
SFINTUL IOAN GURA DE AUR 
S CRIE RI 


P5^° 


COLECflA ^^^__>y 

PARINfl §1 SCRIITORI BISERICE§TI» 

AP ARE 
DIN INTTIATIVA PATRIARHULUI 

IUSTIN 

§1 SE CONTINUA SUB tNDRUMAREA 
PREA FERICITULUI PARINTE 

TEOCTIST 

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 


-<^e) 


Digitally signed by Apologeticum 

DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, 

email=apologeticum2003@yahoo.com 

Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document 

Location: Romania 

Date: 2005.08.10 15:20:13 +03'00' 


COMISIA DE EDITARE: 


Pr. DUMITRU SOARE (presedinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, 
Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, 
Pr. Prof. CONSTANTIN CORMTESCU, Prof. ALEXANDRU 

Prof. IORGU IVAN, 


ELIAN, 


Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, 


Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar) 


PARINTI 91 SCBIITOBI BISEBICEgTI 

22 


W SFlNTUL IOAN 

( GURA de aur ] 


|k S C RI ERI A 


OMILII LA FACERE (II) 


CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA 
PREA FERICITULUI PARINTE 

TEOCTIST 

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 


TRADUCERE, INTRODUCERE, INDICI §1 NOTE DE 

Pr. D. FECIORU 


EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE 

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE 

BUCURESTI - 1989 


CUVINT LNAINTE 


Reprezentant de frunte al scolii teologice din Antio- 
hia, Sfintul loan Gura de Aur a lasat Bisericii un mare 
numar de opere teologice, intre care se afla la loc de 
cinste si cele exegetice, aducind astfel contribufii de 
seama, atit pentru limpezirea textelor biblice, cit §i 
pentru stabilirea normelor de interpretare a Sfintei 
Scripturi, specifice vestitului centru antiohian. Inca din 
vremea cind era preot la Antiohia si, mai apoi, arhiepis- 
cop la Constantinopol, neintrecutul predicator a inter- 
pretat aproape in intregime Sfinta Scriptura, calauzin- 
du-se de cele mai sanatoase principii ermineutice, folo- 
sind cele mai bune metode de cercetare si de expunere si 
lasindu-ne o opera vasta, de inegalabila profunzime, cla- 
ritate §i arta retorica. 

fn gindirea Sfintului loan Gura de Aur toate cele 
cuprinse in Sfinta Scriptura, scrise sub inriurirea Duhu- 
lui Sfint, se adreseaza credinciosilor nu numai pentru a-i 
determina sa ia cunostinfa de ele, ci mai ales pentru a-i 
conduce la mintuire, sporindu-le neincetat progresul lor 
duhovnicesc. De aceea, dupa aflarea sensului fiecarei 
pericope evanghelice, exegetul este dator sa descopere §i 
sa infa|:iseze si urmarile acesteia pentru viafa practica, 
insistind asupra datoriei de a ne conforma totdeauna gin- 
durile, vorbele si faptele cu inva^aturile cuprinse in 
Sfinta Scriptura. 


TKOCTIST, I'ATRIARHUI, HKSKHICH ORTODOXK ROMANE II 

O asemenea expunere exegetica, imbinata cu sfaturi 
practice, a imbracat in opera Sfintului loan Gura de Aur 
forma de omilii, care au atestat autoritatea si popularita- 
tea acordate marelui ierarh si predicator nu numai de 
auditorii sau cititorii din timpul vietii sale, ci si de cititorii 
operelor sale de-a luitgul secolelor. 

Neegalat ca orator bisericesc, Sfintul loan Gura de 
Aur ?i-a dedicat intreaga viata explicarii carfilor sfinte, 
dar nu de la masa de lucru, ca alti scriitori si cercetatori, 
ci din fa^a altarului, omiliile sale fiind rodul cercetarii si 
trairii neintrerupte a textelor sfinte si in acelasi timp al 
lucrarii pastorale in mijlocul credinciosilor sai. Ele 
explica Sfinta Scriptura in mod sistematic, dar in acelasi 
timp revarsa imbelsugate comori de intelepciune si de 
sfaturi practice pentru viata zilnica a credinciosilor de 
pretutindeni si dintotdeauna, raminind astfel permanent 
actuale. 

Pe linga acestea, si nu in ultimul rind, se cuvine sa 
subliniem si caracterul dogmatic al omiliilor Sfintului 
loan Gura de Aur, menite sa stavileasca atacurile eretici- 
lor din vremea sa. In acest sens, Sfintul loan Gura de Aur 
a atras adeseori atenfia auditorilor sai asupra adincimii 
nebanuite a ideilor cuprinse in cartile sfinte, remarcind 
ca prin insasi natura lor adevarurile divine sint greu de 
patruns de mintea omeneasca. Cercetarea scrierilor in- 
spirate se cere a fi facuta cu multa atenfie, pentru a ne 
putea insusi cu mintea o mica parte din multele si marile 
adevaruri dumnezeiesti pe care acestea le cuprind. Sfin- 
tul loan Gura de Aur aseamana textele scurte ale Sfintei 
Scripturi cu margaritarele care, cu toate ca sint mici, 
aicund tnsa in ele mari boga(ii (Omil. IX la Facere). 

Lamurirea adevarurilor dogmatice si combaterea 
ereziilor formeaza, de obicei, subiectul primei parti din 
omiliile sale, dupa care, in cea de a doua parte, sint infafi- 
sate inva^aturile morale, urmate de indemnuri pentru 


CUVtNT tNAINTK. , III 

des&virsirea fi progresul duhovnicesc al pastorifilor sai. 
In linii generale, omiliile Sfintului loan Gurfi de Aur 
reprezinta morala evanghelica, iar scopul urmarit de el 
este realizarea pe pamint a idealurilor morale propovft- 
duite de Mintuitorul Iisus Hristos. Una din caracteristi- 
cile esentiale ale operei exegetice a Sfintului loan Gura 
de Aur o constituie argumentarea credinfei intr-un Dum- 
nezeu creator al lumii, transcendent, atotputernic, perso- 
nal, atotbun, atotdrept, atotsfint, vesnic si iubitor de 
oameni. 

Dintre operele exegetice ale Sfintului loan Gura de 
Aur, s-au pastrat: 67 de omilii la Facere, 3 omilii despre 
Saul si David, o omilie despre Samuil, 60 de omilii la 
Psalmi, 6 omilii la Isaia, fragmente din comentarii la cfir- 
Jile profe|ilor Ieremia si Daniil si numeroase alte comen- 
tarii omiletice asupra Cronicilor, cartii Iov, carfii Prover- 
belor, 90 de omilii la Evanghelia dupa Matei, 88 de omilii 
la Evanghelia dupa loan, 7 omilii la Evanghelia dupa Luca 
(despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv), 63 de omilii 
la Faptele Apostolilor, 44 de omilii la Epistola I-a catre 
Corinteni, 30 de omilii la Epistola a Il-a catre Corinteni si 
alte 170 de omilii asupra epistolelor Sfintului Apostol 
Pavel. 

Exegezele Sfintului loan Gura de Aur, pagini de stra- 
kicita gindire teologica si practica, de nepre{:uite comori 
sufletesti ale Bisericii crestine, i-au atras, pe deplin meri- 
tat, numele de eel mai mare si autorizat comentator al 
Sfintei Scripturi, si cu deosebire al epistolelor pauline. 

Adinc cunoscator al sufletului omenesc, Sfintul loan 
Gura de Aur, de pe amvonul catedralei din Antiohia sau 
din tronul patriarhal din Constantinbpol, a aflat in Sfinta 
Scriptura nenumarate leacuri pentru tamaduirea nepu- 
tin|elor si bolilor duhovnicesti, fapt care 1-a determinat 
sS-si sporeascfi mereu rivna de a familiariza pe credin- 
ciosi cu citireu, rercetarea si in^elegerea scrierilor sfinlo. 


TEOCTIST, PATRIARHUK BISKRICI1 ORTODOXE ROMANE IV 

In aceasta privinfa, el a insistat adesea asupra faptului ca 
citirea Sfintei Scripturi poate fi uneori produsul intim- 
plarii, insa trairea invafaturilor ei este aceea care face ca 
sufletul credinciosului sa se inalfe spre cele vesnice, 
curafindu-se de pacate si impodobindu-se cu florile alese 
ale virtufilor. 

Dupa ce in primul volum dedicat traducerilor din 
opera Sfintului loan Gura de Aur, in Colecjia „Parinfi si 
scriitori bisericesti", au fost prezentate 33 de omilii ale 
acestuia la Facere, in volumul de faf a - eel de al II-lea al 
traducerii din Scrierile sale - sint cuprinse celelalte 34 de 
omilii la cartea amintita, talmacite in grai romanesc prin 
maiestria si osirdia indelungata a regretatului profesor 
Dumitru Fecioru. 

Nadajduind ca si aceasta stradanie, vrednica de cin- 
stire, care formeaza cuprinsul voliimului 22 din Colecfia 
„ParinJi si scriitori bisericesti", va fi de mult folos cleru- 
lui si credinciosilor Sfintei noastre Biserici, aducindu-le 
bogat spor in propasirea duhovniceasca, mutyumim lui 
Dumnezeu pentru ajutorul darii la lumina a car{ii de fa{a 
si binecuvintam pe ostenitorii ei. 


La praznicul Adormirii 
Maicii Domnului, 
din anul 1989 

fTEOCTIST 

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE 


OMIMA XXXIV 


,,§i a zis Domnul dupa ce s-a desparfit Lot de el: 

„Ridica ochii tai si cata din locul in care esti tu acum 

spre miazanoapte si spre miazazi si spre rasarit si spre mare, 

ca tot pamintul pe care il vezi, {i-I voi da {ie"' 

I 

A{i aflat ieri, iubiplor, de smerenia cea mare a patriarhului, a{i vazut 
covirsitoarea lui bunatate. N-a fost pu^in lucru ca batrinul Avram, omul care 
fiicuse. atita bine, care sc bucurase de atit de mare pre^uire din partea Stapinu- 
lui universului, sa dea atita cinstire unui tinar, nepotului sau, incit sa-i 
Cedeze pamintul eel mai bun, iar el sa aleaga pe eel mai prost. N-a fost pu{in 
lucru sa accepte orice, numai si numai ca sa stinga razboiul si sa indeparteze 
orice pricina de cearta. 

Sa ne straduim cu tofii sa facem la fel ca si Avram; sa nu cautam sa ne 
inal^am in paguba semenilor nostri si nici sa ne laudam ;dimpotriva, cu multa 
Smerenie, sa cedam in fa^a celorlal^i si sa cautam mai mult sa ne micsoram, 
51 cu fapta si cu cuvintul; sa nu ne suparam pe cei care ne fac rau, chiar daca 
ace$tia sint din cei carora le-am facut noi bine — aceasta este cea mai inalta 
filosofie — nici sa ne infuriem pe cei care ne ocarasc, chiar daca sint mai pre- 
jos de noi cei care ne insulta, ci cu bunatate si blinde^e sa le potolim minia 
lor. Ca nu este purtare mai frumoasa si cu rezultate mai bune ca aceasta! 
astfel de purtare aduce pace statornica in sufletul nostru, ne face sa stam ca 
tntr-un port, este temeiul linistei noastre. De aceea si Hristos, dindu-ne acea 
dumnezeiasca inva^atura, ne spune: ,,Invatafi de la Mine ca sint blind si 
stnerit cu inima si vefi afla odihna sufletelor voastre" 2 . Nimic nu aduce 
atita odihna si liniste sufletului nostru, ca bunatatea si smerenia. purtare 
ca aceasta este mai de prej pentru eel ce o are decit o coroana de imparat; 
este mai de folos decit stralucirea s.i slava. Poate fi, oare, un om mai fericit 
decit eel care se vede scapat de razboiul ce se naste inauntrul sufletului sau? 
Chiar de ne-am bucura de mii si mii de ori de pacea din afara si de slujirile 
celor din jurul nostru, nu avem nici un folos de pe urma acestei paci, daca 
din zbuciumul gindurilor noastre se nasc inauntrul nostru turburari si framin- 
tari; la fel nu poate fi cetate mai nefericita, chiar de ar avea nenumarate 
ziduri si armc dc aparare, daca inauntrul ei locuitorii zamislesc tradarca! I)c 


1. y« ( .. l.i. II I 

2. Ma lei. 1 I, U'.t. 


SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 


asta, vi rog, ca, inainte de toate, si ne striduim si ne fie neturburat sufletul, 
si avem pace sufleteasca, sa ne scipim de orice fel de amaraciune sufle- 
teasca, ca sa ne bucuram si noi de pace si sa traim in pace sj cu cei din jurul 
nostru. Semnele dupa care cunoastem mai ales pe omul inzestrat cu ra^iune 
slnt: blindefea, bunitatea, smerenia §i lini§tea. Un om inzestrat cu ra^iune 
nu trebuie sa fie tras §i tirit, ca un rob fugar, de minie sau de celelalte patimi, 
ci, cu puterea judeca^ii lui, sa biruie zbuciumul dinauntru, sa-si pastreze 
noblefea sa §i sa nu ajunga din pricina trindaviei, salbatic ca si animalele 
cele lipsite de rafiune. Si ca sa afli cita putere are bunatatea ?i blinde^ea sj 
ci virtu^ile acestea singure sint indestulatoare sa invredniceasca de acele 
laude nespuse pe eel care le indepline§te desavirsjt, asculta ca fericitul Moisi, 
datorita blinde^ii lui, a fost laudat, datorita ei i s-a indeplinit cununa: „§i 
Moisi era, spune Scriptura, eel mai blind om dintre topi oamenii de pe 
pdmint " 3 . Ai vazut ce mare lauda? Il face egal cu to^i oamenii, dar mai bine 
spus 1-a ridicat mai presus de tot neamul omenesc. §i iarasi, despre David, 
Scriptura spune: „Adu-fi aminte, Doamne, de David si de toata blindepea 
/ui" 4 . Tot din pricina blinde^ii si patriarhul Avram a atras de sus mai multa 
bunivointa; iar pentru ca a facut tot ce depindea de el, a fost invrednicit de 
daruri mai mari de la iubitorul de oameni Dumnezeu. §i acesta o ve{i $ti cind 
voi pune inaintea voastra continuarea celor spuse ieri si voi tilcui cele dintii 
cuvinte citite dragostei voastre. Datorita bunata^ii sale, Avram a dat lui Lot 
intiietatea, §i 1-a lasat sa aleaga pamintul pe care-1 voia, iar, el, cu draga 
inimi, a preferat sa ia partea cea mai proasta, ca sa indeparteze orice cearta. 
$i iati ci Dumnezeu il rasplate§te indata § i, cu mare inbelsugare, il invredni- 
cejte de inca si mai mare plata. Asa e Stapinul nostru! Numai ce ne vede ca 
facem o fapti buna cit de mica, ne sj da bogate rasplatiri §i este atit de 
darnic, ci intrece cu mult fapta noastra. 

II 

Si vei vedea ca Dumnezeu face lucrul acesta cu fiecare din faptele noastre. 
Spune-mi, te rog, ce este de mai pu$in pre{ ca doi banuji? $i totusj Dumne- 
zeu a ficut ca vaduva aceea, care a pus in cutia templului doi banu^i 5 , sa fie 
l&udati de atunci §i pina azi in intreaga lume! Dar pentru ce vorbesc eu de 
doi banufi? De dai un pahar cu apa rece cuiva sj pentru el Dumnezeu hota- 
ri$te mare plata 6 , pentru ca Stapinul iircununeaza totdeauna gindul cu care 
sivirsesti fapta cea buna. Si po$i vedea ca Dumnezeu face la fel si cind e 
vorba de staruin^a in rugaciune. De vede ca te rogi cu caldura, ifi spune indata : 
,,/ncd graind tu„iaia Eu sint lingd tine"" 1 . Iar daca ne rugam cu multa staru- 


3. Num., 12,3. 
4.Ps., 131, 1. 
b.Luca, 21,2-4. 
6.Matei, 10,42. 
l.lsaia, 65, 24. 


OMILII LA FACKRE 


infa, cu mult dor $i cu clocotitoare rivna, ne impline?te indata ccrerilc; 
mai mult, ne laud a sj nc incununeaza chiar inainte dc implinirea cererii. Asa 
a facut cu cananeanca. Cind i-a vazut taria rugaciunii si multa ei staruin^a, 
mai hitii o laud a si o incununeaza, ca sa spun asa, cu laude, facind-o cunos- 
cuta in intreaga lume, si apoi ii implineste cu darnicie cererea. Intii a spus: 
„0, femeie, mare este credinta ta", apoi a adaugat :„fYt' fieprecum voiesti"* . 
§i daca am vrea sa cercetam fiecare fapta buna de care ne vorbesc dumneze- 
ie?tile Scripturi, vom vedea pretutindeni marea darnicie a Stapinului. 

Deci patriarhul, cunoscind bine lucrul acesta si stiind ca eel care cedeaza 
pu{in dobine^te mai mult, a cedat lui Lot, precum a{i auzit ieri; a preferat 
sa ia pamintul eel mai prost, ca sa curme si orice pricina de cearta, ca sa se 
vadeasca si virtutea sa si ca sa faca si pace in toata familia lui. 

Dar sa vedem din cuvintele Scripturii citite de curind ce rasplaji primes te 
Avram de la Stapin pentru bunatatea lui atit de mare. 

„.£i a zis, spune Scriptura, Dumnezeu lui Avram, dupa ce s-a desparfit 
Lot de el: „Ridica ochii tai si cata, din locul in care esti tu acum,spre miaza- 
noapte si miazazi, si spre rdsdrit si spre mare, ca pamintul, pe care il vezi, 
fi-l voi da pe si semintiei tale pind in veac" 9 . 

Uita-te cit de iute poarta de grija Dumnezeu si cit de repede ii raspla- 
te?te dreptului Avram! Dumnezeiasca Scriptura, vrind sa ne arate cu ce mare 
cinste 1-a invrednicit iubitorul de oameni Dumnezeu pe patriarh pentru 
smerenia lui cea mare — dupa ce ne-a spus ca Lot s-a desparfit de el §i a 
plecat in pamintul, pe care 1-a ales ca fiind mai bun — a adaugat indata: 
„$i a zis Domnul Dumnezeu lui Avram". Apoi, casa aflam cu exactitate ca 
i-a grait acestea spre a-1 rasplati pentru felul cum s-a purtat cu Lot, a adaugat : 
„§i a zis Dumnezeu lui Avram, dupa ce s-a despdrfit Lot de el". Aproape ca 
ii spune pe fa^a cuvintele acestea: „ Pentru multa ta bunatate, ai cedat ne- 
potului tau pamintul eel mai bun; ai aratat adinca smerenie $i te-ai ingrijit 
atit de mult sa fie pace, ca ai acceptat totul numai ca sa nu fie intre voi nici 
un fel de cearta ; pentru aceea ia de la Mine bogate rasplafi. Ridicd ochii tai 
si cata din locul in care esti acum spre miazdnoapte si spre miazazi, spre 
rdsdrit si spre mare; cd tot pamintul, pe care-l vezi, ti-l voi da fie si seminfiei 
tale pind in veac". 

Ai vazut ca rasplata depa§e?te cu mult fapta lui Avram? Stapinul eel 
iubitor de oameni se folosesje de aceleasj cuvinte de care se foloseste si patri- 
arhul, cind a cedat lui Lot pamintul. Dupa cum Avram spusese: „Iatd, nu-i, 
oare, tot pamintul inaintea ta? Despdrfeste-te de mine! Dacd tu o iei la 
dreapta, eu o iau la stinga; dacd tu o iei la stinga, eu o iau la dreapta" 10 , tot 
as,a ?i Stapinul spune: ,, Ridicd ochii tai si cata din locul in care esti acum; 
cd tot pamintul pe care-l vezi fi-l voi da fie si seminfiei tale pind in veac". 

S.Matei, 15, 28. 
9. /at., 13, 15-16. 
10. Fac, 13, 10. 


SllNTUL IOAN OURA DE AUR 


Uita-mi-te aici la covirsitoarea darnicie a lui Dumnezeu! „Tu, ii spunc 
Dumnezeu lui Avram, ai dat nepotului tan sa alcaga; i-ai dat pamintul, pc 
care cl a vn.it si-1 ia, $i tu ai luat cc fi-a ramas. Ku voi fi atit dc darnic cu tine, 
ca tot pamintul ecl care sc intinde in fa{a ochilor tai in cele patru zari, dc la 
miazanoaptc si dc la miazazi, dc la rasarit si dc la apus, tot pamintul, pe care-1 
vczi, \'\c \i-\ dau ; si nu numai atit, ci si semintiei tale pind in vcac". 

Ai vuzut darnicic, vrednica dc bunatatea lui Dumnezeu? Ai vazut cit a 
dat $i dc cit a fost invrednicit? Dc aici s a ne inva{am sa fim largi la inima, 
ctnd faccm milostenie, pentru ca dind pu{in sa fim invrcdnici^i dc multe. 
Spunc-mi, tc rog, este cgal datul a cijiva bani de argint cu primirea iertarii 
pficatclor, hranirea unui flamind cu cinstea dc a fi invrednicit in ziua cea 
infricosatoare sa auzi acele cuvinte care pre^uiesc atit cit o imparatie: „Am 
jlftminzit fi Mi-afi dat sd matiinc"? 11 

Oarc Dumnezeu, Care-^i da tie cu atita darnicie, n-ar fi putut acoperi si 
ncvoia accluia? Da! Dar Dumnezeu anume lasa pe acela sa sufere de saracie, 
ca cl sa primcasca rasplata mare a rabdarii, iar tu sa dobindesti, prin milos- 
tenie, indraznire inaintea lui Dumnezeu. 

Ill 

Ai vazut cit e dc mare iubirea de oameni a Stapinului? Ai vazut cum le 
rtnduieste pe toate spre mintuirea noastra? Cind stii ca pentru tine si pentru 
folosul tau eel sarac se pierde, luptind cu saracia, cauta,deci, de nu trece pe 
Itnga cl fara de mila, ci fii econom credincios al celor ce {i-au fost incredin^ate 
fie dc Stapin, pentru ca, usurind ncvoia aceluia, sa-^i atragi de sus multa buna- 
vointa. Da slava Stapinului tau, ca, pentru tine si pentru mintuirea ta, a in- 
gaduit ca acela sa traiasca in saracie, ca tu sa po{i gasi calea prin care sa-{i 
po{i spala si pacatele; si, chivernisind bine bunurile date de Stapin, sa fii 
Invrednicit si de laudele acelea, care depasesc orice minte si cuvint si sa auzi: 
„ Hint' sluga buna si credincioasd, peste putine ai fost credincios, peste multe 
tv voi punc! Intra intru bucuria Domnului tau."' 1 2 . 

Gindindu-ne la acestea, sa privim pe saraci ca pe niste binefacatori, ca pe 
ni$tc oameni ce sint pricina mintuirii noastre. Asasa privim pe saraci! Sa le 
dam cu darnicie si cu fata vesela; sa nu le refuzam niciodata datul, ci sa le 
vorbim cu multa blinde{e si sa ne purtam cu ei cU multa bunatate. „Plcaca 
sAmcului urechea ta si cu blindefe rdspunde-i lui cele de pace" 13 , pentru 
ca si inainte de a-i da ceva, cu blindefea cuvintelor tale, sa-i ridici sufletul 
lui zdrobit de multa-i saracie. Ca ,,mai bun este cuvintul decit datul" 14 . 
f?tic $i cuvintul sa intareasca sufletul §i sa dea mingiiere! 

W.Matei. 25,:«5. 
12. Matei, 25,23. 
IM./n(. Sir., 4,8. 
14. In(. Sir., 18, Hi. 


OMILII LA FACERS 


Cind facem, dec i. milostenie sa mi nc uitam numai la saracul care primeste 
milostcnia noastra, ci sa nc gindim si la cine cstc Col Co primeste darul pc 
carc-1 dam noi saracului si a fiigaduit rasplata pentru ceca ce dam. Tin- 
zindu-nc asa mintca catrc Acela, sa nc straduim sa dam cu draga inima si 
sa scmanarrt, tit mai cstc timp, cu mina plina, pentru ca la fcl sa si seccram. 
Ca spune Scriptura:,,CW care seamana cu zgircenic. cu zgircenie va si secern" 1 ? 

Sa aruncam, dar, cu mina larga accstc bunc semintc, ca la vrcme sa secc- 
ram din belsug. Acum c timpul semanatului;sa nu-1 lasam sa treaca, rogu-va, 
pentru ca, in ziua rasplatirii celor scmanatc aici, sa eulcgem roadclc si sa fim 
invrcdniciti de iubirca dc oameni a Stapinului. Da, nici o alta fapta buna. 
nici una, nu va putea stingc asa vapaia pacatclor noastrc ca milostcnia ini- 
bclsugata. Accasta ne sterge si pacatclc, nc da si indraznire si nc prcgatcslc 
mai dinaintc si desfatarea acelor bunata\i nespusc. 

Dar am grait dcstul despre milostenie, pentru ca sa va indemn si sa va 
arat, ca dincl pu^in, sin tern invredniciti dc multc dc la Stapin. Am ajuns sa 
va vorbesc despre milostenie, pentru ca spuneam ca patriarhul a dat lui Lot 
partea cea mai buna dc pamint, iar el si-a luat joartea cea mai proasta, si ca 
pentru asta a fost invrednicit de Dumnezeu sa primeasca atitea daruri; ca i-a 
facut o fagaduinja care depaseste oricc minte si intelegere. 

„ Ridica ochii tai si cata, din locul in care esti tu acum.spre miazanoapte 
fi spre miazazi, ca tot pamintul, pe care-l vezi, ti-l voi da tie si seminfiei 
talc pina in veac". 

„Ai cedat, ii spune Dumnezeu, lieootului tau o parte de pamint; iata Ku 
\\i fagaduiesc tot pamintul; si nu numai asta, ci-ji fagaduiesc sa-1 dau si 
seminfiei tale pina in veac, adica vesnic". Ai vazut ca Dumnezeu sc intrece 
in a face bine? Ca Dumnezeu stia ca aceasta dorca mai ales patriarhul, stia 
ca nimic altceva nu-i putea intari atita rivnajdc aceea ii spune: , , I % i voi da si 
asta, ca cei nascu^i din tine sa mosteneasca pamintul accsta, sa se bucure de 
cl si sa-1 stapineasca vesnic". 

Apoi, ca nu cumva Avram sa puna la indoiala fagaduin^a, uitindu-se la 
trupul lui, labatrinetealui si lapintecele neroditor al Sarci, ci sa aiba incredcre 
in puterea Celui Ce i-a facut fagaduin v a, Dumnezeu ii spune: 

„§i voi face semintia ta ca nisipul pamintului. De va putea cineva numdra 
nisipul pamintului si seminfia ta o va numara" 16 . 

Cu adevarat, mai presus de firca omeneasca era fagaduin^a! Dumnezeu 
i-a fagaduit, cu toate ca erau atitea picdici, sa-1 faca nu numai tatii, ci sa-i 
inmulteasca si semintia lui atit de mult incit sa sc poata compara cu nisipul 
pamintului. Dumnezeu s-a folosit dc aceasta compara v ie, vrind sa aratc 
numarul mare al seminfiei lui. 

Uita-te cum excrcita incetul cu incctul iubitorul de oameni Dumnezeu 
virtutea dreptului Avram! Mai inaintc spuscse: ,,1'oi da pamintul accsta 

15. U Cor.. 9.0. 
Ki. /•'«<■.. i:i, \". 


10 sfWtul ioan oura de aur 

xeminfiei tale"; acum spune iarasi: „$i seminfiei tale il voi da pind in veac 
fi-o voi face ca nisipul pdmintului". Deocamdata fagaduinfa este numai in 
cuvinte. Dar cit timp pina la implinirea ei ! Atit de lung timp, ca sa cunoastem 
si sufletul iubitor de Dumnezeu al patriarhului, dar si puterea covirsitoare a 
lui Dumnezeu. Dumnezeu zaboveste si amina anume implinirea fagaduinjei, 
tocmai pentru ca cei care au primit fagaduinja sa ajunga la adinci batrine^e 
si deznadajduindu-se ei, deocamdata, dupa rinduiala omeneasca, ca sa spun 
as a, sa o vada implinita tirziu de tot; si atunci sa cunoasca si slabiciunea 
lor si covirsirea nespusei puteri a lui Dumnezeu. 

IV 

Gindeste-mi-te ce tare i-a ramas sufletul patriarhului intr-atita scurgere 
de vreme! A inlaturat orice gind omenesc si si-a {intit mintea la puterea 
Celui ce i-a facut fagaduin^a. Nu s-a turburat, nici n-a fost nelinistit. §ti^i 
doar ca, adeseori, daca cineva ne fagaduieste un lucru o data sau de doua 
ori si nu-si implineste fagaduinja, nu mai credem in cuvintul lui. Cind e 
vorba de om, e cu putin^a sa se intimple asta;dar cind e vorba de Dumnezeu, 
Care rinduieste toata via^a noastra cu multa in^elepciune, noi privind la 
mire|ia puterii Lui, trebuie sa avem incredere in cele ce ne-a fagaduit, chiar 
de ar sta in cale mii si mii de piedici; trebuie sa fim incredin^a^i si convinsi 
ca Dumnezeu va implini negresit ce ne-a spus. Nimic nu poate impiedica 
implinirea celor fagaduite de El ! Este Dumnezeu, Caruia li sint toate cu pu- 
tin{a; de aceea muta lucrurile asa cum voieste El; poate gasi iesire in cele 
fara de iesire si ne da burie nadejdi, chiar cind ajungem la deznadejde, 
ca sa cunoastem astfel si mai bine cit e de covirsitoare si de maiastra in- 
telepciunea Lui. 

„Scoald-te, spune Scriptura, ft strdbate pamintul in lung fi in lat, cd fie 
ti-lvoida" 11 . 

Vezi cum cautaDumnezeu caprin toate sa-1 incredin^eze pe dreptul Avram? 
„Scoala-te, ii spune, strabate pamintul si afla-i lungimea si la^imea, ca sa 
po{i ?ti si intinderea pamintului de care ai sa te bucuri; iar inainte de a te 
bucura de el, hranit de nadejde, sa {i se umple sufletul de fericire. I{i voi da 
tot pamintul, pe care-1 vei strabate, ca sa cunosti ca n-ai cedat lui Lot atit 
cit ai sa primesti acum. Sa nu socote§ti, dar, ca ai luat mai pu{in pamint, 
pentru ca Lot a sarit si a pus mina pe pamintul care parea mai bun. Vei 
cunoaste prin fapte, nu dupa multa vreme, ca nu i-a fost spre folos alegerea 
pamintului de frunte ; iar el va afla ce mare rau este sa umbli dupa intiieta^i. 
Deocamdata prime§te rasplata smereniei si a bunatapi, pe care ai aratat-o 
nepotului tau si primeste fagaduinfa; fa cunostin^a. acum cu tot pamintul 
peste care e§ti stapin, pe care nu dupa multa vreme il \e\i stapini vesnic, tu 
si seminfia ta". 

17. foe, 13, 18. 


OMILII LA FACERK 11 

,, £i semin ( ici tale pini in veac " ' 8 . 

tit de mareata cstc figiduinta lui Dumnezeu! Cit de imbelsugata estc 
darnicia Staplnului nostra al tuturora! Cit de covirsitoare este rasplata 
bunului $i mult induratorului Dumnezeu, pe care o da acestui fericit barbat 
si seminjiei ce se va naste din el! 

La auzul acestor cuvinte, patriarhul, minunindu-se de nespusa bunatate 
a lui Dumnezeu, 

,,si-a ridicat cortul, spune Scriptura, si a venit de a locuit linga stejarul 
frlamvri, care este in Hebron" 19 . 

Dupa ce a primit fagaduinfa $i s-a desparfit de Lot, Avram si-a mutat 
cortul lui linga stejarul Mamvri. Ce suflet de filozof, ce inal^ime de gindire ! 
Se muta cu usurin^a;nu se supara, ca schimba un loc cu altul. Vei vedea, ca 
nu-1 refine pe loc obi$nuin{a, a§a cum se intimpla cu mul^i, chiar dintre asa 
zisii filozofi, care vor sa scape de zgomotullumiijdaca vreodata imprejurarile 
ii silesc sa se mute sau sa piece intr-o Jara straina, adeseori chiar pentru un 
interes cultural, ii vezi ca se supara, se necajesc si sufar cu greu mutarea, din 
pricina ca obisnuin^a nu-i lasa. sa se desparta de locul in care traiesc. Cu 
dreptul Avram nu s-a intimplat asta! El, de lainceput, de demult, gindea ca un 
filozof. $i, ca un strain, ca un calator,se muta mereu de ici-colo,de acolo dinco- 
lo si se straduie^te sa arate pretutindeni, prin faptele sale, sufletul sau iubitor 
de Dumnezeu. Cind, Avram §i-a asezat cortul linga stejarul Mamvri, indata 

„a zidit acolo altar Domnului" 20 . 

Ai vazut ce suflet plin de recuno^tinja? Cind a infipt cortul, a inal^at 
indata Stapinului mul^umiri pentru fagaduinja facuta. §i vei vedea ca, 
in fiecare loc, in care isi a$eaza cortul, seingrijeiste de aceastainainte de orice: 
zideste altar, mal^a rugaciuni §i impline§te legea apostolica, ce porunceste 
sa ne rugam in tot locul, ridicind miini cuvioase 21 . Ai vazut suflet intraripat 
de dorul de Dumnezeu, suflet care multume§te lui Dumnezeu pentru toate? 
N-a asteptat sa se implineasca fagaduin^ele, ca sj mul^umefte pentru ele; 
face tot ce depinde de el sj pentru ca sa-§i arate recunostinta pentru cele 
primite de la Dumnezeu pina atunci, dar si pentru ca sa cheme in ajutor pe 
Stapin, spre a implini fagaduin^ele. 

V 

Sa-1 imitam si noi pe Avram § i sa avem incredere in fagaduintele lui Dum- 
nezeu. Nici timpul sa nu ne micsoreze rivna $i nici piedicile, care s-ar intimpla 
sa ne iasa in cale, sa nu ne slabeasca cugetul, ci, increzindu-ne in puterea 
lui Dumnezeu, sa ne fie atit de puternica credin^a noastra, ca si cum am si 
vedea inaintea noastra implinite fagaduin^ele. Ca si noua ne-a facut Stapi- 


IH.Fac, 13, 18. 
l9.Fac, 13, 19. 
20. Fac, 13, 19. 
21./ Tim., 2,8. 


12 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

mil mari si minunatc fagaduintc tare dcpasesc puterca noastra dc judccata: 
feririrca din impiintyia ccrurilor, participarca la bunatatfle celc ncspusc, pe- 
trcccrca imprcuna cu ingerii, scaparca de ghecna. Sa nu nc indoim dc clc, 
pcntru ca nu lc vcdcm cu ochii trupului; ci, gindindu-ne ca este nemincinos 
Ccl Cc ni lc-a fagaduit si ca estc marc putcrea Lui, sa lc contemplam cu ochii 
crcdintei si, pe tcmeiul color date noua pina acum, sa avem bune nadcjdi 
(]ii pcntru cclc viitoarc. Dumnezeu ne-a dat multe daruri aici, tocmai pentru 
ca, pnvat uiti dc accstca, sa privim cu incredere si pe acelea. Cum, oare, n-arc sa 
nc daruiasca noua si pc toatc cclclaltc, El Care si-adatpe Fiul Sau pentru dra- 
g<*tea cc nc-o poarta? Asa precum spunc si Pavel: ,, El, Care n-u crulat pe Fiul 
Lui.ci I. -a (tdl pcntru noi toti. cum nu nc vu darui toatc imprcuna cuEl ?" 22 
Daca a dat pc Fiul Lui pcntru noi cei pacatosi, daca ne-a harazit darul 
botczului, daca nc-a daruit icrtarea pacatclor dc mai inainte, daca ne-a des- 
chis calca poc-riintci, daca a facut si allele nenumarate pentru mintuirea 
noastra, atunci negrcsit ne va da si bunata^ilc gatitc noua in viitor. Cum nu 
nc va darui accstc bunata^i, cind din pricina bunata^ii Lui, a pregatit toate 
accstca, inainte dc a ne aduce pe noi la existenta? Ca ne-a pregatit aceste 
bunata{i, inainte dc a fi noi, asculta ca o spune Insusi Hristos celor din 
drcapta: „Vcni(i hinccuvintatii Pdrintclui Mcu dc mostcniti imparatia ecu 
prcgatita voua inainte dc intcmcicrca lumii" 23 . Ai vazut ce covirsitoarc 
bunatatc? Ai vazut cita. iubire de oameni arc de neamul omenesc, ca ne-a 
pregatit fcricirca din imparatia ccrurilor inainte deintemeierealumiiPAsadar, 
va rog, sa nu fim nerecunoscatori, nici sa nu ne aratam nevrednici de niste 
daruri atita de mari, ci sa iubim cum trebuie pe Stapinul nostru si sa nu facem 
nici o f'apta care si ne lipscasca de dragostea Lui? Oare noi am pus inceput 
accstei dragostc? Nu! El ne-a aratat mai intii multa si nespusa dragoste! 
N-ar fi, oare, nccugctat sa nu iubim, atit cit putem iubi, pe Cel Ce ne-a iubit 
atita? Kl, pcntru dragostea ce ne-o poarta, a indurat totul cu placere: a iesit 
din insasi sinurile celc parintesti, ca sa spun asa, si a primit sa ia chip de 
rob 34 , sa trcaca prin toate suferin^cle omencsti, sa sufere ocari si necinstiri 
dc la iudei, sa primcasca in cele din urma crucca si moarteaceaplina dc ocara, 
ca sa nc slobozcasca, prin credin^a in El, pe noi cei care ne tiram pe jos si 
eram ingreunati cu nenumarate poveri de pacate. Gindindu-se la toatc acestea, 
fericitul Pavel, infocatul indragostit de Hristos, care ca un inaripat a straba- 
tut toata lumca, care s-a straduit in trup sa arate firea celor fara de trup, 
strjga zicind: ..Dragostea lui Hristos n^tine pc noi" 25 . lata recunostinja! 
lata virtutc covirsitoare! lata dor clocotitor! ,, Dragostea lui Hristos nc fine 
pe noi.'", adica nc mini, nc sileste, ne grabeste. Apoi, voind sa tilcuiasca spuse- 
lc lui, zicc: „Socotind noi aceasta, ca data a murit unul pcntru toti, au murit 
deci toti. Si pcntru toti a murit, pentru ca cei cc trdiesc sd nu mai trdiascd 

'22. 1<»»k. S. 32. 
'IW.Mulci. LT). :S4. 

24. Vilip., 2, 7. 

25. // Cor., 5, II. 


OMILII LA FACKRK 13 

pentru ei, ci pentru Cci Cure a murit pentru ei si a inviut"~ h . Ai vil/ut ca pc 
buna drcptate spunca cil ..Drugostca lui Hristos ne fine pe noil" ,,Daca 
Hristos a murit pentru noi to^i, spunc Pavel, apoi pentru asta a murit, ca noi 
cci care traim, sa nu mai traim pentru noi, ci pentru Ac flu Cure u murit 
pentru noi si a inviat". Sa ascultam, dar, de sfatul apostolului si sa nu mai 
traim pentru noi, ci pentru Cel Cure u murit pentru noi si u inviat. 

— Dar cum vom putea sa nu mai traim pentru noi? 

— Asculta pe accst fericit ca spunc iarasi: ,.A'h mai trdiesc en, ci trdiestc 
in mine Hristos" 21 . Vezi ca Pavel mergca pc pamint, era imbracat cu trup, 
dar traia ca si cum ar fi locuit in cer si ar fi trait prinlre puterile celc neiru- 
pesti. Din pricina asta, in alta parte spunc iarasi: ,,Jur cci cure sint ai lui 
Hristos si-au rdstignit trupul impreund cu patiinilc si cu poftclc" 2 * . Atunci, 
dcci, nu traia pentru noi, ci pentru ,,Cel ce a murit pentru noi si u inriat". 
cind sintem ca morti pentru via^a accasta si nu sintcm indragostiti dc nimic 
din cele ce vedem. Dc asta a fost rastignit Stapinul nostru, ca sa scliimbam 
via^a aceasta cu cealalta; dar mai bine spus, ca sa ncgu^atorim pe accea cu 
aceasta. Da, daca vrem sa fim cu mintca treaza, daca vrem sa luam aminte, 
apoi via^a aceasta de aici ne duce la dobindirea viet,ii celci vesnicc. $i vom 
putea, daca am voi sa ne trezim putin si sa deschidem ochii min^ii, daca am 
voi sa ne hranim tot timpul cu gindul la dobindirea vie^ii aceleia; asa, gindul 
acesta ne va ajuta sa trecem cu nepasare pe linga celc pc care lc vedem, sa 
zburam pe deasupra lor si sa tindem mintca noastra spre cele viitoare .si 
vesnice, asa precum si fcricitul acesta ne invata, spunindu-ne: .Jar ceca ce 
trdiesc acum in trup, trdiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-u 
iubit pe mine si s-a dat pe Sine pentru mine" 29 . 

VI 

Ce suflct inflacarat! Ce gindire intraripata! Ce minte, care arde dc dorul 
lui Dumnezeu! „Ceea ce trdiesc acum, prin credinfd trdiesc ! ,,Sa nu soco{i}i, 
spunc Pavel, ca fac ceva pentru cele din via^a aceasta! Da, sint imbracat in 
trup, sint legat de nevoile firii, dar traiesc prin credinta in Uristos;diprctuind 
pe toate cele din lumea aceasta si lasind la o parte pe toate, cu nadejdea in 
Hristos, am mintea indreptata spre El". Apoi, ca sa afli cit de marc-i era 
dragostea de Hristos, Pavel spune: ,, Trdiesc prin credinta Fiului lui Dumnezeu, 
Care m-a iubit pe mine si S-a dat pe Sine pentru mine". Uita-tc cit c de 
covirsitoare recunostin^a lui! 

— Ce spui, fericite Pavcle? Pu^in mai inainte spuneai: „Care n-a cru(at 
pe Fiul Lui, ci L-a dat pentru noi toti" 30 , iar acum spui: ,,Care m-u iubit pe 
mine". Faci din bincfaccrea, care cuprinde toata lumea, o bincfaccre pcrsonala! 

r 

21). // Cor.. 5, H 15. 

27. Gal., 2, 20. 

28. C«/., 5, 24. 

29. Oal., 2, 20. 
HO. Horn., H, :»2. 


14 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 

— „Da, r&spunse Pavel. Chiar dacS jertfa a fost adusa de El pentru tot 
neamul omenesc, totusi din pricina dragostei ce-I port, socot ca jertfa a facut-o 
special pentru mine. Asa obisnuiesc sa faca si profe^ii si sa spuna: ,,Dum- 
nezeu, Dumnezeul meu" 31 , desi este Dumnezeul Iumii. Dragostea are insu- 
sirea de a personaliza cele comune: Prin credinfa in Fiul lui Dumnezeu, Care 
m-a iubit". 

— Ce spui? Numai pe tine te-a iubit? 

— „Nu! raspunse Pavel. Dumnezeu iubeste pe to{i oamenii; dar eu li sint 
dator cu atita recunostin$a, ca si cum numai eu as fi iubit de EI. Si S-a dat 
pe Sine pentru mine". 

— Ce? Numai pentru tine S-a rastignit? N-a spus El: ,,Cind Ma voi indlta, 
voi trage pe top la Mine"? 32 - Apoi, n-ai spus tuinsu^i: „ S-a dat pe Sine pentru 
not topi"? 

— „Da, raspunse Pavel. Nu ma contrazic, cind spun acestea, ci-mi mingii 
dorul". 

lata iarasi si o alta mva^atura, pe care o scoatem din cuvintele lui Pavel! 
Mai inainte spusese ca Tatal „L-a dat pentru noi tofi" 33 ; aid spune: „S-a 
dat pe Sine". In textul eel dintii, Pavel a grait asa, ca sa arate ca este unire 
intre Tatal si Fiul, ca Fiul este de aceeasi cinste ca Tatal §i ca sa ne duca cu 
gindul la patima Sa — pentru ca si in alta parte tot Pavel spune: „Facindu-Se 
ascultator pind la moarte" 34 , dind marturie iarasi de patima Sa — in textul 
eel de-al doilea, a spus: „S-a dat pe Sine", ca sa arate ca de buna voie a 
primit patima, nu de sila si de nevoie, ci a suferit crucea, vrind si dorind sa 
savirseasca mintuirea intregului neam omenesc. 

Ce dragoste vrednica vom putea, deci, arata noi Celui Ce ne-a iubit atita 
de mult? Chiar daca ne-am da sufletul pentru legile Lui si pentru pazirea 
poruncilor date de El, nici asa nu vom putea ajunge la masura dragostei pe 
care ne-a aratat-o El noua! El, Dumnezeu fiind, a primit sa moara pentru 
oameni; El, Stapin fiind, a primit sa moara pentru robi; si nu pentru niste 
simpli robi, ci pentru niste robi nerecunoscatori, care-I purtau neimpacata 
vrSjmasie;El, Iuindu-o inainte, ne-a facut atitea binefaceri noua, unor oameni, 
nevrednici, unor oameni cazu^i in mii si mii de pacate; iar noi, chiar daca am 
face tot ce putem, nu facem mare lucru cind ne straduim sa-I rasplatim 
pentru binefaceri asa de mari. Toate faptele noastre bune, daca le facem, sint 
o risplata si o datorie; iar tot ce face El pentru noi este har, binefacere, dar 
mare^. 

Gindindu-ne, deci, la toate acestea, sa iubim pe Hristos asa cum L-a 
iubit Pavel. Sa nu punem nici un pre£ pe cele de aici, ci necontenit sa avem 
statornicit in sufletul nostru dorul de Hristos. Asa, vom ride de toate cele din 
viafa aceasta; vom locui pe pamint ca si cum am locui in cer; nu vom mai 

31. Ps., 21, 1; 143, 1. 

32. loan, 12,32. 

33. Rom., 8, 32. 

34. Filip., 2,8. 


OMILII LA FACERE 10 

ramine uimi(i dc bunatatilc din lumea aceasta si nici nu ne vor dobori 
necazurile ; vom trccc cu ncpasarc pc linga toate cele de aici, grabindu-ne 
catre Stapinul eel dorit de noi ; zabava intilnirii nu ne va supara, ci vom spune 
si noi cu fericitul Pavel: „Iar ceea ce trdiesc acum in trup, trdiesc prin cre- 
dinfa in Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a iubit pe noi $i S-a dat pe Sine pen tru 
noi" 3s , ca si via^a aceasta s-o sfirsim fara suparari si sa fim invrednici^i si 
de desfatarea bunataplor celor viitoare, cu harul si iubirea de oameni a 
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu Sfintul Duh, 
slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


35. Ga/. ,2 ,20. 


OMILIA XXXV 


„$i a fost cind impara^ea Amarfal imparatul Senaarului, Arioh, 

imparatul Elasarului si Hodologomor, 

imparatul Elanului si Targal, imparatul neamurilor, 

au facut razboi cu Vala, imparatul Sodomcnilor" 1 . 

I 

Cc marc bun cstc, iubi^ilor, citirca dumnezciestilor Scripturi! Ea ne face 
suflctul filozof, ca nc muta mintca la ccr.ca nc face sa multumim lui Dumne- 
zeu pentru toate, ca ne face sa nu nc minunam dc nimic din ecle dc aici, ca 
nc face ca mintca noastra sa petreaca cu gindul numai la lumea ccalalta, ea 
ne face sa savirsim totul, cautind la rasplata cc o vom primi dc la Stapin si 
si infruntam cu multa rivna ostenclilc virtu^ii. Din citirca dumnezciestilor 
Scripturi putem cunoaste bine grabnica purtare de grija a lui Dumnezeu, 
barba{ia drep^ilor, bunatatca Stapinului si mare^ia rasplaplor. Din citirea 
dumnezciestilor Scripturi putem sa ne trczim spre rivnirea si imitarea filozo- 
fici barbaplor ilustri, sa nu ne pierdem curajul in fa{a nevoinfelor virtutii, ci 
sa avem deplina incredere in fagaduin^ele lui Dumnezeu, inainte de implini- 
rca lor. 

De aceea, va rog, sa citim cu multa rivna dumnezeiestile Scripturi. Daca 
vom citi des cele scrisc in ele,ne vom imboga v i si cunostintxle. Este cu nepu- 
tin^a sa ramii fara de folos, cind citesti cu rivna si mult dor dumnezeiestile 
cuvintc. Daca nu avem om, care sa ne fie dascal, atunci Insusi Stapinul, intrind 
dc sus in inimile noastrc, ne lumincaza mintea, ne lamureste cugetul, face 
lumina in cclc tainuitc, ne este dascal al eclor cc nu stim. Numai sa vrem sa 
faccm tot ce depindc de noi. ,,Sd nu numitipc nimvni dascal pe pamint" 1 , 
spusu-nc-a Hristos. Cind luam, deci,in miini Sfinta Scrip tura, sane incordam 
mintca, sa nc adunam gindurile si sa alungam din suflet orice gind lumesc. 
Asa sa citim Scripturilc! Cu multa evlavie, cu multa luare aminte, ca sa 
putem fi povatuiti dc Sfintul Duh la intelegerea celor ce sint scrise si sa cu- 
le«cm si mult folos din clc. 


I. /•«<•.. It. 1 2. 
2. Mtttt-i. 2!). 8. 


OMILII LA FACERE 17 

— ■■■ ■ m il -^— II ■■ I I—— — — p— — ■— i — — ^1^— II !■■■ ■ ^ M » H M ill— — — — ^^— , I — ,, 

Eutiucul accla, i>arl>urul, drcgatorul hnparatcsei Etiopiei, care era inconju- 
rat de atita lux si era purtat in car, nici in acel timp nu neglija citirea dum- 
nezeicstilor Scripturi, ci avca in miini cartea profetului Isaia §i citea cu multa 
rivna, desi nu in^elegea cele scrisc in ea 3 . TotusJ, pentru ca a facut tot ce 
depindea de dinsul — rivna, dragostea, luarea aminte — a avut parte de pova- 
{uitor. Ginde§te-te cit de rivnitor era, ca nici in calatorie nu lasa din miini 
Scriptura, ci o citea chiar cind era in car! Sa. auda aceasta cei care nici in 
casa nu vor sa faca asta, ci socotesc ca citirea dumnezeiestilor Scripturi 
trebuie lasata la o parte, socotesc ca nu se cuvine sa se ocupe cu citirea 
dumnezeiestilor Scripturi pentru ca sint casatori^i, pentru ca slujesc in 
armata, pentru ca trebuie sa-?i creasca copiii, pentru ca trebuie sa se ocupe 
de slugi si sa se ingrijeasca §i de alte treburi. Si iata-1 pe acesta. Era si barbar 
sj eunuc! iSi una $i alta indestulatoare sa-1 mine spre multa trindavie. Pc 
linga acestea sj luxul de care era inconjurat sj bogapalui cea multa ;mai mult, 
era in calatorie si era purtat in car; sj §tip ca nu-i usor sa citesti cind calato- 
re§ti, dimpotriva e destul de greu. Totusj dorul sj rivna lui cea mare au 
indeparat toate piedicile sj sta cufundat cu ochii in carte. Nu spunea ce spun 
acum mul|:i: „Nu in^eleg ce scrie! Nu pot pricepe adincul celorscrise! Pentru 
ce sa ma ostenesc in zadar sj fara de rost, sa citesc, cind n-am pe cineva 
care poate sa ma indrumeze?". Nimic din acestea n-a gindit eel barbar 
cu limba, dar filozof cu mintea. Ci s -a cufundat in citirea Scripturii, gindin- 
du-se ca nu va fi trecut cu vederea, ci se va bucura indata de ajutorul eel 
de sus, daca face tot ce depinde de dinsul §i tot ce-i sta in putere. De asta 
§i iubitorul de oameni Stapin, vazindu-i dorul lui, nu 1-a trecut cu vederea, 
nu 1-a lipsit de purtarea Sa de grija, ci indata i-a trimis pe dascal. Uita- 
mi-te, te rog, la in^elepciunea lui Dumnezeu! Dumnezeu a?teapta mai intii 
ca eunucul sa faca tot ce depindea de el sj apoi ii trimite ajutorul sau. 
Deci, dupa ce eunucul a terminat de facut tot ce a depins de el, s-a aratat 
Jngerul Domnului §i i-a spus lui Filip : „Scoala-te fimergipe calea care coboara 
de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. §iiata un barbat etiopian, drega- 
tor, eunuc al Candachiei, imparateasa etiopienilor; eunucul venise sa se inchine 
la Ierusalim. §i el se intorcea, stind in carul lui si citea pe profetul Isaia" 4 . 
lata, autorul carpi Faptele Apostolilor ne istoriseste precis ca eunucul era 
„etiopian", ca sa cunoa$tem ca era barbar; apoi ne spune ca era „dregdtor", 
ca sa aflam ca era intr-o mare sj stralucita dregatorie si ca ,, venise sd se 
inchine la Ierusalim". lata sj pricina calatoriei lui, pricina indestulatoare ca 
sa ne arate sufletul lui iubitor de Dumnezeu. Uita-te cita cale a facut ca sa se 
inchine Stapinului ! Ca se credea inca. pe atunci ca numai intr-un singur loc 
te po^i inchina lui Dumnezeu ; sj de aceea se facea lunga cale ca sa po^i inal^a 
acolo Domnului rugaciuni ! De asta §i eunucul acesta a venit unde era templul 
si cultul iudaic, ca sa aduca inchinaciune Stapinului. Si dupa ce si-a implinit 
dorin^a, „s-a hi tors si \tatca in carul lui si citea". 

'S.Fapte, 8.2(i 'W. 
A.Fapte, K, '.'(. 'JK. 


18 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 


II 

Filip s-a apropiat dc el si i-a spus: „Oare, intelegi cele cc citesti?"* Ai 
vazut suflct plin dc grip? Eunucul nu intelegea cele scrisc, dar staruia cu 
cititul si dorca un dascal, care sa-1 indrumczc? Apostolul ii trezeste indata 
dorul prin intrcharca sa. Raspunsul dat dc eunuc la intrebarca apostolului 
vadestc tocmai ca. era vrednic sa aiba un indrumator pcntru intclegcrea 
Scripturii. Cind apostolul, imbracat in hainc de rind, s-a apropiat dc el si 1-a 
intrebat: „Oare intclegi?", eunucul nu s-a suparat, nu s-a rcvoltat, nu s-a 
soco.tit insultat, cum fac mulri prosti, care de multe ori prcfera sa ramina in 
nestiin^a, pcntru ca li-i rusine sa-si marturiseasca nestiinta, ca sa fie inva^ari 
de cei ce pot sa-i inve^e. Eunucul n-a facut asa, ci cu multa. blindcte si respect 
ii riispunde, aratindu-i starea sa sufleteasca, si-ispune: „Cum as putea. data 
nu ma indntmeaza cineva?" 6 Mai mult, eunucul nu i-a raspuns numai cu 
blinde^e si apoi a mers mai departe, ci si-a aratat si mai mult virtutea purtari- 
lor sale ; dupa ce i-a raspuns, a chemat, el, dregatorul, barbarul, eel cc era 
purtat in car, a chemat pe omul de rind ce se ivise in calea lui, a chemat pe 
omul imbracat in haine proaste si 1-a poftit sa se urcc in trasura si sa stca 
alaturea de el. Ai vazut ce rivna sufleteasca? Ai vazut ce mare evlavie? Ai va- 
^.ut ce suflet iubitor de Dumnezeu avea barbarul? Ai vazut ca a implinit acele 
cuvinte spuse de un in^elept: ,,Dc vei vedea un intclcpt, minced la el si picio- 
rul tau sa roadd pragul usilor lui'" Ai vazut ca pe buna dreptate n-a fost 
trecut cu vederea? Ai vazut ca pe buna dreptate s-a bucurat de purtare de 
grija de sus? Ai vazut ca n-a lasat nimic la o parte din cele ce trebuia sa faca? 
Din pricina asta a capatat un dascal, a cunoscut bine si puterea celor scrise 
in Scriptura si i s-a luminat si mintea. 

A{i vazut ce lucru bun este sa. citesti cu luarc aminte si cu tragere de 
inima dumnezeiestile Scripturi? De asta am si pus inaintea voastra istoria 
accstui barbar, ca, fara sane rusinam, sa facem cu totii ce-a facut etiopianul, 
eunucul, omul care nici in calatorie nu lasa Scriptura din mina. Este in stare 
barbarul acesta sa ne fie dascal tuturor; si oamenilor de rind ?i celor care 
slujesc in ostire si celor care traiesc inconjura^i de multa stralucire,intr-un 
cuvint tuturora; nu numai barbatilor, ci si femcilor — cu atit mai mult cu cit 
elc stau mai mult in casa — si celor care au imbratisat via^a monahala; 
tuturora, ca to{i sa aflam de la acest eunuc, ca orice timp este potrivit 
pentru citirea dumnezeiestilor Scripturi; ca se poate citi Scriptura nu numai 
acasa, ci si cind mergem in pia^a si cind sin tern in calatorie si cind sintem 
in adunare de lume si cind sintem prin§i de treburi, pentru ca, facind tot ce 
depinde de noi, sa dobindim iute si indrumator. Da, Stapinul nostru, vazind 
dorinta noastra de cele duhovnicesti, nu ne va trece cu vederea, ci ne va da 

5. Fa/Jtc, 8, 30. 
(i. Faptc, 8, SI. 
7./n/.. .Sir.. <), M. 


0MIL1I LA FACKHK 19 

lumina cea do sus, c;i sa ne lumincv.e mintea. Asadar, vii rog, sii mi ncglijam 
citirca dumnczciestilor Scripturi, ci sii le citim des, fie do cunoastcm in^clcsul 
Scripturilor, fie dc iui-1 cunoastcm. Citirca continuii nc ajutii sa {incm bine 
minte ce citim; adeseori, ccea cc mi putcm intclege cc citim a/.i, vom putca 
dintr-o data in^elcgc miinc, dacii revenim si citim, pentru cii bunul Dumnezcu 
nc lumincazii pc neviizutc mintca. 

Dar am grait dcstul despre citirca dcasa a dumnczciestilor Scripturi. Am fa- 
cut asta ca sii cunoastep cii Stapinul nostru obisnuicste in toatcprivin^clc sa 
dca si El cu darnicie ajutorul Sau, cind ne vede ca si noi facem totccdcpindc 
dc noi. Si, asa cum a facut cu citirca Scripturilor, cind a trimis in marc grab a 
barbarului Clascal, tot asa va face si cu cei ce savisesc faptc dc virtutc. Ascul- 
tati celc ce-am sa spun acum ! Dar, ca sa fie mai Iamurit cuvintul meu, trebuic 
sa aduc iarasi pe patriarh inaintca voastra si sa tilcuicsc continuarea Scripturii 
tilcuite ieri. Stiti din cele spuse pina acum, ca dreptul Avram s-a bucurat dc 
multa rasplata de la Dumnezeu pentru smerenia lui cea mare fa^a dc Lot, 
nepotul sau, cind i-a cedat intiietatea alegerii pamintului. Sti^i ca pentru asta 
a primit o fagaduinta, care depascste cu mult cele fiicute de el. Sa vedem, 
deci, iarasi si din cuvintele Scripturii citite azi, virtutea dreptului Avram, 
pentru ca, mergind inainte cu tilcuirea, sa cunoastcm nespusa purtarc de 
grija a lui Dumnezeu de patriarh. Dumnezeu, ca sa ne dea lecpi prin viapi 
plina de filozofie a dreptului Avram, de fiecare data il lasa sa-si vadeasca el 
mai intii sufletul sau iubitor de Dumnezeu si apoi il rasplateste. Face asta ca 
sa ne straduim si noi sa imitam pe patriarh, sa ne ostenim si noi, adica, mai 
Intii pentru virtutc si apoi sa asteptam rasplata de la Dumnezeu. 

Ill 

lata cuvintele Scripturii citite voua astazi; aproape ca nici nu au nevoic 
sii fie tilcuite; insasi citirca lor e indestulatoarc sa ne arate covirsitoarea 
virtutc a dreptului Avram. 

„§i a fast, spune Scriptura, cind impdratca Amarfal, imparatul Si- nu- 
arului, Arioh, imparatul Elasarului si Hodologumor, imparatul Elamului si 
Targal, imparatul neamurilor. Au facut razboicu Valac, imparatul Sodomcni- 
lor si cu Varsac, imparatul Gomorci si cu Scnaar, imparatul Adamci si cu 
Simovor, imparatul Scvoimului si cu imparatul Valacului, accsta estc Sigor. 
Topi accstia s-au adunat hi Valea cea Sarata; aceasta cstc Marca Sdrilor* . 

Uita-te la preciziunea Scripturilor! Aminteste si numele impara v ilor si 
numele popoarelor. Nu fara rost, ci ca sa cuno?ti, din numele lor, sufletul 
lor barbar. Acestia, spune Scriptura, au facut razboi imparatului Sodomei si 
celorlalp imparap. Apoi ne spune si pricina razboiului, de undc a inceput. 

„Doisprczccc ani au robit lui Hodologomor, imparatul Elamului, iar in al 
trcisprctccclca an s-au rdzvrdtit. In al paisprczccclca an a venit Hodologo- 

8. Fac, N, 1 t. 


20 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR 

mar si impdrafii care emu cu el si au tuiat uriasii cei din Astarot si Carnain 
si neamuri putemice impreund cu ei .si pe omcii cei din cetatea Suva si pe 
horeii cei din munfii Seir pind la terevintul Farunului, care este in pus tie. Si 
intorcindu-se au venit la Fintina Judecdtii, aceasta este Cadis si au taiat pe 
toate capeteniile lui Amalic si pe amoreii care locuiesc in Asasantamar" 9 . 

Sa nu trecem, iuhi^ilor, cu usurin^a pe linga aceste cuvinte, nici sa soco- 
tim nefolositoare istorisirea aceasta! Dumnezeiasca Scriptura anume ne-a 
povcstit cu preciziune toate, ca sa cunoastem puterea acestor barbari, ca sa 
cunoastem cit erau de viteji si cu ce tarie au pornit la razboi, ca si pe uriasi, 
adica pe cei puternici la trup, i-au biruit si au pus pe fuga pe toate popoarele 
care locuiau acolo. Ca niste torente furioase, care napustindu-se tirasc si 
pierd totul in calea lor, tot asa si acesti barbari, navalind asupra tuturor 
acestor popoare, le-au nimicit cu totul pe toate, ca si pe capeteniile amaleci- 
tilor si i-au pus pe fuga si pe top ceilal^i. 

Dar poate ca ma va intreba cineva: 

— De ce folos imi este sa cunosc puterea acestor barbari? 

— Nu In zadar, nici fara de rost a amestecat Scriptura aceste lucruri in 
istorisirea sa; si nici fara pricina va atrag eu luarea aminte de la inceput ca 
sa va aducep aminte de vitejia lor, ci pentru ca sa afla^i, pe masura ce inain- 
teaza cuvintul meu de inva^atura, si puterea covirsitoare a lui Dumnezeu si 
virtutea patriarhului. 

Deci impotriva celor care aveau atita putere si pusesera pe fuga atitea 
popoare, 

„au iesit la razboi imparatul Sodomei si al Gomorei si al Adamei si al 
Sevoimului si al Valacului, acesta este Sigor; si s-au batut cu ei in Valea tea 
Saratd cu Hodologomor si Targal si Amarfal si Arioh. Cei patru imparati 
impotriva a cinci. lard Valea cea Saratd era cu fintini de smoald" 10 . 

Apoi, ca sa cunoastem ca au luat-o la fuga, spaimintap de vitejia lor si 
dc taria puterii lor, Scriptura spune: 

„$i au fugit imparatul Sodomei si al Gomorei si au cdzut acolo unde 
erau fintinile; iar cei care au ramas au fugit la munte" 11 . 

Ai vazut cit de puternici erau acei barbari? Numai vederealori-ainspaimin- 
tat si i-a pus pe fuga. SJ iata, ca dupa fuga lor, aceia au luat cu toata usurin^a 
toate cele ale lor si au plecat. 

„§i au luat, spune Scriptura, si muntele si toatd cdldrimea Sodomei si 
toata hrana lor si au plecat. §i au luat si pe Lot, fiul f rate lui lui Avram si 
averile lui si s-au dus. Ca locuia in Sodoma" 12 . 

lata s-a implinit ceea ce spuneam ieri, ca Lot n-a folosit nimic ca a ales el 
intii, ci a fost inva^at cu fapta sa nu iubeasca intiietaple. Nu numai ca nu s-a 
ales cu nimic, dar iata ca a fost luat si rob si a invafat cu fapta ca mult mai 

9. /vie, 14,4-7. 

10. Fac, 14,8-10. 

11. Fac, 14, 10. 

12. Fac, 14, 11 12. 


OMILII LA FACERE 21 


bint-' i-ar '"' l«»st (If locuia impmina cu drcptul Avram dccit sa sc dcsparta si, 
liber fund, sa incercc atitca ncnorociri. S-a clcspartit dc patriarh si socotca 
ca arc mai multa libcrtatc, ca o bogat; si iata ca dintr-o data ajungc rob, 
fura casa, fara masa. Asta, ca sa stii cc mare rau cste despar^irca si ce lucru 
bun cste pacea si intclegcrea; ca sa stii ca nu trebuic sa te avin^i spre mai 
mult, ci sa te multumesti cu mai pu^in. 

„Au luat pe Lot si averilc lui". 

Nu i-ar fi fost lui cu mult mai bine sa fi trait impreuna cu patriarhul, sa 
fi acceptat orice numai sa nu se fi stricat in^elegerea dintre ei, decit sa sc des- 
' parta, sa aleaga intiietatile si sa cada indata in atitca primejdii si sa ajunga 
rob la barbari? 

„§i venind unul din cei sedpati, l-a vestit pc Avram, strainul. lar accsta 
locuia lingd stejarul lui Mamvri, ul lui Amoris, fratele lui Eshol si fratclc lui 
Aynun, cure aveau legatura de pace cu Avram" 13 . 

-Cum se face ca patriarhul n-a stiut ca a izbucnit un razboi atit de mare? 

— Poate ca Avram locuia la mare departare si de asta n-a stiut. 
,, Si venind unul l-a vestit pe Avram, strainul". 

A spus ..strainul", ca sa ne aduca aminte ca Avram a venit din Haldcia. 

Avram locuise dincolo de Eufrat, de asta se numea strain. De la inccput 

> parintii i-au pus acest nume, prevestind prin punerea numelui stramutarca 

lui din acele locuri. A fost numit Avram - strain - pentru ca avea sa treaca 

Eufratul si sa vina in Palestina. 

IV 

Uita-te ca parintii, chiar necredinciosi, fara sa stie, dar indrumati dc 
IrHdcpciunea cea iscusita a lui Dumnezeu, au pus acest nume copilului lor, 
as a precum si.Lameh i-a pus numele lui Noe ! $i aici sc vede iubireade oameni 
a lui Dumnezeu, Care adesea, chiar prin necredinciosi, vestcste mai dinaintc 
ecle ce au sa se intimple cu mult mai tirziu. 

Asadar Scriptura spune ca a venit unul si i-a vestit strainului ca a fost 
luat in robie nepotul lui; i-a mai spus de marea putere a acelor imparap, dc 
devastarea Sodomei si de fuga cea cu rusine. 

„ lar: Avram locuia lingd stejarul lui Mamvri al lui Amoris, fratele lui 
Eshol si al lui Avnan, care aveau legatura de pace cu Avram". 

Dar poate ca si aici ma va intreba cineva: 

— Pentru ce din top cei fugiji din Sodoma a fost luat in robic numai 
dreptul Lot? 

— Nu s-a intimplat asta fara rost, nici in zadar, ci ca Lot sa cunoasca 
chiar din fapte si virtutea patriarhului si ca ceilalti au scapat datorita lui 
fi ca sa se invc^e sa nu mai umble dupa intiictat-i, ci sa dca locul eclor mai 
mari dccit el. 

i:i. Fac, 14, is. 


22 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR 

Sa aii/im cc spunc Scriptura mai dcparlc, cu sa cunoaslem si virtiitea 
drcptului Avram si ajutorul nespus al lui Dumnczeu. Dar ii\i cu mare luarc 
amintc la cclc cc voi spunc si incordati-va mintca! Multc putcm cistiga dc 
aici! Din cclc inttmplatc lui Lot invatam sa nu fim niciodata nedumeriti 
find drcp^ii cad in inccrcari, iar ticalosii si nctrcbnicii scapallnvatam sa nu 
umblam cu nici un chip dupa intiietaji, nici sa socotim altccva mai bun 
dccit traiul imprcuna cu drcptii; invatam ca chiar dc-ar trcbui sa ajnngem 
robi, daca am raminc alaturca cu cci drepti, tot c mai buna aceasta robic 
dccit libertatca. In afarii dc accstca, mai aflam dc aici dc marca bunatatc a 
patriarhului, dc covirsitoarea lui dragostc, dc marca lui vitejie, de dispretul 
lui dc bani si in si'irsit dc marca putcrc a ajutorului dat lui dc Dumnczeu. 
„Au:ind Avram, spunc Scriptura, cu a fost luat in robic Lot, ncpotul /»/, 
a numarat slugilc lui dc casa, trci sutc optusprczccc si a alcrgat dupa cipind 
la Dan. Si a cdzut asupra lor noaptca, cl si slugilc lui; si i-au lovit pc ci pind 
la Hoval, care cstc dc-a stinga Damascului. Si a luut inapoi toatd cdldnmca 
Sodomci; si a luat inapoi si pc Lot, ncpotul lui si toatc averile lui si poporul 
si female . 

La auzul acestor cuvintc, gindeste-mi-te, iubite, la sufletul mare si plin dc 
curaj al drcptului Avram! Avind incrcderc in puterea lui Dumnczeu, nu s-a 
spaimintat de puterea barba^ilor acelora, cu toate ca aflase dc macelarirca 
cc-o facuse ;ca sc porniscra mai intii impotriva tuturor neamurilor, ca biruiscra 
pc amaleci^i si pc to^i ccilalti, iar apoi sc aruncascra asupra sodomenilor;ii 
puscra pc fuga si lc luasera toate averile. Asta a fost pricinaca Dumnezciasca 
Scriptura ne-a istorisit mai inaintc toate acestea si toate cite au savjrsitimpa- 
ratii accia cu vitcjia lor, ca sa afli ca nu cu puterea trupcasca i-a biruit patri- 
arhul pe accstia, ci prin credin^a lui in Dumnczeu; ca sa afli ca a savirsit 
toatc acestea intarit cu ajutorul ecl dc sus, nu minuind arme, sageti si lanci, 
nici incordind arcuri si aparindu-se cu scuturi, ci cu oameni din casa sa. 

-Dar pentru cc, m-ar putea intrcba cineva, pentru cc a numarat Avram 
trci sutc optusprczccc slugi? 

-Ca sa afli ca n-a luat toatc slugile sale, ci numai pe cclc nascute in casa, 
care crcscuscra impreuna cu Lot, ca sa se lupte cu mai multa tragere de inima; 
ca sc luptau doar pentru stapinul lor. 

J?i uita-mi-te la covirsitoarea putcrc a lui Dumnczeu! Cu cita iutcala 
aducc victoria! 

„Si au cdzut, spune Scriptura, asupra lor noaptca, cl si slugde lui; si i-au 
lovit pc ci si i-au alungat". 

Mina cca de sus era alaturea de ei si lupta imprcuna cu ei! De aceea 
Avram n-a avut ncvoie nici de arme, nici de instrumente de razboi;a fost de 
ajuns numai sa se arate cu slugile sale ca pe unii sa-i bata, iar pe alpi sa-i 
puna pe fuga ; si una si alta a facut-o cu multa usurinta, fara sa fie stinjenit 
dc cineva; si asa a luat inapoi pc calarepi imparatului Sodomei, pe Lot ne- 

14. Fin., 14. 14 1(). 


0MIL1I LA FACKRK 23 

potul lui si toatc avcrilc si leineilc. Ai vuzut pentru care pricina, dintrc to(i 
cci l'ugi(i, a lost luat rol) iiuniai Lot ? Ca sa sc f'aca vadita si virtutea patriarhu- 
lui si ca sa scape si mul^i altii datoritii lui. $i s-a intors, deci, Avram aducind 
mare si stralucitor trot'eu; o data cu Lot, a adus si calarimca si femcile si 
averile; tuturora le propovaduia cu glas mare si le striga, mai puternic decit 
trimbija, ca a pus pe fugfi pe dusmani si a cistigat victoria, nu cu putere 
omeneasca, nici cu taria trupurilor; ci pe toatc le-a savirsit mina cca de sus. 
Ai vazut ca toatc il fac mai stralucit pe drept? Ai vazut ca de fiecare data se 
arata tuturor grija pe care Dumnezeu o are de el? 

Iata-1 acum straduindu-se sa fie si dascal al cinstirci de Dumnezeu printrc 
sodomeni ! 

,,Si a iesit, spune Scriptura, intru intimpinarea lui imparatul Sodomei, 
dupa ce s-a intors el de la tdierea lui Hodologomor si a imparatilor, care 
emu cu el" x s . 

Uita-te cit de marc este virtutea lui si de ce mare ajutor s-a bucurat din 
partea lui Dumnezeu! Imparatul icse intru intimpinarea strainului, a batrimi- 
lui si-i da toata cinstea! Aflase ca nu-i este de nici un folos imparatia, cind 
e lipsit de ajutorul eel de sus! Aflase ca nimeni nu-i mai puternic decit eel 
ajutat de mina lui Dumnezeu ! 

„§i Mclchisedec, spune Scriptura, imparatul Salemului, i-a adus piine si 
vin; era preot al Dumnezcului Celui Prea Inalt" 16 . 

V 

Ce vor sa ne spuna cuyintele: „Imparatul Salemului" si „ Preot al Dum- 
nezcului Celui Prea Inalt"? 

Scriptura spune ca era Mclchisedec „imparat al Salemului". De acesta 
vorbeste si fericitul Pavel in epistola scrisa catre evreii care crezusera; vor- 
beste si de numelc lui si de cetatea lui; si tilcuie^te insemnarea numelui, 
facindsietimologiacuvintului,spunind,,A/c/r/n'.vcdcT, imparatul dreptatii"' 7 . 
Intr-adevar, in limba ebraica Melhi inseamna impara^ie, iar Sedec, dreptate. 
Vorbind apoi de numele cetatii, Pavel spune: ,,Impdrat al pacii"'* , ca 
Salem inseamna pace. In ce priveste ,, preot", era preot, pentru ca insuiji se 
facuse preot — ca asa erau atunci preo^ii — fie ca-i dadusera aceasta cinste 
oamenii lui din pricina virstei lui inaintate, fie ca el insusi a indeplinit slujbe 
preotesti, ca Noc, ca Avel, ca Avraam, cind au adus jertfe. De altfel Mclchise- 
dec avca sa fie si tip al lui Hristos. De aceea si Pavel, tilcuind asa cuvintul, 
zice: „Fara lata, fara mama, fara spitci de neam, ncavind nici inceput al 
zdelor, nici s firs it al vietii, care asemdnindu-se Fiului lui Dumnezeu rdmine 
preot pentru totdeauna" 19 . 


lo.F/ic, 14, 17. 
16. Fac, 14, 18. 
ll.Evr., 7,2. 
\S.Evr.. 7,2. 
19. /sit., 7, :i. 


24 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

— Dar cum se poate, m-ar putca intrcba cincva, ca un om su fie fara tata, 
farS mami, sa nu aiba nici inceput al zilclor, nici sfirsjt al vie^ii? 

— Ai auzit doar ca Melchisedec estc tip al lui Hristos! Nu te minuna, dar, 
si nici nu cauta in tip identitate in toate; nici n-ar fi tip, daca ar fi identic in 
toatc cu eel pe care il reprezinta. 

Ce vrea sa spuna, deci, Pavel? ,,Dupa cum Melchisedec, spune Pavel, este 
fara tata si fara mama, pentru ca nu sint pomeni^i parin{ii lui, §i este fara 
spi{5 de neam, pentru ca nu i s-a facut genealogia, tot a§a si Hristcrs, este §i 
sc spune fara spifa de neam, pentru ca nu are nici in cer mama, nici pe 
pSmint tata". 

Dar iata ca cinstea pe care o da. Melchisedec patriarhului Avram, ne dez- 
valuic o alta taina. 

Melchisedec i-a adus lui Avram piine sj vin. Vazind tipul, ginde?te-mi-te 
la ce reprezinta acest tip sj minuneaza-te de puterea dumnezeie?tii Scripturi, 
ca de la inceput a prevestit cele ce aveau sa fie. 

„$i a binecuvintat, spune Scriptura, pe Avram si a zis: ,, Binecuvintat 
este Avram de Dumnezeu Cel Prea Inalt, Care a facut cerul si pamintul. $i 
binecuvintat este Dumnezeu Cel Prea Inalt, Care a dat pe vrdjmasii tai sub 
mina ta" 20 . 

Nu 1-a binecuvintat numai pe Avram, ci 1-a slavit §i pe Dumnezeu. Cind 
a spus: „Binecuvintat este Avram de Dumnezeu Cel Prea Inalt, Care a facut 
cerul si pamintul", Melchisedec a aratat din creaturi puterea lui Dumnezeu. 
Daca Dumnezeu este Cel care a facut cerul ?i pamintul, atunci dumnezeii 
carora slujesc oamenii nu sint dumnezei. Ca spune Scriptura: „Dumnezeii, 
care n-au facut cerul si pamintul, sa piara" 21 . 

„ Binecuvintat este Dumnezeu Care a dat pe vrdjmasii tai sub mina ta". 

Vezi-mi ca nu lauda numai pe dreptul Avram, ci recunoa$te sj ajutorul 
dat de Dumnezeu lui Avram. Ca fara de ajutorul lui Dumnezeu, Avram nici 
n-ar fi putut birui pe cei carea aveau atit de mare putere. 

„Care a dat vrdjmasii tai". ,,E1 este Cel ce alucrat totul spune Melchisedec, 
El este Cel ce face slabi pe cei puternici, El este Cel ce biruie pe cei inarma^i 
cu cei neinarma^i, de la El este ajutorul care {i-a dat {ie atita putere". 

„Care a dat pe vrdjmasii tai sub mina ta". 

Vezi cum arata Melchisedec ?i dragostea lui Avram pentru Lot si unirea 
dintre ei? Vezi cum arata ca din pricina celor intimplate lui Lot, §i Avram 
socotea pe vrajmasji lui Lot proprii lui vrajma§i? 

„$i i-a dat lui zeciuiala din toate" 22 , spune Scriptura. 

Lucrul acesta il spune ?i Pavel: ,,Vedeti, dar, cit de mare este acesta, 
c&ruia si Avram, patriarhul, i-a dat zeciuiala din cele mai bune prazi" 23 , 
adica Avram a rasplatit pe Melchisedec din prazile pe care le-a adus; §i i-a 

2Q.Fnc, 14, 19-20. 

21. ler., 10, 11. 

22. Fac, 14, 20. 

23. Evr., 7,4. 


OMILII LA FACERE 25 

dat lui zcciuiala din tot re a udiu. Avram cstc si prin asta dascal tuturora, 
!nvatindu-nc sa fim rccunoscitori si s3 d&m pirga din cele date noua de 
Dumnezeu. 

Minunat de marinimia suflcteasca a patriarhului, imparatui Sodomci ii 
»pune : 

„Dd-mi mie oamenii, iar tu ia-fi caii" 2 * . 

Frumoasa e recunostin{a imparatului, dar uita-te si la filozofia dreptului 
Avram ! 

„§i a zis Avram catre imparatui Sodomei: ,,Tinde-voi mina men catre 
Dumnezeu Cel Prea Inalt, Care a fa cut cerul si pamintul, ca nu voi lua nimic 
din toate cele ale tale, de la ata pina la legatura incdltdmintei, ca sa nu zici: 
„£u am imbogapt pe Avram"' 5 . 
* Ce mare dispre^ are patriarhul pentru bani! 

Dar pentru ce cu juramintrefuza sa ia si zice: ,,Tinde-voi mina mea catre 
Dumnezeu Cel Prea Inalt, Care a fa cut cerul si pamintul"? 

VI 

Patriarhul Avram a aratat imparatului Sodomei prin asta doua lucruri: 
si ca este superior darurilor date de imparat si ca are suflet de filo/of ; se 
straduieste sa-i fie dascal al cinstirii de Dumnezeu si-1 inva^a cam asa: ,,I^i 
aduc martor pe Dumnezeu, pe Creatorul universului, ca nu voi lua nimic de 
la tine, ca sa po^i cunoaste pe Dumnezeul universului si sa nu socotesti ca 
Sint dumnezei cei facu^i de miinile oamenilor. Acest Creator al cerului si al 
p&mintului, Acesta a facut sa ci§tig razboiul, Acesta este pricina victorici. 
Sa nu te astepji, dar, ca eu sa primesc ceva din cele date de tine. N-am por- 
nit la lupta pentru plata, ci mai intii pentru dragostea de nepotul meu, apoi 
pentru dreptate, ca sa scap din miinile barbarilor pe cei lua^i pe nedrcpt". 

„Nu voi lua nimic din toate cele ale tale, de la ata pina la legatura 
incdlpdmintei". 

Cu alte cuvinte, nimic, nici cel mai neinsemnat lucru, nici cel cu totul 
neluat in seama. Ca ,, legatura incdltdmintei" este cureaua incal^amintei, 
folosita mult de barbari. 

Apoi Avram ii spune si pricina pentru care nu ia nimic: ,,Ca sa nu zici: 
„Eu am imbogdtit pe Avram". Am pe Cel Care imi da mii si mii de bunata^i; 
ma bucur de mare ajutor de sus, asa ca n-am nevoie dc bogafia data de tine, 
nu-mi trebuie bogape omeneasca; imi este de ajuns darnicia lui Dumnezeu 
fa^a de mine; cunosc bogajia darurilor Lui. Am cedat lui Lot lucruri mici si 
neinsemnate sj am fost invrednicit de fagaduin^e mari si nespuse, si acum, 
pentru ca mi-am negujatorit mai mare boga^ie si am tras asupra mea $i mai 
multa bunavointa din partea lui Dumnezeu, nu pot primi boga^iace mi-o dai". 

24. Fac, 14, 21. 
2b.Fac, 14, 22 2.'(. 


26 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

l)c accca, dupii cum socotcsc cu, Avram a adaugut si juramintul si azis: 
,,'l'inde-voi mina men cat re Ditninezcii Ccl Pica Inalt" ca sa nu socoteasca 
imparatul ca rcfuzul lui cstc o pref'acatorie, asa cum se intimpla dc obicei, 
ci ca sa al'lc ca cstc hotarit sa mi ia nimic. Piin asta A\ ram ;i implinit porunca 
data dc Hristos uccnicilor Sai, care zicc: ,,In clar ati luat, in dar dati" 26 . 
,,Am adus cu, oarc, spunc Avram, in accst razboi ceva mai mult decit vointa 
si rivna men? \u ! Victoria, trofcclc si toatc cclclaltc, Dumnczcu le-a savirsit 
cu ncvazuta Lui puterc". 

Apoi ca sa nu socoteasca imparatul, ca din mindrie sau din disprct rtu ia 
(lururilc sale, ii spunc, ariitindu-si, si cu accst prilej, blindetea si filozofia 
suflctului sau: 

,,\tt voi lua nimic, a fan) dc cc ait mincat tincrii si dc partca cc sc cuvinc 
biirbatilor care ait mcrs imprcuna cu mine: Eshol, Avnan si Mamvri; acestia 
sa-si ia partca lor" 2 ' . 

,,Accstora lc voi ingadui, a spus Avram, sa-si ia partca lor, pentru ca an 
dat dovezi dc marc prictcnic". Ca spunc Scriptura: ,,Ei avcau legdtitra dc 
l>acc en Avram" 2 * , adica ii unca prictcnia. Asta i-a fa cut sa fie alaturca de 
cl in vremc deprimejdic. Dc accca ii si rasplatestc si rinduicste sa-si ia partca 
lor. Si cu accst prilej Avram implincstc iarasi o lege apostolica, care spunc: 
,, \'rcdnic cstc literal oral dc hrana sa" 29 ; ca nu i-a lasat sa ia mai mult decit 
trcbuia: ,,Afara dc cc ait mincat tincrii si de partca cc sc cuvinc barbatilor 
care au mcrs imprcuna cu mine, Eshol, Avnan si Mamvri, acestia sa-si ia 
partca lor". 

L'itatj-va cit de desavirsita c virtutea patriarhului! Uita^i-va ce filosofie 
a aratat, dispret,uind banii, si ce smerenie! Uitata-va ca face totul ca sa nu se 
para fapta sa mindrie si dispre^, ca sa nu sc para ca se lauda cu biruin^a! 

VII 

Sii-1 imitam si noi, rogu-va, pe patriarhul Avram! Sa ne straduim sa fim 
pfiziti fara de pacat ! Sa nu fim nici nebuni dc orgoliosi, gindindu-ne ca sintem 
virtuosi, nici sa neglijam virtutea, gindindu-ne ca sintem intr-o stare smerita, 
ei in once fapta a noastra sa pastram totdcauna masura. Sa punem, ca teme- 
lic faptclor noastrc bunc, smerenia, ca sa zidim cu trainicie virtutea. Atunci 
e adevarata virtute, cind virtutea c unita cu smerenia. Omul, care pune 
virtu {ii accasta temclic, poatc inal^a cladirea virtual la orice inaltime vrea. 
Smerenia da cca mai mare tarie;estc zidul ccl nedorit, cstc turnul eel nebiruit. 
Smerenia tine intreaga cladire a virtutii si n-o lasa sa cada nici de lovitura 
ploilor, nici dc furia vinturilor 30 . Smerenia ridica virtutea mai presus de orice 


LMi. .»/(//<•!', Hi. «. 

27. /•■«£-.. 14,24. 

28. Fin:, 14, 13. 
'I'i.Mntvi, 10, 10. 
'M). Mulct, 7, 25. 


OMILII LA FACKKK 27 

lovhura; ;ijni i^>t- <a diaiiiaiilul; alii <> lute dc pulernica. In sl'irsil, smcrcnia 
atragc asupra noaslra marile raspla\i ale iubitorului de oumeni Dumnc/eu. 
Prin smerenie a primil palriarhul atil de mari fagaduintc dc la Dunine/.eii. 
Vc(i vedca, daca Dumncxcu va iiigadui, si din cele cc va voi spune, darurilc 
mari si nespuse cu care Dinnne/eu 1-a invreclnicit pe Avram, pentru eft si 
acum a dispretuit darurile date de imparatul Sodomei. Prin smerenie a bine- 
plicul inaintea Ini Dumne/.eu nu numai el, ci si Ui\\ ceilalti drcpli. Si voi 
to v i citi cititi cu rivna dumnezeicstile Scripturi, putcti alia lucrul acesla. 
Ci Stapinul nostru eel iubitof de oameni, cind ne vede ca disprctuim pe cele 
din lumea aceasta, ne da cu dirnicie si pe cele de aici si ne prega teste si 
desfitarca bunitatilor eclor vesnicc. Si putem vedca ca se intimpli asta si 
cind e vorba de bani si cind e vorba de slava lumii acesteia si cind e vorba 
de toatc cele trccitore. Si dispretAiim, dar, bogitia acestei lumi, ca si putem 
gisi bogatia cca adc\ irati ; sa disprctuim sla\ a aceasta desarta, ca sa ne desf'a- 
tam dc slava cea adevarata si ncpicritoarc; sa ridem de fericirea de aici, ca 
sa dobindim bunatatile cele nespuse; sa socotim o nimica cele din lumea 
aceasta, ca sa ne putem trezi dorul de cele viitoare. Nici nu-i cu putin\a ca 
eel {intuit de cele din lumea aceasta sa aiba vreodata dor de bunatatile cele 
nespuse, ca dorinta de cele de aici, ca o cea^a })usa pe ochii trupului, ii 
intuncca mintca si nu-1 lasa sa vada ccva din cele cc trebuic. Si iarasi, eel 
care arc dor de buniitatile cele vesnicc si ncpicritoarc, nu poate dori pe cele 
pieritoare, care dispar si se vestejese, inaintc de-a apare. Ccl ranit de dorul de 
Dumnczeu, eel prins de dorinta eclor viitoare, priveste cu al{i ochi pe cele 
de pe lumea asta; stic ca toata via^a aceasta este chip si inselaciune, nedcose- 
bindu-se intru nimic de vise. Dc accca si fericitul Pavel spunca in cpistola sa: 
,,'1'rccc chipul lumii acesteia.'" 31 , aratind ca ficcare din cele omencsti este 
numai chip, trece ca umbra si visul, n-are nimic adevarat si trainic. .\-ar 
insemna, oare, si ai mintc dc copil, sa tc minunezi dc uml)rc, si tc lauzi cu 
visurile si sa-ti lipcsti inimade cele care dupi pu^ini vreme pier?,, Trece c hi/) it I 
lumii acesteia!" Cind auzi ci ,, trece", pentru ce-1 mai cauti? Cind auzi ci 
. toate cele omencsti sint numai chip, lipsitc dc oricc realitatc, pentru cc tc 
lasi de buna voic insclat, pentru ce nu tc gindesti ca sint usor schimbatoare 
si ncsigure, pentru cc nu tc fac si treci pe lingi clc si si-ti muti dorinta la 
cele vesnicc, la cele nemiscatoare, la cele sigure, la cele care nu sc schimbi'.' 

VIII 

imparatul, eel cu coroani pe cap si pe eel mai inalt tron — toatc ..cele ce se 
vad sint trecatoare" 32 ; ramin putina vrcmc si nu ne putem bucura de ele 
multa vreme. 

— Dar atunci ce vrca Pavel sa ciutam, daca toatc cc se vad sint trecitoare'.' 

— Pe acelca care nu se vad, ne raspundc Pavel. Xu pe aces tea care se vad, 
Si ca sa afli priceperca lui Pavel, dascilul lumii, uiti-tc ce cu\inte lolo- 

scstc in alti parte, voind si arate ci sint <> nimica toata cele stralucitoare 
din lumea aceasta! Pavel spune: ..Cele ce se vad" lie bogipa, Tie slava, 
lie hiMil, fie inaliele dregitorii, fie pulerea, lie insasi impari(ia, fie < biar 

(I. / i «t .,il 


28 SFlNTUL 10AN QURA DE AUR 

ci pc acclca care nu sc vad cu ochii accstia trupesti. 

— Si cine ne-ar putea sfatui sa lasam la o parte pe cele ce se vad si sa 
caiitam pc cclc cc nu se vad? 

-,,tnsasi natura lucrurilor din lumea aceasta, ne spune tot Pavel. Ea sa 
va invejc ca accstca, chiar daca se vad, tree iute, pe cind celelalte, chiar daca. 
nu putcm sa le vedem acum, sint vesnice, ramin continuu, nu cunosc sfirsit, 
nu sc tcrmina, nu sc schimba, ramin statornice, nemiscatoare". 

Mi sc pare, insa, cii am ajuns plictisitor, sfatuindu-va in fiecare zi! Dar ce 
sii fac? Mult prapad face pacatul, mare e tiraniabanilor si tarerara e virtutea! 
Dc accca vreau ca ecl pu^in cu aceste dese indemnuri sa birui boala si sa va 
lac deplin sanatosi pe voi care veni^i aici. De asta ma straduiesc sa tilcuiesc 
si Scripturilc; dc asta va vorbesc de virtutile drep^ilor si n-am saincetez a va 
vorbi mcrcu dc aceleasi lucruri, ca sa pot.cu orice chip, sa va indemn sa fiti 
la fcl dc rivnitori ca drep^ii. 

Sa nc ingrijim, chiar asa de tirziu, dc mintuirea noastra si sa folosim cum 
trcbuic ragazul dat noua in via^a aceasta! Sa ne grabim, cit mai avem vreme, 
sa nc pocaim si sa ne indreptam pacatele. Sa folosim banii si avcrile spre 
folosul sufletelor noastre, cheltuind cu saracii cele ce ne prisosesc. Spune-mi, 
tc rog, pentru ce lasi sa rugineasca aurul si argintul, cind ar fi trebuit, sa-1 
vcrsi in pintecele saracilor, ca sa-1 ai la adapost sigur la vremea cuvenita, 
atunci mai cu seama cind vei avea nevoie de ajutorul lui? Cei hranip de tine, 
aici pe pamint, i^i vor deschide usile indraznirii in ziua cea infricosatoare si 
tc vor primi in vesnicile lor corturi. Sa nu lasam hainele sa le roada mobile, 
sa nu le lasam sa putrezeasca fara rost in sipetele noastre, cind roiesc ati^ia 
ncvoiasi si goi in jurul nostra! Sa preferam in locul moliilor pe Hristos, Care 
umbla fara haina, sa imbracam pe Cel Care a umblat gol pentru noi si 
mintuirea noastra, ca noi sa fim invrednicifi sa-L imbracam si sa auzim in 
ziua accca: „gol am fost si M-ati imbracat" 33 . Sint, oare, grele poruncile? 
Sint, oarc, mai presus de puterile noastre? Nu! Cauta, deci, de imparte cu 
folos aceste lucruri, care pier, care putrezesc, care se strica in zadar, ca sa 
scapi si de paguba si sa-^i aduci si nespus de mare cistig cu ajutorul lor. 
Kstc cea mai marc ncomenie, ca, dupa ce te-ai folosit de aceste lucruri, sa 
inchizi in lazi si intre ziduri cele ce-^i prisosesc si sa nu vrei sa usurezi.cu 
clc ncvoia scmenilor tai ! Este cea mai mare neomenie sa vrei mai bine sa le 
strict" rugina si mobile, sa cada in miinile tilharilor si sa dai socoteala pentru 
elc, decit sa primesti rasplata, chivernisindu-le cum trebuie! Nu, va rog, sa 
nu nc purtam cu atita lipsa de grija de mintuirea sufletelor noastre, ci sa 
dam saracilor cele ce ne prisosesc, ca sa cistigam cu ajutorul lor multa 
indraznirc si sa fim invrcdnici^i si dc desfatarea bunata^ilor celor nespuse, 
cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care 
Tatalui, imprcuna cu Sftntul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea 
si in veeii vccilor. Amin. 


.t.i. Muli-i. 25. .'56. 


OMII.IA XXXVI 


Dupa cuvintele acestea a fost cuvintul Domnului catre Avram 

in vedenie de noapte: 

„Nu te teme, Avrame, Eu te apar! 

Plata ta va fi mult a foarte" ' . 


Virtutea drep^ilor sc aseamana cu o comoara, plina de multii si ncspusa 
boga^ie. Dupa cum te imboga^esti daca po$i lua cit de pu^in dintr-o comoara 
tot asa vei gasi ca este si cu virtutea patriarhului. lata, aproape in fiecarc zi, 
v-am spus cite ceva din viaja dreptului Avram, v-am ospatat cu multa darni- 
cie si totusi, nici pina acum, n-am putut sa va istorisesc decit o mica parte 
din faptele lui bune. Atit de mare e boga^ia virtujii lui! J?i dupa cum daca 
toata lumea ar scoate ,apa dintr-un izvor cu multe vine de apa, apa nu sc 
Impu^ineaza, ci cu cit scot mai mul^i apa cu atit este mai bogat izvorul, tot 
as a vedem ca se intimpla si cu acest minunat patriarh. Ci^i n-au scos din 
izvorul faptelor lui din timpul vie^ii lui si pina acum? $i totusi, iata ca izvorul 
n-a secat; dimpotriva boga^ia faptelor lui curge tot mai din belsug. Ca un 
lan{ de aur, asa gasim insirata via^a lui in dumnezeiestile Scripturi! Dc 
fiecare data este aratata mai intii filozofia lui, urmata indata si de rasplata 
cea de la Dumnezeu. §i ca sa aflaji ca. asa este, trebuie neaparat sa va istori- 
sesc pe scurt de la inceput via^a lui, ca sa vedeji $i credin^a cdvirsitoarc a 
dreptului Avram in fagaduin^ele lui Dumnezeu si rasplatirile bogate date lui 
de iubitorul de oameni Dumnezeu. E in stare dreptul acesta sa ne inve{e pe 
noi to{i sa pomim cu rivna spre luptele virtu^ii, avind incredere in rasplata 
cea de sus. §i, cunoscind darnicia Stapinului nostru, sa primim cu usurin^a 
toate cele socotite grele in viaja aceasta, hraniji cu nadejdea raspla^ilor. 

Uita^i-va, va rog, ca Avram, de la inceput, fara sa aiba vreun dascal, a 
facut totul singur, inva^at numai de cunostinja pusa de Dumnezeu in firea 
noastra; si cu toate ca a fost crescut de paring necredinciosi, s-a bucurat 
totusi de aratare dumnezeiasca. A avut parte indata, inca de pe cind era in 
Haldea, de cercetare de sus, pentru ca din copilarie n-a urmat ratacirii tata- 
lui sau, ci a slujit adevaratului Dumnezeu. Aceasta ne-o spune lamurit fcri- 
citul §tefan, graindu-ne asa: „Dumnczeul slavei s-a aratat parintclui nostru 
Avram, cind era in Mesopntania, inainte dc a locui el in Haran" z . Ai va/.ut 

!./•>/(.. 15, 1. 
2.1-apic, 7, 2. 


30 SFlNTUI. IOAN OURA DE AUR 

ca vcdcrca accasla I-;i facut pc Avram sa piece dc acolo? Avram, j)c linga 
laptul ca cinstcapc Dumnezcu, cinstca si pc tatal sail si-i arata multa dragostc; 
si poatc tocmai aceasta dragostc a lui Avram pcntru tatal sau 1-a facut pc 
lalal sau sa piece i\v acolo. deci de dragul l'iului, tatal a acceptat sa-si para- 
scasca patria sa si sa locuiasca in pamint strain. Dar uita-mi-te cu marc luare 
ainintc, ca insasi ccrcctarea (acuta lui Avram de Dumnezcu pcntru virtutca 
sa tic mai inaintc, il face iarasi si mai vuriita virtutca lui. Avram, ca sa impli- 
ncasca lucrul poruncit dc Dumnezcu, a prcferat sa paraseasca tara parin- 
tcasca si sa locuiasca in pamint strain; si era gata, dupa parerea mca, sa 
piece chiar lara rudclc sale, sa faca singur calatoriajdar, dupa cum am spus, 
virtutca harhatului si marea cinstire pe care o dadca parin^ilor lui, 1-a facut 
si pe tatal sau sa-i fie tovaras de calatorie. Apoi, cind au ajuns in Haran, si-a 
asc/at acolo cortul. Dupa moartea lui Tara — acesta era numele tatalui sau — 
Avram primeste iarasi porunca dc la Dumnezcu sa piece si de acolo. ,,Iesi, h 
spline Dumnezeu, din pamintul tan si din rudenia ta si vino in pamintul pc 
care ti-l voi urata" 3 . Pentru ca in Haran venise cu toata casa lui, de accea, 
cind Dumnezeu i-a poruncit sa piece dc acolo, a adaugat: ,,din pamintul 
ton si din rudenia ta", ca sa-i aratc ca vrea ca numai cl sa faca aceasta calato- 
rie, sa nu ia cu el nici pc Nafor, fratelc sau, nici pe altcineva. I-a spus: ,,din 
pamintul tan", pcntru ca locuise multa vreme acolo, incit putea fi socotit 
pamintul accla patria lui. Cu toate ca era inca vie jalea dupa parin^ii lui, cu 
toate ca pc atunci plccarca si calatoria crau pline de greuta^i, totusi Avram 
a implinit cu multa rivna porunca Stapinului, desi nu stia unde se va sfirsi 
ratacirca lui. Dumnezcu nu-i spuscse: ,,1'ino, in pamintul acesta sau acela, ci: 
in pamintul pc care ti-l voi curt ta" 4 . Ei bine, cu toate ca porunca nu era precisa, 
Avram, fara sa iscodcasca ce i s-a poruncit a adus porunca la indcplinirc. 
L-a luat cu el si pe ncpotul lui. $i cu asta isi arata Avram din nou virtutea sa. 
Il luase pe Lot de tinar pe linga el si-I facusc incctul cu incetul urmator vir- 
tu t ii sale; dc aceca n-a vrut sa-1 lase, ci 1-a facut tovaras al calatoriei sale. 
„Dacu tatal meu, si-a spus Avram, care era necredincios, de dragul meu a 
primit sa lase casa parinteasca, in care nc-am nascut si am crescut, si sa-mi 
urmezc mie si si-a sfirsit via v a in pamint strain, apoi cu mult mai mult eu nu 
pot lasa aici pc copilul fratelui meu, pe acest tinar, care de mic era inclinat 
catrc virtutc". 

II 

Avram, aratindu-si in tot ce facea dragostea sa de Dumnezeu, a facut si 
aceasta calatorie; iar cind a ajuns in Palestina si a trecut hotarele Haldeii, 
Dumnezeu i s-a aratat. Vrind sa-i intareasca rivna si sa-i intinda mina de aju- 
tor, ii zice: ..Scmintici talc voi da pamintul acesta"'' . Ii fagaduieste indata 

:i. /•'«<■.. 12, 1. 

■»./•'«<•.. 12, 1. 
5. /•>«., 12, 7. 


OMILII LA FACERE 31 

icca cc dorca si pol'ica, adh a sa aiba urina.>i; ii da rasplala alilor o.slcncli. 
Firca il lipsisc di' co]>ii, iar virsla il convinsesc sa nu aiba vivo nadcjdc; dar 
Dumnezeu, prin fagaduiiHa Sa, ii da turaj atlctului, il face mai rivniior si-i 
inoicstc putcrilc sprc luptclc ce avcau sa vina. Uita-tc, insfi, ca dupa aceasla 
fagaduinta vine peste drcptul accsta o ultainccrcare, f'oamctea.Vcnind foamc- 
tca si fiind mare strimtoare in Hananca, a plccatin Egipt. A vrutsa-sipotolcas- 
ca foamca, dar a cazut in primejdii si mai mari. Pcntru ca frumusetca femeii 
sale Sara, aproape ca 1-a facut sa vada moartea cu ochii, de aceea, cind era 
aproape sa intre in Egipt, i-aspus: ,, §tiu ca csti frionoasd 6 ;stiu frumuse^ea 
chipului tau si ma tern de desfrinarea egiptcnilor. Daca tc vor vedca si vor 
afla ca esti femeia mea, pe tine poate tc vor cruta, ca sa-si infaptuiasca 
furia ncbunici lor, dar pe mine ma vor omori, ca sa poata savirsi nelegiuirea 
in voie, nefiind cine sa le poata vadi desfrinarea. Spiaw-lc ca-ti sint /rate.'" 1 . 
Cc suflet de diamant! Ce vointa mai tare decit ficrul! Nenorocirca ce-i statea 
in fa^a. nu i-a turburat cugctul. N-a gindit, nici n-a zis in sine: „Dc asla mi-am 
parasit ^ara si am venit in pamint strain, facind ascultare, ca sa cad in atitea 
nenorociri? Nu mi-ai poruncit, oare, Doamne, nu de mult, ca ,,Voi da scniin- 
fici talc pamintul accsta?". lata ca frica de adulter si frica de moarte zguduie 
sufletul nostru ! Dar lui Avram nici prin minte nu i-a trecut un gind ca accsta; 
cl urmarca un singur lucru, cum sa poata scapa de una din aceste doua 
primejdii care-1 amenin^au. 

Avram a facut tot ce a depins de dinsul, sfatuind cu curaj pe femeia sa, 
ca, la rindul ei, din dragoste mare pentru barbatul ei, i s-a supus, 1-a ajutat si 
i-a urmat hotarirea. Dupa ce savirsisera totul, cind lucrurile, dupa judecata 
omeneasca, ajunsesera intr-o stare disperata, iar egiptcnii erau aproape gata 
sa savirseasca nelegiuirea, atunci Dumnezeu isi vadeste marea Lui purtarc de 
grija. Nu numai ca Dumnezeu a scapat de ocara pe femeie, prin minia pe 
care a aratat-o imparatului Egiptului si intregii lui case, dar a facut ca si 
Avram sa se intoarcix din Egipt in Palestina cu multa stralucirc. Uita-tc cum, 
in mijlocul primejdiilor, Stapinul eel iubitor de oameni ii da ajutorul Lui si-1 
pregateste pe atlet sa fie iara§i cu puteri inoite pentru luptele ce aveau sa 
vina. Nu-1 lasa lipsit pe Avram de ajutorul Sau, ci prin toate ii arata vadit 
ca-i rinduieste via^a. Arata ca in schimbul unor fapte mici, Dumnezeu il 
invredniceste de mari daruri, ba foarte mari, care depasesc firea omeneasca. Ai 
vazut, dar, rabdarea dreptului Avram? Vezi-i iarasi marea lui smercnie, dupa 
intoarcerea din Egipt! Vezi-i bunatatea lui cea multa! Dupa ce Avram s-a 
intors din Egipt, incarcat cu boga^ie mare, nu numai el, ci si nepotul lui - ca 
spune Scriptura: „nu-i incapea pamintul, sa locuiasca imprcuna, pentru 
ca erau averile lor multc foarte"* — pastorii lui Lot au inceput, din pricina 
boga^iei lor, sa sc sfadeasca cu pastorii lui Avram. Dar drcptul accsta, 
aratindu-si blindctca sufletului sau si covirsitoarca lui filozofie, 1-a cbemat 

6. /•'<«., 12. 1 I. 

7. /•>«-., 12, 13. 
8. /•>/<., l.'i, (1. 


32 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

pc Lot si i-a zis: ,,Sd nu fie sfafla hit re mine si tine, intre pdstorii mei si 
pdstorii tai, cd frafi sintcm noi" 9 . Aproape ca i-a spus: ,,Nimic nu-i mai bun 
dedt pacea! Nimic mai rail ca ccarta! Deci, ca sa indepartam orice pricina 
dc ccarta, alegc tu pamintul pe care-1 vrei si lasa-mi mie pe celalalt, ca sa 
se termine oricc ccarta ^i sfada dintre noi!". Ai vazut virtutea barbatului? 
A lasat pe tinar sa aleaga el mai |ntii, iar el s-a mul^umit cu pamintul eel mai 
rau! Dar iata iarasi de cita rasplata se bucura Avram, pentru ca a facut tot 
cc depindea de dinsul! Indata dupa despardrea de Lot, Dumnezeu ii spuse: 
„Ridicd ochii tai si rczi tot pamintul intr-o parte si in alta, ca tot pamintul 
pe care-l rczi ti-l voi da tie si seminpei tale pina in veac" 10 . Uita-te cu cita 
darnicie e rasplatit pentru smerenia pe care a aratat-o nepotului sau ! Avram 
a cedat mici lucruri si a fost invrednicit de altele mai mari. Lot a sarit sa ia 
pamintul eel mai bun, dar nu dupa multa vreme a cazut in primejdii; nu 
numai ca n-a folosit nimic de pe urma alegerii sale, dar a ajuns dintr-o data 
si rob si fara casa si fara masa; a cunoscut, chiar prin cele ce a suferit, si 
covirsitoarea virtute a dreptului Avram si a inva^at insusi sa nu mai faca 
nici cind una ca aceasta. Dupa ce Lot s-a asezat cu locuin^a in Sodoma, a si 
izbucnit indata razboi cumplit; impara^ii neamurilor invecinate au navalit 
cu multa putere si au pierdut toata ^ara, au ucis pe uriasi, au alungat pe amale- 
ci^i si au pus pe fuga peimparatulSodomeisiGomorei,aupusminapepar^ile 
muntoase, au luat calare^ii imparatului Sodomei, au luat in robie pe Lot, pe 
femei si toata averea lui si au plecat. 

Ill 

Dar uita-te iarasi la multa purtare de grija a lui Dumnezeu! Dumnezeu 
vrind, sa scape din robie pe Lot si in acelasi timp sa-1 faca si mai stralucit 
pc patria'rh, il indeamna pe drept sa-si ajute nepotul. Cind Avram a aflat de 
cele intimplate, a pornit cu cei ai casei lui impotriva imparajilor acelora si 
i-a biruit cu multa usurin^a; a luat inapoi pe Lot, pe femei si toata calari- 
mea imparatului, cucerind stralucite trofee; a facut cunoscut tuturora buna- 
voinjja lui Dumnezeu fa^a de el, le-a aratat ca nu cu puterea lui a cistigat o 
victorie atit de mare, ci intarit de ajutorul eel de sus. In sfirsit, prin cele ce a 
savirsit si prin cuvintele graite imparatului, s-a grabit sa fie tuturor celor 
din Sodoma dascal al cinstirii de Dumnezeu. La intilnirea sa cu imparatul, 
imparatul Sodomei i-a mul^umit pentru tot ce a facut pentru el si i-a spus 
ca-i lasa lui caii, dar sa-i dea inapoi oamenii 1 ' . Uita-te iarasi si acum la mare- 
\ia. sufleteasca a dreptului Avram! Isi vadeste si filozofiasa, aratind ca este 
superior darurilor date lui de imparat, dar in acelasi timp il duce si pe impa- 
rat la cunoasterea cinstirii de Dumnezeu. Nu i-a spus decit atit: ,,Nu vreau sa 
iau ceva de la tine, nici nu am nevoie de o astfel de rasplata!". 

9. Fac, i:i,9. 

10. Fuc, 13, 1 5-- 1 Ci. 

11. Fat:. 14, 21. 


OMIU1 LA KACRRK 33 

-DartT? 

— Tinde-voi mimi men i t'ttre Dumnezeul Cel Prea limit" 1 2 . Cu altc cuvintc 
il inva^a asa: ,,Dumru'zcii carom Ic slujesti tu nu sint dumnezci, ci pietrc si 
lemne! Unul estc Dumnc/.cul tuturora, Cel Care a zidit cerul si pdmintul! 
Nu voi lua nimic de la tine, de la afa pind la legdtura incaltdmintei 13 , ca sa 
nu socotesti cumva ca pentru asta am pornit la razboi, ca sa nu poJ:i spunc 
ca datorita ^ie sint bogat. Cel ce mi-a dat biruinta si m-a ajutat sa inving, El 
imi da si bogatie". Vezi ca imparatul, daca ar fi vrut, ar fi putut cistiga din 
cuvintele patriarhului. Il invatase sa nu se mai increada in puterea lui, ci sa 
cunoasca pe Cel Ce este pricina tuturor lucrurilor, il invatase sa-si rida dc 
zeii facuti de mina omeneasca si sa slujeasca Dumnezeului universului, 
Creatorului tuturor lucrurilor, Izvorului bunataplor. Toate ii aratau imparatu- 
lui virtutea patriarhului! Avram, insa, ca sa nu socoteasca imparatul ca din 
mindrie si ingimfare n-a vrut sa cate la darurile sale, ii spune: ,,Nu voi lua 
nimic! Nici nu-mi trebuie, nici n-am nevoie de altcineva ca sa-mi sporeasca 
bogatia; dar ingadui sa-si ia partea lor cei care au infruntatimpreuna cu mine 
primejdiile, ca sa aiba o mica mingiiere a ostenelilor lor". Aceste cuvinte 
le-a spus dreptul imparatului Sodomei. 

Cind, insa, Melchisedec, imparatul Salemului, i-a oferit damn, piine si vin 
— ,,ca era preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt" 14 , spune Scriptura - 
Avram i-a primit darurile; si, ca sa-1 rasplateasca si pentru ca 1-a binecuvintat 
si pentru ca a slavit pe Dumnezeu — ca spusese Melchisedec: „ Binecuvintat 
este Avram de Dumnezeul Cel Prea Inalt si binecuvintat este Dumnezeu, 
Care a dat pe vrdjmasii tdi in miinile tale" 15 — Avram ii da zeciuiala din 
toate prazile de razboi. 

Ai vazut ca toate faptele lui Avram vadesc dragostea lui de Dumnezeu? 
De la imparatul Sodomei n-a vrut sa ia nimic, de la a{a pina la cureaua in- 
cal^amintei; de la Melchisedec, insa, a luat daruri si i-a dat in schimb si el 
altele. Prin aceste fapte ne invata sa facem mare deosebire intre lucruri, sa 
nu primim daruri de la oricine, asa la intimplare. Imparatul Sodomei, in ce 
priveste darurile sale, a vrut sa-si arate recunostinjasa, dar in celelalte privin^e 
era necredincios si avea nevoie de multa inva^atura; de aceea Avram n-a 
vrut sa-i ia darurile lui si si-a dat toata silinta ca si prin refuzul darurilor lui 
si prin cuvintele ce i le-a spus, sa-1 duca la cinstirea de Dumnezeu. Darurile 
lui Melchisedec, insa, le primeste; si pe buna dreptate, de asta a insemnat 
Dumnezeiasca Scriptura virtutea lui Melchisedec, spunind: ,,Era preot al 
Dumnezeului Celui Prea Inalt". De altfel cele ce s-au facut erau tip al lui 
Hristos, iar darurile lui preinchipuiau o taina. De aceea nici nu le refuza;iar 
prin luarea darurilor si prin darea altor daruri in schimb, Avram ne arata din 


12. b'ac, 14,22. 

13. Fac, 14, 22-23. 

14. fat., 14, 18. 

15. fac, 14, 19. 


34 SKtNTUL lOAN OURA DE AUR 

noil cil dc mare esle virtutca lui. Zeciuiala pc care a clat-o vfulcstc dragostea 
lui dc Dumnezeu. 

Poate ca am lungit prea mult cuvintul mcu, darn-am facut-o niciinzadar, 
nici fara dc folos. V-am aratat in scurte cuvintc via^a lui Avram dc la inceput 
pina la cuvintele Scripturii citite azi, v-am aratat curajul dreptului, maretia 
lui sufleteasca, credin^a lui cea mare, filozofia min^ii sale, adinca lui smerenie, 
covirsitorul lui disprej de bani.in sfir^it, continua purtare de grija a lui Dum- 
nczeu de el si bunavoin^a pe care i-a aratat-o Dumnezeu. A{i vazut ca de 
fiecare data Dumnezeu ii sta intr-ajutor si de fiecare data il face si mai 
stralucitor si mai slavit. 

Dar daca voi^i ?i n-a^i < ©osit, am sa tilcuiesc si cuvintele Scripturii ce 
s-au citit azi; si, dupa ce mai adaug ceva, imi termin cuvintul. Aceasta, ca sa 
aflap din nou de ce mare rasplata este invrednicit iarasi Avram, pentru ca 
n-a vrut sa ia darurile date lui de imparatul sodomenilor. 

Ce spune Scriptura? 

„Dupd cuvintele acestea, a fost cuvintul Domnului catre Avram" 1 6 . 

-Pentru ce a inceput asa Scriptura: ,,Dupd cuvintele acestea"? Spune-mi, 
care cuvinte? Dupa cuvintele spuse imparatului Sodomei? 

— Da, dupa dispre^ul acela,dupa ce Avram a refuzat darurile imparatului, 
dupa invatatura pc care i-a dat-o prin refuzarea»celor date lui, casa-1 aduca 
pe imparat la cinstlrea de Dumnezeu si la cunoasterea Creatorului universu- 
lui; deci „dupd cuvintele acestea", dupa. ce a dat zeciuiala lui Melchisedec, 
dupa ce Avram a facut tot ce a depins de el, atunci, 

„dupd cuvintele acestea, a fost cuvintul Domnului catre Avram, spus in 
vedenie de noapte: „Nu te teme, Avrame, Eu te apdr. Plata ta va fi multd 
foarte" 11 . 

IV 

Uita-te la iubirea de oameni a Stapinului! Indata il rasplateste cu bine- 
faceri;il incurajeaza si da noi puteri atletului Sau. 
,,A fost cuvintul Domnului in vedenie de noapte". 
—Pentru ce noaptea? 

— Ca sa primeasca cu liniste cuvintele. 
$i i-a zis lui: ,,Nu te teme, Avrame!". 

Uita-te cit de covirsitoare e purtafea de grija a lui Dumnezeu ! 

— Dar pentru ce i-a spus: „Nu te teme"? 

-Avram dispre^uise atita boga^ia si n-a {inut seama de darurile impa- 
ratului; de aceea Dumnezeu ii spune: ,,Sa nu te temi ca ai dispre^uit atitea 
daruri, nici sa fii nelinistit ca ^i se micsoreaza averea! 

Nu t,e teme!". 


Hi. /-:«<;.. l"», 
I 7. /•«<., 15, 


OMIUI LA FACKKK 38 


Apoi, ca sa-i doa mai mull ctiraj, udauga la acestc cuvintc si numclc lui, 
spunindu-i: ,,Nu te feme, .Ivnimc.'". Nu cste pu;in lucru pentru incurajarca 
cuiva, sa-i spui pc numc ! 

Apoi ii spune: „Eu te voi apdra.'". 

Multa putere au si cuvintclc acestea! 

„Eu, ii spune Dumnezeu, Eu, Care te-am luat din Haldeea, Eu, Care te-am 
adus aicea, Eu, Care te-am scapat de primejdiile cele din Egipt, Eu, Care de 
doua ori ^i-am fagaduit ca-^i voi da fie sj seminjiei tale pamintul acesta, 
Eu te apdrl Eu, Care in fiecare zi te-am facut mai stralucit inaintea tuturora, 
Eu te apdr". Adica: „Eu lupt pentru tine, Eu sint ajutorul tau, Eu am grija 
de tine, Eu fac usoare toate greutatile,£w te apdr". 

,, Plata ta va fi multa fuarte". 

„N-ai vrut, ii spune Dumnezeu, sa iei plata pentru ostenelile ce le-ai avut 
infruntind atitea primejdii, ci ai dispre^uit sj pe imparat sj darurile lui, de 
aceea Eu te voi rasplati! Nu atit cit aveai sa iei, ci mult, foarte mult. Plata ta 
va fi multa foarte /". 

Ai vazut darniciaStapinului? Ai vazut greutatea cuvintelor Lui? Ai vazut 
cum a inflacarat evlavia atletului? Ai vazut cum i-a intarit sufletul? Da, Cel 
ce cunoa^te tainele sufletului omenesc, §tia ca dreptul Avram avea nevoie 
de cuvinte de mingiiere. 

lata acum ce spune Avram, dupa ce cuvintele lui Dumnezeu i-au dat 
indraznire. 

,,Si a zis Avram: „Stapine, ce-mi vei da? Eu mor iS fara de copii! 19 ' ". 

Pentru ca Dumnezeu ii fagaduise plata — $i plata multa, ba chiar foarte 
multa — Avram isj dezgoleste durerea sufletului lui, tristefea continua ce-1 
stapinea tot timpul, din pricina lipsei de copii, si zice: „Stapine, pentru ce 
sa-mi dai unele ca acestea? lata am ajuns la adinci batrinefe si mor fara de 
copii ! ". 

lata ca de la inceput dreptul Avram filozofa! Numeste iesirea din lumea 
aceasta dezlegare 20 . Oamenii care savir^esc fapte de virtute, cind se muta 
din lumea aceasta, pleaca de aici ca si cum s-ar dezlega de lan^uri, ca si cum 
ar scapa de lupte. Pentru cei virtuosi moartea este mutare de la cele mai rele 
la cele mai bune, de la o via^a trecatoare la una vesnica, nemuritoare $i fara 
de sfirsjt. 

„Eu, a spus Avram, mor fara de copii". 

Si ca sa induplece pe Stapinul eel milostiv, nu s-a oprit aicea. 

— Si ce-a spus? 

„Fiul slujnicii mele Mazec, ndscut in casa mea 21 , ma va mo$teni, pentru 
ca nu mi-ai dat copii" 22 . 

18. De la cuvintul: ma dezleg, mor -- 'anoktoyMx 

19. Fac, 15,2. 

20. De lu cuvintul: (Icvlcgarc, mobile — '<tn6Aim<; 

21. Fac, 15, 2. 

22. Fac, 15. H. 


36 HKtNTUI. IOAN UURA DE AUR 

Marc- dure re sul'lclcasca inl'aliscaza Avram prin accstc cuvintc! Aproape 
ca ii spune lui Dumnezcu: ,,Nu mi-ai (lat nici cc-ai dat slujnicii mcle! Eu voi 
muri fara copii, iar slujnica mca va mosteni tot cc mi-ai daruit; si doar mi-ai 
fagaduit do dona ori, ca am sa primesc dc la Tine copil; ca mi-ai spus: 
,,Scmintici talc voi da pdmintul acesta". 

Uita-mi-tc si cu acest prilej la virtu tea dreptului Avram ! Chiar daca Avram 
framinta acestc ginduri in cugetul sau, totusi niciodata nu s-a suparat, 
niciodata n-a rostit un cuvint greu; ci acum, indemnat de cuvintele ce i le-a 
spus Dumnezcu, capata indraznire inaintea Stapinului, isi dezvaluie turbu- 
rarca gindurilor lui, isi arata rana sufletului lui. De aceea a primit iute si leacul. 
„Si indatd a fost glasul lui Dumnezcu catre el" 23 . 

Uita-tc la celc ce spune Scriptural Scriptura spune: ,, Indatd". Dumnezcu 
nu-1 lasa sa se amarasca mai mult, ci iute il mingiie si-i imprastie durerea 
lui cea mare cu cuvintele pe care i le spune: 

,,Si indatd, spune Scriptura, a fost vocea lui Dumnezcu catre el zicind: 
,,Nu tc va mosteni el, ci eel care va icsi din tine, acela te va mosteni" 2 * . 
„De asta te temi, ii spune Dumnezeu, asta iti turbura cugetul, asta iti 
mareste triste^ea? Afla, dar, ca nu te va mosteni el, ci eel care vaiesi din tine, 
ace la tc va mosteni. Nu te uita la firea omeneasca, nu te gindi nici labatri- 
nc^ca ta, nici la stirpiciunea Sarei! Ai incredere in puterea Mea, Cel Care-^i 
fagaduieste! Alunga tristetea si primeste indestulatoare mingiiere! Fii 
tncredin^at ca vei avea mostenitor pe eel ce se va naste din tine ! ". 

Apoi, pentru ca fagaduinta era mai presus de fire si depasea mintea 
omeneasca - ca mare-i era turburarea sufletului sau din pricina piedicilor 
firii: batrine^ea lui, stirpiciunea Sarei, amorprea pintecelui - Dumnezeu 
intareste si mai mult fagaduinta, pentru cadreptul Avram, privind la darni- 
cia Fagaduitorului, sa aiba incredere. 

„ §i l-a scos afara, spune Scriptura,5?' i-a spus lui: ,,Cata la ccr si numdrd 
stelelc, daca vei putea sa le numeri". Si i-a. spus: „Asa va fi semintia ta". 
Si a crezut Avram lui Dumnezeu si i s-a socotit lui sprc indreptdtire" 2 s . 

— Dar pentru ce i-a spus: ,,L-a scos afard"? 

— Pentru ca Scriptura spusese mai sus ca Dumnezeu ii graise aratindu-i-se 
in vedenie de noapte. Acum, pentru ca vrea sa-i arate numarul nenumarat ai 
stelelor de pe cer, spune: ,,L-a scos afard si i-a spus: „Catd la ccr si numdrd 
stelelc, daca vei putea sa le numeri". Si i-a spus: ,,Asa va fi semintia ta". 

Mare e fagaduinta! Dar daca ne gindim la puterea Fagaduitorului, nu ni 
se pare deloc mare. Ca Cel Care a plasmuit trupul din pamint si a adus pe 
om de la nefiin^a la fiin^a, Cel Care a creat pe toate cele vazute, El poate sa 
daruiasca si cele mai presus de fire. 


TS.t'ac, 15,4. 
24. Far., 15,4. 
i.»5. /'Vic, 15,5 <>. 


OMIU1 1,A FACKHK 37 


V 

Ai vazut darnicia Slapinuluil' Avram spusesc: ..Alor fara dr copii", ca 
si cum ajunscsc chiar la porple mortii si nu mai avca putcre sa fara copii. 
Cu acelasi in^eles rostisc si cuvintclc cclelulte: „Fiul lui Muzcc, slujuica men, 
ma va mostcni". De aceea Dumnezeu, vrind sa-i dea curaj si sa dca putcri 
noi cugetului lui, ii risipeste frica ce-1 stapinea. Ii intareste suflctul prin 
fagaduin^a ce i-o face, prin mare{ia darurilor si prin aratarea multimii stelc- 
lor. Fagaduindu-i ca cei nascuti din el vor fi la fel de multi ca si stelelc, 
Dumnezeu il face pe Avram sa aiba bune nadejdi. Uitindu-se, deci, la fagadu- 
in{a Stapinului, Avram a alungat din mintea sa orice gind omenesc, nu s-a 
mai uitat nici la el, nici la piedicile pe care le avea Sara, ci a depasit pe toalc 
cele omenesti. Stiind ca Dumnezeu e puternic si ca-i vadarui cele mai presus 
de fire, s-a increzut in cele spuse si n-a mai avut nici o indoiala. Atunci 
intr-adevar crezi, cind ai incredere nezdruncinata in puterea celui ce fagadu- 
ieste chiar cind cele fagaduite depasesc ordinea fireasca a lucrurilor. ,,Crr- 
dinta, dupa cum spune si fericitul Pavel, este incredintare despre lucrurile 
nadajduite, dovedire a celor nevazute" 26 ; si iarasi: „Pentru ce ar nadajdui 
cineva in ccea ce uede?" 27 . Aceea este, deci, credinta, cind credem in cele 
ce nu se vad, cind socotim vrednic de credinta pe eel ce fagaduieste. Asa a 
facut si dreptul acesta; a crezut puternic, din toata inima, in cele fagaduite. 
De aceea il si lauda dumnezeiasca Scriptura ; ca indata a adaugat: „§i a 
crezut Avram lui Dumnezeu si i s-a socotit lui s pre indreptatire". Ai vazut 
ca si inainte de implinirea fagaduintelor Avram a primit indestulatoare 
rasplata pentru credinta lui? I s-a socotit spre indreptatire credinta in fagadu- 
in^a lui Dumnezeu si nu iscodirea cu ginduri omenesti a celor spuse lui de 
Dumnezeu. 

Asadar, va rog, sa luam ^i noi lec^ii de la patriarh ! Sa credem in cele 
spuse de Dumnezeu, sa avem incredere in fagaduintele Lui, sa nu ascultam 
de gindurile noastre si sa aratam multa intclepciune. Asta ne va putea arata 
si pe noi drepti si ne va pregati sa dobindim iute si cele fagaduite de Dumnezeu. 
Lui Avram i-a fagaduit ca seva nastedin saminta lui mul^ime multa; fagadu- 
inta aceasta era mai presus de firea si de rinduiala omeneasca; de aceea si 
credinta lui in Dumnezeu i-a adus indreptatirea. Noua, insa, daca sintem cu 
luare aminte, ne-a facut fagaduin^e cu mult mai mari. Noi pntem depasi cu 
mult gindurile omenesti, numai de credem in puterea Celui ce ne-a facut 
fagaduintele, ca sa primim si indreptatirea din credinta si sa avem parte si 
de bunatatile cele fagaduite. Da, mai ales cele fagaduite noua de Dumnezeu 
biruie orice gindire omeneasca, depasesc toata mintea. Atit sint de mari 
fagaduintele! Nu ne-a fagaduit numai pe cele din lumea aceasta, nici numai 
mentincrea noasira in acesta via^a, nici numai desfatarea cu cele ce vedem, 

2(i. /•>>•<■!', 11,1. 
27. Horn.. H, 2 1. 


38 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 

ci nc-a f&cut fagaduintc si pcntru timpul dc dupa icsirea noastra din aceasta 
via(a, dupa stricarca trupurilor noastre, cind sc vor desface trupurile noastre 
in pulberc si cenusa; atunci ne-a fagaduit ca. arc sa le invieze si are sa 1c 
rinduiasca in mai mare slava. ,,Ca trebuic, spunc fcricitul Pavel, ca accst trup 
stricdcios sci sc imbrace in nestricaciune pi trupul acesta muritor sa sc im- 
brace in ncmurirc " 2 8 . Iar dupa invierea trupurilor ne-a fagaduit ca ne va 
darui desfatarea in imparapa cerurilor, petrecerea impreuna cu sfin^ii, 
fericirea vesnica. si acele bunata^i nespuse, ,,pe care ochiul nu le-a vazut, 
urcchea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" 29 . Ai vazut cit de co- 
vir$itoare sint fagaduin^ele? Ai vazut cit de mari sint darurile? 

VI 

Gindindu-ne la acestea si §tiind ca este nemincinos Cel Ce a fagaduit, sa 
pornim cu rivna la luptele cele pentru virtute, ca sa ne putem bucura si de 
bunata^ile cele fagaduite. Sa. nu punem pe cele trecatoare inaintea mintuirii 
noastre, inaintea desfatarii cu atitea bunatati, nici sa ne gindim la ostenelile 
virtutii, ci sa ne gindim la rasplati. Sa nu ne pese ca cheltuim banii pe care 
ii dam la saraci, ci sa ne gindim la cistigul ce-1 avem de aici. De aceea dum- 
nezeiasca Scriptura a asemanat milostenia cu semanatul, tocmai pentru ca 
sa facem milostenia cu bucurie si cu multa tragere de inima. Daca cei care 
arunca semin^ele in pamint, imprastie cu bucurie semin^ele adunate si pas- 
trate in hambare, pentru ca au bune nadejdi si vad cu mintea lor chiar de pe 
vremea semanatului snopii si aria plina, apoi cu mult mai mult noi, care 
sintem invrednici^i sa semanam samin^a aceasta duhovniceasca, se cuvine sa 
ne bucuram si sa ne veselim, ca semanam pe pamint, dar seceram in cer, ca 
semanam argint, dar primim iertare de pacate, ca dobindim prilej de indraz- 
nire, ca ne pricinuim prin cele date aici odihna vesnica si petrecere impreuna 
cu sfintii. 

Daca am ales sa traim in feciorie, sa nu ne uitam ca virtu tea aceasta este 
inso^ita de osteneala, nici ca fecioria este plina de nevoin^a, ci sane gindim 
la soarta pe care o vom mosteni; si, cu gindul la ea, sa infrinam furia poftei 
celei rele, sa biruim saltarile trupului si sa curmam greutatea ostenelilor cu 
cununa raspla^ilor. Nadejdea bunata^ilor este indestulatoare sa ne faca sa 
infruntam si primejdiile si sa suportam cu baba^ie si ostenelile virtu^ii. 
Cind te gindesti ca lup^i numai pu^ina vreme, si ca daca ai pastrat aprinsa 
candela fecioriei, daca ai candelele ap rinse si destul untdelemn in ele, adica 
untdelemnul adunat cu savirsirea faptelor bune, atunci ai sa fii invrednicit 
de acea vie^uire fericita si ai sa poti sa te intilnesti cu Mirele. 

Cum, deci, n-ai sa po^i strabate cu usurin^a. toate greuta^ile, cind te duci 
cu mintea la cuvintcle fericitului Pavel, care spune: ,,Cautati pacea cu toti 

28.7 Cur., ].-i. '. .. 
29. 1 Cor., 2,9. 


OMII.n LA FACERK 39 

l 

fi xfni(cniti, ffira <lc care iiiniriii mi r« vedea f)e Dominil"* . Ai va/ul ca 
pacca e uniti cu sfintaiiu! 1 I.a vremc potrivita a amintit Pavel do pace, ca 
si stim ca Dumnezcu nu cere do la noi numai curi}ia trupului, ci si pacca, 
a vrut si nc intircasci pc ficcarc si intr-o privin{a si in alta;si puna rindu- 
iali si in gindurile noastrc — ca sa nu fie turburarc si framintare inauntrul 
nostru, ci si vic^uim in linistc si seninitate — si sa ne faci sa triim in pace 
cu to^i, si fim buni, blinzi si indatoritori ca toate culorile virtu^ii si inflo- 
rcasca pe fe^ele noastre. Asa, deci, vomputeasa dispre^uim slava viepi accstcia 
si si preferim slava cea adevirati; asa, vom putea si ne dim toati silinfa 
si fim smeri^i si si ridem de toati fericirea vie^ii de aici, ca si ne bucurim 
de fericirea cea adevarati si trainici si si fim invrednici^i a vedea pe Hristos, 
Carcle a spus : , , Fericiti cei curati cu tnima, ca aceia vor vedea pc Du m nez cu " ■' ' . 
Si ne curiam, dar, cugetele noastre si si ne rinduim desivirsit via^a, ca, 
dupi ce vom stribate cu fapte bune via^a aceasta, si fim invrednicrti si luim 
in veacul ce va si fie si rispla^ile pentru ostenelile cele de aici, cu harul si iubi- 
rea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuni cu 
Sfintul Duh slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


30. Evr., 12, 14. 
'il.Matei, 5; 8. 


OMJI.IA XXXVII 


§i a spus Domnul Iui Avram: 

,,Eu sint Dumnezeul Care te-am scos din ^ara Haldeilor, 

ca sa-^i dau fie pamintul acesta sa-1 mostenesti". 

$i a zis: ,,Stapine Doamne, 

dupa ce voi cunoaste ca-1 voi mosteni?" 1 . 

I 

Mare e puterea Dumnezeiestii Scripturi si multa este bogatia gindurilor 
ascunse in cuvintele ei. De aceea se cuvine sa o cercetam cu deosebita luare 
aminte, ca sa scoatem imbelsugat folos din ea. Asta e pricina ca si Hristos 
nc-a poruncit, zicind: ,,Cercetati Scripturile" 2 , ca sa nu luam aminte numai 
la citire, ci sa patrundem adincul ei, pentru a putea intelege sensul adevarat 
al Scripturii. Asa e obiceiul Scripturii! In putine cuvinte po{i gasi adeseori 
marc mul^ime de idei. Ca dumnezeiesti si nu omenesti sint invataturile 
Scripturii; de aceea po^i vedea ca intreaga Scriptura este alcatuita altfel 
decit car^ile in^elepciunii omenesti. $i cum, i{i voi spune eu! In celelalte 
car^i, in cele ale in^elepciunii omenesti adica, toata stradania stain alcatuirea 
frazelor; in Scriptura cu totul dimpotriva. In ea nici nu-i vorba de frumuse- 
{ca cuvintelor si de alcaturirea frumoasa a frazelor, pentru ca Scriptura are 
frumuse^ea ei proprie, pentru ca in ea infloreste harul eel dumnezeiesc. In 
cartile in^elepciunii lumesti abia de po^i scoate o idee dupa o intinsa si 
bogata vorbarie; in Scriptura, dupa cum stiti, adeseori un scurt cuvint e 
indestulator ca sa ^esem o intreaga inva^atura. Asta e pricina ca si ieri v-am 
pus inainte cuvintele citite din Scriptura, dar n-am tilcuit decit cuvintele de 
la inceput, pentru ca am gasit atita de mare bogape de idei, incit n-am mai 
putut merge mai departe, ca sa nu ingreunez mintea voastra cu mul^imea lor 
spre paguba celor spuse pina acum. De aceea vreau sa. continui sirul tilcuirii 
si sa unesc cele spuse ieri cu cele ce voi spune acum, pentru ca sa va slobo- 
zesc de aici dupa ce voi tilcui tot textul Scripturii care a fost citit. Va rog, 
dar, fi^i cu mare luare aminte la cele ce voi spune. Desi osteneala e a mea, 
totusi folosul e al vostru; dar mai bine spus, si al meu si al vostru. Pentru ce 
si vorbesc de osteneala mea? Nu-i a mea ci este darul harului lui Dumnezeu. 
Primip, dar, cu luare aminte cele daruite mie de Dumnezeu, ca sa plecam de 
aici dupa ce am cistigat ceva pentru mintuirea sufletului. De aceea va siintind 

1. Fac, 15, 7-8. 

2. loan 5, 39. 


OMILII LA KACKHK 41 

in iic< arc /i accasla masa (ltili<i\ nit cast it, pcntrii c:a, prin ronliiutart-a cuvinlu- 
lui do invatatura si prin mulla ('Hectare asupra dumnezeicstilor Scripluri, sa 
oprim oricc atac al viclcanului demon, (and ne vede ca studicm mult car;ile 
duhovniccsti, nu numai ca mi nc ataca.dar nici nu indrazneste sa cate la noi, 
pentru ca stie ca inccrcarca lui c zadarnica si ca indrazncala sc intoarce pc 
capul lui. 

Haide, dar, sa continui cele spuse ieri si sa tilcuicsc rcstul tcxtului Scrip 
turii. Despre cc va vorbeam ieri? Va. vorbeam de fagaduinta lui Avram, ciud 
Dumnezeu i-a poruncit sa caute la ccr si sa vada numarul stelclor. , ,A u mdrd , 
i-a spus Dumnezeu, stelele, dacd le poti numdra" Si i-a spits: ,,Asa ra fi 
semmtia ta" 3 . Apoi, dupa ce Dumnezeiasca Scriptura ne-a aratat sufletul eel 
iubitor de Dumnezeu al patriarhului, ca a crezutin cele ce i s-au spus- Avram 
s-a uitat la Cel ce i-a fagaduit si s-a gindit la puterea Lui — spune: ,,Si a cre- 
:ut Avram lui Dumnezeu si i s-a socotit lui spre iuclreptdtire" 4 . Pina aid am 
ajuns ieri; n-am putut merge mai departe. De aceea trebuie sa adaug cele cc 
urmeaza. Ce spune Scriptura mai departe? 

,,Si a spus Domnul catre Avram: „Eu shit Dumnczcul Cel cc te-a scos 
din pamintul haldeilor, ca sci-ti dau tie pcunintul acesta, ca sd-l mostenesti 
peel" 5 . 

Uita-te la pogoramintul lui Dumnezeu! Cum cauta Dumnezeu sa-i inta- 
reasca credinta, sa-1 convinga sa aiba incredere in cc-i fagaduiestc! Aproapc 
ca-i spune: ,,Adu-ti aminte ca Eu te-am luat din casa ta!". lata ca cele spuse 
de Dumnezeu despre patriarh sint la fel cu cele spuse de fericitul $tcfan, 
anume ca porunca Stapinului 1-a facut sa piece de acasa, din ^ara Haldcii'' . 
i?i, dupa cum spuneam mai inainte, fatal lui si-a urmat fiul;desi era nccrcdin- 
cios, totusi legatura mare de dragoste ce-1 unea cu fiul sau, 1-a facut sa-l 
urmeze si sa piece din tara sa. Dumnezeu ii aminteste, deci, acum, de grija 
mare ce a avut de el dintru inceput; ii arata ca are planuri mari cu el;ca 1-a 
facut sa mearga atita cale tocmai pentru ca vrea sa implineasca fagaduintclc 
acestea. Ca ii spune Dumnezeu: ,,Eu sint Cel ce te-am scos din tara haldeilor, 
ca sa-ti dau pamintul acesta, ca sd-l mostenesti". 

Cu alte cuvintc, Dumnezeu ii spune asa: ,, Te-am luat Eu, oare, de acolo 
fara rost? Te-am adus, oare, aici in zadar si la intimplare? Nu! Am voit sa (c 
asezi in Palestina, sa-ti lasi casa parinteasca si sa vii in pamintul acesta, ca 
sa-1 mostenesti. Gindindu-te, dar, la marea purtare de grija cc am avut dc 
tine de cind ai parasit Haldeia si pina acum si ca prin ajutorul Men ai ajuns 
din zi in zi mai stralucit, increde-te in cuvintele Mele !". 

Ai vazut ce covirsitoare iubire de oameni? Ai vazut ce mare pogoramint? 
Cum vrea Dumnezeu sa-i intareasca sufletul si sa-i faca credinta mai puternica, 

:i. /•'«<:•., 15, 5. 

4. Fac, 15, 6. 

5. Fac. 15, 7. 

(). Faptc, 7, :t 1. 


42 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

c:a sa nu sc mai uitc pc viitor la picdicilc firii! Vrca ca Avram sa sc gindcasca 
la putcrca Cclui cc a fagaduit; sa ail) a atita incrcderc, ca si cum fagaduin^clc 
ar fi si fost implinitc ! 

II 

Dar uita-te cum cauta iarasi patriarhul, pentru ca a prins curaj din cclc 
spu.sc lui dc Dumnezeu, sa i se dca mai puternice dovezi ca se vor implini 
fagaduin{cle! 

,,Si a zis: ,,Stdpine Doamnc, dupa ce voi cunoaste cd-l voi mosteni?" 1 . 

Dcsi Dumnczeiasca Scrip tura marturisise mai inainte de Avram ca crezusc 
in cclc spusc lui de Dumnezeu, din care pricina i s-a sj socotit asta spre 
indrcpta^ire 8 , totusi pentru ca auzise: „Dc asta tc-am scos 'din pamintul 
llaldeiei, ca sd-ti dau pe pamintul acesta ca sci-l mostenesti pe el", Avram 
ii spunc: ,,Nu-i cu putin^a sa pun la indoiala cuvintele Tale, dar totusi vreau 
sa stiu si chipul in care-1 voi mosteni. Ma vad ajuns la batrine^e si pina acum 
umblu de colo-colo ca un vagabond, incit eu, cu mintea mea omeneasca, nu 
in^clcg cum va fi aceasta. Da, dupa cum am spus si mai inainte, cred in cu- 
vintele Talc, pentru ca sint spuse de Cineva Care are puterea sa aduca de 
la ncfiinta la fiin^a,care poate face si desface totul. Deci nu Te intreb, pentru 
ca nu cred, ci pentru ca mi-ai pomenit iarasi de mostenire;a$ vrea sa primesc 
un scmn vadit, un semn mai lamurit, care sa-mi poata intari slabiciunea 
gindurilor mele". 

— Cc a facut bunul Stapin? 

— Sc pogoara pina la slabiciunea slujitorului Sau. Vrea sa-i intareasca 
suflctul, pentru ca 1-a vazut marturisindu-si slabiciunea. Avram credea in 
fagfuluinta, dar voia sa aiba o dovada. De aceea Dumnezeu ii spune: 

,, la-mi o vitica de trei ani, o cap) a de trei ani, un berbec, o turturicci si 
un porumbel" 9 . 

Vezi ca Dumnezeu face cu Avram invoieli, asa cum obisnuiesc oamenii 
sa faca intre ei? Intre noi oamenii, cind fagaduim cuiva ceva si vrem sa-1 
convingem sa creada in fagaduin^a, sa n-o puna la indoiala, ii dam un semn, 
un gaj, pentru ca, avind acest semn in fata, sa poata sti ca fagaduin^a va fi 
implinita negre^it. Tot asa si Stapinul eel iubitor de oamenijpentru ca Avram 
1-a intrcbat: „Dup(i ce voi cunoaste?", ii spune: ,,Iatd iti dau si semn! Ia-mi 
o I'ifica de trei ani, o capra de trei ani, un berbec, u turturicci si un porumbel". 
Uita-mi-te la ce semne grosolane se pogoara bunul Stapin, ca sa incredin^eze 
pe patriarh ! §i merge Dumnezeu pe aceasta cale, pentru ca asa obisnuiau 
cei din vechimc sa incheie invoielele intre ei, ca sa le intareasca prin astfel de 
mijloacc. 

,, Si le-a hint, spune Scriptura, si le-a despicat in cloud" 10 . 


7. /<>«■., 


, 15,8. 


H. Fuc, 


, 15, f>. 


<). /•>/<-., 


, 15, <). 


1(1. Fin., 


. 15. K 


OMILII LA FACERE 43 

Trcbuic sa tinem seamaeii nu in /uclur, nici fara rosl a inscmnat Scriptura 
si virsta animalclor. Ihimni'/ru i-a poruncit sa fie de trci ani, sa fie adica 
desavirsite. 

,,§i Ic-a (lcsf)ic(tt in doud si Ic-a pus una in fata altcia; dar pdsdrile nu 
Ic-a despicat "' ' . 

$i asezindu-sc Avram le pazea, ca pasarile care zburau sa nu se apropic 
de partile taiate; si toata ziua a continuat sa faca asta. 

,,Si s-au coborit si alte pasdri peste trupurile despicatc in doud; si Avram 
sedea linga cle. Pe la apusul soarelui, Avram a ccizut in somn adinc' 2 si ialu 
fried marc si intuncric l-a cuprins pe el" 13 . 

— Pentru ce la apusul soarelui, cind ziua era spre seara? 

— Dumnezeu intrebuinteaza toate mijloacele ca sa-1 faca pe Avram niai 
cu luare aminte. De asta somnul adinc, frica mare si intunericul 1-au cuprins, 
ca prin cele intimplate sa ia cunostin^a de vedenia lui Dumnezeu. Asa 
obisnuiestc Dumnezeu sa faca de fiecare data. Mai tirziu, cind avea sa-i dea 
in Sinai lui Moisi legea si poruncile, Scriptura spune ca ,, an fast intuncric si 
furtuna si muntele fumega" 14 ; de aceea si David zice: ,,Cd cc sc atingc dc 
munti si fumegd" 15 . Deci, pentru ca nu-i cu putinta sa vedem pe celc nctru- 
pesti cu ochii acestia trupesti, Dumnezeu vrea sa ne faca cunoscuta lucrarca 
Sa prin semne vazute. 

Asadar, dupa ce s-a spaimintat dreptul Avram si frica i-a zguduit sufletul, 
dupa ce a cazut in somn adinc, Dumnezeu i-a zis: ,, Ai spus: Dupa cc voi cu- 
noaste? Ai vrut sa capefisemnca veimostenipamintul? Iatai^idau semn,dar 
ip trebuie multa credin^a, ca sa pricepi ca pot da bune nadejdi chiar atunci 
cind ajungi la deznadejde". 

„Si a spus lui Avram: ,,Cunoscind vci cunoastc ca vrcmclnicci va fi 
semintia ta intr-un pdmint strain; si-i vor robi pe ei si-i vor munci si-i vor 
smeri patru sute dc ani. Dar pe poporul, cdruia ii vor fi robi, il voi judeca lui; 
iar dupa acestea, vor veni aici cu multe bogdtii" 16 . 

Mari sint cuvintele acestea! Au nevoie de un suflet tinar, de un suflet 
care sa depaseasca si sa lase jos pe toate cele omenesti. Daca patriarhul n-ar 
fi avut un suflet curajos si barbatesc, daca n-ar fi avut un suflet dc filozof, 
cuvintele acestea ar fi fost in stare sa-1 turbure. ,,Cunoscind vci cunoastc, 
ii spune Dumnezeu, ca vremelnicd va fi seminfia ta in pdmint strain, si-i 
vor robi si-i vor chinui si-i vor smeri patru sute dc ani. Dar pe poporul, cdruia 
ei vor robi, il voi judeca Eu. Dupa acestea vor veni aici cu bogd(ic multa". 

W.Fac, 15, 10. 

12. Grecejte: "excraxou; . Pentru traducerea acestui cuvint, am folosit acecaji Ira 
ducere ca $i in textul do la I-ucerc, 2, 20 (Omilia XV, nota 1): ,,somn adinc". 
\2,.Fac, 15, 11-12. 
14. /<?<,-., 19, 18. 
15.P.S., 103, 3.'i. 
16. Fuc, 15, \:\ 11. 


44 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

III 

„Sa nu tc minunezi, ii spunc Dumnczcu, uitindu-te le tine, la batrinc^ea 
ta, la stirpiciunca Sarei, la amortirea pintecelui ei;sii nu socotesti ca am spus 
un lucru marc, cind {i-am zis: Semintici talc vol da pamintul accsta. Iti 
prezic nu numai accstca, ci si accea ca semintia ta va fi dusa intr-un pamint 
strain". 

N-a spus: ,,In Egipt", nici n-a numit pamintul cu numele lui, ci a zis: ,,/» 
pamint strain". I-a mai spus ca vor indura robic si chin, ca vor suferi, nu 
putina vrcme, nu un numar mic de ani, ci pina la patru sute de ani. 

,,Eu ii voi razbuna pc ci, ii spunc Dumnczcu, iar pe poporul acela care ii 
va robi, Eu il voi judeca; si voi face ca sa se intoarca cu multa bogatic". Ii 
prczice dcodata, cu multa preciziune, cclc ce se vor intimpla mai tirziu,ii 
prezice coborirca in Egipt, robia, pcclcpsclc pc care lc vor suferi egiptcnii 
pentru ci, si intoarccrea lor cu slava. Ii arata ca nu numai cu el se vor petrcce 
lucruri mai prcsus de fire si ca, dupa atiteapiedici, se vorimplinifagaduintcle 
Lui, ci si accca ca se va intimpla acclasi lucru si cu toata semintia lui. ,,'Ti 
Ic-am spus pc acestea de pe acum, ii spunc Dumnczcu, ca sa stii, inainte de 
a-ti sfirsi viata, ce-i asteapta pc urmasii tai". 

„Iar tu, ii spune Dumnczcu, tc vci ducc la parintii tcii, ajungind la batri- 
nete buuc" 1 7 . 

X-a spus: ,, Vci muri", ci ,,tc vci ducc", ca si cum ar fi vorba dc unul care 
pleaca, care se muta dintr-o tara in alta tara. 

„Tc vci ducc, ii spune Dumnezeu, la parintii tcii". 

Nu vorbeste de parintii cei dupa trup. Cum s-ar putca, cind tatal lui era 
necredincios? Ca nu-i cu putinta ca patriarhul eel credincios sa se duca in 
acclasi loc cu el. Ca „Marc prapastic cstc hit re noi si voi" 1 * , o spune insusi 
Avram. 

— Atunci pentru ce a spus: ,,La parintii tai?". 

— E vorba de drcp^i, de Avel, Noe, Enoh. 

„Ajungind la bcitrincte bunc". 
Dar poate ca cineva m-ar intreba: 

— Cum pot fi bune batrinetele lui Avram, cind in toata viata lui a avut 
atitea nccazuri? 

— Nu te uita la asta, omule, ci gindeste-te ca a stralucit in fiecare timp al 
virstei sale; ca omul accsta, strain, fara casa, fara masa, a fost plin de slava! 
Gindeste-te ca tot timpul s-a bucurat dc ajutorul lui Dumnezeu! Nu judeca 
lucrurile dupa parerile de acum, nici nu socoti cu batrinete bune batrinul 
care traiestc in petreceri si chefuri, care arc boga^ie multa, mul^ime de slugi 
si nenumaraii robi. Nu acestea fac batrinetele bune; acestea dimpotriva aduc 
osinda mare peste eel ce nu sc cumin^este nici la batrinete, care nu vrea sa 

1 7 . l-'uc. , 15, 13. 
n.Luca, 16,26. 


OMILn LA FACERE 45 

faca ce trebuie nici cind are sa-si dea sufletul, ci in fiecare zi maninca, chefu- 
ieste, se imbata si care nu dupii multa vreme are sa dea socoteala de toatc 
acestea. Dar Avram, eel care a strabatut via^a aceasta atit de virtuos, isi 
termina viata cu adevarat cu batrinete bune si primeste plata si rasplata 
pentru ostenelile sale. De aceea Dumnezeu ii spunc: „ Acestea vor veni peste 
urmasii tai! Tu, insa, vet plcca ajungind batrinete bune". 

Uita-te iarasi si acum ! Aceste cuvinte, n-ar fi fost, oare, in stare sa 
turbure cugetul dreptului, daca barba^ia lui n-ar fi fost mare si filozofia lui 
covirsitoare? Ar fi spus poate si el ca unul din cei mul^i: ,, Pentru ce mi-ai 
fagaduit ca are sa se inmul^easca atita semin^ia mea, daca are sa indure 
atitea rele si are sa robesca atita amar de ani? Care mi-i folosul?" Dreptul 
Avram, insa, n-a gindit asa, ci ca o sluga recunoscatoare a primit toate cele 
de la Dumnezeu si a pus hotaririle lui Dumnezeu inaintea gindurilor sale. 

Dumnezeu ii arata apoi si timpul intoarcerii din robie a semintiei sale. 
Dupa ce vorbeste de numarul anilor, patru sute de ani, ii spune: 

„In a patra generatie se vor intoarce aici" 19 . 

Dar poate ca ai sa fii nedumerit si ai sa te intrebi: Cum a spus ca are sa ro- 
beasca patru sute de ani, cind ei n-au stat in Egipt nici jumatate din acesti ani? 

De aceea n-a spus ca vor sta in Egipt patru sute de ani, ci: ,Jn pamint 
strain", ca sa se poata numara la anii care i-au facut in Egipt si timpul de 
cind a primit porunca Avram sa iasa din Haran. Scrip tura ne-a facut cunoscut 
numarul anilor, spunind ca Avram era de $aptezeci si cinci de ani cind a iesit 
din Haran. Iar daca vrei sa numeri anii de atunci pina la iesirea din Egipt, vei 
gasi tocmai numarul de patru sute de ani. Dar se mai poate spune si altfel: 
Stapinul nostru, fiind iubitor de oameni, da totdeauna pedepse pe masura 
slabiciunii noastre ; de aceea cind i-a vazut pe urmasii lui Avram chinuiti cum- 
plit, iar pe egipteni ca se poarta cu mare cruzime cu ei, i-a scapat din robie si 
le-a redat libertatea inainte de vremea hotarita. Obisnuieste Dumnezeu sa 
faca asa, pentru ca El, prin toate mijloacele, savirse§te mintuirea noastra; 
cind ne ameninta cu pedepse, dar cind vede ca ne indreptam, isi schimba 
hotarirea; si dimpotriva cind ne fagaduieste ceva de folos, dar vede ca noi 
nu facem tot ce trebuie sa facem, atunci nici El nu duce la sfirsit fagaduin^a 
Sa, ca sa nu ne facem cu asta si mai rai. §i to^i ci^i cititi cu drag dumneze- 
iestile Scripturi, puteti gasi in Scriptura multe pilde de acest fel. 

,,/n a patra generatie se vor intoarce aici, pentru ca pdcatele amoreilor 
nu s-au implinit pina acum " 20 . 

,, Atunci spune Dumnezeu, va fi timpul ca acestia sa-si recapete libertatea 
lor, iar aceia sa fie pedepsi^i pentru pacatele lor si sa fie izgoni^i de pe pamint". 
Amindoua se vor intimpla la timp potrivit: si intoarcerea acestora si alungarea 
acelora. ,,Cd nu s-au implinit pina acum pdcatele lor". Ca si cum Dumnezeu 
ar fi spus: „tnca n-au savirsit atita mul^ime de pacate ca sa fie pedepsi^i 
asa". Dumnezeu, fiind iubitor de oameni, nu numai ca nu da pedepse mai 

19. Fac, 15, hi. 

20. Fac, 15, 16. 


46 SFINTUL IOAN GXJRA DE AUR 

mari decit pacatele savirsite, ci dimpotriva cu mult mai mici. De asta si cu 
aceia se poarta cu indelungata rabdare, ca sa nu aiba nici un cuvint de apa- 
rare, pentru ca ci insisi si-au mark pedeapsa. 

IV 

Ati vazut ca Dumnezeu i-a facut patriarhului cunoscute toate cu precizie, 
pentru ca prin toate mijloacele sa-i intareasca credinta;din cele spuse despre 
el sa poata avea incredere ca se vor implini negresit si cele prezise despre 
urmasii lui, iar din cele prezise despre urmasii lui sa dobindeasca iarasi cre- 
din^a tare ca trebuie neaparat sa se implineasca si cele spuse despre el. 

Apoi, dupa ce s-a terminat proorocia, Avram a primit semn indestulator 
pentru incredintarea celor ce vor fi. 

„Ctnd a fast soarcle la asfintit, spune Scriptura, flacara s-a facut; si lata 
un cdrbunc care scotea fum si vapdi de foe, care au trecut prin partile despi- 
cate" 21 . 

Flacara, carbunele si vapaile au fost ca sa-i arate dreptului Avram ca 
invoielile intre el si Dumnezeu sint trainice si ca in fata lui este lucrarea lui 
Dumnezeu. Apoi, dupa ce s-au implinit si savirsit toate, focul a mistuit cele 
puse inainte. 

„§i a facut, spune Scriptura, Domnul legamint cu Avram in ziua aceea 
zicind: „Semintiei tale voi da pdmintul acesta, de la riul Egiptului pina la 
marele riu Eufrat, si pe chinei si pe chenezei si pe chedmonei si pe hetei si 
pe ferezei si pe rafaimei si pe amorei si pe hananei si pe evei si pe gherghesei 
si pe ievusei" 22 . 

Vezi ca iarasi continua sa intareasca fagaduinta: ,,§i a facut, Dumnezeu 
legamint, zicind: „Semintiei tale voi da pdmintul acesta". 

Apoi, ca sa poata sti dreptul din la^imea pamintului si din marimea 
hotarelor, cit se va intinde semin^ia lui, Dumnezeu ii spune: ,,De la riul 
Egiptului pina la riul Eufratului. Atit de mare va fi semintia ta". 

Vezi ca prin toate mijloacele vrea sa-i arate cit de numeroasa va fi semin- 
tia lui! Mai inainte ii spusese ca semintia lui va fi nenumarata, ca multimea 
stelelor; acum ii arata cit de intinse vor fi si hotarele semin^iei lui, ca sa 
cunoasca Avram si de aici cit de mare va fi multimea urmasilorsai. Nu numai 
atit, ci Dumnezeu pomenise si de fiecare popor in parte pe care Dumnezeu il 
va da in stapinirea semin^iei sale, pentru ca prin toate sa-1 incredinteze pe 
drept pe deplin. 

Si cu toate aceste mari fagaduinte, Sara raminea tot stearpa, iar batri- 
netea lor inainta. Trebuia sa le dea un semn foarte mare de credin^a, ca ei sa 
vada si slabiciunea firii omenesti si mare^ia puterii lui Dumnezeu. 

Dar, ca sa nu lungesc iarasi mult cuvintul de inva^atura, merg pina aici 
cu tilcuirea si pun capat cuvintarii, rugindu-va sa va stradui^i sa fip ca patri- 
arhul Avram. 

21. Fac, lj, i;. 

22. Fac, 15, 18-21. 


OMILII LA FACERE 47 

Gindeste-te, iubite, de cita rasplata a fost invrednicit Avram, pentru 
cuvintele acelea spuse imparatului Sodomei, dar mai bine zis si pentru cele- 
lalte fapte de virtute, pe care le-a facut in toata via^a sa, si cit pogoramint a 
facut Stapinul, ca sa ne arate noua tuturora, prin cele facute patriarhului, 
cit de covirsitoare este darnicia Lui; ca sa ne arate ca daca putem sa facem 
o cit de mica fapta buna, El nu intirzie mult sa ne rasplateasca cu bogatele 
Lui daruri; numai sa avem credinta curata, ca si dreptul acesta; sa nu ni se 
turbure niciodata gindul, ci sa avem cuget statornic si tare. Asa a ajuns Avram 
plin de lauda si slava. Asculta cum ii lauda fericitul Pavel credinta, pe care 
a aratat-o chiar de la inceput! ,,Prin credinta, spune Pavel, fiind chemat 
Avram, a ascultat sa iasd in locul pe care uvea sa-l ia si a iesit nestiind unde 
merge" 23 . Face aluzie la cuvintele spuse de Dumnezeu: ,,Iesi din pamintul 
tan si vino in pamintul pe care ti-l voi arcita" 24 . Ai vazut credinta tare? 
Ai vazut cuget curat? Sa-l imitam si noi pe Avram si sa iesim cu gindul si cu 
rivna dintre lucrurile vietii acesteia si sa calatorim spre cer. E cu putin^a, 
daca vrem, sa calatorim spre cer traind pc pamint,cind facem fapte vrednice 
de cer, cind nu raminem uimiti de cele din lume, cind nu umblam dupa slava 
desarta a acestei lumi, ci dispretuind-o, dorim cu toata rivna slava cea adeva- 
rata, slava aceea care ramine vesnic; cind nu umblam toata vremea dupa 
haine scumpe, si luxoase, nici nu cautam sa ne impodobim trupul, ci toata 
grija pentru podoaba cea din afara o mutam pentru impodobirea sufletului 
si nu suferim sa vedem sufletul gol, lipsit de hainele acestei virtu^i, cind 
dispretuim chefurile, cind fugim de imbuibarea cu mincari, cind nu umblam 
dupa mese si ospe^e, ci ne mul^umirh cu pu^in, dupa indemnul apostolesc 
ce spune: „Daca avem ce minca si cu ce ne imbraca, sa ne multumim cu 
acestea" 25 . Spune-mi, te rog, ce folos ai de cele de prisos, sa maninci adica 
pina sa-^i crape pintecele sau sa-ti turburi mintea bind vin peste masura. 
Oare nu de aici se nasc toate relele si pentru trup si pentru suflet? De unde 
bolile de tot felul si stricarea madularelor? Nu de acolo, ca depasind trebuinta, 
punem greutate mare pe stomac? De unde adulterele, desfrinarile, rapirile, 
lacomiile, uciderile, furturile si orice fapta care strica sufletul? Nu de acolo, 
ca dorim mai mult decit masura? Dupa cum Pavel a numit iubirea de argint 
radacina a tuturor relelor 26 , tot asa n-ai gresi daca ai numi izvor al tuturor 
relelor lipsa de masura si dorin^a de a avea din fiecare lucru mai mult decit 
trebuie? Daca am voi sa nu dorim mai mult nici in hrana, nici in imbracaminte, 
nici in locuin^e, nici in celelalte trebuinte trupesti, ci am cauta numai nece- 
sarul, de multe rele ar scapa neamul omenesc. 


2'i.Evrei, 11,8. 

24. Fac.,12, 1. 

25. / Tim., 6,8. 
26,1 Tim., 6, 10. 


4B SFlNTUI. IOAN UUHA DE AUR 


V 

I);ir mi stiu cum so face ca liccare din noi arc, dupa puterea lui, in el 
Ixuila lacomiei si sc straduiestc sa nil ramina deloc in limitele trebuin^ei, ci 
face en totul altccva decit ne indeamna apostolul cind spunc: „Daca avem 
ce mfnea si cu ce ne imbraca, sa ne multumim cu acestea" 21 . In toate ne 
purtam asa, fara sa ne dam seama ca. vom da socoteala de tot ce am facut 
peste masura si mai presus de trebuinta, pentru ca nu ne-am folosit cum 
trel)iiic de cele date noua de Stapinul. Ca nu ni s-au dat noua acestea ca 
sa ne folosim si sa nc desfatam numai noi de ele, ci ca sa usuram si nevoile 
cclorlal(i. Ce iertare merita, oare, cei care umbla in haine luxoase si scumpe, 
care (in sa se imbrace in haine de matase — si grozavia mare e ca se mai si 
lauda cu ele, cind ar trebui sa-si acopere fetele, sa se teama si sa tremure, 
ca ci se imbraca cu astfel de haine, nu pentru vreo nevoie sau trebuinta 
oarecare, ci numai pentru lux si slava desarta si ca sa fie laudati cind ies 
in oras — iar cei de aceeasi fire cu ei umbla goi, nu au nici o haina proasta 
cu care sa se imbrace; nu-i misca nici firea, ca adica sint si ei oameni, nici 
cugetul nu-i impinge sa ajute pe semenii lor; nici gindul la ziua cea infricosa- 
toarc, nici frica de iad, nici maretia fagaduintelor, nici gindul ca cele pe care 
1c dau scmenilor lor sint socotite de Stapinul nostra obstesc al tuturora ca 
date Lui, ci, ca si cum ar avea inima de piatra si n-ar fi oameni, se socotesc 
din pricina hainelor niste supra-oameni; nu se gindesc cita osinda aduna pe 
capetele lor ca administreaza rau cele incredintate lor de Stapinul si nu vor 
sa dea scmenilor lor o parte, ci cu placere le lasa salemaninceviermii,prega- 
tindu-si cu asta mai dinainte si mai grozav foculgheenii. Dar chiar daca bogapi 
ar impar^i la saraci pe toate cele ce le au in casele lor, tot n-ar scapa de pe- 
dcapsa din pricina pacatelor ce le fac cu petrecerile, cu ospetele si cu hainele ! 
Da, de cita pedeapsa nu sint vrednici cei care {in cu orice chip sa se imbrace 
in matasuri, sa se grozaveasca cu ele in oras, sa aiba pe ei haine tesute cu 
fire de aur, haine cu fel de fel de flori, iar pe Hristos nici sa nu-1 vada ca 
umbla gol, ca n-are nici piinea cea de toate zilele? Cuvintele acestea, insa, 
sint potrivite mai ales femeilor. Lor mai cu seama li-s dragi podoabele si 
ncbunia asta! Lor le place sa se imbrace cu haine cusute cu fire de aur, sa-si 
puna in jural capului, a gitului si pe tot trupul aurarii si sa se laude cu ele. 
Spune-mi, te rog, cite pintece de saraci n-ar putea satura si cite trupuri goale 
n-ar putea acoperi numai cerceii atirnati in urechi in zadar, fara rost si fara 
nici un cistig, ci numai spre paguba si vatamarea sufletului? De aceea si dasca- 
lul lumii, cind a spus: ,,Dacd aveti hrana si imbrdcaminte" si-a indreptat 
iarasi cuvintul catre femei si spune: ,,Nn cu impletituri de par sau cu aur 
sau cu mdrgdritare sau cu haine scumpe sa se impodobeasca" 29 . Vezi ca 
Pavel nu vrea ca femeile sa se impodobeasca cu acestea, nu vrea sa poarte 
aur, nici margaritan-, nici haine scumpe, ci sa-si puna pe suflet adevarata 

L'7. / I int., I), S. 
L'8. / Tim.. '2,9. 


OMILII LA KACKRE 49 

podoaba, sa. faca prin faptc bunr strSludtoare frumusc^ca suflctului si nu, 
innebunite de accstc podoabc, sa lasc suflctul murdar, patat, imbracat in 
zdrenjc, topit de foamc, inghc{at dc frig! Ca rivna accasta pentru impodo- 
birea trupului vadeste tocmai urijcnia sufletului; dcsfatarea trupului vadeste 
tocmai foamea sufletului, iar imbracamintea luxoasa, goliciunea lui. Ca 
nici nu-i cu putin^a ca cineva care se ingrijeste de suflet, care se straduieste 
mult pentru impodobirea si infrumuse^area lui, sa se mai dea in vint dupa 
podoaba din afara; dupa cum iarasi nu-i cu putin^a. ca cineva indragostit 
de lux, de haine luxoase, de podoabe de aur, sa se ingrijeasca de suflet. Cum 
va putea, oare, vedea un astfel de om cele ce trebuie f acute sau cum va putea 
sa se gindeasca la lucrurile cele duhovnicesti, cind este prins de cele lumesti, 
si, ca sa spun asa, cind se tiriie pe jos si niciodata nu poate rasufla, cind e 
impovarat cu nenumarate sarcini de pacate? Nu pot infa^isa acum cu cu- 
vintul cite rele se nasc de aid; e de ajuns, insa, sa las pe seama cugetului 
celor ce se indeletnicesc cu ele sa ne spuna ei cite necazuri au in fiecare zi de 
pe urma lor! S-a pierdut o podoaba de aur? Ce furtuna, ce turburare cuprinde 
toata casa! A furat o sluga ceva? Toate slugile sint biciuite, batute, bagate 
la inchisoare ! Au pus invidiosii ceva la cale si le-au luat pe neasteptate averile? 
Ce triste^e mare si cumplita! I-au adus imprejurarile lasapa. de lemn? Viafa 
li se pare mai grea decit moartea! A venit altceva peste ei? Cita neliniste nu-i 
cuprinde! Intr-un cuvint, nu po^i gasi un suflet lipsit de framintari si griji, 
cind umbla dupa aceste lucruri! Dupa cum nu-i cu putin^a ca marea sa fie 
fara valuri si nici nu-i cu putin^a sa socotesti numarul lor, ca atit sint de 
dese, tot asa nu-i cu putin^a sa numeri si turburarile. pe care le naste pofta 
de lux si boga^ie. 

De aceea, va rog, in tot ce facem sa fugim de lacomie si trebuin^a sa n-o 
depasim. Bogat cu adevarat, cu boga^ie neimpu^inata,este acela care doreste 
numai ce-i este de trebuin^a, care nu umbla dupa lucruri ce depasesc nevoia. 
Un om ca acesta nu se teme cind da de saracie, nu are pricini de triste^e si 
turburari; calomnia nu sta in preajma lui, iar invidiosii il lasa in pace; si, ca 
sa spun pe scurt, este necontenit senin si se bucura de liniste si tihna. §i 
ceea ce-i mai mult decit orice — capul bunataplor — este ca un om ca acesta 
il are pe Dumnezeu milostivindu-Se spre el, se bucura de mult ajutor de sus 
pentru ca este iconom credincios al averilor Stapinului — „Fericita e sluga 
aceea, spune Domnul, pe care, venind Stapinul, o va afla fdcind asa" 29 - 
pentru ca. a imparjit semenilor lui cele ce i s-au incredin^at, pentru ca nu le-a 
incuiat cu usi si zavoare, pentru ca nu le-a lasat hrana la viermi, ci a usurat 
cu ele nevoile saracilor, ca a fost iconom bun si credincios al celor date de 
Stapinul, ca sa. primeascasi mare rasplata pentru aceasta frumoasaimpar^ire 
si sa fie invrednicit a dobindi si bunataple fagaduite, cu harul si cu iubirea 
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu 
Sfintul Duh, slava, putere si cinstc, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 

29.Luca. 12,4:i. 


OMIMA XXXVIII 


,,Iara Sara, femeia Iui Avram nu-i na^tea; 
$i avea ea o slujnica egipteanca, al carei nume era Agar" 1 . 

I 

Cele citite azi imi cheama iarasi limba sa va vorbesc de via^a patriarhului 
Avram ! $i sa nu va minuna^i, daca nici astazi n-am sa termin istoria patriarhu- 
lui, cu toate ca v-am vorbit atitea zile ! Ca mare e bogatia virtutii dreptului 
Avram, iar marejia faptelor lui bune biruie orice limba omeneasca.Intr-adevar, 
care om va putea lauda dupa vrednicie pe eel pe care Dumnezeu de la inceput 
1-a incununat si laudat? Totusi, desj sint cu mult mai prejos de vrednicia Iui, 
va voi infa{i?a viat.a lui dupa. puterea mea, pentru ca vreau sa va indemn sa-i 
rivni^i via^a §i sa mergeji pe urmele virtu^ii lui. Da, viat^a de filozof dusa de 
Avram e indestulatoare sa inve^e tot neamul omenesc si sa atraga pe calea 
virtu^ii pe cei care vor sa ia aminte. Dar, va rog, sa fiti cu luare aminte la 
cele ce voi spune, ca sa cunoaste^i si din cele citite de curind filozofia dreptu- 
lui Avram. Cuvintele acestea sint indestulatoare sa invete si pe barbati si pe 
femei ca sa traiasca in pace unii cu altii si sa pastreze nesfarimata legatura 
casniciei; sa-i invete ca nici barbatul sa nu se ridice impotriva femeii, ci sa 
fie cu multa ingaduin^a cu ea, ca fata de un vas mai slab, si nici femeia sa 
nu se impotriveasca barbatului, ci sa se ia la intrecere unul cu altul in a purta 
sarcinile unul altuia 2 si sa nu socoteasca nimic mai de pre^ ca pacea. 

Dar trebuie neaparat sa auzi^i chiar cuvintele acestea, ca sa va fie mai 
lamurit cuvintul de invatatura. 

,,Iara Sara, spune Scriptura, femeia lui Avram nu-i nastea; si avea ea o 
slujnica egipteanca, al carei nume era Agar"* . 

Uita-mi-te aici, iubite, la nespusa §i indelunga rabdare a lui Dumnezeu, 
dar sj la credinf a covir^itoare a dreptului Avram §i la recuno^tin^a pe care 
a aratat-o cu privire la fagaduinjele facute lui. De atitea ori ii fagaduise 
Dumnezeu ca are sa-i dea semin^iei lui pamintul, ca are sa se inmul^easca 
atita incit sa se asemene cu mul^imea stelelor, dar nu vedea infaptuit ceva 
din cele fagaduite, ci fagaduin^ele ramasesera numai niste vorbe; cu toate 
acestea, gindul nu i s-a turburat, voin^a nu i s-a clatinat, ci a ramas neclintit, 


l.Fac, 16, l. 
2. Gal., 6, 2. 
'A.Fac, 16, 1. 


OMIU1 LA FACERE SI 

cu crcdinta in putcrca Cclui cc-i fagaduisc. l)c acc-ca si Dumnezeiasca 
Scriptura a inscmnut si arum, spunind: „lara Sara, femcia lui Avrtim, nu-i 
ndstea". Aproapc ca nc arata eft dupa toatc accstea, dupa invoiclilc acclea 
facute cu cl, dupa cc-i fagaduisc ca scmintia lui va fi nenumarata, Avram 
nu s-a turburat, nu s-a indoit, vazind ca nu se infaptuieste nimic din cclc 
spusc lui, ci toate se intimpla pc dos. De aceea, dupa acelea toatc, Scriptura 
spune: ,,Iard Sara, fern via. lui, nu-i tidftea"; ca sa afli ca dupa atitea fagadu- 
inte, Avram n-a avut bucuria unei impliniri, ba inca sterpiciunea Sarci si 
amor^irea pintecelui ei erau in stare sa-I faca pe dreptul Avram sa ramina 
tare nedumerit. Dar patriarhul nu s-a uitat la piedicile firii ;cunostea iscusima 
Stapinului sau; stia ca fiind Creatorul firii poate gasi iesire chiar in cele fara 
de iesire ;de aceea, ca o sluga inteleapta, nu iscodea chipul implinirii fagadu- 
in^elor, ci lasa asta pe seama proniei celei mai presus de injelegere a lui 
Dumnezeu si credea cu tarie in ce i se spusese. De aceea a spus Scriptura: 
„Iard Sara, dupa atitea fagaduin^e, nu-i nastea". 

„ Si avea o slujnica egipteanca, al carei nume era Agar". 

$i aici, nu fara rost Dumnezeiasca Scriptura ne-a amintit de slujnica, ci 
ca sa aflam de unde era ea. A adaugat ca era ,, egipteanca", ca sa ne duccm 
cu mintea la istoria calatoriei lui Avram in Egipt, ca sa ne aducem amintc 
ca ii fusese data de Faraon lui Avram, cind Avram se bucurase de razbunarca 
atit de mare a Dumnezeului universului si cind la plecare o luase cu el. De 
aceea Dumnezeiasca Scriptura anume ne-a facut noua cunoscute si numelc 
si neamul ei. 

Dar, uita-mi-te aici la sufletul de filozof al Sarei si la covirsitoarca ci 
cura^enie trupeasca si sufleteasca, ca si la nespusa supunere si ascultarc a 
patriarhului ! 

„§i a zis, spune Scriptura, Sara cdtre Avram, in pdmintul Hanaan: ,,Iatd 
m-a inchis Domnul, ca sd nu nasc; intra, dar, la slujnica mea, ca sd ai copil 
de la ea"* . 

Uita-te la in^elepciunea femeii! N-a spus ce spuse mai tirziu Rahila lui 
Iacov: „ Da-mi copil! De nu, voi muri eu!" s . 

—Dar ce spune? 

— ,Jatd m-a inchis Domnul, ca sd nu nasc". Creatorul firii, ii spune Sara 
lui Avram, m-a facut neroditoare si m-a lipsit de nasterea de copii, de aceea, 
ca sa nu ajungi la adinci batrine^e si sa ramii fara de copii din pricina sterpi- 
ciunii mele, intra la slujnica mea, ca sd ai copii din ea". 

Mare si nespusa este filozofia acestei femei! Care femeie ar vrea vreodata 
sa faca asta sau sa dea un astfel de sfat barbatului ei sau sa dea patul ci 
slujnicei sale? 

A.Fac, 16,2. 
b.Fac, 30, 1. 


52 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 


II 

Ai vazut ca. amindoi erau lipsi^i de patima! Unul singur era scopul lor: 
sa nu moara fara copii. Dar si in acesta privin^a, urmareau sa. aiba si mingi- 
iere si sa pastreze nesfarimata si legatura pacii. 

Uita-mi-te aici la marea cumin^enie a patriarhului si la covirsitoarea lui 
bunatate. Nu s-a purtat rau cu sojia lui, ca unii barba^i nesocoti^i, din pricina 
ca nu i-a facut copii, nici nu i s-a micsorat dragostea de ea. f?ti{i doar, sti^i 
bine, ca pentru cei mai mul^i barbap aceasta este mai cu seama pricina ca 
isi dispre^uiesc so|iile, dupa cum iarasi nasterea de copii ii fac sa le iubeasca 
si mai mult. Unii ca acestia judeca usor si fara socoteala, cind atribuie fe- 
meilor lor nasterea sau nenasterea de copii; nu-si dau seama ca totul se dato- 
reste Creatorului firii; ca nici unirea dintre barbat si femeie si nici altceva 
n-ar putea face nimic pentru nasterea de copii, daca n-ar fi ajutorul miinii 
celei de sus, care desteapta firea spre nasterea de fii. Dreptul Avram stia 
bine asta; de aceea nici nu punea pe seama femeii lui lipsa de copii, ci-i dadea 
in tot ce facea cinstea cuvenita. Asta e pricina ca si ea a fost cu inima larga, 
si, vrind sa arate cit de mult isi iubeste barbatul, nu s-a mai uitat la ea, ci a 
izvodit un mijloc pentru a-1 mingiia de lipsa de copii; aproape ca o ia de mina 
pe egipteanca, pe slujnica ei, si o duce in patul sau. Dar ca sa arate si prin 
cuvinte cu ce scop face aceasta, spune: ,,Fac asta, pentru ca m-am vazut 
nefolositoare si pentru ca nu sint in stare sa fac copii, ca m-a inchis Domnul, 
ca sa nu nose-". - ~~ ~ ' — - _ 

Uita-te la in^elepciunea sufletului ei! Nu rosteste un cuvint suparator, 
nici nu se plinge ca e stearpa; numai atita vrea sa arate, ca indura totul in 
liniste si cu curaj, pentru ca socoteste asta o lucrare a Creatorului firii, pentru 
ca pune inaintea dorin^ei ei hotarirea lui Dumnezeu, pentru ca urmarea sa-si 
mingiie barbatul. ,, Pentru ca ,,pe mine m-a inchis Dumnezeu sa nasc". Cit 
de mult spun cuvintele acestea! Cum arata ele purtarea de grija a lui Dum- 
nezeu si nespusa Lui putere! „Dupa cum noi, ii spune Sara lui Avram, in- 
chidem si deschidem casa, tot asa face si Stapinul firii ;cuporunca Lui inchide 
si iarasi, cind vrea, deschide si porunceste firii sa-si indeplineasca lucrarea ei. 
Deci, pentru ca m-a inchis Domnul, ca sa nu nasc, intra la slujnica mea, ca 
sa ai copii de la ea. $tiu ca eu sint de vina ca nu am copii. De aceea nu vreau 
sa te lipsesc de mingiierea copiilor". Poate ca Sara se gindea ca s-ar putea sa 
fie de vina si patriarhul ca nu avea copii, nu numai ea, de aceea, voind sa se 
incredin^eze prin fapte ca nu-i de vina ea, ii da slujnica si il duce in patul ei. 

„ Si a ascultat, spune Scrip tura, Avram de cuvintul Sarei" 6 . 

Mare e filozofia dreptului Avram! Ceea ce spuneam mai inainte, o spun 
si acum: Avram nu s-ar fi gindit mai inainte la asta, desi era la adinci batri- 
ne{e; dar acum a primit indemnul Sarei si a ascultat-o indata. Cu aceasta 
Avram a aratat ca nu minat de patima a primit sa traiasca cu slujnica Sarei, 
ri ca sa aiba mostenitor. 

6. Fac, 16,3. 


OMILn LA FACERE 53 

„Si hand Sara, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica ei, dupa 
zece ani de la locuirea cu Avram bdrbatul ei in Hananea, a dat-o pe ea femeie 
bdrbatului ei Avram " 7 . 

Uita-te cit de precisa e Scriptural Ca sa ne arate ca nici dupa ce Sara i-a 
spus lui Avram sa intre la Agar, Avram n-a facut lucrul acesta indata, Scrip- 
tura ne spune: ,,Si a luat Sara, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica 
ei". Aproape ca Dumnezeiasca Scrip tura ne spune ca Avram aprimitsa faca lu- 
crul acesta numai pentru ca a vrut sa mingiie pe femeia sa si sa-i dea ascultare. 

Iar ca sa cunosti bine cura^enia sufleteasca si trupeasca a patriarhului si 
covirsitoarea lui infrinare, Scriptura spune: ,,Dupd zece ani de la locuirea cu 
Avram, bdrbatul ei, in pdmintul Hanaan". Nu fara rost ne-a insemnat Scrip- 
tura si timpul, ci ca sa putem sti citi ani s-a ihfrinat dreptul, ciji ani a indurat 
cu curaj lipsa de copii, citi ani a fost mai presus de orice patima, aratindu-si 
marea sa curatenie sufleteasca si trupeasca. 

Dar cuvintele acestea ale Scripturii ne mai spun si altceva.nu numai acestea; 
de aceea a adaugat: „Dupd zece ani de la locuirea cu Avram, bdrbatul ei, in 
pdmintul Hanaan". Prin aceste cuvinte nu ne-a facut cunoscut tot timpul de 
cind traiau ei impreuna, ci numai timpul pe care 1-au trait in Hanaan. 

— Pentru ce? 

—Pentru ca, indata dupa sosirea in Hananea, Stapinul eel iubitor de 
oameni i-a fagaduit zicind: ,,Semintiei tale voi da pdmintul acesta" 9, ; si 
iarasi, dupa aceasta fagaduin^a, de doua ori i-a mai fagaduit, ca sa cunosti, 
iubite, ca dreptului acestuia nu i s : a turburat sufletul, cu toate ca Stapinul 
a aminat ati^ia ani si nu implinea nimic din cele fagaduite, ci punea mai pre- 
sus de gindurile lui cuvintele rostite de Dumnezeu. De aceea Scriptura a 
spus: „Dupd zece ani de la locuirea lor impreuna in pdmintul Hanaan". 

Ai vazut barbate sufleteasca? Ai vazut suflet deprins sa filozofeze? Ai 
vazut ca Stapinul amina si intirzie, tocmai pentru ca vrea sa-1 faca mai stralu- 
cit pe Avram? Dumnezeu, pentru. ca poarta grija de slugile Sale, nu vrea atit 
sa le faca binefaceri, ci vrea sa-i arate si stralucip, vrea sa faca sa fie stiuta 
de top credin^a lor. Daca indata dupa fagaduin^a, Dumnezeu ar fi dat 
semintiei lui Avram pamintul, daca ar fi deschis pintecele Sarei si i-ar fi 
daruit urmasi, nici minunea n-ar fi fost atit de mare si nici credin^a dreptului 
n-ar fi fost vadita tuturor. Negresit puterea lui Dumnezeu s-ar fi aratat si 
atunci, pentru ca la porunca Lui ar fi dat via^a unui pintece amc-r^it, neputin- 
cios pentru nasterea de copii, dar dreptul Avram n-ar mai fi impletit pe 
capul lui cununa, ca acum cind atita vreme i-a fost pusa virtutea la incercare, 
cind virtutea lui ajungea pe fiecare zi mai stralucita. 

Ill 

Si ca sa vezi ca Dumnezeu nu vrea numai sa faca bine si sa dea darurile 
Sale, ci ca are obiceiul sa vrea sa faca si mai stralucip pe cei care le primesc, 


l.Fac, 16, 3. 
S.Fac, 12, 7. 


54 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

vezi-L ca face aceasta cu fcmeia hananianca 9 . Amina si intirzie cu raspunsul, 
nu numai ca s-o faca. pe aceea sa staruie in cererea sa, ci s-o faca si cunoscuta 
in intreaga lume. Cind hananianca s-a apropiat de El, rugindu-L si spunindu-I: 
„Miluieste-md, Doatnne, ca fiica mea rdu se indrdceste" 1 ° , nici nu o invredni- 
ceste cu raspuns mult induratorul, Iubitorul de oameni, Cel Care totdeauna 
o ia inaintea cererilor noastre. Si ucenicii, care nu stiau ce avea sa fie, care 
nu stiau ca nu-i raspunde tocmai pentru ca avea grija de femeie si nu voia sa 
lase ascunsa comoara sufletului ei, ucenicii deci, ca mai milostivi, se apropie 
de El si-L roaga, zicindu-I: „Slobozeste-o ca striga in urma noastra" 1 * . 
Aproape ca li arata "ca n-o mai pot suferi. ,,Slobozeste-o, spun ei, nu pentru 
ca sufera, nici pentru ca cererea ei este binecuvintata, ci pentru ca striga in 
urma noastrd". 

— Dar Stapinul ce face? 

— Hristos vrind sa descopere incetul cu incetul comoara sufletului ei si sa 
le arate ucenicilor cit de departe sint de iubirea Sa de oameni, da un raspuns 
in stare sa-i amor^easca cugetul femeii, daca n-ar fi avut sufletul treaz, dorul 
clocotitor si dorin^a vie, iar apostolilor sa le taie pofta de a-L mai ruga 
pentru ea. „N-am fast trimis, spune El, decit la oile cele pierdute ale casei lui 
Israil" 12 . Acest raspuns i-a oprit pe apostoli sa-L mai roage pentru femeie; 
pe femeie, insa, raspunsul n-a descurajat-o, ci a facut-o sa staruie si mai mult. 
Asa este sufletul indurerat, care se apropie cu rivna fierbinte; n-o abate din 
drum nici una din vorbele celor din jur, ci urmareste un singur lucru : sa capete 
ce cauta. Asa a facut si hananeanca. Auzind acest raspuns, „sa inchinat Lui, 
zicind: ,,Miluieste-md, Doamne!" 13 . §tia cit de milostiv e Stapinul;de aceea 
staruie si mai mult. Dar vezi-L iarasi pe Celln^elept si iscusit! Nici asa nu-i 
face voia, si-i da un raspuns mai aspru, mai crud. Stapinul cunostea curajul 
femeii si voia sa-i faca binele dezvaluindu-i si curajul, voia sa le arate si uce- 
nicilor din desfasurarea faptelor pricina indelungii Sale intirzieri si in sfirsit 
sa-i inve^e pe to^i ceilal^i cita tarie are staruinta si cit de mare este virtutea 
femeii. De aceea spune: „Nu este bine sd iei piinea fiilor si sa o arunci ciini- 
lor" 14 . Aici uita-mi-te la staruinta femeii! Inflacarata de caldura rivnei, 
intraripata de credin^a in Dumnezeu, cu inima sfisiata de durere, ca sa spun 
asa, si cu multa mila de fiica ei, nici nu s-a uitat la insulta cuvintului lui 
Hristos; dimpotriva, cind a auzit ca o numeste ciine, marturiseste ca este 
ciine, ca sa scape de lipsa de judecata a ciinilor si sa fie numarata dintr-o 
data in rindul fiilor. Asculta acum si raspunsul femeii, ca sa afli cit de mare 
e cistigul, cind Dumnezeu intirzie cu darea binefacerilor Sale. Nu numai ca 
n-a alungat-o pe femeie asprimea cuvintelor Sale, ci a facut-o sa fie si mai 

9.Matei, 15,22 28. 
• 10. Matei, 15,22. 
W.Matei, 15,23. 
12. Matei, 15,24. 
IS. Matei, 15,25. 
14. Matei, 15,26. 


OMILn LA FACERE 55 

rivnitoare. Cind a auzit aceste cuvinte, a zis: ,,Da, Doamne, dar si ciinii 
maninca din firimiturile care cad de la masa stapinilor /or" 15 . Ai in^eles 
pentru ce Stapinul a tot zabovit cu implinirea cererii? Ca sa aflam din cuvin- 
tele femeii covirsitoarea ei credinta! Uita-te ca indata Stapinul o lauda si 
o incununeaza, zicind: ,,0 femeie, mare este credinta ta" 16 . Domnul o 
slobozeste cu laude si cu cuvinte de admirape pe aceea pe care la inceput 
n-o invrednicise nici de cuvint! „Mare este credinta ta!" ii spune EI. Da, cu 
adevarat mare i-a fost credinta, ca n-a incetat, n-a plecat; desi a vazut ca 
o data, de doua ori si de mai multe ori s-a rugat si nu i s-a implinit cererea, 
totusi a staruit mai departe pina ce a dobindit tot ce cerea. ,, Fie pre cum 
voiesti! " 17 ii spune mai departe Domnul. Ai vazut ca o incarca de daruri 
Cel Care mai inainte n-o invrednicise de raspuns? Nu i-a implinit numai 
cererea ci a si laudat-o, a si incununat-o! Prin cuvintele: „0, femeie!", a 
aratat ca s-a minunat de credinta ei; iar prin cuvintele: ,,Mare este credinta 
ta", ne-a facut cunoscuta boga^ia femeii. Apoi i-a spus: ,,Fie, tie pre cum 
voiesti!". ,,Cit vrei, atit i^i dau! Atita staruin^a te face vrednica sa ^i se 
implineasca cererea". Ap vazut marea staruin^a a femeii? A^i vazut pricina 
zabavei lui Dumnezeu? A^i vazut ca pentru asta a aminat implinirea cererii, 
ca s-o faca mai stralucita ! 

Sa ne intoarcem acum, daca vre^i, la istoria vie^ii lui Avram, ca sa aflam 
ca Dumnezeu nu pentru alta pricina n-a implinit vreme de ati^ia ani fagadu- 
in^ele facute patriarhului, ci ca sa-i dea cu multa stralucire darurile fagaduite 
si sa faca tuturora cunoscuta credinta dreptului Avram. De aceea, spune 
Scriptura: „Dupa zece ani de la locuirea lor in pamintul Hanaan", ca sa afli 
cit timp a trecut de cirid primise fagaduintele. Indata ce a venit in Hananeia, 
Avram a auzit: „Semintiei tale voi da pamintul acesta" 1 * si vreme de ati^ia 
ani ramasese fara de copii, iar sterpiciunea Sarei se prelungea. 

„Si a dat-o pe Agar, spune Scriptura, femeie barbatului sdu Avram". 

IV 

Uita-te de cita filozofie era plina via^a celor din vechime ! Uita-te ca si 
barba^ii erau infrina^i ! J ineau mult la cura^enia lor trupeasca si sufleteasca ! 
Uita-te ca si femeile erau lipsite de gelozie! Scriptura spune anume de mai 
multe ori: „ Si luind Sara pe Agar, slujnica ei"; si iarasi: „A dat-'ope ea femeie 
barbatului ei", ca sa afli ca Sara nu era geloasa. Ca sa afli cit de mare era 
filozofia lor. 

„ §i a intrat, spune Scriptura, la Agar si a zamislit" ' 9 . 

Vezi cum a aflat Sara ca nu din pricina lui Avram n-aveau copii, ci din 
pricina sterpiciunii ei? Ca indata ce a intrat Avram la Agar, aceasta a si ramas 
insarcinata. 


iJ.Matei, 15, 2 7. 
16. Matei, 15, 28. 
n.Matei, 15, 28. 
l&.Fac, 12, 7. 
19. Fac, 16,4. 


58 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Dar uita-te acum la ncrccunostinta slujnicei, laslabiciunea firii femeicsti, 
ca s& afli si de aici blindetea cca marc a patriarhului Avram. 

,,§i a vdzut, spune Scriptura, cd are in pintece; si a fost dispretuitd std- 
pina inaintea ei" 20 . 

Asa e obiceiul slugilor! Daca li se face un bine cit de mic, nu mai vor sa 
ramina in hotarele lor, ci uita indata in ce stare se afla si se grabesc sa fie 
nerecunoscatoare. Asa a facut si slujnica aceasta. Cind a vazut ca e insarci- 
nata, nu s-a mai gindit la filozofia nespusa.a stapinei sale, nici la starea de 
jos in care se gasea, ci indata a inceput sa se mareasca, sa se ingimfe si sa 
dispre^uiasca pe stapina ei, care-i aratase atita purtare de grija, ca o dusese 
chiar in patul barbatului ei. 

— Ce a facut Sara? 

,,A zis, spune Scriptura, lui Avram: ,Jmi faci nedreptate ! lata eu ti-am 
dat la sinul tau pe slujnica mea; vdzind ca are in pintece, am fost dispretuitd 
inaintea ei. Judece Dumnezeu intre mine si tine" 21 . 

Uita-mi-te acum la nespusa si indelungata rabdare a dreptului Avram si 
la respectul pe care i-1 da so^iei sale Sara, ca isi cere iertare pentru o vina 
fara de temei. Da, Sara, care daduse cu miinile ei pe slujnica barbatului sau, 
ea, care spusese : ,, Intra la slujnica mea ", ea, care de la sine, nesilita de nimeni, 
il indemnase sa traiasca cu slujnica ei, acum, tocmai ea, se schimba si zice: 
„lmi faci nedreptate!". 

Oare Avram a sarit, o, femeie, sa traiasca cu slujnica ta? Oare impins de 
desfrinare a savirsit fapta asta? Nu ! Tu 1-ai indemnat si el {i-a implinit porunca. 
Cu ce te-a nedreptafit barbatul? Tu i-ai spus: „Iata ti-am dat la sinul tau pe 
slujnica mea!". Daca insa^i marturisesti ca i-ai dat-o, ca n-a luat-o el de voia 
lui, pentru ce-1 invinuiesti, ca e nedrept cu tine? 

—Da, e drept ce spui, raspunde Sara. Chiar daca eu i-am dat-o, dar trebuia 
s-o opreasca atunci cind a vazut obraznicia ei ! 

„Vdzind cd are in pintece, am fost dispretuitd inaintea ei. Judece Dum- 
nezeu intre mine si tine!". 

Cu adevarat cuvinte de femeie sint cuvintele acestea. Ele dezvaluie slabi- 
ciunea firii femeiesti. Aproape ca ii spune lui Avram asa: ,,Am vrut sa-^i 
alin durerea lipsei de copii si pentru asta m-am purtat cu atita dragoste de 
tine, ca ^i-am dat chiar cu miinile mele pe slujnica mea si te-am indemnat sa 
traiesti cu ea. Cind ai vazut, insa, ca din pricina sarcinii se obrazniceste si 
ca e plina de mindrie, ar fi trebuit s : o opresti, s-o pedepsesti pentru ocara 
ce-mi aduce. Dar n-ai facut-o; dimpotriva, ca si cum ai fi uitat tot trecutul 
nostru ai lasat o slujnica, adusa din Egipt, sa ma dispre^uiasca si sa ma 
necinsteasca pe mine, care am casnicit ati^ia ani cu tine. „Judece, dar, Dum- 
nezeu intre mine si tine!". 

Cuvinte izvorite din durere sufleteasca ! 

Daca patriarhul n-ar fi fost filozof, daca n-ar fi respectat mult pe Sara, 

20. Fac, l(i,4. 

21. Fac, 16. 5. 


OMILII LA FACERK 57 

s-ar fi suparat dc accste cuvinlc si 1-ar fi durut grcutatca cclor spuse. Dar 
accst barbat, minunat, uitindu-sc la slabiciunca firii f'emciesti, a icrtat-o. 

„Judece Dumnezeu hit re mine fi tine!". 

„Gindestc-tc, ii spunc Sara, cc lucru am primit si fac pentru mingiicrca 
ta! Am voit ca macar la batrine^c sa tc numesti tata si dc accca am ridicat 
pe slujnica mca la vrednicia mea. Tu, insa, cind ai vazut ca sc poarta urit cu 
mine, nu m-ai aparat, nu m-ai rasplatit cu dragostca cc ^i-am aratat-o. Sa 
judece Dumnezeu intre mine si tine! Accla care cunoaste tainele ficcarui 
suflct, Accla sa fie judecator intre noi! Ca eu, alungind din suflct oricc pati- 
ma am pus inaintea bucuriei mele bucuria ta si am adus pe slujnica mca in 
patul meu; tu, insa, nu {ii seama de ce-am facut pentru tine si o lasi sa-si 
bata joe de bunatatea mea; nu opresti obraznicia ei, nu cumin^esti pe 
nerccunoscatoare ! ". 

Ce a facut omul de diamant, viteazul atlct al lui Dumnezeu, eel care in 
toate imprejurarile isi impleteste lui si cununi? 

Aratindu-si si de data aceasta virtutea lui, iata ce-i spune: 

„Iatd slujnica ta in miinile tale! Fa cu dinsa ce-ti place!" 2 ' . 

Mare e filozofia dreptului Avram! Mare e covirsirea indelungii sale rab- 
dari! Nu numai ca nu s-a suparat de cuvintele spuse de Sara; dimpotriva ii 
raspunde cu mare blinde^e si-i zice: ,,Banuiesti ca cu sint de vina ca tc oci- 
ra§te? Socotesti ca ma bucur de cele ce-^i face slujnica ta, pentru ca s-a 
culcat o data cu mine in pat? Afla ca n-as fi primit niciodata sa due slujnica 
ta Jn patul tau, daca n-ar fi trebuit sa-^i fac pe voie. §i acum, ca sa tc 
incredin^ezi de adevar, iata o ai in miinile tale. Fa cu ea ce-ti place! r |'i-am 
§tirbit eu puterea ce o ai asupra ei? Am luat-o cu de sub stapinirea ta? Nu ! 
Da, am primit sa traiesc cu ea; dar ai putere asupra ei, este in miinile talc. 
Pedepse§te-o, ceart-o, cumin^este-o! Fa cu ea ce vrei §i ce-^i place. Numai 
nu te supara, numai nu ma invinui pe mine de obraznicia ei! Nici n-am pri- 
mit sa traiesc cu ca minat de pofta, ca s-o apar fara socoteala din pricina 
patimii ce m-ar lega de ea! §tiu ca ^i se cuvine cinste! §tiu de altfcl si ncrc- 
cunostinta slugilor. Nu pun cuvint pentru ea, nu-i port de grija. Numai un 
singur lucru mi-i la inima: sa nu te vad trista, sa nu te vad turburata;sa te 
stiu respectata si scapata de orice suparare". 

V 

A$a arata o adevarata casnicie! Asa trebuie sa fie un barbat! Sa nu jina 
socoteala de fiecare cuvint spus de femeia lui, ci, stiind ca femcia c slaba, 
sa-si dea toata silin^a sa fie ingaduitor cu ea, ca sa-i alungc supararea ^i sii 
stringa legatura pacii §i unirii. Sa auda asta barbapi si sa imite blindc^ca 
dreptului Avram. Sa respecte $i sa cinsteasca pc femcile lor, sa lc cru(c ca 
pe niste vase mai slabc, ca sa intarcasca legatura unirii dintre ei. Atunci c 
boga^ie adevarata, atunci c avu^ic multa, cind nu este dihonic intre Icineic 

21.'. /•'"'-. l<>. <>■ 


58 SJtNTUL IOAN GUHA DE AUR 

si barbat, cind sint uni{i, ca un trup, unul cu altul. Ca spune Scriptura:,, Vor 
fi cei doi un trup " 23 . Unii ca acestia chiar daca sint saraci, chiar daca sint 
oameni dc rind, sint mai ferici^i ca to^i ceilalp; ci gusta adevarata placere 
ei sint necontenit senini; ceilal^i, cei care nu se bucura dc aceasta legatura 
a unirii dintre soti, care se gelozesc unul pe altul, care strica marele bun 
al pacii, chiar daca sint inconjura^i dc multa bogatie, chiar daca intind mese 
bogate, chiar daca au slujbe stralucitc, due o viata mai ncfericita decit top 
ceilalp, isi nascocesc in fiecare zi furtuni si turburari, se banuiesc unul pe 
altul, nu pot avea nici o bucurie, pentru ca rozboiul dintre ei le strica si le 
amarastc via^a. 

In casa patriarhului Avram nu s-a vazut asa ceva. Patriarhul, cu blindejea 
lui a potolit minia stapinei, si, dindu-i asupra slujnicei toata stapinirea, a 
adus in casa lui deplina pace. 

„Si a pedepsit-o Sara, spune Scriptura, si ca a fugit de la fata ei" 24 . 

Pentru ca a pedepsit-o pentru obraznicia ei, slujnica a fugit. Accsta-i 
obiceiul slugilor ! Cind nu pot face ce vor, ci li se taic cele ce vor sa savirseasca, 
indata isi parasesc stapinii si o pornesc la fuga. 

Dar iata, ca si acum, de cit ajiitor de sus se bucura si slujnica, pentru 
cinstea dreptului Avram! A fost invrednicita de vedere de inger, pentru ca 
purta in ea samin^a dreptului Avram. 

„ Si a gasit-o pe ea, spune Scriptura, ingerul Domnului la Izvorul Apei in 
pustie, in calea Sur" 2S . 

Uita-te la iubirea de oameni a Stapinului! Nu trece cu vederea pe nimeni, 
fie sluga, fie slujnica! Fa^a de toti isi arata purtarea Sa de grija;nu se uita 
la ranguri, ci la sim^amintele sufletului. Aici, insa, ingerul nu s-a aratat pen- 
tru vrednicia slujnicii, ci pentru cinstea dreptului Avram. Ca dupa cum am 
spus mai inainte, slujnica trebuia sa fie invrednicita de multa purtare de grija, 
pentru ca sa ajunga vrednica sa primeasca samin^a dreptului Avram. 

„Si gasind-o, spune Scriptura, pe ea, ingerul i-a zis:: „Agar, slujnica 
Sarei, de unde vii si wide te duci?" 26 . 

Uita-te ca si ingerul ii aduce aminte de starea ei. Iar ca s-o faca mai atcnta, 
o striga indata pe nume si-i zice: ,,Agar". Obisnuim in adevar sa strigam pe 
nume pe cei carora vrem sa le atragem atentia ca vrem sa vorbim cu ei. 
Apoi ii spune: ,, Slujnica Sarei", ca sa-i aminteasca de stapina ei, ca sa stie 
ca chiar daca s-ar fi urcat in patul stapinei de nenumarate ori, pe Sara tot 
ca stapina trebuie s-o priveasca. 

lata, deci, ca ingerul o intreaba, ca sa o sileasca sa raspunda. „De unde 
ai venit acum in pustia aceasta, o intreaba el, si unde te duci?". Ingerul i se 
arata in pustie, tocmai ca sa nu socoteasca ea ca o intreaba un trecator 
oarecare. Locul era pustiu si nu era nimeni pe acolo. Deci, ca sa poata sti 
ca nu vorbeste cu ea un om oarecare, ingerul i se arata in pustie si-i vorbeste. 

,,Si a zis ca: ..Fug de la fata Sarei, stapina mea" 11 . 


23. foe, 2, 24. 

24. Foe, 16,6. 
25.Fac, 16,7. 
26.Fac, 16, 7-8. 
27. Fac, 16,8. 


OMILn LA FACERE 59 

Vezi ca nu tagaduieste ca ii e stapina, ci marturiseste adevarat totul? 
„Nu-i om eel ce ma intreaba, isi spunea ea, ca sa-1 pot insela. Inainte de a-i 
spune eu ceva, mi-a spus pe nume si mi-a pomenit de stapina mea,se cuvine, 
deci, sa-i spun tot adevarul. Fug din fata stapinei mele Sara". Uita-te ca nu 
vorbeste cu dusmanie de stapina ei. N-a spus: ,,M-a batut". N-aspus: „M-a 
pedepsit si de asta am fugit, ca sa nu indur dusmania ei cea mare". N-a 
rostit nici un cuvint dusmanos, ci s-a invinuit numai pe ea ca a fugit. Ai vazut 
sufletul ei in^elept? Uita-te acum iarasi la ce-i spune ingerul! 

„Si i-a zis ei ingerul Domnului: „Intoarce-te la stapina ta si smereste-te 
sub mina ei" 2S . 

La cuvintele slujnicei: „Fug din fata stapinei mele", ingerul ii spune: 
„Intoarce-te, nu fi nerecunoscatoare fa^a de aceea care ti-afacut atita bine!". 

Apoi, pentru ca din pricina mindriei si ingimfarii ei desteptase urgia 
stapinei sale, ingerul ii spune: ,,Si smereste-te sub mina ei, supune-te ei! 
Asta e spre folosul tau. Recunoaste ca tu esti roaba si nu uita ca ea {i-i 
stapina! Nu te ingimfa, nu te inchipui mai mult decit esti: Smereste-te sub 
mina ei, da-i deplina ascultare!". Cuvintele ingerului i-au muiat destul sufle- 
tul, i-au smerit cugetul, i-au infrinat minia si i-au linistit mult gindurile. 

VI 

Apoi, ca sa nu socoteasca Agar ca in zadar si fara rost a fost invrednicita 
de atita pronie, ci sa afle ca din pricina semin^ei dreptului Avram s-a bucurat 
de atita purtare de grija, uita-te ca ingerul o mingiie iarasi, o incurajeaza si-i 
da indestulator indemn prin cele ce-i spune mai departe. 

„Si i-a zis ei ingerul Domnului: ,,tnmultind voi inmulti semintia ta;nu 
se va numdra din pricina multimii ei" 29 . 

„Iti mai prezic si asta, ii spune ingerul, ca atit de mare va fi semintia ta, 
ca nici nu se va putea numara. Nu te intrista, deci, nici nu te deznadajdui! 
Sa nu \i se turbure gindurile, ci arata deplina supunere, 

„Cd iatd ai in pintece si vei naste fin si vei chema Ismail numele lui" 30 . 

Ingerul ii spune: „De asta i^i spun mai dinainte si de nastere, si-i pun de 
pe acum nume copilului, ca sa dobindesti mai multa incredin^are; si cu niste 
simjaminte ca acestea sa te intorci si sa indrep^i ce-ai gresit". 

„Ca a auzit Domnul smerenia ta" 31 . 

De aici sa invatam cit cistig aduc necazurile, cit folos aduce nenorocirea. 
Dupa ce Agar a plecat acasa, i s-au inmul^it durerile; a indurat necazuri, a 
trait in singuratate, in pustie si strimtoare, ea care traise in atita fericire si 
fusese ridicata pin a la rangul cuvenit stapinei ei, dar din pricina necazurilor 

2X.Fac, 16,9. 

29. Fac, 16, 10. 

30. Fac, 16, 11. 
3>\.Fac, 16, 11. 


60 HFlNTUL 1QAN QURA DE AUR 

indurate, s-a bucurat grabnic si dc ujiilor. ,,Sc va implini cc {i-am fugaduit, 
i-a spus ingerul,. si vci nastc f'iu;scmin^ia ta va fi fara numar,r« a auzit Dom- 
nttl smcrcnia la". 

Nici noi, dar, sa nu nc suparam cind imprcjurarile din viaja. ne smeresc. 
Nimic nu nc ajuta atita dc mult ca smcrirea si umilirea gindului nostra, ca 
smcrirca ingimfarii sufletului nostra. Atunci ne asculta mai mult Stapinul 
cind II chemam cu suflet smerit si cu inima zdrobita si cind facem rugaciuni 
cu multa staruinta. 

,, Pentru ca a auzit Domnul, spune ingerul, smcrcnia ta". 

Ingerul ii prczicc apoi cc indelctnicire va avea copilul pe care-1 va naste. 

„Acesta va fi, spune. el, om, care va lucra pamintul; miinile lui impotriva 
tuturora si miinile tuturora impotriva lui; si va locui inaintea fetii tuturor 
fra filar lui" 32 . 

Ingerul ii spune mai dinainte lui Agar ca fiul ei va fi om curajos, om 
riizboinic si ca va arata multa osteneala la lucrarea pamintului. 

Ai vazut ca Stapinul cinsteste pe patriarh prin bunatatile date slujnicei? 
Purtarea de grija aratata de Stapin slujnicei, arata tocmai bunavointa Sta- 
pinului fa^a de patriarh. 

Ingerul, dupa cc a dat lui Agar aceste sfaturi si bune vestiri, a plecat. 

Dar uita-tc acum la rccunostinta slujnicei! 

„§i a chemat, spune Scriptura, numele Domnului Celui Ce graia cu ea: 
., Tu esti Dumnezeule, Cel ce m-aicercetat.'". Ca spunea: ,, Inaintea mea Te-am 
vazut, cind Te-ai am tat mie". Pentru aceasta Agar a numit fintina aceea: 
,,Fintina inaintea careia am vazut, intre Cades si intre Sarac" 33 . 

Uita-te ca si Agar vrea, prin numele, pe care il da locului aceluia, sa faca 
vesnica pomenirea celor intimplate cu ea. Ca a numit locul Fintina inaintea 
careia am vazut. 

Ai vazut ca slujnica, datorita necazurilor venite peste ea, ajunge incetul 
cu incetul mai infeleapta, ca isi arata recunostinta pentru binefacereaprimita 
si ca rasplatcste, dupa socotin^a ei, purtarea mare de grija de care a fost 
invrednicita? 

„$i a nascut, spune Scriptura, Agar fiu lui Avram; si a chemat numele 
copilului pe care Agar i l-a nascut lui: Ismail" 34 . 

VII 

De aid sa inva^am cit dc marc bun estc blinde^ea si cit de mare cistig 
putcm eulege din nccazuri. Cit este de buna blindc^ea o vedem de acolo ca 
prin ca patriarhul apotolit supararca Sarei, dindu-i stapinire asupra slujnicei, 
si cu asta a adus pace in casa; iar cistigul adus de necazuri il putem vedea din 
cclc |)ctrccute cu Agar; pentru ca stapina ei s-a purtat rau cu ea, slujnica a 
fugit ; dar pentru ca a indurat cu rabdarc marclc ei nccaz, pentru ca a chemat 
|K- Stapin cu suflet indurerat, a fost invrednicita indata de cercctarca cca de 


:rj. /•■,;< .. it., r.'. 
•n. tut .. K>. n 11 
•ii. /■',/. . ii>. i r > 


OMILII LA FACKHK _jH 

sus. £i ca sa cunosti ca din pricina smcririi sj a umilirii ci a lost invrednicita 
dc atita purtarc dc grija, ingcrul ii /.ice: ,.ln fnntccc ai si vci nastc fiu si vci 
chema Ismail numelc lui; ca a aitzit Dornnul smerenia ta". 

$tiind, dar, iubi^ilor, ca daca sintcm cu mintea treaza, nccazurilc pot 
sa nc apropie mai mult de Dumnezeu; stiind, dar, ca atunci vom putca 
atrage asupra-ne ajutorul Lui, cind ne apropiem de El cu suflet indurcrat si 
lacrimi fierbin^i, sa nu ne intristam cind vin necazuri peste noi, ci sa lc induram 
in liniste, gindindu-ne la cistigul ce-1 avem de pe urma lor, sa invatam sa fim 
buni si blinzi cu toata lumea, dar mai cu seama cu so^iile noastre, sa ne dam 
multa silinta, ca chiar daca ele ne cearta pe drept sau pe nedrept, sa nu lc 
raspundem tot cu cearta, ci sa urmarim un singur lucru, sa punem capat 
pricinilor de suparare §i sa statornicim in casa pace adinca, ca si femeia sa 
se intoarca la barbatul ei, dar §i barbatul sa-si gaseasca la ea, ca intr-un port, 
scaparea de grijile si tulburarile din afara. La ea sa afle barbatul intreaga 
mingiiere. Ca spre ajutor i-a fost data femeia, pentru ca barbatul, indestu- 
lindu-se cu mingiierile ei, sa poata {ine piept atacurilor ce vin asupra lui. 
Daca femeia este cuminte si blinda aduce mingiiere barbatului ei nu numai 
prin traiul lor impreuna, ci-i este de mult folos si in celelalte treburi, ii 
usureaza munca si nu-1 lasa sa simta greuta^ile ce se nasc in fiecarc zi fie in 
casa, fie in afara de casa; femeia, ca un corabier incercat, prin intelepciunea 
ei, potoleste furtuna din sufletul barbatului, iar prin priceperea ei ii usureaza 
mult via^a. Pe niste oameni asa uniji nimic din viata aceasta nu-i poate 
intrista, nici nu le poate strica bucuria. Cind este in^elegere intre femeie si 
barbat, cind este intre ei pace si legatura dragostei, toate le merg din plin. 
Nu pot cadea prada uneltirilor, pentru ca sint intarip de un zid mare sj pu- 
ternic, adica de in^elegerea lor cea dupa Dumnezeu. Intelegerea aceasta ii 
face mai tari ca diamantul, in^elegerea aceasta ii face mai puternici ca fierul, 
injelegerea aceasta le ajuta mai mult ca bogatia, in^elegerea aceasta ii ridica 
la cea mai inalta stralucire ; in^elegerea aceasta le pricinuieste cu imbelsugarc 
mare sj bunavoin^a cea de la Dumnezeu. Sa nu socotim, deci, va rog, ceva 
mai de pre{ ca in^elegerea aceasta, sa facem totul, sa ne straduim cit putem 
ca sa fie liniste si pace in casele noastre. Atunci, copiii nascu^i in astfel de 
case vor fi la fel de virtuosi ca sj parin^ii lor, iar slugile vor merge pe urmele 
stapinilor; peste tot va inflori virtu tea, iar fericirea in casa va fi mare. Cind 
punem pe cele ale lui Dumnezeu inaintea celorlalte, toate lucrurile ne merg 
dupa voia noastra; nici nu sim^im triste^ea, pentru ca bunatatea lui Dum- 
nezeu ne da totul din belsug. Deci, ca sa strabatem sj noi via^a de aici lipsi^i 
de tristeje $i sa atragem si mai mult bunavoin^a Stapinului, sa imbra^isam 
virtutea, sa ne straduim sa aducem in casele noastre pacea si in^elegerea, sa 
ne ingrijim de buna cunoa§tere a copiilor nosjri, sa avem grija de purtarile 
slugilor noastre, pentru ca, primind pentru toate bogate rasplatiri, sa fim 
invrednici^i si de bunata^ile fagaduite, cu harul si iubirca de oameni a 
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu Sfintul Dull, 
slava putere si cinstc, arum si pururca si in veeii vecilor, Amin. 


OMIUA XXXIX 


,,Iar cind a fost Avram de nouazeci si noua de ani, 
s-a aratat lui Avram Dumnezeu" 1 . 

I 

A{i vazut, iubi^ilor, ca nici un cuvint din Dumnezeiasca Scriptura nu e 
dc prisos. A^i vazut ce mult folos am cules ieri and v-am vorbit de Agar si 
de fuga ei? Am aflat de marea blinde^e a patriarhului Avram, de covirsitoarea 
lui cura{cnie sufleteasca si trupeasca, de respectul dat Sarei si de intelegerea 
dintre ei, pe care Avram o socotea mai de pret. ca toate. Am vazut nespusa 
iubire de aameni a lui Dumnezeu; ca Dumnezeu, in cinstea patriarhului, nu 
numai ca a intors pe Agar, care ratacea prin pustie, fugind de frica stapinei, 
dar i-a daruit si nasterea lui Ismail, iar cu nasterea acestui copil, Dumnezeu 
1-a mingiiat mult pe drept §i i-a rasplatit rabdarea lui atit de mare. Cind s-a 
nascut Ismail, Dumnezeiasca Scriptura, vrind sa ne arate virsta patriarhului, 
a insemnat numarul anilor lui zicind: 

,, Cind s-a nascut Ismail, Avram era de optzeci si sase de ani" 2 . 

S3 cercetam, dar, cele spuse aid, ca si din aceasta si din cele spuse mai 
departe de Scriptura, sa vedem din nou si marea rabdare adreptului Avram, 
dar ?i nespusa si covirsitoarea iubire de oameni a Stapinului. $i vom §ti bine 
accstea, daca vorri putea afla iarasi anii vie^ii dreptului Avram. Vom vedea 
ca bunul Dumnezeu rinduieste asa via^a lui, cade fiecare datapune la incer- 
carc pc slujitorul Sau ca sa-i descopere sufletul lui iubitor de Dumnezeu. 
Dumnezeu stia mai dinainte recunostinta slugii Sale, stia frumuse^ea sufletu- 
lui sau, cunostea bine margaritarul; dar voia sa-1 faca cunoscut tuturor celor 
dc pc vrcmea lui, pentru ca si cei de mai tirziu sa rivneasca si sa imite virtutea 
dreptului Avram. De aceea descopera pupn cite pupn boga^ia sufletului 
dreptului, pentru ca si noi sa ne inva^am sa nu punem niciodata laindoiala 
fagaduin^ele lui Dumnezeu, nici sa ne nelinistim cind se amina implinirea lor, 
ci cind stapinul universului fagaduieste sa avem mai multa incredere in cele 
cc nu se vad deck in cele ce se vad si le avem in miini. Sa fim incredin^ap, 
apoi, ca e cu neputinfa ca fagaduin^ele lui Dumnezeu sa nu se implineasca. 
Chiar daca vreme indelungata faptele ar fi impotriva fagaduin^elor lui Dum- 
nezeu, nici atunci sa nu ni se clatine gindul, ci sa ?tim ca iscusin^a Celui Ce 
fagaduieste este de nebiruit; sa .stim ca toate se pleaca inaintea Lui, cind 
vrca sa aduca la indeplinirc cele hotarite de EI. Pentru ca este Domn al firii 
si Creator, poate darui si pe cele mai presus dc fire. Nu cumva, gindindu-ne 

I. /•'«<., 17, I. 
'.'.. I;i, . I(i, l(». 


0MILI1 LA FACKRE 63 

la slabiciunili- firii noasiiv, sa iscodim cclc facutc do Dumnezcu, nici sa nc 
sfarimam mintca cautind la rinduiala firii, ci, ca nistc slugi rccunoscatoare, 
sa crcdcm in fagaduirUclc Lui, stiind ca putcrca Stapinului nostru c covirsi- 
toarc; sa dcpasim slabiciuncu firii noastre, ca sa dobindim celc fagfuluite, 
sa nc bucuram de bunuvoin^a Lui si sa cinstim si pc Dumnezcu dupa putcrca 
noastra. Ncspus de marc cinste ti dam lui Dumnezcu, cind avem incredere 
in putcrca Lui, chiar dc sint potrivnice spuselc Lui celor ce lc vedem cu ocbii 
trupului. $i dc ce te minunezi ca dai nespus dc mare cinste lui Dumnezcu cind 
nu pui la indoiala spusele Lui? Asta se intimpla si intrc oameni,daca nu nc 
indoim, cind cincva ne fagaduieste unul din lucrurile acestea stricacioasc si 
trecatoare, ci avem incredere in eel ce ne-a fagaduit, oricine soco teste ca-i 
dam celui ce ne-a fagaduit nespus de mare cinste, tocmaipentru canu punem 
la indoiala spusele lui, ci avem incredere in fagaduin^ele lui. Daca, deci, sc 
intimpla lucrul acesta intre oameni care adesea sau se schimba sau nu pot 
indeplini ce-au fagaduit din pricina neputintei lor, apoi cu atit mai mult, 
cind e vorba de Dumnezeu, sintem datori sa avem incredere in fagaduin^elc 
Lui, chiar daca pina la implinirea lor trece multa vreme. 

N-am spus fara rost acestea acum, ci ca sa putem sti, atunci cind vom 
veni la inceputul cuvintelor Scripturii ce s-au citit astazi, ca iubitorul de oa- 
meni Dumnezeu, vrind sa-1 faca tuturora cunoscut pc patriarh, a intirziat 
atita numar de ani implinirea fagaduin^elor, si ca dreptul Avram nu s-a neca- 
jit, nu s-a suparat si nu si-a pierdut nadejdea din pricina acestei indelungate 
aminari; ci, hranit cu bune nadejdi, arata in tot ce facca sufletul sau iubitor 
de Dumnezeu. Daca vom afla ci^i ani a asteptat Avram implinirea fagaduin^c- 
lor, apoi vom cunoaste bine intreaga virtute a patriarhului. Pe toate acestea 
ni le spune fericitul Moise, inspirat de Duhul eel Sfint. 

— Ce spune el? 

— Avram, spune Moise, era de saptezeci si cinci de ani, cind a ascultat dc 
porunca lui Dumnezeu ca sa piece din Haran si sa se duca in Cananeia 3 . 
Indata ce-a ajuns in Cananeia, Dumnezeu i-a fagaduit ca are sa-i dea lui si 
semin^iei lui tot pamintul si ca semin^ia lui are sa se inmul^easca atita, 
incit va fi nenumarata, ca stelele si nisipul marii. Dupa fagaduin^a accasta, 
multe i s-au intimplat intre timp dreptului: pogorirea in Egipt din pricina 
foametei, rapirea Sarei;dar indata purtarea de grija a lui Dumnezeu; si iarasi, 
dupa intoarcerea dih Egipt, incercarea imparatului gherarenilor 4 , tot asupra 
Sarei; dar indata ajutorul lui Dumnezeu. $i cu toate ca dreptul Avram vedea 
ca i se intimpla lui acestea toate, dupa ce a primit fagaduin^a, nu i s-a turbu- 
rat cugetul, nici n-a iscodit: Pentru ce cade in fiecare zi in atitea si atitea 
incercari, el care a primit o fagaduin^a ca aceea? Pentru ce a ramas fara copii 
atita vreme? Dar nu! Avram, fiind iubitor de Dumnezeu, n-a vrut sa cinta- 
reasca cele facute de Dumnezeu cu slabiciunca gindurilor lui, ci a indurat 
si a primit cu placcrc cclc hotaritc dc Dumnezeu. 

'A.Fac, 12,4. 

4. Fac, 20, 2 l«. 


84 SFlNTUK IOAN OUHA DE AUH 

II 

Dupa zccc ani Avram primcste pc Ismail dc la slujnica si a crczut ca i s-a 
implinit in sfirsit fagaduin^a cu accst copil. Si crapatriarhul, spunc Scriptura, 
dc optzcci si sase dc ani, cind s-a nascut Ismail. Dar iarasi inca alfi treispre- 
zcce ani mai pune iubitorul de oameni Dumnezcu la incercare rabdarea dreptu- 
lui Avram si atunci implineste fagaduin^a Sa. Pentru ca stia bine ca dupa 
cum aurul ajungc mai curat cu cit sta mai mult in vasul de topit, tot asa si 
virtutea drcptului Avram ajunge mai frumoasa si mai stralucita dupa atitia 
ani. 

,,Cind Avram, spune Scriptura, era de nouazeci si noua de ani, i s-a ardtat 
iarasi Dumnezeu " s . 

—Dar pentru ce a zabovit Dumnezeu atita vreme? 

— Nu numai ca sa cunoa§tem rabdarea si marea virtute a dreptului, ci ca 
sa vedcm si puterea covirsitoare a lui Dumnezeu. Cind trupurile lor nu mai 
crau bune de nimic, cind nu mai puteau face copii, cind madularele lor se 
vcstcjisera sj inghefasera de batrineje, atunci Dumnezeu, descoperind si 
virtutea dreptului si aratindu-§i §i puterea Lui, implineste fagaduin^ele. 

Dar trebuie neaparat sa auziti chiar cuvintele spuse de Dumnezeu lui 
Avram. 

,,Cind era Avram de nouazeci si noua de ani, spune Scriptura, i s-a ardtat 
Dumnezeu si i-a zis". 

Cind auzi cuvintul „s-a ardtat" sa nu banuiesti ceva omenesc, nici sa 
socote?ti ca poate fi vazut cu ochii trupului Dumnezeu, puterea aceea dum- 
nezeiasca ?i nestricacioasa, ci in^elegi totul in chip evlavios. 
,,S-a ardtat Dumnezeu lui Avram", in loc de: Dumnezeu 1-a invrednicit pe 
Avram de cercetarea Sa, 1-a socotit vrednic de purtarea Sa de grija, s-a pogorit 
mult pina la el, vorbe^te cu el si-i spune: 

„Eu sint Dumnezeul tdu ; fa ce este pldcut inaintea Mea si fii fdrd prihand ; 
si voi pune legdtura Mea intre Mine si tine si te voi inmulti foarte". §i a 
cdzut Avram cu fata la pdmint" . 

Mare e recunostinja dreptului! Covirsitoare e iubirea de oameni aratata 
lui de bunul Dumnezeu! ,,Eu sint Dumnezeul tdu", ii spune Dumnezeu lui 
Avram. Cu alte cuvinte ii spune asa: ,,Eu sint Cel Care pina acum ^i-a 
rinduit via^a in felurite chipuri ! Eu sint Cel Care te-a luat din casaparinteasca 
si te-a adus aici ! Eu sint Cel Care in orice imprejurare a luptat pentru tine si 
te-a facut biruitor asupra dusmanilor tai ! N-a spus atit: ,,Eu sint Dumnezeu", 
ci: „Eu sint Dumnezeul tdu". Ce mare bunatate! Ca sj prin acest adaus isi 
arata Dumnezeu dragostea Lui fa{a de dreptul Avram. Dumnezeul intregii 
lumi, Creatorul universului, Facatorul cerului si al pamintului, ii spune: ,,Eu 
tint Dumnezeul tan". Mare este cinstea aratata dreptului Avram! A§a este 

5. /•«(., 17, 1. 
(i. Fac, 17. 1 :i. 


OMILII LA FACERE 88 

si obicciul profcfilor. Dupa cum acum, VA, Stapinul obstcsc al univcrsului, 
primcstc sa fie numil Dumnc/cul robului sau, iar mai tirziu II gasim spunind: 
,,Ku sint Dumnezeu! lui Avraam si al lui Isaac si al lui lacor" ', tot asa si 
profe'tii obisnuicsc si spuria: ,,Dumnezeule, Dumnezeu! meu.'" 8 . Prin accstc 
cuvintc profejii nu mirginesc numai la ci stipinirea lui Dumnczcu, ci vor 
si-si arate cu asta dorul lor nestivilit dc Dumnezeu. Ca sa. faca oamenii lucrul 
acesta nu e deloe de mirarc; dar ca Dumnezcu si spuria lucrul acesta despre 
un orri, acesta c Iucru nou si strain. Dar si nunc minunam de asta, iubi^ilor, 
ci si auzim pe prof'ctul, care spune: ,,Mai bun estc unul care face voiu 
Domnnlni decit mii de nelegiuiti" 9 ; si iarisi, pe fericitul Pavel, care spune: 
,,. 1» pribegit in piei de bale si in piei de capra, fiind lipsiti, strimtorap, indu- 
rind rele, ei, de care hunea nu era vrednica" iv . Astfel profetul spune ca un 
om care face voia Domnului e mai bun decit mii de nelegiuiti, iar fericitul 
Pavel, dascalul lumii, amintind de to{i dreppi care au trait in necazuri si 
strimtoriri, spune:. ,Ei,de care lumea nu era vrcdnica". Spunind,, toat a lumea", 
a spus ca acesti oameni prigoniti si necijiti valoreazi mai mult decit toata 
lumea; asta, ca sa-ti dai seama ce pre^ are virtutea. De aceea si Creatorul 
tuturora spune patriarhului: ,,Eu sint Dumnezeul tdu, fa ce este placut 
inaintea Mea si fii faro, prihana. Nu voi trece cu vederea sudorile unei atit de 
mari virtup, ci voi pune legatura Mea intre Mine si tine si te voi vunulti foarte. 
Nu voi face atit, si te inmul^esti, ci si te \nm\i\\e$ti foarte". Vrea si-i arate 
cit de mult se va inmul^i. Ceea ce aritase mai inainte prin cuvintele: Ca nisi- 
pul si ca stelele 1 ' , aceea o arati acum prin cuvintul ,, foarte". 

Dar slujitorul eel recunoscitor si iubitor de Dumnezeu, vazind atit de 
mare pogorimint al lui Dumnezeu si atita purtare de griji fa{i de el, sluga 
Sa, a rimas inspiimintat, si, gindindu-se si la firea lui si la bunitatea si pute- 
rea nemirginiti a lui Dumnezeu, „a cdzut cufata lapdmint", spune Scriptura. 
Avram si-a aratat in acest chip recunostin^a sa. Nu numai ci nu s-a ingimfat, 
ca nu s-a mindrit cu dragostea pe care i-a aritat-o Dumnezeu, ci s-a smerit si 
mai mult: „a cdzut cu fata la pamint". Asaestesufletul recunoscitor! Atunci 
arati mai multi evlavie inaintea lui Dumnezeu cind se bucuri de mai multi 
indriznire. „A cdzut cu fata la pamint". 

Dupi o atit de mare bunavoinfadinpartealui Dumnezeu, dreptul Avram, 
uitindu-se la el si la slabiciunea firii omenesti, nici nu mai indraznea si ridice 
capul, ci ciutind in jos isi arati adinca sa evlavie. 

Uiti-te iarisi la darnicia nespusi a bunului Dumnezeu! 

„Si i-a grdit, spune Scriptura, Dumnezeu zicind: ,,/atd Eu si legdmintul 
Meu cu tine. §i vei fi tatd a multor neamuri. §i nu se va mai chema numele 
tdu Avram, ci va fi numele tdu Avraam, pentru cd te-am pus pe tine tatd a 


7. le sire, 3, 


(). 


8. haia, 12, 


,2. 


9. /nf. Sir., 


16,4. 


10. Evr., 11, 


:\7 :sk. 


11. Far., 15, 


5. 


68 SKtNTUI, IOAN QURA DE AUH 

multor ncamuri. §i tc voi create /baric, /baric; xi tc voi punc intra ncamuri; 
si impiirafi vor iesi din tinc" [ 2 . 

Ill 

Uita-te, iubite, cum ii prezice dreptului si acuni Iamurite toatc. $i, ca 
sa-1 incredin^eze pe Avram si mai mult, adauga o litera la numele sau si-i 
spune:,, Vcifi tata a multor ncamuri. Nu sc va mai chema numele tau Avram, 
ci Avraam, pentru ca tc-am pus tata a multor ncamuri". Numele de mai 
inainte al lui Avram insemna: venit de dincolo dincoace, ca Avram in limba 
ebraica inseamna trecator; cei care cunosc limba aceea stiu asta. Parin^ii lui 
i-au pus acest nume, pentru ca avea sa vina de dincolo in Cananeia. 

Dar poate ca cineva ma va intreba: 

— Cum au putut sti mai dinainte lucrul acesta parin^ii lui, care erau ne- 
credinciosi? Cum i-au putut da un nume care sa arate fapte ce se vor petrece 
cu mult mai tirziu? 

— $i acesta e un lucru al iscusitei in^elepciuni a lui Dumnezeu. Adeseori 
in^elepciunea Lui rinduieste niste lucruricaacesteacuajutorulcelornecredin- 
ciosi. Si vom gasi in Scriptura multe pilde de acestea si la al^ii. Mi-a venit 
tocmai in minte numele lui Noe. Nu fara rost, nici la intimplare i-au pus 
parin^ii lui numele acesta; cu el au vestit mai dinainte potopul, carea avea sa 
fie dupa cinci sute de ani. Ca si tatal lui Noe n-a pus acest nume copilului, 
pentru ca ducea o via^a virtuoasa, o arata lamurit Scriptura, cind spune ca 
Noe singur a fost gasit drept, desavirsit in neamul lui 13 . Daca Lamec, tatal 
lui, ar fi fost rivnitor al virtu^ii dreptului Noe, Scriptura nu 1-ar fi trecut sub 
tacere, nici n-ar fi spus ca numai Noe era drept. Deci cind a fost sa puna 
nume copilului, Lamec a zis: ,,§i se va chema numele lui, Noe; acesta ne va 
odihni de lucrurile noastrc fi de necazurile miinilor noastre si de pamintul 
pe care l-a blestemat Dumnezeu" 1 * . Te intreb: De unde stia Lamec ce avea 
sa se intimple dupa atitea genera^ii? ,,Noe se va chema numele lui, a spus 
Lamec; ca el ne va odihni pe noi". Iarcuvintul Noe in limba ebraica inseamna 
odihna. Si pentru ca numai Noe avea sa scape din potopul ce avea sa inece 
toata lumea si pentru ca el avea sa fie inceputul generajiilor viitoare, de aceea 
Lamec spune: ,, Acesta ne va odihni"; Lamec numeste potopul odihna. Tot 
pamintul era ca obosit de rautatea celor care-1 locuiau si era tare pingarit; 
venind potopul, cu furia apelor sale, a pus capat rautaplor acelor oameni, 
$i astfel potopul a cura^it pamintul, ajuns necurat din pricina rauta^ilor 
locuitorilor lui, iar pe locuitorii pamintului i-a odihnit prin pedeapsa venita 
peste ei. Ca spune Scriptura: „Moartea este odihna. bdrbatului" iS . Ai vazut 
ca Dumnezeu face adeseori sa se vesteasca mai dinainte cele viitoare chiar 


12. Fac, 17,3-6. 

13. Fac , 6,9. 

14. Fac, 5, 29. 
15./«d. 3, 23. 


OMIUI LA FACERK 87 

prin nccredinciosi:' Tot asa si parinlii patriarhului Avram au pus accst numc 
t'iulirf lor, aratind dc la imcput ca cl sc va muta, ca va trecc riul si se va ducc 
intr-o tara straina. ,,Asadar, ii spunc Dumnczeu lui Avram, pentru ca numelc 
dat tie dc paring vcstca mai dinaintc ca ai sa trccei din par{ilc acelea aid, 
primeste si adaosul unci litere, ca sa stii ca litera aceasta vrea sa spuna ca 
vci fi tatal multor neamuri". Uita-te la precizia cuvintelor! N-a spus: ,,A 
tuturor neamurilor", ci: ,,A multor ncamuri". A spus: „Te voi punc tata a 
multor ncamuri" pentru ca erau si alte ncamuri, pe care avea sa le izgoneasca 
de acolo, Dumnezeu a spus: ,,Tc voi pune tata a multor ncamuri", ca semin- 
{ia dreptului sa primeasca mostenirea. Dumnezeu ii spune: „Stiindu-ti 
maretia virtutii tale, te voi face dascalul multor neamuri si tc voi creste si te 
voi in mu If i foartc, foarte; si te voi pune intru neamuri; si impdrati din tine 
vor iesi". 

Sa nu trecem-cu usurinta, iubi^ilor, pe linga cele spuse. Daca ne gindim 
la virsta patriarhului — ca patriarhul a auzit aceste cuvinte la adinci batrineje — 
ne vom minuna si de credinta dreptului Avraam, dar si de puterea covirsi- 
toare a iubitorului de oameni Dumnezeu, ca dintr-un om mort, casa spun asa, 
cu madularele vlaguite, dintr-un om, care in fiecare zi isi vedea moartea in fa^a, 
a facut sa creasca o semintie atit de mare, incit sa ajunga intre multe neamuri. 
§>i nu numai atit, ci: „si impdrati vor iesi din tine", ii spune Dumnezeu. 

Ai vazut cum intareste Dumnezeu fagaduin^a? Ii spune: „Te voi creste 
foarte, foarte". Nu fara rost a repetat cuvintul foarte, ci ca sa-i arate dreptu- 
lui covirsitoarea mul^imii semintiei lui. 

Dupa ce prin adaugarea unei litere la numele lui Avram, i-a scris de nes- 
ters, ca pe o coloana, fagaduin^a, i-a zis iarasi: 

„ Si voi pune legdmintul Meu intre tine si intre sdminta ta dupa tine, in 
neamurile lor, spre legdmint vesnic, ca sd fiu Dumnezeul tdu" 16 . 

„Nu ma voi ingriji numai de tine, ii spune Dumnezeu, ci si de seminpa 
ta, dupa iesirea ta din lumea aceasta". 

Vezi cum incurajeaza sufletul dreptului, fagaduindu-i ca va avea grija si 
de semintia lui? 

— §i care este puterea legamintului? 

,,Ca sd fiu Dumnezeul tdu si semintiei tale dupa tine" 1 7 . 

„Cuvintele acestea: ,,'fie si semintiei tale", ii spune Dumnezeu, vor fi 
pentru tine capul bunatatilor". 

„Si-tvvoi da tie si semintiei tale dupa tine pdmintul in care locuiesti, 
tot pdmintul Canaan, in stdpinire vesnicd; si voi fi Dumnezeul lor" ls . 

„ Pentru virtutea ta, spune Dumnezeu, se vor bucura si urmasii tai de 
purtarea Mea de grija, si le voi da lor in stapinire vesnica pamintul Canaan. 
Si voi fi Dumnezeul lor". 


Hi.Fac, 17, 7. 
\7.Fac, 17, 7. 
l&.Fac. I 7, K. 


68 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

• Ce inseamna: ,, £/' voi fi Ditnuiczcitl lor?". 

-In loc dc: „Voi avca loartc marc grija dc ci, lc voi da in toatc ajutorul 
Mcu". Numui, 

„sd pa zest i legamintui Mcu, tit si sdmin(a ta flu pa tine, in neamu rile lor"' y . 

„Nimic altccva nu ccr dc la voi, spunc Dumnczeu, decit ascultare si rc- 
cunostinta si Eu voi implini tot cc-am fagaduit". 

IV 

Apoi, voind sa-i faca ai Lui pe cei nascu^i din Avraam si sa-si faca Lui si 
popor si deci, ca nu cumvainmul{indu-se poporul sasc amestece cuneamurile 
acclca al caror pamintavea sa-I mosteneasca — de altfcl si pentru ca.potrivit 
prcziccrii Lui, aveau sa fie robi in Egipt si deci ca sa nu se amestece cind vor 
fi in Egipt cu popoarele de acolo — Dumnezcu porunceste dreptului Avraam 
ca scmn taicrea imprejur si-i spune: 

,, Acesta este legamintui pe cure-l vei pazi intre Mine si hit re voi si intre 
seminfia ta dupd tine, in neamurile lor: Sa se taie imprejur toatd partea 
voastrd bdrbdteascd. §i veti tdia imprejur margined trupului vostru" 20 . 

Apoi, ca sa le arate si acelora si noua tuturora pentru care pricina a 
poruncit aceasta si ca nu pentru alta pricina a vrut sa se faca asta, decit 
pentru ca poporul lui sa aiba un semn deosebitor, zice: 

„ §i va fi semn de legdmint intre Mine si voi" 2 ' . 

Hotaraste, apoi, si timpul in care trebuie sa se faca taierea imprejur. 

,,Pruncul de opt zile, spune Dumnezeu, se va tdia imprejur; si eel ndscut 
in casa ta si eel cumpdrat cu argint; si, intr-un cuvint, ca sa spun asa, toti 
care trdiesc cu voi vor primi semnul 22 acesta. §i eel care nu se va tdia impre- 
jur in ziua poruncitd, va fi ucis, pentru ca a stricat legamintui Meu" 23 , 
pentru ca a calcat porunca. 

Uita-te la in^elepciunea Stapinului! Stiind ca- va fi nedesavirsit sufletul 
urmasilor lui Avraam, le-a dat, ca un friu, semnul acesta al taierii imprejur, 
pentru a le taia pornirile lor nestapinite de a se amesteca cu alte popoare. 
Pentru ca le cunostea desfrinarea si stia ca nu-si pot stapini pornirea lor 
nccugctata, chiar daca ar fi sfatui^i de mii si mii de ori, de aceea le-a dat, ca 
o lcgiitura, semnul taierii imprejur, ca sa le fie spre amintire vesnica;le-a dat 
ho tare si legi, sa nu mearga mai departe, ci sa se margineasca la poporul lor; 
sa nu se amestece cu nimeni, ci sa pastreze neamestecata samin^a patriarhu- 
lui, ca asa sa se poata implini fagaduin^ele facute lor. Si dupa cum un bar- 
bat in^elept si blind, care are o slujnica stricata, ii da porunca sa nu iasa 
niciodata in fa|a casei, nici sa se arate trecatorilor, iar uneori ii leaga si pi- 

19. Fac, 17,9. 

20. Fac, 17, 10-11. 

21. Fac, 17, II. 

22. Fac, 17, 12. 
2.'». Fac. 17, 14. 


OMIL11 LA FACERE M 

cioarclc, ca sii pouta astfel birui marca ci stricaciunc, tot asa si Stapinul eel 
iubitor de oameni a pus in trupul seminjici lui Avraam, ca nistc lan^uri la 
picioarc, scmnul taierii imprcjur, pcntru ca semnul din trupul lor sii lc aducii 
aminte ca n-au ncvoic sa-i mai invctc al(ii. 

Dar ncrecunoscatorii si nesimtitorii iudci vor sa pazcasca si acum, cind 
a trccut timpul, taierea imprejur, aratind cu asta ca au judecata dc copii. 
Spunc-mi: pcntru care pricina mai vor sa se taie acum imprcjur? Atunci, da, 
au primit poninca accasta, ca sa nu sc amcstccc cu acclc popoare nclcgiuitc, 
dar acum, cind cu harul lui Dumnezeu am fost povafuiti cu tot.ii la adeva- 
rul luminii, care mai e folosul taierii imprejur? Ne ajuta, oare, cu ceva la 
slobozcnia sufleteasca taierea unei parti din trup? Nu! N-au auzit pe Dum- 
nezeu, spunind limpedc: „Si va fi semn de legamint", pcntru ca au avut ne- 
voie de semn din pricina marii lor nerecunostinte? Adeseori si noi oamenii 
facem asa. Cind nu avem incredere in unii oameni, cautam sa luam dc la ci 
un scmn, cazalog. Tot asa siDumnezeuluniversului, stiindu-iusureilamintc, 
lc-a cerut semnul acesta; asta nu inseamna ca semnul trebuie sa ramina vesnic, 
trebuinta semnului dispare cind au luat sfirsit cele pentru care a fost dat 
semnul. Dupa cum atunci cind cerem de la cineva un semn, ca sa avem dc la 
el o garantie, semnul dispare cind a luat sfirsit pricina pentru care am luat 
semnul, tot asa si acum, pentru ca semnul acesta a fost dat ca sa se deosc- 
beasca poporul patriarhului de alte popoare, ar fi trebuit, iudeilor, sa nu mai 
purta^i in trupul vostru dovada lipsei voastre de recunostin^a acum cind 
unele din popoarele acelea pentru care ap primit semnul au disparut,iar altele 
au alergat la lumina adevarului, ci sa va scapap de el si sa va indrepta^i in 
graba spre noble^ea de mai inainte. Gindeste-mi-te ca barbatul acelaminunat, 
patriarhul Avraam, a fost bincplacut inaintea lui Dumnezeu si a fost laudat 
de Stapin dc nenumarate ori inainte de a primi porunca taierii imprejur, cii a 
primit aceasta porunca cind era de nouazeci si noua de ani. §i Avraam pri- 
mestc porunca taierii imprejur, atunci cind aveasa se implineasca fagaduin^a, 
cind avca sa se nasca Isaac, sa se inmul^easca neamul, iar patriarhul sa se 
mute din aceasta via^a. $i se taie si cl imprejur, la aceasta virgta inaintata, 
pentru ca fapta lui sa fie lege si canon tuturor urmasilor sai. 

V 

§i ca sa vedc^i bine, iubi^ilor, ca taierea imprejur nu-i de nici un folos 
la savirsirea virtu^ii, pot sa v-o dovedesc cu fapte. Pentru ce poruncestc 
Dumnezeu ca pruncul sa se taie imprejur a opta zi? Dupa parerea mea acest 
timp a fost rinduit de iubitorul de oameni Dumnezeu pentru doua pricini: 
intiia, ca pruncul, fiind mic, poate indura mai usor durerea taierii imprcjur 
a trupului ; a doua, ca sa invatam chiar din fapte, ca taierea imprejur nu ajuta 
suflctul cu nimic, ci estc numai un semn. Intr-adcvar, ce folos sufletcsc poate 
avca copilul dc pc urma taierii imprejur, cind el nici nu stic ce i se face si 
nici nu arc vrco ciiiiosliiila? 1'aptc ale suflctiilui sinl acelea care sc lac cu 


70 SFtNTUL IOAN CJURA DE AUR 

stire si cu vointa. Fapta a suflctului cstc sa iml>ra|isczi virtulea si su fugi de 
pacat; fapta a suflctului cstc mi numai sa nu dnrcsti mai mult, ci sa dai 
chiar si cclc ce ai siiracilor; fapta a sufletului cstc sa nu-ji lipcsti inima de- 
ceit" dc aici, ci pe accstca sa lc disprc{uiesti .si la cclc viitoarc sa te gindesti 
fn ficcarc zi. Dar un scmn in trup, ce fapta sufleteasca poate fi? Totusi nc- 
simtitorii si nerecunoscatorii iudei mai stau inca. in umbra, cind s-a aratat 
adcvarul, mai stau inca cu ochii a^intifi la lumina de opai{, cind straluceste 
Soarele dreptapi si sloboade pretutindeni razele luminii, sc mai hranesc inca 
cu lapte, cind e vremea de hrana tare. Nici nu vor sa auda pe fericitul Pavel, 
care striga si spune despre patriarh: ,,Si a luat semn taierea imprejur, cu 
pec etc a indreptatirii credintei celei din netaierea imprejur" 24 . lata ca Pavel 
ne arata aici si una si alta; si ca Avraam a primit taierea imprejur ca semn, 
si ca a primit indreptaprea cea din credinta, cind era netaiat imprejur. 
Dar ca sa nu se obrazniceasca iudeul si sa spuna: ,,Dar, oare, nu taierea 
imprejur i-a adus lui Avraam indreptatirea?", de aceea fericitul Pavel, care a 
inva^at la picioarele lui Gamaliel 25 , care a inva^at cu precizie legea, spune: 
,,Sa nu socoti^i, iudei neru§ina^i, ca taierea imprejur 1-a ajutat cu ceva pe 
Avraam sa se indrepta^easca ! Pe timpul cind .nu era taiat imprejur, si-a ara- 
tat credinta si a auzit: ,,A crezut Avram lui Dumnezeu si i s-a socotit spre 
indrrptatire" 26 . Avram atunci primeste ca semn taierea imprejur, cind a 
ajuns indreptajit prin credinta lui in Dumnezeu. Mai intii Dumnezeu ii adauga 
o litera numelui lui si apoi ii porunceste taierea imprejur, ca sa arate ca pentru 
marea lui virtu te il face al sau pe dreptul Avraam, iar datorita lui si pe urma- 
sii sai. §i dupa cum cind cineva dobindeste un rob, de multe ori ii schimba 
si numele si imbracamintea si face totul ca sa fie cunoscut, asa ca prin toate 
sa-si arate stapinirea, tot asa si Dumnezeuluniversului,vrind sa-1 deosebeasca 
pe Avraam de ceilal^i oameni, prin adaugarea unei litere la numele lui a 
aratat ca va fi tatal multor neamuri, iar prin taierea imprejur a aratat ca semin- 
\'id, care se va naste din el, va fi poporul Lui ales, deosebit de celelalte 
popoare. Dar chiar daca iudeii, din pricinaimpietririiinimii lor, vor inca sapa- 
zeascS taiefea imprejur a trupului, neauzind pe Pavel, care spune: ,,Daca va 
vefi tdia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic" 21 — ca pentru asta a 
venit Stapinul, ca sa desfiin^eze pe toate acestea, pentru asta a implinit toata 
legea, ca sa inceteze pazirea legii, pentru asta striga si fericitul Pavel: „Cei 
care va indreptatiti prin lege, ati cazut din har" 2S — noi dam crezare fericitu- 
lui Pavel si primim taierea imprejur cea nefacuta de mina omeneasca. ,,In 
Hristos, intru Care sinteti si taiati imprejur cu taiere imprejur nefacuta de 
mina omeneasca, prin dezbrdcarea de pacatele trupului, in taierea imprejur 


24. Rom., 4, 11. 

25. Fapte, 22, 3. 

26. Rom., 4, 3. 

27. Gal., 5. 2. 

28. Cat., 5,4. 


OMILIJ I,A FACKRK 71 

u ha llrislus"*'' . Apoi, ca sa nc urate mai precis re cstc o taiere imprcjur ca 
accasta, a adaugat: ..I-'iind in^ropa^i imprcund cu El prin botcz" U) . Dupa 
cum pe iudci scmnul taicrii imprcjur ii dcosebca dc celclaltc popoarc si arata 
apropicrca lor dc Dumnezeu, tot asa si la noi taierea imprejur prin bote/ 
face mai prccisa deoscbirea si despar^irea dintre cci care cred si cei care nu 
cred. „/» Hristos, intru Care, spune Pavel, sintcti si taiati imprcjur cu tairrc 
imprcjur ncfacuta de mind omcneascd.prin dczbrdcarca dcpdcatclc trupului". 
Ccea ce lucra acolo taierea imprejur prin lepadarea unei par^i a trupului, 
aceea lucreaza aici botezul prin lepadarea pacatelor. 

Asadar, odata ce am lepadat pacatele trupului si am imbracat haina 
curata, sa raminem, iubitilor, curati, si, ajungind mai presus de patimile 
trupului, sa savirsim fapte de virtute. Noi cei din har sa imitam pe eel din 
lege, dar mai bine spus, pe eel de dinaihte de lege, pe Avraam, ca, rinduindu-ne 
pe urmele lui viat.a noastra, sa fim invrednici^i sa ajungem in sinurile aceluia 
si sa dobindim bunatatile cele vesnice, cu harul si iubirea de oameni a 
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu SfintuI Duh, 
slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


L'9. Col.. 2, 
IW.Col.. 2, 


OMILIA XL 


„ §i a zis Dumnezeu lui Avraam: ,,Sara femeia ta 
nu se va mai numi Sara, ci Sarra va fi numele ei" 1 . 

I 

Haide sa va intind ramasjtele mesei de icri §i sa termin astazi cuvintul; 
dar mai bine spus, sa termin de tilcuit binecuvintarea si fagaduin^a pe care 
Dumnezeul universului a facut-o patriarhului. Cind auziti, insa, de ramasitele 
mesei, sa nu va gindi^i la ceva material; ramasitele cele duhovnicesti nu-s la 
fel ca ramasJtelc mincarurilor. Acestea, odata racitc, nu mai fac nici o pla- 
ccre oaspe^ilor; iar daca stau o zi sau doua-, nu mai sint bune de nimic; 
ramasitele cele duhovnicesti, de ramin, nu o zi sau doua, ci vesnic, aduc 
acela?i folos si nc fac aceeasj placere. Sint dumnezeiesti si duhovnicesti, 
iar vremca nu le vatama ; placut e gustul lor in ficcare zi §i umplu de bucurii 
pe cei cc vor sa guste din ele. 

Pentru ca atita de mare e puterea acestor ramasi^e, haide satura^i-va si 
voi cu draga inima din bunatatea lor; iar eu, increzator in puterea lor, le 
intind dragostei voastre. 

Dar ca sa vi se para mai lamurit cuvintul, trebuie ncaparat sa va amintesc 
sfirsjtul celor spuse ieri, pentru ca, reluind sirul, sa incep cuvintul de inva^a- 
tura. Va vorbeam de porunca taierii imprejur, ca Dumnezeu spusese patriarhu- 
lui: „Sc va taia imprejur toatci partca barbateasca a voastra si va fi semn de 
legamint intre Mine si voi 2 ; si pruncul de opt zile se va taia imprejur 3 ; si eel 
care nu se va taia imprejur, sufletul ace la va pieri, ca a stricat legdmintul 
Meu"* . Aici mi-am oprit cuvintul de inva^atura, la cuvintul despre taierea 
imprejur. N-am vrut sa merg mai departe, ca sa nu incarc mintea voastra cu 
mul^imea celor spuse. Nu urmaresc atita doar sa va spun multc §i sa plec, ci 
vreau ca inva^atura cuvintului meu sa fie pe masura puterii voastre, ca sa 
culege^i folos de pe urma spuselor mele sj asa sa pleca^i cu topi acasa. 

Haide, dar, sa adaug cele ramasc celor ce-au fost spuse §i sa vedem ce i-a 
mai grait patriarhului iubitorul de oameni Dumnezeu, dupa ce i-a dat porunca 
taierii imprejur. 

\.Fac, 17, 15. 

2. Fac, 17, 10. 

3. Fac, 17, 12. 

4. Fac, 17, 14. 


OMILII LA FACERE 


73 


,, S V/ a :i\, spunc Scriplura, Ihimnczcu lui Avruttin: ,,Sara femcia la nu sc 
va inai numi Sara' ci Sarra va fi iiumclc <■/'"' . 

Dumnczcu ii spunc: ,,dupa cum prin litcra adaugata numclui tan {i-am 
aratat ca vci fi tatiil nuiltor ncamuri, tot as a adaug si numclui Sarci o litcra, 
ca sa afli ca acum a vcnit timpul sa sc implineasca cclc fagaduitc dc Mine dc 
dcmult. Ca va fi mimele ci Sarra". 

,. Si o voi binecuvinta si-ti voi da din ea fin, si-l voi binccuvintu pc cl si 
va fi in ncam si impdrati ncamurilor dintr-insul vor iesi" b . 

Cu altc cuvintc, Dumnczcu spunc: ,,Dc aceca luind-o inaintc, am adau- 
gat o litcra la numelc ci, ca sa afli ca negresit sc vor implini cclc s]>usc dc 
Mine. Sa nu te indoiesti, uitindu-te la slabiciunea firii, ci,uitindu-tc la marc- 
tia putcrii Mcle, ai incrcdcrc in spusclc Mclc. O voi binecuvinta f>c ca, si-ti 
voi da din ca fin si-l voi binecuvinta j)c cl si va fi in ncam si imparati ncamuri- 
lor dintr-insul vor icsi". 

Cclc i agaduitc crau mai prcsus dc firca omeneasca; era la fcl ca $i cum 
ai fagadui sa faci oameni din pietre. Intr-adevar, cci doi intru nimic nu sc 
dcosebcau dc pietre, in ce priveste nasterea dc fii; patriarhul, de batrincVc 
n-avea nici o putere si nu era de nici o treaba pentru faccrca de coj)ii, iar 
Sarra, pc linga stcrpiciunc, avca si virsta si batrine^ea. 

Drcptul Avraam, la rindul sau, socotea ca fagaduinta data lui dc dcmult 
se implinisc cu nasterea lui Ismail. Cuvintele, pe care i lc spuscsc Dumnczcu: 
,,'I'ic si scmintici talc voi da pamintul accsta' lc socotea implinite cu Ismail si 
nu se mai gindea ca in elc c vorba de un copil nascut de Sarra. De accca cind 
a auzit acum ca Domnul Dumnczeu ii spunc: ,, Voi binecuvinta pe Sarra si-ti 
voi da din ea fin si-l voi binecuvinta pc cl si va fi in ncam"; si iarasi': „l)in 
acela vor icsi imparati ncamurilor", Avraam, neputind spunc ceva — nici nu 
putca sa nu crcada cuvintele lui Dumnczcu, ca era iubitor dc Dumnczcu 
uitindu-sc si la virsta lui si la sterpiciunea Sarrei, care jinuse pina la virsta 
aceea, nemaistiind cc sa zica si minunat de fagaduinta lui Dumnczcu, 

,,a ccizut cu fata la pamint si a ris" 8 . 

II 

Avraam cind a vazut cit dc covirsitoarc este fagaduinta si cind s-a gindit 
si la marepa puterii Celui Cc i-a fiigaduit, ,,« cd:ut cu fata la pamint si a ris". 
,,A ris" in Ioc de: ,,s-a bucurat". Avraam se gindea in mintea lui asa: ,,Omc- 
neste vorbind, cum mai e cu putin^a ca un batrin dc o suta de ani sa mai 
faca copii, cum mai c cu putin^a ca dintr-o data sa nasca copii o femeic 
stearpa, care a ramas neroditoare pina la nouazeci de ani?". Dar ccca cc gin- 
dea in miiitca lui mi indraznea sa spuna cu limba. De accca aratindu-si 

:>. /•'«<-., i ; . i .. 

C. Fac, 17, l(». 

7. /•'«<:., VA, l(i. 

8. Fac. 17. 17. 


74 SKlNTUh 1QAN OURA DE AUR 

rccunoslinta l'a(a dr Dumnrzeii, s-a rugat pcnlru Ismail, graindti-l cam asa: 
..Stapinc, in-ai mingiiat dcstul. Dindu-mi pi" Ismail, mi-ai schimbat in buctirie 
tristc|ca lipsci dc copii. () data cc mi s-a nascut accsta, nici prin mintc mi 
nii-a mai trccut ca voi avca cindva copil dc la Sarra, dar nici ca nu sc mai 
gindca la asta; do accca mi-a si dat-o pc Agar, ca nu mai avca nici o nadejde. 
Amindoi am avut dcstula mingiicrc nascindu-ni-sc Ismail. Copilul accsta dar, 
dat noua dc Tine, sa traiasca inaintca Ta si vom avca cu cl indestulatoare 
migiicrc, ca via^a lui va usura batrinca^ca noastra". 

— Dar cc a fa cut Stiipinul ecl iubitor dc oameni? 

• Pcntru ca a pus, cu lungimca timpului, dcstul la incercarc si iubirca dc 
Dumnczcu a cugctului drcptului Avraam si credinta Sarrei, pentru ca i-a 
vazut dcznadajdui|i pc amindoi, pc cl din pricina batrinetii, iar pe ca pc 
linga virsta si din pricina sterpiciunii, Dumnezeu ii zicc lui Avraam: ,,Acum 
fagaduin^a Mea vi se pare chiar cu ncputinta; dar anume am aminat implini- 
rca ci, ca sa va arat ca dand dat de Mine cste mai presus de firea omeneasca 
si ca sa cunoaste^i si voi si toti ceilalti oameni, chiar din fapte, ca sint Sta- 
pin al firii si ca ea sc supune voii Mcle si se pleaca poruncilor Mele. Daca am 
adus fire a de la nefiin^a la fiinta, apoi cu mult mai mult pot, cind e creata, 
sa o indrept cind schioapata. Ca sa ai, deci, incredcre, asculta si ridica-te ! 
Indepartcaza din mintea ta gindurile care tc framinta si incrcdin^eaza-te 
deplin din ecle cc-am sa-ti spun. lata Sarra, femeia tape care o socotesti ca 
nu mai poate nastc, fie ca e stearpa, fie ca c batrina, ei bine, ea iti va nastc 
fin. Jji ca sa nu te indoiesti, iata iti spun mai dinainte si numele celui ce-1 
va naste. Il vei numi Isaac. 

,,Cti acelu voi face legamintul Mini, legamint vesnic, si cu semintia lui 
dupa cl" 9 . 

VA cste accla pc care ti 1-am fagaduit de la inceput si in el se vdr implini 
fagaduin^elc Mele. De aceea iti spun mai dinainte totul; nu numai ca se va 
nastc, ci si ce nume ii vei pune; cu el voi face legamintul Meu,si nu numai 
cu cl, ci si cu seminfia lui dupa el". 

Apoi Cel vesnic bogat in daruri, Cel Ce covirseste cu mult cererile 
noastre — dupa ce a intarit cugetul dreptului Avraam, si putem spune ca a 
intinerit aproape pc batrin cu aceasta. fagaduin^a; si, ca sa spun asa, cu cu 
vintclc Sale a dat via^a celui mort — isi revarsa cu darnicie binefacerile Sale 
si zice: „Tot ce-am fagaduit voi implini! Pe linga asta voi implini si ce M-ai 
rugat pcntru Ismail. Am ascultat rugaciunea ta, 

,,si l-am binecuvintat. II voi creste si-l voi inmulti pe el fo arte, foarte. 
Douasprezece neamuri va naste si voi face din el neam mare"' . 

Cu alte cuvinte Dumnezeu spune asa: „Pentru ca cste samin^a ta, il voi 
creste si-l voi inmulti atit dc mult ca din cl vor icsi douasprezece neamuri. 


9. tun., 17, 19. 
10. /••«<■.. 17, 20. 


OMILII LA FACERR 75 

,,l)ar icgiimintnl Men ilvoi face en Isaac, f>c care (i-l r« naste Surra, iutr-o 
vreme ca aceasta, in celalalt an"* ' . 

Uita-mi-te aici, iubitc, ca dreptul Avraain a primit intr-o clipita raspla- 
tirilc cc sc cuvencau pentru tot timpul vic^ii sale. S-a implinit cu cl ciivintul 
spus do Hristos uccnicilor Sai: „()ricine lasa pe tatal sou, salt j>e mama sa, 
sau casa, sau [rati, pentru numele Men si aici va Ina insntit siviata vesnica 
va mosteni" 1 2 . Gindeste-mi-te, iubite, la dreptul acesta! Pentru ca a ascultat 
indata de porunca Stapinului, pentru ca si-a parasit patria, prci'erind una 
straina in locul celei de nastere, pentru ca a aratat incetul cu incetul multa 
rabdare, s-a urcat pe culmile virtutii si a ajuns atit de stralucit si dc vestit, 
incit cei nascu^i din el sint la fel in numar cu mul^imea stelelor. Poate ca 
cineva, minat de bune ginduri, ar vrea saspuna ca darurile primitc dc dreptul 
acesta aici pe pamint nu sint numai insutite, ci si inmiite. Daca aici a lost 
invrednicit de atitea daruri, ce cuvint va putea infatisa darurile dc care se va 
bucura dincolo, pe celalalt tarim? Dar mai bine zis, cste cu putin^a ca si 
cuvintul sa le arate pe acestea. Cind auzi ca to^i drep^ii, de atunci si pina 
acurn si pina la sfirsitul lumii, doresc sa se salasluiasca in sinul lui Avraain, 
de ce alta cinste mai mare ca aceasta mai po^i sa vorbesti? 

Ai vazut cit poate rabdarea, cit poate virtutea cit poate dragostea de 
Dumnezeu, cit poate recunostin^a pentru binefacerile primite de la Dumnc- 
zeu? Pentru ca Avraam a facut la timp tot ce depindea de el, pentru ca a 
primit pe toate cu multumire si pe cele bune si pe cele rele, iubitorul dc 
oameni Dumnezeu i-a daruit, in sfirsit, ceea ce mai ales dorea, capul tuturor 
bunata^ilor. Uita-te ca vreme de douazeci si patru de ani a pus Dumnezeu 
la incercare virtutea dreptului Avraam. Ca spune Scriptura: cind a iesit din 
Haran, ascultind de porunca Stapinului, avea saptezeci si cinci de ani, iar 
acum, cind a auzit cuvintele acestea, a pasit in al o sutalea an. 

Ill 

Auzind, iubi^ilor, acestea, sa ne inva^am sa fim cu multa rabdare. 
Niciodata sa nu ne molesim, nici sa dam indarat in fa^a ostenelilor virtutii. 
Sa stim ca Stapinul nostm este larg la inima si darnic; pentru mici ostencli 
ne da mari rasplati si ne pregateste nu numai in veacul ce va sa fie bunatfuile 
cele nemuritoare, ci si in via^a aceasta usureaza, cu multe si bogatc daruri, 
slabiciunea firii noastre. Patriarhul acesta, de pilda, nu purine rele a suferit 
in toata viata lui; dar de fiecare data raul a fost amestecat cu binele. Ca 
Dumnezeul universului are grija de slabiciunea noastra; nici nu ne lasa sa 
raminem necontenit in necazuri, ca sa nu fie biruita slabiciunea noastra, ci ne 
vine iute in ajutor, intarindu-ne curajul si trezindu-ne cugetul;dar nici nu ne 
lasa sa ne mearga numai bine, ca sa nu ne trindavim si sa ne indreptam spre 
rele. Firea noasira, c lire omeneasca; cind da de bine, isi uita dc noblejca ci 

1 1. /•«(., 17. 'J I. 
Vi.Matci, I'l. '.."I 


76 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

si mi rainine in botarelc t*i. Dc accea Dumnezeu, ca un parintc iuhitor, iinc- 
ori in" iarta, altcori in- pcdcpscstc, ca oricuin sa giiscasca un mijloc pcntru 
insanatosirca suflctului nostra. $i un doctor, cind ingrijcste pc un bolnav, 
nu-l tine nici nicrcu ncmincat, nici iui-1 las a sa manince cit vrea, ca nu cumva 
mincarca prca niulta sa dca nasterc la i'cbra si sa-i marcasca boala, iar ncmin- 
carca sa-1 slabcasca si inai mult, ci face tot cc trcbuic gindindu-sc la putcrca 
bolnavului si-i da cu grija doctoriilc. Tot asa si iubitorul dc oameni Dumnczcu, 
cunoscind folosul ficcaruia din noi, uncori ne las a sa nc mcarga bine, alteori, 
ca sa nc incerce, aduce peste noi incercari. l)e sintem virtuosi, prin navala 
incercarilor, ajungem mai strakiciti si atragem asupra noastnl mai multa 
bunavointa; dc sintem pacatosi si primim cu multumirc navala incercarilor, 
aruncam de pe noi sarcina cea grca a pacatelor si dobindim multa iertare. 
Dc accea, va rog, cunoscind cit cstc clc iscusit si intelcpt Doctorul sufletelor 
noastre, sa nu iscodim niciodata rinduielile Lui. Daca mintea noastra nu inte- 
Icge aces tea, apoi cu atit mai mult sa nc minunam dc rinduielile lui Dum- 
ne/.eu, sa-L slavim pcntru toatc, ca avem un astfel de Stapin, ale Carui 
rinduieli mintea noastra si judecata firii omenesti nu poate sa le cuprinda. 
Nu ne cunoastem noi asa dc bine folosul nostru cum ni-1 cunoaste El;nu nc 
purtam noi atita de grija cit a grija poarta El de mintuirea noastra, ca El face 
totul si iscodeste totul ca sa ne indrumezc la virtute si sa nc smulga din 
miinile diavolului. Iar cind vede ca nu putem uvea nici un cistig de pe urma 
unci \'\c\\ pline dc multumire si fericirc, ca un doctor bun carc-1 pune de 
posteste, ca sa-i redea sanatatea, pc eel pe care-1 vede ca se ingrasa de prca 
multa mincare, tot asa si minunatul Doctor al sufletelor noastre da drumul 
la incercari asupra noastra ca sa nc dam seama de vatamarca ce-am avut-o 
de pe urma traiului nostm bun si fericit; iar cind vede cane-am insanatosit 
doplin, atunci cu ajutond Sau ne scapa si de necazuri si-si arata cu multa 
inbelsugarc si purtarea Sa de grija. Deci de cad in incercari unii oameni 
virtuosi, sa nu se turbure, ci mai degraba asta sa le dea bune nadejdi, ca na- 
vala incercarilor le cste pricina de cununi si premii; iar de vin necazuri peste 
noi, care sintem cu pacatc, nici noi sa nu ne necajim, stiind ca daca primim 
cu multumirc toatc necazurile ce vin peste noi, atunci navala lor va fi in orice 
timp curatire de pacate. Shiga recunoscatoare cste aceea care multumeste 
Stapinului sau nu numai cind ii merge bine, ci isi arata recunostinta sa si in 
vremi potrivnice. Asa a ajuns de lauda si patriarhul acesta, asa a dobindit 
atita indra/.nire inaintca lui Dumnezeu si asa a primit daruri ce depiisesc 
firea omeneasca. 

IV 

Trcbuic, insa, sa ne intoarcem neaparat iara^i la sirul tilcuirii,ca sa vedem 
ascultarea dreptului si sa vedem cum a implinit ce i-a poruncit Dumnezeu. 
Avraam nu I.-a intrebat pe Dumnezeu de pricina poruncii, nu I-a cerut soco- 
tcala, asa cum lac multi nesocotiti, iscodind faptele lui Dumnezeu si zicind: 


OM1LH LA FACERK 77 

,,1'cntiu oc accastii? IVulm co accoa? Cat co lolos s-a la cut asla sau accca'.'". 
Droptul Avraam n-a i'aoiil asa, ci, ca <> sluga care-si iubcstc stapinul, s-a 
grabit sa implinoasca oc i s-a poruncit lara sa iscodcasoa. Si ca sa vezi, 
asculta cc spunc Scriptura uiai dopartc ! 

Dupa cc Stapinul i-a facut fagaduinta si a tcrminat dc vorbit cu el ' ' , 
droptul Avraam a implinit indata cc i s-a poruncit si a pus scmnul poruncit 
de Dumnezeu, taicrea imprcjur adica, lui Ismail, tuturor color nascuji in 
casa sa si color cumparati cu l)ani, procum i-a poruncit Dumno/ou 14 . Si 
s-a taiat si cl imprcjur 1 5 • 

,,£/ Avraam era de nouazeei si nana de ani cind si-a taiat im/>rc/itr 
margined tru/nilui, iar Ismail era de treis/>rezece am" 1 " . 

Sa nu socotcsti ca fara rost nc-a insomnat noua Scriptura numarul ani- 
lor, ci ca sa. cuno'sti do aici multa ascultaro a dreptului, ca la adinci batrinc|o 
a indurat in Iinistc durcrc pontru porunca lui Dumnczcu. De asta Scriptura 
face nuinariitoarea anilor. Si s-a taiat imprcjur nu numai cl, ci si Ismail si 
to^i cei din casa lui. 

Nu-i pu^in lucru, iubitc, sa-^i tai un trup sinatos si sa-1 faci sa sutoro! 
Si doctorii taic un madularbolnav.dardurcrea nu e la fcl. Ki taio un madular 
mort, ca su spun asa, lipsit de puterea vie^ii. Aici, insa, un batrin - era do o 
suta de ani — a indurat senin durerea, totodata s-a grabit sa implinoasca si 
porunca lui ■Dumnczeu, facindu-i mai rivnitori si pe fiul sau si pc cei din casa 
sa, ca sa nu sovaie, ci sa savirseasca cu multa graba porunca lui Dumnczeu. 
Ai vazut cita putere arc un om virtuos? li invata sa mearga pc urmclc lui pe 
to^i cei din casa sa. Si ceea ce va spuneam ieri, aceea va spun iarasi si acum. 
Pentru aceea a poruncit Dumnezeu ca sa so taic imprejur copiii cind sint 
mici de tot, pentru ca sa nu simta durerea, cind li se taic trupul. 

Dar uita-mi-te, iubitc, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu si la binc- 
facerea nespusa ce ne-a dat-o noua. Acolo si durere si ostencala in tot cc se 
facea; si nu era alt folos de pe urma taicrii imprejur decit acela numai, ca 
prin semnul acesta ii facea cunoscuti si-i despar^ea de cclclalte neamuri. 
Taierea noastra imprejur, harul botezului adica, vindeca fara de durere, no 
este pricinuitor a mii de bunatap si ne umple pe to^i cu harul Duhului. Nu 
este un timp anumit cind il putem primi, ca dincolo; accasta taierc imprcjur 
nefacuta de mina omeneasca, o putem primi si cind sintem mici de tot si 
cind am crescut mari si cind sintem batrini. In aceasta taierc imprcjur nu-i 
vorba de durere, ci dc lepadarea poverii de pacate si de dobindirca icrtarii 
greselilor savirsitc in toata viata noastra. Iubitorul dc oameni Dumnezeu a 
vazut covirsitoarea noastra slabiciunc, a vazut ca avem nevoie de doctorie 
puternica, pentru ca bolilc de care zaceam erau grcu de vindecat. Dc aceea. 


lS.Fac, 17, 21'. 

14. Fac, 17,2.'5. 

15. Fac, 17, LMi. 

16. Fac, 17,21 25. 


78 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

rinduind en nc'spusa Sa iubirc de oumcni minluirca noastra, nc-a daruit 
innoirca prin l>aia celci dc a doua nastcri, ca, Icpadind pc omul ccl vcchi, 
adica i'aptclc cole rele, si imbracind pc ccl nou.su mergem pe calea virtu^ii- 
Dar, va rog, sa nu ajungem mai rai ca iudcii cci nerecunoscatori si ne- 
simUtori. Accia, priinind scmnul accsta al taierii imprcjur, aveau destula 
inlarirc ca sa nu sc amestece cu ncamurile in ce priveste Icgaturile lor cu ei, 
dar in cc priveste nccrcdinfa intreceau adescori pe ncamuri prin nerecunos- 
tin^a lor. Noi, insa, o data ce am primit taierea imprejur data prin botez, sa 
nc rinduim intemeiat via^a noastra. Nu spun sa nu ne amestecam cu neamu- 
rile, ci, ca raminind virtuosi si amestecindu-ne cu ei, sai atragem la credin^a 
noastra, iar prin facerea de fapte bune sa le fim pricina de inva^atura. De 
asta Stiipinul obstesc al universului a ingaduit sa traiasca amestecati cei rai 
cu cci buni, cci credinciosi cu cei necredinciosi, ca cei rai sa cistige de pe 
urma celor buni, iar cei stapiniri inca de necredinta sa fie indrumali spre 
buna crt'din^a. Nimic nu doreste atita Dumnezeu ca mintuirea sufletelor 
noastrc. Sa avem grija, deci, va rog, si de noi $i de semenii nostri. De noi, ca 
sa nc rinduim viafa asa cum hotaraste Dumnezeu; de semenii nostri, ca sa 
straluccasca asa virtutea noastra, incit chiar fara sa vorbim sa-i inva^am 
din dcstul pe cci care ne vad. Dupa cum atunci cind sintem virtuosi cistigam 
si noi si sintem de folos si necredincio§ilor, tot asa daca nc trindavim primim 
si noi pedeapsa mare si sintem si altora pricina de poticnire. Si dimpotriva, 
daca facem fapte de virtu.te, primim de la Dumnezeu indoita plata si pentru 
laptele bune pe care le savirsim si pentru ca atragem pe semenii nostri pe 
calea virtu^ii; tot asa si cind pacatuim; nu sintem pedepsi^i numai pentru 
pacatele ce le-am savirsit, ci si pentru ca prin ele am facut pe altii sa se potic- 
ncasca. Dar sa nu dea Dumnezeu sa se intimple asta cu vreunul din cei ce 
sintem aduna^i aici, .ci cu to^ii sa ne rinduim viata spre zidirea celor ce ne 
vad, ca sa putem sta cu indraznire inaintea scaunului de judecata al lui Hristos 
si sa fim invrednici^i de acele nespuse bunata^i, pe care, faca Dumnezeu, ca 
noi to{i sa le dobindim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru 
Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu SfintulDuh,slava,putere si cinste, 
acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


OMII.IA Xl.l 


,, Jj>i s-a aratat Dumnezeu la stejarul Mamvri, 
cind sedea el in usa cortului la amiaza" 1 . 

I 

Preget si sovai daca trebuie sa va mai tilcuicsc sau nu astazi Scriptura. 
Ma gindcsc ca va invat in ficcare zi, va indemn si va intind aceasta duhovni- 
ceasca masa si totusi mul^i din cci cc vin aici si iau parte la aceasta inva da- 
tura duhovniceasca si la masa cea infricosatoare si cutremuratoarc stan 
toata ziua in hipodrom si n-au nici un cistig de pe urma stradaniei mele; 
dimpotriva, ca si cum ar fi robii unci obisnuinfe, e dc ajuns numai sa le faca 
diavolul un semn, ca se si grabesc, neimpinsi de nimeni, spre acele nelegiuitc 
spectacole si intra de buna voie in mrejele vicleanului demon; nici prcdica 
mea, nici viat.a insasi, nici sederea acolo de pomana, nu le este pricina dc 
inva^atura. Deci, cu ce inima sa mai predic unor oameni care nu vor sa cis- 
tige nimic din cuvintele mele? $i nu e de mirare! $i plugarul pregeta sa mai 
arunce semintele si nu mai are nici q tragere de inima sa iasa cu plugul, cind 
vede ca pamintul ramine tot neroditor, cu toata munca si osteneala lui si 
nu-i rasplatit dupa vrednicia muncii sale. Doctorul la fel, cind vede ca bolna- 
vul nu asculta de poruncile sale, ci cauta anume sa-si inrauta^easca boala 
in fiecare zi, adesea il lasa sa-1 macine boala, ca macar experien^a sa-1 invetc 
ce-i este de folos. Tot asa cei care invata pe copii carte, cind vad ca clevii 
lor au uitat lecpile de mai inainte si arunca din minte ce li s-a predat, adesea 
ii lasa, cu nadejdea ca asta are sa le lecuiasca trindavia si sa-i harni- 
ceasca. Plugarul, insa, pe buna dreptate pregeta adesea sa mai iasa la cimp, 
pentru ca stie ca paguba i se mareste cind pune si munca si bani, dar nu 
culege roade. Doctorul, iarasi, nu fara pricina paraseste adesea pebolnav, eel 
ce trebuie tamaduit e trupul si tocmai de aceea il lasa, pentru ca marindu-se 
durerea sa-1 faca pe bolnav sa-si dea seama de boala si sa primeasca astfel 
ingrijirea. Dascalul de copii, apoi, adesea ii bate pe copii, pentru ca le e de 
folos aceasta, din pricina virstei lor nedesavirsite. Eu, insa, intrecind astazi 
pe acestia to{i, sint gata sa arat dragostea parinteasca celor ce-au gresit si 
sa le spun ca daca vor starui in pacatul lor, staruin^a asta le va fi lor pricing 
de mai marc osinda. Plugarul nu arunca semintele cu acecasi tragere de inima, 
cind se gindeste ca lace clieltuieli zadarnice si fara rosf.eu, insa, sint scapat 
de grija asta. Cliiai d;i( ;i, .iiimcind samint.a aceasta duhovniceasca, mi culeg 

I. luu-., IN, I. 


80 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 

rod din pricina trindavici cclor re m-asculta, totusi rasplata mca c nestirbita. 
Ku soman argintul cc mi s-a incrcdintat, implincsc porunca data dc Stapin, 
iar cclor re in-au ascultat li sc va cere capitalul cu dobinda. Cu toate accstca 
cu nu ma gindese ca n-am nici o paguba si ca am implinit cc trcbuic sa fac, 
ci vrcau ca si voi sa facet i buna ncgut,atoric cu celc ce va dau, ca sa nn sufc- 
ri\ i aceeasi pedeapsa ca si eel ce a ascuns talantul, care nu numai ca n-a 
inmuli.it argintul stapinului sai, ci 1-a si ingropat 2 . Asa sin t cei care primese 
cuvinUil de invatatura — numit talant sau argint — si nu sc straduicsc sa-1 
Iructificc si sa faca cu el buna ncgu^atorie. Dar poate ca cineva imi va spunc 
ca pilda cu talan^ii priveste j)c dascali, pe predicatori. O spun si cu. Dar daca 
citim bine pilda, vc{i vedea ca predicatorii au numai datoria sa predice, voi, 
insa, avc^i datoria nu numai sa pastrati celc predicate, ci sa le si negu^atoriti. 
Jji ca sa vedcti ca asa c, trcbuic neaparat si va spun pilda. ,,Un stapin, spunc 
Pomnul, plecind departe, a clwmat slugile sale si a flat unuia cinci talant i, 
altuia dot si altuia until 3 . Iar dupd multa vreme sosind stapinul, au venit 
slugile; si eel ee a litat cinci talanti s-u apropiat zicind: ,,Doamnc, cinci talant i 
mi-ai ddt, iatd alti cinci talanti am cistigat cu ei"* . Marc c recunostint.a 
slugii, bogata e iubirca dc oameni a Stapinului! Ce-i spunc stapinul? ,,Bine 
slugd buna si credincioasd; peste putine ai fast credincioasd, peste multe te 
voi pune; intra intni bucuria domnului tdtt"* . ,,Pentru ca ai aratat multa 
chib/.uint.a in celc ce {i-am incrcdintat, ii spunc stapinul, csti vrednic sa p sc 
incrcdintezc si mai mult". „§i s-a apropiat si eel ce a primit doi talanti si a 
zis: ,',Nu doi talanti mi-ai dat? lata alti doi talanti am mai cistigat cu ei.'" 6 . 
Marc e si grija acestuia de banii stapinului! De aceca i se plateste ca si celui 
clintii. 

-Dar pentru ce, daca a adus doi talantj, cste invrcdnicit dc aceeasi 
cinstc ca si eel care a adus cinci talanti? 

— Kstc invrednicit pe buna drcptate de aceeasi cinste, pentru ca nu rivna 
unuia sau trindavia celuilalt a facut ca unul sa aduca cinci talanti, iar altul 
doi, ci suma ce li s-a incrcdintat. Aceeasi straduinta a avut si unul si altul, 
de aceca si rasplata e la fel. 

II 

AI treilea n-a facut asa. 

— Dar cc? 

— S-a apropiat si a spus: ,,'fe-am stiut ca csti om aspru, seceri de unde 
n-ai semduat si aduni de unde n-ai risipit; si temiudu-md, m-am dus de am 
iiseuus talantul in l)il«::".!. lata ai al tdu!" 7 . Ce sluga rea! Ce mare nerecunos- 

Z.Matei, 25, II ili. 
S.MciU-i, 25, 14 15. 
4. A/h/.-i, 25, 19-20. 
b.Malii, 25, 21. 
(i. Mn lei, 25, 22. 
T.Mntri. 25, 21 25. 


OMILII LA FACERE 81 

tinla! Nu numui ca n-a cistigat nimic cu talantul dat lui, ci in loc sa aducii 
alt talant il mai si iminuicsle pc stapin. Asa e rilutatea! Intuncca mintca, il 
ducc in prapastic pc ccl oclata abiitut dc pc drumul drcpt. 

Toatc accstca sint spusc dcspre predicatori, ca sa nu ascunda cc li s-a 
incredintat, ci cu toata rivna sa 1c dca credinciosilor. Dar asculta acum, iu- 
bite, din supararea stapinului, ca si credinciosii au o raspundere; nu li se 
cere numai ce au primit, ci si dobinda. Ce-i spune, dar, stapinul? ,,Sluga 
vicleana .'"* . Cumplita supararc! Ameninfare in stare sa te faca sa increme- 
nesti. „Daca ai stmt, ii spune stapinul, ca secer unde n-am semdnat si adun 
de unde n-am risipit, ar fi trebuit sa dai argintul meu la zarafi si venind eu 
l-as fi luat cu dobinda" 9 . Domnul numeste argint cuvintele cele de pre{, iar 
zarafi va numeste pe voi care le primi^i. ,,Datoria ta, imi spune mie Dum- 
nezeu, era numai sa predici cuvintul; a i\lea sa cer de la aceia carora le-ai 
predicat nu numai ce-au primit, ci si dobinda celor primite!". Vede^i, iubi^i- 
lor, cit sint de infricosatoare cuvintele acestea? Ce pot sa mai spuna cei care 
nu pazesc ce li s-a incredintat, cindlise mai cere si dobinda celor incredin^ate? 

Uita-te acum la iubirea de oameni a Stapinului! Cind e vorba de bani, 
ne opreste sa. luam dobinda ! 

— Pentru ce? 

— Pentru ca aduce paguba si celui care da bani cu dobinda si celui care 
ia bani cu dobinda. Cel care ia bani cu dobinda ajunge de saraceste;iar eel 
care da bani cu dobinda odata cu inmul^irea banilor aduna pe capul lui si 
mul^ime de pacate. De aceea Dumnezeu le-a dat de la inceput iudeilor, care 
erau mai grei la inima, aceasta porunca spunindu-le: ,,Sd nu iei camata dc 
la fratele tau si de la vccinul tdu "' ° . Dar de ce cuvint de aparare mai sintem 
vrednici noi, care sintem mai cruzi decit iudeii, noi, care dupa primirea 
harului si dupa. atita iubire de oameni aratata de Stapin, sintem mai prejos 
de cei din lege, dar mai bine zis, sintem chiar mai rai? 

In cele duhovnicesti, insa, Insusi Dumnezeu ne cere sa dam dobinda. 

— Pentru ce? 

—Pentru ca dobinda aceasta duhovniceasca este cu totul de alta natura 
decit dobinda de bani. Acolo, eel ce plateste dobinda ajunge iute la sapa de 
lemn, aici, eel ce plateste dobinda, cind este om cu cap si judecata, cu cit 
plateste mai multa. dobinda, cu atit se bucura de mai multa rasplata de sus. 

Asadar, iubi^ilor, fiecaruia din voi trebuie sa va fie indoita munca si 
privegherea, cind primi^i de la mine inva^aturile pe care vi le incredinjez; 
trebuie sa §i paziji ce va dau eu, ca ele sa va ramina de-a pururi infipte in 
sufletele voastre, dar sa le si lucra^i, ca sa le da^i si altora; si, indrumind cu 
ele pe mul^i pe calca virtu^ii, sa va creasca indoit si voua cistigul; cistig si 
pentru mintuirca voastra, dar cistig si pentru ca le-a^i fost de folos altora. 


&.M<ilei. If), 2(i. 
<A.Matci, L». r >. 2(> L'7. 
10. Dful., 2:t. L'O. 


82 SFINTUL lOAN QURA DE AUK 


Daca ve(i face asta ma vcji lace si \w mine fcricit - cil spunc Scriptura: 
,, Fcricit eel cc tfrdieste la urccliilc color cc asculta" 1 ' — si ve(i face sa fie 
si mai imbclsugata masa aceasta pc care v-o intind. Sa nu neglija^i, dar, pc 
f ra V i i vostri, nici sa urmari^i numai mintuirea voastra, ci fiecare sa se stradu- 
iasca sa smulga pe semenul sau din gitlejul diavolului si de la acele spectacole 
nclcgiuitc si sa-1 aduca la biserica; sa-i arate, cu multa blinde^e si bunatatc, 
cit dc mult se vatama ducindu-se acolo si cit de mari sint bunata^ile de aici. 
Sji sa face^i lucrul acesta nu numai o data sau de doua ori, ci necontenit. 
Daca azi nu-1 convingi cu spusele tale,il vei convinge miine ; daca nu-1 convingi 
nici miine, incearca mai departe si, vazindu-te ca starui, poate se va rusina; 
si rusinat de staruin^a ta, se va departa de acele spectacole vatamatoare. Sa 
nu spui niciodata: ,,I-am spus o data, de doua ori, de trei ori, de mai multe 
ori chiar, si n-am facut nimic!". Sa nu incetezi a-i spune! Cu cit vei starui 
mai mult, cu atit va creste si rasplata ta! Nu vede^i cit de rabdator e Dum- 
nezeul universului cu noi, ca in fiecare zi li calcam poruncile, dar El nu ince- 
teaza a ne purta de grija? Ne da de toate; rasare soarele, ne da ploi si toate 
celelalte ! Aceeasi mare grija sa avem si noi de fra^ii nostri. Sa luptam 
impotriva acelui viclean demon, ca sa facem neputincioase toate uneltirile lui. 
Daca fiecare din cei ce sint aici va putea cistiga pe unid, gindiji-va cum voi fi 
cu, vazind ca biserica se veseleste atita de mul^imea fiilor, iar diavolul pleaca 
rusinat, vazind ca si-a intins zadarnic si fara. de folos mrejile lui. De ve^i 
face asta, ve^i auzi si voi in ziua aceea: ,,Bine, slugd buna $i credincwasa, 
peste putine ai fast credincioasa, peste multe te voi pune" 12 . 

Ill 

Sint convins ca ve^i face asta! O vad pe fe^ele voastre. Sint incredinjat 
ca-mi ve^i primi cu bucurie sfatul §i de aceea nadajduiesc ca ve^i face ce 
trebuie facut. Pentru asta imi opresc aici indemnul si va voi intinde masa 
mea ieftina si saraca, ca sa plecati acasa dupa ce ve^i gusta obisnuitul cuvint 
de invatatura. Trebuie neaparat sa va vorbesc si azi despre patriarhul Avraam, 
ca sa afla^i ce rasplata a primit de la Dumnezeu pentru iubirea sa de straini. 

„§i s-a ardtat, spune Scriptura, Dumnezeu lui Avraam la stejarul Mamvri, 
cind sedea el in usa cortului lui, la amiaza" 1 3 . 

Sa cercetam cu luare aminte fiecare cuvint, ca sa. descoperim comoara 
acestor cuvinte si sa cunoastem toata boga^ia cuprinsa. in ele. 

„ $i s-a ardtat Dumnezeu lui Avraam". 

— Pentru ce ainceput Scriptura asa: ,, §is-a ardtat Dumnezeu lui Avraam"?. 

— Pentru ca sa vezi iubirea de oameni a Stapinului, dar si recunostin^a 
slujitorului Sau! Cind Dumnezeu i s-a aratat mai inainte lui Avraam, pe linga 
toate celelalte, i-a dat si porunca taierii imprejur, iar acest barbat minunat, 
care so grabca totdcauna sa implincasca poruncile lui Dumnezeu, indata, 

I 1. Iiij., Sir. !_'.">, 1-'. 
IL'. M„l.-i. :.' r ., L'l. 
I l /,;, . IK. I: 


OMILII LA FACERE 83 

fara sa mai zabovcasca o clipita, s-a taiat imprejur, implinind porunca lui 
Dumnczeu, si 1-a taiat imprejur si pc Ismail si pe tofi cei din casa lui. §i 
Avraam si-a vadit cu asta marea lui ascultare; si Dumnezeu i se arata iarasi. 
Asa e Stapinul nostru ! Cind vedc ca implinim cu draga inima poruncile Lui, 
este si mai darnic; nu conteneste niciodata de a ne face bine, rasplatindu-ne 
sim^amintele noastre curate cu care II ascultam. De aceea, deci, pentru ca 
Avraam a ascultat, Scriptura ne spune ca i s-a aratat iarasi. Asta e pricina ca 
fericitul Moise a inceput asa, zicind: „§i s-a aratat Dumnezeu lui Avraam la 
stejarul Mamvri, cind sedea el in usa cortului lui, la amiazd". 

Uita-mi-te aici la virtutea dreptului! Scriptura zice: ,,Cind sedea in usa 
cortului". Asta o facea de dragul iubirii de straini. Ca nici nu ingaduia sa 
incredin^eze altuia din cei ai casei lui aceasta vinatoare. Avea trei sute optspre- 
zece slugi, era om batrin, ajuns la adinci batrinet.e — atinsese suta — si statea 
in usa! El facea lucrul acesta! Ba.trinet.ea nu-i era o piedica, nu se gindea la 
odihna lui, nu se gindea sa stea inauntru, asezat in pat, ci sedea in usa! Al^ii 
nu numai ca. n-au aceasta rivna, ba fac dimpotriva! Cauta chiar sa nu intil- 
neasca vreun drumet., ca sa nu fie silit, fara sa vrea, sa-1 gazduiasca. Dreptul 
acesta, insa, nu facea asa;ci sedea in usa cortului lui la amiaza. Lucrul acesta 
arata marea iubire de straini si covirsitoarea virtute a dreptului Avraam, ca 
facea lucrul acesta chiar in amiaza zilei. $i pe buna dreptate. Pentru ca stia 
dreptul Avraam ca cei ce sintsili^i sacalatoreasca,mai ales in aceasta vreme, 
au mai multa nevoie de ajutor si de ingrijire. De aceea a ales vremea aceea ca 
cea mai potrivita. §i stind in usa, stringea pe trecatori; socotea odihna sa 
ingrijirea calatorilor. Se silea sa aduca sub acoperisul sau pe cei arsi de arsija; 
nu iscodea pe trecatori, nici nu se uita de-i sint cunoscuji sau necunoscuji. 
Ca nu este iubire de straini cind iscodesti unele ca acestea, ci cind primesti 
cii dragoste pe to{i calatorii. $i pentru ca a intins plasa iubirii de straini, a 
fost invrednicit sa primeasca pe Stapinul universului impreuna cu ingerii Lui. 
De aceea si Pavel spunea: ,,Iubirea de straini sa n-o uitapi, caciprin ea, unii, 
fara sa stie, au primit oaspeti pe ingeri" 1 * , vorbind negresit de patriarh. 
De aceea si Hristos spunea: ,,Cel care va primipe unul din acestia prea mici 
in numele Meu, pe Mine Ma primeste" 15 . Sa ascultam, iubitilor, aceste 
cuvinte; iar cind primim pe vreun strain, sa nu-1 iscodim niciodata, cine e si 
de unde vine. Patriarhul, daca ar fi facut asta, poate ar fi gresit. 

— Dar Avraam .a cunoscut vrednicia celor care au venit!, mi-ar putea 
spune cineva. 

— De unde se vede asta? Ar mai fi fost, oare, atit de minunata fapta lui? 
Iubirea lui de straini n-ar fi fost atit de minunata, daca i-ar fi iscodit, pe cind 
asa, acum, cind fara sa stie cine sint cei care au venit, i-a primit cu atita 
cinste si tragere de inima, ca o sluga pe stapinii sai, ca acum, cind i-a legat 
aproapc c a si cu niste lan{uri cu cuvintele lui si se ruga de ci ca nu cumva sa 

14. /•;«•.. n, l\ 

Ib.Matci, lH,. r >. 


84 SFlNTUI. IOAN QURA DE AUR 

ihi dca ascultare cuvintclor lui, nici sa aduca asupra lui tea niai grozava 
paguba. Stia cc face; dc aceea si cu inulta caldura culcgea rodul venirii lor. 

Dar sa ascultam chiar cuvintclc scriitorului Car^ii Faccrii, ca sa vedem la 
adinci batrinet.e rivna de tinar, sa vedem pe batrin intincrit, sa vedem ca 
venirca strainilor i-a pricinuit atita bucurie, incit socotca ca agasit comoara. 

„Si ridicind ochii sdi, spune Scriptura, a vdzut; si iatd trei bdrbati stti 
in sits dc el;sivdzindu-i a alergat intm intimpinarca tor din usa cortului lui" 16 . 

Alearga, zboara batrinul! A vazut vinatul si nemaipnind scama dc sliibi- 
ciunca sa, alearga dupa vinat; n-a mai chemat slugile, nu i-a poruncit slugii, 
nu sc trindaveste, ci el singur alearga, aproape ca spune: ,,Mare e comoara, 
mare negutatoria! Eu singur trebuie sa fac negutatoria asta, sa nu-mi scape 
un cistig atit dc mare". Si acestea le facea dreptul, socotind ca primeste 
nistc oameni necunoscu^i! 

IV 

Sa inva^am si noi sa imitam virtutea dreptului Avraam. Daca vom face 
asa, poate ca vom avea si noi cindva un astfel de vinat, astfel de oaspeti , dar, 
mai bine zis, de am voi, totdeauna ii putem avea. Tocmai de aceea Stapinul 
eel iubitor de oameni, ca sa nu pregetam a arata o astfel de dragoste si ca sa 
nu iscodim pe calatori, zice: ,,Cel care va primi pe unul din acestia prca mici 
in numclc Mcu, pe Mine Ma primeste" 1 7 . Sa nu te ui^i ca drumetul e un om 
dc rind, nici sa-1 dispretuiesti din pricina infatisarii lui, ci sa tc gindesti ca 
prin el primesti pe Stapinul tau. Cind gazduiesti pe acesta pentru numele 
lui Hristos, atunci primesti atita plata ca si cum ai fi primit pe Insusi Hristos. 
Sa nu ^ii socoteala ca drumetul, care se bucura de dragostca ta, este un lenes, 
un om care nu se ingrijeste pe el. Plata iti va fi desavirsita, pentru ca. faci 
fapta asta in cinstea Stapinului tau, pentru .caimi^i virtutea acestui patriarh ! 

,, §i vazindu-i a alergat intru intimpinarca lor din usa cortului lui". 

Bine este ales cuvintul acesta: „a alergat", ca sa cunosti ca trecatorii 
acestia erau niste necunoscuti, ca nu se indreptau spre cortul lui Avraam. De 
aceea batrinul, omul cu parul alb, eel de o suta de ani, ca sa nu scape acest 
cistig duhovnicesc, alearga intru intimpinarea lor, aratindu-si rivna prin 
alergatura lui. 

,,£2 vdzindu-i s-a inchinat pind la pamint. §i a zis: „Doamne, de am 
aflat har inaintca Ta, sa nu ocolcsti pe sluga Ta. Sa se aduca apd si sd se 
spele picioarele voastre si sd vd odihniti sub copac. Si voi aduce piine si 
vepi minca si dupa aceeaveti pleca;dc aceea abateti-vd pe la sluga voastrd" i& . 

Covirsitoare sint cuvintele dreptului! nu-i atit de mirare ca i-a primit, ci 
ca a aratat atita rivna ! Avraam nu s-a uitat nici la virsta lui, nici la virsta 
drumctilor — care erau poate tineri — nici n-a socotit ca este de ajuns sa-i 

l(>. Inc.. 18, 2. 
17. Malri, IK, 5. 
IK. /■',(. .. IK. 2 5. 


OMILII LA FACERE 85 

poltcasca inimai cu cuvintul.ca spune Scriptura:,..S'-« incliinat pina lapdmint"; 
aproapc ca i-a rnj^aJ ; s-a rugat mult tic ci, ca sa nu socotcasca cumva ta pof- 
tirca cstc numai o fataric. Dc acoca si Dumnezciasca Scriptura, pcntru a 
arata marc a si ncspusa virtutc a drcptului Avraam, spune: ,,S-a incliinat pind 
la pdnu'nt". Avraam arata si cu cuvintclc si cu infatisarea, marca caldura a 
rugiimintii lui, adinca lui smcrcnic, marca lui iubirc dc straini si ncspusa sa 
pur tare dc grija. 

Si Scriptura continua: ,,Si inchinindu-sc, a zis: ,,Doamnc, (lava am 
aflat liar inaintca Ta, sd nu ocolcsti pc robul tail". 

Cine ar putca vorbi dupa vrednicie de dreptul Avraam? Sau cum I-ar 
putea lauda cincva cu mii si mii dc guri? Ca a spus: ,,Doamne", asta o spunc 
orisicinc! Dar sa spuna: „Daca am aflat har inaintca Ta", acesta-i lucni de 
minune. ,,Tu imi faci un har ca vii in casa mea, nu-ti fac cu harul accsta", ii 
spune Avraam. Accasta-i adevarata iubirc dc straini! Ccl care primeste pc un 
strain cu draga inima, primeste mai mult deck da. Nimeni din cei care aud 
cuvintele mele sa nu inccrce sa micsoreze virtutea dreptului Avraam si sa 
creada ca Avraam a rostit cuvintele acestca pentru ca stia pe cei ce sc 
apropiasera de cortul lui. Ca, asa precum s-a zis de multe ori, n-ar fi fost 
marc lucru de stia cui ii vorbeste. Dar acesta-i Iucru strain si minunat, 
ca a rostit cuvintele accstea, crezind ca le rosteste unor oameni. Sa nu 
te miri, apoi, ca dreptul Avraam spune: „Doamne", ca si cum ar vorbi unui 
singur om, cind trei erau cei pc care i-a primit. Sc poate ca i s-aparut unul 
din cei care au venit mai cu vaza si de accea lui ii adreseaza rugamintca. 
Apoi Avraeim, inaintind cu cuvintul, ii imbratiseaza pe toti cu spusele lui si 
zice: „Sd sc aduca apa si sa sc spclc picioarclc voastrc"; si iarasi: ,,Odihni- 
fi-va sub copac si mincati piinc si dupa asta veti plcca; de aceca abatcti-vd 
pe la sluga voastrd". Vezi ca nu stia cine sint; ca asa ii pofteste ca si cum ar 
vorbi unor oameni calatori, cu toatc ca se numeste de doua ori sluga lor! 
Uita-te, apoi, ca le spune mai dinainte de masa lui saraca, dar mai bine zis, 
de bogatia mesei lui! ,,Sa se aduca apa si sd sc spclc picioarclc voastrc: si 
odihniti-vd sub copac.'". „Pentru ca sinte^i obosi^i, le spune el, si a^i indu- 
rat arsi^a, de aceea, va rog, nu ocoliti sluga voastra. Ce mare lucru am sa va 
dau? Pot sa va dau numai apa, ca sa va spalati picioarele si copacul sub care 
sa scapati de marea voastra osteneala". Apoi le vorbeste si de felul mesei. 
,,Sa nu crede^i ca am sa va dau cine stie ce bunatap sau mincari gatite cu 
fel de fel de dresuri sau felurite fripturi. Vep minca piine si asa veti plcca; 
de aceea abdteti-vd pe la sluga voastra". 

V 

Ai vazut ca intrcbuintcaza felurite mijloace pcntru a-i indupleca pc cfilii- 
tori? Vrca sa-i fata sa poposeasca la cortul sau si cu infa^isarea si cu cuvinte- 
le, cu toatc. Scriplura spune ca mai intii li s-a iruhinat lor; apoi ii numeste 
domni, iar pe el sluga; in slirsit le spune cum are sa-i primeasca, injosintlu-sc 
y\ spunindu-Ie ca u arc sa le dea mare lucru. ,,l'i)t sa va dau apa, le spune cl, 


8« SFtNTUL IOAN QURA Dg AUR 

care c la indemina tuturor, pentru spiilarca picioarelor si piinc sj umbra sul) 
stejar. Nu-mi dispre{ui|i, dar, cortul mcu, nu ncsocotifi batrinejea mea, nu 
respinge^i poftirea mea. $tiu cit sintc^i dc obosifi, ma gindesc si la pirjolul 
arsi{ei; de aceea vreau sa prinde^i pu{ina inima". Care parinte iubitor ar fi 
aratat atita dragoste pentru copilul lui cita dragoste a aratat Avraam pentru 
ni$te necunoscuji, pentru ni§te straini, pe care nu-i mai vazuse niciodata 
pina atunci? §i pentru ca s-a apropiat de ei cu rivna si cu multa staruinja 
Avraam a pus mina pe vinat, a putut lua in plasele lui vinatul. Scrip tura spune : 

,,§i au zis ei: „Asa vom face pre cum ai zis" 19 . 

A intinerit batrinul! „Am in miini comoara, spune el, am pus mina pe 
mare bogafie, mi-am uitat de batrine^e!'*. 

$i iata-1 ca se apuca cu bucurie de treaba; aproape ca salta; asa se bucu- 
ra, ca $i cum ar avea in miini mii sj mii de bunata^i. 

„§i a alergat, spune Scriptura, Avraam in cort" 20 . 

Dupa cum atunci cind s-a grabit spre vinat, Dumnezeiasca Scriptura ne-a 
aratat taria ?i rivna lui, spunind: „A alergat intru intimpinarea lor", tot a§a 
$i acum, vazind pe barba^ii aceia, a si implinit ceea ce dorea; nu i s-a impuji- 
nat rivna; dimpotriva dragostea ii este iarasi si mai puternica;nu s-a trinda- 
vit cind a vazut ca dobindise ce dorea. Ca a§a facem noi de multe ori, uneori 
la inceput aratam multa rivna, dar cind vedem ca am dobindit ce urmaream, 
nu mai sintem la fel de rivnitori. Dreptul Avaam n-a facut asa. 

—Dar ce? 

— Iarasi se zore§;te, se grabe§te §i alearga batrinul in cort la Sarra. 

„ §i i-a zis ei: „ Grdbeste-te si frdmintd trei mdsuri de fdind curatd" 2 1 . 

Uita-te ca o ia pe Sarra tovarasa de vinatoare! Uita-te cum o face sa-i 
imite virtutea! O impinge si pe ea la treaba; §i ca sa nu faca lucru de mintu- 
iala ii spune: „Grdbeste-te! Avem noroc de mare negu{atorie;sa nu pierdem 
comoara! Grdbeste-te si frdmintd trei mdsuri de fdind curatd!". Pentru ca 
Avraam stia cit de mare e fapta aceasta voia sa ia partaisa Ia rasplata si pe 
aceea care i-a fost tovarasa vie^ii lui. Spune-mi, te rog, pentru care alta pricina 
n-a dat porunca aceasta unei slujnice, ci femeii lui, inaintata in virsta? Ca 
era de nouazeci de ani. §i Sarra nu se impotriveste poruncii, ci arata aceeasi 
rivna. Sa auda barba^ii, sa auda femeile! Barbatii, ca sa-si inve^e a§a pe 
femeile lor, ca atunci cind e vorba de un cistig duhovnicesc sa nu se trinda- 
veasca, sa nu-1 faca cu ajutorul slugilor, ci cu miinile lor sa faca totul, 
femeile, ca sa se grabeasca sa fie partake impreuna cu barbatii lor la astfel 
de fapte bune; sa nu se ru§ineze sa gazduiasca pe straini, ci sa-i ingrijeasca; 
sa imite pe batrina Sarra, care la virsta ei, a primit sa se osteneasca si sa faca 
treaba slugilor. 

Dar stiu ca nimeni nu vrea sa dea ascultare cuvintelor mele. Cu to^ii ne 
silim acum sa mergem pe o cale cu totul potrivnica. Mare este nepasarea fe- 

19. Fac, 18,5. 

20. Fac, 1,6. 

21. Far., 18,6. 


OMILII LA FACKRK _87 

mcilor si marc cstc umblctul lor dupa podoaba hainclor, dupa aurarii, dupa 
colicrc si gatcala, dar de suflct nifi o grija. Nici Pavel nu lc poate opri, c:u 
toatc ca striga sispune:.,M/ cu implctituridc par.sau cu aur.sau cu margari- 
tare, sau cu hainv scumpe" 22 . Uita-tc ca accst suflct mare cit cerul, n-a soco- 
tit un lucru de rusine sa mearga pina acolo cu cuvintul, incit sa dca sfaturi 
§i de impletiturile de par! $i bine a facut! Ca toatagrijalui era pentru suflct! 
Pentru ca stia ca mai cu seama umbletul dupa gateala si lux prapadeste 
sufletul, de aceea n-a lasat nimic la o parte din cele cuvenite pentru inva^a- 
tura celor bolnavi de aceasta boala, ci spune: ,,Daca vrei, femeie, sa te im- 
podobesti, impodobeste-te cu adevarata podoaba, ce se potriveste femcilor 
evlavioase, impodobe§te-te cu faptele cele bune ! ". Aceasta-i podoaba suflctu- 
lui! Aceasta podoaba nu poate fi osindita de cei ce te vad, aceasta podoaba 
nu poate fi de nimeni furata, aceasta podoaba ramine ve^nic in stapinirea 
ta! Din podoaba cea din afara se nasc mii §i mii de rele, nu mai vorbesc de 
vatamarea sufletului, de mindria care odrasle§te din ea, de dispre^ul semeni- 
lor, de ingimfarea min^ii, de distrugerea sufletului, de roiul de placeri rusi- 
noase, dar §i de aceea ca podoaba aceasta este usor de luat si de rautatea 
slugilor si de atacul ho^ilor si de uneltirile hulitorilor. $i poji gasi ca se nasc 
de aici mii si mii de rele si necontenite suparari. 

Sarra nu era asa! Avea adevarata podoaba. De aceea era si vrednica de 
patriarhul Avraam. §i dupa cum acela s-a grabit §i a alergat in cort, tot asa 
si ea a implinit cu rivna porunca patriarhului, framintind cele trei masuri 
de griu curat. Pentru ca trei erau calatorii, Avraam a poruncit sa framinte 
trei masuri, ca sa faca mai repede piinile. §i dupa ce a rinduit asta, Avraam 
a alergat la cireada de vite. Ce batrin tinar ! Ce suflet tare ! Alearga el la cireada ; 
nu lasa sa se duca una din slugile sale. Prin tot ce face, Avraam arata calatori- 
lor acelora ce nespusa bucurie are; ca socoteste mare lucru venirea lor, ca o 
socoteste comoara. 

„ Si a luat un vitel tinar si bun" 12 . 

El singur a ales vi^elul; 1-a luat pe eel mai bun; 1-a dat slugii si a silit-o sa 
nu zaboveasca, ci sa-1 pregateasca in mare graba. 

VI 

Uita-te ca toate se fac cu graba, cu mare tragere de inima, cu veselie, cu 
bucurie, cu multa dragoste. 

,, Si sluga s-a grabit sa faca asta " 24 . 

§i nici asa nu s-a linistit batrinul, ci iarasi Avraam o face pe sluga. 

„ Si a luat unt si lapte si vitelul pe care l-agatit si le-apus inaintca lor" 2S . 

El singer face totul si le intinde masa. $i nici nu s-a socotit vrednic sa 
stea la masa cu ci, ci pe cind ei mincau, el statea linga ei sub copac. Ce ma- 


.<■. 


/ I'im., 2 


<) 


2:5. 


l-/,c. . 18, 


7. 


24. 


/■a,. . IK, 


7. 


25. 


./•'«<■., IK, 


H. 


8fl SKtNTUL IOAN QURA DE AUR 

rca{a primirc dc straini! Cc covirsitoare smcrcnic! Cc suflct iubitor dc Dum- 
nczcu ! Statea omul in virsta, eel dc o suta dc ani, alaturi de cei ce mincau! 
Dupa parerca mea bucuria lui marc $i dragostca dc a-i sluji i-au intarit slabi- 
ciunea si i-au adaugat tarie! Adcseori o puternica tragere de inima biruic 
slabiciunca trupului. Statea, dar, patriarhul alaturea de ei ca o sluga si soco- 
tca o cinste nespus de mare sa fie invrednicit sa-i slujeasca pe trecatori 
si sa le usureze osteneala calatoriei lor. Ai vazut cit de mare e iubirea de 
straini a dreptului Avraam? Nu te gindi la aceea ca le-a pus inainte piine si 
vitel, ci la cinstea cu care i-a primit, la smerenia adinca cu care i-a gazduit. 
N-a facut asa cum fac mul^i, care de gazduiesc pe cineva, apoi privesc de sus 
pc cei primi^i in casa si adeseori chiar ii dispretuiesc din pricina ingrijirii ce 
lc-au dat. Acestia se aseamana cu unul care stringe oarecare boga^ie, o arata 
tuturora, apoi lasa sa-i scape din miini. Cei care face cu lauda o fapta si o 
face in asa chip incit da impresia ca mai mult da decit primeste, unul ca 
acesta nu stie ce face; de aceea isi pierde rasplata faptei sale. Dreptul acesta, 
insa, stia ce face; de aceea in toate faptele lui se vedea tragerea de inima. Si 
pentru ca a semanat iubirea de straini cu mina larga si cu fata vesela., a primit 
indata si snopurile tot cu mina larga. Dupa ce dreptul a implinit tot ce depin- 
dea de el, dupa ce n-a lasat nimic la o parte, dupa ce a luat sfirsit gazduirea 
si s-a aratat virtutea lui Avraam, atunci deci, ca sa afle dreptul ce a dobindit 
si ce bunata^i mari i-a adus iubirea de straini, calatorul i se descopera, si 
incetul cu incetul arata dreptului maretia puterii sale. Vazindu-1 pe Avraam 
ca sta alaturea sub stejar si ca-I arata prin infa^isarea lui multa cinstire si 
respect, ii spune: 

,, Unde este Sarra, femeia ta?" 26 . 

Indata, prin intrebare 1-a facut sa. in^eleaga ca Cei Care a venit nu-i un 
calator oarecare, de vreme ce cunostea numele femeii lui. 

Avraam ii rasp unde : 

„Iata este in cort" 21 . 

Si pentru ca Dumnezeu avea sa-i fagaduiasca lucruri mai presus de fire, 
de aceea prin spunerea numelui Sarrei i-a aratat ca Cei Ce S-a pogorit la 
cortul lui este mai presus de om. 

„Cind ma voi intoarce, ii spune Acela, voi veni la tine in vremea aceasta 
si la ceasurile acestea si Sarra femeia ta va avea un fiu" 2S . 

lata roadele iubirii de straini, iata plata rivnei celei mari, iata rasplatirile 
ostenelilor Sarrei. 

„Iardaceea, spune Scrip tura, a auzit de la usa cortuluistind dupa dinsul" 29 . 
$i auzind aceasta, a ris in ea, zicind: ,,Inca nu mi s-a facut mie aceasta pind 
acum, iar domnul men este bdtrin" 30 . 


26. Fac, 18,9. 

27. Fac, 18,9. 

28. fac, 18, 10. 

29. Fac, 18, 10. 

30. * , «t..;3}8,jlZ^ 


OM1LU LA FACERS _89 

Si Duninc/.ciasca Sniptiira, cu sa api'iv pc Sana, spusesc mai Jiiaintc: 

„Avraam si Sarra craa ha trim in zitelc lor" 31 . 

Mai mult, Scriptura mi s-a marginit la atit, ci a spus: 

„ §i Sarrei ii inccta.se cclc fcincicxti" 32 . 

,,Secase fintina, spunc Scriptura, orbise ochiul.insusi atclicrul era pietrifi- 
cat". La acestca s-a gindit Sarra. S-a gindit la virsta ci si la batrinctca patri- 
arhului. 

Sarra a gindit acestca stind Iinga cort; dar Ccl Care cunostea tainclc ini- 
mii, vrind sa arate puterea Lui covirsitoare, vrind sa arate ca nu-I cstc tainuit 
nimic din cele ascunse, ii spunc lui Avraam: 

,,Pentru cc a ris Sarra intru sine zicind: ,,Oare voi naste en adevdrat, 
fiind eu bdtrind?" 33 . 

Acestea le gindea Sarra in sine. Dar Dumnezeu ii spunc mai departc lui 
Avraam : 

„Oare cuvintul cstc nepntincios la Dumnezeu?" 3 * . 

lata ca Dumnezeu s-a descoperit pe Sine! Nu stiti, Ic spune El, ca, fiind 
Stapinul firii, pot pe toate pe cele pe care le voiesc? Pot si sa dau via^a unui 
pintece mort si sa-1 fac in stare sa nasca? Este oare cu neputin^a ceva la 
Dumnezeu? Nu fac si desfac Eu totul? Nu am puterc peste via^a si moarte? 
Oare cuvintul este neputincios la Dumnezeu? Nu £i-am fagaduit Eu asta? 
Poate, oare, sa nu se implineasca cuvintul Meu? Ascultii, dar! 

,,In vremea aceasta si la ceasurile acestea Ma voi intoarce si va uvea Sarra 

/" ** 3 ^ 
IU ■ . 

,,Cind Ma voi intoarce pe vremea asta, ii spune Dumnezeu, atunci va 
cunoaste Sarra, prin fapte, ca nici batrine{ea nu a fost o piedica si nici 
sterpiciunea! Cuvintul Meu nu va fi calcat, iar nasterea o va inva^a puterea 
cuvintelor Mele". 

Sarra, auzind ca nu i-au ramas tainuite Celui de fa|a nici cele cugetatc 
in mintea ei, 

„a tagdduit zicind: „Nu am ris" 36 . 

Frica i-a zguduit mintea. De aceea Scriptura, punind totul pe seama slabi- 
ciunii ei, zice: 

,,Pentru ca s-a temut" 31 . 

Dar patriarhul i-a spus Sarrei: 

„Nu, ci ai ris" 3 * . 


31. Fac, 18, 11. 

32. Fac, 18, 11. 

33. fac, 18, 13. 

34. Fac, 18, 14. 

35. Fac, 18, 14. 

36. Fac. 18, 15. 

37. Fac. 18, 15. 

38. Fac, 18, 15. 


90 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

„Sa nu socotc$li, ii spune Avraani Sarrci, ca daca ai gindit accstc lucruri 
in inima ta si daca ai ris pc tainuite, poji sa tc ascunzi dc putcrca Cclui Cc-a 
vcnit la noi! Nu tagadui fapta, nici nu-\i mari pacatul! Mari bunata^i vor 
urma pcntru noi astazi;pricina pcntru toatc accstca fiindu-nc iubirca noastra 
dc straini". 

VII 

Sa imitam cu to^ii pe Avraam si sa nc straduim mult pentru iubirea de 
straini, nu atit ca sa fim rasplatip cu aceste bunuri stricacioase si trecatoare, 
ci ca sa ne bucuram si de bunata^ile cele nemuritoare. De vom face asta, 
vom primi si noi aici pe Hristos si ne va primi si El in lacasurile cele gatite 
celor ce-L iubesc pe El, si vom auzi din gura Lui: „Venifi, binecuvintatii 
Pdrintelui Meu, de mosteniti impdrdtia gdtitd voud de la intemeierea lumii" 39 . 

— Pentru ce? 

- ,, Pentru ca am fldminzit si Mi-ati dat sa maninc; am insetat si Mi-ati 
dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; in temnitd si M-ati cercetat" 40 . 

Ce poate fi mai usor ca poruncile acestea? Hristos nu ne-a poruncit sa 
iscodim $i sa cercetam pe cei pe care vrem sa-i ajutam. ,,Tu fa-^i datoria ta, 
nc spune Hristos, chiar daca-i om de rind, chiar daca dupa infapsare este un 
om de lepadat! Eu primesc tot ce faci pentru acestia". De aceea Hristos a si 
adaugat: ,,lntrucit api fdcut unuia dintre ace sti f rati mai mici ai Met, Mie 
api fdcut"* 1 . 

Sa nu dispre^uim, dar, cistigul acesta atit de mare al iubirii de straini, ci 
in fiecare zi sa ne straduim sa facem aceasta buna negu^atorie, stiind ca 
Stapinul nostru cauta inima noastra larga, nu mul^imea de bucate, fa^a 
vcsela, nu masaluxoasa si imbelsugata;nu numai cuvinte bune,ci si dragoste 
din inima si din suflet curat. De aceea si un in^elept spune: ,,Mai bun este 
cuvtntul, decit datul"* 2 . Da, de multe ori I-a ajutat pe un nevoias mai mult 
un cuvint bun decit datul. 

Cunoscind, dar, acestea, sa nu ne necajim cindbatlausa noastra calatori, 
ci, daca putem sa le usuram saracia, s-o facem cu draga inima si cu multa 
bucurie, gindindu-ne ca mai mult cistigam decit dam, iar daca nu putem, sa 
nu ne purtam fara inima cu ei, ci sa-i mingiiem cu cuvintul si sa le raspundem 
cu blinde^e. Pentru ce sa le vorbim aspru? Ne silesc ei sa le dam? Ne baga ei 
mina in buzunar? Ei ne roaga, ne cer! Merita, oare, sa fie ocarit un om care 
face asta? Dar pentru ce spun eu ca ne cer, ca ne roaga? Ne ureaza mii si mii 
dc bunata^i! §i toate acestea le fac pentru un singur banu{; si noi nici pe 
acesta nu li-1 dam. Ce iertare mai meritam? Ce cuvint de aparare mai putem 
avea, cind noi intindem in fiecare zi mese bogate, care de multe ori depasesc 


M.Matei, 25, 34. 
M).Matci, 25,35-36. 
4\.Matei, 25,40. 
42. fnj. Sir., 18, 17. 


OMtLII LA FACKRE 91 

masura, iar cclor ncvoiasi tin lv clam nui <> i.irima, ni toatc ca iapta ast.i 
nc-ar aducc mii si mii clc !>uua.ta.t it* Cc marc ncpasarc! Cit dc mari bunatut,i 
picrdcm din pricina ci! Cit cistig lasam sa nc scape din miini! Izgonim din 
usa noastra tcmciul mintuirii noastrc trimis noua dc Dumnczcu si nu nc gin- 
dim nici la neinscmnatul dar pc carc-1 dam, nici la covirsjtoarca rasplata 
pentru astfel dc daruri, ci incuicm totul in sipete sj lasam ca rugina sa nc 
manince aurul, dar mai bine zis, le punem in miinile furilor; lasam hainclc 
noastre celc multe sj felurite sa le manince moliile si nu vrem sa chivernisim 
cum trebuie acestc lucruri, care stau fara rost sj intrebuin^are, casa le pastram 
tot pentru noi si prin ele sa putem fi invrednici^i de bunatafile ecle nespusc, 
pe care faca Dumnezeu ca noi to^i sa le dobindim cu harul §i iubirea dc 
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu 
Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea sj in vecii vecilor, Amin. 


OMII.IAXUI 


"$i sculindu-se barbatii 
s-au uitat spre Sodoma si Gomora" ' 


I 


Am aflat iubitilor din cclc citite icri, cit de mare era iubirea de straini a 
drcptului Avraam. Haide, dar, ca si astazi, continuind tilcuirca, sa vedem din 
nou suflctul iubitor si plin dc mila al patriarhului. Ca dreptul accsta savirsea 
ficcarc virtutc intr-un chip covirsitor dc mare. Nu era numai plin dc iubirc, 
nici numai iul)itor dc straini si plin dc mila, ci vadea din belsug si pe toate 
cclclaltc virtual. De-ai vrca sa-i vezi rabdarea, vei vedea ca sc urea pc cca mai 
inaltii culme a ei ; dc-ai vrea sa-i vezi smerenia, vci vedea iarasi ca si aici nu ra- 
minc in urma nimanui, ci pe to^i ii depaseste; dc-ai vrea sa-i vezi credinta, 
vci vedea ca si aici a stralucit mai mult decit toti. Ca o icoana insuflctita 
cstc suflctul lui, care arata pc chipul ei feluritele culori ale virtutii. Ce cuvint 
dc apararc nc mai ramine, dar, noua, cind un singur om are strinse in el 
toatc virtu^ile, iar noi sintem atit de pustii, ca nu vrem sa savirsim nici macar 
una? $i ca sintem pustii de orice fapta buna, nu din pricina ca nu putem, ci 
din pricina ca nu vrcm, ne-o spunc lamurit multimea de semeni de-ai nostri 
care stralucesc in fapte de virtu te. Iar patriarhul accsta, care inainte dc venirca 
harului si inainte de darea legii, a ajuns de la sine, minat dc cunostinta lui 
fircasca, la o atit dc mare masura a virtutii, inch ne poate lua orice cuvint 
dc aparare. Poate, insa, ca unii ne vor spune ca barbatul acesta s-a bucurat 
dc purtarca de grija a lui Dumnezeu si ca Dumnezeul universului si-a aratat 
pronia Lui mare fa^a de el. Da, o marturisesc si eu; dar daca n-ar fi facut cl 
mai intii tot cc depindea de el, nu s-ar fi bucurat de purtarca de grija a lui 
Dumnezeu. Nu te uita, dar, numai la aceea ca Dumnezeu, poarta dc grija de 
dreptul Avraam, ci cerccteaza-i via^a si vei vedea ca cl mai intii isi vadeste 
j)ro|)ria sa virtutc in tot ce face si apoi este invrednicit de ajutorul lui Dumnezeu. 
Lucrul accsta de multe ori vi 1-am aratat. Vi 1-am aratat cind s-a mutat din 
tara piirinteasca; atunci, fara sa fi primit de la parinti saminta credintei, a 
aratat dc la cl, neinva^at de nimeni, dragostc mare de Dumnezeu, si asaun 
om, mutat dc curfnd in Caldeea, primeste pe neasteptate porunca sa-si 
schiml)e Jara in care s-a nascut cu una straina; si n-a pregetat, n-a aminat, ci 
indata a implinit porunca; si fara sa stic unde i sc va sfirsi ratacirea, s-a silit, 

I. Fat:, l.s. ffi. 


OMILII LA FACERE 93 

s-;i ^rahit spre un loc nccunoscut ca si cum s-ar fi dus intr-o Uiri ciinoscuta; 
a socolit ca porunca lui Dumnc/.fii c mai do prcj ca Unite. Ai va/.ut ca dc la 
inccput a f'acut tot ce-a dcpins de dinsul? Dc asta a si avut parte cu imbelsu- 
garc de fiecare data de ajutorul lui Dumnczcu. Tot asa si noi, iubijilor, daca 
vrcm si ne bucurim dc bunivoinni cea de sus, si imitim pe patriarli.sa mi 
prcgctim a face faptc de virtute, ci, implinind fiecare virtute, sa o savirsim 
cu atita rivni, incit sa atragem asupra noastri ochiul eel neadormit spre a ne 
rispliti. Da, Ccl Ce cunoaste inimile noastre, cind ne vede ca avem voinU'i 
tare si striduin^i mare spre nevoin^ele virtu^ii, ne da indata si ajutorul Lui, 
usurindu-ne totodata ostenelile, intirindu-ne slibiciunca firii si daruindu-nc 
bogate raspla^i. La luptele olimpice nu se vede petrecindu-se as a ccva, ci eel 
ce prezinta luptele este numai spectator al eclor ce lupta ; nu poate sa-i 
ajute pe luptitori cu nimic, ci asteapta victoria. Stipinul nostril nu-i asa, ci 
si lupta aliturea de noi.ne intinde mina, ne da ajutor si aproapc ca da legat 
pe dusman in miinile noastre; face totul ca si-1 putem bind, si cistigim 
victoria, pentru a pune pe capetele noastre cununa cea nevestejiti. ,, Cununa 
darurilor, spune Scriptura, vci primi pe crestetul capului tau" 2 . In luptele 
olimpice, dupi victorie, cununa nu-i altceva decit frunze dc laur, apoi aplauzele 
si strigitele multimii, toate acestea se vestejesc si pier o data culisareaserii. 
Cununa pentru virtute si pentru ostenelile ei, insa, n-are nimic material ; nu 
piere odata cu veacul acesta, ci este ve§nica, nemuritoare, traie§te de-a lungul 
veacurilor veacurilor. Osteneala pentru virtute este scurti, pe cind risplata 
ostenelilor nu are sfirsit, nu se supune timpului, nu se vestejeste. Si ca si va 
incredin^ati, iata ! Au trecut atitia si ati$ia ani, au trecut atitea generajii, de 
cind a trait patriarhul acesta si cununile virtu^ii lui sint atit de strilucitoare 
ca {i se pare ca a trait ieri sau ci triieste astizi. Si pini la sfirsitul lumii, 
via{a lui va fi temei de invitituri pentru top cei ce gindesc bine. 

II 

Asadar pentru ci asa e virtutea dreptului Avraam si ne trezim spre imi- 
tarea lui; si cunoscindu-ne macar tirziu noble^ea noastra, sa facem ce-a ficut 
si patriarhul. Si ne gindim la mintuirea noastri si si ne dim toati silin^a ca 
nu numai trupul si ni-1 insinitosim, ci si vindecim si feluritele boli ale suflc- 
tului nostru. Daca vrem si fim cu mintea treazi si cu ochii deschisi putem 
vindeca mai usor bolile sufletului decit bolile trupului. Ne supira de pildi 
o patimi. Daci vrem cu gind cucernic si ne ridicim cu mintea la scaunul de 
judecati din ziua cea infricosatoare si si ne gindim nu la plicerca de aici, ci 
la durerea de acolo, apoi indata vom alunga si izgoni patima din sufletul 
nostru. Asadar sa nu ne trindavim, ci stiind ci via^a de aici este o lupta, o 
areni, in care trebuie si fim pregati^i de lupta, si avem in fiecare zi cugetul 
nostru lreaz si tin fir. pentru ca, bucurindu-ne de ajutorul eel de sus, si putem 

2. 1'rov., I, <). 


84 SrtNTUL 1QAN QURA PE AUR 

zdrobi capul accstci f'iare viclcnc, al du^manului mintuirii noastrc adieu. 
Tnsusi Stapinul nostru nc-o fagfuluieslc, zicind: ,,/ata v-am dat putere sa 
calcafi peste serpi si peste scorpii si peste tout a putcrea vrajmasului" 3 . 
Sa priveghem dar, rogu-va, pentru ca, mcrgind pe urmelc patriarhului si facind 
fapte de virtute, sa putem fi invrednici^i de aceleasi cununi ca si el, sa ajungem 
in sinul lui, sa scapam de pedeapsa gheenii si sa fim invrednici^i de acele buna- 
tap nespuse. 

Dar ca sa va fac si mai rivnitori si sa va indemn si mai mult spre imitarea 
dreptului Avraam, haide sa vorbesc iarasi dragostei voastre despre via£a lui 
Avraam, tilcuind mai departe Scriptura. 

Dupa gazduirea aceea imbelsugata, care este judecata nu dupa calitatea 
si mulpmea mincarurilor, ci dupa inima cea larga a lui Avraam, care i-a vadit 
bogatul sau suflet, Dumnezeu i-a dat indata §i rasplata gazduirii. Si dupa ce 
Avraam a aflat cine era trecatorul care trasese la el si cit e de mare puterea 
Lui, Scriptura ne spune ca atunci cind aceia s-au indreptat de acolo spre 
Sodoma, patriarhul i-a urmat, mergind impreuna cu ei. Uita-te la iubirea de 
oameni a Stapinului, de cit pogoramint se foloseste, vrind sa-1 cinsteasca si 
pe drept, dar in acela^i timp sa descopere si virtutea ascunsa in sufletul lui. 

„$i sculindu-se barbatii, spune Scriptura, s-au uitat spre Sodoma si 
Go mora"* . 

Scriptura vorbeste de ingeri; ca in cortul lui Avraam s-au aratat in acelasi 
.timp si ingerii si Stapinul acestora. Dcoi ingerii, ca niste slujitori, au fost 
trimisi sa piarda ceta^ile acelea, iar El a ramas sa-i impartaseasca dreptului, 
ca de la prieten la prieten, ce avea sa faca. 

Deci, dupa ce au plecat ingerii, Scriptura spune: 

,,A zis Domnul: ,,Nu voi ascunde Eu de la Avraam, sluga Mea, cele ce 
Eu voi face" 5 . 

Nespus de mare e pogoramintul lui Dumnezeu, iar cinstea data dreptului 
depaseste orice cuvint. Vezi cum vorbeste cu el? Ca si cum ar vorbi un om 
cu un om, ca sa ne arate de cita cinste se bucura oamenii virtuosi inaintea 
lui Dumnezeu. Si, ca sa nu socotesti ca o cinste atit de mare aratata dreptu- 
lui se datoreste numai bunatapi lui Dumnezeu, iata ca Dumnezeiasca Scrip- 
tura ne arata ca si Avraam este pricina acestei cinstiri, pentru ca Avraam a 
ascultat cu multa supunere de poruncile lui Dumnezeu. 

Dar, dupa ce Dumnezeu a zis: „Nu voi ascunde de Avraam, sluga Mea, 
cele ce Eu voi face", nu-i spune indata ce avea sa faca ; si era doar firesc sa-i 
spuna ca are de gind sa aduca foe peste Sodoma. 

Se cuvine, insa, ca nici lucrul acesta sa nu-1 trecem cu vederea, adica nu 
trebuie sa lasam la o parte din Dumnezeiasca Scriptura nici o silaba, nici o 
virgula.Cita cinste crczi ca nu ne arata si aceste cuvinte:„.4i'raam, sluga Mea"? 

'i.l.ui-a, 10, 19. 

4. Fac, 18, 16. 

5. Fac, 18, 17. 


OMIUI LA FACERE 98 

Cita dragostc? Cita prit-tc-nir .' Aceste uivintc arata inai cu scama do cila 
cinstc sc bucura dreptul inaintca lui Dumnc/cu. 

Si prccum spuncam, dupa i:c Dumnc/.cu i-a zis: ,,Nu voi ascundc", nu-i 
adauga indata cc are dc gind sa faca. 

— l)ar cc-i spunc? 

-Ca sa cunoastem ca in zadar $i fara de rost arc atita grija dc drcptul 
Avraam, Dumnezeu ii spunc: 

„Iar Avraam se va face neam mare si mult si intru else vor binecuvinlu 
toate neamurile pdmintului. Ca stiu ca el va invdta pe fiii lui si casa sa dupa 
el si vor pdzi cdile Domnului Dumnezeu, ca sa faca dreptate sijudecatd, ca 
sd aducd Domnul asupra lui Avraam toate cite a grdit cdtre dinsul" 6 . 

Vai, cit este de mare iubirca de oameni a Stapinului! Dumnezeu avea sa 
aduca picirea asupra Sodomei, de aceea ii intareste mai inainte pc patriarh 
si-i fagaduieste o mare binecuvintare, ca va ajunge un popor mare; dar in 
acelasi timp ii arata ca primeste rasplata aceasta pentru sufletul sau iubitor 
de Dumnezeu. Gindestc-tc cit de mare e virtuteapatriarhului, daca Dumnezeu 
ii zice: „Stiu ca va invdta pe fiii sdi dupd el si vor pdzi cdile Domnului". 
Mare este puterea virtual! Avraam nu primeste rasplata numai pentru faptc- 
le de virtute savirsite dc el, ci este invrednicit de bogata rasplatire si pentru 
cele ce Avraam a rinduit celor ce se vor nastc din el. $i pe buna dreptate, ca 
el a fost dascalul tuturor. Cel ce este pricina inceputului este si pricina eclor 

ce urmeaza. 

Ill 

Uita-te la bunatatea Stapinului! II rasplateste pe dreptul Avraam nu 
numai pentru faptele lui de virtute din trecut, ci si pentru cele din viitor. 
„$tiu cd va invdta pe fiii lui". Cu alte cuvinte Dumnezeu ii spune: „Pentru 
ca stiu mai dinainte gindul dreptului, de aceea il rasplafesc mai dinainte". 
Dumnezeu cunoaste tainele inimilor noastre; si cind vede ca vrem sa facem 
cele ce trebuie si ca avem ginduri curate, Dumnezeu ne intinde mina, ne raspla- 
teste inainte de a ne osteni, ca sa ne mareasca cu asta si mai mult rivna. Si 
vei vedea ca asta se intimpla cu top dreptiL Dumnezeu cunoscind slabiciunea 
firii omenesti, da de multe ori printre osteneli si ajutor si rasplata, pentru 
ca sa nu ne deznadajduim si totodata sa ne usureze osteneala si sa ne inta- 
reasca rivna. 

,, §tiu cd va invdta pe fiii lui si vor pdzi cdile Domnului". 

Nu profe^este numai de el ,,cd va invdta", ci §i de fiii lui, ca „vor pdzi 
cdile Domnului"; face aluzie la Isaac, la Iacov. ,, Cdile Domnului", adica 
poruncile Lui. 

„Ca sd facd judecatd si dreptate". 

Sa nu preferc adica nimic altceva decit ce este drept, sa fie departc de 
oricc nedrcptate. Aceasta este cea mai mare virtute. Datorita ci se vor implini 
toate cite a irraii Dnmiiul catre Avraam. 


(i. luii.. IK, 18 l!>. 


98 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

Dupa pa re re a inca, prin cuvinU'Ic: ...Ivruain sc vu face ncam mare si 
mult" I)umnc/cu vrca sa aratc si altccva; cuvintele accstca sint in loc dc: 
„Tu care ai ales virtutca si ai ascultat de poruncile Mclc si Mi tc-ai supus Mic, 
vci ajungc un ncam marc, un ncam cu mult popor, iar nclcgiuijii accstia, care 
loeuiese in Socloma, vor pieri cu to^ii". Dupa cum virtutea este temci dc 
mintuire pentru cci ce savirscsc virtutca, tot asa rautatea este pricina de picire. 
.Apoi, dupa cc i-a dat dreptului Avraam mai multa indraznire si prin 
l)inecuvintare si prin laude, Dumnezeu incepe sa-i spuna ce are de gind sa 
faca si-i zice: 

„ Strigdtul Sodomci si Gomorci s-a inmultit sprc Mine, iar pacatele lor 
sint mafi foartc. Pogorindu-Md, dar, voi vedea daca lucreaza dupa strigdtul 
lor, care vine la Mine; iar dc nu, sa stiu " 7 . 

Infricosatoare sint cuvintele acestea! ,, Strigdtul Sodomci si Gomorci" 
spunc Dumnezeu. Desi aveau sa piara si alte orase odata cu ele; totusi 
Dumnezeu le-a amintit numai pe acestea, pentru ca ele erau cele mai vestite. 

,,S-au inmultit sprc Mine, iar pacatele lor sint mari foartc". 

Uita-te cit de mari erau pacatele! Nu era mare numai strigatul, ci si 
ncdreptatea. Dupa parerea mea cuvintele: ,, Strigdtul Sodomci si Gomorci 
s-a inmultit" vor sa spuna ca pe linga. nelegiuirea aceea nespusa si lipsita dc 
oricc iertare, mai erau printre locuitorii acelor cetati si multe alte nedreptati, 
cci putcrnici impilau pe cei slabi, cei boga^i pe cei saraci. ,,Nu numai ca e 
marc jalea strigatului lor, spune Dumnezeu, dar si pacatele lor nu sint mici, 
ci chiar mari si foarte mari". Strain chip de nelegiuire au mai nascocit! Au 
nascocit legi ciudate si neingaduite de impreunare. Si atit de mare era iure- 
sul pacatului, ca boala aceasta ii cuprinsese pe toti; nu mai era putin^a de 
intlrcptare, ci trebuia ca to^i sa piara, pentru ca patimile Iocuitorilor acelora 
nu mai puteau fi vindecate. 

Apoi Dumnezeu, ca sa invete pe top oamenii, ca nu trebuie sa-i osindeasca 
pe pacato^i chiar daca pacatele lor ar fi mari si cunoscute tuturora, inainte 
dc a avea dovezi vadite de pacatele lor, zice: ,,Pogorindu-Md voi vedea daca 
lucreaza dupa strigdtul lor, care vine la Mine, iar de nu, sd stiu". 

Ce vrea sa spuna pogoramintul acestor cuvinte: ,,Pogorindu-Md voi 
vedea?". Se muta, oare, Dumnezeul universului din loc in loc? Nu, Doamne 
ferestc ! Nu vrea sa spuna asta! Ci, asa precum de atitea ori v-am spus, prin 
accste cuvinte nepotrivite, Dumnezeu vrea sa ne invete ca trebuie sa fim cu 
mare luare aminte cind judecam pe cineva. Sa nu-i osindim pe pacato^i din 
auzite $i nici sa pronun^am sentin^a fara dovezi. Cu to^ii sa auzim acestea! 
Lcgea aceasta trebuie s-o pazeasca. nu numai judecatorii, ci si fiecare din noi; 
sa nu osindim niciodata pe semenul nostru pe simpla clevetire. De aceea si 
fcricitul acesta Moise, insuflat de Duhul, indeamna mai tirziu, zicind: ,,Sa 
nu primesti cuvint desert"* . Iar fericitul Pavel striga in epistolcle sale: ,,Dar 

7. /•«( ., I«, 20 L' I. 

8. /<■>.. l.»:<. i. 


OMILII LA FACKRE 97 

lu, pentru ee juried pe jrutele tiiuf"'' . In sfirsit I Iristos, tiind porunci uccnici- 
lor Sai si invalind mul(imcn iudeilor, pe carturarii lor si pc farisci, /.ice: 
„\'u judecafi, at sit mi J'ifi judeatji" . ,,Pcntru cc, nc intreaba Hristos, 
riipesti inaintc dc vrcmc drcgatoria Judccatorului? Pcntru cc o ici inaintca 
/ilci cclci infricosatoarc? Vrci sa fii judecator?FiijudccatoruI tau si alpacate- 
lor talc! Nu tc opreste nimeni! Asa i{i vci indrcpta si pacatele tale si nu vci 
avca nici paguba. Dar daca tc lasi pe tine si judeci pc al^ii, i{i adnni, fara sa 
bagi dc scama, mai mari sarcini de pacate". De aceea, va rog, sa ne ferim cit 
putem dc a osindi pe semenii nostri. Chiar daca. n-ai putereajudecatoreasca, 
dar daca osindesti cu gindul, te-ai facut vinovat de pacat, pentru ca n-ai 
facut asta intcmciat pc vreo dovada, ci de multe ori pe banuiala si pe simpla 
clevetire. Dc aceea si fericitul David striga, zicind: ,,Pe eel ce cleveteu in 
ascuns pe vccinul sdu, pe ace la l-am izgunit" 1 ' . 

IV 

Ai vazut virtutea covirsitoare a lui David ! David nu numai ca nu primca 
spusele clevetitorului, dar si izgonea pe eel ce voia sa cleveteasca pe semenul 
sau. Deci, daca vrem si noi sa ne impu^inam pacatele, sa ne ferim de pacatul 
acesta, inainte de toate celelalte! Sanu osindim pe fra^ii nostri, nici sa lasam 
in apropierea noastra pe cei ce incearca sa cleveteasca ; dar mai bine zis, sai 
izgonim, asa cUm spune profetul, si sa Ie intoarcem desavirsit spatele. Socot 
ca asta a vrut sa spuna si Moise prin cuvintele: ,,Sd nu primes.ti cuvint 
desert" 1 * . De aceea si acum Stapinul universului se serveste, pentru folosul 
sufletelor noastre, de niste cuvinte nepotrivite si zice: ,,Pogorindu-Md, vol 
vedea". 

As putea fi intrebat: 

— Ce? Dumnezeu nu stia? Nu cunostea marimea pacatelor lor? Nu stia 
ca pacatele lor nu se pot indrepta? 

— S?tia! Dar se foloseste de o ingaduinfa atit de mare, ca sa aiba cuvint 
de aparare fa{a de cei ce mai tirziu ar voi sa-L invinuiasca, ca sa arate ca 
cei din Sodoma si Gomora nu mai puteau fi stapini{i, ca virtutea era cu totul 
rara. Poate nu numai pentru aceste pricini, ci ca sai dea prilej si dreptului 
Avraam sa-si arate sufletul sau milos si iubitor. 

Ingerii, dupa cum am spus, au plecat la Sodoma, iar patriarhul statea 
inaintea Domnului. 

,, §i apropiindu-se Avraam, a zis: „Vei pierde, oare, pe eel drept impreund 
at eel necredincios y/ va fi dreptul ca necredinciosul?" 13 . 

9. Horn., I 1. 10. 

10. Matei, 7, 1. 

11. ft., 100.6. 

12. /<?>■., 2.5, 1. 
i'A.Fac, 18. 'I'!. 


98 SKlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Cc indraznire la dreptul Avraam! Dar mai l)inc /.is, cc suflct milos! Anie- 
nt dc bc\ia milci, nici nu stiacc spune. DumnezeiascaScriptura.casa nc aratc 
ca Avraam face rugamintea accasta cu frica marc si cutrcmur, zice: ,,£/' 
apropiindu-sc Avraam, a spits: ,, Vei pierde, oare, pe cel drcpt imprcund cu 
cel necredincios!'". 

Cc faci, fericite patriarh? Are, oare, nevoie Stapinul de rugamintea ta, 
ca sa nu faca asta? Dar sa nu gindim asta! Avraam nu-i graieste Stapinului, 
pentru ca Stapinul avea de gind sa piarda Sodoma si Gomora; ci, pentru ca 
nu indraznea sa-i vorbcasca direct de nepatul sau, se roaga pentru to{i, vrind 
ca impreuna cu al{ii sa-1 scape si pe el si o datii cu el sa smulga de la pieire 
si pe ceilal^i. $i isi incepe Avraam rugamintea zicind: 

„I)e vor fi cincizeci de drepti in cetatc, ii vei picnic? Oarc nu vci icrta 
tot locul pentru cincizeci de drepti, de vor fi in ea? Nicidecum! Nu vei face 
cuvintul acesta, ca set ucizi pe eel drept imprcund cu eel necredincios si set fie 
dreptul ca necrcdinciosul. Nicidecum! Tu Cel ce judeci tot pdmintul, oare, 
nu vei face judecatd?"' 4 . 

Vczi ca Avraam si cind se roaga isi arata sufletul sau iubitor de Dum- 
nczcu? Marturiseste ca Dumnezeu este Judecatorul intregului pamint si-L 
roaga sa nu piarda pe eel drept impreuna cu eel necredincios. 

Apoi blindul si iubitorul de oameni Dumnezeu se invoieste cu cererea lui 
Avraam si-i zice: ,,Am sa fac ce spui si-^i primesc rugamintea". 

„De se vor gdsi cincizeci de drepti in cetate, pentru aceia voi ierta tot 
locuP" s . 

„Daruiesc, ii spune Dumnezeu, si celorlal^i mintuirc, daca se vor gasi in 
cetate cincizeci de drepti si-^i implinesc cererea". 

Dar sa vedem ce face dreptul! Luind indraznire si cunoscind iubirea de 
oameni a lui Dumnezeu, ll intreaba a doua oara si-i zice: 

,,Acum am inceput a grdi cdtre Domnul meu; iar eu sint pamint si 
cenufd" 16 . ,t 

„Sa nu socotesti, Stapine, ca nu ma cunosc pe mine insumi, Ii spune cu 
alte cuvinte Avraam. Sa nu socotesti ca depasesc masura, folosindu-ma de 
o atit de mare indraznire. iStiu ca sint pamint si cenusa. Dupa cum stiu si 
cunosc lamurit lucrul acesta, tot asa stiu si aceea, ca mare este mare^ia 
iubirii Tale de oameni , stiu ca esti bogat in bunatate si vrei ca to^i oamenii 
sa se mintuiasca. Cum va pierde pe eel facut o data, Cel Ce a adus pe om de 
la nefiinja la fiin^a, decit daca pacatele ii sint multe foarte?-De aceea ma 
rog iarasi : 

„Dacd se vor gdsi mai putin de cincizeci si sd fie in cetate patruzeci si 
cinci de drepti, nu vei mintui, oare, cetatea?"' 1 . §i a zis Dumnezeu: ,,Dacd 
se vor gdsi patruzeci si cinci. nu o voi pierde" 18 . 

2b. 


14. 


Fac. 


, 18, 


24 


15. 


Fac. 


. 18, 


26. 


Hi. 


Fac. 


. 18, 


27. 


17. 


Fat . 


. 18, 


28. 


IK. 


Fa: . 


. 18, 


28. 


OMILII LA FACERK 


Cine ar pulca lauda dupa vrednicic pc Dumnczcul univcrsului pentru 
un atit <lc marc pogoramint, pentru <> atit clc marc ingiiduinta? Sau cine ar 
pulca fcrici pc drcptul Avraam pentru indraznirca marc de care se bucura 
inaintca lui Dumnczcu? 

,. §i ca adaos Avraam a grail, spunc Scriptura, si a zis: ,,Dar data se vor 
gasi acolo patruzcci?". Si a zis Dumnczcu: ..Pentru acei patruzcci, nu a voi 
pierde" ]9 . 

Drcptul apoi, oarecum rusinat de nespusa indclunga rabdare a lui Dum- 
nezeu si temindu-sc ca nu cumva sii para ca depaseste masura cu rugamintca 
sa, zicc: 

„Sa nu fie ceva, Doamnc.de voi grdi.Dar daca se vor gasi acolo treizeci?" 20 . 

Pentru ca L-a vazut pe Dumnezeu gata spre iubirea de oameni, Avraam 
nu mai micsoreaza numarul putin cite pu^in, nu mai lasa deoparte cinci 
drep^i, ci face rugamintea si zice: „Dar daca se vor gasi acolo treizcci?". 

,,§i a zis Dumnezeu: ,,Nu o voi pier de, daca voi gasi acolo treizcci" 2i . 

Uita-te cit de marc e staruinta dreptului Avraam! Ca si cum ar fi el ras- 
punzator de hotarirea ce sc va lua, asa punc staruinta ca sa smulga pe po- 
porul sodomitean dc pedeapsa ce avea sa vina peste el. 

,, §i a zis Avraam : ,, Pentru ca pot grai catre Domnul: ..Daca se vor gasi 
acolo douazeci?". §i i-a zis: „Nu o voi piede pentru cei doudzeci" 22 . 

Bunatatca Stapinului depaseste orice cuvint si orice in^elegere. Care 
dintre noi, cei ce ne miscam in mijlocul a mii si mii de pacate, am voi vreo- 
data sa fim atit de ingaduitori si cu atita iubire de oameni fa{a de semenii 
nostri? 

V 

Totusi drcptul accsta, vazind boga^ia iubirii de oameni a lui Dumnezeu, 
nu se oprestc, ci zice iarasi: 

„Sd nu fie ceva, Doamne, de voi mai grai incd o data" 23 . 

Pentru ca indelunga rabdare a lui Dumnezeu fusese nespusa, de aceca 
Avraam de teama ca sa nu se supere Dumnezeu pe el, li zice:, .Sa nu fie ceva, 
Doamne!". Cu alte cuvinte: ,,As fi, oare, obraznic, as fi, oare, nerusinat, as 
face, oare, un lucru vrednic de mustrare, daca-fi voi mai grai inca o dataPAi 
fost asa de bun cu mine! \\\ mai fac inca o rugaminte: 

..Daca se vor gasi acolo tecef. §i i-a zis: ,,Nu o voi pierde pentru acei 

,,2 4 

zece l . 

$i pentru ca Avraam spusese mai inainte: ,,De voi mai grai inca o data", 
Scriptura zicc: 


1 '.)./••«(■.. 18, :»). 

20. Fac, 18, .'SO. 

21. Far., 18, 'M). 

22. Fac, 18, :tl. 
2'.i. Fac, 18, :» 2. 
2-1. Fac. 18, :(2. 


100 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

„ Si a plecat Domnul, dupd ce a incetut a grdi lui Avraam. Iar Avraam sa 
intors la locul lui" 2s . 

A{i vazut pogoramintul Stapinului? Ati vazut iubirea dreptului Avraam? 
A^i aflat citaputere au cei cc fac fapte de virtute?Dumnezeu i-a spus: ,,Daca 
voi gasi zece drepti, pentru aceia daruiesc tuturora iertare de pacate". N-am 
spus eu bine, ca toate acestea s-au facut ca sa nu ramina nici o pricina de 
impotrivire celor care mai tirziu ar incerca sa vorbeasca cu nerusinare? Ca 
sint mul^i nebuni, cu limbi neinfrinate, care, vrind sa invinuiasca pe Dum- 
nezeu, spun: „ Pentru ce a adus Durnnezeu foe peste Sodoma? Poatc ca sodo- 
menii s-ar fi pocait, daca ar fi avut parte de ingaduin^a lui Durnnezeu!". 
Pentru unii ca acestia, deci, it i arata Scriptura cit de adinc era raul si cit de 
rara era virtutea in atita multime de oameni, ca era nevoie de un alt potop 
la fel cu eel care venise peste lume mai inainte. Dar pentru ca Durnnezeu 
fagaduieste sa nu mai aduca asupra omenirii o astfel de pedeapsa, de aceea 
aduce un alt fel de pedeapsa, ca sa pedepseascii si pe aceia si in acelasi timp 
sa dea si tuturor celor de mai tirziu inva^atura vesnica. Pentru ca sodomijii 
rasturnasera legile firesti si nascocisera impreunari nelegiuite si straine 
firii omenesti, de aceea si Durnnezeu aduce peste ei un fel nou de pedeapsa; 
din pricina nelegiuirilor acelora, Durnnezeu a ars si pintecele pamintului si 
1-a lasat amintire nestearsa genera^iilor de mai tirziu, ca sa nu mai faca astfel 
de fapte, ca sa nu primeasca si ei aceeasi pedeapsa. Cine vrea, poate sa se 
duca in locurile acelea ca sa vada, ca sa spun asa, ca pamintul striga si arata 
urmele pedepsei, sa vada ca minia lui Durnnezeu a fost asa de vadita incit 
£i se pare ca pedeapsa a avut loc ieri sau alaltaieri. De aceea, va rog, sa ne 
in^eleptim din pedeapsa primita de altii. 

Dar poate ca ar spune cineva: 

— Ce inseamna asta? Sodomi^ii au fost pedepsi^i asa de cumplit! Dar nu 
sint si acum multi care savirsesc aceleasi pacate si nu sint pedepsi^i? 

—Da, dar tocmai pedepsirea sodomi^ilor aduce peste cei ce fac aceleasi 
pacate o pedeapsa §i mai mare. Cind nu ne cumin^im nici din pa^aniile 
altora si nu cistigam nimic nici din indelunga rabdare a lui Durnnezeu, 
gindeste-te, ca ne aprindem si mai cumplit focul eel nestins si facem si mai 
inversunat viermele. De altfel, prin harul lui Durnnezeu, sint si astazi mul{i 
oameni virtuosi, care pot ruga pe Stapin, ca si atunci patriarhul. Chiar daca 
noi, uitindu-ne la faptele noastre si la trindavia noastra, socotim ca virtutea 
este tare rara, totusi Durnnezeu e indelung rabdator cu pacatosii acestia 
pentru virtutea acelora. §i ca sa vezi ca indraznirea celor virtuosi este pentru 
noi pricina indelungii rabdari a lui Durnnezeu, asculta din insasi istoria 
aceasta, ce spune Durnnezeu patriarhului ! ,,Dacd voi gasi zece drepti, nu voi 
pierde cetatea". Dar pentru ce vorbesc eu de zece drepti? Durnnezeu n-a gasit 
acolo nici un om fara de pacatul aceia decit numai pe dreptul Lot si pe cele 
doua fete ale lui. Ca femeia lui datorita poate so^ului ei a scapat de pedeapsa 

25. Fac, 18,33. 


OMILII LA FACKRE 101 

ce lovise orasul,dar mai pe urma a fost pedepsita pentru trindavia ei. Acum, 
insa, in vremea noastra, pentru nespusa iubire de oameni a lui Dumnczeu, 
raspindindu-se dreapta credin^a, sint in mijlocul oraselor mul^i oameni pe 
care nu-i cunoaste nimeni, care pot ruga pe Dumnezeu, iar in munti si pesteri 
altii; ei bine, virtutea acestor putini poate acoperi rautatea celor multr; pen- 
tru ca bunatatea lui Dumnezeu e mare si de multe ori pentru putini drepti 
Dumnezeu mintuie pe cei mul^i. Si pentru ce spun eu, pentru putini drepti? 
De multe ori, cind nu gases ti in viata aceasta un drept, Dumnezeu poarta 
grija de cei vii pentru virtutea celor morti si striga, zicind: ,,Voi apdra ceta- 
tea aceasta pentru Mine si pentru David, sluga Mea" 26 Desi acestia, spune 
Dumnezeu, nu merita sa-i scap si n-au nici o pricina de mintuire, dar pentru 
ca Mi-i in firca Mea sa iubesc pe oameni, pentru ca sint gata spre mila si sa-i 
scot din necazuri, voi face asta pentru Mine si pentru sluga Mea David". 
Si eel care s-a mutat din viata aceasta mai inainte cu atitia ani, acela este 
pricina de mintuire celor pierdu^i din pricina trindaviei lor. Ai vazut iubirea 
de oameni a Stapinului? Ai vazut cum cinsteste pe cei ce stralucesc prin 
fapte de virtute? Ai vazut ca-i pune mai presus de toata mul^imea oamenilor 
si ca-i arata mai vrednici ca toti? De aceea si Pavel spunea: ,,Au pribegit in 
piei de oaie si in piei de capra, fiind lipsiti, strimtorati, indurind rele, ei de 
care lumea nu era vrednica" 21 . „Toata lumea aceasta, spune Pavel, intreaga 
lume locuita nu valoreaza cit acesti oameni, care de dragul lui Dumnezeu au 
fost strimtorati, au indurat rele, au fost goi, au pribegit si au trait in pesteri". 

VI 

Cind vezi, dar, iubite, pe vreun om imbracat pe din afara cu haine proaste, 
dar pe dinauntru imbracat cu virtute, nu-1 dispre^ui pentru infatisarea lui, 
ci uita-te la boga^ia sufletului lui si la frumuse^ea cea .dinauntru a lui si 
atunci vei vedea ca virtutea stralucestc in toate. Asa era fericitul Hie. Avea 
numai un cojoc, iar Ahaav, eel imbracat in porfira, avea nevoie de cojocul 
lui. Ai vazut saracia lui Ahaav si bogatia lui Hie? lata acum si marea deose- 
bire intre puterea unuia si a altuia! Cojocul lui Hie a incuiat cerul, a oprit 
caderea ploilox; gura profetului a fost friu cerului si vreme de trei ani si sase 
luni n-a fost ploaie, iar eel imbracat cu porfira si cu coroana pe cap umbla 
de colo-colo si cauta pe profet. Nu-i era de nici un folos atita de maPe putere ! 
Dar uita-te la iubirea de oameni a Stapinului ! Cind Dumnezeu a vazut ca 
profetul, minat de rivna si de multa caldura, a adus asupra intregului pamint 
aceasta mare pedeapsa, ii spune, ca sa nu piara si el si sa fie pedepsit la fel 
pentru rautatea acelora: „Scoald-te simergi la Sarepta Sidonului. Caacolo am 
poruncit unci femei raduve sd-ti dea de mincare". §isculindu-se, a plecat" 2H . 

2(>. IV liegi, 19, 34. 
27. Evr., 11, 37-38. 
28./// Regi, 17,9-10. 


102 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Uita-tc, iubitc, la harul Duluilui! Icri mi-am terminal cuvintul, vorbind 
dc iubirea de straini, si aslazi iata vaduva accasta iubitoarc dc straini arc 
sa-mi duca la sfirsit cuvintul. ,,§i a vend Hie, spunc Scriptura, la vaduva si 
a gdsit-o adunind lemne; si-i zice ei: ,, Da-mi pufind apd ,v« beau" 29 . Fcmcia 
i-a diit. Apoi ii zice iardsi: ,, Fa-mi o piine, ca sd maninc" 30 . ipi fcmcia ii 
descopera marca ei saracie;dar mai bine zis, ncspusa ci bogatie, ca saracia ei 
cca marc ii arata tocmai marea-i boga^ie. ipi-i zice: „Koaba ta nu are decit o 
mind de fa hid si pufin undelemn intr-un urcior, ca sa maninc en si copiii 
mei si sd murim" 31 . Jalnice cuvinte, in stare sa miste $i o inima dc piatra. 
,,Nu-i nici o nadejde de scapare, ii spunc femeia. Moartea e la usa. Atita 
numai ne-a ramas ca sa traim, cit sa-mi ajunga mie si copiilor mei. Ce-am 
putut, am facut! Ji-am dat apa". Dar, ca sa aflam si iubirea de straini a 
femeii si multa indraznire a dreptului, iata ce se intimpla. Dupa ce profetul 
a aflat totul cu de-amanuntul, ca sa ne descopcre virtutea ci, ii spune femeii 
— ca Dumnczeu Care ii spusese: „Am poruncit unci femei sd-ti dea de min- 
care", Acela lucra prin profet — : „Fd-mi mie mai intii ca sd maninc si apoi 
copiilor tdi" 32 . Auzi^i femeilor, care va scalda^i in boga^ie, care va cheltui^i 
avcrile pe mii de lucruri de nimic, care adeseori nici dupa ce va indestula^i cu 
de toate nu vre{i sa da^i doi banu^i celor nevoiasi sau unui barbat virtuos 
ajuns in nevoie pentru Dumnezeu ! Vaduva aceasta nu avea alta avere decit o 
mina dc faina; si, dupa socoteala ei, avea sa vada incetul cu incetul moartea 
copiilor ei, dar cind a auzit ca profetul ii spune: „ Fa-mi mie mai intii si apoi 
copiilor tdi", nu s-asuparat,n-asovait,ci a facut ce i s-a poruncit, invatindu-nc 
pc noi to{i sa punem pe robii lui Dumnezeu mai presus de tihna noastra, sa 
nu trecem cu nepasare pe linga niste cistiguri ca acestea, ci sa stim ca mare 
nc va fi rasplata pentru astfel de fapte. lata vaduva aceasta! In Ioc de o mina 
dc faina si de pu^in untdelemn a dobindit o arie plina vesnic de snopi. 
Dupa ce a dat de mincare profetului, nu s-a impujinat nici mina de faina, 
nici untdelemnul din urcior, in vreme cc foamctca bintuia pe tot pamintul. 
S?i lucru minunat si ncmaintilnit estc acela ca nici nu mai avea nevoie sa 
munceasca; avea necontenit de-a gata si faina si uleiul, n-avea nevoie sa plu- 
gareasca, n-avea nevoie de ajutorul boilor, nici de alta munca; vedea ca-i vin 
toate mai presus de fire. Imparatul, eel cu coroana pe cap, n-avea ce sa faca, 
pierca de foame, pe cind vaduva aceasta sarmana, lipsita de toate, a ajuns sa 
aiba necontenit de toate pentru ca a primit pe profet. De aceea si Hristos 
spunea: „ Cel ce primeste profet in nume de profet, platd de profet va primi" 33 . 

Ai vazut ieri de ce daruri a fost invrednicit patriarhul Avraam, pentru ca 
a gazduit cu multa caldura si cu inima larga pe calatori! lata ca si aceasta 
vaduva din Sidon, a dobindit dintr-o data nespusa bogape! Limba profetului, 
care a pus frine cerului, ca a fficut sa izvorasca mina de faina si urciorul de ulei. 

Ti.lll Regi, 17, 10. 
50. Ill Regi, 17, 11. 
31./// H<;tri, 17, 12. 
V2. Ill Hr'/ri. 17, 13. 
33. Main. K), 4 1. 


OMILII LA FACKRE 103 

VII 

Pc vaduva accasta sa o imitam $i noi; si barbajii si fcmcile. Aveam dc 
gind sa va indcmn sa rivni^i pc patriarh si sa-i imita^i virtutca, dar pcntru ca 
asta vi sc pare a fi ncspus do grcu — desi a lost si cl om, imbracat cu trup ca 
si noi si de acccasi fire cu noi, dar pentru ca a imbratisat virtutca si a fiicut 
cu draga inima tot cc depindea dc el, a fost invrcdnicit dc harul eel dc sus 
dc aceea sa imitam deocamdata macar pe aceasta. femcic si apoi incctul cu 
incetul sa ajungem sa imitam si pc profct. 

Sa imitam, dar, iubirea de straini a vaduvei, si nimeni sa nu spuria ca-i 
sarac. Gricit dc sarac ar fi, nu-i mai sarac ca ea, care avea dc mincarc doar 
pentru o zi; dar n-a prcgetat cind dreptul i-a cerut dc mincarc, ci i-a dat cu 
multa tragere de inima si a primit iutc rasplata. Asa face Dumnczeu. In 
locul unor faptc mici nc daruicste daruri mari. Spune-mi, te rog, a dat vaduva 
aceea atit cit a primit? Nu! Dar Stapinul nostru nu sc uita la cit dai, ci la 
sufletul cu care dai, la boga^ia lui; si datorita sufletului, cele mici ajung mari, 
iar celc mari adescori mici, cind nu dai cu inima buna. Pentru aceea si vaduva 
din Evanghelic 34 a aruncat in cutia biscricii numai doi banu^i, dar a intrccut 
pe mul^i care aruncasera mult, nu pentru ca a aruncat mai mult decit ceilalji, 
ci pentru ca a facut asta din toata inima. ,,Ccilalti, spune Hristos, au 'am neat 
din prisosul lor; ca, insa, a aruncat tot cc avea. A aruncat tot ce-i trebuia ca 
sa traiasca" 3 * . 

Sa imitam, barba^i, macar pc femei! Sa nu fim mai prejos de elc! Sa nc 
straduim sa nu cheltuim toata averea noastra numai pentru folosul nostru, 
ci sa ne ingrijim mult si de cei saraci si sa-i miluim cu veselie si cu draga inima. 
Ca si plugarul cind arunca saminfa in pamint n-o arunca cu zgircenie, ci cu 
bucurie si cu fa^a vesela, socotind ca-si si vede lanurile pline. Asa arunca in 
pamint semin^ele. Si tu, dar, iubite, nu te uita numai la eel ce primeste, nici 
la cheltuiala ce o faci, ci gindeste-te ca unul este eel pe care-1 vczi, eel care 
primeste darul tau, dar altul cstc Ccl Caruia li dai, si nu-i un orisicarc, ci 
Stapinul universului, Domnul intrcgii lumi, Facatorulcerului si alpamintului. 
Gindeste-te ca cheltuiala aceea i{i este cistig; nu numai ca nu-^i impu{ineaza 
averea, dar $i-o mai si inmuljeste, daca dai cu credinja si cu draga inima. 
Dar sa-p spun si capul bunataplor! Pe linga cis-tigul ce-1 aidepeurmaacestci 
cheltuieli, cheltuiala aceasta i^i mai aduce si Jertare de pacate ! Cu cc poatc 
fi egal un astfel de bine? 

Asadar, daca vrem sa ne stim boga^i cu adevarat si pc linga bogajic sa 
dobindim si iertarc de pacate, sa varsam averile noastrc in miinile saracilor, 
sa le trimitcm mai dinainte in ccr, unde nu este nici ho^, nici fur, nici sparga- 
tor, nici sluga viclcana, nimic care poatc vatama boga^ia noastra. Locul 

M. Luc a, 21,1 4. 
.'15./.ucfl. 21,4. 


104 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

accla nu poatc fi atins dc paguba. Numai sii nu f'acem asta dc dragul slavci 
dc$arte, ci potrivit Icgilor dale do Hristos. Sa nu umblam dupa lauda oameni- 
lor, ci dupa lauda Stapinului obstcsc al univcrsului, ca nu cumva sa nc si 
chcltuim avcrca si sa fim lipsi{i dc cistig. Dupa cum bogapa mutata in ccr 
cu iniinile saracilor nu poatc fi furatii. dc nici o viclcnie omencasca, tot asa 
singura slava desarta o poatc pierde. Ceca cc cstc aici molia $i viermclc pentru 
stricarca hainclor, accca estc slava desarta pentru boga^ia adunata cu milos- 
tcnic. 

Dc aceca, va rog, sa nu faccm numai milostenie, ci sa o facem asa cum 
trcbuic, pentru ca sa primim bunataji mari in locul eclor mici, bunatati 
ncstricacioase in locul eclor stricacioase, bunatati vesnice in locul celor 
vrcmelnice; si pe linga toate acestca sa putcm dobindi si iertarea pacatelor 
si acelc nespuse bunatati, pc care faca Dumnezeu ca noi toti sa le dobindim, 
cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care 
Tatalui slava impreuna cu Sfintul si de via^a facatorul Dull, acum si pururca 
$i in vecii vecilor, Amin. 


OMIMAXI.III 


§i au venit cei doi ingeri in Sodoma, seara" 1 . 
I 

Dupa cum o livada inflorita are fel de fel de flori, tot asa si Dumnc/eiasca 
Scriptura are in ea virtujilc drep^ilor, nu numai ca sa ne desfatam ca de flori 
citava vreme de buna lor mireasma, ci ca sa culcgem din ele necontcnit 
folos. Intr-o gradina, numai ce luam o floare in mina, floarea se si vestejestc 
si-si pierde farmecul ei, aicea nu-i asa, ci cind auzim de virtu^ile drepjilor si 
le asezam in sinurile min^ii noastre, putem sa ne desfatam, daca vrem, tot 
timpul de buna lor mireasma. 

Haide, dar, pentru ca asa este buna mireasma a sfin^ilor din Sfinta Scrip- 
tura, sa aflam astazi buna mireasma a lui Lot, ca sa cunoastem bine, ca 
impreuna locuirea lui cu patriarhul a ridicat pe dreptul acesta pe inalta 
culme a virtu^n si ca si el, mergind pe urmele unchiului sau, a aratat prin 
fapte iubire de straini. 

Dar ca sa ne fie mai lamurit cuvintul, sc cuvine sa auzim insesi cuvintcle 
Scrip turii. 

,, Si au venit, spunc Scriptura, cei doi ingeri la Sodoma, seara" 2 . 

— Pentru ce a inceput asa: ,, Si au venit cei doi ingeri la Sodoma, seara"? 

— Pentru ca dupa ce au fost gazduiji de patriarh si au plecat dc acolo, 
purtatorul de grija §i iubitorul de oameni Dumnezeu, mergind pe urmele 
bunata^ii Sale §i aratindu-Se atunci in chip de om, a ramas ca sa vorbcasca 
cu patriarhul Avraam, asa cum ap auzit ieri — ca a vrut Dumnezeu sa ne aratc 
tuturora ?i covirsitoarca Lui indelunga rabdare si iubirea patriarhului - iar 
ingerii au plecat la Sodoma. Dumnezeiasca Scriptura isi continua acum sirul 
povestirii si ne spunc: ,,Iar cei doi ingeri an venit in Sodoma, seara", ca sa 
plineasca ce li s-aporuncit. Uita-te cit de precisa este Dumnezeiasca Scriptura, 
ca ne-a insemnat si timpul cind au sosit. ,, Seara" ne spune ea. 

—Dar pentru ce ne-a aratat timpul si pentru ce au sosit seara? 

— Ca sa ne arate marea iubire dc straini a lui Lot. Dupa cum patriarhul 
statea la amiaza, si pindea pe calatori, cautind sa-i vineze, si alcrga intru 
intimpinarea lor si primca pe drumeti cu bucurie, tot asa si dreptul acesta, pcn- 

1. /••«<■., I 'J, l. 

2.1-ac, 19, I. 


106 SFlNTUL 10AN OURA DE AUR 

tru ca stia pacatoscnia locuitorilorSodomci, mi intra in casanici spreseari.ci 
astcpta, ca poatc ii vacidca vreocomoara.casi poati astfclculcgc rodul iubi- 
rii dc striini. Trcbuic cu adcvirat si ncminunam tare mult dc virtutcaaccstui 
drcpt, ca nu numai ca n-a ajuns un pacatos, desi a trait in mijlocul atitor 
cilcatori dc lege, ci dimpotriva a ajuns inci si mai virtuos. In vreme ce to{i 
sc privileau in pripastie,ca sispun asa, el singur, intr-atita mul{ime, mergea 
pe calca dreapti. Undc sint cei ce spun ca nu-i cu putin{i sa fii virtuos triind 
in mijlocul orasului, ci trebuic sa pleci din lume, sa traiesti in mun^i? Undc 
sint cei care spun ca nu-i cu putin^a sa fii virtuos, cind esti tati de familie, 
cind ai sojie, cind trcbuie sa ai grija de copii si dc slugi? Sa se uite la dreptul 
accsta! Avea so^ie, copii si slugi, traia in oras, intre ati^ia rii si calcatori de 
lege; si stilucea ca o scinteie in mijlocul oceanului, si nu numai ca nu s-a 
stins, ci a luminat si mai puternic. Nu spun asta ca sa opresc plecarea din 
orasc, ca si impiedic locuirea in munti si pustie, o spun pentru ca vreau sa 
arit ca orasul nu-i o piedici pentru eel ce vrea si fie virtuos, pentru eel ce 
vrca si priveghcze si si fie treaz la minte, dupa cum pustia nu-i poate fi de 
folos eclui nepisitor si lenes — ci nu locul te face virtuos, ci voin^a si pur- 
tarile — tot asa nici oraisul nu-1 poate vatama pe eel veghetor si treaz la minte. 
Dc asta as vrea ca asa cum a tost fericitul accsta in mijlocul sodomitilor sa 
fie si cei virtuosi in mijlocul oraselor, mai ales ca si-i indrepte pe mul^i pe 
calca virtu^ii, fiind ca un aluat intre ceilalji. „Chipul lumii acesteea trece" 3 
^i scurta e viata aceasta. Daca nu ne apucam acum, cit mai sin tern inca in 
areni, de ostenclile virtu^ii, daci nu fugim acum de mrejele picatului, mai 
tirziu degeaba ne invinuim, cind pociinta nu mai cste de folos. Citi vreme 
mai sintem in via^a de aici, cste cu putin^i si avem cistig de pe urma pocain- 
\ei, si ne curiam picatele de mai inainte si si ne invrednicim de iubirea de 
oameni a Stipinului;dar daci lisim si treaci timpul acesta si sintem smulsi 
dintr-o dati de aici, nici un folos nu vom avea de ne vom cii atunci. §i ca 
sa vczi ci asa este, asculti pe profetul care spune: ,Jn iad cine seva mdrturisi 
'fit'?"* ; si iarisi: „Fratele nu izbaveste, izbdvi-va, oare, omul?"* . „Nu este 
nimeni acolo, spune profetul, nici frate, nici tati, nici mama, care si scoati 
din munci pc eel pe care trindivia lui 1-a aruncat acolo. Dar pentru ce vor- 
bese eu de frate, de tati sau de mama? Nici chiar drep^ii, care au multi 
indriznire inaintea lui Dumnezeu, nu ne vor putea ajuta cu ceva atunci, daci 
nc trindivim acum. ,, Chiar dacd vor veni Noc, lov si Daniil, nu vor mintui pe 
fiii si ficele lor" 6 . Uita-te cit de grozavi e amenin^area si de ce drepji vor- 
beste profetul! Acestia, pe vremea lor, au mai mintuit pe ai^ii. Noe a mintuit 
pc femcia si pc fiii lui, cind potopul acela infricositor a venit peste lume, 
lov la fcl a fost si el pricina mintuirii altora, iar Daniil a smuls pe mul^i de la 
moartc, cind barbarul acela, dorind lucruri mai presus de firea omeneasci, a 
inccrcat sa ucida pc caldci, pc magi si pe gazarineni. 

3. / Cur.. 7.31. 
4.Ps., (i,5. 
5./ J .v., 48, 7. 
(i. /<.■:.. I 'I, •>(). 


OMILH LA FACERK 107 

II 

Si ca si nu socotim cumva ca in vcacul ce va sa fie vor mai fi uncle ca 
accstca, ca cci virtuosi adici si cci care au indriznirc inaintca Iui Dumnczcu 
vor putca scipa dc pedepsele tic acolo pc cei dragi lor care au dus aici pc pa- 
mint o viaji pacitoasi, Scriptura ne-a dat ca pilda pe drepjii accstia, ca sa 
bage frica in noi si ca si ne inve^c si avem nadejdea mintuirii noastrc in 
faptclc noastrc bunc pc lingi liarul cci de sus; ca si nc invefc si nu ne laudim 
cu virtu^ile strimosilor sau ale altcuiva, daci sintem plini de picatc, ci un 
singur lucru sa urmirim: si fim noi virtuosi. Daci avem strimosi virtuosi, 
sa le imitam virtutca; daci dimpotrivi avem strimosi pacitosi, si nu soco- 
tim ci riutatea lor ne vatimi cu ccva, ci si ne pregatim de ostenelilc celc 
pentru virtute. Si fim incredin{a{i ca nu ne poatc vatama deloc riutatea lor. 
Fiecare este incununat sau osindit dupa cele ce-a facut; asa precum spune 
fericitul Pavel: „Ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, fie bine, fie 
rau " 7 ; si iarasi: ,, Care va da fiecaruia dupa faptele lui" 6 . 

Cunoscind toate acestea, si scuturam de pe noi toati trindivia si sa nc 
striduim si facem fapte dc virtute. Cit sintem inca in areni, inaintc de a sc 
termina spectacolul, si ne ingrijim de mintuirea noastri, pentru ca, savirsind 
in vremea aceasta faptc crestinesti, si primim in veacul eel firi de sfir^it 
rasplati pentru cle. Ci si dreptul Lot a trait printre atijia pacitosi, nu era 
unul ca si-i imite virtutea lui, ci toji care il vedeau isi bateau joe de el si 
rideau de el, cu toate acestea, Lot nu numai ca n-a ajuns mai trindav, ci a 
strilucit atita, ci a fost invrednicit sa primeasci in casa sa ingeri, si in timp 
ce to^i au pierit, numai el singur impreuni cu fetele lui au scapat de pedcapsa 
veniti peste Sodoma. 

Dar sa ne intoarccm la §irul cuvintului: 

„Au venit cei doi ingeri in Sodoma, seara". 

Timpul ne arata mai cu seama covirsitoarea virtute a acestui drcpt. 
Venise seara si el astepta si nu pleca. §tia cit cistig i senastedeaici,de aceea, 
dorind si se imbogi^easca, era foarte stiruitor si nu pleca, desi ziua scapi- 
tase. Asa este un suflet fierbinte, un suflet, treaz! Nimic nu-1 poate impiedica 
sa-si arate virtutea; dimpotrivi cei ce-1 impiedica, aceia il a v i v a mai mult si-i 
aprind mai mare flacira dorin^ei. 

„Si vdzindu-i, spune Scriptura, Lot s-a sculat intra intimpinarea lor" 9 . 

Sa audi aceste cuvinte cei neomenosi, cei care adeseori izgonesc pe cei 
ce vin la usile lor, pe cci cc sc roagi si stiruie mult si fie gizdui{i! Uiti-tc 
la dreptul acesta! N-a asteptat si bata la usa lui, ci, intocmai ca si patriarhul, 
fari si stie cine sint cei care vencau, ci socotindu-i niste calitori, aproapc 
ca a siltat dc bucuric cind i-a vizut si s-a veselit ci pune mina pc vinat. Si 
dorin^a nu i-a fost insclata. 

7. II Cor.. ;, 10. 
H. Rom., 2, (i. 
«). Far., 1'.), I. 


108 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

,, §i vdzindu-i Lot, s-a sculat intru intimpinarea lor si s-a inchinat cu fata 
lapdmint" 10 . 

A multumit lui Dumnezeu ca la invrednicit sa primeasca pe drume^i. 
Uita-te la virtutea sufletului lui! Se gindea ca Dumnezeu i-a facut un mare 
bine, ca i-a trimis pe acei barba^i si ca a putut, prin gazduirea lor, sa-si 
implineasca dorul. Nu-mi spune ca drume^ii erau ingeri, ci gindeste-te ca 
dreptul Lot nu stia deloc aceasta,i-a primit ca pe niste drumeti necunoscu^i. 
Asa ii socotea! 

„§i a zis: ,,Iatd, Domnilor, abate fi-vd la casa slugii voastre si ra mine ft 
si spdlati-vd picioarele voastre ;iar dimineata sculindu-vd veti pleca in drumul 
vostru "' ' . 

Indestulatoare sint cuvintele acestea, ca sa ne descopere virtutea aflata in 
sufletul dreptului acestuia! Cine nusevaminunade covirsitoarealuismerenie, 
dc caldura cu care-si arata dragostea de straini! ,,Iatd, Domnilor, spune el, 
abateti-vd la casa slugii voastre.'". Ii numeste pe ei domni, iar el se numeste 
sluga lor. Sa ascultam, iubi^ilor, cu luare aminte cuvintele acestea si sa inva- 
tam si noi sa facem la fel. Omul eel plin de slava, omul eel vestit, omul care 
ajunsesc atit de bogat, stapinul, numeste domni pe nistc drumeti, pe niste 
straini, pe niste necunoscu^i, pe niste oameni de rind dupa infa^isare, pe 
niste calatori, pe niste oameni cu care n-avea nici o legatura si le zice: 
„ Abate ti-va la casa slugii voastre si rdmineti. S-a lasat seara. Asculta^i-ma 
si odihni^i-va de oboseala zilei,raminind in casa slugii voastre. Nu va fagadu- 
iesc mare lucru. Spdlati-vd picioarele voastre cele ostenite de calatorie, iar 
dimineafa sculindu-vd veti pleca in drumul vostru. Face^i-mi acest har si 
nu respinge^i rugamintea mea!". 

,, §i ei i-au zis, spune Scriptura: „Nu, ci vom rdmine in piatd" 1 2 . 

Cind a vazut ca il refuza dupa atita rugaminte, Lot nu s-a descurajat,' n-a 
renun^at la gindul lui, nici n-a facut as a cum facem noi adeseori. Noi, cind 
rugam pe cineva sa ne intre in casa si de-1 vedem ca ne refuza cit de cit, 
indata incetam a-1 mai ruga. Asta vine dc acolo ca nu-1 rugam cu caldura si 
cu dor, ci numai ca sa avem o scuza indestulatoare si sa putem spune ca 
ne-am facut datoria. 

Ill 

Ce spui? 'fi-ai facut datoria? Ai pierdut vinatul, ai nesocotit comoara si 
crezi ca ^i-ai facut datoria? Atunci {i-ai fi facut datoria, cind n-ai fi aruncat 
din miini comoara, cind n-ai fi trecut pe linga vinat, cind nu te-ai fi prefacut 
cu cuvintul ca esti iubitor de straini! Dreptul Lot n-a facut asa! 

— Dar ce? 

Cind Lot a vazut ca drume^ii refuza sa intre in casa si ca vor sa ramina 
in pia^a — ca ingerii au facut asta vrind sa descopere si mai mult virtutea 

10. Fac, 19, 1. ■ 

ll.Fac, 19, 1-2. 
12. Fac, 19,2. 


OMILII LA FACERE 109 

dreptului si sa ne arate tuturora cit de mare era iubirea lui de straini — nu-i 
mai roaga, ci-i sileste. De asta si Hristos spunea: ,,C'ei ce folosesc forta 
rdpesc impdrdtia cerurilor" 13 . Cind e vorba de un cistig duhovnicesc, e bine 
venita for^a, e de laudat sila. 

,, Si ii silea pc ci" 1 4 . 

Dupa parerea mea i-ar fi bagat in casa chiar fara voia lor. 

Drume^ii, cind au vazut ca Lot are sa faca asta si n-are sa se dea batut 
pina nu-si implineste gindul, 

,,S-au abdtut, spune Scriptura, la dinsul si an intrat in casa lui. Si le-a 
dat de bdut si le-a copt azime si au mine at inainte de a se cidca" ls . 

Ai vazut si aici ca iubirea de straini nu sta in mese bogate, ci in suflet 
bogat? 

Dupa ce i-a facut sa intre in casa lui, s-a apucat indata sa-i omeneasca. 
Si Lot s-a pregatit sa le puna ceva inainte, le-a dat de mincare si i-a cinstit; 
s-a ingrijit de cei ce intrasera in casa lui, de oamenii aceia, pe care-i socotea 
niste drumeti. 

,,Iar barbatii cetdfii, sodomitii, au inconjurat casa de la tinar pina la ba- 
trin, tot poporul impreuna, si-l strigau pe Lot si-i ziceau: ,, Unde sint barbatii 
care au intrat la tine noaptea? Scoate-i la noi ca sd ne impreunam cu ei!" lb . 

Sa nu trecem cu usurin^a, iubijilor, peste aceste cuvinte, nici sa vedem 
in ele numai nebunia lipsita de orice iertare a sodomi^ilor, ci sa ne gindim si 
la aceea ca dreptul Lot locuia in mijlocul unorastfel de fiare atitde salbatice, 
si totusi a stralucit si s-a aratat atit de viguros ca a putut indura nelegiuirea 
lor, ca n-a fugit din cetate, ca a mai putut sta de vorba cu ei. Cum? Am sa 
va spun eu ! Stapinul universului, cunoscind mai dinainte rautatea cea nespus 
de mare a sodomi|ilor, a rinduit ca dreptul acesta sa. locuiasca in Sodoma, 
pentru ca, intocmai ca un doctor bun, sa poata vindeca bolile lor. Vazind, 
insa, ca nu se vindeca si nu vor sa primeasca vreo ingrijire, nu i-a lasat asa. 
La fel face si doctorul; cind vede ca boala e mai puternica decit stiin^a lui, 
nu inceteaza sa faca tot ce trebuie facut, pentru ca, daca poate cu timpul 
sa vindece pe bolnav, sa arate cit de mare e stiin^a lui, iar daca nu-1 poate 
vindeca, sa aiba cugetul impatat ca n-a lasat nimic din tot ce trebuia facut. 
Dreptul Lot traia in mijlocul lor si a ramas drept,vadindu-si marea lui filozo- 
fie, locuitorii Sodomei, insa, lipsi^i de orice iertare, nu numai pentru ca nu 
s-au lasat de rauta^i, ci si pentru ca s-au facut si mai rai. Ca iata: ,,Au inconju- 
rat casa de la tinar pina la bdtrin, tot poporul impreuna". Foarte mare este 
in^elegerea dintre rai, mare este iuresul rauta^ii, nespusa e covirsirea ne- 
legiuirii, de neiertat fapta! u De la tinar pind la bdtrin". Nu numai tineretul, 
spune Scriptura, indragea aceste fapte nelegiuite, ci si batrinii, tot poporul 

VS.Matei, 11, 12. 

14. Fac, 19, 3. 

15. Fac, 19,3. 

16. Fac, 19,4-5. 


1 10 SPlNTUL IOAN OURA DE AUR 

imprcuna. Nici nu roscau de accasta i'apta indrazneala $i ncrusinata, nici nu 
sc gindeau la ochiul ccl ncadormit, nici nu sc rusinau dc drcpt, nici nu cru{au 
pc asa-socotitii straini, care gazduiscra la drcptul Lot, ci, Iipsi^i dc rusine, cu 
fa^a dcscopcrita, ca si spun asa, s-au apropiat si au rostit acclc cuvintc nerusi- 
natc. $i strigind pc drcpt, i-au zis: „Unde siiit bdrbafii care au intrat la tine? 
Scoate-i, ca sd ne impreundm cu ci!". Dupa socotinfa mea din pricina accstci 
inccrcari a sodomi^ilor, din pricina riuta^ii lor nelcgiuite, a stat drcptul 
Lot pina scara la poarta Sodomei 1 7 , ca sa nu lase sa cada vreun calator in 
laturilc acclora. $i drcptul Lot, pe linga iubirea de straini era si nespus dc 
intclept, ca i$i da toata silinfa sa primeasca in casa lui pe to£i calatorii, sa 
nu-i scape nici unul, chiar daca deocamdata socotea ca a primit in casa lui 
oameni, nu ingeri. Nelegiui^ii aceia, insa, pe linga aceea ca nu erau mina^i dc 
acclcasi sim^aminte ca dreptul Lot, se straduiau sa faca numai fapte care 
puneau in umbra orisice pacat. Pentru aceasta pricina au vrut calatorii sa 
ramina in pia{a; voiau sa-i dea dreptului Lot prilejul de a-si arata iubirea de 
straini, si sa-i arate prin fapte ca merita sa fie pedepsi^i niste oameni atit 
dc nelcgiui{i. 

IV 

Dar sa vedem marea virtute a dreptului. 

„ h'find la ei, spune Scriptura, inainieu usii, a tras usa dupa el si le-a zis" x% . 

Vezi cum se teme si tremura dreptul Lot pentru via^a strainilor? N-a tras 
numai usa dupa el, ci, cunoscindu-le nebunia si indrazneala si banuindu-le 
obraznicia, le-a zis: 

„ Nicidecum, fratilor" 1 9 . 

Ce indelunga rabdare a dreptului! Ce covirsitoare smerenie! Cu adevarat 
aceasta inseamna a fi virtuosi Savorbesti cu blinde^e unor astfel de oameni. 
Cel care vrea sa vindece un bolnav si sa cumin^easca pe un om furios nu 
trebuie sa faca asta cu minie si cu asprime. Uita-te la Lot! Numeste fra^i pe 
cei ce voiau sa faca niste blestemajii ca acelea! Vrea sa-i induplece, sa le 
piste constiinfa, sa-i faca sa sc lase de blestemata lor incercare. 

..Nicidecum, fratilor, sd mi facefi rdutatea aceasta" 20 . 

„Sa nu va gindiji la asa ceva, le spune el. Sa nu va treaca prin minte 
aceasta fapta r'ea, sa nu necinsti^i firea insasi si nici sa nu nascociji impreu- 
nari nelegiuite. Dar daca vre^i sa va potoli^i furia nebuniei voastre, am sa fac 
asa ca nelegiuirea voastra sa fie mai mica". 

„Am doud fete, care n-au cunoscut bdrbat" 2i . 

,, Fetele mele, le spune Lot, n-au fost casatorite ;sint curate, sint in floarea 
virstci si frumoasc la chip. Pe ele vi le dau tuturora, folosi^i-va de ele cum 

IT. Vu,.. 19. 1. 
18. /•'«<., 19, (i 7. 

19. Far.. 19, 7. 

20. /•«<., 19, 7. 

21. /■>»■., 19, K. 


OMILII LAFACERE .111 

va place. Luu(i-lc, potoliji-va cu clc desfrinarca, l'accti-va cu clc nelcgiuita 
voastra pofta". 

,,Numai barbafilnr accstora sa nu le facefi nici o nedre()tate, ftcntru ca 
au intrat sub acoperamintul casci mclc" 22 . 

„Pcntru ca i-am silit, lc spunc cl, §i i-am aclus sub acopcri^ul casci mclc, 
de aceea sa nu mi se puna pe seama mca nclegiuirea savirsitii asupra lor $i sa 
fiu pricina necinstirii lor, va dau in locul lor pc ecle doua fete ale mclc, ca sa-i 
scap pe ei din miinile voastrc". 

Cit e de mare virtutea dreptului ! Virtutea aceasta a fost mai marc decit 
virtutea iubirii de straini. Cine ar putea vorbi dupa vrcdnicic de dragostca 
dreptului accstuia, care nu si-a cravat nici fetelc sale, numai ca si poata. 
cinsti pe straini §i ca sa-i scape din miinile nelegiuite ale sodomi^ilor? $i-a 
dat chiar fetele lui ca sa scape de ocara accca nelegiuita pe ni$te straini, pc 
niste drumefi — iarasi ii numesc asa! — pe niste necunoscufi! Noi, insa, de 
multe ori, cind vedem pe fra^ii nostri cazu^i 'chiar in prapastia necredin^ci, 
§i, ca sa spun a$a, ajunsj aproape in gitlejul diavolului, nici cuvint nu vrem 
macar sa scoatem, nici sa-i sfatuim ca sa-i indemnam, cu cuvintele noastre, 
spre a-i smulge din pacat §i a-i duce la virtute. Ce cuvint de aparare mai putem 
avea, cind dreptul acesta nu sj-a cru^at nici fetele sale pentru purtarea de 
grija a strainilor, iar noi ne purtam a§a de lipsiji de mila cu frapi no^tri §i 
adeseori ne mai ies din gura sj acele cuvinte de gheaja sj nesocotite: ,,Cc 
legatura am eu cu el? Nu-mi pasa! N-am nimic cu el!*'. Ce spui, omule? N-ai 
nici o legatura cu el? l\i este frate, e§ti de aceeasj fire cu el, avep acelasi 
Stapin, iar de multe ori va imparta§i{i la aceea?i masa, vreau sa spun, la 
masa duhovniceasca si infricosatoare, si spui: „N-am nici o legatura cu el" 
§i treci pe linga. el fara de mila §i nu intinzi mina celui cazut? Iudeilor legea 
le poruncea sa nu treaca nici pe linga vita unui du?man cazuta jos 23 , 
iar tu vezi adeseori pe fratele tau rank de diavol §i cazut jos, nu la pamint, 
ci in prapastia pacatului, si nu cau$i sa-1 sco{i cu sfatul, nici nu-1 indemni 
sj nici nu te straduiesti sa mai iei si pe al{ii in ajutor, daca e cu putin^a, 
ca sa po{i slobozi madularul tau din gitlejul fiarei si sa-1 reintorci la no- 
blejea lui, pentru ca §i tu, daca vei gadea vreodata — Doamne fere$te! — in 
lafrarile acelui viclean demon, sa po^i avea pe cineva care sa te poata ajuta ?i 
scoate din miinile diavolului? A§a spune §i Pavel, vrind sa-i indemne pe gala- 
teni spre purtarea de grija a madularelor lor, adica a semenilor lor: ,,Luind 
seama de tine itisufi, ca sa nu cazi si tu in ispitd" 2 * . Aproape ca le spune: 
,,Daca treci fara mila sj lipsit de omenie pe linga fratele tau, va trece poatc 
pe linga tine tot a§a si altul, cind vei cadea in vreun necaz. Deci, daca nu vrei 
sa fii trecut cu vederea in vreme de necaz, nu trece nici tu, ci arata multa 
dragostc si socoate ncspus de mare comoara sa po{i mintui pc fratele tau". 


22. Fat., 19,8. 

23. lc?., 23,5. 

24. Gal., 6, 1. 


112 SKtNTUL IOAN QURA DE AUR 

Nu cstc virtutc mai marc ca axta. Daca tc gindcsti numai ca accsta, pe carc-l 
trcci cu vedcrea si-1 ncsocotcsti, a fost invrcdnicit dc atita cinstc dc Stapinul 
tau.ca pcntru cl n-a rcfuzat sa-^i verse singclc Lui — precum spunc si Pavel: ,, $i 
va (>icri j>rin ennstiinfa tafrutcle tdu eel slab, pcntru care Hristos a mnrit" 2s ,- 
cum nu te ingropi dc viu in pamint? Deci daca Hristos pcntru el si-a varsat 
si singcle, ce lucru mare faci dc-i arap dragoste, daca,sfatuindu-I cu cuvintul, 
ridici pe eel cazut, daca sco^i din adincul pacatului pc eel care e inecat poate 
cu suflctul si ajuns sub valuri, daca-1 faci sa vada lumina virtual, ca sa nu 
mai mearga prin intunecimea rauta^ii? 

V 

Sa. imitam, dar, va rog, pe dreptul acesta si sa nu ne dam in laturi nici 
chiar daca ar trebui sa cadem in primejdie pentru mintuireasemenului nostru. 
Primejdia accasta ne este tembi de mintuire si pricinuitoare de multa indraz- 
nire. Gindeste-mi-te la dreptul acesta ca a {inut piept unui intreg popor unit 
sa faca ra»! Ginde$te-mi-te ca,pelingablinde^e, a aratat si nespusa barbaric, 
chiar daca nici asa n-a putut potoli furia lor nestapinita. Caci ce-i spun sodo- 
mitii ca raspuns cuvintelor lui, dupa ce s-a aratat covirsitor de blind si dupa 
cc prin cuvintele sale aproape ca le-a dat lor pe fetele lui cu miinile sale? 

„Du-te incolo!" 26 , ii spun. 

Ce be^ie cumplita! Ce mare nebunk ! A$a e pofta asta rea si neinfrinata ! 
Cind pune stapinire pe cuget, nu-1 mai lasa sa vada ce trebuie, ci lucreaza pe 
toatc ca si cum ar fi in intuneric, intr-o lupta pe vreme de noapte. 

„Du-te incolo! Ai venit sa locuiesti aici sail sa ne judeci? Acum, dar, te 
vom chinui mai rdu pe tine decit pe aceia" 21 . 

Ai vazut cit de blind le-a vorbit dreptul, iar ei cit de aspru se poarta? Ca 
si cum ar fi fost inebuni{i de diavol, ca §i cum ar fi fost condusi de el, asa 
se scoala impotriva dreptului si-i spun: „Ai venit sd locuiesti aici sau sd ne 
judeci? Te-am primit aici ca pe un strain! Te-ai facut, oare, judecatorul 
nostru?". Ar fi trebuit sa se rusineze de sfatul dreptului Lot, dar ei, ca niste 
ncbuni, incearca sa-1 taie pe doctor si-i graiesc asa: ,,Te vom chinui pe tine 
mai rdu decit pe aceia!". ,,Daca nu vrei sa te linistesti, ii spun sodomi^ii, vei 
vedea ca n-ai nimic de cistigat luindu-le apararea! Ii vei scapa pe aceia de 
primejdie, dar vei cadea tu in ea!". 

„§i-l sileau pe Lot foarte" 28 . 

Uita-te la curajul dreptului acestuia, ca incearca sa se impotriveasca unei 
atit de mari mul^imi. 

„$i s-au apropiat, spune Scriptura, sd strice usa" 29 . 

25. J Cor., 8, 11. 

26. Fac, 19,9. 

27. Fac, 19,9. 

28. Fac, 19,9. 

29. Fac, 19,9. 


OMILII LA FACERE 113 

Lot, cind sa iasa, a prcvazut ncbunia lor si a tras usa dupa el. Ncbunii si 
nelegiui^ii aceia, insa, n-au dat ascultarc sfatului lui Lot, ci-1 sileau sa 1c dca 
pe straini si incercau sa spares u$ a. 

Deci dupa ce, cele pctrccutc au aratat virtutea dreptului si grija lui 
pentru asa-socoti$ii straini si dupa ce s-a vazut ca toata multimea aceea era 
in^eleasa sa faca rau, atunci s-au descoperit si drume^ii pe ei insisi. Vazusera 
ca dreptul a facut tot ce statuse in puterea Iui,de aceea isi arata puterea lor, 
ca sa apere pe drept, care era tiranizat de furia acelora. 

„lar barbatii aceia, spune Scriptura, intinzind miinile au tras pe Lot spre 
ei in casa si au inchis usa casei. Iar pe barbatii care erau la usa casei i-au lovit 
cu orbire de la eel mai mic pind la eel mai mare si se osteneau cdutind usa" 30 . 

Vezi ca si dreptul acesta este rasplatit indata pentru iubirea sa de straini, 
iar nelegiui^ii aceia isi primesc cuvenita pedeapsa? Ca spune Scriptura: ,,Au 
tras pe Lot in casa si au inchis usa; iar pe barbati i-a lovit cu orbirea de la 
mic pind la mare si se osteneau cdutind usa". Pentru ca li se orbise ochiul 
min^ii, de aceea li s-a orbit si vederea, ca sa afle ca nu-s de nici un folos ochii 
trupesti, daca sint oarbe privirile min^ti. Au orbit cu tojii, spune Scriptura, 
pentru ca to^i erau in$ele§i sa faca pacatul; nici tinerii, nici batrinii nu s-au 
dat in laturi de aceasta rea incercare. N-au orbit numai, ci au pierdut §i pu- 
terea trupului lor. Li s-a slabit puterea trupului, pentru ca li se slabise cea 
mai insemnata parte, sufletul. Cei care mai inainte incercau sa sparga usa §i-l 
ameninfau pe dreptul Lot, deodata au ramas incremeni^i, u§a era inaintea 
lor, dar n-o vedeau. Cind Lot a vazut cine erau drumejii sj ca mare era 
puterea lor, a rasuflat u§urat. 

„ §i au zis, spune Scriptura, cdtre el bdrbapii: „Ai pe cineva aici in oras, 
ginere sau fii sau fete sau pe altcineva ?" 3 ' . 

lata cum rasplatesc ingerii pe drept pentru iubirea lui de straini si cum 
vor sa-i scape pe to^i cei din casa lui! „Daca ai pe cineva in ora§, daca {ii la 
cineva, daca $tii pe cineva care nu-i partas, nelegiuirii acestora, 

Scoate-i din locul acesta 31 
si din pamintul acesta! Scoate toate rudele tale, 

cd noi vom pierde locul acesta!" 33 . 

Apoi ii arata si pricina, spunindu-i dreptului toate cu de-amanuntul: 

,,Cd s-a ridicat strigdtul lor inaintea Domnului si ne-a trimis Domnul 
sd-i pierdem" 3 * . 

Lucrul acesta il spusese si Dumnezeu patriarhului Avraam: „Strigdtul 
Sodomei si Gomorei s-a inmulfit spre Mine" 3s . Acum ingerii spun: ,,S-a 
indlfat strigdtul lor inaintea Domnului". 

SO.Fac, 19, 10-11. 
Sl.Fac, 19, 12. 
32.Fac, 19, 12. 

33. Fac, 19, 13. 

34. Fac, 19, 13. 

35. Fac, 18,20. 


114 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

VI 

,,Nelegiuirea lor estc marc, spun ingcrii, dc accca, pcntru ca boala lor 
nu se mai poatc vindeca, pcntru ca rana lor cstc dc ncvindecat, Domnul 
nc-a trimis sa picrdcm cetatca". Lucrul accsta a vrut sa-1 spuna si fcricitul 
David prin cuvintclc: ,,Ccl cc face pc ingcrii Sai dulutri si pc s/ugi/e Sale 
para dc foe" 36 . 

„ Pcntru ca am venit, spun ingcrii, sa picrdcm tot tinutul accsta - ca 
din pricina rautatii locuitorilor va fi pedepsit si pamintul icsi tu dc aici!". 

Auzind accstca drcptul Lot si aflind pricina pcntru care veniscra accia, 
barbati la infatisare, dar dc fapt ingcri si slujitori ai Dumnezeului univcrsului, 

,,a icy it si a grail cat re ginerii sai, care luaserd pe fctelc lui" 3 7 . 

— Dar pcntru cc spune Scriptura acum: ,, ginerii sai, care luaserd pc fetcle 
lui", cind mai sus Lot spusese nclegiuitilor acelora: ,,Iatd am do it (i fete, care 
n-ait eitnoscut bdrbat?" 3 * . 

— Sa nu crezi ca cstc o contraziccrc intrc cclc spusc acum si cclc spusc 
mai inaintc dc drcptul Lot! Era obicci la cci vcclii ca logodna sa sc faca cu 
mult timp inaintc dc casatorie si dc multc ori logodnicii locuiau la un loc cu 
logodnicele, imprcuna cu parintii. Lucrul accsta sc face si acum in multc 
parti. Asadar pcntru ca fctelc lui Lot crau logoditc, dc accca Scriptura ii 
numeste pe logodnici gincri si spune: ,,care luaserd pc fetcle lui"; Ic luasera 
cu cuvintul dat si cu consimtamintul parintilor. 

„ Si a zis: ..Sculatisi icyiti din locul accsta, ca Domnul va picrde cetatca!". 
Ginerilor lui li s-a pdrut ed g/umeste" 3 9 . 

lata ca si ei crau din acclasi aluat rati! Dumnczcu,\rind sa-1 scape repede 
pc drcptul Lot de inrudirea cu ci, nici n-a ingaduit sa se amestecc aceia cu 
fctelc dreptului, ci i-a luat din lumc mai inaintc si pc ei imprcuna cu cci rai. 
Si astfel, iesind drcptul din cetatc cu fctelc lui, a scapat de inrudirea cu ci. 

Dcci cind au auzit ginerii din gura dreptului Lot de grozava amenintare, 
1-au luat in ris si au socotit basm spusclc lui. Drcptul fiicuse cc era dator sa 
faca, a vrut sa-i scape de pedcapsa; isi logodisc doar fctelc cu ci. Ginerii lui, 
insa, nici n-au vrut sa auda, ci continuau sa rid a dc el, dar au cunoscut pe 
piclca lor, ca nu sprc folosul lor au ris de dreptul Lot. 

„Iar cind s-a fa cut dimineatd, spune •Scri])tura, grdbcau ingcrii pc Lot, 
zicindu-i: „Seoa/d-lc, ia pe femcia ta si pe cclc doud fete pe care le ai si icsi 
ca sd nu pieri si tu imprcuna cu fdrddclegilc ora.yului". Si ci s-au turburat" 40 . 

„Nu zabovi, ii spun ingcrii, arc sa vina acum peste ei prapadul. Scapa-tc 
pe tine, pe femcia ta si pe ecle doua fete ale talc. Cei care n-au vrut sa ascultc 

:i().ft., id:;. :>. 

37. Fac, 19, 14. 

38. Far., 19,8. 

39. Fac, 19, 14-15. 

40. Fac, 19, 15-16. 


OMILn LA FACERE 115 

cle s fa till tau, nu ckipa mult timp viir picri ca toti ccilalti. Dcci nu zabovi, ca 
sa nu picri si tu cu nelegiuitii accstia". La auzul acestor cuvintc ,,s-au turbu- 
rat" Lot, femeia lui si fetelc lui. ,,S-au turburat". adieu i-a cuprins frica, s-au 
spfiimintat tare, i-a ingrozit amenintarea. De aceca, purtind grija dc drept, 

„ ingerii l-au apucat dc mind" 4X , spunc Scriptura. 

Scriptura nu mai vorbestc acum dc drumcti ca dc niste barbati, ci, pen- 
tm ca avcau sa aduca pedcapsa asupra cctatii, ii numestc ingcri. 

„L-au a/matt dc mind pc el, pc femeia lui si pe ecle cloud fete ale lui, 
pentm ca s-a indurat Domnul dc din.su/" 42 . 

Luindu-i de mina, lc-a dat curaj si lc-a intarit rivna,ca frica sa nu lc macine 
puterca. Pentru aceea a adaugat: ,,Pentru cd s-a indurat Domnul dc dinsul". 
Pentru ca Domnul a socotit ca Lot merita. sa scape, de aceea ingerii i-au apu- 
cat dc mina pe toti, vrind sa le dca curaj. 

,, Si scotindu-i afard, au zis: ,,Mintuicste-ti suflctul tdu; sd nu tc uiti 
inapoi, nici sd stai in vrcun loc dc primprejur, in muntc mintuicste-te, ca sd 
nu fii prins impreund cu ci" 43 . 

,,Tc-am scapat dc nclegiuitii aceia! Xu te mai uita inapoi, nici nu cauta 
sii vezi ce li se intimpla! Grabeste-te, departcaza-te, ca sa poti scapa de pe- 
dcapsa venita ]>cstc ei ! ". 

Apoi, pentru ca drcptul se temea ca n-arc sa poata ajunge in locul hota- 
rit de ingeri, sa ajunga in muntc, le spune: 

,,/iogu-md, Doamnc, pentru cd a aflat sluga ta mild inaintca ta, si ai ma- 
rt t drcptatca ta pe care o faci cu mine, ca sd trdia.se a suflctul meu, cu nu voi 
putca sd ma mintui in muntc, dar ca sd nu ma prindd ecle rele si sd mor, 
iatd cetatea accasta cstc aproapc; sd scap acolo; cstc mica. Acolo md voi 


me 


.44 


mintui si va trdi suflctul pentru t 

„Ati hotarit sa ma scapaji, lc spunc Lot, dar nu mai am putcre sa ajung 
pina in virful muntelui,de aceea mariti-va mila fata dc mine si usurati-mi 
ostcneala. Si ca sa nu fiu prins de pedeapsa care se apropie, si sa fiu osindit 
cu ei, lasati-ma sa intru in cetatea accasta. Chiar dacii e mica si neinsemnata, 
dar pot sa-mi scap viata in ea". 

„Si i-au zis lui: ,,Iatd m-am mirat dc fata ta si dc cuvintul acesta, ca sd 
nu picrd cetatea dc care mi-ai vorbit" 4 * . 

Cu alte cuvintc ingerii ii spun: ,,Ti-am ascultat ruga, voi face si asta si-^i 
voi implini cererea; pentru tine voi cruta si cetatea". 

„(irdbcstc-tc, dar, ea sd ajungi acolo si scapi! Cd nu voi face nimic pind 
(C vci ajunge ucaln '* 4fi . 


•41. Fuc, 19, 10. 

42. I'ac. , 19, 16. 

43.Fac, 19, 16-17. 

44.Fac, 19, 18-20. 

45. Fac, 19,21. 

46. Fac, 19,22. 


1 16 SPlNTUL 10AN QURA DE AUR 

„Nu voi putea sa picrd Sodoma si Gomorapina cc nu intri tu in cctatea 
accasta. Ma ingrijcsc dc mintuirca ta; de aceea astept sa ajungi tu acolo si 
apoi sa aduc pedeapsa". 

„ Soarelc a rdsdrit pe pamint si Lot a intrat in Segor"* 7 . 

Lot a intrat in cetate la rasaritul soarelui; si indata ce a fost acela in ce- 
tate, au si fost pedepsi^i nelegiui^ii aceia. 

„Domnul, spune Scriptura, a plouat peste Sodoma si Gomora pucioasd 
si foe de la Domnul din cer si a pierdut cetdtile acestea si toate locurtfe dc 
prim prejur si pe topi cei ce locuiati in orase si tot ce rasarea din pamint"** . 

Sa nu te minunezi, iubite, de asezarea de aid a cuvintelor. Este o insu- 
sire a Scripturii sa aseze de multe ori, fara nici o deosebire, cuvintele, asa 
cum po{i vedea acum: „A plouat Domnul pucioasd si foe de la Domnul din 
cer", ca sa spuna ca Domnul a adus pedeapsa. §i a pierdut nu numai orasele, 
locurile de prim prejur si pe to{i locuitorii, ci a facut sa dispara si tot ce 
rasarea din pamint. 

„Pentru ca oamenii care au locuit pamintul acesta, spune Dumnezeu, au 
facut multe roade de rautate, de aceea pierd si roadele pamintului, pentru 
ca prin pieirea lor si prin nerodirea pamintului, pamintul sa aminteasca 
vesnic genera^iilor viitoare si sa le graiasca tuturora de rautatea celor ce 
1-au locuit!". 

Ai vazut cita putere are virtutea si cita putere are pacatul? Ai vazut ca 
dreptul a scapat, iar aceia si-au primit pedeapsa dupa pacatele lor? §i dupa 
cum dreptul Lot, din pricina virtu^ii lui, a mintuit si pe fetele sale si a oprit 
si pieirea cetapi Segor, tot asa si pacatosii aceia, din pricina covirsitoarei 
lor rauta^i, nu numai ca au pierit si s-au pierdut, dar au facut si pamintul 
sa fie pe viitor neroditor. 

,, £j s-a uitat, spune Scriptura^mfta lui inapoi si s-a facut stilp desare"* 9 . 

Pentru ca femeia lui Lot auzise perunca pe care ingerii o dadusera dreptu- 
lui Lot, sa nu se uite inapoi, ci sa piece cu multa graba; si pentru ca ea n-a 
ascultat de cele spuse si n-a pazit porunca, de aceea a fost pedepsita pentru 
trindavia ei. 

VII 

Dar noi auzind acestea, sa ne ingrijim mult de mintuirea noastra si sa ne 
ferim de a calca pe urmele nelegiuirii sodomi^ilor. Sa imitam iubirea de stra- 
ini a dreptului acestuia si sa facem si celelalte fapte de virtute, ca sa putem 
scapa si de minia cea de sus. Nu-i cu putin^a, da, nu-i cu putin^a sa nu 
dobindim mare comoara cind implinesti cu rivna virtutea iubirii de straini. 
Asa au fost invrednici^i de ajutorul de sus drep^ii acestia: patriarhul Avraam 


47. Fac, 19,2:». 
4&.Fac, 19, 24-25. 
49. Fac. 19,26. 


OMILIILA FACERE 117 

si Lot; au socotit ca giizduicsc oameni si au fost invrcdnicip sa primcasca 
ingcri si pc Stapinul ingcrilor. Putcm si noi, daca vrcm, sa-L primim si acum. 
El este Cel Ce a spus: „Cel ce va primefte pe voi, pe Mine ma prime? te" f0 . 
Asadar asa sa primim pc straini ! Sa nu ne uitam niciodata la imbraca- 
mintea lor proasta. Daca vom fi iubitori de straini cu un astfel dc gind, vom 
fi si noi invrednici{i sa avem uneori astfel de oaspep: oameni la infapsarc, 
dar ingeri dupa via^a lor plina de virtute. Numai sa nu-i iscodim, sa nu-i luam 
la cercetari, ca nu cumva sa pierdem comoara. Fericitul Pavel, vorbind dc 
acesti drepp, ne arata cum au dobindit ei astfel de oaspep: ,,Iubirea de stra- 
ini sa nu o uitafi; ca prin ea unii, fdrd sa stie, au primit oaspefi pe ingeri" sl . 
Aceasta mai cu seama i-a aratat mari sj minunap ca i-au gazduit fara sa stic 
cine sint. $i noi, dar, sa fim iubitori de straini cu credinja si cu evlavie, ca sa 
putem dobindi si comoara, de care faca Dumnezeu ca noi top sa ne bucuram, 
cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tata- 
lui, slava impreuna cu Sfintul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 

50. Matei, 10,40. 

51. Evr., 13, 1. 


OMILIA XLIV 


,,$i s-a sculat Avraam dis-de-diminea^a 
si s-a dus la locul unde a stat inaintea lui Dumnezeu" 1 . 

I 

CuvintuI desprc femeia samarineanca ne-a aratat indestulator ieri 2 si 
nespusa ingaduinfa a Stapinului si covirsitoarea Lui purtare dc grija de ea, 
dar si recunostin^a ei. Ap vazut ca s-a dus sa ia apa, dar s-a intors acasa cu 
apa dumnezeiasca din izvorul eel spiritual. A implinit cele spuse de Stapinu!: 
„Apa pe care i-o vui da Eu, se va face in el izvor de apa care sulfa spre via fa 
vesnicd" 3 . Samarineanca, incarcata cu apa din acel dumnezeiesc si duhovni- 
cesc izvor, n-a {inut pentru ea apa, ci revarsindu-se, ca sa spun asa, peste 
gardinele vasului, a adapat si pe locuitorii orasului cu harul darului dat ei;si 
femeia a ajuns dintr-o data predicator, samarineanca, femeia cea de alt neam 4 . 
Ati vazut cit de priceput a fost sufletul ei? A{i vazut iubirea de oameni a 
Stapinului, ca nu trece cu vederea pe nimeni, ci daca gaseste suflet treaz si 
fierbinte, fie la o femeie, fie la un sarac, fie la oricine ii da indata harul Lui? 

Sa imitam, dar, si noi, va rog, pe femeia accasta. Sa primiti cu multa 
luare aminte inva^aturile pe care vi le spun, pe care mi le da Duhul. Ca nu 
sint ale mele cuvintele ce le spun, nici nu rostesc de la mine cele ce graiesc, 
ci de la Duhul, povajuit fiind de iubirea de oameni a Stapinului pentru folo- 
sul vostru si pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu. Nu te uita, dar, iubite. 
la mine eel ce-ji predic, nici la nimicnicia mea, ci primeste spusele mele cu 
minte treaza, ca eu ip pun inainte cuvintele Stapinului, deci sa ai cugetuT 
indreptat spre Cel Ce m-a trimis pe mine. In treburile omenesti, cind impa- 
ratul, eel cu coroana pe cap, trimite scrisori, omul, care aduce aceste scri- 
sori, nu-i un om de seama,ci un om de rind, adeseori nici nu-si poate numara 
stramosii; e un necunoscut din necunoscuti, dar cei care primesc scrisorile 
aduse de el nu se uita ca eel ce le aduce e om de rind, ci, pentru scrisorile 
imparatului, ii da multa cinste si aceluia; si primesc scrisorile cu mare frica 
si cu multa liniste. Daca, deci, este primit de to^i cu mult respect eel care 

l.Fac, 19,27. 

2. Deci, §i pe vremea sfintului loan Gura de Aur, pericopa Evanghelica cu Samari- 
neanca se citea tot dupa Pasti, ca si azi. 

3. loan, 4, 14. 

4. loan, 4,28-30. 


OMILn LA FACERE 119 

aduce scrisorile unui om, care aducc doar o liirtic, apoi estc drcpt ca voi sa 
primiti cu mai multa luarc amintc cuvintele trimisc prin mine de Duhul, ca 
sa primi{i rasplata marc pentru alesele voastre sim^aminte. Daca Stapinul 
universului va vedea rivna suflctului vostru, imi va da si mie mai imbclsugat 
cuvint pentru zidirea voastra, iar voua va va darui mai multa pricepere, ca 
sa intelegcti cele ce va spun. Bogat c harul Duhuiui, se revarsa peste to^i si 
nu se imputineaza, ci cu cit se imparte cu atita creste si cu cit sint mai mul^i 
cei care se impartasesc din el, cu atit se inmul^esc darurile harului. 

Haide, dar, daca vreti, sa continui sirul celor spuse mai inainte; sa vedem 
unde am tcrminat cuvintul si de unde se cuvine sa-I reluam astazi. Unde am 
oprit, dar, in predica de mai inainte cuvintul de inva^atura? Va vorbeam de 
Lot si de arderea Sodomei si mi-am oprit cuvintul acolo unde drcptul Lot 
si-a gasit scaparea in Segor. „Soare!e a rasarit pe p ambit si Lot a intrat in 
Scgur" 5 ; atunci a venit peste cei din Sodoma urgia aceea trimisa de Dumne- 
zeu, care a pierdut pamintul.Tot atunci femeia drcptului Lot, uitind cuvinte- 
le spuse de ingeri, s-a uitat inapoi si s-a facut stilp de sare 6 , lasind tuturor 
genera^iilor viitoare amintire vesnica a trindavirii sale. 

Trebuic neaparat, dar, ca astazi sii merg mai departc si sa graiesc pmin 
dragostei voastre, ca sa vedc^i iarasi atit sufletul milos si plin de dragoste al 
patriarhului Avraam, cit si buniivointa lui Dumnezeu fa^a de el. 

Pc cind rasarea soarelc, dreptul Lot si-a gasit scaparea in Segor, iar locui- 
torii Sodomei si-au primit pedeapsa. Patriarhul Avraam, insa, indurerat si de 
pieirea pe care accia o suferisera pentru nelegiuirea lor, dar foarte ingrijorat 
in acelasi timp si de soarta drcptului Lot, dis-de-dimineata, s-a dus sa vada 
ce se intimplase. 

„§i s-a siulut Avraam dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde a slat el 
inaintea lui Dumnezeu. Si a cautat spre Sodoma si Gomora si spre pdmintul 
de primprejur si a vazut; si iata se suia para de foe din pamint, ca vapaie de 
captor" 1 . 

Cind a ajuns Avraam, spunc Scriptura, in locul in care a vorbit cu Stapi- 
nul si s-a rugat pentru cei din Sodoma, a vazut urmele acelei infricosatoare 
pedepse. i?i dorea sa stie ce s-a intimplat cu dreptul Lot. Asa e obiceiul 
sfin^ilor, sint milosi si iubitori de oameni. Dumnezeiasca Scriptura, ca sa ne 
arate ca harul Duhuiui i-a facut cunoscut indata lui Avraam ce se intimplase 
acolo si in acelasi timp ca sa arate ca la scapat pe Avraam de grija ce i-a 
purtat lui Lot, spune: 

„Cind a pierdut Domnul cetatile de primprejur, si-a ad us aminte Dum- 
nezeu de Avraam si a scos pe Lot din mijlocul prapddului'" i . 

— Ce vor sa spunii cuvintele: ,,Si-a adus aminte Dumnezeu de Avraam? 

— Si-a adus aminte de rugamintca pe care I-o facuse, spunindu-I: „Vei 
pierde, oare. pe eel dreht cu eel necredincios?" 

5. Fac, 19, 2:!. 

6. Fac, 19, 2(i. 

7. Fac, 19, 27-28. 

8. Fac, 19,29. 

9. Fac, 18,23. 


.9 


120 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

— Dar cum, dreptul Lot a scapat datorita rugamin^ii patriarhului si nu 
datorita dreptajii lui? 

—Da, si datorita rugamin^ii patriarhului! Cind facem tot ce trebuie sa. 
facem, ne ajuta nespus de mult si rugaciunea drepjilor. Dar daca ne trinda- 
vim si ne punem toata nadejdea mintuirii noastre numai in ei, nimic nu folo- 
sim. Nu pentru ca drep^ii sint neputinciosi, ci pentru ca noi ne pierdem 
singuri din pricina trindaviei noastre. 

II 

§i ca sa vezi ca daca ne trindavim nu ne sint de folos, nici drep^ii, nici 
profe^ii, chiar daca se roaga pentru noi — ca aceia isi arata prin asta virtutea 
lor, dar noua nu ne sint de vreun folos din pricina purtarii noastre — asculta 
ce spune Dumnezeul universului profetului Ieremia, eel sfinjit din pintece: 
,,Sd nu te rogi pentru poporul acesta, ca nu te voi asculta" 10 . Uita-te la 
iubirea de oameni a Stapinului ! li spune mai dinainte profetului, ca nu cumva, 
dupa ce nu-i va fi ascultat rugaciunea, sa socoteasca ca asta s-a facut din 
pricina lui. De aceea vorbeste mai dinainte de rautatea poporului si-1 opreste 
a se ruga pentru popor, ca insusi profetul sa poata cunoaste cit e de mare 
rautatea lor, dar sa afle si aceia ca profetul nu le poate ajuta cu nimic de nu 
vor face si ei tot ce trebuie sa faca. §tiind acestea, iubi^ilor, sa alergam la 
rugaciunile sfin^ilor si sa-i rugam sa se roage pentru noi; dar sa nu ne incre- 
dem numai in rugaciunile lor, ci sa facem si noi tot ce trebuie; sa cautam sa 
ne schimbam in mai bine, ca sa ne fie de folos rugaciunile pe care sfin^ii It 
fac pentru noi. Asta o spune Stapinul universului aceluiasi profet: ,,Nu vezi 
ce fac acestia? 11 .Ardseu si fac turte oastei cerului" 12 . Aproape caii spune: 
„Pentru acestia Ma rogi, pentru ace§tia care nu inceteaza a face rau, care 
nu-si dau seama de boala care-i stapineste, ci sint asa de nesim^itori? Nu vezi 
ce mare le e dispre^ul? Nu vezi nebunia lor cea mare? Nu se mai satura de 
rautati, ci se tavalesc in nelegiuirile lor ca un pore in mocirla? Daca ar fi 
voit sa se intoarca, as mai fi asteptat, oare, sa mai fiu rugat? Nu ! Nu sint Eu\ 
oare, Aceia Care strig si graiesc prin profe^i: §i am spus dupa ce ea a facut 
desfrinare: „Dupd toate acestea, intoarce-te la Mine!" si nu s-a intors? 13 . 
,,Cer, oare, altceva decit sa o curme o data cu pacatul si sa se opreasca de la 
rele? Le mai cer Eu, oare, socoteala de pacatele trecute, cind ii vad ca vor 
-sa-si schimbe via^a? Nu! Nu le strig, spunindu-le in fiecare zi: Nu vreau 
moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu? 1 * . Oare nu de asta fac 
Eu totul, ca sa-i smulg de la pieire pe cei incurca^i pe cai ratacite? Zabovesc, 


10. Ier., 7, 15. 

11. Ier., 7, 16. 
12. Ier., 7,17. 

13. Ier., 3,7. 

14. Iez., 18, 23. 


OMLII LA FACERE 121 

oare, a le da ajutor, cind ii vad ca se schimba? Nu sint Eu Cel Ce am spus: 
Incd graind tu, iti voi spune: ,,Iatd, sint lingd tine!" 15 . Doresc ei, oare, atit 
mintuirea lor cit doresc Eu ca top oamenii sa se mintuiasca si sa vina la 
cuno§tinpi adevarului? 16 . Oare de aceea i-am adus de la nefiinpl la fiinpi, 
ca sa-i pierd? Oare degeaba am pregatit imparapa cerurilor si acele nenuma- 
rate si nespuse bunatap? Nu i-am ameninpit, oare, si cu iadul, tocmai ca 
sa-i fac pe top ca si prin asta sa alerge la imparapa cerului? Asadar, o fericite 
profete, nu te mai ruga Mie, parasindu-i pe ei, ci da-p silinpi si biruie boala 
lor, sa-i faci sa-si simta boala, sa-i faci sanatosi! Atunci darurile Mele vor 
urma. Nu preget, nu zabovesc, cind vad suflet simptor! Un singur lucru cer: 
marturisirea pacatelor! Atunci nu mai aduc pedeapsa peste cei ce au pacatuit. 
Cer, oare, ceva greu si impovarator? Nici n-as cere asta, daca n-as §ti caajung 
mai rai de nu-si marturisesc pacatele de mai inainte. Dar pentru ca stiu ca 
neamul omenesc este lesne inclinat spre pacat, de aceea vreauca sa-si marturi- 
seasca pacatele de mai inainte, pentru ca marturisirea sa le fie o piedica in 
a mai cadea in aceleasi pacate". 

Ill 

Gindindu-ne, dar, la acestea, iubiplor, si avind in minte iubirea de oameni 
a Stapinului, sa nu ne trindavim, ci mai inainte de toate sa ne dam multa 
silinpi sa ne curapm murdaria lasata de pacate si dupa aceea sa ne grabim 
spre rugaciunea sfinplor. Dar daca voim sa fim cu luare aminte si cu mintea 
treaza, vom putea avea mare folos chiar de pe urma rugii noastre. Pentru ca 
iubitor de oameni e Stapinul nostru si nu se pleaca atit la rugile altora cit la 
ale noastre. Ce covirsitoare bunatate ! Daca ne vede pe noi cei cu pacate, pe 
noi cei lipsip de orice cinste, pe noi cei care nu avem nici o indraznire, ca 
ne ridicam pupn si ca vrem sa alergam la bogapa bunatapi Sale, indata se 
pleaca rugilor noastre, ne intinde mina noua celor cazup, ne ridica pe noi 
cei de jos si ne striga zicind: „ Oare eel ce cade nu se ridica?" 1 7 , 

Dar ca sa vedep chiar din fapte ca mulp au dobindit ce-au cerut mai 
degraba rugindu-se ei decit rugindu-se alpi pentru ei, trebuie neaparat sa va 
vorbesc de acestia ale caror cereri au fost ascultate, pentru ca sa-i imitam 
§i noi, trezindu-ne rivna. 

Sa auzim, dar, pe cananeanca, pe femeia aceea cu sufletul plin tot de 
durere, pe femeia aceea de alt neam ,d . Cind avazut pe Doctorul sufletelor, 
cind a vazut ca Soarele dreptapi rasare celor ce §ed intru intuneric, s-a 
apropiat de El cu mare §i fierbinte rivna; n-a facut-o sa pregete nici ca era 
femeie, nici ca era de alt neam ; a inlaturat toate piedicile, s-a apropiat de El §i 
i-a zis :,,Miluieste-md, Doamne; fiica mea este chinuitd rdu de demon!" 19 . 


Ib.haia, 58,9. 
16./ Tim., 2,4. 
ll.ler., 8,4. 
l&.Matei, 15,22-28. 
19. Matei, lb, 22. 


122 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

Dar Ccl Care stie tainele inimii tacc si nu-i raspunde, nu-i da cuvint, mi se 
indura de femcic, desi o vedc ca se apropic dc El \ aitindu-sc atita, ci zabo- 
veste, vrind sa fata tuturora cunoscuta comoara ascunsa in femcic. Stia 
margaritarul ascuns in ca si nu voia ca noi sa nn-1 cunoastem. De aceea 
zaboveste, dc aceea n-o invrcdniceste dc raspuns, ca marca staruinta a femcii 
sa fie invatatura tuturor celor dc mai tirziu. Uita-te la bunatatca ncspusa a 
lui Dumnc/.cu! El nu i-a raspuns, dar ucenicii, socotindu-se mai bnni, mai 
iubitori dc oameni, nu indraznesc sa-I spuna dcscliis: ,,Implineste-i cercrca, 
miluicste-o, indura-tc dc ca!". 

- Dar cc? 

— Ii spun: ,,Slobozestc-o ca strigd in urma noastrd" 2 " , ca si cum I-ar 
spune: ,,Scapa-nc dc supararca cc ne-o face, scutestc-ne de strigatelc ci!". 
Ce face Stapinul? „CredcU ca tac fara dc rost de n-o in\ rcdniccsc de raspuns?", 
lc spunc El. Ascultati! ,,X-am fast trimis dvcit la oilc cclv /Jiodiitc ale case/ 
lui Israil! 21 . Nu stiti'ea femeia este dc alt ncam? Nu stiti ca si \oua v-am 
spus: in calca paginilor sa nu mergeti? 22 . Pentru ce ii arata^i dar mila, asa, 
fara sa va ginditi?". Uita-te la iscusita int,clcpciunc a lui Dumnczeu! Uita-te 
ca atunci, cind a in\rednicit-o cu ruspunsul, a Iovit-o mai grcu decit cu tacerca; 
aproapc ca i-a dat o lovitura de moartc; El a vrut, insa, sa-i atitc sufletul, ca 
ucenicii, care nu stiau nimic, sa cunoasca crcdint,a ascunsa in ca. Dar femeia 
nici asa nu s-a descurajat, nici nu s-a dat batuta, vazind ca nici ucenicii n-au 
facut nimic; nu si-a zis in sine: „Daca nici ci n-au putut sa-E induplcce, ru- 
gindu-sc j)cntru mine, pentru cc sa mai starui in zadar si fara dc folos?". Nu, 
ci, ca arsa dc foe, cu mintca inflacarata, cu inima sfisiata dc durcre, se apropie, 
rugindu-se si spunind: „Doamiw, ajuta-md.'" 23 . Si Domnul nici acum nu-i 
raspunde, ci-i da un raspuns si mai grcu decit ccl dintii: ,,Nu cstc bine sd ici 
{riinca fiilor si s-o arunci ciinilor" 1 * . Gindcste-te, iubitc, si minuneaza-te 
acum, dc dorul si crcdiiHa co\irsitoare a sufletului femcii! Nu s-a suparat 
cind a auzit ca o face ciinc, n-a plecat, ci, cu suflet plin de incredere, spune: 
,,I)a, Doamnc! Dar si ciinii mdninca din fdrimdturilc mesci domnilor lor" 1 * . 
„Marturisesc, spunc ca, sint ciinc! Invredniccste-ma, dar, ca pc un ciinc dc 
farimaturilc mesci!". Ai vfuut credinta femcii si buncle ci simtamintc? A 
primit fara sa murmurc cc i s-a spus si a dol)indit indata ce cerca. a dobindit 
cu multe laude. Si ce-i spune Hristos? ,,0, femcic, marc cstc credinta ta .' 
Fie lie prccinn voicsti V" 26 . „o, femcic.'". Cuvint minunat, cinint plin dc 
multa lauda! „Marc credinta ai aratat, ii spunc Stapinul. Dc aceea vei primi 
tot cc voicsti!". Uita-te la bogiitia darnicici si minuneaza-tc dc intclepciunca 

20. Mala. 1"), '>:>. 

21. Matci, 15, 24. 

22. Matei, 10,5. 
2-i.Matei, 15, 25. 
24. Matci. 15, 26. 
2b. Matei. 15, 27. 
26. Matei. 15, 28. 


OMILII LA FACERE 123 

Stapinului! Oarc n-ani socotit noi la inccput ca Hristos e fara mila, ca o 
respinscse? Mai intii nici n-o invrednicise dc raspuns;mai tirziu cu raspunsul 
oel dintii si cu eel dc-al doilea, aproapc ca a izgonit-o si a spaimintat-o pe 
accea care sc apropiase.cn atita dor. Dar alia, iubite, bunatatea lui Dumnezeu 
din sfirsitul intimplarii! Dumnezeu a zabovit tocmai pentru ca a vo'it s-o 
fac a mai striilucita. Daca Hristos i-ar fi implinit indata cererea femeii, noi nu 
i-am fi cunoscut virtutea. f)ar pentru ca Stapinul a aminat,putin, am cunos- 
cut si nespusa Lui iul)ire de oameni, dar si covirsitoarea credin^a a femeii. 

IV 

Am fost silit sii aduc inaintea voastra toata istoria aceasta, ca sa aflam 
ca nu ni se indeplinesc atita cererile cind se roagii altii pentru noi, cit atunci 
cind ne rugam noi insine si cind ne apropiem de Dumnezeu cu caldura si cu 
suflet treaz. lata femeia aceasta! S-au rugat pentru ea ucenicii; si n-a putut 
face nimic, pina ce nu ea, prin rugaciunea ei staruitoarc, a atras pe Stapin. 
Apoi pilda cealalta, a j)rictenului care a venit in micz de noapte si a cerut 
trei piini, acelasi lucru \rea sa ne spuria: ,,Chiar daca mi-l va asculta pentru 
ca-i cstc prieteH, spune Hristos, sculinriit-sc iiva da pentru indrazneulu lui" 27 . 

Cunoscind, dar, nespusa iubire dc oameni a Stapinului nostni, sa ne 
apropiem de El! Sii-i aratam, punind aj)roape inaintea ochilor nostri, fiecarc 
fel de pacat si sa-I cercm iertare pentru celc savirsitc, pentru ca, ducind pe 
viitor o \iata curat a, sa putcm at rage asupra-ne mai mult bunavoinja Lui. 

Dar sa ne intoarcem, daca \re^i, la sirul textului Scripturii. 

,,Si s-a suit, spune Scriptura, Lot din Scgor si a stal in muntc si cclc doua 
fete ale lui cu dinsul; ca s-au teniut sa locuiasca in Segor;si au locuit in pestera 
el si cclc doua fete ale lui cu el" 2K . 

Frica de pedeapsa ce venise peste locuitorii Sodomei era inca vie in sufle- 
tul dreptului Lot; de accea a plecat departe in muntc, spune Scriptura, ca sa 
locuiasca acolo cu fetele lui. Si a locuit, deci, in munte, in cea mai marc 
pustietate, in singuratate cu cele doua fete ale lui. 

,,Si a zis fata cea mare cat re cea mai mica: ..fatal nostru este batrin si 
nu este nimenea pe p am hit ca sit intre la noi, dupa cum cstc obiceiul in tot 
pamintul. Vino, dar. sa dam vin latdlui nostru si sd ne culcam cu el si sii 
ridicam sdmintii din tatiil nostru" 2>) . 

Cu evlavie si cu frica mare sa ascultam, iubi^ilor, cele scrise in Dum- 
nezeiestile Scripturi. Nu sint scrise la intimplare si fara rost, ci toate spre 
binele si folosul nostru, chiar daca folosul iinora nu-1 stim. Ca nu putem 
cunoaste cu dc-amanuntul totid;dar chiar daca am putea cunoaste atit cit 
ne este cu putinta pricinile unorfapte din Scriptura, totusi si asa mairamine 

'Zl.l.uca, 11,8. 

28. Fac, 19, 'M). 

29. Fac, 19,31 32. 


124 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Inci o comoara ascunsa, loartc tainica si greu dc talmacit. Uita-tc, dar, ca 
Scriptura nc spune lamurit pc toate $i nc face cunoscut scopul urmSrit de 
fctclc dreptului Lot. Le apara indeajuns si pe elc si pe drept, pentru ca 
nimcni, privind cele intimplate, sa nu invinuiasca pe Lot sau pe fetele lui. 
ca au trait cu tatal lor minate de desfrinare. 

— Cum apara Scriptura pe fetele dreptului? 

— „A zis, spune Scriptura, fata cea mai mare cdtre cea mat mica: ,,Tatal 
nostru este batrin si nu este nimeni pe pdmint care sa intre la noi, dupa cum 
este obiceiul in tot pamintul". Uita-te bine la scopul urmarit de ele si scu- 
tcste-le de orice vina. Au socotit ca prapadul cuprinsese tot pamintul si n-a 
mai ramas nimeni in via{a; apoi s-au uitat la batrine{ele tatalui lor. „Ca sa 
nu ni se stinga neamul, si-au spus ele, si sa ne piara numele — ca as ta era la 
inima la cei vechi, sa li se continue neamul prin urmasi — decry ca sa nu pierim 
?i noi cu totul, din pricina ca tatal nostru e batrin si nu mai este nici un bar- 
bat, cu ajutorul caruia sa ne putem continua neamul si sa lasam urmasi, 
haide, ca sd nu se intimple asta, sa dam vin tatalui nostru. Da, tatal nostru 
nici n-ar vrea sa auda de o astfel de fapta ! De aceea sa-1 inselam, dindu-i vin ! ". 

„§i au dat tatalui lor vin in noaptea aceea; si intrind cea mai mare s-a 
culcat cu tatal ei; si el n-a stiut cind s-a culcat ea si cind s-a sculat" 30 . 

Ai vazut ca Dumnezeiasca Scriptura il apara si pe drept, nu o data, ci 
de doua ori? Mai intii, ca fetele lui au facut asta inselindu-1 cu vin, prin 
asta a aratat ca nu 1-ar fi putut convinge altfel pe tatal lor sa faca asta. In al 
doilea loc, socot ca cele petrecute sint o rinduiala de sus, sa se sature adica 
atita de vin incit sa nu stie nimic, ca sa fie fara vina. Ca sintem judeca^i si 
osinditi pentru pacatele pe care le facem cu stiinja si cu voinja. Vezi ca 
marturiseste si Scriptura de dreptul Lot ca nu stia nimic? 

Dar iarasi be^ia mai pune o alta intrebare. Ca trebuie sa cercetam pe 
toate, ca sa nu lasam nici o pricina de impotrivire celor nesim{itori si 
ncrusinafi. 

— Ce putem spune, dar, de be^ia lui Lot? 

— Ca s-a imbatat nu atit din pricina ca nu se putea infrina de la vin, cit 
din pricina triste^ii. 

V 

Nimeni, dar, sa nu indrazneasca sa osindeasca pe dreptul Lot sau pe 
fetele lui. N-ar fi, oare, cea mai mare nebunie si prostie ca noi, cei impovarari 
cu mii si mii de sarcini de pacate, sa osindim pe cei pe care Dumnezeiasca 
Scriptura i-a scutit de orice vina, ba mai mult, chiar le-a luat si apararea si 
sa nu auzim ce spune Pavel: „Cmd Dumnezeu indreptdpeste, cine este eel 
cc osindeste?" 31 . Si ca sa vezi ca nu s-a intimplat asta fara rost si laintim- 
plare, ci tristc^ea covirsitoare pe linga adaosul de vin 1-a facut sa nu stie 
nimic, asculta cc spune Scriptura: 

M). /•'«<■.. i!). :»:t. 
:n. Hom.. h, v\ :<4. 


OMILII LA FACERE 125 


„$i a doua zi a fost cd a zis fata cea ttuji in virsta cat re ecu mat tindrd: 
,,Iatd am dormit icricu tatdl nostru;sa-i dam sd bea vin si in noaptea ac casta; 
intra si culcd-te cu el, ca sd ridicdm din tatdl nostru sdminfd"* 2 . 

Ai vazut ca ele au facut asta cu gind curat. „Pentru ca cu am putut 
implini ce voiam sa fac, spune sora cea mai in virsta, trebuie neaparat sa 
faci si tu acelasi lucru. Poate se va implini ce asteptam si nu ni se va stingc 
neamui". 

,,§i i-au dat si in noaptea aceea tatdlui lor vin; si a intrat cea mai tindrd 
si a dormit cu tatdl ei; si n-a stiut ca s-a culcat cu ea si cd s-a sculat" 33 . 

Uita-te, iubite, ca totul s-a intimplat cu rinduiala lui Dumnezeu, ca si cu 
eel dintii zidit. Dupa cum atunci, Dumnezeu, luind o parte din coasta lui 
Adam pe cind dormea, a facut ca Adam sa nu stie nimic si dupa ce a plas- 
muit din ea femeie i-a aratat-o lui Adam, tot asa si acum. Daca luarea coastei 
s-a facut fara ca Adam sa stie, pentru ca Dumnezeu a adus somn adinc 
peste el, apoi cu mult mai mult acum s-a intimplat aceasta. Ceea ce a spus 
atunci Dumnezeiasca Scriptura ca ,,a adus somn adinc asupra lui Adam si a 
adormit" 34 , aceea a aratat si aici prin cuvintele: „$i n-a stiut cd s-a culcat 
cu ea si cd s-a sculat". 

„ §i au zdmislit, spune Scriptura, din tatdl lor. §i a ndscut cea mai in virsta 
si a chemat numele lui Moav, zicind: ,,Din tatdl meu". Acesta este tatdl 
moavitenilor. §i a ndscut si cea mai tindra si a chemat numele lui Aman, 
zicind: „Fiul neamului meu". Acesta este tatdl amanipilor" 3S . 

Ai vazut ca fapta lor nu este o fapta de desfriu, pentru ca indata au dat 
nume copiilor, aratind prin numele lor ce facusera ele. Aproape ca au sapat 
cu numele dat copiilor lor, ca pe o coloana, amintirea faptei, chiar dc la 
nasterea lor au aratat ca neamuri se vor naste din ei, ca se vor inmulp mult 
cei nascu^i din ei. Unul, spune Scriptura, va fi tatal moavitenilor, iar cela- 
lalt, tatal amani^ilor. 

VI 

Dar atunci — era la inceput — fetele dreptului Lot au aratat atita rivna 
pentru ca voiau sa se pastreze amintirea lor prin urmasi; acum, insa, pentru 
ca datorita harului lui Dumnezeu s-a raspindit dreapta credin^a si pentru ca, 
dupa cuvintul fericitului Pavel, ,,chipul lumii acesteia trece" 36 , sa cautam 
sa ni se pastreze amintirea noastra prin faptele noastre bune, pentru ca si 
dupa mutarea noastra de aici, viefuirea noastra curata si sfinta sa fie indemn 
si inva^atura celor ce se vor uita la noi. Ca oamenii virtuosi, oamenii care au 
dus o viafa in^eleapta, pot fi de folos nespus de mult celor dinjurul lor nu 
numai cit sint in via^a, ci si dupa plecarea lor din aceasta via^a. 

$i ca sa vezi, uita-te ci^i ani au trecut de la moartea lui Iosif si pina 
astazi? Iar noi, dc cite ori vrcm sa indemnam pe cincva la o via^a curata, i-1 

32. Fac, I'.), M. 

33. Fac, 19,35. 

34. Far., 2, 21. 

3. r ). /•(/< .. 1'), 3(. IK 
Sd / Cnr. 1 'II 


128 SFlNTUI- IOAN QUHA DE AUH 

dam c.i pilda pc losil, pc losil eel frumos la (hip, eel mindni la inlatisarc, 
eel tinar, cci care in lloarca virstei a ariitat atila barbate cind a lost vorba 
(lc pastrarca curatcnici suflctcsti si trupesti! Asa caulam sa indemnam la 
iinitarca drcptului pc cci carora lc vorbim ! Spunc-mi, tc rog, care 0111 mi s-ar 
miiuma dupa vrednicic dc fcricitul accsta, care a aratat atita barbaric cind 
era rob, cind era in lloarca virstei, cind cuptorul poftclor se aprinde eel mai 
nnilt, cind stapina lit i sarca asupra lui si era innebunila dc pofta? A luptat cu 
atita barbatie pentru curat ia h'i trupeasca si suflcteasca, inch a scapat din 
niiinile acclci femci dcslrinate gol dc haine, dar imbracat cu haina curat iei. 
Si puteai vedea un lucru nou si nemaiintilnit: sa poata scapa mielul din 
ghiarelc lupului, sau mai bine spus din ale leoaicei; si dupa cum porumbita 
scapa din ghiarelc uliului, asa a scapat si losil din ghiarelc acelcia. Xu mi se 
pare asa dc minimal ca cci trei tineri au biruit focul in mijlocul cuptorului 
din Babilon, ca au fost mai tari ca focul, ca trupurile lor n-au suferit nimic, 
cit dc minunat si dc ciudat mi se pare Iosif, care a cazut intr-un cuptor mai 
cumplit decit eel din Babilon, adieu desfrinarea egiptencii, si a putut raminc 
neatins, si a putut pastra curata haina castitatii. Asa a icsit! Sa nu te minu- 
ne/i, iubite! A a\ut alaturi dc el si ajutorul eel de sus, care a stins flacara 
aceca si i-a daruit roua Duhului in mijlocul cuptorului, pentru ca a facut 
si cl tot cc trcbuia sa faca ! 

Ali va/ut ca oamenii \irtuosi ne sint de folos si cind sint aici si dupa 
mutarea de aici? Dc asta 1-am dat acum jjilda pc drc]itul acesta, ca toti sa-1 
imitam. Cu to^ii sa-i rivnim \iai a, ca sa biruim placerile, asa sa ne inarm am, 
stiind ca .Jnpta noastra nu estc imj)otrivu singclui si Iru/mlni, ci imftotriva 
inic/xltoriilor, imfiotriva std/>i)iiilor, impotriva stafriiiitorilor intunrriciiliii 
vcdcitlui accstiiia" 31 . Sii ne in arm am cu armele Duhului, stiind ca sintcm 
imbraca\i cu trup .si sintem siliti sii luptam cu puterile cele netrupesti. Din 
pricina asta, pentru ca sintem imbracat i in trup si avem dc luptat cu puterile 
cele nevazutc, Stapinul.cel iubitor dc oameni a facut ca si armele noastrc sa 
fie nevazutc, ca sa biruim cu puterea armclor fire a vrajmasilor. Incrczatori, 
dar, in puterea armelor, sa facem si noi tot ce trebuie sa facem. Si, inarmati 
cu accasta armura duhovniccasca, vora putea strivi fat a diavolului. Diavolul 
nu poate suferi strafulgerarea accstor arme; chiar de-ar incerca sa. le stca 
impotriva, indata li se orbesc privirile. Acolo unde estc curatcnie trupeasca 
si suflcteasca, unde estc cumintenie, unde sint si celelalte virtuti, acolo se 
pogoara cu imbelsugare si harul Duhului. De aceca spunca si Pavel: ,,Urma- 
ri(i l>acc(i cit toti si sfintcnia" 3 * . 

Sa ne cumintim, asadar, rogu-va, cugetele, sa ne curatim gindurile, 
pentru ca, scapat i dc oricc gincl murdar, sa putem atrage asupra noastra 
harul Duhului, sa putem birui uneltirilc diavolului si sa putem fi invredniciti 
de desfatarea bunatatilor celor ticspuse, pc care faca Dumnczeu ca noi toti 
sa le dobindim, cu Iiarul si cu iubirca de oameni a Domnului nostru Iisus 
Uristos, cu care Tatalui sla\a, impreima cu Sfintul Dub, acum si pururca si 
in wc'ii \cciloi. Amin. 


'IV. 1: 1 1 \ , (i. I'.'. 
1H /, , |", || 


O.MI1.IA XIA' 


„$i s-a tins de acolo Avraam sprc pamintul 

eel dinsprc miazazi si a locuit intre Cadis si intre Sur 

si a stat vrcmelnic intre ghcrareni'" . 

I 

Ma bucur ca alcrgati la predicilc mclc si ca primiti cu multa placcrc 
cuvintul dc invaJaUira. Do accca in fiecarc /.i ma straduicsc sa \a intind cu 
si mai multa t rage re de inima aceasta mas a simpla si saraca. Da, pofta 
voastra mare nu baga dc scam a saracia mesci; ca face sa para mari saraca- 
cioasele mele cuvintc. Asta se intimpla si cu mincarurile de laospcjc. Chiar 
daca am da mincaruri alcse si scumpe unor oaspeji satui, sa^iul lor vestc- 
jestc tot luxul bucatclor intinse pe masa ; de celc mai multc ori cele mai 
bunc mincaruri nici nu sint luatc in seama, din pricina ca oaspetii n-au 
pofta dc mincarc; dar daca oaspetii nostri sint flaminzi si cu pofta de min- 
care, mincarurile li se vor parea gustoase, chiar daca masa e saracacioasa, 
pofta lor da pret bucatclor sarace. Tot asa si eu, bi/uindu-ma pe pofta si 
foamca voastra cea duhovniccasca, nu preget sa intind des dragostei voastre 
masa aceasta, desi o stiu saraca si de pu{in pret. Lucrul acesta il spunea si 
un intelept: „Mui bun c tin ospcit dc legume cu dragostc, decit tin vitel dc lu 
icslc cu dusnifiuic" 2 . Prin aceste cuvintc vrea sa ne arate ca dragostea vede 
altfel mincarurile intinse pe masa si ca ochii dragostei fac bogate pe cele 
saracacioasc, fac mari pe cele mici. 

Ce fcricire poate fi mai marc ca aceasta pe care o am eu, care vorbese in 
fa^a atitor ascultatori, insufle^iti de o dragoste atit de cfdduroasa si de vie? 
Ca de nimic nu are mai marc trcbuin^a un predicator ca de hunavnin{a 
ascultatorilor sai. Cind vede ca ascultatorii il asculta cu clocotitoare rivna, 
capita puteri si el; capita, ca sa spun asa, adaos dc puteri, stiind ca avujia 
lui ii crcstc cu atit mai mult cu cit intinde mai mult aceasta duhovniccasca 
masa. Mincarurile cele duhovnicesti sint potrivite celor matcriale. Acolo 
boga^ia mesci cere cheltuiala si micsoreaza averea celui ce da ospatul; aici 
cu totul dimpotriva; cu cit sint mai mul^i oaspe^i cu atit mai mult imi creste 
avu^ia. De altfel nici nu sint ale mele cuvintele ce vi le graicsc; va graicsc 
cuvintele date mie de liarul lui Dumnczeu pentru iul)irea Sa de oaineni si 
pentru zidirea voastra sul'leteasca. 


I. //;... L'l), I. 
L». I'mr., 15. I 7. 


128 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR 

Haidc dara, pentru c5 ven^i cu atita placcre si rivna la prcdicile mele, 
haidc sa cercetam iar&$i cuvintelc Scripturii citite de curind, ca sa culegem 
cistigul ce-1 au ele. tndemnul puternic al lui Hristos, Care ne spune: ,,Cerce- 
tafi Scripturile" 3 , ne arata ca in Scripturi se afla ascunsa, in adincul lor, 
mare comoara. De aceea e nevoie de cercetare, pentru ca aflind comoara 
ascunsa in adinc sa o putem intrebuin^a spre folosul nostru. Asta e si pricina 
ca harul Duhului a rinduit sa se scrie in Scripturi virtu^ile tuturor drepjilor, 
ca sa avem neintrerupta invajatura §i sa ne rinduim viaja noastra spre rivni- 
rea si imitarea dreptilor. 

Sa ascultam, dar, si astazi ce vrea sa ne spuna Dumnezeiasca Scriptura 
de patriarhul Avraam ! 

„$i s-a dus de acolo Avraam in pdmintul eel dinspre miazazi si a locuit 
intre Cades si Sur si a stat vremelnic in Gherara"* . 

,, §i s-a dus de acolo", spune Scriptura. 

— De unde s-a dus? 

— Din locul in care-si avea corturile, in care fusese invrednicit sa primeasca 
pe Stapinul tuturor impreuna cu ingerii. A plecat de acolo, spune Scriptura, 
si „a stat vremelnic in Gherara". 

Uita-te la vie^uirea drep^ilor, cit era de simpla si smerita! Se mutau cu 
usurin^a dintr-un loc in altul. Isi rinduiau via^a ca si cum ar fi fost straini si 
calatori pe pamint. Isi asezau corturile cind aici, cind colo, ca si cum ar fi 
trait intr-o {ara straina. Nu faceau ce facem noi acum, care locuim intr-o 
{ara straina ca si cum am locui in {ara noastra, care zidim case stralucitoare, 
pridvoare si portice, care stapinim mosii, inal^am bai si altele nenumarate. 
Dar uita-te la dreptul Avraam! Toata averea lui era numai in slugi si turme! 
Nu se statornicea in vreun loc oarecare, uneori isi aseza corturile in Betel, 
alteori linga stejarul Mamvri, alteori se cobora in Egipt, iar acum isi aseaza 
corturile in Gherara. Indura totul cu usurin{a;in tot ce facea isi arata lamu- 
rit recunostinta sa catre Stapinul lui. Dumnezeu ii facuse atitea si atitea 
fagaduin{ e si se vedea inconjurat de atitea primejdii si cazut in atitea incer- 
cari ; totusi a ramas neclintit ca un diamant; si-a aratat necontenit dragostea 
sa fat a de Dumnezeu si nici una din piedici nu 1-a trindavit. 

Uita-te si acum, iubite, ce incercare a venit peste el in Gherara si minu- 
neaza-te de taria virtufii dreptului ! A indurat ce nu poate indura nimeni, 
ce nu vrea nici cu auzul sa auda. Nu s-a aratat nemul^umit, nici n-a cerut 
socoteala Stapinului de cele ce i se intimplau, asa cum fac mulji oameni; si 
asta, cu toate ca sint strivi^i de nenumarate poveri de pacate. Acestia, cind 
sint necaji^i de unele incercari, indata cerceteaza, iscodesc si spun: ,, Pentru 
ce s-a intimplat cutare si cutare lucru? Pentru ce a ingaduit Dumnezeu asta?". 
Dreptul Avraam n-a facut asa! De aceea s-a si bucurat de mai mult ajutor 
de sus. Asa face intr-adevar o sluga recunoscatoare ! Nu iscodeste faptele si 
liotaririle Stapinului, ci primeste totul in tacere si cu multa mul^umire. 

•S.loan. 5. .'19. 
4. Fac. 20, 1. 


OMIUl LA FACERE 129 


II 

$i uita-te ca chiar datorita inccrcarilor care au urmat, virtutea dreptului 
a stralucit mai mult. Dupa cum atunci, cind s-a coborit in Egipt, s-a coborit 
ca un necunoscut, ca un strain ca unul pe care nu-1 stia nimeni si s-a intors 
de acolo incarcat dintr-o data de multa cinste, tot asa si acum, cind a Iocuit 
vremelnic in Gherara, la inceput Avraam a facut tot ce trebuia sa faca, dar 
mai pe urma s-a bucurat de atit ajutor de la Dumnezeu, incit si imparatul 
si to{i locuitorii de acolo 1-au slujit pe drept cu toata rivna. 

,,§i a zis Avraam de Sarra, femeia sa: ,,Esta sora mea", ca s-a temut sd 
zicd: ,,Este femeia mea", ca nu cumva pentru ea sd-l ucidd bdrbafii cetafii" 5 . 

lata ca sufletul dreptului Avraam era asaltat de patimile cele mai tiranice 
si frica il inspaiminta. Se temea intr-adevar tare si de femeia lui, ca are sa 
cada in miinile strainilor, dar se temea mai mult de moarte. §i, ca sa scape 
de frica aceasta, a preferat sa vada cu propriii lui ochi cum tovarasa viejii 
lui ajunge pe miinile imparatului. Cit de groaznic e lucrul acesta o stiu cei 
casatoriji. De aceea si un infelep tzice a :„Plind de gelozie este inima bdrbatu- 
lui ei; nu o va cruta in ziua judecdfii si nu va lasa ura nici pentru o platd" 6 . 
§i iata ca din pricina fricii de moarte, dreptul indura cu barbate durerea 
aceasta grea si de nesuferit. La fel se intimpla si cu durerile trupesti. Cind 
ne asalteaza in acelasi timp doua dureri, durerea cea mai puternica o acopera 
pe cealalta si sim^im numai o singura durere; adeseori nici nu mai sim^im 
cealalta durere, ca durerea cea mai puternica o acopera cu totul, asa ca nu 
mai sim^im durerea cea mai mica. Tot asa si dreptul acesta, vazind ca frica 
de moarte il pindeste, socotea usoara orice alta frica. 

Cind auzi, iubite, acestea, sa nu invinuiesti pe dreptul Avraam de micime 
sufleteasca; se temea de moarte; dimpotriva, admira covirsitoarea iubire de 
oameni ce o are pentru noi Stapinul nostru al tuturora, ca Hristos a facut 
acum usor de dispre^uit moartea, care atunci era infricosatoare drep^ilor 
acelora si sfinjilor. Acum rid de moarte si tineri si fragede copile, rid de 
moartea de care se temeau atunci cei virtuosi, cei care aveau inaintea lui Dum- 
nezeu atita indraznire. Acum moartea nu mai este moarte, ci somn, calatorie, 
mutare dintr-un loc mai rau in unul mai bun. Ca moartea Stapinului ne-a 
daruit noua nemurirea; pogorindu-Se la iad, i-a taiat nervii si i-a surpat 
taria. §i moartea, care era inainte infricosatoare si amara, a facut-o Hristos 
sa fie acum atita de usoara, incit unii chiar sar in brajele morpi si se grabesc 
sa se mute din lumea aceasta. De aceea si Pavel striga, zicind: „Este cu mult 
mai bine sd ma desfac si sa fiu impreund cu Hristos" 1 . Dar lucrul acesta 
acum, dupa venirca lui Hristos, dupa ce au fost sfarimate por{ile cele de 

5. Fac, 20, 2. 
b.Prov., 6, 34- 115. 
l.Filip., 1, 2. 'J. 


130 SKlNTUI. IOAN CHJRA DE AUH 

arama, dupa iv Soarclc (Ireplfnii" a luininat intrcaga lunu', atunci, insa, fata 
mortii era inca infricosatoarc si zguduia sufli'tclc drcp|ilor acclora. l)c accea 
si indurau cu iisurin{a toatc cclclalte durcri, chiar cind crau grcu de suf'crit. 
Asta c pricina ca si drcptul accsta, tcmindu-sc dc uneltirile Iocuitorilor din 
Glicrara, a dat drcpt sora pe femcia sa si asa s-a asezat acolo. Si dupa cum 
Dumnezeu a ingaduit sa se pogoare in Egipt, pentru ca a vrut ca cgiptenii 
accia ncrccunoscatori si nesimtitori sa cunoasca virtutea dreptului Avraam, 
tot asa si acum Stapinul Isi arata indelunga Sa rabdare, pentru ca prin toate 
sa straluceasca si rabdarea dreptului si sa ajunga cunoscuta tuturora si buna- 
vointa lui Dumnezeu fa^a de Avraam. 

„§i a trimis A bimclec, imparatul gherarenilor sa ia pe Sarra" 9 . 

Gindeste-mi-te la furtuna de ginduri indurate de drept, cind a vazut ca i 
se ia femeia si ca nu poate s-o ajute cu nimic! A suferit totul in tacere, stiind 
ca Dumnezeu nu-1 va trece cu vederea, ci-i va veni iute in ajutor. Dar trebuie 
sa ne minunam si de marea dragoste a Sarrei, ca a vrut sa scape de primejdia 
morpi pe drept ;putea sa descopere adevarul si sa scape de ocara, dar a indu- 
rat totul cu curaj, numai ca sa mintuie pe drept. Si s-a implinit ceea ce s-a 
spus ca ,,vor fi cei doi un trup" 10 . Ca si cum ar fi fost un singur trup asa se 
ingrijea unul de mintuirea celuilalt; si era atita intelegere intre ei, ca si cum 
ei ar fi fost un trup si un suflet. 

Sa auda aceasta barbatii, sa o auda si femeile! Femeile, ca sa-si iubeasca 
atita barbatii, incit sa nu puna nimic mai presus de mintuirea lor, barbatii, 
ca sa aiba atit de multa dragoste de femeile lor incit sa faca totul ca si cum 
ar avca amindoi un singur suflet si un singur trup. 

Ill 

Atunci e adevarata casnicie, cind domneste atita intelegere intre barbat 
§i femeie, cind sint atit de strinsi uni^i prin dragoste, cind este o atit de mare 
legatura intre ei, cita a fost si intre Avraam si Sarra. Dupa cum niciodata 
trupul nu se rascoala impotriva lui insusi si nici sufletul contra lui insusi, tot 
asa si barbatul si femeia nu trebuie sa se scoale unul impotriva altuia, ci sa 
fie uni^i. Atunci se- vor putea revarsa asupra lor nenumarate bunata^i. Unde-i 
atita de mare intelegere, acolo-i adunarea tuturor bunatatilor, acolo-i pace, 
acolo-i dragoste, acolo-i vedenia cea duhovniceasca; acolo nu se vede lupta, 
nici bataie, nici dusmanie, nici cearta, ci toate sint izgonite, pentru ca 
intelegerea dintre so^i, radacina tuturor bunatatilor, intelegerea adica, 
face sa dispara toate acestea. 

„§i a trimis Abimelec, imparatul gherarenilor, si a luat pe Sarra. Si a 
intrat Dumnezeu la Abimelec in somn noaptea si a spus: ,, lata tu ai sa mon 
pentru femeia pe care ai luat-o, pentru ca ea are barbat' 

S.Mai., 4,2. 

9. Fac, 20, 2. 
10. Fuc, 2, 24. 
I 1. Fac. 20, 2 :t. 


nil 1 


OMILII I, A FACKRK 


131 


Uita-tc la iubirca (If oanifiii a lui Dumnczcu! I'cntru ca Dumnczcu va- 
zuse t-j"i clrcptnl Avraam pcntru frica dc moartc indurasc cu curaj Iuarca Sarrci 
si eft imparatul o luasc pc Sarra drept sora a lui Avraam, de accca tsi arata 
purtarca Sa dc grija si face pc drept mai stralucit, pe Sarra o scapii dc ocara, 
iar pc imparat dc faradclcgc. 

„Si a intrut Dumnczcu la Abimclcc in somn noaptca". 

Dumnczcu, spunc Scrip tura, voind sa-1 scape pc imparat c]c nclegiuire, i-a 
facut cunoscut chiar in timpul somnului de nelegiuire, i-a luminal ecle tainu- 
ite si i-a mark frica ameninfindu-l cu moartca: „Ai sa mori, ii spunc Dum- 
nczcu, pcntru femeia pc care ai luat-o, pcntru ca ca arc barbat". 

,, Si Abimclcc tin s-a a tins dc ca" 1 2 . 

Toatc acestca s-au intimplat, ca sa se implineasca fagaduin^a facuta de 
Dumnczcu patriarhului, ca nu cu mult inaintc, ii fagaduise ca i se va naste 
Isaac, dcci timpul era aproape ! Asadar, ca sa nu se vatame cu ceva fagaduin^a 
lui Dumnczcu, Dumnczcu a bagat in Abimelec atita frica, incit,inspaimintat, 
n-a mai indraznit sa se atinga de Sarra. De aceea a adaugat Dumnezeiasca 
Scriptura ca „ Abimclcc nu s-a atins de ca". Abimelec, insa, cauta sa-si apere 
fapta lui indrazneata si spunc: 

„Doamnc, picrdc-vci ncam drept si ncstiutor?" 13 . 

„Am facut, oare, asta, spune Abimelec, stiind ca e femeia lui? Am vrut, 
oare, sa-i fac vrco nedreptate strainului? Am luat-o, oare, ca pe o femeie 
maritata? Nu! Am facut asta, crezind ca-i este sora, socotind ca-1 cinstesc 
si pe el cu fapta mcA. % /'icrdc-vei, oare, ncam ncstiutor si drept?Mavei pierdc, 
oare, ca am incercat lucrul acesta cu gind drept?". 

Apoi, lamurind si mai mult ceea ce voia sa spuna, zice: 

„Nu el mi-a spits: ,,Imi este sora? Iar ea nu mi-a spus:,,Imi cstefrate?" 14 . 

„Uita-te ca ei erau in^clesi, li spune Abimelec cu alte cuvinte lui Dum- 
nezeu. El mi-a spus asta, iar ea s-a invoit cu cele spuse de el". 

,,Cu inima curatci si cu miini drepte am facut aceasta" 1 s , spune Abimelec. 

,,N-am avut de gind sa savirsesc o nelegiuire, ci o fapta legiuita si fi- 
reasca, lipsita de blam". 

Ce a spus Stapinul eel iubitor de oameni? 

,, Si Dumnczcu i-a zis lui in somn"' 16 . 

Uita-tc de cit pogoramint se foloseste Stapinul universului, ca sa-$i 
arate prin toate bunatatea Lui! 

„Si Eu am cunoscut, ii spunc Dumnezeu, ca. ai facut aceasta cu inima 
curatci" 1 7 . 


12. Fac, 20,4. 

13. Fac, 20,4. 

14. Fac, 20,5. 

15. Fac, 20,5. 
IG. Fac, 20, (i. 
17. Fac, 20. (). 


132 SFlN TUl, 10AN QURA DE AUR 

,,$tiu, ii spunc cu altc cuvintc Dumnezeu, ^tiu ca ci au pus la calc asta, 
$i ca tu tc-ai pomit sprc f'apta, insclat dc cuvintclc lor. De aceca, ca sa nu 
pacatuiesti din pricina inselaciunii lor, 

Te-am crufat, ca sa nu pacatuiesti fata de Mine" 16 . 

Mare e pogoramintul acestor cuvinte si foarte mare c iubirea de oameni 
a Stapinului! „Fat& de Mine aveai sa pacatuiesti", ii spune Dumnezeu. 
Dupa cum atunci cind cineva ocaraste pe o sluga cinstita mult de stapinul 
ei, stapinul se socoteste el insusi insultat si spune: ,,Pe mine m-ai ocarit 
cind mi-ai ocarit sluga, insulta adusa lui trece la mine", tot asa zice si bunul 
Stapin: ,, Te-am crufat, ca sa nu pacatuiesti fata de Mine". ,,Ei imi sint 
slugilc Mele, ii spune Dumnezeu; am atita grija de ei incit tot ce li se intimpla 
lor, bine sau rau, socot ca Mi se intimpla Mie. 

Pentru aceasta nu te-am lasat sa te atingi de ea" 19 . 

,,Port mare grija de acesti oameni, ii spune Dumnezeu, si pentru ca am 
stiut ca din ne§tiin^a aveai sa aduci asupra lor ocara aceasta, de aceea te-am 
crupat, ca sa nu pacatuiesti fata de Mine. Sa nu socote§ti ca barbatul acesta 
e un barbat oarecare! Cunoaste ca ^in foarte mult la el sj Mi-i prieten. Deci, 

Dai omului femeia inapoi, ca este prooroc si se va ruga pentru tine si 
vei trdi" 20 . 

lata ca ii descopera virtutea dreptului! 11 numeste profet §i aproape ca 
il face pe imparat sa se roage lui Avraam. 

„Se va ruga pentru tine si vei trdi". 

„ Avraam, temindu-se sa nu-1 orhori, ii spune Dumnezeu lui Abimelec, a 
pus la cale totul si aproape ca a ajutat si el la necinstirea Sarrei. Cunoa§te, 
insa, ca rugaciunile lui te vor face sa traiesti". 

Apoi, pentru ca nu cumva imparatul, ars de pofta si biruit de frumuse^ea 
Sarrei, sa nesocoteasca porunca, Dumnezeu ii mareste frica si-1 vesteste ca 
va aduce asupra lui o pedeapsa §i mai mare. 

„Iar dacd nu o vei da inapoi, ii spune Dumnezeu, sa stii ca vei muri tu 
si tofiai tdi" 21 . 

„Nu vei fi pedepsit numai tu pentru- ca nu M-ai ascultat, ci din pricina 
ta moartea ii va lovi pe to^i ai tai". 

Dumnezeu i-a grait imparatului toate acestea in vreme de noapte, pentru 
ca sa primeasca sfatul cu liniste si sa implineasca porunca cu multa frica. 

„ §i sculindu-se indata dis-de-dimineata, Abimelec a chemat slugile sale 
$i a grait toate cuvintele acestea in urechile lor" 12 . 

lS.Fac, 20,6/ 

19. Fac, 20, 6. 

20. Fac, 20,7. 

21. Fac, 20, 7. 

22. Fac, 20,8. 


OMILII LA FACKRE 133 


IV 

lata ca imparatul a ajuns prcdicator al virtupi dreptului, ca 1-a facut 
tuturora cunoscut ! Ca a chcmat pe toatc slugile sale, spune Scriptura, si le-a 
povestit toate cite a spus Dumnczcu despre Avraam, pentru ca top sa cu- 
noasca si bunavoinpi Iui Dumnezeu fa|a de Avraam, dar si purtarea de grija 
cu care a fost invrednicit de Stapin pentru virtutea purtarilor sale. 

,, §i s-au temut toti oamenii foarte" 23 . 

Ai vazut ca nu s-a.mutat in zadar si fara de rost dreptul Avraam? Daca 
ar fi ramas cu cortul acolo unde era mai inainte, de unde ar fi cunoscut top 
gherarenii cita purtare de grija are Dumnezeu de el?,, S-au temut toti oamenii 
foarte". Frica mare s-araspinditprintreei;teamademoarteii cuprinsese. Apoi, 

,,a chemat, spune Scriptura, Abimelec pe Avraam" 2 * . 

Gindeste-te acum cu cita stralucire este dus la imparat dreptul Avraam, 
eel care cu pupn mai inainte era socotit de top vrednic de disprep un hoinar, 
un venetic. Deci cind s-au strins cu topi, a fost chemat patriarhul, care nu 
stia deocamdata nimic de acestea si a aflat de la insusi imparatul cele ce-i 
facuse Dumnezeu din pricina lui. 

„§i i-a zis: „ Pentru ce ne-ai facut noud aceasta? Cu ce am gre fit fata de 
tine, ca ai adus asupra mea si asupra impdrdtiei mele pdcat mare. Lucru pe 
care nimeni nu l-ar face, l-ai facut noud! Ce ai socotit de ai facut aceasta?" 2 s . 

„Pentru ce ai vrut sa ma bagi intr-un pacat atit de mare, la ce te-ai gindit, 
cind ai facut asta?" ii spune Abimelec. 

lata ca imparatul arata, cu propriile lui cuvinte, ca fusese amenin^at de 
Dumnezeu. Dumnezeu ii spusese: ,,Dacd nu i-o vei da inapoi, vei muri tu 
si toti ai tdi"; Abimelec interpretind aceste cuvinte, a spus: ,,Cu ce am gresit 
fata de tine de ai adus peste mine si peste impdrdtia mea pdcat mare?". 
Numai pina la mine avea, oare, sa se opreasca pedeapsa? Nu! Toata impara- 
pa mea avea sa fie distrusa din pricina inselaciunii tale! ,,Ce ai socotit de 
ai facut asta?". 

Uita-te acum, iubite, la inpjlepciunea dreptului Avraam! Cautind sa se 
apere, il invapl cunostinpi de Dumnezeu. 

,, Mi-am zis, spune Avraam, cd nu este fried de Dumnezeu in locul acesta, 
iar pe mine md vor omori din pricina femeii mele" 26 . 

,,M-am temut, spune Avraam, ca nucumva din pricina necredinp:ivoastre, 
sa fie calcata in picioare dreptatea;de aceea, crupndu-va pe voi, am facut 
asta, ca nu pentru pofta voastra sa incercap sa ma omorip, aflind ca Sarra 
este femeia mea". 

23. Fac, 20,8. 

24. Fac, 20,9. 

25. Fac, 20,9-10. 
2d. Fac, 20, 11. 


134 SFlNTUL IOAN (JURA DE AUR 

lata cfi prin accsu- |Hi|ine cuvinU* 1-a si mustrat, clar in acclasi tiinp 1-a 
si inva(at sa aiba totdcauna in niintc pc Duninc/.cu, ca sa. nu fac a vrco 
nclcgiuirc, ci sa se teama dc ochiul ccl ncadormit; iar din pricina pcdepsci 
prcgiitite dc Dumnezeu sa sc ingrijeasca mult ca sa faca numai cc cstc drept. 

Apoi, voind sa se si apere, aspus: ,,Sa nu socotiti, insa, ca am min{it!". 

,Jmi este sora dupd tatd, dar nu dupd mama; si a ajuns femeia mea" 21 . 

„Am numit-o sora, spunc Avraam, pentru ca am avut amindoi acelasi 
tata. Dcci sa nu ma osinditi. Da, frica de moarte m-a silit sa fac asta, m-am 
tcmut ca nu cumva, din pricina ei, pe mine sa ma omoriti, iar pe ca sa o 
cru^a^i. Totusi nici asa, cuvintele mele n-au fost o minciuna". 

Vezi cit dc mult sc ingrijeste dreptul Avraam ca sa arate ca n-amintit! 

,,Jj»i ca sa aflap de la mine toate cu de-amanuntul, spune Avraam mai 
dcpartc, asculta^i ce am hotarit impreuna: 

„Cind m-a scos Dumnezcu din casa tatdlui meu" 28 . 

Uita-mi-te aici la marea intclepciunc a dreptului Avraam, ca in chip dc 
povestire ii arata imparatului ca Dumnezeu a fost dintru inceput alaturea 
de el, ca Dumnezeu 1-a luat de acasa si 1-a adus acolo, ca sa cunoasca impara- 
tul ca el este unul din cei care au mult a indraznire inaintea lui Dumnezeu. 

,,Cind m-a scos Dumnezeu, a spus Avraam, din casa tatdlui meu i-am zis 
a: ,, Fa-mi aceastd dreptate mie: In once loc in care ne com duce sa spui ca 
esti sora mea!" 29 . 

Pentru ca mai inainte ii spusese imparatului: ,, Mi-am spus ca nu este 
fried de Dumnezeu in locul acesta", de aceea Avraam vrind sa indulceasca 
asprimea cuvintelor sale, acum ii spune: ,,Sa nu socotiti ca numai aici ne-am 
hotarit sa facem lucrul acesta, ci chiar de cind m-a scos Dumnezeu din casa 
tatdlui meu i-am spus ei: ,, Fa-mi aceastd dreptate mie, ca in orice loc in care 
ne vom duce sa spui ca esti sora mea. §i i-am poruncit sa spiina asa tuturor 
locuitorilor pamintului". I-a aratat imparatului ca si in privin^a aceasta este 
fara de minciuna. „ Frica de moarte ne-a silit sa facem asta". 

Graind asa, dreptul Avraam a potolit si minia imparatului si si-a descope- 
rit si virtutea sa; dar in acelasi timp le-a dat si indestulatoare inva^atura 
despre cinstirea de Dumnezeu. 

Imparatul, deci,plin de respect pentru marea bunatate a dreptului Avraam, 
1-a rasplatit cu bogate daruri. 

„§i a luat, spune Scriptura, Abimelec o mie de didrahme 30 si oi si vitei 
si slugi si slujnice; si i-a dat lui pe Sarra, femeia lui" 3 1 . 

Ai vazut, iubite, iscusita intelepciune a lui Dumnezeu? Omul, care se 
temea de moarte, care facuse totul ca sa scape de ea, nu numai ca a scapat 
dc morte, ci a si dobindit multa indraznire si a ajuns dintr-o data stralucit. 


27. Fac, 20, 12. 

28. Fac, 20, 13. 

29. Fac, 20, 13. 

30. Didnthma, adi< a dona drahinc. Drahma este o moneda de ijase oboli, ceva mai 
puf in dec it un franc de anr. 

31. luii.. 20, M. 


OM1UI LA FACKRE 135 


A$a sint cele dc la Dumnc/.cu ! Nu numai ca nc slobozesc clc ncca/uri 
daca nc straduim sainduram cu curaj inccrcarilc cc vin pcstc noi.dar nc dan, 
chiar in mijlocul ncca/urilor, atit dc marc hucuric, incit ne fac dc 1c uitam 
si ne umplu dc bogate bunata{i. 

Uita-tc, acum, cum s-a purtat imparatul cu drcptul Avraam! Nu numai 
ca 1-a cinstit cu atitea daruri, ci i-a dat si voic sa locuiasca in pamintul 
impara|iei sale. 

■ „Iatd pamintul men cstc inaintca ta; locuicste unde-ti va pldcca" 32 . 

Cind imparatul a aflat ca datorita lui Avraam si rugaciunilor lui i s-a 
daruit viata se grabeste sa-1 slujeasca pe strain, pc hoinar, pe omul nccunos- 
cut de nimeni, ca pc un binefacator, ca pe un aparator. 

,,Iar Sarrei i-a zis: ,,Iata am dat o mie dc didrahmc fratclui tail" 33 . 

Vezi ca Abimelec, primind de la drept invatatura si crczind in spuselc 
lui, il numeste frate al ci ! 

„Ceca cc am dat, spune Abimelec Sarrei, fratclui tau va fi sprc cinstca 
fetci talc si in toatc sa spui adevarul" 3 * . 

— Ce inseamna: „Sprc cinstca fctci talc si in toatc sa spui adevdrul?". 

— ,,Din nestiin^a, spune Abimelec, am incercat sa te aduc in casa mea pc 
tine, femeia dreptului acestuia. Deci pentru aceasta numai, pentru ca am 
fost pricina ocaririi tale, am dat cele o mie de didrahme, vreau sa indrept 
cele ce {i-am facut. Dar in toatc sa spui adevdrul!". 

— Ce inseamna: „in toatc sd spui adevdrul?". 

— ,,Sa afle to|i, vrea sa spuna Abimelec, de la tine ca nu {i-am facut nici 
un rau, ca ai iesit curata din casa mea. Spune barbatului tau, ca sint fara dc 
pacat. Sa afle de la tine, ca nu ti-am facut nimic". 

— Pentru care pricina imparatul i-a spus Sarrei cuvintele acestea? 

— Pentru ca dreptul Avraam, aflind adevarul de la so^ia sa si incredin^at 
fiind de cele ce-1 priveau, sa se roage Stapinului pentru imparat. 

Intr-adevar, dupa ce imparatul i-a spus Sarrei:,, In toatc spune adevdrul", 
in loc de: ,,Spune-i barbatului tau tot ce s-a intimplat", Scriptura a adaugat 
indata: 

,,Si s-a rugat Avraam lui Dumnczcu si a tamdduit Dumnczcu pc Abime- 
lec si pe femeia lui si pe slugile lui si au ndscut, pentru ca incuind Dumnczcu 
a incuiat tot pintecele in casa lui Abimelec din pricina Sarrei, femeia lui 
Avraam" 2 ' 5 . 

Vezi ca Stapinul vrea ca prin toate imprejurarile sa-1 faca stralucit pc 
drcptul Avraam? Ca, prin rugaciunile patriarhului, Dumnezeu daruicstc 

ri.Juic, 20, 15. 

33. Fac, 20, Hi. 

34. Fac, 20, Hi. 

35. Fac, 20, 17 IK. 


136 StlNTUL IQAN QURA DK AUR 

mintuirc imparatului si luturor color din casa Iui! ,,Si s-a rugat Avraam lui 
Dumnezeu, spunc Scriptura, fi a tamaduit Dumnezeu pe Abimclec fipefe- 
meia lui fi pe slujniccle lui fi au inccput sd nascd;pentru id incuind Domnul 
a incuiat tot pintecele in casa lui Abimclec". 

Abimelec era fara de pacat; dar bunul Stapin a adus aceasta pedeapsa 
peste imparat, pentru ca prin rugaciunile lui Avraam sa-i ridice pedeapsa si 
cu asta sa-1 faca pe drept si mai vestit, si mai stralucit. Da, Dumnezeu face 
si iscodeste totul si rinduieste asa fiecare lucru, incit cei ce-I slujesc Lui sa 
straluceasca ca niste stele, pentru ca virtutea lor sa se faca cunoscuta pretu- 
tindenea. 

§i iata, deci, iubite, ca dupa ce dreptul Avraam a scapat de necazuri, 
vine peste el coroana bunataplor, implinirea fagaduin^ei; se impline^te, deci, 
ceea ce-i fagaduise de demult Dumnezeu ! 

„£t Domnul, spune Scriptura, a cercetat pe Sarra, precum a zis si a fdcut 
Sarrei.precum a grdit; fi zdmislind a ndscut Sarra lui Avraam fiu la bdtrinete, 
la vremea pe care i-o spusese Domnul" 36 . 

— Ce inseamna: ,,precum a zis" si ,, precum a grdit?". 

— Inseamna: Asa cum i-a fagaduit Stapinul, cind impreuna cu ingerii a 
fost gazduit de Avraam la stejarul Mamvri si cind i-a spus:,,/rc vremea aceasta 
voi veni fi va avea Sarra un fiu " 3 7 . 

Cuvintele acestea, deci, s-au implinit. Iar Avraam si Sarra au vazut ca 
s-au implinit nu dupa rinduiala omeneasca, ci dupa harul eel dumnezeiesc. 

„ §i a chemat Avraam numele fiului lui, pe care i l-a ndscut Sarra, Isaac" 39 . 

Nu fara rost a adaugat Dumnezeiasca Scriptura cuvintele: ,,pe care i l-a 
ndscut Sarra". Scriptura n-a spus atit: „a chemat numele fiului lui", ci a 
adaugat: ,,pe care i l-a ndscut Sarra", adica stearpa, femeia care nu putea 
naste, batrina. 

„$i l-a tdiat imprejur a opta zi, spune Scriptura, precum poru'neise 
Domnul" 39 . 

Ca asa poruncise Dumnezeu, sa se taie noii nascu^i in a opta zi. 

Apoi, ca sa cunoastem puterea nespusa a lui Dumnezeu, ca sa cunoastem 
ca cele cu neputin^a la oameni sint cu putin^a la Dumnezeu, Dumnezeiasca 
Scriptura ne-a insemnat iarasi si ce virsta avea Avraam cind s-a nascut Isaac, 
zicind : 

„ i^i Avraam era de o sutd de ani cind i s-a ndscut Isaac, fiul lui. Si a zis 
Sarra: „Domnul m-a fdcut sd rid de bucurie! Iar eel care va auzi se va bucura 
impreuna cu mine" 40 . 

— Ce-a vrut sa spuna Sarra cu cuvintele: ,, Domnul m-a fdcut sd rid de 
bucurie!". 

36. Fac, 21, 1-2. 
37.Fac, 18, 10-14. 
Si. Fac, 21,3. 

39. fac, 21,4. 

40. Fac, 21.5-6. 


OM1LI1 LA FACERE 137 

-„Nasterca aceasta, a vrut sa spuria Sarra, imi cstc pricina dc bucuric. 
Cc c dc mirare ca ma bucur? Toli cci care vor auzi sc vor bucura imprcuna 
cu mine, nu pentru ca am nascut, ci pentru ca am nascut asa. Toji sc vor 
mira de accst lucru ncobisnuit; si sc vor bucura sj mai mult, cind vor au/.i 
ca eu, care nu ma deosebcam intru nimic dc mor^i, am ajuns dintr-o data 
mama;ca dintr-un pintec secatuit am nascut copil, ca pot alapta, ca mai pot 
avea izvor de lapte eu, care nu mai aveam nici o nadejde de copil". 

„ Si a zis: „Cinc il va vesti.pe Avraam ca Sarra alapteazd prime?" 4 ' . 

Au fost slobozite izvoarele laptelui, pentru ca lumea sa fie incredintata 
ca Sarra a nascut, ca sa nu se creada ca a fost adoptat un copil. Intr-adevar 
izvoarele laptelui dadeau marturie tuturora ca na§terea aceasta s-a facut 
mai presus de orice a^teptare omeneasca. 

„Cine il va vesti ca Sarra alapteazd prune? Ca am nascut fiu la bdtri- 
netele mele? 42 . 

Ca eu, o batrina, am putut sa nasc, ca pot hrani prune la o virsta ca 
aceasta?". 

„§i a crescut copilul, spune Scriptura, si a fost infdrcat. §i a facut 
Avraam ospat mare in ziua in care a fost infdrcat copilul lui" 43 . 

VI 

Ai vazut in^elepciunea cea nespusa a lui Dumnezeu? Ai vazut ca Dum- 
nezeu dupa ce a incercat in tot chipul rabdarea dreptului Avraam, cind to{i, 
§i el si cei din jurul lui, intemeia^i pe rinduielile firii, isj pierdusera nadejdea, 
atunci Dumnezeu implineste fagaduinja Sa? 

Si noi, dar, iubi^ilor, sa aratam aceeasj rabdare ca §i dreptul Avraam, 
niciodata sa nu ne lasam dobori|i, ci sa avem totdeauna bune nadejdi, 
ftiind ca nici greutajile vie^ii, nici altceva din cele omenesti nu ne pot fi 
piedica, atunci cind harul lui Dumnezeu vrea sa-§i arate bogajia darniciei 
Sale. Cind Dumnezeu • face un semn, toate se pleaca §i asculta, cele grele 
ajung u§oare si cele cu neputin^a cu putin^a. Daca avem credin^a tare in El, 
daca ne uitam la mare^ia Lui, ajungem mai presus de toate cele omenesji. 
Oare Cel Care a fagaduit bunata^ile cele viitoare, bunataple cele nespuse 
celor care traiesc virtuos ih viaja aceasta de aici, nu ne va da cu mult mai 
mult $i bunata^ile cele de aici, mai cu seama daca dorim bunata^ile cele 
viitoare §i le dispre^uim pe cele de aici? Atunci mai cu seama ne vom bucura 
din bel§ug de ele, daca ne hotarim sa le trecem cu vederea pe acestea de aici! 

Stiind, dar, aceasta, sa dorim bunatafile care ramin, cele neclintite, cele 
care n-au sfirsit, pentru ca sa trecem fara de durere si via^a aceasta si sa 
putem dobindi si pe acelea, de care faca Dumnezeu ca noi to{i sa ne bucu- 
ram, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care 
Tatalui slava, impreuna cu Sfintul Duh, acum s>i pururca si in vecii vccilor, 
Amin. 


41. Far., 21, 7. 
•12. Far., 21.7. 
■V.i. /•>/(-.. 21. 7. 


OMILIA XL VI 


,,Si a zis Sarra: „Cine va vesti pe Avraam 

ca Sarra alapteaza prune? 
Ca am nascut prune la batrinetele mele" 1 . 

I 

Haide, ca si astazi, iubitilor, continuind predica de ieri, sa va intind 
acest ospat duhovnicesc, ca sa aflam iarasi, precum ati auzit si ieri, de 
pogoramintul si de nespusa purtare de grija a bunului Dumnezeu, dar si de 
recunostin^a si marea ascultare a patriarhului Avraam. 

Ati vazut ca nasterea lui Isaac a facut mare bucurie Sarrei. Ca spune 
Scriptura: ,, Si a zis Sarra: ,,Domnul m-a facut sa rid de bucurie ! lar eel care 
va auzi se va bucura impreuna cu mine" 2 . Voi face, spune ea, sa se bucure 
to^i de nasterea fiului meu. Mare este darul dat mie de Dumnezeu; depa- 
seste puterea omeneasca. Cine nu se va minuna, vazindu-ma alaptind si 
leganind la adinci batrinete, cind pina acum n-am nascut copil?". Si minu- 
nindu-se oarecum si ea si uimita de lucrul acesta, a adaugat: 

„Cine va vesti pe Avraam ca Sarra alaptezd prune? Ca am nascut fin la 
batrinetele mele!" 3 . 

Nasterea aceasta era mai presus de fire; de aceea Sarra spune. ,,Cine va 
vesti?", in loc de: ,,Cine va crede? Cine s-ar fi putut gindi? Care minte ar 
putea intelege? Care judecata ar putea explica indestulator lucrul acesta?". 
N-a fost un lucru atit de minunat ca sa izvorasca in pustie izvoare de apa, 
atunci cind Moise a lovit cu toiagul 4 , cit de minunat este ca sa se nasca un 
copil dintr-un pintece mort si sa izvorasca izvoare de lapte!". Si Dumnezeu 
a facut ca Sarra sa alapteze copilul. Si pentru ca nasterea copilului sa fie 
cunoscuta de toata lumea si pentru ca toti, si cei de pe vremea aceea si cei 
de mai tirziu, sa creada. in minunea aceasta, de aceea Sarra hraneste copilul, 
ea ii da sa suga. Si a zis:,, Cine va vesti pe Avraam ca Sarra alapteaza prune? 
Aceasta-i lucru nou, minunat si mai presus de nadejde dat mie, ca am nascut 
fiu la batrinetele mele". 


X.Fac, 21, 7. 
2.Fac, 21,6. 
S.Fac, 21, 7. 
4. Fac, 17, 6. 


OMILII LA FACERE 139 

— Ce inseamna: „C'a am nascut fiu la batrinetele mele?". 

— Inseamna: „Chiar fara sa fi fost stearpa., virsta mea era indestulatoare 
sa facanastereacuneputinta. Stapinul, insa, a indepartattoate acestepiedici; 
mi-a daruit si nasterea copilului si izvoarele de lapte". 

Dar sa vedem ce spune Scriptura mai departe. 

Dupa ce s-a implinit timpul alaptarii, 

,,a vazut Sana pe fiul Agarei, cgipteanca, pe care i-l nascuse lui Avraam, 
jucindu-se cu Isaac, fiul ei. §i a zis lui Avraam: ,,Goneste pe slujnica aceasta 
si pe fiul ei! Ca sa nu mosteneasca fiul slujnicei cu fiul meu Isaac. Si greu i 
s-a parut cuvintul acesta lui Avraam pentru fiul lui' . 

Vezi, iubite, ca si acum Sarra nupoate suferi multaindraznire a lui Ismail, 
nici nu poate indura in liniste ca Isaac sa creasca impreuna cu fiul slujnicei! 
Dupa cum mai inainte, vrind sa. umileasca mindria Agarei, Sarra s-a suparat 
cumplit pe ea si a facut-o sa fuga 6 , tot asa si acum, de la inceput avrut sa 
puna friu cutezantei lui Ismail; de aceea, pentru ca nu suporta sa vada cres- 
cind impreuna fiul slujnicei egiptence cu fiul ei, nascut din har si din insusi 
darul lui Dumnezeu, ii zice lui Avraam: ,,Goneste pe slujnica aceasta si pe 
fiul ei! Ca sa nu mosteneasca fiul slujnicei acesteia cu fiul meu". Sarra se 
stia si pe ea la adinci batrinete si vedea ca e batrin si patriarhul — ca amin- 
doi erau inaintati in zile — de aceea, temindu-se ca nu cumva murind ei pe 
neasteptate, Ismail, din pricina ca era fiul patriarhului, sa. incerce sa puna 
mina pe mostenirea tatalui sau si s-o imparta cu Isaac, ii zice lui Avraam: 
„Goneste de aici slujnica si pe fiul ei! Sa afle ca nu are nimic comun fiul 
slujnicei cu fiul meu Isaac! $i nici nu e cu cale ca fiul slujnicei sa creasca 
impreuna cu fiul stapinei". 

Sarra n-a facut fara pricina lucrul acesta, ci a facut chiar o fapta foarte 
fireasca; si atit de fireasca, incit si Dumnezeu a fost de acord cu spusele ei. 
Patriarhului, insa, care era iubitor de oameni, i-au cazut greu cuvintele Sarrei, 
pentru ca-1 iubea pe Ismail: ,, Si foarte greu, spune Scriptura, i s-a parut lui 
Avraam, cuvintul acesta despre fiul lui" 1 . 

Nu mai era acum vorba de Agar, ci de dragostea lui Avraam pentru 
Ismail, pentru copilul care crescuse mare. 

Dar uita-te si aici la covirsitorul pogoramint al iubitorului de oameni 
Dumnezeu! A vazut pe Sarra ca e stapinita de un simtamint omenesc si ca 
o supara egalitatea de cinste dintre cei doi copii; 1-a vazut si pe Avraam ca 
nu voia cu draga inima sa alunge pe Ismail si pe slujnica — chiar daca Avraam 
nu s-a impotrivit Sarrei din pricina blinde^ei sale, totusi purtarea ei i s-a pa- 
rut aspra, grea, neomenoasa, impovaratoare — atunci Stapinul, mergind pe 
urmele iubirii Sale de oameni, cauta sa stringa Iegatura in^elegerii dintre 
Avraam si Sarra si-i zice lui Avraam: 


b.Fac, 21,9-11. 
6. Fac, 16, 5—6. 
l.Fac, 21, 11. 


140 SFiNTUL IOAN GURA DE AUR 

,,Sd nu-ti fie greu cuvintul despre copil si slujnica ! Toate cite iti va spli- 
ne Sarra, asculta de cuvintul ei!" n . 

„Dumnezeu ii spune: „Sa nu primesti cu greutate ce-a spus ea, ci pri- 
meste toate cite iti va spune Sarra; asculta de cuvintul ei!". 

II 

„Primeste, ii spune Dumnezeu lui Avraam, tot ce-^i spune acum Sarra 
despre Ismail si Agar si asculta de cuvintul ei. Nu cauta sa superi pe aceea 
care {i-a aratat dragoste in atita amar de vreme, care te-a smuls de la moarte 
nu numai o data, ci de doua ori, dindu-se pe sine pentru mintuirea ta si fiind 
astfel pricina stralucirii tale. Datorita ei, intiia oara te-ai intors cu atita boga- 
{ie din Egipt, iar mai tirziu tot datorita ei, te-a incarcat Abimelec cu atita 
cinste. Nu te impotrivi, dar, cuvintelor ei, care de altfel si fara voia ta se vor 
implini, 

„Cd intru Isaac eel ndscut din ea ti se va chema tie saminta si el iti va fi 
mostenitor. §i pe acest fiu al slujnicei il voi face sa creased si-l voi face neam 
mare, pentru cd este saminta ta 9 . Fa, dar, ce-^i spune ea si asculta de cuvin- 
tul ei". 

Gindeste-te, deci, iubite, la pacea si la in^elegerea care a domnit dintr-o 
data in casa lor, cind bunatatea lui Dumnezeu a strins legatura dintre ei. 

„§i s-a sculat, spune Scrip tura,<4m?am dimineata si a luatpiine siun bur- 
dufcu apd sile-a dat Agarei, le-a pus pe umerii ei si copilul si a slobozit-o" 10 . 

Uita-mi-te iarasi la marea pricepere a dreptului Avraam ! Uita-te ca in 
toate faptele sale se vadeste scopul sau iubitor de Dumnezeu! Cind Avraam 
a auzit ca Sarra ii spune: ,,Izgoneste pe slujnica si pe fiul ei" 11 , cuvintele 
ei i s-au parut rele, pentru cail iubeape Ismail; dar cind Stapinul i-aporuncit, 
indata a facut ce i s-a poruncit si §i-a uijat de dragostea fireasca. „Cind Dum- 
nezeu porunceste, isi spunea el, sa taca toate patimile. Cel ce porunceste 
este Stapinul firii ! ". 

„Luind, dar, slujnica, spune Scriptura, piinile si burduful cu apd, aplecat 
cu copilul" 12 . 

Dar uita-mi-te iarasi ca-§i ea este invrednicita de purtarea de grija, de 
sus, datorita bunavoin^ei lui Dumnezeu fa{a de dreptul Avraam. 

Asadar dupa ce a plecat, ratacea prin pustie, si cind i s-a sfirsit apa si 
nemaigasind nici o mingiiere nicaieri, 

„a aruncat copilul sub un brad" 13 . 

Cu inima sfisiata, strivita de durere si de dragoste pentru copil, 

S.fac, 21, 12. 
9. Fac, 21, 12-13. 

10. Fac, 21, 14. 

11. Fac, 21, 10. 

12. Fac, 21, 14. 

13. Fac, 21, 15. 


OMILII LA FACERE 141 

„s-a asezat in preajma lui, ca la o aruncdturd de arc. Ca spunea: „Sd nu 
vdd moartea copilului meu ". Si s-a asezat inaintea copilului. Si tipind co- 
pilul, a plins" 14 . 

Dar Dumnezeu eel milostiv §i iubitor de oameni, Care in marea Lui grija 
de noi depase$te dragostea de tata si de mama, 

,,a auzit glasul copilului din locul in care era" ls , 

I s-a facut mila de copil si a u§urat nenorocirea Agarei. Dumnezeu a 
ingaduit sa simta grozavia singurata^ii, dar indata i-a daruit ajutorul Sau. 

„Si ingerul lui Dumnezeu din cer, spune Scriptura, a chemat-o pe Agar 
si i-a zis: „Ce este, Agar? Nu te teme! Ca a auzit Dumnezeu glasul copilului 
tdu din locul in care este. Scoald-te, ia copilul si tine-l de mind! Neam mare 
il voi face" 16 . 

Cit este de mare iubirea de oameni a Stapinului ! N-a trecut-o cu vederea, 
cu toate ca era slujnica ! Dimpotriva, are atita grija de ea pentru fagaduin^a 
pe care o facuse patriarhului sj pentru ca fiul ei era samin^a aceluia. De 
aceea o invrednice§te de purtarea Sa de grija §i-i spune: ,,Ce este, Agar? Nu 
te teme! Ca a auzit Dumnezeu glasul copilului tdu. Scoald-te si ia-l si tine-l 
de mind. Neam mare il voi face. Nu te teme ca ai fost izgonita din casa. 
Atit de mult i{i voi purta de grija ca §i copilul tau va ajunge neam mare". 

„ Si a deschis, spune Scriptura, Dumnezeu ochii ei" 1 ' . 

Nu pentru ca mai inainte nu vedea, ci pentru ca, desi avea deschi^i ochii, 
totusj nu-i erau de nici un folos inainte de ajutorul Cel de sus. De aceea 
Scriptura cind a vrut sa-i arate ca Dumnezeu ii poarta de grija, spune: ,,A 
deschis ochii ei", in loc de: a inlaturat neftiinfa ei, i-a desteptat mintea, a 
calauzit-o ca sa vada locul in care era izvor de apa. 

„ Si a vdzut fintind de apd bund de bdut;sis-a dus sisi-a umplut burduful 
si a dat de bdut copilului" 1 8 . 

$i Domnul i-a daruit iesire in cai fara de iefire; cind Agar era atit de 
neputincioasa ?i nu mai avea nici o nadejde de mintuire, Dumnezeu isj 
revarsa peste ea darnicia Lui; o mingiie ?i pe ea §i poarta in acelasj timp 
grija ?i de copil. Astfel, cind vrea Dumnezeu, fie de sintem in pustie, fie de 
sintem in cele mai mari nenorociri, fie de nu avem nici o nadejde de mintuire, 
n-avem nevoie de nimeni altul, pentru ca ajutorul lui Dumnezeu face totul 
pentru noi. Cind ne bucuram de dragostea lui Dumnezeu, nimeni nu nepoate 
face vreun rau, ci ii biruim pe toji. 

„Si era Dumnezeu cu copilul, spune Scriptura, si a locuit si a crescut in 
pustie" 19 . 

14. Fac, 21, 16. 

15. Fac, 21, 17. ' 

16. Fac, 21,17-18. 

17. Fac, 21, 19. 

18. Fac, 21, 19. 

19. Fac, 21,20. 


142 SFlNTUL IOAN UURA I)K AUH 

Astfcl, cind avem pe Dumiu'/.cu binevoilor, chiar dc sin tern in puslic, 
vom fi mai in siguran{a dent cei care traicsc in orasc. Ajutorul lui Dumnczcu 
cstc cca mai marc siguranta, cstc zid ncbiruit. Si ca sa vc/.i ca un om ajutat 
dc Dumnczeu cstc in mijlocul pustici mai putcrnic si mai in siguranta decit 
ccl care loeuiaste in mijlocul oraselor si se bucura dc mult ajutor omencsc, 
uitaji-va. la David si Saul! David, desi pribegea din loc in loc si traia ca un 
lioinar, era intarit de mina Cea de sus, Saul, insa, desi traia in mijlocul 
oraselor, desi avca in jurul lui atita ostire, sutasi si straji, in ficcare zi se 
tcmca si tremura de frica atacului dusmanilor. Unul era singur, n-avca pe 
nimeni alaturea de el, dar nu avea nevoie de ajutorul omenesc,celalalt avea 
pc cap coroana, era imbracat in purpura, dar avea nevoie de ajutorul lui 
David. Imparatul avea nevoie de pastor, ccl cu coroana pe cap avea nevoie 
de un om dc rind. 

Ill 

Dar daca vrc^i sa luam mai de sus cuvintul, ca sa aduc inaintea voastra 
toata istoria aceasta; avem sa aflam ca nu este om mai puternic decit eel 
intarit cu ajutorul Ccl de sus si nu este om mai slab decit eel lipsit de ajutor, 
chiar de ar avea in jurul lui mii si mii de osti. 

David era inca tinar de tot si din pricinavirstei sale fragede statea in casa 
parinteasca; cind a venit vremea sa se f*ra. cunoscuta taria lui, a fost trimis 
dc tatal lui sa-si vada fra^ii. David a ascultat si s-a dus. A ajuns la fratii lui; 
cind a vazut ca este razboi cu Goliat, eel de alt neam si ca tot poporul, care 
era cu Saul, era cuprins dc frica, iar imparatul in mare primejdie, a vrut 
deocamdata numai sa priveasca lupta, de aceea s-a apropiat sa vada acest 
lucru nou si nemaintilnit, ca un om sa infrunte o mul^ime atit de numeroasa. 
Dar fratii lui, ncputind suferi barbatia sufletului lui, 1-au pismuit si i-au zis: 
,,N-ai venit pentru altceva aici decit ca sa vezi rdzboiul" 20 . N-ai venit sa ne 
vezi pe noi ! ". Dar uita-te la priceperea si marea bunatate a lui David ! Nu le 
raspunde obraznic si aspru, ci le potoleste minia, le micsoreaza pizma, 
spunindu-le: „Pot sa spun si eu ceva? 2 ' . M-ati vazut, oare, cu arme in mina? 
M-a{i vazut ca intru intre luptatori? Nu! Am vrut numai sa vad si sa aflu 
pricina marii nebunii a acestui om de alt neam. Am vrut sa stiu cine este 
omul acesta de alt neam, care ocaraste ostirea Damnezeului celui viu" 22 . 
Apoi cind a auzit de laudaro^enia aceluia si de frica nespusa a ostasilor lui 
Saul, a zis: „Ce va fi cu omul care va tciia caput acestuia?" 23 . Cu cuvintele 
accstea si-a aratat barbatia sufletului sau si a uimit pe toti. Cind a auzit 
Saul de acestea a trimis dupa tinarul care nu stia altceva decit sa pasca 
turmclc. Vazindu-1 cit e de tinar, 1-a nesocotit; apoi, aflind de la el ca s-a 

-'()./ Kcgi, 17, 28. 

21. 1 Regi, 17, 29. 

22. / lir'fii, 17,20. 
2.'». I /tt-fii, 17, 2(i. 


OM1LII LAKACKHK 143 

luptat cu ur^ii can- atacasora turmclc - ca a lost silit minunatul accla biirbal 
sa vorbcasca de asta, nu cu ^inclul de a se lauda, ci ca sa-1 incrcdintcze pi- 
impiirat, sa-1 fata sa nu sc uitc la tinerctca sa, ci la crcdinta ascunsa inlauntru, 
la ajutorul Ccl dc sus, datorita caruia un tinar e mai putcrnic dccit biirbatii, 
un om ncinarmat dccit cci inarmati.un pastor decit ostasii — deci cindimpa- 
ratul a vazut taria sufletului lui, a vrut sa-i dea armele sale; David, insa, cind 
si le-a pus nici nu le putea purta. Si asta s-a intimplat ca sa sc arate descope- 
rita puterca lui Dumnezeu, care lucra prin David, ca sa se vada ca biruin{a 
nu trebuic pusa pe seama armelor. David, deci, a lepadat armele imparatului, 
ca imbracat cu ele il faceau sa schioapete si si-a luat traista lui dc pastor si 
pietricelcle. $i asa s-a indreptat spre turnul eel de came. Dar uita-te iarasi ca 
si eel de alt neam il dispretuiesje pe dreptul David ; vazindu-1 a§a de tinar, ii 
arunca in fa^a cuvinte grele ca unui copil de rind,iar cind 1-a vazut ca se in- 
dreapta spre el numai cu traista de pastor si cu citeva pietricele, i-a spus: 
,,Ai crezut tu ca iarasi paze^ti oile, ca alungi ciinii, de te-ai pornit sa lup^i 
cu mine cu sculele acestea, ca si cum ai avea de alungat un ciine? Vei inva^a 
curind ca nu lup^i cu-n oarecarele!". Si folosind multe cuvinte de lauda, se 
grabea si se zorea; invirtea sj zanganea armele. El, increzator in armele sale, 
era gata de lupta; celalalt, era intarit cu credin^a si cu ajutorul Cel de sus. 
David a infrint mai intii prin cuvinte mindria celui de alt neam, spunindu-i: 
„Tu ai venit la mine cu arma si cu lance si nadajduiesti sa ma dobori cu 
puterea ta; eu, insa, vin in numele Domnului Dumnezeu". Dupa ce-a zis 
aceste cuvinte, ca si cum ar fi avut de alungat un ciine ce tabara pe turma, 
a scos din traista o pietricica, a pus-o in prastie si a aruncat-o , indata a lovit 
fruntea celui de alt neam si 1-a doborit; apoi s-a grabit, i-a luat sabia si cu ca 
i-a taiat capul; 1-a dus imparatului si a pus capat razboiului. Si asa, prin 
David, §i imparatul a aflat mintuire si toata o^tirea lui a rasuflat. Si erau dc 
vazut lucruri mari ?i minunate: pe eel inarmat biruit de eel neinarmat, pe- 
ed iscusit in ale razboiului doborit de eel care nu stia ce e razboiul. 

— Pentru ce? 

— Pentru ca unul a avut alaturea de el ajutorul Cel de sus, iar altul, lipsit 
de acest ajutor, a cazut in miinile ccluilalt. 

Dariata la cita nechibzuinta a dat nasjereinvidia! Cind imparatul a vazut 
laudele multe de care se bucura dreptul David, cind a vazut ca femeile danju- 
iesc §i striga : ,,Saul a biruit mii, iar David zeci si zeci de mii" 2 " , n-a mai pu- 
tut indurain liniste cele ce se spuneau — desj, dupa dreaptajudecata, laudele 
erau mai mult pentru Saul decit pentru David — sj biruit de invidie arasplatit 
cu rau pe binefacator, a incercat sa omoare pe cel pe care trebuia sa-1 soeo- 
teasca mintuitor si binefacator. Ce mare nebunie! Ce cumplita ncsimtirc! 
Socotcste du§man pc cel ce i-a daruit via^a, pc cel ce scapasc toata ostirca 
lui dc furia celui de alt neam. Invins dc patima n-a mai vrut sa .stiede binefate- 
rea primita, ci.intunccat de invidie, cade bcUc,socotcadusman pc binefacator. 


2-1.1 Jit-Ki, 18, 7. 


144 SFtNTUL, IOAN DURA DE AUR 

IV 

Asa e rautatea patimii acestcia! Vatama mai intii pe eel care o naste. $i 
dupa cum viermele nascut de lemn maninca mai intii lemnul care 1-a nascut, 
tot a§a si invidia strica mai intii sufletul celui care a nascut-o si aduce peste 
ecl invidiat cu totul altceva decit doreste. Nu mi te uita, iubite, ce se intimpla 
celor invidiap la inceput, ci priveste sfirsitul. Gindeste-te ca rautatea celor 
ce invidiaza aduce mai mare stralucire celor invidia^i. Cei invidia^i atrag pe 
Dumnezeu in ajutor si se bucura de harul Cel de sus, iar invidiosul, lipsit de 
accst har, cade usor in mina tuturora si, inainte de a fi biruit de dusmani, e 
biruit de propria lui patima, pentru ca, mincat ca de niste falci nevazute, 
ajunge, ca sa spun a§a, de se ineaca. 

Cunoscind, dar, acestea, sa fugim, va rog, de vatamarea acestei patimi, 
sa o izgonim cu toata puterea din sufletul nostru. Este mai pierzatoare 
decit toate patimile; ne vatama insasi mintuirea noastra. Diavolul este 
izvoditorul ei. De aceea si un in^elept spunea: ,,Iar prin pizma diavolului 
a intrat moartea in lume" 2S . 

— Ce inseamna: „Iar prin pizma diavolului a intrat moartea in lume?". 

— Cind fiara aceasta vicleana a vazut ca eel intii-zidit ajunge nemuritor, 
prin rautatea lui 1-a facut sa calce porunca, iar prin calcarea poruncii 1-a 
facut sa atraga asupra lui pedeapsa cu moartea. Invidia, deci, a lucrat insela- 
ciunea, inselaciunea neascultarea, iar n«»scultarea moartea. De aceea in^elep- 
tul a spus: „ Iar prin pizma diavolului a intrat moartea in lume". 

Ai vazut cit de mare e vatamarea acestei patimi? A facut ca eel cinstit cu 
nemurirea sa ajunga supus mor^ii. Dusmanul mintuirii noastre, deci, impins 
de invidie, a meste§ugit ca eel intii-zidit, care era nemuritor, sa fie osindit 
la moarte; dar Stapinul eel purtator de grija si iubitor de oameni, prin moar- 
tea Sa, ne-a daruit iarasi nemurirea si am dobindit bunata^i mai mari decit 
am pierdut. Diavolul ne-a izgonit din rai, dar Stapinul ne-a urcat la cer, diavo- 
lul a facut sa fim osindi^i la moarte, dar Stapinul ne-a daruit nemurirea; 
diavolul ne-a lipsit de desfatarea paradisului, dar Stapinul ne-a pregatit im- 
para{ia cerurilor. Ai vazut ca iscusin^a Stapinului a intors impotriva capului 
diavolului armele faurite de invidia lui impotriva mintuirii noastre? Nu numai 
ca ne-a invrednicit de mai mari bunata^i, dar ni 1-a dat si pe diavol in miinile 
noastre, spunindu-ne: „Iata v-am dat voud putere sa cdlcati peste serpi si 
peste scorpii"* 6 . 


25. Inf. Sol., 2,24. 

26. Luca, 10, 19. 


OMILH LA FACKRE 145 

Gindindu-nc, dar, la toatc accitea, si izgonim invidia din suflctul nostru, 
ca sa atragem asupra-nc hunavointa lui Dumnezeu. Aceasta este arma noastra 
cea nebiruita; aceasta este bogafia noastra" cea mai mare. De aceea si Ismail, 
desi tinar, in pustie si in mare strimtorare, a crescut pe neasteptate si a ajuns 
popor mare. Pentru ca „Dumnezeu era cu copilul!". 

In aceste cuvinte este cuprinsa toata cuvintarea noastra. 

Sa dispretuim, dar, va rog, cele prezente, ca sa dorim cele viitoare. S£ 
punem mai presus de toate bunavoinfa lui Dumnezeu, sa atragem prin viafa 
noastra curata si virtuoasa multa indraznire inaintea lui Dumnezeu, ca sa 
putem termina fara suparari viaja aceasta si sa dobindim bunatajile cele 
viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, 
cu Care Tatalui impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si 
pururea si in vecii vecilor, Amin. 


OMILIA XLVII 


„ §i a fost dupa cuvinteJe acestea ca Dumnezeu 
a ispitit pe Avraam" ' . 

I 

Mult vom cistiga din cele ce s-au citit astazi $i nespusa este comoara 
ascunsa in aceste cuvinte! Asa sint cuvintele lui Dumnezeu! Boga^ia lor nu 
sta in mul^imea de cuvinte, ci in conciziunea lor. Haide, dar, sa cercetam 
spusele Scripturii, ca sa cunoastem bine puterea celor citite azi. Asa vom 
afla iara?i sj de marea virtute a patriarhului Avraam, dar si de covirsitoarea 
iubirc de oameni a lui Dumnezeu. 

„ Si a fost dupa cuvintele acestea ca Dumnezeu a ispitit pe Avraam " 2 . 

— Ce vrea sa spuna Scriptura cu aceste cuvinte: ,, Si a fost dupa cuvintele 
acestea, ca Dumnezeu a ispitit pe Avraam?". 

— Uita-mi-te ca Dumnezeiasca Scriptura chiar de la aceste cuvinte vrea 
sa ne descopere virtutea dreptului Avraam. §i pentru ca avea sa ne istori- 
scasca de ispita la care 1-a supus Dumnezeu pe Avraam, de aceea vrea sa ne 
arate mai intii timpul cind i-a dat patriarhului aceasta porunca, cind adica 
i-a poruncit sa-1 aduca jertfa pe Isaac, ca sa cunoastem marea supunere a 
patriarhului; ca sa cunoastem ca patriarhul nu punea nimic mai presus de 
hotaririle lui Dumnezeu. 

Asadar, ce vrea sa spuna Scriptura cu cuvintele : ,, Si a fost dupa cuvinte- 
le acestea?". 

lata ce ! Precum va spuneam ieri, dupa nasterea lui Isaac, Sarra nu vedea 
cu ochi buni faptul ca Ismail crestea impreuna cu Isaac, de aceea, suparata, 
i-a spus lui Avraam: „Izgoneste pe slujnica si pe fiul ei, ca sa nu mosteneasca 
fiul slujnicei cu fiul meu" 3 . Cuvintul acesta i s-a parut greu patriarhului, 
Dumnezeu, voind sa-1 mingiie pe drept, i-a spus: „ Asculta de Sarra femeia ta 
si fa ce-{i va spune ! Sa nu {i se para grele cuvintele spuse despre copil si slujnica, 
ca in Isaac se va chema sdminta ta* , dar si pe acesta il voi face neam mare, 
pentru ca este saminta ta" s . Deci fagaduin^a lui Dumnezeu era ca cei nas- 

l.Fac, 22, 1. 
2.Fac, 22, 1. 
'i.Fac, 21, 10. 

4. Fac, 21, 12. 

5. Fat:, 21,13. 


OMIL1I LA FACERE 147 

cu^i din Isaac vor ajungc un ncam marc. Drcptul Avraam traisc hranit cu 
accstc nadejdi, cind in sfirsit a primit rasplata atitor nccazuri si incercari, 
era linistit, ca vedea cu ochii pc ecl care avcasa-1 mosteneascajera tihnit si 
mingiiat. Dar Ccl Care stic taincle inimii a voit sa ne descopere virtutca 
dreptului si dorul mare cc-1 avea de Dumnczeu. De aceea dupa atitea fagadu- 
in^e si mai cu seama dupa fagaduintaaceastanoua,care-i sunaincainurechi, 
cind, desi, Isaac crcscuse si era in floarea virstei, cind dragostea tatalui pentru 
fiu crescuse mult, atunci, dupa cuvintele fagaduin^ei, dupa ce ii spusese ca 
„in Isaac se va chema sdminta ta si ca el id va fi mostenitor", atunci Scrip- 
tura spune: „Dupd cuvintele acestea Dumnczeu l-a ispitit pe Avraam". 

— Ce inseamna: ,,L-a ispitit?". 

— Dumnezeu nu l-a ispitit pentru ca nu stia ce va face Avraam, ci pentru 
ca si cei de pe vremea lui si cei de mai tirziu si pina azi sa cunoasca dragos- 
tea de Dumnezeu a patriarhului, si pentru ca sa afle ca Avraam s-a supus 
intm totul poruncilor Stapinului. 

„Si a zis, spune Scriptura, cdtre el: ,,Avraame, Avraame!". Iar el a zis: 
„Iatd, eu!" 6 . 

— Ce vrea sa spuna prin aceea ca l-a strigat de doua ori pe nume? 

— Acesta este un semn al marii bunavointe a lui Dumnezeu fa^a de 
Avraam. Strigindu-1 de doua ori pe nume, Dumnezeu ii arata ca are sa-i 
porunceasca un lucru de mare insemnatate. 

Deci, pentru a-1 face atent, pentru a asculta cu rivna cuvintele Sale, Dum- 
nezeu il striga de doua ori, si-i zice: ,, Avraame, Avraame!". far el a zis: 
„Iata, eu!". 

,, Si a zis: ,,Ia pe fiul tdu eel iubit, pe care l-ai iubit, pe Isaac si mergi in 
pamintul eel inalt si adu-l jertfd pe until din munti, pe care pi-l voi spune" 7 . 

Mare este porunca. Porunca depa§este firea omeneasca! „Ia pe fiul tdu 
eel iubit, pe care l-ai iubit, pe Isaac". 

lata ca chiar prin aceste cuvinte ii aprinde si mai mult flacara, a$i{a si 
mai mult cuptorul dragostei, pe care o avea dreptul Avraam pentru fiul sau 
Isaac. „Ia pe fiul tdu eel iubit, pe care l-ai iubit, pe Isaac". Fiecare cuvint e 
in stare sa zdobeasca sufletul dreptului. N-a spus atit: „pe Isaac", ci a adau- 
gat: „pe fiul tdu, pe care l-ai dobindit mai presus de nadejde si l-ai putut 
avea chiar la batrine^e , pe eel iubit, care ri-i nespus de drag, pe care-1 iubesti 
mult de tot, pe Isaac, pe care nadajduiesti sa-1 ai mostenitor, din care ri-am 
fagaduit ca ri se va inmulri saminta ta, care se va inmulri atit, incit va fi la 
fel cu mulrimea stelelor** si cu nisipul de pe {annul marii 9 . Pe acesta, dar, 
ia-l si mergi in pamintul eel inalt si adu-l acolo jertfd pe unul din munfi, pe 
care ti-l voi spune". 


d.Fac, 22, I. 
7./'«c, 22.2. 

8. Far., 15,5. 

9. Fat-., l.'i, 17. 


148 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

Ma minunez cum a putut indura dreptul cuvintele acestea! „Adu-Mi 
jertfa, ii spune Dumnezeu, pe unul din mun^i, pe insusi fiul tau, pe care-1 
iubesti atita de mult!". 

— Ce-a facut dreptul Avraam? 

— Nu i s-a turburat mintea, nu i s-a intunecat gindirea, n-a ramas increme- 
nit la auzul acestei porunci nemaiauzite, n-a gindit, nici nu si-a spus in sine: 
„Ce-i aceasta? Cel Care mi-a daruit un fiu, cind nu mai aveam nici o nadejde, 
Cel Care pentru iubirea Sa de oameni a dat via^a pintecelui mort al Sarrei, 
El, deci, imi porunceste sa ucid pe cel nascut mie, sa-1 aduc jertfa dupa ce 
a fost alaptat si a crescut? Cu putin mai inainte mi-a spus: ,,In else va chema 
tie sdminta" 10 . Cum imi porunceste acum cu totul altceva? Cum are sa se 
mai implineasca fagaduinja Lui? Cum au sa mai creasca ramurile, cind tai 
radacina? Mai poate face rod un pom taiat? Mai poate avea apa riul, cind e 
uscat izvorul?". 

Da, dupa rinduiala omeneasca lucrul acesta e cu neputinta; dar cind 
vrea Dumnezeu, toate-s cu putinta. 

II 

Dreptul Avraam, insa, n-a gindit asa, ci, ca o sluga recunoscatoare, a 
indepartat orice gind omenesc si a urmarit numai un singur lucru: sa indepli- 
neasca porunca. §i ca si cum n-ar mai fi fost om, a pus inaintea simf aminte- 
lor parintesti si a dragostei de tata porunca lui Dumnezeu si s-a grabit s-o 
implineasca. 

,,§i sculindu-se, spune Scriptura, Avraam de dimineatd, a pus seaua pe 
asinul lui. A luat cu el doud slugi si pe Isaac, fiul lui; si tdind lemne pentru 
jertfa, sculindu-se a mers; si a treia zi a ajuns la locul in care i-a spus Dum- 
nezeu" 11 . 

Uita-te ca iubitorul de oameni Dumnezeu face ca si prin departarea 
locului de jertfa pune la incercare virtutea dreptului. Gindeste-te ce trebuie 
sa fi suferit dreptul in cele trei zile, gindindu-se la porunca pe care o primise, 
ca el trebuia sa junghie cu propriile lui miini pe iubitul sau fiu, fara sa poata 
impartasi cuiva fapta. Minuneaza-te de dragostea lui de Dumnezeu si de pri- 
ceperea lui ! Pentru ca stia cit e de mare porunca, n-a vorbit de ea cu nimenea, 
nici cu slugile, nici cu Isaac, ci singur se lupta cu el insusi. A ramas nebiruit 
ca un diamant, aratindu-si barba^ia cugetului sau. N-a iscodit porunca, ci 
s-a plecat din toata inima hotaririi lui Dumnezeu. 

Cind a ajuns aproape de locul ce i se spusese, 

„cdutind Avraam cu ochii, spune Scriptura, a vdzut locul de departe. §i 
a zis slugilor lui: „ §edeti aici cu asinul" 1 2 . 

Uita-te si aici la marea pricepere a dreptului Avraam ! Voia sa se ascunda 
si de slugile sale, ca sa arate prin toate ca dorea sa implineasca porunca lui 

10. Fac, 21, 12. 

11. Fac, 22,3. 

12. Fac, 22,4-5. 


OMILII LA FACERE 149 

Dumnezeu cu rivna clocotitoare si dor inflacarat. Pentru ca stia ca fapta ce 
trebuia s-o faca. era noua si neobisnuita si ca nimeni altul nu facuse mai 
inainte ce avea sa faca el, o ascunde de slugi si, lasindu-i impreuna cu asinul, 
le zice : 

„Asteptati-md aicil Iar eu si copilul vom merge pind colea, si dupd ce 
ne vom inchina ne vom intoarce la voi!" 13 . 

Nu stia ca are sa se intimple ce spunea; dar a proorocit fara sa stie ca 
prooroceste. Vorbise asa ca sa-si insele poate slugile, sa le faca sa ramina 
acolo. §i a ramas, deci, patriarhul cu copilul. 

„.Si a luat Avraam lemnele cele pentru jertfa si le-a pus in spinarea fiu- 
lui sdu Isaac. Si a luat in miini foe si cutit si s-au dus amindoi impreuna" 1 * . 

Ce suflet curajos! Ce cuget tare! A pus, spune Scriptura, in spinarea lui 
Isaac lemnele cele pentru jertfa, iar el a luat focul si cutitul si au plecat 
amindoi impreuna". Cu ce ochi privea Avraam copilul care ducea in spate 
lemnele, pe copilul pe care avea sa-1 jertfeasca nu peste multa vreme? Cum 
putea mina sa poarte focul si cutitul? §i mina purta focul eel material, dar 
focul eel dinauntru ii ardea sufletul si-i mistuia cugetul, convingindu-1 sa 
biruie totul cu dragostea lui de Dumnezeu si facindu-1 sa se gindeasca la 
aceea ca Cel Care i-a dat copilul si 1-a facut tata mai presus de firea omeneasca 
va putea si acum sa faca cele ce depa§esc mintea omeneasca. Dar uita-mi-te 
ca inainte de acest foe material s-a aprins incetul cu incetul cuptorul eel 
dinauntru sau, care-i ardea sufletul dreptului. 

,, Si a zis, spune Sriptura, Isaac tatdlui sdu Avraam: ,, Tata!" 15 . 

Indestulator este acest cuvint ca sa sfisie inima dreptului Avraam ! 

„Iar el a zis: „Ce este, fiule? 16 . 

„Ma numesti tata pe mine, care peste pu^ina vreme voi fi fara copil; 
iar eu te numesc fiu, pe tine, care in curind vei urea pe altarul de jertfa si te 
voi junghia cu prop riile mele miini ! ". 

Copilul a spus apoi : 

„Iatd -tu aduci focul si eu lemnele. Unde este victima pe care vrei s-o 
aduci? Unde este oaia de jertfa?" 11 . 

Gindeste-mi-te acum la chinul dreptului Avraam ! Cum a mai putut asculta 
glasul fiului lui, cum a mai putut raspunde copilului, cum nu i s-a turburat 
mintea, cum a putut tine taina, cum de n-a spus copilului ce avea sa se in- 
timple, ci ii spune cu curaj si cu barbate sufleteasca: 

,, Dumnezeu se va ingriji de oaia de jertfa, fiul meu ! " 1 8 . 

lata ca si acum, fara sa stie, spune ceea ce aveasa se intimple! Avraam 
socotea ca prin acest raspuns ii tainuieste lui Isaac adevarul; deocamdata 1-a 


13. Fac, 22,5. 
U.Fac, 22,6. 

15. Fac, 22, 7. 

16. Fac, 22, 7. 

17. Fac, 22,7. 

18. Fac, 22,8. 


150 SFlNTUL IOAN GURA DEAUR 

convins cu spusele sale. Dar Avraam suferea si mai mare durere, framintind 
aceste cuvinte in mintea lui, gindindu-se la frumuse^ea trupeasca a copilului, 
la frumuse^ea lui sufleteasca, la supusenia sa, la farmecul lui si la floarea 
virstei lui. 

„ $i mergind amindoi au ajuns la locul de care i-a vorbit Dumnezeu" 19 . 

Au ajuns, spune Scrip tura,pe muntele eel inalt de care ii vorbise Dumnezeu. 

„ §i a zidit Avraam acolo jertfelnic" 20 . 

Iarasi ma spaimintez de barba^ia dreptului Avraam! Cum de a putut 
zidi jertfelnicul, cum de a avut taria, cum de n-a murit de chinul sufletului 
lui? Nu, ci a zidit si jertfelnic si a pus si lemne pe el. 

„§i legind pe Isaac, pe fiul lui, l-a pus pe jertfelnic. §i a intins Avraam 
mina sa sa ia cutitul ca sa junghie pe fiul sau" 2 1 . 

Ill 

Sa nu trecem cu usurin£a, iubi^ilor, peste aceste cuvinte, ci sa ne gindim 
cum de nu i-a zburat sufletul din trup, cum de a putut sa-si lege fiul cu miini- 
le lui si sa puna pe lemne pe copilul lui eel iubit, eel drag, eel unul-nascut. 

„ §i a intins Avraam mina sa sa ia cutitul ca sa junghie pe fiul sau". 

Ce suflet iubitor de Dumnezeu! Ce voint.a de barbat! Ce dor puternic de 
Dumnezeu! Ce cuget, care biruie firea omeneasca! ,,A luat, spune Scriptura, 
cutitul ca sd junghie pe fiul sau". De cine sa ma minunez, de cine sa ma 
inspaimint? De patriarh pentrU barba^ia sufletului lui sau de copil pentru 
supusenia sa? Ca Isaac nu s-a zbatut, nu s-a impotrivit, ci s-a supus si s-a 
plecat celor ce facea tatal sau, statea linistit ca un miel pe altar si astepta 
dreapta tatalui sau. Dar cind erau toate gata pentru aducerea jertfei, cind nu 
lipsea nimic, bunul Stapin a aratat ca nu i-a dat lui Avraam aceasta porunca 
pentru ca voia sa fie junghiat copilul, ci pentru ca voia sa descopere virtutea 
dreptului si sa-i incununeze voin^a si hotarirea. Primind, dar, prin voinja 
patriarhului, jertfa desavtrsita, Dumnezeu isi arata iubirea Sa de oameni. 

„§i l-a strigat pe dinsul, spune Scriptura, ingerul Domnului din cer si 
i-a zis: „Avraame, Avraame!" 22 . 

Pentru ca I-a vazut pe Avraam hotarit si gata sa implineasca porunca sj 
sa-si junghie fiul, Dumnezeu il striga din cer si-i zice: „ Avraame, Avraame". 
Si acum il striga pe buna dreptate de doua ori pe nume, ca sa opreasca 
pornirea dreptului Avraam; prin acest strigat aproape ca ii {ine dreapta, care 
se grabea sa junghie copilul. 

„§i a zis: „Iatd eu". §i i-a zis: „Sd nu pui mina ta pe copil, nici sd-i 
fact ceva. Acum am cunoscut ca te temi de Dumnezeu, ca pentru Mine n-ai 
crufat pe fiul tdu eel iubit" 2 "' . 

19.Fac.,22,9. 
20.Fac, 22,9. 

21. Fac, 22,9-10. 

22. Fac.,22, 11. 

23. Fac, 22, 11-12. 


OMILn LA FACERE 151 

,,Sa nu pui mina ta pe copil", ii spune Dumnezeu. 

„Nu {i-am dat aceasta porunca, pentru ca voiam sa se implineasca , nici 
n-am voit sa fie jertfit copilul tau, ci am vrut sa fac cunoscuta tuturora 
supunerea ta. Sa nu-i faci nici un rau ! Mi-i de ajuns ca ai voit, pentru asta te 
incununez si te laud. Acum am cunoscut ca te temi de Dumnezeu!". 

Uita-te la pogoramintul cuvintelor ! 

— Dar ce? Inainte de asta nu cunostea Stapinul universului virtutea 
dreptului Avraam? Abia acum a cunoscut-o? 

—Dumnezeu nu vrea sa spuna ca abia acum a cunoscut-o! 

—Dar ce? 

— „ Acum, ii spune Dumnezeu, toata lumea a cunoscut ca ai teama adeva- 
rata de Dumnezeu. Euimicunosteamslujitorul;darceksavirsitede tine acum 
vor fi temei de inva^atura si pentru cei de acum si pentru genera^iile viitoare. 
Acum au cunoscut to^i ca te temi de Dumnezeu, ca te-ai grabit sa implinesti 
ce {i-am poruncit. Pentru Mine n-ai cru^at pe fiul tau eel iubit; pentru Mine 
si pentru porunca Mea , n-ai cru^at pe eel pe care-1 iubeai nespus de mult, ci 
ai pus mai presus de copilul tau porunca Mea. De aceea primeste-^i inapoi co- 
pilul. Ca pentru asta Ji-am fagaduit ca se va inmul^i samin^a ta. Intoarce-te 
acasa incununat pentru ascultarea ta. Stiu sa incununez voin^a §i sa raspla- 
tesc cugetul. Se cuvine sa se implineasca cele ce-ai spus slugilor si lui Isaac. 
Acelora le-ai fagaduit: „Dupd ce ne vom inchina, ne vom intoarce". Si 
aceasta va fi acum. Iar iubitului tau fiu, care te intrebase: ,, Unde este oaia de 
jertfa?", i-ai spus: „ Dumnezeu se va ingriji de oaia de jertfd". lata, ridica-$i 
ochii si vezi oaia de care vorbeai, pe care o vei jertfi in locul fiului tau!". 

,,§i ridicind ochii, a vazut. §i iatd un berbec era incurcat cu coarnele 
intr-o tufa numita sabec. §i s-a dus Avraam, a luat berbecul si l-a adus jertfa 
in locul fiului sau Isaac" 2 * . 

„Ji-am vazut, ii spune Dumnezeu, cugetul tau iubitor de Dumnezeu, si 
iata f i-am gatit ce-ai spus mai inainte copilului tau". 

„ §i l-a luat si l-a adus jertfd in locul lui Isaac fiul sau ". 

Ai vazut iubireade oameni a lui Dumnezeu? Jertfa a fost adusa;patriarhul 
si-a aratat cugetul sau iubitor de Dumnezeu, i s-a incununat voin^a, luind pe 
Isaac au plecat incununafi cu nenumarate cununi. 

Toate acestea au fost inchipuirea crucii. De aceea si Hristos spunea 
iudeilor: „Avraam, pdrintele vostru, a fost bucuros sa vadd ziua mea; si a 
vdzut-o si s-a bucurat" 2s . 

— Cum a vazut-o cind a trait cu atijia ani inainte? 

— Prin tip, prin umbra. Dupa cum aici a fost adusa jertfa oaia in locul 
lui Isaac, tot asa si Mielul eel cuvintator a fost adus jertfa in locul lumii. 
Trebuia ca prin umbra sa fie preinchipuit adevarul. 


24. Fac, 22. 13. 

25. loan, 8,56. 


152 SFlNTUL lOAN OURA DE AUR 

Vezi-mi, iubite, ca toatc au fost preinchipuitc prin umbra. Unul-Nascut 
acolo, unul-nascut aici. Fiu iubit si adevarat acolo, fiu iubit si adevarat 
aid. „Acesta este Fiul Meu eel iubit, intru Care am binevoit" 26 . De tata a 
fost adus Isaac jertfa, pe Acesta Tatal L-a dat. $i striga Pavel, zicind: ,,El, 
Care n-a crupat pe Fiul Lui, ci L-a dat pentru noi topi, cum nu ne va ddrui 
toate impreund cu El?" 21 . 

La atit se margineste umbra. Adevarul este, insa, mult superior. Da, 
Mielul Acesta cuvintator s-a jertfit pentru intreaga lume, Mielul Acesta a 
cura^it intreaga lume! El a scapat pe oameni de ratacire si i-a readus la ade- 
var;El a facut pamintul cer, nu schimbind firea stihiilor, ci facind pe oamenii 
de pe pamint sa aiba viefuirea cea din ceruri. Prin El a pierit toata slujirea 
idolilor, prin El oamenii nu se mai inchina la pietre si la lemne, nici nu se 
mai pleaca cei cinstiji cu ra^iune in fa^a lucrurilor celor fara de sim^ire, ci 
toata inselaciunea a fost alungata, iar lumina adevarului a luminat lumea. 

IV 

Ai vazut superioritatea adevarului? Ai vazut ce este umbra si ce este 
adevarul? 

„£j a chemat, spune Scriptura, Avraam numele locului aceluia: „Dum- 
nezeu a vazut", ca sd se zicd pind azi: In munte s-a ardtat Domnul" 28 . 

Uita-te la cugetul iubitor de Dumnezeu al dreptului Avraam ! De fiecare 
data da nume locurilor dupa faptele petrecute in acele locuri. Vrind sa sape, 
ca pe o coloana de arama, venirea lui Dumnezeu la el, Avraam da locului un 
nume.ca spune Scriptura:,, §i a chemat numele locului: ,, Dumnezeu a vazut". 

Ii era de ajuns dreptului Avraam pentru rasplatire ca a primit inapoi viu 
pe Isaac si ca a fost invrednicit de acea mare lauda, anume ca ii spune Dum- 
nezeu: „Acum am cunoscut Ca te temi de Dumnezeu" 29 ;dar Dumnezeu eel 
bogat in daruri, Cel Ce depaseste totdeauna cu binefacerile Lui mintea 
noastra, incarca de daruri $i acum pe dreptul Avraam; si rasplatindu-1, ii 
ziceiarasi: 

,,^1 a chemat ingerul Domnului pe Avraam a doua oard din cer, zicind: 
,,Pe Mine M-am jurat, zice Domnul, pentru cd aifdeut cuvintul acesta ?i n-ai 
crufat pe fiul tdu eel iubit pentru Mine, pentru aceea binecuvintind te voi 
binecuvinta si inmulpind voi inmulti sdminta ta ca stelele cerului si ca nisipul 
eel de pe pdrmul mdrii; si va mosteni sdminfa ta cetdpile dusmanilor; si se 
vor binecuvinta intru sdminta ta toate neamurile pdmintului, pentru cd ai 
ascultat de glasul Meu" 30 . 

„Pentru ca ai implinit porunca Mea si te-ai supus intru totuL.de aceea 
asculta, cd pe Mine M-am jurat, zice Domnul". 


26. Matei, 3, 17. 

27. Rom., 8,32. 

28. Fac, 22, 14. 

29. Fat., 22, 12. 
SQ.Fac. 22, 15-18. 


OM1LH LA KACKHK 153 

Uita-tc la pogoraniintul lui Dumnczeul ,,/V Mine M-um jurat, spunc 
Dumnczcu, ca sa te hicredin(ezi ca se va implini tot ce (i-am spus". Pcntru 
ca oamenii au dcplina incrcderc in fagaduinfele ce li se fac atunci cind 
fagaduin{ele sint inso^itc dc juramint, de aceca si Stapinul, folosindu-sc dc 
acest obicei omencsc, zice: ,,/V Mine M-am jurat, pentru ca ai fdcut cuvintul 
acesta si n-ai crufat pe fiul tau eel iubit pentru Mine". Uita-mi-te la iubirca 
de oameni a Stapinului: „N-ai crufat pe fiul tau eel iubit pentru Mine". 

—Da, dar 1-a primit viu inapoi! 

— Nu te uita, iubite, la ce s-a intimplat la sfirsit, ci la cugetul dreptului 
Avraam, la cugetul cu care a implinit porunca lui Dumnezeu, fara sa mai stea 
pe ginduri. In ce priveste voinf a lui, patriarhul si-a inrosit dreapta de singe, a 
pus cujitul pe trupul copilului;jertfa a fost desavirsita. De aceea si Stapinul 
il lauda pe Avraam ca si cum ar fi infaptuit jertfa, si-i zice.: ,,N-ai crufat pe 
fiul tau eel iubit pentru Mine! Tu pentru porunca Mea nu {i-ai crufat fiul, 
dar Eu £i 1-am crufat pentru ascultarea ta. Pentru ascultarea aceasta te raspla- 
tesc: Te voi binecuvinta ?i inmulfind te voi inmulti". Uita-te la marimea 
binecuvintarii ! A spus: inmultind te voi inmulfi, in loc de: ,,Voi inmulti 
inca mai mult saminfa ta". „Copilul acesta, pe care cu voinja 1-ai jertfit, 
va inmulfi atit de mult saminfa ta, ca va fi la fel de multa ca stelele si nisipul 
si toate neamurile se vor binecuvinta intru sdminta ta, pentru ca ai ascultat 
de glasul Meu. Toate acestea \\ se vor implini pentru multa ascultare". 

Nenumarate bunatafi dobindim, deci, cind ne supunem Stapinului, cind 
ascultam de poruncile Lui si cind, la fel cu patriarhul acesta, nu iscodim 
poruncile ce ne da, ci ca niste slujitori recunoscatori implinim cele poruncitc 
si lasam pe seama Stapinului rafiunea acestor porunci. Daca ne vom invafa 
sa gindim asa, vom putea fi la fel de ascultatori ca si dreptul Avraam si vom 
putea dobindi aceleasi cununi. 

—Dar cum sa ascultam de Stapin? 

—Cum? Sa implinim cu fapta poruncile Lui. „Cd nu auzitorii legii se vor 
indreptati, ci faedtorii legii"* 1 . Ce folos daca in fiecare zi auzim poruncile, 
dar nu le facem? De aceea, va rog, sa ne sirguim sa le indeplinim cu fapta - 
altfel nu-i cu putinfa sa ne mintuim — ca sa ne spalam si pacatele si sa fim 
invrednicifi si de iubirea de oameni a Stapinului, cu harul si indurarile 
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui slava, impreuna cu Sfintul si 
de viaf a facatorul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


31. Rom., 2, 13. 


OMIUA XLVIII 


„ §i au raspuns fiii lui Het catre Avraam si au zis: 

,,Imparat de la Dumnezeu esti tu intre noi; 

in morminturile noastre cele alese, 

Jngroapa-^i mortul tau ! " ' . 

I 

Ap vazut ieri, iubifilor, barba^ia patriarhului ! A{i vazut suflet mai tare 
ca diamantul! Ca atit cit a stat in putcrea lui, datorita dorului lui de Dum- 
nezeu, a fost preot al copilului, caci cu cugetul si-a inrosit cu singe dreapta 
lui si a adus jertfa; iar din pricina nespusei iubiri de oameni a lui Dumnezeu 
s-a intors acasa, luindu-si copilul viu si nevatamat. Patriarhul, pentru vointa 
lui, a fost laudat si a primit stralucitoare cununa. A purtat si aceasta ultima 
lupta. In toatc si-a aratat cugetul lui iubitor de Dumnezeu. 

Sa vedem si astazi dragostea de tata a dreptului Avraam ! Sa vedem cit 
dc mare grija are de copil! Dupa ce s-a intors de la aceasta jertfa noua si 
ncmaintilnita, a venit peste Avraam jalea pentru Sarra 2 . Ca sa-si ingroape 
so^ia, a ccrut de la fiii lui Het sa-i dea in stapinire mormintul si a cumparat 
locul 3 . §i astfel, cu moartea Sarrei, ajunge patriarhul pentru intiia oara 
stapinitor de pamint. 

Dumnezeiasca Scriptura, dupa ce ne-a aratat virtutea dreptului Avraam 
in toate imprejurarile vie^ii sale, dupa ce ne-a aratat ca a trait tot timpul ca 
un strain si calator, ne-a aratat si aceasta, ca a cumparat locul, ca sa cunoas- 
tcm ca omul acesta, care s-a bucurat de atit ajutor de sus, care era atit de 
vestit si a carui semin^ie avea sa se intinda atita de mult, nu avea in stapinire 
un loc, asa cum fac astazi mul^i de se straduiesc sa-si agoniseasca {arini, 
mosii si avere multa si nespusa. Ca avea Avraam indestulatoare boga^ie, 
boga^ia pe care i-o dadea cugetul lui si n-avea nici o sirguinja pentru boga^ia 
aceasta materiala. Sa auda cei care dintr-o data si intr-o clipita de vreme pun 
mina pe averile tuturora, care-si intind, ca sa spun asa, pretutindenea pofta 


l.Fflf., 23,5-6. 

2. Fac, 23, 1-2. 

3. Fac, 23,3-4. 


OMILII LA FACERE 155 

lacomiei lor! Sa imile pe patriurh, cure nu avca nici uncle inmorminta trupul 
Sarrci, pina cc minat de accasta ncvoic, a cumparat tarina si pestcra dc la 
fiii lui Hot. Ca era Avraam vestit in ochii locuitorilor Canancii, asculta ce spun 
fiii lui Met desprc el! 

„lmpdrat de la Dumnezcn esti tu intrc not, in mormintele noastre cele 
alese, ingroapd-fi mortul tau. Nici unul dintre noi nu tc va opri sd-fi ingropi 
mortul tdu " 4 . 

Dar uita-te la dreptul Avraam! li inva^a §i pe fiii lui Met cu faptcle lui 
filozofia sa, ca nu voieste sa primeasca mormintul pina ce nu lc platestc 
pre^ul cuvenit. „Chiar daca voi sinte^i atit de binevoitori fa{a de mine, le 
spune el, totusi nu vreau sa va iau mormintul fara sa-1 platesc". $i le-a dat 
argintul si a luat mormintul s . 

„Si a ingropat pe Surra femcia lui in pestera cca dubld, a taritiii, care 
este in fata lui Mamvri" 6 . 

$i astfel omul acesta atit de vestit si de renumit, care avea atita indraz- 
nire inaintea lui Dumnezeu, care era cinstit, ca sa spun asa, de to^i bastinasii, 
incit si fiii lui Het 1-au numit imparat, ei bine omul acesta nu stapinea nici 
un stinjen de pamint! De aceea si fericitul Pavel, laudind virtutea drcptului 
acestuia, spunea: „Prin credinfd a stat Avraam in pdmintul fdgdduinfci ca 
intr-un pamint strain, locuind in corturi cu Isaac si Iacov, cei impreund 
mostenitori ai aceleiasi fdgdduinfe" 1 . Apoi, ca sa ne arate cum a locuit 
ca un strain prin credin^a, a adaugat: ,,Pentru cd aStepta cetatea care are 
temelii, al cdrei mester si ziditor este Dumnezeu" 8 . ,,Prin nadejdea celor 
yiitoare, spune Pavel, Avraam dispre^uia pe cele prezente,iar prin asteptarea 
bunata^ilor celor mai mari se ingrijea mai pu^in de cele din via^a accasta". 
§i aceasta inainte de lege, inainte de har! Spune-mi mie ce cuvint de aparare 
mai putem avea noi, care dupa atit de mari fagaduin^e, dupa ce ni s-a fagaduit 
bunataji nespuse, mai raminem uimiji de cele din lumea aceasta, cumparam 
ogoare, cautam sa petrecem mereu si stringem toate acestea prin jaf si laco- 
mie? Implinim cu fapta aceea ce spunea fericitul profet Isaia cu lacrimi: ,, Vai 
de cei ce lipesc casd lingd casd si unesc tarind cu tarind, ca sa ia ceva de la 
vecin" 9 . Nu vedem, oare, intimplindu-se astea in fiecare zi, nu vedem ca 
vaduvele sint jefuite, orfanii despuiafi si cei slabi impila^i de cei puternici? 
Dreptul Avraam n-a facut asa, ci chiar cind a vrut sa cumpere un mormint 
si a vazut ca sint gata sa i-1 dea in dar, nu 1-a primit pina ce nu le-a dat 
preful cuvenit. 

Gindindu-ne la acestea, iubijilor, sa imitam si noi cei din har pe eel de 
dinainte de lege, ca nu cumva ar§i de dorinfa de a avea mai mult sa adunam 


4. Fee, 23,6. 
b.Fac, 23, 13. 
6. Fac, 23, 19. 
l.Evr., 11,9. 
8.£w., 11, 10. 
9. Isaia. 5,9. 


158 SFlNTUL IOAN (JURA DE AUR 

pe capctclc noastre mai mult yi mai cumplit foe, focul eel ncstins si flacara 
cca iutc. Sa auzim, daca staruim in aceleasi jafuri si riipiri, cuvintele spuse 
bogatului: „Ncbune, in noaptea aceasta vor cere suflctul tau de la tine, iar 
cele ce-ai gatit ale cui vor fi?"'° . Pentru ce, dar, iubite, te straduiesti sa 
aduni lucruri, pe care le vei lasa cind vei fi rapit de pe pamint nu dupa multa 
vreme, lucruri care nu numai ca nu-^i pot fi de nici un folos, ba dimpotriva 
\\i mai ingreuneaza povara de pacate ce o por^i pe umeri si de care ai sa te 
caiesti fara de folos? De multe ori averile adunate prin lacomia ta vor merge 
in miinile dusmanilor; tu, insa, vei da socoteala pentru ele. Poate fi, oare, 
mai mare nebunie ca aceea sa te ostenesti pentru aljii si sa fii osindit pentru 
cele ce te-ai ostenit? 

II 

Daca s-a intimplat ca mai inainte ne-am purtat cu nepasare, sa ne hota- 
rim ca de acum inainte sa ne purtam cum trebuie! Sa nu mai cautam sa strin- 
gem averi peste averi, ci sa avem grija sa facem fapte de dreptate.Viatanoastra 
nu se margineste aid pe pamint, nici nu vom fi mereu in fara aceasta straina, 
ci nu dupa multa vreme ne vom intoarce in patria noastra. Sa facem, dar, 
totul ca sa nu fim saraci acolo.Ce folos avem sa lasam in ^ara cea straina 
boga{ie multa, iar in ^ara noastra sa nu avem nici cele de necesara trebuin^a? 
Sa ne grabim, dar, va'rog, atit cit mai e timp sa rautam acolo boga^iile din 
^ara cea straina. E drept, distan^a e mare, dar mutarea e foarte usoara, iar 
cei care ne muta boga^iile stau gata sa o faca, due acolo in deplina paza si 
pun in vistieria cea nejefuita tot ce putem trimite mai inainte prin ei. Miinile 
saracilor sint acelea care pun in vistieriile cerului cele ce le dam. Deci, cind e 
atita usurin{a, cind e atita paza, pentru ce sa aminam, pentru ce nu facem 
asta cu toata rivna, ca sa gasim acolo boga^iile de care mai ales acolo avem 
mare nevoie? Asta e pricinaca sipatriarhulacestalocuiainCananeacaintr-un 
pamint strain, pentru ca „a$tepta cetatea aceea al caret me?ter si ziditor 
cste Dumnezeu" 11 . Daca am voi sa imitam pe dreptul acesta, am putea 
ajunge si noi in cetatea aceea, am putea ajunge in sinurile patriarhului Avraam. 
Cind faci acelea$i fapte, ai parte si de aceeasi bucurie. 

Dar, daca vre^i, sa ne intoarcem la sirul cuvintului nostru, ca sa vedem 
grija mare pe care o are Avraam de copilul lui, de Isaac, dupa moartea Sarrei. 
Sa auzim, dar, ce ne istoriseste Dumnezeiasca Scriptura. 

,,$i Avraam, spune Scriptura, era batrin, inaintat in zile. §i Domnul l-a 
binecuvintat pe Avraam cu de toate" 12 . 

— De ce ne spune Scriptura ca Avraam era inaintat in zile? 

— Pentru ca Avraam avea sa se ingrijeasca de Isaac, ca sa-i gaseasca mi- 
reasa. De aceea ne-a vorbit Scriptura de virsta patriarhului. 


10. Luca, 12, 20. 

11. £w.. 11, 10. 
\2.Fac, 21, 1. 


OM1LII LA FACKRK 107 

Cind Avraam a ajuns la adinci batrinctc n-a voit ca Isaac sa sc inrudeasca 
cu hanancii, n-a voit sa-sj ia fcmcic dintre ci, de aceea a chcmat pc eel mai 
credincios slujitor al sau, i-a dat porunci cu privire la casatoria lui Isaac $i 
i-a zis: 

„Pune mina ta sub coapsa meet" 13 . 

In textul grec asa este scris: ,,sub coapsa mea", : in textul ebraic: ,,sub 
soldul meu". 

— Pentru ce spune asta? 

— Acesta era un obicei al barbatilor din vechime. De altfel sj pentru ca 
de acolo a luat inceput nasjerea lui Isaac. $i ca sa vezi ca asa era obiceiul 
celor vechi, uita-te ca dupa ce ii porunceste sa puna mina sub coapsa, 
adauga indata : 

,,§i te voi jura pe Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamintului" lA • 
lata ca-§i inva^a slujitorul sa cunoasca pe Creatorul universului. Spunind 
„ Dumnezeul cerului si al pamintului", Avraam a cuprins toata firea. 

— §i care e juramintul? 

,,Sd nu iei femeie fiului meu Isaac din fiicele cananeilor intre care locu- 
iesc eu, ci du-te in pamintul in care m-am nascut, la neamul meu, si de acolo 
sa iei femeie fiului meu Isaac" 1 s . 

Ai vazut porunca pe care a dat-o patriarhul slujitorului sau? Sa nu treci, 
iubite, cu u§urin£a pe linga spusele lui Avraam, ci ginde^te-jte la scopul urma- 
rit de el. Ginde$te-te cita grija aveau cei vechi! Cind isj insurau copiii nu 
umblau dupa bani, dupa multa bogape, dupa robi, dupa atitea §i atitea 
hectare de pamint; nu cautau frumuse^ea din afara, frumuse^ea chipului 
fetelor, ci frumusetea sufletului §i purtari frumoase. Avraam a vazut rautatea 
locuitorilor Cananeii; §i pentru ca §tia ce lucru bun este sa ai un tovara§ de 
via^a cu acelea^i purtari ca sj tine, i-a poruncit cu juramint slujitorului sau 
sa-i ia lui Isaac femeie din neamul lui. Nu 1-a facut sa pregete nici departarea 
locului, nici celelalte greuta^i. §tia de ce insemnatate este casatoria $i de 
aceea isi da toata silin^a $i trimite pe slujitorul sau. 

Patriarhul face lucrul acesta pentru ca se ingrijea de virtute, pentru ca 
fugea de purtarile rele ale ba§tina§ilor, cei de azi, insa, cu to|ii, nici nu vor 
macar sa se gindeasca la a§a ceva, un singur lucru cauta: sa fie cit mai bogat 
tovara§ul de via^a, fie el sj incarcat de mii §i mii de vicii, pe taate celelalte le 
socotesc neinsemnate, nu-sj dau seama ca un om stricat ajunge curind sarac 
lipit pamintului, chiar de-ar fi putred de bogat. Ca boga^ia nu-i de vreun folos, 
daca nu-i $i un suflet care sa §tie sa chiverniseasca boga^ia a§a cum se cuvine. 

Ill 

Patriarhul, deci, a dat o porunca hotarita slujitorului sau sj 1-a legat sj 
cu juramint. Sa vedem acum §i priceperea slujitorului, care avea aceeasj 


13. Far., 24, 2. 

14. Far., 24, .'!. 
l r >. Far., 24, 3 I 


108 SFlNTUI, lOAN OURA DK AUR 

dragostc dc Dumnezeu ca si stapinul sau. Slujitorul, cind a vazut c& dreptul 
Avraam ii da porunca aceasta cu marc strasnicic, ii spune: 

,,Dar daca nu va vrea femeia sd vina cu mine, vrei sd intorc pe fiul tdu 
in pdmintul din care ai iefit?" 16 . 

„Ca sa nu se para, ii spunc slujitorul, ca nu {i-am implinit porunca 
data mi sc intimpla vreo greutate, de aceea te intreb, ce trebuie sa fac? Ji-i 
dc ajuns sa ma due cu Isaac acolo ca sa-si ia femeie? Dar daca nu vrea sa 
vina cu mine, dupa cum ai poruncit?". 

Ce-i raspunde dreptul Avraam? Il opreste si-i spune: 

,,/a aminte, sd nu intorci pe fiul meu acolo" 1 7 . 

„Nu va fi nevoie de asta, ii spune Avraam. Cel ce mi-a facut fagaduinja 
aceasta, fagaduindu-mi sa se inmuljeasca atita saminta lui Isaac, Acela i^i 
va usura sarcina aceasta. Sa nu intorci pe fiul meu acolo f". 

„I)omnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamintului". 

lata ca il inva^a pe slujitor despre Creatorul universului ca si mai inainte, 
cind i-a luat juramint; dar si acum, cind avea sa-i faca aceeasi rugaminte, ii 
spune aceleasi cuvinte. Prin toate mijloacele Avraam il invafa sa aiba increde- 
re in Dumnezeu si a§a sa porneasca la drum, incredin^at ca va reusi. Avraam 
ii spune ca el dintru inceput s-abucurat debunavoin^aDumnezeului universu- 
lui, ca Insusi Dumnezeu, Cel Care 1-a ridicat din ^ara sa §i i-a rinduit pina 
acum asa via^a, Care i-a daruit chiar la batrine^e pe Isaac, tot El va duce la 
bun sfirsit si casatoria fiului sau. 

„Domnul Dumnezeul cerului si al pamintului, spune Avraam, Cel Care 
m-a luat din casa tatdlui meu si din pdmintul in care m-am ndscut, Insusi El, 
Care mi-a grdit zicind: ,,'fie ipi voi da pdmintul acesta si semintiei tale", El 
care s-a ingrijit atita de mine, El va trimite pe ingerul Sdu inaintea ta si vei 
lua femeie fiului meu de acolo '" B . 

,,Pleaca cu incredere, ii spune Avraam. Sint convins ca Cel Care mi-a 
facut atita bine, va adauga si binele acesta la binele de mai inainte si va tri- 
mite pe ingerul sau inaintea ta. El va rindui mai dinainte totul, El i{i va face 
cunoscuta <fi femeia; si luindu-o o vei aduce aici. Iar daca se va intimpla, 
lucru care n-are sa se intimple, ca femeia sa se impotriveasca sa nu mearga 
cu tine, tu nu mai esti sub blestemul juramintului; „numai pe fiul meu sa 
nu4 intorci acolo" 1 9 . Nu ma indoiesc ca te va indruma Domnul". 

Avraam ii arata, deci, ca are incredere in puterea lui Dumnezeu si-1 
opreste pe slujitor sa intoarca pe Isaac acolo. 

Apoi dupa ce i-a poruncit slujitorului cu de-amanuntul totul si 1-a scapat 
de grija — ca se temea slujitorul sa nu ramina sub juramint cind n-ar fi impli- 
nit porunca — , 


Hi. fac, 24,5. 

17. Fac, 24,6. 

18. Fac, 24, 7. 

19. Fac, 24,8. 


OMILII LA FACERS ISO 


,,A pus slujitorul iiiiiui lui sub coupsa lui Avruam si a jural lui pentru 
cuvintul acesta" i0 , ca nu va intoarcc ucolo pe fiul sau Isaac. 

Ai vazut ca de la inccput slujitorul s-a aratat gata sa ascultc cu buna- 
voin^a porunca stapinului? lata ca inva^atura patriarhului 1-a facut mai bun, 
pentru ca slujitorul imita iubirea de Dumnezeu a dreptului Avraam. 

„Luhul slujitorul zece cdmile si din toate bundtdple Stapinului sau, s-a 
sculat si s-a dus in Mesopotamia in cetatea lui Nahor. §i a asezat cdmilele 
sa se odihneascd afard din cctate linga o fintind cu apd, spre seard, chid ies 
tele ce scot apd. §i a zis: ,, Doamne Dumnezeul stapinului tneu Avraam" 2 ' . 

Uita-te la priceperea slujitorului ! Pomeneste pe patriarh, cind cheama 
numele Stapinului lumii,zicind:„ Doamne Dumnezeul stapinului meu Avraam, 
Care i-ai facut lui Avraam atita bine!". 

$i pentru ca te minunezi, daca slujitorul II numeste pe Dumnezeu, Dum- 
nezeul lui Avraam. Insusi Dumnezeul universului, ca sa ne arate ca pune 
mare pre{ pe virtutea drepplor, spune: ,,Eu sint Dumnezeul lui lacov si Dum- 
nezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Avraam.'" 22 . 

,, Doamne Dumnezeul stapinului meu Avraam, se roaga slujitorul, fa-mi 
cale bund astdzi si fd mild cu stdpinul meu Avraam!" 13 . 

Ca si cum ar fi spus: „Implineste porunca ce mi-a dat-o si dupa gindul 
lui deschide mie cale!". 

,,Fd mild cu stdpinul meu Avraam .'". 

— Ce inseamna: „Fd mild ?". 

— Inseamna: „Implineste-i, Doamne, dorin^a lui". 

Apoi a spus : 

„Iatd eu stau linga izvorul apei, iar fetele locuitorilor cetdtii vor iesi sd 
scoatd apd. §i fecioara cdreia ii voi spune: ,,Pleacd gdleata ta, ca sa beau" 
si-mi va spune: „Bea si voi addpa si cdmilele tale pind ce toate vor inceta 
sd bea", pe aceasta ai gdtit-o copilului tdu Isaac si din aceasta voi cunoaste 
ca ai facut mild cu stdpinul meu Avraam" 2 * . 

Uita-te la priceperea slujitorului! Slujitorul cunostea iubirea de straini 
a patriarhului; stia ca fata, pe care avea sa i-o duca pentru fiul sau, trebuia 
sa aiba aceleasi sim^aminte si purtari ca si dreptul. De aceea nu cauta alta 
dovada, ci vrea sa vada daca fata este iubitoare de straini si zice: ,,Daca 
atunci cind ii voi cere apa, ea imi va apleca galeata si va face nu numai ce 
i-am cerut, ci-si va arata si bunatatea sufletului si-mi va spune: ,,Voi adapa 
si camilcle tale", ei bine atunci am indestulatoare dovada de sufletul ei bun". 


20. Fac, 24,9. 

21. Fac, 24, 10-12. 

22. Us., 3,6. 

23. Fac, 24, 12. 

24. Fac, 24, 13-14. 


160 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

IV 

Ginde§te-mi-te, iubite, cc lucru mare a fost ca fata aceea tinara, care 
venisc sa ia apa, nu numai ca n-a refuzat pe eel ce-i ceruse apa, dar a si 
coborit de pe umeri galeata, i-a dat sa bea pina s-a saturat,celui ce i-a cerut 
apa si asta unui strain, unui om, pe care nici nu-1 cuno§tea; §i nu numai lui, 
ci a adapat sj toate camilele, dind cu asta dovada de bunatatea sufletului ei. 
Oare nu $ti{i ca mulji, chiar barbaji, refuza ni§te cereri ca acestea? Dar de 
ce vorbesc eu de datul apei? Uneori, mul{i cind sint cu torje aprinse in 
miini si sint ruga^i de trecatori sa astepte pu^in ca sa-si aprinda si ei tor^ele 
lor, nu vor s-o faca, cu toate ca nu li se impu^ineaza flacara, de-ar fi mii cei 
ce vor sa-$i aprinda tor^ele. Aici, o femeie, o copila care purta galeata pe 
umeri, nu numai ca n-a suparat-o cererea, ba dimpotriva a dat mai mult 
decit i s-a cerut. A dat strainului de baut §i singura, de la sine, s-a grabit sa 
adape $i camilele. 

Iubitorul de oameni Dumnezeu a ascultat rugaciunile patriarhului, §i a 
trimis inainte pe ingerul sau ca sa rinduiasca totul. §i s-au implinit toate asa 
cum a cerut slujitorul lui Avraam. A cunoscut din fapte puterea rugaciunilor 
dreptului Avraam , a dat de fata pe care o dorea si i-a vazut covirsjtoarea ei 
iubire de straini. 

„ §i s-a grabit, spune Scriptura, s i-a desertat galeata in teuca de adapat 
vitele, fi a alergat la fintina ca sa scaata apa; si a adapat toate camilele" 25 . 

Vezi-i marea ei rivna! Cuvintele: „s-a grabit", „a desertat galeata" si 
,,a alergat la fintina" arata nespusa rivna a copilei. N-a fugit ca o salbatica, 
nici n-a refuzat cererea sub pretext de cumin^enie, ci cu multa bunatate 
sufleteasca a spus: „Bea domnule!" 2b . Ginde§te-mi-te cit de cuminte, cit de 
smerita sj cit de iubitoare de staini era la virsta ei! Nu sint mai de prej aceste 
insusiri decit orice boga^ie? Nu po^i socoti aceste insu§iri mai scumpe decit 
nenumarate comori? Aceasta-i zestrea cea mai mare, acestea-s miile de buna- 
ta^iy aceasta-i comoara, care nu se termini nicicind ! 

Slujitorul eel priceput a vazut, deci, in chip vadit purtarea de grija a lui 
Dumnezeu. 

,,§i o privea, spune Scriptura, si tacea, ca sa cunoasca daca Domnul, 
i-a indreptat sau nu calea" 21 . 

— Ce inseamna : „ O privea ? ". 

— Inseamna ca se uita cu mare luare aminte la cuvintele fetei, laprivirea 
ei, la mersul ei, la infa^isarea ei, la intreaga ei faptura $i a§tepta sa vada 
,,daca Domnul i-a indreptat sau nu calea". „Cele ce-a facut copila aceasta 
pina acum, isj spunea el, vadeste marea sj covirsitoarea sa virtute". De aceea 
slujitorul o sj rasplateste pentru ascultarea ei si pentru apa ce i-a dat, punin- 


25. Vac, 24, 20. 

26. Fat., 24, 18. 

27. far., 24, 21. 


OMILII LA FACKHE 161 

du-i la urcchi ccrcci de aur si in mtini doua brfitarr" . Apoi sc intcrcsca/a en 
dc-amanuntul de viata ci si <> intrcaba: 

,,A cut fata esti?". $i: ,,l)aca este loc la latiil tan, ca sd poposim ?" 2V . 

Uita-te si aici la raspunsul fetei! Dupa cum cind a fost vorha de apa, mi 
i-a dat numai ce a cerut, ci, dupa ce i-a dat dc baut, a adapat si camilelc, tot 
asa $i acum cind slujitorul a intrebat-o de este loc in casa tatalui ci sj a cui 
fata este, copila ii raspunde: 

„ Sint fiica lui Batuil, fiul Melhei, pe care l-a ndscut ea lui Nahor" 30 . 

Ii spune, deci, numele tatalui ei sj a bunicului ei, pentru ca eel care o 
intrebase sa aiba §i mai multa tragere de inima a poposi in casa lor. Uita-te 
la nevinovapa copilei ! A fost intrebata de tatal ei, si ea nu-i spune numai atit, 
ci-i spune §i de tatal tatalui ei. A fost intrebata numai daca are loc unde sa 
ramina noaptea sj ea ii spune: „Avem nu numai loc, 

,,Ci sipaie si fin hiult este la not" 31 . 

La auzul acestor cuvinte, slujitorul s-a minunat de marea iubire de straini 
a copilei; iar cind el a aflat ca au sa poposeasca nu la ni§te necunoscu^i, ci in 
casa lui Nahor, care era fratele patriarhului Avraam, Scrip tura spune ca: 

,,i-a pdrut bine omului si s-a inchinat Domnului" 32 . 

Bucuros de cele ce-a aflat sj din cele spuse de copila, ,,s-a inchinat Domnu- 
lui"; a inal^at mul^umire Stapinului, Care de dragul patriarhului a avut atita 
grija sj de el, indreptindu-i calea cu atita u§urinta. $i a zis: 

„Binecuvintat este Domnul Dumnezeul stapinului meu Avraam, Care n-a 
parasit dreptatea si adevdrul Lui de la stapinul meu" 33 . 

Dupa ce slujitorul lui Avraam a vazut bunatatea inimii copilei si a aflat 
totul lamurit de la ea, ii spune si el cine este, iar prin mul^umirea adusa lui 
Dumnezeu ii face cunoscut ca nu vine dintr-o casa straina, ci este trimis dc 
fratele lui Nahor. 

Copila, cind a aflat acestea, a alergat acasa cu multa bucurie, spune Scrip- 
tura. Uita-te ca tot ce face copila aceasta — alergatul acasa, raspunsurile, 
bunatatea inimii — totul arata cit de saritoare era pentru gazduirea strainilor. 

„§i fata a alergat acasa, spune Scriptura, si a spus mamei sale cuvintele 
acestea" 3 '* . 

A facut cunoscut parin^ilor toate cele ce a auzit de la slujitor. 

,, §i a alergat, spune Scriptura, Laban la omul care era afard la fintind " 3 5 . 

lata ca sj Laban isi arata, prin graba cu care se duce la fintina, dragostea 
de a gazdui in casa pe strain. Cind a vazut pe om stind la fintina cu camilele, 


2&.Fac, 24,22. 

29. Fac, 24, 23. 

30. Fac, 24,24. 

31. Fac, 24,25. 

32. Fac, 24, 26. 

33. Fac, 24, 27. 

34. Fac, 24, 28. 
M.Fac, 24, 2!). 


162 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

,,i-a zis: ,,Vino, intra! Binecuvintat este Domnul! Pentru cestui ufura'f 
Eu ti-am pregdtit casa si loc pentru cdmile" 36 . 

lata ca si Laban binecuvinteaza pe Domnul in i'a^a strainului; si inainte 
de a arata cu fapta iubirea sa de striini, il pofteste staruitor sa vina in casa 
sa: „Vino, intra.'". I-o ia inainte spunindu-i: ,, Ti-am pregatit casa si loc 
pentru cdmile". Apoi dupa ce a intrat omul in casa, Laban 

„a descdrcat edmilele, le-a dat paie si fin; si apd, ca sd-si spele picioarele 


V 

lata ca oameni, prinsi inca dc ratacirc, aratau rivna marc pentru iubirea 
de straini. 

„Si i-a dat apd ca sd-si spele picioarele, el si oamenii care erau cu el. Si 
le-a dat piine sd mdnince" 38 . 

Dar uita-te acum la multa pricepere a slujitorului lui Avraam ! 

— Ce-i spune lui Laban? 

„Nn eoi minca pind ce nu vol grdi cuvintele melc.'" 39 . . 

„Voi, spune slujitorul, mi-ati aratat toata dragostea, iar eu nu voi avea 
tihna pina ce nu voi spune pricina pentru care am fost trimis sa fac atita calc, 
va voi spune pentru ce am venit aici din Cananca si cum am fost calauzit in 
casa voastra, pentru ca, aflind totul, si voi sa arata^i dragoste stapinului meu". 

$i, incepind sa povcsteasca, a spus: 

„Slujitor lui Avraam sint eu. Si Domnul a binecuvintat pe stdpinul men 
foarte si i-a dat lui oi si vitei si aur si argint si slugi si slujnice si cdmile si 
asini. Si a ndscut Sarra, femeia stapinului meu, un fin stapinului meu dupd 
ce a imbdtrinit ; si i-a dat lui toate cite erau ale lui'"* . 

Vezi ca le povesteste cu de-amanuntul totul. ,,Sint sluga lui Avraam, 
spune el, pe care il cunoaste^i. Aflati, dar, ca Avraam a fost atit de binecuvin- 
tat de Stapinul universului, incit a ajuns foarte bogat ". Apoi le arata in ce 
consta boga^ia lui Avraam; si le spune: ,,Are oi si vitei, argint si aur, slugi si 
slujnice, cdmile si asini". Asculta^i, bogafilor, voi care cumpara^i in fiecare 
zi atitea si atitea hectare de pamint, care zidip bai, portice si case straluci- 
toare, uita^i-va in ce consta boga^ia dreptului Avraam! N-a avut tarine, 
case, lux care depaseste trebuinta, ci oi, vi^ei, camile, asini, slugi si slujnice. 
Si casa afli de unde avea atita mul^ime de slujitori, Scriptura a spus, in alt 
loc, ca erau to^i nascu^i in casa lui" 1 . ,, Stapinul meu, spune slujitorul mai 
departe, care a ajuns asade bogat si s-abucurat de mult ajutor de laDumnezeu, 
cind a ajuns la batrinete, a avut copil, pe care i 1-a nascut Sarra. Fiindu-i 


36. Foe, 24,31. 

37. Fac, 24,32. 

38. Fac, 24,32-33. 

39. Fac, 24,33. 

40. Fac, 24, 34-36. 

41. Fac, 17,23. 


OMILH LA FACERE 163 

singurul copil, i-a lasat lui mostenire toata averea. I-a dat lui toate cite erau 
ale lui ". Apoi, dupa cc i-a vorbit dc slava stapinului sau si de nasterea lui 
Isaac, ii spune de porunca pe care i-a dat-o stapinul lui, pentru care a venit 
in Ilaran : 

,,Si m-a jurat stapinul men zicind: ,,Sd nu iei femeie fiului meu Isaac 
din fetelc cananeilor, intre care locuiesc, ci sd te duci in casa tatdlui meu, la 
neamul meu, ca sa iei de acolo femeie fiului meu'"* 2 . 

Aceasta porunca mi-a dat stapinul! Eu, insa, gindindu-ma la greutatea 
poruncii si a sarcinii, 1-am intrebat ce sa fac, daca fata n-ar vrea sa mearga 
cu mine 4 ' . 

„Si el mi-a zis: ,,Domnul Dumnezeu, Cdruia bine am pldcut, El va 
trimite pe ingerul Sau cu tine,va indrepta calea ta, ca sd iei femeie fiului meu 
din neamul meu si din casa tatdlui mew" 44 . Iar daca fata nu va vrea sa mearga, 

„atunci vei fi dezlegat de blestemul mcit"** . 

Asta mi-a poruncit stapinul; si incarcindu-ma cu rugaciunile lui, m-a tri- 
mis aici; iar eu, intarit cu rugaciunile lui, cind am ajuns la fintina, am rostit 
aceste cuvinte si am zis: 

..Doamne Dumnezeul stapinului meu Avraam, de indreptezi tu calea pe 
care eu merg, iutd eu stau lingd fintina; si vor veni fetelc oamenilor cetdtii 
sd scoatd apd. Si fecioara cdreia ii voi spune: ,, Da-mi putind apd din gdleata 
ta" si-mi va rdspunde: ,,lieu si tu si voi addpa si cdmilele", aceea va fi fern eta 
pe care ai gdtit-o robului tdu Isaac si din aceasta voi cunoaste ca ai fdcut 
mild cu stapinul meu Avraam " 46 . 

Acestca m-am rugat lui Dumnezeu; asa au luat sfirsit cuvintele mele si 
indata s-au implinit si cuvintele mele au ajuns fapte. 

,, Si inainte de a sfirsi eu de grdit, iatd a iesit Rebeca, purtind pe umerii ei 
gdleata. Si i-am zis: „ Da-mi sd beau!"; iar ea, grdbindu-se, a pogorit 
gdleata si mi-a spus: „Bea si tu si voi addpa si cdmilele tale"" ' . 

In toate acestea anrvazut infaptuita purtarea de grija a lui Dumnezeu. 
Intrebind-o a cui fiica este, am aflat din cele ce mi-a spus ca n-am ajuns la 
straini, ci in casa lui Nahor, fratele stapinului meu, si am prins curaj. 

„Si i-am pus cercei si brdtdri. Si pdrindu-mi bine, m-am inchinat 
Domnului si am binecuvintat pe Dumnezeul stapinului meu Avraam, ca mi-a 
indreptat calea ca sd iau pe fiica fratclui stapinului meu" 4 * . 

Asa a rinduit Dumnezeu lucrurile, ca s-au implinit rugaciunile stapinului 
meu. Voi, deci, faceti tot ce atirna dc voi! 

.. Facet:' mild \> dreptate stapinului meu; iar de nu, spu?ieti-mif" 49 . 

42. Fac, 24. :(7-38. 
4'i.Fac, 24,39. 

44. Fac, 24,40. 

45. Fac, 24,41. 

46. Fac, 24,42-44. 

47. Fac, 24,45-46. 

48. Fac, 24,47-48. 

49. Fac, 24,49. 


104 SFtNTUL IOAN OURA DE AUH 

Faceji-mi cunoscul <lr pc acum ce trebuie'sa fac ca sa stiu. Daca nu, sa 
ma indrept in alta parte, 

„ca sd ma intorc fie spre dreapta fie spre stinga" 50 . 

Jji pentru ca Dumnezeu indreptase toate rugaciunile patriarhului, tatal 
si fratele fetei au spus slujitorului lui Avraam: 

„De la Domnul a iesit cuvintul acesta; nu-ti vom putea rdspunde, nici 
bine, nici rdu" 51 . 

„Spusele tale, au zis ei, ne arata ca aici este in totul rinduiala lui Dum- 
nezeu. Sa nu socotesti ca ne vom impotrivi rinduielii lui Dumnezeu si nici 
nu este in puterea noastra sa facem asta. lata, ai fata!". 

,,Ia-o si te du si va fi femeie fiului stdpinului tdu, dupd cum a grdit 
Domnul" 51 . 

VI 

Ati vazut cum cautau cei vechi sa ia femei copiilor lor? Cautau noble^e 
sufleteasca inainte de bani. Nicaieri nu era vorba de acte dotale, de invoieli 
§i de toate acele lucruri de batjocura, care se fac azi. Nicaieri nu era vorba 
de condi^iile acelea care se inscriu in acte de casatorie, anume ce se va in- 
timpla daca so^ul moare fara sa lase copii, daca se intimpla cutare si cutare 
lucru. Nu, la cei vechi nu era vorba de asa ceva, ci actul dotal eel mai mare si 
eel mai sigur era purtarea fetei. Nu erau cintece si dansuri. $i vei cunoaste 
asta cind vei vedea pe mireasa dusa la mire. 

„Dupa ce a auzit slujitorul lui Avraam cuvintele acestea de la tatal si fratele 
fetei, s-a inchinat lui Dumnezeu pind la pdmirit" 5 3 . 

Vezi ca slujitorul mul^umeste Stapinului universului pentru fiecare din 
cele ce se intimpla? Ca Dumnezeu a fost acela care a indreptat mai inainte 
calea tuturor celor in timplate. Dumnezeu, dupa cuvintul patriarhului Avraam, 
a trimis mai inainte pe ingerul Lui inaintea lui, si l-a*ajutat in toate. 

In sfirsit, cind slujitorul lui Avraam a aflat ca sarcina lui a luat sfirsit, 

„a scos vase de aur si de argint si haine si le-a dat Rebecdi"^ . 

Cu indraznire o slujeste, ca si cum fata si-ar fi dat lui Isaac cuvintul. Apoi 
cinsteste cu daruri si pe fratele ei si pe mama ei. iSi cind a vazut ca a adus la 
implinire porunca stapinului, atunci s-a gindit si la odihna lui. 

„§i au mincat si au bdut, el si oamenii lui, si s-au culcat. §i sculindu-se 
dimineata, a zis: ,,Sloboziti-md, ca sd ma due la stdpinul meu" 5S . 

50. Fac, 24, 49. 

51. Fac, 24,50. 

52. Fac, 24,51. 

53. Fac, 24,52. 

54. Fac, 24,53. 

55. Fac, 24,54. 


OMILII LA FACERE 1 66 

„Pcntru ca toatc nii-au mors din plin, le-a spus el, $i n-a mai ramas 
nimic dc facut, si pcntru ca si cele cc am spus au fost pe placul vostru, 
slobozifi-ma sa ma due la stapinul men". 

,,§i i-au zis fratii si mama: ,,Sd mai ramina fecioara cu noi cam vrco 
zccc zilc si dupd aceca sa se ducd. Iar el le-a zis lor: ,,Sd nu ma mai [ineti! 
Domnul a indreptat calea mea. Slobozifi-ma, ca sa ma due la stapinul men" 5fi . 

„Pentru cc mai aminati, le spune el, si mai taraganafi, cind Dumnezcu 
mi-a usurat in toate atita sarcina? Slobozifi-ma, ca sa ma due la stapinul men !". 

,,Iar ci i-au spus: ,,Sd chemdm pe copild si s-o intrebdm". Si au chemat-o 
$i i-au zis: ,,Vei merge cu omul acesta?". Iar ea a zis: ,,Voi merge". Si au 
slobozit pe Rebeca, sora lor si lucrurile ei si pe slujitorul lui Avraam si pe cei 
ce erau cu el. Si au binecuvintat pe Rebeca si i-au zis: ,,Esti sora noastrd! 
Sa fii mama a mii de zeci de mii si sa mosteneascd sdminfa ta cetatile 
vrdjmasilor" 57 . 

lata, ca §i ei spun fetei, fara sa §tie, cele ce vor fi in viitor; Dumnezeu le 
calauzise mintea spre aceasta proorocire. Au proorocit sJ una sj alta: si ca 
samin^a ei se va inmul^i in mii de zeci de mii si ca va mosteni cetatile vraj- 
masilor. Ai vazut ca prin toate se arata vadit purtarea de grija a lui Dumnezeu? 
Ai vazut ca Stapinul universului rinduieste ca si prin cei necredinciosi sa 
vesteasca cele viitoare? 

„Si sculindu-se Rebeca si slujnicele ei, spune Scriptura, s-au suit pe 
edmile" 5 * . 

Ai vazut ce mireasa pe^este patriarhul pentru fiul lui? O fata care aducc 
apa, o fata care poarta galeata pe umeri; iar acum iarasi, o fata care se suic 
pe camile. Nicaieri catiri cu giturile impodobite cu argint,nicaieriroi deslugi, 
nici luxul pe care-1 vedem acum. Atit de mare era barbajia femeilor din vc- 
chime, ca se suiau pe camile si asa calatoreau. 

,,§1 s-a dus, spune Scriptura, cu omul acela 5 " . Iar Isaac a iesit spre seard 
ca sa se plimbe pe cimp si ridicindu-si ochii a vazut cdmilele venind" 60 . 

Scriptura ne spune ca Isaac fiind pe cimpie a vazut camilele. 

,,Iar Rebeca vdzind pe Isaac a sdrit de pe cdmild. Si a zis slujitorului: 
„ Cine este omul acela care merge pe cimp in intimpinarea noastrd ? " 6 ' . 

Uita-te la noblefea sufletului fetei! Cind a vazut pe Isaac, a intrebat cine 
e. §i aflind ca e eel care are sa se casatoreasca cu ea, s-a acoperit cu valul, 
spune Scriptura; 62 iar slujitorul, ajungind linga Isaac, i-a povestit cu de-ama- 
nuntul totul 63 . 


5G. Fac, 24,55 5(>. 
bl.Fac, 24,57-60. 

58. Fat., 24,61. 

59. Fac, 24,61. 

60. Fat.. 24, 63. 

61. Fat., 24, 64 65. 

62. Fac, 24, 65. 
6.'). Fac, 24, 66. 


166 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

Cind auzi acestca, gindeste-te, iubitc, ca nu vezi deloc lucruri si faptc de 
prisos si fara de folos, nu vezi adunatura aceea draceasca, nu vezi chimvale 
si flaute si dansuri, nu vezi ospetele acelea dracesti si petrecerile acelea 
pline de rusine, ci peste tot cumintenie, intelepciune, modestie. 

,,Si a intrat Isaac in casa mamci sale si a luat-o pc Rcbccu si i-a fosl lui 
femcie; si a iubit-o; si s-a mingiiat Isaac pentru Surra, mama ha" 64 . 

Pe Rebeca s-o imite femeile ! Ca Isaac sa cautc sa fie barbatii ! Spune^i-mi, 
pentru ce ingadui^i ca de la inceput sa se murdareasca urecbile fetei voastre 
cu cintece de rusine, cu petrecerile acelea nepotrivite? Nu stiti cit de usor 
aluneca tineretul? Pentru ce pingari|i taina casatoriei? Se cuvine sa alungati 
de la nunti toate aceste lucruri dracesti, sa o invatati pe copila de la inceput 
cu ru^inea; sa chemati preo^ii, ca prin rugiiciunile si binecuvintarile lor, sa 
iiuareasca unirea intre sop, pentru ca dragostea sotului sa creasca, iar cumin- 
Venia sotiei sa se mareasca. Astfcl prin toate vor intra in casa aceea faptc de 
virtute si vor fi alungate toate uneltirile diavolului; sotii vor duce o viata 
plina de bucurii, intariti de ajutorul lui Dumnezcu, pe care faca Dumnezeu 
ca noi to^i sa-1 dobindim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru 
Iisus Hristos, cu CareTatalui impreuna cu Sfintul Duh slava,putere si cinste, 
acum si punirea si in vecii vecilor, Amin. 


64. Fac, 24,67. 


OMII.IA XLIX 


„Acestea sint nasterile lui Isaac, 
fiul lui Avraam" 1 . 

I 

Vreau sa va intincl iarasi obisnuita mas a si sa va pun inaintc mincaruri 
din cuvintele lui Moisc, dar mai bine zis, din cuvintelc D^'mlui. Ca Moise nu 
ne-a spus dc la cl cuvintelc accstea, ci insuflat dc Sfintul Dull. Sa vedem dar 
si azi, cc vrca sa ne invete. Ca nu nc pune inainte vietile sfintilor in zadar si 
fara rost, ci ca sa rivnim virtutca lor si sa imitam faptele lor mari. 

Dupa cc Moise nc-a povestit cu de-amanuntul viata patriarhului Avraam 
si cca din urma fapta a lui, jertfirea fiului sau unul-nascut, dupa ce ne-a 
aratat ca inaintea lui Dumnezeu cu voin^a a savirsit aceasta jcrtfa, desi nu 
cu fapta, a pus sfirsit istorici vietii lui Avraam. Acumincepe sane istoriseasca 
viata lui Isaac, ecl care a fost junghiat si n-a fost junghiat. Fapta seamana 
a enigma. Auzi-1 pc Pavel, care spune: ,,Prin crcdinta a adits Avraam jcrtfa 
pv Issac, cind a fost inccrcat; si eel cc primtsc fagdduintele a adits jcrtfa pc 
ecl unul-nascut" 2 . Apoi, ca sa cunoastem bine ca Avraam a savirsit totul 
prin crcdinta, ca nu s-a turburat, cu toatc ca vedea ca porunca ce i s-a dat e 
potrivnica fagaduin^ei, Pavel spune: ,,Pentru accca I- a si primit inapoi si in 
pilda" 3 . 

— Ce inscamna ,,/-« primit inapoi in pilda?". 

— Dupa cc Avraam 1-a adus ca sa-1 jertfeasca si a aratat desavirsit ca a 
voit sii-l jertfeasca, a primit si cununa si s-a intors acasa si cu fiul sau; jertfa 
a fost implinita prin oaie. Prin toa'te acestea Dumnezeul universului si-a 
aratat covirsitoarea Sa iubire de oameni; a aratat ca a dat porunca aceasta 
nu pentru ca voia sa fie jertfit Isaac, ci pentru ca \oia sa puna la inccrcare 
ascultarca dreptului A\raam. 

Dar dupa cum am vfi/.ut virtutca lui Avraam stralucitoare in 'toatc 
imprejurarile \ictii sale, haide sa va pun inainte astazi si viata lui Isaac; sa 
vedem ca si el in toata viata lui a facut fapte care-i arata cugetul lui mflacarat 
de dragostca dc Dumne/cu. Dar se cuvine sa auzim chiar cuvintele Scripturii. 


I. luu.. L'."), 19. 
'l.Evr.. 11,17. 
W.Evr.. 11. 19. 


168 SFiNTUL IOAN GURA DE AUR 

,,Acestea, spune Scriptura, sint nasterile lui Isaac fiul lui Avraam. Avraam 
a nascut pe Isaac". Iar Isaac era de patruzeci de ani cind a luat pe Rebeca, 
fiica lui Batuil sirianul din Mesopotamia, sora lui Laban sirianul"* . 

Uita-te, iubite, la precizia Dumnezeiestii Scripturi. Nu spune nimic de 
prisos ! 

— Dar pentru ce ne vorbeste de anii lui Isaac si ne spune: ,, Iar Isaac era 
de patruzeci de ani cind a luat pe Rebeca". 

— Nu fara. rost, nici in zadar! Dar pentru ca dupa acestea Scriptura avea 
sa ne istoriseasca de Rebeca ca era stearpa si ca a nascut copii in urma ruga- 
ciunii dreptului Isaac, de aceea, vrind sa ne arate cit de mare i-a fost rabdarea 
lui Isaac, a insemnat exact timpul cit a fost fara copii, ca si noi sa cautam 
sa fim ca dreptul Isaac, sa ne rugam si noi tot atit de staruitor lui Dumnezeu, 
cind cercm ceva de la El. Daca dreptul acesta, care era uri om plin de virtufi 
si se bucura de atita dragoste din partea lui Dumnezeu, s-a rugat necontenit 
cu atita rivna si tarie, ca sa dczlege sterpiciunea Rebecai, ce mai putem 
spune noi, care sintem impovara^i cu atitea sarcini de pacate si nici nu^ara- 
tam macar o farima din rivna dreptului Isaac, iar daca ne rugam purin si nu 
sintem repede ascultati, ne trindavim si incetam a ne ruga? De aceea, va rog, 
luati lectie din'viata dreptului Isaac. Sa nu contenim nicicind a ne ruga pentru 
iertarea pacatelor noastre, ci sa fim mereu cu sufletul cald si clocotitor. Sa 
nu ne trindavim, sa nu pregetam a ne ruga, daca nu sintem ascultati indata. 
Poate ca Dumnezeu amina implinirea rugaciunilor noastre tocmai pentru ca 
vrea sa primim plata rabdarii si pentru ca stie timpul cind ne va fi de folos 
implinirea dorin^elor noastre. Nu ne cunoastem noi folosul nostru asa de 
bine cit ni-1 cunoaste Cel Care cunoa§te ascunsurile inimii fiecaruia. De aceea 
se cuvine sa nu cercetam, sa nu iscodim cele facute de Dumnezeu, ci sa-I 
multumim si sa admiram virtu^ile drep^ilor. 

Dupa ce Dumnezeiasca Scriptura ne-a spus citi ani avea Isaac, ne vorbeste 
si de Rebeca, femeia lui, ca era stearpa. 

Uita-mi-te la dragostea de Dumnezeu a dreptului Isaac ! Cind a vazut ca 
firea schioapata, a alergat la Creatorul firii si incearca staruitor sa dezlege 
prin rugaciune legaturile firii. 

„ Si se ruga Isaac pentru Rebeca femeia lui, ca. erajtearpd" 5 . 

Mai intii de un lucru se cuvine sa ne intrebam: Pentru ce era stearpa, 
cind si ea si barbatul ei aveau o viata minunata, cind amindoi erau oameni 
cu multa in^elepciune? Nu putem aduce o vina vierii lor, ca sa spunem ca, 
din pricina pacatelor, Rebeca era stearpa. §i savezi lucru minunat! N-a fost 
numai ea stearpa, ci si Sarra, mama dreptului Isaac, ci si nora ei, Rahila, 
so^ia lui Iacov. 

— Ce vrea sa spuna ceata aceasta de femei sterpe? Tofi barba^ii lor au 
fost drep^i, to^i au fost virtuosi, de tori a dat marturie Dumnezeu. Despre 


4. Fac. 25, 20. 
S.Fac, 25,21. 


OMILII LA FACERE 169 

ei spune Dumnezeu: ,,Eu sint Dumnezeul lui Avraarn si Dumnezeul lui Isaac 
si Dumnczcul lui Iacov" 6 . lar fcricitul Pavel spune: ,,De accca Dumnezeu 
nu se rusineaza de ei sd sc numcascd Dumnezeul lor" 1 . Multe sint laudele 
lor in Noul Testament, multe si in Vechiul Testament. In toate au fost 
straluciti si vestip si toti au avut femei sterpe si au fost fara copii multa 
vreme. 

II 

Cind vezi un barbat si o femeie ca due via^a plina de virtu^i, dar nu au 
copii; cind vezi ca sint cinstitori de Dumnezeu si evlaviosi, dar fara de copii, 
sa nu socotesti ca se intimpla asta din pricina pacatelor lor. Multe sint 
pricinile rinduielii lui Dumnezeu, necunoscute noua si pentru toate trebuie 
sa-I mul^umim Lui. Sa nefericim numai pe aceia care traiesc in pacate, nu 
pe cei care n-au copii. Adeseori Dumnezeu rinduieste multe spre folosul 
nostru, fara ca noi sa stim pricinile lor. De aceea trebuie ca totdeauna sa ne 
minunam de in^elepciunea Lui si sa-I slavim nespusa Sa iubire de oameni. 
Cuvintele acestea vi le-am spus spre folosul vostru, ca sa mul^umi^i totdeauna 
lui Dumnezeu si sa nu iscodi^i rinduielile Lui. Dar trebuie sa va. spun §i prici- 
na pentru care femeile acelea erau sterpe. 

—Care e pricina? 

— Ca sa nu pui la indoiala atunci cind auzi ca Fecioara naste pe Stapinul 
nostru obstesc. Exerciteaza-^i mintea, gindindu-te la pintecele acestor femei 
sterpe, pentru ca atunci cind vezi ca din harul lui Dumnezeu se deschide 
spre nastere de copii pintece mort si legat, sa nu te mai miri cind auzi ca 
Fecioara a nascut. Dar mai bine spus, sa te miri si sa te minunezi, dar sa nu . 
pui la indoiala minunea! Cind te vaintrebaiudeul: ,,Cum a nascut Fecioara?", 
intreaba-1 si tu: ,,Cum a nascut cea stearpa si batrina?". Doua erau atunci 
piedicile: virsta inaintata si trupul de nici un folos. La Fecioara, o singura 
piedica: ca. nu era casatorita. Stearpa, deci, deschide drum Fecioarei. $i ca 
sa afli ca femeile acestea au fost sterpe tocmai pentru ca sa crezi in nasterea 
Fecioarei, asculta cuvintele lui Gavriil spuse Fecioarei. Cind arhanghelul a 
venit la Ea si i-a spus: ,, Vei lua in pintece si vei naste Fiu siveichema numele 
lui Iisus"* , Fecioara s-a spaimintat, s-a minunat si a zis: ,,Cum va fi mie 
aceasta, de vreme ce nu stiu tie barbat" 9 . §i ce i-a raspuns ingerul? „Duhul 
Sfint se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri" 10 . 
„Nu cauta, ii spune arhanghelul, rinduiala firii, cind cele ce se fac sint mai 
presus de fire. Nu cauta durerile legate de casatorie, cind felul nasterii e in 
afara de casatorie". 


(>. Jes., 3, 6. 
l.Evr., 11, 16. 
8.Luca, 1, 31. 
9.Luca, 1, 34. 
10. Luca, 1, 35. 


170 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

— ,,l)ur cum va fi mie accasta, dc vrcme cc mi stiu dc hurhut!"' a intrebat 
Fecioara. 

— Va fi accasta tocmai pcntnt ca nu stii dc barbat, ii raspunde arhanghelul. 
Daca ai fi stint dc barbat, n-ai fi lost invrcdnicita sa slujcsti acestei slujiri. 
Dc accca crcdc, tocmai [tc tcmciul faptului care tc face sa mi crczi. 

Ingcrul n-a grait asa pentru ca c re a nunta, ci pentru ca fecioria c mai 
buna. Si trebuia ca intrarea pc lume a Stapinului dc obstc al tuturora sa 
fie mai cinstita decit a noastra. Kra intrare imparateasca. Trebuia sa se 
asemene cu nasterea noastra, dar sa sc si deosebeasca. Si s-a intimplat si 
una si alta. Asculta acum. Sc aseamana cu nasterea noastra, pentru ca Dom- 
nul s-a nascut din pintece; nasterea Lui, insa, e superioara nasterii noastre, 
pentru ca s-a nascut fara casatoric. ,, Nasterea estc o nastere omeneasca, ii 
spune ingcrul Fecioarei, pentru ca ai sa ai in pintece; dar nasterea accasta estc 
mai cinstita decit o nastere omeneasca, pentru ca sc face fara impreunare. 
Iti spun asta ca sa cunosti in ce se aseamana si in cc se deosebeste nasterea 
ta dc cclelaite nasteri". 

Uita-tc cu cita intelepciune au fost facute toate! Superioritatea nasterii 
Fecioarei n-a dus la pierderca ascmanarii si inrudirii cu cclelaite nasteri, dar 
nici asemanarea n-a pus in umbra superioritatea, ci prin fapte s-a aratat si 
una si alta. Pc dc o parte se aseamana intra totid cu nasterea noastra, iar pe 
dc alta parte sc deosebeste intru totul. 

Dar, dupa cum spuneam, femeile acelca au fost sterpe tocmai pentru ca 
sa fie crezuta nasterea din Fecioara si pentru ca insasi Fccioara sa fie po- 
viituita a crcdc in fagaduinta. Asculta ce-i spune ingcrul. ,,l)uhul Sfiitt vc 
i'(t pogori fjcstc tine si [nttvrcu Cclui Pica Inalt tc va umhrt" ]l . ,,Asa vei 
nastc, ii spune ingerul. Totul se va datora lucrarii Dubuluj. Nu tc uita, dar, la 
pamint, lucrarca vine din ccruri. liar al Duhului estc ceca cc sc va face. Xu 
cauta rinduiala lirii; nu cauta ca nasterea sa sc faca dupa legile firii, dupa 
rinduiala casatoriei". 

Dar pentru ca aceste cuvinte crau prea adinci pentru ca, ingcrul vrca 
sa-i dea si o alta dovada. 

Ill 

L'ita-mi-tc, iubitc, ca tot o femeic stearpa o face pc Fecioara sa creada 
in nasterea sa. Dar pentru ca dovada data mai inaintc dc inger era mai presus 
de intclcgerea Fecioarei, dc accca asculta cum ingcrul ii vorbeste mai pe 
intclesul e-i, convingind-o cu pilde din jurul ei. ,.Si lata, ii spune ingcrul, 

Klisahcta, nidcnia ta, si en a zamislit fin la bdtrinctclc ci, si accasla estc a 
susca hind pentru ca, care sc chona stcar/x)" 12 . Pentru Fecioara, deci, a 
dat-o intend pilda pc Klisabeta, care era stearpa! Pentru care alta pricina ar 

1 l./.ucn. 1. 35. 

ii.'. i.ucu, ], :;<>. 


OMILII LA FACERE 171 

fi adus vorbade nastcrea rudeniei ci, pcntru cc i-ar ii s|)us: ,,ea care sc c Ileum a 
stearpa", daca nu pcntni a o face sa. creadfi in buna vestire cci-o aducca. 
Pentru aceea i-a vorhit Fccioarei si de virsta Elisabctei si dc stcrpiciunca ci, 
pcntru aceea i-a vorbit mai tirziu, dupa cc zamislise Klisabcta. Nu i-a bine- 
vestit Fccioarei nastcrea la inccputul zamislirii Klisabetci, ci dupa treccre de- 
base luni, ca sarcina sa fie dovada \adita a zamislirii. Si uita-mi-te cu cita 
priccperc lucreaza Gavriil. Nu-i pomencste nici dc Sana, nici dc Rcbcca, nici 
dc Rahila. 

— Pcntru cc? Doar si accstca erau stcrpe, batrine si minunate nasterile lor! 

— N-a pomenit dc clc, pcntru ca accstca erau niste istorii vechi. Ii da o 
pilda noua, ca sii o incredinteze. 

IV 

Dar trebuie neaparal sa intoarcem cuvintul acolo unde am ramas, ca sa 
cunoastem virtutca dreptului Isaac. Ca prin rugaciunc Isaac a dczlcgat stcrpi- 
ciunca Rebecai si a biruit legaturile firii. 

,,Si sc ruga Isaac pcntru Rcbcca femcia lui, cci era stearpa ; si I-a ascultal 
pe el Dumnezeu " 13 . 

Sa nu socotesti ca a dobindit indata cc a ccrut, pcntru ca in Scrip tura 
cuvintele vin uncle dupa altclc. Nu! Isaac s-a rugat lui Dumnezeu vreme dc 
douazcci de ani si numai dupa aceea a dobindit ccca cc dorca. 

— Si dc undc stim noi asta? 

— Din Dumnczeiasca Scriptura, daca citim cu atcntic cele scrise in ca. 
Scriptura nu nc-a ascuns timpul, ci I-a insemnat, tainuit oarccum, ca sa nc 
desteptc rivna si sa nc porncasca spre ccrcetarc. Dupa cum nc-a aratat ci(i 
ani uvea Isaac cind a luat pe Rcbcca dc sotie, tot asa nc spunc si citi ani 
avca cind i-a nascut Rcbcca. ,, Isaac, spunc Scriptura, era dc putruzcci de am 
cind a luat pe Rcbcca, fata lui Batuil siriauul"* 4 . Ai aflat citi ani avea cind 
s-a insurat. Apoi, dupa cc a spus „c(i sc ruga Isaac pcntru femcta lui, ca era 
stearpa", ca sa aflam numarul anilor, Scriptura nc-a insemnat dc citi ani era 
Isaac, cind Rcbcca i-a nascut copii. 

,,/«/• Isaac, spunc Scriptura, era dc saizcci dc ani cind a nascut Rcbcca" 1 5 . 

Dcci, daca avea patruzeci dc ani cind a luat-o pe Rebeca si saizcci de ani 
dnd femcia a nascut, urmeaza ca vreme de douazcci dc ani s-a rugat lui 
Dumnezeu si asa a dezlcgat betcjiciunca pintecelui Rebecai spre nasterc dc 
copii. 

A\\ vazut putcrea rugaciunii? Ati vazut ca poatc birui chiar firea? Sa-1 
imitiim si noi pe Isaac. Si staruim si noi asa in rugaciuni, cu suflct treaz si 
cu gind smcrit. Sa ascultam pe Pavel, care ne indcamna si nc spunc: ,,Ridi- 


i.'i. r... .. j'., L'i. 

II. lac. 25. 20. 
15. /<Y«\, 25, 2fi. 


172 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR 

(i)i<l miini cuviousc, farii minic fi yovaire"* h . Sa nc straduim ca intotdcaunu 
sa scapam de turburari si sa avem ginduri linistitc, mai cu scam a in vremede 
ruj>(fu:iunc, find avem multa trcbuinta dc inbirca dc oameni a Iui Dumnezcu. 
Data Dumnezcu nc va vedea ca nc rugiim asa cum nc-a poruncit El, nc va 
darui grabnic belsugul Sau dc daruri, de care, faca Dumnezcu, ca noi to{i sa 
avem parte, cu hand si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, 
cu Care Tatfdui imprcuna cu Sfintul Duh, slava, putcre si cinstc, acum si 
pururca si in vecii.vccilor, Amin. 


1(>./ Tim.. 2,8. 


OMILIA I- 


„ifi in pintcce a luat Rebeca 
$i au sal tat pruncii in ea" ' . 

I 

Vrc{i si dau astazi dragostei voastre cele ce-au ramas din spuselc de icri? 
Ca. icri n-am putut ducc pin a la sfirsit cuvintul. Ieri v-am vorbit indeajuns de 
Isaac, ca a putut, prin rugaciune si prin marea lui staruin^a, sa deschida 
pintecele Rebecai spre nasterea de fii si sa dea via^a, ca sa spun asa, unui 
trup mort. V-am aratat apoi ci^i ani s-a rugat fericitul acesta lui Dumnezeu 
pentru aceasta; si am sfirsit cuvintul vorbindu-va de femeile sterpe si de pricina 
pentru care au fost sterpe femeile dreptilor acelora. Astazi se cuvine sa aflam 
si de dragostea de Dumnezeu a Rebecai, pentru ca sa cistigam nu numai de 
de pe urma istorisirii virtu^ii dreptului Isaac, ci sa putem trezi rivna asculta- 
torilor si cu istorisirea vie^ii Rebecai. 

Cind a auzit Dumnezeu rugaciunea dreptului, 

,, Rebeca a luat in pintcce, spune Scriptura, si au sdltat pruncii in cu";a 
cuprins-o mare durere si azis: ,, De era sa fie mie asa, pentru ce mie aceasta?" 2 . 

Ca Rebeca nu avea sa nasca un copil, ci doi; ca purta in pintece doi copii 
in acelasi timp; de aceea strimtorarea ii pricinuia mari dureri. 

Dar uita-mi-te aici la dragostea de Dumnezeu a femeii ! N-a facut cum far 
azi multe femei, care voiesc sa duca o via^a fara Dumnezeu! N-a alergat la 
ajutor omenesc; nu s-a dus la cei carejudeca lucrurile pe temeiul presupuneri- 
lor, observa^iilor si judecaplor lor;nu s-a lasat pe mina inselatorilor si a eclor 
ce fagaduiesc lucruri peste puterile omenesti. Nu, ci ea 

,,s-a dus sa intrebe pe Domnul" 3 . 

Uita-te la priceperea femeii ! Cind a vazut ca Cel Care i-a deschis pintecele, 
ca Cel Care i-a facut dintr-o data roditor pintecele eel neroditor este Stapinul 
firii, cind a vazut ca pintecele ei se mareste peste masura ,,s-a dus sa intrebe 
pe Domnul". 

— Ce inseamna: ,,S-a dus sa intrebe pe Domnul?". 

— Inseamna: a alergat la adevarata cunostin^a, a alergat la preot, sluji- 
torul lui Dumnezeu; s-a grabit sa afle de la el ce nu stia. $i povestindu-i totul, 
ca iubitorul de oameni Dumnezeu i-a descoperit lamurit totul prin gura 
preotului. Iar raspunsul primit a facut-o si mai rivnitoarc. $i ca sa vezi cit dc 
mare era vrednicia preojilor pe vremea aceea, Scriptura nu spune nicaicri ca 

1. /«<.. 25, 21 '22. 

2. /•'«<-., 25, 21 22. 
.'i. Fhc, 25, 22. 


174 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

l)rcotul i-a dat raspunsul, ci dupa cc a spus:,,5-« dus se) intrche pc Domnul.'". 
a adaugat: 

,, Si i-a zis Domnul, prin prcot: ..Done) popoarc ai in pint cede tan" 4 . 

Si in aha parte Dumnezeiasca Scriptura numestc pe prcot inger, pentru ca 
sa urate ca preoj.ul graieste accle cuvinte pe care i Ic insufla liarul Duhiilui. 

I-a spus, dar, Domnul prin prcot: 

,,I)oue) iieaniitri sint in piiiteccle tan; done) popoarc sc vor ndica in 
pintccclc tan; nil popor va intrccc pc cclalalt popor; .si eel mai marc va s/uji 
cclui inai mic"* . 

lata o proorocie, carc-i arata lamurit tot viitorul. Cei doi copii se luau la 
intrccerc si sc zvircoleau in pintece. cu asta ii facean inai dinaintc eunoscute 
toate cu precizinne. A aflat, dcci, femcia nu numai ca va naste doi copii, ci 
si ca vor ajunge si doua ncaniuri si ca eel mai mic va stapini pe eel mai mare. 

Cind a venit timpnl nastcrii, 

,,« icsit eel intii nuscut ro.su tot, ca o piclc paroasa. Si i-a pus nuniclc 
Isav. Si dupe) accsta a icsit fratdc hti, si niina lui tinea dc calcii pc Isav. Si 
i-a pus numclc lacov' >( ' . > 

Dumnezcu arata aproape chiar dc la inceput ca, potrivit celor spuse, ecl 
mai mic va stapini pc eel mai mare. „Iacov tinea cu mina ceilciiul hu Isav"; 
accsta era tin scmn ca il \ a intrece pc fratcle sau, pentru ca parca a li putcrnic. 

Si uita-mi-tc ca Dumnezeiasca Scriptura arata mai dinaintc cele ce se 
vor intimpla in viitor; ne arata dc la inceput indcletnicirile ficcaruia, unul se 
ocupa cu vinatul, cclalalt cu lucratul pamintului; accsta era om fara viclcsug 
si locuia in casa 7 ..Dc aceea Rebeca il iubca pe Iacov, iar Isaac pe Isav, 

,, pentru ca vinatul lui ii era mincarc"* . 

lata cum si-au impartit tlragostca lor pentru copii! Mama il iubea mai 
mult pe Iacov, pentru ca statca acasa si era fara viclcsug, tatal il iubea pe 
Isav, pentru ca era primul nascut si pentru vinat. Parintii faceau asta dind 
ascultare dragostei firesti, dar proorocia, care spunea ca ,,ccl mai mare va 
sluji cclui mai mic", se implinea incetul cu incetul. Ca iata indata: 

...1 fieri Iacov fiertura. Si a venit Isav dc la cimp ostenit. Si a zis Isav lui 
Iacov: „ Da-mi sa mciiunc din accasta fiertura rosiatice), pentru ce) sint ostenit". 
I)e aceea Kdom s-a chemat nltmele lui. Si a zis Iacov: „\'indc-mi drcptul dc 
uitii-nascut " 9 . 

Isav si-a zis: „La ce-mi foloscste drcptul dc intii-nascut, data mor dc nu 
maninc?" 10 . Iacov 1-a pus sa se jure, ca sa fie sigur ca i-a cedat dreptid de 
intii-nascut. 

., Si Isav s-a jural "' ' , spunc Scriptura. 

i ' — ■ 
4. /•'«(•., 25, 2li. 
i.I-ac, 25, 23. 
6.1'ac, 25, 25-26. 
l.Fac, 25, 27. 
S.Fac, 25, 28.' 
9. Fac. 25, 29-31. 

10. Fac, 25, ,')2. 

11. Fac, 25.33. 


OMILII LA FACERE , 175 

II 

lata aid s-a rasturnat rinduiala! Yrednicia de intii-nascut a trecut asupra 
celui in suflctul caruia stralucea virtutea. 

,, Si a vindut Isuv drcplut dc iiitii-nascut" 1 2 , 

in loc dc: Pentru mincarc a vindut vrednicia cc-i fusesc daruita dc fire. 
l)c accea Scriptura a adaugat: 

,, Si a disj>rctuit Isav drc/Uu/ dc infii-uascut" 1 '' . 

S-a aratat nerccunoscator fata dc vrcdnicia data lui dc fire. Toatc acestca 
s-au facut ca sa sc urate si nerccunostinta lui, dar sa sc implineasca si prc/.icerea 
lui Dumnczcu. 

Auzind acestea, sa nc invatam sa nu fim nepasatori nicicind fata de 
darurile lui Dumnezeu, nici sa vindem darurile celc mari pentru niste daruri 
mici si neinscmnatc. Spune-mi pentru ce ncinnchuniin dc pofta dc bani,cind 
ne stau in fata imparatia cerurilor si bunatatile aeelca nespuse? Pentru cc 
prefcram pe celc vrcmelnice, pe ecle ce tie multc ori nu ne ramin nici pina 
scara, in locul eclor vesnice, care nc ramin pururea? Poatc fi, t>are, o nebunic 
mai mare ca aceasta, sa ne lipsim si dc bunatatile vesnice din pricina dorin- 
tci eclor vrcmelnice si nici de averi sa nu nc putem bucura deplin? Spunc-mi, 
tc rog, ce folos ai tic pe urma unci mari boga^ii? Xu stii, oarc, ca adaosul dc 
avcre nu atlucc altce\a tlecit adaos de griji, bataic de cap si pri\cgheri? Xu 
vezi. ca accstia, cei inctmjurati tic multc bogaji-i, sint mai mult decit tt){i 
oamenii, ca sa spun as a, niste robi si ca sc tcm in ficcare zi dc umbrc? Btiga- 
tia da. nastcrc la uneltiri, la vrajmasii, la invidic cumplita si la mii si mii dc 
relc. Dc multc ori poti vedea pc eel care are nenumiirati talanti de aur 14 feri- 
cind pe mcseriasul carc-si cistiga hrana din munca miinilorlui. Untie e bucu- 
ria, untie c cistigul, cind nu ne bucuram nici dc bogatia cc-t) avem, ba mai 
mult, pierdem si bunatati mai mari din dragostca tic bani? Dar pentru ce 
vorbesc eu tic bunata^i mai mari, cind pc linga relclc dc aici, pc linga piertlc- 
rca bunatatilor dc acolo, mai sintem arunca^i si in gheenii? Xu mai pun la 
socoteala miile si miile de pacate adunate o data cu bogatia, vicleniile.calom- 
niilc, rapirile, lacomiile. Dar chiar daca ai scapa de toate acestc pacate, lucru 
foartc, foarte greu, daca, insa, folosesti numai pentru desfatarea ta banii si 
averile si nu.lc dai din belsug celor nevoiasi, focul ghcenei tot te paste. 
Si asta ne-o arata lamurit spuscle din. Evanghelie, cind Domnul a asezat pe 
unii de-a dreapta, iar pe alt ii tlc-a stinga. Celor din dreapta le-a spus ca le este 
gatita imparatia, din pricina ca au avut grija de ntvoiasi: „Venip\ le spune 
Domnul, hincenvintatii Parintelui men dc mostcnili imparcitut cca gatita 


12. /•>«-., 23, :i.i. 

l.'S. /•'«(-., 25,34. 

14. Talantul, sau sasc mii de drahmc, valora 5(')()() franci aur, exact 5560,90 franci aur. 

Xb.Matci, 25. 34. 


176 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

— Pentru ce? 
-,,Pentru ca am flaminzit si Mi-ati dat sa maninc" 16 . 

Celor din stinga le-a spusca leestegatit focul vesnic:,, Duce ti-va, le spune, 
de la Mine blestematilor in focul eel vesnic, care e gdtit diavolului si ingeri- 
lor lui" 1 7 . 

Mare e greutatea cuvintului acestuia! Stapinul si Creatorul universului 
spune: ,,Am flaminzit si nu Mi-ati dat sa maninc" 18 . Ce inima n-ar misca 
aceste cuvinte, chiar de-ar fi de piatra? Stapinul tau umbla flamind si tu 
traiesti in desfatari? Grozavia nu-i numai aceasta, ci si aceea ca desfatindu-te 
nici nu vrei sa te uiti la El. Si doar nu-ti cere mult, ci numai un codru de 
piine, ca sa-si potoleasca foamea. El umbla inghetat de frig, iar tu, imbracat 
in haine de matase, nici nu te intorci, nici nu arati pu^ina mila, ci treci 
nepasator. Merita purtarea asta vreo iertare? Sa nu ne straduim, dar, sa adu- 
nam cit mai multa avere in jurul nostru, ci sa cautam sa chivernisim bine 
cele ce avem, ca sa usuram si lipsurile celor din nevoi si sa nu pierdem nici 
bunata^ile acelea care ramin vesnic si nu sufera vreo schimbare. Ca de asta 
a facut Stapinul necunoscuta ziua sfirsitului nostru, ca sa ne faca sa fim 
necontenit treji si cu ochii deschisi, ca sa ne destepte astfel si mai mult la 
savir^irea faptelor de virtute. ,,Privegheati, ne spune Hristos, ca nu stiti nici 
ziua, nici ceasul" 19 . Noi, insa, facem cu totul dimpotriva. Dormim adinc; si 
somnul nostru e mai greu ca somnul de noapte. Cind un om doarme nu face 
nici bine, nici rau; noi, insa, dormim alt somn, dormim cind e vorba de fapte 
de virtute, dar sintem treji cind e vorba de pacat; pacatele le savirsim fara 
lene; dar cind e vorba de fapte bune dormim si ne trindavim. Si facem asta, 
cu toate ca vedem cum in fiecare zi unii pleaca de pe lumea asta, iar altora, 
chiar in timpul vietii, li se schimba cu totul soarta. Ei bine, nici schimbarile 
acestea din via^a nu-s in stare sa ne inveje minte, sa ne insufle dragoste de 
virtute, sa ne faca sa dispretuim cele de aici, sa dorim cele viitoare, sa prefe- 
ram umbrei si visurilor, adevarul. Ca intru nimic nu se deosebesc cele de aici 
de umbra si de vise. 

Sa nu ne inselam, dar, singuri! Sa nu umblam dupa umbre! Sa ne ingri- 
jim in sfirsit de mintuirea noastra! Sa varsam banii nostri in miinile nevoiasi- 
lor, ca iubitorul de oameni Dumnezeu sa ne invredniceasca de rasplata acestei 
fapte, de care faca Dumnezeu ca noi toti sa ne bucuram, cu harul si iubirea 
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui slava, impreuna 
cu Sfintul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


16. Matei, 25, 35. 
ll.Matei, 25,41. 
U. Matei, 25,42. 
19. Matei, 25, 13. 


OMILIA LI 


„Si a fost foamete pe pairiint, 

afara de foametea de mai inainte, 

care a fost pe titnpul lui Avraam" 1 . 


I 


Vrcau sa-mi incep iarasi cuvintul de inva^atura, continuihd cele spuse 
in predica de mai inainte. Dar, ca sa sti^i bine unde am term in at mai inainte 
cuvintul si tie unde se cuvine sa-1 luam astazi, trebuie neaparat sa amintesc 
dragostei voastre cele spuse pina acum. Voi, cuprinsi de griji, se poate sa le 
fi uitat; cu, insa, sint dator sa vi le amintesc, ca prin amintirea lor sa fie mai 
lamurite cele ce va voi spune. 

StHi ca mai inainte v-am vorbit de dragosfea de Dumnezeu a Rebecai, 
apoi v-am vorbit de Isav si de Iacov si am ajuns acolo unde Isav a vindut lui 
Iacov dreptul de intii-nascut. Isav s-a bucurat de rriincare, si de dragul min- 
carii a pierdut dreptul de intii-nascut. Lucrul acestanus-afacutlaiiitimplare, 
ci ca sa se implineasca prezicerea lui Dumnezeu, care spune: „Pe Iacov l-am 
iubit, iar pe here l-am urit" 1 . Pentru ca Dumnezeu cuno^tea cele viitoare, a 
vorbit mai dinainte de virtutea unuia si de rautatea altuia. 

—Dar ce-i acela drept de intii-nascut? 

— Daca timpul nu mi-a ingaduit sa va vorbesc dragostei voastre pina acum 
despre asta, apoi trebuie sa va spun acum. 

In foarte mare cinste era la cei vechi dreptul de intii-nascut. Sa va dau 
o pilda de cinstea de care se bucurau la cei vechi intiii-riascu^i. Dumriezeul 
universului a vrut sa scape poporul israilit din Egipt si sal slobozeasca de tira- 
nia lui Faraon pentru fagaduin^a data patriarhului Avraam. Imparatul Egiptu- 
lui s-a impotrivit si n-a vrut sa le dea drumul ; de aceea Stapinul, dupa feluritele 
pedepse cu care a lovit Egip'tul, a adus peste ei o ultima pedeapsa, prin care 
i-a facut pe egipteni sa libereze aproapc cu miinile lor pe poporul israilit. 
Dumnezeu a poruncit sa piara dintr-o data toti primii-nascu^i ai egiptenilor. 
Si puteai vedea in fiecare casa jale si lacrimi. Si egiptenii nu socoteau ca se 
margineste la atit pedeapsa, ci se asteptau ca moartea sa-i pasca incetul cu 


l.Fac, 26, 1. 
2. Mai., 1,2-3. 


178 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 


incctul pc to t i. lntiii-nascuji ;ii cgiptcnilor au murit dintr-o data cu topi; 
israilitenii insa,-ajutati dc Dumnezeu, au ramas ncvatamap. Dumnczcul 
univcfsului, aratind si prin accasta dragostea pe care le-o poarta israili^ilor, 
a poruncit ca in locub uciderii intiilor-nascu^i ai egiptcnilor, israili^ii sa-I 
afieroscasca Lui pe intiii lor nascufi. Deci a fost ridicata semin{ia lui Levi 
la slujirea preojeasca si tot de aici s-a inceput a se afierosi lui Dumnezeu nu 
numai intiii-nascup ai oamenilor, ci si ai animalelor si in general ai tuturor 
cclor din lume. §i era porunca de a oferi dar lui Dumnezeu atit pentru oame- 
nii necura^i, cit si pentru animalele necurate. 

E drept ca legea aceasta cu privire la cei intii-nascup a fost data mai tirziu, 
totusi din cele mai vechi timpuri aveau oarecare privilegii in plus fa{a de cei- 
lalp copii, copiii care deschideau pintecele mamei. Isav deci, din pricina 
neinfrinarii lui, a trecut cinstea aceasta, data lui de fire, asupra fratelui sau. 
$i astfel unul apierdut ce-i daruise firea, iar celalalt a primit ceea ce nu avca 
din fire. §i pentru ca maidinainte i se prezisese aceasta, de aceea Rebeca cind 
i-a dat nume, 1-a chemat Iacov, care se tilcuieste insulator, asa precum si Isav, 
plingindu-se dupa ce fusese lipsit de binecuvintarea tatalui sau, spunea: ,,Pe 
bund dreptate i s-a pus numele Iacov; ca iatd m-a inselat a doua oard;intii 
mi-a luat dreptul de intii-nascut, iar acum mi-a luat binecuvintarea" 3 . 

Uita-te cit de mare era priceperea celor din vechime, dar mai bine spus, 
cit de mare e in^elepciunea lui Dumnezeu, Care a facut ca femeile sa nu puna 
la intimplare nume copiilor lor, ci sa le dea nume care sa spuna mai dinainte 
cele ce vor fi. Rar vei gasi ca parinpi sa dea copiilor numele lor — dar poate 
ca niciodata — ci tata.1, cind avea sa-i puna nume copilului, ii punea un nume 
strain si nou, ca prin el sa se vesteasca mai dinainte cele ce vor fi. Mama lui 
Iacov a facut la fel. Tot asa a facut §i Lameh, cind a pus nume fiului sau. 
L-a numit Noe si a adaugat zicind:, ,Acesta ne va odihni"* . Iar daca ai tilcui 
exact fiecare nume, vei gasi ca fiecare nume spune ceva, nu ca acum, cind 
parinpi pun la intimplare nume copiilor. Pe vremea veche scopul paring ilor 
era ca numele dat copiilor sa le aminteasca necontenit de ceva. 

Dar sa vedem acum ce ne mai istoriseste fericitul Moise de Isaac, tatal 
copiilor acestora, dupa schimbarea dreptului de intii-nascut. 

Ca si pe vremea patriarhului Avraam si pe vremea lui "Isaac, a venit pe 
pamint foamete. Dumnezeu ii vine lui Isaac in ajutor si pentru virtutea lui, 
dar si pentru fagaduin^a facuta patriarhului. 

,.$i a fost foamete pe pamint, spune Moise, in afard de foametea cea 
mai dinainte, care a fost pe vremea lui Avraam " s . 

Ca sa nu socotesti ca e vorba de foametea de pe vremea lui Avraam 6 , 
a adaugat: „in afard de foametea de pe vremea patriarhului' 1 , in loc de: 


3.Fac, 27, 36. 
4.Fac, 5, 29. 
b.Fac, 26, 1. 
6. /•'«<., 12, 10. 


OMILII LA FACERE 17B 

,,A vcnit pc pamint aha foamcte acum pc vremeu lui Isaac, la fel cu cca dc 
pc vrcmca tat&lui lui". Bucatclc erau rare; frici mare li cuprinsese pe tofi 
si-i silca sa piece din tinuturile lor si sa se mute in locuri in care puteau gasi 
bucatc din belsug. Din pricina aceasta si dreptul acesta, vazind foamete, 

,,A mers la Abimelcc in Gherara" 1 . 

Avraam, dupa ce s-a in tors din Egipt, a venit la Abimelec, si se poate ca 
si Isaac, vrind sa se duca si el in Egipt, a trecut mai intii pe la Abimelec. Ca 
asta era inten^ia lui Isaac, asculta ce spune Scriptura: 

,, §i s-a ardtat Dumnezeu lui Isaac si i-a zis: ,,Nu te cohort in Egipt"* . 

„Nu vreau sa faci drumul acesta lung, ii spune Dumnezeu, ci sa ramii 
aici. Nu te voi lasa sa cazi in strimtorari; voi implini fagaduinjape care am 
facut-o tatalui tau ; in tine se vor implini fagaduinfele si tu vei primi ce-am 
fagaduit aceluia. 

„Nu te cobori in Egipt, ci locuieste in pdmintul in care-fi voi spune. $i 
locuieste in pdmintul acesta 1 ' 9 . 

II 

Ca sa nu socoteasca dreptul Isaac ca Dumnezeu ii porunceste sa nu piece 
in Egipt, pentru ca vrea sa-1 faca sa sufere de foame, ii spune: „Nu te nelinisti ! 
Nu te ingrijora! Ramii aici! 

„Eu voi fi cu tine" 10 . 

„Ai pe datatorul tuturor bunatajilor, nu te ingrijora de nimic. Eu, Stapi- 
nul universului, voi fi cu tine. §i nu numai atit, ci 

„ te voi binecuvinta" 1 ' . 

In loede: „Te voi face slavit si-ji voi da binecuvintarea Mea". 

Ce fericire mai mare poate fi aceasta ca dreptul Isaac sa primeasca de la 
Dumnezeu fagaduinfa: „ Voi fi cu tine si te voi binecuvinta!". 

„Fagaduin{a aceasta, ii spune Dumnezeu, te va face sa fii mai bogat 
decit to{i; fagaduin^a aceasta i{i va aduce bogafie multa; ea i{i va da slava 
mare, ea te va face nespus de stralucit, ea \\i va da liniste, ea este capul buna- 
titilor. Fagaduinja aceasta inseamna: Eu sint cu tine si te voi binecuvinta. 
Dar cum te voi binecuvinta? 

fie si seminfiei tale voi da pdmintul acesta" 12 . 

„Socotesti ca locuiesti in parole acestea ca un strain si un pribeag! 
Afla ca ^ie si seminfiei tale i{i va fi dat tot pamintul acesta. $i ca s& te in- 
credin^ezi, voi implini cu tine 

Jurdmintul cu care M -am jurat lui Avraam, tatdl tdu" 13 . 

7. Fac, 26, 1. 

8. Fac, 26, 2. 
9.Fac, 26,2 3. 

10. Fac, 26.3. 

11. Fac, 26, 3. 

12. Fac 26, 3. 

13. Fac, 26. 3. 


180 SFlNTUL 10AN QURA DE AUR 

i 

Uita-te la pogorumintul lui Dumnezeu! N-a zis atit: „Invoiclilc pc care 
lc-am facut cu tatal tau, nici fagiiduintcle cc i Ic-am dat". 

-Dar ce? 

—,,Jurdmintul cu care Si-am jurat". „M-am lcgat cu juramint, ii spune 
Dumnczeu, si trebuie sa-Mi ^in juramintul, sa-1 implinesc". 

Vezi iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Dumnezeu vorbcste fara sa 
{ina seama de vrednicia Lui, se pogoara la slabiciunea noastra. $i dupa cum 
oamenii cauta dc cele mai multe ori sa implineasca mai cu seama acele fa- 
gaduinje pe care le-au intarit cu juramint, nu atit pe acelea facute pe simple 
fagaduin^e, tot asa si Dumnezeul universului il incredin{eaza po dreptul 
Isaac ca se vor implini negresit toate cele spusc de el, zicind: „Afla ca trebuie 
sa se implineasca tot ce am jurat". 

— Dar ce? Dumnezeu sa jurat? mi poate intreba cineva. Dar pe ce s-a 
putut jura Dumnezeu? 

— la seama, insa, ca tot ce spune Dumnezeu aici e pogoramint. Dumnezeu 
numestc juramint intarirea fagaduin^ei Sale. ,,Imi voi tine juramintul cu 
cure M-am jurat lui Avruam, tatal tau ". 

Apoi ii spune ce a fagaduit si pentru ce s-a jurat: 

,, §i voi inmulfi seminfia ta ca stelele cerului" 14 . 

Asta i-o spusese si patriarhului : „Atit de mare va fi seminfia ta incit va fi 
egald cu stelele si cu nisipul" 15 . 

,,§i voi da semin^tiei tale, ii spune Dumnezeu, tot pamintul acesta si se 
vor binecuvinta in seminfia ta toate neamurile pdmintului" X(> . 

„De aceea voi implini in tine fagaduintele facute lui, 

pentru ca a ascultat Avraam, tatal tau, de glasul Meu si a pdzit poruncile 
Stele si indrep tarile Stele si legile Stele " ll . 

Uita-te la infelepciunea lui Dumnezeu! Ii desteapta mintea dreptului 
Isaac, il face mai rivnitor si cauta sa-1 faca sa cake pe urmele tatalui sau. 
„I-am facut tatalui tau aceasta fagaduinfa, ii spune Dumnezeu, pentru ca a 
ascultat de cuvintul Meu, iar pentru virtutea lui voi implini in tine, eel nascut 
din el, cele ce i-am fagaduit lui. Daca si tu vei fi la fel de rivnitor ca el, daca 
vei merge si tu pe caile lui, gindeste-te la marea bunavoinja ce o voi avea 
pentru tine si de cita purtare de grija vei fi invrednicit! Tu, care ai parte de 
bine pentru virtutea altuia, gindeste-te la binele si la purtarea de grija ce o 
vei avea, daca tu insufi.vei fi virtuosi". 

— Ce inseamna cuvintele: „Pentru ca a ascultat de glasul Slcu si a pdzit 
poruncile Stele si invdfdturile Stele si indreptdrile Stele?". 

— Inseamna: „I-am spus: Iesi din pamintul tdu si din rudenia ta si vino 
in pamintul pe care fi-l voi ardta x 8 , §i Avraam a lasat ce avea in miini si s-a 
dus dupa niste lucruri de care nu stia nimic. N-a sovait, n-a pregetat, ci cu 


14. Far. 


.26, 


4. 


15. Fac. 


, i:i, 


17. 


16. Far. 


. 2(i. 


4. 


1 7. Fac. 


. 2(i, 


5. 


IK. /■„, . 


.12. 


1. 


OMILII LA FACERE 181 

toata rivua a itnplinil poriiiua •> t a ascultat dc cuvintul Mcu. Mai pi' urma 
i-am fagaduit lucruri mai prcsus clc f'ire,"iml>atrinisc si nici cl, nici maica-ta 
nu mai era in stare sa aiba copii, clar cincl a au/it de la Mine cii saminta lui 
sc va intincle atita inch arc sa umplc tot pamintul, nici atunci nu s-a turburat 
cu mintca, ci a crezut; asta i s-a socotit indrcptatire, pentru ca cl, crczind in 
putcrca Mca si incrczindu-sc in fagaduintclc Mele, a hiruit slabiciunca firii 
omenesti. Dupa cc tc-a nascut, mama ta sc suparasc pc Ismail, fiul slujnicei, si 
voia sii-1 alung din casa impreuna cu Agar, ca sa nu creasca impreuna cu tine. 
Tatal tin, care din dragostc parinteasca tinea la Ismail, cind a auzit ca Ku ii 
spun:,, /-A ce-ti porunceste Sarra" 19 , a uitat dc dragostca parinteasca si a 
izgonit pc Ismail impreuna cu slujnica. Totdeauna Avraam a ascultat dc cu- 
vintul Mcu si a pazit poruncile Mele. In sfirsit, i-am poruncit sa te aduca 
jertfa pc tine, care-i fusesesi dat la batrinc^e, pc tine, carc-i erai atit de drag. 
$i tatal tau n-a iscodit porunca, nu s-a turburat, n-a spus mamei tale, nici 
slugilor lui, nici \ie ce avca dc gind sa faca, ci cu cuget tare, cu rivna sus^i- 
nuta, s-a grabit sa implineasca porunca Mca. Dc aceea, incununindu-i hotari- 
rea, am oprit savirsirca faptei. Asadar pentru ca in toata viata lui a ascultat 
de cuvintul Mcu si a implinit poruncile Mele, de aceea te fac pe tine, eel nascut 
din el, mostenitor fagacluin^clor facute lui. 

Ill 

Imita, dar,si tu ascultarea lui si crcde in cuvintcle Melc,ca sa fii invredni- 
cit de o rasplata inmulpta; si pentru virtutea tatalui tau, dar si pentru 
propria ta ascultare! Nu te cobori in Egipt, ci ramii aici!". 

Ai vazut iubirca de oameni a lui Dumnezeu, ca prin imitarea virtu {ii 
tatalui sau, i-a intarit cugetul lui Isaac? 

,, §i a tocuit Isaac in Gheraru" 10 , spune Scriptura. 

§i iata ca si peste el vin aproape aceleasi primejdii, care venisera si 
peste tatal lui. 

Pe cind locuia printre gherareni, 

„/-«« intrcbat oamenii locului de Rebeca.\ femeia lui; si el a spus: ,,Mi-e 
sord" 21 , 

pentru ca se temea sa nu-1 omoare subjugap de frumuse^ea femcii. 

„Ca nu cumva, spune Scriptura, sa-l ucida bdrbafii locului din pricina 
Rebecdi, ca era frumoasa la fafd. §i a fvst acolo mulfi ani. §i uitindu-se 
Abimelec, a vazut pe Isaac jucindu-se cu Rebeca, femeia lui. $i l-a chernat 
si i-a zis: ,,Odre ifi este femeie? Pentru ce ai spus: Mi-e sora?'" 2 . 

Cind drcptul Isaac s-a vazut dovedit, n-a mai tagaduit, ci a marturisit; 
a spus si pricina pentru care a dat-o pe sofia lui drcpt sora: 

IO.F«r.. 21. 12. 

20. /•'«(., 2<>, (i. 

21. I'm., 2(i, 7. 
22. /•>«., 2(», 7 <). 


182 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

„Am spits, ca sd nu mor din pricina ei 23 . 

Frica de moarte m-a silit sa fac asta". 

Poate ca-si amintise ca si tatal sau scapase, folosindu-se de aceeasi 
viclcnie; si de aceea a mers si el pe aceeasi cale. Imparatul, insa, avea inca 
vii in minte cele petrecute pe timpul patriarhului Avraam cind ii luase pe 
Sarra; de aceea, gindindu-se indata la pedeapsa cea de sus, i-a spus: 

„Pentru ce ai fdcut asta? Pufin a lipsit de nu s-a culcat cineva din neamul 
meu cu femeia ta si ai fi adus asupra noastrd nestiinfd Z 24 . 

Inselaciunea aceasta am suferit-o si pe vremea tatalui tau, ii spune 
Abimelec; iar acum, daca nu ne-am fi dat seama iute, am fi suferit la fel sj 
ai fi adus asupra noastrd nestiinfd ! Ca si atunci din nestiinfa era sa pacatuim, 
iar acum cit.pe ce sine faci sa cadem in pacat tot din nestiin^a". 

„£i a poruncit Abimelec, spune Scriptura, poporului lui zicind: „Tot eel 
ce se va atinge de omul acesta sau de femeia lui va fi pedepsit cu moartea" 2 s . 

Uita-te la pronia lui Dumnezeu! Uita-te la nespusa Lui purtare de grija! 
Cel Care-i spusese:', ,Sd nu te cobori in Egipt! Locuieste in pdmintul acesta 
si voifi cu tine!">Ace\a. rinduise toate acestea, ca sa-i dea atita liniste dreptu- 
lui Isaac. Uita-te §i la imparat ca face totul ca sa-1 linisteasca pe Isaac si sa-1 
scape de orice grija. A amenin^at cu moartea pe to$i cei ce se vor atinge de el 
sau de femeia lui. §i pentru ca frica de moarte ii zguduia sufletul dreptului 
Isaac, de aceea Stapinul eel iubitor de oameni ii scoate din suflet aceasta frica, 
ca sa aiba deplina liniste. §i iata lucru minunat si plin de uimire ! Iscusit si 
in^elept fiind Dumnezeu, intoarce pe toate dupa voia Lui, gaseste iesire in 
cai fara de iesire si aduce liniste slujitorilor Sai tocmai prin cei care par a fi 
potrivnici si vrajmasj. Te intreb, ce I-a facut pe imparatul acesta sa aiba 
atita purtare de grija de dreptul Isaac, sa-1 laude in fa{a tuturor locuitorilor 
orasului, sa-1 faca stralucit si prieten al lui? Tot asa si Nabucodonosor, dupa 
ce -i-a aruncat in cuptor pe cei trei tineri si a cunoscut prin fapte virtutea 
celor trei tineri robi, atunci a inceput sa-i laude si sa-i faca cu propria-i limba 
pretutindeni cunoscup 26 . Asta-i mai cu seama bogapa puterii lui Dumnezeu, 
cind Dumnezeu face ca tocmai dusmanii sa-i laude pe robii Lui! Cel care 
aprinsese cu minie cuptorul acela, cind a vazut ca datorita ajutorului lui 
Dumnezeu virtutea tinerilor a biruit puterea focului, s-a schimbat dintr-o data 
si a strigat, zicind: „ Robii Dumnezeului Celui Prea Inalt". Vezi ca nu numai 
pe tineri ii lauda, ci si pe Stapinul universului: 'Robii Dumnezeului Celui 
Prea Inalt iesipi!" 21 . 

— Ce s-a intimplat, imparate? Nu i-ai dat tu pedepsei? N-ai poruncit tu sa 
se aprinda atit de mult cuptorul? 


23. Fac, 26, 9. 

24. Fac, 26, 10. 

25. Fac, 26, 11. 

26. Dan., 3,8-33. 

27. Dan., 3,26. 


OMILII LA FACERE 183 

— ,,Da, raspundc impiiratul, dar vid acuni lucruri straine si minunatc. 
Stihia accasta, focul, si-a uitat lucrarca ci si c asa dc ascultatoarc, ca si cum 
ar fi lcgata cu niste lanturi, c& nu s-a atins nici de parul lor. Asta arata ca 
celc ce sc pctrec aici sint mai presus de firca omeneasca, ca o puterc tainica, 
dumnezeiasca, a Iucrat accstca, ca a purtat atita grija de acesti tincn". 

Ai vazut iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Ai vazut ca Dumnezeu, 
neparasind pe slujitorii Sai, a ingaduit sa fie arunca^i in cuptor, pentru ca a 
voit sa-i faca mai straluci^i, pentru ca sa-§i arate puterea Sa? A inmuiat sufle- 
tul barbarului §i ?i-a aratat rabdarea Sa atit de indelunga ! Minunea n-ar fi 
fost a?a de mare, daca Dumnezeu il oprea de la inceput pe imparat sa-i 
arunce in cuptor, cit a fost acum mai minunata si cu totul neobi^nuita, ca 
tinerii, fiind in mijlocul focului, Dumnezeu n-a ingaduit sa sufere ceva. 
Cind Dumnezeu vrea, face ca cei din necazuri sa iasa biruitori, face ca cei 
prigonifi sa fie mai puternici decit prigonitorii. Asta s-a intimplat § i cu aposto- 
lii. Dusmanii ii aveau in mijlocul lor §i-i amenin^au, aproape ca-si ascu^eau 
dinfii impotriva lor, si ziceau unii catre alf ii: ,,Cc sd facem oamcnilor 
acestora?" 2 * . Ii aveau in miinile lor §i nu stiau ce sa le faca ! Atit de puternica 
este virtutea, atit de slab e pacatul! Virtutea biruie §i cind e prigonita, pe 
cind pacatul isi arata slabiciunea chiar cind lucreaza. 

§tiind acestea, iubi^ilor, sa ne ingrijim mult de virtu te si sa fugim de 
pacat. A§a, vom putea atrage asupra-ne si ajutorul eel de sus si vom dobindi 
si bunata^ile cele viitoare, pe care, faca Dumnezeu, canoi to{i sa le dobindim, 
cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, cu Care Tata- 
lui, impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea si in 
vecii vecilor, Amin. 


28. Fapte, 4, 16. 


OMIMA LII 


,,§i a semanat Isaac in pamintul acela 
si a aflat orzul dind insutit in anul acela" 1 . 

I 

Trebuie neaparat sa dau astazi dragostei voastrc ce ramasese sa va mai 
spun ieri. Sa reJuam, dar sirul cuvintului, ca sa vedem iarasi de cita purtare 
de grija de sus s-a bucurat dreptul Isaac. Cel Care-1 oprise sa se pogoare in 
Egipt si-i spusese: ,,Locuieste in pamintul acesta si voi ft cu tine" 2 , Acela 
il face asa de stralucit, ca nu dupa multa vreme a inceput sa fie pizmuit de 
imparatul gherarenilor. Imparatul si supusii sai vazind ca averea lui Isaac 
sporeste zi de zi, s-au temut sa-1 mai aiba de megies si 1-au silit sa se mute 
dc acolo. 

Dar se cuvine sa auzim chiar cuvintele Dumnezeiestii Scripturi, ca prin 
toate sa vedem desavirsit bunavointa pe care o are Dumnezeu pentru slug^e 
Sale. 

„§i a semanat, spune Scriptura, Isaac in pamintul acela si a aflat orzul 
dind insutit in anul acela" 3 . 

Uita-mi-te la in^elepciunea lui Dumnezeu! Ca sa-i arate dreptului Isaac 
ca este Creatorul firii, ca poate gasi iesire in cai fara de iesire si ca El la 
inceput, la porunca Lui, a desteptat pamintul pentru facerea de roade, a 
facut ca dreptul sa culeaga insutit samin^a pe care o aruncase in pamint. 
Totodata i-a dat mai multa boga^ie, ca sa nu aiba nevoie de nimeni, iar 
locuitorilor acelei ^ari le-a aratat prin fapte ajutorul Cel de sus, de care se 
bucura dreptul Isaac. Iscusit si in^elept fiind Dumnezeu, adeseori prin aceleasi 
fapte face bine si slugilor sale si Isi arata si puterea Sa celor care sint inca pe 
cai ratacite. Asta a facut-o mai tirziu in Egipt; prin aceleasi fapte pe egipteni 
i-a pedepsit, dar pe israiliteni i-a pazit nevatamap. Egiptenii au cunoscut 
puterea Dumnezeului universului si a Creatorului nu numai prin pedepsirea 
lor, ci si prin purtarea de grija de israiliti. Israili^ii la rindul lor au cunoscut 
covirsitoarea iubire a lui Dumnezeu nu numai din grija ce-o avea de ei, ci si 
din pedepsele pe care egiptenii le primeau in fiecare zi sub ochii lor. §i astfel 
Dumnezeu, prin aceleasi fapte, Isi arata covirsitoarea Lui putere si slugilor 


l.Fac. 26. 12. 
2. Fac, 2(i, 3. 
'i.Fac, 26, 12. 


OMILII LA FACERE IBB 

Lui si dusmanilqr Lui. tnsa^i stiliiilc lumii se puncau in slujba slugilor lui 
Dumnezeu si-i uscultnu, rind Dumnezeu 1c era l)incvoitor. Lucru care s-a 
intimplat si cu dreptul Isaac. Roada, pe care n-o daduse pamintul mai ina- 
intc, o da acum la ponmca Dumnczcului univcrsului, si a dat atit de multa 
roada, incit 1-a facut dintr-o data bogat pc Isaac. 

,,Cd l-a binecuvintat pe el Dumnezeu. §i s-a tnalfat omul; si mergin d 
inaintc mai mare se facea, pina ce a ajuns mare foarte" 4 . 

Pentru ca pc vrcmea aceea boga^ia drep v ilor era in rodirca pamintului 
si in mulfimca vitclor, de aceea spune Scriptura: ,,L-a binecuvintat pe el 
Dumnezeu si a fost indlfat omul", in loc de: ,,A ajuns bogat". §i nu era 
numai bogat, ci si ,,mai mare se facea, pina ce a ajuns mare foarte" spune 
Scriptura. Gindcstc-tc cit era de bogat, de vreme ce pamintul rodisc insutit 
decit primise in sinurile sale! Iar daca lucrul acesta {i se pare mare, uita-te 
atunci la covirsitoarea iubire de oameni a lui Dumnezeu, pe care, in scurgc- 
rea vremii, a aratat-o fa^a de noi. Dupii venirea Lui pe pamint a fagaduit 
ca va da eclor ce fac fapte de virtute nu numai insutit aici, ci si via^a vesnica 
si imparS^ia cerurilor dincolo. Ai vazut cit de darnic e Stapinul? Ai vazut 
cit de mari sint binefacerile Lui? Ai vazut cit ne-a daruit venirea Unuia-Nascut? 
Ai vazut ce schimbare nespusii de lucruri a facut? Gindindu-ne, dar, la 
acestea si vazind dcoscbirea dintre cele fagaduite inainte de har si celc de 
dupa har, sa slavim si in accasta nemarginita Lui iubire de oameni si sa nu 
punem totul pe schirribarea vremurilor. 

Dar este cu cale sa rle intoarcem la sirul cuvintului, ca sa vedem cum 
locuitorii din Gherara, cind au vazut ca dreptul Isaac se imbogatestc, au 
inceput sa4 pizmuiasca si au incercat sa-1 izgoneasca de acolo. 

,, §i-l pizmuiau filistenii" 5 . 

Apoi, vrind Dumnezeiasca Scriptura sa ne arate cum a izbucnit pizma 
lor, a adaugat: 

„§i toate fintinile pe care le-au sdpat slugile pe vremea tatdlui lui, le-au 
QStufiat si le-au umplut cu pamint"** . 

Uita-te cit de mare era rautatea locuitorilor acelora, ca il pizmuiau pe 
dreptul Isaac si pentru apa pe care o lua din fintini! §i nici imparatul lor, 
care avea atita putcre, n-a putut sa Ie stavileasca pizma, ci a zis: 

„Pleacd de la noi ca ai ajuns mai tare decit noi foarte.'"'' . 

Mare nerecunostin^a! „Pentru ce izgonesti, imparate, pe drept? Te-a 
pagubit cu ceva? 7'i-a facut vreo nedreptate?" Nu ! Dar asa e pizma! Nu face 
nimic cu judecata. Imparatul ar fi trebuit sa-1 cinstcasca si mai mult, sa-1 
slujeasca si mai mult pc dreptul Isaac, pc carc-1 vedea c<l se bucura de atita 
dragostc din partea Dumnc/cului univcrsului, ca prin cinstca data accluia sa 
atraga si asupra lui ajutoml eel dc sus, dar imparatul nu numai ca n-a facut 


4. /■•«<.. :.'(>, IL' 13. 
5. /•'«<■.. 2(i, 14. 
(i. Fac, 2<>. 15. 
l.Fac, 2(i, Hi. 


189 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

asta, ci cauta sa-1 izgoncasca ? i-i spune: ,,Pleacd de la noi, cd ai ajuns mai tare 
decit noi foarte". Asa c invidial Invidiosul nu poatc suferi in liniste fericirea 
altorajsocoteste fericirea altora propria-i nenorocirc ; il macina binele vecinu- 
lui. Asta s-a intimplat si acum. Imparatul, care avea putere peste intreaga 
{ara, care avea pe tofi supusii sai sub stapinirea sa, spune strainului, pri- 
bcagului, omului care se muta de ici-colo, de colo-dincolo: ,,Pleacd de la mine, 
ca ai ajuns mai tare decit noi foarte! Si intr-adevar era mai puternic, pentru 
ca in tot ce facea era ajutat de Dumnezeu si era intarit de dreapta lui Dum- 
nezeu. Dar unde-1 izgonesti, imparate, pe drept? Nu stii ca oriunde s-ar duce 
va fi neaparat linga Stapinul sau? Nu te-au invafat lucrurile, ca mina lui 
Dumnezeu 1-a facut stralucit pe dreptul Isaac? Pentru ce alungind pe drept 
te arafi prin purtarea ta nerecunoscator fa{a de Stapinul lui? Nici marea 
bunatate a acestui barbat n-a putut sa-{i biruie invidia, ci, doborit de patima, 
te grabesti sa-p implinesti invidia si sa faci sa piece iarasi omul care nu ^i-a 
facut nici un rau? Nu stii ca chiar daca 1-ai sili sa se duca in pustie, Dum- 
nezeu este atit de iscusit, incit, ajuns acolo, chiar acolo, poate sa-1 arate cu 
mult mai stralucit? Nimeni nu-i mai puternic decit eel ajutat de Dumnezeu, 
dupa cum nimeni nu-i mai slab decit eel lipsit de ajutorul Lui. 

II 

Ai vazut, iubite, rautatea imparatului Gherarei si a tuturor locuitorilor 
de acolo? Vezi-mi acum si marea bunatate a dreptului Isaac. Nu s-a ingimfat, 
nu s-a pornit impotriva imparatului, desi stia ca are alaturi de el ajutorul 
lui Dumnezeu, desi era convins ca puterea lui Dumnezeu ii sta in ajutor. Nu, 
ci ca un om oarecare, ca un om neajutorat, care n-are de nicaieri nici un 
ajutor, indeplineste cu multa voie buna ce i s-a poruncit, fara sa spuna un 
cuvint impotriva imparatului si pleaca indata. Ajuns departe, a potolit 
flacara patimii, si-a aratat covirsitoarea lui bunatate, dar in acelasi timp a 
stins si invidia imparatului. 

„§i a plecat de acolo si a locuit in Valea Gherarenilor"* . 

A implinit cu fapta sj Isaac porunca data de Hristos ucenicilor Sai: „Cind 
vd prigonesc, fugip in alta parte" 9 . $i dupa cum David a potolit invidia cea 
mare a lui Saul, fugind din fa{a lui, si a stins ura cea multa a aceluia, tot asa 
fi dreptul acesta, implinirid cuvintul apostolic, care spune: ,,Ldsafi loc 
miniei" 10 , a parasit orasul § i a venit in Valea Gherarenilor. 

Dar iata ca si aici Isaac da dovada de mare blinde^e ! Necazurile nu i se 
termina. Si aici s-au pornit cu ura pe el, pentru ca a incercat sa deschida 
fintinile. 

„$i a sdpat, spune Scriptura, fintinile, pe care slugile tatdlui lui le fdcuserd 
fi le astupaserd filistenii si le-a dat numele pe care le ddduse tatdl lor. $i au 


8. I ai .. Ut.. 17. 

9..\latci. 10.23. 

10. Horn.. 12, 19. 


OMILII LA FACBRE 187 

sapat slugile lui Isaac si an gdsil izvor de apd vie, in loc dc: „carc izvora dc 
jos". £i' s-au sfddit pastorii ghvrarvnilor, cu pastorii lui Isaac, zicind cd a lor 
este apa" 1 ' . 

Si nici acum drcptul Isaac nu se ia la ceart£, nu se impotriveste, ci sc 
pleaca si in fa{a pastorilor gherarcnilor. Aceasta-i cu adevarat blinde^c! Nu 
e$ti blind atunci cind suferi in tacere nedreptatea celor puternici, ci atunci 
cind te pleci cind esti nedrepta^it de cei ce par mai mici decit tine. Atunci 
esti intr-adevar blind; in cazul celalalt se poate spune ca e§ti blind, pentru 
ca nu te po{i impotrivi puterii celui ce-{i face nedreptate. $i ca sa vezi ca 
Isaac s-a purtat cu blinde^e si cu imparatul, nu din pricina ca acela era pu- 
ternic, ci din pricina ca asa-i era felul, vezi-1 ca se poarta la fel si cu pastorii. 
Dupa cum a plecat indata ce imparatul i-a poruncit si i-a zis: ,, Pleaca de la 
not"; tot asa si acum, pleaca, atunci cind pastorii cauta sa-I necajeasca ?i 
sa puna mina pe fintini. §i pentru ca urmasii sa cunoasca necontenit nedrep- 
tatea ce i s-a facut, Isaac pune fintinii un nume care sa aminteasca de cele 
petrecute acolo. 

„§i a numit, spune Scriptura, numele fintinii: Strimbdtate" 12 . 

§i era, deci, numele locului, ca un stilp de arama, o invajatura celor de 
mai tirziu pentru blinde^ea dreptului Isaac si a nerecunostintei gherarenilor. 
Ca numele locului facea pe fiecare om, care-1 auzea, sa afle si de virtutea 
unuia §'\ de covir§itoarea rautate a celorlal^i. Uita-te ca $i Isaac isi sporeste 
virtutea sa, aratindu-si prin toate faptele sale blindefea sa, dar si gherarenii, 
prin covirsitoarea lor rautate, il fac, fara voia lor, si mai stralucit pe dreptul 
Isaac. Ca nu s-au potolit, ci au tabarit iarasi pe Isaac, atunci cind a sapat alta 
fin tin a. 

„ §i ducindu-se de acolo, spune Scriptura, a sapat alta fintina. §i s-au 
luat la ceartd si pentru aceea. §i a numit fintina aceea: Vrajbd" 13 . 

Uita-te iarasi la priceperea dreptului! Acum, dupa cum se pare, nu i-au 
luat fintina, ci numai s-au certat; vazindu-se in fa{a unei vadite nedrepta^i, 
in cele din urma s-au potolit. De aceea a numit fintina aceea, Vrajba, pentru 
ca a fost pricina de vrajba. 

Si cu toate ca Isaac era vrajmasit si prigonit de bastinasi in fiecare zi, 
ca sa spun asa, nu s-a suparat, nu s-a aratat mic la suflet, nu s-a pus pe ginduri, 
nici n-a zis: ,,Nu pot fi eu, oare, nici stapinul unei fintini? Oare m-a parasit 
ajutorul eel de sus? Sint lipsit, oare, de purtarea de grija a Stapinului?". 
Nici un gind de acesta nu i-a trecut prin minte, ci a indurat totul cu toata 
blinde{ea. De aceea s-a sibucuratdemaimultajutordinpartealuiDumnezeu. 
Acestea erau, ca sa apun asa, un exerci^iu de virtute pentru Isaac. 

,, §i ridicindu-se de acolo, spune Scriptura, a sapat alta fintina si nu s-au 
mai certat pentru ea. §i a numit fintina aceea: Loc larg, zicind: Pentru cd 
acum ne-a fdcut Dommtl loc larg si ne-a intins pe pdmint" 1 * . 

11. Fac, 26, 18 20. 

12. Fac, 26,20. 

13. Fac, 26,21. 

14. Fur., 26,22. 


188 SflNTUL IOAN OURA DE AUR 

III 

Uitu-tc la suflctul plin dc recunostin{a al drcptului Isaac! Cind pastorii 
gherarcnilor au cautat sa-i ia fintinilc dc mai inaintc nu s-a suparat, nu s-a 
impotrivit, ci s-a mul^umit numai sa dca fintinilor un numc, ca sa ramina 
ncstcarsa pomcnirca rautatii lor. Acum, insa, cind nu a mai fost nici o piedica, 
ci s-a bucurat in toata tihna de ostcnelile sale, pune pc scama lui Dumnczcu 
totul. ,,.1 niunit fintina aceea: Loc larg". Apoi tilcuieste numelc ei. ,,Dc 
accca, spunc el, o riumcsc Loc larg, pentru ca nc-a facut Domnul loc larg si 
ne-a intins pe pamint". 

Ai vazut suflet iubitor de Dumnezeu? Nici nu pomencste de necazurilc 
prin care a trccut! Isi aminteste numai de zilele bune pe care le-a avut! 
Pentru elc li mul^umeste lui Dumnezeu si-I spune: „Ca nc-a facut Domnul 
loc larg si nc-a in tins pe pamint". Nimic nu-i atit de placut lui Dumnezeu ca 
suflctul plin de recunostin^a, ca sufletul care-I mul^umeste Lui pentru toate. 
Dumnezeu ne face noua tuturora mii si mii de binefaceri, cu voia si fara voia 
noastra, cu stiinja si fara stiin^a noastra, si El nu cere nimic altceva de la noi 
decit sa-I mul^umim pentru ce ne face, ca si pentru aceasta sa ne dea in 
schimb mai mare rasplata. $i, ca sa te incredin^ezi ca asaeste, iata pe dreptul 
Isaac! Pentru recunostin^a lui cea mare este invrednicit iarasi de vederea lui 
Dumnezeu. Isaac daduse indestulatoare dovada de virtute printre locuitorii 
din Ghcrara si cind a fost izgonit de imparat si cind i-au Iuat pastorii fintinile. 
Dc accca Stapinul eel iubitor de oameni vrind sa-i intareasca rivna si sa-i 
Iaudc marea lui blinde^e, cind 

,,s-a suit dc acolo la Fintina Juramintulai, Domnul i s-a aratat in noaptca 
accca si i-a spus: ,,Eu sint Dumnczcul lui Avraam, tatal tau. Nu te teme! Ca 
si nt cu tine si te voi binccuvinta si voi inmulti saminta ta, pentru Avraam, 
tatal tau" 1 5 . 

,,/ s-a aratat lui in noaptca accca". 

Uita-te la purtarea de grija a lui Dumnezeu ! Ca sa-1 intareasca si sa-i dea 
curaj, Dumnezeu i se arata si ii zice: ,,Eu sint Dumnczcul lui Avraam, tatal 
tau, Cel Ce am facut slavit pe tatal tau, Cel Ce i-am adus atita stralucire si 
I-am facut mai vestit intre bastinasi, desi era strain! Eu sint Cel Ce am facut 
ca tatal tau sa creasca atita si am avut marc grija de el toata via^a lui. Eu 
sint. Nu te teme'". 

— Ce inseamna: „Nu te teme?". 

— Inseamna: „Nu te mira ca te-a izgonit Abimelec, ca {i-au facut nedrep- 
tate pastorii. Multe necazuri de acestea a suferit si tatal tau. Ele 1-au facut 
si mai stralucit. Necazurilc sa nu te sperie, ca Eu cu tine sint. De aceea am 
ingaduit sa vina peste tine necazurile acestea, pentru ca vreau caprin blinde^ea 
ta sa-{i ara^i virtutea ta si in acelasi timp sa cunoasca to{i si rautatea ghcra- 
renilor; pentru ca vreau sa te incununcz pentru toate acestea. Eu cu tine sint. 

15. I'm.. 2C>.2.'» 24. 


OMILII LA FACBRE 189 

Dc accca e>ti dc ncbiruit si mai putcmic clccit dusmanii tai, mai tart- dent 
cci care te nccajcsc. G-rija cc o am do tine ii face sa tc pi/.muiasca. Kit cu tine 
sint si tc voi binccuvinta .y/ voi inniul(i sdminfa ta j>vntru Avraum total tan". 

Uita-te la iubirca de oameni a lui Dumnczcu. Cind a spus: „Eu sint Dum- 
nczcul lui Avraum tat a I Ida", Dumnczcu a aratat ca patriarhul cstc prictcnul 
lui, ca Avraam a fost gasit vrcdnic sa-1 numeasca pe Dumnczeu, Dumnczcul 
sau, ca poatc spunc ca Stiipinul si Crcatorul lumii cstc Dumnczcul unui 
singur om;dar asta nu inscamna ca stapinirca lui Dumnezcu sc intindc numai 
asupra patriarhului Avraam, ci vrca sa aratc marea dragostc ce-o are Dum- 
nczcu de patriarh: „Atit mi-i de drag, spunc Dumnczeu, inch Avraam prcju- 
iestc in ochii mei cit to{i ceilal^i oameni. De accea voi inmulfi sdmln(u ta, 
pentru Avraam total tdu. Multa rasplata se cuvine lui Avraam pentru ascul- 
tarea lui. Pentru el, dar.ro/ inmulfi sdminfa ta". Cu accste cuvintc Dumnczeu 
il si intarcste pe drept, iar prin pomenirea tatalui sau il si indeamna sa fie 
la fel de virtuos ca si tatal lui. 

Apoi dupa ce a primit aceste bune fagaduin^e, Isaac, spune Scriptura, ,,a 
zidit acolo altar si a chemut numclc Domnului si si-a asezat acolo cortulsau" 16 . 

— Ce inscamna: ,,A zidit acolo altar?". 

— Inseamna: A adus mul^umiii Stapinului pentru grija mare pe care a 
avut-o de cl. 

„ Si au sdpat acolo slugilc lui Isaac fintind" 1 7 . 

In sfir§it a ajuns dreptul Isaac sa aiba tihna. Cel Care-i spusese: ,,C'm tine 
sint" si: „Te voi binccuvinta si voi inmulfi saminta te" 18 , Acela i-a daruit 
dintr-o data si slava si 1-a facut cu vaza printre toji oamenii. 

$i iata ca Abimelcc, acela care-1 alungase si-i spusese: ,,Plcacd de la noi", 
vine acum la cl ! 

,,§i s-au dus la Isaac Abimelec, si prictcnul lui si cdpetenia ostirii lui. Si 
le-a zis Isaac: ,, Pentru ce afi venit la mine? Ca m-afi urit si m-afi izgonit 
dintrc voi!" 1 9 . 

Uita-mi-te cit de mare e bunatatea dreptului Isaac! Cind a vazut pe cei 
ce-1 izgonisera sj-1 urisera atita, ca vin acum la el cu rugamintea pe buze, nu 
s-a grozavit in fa(a lor, nici nu s-a ingimfat in sufletul lui, desi ii sunau inca 
in urechi cuvintele spuse lui de Dumnezeu, nici, increzator in puterea lui 
Dumnezeu, nu s-a sculat impotriva imparatului, ci ii vorbeste iarasi cu obiis- 
nuita lui blinde^e si cu multa bunatate si spune: ^Pentru ce afi venit la mine? 
Cd m-afi urit si m-afi izgonit dintrc voi! Pentru ce v-a{i hotarit sa veni^i la 
mine eel izgonit si urit?". 

„ Si ci au zis: ,,Vdzind am vdzut cd Domnul este cu tine si ne-am zis: Sa 
fie jurdmint intre noi si tine si s~d facem legdmint cu tine ca sd nu ne foci 
noud rdu, precum nici noi nu ne-am atins de tine si fi-am fa cut bine si te-atn 
lasat sd pleci in pace. Si acum binecuvintat esti tit de Domtiul" 20 


III. Fat: 


. 2<i, 25. 


17. Fnt: 


, 20, 25. 


18. Fat: 


, 2»i. 24. 


M>. /•'«<. 


. 2<>, 2<> 


27 


20. /•■,(. . 


. '.'•>. '.'H 


'."> 


190 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

IV 

Vezi cita tarie are blinde{ea ?i cita putere are virtu tea? Cei care-1 alun- 
gasera mai inainte, vin acum la strain, la omul fara patrie, la pribeag! Nu 
numai ca. se dezvinova^esc de faptele lor ?i-§i cer iertare de cele ce gresisera, 
ci chiar il laud a. pe dreptul Isaac, ii arata frica ce-i coplese$te, isi dezvaluie 
chiar slabiciunea lor si dau marturie de marea putere a dreptului. Caci cine 
poate fi mai puternic ca acela care are alaturea de el pe Dumnezeu? Ei insjsi 
o spun: ,, Vdzind ca Dumnezeu este cu tine". 

— De unde avefi o astfel de cuno§tin{a? 

— „Da, insasi faptele ne-au fost dascali, ii spune Abimelec si cei ce au 
venit cu el. Am vazut ca eel alungat a ajuns mai puternic decit cei ce-1 alun- 
gasera; ca eel prigonit biruie pe prigonitori. Am vazut din desfasurarea 
lucrurilor ca te bucuri de mult ajutor de sus". 

Aceasta a fost rinduiala lui Dumnezeu, ca ei sa se minuneze de drept §i 
sa le sadeasca in sufletele lor o astfel de cunos. tin{a. 

,, A§adar, spune Abimelec, pentru ca am cunoscut ca Domnul este cu tine 
sa fie juramint intre noi". 

Vezi-i ca minaji de constiinja, fara sa-i sileasca cineva, fara sa li se 
vadeasca faptele, se grabesc sa le spuna ei insi§i. Daca nu l-a{i nedreptapt 
cu nimic, pentru ce cauta^i sa cade^i la invoiala cu dreptul Isaac? Dar a§a 
e nedreptatea! Nedreptatea zguduie constiin^a in fiecare zi, chiar cind tace 
eel nedreptajit. Cei care fac nedreptate, a§teptindu-se la pedeapsa, traiesc 
in fiecare zi cu frica in sin si aproape ca-si iau singuri plata pacatelor lor. 
Traind, deci, astfel de clipe si gherarenii, au zis: „Sd fie juramint intre noi 
si tine". Apoi spun ce fel de juramint vor sa faca: „Sa facem legamint cu 
tine, ca sa nu ne fact noud r'du, pentru ca noi nu ne-am atins de tine". Vezi 
ci din pricina groazei si a turburarii vorbesc impotriva lor: „Sd nu ne faci 
noud rdu!". Pentru ce va temeti de drept? llvedejidoarcitde blind sepoarta 
cu voi, dusmanii lui! Dar judecatorul eel drept, constiin^a, ii treze§te §i-i 
face sa se gindeasca cit de nerecunoscatori au fost cu dreptul Isaac. §i de 
aceea, de frica §i de spaima, nu-§i mai dau seama ca se contrazic in cele ce 
spun: „Sd nu ne faci noud rdu, precum nici noi nu ne-am atins de tine". Dar 
pentru ce 1-aji izgonit? Dreptul Isaac, insa, nu-i trage la raspundere, nici nu 
le vade§te spusele lor. „ §i ti-am fdcut bine si te-am lasat sd pleci in pace. §i 
acum binecuvintat esti tu de Domnul". Vezi ca se tern de pedeapsa cea de 
sus? §tiau ca chiar daca Isaac, pentru blinde^ea lui, nu se razbuna pe ei 
pentru cele ce i-au facut, totu?i Dumnezeu, Care are atit de mare grija de 
Isaac, le va cere socoteala pentru cele facute dreptului. Asta e pricina ca 
Abimelec se grabeste sa-1 impace pe drept §i sa faca legamint cu el. Se 
dezvinova{e§te ^i de cele ce-a facut §i in acelasi timp cauta sa aiba §i liniste 
in viitor. 

„^i lea fdcut lor ospdf, spune Scriptura, si au mincat si au bdut. §i 


OMILII LA FACERS! 191 

sculindu-sv dimineafa, s-a jurat fivcarv vecinului sdu. £»' i-a slobozit pe ei 
Isaac si au plecat de la el cu pace " * ' . 

Uita-tc la bunatatea dreptuluil Le-a vorbit fara dusmanie. Nu numai 
ca. a dat uitarii tot cc-i facusera accia, dar le-a intins sj ospa{. Le-a fdcut 
lor ospdf, spune Scriptura, ft au mincat fi au bdut". Cu ospajul, pe care 
1-a dat lor, Isaac a vrut sa-i incredin^cze ca nici nu vrea sa-si mai aduca amintc 
de relele ce i-au pricinuit. 

,, §i i-a slobozit, spune Scriptura, fi au plecat cu pace". 

Prin aceste cuvinte Dumnezeiasca Scriptura lasa sa. se infeleaga ca Abime- 
lec cu oamenii lui au venit cu multa. teama, asteptindu-se la primejdie, si 
pentru ca isi temeau via^a, ca sa spun asa, s-au grabit sa se dezvinova{easca 
inaintea dreptului. 

Ai vazut ca nimic nu-i mai puternic, nici mai tare ca virtutea? Ai vazut 
ca nimeni nu are mai multa liniste ca eel care se bucura de ajutorul eel de sus? 

„Apoi, in acea zi, plecind slugile lui Isaac, au sdpat fintind fi au spus: 
„N-am gdsit apd. §i au numit-o: Jurdmint. Pentru aceea au chemat numele 
cetdfii: Fintina Jurdmintului, pind in ziua de astdzi" 2i . 

Vezi ca §i aici este dat numele locului dupa faptele petrecute acolo. 
Pentru ca au sapat fintina in ziua in care au f acut juramintul intre ei, au dat 
locului aceluia numele: Fintina Juramintului, ca sa le aduca aminte de cele 
savir§ite acolo. 

Ai vazut ca Isaac a aratat atita filozofie, fara sa aiba ca dascal legea si 
fara sa intrebe pe cineva, ci mergind pe caile tatalui sau, calauzit de cohsti- 
in^a lui, dascalul pus de Dumnezeu in firea omeneasca? Faptele sale nu-i 
arata numai blindejea lui, ci striga tare ca Isaac a implinit cu fapta poruncile 
lui Hristos. Hristos poruncise §i indemnase pe ucenicii Sai sa iubeasca nu 
numai pe cei care ii iubesc, ci si pe dusmani 23 . Ei bine, porunca aceasta a 
implinit-o Isaac de la inceput; a aratat mare dragoste celor care il urau atit 
de mult $i ?i-a smuls din sufletul lui patima razbunarii. 

V 

De ce iertare mai putem fi, deci, vrednici noi, care nu putem ajunge nici 
la masura virtu^ii dreptului acesta, noi care am primit harul, care am primit 
o inva^atura atita de inalta §i poruncile Mintuitorului? Dar pentru ce spun 
eu la aceeasj masura? Nici alaturea de el nu putem sta. Pacatul s-a intins 
acum atit de mult, ca sint rari chiar cei care iubesc pe cei care ii iubesc. De 
unde sa mai avem nadejde de mintuire, cind sintem mai rai decit vamesii, 
a$a precum spune Hristos: „Da'cd iubifi pe cei ce vd iubesc pe voi, ce lucru 
mare face(i? Nu fi vamefii fac la fel?" 2 *. Hristos, vrind sa ne ridice pe culmea 

21. Fac, 26,30 31. 

22. Fac, 26,32-33. 
23.Afa<ei, 5,44. 
24. Matci. 5.4<>. 


192 SFiNTUL IOAN GURA DE AUR 

virtu^ii, vrea sa fim mai buni decit vamesii; noi, insa, ne silim sa fim mai 
prejos de ei. §i pentru ce vorbesc eu de vamesi? Sintem mai rai decit hojii, 
decit jefuitorii de morminte, decit ucigasii. Fiecare din acestia iubeste pe 
eel care il iubeste si de multe ori isi primejduieste si via^a pentru prietenul 
lui. Pot fi oare oameni mai de plins ca noi 7 care, dupa ce am fost invrednicifi 
de iubirea cea mare a lui Dumnezeu, sintem mai rai decit cei ce savirsesc ne- 
numarate rele si faradelegi? 

Gindindu-ne, dar, la pedeapsa grozava ce ne asteapta dincolo si la rusinea 
cumplita de aici, sa ne ducem o data, rogu-va, cu mintea la noble^ea firii 
omenesti, sa ascultam de inva^atura lui Hristos si sa iubim din inima nu 
numai pe cei ce ne iubesc, ci, smulgind din sufletele noastre orice invidie si 
ura, sa ne straduim sa iubim si pe cei care ne dusmanesc. Nu-i cu putinfa 
sa ne mintuim altfel decit mergind pe aceasta cale. Sa ne straduim sa iubim 
mai mult pe cei ce ne urasc decit pe cei ce ne iubesc, pentru ca dragostea de 
vrajmasi ne aduce mii si mii de bunata^i. Asa vom putea afla iertare pacate- 
lor noastre si ne vom putea ruga lui Dumnezeu cu inima infrinta si suflet 
zdrobit. Cind sufletul nu uraste pe nimeni, are cugetul cu intemeiere linistit, 
atunci cheama cu mintea treaza pe Stapin si atrage asupra-i mare ajutor de 
sus, de care, faca Dumnezeu, ca noi top sa ne invrednicim, cu harul si iubirea 
de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, cu Care Tatalui slava, impreuna 
cu Sfintul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


OMILIA LIII 


„§i era Isav de patruzeci de ani; 

si a luat femeie pe Iudit, fata lui Beel Heteul 

si pe Basemat, fata lui Elom Eveul 

si ele se certau cu Isaac si cu Rebeca" 1 . 

I 

Haideti, daca vre{i, sa tilcuiesc continuarea celor citite icri si sa explic, 
dupa puterea mea, fiecare din cuvintele scrise in Scriptura, pentru ca sa 
plecam acasa cu folosul ce-1 vom scoate din elc. Sa vedcm, dar, inceputul 
textului citit. 

,, Si era Isav, spune Scriptura, de patruzeci de ani; si a luat pe Iudit, fata 
lui Beel Heteul si pe Basemat, fata lui Elom Eveul. Si ele se certau cu Isaac 
si cu Rebeca" 2 . 

Vezi cite avem de invatat din aceste purine cuvinte! 

— Pentru ce Scriptura ne-a spus numarul anilor lui Isav? 

— Nu fara. rost, ci ca sa cunoastem de aici ca Isaac era batrin, inaintat 
in virsta. Daca ne aducem aminte de cele spuse mai inainte, ca era de patru- 
zeci de ani cind a luat pe Rebeca si de saizeci de ani cind i s-au nascut copiii, 
apoi vom sti ca acum era de o suta de ani; era, deci, foarte batrin. Scriptura 
avea sa ne vorbeasca mai tirziu ca lui Isaac i se slabise vederea; de aceea 
acum vorbeste de virsta lui. Isav, ca sa stim citi ani avea Isaac. De aceea a 
spus: „Isav era de patruzeci de ani". Apoi, ca sa cunoastem nesocotinta lui 
Isav, ca si-a luat so^ii dintre fiicele neamurilor, de unde nu trebuia, Scriptura 
ne-a spus ca una din sotii era din neamul heteilor, iar alta din a aveilor. Si ar 
fi trebuit sa stie Isav cita grija a avut patriarhul Avraam ca Isaac sa-si ia 
so^ie din neamul lui; ca mama lor Rebeca, era din Haran. Dar Isav nici n-a 
vrut sa se gindeasca la asa ceva. Ci, ca sa-si arate de la inceput purtarile sale 
rele, a luat pe acelea de so^ii. Si, ca sa vedem ca femeile acelea erau rele, 
Scriptura ne spune: ,,Si se certau cu Isaac si cu Rebeca". Poate fi rautate 
mai mare ca asta? Se cuvenea sa dea Rebecai toata cinstea; dar ele nu numai 
ca nu fac asta, ba se mai si cearta cu ea. Scriptura nu ne-a istorisit fara rost 
toate acestea, ci ca sa nu ni se para ceva nefiresc, cind mai tirziu vom vedea 


1. Fac, 26,34 35. 

2. Fac, 26,34-35. 


194 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

ca. Rebeca iubeste mult pe Iacov. Dar, ca sa nu o luam inaintea spusclor 
Scripturii, sa mcrgem dupa spusele ei. 

,,I)upd ce a imbatrinit Isaac, i-au sldbit ochii a vedea" 3 . 

De batrinete, nu mai putea vedea, spune Scrip tura. 

,,Si a chcrnat pe Isuv, fiul Ini ccl mai mare si i-a zis: ,,Fml men, lata cu 
am imbatrinit si nu cunosc ziua sfirsitului men. Ia-ti acum arrncle talc, tolbu 
si arcul, iesi pe cimp si vineazd-mi vinat; si fa-mi mincarc, asa cum imi 
place mic; si adu-mi-o ca s-a mdninc, cu sa to binccuvintczc sujletul men 
ina in tc dc a muri"* . 

Uita-mi-te aici, iubitc, la nespusa injelepciune a lui Dumnezeu. Tatal i-a 
dat porunca aceasta lui Isav pentm a-si arata dragostea ce-o purta fiului sau, 
iar inteleptul si iscusitul Stapin a facut sa se implineasca prin Rebeca 
proorocia Lui 5 , ca sa ne invete cita putere are virtutea si purtarile bune. 
Isav, pentru ca n-a vrut sa faca tot ce sta in puterea lui sa faca, s-a vazut 
dintr-o data lipsit de toate, cu toate ca socotea ca are dreptul de intii-nascut 
si datorita nasterii §i datorita. dragostei tatalui sau; Iacov, insa, pentru ca 
era virtuos, a avut alaturea de el si ajutorul eel de sus si a atras asupra lui si 
binecuvintarea tatalui, fara voia tatalui. Nu-i ajutor mai putcrnic ca ajutorul 
dat de mina lui Dumnezeu! Priveste cu luare aminte totul, ca sa vezi covirsi- 
toarea rinduiala a lui Dumnezeu, ca sa vezi ca Iacov eel care a avut parte de 
ajutorul lui Dumnezeu, este invrednicit in toate de mare ajutor, incit aduce 
asupra lui binecuvintarea tatalui sau, pe cind Isav pierde totul din pricina 
purtarilor lui rele. 

„Iar Rebeca, spune Scriptura, a auzit pe Isaac vorbind cu Isav, fiul lui. Si 
s-a dus Isav pe cimp sa vineze vinat tatalui lui. Si a zis Rebeca fiului ei eel 
mai mic" 6 . 

— Pentru ce a adaugat: ,, Fiului ei eel mai mic?". 

— «Pentru ca Scriptura spusese mai inainte: ,,A chemat Isaac pe fiul sau 
eel mai mare"; de aceea ca sa stim acum de cine vorbeste Rebeca, zice: 
,, Fiului ei eel mai mic", adica lui Iacov. 

„Iata cu am auzit pe tatal tdu grdind cu Isav, fratele tdu, si zicindu-i: 
,,Adu-mi vinat si fa-mi' mincare, ca mincind sa te binecuvintez inaintea 
Domnului, inainte de a muri 1 . < 

Aceste cuvinte am auzit pe tatal tau spunindu-le fratelui tau Isav. 

Deci acum, fiule, asculta ce-ti puruncesc eu pe. Du-te la oi, ia-mi de acolo 
doi iezi tineri si buni, ca sa-i fac mincare tatalui tau, asa cum ii place. Si o 
vei duce tatalui tdu s-o mdnince, ca sa te binecuvinteze pe tine tatal tdu 
inainte de a muri" 6 . 


3. Fac, 27, 1. 

4. Fac, 27, 1-4. 

5. Fac, 25,23. 

6. Fac, 27,5-6. 

7. Fac, 27,6-7. 

8. Fac, 27,8-10. 


OMUJI LA FACERE 195 

II 

Uita-tc la dragostea mamei, dar mai bine spus, la rinduiala lui Dumnezcu ! 
Ca Dumnezcu i-a insuflat sfatul accsta, El, Care savirseste totul! Ai vazut 
sfatul minunat al mamei? Vezi acum si dreapta socotinta a lui Iacov, ca prin 
raspunsul sau isi arata purtarile sale bune. 

,,Si a :is cat re mama lui: ,,Fratele mat Isav este barbat paras, iar eu 
sint barbat fara par; nu cumva set ma pipdie tatal men si sa fiu inaintea lui 
ca un inseldtor si sa aduc asupra men blcstvm si nu bincciivintare"* . 

Marc este pricepcrca copilului si respectul sau pentru tatal lui! ,,Ma 1cm, 
spune el, sa nu se intimple cu totul altceva deck caut sa fac! Sa nu par ca 
ma impotrivesc voin^ei tatalui mcu si in loc de binecuvintare sa atrag asupra 
mea blestem!". 

Dar ce face Rebeca, aceasta minunata si iubitoarc mama? Ca nu facea 
aceasta numai din propria ei pornire, ci slujea si proorociei cclei de sus, de 
aceca isi da toata silinta sa. alunge din sufletul copilului frica si sa-i dea in- 
crederc, ca sa implineasca sfatul ei. Xu-i fagaduieste ca va putca insela pe 
tatal sau si ca nu va ramine tainuita fapta! 

-Dar'cc? 

,,Pc mine sii cada blcstcmul, fiulv! Numai asculta de cuvintul mcu si 
du-te de add-mi.'" 10 . 

„De sc va intimpla asa ceva, ii spune mama, pe tine n-are sa te vatame. 
Xu te tcme, dar, ci ai curaj ! Asculta de cuvintul men si fa ce tc-am sfatuit!". 

Aceasta-i cu adevarat iubire de mama ! E gata sa primeasca totul pentru 
fiul sau ! Cu aceste cuvinte a putut izgoni frica din copil. 

,,Si mcrgind, spune Scriptura, a luat si a adits mamei lui. Si a jacut 
mine are cum ii placea tatalui lui. Si luind Rebeca haina ecu frumoasa a 
fiului ei eel mai mare, care era la ca in casa, a imbrcicat pe Iacov, fiul ei eel 
mai tinar; iar cu pielicelele iezilor a infasurat bratele lui si partile goale ale 
gitului; si i-a dat mincarea si piinile pe care le-a facut in miinile lui Iacov, 
fiul ei, si le-a dus tatalui sau" , ' . 

Uita-mi-te aid la dragostea Rebccai si la multa ei infelepciune! Pentru 
ca Iacov ii spusese mai inainte ca Isav era paros, iar el fara par, de aceea 1-a 
imbracat cu haina lui Isav si 1-a infasurat cu pielicelele iezilor, ca in totul sa 
semene cu fratele sau si sa poata duce la bun sfirsit inselaciunea. Dindu-i 
mincarea si piinile in miini, 1-a trimis sa le duca tatalui sau. 

Uita-mi-te iarasi ca si ai'ci totul a lost cu harul eel de sus. Cind noi facem 
tot ce trebuie facut, Dumnezcu ne ajuta cu prisosin^a. Ca sa nu nc trinda- 
\im si nici sa stam cu miinile in sin, Dumnezcu vrea sa facem si noi ceva, ca 
asa sa ne dea ajutorul Sau — ca nu se savirseste totul cu ajutorul eel de sus, 
ci este nevoie si de conlucrarea noastra — ; si iarasi, nici Dumnezeu nu ne 

9. Fac, 27, 1 J !_'. 

10. Fac, 27, J3. 

11. Fac, 27, 14-17. 


196 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR 

cere ca noi sa facem totul, ca stie slabiciunea noastra, ci, mergind pe urmele 
iubirii Sale de oameni, vrea sa-I dam si noi pricina pentru a-si arata darnicia 
Sa. Asteapta si de la noi participarea noastra. 

Iacov si Rebeca facusera tot ce trebuia facut: Iacov a ascultat de sfatul 
mamei sale, iar mama si-a implinit toate ale ei; de aceea si bunul Stapin a 
facut sa se savirseasca cu usurinta un lucru atit de greu, ca Isaac sa nu-si 
dea seama de inselaciune. 

Cind Iacov i-a adus tatalui sau mincarca, tatal sau 

,,i-a zis: ,,Cine esti tu, fiule?". Si a zis Iacov tatalui sau: ,,Eu sint Isav, 
fiul tau eel intii-ndscut. Am facut precum mi-ai spus. Sculindu-tc sezi si 
maninca din vinatul meu, ca sa ma binecuvinteze sufletul tau "' 2 . 

Gindeste-mi-te cu cita teama. rostea Iacov cuvin tele acestea! De la ince- 
put spusese mamei sale: „Ma tern sa nu atrag asupra-mi blestem in loc de 
binecuvintare". De cita teama nu era cuprins sufletul sau, acum cind juca 
acest rol! Dar toate au avut un sfirsit bun, pentru ca Dumnezeu conlucra cu 
cele ce se savirseau. 

— Ce dar, m-ar putea intreba cineva, conlucreaza Dumnezeu cu o astfel 
de minciuna? 

— Nu cerceta usurel faptele, iubite, ci uita-te la scopul urmarit, ca nu 
s-au facut toate acestea pentru un scop pamintesc, de dragul lacomiei, ci 
pentru ca Iacov se straduia sa atraga asupra lui binecuvintarea tatalui sau. 
Daca ai cerceta usurel cele ce s-au savirsit si n-ai cauta sa afli scopul, atunci 
ar trebui sa numesti pe patriarhul Avraam ucigas de copil 13 , iar pe Finees 
ucigas 14 . Dar nici Avraam nu-i ucigasul copilului sau, ci un tata foarte iubi- 
tor — ca nimeni altul — si nici Finees nu-i ucigas, ci dimpotriva un om plin 
de rivna dumnezeiasca. Fiecare din ei a indeplinit porunca lui Dumnezeu. 
Din pricina aceasta unul, pentru ascultarea lui, a fost invrednicit de rasplata 
cea multa de sus, iar celalalt a fost laudat pentru rivna sa, ca spune Scriptura:. 
,,Si a stat Finees si L-a imblinzit" 1 * . Deci daca Dumnezeu a privit cu pla- 
cere la crima lui Finees si la uciderea copilului, pentru ca s-au savirsit dupa 
voia Lui, daca, deci, in aceste fapte nu judecam faptele in sine, ci scopul si 
gindul cu care s-au savirsit, apoi cu mult mai mult trebuie sa judecam asa 
fapta lui Iacov si a Rebecai. 

Ill 

Nu te uita, dar, ca spusele lui Iacov, erau minciuna, ci gindeste-te la aceea 
ca Dumnezeu, vrind sa implineasca proorocia Sa, a rinduit ca totul sa se 
petreaca asa. 5j>i ca sa vezi ca Dumnezeu este Cel Care inlesneste totul si 
face usoare pe cele grele, iata ca dreptul Isaac nu si-a putut da seama de in- 

12. Fac, 27, 18-19. 

13. Fac, 22, 10. 

14. Num., 25, 7-13. 
15. Ps., 105, 31. 


ONQXII LA FACERE 197 

selaciune, ci chiar estc convins dc cuvintelc lui Iacov, ca maninca cu placere 
si rasplatcstc mincarea cu binecuvintari. Mai mult, Isav nu s-a in tors de la 
vinatoare pina cc n-au luat sfirsit toatc, ca prin toate sa cunoastem ca ce s-a 
facut s-a facut cu voia lui Dumnezeu. 

,, Si a zis Isaac: ,,Ce estc accasta, ca ai aflat (vinat) asa dc grabd, fiulc?". 
Iar Iacov a spus: ,,.\li l-a trimis Domnul Dumnezeu inaintea mea" 16 . 

Iacov era cuprins inca de teama; frica ii crestea mereu. Toate acestea 
s-au facut ca sa cunoastem ca Stapinul eel iubitor de oameni nu-si arata la 
intimplare purtarea Sa de grija, ci numai atunci cind vede si rivna si caldura 
din partea noastra. Sa nu treci, iubite, cu usurin^a peste nelinistea de acum 
a lui Iacov! Gindeste-te ca-i era in primejdie via^a; se temea si tremura sa 
nu fie blestemat in loc de binecuvintat. 

Scrip tura spune mai departe: 

„Si a zis Isaac: „Apropie-te ca sa tc pipai, fiule, daca tn esti f\ul mcu 
Isav sau nu" in . 

La auzul glasului, dreptul Isaac a avut indoiala, dar pentru ca trebuia sa 
se implineasca rinduiala lui Dumnezeu, Dumnezeu n-a ingaduit ca Isaac* sa 
vada inselaciunea. 

„£/ s-a apropiat Iacov, spune Scriptura, l-a pipait si a zis: ,,Glasul estc 
glasul lui Iacov; dar miinile sint miinile lui Isav". Si nu l-a cunoscut" 1 * . 

lata cum se arata ca totul s-a facut cu harul lui Dumnezeu, Care a rinduit 
ca Isaac sa nu-si dea seama de nimic, iar Iacov sa dobindeasca binecuvintarea 
parinteasca. 

„Si nu l-a cunoscut, spune Scriptura, ca erau miinile lui ca miinile lui 
Isav. Si i-a zis: ,,Daca tu esti fiul mcu Isav?" ] 9 . 

lata iarasi Dumnezeiasca Scriptura ne arata ca dreptul Isaac s-a indoit. 
Ca i-a zis: „Daca tu esti fiul meu Isav?". Ca sa cunoastem iarasi si de aici ca 
tatal, biruit de dragostea parinteasca, a facut totul, iar Dumnezeu Cel Ce 
vede mai dinainte cele viitoare, rinduieste asa pe toate, ca sa arate pe slugile 
Sale dupa virtutea purtarilor lor". 

Iar el a zis: „Eu" 20 . 

Dupa ce l-a in trebat:, ,/}«<;« tu esti fiul meu Isav?" si dupa ce i-a raspuns: 
„Eu", Isaac a spus: 

„.ldd-mi sa mdninc din vinatul tdu, fiulc, ca sa te binecuvintcze sufletul 
meu" 21 . 

Abia acum a scapat de teama Iacov. 

„Si i-a adits tatdlui sau mincarea si h<i dat vin si a bdut. Si i-a zis lui: 
..Apropie-te si ma sdrutd, fiulc". Si apropiindu-se, l-a sdrutat. Si a mirosit 
mirosul hainelor lui si l-a binecuvintat si i-a zis" 22 . 


1(>. 1 ,u.. _'7, _M). 
n.Fac, 27-, 21. 
IS.Fac, 27,22-23. 

19. Fac, 27,23-24. 

20. Fac, 27.24. 
2\.Fac, 27,25. 
22. Fac, 27,25-27. 


198 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

Uita-te la cclc spuse de Duranezciasca Scriptural Dupa cc Isaac 1-a intre- 
bat : ,,Daca tu esti Isav?" si accla a raspuns: ,,£'«", I-a pipait iarasi, pcntru 
ca glasul il facuse sa se indoiasca putin si sa banuiasca ccva; si I-a intrebat 
iarasi: ,,I)aca tu esti fiul men Isav?" si numai dupa cc a raspuns: ,,Ku", i s-a 
adus dc mincarc si a mincat, si atunci, spunc Scriptura: ,.1-a sarutat si l-u 
binccuvi'ntat". Si ca sa nu socotcsti ca binccuvintarca a fost data lui Isav, ci 
aceluia pe care 1-a sarutat, dc aceea Dumnezeiasca Scriptura a amintit si ca 
I-a si binecuvintat pc ecl ce 1-a sarutat. 

,,Si a mirosit, spunc Scriptura, mirosul hainclor lui si l-u binecuvintat si 
a :is: ,,Iata mirosul f hi lui mint, ca mirosul unci turinc pline, pc care a bine- 
cuvintut-o Domnul. Sci-fi dca tic Dotnnul din roua ccrului si din grasimcu 
pamintului si multimc dc grin si dc vin" 23 . 

,,Sa-ti dca tic, eclui cc mi-ai adus mincarc, eclui pc care 1-am sarutat, 

si sd-ti shijeusca tic ncamuri" 24 . 

Vezi ca i-a urat bclsug dc cclc de neaparata trebuinta, apoi stiipinirca 
neamurilor. Ii vestestc mai inainte fericirea viitoarc dc care va avea parte si 
el si urmasii lui. 

,, Si ti sc vor inchina conducatorii" 2 * . 

Ii ureaza nu numai supunerea neamurilor, ci si a conducatorilor. 

„ Si vci fi stapin fratclui tent" 26 . 

Vezi cum slujeste dreptul Isaac fara sa stie voia lui Dumnezcu? S-au 
rinduit toate acestea, pcntru ca Iacov, ecl vrcdnic pentru virtutea sa, sa pri- 
measca binccuvintarca. 

,, Si sc vor inchina tic fiii tatcilui tan " 2 7 . 

Scriptura obisnuieste sa numeasca oricc rubedenie fiii; asa si aici zicc: 
,,fiii tatcilui tau", ca si cum ar spunc: cci cc se vor naste din saminta lui Isav. 
Ca Isaac nici n-a avut alt copil, ci numai pe acestia doi. 

„Ccl cc tc va blcstcma, blcstcmat va fi, iar cc! cc leva binccuvinta, bine- 
cuvintat va fi" 28 . 

lata coroana binecuvintarii, iata capul tuturor bunatatilor, sa fii bine- 
cuvintat! Ai vazut iubirea dc oameni a lui Dumnezcu? Cel care se temea sa 
nu fie blcstemat in Ioc dc binecuvintat, nu numai ca primes tc dc la tatal sau 
bclsug dc binecuvintarc, ci si l)inecu\intarca ca sa fie blcstcmati cci care vor 
inccrca sa-1 blcstemc. De aici invatam, ca atunci cind cincva voiestc sa-si 
rinduiasca viata dupa voia lui Dumnezcu, sc bucura dc atit ajutor de sus 
incit i sc implineste tot cc voiestc. 

Cine nu se va minuna si nu va raminea uimit de nespusa rinduiala a lui 
Dumnezeu, Care a fa cut ca Isav sa nu vina acasa de la vinatoare inainte de a 


2:i.Fac, 27, 27-28. 
24. Fac, 27, 29. 
25.Fac, 27,29. 

26. Fac, 27, 29. 

27. Fac, 27, 29. 

28. Fac, 27, 29. 


OMILH LA FACERE 199 

lua sfirsit cc sc pusese la cale de Rebeca si Iacov, inainte de a pleca Iacov de 
la tatal sau dupa ce primise binecuvintarea. 
Vrind sa ne arate asta, fcricitul Moise a adaugat: 

,,Si a fost dupa cc a incctat Isaac a binccuvinta pc Iacov flul lui si a 
fost cd a icsit dc la fata lui Isaac tatal lui si lata a vcnit Isav fratclc lui dc la 
vindtoarc" 29 . 

IV 

lata cfi Isav a venit indata dupa plecarca fratclui sau; nu in zadar, nici 
fara rost, ci ca sa aduca si el mincarea, fara sa stie ceva si sa afle de la tatal 
lui tot ce se petrecuse. Daca ar fi dat peste fratele sau, biruit de minie, poate 
ca 1-ar fi omorit. Daca mai tirziu s-a gindit sa faca asta, apoi cu mult mai 
mult ar fi facut-o cind ar fi fost in culmea furiei. Dar mina lui Dumnezeu a 
scapat pe Iacov, pe el 1-a facut vrednic de binecuvintare, iar pe celalalt 1-a 
lipsit si de binecuvintare si de dreptul de intii-nascut. 

,,Cind a vcnit, spune Scrip tura, a facut si cl mincarc, a adus-o tatalui 
sau si i-a zis: ,,Sd sc scoalc tatal mcu si sa mdnincc din vinatul fiului lui, ca 
sa ma binccuvintczc sufletul tdu" 30 . 

Iata-mi-1 iarasi pe dreptul Isaac turburat si framintat! Cind a auzit, a 
spus: 

,,Cinc csti tn?'\ Iar cl a spus: ,,Eu sint Isav, fiul tan eel intii-ndscut" 3i . 

Vezi-1 cum se Iauda cu dreptul de intii-nascut? Nu s-a multumit saspuna: 
,,Eu sint Isav", ci a adaugat: ,,ccl intii-nascut". 

,,§i s-a spdimintat Isaac cu spaimd marc faartc, si a :is: ,,Dar cine a 
prins vinat si mi l-a adits si am mincat din toatc inainte dc a veni tu? L-am 
binecuvintht si binccuvintat va fi!" 32 . 

lata ca dreptul Isaac, cu toate ca era nedumerit, cu toate ca ii povestise 
tot ce se intimplase, totusi a adaugat: ,,L-am binccuvintat si binccuvintat 
va fi", dindu-i cu asta o loviturade moarte. Dreptul Isaac a grait asa, condusa 
fiihdu-i limba dc intelepciunca lui Dumnezeu, pentru ca Isav, aflind totul cu 
de-amanuntul, sa poata sti, ca nu-i mai este de nici un folos nici dreptul de 
intii-nascut, nici vinatul. 

„Auzind Isav, spune Scriptura, a strigat cu glas mare foarte si amar" 33 . 

— Ce inseamna. ,,cu glas marc foarte si amar?". 

— Prin aceste cuvinte Scriptura vrea sa ne arate minia lui Isav si covir§i- 
toarea lui furie de care i s-a umplut sufletul la auzul cuvintelor tatalui sau. 

,,Si a zis: ,,Binccuvintcazd-md si pe mine, tatal". §i i-a zis lui: ,,A venit 
fratclc Ida cu viclcnic si a luat binecuvintarea to" 34 . 


-'!>. Fac, 27, 30. 
M.Fac, 27, 31. 
'il.Fac, 27,32. 

32. Fac, 27, 33. 

33. fac, 27, 34. 

34. Fac, 27,34-35. 


200 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

„Venind mai inainte fratele tau, a spus Isaac, a luat binecuvintarea incar- 
cata cu multa boga{ie". 

$i ca sa cunosti ca harul eel de sus a conlucrat la inselarea dreptului 
Isaac, uita-te ca insusi Isaac marturiseste aceasta spunind: ,,A ve nit fratele 
tau cu viclenie", ca si cum s-ar fi dezvinova^itinaintea fiului sau. §i-i spune: 
„Fara sa stiu, 1-am binecuvintat, eram gata sa te binecuvintez pe tine, dar 
acela a venit cu viclenie si a luat binecuvintarea ta. Binecuvintarea pe care 
p-o pregatisem {ie a primit-o el. Nu s-a intimplat asta din vina mea". 

,,Si a spus Isav: ,,Pe bund dreptate a primit Iacov numele acesta, ca lata 
a doua ourd m-a inselat; intiia oard mi-u luat dreptul de intii-nascut, iar 
acum mi-a luat binecuvintarea" 35 . 

„Nu in zadar a fost invrednicit de numele acesta, a spus Isav. Ca insela- 
tor se talmaceste numele lui, si asa s-a purtat cu mine ! M-a lipsit si de drep- 
tul de intii-nascut si de binecuvintare ! ". 

Ce a mai spus Isav lui Isaac? 

„Nu mi-ai Idsat si mie binecuvintare, tata?". Si rdspunzind Isaac, i-a zis: 
Afla ca toate binecuvintarile le-am revarsat asupra lui. ,,L-am facut inca si 
stapin peste tine" 36 . 

Vezi ca Isaac indata cu asta incepe, si nu-i spune nimic altceva! Ii arata 
ca e rob si supus, spunindu-i: 

,,lncd si stapin l-am facut peste tine; si pe toti fratii lui i-am facut lui 
slugi;cu griu si cu vin l-am intdrit. Dar tie, ce-ti voi face, fiulc?" 3 ' . 

„Nu ti-a mai ramas nimic altceva! O data ce l-am facut stapinul tau si 
i-am facut slugi ale lui pe top fratii lui si I-am binecuvintat sa aiba boga^ie 
din cele de neaparata trebuin^a, ce altceva putea sa-{i mai ramina? 

,,Si a zis Isav tatdlui lui: ,,Oare numai o binecuvintare ai tu, tata? Bine- 
cuvinteazd-md si pe mine!" 38 . 

Cind Isav a auzit pe tatal lui spunind: ,,L-am binecuvintat si binecuvintat 
va fi" si cind a aflat ca i-a dat fratelui sau intreaga binecuvintare, atunci i-a 
zis: ,,Binecuvinteazd-md si pe mine, tata! Oare, numai o binecuvintare ai?". 
Oare, nu esti in stare sa ma invrednicesti de binecuvintarea ta si pe mine, 
fiul tau atit de iubit, eel intii-nascut, pe care 1-ai trimis sa-£i aduca vinat?". 

Cuvintele lui Isav 1-au turburat pe tatal sau. 

„Si a fost cuprins de durere Isaac; Isav a strigat cu glas mare si a plins" 3 '* . 

Isav a vazut ca tatal sau e in mare incurcatura, ca nu poate, nici nu e in 
stare sa schimbe ce se facuse; atunci a inceput sa strige si sa plinga, vrind 
sa-i moaie inima tatalui sau. Lui Isaac i s-a facut mila de el §i i-a zis: 


35.Fac, 27, :>d. 
36. Fac, 27, 3ti 3; 
37.Fac, 27,37. 

38. Fac, 27,38. 

39. Fac, 27, 39. 


OMILEt LA FACERE 201 

,,Iata din grasimea pamintului va fi locuinfa ta si din roua cerului de sus. 
Si cu subia ta vei trcii si fratelui tau vci sluji. Si va fi o vreme cind vci lepada 
si vci sfarima jugut lui de pe grumazul tau" 40 . 

„Pentru ca doresti si tu sa te bucuri de binecuvintarea trtea, ii spune 
Isaac, afla ca nu-i cu putin^a sa lucrezi impotriva lui Dumnezeu; dar i{i 
urez si {ie sa te bucuri de roua cerului. Afla ca vei duce o via^a de razboinic. 
Cu sabiu ta vei trai si fratelui tau vei sluji". 

V 

Sa nu te minunezi, iubite, daca dupa ce auzi aceste cuvinte, II vei vedea 
mai tirziu pe fratele sau Iacov pribegind de frica lui Isav, silit sa piece in {ara 
straina! Nu cumva, uitindu-te la aceste lucruri de la inceput, sa socotesti ca 
proorocia nu se mai implineste. Cind Dumnezeu fagaduieste ceva sa nu ne 
turburam, daca vedem ca la inceput lucrurile se intimpla cu totul dimpotriva. 
E cu neputinfa ca pina la sfirsit sa nu se implineasca fagaduin^a lui Dum- 
nezeu. Iar aceasta se intimpla pentru ca drep^ii sa se arate si mai straluci^i, 
iar puterea lui Dumnezeu sa ajunga tuturora cunoscuta. §i daca ai vrea sa 
cercetezi cu de-amanuntul via^a drep^ilor, vei vedea ca in via^a fiecaruia s-a 
intimplat ce s-a intimplat acum cu Iacov si Isav. Nu te uita, dar, ca Iacov 
ajunge indata un fugar, ci gindeste-te la stralucirea lui de mai tirziu, ca, 
trecind vremea, Iacov este respectat de Isav, de care se temea mai inainte, ca 
dupa necazurile din {ara straina a ajuns la atita slava, incit urmasii lui au 
ajuns un mare popor, care si-a capatat numele de la numele lui. 

Acum, insa, Dumnezeiasca Scriptura ne vorbestc de minia lui Isav, spu- 
nindu-ne ca Isav se gindea sa-1 ucida pe fratele sau: 

„Si era Isav adinc aprins de minic impotriva lui Iacov pentru binecuvin- 
tarea cu care-l binecuvintase total lui" ax . 

$i ca sa vedem ca minia lui Isav nu era o minie trecatoare, Scriptura, 
prin cuvintul folosit, a insemnat covirsitoarea lui rautate; a spus: ,, adinc 
aprins de minie" in loc de: „era miniat", ca prin acest cuvint sa arate gindul 
ascuns in adincul sufletului lui. 

„Si a zis in cugetul lui: ,,Sa se apropie zilele jelirii tatalui men, ca sa 
ucid pe Iacov, fratele meu"*- 2 . 

Cu adevarat un om cuprins de minie se aseamana cu un nebun. Uita-te 
ca omul cuprins de minie e ca si nebun; cind demonul miniei intra in el, il 
face sa-si iasa din min^i si-1 impinge sa faca lucruri potrivnice celor ce se 
cuvin a f i facute. Miniosii nu mai vad bine, nici nu fac ce trebuie, ci ca si 
cum li s-ar fi stricat sim^urile si si-ar fi pierdut mintile asa fac totul. Miniosii 
nu mai cunosc pe cei din fa^a lor, nu mai {in seama de rude, de prieteni, de 
cunostin^e, de oameni cu func^ii inalte;nu se gindesc la nimic, ci, strivi^i cu 
totul de minie, se arunca in prapastie. Poate fi om mai de plins-ca un om ca 

40. Fac, 27,39-40. 

41. Fac, 27,41. 

42. Fac, 27,41. 


202 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

accsta, care, atunci cincl c cuprins de patima, ajunge rob miniei si e gata de 
omor? Dc aceea si f'cricitul Pavel, vrind sa smulga radacina raului, ne indeamna 
in cpistolcle sale, graind asa: ,,Oricc f'uric si minic si strigat sa fie indepdrtat 
dint re voi, impreund cu toatd rdutatea" 43 . ,,Vreau, spune Pavel, ca nu numai 
sa nu va miniari, nu numai sa nu va infuriati, ci nici sa nu strigati cind 
vorbiti cu semenii vostri!". Aici c. vorha dc strigatul pricinuit dc minic. 
Cind minia sc nastc in suflet, cind inima pocnestc, limba nu mai poate vorbi 
potolit, ci striga aproapelui, vadind starca ininiii. Asadar fcricitul Pavel, \rind 
ca uccnicii lui sa traiasca totdeauna linistiti, lc-a spus: ,,Oricc furic". Cu 
asta lc-a vorbit de orice fcl de furic pricinuita dc oricc lucru. ,, Si oricc minic 
si oricc strigat sa fie inrhpdrtat dint re vui". Apoi, vrind sa smulga insasi 
radacina raului, casafaca raul fara rod, a spus: ,, imp re una cu toatd rdutatca". 
Un ora care face lucrul accsta sta nccontenit in port, scapa de \aluri, nu 
sc tcmc de furtuna, nici de inec, ci, ca si cum ar calatori pe vrcme frumoasa 
sau ca si cum ar sta intr-un port linistit, asa isi ducc viata aceasta, scapat de 
oricc tulburare. Dar nu numai atit, ci arc parte si dc desfatarca bunatarilor 
color nemuritoare si nespuse, pe care, faca Dumnezcu, ca noi toti sa lc dobin- 
dim, cu hand si iubirca dc oameni a Domnului nostra Iisus Ilristos, cu Care 
Tatalui, impreuna cu Sfintul Dull, slava, putere si cinste, acum si jiururea 
si in veeii vecilor. Am in. 

4 :;. /:/«., 4, :ii. 


OMII.IA LIY 


,,Si Febeca a chemat pe fiul ei eel mai tinar 
si i-a zis lui" 1 . 

I 

Ati \ azut icri si sufletul mare al lui Matci vamcsul si nespusa iubire dc 
oameni a Stapinului si covirsitoarea nesimtirc a iudeilor? A^i \ azut cum ne-a 
invatat pe toti fericitul Matci prin ascultarca lui atit de grabnicfi si prin 
scbimbarea lui atit de mare ca, pe Iinga harul eel de sus, in vointa noastra 
sta virtutea si viciul, ca putem fi virtuosi, daca ne sirguim si cii iarasi [>utem 
sa ne pravalim in prapastia pacatului, daca ne trindavim? Ccea ce ne dcose- 
beste de animale este rapunea cu care nc-a cinstit iubitorul de oameni Dum- 
ne/.eu si cunostinta binclui si raului, pe care ni le-a sadil in fire a noastra. 
Ximcni dar, sa nu spuna ca neglijcaza virtutea din pricina neslifnfei sau din 
pricina ca nu are cine sa-i arate calea. Xi-i de ajuns dascal constiinta si nici 
nu-i cu putinta ca cincva sa fie lipsit de ajutorul ei. Ca o data cu facerea 
omului, Dumnczeu a si pus in sufletul lui constiinta de cele ce trebuie sa 
faca, pentru ca sa-si arate priceperea sa si sa se exercitcze in \iata ace as t a, ca 
intr-un stadion dc lupte atletice, cu ostcnelile cele pentru virtute si sa pri- 
measca premiile \irtutii; pentru ca, ostcnindii-se scurta vrcme, sa fie invredni- 
cit de cununi in vcacul eel fara de sfirsit; pentru ca, imbratisind virtutea in 
accst veac trecator, sa se bucure de bunatatile cele nemuritoare in vcacul 
eel fara de hotar si vesnic. • 

Stiind aceasta, iubitilor, sa nu ne tradam nobletca noastra, sa nu fim 
nerccunoscatori fata de o binefacerc atit de marc, nici sa aducem asupra-ne 
durerc vesnica, umblind dupa placeri trecatoare si aparente, ci avind ncconte- 
nit inaintea ochilor nostri ochiul ecl neadormit, ochiul care cunoastc tainele 
sufletului nostru, as a sa ne rinduim pe toate cele ale noastre, caintarindu-nc cu 
arm el e Duhului si aratindu-nc priceperea noastra, sa atragem asupra-nc ajuto- 
rul eel de sus. Si asa, a\ind accst ajutor, sa biruim pe dusman si pe potrivnic, sa 
facem neputincioase uncltirilc lui, ca sa ne putem bucura de bunatatile 
acelea, pe care Ie-a fagaduit Domnul celor ce-L iubesc pe Kl. Sa nu ne uitam, 
dar, la ostenelile virtupi, ci, gindindu-ne la folosul pe care-l avem de pe tirma, 
lor, sa fim gata a imbratisa ostenelile cele pentru savirsirea virtutii. Daca 
cei care se indeletnicesc cu lucrurile din lumea aceasta, daca cei care se in- 
nebunesc pentru stringerea de bani, infrunta cu draga inima totul si pri- 
mejdiile de pe mare si naufragiile; daca acestia stiu mai dinainte ca vor fi 

\.Fac, 27,42. 


204 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR 

alacap (lc hop dc marc si nici a$a nu se clan in laturi si nici nu-si picrd cu- 
rajul sa mearga. pina la capal, apoi cc cuvint dc apararc mai putcm avca noi, 
oare, cind dc dragul acclor bunatati nemuritoarc nu imbratisam cu toata 
rivna si tragcrea de inima Iuptelc ccle pentru virtute? Pentru ce ne purtam cu 
atita nerccunostin{a fa^a dc Bincfacatorul nostru? Pentru cc nu nc gindim 
nici la bunatatile daruitc pina acum, nici la ccle fagaduite, ci Ic-am dat, ca 
sa spun asa, pe toatc uitarii si ne trecem toata viata in zadar si fara rost, 
la fcl cu animalcle? Pentru ce nu ne ingrijim deloc de suflet, dar ne umplem 
pintecelc pina sa plesneasca, de vatamam nenorocitul nostru trup? Pentru 
cc nc pregatim mii si mii de greutati cu necumpatarea si cu marea noastra 
lacomie? Pentru ce lasam sufletul sa se topeasca de foame? $i doar sufletul 
estc mai de pret decit trupul; ca daca pleaca sufletul, trupul ramine mort. 

Sc cuvinc, dar, ca si sufletului sa-i dam mincare buna si potrivita. Prin ne- 
cumpatarea noastra, vatamam si trupul si sufletul; pe unul il ingrasam 
pcste masura, iar pe celalalt il slabim prin foamete. Altadata Stapinul 
universului, miniat foarte tare pe poporul iudeu, 1-a amenin^at zicind: ,,Va 
voi da voua, nu foamete de piine, nici sete de apci, ci foamete de auzirea 
cuvintului lui Dumnezeu" 2 . Ah fcl spus, ne-a invatat ca foamea de piine 
poate slabi trupul, pe cind foamea de cuvintul lui Dumnezeu omoara sufle- 
tul. Ei bine, pedeapsa cu care i-a amenin^at Stapinul pe iudei o atragem 
acum asupra-ne cu voia noastra, cu toate ca Dumnezeu ne poarta atita de 
grija, cu toate ca a rinduit ca, in afara de indemnurile Scripturii, sa avem si 
indemnurile dascalilor. De aceea rog dragostea voastra sa. scutura^i de pe voi 
oricc trindavie, sa va. destepta^i put m §i s 5 v- a da^i toata osteneala pentru 
mintuirea sufletului vostru. Asa, voi ve^i putea atragedin belsug asupra 
voastra dragostea lui Dumnezeu, iar cu va voi predica cu mai multa dragoste, 
vazind ca implini^i cu fapta sfaturile mele. Pentru ca si plugarul, cind vede 
ca lucratul pamintului ii aduce mare belsug de roade, lucreaza si el pamintul 
cu §i mai multa rivna. Tot asa si eu, cind vad ca propasi^i in via^a cea dupa 
Dumnezeu, cind vad ca va straduifi sa implini^i cu fapta spusele mele, apoi 
imi dau si mai multa osteneala sa va predic, pentru ca stiu ca nu seman pe 
piatra, ci arunc semintele in pamint gras si roditor. 

II 

De aceea va predic in fiecare zi, ca si voi cistigind ceva, sa plecap cu un 
folos acasa si sa vi se inmul^easca faptele de virtute, dar si eu sa ma bucur, 
vazind propasirea voastra. Nu vreau sa va vorbesc la intimplare si in zadar, 
numai ca sa culeg laudele voastre si sa pleca^i aplaudindu-ma. Nu pentru 
aplauze va vorbesc, Doamne fereste, ci pentru folosul vostru. Pentru mine 
cea mai mare lauda — si lauda indestulatoare — este daca se intoarce cineva 
dc la pacat la virtute, daca din trindav, cum eramaiinainte, ajunge om vrednic 


OMILII LA FACERE 208 

in urma prcdicilor mclo. Asia itni aduce mingiierc si cea mai marc lauda, iar 
voua mult cistig si bogiitic duhovniceasca. Nu ma indoicsc, insa, ca va veti 
da si voi multa silin|a. $tiu ca, fiind tnva^ati dc Dumnezeu, sinlcp in stare 
sa invatati si pc al^ii. 

Dc accca ma oprcsc aici cu indemnurile accstca, ca sa va graicsc obisnui- 
tul cuvint de invat^atura din cuvintele fcricitului Moise, dar mai bine spus, 
din cuvintele Sfintului Duh spusc prin el noua. Voi pune in fata voastra 
citeva cuvintc si cu ele va voi intinde astazi masa. 

At.i auzit mai inainte ca Iacov a facut tot ce 1-a invafat Rebcca; a adus 
asupra lui binccuvintarea tatalui sau, a facut acea ho^ie vrednica de lauda, 
la care a avut si ajutorul lui Dumnezeu si a infaptuit tot ce a dorit mama lui. 
Lucrul acesta, insa, a nascut in sufletul lui Isav invidie cumplita, care 1-a 
indemnat sa-1 ucida. Asa e patima aceasta pierzatoare de suflet;nu se opreste 
pina ce nu arunca in prapastie pe eel cuprins dc patima, pina ce nu-1 face de 
ucide. Invidia e radacina crimei. Asa s-a intimplat la inceput cu Cain si cu 
Abel. Cain nu putea aduce fratelui sau vreo vina, mare sau mica! Dar cind a 
vazut ca Stapinul universului primes te cu placere darurile aduse de fratele 
sau ca jertfa, iar pe ale sale nu le primeste din pricina trindaviei sale, indata 
i s-a de^teptat invidia in suflet, iar in minte i-a incol^it radacina uciderii, 
invidia a dat rodul acela aducator de moarte; si uciderea a fost infaptuita. 
Tot asa si acum ; Isav, vazind ca fratele sau a primit de la Isaac binecuvintarea, 
a alunecat de la minie si invidie la crima si s-a gindit sa-si ucida fratele. Dar 
Rebeca, minunata mama a lui Iacov, simtjnd gindul lui Isav, si-a aratat 
iarasi catre copil dragostea de mama si-i da sfaturi ca sa-1 poata smulge din 
miinile fratelui sau. 

,,Chemind, spune Scriptura, pc fhd ci ecl mai tinar, i-a zis: „Iata Isav, 
fratele tdu, te ameninta cu moartca. Acum ascultd cuvintul meu" 3 . 

„Cele petrecute pina acum sa te invet.e, fiule, ii spune mama, ca sfaturile 
mele i^i sint de folos. §i dupa cum ai avut parte de acele mari binecuvintari 
ale tatalui tau, pentru ca ai ascultat de cuvintul meu, tot asa si acum ascul- 
ta-mi glasul ca sa po^i scapa din miinile fratelui tau. Asa te vei scapa pe tine 
de primejdie, iar pe mine de jale. Negresit Isav va fi pedepsit, daca va indrazni 
sa te ucida; dar asta nu va face decit sa-mi sporeasca si mai mult durerea!". 

,,Asculta-mi, dar, cuvintul meu! Scoald-tc fi fugi la fratele meu Laban 
in Haran. $i locuie$te cu el citeva zilc pina ce se va intoarce minia fi urgia 
fratelui tdu He la tine fi va uita ce i-ai fdcut. §i voi trimite sa te cheme de 
acolo, ca nu cumva intr-o zi sa ma lipsesc de voi amindoi"* . 

„Du-te, ii spune mama, la fratele meu Laban fi locuicftc acolo cu el. Se 
poate ca despar^irea si timpul sa-1 linisteasca si sa-i potoleasca patima; sa-i 
stinga invidia si sa uitc ca i-ai furat binecuvintarea. §i va uita ce i-ai fdcut. 
Negresit, sc va minia, i-a spus mai departe mama. Dc aceca trebuie sa-i in- 


:$. luc 27. 1 L.» l.i. 
4. /■(!<., 21, 4!» -XT). 


206 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

departam minia, pcntru ca, uitind cu vrcmea cc i s-a intimplat, sa poti 
locui aici in toata linistea". 

Si ca sa nu sc intristezc copilul ca il sileste sa se duca intr-o tara straina, 
iata cum mingiie mama sufletul copilului: mai intii ii spune: ,,Du-te la Laban, 
fratele mcu! Te silesc, oarc, sa te duci la un strain? ii spune ca. Nu! La 
fratele mcu! Locuieste cu el citcva zitc! Stai cu cl putina vremc, citeva zile, 
pinii i se potolestc urgia lui Isav! Acum ficrbe dc minie; stapinit de patima, 
nu sc mai sficstc nici dc tatal sau si nici la dragostea dc fratc nu sc mai gin- 
deste. Un singur lucru urmareste: sa-si sature minia. Si voi trnmtc sa tc the- 
me iute fie acolo. Te voi aduce inapoi. Pleaca, deci, si ai in.crederc ca voi 
trimite sa tc cheme dc acolo. Trcbuic sa lupt pentru viata voastra. De viata 
amindurora ma tern ca nu curava sa va pierd pe amindoi". 

Uita-te la priceperea mamei ! Impinsa de gindul ei, dar mai bine spus, 
slujind si acum proorociei lui Dumnezcu, ii da copilului ei accle sfaturi, pe 
care le-a dat Hristos ucenicilor Sai, sfatuindu-i sa nu infrunte primejdiile, 
ci prin plecare sa potoleasca furia patimii 5 . Sfatul accsta il da si Rebeca 
copilului ci. Mai intii il sfatuieste si-i intarestccugetul,ca sanu se mai supere 
ca trcbuie sa piece de acasa; apoi vrea sa dea plecarii lui o pricina binecuvin- 
tata, ca sii nu i se para ca pleaca din pricina invidici fratelui sau si ca nici 
tatal sau sa nu cunoasca nici adevarata pricina a plecarii sale si nici ura lui 
Isav impotriva lui Iacov. 

„Si inlrind, spune Scriptura, Rebeca la Isaac, i-a zis: ,, Mi-am wit viata 
fjentni fiicclc fiilor lui Net. Baca va luu Iacov femcic din fctele (jamintului 
accstuia, la ce-mi mai este buna viata?" 6 . 

Ill 

Ai vazut ca Rebeca a gasit o pricina buna pentru plccarea lui Iacov? 
Cind dreapta Celui de sus sta alaturea de noi, cele grele ajung usoare, cele 
anevoioase lesnicioase. Pentru ca Rebeca avea pe Dumnezeul universului 
alaturi de ea in planurile ei, de aceea Dumnezeu i-a dat in gind sa faca tot 
ce putea, ca sa duca la indeplinirea celor ce aveau sa fie facutc si la mintui- 
rea copilului ei. 

,, Mi-am urit viata pentru fetch' fiilor lui Het, spune ea. Daca ar lua Iacov 
femeie din fetch' pamintului accstuia, la ce-mi mai este bund viata?". 

Mi se pare ca Rebeca vrea sa vorbeasca aici de purtarea urita a femeilor 
lui Isav, care ii amarau mult viata. De altfel Dumnezeiasca Scriptura ne-a 
istorisit mai sus ca Isav a luat femei din neamul heteilor si eveilor si ca 
,,ele ii ncccijeau pe Isaac si pe Rebeca" 1 . De aceea acum Rebeca vrea sa vor- 
beasca cu Isaac si-i spune cam asa: ,,$tii ce viata amara mi-au facut femeile 
lui Isav? Din pricina lor nu mai pot s'uferi pe fetele fiilor lui Het. Din pricina 

a.Matri. 10, 2 3. 
fi. Fac, 27,46. 
l.Fac, 26,34-35. 


OMILII LA FACERE 207 

lor urasc tot poporul lor. Cc naclcjdc tic mintuire mai am, dcci, daca s-ar 
intimpla ca si Iacov sa ia femeie din fctcle lor? La ce-mi mai este buna viata? 
Daca pc fcmeile lui Isav nu lc putem suferi si daca si Iacov ajunge de-si ia 
femeie tot din fetcle pamintului acestuia, atunci ni s-a prapadit toata viata 
noastrii!". 

Cind Isaac a auzit cuvintclc acestea si si-aadusamintede rautateaacelora, 

,,a chcmat pe Iacov, spunc Scriptura, l-a binccuvintat si i-a poruncit zi- 
cind: ,,Sd nu iei femeie din fetcle cananeilor, ci, sculindu-te, du-tc in Mesopo- 
tamia, in casa tatdlui maicii talc, si ia-ti de acolo femeie dm fetcle fratelui 
maicii tale" 6 . 

Si nu s-a marginit la atita, ci voind sa-1 faca sa porneasca mai repede la 
drum, il binecuvinteaza iarasi si-i zicc: 

,,Dumnczcul men sa tc binecuvintcze si sa te creased si sa te inmultcascu 
si sa fii intru adundri de neamuri; si sci-ti dea tie hinecuvintarea lui Avraam 
tatal men, tie si semintiei tale dupd tine, ca sa mostenesti pamintul in cure 
locuiesti tu, pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam" 9 . 

lata ca drcptul Isaac ii vestestc mai dinainte lui Iacov toate! Ii da spre 
mingiierc indestulatoare merinde de drum ! Ii spune mai dinainte ca are sa 
se intoarca in pamintul lui, ca are sa i se dea ca mostenire pamintul, ca nu 
numai ca se va inmulti, ci si ca din saminta lui vor iesi adunari de neamuri. 

Auzind acestea, tinarul a implinit pomnca tatalui si a plecat in Mesopo- 
tamia la Laban, fratelc maicii sale. 

Isav iarasi, cind a aflat ca Iacov a fost binecuvintat de tatal sau si ca a 
primit porunca sa nu-si ia femeie din fetcle cananeilor, ci sa se duca in Me- 
sopotamia, vrind sa-si indrepte oarecum greseala si saimbuneze pe tatal lui, 

„s-a dus si a luat, pe linga fcmeile lui, femeie pe fata lui Ismail, fiul 
lui Avraam "'" . 

Ai vazut, iubite, cu cita pricepere l-a smuls din ghiarele primejdiei pe 
Iacov, Rebeca, aceasta mama iubitoare de copii, dind plecarii lui o infatisare 
potrivita? N-a dezvaluit rautatea lui Isav, nici n-a spus tatalui adevarata 
pricina a plecarii, fiului sau i-a dat sfatul cuvenit, ca de frica sa-i primeasca 
spusele, iar tatalui i-a spus o pricina, pe care s-o primeasca fara zabovire. 
Si astfel dreptul Isaac, pe temeiul spuselor mamei, l-a incarcat pe Iacov cu 
binecuvintarile lui si i-a dat drumul sa piece. . 

Dar daca vre^i si nu sinte^i obositi, sa vedem cum a calatorit Iacov. Nu 
purine lucruri vom putea culege si de aici, daca vom fi cu luare aminte, 
pentru ca viata dreptilor este lectie de filozofie. Uita-te de pilda aici, la 
tinarul acesta. A fost crescut in casa; n-a facut niciodata vreo calatorie, n-a 
trait in tari straine si nici n-a indurat alte greutati si iata-1 ca pleaca la 
drum! Afla de aici <il de mare e filozofia lui. 


S.Fac, 28, 12. 
9. Fac, 28, 3-4. 
10. Fac, 28,9. 


208 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 


,, Si a iesit Iacov de la Fintina juramintului si a mers in Haran. Si a aflat 
un loc si a dormit acolo, ca apusese soarele. Si a luat din pietrele locului si 
si le-a pus sub cap si a adormit in load acela" 11 . 

Ai vazut nespusa lui filozofie? Ai vazut cum calatoreau cei vechi? Era 
crescut in casa — ca voi spune iarasi ce spuneam mai inainte — se bucurase de 
atita ingrijire — ,,era otn fara viclesug, spune Scriptura, locuind in casa" i2 — ; 
dar cind a plecat in calatorie n-a avut nevoie de animale de povara, n-a avut 
nevoie de insotitori, nici de merinde de drum, ci, inainte de apostoli, s-a 
purtat ca apostolii! Asa a plecat la drum. Iar cind soarele era la scapatat, 
spune Scriptura, s-a culcat in locul in care ajunsese. 

,, Si a luat o piatrd si si-a pus-o sub cap". 

Uita-te la barbapa lui Iacov! S-a folosit de o piatra in loc de perna. si s-a 
culcat pe pamintul gol. De aceea, pentru ca avea suflet de filozof si cuget de 
barbat, pentru ca era desprins de orice via^a luxoasa, Dumnezeu 1-a invredni- 
cit si de vedenia aceea minunata. Asa-i Stapinul nostru ! Cind vede ca un om 
are suflet sim^itor, ca nu face multa vorba de cele de aici, are de el nespus 
de mare grija. 

IV 

Uita-te, dar, la drcptul acesta! Doarme pe pamintul gol si vede vedenie! 
Dar mai bine spus, e invrednicit de vederea lui Dumnezeu. 

,,Si a visat, spune Scriptura. Si iata o scara era sprijinita pe pamint, al 
carei virf ajungea pina la cer; si ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau 
pe ea. Si domnul statea pe ea si a zis: ,,Eu sini Dumnezeul lui Avraam, tatal 
tau si Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme" 13 . 

Uita-mi-te aici la covirsitoarea purtare de grija a iubitorului de oameni 
Dumnezeu ! Pentru ca 1-a vazut ca la sfatul mamei sale a pornit la drum de 
frica fratelui sau, pentru ca 1-a vazut ca a pornit la drum ca un pribeag, fara 
sa aiba de undeva vreo mingiiere, ci s-a lasat cu totul in voia ajutorului de 
sus, Dumnezeu, vrind chiar de la inceput sa-i dea curaj pe cale, i se arata si-i 
spune: ,,Eu sint Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac, tatal tau. Si 
pe patriarh si pe tatal tau i-am ridicat la o atit de mare slava. Nu te teme, 
dar, ci crede ca Eu, Care am implinit acelora fagaduin^ele, te voi invrednici 
si pe tine de purtarea Mea de grija. Nu te teme, ci indrazneste cu curaj! 
Arunca din sufletul tau orice sfiala §i crede in spusele Mele. 

Pamintul pe care tu dormi ti-l voi da tie si semintiei tale. Si va ft semin- 
tia ta ca nisipul mririi" 1 * . 

11. Fac, 28, 10 -11. 

12. Fac, 25,27. 

13. fac, 28, 11-13. 

14. Fac, 28, 13-14. 


OMTLII LA FACERE 209 

„Sa nu socotesti, ii spune Dumnezeu, pentru ca pleci acum intr-o ^ara 
straina ai sa fii lipsit de pamintul acesta in care te-ai nascut si ai crescut. Tie 
{i-1 voi da si semin^iei tale, pe care o voi face sa fie tot atit de multa ca 
nisipul marii". 

„ Si se va lati spre mare si spre miazazi si spre miazdnoapte si spre rasa- 
rit — in loc de: se va intinde pretutindenea — si se vor binecuvinta intru tine 
toate neamurile pamintului si intru semintia ta" ls . 

lata ca Dumnezeu ii vesteste lui lacov toate cele ce se vor intimpla cu 
mult mai tirziu. Asa qbisnuieste Stapinul universului sa faca cu drep^ii. Le 
fagaduieste, dar nu le implineste iifdata fagaduin^ele, ci ii deprinde mai intii 
pe drepji cu rabdarea si cu ascultarea si asa le implineste cu prisosinja cele 
fagaduite. Dar cu toate aceste fagaduin^e, care aveau sa se implineasca mai 
tirziu, dreptul lacov avea nevoie de multa intarire pentru a birui greuta^ile 
ce-i stateau in fa^a; de aceea iata ca bunul Stapin, dupa ce ii fagaduieste 
cele viitoare, prin cele ce i se intimpla acum ii da si curaj, ca sa poata infrunta 
greuta^ile prezente. ,,Sa nu socotesti, ii spune Dumnezeu, ca-^i fac numai 
aceste fagaduinte! Nu, ci chiar acum, 

Eu sint cu title, ca sa te pdzesc in toata calea in caxe vei merge ' 6 . 

Sa nu socotesti ca vei calatori singur; pe Mine Ma vei avea tovaras de 
calatorie, pe Mine Ma vei avea pazitor in toata calea ta! I^i voi usura toate 
greuta^ile si voi face sa piara orice piedica din calea ta". 

Apoi, ca sa-i mareasca mingiierea, ii vesteste de pe acum si intoarcerea 
lui in pamintul sau: 

„ Si te voi intoarce in pamintul acesta 11 . 

Sa nu te temi, deci, ca ai a umbla intr-un pamint strain; 

ca te vei intoarce in pamintul acesta si nu te voi pdrasi pind ce nu voi 
face tot ce ti-am grdit tie 1 8 . 

Nu te voi uita, ci voi implini tot ce ti-am fagaduit". 

Te po^i, oare, minuna dupa vrednicie de nespusa iubire de oameni a lui 
Dumnezeu §i de covirsitorul lui pogoramint? Nu! Uita-te la multele fagadu- 
inte facute dreptului! Uita-te ca i-a intarit cugetul! Iar cind te minunezi de 
iubirea de oameni a lui Dumnezeu, gindeste-te si la priceperea dreptului 
acestuia! Gindeste-te ca dupa atitea fagaduinte a trudit la Laban douazeci 
de ani §i nu s-a suparat, nu s-a deznadajduit in fa^a unui timp atit de indelun- 
gat ; dijtnpotriva pe toate le-a indurat cu barbate, asteptind implinirea fagadu- 
intelor. Era incredin^at ca nu-i cu putin^a sa fie dezmin^ite spusele lui 
Dumnezeu, mai ales cind ne straduim sa-I aducem lui Dumnezeu tot ce sta 
in puterea noastra: credin^a, rabdarea si increderea ca atunci cind Stapinul 
fagaduieste se vor implini cele ce inca nu s-au implinit. Atunci crezi cu adeva- 


15. Fac, 2b, 14. 

16. Fac, 28, 15. 

17. Fac, 28, 15. 

18. Fac, 28, 15. 


210 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

rat cind nu te ui^i la cele ce \i se intimpla, fie»ele potrivnice fagaduintelor, 
ci ai incredere in puterea Celui Ce p-a. fagaduit. 

Dar deocamdata sa vedem priceperea dreptului acestuia. 

„ §i s-a desteptat lacov, spune Scriptura, din somnul sdu si a zis: „Dom- 
nul este in locul acesta si eu n-am stiut". §i s-a spdimintat si a zis: ,,Cit de 
infrieosdtor este locul acesta! Locul acesta nu este altceva decit casa lui 
Dumnezeu si aceasta este poarta cerului" 19 . 

DrepHjl lacov spaimintat s-a temut de marea iubire de oameni a lui Dum- 
nezeu s/i a zis: ,, Locul acesta nu este altceva decit casa lui Dumnezeu si 
aceasta este poarta ceru<lui. Locul acesta il socotesc casa a lui Dumnezeu". 

$i pentru ca a fost invrednicit de o astfel de aratare a lui Dumnezeu si 
pentru ca a vazut, ca sa spun asa, poarta cerului, lacov a socotit ca este 
drept sa-I aduca aici cuvenita mul^umire Stapinului. 

„§i s-a sculat lacov si a luat piatra pe care o avusese -sub cap si apus-o 
stilp si a turnat undelemn pe virful ei. §i a chemat lacov numele locului 
aceluia: Casa lui Dumnezeu. Ca altulera mai inainte numele locului aceluia" 20 . 

$i pentru ca prin vedenie a fost invrednicit de lucruri mari, lacov a vrut, 
cu numele dat locului, sa statorniceasca amintirea vedeniei, ca sa faca vestit 
locul §i pentru cei ce vor veni dupa. el. In loc de stilp a pus piatra; a turnat 
deasupra ei untdelemn — era in calatorie sj nu avea decit atita cu el — si la 
adus iubitorului de oameni Dumnezeu rugaciune plina de adinca filozofie. 

V 

Dar, daca vre^i, sa ascultam chiar cuvintele lui. 

„§i a fdcut lacov, spune Scriptura, aceasta fdgaduintd, zicind: ,,Dacd 
Domnul va fi cu mine si ma va pdzi in calea aceasta in care merg" 2 1 , 

Dumnezeu ii spusese: ,,Eu sint .cu tine si te voi pdzi in calea in care vei 
merge"; de aceea ?i lacov zice: „Daca voi ave,aparte de cele ce mi-ai fagaduit" 
— apoi li face lui Dumnezeu §i aceasta cerere, zicind: 

„Daca-mi va da Domnul piine si haind, ca sd ma imbrac" 22 . 

N-a cerut boga^ie, avere, ci piine §i haine, ca sa-si acopere trupul si sa-si 
ostoiasca foamea. Vezi ca cererea tui ne arata insusire de apostol ! Era plin 
sufletul dreptului de multa filozofie. Ceea ce spusese Hristos uceni^ilor Sai: 
„Sa nu aveti nici aur, nici argint, nici doud haine" 23 , aceea a cerut lacov 
sa-i dea Stapinul; a cerut piine ca sa se hraneasca si haina ca sa se imbrace, 
fara sa fie inva^af de cineva, ci din propriul lui cuget, inva^at fiin,d de dasca- 
lul dat de Dumnezeu firii noastre: 

„Daca -mi va da mie acestea in pamint strain, spune el, 

si daca ma va intoarce sdndtos in casa tatdlui meu, dupa cum mi-a faga- 


19.Fac, 28, 16-17. 
20. Fac, 28, 18-19. 
21.Fac, 28,20. 
22. Fac, 28,20. 
23.Matei, 10,9. 


OMILS LA FACERE 211 

duit, Domnul imi va fi mie Dumnezeu; si piatra aceasta pe care am pus-o 
stilp, va fi pentru mine casd a lui Dumnezeu. §i din toate cite imi vei da mie 
Itii'oi da zeciu ia la Tie" 24 . 

Uita-te la recunostinta dreptului Iacov! Cind a cerut, n-a cautat sa ceara 
Iucruri de mare valoare, ci piine si imbracaminte; iar el li fagaduieste Sta- 
pinului pe cele ale sale; si stiind ca Dumnezeu e darnic cind daruieste si ca 
depaseste in daruri gindurile noastre, zice: ,,Si stilpul acesta ilvoiavea casd 
a lui Dumnezeu; si-Ti voi da zeciuiald din toate cite voi primi de la Tine". 
Ai vazujt ce suflet iubitor de Dumnezeu? Inca nu primise ceva de la Dumnezeu, 
si-I fagaduieste sa-I dea zeciuiala din tot ce va primi! 

Sa nu trecem cu nepasare iubitilor, pe linga aceste cuvinte, ci sa imitam 
cu totii pe dreptul Iacov! Noi cei din har sa imitam pe eel de dinainte de 
lege ! Sa nu cerem de la Stapin Iucruri pamintesti. De altfel nici Dumnezeu 
nu asteapta sa-I aducem noi aminte, ci chiar daca nu-I cerem, ne daruieste 
cele de trebuintii. Ca Dumnezeu „rasare soarele peste rdi si buni si ploud 
peste drepti si nedrepti" 25 . Sa avem incredere in Cei Ce ne indeamna si ne 
spune: „Cdutati mai intii impdratia lui Dumnezeu si toate acestea se vor 
adduga voud" 26 . Vezi ca este gata sa ni le dea pe acelea si ca ne fagaduieste 
sa ni le dea pe acestea ca adaos? Nu cere, dar, in primul loc pe acestea pe 
care ai sa le iei ca adaos, nici nu strica rinduiala, ci sa cautam, pe acelea, a§a 
cum ne-a poruncit, ca sa ne putem bucura si de acelea si de acestea! De aceea 
Domnul, in rugaciunea domneasca, ne-a dat canoane si hotare pina unde se 
cuvine sa mergem cu cererile noastre dupa cele pamintesti si ne-a poruncit 
sa rostim acele cuvinte, pline de multa filosofie : „Piinea noastrd cea de toate 
zilele dd-ne-o noud astdzi" 2 7 , in loc de: Hrarta zilnica. Asa s-a rugat dreptul 
Iacov, fara sa fi auzit aceste cuvinte, si a spus: Dacd-mi va da Dorr^nul piine 
sa mdninc si haind sd ma imbrac". Sa nu cerem, dar, de la Dumnezeu 
altceva din cele pamintesti decit) hrana cea de toate zilele. Este nevrednic sa 
cerem de la un Stapin asa de darnic, de la un Stapin, Care are atita boga^ie 
de putere, acelea care £in atit cit pnevia^a aceasta, acelea care se schimba 
si se prefac. Asa sin t toate cele omenesti, fie bogatia, fie puterea, fie slava 
omeneasca! Dimpotriva, sa cerem acelea ce dainuiescvesnic, acelea ceramin, 
acelea care nu cunosc schimbare. Stiindu-I bunatatea Stapinului, nici sa 
nu-I vorbim de cele de aici, ci toata rivna noastra sa o prefacem in dor de 
cele din ceruri. Daca El „rdsare soarele Lui peste rdi si buni si ploud peste 
drepti si nedrepti", apoi cu atit mai mult nu va trece cu vederea pe cei care 
se departeaza de rautate si fug de nedreptate, ci-i va invrednici de marea 
Lui purtare de grija si-i vaajuta in toate. 

Cunoscind, dar, pe acestea, iubitilor; sanupunemlaindoiala fagaduintele 
lui Dumnezeu, nici sa facem fapte potrivnice poruncilor Lui. Dar faptele 


24. Fac, 28,21-22. 
25. Matei, 5,45. 
2&.Matei, 6,33. 
27. Matei, 6, 11. 


212 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR 

noastre de acum nu sc deosebesc intru nimic dc ccle ale nccrcdinciosilor. 
Dumnezeu ne fagaduieste bunatafile cele viitoare, iar noi nici nu vrem sa 
credem in ele, ci ne {inem string lipip de cele de aici. Ce alta dovada de 
necredin^a mai vrefi? Insasi faptele o striga. $i iarasi, Dumnezeu ne porun- 
cestesa nu cerem de la El nimic din cele vremelnice si pamintesti, ci mai 
mult pe celelalte, pe cele vesnice;noi, insa, mergem impotriva voin^ei Lui 
si cerem acelea pe care\ne-a spus sa nu le cerem si nu le cerem pe acelea pe 
care ne-a spus sa le cerem. Asa facem! Ne rinduim cu trindavie viafa, supa- 
rind pe Stapinul eel blind si bun. $i, ca si cum am uita faptele noastre, li 
cerem socoteala de ce e suparat pe noi, de ce ne paraseste adeseori cind 
sintem in necazuri. Nu vrem sa ne gindim la marimea pacat^lor noastre, ci 
ne inselam pe noi insine. 

De aceea, va. rog, sa alungam toate aceste ginduri si fapte si sa nu punem 
nimic mai presus de mintuirea hoastra. Ca ,,ce va folosi omul de va cistiga 
lumea toatd, dar ft-ar pierde sufletul?" 18 . Sa varsam prisosul banilor nostri 
in miinile nevoiasilor; sa aratam multa filosofie in toate imprejurarile, 
disprefuind slava desarta si calcind in picioare mindria omeneasca; sa 
aratam dragoste unii catre alfii, ca sa ne putem bucura si de bunatatile de 
aici si de cele viitoare, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus 
Hristos, cu care Tatalui, impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, 
acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


28.Matei, 16,26. 


OMILIA LV 


„ !j>i a zis Laban lui Iacov: 

„Pentru ca-mi esti fratc, 

nu-mi vei sluji pe degeaba. 

Spune-mi care sa-^i fie simbria!" 1 . 


I 


Calatoria dreptului Iacov ne-a aratat ieri din destul cit de adinca ii era 
filosofia lui. Datorita ei a fost invrednicit de o fagaduinfa atit de mare de la 
Dumnezeu. Iarasi, avind indraznire, prin cererea si juruin^a pe care le-a 
facut Dumnezeului universului, ne-a dat noua tuturor indestulatoare in- 
va^atura ca sa ne destepte, de am vrea, spre imitarea lui. Ceea ce-i minunat, 
este ca Iacov nu i-a cerut lui Dumnezeu un lucru mare si deosebit, cu toate 
ca stia puterea Celui Ce-i fagaduia, cu toate ca auzise de mare^ia fagaduinfe- 
lor Lui. Nu! I-a cerut numai ceea ce a{i auzit ieri, cele cite puteau sa-i fie 
de ajuns pentru hrana zilnica si pentru imbracarea trupului; apoi I-a juruit 
lui Dumnezeu ca daca are sa-1 ajute sa se intoarca acasa.precum ii fagaduise, 
are sa-I dea zeciuiala din tot ce va primi de la El. Toate acestea arata dragos- 
tea lui de Dumnezeu, arata ca Dumnezeu e datatorul tuturor bunatafilor si 
ne inva^a ca numai Lui trebuie sa-i mul^umim pentru toate. Dreptul Iacov 
cunostea cit de mare si nespusa este bunatatea lui Dumnezeu; o cunostea 
din bunata^ile date de Dumnezeu tatalui sau si stia ca si pe el il va face tare 
bogat; cu toate acestea, n-a cerut de la Stapinul bunuri pamintesti, nici nu se 
gindeste sa-i faca o astfel de cerere, ci I-a fagaduit sa-i dea zeciuiala din cele 
ce-i va da. Cu asta a aratat ca avea incredere in puterea Celui Ce-i fagaduise. 
De aceea si Dumnezeu, vorbindu-i, i-aspus: „Eu sint Dumnezeul lui Avraam 
$i al lui Isaac, tatal tdu. Nu te ieme" 2 . „Gindeste-te, ii spune Dumnezeu, ca 
si patriarhul Avraam a venit in pamintul acesta ca strain si neounoscut si ca 
a ajuns atita de vestit, ca era pe buzele tuturora. Gindeste-te si la tatal tau ; s-a 
nascut cind tatal sau era la adinci batrine^e si s-a imboga^it atita ca 1-au 
invidiat bastinasii. Porneste, deci, la drum cu aceste nadejdi ?i alunga din 
suflet orice teama, orice neliniste". 

La aceasta se giridea dreptul Iacov si nu se uita la stareain care se gasca 
— ca nu avea nimic cu el; cum ar fi putut avea ceva cind era singuf si fusese 


l.Fuc, 29, 15. 
2. hue, 2(i, 2-1. 


214 SFtNTUL lOAN QURA DE AUR 

siiit sa piece la drum? ci tu ochii crcdintci vedea mai dinainte boga{ia pc 
care o va avea nu dupa multa vremc. Isi arata, dcci, fa^a de Dumnezeu re- 
cunostinfa sa si I-a" fagaduit lui Dumnezeu zeciuiala inainte dc a primi ceva, 
pentru ca socotea fagaduin^a Stapinului mai vrednica de credin^a deck 
insasi via^a pe care o traia atunci. Da, nu trebuie sa ne incredem atita in cele 
(-€e vedem si in cele ce le avem in miini, cit in fagaduin^ele lui Dumnezeu, 
chiar daca ele intirzie sa se implineasca. Asadar, Iacov, increzator in cuvintele 
pe care i le spusese Dumnezeu, isi continua" calatoria. Cum sa nu aiba in- 
credere cind a auzit: ,,Iatd Eu sint cu tine, pdzindu-te in toata calea in care 
vei merge; si voi inmulti sdminta ta si te voi intoarce iardsi in pamintul 
accsta si nu te voi pdrdsi pind ce voi implini tot ce ti-am fagaduit? 3 . Dar, 
asa precum spuneam ieri, gindeste-te si la iscusita in^elepciune a lui Dum- 
nezeu si la multa rabdare a dreptului acestuia si la recunostin£a lui. 

Sculindu-se, deci, Iacoy a pornit spre Haran, cu aceste fagaduin^e, calato- 
rind iarasi ca un strain si un pribeag. In toate, insa, se bucura de ajutorul 
eel de sus; bunul Dumnezeu ii deschidea pretutindeni drum, implinindu-si 
cu fapta fagaduin^ele. Cel ce-i spusese: ,,Sint cu tine, pdzindu-te in calea in 
care vei merge", Acela 1-a calauzit $i 1-a dus pe drept la fintina cu apa, unde 
ba§tina$ii isi adapau vitele. Pe ei i-a intrebat de Laban, fratele mamei lui si a 
aflat de la ei tot ce dorea sa stie. Apoi a vazut ?i pe fiica lui Laban si turmele. 
Cind a vazut ca ba§tinasii nu pot da la o parte piatra de pe gura fintinii, ca sa 
adape turmele, a alergat el §i ceea ce n-au putut aceia a putut el, intarit fiind 
de ajutorul eel de sus; cu binefacerile lui o ia inaintea binefacerilor lui Laban, 
a dat piatra la o parte si a adapat oile pe care le pastea Rahila 4 . Apoi a 
imbrajisat pe fata si i-a spus cine este $i de unde a venit;si a ramas la fintina. 
Dar pentru ca Dumnezeu ii facea dreptului lesnicioase toate, tot El a indem- 
nat-o pe copila sa alerge in fuga mare si sa vesteasca pe tatal ei, care era 
fratele mamei lui Iacov; i-a povestit de binele ce i 1-a facut ei sj turmelor si 
ca nu este un strain si un necunoscut, ci fiul surorii lui 5 . 

Uita-mi-te, iubite, cit de precisae Dumnezeiasca Scriptural Ne istoriseste 
lamurit totul, ne vorbeste de felul de purtare al celor vechi si de marea lor 
dragoste de straini. Apoi, ca sa ne arate rivna mare a copilei, n-a spus doar 
,,a plecat §i ~a spus cele petrecute", ci ,,a alergat" 6 , cu alte cuvinte: ,,cu 
multa bucurie". Scriptura ne vorbeste apoi si de Laban, tatal ei, ca, indata 
ce a auzit din gura copilei acestea, a alergat si el in intimpinarea lui Iacov; 1-a 
imbra{isat si 1-a dus in casa lui 7 . 

II 

Dupa ce Laban a aflat totul cu de-amanuntul, Scriptura spune: 
.,/-« zis: ,,I)in oasele mele si din trupul meu esti tu" 8 . 


'i.Fac, 28. 15. 

4. Far.. 29, 1 -10. 

5. far.., 29, 11-12. 
(i. /■•«<•.. 29, 12. 

7. /■'«<.. 29, 13. 
K /•,(. . •."), 14. 


OM1LI1 LA FACERg 215 

„l)c vrcmc cc esti liul sorei melc, i-a zis cl, nu c$ti altcevadecit trup din 
trupul nostra si fratclc nostru". 

,, $i a j'ost cu el o luna de zile" 9 . 

Traia, deci, dreptul lacov ca in casa lui; era tihnit si lipsit de orice grija. 
Dar pentru ca Dumnczeu era Cel Care rinduia totul spre folosul dreptului 
acestuia si in tot ce facea ii dadea ajutorul Sau, de aceea El a fost Acela 
Care 1-a facut pe Laban, ca la vederea bunatafii lui lacov, sa-i spuna: 

,, Pentru ca-mi esti f rate, nu-mi vei sluji pe degeaba. Spune-mi care sci-fi 
fie simbria"' . 

Ai vazut ca lacov n-a cerut nimic, ci Laban de la sine ii ofera dreptului 
simbrie. §i uita-mi-te ca toate ii merg dupa voia inimii, pentru ca era ajutat 
de mina cea de sus. ,, Nu-mi vei sluji pe degeaba, ii spune Laban. Spunc-mi 
care sa-ti fie simbria". Fericitul lacov ar fi fost mul^umit saaibanumai hrana 
cea de toate zilele;ba chiar ar fi si mul^umit pentru ea. Laban, insa, vazindu-i 
marea lui bunatate, i-o ia inainte si-i fagaduieste o simbrie. 

Ce face, dar, dreptul lacov? Uita-mi-te si acum la marea lui pricepere ! Nu 
dorea sa stringa bani ! Nu se tocmeste ca simbriasii cu Laban asupra simbriei ! 
Cere altceva. Isi aduce aminte de mama sa si de poruncile tatalui sau si-i zice 
lui Laban, vazindu-si covirsitoarea lui infrinare: 

,,Iti voi sluji sapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai tindrd" 1 ' . 

lacov o iubise pe Rahila de cum o vazuse la fintina. $i uita-te la pricepe- 
rea lui lacov! Isi hotaraste singur ariii de slujba, iar o data cu ami acestia 
da si mare dovada de infrinarea sa. - 

§i pentru ce te miri, iubite, cind auzi ca a fagaduit.sa slujeasca sapte 
ani pentru copila iubita? Dumnezeiasca Scriptura, ca sa ne arate ca dragostea 
mare a lui lacov pentru Rahila i-a micsorat si suferin^a si lungimea timpului, 
spune: 

,,§i a slujit lacov pentru Rahila sapte ani; si erau inaintea lui ca niste 
zile putine, pentru ca o iubea" 12 . 

Din pricina dragostei lui mari pentru fa^a, spune Scriptura, lacov a socotit 
cei sapte ani drept citeva zile. Cind esti ranit de dragoste nu mai {ii seama 
de greuta^i; induri totul cu usurinta, oricit de multe ar fi primejdiile, oricit 
de mari ar fi greuta^ile;un singur lucru urmaresti: sa-^i implinesti dorul. 

Sa auzim acestea noi lenesii si trindavii, noi care aratam atita nerecunostin- 
{a Stapinului nostru! Daca dreptul acesta, pentru dragostea de fata, a primit 
sa slujeasca sapte ani si sa indure greuta^ile pastoritului, fara sa simta vrco 
oboseala, fara sa simta lungimea timpului — ci toate i se pareau usoare si 
lesnicioase — si hranit de nadejdea bucuriei socotea cei sapte ani drept 
citeva zile, apoi ce cuvint de aparare mai putem avea noi care nu aratam o 


9.Fac, 29, 14. 
lO.Fac, 29, 15. 

11. /•'«<., 29. 18. 

12. Fac. 29,20. 


218 SPlNTUL IOAN QURA DB AUR 

dragostc asemanatoare Stapinului, Binefacatorului si Purtatorului nostru de 
grija, Care cste totul pentru noi?Cind c vorba dc un ci^tig material, pre feram 
sa. induram orice cu draga inima, fie oboseala, fie necaz, fie rusine, fie chiar 
pedeapsa si pe lumea accasta si pe cealalta; dar cind e vorba de mintuirea 
noastra, cind e vorba sa atragem asupra-ne cistigul eel de sus, deodata ne cu- 
prinde cascatul, lenea, plictiseala. Ce iertare mai putem avea noi, ce cuvint 
de aparare, chid sintem atit de nepasatori, cind nu vrem sa iubim pe Dutn- 
nezeu nici macar atita cit a iubit Iacov pe Rahila? §i ne purtam asa, stiind 
doar cite binefaceri ne-a facut si ne face Dumnezeu in fiecare zi! 

Pavel nu s-a purtat asa de nerecunoscator ca noi. r Pavel ardea atit de tare 
cu duhul, era atit de inflacarat de dragostea de Dumnezeu, incit a rostit, a 
strigat si a grait acele cuvinte vrednice de sufletul lui: ,,Cine ne va despdrti 
de dragostea lui Hristos?" 13 . Uita-te la taria cuvintelor lui! Uita-te cit de 
puternic ii era dorul! Uita-te cit de inflacarata-i era dragostea! ,,'Cine ne va 
desparp? Ce poate, oare, sa ma desparta, spune el, de dragostea lui Dum- 
nezeu? Ceva din ceJe ce se vad? Ceva din cele nevazute? Nu!". 

Ill 

Apoi, voind sa enumere amanun^it pe toate si sa ne arate tuturora 
dragostea lui puterrjica pentru Stapinul sau, a adaugat: „Necazul, sau 
strimtorarea, sau foametea, sau prigonirea, sau goliciunea, sau primejdia, sau 
sahia?" 14 . O, suflet innebunit de o nebunie, care are maica infelepciunea! 

„Care din necazurile ce vin asupra mea, spune Pavel, va putea sa ma des- 
parta de dragostea de Dumnezeu? Necazurile cele din fiecare zi? Nicidecum ! 
Strimtorarile? Nici acestea! Poate prigoana? Deloc! Foametea? Nici ea! 
Primejdiile? Dar pentru ce vorbesc eu de foamete, de goliciune si de primejdii? 
Poate sabia? Insasi moartea, striga Pavel, nu va putea reusi sa ma desparta 
de dragostea lui Hristos! E cu neputin^a, cu totul cu neputin^a!". 

Nimeni altul n-a fost invrednicit sa iubeasca atita pe Stapin ca acest feri- 
cit suflet! Graia ca §i cum ar fi fost fara de trap, ca si cum ar fi trait, ca sa 
spun asa, in sferele cele de sus, ca §i cum ar fi socotit ca nici nu calca pe pa- 
mkit. Dorul lui de Dumnezeu, dragostea lui inflacarata i-a mutat mintea de 
la cele materiale la cele spirituale, de la cele prezente la cele viitoare, de la cele 
ce se vad la cele ce nu se vad. Asa e credin^a, asa e dragostea de Dumnezeu ! 

§i ca sa cunosti sufletul mare a lui Pavel, iata ca eel care iubea atita pe 
Stapinul, ca eel care ardea de dorul Lui, este prigonit, urmarit si biciuit, 
iata ca indura nenumarate rele, spunind: ,,/n osteneli mai mult, in bdtai 
peste masura, la moarte adeseori; de la iudei am primit de cinci ori cite patru- 
zeci fara una; de trei ori am fost bdtut cu toiege; o data am fost batut cu 
pietre; o noapte si o zi am petrecutin adinc;in cdldtorii adeseori, in primejdii 
pe riuri, in primejdii intre fratii cei mincinosi, in osteneald si in trudd"*' . 

H. Horn.. S, 35. 
1-1. Horn., 8, 35. 
1 r». // Cor., 1 1,23 27. 


OMIL1I 1,A FACRRR 217 

A sulcrit atitra si tntiiijfi xr Inuura si sc vcselea. $tia si era incrcdinlut ta 
ostcnclilc tic aici ii sint pricina color mai mari rasplali, ca. primejdiile dau 
nastcrc cununilor. Daca. Iacov dc dratful Rahilci a socotit cci saplc ani citcva 
zilc, apoi cu mult mai mult I'cricitul Pavel lc socotea pc toatc o nimica si 
sufcrca orice pentru Hristos, pc Carc-L iubea, o data cc era inflacarat dc dorul 
dupa Dumnc/eu. 

Sa nc straduim, dar, va rog, sa iubim pc Hristos si noi. Hristos nu-|i cere 
altceva decit sa-L iubesti din toata ihima ta si sa-I implincsti poruncile Lui. 
Ccl care iubeste pe Hristos cum trcbuic iubit, negresit se si silcstc sii-1 
impjineasca poruncile Lui. Cind iubesti pc cincva din inima te straduiesti sa 
faci tot ce po{i ca sa-^i atragi dragostea lui. §i noi, dcci, daca iubim pe Sta- 
pin din inima, vom putca sa-I implinim poruncile Lui si sa nu facem nimic 
'din cele ce-ar putca sa-L supere pe Cel pe Care ll iubim. In asta sta imparatia 
cerurilor, in asta sta desfatarea bunataplor, in asta stau mii si mii de buni- 
ta^i, in a ajunge vrednici ca sa-L iubim pe Dumnezeu in chipul in care trebuic 
iubit. $i-L vom ii\bi cum trebuie, daca, pentru dragostea lui Dumnezeu, vom 
arata dragoste mare semenilor nostri.,,/n accstc dona p or unci, spune Hristos, 
sta toata legea si profefiP 6 : sa iubesti pc Domnul Dumnezeul tau din toata 
inima ta si din toata putcrca ta si din tot cugetul tau si pc aproapclc tau.ca 
pe tine insuti"' 7 . Acesta-i capul virtu{iIor,aceasta-i temelia tuturor porunci- 
lor lui Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu merge mina-n mina cu dragostea 
de aproapele. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu va nesocoti pe aproapele sau, 
nu va pune banii si averile mai presus de semenii sai;dimpotriva va fi larg la 
inima si la punga, aducindu-si aminte de Cel Ce a spus: ,,Cel ce a fa cut 
unuia din acesti frati mai mici ai Mci, Mie a fdcut" 18 . Gindindu-se ca prin 
ajutorul dat semenului sau Insusi Stapinul universuluiesteCelCe-^iimpropri- 
aza ajutorul dat, va face pe toate cu multa tragere de inima si va da milos- 
tenie cu bra^ele deschise. Nu se va uita la nevrednicia celui din fa{a lui, ci la 
mare^ia Celui Care i-a fagaduit ca-sj impropriaza cele date saracilor. 

Sa nu dispre^uim, dar, va rog, cistigul sufletelor noastre, leacul ranilor 
noastre. Leacul acesta, da, mai cu seama leacul acesta, ne va aduce atit de 
mare vindecare si va tamadui asa de bine ranile sufletelor noastre, incit nici 
urma de ele nu va mai ramine. Asa ceva nu se poate vedea la ranile trupesti. 
De-ai pune de nenumarate ori pe o rana trupeasca doctoriile facute de doctori, 
neaparat tot va ramine in trup urma; si pc buna dreptatc, pentru ca e vorba 
de tamaduirea trupului; dar aici, pentru ca e vorba de tamaduirea sufletului, 
sufletul se schimba cu totul in bine cind isi arata insu$irilc lui bune $i fru- 
moase; pune pe fuga toatc ranile cum fugare§te un vint putcrnic pral'ul. 
Scripturile sint plinc de astfel dc pilde. De pildi fericitul Pavel, a ajuns din 
prigonitor apostol; ccl cc mai inaintc pustia Biscrica, a ajuns mai pc urma 
nuntasul ci. 


\b.Mntri. 22. :>9. 

17. Man ii. 12. .10 :tl. 

18. Mulct, 25. 10. 


218 SFINTUL IOAN GURA. DE AUR 

IV 

Ai vazut ce adinca schimbare? Ai vazut ce nespusa prefacere? La fel si 
cu tilharul. Ucisese nenumarati oameni, darintr-o clipita de vreme si-a sters 
toate pacatele cu citeva cuvinte asa de desavirsit, ca a auzit pe Stapin spu- 
nindu-i: ,,Astazi vei fi cu Mine in rail" 19 . Tot asa si vamesul. S-a batut 
peste piept, si-a marturisit pacatele si s-a dus acasa mai indreptat decit fari- 
seul 20 . Dar fiecare din ei a dobindit iertare dupa ce fiecare si-a aratat insusirile 
frumoase ale sufletului lui,dupace si-au marturisit pacatele cele de mai inainte. 

Sa cunoastem, dar, puterea acestei porunci, sa vedem cita putere dobin- 
deste milostenia savirsita cu mina larga, pentru ca vazindu-i cistigul ce ni-1 
da, sa o savirsim cu rivna. Puterea milosteniei este atit de mare, incit poate 
cura^i nu numai pacatele, ci poate alunga chiar moartea. Si-^ivoi spunecum. 

— Dar care om milostiv, ma poate intreba cineva, a scapat de moarte? 
Nu vedem-ca to^i sintem sub tirania mor^ii! 

— Nu te tulbura, iubite! Faptele au sa-ti spuria ca pliterea milosteniei 
a biruit tirania mortii. Era o femeie numita Tavita, care tilcuita inseamna 
Caprioara; lucrul ei de fiecare zi era a stringe siesi bogatie sufleteasca din 
fapte de milostenie. Scriptura ne spune ca imbraca pe vaduve si le dadea tot 
ce le trebuia. S-a intimplat ca s-a imbolnavit si a murit. Si uita-mi-te acum, 
iubite, cum vaduvele, care au fost ajutate de Tavita, cum trupurile imbracate 
de ea, rasplatesc pe binefacatoare la timp potrivit! S-au dus la apostol, ne 
spune Scriptura, si i-au aratat hainele si toate cite a facut Caprioara pe cind 
era cu ele. I-au cerut pe hranitoarea lor, au varsat lacrimi si au induplecat pe 
apostol spre mila 21 . Ce a facut fericitul Petru? ,,Plecindu-si genunchele, 
spune Scriptura, s-a rugat;si intorcindu-se catre trup, a zis: ,,Tavita, scoala /". 
Iar ea si-a deschis ochii si vazind pe Petru a sezut. Petru dindu-i mina a ridi- 
cat-o; si chemind pe sfinti si pe vaduve le-a dat-o vie" 12 . Ai vazut puterea 
apostolului, dar mai bine zis, puterea Stapinului, Care lucra in apostol? Ai 
vazut ce rasplata mare au avut facerile de bine catre vaduve chiar pe lumea 
aceasta? Te intreb: A dat ea vaduvelor atit cit a primit in schimb? Nu! Ea 
le-a dat haine si hrana, iar ele au readus-o la via^a, au alungat moartea din 
ea; dar mai bine, zis, nu ele, ci Stapinul nostru eel iubitor de oameni, pentru 
grija ce-a avut-o Tavita de vaduve. 

Ati vazut, iubitilor, puterea leacului? Sa ne procuram cu to^ii leacul 
acesta. Nu e scump, desi are atit de mare putere! E tare ieftin si nici nu are 
nevoie de multa cheltuiala. Marimea milosteniei nu sta in mul^imea banilor, 
ci in slobozenia inimii celor ce fac milostenie. De aceea este primit eel ce da 
un pahar cu apa 23 , de aceea a fost primita vaduva care a aruncat in cutia 

19. Luca, 23,43. 
20.Luca,-18, 13. 

21. Fapte, 9, 36-39. 

22. Fapte, 9, 40-41. 

23. Matei, 10,42. 


OMILII LA FACERE 219 

bisericii doi banuti 24 , ca sa cunoastem ca totdeauna Stapinul universului 

cere inima larga. Adeseori poti vedea oameni cu putine averi facind milos- 

tenii imbelsugate, pentru ca fac din toata inima milostenie; si iarasi dimpo- 

triva pori vedea oameni cu multe averi care fac milostenii mai putine decit 

cei cu mici averi, din pricina sufletului lor chitibusar. 

Sa varsam, dar, va rog, cu inima Jarga, in miinile celor nevoiasi din averi- 

le pe care ni le-a daruit Stapinul. Sa-I dam iarasi cele ce ne-a dat, pentru ca 

asa ele sa ajunga iarasi ale noastre cu mult adaos. Atit e de mare darnicia 

Lui ca, primind din cele ce ne-a dat, nu socoteste ca a primit pe cele ale 

Lui, ci ne fagaduieste sa ni le dea inapoi cu multa darnicie; numai daca noi 

am vrea sa avem un astfel de suflet, ca atunci cind dam saracilor sa socotim 

ca punem darul nostru in mina lui Dumnezeu, incredin^ari fiind, ca ne va 

da inapoi nu numai ceea ce a primit mina Lui, ci cu mult mai mult decit ne-a 

dat, pentru ca Stapinul Isi arata in toate darnicia Sa. Dar pentru ce spun ca 

ne da mai mult decit am dat? Mina lui Dumnezeu nu ne da numai atit, ci pe 

linga asta ne daruieste si impararia cerurilor, ne striga in auzul tuturora, ne 

incununeaza si ne da mii si mii de bunatari. Atit numai, daca vrem sa dam 

putin din cele date noUa. Ne cere, oare, ceva greu, un lucru pe care sa nu-1 

putem face? Nu! Dumnezeu vrea sa facem folositoare cele ce nu ne trebuie; 

vrea sa impar^im bine acelea care sint strinse fara rost si in zadar in camarile 

noastre, pentru ca, luind de aici pricina, sa ne incununeze cu stralucire. 

Dumnezeu se sileste, se sirguieste, face si rasface totu'l, ca noi sa ajungem 

vrednici de ce ne-a fagaduit. 

V 

Sa nu ne lipsim, dar, singuri, va rog, de niste bunata^i atit de mari. Uita- 
U-va la cei ce lucreaza pamintul! Isi golesc hambarele, arunca in pamint 
semin^ele, imprastie cele adunate mai inainte si fac cu placere asta, mingiiati 
de nadejdea ca au sa culeaga mai mult; si cu toate ca stiu ca si timpul rau 
si saracia pamintului si alte multe pricini,fie navalalacustelor,fie rugina,le pot 
zadarnici asteptarile,totusi,hraniti de bune nadejdi, arunca in pamint seminte- 
le adunate in jitnite. Daca plugarii fac asa, apoi cu mult mai mult noi trebuie 
sa imprastiem pentru hrana saracilor acele lucruri pe care le {inem degeaba 
in casa noastra, cu mult mai mult trebuie sa le punem acolo unde nu ne sint 
dezminrite nadejdile si nici nu avem a ne teme de saracia pamintului. ,,A 
risipit, a dat saracilor" 25 , spune Scriptura. Dar asculta ce spune mai departe: 
„Dreptatea lui ramine in veacul veacului" 26 . Ce miminata risipa! A risipit 
intr-o clipita de vreme, iar dreptatea lui ramine in veci. Poate fi, oare, un om 
mai fericit ca acesta? Nu! De aceea, va rog, sa cautam sa dobindim dreptatea 
pe care o da milostenia, ca sa se spuna si despre noi pe buna dreptate: ,,Au 
risipit, au dat saracilor, dreptatea lor ramine in veacul veacului'*. Dar ca sa 
nu socotesti ca s-au pierdut cele risipite, de aceea Scriptura, dupa ce a spus: 
...1 risipit, a dat", indata a adaugat: ,, Dreptatea lui ramine in veacul veacu- 


l^.Luca, 21,2-4. 
25. ft., 111,8. 
26. ft., 111,8. 


220 ■ SPlNTUL IOAN OURA DE AUR 

lui". Drcptatea color ce an Cost risipitc raminc pururca, so intindc de-a lungul 
tuturor vcacurilor si n-are nicicind sfir^it. 

Dar in afara de milostcnie sa ne ingrijim mult si de celclalte virtu^i. Sa 
potolim patimile trupului; sa izgonim din sufletul nostra orice pofta rasi- 
noasa, orice gind urit, iu^imea, minia, invidia; sa ne impodobim frumuse^ea 
sufletului cu tot ce putem, ca, facindu-i stralucitoare si luminoasa frumu- 
se{ca lui, sa atragem linga noi pe Stapinul cerurilor, ca sa ne socoteasca 
vrednici a-si face salas in noi. Ca se coboara indata acolo-unde vede frumu- 
sc^c suflcteasca. El doar a spus: ,,Spre cine voi cauta, oarc, daca nu spre eel 
blind, spre eel linistit, spre cet smerit, spre eel care tremura de cuvintele 
Mele'/" 21 . Ai vazut ca ne-a vorbit de toate culorile duhovnicesti, care pot 
face stralucitoare frumusetea sufletului? ,,Spre eel blind, spune Dumnezeu, 
spre eel linistit, spre eel smerit''; apoi a adaugat insusirea aceea care da tarie 
tuturor acestor insu§iri: ti si spre eel care tremura de cuvintele Mele r '. 

— Ce inseamna: ,, Si spre eel care tremura de cuvintele Mele ?". 

— Inseamna a te supune cu fapta poruncilor lui Dumnezeu, a§a cum 
spune $i in alta parte: ,,Fericit este acela care se teme de toate pentru 
ivlavie" 18 . Daca noi ne purtam cu mai "multa dragoste si bunavoin^a cu 
sluga noastra cind o vedem ca implineste cu multa sirguin^a si teama. po- 
runcile noastre, apoi cu mult mai mult va face asa bunul Stapin cu noi. De 
aceea, deci, a spus: ,,Voi cauta spre eel blind, spre eel linistit, spre eel care 
tremura de cuvintele Mele". 

Sa tremuram, dar, va rog, si cu multa frica sa implinim cuvintele Lui. 
Poruncile date de El^noua sint cuvinte ale Lui! Cind stim ce-I place si ce 
dore^te, sa-I implinim dorin^a si sa ne sllim sa fim asa cum vrea. Sa fim 
lini?tip, blinzi si smeri^i.Sa implinim cu multa evlavie si cu mare frica toate 
poruncile Lui, -pentru ca primind Stapinul universului ardoarea sufletului 
nostra si fiind mutyumit cu ascultarea noastra, sa ne socoteasca vrednici a 
cauta la noi. Iar daca va voi sa faca asta, atupci ne va face sa fim in deplina 
siguran^a. A spus: ,, Voi cauta" in loc de: ,,Va voi invrednici de purtarea Mea 
dc grija, va voi intinde mina de ajutor, voi fi alaturi de voi in toate impreju- 
rarilc, voi fi nespus de darnic cu voi". 

Sa ne purtam, dar, asa, va rog, ca sa caute si lajioi Stapinul si sa putem 
trcce fara dureri si viaja de aici si sa dobindim si bunata^ile viitoare, cu 
harul si iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, cu Care Tatalui 
imprcuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii 
vecilor, Amin. 

21.1saia, <"><"., 2. . ' ' 

2S.Prov., 28, 14. . . " ' 


OMIIJA LVI 


$i a /.is Iacov lui Laban: ,, Da-mi femeia mea, 
cii s-au implinit zilele ca s a intru la ea" ' . 

I 

' De la dragostca lui Iacov pcntfu Rahila am ajuns icri la dragostca lui 
Pavel pcntru Hristos. $i cind am vazut cit de,mare i-a fost dorul lui Pavel de 
Hristos, tint ca de un suvoi puternic, n-am mai putut sa ma intorc la sirul 
cuvintului. De aceea, daca vreji, sa ne continuam astazi cuvintul, plinind 
cele ce nu ,fusesera spuse, ca sa ne intoarcem acasa dupa/ ce vom culegc 
indestulator folos din cuvintele Scripturii citite astazi. 

Cind s-a implinit numarul celor sapte ani, 

,,si era inaintea lui Iacov atita vreme ca niste putine zile, pcntru ca o 
iubea pe ca, i-a zis lui Laban: „ Da-mi femeia mea, ca s-au implinit zilele ca 
sd intru la ea". §i a adunat Laban pe toti oamenii locului si a facut nunta. 
§i s-a fdcut seard; si hand Laban pe Lia,fiicalui,'a dus-o induntrii la Iacov" i . 

Ai vazut cu cita cuviin^a faceau cei vechi nunfile? Auzi^i to.^i cei care 
va dap in virtt dupa petreceri drace§ti,.to^i cei care murdari^i chiar dc la 
inceput sfinfenia nunfiil Erau oare fluiere? Erau oare chimvale - ? Erau oare 
dansuri draceijti? Nu! Spune-mi, pentru ce aduci in casa chiar de la inceput 
o atit de mare vatamare, pentru ce chemi oameni de pe scena si de la teatru, 
ca sa pingaresti cu o eheltuiala nesabuita cumin^enia miresei si sa-1 faci pc 
mire si mai fara de rusine? Bine ar fi daca chiar fara aceste flacari, tincrii ar 
putea indura in liniste furtuna patimilor! Dar cum sa nu se inece sufletul 
tinarului cind,. si cu vazul si cu auzul, atitea si atitea ii aprind si mai mult 
flacara ?i-i face cuptorul patimilor §i mai invapaiat? Pricina ca se pierde si 
se strica totul vine de acolo ca de la inceput se sapa la temelia cumin {eniei 
tinerilor casatoriji. Adeseori, din prima zi mirele primc§te in suflet sageata 
diavolului, pentru capriveste cu ochi pofticjosi cele din jurul sau.iar mircasa 
ajunge roaba si cu vazul si cu auzul; ji din acea zi ranile se maresc si fac raul 
mai cumplit. §i mai intii in^elegerea djntre cei doi se subrezcste, iar dragostca 
paleste. Cind barbaful incepe sa se gindeasca la alta femeie si-si imparte gin- 
dul gi intr-o parte si in alta si c asaltat dediavol, atunci casa se umplc dc multa 
rusine; iarMaca si femeia face la fcl, atunci se darima, ca sa spun asa, totul 
din temclii. Sc'ascund unul de altul;barbatul banuiestcpc femcic si femeia pe 


1. /■■«<■.. 29, 21. . 
2. /•'«(■., 29, 20 2!1. 


222 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR 

barbat. J?i acolo uncle ar fi trcbuit sti fie unirc si in|clegerc, acolo undo ar fi 
trebuit sa fie un trup - ca ,,vor fi cci doi un trup"* , spunc Scriptura- acolo 
eci doi sint a? a de despar|ip unul de altul, ca si cum ar fi taia|i. Bagindu-sc 
intrc ci diavolul, le aduce atit dc mare paguba, incit se nasc in fiecare zi gil- 
ccvi si ccrturi, iar necazurile nu mai contenesc. Cine poate zugravi dispretul 
slugilor, risetele vecinilor, nerusinarea so^ilor? Dupa cum atunci cind corabi- 
crii se rascoala, calatorii sint in primejdie, pentru ca vasul trebuie sa se 
scufunde, tot asa si intr-o casnicie in care este neintelegere intre barbat 
si femcie, e firesc ca raul sa se intinda asupratuturor celordin casa. De aceea, 
va rog, cunoscind mai diriainte toate aceste rele, sa nu va supuneti obiceiu- 
lui dc la nun^i. §tiu ca mufti imi vor spune ca asa e obiceiul sa se faca nuntile 
si nici nu vor sa auda spusele mele; totusi eu trebuie sa va spun cele ce va 
sint de folos si cele ce va vor smulge din osinda ce va sa fie. Pentru ce vrei 
sa-mi pui inainte obiceiul cind paguba sufleteasca este atit de mare? lata ca 
si eu va pun inainte un obicei mai bun, pe care il foloseau cei de lainceput, 
cind nu era atit de mare cunostin{a dreptei credin^e. $i nu mi te gindi la 
dreptul Iacov, ci la Laban, care se inchina la idoli si n-avea nici o cunostin|a 
dc dreapta eredinta, si totusi a aratat atita filosofie. Fapta asta mare n-a 
fost a mirelui, ci a socrului. De asta si eu, cind vorbesc acum, nu ma adre- 
scz atit mirilor, cit parintilor mirilor, tatalui mirelui si tatalui miresei. 
Nu este, oare, nesabuit ca noi, care ne-am bucurat de o atit de mare iubire 
dc oameni, care am fost invrednicip de infricosatoarele si nespusele taine, 
noi sa fim mai mici in privin^a aceasta decit Laban, care se inchina la idoli? 
N-auzi, oare, pe Pavel spunind ca nunta este taina 4 , ca este icoana a dragos- 
tei Iui Hristos de Biserica? 5 . Sa nu ne facem, dar, singuri de ru$ine, sa nu 
pingarim sfin^enia casatoriei. Daca sfatul ce vi-1 dau este bun si folositor, 
urmap-I chiar daca nu-i consfin^it de obicei. Dar daca lucrul pe care-1 face^i 
acum la nunta este vatamator si pierzator, indepartati-1, chiar daca' e 
consfin{it de obicei. Daca am ingadui asta, atunci si ho^ul si desfrinatul si 
orice alt facator de rele ar putea sa ne puna inainte obiceiul; dar asta nu-i va 
fi de folos, nici de iertare, ba dimpotriva de mare vina, ca n-a putut sa-si 
invinga raul obicei. 

II 

Daca am voi sa fim cu mintea treaza si ne-am ingriji cum trebuie de mintu- 
irea noastra, am putea sa ne departam de acest rau obicei de la nun^i si sa 
deprindem obiceiul eel bun. Facind a§a vom da prilej si altora sa faca la fel 
cu noi si vom primi rasplata si pentru cele savirsite de aceia. Cel care face 
inceput de drum bun, acela este pricina si pentru faptele altora si primeste 
o indoita plata; si pentru cele savirsite de el si pentru ca aindrumat pe al^ii 

3. /•>/<■., 2. 24 ;Efcs., 5, 31. 

•LA'/cs.. f), 32. 

5. Efts., 5, 23 27. 


OMILI1 LA FACRRK 223 

pe accasla minunata (ale. Nti-mi punc|i inaintc aide cuvinte fara rosl si'dc 
ris, iipunind cii act's t a c un obicei leffiuit si cii pcn'triuasta trcl>uic ncaparat 
implinit. Nu obicciurile accstca tic la nunt.i lac sa fie Icgiuita casnicia! 
Legiuita e casnicia cind sc lace cu cumin{cnic si cu cuviinta dupa legile lui 
Dumnczcu, cind cci casatoriti traiesc in in^clcgcrc unul cu altul. J?i lcgilc 
civile sfiu asta; si po^i auzi pe cei care se ocupa cu ele 'spunind ca nimic 
altceva nu cste casnicia decit in^clegerea dintre so^i. Sa nu calcam, dar, 
legile lui Dumnczcu o data cu legile omenesti! Sa nu prefcram lcgilc diavo- 
le§ti si acest obicei pierzator. Obicciul accsta de la nunp cste legca diavolu- 
lui, a aceluia care se bucura totdeauna de pierderca noastra. Poate fi, oarc, 
mai mare rusine ca aceea cind in seara nun^ii se fac glume necuviincioase pe 
seama mirelui si miresei, cind ei sint batjocori^i si lua^i in ris de slugi si de 
oameni de trei parale, cind nimeni nu-i {ine de rau pe acestia, cind fiecarc 
poate spune tot ce pofteste? Daca ar incerca cineva, in alta zi, sa rosteasca 
cuvinte de rusine ca in seara nun^ii, apoi 1-ar astepta tribunalul, carcera, 
primejdia; in noaptea nun{ii,insa, cind ar trebui sa fie mai multa cumin^enic, 
multa cuviin^a. si multa cura^enie, se umplu toate de atita rusine si ocara 
ca e firesc sa spui ca acolo nu-i altceva decit mina diavolului.Dar nu va supa- 
ra^i, va rog! Nu fara rost am ajuns sa va vorbescasa,ciingrijorat de mintuirea 
si buna cuviin^a voastra, dorind sa va schimbap si sa ajungep incepatorii 
unui nou si bun obicei. Pune^i numai inceput si deschide^i cale acestui nou 
si bun obicei si incetul cu incetul, indemnindu-va unul pe altul, va vor 
4auda to$i; si vor urma acest bun obicei nu numai locuitorii acestui oras, ci 
si cei din departari; cu to^ii vor face nunple ca voi si ve\i primi cununa 
bogata de la Dumnezeu, ca, de frica lui Dumnezeu si de dragul poruncii 
Lui, a{i curmat acest obicei dracesc de la nunji. Sint pe deplin convins ca 
ve\i primi cu caldura sfatul meu si-1 ve{i implini, ca va vad ca. asculta|i cu 
mare placere cuvintele mele; si auzind si aplauzele si laudele voastre, ma 
gindesc ca va ve^i sili sa face^i cu fapta ce-am spus eu cu cuvintul. De aceea 
mul^umindu-ma cu cele rostitc, sa-mi reiau sirul cuvintului. 

„.§i s-a facut seara, spune Scriptura, si a luat Lab an pv Lia, fiica lui, si 
a fdus-o inauntru la Iacov". 

Sa'nu trecem cu usurin^a peste aceste cuvinte! Multe inva^aturi putem 
scoate din ele. Una, ca Iacov era un om fara viclenie si ca a fost inselat, toc- 
mai pentru ca era lipsit de orice gind viclean; a doua, ca toate s-au facut cu 
atita bunacuviin^a, fara faclii, fara dansuri, fara lumini, care sa depaseasca 
trebuinja, incit chiar inselaciunea lui Laban aputut fi infaptuita. Mai putem 
in^elege de aici si dragostea lui Laban pentru Iacov; ca Laban a pus la cale 
viclenia asta tocmai ca sa-1 {ina pe Iacov mai multa vrernc linga el. $tia ca 
Iacov ardea de dorul Rahilei si s-a ginditca daca Iacov ar fi dobinditce dorea, 
n-ar mai fi vrut sa slujeasca pentru Lia, nici s-o ia de so{ic. De aceea Laban, 
vazind virtutca lui Iacov si dindu-si seama ca*in alt chip nu 1-ar putea ion 
vinge, a recurs la areas t a inselaciunc, dindu-i pe Lia Ttiipri'iina cu /el fa, 
slujnica ci. (and Iacov I -a tras la raspundere pentru ce la inselat, a dal un 
raspuns vrednic de ere/arc. La intrebarea lui Iacov: 


224 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

„Pcntru ce mi-ai fdcut asta? Nu pentru Rahila ti-am slujit ? Pentru ce 
m-ai inselat ? Lab an i-a rdspuns: „Nu cste asa obiceiul in locul acesta, a 
mdrita pc cea men tinara inaintea celci mai mart. Plincste,dar, si pentru 
aceasta sapte ani si ti-o vol da si pc ac casta pentru slujba ce-mi vei sluji mie 
inca sapte ani" 6 !. 

Ai vazut ca Laban, lucrind asa, a savirsit totul? Vazindu-i dragostea lui 
Iacov pentru Rahila, Laban i-a zis: ,,Sa nu crezi ca te-am nedrepta^it! Asa 
e obiceiul la noi, sa maritam intii pe cea mai mare. De aceea am facut asta; 
dar ^i-o voi da si pe cea pe care o doresti, daca-mi vei sluji tot ati^ia ani si 
pentru ea". Autzind acestea, Iacov a fost gata sa primeasca totul si a mai 
slujit alt i sapte ani. 

,, Si a dat lui, spune Scrip tura, de femcic pc Rahila, fiica lui" 7 , 

III 

Vezi iarasi ca nunta se face cu toata cuviin^a? Cind auzi, insa, ca Iacov 
s-a insurat cu doua sufori si cu cea mai mare si cu cea mai mica, sa nu te 
turburi si sa nu judeci vremurile de atunci cu vremurile de acum.Pe vremea 
aceea, pentru ca era la inceput, se ingaduia ca un barbat sa ^ina doua sau trei 
sau chiar mai multe femei, ca sa se inmul^easca neamul omenesc ;dar acum,cind 
cu harul lui Dumnezeii neamul omenesc s-a inmul^it si virtutea a crescut, nu 
se mai ingaduie. Venind Hristos, sadind in oameni virtutea si facind, ca sa 
spun asa, din oameni ingeri, Hristos a taiat din radacini aCest obicei rau, 
Vezi ca nu trebuie sa pui inainte obiceiul, ci sa caii^i totdeauna folosul? 
lata, obiceiul acesta de a {ine mai multe femei, pentru ca era rau, vezi cum 
a fost curmat si nimeni nu mai poate pune inainte obiceiul. Nu cautafi, va 
rog, deloc obiceiul! Cauta^i folosul, nu ceea ce cste yatamator sufletului! 
De este ceva bun, chiar daca nu-i obicei, urma^i-1; de este ceva vatamator, 
fugi^i de el, departa^i-va de el, chiar daca-i obicei ! 

„Si a dat-o, spune Scrip tura, lui Iacov pe Rahila impreund cu Bala, 
slujnica ei" s . ' . 

Uita-te cit de mare era filosofia acelor oameni! A fost vorba, oare, de 
cete de robi? Nu ! A fost, oare, vorba de acte, de invoieli, de condipile acelea 
de ris, care se pun la facerea nun^ilor: daca se intimpla asta, daqa se intimpla 
aceea? Nu! Azi, chiar inainte de casatorie, oameni, care nu stiu hici daca 
va ^ine casnicia pina seara, rinduiesc in acte cele ce se vor intimpla cu mult 
mai tjrziu: daca n-au sa aiba copii, daca au sa aiba copii si altele la fel cu 
acestea. La nunta Liei si Rahilei n-a fost vorba de asa ceva, ci tatal a dat 
fiecarei fete cite o slujnica si asa au pornit fhcele lui din casa lui. 

6. Fac, 29,25-27. 

7. Fac, 29,28. 

8. Fac, 29, 29. 


OMILII LA FACERE 225 

,,§i a iubit, spune Scriptura, pe Rahila mai mult decit pe Lia si i-a slujit 
lui alp sapte ani" 9 . 

Chiar de la inceput Iacov s-a indragostit de frumuse^ea Rahilei; si indata 
ce a putut dobindi ce dorea, a iubit mai mult pe Rahila decit pe Lia. Ca 
frumuse^ea ei il atragea spre dragostea aceasta. 

Uita-mi-te aici la nespusa iubire de oameni a Stapinului ! Uita-te ca ince- 
tul cu incetul implineste cele fagaduite! Cel Care spusese: ,,Voi ft cu tine, 
pdzindu-te in orice cale vei merge" "° si ,,Te voi creste si te voi inmulti" 1 ' , 
El sj acum le rinduieste pe toate. Si ca sa vezi, asculta ca insusj Dumneze- 
iasca Scriptura o spune lamurit: 

,,Vdzind Domnul Dumnezeu cd Lia este urita de Iacov, a deschis pinte- 
cele ei;iar Rahila era stearpd. §i a zdmislit Lia si a ndscut fiu lui Iacov"' 2 . 

Uita-te la iscusita in^elepciune a lui Dumnezeu! Pentru ca Rahila atragea 
prin frumuse^ea sa pe barbatul ei si pentru ca Lia era urita de Iacov, pentru 
ca nu era frumoasa, Dumnezeu i-a deschis Liei pintecele pentru nasterea de 
copii, iar Rahilei i-a impietrit pintecele. A rinduit §i una si alta pentru iubirea 
Sa de oameni, pentru ca Lia sa aiba oarecare mingiiere prin copiii pe care-i 
va naste si cu asta sa atraga §i spre ea dragostea barbatului ei, iar Rahila sa 
ri-o intreaca pe sora sa prin frumuse^ea ei. 

„ §i a deschis pintecele ei", spune Scriptura. 

Din aceste cuvinte afla, iubite, ca Cel Ce rinduieste totul este Creatorul 
universului; El trezeste firea spre nasterea de copii si ca fara ajutorul de sus 
nu-i de nici un folos traiul impreuna a barbatului cu femeia. De aceea a spus 
Scriptura: „A deschis pintecele ei", ca sa cunoastem ca Insusi Stapinul a 
vrut ca Lia sa aiba copii, pentru ca sa-i mingiie triste^ea. Dumnezeu este 
Cel Ce plasmuieste pruncii in pintece §i le da via^a, precum spune si David: 
„Tu m-ai alcdtuit din pintecele maicii mele" i3 . Si iata ca Dumnezeiasca 
Scriptura ne arata ca prin puterea Sa Creatorul firii a facut si una si alta: a 
deschis pintecele Liei, iar pe al Rahilei 1-a in chis. Dumnezeu lucreaza cu us^u- 
rin^a pe toate, pentru ca e Stapinul firii. 

,,Si a zdmislit Lia, spune Scriptura, si a ndscut fiu lui Iacov. §i l-d numit 
Ruben, zicind: „Cd a vdzut Domnul smerenia mea; acum ma va iubi bar- 
batul meu" 14 . 

Uita-te la sim^amintele inalte ale femeii! „ Stapinul a vazut smerenia 
mea, zice ea, si mi-a dat copii, ca pentru copii, sa pot fi iubita". Uita-te cit 
de darnic e iubitorul de oameni Dumnezeu! Uita-te cu cita darnicie l§i 
imparte darurile Sale: vrea sa ?i inmul^easca semin^ia dreptului, dar in acelasj 
timp sa o faca si pe Lia dorita de barbatul ei. 

9.Fac, 29, 30. 
lO.Fac, 28, 15. 

11. Fac, 35, 11. 

12. Fac, 29,31-32. 
13. Pi., 138, 12. 

14. Fac, 29,32. 


226 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

,,§i a zamislit iarasi, spune Scriptura, si a nascut al doilea fiu lui Iacov; 
si a zis: ,,A auzit Domnul ca sint uritd de barbatul meu si mi-a mai dat si 
acest copil", Si l-a numit Simeon" 1 s . 

Uita-te ca Lia mul|umeste Stapinului pentru fiecare copil. E recunosca- 
toare pentru binefacerea primita. ,,A auzit Domnul ca sint urita de barbatul 
meu, spune ea, si mi-a mai dat si acest copil". Si de aceea,, /-a numit Simeon". 

IV 

Ai vazut ca nu da la intimplare nume copiilor? L-a numit Simeon pentru 
ca a auzit-o Domnul. Ca numele Simeon in limba ebraica inseamna: a fost 
auzit a. 

„ Si a zamislit iarasi si a nascut un fiu si a zis: ,,Intr-ac casta, vreme va fi 
barbatul meu la mine, ca i-am nascut trei fii". Si l-a numit pe acesta Levi" 1 6 . 

Mi se pare ca Lia, prin aceste cuvinte, vrea sa arate ca nu reusise sa atraga 
cu cei doi copii ai ei dragostea lui Iacov ; Iacov era inca prins cu totul de Rahila. 
De aceea Lia a spus: ,,fntr-aceastd vreme va fi barbatul meu la mine". „Daca 
i-am adaugat al treilea copil, poate ca. il voi face sa fie mai bun cu mine, 
lata i-am nascut trei fii". 

,,§i a zamislit iarasi si a nascut un copil si a zis: ,,Acum voi lauda pe 
Domnul". De aceea i-a pus numele Iuda" 11 . 

— Ce inseamna aici: ,,Voi lauda?". 

Inseamna: ,,Voi mul^umi ?i-L voi slavi pe Dumnezeu, ca mi-a adaugat al 
patrulea fiu sj mi-a daruit o boga^ie atit de mare. Iubirea de oameni a lui 
Dumnezeu, prin copiii pe care mi i-a daruit, a indepartat ura ce mi-o purta 
barbatul meu pentru uri^enia mea si a risipit din sufletul meu covirsjtoarea 
mea triste^e. Barbatul meu a gasit in copii o mingiiere a uriteniei mele sj 
si-a indreptat ura spre sora-mea". 

„Dupa ce a nascut pe Iuda, spune Scriptura, Lia a incetat a naste" 1 *. 
Vazind Rahila ca nu i-a facut fii lui Iacov, a pizmuit pe sora ei si a zis lui 
Iacov: ,, Da-mi copii! Iar de nu, voi muri" 19 . 

O cerere necugetata/ iesita dintr-o inima de femeie si dintr-un suflet 
asaltat de invidie. 

,, Da-mi copii!". 

N-ai auzit, Rahilo, ca nu traiul Liei cu Iacov i-a dat copiii, ci Domnul 
Dumnezeu, Care ,,i-a deschis pintecele Liei, vazind ca este urita de Iacov ?". 
Pentru ce ceri de la barbatul tau un Iucru mai presus de fire? Pentru ce lasj 
pe Stapinul firii si invinui pe barbatul tau, care nu te poate ajuta cu nimic? 

,, Da-mi copii! Iar de nu, voi muri!". 

\5.Fac, 29, 33. 

16. Fac, 29, 34.- 

17. Fac, 29,35. 

18. Fac, 29, 35. 

19. Fac, 30, 1. 


OMILII LA FACERE 227 

Mare rau e invidia. Te arunca in bratele nebuniei. Asa a pajit Rahila. 
Vazind ceata copiilor surorii sale si gindindu-se la pustietatea ei, Rahila n-a 
mai putut indura ocara, nu si-a mai putut stapini turburarea min^ii, ci a 
rostit acele cuvinte pline de nebunie, zicind: ,, Da-mi copii! Iar de nu, voi 
muri!". Rahila cunostea dragostea lui Iacov pentru ea si socotind, poate, ca 
din pricina lui Iacov sora sa are atitia copii, iar ea nu are deloc, i-a spus: 
,, Da-mi copii!". Apoi, voind sa-1 sperie pe barbatul ei, a adaugat: „Iar de 
nu, voi muri". 

Ce a raspuns iubitorul de Dumnezeu Iacov? 

,,S-a miniat pentru cuvintele acestea si i-a zis: ,,Sint eu, oare, Dumnezeu, 
Cel Ce te-a lipsit de rodul pintecelui?" 20 . 

„Pentru ce Iasi, ii spune Iacov, pe Stapinul firii si ma \\i pe mine de rau? 
El te-a lipsit de rodul pintecelui tau. Pentru ce nu-I ceri Lui, singurul Care 
poate deschide izvoarele firii, Care poate destepta pintecele spre nasterea de 
fii? Afla ca El este Cel Ce te-a lipsit de rodul pintecelui si a daruit surorii 
tale atita boga^ie de copii. Nu-mi cere, dar, ce nu-{i pot da si nu-s stapin sa 
dau. De ar fi stat in puterea raea, te-as fi pus negresit inaintea surorii tale, ca 
pe tine te iubesc mai mult. Dar pentru ca nu te pot ajuta cu nimic, oricit de 
mult te-as iubi, cere Celui Ce te-a facut stearpa, ca El poate sa puna capat 
sterpiciunii tale". 

Cit de in^elept a fost dreptul Iacov! Minia 1-a cuprins la auzul celor spuse 
de Rahila, dar ii raspunde cu multa infelepciune si o inva^a cu de-amanuntul 
totul. Ii face cunoscuta pricina, pentru ca nu parasind pe Stapin sa ceara de 
la altcineva ceea ce numai Acela poate da. 

Rahila aflind ca Dumnezeu a Iipsit-o de copii si vazind ca sora ei are 
multi copii, isi cauta o alta mingiiere pe masura nevoii ei si-i spune lui 
Iacov: ,, Pentru ca mi-ai dovedit ca nu din pricina ta sint fara de copii, ia-mi 
cel pu^in slujnica mea; fa-mi cu ea copii, sa. socot ai mei copiii ei, ca sa pot 
avea si eu o cit de mica mingiiere. 

„ §i i-a dat lui, spune Scriptura, pe Bala, slujnica ei, femeie lui; si a intrat 
la ea. §i a zamislit si i-a ndscut lui Iacov fiu. Si a zis Rahila: ,,Mi-a facut 
dreptate Dumnezeu; a ascultat glasul meu si mi-a dat fiu". Pentru aceea l-a 
numit Dan" 2i . 

Rahila a avut oarecare mingiiere cind a nascut slujnica. De aceea i-a si 
dat acest nume copilului. Si a mul^umit Stapinului pentru copii. 

„Si a mai zamislit Bala, spune Scriptura, si a ndscut. Si a zis Rahila: 
„Mi-a ajutat Dumnezeu; m-am luptat cu sora mea si am biruit". Si i-a pus 
numele Neftalim" 22 . 

Prin slujnica, Rahila s-a incredin^at ca nu era Iacov de vina ca ea n-a 
avut copii. Si a cescut pe copiii slujnicii ca pe copiii ei, le-a dat nume si si-a 
gasit in ei foarte mare mingiiere. 

20.Fac, 30,2. 
21. Fac, 30,4-6. 
22.Fflc, 30, 7-8. 


228 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 


,,Vdzind Lia, spune Scriptura, cd a incetat a naste, a dat si cape Zelfa, 
slujnica ei, lui Iacov femeie. Si a zdmislit si a ndscut. Si a zis Lia: ,,Am avut 
noroc", in loc de: „Mi-am ajuns scopul". Si i-a pus numele Gad" 23 . 

Lia 1-a numit pe copil Gad, pentru ca a reusit ce si-a pus in gind. 

,, Si a zdmislit iardsi si a ndscut alt copil. Si a zis Lia: ,,Fericitd sint eu, 
cd md vor ferici femeile". Si i-a pus numele Aser" 2 "* . 

V 

Ai vazut ca si Lia a socotit ai sai copiii nascu^i de slujnica ei? Ai vazut 
ca-si spune fericita si ca se socoteste vrednica de fericire din pricina nasterii 
de copii? 

Dar uita-mi-te la cele ce se intimpla mai tirziu, ca sa vezi ca invidia s-a 
mutat de la Rahila la Lia si ca o asalteaza cind pe una, cind pe alta. 

„ Si s-a dus, spune Scriptura, Ruben la cimp in vremea secerisului de griu 
si a gdsit fructe de mandragord 25 si le-a adus mamei lui. Si a zis Rahila 
cdtre Lia: ,,Dd-midin mandragorele fiului tdu ! '". Si a zis Lia: ,,Nu ti-i de ajuns 
cd mi-ai luat bdrbatul? Vrei sd-mi iei, oare, si mandragorele fiului meu?" 26 . 

Vezi cum vadesc cuvintele patima sufletului ei? „Nu ti-i de ajuns cd 
mi-ai luat bdrbatul? Vrei sd-mi iei, oare, si mandragorele fiului meu?". 

lard Rahila a zis: ,,Nu asa! Sd doarmd cu tine noaptea aceasta pentru 
mandragorele fiului tdu ! " 2 7 . 

„Da-mi mandragorele, a spus Rahila, si ia astazi cu tine pe barbat!". 
lata cit de mult $inea Iacov la Rahila! Chiar daca Liaii facuse lui Iacov atrfia 
copii, totusi Iacov {inea inca la Rahila! Daca Lia n-ar fi avut copii, ar mai fi 
putut trai ea, oare, in casa cu sora-sa? Nu! Rahila ii da barbatul in schimbul 
mandragorelor, ca si cum ar fi avut deplina stapinire asupra lui si-i spune: 
,,Sd doarmd astdzi cu tine pentru mandragore. Implineste-mipoftademandra- 
gore si i^i dau in schimb barbatul". 

„Cind a venit Iacov, Lia i-a iesitintru intimpinarea lui si i-a zis: ,,La mine 
ai sd intri astdzi, cd te-am pldtit astdzi cu mandragorele fiului meu". Si a 
dormit cu ea in noaptea aceea. Si a auzit Dumnezeu pe Lia si a zdmislit si a 
ndscut al cincilea fiu. Si a zis Lia: ,,Datu-mi-a Dumnezeu plata mea, pentru 
cd am dat pe slujnica mea bdrbatului meu". Si i-a pus numele Isahar, adicd 
platd" 2B . 

,, Si a auzit Dumnezeu pe Lia", spune Scriptura. 

Dumnezeu a auzit-o, pentru ca a vazut-o indurerata si respinsa de bar- 
batul ei. Si Lia a nascut si a zis: „Am primit plata, pentru ca am dat pe 
slujnica mea barbatului meu". De aceea i-a pus numele Isahar. 

23. Fac, 30,9-11. 

24. Fac, 30, 12-13. 

25. Planta stupefianta, create in ^arile calde. 

26. Fac, 30, 14-15. 

27. Fac, 30, 15. 

28. Fac, 30, 16-18. 


OMTLII LA FACERE 229 

,, Si a zamislit iardsi Lia si a ndscut un al saselea fiu. Si a zis Lia: ,,Ddrui- 
tu-mi-a Dumnezeu dar bun. Acum ma va alege pe mine bdrbatul meu, pentru 
ca i-am ndscut sase fii". Si i-a pus numele Zabulon" 29 . 

„Voi fi, deci, draga barbatului meu, si-a spus ea, pentru ca i-am nascut 
f ase feciori ! ". De asta 1-a numit pe copil Zabulon. 

„ Si a ndscut si o fata si i-a pus numele Dina. Si si-a adus aminte Dum- 
nezeu de Rahila si a auzit-o; si i-a deschis pintecele ei. Si a zamislit si a 
ndscut lui Iacov fiu. Si a zis Rahila: „Luatu-mi-a Dumnezeu ocara mea". 
Si i-a pus numele Iosif, zicind: „ Dumnezeu mi-a dat un alt fiu" 30 . 

,,Luatu-mi-a Dumnezeu ocara mea". Dumnezeu a pus capat sterpiciunii 
mele a spus Rahila; s-a impacat cu mine; a trezit pintecele meu pentru naste- 
rea de fii; m-a scapat de ocara. Si i-a pus numele Iosif, zicind: ,,Mi-a dat 
Dumnezeu un alt fiu". 

lata ca se implinesc, incetul cu incetul, fagaduin^ele lui Dumnezeu! lata 
ci{i copii a avut dreptul Iacov dintr-o data datorita purtarii de grija a lui 
Dumnezeu! Pentru ca Iacov aprimit cu multa supunere sa slujeasca paispre- 
zece ani, de aceea Dumnezeul universului il rasplateste pentru dragostea sa 
de Dumnezeu fi-i inmulje§te atit de mult neamul, incit are sa fie invidiat, 
asa cum vom afla din textele urmatoare ale Scripturii pe care voiam sa vi le 
talmacesc. 

VI 

Dar ca sa nu par ca obosesc dragostea voastra, lungind prea mult cuvin- 
tul, daca vre^i ma voi opri aici, pastrind pentru mai tirziu ce mai am de spus. 
Un singur sfat am sa dau dragostei voastre: Sa va aduce^i aminte de cele 
ce-am grait! Sa rivni^i virtutea oamenilor din vechime;sa va cre^te^i ca fi ei 
copiii;ca fi ei sa faceti nuntile, pentru ca tot ca fi ei sa atrageji asupra voastra, 
prin virtutea voastra, dragostea lui Dumnezeu. Cind Dumnezeu e binevoitor 
cu noi, vom fi mai straluciji ca to$i, chiar de-am fi printre straini, chiar de-am 
fi lipsi^i de toate, chiar de-am fi necunoscu^i. Nu-i om mai fericit ca omul 
ajutat de mina de sus. Fericitul Iacov s-a bucurat de acest ajutor fi incetul cu 
incetul a ajuns la atita stralucire, ca a fost invidiat de popoarele in mijlocul 
carora traia. 

Pe el sa-1 imitam fi noi, ca sa fim invrednici^i de ajutorul eel de sus! Sa 
nu alergam la oamenii care au putere f i nici sa nu umblam dupa ajutorul lor. 
Nimic nu-i mai fubred ca ajutorul omenesc. Viaja de toate zilele ne-o arata 
din destul. In fiecare zi vedem schimbari neafteptate. Toate-s nestatornice ! 
Unul, care pina mai ieri se bucura de cea mai mare fericire, ajunge dintr-o 
data aruncat jos la pamint, lovit de mari nenorociri, indurind adesea osinda 
de ocnaf . Nu-i, dar, o nebunie sa umbli dupa ajutorul celor a caror soarta e 
atit de fubreda, care nu pot nici pe ei infifi sa se ajute? De aceea sa nu cau- 

29. Fac, 30, 19-20. 

30. Fac, 30,21-24. 


230 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

tarn ajutorul omenesc, aducindu-nc aminte dc proi'etul care spunc: ,,Hlcstc- 
mat c omul care nadajdui(\stc hi om" 3 ' . Vczi ca unul ca accsta nu cstc 
numai prost, ci si blestemat, pentru ca paraseste pe Stapinul universului si 
alearga la un om ca el, la un om care nu-si poate ajuta nici lui! 

Sa fugim, dar, va rog, de acest blestem si sa ne mutam in Dumnezeu 
toata nadejdea. Ajutorul lui Dumnezeu e trainic, neclintit;nu e schimbator, 
precum e ajutorul omenesc! Aici moartea intrerupe ajutorul si lasa goi si 
sarmani pe cei ce-si cautasera in om scaparea sau chiar, inainte de moarte, 
schimbarile din via^a ii lipsesc de ajutor si pe unii si pe al^ii. Viata e plina 
dc aceste pilde. De aceea nici nu merita iertare cei care dupa astfel de pilde 
tot i$i mai pun nadejdea in ajutorul omenesc. Adeseori indura chiar nenuma- 
rate necazuri tocmai de la cei care pareau ca le sint sprijinitori. Mai mult, 
rautatea omeneasca este atit de mare ca chiar binefacatorii sint rasplati^i 
cu rau. La Dumnezeul universului, cu totul dimpotriva. El ne face bine 
totdeauna chiar cind noi sintem nerecunoscatori. Dumnezeu Isi intinde aju- 
torul Sau, fara sa ^ina seama de nerecunostin^a noastra. In toate Dumnezeu 
merge pe urmele iubirii Sale de oameni, de care, faca Dumnezeu, ca noi to£i 
sa ne bucuram, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, 
cu Care Tatalui, impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si 
pururea §i in vecii vecilor, Amin. 

il.Ier., 17,5. 


OMIMA LVII 


,,fj>i a fost ca dupa ce a nascut Rahila pe Iosif, 

a zis Iacov lui Laban: ,, Da-mi drumul sa ma due 

la locul meu §i in pamintul meu" ' . 

I 

Trebuic ncaparat sa dau azi dragostei voastre cele ramase din spusele de 
ieri, pentru ca si din cele ce am sa va spun acum sa vedem purtarea de grija 
a lui Dumnezeu de Iacov; §i vazind iubirea de Dumnezeu a dreptului sa-i 
livnim virtutea. Nu fara de rost harul Sfintului Duh ne-a lasat in scris aceste 
istorii, ci ca sa ne indemne spre urmarea si rivna oamenilor virtuosi. Gnd 
auzim de rabdarea unuia, de cura^enia trupeasca sj sufleteasca a celuilalt, 
de graba cu care un altul gazduia strainii, de virtutea mare a fiecaruia din ei 
si ca to{i au stralucit sj au ajuns vesti^i, ei bine atunci ne cuprinde dorul de 
a fi ca ei. Haide, dar, sa spunem astazi si cele ce-au ramas din istoria dreptu- 
lui acestuia, ca sa sfirsim cuvintul. 

„§i a fost, spune Scriptura, ca, dupa ce a nascut Rahila pe Iosif, a zis 
Iacov lui Laban: „ Da-mi drumul sa ma due la locul meu si in pamintul meu. 
Da-mi femeile si copiii mei, pentru care ti-am slujit" 2 . 

Uita-te la sufletul mare al dreptului Iacov! $tia bine ca Dumnezeu il 
iubesle, dar nu s-a mindrit inaintea lui Laban, ci cu multa bfinde^e ii spune: 
,, Da-mi drumul sa ma due". Cu adevarat nimic nu-i mai tare ca blinde^ea, 
nimic nu-i mai puternic decit ea. Pentru ca Iacov a vorbit mai inainte cu blin- 
de^e, iata ca si Laban e gata sa-i raspunda cu multa marinimie sufleteasca. 

„Si a zis, spune Scriptura, Laban lui: „De am aflat har inaintea ta, pot 
spune ca Dumnezeu m-a binecuvhitat cu venirea ta la mine. Hotaraste 
simbria ta si ti-o voi da" 3 . 

,,$tiu, ii spune Laban, ca dupa ce ai venit in casa mea m-am bucurat din 
bel?ug de dragostea lui Dumnezeu. Deci, pentru ca-mi dau seafria de binele 
ce 1-am avut o data cu venirea ta, spune-mi ce simbrie vrei si sint gata sa ti-o 
dau". 


l.luc, 30,25. 

2. Fac, 30, 25 26. 

Z.Fac, 30, 27-28. 


232 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Uita-te acum cit dc bun cste Iacov! Ca nu trcbuie sa trecem cu u^urin^a 
pe linga cuvintele lui. Gindeste-te ca Iacov nici n-a pomenit de ostcneala sa, 
nici n-a cerut simbrie pentru munca sa, ci a spus numai atit: ,, Da-mi femeile 
si copiii met pentru care pi-am slujit, ca sa plec". Laban, rusinat de marea 
blinde^e a dreptului, i-a zis: ,,Spune-mi ce simbrie vrei sa-^i dau si {i-o voi 
da cu draga inima!". 

— Dar nu erau, oare, cu el femeile si copiii? Atunci pentru ce a spus: 
„ Da-mi femeile si copiii mei?". 

—Pentru ca voia sa-i dea lui Laban cinstea cuvenita, pentru ca voia sa-si 
arate prin tot ce facea propria lui purtare si pentru ca voia sa piece liber din 
casa socrului sau. Vezi ca Iacov, cu cuvintele sale, 1-a induplecat pe Laban 
sa-i fagaduiasca si simbrie, ba chiar i-a ingaduit sa hotarasca el simbria. 

— Ce a facut Iacov? 

—Uita-te iarasi la covirsitoarea lui blinde^e! Nu cauta sa fie impovara- 
tor, nici nu-i cere mult lui Laban! 

—Dar ce face? 

— Il ia iarasi pe Laban rnartor al purtarii sale frumoase si al dragostei de 
munca, de care a dat dovada tot timpul cit i-a slujit, ?i-i spune: 

,,Tu stii ce ti-am slujit si cite erau dobitoacele tale cind am venit la tine. 
Erau pupine inainte de venirea mea si s-au inmultit tare; si te-a binecuvintat 
Domnul de cind am pus piciorul in casa ta. Dar acum, cind imi voi face si 
eu casa?" 4 . 

,,Te iau pe tine martor al ostenelilor mele, i-a spus el. iStii ca am muncit 
cu draga inima; purine la numar erau vitele pe care le-am luat in primire si 
iata ca prin munca si grija mea s-au inmultit tare". Apoi, aratindu-si dragos- 
tea lui de Dumnezeu, ii zice: ,,Te-a binecuvintat Dumnezeu de cind am pus 
piciorul in casa ta. Dar acum cind imi voi face si eu casa ? §tii $i tu ca dupa 
venirea mea harul eel de sus {i-a inmultit averea. Dar acum, dupa ce-am facut 
cu draga inima totul, dupa ce am implinit slujba si dupa ce vadit s-a facut 
ajutorul lui Dumnezeu, acum este drept sa-mi fac si eu casa". 

— Ce inseamna: „ Sa-mi fac casa ?". 

— Inseamna: Sa traiesc si eu liber, sa-mi port eu singur grija de casa mea. 

Cind a auzit acestea, 

„Laban i-a zis: ,,Ce sd-ti dau ?" s , 

,,Ce vrei sa-^i dau? Spune-mi! Marturisesc si eu nu tagaduiesc. §tiu cite 
mi-a dat Dumnezeu si ca m-a binecuvintat Dumnezeu o data cu venirea ta". 

„ §i i-a zis Iacov: „Sd nu-mi dai nimic. Dar daca vei face cuvintul ce ti-l 
voi spune, voi paste iarasi oile tale" 6 . 

„Nu vreau, ii spune Iacov, sa primesc de la tine nici o simbrie, ci numai 
sa primesti ce-£i voi spune si iarasi iti voi paste oile tale. Iar ce vreau eu este 
aceasta". 

4. Fac, 30,29-30. 

5. Fac, 30, 31. 

6. Fac, 30,31, 


OMIUI LA FACERK 233 

Vezi ca dreptul, pentru <fl era increclinjat tic ajutorul lui Dumnczeu, ii 
lace lui Laban aceastfi propuncre: 

,,Sd treacd, spune el, oile tale astdzi; fi desparte din ele tot animalul 
negru dintrv miei fi pe animalul tarcat fi pestrif dintre cuprv; fi aceasta va 
fi simbria mea. §i mi se va ardta dreptatea mea in ziua dc miinc, ca aceasta 
va fi simbria mva inaintea ta; fi tot animalul care nu va fi pestrif fi tarcat 
intrc capre fi negru "nitre mid, sd fie socotit de furat" 1 . 

II 

Uita-te la istepmea dreptului Iacov. Pentru ca §tia de cita dragostc il 
invrednice$te Dumnezeu, de aceea ii cere lui Laban ceea ce era greu in chip 
firesc sau chiar cu totul cu neputinja — ca este cu totul rar sa fie felurita 
culoarea mieilor nascup — . Asta a fost pricina ca Laban a primit indata 
propunerea §i a zis: 

„Fie dupd cuvintul tau". §i a despdrtit in ziua aceea tapii cei pestriti 
si tdrcati fi toate caprele cele pestrite fi tdrcate fi tot animalul care era alb 
tntre ele si tot animalul care era ?iegru intre miei; si le-a dat in miinile fiilor 
lui. §i le-a despdrtit cale de trei zile intre ele fi intre Iacov"* . 

Dupa ce Laban a desparpt turmele dupa propunerea lui Iacov, le-a dat 
fiilor lui, 

,,Iar Iacov pdftea oile care-i rdmdseserd lui Laban" 9 . 

—Care oi? 

—Care nu aveau nici o deosebire in ce prive^te culoarea. 

— S-au facut toate acestea ca $i Iacov sa cunoasca prin fapte cit de mult 
ii poarta Dumnezeu de grija, iar Laban sa vada de cit ajutor de sus se bucura 
Iacov. 

,,§i a luat, spune Scriptura, Iacov nuiele verzi de plop, de nuc si de paltin 
si a crestat pe ele crestdturi albe, jupuindu-le pe coaja verde; fi se vedea pe 
nuiele impestritatd albeafa pe care o increstase. §i a pus nuiele pe care le 
increstase in jghiaburi, in addpdtorile de apd, pentru ca atunci cind vor veni 
oile sd bea, ele sd bea cu nuielele in fafd ca sd zdmisleascd oile cu nuielele 
in fafd. §i oile zdmisleau cu nuielele in fafd fi ndfteau miei tdrcafi, vdrgafi 
fi pestrif i" 10 . 

Dreptul Iacov n-a facut asta de capul lui, ci harul eel de sus i-a pus gindul 
acesta in cugetul lui. Nici nu era firesc ce se intimpla;era o fapta nemaiauzita, 
care depasea cu mult rinduiala firii. 

,, §i Iacov a despdrfit mieii; fi a pus inaintea oilor un berbec tarcat fi pe 
tofi mieii cei pestrif i; fi fi-a fdcut lui fi turmd fi nu le-a amestecat cu oile 
lui Laban"' 1 ' . 


7. Fac, :i<), 32 :\*. 

8. Fac, M), :i4 .'5(i. 

9. Fac, :»o, :»<;. 

10. Fac, .'»<), ,S7 .'(<). 

11. Fac, M), 40. 


234 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

Pentru ca mieii care se nasteau erau dupa dorinta lui Iacov, Iacov i-a 
adaugat la oile sale; i-a despar^it de oile lui Laban si si-a facut lui si turma 
deosebita. 

,, §i a fost in vremea in care zdmisleau oile si luau inpintcce. Iacov punea 
nuielelc inaintea oilor ca sa zdmisleascd asa cum erau nuielele. lar cind nas- 
teau oile, nu le punea. §i cele nepdtate erau ale lui Laban, iar cele pdtate ale 
lui Iacov. §i s-a imbogd tit omul foarte foarte" 1 2 . 

— Ce vrea sa spuria aceasta repetare a lui ,, foarte ?". 

— Vrea sa arate marea boga^ie a lui Iacov, ca nu s-a imbogatit mult, ci- 
foarte mult. 

,,§i a avut multe dobitoace si boi si slugi si slujnice" 13 . 

Dar vezi-mi ca iarasi se naste de aici invidie pe drept! 

,,§i a auzit Iacov cuvintele fiilor lui Laban, care ziceau: ,, Iacov a luat 
toate cele ale tatdlui nostru; ca din cele ale tatdlui nostru si-a facut toatd 
slava aceasta" 1 * . 

lata ca invidia ii face nerecunoscatori; si nu numai pe ei, ci si pe Laban. 

„ §i a vazut, spune Scriptura, Iacov fata lui Laban si lata nu era cu el 
ca ieri si alaltdieri" 1 s . 

Cuvintele fiilor lui i-au turburat mintea lui Laban; 1-au facut sa uite ceea 
ce-i spusese inainte lui Iacov: „M-a binecuvintat Dumnezeu o data cu venirea 
ta" 16 . Laban, care mul^umise Stapinului ca i s-a inmultit averea datorita 
venirii lui Iacov, ei bine acum, a^i^at de fiii lui, este cuprins de invidie. In 
afara de asta, vazuse si el ca dreptul Iacov ajunsese foarte bogat; de aceea nu 
mai voia sa se poarte cu el ca pina atunci. „A vazut Iacov fata lui Laban si 
lata nu mai era cu el ca ieri si alaltdieri". 

Ai vazut marea bunatate a lui Iacov si nerecunostin^a fiilor lui Laban? 
Nu si-au mai putut stapini invidia si au tulburat si sufletul tatalui lor! 
Uita-te acum si la nespusa purtare de grija a lui Dumnezeu! Uita-te si cit 
pogoramint foloseste cind vede ca noi facem ce trebuie sa facem. 

Deci Dumnezeu, cind a vazut ca dreptul Iacov este pizmuit de Laban si 
de fiii lui, i-a spus: 

„Intoarce-te in pdmintul tatdlui tdu si la rudele tale si voi fi cu tine" 1 7 . 

..Ji-i de ajuns, ii spune Dumnezeu, cit ai stat in pamint strain. Acum 
vreau sa implinesc ce-\i fagaduisem mai inainte, cind ti-am spus: Te voi 
intoarce in pdmintul tdu is . Intoarce-te, dar, si nu te teme de nimic. Ca 
Eu voi fi cu tine". 

$i, ca sa nu pregete dreptul Iacov a pleca, ci sa porneasca cu curaj la 
drum, Dumnezeu ii spune: ,,Eu voi fi cu tine! Pina acum $i-am rinduit pe 


12. /•"«c-., 30,41-43. 

13. Fac, 30,43. 

14. Fac, 31, 1. 

15. Fac, 31, 2. 

16. Fac, 30, 27. 

17. Fac, 31,3. 

18. Fac, 28, 15. 


OMILII LA FACERE 235 

toate cele ale tale si ti-am inmul^it semin^ia ta; tot Eu si de acum inainte 
voi fi cu tine". 

La auzul acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, Iacov n-a mai aminat, ci in- 
data s-a pregatit de drum. 

,,Trimitind, spune Scriptura, a chemat pe Rahila si pe Lia de la cimp, 
unde pdsteau turmele. Si le-a zis lor" 19 . 

Iacov a vrut sa se sfatuiasca despre plecare cu femeile lui; sa le faca 
cunoscuta si porunca lui Dumnezeu, dar si invidia tatalui lor. 

„Si le-a zis lor: ,,Vdd ca fata tatalui vostru nu mai este fata de mine 
ca leri si alaltdieri; dar Dumnezeul tatalui meu este cu mine. Insivd stiti 
ca eu cu toatd puterea mea am slujit tatalui vostru, dar tatal vostru m-a 
inselat si mi-a schimbat simbria do zece miei 20 ; si Dumnezeu nu i-a dat lui 
sd-mi facd rdu. Cind a zis: ,,Oile pestrite sd fie simbria ta", toate oile au 
fdtat miei pestriti; cind a zis: ,,Oile albe sa fie simbria ta", toate oile au 
fdtat miei albi. Si a luat Dumnezeu toate vitele tatalui vostru si mi le-a 
dat mie" 2 ' . TT 

Vezi ca le arata si una si alta; le arata si nerecunostin^a tatalui lor fa^a 
de el, dar si bunavoin^a cu care i-a slujit. Le spune: „ Stiti ca am slujit cu 
toatd puterea tatalui vostru". Le face cunoscut vadita purtare de grija a lui 
Dumnezeu de el si le arata ca totul a fost savirsit cu ajutorul eel de sus, care 
a trecut in miinile lui averea lui Laban. 

,, Si a luat, spune Scriptura, Dumnezeu vitele tatalui vostru si mi le-a dat 
mie. Si a fost cind zdmisleau oile; si am vdzut cu ochii mei in vis si iatd ca 
se urcau pe oi si pe capre berbeci si tapi tdrcati, bdltati si pestriti. Si mi-a 
zis in vis ingerul lui Dumnezeu: „Iacove!"; iar eu am zis: ,,Ce este?". Si el 
mi-a zis: ,,Cautd cu ochii tdi si vezi ca se urea pe oi si pe capre berbeci si 
tapi tdrcati, bdltati si pestriti. Ca am vdzut cite ti-a fdcut tie Laban" 22 . 

Vezi ca puterea de sus a savirsit totul si a rasplatit ostenelile dreptului 
Iacov? Laban a fost nerecunoscator fa^a de Iacov; de aceea, darnicul Stapin 
il rasplateste cu darnicie pe drept. „Am vdzut cite ti-a fdcut Laban", ii 
spune Dumnezeu. De aici inva^am ca daca induram cu blinde^e si cu liniste 
nedrepta^ile oricarui om, atunci ne bucuram de mai mare si mai bogat ajutor 
de sus. Sa nu ne impotrivim, deci, celor ce vor sa ne faca rau, ci sa induram 
raul cu curaj, stiind ca Stapinul universului nu ne va trece cu vederea.Numai, 
sa ne purtam cu inima curata. Ca spune Scriptura: „A Mea este rdzbunarea; 
Eu voi raspldti, zice Domnul" 23 . De aceea si Iacov spunea: ,, Dumnezeu nu 


19. Fac, 31,4-5. 

20. In textul ebraic: mi-a schimbat simbria de zece ori (cf. MG, 54, col. 497, nota 1). 

21. Fac, 31,5-9. 

22. Fac, 31,9-12. 

23. Rom., 12, 19. 


236 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

i-a dat lui sd-mi Jacd ran". „Pcntru ca Laban a vrut sa ma lipseasca de simbria 
muncii mele, spune Iacov, Stapinul mi-a purtat atita de grija. ca mi-a trecut 
in miinile mele toata averea lui. Dumnezeu a avut atita grija de mine, pentru 
* ca stia ca 1-am slujit cu credin^a pe Laban, iar el nu mi-a dat ce mi se cuvenea. 
Nu spun asta fara temei, nici nu vreau sa-1 invinuiesc in zadar si pe degeaba. 
Pe Dumnezeu II am martor pentru cele ce mi-a facut tatal vostru. Dumnezeu 
a spus: ,,/lm vazut cite ti-a facut Laban! Nu numai ca p-a luat simbria, dar 
nici nu te mai priveste acum cu aceiasi ochi ca mai inainte. I s-a stricat sufletul". 

,,Eu sint Dumnezeul tdu, Cel Ce M-am ardtat tie la locul lui Dumnezeu, 
unde Mi-ai uns stilp" 24 . 

Dumnezeu vrea sa-i aduca aminte de fagaduinta pe care i-a facut-o atunci 
cind i-a spus: ,,Te voi inmulti tare" 25 sj: „Te voi pdzi in pdmintul tdu" 26 . 

„Eu, deci ii spune Dumnezeu, Cel Ce M-am aratat {ie atunci §i {i-am 
facut fagaduin^ele, Eu si acum, pentru ca a venit timpul, vreau sa implinesc 
cele ce {i-am fagaduit atunci. Si-^i poruncesc sa te intorci fara teama in pa- 
mintul tau. §i voi fi cu tine 21 . Eu sint Dumnezeul Care M-am ardtat tie in 
locul in care Mi-ai uns stilp si Mi-ai facut Mie juruintd" 28 . 

Dumnezeu ii aduce aminte lui Iacov de juruin^a sj de fagaduin^ele pe 
care le-a facut. 

— Dar ce juruin^a Ii facuse Iacov? 

— Ipi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da mie" 2 '' . 

Pentru ca atunci cind Iacov a facut aceasta juruin^a nu I-a adus lui 
Dumnezeu nimic, ca era fugar, de aceea Dumnezeu ii spune: ,,Cind M-am 
aratat {ie Mi-ai facut Mie juruin^a zicind: ,,Iti voi da a zecea parte din tot 
ce-mi vei da Mie". Prin aceasta juruin^a si fagaduinta ai aratat mai dinainte 
puterea Mea si cu ochii credin^ei ai vazut mai dinainte boga^ia ce o vei avea; 
iar acum cind trebuie sa se implineasca spusele Mele, a venit timpul ca sa-p 
implinesti juruin^a ta: 

„Scoald-te acum si iesi din pdmintul acesta si du-te in pdmintul tdu de 
nastere si voi fi cu tine"* . 

,,Voi fi cu tine pretutindenea; i^i voi usura calatoria si nimeni nu te va 
v&tama, ca dreapta Mea i{i va fi pretutindenea scut". 

,,Auzind aceste cuvinte, Rahila si Lia i-au zis lui: ,,Mai avem noi, oare, 
parte sau mostenire in casa tatdlui nostru ? N-am fost noi socotite de el ca 
niste strdine? Ca ne-a vindut si a mincat argintul nostru. Toatd avutia si 
slava pe care a luat-o Dumnezeu de la tatal nostru, ti-a dat-o pe. Acum, dar, 
fa cite fi-a spus fie Dumnezeu" 31 . 


24.Fac, 31, 13. 

25. Fac, 30,30. 

26. Fac, 28, 15. 

27. Fac, 31, 13. 

28. Fac, 31, 13. 

29. Fac, 28, 22. 

30. Fac, 31, 13. 

31. Fac, 31, 14 111. 


OMILII LA FACERE 237 

Vczi ca si clc dau ascultarc poruncii lui Dumnezeu si dau sojului lor un 
sfat ce nu poate f'i contrazis ?i spun: ,,Mai avcm noi, oare, ceva comun cu 
tatal nostru? Nu! Nc-a vindut doar! Dumnezeu pi-a dat pie avupia si slavu 
pe care a luat-o Dumnczcu dc la tatal nostru. E a noastrd si a copiilor nostri. 
Nu zabovi, nici nu amina! Fa ce pi-a poruncit Dumnczeu". 

„Auzind Iacov acestea, s-a sculat, a luat femeile si copiii lui si Ic-a ureal 
pe cdmile. §i a luat toate uverile lui si agoniseala pe care a facut-o in Mesopo- 
tamia si toate cele ale lui, ca sd meargd la Isaac tatal lui" 3z . 

IV 

Uita-mi-te la sufletul cUrajos al dreptului Iacov! A izgonit din suflet orice 
frica si neliniste si s-a plecat poruncii Stapinului. Cind a vazut ca Laban il 
priveste cu ochi rai, n-a mai vrut sa se sfatuiasca cu el ca mai inainte, ci a 
implinit porunca Stapinului; si-a luat femeile §i copiii si a plecat. 

,, Laban, spune Scriptura, era dus sd-si tunda oile. §i Rahila a jurat idolii 
tat a lui ei" 33 . 

N-au fost spuse fara rost nici aceste cuvinte, ci casa cunoastem ca femeile 
lui Iacov ^ineau inca obiceiurile tatalui lor, ca se inchinau idolilor. Gindeste-te 
la marea rivna a Rahilei! N-a luat nimic altceva din casa tatalui ei, ci numai 
idolii. $i asta a facut-o fara stirea barbatului ei, ca el n-ar fi ingaduit sa se 
intimple una ca aceasta. 

,,Iacov s-a ascuns de Laban Sirianul, ca sd nu-i spund cd fuge. §i a fugit 
el cu toate cele ale lui; a trecut riiil si a apucat spre muntele Galaad" 34 . 

Uita-mi-te si aici la marea purtare de grija a lui Dumnezeu de Iacov! 
Dumnezeu n-a ingaduit ca Laban sa afle de plecarea lui Iacov decit atunci 
cind dreptul a ajuns departe. 

„ Laban a aflat de fuga lui Iacov dupd ce trecuserd trei zile. §i luind cu 
el pe topi frapii lui, l-a urmdrit -cale jie sapte zile; si l-a ajuns la muntele 
Galaad"' 35 , ' 

Uita-te la nespusa purtare de grija a lui Dumnezeu! Cel Care-i spusese: 
,,lntoarce-te in pamintul tdu" si: ,,Eu voi fi cu tine", tot Acela si acum ii 
poarta de grija. Cind a vazut ca Laban plin de minie il urmareste pe Iacov, 
vrind, ca sa spun asa, sa-1 pedepseasca pentru ca a fugit, Dumnezeu i se 
arata lui Laban in vis noaptea. 

,,£i a venit, spune Scriptura, Dumnezeu la Laban Sirianul noaptea si 
i-azis:" 36 

Uita-te la pogoramintul lui Dumnezeu! Ca sa-1 apere pe Iacov, vorbeste 
cu Laban. Il infricoseaza, ca sa nu-1 mai urmareasca pe Iacov. 

,,Fcreste-tc, ca nu cumva sd vorbesti cu Iacov rele" 31 . 

18. 


:)-'. 


Fuc. 


. :t i , 


17 


:*:». 


Fin. 


. :ji. 


l<) 


:»4. 


Fai. 


.:n, 


20 


:ir>. 


Far., 


. :i I , 


■)'j 


■id. 


Far. 


. 'ti, 


L'-l 


•(7. 


Fa, . 


.ii. 


:: i 


238 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

Mare e bunatatea Stapinului! Cind a vazut ca Laban, pornit spre bataie, 
vrea sa se ridice impotriva dreptului Iacov, Dumnezeu cu un cuvint aproape 
ii potoleste minia, spunindu-i: ,,Fereste-te ca nu cumva sa. vorbesti cu Iacov 
rele! Nici cu cuvintul, ii spune Dumnezeu, sa nu incerci sa-1 superi pe Iacov! 
Fereste-te, stapineste-^i aceasta pornire rea a ta, infrineaza-ji sufletul cu- 
prins de minie, ca sa nu-1 superi pe Iacov nici cu cuvintul!". 

Uita-mi-te la iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Nu i-a poruncit lui 
Laban sa se intoarca inapoi, ci i-a poruncit numai sa nu spuna dreptului 
Iacov vreun cuvint urit si greu. 

— Pentru ce? 

— Ca Iacov sa afle chiar din fapte de cita purtare de grija e invrednicit de 
Dumnezeu. Daca Laban s-ar fi intors, de unde ar fi stiut Iacov sau femeile lui 
cele ce se petrecusera? De aceea Dumnezeu ingaduie ca Laban sa piece in 
urmarirea lui Iacov, sa-i spuna cu gura sa lui Iacov cele ce i-a grait Dumnezeu, 
tocmai pentru ca si dreptul sa capete mai multa tragere de inima pentru 
plecarea sa si sa i se mareasca curajul, iar femeile lui, aflind de cita purtare 
de grija este invrednicit Iacov de Dumnezeu! universului, sa se lepede de rata- 
cirea parinteasca, sa imite pe barbatul lor si sa dobindeasca indestulatoare 
inva^atura despre cunoasterea lui Dumnezeu. Pe Iacov nu 1-ar fi crezut atita 
cit pe tatal lor, care era inca inchinator la idoli. Totdeauna sint mai crezute 
marturiile necredinciosilor si ale dusmanilor credin^ei. Si aceasta este o fapta 
a iscusitei in^elepciuni a lui Dumnezeu! Dumnezeu vrea ca chiar dusmanii 
adevarului sa fie martori ai adevarului, ca sa apere adevarul chiar cu limbalor. 

,, §i a ajuns Laban pe Iacov. Iacov a intins cortul lui in munte, iar Laban 
a pus pe fratii lui in muntele Galaad. Si a zis Laban lui Iacov: ,, Pentru ce ai 
fdcut asta?" 38 ■ 

Ai vazut ca porunca lui Dumnezeu i-a potolit minia lui Laban? De asta 
ii vorbeste cu multa blinde^e, aproape ca se dezvinovateste si-i arata dragos- 
te parinteasca. Cind ne bucuram de purtarea de grija a lui Dumnezeu, putem 
scapa nu numai de uneltirile oamenilor rai, ci chiar de-am cadea intre fiare 
salbatice nu vom pa£i nimic. Ca Stapinul universului, aratindu-Si boga^ia 
puterii Lui, schimba chiar firea fiarelor si le preface in oi; nu ca le-ar face 
sa-si piarda cumva salbaticia firii lor, ci le face blinde ca oile, cu toate ca-si 
pastreaza firea. Cind Dumnezeu vrea chiar stihiile isi uita propria lor lucrare; 
focul nu mai e foe. Si aceasta o pod vedea cu cei trei tineri 39 si cu Daniel 40 . 
Daniel, inconjurat de lei, ca si cum ar fi avut oi imprejurul lui, n-a pa^it 
nimic; ajutorul eel de sus a infrinat salbaticia leilor. Fiarele au ramas fiare, 
dar nu si-au vadit firea lor salbatica; §i au cunoscut asta si cei care erau mai 
salbatici decit fiarele. 


'iS.Fac, 24,26. 

39. Dan., 3,8-28. 

40. Dan., 6, 16-24. 


OMILII LA FACERE 239 

V 

S-a intimplat aceasta pentru o mai mare invinuire a acelora care au depa- 
rt pe fiare in cruzime, cu toate ca erau inzestra^i cu ra^iune. Au cunoscut 
chiar din fapte ca, datorita purtarii de grija a Stapinului, fiarele nu s-au atins 
de dreptul Daniel, n-au indraznit sa-i sfisie trupul; dar cei care 1-au aruncat 
pe Daniel la fiare au fost mai rai decit fiarele. §i ca sa nu se creada ca totul 
a fost o nalucire, aceia au cunoscut adevarul din cele petrecute cu cei ce au 
fost aruncap dupa aceea in groapa; cu Daniel fiarele au fost blinde ca oile, 
isi uitasera firea, dar cu cei ce fusesera aruncati dupa Daniel in groapa, 
fiarele si-au aratat salbaticia lor. Tot asa s-a intimplat si cu focul din cupto- 
rul eel din Babilon. Focul a cru^at pe cei din cuptor, pe cei din mijlocul 
focului; nu si-a aratat taria sa, ci, ca si cum i-ar fi fost mlan^uita lucrarea 
focului, asa a lasat nevatamate trupurile celor trei tineri; nici de parul lor 
n-a indraznit sa se atinga, ca si cum o porunca ar fi impiedicat focul sa-si 
arate lucrarea sa; dar i-a mistuit pe cei ce sedeau linga cuptor. Prin aceste 
doua lucruri Dumnezeu si-a vadit puterea Sa cea mare; sj prin aceea ca a pa- 
zit nevatamafi pe cei din cuptor si prin aceea ca a mistuit pe cei de linga 
cuptor. Deci, cind ne bucuram de ajutorul eel de sus, nu numai ca scapam 
de uneltirile vrajmasilor nostri, dar nu pa^im nimic nici chiar de-am cadea 
in mijlocul fiarelor. Mina lui Dumnezeu e mai puternica decit orice;in toate 
imprejurarile ne da tarie si ne face sa fim nebirui^i. 

Asa s-a intimplat si cu dreptul Iacov. Laban, care se pornise cu atita 
minie impotriva lui Iacov si care voise sa-1 pedepseasca pentru ca plecase, 
nu numai ca nu i-a grait vreun cuvint urit si greu, ci dimpotriva i-a vorbit 
cum vofbeste un tata cu copilul sau. Cu multa blinde^e graieste cu el 
si-i zice: 

,, Pentru ce ai facut asta ? Pentru ce ai fugit pe a,scuns ?" 4 1 . 

Vezi ce mare schimbare? Vezi ca eel ce era salbatic ca o fiara imita blin- 
de^ea oilor? 

„Pentru ce ai fugit pe ascuns? Pentru ce m-ai jurat fi ai luat cu sabia 
roabe pe fiicele mele ?" 4 2 . 

,, Pentru ce ai facut asta? 1-a intrebat Laban. Ce ai avut de gind? Pentru 
ce ai plecat in taina? 

,,Daca mi-ai fi spus, ti-as ft dat drumul cu mult alai si cu bucurie! Daca 
as fi stiut, te-as fi petrecut cu cintareti, cu timpane si alaute. N-am fost 
invrednicit sd-mi sdrut fetele mele. Te-ai purtat nebuneste" 43 . 

Iata-1 ca se mustra singur; marturiseste apoi cu propria lui limba, ca era 
gata sa se poarte rau cu Iacov, dar purtarea de grija a lui Dumnezeu a pus 
capat pornirii lui. 

41. Fac, 31, 26. 
42.Fac, 31,26. 
43. Fac, 31,27-28. 


240 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

,,Mina mea putea sa-ti facd rdu; dar Dumnezeul tatdlui tdu mi-a zis ieri: 
„Fereste-te sd nu grdiesti cu Iacov rele" 4 * . 

Ginde§te-te cit 1-au mingiiat pe dreptul Iacov cuvintele acestea! Uita-te 
ca insusi Laban a dat pe fa{a planurile lui; i-a spus cum avea de gind sa-1 
prinda, dar ca frica de Dumnezeu 1-a oprit sa infaptuiasca raul ce-I planuise. 
„Dumnezeul tatdlui tau ", ii spune Laban. Vezi ca si Laban n-a cules pu$in folos 
de aici ! Din ce i s-a spus a primit o mare dovada de puterea lui Dumnezeu. 

„Pentru ca si tu p-ai pus in gind sa pleci, ii spune Laban lui Iacov, sj 
pentru ca si Dumnezeu i{i poarta atita de grija, 

pleacd acum, cd tare ai dorit sd te duci in casa tatdlui tau! Dar pentru 
ce mi-ai furat dumnezeii mei?" 4s . 

„Fie! ii spune Laban. Asta $i-a fost hotarirea ta. Te-ai gindit sa te intorci 
in casa tatalui tau ! Dar pentru ce mi-ai furat dumnezeii mei?". 

Ce mare nebunie! Asa dumnezei ai Labane, ca se lasa fura^i? Nu {i-e 
rusine sa spui: ,, Dar pentru ce mi-ai furat dumnezeii mei?". 

Vezi cit de mare era ratacirea, ca cei inzestra^i cu ra^iune se inchinau 
lemnelor si pietrelor! 

Dumnezeii tai, Labane, nici n-au putut sa se apere cind au fost furaji! 
$i cum ar fi facut-o cind erau de piatra? Dumnezeul dreptului Iacov, insa, 
fara stirea dreptului, a oprit pornirea ta. Nu te gindesti cit de ratacit esti, 
ci il invinuiesti pe Iacov de furt? 

—Dar pentru ce dreptul Iacov a ingaduit sa fie fura^i idolii aceia pe care 
ii ura, dar mai bine zis, despre care stia ca sint pietre nesim^itoare? 

—Iacov a ascultat cu multa blinde^e spusele lui Laban. Mai intii se apara 
de acuza^iile ce i s-au adus, apoi ii spune sa-si caute dumnezeii: 

„ Mi-am zis, ca nu cumva sa-ti iei fetele tale de la mine si toate cele ale 
mele"* 6 . 

,,Am vazut, a spus Iacov, ca nu te mai por^i prietenos cu mine; de aceea 
m-am temut ca nu cumva sa incerci sa-^i iei fetele tale si averile mele, sa ma 
lipsesti de ale mele, asa cum ai vrut acum sa faci. Asta e pricina! Frica m-a 
facut sa plec pe ascuns. 

Dar acela la care vei gasi dumnezeii tai nu va trdi inaintea fratilor nostri" 41 . 

Vezi ca Iacov nu $tia de furtul facut de Rahila? Uita-te cu cita strasnicie 
hotara^te pedeapsa celui ce a savirsit furtul! „ Acela la care se vor gdsi dum- 
nezeii tdi, spune Iacov, nu va trdi inaintea fratilor nostri. Nu numai pentru 
ca i-a furat, ci si pentru ca, prin acest furt, da dovada ca este cuprins de 
aceeasi ratacire. 

Cauta de este ceva din ale tale la mine si ia-le" 4 * . 

„Cauta, spune Iacov, de {i-am luat ceva din cele ce nu-mi apar^in! Nu 
po$i sa ma invinuiesti de altceva decit de aceea ca am plecat pe ascuns. §i 

44.Fac, 31,29. 

45. Fac, 31,30. 

46. Fac, 31,31. 

47. Fac, 31,32. 

48. Fac, 31,32. 


OMILH LA FACERE 241 

nu de buna voie am facut lucrul acesta. Am banuit ca ai sa ma nedrepta{e§ti; 
m-am temut, ca de vei afla de planul meu, ai sa-mi iei sj fetele §i averea". 

,, Si nu a aflat, spune Scriptura, la el nimic. Nu stia Iacov ca Rahila, 
femeia lui, ii furase. Si intrind Laban a cautat in cortul Liei si nu i-a gdsit. 
Si a intrat si in cortul Rahilei. Rahila luase idolii si-i pusese sub seaua camilei 
si s-a asezat pe ei. Si a zis tatdlui ei: ,,Sd nu-ti para greu, domnul meu, nu 
pot sa ma scol inaintea ta, ca dupd obiceiul femeilor imi este mie". Si a 
cautat Laban in tot cortul ei si nu i-a gdsit"* 9 . 

VI 

Mare a fost priceperea Rahilei, cu care a putut inisela pe Laban! Sa auda 
cei care mai staruiesc in ratacirea idoleasca, care %\r\ mult la cultul idolilor! 
„Si-i pusese, spune Scriptura, sub seaua camilei si s-a asezat pe ei". Poate 
fi o batjocora. mai mare? Cei inzestra^i cu ra^iune si invrednici^i cu atita 
cinste de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, primesc sa se inchine unor 
pietre neinsufle^ite si nu se rusineaza, nu-sj dau seama de nebunia lor eea 
mare, ci se lasa dusj de obicei ca vitele ! De aceea ?i Pavel spunea in epistolele 
sale: „Stiti ca pe cind erati pdgini vd duceati la idolii cei fard glas ca si cum 
erap minati" s0 . Bine a spus: „ cei fard glas". Voi care ave^i glas, care ave^i 
auz si ra^iune, va lasa^i dusi ca niste vite la idolii care n-au nici o simjire! 
Ce iertare mai pot avea unii ca acesjia? 

Djr sa vedem ce a spus dreptul Iacov, dupa ce a prins curaj in urma celor 
marturisite de Laban $i dupa ce nu s-a gasit nici o pricina binecuvintata 
pentru ocara adusa lui. 

„ Si s-a miniat Iacov si s-a sfddit cu Laban si a zis" s ' . 

Ai sa vezi acum ca Iacov §i atunci cind se sfade^te cu cineva,i§i dezvaluie 
virtutea sufletului sau. 

,,Care este nedreptatea meal Care este pdcatul meu, ca ai alergat dupa 
mine / . 

„ Pentru care pricina, ii spune Iacov, m-ai urmarit cu atita furie? De ce 
nedreptate ma po{i invinui? De ce pacat? Nu numai atita, ci mi-ai adus mare 
ocara, cotrobaind peste tot in corturile mele! 

Ce ai gdsit din toate vasele casei tale ? Pune-le aici inaintea fratilor tdi si 
a fratilor mei si sd ne judece pe amindoi 53 . 

Ai cotrobait peste tot ! Ei bine ai putut gasi ceva ce nu-i al meu sau ceva 
ce-i al tau? Daca ai gasit, pune-1 la mijloc, ca sa judece cei care sint cu mine 
si cei care au venit cu tine". 


49.Fac, 31,32-35. 
50. 1 Cor., 12,2. 

51. Fac., 31,36. 

52. Fac, 31,36. 

53. Fac, 31,37. 


242 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 

Stiindu-sc nevinovat, Iacov ii insira apoi lui Laban cu mult curaj binclr 
pe care i 1-a facut tot timpul, si-i zicc: 

„Iata sin t douaz ec i de an/ 54 . 

Dupa ce am ostenit ati^ia ani, eram eu vrednic de aceasta ocara? 

lata sint douazeci de ani. 

Astazi sint douazeci de ani de cind sint in casa ta! 

Oile si caprelc tale n-au stirpit. Berbecii oilor tale nu i-am mincat. Ani- 
mate sfisiate de fiare nu ti-am adus. Eu. am platit de la mine ce se fura ziua 
si ce se fura noaptea. Ziua ma .ardea arsita, tar noaptea sufeream de frig; si 
nu se prindea somnul de ochii mei" S5 . % 

„Ai uitat, ii spune Iacov, ostenelile mele de pe cind iti pasteam oile si 
caprele? Po{i sa ma invinuiesti ca au ramas sterpe oile sau caprele tale? Nu!". 

Vezi ca Iacov ii arata de cita bunavointa s-a bucurat casa lui Laban din 
partea lui Dumnezeu, o data cu venirea lui. Ii spune acum ceea ce-i spusese si 
mai inainte: „Te-a binecuvintat Dumnezeu de cind am pus piciorul in casa 
ta" S6 . Asta n-ar putea-o cere nimeni de la un pastor. Asta nu-i fapta de pas- 
tor, ci fapta a firii. De aceea Iacov ii vorbeste inainte de toate de binecuvin- 
tarea lui Dumnezeu si-i arata cita grija a avut Dumnezeu de turme: 

„ Berbecii oilor tale nu i-am mincat. Pop, oare, sa spui ca am mincat 
vreodata un berbec din turma ta, a$a cum de multe ori obi§nuiesc pastorii 
sa faca? Nu! Animale sfisiate de fiare nu ti-am adus. Nici eu n-am mincat 
vreodata $i nici fiarele n-au putut sa le rapeasca. Ji-am adus, oare, vreo oaie 
sfifiata de fiare? Nu! $i nu vezi ca in fiecare zi pastorii aduc stapinilor oi 
sfi?iate de fiare ? O astfel de invinuire nu-mi po^i aduce in cei douazeci de ani. 
Dar pentru ce vorbesc eu de oi sfisiate de fiare? Chiardaca s-a furat vreodata 
vreo oaie, lucru firesc sa se intimple, nu {i-am adus-o la cunostin^a, ci eu am 
platit tot ce s-a furat ziua si noaptea. Necontenit am indurat cu barbate 
arsita zilei si frigul nop^ii, ca sa-fci pastrez nevatamate turmele. §i nu numai 
atit ! Chiar somnul se departa de la ochii mei de grija ! ". 

Ai vazut veghere de pastor? Ai vazut rivna mare? Ce cuvint de aparare 
mai pot avea cei carora li s-au incredin^at pastorirea turmelor cuvintatoare, 
care din pricina trindaviei lor nu vor sa aiba nici o grija de oi si, dupa 
cuvintul profetului 57 , in fiecare zi pe unele le junghie, pe altele le vad 
sfisiate de fiare, iar pe altele furate de straini? Si doar aici osteneala e mai 
mica, iar grijade turma' e usoara; ca numai sufletul trebuie instruit. 

VII 

lata ce spune Iacov! „Ziua ma ardea arsita, iar noaptea sufeream de frig; 
si nu se prindea somnul de ochii met". 

Cine ar putea spune ca pentru mintuirea celor pastoriti pastoral de suflete 
infrunta necazuri si primejdii? Nici unul din cei de acum n-ar indrazni sa 


54. 


F/ic. 


, 31.38. 


55. 


I'm. 


.31, 38 


40. 


r>(.. 


/•'.;< . 


, 30. 30. 


5 V 


'<•• . 


3-1,3 (> 


OMILII LA FACERE 243 


spuna, Numai lui Pavel, dascalul lumii, ii este ingaduit sa spuna cu indraz- 
nire acestea si mai mari decit acestea. 

— Dar unde, as putea fi intrebat, a indurat Pavel acestea? 

— Asculta-1, ca insusi o spune! „ Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine 
se sminteste si eu sa nu ard?" s& . Ce iubire de pastor! „Caderile altora, 
spune Pavel, imi maresc durerile mele. Smintelele altora imi aprind cuptorul 
suferin^ei mele". Pe Pavel sa-1 imite top cei carora li s-a incredin^at pasto- 
rirea oilor celor cuvintatoare! Sa nu fie mai rai ca Iacov, care a vegheat cu 
mare grija oile cele necuvintatoare atita numar de ani! La pastorirea ttirme- 
lor de oi de este cineva trindav, nu-i vreo vatamare! Dincoace, insa, de se 
pierde o oaie cuvintatoare sau de e sfisiata de fiare, paguba e multa, vata- 
marea foarte mare, iar osinda nespusa. Daca Stapinul nostru nu s-a ferit 
sa-si verse propriul Sau singe pentru noi, ce iertare mai merita eel care 
dispre^uieste pe cei cinsti^i atita de Stapin, eel care nu face tot ce-i sta in 
putinta pentru paza oilor? Dar sa ne intoarcem la sirul cuvintului. 

,,Iatd sint douazeci de ani, spune Iacov, de cind sint in casa ta. Ti-am 
slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru oile 
tale si mi-ai schimbat simbria de zece mielusele. De n-ar fi fost cu mine 
Dumnezeul tatalui meu Avraam si Dumnezeul lui Isaac, acummi-aifi dat 
drumul gol. Dumnezeu a vdzut ' smerenia mea si osteneala miinilor mele 
si te-a mustrat ieri" 59 . 

Vezi ca cele marturisite de Laban i-au dat curaj dreptului Iacov? Vezi 
ca il mustra cu indraznire? 

„Stii, ii spune Iacov, ca ti-am slujit douazeci de ani; paisprezece ani 
pentru fetele tale, iar restul la oi. Am primit sa ma lipsesc de simbria mea si 
nu te-am tinut de rau pentru asta. Stiu din cele ce mi-ai marturisit ca daca 
Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac nu mi-ar fi stat in ajutor, acum mi-ai fi 
dat drumul gol, mi-ai fi luat toate ale mele si ai fi infaptuit nedreptatea pe 
care o planuiai. Dar Dumnezeu a vdzut smerenia mea si osteneala miinilor 
mete". 

— Ce inseamna: ,, Smerenia mea si osteneala miinilor mele ?". 

— Inseamna: ,, Dumnezeu stie ca am slujit cu multa tragere de inima; 
stie cita osteneala am suferit pascind oile si ca aveam grija de ele si ziua si 
noaptea. Stapinul eel iubitor de oameni, vazind toate acestea, te-a mustrat 
ieri si a oprit nedreptatea ce voiai sa-mi faci si minia ta nesocotita". 

Cu aceste cuvinte, Iacov I-a mustrat pe Laban aparindu-se; si dupa ce 1-a 
pnut de rau pentru nedreptatea lui, ii insira toate binefacerile facute. Din 
pricina asta Laban, rusinat de cuvintele lui Iacov este cuprins de frica si vrea 
sa incheie legamint cu dreptul Iacov. 

58.// Cor., 11,29. 
59. Fac, 31,41-42. 


244 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

Uita-te la purtarea de grija a lui Dumnezeu! Laban care se pregatise 
atita, care il urmarise pe Iacov cu multa minie, este cuprins de atita teama, 
ca ii cere sa incheie legamint cu el. 

„ Rdspunzind Laban, spune Scriptura, a zis lui lacov: ,,Fetele tale sint 
fetele mele, fiii tai sint fii mei, vitele tale sint vitele mele si toate cite vezi 
sint ale mele si ale fetelor mele. Ce le voi face lor astqzi sau copiilor pe care 
ele i-au ndscut?" 60 . 

,,§tiu, ii spune Laban, ca sint ale mele §i fetele; stiu ca toate cite ai tu 
au iesit din averea mea, dar ce le voi face astdzi lor sau copiilor pe care ele 
i-au ndscut ?". 

,,Acum vino sd facem legamint, eu si cu tine, si sd fie spre mdrtune 
intre mine si tine" 61 . 

„Sa facem legamint, i-a spus Laban, ca sd fie spre mdrturie intre mine 
si tine, sa fie spre dovada si aratare". 

§i i-a spus lui: ,,Daca cineva ar incerca sa cake cele hotarite de noi acum, 
iatd nimeni nu este cu noi, dar Dumnezeu este martor intre mine si tine" 62 . 

VIII 

Uita-te ca Laban este tras incetul cu incetul la cunoasterea de Dumnezeu ! 
Cel care-1 acuzase mai inainte pe dreptul Iacov de furtul idolilor, eel care-1 
cotrobaise atita, acum zice: „Pentru ca nu este nimeni intre noi care sa poata, 
daca s-ar intimpla ceva, sa marturiseasca de cele ce am facut noi acum, sa 
fie Dumnezeu martor intre mine si tine. Sa fie de fa^a Acela Care vede toate, 
Caruia nimic nu-I poate fi tainuit, Care stie gindul fiecaruia". 

,, §iluind Iacov o piatrd a pus-o stilp;si a facut movila siau mincatpe mo- 
vild. Apoi a zis lui Laban: „Movila aceasta este mdrturie intre mine si tine" 63 . 

— Ceinseamna: ,, Movila aceasta?". 

— Inseamna: ,,Cuvintele, pe care le-am spus aici pe acesta movila, ne vor 
fi o vesnica aducere aminte". 

„ §i a chemat numele locului aceluia: Movila Mdrturiei" 64 . 

Apoi a spus: 

„ Vaz a Dumnezeu intre mine si tine" 65 . 

lata ca iarasi Labari cheama pe Dumnezeu ca judecator intre ei doi: 

,, Vazd Dumnezeu intre mine si tine; ca ne vom despdrtiunulde altul" 66 

„Acum ne vom desparji, a spus Laban. Tu te vei duce in pamintul tau, 
iar eu ma voi intoarce"la casa mea. 

De vei smeri fetele mele, de vei lua alte femei pe lingd fetele mele, nu-i 
nimeni cu voi care sd vadd, dar Dumnezeu e martor" 61 . 

Vezi ca II cheama de mai multe ori pe Dumnezeu ca martor. Grija, pe 
care Dumnezeu i-a purtat-o lui Iacov, 1-a inva^at cit de mare este puterea 
Stapinului si ca nu-i cu putin^a sa ramina ceva ascuns ochiului celui neador- 

60. Fac, 31,43. 

61. Fac, 31,44. 

62. Fac, 31,44. 

63. Fac, 31,45-47. 

64. Fac, 31,47. 

65. Fac, 31,49. 

66. Fac^3 1,49. 

67. Fac, 31,50. 


OMILII LA FACERE 245 

mit. De aceea a spus: „Desi ne despar{im,desi nu-i nimeni altul care sapoata 
marturisi, totusi sa fie martor Cel Care-i de fata pretutindeni". Cu orice 
cuvint a marturisit ca Dumnezeu este Stapinul intregului pamint. 

,, Si a zis Laban catre Iacov: ,,Iata siilpulacesta damarturie". Apoiiarasi 
a zis Laban: ,,Daca nu voi trece de movila aceasta si de stilpul acesta cu gind 
rau la tine, nici tu sa nu treci. Dumnezeu! lui Avraam si Dumnezeul lui 
Nahor sa judece intre noi" bi . * 

lata a adaugat linga tatal si pe bunic, fratele patriarhului. 

„ Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor sa. judece intre noi". 
Si s-a jurat Iacov pe Cel de Care se temea tatal sdu Isaac. Si a adus jertfd in 
munte si a chemat pe fratii sdi; si au mincat si au bdutsiau dormit in munte. 
Si au jertfit in munte" 69 . 

A mul^umit, spune Scrip tura, pentru toate cele intimplate. 

,,Si au mincat si au bdut si au dormit in munte. Si sculindu-se Laban 
dimineata, a sdrutat pe fiii lui si pe fetele sale si i-a binecuvintat. Si intor- 
cindu-se Laban, s-a dus la casa sa" 70 . 

Ai vazut, iubite, cit e de mare in^elepciunea lui Dumnezeu? Ai vazut 
cum si-a vadit in acelasi timp si purtarea Sa de grija de dreptul Iacov, dar 
1-a indepartat §i pe Laban de nedreptatea ce voia s-o faca; iar prin porunca 
data lui de a nu vorbi cu du§manie cu Iacov, 1-a adus incetul cu incetul pe 
calea cunoa^terii de Dumnezeu. Alergase pe urmele lui Iacov ca o fiara; voia 
sa-1 ajunga si sa-1 omoare; dar, in urma, si-a cerut iertare, si-a sarutat si 
fetele si nepo^ii si asa s-a intors acasa ! 

Poate ca am lungit prea mult cuvintul, dar istoria viefii lui Iacov m-a 
silk la asta. De aceea, oprindu-ma aici, va rog, iubijilor, sa facem totul ca 
sa atragem bunavointa cea de sus. De-L avem binevoitor pe Dumnezeu, 
toate ne sint lesnicioase si usoare si nimic din cele din via^a nu pot sa ne-ntris- 
teze, chiar daca ni se par a fi pline de triste^e. Asa este puterea covirsitoare 
a lui Dumnezeu! Chiar pe cele ce sint pline de triste^e le face vesele. Tot 
asa Pavel era in necazuri, dar se veselea si se bucura, intraripat de nadejdea 
raspla$ilor gatite 71 . De aceea si profetulspunea: „In necaz m-ai desfdtat" 12 , 
ca sa ne inve^e ca Dumnezeu face sa ne bucuram de tihna si de libertate 
chiar cind sin tern in necazuri. 

Avind, dar, un Stapin ca Acesta, atit de puternic, atit de iscusit, atit de 
injelept si atit de iubitor de oameni, sa facem tot ce sta in puterea noastra 
ca sa ducem o via^a plina de virtute, pentru a dobindi si bunata^ile de aici 
§i pe cele viitoare, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus 
Hristos, cu Care Tatalui impreuna cu Sfintul Duh, slava si putere, acum si 
pururea si in vecii vecilor, Amin. 


68.Fac, 31,51-53. 
69.Fac, 31,54. 
lO.Fac, 31,54-55. 

71. Rom., 5, 2-5. 

72. Ps., 4, 1. 


OMILIA LVIII 


,,§i ridicind ochii lacov a vazut tabara a lui Dumnezeu intinsa. 

$i 1-aii intimpinat pe el ingerii lui Dumnezeu. 

$i a zis lacov cind i-a vazut: 

,, Tabara a lui Dumnezeu este aceasta". 

$i a pus locului aceluia numele: Tabere ' . 

I 

$tiu ca v-a£i obosit ieri din pricina lungimii cuvintului meu. Dar aveti 
incrcdere! Oboseala nu va e zadarnica. S-a facut in Domnul, Care da mari 
rasplafi chiar pentru o oboseala mica. Chiar daca trupul s-a obosit, dar 
sufletul s-a intarit mai mult. De aceea si eu, vazind dorul vostru inflacarat 
si dorint.a treaza, voiam sa scurtez cuvintul de inva^atura;dar n-am vrut sa 
ma opresc inainte de sfirsit, stiind ca asa va bucur si mai mult. Vad ca rivna 
si dorul vostru de a ma asculta creste cu ch lungesc mai mult cuvintul de 
lnva^atura, de aceea si eu cu si mai multa tragere de inima caut sa va vor- 
besc, vazind in fiecare zi sporita pofta voastra. 

Haide, dar, ca si azi sa tilcuiesc dupa putere continuarea celor spuse ieri; 
sa intind dragostei voastre obisnuita masa si sa vedem cum si-a urmat 
calatoria lacov dupa plecarea lui Laban. Nimic din cele scrise in Dumneze- 
iasca Scriptura nu este de prisos; toate faptele drepjilor sint pline de foarte 
mult folos. Ca drep^ii au avut intotdeauna linga ei pe Stapinul universului, 
Care le usura ostenelile calatoriei; de aceea culegem folos chiar si din calato- 
ria lor. 

Scriptura spune ca dupa ce a plecat Laban spre casa 

,,?i lacov s-a dus in calea lui. Si ridicind ochii a vazut tabard a lui Dum- 
nezeu intinsa. Si l-au intimpinat pe el ingerii lui Dumnezeu" 2 . 

Dupa ce a scapat de frica lui Laban, 1-a cuprins pe lacov frica de fratele 
sau. De aceea Stapinul eel iubitor de oameni, vrind sa-1 intareasca pe dreptul 
lacov si sa-i risipeasca toata frica, a facut sa vada tabara ingerilor: ,, Si l-au 
intimpinat pe el ingerii lui Dumnezeu", 

,,Si a zis lacov:,, Tabara a lui Dumnezeu este aceasta". Si a pus locului 
aceluia numele: Tabere" 3 , 


l.I-ac, 32, 1-2. 

2. Far., 32, 1. 

3. Far., 32, 2. 


OM1I-II LA KACKHK 247 

pentru ca iHimclc sa-i adura amintc pururea tic vcdcnia tic acolo. 

Dupa vctlcnia accasta, 

„a trimis inaintea lui soli la Isuv, fratele sau, si h'-a poruncit zicind: ,,Asa 
sa spunc(i domnului mcu Isav" 4 . 

Uita-tc cita frica. il stapinea pc tlrcptul Iacov cliiar dupa cc vazusc tabara 
ingercasca! Sc tcmca dc urgia fratclui sau si era nelinistit,canucumvaaduce- 
rca amintc dc cclc savirsite dc cl mai inainte, sa nu-1 porncasca. impotriva lui. 

,,Spuneti domnului mcu Isuv: ,,Asa graicste sluga ta Iacov: Am locuit cu 
Lab an si am stat cu el pina acum. §i am agonisit boi si asini si oi si slugi si 
slujnicc; si am trimis domnului mcu, ca sa gascascd sluga ta liar inaintea ta" s . 

lata cit de mult sc temca de fratele sau! Deci vrind sa-1 imblinzeasca, 
trimitc inainte soli, ca sa-i vesteasca intoarcerea sa, sa-i spuna de averca 
agonisita. si sa-i spuna unde a petrecut tot timpul. A facut lucrul acesta ca 
sa-i poata inmuia inima, sa-1 imblinzeasca. Ceea ce s-a $i intimplat, pentru 
ca Dumnezeu ii potolise inima lui Isav,ii stinsese furia.il imblinzise. Daca pc 
Laban, care il urmarea pe Iacov cu atita inversunare, Dumnezeu 1-a infricosat 
nespus dc mult cu cuvintcle ce i le-a spus, apoi cu mult mai mult 1-a facut 
pe fratele sau sa fie blind cu dreptul Iacov. 

,,Si s-au intors solii, spune Scriptura, si au spus: ,,Mers-am la fratele tau 
si vine in intimpinarea ta si patru sute de barbati cu el" 6 . 

lata ca si vestea aceasta i-a mark frica dreptului Iacov. Nici nu stia pre- 
cis scopul fratelui sau. Cind a auzit de mul^imea celor ce-1 insojeau s-a temut. 
Se temea sa nu se fi pornit cu razboi impotriva lui, de vreme ce voia sa-1 
intimpine asa. 

,,S-a temut Iacov, spune Scriptura, si nu stia ce sa faca" 1 . 

Frica i-a tulburat mintea; nu stia ce sa faca; era nedumerit. De accca 
temindu-se cumplit, ca si cum ar fi avut moartea inaintea ochilor lui, ' 

„a impartit in doua tabere tot poporul care era cu el. §ia zis: ,,Daca va 
veni la una din tabere si o va nimici, cea de a doua sa scape" 8 . 

Frica si spaima cea mare i-a poruncit sa faca asta. Vazindu-se prins in 
la£, alearga la nebiruitul Stapin §i-I aminteste de fagaduin^ele ce i le-a facut. 
$i-I cere Dumnezeului tuturor, graindu-I cam asa: ,,Acum avenit timpul, in 
care drept ar fi sa ma bucur de tot ajutorul Tau si pentru virtutea stramosi- 
lor mei ^i pentru fagaduin^a ce mi-ai facut-o". 

,,§i a zis, spune Scriptura, Iacov: ,,Dumnezeul tatalui meu Avraam si 
Dumnezeul tatalui meu Isaac; Tu, Dumnezeule, Cel Cc mi-ai zis mie: ,,In- 
toarce-te in pamintul in care te-ai nascut 9 , 

Tu, Ccl Cc m-ai ridicat din {ara straina si mi-ai poruncit sa ma intorc la 
tat al meu si in pamintul in care rn-am nascut, 


4. F(ic. 


. 32. 


3 


4. 


5. /•>«. 


. 32. 


4 


5. 


(i. /•'«(. 


. 32, 


(i. 


7. /••«<■. 


. 32, 


7. 


8. Fur. 


, 32, 


7 


K. 


'). Far. 


, 32, 


, '). 


248 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

mi-i de ajuns toata dreptutea ft adevdrul pe care L-ai facut cu sluga To ' " . 

Acestea-mi sint dc ajuns ca sa fiu ajutat si acum!Tu, Care mi-ai purtat 
atit de mult de grija pina acum, esti puternic sa ma smulgi si acum din 
primejdiile care ma amenin^a. $tiu 

ca am trecut Iordanul acesta cu acest toiag al meu ' ' , 

dar acum, pentru purtarea Ta de grija de mine, eu, care aveam in mina 
numai un toiag cind am plecat in $ara,straina, 

acum m-am tutors cu doua tabere ' 2 . 

Tu dar, Stapine, Tu, Care mi-ai daruit aceasta boga^ie, Tu, Care ai facut 
sa sporesc atita, Tu acum, 

scoate-md din mina fratelui meu Isav, ca ma tern ca nu cumva sa ma 
ucidd pe mine, pe mame si copii. Tu ai zis: ,,Iti voi face bine si voi inmulti 
semintia ta ca nisipul marii, care nu se poate numara de multimea lui" 13 . 

II 

Uita-te la dragostea de Dumnezeu a dreptului si la marea lui pricepere! 
Nu cere altceva de la Stapin decit sa-i implineasca ce i-a fagaduit. Dupa ce I-a 
mul^umit pentru binele facut pina acum si dupa ce a marturisit ca era gol 
si aruncat, si ca Dumnezeu 1-a facut atit de bogat, ll roaga sa-1 scape de pri- 
mejdie: „Ai spus: „ Voi inmulti semintia ta ca nisipul marii, care nu se poate 
numara" 1 '* . 

* Dupa ce s-a rugat Stapinului si dupa ce a adus Stapinului rugaciuni, 
Iacov adauga cele ce gindise sa faca. 

,, $i luind daruri din cele ce adusese, le-a trimis fratelui sau" is . 

A pus deoparte darurile, pe care avea sa i le trimita lui Isav, si a dat porunci 
ca $i cu cuvintul sa imblinzeasca pe fratele lui si sa-i vesteasca sosirea lui. 

,,Spuneti-i lui Isav: ,,Iatd sluga ta vine in urma noastrd" 16 . 

Iacov a vrut ca mai intii sa-1 imblinzeasca pe fratele sau si apoi sa se 
intilneasca cu el fa{a catre fa^a. 

„Dupd aceasta, spune Iacov, voi vedea fata lui; poate ca va primi fata 
mea". §i mergeau darurile inaintea fetei lui" 1 7 . 

Uita-mi-te aici iara§i la nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu! Ca 
Dumnezeu Isi arata totdeauna purtarea Sa de grija potrivit imprejurarilor. 
De pilda cu Lab an, Pentru ca dreptul Iacov nu banuia nimic, nici nu stia ca 
Laban vrea sa-1 atace cu multa furie, ca sa se razbune pe el, pentru ca plecase 


lO.Fac, 32, 10. 
ll.fac, 32, 10. 
12. Fac, 32, 10. 
13.Fac, 32, 11-12. 

14. Fac, 28, 14. 

15. Fac, 32, 13. 

16. Fac, 32,20. 

17. Fac, 32, 20-21. 


OMIUI I,A FACKRK 249 

pc iibtuns, Dumiuv.cu sc unit a lui Laban, ii potolcstc f'uria si-i porunccstc 
sa nu-i vorbcascii cu rautatc: ,,.SV/ nit vorbcsli run cu Iacov" 1 *. Mai mult, 
Dumnczcu a rincluit ca Iacov sil cunoasca porunca lui Dumnc/cu chiar din 
gura lui Laban pcntru ca sa prinda mai mult curaj, aflind cc a rinduit Dum- 
nczcu cu el. Acum, insa, pcntru ca sc potolisc cu vremca ura lui Isav, pcntru 
ca ii incctasc minia si supararca pc Iacov si pcntru ca Iacov era eel care 
tremura si sc tcmca dc intilnirca cu Isav, l)unul Dumnczcu nu-i mai porun- 
ceste lui Isav — dc altfcl Isav nici nu planuia ceva impotriva fratclui sau — ci 
il mingiic pc Iacov. 

Iacov, spunc Scriptura, dupa cc a trimis pc cei care duceau darurile, s-a 
culcat ; 

,,si sculindu-se in noaplca aceea a trccut pe cele doud femei ale lui si />c 
copii vadal Iabocului. §i i-a luat pe ei si i-a trccut riul. §i a ramus Iacov singur; 
si un om s-a luptat cu el" ' 9 . 

Mare este iubirea dc oameni a Stapinului! Pentru ca Iacov avea sa sc 
intilncasca cu Isav, Dumnezeu prime§te sa lupte in chip de om cu Iacov, ca 
sa cunoasca prin fapte ca n-are sa pa^easca nici un rau. 

,,Apoi Acela, chid a vdzut ca nu-l poate birui, s-a atins de lapmea coap- 
sei lui" 20 . 

Toate acestea s-au facut cu pogoramint, ca sa-i alunge lui Iacov frica din 
suflet si sa-1 convinga sa nu se teama de intilnirea cu fratele sau. 

Scriptura spune ca atunci cind Iacov si-a atins lapmea coapsei lui de Acela, 

,,a amortit latimea coapsei lui Iacov in lupta cu El" il . 

Apoi, ca sa cunoasca Iacov puterea Celui cu Care se luptase, pe Carc-I 
socotea om, Acela i-a zis: 

„Lasd-md, cd s-au ivit zorile" 22 . 

Dreptul, sim^ind, mare^ia puterii Celui Ce-i spusese acestea, a zis: 

,,Nu te voi Idsa pind ce nu md vei binecuvinta" 23 . 

„Am fost invrednicit, li spune Iacov, de mari daruri! Mai mari decit 
meritam ! Dar nu Te voi lasa mai inainte pina nu ma voi bucura de bine- 
cuvintarea Ta". 

Apoi Acela ii zice: 

„Care este numele tdu ?" 24 . 

Vezi iarasi pogoramint! Oare, daca nu-l intreba, nu-i stia numele dreptu- 
lui? ll stia, negresit, dar voia, cu aceasta intrebare, sa-1 incredin^eze si sa-i 
arate, cine-i Cel Care a vorbit cu el. 

§i dupa cc a spus ca il cheama Iacov, i-a zis: 


■ 18. f«<\ 


.31. 2-4. 


19. Fac. 


, 32,22 


24. 


20. Fac. 


, 32, 25. 


21. Fac. 


. 32, 25. 


22. Fac. 


, 32, 2<i. 


23. Fac. 


, 32, 2(i. 


24. Fac. 


, 32, 27. 


250 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

,,Nn se va mai chema numcle tdu Iacov, ci lsrail va fi numelc tdu; pentru 
ca ai fost tare cu Dumnezeu, vei fi tare si cu oamenii" 25 . 

Ai vazut ca i-a aratat intreaga pricina pentru care a facut un pogoramint 
atit de mare? Ai vazut ca in acelasi timp 1-a invatat pe dreptul Iacov, prin 
numele ce i 1-a pus, cine-i Cel pe Care L-a vazut si a fost invrednicit sa-L 
stringa in bra^e? ,,Nu se va mai chema numele tdu Iacov, ci lsrail". Iar lsrail 
se tilcuiestc: Cel ce a vazut pe Dumnezeu. 

„Ai fost invrednicit, ii spune Dumnezeu, sa vezi pe Dumnezeu, atit cit 
omeneste este cu putinta. De aceea it i pun si acest nume, ca toti cei de mai 
tirziu sa cunoascade ce vedenie ai fost invrednicit". Si Dumnezeu a adaugat: 
Pentru ca ai fost tare cu Dumnezeu, vei fi tare si cu oamenii. Nu te mai teme, 
deci! N-are sa te mai vatame nimeni! Tu, care ai fost atit de tare, ca ai putut 
sa te lup^i si cu Dumnezeu, vei birui cu mult mai usor pe oameni! Nimeni 
nu te va birui!". 

Ill 

La auzul acestor cuvinte, dreptul Iacov, spaimintat de maretia Celui 
Care ii vorbea, i-a zis: 

„Spune-mi numele Tdu !". Iar El i-a zis: ,, Pentru ce Ma intrebi de numele 
Meu ?". Si l-a binecuvintat" 26 . 

",,Haide, ramii in hotarele tale si nu depasi masura ta! Vrei sa te bucuri 
de binecuvintarea Mea? lata, {i-o dau: Si 1-a binecuvintat". 

,,Si Iacov a pus locului aceluia numele: Vederea lui Dumnezeu. ,,Cd am 
vazut pe Dumnezeu fata cdtre fata si s-a mintuit sufletul meu" 2 ' . 

Vezi cit curaj a capatat in urma vedeniei? ,,S-a mintuit sufletul meu, 
spune Iacov, sufletul meu care era aproape mort de frica. Pentru ca am fost 
invrednicit sa vad pe Dumnezeu fata catre fa{a, s-a mintuit sufletul meu ". 

,, .SV rdsdrea soarele cind a trecutde locul numit Vederea lui Dumnezeu" 2s . 

Ai vazut ca Stapinul, pogorindu-se la slabiciunea omeneasca, face si 
savirseste totul ca sa-si arate iubirea Sa de oameni? Sa nu te minunezi, iu- 
bite, de acest mare pogoramint al lui Dumnezeu! Gindeste-te ca si pe vremea 
patriarhului Avraam, cind Avraam statea sub stejar, Dumnezeu a fost gazduit 
de drept in chip de om impreuna cu ingerii, ca sa ne vesteasca de mai inainte 
si de la inceput ca are sa ia chip omenesc, si asa are sa slohozeasca toata 
firea omeneasca din tirania diavolului si sa aduca mintuirea. Dar atunci, 
pentru ca era la inceput, Dumnezeu s-a aratat fiecaruia dintre drepti in in- 
chipuire de om, precum Insusi zice prin profet: ,,Eu am inmultit vedeniile 
si in miini de profet i M-am asemdnat" 29 . Dar cind a binevoit sa ia chip de 

25. Fac, 32. 28. 

26. Fac, 32,29. 

27. Fac, 32, 30. 

28. Fac, 32,31. 

29. Osea, 12, 10. 


OMILII LA FACERE 251 


rob, sa primeasca pirga noastra, n-a luat inchipuire de trup, nici aparenta dc 
trup, ci trup adevarat. De aceea a primit sa vina cu toate cele ale noastre; sa 
se nasca din femeie, sa fie prune, sa fie infasat, sa fie hranit cu lapte si sa 
sufere toate celelalte, ca sa se creada adevaral intruparii si sa se coasa gurile 
ereticilor. Pentru aceea a dormit in corabie, a calatorit, a ostenit, a indurat 
toate cele omenesti, ca prin fapte sa poata fi incredin^ati to^i oamenii. 
Pentru aceea a stat inaintea scaunului de judecata, a fost rastignit, a suferit 
moartea cea plina de rusine si a fost pus in mormint, ca prin toate sa se 
invedereze intruparea Sa. Daca n-a luat cu adevarat trupul nostra, atunci 
nici n-a fost rastignit, nici n-a murit, nici n-a fost ingropat, nici n-a inviat. 
Iar daca n-a inviat s-a darimat tdata invatatura despre intrupare. Vezi in ce 
mare nebunie cad cei ce nu vor saurmeze canonului Dumnezeiestii Scripturi, 
'ci se lasa tiriti de propriile lor ginduri? Dar dupa cum aici intruparea este 
adevar vadit, tot asa pe vremea dreptului Iacov a fost o inchipuire de om, 
prin care trebuia sa incredinteze pe drept, ca se bucura de purtarea Lui de 
grija si ca va birui pe to^i cei care vor incerca sa sara asupra lui. Apoi, pentru 
ca nimeni din cei din viitor sa nu uite vedenia pe care a avut-o Iacov, Scriptura 
spune ca Dumnezeu 

,,i-a amortit coapsa lui. Din pricina aceasta fiii lui Israil nu mdninca vina 
care a amortit, care este pe latimea coapsei, pind in ziua de azi, pentru ca 
Omul Acela a atins latimea coapsei lui Iacov, care a si amortit" 30 . 

Dreptul Iacov, dupa implinirea anilor vietii lui, avea sa se mute din aceasta 
via^a ; dar trebuia ca intreg neamul omenesc sa cunoasca purtarea de grija a 
lui Dumnezeu de Iacov, trebuia sa cunoasca pogoramintul mare al lui Dum- 
nezeu; de aceea Dumnezeiasca Scriptura spune: „Nu mdninca fiii lui Israil 
vina lutimei coapsei, care a amortit". Dumnezeu stia cit de nerecunoscatori 
sint iudeii; §tia ca uitabinefacerile primite de la Dumnezeu ;de aceea cu diba- 
cie a facut sa aiba necontenit in minte amintirea binefacerilor lui Dumnezeu; 
$i a mestesugit ca prin astfel de prescrip^ii rituale sa se pastreze amintirea 
acestor binefaceri. In toata Scriptura po{i gasi pilde de acest fel. Aici sta mai 
ales pricina celor mai multe prescrip^ii rituale, Dumnezeu a vrut ca generatiile 
viitoare sa se gindeasca la binefacerile lui Dumnezeu, sa nu le dea uitarii, ca 
sa nu se intoarca iarasi la ratacirea lor. Ca acesta-i mai cu seama obiceiul 
iudeilor. Daca ei, cu toate aceste binefaceri, isi aratau adeseori nerecunos- 
tinta, apoi cu mult mai mult, daca n-ar fi avut aceste prescriptii rituale, ar 
fi scos din mintea lor binefacerile primite de la Dumnezeu. 

Dar sa vedem cum s-a petrecut intilnirea lui Iacov cu fratele sau ! 

Dupa ce Iacov a primit indestulatoare mingiiere din intimplarile pe care 
le-a trait si dupa ce a primit fagaduin^a ca va fi puternic si tare inaintea 
oamenilor, Iacov, 

,,ridicind ochii, spune Scriptura, a vdzut si iatd Isav, fratele lui, si patru 
sute de bdrbati cu el. Si a impdrtit Iacov copiii la Lia si Rahila si la cele 

30. Fac, 32,31-32. 


252 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

cloud slujnicc. Si a pus pe cele doud slujnice si pe fiii lor in frunte si pc Liu 
si pe copiii ei in urmd, iar pe Rahila si pe losif mai pe urmd. Iar el a iesit 
inaintea lor si s-a inchinat pind la pdmint de sapte ori pind ce s-a apropiat de 
fratele lui" 31 . 

Vezi ca i-a impar^it pe ai lui in a? a fel incit el sa se intilneasca cu fratele 
sau inaintea tuturor? 

„ Si s-a inchinat, spune Scriptura, pind la pdmint de sapte ori pind ce s-a 
apropiat de fratele lui". 

A vrut sa si-1 faca binevoitor pe fratele sau ,si prin metaniile sale si prin 
inchinaciunea lui. Si a si reusit. 

,,Si a alergat Isav, spune Scriptura, si imbrdtisindu-l l-a sdrutat si a cd- 
zut pe grumazul lui si au plins amindoi" 32 . 

IV 

Uita-te la rinduiala lui Dumnezeu ! Spun si acum ce spuneam ieri. Cind 
Stapinul universului vrea sa-si arate purtarea Sa de grija fa{a de noi, face 
mai blinzi decit mieii chiar pe cei mai salbatici oameni. lata cita schimbare 
la Isav! „A alergat, spune Scriptura, in intimpinarea lui si imbrdtisindu-l l-a 
sdrutat si au plins amindoi". Abia acum a rasuflat Iacov usurat; a scuturat de 
pe el frica, a scapat de teama si a prins curaj. 

Si cdutind Isav, spune Scriptura, a vdzut femeile si copiii si a zis: ,,Ce 
sint acestea tie ?" 33 . 

Cind a vazut averea fratelui sau a ramas uimit si s-a minunat. De asta a 
si vrut sa-1 intrebe. 

Ce a raspuns dreptul Iacov? 

„Copii, a spus el, cu care a miluit Dumnezeu pe sluga ta" 34 . 

Uita-te cita putere are blindetea! Cu cuvintele sale smerite a potolit 
minia fratelui sau. 

,, Si s-au apropiat, spune Scriptura, slujnicile si copii. Si s-au inchinat Lia 
si Rahila. Si a zis: ,,Ce sint acestea tie, toate taherele acestea pe care le-am 
intilnit ?". Iar el a zis: ,, Ca sa afle sluga ta har inaintea ta" 3s . 

lata ca l-a robit pe fratele sau cu covirsitoarea lui smerenie! Pe eel pe 
care-1 socotea pornit ca o fiara impotriva lui l-a gasit atit de blind, ca voia 
chiar sa-i slujeasca cu tot ce avea. 

„Si i-a zis Isav, spune Scriptura: ,,Eu am multe, frate! Tine-ti tu pe 
ale tale!" 36 . 


•il.Fac, 33, 1-3. 
S2.Fac, 33,4. 

33. Fac, 33,5. 

34. Fac, 33, 5. 

35. Fac, 33, 6-8. 

36. Fac, 33,9. 


OMILH LA FACERE 253 

Dar Iacov n-a vrut; ci pentru a arata cit de mult jine ca sa-i cistige 
prietenia fratelui sau.ii spune: 

,,De am aflat har inaintea ta, primes te darurile din miinile mele. Ca pentru 
aceasta am vazut fata ta, ca si cum ar vedea cineva fata lui Dumnezeu" 31 . 

„Primeste, de la mine, ii spune Iacov, darurile ce {i le dau! Cu atita 
bucurie am vazut fa^a ta,cu citabucurie ar vedea .cineva fa{a lui Dumnezeu". 
Dreptul Iacov ii graieste cu multa smerenie, ca sa-i inmoaie inima si sa-1 
aduca la dragostea de frate. 

„ Si-mi vei fi binevoitor" is , in loc de: ,,lmi vei face placere". 

,,Primeste, dar, binecuvintarile pe care ti le-am adus, ca m-a miluit pe 
mine Dumnezeu si am de toate" 39 . 

,,Nu-mi refuza, ii spune el, darurile! Toate acestea mi-au fost date in dar 
de Dumnezeu; El mi-a fost daruitorul tuturor acestor boga^ii". 

Cu aceste cuvinte i-a aratat lui Isav pe nesimpte de ce mare purtare de 
grija 1-a invrednicit Dumnezeu; si 1-a facut sa-1 priveasca cu mult respect. 

„ Si l-a silit de le-a luat" 40 . 

lata ce schimbare ! 

„Si a z is Isav: „Sd ne sculdm sa mergem drept itiainte" 41 , in loc de: 
,,Sa facem, deci, impreuna calatGiia". 

Iacov, insa, gaseste o pricina binecuvintata si-i spune: 

„Domnul meu stie ca sint mici copiii mei, iar oile si vacile fdtate. Daca 
le voi sili sa meargd o singurd zi vor muri" 42 . 

,,Nu pot merge repede, a spus Iacov, ci trebuie sa merg incet si cu dese 
popasuri din pricina copiilor si a turmelor mele, ca sa nu le pierd din pricina 
unei prea mari oboseli. Porneste, dar, tu; iar eu voi odihni din loc in loc 
copiii si turmele si asa te voi ajunge. in Seir" 43 . 

La auzul acestor cuvinte fratele sau i-a zis: 

„Dacd vrei, voi lasa pe unii din ai mei cu tine" 44 . 

Dovada de mare cinste §i de pre^uire! Iacov, insa, n-a primit nici acest 
ajutor, si i-a spus: 

,,Mi-i de ajuns ca am aflat har inaintea ta" 4S . 

„Asta doream, sa mi te fac prieten. O data ce am dobindit aceasta, nu-mi 
mai trebuie nimic". 

,,Si dupd ce a plecat, Iacov, spune Scriptura, si-a facut lui si vitelor lui 
corturi; de aceea a pus locului aceluia numele: Corturi" 46 . 


37. Fac, 33, 10. 

38. Fac, 33, 10. 

39. Fac, 33, 11. 

40. Fac, 33, 11. 

41. Fac, 33, 12. 

42. Fac, 33, 13. 

43. Fac, 33, 14. 

44. Fac, 33, 15. 

45. Fac, 33, 15. 

46. Fac, 33, 17. 


284 SKINTUL IOAN GURA 1)K AUR 


V 

Auzind, dar, accstca, sa imitam pc drcplul Iacov si sa fim tot atit clc 
smeriu ca ^i el. Dc sint unii care ne dusmancsc, sa nu lc aprindem mai mult 
minia, ci sa cautam sa le potolim dusmania ca sa lc vindecam sufletul lor 
inrauta^it prin blindete si smerenie, aratate fie cu cuvintul, lie cu fapta. 
Uita-tc la in^clepciunca dreptului accstuia! Atit 1-a muiat pe Isav cu dulceata 
cuvintclor sale, inch 1-a facut pe Isav sa-1 slujeasca si sa vrea sa faca orice 
sprc a-I cinsti. Intr-adevar, estc cea mai mare virtute, nu cind cautam sa iu- 
l)im si sa slujim cu orice chip pe cei ce se poarta bine cu noi, ci cind ii atragem 
sprc noi cu marea noastra blindete pe cei ce vor sa ne faca rau. Nimic nu-i 
mai tare ca blinde^ea. Dupa cum apa aruncata pe foe a stins de multe ori 
focul, tot asa si un cuvint spus cu blindete stinge o minie mai aprinsa decit 
cuptorul. Si indoit ne e cistigul. Cistigam si prin aceea ca nc-am purtat cu 
blindete si prin aceea ca slobozim de tulburarc mintea fratelui nostru, pu- 
nind capat niiniei. Te intreb: Nu-1 {ii, oare, de rau, nu-1 invinuiesti pe fratelc 
tau cind e miniat si te dusmaneste? Pentru ce nu te straduiesti sa te porti 
tu alti'el decit el? Pentru ce vrei sa-1 minii si mai mult? Poti, oare, stinge 
focul cu foe? Nu! Firea focului se impotriveste. Tot asa nici cu minia nu 
po{i stinge minia. Ce este apa pentru foe, aceea-i blindetea si bunatatea 
pentru minie. De aceea si Hristos spunea ucenicilor: ,,Daca iubiti pe cei ce 
va iubesc, ce plata veti area?"* 1 . Apoi vrind sa rusineze si sa mustre pe cei 
trindavi, a adaugat: ,,Nu si vamesii fac la fel?" 48 . Nu face, oare, asa orice 
om care n-are grija de el? Nu se straduiesc, oare, vamesii sa faca asta? Este, 
oare, om mai rau ca vamesul? Nu! Si totusi vei vedea ca vamesul cauta cu 
oricc chip sa iubeasca pe eel ce il iubeste. Eu, insa, pentru ca vreau sa va 
sui^i pe o treapta mai inalta, pentru ca vreau sa fi^i ceva mai mult decit 
acc^tia, nu va indemn sa iubiti numai pe cei ce va iubesc, ci sa iubiti si pe 
cei ce va urasc.Sa face^i ceea ce a facut, din proprie initiativa, fericitul Iacov 
inainte de lege sj inainte de inva^atura altora. Cu covirsitoarea sa blindete 
a biruit mai intii pe Laban; iar acum si pe fratele lui. A avut, e drept, si aju- 
torul eel de sus, dar s-a straduit si el. 

Tot asa si noi sa fim convinsi, ca de ne-am stradui dc mii de ori, niciodata 
nu vom putea savirsi ceva, daca. nu ne bucuram de ajutorul eel de sus. Si 
dupa cum nu putem face nimic din cele ce trebuie facute, daca nu ne bucu- 
ram de ajutorul eel de sus, tot asa iarasi, daca nu ne straduim si noi, nu 
vom putea fi invredniciU de ajutorul eel de sus. De aceea sa ne straduim sa 
facem si noi cit ne sta in putin^a si sa atragem ajutorul eel de sus, ca si 
datorita stradaniei noastre si iubirii de oameni a lui Dumnezeu sa sporeasca 
zi de zi faptele noastre de virtute si sa ne bucuram de mult har de sus, pc 
care faca Dumnezeu ca noi to{i sa-1 dobindim, cu harul si iubirea de oameni 
a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui impreuna cu Sfintul Duh, 
sla\a , putere si cinstc, acum ^ii ])ururea §i in vecii vccilor, Amin. 

II. M.ilri. r i, -Id. 


OMIUA LIX 


,, $i a vcnit Iacov in Salem, cetatea sechimilor 
si a cumparat o parte din farina de la Emor tata.1 lui Sihem 
cu o suta de miei. §i a zidit acolo altar 
$i a chemat pe Dumnezeul lui Israil" ' . 

I 

Afi vazut icri si covirsitoarea iubire de oameni a Stapinului obstesc al 
universului si filosofia ucenicilor si nerecunostinfa iudeilor. Afi vazut cu 
cita blindete le-a inchis nerusinata lor indrazneala, luind apararea ucenici- 
lor Sai si aratindu-le ca ei, care vor sa apere legea, nu cunosc voile legii, stau 
inca in umbra, cu toate ca s-a aratat adevarul. Ati vazut ca a cautat dintru 
inceput sa desfiinfeze prescripfiile legii, invafindu-i ca o data ce s-a aratat 
Soarele dreptafii nu mai are nici o putere lumina de opait, ca apropiindu-sc 
stralucirea luminii Soarelui, ii inlatura folosul. Afi aflat apoi ca putcin 
praznui in orice vreme si ca nu sintem supusi sa pnem anurnite timpuri. Ca 
pentru asta a venit Stapinul nostru, ca sa ne slobozeasca de constringerca 
timpurilor, sa ne faca sa zburdam la inalfime, sa avem in ceruri viet.uirea 
noastra, sa ducem viafa ingereasca, desi sintem oameni, si sa ridem de toatc 
lucrurile omenesti. 

Haide, dar, sa ne intoarcem astazi, daca vrefi, la sirul celor spuse mai 
dinainte din cuvintele fericitului Moise si de acolo sa va intindem masa. 

$tifi ca intorcindu-se Iacov din Mesopotamia s-a intilnit cu fratele sau 
si dupa aceea s-a desparpt de el; Isav a pornit-o spre Seir, iar Iacov $i-a in- 
tins corturile si a numit locul acela Corturi. Aici ne-am oprit cu cuvintul. De 
aceea trebuic sa continui, dupa puterea mea, tilcuirea si sa va dau invafa- 
tura cea duhovniceasca. Deci dupa ce dreptul Iacov a rasuflat usurat si a 
scapat de orice teama, 

,,a vcnit in cetatea sechimilor si a cumparat o parte din {arina de la Emor 
tatal lui Sihem cu o suta de miei. §i a J'dcut acolo jcrtfclnic si a chemat pe 
Dumnezeul lui Israil" 2 . 

Sa nu trecein cu u$urin|a peste ecle scrisc in Dumnczeicstilc Scripluii. 

Data cci care srol din pamint i'irisoarele de aur indura orice oboscala 
si sc supun la lot lelul de mtmci ntimai ca sa poata <lf.spa i \ i an nil de piiminl, 

I. /■'«<■., :t:i, ih 'jo. 
:.'. /■'in ., 'ft. ih '.mi 


256 ' SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

apoi cu mult mai mult se cuvine ca noi sa cautam cuvintele Duhului si sa 
plecam dc aici dupa ce am cules tot folosul lor. 

Gindeste-mi-te, dar, la filosofia acestui minunat barbat! Se bucurade un 
atit de mare ajutor de sus, vedea crescindu-i boga^ia, adica vitele, vedea in 
jural lui ceata atitor copii si totusi nu s-a apucat sa faca case stralucite, nici 
nu s-a straduit sa-si cumpere mosii si sate pe care sa le imparta fiilor sai. 
Cei din zilele noastre nu fac asa, ci adeseori, chiar daca au numai un singur 
copil, se straduiesc sa adune mii si mii de talan^i de aur, sa cumpere mosii 
si sa cladeasca case frumoase. §i daca si-ar stringe averea din munca cinstita 
si fara nedrepta^i! Dar lucru grozav si mai cumplit decit orice este ca o ra- 
pesc de la al^ii, se lacomesc, pun la cale procese si asa isi tree lor si averile 
altora. Iar daca cineva ii intreaba: ,,Pentru ce atita nebunie dupa bani?", 
indata ip pun inainte copilul si spun ca fac asta de dragul lui. Unul ca acesta, 
chiar daca spune ca stringe avere pentru copilul sau, o spune in zadar si fara 
de temei; dar sint al^ii care nici nu au copii si totusi sint nebuni dupa stringe- 
rea de bani; prefera sa sufere orice numai ca sa nu dea un banu^ unuia din 
cei nevoiasi. Dreptul Iacov, insa, n-avea astfel de planuri, nici astfel de ginduri ! 
Cind ii trebuia sa cumpere pu^in pamint, dadea pe el o suta de miei. Asa a 
cumparat o bucata de pamint de la Egor, tatal lui Sihem. 

Uita-te la dragostea de Dumnezeu a lui Iacov ! Uita-te pentru ce a cautat 
sa cumpere pamint! „A fdcut acolo jertfelnic si a chemat pe Dumnezeul lui 
krail". N-a cumparat bucata aceea de pamint pentru nimic altceva decit 
pentru ca sa aduca mul^umiri Stapinului de obste al universului. 

Ar trebui ca to^i sa-1 imitam pe acesta, noi cei din har pe eel de dinainte 
de lege, si sa nu ne innebunim atita dupa stringerea de bani. 

Spune-mi pentru ce-^i stringi {ie atitea poveri de spini? Nu-^i dai seama 
ca lasi copiilor tai pricini si prilejuri de pacate? Nu stii, oare, ca Dumnezeu 
are mai multa grija decit tine de copilul tau? Tu, insa, aratind multa grija 
de el, te straduiesti sa-i lasi pricini, care pot sa-i inece sufletul. Nu stii, oare, 
ca tinerii prin ei insisi aluneca usor si sint inclina^i spre pacat? Cind, insa, 
mai au si bani, atunci caderea in pacat e si mai usoara. Dupa cum daca pui 
Iemne pe foe focul se aprinde si mai tare, tot asa si tinerii daca au pe mina 
lor bani, cum are focul lemnele, atunci se aprinde asa de mult cuptorul, inch 
cuprinde tot sufletul tinarului. Cind va putea unul ca acesta sa fie cuminte? 
Cind va fugi de desfrinare? Cind se va hotari sa se osteneasca pentru virtute 
sau pentru vreo alta fapta duhovniceasca? Niciodata! 

II 

Oare n-ai auzit pe Hristos spunind: ,, Grija veacului acestuia stinselaciunea 
bogdtiei indbusesc cugetul si-l fac neroditor?" 3 . N-ai auzit ca a numit spini 
boga^ia? 4 . Dupa ce a spus ca o samin^a a cazut intre spini, tilcuieste cine 

'i.Matei, 13,22. 
A.Matei, 13,7. 


OMILII LA FACERE 257 

■ 

sint spinii si zicc: ,, Gnju veacului acestuia si inselaciunea bogatiei indbusesc 
cugetul si-l fac neroditor". Ce bine a asemuit grija veacului acestuia cu spinii! 
Dupa cum spinii nu lasa sa rasara saminta, ci o inabuse cu desimea lor, 
tot asa si grijilc victii, cind intra in suflet, nu lasa saminta duhovniceasca sa 
aduca roada, ci o usuca si o inabuse, intocmai ca spinii. Hristos a mai spus: 
,,si inseldtiunea bogatiei". Bine a spus inselaciunea bogatiei. Ca intr-adevar 
este inselaciune. 

Spunc-mi, te rog, ce folos ai de pe urma atitor talanti de aur si a atitor 
gramezi de bani? 

— Mare folos, ca-mi fac rfiulta bucurie. 

— Ce bucurie? Dar pentru ce vorbesc eu de bucurie? Oare nu banii mai 
cu seama fac sa se nasca suparari fara de rdst si multe necazuri? Si nu mai 
vorbesc de pedeapsa care nc asteapta din pricina lor, ci numai de pedeapsa 
de pe lumea asta, ca bogatia nu ne aduce placere, ci zilnic turburari si ne- 
cazuri. Nu poti vedea marea atit de framintata de valuri, cit este de framintat 
sufletul bogatului de ginduri si de patimi! Bogatul se poarta urit si cu ai sai 
si cu strainii. Daca vreodata cinevaii rapeste ceva din bogatia sa — ca multe 
se pot intimpla, multi sint uneltitorii si multe rautatile slugilor si violen^ele 
celor puternici! — atunci da, atunci vei vedea ca viata unor asemenea oameni 
e cu neputinta de trait. De cite lacrimi nu sint vrednici unii ca acestia care se 
straduiesc sa lucreze impotriva lor si vor sa-si adune boga^ii spre paguba 
sufletelor lor? 

Dar, daca vreti, sa-i lasam pe acestia si sa ne intoarcem la istoria dreptu- 
lui Iacov, ca sa vedem urmarea. 

„ Si a facut, spune Scriptura, acolo jertfelnic, in bucata aceea de pamint, 
si a chemat pe Dumnezeul lui Israil". S-a hotarit, deci, sa locuiasca printre 
sechimi. Dar uita-te ca si aici dreptul isi vadeste iarasi bunatatea lui! 

— Cum? 

,,Si a iesit Dina, fata Liei, spune Scriptura, ca sa vada fetch bastinasi- 
lor. Si vdzind-o Sihem, fiul lui Emor, a dormit cu ea si a iubit-o pe fecioara 
si a grait ci dupa cugetul fecioarei"* . 

Ai vazut cc mare rau este tineretea, cind nu are friu si cuget drept credin- 
cios? Sihem a vazut-o pe fata, spune Scriptura, s-a indragostit de chipul ei 
si si-a implinit pofta. ,, Si i-a grait ei dupa cugetul fecioarei". 

— Ce inseamna ,,dupd cugetul fecioarei?". 

— Inseamna ca fata era tinara, iar Sihem i-a grait acele cuvinte care puteau 
s-o atraga si s-o cucereasca. 

Si i-a spus Sihem Tatalui sau: 

„ la-mi fata aceasta de sotie!" 6 . 

Iacov a auzit ce s-a intimplat si deocamdata ainduratintacere, asteptind 
venirea fratilor ei. 


5. Fac, 34, 1- 

6. Fac, 34, 4. 


258 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 


,,Si a tdcut, spune Scriptura, Iacov, pind au venit ei 1 . Iar cind a vcnit 
Emor la Iacov, au venit si fratii Dinci. Si cind au auzit ce s-a intimplat cu 
sora lor, s-au intristat foarte tare" 9 . 

— Ce inseamna: „S-au intristat foarte tare?". 

—S-au suparat; au socotit lucrul acesta de nesuferit, foarte greu si pricina 
de triste^e. . 

„S-au suparat foarte tare, spune Scriptura, cd a fdcut Sihem in Israil un 
lucru de rusine, dormind cu fata lui Iacov" 9 . 

Uita-te la castitatea fiilor lui Iacov! Au socotit ocara foarte mare fapta 
lui Sih'em. Ai vazut ca dreptul Iacov i-a inva^at pe fiii lui sa fie virtuosi? 

— Dar cum a ajuns fiul lui Emor, prin implinirea poftei lui, pricina pieirii 
tatalui lui si a intregii ceta^i? 

—Dar mai intii sa auzim ce a spus Emor fiilor lui Iacov si dupa aceea 
vom cunoaste viclenia fra$ilor Dinei si chipul in care au razbunat pe sora lor. 

„ Si le-a grdit lor Emor, spune Scriptura, zicind: ,, Sihem, fiul meu, a pus 
pe sora voastrd mai presus de sufletul sdu" 10 . 

Vezi ca-si vesteste pieirea ce va veni peste el? A spus: ,,A pus mai presus 
de sufletul sdu", adica: ,,§i-a dat sufletul lui pentru sora voastra". Emor le-a 
vorbit despre dragostea fiului lui pentru fata; dar dupa pupn timp a aflat ca 
dragostea aceasta va fi pricina pieirii lui si a tuturor eel or ai lui. 

Emor a spus lui Iacov si fiilor lui: „Pentru ca fiul meu arde atita de dra- 
gul fetei, 

dati-o lui de femeie si incuscriti-vd cu noi. Fetele voastre dati-le noud si 
pe fetele noastre sd le ia fiii vostri si sd locuiti printre noi. Si iatd pdmintul 
este lat inaintea voastrd; locuipi in el,facetinegot in el si ago?iisifi intru el" 1 ' . 

Uita-te cita dragoste le arata tatal unor straini pentru dragostea de copil; 
vrea sa si-i faca binevoitori, de aceea le da in stapinire toata {ara. 

Asta a facut tatal; fiul lui, vazind grija ce i-o.poarta tatal sau si ca e gata 
sa faca totul ca sa-i implineasca dorul, adauga si el cuvintul sau si spune lui 
Iacov §i fra^ilor fetei: 

,,Sd aflu har inaintea voastrd si ce veti zice vom da. Inmultiti zestrea si 
voi da cit imi vefi zice, ea sd-mi dati copila aceasta de sotie" 12 . 

Ai vazut ca si tatal, din dragoste de copil, le face mare rugaminte, dar 
ca si fiul e gata sa dea orice numai sa capete fata? 

7. Fac, 34, 5. 

8. Fac, 34, 6-7. 

9. Fac, 34, 7. 

10. Fac, 34,8. 

11. Fac, 34,8-10. 

12. Fac, 34, 11-12. 


OMILII LA FACERE 259 


HI 

Patima aceasta pierzatoare, indupleca pe eel cuprins de ea sa faca orice, 
pina ce il duce in fundul iadului. Uita-mi-te! Batrinul Iacov auzind acestea, 
tace; mergind pe urmele blinde^ii sale, nu rosteste cuvint, ci sufera in liniste 
ocara adusa fetei sale. 

,, Dar fiii lut Iacov, spune Scriptura, au grait lui Sihem si lui Emor, tatd- 
lui saa, cu viclenie; le-a spus cd au pingdrit pe sora lor" 13 . 

Uita-te cum din pricina desfrinarii unuia singur ii pa§te nenorocirea pe 
to^i locuitorii orasului! Dupa cum cind izbucne§te un foe, primejdia ii cu- 
prinde si pe cei ce loeuiese in apropiere, tot asa si acum desfrinarea tinarului, 
a pierdut nu numai pe tatal lui, ci §i pe to^i locuitorii ceta^ii. 

— Ce au facut fiii lui Iacov? 

— Le-au grait cu viclenie ! 

Se cuvine sa auzi^i, ca sa vede^i ce durere mare au sim^it pentru sora lor. 

,,Si an zis, spune Scriptura, Simeon si Levi, fratii Dinei, fiii Liei: f ,Nu 
vom putea face cuvintul acesta, sa dam pe sora noastra unui om netdiat 
imprejur; dar dacd va veti taia imprejur, vom da fetele noastre voua si noi 
vom lua feteleM-'oastre si vom fi un popor" ' 4 . 

Propunerea era binecuvintata §i fireasca; dar le-au vorbit cu viclenie, 
spune Scriptura. 

,,Dar dacd nu veti vrea sd facet i asta, au spus ei, ne vom lua fata noastra 
si vom pleca" 1 5 . 

Asa le-a grait Simeon sj Levi; dar se gindeau sa-i ucida pe toji. Lui Sihem 
sj Emor le-au placut propunerile §i au primit cu placere spusele, pentru ca 
doreau sa ia fata. 

„A pldcut cuvintul inaintea lor, spune Scriptura. §i tindrul n-a zdbovit 
a implini cuvintul, pentru cd iubea pe fata lui Iacov" ' 6 . 

Ca Sihem era cuprins cu totul de dorul fetei. 

„Si venind el si tatal lui la poarta cetdtii au vorbit cu toti locuitorii 
cetdtii"' 7 . 

Si s-au sfatuit sa primeasca taierea imprejur, cum li se propusese, sj sa-i 
primeasca sa locuiasca printre ei. §i locuitorii cetatii au implinit indata cele 
spuse de Emor sj Sihem ; § i cu to^ii dintr-o data s-au taiat imprejur ' 8 . Cind au 
auzit de aceasta, Simeon si Levi s-au grabit sa implineasca planurile lor. 

„ Si luindu-si fiecare sabia lui au intrat in cetate fdra teamd" 19 . 

— Ce inseamna „au intrat in cetate fdra teamd?". 

— Inseamna ca au stat impotriva tuturor, desi erau numai doi. Le dadeau 

Vi.tac., 34, 13. 
14. Fac, 34, 14-16. 
\b.Fac, 34, 17. 

16. Fac, 34, 18-19. 

17. Fac, 34,20. 

18. Fac, 34,21-24. 

19. Fac, 34,25. 


260 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

mult curaj ranilc de pe trupurile locuitorilor cctatii. Si ca sa nc faca cunos- 
cuta aceasta, Dumnezciasca Scriptura zice: 

,,Si s-a intimplat aceasta in ziuu a trciu, cincl crau in durere" 20 . 

Durerea lor le-a dat curaj si i-a facut pc cei doi mai puternici dccit mul- 
timca locuitorilor cctatii. 

,,Si au omorit, spunc Scriptura, toatci parted bcirbateasca" 21 . 

Cu alte cuvintc: toti barbatii zaceau din pricina taierii imprejur si crau, 
ca sa spunem asa, gata dc junghiere. Si imprcuna cu altii au omorit si pc 
tinarul care necinstise pe sora lor. Si nu s-au muljumit cu o atit dc mare pc- 
deapsa, spune Scriptura, ci le-au luat oile lor, toate vitele si toate dobitoaccle 
lor. Si au plecat dupa ce au nimicit cctatca cu tof i locuitorii ci. 

Ai vazut, iubite, cit rau a facut nesabuinta unui tinar? Ai vazut ca a dus 
la pieirea tuturor celor ce locuiau cctatea? Cunoscind aceasta, sa infrinam 
pornirilc copiilor nostri,sapunem friu puternic tineretii.cu frica si cu sfatul. 
Sa nc ingrijim de castitatea lor; sa facem tot ce ne sta in putinta ca tinerii 
sa fuga de poftele rusinoase. Stapinul nostru obstesc, vazind slabiciunea firii 
omenesti, a legiuit casatoria, ca sa ne indeparteze de desfrinare. Sa nu lasam 
tinerii de capul lor,ci, cunoscind vapaia cuptorului, sa ne straduim sa-i casato- 
rim potrivit legii lui Dumnezeu, inainte de a se tavali in desfrinari, ca sa-si 
pastreze castitatea si sa nu se pingareasca de desfrinare. Casfetoria sa le dea 
indestulator ajutor, ca sa-si poata potoli si saltarile trupului si sa scape si 
de osinda. 

Dar sa vedem cum a primit batrinul Iacov fapta savirsita de copiii lui. 

Scriptura spune: 

Si a zis hicov: „ Simeon si Levi, m-ati facut urit, ca sa fiu ran inaintea 
tuturor celor ce locuiesc pdmintul" 22 . 

,,Pentru ce v-ati razbunat asa? Fapta voastra m-a facut tare urit in ochii 
tuturor locuitorilor pamintului". 

Apoi ca sa le arate frica in care se afla,le spune: 

,,Noi sintem putini; de se vor aduna impotriva noastra, ne vor taia si 
ne vor strivi" 23 . 

„Nu stip ca sintem putini, le spune lor, si le va fi usor sa ne faca noua 
ce le-ati facut voi lor? Si dupa cum Sihem a fost pricina pieirii tatalui lui 
si a tuturor locuitorilor cetatii, tot asa si voi mie. Din pricina voastra voi fi 
urit si eu si nimic nu-i va impiedica sa ma striveasca din pricina indraznelii 
voastre". 

,,/ar ei.au zis: ,,Dar trebuia sa se poarte cu sora noastra ca si cu o desfri- 
nata?" 24 . 


20.Fac, 34, 25. 
21.Fac, 34, 25. 
22.Fac, 34, 30. 
23.Fac, 34, 30. 
24. Fac, 34,31. 


OMILII LA FACERE 261 


Ai vazut ca fiii lui Iacov au. cautat sa razbune ocara adusa curateniei 
sorei lor? Isi apfira inaintca tatalui lor fapta si spun: ,,Ne-au facut de rusine, 
ca s-au purtat cu sora noastra ca si cu o desfrinata! Am fost siliti sa facem 
asta, ca sa sc invete mintc cci dc mai tirziu sa nu mai indrazneasca una ca 
accasta. 

IV 

Dar uita-mi-te acum la ncspusa purtarc dc grija a luiDumnezcu dc dreptul 
Iacov. Pcntru ca Dumnezeu a vazut ca lui Iacov ii era frica sa mai locuiasca 
acolo din pricina faptei fiilor lui, dc aceea ii spune: 

,,Scoald-(c si suic-te in locul Betel si loeuieste acolo. 

Pcntru ca te temi dc cci de aici, plcaca dc aici si loeuieste in Betel. 

Si fa acolo altar Domuului Celui Ce ti s-a ardtat tie />e cind fugeai din 
fata lui hire, fratele tail ". Si a zis Iacov casei lui si tuturor color cu el: ,,Ridi- 
culi dm nujlocul nostril pe dumnezeii straini; curdtiti-vd si schimbati-vd 
hainclc voastre; si sculindu-no sci no suim in Betel si sa facem acolo altar 
Domuului Col Ce m-a auzit in ziua necazului. Cel Ce a fast cu mine si m-a 
mintuit in calca in care mcrgcam" 2s . 

Uita-te iarasi la ascultarea si la iubirea de Dumnezcu a dreptului Iacov! 
Cind a auzit: ,,Suio-te in Betel si fa altar" a chemat pe toti cei ai lui si le-a 
zis: ,,-Ridicati dumnezoii". 

— Pe care dumnezei?, m-ar putea intreba cineva* N-am vazut ca Iacov sa 
fi avut dumnezei! De la inceput a fost drept si iubitor de Dumnezeu! 

—Da, dar aici vorbestc poate de dumnezeii lui Laban, pe care ii furase 
Rahila. De aceea spune: „Pentru ca avem sa aducem multumiri adevaratului 
Dumnezeu, Care m-a ajutat totdeauna scoateti idolii, daca ii aveti cu voi! 
Card tit i-va si schimbati-vd hainclc voastre ca asa sa pornim spre orasul 
Betel. Sa intram in el curati si pe dinauntru si pe dinafara. Sa nu fim cu- 
rat i numai prin stralucirea hainelor, ci si prin indepartarea idolii or sa ne 
curatim gindurile sufletului nostru. Asa sa ne suim in Betel". 

,,Si an dat, spune Scriptura, lui Iacov pe dumnezeii cci straini — ca nu 
erau ai lor — si cerceii cei din urochile lor" 26 . 

Poate ca si cerceii erau simboale ale idolilor acelora, de aceea -i-au dat lui 
Iacov impreuna cu dumnezeii. 

,, Si i-a ascuns Iacov sub sflPjand din cctatea scchimilor si i-a picrdut pina 
in ziua dc azi" 11 . "ttei-C 

,,/-« ascuns si i-a picrdut", ca sa scape si cei ce erau robi ratacirii idolesti, 
dar sa fereasca si pe altii de pingarire. 

Si dupa ce a facut toatc acestea, dreptul 

25. Vac, 35, 1-3. 

26. Fac, 35,4. 

27. Fac, 35,4. 


262 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 

,,s-a ridicat din cetatea scchimilor" 18 

si a pornit spre Betel. 

Dar uita-mi-te iarasi la purtarea de grija a lui Dumnezeu de Iacov! Scrip- 
tura ne inva^a lamurit totul! 

Dupa ce a iesit dreptul dintre sechimi, Scriptura spune ca: 

,, a fast frica lui Dumnezeu peste ceta tile cele din jural lor si n-au alergat 
j)c urma fiilor lui Israil" 29 . 

Ai vazut cit de mare purtare de grija si cit de lamurit 1-aajutat Dumnezeu 
pe Iacov? A bagat frica in ei, ca nu i-au mai urmarit. Pentru ca dreptul Iacov 
se temea de ei si spusese: „Sintem putini la numar si vom fi striviti", dc 
aceea Dumnezeu a bagat frica in ei si nu i-au mai urmarit. Cind Dumnezeu 
vrea sa dea ajutorul Sau, face pe cei slabi mai puternici decit cei puternici, pe 
cei putini mai tari decit cei mul^i. Nu este o fericire mai mare ca aceea de a fi 
ajutat de Dumnezeu! 

,,§i a venit Iacov in Suza, care este in pamintul Canaan, numit Betel si 
tot poporul care era cu el. §i a zidit acolo altar si a chemat numele locului 
Betel, pentru ca. acolo s-a aratat Dumnezeu lui Iacov, cind a fugit din fata 
lui Isav, fratele sdu" 30 . . 

Ajungind in Betel Iacov, spune Scriptura, a facut ce i s-a poruncit; a 
zidit altar si a pus locului acela numele Betel. 

„§i a murit, spune Scriptura, Debora, doica Rebecai; si a ingropat-o 
mai jos de Betel sub stejar. §i l-a numit Iacov Stejarul Jalei" 31 . 

Ai vazut ca Iacov pune totdeauna nume locurilor, pe temeiul celor 
petrecute in acele locuri, pentru ca sa se pastreze vesnic amintirea acelor 
intimplari? 

Poate ca cineva m-ar putea intreba: 

— Cum se face ca doica Rebecai era cu Iacov, care venise de curind in 
Mesopotamia si inca nu se intilnise cu tatal sau? 

La aceasta intrebare as putea raspunde asa: 

Cind Iacov a plecat de la Laban, doica Rebecai a dorit sa mearga impre- 
una cu Iacov ca s-o vada pe Rebeca, pe care de multa vreme n-o vazuse; dar 
a murit inainte de a se intilni cu Rebeca. 

V 

Dar, daca vre{i, sa oprim si noi aici cuvfatul, multumindu-ne cu cele 
spuse. Atita numai am sa rog dragostea voastra sa avep tare mare grija de 
virtute si sa va ingrijip de castitatea tinerilor, de cura^enia lor trupeasca 
si sufleteasca. Ca de aici, din aceasta lipsa de grija, ca sa spun asa, se nasc 
toate relele. Obisnuinta cu pacatul pricinuieste, cu trecerea timpului, atita 

28.f'«c, 35,5. 

29. Fac, 35.5. 

30. Fac, 35,6-7. 

31. Fnc, 35, 8. 


OMILH LA FACERE 263 

pagulnl, inch nici un slat nu inai arc vrco putcrc asupru cclui dcprins cu paca- 
tul; cstc dus ca un rol) acolo undc porunceste diavolul. Diavolul, dcci, ii 
porunceste; cl da acclc porunci picrzatoare, pc care tincrii 1c implincsc cu 
placcre, uitindu-sc numai la plticcrca cc le sta in fa^a, fara sasc maigindeasca 
la durcrca dc mai tir/.iu. Dc accca, va rog, saintindeti mina de ajutor copiilor 
vostri, ca sa nu fim pcdcpsi^i si pcntru pacatcle savirsite dc ei.Nu sti{i,oare, 
cc a pa^it prcotul Ili,ca n-aindrcptat cum se cuvine pacatele copiilor lui? 32 . 

Dupa cum un doctor nu vindeca o rana daca intrebuin^eaza plasture in loc 
dc cu^it, cind rana are nevoie de cutft, tot asa si preotul acela a primit aceeasi 
pedeapsa ca si copiii lui, pentru ca s-a purtat cu ei cu multa blinde^e.in loc 
sa-i pedepseasca pe masura pacatelor lor. 

Sa ne temem, va rog, de acea'sta pilda ! Iar daca avem copii sa ne ingrijim 
de cresterea lor. Intr-un cuvint, fiecare sa aiba grija de cei din casa lui si 
fiecare sa socoteasca drcpt eel mai mare cistig folosul pe care-1 aduce aproape- 
lui sau. Pentru ca fiecare, deprins cu virtutea sa poata fugi de pacat si, cu 
ajutorul virtu^ii, sa-si afraga ajutorul eel de sus, pe care, faca Dumnezeu ca 
noi to{i sa-1 dobindim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru 
Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cuSfintulDuh,slava,putere sicinste, 
acum si pururea si in veeii vecilor, Amin. ' 

'SJ..I Kcgi, 4,18 19. 


OMILIA LX 


„ Si zidind altar a chemat numele locului Betel, 

pentru c;l acolo i s-a aratat Dumnezeu, 

cind a fugit din fata Iui Isav, 

fratele sau" ' . 

I 

Haideti ca si astazi, daca vreti, sa reluam sirul celor spusc mai inainte, 
ca asa sa va dau iarasi invatatura din cuvintcle spuse mai dcparte de Scriptura. 
Istoria lui Iacov este in stare sa ne invete inca si astazi despre mare a purtare 
dc grija a lui Dumnezeu de Iacov si anume cum Dumnezeu, rasplatindu-i 
sufletul sau mare si curat, aintarit iarasi fagaduintele ce i le-a dat. 

Mai inainte Scriptura ne-a istorisit ca Iacov, la porunca lui Dumnezeu, a 
parasit Sechimul din pricina faptei fiilor lui si s-a grabit sa se duca in Suza. 

,,Si zidind altar, a chemat numclc locului Betel, pentru ca acolo i s-a 
aratat Dumnezeu, cind a fugit din fata lui Isav, fratele sau" 2 . 

Dumnezeu i-a poruncit dreptului sa fuga, ca sa-1 scape de frica ce-1 
cuprinsese din pricina uciderii sechimilor; si tot Dumnezeu a bagat frica si 
in locuitorii cetatilor acelora, ca sa nu-1 urmareasca pe Iacov. Uita-tc la pur- 
tarea de grija a lui Dumnezeu! Uita-te cit se ingrijeste de Iacov! A bagat 
frica in sufletele locuitorilor cetatilor acelora, ca sa nu-1 urmareasca, ca voiau 
poate sa razbune pe sechimi. Dar pentru ca si uciderea sechimilor se savir- 
sise impotriva vointei dreptului Iacov si pentru ca si Simeon si Levi ucisesera 
pentru ca sa razbune necinstirea surorii lor, Dumnezeu nu numai ca 1-a scapat 
de frica pe Iacov si pe fiii lui, dar i-a impiedicat si pe locuitorii cetatilor 
dimprejur de a-i urmari, bagindu-le in sufletc teama. 

Ati vazut cc mare lucru este sa te bucuri de ajutorul eel de sus? Cind 
Dumnezeu ne este binevoitor, toate supararile dispar. Ca acum ! Dreptului 
Iacov i-a dat curaj, iar celorlalti le-a Iiagat in sufletc frica. E Stapin si poate 
preface totul dupa cum vrea;prin toate Isi arata iscusita Lui intelcpciune. 
Nimcni nu-i mai puternic decit eel care are alaturi de el ajutorul eel de sus, 
dupa cum nimeni nu-i mai slab decit eel lipsit de acest ajutor! lata dreptul 
acesta; familia lui era mica si in jurul lui putini; dar pentru ca a fost intarit 

1 . fuc. .)."), 7. 
2.Fac, 35, 7. 


OMILII LA EACERE 265 

de drcapta lui Dumnczcu a prins curaj si a scapat do priinejdie; ceilalti, 
locuitorii cctatilor acelora, crau muJti la numar, crau intelesi intre ci si 
uniti; dar n-au putut sa-si implincasca planurile lor, ca ,,frica lui Dumnczcu, 
spunc Scriptura, a fast pcslc edit tile eele de primprcjur"* . 

Asadar, dupii cc a scapat Iacov do frica si dc bastinasi, iata ca iarasi 
Dumnczcu Isi arata fata dc cl covirsitoarea Sa iubirc dc oameni. 

,,Si i S-u aratat Dumnczcu, spunc Scriptura, lui Iacov cind era iarasi 
in Suza" 4 . 

— Pcntru cc a adaugat ,, iarasi '?". 

— Nu i'ara rost, ci ca sa afli ca tot in acest Joe i Sc ara ta.se Dumnczcu lui 
Iacov si mai inaintc,cind a fugit dc fratcle lui in Mesopotamia. Acum Scriptura 
spunc: „Dupa cum i S-a aratat Dumnczcu atunci cind a plccat, tot asa i Sc 
arata si acum la intoarccrc, in acclasi loc, si-i tntarcstc fagaduintclc, pc care 
i lc facuse la plccarc. II prcgateste pc drcptul Iacov sa aiba inercderc in cele 
fagaduitc si sa nu sc indoiasca din prieina timpului care s-a scurs". 

,,Si l-a l/inccucinlal. Si i-a zis: ,,\umc/c tan nu sc ca mai c lie ma Iacov, 
ci lsruil va fi numclc tau" s . 

Dcsi ii pusese si mai inainte numelc acesta, cind trecusc Iaboeul'' totusi 
Dumnczcu, vrind sii-1 incrcdintczc si mai mult pc drcpt, ii da acccasi binc- 
cuvintarc si-i zicc: ..Israil sc va chema numclc titu". 

,,Si crcste si lc inmultcste; si po/xxirc si aduudri dc po/joarc vor icsi 
dm tine si im/>arati voriesi dm coapsa la" 1 . 

Vezi maretia binecuvintarii? Nu-i spune nuniai ca sc vainmulti scmintia 
lui ncspus dc mult, ci ca vaajungc si si a vita: ,,Im/)d rati vor icsi dm coapsa ta". 
Prin accstc cuvintc ii arata mai dinainte stralucirca eclor cc se vor naste din el. 

,, Si pamintul, ii spunc Dumnczcu, pc care l-am <lat lui . Ivraam si lui Isaac, 
ti l-am dat tic; si scmiutici laic dupa tine voi da-pamintul acesta" 9, . 

Din prieina faptei savirsite dc Simeon si Levi sechimilor, Iacov spusesc: 
..Sinlem putini la numar si dc se vor aduna asupra mca ma cor taia si ma 
vor zdrobi si pc mine si casa mca" 9 ; prin toate cuvintele acestea Iacov arata 
si putinatatea suflctului sail si teama mare dc care era cuprins; de aceea 
Stapinul eel iubitor de oameni ii spune acum: „ Pcntru ca ai spus: ,, Sinlem 
putini la numar", alia ca vei erestc si se \a inmulti semin|ia ta! Afla ca 
semin^ia ta \a fi atit de slavita, incit din ca vor icsi imparati si adunari de 
popoare. Nu numai ca nu vei fi strivit, si tu si scmintia ta veti mostcni tot 
pamintul acesta". 

Si dupa cc i-a fa cut aceasta fagaduinta., Scriptura continua: 


4. Fuc, :j5,9. 

5. Fac, 35, 9-10. 

6. Fac, .'52, 10. 

7. Fuc, .'}-), 11. 

8. Fuc, .'55, 12. 

9. Fuc, :i4, 30. 


266 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

,, Si s-a suit Dumnezeu de la el din locul din care a vorbit cu el" ' ° . 

Uita-tc cit e de mare pogoramintul cuvintclor Dumnezeiestii Scripturi! 
„S-a suit Dumnezeu de la el". Acestc cuvinte sa nu ne faca. sa credem ca 
Dumnczeu estc cuprins intr-un loc, ci ca prin ele sa aflam nespusa iubire dc 
oameni a lui Dumnczeu, sa aflam ca harul Duhului, pogorindu-se la slabi- 
ciunea noastra omeneasca, ne istorise§tc in asa chip pe toate. Ca nu se cuvine 
sa sc spuna de Dumnezeu ca S-a suit isi S-a pogorit; dar pentru ca dovad^ cea 
mai mare a nespusei Sale iubiri de oameni este aceca dc a ne dainvafatura 
cu ajutorul unor astfel de cuvinte nepotrivite, de accea se foloseste de cu- 
vintcle omenesti. Ca daca ne-ar vorbi pe masura Dumnezeirii Sale, urechca 
omeneasca n-ar putea suporta inal^imea eclor spuse. 

II 

Accstea cugetind, sa nu ne izbeasca niciodata smerenia cuvintelor, ci si 
prin aceasta sa ne minunam dc bunatatea nespusa a lui Dumnezeu, ca pentru 
slabiciunea firii noastre, Scriptura nu s-a ferit de a se folosi de un pogoramint 
atit dc mare. 

Dar iata ca dreptul Iacov isi arata iarasi, ca intotdeauna, recunostin^alui: 

,, Si a pus, spune Scriptura, Iacov stilp de piatra in locuhin care a vorbit 
Dumnezeu cu el; si a tnrnat peste el vin si a varsat untdelemn; si a pus nume- 
le Betel locului in care a vorbit Dumnezeu cu el" ' ' . 

Uita-te ca totdeauna dreptul acesta cauta, cu numele ce le da locurilor, 
sa faca nemuritoare binefacerile primite de la Dumnezeu, ca §i genera^iile 
viitoare sa afle ca in locul acela a vazut pe Dumnezeu. 

,, Si sculindu-se Iacov a in tins cortul lui dincolo de turnul Gaiter" 1 2 . 

Dreptul Iacov merge iarasj mai departe, silindu-se ca incetul cu incetul 
sa ajunga in locul in care locuia Isaac. 

Scriptura spune mai departe : 

,,Cind s-a apropiat ca sa intre in. Ef rata, Rahila a avut greutate la nastere. 
Si a fast find a nascut ea cu gren, ca i-a zis ei moasa: ,,Fii curajoasa, ca si 
acesta iti este fia " ' 3 . 

„Nu te nelini^ti, ii spune moa§a. Vei na§te fiu. Chiar daca te taie durerile, 
totusi vei avea un fiu". 

,, Si a fost pe cind isi dadea sufletul, ca murea, a chemat numele lui: Fiul 
durerii mele; iar tatal l-a numit pe dinsul: Veniamin" ' 4 . 

Rahila i-a pus numele copilului dupa cele ce se intimplase cu dinsa; tatal, 
insa, l-a numit Veniamin. 


K). lac, 35, 13. 
ll.Fac, 35, 14-15. 
12. Fac, 35, 16. 
n.Fac, 35, 16-17. 
14. Fac, 35, 18. 


OMILII LA FACERE 267 

Dupa ce a nascut, Scriptura spunc ca Rahila 

,,a murit si a fast ingropata in calca Efratului, care este Betleem. Si a 
pus lacov st Up pe mormint" ' 5 . 

Noul nascut i-a usurat lui lacov triste^ea pricinuita de moartea Rahilei 
si 1-a facut sa sufere in liniste pierdcrea ei. 

Acum urmeaza fapta nerusinata a lui Ruben. 

„Mergind, spune Scriptura, s-a culcat cu Bala, tiitoarea tatalui sau. Si a 
auzit Israil si rca i s-a pcirut inaintca lui fapta aceasta" ' 6 . 

Fapta lui Ruben era o cumplita faradelege. De accca mai tirziu Moise, 
in legile sale, a oprit ca fiul si tatal sa aiba aceeasi femeie ' ' . Si ca sa nu 
ajunga cu timpul obicei o astfel de fapta, legiuitorul pedepsestc pe eel care 
se face vinovat de ea. Dar lacov, biruit de dragostea de tata, sufera in tacerc 
si acum. Mai tirziu, insa, cind era pe patul de moarte, il tintuiestc pe Ruben 
la stilpul infamiei ' 8 ; lasa scrisa nelegiuirea lui si-1 blestema penfru ca gene- 
rative viitoare sa se cuminjeasca din pajania lui. 

Mai departe fericitul Moise enumera copiii lui lacov §i ne arata, prin 
spusele lui, virtutea dreptului lacov. Si ca sa nu socotim ca laintimplare si 
fara rost a trait lacov cu Rahila si cu Lia si cu cele doua slujnice ale lor, 
Moise ne arata ca, facind asa, lacov a slujit unei rinduieli, ca sa se nasca din 
el cele douasprezece semin^ii. De aceca Scriptura- nu aminteste ca a mai avut 
lacov alt fiu, ca sa afli ca nu in zadar si fara rost s-a facut aceasta. . 

,, Si au fast, spune Scriptura,//'// lui lacov doisprczecc" ' 9 . 

Si Scriptura enumera deosebit pe fiii Liei si ai Rahilei si apoi pe fiii 
slujnicelor; 20 iar la urma spune: 

,,Accstia sint fiii lui lacov, care i s-au nascut in Mesopotamia" 2 * . 

As putea fi, insa.intrebat: 

— Veniamin s-a nascut acum, cind a ajuns lacov in Betleem; penfru ce 
atunci spune Scriptura: „Care i s-au nascut in Mesopotamia ?". 

— Poate pentru ca Rahila ramasese insarcinata inainte de plecarea din 
Mesopotamia. 

,, Si a venit, spune Scriptura, lacov la Isaac, tatal sau" 22 . 

Uita-mi-te iarasi si acum cum cauta iubitorul de oameni Dumnezeu sa 
mingiie pe drep^i in toate imprejurarile. lacov se intoarce la tatal sau dupa 
ati^ia si ati^ia an'i; bucuria era nespus de mare pentru amindoi; pentru fiu, 
ca vedea chipul tatalui sau, iar pentru tata, ca vedea bogatia copilului sau 
si ceata de copii care i sc nascuse. 

lo.Fac, 35, ) l J 20. 

16. Fac, 35,21. 

17. Lev., 18,8. 

18. Fac, 49,3-4. 

19. Fac, 35,22. 

20. Fac, 35,23-26. 

21. Fac, 35,26. 
22..Ftfc., 35,27. 


268 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

,, Atunci, spunc Scriptura, s-a siivirsit Isaac batrin si j)lin de zilc" 23 . 

Gindcste-te cit era de batrin Isaac acum, dupa treccrca atitor ani, daca 
atunci cind Iacov i-a furat binccuvintarca, ochii lui crau slabiti, ca nu si-a 
putut da seam a de inselaciune! 

,, Si l-au ingropat Isav si Iacov" 24 , spunc Scriptura. 

Dupa moartca tatalui, 

,,Isar, spunc Scriptura, si-a luat femeile si /Hi lui si />c toti cci ai lui si 
toate cite a agonisit in pamintul Canaan si a j)lccat. Ca nu-i putea cuprinde 
pamintul in care locuiuu din pricina inultimii uvcrilbr lor. Si a locuit, deci, 
in nutntclc Seir" 2f . 

Si dupa ce Dumnezeiasca Scriptura nc istoriseste dc fiii lui Isav si dc 
neamurile ria scute din el 26 , zicc: 

,,Iar Iacov a locuit in pamintul in care a locuit total lui, in pamintul 
Canaan" 11 . 

Si ilc aici urmeaza o alta istorie, istoria minunatului Iosif. 

Ill 

Dar, daca vreti, sa nc op rim aici cuvintul, ca sa pastram pentru alta 
cuvintarc inccputul istorici fiului lui Iacov. Dcocamdata rog dragostca 
voastra sa fie cu mare luarc aminte la cele spuse, ca sa culegeti nespus dc 
marc 1'olos din fie care cuvint din cele ce sc gasesc in Dumnezciasca Scriptura, 
ca sa nu \a scape nimic. 

Comoara duhovniceasca sint cuvintele dumnezeiesti! Si dupa cum 
numai o singura piatra scumpa Iuata dintr-o comoara adeseori ne poate 
iml)ogati, tot asa si virtutile dreptilor, istorisite in Scriptura ne pot da atit 
de mare folos — daca vrem sa fim cu luare aminte — inch nc atita rivna sa 
fim asemenca lor. Asa, vom putea si noi, la fel cu dreptii, sa ne bucuram de 
acecasi bunavointa a lui Dumnezeu. Ca ,,Dumnczcu nu cauta la fata oinului, 
ci priveste f?c ecl cc sc tone de El si face dreptate, ori de ce neam ar fi" 2li . 
Deci, daca voim, nimic nu ne impiedica sa ne bucuram de acclasi ajutor de 
sus ca si dreptii, ba chiar si dc mai mult. Sa nc vada numai ca facem tot ce 
depinde de noi, ca punem inaintea celor omenesti cele hotarite de El. Atunci 
nc poarta atit de mult dc grija,incit nu ne poate birui nimeni. Ca dusmanul 
sta vesnic linga noi, purtindu-ne ura ncimpacata. Dc accca avem nevoie de 
multa luarc aminte, ca sa putem sa-i zadarnicim uneltirile lui si sa fim mai 
presus de sagetile sale. Si nu-1 vom putea birui altfel decit aducind alaturca 
de noi ajutorul eel de sus prin o buna vietuire. Iar vietuirc buna este viata 

X'>. I-'ac. :i5, 29. 

24. Fuc, 35, 29. 

25. Fac, .'Hi, 6^8. 

26. Fac, :H),9-43. 

27. Fac, 37, 1. 

28. Fapte, 10, 34-35. 


OMILII LA FACERE 269 

curata. Ea cstc tcmclia si stilpul virtutii. Cind ai pus aceasta temelie trainica, 
poti hirui cu marc usurinta totul. Xu tc mai poatc dobori nici pofta dupa 
avcri si l)ani, nici dragostea dc slava, nici invidia, nici vrco alta patima. Cum ? 
1\\ voi spunc cu! Cind un ora arc cugetul curat, cind n-arc in cl murdaric, 
atunci va putca locui in cl Stapinul univcrsului. 

,,Fcriciti cci curat i cu inima, spunc Hristos, ca accia i'or vedcu j>c Dum- 
nczeu" 29 . Iar cind ai ajuns invrednicit sa locuiasca Dumnczeu in tine, asa 
te simti ca si cum trupul ti-ar fi in zadar si dc prisos si dispretuicsti cu totul 
pe toatc cclc omenesti. Toatc cclc cc se vad ti sc par umbra si vis; ca si cum 
ai locui in ccr, asa nu poftesti nimic din cclc dc aici. \Jn ora ca accsta era 
Pavel, dascalul lumii. De accea si striga zicind: ,,Sau cautati proba a lui 
Hristos, Care loeuicste in mine?" 3 " . $i iarasi: ,,Tjaicsc, (far mi mat trdicsc 
cu. ci Hristos traicstc in mine" 31 . Si iarasi: ,,Iar dc traicsc acum in trap, 
priu crcdinta traicsc" 32 . Ai vazut un om imbnicat cu trup, ca graicste asa 
ca si cum ar fi fara de trup? 

IV 

Pe Pavel sa-1 imitam cu totii! S3 omorim madularele trupului nostru, ca 
sa nu mai poata sluji pacatului. Asa, mai cu seama, vom putea aduce lui 
Dumnczeu jertfa bine placuta. 

Ai vazut noutatea si ciudatenia acestci jertfe? Cind madularele sint 
moarte, atunci mai ales sint bune pentru jertfa ! 

— Pentru cc? . 

— Pentru ca jertfa este duhovniccasca si nu arc in ea nimic material. La 

jertfele cele materiale nu numai ca erau indepartate mortaciunile, dar chiar 

si animalele vii, care aveau vreun betesug, nu erau primite pentru jertfa. Nu 

fara rost s-a legiuit la inceput lucrul accsta, ci pentru ca prin prescrip^iile cu 

privire la jertfele aduse cu animalele necuvintatoare, sa putem fi adu^i in- 

cetul cu incetul sa savirsim, prin pazirea jertfelor celor necuvintatoare, tot 

cu atita paza si jertfa aceasta duhovniceasca si cuvintatoare. Ce-i acolo bete- 

. * . . . ' . . ." 

sugul, lipsa urcchii sau coada taiata, aceea este aici, la jertfa aceasta a noastra 

duhovniceasca, rautatea, pofta, desfrinarea, dragostea de bani si orice pacat; 

si dupa cum acolo este bun pentru jertfa animalul viu, lipsit de betesug, tot 

asa si aici este potrivit pentru jertfa aceasta duhovniceasca eel ce a murit 

cu totul pentru Iume. 

Sa nu trecem, dar, cu usurinta pe linga aceste lucruri, ci sa ni lc infigem 

adinc in minte. Sa ne straduim sa nu ne aratam mai prejos de iudei, care, 

in umbra fiind, pazeau cu atita strasnicie prescriptiile Iegii. Dupa cum ei, 

care stateau la lumina de opait, aratau atita grija pentru pazirea legii, tot asa 


29. Matei, 5, 8. 

30. II Cor.. 13, 3. 

31. Gal., 2, 20. 

32. Gal., 2, 20. 


270 SFtNTUL IOAN QURA DE AUR 


si noi, pentru ca am lost iiivrcdnici(i sa fim luminati dc Soarclc drcpta(ii , ' 1 , 
pentru ca am purasit umbra si am lost povatuit,i sprc adcvar, sa aratam 
acccasi grijft pentru pfizirca accstci jertfe duhovniccsti. Sa nu trcccm cu usu- 
rinta nici cliiar pc linga asa socotitele pacatc mici, ci in ficcarc zi sa nc 
ccrcctam si cuvintelc si privirile si sa nc osindim singuri, ca sa scapam dc 
osinda dc dincolo. Dc aceca si Pavel spunc: ,,Daea nc-am judeca singuri, 
n-ani )>iai fi judeca (i"** . Deci daca nc-am osindi aici pentru pacatelc savir- 
sitc in ficcarc zi, am curma strasnicia osindci dc dincolo. Dar daca ne trinda- 
vim ,, sintem pcdcjisiti, zice Pavel, pentru ca sintem judeeati de Dommil" 3 * . 
Sa nc osindim, dar, noi singuri mai inaintc cu toata sinceritatea; sa stam, 
f'ari sa stic nimeni, inaintca scaunului dc judecata. al constiin^ci noastrc; asa 
sa nc ccrcctam gindurile noastrc si sa pronun^am o judecata dreapta, pentru 
ca mintea, temindu-sc de pedeapsa gatita dincolo, sa nu se mai lasc tirita dc 
ispitc, ci sa-si infrineze pornirca si sa opreasca intrarea diavolului, vazind 
mai dinainte ochiul eel neadormit. Ca pc toate lc suferim de pe urma trinda- 
vici noastrc, o striga insasi via^a. Dupa cum daca voim sa ne ridicam putin, 
scuturam dc pe noi, ca pe praf, toate uneltirilc diavolului, tot asa daca ne 
impicdicam cindva, apoi nu ne inpiedicam datorita silnicici diavolului, ci 
traindavici noastrc Diavolul nu ne biruie prin sila si prin for^a, ci numai 
jirin insclaciunc. Noi sintem stapini sa nu fim inscla^i; numai sa voim sa 
fim putin cu mintea treaza si cu ochii deschisi. Asta, nu pentru ca am avea 
prin noi insinc o putere atit de mare, ci pentru ca atunci cind sintem cu 
mintea treaza, sintem invrcdniciti si de ajutorul ecl de sus. Daca facem tot 
cc sta. in putcrea noastra, atunci negresit urmeza si ajutorul Stapinului. 

Sa fim, dar, va rog, cu mintea treaza. iStiind uneltirilc celui viclean, sa 
fim necontenit cu ochii deschisi si sa rugam pc Dumnezcu sa fie alaturi de 
noi in razboiul cu diavolul. Asavom fi si noi ncbiruiti, vom scapa si de unel- 
tirilc accluia, ne vom bucura si dc ajutorul lui Dumnczeu si vom dobindi si 
vesnicile bunatati, pe care faca Dumnczeu ca noi toti sa le dobindim, cu 
harul si iubirca dc oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, 
impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii 
vecilor. Am in. 

VS. Mai., 4, 2. 
.'54./ Cor., 11, 31. 
$5. 1 Cor., 11,32. 


OMII.IA IAI 


Acestia sint cci nascu^i din Iacov. 

Iosif era dc saptesprezece ani 

si pfistea cu frazil lui oile ' . 

I 

Vreau sa va due iarasu la ospatul eel obisnuit. J?i continuind sirul eclor 
spuse mai inaintc, sa va intind accasta masa duhovniccasca din cclc cititc 
de curind.Indestulatoarc sint cclc cititc a/i sa nc inve{e pc toti citavatamarc 
aducc invidia, si ca patima accasta pierzfitoarc a invidici isi intindc putcrca 
ei chiar intrc rude. 

Dar ca sa aiba un sir cuvintul nostru, trcbuic sa luam de lainccpvit cclc 
ce s-au citit. 

„ Acestia sint cci ndscu ti din Iacov" 2 . 

Uita-te la minunatul acesta profct, laMoisc! Ne fagaduieste sa nc istori- 
seasca gcncalogia lui Iacov, dar trccc indata la istoria fiului sau, la Iosif. 
Intr-adevar, dupa cc a spus: 

,, Accstia sint cci ndscu ti din Iacov", nu ne mai istoriseste, cum era firesc, 
de cei nascuji din el si de fiii acelora, asa cum facuse cu Isav 3 , ci trece indata 
la Iosif, la fiul eel tinar, la eel din urma dintre fra^i, ca sa spun asa si ziec: 

,, Iosif era dc saptesprezece ani si pasted cu fratii lui oile" 4 . 

— Pcntru ce nc arata si numarul anilor lui? 

— Pentru ca sa afli ca tincrc^ea nu cste o piedica. in calca virtu^ii; ca sa 
cunosti cu prisojjinta si supuncrca tinarului fa{a de ratal sau si unirca lui cu 
fratii sai; dar si cruzimea acelora; ca nici dragostea ce-o purta Iosif fra^ilor 
sai si nici tineretea sa nu i-au fa cut pc fratii lui sa-1 iubeasca, ci chiar dc la 
inceput, cind au vazut inclina^ia copilului sprc virtute, cind au vazut dragos- 
tea cc i-o purta tatal lor, au si inceput sii-1 pizmuiasca. 

,, $i l-au dejdiinat /><■ Iosif cu defdimare rca la Israil, tatal lor"'' . 


I. Fac, :)7,2. 
2.Fac, 37.2. 

3. Far., 3(i, 1 4,'i. 

4. Far., :»7, 2. 

5. Fnc, !17, 2. 


272 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 


Cc covirsitoare rautate! Inccrcau sa zclruncinc dragostea tatalui si sa 
planuiasca ncadevaruri impotriva fratclui lor! Dar n-au reusit sa faca altccva 
dccit sa-si dea pc lata invidia lor. Si ca sa vczi ca numai atit au reusit sa 
faca, sa-si dezvaluie gindul lor ascuns, iata ca tatal isi iubcstc mai departe 
copilul si tlupa dcf aim area adusa de ei, si-1 prefera tuturor celorlalti. 

,,Iar lacov, spune Scriptura, iuhca- pc Iosif mai mult dccit pc toti fiii lui. 
pentru cd era fiul bdtrinctii lui. Si i-a facut lui haina pcstritd" b . 

— Cc inscamna: ..Iuhca pc Iosif mai mult dccit j>c toti fiii lui, pentru cd 
era fiul bdtrinctii lui?". 

Pentru ca Iosif i sc nascuse in urma cclorlalti copii, cind era batrin, de 
aceea il iubca pc el mai mult dccit pc toti ceilalti copii. Intr-adevar par mai 
doriti copiii nascuti la batrinetc si at rag mai mult dragostea parinteasca. 
Dar ca sa cunoastcm ca nu numai accasta a fost pricina care 1-a facut pe lacov 
sa-1 pre fere pe- Iosif celorlalti copii, Dumnczeiasca Scriptura ne arata ca dupa 
cl i s-a mai nascut alt fiu; daca dragostea ar fi urmat rinduiala fireasca, ar fi 
trebuit ca acesta sa. fie iubit mai mult, pentru ca intr-adc\ar era fiu al batri- 
netii, ca fuscse nascut atunci cind dreptul Iaco\ ajunsese la adinci batrinete. 
Fata dc toatc accstca ce putem spune ? Putem spunc cii hand eel de sus a 
facut ca Iosif sa fie iubit pentru virtutea sa; harul 1-a facut sa fie prefcrat de 
tatal sau tuturor celorlalti frati. In Scriptura, insa, s-a pus accasta pricina, 
anumc ca il iubca mai mult pentru ca era fiul batrinctii lui, ca sa nu ma- 
rcasca pe fata invidia fratilor. 

Cumplita patima estc invidia! Cind pune stapinire pe suflet, nii-1 lasa 
pina ce nu-I innebuneste desavirsit pe om. Invidia vatamii chiar sufletul in 
care s-a nascut pentru ca invidiosul reuseste sa faca celui invidiat tocmai 
contrariul decit ceea ce voieste: il face pecel invidiat mai stralucit,mai slavit, 
mai vestit; iar lucrul acesta este iarasi alta rana si mai adinca in sufletul 
invidiosului. Uita-te la Iosif si la fratii lui! Iosif, acest minunat copii, nu stia 
nimic din cele ce se petreceau in jurul lui; se purta cu ei asa cum se cuvine 
sa se poarte cineva cu fratii lui, cu nistc oameni nascuti din aceeasi mama; 
ii credea pe cuvint si le vorbea cu multa nevinovatie; aceia, insa, cuprinsi de 
patima invidiei, il urmareau cu ura lor. 

,,Vazind fratii lui, spune Scriptura, ca tatal lor il iubcstc pc cl mat mult 
dccit pc toti fiii lui, l-au urit si nu putcau grdi cu cl nimic dc pace" 1 . 

Vezi ca inccrcau sa-1 urasca pe eel care nu le facuse nici un rau? 

,, Si nu putcau grdi cu el nimic dc pace", spunc Scriptura. 

— Ce inscamna: ,,Nu putcau grdi cu cl nimic de pace ?". 

— Pentru ca ii stapinca invidia, iar ura le crestea in fiecare zi, ajunsesera 
ca niste robi, fiind tiranizati de patima; de aceea se purtau cu viclenie si nu 
putcau grai cu el nimic de pace. 

L T ita-te ca Scriptura arata pricina urii lor, arata ca in invidie isi are 


6. Fac, 37, !5. 
l.Fac, 37,4. 


OMILII LA FACERE 273 

inceputul: „ Vazind fratii lui ca tatal lor il iubeste pe el mai mult decit pe 
topi fin lui". Dragostea tatalui a nascut in ei invidia, iar virtutea copilului a 
atras dragostea tatalui. Ar fi trebuit ca fratii sa-1 imite pe Iosif si sa se poarte 
ca el, ca asa sa atraga si ei dragostea tatalui lor. Dar aceasta nici prin minte 
nu le-a trecut, ci cu tojii au urit pe eel pe care-1 iubea tatal. Ca niste dus- 
mani, asa cloceau ura pe ascuns in inima lor; nu-i graiau nimic de pace, ci se 
purtau cu el cu viclenie; acel minunat copil, insa, avea fa^a de ei dragoste 
frateasca; nu-i banuia cu nimic, pentru ca se incredea in ei cain niste frap 
si le spunea tot ce avea pe suflet. 

II 

Tot invidia 1-a facut lainceput pe Cain sa-si omoare fratele. $i dupa cum 
fratii lui Iosif 1-au urit si 1-au dusmanit pe Iosif din pricina dragostei pe care 
tatal o arata copilului si in fiecare zi se gindeau sa-1 ucida, tot asa si Cain, 
vazind ca darurile fratelui au fost mai bine primite, s-a gindit sa-1 ucida si 
i-a zis: ,,Sd iesim la cimp" s . lata ca nici Abel nu banuia nimic, ci se incredea 
in fratele sau ; a iesit cu el la cimp si a cazut ucis de mina nelegiuita a lui Cain. 
Tot asa si minunatul Iosif nu stia nimic de in^elegerea cea rea a fra^ilor lui, 
se purta cu ei fra^este si le spunea visele pe care i le arata Dumnezeu si care 
ii vesteau mai dinainte stralucirea pe care o va 'avea si supunerea fra^ilor lui. 

,, Vazind in somn un vis, spune Scriptura, l-a spus fratilor lui. Si le-a zis 
lor: „ Ascultati-mi visul acesta. Mi se pdrea ca voi legati snopi in mijlocul 
cimpului; si s-a ridicat snopul meu si a statut drept iar snopii vostri l-au 
inconjurat si s-au inchinat snopului meu". Si i-au zis lui fratii: ,,Oare ai sa 
imparatesti peste noi sau ai sa ne stdpinesti?". Si au adaus inca a-l uri 
pentru visele lui si pentru cuvintele lui" 9 . 

Pentru aceea Scriptura ne-a aratat mai dinainte ca de la inceput fratii il 
urau pe Iosif, tocmai ca sa nu sOcotim ca acum a inceput dusmania lor. 
„Si au adaus inca a-l uri", in loc de: Au crescut cu mult mai mult ura si 
dusmania impotriva lui. §i uita-te la cumplita lor orbire! Ca ei sint cei ce 
talmacesc visul! Nu se poate spune ca-1 pizmuiau, pentru ca nu stiau ce avea 
sa se intimple in viitor; nu, din visurile lui au cunoscut viitorul si asta i-a 
facut sa le sporeasca ura. Ce grozava nebunie! Ar fi trebuit ca, o data ce 
cunosteau viitorul, sa-1 iubeasca mai mult, sa indeparteze pricina de ura si 
sa izgoneasca din sufletul lor invidia! Dar ei, ca si cum le-ar fi fost intunecat 
cugetul, nu si-au dat seama ca lucreaza impotriva lor si si-au sporit mai mult 
ura impotriva lui. 

Pentru ce il pizmui^i atita, ticalosilor si nenoroci^ilor? Nu mai £ine$i 
seama ca va e frate, nici nu va gindi^i ca visul pe care l-a avut va arata lamu- 
rit ca il iubeste Dumnezeu ! Socoti^i, oare, ca mai e cu putin^a sa cada. cele 


8. Fac, 4, 8. 
9.Fac, 37,5-8. 


274 SKlNTUL IOAN OUKA DE AUR 

cc i-au fost spusc lui dc Dumnczeu? Chiar dc-ati voi sa face I i mii clc planuri, 
visul, asa cum 1-a^i talmacit voi, sc va implini curind. 

Stapinul universului fiind iscusit si in^elept, ca sa-si aratc hoga^ia putcrii 
Lui, de multe ori lasa sa sc puna piedici in caka planurilor Lui, ca asa, cind 
implineste hotaririle Lui, puterea Sa sa se aratc cu mult mai covirsitoare. 
Asa e invidia! La acestea nu se poate gindi; iar omul invidios ajungc, ca sa 
spun asa, rob si lucreaza totul impotriva mintuirii lui. Asa si fratii lui Iosif ; 
din pricina visului istorisit li s-a mark ura, iar minunatul Iosif a avut alt vis, 
pe care 1-a povestit nu numai fraplor lui, ci si tatalui sau. 

,,Se fdcea, le-a spus lor, cum cd soarele si luna si unsprezece stele mi se 
inchinau mie. §i l-a certat tatdl sau si i-a spus: ,,Ce este visul acesta pe care 
l-ai visat? Nu cumva vom veni eu si mama ta si fratii tai sd ne inchinam tie 
pe pamint ?". §i l-au pizmuit fratii lui, iar tatdl a pdstrat cuvintul" ' u . 

Tatal a certat pe copil, pentru ca stia ura ce se nascuse in fratii lui. A 
talmacit si el visul si a pastrat cuvintul, pentru ca se gindea ca de la Dum- 
nezeu s-a facut descoperirea asta. Fratii lui, insa, nu s-au purtat asa! 

— Dar cum? 

— L-au pizmuit iarasi cu mult mai mult. 

Pentru ce sintep nebuni? Pentru ce face^i lucruri nebunesti? Nu vede^i 
ca nu e in zadar, nici fara rost si al doilea vis? Nu vede^i ca l-a visat tocmai 
ca sa cunoaste^i ca se vor intimpla negresit cele prevestite? Pune^i capat 
pornirii voastre ucigase! Gindi^i-va ca incercati lucruri cu neputin^a. Ar fi 
trebuit sa va gindi^i ca va e frate si sa socoti^i propria voastra fericire slava 
viitoare a fratelui vostru. Dar pentru ca de lucrul acesta nu face^i nici un cu- 
vint, ar fi fost cu cale ca macar la aceea sa va gindi^i ca nu va luptap cu el, 
ci cu Stapinul universului, Cel Care i-a descoperit lui de pe acum acestea! 

Fratii lui, insa, asa cum spuneam mai inainte, nu s-au uitat nici ca sint 
de acelasi singe, nici nu s-au gindit ca pe Iosif il iubeste Dumnezeu! Nu! Lor 
le crestea in fiecare zi ura si pe ascuns li se aprindea tot mai mult vapaia. 
Nici tatal, nici tinarul nu banuiau ceva; nici chiar ei nu se gindeau ca se in- 
dreapta cu pa?i repezi spre o nebunie atit de mare. De aceea pe cind fratii 
lui erau pleca^i cu turmele, 

„ tatdl i-a spus lui Iosif: ,,Nu pasc fratii tai, oare, oile in Sihem ? Haide 
sa te trimit la ei". Iar el i-a zis: Md due!" 1 ' . 

Ai vazut dragostea tatalui pentru copil? Ai vazut supunerea copilului? 

„§i tatdl i-a zis: ,,Mergi si vezi de sint sdndtosi fratii tai si oile, si 
spune-mi!" i2 . 

HI 

Toate acestea s-au facut ca sa se arate si dragostea lui Iosif de fratii lui, 
dar sa se vadeasca si gindul ucigas al acelora. Iosif, insa, va fi si tip al celor 
viitoare; a aratat mai dinainte, in umbra, realitatea de mai tirziu. !Si dupa 

10. /•>«.. 37, <J II. 
1 1 /•'«<■., :i7, i:». 

I'.' !■„, , 17, II. 


OMIMI I.A KACKIW 275 

cum Iosif s-a clus hi l'ra|ii sai in sii-i cerceteze, iar ci n-an tinut seama ca lr c 
Irate, mi s-au uilal ni< i la ptit ina pentru cart' a vcnit, ti mai intii s-au sl'atuit 
sa-l ucida, ilar mai pi- unna l-au vindut l>arl)arilor, tot asa si Stapinul nostru, 
mergind pc urmclc iubirii Sale- de oameni, a vcnit sa ccrcctc/c ncamul 
omenese; a luat trupul nostru, pritnind sa lie f'ratclc nostru; si asa a vcnit. 
Pavel striga, zicind: ,,Cd nu pc ingeri a luat, ci sdminfa lui Avraam;dc aceca 
trcbuia sa se asemene intru toate fra(ilor Sai" 1 * . Dar iudeii cei nerecunosca- 
tori au cautat sa ucida pc Doctorul trupurilor si al sufletelor, pe Cel Ce a 
facut nenumaratc minuni in fiecare zi; si-au adus la implinire ucigasul lor 
gind $i au rastignit pc Cel Ce a primit sa ia chip de rob pentru mintuirea 
noastra. Iudeii au cautat sa-L ucida si L-au ucis, rastignindu-L pe cruce; fra- 
tii lui Iosif, insa, s-aii sfatuit sa-1 ucida, dar nu au dus la indeplinire sfatul 
lor. Ca trcbuia ca tipul sa fie mai mic decit realitateajde n-ar fi asa, Iosif n-ar 
mai fi tip al celor ce aveau sa fie mai tirziu. De aceeael este o umbra premerga- 
toare a celor ce aveau sa se intimple in viitor. $i gindeste-te la minunca 
petrecuta cu Iosif! Nu l-au ucis, ci l-au vindut; apoi au minjit haina cu singcle 
unui ied si au dus-o tatalui, vrind sa-1 convinga ca Iosif a fost ucis. Vezi ca 
toate acestea s-au facut pentru ca totul sa fie ca intr-o umbra, numai icoana 
a celor ce se vor intimpla, dar sa se pastreze realitatea? Sa ne intoarcem, 
insa, la sirul cuvintului. 

,,Si l-a trrniis tatal ha, spune Scriptura, si a vcnit in Sihem. Si un om l-a 
gdsit ratacind pe cimp. Si l-a intrebat omul, zicind: ,,Ce cauti?". Iar el i-a 
zis: ,,Caut pe fratii mei. Spune-mi ' unde past oile!" 14 . 

Uita-te cu cita rivria ii cauta pe fratii lui! Intreaba, iscodeste, face totul 
ca sa-i vada. 

„Si i-a zis omul: I-atn auzit zicind: „Sa mergem in Dotaim". Si s-a 
dus Iosif si i-a gasit. Iar ci l-au vazut de departe inainte de a se apropia; si 
i-au pus gind rau, ca sa-l otnoarc" 1 5 . 

Uita-mi-te si aici la iscusita in^elepciune a lui Dumnezeu! Fratii sint 
porni^i sa-1 ucida, iar Dumnezeu, Cel Ce face si preface totul, ingaduie sa li 
se puna in cale piedici, ca sa-1 arate pe atletul Sau mai stralucit, iar in urma 
sa implineasca visurile. 

,,L-au vazut de departe si i-au pus gind rau sa-l omoare. Si a zis fiecare 
catre f'ratclc sail: ..lata viscitorul acela vine! Venifi, dar, acum sa-l omorim 
si sa-l aruncdm intr-o groapd si vom spune ca o fiard rca l-a mincat; si voni 
vedca cc vor fi visurile lui" ' 6 . 

Ai vazut ca au cautat sa-l ucida, desi se asteptau ca visurile lui sa se 
implineasca? Dar ca sa cunoasca fratii lui ca c cu ncputinta sa nu se impli- 
neasca hotaririle lui Dumnezeu, Dumnezeu ii lasa sa se sfatuiasca, sa incercc 


l.'i./wr.. :'.!() 17. 
II. /•'«<■.. :i7, M Hi. 
15. /•'«<■.. '!7, 17 IK. 
K>. In, .. :t7. IS L'O. 


276 SFINTUL ioan gurA de aur 

si sa-si arate rautatea lor; dar in^eleptul si iscusitul Dumnezeu face ca ei sa 
slujeasca, fara voia lor, la implinirea visurilor. 

Dupa ce s-au in^eles ca sa-1 ucida — si cu voin^a il si ucisesera — Scriptura 
spune : 

,,Auzind Ruben, l-a scos din miinile lor si a zis: ,, Sa nu-i ludm viatal Sd 
nu vdrsati singe! Aruncati-l intr-o groapa de aceasta din pustie, dar mina sa 
nu v-o puneti pe el", ca sd-l scoata din miinile lor si sd-l dea tatalui sau" 11 . 

Vezi ca si Ruben nu indraznea sa-1 scape pe fa^a pe fratele sau, ci, vrind 
deocamdata sa opreasca pomirea lor spre ucidere, le zice: ,,Sa nu varsa^i 
singe, ci arunca^i-1 intr-o groapa". Iar Dumnezeiasca Scriptura, vrind sa ne 
arate scopul lui Ruben, spune: Acestea a zis, „ca sd-l scoata si sd-l dea tata- 
lui sau". 

Pe cind {ineau ei sfatul acesta, Iosif nu ajunsese inca la dinsii, ci dupa 
ce au terminat ei sfatul, 

,,a venit, spune Scriptura, Iosif la fratii lui" 18 . 

Ar fi trebuit ca aceia sa iasa intru intimpinarea fratelui lor, sa-1 imbra^i- 
seze si sa afle stiri de la tatal lor! Dar ei, ca niste fiare salbatice, cind au 
vazut mielul au sarit asupra lui, si 

„l-au dezbrdcat pe Iosif, spune Scriptura, de haina cea pestritd. Si 
luindu-l l-au aruncat in groapa. Iar groapa era desartd si nu avea apd" 19 . 

Au facut precum ii sfatuise Ruben. §i, dupa ce l-au aruncat, 

„s-au asezat sa manince piine" 20 . . 

Ce cruzime, ce neomenie! Acela facuse atita cale, ii cautase cu atita 
rivna ca sa-i vada si sa-i duca tatalui sau vesti de la ei, dar acestia, ca niste 
barbari fara de inima, au pus la cale sa-1 lase sa moara de foame, cind fusesera 
sfatui^i de Ruben sa nu verse singele fratelui lor! Iubitorul de oameni Dum- 
nezeu, insa, l-a izbavit iute de furia fra^ilor lui. 

,,Pe cind sedeau ei si mincau piine, spune Scriptura, au vdzut ca veneau 
niste cdldtori ismailiti, care se duceau in Egipt. Si a zis Iuda: ,,Ce folos de 
vom ucide pe fratele nostru si-i vom ascunde singele ? Veniti cd-l vindem 
ismailitilor acestora, iar miinile noastre sa nu fie pe dinsul, ca e fratele nostru 
si trupul nostru" 2 1 . 

IV 

Ai vazut ca mai inainte Ruben cu un rau mai mic a oprit un rau mai 
mare; acum, iarasi, Iuda ii sfatuieste sa-si vinda fratele, ca sa-1 scape de 
moarte. S-au intimplat toate acestea, ca sa se implineasca cele prezise de 
Dumnezeu si ca ei chiar sa slujeasca fara voia lor rinduielii lui Dumnezeu. 

,,Si au primit sfatul lui Iuda, spune Scriptura, si scofindu-l din groapa 
l-au dat ismailitilor pe douazeci de monezi de aur" 21 . 


ll.Fac, 37,21-22. 
l&.Fac, 37,23. 
l9.Fac, 37, 23-24. 
20.Fac, 37, 25. . 
21. Fac, 37,25-27. 
22.Fac, 37,27-28. 


OMILII LA FACERE 277 

Ce tirg nelegiuit, ce cistig ucigas, ce vinzare cu totul nedreapta! 

Cautaji sa-1 vindeti pe eel ce a iesit din acelasi pintece cu voi, pe eel atit 
de iubit de tatal sau, pe eel ce a venit sa va cerceteze, pe eel ce nu v-a facut 
nicicind un rau, mare sau mic? Cauta^i sa-1 vindeti unor barbari care se due 
in Egipt? Ce mare nebunie! Cita invidie! Daca face^i aceasta pentru ca va 
teme^i de visele lui, fiind convinsi ca negresit se vor implini, atunci pentru 
ce incerca^i lucruri cu neputin^a? Pentru ce prin faptele voastre porniji 
razboi impotriva lui Dumnezeu, Care i-a prezis acestea? Iar daca socotip 
visele lui o nimica, daca le socotiti o aiureala, pentru ce face^i ceea ce va 
va fi o vesnica pata pe cuget, pentru ce pricinuiti tatalui vostru jale fara de 
sfirsit ? 

Ce cumplita patima este invidia ! Dar mai bine zis, ce gind ucigas ! Cind 
un om se lasa cu totul in voia unei fapte necugetate, este invalurat de ginduri 
nebunesti; nu mai are inaintea ochilor ochiul eel neadormit, nu mai ^ine 
seama de cei de acelasi singe cu el, nu mai asculta de nimeni care poate sa-1 
aduca la sim^amintele omenesti. Asa au pa^it si fratii lui Iosif. Nu s-au mai 
gindit ca le e frate, ca e tinar, ca e tare iubit de tatal lor, ca nu stie sa se 
descurce intr-o {ara straina, ca are sa strabata atita cale si ca are sa locuiasca 
cu barbarii! Nu! Au izgonit din sufletul lor orice gind cuminte si nu se gin- 
deau la altceva decit sa aduca la indeplinire, dupa cum socoteau ei, invidia 
lor. Cu voin^a, fratii lui Iosif au fostucigasii fratelui Ior;Iosif, insa,patimind 
acestea, a indurat totul cu curaj. Ca era mina cea de sus care-1 intarea pe Iosif, 
mina cea de sus, care face usoare si lesnicioase pe toate cele grele. Cind ne 
bucuram de bunavoin^a cea de sus, chiar de-am fi printre barbari, chiar de-am 
fi in £ari straine, ne simpm mai bine decit cei ce stau in casele lor si au de 
toate; dar daca sintem Iipsi^i de ajutorul eel de sus, chiar de-am fi la casa 
noastra, chiar de-am parea ca nu ne lipseste nimic, sintem cei mai de plins 
oameni. Mare e si puterea virtu^ii, dar mare e si slabiciunea pacatului! Iar 
asta ne-o arata mai cu seama istoria ce ne sta in fa^a. Te intreb: Pe cine 
socotesti de plins si vrednici de nenumarate lacrimi? Pe cei care au facut 
atitea rele fratelui lor sau pe eel ce a ajuns rob barbarilor! Negresit ca pe aceia! 
Gindeste-mi-te la acel minunat copil! A fost crescut cu atita grija si a stat 
necontenitin bra^ele parinplor sai;dintr-o data a fost silk saindure cumplita 
robie — si robie la barbari — care nu erau cu nimic mai buni decit fiarele! 
Dar Stapinul universului a imblinzit si pe barbari si i-a dat §i lui Iosif multa 
rabdare. 

Dupa ce 1-au vindut pe Iosif, fratii se simjeau mul^umi^i ca si-au ajuns 
scopul, ca au scapat de eel pe care-1 invidiau. 

,,Si s-a intors, spune Scriptura, Ruben la groapd si n-a vazut pe Iosif ; si 
si-a rupt hainele sale. Si s-a intors la fratii lui si le-a zis: ,,Baiatul nu este! 
Iar eu unde ma voi mai duce ?" 23 . 

Pentru ca Dumnezeiasca Scriptura spusese mai inainte ca Ruben ii sf atuise 
pe fratii lui sa-1 arunce pe Iosif in groapa,tocmai pentru a-1 scoate din miinile 


22>.Fac, 37,29-30. 


278 SFINTUL IOAN GURA DE ATJR 

lor ucigase si a-1 da tatalui, de aceca acum Scriptura spune ca Ruben, vazind 
ca nu si-a ajuns scopul, si-a sfisiat hainele lui si a zis: ,,Baiatul nu este ! Iar eu 
unde ma voi mai duce ? Ce cuvint de aparare mai pot avea, mai cu seama eu, 
care sint eel mai mare dintre voi?". Socotea ca Iosif fusese ucis. 

Deci, dupa ce fratii au implinit ce urmareau, dupa ce au trimis in tara 
straina pe eel ce-1 urau si au putut astfel sa-si satisfaca invidia lor, pun la 
cale o viclenie, ca sa insele pe tatal lor si sa nu se dea pe fata intelegerea 
lor cea rea. 

,,Si junghiind un ied, spune Scriptura, au muiat haina lui in singe, si au 
dus-o tatalui lor si au zis: ,, Cunoaste de este haina fiului tdu sau nu" 24 . 

Pentru ce va inselati singuri, o, nesocotitilor? Pe tatal vostru ve^i putea 
sa-l inselati, dar nu pute^i ramine ascunsi de ochiul eel neadormit, de care 
mai cu seama trebuie sa va temep. 

Dar asa sint oamenii! Mai bine zis, insa, asa este trindavia celor mul^i! 
"Tin foarte mult seama de frica de oameni si de rusinea de oameni,de cea de 
aici, si nu se gindesc la judecata cea infricosatoare si la osinda cea groaznica; 
urmaresc un singur lucru, sa poata scapa de blamul oamenilor. Asa au facut 
si fratii acestia! Au cautat sa-1 insele pe tatal lor. 

,,Si a cunoscut, spune Scriptura, tatal haina si a zis: ,,Este haina fiului 
meu. Fiara rea l-a mincat, fiara rea l-a rdpit pe Iosif" 25 . 

iSi intr-adevar Iosif, ca si cum ar fi cazut in mijlocul fiarelor, asa indurase 
totul. 

,,§i si-a rupt Iacov hainele sale si si-a pus sac pe mijlocul trupului lui 
si a jelit pe fiul lui zile multe" 2 6 . 

De cite lacrimi nu sint vrednici fratii lui Iosif, nu numai ca au vindut pe 
fratele lor barbarilor, ci si pentru ca au adus atita jale peste tatal lor, ajuns 
la adinci batrine|i ! 

,, 57 s-au adunat, spune Scriptura,//?'/ lui si fetele lui ca sa-l mingiie si n-a 
voit, zicind: ,,Pogori-ma-voi la fiul meu in iad, ca sa-l pling" 21 . 

V 

Socot ca jalea mare a lui Iacov a fost pentru fratii lui Iosif o alta rana. 
Au fost mistui^i si mai mult de invidie, cind au vazut ca e atit de mare dorul 
si dragostea tatalui lor de eel ce nu era de fa^a, dar mai bine zis, de eel pe 
care-1 socotea mincat de fiare. Nu merita aceia nici o iertare, pentru ca s-au 
purtat cu cruzime si cu fratele lor si cu tatal lor. Madianitii la rindul lor 
slujesc si ei rinduielii lui Dumnezeu; si-1 vind si ei iarasi pe Iosif lui Putifar 
mai marele bucatarilor lui Faraon. 


24.Fac, 37, 31-32. 
25:Fac, 37,33. 
26. Fac, 37, 34. 
27.Fac, 37,35. 


OMILII LA FACERE 279 

Ai vazut ca incetul cu incetul Iosif isi vadeste si virtutea si rabdarea, 
pentru ca as a, luptind ca un atlet viteaz, sa puna pe capul lui cununa impara- 
£iei, iar prin implinirea visurilor sa le arate cu fapta, celor ce 1-au vindut, ca 
nu le-a fost de nici un folos uneltirea lor cea atit de mare. 

Da, virtutea are atit de mare putere, ca iese cu mult mai stralucitoare, 
chiar cind se intimpla sa i se duca razboi. Nimic nu-i mai tare, nimic nu-i 
mai puternic ca virtutea ;nu pentru ca. prin ea insasi are atita putere, ci pentru 
ca omul virtuos se bucura si de ajutorul eel de susjiar eel care se bucura de 
ajutorul eel de sus, eel care-i invrednicit de acest ajutor, este mai puternic 
decit toti;este nebiruit, nedoborit, nu numai de vicleniile oamenilor, dar nici 
de uneltirile diavolului. 

Cunoscind aceasta, sa nu cautam sa fugim de suferirea raului, ci de face- 
rea raului. Cind faci raul, atunci suferi raul. Omul care cauta sa faca rau 
aproapelui sau nu-1 vatama. deloc pe aproapele sau; iar daca il vatama pu^in, 
1-a vatamat in veacul de acum; lui, insa, isi aduna osinda vesnica sipedeapsa 
cumplita, de care nu putem scapa altfel decit pregatindu-ne sa fim gata sa 
suferim raul; si, dupa. inva^atura Stapinului, sa. ne rugam pentru cei ce ne 
fac rau. Aceasta ne va aduce mare rasplata si ne va face sa fim vrednici de 
impara^ia cerurilor, pe care faca Dumnezeu ca noi to$i sa o dobindim, cu 
harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus.Hristos, cu Care Tatalui, 
impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii 
vecilor, Amin. 


OMILIA LXII 


„ Si a vazut Iuda pe fata unui om cananean cu numele Sava; 

si a luat-o si a intra la ea. Si zamislind ea 

a nascut un fiu 

si i-a pus numele Er" ' . 

I 

Din destul ne-a inva^at mai inainte istoria lui Iosif cita paguba aduce 
invidia si ca aceasta patima pierzatoare strica mai intii sufletul care-i da 
nastere. A^i vazut apoi ca fra^ii lui Iuda, stapinip de aceasta patima, au uitat 
de glasul singelui si s-au purtat cu eel care nu le facuse nici un rau cu cruzimea 
unor fiare salbatice. Vadindu-si cu asta rautatea sufletului lor, nu au facut 
atita rau fratelui lor cita rusine au adus asupra lor. E drept ca 1-au vindut 
barbarilor, iar aceia la rindul lor 1-au vindut mai marelui bucatarilor lui Faraon, 
dar toate i s-au parut lui Iosif usoare si lesnicioase, pentru ca in toate avea 
din destul ajutorul eel de sus. As fi vrut ca si astazi sa va vorbesc tot despre 
istoria lui Iosif si din ea sa va \es inva{atura;dar in Scriptura este intercalat2 
o alta istorisire, pe care nu se cade sa o trecem cu vederea. Si dupa ce o vom 
tilcui, pe cit ne va sta in putere, ne vom intoarce iarasi la istoria lui Iosif. 

— Care istorisire a fost pusa in mijlocul istoriei lui Iosif? 

— Istorisirea despre Iuda. Acesta a luat pe Sava fiica unui cananeu si a 
avut cu ea trei feciori. Primului nascut al lui, Er, i-a dat de femeie pe Tamara. 
Dar pentru ca s-a aratat rau inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu 1-a omorit. 
Iuda apoi a ingaduit lui Avnan, eel de-al doilea fiu, sa ia pe femeia fratelui 
sau ca sa-i ridice samin^a fratelui. Ca porunca de lege a fost ca daca moare 
un frate fara de copii alt frate sa ia femeia, ca sa ridice samin^a fratelui 2 . 
Dar si pe acesta 1-a omorit Dumnezeu, pentru ca si el a fost rau 3 . Iuda, 
vazind mor^i asa de iute pe doi din fiii lui, s-a spaimintat. Si vrind sa mingiie 
pe Tamara, i-a fagaduit ca-i va da si pe al treilea fecior^ dar nu s-a ^inut de 
cuvint, pentru ca se temea, ca nu cumva si acesta sa fie pedepsit la fel ca 
fra^ii lui. Tamara, hranita cu aceste fagaduin^e, sedea in casa tatalui ei si 


l.Fac, 38,2-3. 
2.Deut., 25,5. 
3.Fac, 38,9-10. 


OMILII LA rACKRK 281 

astcpta ra socrul fi su-.^i implincasca fagaduinja. VA/fnd, tnsa, ca hula mi 
vrca sa-si tina cuvintul, a indurat in tarcrc deocamdata; n-a vrul sa mai ia 
alt barbat, ci indriigca vaduvia, astcptind vrcmc potrivita, ca dorca sa aiba 
copil cu socrul ci. Cind Tamara a va/.ut ca i-a murit soacra si a va/.ut pc Iuda 
ca vine sa-si tunda oilc in Tamna, a voit ca prin viclcnic sa traiasca cu socrul 
ei, pentru ca dorea'ca do la cl sa uiha copil'' ; nu pentru desfrinarc, Doamnc 
fereste, ci pentru ca sa nu para ca este o femeie care n-are copii. De altfel tot 
ce s-a petrecut atunci a fost rinduiala lui Dumnczeu. De aceea s-a si implinit 
ceea ce si-a pus Tamara in gind. 

,,§i dezbracind ea hainclc ci cclc dc vaduvic, spunc Scriptura, s-a invalit 
cu broboada; si impodobindu-sc a sczut la porti" 5 . 

Apoi Dumnczeiasca Scriptura, ca si cum i-ar lua apararea zice: 

,,Ca a vdzut ca Sclom a crcscut marc, dar Iuda n-a dat-o lui dc femcic"" . 

De aceea Tamara s-a pornit la aceasta inselaciune. 

Iuda, socotind ca e o femeie desfrinata 7 — ca Tamara isi ascunscse fata 
ca sa nu fie cunoscuta — , 

,,s-a abatut la ca. Iar ca i-a zis: „Ce-mi vci da?", lar el i-a fagaduit sa-i 
trimita un ied. Ea i-a zis: ,, Da-mi o arvuna pina mi-l vci trimite". §i cl i-a 
dat inclul, lantul de la git si toiagul si a intrat la ca; si ea a luat in pintecc 
de la el" s . 

Nimeni care aude aceste lucruri sa nu osindeasca pe Tamara; ca, dupa 
cum am spus, ea a slujit unei rinduieli. Din pricina asta nici ea n-a fost hulita, 
nici Iuda nu s-a fa cut vinovat de pacat. Ca daca mergi inainte pe sirul istoriei, 
vei gasi ca din copiii nascu^i lui Iuda din Tamara I?i trage Hristos neamul. 
Mai mult, cei doi copii, nascu^i in acelasi timp, sint tipurile celor doua po- 
poare, sint o preinchipuire a vie^uirii iudaice si a vie^uirii duhovnicesti. Dar 
deocamdata sa vedem ca dupa plecarea lui Iuda si dupa ce a trecut citava 
vreme, cind sarcina Tamarei a iesit la iveala, Iuda se osindeste pe sine, iar pe 
Tamara o scapa de vina. 

Asadar, dupa ce Tamara si-a implinit voia, Scriptura spune ca si-a schim- 
bat imbracamintea, a plecat de acolo si s-a intors la casa ei 9 . Iuda, fara sa 
stie ceva din toate acestea, a cautat sa-si ^ina fagaduiala; a trimis iedul, ca 
sa-si ia inapoi arvuna data. Femeia, insa, n-a putut fi gasita nicaieri, asa ca 
sluga s-a intors si i-a spus lui Iuda ca n-a putut da de femeie ' ° . Cind Iuda a 
auzit acestea, a zis: ,,Sa nu cumva sa ma osindeasca, socotindu-ma un nerecu- 
noscator" 1 ' . Ca nu stia ce se intimplase. Dar dupa ce trecusera trei luni, s-a 
cunoscut ca e insarcinata. §i cum nimeni nu stia de furtisagul imprcunarii ei, 


4. lac, :JK, 11 13. 

b.Fac, 38, 14. 

Ci.Fac, 38, 14. 

7. /•>;<■., 38, 15. 

8. /•'«<., 38, l(i 18. 

«). I'm., 38, I!). 

10. Iuu\, 38, L'O 'I'l. 

1 1. lui,:. 38, L'3. 


282 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

„i s-a spus lui Iuda, spune Scriptura, ca ea are in pintece din desfrinare. 
Si aflind a zis: ,,Scoateti-o si sa fie arsa" ' 2 . 

Mare e minia, cumplita si pedeapsa, pentru ca si pacatul parea a fi mare. 
Ce a facut Tamara? A trimis arvuna pe care o primise si a zis: 

,,Am ramas insarcinata de omul'ale cui sint lucrurile acestea" 13 . 

II 

Uita-te ca fara sa vorbeasca aduce martori vrednici de credin^a, care 
slobod glas si sint indestulatori sa o arate fara vina. Si pentru ca femeia, 
care era invaluita de o astfel de vina, trebuia sa aiba trei martori, de aceea 
si Tamara, ca si cum ar slobozi un glas rasunator, trimite cele trei lucruri 
primite ca arvuna: inelul, lantul si toiagul. A stat acasa, a tacut si a cistigat 
victoria. 

„Iuda le-a cunoscut si a zis: ,,S-a indreptat Tamara mai mult decit mine, 
pentru ca nu am dat-o lui Selom, fiul meu " ' 4 . 

Ce vor sa spuna cuvintele lui Iuda: ,,S-a indreptat Tamara mai mult 
decit mine?". 

lata: 

— ,, Tamara e nevinovata, iar eu ma osindesc pe mine insumi. Nu ma in- 
vinuieste nimeni, ci eu singur ma dau in vileag. Dar mai bine spus, am destul 
invinuitor: arvuna pe care i-am dat-o". Apoi ii ia iarasi apararea Tamarei si 
zice: ,, Pentru ca nu i-am dat pe Selom, fiul meu. Poateca aceastas-aintimplat 
si din pricina pe care am s-o spun". 

Iuda socotea ca Tamara e de vina ca i-au murit cei doi fii: Er si Avnan; 
de teama asta nu i-a mai dat pe al treilea fecior, pe Selom, desi i-1 fagaduise. 
De aceea ca sa cunoasca chiar din fapte ca n-a fost ea pricina mor^ii fiilor 
lui, ci au fost pedepsi|i din pricina rauta^ii lor — ca spune Scriptura: ,,l-a ucis 
Dumnezeu" iS de unul, iar de celalalt: „l-a omorit" 16 — Iuda, fara sa stie, 
traieste cu nora lui si cunoaste din fapte ca nu din pricina ei au murit aceia, 
ci au fost pedepsiji din pricina rautatii lor. Si dupa ce si-a marturisit pacatul 
si a scapat-o pe Tamara de pedeapsa, Iuda 

,,n-a mai adaus, spune Scriptura, a o cunoaste pe dinsa" 11 . 

Prin aceste cuvinte se arata ca Iuda n-ar fi trait cu ea nici mai inainte, 
daca ar fi stiut ca este nora lui. 

Apoi, dupa ce Dumnezeiasca Scriptura ne-a povestit cu deamanuntul 
inselaciunea savirsita de Tamara, ne spune care sint copiii pe care i-a nascut. 


12. J,u.. M. 24. 
13.Fac, 38, 25. 
14. Fac, 38, 26. 
Ib.Fac, 38, 7. 

16. Fac, 38, 10. 

17. Fac, 38,26. 


OMILH LA FACERE 283 

,,Si a fast, spune Scriptura, cind ndstea, ca erau in pintecele ei gemeni. 
Si a fost cind era sa nasca, unul a scos inainte mina; si luind moasa un fir 
rosu l-a legal de mina lui zicind: „Acesta va iesi intii" 18 . 

Iata-mi aici o taina care va fi prevdstitoare celor viitoare. Ca dupa ce 
moasa a legat cu fir rosu mina copilului ca sa-1 cunoasca, copilul 

,,a tras mina inapoi si a iesit fratele lui" X9 . 

I-a facut loc de iesire fratelui sau, spune Scriptura, si a iesit intii eel ce 
se credea ca va iesi in urma; eel ce se credea ca se va naste intii s-a nascut 
pe urma. 

,,Si moasa a zis: ,, Pentru ce s-a rupt din pricina ta gard?". Si i-a pus 
numcle Fares" 20 . 

Ca numele acesta inseamna: rupere si impartire, cum ar spune cineva. 

,, Si dupa aceasta a iesit fratele lui, eel ce primise semnul pe mina dreaptd 
si i-a pus numele Zara" 21 , 

care se talmaceste Rasarit. 

Insesi lucrurile arata ca acestea nu s-au facut fara rost; ele vor fi tip al 
celor viitoare. Ce s-a intimplat nu s-a facut dupa rinduiala firii. Intr-adevar, 
cum ar fi fost cu putin^a ca dupa ce i s-a legat mina cu rosu, copilul sa se 
retraga iarasi si sa lase sa iasa eel de dupa el, dacan-ar fi rinduit mai dinainte 
asta o putere dumnezeiasca? Ca intr-o umbra a preinchipuit ca a iesit la 
inceput Zara, care inseamna Rasarit — ca el este tipul Bisericii — ; a iesit 
putin, apoi s-a retras si a iesit observarea legii, preinchipuita prin Fares, care 
a stapinit multa vreme; in urma a iesit iarasi eel ce se retrasese mai inainte, 
adica Zara, si atunci toata legiuirea iudaica a facut loc definitiv Bisericii. 
Dar poate ca trebuie sa spun acestea acum mai pe scurt si mai lamurit. 
Intocmai ca Zara, care si-a scos mai intii mina, la inceput au fost bine placuti 
lui Dumnezeu Noe si Avraam, dar, mai bine spus, inainte de Noe, Abel si 
Enoh. Apoi cind s-a inmul^it lumea si au adunat multe poveri de pacate, a 
trebuit ca omenirea sa se bucure de oarecare mingiiere si atunci li s-a dat, ca 
o umbra, legea. Legea n-a omorit pacatul, ci numai l-a aratat si l-a facut 
cunoscut oamenilor, pentru ca oamenii, intocmai ca niste copii mici hraniti 
cu lapte, sa poata ajunge in floarea virstei. Dar pentru ca oamenii nici asa 
n-au folosit nimic, pentru ca ei se tavaleau tot in pacate, desi legea le arata 
marimea pacatelor, a venit Stapinul nostru obstesc si a daruit neamului 
omenesc aceasta legiuire virtuoasa si duhovniceasca, al carei tip a fost Zara. 
De aceea si evanghelistul pomeneste si de Tamara si de copiii ei si zice: 
,,Iar luda a nascut pe Fares si pe Zara din Tamara" 22 . 

18. Fuc, 38, 27-28. 
l9.Fac, 38,29. 
2Q.Fac, 38,29. 
2l.Fac, 38, 30. 
22. Matei, 1, 3. 


284 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

III 

Sa nu trccem, dar, cu usurin{a pe linga cele scrise in Dumnezeiestile 
Scripturi, nici sa Ie citim fara multa luare aminte, ci coborindu-ne in adincul 
lor si cunoscindu-le boga^ia aflata in ele, sa slavim pe Stapinul nostru, Cel 
Cc cu atita in^elepciune a rinduit totul. 

Ca daca n-am voi sa cercetam scopul si pricina fiecarui fapt petrecut in 
Scriptura, atunci am invinui-o nu numai pe Tamara ca a trait cu socrul ei, 
dar 1-am gasi vinovat si pe Avraam, ca. a fost, cu vointa sa, ucigasul copilului 
sau, I-am gasi vinovat si pe Finees, care aucis doi oameni deodata. Dar daca 
cunoastem bine pricina fiecarei fapte, vom scapa de blam si pe acestia si 
vom culege si noi mare folos din faptele lor. 

V-am tilcuit dragostei voastre, pe cit mi-a stat in putere, istoria Tamarei. 

Dar daca n-a^i obosit si vreti sa mergem mai departe cu tilcuirea Scriptu- 
rii, sa venim iarasi la istoria minunatului Iosif, ca sa cunoaste^i si din cele 
ce voi spune azi cite a suferit atletul acela viteaz, dupa ce a avut visele acelea, 
care-1 aratau imparat si-1 faceau stapin peste fra^ii lui. Ca sa vede^i ca au 
urmat lupte dupa lupte, ca s-au alaturat ispite la ispite, ca furtunile veneau 
unele dupa allele, dar cirmaciul corabiei nu s-a inecat, a stat impotriva furiei 
furtunii si a cirmuit corabia stind la cirma ei. 

Dar se cade sa auzim chiar cuvintele Scrip turii, ca sa putem cunoaste 
totul cu de-amanuntul. 

,, Iosif a fost dus in Egipt si l-a cumpdrat din miinile ismailitilor mai 
march' bucatarilor lui Faraon" 23 . 

Mai tirziu barbarii aceia cu purtari aspre, care 1-au cumparat de la fra^ii 
lui, 1-au vindut la rindul lor in Egipt mai marelui bucatarilor lui Faraon. Si 
astfel, copilul acesta, crescut in bra^ele tatalui, a schimbat feluri^i stapini. 
Dar ca sa nu ne miram cum de a putut indura acea amara robie un tinar care 
nu dusese pina atunci o viata aspra si care in casa fusese inconjurat de multa 
dragoste parinteasca, Scriptura a adaugat, spunind: 

,, §i era Domnul cu Iosif si era barbat tndeminatic" 24 . 

— Ce inseamna: „ Si era Domnul cu Iosif?". 

— Scriptura vrea sa spuna. ca harul de sus era alaturea de el; ca harul ii 
facea usoare toate greuta^ile. Harul lui Dumnezeu ii rinduia intreaga lui 
via^a, Harul i-a imblinzit si pe negostorii aceia si i-a silit sa-1 vinda mai mare- 
lui bucatarilor, peritru ca mergind inainte incetul cu incetul si trecind prin 
aceste incercari, Iosif sa se poata urea pe tronul imparatesc. 

Dar tu, iubite, cind auzi ca a suferit robie de la negustori, ca apoi a venit 
alta robie in casa mai marelui bucatarilor, gindeste-te la aceea ca Iosif nu s-a 
tulburat, nici n-a inceput sa se gindeasca in'sine, sa se indoiasca si sa spuna: 
„Cit de inselatoare au fost visele acelea, care-mi prevesteau atita stralucirea! 


l»:i. /■'dr., 39, 1. 
2-1. /•■«<■., :i«), 2. 


OM1L1I I. A KACKHK 280 

lata, dupa viselc acclea a tmnat mine $i robic amara! Am schimbat stapinii, 
dc la unul la altul si dc la art-la la un altul! Sint silit sa traicsc printrc ncamuri 
barharc. N-am lost, oarc, parasit dc Duninc/cu? N-am lost, oarc, lasat dc 
ajutorul ecl dc sus in voia soartei?". Nu! Iosif n-a grait nistc cuvintc ca 
accstca, nici nu lc-a gindit, ci a indurat totul cu linistc si cu curaj. Ca ,,cra 
Domnul at losif si era bdrbat indeminatic". 

— Cc inscamna: ,, indeminatic'/". 

— Inseamna ca ii mergeau toatc din plin; pretutindenca harul eel dc sus 
mergea inaintea lui. Asa dc vadit era ca harul infloreste in el, incit a cunos- 
cut acest lucru si stapinul lui, mai marele bucatarilor. 

,,Si stia stapinul lui, spune Scriptura, ca Domnul era cu el; ca toatc cite 
le facea, Domnul le sporea in miinile lui. §i a aflat Iosif har inaintea stdpinu- 
lui sau si l-a puspeste casa lui si toate cite avea el le-a datpe mina lui Iosif" 25 . 

Ai vazut cc inscamna sa fii ajutat de mina cea de sus? lata ca stapinul ii 
incredin^eaza toata casa lui, de$i e tinar, strain si rob ! 

,, §i toate i le-a dat pe mina lui" spune Scriptura. 

— Pentru ce? 

— Pentru ca Iosif, o data cu ajutorul eel de sus, a mai adus si purtarea lui 
frumoasa. 

,,Cd i-a pldcut lui" 26 , 

spune Scriptura, in loc de: ,, Facea orice cu multa dragoste". 

Apoi iubitorul de oameni Dumnezeu, vrind sa-i dea si mai multa tihna, 
nu-1 scapa de robie, nici nu-i da libertate. Asa obisnuieste sa faca Dumnezeu ! 
Nu scapa de primejdii pe barba^ii virtuosi, nici nu-i izbaveste de incercari, ci 
chiar in incercari le da atit ajutor, incit incercarile ajung pentru ei temei dc 
sarbatoare. De aceea si fericitul David spunea: „Intru necaz m-ai desfatat" 21 . 
„N-ai alungat, Doamne, necazul de la mine, spune David, nici nu 1-ai departat, 
dar mi-ai adus in suflet tihna ; si ceea ce-i minunat §i de mirare e ca fiind in 
mijlocul necazurilor, ai facut sa am liniste si tihna". Aceasta a facut si acum 
Stapinul eel iubitor de oameni. 

„Cd pentru Iosif a binecuvintat casa egipteanului" 2S . 

A aflat, deci, §i barbarul, ca asa socotita sluga este unul din prietenii lui 
Dumnezeu. 

,,§i i-a dat, spune Scriptura, toate cite avea el pe mina lui Iosif. $i stapi- 
nul lui nu stia nimic afard de piinea pe care o minca" 29 . 

L-a facut pe Iosif aproape stapinul intregii lui case. Si avea robul.prizo- 
nierul, pe mina lui toata averea stapinului. Atit de puternica este virtutea! 
Oriunde se arata, biruie si stapinestc. Dupa cum soarele, cind rasare, alunga 
intuncricul, tot asa si virtutea, cind se arata, izgoncste raul si pacatul. 


25. /•hi., w, :s 

2(i. Fac, .'J9.4. 

27. Vs.. 4, I. 

28. Far., 'MK !>. 
2'.). Fa,.. :t«), (>. 


286 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 


IV 

Dar fiara cea vicleana, diavolul, vazind numele bun al dreptului, vazind 
ca ajunge mai stralucit tocmai prin asa socotitcle necazuri, ainceput sa scris- 
ncasca din din^i si sa innebuneasca. Si pentru ca nu mai suferea sa-1 vada 
pc drept ajuns din zi in zi mai stralucit, ii sapa. groapa. adinca, ii pregateste 
prapastie mare si pierzatoare, dupa cum socotea el; aduce peste el furtuna, 
in stare sa-1 inece desavirsit. Dar a cunoscut, nu dupa multa vreme, ca da 
cu piciorul in bolduri, ca lucreaza impotriva capului lui. 

,, Si era Iosif, spune Scriptura, frumos la chip si pldcut la vedere" 30 . 

—Dar pentru ce Scriptura ne vorbeste de frumusetea trupului lui? 

— Ca sa aflam ca era frumos nu numai cu frumusetea sufletului, ci si cu 
frumusetea trupului. Era tinar in floarea virstei, era ,, frumos la chip si pla- 
cut la vedere", dupa cum spune Scriptura. 

Dumnezeiasca Scriptura ne spune mai dinainte, despre el acestea, ca sa 
ne arate ca egipteanca, robita de frumusetea tinarului, 1-a chemat la acea 
impreunare nelegiuita. 

,,Si a fast dupa acestea" 3 1 . 

— Ce inseamna :,,Dupa acestea?". 

— Inseamna: Dupa ce i s-a dat in stapinire toata casa si dupa ce stapinul 
il invrednicise cu atit de mare cinste, 

,,a pus femcia stapinului lui ochii ei pe Iosif" 32 . 

Uita-te la nerusinarea acestei femei desfrinate ! Nu s-a mai gindit ca ea e 
stapina si acela sluga, ci, robita de frumusetea lui si cu focul dracesc in ea, 
incerca sa sara asupra tinarului. Si cu acest gind rau in cuget, cauta prilej si 
singuratate, care s-o poata ajuta la aceasta incercare nelegiuita. Iosif, insa, 
spune Scriptura, nu voia, nu se pleca, nu primea cuvintele ei. Stia ce mare 
pierdere ii aduc. Si nu se gindea numai la el, ci se str-aduia, pe cit ii era in 
putin^a, sa o scape si pe ea de nebunia si pofta aceea rusinoasa. Si o sfatu- 
ieste din destul, ca sa o faca sa roseasca si sa-si cunoasca folosul. 

,,Si a zis femeii stapinului sau: — stapina primeste sfat de la rob! — 
,, Stapinul meu de dragul meu nu vrea sa stie nimic din cele ce sint in casa lui, 
ci toate cite are el le-a dat in miinile male" 33 . 

Ce barbat plin de recunostinta ! Uita-te cum ii insira binefacerile stapinu- 
lui, ca sa-i arate aceleea cit de nerecunoscatoare este fata de so^ul ei. „Eu, 
spune el, sluga, strainul, robul, m-am bucurat din partea lui de atita libertate, 
incit toate ale lui sint pe mina mea si nu este nimic care sa nu fie sub mina 
mea, afara de tine; toate-mi sint supuse mie; numai eu i^i sint supus {ie; esti 
in afara stapinirii mele". Apoi, ca sa-i dea o lovitura puternica, sa-i aduca 

•iO.Fac, 39,6. 
Sl.Fac, 39, 7. 

32. Fac, 39, 7. 

33. Fac, 39,8. 


OMILII LA FACERE 287 


aminte dc bunavointa barbatului ei si s-o induplece sa nu fie nerecunosca- 
toare fa^a de sotul ei, ii zice: ,,Iar tu,pentru asta esti in afara stapinirii mele, 

,, pentru ca esti femeia lui. Asadar, daca esti femeia lui, cum voi face 
cuvintul acesta rau, ca sa pdcatuiesc inaintea lui Dumnezeu ?"' * ■ 

Dar pentru ca ea cauta sa fie singura si astepta prilej ca sa nu stie barba- 
tul ei si toate slugile din casa, Iosif ii zice: ,,Cum voi putea face raid acesta, 
ca sa pdcatuiesc inaintea lui Dumnezeu ? Ce socotesti? Chiar daca am putea 
sa ne ascundem de toti, de ochiul eel neadormit nu ne vom putea ascunde. 
Numai de el trebuie sa ne temem, sa ne nelinistim si sa tremuram, ca sa nu 
savirsim vreo nelegiuire inaintea ochilor lui Dumnezeu". 

Si ca sa cunoa^tem covirsitoareavirtute a dreptului Iosif, casa. cunoastem 
ca nu o data sau de doua ori a dus lupta aceasta, ci de mai multe ori a indurat 
atacul acesta si a suportat cuvintele ei si ca el nu inceta a o sfatui, Scriptura 
spune: 

,,Dar cind ea ii vorbea zi de zi, el nu o asculta" 3s . 

O data, insa, cind 1-a vazut ca intra in casa dupa o treaba oarecare, a 
sarit asupra tinarului, ca o fiara scrisnind din din^i; si, apucindu-1 de haine, 
1-a ^inut 36 . Sa nu trecem cu usurinta peste acest lucru, ci sa ne gindim cita 
lupta a trebuit sa duca dreptul acesta! Dupa parerea mea n-a fost un lucru 
atit de mirare ca cei trei tineri au ramas nevatamati in mijlocul cuptorului 
din Babilon, si ca n-au suferit nimic de pe urma focului 37 , cit de minunat si 
de nemaiauzit este tinarul acesta, ca n-a cedat, cu toate ca femeia aceea 
spurcata si desfrinata 1-a tinut de haine, ci a fugit, lasindu-si in miinile ei 
hainele. Dupa cum cei trei tineri, pentru virtutea lor, s-au bucurat de ajutorul 
eel de sus si s-au aratat mai puternici decit focul, tot asa si Iosif, pentru ca 
a facut tot ce trebuia facut, pentru ca a luptat cu multa'tarie pentru cura- 
^enia lui sufleteasca si trupeasca, s-a bucurat si de mare ajutor de sus;mina 
lui Dumnezeu a fost alaturi de el, ajutindu-1 sa biruie in aceasta lupta si sa 
ramina in afara mrejelor acelei desfrinate. Si ai fi putut vedea atunci pe acest 
minunat tinar iesind din casa gol, fara de haine, dar imbracat cu haina casti- 
tapi, scapat nevatamat ca dintr-un foe sau dintr-un cuptor si ca nu numai ca 
n-a fost ars, ci a ajuns si mai stralucitor si mai frumos. 

V 

Dar iata ca dupa o victorie atit de mare, dupa atita barbate, pentru care 
ar fi trebuit sa fie incununat, pentru care ar fi trebuit sa fie laudat, Iosif 
iarasi, ca un vinovat, indura mii si mii de rele. Ca egipteanca aceea, neputind 
suferi rusinea si ocara cu care s-a acoperit incercind lucruri cu neputin^a, a 
chemat mai intii pe toti cei din casa si a invinuit pe tinar, punind in gura lui 
cuvintele spuse nebuneste de ea 38 . Si cauta sa-i insele pe to|i. Asa obisnu- 


34. Fac, 39,9. 
35.Fac, 39, 10. 

36. Fac, 39, 11-12. 

37. Dan., 3,8-28. 

38. Fac, 39, 12-15. 


288 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

ieste viciul! Se straduieste totdeauna sa puna pe seama virtutii, careia ii 
duce razboi, propriile ei pacate. Asa a facut si egipteanca atunci. L-a hulk 
pe tinar ca e un desfrinat, iar ei si-a pus masca cuminteniei, spunind ca acela 
pentru asta si-a lasat hainele, pe care le tine in miinile ei. Si iubitorul de 
oameni Dumnezeu indelung rabda si indura, ca prin toate sa arate mai 
stralucita. sluga Sa. Cind a venit barbatul ei, i-a spus toate acestea cu multa. 
viclenie 39 . Si i-a zis, invinuind pe tinar: 

,,A intrat la mine sluga, cvreul, pe care l-ai bagat la noi, ca sa ma batjoco- 
reasca . 

Nenorocito, ticaloaso ! N-a intrat el la tine ca sa te batjocoreasca, ci diavo- 
lul a intrat in tine, nu numai ca sa ajungi o desfrinata, ci ca sa te faca, pe cit 
i^i sta in putere, sa si ucizi. 

Si i-a aratat barbatului ei, ca dovada a spuselor sale, hainele tinarului. 

Gindeste-te acum la iubirea de oameni a Stapinului obstesc al universu- 
lui. Dupa cum l-a scos pe Iosif din miinile fra^ilor lui, care voiau sa-1 omoare 
si pentru asta a facut mai intii sa fie aruncat in groapa, dupa sfatul lui Ruben, 
iar dupa aceea iarasi, dupa sfatul lui Iuda, sa fie vindut negustorilor, Dum- 
nezeu ca'sa-1 incredin^eze pe drept de implinirea visurilor ca nu i le-a aratat 
in zadar si fara rost, tot asa si acum, mina cea de sus a fost aceea care l-a 
oprit pe barbar si nu l-a lasat sa-I ucida indata pe tinar. Intr-adevar, ce 1-ar 
fi oprit sa faca asta, cind a aflat ca Iosif a incercat sa-i spurce patul? Dar iscu- 
situl Dumnezeu l-a facut atita de blind, pentru ca Iosif, aruncat in inchisoare, 
sa-si vadeasca din nou virtutea sa si asa sa ajunga in fruntea imparapei. 

,,Si s-a miniat stdpinul lui, spune Scrip tura, si l-a bagat in temnita in 
care erau inchisi inlantuitii imparatului" 4 ' . 

Daca barbarul n-ar fi crezut spusele femeii sale, n-ar fi trebuit sa-1 bage 
in inchisoare; sj iarasi, daca ar fi crezut ca sint adevarate spusele egiptencii, 
atunci nici de inchisoare h-ar fi fost vrednic, ci de pedeapsa cea mai mare, de 
pedeapsa capitala. Dar cind mina cea de sus isi arata purtarea Sa de grija, 
toate ajung usoare si lesnicioase, iar cei salbatici se imblinzesc. Ca atunci se 
revarsa cu imbelsugare ajutorul eel de sus, cind si noi facem multe fapte de 
virtute. Iosif a avut de dus mari lupte pentru virtute, de aceea s-a bucurat si 
de mari rasplaji. Si dupa atita barba^ie, a fost bagat la inchisoare; dar Iosif 
a rabdat totul in tacere. Sti^i ca cei care nu se simt cu vreun pacat pe consti- 
in{a, cind sind osindi^i ca vinova^i adeseori sint indrazneji si slobozi lagura; 
se impotrivesc si spun cuvinte greleimpotrivacelor cei-au osindit pe nedrept. 
Iosif, insa, nu s-a purtat asa, ci toate le-a primit in tacere si in liniste; si 
astepta, cu multa rabdare, ajutorul lui Dumnezeu. 

lata, insa, ca si in temnita, primeste iarasi de la paznicul temni^ei toata 
conducerea temni^ei. Si pe buna dreptate, pentru ca 

,,Domnul era cu Iosif si revarsa asupra lui mild" 42 . 


'59.Fac, 39, 16. 
40. Fac, 39, 17. 
41.Fac, 39, 19-20. 
42. Fac, 39, 21. 


OMILII LA FACERE 289 

— Ce inseamna: ,,Revdrsa asupra lui mild ?". 

— Inseamna ca 1-a induplecat pe paznicul temnitei sa-i fie mila.de el si 1-a 
facut sa se poarte cu el cu multa bunavoinja. 

,, Si i-a dot lui har inaintea lui" 43 , 

Intr-adevar nu este mai mare fericire ca aceea de a te bucura de buna- 
voin^a cea de sus! 

,, Si eel mai mare peste paznicii temnitei a dat temnitape mina lui Iosif" 44 . 

lata ca si paznicul temnitei ileinsteste si-i trece lui puterea;si aporuncit 
ca to^i cei din temnif a sa fie sub stapinirea lui. 

„Si eel mai mare peste paznicii temnitei n-avea grija de nimic, ca toate 
erau pe mina lui Iosif, pentru ca Domnul era cu el si cite fdcea, Domnul le 
spore a in m tin He lui" 45 . 

Uita-te ca harul eel de sus era necontenit alaturea de el si toate cite le 
facea erau pline de har. 

Sa ne sirguim, dar, sa fim si noi ca Iosif, ca sa avem cu noi mereu pe 
Domnul si sa sporeasca Domnul tot ce facem. Un om invrednicit de acest 
ajutor, chiar de-ar ajunge in mijlocul nevoilor, isi ride de toate si le socoteste 
o nimica, pentru ca Stapinul universului, Cel Ce face si preface totul.ii spo- 
reste toate si-i face usoare cele grele. 

—Dar cum vom putea avea cu noi pe Domnul, ca sa ne dea spor in toate? 

— Daca vom fi cu mintea treaza, daca vom priveghea, daca vom imita 
si noi virtu^ile, castitatea si cugetul barbatesc al acestui tinar; daca ne vom 
da seama ca trebuie sa facem totul cu atita grija, ca niciodata sa nu fim 
osindi^i de Stapin; daca vom fi incredin{a{i ca nu-i cu putin^a sa ascundem 
ceva de ochiul eel neadormit, ci ca trebuie neaparat sa primim pedeapsa 
pentru orice pacat savirsit. Sa nu punem apoi frica de oameni mai presus de 
supararea lui Dumnezeu, ci sa ne aducem aminte pururea de cuvintele lui 
Iosif, care a spus: ,,Cum voi face cuvintul acesta rdu, ca sa pdedtuiese 
inaintea lui Dumnezeu ?" 46 . Cind ne turbura un gind, sa ne aducem aminte 
de cuvintele acestea ale lui Iosif si indata va fugi orice pofta rusinoasa. De-^i 
cuprinde sufletul pofta trupeasca sau dragostea de bani sau alta placere 
rusinoasa, gindeste-te indata ca El este Cel Ce ne judeca si Lui nu-i putem 
ascunde nici gindurile min^ii. Asa vom scapa negresit si de uneltirile diavolu- 
lui si ne vom bucura si de mult ajutor de sus, pe care faca Dumnezeu ca noi 
to{i sa-1 dobindim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus 
Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, 
acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


43. Fac, 39,21. 

44. Fac, 39,22. 

45. Fac, 39,23. 

46. Fac, 39,9. 


OMILIA LXIII 


„ §i eel mai mare peste paznicii temni^ei 
fi-avea grija de nimic, 
datorita lui Iosif" ' . 

I 

Vreau sa dau astazi dragostei voastre rama§i£ele spuselor de ieri, ca sa 
continui iarasi istoria lui Iosif. $ti^i ca ieri, cu toata lungimea cuvintului, 
n-am putut merge mai departe, ci am mers cu cuvintul pina acolo cind, in 
urma clevetirii egiptencei, mai marele bucatarilor a bagat la inchisoare pe 
Iosif. De aceea trebuie neaparat sa spun astazi dragostei voastre cele ce i 
s-au intimplat in inchisoare. 

Dupa ce a fost bagat la inchisoare si a fost dat celui mai mare peste temnrfa, 
Iosif s-a bucurat $i acolo de un ajutor atit de mare din partea lui Dumnezeu, 
ca. eel mai mare peste paznicii temni^ei i-a incredin^at lui toata conducerea 
temnijei. 

,,Si eel mai mare peste paznicii temnitei n-avea grija de nimic, datorita 
lui Iosif" 2 . 

Ai vazut ca in mijlocul necazurilor Iosif nu sim^ea necazul, pentru ca 
iscusita in^elepciune a lui Dumnezeu ii schimba toate necazurile. §i dupa cum 
margaritarul i?i pastreaza frumuse^ea proprie, chiar daca il arunci in mocirla, 
tot a§ a § i virtutea i$i arata propria sa putere oriuhde ai arunca-o, in robie, in 
inchisoare, intre necazuri sau intre desfatari. 

Cind a fost aruncat in inchisoare, Iosif a cucerit pe mai marele paznicilor 
inchisorii, care i-a dat toata puterea asupra celor din inchisoare. Acum sa 
vedem cum se descopera puterea harului dat lui ! 

„ Si a fost, spune Scriptura, dupa cuvintele acestea" 3 . 

-Care? ' 

— Pe care le-a spus Scriptura dupa ce Iosif a fost clevetit, dupa ce a fost 
osindit la inchisoare. Dar nu numai atita, ci f i dupa ce ne-a facut cunoscut 
ca Domnul era cu el si ca mai marele inchisorii i-a dat in mina lui toata 
conducerea inchisorii. 

„ Si a fost dupa cuvintele acestea" — dupa ce a fost aruncat in inchisoare — , 

,,cd au gresit marele paharnic si marele pitar si au fost osinditi de impd- 
rat la inchisoare; si primindu-i pe ei mai marele inchisorii, i-a incredintat lui 
Iosif"" . 

l.Fac, 39, 23. 
2.Fac, 39,23. 

3. Fac, 40,1. 

4. Fac, 40, 1-4. 


OMILII LA FACERE 291 

Mai marele inchisorii nu se purta cu el ca si cu un intemni^at, ci ca si cu 
unul cu care impartasea grija pazei temnitei; dar mai bine spus, ca si cu unul 
care era in stare sa usureze suferin^ele celor intemni^a^i. 

,, Si stdtea lingd ei" s . 

— Ce inseamna: ,, Stdtea lingd ei?". 

— Sint spuse in loc de: ii mingiia, le intarea cugetul, le trezea sufletul, 
nu-i lasa sa-i inece triste^ea. 

,,57 erau de multe zile in inchisoare. Si au vdzut amindoi un vis intr-o 
noapte; si marele paharnic si marele pitar" 6 . 

Dar acest tinar minunat, care-si facea o indeletnicire din mingiierea lor, 
cind i-a vazut tulbura^i si cu mintea intunecata din pricina vederii viselor, 
le-azis: 

,,Pentru ce sint posomorite fetele voastre astdzi?" 1 . 

Chipul le arata tulburare launtrica. De aceea si un in^elept spunea.:,, Cind 
inima este veseld, infloreste fata; iar cind e tristd, se posomordste" s . 

Cind i-a vazut intrista^i din pricina vederii viselor, i-a intrebat, vrind sa 
afle pricina. Vezi ca $'i in inchisoare fiind,isi vadeste virtutea si se straduieste 
sa usureze necazurile altora! 

— Ce au raspuns aceia? 

„Am visat un vis si nu este cine sd-l tdlmdceascd" 9 . 

Nu cunosteau in^elepciunea celui care le vorbea. L-au socotit un om ca 
to^i oamenii; de aceea nici nu i-au spus visul, ci atit numai, ca au visat si i-au 
zis: „Nu este nimeni care sd-l tdlmdceascd". Dar minunatul barbat le spune: 

,,Oare nu cu ajutorul lui Dumnezeu este Idrnurirea lor? Spuneti-mi, 
dar, mie.'" 10 . 

„Nu va fagaduiesc ca am sa va spun ceva de la mine. Dumnezeu este Cel 
Ce descopera. Spuneti-mi, dar, mie!". 

Uita-te la priceperea lui si la covirsitoarea lui smerenie! N-a zis: ,,Eu vi-1 
talmacesc! Eu va spun dezlegarea viselor!". 

— Darce? 

— ,, Spuneti-mi, dar, mie! Ca numai Dumnezeu este Cel Ce descopera 
unele ca acestea". 

,, Si a povestit marele paharnic" ' ' . 

„Si auzind Iosif a zis: „Aceasta este tdlmdcirea lui: Cele trei vite sint 
trei zile. Incd trei zile si-si va aduce aminte Faraon de dregdtoria ta si te va 
pune in slujba ta si vei da lui Faraon pahar in mina lui dupd dregdtoria ta de 
mat inainte, cum erai cind turnai vin. Dar adu-ti aminte singur de mine, cind 
iti va fi bine si sd faei cu mine mild; si sd-ti aduci aminte de mine la Faraon, 


5. Fac, 40, 4. 

6. Fac, 40, 4-5. 

7. Fac, 40, 7. 
S.Prov., 15, 13. 
9. Fac, 40,8. 

10. Fac., 40, 8. 

11. Fac, 40,9. 


292 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

ca sa ma scoti din inchisoarea aceasta. pentru ca am fost furat din pdmintul 
evreilor si aici n-am facut nimic; si m-an aruncat in groapa aceasta" 1 2 . 

Dupa ce i-a prevestit cele viitoare, de binele ce-1 va avea si de impacarea 
imparatului, ii zice: ,,Adu-fi aminte singur de mine cind iti vet redobindi 
dregatoria ta; adu-ti aminte ca ti-am spus mai dinainte asta si fa mild cu mine". 

II 

Cind auzi, iubite, aceste cuvinte, sa nu invinuiesti de micime sufleteasca 
pe dreptul Iosif, ci de aceasta mai cu seama. minuneaza-te ca, in ciuda atitor 
greuta^i, a indurat inchisoarea cu barbate si cu mul^umire. Chiar daca de 
multe ori a primit de la mai marele inchisorii putere, totusi era cu sufletul 
ingreunat ca era inchis si ca statea impreuna cu oameni ticalosi si murdari. 

Uita-te apoi la judecata lui de filozof ! Sufera totul cu barbate si era 
tare smerit. „Fd cu mine mild, spune el, si adu-ti aminte de mine la Faraon 
ca sa ma scoti din groapa aceasta". Gindeste-mi-te acum ca n-a grait nimic 
impotriva acelei spurcate desfrinate, n-a invinuit nici pe stapin si nici n-a 
vorbit de neomenia fraplor lui, ci a ascuns totul §i a spus: ,,Adu-$i aminte 
de mine si fa ca sa fiu scos din inchisoarea aceasta; ca am fost furat din pa- 
mintul evreilor si aici n-am facut nimic si m-au aruncat in groapa aceasta". 

Sa nu trecem cu usurinja pe linga aceste cuvinte, ci sa ne gindim la filozo- 
fia sufletului lui! Gasise un prilej asa de nimerit; stia ca marele paharnic, 
ajuns iarasi in dregatoria lui de altadata, va putea sa-i faca. cunoscut impa- 
ratului toata istoria vie^ii sale; si totu§i Iosif n-a hulit-o pe egipteanca — mai 
spun inca o data lucrul acesta — n-a vorbit de rau de stapinul sau si nici de 
frapi sai; n-a spus pricina pentru care a fost osindit la inchisoare si nici nu 
cauta sa arate nelegiuirea ce i s-a facut. Un singur lucru urmarea: nu sa in- 
vinuiasca pe aceia, ci numai ca marele paharnic sa vorbeasca pentru el. Fapta 
fra^ilor sai a lasat-o in umbra, spunind: ,, Am fost furat din pa mintul evreilor"; 
cit despre fapta acelei desfrinate egiptene nici nu pomeneste si nici de supa- 
rarea nedreapta a stapinului sau. 

— Dar ce spune? 

— „Aici n-am facut nimic; si m-au aruncat in groapa aceasta": 

Auzind acestea sa ne inva^am, ca atunci cind cadem in astfel de necazuri 
sa nu cautam sa acoperim cu ocari pe cei ce-au adus acele necazuri peste noi, 
sa nu ne ascujim limba impotriva celor ce ne invinuiesc, ci numai sa aratam 
cu vorba pasnica si linistita ca sintem nevinovafi; sa imitam pe acest minu- 
nat barbat, C2ire, nici in nenorocire fiind,n-a trimbi^at nici cu cuvintul desfri- 
narea egiptencei. 5?ti{i doar ca adeseori mul^i vinovap de crime incearca cu 
multa nerusinare sa puna pe seama altora invinuirile puse pe seama lor. 
Iosif, insa, mai curat decit soarele, desi putea sa spuna totul asa cum s-a 
intimplat, desi putea sa faca cunoscuta nebunia aceleea si sa se faca pe sine 

12.Fac, 40, 12-15. 


OMLII LA FACERE 293 

mai stralucit, totu§i n-a spus nimic. Nu urmarea slava de la oameni, ci se 
mulfumea cu bunavoin^a cca de sus si voia ca numai ochiul eel neadormit 
sa-i laude faptele. De aceea chiar cu toata tacerea lui, cu toata incercarea 
lui de a ascunde totul, Stapinul ecl iubitor de oameni 1-a ridicat la o stralucire 
nespus de mare, cind a vazut ca atletul s-a luptat bine. Si vom cunoaste din 
cele ce vor urma rabdarea barbatului, ca nu s-a suparat, nici nu s-a revoltat 
ca intirzia implinirea visurilor, ci indura totul cu multa tragere de inima si 
mul^umea Stapinului, Care ingaduia sa se intimple acestea. 

Cind marele pitar a auzit talmacirea visului celuilalt, a crezut ca si visul 
lui are sa-i prevesteasca ceva bun; de aceea i-a spus lui Iosif visul. Dar Iosif, 
auzind visul, a primit prin descoperire de sus talmacirea visului si-i preves- 
teste nenorocirea care avea sa-1 loveasca; si-i zice: 

,,Inca trci zile si va lua Faraon capul tau de la tine si te va spinzura pe 
lemn; si vor minca pasarile cerului carnea ta" 13 . 

' ,,V-am spus mai dinainte, le-a zis Iosif, ca nu talmacesc visele cu puterile 
mele, ci ceea ce-mi descopera Dumnezeu; de aceea sa nu pune^i pe seama 
mea prevestirile bune sau rele ale visurilor. Nu rostesc cuvintele mele, ci va 
spun acele cuvinte pe care mi le-a facut cunoscute harul eel de sus". 

Dupa trecerea celor trei zile, s-au implinit spusele lui Iosif sj li s-a intim- 
plat amindurora asa cum le talmacise el; unul s-a intors la dregatoria de mai 
inainte, iar celalalt a fost osindit. 

,,Dar marele paharnic, care ajunsese atita de bine, nu si-a mai adus aminte 
de Iosif, ci l-a uitat" ' 4 . 

$i iata-1 pe dreptul Iosif iarasi luptind caintr-un loc de exerci^ii atletice, 
ca sa faca mai departe dovada virtu^ii sale! Si nu s-a tulburat, n-a cirtit, nu 
s-a descurajat. Un altul, unul din cei mul^i, poate ca ar fi spus in sine: ,,Ce 
este aceasta? Marele paharnic si-a primit inapoi atit de repede dregatoria sa 
de mai inainte, asa precum i-am talmacit lui visul, dar nu sj-a mai amintit de 
mine, eel ce i-am prezis fericirea! El se bucura de atita tihna si bucurie, iar 
eu, care n-am facut nici un rau, stau aici inchis la un loc cu ucigasii, cu spar- 
gatorii de morminte, cu tilharii, cu cei ce au savir^it nenumarate rele!". 
Dar Iosif, n-a spus asa, nici n-a gindit a§a! Stia ca luptele i s-au prelungit, 
pentru ca, dupa o lupta dusa dupa toate regulile, sa primeasca stralucitoare 
cununa. 

III 

Si uita-mi-te ca au trecut doi ani de zile, spune Scriptura, de cind marele 
paharnic si-a recapatat slujba 15 . Ca trebuia Iosif sa astepte vreme potrivita, 
ca iesirea din inchisoare sa fie cu stralucire. Daca marele paharnic i-'ar fi 
amintit lui Faraon, inainte ca Faraon sa fi visat visele, si 1-ar fiejiberat.laruga- 

1j. I cu., 40, 19. 
14.Fac, 40, 23. 
Ib.Fac, 41, 1. 


294 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

mintea sa, poate ca virtutea lui Iosif n-ar mai fi fost cunoscuta. de multime. 
Dar iscusitul si in^eleptul Stapin, Care.stie, ca un foarte bun mester, cita 
vreme trebuie sa stea aurul in foe si cind sa-1 scoata de acolo, face ca mai 
marele paharnic sa-si uite de Iosif doi ani, ca sa vina si timpul viselor lui 
Faraon si astfel, cu ajutorul nevoii de atunci sa ajunga dreptul Iosif cunoscut 
in toata imparapa lui Faraon. 

,, Dupd doi ani a vazut Faraon vise ! 6 . Si s-a fdcut dimineatd si s-a turburat 
sufletul lui si trimitind a chemat pe toti tilcuitorii Egiptului si pe totiintelep- 
tii lui si le-a spus lor Faraon visul si nu era cine sa-l tilcuiasca lui Faraon " ' 7 . 

Vezi marea rinduiala a luiDumnezeu ! Lasa mai intii ca imparatul sa vada 
ce pot toti asa numifii in^elep^i din Egipt, pentru ca atunci cind se va vadi 
nestiinta lor, sa fie adus inaintea lui intemni^atul, robul, evreul, ca sa dea 
pe fa^a cunostinte- nestiute de multime si sa faca tuturor cunoscut harul 
eel de sus, care inflorea in el. 

Cind to^i in^eleppi aduna^i n-au putut spune nimic, nici n-au fost in 
stare sa deschida gura, atunci si-a adus aminte si marele paharnic de Iosif si 
i-a spus lui Faraon de cele intimplate lui; si i-a zis: 

,,De pdcatul men imi aduc aminte astdzi" 1 8 . 

Si i-a povestit zmparatului indata, ca pe cind erau in inchisoare, el si mai 
marele pitar, au visat niste vise, pe care le-a talmacit Iosif; si ca visele s-au 
implinit dupa tilcuirea aceluia, 

,, Si auzind acestea imparatul, a trimis dupd Iosif, l-au scos din inchisoare, 
l-au ras, i-au schimbat imbrdedmintea si a venit la Faraon"* 9 . 

lata indata de la inceput cita cinste! A fost dus la imparat dupa ce s-a 
cura^it bine prin rabdare; a iesit din inchisoare stralucitor ca aurul. Ai vazut 
ce mare este ajutorul eel de sus? Ai vazut cite a rinduit Dumnezeu, ca sa se 
implineasca. via^a lui Iosif? Pentru ca acest mare atlet s-a luptat cu acea 
egipteanca spurcata scapind din mrejele ei si a fost aruncat in inchisoare, 
Dumnezeu face ca in acela$i timp sa fie aruncap in inchisoare si marele 
paharnic si marele pitar, dregatori ai lui Faraon; face apoi ca in inchisoare 
acestia sa cunoasca in^elepciunea barbatului prin talmacirea viselor lor, 
pentru ca acum marele paharnic sa-si aduca aminte la timp de el si sa-1 duca 
inaintea imparatului. 

,, Si a zis, spune Scriptura, Faraon lui Iosif: ,,Am vazut un vis si nu este 
cine sd-l tilcuiasca; iar cu am auzit spunindu-se de tine, ca dacd auzi visele 
le tilcuiesti" 20 . 

lata ca. lui Faraon ii este rusine si nu spune deschis: ,,Niciunul din in£e- 
lep^ii mei n-au putut talmapi visele". 

—Dar ce ? 

lb. Vac. 41. 1. 
17. Fac, 41,8. 
18.Fac, 41,9. 

19. Fac, 41, 14. 

20. Fac, 41, 15. 


OMILII LA FACERE 295 

— „Am vdzut un vis si nu este cine sd-l tilcuiascd ; dar am auzit spunindu-se 
de tine, ca dacd auzi visele le tilcuiesti". 

Uita-te si acum la priceperea luilosif si la marea lui evlavie,din raspunsul 
pe care il da lui Faraon ! 

,,Sa nu banuiesti,ii spune el,ca rostesc ceva din capul meu sau ca talma- 
cesc visele cu in^elepciunea omeneasca. Nici nu-i cu putin^a sa tilcuiasti 
visele fara o descoperire de sus. Cunoaste, deci, ca fara Dumnezeu nu-i cu 
putinta. sa-ti raspund. 

Fara Dumnezeu nu se va putea raspunde in chip mintuitor lui Faraon 21 . 

Stiind, dar, imparate, ca Stapinul universului poate descoperi acestea, 
nu cere de la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate face cunoscut". 

lata cum, prin raspunsul sau, Iosif il inva^a pe Faraon sa cunoasca. si 
slabiciunea intelepplor lui si puterea Stapinului. 

,,Asadar, ii spune Iosif, de vreme ce ai aflat de la mine ca nu tilcuiesc 
visele nici cu intelepciunea omeneasca, nici cu gindurile mele, spune-mi ce 
ti-a aratat Dumnezeu ! ". 

Auzind acestea, Faraon ii povesteste visele, si pe eel dintii si pe eel de al 
doilea 22 , si zice: 

„Am spus tilcuitorilor s i n-a fost cine sd-mi tilcuiascd" 23 . 

„N-ai auzit si de la mine, i-a spus Iosif, ca nu-i cu putinta intelepciunii 
omenesti sa talmaceasca visele? Nu-i tine, dar, de rau pe in^elep^ii tai! Nici 
n-ar putea ei pricepe vreodata ceea ce are nevoie de descoperirea cea de sus". 

,,Si a zis Iosif: „Visul lui Faraon este unul singur 24 . Dar ca sa crezi ca 
adevdrate sint cele ce ti-a aratat tie Dumnezeu, ti-a dat sa vezi a doua oard 
acelasi vis, cd Dumnezeu te grdbeste ca sd-l implinesti" 25 . 

„A1 doilea vis, spune Iosif, este o intarire a eel or ce ti s-au aratat, este o 
incredin^are ca negresit visele se vor implini". 

Si pentru ca a talmacit numarul celor sapte vaci si a celor sapte spice, 
spunind ca vor fi sapte ani de mare belsug, iar apoi are sa urmeze seceta 
cumplita, Iosif ii da si un sfat foarte bun 26 . Si-i spune: „Pune peste Egipt 
un barbat, care sa poata stringe recolta celor sapte ani de belsug; si asa sa. 
se chiverniseasca, incit sa poata, in vreme de foamete, aduce mingiiere si sa 
nu fie prapad desavirsit". 

,, Si au pldcut lui Faraon cuvintele acestea si tuturor slugilor lui" 21 . 

Faraon, deci, slujeste la implinirea viselor avute de Iosif pe cind traia 
linga tatal sau; i-a talmacit visele lui Faraon, iar Faraon/fara sa stie, a facut 
sa se implineasca visele lui Iosif. 

21. Fac, 41, 16. 

22. Fac, 41, 17-24. 

23. Fac, 41,24. 

24. Fac, 41,25. 

25. Fac, 41,32. 

26. Fac, 41,33-36. 

27. Fac, 41, 37. 


296 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Cind Furaon a au/.it slatul lui Iosif, Scriptura spune ca 
„a zis slugilor lui: ,,()arc votn gdsi un om ca accsta, care sa aiba in el 
Dufiul lui Dumnezeu <"' 28 . 

IV 

Ai vazut ca si Faraon a cunoscut ca Iosif a putut talmaci visele numai 
prin descopcrire de sus? Ca spune: ,,Pe cine vom gasi care sa fie invrednicit 
cle atita har incit sa aiba Duhul lui Dumnezeu in el?". 

,, §i.a zis lui Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ti-a ardtat tie toate acestea, 
nu este om mai priceput ca tine" 29 . 

Uita-te acum! Cind vrea iscusitul Dumnezeu sa aduca la implinire 
hotaririle Lui, nu-i poate sta in cale nici-o piedica! lata, Iosif era sa fie, ca 
sa spunem asa, aproape ucis de fratii sai; a fost vindut; a fost invinuit de o 
fapta, care 1-a pus in cea mai mare primejdie; a stat la inchisoare atita amar 
de vreme; si, dupa toate acestea, a fost urcat pe tronul imparatesc! 

,,De vreme ce Dumnezeu ti-a ardtat tie toate acestea, ii spune Faraon, 
nu este om mai intelept si mai priceput decit tine. Tu vei fi peste casa mea 
si de gura ta va asculta tot poporul; numai tronul il voi avea mai presus de 
tine" 30 . 

lata ca intemnijatul ajunge dintr-o data imparat peste intreg Egiptul, 
iar eel bagat la inchisoare de mai marele bucatarilor este ridicat de imparat 
la cea mai inalta dregatorie ! §i fostul lui stapin, care il aruncase in inchi- 
soare ca prea desfrinat, 1-a vazut primind conducerea intregului Egipt. Ai 
vazut ce lucru mare este sa induri cu mul^umire incercarile? De aceea si 
Pavel spunea: „Necazul aduce rdbdare, iar rdbdarea incercare, iar incercarea 
nddejde, iar nddejdea nu rusineazd" 31 . 

Vazi, dar, ca Iosif a indurat necazurile cu rabdare; rabdarea 1-a facut 
incercat ; cind a ajuns incercat a nadajduit, iar nadejdea nu 1-a rusinat. 

,,§i a zis Faraon lui Iosif: „Iatd te pun astdzi peste tot pdmintul Egiptu- 
lui". $i luind Faraon inelul din mina lui, l-a pus in mina lui Iosif: si l-a 
imbrdcat cu haind de vison si a pus lant de aur imprejurul gitului lui, si l-a 
suit in carul eel de-al doilea al lui si a strigat inaintea lui crainicul si l-a pus 
pe el peste tot Egiptul" 32 . 

Pentru ca avea pe Dumnezeu cu el, Dumnezeu i-a pregatit mai dinainte 
toate acestea, ca sa-1 urce la aceasta stralucire. 

,, §i a zis Faraon: ,, Fdrd de tine nimeni nu va ridica mina in tot pdmintul 
Egiptului. ^i Faraon i-a pus lui Iosif numele Tafuat—Paneah" 33 . 


28,/V/c. 4], 38. 
29.Fac, 41,39. 
M.Fac, 41,40. 

31. Rom., 5,3-5. 

32. Far., 41,41-43. 

33. Fnc, 41,44 45. 


OMiLII LA KACKRK 207 

Pcntru ca voia ca accsl nunic sa aminteasca pururea dc inlclcpciunea 
care era in cl. Ca numelc sc tilcuicstc: Cunoscalor al color ascunse. Dc vremc 
cc Iosif a la cut cunoscute ecle pc care nu lc cunostca nimeni, Faraon i-a dat 
acest numc, ca sa inscmne lucrul acesta; iar ca sa aiba bclsug de cinste, i-a 
dat dc femcic si pc lata lui Poti— Fcra,Si pcntru ca acest Poti— Fera avea 
acelasi numc cu fostul lui stapin, Scriptura spunc: 

„Prcotul lliopolis" 3 * . 

Si ca sa aflam cc virsta avca Iosif, acest minunat barbat, cind a fost 
invrcdnicit cu o atit dc marc rasplata si ca sa aflam ci^i ani a dus atitca 
luptc, Scriptura nc spunc: 

,, Si Iosif era de treizeei de ani, cind a stat inaintea lui Faraon" 35 . 

Sa nu socotim ca fara rost a fost inscmnat in Scriptura numarul anilor 
lui Iosif, ci ca sa aflam ca nimeni n-arc vrcun cuvint dc aparare daca nu cstc 
virtuos. Nimanui nu-i ingaduit sa puna inainte tincrc^ea, pentru ca si in 
tinerete trebuic sa fii virtuos. lata Iosif! Nu era numai tinar, ci si frumos la 
chip si placut la vederc. Se poate ca un tinar sa nu aiba un trup frumos; 
Iosif, insa, pe linga ca era tinar, mai era si frumos la chip si placut la vederc. 
Si a ajuns rob si prizonier aproape in floarea virstei. Ca era de saptesprezece 
ani, spune Scriptura 36 , cind a fost dus in Egipt. Si pc cind era in cuptorul 
tinere4ii, egipteanca cca desfrinata, fosta lui stapina, s-a napustit asupralui, 
dar nici asa barbatia dreptului Iosif n-a fost biruita. A urmat apoi inchisoarea 
si via^a aspra de acolo vreme de ati{ia ani. A ramas, insa, caun diamantjnU 
numai ca n-a ajuns mai slab, ci a capatat mai mare putere;ca avea harul ecl 
dc sus carc-1 intarea. Si pentru ca el mai intii a facut tot cc trebuia sa faca, 
de aceea din inchisoare a fost chemat la conducerca intregului Egipt. 

V 

Auzind acestea sa nu ne descurajam niciodata in necazuri, nici sa nc 
necajim urmind gindurilor noastre, ci sa aratam multa rabdare, hrani^i dc 
nadejde, stiind ca Stapinul nostru ecl iscusit, chiar daca ne lasa sa incercam 
necazurile, totusi nu nc trece cu vederca, ci vrea sa nc incunurteze stralucit 
luptclc noastre. Asa au stralucit to{i sfin^ii. Dc accea si apostolii ziceau: 
„Prin multe necazuri trebuic sa intrant in imfxtrafia lui Dumnezeit" n . 
lususi Hristos spunca ucenicilor Sai: ,,/)( lume neeaz vcfi uvea" 3 *. Sa nu 
fi{i, dar, tristi in necazuri, ci sa auzim pe Pavel care spunc: ,,Cei care vor sii 
triiiasca evlavios in Hristos, vor fi prigonili" 3 * . Sa nu nc minim, nici sa nc 
suparam, ci cu toata barba^ia si rabdarca sasufcrim necazurile care vin pestc 
noi! Sa nu nc uitam la necazuri, ci la cistigul j)c carc-1 eulcgem dc aici. Ca 

:il. /•</(.. 41,45. 
.'J5. /'«(■.. 41, 4(i. 

.'56. Fm:, 'M,2. 
•M. /•'«/)/<•. 14,'J'J. 
HH. lomi, K>, 'V.h. 
'!'). // Tim.. I. i::. 


298 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

negulatoric duhovniccasca cstc accastu. $i dupa cum cci care vor sa adunc 
hani, cci care se indclctniccsc cu ncgu^atoria, nu-si pot mari altf'el averea 
decit indurind pe uscat si pe mare multe primejdii — ca trebuie neaparat sa 
inl'runtc atacurile tilharilor si ale piratilor — si totusi sint gata sa infrunte 
accstc primejdii cu draga inima, ca nadejdea cistigului ii face sa nu tina 
scam a. dc primejdii — tot asa si noi, gindindu-ne la negu^atoria noastra cea 
duhovniccasca si la bogatia pe care o stringem de pe urma necazurilor, se 
cuvinc sa ne bucuram si sa ne veselim, sa nu ne uitam la cele ce se vad, ci 
la cele ce nu se vad, precum ne indeamna Pavel, zicind: ,,Necduthid la cele 
ce se vdd"*° . Atunci avem credinta, cind nu ne marginim numai la ochii 
trupului, ci vedem cu ochii mintii cele ce nU se vad. Mai cu seama pe acelea 
pe care le vedem cu ochii minfii trebuie sa le socotim mai vrednice de cre- 
diiHa de cit pe cele pe care le vedem cu ochii trupului. Asa a bineplacut 
inaintea lui Dumnezeu patriarhul Avraam, pentru ca a crezut in fagaduinta 
lui Dumnezeu si a ajuns mai presus de firea omeneasca si de gindurile omenesti. 
Dc aceea ,,;' s-a socotit lui spre mdreptatire"* x , Gindcste-te ca indrepta^ire 
inscamna sa crezi in cele spuse de Dumnezeu. Cind Dumnezeu fagaduieste 
ceva, nu cauta ordinea omeneasca a lucrurilor, ci, ajungind mai presus de 
aceste ginduri, increde-te in puterea Celui Ce fagaduieste. Asa a bineplacut 
inaintea lui Dumnezeu fiecare drept, asa a placut si acest minunat Iosif, care, 
cu toate ca dupa visuri a avut atitea piedici, totusi nu s-a tulburat cu gindul, 
nu s-a nelinistit, ci a indurat totul cu gind sanatos, stiind ca e cu neputin^a 
sa nu se implineasca hotaririle lui Dumnezeu. De aceea si dupa robie si dupa 
tcmni^a si dupa clevetirea aceea atit de mare, a primit cunducerea intregului 
Efiipt. 

Gindindu-ne la acestea, sa primim cu curaj toate necazurile ce vin peste 
noi, multumind pentru toate lui Dumnezeu eel iubitor de oameni si asteptind 
de la El ajutor, pe care, faca Dumnezeu, ca noi to^i sa-1 dobindim cu harul 
si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui impre- 
una cu Sfintui Duh, slava.putere si cinste, acum si pururea si in vecii vecilor, 
Amin. 


ID. // Cor., 4, 18. 
41. Horn., 4,3. 


OMIUA LXIV 


„$i a icsit Iosif dc la fa{a lui Faraon 

si a strabatut tot pamintul Egiptului, 

si a facut pamintul in cci sapte ani belsug dc griu ; 

si a adunat griu ca nisipul marii" ' . 

I 

Vrcti ca si astazi sa va tilcuiesc istoria lui Iosif, ca sa vcdcm cum accst 
minunat barbat, prin marc a lui priccpcre, a mingiiat pc toti, dupa. cc a primit 
conduccrca intrcgului Egipt? 

,,Si a icsit, spunc Scriptura, dc la fata lui Faraon si a strdbdtut tot pa- 
mintul Egiptului; si a facut pamintul in cci sapte ani belsug dc griu, si a 
adunat griu ca nisipul marii" 2 . 

Dupa cc Iosif a primit dc la imparat toata putcrea, a adunat, spunc Scrip- 
tura, grinclc si le-a pus in cctati,pregatind mai dinaintc indcstulatoarc mingi- 
icrc pentru foamctea cc avea sa vina. 

Ai vazut cc mari rasplat^i a primit drcptul Iosif si aici pc pamint, pentru 
rabdarea sa, pentru indurarca suferin^elor si pentru toate cclelalte virtu^i, ca 
din inchisoarc s-a urcat in palatul imparatcsc? 

,, Si a avut el doi fii inainte dc a veni anii dc foamctc. Si a pus eclui dintii 
numclc Manasc. Ca a facut Dumnezeu, a spus el, sa uit toate durerile melc 
si celc ale tat a lui men "' . 

Uita-te la iubirea dc Dumnezeu a lui Iosif, ca, prin numcle dat copilului, 
cauta sa pastrezc amintirea tuturor necazurilor sale, ca pururea sa-i dca 
mul^umire lui Dumnezeu si ca si fiul lui, prin numelc ce-1 poarta, sa poata 
sti ca tatal sau s-a urcat la atita stralucire dupa ce a rabdat atitea incercari. 
,,Ca m-a facut sa uit toate durerile melc si cele ale tatdlui men", spunc Iosif. 

— Ce inscamna: „ Toate durerile melc?". 

— Prin accstc cuvintc mi se pare ca vrea sa vorbeasca despre robia lui dc 
mai inainte si de cca dc a doua si dc sufcrin^a din inchisoarc. 

,, Si dc toate celc ale tatdlui men". Aici c vorba dc despar^irea pc care a 
indurat-o, ncmaifiind in bratelc piirintcsti; ca a lost crescut din f raged ii 
virsta cu atit do mare ^rija si ca a schimbat libertatea pe robic. 


1. /•«(■., 41. id 49. 

2. Fac, 41, 4<> I'). 
:>,. Fac, 41,50 5 1. 


300 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

„Si pe al doilea fiu l-a numit Efraim. Cd m-a indltat Dumnezeu, a spus 
el, in pamintul smereniei mele" 4 . 

Uita-te ca si numcle acestuia arata marea mul^umire a lui Iosif fata dc 
Dumnezeu ! 

„Nu numai ca m-a facut de am uitat necazuriie, spu'nc Iosif, dar Dum- 
nezeu m-a si inaltat in pamintul in care am indurat o atit de mare smerenic, ca 
ajunsesem eel mai din urma om si atirna deasupra mea primejdie de moartc". 

Dar se cuvine sa auzim si cele ce urmeaza. 

Dupa trecerea celor sapte ani de belsug, au venij: si anii de foamete, dupa 
prezicerea lui Iosif. Implinirea celor prezise de Iosif le-a aratat tuturora 
marea in^elepciune a barbatului si i-a facut pe to^i sa se supuna lui. $i cind 
a venit foamete cumplita, Iosif a facut asa ca de la inceput nu s-a sim^it 
lipsa; ca 

„ in tot Egiptul era piine" 5 . 

Dar continuind foametea, poporul a strigat la Faraon, ca nu mai putca 
suferi lipsa mare de piine. Poporul, silit de foamete, a alergat laimparat. 

Uita-te, insa, la priceperea imparatului! 

,, §i a zis Faraon egiptenilor: „Duceti-va la Iosif si facetice va va zice.'" 6 . 

Aproape ca le-a spus asa: ,,De ce va uitati la mine? Nu vedeti ca eu port 
numai haina de imparat? Iosif este mintuitorul vostru! Nu-1 parasi|i, deci, 
pe el, ca sa alerga^i la mine; ci ducep-va la el. §i face ft ce va va zice!". 

,, Si a deschis Iosif hambarele cu griu si vindea la Egipteni" 1 . 

§i cind foametea s-a intins peste tot, 

,, toate tdrile, spune Scriptura, au venit in Egipt sa cumpere griu, pentru 
ca se int arise foametea in tot pamintul"* . 

lata ca incetul cu incetul iau inceput implinirea viselor lui Iosif. Foametea 
s-a intarit si a cuprins si Canaanul unde locuia Iacov, tatal lui Iosif. 

„Aflind Iacov, spune Scriptura, ca se vinde griu in Egipt, a zis fiilor lui: 
„Pentru ce va leneviti? lata am auzit ca este griu in Egipt. Duceti-vd sa tie 
cumpdrati putine bucate, ca sd trdim si sd nu murim" 9 . 

,, Pentru ce stafi aici? le spune Iacov. Duce^i-va. in Egipt si aducep-ne 
de mineare!". 

Toate acestea s-au facut ca fra^ii lui Iosif sa aduca pe toate in fa{a ochi- 
lor si talmacirea visului, pe care ei 1-au talmacit, cind au auzit pe Iosif 
povestindu-le visul §i sa si lucreze ei insisi la implinirea visului. 

,, Si s-au dus, spune Scriptura, cei zece frati; si pe Veniamin nu l-au luat 
— era fratele lui Iosif din aceeasi mama — cd a zis tatal lui: ,,Sd nu seintimple 
cumva sa sldbeascd" 10 . 


4. l-ut.. 11.52. 
b.Fac, 41,54. 
6. Fac, 41,55. 
l.Fac, 41.56. 

8. Fac, 41,57. 

9. Fac, 42, 1-2. 
10. Fac, 42, 3-4. 


OMILII LA FACERE 301 

II cru£a pc copil pentru ca era fraged cu virSta. 

,, Si cind au venit, s-au inchinat lui Iosif cu fetele la pdmint, ca la stdpini- 
torul Egiptului" ' ' . 

Si au facut toatc acestea fara sa-1 cunoasca. Ca trecuse multa. vreme si 
nu mai cunosteau chipul fratelui. Se si poate ca acum, ajuns in virsta, sa se 
mai fi schimbat Iosif la chip, Dar dupa parerea mea totul s-a facut dupa 
rinduiala Dumnezeului universului, ca ei sa nu-si poata cunoaste fratele nici 
dupa vorba, nici dupa chip. Cum le-ar fi putut trece prin minte ca e fratele 
lor? Ei socoteau ca a ajuns sluga laismailitisica eradecirob labarbari.Nicinu 
se puteau gindi ca ar fi ajuns atit de mare; asa ca nu 1-au cunoscut pe Iosif. 
Iosif, insa, cind i-a vazut, i-a cunoscut indata, dar s-a facut ca nu-i cunoaste, 
ca Voia sa se poarte cu ei ca si cu niste straini. 

,, Si s-a facut strain fata de ei. spune Scriptura, si le-a grdit aspru. Si 
le-a zis: De unde ati venit ?" ' 2 . 

S-a prefacut ca nu-i cunoaste deloc, ca sa poata afla de la ei totul, cu 
de-amanuntul. Dorea sa stie ce-i face tatal si fratele. 

II 

Deocamdata i-a intrebat din ce {ara sint. Ei ii spun ca vin din Canaan ca 
sa cumpere bucate. „Foametea, spuneau ei, ne-a silit sa facem drumul 
acesta; de aceea am parasit casele si am venit aici". 

,, Si si-a adus aminte Iosif, spune Scriptura, deviselepe care lea vazut" 1 '. 

Venindu-i in minte visele si vazind ca a venit implinirea lor, voia sa afle 
cu de-amanuntul totul. De aceea cu multa asprime le raspunde indata si zice: 

,, Sinteti iscoade si ati venit sa iscoditi cdile tarii" ' 4 . 

„N-a{i venit cu gind curat, le-a spus el. Pareti ca a{i venit aici cu oarecare 
gind si cu viclesug". Ei s-au spaimintat si au zis: 

,,Nu, Domnule.'" 15 . 

Si ceea ce cauta Iosif sa afle, i-au spus ei singuri si au zis: 

„Slugile tale au venit sa cumpere bucate. Toti sintem fiii unui om; 
sintem oameni pasnici; nu sint slugile tale iscoade 1 ' 16 . 

Cautau numai sa se apere; si cuprinsi de frica nu-i spuneau tot ce dorea 
Iosif sa afle. De acea Iosif staruie si le spune iarasi: 

„ Nu, ci ati venit sd vedeti cdile pdmintului" ' 7 . 

„Degeaba-mi spune^i mie asta, le-a spus Iosif. Insusi chipul venirii voastre 
arata ca a^i venit aici cu viclenie". 

Iar ei, strinsi de nevoie, vrind sa-1 piece spre mila, i-au zis: 

,, Sintem doisprezccc frati, noi slugile tale" 18 . 

ll.Fac, 42,5-6. 
12.Fac.,42,7. 
li.Fac, 42,9. 

14. Fac, 42, 9. 

15. Fac, 42, 10. 

16. Fac, 42, 10-11. 

17. Fac, 42, 12. 

18. Fac, 42, 13. 


302 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

Cc cuvintc inselatoare! Au pus la numar si pc eel vindut dc ei negustori- 
lor! N-au spus: ,,Am fost doisprezece", ci: ,,Sintem doisprezece frati, 

si iata eel mai tinar este cu total nostru " ' 9 . 

Lucrul acesta voia sa-1 afle Iosif, de nu i-au fa cut si acestui frate la fel 
ca si lui. 

,,Iatd eel mat tinar este cu tatdl nostru, 

lar eelalalt nu rnai este" 20 . 

Nu spun lamurit pricina, ci atit: ,,Nu mai este". 

Raspunsul lor 1-a dus la banuiala, sa nu-i fi facut la fel si lui Veniamin; 
de aceea le-a zis: 

„Asa-i cum v-am spus! Sinteti iscoade! Si nu veti iesi de aici pina ce 
fratele vostru eel mai tinar nu va veni aici" 21 . 

,,Vreau sa-1 vad pe el, isi spunea Iosif. Doresc sa vad pe eel care a avut 
aceeasi mama cu mine. Uin felul cum v-ati purtat cu mine va banuiesc ca 
uri^i si pe acest frate. Dar daca vreti, 

,, trimiteti pe unul din voi sci-l adued" 22 . 

„Iar voi ve^i sta la inchisoare pina ce va veni acela. La venirea lui voi afla 
de sint adevarate spusele voastre si va voi slobozi de orice banuiala. Dar daca 
nu va veni, atunci e lamurit ca sinteti spioni si ca de asta a^i venit aici". 
Dupa ce a zis acestea, 

,,i-a pus sub paza" 2 3 . 

Vezi cum le incearca cugetele? Dar prin tot ce le face lor isi arata dragos- 
tea fata de fratele lui mai mic. 

,,Dupd trei zile i-a chemat si le-a zis: ,,Faceti asta si veti trai, ca cu ma 
tern de Dumnezeu. De sinteti oameni pasnici, tin frate de al vostru sd fie 
tinut la inchisoare ; iar voi sa mergeti sa duceti griul pe care l-ati cumpdrat. 
lar pe fratele vostru eel mai tinar aduceti-l la mine si vor ft crezute cuvintele 
voastre; iar de nu, veti muri" 2 * . 

Cita pricepere! Vrind sa le arate si bunavoin^a, sa usureze si lipsa de 
bucate a tatalui lui si sa cunoasca si adevarul cu privire la fratele lui, a porun- 
cit ca unul din fra^i sa fie repnut, iar ceilal^i sa piece. 

Dar iata ca judecatorul eel drept, constiin^a, se ridica impotriva lor; si 
fara pirisi, fara sa fie dusi in fa^a judecapi, sint propriii lor acuzatori. 

„Si a zis, spune Scriptura, fiecare cdtre fratele sdu: „Da, am pdedtuit 
fata de fratele nostru, ca nu ne-a fost mild de necazul sufletului lui, cind se 
ruga de not, si nu l-am ascultat. Din pricina asta a venit peste not necazul 
acesta" 25 . 


19. Fac, 42, 13. 

20. Fee, 42, 13. 

21. Fac, 42, 14-15. 

22. Fac, 42, 16. 

23. Fac, 42, 17. 

24. Fac, 42, 18-20. 

25. Fac, 42,21. 


OMILII LA FACERE 303 

Asa e pacatul! Isi arata covirsitoarea lui nebunie atunci cind se termina, 
dupa ce se savirsesite! Intocmai ca omul beat; cind toarna in el mereu vin, 
nu-si da seama cita vatamare ii aduce vinul; dar mai tirziu, afla, pe propria 
lui pielc, marele rau ce i-a pricinuit vinul; tot asa si pacatul; in timp ce se 
savirseste, intuneca cugetul si orbeste mintea qa si cum ar invalui-o cu un 
nor des; dar mai tirziu, constiin£a revoltata ckinuie mintea mai cumplit 
decit un acuzator si-i arata nebunia faptei. 

lata si pe acestia! Acum isi vin in sim^iri. Cind au vazut ca deasupra lor 
atirna primejdie de moarte, atunci isi marturisesc pacatul savirsit si spun: 
,,Da, am pacdtuit fata de fratcle nostril, ca nu ne-a fast mild de necazul 
sufletului lui. Nu in zadar, nici fara rost suferim acestea, ci pe buna dreptate, 
chiar pe foarte buna dreptate. Sintem pedepsi^i pentru neomenia si cruzimea 
pe care am aratat-o fratelui nostru. Ca nu ne-a fust mild de necazul sufletului 
lui, cind ne ruga pe noi si nu l-am ascultat. Pentru ca am fost nemilosi si 
ne-am aratat atitde cruzi,de aceea sintem incerca^i acum: Pentru asta a venit 
peste noi necazul acesta". 

Ill 

Acestea le graiau intre ei, crezind ca Iosif nu-i injelege. Ca Iosif s-a facut 
ca nu stie si nu cunoaste limba lor; de aceea a pus un tilmaci intre el si ei, ca 
sa-i spuna lui cuvintele lor si lor sa le talmaceasca spusele lui. 

,, Acestea auzind Ruben, le-a spus lor: Nu v-am grdit voua, zicind: Nu 
faceti nedreptate bdiatului si nu m-ati ascultat. Si lata singe le lui se cere" 26 . 

,,Nu v-am sfatuit atunci, nu v-am rugat, sa nu-i faceti nici un rau? De 
aceea acum „singele lui se cere". Cu gindul 1-aji ucis, chiar daca nu i-a^i in- 
fipt cu^itul in git; dar l-a|i vindut unor barbari si a{i adus peste el robia, mai 
cumplita decit moartea. De aceea singe le lui se cere acum !". 

Gindeste-te ce cumplit lucru este sa fii judecat de constiin^a ! Acuzatorul 
acesta este mereu in tine, striga la tine ?i-{i aduce aminte nelegiuirea! 

,, Si pe acestea le auzea Iosif, ca ei nu stiau cd Iosif ii in fe lege, pentru cd 
vorbea cu ei prin tdlmaci" 21 . 

Dar Iosif n-a putut indura mai mult; dragostea de frate §i singele s-au 
vadit;ca 

„intorcindu-se, spune Scriptura, de la ei, Iosif a plins — ca sa nu se dea 
de gol — . Si iardsi a venit la ei si le-a grdit lor. Si l-a luat pe Simeon si l-a 
legat inaintea lor" 28 . 

Vezi ca face totul ca sa bage frica in ei, pentru ca vazind ei legaturile 
lui Simeon sa se descopere de au vreo mila de fratele lor. Iosif a facut toate 
acestea ca sa le incerce cugetul lor, vrind sa stie daca nu s-au purtat cu Veniamin 
la fel ca si cu el. Dc aceea porunceste sa-1 lege pe Simeon inaintea lor, ca sa-i 

26. Fac, 42, 22. 

27. Fac, 42,32. 

28. Fac, 42,24. 


304 SKtNTUL IOAN OURA DK AUR 

incercc l)inc, sa vada <•<• dragostc au do fratclc lor. Ca dragostca dc Simeon 
avca sa-i faca sa grabcasca aduccrca lui Vcniamih. Asta si voia; sa se incredin- 
tczc daca au sa-1 aduca pc Vcniamin. 

,, Si a poruncit, spune Scriptura, sa ample sacii lor cu grin si sa puna 
argintul fiecdruia in sacid lui si sa Ic dca mincarc pc cale. Si incdrcind asinn 
ttu plccat" 29 . 

lata cit de darnic e cu ei! Le face bine fara voia lor; nu le da numai griul, 
ci si arginpi. 

,, Si dezlegind unul din ei sacul sau, ca sa dea de mincare asinilor, a vdzut 
argintul. Si a spus fratilor sdi. Din pricina aceasta s-a spaimintat inima lor 
si s-au lulburat, zicind unul catr'e altnl: Pentru ce ne-a fdcut noua Dum- 
nezeu asta?" 30 . 

S-au spaimintat iara§i ca se temeau sa nu le fie si asta adaos de vina, in 
afara dc invinuirea ce le-o aducea con§tiin{a lor. Toate necazurile ce veneau 
peste ei le puhcau pe seama pacatului savirsjt de ei cu Iosif. 

Cind au ajuns la tatal lor, i-au povestit cu de-amanuntul totul ; i-au povestit 
de supararea conducatorului Egiptului; i-au spus apoi ca au fost bagati la 
inchisoare ca spioni. 

,,Noi i-am spus, au zis ei, ca sin tern oameni pasnici si ca sintem doispre- 
zece frap; ca unul nu este, iar eel mai mic e cu tatal nostru. Si ne-a zis noua: 
Intru aceasta veti parea ca sinteti oameni pasnici: lasati pe un frate aici si 
aducefi pe fratele vostru eel mai tinar sivoicunoaste ca nu sinteti iscoade" 3 ' . 

§tirile acestea au rascolit din nou tristetea dreptului Iacov. Dupa istorisi- 
rea aceasta dureroasa, si-au de§ertat sacii §i fiecare a gasit argintul sau. §i 
s-au temut si ei §i tatal lor. 

Sj>i iata-1 iarasi pe batrin cu lacrimile-n ochi! 

Cc lc spune copiilor sai? 

„M-afi lasat fara feciori! Iosif nu este! Simeon nu este! Si pe Veniamin 
sd-l luafi? Peste mine au venit toate acestea!" 32 . 

„Nu-mi era de ajuns jalea dupa Iosif! A$i mai adaugat si pe aceasta, jalea 
dupa Simeon! §i durerea nu se opre§te nici aici; ci vrep sa mi-1 luati §i pe 
Veniamin. Peste mine au venit toate acestea!". 

Indestulatoare cuvinte ca sa arate inima sfisjata a unui parinte. Isi pier- 
duse nadejdea de Iosif — socotea ca-1 mincasera fiarele — ; tot asanu mai avea 
nadejde sa-1 vada pe Simeon; iar acum ii era teama si de Veniamin. S-a 
impotrivit inca si nu voia sa dea copilul. 

,,Si i-a grait Ruben, eel intii-nascut; Sa omori pe amindoi copiii mei, 
dc nu fi-l vol aduce inapoi. Dd-mi-l in mina mea si eu ti-l voi aduce" 33 . 

„ Ai increderc in mine ! ii spune Ruben. Da-mi-1 si eu {i-1 voi aduce inapoi ! ". 

29. /'at., 42,25- 26. 
30. Fac, 42,27-28. 
'M.Fac, 42, 31-34. 

32. Fac, 42, 36. 

33. Fac, 42, 37. 


OMILI1 LA FACRRE 305 


IV 

Asa a grait Ruben, ca se gindea, ca nu-i cu putinfa sa se duca iarasi in 
Egipt fara copil ca sa cumpcre grtu. Tatal, insa, nu s-a invoit, ci a spus: 

,, Nu se va duce fiul mcu cu voi" 3 * . 

Apoi spune §i pricina, ca §i cum s-ar dezvinovafi in fa^a fiilor lui: 

,,Cd fratele lui a murit si numai el mi-a mai ramus. Si de se va intimpla 
sa slabeasca pe cale, pentru ca e tare tindr, vefi cohort bdtrinefele mele Cu 
intristare in iad" 3s . 

,,Ma tern de virsta lui frageda, a spus Iacov, sj n-as. vrea sa-mi termin 
viafa cu durere, lipsit si de mingiierea acestui fiu. Cita vreme il am linga mine, 
mi se pare ca mai am pufina mingiiere. Petrecerea cu dinsul imi mic$oreaza 
triste^ea pierderii fratelui lui". 

Deci dragostea ce-o avea pentru Veniamin nu-i ingaduia tatalui sa-1 lase 
sa piece. 

,,Dar foametea a ajuns si mai mare. §i le lipseau lor bucatele. §i a zis tatal: 
„Duceti-vd iardsi de aducefi pupine bucate". Iar Iuda i-a zis lui: „Cu jura- 
mint S'a jurat in fafa noastrd omul, zicind: Sa nu vedefi fafa mea dacd nu 
va fi fratele vostru mai tindr cu voi. Deci dacd vei trimite pe fratele nostru, 
ne vom duce si-fi vom cumpdra bucate. Dacd nu-lvei trimite, nu nevom duce, 
pentru ca omul ne-a spus: Sd nu vedefi fafa mea dacd nu va fi fratele 
vostru mai tindr cu voi" 36 . 

„Sa nu crezi, i-a spus Iuda, ca ne vom duce fara fratele nostru! Daca 
yrei sa ne ducem fara de vreun folos §i sa ne pasca §i primejdia, ne ducem. 
Afla, insa, ca omul acela s-a jurat sa nu-i yedem fa{a daca nu va veni cu noi 
fratele nostru". 

Iacov era la strimtoare. De aceea plingindu-se le zice: 

„Pentru ce mi-afi fdcut rdu, spunind omului acela cd mai avefi un frate ? 
Pentru ce mi-afi fdcut rdu?" 31 . 

,, Pentru ce, le spune el, mi-a^i pricinuit aceste rele? Daca n-ar fi §tiut ca 
mai aveji un frate, n-as. fi fost lipsit nici de Simeon sj nu 1-ar fi cerut nici pe 
acesta". 

„Iar ei i-au zis: Omul ne-a intrebat: Dacd mai trdie$te tatal vostru si 
dacd mai avefi un frate; si noi i-am spus. De unde sd ftim cd ne va spune: 
Aducefi pe*frat<?le vostru !" 3i . 

,,Sa nu crezi ca noi, de capul nostru, i-am marturisit omului aceluia 
via^a noastra! Pentru ca ne-a banuit ca sintem iscoade, ne-a pnut ?i ne-a 
intrebat cu de-amanuntul despre noi. De aceea vrind noi sa-i aratam cu adevi- 
rat totul, i-am spus si asta". 

34. Fac, 42, 38. 

35. Fac, 42, 38. 

36. Fac, 43, 1 5. 

37. Fac. 43, 6. 

38. fat., 43, 7. 


306 SFiNTUL IOAN GURA DE AUR 

,, §i a zis iardsi Iuda cdtre tatdl sau: Trimite bdiatul cu mine si scutindu-ne 
sd plecdm, ca sd trdim si sd nu murim" 39 . 

„Ai incredere in mine, i-a spus Iuda, si sa pornim la drum. Nu mai avem 
nici o nadejde dc scapare; bucatele ni s-au tcrminat, iar in alta parte nu 
gasim sa cumparam". 

,,Eu il primesc de la tine. De nu ti-l voi aduce si de nu ti-l voi pune inain- 
tea ta, gresit sa fiu inaintea ta in to ate zilele. Ca de n-am fi zdbovit, ne-am 
fi intors de doud ori" 40 . 

„Dragostea ta pentru copil, ii spune Iuda, are sa aduca nenorocire peste 
noi to^i. Vom ajunge sa murim de foame, daca nu vrei sa-1 lasi sa mearga 
cu noi". 

Vezi, dar, si aici, iubite, ca foamea a biruit dragostea de tata. Iacov va- 
zind ca nu se gasesc bucate in alta parte si ca foametea crestea, a zis: ,,Daca-i 
asa si daca trebuie negresit sa-1 ducep si nu-i cu putin^a sa nu-1 lua^i cu voi, 
luafi-1, dar se cuvine sa duce^i si daruri barbatului aceluia. Ducep apoi 
inapoi si argintul pe care 1-ap gasitin saciivostri si altargintca sacumparaji 
gnu . 

„ §i pe fratele vostru luati-l si sculindu-va duceti-vd la acel am; iar 
Dumnezeul meu sa va dea har inaintea omului, ca t sa trimita pe fratele 
vostru celalalt si pe Veniamin. Iar eu precum am ramus fdra fii, fdrafii am 
ramas" 41 . 

Vezi ca isi arata dragostea sa nespusa pe care a avut-o pentru Iosif! §i 
ca sa nu creada cineva ca despre Veniamin sau despre Simeon a spus cuvintele: 
,, Precum am ramas fdra fii, fdra fii am ramas", de aceea spusese mai inainte: 
,, Dumnezeul meu sd vd dea har si sd trimita pe fratele vostru celalalt si pe 
Veniamin. Chiar daca acestia se vor intoarce, totusi eu precum am ramas 
fdra fii, fdra fii am ramas". Gindeste-te cit de mult il iubea pe Iosif! Vedea 
in jurul lui ceata atitor copii, si totusi se socptea fara copii, pentru ca lipsea 
Iosif. 

„Luind, dar, bdrbatii darurile si argintul indoit si pe Veniamin, s-au dus 
in Egipt si au stat inaintea lui Iosif. $i i-a vdzut Iosif pe ei si pe Veniamin 
fratele sau" 42 . " 

A vazut ce dorea, pe fratele lui prea iubit. A vazut ca i s-a implinit dorin^a. 

„ §i a zis, spune Scriptura, celui mai mare peste casa lui: Du pe oamenii 
acestia in casd si junghie vite. Ca oamenii cu mine vor minca" 43 . 

„§i vdzind ca au fost dusi in casa lui Iosif, au zis: Pentru argintul de 
la inceput care sa intors in sacii nostri am fost adusi aici, ca sd ne huleascd 
si sd ne ndpdstuiascd si sd ne ia slugipe noi si pe asinii nostri" 44 . 

39. Fac, 43, 8. 

40. Fac, 43,9-10. 

41. Fac, 43, 13-14. 

42. Fac, 43, 15-16. 

43. Fac, 43, 16. 

44. Fac, 43, 18. 


OMILII LA FACERE 307 

Iosif rinduise totul asa, pentru ca ii iubea; ei, insa, s-au spaimintat, te- 
mindu-se ca nu cumva sa fie osindi^i din pricina argintului, ca niste facatori 
de rele. De aceea s-au apropiat de eel mai tnare peSte casa lui Iosif sj i-au 
facut cunoscuta pricina nelinistii lor; i-au povestit ca au gasit argin^ii in saci, 
si au spus: 

„De aceea indoit argint am adus cu noi, ca sd-l dam inapoi pe eel dintii 
si sa ne cumpdrdm si bucate" 45 . 


lata ca nenorocirile le-au imblinzit gindul si i-au facut mai buni! 

,, Si le-a zis lor: Mild voud, nu vd temefi! Dumnezeul vostru si Dum- 
nezeul pdrintelui vostru v-a dat voud comori in sacii vostri. Iar argintul 
vostru intocmai il am"* 6 . 

„Nu va temefi, le spune lor, nici nu i\\\ nelinistip din pricina. aceasta. 
Nimeni nu va va face o vina din asta; am primit argintul- Socoti^i ca §i aceasta 
a fost o fapta a lui Dumnezeu, ca a{i gasit comori in sacii vo§tri". 

„ Si dupd ce a spus acestea, a adus pe Simeon. Si a adus apd sa se spele 
pe picioare si a dat de mincare la asinii lor" 41 . 

lata ca rugaciunea tatalui i-a facut sa le mearga bine. §i precum acela 
le-a urat,zicind: ,, Dumnezeul tatalui meu sd vddea har", asa li s-au intimplat 
lor toate. §i mai marele peste casa lui Iosif le^a aratat to^ta dragostea pina 
ce a venit Iosif. 

§i ei au pregdtit darurile pentru Iosif. §i cind a intrat Iosif i le-au dus 
si i s-au inchinat lui pind la pdmint. §i iardsi i-a intrebat: „£ sdndtos tatdl 
vostru, bdtrinul, de care mi-ati vorbit ? Trdieste incd ?". Iar ei i-au zis: ,, Tatdl 
nostru, sluga ta, e sdndtos". $i el a zis: „ Binecuvintat sd fie omul acela de 
Dumnezeu". Si ei plecindu-se s-au inchinat. Si a vdzut Iosif pe fratele lui 
eel de o mama si a zis: ,,Acesta este fratele vostru eel mai tindr, de care 
spuneati ca il veti aduce la mine?". Si a zis: ,, Dumnezeu sd te miluiascd, 
fiule!"' 4s . 

Vezi cita rabdare are Iosif, ca inca se preface ca nu-i cunoa^te, ca sa 
poata afla din desfasurarea faptelor ce sim^aminte au fra^ii lui pentru 
Veniamin. Dar cind a fost biruit de fire,, 

,, i s-a frint inima si ii venea sd plingd. Si intrind in cdmard, a plins acolo. 
Si dupd ce s-a spdlat pe obraz, a iesit" 49 . 

§i aratindu-sj dragostea sa, a spus: 

„Puneti piini/" so . 

Sj>i i-au pus numai lui, pentru ca era caimparat sj conducator al intregu- 
lui Egipt, 

Ab.Fac, 43,22. 

46. Fac, 43, 23. 

47. Fac, 43,23-24. 

48. Fac, 43, 25-29. 

49. Fac, 43, 30-31. 

50. Fac, 43,31. 


308 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

„si lor indeosebi; si indeosebi si egiptenilor, care mincau cu el; ca nici 
nu puteau egiptenii sd mdnince cu evreii; ca uriciunea era asta inaintea 
egiptenilor. §i au seztit inaintea lui intiiul dupa bdtrinefele lui si eel mai 
tindr, dupa tinerefele lui" 5 ' . ■ . 

Aceasta i-a uimit si i-a lasat nedumeri^i: de uride cunostea Iosif diferenja 
de virsta ? 

§i a dat tuturora por^ii de mincare fiecaruia; iar lui Veniamin de cinci 
ori mai mult. §i nici acum n-au priceput cele facute, ci credeau ca Iosif face 
aceasta la intimplare, pentru ca Veniamin era tinar. 

Dupa ce s-a sfirsit ospa{ul, Scriptura spune: 

Chemind Iosif pe eel mai mare peste casa lui, i-a zis: ,,Umpleti sacii 
oamenilor cu bucate, cit pot ridica si la felpune si argintul fiecaruia in sacul 
lui, iarpaharul meu eel de argint bagd-l in sacul celui mai tindr" 52 . 

lata iarasi ce mijloc nascoceste Iosif, ca sa poata sti mai bine ce simfa- 
minte au frapi lui fa^a de Veniamin. 

Sj>i dupa ce a facut asta, i-a slobozit. §i cind fra^ii au pornit la drum, 
spune Scriptura: 

Iosif a zis celui mai mare peste casa lui: ,,Scoald-te, urmdreste-i si 
spune-le: Pentru ce mi-afi rdspldtit binele cu rdu ? Pentru ce mi-ati furat 
paharul eel de argint ? Nu este acesta din care bea domnul meu ? El ghiceste 
in el. Rdu afi facut ce apifdeut!" 53 . 

Cind i-a ajuns le-a zis: „Pentru ce a{i rasplatit pe binefacatorul vostru 
cu rau? Pentru ce a{i intins rautatea voastra chiar asupra celui ce s-a purtat 
a$a de frumos cu voi? Pentru ce nu v-a rusinat marinimia sufleteasca pe care 
v-a aratat-o stapinul meu? Ce inseamna rautatea asta? Ce este nebunia pe 
care o arata^i? Nu sti^i ca acesta este paharul cu care ghiceste stapinul meu? 
Rea e fapta voastra, pierzatoare e voin^a voastra si de neiertat fapta voastra ! 
Mare e indrazneala, depa§este orice fapta re"a!". 

Iar ei au zis: ,, Pentru ce grdieste domnul cuvintele acestea ? 54 . 

Pentru ce ne aduci o vifta de care noi sintem cu totul nevinova^i? 

Sd nu fie ca slugile tale sd fi facut dupa cuvintul acesta ! 5 s . 

Fereasca Dumnezeu sa fi facut noi una ca asta! Noi care am adus argintul 
indoit, cum sa fi furat argint sau aur? Iar daca socotesti asta, 

la eel care se va gdsi paharul, pe care-l caupi, acela sd moard, pentru ca a 
savirsit o indrazneala. atit de mare, i ar noi vom fi robi" S6 . 

Indrazneala, pe care le-o dadea constiinja, ii facea sa vorbeasca atit 
de deschis. 


51. Fac, 43,32-33. 

52. Fac, 44, 1-2. 

55. Fac, 44,4-5. 
54. Fac, 44, 7. 
55. fac, 44,7. 

56. Fac, 44,9. 


OMLII LA FACERE 309 

1 ' — ■ ' — i 

Iar acela a zis: „Si acum, asa va fi pre cum spunefi: La cine se va gdsi 
paharul, acela va fi sluga mea, iar voi veti fi slobozi" sl . 

Dupa aceste cuvinte, i-au ingaduit sa faca cercetare. 

„ Si a inceput a cduta de la eel mai inx'irstd pind ce a venit la Veniamin. 
Si cind a deschis sacul aceluia a gdsit paharul"** . 

Asta le-a intunecat mintea. 

,, Si si-au rupt, spune Scriptura, hainele lor si au pus iardsi sacii lor pe 
asini si s-au intors in cetate. Si au intrat Iuda si frafii lui la Iosif si au cdzut 
inaintea lui cu fafa la pdmint" s9 . 

Uita-te de cite ori i s-au inchinat lui ! 

Si le-a zis Iosif: ,,Pentru ce ati fdcut asta ? Nu stiti cd eu in el ghicesc ?". 
Si a zis Iuda: „Ce vom rdspunde sau ce vom grdi Domnului sau cum ne vom 
indreptdpi? Cd Dumnezeu a aflat nedreptatea slugilor Sale" 60 . 

If i aduc aminte iarasi de cele ce i-au facut lui Iosif. 

„ lata sintem slugile domnului nostru si noi si eel la care s-a gdsit paharul" 6 i . 

Deocamdata arata multa pricepere si se dau robi fratelui lor. 

Si a zis Iosif: „ Sd nu-mi fie mie sdfac asta. Omul la care s-a gdsit paharul, 
acela imi va fi rob, iar voi ducefi-vd cu mintuire la tatdl vostru" 6 2 . 

VI 

lata ca li s-a intimplat aceea de care se temea tatal lor. $i i-a cuprins 
zbucium si tulburare nestiind ce sa faca. 

„Si s-a apropiat, spune Scriptura, Iuda si a zis" 63 . ' 

Pentru ca si el a fost eel ce a prirait cki M Ctt&l kit pe>feniamin s i spusese: 
„Dacd nu-l voi aHuce la tine, gresit sd fiu inaintea ta in toate zilele mele". 
De aceea se apropie de Iosif si-i povesteste cu de-amanuritul totul, ca sa-1 
induplece spre mila si sa-1 faca sa lase copilul. 

Apropiindu-se Iuda de el, i-a zis: „ Rogu-te, Doamne, sd grdidscd sluga ta " 64 . 

Uita-te ca vorbeste ca un rob stapinului sau! Adu-^i arninte acum de 
visele cu snopii de griu, datorita carora ei au ascufit si mai mult invidia lor 
pe Iosif si minuneaza-te de iscusita in^elepciune a lui Dumnezeu, Care a 
implinit toate, desi au fost in cale atitea piedici. 

„Sd grdiascd sluga ta inaintea ta si sd nu te minii pe sluga ta, Doamne. 
Tu at intrebat pe slugile tale zicind: Dacd avepi tatd sau frate.' Si am spus 
domnului nostru: Avem un tatd bdtrin si el are un copil mai tindr la bdtrinefe 
si fratele lui a murit" 6S . 


57. Fac, 44, 10. 
.58. Fac, 44, 12. 

59. Fac, 44, 13-14. 

60. Fac, 44, 15-16. 

61. Fac, 44, 16. 

62. Fac, 44, 17. 

63. Fac, 44, 18. 

64. Fac, 44, 18. 

65. Fac, 44, 18-20. 


310 SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 

- 

Gindcste-mi-tc cc sc pctrecca in sufletul lui Iosif la auzul acestor cuvintc! 

,, Si el singur a ramus de la mama lui; iar tatal meu l-u iubit" (lb . 

As putea fi intrebat: 

— Pentru ce Iuda minte si acum, spunind: „Fratele lui a murit", cind ei 
II vindusera negustorilor? 

— Pentru ca frajii i-au spus tatalui ca a murit mincat de fiare; de altfel se 
gindeau ca si murise, pentru ca nu putuse indura robia. De aceea a spus: 
„ Si fratele lui a murit". 

Si tu ai zis slugilor tale: ,,Aduceti pe copil la mine si ma voi ingriji de 
el" 61 . Si ai zis: ,,De nu va veni fratele vostru at voi, sa nit mai vedeti fafa 
mea". Si a fast cind ne-am dus la tatal nostru, sluga ta, i-am spus lui cuvinte- 
le domnului nostru. Si ne-a zis tatal nostru: ,,Duceti-vd iarasi de ne cumpa- 
rafi putine bucate". Iar noi i-am spus: ,,Nu vom putea sa ne ducem daca 
fratele nostru nu va merge cu noi". Si a spus tatal nostru sluga ta: ,,Voi 
stifi ca doi fii mi-a nascut femeia mea. Si a iesit unul de la mine si mi-ati 
spus ca l-au mincat fiarele" 6 * . 

lata, ca din cuvintul de aparare a lui Iuda, Iosif afla ce s-a petrecut in 
casa dupa vinzarea lui; ce i-au spus ei tatalui si ce a zis tatal lui de el. 

,,Deci daca acum mi-l luati si pe acesta si se va intimpla lui slabiciune 
pe cale, imi veti pogori batrinetele cu tristete in iad 69 . 

Acestea-s sim^amintele tatalui nostru pentru baiat, i-a spus Iuda lui 
Iosif. Cum ii vom putea vedea fa£a, daca baiatul nu va fi cu noi? 

Ca este nedezlipit sufletul lui de sufletul acestui copil. Si vor duce 
slugile tale batrinetele tatalui nostru, sluga ta, cu durere in iad. Ca sluga ta 
a primit baiatul de la tata zicind: Daca nu ti-l voiaduce, gresit sa fiu inaintca 
ta in toate zilele 10 . / 

Aceste fagaduin^e am facut tatalui meu, ca sa pot sa-^i aduc copilul, 
sa Smplinesc porunca ta, sa-£i arat ca am spus adevarul si ca nu este minciuna 
in spusele noastre. 

£1 acum voi ramine eu sluga. in locul copilului, sluga domnului meu; iar 
baiatul sa se ducd cu frafii mei. Caci cum ma voi duce la tatal meu, nefiind 
baiatul cu noi? Ca sa nu vad relele ce vor venipeste tatal meu" 11 . 

L-au miscat pe Iosif cuvintele acestea si i-au dat indestulatoare dovada 
si de cinstea ce i-o dadeau tatalui si de dragostea lor pentru fratele sau. 

Si nu s-a mai putut stdpini Iosif, nici n-a mai putut sa indure pe cei din 
fafa lui, ci i-a indepdrtatpe topi si a rdmas numai el cufratii lui. Si slobozind 
glas cu plingere s-a descoperit fratilor lui. Si s-a auzit aceasta in toatd impard- 
fia si in toatd casa lui Faraon. Si a zis Iosif cdtre fratii lui: ,,Eu sint Iosif! 
Mai trdieste mea tatal meu ?" 12 , 


()(>. Fuc. 4-4, 20. 
67. Fac, 44, 21. 
68.Fac, 44,23-28. 

69. Fac, 44,29. 

70. Fac, 44, 30 ■ -32. 

71. Fac, 44, 33 34. 

72. /•>«-., 4.1. I 3. 


OM1LI1 LA PACRRR 311 

Trcbuie sit admir aid si marca tflric suflcicascft a f'cridlului acostuia til 
a putut sa so pfcf'acfl pin ft Intr-atita tndl sfi nu so fan! cunosnit! Dar ma 
minuncz mai cu seama do l'ra{ii lui, cil au putut >ift stca in picioare $i sfi 
deschida gura, ca nu lo-a /l>tirat suflctul din trap, ca nu si-au iesit din nxin t i . 
ca nu s-au ascuns sub pamint. 

..Si n-au putut, spuno Scriptura./raf// .v«-/ rdspundd, ca s-au tulburat" 7 * . 

$i pe buna dreptatc ! Sc gindcau cum s-au purtat cu el si ce a tost el pcntru 
ei! §i gindindu-se la stralucirca in care sc gasca, se temcau, ca sa spun a§a, 
de viat^a lor. De aceea losif, vrind sa lc dca curaj, le zicc: 

„Apropiati-va de mine!" 1 * . 

„Nu va departa^i! Sa nu credep, le spune el, ca a{i facut de capul 
vostru cele ce mi-a^i facut. N-a fost rautatea voastra atit de mare fa^a de 
mine, cit de mare a fost in^elepciunea lui Dumnezeu $i nespusa Lui iubirc 
de oameni, ca, venind aici, sa pot da hrana acum la vreme si voua si intregii 
tari". 

Si le-a zis lor: „Eu shit losif, fraU'le vostru, pe cure l-ati vindut in Egipt. 
Acum, dar, nu va intristati!" 1 * . 

„Sa nu va tulbure, le spune el, ceea ce s-a intimplat; nici sa va faca sa 
va gindi^i la rau ! Tot ce s-a intimplat, s-a intimplt cu rinduiala lui Dumnezeu. 

Ca spre viatd m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra. Acesta este al doileu 
an de foamete pe pamint si mai shit inch" cinciani, in care na vafi niciaratura, 
nici seceris. M-a trimis Dumnezeu inaintea voastra, ca sa va ramind voua 
rdmdsitd pe pamint. Deci, nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu" ' 6 . 

VII 

lata ca ii mingiie o data, de doua ori, de trei ori, spunindu-le sa nu puna 
pe seama lor vina §i trimiterea lui in Egipt, ci ca Dumnezeu a facut asta, ca 
sa ajunga el la aceasta stralucire. 

,, Dumnezeu, spune el, m-a trimis si m-a facut ca tatd al lui Faraon si 
stapin peste toata casa lui si conduedtor al intregului Egipt" 11 . 

,,Robia aceea, spune el, m-a facut mai marele Egiptului; vinzarea aceea 
mi-a adus aceasta stralucire; necazul acela a ajuns temeiul numelui meu bun; 
pizma aceea a clat nasjere acestei slave!". 

Cuvintele acestea, sa nu le auzim numai, ci sa le si imitam, ca asa dc fru- 
mos sa ne purtam si? noi cu cei care ne fac rau; sa nu {incm seama de relele 
ce ni le fac, ci sa induram totul cu multa pricepere, ca accst minunat barbat. 

, , Fifi incredin^a^i, lc spune losif, ca nu pun pe seama voastra cele ce 
mi-a^i facut mie, ci va scap dc oricc vina! Pun totul pe seama lui Dumnezeu, 
Care a rindujl pv lontc aoelea, ca sa-mi dca slava dc acum. 


7.'<. Fac, 


45, :». 


74. Fuc, 


45,4. 


lb. Fac, 


45 , 4 


5. 


7(i. Far., 


45 , 5 


H. 


77. Fac, 


, 45, S. 


312 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

Grdbifi-va, elect, fi duccfi-vd la tatdl meu fi-i spune fi: Accstea zice fiul 
tdu Iosif: M-a fdcut Dumnezeu stdpin peste tot Egiptul. Vino, dar, la mine 
fi nu zdbovi! $i vei locui in pdmintul Gofen fi vei fi aldturea de mine tu 
fi fiii tdi fi fiiifiilor tdi fi oile tale fi boii tdi fi toate cite ai. §i te voi hrdni, 
cd mai sint cinci ani de foamete, ca sd nu pieri tu fi fiii tdi fi toate ale tale. 
lata ochii voftri vdd fi ochii lui Veniamin, fratele meu, cu gura mea vd grd- 
iesc voud. Spuneti, dar, tatdlui meu toatd slava' mea din Egipt fi cite aft 
vdzut fi grdbipi-vd de-l adu'eeti aid" 16 . 

Dupa ce le-a spus toate acestea, dupa ce i-a mingiiat din destul si le-a 
poruncit sa-i spuna tatalui sau despre el si sa-1 aduca indata p Egipt, 

„a cdzut pe grumazul lui Veniamin, a plins — ca erau.de aceeasj mama — 
fi a plins fi acela pe grumazul lui. §i a sdrutat pe toti fratii lui fi a plins pe 
umdrul lor" 19 . 

Si atunci, dupa atita vorbire, dupa atitea lacrimi ?i dupa atitea sfaturi 
pe cite le-a dat lor, fratii lui abia au putut vorbi cu el. 

„ $i dupa aceasta, spune Scriptura, au grait frafti lui cu el. De acestea s-a 
dus vestea in casa lui Faraon fi s-a bucurat Faraon fi tofi cei din casa lui" 80 . 

§i s-au bucurat to^i, spune Scriptura, ca Iosif a fost cunoscut de fratii sai. 

,, §i a zis, spune Scriptura, impdratul cdtre Iosif: Zi frafilor tdi: Aceasta 
sd facefi: umplefi poverile voastre cu griu fiplecafi. §i luindpe tatdl vostru 
venifi la mine fi vd voi da toate bundtdpile Egiptului. §i tu poruncefte acestea: 
sd-fi ia ei care pentru copiii fi femeile lor — iata si pe imparat ca se ingrije§te 
de venirea* lui Iacov ! — fi luind pe tatdl vostru, veniti. §i sd nu vdpard rdu de 
lucrurile voastre, cd toate bundtdfile Egiptului vor fi ale voastre". §i au 
fdcut afa fii lui Israil. Iosif le-a dat care dupa porunca impdratului. §i tutu- 
ror le-a dat cite doud rinduri de haine, iar lui Veniamin i-a dat trei sute de 
monezi de aur ft cinci rinduri de haine. §i tatdlui lui i-a trimis la fel fi zece 
asini, care purtau din toate bundtdfile Egiptului fi zece catiri, cafe sd ducd 
piini tatdlui lui pe cale. §i dindu-le acestea toate, i-a slobozit pe fratii lui 
fiau plecat. §i le-a zis: ,,Sd nu vd miniatipe cale" 61 . 

lata suflet de filosof ! Nu numai ca a uitat toata minia si i-a iertat de 
vina lor, dar ii §i sfatuie?te sa nu se minie pe cale, nici sa se invinuiasca unii 
pe altii de cele intimplate. Daca mai inainte, cind se aflau inaintea lui Iosif, 
spuneau intre ei: „Da, sintem in pdcat pentru Iosif, fratele nostru, cd nu ne-a 
fost mild de necazul lui" 62 , iar Ruben, tabarind pe ei, le-a zis: „Nu v-am 
spus voud sd nu facefi nedreptate bdiatului fi nu m-afi ascultat?" 63 , apoi, 
cu atit mai mult, se putea ca acum sa se certe intre ei. De aceea, ca sa le 
potoleasca minia sj cearta, le spune: „Sd nu vd miniafi pe cale". Gindi^i-va 


78.Fac, 45,9-13. 
19.Fac, 45, 14-15. 
SO.Fac, 45, 15-16. 
81.Fac, 45,17-24. 
82. Fac, 42,21. 
S3.Fac, 42,22. 


OM1LU LA FACKRE 313 

ca nu v-am adus nici o vina pentru tele tc mi-a^i facut I I)c accca purta^i-va 
cu dragoste unul cu altul". 

Cine ar putca admira dupa vrcdnicic virtutca drcptului accstuia, care a 
implinit din belsug filosofia Noului Testament? $i ceea ce a poruncit Hristos 
apostolilor, zicind: „lubi(i pe dufmanii voftri, rugafi-vd pentru cci re va 
supdrd"** , Iosif a implinit-o cu prisosinta. Nu numai ca a iubit atit de mult 
pe cei ce 1-au ucis - ca frapi lui cu gindul il ucisesera - ci a facut totul ca 
sa le dovedeasca ca nici n-au pacatuit fa{a de el. Ce covirsitoarc filosofic! 
Ce suflet mare $i ce bel$ug de dragoste de Dumnezeu! ..Mi-afi facut voi asta 
mie ? le spune lor. Nu ! Grija lui Dumnezeu de mine a ingaduit sa se intimple 
toate acestea, ca sa mi se implineasca si visele mele si si va fiu si voua in- 
destulator temei de mintuire". 

Asadar necazurile si incercarile sint cea mai mare dovada ca iubitorul de 
oameni Dumnezeu ne poarta de grija. De aceea sa nu cautam cu orice chip 
tihna §i desfatarea, ci, fie de sintem veseli $i linisti^i, fie de ajungem in ne- 
cazuri, sa mul^umim la fel Stapinului, pentru ca Dumnezeu, vazind recunos- 
tinja noastra, sa ne arate ?i mai mare purtare de grija, pe care, faca Dumnezeu 
ca noi to{i sa o dobindim, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru 
Iisus Hristos, cu Care Tatahii, impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, 

acum si pururea si in vecii vecilor, Amiri. 

• I 

84. Matei, 5, 44. 


OMILIA LXV 


„ Si au plecat din Egipt si au venit in Canaan la Iacov tatal lor 

si i-au spus lui zicind: 

Fiul tau Iosif traieste 

si el conduce toata tara Egiptuiui. 

Si s-a spaimintat in cugetul lui, ca nu-i credea" 1 . 

I 

Ap vazut din cele spuse ieri si filosofia lui Iosif, dar si nespusa lui lipsa 
de riiutate aratata fraplor sai. Nu numai ca n-a pomenit nimic de cele ce 
i-au facut lui, dar ii si sfatuieste si-i indeamna, ca la intoarcerea la tatal lor, 
sa nu se invinuiasca unul pe altul de cele ce i-au facut, ci sa alunge din sufle- 
tul lor toata minia si sa calatoreasca in intelegere. 

Astazi trebuie neaparat sa plinesc cele ce urmeaza, ca sa vedem si in- 
toarcerea fraplor lui Iosif la tatal lor si plecarea lui Iacov in Egipt; sa vedem 
ca stirile despre Iosif 1-au facut pe Iacov sa infloreasca si, ca sa spun asa, ca 
a ajuns aproape tinar din batrin. Cine ar putea infapsa cu cuvintul bucuria 
ce-a simpt-o atunci cind a aflat ca Iosif traieste si ca a ajuns la o stralucire 
atit de mare? Stip doar ce bucurie mare pricinuiesc vestile bune, venite pe 
ncasteptate! Cum de nu si-a iesit din minti de atita bucurie, cind a aflat ca 
fiul lui, pe care-1 socotea mincat de fiare de atita vreme, are in mina lui 
intrega conducere a Egiptuiui? Supararile mari pricinuiesc adesea si bucurii 
mari. Pop vedea atunci pe unii ca varsa lacrimi nespus de multe de bucuria 
ce i-a cuprins; pe alpi ca ramin adesea incremenip, cind vad intimplari la 
care nu se asteptau, cind vad deodata in viata oameni, pe care-i socoteau 
morp. ^ 

Dar, ca sa ne fie mai lamurit cuvintul nostru, sa ascultam chiar cele citite 
din Scriptura. 

,, §i au plecat din Egipt si au venit in pamintul Canaan la Iacov tatal lor. 
§i i-au spus lui zicind: Fiul tau traieste, si el stapineste tot pamintul Egiptu- 
iui. ^i s-a spaimintat in cugetul sau Iacov, ca nu-i credea" 2 . 

Vezi, asa precum spuneam, ca i s-au- parut lui Iacov de necrezut cele 
spuse despre Iosif, ca mintea i s-a tulburat si ca a socotit inselaciune cuvintele 
fraplor? Ca cei care adusesera atunci haina lui Iosif minjita de singele iedu- 


1. /•>«.., 45.25 -26. 

2. Foe, 45,25-26. 


OMIU! LA FACKRK 318 

lui, cei tarc-1 fficuscnl tut creadil ci'i a lost mincat tie fiarc, acum tot d ii spun 
ca traieste si ca stfipincgtr tot Kgiptul. Cu mintca tulburatli se gindca: cum 
c cu putinta cuvintul accsla? Dacs\ sint adcvaratc spusclc lor dc mai inainte, 
atunci nu pot fi accstca dc crezutjiar dacii accstca sint dc crc/.ut si adcvaratc, 
atunci acelea au lost minciuni. Tl tulhura mai cu seam a ca una auzise dc la 
fiii lui mai inaintc si alt a afla acum dc la ci. 

Cind fiii lui au vazut tullmrarca tatalui lor, au vrut sa-1 incrcdintc/.c, ca 
sint adevarate spusele lor. 

,, Si i-au grdit lui toate cele zise de Iosif si cite le-a spus lor" 3 . 

Dupa cuvinte, i-au adus si carele §i darurile pe care i le-a trimis Iosif. $i 
abia au putut sa-1 convingii pc tatal lor, ca nu-s minciuni spusele lor. 

Cind a vazut carele, pe care i le-a trimis, ca sa se duca in Egipt, Scriptura 
spune ca Iacov 

,,s-a incalzit cu viata'"* . 

Batrinul, girbovul, a intinerit dintr-o data cu sufletul: „S-a incalzit cu 
via fa". 

— Ce inseamna: ,,S-a incalzit cu viata?". 

—Dupa cum flacara unci candcle, care e pe cale sa se stinga, cind se 
termini untdelemnul din ea, daca ii picuri pu^in untdelemn, lumina, care 
avea sa se stinga, ajunge mai stralucitoare, tot asa si batrinul acesta, care era 
sa se stinga aproape de triste^e — ca spune Scriptura „ca n-a voit sa fie 
mingiiat, zicind: Ma vol pogori in iad jelind"* — cind a aflat ca Iosif traiestc 
si stapineste Egiptul, cind a vazut carele, „s-a incalzit cu viata"; din batrin 
a ajuns tinar, a alungat norul triste^ii; a indepartat tulburarea gindurilor si 
s-a linistit. Dumnezcu rinduise toate acestea, ca dreptul Iacov sa gaseasca 
mingiierea atitor durefi si sa ia parte la fericirea copilului sau si sa vada 
implinit si visul pe care insusi il talmacise, cind a zis: ,,Nu cumva vom veni, 
eu si mama ta si fratii tdi, ca sa ne inchinam tie pe pdmint?" 6 . 

§i Iacov crezind in cele ce i s-au spus si in cele ce-a vazut, 

,,« zis: Mare lucru-mi este mie, daca traieste inca fiul meu Iosif! Ma voi 
duce sd-l vdd inainte de a muri" 7 . 

,,Mare lucru-mi este mie!". Cuvintele acestea depasesc orice gind si pun 
in umbra orice bucurie omeneasca. Daca traieste incd fiul meu, a spus Iacov, 
sa ne grabim, ca sa-1 pot intilni, inainte de a muri. Ca acum vestea aceasta 
mi-a intinerit sufletul, mi-a alungat slabiciunea, mi-a intarit cugetul. De mi-ar 
da Dumnezeu sa-1 intilnesc, imi voi sfirsi via{a, bucurindu-ma de desavirsita 
bucurie". 

j. Fac, 45. 27. 

4. Fac: , 45,27. 

5. Fac, 37,35. 

6. Foe. 37, 10. 

7. Fac, 45,28. 


318 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

Si drcptul lacov n-u am in at deloc plecarca. Se grabea si se silca sa-si 
vada fiul eel dorit, sa-1 vada ajuns acum imparat al Egiptului, pe eel pe 
eare-1 socotea mort de attyia ani si mincat de fiare, precum socotea. 

„Si cind a ajuns la Fintina Jurdmintului, inal^ind rugaciuni de mul^u- 
mirc, a adus jertfd Dumnezeului tatdlui sdu Isaac" 6 . 

II 

Cind auzim.aceste cuvinte sa ne invatam si noi sa aducem jertfa de ruga- 
ciune Stapinului inainte de a ne apuca sa facem ceva, fie ca vrem sa lucram 
ceva, fie ca vrem sa plecam in calatorie ; si dupa ce chemam ajutorul Lui, 
sa ne apucam de treaba. Sa imitam iubirea de Dumnezeu a acestor drep^i. 

„A adus, spune Scriptura, jertfd Dumnezeului tatdlui sdu Isaac". Ca sa 
vezi de aici ca mergea pe urmele tatalui sau si slujea lui Dumnezeu ca si 
Isaac. Si o data ce, prin mul^umirea adusa lui Dumnezeu, si-a aratat mai 
dinainte si recuno§tin|a sa, i-a urmat indata si ajutorul eel de sus. Iacov §tia 
mai dinainte ca drumul e lung; se uita apoi la batrinetele lui §i se temea ca 
nu cumva sa-1 apuce moartea pe drum si sa-1 lipseasca de vederea fiuluijde 
aceea face rugaciuni Stapinului, ca sa-i masoare via^a pentru ca bucuria 
sa-i fie deplina. 

Dar iata cum ii da de stire bunul Dumnezeu lui lacov! 

,, §i Dumnezeu, spune Scriptura, a zis lui Israil in vedenie de noapte: 
Iacove, Iacove. Eu sint Dumnezeul pdrinpilor tdi. Nu te teme sd te duci in 
Egipt, cd neam mare te voi face acolo. Eu voi merge cu tine site voi indlta 
pind in sfir$it; ?i losifiti va inchide ochii" 9 . 

lata ca Stapinul ii fagaduie? te ceea ce dorea dreptul; dar mai bine zis, 
chiar cu mult mai mult, Darnic fiind, Dumnezeu depase§te cererile noastre, 
mergind pe urmele iubirii Sale de oameni. 

„ Nu te teme sd te duci in Egipt". Pentru ca lacov se temea de lungimea 
drumului, de aceea Dumnezeu ii spune: „Nu te uita la slabiciunile batrine^ii ! 
Neam mare te voi face acolo si voi merge cu tine in Egipt. Voi fi alaturea de 
tine sj fi le voi face pe toate usoare. Voi merge cu tine in Egipt!". Care feri- 
cire poate fi mai mare ca aceea de a avea tovaras de drum pe Dumnezeu? 

Urmeaza apoi mingiierea, de care avea mai cu seama nevoie batrinul: 
„$i Iosif va inchide ochii tdi". Copilul tau eel prea iubit, te va stringe in 
brafe si-{i va inchide ochii. Bucura-te, dar, alunga de la tine orice neliniste! 
Asa porneste la drum ! 

Gindeste-te, deci, cu cita bucurie a pomit dreptul lacov la drum, dupa ce 
a luat atita curaj din fagaduin^a lui Dumnezeu ! 

,,§i s-a sculat, spune Scriptura, lacov si fiii lui. §i-au luat toatd averea 
lor si au venit in Egipt 10 . Si a venit lacov in Egipt cu saizeci si sase de suflete. 

S.Fflc, 46, 1. 
9. Fat., 46, 2-4. 
10. Fac, 46,5-6. 


OMILII l,A T ACERB 317 

§i lost'f, cu /;'/'/' care i s-au nascut, none) sufletc; fnrlt cu fiii lui losif de toatc 
saptczeci fi ci)tci dc sufli'lc" ' ' . 

— Dar pentru cc, as putca fi tntrcbat, Dumnczeiasca Scriptura nc-a inscm- 
nat cu atita amanuntime numarul suflctclor? 

— Ca sa putem sti, ca s-a implinit proorocia lui Dumnezeu, care zicc: 
,,Neam marc te voi facca acolo" i2 . Din accste saptczeci si cinci de suflcte, 
neamul lui Israil a ajuns la sasc sute dc mii ' -1 . 

Vezi ca nu in zadar, nici fara dc rost ne-a spus numarul sufletelor care 
au venit in Egipt, ci ca sa putem ?ti ci^i au ajuns din ati^ia ?i sa nu punem 
la indoiala fagaduin^elc lui Dumnezcu. Cind te ginde$ti ca dupa mbartea 
lui Iacov si a lui losif, imparatul Egiptului s-a folosit de atit de multe mijloacc 
ca sa micsoreze numarul lor, ca sa nu se maiinmulteasca si nici asan-aputut, 
ci ei mai mult s-au intins si s-au inmulpt, minuneaza-te si spaiminteaza-te 
de purtarea de grija a lui Dumnezeu! Incredin^eaza-te ca e cu neputin^a sa 
nu se implineasca hotaririle lui Dumnezeu, chiar de-ar fi mii cei care uneltesc 
impotriva lor. 

Dar sa continuam povestirea, ca sa vedem cum a fost intilnirea lui Iacov 
cu losif. 

Ill 

„Cind s-a apropiat de Egipt, spune Scriptura, a trimis pe Iuda inaintea 
lui la losif, ca sd'i vesteascd venirea tatdlui lor. Aflind, dar, losif a inhdmat 
carele ft s-a dus intru intimpinarea tatdlui lui; fi cind l-a vdzut a cdzut pe 
grumazul lui si a plins cu plingere mare" 14 . 

S-a intimplat ce spuneam la inceput ca adeseori si bucuria prea mare 
scoate lacrimi. 

„ Cdzind, spune Scriptura, pe grumazul lui a plins"; nu un plins obisnuit, 
ci „cu plingere mare". Cind s-a gindit cite a suferit el si cite a suferit tatal 
sau pentru el ; cind s-a gindit cita vreme a trecut de cind nu s-au mai vazut $i 
ca, mai presus de asteptari, a vazut pe tatal lui si tatal §i-a vazut copilul, a 
slobozit izvoare de lacrimi, care vadeau si bucuria lui mare si multumirea 
catre Stapin pentru toate cite i-a facut. 

„ §i a zis, spune Scriptura, Iacov lui losif: Pot sa mor de acum, ca am va- 
zut faf a ta, cd tu hied trdiesti"** . 

„M-am bucurat de ce doream, a spus el; am dobindit ce niciodata nu 
am asteptat; am ce niciodata n-am nadajduit! De acum mi-i de ajuns cit am 
trait. Am vazut ce doream ;mi-e deplina bucuria ca te vad, ca traiesti tu, pe 
care te socoteam mort si mincat de fiare". 


11. Fac. 46, 2(> 21. 
\2.Fac, 46,3. 

13. Num., 1,46. 

14. fac. 46.28-29. 

15. Fat., 46. 30. 


3 IB SFlNTUL 10AN OUHA UE AUR 

Cuvint dc tata, plin dc dragoste, in stare sa arate sim^amintclc ascunse 
in suflctul lui ! 

„$i a spus Iosif fra filar lui: Md due sd vestesc pe Faraan fi-i voi zice: 
Frafii mci an venit. Bdrbafii sint cresedtori de vite fiau adus fi dobitoacele 
fi baii lor. Iar dacd vd va chema Faraon fi vd va zice: Cu ce vd indeletnicifi? , 
voi sd spunefi: Sintem cresedtori de vite; cd uriciunea este inaintea egipteni- 
lar orice pastor de oi" ' 6 . 

Uita-te la priceperea lui Iosif! Ce bun sfat le da! Nu fara rost, nici la 
intimplare le spune cuvintele acestea, ci pentru ca voia sa le dea mai multa 
linistc si sa nu le ingaduie sa se amestece cu egiptenii. 

Pentru ca egiptenii dispre^uiau si nesocoteau pe cei care se indeletniceau 
cu pastoritul, ca unii ce se ocupau cu in^elepciunea egipteana, Iosif ii sfatu- 
icste, deci, sa spuna ca au aceasta indeletnicire, pentru ale fi indeletnicirea 
o pricina binecuvintata, spre a le da un pamint roditor, in care sa traiasca 
in toata lini^tea. 

§i hand cinci din fratii lui i-a dus la Faraon. §i i-a intrebat: „Cu ce vd 
indeletnicifi?". §i ei au zis: ,, Sintem cresedtori de vite. Dar acum vom load 
in pdmintul Gosen " ' 7 . 

,, ■£;' a zis Faraon: Sd loeuiased! Iar de stii cd sint intrc ei bdrbati puter- 
nici, pune-i pe ei mai mari peste vitele mele" ' 8 . 

Frapi lui Iosif au raspuns lui Faraon asa cum i-a sfatuit Iosif si li s-a 
ingaduit sa locuiasca in Gosen. Iar Faraon, ca sa-i arate lui Iosif bunavoin^a 
ii spune: „ De stii intre ei bdrbati piiternici, pune-i mai mari peste vitele mele". 

„ §i a dus Iosif fi pe tatdl lui la Faraon. Si a zis Faraon lui Iacov : Citi 
sint anii zilelor vietii tale ?" ' 9 . 

A vazut ca batrinul este tare inaintat in virsta; de aceea il intreaba de 
numarul anilor. 

i,$i a zis lacov: Zilele anilor vietii mele, in care sint treedtor" 20 . Vezi 
ca fiecare drept se sim^ea in viafa aceasta ca si cum ar trai intr-o {ara straina ? 
Asculta si pe David, care mai tirziu spune: ,, Treedtor sint pe pamint si 
strain" 21 ; iar Iacov spune: „Zilele anilor viefii mele in care sint treedtor". 
De aceea si Pavel spunea despre drep^ii acestia ca marturiseau ca sint straini 
si trecatori pe pamint 22 . 

„ Zilele anilor vietii mele, in care sint treedtor, e de o sutd treizeci;putine 
fi rclc au fast fi n-nu tiinns la zilele anilor viefii pdrintilor mei" 23 . 


Hi.I-ac, 46,31-34. 
17. Fac, 47,2-4. 
]8.Fac, 47,6. 

19. Fac, 47, 7-8. 

20. Fac, 47,9. 

21. ft., 38, 17. 

22. Ayr., 11, 13. 
2*. Fac, 47,9. 


OMILU LA KACKRK 310 

,,/ilcic in can* am lost trcc&lor, spunc Iacov, nu lost purine si rclc". 
Vorbcslc aid dc aiiii robici iiulurutc la Labun, at unci cind a I'ugit do fratelc 
sau; apoi dc jalca cca indclungata dc mai tirziu pentru moartea lui Iosif si 
dc cclclaltc necazuri pc care lc-a avut. Crezi ca pu^ina frica a avut locov, 
cind Simeon si Levi au ucis pentru sora lor pc to{i barba^ii din cctatc si an 
luat robi pc to^i scclicmitii? 24 . Spuscsc doar atunci, ca sa-si arate spaima dc 
care era cuprins; ,,Urit m-a(i fdcut, ca sd fin rdu color ce loeuiese pamintul. 
Sintem pufini la minidr fi data se vor adunu ma vor tdia fi voi pieri eit fi 
casa mca" 2 * . Dc accca spunc: ,,Pu(ine fi rele sint zilele unilor viefii mole". 

,, §i a fdcut losif ca sa loeuiased total lui fi frafii lui; si lc-a dot mo fie in 
pamintul Egiptului, in eel mai bun pamint, in pamintul Ramses, preeum a 
poruncit Faraon. §i a mdsurut Iosif lata lui sau fi fratilor sdi fi la toatd casa 
tatdlui lui griu dupd trup" 2 ' 1 . 

Aceasta era ceca ce spuscsc mai inainte fraplor sai ca: ,,M-a trimis Dum- 
nezeu inaintea voaslrd ca sa vd rdmina ramdfitd pc pamint" 11 ; si ca: ,,Spre 
viatd m-a trimis Dumnezeu inaintea voastrd" 2s . 

„§i le-a mdsurat lor griu dupd trup". , 

— Ce inseamna: „dupd trup ?". 

— Cit este de ajuns fiecaruia. Obisnuieste Scriptura ca pe omul intreg 
sa-1 numeasca uneori suflet, alteori trup. De pilda mai sus a spus: ,,Cu fapte- 
zeci fi cinci de suflet e a venit Iacov in Egipt", vrind sa spuna ca au fost 
saptezeci si cinci de barbafi si dc femei; aici spune: „dupd trup" in loc de: 
de fie care om. 

SJ astfel in timp ce tot Egiptul si Canaanul piereau de foame, ei traiau 
din belsug, pentru ca griul le curgea ca dintr-un izvor. 

,, Gria nu era in tot pamintul, cd se intdrise foametea foarte. $i a sdrdcit 
pamintul Egiptului si pamintul Canaanului de foamete" 29 . 

IV 

Uita-te la nespusa purtarc de grija a lui Dumnezeu! Il aducc pe dreptul 
Iacov in Egipt inainte de se intari foametea, ca sa nu simta strimtorarea cc 
avea sa cuprinda Canaanul. $i cum top alergau in Egipt, 

„ Iosif a adunat, spune Scriptura, tot argintul celor din Egipt fi al color 
din Canaan; cd afa le dddea lor griul. §i s-a sfirfit argintul. §i l-a bdgat pe 
tot in casa lui Faraon. §iau venit top ogiptenii zicind: ,,Dd-ne piinc! Pentru 
ce sa murim in fata la ? Cd s-a sfirfit argintul nostru" 30 .' 

24. /«<... :> I. ijj 2i>. 

25. Fat. , 34, 30. 

26. Fac, 47, 11-12. 

27. Fat:, 45, 7. 

28. Fac, 45,5. 
29. /••«<;., 47, 13. 
30. Fac, 47, 14 15. 


320 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

■■ ' ■ — ■— ^—— — ii — ■ ■■■ —i- n ' — . —— i i n - —— i- 

,,Nu mai avem argint ca sa cumparam gnu, spuneau ei; si de aceea murim 
de foame. Sa nu ne treci cu vederea, ca ne ameninta moartea! Da-ne piine, 
ca sa traim si sa nu murim!". 

,, §i le-a zis lor Iosif: Aduceti vitele voastre si vd voi da piine!" 31 . 

„Daca nu aveji argint, primesc vite! Daca vi s-a sfirsit argintul vostru, 
aduceti vitele voastre si ve{i primi piine". 

,,$i au adus vitele si le-a dat lor griu pentru cai si pentru oi si pentru 
boi si pentru asini. §i i-a hrdnit pe ei pentru vitele lor. §i au venit la el in 
anul al doilea si i-au zis lui: „ Vom pieri, oare, ca nu mai avem nici argint, 
nici vite? Ca toate sint la tine, domnul nostru. Nimic altceva nu ne-a rdmas 
decit trupul nostru si pdmintul nostru. Deci ca sa nu murim, cumpdrd-ne 
pe noi si pdmintul nostru pentru piine si vom fi si noi si pdmintul nostru 
slugi lui Faraon. Dd-ne sdmintd sd semdndm si sa trdim si sd nu murim si 
pdmintul sd nu se pustiiascd" 32 . 

S-au facut si robi si-au dat si pamintul, ca sa poata trai. Atit de mare 
ajunsese nevoia foametei! 

„§i a cumpdrat Iosif pentru Faraon pdmintul egiptenilor. Cd l-au dat 
silifi de foame. $i a ajuns al lui Faraon pdmintul. §i pe popor l-a supus 
sd-i fie robi de la o margine a Egiptului pind la cealaltd, afard de pdmintul 
preoplor. Cd acelora le-a dat Faraon bucate si au mincat. De asta ei n-au 
vindut pdmintul lor" 33 . 

lata cit de mare a fost priceperea si in{elepciunea lui Iosif! Nu i-a lasat 
pe egipteni sa simta foametea sj a dobindit pentru Faraon tot pamintul, 
dupa ce i-a facut pe top egiptenii robi imparatului. Dar uita-te aici iarasi, 
ce mare purtare de grija are de ei. 

„ $i a zis egiptenilor: lata v-am cumpdrat pe voi si pdmintul vostru 
astdzi pentru Faraon. Luafi-vd sdmintd si semdnap pdmintiil. §i daca va 
rodi dafi a cincea parte lui Faraon si cele patru pdrp sd fie ale voastre, 
pentru semdnatul pdmintului si pentru hrana voastrd si a tuturor caselor 
voastre" 34 . 

Mare e darniciasi nespus de mare purtareade grija. De aceea §i egiptenii, 
dindu-si seama de binefacere, spun: 

„Ne-ai mintuit, am aflat har tnaintea domnului nostru! Vom fi robii 
lui Faraon!" 35 . 

Ai vazut darnicia lui Iosif? Pentru ca i-avazut strivi^i de lipsa §i pentru 
ca s-a gindit si la muncile si greuta^ile lucrarii pamintului, le-a zis: „Saminta 
v-o dau eu, iar voi munca. Daca pamintul va face roade sa da{i o parte, iar 
patru par{i sa fie ale voastre ca plata a muncii si pentru hrana". 

,, $i le-a pus lor Iosif legea aceasta, ca sd dea a cincea parte lui Faraon, 
afard de pdmintul preotilor" 36 . 

31. Foe. 47, 16. 

32. Fac, 47, 17-19. 
33.FOC, 47,20-22. 
34. Fac, 47.25-24. 
H5.fac. 47, 25. 
3<>. Fm:, 47,26. 


OMI1.1I LA FACKRK 321 

Sa uuda cc grij& avrau cei din vcchime dc prco^ii idolilor! S3 sc invc{c 
sa dea macar o cinstc ascmiinatoare celor ce li s-a incredintat savirsirea 
liturghiei Dumnczcului universului. Daca accia.niste ratacip si niste inchina- 
tori de idoli, cinstcau atita pc prco{ii lor, pcntru ca socotcau ca prin asta 
idolii ii vor rasplati, de ce osinda nu sint vrcdnici cei care nu dau preofilor 
cinstea cuvenita? Sau nu sti{i ca cinstea trece la Stapinul universului? Nu 
te uita la preotul care primeste cinstea! Nu din pricina preotului trebuie sa 
cinsti^i pe preot, ci din pricina Aceluia Caruia preotul Ii slujeste, pcntru ca 
sj de la Acela sa primesti rasplata cu inbelsugare. De aceea si Hristos a zis: 
„Cel ce a facut unuia din acestia, Mie Mi-a fdcut" 31 ; si: ,,Cel ce primeste 
pe prooroc in nume de prooroc, platd de prooroc va primi ,i3i . Crezi, oarc, 
ca Stapinul rti asculta cererile si te rasplateste pentru vrednicia sau nevrednicia 
preotului? Nu! Pentru rivna ta te incununeaza sau te osindeste! Si dupa 
cum cinstea pe care o dai preofilor i{i da multa indraznire — ca Dumnezeu 
socote?te ca data Liii cinstea pe care o dai preotului — tot asa sj disprejul 
pe care-1 dai preofilor i|i aduce de sus mare osinda. Ca dupa cum Dumnezeu 
socote§te ca-1 cinstesti pe El cind cinstesji pe preot, tot asa si cu dispreful. 
Cunoscind acestea sa nu disprefuim niciodata slujirea preojilor lui Dumnezeu. 
Nu spun asta pentru a-i suspne atit pe ei cit pentru voi, pentru ca vreau ca 
voi sa ave^i cistig in tot ce faceji. Dai, oare, Stapinului atit cit primesti? 
Qt cheltuie§ti tu pentru Dumnezeu? $i totusi ?i pentru aceasta sarmana 
cheltuiala, care trece o data cu lumea aceasta, primesti rasplati nemuritoare 
si bunataji nespuse ! 

V 

Gindindu-ne la cele spuse, sa ne grabim sa facem cheltuieli de felul acesta. 
Sa nu ne uitam la banii pe care-i dam, ci la folosul ?i la ci?tigul pe care-1 
avem de aici. Daca vedem pe cineva, care e prieten cu un om cu mare putere, 
cautam sa-i dam acestuia toata cinstea, gindindu-ne ca prin el vom dobindi 
mai multa bunavoinfa din partea celuilalt, apoi cu mult mai mult va fi asta 
cind e vorba de Dumnezeu, Stapinul universului. Daca Dumnezeu fagaduie§te 
imparatia cerurilor celor care ajuta isi au mila de cei saraci sj de cei aruncafi 
pe strada si daca socote^ti ajutorul dat acelora ca dat Lui, ca spune: „ Venifi 
binecuvintafii Parintelui Men, ca am flaminzit si Mi-afi dat sa maninc" i ' > , 
apoi cu mult mai mult va rasplati, nu numai cu atita rasplata, ci cu mai 
multa, pe cei care sufera pentru Dumnezeu si cinstesc pe preo{i, ca iubi- 
torul de oameni Dumnezeu e mult mai darnic decit noi. Sa nu fim, dar, mai 
rai decit paginii, care, de dragul rcligiei lor, dau atita cinste preo^ilor lor, ci, 
pe cit e de marc dcosebirea intre ratacirea lor si adeviirul nostru, intre 

37.Afn^i. 25,40. 
38. MuU-i. 10,41. 
:i9.M,itri, ?r>, 34. 


322 SFlNTUL IOAN GURA DE AUR 

prep^ii lor si preojii lui Dumnezeu, tot pc atit de marc trcbuic sa fie si cinstea 
pc care le-o dam, pentru ca sa putem primi bogate rasplatiri de sus. 

,, Si a locuil lacov in fiqipt. spune Scriptura,.v/«« crcscat si s-an inmultit 
foartc" 40 . 

S-a implinit fagaduinta lui Dumnezeu ca ,,'I'c voi face popor marc" 4 ' . 

,,Si a mtii trait lacov saptcsprczccc ani. Si an fast zilclc lui lacov o suta 
patruzcci si supic dc ani" 42 . 

Dc aceea Dumnezeu i-a prclungit cu ati^ia ani timpul vietii lui lacov, ca 
sa-si sfirscasca viaja dupa cc a primit indestulatoare mingiieri pentru ne- 
cazurile cc lc-a sufcrit tot timpul vietii lui. 

Dar daca vreti, ca sa nu va ingrcuiez mintca cu mul^imea celor spusc, sa 
pastram cclc ramasc pentru cuvintul urmator si sa ne oprim aici. Atita 
mimai rog dragostca voastra, sa fiti cu marc luarc aminte la ccic spusc si sa 
lc avc^i mcreu in minte. Sa va gindit.i pururea la cle, la rabdarea pe care au 
avut-o dreptii acestia, la crcdin^a lor in fagaduielilc lui Dumnezeu. Sa va 
gindi{i ca drcp^ii nu s-au turburat cind in calca fagaduin^elor lui Dumnezeu 
sc puncau piedici, ci credeau cu taric in putcrca Celui Ce a fiigaduit. Asa au 
putut indura totul in liniste si au reusit in toatc. lata dreptul acesta! Dupa 
ce 1-a jelit atit.ia ani pc Iosif, ca mort, 1-a vazut avind in puterea lui impara- 
{ia Egiptului, iar minunatul Iosif, dupa cc a fost rob, dupa ce a stat in inchi- 
soarc, dupa toatc cclclalte necazuri, pc care le-aindurat, a primit conduccrea 
intregii fari! i ar daca am voi sa trcccm pc dinaintca ochilor toate cclclalte 
istorii scrisc in Sfinta Scriptura, am vedea ca to^i oamenii virtuosi au putut 
atrage asupa lor mult ajutor dc sus numai dupa ce au trecut prin inccrcari. 

Asadar, daca voim ca si noi sa fim invrednicifi dc bunavoin{a lui Dum- 
nezeu, sa nu ne descurajam in inccrcari, nici sa ne suparam cind vin necazuri 
peste noi, ci, mai mult, sa ne bucuram si sa ne veselim, intarip in credin^a. 
Sa fim incrcdintati ca mai cu seami atunci ne bucuram dc marea purtare de 
grija a lui Dumnezeu, cind induram toate cu multumire. Faca Dumnezeu ca 
noi to^i sa traim virtuosi in via^a aceasta, ca sa dobindim si bunatatile cclc 
viitoare, cu harul si iubirea dc oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu 
Care Tatalui, imprcuna cu Sfintul Duh, slava, patcre si cinste, acum si puru- 
rea si in vecii vccilor. Amin. 


40. Fac, 47, L'7. 
4l.Fac, 46,3. 
42. Foe, 47,28. 


OMILIA LXVI 


§i s-au apropiat zilele lui Israil ca sa moara 

si a chemat pe Iosif, fiul lui si i-a zis: 

„De am aflat har inaintea ta, pune mina ta pe coapsa mea 

si sa faci cu mine mila si adevar, ca sa nu ma ingropi in Egipt, 

ci sa dorm cu paring ii mei. 

§i sa ma ridici din Egipt si sa ma ingropi in mormintul lor". 

Iar el i-a zis: „Voi face dupa cuvintul tau". 

Iar el a zis: „Jura-mi-te ! ". §i i s-a jurat. 
§i s-a inchinat Israil pe virful toiagului lui ' . 


Haide sa terminam astazi istoria lui Iacov si sa vedem ce hotarire a dat 
cind avea sa i se sfirseasca viafa. Dar nimeni pe temeiul starilor de astazi ale 
lucrurilor sa nu ceara drep^ilor filosofia pe care se cuvine s-o traiasca azi 
credinciosii, ci sa-i judece dupa vremurile de atunci. V-am spus anume mai 
dinainte lucrul acesta din pricina cuvintelor pe care le va spune lui Iosif 
patriarhul. 

Care sint aceste cuvinte ? Sa le auzim ! 

§i s-au apropiat zilele lui Israil ca sd moara. §i a chemat pe Iosif, fiul lui, 
si i-a zis: ,,'De am aflat har inaintea ta, pune mina ta pe coapsa mea si sa faci 
cu mine mild si adevar, ca sd nu md ingropi in Egipt, ci sd dorm cu pdrintii 
mei. §i sd md ridici din Egipt si sd md ingropi in mormintul lor". Iar el a 
zis: ,,Voi face dupa cuvintul tau". Iar el a zis: „Jurd-mi-te!". $i i s~a jurat. 
$i s-a inchinat Israil pe virful toiagului lui 2 . 

Mul^i oameni cu suflet mic, cind ii sfatuim sa nu faca atita caz de in- 
mormintari si nici sa nu socoteasca un lucru deosebit de insemnat aducerea 
in patrie a trupurilor celor care mor in strainatate, imi pun inainte aceasta 
istorie, spunind ca si patriarhul Iacov s-a ingrijit atit de mult de ramasijele 
sale. Dar mai intii, dupa cum am spus mai inainte, trebuie sa ne gindim la 
aceea ca oamenilor din vechime nu li se cerea atita filosofie ca celor de acum; 
in al doilea rind ca nu fara rost a dat dreptul Iacov astfel de porunci, ci ca sa 
urzeasca in sufletul copiilor lui bune nadejdi, ca si ei mai tirziu au sa se in- 
toarca in pamintul fagaduinfei. Ca aceast»a fost pricina poruncii lui Iacov, 


l.Fac, 47,29-31. 
2. Fac, 47,29-31. 


324 SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 

ne-o spune mai lamurit fiul sau Iosif, cind zice: „Cu cercetare va va cerceta 
Dumnezeu pe voi si vefi duce cu voi oasele mele de aici" 3 . Ca drepjii ve- 
deau cele viitoare cu ochii credin^ei, asculta-1 pe Iacov ca numeste moartea 
adormire; el zice: ,,Ca sd dorm cu parintii met". De aceea si Pavel spune: 
„ln credinta au murit acestia toti fara so. fiprimit fagaduintele, ci le vedeau 
de departe si le imbratisau " 4 . 

-Cum? 

— Cu ochii credin^ei. 

Nimeni sa nu socoteasca, dar, porunca data de Iacov drept micime 
sufleteasca, ci s-o puna pe seama vremurilor de atunci si pe seama proorociei 
lui despre intoarcerea fiilor lui in Canaan, ca sa fie scapat dreptul de orice 
vina. Da, acum, o data cu venirea lui Hristos avem o alta filosofie a vie^ii; 
acum, pe buna dreptate, poate fi jinut de rau eel care se gindeste la unele ca 
acestea. Sa nu-1 plingi pe eel care-si sfirseste via^a in $ara straina, nici pe 
eel care traind in pustie se muta din via^a acesta in via^a cealalta! Nu e 
vrednic de plins unul ca acesta, ci eel care moare in pacate, fie de moare in 
pat, fie in casa, fie inconjurat de rude ! Sa nu-mi spui mie acele cuvinte goale, 
pline de batjocura si nebunie: „Cutare a murit mai rau caun ciine! N-a fost 
nici un cunoscut la inmormintarea lui, nici n-a avut cu ce sa-1 inmorminteze ! 
Au strins mina de la mini ; asa 1-au inmormintat". Nu, omule, a fi inmormintat 
asa, nu inseamna a muri mai rau ca un ciine ! Cu ce a fost vatamat unul ca 
acesta? Cu nimic, afara numai daca n-a fost inmormintat cu haina virtu^ii, 
ca pe omul virtuos nimic nu-1 poate vatama. Afla ca de cei mai mul^i drepp, 
adica de profe^i §i de apostoli, afara de cifiva, nici nu stim unde au fost 
inmormintati. Unora li s-au taiat capetele, al^ii s-au mutat din via^a aceasta 
fiind uci? i cu pietre, al^ii pent'ru credinta si-au dat sufletul in nenumarate ?i 
felurite munci; to^i au suferit mucenicia pentru Hristos. Dar nimeni nu va 
indrazni sa spuna de unii ca acestia ca moartea lor a fost necinstita, ci va 
urma cuvintului Dumnezeie?tii Scripturi, care spune: „Cinstita este inaintea 
Domnului moartea cuvioplor Lui" 5 . §i dupa cum Scriptura a numit cinstita 
mdartea cuviosilor, tot asa a numit rea moartea pacatosilor! Asculta! ,,Rea 
este moartea pacatosilor" 6 . Deci daca un om este lipsit de virtute, moartea 
lui este rea, fie ca moare in casa, fie ca stau la capatiiul lui femeia, copiii, 
prietenii §i cunoscu^ii; dar daca este virtuos, moartea lui este cinstita, fie 
ca moare in {ara straina, fie ca moare pe pamintul gol! Dar pentru ce vorbesc 
eu de |ara straina sau de pamintul gol? Chiar de-ar cadea intre tilhari, chiar 
de-ar fi mincat de fiarele salbatice, daca este virtuos, moartea lui este cinstita. 
Spune-mi, nu i s-a taiat capul fiului lui Zaharia? §tefan, eel dintii care a pus 
cununa de mucenic, nu si-a sfir^it via^a fiind ucis cu pietre? Lui Pavel nu i 

3. Fac, 50, 25. * 

4. Evr., 11, 13. 
b.Ps., 115,5. 
6.Ps., 33, 20. 


OMILII LA PACRRE 320 

s-a taiat capul? Pctm n-a primit pcdcapsa crucii, fiind rastignit altfcl dccit 
Stapinul, cu capul in jos? $i nu sint, oarc, pentru asta to^i cintali si lauda^i 
in toata lumca? 

II 

Gindindu-ne la toate acestea, sa nu plingem nici pe cei care mor in fari 
straine, dar nici sa fericim pe cei care-si sfirsesc viafa in paturile lor; ci, 
urmind canonul Dumnezeiestii Scripturi, sa fericim pe cei ce au murit du- 
cind a via^a virtuoasa $i sa plingem pe cei ce au murit in pacate. Dupa cum 
eel virtuos se muta la o viafa mai buna unde primeste rasplata ostenelilor 
sale, tot asa eel pacatos, dupa ce a primit chiar de aici de pe pamint arvuna 
pedepselor, da socoteala dincolo de faptele sale ?i este dat muncilor celor 
cu neputin^a de indurat. 

De aceea trebuie sa ne ingrijim de virtute. Sa luptam in aceasta via{a 
ca intr-un loc de exerci^ii atletice, pentru ca, dupa ce se lasa cortina teatru- 
lui acestei lumi, sa putem pune pe capetele noastre cununi stralucitoare, ca 
sa nu ne caim fara de folos. Atita timp cit lupta ne este deschisa, putem, 
daca vrem, sa scuturam de pe noi trindavia si sa imbratisam virtutea, ca 
sa putem dobindi cununile gatite noua. 

Dar, daca vreji, sa ne intoarcem la sjrul cuvintului. 

Dupa ce Iocov i-a dat in grija fiului sau inmormintarea sa §i Iosif azis: 
„Voi face dupa cuvintul tau", Iacov i-a spus: ,,Jura-mi-te". §i i s-a jurat. 
§i s-a inchinat Israilpe virful toiagului lui. 

lata ca batrinul, mosneagul, patriarhul, prin inchinarea sa pe virful to- 
iagului lurlosif, ii arata cinste si implineste acum cu fapta visul lui Iosif. 
Ca spusese Iacov lui Iosif, cind acesta i-a povestit visul: ,,Oare vom vent noi, 
eu $i mama ta, sa. ne inchinam pe pe pamint ?" 7 . 
- Dar poate ca cineva m-ar intreba : 

—Cum s-a implinit visul, cind mama murise de mult §i nu i s-a inchinat 
copilului ei ? 

—Este obiceiul de totdeauna al Scripturii de a arata intregul prin partea 
cea mai insemnata din intreg. §i pehtru ca ,,barbatul este cap ferneti"* si 
pentru ca „cei doi vor fi un trup" 9 , urmeaza ca daca s-a inchinat capul s-a 
inchinat tot trupul. Daca tatal lui a facut asta, apoi cu atit'mai mult ar fi 
facut-o mama lui, daca traia. 

„$i s-a inchinat pe virful toiagului lui". De aceea $i Pavel spunea: ,,Prin 
credinta Iacov, cind a murit, a binecuvintat pe fiecare din fiii lui Iosif si s-a 
inchinat pe virful toiagului lui" 10 . Vezi ca si aceasta o facea Iacov prin cre- 
dinta? Ca a vazut mai dinainte ca eel nascut din samin^a lui va fi de ncam 
imparatesc! * 

7. /•</<.. :i7. lit. 

H.Fac, !». K). 

9. /•>;<., 2, 21. 

K). Evr., I I, 21. 


326 SFiNTUL IOAN GURA DE AUR 

Nu mult dupa ce i-a poruncit Iacov fiului sau cele ce voia, a aflat Iosif ca 
tatal lui s-a imbolnavit, ca e in pragul mor^ii si ca i s-au apropiat zilele sfirsitu- 
luisau. 

\ ,, Lufnd pe cei doi fii ai lui a veni/la Iacov. Si i s-a spus asta lui Iacov. Si 
in\drindu-se Israil, a sezut pe pat" 1 ' / 

lata ca dragostea de copil I-a intarit pe batrin si ca dorul a biruit slabi- 
ciunea. Cind a auzit ca vine fiul lui, ,,« sezut pe pat". La vederea lui, dragos- 
tea parinteasca se zugraveste pe chipul sau. §i pentru ca era aproape de 
moarte, intareste pe nepo^ii lui cu binecuvintarea sa. Le lasa cea mai mare 
mostenire, o boga^ie ce nu se poate niciodata termina. §i iata cum incepe. 
Mai intii le vorbeste de bunavoin^a aratata lui de Dumnezeu si apoi ii bine- 
cuvinteaza pe copii si zice: 

,, Dumnezeu, le spune el, mi s-a aratat in Luza, in pamintul Canaan; si 
m-a binecuvintat; si mi-a spus: Te voi creste si te voi inmulti ?i te voi face 
intru adunari de popoare ?i-ti voi da pamintul acesta fie si seminfiei tale 
dupa tine, spre stapinire ve?nicd" 12 . 

,, Dumnezeu, a spus Iacov, mi-a fagaduit, cind mi s-a aratat in Luza, ca 
atit de mult mi se va inmulti semin^ia mea, incit din ea vor iesj adunari de 
popoare. Mi-a fagaduit ca-mi va da mie si seminfiei mele pamintul acesta". 

„Acum acesti doi fii ai tdi, care ti s-au nascut in Egipt, ai mei sint; 
Efraim si Manase; ca Ruben si Simeon, vor fi ai mei" ' 3 . 

,, Acesti copii ai tai, a spus Iacov, pe care i-ai nascut inainte de venirea 
mea aici, ii pun in numarul copiilor mei si se vor bucura de binecuvintarea 
mea ca si cei nascuji din mine". 

„Iar fiii pe care-i vei naste dupa ei vor fi ai tai; vor fi numifi pe numele 
frafilor lor in mostenirea lor. Stii ca si mama ta Rahila a murit pe cind ma 
apropiam de Betleem si am ingropat-o pe ea in Calea Hipodromului". Si 
vazind pe fiii lui Iosif, a zis: ,, Cine sint acestia ?". Si a zis: „Fiii mei, pe care 
mi i-a dat Dumnezeu". Si a zis Iacov: „Ada-i sa-i binecuvintez". Si i-a apropiat 
de el si i-a sarutat si i-a imbrafisat" ' 4 . 

Uita-mi-te la batrin! Cum se grabeste si se sileste sa binecuvinteze pe 
fiii lui Iosif! „ Si i-a apropiat de el si i-a sarutat si i-a imbratisat". 

Si a zis lui Iosif: „Iatd de fata ta nit m-am lipsit si iatd mi-a aratat Dum- 
nezeu si sdmin fa ta" ls . 

„Mari bunata^i mi-a dat iubirea de oameni a lui Dumnezeu, a spus Iacov 
mai mult decit ma asteptam ! Dar mai bine spus, acelea la care niciodata nu 
m-am asteptat! Nu numai ca nu m-a lipsit de fa{a ta, dar iata ca am vazut 
si pe fiii nascu^i din tine!". 


ll.Fac, 48. 1-2. 

12. Fac, 48,3-4. 

13. Fac, 48,5. 
U.Fac, 48,6-10. 
15. Fac, 48, 11. 


OMTLII LA FACERE 327 

„Si losif, spunc Scriptura, i-a ridicut dc la genunchii lui si s-au iuchinat 
lui cu fata la pamint" ib . 

lata ca losif, dc la inceput, a inva{at pe copiii lui sa dca cinstea cuvenita 
batrinului! 

Si losif luindu-i, spunc Scriptura, i-a adus batrinului in ordinea nasterii; 
intii pc Manasc, apoi pc Efraini. 

Ill 

Aici uita-te ca drcptul lacov avca ochii trupului slabiti dc batrinctc, ca 
spunc Scriptura ca 

,, ochii lui se ingreuiasera dc balrincte si nu piUeau sa vada" ' 7 , 

dar ochii mintii ii avca sanatosi si prin credinja vcdea mai dinainte pc 
cele viitoare. Ca lacov n-a luat copiii in ordinea in care i-a adus losif, ci 
schimbindu-si miinile, la binecuvintare, a dat intiietate celui mai tinar, 
punindu-1 pe Efraim inaintea lui Manasc. 

Si a zis: 

„Dumnezcul, Caruia an bineplacut parintii mei" is . 

Uita-te la smerenia patriarhului ! V T ezi-i sufletul lui iubitor de Dumnezeu! 
N-aindraznit sa zica: ,,Dumnezeul, Caruia am bineplacut eu". 

— Darce? 

— ,, Caruia an bineplacut parintii mci". 

Ai vazut suflet plin de recunostinta? Si doar cu pu^in mai inainte spuse- 
se: „Mi s-a aratat in Luza si mi-a fagaduit sa-mi dca mic si scmintici mele 
tot pamintul si sa fata scmintia mca intru adunari dc popoare". Deci, cu 
toate ca avea semne vadite de bunavoin^a lui Dumnezeu fa^a de el, totusi 
este smerit cu sufletul si zicc: 

,,Dumnc:cul, Caruia an bineplacut parintii mci inaintea Lui, Avraam 
si Isaac" 19 . 

Apoi iarasi: 

,, Dumnezeu, Cel Ce mci lira nest e din tineretile mele" 20 . 

Uita-te ca si prin aceste cuvinte isi arata covirsitoarea lui recunostinta! 
Nu vorbeste de virtutea lui, ci de cele ce Dumnezeu i-a facut lui! Ca zice: 
„Cel Ce ma /wanes te din tineretile mele pina in ziua aceasta. Dumnezeu 
este Cel Ce mi-a rinduit dintru inceput si pina azi via{a mea". Asa spusese 
si mai inainte: „Cu toiagul accsta al rneu am trccuf lordanul si iata acum 
am ajuns doua tabere" 21 ; tot aceea o spune si acum cu alte cuvinte: ,,Cel 
Ce ma hraneste din tineretile mele pina in ziua aceasta". 

,,Ingerul care m-a scos din toate relele" 22 . 


UuFac, 48, 12. 
n.Fac, 48, 10. 
IS.Fac, 48, 15. 

19. Fac, 48, 15. 

20. Fac, 48, 15. 

21. Fac, 32, 10. 

22. Fac, 48, 16. 


328 SFtNTUL IOAN QUHA DE AUH 

Sint cuvintelc unui suflct rccunoscator, ale unui suflet iubitor de Dum- 
nezeu, caruiaii rasunii in mintc binefacerile lui Dumnezeu! 

„Dumnezeul Caruia au bineplacut parin{ii mei, spune el, Care m-a 
hranit din tinerejile mele si pina acum, Care de la inceput m-a izbavit de 
toate relele, Care mi-a aratat atita purtare de grija, Acela 

,,sd binecuvinteze pe copiii acestia si sd fie chemat intru ei numele meu 
si numele ipdrintilor mei,-Avraam si Isaac, si sd se inmult eased intru multime 
mare pe pdmint" 23 . 

Ai vazut si pricepere si smerenie in acela? i timp ! Pricepere, pentru ca 
Iacov, vazind mai dinainte cu ochii credin^ei, a pus pe Efraim inaintea lui 
Manase; smerenie, pentru ca n-a amintit deloc de virtutea lui, ci le-a urat si 
i-a binecuvintat pe copii pe temeiul parintilor lui, care au bineplacut lui 
Dumnezeu si pe temeiul binefacerilor primite de el de la Dumnezeu. Iacov 
i-a binecuvintat asa pe copii, pentru ca a vazut mai dinainte cu ochii credin- 
{ei cele viitoare. 

Iosif, insd, vazind cd a preferat pe eel mai tindr inaintea celui intii-nds- 
cut, i-a venit greu si a zis: „Acesta este intiiul-ndscut ! Pune dreapta ta pe 
capul lui". Si n-a voit, ci a zis: ,,Stiu, fiule, stiu! Si acesta va fi popor si 
acesta se va indlta; dar fratele lui mai tindr va fi mai mare decit el si sdminta 
lui va fi intru multime de popoare" 24 . 

„Sa nu socotesti, ii spune Iacov, ca din intimplare am facut asta, nici 
din nestiin^a. $tiu! Vad mai dinainte cele ce vor fi in viitor si de aceea 1-am 
binecuvintat pe el asa. Chiar daca prin nastere Manase este intiiul nascut, 
totusi eel mai tindr va fi mai mare decit el si sdminta lui va fi intru multime 
de neamuri". 

Toate acestea s-au facut ca sa arate ca din Efraim se va naste un imparat. 
De aceea Iacov i-a binecuvintat asa, ca sa vesteasca mai dinainte ce va fi mai 
tirziu. ' 

§i i-a binecuvintat pe ei zicind: „ Intru voi se va binecuvinta Israil; si se 
va zice: Sa te facd Dumnezeu ca pe Efraim si pe Manase". Si a pus pe Efraim 
inaintea lui Manase 2s . 

„Vor fi asa de straluci^i amindoi, a spus Iacov, ca tofi se vor ruga sa 
ajunga stralucifi ca ei; totusi Efraim va fi mai mare ca Manase". 

lata cum harul lui Dumnezeu i-a aratat lui Iacov viitorul, iar el, miscat 
de duh profetic, a binecuvintat asa pe copiii lui Iosif. Le-a vazut ca prezente 
pi cele ce aveau sa fie dupa atita vreme; asa le-a vazut, ca si cum ar fi fost 
sub ochii lui. Ca in asta sta profe^ia. Dupa cum ochii trupului nu pot vedea 
altceva decit cele ce se vad, tot asa si ochii credin^ei, vad pe cele ce vor fi 
mai tirziu, dupa multe genera^ii. $i ve{i cunoaste asta mai bine din bine- 
cuvintarile pe care Iocov le-a facut propriilor lui copii. 

23. Fac, 48, 16. 

24. Fac, 48, 17-19. 

25. Fac, 48, 20. 


OMIUI LA FACKRE 329 

Dar ca .sa nu lungcsc proa mult cuvlntul ?i si va obosesc mult, multumin- 
du-ne cu cclc spusc, sa past rim binccuvintarca copiilor lui Iacov pcntru cuvin- 
tul urmator, rugind dragostca voastra sa imitati pc drcptul acesta si sa liisati 
copiilor vostri niste mostcniri ca accstca, care nu pot fi nicicind vatamatc. 
Mostenirile dc bani au adus adescori peste mostcnitori picrzare, uncltiri si 
mare primejdie. Mostenirca, pc care va sfatuiesc s-o lasati copiilor vostri, nu 
are astfel de primejdii. Este o comoara care nu se poate cheltui, este o 
comoara nefurata, este o comoara ce nu poate fi impu^inata nici de uneltirile 
oamenilor, nici de atacurile tilharilor, nici de rautatea slugilor, nici de altceva 
de felul acestora. Comoara aceasta ramine pururea, ca e comoara duhovni- 
ceasca, nesupusa uneltirilor omenesti. Daca cei ce o primesc vor voi sa fie cu 
mintea treaza, comoara aceasta merge cu ei in via{a viitoare si le pregateste 
mai dinainte corturile cele vesnice. 

IV 

Sa nu ne straduim, dar, sa adunam bani, ca sa-i lasam copiilor nostri, 
ci sa-i inva^am virtutea si sa chemam peste ei binecuvintarea lui Dumnezeu. 
Aceasta, aceasta e cea mai mare bogajie, aceasta e bogafia cea nespusa, cea 
necheltuita, care sporeste in fiecare zi bogafia noastra. Nimic nu-i egal cu 
virtutea, nimic nu-i mai putemic decit ea. Chiar de mi-ai vorbi de demnitate 
de imparat, de eel cu coroa.: • ]~>e cap! Daca nu e virtuos, va fi mai ticalos 
decit un om imbracat in zdren^e. L'> ce poate folosi diadema sau porfira, 
daca-i lipsit de virtute? Crezi, oaie, ca Stapinul se uita la deosebirea de dre- 
gatorii? Crezi, oare, ca {ine seama de siiulucirca persoanelor? Nu! Un singur 
lucru sa cautam: sa savirsim fapte de virtute,' ca sil putem gasi deschise 
u?ile indraznirii catre El. Cei care n-a dobindit aid pc pamint indraznire 
catre El, nu va avea parte nici pe lumea cealalta de cinste §i de indraznire. 

Lucrul acesta sa-1 urmarim cu to^ii- Sa inva^am pe copiii nostri sa puna 
virtutea mai presus de orice si sa socoteasca bogafia o nimica. Aceasta, da, 
aceasta este adeseori piedica in calea virtu^ii, cind tinarul nu stie sa se folo- 
seasca de bani cum trebuie. $i dupa cum copiii cei mici adeseori se ranesc 
cind umbla cu cu^ite sau sabii, pentru ca nu stiu sa le foloseasca cum 
trebuie — de aceea mamele nici nu-i lasa sa puna mina pe ele — tot asa si 
tinerii cad in mari primejdii, cind primesc mostenire de averi $i nu vor sa le 
intrebuinjeze cum trebuie. Cu ele isi aduna povara de pacate. Din ele se 
nasc desfatarile, placerile rusinoase si nenumarate rele. Nu vreau sa spun 
ca numai %verile-s de vina, ci ca de vina sint cei care mostenesc averile si nu 
stiu sa se foloseasca cum trebuie de ele. De aceea un intelept spunea: ,,liuna 
este bogdfia la eel ee nu are pacut" 2b . Avraam a fost bogat, Iov a fost tot 
bogat; si nu numai ca boga^ia nu Ic-a adus vreo paguba, ci dimpotriva, i-a 
fiicut si mai straluci(i. 


2(i./n/. Sir., H. L"J. 


830 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

— Pcntru cci' 

— Pcntru ca n-an folosil boga\ia numai pcntru folosul si dcsl'atarca lor, 
ci si pcntru ajutorarea celorlalli. Au usurat saracia cclor nevoiasi, au deschis 
casa lor oricarui strain. Asculta cc spunc unul din ci! ,,.\'-<un lasat pc nimcni 
sa iasa din casa men cu siiutl desert 27 ; iar pc cci nepulinciosi, data crau in 
ncvoi, nu i-um dczamagit" 2S . Si nu i-a ajutat numai cu banipecci nevoiasi, ci 
$i cu purtarca sa de grija. ..Emm, spunc Iov ,picior schiopilor si oclii orbital- 2 "* ; 
ffintrc dinti am scos prada"* . Iata-1 pc Iov, ca avca grija si dc cci ncdrepta- 
\\\\, dar tinea si betegilor loc madularelor lor betcjite. 

Ar trcbui ca noi cu to^ii sa-1 imitam pc Iov; pe omul care a aratat atita 
filosofic inainte dc darea legii, inainte de venirca harului, pe omul care a ara- 
tat o atit dc mare filosofic fara dascal, fara inaintasi virtuosi, ci el, de la sine, 
cu ajutorul judecatii lui drepte a ajuns la aceasta buna vie^uire.Ca fiecaredin 
noi are sadita in fircalui cunoasterea virtu{ii. Sinimenin-arpierde-ovreodata, 
daca n-ar voi, din pricina trindaviei, sa-si vinda nobletea sufletului sau. 

Faca Dumnczeu ca noi top sa imbra{isam virtutea, sa o savirsim cu 
toata grija, ca sa avem parte si de bunatatile fagaduite celor cc-L iubesc pe 
Kl, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu 
Care Tat a lui, impreuna cu Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururca 
si in vecii vccilor, Amin. 


27. for, 31.35. 
28. /of, 31, 16. 

29. Iov, 29, 15. 

30. Iov, 29. 17. 


OMILIA LXVII 


$i a zis Israil lui Iosif : 

„Iata eu mor si va fi Dumnezeu cu voi 

si va. va intoarce Dumnezeu din pamintul acesta 

in pamintul parinfilor vostri. 

Iar eu, mai mult decit fra^ilor tai, 

fie ifi voi da in chip deosebit Sechima, 

pe care am luat-o cu sabia mea 

si cu arcul" ' . 

I 

In cuvintul de mai inainteva fagaduiscm sa tcrmin istoriavictii lui Iacov; 
dar din pricina lungimii cuvintului nu mi-am putut implini fagaduinta. Dc 
aceea vreau sa va vorbesc astazi de cele ce ramasesera nespuse atunci, ca 
astfel cu harul lui Dumnezeu, sa termin acum. 

Dar, inainte de a incepe cuvintul de invafatura, trebuie neaparat sa arat 
dragosteiVoastre pina unde a mers cuvintul nostru. $ti{ i negrcsit si va amin- 
ti{i ca atunci cind dreptul Iacov a vrut sa binecuvinteze pe copiii lui Iosif, a 
luat pe Efraim inaintea lui Manase. Tatal lor s-a suparat, dar Iacov i-a zis: 
„Stiu, fiulc! Si acesta va fi popor si acesta se va incilfa; dar f rate le lui mai 
tindr va fi mai mare decit el si saminfa lui va fi intrn multime de popoare". 
Si i-a binecuvintat in ziua aceea, zicind: ..Intra voi se va binecuvinta Israil; 
si se va zice: Sa te faca Dumnezeu ca pe Efraim si Manase". Si a pus pe 
Efraim inaintea lui Manase 2 . Gnd am ajuns aici, am pus capat cuvintului dc 
invajatura, ca sa nu ingreuicz mintea voastra cu mulfimca spuselor. 

Dar, daca vrefi, sa mergem astazi mai departe. 

Si a zis, spune Scriptura, Israil lui Iosif: „Iata eu mor si va fi Dumnezeu 
cu voi si va va intoarce Dumnezeu din pamintul acesta in pamintul parin(i- 
lor mei. Iar eu, mai mult decit frafilor tai fie ifi voi da in chip deosebit 
Sechima, pe care am luat-o cu sabia mea si cu arcul"- . 

Dupa cc a binecuvintat pe fiii lui Iosif si Ic-a prezis viitorul si a pus pe 
eel mai tinar inaintea eclui mai in virsta, Iacov, vrind sa convinga pe Iosif ca 


1. /•>«;.. 48,21- 22. 

2. Fac, 48, 19-20. 

3. Fat., 48, 21-22. 


332 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR 

n-a facut la intimplaro teca ce a ficut, ci a profctit cele ce vor fi in viitor, ii 
spune ca va muri, iar ei se vor intoarce din pamint strain in Canaan, pamin- 
tul parin^ilor lor. Le dS bune nadejdi, ca sa le usureze a?teptarea. Ca nimic 
nu usureaza atita greutaple din via^a ca nadejdea. 

Si pentru a-i arata lui Iosif si pe patul sau de moarte dragostea pe care 
o are pentru el, ii spune: „Iar eu, mai mult decit fratilor tai tie iti voi da in 
chip deosebit Sechima". Aproape ca ii spune cu aceste cuvinte asa: ,,Astfel 
aceasta se va implini negresit, precum {i-am proorocit; va ve£i intoarce si 
veti mosteni pamintul parin^ilor vostri, iar {ie ui.voi da ca mostenire cetatea 
scchimilor — in afara de ceea ce dau fratilor tai — pe care am luat-o din mina 
amoreilor cu sabia mea si cu arcul". 

Dar ce este asta? Iacov, prin cuvintele sale, socoteste ale sale faptele 
savirsite de Simeon §i Levi asupra sechimilor, ca de aceea a spus ,,pe care 
am luat-o cu sabia mea si cu arcul". 

Aici pe buna dreptate cineva ar putea intreba: 

— Pentru ce Iacov pune pe seama sa o fapta pe care acum o si intareste, 
de$i este scris in Scriptura ca o osindise? 4 . 

— Dreptul Iacov nu se contrazice, ci isi arata numai sufletul lui pa^nic. 
Ca cele savirsite de Simeon si Levi au fost impotriva voin^ei lui se vede de 
acolo ca nu numai ca nu i-a placut fapta lor, dar i-a §i pnut de rau cind au 
facut-o. Dar acum vrind sa-si arate dragostea sa pentru Iosif, ii da lui Sechima 
„pe care, spune el, am luat-o cu sabia mea si cu arcul". „Da, spune Iacov, ei 
au luat-o; dar acum este in stapinirea mea!" Deci daca tatal este stapinul 
copiilor, apoi cu mult mai mult este stapinul averilor lor; iar daca e stapin, 
poate sa le imparta cum vrea. 

Asadar, pentru ca Iacov Voia sa-§i arate dragostea lui fa^a de Iosif, a 
facut-o nu numai prin binecuvintarea lui Efraim si Manase, ci isi prin aceea 
ca i-a lasat lui Iosif in chip deosebit ca mostenire Sechima. 

„§i Iacov, spune Scriptura, a chemat pe fiiilui sile-a zis: Adunati-va ca 
sa va spun ce va va intimpina pe voi in zilele cele mai de pe urma. Adunati-va 
si ascultap pe Israil, tatal vostru " 5 . 

Uita-te la priceperea dreptului! Pentru ca a §tiut mai dinainte timpul 
sfirsitului sau, si-a chemat la el pe to{i copiii lui §i le-a spus: ,, Adunati-va 
ca sa va spun mai dinainte ce va va intimpina pe voi in zilele cele mai de pe 
urma. Adunati-va si ascultati pe Israil, tatal vostru. Veni^i sj afla^i de la 
mine, nu cele de acum, nu cele ce vor fi dupa pu^ina vreme, ci cele ce vor fi 
in zilele cele mai de pe urma. Si acestea vi le spun nu de la mine, ci de la 
Duhul Sfint care ma inspira. De aceea va voi spune mai dinainte cele ce vor 
fi mai tirziu, dupa multe genera^ii. Acum cind parasesc acesta viat.a, vreau 
sa sap in fiecare din voi, caintr-o coloana de arama, amintirea aceasta". 


4. F(ic, 34, 30. 
b.Fac, 49, 1-2. 


OMILII LA FACKKE 333 


Uita-te la drcpt ! Dupa cc a adunat pc copiii lui, ti a^eaza in ordinca na$te- 
rii lor; apoi da ficcaruia sau blcstcmul sau binecuvlntarca potrivita. §i in 
aceasta isi arata Iacov covir?itoarea lui virtute. §i inccpc cu eel dintii: 

,, Ruben, spunc Iacov, eel intii-nascut, taria mea fi inceputul fiilor met, 
aspru te-aipurtat, aspru fi semep " 6 . 

Uita-te cit de marc e intclcpciunea drcptului Iacov! Vrind sa-1 invinu- 
iasca sj mai mult, i-a vorbit mai intii de insusjrile firesti care erau in el: de 
intiietatea de care s-a bucurat, ca a fost inceput al fiilor lui si s-a bucurat de 
vrednicia de intii-nascut; apoi ii graveaza, ca intr-o coloana de arama, pa- 
catele facute cu vointa, pentru a ne arata ca nu ne sint de nici un folos 
insusirile firesti, daca nu sint inso^ite de faptele voin^ei noastre Iibere; ca 
acestea aduc aupra noastra fie lauda, fie blamul. 

,, Aspru te-ai purtat, aspru fi semep". 

„Prin nesabuin^a ta, ai indepartat de la tine vrednicia pe care ^i-o da- 
deau insu?irile firii". 

Apoi Iacov laSa in scris ?i felul pacatului, pentru cainvinuirea adusa lui sa 
fie cea mai mare lecjie, ca cei de mai tirziu sa nu mai savirseasca pacatul lui, 

„Semetitu-te-ai; sa nu fierbi ca apa, ca te-ai suit, spune Iacov, in patul 
tatalui tdu; atunci ai spurcat asternutul, pe care te-ai suit" 1 . 

Vorbeste de legaturile lui cu Bala. 

II 

lata ca, prin priceperea daruita lui de Duhul, Iacov a hotarit mai dinainte 
ceea ce avea sa legiuiasca Moise, anume ca nu e ingaduit sa traiasca ?i tatal 
si fiul cu aceea§i femeie 8 . Aceasta a oprjt-o Iacov prin cercetarea fiului sau: 
„Ai spurcat afternutul, urcindu-te in patul tatalui tau. Ai facut o fapta 
nelegiuita. De aceea, pentru ca te-ai semetit afa, sa nu fierbi ca apa. astfel 
de fapta nu-^i va fi de nici un folos, pentru ca, fara sa-^i fie rusine de tatal 
tau, i-ai spurcat patul". 

Duhul eel Sfint a rinduit ca aceasta vina sa ramina scrisa, pentru ca gene- 
ra^iile viitoare sa nu mai savirseasca pacatul acesta ?i pentru ca toji cei ce 
aud cuvintele lui Iacov spuse lui Ruben sa se invefe si sa stie lamurit, ca nu 
le sint de nici un folos insusjrile firii, daca nu sint insotite de fapte de vointa, 
de fapte de virtute. 

Apoi, dupa ce a {intuit pe stilpul infamiei din destul acesta nelegiuita 
fapta a lui Ruben, vine la Simeon sj Levi. 

„Simeon fi Levi, care au implinit nedreptatea voii lor" 9 . 

Cearta pe care au iscat-o pentru sora lor, i-a impins la nedreptatea aceea. 
Iar Iacov, pentru a ariita ca fara stirea lui si-au dus laindeplinire gindul.zicc: 

6. Fiic. 4<), :*. 

7. Fin., 4<), :< 4. 
8. /.<•!'.. 18, 8. 

<). Fac, 4«), 5. 


334 SFtNTUL IOAN GURA DE AUR 

„In sfatul lor sa nu vind suflctul meu si pe adunarea lor sa nu se reazcme 
dragost ea mca" 10 . 

,,Doamne fereste, spune Iacov, eu n-am luat parte la sfatul lor, nici nu 
m-am invoit-cu cele facute nedrept de ci. Ca in minia lor au ucis oameni. 
Minia lor a fost necugetata. Chiar daca Sihem a pacatuit, dar nu era nevoie 
sa fie ucisi to{i". 

,, Si in pofta lor au tdiat vinelc taurului" 1 ' . 

Vorbesje aici de fiul lui, Emor, pe care 1-a numit taur din pricina virstei 
lui infloritoare. Dupa ce a vorbit de faptele lor, adauga blestemul si zice: 

„Blcstematd este minia lor, ca a fost silnicd; si iutimea lor, ca a fost 
cruda!" 12 . 

Vorbeste aici de viclenia de care s-au folosit Simeon si Levi ca sa-i insele 
si astfel sa-i ucida pe sechimi cu viclenie.,,Sz7mfo este minia lor, spune Iacov, 
indraznea{a,nesocotita. $i iutimea lor, cruda. Tocmai cind sechimii socoteau 
ca s-au impacat, atunci ?i-au aratat cei doi fra^i cumplita lor iutime §i s-au 
purtat cu ei ca ni§te du§mani". 

§i dupa ce a vorbit de pacatele lor, le prezice si pedeapsa ce-i asteapta 
pentru acest pacat: 

,, li voi imparti intru Iacov fi-i voi risipi intru Israil" ' 3 . 

,,Se vor risipi, spune Iacov, in toate parole pentru ca to{i sa afle ca 
pentru pacatul pe care 1-au facut sufera ei risipirea aceasta". 

„Juda. pe tine te vor lauda fratii tdi" ' 4 . 

Binecuvintarea data lui Iuda este tainica, pentru ca ne prezice toate cele 
cu privire la Hristos; Iacov spune: „Iuda, pe tine te vor lauda frapi tdi", 
pentru ca din aceasta seminfie avea sa se nasca Hristos, potrivit rinduielii 
intruparii; de aceea Iacov, miscat atunci de Duhul eel Sfint, prezice prin cele 
spuse lui Iuda nu numai pogorirea la oameni a Stapinului ci si taina ?i crucea 
si ingroparea si invierea; cu un cuvint pe toate. 

,,Iuda, pe tine te vor lauda fratii tdi. Miinile tale pe spatele vrdjmasilor 
tdi si ti se vor inchina tie fiii tatdlui tau " ' 5 . 

Arata supunerea, pe care to{i o vor implini. 

„Pui de leu, Iuda. Din vldstar, fiul meu, te-ai inalfat" 16 . ■• 

Iacov prezice impara{ia lui Hristos. Totdeauna Scriptura are obiceiul sa 
inchipuiasca puterea imparateasca prin chipul acestui animal. 

„Culcindu-te ai adormit ca un leu si ca un pui de leu. Cine-l va destepta 
peel?" 11 . \ 

Vorbe?te aici de cruce si de ingropare. 

u>. i „,.. -4'j. <;. 

II. Foe, 49,6. 
\2.Fac, 49, 7. 

13. Fac, 49, 7. 

14. Fac, 49,8. 

15. Fac, 49, 8. 

16. Fac, 49, 9. 
1 7. Fac, 49, 9. 


OMTLH LA FACERE 335 

,.Cine-l va destepta pe el? Dupa cum nimeni nu ar indrazni sa destepte 
pe un leu sau pe un pui de leu, care doarme, tot asa si Iacov spune: ,,Ai 
dormit ca un leu si cu un pui He leu. Cine-l va destepta pe el?". El este Cel 
Ce a spus: ,, Putere am sa pun sufletul men si putere am sa-l iau iardsi" 1 *. 

Apoi arata lamurit si timpul cind, potrivit rinduielii intruparii, va veni 
Hristos. 

,,.\u va lipsi damn din Iuda, nici povdtuitor din coupsele lui pina nu va 
veni Cel Caruia li este gatita. Si El va fi asteptarea neamurilor" ' 9 . 

„Religia iudaica si regii dintre iudei, spune Iacov, vor fi pina cind va 
veni Acela". $i bine a spus Iacov, ., pina va veni, Cel Carilfk li este gatita. 
Accluia Caruia li este gatita imparatia, pentru ca Acela va fi asteptarea 
neamurilor". lata ca vorbeste si de mintuirea neamurilor: ,. Si Acela va fi 
asteptarea neamurilor". Ca neamurile asteapta venirea Lui. 

..Care va lega de vita, spune Iacov, minzul Sau si de mldditd minzul 
asinei lui" 20 . 

Prin minz prezice iarasi venirea neamurilor la Hristos. Asinul este un 
animal necurat. De acea Iacov spune: „Va aduce la el acele neamuri necurate 
tot asa de usor pe cit de usor legi un minz de o mladita de vie". Prin aceste 
cuvinte Iacov face aluzie si la covirsitoarea putere a lui Hristos si la marea 
supunere a neamurilor. Ca tare imblinzit trebuie sa fie asinul, ca sa sufere 
sa fie legat de mladita de vie. Hristos a asemanat inva^atura Sa cu vit.a de 
vie: ,,Eu shit vita cea adevarata, iar 'Fatal Men este lucrdtorul" 2i . Iar Iacov 
a numit mladi^e poruncile si legile lui Hristos, pentru ca ele sint usoare. De 
pe atunci a prezis ca neamurile vor fi mai ascultatoare decit iudeii. 

,,Si va spala in vin haina Lui si in singe de strugure vesmintul Lui" 22 . 

Ill 

s 

lata ca ne dezvaluie aici toata taina. Cei botezaji in^eleg spusele acestea 
ale lui Iacov: „ \'a spala in vin haina Lui". 

Prin ,, haina" socot ca a vorbit de trupul pe care a binevoit sa-l poarte 
pentru taina intruparii. Iar ca sa cunosti mai bine ce a vrut sa spuna prin 
cuvintul: ,,vin", a adaugat: ,,si in singe de strugure vesmintul Lui". lata ca 
prin cuvintul „singe" ne-a dezvaluit junghierea lui Hristos si crucea si toata 
iconomia tainelor. 

„Mai frumosi sint ochii lui decit vinul si dinpi lui mai albi decit laptele" 23 . 

Prin metafora vinului si a ochilor a vrut sa ne arate stralucirea Lui; iar 
prin cuvintele: ,,Si dintii lui mai albi decit laptele", a aratat dreptatea si 
stralucirea Judeoa jnnilni. Ca n-a vrut sa arate altceva prin cuvintele: ,,dinfi" 

IS. loan, 10, 18. 

19. Fac., 49, 10. 

20. Fac, 49, 11. 

21. loan, 15, 1. 

22. Fac, 49, 11. 

23. Fac, 49, 12. 


338 SKlNTUL IOAN QURA DE AUR 

$i „laptc", deck ca scaunul s&u de judecata va fi alb si luminos, asa cum 
sint dinfii si laptelc. 

„Zabulon, spune Iacov, va locui lingd mare; si el la limanul cordbiilor si 
sc va intinde pina la Sidon" 24 . 

lata ca si acestuia ii prezice unde-si va avea locuin^a si ca se va intinde 
pina la Sidon. 

,,/sahar a poftit binele, odihnindu-se in mijlocul partilor trase la sorti. 
Si vdzind ca e bund odihna si ca pdmintul este gras, a supus umdrul sdu 
la muncd si a ajuns lucrdtor de pdmint" 25 . \ 

II lauda pe%sahar ca a ales lucrarea pamintului si ca a preferat inaintea 
cclorlalte indeletniciri munca pe ogoare. 

,,Dan va judeca pe poporul lui, ca o singurd semintie in Israil. Si sd fie 
Dan sarpe pe cale, pindind in cdrare si muscind cdlciiul calului; si va eddea 
cdldre\ul pe spate, asteptind mintuirea Domnului" 26 . 

Se cuvine sa ne minun.am ?i sa ne uimim de dreptul acesta,. ca a prezis 
cu ochii Duhului copiilor sai toate §i a spus fiecaruia mai dinainte cele ce se 
vor intimpla fiecaruia; ca a prezis de pe acum cele ce aveau sa fie dupa multa 
vreme. 

,, Gad, incercare il va incerca pe el; dar el pe acela il va incerca la picioare. 
Aser, grasd e piinea lui; si el va da hrand conducdtorilor. Neftalim, rdddcind 
aleasa, frumusete care creste in odrasld" 27 . 

$i dupa ce le-a vorbit acestora pe scurt, vine la Iosif si ii spune: 

,,Iosif fiu mdrit, fiu pizmuit; Iosif, fiu mdrit, fiul meu mai tindr" 28 . 

„Pizmuit, ii spune Iacov, ai fost chiar de lainceput". 

,,Asupra cdruia sfdtuindu-se, l-au ocdrit" 29 . 

Vorbeste de in^elegerea fra^ilor impotriva lui Iosif. Iacov spune acum 
ceea ce spusese Scriptura mai sus, ca pira rea au dus lui Iacov fra^ii impotriva 
lui Iosif 30 . Acum vorbeste de acesta pira si zice: 

„Asupra cdruia sfdtuindu-se, l-au ocdrit si l-au pindit domnii sdgetd- 
tortlor" 31 . 

Face aluzie la gindul lor ucigas. 

,, Si a sfdrimat cu tdrie arcele lor" 32 . 

lata ca dupa ce a spus cele indraznite impotriva lui Iosif de fra^ii lui, le 
spune §i ce li s-a intimplat lor. 

„A sfdrimat arcele lor si au sldbit vinele bratelor miinilor lor" 33 . 

24.Fac, 49, 13. 

25. Fac, 49, 14-15. 

26. Fac, 49, 16-18. 

27. Fac, 49, 19-21. 

28. Fac, 49, 22. 

29. Fac, 49, 23. 

30. Fac, 37,2. 

31. Fac, 49, 23. 

32. Fac, 49,24. 

33. Fac, 49, 24. 


OMILII LA FACBRE 337 

l'ra( ii lui au inccrcat sa-1 ucida; ?i, atlt fit lc-a stat in putin^a, cu voin{a 
1-au si ucis; dar si arcclc lor au fost sfarfmatc, iar vinelc lor slabitc. Oarc n-au 
pa{it asa, cind au auzit pe Iosif spunindu-le: „£u sint fratele vostru Iosif, pe 
care l-afi vindut in Egipt!" 3 *. Atunci mai cu seama, atunci li s-au slabit 
vinele lor. 

„Prin mina Puternicului lui Iacov. De acolo Cel Ce a intdrit pe Israil, de 
la Dumnezeul tatdlui tau. §i pi-a ajutat fie Dumnezeul mew" 35 . 

„Cel Ce a slabit vinele lor este Cel puternic, spune Iacov. El, Dumnezeul 
meu, El te-a ajutat". 

Uita-te cu ce iubire curata iubeste Iacov pe Stapin! Spune ca Insusi Sta- 
pinul lumii este Dumnezeul sau, nu ca sa-I margineasca puterea Sa, nici ca 
sa-L lipseasca de stapinirea lumii, ci ca sa-si arate dragostea sa de Dumnezeu. 

,, §i te-a binecuvintat cu binecuvintarea cerului de sus" 36 . 

„Nu numai ca Dumnezeu te-a ajutat, ci si te-a binecuvintat cu binecuvin- 
tarea pdmintului care are toate pentru binecuvintarea sinului fi a pintecelui, 
pentru binecuvintarea tatdlui tdu ?i a maicii tale. S-a intdrit mai mult decit 
binecuvintarea munfilor celor intdrifi $i decit dorinfele colinelor celor 
vefnice" 31 . 

Dreptul Iacov face aici aluzie la slava, la stralucirea si la domnia lui peste 
Egipt; iar prin cuvintele: „munpi" si „coline" arata inal^imea si puterea lui 
Iosif, anume ca s-a urcat pina la cea mai inalta culme a conducerii. 

„Aceste binecuvintdri vor fi pe capul lui Iosif $i pe crestetul frafilor, al 
cdror povdtuitor este" 3s . 

„Aceste binecuvintari vor fi pe capul tau", ii spune Iacov. 

,,Veniamin, lup rapitor; dimineafa va minca si spre seard va impdrfi 
mincarea" 39 . 

Prevesteste aici Iacov cele ce se vor intimpla dupa pupna vremejca Venia- 
min, ca un lup, se va repezi sa rapeasca, ucigind si facind nenumarate rele. 

§i dupa ce a dat tuturor fiilor lui binecuvintari potrivite 

„i-a binecuvintat pe fiecare potrivit binecuvintdrii lui, cu care i-a bine- 
cuvintat pe ei" A0 . 

In loc: A prezis fiecaruia cele ce trebuia si a spus mai dinainte cele ce 
se vor intimpla fiecarei semin^ii. 
■ §i dupa ce le-a spus cele zise lui de Duhul, a adaugat: 

„Eu md voi adduga poporului meu; iar voi sd ma ingropafi cu pdrinfii 


'tt4 1 

met . 


34. Fac, 


, 45,4. 


35.Fac, 


, 49, 24-25. 


36. Fac, 


, 49, 25. 


37. Fac, 


, 49, 25-26. 


38. Fac, 


, 49, 26. 


39. Fac, 


, 49, 27. 


40. Fac, 


, 49,28. 


41. Fac, 


, 49, 29. 


338 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

IV 

Cu porunca aceasta Iacov le-a dat fiilor lui cea mai mare mingiiere, ca 
s-au gindit ca dreptul nu le-ar fi dat porunca aceasta, daca negresit n-ar fi 
stiut de intoarcerea lor f i de scaparea lor din robia egipteana. 

Le spune apoi f i unde sa-1 ingroape: 

„ln pestera, care este in farina luiEfron Heteul"* 2 . 

„ §i acestea zicind, a incetat de a porunci fiilor lui. §i ridicind Iacov 
picioarele lui pe pat, a murit si s-a adaugat la poporul sdu " 4 3 . 

lata ca si moartea dreptului Iacov este plina de mare minune. Dupa. ce 
a dat acele porunci fiilor sai, spune Scriptura, Iacov si-a intins picioarele pe 
pat ca si cum astepta cu bucurie moartea. Astfel, dupa ce a poruncit totul, 
„ ridicind picioarele" in loc de: intinzind, cum ar spune cineva, ,,a murit" 
si-a terminat via^a fi „s-a adaugat la poporul sdu". 

,,§i cdzind, spune Scriptura, Iosif pe fafa tatdlui sdu, a plins pe el si 
l-a sdrutat"* 4 . 

Ai vazut dragoste de copil? Ai vazut dragoste inflacarata? Dupa ce i-a 
iesit sufletul lui Iacov, Iosif ,, a cdzut pe fafa tatdlui sdu, l-a sdrutat si a plins 
pe el". 

Dupa aceasta Iosif s-a grabit sa aduca la implinire poruncile tatalui sau. 
Deocamdata 

„a poruncit groparilor sd ingroape pe tatdl lui. §i el l-a jelit patruzeci 
de zile de la ingropare, iar Egiptul saptezeci de zile"* 5 . 

§i dupa ce au fost indeplinite toate cele legiuite, Iosif i-a facut cunoscut 
lui Faraon s i celor cu el cele poruncite de tatal sau si a zis: 

„M-a jurat tatdl meu, zicind: In mormintul pe care mil-am sdpat inpd- 
mintul Canaan, acolo sd ma ingropi. Acum, dar, sd ma due sd ingrop pe tatdl 
meu si ma voi intoarce" 46 . 

,,Se cuvine, spune Iosif, sa fie implinite cele ce mi-a poruncit tatal meu. 
Dupa ce-i voi implini poruncile lui, ma voi intoarce". Auzind acestea Faraon 
a incuviin^at. 

,, §i s-a dus Iosif, spune Scriptura, sd ingroape pe tatdl lui; si s-au dus cu 
el toate slugile lui Faraon. §i si-au lasat rudele si boii si oile. §i s-au dus cu 
el care si cdlarefi si s-a fdcut tabard mare foarte"* 1 . 

lata cit de mare rivna arata egiptenii in cinstea lui Iosif; si au mers 
impreuna cu Iosif, incit au facut tabara mare. 

„ §i ajungind in oarecare loc l-au plins cu plingere mare si tare foarte. §i 
a fdcut plingere tatdlui sdu sapte zile. $i au vazut locuitorii Canaanului si 


42.Fac, 49, 30. 

43. Fac, 49, 33. 

44. Fac, 50, 1. 

45. Fac, 50, 2-3. 

46. Fac, 50, 5. 
AT. Fac, 50, 7-9. 


OMILII LA FACERE 330 

au zis: Jalv marc cstc la cgiptcni. S S7 dc accca an chcmat numclc locului 
Jalca Egiptului, care cstc dincolo tic Ionian"* H . 

Dar tu, iubitc, cind auzi accstca, nu trcce pcstc clc cu ncpasarc, cigindes- 
te-tc la timpul in care s-au intimplat si scapa pc Iosif dc orice vina. Nu crau 
inca sfarimatc por^ile iadului, nici nu crau inca. rupte legaturile mor^ii si 
nici moartea nu se numea adormirc. Cci vechi faccau asta, pentru ca sc te- 
meau de moarte. Dar acum, datorita harului lui Dumnezeu, ne bucuram si 
ne veselim, pentru ca moartea este somn, sfirsitul vie{ii adormire, pentru ca 
sintem incredin{a{i pe deplin de inviere, pentru ca ne mutam de laviafa la 
via^a. Dar pentru ce spun eu de la via{a la via^a? De la o viafa mai rea la 
una mai buna, de la o viafa trecatoare la una vesnica, de la o viafa pamin- 
teasca la una cereasca. 

,,§i plinind Iosif toate, s-a intors in Egipt, el si frafii lui pi cci care s-au 
dus cu el"* 9 . 

Dar iata ca acum, dupa ce s-au intors, ii cuprinde teama pe frafii lui 
Iosif sj frica le zguduie mintea. 

„Vazind frafii lui Iosif ca a murit fatal lor, au spus: Nu cumva sa find min- 
te Iosif rdutatea noastrd $i sa ne pldteascd toate rclele cite i-am fdcut lui" 50 . 

Frica mare le-a tulburat sufletul ! Pisca^i de constiin^a nu stiau ce sa faca. 
De aceea spune Scriptura ca dupa moartea tatalui lor, temindu-se ca nu 
cumva Iosif sa-i rasplateasca dupa cum meritau pentru cele ce i-au facut, 

s-au dus la Iosif si i-au zis: ,,Tatdl tdu te-a jurat inainte de sfirsitul lui 
zicind: Spunefi lui Iosif: Iartd-le lor nedreptatea si pdcatul lor" s ' . 

lata ca iarasi frafii lui Iosif se invinuiesc singuri! Vezi cit de puternica 
este mustrarea constiin^ei! „§ti^i, deci, ca a{i facut nedreptate si pacat! 
§ti$i ca ap facut rau!". 

„ §i acum iartd nedreptatea slugilor Dumnezeului tatalui tdu " 5 2 . 

Vezi, ca fara sa-i sileasca cineva, ei singuri se invinuiesc si spun: ,,Tatal 
tau a spus: Iarta-i, ca {i-au facut rau! Iarta nedreptatea slugilor Dumnezeu- 
lui tatalui tau ! ". 

Dar minunatul acesta barbat, acest om atit de virtuos, asa de pu^in se 
gindea sa le plateasca pentru relele ce i-au facut, incit a plins la cuvintele lor. 

§i a plins Iosif pe cind grdiau ei cu el. §i venind la dinsul, i-au zis: ,,Iatd 
noi ifi sintem robi" 5 3 . 

lata cit de mare este virtutea, cit de puternica, cit de biru'itoare si cit de 
slab este pacatul! lata, omul, care a suferit atitea, impara^este, iar cei care 
au facut rau fratelui sau roaga pe eel vindut de ei rob sa-i fie robi! 


48. Fac. 


, 50, 


10- 


-11. 


W.Fac, 


, 50, 


12. 


50. Fac, 


50, 


15. 


51. Fac, 


50, 


1 6 - 


17. 


52. Fac, 


50, 


17. 


53. Fac, 


50, 


17 


1H. 


340 SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 

V 

Dar asculta^i cit de lipsit de rautate s-a purtat Iosif cu frajii sai si ca vrea 
cu orice pref sa-i mingiie si sa-i convinga ca n-au pacatuit cu nimic fa{a de el. 

„ §i le-a zis: Nu vd temeti, ca al lui Dumnezeu sint eu. Voi aft pldnuit 
rele impotriva mea, dar Dumnezeu a vrut cu mine spre bine, ca sd fiu cum 
sint azi, ca sd hrdnesc popor mult" 5 * . 

,,Nu va. temeti deci, le spune el, nici nu fi{i nelini§ti^i;a/ lui Dumnezeu 
sint eu si imit pe Stapinul meu: caut sa rasplatesc cu bine pe cei ce mi-au 
ficut rau, cd al lui Dumnezeu sint eu". Apoi aratindu-le de cita bunavoin^a 
s-a bucurat din partea lui Dumnezeu, le zice: „Cu ginduri rele a\i lucrat voi 
fa{a de mine, dar Dumnezeu le-a prefacut pe toate in bine". 

De aceea si Pavel zicea: „Celor ce iubesc pe Dumnezeu toate le ajutd 
spre bine" ss . A spus: „toate". 

— Ce inseamna „ toate ?". 

—Inseamna ca preface in bine si pe cele potrivnice si pe cele ce par in- 
tristatoare. Asa cum s-a intimplat si cu minunatul Iosif. Tocmai relele pri- 
cinuite de fra^ii lui, tocmai acelea i-au adus imparapa, pentru ca iscusita 
in^elepciune a lui Dumnezeu a schimbat pe toate cele rele in bine. 

„ Ca sd hrdnesc popor mult". 

„Dumnezeu a schimbat pe toate acelea in bune, spune Iosif, nu numai 
pentru voi, ci §i ca sa pot hrani tot acest popor". 

„ §i le-a zis lor: Nu vd temeti. Eu va voi hrdni pe voi si casele voastre. 
§i i-a mingiiat pe ei si le-a grdit lor de la inima la inimd" 56 . 

„Pentru ce va temeti? Eu va voi da voua hrana si tuturor celor ce sint 
cu voi". „ §i i-a mingiiat pe ei si le-a grdit lor de la inimd la inimd". Nu i-a 
mingiiat asa de mintuiala, ci s-a straduit mult de tot, ca sa le alunge toata 
triste^ea lor. 

„$i a locuit Iosif in Egipt, el si fratii lui si toata casa tatdlui sdu. §i a 
vdzut Iosif pe copiii lui Efraim pind in a treia generatie. §i a zis Iosif fratilor 
lui, zicind: Eu mor. §i cu cercetare vd va cerceta pe voi Dumnezeu. §i sd 
luafi cu voi oasele mele de aici" s 7 . 

lata ca si el le porunceste la fel ca si tatal sau sa-i duca oasele lui. §i 
iata ca iarasi vrea sa le intareasca cugetul ca sa aiba bune nadejdi ca se vor 
intoarce. De aceea mai intii le prezice: ,, Vd veti intoarce"; si dupa aceea le 
spune :„Plecind, sd luati cu voi oasele mele". Nu in zadar, nici fara de rost 
a spus acestea, ci pentru ca s-a gindit la doua lucruri. Unul, ca nu cumva 
egiptenii, innebuni^i din pricina atitor binefaceri primite de lalosif, sainceapa 
sa se inchine trupului lui, pentru ca ei usor faceau din oameni dumnezei; 
al doilea, ca fratii lui sa fie pe deplin incredinta^i ca se vor intoarce in Canaan. 


54. Fac, 50, 19-20. 

55. Rom., 8, 28. 

56. Fac, 50, 21. 

57. Fac, 50, 22 2. r >. 


OMIU1 LA FACKRE 341 

Daca n-ar fi fost accasta un lucru ncindoiclnic, Iosif' n-ar fi dat porunca 
frafilor sa duca cu ci oasclc lui. 

Si avea sa sc vada mai tirziu un lucru nou si minunat, ca poporul lui 
Israil sa fie dus in pamintul fagaduinfei si sa fie condus laintoarcere tocmai 
de eel care hranise tot Israilul in Egipt! 

„ §i a murk Iosif, fiind dc o suta zece ani" s * . 

— Pentru ce Scriptura ainsemnat anii vie{ii lui? 

— Ca sa afli ci^i ani i-a fost incredin$ata conducerea Egiptului. Cind era 
de saptesprezece ani a ajuns in Egipt; cind era de treizeci de ani a fost dus 
inaintea lui Faraon si i-a talmacit visele. Deci optzeci de ani a condus Egiptul. 

Ai vazut ca rasplafile au fost mai mari decit suferin^ele, ca bunatafile 
au fost nenumarate? Treisprezece ani a suferit incercarile, indurind robia, 
invinuirea aceea nelegiuita si zilele grele din inchisoare.dar pentru ca aindu- 
rat toate acestea multumind lui Dumnezeu, a primit imbelsugate raspla^i 
chiar in viaja aceasta. Gindeste-mi-te ca pentru acel pu{in timp, suferit in 
robie si in inchisoare, a condus impara^ia vreme de optzeci de ani ! 

Ca prin credin^a a facut totul, ca prin credin^a a poruncit mutarea 
oaselor lui, o spune Pavel. Asculta ce spune: ,,Prin credinfd Iosif cind s-a 
sdvirsk a pomenit de iesirea fiilor lui Israil" 59 . Si nu s-a marginit la atita, 
ci ca sa afli pricina pentru care a poruncit sa se faca mutarea oaselor sale, 
a zis: „ §i a dat porunci cu privire la oasele sale" 60 . 

Poate ca am vorbit mult, dar ierta^i-ma. Acum, cind am ajuns la sfirsi- 
tul carjii, a? vrea ca azi, sfir§ind de tilcuit cartea, sa inchei §i cuvintul si 
sa va. fac obisnuita mea rugaminte: Sa va aduce^i aminte decele spuse; sa 
imita^i virtutea acestor drepfi; sa va purtaji bine cu cei ce va fac rau; sa rab- 
da{i indelung pe cei ce va supara si sa fiji curaji trupeste sj sufleteste. 
Cu aceste virtufi a atras dreptul Iosif asupra lui bunavoin{a cea atit de mare 
a lui Dumnezeu. 

Deci daca vrem s i noi sa atragem asupra-ne ajutorul eel de sus, sa cautam 
sa fim virtuosi. A$a vom atrage asupra noastra sj harul Duhului, vom trece 
viafa de aici fara dureri si vom putea dobindi si bunatajile cele viitoare, 
pe care faca Dumnezeu ca noi to^i sa le dobindim, cu harul §i cu iubirea de 
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui, impreuna cu 
Sfintul Duh, slava, putere si cinste, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. 


58. Fac, 50,26. 

59. Evr., 11,22. 

60. Evr., 11, 22. 


INDICE SCRIPTURISTIC 

Cifrelc romane aratS omilia, cifrele arabe arata 
capitolul omiliei. 


ac 


ere, 


2, 7 = XIII, 1. 


4, 2 = XVIII, 4; XXIX, 3. 


1, 


1 = II, 1.2;III,1;IV 


3. 


2,8 = VI, 5; XIII, 1.3. 


4, 3 = XVIII, 4. 


1, 


1-2 = 111,1. 


2,9 = XIII,4;XIV,3. 


4, 3-4 = XVIII, 4. 


1, 


1-5 = 111, 1. 


2, 10-14 = XIII, 4. 


4, 4 = XVIII, 5. 


1, 


2 = II, 4; III, 1; V, 


3. 


2, 14 = XVII, 9. 


4, 4-5 = XVIII, 5. 


1, 


3 =111, 2; IV, 3; VIII, 


2; 


2, 15 = XIV, 1;XV, 2. 


4, 5 = XVIII, 5. 


X, 7 j XIII, 1. 


2, 16 = XIV, 3;XV, 2. 


4, 6-7 = XVIII, 6. 


1 


4 = III, 2. 3; IV, 3. 


4. 


2, 16-17 = 1, 2; XIV, 3. 


4, 7 = XIX, 1; XXVI, 2. 


1 


5 = 111, 2. 3; IV, 2. 


2, 17 = XX, 4. 


4, 8 = XIX, 1;LXI, 2. 


1, 


6 = IV, 1. 2. 3; VIII, 


2; 


2, 18 = XIV, 4; XV, 1. 2 


4, 9 = XIX, 2. 


XIII, 1;XLI, 5. 


2, 19 = IX,4;XIV,4;XV 


1. 


4, 10 = XIX, 2. 


1, 


7 = IV, 3. 


2, 20 = XIV, 5. 


4, 11 =XIX, 2. 3. 


1, 


8 = IV, 3. 4. 6. 


2, 20-22 = XV, 1. 


4, 12 = XIX, 3, 


1, 


9 = V, 1. 3; VIII, 


2; 


2,21=XLIV,5. 


4, 13 = XIX, 3. 


XIII, 1. 


2, 22 = XV, 3. 


4, 14 = XIX, 4. 


1 


9-10 = V, 3. 


2, 23 = XV, 3. 


4, 15 = XIX, 4. 


1, 


10 = X, 6; XIII, 3. 


2, 23-24 = XV, 4. 


4, 16 = XX, 1. 


1, 


11 = V, 4; VI, 4. 


6; 


2, 24= XXXVIII, 5; XLV, 


4, 17 = XX, 1. 


VII, 3; XIII, 1. 


2;LVI, 1;LXVI, 2. 


4, 18 = XX, 1. 


1, 


12 = V, 4;X, 6. 


2,25 = XV, 4; XVI, 1. 


4, 19-21 =XX, 2. 


1, 


13 = V, 5.- 


3, 1 = XI, 1;XVII, 7. 


4, 20 = XXIX, 3. 


1, 


14 = VI, 1.5; XIII, 1. 


3, 2-3 = XVI, 3. 


4, 21 = XXIX, 3. 


1 


14-15= VI, 3. 


3, 4= XVI, 3. 


4, 22 = XX, 2; XXIX, 3. 


1, 


16 = VI, 3. 


3,4-5 =XVI, 3. 


4, 23-24 = XX, 2. . 


1, 


16-18 = VI, 5. 


3, 5 = XVII, 5; XVIII, 


2. 


4,25 = XX, 4; XXI, 3. 


1, 


17 = XIII, 4. 


3, 6 = XVI, 3. 


4, 26 = XX, 4; XXI, 3; 


1 


18 = VI, 5;X, 6;XIV 


,4. 


3, 6-7 = XVI, 4. 


XXII, 3. 


1 


19 = VI, 5. 


3, 8 = XVII, 1. 


5, 1-2 = XXI, 1. 


1 


20 = VII, 3; VIII, 


2; 


3, 8-10 = XXVIII, 1. 


5, 3-5 = XXI, 2. 


XIII, 1. 


3, 9 = XVII, 3; XVIII, 


6; 


5, 9 = XXI, 4. 


1, 


20-21= VII, 1. 


XIX, 2. 


5, 12 = XXI, 4. 


1, 


21 =X, 6. 


3, 10 = XVII, 10. 


5, 15 = XXI, 4. 


1, 


21-22 = VII, 4. 


3, 11 = XVII, 3. 5; XXX, 4. 


5, 18 =XXI, 4. 


1, 


23 = VII, 5. 


3, 12 = XVII, 4. 


5,21 =XXI,4. 


1, 


24 = VII, 5; XIII, 1. 


3. 


3, 13 = XVII, 5. 


5, 22 = XXI, 4. 


1, 


25 = VII, 5. 


3, 14 = XVII, 5. 9; XIX, 


3. 


5, 23 = XXI, 4. 


1, 


26 = VIII, 1. 3; IX, 1. 


2. 


3, 14-15 = XVII, 5. 


5, 24 = XXI, 4. 


3. 4; X, 1. 3; XIV, 


4. 


3, 16 = VIII, 4; XVII, 


7; 


5, 25 = XXI, 5. 


1, 


27 = X, 1;XII, 4. 


XXIX, 7;LXVI, 2. 


5, 28 = XXI, 5. 


1, 


27-28 = X, 3. 


3, 17-19 = XVII, 9. 


5, 29 =XXI, 5; XXXIX, 3; 


1, 


28 = IX, 4; XXIII, 


5; 


3, 18 = XXVII, 4; XXX, 


4. 


LI, 1. 


XXVI, 5; XXVII, 


4; 


3, 19 = IX, 5; XVIII, 


3; 


5, 32 = XXI, 5; XXII, 1; 


XXVIII, 4. 


XX, 4; XXVI, 1. 


XXIV, 1;XXV, 1. 


1 


29-30 = X, 5. 


3, 20 = XVIII, 1. 


5,32-6, 1 =XXII, 1. 


1, 


31 =X, 5. 6. 7; XXIV 


5; 


3, 20-22 = XVIII, 1. 


6, 1 = XXII, 2. 


XXIX, 3. 


3, 21 = XVIII, 1. 


6, 2 = XXII, 2. 


2 


, 2 = X, 7; XXIX, 3. 


3, 22-23 = XXX, 4. 


6, 3 = XXII, 3; XXIII, 4; 


2 


, 3 = X, 7. 


3, 24 = XVIII, 3. 


XXV, 1.6. 


2 


,4-6 = XII, 1. 


4, 1 = XVIII, 4. 


6,4= XXII, 4. 


INDICT SCWPTURISTIC 


S43 


6, 5 -XXII, 4; XXIV, 1. 3; 


8, 13 -XXVI. 4. 


12, 2 -XXXII, 2. 4. 


XXX, 4. 


8, 14 -XXVI, 5. 


12, 4 -XXXI, 5; XXXI X, 1. 


6, 6 = XXII, 5. 


8, 15-16 -XXVI, 5. 


12, 5 - XXXI, 5. 


6, 6-7 = XXII, 5. 


8, 16 -XXVII, 1.2.4; 


12, 6 -XXXI, 6. 


6, 7 = XXIII, 1; XXV, 6; 


XXVIII, 1. 


12, 7 = XXXII, 1. 2. 3. 4; 


XXX, 4. 


8, 17-18 -XXVI, 5. 


XXXIII, 4; XXXVI, 2; 


6, 8 = XXII, 5; XXIII, 1. 


8, 19 - XXVII, 1. 2. 


XXXVIII, 2. 3. 


6, 8-9 = XXIII, 1. 


8,20=XXVII,2;XXVIII,2; 


12, 8 = XXXII, 3. 


6, 9 = XXIII, 3; XXIV, 1; 


8, 20-2,1 = XXVII, 3. 


12, 9 = XXXII, 3. 


XXXIX, 3. 


8,21 = XXVII, 4. 


12, 10 -XXXII, 3; LI, 1. 


6, 10 = XXIV, 1. 


9,1 = XXIX, 6. 


12, 11 = XXXVI, 2. 


6, 10-11 = XXIV, 1. 


9, 1-4 = XXVII, 4. 


12, 11-13 = XXXII, 4. 


6, 11 = XXIII, 4; XXIV, 2; 


9,5 = XXVII, 5. 


12, 13 = XXXVI, 2. 


XXV, 6. 


9,6 = XXVII, 5. 


12, 14-16 = XXXII, 6. 


6, 12 = XXIV, 2; XXV, 6. 


9, 7 = XXVII, 5. 


12, 17 = XXXII, 6. 


6, 13 = XXIV, 2. 3. 


9, 8 = XXVIII, 1. 


12, 18 = XXXII, 7. 


6, 14 = XXIV, 3. 


9, 8-11 = XXVIII, 1. 


12, 18-19 = XXXII, 7. 


6, 14-16 = XXIV, 3. 


9, 12 = XXVIII, 2. 


12, 19 = XXXII, 7. 


6, 17 = XXIV, 4. 


9, 13 = XXVIII, 2. 


12,20=XXXII,8;XXXIII,1. 


6, 18 = XXIV, 4. 


9, 14-15 = XXVIII, 2. 


13, 1 = XXXII, 8. 


6, 19-20 = XXIV, 5. 


9,15 = XXV1II, 3. 


13, 2-4 = XXXIII, 1. 


6, 21= XXIV, 5. 


9, 16 = XXVIII, 3. 


13, 5-7 = XXXIII, 2. 


6, 22 = XXIV, 5. 


9, 17 = XXVIII, 3. 


13, 6 = XXXVI, 2. 


7,1= XXIV, 5; XXVI, 3. 


9, 18-19 = XXVIII, 4. 


13, 7 = XLVII, 1. 


7, 1-5 = XXV, 1. 


9, 20-21 = XXIX, 1. 2. 3. 


13, 8 = XXXIII, 2. 


7, 2 = XXIV, 5. 


9, 22-23 = XXIX, 4. 


13,9=XXXIII,2;XXXVI,2. 


7, 3 = XXIV, 5. 


9, 23 = XXIX, 4. 


13,10=XXXIII,3;XXXIV,2. 


7, 4 = XXIV, 6; XXV, 6. 


9, 24 = XXIX, 5. 


13, 11-12 = XXXI, 5; 


7,5 = XXIV, 7. 


9, 24-25 = XXIX, 6. 


XXXIII, 4: 


7, 6 = XXV, 1. 


9, 25 = XXIX, 7. 


13, 13 = XXXIII, 4. 


7, 7-9 = XXV, 3. 


9, 26 = XXIX, 7. 


13, 14-15 = XXXIV, 1. 


7, 10-11= XXV, 3. 


9, 27-28 = XXIX, 8. 


13, 15-16 = XXXIV, 2; 


7, 11-12 = XXV, 3. 


10, 6 = XXIX, 8. 


XXXVI, 2. 


7, 13-16 = XXV, 3. 


10, 8 = XXIX, 8. 


13, 16 = XL, 1. 


7, 16 = XXV, 3. 


10, 9 = XXIX, 8. 


13, 17 = XXXIV, 3; LI, 2. 


7, 16-17 = XXV, 5. 


10, 11 = XXIX, 8. 


13, 18 = XXXIV, 4. 


7, 17-19 = XXV, 5. 


10,21 =XXX, 1. 


13, 19 = XXXIV, 4. 


7, 19-20 = XXV, 6. 


10, 25 = XXX, 1. 4. 


14, 1-2 = XXXV, 1. 


7, 21-22 = XXV, 6. 


11, 1 = XXX, 1. 


14, 1-3 = XXXV, 3. 


7, 23 = XXV, 6. 


11, 2 = XXX, 1. 


14, 4-7 = XXXV, 3. 


7, 23-24 = XXV, 6. 


11, 3-4 = XXX, 2. 


14, 8-10= XXXV, 3. 


7, 24 = XXVI, 2. 


11, 5 = XXX, 3. 


14, 10 = XXXV, 3. 


8, 1=XXVI, 1.2.3. 


11, 6 = XXX, 3. 


14, 11-12 = XXXV, 3. 


8, 1-2 = XXVI, 3. 


11, 7 = XXX, 4. 


14, 13 = XXXV, 3. 6. 


8, 3 = XXVI, 3. 


11, 8 = XXX, 4. 


14, 14-16 = XXXV, 4. 


8, 4-5 = XXVI, 4. 


11, 9 = XXX, 4. 


14, 17 = XXXV, 4. 


8, 6-7 = XXVI, 4. 


11,31 =XXXI, 1. 


14, 18=XXXV,4;XXXVI,3. 


8,7 = XXVI, 4. 


11, 31-32 = XXXI, 3. 


14, 19 = XXXVI, 3. 


8, 8-9 = XXVI, 4.' 


12. 1 = XXXI, 5;XXXII, 2; 


14, 19-20 = XXXV, 5. 


8, 9 = XXVI, 4. 


XXXVI, 1; XXXVII, 4; 


14, 20 = XXXV, 5. 


8, 10-11 = XXVI, 4. 


LI, 2. 


14.21 -XXXV, 5; XXXVI. 3. 


8, 12= XXVI, 4. 


12, 1-3 = XXXI, 3. 


I4,22« XXXVI, 3. 


344 


SFtNTUL IOAN OURA DE AUR 


14, 22-23 -XXXV, 5; 
XXXVI, 3./ 

14, 24 = XXXV, 6. 

15, 1 = XXXVI, 1. 3. 
15, 2 = XXXVI, 4. 
15, 3 = XXXVI, 4. 
15, 4= XXXVI, 4, 

15, 5 = XXXVII; XXXIX, 2; 

XLVII, 1. 
15, 5-6= XXXVI, 4. 

15.6 = XXVII, 3; XXXVII, 
1.2. 

15, 7 = XXXVII, 1. 
15, 7-8 = XXXVII, 1. 
15,8 = XXXVII, 2. 
15, 9 = XXXVII, 2. 
15, 10 = XXXVII, 2. 
15, 11-12 = XXXVII, 2. 
15. 13-14 = XXXVII, 2. 
15, 15 = XXXVII, 3. 
15, 16 = XXVII, 3. 
15, 1,7 = XXXVII, 4. 

15, 18-21 = XXXVII, 4. 

16, 1 = XXXVIII, 1. 
16, 2 = XXXVIII, 1. 
16, 3 = XXXVIII, 2. 
16, 4 = XXXVIII, 4. 
16, 5 = XXXVIII, 4. 
16,5-6=XLVI, 1. 
16, 6 = XXXVIII, 4. 5. 

16.7 = XXXVIII, 5. 
16, 7-8 = XXXVIII, 5. 
16, 8 = XXXVIII, 5. 
16, 9 = XXXVIII, 5. 
16, 10 = XXXVIII, 6. 
16, 11 = XXXVIII, 6. 
16, 12 = XXXVIII, 6. 
16, 13-14 = XXXVIII, 6. 
16, 15 = XXXVIII, 6. 

16, 16 = XXXIX, 1. 
17,1= XXXIX, 1.2. 

17, 1-3 = XXXIX, 2. 
17, 3-6 = XXXIX, 2. 
17, 7 = XXXIX, 3. 
17, 8 = XXXIX, 3. 
17, 9 = XXXIX, 3. 

17, 10-11 = XXXIX, 4. 

17, 11= XXXIX, 4. 

17, 12 = XXXIX, 4; XL, 1. 

17, 14 = XXXIX, 4; XL, 1. 

17, 15 = XL, 1. 

17, 17 = XL, 1. 

17, 19 = XL, 2. 


17, 20 = XL, 2. 


19, 18-20 = XLIII, 6. 


17,21 = XL, 2. 


19, 19 = XLIII, 6. 


17, 22 = XL, 4. 


19,21 =XLlII,6. 


17, 23 = XL, 4;XLVIII,5. 


' 19, 22 = XLIII, 6. 


17, 24-25 = XL, 1. 


19, 23 = XLIII, 6;XLIV, 1. 


17, 26 = XL, 4. 


19, 24-25 = XLIII, 6. 


18, 1 =XLI,3. 4. 


19, 26 = XLIII, 6;XLIV, 1. 


18, 2=XLI, 3. 


19,27 = XLIV, 1. 


18, 2-5 = XLI, 4. 


19, 27-28 = XLIV, 1. 


18, 5 = XLI,5. 


19,29 = XLIV, 1. 


18, 6 = XLI, 5. 


19, 30 = XLIV, 4. 


18, 7 = XLI, 5. 6. 


19, 31-32 = XLIV, 4. 


18, 8 = XLI, 6. 


19, 33 = XLIV, 4. 


18, 9 = XLI, 6. 


19, 34 = XLIV, 5. 


18, 10 = XLI, 6;XLV, 5. 


19,35 = XLIV, 5. 


18, 11 = XLI,6. 


19, 36^38 = XLIV, 5. 


18, 12 = XLI, 6. 


20, 1 = XLV, 1. 


18, 13 = XLI, 6. 


20, 2 = XLV, 2. 


18, 14 = XLI,6;XLV, 5. 


20, 2-3 = XLV, 3. 


18, 15 = XLI, 6. 


20, 2-18 = XXIX, 2. 


18, 16 = XLII, 1. 2. 


20, 4 = XLV, 3. 


18, 17 = XLII, 2. 


20, 5 = XLV, 3. 


18, 18-19 = XLII, 2. 


20, 6 = XLV, 3. 


18,20 = XLIII,5. 


20, 7 = XLV, 3. 


18, 20-21 = XLII, 3. 


20, 8 = XLV, 3. 


18, 22 = XLII, 4. 


20, 9 = XLV, 4. 


18, 23 = XLJV i. 


20, 9-10 = XLV, 4. 


18, 24-25 = XLII, 4. 


20, 11 = XLV, 4. 


18, 25 = XXV, 4. 


20, 12 = XLV, 4. 


18, 26 = XLII, 4. 


20, 13 = XLV, 4. 


18, 27 = XXXI, 2; XLII, 4. 


20, 14 = XLV, 4. 


18, 28 = XLII, 4. 


20, 15 = XLV, 5. 


18, 29 = XLII, 4. 


20, 16= XLV, 5. 


18, 30 = XLII, 4. 


20, 17-18 = XLV, 5. 


18,31 = XLII, 4. 


21, 1-2 = XLV, 5. 


18, 31 = XLII, 5. 


21, 3 = XLV, 5. 


18, 33 = XLII, 5. 


21, 4 = XLV, 5. 


19, 1 = XLIII, 1.3. 


21, 5-6 = XLV, 5. 


19, 1-2 = XLIII, 1. 


21,6 = XLVI, 1. 


19,2 = XLIII, 1. 


21,7 = XLV,5;XLVI, 1. 


19, 3 = XLIII, 3. 


21,9-11 = XLVI, 1. 


19, 4_5 = XLIII, 3. 


21, 10 = XLVI,2;XLVII, 1 


19, 6-7 = XLIII, 4. 


21, 11 =XLVI, 1. 


19, 7 = XLIII, 4. 


21, 12 = XLVI, 1; XLVII, 1 
LI, 2. 


19, 8 = XLIII, 4. 6. 


19, 9= XLIII, 5. 


21, 12-13 = XLVI, 2. 


19, 10-11 = XLIII, 5. 


21, 13 = XLVII, 1. 


19*. 12 = XLIII, 5. 


21, 14 = XLVI, 2. 


19, 13 = XLIII, 5. 


21, 14-15 = XVI, 5. 


19, 14-15 = XLIII, 6. 


21, 15 = XLVI,2. 


19, 15-16 = XLIII, 6. 


21, 16 = XLVI, 2. 


19, 16 = XLIII, 6. 


21, 17 = XLVI,2. 


19, 16-17 = XLIII, 6. 


21, 17-18 = XLVI,2. 


INDICK SOUPTURISTIC 


348 


21, 1!) * XVI.5jXI.VI. 2. 


24,37 38 -XLVIII, 5. 


* 

26. 18-20- I.II. ■>. 


21.20 = X1.VI.2. 4. 


24.39- XLVIII. 5. 


26.20- I.II. 2. 


22. 1 -XLVII, 1. 


24. 40 -XLVIII, 5. 


26,21 -LII, 2. 


22, 1 = XLVII, 1. 


24.41 -XLVIII, 5. 


26.22- LII, 2. 


22, 3 = XLVII, 2. 


24, 42-44 -XLVIII, 5. 


26, 23-24 -LII, 3. 


22, 4-5 = XLVII. 2. 


24, 45-46 -XLVIII, 5. 


26,24= LII,3;LV, 1. 


22, 5 = XLVII, 2. 


24, 47-48 -XLVIII, 5. 


26. 25 = LII, 3. 


22, 6 = XLVII, 2. 


24, 49 - XLVIII, 5. 


26, 26-27 = LII, 3. 


22, 7 = XLVII. 2. 


24, 50 = XLVIII. 5. 


26, 28-29 = LII, 3. 


22, 8 = XLVII, 2. 


24,51 = XLVIII, 5. 


26,30-31 = LII, 4. 


22, 9 = XLVII. 2. 


24, 52 = XLVIII, 6. 


26, 32-33 = LII, 4. 


22, 9-10 = XLVII, 2. 


24, 53 = XLVIII, 6. 


26, 34-35 = LIII, 1;LIV, 


3. 


22, 10 = LIII, 2. 


24, 54 = XLVIII, 6. 


27, 1 = LIII, 1. 


22, 11 = XLVII, 3. 


24, 55-56 = XLVIII, 6. 


27, 1-4= LIII, 1. 


22, 11-12 = XLVII, 3. 


24, 57-60 = XLVIII, 6. 


27,5-6= LIII, 1. 


22, 12 = XLVII, 4. 


24, 61 = XLVIII, 6. 


27, 6-7 = LIII, 1. 


22, 13 = XLVII, 3. 


24, 63 = XLVIII, 6. 


27,8-10= LIII, 1. 


22, 14 = XLVII, 4. 


24, 64-65 = XLVIII, 6. 


27, 11-12 = LIII, 2. 


22, 15-18 = XLVII, 4. 


24, 65 = XLVIII, 6. 


27, 13 = LIII, 2. 


23, 1-2 = XLVHI, 1. 


24, 66 = XLVIII, 6. 


27, 14-17 = LIII, 2. 


23, 3-4 = XLVIII, 1. 


24, 67 = XLVIII, 6. 


27, 18-19 = LIII, 2. 


23, 5-6 = XLVIII, 1. 


25,19 = XLIX, 1. 


27, 20= LIII, 3. 


23, 6 = XLVIII, 1. 


25,20 = XLIX, 1.4. 


27,21 = LIII, 3. 


23, 13= XLVIII, 1. 


25,21 =XLIX, 1.4. 


27, 22-23 = LIII, 3. 


23, 19 = XLVIII, 1. 


25, 21-22 = L, 1. 


27, 23-24= LIII, 3. 


24, 1 = XLVIII, 2. 


25,22 = L, 1. 


27, 24= LIII, 3. 


24, 2 = XLVIII, 2. 


25,23 = L, 1;LIII, 1. 


27, 25 = LIII, 3. 


24, 3 = XLVIII, 2. 


25, 25-26 = L, 1. 


27, 25-27 = LIII, 3. 


24, 3-4 = XLVIII, 2. 


25,26 = XLIX, 4. 


27, 27-28 = LIII, 3. 


24, 5 = XLVIII, 3. 


25;27 = L, 1;LIV, 3. 


27, 29 = LIII, 3. 


24, 6 = XLVIII, 3. 


25,28 = L, 1. 


27, 30= LIII, 3. 


24, 7 = XLVIII, 3. 


25, 29-31 = L, 1. 


27,31 = LIII, 4. 


24, 8 = XLVIII, 3. 


25,32 = L, 1. 


27, 32 = LIII, 4. 


24, 9 = XLVIII, 3. 


25,33 = L, 1.2. 


27, 33 = LIII, 4. 


24, 10-12 = XLVIII, 3. 


25,34=L, 2. 


27, 34= LIII, 4. 


24, 12 = XLVIII, 3. 


26, 1 = LI, 1. 


27,34-35=LIII,4. 


24, 13-14 = XLVIII, 3. 


26, 2 = LI, 1. 


27,36= LI, 1; LIII, 4. 


24, 18 = XLVIII, 4. 


26, 2-3 = LI, 1. 


27, 36-37 = LIII, 4. 


24, 20 = XLVIII, 4. 


26,3 = LI,2;LII, 1. 


27, 37 = LIII, 4. 


24, 21 = XLVIII, 4. 


26, 4= LI, 2. 


27, 38 = LIII, 4. 


24, 22 = XLVIII, 4. 


26, 5 = LI, 2. 


27, 39 = LIII, 4. 


24, 23 = XLVIII, 4. 


26, 6 = LI, 3. 


27, 39-40 = LIII, 4. 


24, 24 = XLVIII, 4. 


26, 7 = LI, 3. 


27, 41 = LIII, 5. 


24, 25 = XLVIII, 4. 


26, 7-9 = LI, 3. 


27,42 = LIV, 1. 


24, 26 = XLVIII, 4. 


26, 9 = LI, 3. 


27, 42-43 = LIV, 2. 


24, 27 = XLVIII, 4. 


26, 10 = LI, 3. 


27, 43-45 = LIV, 2. 


24, 28 = XLVIII, 4. 


26, 11 = LI, 3. 


27,46=LIV,2. 


24, 29 = XLVIII, 4. 


26, 12 = LII, 1. 


28, 1-2 = LIV,3. 


24,31 = XLVIII, 4. 


26, 12-13 = LII, 1. 


28, 3-4 = LIV, 3. 


24, 32 = XLVIII. 4. 


26, 14* LII, 1. 


28,9= LIV, 3. 


24,32-33 = XLVIII, 4. 


26, 15 = LII, 1. 


28, 10-11 = LIV, 3. 


24. 33 = XLVIII, 5. 


26, 16 = LII, 1. 


28, 11 13- LIV, 4. 


24, 34 36 = XLVIII, 5. 


26,17 = 1.11.2. 


28,13 14 -LIV, 4. 


346 


SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 


28, 14=LIV,4;LVIII, 2. 
28, 15 = LIV,4;LV, 1 ; 
LVI,3;LVII,2. 3. 
28, 16-17 = LIV.4. 
28, 18-19 = LIV, 4. 
28,20=LIV, 5. 
28,21-22 = LIV,5. 

28, 22 = LVII, 3. 

29, 1-10 = LV, 1. 
29, 11-12 = LV, 1. 
29,12 = LV,1. 
29, 13 = LV, 1. 
29, 14= LV,2. 
29, 15 = LV, 1. 2. 
29, 18 = LV,2. 

29.20 = LV,2. 

29, 20-23 = LVI, 1. 

29.21 = LVI, 1. 
29,25-27 = LVI, 2. 
29, 28 = LVI, 2. 
29,29 = LVI, 3. 
29, 30 = LVI, 3. 
29, 31-32 = LVI, 3. 
29, 32 = LVI, 3. 
29, 33 = LVI, 3. 
29, 34 = LVI, 4. 

29, 35 = LVI, 4. 

30, 1 = XXXVIII, 1;LVI, 4. 
30, 2 = LVI, 4. 

30, 4-6 = LVI, 4. 
30, 7-8 = LVI, 4. 
30,9-11 = LVI, 4. 
30, 12 -13 = LVI, 4. 
30, 14-15 = LVI, 5. 
30, 15 = LVI, 5. 
30, 16-18 = LVI, 5. 
30, 19-20 = LVI, 5. 
30, 21-24= LVI, 5. 
30, 25 = LVII, 1. 
30 25-26 = LVII, 1. 
30, 27 = LVII, 2. 
30, 27-28 = LVII, 1. 
30, 29-30 = LVII, 1. 
30\ 30 = LVII, 3. 6. 
30, 31 = LVII, 1. 
30, 32-33 = LVII, 1. 
30, 34-36 = LVII, 2. 
30, 36 = LVII, 2. 
30, 37-39 = LVII, 2. 
30,40 = LVII, 2. 
30, 41-43 = LVII, 2. 
30, 43 = LVII, 2. 
31,1 = LVII, 2. 


31 


2 = LVII, 2. 


32, 28 = LVIII, 2. 


31 


3 = LVII, 2. 


32, 29 = LVIII, 3. 


31 


4-5 = LVII, 2. 


32,30= LVIII, 3. 


31 


5-9 = LVII, 2. 


32, 31 = LVIII, 3. 


31 


9-12 = LVII, 3. 


32, 31-32 = LVIII, 3. 


31 


13 = LVII, 3. 


33, 1-3 = LVIII, 3. 


31 


14-16= LVII, 3. 


33, 4 = LVIII, 3. 


31 


17-18 = LVII, 3. 


33,5 = LVIII, 4. 


31 


19 = LVII, 4. 


33, 6-8 = LVIII, 4. 


31 


20-21 = LVII, 4. 


33., 9 = LVIII, 4. 


31 


22-23 = LVII, 4. 


33, 10 = LVIII, 4. 


31 


24 = LVII, 4; LVIII, 2. 


33, 11 = LVIII, 4. 


31 


24-26 = LVII, 4. 


33, 12 = LVIII, 4. 


31 


26 = LVII, 5. 


33, 13 = LVIII, 4. 


31 


27-28 = LVII, 5. 


33, 14 = LVIII, 4. 


31 


29 = LVII, 5. 


33, 15 = LVIII, 4. 


31 


30 = LVII, 5. 


33, 18-20 = LIX, 1. 


31 


31 = LVII, 5. 


33, 17 = LVIII, 4. 


31 


32 = LVII, 5. 


34, 1-3 = LIX, 2. 


31 


32-35 = LVII, 5. 


34, 4 = LIX, 2. 


31 


36 = LVII, 6. 


34, 5 = LIX, 2. 


31 


37-= LVII, 6. 


34, 6-7 = LIX, 2. 


31 


38 = LVII, 6. 


34, 7 = LIX, 2. 


31 


38-40 = LVII, 6. 


34, 8 = LIX, 2. 


31 


41-42 = LVII, 7. 


34, 8-10 = LIX, 2. 


31 


43 = LVII, 7. 


34, 11-12 = LIX, 2. 


31 


44 = LVII, 7. 


34, 13 = LIX, 3. 


31 


45-47 = LVII, 8. 


34, 14-16 = LIX, 3. 


31 


47 = LVII, 8. 


34, 17 = LIX, 3. 


31 


49 = LVII, 8. 


34, 18-19 = LIX, 3. 


31 


50 = LVII, 8. 


34, 20 = LIX, 3. 


31 


51-53 = LVII, 8. 


34,21-24= LIX, 3. 


31 


54 = LVII, 8. 


34,25 = LIX, 3. 


31 


54-55 = LVII, 8. 


34, 25-29 = LIX, 3. 


32 


1 = LVIII, 1. 


34, 30 = LIX, 3; LX, 1; 


32 


1-2 = LVIII, 1. 


LXV, 3;LXVm, 1 


32 


2 = LVIII, 1. 


34,31 = LIX, 3. 


32 


3-4 = LVIII, 1. 


35, 1-3 = LIX, 4. 


32 


4-5 = LVIII, 1. 


35, 4 = LIX, 4. 


32 


6 = LVIII, 1. 


35,5 = LIX, 4;LX, 1. 


32 


7 = LVIII, 1. 


35, 6-7 = LIX, 4. 


32 


7-8 = LVIII, 1. 


35, 7 = LX, 1. 


32 


9 = LVIII, 1. 


35, 8 = LIX, 4, 


32 


10 = LVIII, 1;LX, 1; 


35,9 = LX, 1. 


LXVI, 3. 


35,9-10 = LX, 1. 


32 


11-12 = LVIII, 1. 


35, 11 = LVI, 3;LX, 1. 


32 


13 = LVIII, 2. 


35, 12 = LX, 1. 


32 


20 = LVIII, 2. 


35, 13 = LX, 1. 


32 


20-21 = LVIII, 2. 


35, 14-15 = LX, 2. 


32 


22-24 = LVIII, 2. 


35, 16 = LX, 2. 


32 


25 = LVIII, 2. 


35, 16-17 = LX, 2. 


32 


26 = LVIII, 2. 


35, 18 = LX, 2, 


32 


27 = LVIII, 2. 


35, 19-20 = LX, 2. 


INDICK SCRIPTURISTIC 


35,21 -LX, 2. 
35, 22 = LX, 2. 
35, 23-26 = LX, 2. 

35.26 = LX, 2. 

35.27 = LX, 2. 

35, 29 = LX, 2. 

36, 1-43.= LXI« 1. 
36, 6-8 = LX, 2. 

36, 9-43 = LX, 2. 

37, 1 = LX, 2. 

37.2 = LXI, 1;LXIII, 4; 
LXVII, 3. 

37.3 = LXI, 1. 

37.4 = LXI, 1. 
37,5-8 = LXI, 2. 
37,9-ll = LXI, 2. 
37,10 = LXV, 1;LXVI, 2. 
37, 13 = LXI, 2. 

37, 14 = LXI, 2. 
37, 14-16 = LXI, 3. 
37, 17-18 = LXI, 3. 
37, 18-20 = LXI, 3. 
37, 21-22 = LXI, 3. 
37, 23 = LXI, 3. 
37, 23-24 = LXI, 3. 
37, 25 = LXI, 3. 
37, 25-27 = LXI, 3. 
37, 27-28 = LXI, 4. 
37, 29-30 = LXI, 4. 
37, 31-32 = LXI, 4. 
37, 33 = LXI, 4. 
37, 34 = LXI, 4. 

37, 35 = LXI,4;LXV, 1. 
38,2-3 = LXII, 1. 

38, 7 = LXII, 2. 
38, 9-10 = LXII, 1. 
38, 10 = LXII, 2. 
38, 11-13 = LXII, 1. 
38, 14 = LXII, 1. 
38, 15 = LXII, 1. 
38, 16-18 = LXII, 1. 
38, 19 = LXII, 1. 
38, 20-22 = LXII, 1. 
38, 23 = LXII, 1. 
38, 24 = LXII, 1. 
38, 25 = LXII, 1. 
38, 26 = LXII, 2. 
38, 27-28 = LXII, 2. 
38, 29 = LXII, 2. 

38, 30 = LXII, 2. 

39, 1 = LXII, 3. 
39, 2= LXII, 3. 
39,3-4= LXII, 3. 


39, 4 -LXII, 3. 
39, 5 - LXII, 3. 
39, 6 -LXII, 3. 4. 
39, 7 -LXII, 4. 
39, 8 -LXII, 4. 
39, 9 - LXII, 4. 5. 
39, 10 -LXII, 4. 
39, 11-12 "LXII, 4. 
39, 12-15 = LXII, 5. 
39, 16 = LXII, 5. 
39, 17 = LXII, 5. 
39, 19-20= LXII, 5. 
39, 21 = LXII, 5. 
39, 22 = LXII, 5. 

39, 23 = LXIII, 1. 

40, 1 = LXIII, 1. 
40, 1-4 = LXIII, 1. 
40, 4= LXIII, 1. 
40, 4-5 = LXIII, 1. 
40, 7 = LXIII, 1. 
40, 8 = LXIII, 1. 
40, 9 = LXIII, 1. . 
40, 12-15 = LXIII, 1. 
40, 19 = LXIII, 2. 

40, 23 = LXIII, 2. 

41, 1 = LXIII, 3. 
41, 8 = LXIII, 3. 
41, 9 = LXIII, 3. 
41, 14 = LXIII, 3. 
41, 15 = LXIII, 3. 
41, 16 = LXIII, 3. 
41, 17-24 = LXIII, 3. 
41, 24 = LXIII, 3. 
41, 25 = LXIII, 3. 
41, 32 = LXIII, 3. 
41, 33-36 = LXIII, 3. 
41, 37 = LXIII, 3. 
41, 38 = LXIII, 3. 
41, 39 = LXIII, 4. 
41, 40 = LXIII, 4. 
41, 41-43 = LXIII, 4. 
41, 44-45 = LXIII, 4. 
41, 45 = LXIII, 4. 
41, 46 = LXIII, 4. 

41, 46-49 = LXIV, 1. 
41,50-51 =LXIV, 1. 
41,52 = LXIV, 1. 

41.54 = LXIV, 1. 

41.55 = LXIV, 1. 

41.56 = LXIV, 1. 

41.57 = LXIV. 1. 

42, 1-2-LXIV, 1. 
42,3-4- LXIV, I. 


42, 5-6 - LXIV, 1. 
42, 7 - LXIV, 1. 
42, 9 - LXIV, 2. 
42, 10 - LXIV, 2. 
42, 10-11 -LXIV, 2. 
42, 12 -LXIV, 2. 
42, 13 - LXIV, 2. 
42, 14-15 - LXIV, 2. 
42, 16 - LXIV, 2. 
42, 17 -LXIV, 2. 
42, 18-20 = LXIV, 2. 
42, 21 = LXIV, 2. 7. 
42,22 = LXIV, 3. 7. 
42, 23 - LXIV, 3. 
42, 24 = LXIV, 3. 
42. 25-26 = LXIV, 3. 

42, 27-28 = LXIV, 3. 
42, 31-34= LXIV, 3. 
42, 36 = LXIV, 3. 
42, 37 = LXIV, 3. 

42, 38 = LXIV, 4. 

43, 1-5 = LXIV, 4. 
43, 6 = LXIV, 4. 
43, 7 = LXIV, 4. 
43, 8 = LXIV, 4. 
43, 9-10 = LXIV, 4. 
43, 13-14 = LXIV, 4. 
43, 15-16= LXIV, 4. 
43, 16 = LXIV, 4. 
43, 18 = LXIV, 4. 
43, 22 = LXIV, 4. 
43, 23 = LXIV, 5. 
43, 23-24 = LXIV, 5. 
43, 25-29 = LXIV, 5. 
43, 30-31 = LXIV, 5. 
43, 31= LXIV, 5. 

43, 32-33 = LXIV, 5. 

44, 1-2 = LXIV, 5. 
44, 4-5 = LXIV, 5. 
44, 7 = LXIV, 5. 
44, 9 = LXIV, 5. 
44, 10 = LXIV, 5. 
44, 12 = LXIV, 5. 
44, 13-14 = LXIV, 5. 
44, 15-16 = LXIV, 5. 
44, 16 - LXIV, 5. 
44, 17 -LXIV, 5. 
44, 18 = LXIV, 6. 
44, 18-20 - LXIV, 6, 
44, 20 = LXIV. 6. 

44, 21 - LXIV, 6. 
44, 23-28 - LXIV, 6. 
44, 29 - LXIV. (i. 


348 


SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 


44, 30-32 = LXIV, 6. 


48, 21-22 = LXVII, 


1. 


21, 16 = XXIX, 5. 


44, 33-34 =LXIV, 6. 


49, 1-2 = LXVII, 1. 


23, 1 = XV, 5;XLII, 3. 4. 


45, 1-3 = LXIV, 6. 


49, 3 = LXVII, 1. 


23, 2 = XXII, 1. 


45, 3 = LXIV, 6. 


49, 3-4= LX, 2; LXVII, 1. 


• 23, 5 = XLIII, 4. 


45, 4 = LXIV, 6;LXVII,3. 


49, 5 = LXVII, 2. 


24, 18 = I, 3. 


45, 4-5 = LXIV, 6. 


49, 6 = LXVII, 2. 


31, 18 = 1,3. 


45,5 = LXV, 3. 


49, 7 = LXVII, 2. 


32,6=1,2. 


45, 5-8 = LXIV, 6. 


49, 8 = LXVII, 2. 


32, 10 = XXIX, 2. 


45, 7 = LXV, 3. 


49, 9 = LXVII, 2. 


32, 19 = 1,3. 


45, 8 = LXIV, 7. 


49, 10 = LXVII, 2. 


32, 32 = XXIX, 2. 


45,9-13= LXIV, 7. 


49, 11 = LXVII, 2. 


33, 20 = XXXII, 2. 


45, 14-15 = LXIV, 7. 


49, 12= LXVII, 3. 


34, 28 = I, 3. 


45, 15-16 = LXIV, 7. 


49, 13 = LXVII, 3. 


Levi tic, 


45, 17-24 = LXIV, 7. 


49, 14-15 = LXVII, 


3. 


45, 25-26 = LXV; 1. 


49, 16-18 = LXVII, 


3. 


17, 11 = XIII, 3. 


45, 27 = LXV, 1. 


49, 19-21= LXVII, 


3. 


18,8 = LX, 2; LXVII, 2. 


45, 28 = LXV, 1. 


49, 22 = LXVII, 3. 


Numeri, 


46, 1 = LXV, 1. 


49,23 = LXVIIf3. 


1, 46= LXV, 2. 


46, 2-4 = LXV.2. 


49, 24 = LXVII, 3. 


12, 3 = XXXIV, 1. 


46, 3 = LXV, 5. 


49, 24-25 = LXVII, 


3. 


24, 1-9 = XXI, 5. 


46, 5-6 = LXV, 2. 


49, 25 = LXVII, 3. 


25, 7-13 = LIII, 2. 


46, 26-27 = LXV, 2. 


49, 25-26 = LXVII, 


3. 


Deutcronom, 


46, 28-29 = LXV, 2. 


49, 26 = LXVII, 3. 


6, 7 = X, 8. 


46, 30 = LXV, 2. 


49, 27 = LXVII, 3. 


8, 10 = X, 8. 


46, 31-34 = LXV, 2. 


49, 28 = LXVII, 3. 


23,20 = XLI, 2. 


47, 2-4= LXV, 3. 


49, 29 = LXVII, 3. 


24, 16 = XXIX, 6. 


47, 6 = LXV, 3. 


49, 30 = LXVII, 3. 


25, 5 = LXII, 1. 


47, 7-8 = LXV, 3. 


49, 33 = LXVII, 3. 


32, 15 = 1,2. 


47, 9 = LXV, 3. 


50, 1 = LXVII, 4. 


47, 11-12 = LXV, 3. 


50, 2-3 = LXVII.vl. 


IRegi, 


47, 13 = LXV, 3. 


50, 5 = LXVII, 4. 


2, 5 = XIX, 4. 


47, 14-15 = LXV, 4. 


50, 7-9 = LXVII, 4. 


4, 18-19 = LIX, 5. 


47, 16 = LXV, 4. 


50, 10-11 = LXVII, 


4. 


17, 26 = XLVI,3. 


47, 17-19 = LXV, 4. 


50, 12 = LXVII, 4. 


17,'28 = XLVI, 3. 


47, 20-22 = LXV, 4. 


50, 15 = LXVII, 4. 


17,29= XLVI, 3. 


47, 23-24 = LXV, 4. 


50, 16-17 = LXVII, 


4. 


18, 7 = XLVI, 3. 


47, 25 = LXV, 4. 


50, 17 = LXVII, 4. 


II Regi, 


47, 26 = LXV, 4. 


50, 17-18 = LXVII, 


4. 


2, 31 = VII, 2. 


47, 27 = LXV, 5. 


50, 19-20 = LXVII, 


5. 


Ill Regi, 


47, 28 = LXV, 5. 


50, 21 = LXVII, 5. 


47,29-31 = LXVI, 1. 


50, 22-25 = LXVII, 


5. 


17,9-10=XLII, 6. 


48, 1-2 = LXVI, 2. 


50, 25 = LXVI, 1. 


17, 10 = XLII, 6. 


48, 3-4 = LXVI, 2. 


50, 26 = LXVII, 5. 


17, 11 = XLII, 6. 


48, 5 = LXVI, 2. 


17, 12 = XLII, 6. 


48, 6-10 = LXVI, 2. 


Iefire, 


17, 13 = XLII, 6. 


48, 10 = LXVI, 3. 


1,16= XXVIII, 4. 


IV Regi, 


48, 11 = LXVI, 2. 


3, 6 = XXXIX, 2;XLVII, 3; 


2,11 = 1,3. 


48, 12 = LXVI, 2. 


XLIX, 1. 


19,34= LII, 5. 


48, 15 = LXVI, 3. 


4, 22 = XXII, 2. 


Iov, 


48, 16 = LXVI, 3. 


14, 21-29 = XII, 3. 


1,8 = XXIII, 4. 


48, 17-19 = LXVI, 3. 


17,6 = XLVI, 1. 


3, 23 = XXI, 5; XXXIX, 3 


48, 19-20 = LXVII, 1. 


19, 18 = XXXVII, 2. 


10, 8 = XIII, 1. 


48, 20 = LXVI. 3. 


20, 12 = XXIX, 5. 


29, 15 = LXVI, 4. 


INDICE SCRIPTURISTIC 


349 


29, 17 = LXV1.4. 

31, 16= LXVI.4. 
31,35 = LXVI,4. 
Psalm i, 

1,2 = X, 8. 

4, 1 = LVII,8;LXII, 3. 

6, 5 = V, 2;XLIII, 1. 

6, 6 = XXX, 6. 

7, 10 = VIII, 6; XVII, 2. 

8, 6 = XVI, 1. 
18, 5 = VI, 4. 
18,5-7 = VI, 3. 
18, 6 = VI, 4. 

18, 10-11 = XXII, 6. 

18, 11 = XIV, 11; XXII, 6. 

21, 1 = XXXIV, 6. 

21, 18 = X, 4. 

21,20 = X, 4. 

32, 15 = XVII, 2. 
33,20=LXVI, 1. 

35, 8 = XXIX, 4. 

36, 27 = IX, 6; XV, 5. 

37, 11-13 = XXIX, 1. 

37, 13-14 = XXIX, 1. 
37, 15 = XXIX, 1. 

38, 17 = LXV, 3. 
41, 3 = XXX, 6. 
41,6-7 =XXIX, 1. 
43, 23 = XVII, 2. 
48, 7 = XLlil, 1. 
48,12= XII, 3. 
48, 17 = XXIII, 1. 
48, 17-18 = XXIX, 1. 

48, 21 = VII, 6. 

49, 21 = XV, 5. 

50, 18 = IX, 5. 
54, 25 = XXIX, 1. 
57, 4 = XXIII, 4. 
77,38 =IX, 6. 
81,6 = XXII, 2. 
83,11 = XXXIII, 2. 
100, 6 = XV, 5;XLII,3. 
103,5= XXII, 2;XLIII, 6. 
103, 24= XI, 1. 

103, 25 = IV, 5. 
103, 33 = XXIII, 6; 

XXXVII, 2. 
103, 35 = XXX, 5. 
105,2 = XIII, 2. 
105,31 = Mil, 2. 
108, 3 = XXIX, 1. 
111,8 = XXX, 2;I.V, 5. 


115,5- LXV1, J. 
118, 62 -XXX. (>. 
125,6-8- XXXII. 8. 
126, 1 = XXX, 2. 
131, 1 = XXXIV, 1. 
135,6= XII, 2. 
J38, 12= LVI, 3. 
139,3= XII, 3; XXIII, 4; 

XXX, 1. 
140,3 = XV, 5. 
143, 1 = XXXIV, 6. 
148, 4= IV, 3. 
Proverbe, 
1,9 = XLII, 1. 
6, 34-35 =XXXII,4;XLV, 2. 
9, 9 = XI, 2; XXIII, 2. 

11, 25 = XXVIII, 6. 
15, 13 = 1, 1;LXIII, 1. 
15, 17 = XLV, 1. 

18, 3 = XXII, 4. 

18, 17 = XIX, 4; XX, 2. 

19, 17 = 111,6. 
26, 11 = VI, 1. 

28, 14= XXX, 5;LV, 5. 
31, 6 = XXIX, 2. 
Cintarea Cintarilor, 
8, 6 = XXXII, 4. 
Isaia, 

1,2 = XXII, 2. 
1, 13 = XXVII, 3. 

5, 9= XXII, 6;XLVIII, 1. 

6, 1 = XXXII, 2. 
6,2 = VIII, 2. 

9,6 = VIII, 3 ;XIV, 4. 

12, 2 =• XXXIX, 2. 

13, 3 = XXII, 4. 
22, 4 = XXIX, 2. 
40, 7 = XXVIII, 3. 
43, 26 = XX, 3. 
50, 2 = XXIII, 4. 
52, 5 = VII, 2. 

56, 10 = XII, 3; XXIII, 4. 
58,5 = VIII, 5. 
58, 6 = VIII, 5. 
58, 7 = VIII, 5. 

58.8 = VIII, 5. 

58.9 = XXVII,6;XMV. 2. 

65, 24 = XXXIV, 2. 

66, 1 = XVII, 2. 
66, 2 -IX. 6;LV,5. 


Irrcmiit, 

3. 7 « XMV, 2. 

5, 1 = XXIII. 4. 

5,8 = XII,3;XXIII,4. 
7, 15 = XMV, 2. 
7, 16 = XMV, 2. 

7, 17 = XMV, 2. 

8, 4 = XXIX, 1;XMV,3. 

9, 1 = XXIX, 2. 

10, 11 = XXXV, 5. 

15, 19 = 111,4. 
17, 5 = LVI, 6. 

17, 10 = XXIII, 3. 

18, 7-8 = XXV,2. 
18,9-10 = XXV, 2. 
31, 30 = XXIX, 6. 
Iezechiel, 

9, 8 = XXV, 4; XXIX, 2. 
14, 20 = XLIII, 1. 

16, 3 = XXIX, 7. 
16,49 = 1,2. 

18, 20 = XXIX, 6. 
18, 23 = 111, 4; VI, 2; 

XVIII, 6; XXI, 6; 

XXIX, 5; XMV, 2. 
18, 29 = XXIX, 1. 
34, 3-6 = LVII, 6. 
Daniel, 

3, 8-28 = XII, 3; XXXII, 7; 

LVII,4;LXII, 4. 
3, 8-33 = LI, 5. 
3, 26 = M, 3. 

6, 16-23 = 1, 3; XXV, 5; 

XXXII, 7; LVII, 4. 

7, 22 = XXXII, 2. 
9,23 = I,3;XXXII, 7. 
10,5-7 = 1,3. 
10,7-11 = XXII, 2. 

11, 23 = XXIX, 2. 
Osea, 

12, 10 = XXXII, 2;LVIII,3. 
Amos, 

6,3 = 1,4. 
6,4=1,4. 

6.5 = 1,4. 

6.6 = 1,4. 

7. 3 = XXIX, 2. 

8, 11 - LIV. 1. 
lona, 

3,4- XXIV, 6. 

3.7 10 '1.3 


350 


SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 


3, 9 = XXIV, 7. 

3, 10= XXIV, 8; XXVII, 6. 
Avacum , 

1,3 = XXIX, 2. 

1, 14 = XXV, 4; XXIX, 2. 
Zaharia, 

7, 5-6 = IV, 7. 
7, 9-10 = IV, 7. 
Maleahi, 
1,2-3 = LI, 1. 

4, 2 = XLV, 2;LX. 4. 

Inf elepciunea lui Solomon, 

2, 24 = 1,2; XVI, 4; XXII, 2; 

XLVI, 4. 
9,14 = 11,2. 

13, 5 = IV, 5. 

14, 3 = XI, 1. 
tn^elepciunea lui Sirah, 

3, 10 = XXIX, 4. 

3, 29 = XXXI, 7. 

4, 8 = XXXIV, 3. 

4, 23 = X, 1; XXIII, 2. 
6, 37 = XXXV, 2. 

13, 29 = LXVI, 4. 

16, 3 = XXII, 1. 
16,4= XXXIX, 2. 

17, 26 = VI, 4. 

18, 16 = XXXIV, 3. 
18, 17 = XLI, 7. 

25, 12 = IV, 1;XU, 2. 
29, 24= XXIX, 3. 
33, 32 = XIV, 2. 

Suzana, 

5, 6 = XXIX, 7, 
Matei, 

1.3 = LXII, 3. 

3, 7 = XII, 3; XXIII, 4. 
3, 7-9 = XXXI, 4. 
3,17 = XLVII, 3. 

4.4 = 11, 1;XXI, 6. 
5, 6 = IV, 1;XXIV, 1. 
5,8*XXVI, 6;LX, 3. 
5,16=II,5;VII,2;XXVI,6. 
5, 19 = VIII, 5; XIII, 4. 

5, 20 = XXIV, 8. 

5, 22 = XXVIII, 6. 

5,28=VI,2;XV,5;XXII,3; 

XXVII, 3. 
5, 32 -XXVI, 2. 
5, 33- 34 = XV, 5. 


5, 40 -XXIV, 8. 

5,43 = LIV,5. 

5, 44 = XXVII, 8;LII,4 ; 

LXIV, 7. 
5,45 = IV, 7; IX, 3;X, 7; 

XXVII, 8. 

5, 46= IV, 8; XI, 3;XXIV, 8; 

LII, 4;LVIII,5. 

6, 2 = XXXI, 1. 
6, 4 = XXXI, 1. 
6, 11 = LIV, 5. 

6, 14 = XXVII, 7. 
6, 17-18 = XXXI, 1. 

6, 33 = XXIV, 8; LIV, 5. 

7, 1 = XLII, 3. 
7, 6 = XVI, 2. 
7,21 = 1,1. 

7.24 = 11,5. 

7.25 = 11, 5; XXXV, 7. 

7.26 = 11,5. 
7,26-27 = VI, 1. 
7, 27 = 11,5. 

10, 5 = XLIV, 3. 

10, 8 = XXXV, 6. 

10, 9 = LIV, 5. 

10, 10 = XXXV, 6. 

10, 23 = LII, 2; LIV, 2 

10, 28=XXVII,5;XXXII,5. 

10, 40 = XLIII, 7. 

10, 41 = XLII, 6; LXV, 4. 

10, 42 = XXVII, 3; 

XXXIV, 2 ;LV, 4. 

11, 12 = XLIII, 3. 
11, 21-22 = XXV, 2. 

11, 29 = 1X^6; XXXIV, 1. 

12,41 =XXV, 1. 

13, 3-8 = IV, 1;IX, 2. 

13,7 = LIX, 2. 

13,22 = LIX, 2. 

13, 24-30 = XIV, 1. 

13, 43 = XIV, 1. 

13, 57 = XXXII, 4. 

15.22 =XXXVIII, 3 ;XLIV 3. 
15, 22-28 = XLIV, 3. 

15.23 =XXXVIII,3;XLIV,3. 
15, 24 =XXXVIII, 3 ;XLIV,3. 
15,25 =XXXVHI,3;XLIV,3. 

15, 26 = XXXVIII, 3;XLI, 2; 
XLIV, 3. 

15.27 = XXXVIII,3;XLIV,3. 

15. 28 = XXXIV, 2; XXXVIII, 
3; XLIV, 3. 

16. 26 = XXXI, 7; LIV, 5. 


17, 21= XXX, 5. 
18,5 = XLI, 3. 4. 

18, 26 = XXVII, 6. 
18, 27 = XXVII, 6. 
18,28 = XXVII, 6. 
18,29= XXVII, 6. 
18, 30 = XXVII, 6. 
18,31 = XXVII, 7. 
18, 32 = XXVII, 7. 
18, 33 = XXVII, 7. 
18, 34 = XXVII, 7. 

18, 35 = XXVII, 7. 

19, 29 = XL, 2. 
19, 30 = XVIII, 5. 
22, 25-30 = XVIII, 4. 

22, 30 = XXII, 2. 
, 22, 39 = LV, 3. 

23, 8 = XXXV, 1. 
25, 13 = L, 2. 

25, 14-15 = XLI, 1. 
25, 14-30 = XLI, 1. 
25, 19-20 = XLI, 1. 
25,21 = XLI, 1.2. 
25,22= XLI, 1. 
25, 23.= XXXIV, 3. 
25,24^-25 = XLI, 2. 
25,26-27 = XXXII, 1; 
XLI, 2. 

25.34 = 111, 4; XIV, 2; 
XVII, 6; XXXIV, 5; 
XLI, 7;L, 2; LXV, 5. 

25, 34-35 =V, 2. 

25.35 = XXXIV, 2^ L, 2. 
25, 35-36 = XLI, 7. 

25, 36 = XXXV, 8. 
25, 40 = XLI, 7;LV, 3; 

LXV, 4. 
25, 41 = XVII, 6; L, 2. 
25,42 = L, 2. 
Marcu, 

12,30-31 =LV, 3. 
Luca, 
1,31 =XLIX, 2. 

I, 34 = XLIX, 2. 

1.35 = XLIX, 2. 

1.36 = XLIX, 3. 
6, 26 = XXIII, 3. 

10, 19 = XVII, 7; XLII, 2; 
XLVI, 4. 

II, 8 = XLIV, 4. 
12,20 =XLVIII, 1. 
12, 43 = XXXVII, 5. 


INDICE 8CR1PTURI8TIC 


3S1 


12,47- VI, 1. 

14, 11 = XXXIII, 5. 
16,9 = 111,6. 

16, 26 = XXXVII, 3. 

17, 10 = IV, 8;XXI, 3; 
XXXI, 2. 

18, 2-8 = XXX, 6. 
18,9-14 = V, 5;XXXI, 2. 
18, 13 = LV, 4. 
21,1-4=XLII, 7. 
21,2-4=XXXIV,2;LV,21. 
21,4=XLII, 7. 

23, 40-43 = XXVII, 6. 
23,43 = LV,4. 

loan, 

1,1 = 111, 2. 
1,3 = 11, 3. 
1,9 = 111,2. 

3, 17 = XXVII, 1. 

4, 14 = XLIV, 1. 

4, 28-30 = XLIV, 1. 

5, 17 = X, 7. 

5, 39 = XXIV, 1 ; XXXVII, 1 

XLV, 1. 
5, 44 = XXIV, 8. 
5, 46 = VIII, 2. 
7,37-38 = 111, 1. 
8, 33 = XXXI, 4. 
8, 39 = XXXI, 4. 
8, 56 = XLVII, 3. 

10, 18 = LXVII, 2. 

11, 11 = XXIX, 7. 

11, 51-52 = XXI, 5. 

12, 32 = XXXIV, 6. 
15,1= LXVII, 2. 

15, 22 = XXXII, 1. 
16,21 =XVII, 8. 

16, 33 = XXXII,9;LXIH,5. 
18, 17 = XXVIII, 6. 
Fapte, 

3, 12 = XXVIII, 5. 
3, 13 = XXVIII, 5. 

3, 14-16 = XXVIII, 5. 

4, 16 = XXIII, 2; LI, 3. 

4, 32 = XXXIII, 3. 

5, 19-21 = XXVIII, 5. 
5,21 = XXVIII, 5. 
5,41 = XXVIII, 5. 

7, 2 = XXXI, 3; XXXVI, 1. 
7, 3-4= XXXVII, 1. 
7, 4 = XXXI, 3. 


8, 26 -28 -XXXV. 1. 
8,26-39- XXXV, 1. 
8, 30 -XXXV, 2. 

8, 31 XXXV, 2. 

9, 15 -XXXI, 2. 
9,36-39 = LV.4. 

9, 39-41 = XXX, 3. 
9,40-41 =XXX, 3;LV, 4. 

10, 3-4= XXII, 5. 

10, 34-35 = LX, 3. 
14, 21-22 = XXXII, 9. 
14, 22=LXIII,5. 

14, 23 = XXX, 5. 

16, 25 = XXX, 6. 
17,24-25 = 11,3. 

17, 29= VIII, 4. 
20,7 = X, 1. 

22, 3 = XXXIX, 5. 
27, 22-24 = XXIV, 4. 

Romani, 

1.20 = 11, 4; VI, 6. 
1,25 =VI,4. 

2, 4-5 = XXV, 2. 

2, 6 = XLllI, 1. 

2, 12 = XVIII, 1;XIX, 6. 

2,13 = 1, 1; XLVII, 4. 

2.21 = VIII, 5. 

2, 29 = V, 6; XXXI, 2. 
4, 3 = XXVII, 3; XXXIX, 5; 
LXIII, 5. 

4, 11= XXVII, 3; XXXIX, 5. 
5,2-5 = LVII, 8. 

5, 3-5 -LXIII, 4. 
8, 8 = XXIV, 2. 

8, 18 -XXV, 7. 
8,21 = XXII, 5. 
8, 24 = XXXVI, 5. 
8, 26 = XXX, 5. 
8, 28 -LXVII, 5. 
8, 32 = XXXIV, 5.6; 
XLVII, 3. 

8, 33-34 = XLIV, 5. 
8,35-LV, 2. 

9, 3 -XXIX, 2. 

11, 33 = IV, 6. 

12, 10 = XXXIII, 5. 

12, 19 = LII, 2;LVII,3. 

13, 8 -XXXIII, 1. 
13, 13 = III, 3. 

13, 14= X, 3. 
14,6- X.2. 

14, 10 - XI.II, 3. 


15, 14 -IV, 6. 

15, 14-15 -XXXIL1. 

I Corinteni, 

2.9-XVIJ, 10;XXVII, 2; 
XXXIX, 5. 

6, 7-8 = XXXIII, 2. 
6,10 =1,2. 

7, 5 = XXX, 5. 

7, 12-13 -XXVI, 2. 

7, 16 = XVII, 9; XXVI, 2. 
7,31 -XXXV, 7;XLIII, 1; 

XLIV, 5. 
8,6 = XIV, 2. 

8, 11-XLIII, 4. 
8, 12 = VII, 2. 

8, 13 = VII, 2. 

9, 27 = XXII, 7. 

10, 12 = XXIX, 1. 
10, 13=-XXVI, 3. 
10, 23 = VII, 2. 

10, 32 = VII; 1. 

11, 7 -VIII, 4. 
11, 8-9 = XV, 3. 
11, 9 = XV, 3. 
11, 11 = XV, 3. 

11.31 -LX, 4. 

11.32 = LX, 4. 
12,2 = LVII, 6. 
15, 9 = XXXI, 2. 

15, 10= XXV, 7; XXXI, 2. 
15, 31 = XI, 4; XXV, 7. 

15.33 = V, 2; XVI, 3. 
15, 53 = XXXVI, 5. 

II Corinteni, 

2, 15-16 = XXVII, 2. 
4, 16 = 1, 4; X, 2. 
4, 17 = XXV, 5. 

4, 18 = XXV, 7; XXXV, 8; 

LXIII, 5. 

5, 10 = XLIIL 1. 
5, 14 -XXXIV, 5. 

5, 14-15= XXXIV, 5. 
8, 14 -XX, 5. 
9,6 = XXXIV, 3. 
11,21 -XI, 5. 
11.22-XI.5. 
11, 23 = XI, 5.6. 
11, 23-26 -XI, 6. 
11,23-27- LV, 3. 
11,27 28 -XI, 6. 

11.28- XI, 7. 

11.29- XI. 7; I-VII. 7. 


302 


SFlNTUL IOAN QURA DE AUR 


12, 2 -XXXI, 2. 

12, 2-4 = XXX, 6. 

12, 4 = XI, 4; XXII, 7. 

12,8= XXX, 5. 

12, 9 = XXX, 5. " * 

13,3 = LX, 3. 

Galateni, 

2, 20= VIII, 6; XXXIV, 5. 6; 

LX, 3. 

3, 13 = 111,4. 

5, 2 = XXXIX, 5. 
5, 4 = XXXIX, 5. 

5, 22 = IV, 8. 

5,24= XVI, 6; XXXIV, 5. 

6, 1 = XLHI, 4. 

6, 2 = XXXVIII, 1. 
Efeseni, 

4, 29= XV, 5. 

4, 31 =XV,5;LIII, 5. 

5, 23 = XIV, 4. 

5, 23-27 = LVI, 1. 
5,31 = LVI, 1. 

5, 32 = LVI, 1. 
6,11 = 111,5. , 

6, 12 = III,5;XLIV, 6. 
6, 14-17 = 111,5. 

6, 18 = XXX, 5. 
6, 19 = XXIV, 1. 

Filipeni, 

1,23 = XLV, 2. 

2, 3= IV, 8. 

2,4 = VII, 2. 

2, 7 = XXVII, 1; XXXIV, 5. 


2, 8 - XXXIV, 6. 
2,12- IV, 1; VIII, 4. 

3, 1 = IV, 6. 
Coloseni, 

1,16 = 11,3. 

1, 24= XXXII, 9. 
2, 11 = XXXIX, 5. 

2, 12 = XXXIX, 5. 

3, 5 = IV, 8. 

3, 15 = XXVI, 5. 

I Tesaloniceni, 
1,11 = VIII, 1. 
2, 19= VIII, 1. 
3,8 = VII, 1. 

4, 13 = XXIX, 7. 
5, 11= VIII, 1. 

II Tesaloniceni, 
4, 9 = IV, 6. 

I Timotei, 

2, 4=111, 4; XI, 7; XXI, 6; 

XXIX, 5;XLIV, 2. 
2, 8 = XXX, 6; XXXIV, 4; 

XLIX, 4. 
2, 9 = XXI, 6; XXXVII, 5; 

XLI, 5. 

5, 23 = XXIX, 3. 

6, 2 = XXIX, 7. 

6, 8 =XVIII,2;XXXVII,4.5. 
6, 10 = XX, 5; XXXVII, 4. 

II Timotei, 
2,5= VIII, 6. 


2, 25 = VIII, 4. 

2, 25-26 = VIII, 3. 

3, 12=LXIII, 5. 
4,2 = X, 1. 

Evrei, 

2, 16-17= LXI, 3. 

4, 13 =V, 6. 

7, 2 = XXXV, 5. 

7, 4= XXXV, 5. 

11, 1 =XXXVL5. 

11, 4 = XIX, 6; XXVII, 3. 

11, 7 = XXI, 5. 

11.8 = XXXVII,4. 

11.9 = XLVIII, 1. 
11, 10 = XLVIII, 1.2. 

11, 13 = LXV, 3;LXVI, 1. 
11, 16 = XLIX, 1. 
11, 17 = XLIX, 1. 
11, 19 = XLIX, 1. 

11, 21 = LXVI, 2. 
11,22 = LXVII,5. 
11,37-38 = XXXIX, 2; 

XLII, 5. 

12, 14 = XXXVI, 6; XLIV, 6. 

13, 1 = XLIII, 7. 
13, 2 = XLI, 3. 

I Petru, 

1,24 = XXVIII, 3. 

5, 8 = IV, 1; XXIII, 6. 

Iacov, 

2,26=11,5. 


INDICE REAL §1 ONOMASTIC 

Cifrele romane arata omilia, iar cele 
arabe capitolul omiliei. 


Abel, XVII, 4. 5. 6;XIX, 6;XX, 4;XXI, 1. 

3; XXIII, 2; XXVII, 2. 3; XXXV, 5; 

LIV, 2; LXI, 2;LXII, 2. 
Abimelec, XLV, 2, 3, 4, 5; XLVI, 2; L, 1; 

LII, 1.3. 4. 
Abnan, XXXV, 3. 6 ;LXH, 1. 
Ada, XX, 1. 
Adam, I, 2; II, 2; IX, 4. 5; XIV, 3. 4. 5; 

XV, 1. 2. 3. 4; XVI, 1. 4. 6; XVII, 1. 

3. 4. 5. 6. 9. 10; XVIII, 1. 2. 3. 4; 

XIX, 2. 4. 5. 6; XX, 1. 2. 4; XXI, 4. 

5; XXVI, 1. 5; XXIX, 6; XXX, 4; 

XLVI, 4. 


Adama, XXXV, 3. 

Agar, XVI, 5 ; XXXVIII, 1. 4. 5. 6; XXXIX, 

1;XLI, 2; XLVI, 1. 2; LI, 2. 
Ahav, XLII, 6. 
Alasar, XXXV, 1.3. 
Amafrat, XXXV, 1. 3. 
Amalec, XXXV, 3. 
Amaleciti, XXXV, 4; XXXVI, 2. 
Aman.XLIV, 5. 
Amanifi, XLIV, 5. 
Amestecare.numele primarului Babilonului, 

XXX, 4. 
Araorei, XXIX, 7; XXXV, 3; XXXVII, 3. 


INDICE REAL, 91 ONOMASTIC 


2SS 


4.LXVII, 1. 
Amos, XXIX, 2. 
Anghe, XXXII, 3; XXXIII, 1. 
Animal, — e curate $i necurate, XV, 1 ; 

XXII,5;XXIV,5;XXVII,4. 
Apa, natura apei, pestc care se purta Duhul 

lui Dumnezeu la facerea lumii, avea 

putere de via^a in ea, III, 2. 
Aplauze, I, 1; IV, 1; XXVII, 8; LIV, 2; 

LVI, 2. 
Apostol, XXIII, 2; XXVIII, 5; LI, 3. 
Aproapele, XXX, 3 ;XLII, 3. 
Arian, eretic, VIII, 4. 
Arie.VIII, 3. 
Arioc.XXXV, 1. 3. 
Arme, — duhovnicejti, III, 5 ; IV, 2. 3. 
Asasantamar, XXXV, 3. 
Asemanare, ce inseamna dupa — , IX, 3. 
Aser.LVI, 4;LXVII, 3. ' 
Astarot.XXXV, 3. 
Asur, XXIX, 8. 

Atlet, — -Jiii da{i ca exemplu, XXX, 1. 
Avacum.XXIX, 2. 
Avram, Avraam, II, 2; XXV, 1 4; XXVII, 3; 

XXX, 7; XXXI, 2. 3. 4. 5. 6; XXXII, 

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9; XXXIII, 1. 2. 3. 
4. 5; XXXJV, 1. 2. 3. 4; XXXV, 2. 3. 
4. 5.6;XXXVI, 1. 2. 3. 4. 5; XXXVII, 
1. 2. 3. 4; XXXVIII, 1. 2. 4. 5. 6. 7; 
XXXIX, 1. 2. 3. 4; XL, 2. 4; XLI, 1. 

3. 4. 5. 6. 7;XLII, 1.2. 4. 5;XLIII, 7; 
XLIV, 1 ; XLV, 1. 2. 3. 4. 5 ; XLVI, 1. 
2; XLVII, 1. 2. 3. 4;XLVIII, 1. 2. 3. 
5; LI, 2; LIII, 2; LIV, 3. 4; LV, 1; 
LVII, 7. 8; LVIII, 3; LX, 1 ; LXI, 3; 
LXII, 2;LXIII, 5;LXVI, 4. 

Averi, vezi: Bogajie. 
B 

Babilon, XII, 3;XXX, 4;XLIV, 6;LXII, 4. 
Bala, LVI, 3.4;LX, 1.2. " 
Balaam, XXI, 5. 

Balac, XXXV, 1. 3;XXXVIII, 6. 
' Barac, XXXVIII, 6. 
Bar sac, XXXV, 3. 
Basemat, LIII, 1. 
Batuil, XLVIII, 4;XLIX, 1. 
Barbat, VIII, 4; XIV, 4; XVII, 9; XXXVIII, 

1.5. 7. 
Batrinete, XXXVII, 3. 
Beel Heteul, LIII, 1. 
Betel, XXXII, 3 ; XXXIII. I ; LV, 1 ; LIX, 4; 

LX, 1. 2. 
Betlecm.l.X,2;I.XVI. 2. 
Betsaidn.XXV. 2. 


Be\ie,I,2.4;XXIX, 3. 4. 5. 

Betiv.XXIX, 5. 

Binecuvtntare, LXVI, 2. 4. 

Biserici, I. 1; XXXII, 1. 

Blestem, XIX, 2. 3. 

Blinder, XXXIV, 1 ; XXXVIII, 7; LII, 2. 

4; LVIII, 4. 5. 
Boala, XLII, 2. 

Bogat, XVIII, 2;XXIII, 1 ;XXXVII, 5. 
Bogatic, V, 1 ; XI, 2; XV, 1 ; XX, 5 ; XXII, 6. 

7;XXVI1I, 3; XXXI, 7; XXXIII, 2. 3; 

XXXV, 7.8;XLVI,4;XLVIII, 1;L, 2; 

LIX, 1.2; LXVI, 4. 
Botez, XXVII, 1;XL, 4. 
Bunatate, LII, 2. 
Bunatafi, XVII, 8 ; XXVII, 2. 
C 

Cades, XXXV, 3; XXXVIII, 6; XLV, 1. 
Cain, II, 2; XVIII, 4. 5. 6;XIX, 2. 3.5.6; 

XX, 1.4; XXI, 1.2. 3; XXIII, 2; XXVI, 
1. 2; XXVII, 3. 4; LIV, 2; LXI, 2. 

Cainan, XXI, 4. 

Caldea, XXXII, 4; XXXV, 3; XXXVI, 2; 

XXXVII, 1;XLII, 1. 
Caldei, XXXI, 3; XXXII, 4; XXXVII, 1; 

XLIII, 1. 
Calea Hipodromului, LXVI, 2. 
Canaan, XXVIII, 4; XXIX, 6. 7; XXXI, 3. 

5. 6; XXXII, 2. 4; LIX, 4; LXIV, 1; 

LXV, 1. 3; LXVI, 2;LXVII, 1. 4. 5. 
Cananea, XXXII, 4; XXXIII, 1. 2;XXXVI, 

2; XXXIX, 1.3;XLVIII, 2. 
Cananeanca, XXXIV, 2; XXXVIII, 3; 

XLIV, 3. 
Cananei, XXXI, 6; XXXIII, 2; XXXVII, 4; 

XLVIII, 2; LIV, 3; LXII, 1. 
Candachia, XXXV, 1. 
Caranaim,XXXV,3. 
Casa lui Dumnezeu, locul unde a dormit 

Iacbv, LIV, 4. 
Castitate, LIX, 5. 
Caprioara, vezi: Tavita. 
Casatorie, XXI, 4. 6; XLVIII, 2. 6;XLIX, 

2; LIX, 3. 
Casnicie, XXXII, 6; XXXVIII, 5 ;XLV, 2. 3. 
Cautatorii de aur da^i ca exemplu, VIII, 1; 

XXI, 1. 

Cautatorii de pietre pre^ioaae dap ca 

exemplu, IX, 1; XIV, 1 
Cer, IV, 3.4. 5; VI, 5; IX, 2. 
Chedmonei, XXXVII, 4. 
Chrnezci, XXXVII, 4. 
Chinri, XXXVII, 4. 
Chip, cr Irrlmir in(rlc* prin ciivintrlr: 

diip.i i hip, VIII, '»;XXI. 1*. 


3S4 


SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 


Cobal, XXXV, 4. 

Con»tiinti, V, 2; II, 2; XVII, 1. 2; XX, 1. 

3;XXIX, 3;LII, 4;LX,4;LXIV, 2. 3. 
Copil.XXI, 4. 6;LXVI,4. 
Cor&bier, — ii da{i ca excmplu, XXX, 1. 
Corb, XXVI, 4. 

Corturi, loc, LVIII, 4; LIX, 1. . 
Create, II, 2; HI, 3;VII,5. 6;IX,2. 
Credin^i, XXVIII, 6; XXXVI, 5. 
Crejtin, VIII, 5 ; XIII, 4. 
Cruce, XVI, XXXIII, 1 ;XLVII, 3. 
Cult, XXXV, 1. 
Curcubeu, XXVIII, 2. 3. 
Cuvintui lui Dumnezeu, XIV, 4. 
D 

Damasc, XXXV, 4. 
Dan, XXXV, 4; LVI, 4; LXVII, 3.. 
Daniel, I, 3; XXII, 2; XXV, 5; XXIX, 2; 

XLIII, 1;LVII, 4. 5. 
David, IV, 3. 4. 5; VI, 3; IX, 6; X, 4. 8 

XIII, 2; XIV, 1; XV, 5; XXX, 6 

XXXIII, 2; XXXIV, 1; XLII, 3. 4 
XLVI, 2; LII, 2; LVI, 3; LXII, 3 
LXV, 3. 

Debora, LIX, 4. 

Demon, I, 2; III, 5; IV, 2. 

Desfitare, I, 4. 

Deifrtnare, LIX, 3. 

Diavol, III, 5; V, 1; XIII, 2; XVI, 1. 2 

XVII, 6. 7; XX, 4; XXII, 2; XXIII, 6 

XXX, 5 ; XXXI, 1 ; XLVI, 4; LX, 4 

LXII, 4. 
Dina, LVI, 5 ; LIX, 2. 3. 
DobJndS, XLI, 2. 
Doctor, — ii da$i ca exemplu, I, 1;VII, 1 

XI, 4; XVII, 1; XXV, 3; XXX, 3 

XL, 3. 4; XLI, 1; XLIII, 3; LV, 3 

LIX, 5. 
Dogmi, XIII, 4. 
Dotaim.LXI, 3. 
Dragoste, IV, 8;LV, 2. 3. 
Drepti, XXIV, 3; XXV, 4. 5; XXIX, 1. 2; 

XXXII, 2 ;LIV, 3; LVIII, 1. 
Dreptate.XLII, 3. 
Duh,Sfintul-,III, 1;IV,5. 
Dumnezeire, VIII, 4; XIII, 2. 
Dumnezeu, II, 2; III, 2. 3. 4. 6; VII, 3.4; 

X, 7; XI, 1 ; XVII, 1; XIX, 1; XX, 3; 

XXII, 1;XXV, 2. 4; XXVI, 1. 2.3.4. 

5; XXVII, 1. 2. 4. 5; XXVIII, 1. 2; 

XXXIV, 4. 5; XXXVIII, 5; XXXIX, 2. 
3 ; XL, 1 ; XLII, 5 ; XLVI, 2 ; XLVII, 2 ; 

XLVIII, 6; XLIX, 1 ; LII, 3; LIII, 2. 3; 
LIV, 3. 4; LVIII, 2. 3 ; l.XV, 2; LXVI, 4. 
I)u>man, IV, 7. 8;XXVI1, 7. K; XXVIII, 4. 
r. ;I.II.4,I.VI11, r >. 


Eber.XXX, 1.4. 

Edem.XX, 1. 

Edom, L, 1. 

Efeseni, III, 5. 

Efraim, LXIV, 1 ;LXVI, 2;LXVII, 1. 5. 

Efrat, LX, 2. 

Efrata, LX, 2. 

Efron Heteul, LXVII, d. 

Egipt, XXVII, 1; XXVIII, 4; XXXII, 4. 6. 

8; XXXIII, 1. 4; XXXVI, 2. 3. 4 

XXXVII, 3; XXXVIII, 1; XXXIX, 1 

XLV, 1. 2; XLVI, 2; LI, 1; LII, 1 

LXII, 3; LXIV, 2. 4. 7; LXV, 1. 2. 3 

LXVI, 1; LXVII, 1.5. 
Egipteni, XII, 3; XXXII, 4. 6. 8; XXXVII, 

3 ; XXXVIII, 1 ; XLV, 2 ; LI, 1 ; LII, 1 ; 

LXVII, 5. 
Elam, XXXV, 1.3. 
Elasar.XXXV, 1. 3. 
Eleni, IV, 5; VII, 1.6. 
Elisabeta, XLIX, 3. 
Elom Ebeul, LUI, 1. 
Emor.LIX, 1. 2. 3; LXVII, 2. 
Enoh, XX, 1 ; XXI, 4; XXIV, 4; XXVII, 3; 

LXII, 2. 
Enos, XX, 4; XXI, 3.4; XXII, 3. 
Epistola catre Evrei, XXXV, 5. 
Er, LII, 1. 

Eretic, II, 3. 4; VIII, 3. 4; XIII, 2. 
Escol, XXXV, 3. 6. 
Etiopieni, XXXV, 1. 
Eufrat, XXXV, 3 ; XXXVII, \. 
Eunuc.XXXV, 1. 2. 
Eva, XVI, 2. 3. 4; XVII, 1. 6. 9; XVIII, 1. 

2. 4;XX,4;XXI, 1.3. 
Evei, XXXVII, 4. 
Evrei, XII, 3 ;XXXV, 5 ;XXXVII, 4; LIII, 1 ; 

LIV, 3; LXVI, 1; LXVII, 1. 
F 

Falec.XXX, 1.4. 

Faptele Apostolilor, XXXIII, 1;XXXV, 1. 

Faran, XXXV, 3. 

Faraon, XII, 3; XXVII, 4; XXXII, 6. 7 

XXXIII, 1 ; XXXVIII, 1 ; LI, 1 ; LXI, 5 

LXII, 1. 3;LXIII,3.4;LXiV,7;LXV, 3 

LXVII, 4. 
Fares, LXII, 2. 
Fagaduinja, XXXIV, 4. 5; XXXVI, 5; 

XXXIX, 1. 
Faptura, IV, 5. 
Fecioara, Maica Domnului, XXIII, 6; 

XXVII, 1; XLIX, 2. 3. 
Feciorie, XVIII, 4 ; XXXVI, 6 ; XLIX, 2. 
Kemcic, VIII. 1: XIV, 4: XV, 1. 2;XVI. 1. 


IND1CE REAL 91 ONOMASTIC 


358 


2; XVII, 7. 8. 9i XX, I; XXI, 3. 6; 

XXXVIII, 1.4.5. 7 j XIX 5. 
Ferezei, XXXIII, 2 ; XXXVII, 4. 
Filip, diaconul, XXXV, 1.2. 
Filisteni, LII, 1. 2. 
Finees,LIII,2;LXII,3. 
Fiul, Unul-Nascut, VIII, 3. 4; XXVII, 1. 
Fiii lui Dumnezeu, XXII, 3. 4. 
Fintina Judecafii, loc, XXXV, 3. 
Fintinajuramintului, loc, LII, 3. 4; LIV, 3; 

LXV, 1. 
Foamete, LXI, 1. 
Frica IX, 4. 

Frumuse^e, XXVIII, 3;XXXI1, 5. 
G 

Gad, LVI, 4;LXVII, 3. 

Gader, LX, 2. 

Gaidat.XX, 1. 

Galaad, LVII, 4. 

Galateni, XLIII, 4. 

Gavriil, arhanghelul, XLIX, 3. 

Gaza, XXXV, 1: 

Gazarineni, XLIII, 1. 

Gelozie, XXXII, 4. 5; XXXVIII, 5; XLV, 2. 

Genealogie, XXIII, 5. 

Gherara, XLV, 1. 2; L, 1; LI, 3; LII, 1. 2. 

Gherareni, XXXIX, 1; XLV, 4; LII, 2. 3. 

Ghergheseni, XXXVII, 4. . 

Go?en,LXIV, 7; LXV, 3. 

Ghicitor, L, 1. 

Gomora, XXV, 2; XXXIII, 4; XXXV, 3; 

XXXVI, 2; XLH, 1. 3. 4; XLIII, 6; 
XLIV, 1. 

H 

Ham, XXII, 1 ; XXIV, 1. 2; XXV, 3; XXVIII, 

4;XXIXi4. 5.6.8. 
Haran, XXXI, 3. 5. 6;XXXII, 4;XXXVI, 1; 

XXXVII, 3; XXXIX, 1;XL, 2;XLVHI, 
5;LHI, 1;LIV, 2. 3. 

Hebron, XXXIV, 4. 
Het.XLVIII, 1;LIV, 2. 3. 
Heteanca, XXIX, 7. 
Hetei, XXXVII, 4; LIII, 1 ; LIV, 3. 
Hipodrom.VI, 1.2; VII, 1;XLI, 1. 
Hodologomor, XXXV, 1. 3. 4. 
Horazim,XXV,2. 
Horei, XXXV, 3. 

Hristos, I, 3; XXIX, 7 j XXXV, 5; XLV, 2; 
XLVII, 3 ; LXI, 3 ; LXII, 1 iLXVII, 2. 3. 
Hus, XXIX, 8. 
I 

Iahoc, LVIII,2;LX, I. 

Iacov, XXXIX. 2; Xl.ll. 3; XLIX. 1 ; I.. I; 
LIII. I. 2. 'I. I. r»; I. IV. 2. 3. I. r >, 


LV, 1. 2;LVI, 1.2. 3.4. 5.1i;LVII. I. 

2. 3. 4. 5. 6. 7.8; 

LVIII, l. 2. 3. 4. 5; LIX, l. 2. 3. 4: 

LX, l. 2; LXI, 1. 4;LXIV, I. 3. 4. 7; 

LXV, 1. 2.3.5;LXVI, 1.2;LXV1I. 1. 

2.3.4. 
lad, XXIII, 5. 6; XLV, 2. 
Iafct, XXII, 1 ; XXIV, 1. 2; XXV, 3; XXVIII, 

4;XXIX,4. 5. 7.8. 
Iared, XXI, 4. 

Ieremia, XXIX, 2;XLVIII, 1. 
Ierusalim,IV,4;XXXV, 1. 
Iebusei, XXXVII, 4. 
IezechicI, XXIX, 2. 
Hi, LIX, 5. 
Hie, I, 3;XLII,6. 
Iliopolis, LXIII, 4. 
Indieni, XXVIII, 5. 
Instruc^ie, II, 4. 
Invidie, XLVI, 3. 4; LII, 1 ; LIV, 1.2; LVI, 

4;LVII,2;LXI, 1.2.4. 
loan Botezatorul, XII, 3. 5; XXXI, 4; 

LXVI, 1. 
loan Evanghelistul, III, 2; XXVII, 1. 
loan Gurade aur, II, 2. 5; IV, 1;XX, 1. 2; 

XXXI, 4; XLIV, 1; XLV, 1; LIV, 2; 

LVI, 2. 
Iobel, XX, 1.2. 
Iona.XXV, 1. 

Iordan, XXXIII, 4; LVIII, 3; LI, 1 ; LXVI, 3. 
Iosif, XXIII, 6; LVI, 5; LVIII, 3; LXI, 1. 

2. 3. 4. 5; LXII, 1. 3. 4. 5; LXIII, 1. 

2. 3. 4. 5;LXIV, 1.3.5. 6. 7; LXV, 1. 
3.5;LXVI, 1.2;LXVII, 1.3.4.5. 

Iov, XXI, 5; XXIII, 4; XLIII, 1; LXVI, 4. 
Isaac, XXIX, 2 ; XLH, 2 ; XLV, 5 ; LXVI, 1 ; 

XLVII, 1. 2. 3; XLVIII, 2. 3. 6; 

XLIX, 1. 4;L, 1;LI, 1.2. 3; LII, 1. 2. 

3. 4; LIII, 1. 2. 3. 4; LIV, 3. 4; LV, 1 ; 
LVII, 7; LX, 2; LXVI, 3. 

Isahar, LVI,5;LXVII, 3. 

Isaia,VIII,2. 5;XXIX, 2;XXXV, 1. 

Isav, L, 1; LIII, 1. 2. 3. 4. 5; LIV, 2. 3; 

LVIII, 1.3. 4; LIX, 1. 4; LX, 1;LXI, 1. 
Ismail, XXXVIII, 6; XXXIX, 1; XL, 2; 

XLI, 1. 4; XLVI, 1; XLVII, 1 ; LI, 2. 
Ismailiti, LXI, 3. 4. 
Israil, XXV, 4; LVIII, 2; LIX, 1. 2. 4; 

LX, 1; LXV, 2; LXVI, 1. 2;LXVII, 2. 
Israiliti, XXVIII, 4; LI, l;I.II, I. 
Iubal.XX, 1.2. 
lubirca dc utraini, XLI, 3. 4. (i. 7; XLIII, 

3; XLVIII, 3. 
Iiula, LVI, I, LXI, 3. 4; LXII, I. 2;I.XIV, 

•I (>.I.XV, '.',!. XVII. 2. 'I. 


356 


SFlNTUL IOAN OURA DE AUR 


Iudei, II, 2; IV, 5. 7; V, 5; VII. I. 2; VIII, 
2. 3. 4; XII, 1.3;XXI, 3.4;XXXII, 1; 
XXXIV, 4; XXXIX, 4. 5; XLVII, 3; 
LIV, 1;LVIII, 3;LX, 4. 

ludit.LIII, 1. 

I 

tmbuibare, I, 4. 

Impirapa cerurilor, XXIII, 5. 

lmparta$ire, I, 4. 

Incercare, XXXII, 9 ; XL, 3. 

Inger, XXII, 2; XLIII, 1. 2. 3;LVIII, 1. 

Intii— Nascut, L, 1; LI, 1. 

Intelepciune, LXIII, 3. ^ 

Inva^ator, — ii da^i ca exemplu,II 3;XLI, 1. 

tnvierc, XXII, 6. 

J 

Jalea Egiptului, loc, LXVII, 4. 

Jertf a, XVIII, 5 ; XXVII, 2. 3 ; LX, 4. 
Juramint, XV, 5. 

L 

Laban, XLVIII, 4. 5 ; XLIX, 1 ; LIV, 2.3.4; 

LV, 1. 2;LVI, 1.2. 3;LVII, 1. 2. 3.4. 

5.6. 7.8;LVHI, 2;LIX, 4. 
Lamec.XX, 1.2. 4; XXI, 1. 2. 5 ;XXXV, 4; 

XXXIX, 3; LI, 1. 
Lacomie, XXXVII, 5; XLVIII, 1. 2; LIV, 1. 
Legamint, XXIV, 4; XXVIII, 1. 2. 
Lege, -a veche, XVIII, 1 ;LXII, 2. 
Levi, LVI, 4; LIX, 3; LX, 1; LXV, 3; 

LXVII, 2. 
Lia, LVI, 1.2. 3.4. 5;LVIII, 3. 
Liberul arbitru, XIV, 5. 
Limba, XXX, 4. 
Loc larg, loc LII, 2. 3. 
Lot,XXXI,5.6;XXXIII, 1.3. 4. 5; XXXIV, 

1. 2. 3. 4; XXXV, 2. 3. 4; XXXVI, 1. 

2. 3jXLII, 5;XLIII, 1. 2. 3.4.5. 6.7; 
XLIV, 1.4.5.6. 

Luca evanghelistul, XXXlII, 3. 

Luna, VI, 4. 

Luptele olimpice, XLII, 1. 

Luza, LIX, 4; LX, 1 ; LXVI, 2. 3. 

M 

Madieniti, LXI,5;LXII, 1. 

Magi, XLIII, 1. 

Maleleel.XX, 1;XXI, 4; 

Mamvri, XXXIV, 4; XXXV, 3. 6;XLV, 1. 5. 

Manase, LXIV, 1; LXVI, 2; LXVII, 1. 

Marcion, II, 3. 

Manihei, II, 3. 

Marea Royie, XII, 3. 

Murca Sarurilor, XXXV, 3. 

Mulri, rvanghclistul, LIV, I. 


Matarie, II, 2. 3; III, 2. 

Matusala.XX, 1; XXI, 4. 5. 

Mazec, XXXVI, 4. 5. 

Marturisire, IX, 6; XIX, 3; XX, 2. 3; XXI, 

6;XLIV,2. 3. 
Melchiscdec, XXXV, 4. 5; XXXVI, 3. 
Melha, XLVIII, 4. 
Mesopotamia, XXXI, 3; XLIX, 1; LIV, 3; 

LVII,3;XLIX, 1 ; LX, 1.-2. 
Milostenie, III, 6; V, 1. 2; VIII, 6; XX, 5 

XXI, 6; XXVII, 3; XXX, 2; XXXI, 7 

XXXIV, 2. 3; XXXV, 8; XXXVI, 6 
XXXVII, 5 ; XLII, 7 ; LIV, 5 ; LV, 4. 

Minie, IV, 8;LIII,5. 

Mintuire, III, 5; IV, 7; VII, 7; VIII, 5. 6; 

X, 2; XXVII, 1;XXXI, 2; XLIII, 2. 
Moarte, XXXII, 5; XLV, 2; LXVI, 1. 
Moab, XLIV, 5. 
Moabiteni, XLIV, 5. 
Mcyse, I, 3; II, 2. 3; III, 1 ; IV, 2. 3. 4;V, 1. 

3. 5; VI, 3. 4; VII, 4; VIII, 1. 2;X, 4. 

8; XII, 1. 3; XIII, 3;XIV, 2.4;XV, 1. 

5; XVI, 1;XX, 4; XXI, 1. 2; XXVI, 2; 

XXVIII, 4; XXIX, 2; XXXIV, 1; 
XXXIX, 1;XLI,3;XLII,3.4;XLVI, 1; 
XLIX, 1;LI, 1;LIV, 2;LXI, 1. 

Movila Marturiei, loc, LVII, 8. 

Multumire, XXVI, 5. 6; LII, 3. 

Munca, XIV, 2. 

N 

Nabucodonosor, LI, 3. 

Nahor, XXXI, 3. 6; XXXVI, 1 ; XLVIII, 5; 

LVII, 8. 
Naid, XX, 1. 

Najterea din Fecioara, XLIX, 2. 
Natura, III, 4. 
Nadejde, LXVII, 1. 
Neam.XXXI, 4; XXXV, 1. 3. 
Necaz, XXXVIII, 6. 7. 
Neftalim, LVI, 4; LXVII, 3. 
Nevrod, XXIX, 8. 
Ninevi, XXIX, 8. 
Nineviteni, I, 3; XXIV, 6 ; XXV, 1; XXVII, 6; 

XXIX, 8. 

Noe, II, 2; XXI, 5. 6;XXII, 1.4; XXIII, 1. 

2. 3. 4. 5. 6; XXIV, 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 
8; XXV, 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7; XXVI, 1. 2. 

3. 4. 5; XXVII, 1. 2. 3. 4; XXVIII, 4; 
XXJX, 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8; XXX, 2; 

XXXV, 4. 5; XXXIX, 3; XLIII, 1; LI, 1; 
LXII.2. 

Noema, XX, 2. 

Numar, XIX, 5; XXIV, 6. 

Nume.XXI, 3; I.I. 1. 

Nunla, XLVIII, (>; I. VI, I. 2. 3. 


INDICE REAL 91 ONOMABT1C 


357 


O 

Obicei,LVI,3. 

Obisnuinti, VII, 3. 

Ochi, XXII, 3. 

Odihna, X, 7; XI, 1. 

Om, II, 2. 5; III, 4; VII, 2 j VIII, 2. 3; IX, 2. 

3. 5; X, 5; XII, 4. 5; XIII, 1. 2. 3. 4; 

XIV, 3. 5; XVIII, 3; XIX, 1; XXII, 1. 

3; XXIII, 3. 4. 5; XXIV, 2; XXVI, 3; 

XXX, 2. 
Omei, XXXV, 3. 
Omoris, XXXI, 3. 6. 
P 

Pace, XXXIII, 3. 4;XXXIV, 1. 2;XXXV,3; 

XXXVI, 2. 6; XXXVIII, 1. 2. 5. 7. 
Palestina, XXVII, 1. 4. 6. 8; XXXIII, 2; 

XXXV, 3;XXXVI, 2; XXXVII, 1. 
Patima, XXIX, 1 ; XLII, 2. 
Pasti, I, 4; XII, 1; XXXIII, 1. 
Pavel, I, 1. 2. 4; II, 3; III, 2. 3. 4. 5; IV, 5. 

6. 8;V, 2. 4; VI, 6; VII, 1. 2; VIII, 1. 

3. 4. 5. 6; X, 1. 3. 4; XI, 4. 5. 6. 7; 

XII, 5; XIII, 1; XIV, 2. 3. 5; XV, 3. 5; 

XVII, 9; XVIII, 1. 2; XIX, 6; XXII, J; 

XXV, 2. 5. 7; XXVI, 3. 5; XXVII, 2. 3; 

XXIX, 1. 2. 6. 7; XXX, 5. 6; XXXI, 2; 

XXXII, 1. 3. 9; XXXIII, 1. 5; XXXIV, 

5. 6; XXXV, 5. 7. 8; XXXVI, 5. 6; 

XXXVII, 4. 5; XXXIX, 2; XLI, 5; 
XLII, 3. 5; XLIII, 2. 4. 7;XLIV, 2. 3. 
6; XLV, 2; XLVIII, 1 ; XLIX, 1; LIII, 
5;LV, 2. 3;LVI, 1 ; LVII, 7; LX, 3. 4; 
LXI, 3; LXIII, 4. 5; LXV, 3;LXVI, 1; 
LXVII, 5. 

Pacat, V, 2; VII, 1. 2; IX, 4; XIII, 4; XV, 4; 

XVI, 1. 6; XVII, 2; XIX, 4; XX, 2. 3.4; 

XXII, 4; XXVII, 6; XXIX, 2. 4. 5. 6; 

XLIV, 2. 3. 4; LX, 4; LXII, 2; LXIV, 3. 
Pacatos, XVII, 2, 
Pagin, VII, 6. 
Pamint, II, 4; IX, 2. 
Pamintul fagaduinfei, LXVI, 1. 
Pastor, LVII, 6. 7. 
Pedeapsa, XXV, 2; XXVI, 1. 
Putifar, LXI, 5 ; LXII, 1.3. 
Poti-Fera, LXIII, 4. 

Petru, XXVIII, 5. 6; XXX, 3; LV, 4; LXV, 1. 
Pilda— da semanatorului, IV, 1; —da celui 

ce datora 10000 de talari, XXVII, 6; 

— da judo atorului nedrept, XXX, 6; 

— da vamcsului $i farisrului, XXXI, 2; 
LV, 4; da viVluvci <u doi hfimi t i, 
XXXIV, 2; da tulitntilor, XLI, 1. 2; 


- da prletenului care a venit in mlc/. 

de noapte si a cerut trei ptini, XLIV, 4. 
Placere,I,4. 
Plugar-li, daji ca exemplu, II, 1. 3; IX, 1 

XIII, 1; XVII, 8; XXV, 7; XXXI, 1 

XXXVI, 6; XLI, 1; XLII, 7; LIV, 1 

LV, 5. 
Pocainta, XIX, 3; XXVII, 1. 6; XLIII, 1. 2. 
Podoaba.XLI, 5. 
Pom— ul cunojtin^ei binelui si raului, XIII, 

4; XIV, 3. 4; XVI, 6;-ul vie*ii, XIII, 

4; XVIII, 2. 3. 
Porumbel, XXVI, 4. 
Porunca, XV, 4; XXVII, 5. 
Post, I, 1. 2. 3. 4; II, 1; IV, 1.6; VIII, 5. 6; 

IX, 3. 6;X, 2;XI, 2. 3;XV, 5; XXVII, 

3; XXX, 5. 
Poticnire, VII, 2. 
Potop, XXIV, 4; XXV, 2. 3. 6; XXVI, 1.2. 

3; XXXIX, 3. 
Predica, I, 1 ; X, 1 ; XV, 1 ; LIV, 2. 
Predicator, XLI, 1. 

Preot, XLVIII, 6; L, 1;LVH, 7; LXV, 4. 5. 
Prescriptie, LVIII, 3. 
Profet, X, 4; XXV, 4; XXIX, 2. 
Providen^a, III, 4. 
Ptolomeu, IV, 4. 
R 

Rafaimei, XXXVII, 4. 
Rahila, XLIX, 1; LIII, 1;LV, 1. 2; LVII, 4. 

5. 6; LVIII, 3;LX, 2; LXVI, 2. 
Rai, XIII, 3; XIV, 3. 
Ramses, LXV, 3. 
Rabdare, XXXII, 8. 9; XL, 3. 
Rau, XIX, 6. 
Rebeca, XLVIII, 4. 6; XLIX, 1; LI, 1. 3; 

LIII, 1.2. 3; LIV, 2.3;LIX, 4. 
Recunostin^a, XXVI, 5. 
Robie, XXIX, 6. 7; XXXII, 8. 
Ruben, LVI, 3; LX, 2; LXI, 3; LXIV, 3. 4. 

7; LXVI, 2; LXVII, 1.2. 
Rugaciune, XXVII, 3; XXX, 5. 6; XXXIV, 

2; XLIV, 2. 3. 4; XLIX, 1. 4; LIV, 5; 

LXV, 2. 
S 

Selom.LXII, 1.2. 
Senaar, XXX, 1. 2; XXXV, 1. 3. 
Set, XX, 4; XXI, 3; XXII, 3. 
Sevoim.XXXV.S. 
Sfintenic, XXXVI, 6. 
Sfint, XI. 4; XLIV, 2. 3. 
Sihem, XXXI, (>; I.IX, 1. 2. 3; LXI, 2. 3; 
LXVII, 2. 


308 


SFlNTUL IOAN OURA DE AUK 


Sim, XXII, 1;XXIV, 1. 2;XXV, 3. 4; 

XXVIII, 4; XXIX, 4. 7. 8; XXX, 1. 
Simeon, LVI, 3. 4; LIX, 3;LXi 1;LXIV, 

2. 3;LXV,3;LXVI,2;LXVII, 1.2. 
Simovor, XXXV, 3. 
Slava desarta.TV, 5. 6; V, 5. 6; VIII, 6; 

XX, 5; XXII, 6. 7; XXIII, 3; XXVIII, 

3 ; XXXI, 1 ; XXXV, 7 ; XXXVII, 4. 
Sluga, XXXIII, 3 ; XXXVIII, 4. 5. 
Smerenie, IV, 8; XII, 4; XXXI, 2; XXXIII, 

5; XXXIV, 2; XXXV, 7. 
Soare, VI, 3. 4. 5. 
Sodoma, XXV, 2; XXXIII, 4; XXXV, 3. 

4. 6. 7; XXXVI, 2. 3; XXXVII, 4; 

XLII, 1. 3. 4. 5; XLIII, 1. 2. 3. 6; 

XLIV, 1.4. 
Sodomeni, 1,2.3; XXXV, 1. 3. 4; XLII, 1. 

5; XLIII, 1. 3.5. 7. 
Solomon, XXXII, 4. 
Sot, XXVIII, 7;XLV, 2. 3. 
Stea, VI, 5. 

Stajarul Jalei, loc, LIX, 4. 
Sterpiciune, —a femeii, XLIX, 1. 2. 
Strimbatate, loc, LII, 2. 
Suflet.IV, 7; XI, 1; XII, 5; XXI, 6. 
Sur, XXXVIII, 5; XLV, 1. 


$apte,XIX, 5. 

$arpe, XV, 2. 3; XVI, 1. 2; XVII, 5. 6. 7. 9. 
$tefan, arhidiaconul, XXXI, 3; XXXVI, 1 ; 
XXXVII, 1;LXVI, 1. 


Tafuat Pancah, LXIII, 4. 

Talant.XLI, 1. 2. 

Tamna, LXII, 1. 

Tamara, LXII, 1.2. 3. 

Tara, XXXI, 3; XXXVI, 1. 

Tartac, XXXV, 1.3. 

Tata, dat ca exemplu, XVII, 1 ; XVIII, 1 ; 

XXX, 6. 
Tavita, XXX, 3 ; LV, 4. 
Taiarea imprejur, XXVII, 2. 3; XXXIX, 4. 

' 5; XL, 4. 
Tarie, IV, 3. 
Testament, IV, 4; XLIX, 1. 


Tinere^e, LXI, 1. 

Tilharul de pe cruce, XXVII, 6 ; LV, 4. 

Tinar, LIX, 3. 5; tinerii din Babilon, XII, 3; 

XLIV, 6 ; LI, 3 ; LVII, 4. 5 ; LXII, 4. 
Tobel, XX, 2. 
Troada, X, 1. 
Trup.IV, 5; XII, 5. 
Turn, -ul Babel, XXX, 2. 3. 

U 

Unul-Nascut, IV, 5;XXVII, 1. 
Uria?, XXII, 4. 


Valea cea Sarata, loc, XXXV, 3. 

Valea Gherarilor, LII, 2. 

Valentinieni, II, 3. 

Vaduva, — va din Sarepta Sidonului, XLII, 

6. 7. 
Vederea lui Dumnezeu, loc, LVIII, 3. 
Veniamin, LX, 2; LXIV, 2. 3. 4. 5. 6; 

LXVII, 3. 
Viata, II, 5 ; XIII, 4; XXXIV, 5. 
Viciu, XXXI, 6 ; LIV, 1 ; LXII, 5. 
Vin, XXIX, 3; XXXV, 5. 
Virtuos, VIII, 6. 
Virtute, III, 4; V, 2; VIII, 6;XIII, 4;XV, 5; 

XXI, 2. 6; XXII, 6; XXIII, 1.2; XXV, 

7; XXVII, 2; XXXI, 6; XXXV, 7; 

XXXVI, 1.6;XL, 3; XLII, 3; XLIII, 1; 

LI, 3 ; LIV, 1 ; LX, 3 ; LXI, 1.5; LXII, 

5; LXIII, 1;LXVI, 1. 2. 4; LXVII, 5. 
Vis, LXIII, 3. 
Vita de vie, XXIX, 3. 
Vinzare, -a Domnului, XXXIII, 1. 
Vointa, XIX, 1 ; XX, 3 ; XXII, 1 ; XXIII, 5 ; 

XXXI, 6. 
Vrajba, LII, 2. 


Zabulon, LVI, 5; LXVII, 3. 

Zaharia, tatal Sfintului loan Botezatorul, 

XXXI, 4;LXVI, 1. 
Zara, LXII, 2. 
Zelfa, LVI, 2. 4. 
Zi, X, 7;— ua invierii, XXX, 1. 
Zogora, XXXIII, 4. 


CUPRINSUL 
Omiiii la Facere 

Cuvint inairite 

Omilia a XXXIV-a: ,, $i a zis Dorpnul dupi ce s-a despar{it Lot de el: „ Ridica ochii 

tai fi cauta din locul in care efti tu acum spre rasarit fi spre mare, ca totpa- 

mintul pe care il vezi ^i-1 voi da ^ie" 5 

Omilia a XXXV-a: ,,$i a fost cind imp5.rateaAmarfal, imparatul Senaarului, Arioh, 

imparatul Elasarului fi Hodolegomor, imparatul Elamului, fi Targol.impara- 

tul neamurilor, au facut razboi cu Vala, imparatul Sodomenilor" 16 

Omilia a XXXVI-a: „Dupa cuvintele acestea a fost cuvintul Domnului catr'e Avram 

in vedenie de noapte ; „Nu te teme, Avrame, Eu te apar! Plata ta va fi mult a 

foarte" 29 

Omilia a XXXVII-a: „§i a spus Domnul lui Avram: „Eu sint Dumnezeul Care te-am 

scos din {ara haldeilor, ca sa-Ji dau \ie pamintul acesta sa-1 moftenefti". $i a 

zis: „Stapine Doamne, dupa ce voi cunoafte ca-1 voi mofteni?" 41 

Omilia a XXXVIII-a: ,,Iarafi Sara, femeia lui Avram nu-i naftea fi avea ea o slujni- 

ca egipteanca al carei nume era Agar" 40 

Omilia a XXXIX-a: ,,Iar cind a fost Avram de nouazeci fi noua de ani, s-a aratat lui 

Avram Dumnezeu" 62 

Omilia a XL-a: ,,$i a zis Dumnezeu lui Avraam: ,, Sara, femeia ta.nu se va mai numi 

Sara, ci Sarra va fi numele ei" 72 

Omilia a XLI-a: „$i s-a aratat Dumnezeu la stejarul Mamvri, cind fedea el in Ufa 

cortului la amiaza" 79 

Omilia a XLII-a: ,,$i sculindu-se barbajii s-au uitat spre Sodoma fi Gomora" 92 

Omilia a XLlII-a: „§i au venit cei doi ingeri in Sodoma, seara" 105 

Omilia a XLIV-a: ,,$i s-a sculat Avraam dis-de-diminea^a fi s-a dus la locul unde a 

stat inaintea lui Dumnezeu" <••> 118 

Omilia a XLV-a: „$i s-a dus de acolo Avraam spre pamintul eel dinspre miazazi fi 

a locuit intre Cadas fi intre Sur fi a stat vremelnic intre gheraneni" 127 

Omilia a XLVI-a: „$i a zis Sarra :,, Cine vavestipe Avraam ca Sarra alapteaza prune? 

Ca am nascut prune la batrinefele mele" 138 

Omilia a XLVII-a:„ $»' a fost dupa cuvintele acestea ca Dumnezeu a ispitit pe Avraam" 146 
Omilia a XLVIII-a: „§i au raspuns fiii lui Het catre Avraam fi au zis: ,,lmparat de 

la Dumnezeu efti tu intre noi;in mormintele noastre cele alese ingroapa-'fi 

mortul tau!" 154 

Omilia a XLIX-a: „Acestea sint nafterile lui Isaac, fiul lui Avraam" 167 

Omilia a L-a: , ,$i in pintece a luat Rebeca si au saltat pruncii in ea" 173 

Omilia a Ll-a: ,,$i a fost foamete pe pamint.afarade foametea de mai inainte.care 

a fost pe timpul lui Avraam" 177 

Omilia a LII-a: ,,§i a semanat Isaac in pamintul acela si a aflat orzul dind insutit in 

anul acela" 184 

Omilia a LIII-a: ,,$i era Isav de patruzeci de ani; fi a luat femeie pe Iudit, fata lui 

Beel Hcteul, fi pe Basemat, fata lui Elom Eveul, fi ele se certau cu Isaac fi cu 

Rebeca" 193 

Omilia a I. IV a: „$i Rebeca a chemat pe fiul ci eel mai tinar fi i-a zis lui" 203 

Omilia a I,V a: „ $i .1 /.is l.abun lui lacov: ,,1'rnlru rfl-mi rfli fralr, nu-mi vei sluji 

•yiv (Irj(riil)a. Spunr-mi cure »a-(i fir mi nil iria ! " 213 


360 SFINTUL IOAN GURA DE AUR 

■■ -iC. r.. v. ';.••.-, yj./ ■, '. 

Omilia a LVI-a :;,,ij>i. a zis Iacovlui Laban: ,, Da-mi femeia mea.ca s-au implinit zile- 

1c ca sa intru la.ea". 221 

Omilia a LVfI~-a: ,,§i a fost cadupace a nascutRahila pe Iosif, a zis Iacovlui Laban: 

„Da-mi drumul sa ma due la locul meu si in pamintul meu" ....'..'. 231 

Omilia a L VHI-a : „ §i ridicind ochii Iacov a vazut tabara a lui Dumnezeu intinsa. $i 
1-au intimpinat pe el ingerii lui Dumnezeu. $i a zis Iacov cind i-a vazut: , .Ta- 
bara a lui Dumnezeu este aceasta". $i a pus locului aceluia numele: Tabere" . 246* 

Omilia a LIX-a: ,, §i'a venit Iacov in Salem, cetatea sechimilor si a cumparat o parte 
din farina de la Emor, tatal lui Siham, cu o suta de miei. $i a zidit acolo altar 
si a chemat pe Dumnezeul lui Israil" 255 

Omilia a LX-a: ,, $i zidind altar a chemat numele locului Betel, pentru ca acolo i s-a 

aratat Dumnezeu cind a fugit din fa{a lui Isar, fratele sau" 264 

Omilia a LXI-a: „ Acestia sint cei nascufi din Iacov. Iosif era de japtesprezece ani si 

pastea cu frapi lui oile" .• 271 

Omilia a LXII-a: ,,§i a vazut Iuda pe fata unui cananean cu numele Savajsi a luat-o 

si a intrat la ea. §i zamislind ea a nascut un fiu si i-a pus numele Er" 280 

Omilia a LXIII-a: „ §i eel mai mare peste paznicii temnifei nu avea grija de nimic, 

datorita lui Iosif" 290 

Omilia a LXIV-a: ,,§i a iesit Iosif de la fafa lui Faraon si a strabatut tot pamintul 
. Egiptului, si a facut pamintul in cei sapte ani belsug de griu; $i a adunat griu 
ca nisipul marii" 299 

Omilia a LXV-a: „$i au plecat din Egipt si au venit in Canaan la Iacov tatal lor si 
i-au spus lui zicind : „ Fiul tau Iosif traieste si el conduce toata fara Egiptului". 
$i s-a spaimintat in cugetul lui, ca nu-i credea" 314 

Omilia a LXVI-a: ,,$i s-au apropiat zilele lui Israil ca sa moara si a chemat pe Iosif, 
fiul lui, si i-a zis: „De am aflat har inaintea ta, pune mina ta pe coapsa mea si 
sa faci cu mine rrrila si adevar, ca sanu ma ingropi in Egipt, ci sa dorm cu pa- 
rinfii mei. §i sa ma ridici din Egipt si sa ma ingropi m mormintul lor". Iar el 
i-a zis: „Voi face dupa cuvintul tau". Iar el a zis: „Jura-mi-te!". $i i s-a jurat. 
$i s-a inchinat Israil pe virful toiagului lui" 323 

Omilia a LXVII-a: ,, $i a zis Israil lui Iosif: ,,Iataeu mor si va fi Dumnezeu cu voi si 
va va intoarce Dumnezeu din pamintul acesta in pamintul parinfilorvostri. Iar 
eu, mai mult decit frafilor tai, pe ifi voi da in chip deosebit Sechima, pe care 
am luat-o cu sabia mea si cu arcul" 331 

Indice scripturistic 342 

Indice real fi onomastic' 353 

Cuprinsul 360 


Redactor: Pr. CORNELIU ZAVOIANU 
Tehnoredactor: lerom. VARTOLOMEU BQGDAN 

Inceput culnul 3 oct. 1988. Bun de tipar 20 apr. 1989. 
Format 16/70 x 100. Coli de tipar 22,50. Com. 158/1989 

TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE 
AL BISfiRICII ORTODOXE ROMANE