SF.INTUL VASILE CEL MARE SCRIERI C O L E C T I A «PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE§TI» A P A R E DIN INITIATIVA $1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE I U S T I N PATRIARHUL BISER1CII ORTODOXE ROMANE COMiSIA DE EDITARE Pr. DUMITRU SOARE (pre§edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHIJBSCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar). pArinti §i scriitori biserice$ti 17 5®^^" ^^js §T SFINTUL VASILE^% ( CEL MARE J & . S C R I E R I £ (<5/£^ PARTEAlNTIIA ^-4.® OMILII LA HEXAEMERON OMILII LA PSALMI OMILII SI CUVlNTARI CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMAnE TRADUCERE, INTRODUCERE, NOTE SI INDICI DE Pr. D. FECIORU EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURE^TI — 1986 Coperta : VL. STOIANOV PRESCURTARI AB Analecta Bollandiana, Bru- xelles. ACL Antiquite Classique, Lou- vain. AJPh American Journal of Phi- lology, Baltimore. Ang Angelicum, Roma. Ant Antonianum, Roma. Aug Augustiniana, Louvain. BAR Biblioteca Academiei Ro- mane. BARC Biblioteca Academiei Ro- mane, Filiala Cluj. BAS Basilius des Grossen, Bi- schofs von CSsarea, ausge- wsihlte Homelien und Pre- digten, aus dem griechi- schen Urtext ubersetzt und mit Anmerkungen verse- hen von Dr. Anton Steg- mann Stadtpfarrer in Heil- bronn A/N, Munchen, 1925 (Bibliothek der Kirchen- vater 2 , 47). Bess Bessarione, Roma. BKV Bibliothek der Kirchen- vater, Kempten. BKV 2 Bibliothek der Kirchen- vater, Kempten si Miin- chen. BM Benediktinische Monats- schrift, Beuron. BMN Biblioteca Manastirii Neamtu. BMMS Biblioteca Mitropoliei Mol- dovei si Sucevei. BOR Biserica Ortodoxa RomanS, Bucuresiti. BSG Basile de Cesaree, Home- lies sur 1'Hexaemeron, texte grec, introduction et traduction de Stanislas Giet, 2-e edition revue et augmentee, Paris 1968 (Sources Chretiennes, 28 bis). Bvz Byzantion, Bruxellesj BZ Bvzantinische Zeitschrift, Leipzig. Can Candela, Cernauti. CGD Cuvinte pufine oarecare din ceale multe ale celor Jntru sfinti Parintilor nos- tri Vasilie celui Mare si Grigorie Cuvintatoriului de Dumnezeu, tilmacite din limba Elinneasca (de Gri- gorie Mitropolitul Ungro- vlahiei) si acum instil ti- pSrite In zilele prealumi- natului si preafnalftului nostru Domn Grigorie Di- mitriu Ghica Voevod spre folosul neamului nostru, in Bucuresti In sfinta Mitro- polie, la anul 1826 de Mat- thei Babeanul Tipograful. DAL Dictionnaire d'Archeologie Chretienne et de Liturgie, Paris. DCB Dictionary of Christian Biography, Literature, Lon- don. DDC Dictionnaire de droit catho- lique, Paris. DHG Dictionnaire d'Histoire et de Geographie, Paris. DOP Dumbarton Oaks Papers, Cambridge (Mass.). Dsp Dictionnaire de la Spiritu- alite, Paris. DThC Dictionnaire de Theologie Catholique, Paris. Diibner-Lefranc F r. Diihner $i E. Leiranc, Catre tineri, text grec, tra- ducere si comentar, Paris, 1843. ECQ Eastern Churches Quar- terly, Ramsgate. EF 'J, in cazul nostru este de crezut ca fiecare din noi eram in celalalt si prin celalalt. Un singur lucru urmaream amindoi : virtutea si realizarea sperantelor viitoare, s& traim adica viata vii- toare inainte de a fi parasit pe cea de aici. Cu privirile atintite spre aceasta tinta, numai spre atingerea ei ne calauzeam toata activitatea 26. Ibidem, 135—136. STUDIU INTRODUCTIV 13 si toata viata noastra, urmind poruncile legii si atHindu-ne unul altuia barbatia j si daca n-ar fi prea mult din partea mea, as afirma ca fie- care eram pentru celalalt norma si dreptar, dupa care judecam ce este bun si ce nu. Petreceam si noi cu prieteni, dar nu cu cei desfrinati, ci cu cei cumpatati ; nu cu cei scandalagii, ci cu cei mai cuminti si cu care petrecerea ne era de folos, dindu-ne bine seama ca mai usor poti contracta viciul decit sa te deprinzi cu virtutea, dupa cum mai usor capetf boala decit sa redobindesti sanatatea. Cit priveste studiile, iu- beam nu atit pe cele placute, cit mai ales pe cele folositoare, pentru ca cele dintii imping pe tineri spre viciu, pe cind celelalte, spre vir- tute. Cunosteam numai doua cai : cea dintii de mare pref, cea de a doua de o valoare mai mica ; cea dintii ducea spre casele noastre sfinte si spre profesorii care propovaduiau in ele, pe cind cea de a doua, la profesorii de stiinta profanS. Celelalte cai, adicS cele ce duceau la serbari, teatre, intruniri sau ospete, le lasam pe seama altora, pentru ca, dupa pSrerea mea, nimic nu-i mai de pret daca nu duce la virtute si nu face mai buni pe cei ce apucS in acea directie. Pentru noi lucrul eel mai de seama era sa fim arestini si sa fim numiti crestini... Sa vorbim pe scurt. Atena este primejdioasa pentru sufletele altora, dar deloc pentru cei evlaviosi f este plina de bogatia cea rea, adica de idoli, mai mult decit restul Greciei, si este foarte greu sa scapi neatras spre adorarea si inchinarea la idoli ? noua, insa, n-a putut sa ne aduca nici o paguba, intrucit eram cu sufletele otelite si bine aparate de aceastS primejdie. Ba chiar dimpotriva, daca imi este ingaduit a spune ceva si mai ciudat, noi tocmai aici ne-am intarit in credinta, avind prile] sa cunoastem minciunaria si falsitatea paginismului si sa dispretuim idolii tocmai acolo unde erau mai mult adorati. Se vorbeste de un fluviu care curge de-a lungul oceanului fara sa i se altereze dulceata apelor sale, sau de un animal care traieste in mijlocul focului fara sa fie mis- tuit de flac3ri. Aceste exemple pot da o imagine a felului nostru de trai printre colegii nostri» 27 . Sfintul Grigore din Nazianz ne vorbeste de cursurile pe care le-a urmat sfintul Vasile — retorica, gramatica, regulile povestirii, legile metricii si ale poeziei, filozofia, dialectica, astronomia, geometria, ma- tematica si medicina 28 — dar despre profesorii pe care i-au audiat nu spune nici un cuvint ; vorbeste de ei, dar nu da nici un nume : «Am ajuns cei mai distinsi pentru profesorii si colegii nostri, ba am ajuns cei mai celebri oameni in toata Grecia. Faima noastra a trecut si din- colo de hotarele Greciei, dupa cum am aflat din povestirile multora. Profesorii nostri, doar, erau cunoscuti pretutindeni unde se vorbea de 27. Ibidem, 137—140. 28. Ibidem, 142—143. 14 SFINTUL VASILE CEL MARE Atena. La fel si noi : unde se ducea vestea de profesorii nostri, ajungea si faima noastra, asa ca nacaieri nu eram necunoscuti si obscuri, ci ajunsesem mai celebri decit Oreste si Pilade, decit Moleonizii cei cin- tati in versurile lui Homer, renumiti pentru strinsa lor unire in timp de primejdie si pentru arta cu care minau amindoi un car, cu un singur bici si cu un singur friu» SB . De la istoricii Socrate 30 si Sozomen 31 aflam numele a doi profesori de la Atena : Himerie si Proheresie. Tot ei ne dau stirea, pusS la indoiala de unii cercetatori, ca in Antiohia au avut profesor pe Libaniu. Dupa o sedere de patru-cinci ani in Atena, in 356, sfintul Vasile si sf intul Grigore s-au hotarit sa se intoarca in patrie. «Sosise ziua ple- carii, relateaza sfintul Grigore, cu obisnuitul ei cortegiu : cuvintari de adio, alaiuri, salutari, jale, imbratisari, lacrimi. Nimic dealtfel nu-i mai induioisator decit despartirea colegilor de scoala unii de altii ?i mai ales de Atena. A avut loc atunci un spectacol vrednic de mila, dar vrednic si de povestit. Imprejurul nostru se strinsese gloata colegilor si a celor de o virsta cu noi, ba inca si multi profesori, afirmind ca orice-ar fi nu ne lasa sa plecam, conjurindu-ne, costringindu-ne, ade- menindu-ne. Ce nu ziceau si ce nu faceau, dupa obiceiul celor indure- rati ? Aici, ma voi acuza intrucitva si pe mine insumi, dar in acelasi timp il voi acuza si pe Vasile, acel suflet divin si ireprosabil, de^i aceasta poate parea cam indraznet. Aratind el motivele care-1 constring sa se reintoarca in patrie, a izbutit sa dezarmeze pe cei ce voiau sa-1 retina si, de§i cu multa parere de rau, totusi i s-a ingaduit sa piece. Eu, dimpotriva, am mai ramas in Atena, la drept vorbind, din slabi- ciune, dar pe de alta parte si tradat de Vasile, Care s-a indurat sa paraseasca pe eel care nu 1-ar -fi parasit niciodata si m-a lasat pe mina celor care ma retineau. Inainte de a se intimpla, acest lucru parea de necrezut. A fost intocmai ca si cum ai despica in doua un corp, omorind ambele parti, sau ca §i cum ai desperechea doi juncani cresctuti im- preuna si care au tras mult la acelasi jug, care mugesc jalnic unul dupa altul, neputind suporta despartirea» 32 . Intors acasa, sfintul Vasile n-a mai gasit in viata pe Macrina, bu- nica sa, si pe tatal sau, ci numai pe mama sa, pe Emilia, pe Macrina, sora lui cea mai mare, care in urma mortii logodnicului ei se hotarise sa se consacre vietii duhovnicesti, si pe Petru, fratele eel mai mic, pentru ca fratele sau Naucratie se calugarise, iar cele patru surori se maritasera. $i dupa cum spune sfintul Grigore din Nazianz, «Vasile a 29. Ibidem, 141. 30. Istoria Bisericeasca, IV, 26. 31. Istoria Bisericeasca, VI, 17. 32. La Pr. Prof. N. Donos, op. cit., 143—144. STUDIU 1NTRQDUCTIV 15 fost retinut in Cezareea, pentru ca locuitorii orasului il considerau «ca un al doilea intemeietor si protector al cetatii» 33 . A fost profesor de retorica vreme de doi ani in orasul sau. In urma succeselor repurtate ca profesor, tinarul Vasile, dupa spusele fratelui sau, sfintul Grigore al Nisei, «se umfla si se infumura, de pe urma inyataturii celei din afara, ba se uita peste umar si la dregaitoriile mai inalte si se credea mai pre- sus chiar decit slujbasii cei mai straluciti» 3i . Sora sa Macrina, spune mai departe sfintul Grigore al Nisei, a vazut drumul alunecos pe care mergea fratele ei si «l-a induplecat sa paseasca spre tinta adevaratei f ilozofii si intelepciuni, incit a lasat la o parte mindria lumeasca si, ajungind sa dispretuiasca slava invataturilor desarte, a trecut la viata cea cu adevarat activa ,• si stradalnic facindu-se cu miinile sale a in- ceput sa se pregateasca, prin deplina lipsire de slava si averi, pentru viata cea cu adevarat virtuoasa* 35 . De anii traiti in viltorile lumii aca- demice vorbeste insusi sfintul Vasile in una din scrisorile sale, exage- rind negresit datorita starii sufletesti a omului desavirsit, care vede chiar in cele mai mici si neinsemnate abateri pacate si greseli de ne- iertat : «Multa vreme mi-am irosit-o cu lucruri zadarnice ; si aproape intreaga mea tinerete mi-am petrecut-o cu preocupari desarte, indelet- nicindu-ma cu dobindirea inva{aturilor unei intelepciuni socotite de Dumnezeu nebunie. Dar cind m-am desteptat, ca dintr-un somn adinc, am ridicat ochii mei spre lumina minunata a adevarului Evangheliei si mi-am dat seama de inutilitatea intelepciunii stapinitorilor lumii a- cesteia, care sint pieritori ; atunci am jelit mult viata mea cea ticaloasa si ma rugam lui Dumnezeu sa ma povatuiasca spre a ma duce la dog- mele bunei credinte. $i, inainte de toate, m-am straduit sa-mi indrept unele din purtarile mele, care se stricasera din pricina legaturilor in- delungate cu oamenii rai. Asadar, citind Evanghelia si vazind din ea ca eel mai mare prilej pentru desavirsire este de a vinde averile si a le imparti fratilor nogtri saraci, de a avea cu totul lipsita de griji lu- mesti viata aceasta si de a nu avea nici un simtamint de simpatie fata de cele de aici, ma rugam lui Dumnezeu sa gasesc pe un frate care a ales aceasta cale a vietii, ca, impreuna cu el, sa traversez scurtul vifor al acestei vieti. $i, intr-adevar, am gasit multi frati in Alexandria, multi frati in restul Egiptului, pe unii in Palestina, pe altii in Cele-Siria si pe altii in Mesopotamia ; i-am admirat pentru infrinarea vietii lor, dar si pentru rabdarea lor in osteneli ; m-am minunat; si de staruinta lor in rugaciuni ; ca erau stapini pe somnul lor, fara sa fie doboriti 33. Ibidem, 145. 34. Viafa iericitei Macrina, traducere de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Sibiu, 1947, 17. 35. Ibidem, 17. 16 SFINTUL VASILE CEL MARE de vreuna din nevoile firii ; pastrau totdeauna sus si nerobit cugetul sufletului, in foame §i sete, in frig si goliciune ; nu se uitau la trap, nici nu voiau sa-i dea trupului vreo purtare de grija, ci, ca si cum ar fi trait in trup strain, aratau cu fapta ca locuiesc vremelnic aici pe pa- mint si ca-si au in cer vietuirea. Am admirat toate acele fapte, am fe- ricit viata acelor barbati, ca aratau cu fapta ca poarta in trupul lor omorirea lui Iisus. Si m-am rugat si eu lui Dumnezeu, ca, pe cit ami va fi cu putinta, sa fiu urmator barbatilor acelora» 3a . Si sfintul Vasile, asa cum spune in scrisoarea aceasta, a parasit catedra de retor din Cezareea, a impartit averile la saraci si, dupS ce s-a botezat, a cercetat pe atletii pustiei din Alexandria, Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, minat de gindul marturisit in epistola sa. La intoarcerea din aceasta calatorie sfintul Vasile si-a impartit si restul averii sale la saraci si s-a retras in Pont, pe malul riului Iris, intr-o localitate numita Anesi, nu departe de Neo-Cezareea, unde mama sa Emilia si sora sa Macrina intemeiasera o minastire de calugarite in care vietuiau ca monahii. Sfintul Vasile s-a stabilit pe celalalt tSrm al riului Iris, in fata minastirii maicii sale $i a infiintat si el o minastire de calugari. Primul la care s-a gindit sfintul Vasile sa-1 aduca aici a fost prietenul si colegul sau de studiu. li scrie o scrisoare de poftire 37 in care ii descrie frumusetile locului pe care 1-a ales, «un loc, ii scrie el, as.a cum amindoi, in ceasurile noastre de rSgaz, obisnuiam, in joaca, sa ni-1 faurim cu mintea» 38 . Sfintul Grigore nu s-a putut duce indata, pentru ca era retinut «de dragostea de paring si de grija batrinetii lor, precum si din cauza ivirii unor nenorociri» 39 . A ajuns alaturi de prie- tenul lui in 358 si impreuna au alcatuit acea minunata Filocalle, o an- tologie din scrierile marelui ginditor alexandrin Origen. Incetul cu in- cetul, asezamintul duhovnicesc de pe malul Irisului s-a umplut de mo- nahi, atrasi de faima numelui lui Vasile. Pentru monahii din minastirea sa a intocmit reguli de vietuire : Reguli maii si Reguli mici si alte lu- crari ascetice, care au ajuns mai tirziu reguli de vietuire pentru intreg monahismul ortodox. In 360, sfintul Vasile, simplu moriah, a luat parte ca observator la dezbaterile teologice din Constantinopole dintre omou- sieni si anomei ; la aceste dezbateri episcopul Cezareii, Dianie, din usu- rinta, spre marea suparare a lui Vasile, a semnat formula de credinta de la Rimini. Semnatura lui Dianie a suparat mult pe Vasile si a dus la o ruptura intre el si Dianie, episcopul de la care sfintul Vasile pri- mise botezul. Pe patul de moarte, in 362, episcopul 1-a chemat pe Vasile 36. Epistola 223, MG, 32, 824. 37. Epistola U, MG, 32, 276—277. 38. Ibidem, 276. 39. La Pr. Prof. N. Donos, op. cit., 145. STUDIU INTRODUCTIV 17 la el spre a se impaca si a-i marturisi ca din nestiinta si din usura- tatea mintii si-a pus semnatura pe acordul de la Constantinople. Nu dupa mult timp Dianie a raposat, usurat de pacatul si greseala ce-i sta- tea pe suflet. L-a sfirsitul anului 362 sau inceputul anului 363, a fost ales noul episcop al Cezareii, un laic, senatorul Eusebie, «un barbat nu de rind, spune sfintul Grigore din Nazianz, de o evlavie vrednica de remarcat, cum s-a dovedit din felul cum s-a purtat in persecutia de pe acele vremuri» 40 . Noul episcop l-a luat pe Vasile ca ajutor al sau in conducerea treburilor episcopiei si, pentru a-1 avea necontenit, l-a fa- cut preot din citet cum era pina atunci 41 . Dar nu dupa multa vreme s-a iscat dusmanie intre sfintul Vasile si episcopul Eusebie. Si sfintul Grigore din Nazianz, cu finetea lui de gindire, adauga : «Dar cred ca e mai bine sa tree sub tacere din ce oauza $i cum s-a iscat aceasta dusmanie» 42 . Nu-i insa greu de aflat cauza ; studiile stralucite ale lui Vasile, talentul lui oratoric, cunostintele lui teologice si pretuirea de care se bucura in fata credinciosilor au incol^it in sufletul episcopului Eusebie ghimpele invidiei, aceasta «boala a prieteniei» cum o va numi sfintul Vasile in Omilia sa despre invidie 43 . $i sfintul Vasile, pentru a nu imparfi in doua pe credinciosii din Cezareea, a preferat sa piece din oras (363) si s-a intors in Pont, «unde a luat conducerea monahilor, dindu-le indemnuri vrednice de \rnut minte» 44 . Sfintul Vasile n-a putut ramine mult timp in mijlocul monahilor sai. fmparatul Valens isi a- nuntase o vizita in Capadocia si sfintul Grigore din Nazianz, preva- zind primejdia ce ameninta Cezareea prin venirea imparatului, inver- $unat protector al arianismului, el insusi arian, botezat de un episcop arian, s-a grabit sa impace pe Eusebie, episcopul Cezareii, cu sfintul Vasile, fiind incredintat ca numai un om ca sfintul Vasile, cu marea sa popularitate in mijlocul credinciosilor din capitala Capadociei, ar putea face fata acestei primejdii. Cu asentimentul episcopului, care a intuit folosul ce-1 va putea avea prin venirea sfintului Vasile in Ceza- reea, sfintul Grigore s-a dus in Pont la prietenul sau. «N-a fost nevoie de multe vorbe, spune sfintul Grigore, ca Vasile sa se infatiseze pe cimpul de lupta si sa ne ajute. Indata ce ne-a vazut ca venim la el cu 40. Ibidem, 147. 41. «Ca si in celelalte privinte, tot a$a ?i aici el serve?te de exemplu stralucit pentru tofi. Mai intii a citit poporului cSrtile sfinte (a ocupat treapta inferioara de citet), el, care era interpretul acestor carti, fara sa dispretuiasca aceasta treapta in- ferioara ; apoi pe scaunul de preot, mai tirziu de episcop, a laudat pe Domnul far5 sa-si datoreasca avansarea furtului sau rapirii, fara sa se indese la onoruri, ci fiind urmarit de ele, fara sa le dobindeasca prin favoarea oamenilor, ci primind totul nu- mai prin favoarea si gratia dumnezeiasca», Ibidem, 147. 42. Ibidem, 147. 43. MG, 31, 380. 44. La Pr. Prof. N. Donos, op. cit., 148. 2 — Sfintul Vasile eel Mare 18 SFINTUL VASILE CEL MARE solie... a ?i plecat impreuna cu noi din Pont ; s-a aprins de rivna pen- tru adevarul care era in primejdie, s-a facut bucuros tovarasul nostru de lupta si s-a pus cu totul la dispozitia mamei sale, Biseriea» 45 . Pu^in mai departe, sfintul Grigore din Nazianz vorbeste si de o alta pro- blems ce se punea sfintului Vasile : «Pentru Vasile a doua problems si a doua sfor^are a fost sa se poarte bine cu episcopul sau, sa imprastie banuiala lui, sa convinga pe toji ca ceea ce suferise el nu era decit o ispita a celui viclean, care pizmuieste tovarasiile facute cu scop bun si, in fine, ca el stie sa respecte supunerea si disciplina bisericeasca. De aceea §i venise, de aceea invata, se supunea, indemna, intr-un cu- vint, era pentru episcopul sau totul : sfetnic bun, ajutor istet, tilcuitor al Sfintelor Scripturi, indicator al celor ce trebuiau facute, toiag al ba- trinetii, stilp al credintei, eel mai credincios in cele dinauntru, eel mai harnic in cele din afara ; intr-un cuvint, bunavointa lui era asa de mare pe cit de mare era socotita mai inainte supararea lui. In acest timp Vasile a objinut si puterea in biserica, desi ocupa un loc pe treapta a doua a ierarhiei ; iar aceasta putere a obtinut-o tocmai datorita bu- navointei sale. Era un lucru minunat aceasta armonie si aliant^a in scopul guvernarii Bisericii, caci in vreme ce episcopul conducea poporul, Vasile il conducea pe dinsul ; era intocmai ca un imblinzitor de lei, care im- blinzea cu tact pe detinatorul puterii. De altfel episcopul avea nevoie de un sprijin si conducator ca acesta, deoarece • era de curind urcat pe tron, inca tot mai respira ceva din cele lumesti, nepregatit de ajuns in cele duhovnicesti si pe deasupra si zbuciumat de furtuna cea mare ?i lovit mereu de vrajmasii cei indirjiti ai Bisericii. De aceea era in- cintat de aceasta aliantS cu Vasile ; ca desi comanda acesta, avea iluzia ca el comanda» 46 . • Nu putea fi facuta o caracterizare mai frumoasa si totodata mai justa a sfintului Vasile, spirit de conducator dublat de ascultare de monah, voinfa de neinfrint, dublata de intelegere plina de intelepciune a oamenilor si situatiilor. Intors in Cezareea, sfintul Vasile organizeaza pe credinciosi pen- tru preintimpinarea primejdiei. In ac^iunea sa a fost ajutat de sfintul Grigore din Nazianz, care cu smerenia care il caracterizeaza marturi- seste ca intregul merit al biruintei de a-1 face pe imparatul Valens sa nu mai intre in Cezareea a fost al lui Vasile 47 . Sfintul Vasile a luptat cu multa rivna si a biruit. «Dar credefi, intreaba sfintul Grigore, ca daca a desfasurat atita rivna, a depasit cumva limitele ? Sau luptind cu atita barbate, i-a lipsit prudenta ? Sau a fost asa de prudent, incit sa 45. Ibidem, 151. 46. Ibidem, 152—153. 47. Ibidem, 152. STUDIU INTRODUCTIV 19 evite primejdia ? Sau daca a fScut toate acestea minunat de bine §i mai presus de asteptare, a ramas cu vreun pic de nemultumire in su- flet ? Nicidecum, ci lasind la o parte toate vrajmasiile se hotaraste si se pregateste de lupta ; da la o parte obstacolele si piedicile ce i se puneau in cale si incurajau pe ceilalti la lupta impotriva noastra. Pe unii ii atrage, pe altii ii refine, pe unii ii da la o parte, pentru unii se face zid puternic si val de intarire, pentru altii, ciocan ce sfarima stinca, sau foe in spini, cum zice Sfinta Scriptura, care mistuie usor mara- cinii care hulesc Dumnezeirea* 48 . Sfintul Vasile a mai faout o noua impartlre a averii sale la sa- raci, a averii pe care o mo?tenise la moartea mamei sale. Dar, acest mare om al Bisericii nu s-a marginit numai sa-si imparta averile sale la cei nevoia§i, ci a lucrat cu toata fiinta sa pentru alinarea suferin- telor celor din nevoie, cum a fost in marea seceta si foamete care a bintuit Capadocia in anul 368. Acum sfintul Vasile, «prin cuvintarile sale a deschis hambarele celor avuti si prin indemnurile sale a realizat spusele Scripturii, «a impartit piine celor fl8minzi» {Isaia, 58, 7), a sa- turat cu piine pe cei saraci, i-a hranit in timp de foamete ; si sufletele celor flaminzi s-au umplut de bunatati. Dar cum ? Ca acest lucru nu-i de pufina importanta. A adunat la un loc pe cei bintuiti de foamete — ca erau unii care de abia isi trageau sufletul — barbati ?i femei, copii si batrini, pe nenorocitii de orice virsta ; a strins tot felul de alimente, care pot ajuta la potolirea foamei, oale piine de legume si de alte ver- de^uri. Apoi a imitat slujirea lui Hristos, Care incins cu un sort, nu S-a sfiit sa spele picioarele ucenicilor Sai ,- tot asa si Vasile de-a valma cu slugile, care-i erau colaboratori, ingrijea de trupurile celor care aveau nevoie de ajutor, dar totodata ?i de sufletul lor, dindu-le odata cu hrana si cinstea cuvenita, ajutindu-i, cu alte cuvinte, din doua parti... La aceasta se mai adauga si hrana cuvintului, o binefacere si o darnicie desavirsita, de obirsie cereasca, caci cuvintul este hrana ingerilor, cu care se nutresc si se adapa sufletele insetate de Dumnezeu si care nu umbla dupa hrana cea nestatornica si trecatoare, ci dupa cea care ra- mine in veac. Astfel de hrana distribuia §i el si inca din belsug, desi era eel mai sarac si mai lipsit din cifi cunoastem noi, dar nu ca sa potoleasca foamea de piine sau setea de apa, ci foamea cuvintului, cu hrana care cu adevarat este datatoare de viafa si hrSnitoare, contri- buind la cresterea duhovniceasca a celui bine nutrit cu dinsa» 4fl . In anul 370 scaunul Cezareii Capadociei a ramas vacant prin moar- tea episcopului Eusebie. Cu toata opozitia arienilor, care sub domnia lui Valens capatasera iarasi putere, ortodocsii au reusit sa aleaga pe 48. Ibidem, 151—152. 49. Ibidem, 155—156. 20 SFINTUL, VASILE CEL MARE sfintul Vasile episcop in scaunul vacant. Nu putin au contribuit la a- ceasta reusita episcopul Eusebie al Samosatei si episcopul Grigore al Nazianzului, tatal sfintului Grigore din Nazianz. Si aici trebuie sa-1 aduc iarasi martor pe sfintul Grigore : «Indata dupa incetarea din viata a celui ce-si tragea numele de la cuvintul evlavie 50 , care si-a dat su- fletul in bratele lui Vasile, acesta a fost inaltat pe tronul episaopal. De altfel nu fara truda, nu fara invidia si opozitia episcopilor provinciei si a plevei orasului, care se asociase cu ei. Trebuia, insa, sa biruiasca Duhul Sfint w chiar a si biruit cu multa prisosin{a, ca a indemnat sa vina la ungerea lui barbati plini de evlavie si de rlvna sfinta din re- giunile invecinate, printre care si pe noul Avraam si patriarh al nostru — inteleg pe tatal meu — cu care s-a petrecut ceva minunat. Era re- tinut acasa nu numai de povara anilor, ci si slabit de boala si aproape de a-si da ultima suflare ; si cu toate aqestea, intarit de Duhul Sfint, s-a incumetat sa porneasca la drum, ca sa-1 ajute cu votul sau. Ca sa povestim mai pe scurt, a fost pus in trasura, ca sji cum ar fi fost pus pe dric, si la intoarcere a venit intinerit, voinic, cu privirea in sus, in- viorat de hirotonia si ungerea lui Vasile, ca isi cum el si nu Vasile ar fi primit harul. Sa se adauge si acesta la vechile exemple, din care se vede ca munca da sanatate, rivna invie mortii si batrinetea se in- vioreaza, cind este impinsa de Duhul Sfint» 5l . Ca episcop, sfintul Vasile a luptat cu fapta, cu cuvintul si cu scri- sul ; prin tratate teologice si prin scrisori adresate atlt episcopilor rasa- riteni cit si celor apuseni pentru curmarea schismelor si ereziilor vre- mii sale, «vizitind pe unii, altera trimitindu-le soli, pe altii chemindu-i la el, indemnind, mustrind, rugind, amenintind, ocarind, luptindu-se pentru popoare, orase sau chiar persoane izolate, nascocind diferite cai spre mintuire, tamaduind pretutindeni, era un nou Veseleil, arhitec- tul cortului marturiei, intrebuintind tot felul de materiale si mestesu- giri pentru atingerea scopului si aranjind totul in vederea frumusetii si armoniei operei sale» 52 . A fost nu numai un luptator temut de dusmani, dar si un excelent administrator, care si-a condus eparhia cu grija si chibzuinta. Cu toata boala de care suferea, care-i macina necontenit slabanogitul sau trup, n-a ramas parohie din arhiepiscopia sa care sa nu fie vizitata, cercetata si indrumata. Se intimpla uneoxi ca intors din- tr-o vizitS, facuta unei biserici din provincie, sa se duca direct la bi- serica din Cezareea spre a nu lasa pe credinciosii sai fara cuvintul lui de invatatura, cum aflam din Omilia la Psalmul CXIV : «Ati venit de cu vreme, de la miezul noptii, in acest sfint loca? al mucenicilor, ca sa 50. Eusebie. 51. La Pr. Prof. N. Donos, op. cit., 156—457. 52. Ibidem, 162. STUDIU INTRODUCTIV 21 imblinziti cu cintari pe Dumnezeul mucenicilor §i ati ramas pina la amiaza acestei zile, asteptind sosirea mea. Gata va este plata voastra, a celor care ati preferat cinstea mucenicilor si slujba lui Dumnezeu in locul somnului si a odihnei. Dar daca trebuie sa-mi scuz si eu intir- zierea si lipsa indelungatS din mijlocul vostru, va voi spune pricina : am folosit acest timp al zilei mgrijindu-ma de o alta biserica a lui Dumnezeu, la fel de cinstitS ca si aceasta, care se afla la o departare destul de mare de voi. Dar pentru ca Domnul a facut sa slujesc si ace- lora liturghia si sa nu fiu lipsit nici de dragostea voastra, da|i, impreuna cu mine, mulpjmire BinefScatorului, Care a condus, cu puterea Lui cea nevSzuta, aceasta slabiciune vSzuta a trupului meu. $i ca sa nu va tin prea mult si sa va obosesc, va voi vorbi putin despre psalmul pe care il cintati cind am venit ; iar dupa ce va voi hrani sufletele voastre cu un cuvint de mingiiere pe masura puterii, voi lasa liber pe fiecare sa se ingrijeascS de cele ale trupului» 53 . Boala ii macina trupul — de aceea s-a si stins la virsta de 49 de ani — dar rivna de a invSta pe credincio§i ii era atit de mare cS, chiar bolnav, era in mijlocul lor si le predica. $i in Omilia la Psalmul LIX, printr-o potrivita comparatie, descrie slabiciunea trupului sau : «Uitindu-ma pe de o parte la rivna voastra de a ma asculta, iar pe de alta parte la slabiciunea puterii mele, mi-a venit in minte chipul unui prune mai mari^or, dar inca neintarcat, care chinuie sinul maicii sale secat de boala ; mama lui, desi simte ca-i sint secate izvoarele laptelui, ii da sinul, fiind trasa si muncita de copil, nu ca sa-si hraneasca pruncul, ci ca sa-i ostoaie plinsul. Tot asa si eu ; chiar daca puterile mele sint secatuite de boala aceasta indelungatS si felurita a trupului meu, totusi am venit in fa{a voastra, nu ca sa ros- tesc o cuvintare vrednica de a va desfata, ci ca sa va dau citeva la- muriri, pentru ca dragostea ce-mi purtati se multumeste numai cu vocea mea ; am venit ca sa vi se potoleasca ssi voua dorul* 54 . In afara de luptele duse cu schismaticii si cu ereticii, cu dusmanii si invidiosii, sfintul Vasile a fost silit sa lupte — si cu ajutorul lui Dumnezeu sa biruie — chiar cu imparatul Valens si cu inal^ii lui dem- nitari. Il voi lasa Si aici, asa cum am facut-o si mai inainte, tot pe sfintul Grigore din Nazianz sa ne vorbeasca despre aceasta confruntare intre sfintul Vasile eel Mare si imparatul Valens. «A venit la noi iara§i imparatul eel care se razboia impotriva lui Hristos, siluitorul credintei, de data asta si mai pornit spre nelegiuire si mai inversunat, ca si cum ar fi avut de luptat cu un adversar mai 53. MG, 29, 484. 54. MG, 29, 460. 22 SFINTUL VASILE CEL MARE puternic, facind tocrnai ca duhul eel rau si necurat, care aiungat din corpul omului, dupa ce rataceste citva timp, se intoarce inapoi in el, ca sa se salasluiasca. intovarasit de mai multe duhuri rele, cum citim in Sfinta Evanghelie (Luca, 11, 24). Pe acest duh necurat 1-a imitat si Va- lens, intii, ca doar s-ar razbuna de biruinta suferita mai inainte, si in al doilea rind, ca sa mai adauge ceva vechilor atacuri. I se parea lucru nedemn si urit ca el, eel ce domnea peste atitea popoare, dupa ce do- bindise mare glorie, dupa ce izbutise a supune cu forta la erezie pe to(i cei dimprejur si pusese mina pe tot ce intilnea in cale, la urma sa se lase biruit de un singur om si de o singura cetate, incit sa se faca de ris nu numai in fa|a patronilor ereziei, de care se lasa condus, dar chiar si in fata tuturor muritorilor» 55 . «Cine nu cunoaste pe guvernatorul de atunci, pe Modest, care se purta cu noi cu cea mai mare asprime ? Fusese botezat de arieni sau mai bine zis fusese scufundat in pieire. Acesta implinea cu virf si indesat poruncile impSratului, ca sa-i faca placere si prin aceasta sa-si consolideze si sa-si asigure puterea pentru totdeauna. Inaintea acestui guvernator, care tuna impotriva Bisericii, care avea infatisarea si ameninta cu dintii ca un leu, de care gloata nici nu se putea apropia, a fost dus si nobilul Vasile. Dar s-a infatisat nu ca si cum ar fi fost chemat la judecata, ci ca la un ospat.. Cum voi putea descrie, oare, cum se cuvinte atit furia prefectului cit si purtarea demna a lui Vasile ? Guvernatorul 1-a intrebat : — Cum se face asta, tu, cutare — chemindu-1 pe nume, ca nu voia sa-i faca cinstea de a-1 numi episcop — ca indraznesti sa te impotrivesti unei puteri asa de mari a imparatului si singur tu, intre to|i episcopii, te indaratnicesti asa ? — Ce anume si de care indaratnicie este vorba, zise Vasile, ca eu nu pot sa te inteleg ? — Ca nu dai cinstea cuvenita imparatului, in timp ce to|i ceilalti s-au plecat sj s-au supus. — Asta nu o ingaduie Imparatul meu, Dumnezeu, ca fiind si eu fap- tura a lui Dumnezeu, nu pot numi pe o faptura dumnezeu si nu pot ad- mite inchinare la o faptura. — Atunci, dar, ce parere ai tu despre noi, arienii ? — Nici una, cind ne porunciti asa ceva. — Cum ? Pentru tine nu-i o onoare sa fii in rind cu noi si sa ne ai de tovarasi ? — Voi sinteti demnitari si inca ilu§tri, nu tagSduiesc, raspunse Va- sile, dar nu sinteti vrednici de o cinste mai mare decit aceea ce se cu- 55. La Pr. Prof. N. Demos, op. cit., 162—163. STUDIU INTRODUCTIV 23 vine lui Dumnezeu. A fi tovaras cu voi, ce-i drept, este mare lucru, cum sa nu fie ? Dar sintetf si voi fapturi ale lui Dumnezeu si nu vS pot considera altfel decit pe cei ce-mi sint incredintati mie spre con- ducere. Pentru ca nu persoana, ci credinta caracterizeaza pe crestin. Atunci prefectul, infierbintat de cele spuse, fierbind si mai tare de minie, s-a sculat de pe tron $i a inceput a-i adresa cuvinte si mai aspre. — Cum ? Nu te temi tu de atita putere ? — De ce sa ma tern ? Ce-as putea sa patesc ? — La ce te expui ? La una din multele pedepse ce-mi stau la in- deminfi. — $i care sint acestea, zise Vasile, n-ai putea sa mi le spui ? — Confiscarea averilor, surghiunul, tortura si chiar moartea. — Daca ai altceva, atunci ameninta-ma, zise Vasile, cit despre cele ce mi-ai pomenit, ele nu ma pot atinge deloc. — Cum se poate asta ? 1-a intrebat prefectul. — Apoi de confiscarea averilor n-are a se teme eel ce nu posedii nimic, afara. de cazul cind ai in vedere aceste cirpe de Una si citeva cartj, singura mea avere. De exil nu-mi pasa, intrucit nu sint legat de o anumita localitate ; nu-i al meu pamintul pe care-1 loeuiese acum, ci al meu este tot pamintul unde as fi aruncat ; sau, mai bine zis, al lui Dumnezeu este tot pamintul, pe care eu nu sint decit un calator in tre- cere. Apoi la ce chinuri pot fi supus eu, care aproape ca nu am trup, afara de cazul cind te gindesti sa ma dobori dintr-o singura lovitura. Atita iti sta in putere. Cit despre moarte, ea este pentru mine o bine- facere, ca m-ar duce mai curind la Dumnezeu, prin Care traiesc si Ca- ruia li slujesc, pentru ca sint aproape mort, ?i de Care doresc mult sa ma apropii. Prefectul, incremenit de mirare, a zis : — Pina acum mie inca nu mi-a vorbit nimeni asa si cu atita in- drazneala. Vasile i-a raspuns : — Poate, pentru ca n-ai dat peste un episcop. Acela, desigur, ti-ar fi vorbit tot asa in imprejurari asemanatoare. De altfel, prefecte, noi sintem blinzi si mult mai smeriti decit alti oameni, dupa cum ne si porunceste legea noastra, incit nu ne incretim nici macar sprincenele, nici chiar in fata unui om de rind, necum in fata unui mare demnitar, ca tine. Dar atunci cind este atacat sau defaimat Dumnezeu, atunci dispretuim totul, nu ne gindim decit la jignirea adusa Lui si chiar focul, chiar sabia, chiar fiarele salbatice si chiar unghiile de fier, cu care ni se sfisie trupul, mai degraba ne fac placere decit sa ne ingrozeasca. Incit, ocaraste-ne, ameninta-ne, fa, in sfirsit, tot ce-ti place, folosindu-te 24 SFlNTUL VASILE CEL MARE de puterea cu care e$ti inzestrat — poate sa ajunga aceasta chiar pina la urechile imparatului — fii sigur, insa, ca nu ne vei putea birui si nici n-ai sa ne pofi convinge sa adoptam ratacirea, chiar daca ne-ai ameninta si cu alte pedepse mai grele. Dupa ce a grait asa ?i a primit acest raspuns, prefectul, vazind firea atit de neinfricosata si nebiruita a acestui barbat, i-a dat drumul con- cediindu-1 nu cu amenintari, ci cu oarecare respect si sfiala. Apoi s-a dus repede la imparat si i-a spus : «Imparate, sintem biruitf de acest conducator al Bisericii. Este mai presus de amenintari, nu poate fi in- duplecat prin vorbe si este prea statornic pentru a fi sedus cu momeli. Putem incerca cu altcineva dintre oamenii de rind ; cit despre acesta, ori trebuie sa intrebuintam fatis forta, ori sa renunt&m de a-1 cistiga prin amenintari». De aceea imparatul a cedat si fiind biruit de laudele aduse lui Vasile, a poruncit sa nu mai fie intrebuintata fata de el vio- lenta, ci a schimbat amenintarea in admiratie ; §i cu toate ca n-a mers pina acolo incit sa primeasca si credinta ortodoxa a lui Vasile, fiindu-i rusine de aceasta convertire, cauta totusi motive de scuza, ceea ce ii face mare cinste» 56 . Uimit imparatul de taria si credinta sfintului Vasile, a dorit sa-1 vada. Sfintul Grigore din Nazianz ne relateaza doua i-ntilniri ale impa- ratului cu sfintul Vasile : «Mergind cindva imparatul la biserica impre- una cu suita sa — era de sarbatoarea Bobotezei, cind in biserica era mare aglomeratie — s-a asezat in rindul mirenilor. Nici acest lucru nu trebuie trecut cu vederea ! Dupa ce imparatul a intrat inauntru si cin- tarile psalmilor i-au lovit auzul intocmai ca un glas de tunet, dupa ce a vazut acea mare de capete si ordinea desavirsita din biserica si din altar, incit se parea mai degraba ceva ingeresc decit omenesc ; dupa ce a vazut si pe sfintul Vasile, cu trupul nemiscat, cu privirea si cu sufletul linistit, ca si cum prin venirea imparatului nu s-a intimplat nimic neobisnuit, ci stind drept, cum spune Sfinta Scriptura despre Sa- muel, ca o columna, inaintea lui Dumnezeu si a altarului, pe cind toti ceilalti stateau cu frica si cu sfiala, dupa ce a vazut acestea — ceea ce nu mai vazuse niciodata — imparatul s-a simtit cuprins de un fel de sfiala sau frica ; mintea a inceput a-i fi invaluita ca de un fel de ceatS si a i se invirti pamintul inaintea ochilor. Dar multimea n-a bagat de seama. Iar cind a trebuit sa aduca la sfinta masa darurile, pe care anume le pregatise si nu putea, dupa obicei, sa le trimita prin altcineva, intrucit nu era sigur daca vor fi primite, atunci deodata i s-a tradat suferinta, 56. Ibidem, 165- -169. STUDIU INTRODUCTIV 25 pentru ca sovaia ; si daca unul din slujitorii altarului n-ar fi intins mina sa-1 sprijine, s-ar fi putut intimpla sa cada» 57 . Mai mult, sfintul Grigore din Nazianz istoriseste ca imparatul Valens a venit si a doua oara sa-1 vada pe sfintul Vasile : «$i ce frumos a vorbit Vasile imparatului si cu cita intelepciune, cind acesta a venit iar la biserica noastra si a pasit dincolo de catapeteasma, pentru o intreve- dere si o convorbire, pe care de multa vreme o dorea ! Nu putem spune altceva decit ca glasul lui era intocmai ca glasul lui Dumnezeu, pe care si cei din jurul imparatului si noi, care intrasem odata cu el, 1-am auzit. De altfel, aceasta este originea bunavoin^ei de mai tirziu a imparatului fa|a de noi si cauza potolirii prigoanei. Aceasta intrevedere, inrtocmai ca un torent, a spalat cea mai mare parte a defaimarilor ce ni se adu- ceau» 58 . Cu toate acestea ereticii arieni nu s-au lasat si an reusit ca sfintul Vasile sa fie exilat. «Se facusera, spune sfintul Grigore, toate pregati- rile necesare. Sosise noaptea, caruta era gata ; vrajmasii lui Vasile apla- udau, pe cind credinciosii boceau ; noi eram in jurul celui gata de pie- care ; toate formalitatile pentru aceasta ticalosie erau implinite. $i atunci ? Atunci Dumnezeu a zadarnicit planurile ereticilor. El, Care alta- data a lovit pe intiii-nascuti ai egiptenilor, care apasau pe Israil, a lovit si acum cu boala pe fiul imparatului, si inca pe neasteptate. Odata cu decretul de exil i s-a adus imparatului si vestea acestei boli si atunci mina lui a fost impiedicata sa semneze decretul si sfintul a scapat de primejdie, barbatul pios a fost gratiat datorita frigurilor fiului, care a muiat asprimea tiranului. Poate fi ceva mai drept si mai minunat ? In vremea aceasta fiul imparatului suferea cu trupul chinuit de boala, iar impreuna cu el suferea si tatal sau. Ce sa faca tatal ? Cauta pretutin- deni leacul bolii si pe cei mai buni medici ; facea nenumarate rugaciuni si se prosterna cu fata la pamint. Negasind nici un leac pentru boala, imparatul a facut apel la credinta lui Vasile ; dar deoarece se rusina din cauza nedrepta|ii ce-i facuse de curind si nu indraznea sa-1 cheme chiar el, a insarcinat cu acest lucru pe altii dintre prietenii cei mai iubiti ai lui. Atunci Vasile s-a infatisat fara intirziere si fara nici o obiectlune ; si indata, dupa venirea lui, boala s-a mai usurat, iar tatal a inceput sa aiba nadejdi mai bune. $i, desigur, daca nu s-ar fi adaugat sare in apa, chemind odata cu Vasile si pe eretici, in care credea mai mult, copilul s-ar fi vindecat imediat si ar fi fost dat sanatos in bratele tatalui sau. Asa credeau cei ce au fost de fata» 59 . 57. Ibidem, 169. 58. Ibidem, 169—170. 59. Ibidem, 170—171. 26 SF1NTUL VASILE CEL MARE Si la o minune a sfintului Vasile, sfintul Grigore din Nazianz adauga alta minune : «Se spune ca nu mult timp dupa aceasta, acelasi lucru s-a intimplat si cu insusi prefectul Modest. Fiind lovit §i el de o boala s-a plecat sub miinile acestui barbat sfint. Prefectul suferea, plingea, se zbatea ; de aceea a trimis dupa Vasile si-1 conjura, strigind : «Iata, acum ai capatat satisfactie ! Izbaveste-ma de aceasta boala !» Lucru care s-a si intim- plat, dupa cum a recunoscut-o chiar prefectul si a spus-o la multi care nu stiau ; ca dupa aceasta intimplare nu mai inceta a lauda pe Vasile si a-i admira virtutile» 60 . Sfintul Grigore din Nazianz vorbeste numai de aceste doua minuni ale sfintului Vasile eel Mare ; a trecut sub tacere celelalte minuni ale lui si a trecut sub tacere si intilnirea sfintului Vasile cu sfintul Efrem Sirul care, auzind de faima invataturilor si faptelor lui, a venit la Ce- zareea pentru a-1 vedea si a i se inchina, dar n-a lasat neconsemnata apararea pe care a luat-o sfintul Vasile unei femei vaduve, pe care asesorul judecatorului din Cezareea voia sa o ia cu sila de sotie. Fe- meia, ca sa scape de urmarirea lui, s-a refugiat in biserica sfintului Vasile. Judecatorul infuriat a cerut sfintului Vasile sa-i predea femeia. Sfintul a refuzat. Atunci judecatorul «a poruncit, scrie sfintul Grigore din Nazianz, ca Vasile sa se infafiseze inaintea lui si sa dea socoteala. Cind Vasile s-a infatisat, judecatorul sedea in fotoliul sau, arogant si plin de minie ; nu 1-a tratat cu blindete, ci i-a vorbit cum ar fi vorbit unui con- damnat la moarte. Vasile statea inaintea lui ca si Iisus inaintea lui Pilat. Judecatorul porunci sa-i smulga lui Vasile haina de pe umeri. Acesta, insa, a zis : «Daca vrei, n-am decit sa scot si camasa». Judecatorul il ameninta cu bataia pe eel ce parca nici nu avea trup. Judecatorul il ameninta pe Vasile ca va fi supus torturii cu unghii de fier. Vasile i-a raspuns : «Prin aceasta sfisiere imi vei aduce mingiiere inimii, care, dupa cum vezi, ma apasa destul de tare». Cind orasul a aflat de napasta cazuta pe Vasile s-a umplut de furie, s-a aprins ; si intocmai cum se agita albinele unui roi cind i se da fum, asa si cetatenii, indiferent de neam sau de virsta, se indemnau si se atitau unii pe altji. Toate obiec- tele se transformau in arme ; toti se inarmau fie cu instrumentele me- seriei lor, fie cu ce apuca fiecare, la intimplare. Cu torte in miini, cu pietre gata de aruncat, cu ciomegele ridicate, toata lumea parea un singur om ; nu se auzea decit un singur strigat ? toti aveau unui si ace- lasi gind. Pina si femeile nu ramasesera neinarmate ,• transformasera furcile in lanci, incit nu mai semanau a femei ,• erau atit de aprinse de minie, incit dadeau dovada de curaj barbatesc. Ce a facut atunci jude- 60. Ibidem, 171. STUDIU INTRODUCTIV 27 catorul eel indraznet. si obraznic ? A inceput a se ruga de Vasile si a se milogi. Vasile a indepartat cu forta poporul, care s-a dat la o parte cu respect, scapind astfel pe eel care-1 batjocorise, iar acum il im- plora» RI . Sfintul Vasile a avut de dus lupta chiar cu unii dintre episcopii sai, care nu i se aratau binevoitori pentru trei pricini : intii, pentru ca nu erau de acord cu dogmele de credinta propovaduite de sfintul Vasile, pe care le acceptau numai fiind constrinsi de popor ; al doilea, nu le trecuse supararea ca fusese ales el episcop al Cezareii si nu unul dintre ei ; si al treilea, nu puteau suporta prestigiul de care se bucura sfintul Vasile 62 . Impartirea politica a Capadociei, apoi, in doua provincii, cu capi- tale deosebite, a dus iarasi la conflict intre sfintul Vasile si episcopii celei de a doua provincii, care cereau sa apartina mai departe nu de mitropolitul din Cezareea, de sfintul Vasile, ci de mitropolitul celei de a doua capitale. Sfintul Vasile, in ia\a acestei noi situajii, a intors lucru- rile in favoarea lui, mai bine spus in folosul Bisericii, ca si-a intarit eparhia prin sporirea numarului episcopilor, in rindul carora a ridicat la treapta de episcop si pe prietenul sau, pe sfintul Grigore din Na- zianz 63 , si pe fratele sau, pe sfintul Grigore al Nisei. «Au rezultat de aici, spune sfintul Grigore din Nazianz, trei mari foloase : o mai buna ingrijire a sufletelor, autonomia bisericeasca a fiecarui oras, iar in plus si curmarea razboiului» 61 . Grija de cei saraci, ajutorarea celor din nevoi, usurarea suferin- telor celor bolnavi si imbunatatirea vietii celor mutilati din nastere si din imprejurari nenorocite, a fost gxija permanenta a intregii vieti a sfintului Vasile ; ca tinar, a impartit intreaga sa avere oropsitilor soar- tei ; ca preot, a dat hrana celor flaminzi in timpul secetei si foametei cumplite a anului 368 ; iar ca episcop, si-a largit actiunile sale filantro- pice, pe de o parte dind dispozitie horepiscopilor sai sa infiinteze in eparhiile lor asezaminte filantropice permanente, «impunindu-le condu- catorilor poporului 65 sa aiba una si aceeasi purtare, anume dragostea 61. Ibidem, 173—175. 62. Ibidem, 175. 63. Numirea sfintului Grigore din Nazianz ca episcop al Sasimelor 1-a nemul- tumit mult si-si dezvaluie nemultumirea chiar in cuvintul funebru, rostit spre lauda sfintului Vasile eel Mare : «Desi admir toate actele acestui barbat, mai mult chiar decit se pot exprima prin cuyinte, In imprejurarea aceasta n-am de ce-1 lauda — si voi povesti aici supararea mea, cu toate ca multora le este cunoscuta — pentru ca a intrebuintat fata de mine un procedeu nou si urit, a carui neplacere timpul n-a izbutit s-o stearga de tot. De aici se trage nestatornicia si turburarea vietii mele si imposibilitatea de a ma dedica vietii contemplative sau a fi socotit ascet» [Ibi- dem, 177). P4. Ibidem, 177. 65. Horepiscopilor si preotilor. 28 SFINTUL VASILE CEL MARE 51 mSrinimia fata de cei nenorociti» 66 , iar pe de alta parte a creat in apropierea Cezareii un mare complex filantropic, care cuprindea : bise- rica, spitale, leprozerii, azile pentru bStrini, case pentru strSini ; la aces- tea se adauga cladirile cele de trebuintS pentru satisfacerea nevoilor tuturor acestor asezSminte : bucatarii, ateliere de tot felul si alte depen- dinfe necesare ; nu lipseau nici scolile in care copiii inva|au carte si nici scolile pentru invatarea meseriilor. Astfel, sfintul Vasile eel. Mare a creat lingS orasul Cezareea un alt oras, pe care poporul 1-a numit cu numele intemeietorului lui : Vasiliada. «Iesi putin afara din oras, spune sfintul Grigore din Nazianz, si priveste acel nou oras, monumentul evlaviei, tezaurul comun al tuturor, in care se aduna nu numai pri- sosurile bogatilor, dar din indemnul lui Vasile se depun in el chiar unele din cele de neaparata trebuinta, pentru ca acolo sint ferite de molii si aparate de hoti, neatinse de pizma si scutite de stricare prin invechire. Priveste locasul in care boala se sufera cu rSbdare, nenoro- cirile sint adesea binecuvintate, iar milostivirea se gaseste din belsug. In comparatie cu acest oras, ce insemnatate mai poate avea Teba cu cele sapte porti ale sale sau Teba cea din Egipt, zidurile Babilonului cele mari si frumoase, care acum nu mai exists, cavoul lui Mausol din Caria, piramidele, colosul de arama din Rodos sau templele cele mari si frumoase, care acum nu mai exists, si multe altele pe care lumea le admira si despre care ne vorbeste istoria, dar care n-au adus alt folos celor ce le-au zidit decit, doar, putinS glorie ? Ochii nostri sint acum scutiti de privelistea trista ?i plinS de induiosare a oamenilor morti inainte de moarte, adicS avind multe din membrele corpului lor moarte, din care cauza erau alungati din orase, din case, din piata, de la bSi, din mijlocul celor mai iubiti ai lor, bieti oameni cunoscuti mai degraba dupS nume decit dupa figura 67 • nu-i mai vedem in cete sau grupati in tabere, nu atit compStimit-i pentru boala, cit mai degraba uriti, niste bieti artisti, care cinta melodii ce-ti sfi$ie inima, daca le-a mai rSmas mScar vocea ! Dar ce sa mai continui a vorbi despre aceste lucruri tragice, cind nu exists cuvinte prin care sa se poata exprima o asa suferintS ? $i Vasile este acela care ne-a convins pe toti ca, fiind oameni, sa nu dispretuim pe oamenii acestia si sa nu necinstim pe Hristos, singurul cap al nostru, al tuturor, prin neomenia ce-am ara- tat-o fatS de dinsii ; ci, cind vedem nenorociri strSine, sa ne silim a plasa bine avutiile noastre, sS imprumutam lui Dumnezeu mila, de care si noi vom avea nevoie cindva. Apoi acest barbat nobil si de bunS fa- milie, cu un nume asa de stralucit, nu se sfia de a cinsti chiar cu bu- 66. La Pr. Prof. N. Donos, op. cit., 183. 67. Cei bolnavi de lepra. STUDIU INTRODUCTIV 29 zele sale aceasta boala 6S , ci saruta pe bolnavi ca pe niste frati si nu — cum ar crede poate unii — In dorint,a de slava. desarta. Ca cine mai mult ca dinsul era scutit de aceasta patima ? Ci pentru ca prin pur- tarea sa sa inlature si altora teama de a se apropia de corpurile acestor bolnavi, in inter esul vindecarii lor ; cu alte cuvinte ii incuraja nu numai cu vorba, ci si cu fapta» 69 . Ni§te realizari ca acestea au generat in sufletele multora invidia si rautatea ; au inceput sa birfeasca, spunind ca arhiepiscopul Cezareii, prin actiunile sale, uzurpa autoritatea politics a provinciei. Astfel de vorbe au ajuns §i la urechile lui Hie, guvernatorul Capadociei. Pentru a pune capat acestor calomnii, sfintul Vasile ii adreseaza guvernato- rului o scrisoare in care, printre altele, ii scrie : «Poate spune, oare, cineva ca aducem vreo vatamare ordinei de stat, cind inaltam Dumne- zeului nostru o biserica, zidita maret, iar imprejurul ei locuinte, dintre care una din ele pusa la dispozitia capeteniei provinciei, iar altele mai mici, impar^ite dupa rang slujitorilor bisericesti, care pot fi folosite si de demnitarii si de insotitorii vostri ? Pe cine nedrepta^im daca zidim case pentru straini, case pentru cei care sint in trecere pe aici, case pen- tru cei care din pricina bolilor au nevoie de ingrijiri, dindu-le acestora ajutorul necesar : ingrijitori de bolnavi, doctori, animale de jug si ca- rutaji ? Aceste construct au nevoie de mesteri si de lucratori care sa procure celor ce locuiesc in ele cele de trebuinta vie^ii si tot ce le poate usura vietuirea, au nevoie apoi si de alte cladiri proprii pentru ateliere. Toa1;e aceste constructii sint o podoaba pentru locul in care se gasesc, iar pentru tine, guvernatorul nostra, un semn de lauda, adu- cator de slava» 7 *. Epistola aceasta, scrisa in 372, 1-a linistit pe guverna- tor, asa ca sfintul Vasile si-a putut continua fara stingherire marea^a sa opera, care a dat na-stere unui oras unic in istoria lumii, Vasiliada. Acum, folosindu-ma iar de Cuvintul funebru al sfintului Grigore din Nazianz, voi incerca sa schifez profilul sufletesc si intelectual al Ma- relui Vasile. Sfintul Vasile a fost pentru tot,i un fel de lege a virtutii 71 si a fost mai presus de trup, chiar inainte de a se muta din aceasta viata 72 ; a preamarit virtutea si a urgisit viciul ; avea farmec la povestit si stia sa educe pe altii chiar cind glumea 73 ; mustra cu blindete, dar nu ducea 68. Unii 11 invinuiau pe sfintul Vasile ca e mindru si ca umbla dupa slava de- sarta. Acestora sfintul Grigore din Nazianz se adreseaza intrebindu-i : «Este cu pu- tinta oare ca eel ce saruta pe leprosi si se umileste atit de mult sa dispre(uiasca pe cei sanatosi ?» (Ibidem, 183). 69. Ibidem, 181—187. 70. Epistola 94, MG, 32, 488. 71. La Prof. N. Donos, op. cit., 119. 72. Ibidem, 120. 73. Ibidem, 184. 30 SFINTUL VASILE CEL MARE blindetea pina la salbaticie si nici indulgent^ pina la slabiciune 74 ,• in- teligen|a si elocinta lui lasau in urma pe toti oamenii ; s-a curatit pe sine pentru a primi pe Duhul Sfint spre a tilcui Scripturile, spre a cer- ceta lucrurile dumnezeiesti si spre a gSsi cuvintele care sa corespunda exact ideilor 75 . Intr-un cuvint, frumusetea lui Vasile a fost virtutea, maretia lui a fost vorbirea lui despre Dumnezeu, mersul lui in continua inaintare, care, prin urcari treptate, 1-a inaltat pina la Dumnezeu 76 ; intreaga viata a lui Vasile n-a fost decit o inatyare spre cer, dovedin- du-se a fi om desavirsit intr-o viata desavirsita 77 . Atit de mult stralucea virtutea lui Vasile, atit de mult ii copleseau pe contemporani purtarea si felul lui de vietuire, incit unii, ca sa do- bindeasca si ei aceeasi faima, ii imitau infatisarile sale exterioare ,• cau- tau sa aiba o fa|a palida ca a lui, sa aiba barba la fel cu barba lui, sa vorbeasca fara graba si rar si sa-si dea un aer ginditor si meditativ. «Dar intrucit multi nu-1 puteau imita bine, spune sfintul Grigore, de- veneau caraghiosi. Cautau sa-i imite pina si taietura imbracamintei, forma patului, felul lui de a minca, toate lucruri carora Vasile nu le dadea nici o importanta. De aceea se puteau vedea multi Vasile, dupa infatisarea exterioara, dar acestia erau ca niste statui in umbra, sau, mai bine zis, ca niste ecouri care repeta vorbele» 78 . $i iata cit de frumos si cit de adevarat vorbeste sfintul Grigore de lucrarile sfintului Vasile ! «Cind pun mina pe Hexaemeronul lui si citesc cu glas tare, ma simt aproape de Creatorul, incep a pricepe teme- iurile creatiei, admir pe Creator cu mult mai mult decit mai inainte. Cind citesc scrierile sale polemice, parca vad cu ochii focul de la So- doma, care preface in cenusa limbile rele si nelegiuite ale ereticilor, sau parca vad turnul Babel, pe cit de rau construit pe atit de bine darimat de Vasile. Cind citesc lucrarile sale cu privire la Duhul Sfint, aflu in ele pe Dumnezeul pe Care-L am si eu si prind curaj sa graiesc adevarul, sprijinindu-ma pe invatatura lui despre Dumnezeu si pe interpretarea lui. Cind citesc celelalte interpretari pe care le scrie in trei sensuri, ma conving ca nu trebuie sa ma opresc la litera, nici sa privesc lucrurile numai superficial, ci sa patrund mai departe, sa cobor din adinc in adinc — ca adincul, spune Scriptura, adinc cheama — sa tree din lumina in lumina, pina ce voi ajunge la punctul culminant. Cind citesc laudele in cinstea mucenicilor, imi dispretuiesc trupul, ma simt solidar cu cei laudati si mi se trezeste si mie dorul de lupta. In sfirsit, cind citesc lu- 74. Ibidem, 184—185. 75. Ibidem, 185. 7G. Ibidem, 186. 77. Ibidem, 192. 78. Ibidem, 198—199. STUDIU INTRODUCTIV 31 crarile lui cu cuprins moral si practic, imi cur&t cu ele sufletul si trupul, ajung un templu gata sa primeasca pe Dumnezeu, ajung un instrument muzical pus in miscare de Duhul Sfint, care cinta slava si puterea lui Dumnezeu» 79 . Slabit si istovit de boala de care suferea de pe cind era tinar, ca de asta urmase la Atena si cursurile de medicina, slabit si istovit de asceza ce o impunea trupului sau, sfintul Vasile s-a stins la o virsta inca tinara, cind avea 50 sau 51 de ani, la intii ianuarie 379. Inainte de a-si ispravi alergarea in aceasta viata, «a facut si cu acest prilej o minune, nu mai mica decit cele amintite, spune sfintul Grigore. Era aproape mort, lipsit de suflare si parasit de cele mai multe semne ale vietii, cind deodata, la cele mai din urma cuvinte, a capatat deodata vigoarea ca sa poata rosti cuvintele pline de evlavie si sa hirotoneasca pe cei mai credinciosi slujitori ai sai, carora odata cu punerea mii- nilor le-a dat si Duhul Sfint, pentru ca altarul sa nu ramina lipsit de ucenicii si colaboratorii din vremea sacerdotiului sau» s0 . Istoria Bisericii trebuie sa-i fie recunoscatoare sfintului Grigore din Nazianz ca in cuvintarea sa funebra ne-a lasat zugravite si cele petre- cute la inmormintarea Marelui Vasile : «Zacea Vasile, aproape sa-si dea cea din urma suflare ; era astep- tat sa fie luat in primire de corul ceresc, catre care de muita vreme isi atintise privirea. Imprejurul lui era adunat tot orasul, care nu se putea deprinde cu ideea acestei pierderi . blestema moartea ca pe un tiran, voind parca sa-i apere sufletul, ca si cum, fie cu miinile, fie cu puterea rugaciunilor, ar fi putut sa-i constringa sufletul sa ramina in trup. Eran, de altfel, nebuni de durere si fiecare ar fi fost bucuros sa-si dea viata in locul lui, daca aceasta ar fi fost cu putinta. La urma s-au vazut biruiti — ca trebuia sa se arate ca si el nu-i decit un om — ; si Vasile, rostind cuvintele : «In miinile Tale depun sufletul meu», si-a dat sufletul in miinile ingerilor, care aveau sa-1 duca la cer ; dar aceasta dupa ce mai intii a dat celor prezent.i invataturi asupra credintei si prin sfaturile lui i-a facut sa ajunga mai buni. Apoi s-a vazut un lucru mai mare decit toate ce s-au vazut vreodata. Acest barbat sfint a fost purtat pe bratele sfintilor ; care mai de care se silea sa puna sau sa atinga, unul poala vesmintului, altul umbra, altul nasaliile pe care era purtat sfintul ; caci ce putea fi mai sfint si mai curat decit trupul lui ? Al|ii se imbulzeau ca sa se apropie macar de cei ce 11 purtau, altii ca macar sa-1 priveasca, in credinta ca si aceasta le poate fi de folos. Se umplura pietele, porticele, etajul al doilea si al treilea de cei ce-1 pe- 79. Ibidem, 187—188. 80. Ibidem, 199—200. 32 SFINTUL VASILE CEL MARE treceau ; unii mergeau inainte, altii in urma sau alaturi de el, inghesuiti unii in altii ; erau multe zeci de mii, de toate neamurile, de toata virsta, unii chiar necunoscuti. Cintarile de psalmi erau inabusite de plin- sete, iar taria de suflet a tuturor era biruita de durere. Era o adevarata intrecere chiar intre necrestini, pagini, evrei sau straini. Ca si ei se in- treceau cu noi in plins, ca si cum eel care ar fi plins mai tare ar fi do- bindit un folos si mai mare. Contrar asteptarilor, durerea s-a incheiat la urma cu nenorociri, intrucit cu prilejul acestei inmormintari, din cauza grozavei ingramadiri si imbulzeli, si-au dat obstescul sfirsit multe per- soane ; si totusi erau socotite fericite ca si-au gasit sfirsitul asa, intrucit il intovaraseau astfel pe Vasile la plecarea din viata, sau, cum ar putea spune un indraznet, erau un fel de jertfa pe mormintul lui. Cu greu trupul a fost smuls din imbulzeala care aproape strivise pe cei care-1 duceau ; si astfel a fost redat mormintului parintilor sai, adaugindu-se preotilor arhiereul, predicatoril'or glasul eel puternic, care rasuna inca in ure- chile mele, in fine adaugindu-se martirilor un nou martir. Acum el este in cer, unde aduce jertfe pentru noi si se roaga pentru popor, caci desi ne-a parasit, nu ne-a parasit de tot» 81 . Iar acum sfirsitul cuvintarii sfintului Grigore din Nazianz si cu acesta §i sfirsitul spuselor mele despre viat,a sfintului Vasile eel Mare : «Asadar voi toti cei din jurul meu, toti cei ce alcatuit,i corul lui, fie ca sinteti de-ai nostri, fie ca sinteti straini, atit cei din preajma alta- rului cit si cei de pe treptele cele mai de jos, asociati-va cu mine sa-1 laudam pe Vasile, fiecare povestind si imitind vreuna din virtutile lui ; cei de pe tronuri, laudati-1 si imitati-1 pe legiuitor ; cei ce guvernati ora- sul, ca pe un stilp al acestui oras ; ceta^enii de rind, ca pe un om de ordine ; oratorii, ca pe un profesor ; fecioarele, ca pe un conducator de mireasa ; cele casatorite, ca pe un profesor al infrinarii ; monahii, ca pe eel ce va intraripeaza ; cei ce traiti in lume, ca pe un judecator ; cei simpli, ca pe eel ce va arata calea , cei iubitori de stiinta, ca pe un teolog ; cei fericifi, ca pe un friu ; cei nenorociti, ca pe un mingiietor ; batrinii, ca pe un toiag ; tinerii, ca pe o scoala ; saracii, ca pe un mi- luitor ; bogatii, ca pe un bun administrator. Mi se pare ca chiar si va- duvele ar trebui sa laude pe patronul lor, orfanii pe parintele lor, sa- racii pe amicul saraciei, bolnavii pe doctorul tuturor bolilor si cunos- catorul tuturor leacurilor ; in sfirsit, cei sanatosi, pe pazitorul sanatatii lor. Cu alte cuvinte toti sa laudam pe eel ce s-a facut toate tuturor ca sa dobindeasca pe toti sau macar pe cit mai multi. Iar tu, Vasile, primeste de la noi aceasta cuvintare de lauda, primeste-o de la glasul care altadata l^i era foarte placut, de la eel de aceeasi virsta si de 81. Ibidem, 200—201. STUDIU INTRODUCTIV 33 aceeasi treapta cu tine. Daca aceste laude sint la inaltimea meritelor tale, aceasta se datoreste t* e r intrucit cu sprijinul tau am alcatuit cu- vintarea ; iar dimpotriva, daca sint departe de a corespunde meritelor tale si mult mai prejos de asteptare, gindeste-te ca nu puteam face ceva mai bun, ca sint apasat la batrinete de boala §i de dorul de tine ! Doar si lui Dumnezeu ii place ceea ce este facut dupa puterea omului. Tu, insa, fiin|a sfinta si dumnezeiasca, priveste de sus spre noi ! Potoleste, prin rugaciunile tale, ghimpele trupului, care ne este dat de Dumnezeu pentru injeleptirea noastra, sau da-ne curaj ca sa-1 suportam ; si indreapta viata noastra spre ceea ce ne este mai folositor ; iar dupa ce ne vom muta din viata aceasta, primeste-ne si pe noi acolo, in corturile tale* 82 . Pentru alcatuirea vietii sfintului Vasile eel Mare intentionat am fo- losit cuvintarea funebra a sfintului Grigore din Nazianz, care a fost alaturi de Marele VaSile si la studiile din Atena si la sihastria din Pont si la stradaniile sale pastorale ca preot si episcop. Sint prea frumoase si prea adevarate cuvintele sfintului Grigore, ca sa nu le pun la in- demina celor care vor avea ocazia sa citeasca aceasta carte, in care sint date, in romaneste, gindurile unuia din cei mai mari ginditori crestini. B. OPERA SFINTULUI VASILE CEL MARE Opera sfintului Vasile eel Mare se tipareste pentru prima data, ne- completa insa, la Basel in 1532, cu o prefa^a de Erasm. Editia aceasta a fost retiparita la Venecia in 1535, apoi iarasi la Basel in 1551. O editie mai completa a dat Fronton du Due si F. Morellus la Paris in 1618, in trei volume, si retiparita la Paris in 1638. La aceasta editie Fr. Combefis a facut note critice in doua volume, tiparite la Paris in 1679, cu titlul : Basilius Magnus ex integro recensitus. In sfirsit apare la Paris, in trei volume, intre 1721 si 1730, cea mai completa editie a operelor sfintului Vasile eel Mare ; editia aceasta a fost inceputa de J. Gamier, care a tiparit volumul intii, Paris 1721 si volumul 2, Paris 1722 si terminata, dupa moartea lui Combefis, de P. Maran, care tipareste volumul al treilea la Paris in 1730. L. de Sinner a retiparit la Paris, in 1839, editia lui Garnier-Maran, corijata si completata. Aceeasi editie a fost incorporata cu citeva texte noi de Abatele Migne in Patrologia greaca, volumele 29—32, Paris, 1857, reimprimata in 1886 — 1888. Traducerea latina numai, fara textul grec, a fost tiparita la Venetia in 1750 — 1751, la Bergam in 1793, la Paris in 1835—1840. In . colectia «"EXXr;ve? uatepss zffi 'Exy.X7jaia<;» tiparita la Tesalonic, s-a publicat opera integrals a sfintului Vasile eel Mare, textul original si 82. Ibidem, 202—203. 3 — Sfintul vasile eel Mare 34 SFINTUL VASILE CEL MARE traducerea in limba greaca moderna, in 10 volume ; vol. 1 — 3, Epis- tolele, introducere, text grec, traducere si comentar de Prof. Pan. C. Hristu, Tesalonic, 1972 — 1973 ; vol. 4, Hexaemeronul, introducere, text grec, traducere si comentar de Prof. St. N. Saccu, Tesalonic, 1973 ; vol. 5, Omiliile la Psalmi, introducere, text grec, traducere si comentar de Sofia Caracasidu, Tesalonic, 1974 ; vol. 6 — 7, Omiliile $i Cuvmtdrile, in- troducere, text grec, traducere si comentar de Vasile Psevtonca, Tesa- lonic, 1973 ; vol. 8 — 9, Scrierile Ascetice, introducere, text grec, tradu- cere si comentar de C. Caracoli, Tesalonic, 1973 ,■ vol. 10, Seder He Dog- matice, introducere, text grec, traducere si comentar de Prof. T. Zisi, Tesalonic, 1974. In limba engleza Bl. Jackson a tradus scrierea Despre Sfintul Duh, Omiliile la Hexaem'eion si Scrisorile, in vol. 8 al seriei a Il-a a colec- tiei : «A select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Chris- tian Church)), New York, 1895. In limba germana operele complete ale sfintului Vasile eel Mare s-au publicat in colec^ia : «Samtliche Werke der Kirchenvater», aus dem Urtexte in das Deutsche ubersetzt, vol. 19—26, Kempten, 1838—1842 ; V. Grone a tradus in BKV in trei volume : Omiliile la Hexaemeion, 21 ' de Omilii si Cuvintdri, selecfiuni din Scrierile Ascetice si din Scrisori, Kempten, 1875 — 1881 ; Dr. Anton Stegmann, a tradus in BKV 2 in doua volume : 111 Epistole, Omiliile la Hexaemeron si 22 Omilii si Cuvin- tdri, Miinchen, 1925. In limba franceza Marie-Nicolas — Silvestre Guillon au tradus in co- lectia : «Bibliotheque choisie des Peres de l'Eglise grecque et latine», vol. 7 : Omilii la Sfinta Scripturd, Omilii dogmatice si morale, Panegi- rice, din scrierile Despre Sfintul Duh, si fmpofriva lui Eunomiu, din lu- grarile ascetice si o selecfie din Epistole ; Yves Courtonne a publicat o noua editle a Epistolelor impreuna cu o traducere a lor in limba fran- ceza, in trei volume, Paris, vol. I, 1957, vol. II 1961 si vol. Ill 1968 ; in colectia SCH, B. Pruche a tradus scrierea Despre Slintul Duh, Paris, 1947 ; Stanislas Giet a tradus Omiliile la Hexaemeron, Paris, 1968, Alexis Smets si Michel van Esbroeck au tradus cele doua Omilii despre iacerea omului, pe care le considers autentice, iar B. Sesboue, G. M. De Durand si Leon Doutreleau au tradus scrierea Contra lui Eunomiu, vol. I, Paris, 1982 ; J. Riviere a tradus texte alese din scrierile sfintului Vasile in colectia «Les Moralistes Chretiens», Paris, 1926. STUDIU INTRODUCTIV 35 SCRIEBI AUTENTICE 1 . Omilii la Hexaemeron 83 Sfintul Vasile eel Mare a rostit Omiliile la Hexaemeron, noua de toate, cind era preot, inainte de anul 370 M , intr-o saptaimina din postul mare, predicind in. unele zile de doua ori pe zi, dimineata si seara. tin aceste omilii comenteaza verse- tele 1 — 26 din capitolul intii al Cartii Facerii, cele sase zile ale creatiei. In Omilia a noua fagaduieste credinciosilor ca le va vorbi si despre facerea omului, dar n-a mai rostit o astfel de cuvintare, deoarece sfintul Ambrozie vorbeste numai de aceste noua omilii ale sfintului Vasile. Omiliile cuprind minunate descrieri ale puterii creatoare a lui Dumnezeu si ale frumusetilor naturii. Citind acest minunat comentar al zilelor creatiei nu stii ce sa admiri mai mult : cunostintele multiple ale Marelui Vasile, care cuprind intreaga fi- lozofie a antichitatii cu toate teoriile ei despre geneza lumii, temeinicia argumen- telor scripturistice si rationale cu care surpa aceste teorii si prezinta conceptia cres- tina despre creatie, sau dragostea sa de Creator, pe Care-L preamareste pentru fru- musetile create de El in lumea aceasta. SI impleteste sfintul Vasile frumusetile crea- tiei cu frumusetea gindirii si cuvintelor sale. Omiliile la Hexaemeron i-au impresionat pe contemporani. Sfintul Ambrozie il imita in Hexaemeronul sau, iar sfintul Grigore din Nazianz exclama cu admiratie : «Cind pun mina pe Hexaemeronul lui Vasile si citesc cu glas tare, ma simt aproape de Creator si incep sa pricep temeiurile cre- atiunii si admir pe Creator mai mult decit mai inainte» s3 . La numai 20 de ani dupa trecerea sfintului Vasile la cele vesnice, in anul 400, Eustatie traduce in, limba latina Hexaemeronul 86 . In limba romana a fost tradus de : «ieromonahul si didascalul Ilarion, in sfinta Manastire Neamtul» 87 ; de «Rafail smeritul monah din soborul starefului Paisie» 8S ; de Samuil Micu Clain 89 ; de mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul, care a re- vizuit traducerea lui Ilarion Dascalul 90 ; de arhimandritul Sofronie Garboschi 9I ; de Pr. I. Avramescu 92 . Fragmente din Hexaemeron a publicat Arhimandritul Benedict Ghius 93 ; un fragment din Omilia a doua este publicat in volumul I din Efrem Sirul 94 , iar Prof. Iuliu Valaori a publicat un fragment grec din Omilia IV 95 si alt fragment din Omilia V 96 . 83. MG, 29, 4—208. 84. G. Bernardi sustine (La date de I'Hexaemeron de saint Basile, in : SP, III, Berlin, 1961, 165 — 169) ca sfintul Vasile ar fi rostit aceste omilii in anul 378, de luni 12 martie pina vineri 15 martie. 85. La Pr. Prof. N. Donos, op. cit., 187. 86. Traducerea este tiparita in MG, 30, 869—968. 87. BAR, Ms. 3094, f. 1—279 v, anul 1782. 88. BAR, Ms. 1458, f. 1—230, anul 1805. 89. BARC, Ms. 415, f. 23 — 24. Se pastreaza numai un fragment. 90. CGD, f. 1—46 v. 91. BMN, Ms. 198, f. 1—197, anul 1847. 92. MMS, 55 fl9 7 9). 362—376; 543—554; 716—726; 56 (1980), 110—128. 93. MO, 9 (1957), 63—65; 789—793. 94. Cuvinte §i invataturi, Minastirea Neamjul, 1818, 57. 95. IW, 14—16. 96. IVV, 16—18. 36 SFINTUL VASILE CEL MARE 2. Omilii la Psalmi 97 Ni s-au pastrat de la sfintul Vasile eel Mare omilii la 13 psalmi : la psalmii, 1, 7, 14, 28, 29, 32, 44, 45, 48, 59, 61, 114. Psalmului 14 ii consacra doua omilii: in omilia intlia comenteaza versetele 1 — 4 ; in a doua comenteaza numai versetul 5 : «argintul tau sa nu-1 dai cu camata» si-si intituleaza omilia aceasta : «Omilie la o parte a Psalmului XIV si impotriva camStarilor». In omilia la Psalmul I, sfintul Vasile vorbe$te despre valoarea si folosul psal- milor : «Altele ne invafa Profetii, altele Legea si altele felul de sfatuire al Prover- belor. Cartea Psalmilor, insa, cuprinde ce este folosiitor in toate : profefeste ade- varul, ne aduce aminte de faptele istorice, da legi pentru viata, ne invata cele pe care trebuie sa le facem. §i, ca sa spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obsteasca de invataturi bune, dind fiecaruia, dupa sirguinta lui, ce i se potriveste. Tamaduieste ranile vechi ale sufletelor si aduce grabnica insanatosire celui de curind ranit ; ingrijeste pe eel bolnav si pastreaza sanatos pe eel care nu-i atins de boala ; intr-un cuvint, indeparteaza, pe ciit e cu putin,ta, patimile care se incuibasera in felurite chipuri in viata oamenilor ; si face aceasta cu seductie masurata si cu dul- ceata, sadind un gind de intelepciune» 98 . Omiliile la Psalmi au fost traduse de Pr. Dr. Olimp N. Caciula". Partea intlia a Omiliei la Psalmul 1 a fost tradusa de Arhimandritul Teoctist Scriban 10 °. Omilia impotriva camatarilor a fost tradusa, In afara de Pr. Dr. Olimp N. Caciula, de Mi- tropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 101 , Pr. Gh. Ioanitescu 102 , Pr. Prof. N. Donos 103 , Petru I. Papadopol 104 . luliu Valaori a publicat textul grec al unud fragment din aceasta omilie 103 . 3. Omilii si Cuvintari 106 Omiliile si cuvintarile sfintului Vasile eel Mare trateaza subiecte morale si dogmatice, la care se adauga cuvintari panegirice in cinstea sfinfilor si un CuvirU catie tineri, in care da indrumari cum sa foloseasca tinerii scrierile filozofilor pagini. Sint 24 de omilii si cuvintari : 1. Cuvintul I despre post 107 , tradus in «Vietile Sfintilor» de la Neamt 108 $i de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 109 , Pr. Prof. N. Donos 110 , Pr. Prof. C. Cor- nvtescu ul , Pr. D. Fecioru U2 . 97. MG, 29, 209—493. 98. MG, 29, 212. 99. Siintul Vasile eel Mare, Comentar la Psalmi, Bucuresti, 1939 (Izvoarele Or- todoxiei, 2), editia a Il-a, Bucuresti, 1943). 100. VB, 2 (1872), 45—48 ; 57—64; 65—72. 101. CGD, f. 71v— 74v. 102. Siintul Grigore de la Nissa si siintul Vasile eel Mare, Doua discursuri contra camatarilor. Teza de licenta, Ploiesti, 1907. 103. «Buletinul Episcopiei Husilor», 4 (1928), 15 — 19. 104. Siintul Vasile eel Mare si siintul Grigore de Nissa, Omilie impotriva cd.- matarilor, Rimnicul-Vilcii, 1939. 105. IW, 78—80. 106. MG, 31, 164—617. 107. MG, 31, 164—184. 108. Luna februarie, 1812, f. 178— 182v. 109. CGD, f. 82v— m. 110. MMS, 9 (1933), 45—56; 30 (1954), 26—30. 111. GB, 37 (1978), 249—256. 112. «Ortodoxia, Saptaminal de pilde si invataturi crestine», 9 (1941), nr. 12; Colectia : «Pagini alese din sfintii parinti». Nr. 8, Bucuresti, ed. I, 1941 ; ed. II, 1942 ; ed. Ill, 1943, MO, 25 (1973), 775—783. STUDIU INTRODUCTIV 37 2. Cuvlntul II despre post 113 , tradus in «Vietile Sfintilor» de la Neamt 114 $i de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 115 , Pr. Prof. C. Cornitescu 116 , Pr. D. Fecioru u7 . 3. Omilie la cuvintele : «Ia aminte de tine insufi* 118 , tradusa de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul " 9 , Pr. V. G. Alexe 12 °, Pr. Prof. N. Domos ln , Pr. D. Fecioru 122 , Medelnicerul I. Papazoglu 123 , Pr. Matei Pislaru 124 . 4. Cuvint despre mulfumire 125 , tradus de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Das- calul 126 , Pr. Prof. C. Cornitescu 127 , Pr. D. Fecioru 12S . Prof. Iuliu Valaori a publicat textul grec al unui fragment din aceasta omilie 129 . 5. La mucenita Iulita ?i completare la omilia rostita mai inainte despre mul- tumire 130 , traducere de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 1M , Pr. D. Fecioru 132 . 6. La cuvintele Evangheliei dupa. Luca : *Strica-voi jitnifele mele si mai mari le voi zidi» si despre Idcomie 133 , traducere de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Das- calul 134 , Pr. Prof. N. Donos 135 , Pr. D. Fecioru 136 , Pr. loan Iliescu 137 , Searafim Po- pescu 138 , Prof. T. M. Popescu 139 . A mai fost tiparita si la Cluj, fara numele tra- ducatorului si fara an, In Colectia «Biblioteca Cartea Buna». 7. Omilie catre bogafi 140 t tradusa de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Das- calul 141 , Pr. Prof. C. Cornitescu 142 , Pr. D. Fecioru 143 , Pr. Nic. D. TanSsescu 144 . 113. MG, 31, 185—197. 114. Luna februarie, 1812, f. 182v— 186. 115. CGD, f. 86v— 89. 116. GB, 37 (1978), 256—261. 117. MO, 25 (1973), 965—970. 118. MG, 31, 197—217. 119. CGD, f. 139—143. 120. Omilia stintului Vasile eel Mare respectiv la preceptul biblic « r a seama», Tirgoviste, 1912. 121. «Buletinul Episcopiei Husilor», 6 (1929), 111—114; 124—126. 122. MO, 26 (1974), 55—63. 123. Elocinfa bisericeasci, Bucuresti, 1837, 11 — 33. 124. Stintul Vasile eel Mare, la aminte la tine insufi, Rimnicul Vilcea, 1937. 125. MG, 31, 217—237. 126. CGD, 120— 123v. 127. GB, 36 (1977), 651—656. 128. MO, 26 (1974), 433—440; 31 (1979), 49—55. 129. IVV, 29—30. 130. MG, 31, 237—261. 131. CGD, f. 123v— 128. 132. MO, 26 (1974), 814—823. 133. MG, 31, 261—277. 134. CGD, f. 68v— 71v. 135. Un fragment, In : MMS, 30 (1954), 21—22. 136. BOR, 63 (1945), 126—136 si extras, Bucuresti, 1946; MO, 26 (1974), 965—972. 137. Un fragment, in : «Ginduri in liniste», Rimnicul Vilcea, 1931, 39 — 40. 138. MMS, 40 (1964), 117—125. 139. STv, 5 (1934 — 1936), 90—98 si in extras si in Colectia «Margaritarele lumii»,. editata de Pr. Vasile Ionescu, Brosura nr. 2. 140. MG, 31, 277—304. 141. CGD, f. 74v— 79. 142. GB, 37 (1978), 489—497. 143. MO, 20 (1968), 784—794, publicata cu titlul : Cuvint la Duminica XII dupa Rusalii; BOR, 97 (1979), 351—361. 144. GB, 20 (1961), 57 — 64, publicata cu titlul: Despre iubirea de aproapele. 38 SFINTUL VASILE CEL MARE 8. Omilie rostita in timp de foamete si seceta 145 , tradusa de Mitropolitul Ungro- vlahiei Grigore Dascalul 146 , Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 147 , Pr. Prof. N. Donos 14S , Pr. D. Fecioru 149 ., Prof. Iuliu Valaori a publicat textul gfec al unui fragment din aceasta omilie 15 °. 9. Omilie, Dumnezeu tm este autorul relelor 151 , tradusa de : Mitropolitul Un- grovlahiei Grigore Dascalul 152 , loan Malaescu 153 , D. Spinu 154 , Gh. Titu 155 . 10. Omilia X, impotiiva celot ce se minie 156 , traducere de : Mitropolitul Un- grovlahiei Grigore Dascalul 157 , Pr. Prof. C. Cornitescu 138 , Pr. D. Fecioru 159 ., Prof. Iuliu Valaori a publicat textul grec al unui fragment din aceasta omilie 16e . 11. Omilia XI, Despre invidie lil , tradusa de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 162 , Pr. Prof. C. Cornitescu 163 , Pr. D. Fecioru 164 , Prof. T. M. Popescu 165 . Prof. Iuliu Valaori a publicat textul grec al unui fragment din aceasta omilie 16S . 12. Omilia XII, La inceputul Proverbelor 167 , tradusa de Pr. D. Fecioru 168 . 13. Omilia XIII, Indemnatoare la botez 169 , tradusa de : Pr. Prof. C. Cornitescu 170 , Pr. D. Fecioru ln . 14. Omilia XIV, lmpotriva celor ce se imbata 172 , tradusa de : Mitropolitul Un- grovlahiei Grigore Dascalul 173 , Pr. Prof. C. Cornitescu 174 , Pr. D. Fecioru 175 . 15. Omilia XV, Despre credinta 17 *, tradusa de : Pr. Prof. N. Donos 177 , Pr. D. Fecioru 178 , Pr. Prof. N. Petrescu 179 . 145. MG, 31, 304—328. 146. CGD, f. 143— 147v. 147. GB, 38 (1979), 480—488. 148. «Buletinul Episcopiei Husilor», 3 (1927), 45—49; 72—73; Modeie de cuvin- tari bisericesti, Husi, 1927, 1—23 ; MMS, 30 (1954), 19—22. 149. Cuvint rostit 3n timp de ioamete si secetti, Bucure§ti, 1946. 150. IW, 11—13. 151. MG, 31, 329—353. 152. CGD, f. 112v— 117. 153. BOR, 23 (1899—1900), 103—112; 218—227. 154. Can, 38 (1927), 267—282. 155. Cronica Romanului, 1934, 17—29. 156. MG, 31, 353—372. 157. CGD, 131— 134v. 158. GB, 37 (1978), 44—50. 159. MO, 27 (1975), 547—553. 160. IVV, 34—36. 161. MG. 31, 372—385. 162. CGD, 117—120. 163. GB, 36 (1977), 905—909. 164. MO, 27 (1975), 409—415. 165. STv, 5 (1934—1936), 99—106 si extras. 166. IVV, 72—75. 167. MG, 31, 385—424. 168. MO, 27 (1975), 718—733. 169. MG, 31, 424—444. 170. GR, 37 (1978), 497—504. 171. GB, 38 (1979), 257—266. 1"2. MG. 31, 444—464. 1' 7 3. CGD 79— 82v. 174. GB, 37 (1978), 50—56. 1"5. MB, 29 (1979), 687—693. 176. MG, 31, 464—472. P7. «BulPtlnul Enismoiei Husilor», 4 (1928), 166—168. 178. MB, 30 (1980), 83—86. 179. MB, 17 (1967), 488-^493. STUDIU INTRODUCTIV 39 16. Omilia XVI, La cuvintele .- «La "mceput era Cuvintuh 180 tradusa de : Pr. D. Fecioru 181 , Pr. Prof. Vasile Gheorghiu 182 , Pr. Prof. N. Petrescu l83 . 17. Omilia XV H, La mucenicul Varlaam I84 , tradusa In «Vietile SJintilor» de la Neamt 185 . 18. Omilia XVIII, La mucenicul Gordie 166 . Prof. Iuliu Valaori a publicat textul grec al unui fragment din aceasta omilie 187 . 19. Omilia XIX, La siintii patruzeci de muccnici m , tradusa de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 189 , Pr. D. Fecioru 19 °, Pr. Prof. Vasile Gheorghiu 191 , In «Vietile Sfintilor de la Neamtu» 192 . 20. Omilia XX, Despre smerenie 193 , tradusa de : Mitropolitul Ungrovlahiei Gri- gore Dascalul 194 , Pr. Prof. C. Cornitescu 195 , Pr. D. Fecioru 196 . Prof. Iuliu Valaori a publicat textul grec al unui fragment din aceasta omilie 197 . 21. Omilia XXI, Despre a nu ne lipi de cele lumesti si despre tocul din aiara Bisericii 198 , tradusa de : Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 199 , Pr. D. Fecioru 200 , loan Iliescu 201 . 22. Catre tineri, Cum pot mtrebuinfa cu iolos literatura scriitorilor eleni 2B2 , tra- ducere de : Pr. D. Fecioru 203 , Alex. Horhoianu 204 , Pr. Prof. Petre Procopoviciu 205 , Constantin D. Vasilescu 206 , I. Zahariad 207 . Prof. Iuliu Valaori a publicat textul grec al acestei omilii 20S . 180. MG, 31, 472—481. 181. MA, 24 (1979), 478—483. 182. Can 31 (1912), 457—462. 183. MO, 21 (1969), 279—284. 184. MG, 31, 484—489. 185. Luna noiembrie, 1811, f. 160—161 v. 186. MG, 31, 489—508. 187. IVV, 24—28. 188. MG, 31, 508—525. 189. CGD, f. 65v— 68. 190. «Fintina Darurilor», 6 (1934), 195—201 ; MMS, 55 (1979), 377—381. 191. Can, 31 (1912), 356—359, 404—408. 192. Luna martie, 1813, f. 71 v— 75 v. 193. MG, 31, 525—540. 194. CGD, f. 128—131. 195. GB, 36 (1977), 901—905. 196. MB, 29 (1979), 320—326 si un, fragment in: «Almanahul Parohiei Orto- doxe Romane din Viena», XVIII, pe anul 1979, Bucuresti, 1979, 67. 197. IVV, 32—34. 198. MG, 31, 540—564. 199. CGD, 134v— 139. 200. MB, 30 (1980), 86—96. 201. Un fragment in : «Ginduri in liniste», Rimnicul Vilcea, 1939, 39 — 40. 202. MG, 31, 564—589. 203. «Tinerimea Crestina», 5 (1935), nr. 1 — 2, 12 — 17; Ortodoxia, Saptaminal de pilde si invafaturi crestine, 10 (1941), nr. 2, tiparita de Pr. Vasile Ionescu in Co- lectia «Margaritarele lumii», Nr. 24 j MO, 31 (1979), 332—341. 204. Siintul Vasile, Cuvint catre tineri sou despre iolosul ce-1 putem trage din citirea scriitorilor protani, Rimnicul Vilcea, 1938. 205. Vasile Arhiepiscopul Kesareei Capadochiei, Cuvint catre tineri, cum pot avea lolos din scrierile paginilor, Cern&uti, 1939. 206. Siintul Vasile eel Mare, Cuvint catre tineri, Ploiesti, 1907. 207. Consultare catre tineri de santulu Vasilie cellu Mare, Bucuresti, 1852. 208. IVV, 39—66. 40 SFINTUX. VASILE CEL MARE 23. Omilia XXIII, La si'mtul mucenic Mamant 209 , tradusa de Arhim. Teoctist Scriban 21 °. 24. Omilia XXIV, Impotriva sabelienilor, a lui Arie si a anomeilor 211 . 4. Scrieri ascetice 1. Mai dinainte tormare ascetica 212 . 2. Cuvint ascetic si siatuire despre renunfarea la lume si despre desavirsirea duhovniceasca 213 , tradus in : «Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare de la multi sfinti ?i dumnezeesti paring spre folosul celor ce intru dinsa vor voi sa se grijeasca de mintuirea lor», Minastirea Neamful, 1817, 1 — 30. 3. Cuvint despre asceza, cum trebuie sa se impodobeascfi. monahul 214 . 4. Cuvjnf Inainte. Despre judecata lui Dumnezeu 213 . 5. Despre credinfa 216 . 6. Reguli morale 217 . Cuprinsul : Tabla de materii 218 ; 80 de reguli, tmpartite in capitole 219 . Pr. Prof. N. Petrescu a tradus fragmente din aceste reguli 220 . 7. Cuvint ascetic I 221 . 8. Cuvint ascetic II 222 . 9. Reguli mari 223 . Cuprinsul : Cuvint inainte 224 ; Tabla de materii 225 ; 55 Re- guli (intrebari si raspunsuri) 226 . Au fost traduse de Prof. Nicolae Cotos 227 . 10. ReguJi mici 22S . Cuprinsul: Tabla de materii 229 ; Cuvint inainte 230 ; 313 Reguli (intrebari si raspunsuri) 231 . 11. Epitimii (pentru calugari), in numar de 60 232 . 12. Epitimii pentru calugarife, in numar de 19 233 . 209. MG, 31, 589—600. 210. VB, 28 mai 1872, 26—30. 211. MG, 31, 600—617: 212. MG, 31, 620—625. 213. MG, 31, 625—648. 214. MG, 31, 648—652. 215. MG, 31, 653—676. 216. MG, 31, 676—692. 217. MG, 31, 692—869. 218. MG, 31, 692—700. 219. MG, 31, 700—869. 220. MO, 28 (1976), 1019—1020; 29 (1977), 158—160; 571—573; 30 (1978), 584 —586. 221. MG, 31, 869—881. 222. MG, 31, 881—888. 223. MG, 31, 889— -1052. 224. MG, 31, 889—901. 225. MG, 31, 901—905. 226. MG, 31, 905—1052. 227. Regulile (tractate) pe larg ale celui intru siinfi parintelui nostru Vasile. Arhiepiscopul Cesareei Capadociei, dupS intrebari ?/ raspunsuri, Cernauti, 1907 ; Ex- tras din Candela, 26 (1907), 24—30; 81—88; 146—162; 214—230; 284—300; 346—356; 568—575; 606—614. 228. MG, 31, 1052—1305. 229. MG, 31, 1052—1077. 230. MG, 31, 1080. 231. MG, 31, 1080—1305. 232. MG, 31, 1305—1313. 233. MG, 31, 1313 — .1316. STUDIU fNTRODUCTIV 41 13. Constitutfi ascetice pentru cei ce vietuiesc indeobste si cei ce viefuesc de unii singuri 234 . Cuprinsul : Tabla de materii 235 ; Cuvint Inainte 236 ; 34 Capitole 337 . Au fost traduse de Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 238 . Inainte de tradu- cerea lui Grigore Dascalul Constitujiile ascetice au circulat in manuscris, iar o parte din ele — capitolele 18 — 19, 21 — 24, 26 — 34 — au fost publicate in: «Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare», Minastirea Neamtului, 1817, 31 — 89. Traducerea lui Grigore Dascalul a fost publicata de Dr. Vladimir de Repta 239 . 5. Scrieri dogmatice 1. Despre Stintul Duh catre eel intru slinii Amiilohie episcopul Iconiei 2W , 30 de capitole in 79 paragrafe. A fost tradusa de Pr. Prof. C. Cornitescu 241 . Mai sint tra- duse parti din Capitolul 27 242 si Capitolul 29 243 . 2. Combaterea apologeticului lui Eunomie eel rau credincios 244 . Cuprinsul : Cu- vintul 1 245 , Cuvintul II, Despre Fiul 246 , Cuvintul III, Despre Sfintul Duh M7 6. Epistole In Patrologia Greaca a abatelui Migne sint publicate 366 epistole 24 ", dintre care unele sint socotite neautentice, impartite in trei clase : Clasa intiia 249 , Clasa a doua 250 si Clasa a treia 251 . In romaneste au fost traduse urmatoarele epistole : 1. Epistola 4 catre Olimpie 252 . Prof. Iuliu Valaori publica textul grec al acestei epistole 253 . 2. Epistola 14 catre Grigore prietenul (Sfintul Grigore din Nazianz) 254 . Si textul grec al acestei epistole a fost publicat de Prof. Iuliu Valaori 255 234. MG, 31, 1316—1428. 235. MG, 31, 1316—1320. 236. MG, 31, 1321—1325. 237. MG, 31, 1325—1428. 238. CGD, f. 89v^ll0. 239. A celui intru siinfi parintelui nostru Vasile Arhiepiscopul Chesariei Ca- padochiei. Asezaminturi calugaresti catra cei ce se nevoiesc in vieata cea de obste si deosebi, Retiparire In «Cuvinte puftne oarecare ale celor intru sfinti parintilor nostri Vasile eel Mare si Grigore Cuvintatoriul de Dumnezeu, talmacite din limba elineasca, Bucuresti, 1826», Cernauti, 1898. 240. MG, 32, 68—217. 241. GB, 38 (1979), 696— 710 ; 39 (1980), 756—771; 40 (1981), 37—58, 401—425. 242. Pid, f. 434—435; NMil, 139—141. 243. Pid, f. 436— 436 v; NMil, 147—149. 244. MG, 29, 497—669. 245. MG, 29, 497—572. 246. MG, 29, 573—652. 247. MG, 29, 653—669. 248. MG, 32, 220—1112. 249. MG, 32, 220—381. 250. MG, 32, 381—1033. 251. MG, 32, 1033—1112. 252. MG, 32, 236—237. 253. IVV, 99—101. 254. MG, 32, 276—277. 255. IVV, 96—99, 42 SFINTUL VASILE CEL MARE 3. Epistola 30 catre Eusebie episcopul Samosatelor 256 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 257 . 4. Epistola 34 catre Eusebie episcopul Samosatelor 2 ™, tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 259 . 5. Epistola 42 catre Hilon, ucenicul lui 260 , tradusa de Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 261 . 6. Epistola 48 catre Eusebie episcopul Samosatelor 262 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 263 . 7. Epistola 51 catre Vosporie episcopal 264 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bo- dogae 265 . 8. Epistola 53 catre horepiscopi 266 , tradusa in cartile noastre de canoane cu titlul : «Catra episcopii cei de supt dlnsul* 267 , si de Iosif al Argesului 26S . 9. Epistola 54 catre horepiscopi 269 , tradusa in cartile noastre de canoane 27 °. 10. Epistola 55 catre Parigorie 271 presviterul 272 , tradusa in cartile noastre de canoane 273 . 11. Epistola 57 catre Meletie episcopul Antiohiei 274 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae. 27S 12. Epistola 66 catre Atanasie episcopul Alexandriei 276 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 277 , Pr. Prof. N. Petrescu 278 . 13. Epistola 67 catre Atanasie episcopul Alexandriei 279 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 28 °, Pr. Prof. N. Petrescu 281 . 14. Epistola 68 catre Meletie episcopul Antiohiei 232 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 2 ' 3 . 256. MG, 32, 313. 257. MA, 24 (1979), 638. 258. MG, 32, 320—321. 259. MA, 24 (1979), 639. 260. MG, 32, 348—360. 261. CGD, f. 110—112. 262. MG, 32, 384—385. 263. SVM, 275—276. 264. MG, 32, 388—392. 265. SVM, 267—271. 266. MG, 32, 396—400. 267. ILT, 680—681 ; 1LB, 547; Pid, f. 433— 433 v ; NMil, 137—138. 268. Stlntul loan Gura de Aur, Despre preofie, Bucuresti, 1820, 133—135. 269. MG, 32, 400—401. .270. ILT, 680; ILB, 547 (catre protopopi) ; Pid, f. 432— 432 V; NMil, 135—136. 271. In noua editie a epistolelor sfintului Vasile de Yves Courtonne, Paris, 1957, vol. I, 52, avem lectura : «Grigorie». 2?2. MG, 32, 401—404. 273. ILT, 680; ILB, 547 (Parigorie); Pid,. f. 431 v— 432 ; NMil, 134—135 (Gri- qorie). 274. MG, 32, 405—408. 275. SVM, 271—272. 276. MG, 32, 424—425. 277. MO, 31 (1979), 71—73. 278. MB, 29 (1979), 636—638. 279. MG, 32, 425—428. 280. MO, 31 (1979), 74. 281. MB, 29 (1979), 638—639. 282. MG, 32, 428—429. 283. MB, 29 (1979), 639—640. STUDIU INTHODUCTIV 43 15. Epistola 69 catre Atanasie episcopul Alexandriei 2M , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 285 , Pr. Prof. N. Petrescu 286 . 16. Epistola 76 catre magistrul Soiionie 2S7 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bo- dogae 288 . 17. Epistola 80 catre Atanasie episcopul Alexandriei 269 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 290 . 18. Epistola 82 catre Atanasie episcopul Alexandriei 291 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 292 . 19. Epistola 90 catre prea siinfii irafi si episcopi din Apus 29Z , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 2M . 20. Epistola 91 catre Valerian episcopul ilirienilor 295 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 29S . 21. Epistola 92 cafre italieni si gali 297 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 298 . 22. Epistola 113 citre presviterii din Tars 299 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 30 °. 23. Epistola 123 catre monahul Urbicie M1 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bo- dogae 302 . 24. Epistola 127 catre Eusebie episcopul Samosatelor 30J , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 3M . 25. Epistola 128 catre Eusebie episcopul Samosatelor 305 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 30S . 26. Epistola 145 catre Eusebie episcopul Samosatelor 307 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 398 . 27. Epistola 155 3M , tradusa de Pr. Prof. Vasile Gh. Sibiescu «• 284. MG, 32, 429—433. 285. MO, 31 (1979), 74—76. 286. MB, 29 (1979), 640—642. 287. MG, 32, 449—452. 288. SVM, 274. 289. MG, 32, 456. 290. MO, 31 (1979), 71. 291. MG, 32, 457—460. 292. MO, 31 (1979), 77—78. 293. MG, 32, 472—476. 294. BOR, 100 (1982), 653—654. 295. MG, 32, 476. 296. BOR, 100 (1982), 655. 297. MG, 32, 477—484. 298. BOR, 100 (1982), 656—659. 299. MG, 525—528. 300. MA, 24 (1979), 825—826. 301. MG, 32, 544. 302. MA, 24 (1979), 826—827. 303. MG, 32, 553. 304. MA, 24 (1979), 639—640. 305. MG, 32, 553—557. 306. MA, 24 (1979), 640—641. 307. MG, 32, 593—596. 308. MA, 24 (1979), 641. 309. MG, 32, 612—613. 310. Ort, 31 (1979), 157—158. 44 SF1NTUL VASILE CEL MARE 28. Epistola 160 catre Diodor 311 , tradusa de Mitropolitul Grigore Dascalul 312 , tra- dusa §i in cartile noastre de canoane 313 . 29. Epistola 162 catre Eusebie episcopul Samosatelor 314 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 315 . 30. Epistola 164 catre Asholie episcopul Tesalonicului 316 , tradusa de C. Erbi- ceanu 317 , Pr. Prof. N. Petrescu 318 , Pr. Prof. Vasile Gh. Sibiescu 319 . 31. Epistola 165 catre Asholie episcopul Tesalonicului 520 , tradusa de C. Erbi- ceanu 321 si de Pr. Prof. Vasile Gh. Sibiescu 322 . 32. Epistola 188, Canonical intiia, catre Amtilohie despre canoane 323 , tradusa in cartile noastre de canoane 324 . 33. Epistola 197 catre Amhrozie episcopul Milanului 325 , tradusa de Pr. Prof, loan G. Coman 326 . 34. Epistola 199, Canonica a doua, catre Amtilohie despre canoane 327 , tradusa in cartile noastre de canoane 328 . 35. Epistola 204 catre locuitorii din Neocezareia 3M , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 330 . 36. Epistola 207 catre clericii din Neocezareia 33t , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 332 . 37. Epistola 210 catre iruntasii din Neocezareia Z3Z , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 334 . 38. Epistola 217 catre Amiilohie despre canoane 33S , tradusa in cartile noastre de canoane 336 . 39. Epistola 223 catre Eusla\ie Sevastineanul^ 7 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 33S . 311. MG, 32, 621—628. 312. Invafatura. pe scurt pentru nunfi, Bucuresti, 1827, 209—212; ed. II, Iasi, 1832, 43—46. 313. Pid, f. 429—431 ; NMil, 126—129. 314. MG, 32, 632—633. 315. MA, 24 (1979), 641—642. 316. MG, 32, 633—637. 317. BOR, 22 (1898—1899), 142—143. 318. MB, 29 (1979), 642—644. • 319. Ort, 31 (1979), 158—159. 320. MG, 32, 637—640. 321. BOR, 22 (1898—1899), 143—145. 322. Ort, 31 (1979), 159. 323. MG, 32, 664—684. 324. ILT, 658—664; ILB, 531—535; Pid, f. 404 v— 413; NMil, 39—70. 325. MG, 32, 709—713. 326. ST, 27 (1975), 360—361. 327. MG, 32, 716—732. 328. ILT, 664—673; ILB, 535—542; Pid, f. 413— 422 V; NMil, 70—107. 329. MG, 32, 744—756. 330. MMS, 55 (1979), 119—122. 331. MG, 32, 760—765. 332. MB, 29 (1979), 316—319. 333. MG, 32, 768—777. 334. MA, 23 (1978), 808—812. 335. MG, 32, 793—809. 336. ILT, 673—679; ■ILB, 542—546; Pid, f. 422 v— 428 v; NMil, 108—125. 337. MG, 32, 820--833. 338. MA, 24 (1979), 52—57. STUDIU INTRODUCTIV 45 40. Epistola 227 de consolare cdtre clericii din Colonia 339 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 340 . 41. Epistola 233 cdtre Amiilohie, care i-a pus o intrebare 311 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 342 . 42. Epistola 234 cdtre Amiilohie, rdspuns la o altd intrebare z * z , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu w . 43. Epistola 235 cdtre Amiilohie, rdspuns la o altd intrebare Z45 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 346 . 44. Epistola 236 cdtre acelasi Amiilohie Z47 , tradusa in cartile noastre de ca- noane 348 si de Pr. Prof. N. Petrescu 349 . 45. Epistola 237 cdtre Eusebie episcopul Samosatelor Z50 , tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 351 . 46. Epistola 242 cdtre apuseni 352 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 353 . 47. Epistola 243 cdtre episcopii italieni si gali despre situafia si turburarea Bi- sericilor 354 , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 355 . 48. Epistola 248 cdtre Amiilohie episcopul Iconiei z56 , tradusa de Pr. Prof. Dr Teodor Bodogae 357 . 49. Epistola 260 cdtre episcopul Optimus Z5S , tradusa de Pr. Prof. N. Petrescu 359 . 50. Epistola 263 cdtre apuseni z6 °, tradusa de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae 361 . 51. Epistola 279 3C2 . Textul grec al acestei epistole a fost publicat de Prof. Iuliu Valaori 363 . 7. Scrieri Iiturgice Oricare ar fi ipotezele sau concluziile cercetatorilor scrierilor Iiturgice ale Ma- relui Vasile, pentru un preot ortodox, pentru omul care slujeste Sfintul Altar si sta in slujba nevoilor credinciosilor, Liturghia 364 si Molitfele 365 sfintului Vasile eel Mare sint creatia sufletului sau inspirat de Dumnezeu. 339. MG, 32, 852—856. 340. MA, 24 (1979), 827—829. 341. MG, 32, 864—868. .342. MO, 31 (1979), 559—560. 343. MG, 32, 868—872. 344. MO, 32 (1980), 42—43. 345. MG, 32, 872—876. 346. MO, 32 (1980), 44—45. 347. MG, 32, 876—885. 348. ILT, 679—680 ; 1LB, 546—547 j Pid, f. 429 ; NMil, 126. 349. MO, 33 (1981), 86—90. 350. MG, 32, 885—888. 351. SVM, 277—278. 352. MG, 32, 900—901. 353. MB, 29 (1979), 645—646. 354. MG, 32, 901—912. 355. BOR, 97 (1979), 74—77. 356. MG, 32, 928—929. 357. MA, 24 (1979), 829—830. 358. MG, 32, 953—968. 359. MO, 34 (1982), 40—46. 360. MG, 32, 976—981. 361. SVM, 278—281. 362. MG, 32, 1016. 363. IVV, 95—96. 364. MG, 31, 1629—1656; 106, 1291—1310; coptica, 32, 1657—1678. 365. MG, 32, 1677—1685. 46 sfIntul vasile cel mare 8. Scrieri metafrastice Doudzeci si patru cuvinte alese de Simeon Magistral si Logotetul din toate scri- erile celui intru siin{i parintelui nostru Vasile Arhiepiscopul Cezarcei Capaclocici z6t : 1. Despre virtute si viciu. CuvintuI 1 367 . 2. Despre inval&tura si slatuire. CuvintuI 2 36S . 3. Despre dragostea de Dumnezeu si de aproapele. CuvintuI 3 369 . 4. Despre milostenie. CuvintuI 4 370 . 5. Despre bogafie si saracie. CuvintuI 5 z?1 . 6. Despre lacomie. CuvintuI 6 372 . 7. Despre pacat. CuvintuI 7 3 ". 8. Despre pocainfa. CuvintuI 8 374 . 9. Despre rugaciune. CuvintuI 9 375 . 10. Despre post. CuvintuI 10 376 . 11. Despre moarte. CuvintuI 11 377 . 12. Despre tristefe si suparare. CuvintuI 12 Z7S . 13. Despre rabdare si indelunga rabdare. CuvintuI 13 z7g . 14. Despre judecata viitoare. CuvintuI 14 3S0 . 15. Despre conducere si stapinire. CuvintuI 75 3S1 . 16. Despre lacomia la m'mcare si befie. CuvintuI 16 3S2 . 17. Despre minie si dusmanie. CuvintuI 17 3S3 . 18. Despre invidie si rea voinfa. CuvintuI 18 3S4 . 19. Despre castitate si desirinare. CuvintuI 19 385 . 20. Despre smerenie si slava desarta. CuvintuI 20 386 . 21. Despre iericire, nenorocire si prudenla. CuvintuI 21 5S? . 22. Despre pronie. CuvintuI 22 38S . 23. Despre sutlet. CuvintuI 23 3g9 . 24. Despre cinstirea pdrinfilor, batrinefii si tineretii. CuvintuI 24 190 . 366. MG, 32, 1116—1381. 367. MG, 32, 1116—1133. 368. MG, 32, 1133—1145. 369. MG, 32, 1148—1153. 370. MG, 32, 1153—1168. 371. MG, 32, 1168—1181. 372. MG, 32, 1181—1196. 373. MG, 32, 1196—1217. 374. MG, 32, 1217—1237. 375. MG, 32, 1237—1245. 376. MG, 32, 1245—1256. 377. MG, 32, 1256—1277. 378. MG, 32, 1277—1288. 379. MG, 32, 1288— [297. 380. MG, 32, 1297—1305. 381. MG, 32, 1305-^1316. 382. MG, 32, 1316—1328. 383. MG, 32, 1328-^1336. 384. MG, 32, 1336—1345. 385. MG, 32, 1345—1353. 386. MG, 32, 1353—1360. 387. MG, 32, 1360—1365. 388. MG, 32, 1365—1373. 389. MG, 32, 1373—1376. 390. MG, 32, 1377—1381. STUDIU INTRODUCTIV 47 Scrieri indoielnice $i neautentice 1. Cuvintul I despre tacerea omului 191 , tradus de Mitropolitul Ungrovlahiei Gri- gore Dascalul 392 . 2. Cuvintul II despre tacerea omului 393 , tradus de Mitropolitul Ungrovlahiei Gri- gore Dascalul 394 . 3. Cuvintul III despre rai 393 , tradus de Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Das- calul 396 . 4. Omilie la Psalmul XXV III 3 ". 5. Omilie la Psalmul XXXVII 39s . 6. Omilie la Psalmul CXV 3 ". 7. Omilie la Psalmul CXXXII 40 °. 8. Comentar la proietul Isaia 401 . 9. Despre adevarata curatie in ieciorie, catre Litie episcopul Melitinei 402 . 10. Cuvint catre calugarii care fin in locuinfele lor /emei 403 . 11. Argumente contra arienilor (in traducere latina) 404 . 12. Expunerea celor intru siinfi parinfii nostri Marele Vasile si Grigore Cuvin- tdtorul de Dumnezeu despre siinta si ortodoxa credinfa (in traducere latina) 405 . 13. Omilie despre Slintul Duh 406 . 1 4. Omilie roslita in Lazacis 407 . 15. Omilie la Siinla Nastere a lui Hristos 408 , tradusa de Mitropolitul Ungrovla- hiei Grigore Dascalul 409 Pr. Prof. N. Petrescu 41 °. 16. Omilie despre pocainjd 411 . 17. Omilie catre cei ce ne hulesc pe noi ca spunem trei dumnezei 412 . 18. Omilie la cuvintele : «Sd nu dai somn ochilor tai, nici sd dormitezi cu ge- nele tale* (Prov., VI, 4) 413 . 19. Despre post, Cuvintul III 114 , tradus de Mitropolitul Ungrovlahiei Grigore Dascalul 415 . 391. MG, 30, 9—37. 392. CGD, f. 47—53 v. 393. MG, 30, 37—61. 394. CGD, f . 54—59 v. 395. MG, 30, 61—72. 396. CGD, f. 59 v- 62. 397. MG, 30, 72— SI. 398. MG, 30, 81—104. 399. MG, 30, 104—116. 400. MG, 30, 116—117. 401. MG, 30, 117—668. 402. MG, 30, 669—809. 403. MG, 30, 812—828. 404. MG, 30, 827—832. 405. MG, 30, 831—836. 406. MG, 31, 1429—1437. 407. MG, 31, 1437—1457. 408. MG, 31, 1457—1476. 409. CGD, 62—65. 410. MO, 20 (1968), 970—979. 411. MG, 31, 1476—1488. 412. MG, 31, 1488-1496. 413. MG, 31, 1497—1508. 414. MG, 31, 1508—1509. 415. CGD, f. 89— 89 v. 48 SFINTUL VASILE CEL MARE 20. Cuvint pentru o schifd a ascezei 416 . 21. Desprc botez, Cuvintul l—ll 417 . 22. Cuvlnf ia instalarea preofilor 4la , tradus de Ghenadie fost Argesiu 419 , Ni- colae Milas 420 , Pr. Prof. N. Petrescu 421 . 23. Cuvinf despie consolare in necazuri (in traducere latina) 422 . 24. Despre mild si judecala 423 . 25. Omilie pentru mingiierea celui bolnav 424 . 26. Invafatura cdtre liul duhovnicesc 425 . P. Lehmann 426 , ultimul editor, cauta sa demonstreze, dar fara temeiuri puter- nice, ca sfintul Vasile eel Mare este autorul acestei lucrari. loan Popa a dat in ro- maneste aceasta «lnva{atura» 427 . LITERATURA despre viaja, opera SI DOCTRINA SFINTULUI VASILE CEL MARE 1. Literatura roraana Acatistier, Bucuresti, 1830, 342 — 351. — Adunare a cuvintelor celor pentru as- cultare de la mulfi sfinti ?i dumnezee$ti parinfi, spre iolosul celor ce intru dinsa vor voi sa se grijeasca de mintuirea lor. §i viiafa cuviosului parintelui nostru stareful Paisie, impreuna cu oarecare din trimiterile stinfiei sale, Minastirea Neamtu, 1817, f. 1 — 89. • — Gheorghe Alexe, Slintul Vasile eel Mare in colindele religioase roma- nesti, in «ST», 11 (1959), 73 — 84. — Pr. Prof. St. Alexe, Critica marei plagi a cametei la slinfii Parinfi Capadocieni, in «MMS», 36 (1960), 433 — 444. — Acela?i, Dumnezeirea Siintului Dun la siintul Vasile eel Mare, in «SVM», 131 — 157. — Acelasi, Panegiric la siinfii Trei lerarhi, in «GB», 17 (1958), 1153—1158. — Pr. V. G. Alexe, Omilia Siin- tului Vasile eel Mare respectiv la preceptul biblic «Ia seama», tradusa dupa origi- nalul grec de ..., Tirgovi?te, 1912. — Antonie, Mitropolitul Ardealului, vezi : Antonie Plamadeala. — Diac. Vasile Axinia, Dispozifii canonice ale siintului Vasile eel Mare privind femeia crestina, in «GB», 38 (1979), 725 — 737. — Acela$i, Inlluien{a regulelor monahale ale siintului Vasile eel Mare asupra regulelor siintului Benedict de Nursia, in «GB», 38 (1979), 498—510. — Pr. Dr. Mircea Basarab, Chipul preotului dupa siintii Trei lerarhi, in «MO», 22 (1970), 3 — 10. — Acelasi, Siinta Scriptura si interpretarea ei in concepfia siintului Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 286—300. — Arhim. Gr. Babus, Predica la siinfii Trei lerarhi, in «GB», 15 (1956), 17—20. — Acelasi, Regulele monahale ale siintului Vasile eel Mare privitoare la cult $i rugdeiune, in «GB», 17 416. MG, 31, 1509—1513. 417. MG, 31, 1513—1628 418. MG, 31, 1685—1688. 419. BOR, 3 (1877), 527—528 ; Lilurgica, Bucuresti, 1877, 194. 420. NMil, 259—260. 421. MO, 19 <1967), 468—469 ; MB, 29 (1979), 327—328. 422. MG, 31, 1687^1704. 423. MG, 31, 1705—1713. 424. MG, 31, 1713—1721. 425. MG, 31, 1703, sa se vada Migne, Patrologia Latin&, 103, 683. 426. Die Admonitio S. Basilii ad iilium spiritualem, Miinchen, 1955. 427. MO, 31 (1979), 58—69. STUDIU INTRODUCTIV 49 (1958), 446 — 453. — G. B., Predict la siinfii Trei lerarhi, in *GB», 31 (1972), 21—25. — Pr. Prof. Dumitru Belu, Activitatea omiletici a siintului Vasile eel Mare, In *MA», 24 (1979), 33 — 50. — Acela$i, Activitatea omiletici a siintului Vasile eel Mare, In «SVM», 181 — 205. — loan Bianu, Catalogul manuscriptelor romanesti, Tomul I, Nu- merele 1 — 300, Bucure$ti, 1907. — loan Bianu ?i R. Caracas, Catalogul manuscriptelor romanesti, Tomul II, Numerele 301—728, Bucure$ti, 1913. — loan Bianu $i G. Nicola- iasa, Catalogul manuscriptelor romanesti, Tomul III, Numerele 729 — 1061, Craiova, 1931. — Pr. Gh. Bizgan, Principii omiletice in predica siinfilor Trei lerarhi, in «MMS», 55 (1979), 292—303. — Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Actualitatea mesajului siinfilor Trei lerarhi, in «MB», 25 (1975), 38 — 41. — Acela?i, Corespondenfa siintului Vasile eel Mare si str&dania sa pentru unitatea bisericii crestine, in «SVM», 265 — 283. — Acela$i, Din scrisorile siintului Vasile eel Mare c&tre siintul Atanasie al Alexandriei, in «MO», 31 (1979), 70 — 78. — Acela$i, File dintr-o prietenie statornici : siintul Vasile eel Mare si siintul Eusebie, episcopul de Samosata, in «MA», 24 (1979), 637 — 642. — Acela?i, O epistola dogmatic& a siintului Vasile eel Mare, In «MA», 23 (1978), 807 — 812. — Acela?i, O importantH epistola a siintului Vasile eel Mare, in «MMS», 55 (1979), 118 — 122. — Acela$i, Prof. Stelian Papadopol, Mersul gindirii teologice a siintului Vasile eel Mare, traducere de ..., in «MA», 24 (1979), 15 — 32. — Acela?i, Pagini ce- lebre din activitatea de pcistor a siintului Vasile eel Mare, in «MA», 24 (1979), 51 — 57. — Acela$i, Patru epistole ale siintului Vasile eel Mare si tlicul lor, in *MA», 24 (1979), 824 — 830. — Acela$i, Strddaniile siintului Vasile eel Mare pentru unitatea Bi- sericii, in «MB», 13 (1963), 494 — 506. — Acela$i, Tiicul unei scrisori parintesti a siin- tului Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 314 — 319. — Acela?i, Umanismul crestin in viziunea siinfilor Trei lerarhi, in «MA», 26 (1981), 66 — 73. — Acela$i, Un apel tier- binte la solidaritatea crestina : Predica siintului Vasile eel Mare la vreme de ioa- mete sisecetci, in «GB», 38 (1979), 479 — 488. — Pr. Prof. Nicolae Borda$iu, La siinfii Trei lerarhi, in «GB», 38 (1979), 12 — 16. — Pr. Prof. Ene Brani$te, Predica la anul nou, in «GB», 15 (1956), 13—16. — Acela$i, Siinfii Trei lerarhi in cultul crestin, in «BOR», 76 (1958), 171 —193. — Acela?i, Siintul Vasile eel Mare in cultul crestin, in «SVM», 238—264. — Acela?i, Traduceri romanesti din scrierile omiletice ale siintului Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 397 — 404. — Pr. Dr. Marin M. Brani^te, Elogiul prieteniei si picii la siinfii Parinfi Capadocieni, in «ST», 9 (1957), 453 — 478. — Acela?i, Momenfe si aspecte ale prieteniei siinfilor Parinfi Capadocieni, in -«MO», 14 (1962), 40 — 56. — Pr. Prof. Ion Bria, Teologie si Biserici la siinfii Trei lerarhi, in «ST», 23 (1971), 74— 84. — Pr. I. Bunea, Scrieri patristice traduse de Samuil Micu Clain, in «BOR», 94 (1976), 985—993. — Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, AspectuI pnevmatic al ecleziologiei ortodoxe si importanfa tradifiei la siintul Vasile eel Mare, in «Ort», 31 (1979), 90 — 107. — Calistrat Birladeanu, Siintul Vasile eel Mare, Arhiepiscopul Cesar iei Capado- ciei (330—379), in «BOR», 21 (1897), 1038^1048. — Pr. Simion S. Capiat, Unele aspecte omiletice in cuvint&rile morale si panegirice la Siintul Vasile eel Mare, in «ST», 17 (1965), 461 — 471. — Diac. Asist. I. Caraza, Reyelafia divinti In Hexaimeronul siintului Vasile celMqre, in *Ort.», 31 (1979), 115 — 132. — Carte pentru pravilH din octoihul eel mare luat& si cu altele imbogifiti, Minastirea Neamtul, 1823, f. 248 — 254v. — Catihisis sau lnv6f&tur& in scurt pentru hristianitate ... in care la stirsit s-au adaos si doud invaf&turi c&tr& preofi a siintului Vasile eel Mare si a siintului Maxim Mdrturisitoriul, Ia$i, 1828, 118—123. — Pr. Dr. Olimp N. Caciula, Siintul Vasile eel Mare, Comentar la Psalmi, Traducere de ..., Bucure$ti, 1939 ; editia a Il-a, Bucure$ti, 1943 («Izvoarele Ortodoxiei», 2). — Pr. St. Calinescu, Discurs pronunfat la 30 ianua- rie in biserica Si. Ecaterina, in «BOR», 4 (1878), 342 — 343. — Pr. Prof. Dr. Dumitru Calugar, Actualitatea ideilor pedagogice In unele din lucrSrile siinfilor Trei lerarhi, 4 — Sflntul Vasile eel Mare 50 SFlNTUL VASItE ; CELT/TARE in «MA», 19 (1974), 57 — 64. — Acela?i, Siintul Vasile eel Mare, in «Sfinti $i paring ai Bisericii», Sibiu, 1936, 26 — 34. — Pr. loan Chirvasie, Invai&tura despre Sf. Duh la Si. Vasile eel Mare, in «ST», 10 (1958), 475—484. — Prof. N. Chitescu, Aspecte ale ecleziologiei slinfilor Trei Ierarhi, in «ST», 14 (1962), 395 — 413. — Acela?i, Aspecte ecleziologice in opera siintului Vasile eel Mare, in «SVM», 158 — 180. — Acela$i, Lukas Vischer, Studiile patristice in perspective ecumenica, traducere de... in «MB», 20 (1970), 520—529. — Pr. Mihai Coliba, Regulile monahale ale siintului Vasile eel Mare in istoria viefii religioase monahale si a cultului crestin, in «ST», 17 (1965), 241 — 253. — Pr. Prof. Dumitru M. Colotelo, Siintii Trei Ierarhi, modele permanente pentru p&storii de suliete, in «GB», 40 (1981), 31 — 36. — Pr. Prof. loan G. Coman, Aspecte ale artel literare in operele slinfilor Trei Ierarhi, in «ST», 21 (1969), 164—178. — Acela?i, Atitudinea practice a Stinfilor Trei Ierarhi, in «GB», 15 (1956), 535—540. — Acela§i, Elementcle demonstrafiei in tratatul «Despre Siintul Duh» al siintului Vasile eel Mare, in «ST», 16 (1964), 275 — 302. — Acela?i, Elogiul minfii conducatoare in Omilia XII a siintului Vasile eel Mare intitulatd : «La inceputul proverbelor*, in «MO», 20 (1970), 724—729. — Acela$i, Idei misionare, pastorale si sociale inoitoare la siintii Trei Ierarhi, in «ST», 3 (1951), 100—107. — Acela$i, La demonstration dans le traite «Sur Ie Saint Esprit* de Saint Basile le Grand, in «SP», vol. IX, Part. HI, Berlin, 1966. — Acela?i, O aniversare patristicd de prestigiu. 16 veacuri de la moartea siintului Vasile eel Mare, in «Almanahul Parohiei Ortodoxe Romane din Viena», XVIII, pe anul 1979, Bucure?ti, 1979, 74—77. — Acela?i, Opiniile lui Plutarh, si. Ciprian si Vasile eel Mare cu privire la invidie, in «Prinos, Studii in cinstea Patri- arhului Nicodim», Bucure$ti, 1946, 255 — 272. — Acelasi, Patrologie, Manual pentru uzul studentilor Institutelor Teologice, Bucuresti, 1956, 163 — 167. — Acela?i, Perso- nalitatea siintului Vasile eel Mare. Proiil istoric si spiritual (330 — 379), in «SVM><, 24 — 50. — Acela?i, Probleme de iilozoiie si literaturi patristicd, Bucure$ti, 1944. — Acela$i, Rolul social al milei creatine la Parinfii Capadocieni, Beius, 1945. — Ace- la$i, Studiile universitare ale pdrinplor capadocieni, in «ST», 7 (1955), 531 — 554. — Acela$i, Siintul Vasile despre tolosul culturii elene pentru educafia crestina, in «Mi- racolul clasio, Bucuresti, 1940, 218—254. — Acela$i, Siintul Vasile eel Mare adre- seazd elogii siintului Ambrozie al Milanului. Transierul moastelor siintului Dionisie din Capadocia, in «ST», 27 (1975), 359—376. — Vasile Coman, Episropul Oradiei, Cuvintare la sarbatoarea slinfilor Trei Ierarhi (Cluj, 30 ianuarie 1971), in «MA», 16 (1971), 154 — 156. — Acela?i, Inv&faminte ale siinfiloi Trei Ierarhi pentru problemele actuale ale Bisericii, in «BOR», 90 (1972), 121—126. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, pastor de sutlete, in «MB», 29 (1979), 264 — 274. — Prof. Nicolae Com?a, Ma- nuscrisele romdnesti din Biblioteca Centrala de la Bla], Blaj, 1944. — Prof. Stefan Constantinescu, Predicd la siintii Trei Ierarhi, in «GB», 24 (1965), 13 — 16. — Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, Actualitatea siintului Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 249— 25L — Acela?i, Les eiiorts de Saint Basile pour V unite de 1'Eglise, in «Verbum Caro», vol. XXII, nr. 88, 89, 90, editura Minastirii Taize. — Pr. Prof. C. Cornilescu, Antropologia siintului Vasile eel Mare, in «GB», 37 (1978), 81 — 87. — Acela$i, Invafatura despre mintuire a siintului, Vasile eel Mare, in «SVM», 94 — 104. — Acelasi, invafatura siintului Vasile eel Mare despre. Siintul Duh, in «Ort.», 31, (1979), .108—114. — Acelasi, Siintii Trei Ierarhi interprefi ai Stintei Scripturi, in «ST», 28 (1976), 82 — 93. — Acela$i, Siintul Vasile eel Mare interpret- al Stintei Scripturi, in «Ort», 32 (1980), 308—320. — loan Cornoiu, Serbarea slinfilor Trei Ierarhi, patronii seminariilor, la Seminarul Central, in «BOR», 30 (1907), 1297—1305. — Pr. Matei Coruga, Siintul Vasile eel Mare. La 1600 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, in STUDIU INTRODUCTIV 51 «MMS», 55 (1979), 95—98. — Diacon Prof. Sarin Cosiria, Idei mdral-sodiale' in operele siintilor' Trei Ierarhi, in «MB», 24 (1974); 50—55. — Nicolae Cotds, Siiritul Vasile r cel Mare, Regulele (tractate) pe larg ale celui intru Sanfi pafintetui nostru' V'asilie' Ariii- episcbpul Cesareei Capadociei, dupa intrebari si raspunsuri. Tfaducere diip'a Migne ser. gr. XXXI, col. 889—1052, de... Cernautl, 1907. (Extras di'rf revista Candela). — Costica Craciun, La siintii Trei Ierarhi, in «GB», 39 (1980), 27 — 30."— ' < Arhim. Justi- nian Dalea, Predica siintilor parinfi din secolul de aur al Bisericii creatine, in «GB», 17 (1958), 1057 — 1064. — Diac. Prof. Teodor Damsa, Bogafia si saracia in lumina 'omi- liilor siintului Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 301 — 313. — Acelasi, lubirea si miia crestina. Pfeliminarii la analiza unei concepfii creatine despre asistenfa socidla la siiritul Vasile eel Mare, in «MB», 30 (1980), 440 — 445. — Acelasi, Principiile de baza ale asistentei cresline dupa omiliile siintului Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 595—609. — I. Oavid, Siintii Trei Ierarhi, in «MO», 24 (1972), 117— 121. — Didc. Conf. P. I. David, Cuvint la praznuirea siintului Vasile eel Mare, 379 — 1 ianuarie — 1979, in «MO», 31 (1979), 98 — 101. — Acelasi', Noi vesnic sintem printre voi ! Poem penlm siintii Trei Ierarhi, in «MO», 32 (1980), 71—75. — Sfintul Dimitrie al Rostovu- lui, vezi t Viefile siintilor de la Neamfu, 1807—1815 ; de la Bucuresti, 1835—1836 ; de la Bucuresti, 1901— 1906 ; de la Chisinau, 1909—1915. — Pr. Prof. N. Donos, Din in- vataturile siintilor Trei Ierarhi, in «MMS», 30 (1954), 19 — 23. — Acelasi, Modele de cuvintari bisericesti, traduse de..., Husi, 1927. — Acelasi, Siintul Grigorie din Nazianz, Apologia sau Cuvintarea in care arata motivele ce 1-au indemnat s& luga de preofie si Elogiul siintului Vasile eel Mare, precedate de o biograiie a siintului Grigorie, alcatuita de preotul Grigorie, traducere de ... Husi, 1931. — Ace- lasi, Siintul Vasile eel Mare, Despre post, in «MMS», 30 (1954), 26—30. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, Postul, in «MMS», 9 (1933), 45—56. — Acelasi, Siintii Trei Ierarhi, in «MMS», 35 (1959), 74 — 77. — Dosoftei, Pomenirea dintru svinf parinfii no$- tri si a toate invafatori Vasile Marele, Grigorie Bogoslov si loan Zlatoust, text' pu- blicat de Prof. N. A. Ursu, in «MMS», 55 (1979), 129—131. — Pr. Gheorghe Dragulin, Doctrina trinitara a siintului Vasile eel Mare in discutiile teologilor contemporani, in «GB», 38 (1979), 489 — 497. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mate si Scoala Alexan- drine, in «MO», 31 (1979), 87 — 97. — Dreptarul (ori Regulamentul) siintului Vasile eel Mare, cuprinzind teoria si practica monahismului indeobste, in «Vechi rinduieli ale vietii monahale», Minastirea Dobrusca, 1929, 231 — 279. — Felix Dubneac, La beaute du christianisme et ses brillantes elites, Riopelle, USA, fara an, 271 — 274. — Effraim Illarion Cintatore, Acdtistul celor dintre siinfi parinfi ai nostri mari dasc&li ai lumii si ierarhi Vasile eel Mare, Grigore Cuvintatorul de Dumnezeu si loan Gura de Aur ... izvodit si alcatuit intocmai dup& biograiiile acestor siinti ... de ....Bucu- resti, 1893. — Efrem Sirul, Cuvinte si invafaturi, Vol. I, Minastirea Neamtul, 1818, 57. — Eftimie, Episcopul Romanului si Husilor, Lumea si observarea tie noi insine in gindirea siintului Vasile eel Mare, in «MMS», 55 (1979), 82 — 86. — Prof. Alex. Elian, Predica la Siintii Trei Ierarhi, in «GB», 25 (1966), 28—31. — Acelasi, Siintii Trei Ierarhi si cultura elina, in «BOR», 76 (1963), 66 — 70. — Ghenadie Enaceanu, Cuvint la siintii Trei Ierarhi, in «BOR», 5 (1881), 275—286. — Acelasi, Patristica seu studiul istoricu asupra parintilor bisericesci tradusa de ..., Bucuresci, 1878, 110 — 119. — G. Erbiceanu, Discurs la solemnitatea patronala a Seminarului Veniamin din Man&stirea Socola, pronunciat in 3873, In «BOR», 2 (1876), 526—548. — Acelasi, Pentru ce sa sarbeaza la 30 ianuarie cei trei mari dascali ai Bisericii ortodoxe ira- preuna, ca in aceeasi luna sa sarbeaza liecare separat ; care-i cauza ? in «BOR», 29 (1905—1906), 1193—1197. — Acelasi, Uliila, Viafa si doctrina sa, in «BOR», 22 52 SF1NTUL VASILE CEL MARE (1898—1899), 142—145. — Pr. D. Fecioru, Catalogul manuscriselor din Biblioteca Pa- iriarhiei Romane, Silntul Sinod, in «ST», 11 (1959), — 17 (1965) — Acelasi, Manuscri- sele de la Neamfu, Traduceri din siinfii pirinfi si din scriitorii bisericesti, In «ST», 4 (1952), 489 — 499. — Acelasi, Silntul Vasile eel Mare, P&timirea siinfilor patruzeci de mucenici, traducere de..., Bucuresti, 1944. — Acelasi, Predicd la Siinfii Trei Ierarhi, In «GB», 19 (1960), 23—28. — Acelasi, S&rb&torirea patronului Institutului Teolo- gic din Bucuresti, In «BOR», 71 (1953), 191—201. — Acelasi, SiintuI Vasile eel Mare, Cuvlnt rostit In timp de ioamete si seceti, In romaneste de ..., Bucuresti, 1946. — Acelasi, Silntul Vasile eel Mare, Despre post, in romaneste de ... r Bucuresti, 1941; ed. II, Bucuresti, 1942; ed. Ill, Bucuresti, 1943. — Acelasi, Silntul Andrei al Cretei, Cuvlnt la T&ierea Imprejur a Domnului si la silntul Vasile, trad, de..., in «MO», 20 (1968), 98—102. — Firmilian, Mitropolitul Olteniei, Siinfii Trei Ierarhi, in «Albina», nr. 4, din 28 ianuarie, 1938 ; Cuvintul din 31 ianuarie, 1938. — Acelasi, Silntul Vasile eel Mare, in «Albina», nr. 1, din 4 ianuarie, 1935. — Arhid. Prof. loan Floca, Silntul Vasile eel Mare reorganizator al viefii monastice, in «SVM», 330 — 354. — Hie Fracea, Silntul Vasile eel Mare despre irumusefea lumii, in «Almanahul Pa- rohiei Ortodoxe Romane din Vienap., XV, pe anul 1976, Bucuresti, 1976, 220—222. — Pr. Prof. Const. N. Galeriu, Valori permanente In viafa si opera siinfilor Trei Ierarhi, in «ST», 27 (1975), 118 — 124. — Arhid. Ioasaf Ganea, Silntul Vasile eel Mare ca li- turgist, in «MO», 32 (1980), 435 — 441. — Pr. Mihai Georgescu, Idei morale si sociale In comentarul la Psalmi al sllntului Vasile eel Mare, In «ST», 10 (1958), 463 — 474. — Ghenadie al Argesului, Discursu panegiricu la 30 ianuarie la serbarea siinfilor Trei Ierarhi, in «BOR», 1 (1874—1875), 217—222. — Acelasi, Liturgica seu explicafia servi- ciului divin, Bucuresci, 1877, 194 — 195. — Arhim. Chesarie Gheorghiescu, Siinfii Trei Ierarhi — modele de dascili si p&stori In Biserica crestini, in «GB», 33 (1974), 38 — 49. Pr. Prof. Vasile Gheorghiu, Predicd la siinfii Trei Ierarhi, tinuta in biserica semina- riala din Cernauti, cu hraimul sfintii Trei Ierarhi, in 30 ianuarie (12 februarie) 1907, in «Can», 30 (1911), 73 — 79. — Arhim. Benedict Ghius traduce articolul lui Jean Gribomont, Concepfia stlntului Vasile eel Mare despre idealul crestin si asceza evan- ghelici, in «MO», 31 (1979), 79—87. — Acelasi, Soborul celor Intru stinfi p&rinfilor nostri a toata lumea marilor Trei Ierarhi si invd.fa.tori : Vasile eel Mare, Grigore Cu- vlntitorul de Dumnezeu si loan Gurd de Aur, in «MO», 32 (1980), 69 — 70. — Samir Gholam, Vasiliada sau institufia de binelacere a Stlntului Vasile eel Mare, in «GB», 32 (1973), 735—748. — G. I. Gibescu, Silntul Marele Ierarh Vasile, Arhiepiscopul Ce- sariei Capadociei, in «BOR», 35 (1911), 76 — 93. — Grigore Dascalul, Cuvinte pufine oarecare ale celor Intru siinfi ... Vasilie eel Mare ... talmacite de... Bucuresci, 1826, f. 1 — 147. — Prof. N. Grosu, Silntul Vasile eel Mare, chip plin de har si de lumini, in «Ort.», 31 (1979), 160--167. — Ieromonah $tefan Gusa, Predica la siinfii Trei Ie- rarhi, in «MMS», 55 (1979), 139—141. — Al. Horhoianu, Silntul Vasile eel Mare, Cuvlnt cdtre tineri sau despre Mosul ce-1 putem trage din citirea scriitorilor proiani. Tra- ducere din greceste ide ... Rimnicul-Vilcea, 1938. — Adrian Hritcu, Episcop, Aspecte ale viefii sociale oglindite In opera sllntului Vasile eel Mare, In «MMS», 55 (1979), 88 — 94. — loan Ianovici, Prolog (inut In biserica seminarian la privegheare spre ziua siinfilor Trei Ierarhi, in anul 1887, in «Can», 6 (1887), 171—175. — Pr. I. Iliescu, GJnduri In liniste, Rammcul-Valcii, 1931, 37 — 40. — St. loan Gur5 de Aur, Cuvinte sase pentru preofie, traducere de Iosif, Episcopul Argesului, Bucuresti, 1820, 133 — 135. — Acelasi, Mdrgiritare, Bucuresti, 1891, f. 171 v. — Sf. loan Scararul, Scara, Min&sti- rea Neamtul, 1814. Sholii la Scard din lucr&rile stlntului Vasile eel Mare. — Pr. Gheorghe Ioanitescu, Silntul Grigorie de la Nissa si silntul Vasilie eel Mare, Doui STUDIU 1NTRODUCTTV 53 discursuri contra cam&tarilor, traducere si analizS, Tez3 pentru Mcenta de ..., Plo- iesti, 1907. — Acelasi, Predica la siintii Trei Ierarhi, in «BOR», 29 (1905—1906), 1290 — 1294. — Arhim. Gherman Ionescu de la Tazlau, Acatistul slintului lerarh Vasile eel Mare, Arhiepiscopul Chesariei Capadociei, cu icoasele care s-au asezat dupi peasna a 6, ce slnt prescrise de pe original sau compunerea Cuvioslei Sale Pirintelui ..., Iasi, 1879, retipar.it la MlnSstirea Neamtul In 1933 si integrat in Acatistierul de la ( Bucuresti din 1971 si din 1982. — Pr. Prof. Ion Ionescu, Traduceri din opera slin- tului Vasile eel Mare In manuscrisele romanestl din Biblioteca Academiei Repu- blicii Socialiste Romania, in «GB», 38 (1979), 737—756. — Diac. Asist. Dr. Viorel Ionita, Cinstirea slintului Vasile eel Mare in Biserica Ortodoxa Romana, in «GB», 38 (1979), 1135 — 1140. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, la 1600 de ani de la moartea sa, in «GB», 38 (1979), 450 — 468. — Acelasi, Viafa si activitatea slintului Vasile eel Mare, in «Ort», 31 (1979), 16 — 27. — Pr. Prof. Cicerone lordachescu, Istoria vechii literaturi crestine (epoca de aur 325 — 461). Partea a 11-a, Iasi, 1935, 138 — 158. — Iosif, Mitropolit Primat, Siintul Vasile, Arhiepiscopul Cesariei Capadociei (329 — 379), tra- ducere de ..., Bucuresti, 1898. — Diac. I. Ivan, Lucrdri ale stintulu-i Vasile eel Mare In manuscrise si tiparituri la Mlnastirea Neamf, in «MMS», 55 (1979), 99 — 113. — Prof. Iorgu Ivan, Opera canonica a slintului Vasile eel Mare si importanfa ei pentru unitatea Bisericii, in «SVM», 355 — 377. — Acelasi, Talmaciri si indrumari ale slin- tului Vasile eel Mare pentru cei doritori de des&vlrsire morala, in «GB», 39 (1980), 54 — 67. — Indreptarea Legii, Tirgoviste, 1652, 654 — 705 ; indreptarea Legii, Bucut- resti, 1962, 531 — 547. — Invaf&tura pentru nunfi, talmScita de Grigorie Mitropolitul Ungrovlahiei, Bucuresti, 1827, Editia I, 209— 212 j Editia a Il-a, Bucuresti, 1832, 43— 46. — Pr. Vasile Juravle, Reprezentarea slintului Vasile eel Mare in iconogralia bi- sericeascd ortodoxa (in pictura murala si icoane), in «BOR», 100 (1982), 663 — 673. — Al. Lascarov Moldovanu, Viefile Siinfilor, prelucrate de ..., Volumul I, ed. a Il-a, Bucuresti, 1940, 5 — 47. — I. D. Laudat, Manuscrise si tip&rituri ale slintului Vasile eel Mare in limba roman&, in «MMS», 55 (1979), 114—117. — Gh. Litiu, Siintii Trei Ierarhi, mila crestina, in «MB», 3 (1953), 118 — 119. — Pr. Prof. Vasile Loichita, Sfinfii Trei Ierarhi, in «Can», 49 (1938), 230—241. — Acelasi, Siintii Trei Ierarhi. Cuvinte pentru pr&znuirea lor, in «MB», 6 (1956), 4 — 16. — Pr. L. Maghet-Valiuc, Atitudinea si. Vasile eel Mare lata de culturi, in «MB», 7 (1957), 52—58. — Pr. Prof. Grigore Marcu, Predicti la sfinfii Trei Ierarhi, in «MA», 18 (1973), 78—82. — Pr. Prof. Venia- min Micle, Siintii Trei Ierarhi, in «MA», 18 (1973), 84 — 87. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, predicator al cuvlntului lui Dumnezeu, in «MB», 29 (1979), 610 — 633. — Acelasi, Tematica moral-religioasd a predicilor slinfilor Trei Ierarhi, in «MO», 27 (1975), 394—404. — Pr. Paul Mihail, Manuscrise romanesti din Biblioteca Moldovei, in «MMS>», 50 (1974), 432—460; 51 (1975), 133—164; 52 (1976), 120—446. — Vasile Mihoc, Praznicul Anului Nou, in «MB», 22 (1972), 55—57. — Acelasi, Predici la siintii Trei Ierarhi, in «MA», 21 (1976), 166—168. — Diac. $t. Gh. Milea, Predicd la siintii Trei Ierarhi, in «GB», 28 (1969), 20—24. — Dr. Nicodim Milas, Canoanele Bisericii Ortodoxe insofite de comentarii, traducere facuta de Dr. Nicolae Popovici si Uros Covincici, Arad, 1936, vol. II, partea II, 39—149; 259—260. — Nicolae Mladin, Mi- tropolit, Siintii Trei Ierarhi, dasc&li ai Ortodoxiei, in «Telegraful Roman», 97 (1949), nr. 4—5, 1—2. — C. Moise, Predica la siintii Trei Ierarhi, in «GB», 11 (1952), 512—516. — Pr. Prof. Gheorghe Moisescu, Siintii Trei Ierarhi in Biserica RomaneascA, In «Ort», 12 (1960), 3 — 33. — Iustin Moisescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Cuvint inainte la : Siintul Vasile eel Mare, inchinare la 1600 de ani de la s&virsirea sa, In «SVM», Bucuresti, 1980, 5 — 6. — Pr. Prof. Hie Moldovan, Natura si harul in gindirea teo- 54 SFINTUL VASILE CEL MARE logica a siintului V asile eel . Mare , in .«Ort», 31 (1979), 75—89. — Acelasi, Sensul . d.u- hoynice.se al infelegerii, Stintei Scripturl in concepfia- teologicd.a siintului Vasile eel Mare, In «GB»,. 38 (19.79), .710— 724. — Diac. Prof. Nicu Moldoveanu, Siintul Vasile eel Mare sj„ muzica bisericeasca, In «SVM», 411 — 416 j 1 — 51; 417 — 428. — Zeno Mun- teanu, Siinfii Trei lerarhi, in , «MB», 14 (1964), 68—72. .— Pr. Prof. N. Neaga, Vechiul Testament in preocupdr lie ■siintului Vasile eel Mare, In «Ort», 31 (1979), 133 — 145. — Pr. Lect. Dr. Nicolae Necula, Anaiora siintului Vasile eel Mare din ritul Hturgic copt (introducere, traducere si note), in «GB», 38 (1979), 1141—1156. — Nicodim, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Viafa si operete siinfilor parinfi si invafatori ai Bisericii, partea II, dupa Farrar, Minastirea Neamful, 1934, 196 — 269. — Acelasi, .Din viefile siinfilor, 1 ianuarie. Taierea imprejur, Siintul Vasile eel Mare, Anul Nou, Minastirea Neamtu, , J 927. — Nicolae, Mitropolitul Banatului, vezi : Nicolae Corneanu. — Pr ; Gheorghe A. Nicolae, Aspects din naturd si viafa in «Comentarul la Psalmi* al siin- tului Vasile eel Mare, in «ST», 17 (1965), 322 — 333. — Pr. Prof. Mircea Niscoveanu, Doctrina siintului Vasile eel Mare in exorcismele sale, in «GB», (1976), 742 — 751. — Acelasi,, Teologia siintului Vasile eel Mare in rugaciunile euharistice, in «ST», 19 (1967), 290 — 301. — Epifanie Norocel, Episcopul Buzaului, Egalitatea oamenilor in con- ceptia siintului Vasile eel Mare, in «MMS», 48 (1972), 355 — 366. — Acelasi, Inva- l&tut a siintului Vasile eel Mare, pentru tolosirea bunurilor materiale, In «GB», 38 (1979), 469—478. — Petru I. Papadopol, Siintul Vasile eel Mare si siintul Grigore din Nissa, Omiliile impotriva camatarilor. Traducere din limba elina insotita de cite un studiu asupra vie(ii si operii autorilor de... RImnicul-Vilcea, 1939. — Medelnicerul I. Papazoglu, Elocinfd bisericeasci sau Cuvinte ale celor dintru stinfi Atanasie eel Mare, Vasile eel Mare si loan Gura de Aur, Traducere din limba greceasca veche de.,., Bucure?ti, 1837. — , Pr. P. Partenie, Despre siinfii Trei lerarhi, in «BOR», 38 (1914), 598—906. — Prof. Const. C. Pavel, Atitudinea siintilor Trei lerarhi tafa.de problemele morale ale vremii lor, in «ST», 29 (1977), 222 — 232. — Acelasi, Atitudinea siintului Vasile eel Mare iafi de cultura si iilozoiia antica, in «SVM», 3!2— 329. — Victor Percoc, Predicd la siinfii Trei lerarhi, rostita in capela seminariala cu ocazia hramului bisericii, la 30 ia- nuarie (12 faur, st. n.) 1912, in «Can», 32 (1913), 69—73. — Pr. Prof. N. Petrescu, Invitaturi morale de siintul Vasile eel Mare, Traducere de..., in «MO», 28 (1976), 1019—1020; 29 (1977), 157—4160; 571—573; 30 (1978), 584— 586. — Acelasi, Scrisoarea. a 234-a si a 235-a, catre Amiilohie de Iconium, in «MO», 32 (1980), 42 — 45. — Acelasi, Scn'- soarea a 236-a catre Amiilohie de iconium, in «MO», 33 (1981), 86 — 90. — Acelasi, Scrisoarea a 243-a a siintului Vasile eel Mare, in «BOR», 97 (1979), 72 — 81. — Acelasi, Scrisori ale siintului Vasile eel Mare, documente ale stradaniei sale pentru pdstrarea si apararea unitafii dreptei credinfe, In «BOR», 100 (1982), 650 — 662. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, luminal propovdduitor al dreptei credinfe, Epistole dogmatice : Scri- soarea a 233-a : Despre cunoasterea lui Dumnezeu, in «MO», 31 (1979), 559 560. Acelasi, Siintul Vasile eel Mare neobosit apdrator al unitafii dreptei credinfe, Din scrisorile sale pentru curmarea schismei din Antiohia, in «MB», 29 (1979), 634 — 648. Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, scrisoarea a 260-a, Tilcuirea ortodoxd a trei texte scripturistice (Facere, IV, 15; IV, 23 — 24; Luca, II, 34 — 35), catre episcopul Optimus, in «MO», 34 (1982), 40 — 46. — Pidalion, Minastirea Neamtu, 1844, f. 403v^-437. — Pr. Matei Pislaru, Siinfii Parinfi despre Munca, in «GB», 19 (1960), 43—47. — Acelasi, Siintul Vasile eel Mare, la seama la tine insufi ! Traducere din grece.?te Insotita de o descriere a vietii acestui mare dascal al lumii si ierarh, de... Rimnipul-VIlcea, 1937. — Dr. Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, Biserica slujitoare, Bucuresti, 1972, 127 — 130. — Acelasi, idei sociale in opera siintului Vasile eel Mare., In «,SVM>>, STUDIU INTRODUCTIV 55 284—311. — Protos. Ioasaf Popa, Caracterul vasilian al actualului regulament m'mas- tiresc, in «GB», 17 (1958), 578 — 584. — I. Popa, tnvafatura siintului Vasile eel Mare catre iiul duhovnicesc, in «MO», 31 (1979), 55—69. — Pr. Prof. Ion D. Popa, Aspecte moral-sociale in predica si viafa sfinfilor Trei Ierarhi, in «GB», 39 (1980), 389 — 399. — Acelasi, Sfintul Vasile eel Mare, Predicatorul milosteniei, in «ST», 23 (1971), 224—234, — Pr. Oavid Popescu, Cuvint la siinfii Trei Ierarhi, in «GB», 20 (1961), 205—211. — Acelasi, La stinfii Trei Ierarhi, in «GB», 35^ (1976), 43 — 47. — I. Popescu, Sfintul Vasile eel Mare, Arhiepiscop de Cesareea Capadociei, Bucuresti, 1896. — M. Popescu, Sfintul Vasile $i Fericitul Augustin ca oratori, in «BOR», 20 (1896), 588 — 591 ; 700—706. — Pr. Simeon Popescu, Vasile eel Mare, Arhiepiscopul Cesareei Capadociei. Viafa si minunile sale, Sibiu, 1906. — Prof. T. M. Popescu, Stintii Trei Ierarhi in slujba Bisericii, in «BOR», 70 (1952), 60—73. — Acelasi, Sfintul Vasile eel Mare, in «BOR», 63 (1945), 681—687. — Acelasi, Slintul Vasile eel Mare, Doua omilii traduse de... Bucuresti, 1936. — Prof. Euseviu Popovici, Cuvintare finuta in bise- rica seminariald a Mitropoliei din Cernaufi, in ziua patronilor ei, a celor Trei Ie- rarhi... in «Can», 2 (1883), 152 — 154. — Arhid. Prof. Vasile Prescure, Personalitatea morala a siintului Vasile eel Mare, in «ST», 14 (1962), 283—299. — Acelasi, Viafa monahala crestina dupa «Regulele monahaIe» ale siintului Vasile eel Mare, in «MO», 31 (1979), 528 — 535. — Prof. Petre Procopoviciu, Vasile, Arhiepiscopul Kesareei Kapa- dochiei, Cuvint c&tre tineri, cum pot avea iolos din scrierile paginilor, traducere de..., Cernauti, 1939. — Acelasi, Pareneza finuta in ziua de sffnfii Trei Ierarhi, in biserica seminarian din Cernauti, in «Can», 38 (1927), 364—367. — Acelasi, Pareneza la sarba- toarea siinfilor Trei Ierarhi, in «Can», 49 (1938), 374—378. — Prolog pe lunile de- cemvrie, ianuarie ?i levruarie, Minastirea Neamtu, 1854, f. 91 v — 95 v ; 98 — 100 v; 101 — 102 v; 126 v— 127 v j 158—159; 162— 163 v. — Pr. Prof. P. I. Provinceanu si Pr. N. St. Georgescu, Viafa siintului Vasile, prelucrare dupa Vietile siinfilor, Cimpina, 1936. — Psaltire, Chisinau, 1818, f. 22—23. — C. R. Viafa monahala dupa Regulele siintului Pahomie si siintului Vasile, in «Ortodoxul», 1 (1880), 259—263; 298—301. — Pr. Prof. Dumitru Radu, Spiritualitate si slujire la slinfii Trei Ierarhi, in «ST», 26 (1974), 183 — 189. — Dr. Iacob Radu, Manuscriptele Bibliotecii Episcopiei Greco-Catolice Ro- rn&ne din Oradea-Mare, Studiu Bibliografic, Bucuresti, 1923. — Prot. Simion Radu, La siinfii Trei Ierarhi, in «MMS», 45 (1969), 57—60. — Vasile Radulescu, Predica la sfintul Vasile eel Mare, In «GB», 29 (1970), 11 — 14. — Pr. Prof. loan Ramureanu, Preotul — ■ slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor dupa sfinfii Trei Ierarhi, in «BOR», 88 (1970), 99 — 105. — Acelasi, Stintul Vasile eel Mare si crestinii din Scythia Minor $i Dacia Nord-Dunareand, in «SVM», 378 — 393. — Dr. Vladimir de Repta, A celui intru siinfi parintelui nostru Vasilie Arhiepiscopul Chesariei Capadochiei, Asezaminturi cd- lugdrcsci cdtra cei ce se nevoicsc in vieafa de obsce si deosebi. Retiparire din «Cu- vinte putine oare care ale celor intru siinfi parinfilor nostri Vasilie eel Mare si Gri- gorie Cuventatoriul de Dumnedzeu, talmacite din limba elineasca, Bucuresti, 1826», edi- tata de..., Cernauti, 1898. — Mihai Rezus, Siinta Liturghie a siintului Vasile eel Mare si lordanul, in «BOR», 48 (1930), 55—56. — Pr. Prof. Petru Rezus, Stinfii Trei Ierarhi, pilde de desavir$ire crestina, in «GB», 16 (1957), 34 — 43. — Stefan Saghin, Prolog t' n ut in capeia seminariala in ajunul zilei sfinfilor Trei Ierarhi, ... in «Can», 3 (1884), 175 — 178. — Pr. Prof. V. Gh. Sibiescu y Legaturile siintului Vasile eel Mare cu Scythia Minor (Dobrogea), in «Ort», 31 (1979), 146—159. — Pr. Prof, cbrneliu Sirbu, Predica la siinfii Trei Ierarhi, in «MA», 19 (1974), 123—125. — Acelasi, Sfinfii Vasile, Grigore si loan, indrumatori ai teologiei actuale, in «MA», 18 (1973), 39 — 44. — Nicolae N. Smochina si N. Smochina, O pravila romdneascd din veacul al XVI-lea, «Pravila Stin- 56 SFlNTUL VASILE CEL MARE filor Pdrinfi dupa Inv&fdtura lui Vasile eel Mare*, intocmitd de ritorul si scolasticul Lucaci, In 1581, in «BOR», 83 (1965), 1043—1062. — Pr. Duimitrache Stamate si Pr. Hristofor Manoilescu, Acatistul slitUului Vasile eel Mare, tiparit de Pr. Gh. T. Gheor- ghiu, Botosani, 1932. — Pr. Dr. Asist. Alex. I. Stan, Ortodoxia si trumusefea stilului teologic al stinfilor Trei lerarhi. In «ST», 34 (1982), 185—200. — Acelasi, Sllntul Va- sile eel Mare in teologia sistematica ortodoxd in ultimii treizeci de ani, In «ST», 34 (1982), 167 — 174. — Pr. Prof. Liviu Stan, Concepfia canonicd a stinfilor Trei lerarhi, in «MO», 18 (1966), 9—15. — Pr. Prof. D. Staniloae, Fiinfa si ipostasurile in Si'mta Treime dupa sllntul Vasile eel Mare, in «Ort», 31 (1979), 53 — 74. — Acelasi, tnvdfdtura despre Stlnta Treime in scrierea stintului Vasile, «Contra lui Eunomie*, in «SVM», 51 — 69. — Gabriel Strempel, Catalogul manuscriselor romanesti, vol. I, «BAR», 1 — 1600, Bu- curesti, 1978; vol. II, 1601—3100; Bucuresti, 1983. — G. Strernpel, Fl. Moisil si L. Stoianovici, Catalogul manuscriselor romanesti, vol. IV (1062 — 1380), Bucuresti, 1967. — Andrei Saguna, Mitropolitul Ardealului, Cuvint la ziua stintului parintelui nostru Vasilie eel Mare, episcopul Capadochiei, in «MA», 32 (1977), 149 — 152. — Sebastian Sebu, Siintii Trei lerarhi — modele alese de infelegere si traire actuala a crestinis- mului, in «MA», 21 (1976), 142 — 147. — Aurelian Tautu, Viafa stintului parintelui nostru Vasile eel Mare, Cernauti, fara an. — Teoctist, Mitropolitul Moldovei si Su- cevei, Invafaturile slinfilor Trei lerarhi, dreptar permanent al preofimei ortodoxe, in «BOR», 72 (1954), 33 — 39. — Acelasi, la pomenirea slinfilor Trei lerarhi, in «MO», 29 (1977), 213 — 216. — Acelasi, Opera stintului Vasile eel Mare In evlavia credincio- silor ortodocsi romani, in «SVM», 7 — 23. — Acelasi, Opera stintului Vasile eel Mare in evlavia credinciosilor ortodocsi romani, Conferinta la Fundatia «Pro Oriente» din Viena, in «MMS», 55 (1979), 256—258. — Acelasi, Stintul Vasile eel Mare in evlavia credinciosilor ortodocsi romani, in «MMS», 55 (1979), 69 — 81. — Pr. Prof. Nicolae Terchila, Istoria iilozoiiei tradusa dupa Dr. Otto Siebert, revizuita si intregita, Sibiu, 1943, 97 — 98. — Timotei Lugojanul, Episcop-Vicar, Spiritualitatea stintului Vasile eel Mare, in «SVM», 105 — 130. — Dr. Gherasim Timus, Dicfionar aghiogralic cuprinzlnd pe scurf viefile stinfilor, Bucuresti, 1898, 848 — 856. — N. Tomaziu, Panegiric la siinfii Trei lerarhi, in «MMS», 29 (1953), 90 — 92. — Iuliu Valaori, Bucafi alese, Text grec publicat si adnotat de..., Bucuresti, 1905. — Vasile Episcopul Oradiei, vezi : Vasile Coman — Stintul Vasile eel Mare. Inchinare la 1600 de ani de la sdvirsirea sa, tiparit cu binecuvintarea Prea Fericitului Parinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1980. — Sfintul Vasile eel Mare, Despre lacomie, Cluj (fara numele tra- ducatorului si fara an), tiparita in colectia «Biblioteca Cartea Buna». — Constantin D. Vasilescu, Stintul Vasile eel Mare, Cuvint catre tineri. Traducere insotfta de biografie si analiza introductiva, Teza pentru licenta de..., Ploiesti, 1907. — Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Siinfii Trei lerarhi si cultura vremii lor, in «ST», 13 (1961), 56 — 65. — Nicolae Vatamanu, 1600 de ani de la inliinfarea Vasiliadei, in «BOR», 87 (1969), 297 — 311. — Viafa stintului Vasile eel Mare, Oradea, 1928 («Vietile Sfintilor», nr. 1). — Viafa stintului Vasile eel Mare, Arhiepiscopul Khesariei Kapadochiei, Editura ziarului Glasul Monahilor, Bucuresti. — Viefile stinfilor pe limba moldoveneasca, intocmite pe temeiul cdrfilor ^Viefile stinfilor* ale si. Dimitrie al Rostovului, t&lmacite pe limba rusasca si tipdrite in Tipogratia Sinodala din Moscova cu depliniri, insemndri ldmu- ritoare si cu chipurile stinfilor, pe luna ianuarie, Chisinau, 1909, 14 — 66; 1078 — 1081. — Viefile stinfilor pe luna ianuarie, Minastirea Neamtu, 1812, 7. — Viefile stinfilor din luna ianuarie, Bucuresti, 1835, 5 — 30; 469 — 475. — Viefile Stinfilor... tiparite... de un pios crestin (Iorgu Dumitrescu din comuna Podu Barbierului, judetul Dimbovita), Volumul V, pe luna ianuarie, Bucuresti, 1904, 14—95; 1488 — 1506. — Viefile stinfilor STUDIU INTRODUCnV 57 pe scurt, Vol. I, Luna Ianuarie, Chisinau, 1931, 7 — 8. — Viefile slinfilor pe luna ie- bruarie, Minastirea Neamtul, 1812, f. 178 — 186. — Vietile siintilor pe luna martie, Minastirea Neamtul, 1813, f. 71 v — 75 v. — Viefile siintilor pe luna noiembrie, Ml- nastirea Neamtul, 1811, f. 160 — 161 v. — Episcop Visarion, Vechile rlnduieli ale viefii monahale, MinSstirea Dobrusca-Soroca, 1929. — Arhid. Prof. Dr. Consantin Voicu, Invafatura despre _creafie la stintul Vasile eel Mare, In «SVM», 70 — 93. — Acelasi, Stinfii Trei Ieiathi, in «MA», 32 (1977), 499—504. — Acelasi, Unitatea Bisericii In oikumene dupd siintul Vasile eel Mare, In «MB», 29^1979), 275—285. — Prof. Teodora Voinescu, Siintul Vasile eel Mare in vechea aria religioasd din Romania, In «SVM», 394 — 410. — Emilian Voiutchi, Cuvintare finutd in biserica seminariald a Mitropoliei, in ziua patronilor ei, a marilor invifdtori ai lumii si ierarhi..., !n'«Can», 3 (1884), 179 — 183. — Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, Aspecte ale des&vlrsirii In viafa si opera stintului Vasile eel Mare, In «Ort», 30 (1978), 604—637. — Acelasi, Circulafia scrierilor siintului Vasile eel Mare in literatura noastrd bisericeascd, In «Indrumatorul bisericesc» — 1979, editat de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Clu- jului, Cluj-Napoca, 1979, — Acelasi, Despre viafa si opera siintului Vasile eel Mare, la 1600 de ani de la trecerea sa catre Domnul, Craiova, 1979. — Acelasi, Din viafa si invdfatura siintului Vasile eel Mare, In «Almanahul Parohiei Ortodoxe romane din Viena», XVIII, pe anul 1979, Bucuresti, 1979, 69 — 73. — Acelasi, Invd- fdturi duhovnicesti din viafa si opera siintului Vasile, eel Mare, In «MMS», 41 (1965), 43—54. — Acelasi, Invafatura siintului Vasile eel Mare despre muncd, In «MO», 31 (1979), 10 — 48. — Acelasi, Invafatura siintului Vasile eel Mare despre muncd (la 1600 de ani de la trecerea sa la cele vesnice), Craiova, 1979. — Acelasi, Munca manualcl in monahism dupd Siintul Vasile eel Mare (329 — 379), In «MMS», 31 (1955), 501 — 521. — Acelasi, Opere ale siintului Vasile eel Mare in literatura noastrd bise- riceascd, in «Ort», 31 (1979), 28 — 52. — Acelasi, Panegiric la slinfii Trei Ierarhi, in «MMS», 32 (1956), 27 — 29. — Acelasi, Porunca muncii dupd stintul Vasile eel Mare, in «MB», 29 (1979), 259—263. — Acelasi, Scrieri patristice In Biserica Ortodoxd Ro- mana pind in secolul XVII. Izvoare, traduceri, circulate, Craiova, 1983. — I. Zaha- riad, Consultare catre tineri de santulu Vasilie cej/u Mare, tradusa dinu limba ellena de..., Bucuresti, 1852. — Arhid. Prof. loan Zagrean, Probleme morale in opera siin- tului Vasile eel Mare, in «SVM», 206—237. — Acelasi, Slinfii Trei Ierarhi in ac- tualitatea Bisericii noastre, in «MA», 17 (1972), 44—51. — Acelasi, Siinfii Trei Ie- rarhi, stralucite si neintrecute modele de virtute crestind, In «MB», 22 (1972), 25 — 38. — Ioana Zmeu, Stintul Vasile eel Mare in Bibliograiia romaneascd, in «SVM», 429 — 454. — Pr. Prof. Dr. loan Zugrav, Un manuscris din anul 1419 al Liturghiei siintului Vasile eel Mare, in «Can», 48 (1937), 263 — 282. 2. Literatura strains Apoll. Agresta, Vita del protopatriarca S. Basilio Magno, Roma, 1658; Messina, 1681. — M. Albertz, Untersuchungen iiber die Schriiten des Eunomius, Diss. Witten- berg, 1908. — A. dAles, Le Prince du Siele scrutateur des ames d'apres St. Basile, in «RSR», 23, 325 — 327. — P. Allard, Saint Basile, ed. 7, Paris, 1929. A fost publicata mai In-tii in «RQH», 64 (1898 — 1899). — Acelasi, Saint Basile, in «DThC», II, 1, 441 — 455. — B. Altaner, Augustinus und Basilius der Grosse. Eine quellenkritische Un- tersuchung, in «RB», 1950, 17 — 24. — Acelasi, Beitrage zur Geschichte der alt- lateinischen Uebersetzungen von Vateischritten, in *HJ», 61 (1941), 208 — 212 (tradu- cerea lui Rutin). — Acelasi, Eustathius, der lateinische Uebersetzer der Hexaemeron 58 SFINTUI, .VASILE CEL MARE — , Homilien Basilius des Grossen, in «ZNW», 39 (1940), 161 — 170. — B. Altaner— A. Stuiber, Patrologie, Leben, Schritten und Lehre der Kirchenvater, VII Aufl., Freiburg — Basel— Wien, 1966, 290—298. — Amand, Fatalism, 383—400. — D. Amand, Carneade et saint Basile, Pronostics meteorologique et polemique antiastrologique dans THe- xaem-iron. Etude litteraire et hislorique des chapitre 4 a 7 de la sixieme homelie do I'Hexaemeron, suiyie d'un glossaire. These dactylographiee, Louvain, 1939, avec, en appendice, une edition critique provisoire de la sixieme homelie de I'Hexaemeron. -r- Acelasi, Essai d'une histoire critique des editions generales grecques et greco-lati- nes de. saint Basile, in «RB», 52 — 56 (1940 — f946). — Acelasi, L'ascese monastique de saint Basile, Essai historique, Paris, 1949, cu o lista completa a operelor asce- tice ale sfintului Vasile ; recenzie la aceasta lucrare : S. Giet, in «RSR», 1949, 333 — 342. — Acelasi, he systeme cenobit. basilien compare au cenobit. pachomien, in «RHR», 1957, 31—80. — E. Amand, A propos d'une edition princeps, in «RB», 62 (1952), 300 — 301. — Acelasi, A propos d'un livre recent : «Bildersprache» et critique d'authen- licite des ocuvres basiliennes, in «RB», 54 (1942), 145 — 150. — Acelasi, Les ascetiques do saint Basile de Cesaree. Expose des problemes d' authenticity , Louivain, 1935. — Acelasi, Les elats de texte des homelies pseudo-basiliennes sur la creation de 1'homme, in «RB», 1949, 3 — 54 (se ocupa de cele doua omilii De hominis stru-ctura atribuite lui Vasile : MG, 30, 10—62 si Grigore al Nisei : MG, 44, 257—297, pastrate in doua recenziuni diferite, una mai lunga si alta mai scurta. Cea lunga nu poate fi atri- biiita nici lui Vasile si nici lui Grigore). — Arelasi, Une ancienne version latine ine- dile do deux homelies de staint Basile, in «RB», 57 (1947), 12 — 81. Se da o descriere a Cod. Parisinus Lat. 10593, editia textului latin al omiliei despre har si la mucenila lulita, si o comparatie a textului grec si latin. — Acelasi, Une homelie grecque ine- dite antinestorienne du V-e siecle sur 1' incarnation du Seigneur, in «RB», 58 (1948), 223 — 263 (textul si traducerea acestei omilii fals atribuite sfintului Vasile ; studiul con- r.eptelor dogmatice si a stilului il da ca autor probabil pe Proclu al Constantino- polului). — E. Armand si M. C. Moons, Une curieuse homelie grecque inedite sur la virginite, adressee aux peres de lamille, in «RB», 63 (1953), 18—69; 211 — 238 (editie si traducere a omiliei despre feciorie atribuita sfintului Vasile. Autorul este un arian). - E. Amand- de Mendieta, La virginite chez Eus'ebe d'Emese et l'ascetisme familial dans la premiere moitie du IV-e siecle, in «RHE», 50 (1955), 777 — 820 (Pseudo- Vasile, Omiiia despre ieciorie). — Acelasi, L'edition critique des homelies de Basile de Ce- saree, in «SP», Vol., VII, Part. I, Berlin, 1966. — Acelasi, The Critical Edition ol Saint Basil's Homelies on the Hexaemeron, in «SP», III (TU, 78), Berlin, 1961, 38—43. — Acelasi, The Pair Kerygma and Dogma in the Theological Thought ol Saint Basil ol Caesarea, in «JThSt», N. S., 16 (1965), 129—142. — Acelasi, The «Un\vritten» and -'Secret* Apostolic Traditions in the Theological Thought of Saint Basil of Caesarea, in «SJThOcP», 13 (1965). — E. Amand de Mendieta et S. Rudberg, Eustathius, An- cienne version latine des neul homelies sur I'Hexaemeron de Basile de Cesaree, Berlin, 1958. — A. G. Amatucci, Qualche osservazioni sul r.^bt too- viouc di Basilio, in «RFIC», 1949, 191 — 197. — ■ S. Antoniades, Place de la liturgie dans la tradition des lcttres grecques, Leiden, 1939, 149—152, 346—357. — D. Armand, Saint Basile, as- cese monastique. Essai historique, Maredsous, 1948. — A. Arnou, Unite numerique et unite de nature chez les peres apres Ie Concile de Nicee, in «Greg», 15 (1934), 242 — 254. — J. L. Assmann, Der Heilige Basilius der Grosse, in «PB», 34 (1922), 10, 401 — 406. — M. Aubinau, Trente-deux homelies de Basile de Cesaree, retrouvees dans le codex Athonite, Stavronikita 7, in «SO», 51 (1976), 155—158. — Fr. Baert, De S. Basilio M in «Acta SS Iunii» r 2, Antverp., 1698, 807—958. — D. S. Balanos, 0! STUDIU INTRODUCTIV • •• 59 Tpcic ipip.vai xai tj l-ao-i-fi ■ T(ov, Atena, 1926. — Acelasi, IlaTpoXo-fia (ol exv-XijitaiTixoi -axEpEC. xai auf ^pcraEtC tuv 6xtXT)pia<: xaza ttjv 8i5aaxaXiav xou 'A7100 %a\ MsfaXou BaaiXetou, Atena, 1936. — Yves Courtonne, Saint Basile et 1'hellenisme. Etude sur la rencontre de la pensee chretienne avec la sagesse antique dans l'He- xameron de saint Basile le Grand, Paris, 1934. — Acelasi, Un temoin du IV-e siecle oriental. S. Basile et son temps d'apres sa correspondance, Paris, 1973. — M. Crovini, / malintesi di un famoso episodio storico del secolo TV. S. Basilio e Papa Damaso, in «SC», 6 (1928), 321 — 344. — P. M. Cruice, Examen critique sur THexameron de s. Basile, Paris, 1844. — F. I. Cucule, IUpi %a>v rauBa-y a^ixmt Bojaatwv BagtXeiou xou MefaXou, in : nepioSix&v Efvospavijc, Atena, 1908, 161—182 ; 286—292 ; 328—333. — P. Cucules, VasiVe, Grigore din Nazianz si loan Gura de Aur ca educator! (in greceste), Atena, 1951. — Ar. Curtidu, 'H ybavz xoi ol "EXXijvec 7taxep£<: zfp 'ExxXijotoc, In Il£pto8ix&v MeXexij, 1909, 66 — 76. — H. A Daniel, Codex liturgicus ecclesiae orientalis, Lipsiae, 1853, 421 — 438. — J. Danielou, Gr.egoire de Nysse a travers les lettres de saint Basile, in «VC», 19 (1955), 37 s.u. — Acelasi, La typologie de la semaine au 4-e siecle, In *RSR», 1948, 382 — 411. — R. Devreesse, L'ediiion du commenlaire d'Eusebe de Cesaree sur haia. Interpolations et omissions, in «RB», 42 (1933), 540^ — 555. (Nu este al sfintului Vasile). — A. N. Diamantopulos, 'O Mifa'; BaatXEioc xoi -^ Po>(xtj, in : 'Ewaifia Xp. HaTtaSo- icouXou, Atena, 1931, 38—57. — Acelasi, 'O Me^aiBaatXstocxal xa eXXijvtxa 7po(ji(Jiaxo (IIp6c xouc -veouc) na7cupoc, 2, Atena, 1938. — F. Diekamp, Ein angeblicher Brief des hi. Basilius gegen Eunomius, in «ThQ», 77 (1895), 277 — 285. — Acelasi, Literargeschichtliches zur STUDIU INTHODUCTIV 61 Eunomianischen Kontroverse, In «BZ», 18 (1909), 1— 13 j 190—194. — G. Dimopulos, Ficlia Cezareil, St. Vasile eel Mare, Atena, ed. Ill, 1979. (In greceste). — Dionisie, Mitropolitul Dramei, Cei Trel ierarhl si mesajele lor In epoca noastri, Drama, 1975. •c(ln greceste). — C. Ddovuniotis, '0 Mi^ae BaaiXetoc xol 6 NaCiavtipoc rpi)Tf6ptoc a>c tpoit^ta tou IIaveitiiiT7jfitou 'Aftrjvcov, Atena, 1931. — Acelasi, Ilepl fiioaoxovTojv xa! JtBaoxotiivcov xatxa dv Mifav BaaiXetov, Atena, 1923. — A. Dirking, S. Basilii Magni de divitiis et pau-i pertate sententiae quam habeant rationem cum veterum philosophorum doctrina. Diss. Miinster, 1911. — Acelasi, Die Bedeutung des Wortes Apathie beim hi. Basilius dem Grossen, In «ThQ», 134 (1954), 202—212. — H. Doergens, Der HI. Basilius und die classischen Studien. Eine gymnasial p&dagogische Studie, Leipzig, 1857. — H. Domes, Basilius und das Dogma vom Heiligen Geist, in «Lutherische Rundschau», 6 (1956 — i957), 247—262. — Acelasi, Deo Spiritu Sancto, Der Beitrag des Basilius zum Abschluss des trinitarischen Dogmas, Gottingen, 1956. — Acelasi, Die Beichte im alten Monchtum : Judentum, Urchristentum, Kirche, In «Festschrift fiir J. Jeremias», Berlin, 1960, 255 — 259. — Acelasi, Sy/neon von Mesopotamien (TU 4, 10, 1), Leipzig, 1941, 451 — 465 (Regulile). — J. Drftseke, Apollinaris von Laodiceia, Leipzig, 1892, 100 — 121. — Ace- lasi, Der Brielwechsel des Basilios mit Apollinarios, in «ZKG», 8 (1886), 85 — 123. — B. Drak, Beschauliches und tatiges Leben im Monchtum nach der Lehre Basilius des Grossen, in «Freiburger Zeitschrift fur Philosophie und Theologie», 7 (1960), 297 — 309; 8 (1961), 92—108. — H. Dressier, A Afore on the De Nabuthe oi St. Ambrose, In «Traditio», 5 (1947), 311—312. (Comparatie cu Sf. Vasile). — I. W. Driessen, l.es recueils manuscrits armeniens de saint Basile, In «Mus», 66 (1953), 65 — 95. — A. Benito Duran, El discurso de san Basilio a los jovenes el modo de leer con utilidad Ins libros de los gentiles. Primera introduccion humanistico-cristiana a la tilosolia, Discurso, Cienca, 1959. — Acelasi, EI nominalismo arriano y la tilosolia cristiana, In «Augusrinus», 5 (1960), 206 — 226. — Acelasi, Filosoiia de S. Basilio en sus Homilias sobre los Psalmos, In «SP», 5, 446 — 472. — M. G. de Durand, Un passage du III-e livre contre Eunome de saint Basile dans la tradition monastique, in «Irenikorv», 54 (1981), 36 — 52. — H. Eickhoff, Zwei Schriiten des Basilius und Augustinus als ge- schichtliche Dokumente der Vereinigung von klassischer Bildung und Christentum, Schleswig, 1897. — D. Eirenidis, BioC tou ev otftot<: itaxp6<: t||xcuv BaatXeiou tou MEfaXoo, Atena, 1881. — H. Engberding, Die Verehrung des hi. Basilius des Grossen in der byzantinischen Liturgie, in «Die christliche Osten in Vergangenheit und Gegenwart», 2 (1937), 16—22. — R. Engdaihl, Beit rage zur Kenntnis des byzant. Liturgie, Berlin, 1908. — V. Ernst, Basilius des Grossen Werkehr mit den Okzidentalen, in «ZKG», 16 (1896), 626—664. — J. Ernst, Die Ketzertaulangelegenheiten in der altchristlichen Kirche nach Cyprian, Mainz, 1901, 3 — 6j 22 — 32 (despre epistolele canonice). — B. K. Exarhos.IIaiBafaiYt'x.at ftu>[i.ai tou MefaXoo BaaiAeioo, Atena, 1938. — P. Fediuk, Ecclesial Conscousness and Fonctions oi Church Leaders oecording Basil oi Caesarea (Ph. D. Diss.), Univ. St. Michael' College (Canada), 1974. — P. J. Fedwick, St. Basil the Great and the Ascetic Lite. Roma, 1978. — Joh. Elias Feisser, De vita Basilii Magni, Dissertatio historico-theologica inaug., Groningae, 1828. — J. Fessler — B. Jungmann, Institutiones Patrologiae, Insbruck, I, 491 — 532. — E. Fialon, Etude litteraire sur Saint Basile, Paris, 1861. — Acelasi, Etude historique et litteraire sur St. Basile, suivie de VHexaemeron, traduit en francais, Ed. II, Paris, 1869. — R. Foerster, Libanii Opera XI: Epistulae 840 — 1544 una cum pseudepigraphis et Basilii cum Libanio commercio epistolico, Leipzig, 1922. — M. M. Fox, The Lite and Times ot St. Basil the Great as Revealed in his Works, Washington, 1939. — Funk, Ein angebliches Wort Basilius des Grossen iiber die Bilderverehrung, In «ThQ», 70 (1888), 297 — 298. — P. Galtier, Le Saint-Esprit en nous d'apres les Peres grecs, Roma, 1946, 143 — .165. — Paul Gashko, 62 SFlNTWb ' ' VASILE CEL, -MARE Si. Basil the Great on Fasting and Prayer, in «One Church» (Y6ungstown, Ohio) XXX, 2 (1976), 55—59. — E. Gaspar, Geschichte des Papsttums, I, Tubingen, 1930, 220— 232. - -i- M. S. H. Gelsdnger, The Epiclesis in the Liturgy oi Saint Basil, in «ECQ», 40- (1954), 243-^-243. — J. de Ghellinck, Patristiqueet Moyen Age, vol. Ill, Gembloiix, 1048, 311 — 338. — Acelasi, Quelques appreciations de la " dialectique d'Aristote du- rant 16s Conflicts trinitaires du IV-e siecle, in «RHE», 26 (1930), 5—42. — Acelasi; Un ras de conscience dans la carriere de S. Basile, in «Miscellanea Vermeerseh I» (Ana- *ecta • Gregor. 9/10), Roma, 1935, 217 — 237. — S. Giet, Comment naissent les legendes, iii «RSR», 1943, 273 — 276 (despre camata). — Acelasi, De saint Basile a saint Ambroise. La -cor/damnation du. prei a interet au IV-e siecle, in «RSR», 1944, 95 — 128. — — Acelasi, La doctrine de Tappropialion des biens chez quelgues — tins des Pe>res, in «RSR», 1948, 55— 91. — Acelasi, Le rigorisme de saint Basile, in «RSR», 1949, 333 — 342. — ■ Acelasi, les idees et l'action sociales de saint Basile le Grand, Paris, 1941. — Acelasi, Saint Basile a-t-H donne une suite aux homelies de l'Hexameron ? in «RSR», 33 (1946), 317— 358. — ' Acela?i, Saint Basile et le concile de Constantinople de 360, in «JThSt», N. S. 6 (1955), 94—99. — Acelasi, Sasimes. Une meprise de saint Basile, Paris, 1941, — F. Gillmann, Das Institut der Chorbischofe im Orient, Munchen'. 1903, 99—105 (Despre epistolele 53 si 54). — Mario Girardi, «Semiici7d» e ortodossia ne! dibattitO' antiariano di Basilio di Cesarea : la raiiigurazione del' eretico, Bari, 1978. — M. Goemans, Het tractaat van Basilius den Groote over de klassieke studie, Nij- megen, 1945. — A. Grandsire, Nature et hypostases divines dans saint Basile, in «RSR», 13 (1923), 130—152. — H. Gregoire. Dazmana est bien Dazimon, in «Byz», 10 (1935), 760—763 (£pisto/a 212). — J. Gribomont, Es-oierisme et Tradition dans le traite du Saint-Esprit de Saint Basile, in «Oecumenica», 1967, 22—58. — Acelasi, Etudes sue- daises et reclassement de la tradition manuscrite de saint Basile, in «Mus», 67 (1954), 51 — 69. — Acelasi, Etudes sur 1'histoire du texte de saint Basile, in «Scriptorium», 8 (1954), 298—304. — Acelasi, Eustathe de Sebaste, in «DSp», 4, 2 (1961), 1708—1712. — Acelasi, Eustathe le Philosophe et les voyages de jeune Basile de Cesaree, in «RHE», 54 (1959), 115—124. (Epistola 1). — Acelasi, Histoire du text des Ascetiques de saint Basile, Louvain, 1953. — Acelasi, Les Regies epistolaires de saint Basile, Lettres 173 et 22, in «Ant», 54 (1979), 255—287. — Acelasi, Les Regies Morales de saint Basile et le Nouveau Testament, in «SP», II, Berlin, 1957, 416 — 426. — Acelasi, L'exhortation au renoncement attribute a saint Basile, in «OCP», 21 (1955), 375— 398. — Acelasi, Obeissance et Evangile selon saint Basile le Grand, in «VS», Suppl. 21 (1952), 192—215. — Acelasi, Saint Basile et le Monachisme enthousiaste, in «Ire- nikon», 53 (1980), 123—144. — C. Gronau, Das Theodizeeproblem in der altchristlichen Auiiassung, Tubingen, 1922. — Acelasi, De Basilio, Gregorio Nazianzeno, Nyssenoque Platonis imitatoribus, Diss. Braunschweig, 1912. — Acelasi, Poseidonios, eine Quelle tilr Basilius Hexahemeron, Braunschweig, 1912. — Acelasi, Poseidonios und die ju- disch-christliche Genesisexegese, Leipzig, 1914, 7 — 12; 281—293.— Gross, La divi- nisation du Chretien d'apres les- peres Grecs, contribution historique a la doctrine de la grace, Paris, 1938. — J. Grotz, Die Entwicklung des Bussstulenwesen in der vor- nicanischen Kirche, Freiburg i. Br;, 1955, 404—^415. — V: Grumel, Saint Basile et le siege aposiolique, in «EO», 21 (1922), 280—292. P. De Guchteneere, Les ^Constitutions ascetiques* attributes a saint Basile. Etat des questions, Louvain, 1954. — F. M. Guetet, La tradition manuscrite des Ascetiques attributes a S. Basile, in «Melanges Benediotins», St. Walndrille, 1947. — M. R. P. Mc. Guire, S. Ambrosii de Nabuthe, Washington, 1927, 4 — 6. — J. H. van Haeringen, Qui iuerit Basilii Magni de mundi procreatione orationum ordo, in «Mnem», N. S. 63 (1925), 53—56. — A. Hagzerty- Krappe, La vision de saint Basile et la legende de la mort de Tempereur iulien, STUDItJ INTROOUCTIV '" "' ... *63 in «Revue Belge», 7 (1928), 1029— 1034. '— Francois Halkin, Btbliolheca hagiographica graeca, Troisieme edition, mis a jour et considerablfement augmentee, Bruxelles, 1957, nr. 244 — 262 p. — R. P. C. Hanson, Basile et la doctrine de la tradition en relation avec Ie Saint-Esprit, in «Verbum Caro», vol. 22, nr. 88, 1968.— ^ A. von Harnack, Lehrbuch der Dogrnengeschichte, vol. 2, 5 ed., Tubingen, 1931, 259^-284. — ' J. Hausherr, Les grands courants de la spiritualite orientate, In «OCP», 1935, 129—132. (Doc- trina ascetici a lui Vasile). — W; Hengsberg, De ornatu rhetdtieo, quetti Basilius Magnus in diversis homiliarum generibus adhibuit, "Diss. Bonn, 1957. — P. Henry, Les etats du texte de Plotin, Paris, 1938, 159—196 (Cap. V, Sfintul Vasile). — K. Holl, Amphilochius von Ikonium in seinem Verh<nis zu den grossen Kappadoziern, Tu- bingen, 3904, 122 — 158. Acelasi, Enthusiasmus und Bussgewdlt, Leipzig, 1898, 257— 268. — J. M. Hornus, La Divinite du Saint-Esprit comme condition du salut per- sonnel selon Basile, in «VCar», 23 (1969), 33 — 62. — Pan. C. Hristu, BaaiXetoc 6 ME-jae, SiBaaiweXoc T-rp 'Ex%\-ri.oifc>aiv, in «BZ», 36 (1936), 46—57. — Acelasi, Hellenisches und Christliches im triihbyzantinischen Geistesleben, Viena, 1948, 28 — 67. — L. V. Jacks, St. Basil the Great and Greek-Literature, Washington, J 922. — ■ W. Jaeger, Early Christianity and Greek Paideia, Cambridge (Mass.), 1961, 75 — 100. ■ — Acelasi, Basilius und der Abschluss des trinitarischen Dogmas, in «ThLZ», 83 (1958), 255 — 258. — Alb. Jahn, Basilius Magnus platonizans, Bern, 1839. — J. Janirii Cuesta, La penitencia medicinal desde la Didascalia Apostolorum a S. Gregorio de Nisa, in «RES», 7 (1947), 337—362. — R. Janin, Saint Basile, archeveque de Cesaree et docteur de I'Bglise, Paris, 1929. — Ath. Jevtici, Introduction a la theologie du Saint Esprit chez les Peres cappadociens, in «MEPREO», 83—84, (1973), 145—162. — Ace- lasi, invafatura P&rinfilor Capadocieni despre Siintul Dun, in «Revista Patriarhatului Sirb», Belgrad, 7 iulie nr. 5, 1973. (In limba sirba). — G. de Jerphanion, Histoire de Saint Basile dans les peintures cappadociennes et dans les peintures romaines du moyen age, in «Byz», (1931), 535 — 558. — Acelasi, Une nouvelle methode en geogra- phie historique? Dazmana-Dazimon ? in «OCP», 2 (1936), 260—272; 491—496. — C. P. H. Johnston, The Book ot St. Basil the Great on the Holy Spirit, Oxford, 1892. — J. Joosen (P. Calasanctius), De beeldsprak bij den heiligen Basilius den Grote met een inleidihg over de opvattingen van de griekse en romeinse rhetoren aangaande beeldsprak, Nijmegen, 1941. — M. Jugie, De epielesi eucharistica secundum Basilium Magnum, in «Acta Academiae Velehradensis», 19 (1948), 202 — 207.' — I. Kaldellis, Cei trei ierarhi si epoca noastra, in '0 IIanij\i,40, 2 (1975), 36— -40 (in grece$te). — J. N. D. Kelly, Early Christian Doctrines, London, 1958, 258—269. — K. Kirch, Helden des Christentums, I, 2, Paderborn, 1919, 73^-131. — W. K. L. Klarke, Basile the Great. A Study in Monasticism, 1913. — C. R. W. Klose, Eln Beitrag zw ■ Kirchengeschichte. Basilius der Grosse nach seinem Leben und seiner Lehre, Stralsund, 1835. — A. Kra- nich, Der hi, Basilius in seiner Stellung zum «Filioque», Brauiisberg, 1882. — Acela$i Die Asketik in- ihrer dogmatischen Grundlage bei Basilius dent Grossen, Paderborn, 64 SFINTUL VASILE CEL MARE 1896. — Vasile Krivosein, Ecleziologia sllntului Vasile eel Mare, Prezentare de Pa- raschiv V. Ion, in *GB», 29 (1970), 128—144. — W. (Mollerf), G. Kruger, Basilius del Grosse, Bischot von Casarea in Kappadocien, in «Realencyklopadie fOr protestantische Theologie und Kirche», vol. 2, Leipzig, 1897, 436 — 439. — W. Kulokov, PicatuI si pasiunea dupi Invifatura Siintului Vasile eel Mare, in 'EXntc, Varsovia, 1933, I, 122 — 142, (in limba rusa). — G. B. Ladner, The Idea oi Reform. Its Impact on Christian Thought and Action in the Age oi the Fathers, Cambridge (Mass.), 1961, 63 — 132. — A. Lagarde (— J. Turmel), La contession dans saint Basile, in^«RHL», 8 (1922), 534 — 548. — Euty- »;hios Lamerand, La F6te de trois Hierarqu.es dans l'Eglise grecque, in «Bess», 4, (1898), 164 — 167. — E. Lanne, Les anaphores eucharistiques de St. Basile et la communaute, ecclesiale, in «Irenikon», 55 (1982), 307—331. — A. Laiibe, De litterarum Libanii et Basilii commercio, Breslau, 1913. — F. Laun, Die beiden Regeln des Basilius, ihre Echtheit und ihre Entstehung, in «ZKG», 44 (1925), 1—61. — P. A. Lavron et A. Vaillant, Les Regies de S. Basile en vieux slave, in «Revue des Etudes Slaves», 10 (1930), 5 — 35. — G. Lazzati, L'Aristotele perduto e gli scrittori cristiani, Milan, 1938, 34 — 43. (Epistola 22). — J. Lebon, Le Pseudo-Basile (Adv. Eunom. IV — V) est bien Didyme n'Alexandrie, in «Mus», 50 (1938), 61 — 83. — Acelasi, Le sort du consubstantiel niceen, in «RHE», 48 (1953), 632—682. — L. T. Lefort, Les Constitutions ascetiques de saint Basile, in «Mus», 69 (1956), 5 — 10. — E. Leggio, L'Ascetica di S. Basilio il Grande, Turin, 1934. — P. Lehmann, Ein Ermahnungsschreibn Basilius' des Grossen, die Bene- diktiner-Regel und der Basilius-Vebersetxer, in «FF», 29 (1955), 214 — 215. — J. Levie, Les sources de la septieme et huitieme Homelie de St. Basile sur Hexameron, in «Musee Beiges, 1920, 113 — 149. — R. Leys, L'Image de Dieu chez Gregoire de Nysse, Bruxelles, 1951, 130 — 138 (Socoate pe Grigore al Nisei ca autor al lucrarii De struc- tura hominis). — L. Lohn, Doctrina Sancti Basilii de processionibus divinarum perso- nanim, in «Greg», 10 (1929), 329 — 364 j 461 — 500. — F. Loofs, Eustathius von Sebaste und die Chronologie der Basiliusbriete, Halle a. S., 1898. — M. Lootens, De H. Basi- lius de Groote en het monnikenwezen, Louvain, 1946. — V. Lossky, Essai sur la Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. — Lot-Borodine, La doctrine de la deitication dans l'Eglise grecque jusqu'au Xl-e siecle, in «RHR», 1932, 1 — 43, 525 — 574 ; 1933, 8 — 55. — M. J. Lubatschiwskyj, Des hi. Basilius liturgischer Kampt gegen Arianismus. Ein Beitrag zur Textgeschichte der Basiliusliturgie, in «ZkTh», 66 (1942), 20—38. — P. Maas, Der Brietwechsel zwischen Basileios und Libanios, in «SAB», (1912), 1112 — 1126. — J. Maier, Die Eucharistielehre der drei grossen Kappadozier Diss, Frei- burg i. Br., 1915. — A. Malzew, Die gottliche Liturgien unserer heiligen Vater Johan- nes Chrysostomos, Basilios d. Gr. und Gregorios Dialogos, Berlin, 1890 ; a treia edi- tie, 1902, sub titlul : Liturgikon ; a patra editfe, 1912. — E. Mangenot, Hexaemeron, in «DThC», VI, 2325—2353. — Prud. Maran, Vita S. Basilii M, in al IH-lea volum al editiei maurine, Paris, 1730, p. XXXVII— CXCII, reprodusa in «MG», vol. 29, V— CLXXVII. — H. Markowski, Zum Brietwechsel zwischen Basileios und Libanios, in •Berliner PhW», 1913, 1150—1152. — J. Marshall, The Inlluence oi the Second Sophistic on the Style oi the Sermones oi Saint Basil, Washington, 1922. — V. Martin, Essai sur les. lettres de St. Basile le Grand, Nantes, 1865. — P. de Meester, Authenticity des liturgies de saint Basile et de saint Jean Chrysostome, In «DAL», VI (1925), 1596 — 1604. — R. Melcher, Der achte Briei des Basilius ein Werk des Evagrius Ponticus, Munster, 1923. — G. Mercati, Varia sacra, lasc. 1, Roma, 1903, 57—82 (Despre scri- soarea 16). — H. Merki, 'Ofioiuoic 8e«>, Von der platonischen Angleichung an Gott zur Gott&hnlichkeit bei Gregor von Nyssa, Fribourg, 1952, 165 — 173. — E. Michaud, St. Basile de Cesaree et St. Cyrille d'Alexandrie sur la question trinitaire, In «Revue in- tern, de Theol.», 6 (1898), 354—371. — D. M. Moraitis, Cea mai veche lormi a litur- STUDIU INTRODUCTIV - 65 chiilor slintHor Vasile si loan Gura de Aur, in «Epist. Epeteris», Tesalon., 1957, 1 — 38 (In greceste). — Acelasi, 'Efjaaia xai kr,a~iiz\y.a xaxa xou MefdXoo BaaiXeiou, Tesalo- nic, 1947. — Acelasi, 'H Xeixoup-fta xou MefaXou BaoiXeiou in : 650X0710, 7 (1929) 70 — 75. — J. Moreau, Les anaphores des Liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile comparees aux canons romain et gallican, Paris, 1927. — E. F. Morison, St. Basil and his Rule, Oxford, 1912. — P. von der Muehll, Basilius und der letzte Brief Epikurs, in «Museum Helveticura», 12 (1955), 47 — 49. — M. G. Murphy, Saint Basil and Monas- ticism, Washington, 1930. — F. Nager, Die Trinitatslehre des hi. Basilius des Grossen, Paderborn, 1912. — Nicolaidis, 'H 5tposiux6xi)<: xou MefaXou BaotXeiou, In «GrP», J962, 30— 38 j 96—107; 172—183; 243—255. — H. W. Norman, The Anglo-Saxon Ver- sion oi the Hexameron oi St. Basil and the Saxon Remains oi St. Basil's Admonitio ad tilium spiritualem with a Translation, London, 1848. — D. M. Nothomb, Charite et Unite. Doctrine de saint Basile Ie Grand sur la charite envers le prochain, In «PrO», 4 (1954), 310—321 ; 1955, 3—13. — I. Opelt, Die duitgesalbte Taube als Lockvogel, in «JAC», 1 (1958), 109—111. (Epistola 10). — M. A. Orfanos, Creafie si mlntuire dupi stlntul Vasile al Cesareii, Atena, 1975 (In greceste). — T. Orlandi, Basilio di Cesarea nella letteratura copta (con un'appendice di J. Gribomont), in «RSO», 48 (1975), 49 — 59. — B. Otis, Cappadocian Thought as a Coherent System, in «RSO», 48 (1975), 49— 59. — B. Otis, Cappadocian Thought as a Coherent System, in «DOP», 12 (1958), 95— 124. — F. M. Padelford, Address to Young Men on the Right Use oi Greek Literature .- Essays on the Study and Use of Poetry by Plutarch and Basil the Great, New York, 1902, 97 — 120. — T. Papaconstantinu, 'O ^.ifaz B.-tj xij<: Koc7tnaBo7.iac ottj Xpicmavfx.i) craitp 1 !? Atena, 1960, 67 — 138. — W. A. Tieck, Basil oi Caesarea and the Bible, Diss., New York, 1953. — F. Tillmann, Besi'iz und Eigentum bei Basilius dem Grossen, in «Festschr. f. Joseph Mausbach», 1931, 33 — 42. — J. Tixe- ront, Precis de Patrologie. Douzieme edition, Paris, 1934, 222 — 227. — J. Torossian, Versiunea armeand a omiliilor siintului Vasile la Hexaimeron, in «Bazmavep», 91 (1934), 327—336; 412 — 425 (in armeanS). — K. Treu, Fragmente von vier Handschrii- ten der Basiliushomilien im Moskau (Leninbibliotheck Gr. 166, 7 — 9, 20. 26) in «SP», vol. IX, Berlin. — B. Truecker, Politische und sozialgeschichtliche Studien zu den Ba- siliusbrieien, Bonn, 1961. — J. Trunk, De Basilio Magno sermonis Attici imitatore, Progr. Stutgardiae, 1911. — D. G. Tsanis, TpTj-yoptoD tou 620X6700 'Enzixi. si *orien- talU, in «Teolochki Pogledi», nr. 4, 1979, 177—192 (in slrba). — G. D. Zaharulis, Al ay £ este ceva indivizibil si fara dimensiune. Dupa cum «inceputul» caii inca nu-i calea, iar «inceputul» casei nu-i casa, tot asa si «inceputul» timpului nu-i timpul, dar nici cea mai mica parte din timp. Iar daca cineva s-ar ambitiona sa spuna ca care trimitea pretu- tindeni, pina la marginile vazduhului, iutile impar$iri ale stralucirii ei. In sus, lumina ajungea pina ila eter §1 cer ; in lapme, lumina, intr-o cli- pitS de vreme, lumina toate partile pamintului : partea de miazanoapte, de miazazi, de rasarit §i de apus. Asa este natura luminii; fina si dia- fana ; n-are nevoie de o durata de timp ca sa sbrabata aerul. Dupa cum privirile noastre n-au nevoie de timp, ca sa ajunga pina la obiectele pe care vrem ssi ca a adus-o la existenta cu un colaborator. Ca Scriptura putea continua sa spuna despre toate, asa cum a spus la inceput : «La inceput a lacut Dumnezeu cerul si pdmintul» 5 ; apoi: «A fdcut lumina» 6 ; apoi : «A fdcut tdria» 7 . Dar iata ca Scriptura ll arata pe Dumnezeu poruncind si vorbind; si fara sa o spuna, arata pe Cel Caruia Ii porunceste si-I vorbeste. Scriptura procedeaza asa, nu pentru ca ne-ar pizmui de L-am cunoaste, ci vrea sa ne infllacareze dorul de cunoastere prin semnele si indicatiile pe care ni le da despre un lucru de taina. Da, un lucru pe care-1 dobindesti cu truda id primesti cu bucu- rie si-1 pastrezi cu placere ,- dar eel pe care-1 dobindesti iute, ill dispre- tuiesti cu usurinta. De aceea Scriptura ne apropie ancetul cu incetul, pe o oarecare cale si cu rinduiala, de ideea Unuia-Nascut. Totusi firea cea fara de trup nu avea nevoie de cuvint rostit cu vocea, pentru ca chiar cele pe care le gindea puteau fi transmise Co- laboratorului. Atunci pentru ce aveau nevoie de cuvint cei care puteau sa-si impartaseasca unul altuia ginduriile? Vocea este pentru auz, iar auzul pentru voce. Iar acolo unde nu-i aer, nici llimba, nici ureche, nici canal intortochiat care sa duca sunetele la creier, acolo ruii-i nevoie 3. Fac, 1, 6. 4. Fac, 1, 3. 5. Fac, 1, 1. 6. Fac, 1, 3. 7. Fac, 1, 6. OMIMI LA HEXAEMERON 99 nici de cuvinte, ci, precum s-ar putea spune, inse§i gindurile cele din inima se prefae in vointa. Deci, asa cum spuneam mai inainte, Scriptura, pentru a destepta mintea noastra spre cautarea persoanei careia i-au fost spuse cuvintele, a iuat, cu intelepciune si cu dibacie, forma aceasta de exprimare. Ill In al doilea rind, trebuie sa cercetam daca «taiia» aceasta, care a fost numita » este facuta din una din aceste substante simple sau din amestecul lor, pentru c a s intern invataU de Scriptura sa nu l^sam mintea noastrfi sa-isi inchipuie ceva dincolo de cele ce ne sint ingaduite. 11. Ps., 17, l. 12. Ps., 74, 3. 13. Ps., 150, 1. 14. Amos, 4, 13. 102 SFINTUL VASILE CEL MARE Sa nu ne scape nici aceea ca Seriptura, dupa ce a spus ca Dum- nezeu a poruncit : «Sd se f acd tarie* 15 , n-a spus simplu : «Si s-a facut tarie», ci : «£i a facut Dumnezeu taria» 16 si iarasi : *A desparfit Dum- nezeu» 17 . Surzillor, auziji ! Orbiilor, vedefi ! $i cine este surd, daca nu aoela care nu aude, cind Duhul Sfint strigS cu glas atlt de mare ? $i cine este orb, daca nu acela care nu vede dovezile atit de lamurite despre Unul- Naiscuit? «Sa se iacd taiie» 18 este glasul cauzei primare. «A idcut Dumnezeu taria» 19 este marturia Puterii facatoare si creatoare. Dar sa ne intoarcem spre a continua tilcuirea. «Sd se despaitd apa de apa» 20 . Dupa cit se pare, revarsarea apelor este fara de hotar ; acoperea din toate partite, cu valurile ei, pamintul si era suspendata pe deasupra lui ; astfel apa depasea in volum pe toate ceilelalte ellemente. De aceea, Seriptura a numit-o mai inainte «admc» 21 , pentru ca apa incanjura din toate partile pamintul. Pricina unei mul^imi atit de mari de ape o vom arata mai tirziu. Negre§it, nimeni dintre voi, dintre cei foarte ascutiti la minte, dintre cei care privesc cu patrundere aceasta substanta, care trece si curge, nu va osindi spusele mele, ca as fi formulat ipoteze im- posibile si false, si nici nu-mi va cere sa arat ce punct de sprijin a avut fkea apelor. Vor fi de acord si cei ce sint impotriva spuselor mele, cS pricina care face ca pamintul, care este mai greu decit apa, sa stea suspendat in mijlocul universului, tot aceea, negresit, face ca si acea cantitate enorma de apa, care prin firea ei are tendinta de a curge in jos si a se raspindi in chip egal in toate partile, deci, aeeeasi pricina va face ca apa sa ramina imobila in jural pamintului. Asadar, apa, care este fara de hotar, era revarsata de jur imprejurul pamintului ; si apa nu era pe masura pamintului, ci v il intrecea de multe ori, pentru ca Marele Meister, prevazind dintru inceput cele ce aveau sa fie, a rinduit cele dintii pentru trebuin|a celor care vor veni pe urma. - — Dar pentru ce era nevoie s& fie atit de multa apa ? 15. Fac, 1, 6. 16. Fac, 1, 7. 17. Fac, 1, 7. 18. Fac, 1, 6. 19. Fac, 1, 7. 20. Fac, 1, 6. 21. Fac, 1, 2. OMILII LA HEXAEMERON 103 — Focul este de neaparata trebuinta universului, nu numai pentru buna rlnduiatla a celor de pe pamint, ci si pentru desavirsirea universului. Ca universul ar fi fost mutilat ,daca i-ar fi lipsit unul din cede mai mari si mai insemnate elemente. Dar aceste doua elemente — apa si focul — sint potrivnice intre ele, unul distruge pe ceialait; focul distruge apa, cind o intrece in putere ; apa distruge focul, cind 11 acopera cu multimea ei. Trebuia, dar, sa nu fie lupta nitre eie, dar nici lipsa lor complete sa fie pricina pentru pieirea universului. Dumnezeu, purtind grija de uni- vers, a rinduit ca apa sa fie intr-o cantitate atit de mare, incit, desi mis- tuita de puterea focului, sa se poata intinde pina la marginile rinduite ei la facerea lumii. A?adar, Cel Ce a a?ezat pe toate cu cumpana si cu masura — ca dupa cum spune Iov : «la El sint numarate si picaturile de ploaie» 22 — stia cit timp i-a rinduit lumii spre dainuire §i cit de multa hrana sS-i fie data focului. Aceasta-i pricina belsugului de ape Qa facerea lumii. Cit priveste necesitatea focului, nimeni nu-i atit de strain de toate cele ce se petrec in lume, incit sa mai aiba nevoie sa-1 inv&t ratiunea sa. Ca nu numai toate meseriile, care intretlm via{a, au nevoie de ilucrarea focului, adica tesatoria, cizmaria, zidaria si plugaria, dar nici odraslirea pomiflor, nici coacerea roadelor, nici nasterea vietatilor celor de pe pa- mint si celor din apa, nici hrana acestora n-ar fi fost cu ^putinta sa se faca la inceput §i nici n-ar fi durat cu vremea, daca n-ar fi fost caldura. Asadar, crearea focului este de neaparata trebuinta atit pentru aicatuirea cit ?i pentru dainuirea celor ce au fost facute. Este necesar si de belsug de apa, pentru ca focul o consuma neincetat si neaparat. VI Uita-te de jur tmprejur peste toata faptura si vei vedea ca puterea caldurii domneste in toate cele ce se nasc si pier. De aceea este multa apa revarsata pe pamint, intinsa dincolo de tarmurile care se vad, ba inca insamintata si in adincurile pamintului. Ca din pamint este belsugul de izvoare, scurgerile de ape din mai multe locuri in puturi, curgerea riu- rilor, a puhoaielor si a celor ce sint pururea curgatoare ; toate, ca sa fie pastrata apa in multe si felurite vistierii. Din partile de rasarit si miazanoapte curge riul Ind, eel mai mare dintre toate fluviile, dupa cum scriu geografii ; din partille de mijiloc ale Anatoliei, fluviile Bactru 23 , Hoaspe 24 si Araxe 25 , din care se desprinde 22. Iov, 36, 27. 23. Riu in Asia. 24. Riu in Elam, vechi stat, la apus de Tigru. 25. Numele mai muitor fluvii din Asia. 104 SFINTUL VASILE CEL MARE Tanais^, care.se varsa in iacui Meotis 27 ; pe linga aceste riuri, riull Fasis 28 , care izvorastte din muntii Caucazului, si nenumarate alte riuri dinspre partile de nord, care se varsa in Pontul Euxin 29 . In parole dinspre miazazi si apus, de sub muntele Pirineu, riurile Tartes 30 si Istru 31 , dintre care primul se varsa in marea cea de dincoilo de coloane 32 , iar Istru curge prin Eur opa si se varsa in Pont. Dar pentru ce mai e nevoie sa enumar riurile care izvorasc din muntli Ripe 33 , care sint dincolo de cele mai adinci parti ale Scit,iei ? Dintre acestea ar fi Rodan 34 si nenumarate alte riuri, pe care merg corabii ; acestea uda partile apusene ale galilor, celjilor ?i ale barbarilor din vecinatatea lor ; toate se varsa in oceanul de apus 35 . Ailte riuri dinspre miazazi, prin Etiopia ; unele vin spre Marea noastra 36 , altele isi varsa apele in marea care este in afara marii na- vigabile : Egon si Nise, eel numit Hremete 37 ; in afara de acestea Nilul, care nici nu seamana cu celelalte riuri atunci cind acopera Egiptud ca o mare. Astfel, pamintul locuit de noi este inconjurat de apa, imbracat cu oceane mari si udat de nenumarate riuri pururea curgatoare, datorita intelepciunii Celui Ce a rinduit ca apa, vrajmasa focului, sa fie greu de nimicit. Va fi, insa, un timp cind toate vor fi arse prin foe, dupa cum zice Isaia in cele pe care le spune Catre Dumnezeul universului : «Cel Ce spune qdincului : Pustii-te-vei $i toate riurile tale le voi usca» 38 . Deci, aruncind in^elepciunea cea nebuna, primeste impreuna cu noi invatatura cea adevarata, simpla la cuvint, dar f ara de greseala in ce priveste cunostint,a. VII Pentru aceasta «sa se iaca tdrie in mijlocul apei $i sa se despartd apa de apa» 39 . Am spus ce inseamna in Scriptura cuvintul «tarie»^ Scriptura nu numeste «tarie» substani|a rezistenta $i itare, care are greutate si este solida ; ca pamintul ar fi meritat mai potrivit o astfel de numire ; dar din pricina ca substanfa celor care stau deasupra pamintului este fina 26. Riul Dan. 27. Marea de Azov. 28. Riu in Transcaucazia. 29. Marea Neagra. 30. Guadalquivir. 31. Dunarea. 32. Oceanul Atlantic. 33. S-a spus ca ace?ti munti ar fi Carpatii (cf. BSG, p. 219, nota 8). 34. Rohul. 35. Oceanul Atlantic. 36. Marea Mediterana. 37. Aceste riuri n-au fost identificate (cf. BSG, p. 220, nota 3). 38. Isaia, 44, 27. 39. Fac, 1, 6. OMILII LA HEXAEMERON 105 si rarefiata' ?i nu-i perceputa de nici u'riul din simturile noastre, sub- stanta aceasta s-a numit «tarie», in comparatie cu substantele foarte fine, care nu pot fi sesizate de simtirea noastra. Gindeste-te la un loc care desparte umezeala ! Acest loc duce in sus ce este fin si purificat si lasa jos tot ce este des si pamintesc ; aceasta, ca sa se pastreze de la inceput pina la sfirsit aceeasi buna in- tocmire a vazduhului, mic§orindu-se in parte umezeala. Tu nu crezi in multimea apei de la Inceputul lumii, dar nu te uiti la multimea caldurii care, chiar cind este mica, are mare putere de a nimici umezeala. Caldura trage la sine umezeala, asa cum face ventuza, apoi face sa dispara umezeala, pe care a atras-o, dupa chipul flacarii luminarii ; flacara, prin festila luminarii, trage spre ea hrana ce-i este pusa inainte >si o preface iute in fum. Cine se indoieste ca eterul nu este fierbinte si arzator ? Daca fo- cul n-ar fi fost tinuit de hotarul constringator al Creatorului lui, ce 1-ar fi oprit sa nu aprinda pe toate $i sa le arda in continuare, nimicind totodata si umezeala din toate cele ce exista ? De aoeea este apa in vazduh ; ca se preface in nori locul eel de sus din ridicarea vaporilor, pe care ii trimit in sus riurile, izvoarele, vaile, lacurile si toate marile ; daca nu s-ar face asta, eterul le-ar cu- prinde pe ttoate §i le-ar arde. Dar nu vedem, oare, ca si soarele acesta, in 'timp de vara, intr-o scurta clipita de vreme, lasa zvintate si us- cate locurile pline de apa si umede ? — Dar unde este apa aceea de la inceputul lumii ? — Sa ne-o arate cei care se grozavesc ca stiu toate ! Nu sare in ochi orisicui ca prin caldura soarelui s-a pierdut, prefacindu-se in vapori ? — Dar nu-i atit de cald soarele, spun aceia. — Da, atit doar le-a mai ramas sa spuna ! Uiftati-va pe ce fel de argumente se sprijina pentru a combate evident^ ! Pentru ca soarele, spun ei, este alb la culoare si nu-i rosu, nici galben, de aceea nici nu esite foe prin natura lui ; dar mai spun si aceea ca fierbinteala pe care o trimite soarele se datoreste invirtirii lui iuti. Ce ci$tiga ei din asta? Ca sa arate ca soarele nu distruge umezeala ? Eu, insa, chiar daca nu sint adevarate spusele lor, nu le resping, pentru ca imi inta- resc cuvintul meu. Spuneam mai sus ca este necesara multimea de ape din pricina ca apa este evaporata de caldura. Dar n-are nici o impor- tanta daca fierbinteala esite naturala sau se naste im alt chip, odata ce are acelea$i urmSri asupra acelorasi materii. Lemnele, fie ca se aprind si ard frecindu-se unele de altele, fie ca ard de la 6 flacara ex- terioara, rezultatul in amindoua cazurile este la fel si asiemanator. Cu 106 SFINTUL VASILE CEL MARE toate acestea, noi vedem intelepciunea Celui Ce cirmuieste universul, ca muta soarele din unele parti ale lumii in alte parti, pentru ca nu cumva, raminind deasupra acelorasi parti, sa distruga frumusetea lumii de prea multa caldura ; cind il duce in parole de miazazi la solstitiul de iarna, cind il muta la semnele care arata ziua egala cu noaptea ; si de aici il muta iarasi spre partile de nord la solstitiul de vara, incit prin mutarea lui incetul cu incetul in jurul pamintului se pastreaza buna intocmire a vazduhului. Sa se uite acesti invatati daca nu se contrazic ei insisi ! Spun ca marea nu creste, cu toate ca se varsa in ea riurile, din pricina ca o evapora soarele • soarele lasa in mare saratura si amaraciunea apei marii si ridica apa curata si buna de baut ; aceasta se face datorita descompunerii pe care o face soarele apei ma- rii ; partea usoara din apa o ridica, iar partea groasa si paminteasca, asemanatoare noroiului si drojdiei, o lasS acolo ; aceasta face ca apa marii este amara, sarata ,si cu puterea de uscare. Dar ace§(tia care gra- iesc asa despre mare, iarasi se schimba si spun ca soarele nu micso- reaza cu nimic umiditatea. VIII «$i a numit Dumnezeu tdria cer» 40 . Propriu vorbind, numirea de «cer» se potriveste altcuiva, dar, prin asemanare, are parte si «.taria» de aceasita numire. Am vazut ca in multe locuri Scriptura numeste «cer» locul care se vede deasupra noas- tra — ca vazduhul fiind dens si conitinuu cade lamurit sub privirile noastre, asa ca, din pricina ca este vazut, merita sa fie numit «ce/», ca in aceste locuri unde se spune : «Pasarile cerului» 41 ; si iarasi : «Cele zburatoare sub tdria ceiului» i2 ; la fel si cuvintele : «Se suie pina la ceiuri» 43 ; iar cind Moisi a binecuvintat semintia lui Iosif, ii da bine- cuvintarea din roadele cerului, din roua, din mutarile soarelui, din conjunctiile lunii, din virful muntilor si al dealurilor celor vesnice **, pentru ca, locul acesta din jurul pamimtului, prin buna lui intocmire cu aceste bunuri, indestuleaza semintia lui Iosif. Dar si cind il bles- tema pe Israil, zice : «Sd fie ceiul de deasupia capului vostru de a- rama» 45 . — Ce vor sa spuna aceste cuvinte ? 40. Fac, l, 8. 41. Ps., 8, 8. 42. Fac, 1, 20. 43. Ps., 106, 26. 44. Deut., 33, 13—15. 45. Deut., 28, 23. OMILII LA HEXAEMERON 107 — Completa useaciune si lipsa apei celei din vazduh, prin care face neroditor pamintul. Asadar, cind Scriptura zice ca se pogoara roua si ploaie din cer, intelegem ca e vorba de apele care au fost rinduite sa ocupe locul eel de sus. Cind se aduna vaporii de apa in inaltime si aerul ajunge des din pricina apasarii vinturilor, umiditatea, care pina atunci era in nori sub forma de aburi, se condenseaza si se preface in pica/turi care cad in jos, din cauza greutatii lor ; si asa ia nastere ploaia ; iar cind umi- ditatea, izbita de violenfa vinturilor, se preface in spuma si apoi, daca se raceste tare si ingheata cu totul, atunci sparge norul §i se coboara in jos ca zapada. In scurt, potrivit aceleiasi ratiuni, poti vedea ca toata umezeala din vazduh se alcatuieste deasupra capului noatru. Ni- meni sa nu compare duhovniceasca noastra invatatura, care es;te sim- pla si neme^stesugita, cu curiozitatile celor ce au filosofat despre cer. Pe cit de frumoasa este frumusetea femeilor cinstite fata de a curteza- nelor, pe atit es\te de mare si deosebirea dintre invataturile noastre si invataturile filosofilor profani. Acestia prezinta in invataturile lor probabilitati siluite ; aici, in Scriptura, adevarul sta de fata, lipsit de cuvinte me^tesugite. Si pentru ce sa ne ostenim noi sa combatem min- ciuna lor, cind e destul sa le punem cartile lor fata in fata si sa asistam in liniste la razboiul dintre ei ? Acesti filosofi, de care am vorbit, nu-s nici cu numarul mai pu- tini, nici ai vrednicia inferiori, dar cu vorbaria cu mult mai deosebiti decit cei care au o inv&tatura potrivnica dor si care spun ca lumea va pieri intr-adevar prin foe, dar va renaste prin ratiunile seminale, care au ramas in cele arse. Pornind de la acest principiu, filosofii vor- besc de nenumSrate pieiri ale lumii si de nenumarate renasteri. Filo- sofii acestia se departeaza, insa, de adevar si nu fac altceva decit sa taie drumuri gresite, care-i due la invatSlturi false. IX Trebuie sa spunem un cuvint si despre invatatii nostri din Bise- rica ; acestia vorbesc despre despartirea apelor ; si, sub pretextul unei invatSturi duhovnieesti si a unor ginduri mai inalte, au recurs la ale- gorie, zicind ca prin ape se inteleg, in chip figurat, puterile spirituale si netrupesti ,• sus, deasupra tariei, au ramas puterile cele mai bune, iar jos, in locurile din jurul pamintului si in cele materiale, au ramas puterile cele rele. Din pricina asta, spun ei, apele care sint deasupra cerurilor lauda pe Dumnezeu 46 , cu alte cuvinte puterile cele de sus 46. Ps., 148, 4. 108 SFlNTUL, VASILE CEL MAIJB sint vrednice, din pricina curajeniei mintii lor, sa dea Ziditorului lauda cuvenita ; apele de sub ceruri, insa, sint duhurile rautatii, care au c3- zut din inaltimea lor fireascS in adincul rautatii. Aceste duhuri sint numite «mari», pentru ca ele fac turburare si revolta, pentru ca sint invalurate de f uria patimilor, pentru ca firea lor este lesne schimba- toare, iar vointa nestatornica. Sa respingem cuvintele acestea ca pe niste interpretari facute in vis sica pe niste basme babesti ! Sa intelegem prin apa, apa; iar des- partirea f acuta de tarie s-o interpretam potrivit cauzei date de Scrip- ture. Iar daca apele cele mai presus de ceruri sint luate vreodata spre slavirea Stapinului obstesc al universului, noi pe acelea nu le socotim firi cugetatoare. Nici «ceruiile» nu sint insufletite, pentru ca «spun slava lui Dumnezeu» 47 , nici «taria» nu este o fiin^a inzestrata cu simturi, pen- tru ca *veste$te lacerea miiniloi Lui» 48 . Iar daca cineva va spune ca cerurile sint puteri contemplative, iar taria, puteri lucratoare si sa- virsitoare ale lucrarilor pe care le au de indeplinit, sa privim cuvintele lui ca pe niste cuvinte placute, dar nu vom ispune cS sint adevarate. Tot asa nici roua, bruma, frigul si arsifa nu sint firi spirituale si ne- vazute, pentru ca in profetia lui Daniil sint puse sa laude pe Creatorul universului 49 ; iar cei cu mintea sanatoasa socotesc cuvintele lui Da- niil, interpretate in chip spiritual, ca niste cuvinte care completeaza slava adusa Ziditorului. Ca nu numai apele de deasupra ceruriloar im- plinesc lauda lui Dumnezeu 50 , pentru ca sirnt intiile in cinste din pri- cina calitatii lor superioare, dar si altele, ca spune Scriptura : «Lau- datf-L pe Domnul tofi cei de pe pdmint, balaurii $i toate adincurile» 51 . Deci, chiar adincul, pe care cei care interpreteaza alegoric Scriptura 1-au aruncat in partea cea mai rea a lumii, n-a fast socotit de psalmist vrednic de aruncat, ci 1-a cuprins si pe el in corul obstesc al creatiei ; si, potrivit glasurilor puse in el, implineste in chip armonios cintarea de lauda in cinstea Creatorului. X «§i a vazut Dumnezeu ca este irumos» 52 . Prin aceste cuvinte Scriptura nu vrea sa spuna ca cele fScute de Dumnezeu I-au incintat ochii lui Dumnezeu, nici ca Dumnezeu priyeste frumusetile iapturilor cum le privim noi ; ci frumosul, in intqlesul dat 47. PS., 18, l 48. Ps.,18, 1. 4a Cint. Tin., Al, 48—49. 50; Ps., 148, 4. 51. Ps., 148, 7. 52. Fac, 1, 8. OMILII LA HEXAEMEHON 109 aici de Scriptura, este ceea _ce-i facut in chip desavirsit si s ervesi e bine scopu lui pentru care_a ..IfiSiJaaCjDecI Dunanezeu, punind mai di- nainte un scop precis creatiei Sale, a examinat cu ratiunile Sale de Creator pe cele create, parte cu parte, si le-a laudat pentru ca impli- nesc scopul pentru care au fost create. La o statuie, daca se pune o mina intr-o parte, un ochi in alta parte, si in sfirsit toate parfile ei asezate in diferite locuri, statuia nu va parea frumoasa celui care ar privi-o ; dar daca toate madularele sint asezate la locul lor, chiar un nepriceput in arta va vedea frumusetea madularelor statuii. Artistul, insa, vede frumusetea fiecarei parti din opera sa inainte de terminarea ei si lauda fiecare parte, pentru ca se duce cu gindul la sfirsitul ope- rei lui. Un astfel de artist ni-1 arata Scriptura acum pe Dumnezeu, Care cu pricepere Isi lauda parte cu parte operele Sale. Dar lauda cuvenita o va aduce ?i cind va sfir?i de creat intreaga lume. Sa punem, insa, si noi aici sfirsit cuvintelor noastre despre cea de a doua zi a facerii lumii, ca sa dam timp ascult&torilor celor sirgui- tori sa se gindeasca la cele auzite, pentru ca, daca au gasit in ele ceva de folos, sa le tina minte si sa le cerceteze cu staruinta, ca si cum le-ar mistui, si sa a^tepte apoi sa rasara in sufletele lor folosul ; iar pe cei care muncesc pentru a-si agonisi cele de trai sa-i slobozesc, ca sa se ocupe de meseriile lor, spre a veni cu sufletul lipsit de griji la ospatul cuvintelor pe care le voi rosti deseara. Iar Dumnezeu, Cel Ce a creat operele Sale mari, dar rinduieste sa fie ros'tilte si aceste mici cuvinte ale mele, sa va dea voua in tot lucrul intelegerea adevarului Lui, ca sa intelegeti din cele vazute pe Cel nevazut, iar din frumusetea si maretia zidirilor sa va faceti o idee potrivita de Cel Ce ne-a zidit — «cd ce/e nevazute de la zidirea lumii se vad, intelegindu-se din idpturi, adicd vesnica Lui putere si dumne- zeiie» 53 — incit si de pe pamint si din vazduh si din cer si din apa si din noapte si ddn zi si din toate cele vazute sa luam evidente do- vezi despre Binefacatorul nostru. Nici pacatelor sa nu le dam limp, nici dusmanului sa nu-i lasam loc in inimile noastre, ca Dumnezeu sa lo- cuiasca in noi, prin o necontenita aducere-aminte de El, Caruia toata slava si inchinaciunea, acum si pururea si in veoii vecilor, Amin. 53. fiom, 1, 20. OMILIA A IV-a Despre adunarea apelor I Sint orase care de dis-de-dimineata pina seara ospateaza privirile oamenilor cu fel de fel de spectacole date de cei ce fac minunatii 1 , cu spectacole unde se cinta cintece de desfriu si de rusine, care nasc in sufletele oamenilor mare desfrinare ; si oamenii le asculta vreme in- delungata de nu Se mai saitura de ele. Multi fericesc pe cei care-si pa- rasesc pravaliile din piata si lucrul din ateliere, de pe urma caruia traiesc, si de dragul trindaviei si placerii isi irosesc acolo viaja ce le este rinduita ? nu-si dan seama ca aceste spectacole desfrinate sint o scoala obsteascS de desfriu pentru cei care stau si le privesc, iar me- lodiile armonioase ale flautelor si cintecelor de rusine se inscauneaza in sufletele ascultatorilor si nu fac altceva decit sa-i convinga sa se desfrineze si sa joace dupa riitmul chitarelor si flautelor. Al^i oameni, innebuniti dupa cursele de cai, se lupta pentru oai si in vis ; schimba, in visele lor, carele de lupta, schimba vizitiii ; pe scurt, nu scapa nici in inchipuirile din somn de nebunia dupa cursele de cai din timpul zilei. Iar noi, pe care Domnul, Marele Facator de minuni si Mester, ne-a chemat sa ne arate pperele Sale, sa pregetam oare sa le privim sau sa sovaim sa ascultam cuvintele Duhului ? Sa nu vedem oare frumu- setea universului ? Sa nu stam in fata acestui mare si variat atelier al cre- a^iei dumnezeiesti ? Sa nu ne intoarcem fiecare cu mintea la vremurile cele de mai inainte cind ele s-au creait ? De vei face asa, vei vedea cerul asezat, dupa cuvintul profeitului, ca o bolta 2 ; pamintul nemargi- nit; nemarginit in marime si greutate, intemeiat pe el insusi ; aerul, revarsat pretutindeni, moale si flexibil prin natura lui, dind continuu celor ce-1 respira hrana proprie, iar din pricina simplitatii lui se da la o parte inaintea celor ce se misca ; si-i inconjoara din toate partile, ca sa nu fie nici o piedica celor ce merg ; vine in urma celor ce il taie si se asaza cu usurinta in jurul lor. Vei vedea apoi apa, cea 1. Adica de scamatori $i saltimbanci. 2. Isaia, 40, 22. OMILII LA HEXAEMERON HI buna de bauit si hranitoare, pusa in slujba noastra §i pentru alte tre- buinte, adunata cu buna* rinduiala in locurile rinduite ei, potrivit cu- vintelor din Scriptura, de curind oitite. II «£i a zis Dumnezeu : «Sa se adune apa cea de sub cer intr-o adu- nare si sd se arate uscatul». $i s-a tdcut asa si s-a adunat apa cea de sub cer intru adundrile sale si s-a ardtat uscatul. $i a numit Dumnezeu uscatul pamint si adundrile apelor le-a numit marh 3 . Cite suparari nu mi-ai facut, invatatule, cind in cuvintarile de mai inainte ma intrebai cum se face ca pamintul era nevazut, cind orice corp, in chip natural, este colorat si orice culoare este vazuta de ochi ? Poate nu ti se pareau indesitulatoare cele oe-ti spuneam ! Scriptura doar spusese ca pamintul era nevazut de noi, nu nevazut prin natura lui ; era nevazut de noi din pricina apei care era peste el si acoperea atunci tot pamintul. lata ca acum, insasi Scriptura isi lamureste spusele sale ! Ca zice : «Sa se adune apele si sd se arate uscatul .'». Sint date la o parte perdelele, ca sa se vada ceea ce nu se vedea mai inainte. Poate, insa, ca cineva va cauta ;sa afle pe linga cele spuse si a- ceasta : Mai intii, apa, in chip firesc, se revarsa spre locurile cele de jos. Pentru ce atunci Scriptura spune ca face asta la porunca Creatorului ? Atita vreme cit apa sta pe loc drept, ramine nemiscata, neavind unde sa curga ; dar pe un loc inclinat, o ia la vale ; apa din frunte se por- neste indata • cea din urma ei se misca si ea si ii ia locul, iar pe al aceleia, urmatoarea ; si asa fuge mereu apa care a luat-o inainte, iar apa care o urmeaza o impinge ? si mersul apei este cu atit mai iute, cu cit apa icare curge in jos este mai grea si locul spre care se in- dreapta este mai adinc. Deci daca a§.a este firea apei, atunci este de prisos porunca lui Dumnezeu ca sa se adune apele intr-o adunare, ca apele, potrivit tendintei lor firesti de a curge in jos, s-ar fi adunat de la sine la locul eel mai adinc din toate locurile si nu s-ar fi oprit ina- inte de a se netezi suprafaja apelor. Ca nici un loc nu este atit de noted ca suprafata apei. Apoi mi se mai pune o alta intrebare : Cum de s-a poruncit apelor sa se adune intr-o singura adunare, cind se vede ca sint multe mari, despartite, prin asezarea lor, foarte mult unele de altele ? 3. Fac, 1, 9—10. 1 12 SFlNTUL. VASILE CEL MARE La prima intrebare raspund asa : Tu cunosti miscarile apei, ca apa curge in jos, ca nu sta imtr-un loc si ca in chip firesc o porneste spre locurile aplecate 51 adinci, dupa ce Stapinul a dat apei aceasta po- runca. Dar ce putere avea apa inainlte de a i se fi poruncit sa urmeze aceasta cale, nici tu n-o stii si nici n-ai auzit pe altul care sa fi vazut. Gindeste-te ca glasul lui Dumnezeu, prin natura lui, are putere creatoare si ca porunca, data atunci zidirii, a aratat celor zidite de Creator calea pe care trebuia sa o urmeze in viitor. Ziua si noaptea au fost create in acelasi timp ; si de atunci pina acum ele urmeaza una dupa alta si nu inceteaza sa imparts timpul in mod egal. Ill «Sd se adune apele !». Natura apelor a primit porunca sa curga si apele niciodata, nu obo- sesc, pentru ca sint silite necontenit de porunca aceea. Aceasta o spun cu privire la naitura curgatoare a apei, ca sint ape care curg de la sine, de pilda izvoarele si riurile ; mai sint si alte ape adunate la un loc, care nu curg ; dar acum vorbesc de apele care se misca. «Sd se adune apele intr-o singura adunare». Daca tu vreodata, stind linga un izvor care da multa apa, ai sa te intrebi : Cine este eel care impinge apa aceasta din sinul pamin- tului ? Cine o sileste sa mearga inainte ? Ce fel sint vistieriile din care porneste ? Care este locul spre care se grabesc ? Cum se face ca iz- voarele acestea nu inceteaza sa curga, iar locurile spre care se due nu se umplu ? La toate aceste intrebari este un singur raspuns : Dato- rita acelui dintii glas ! Porunca aceea face ca apa sa alerge. Asa ca atunci cind vorbesti de ape adu-ti aminte de acel prim glas: «Sd se adune apele !». Trebuia sa alerge apele, ca sa-si ocupe propriul lor loc ; apoi, ajunse in locurile hotarite lor, sa ramina pe loc si sa nu se duca mai departe. De aceea dupa cuvintul Ecleziastului : «Toate pitaiele se due in mare si maiea nu se umple» 4 . CS si apele curg datorita po- runcii dumnezeiesti, iar marea ramine imprejmuita de hotarele ei, da- torita legii celei dintii, care a spus : «Sa se adune apele intr-o adunare». Dar pentru ca apa, care este nestabila, sa nu se reverse in afara locu- rilpj care au primit-o, mutindu-se totdeauna dintr-un loc in altul si in conitinuare sa inece tot pamintul, Dumnezeu a poruncit apei : «Sa se adune mti-o adunare». De aceea de multe ori se infurie marea din pricina viruturilor si-si ridica valurile la mare inal{ime ; dar cind ajunge la tarm se intoarce inapoi, prefacind in spuma furia ei. «Oare de Mine 4. Eel., 1, 7. OMILII LA HEXAEMERON U3 nu vd veti teme, zice Domnul, Care am pus nisipul hotar mdrii ?» 5 . Nisipul, dar, eel mai sla*b dintre toate lucrurile, pune friu furiilor cum- plite ale marii. Ce oprea Marea Rasie sa inunde tot Egiptul, care este mai jos decit Marea Rasie, si sa se uneasca cu marea de linga Egipt, daca" nu porunca Ziditorului, care a legat-o ? Ca nivelul Egiptului e mai jos decit nivelul Marii Rosii ne-au convins cu fapta cei care au voit sS uneascS una cu alta cele doua mari, cea egipteanS 6 si cea In- diana, intre care este Marea Rosie. Dar lucrarea nu s-a mai facut. Pri- mul care a inceput a fost Sesostris, regele Egiptului 7 , iar mai tlrziu Darius, regele mezilor 8 , a voit sS reia lucrarea. Am spus acestea ca sa intelegem puterea poruncii : «Sd se adune apele Intr-o adunare», adica : sa nu se faca alta adunare de ape din aceasta, ci ceea ce s-a adunat sa ramina la cea dintii adunare. IV Apoi, Cel care a spus : «Sd se adune apele intr-o adunare» ti-a aratat ca apele erau multe, impartite in multe locuri. Ca si vaile mun- tilor, deschise cu prapastii adinci, aveau adunare de ape ; apoi cimpii multe si sesuri, intra nimic mai mici decit cele mai mari oceane, nenu- marate vagauni cu fel de fel de forme ; toate erau atunci pline cu apa ; dar la porunca dumnezeiasca s-au golit, pentru ca apa a fost impinsS din toate partile intr-o singura adunare. Nimeni sa nu spuna : Daca era apa pe fata pamintului, atunci ne- gresit toate vagaunele, care acum au apele marii, erau pline de apa. Unde, dar, aveau sa fie adunari de ape, cind toate adinciturile pamin- tului erau mai dinainte ocupate ? La aceasta intrebare vom raspunde asa : Cind trebuia ca apa sa se separe intr-o adunare, atunci au fost facute si vasele. Nu era atunci marea cea de dincolo de Gadira 9 , nici oceanul acela mare, in care nu indraznesc corabierii sa intre, care se afla de jur imprejurul insulei britanice si al Iberiei occidentale l0 ; atunci, la porunca lui Dumnezeu, s-a creat aceasta mare intindere de ape, prin adunarea unor multimi de ape. 5. let., 5, 22. 6. Adica Marea Mediterana. 7. Trei faraoni din dinastia a Xll-a egipteana, sec. XX — XIX, i.d.Hr., au purtaf numele Sesostris. 8. Darie I, fiul lui Histaspe (521 — 486 i.d.Hr.), a refacut unitatea fmparatiei per- sane, recucerind Babilonul, Susania si Media ; a supus Tracia si Macedonia j a luptat impotriva scijilor la Dunarea de Jos (514 i.d.Hr.) ; a fost Infrlnt de greci la Maraton (490 i.d.Hr.). 9. Astazi : Cadix (Cadiz). 10. Poate Irlanda (cf. BSG, p. 256, nota 3). 8 — Siintul Vasile eel Mare 114 SFINTUL VASILE CEL MARE La spusa unora ca invafatura noastra despre facerea lumii este con- trazisa de experien^a* — ca nu se vede toata apa strinsa intr-o adunare de ape — • se pot spune multe ,• dealtfel, lucruri cunoscute de toata lu- mea. Dar n-ar fi, oare, de ris sa ma lupt cu niste oameni ca acestia ? N-ar trebui, oare, sa ne puna inainte isi baltoacele si apele care se aduna in urma ploilor mari si sa creada ca prin acestea combait invaja- tura noastra ? Scriptura, insa, a numit «o adunaie», cea mai mare si cea mai desavirsita adunare de ape. Ca si fintinile sint adunari de apa in puturile facute in pamint de mina omului, in care curge apa aflata in umezeala pamintului. Deci nu orice adunatura de ape poarta numele de «adunare de ape», ci adunarea aceea covirsitoare si foarte mare, in care se arata dintr-odata intregul elemenit al apei. Dupa cum focul este im- partit in mici particele pentru trebuintele de aici de pe pamint, dar in eter este in intregime, iar aerul se imparte ?i el in mici bucati, dar in tntregime cuprinde tot locul din jurul pamintului, tot asa si cu apa ; chiar dacS sint mici adunari izolate, dar una este adunarea, care deo- sebeste. intreg elementul de toate celelalte. Ca lacurile, care sint in par- tile de miazanoapte si cele care sint pe pamintul grecesc, in Macedonia, in Bitinia si in Palestina, sint negresit adunari de ape ; dar acum este vorba de cea mai mare dintre toate, asemanatoare in greutate cu pa- mintul. Nimeni nu ma va contrazice ca si lacurile au multime de apa, dar nu pot fi numite, dupa dreapta socoteala, mari, chiar daca unele au apa sarata ca marea cea mare ; au, insa, pamint in ele, cum sint : lacul Asfaltitis w din IuJeea si lacul Servonitis 12 , care se intinde in pustiul arabic dintre Egipt si Palesitina. Acestea sint lacuri, dar este o singura mare, dupa cum istorisesc cei care au facut inconjurul lumii v \ Chiar daca Marea Hircaniana 14 si Marea Caspica sint mari inchise, dupa cum socotesc unii, totusi trebuie sa luam aminte si la cele ce spun geografii, ca ele comunica intre ele si se leaga cu marea cea mare, dupa cum si Marea Rosie se uneste, dupa spusele unora, cu marea de dincolo de Gadira. Dar sint intrebat : — Pentru ce a numit Dumnezeu «mari» adunarile apelor ? — ■ Pentru ca apele s-au strins initr-o adunare, dar intinderile de apa, adica golfurile, cuprinse de pamintul ce sta in jurul lor, cu for- mele lor, le-a numit Dumnezeu mari : marea de la miazanoapte, marea de la miazazi, marea de la rasarit si iarasi marea de la apus ; intinderile 11. Marea Moarta (cf. BSG, p. 260, nota 2). 12. Un lac mla^tinos in Egipt, pe coasta Mediteranei, aproape de Pelusa (cf. BSG, p. 260, nota 2). 13. Negrejit, lumea cunoscuta pe acea vreme. 14. Probabil lacul Aral (cf. BSG, p. 261, nota 4). OMILII LA HEXAEMERON 1 1 5 de apa au nume speciale : Pontul Euxin, Propontida 15 , Helespontul 16 , Marea Egee, Marea Ionica, Marea Sardiniei, Marea Siciliei, Marea Ti- reniana si nenumarate alte numiri de mari, pe care a le insira aici ar cere si mult timp si n-ar fi nici placut. Asta e pricina cS Dumnezeu a numit intinderile de ape «mari». Sirul cuvintelor ne-a dus sa. vorbim despre acestea. Sa ne intoar- cem, insa, la ceea ce ne-am propus de la inceput. V «$i a zis Dumnezeu : «.Sd se adune apele inti-o adunare si sa se arate uscatul». Dumnezeu n-a spus : «Sa se arate pamintul*, ca sa nu-1 arate ia- rasi netocmat — ca era cu mult mil si plin de apa — nu luase propria lui forma $i putere. In acelasi timp, ca sa nu spunem ca soarele esite pricina uscarii pamintului, Creatorul a pregatit uscarea pamintului ina- inte de facerea soarelui. Atimteste-ti mintea la cele scrise in Scriptura ! N-a curs de pe fata pamintului numai apa, care il acoperea, ci si apa cita era amestecata cu pamintul in adinc ; a iesit si aceasta, ascultind de porunca de neinlaturat a Stapinului. «$i s-a fdcut asa». Au fost de ajuns cuvintele acestea, ca sa se arate infaptuit glasul Creatorului. In multe copii ale Scripturii este adaugat acest text : «$i s-a adunat apa cea de sub cer in adundrile lor si s-a ardtat uscatul». Aceste cuvinte nu le au nici ceilalfi talmacitori 17 ai Scripturii si se pare ca nici textul ebraic nu le are. Intr-adevar, pare de prisos ca dupa ce Scriptura a spus : «£/ s-a fdcut asa», sa se mai istoriseasca aceleasi fapte. Cele mai bune c6pii ale Scripturii au linga acest text urn obel l8 ; iar obelul arata ca textul acela este neautentic. «$i a numit Dumnezeu uscatul pdmint ; iai adundrile apeloi le-a numit mdri». — Dar pentru ce s-a spus mai inainte : «Sd se adune apele intr-o adunaie si sa se arate uscatuh si nu s-a scris : «S-a aratat uscatul» ? 15. Marea de Marmara. 16. Strimtoarea Dardanele. 17. Achila, Simah $i Teodotion. 18. Obelul este o linie intre doua puncte ~, pentru a marea gre?elile unui manuscris. HQ SFlNTUL VASILE CEL. MARE 5?i iarS§i : Pentru ce s-a spus : «S-a aidtat uscatul si a numit Dumnezeu uscatul pamint» ? — Pentru ca uscatul este o insusire care caracterizeaza natura obi- ectului, iar pSmintul este numirea simpla a obiectului. Dup& cum vor- birea este o insusire a omului, iar cuvintul «om» arata fiinta in care se gSseste aceasta insusire, tot asa si uscatul este o insusire proprie si speciala a pamintului. Obiectului care are ca insusire uscatul i s-a spus pamint, dupa curn celui care are insusirea de a necheza i se spune oal. Acest lucru se vede nu numai la pamint, ci $i la celelalte elemente ,• fiecare element are o insusire proprie care o deosebeste de celelalte si fiecare element se cunoaste dupa insusirea aceea. Apa are ca insu- sire proprie raceala ; aerul, umlditatea ; focul, caldura. Aceste elemente, gindite in minte in chipul in care s-a spus mai inainte, sint elementele primare ale corpurilor compuse ; unite intr-un oorp, corpul are unite in el aceste insusiri care cad sub simturile noastre. Nici unul dintre obiectele care se vad si cad sub simturi nu este simplu si neamestecat ; pamintul este uscat si rece ; apa este umedS si rece ; aerul este cald si umed, iar focul este cald si uscat. Astfel, datorita insusirii elemen- tului de legatura, are puterea de a se uni unuil cu altul ; prin insusirea comuna se amesteca cu elementul invecinat, iar prin comuniunea cu eel inrudit se uneste cu elementul contrar. De pilda, pamintul, care este uscat si rece, se uneste cu apa datorita inrudirii cu raceala, dar prin apa se uneste si cu aerul j apa, asezata intre cele doua, cuprinde ou cele douS elemente ale sale, ca prin doua miini, elementele inrudite : raceala p5mintului si umiditatea aerului ; aerul la rindul sau, prin po- zitia sa de la mijloc, face pace prin elementele in lupta — intre apa si foe — fiind unit cu apa prin umezeala, iar cu focul prin caldura. Focul, care prin natura sa este cald si uscat, se uneste prin caldurS cu aerul, iar prin uscaciune se intoarce iarasi la comuniunea cu pamintul. $i asa se face un cere si o hora armonioasa, toate de acord si in intelegere unele cu altele. Mai ales acestei armonii i se potriveste de minune si numirea de element. Am spus acestea pentru a arata pricina pentru care Dumnezeu a numit uscatul paminit si nu pamintul uscat. Pentru ca uscatul n-a fost adSugat mai pe urma pamintului, ci era dintru inceput o insusire consti- tutive a sa. Cele care sint pricina unui obiect sint anterioare si mai de pret, decit cele care sint adSugate pe urma naturii obiectului, inoit este firesc sa se recunoasca" paminitul dupS caracteristicile sale ante- rioare si mai vechi. OMILII LA HEXAEMERON H7 VI «£i a vazut Dumnezeu ca. este humos» l9 . Aceste cuyinte ale Scripturii nu vor sa arate ca marea avea o in- fStisaxe placuta in ochii lui Dumnezeu. Ca nu cu ochii vede Creatorul frumusetile zidirii, ci priveste pe cele facute cu nespusa Sa intelepciune. Placuta priveliste este marea inspumata, atunci cind este stapinita de liniste adiinca ! Dar placuta este si atunci cind i se onduleaza spa- tele la suflarile usoare de vint si arata celor ce o privesc culori al- bastre si purpurii, atunci cind nu loveste cu furie uscatul invecinat, ci il cuprinde cu pasnice imbra^isari ! Nu trebuie sa gindim asa cind Scriptura spune ca marea I s-a aratat lui Dumnezeu frumoasa .si placuta, ci in acele cuvinte Scriptura a vorbit de frumusetea creatiei. Mai intii ca apa marii este izvorul intregii umi- ditatl de pe pSmint ; trece prin porii nevazuti ai pamintului, asa cum o arata paminturile spongioase sub care se infiltreaza marea furioasa ( si, impinsS de vintul care o misca, apa iese afarS spargind suprafata pa- mintului, iar din pricina filtrarii pierde amaraciunea si ajunge apa buna de baut. Daca apa, la iesirea din pamint, ia de la mine mai multa cal- dura, atunci, datorita aceloraisi cauze care o misea, de cele mai multe ori, apa fierbe sau ajunge ca focul ,• lucrul acesta po^i sa-1 vezi si pe insule si pe coastele marii. Uneori, chiar departe de mare, pe pamint — ca sa asemanam pe cele mici cu cele mari — locurile, care sint vecine cu apele fluviilor, manifesta aceleasi fenomene. Pentru ce am spus toate acestea ? Ca sa arat ca tot pamintul este gaurit pe dedesubt si ca apa se reintoarce din mare in pamint pe canale nevSzute. VII AiSadar, Dumnezeu a vazut c5 marea este frumoasa si pentru caile ascunse ale apei din adincul pamintului ; ca este frumoasa si pentru ca este un mare vas in care curg riurile ; ca este frumoasa si pentru ca primeste de pretutindeni toata apa lor, dar ramine in hotarele ei ; dar este frumoasa si pentru ca este inceputul si izvorul apelor din aer. Apaf cea fina a marii, incalzita de razele soarelui, se preface in vapori, carej sint atrasi spre inaltime ; apoi cind se racesc, din pricina ca ajung maif sus decit rasfringerea de pe pamint a razelor soarelui, unde si umbrai norului face mai mare raceala, se preface in ploaie si ingrasa pamintul.| Nimeni nu va pune la indoiala cuvintele mele, daca se duce cu gindul la cald&rile sub care arde focul ; sint pline cu apa, dar adeseori ramin goale, pentru ca toata apa fiarta s-a prefaeut in aburi. Acelasi lucru 19. Fac, l, 10 1 18 SFlNTUL VASILE CEL MARE poti sa-1 vezi si din cele ce fac corabierii ; aceia, ca sa-si potoleasca in imprejurari grele oarecum setea, fierb apa marii si string in bureti vapo- rii de apa. Frumoasa este marea pentru Dumnezeu §i pentru alte pricini ,- e frumoasa, pentru ca imbratfseaza de jur imprejur insulele, dindu-le in acelasi timp si frumusete si siguranfa. Mai mult, marea apropie pamin- turile care sint la mari departari unele de altele si face pentru cei ce calatoresc pe mare neimpiedicate legaturile dintre aceste paminturi ; prin aceste legaturi marea ne daruieste cunoasterea faptelor necunos- cute ; negustorilor le da prilej de imbogatire si ajuta cu nsurinta nevoi- lor vietii ; celor bogafi le ajuta sa exporte surplusul lor de produse, iar celor lipsiti le ajuta sa-si implineascS lipsurile. Dar pot, oare, ochii mei vedea cu atita amanuntime frumusetea ma- rii, cita s-a aratat ochilor Celui Ce a facut-o ? Daca marea este frumoasa si de lauda in ochii lui Dumnezeu, cum sa nu-I fie mai frumoasa adunarea unei astfel de biserici, in care sunetul amestecat, asemanator valului care atinge tarmul marii, pornit din glasul barbatilor, femeilor si copiilor se inalta catre Dumnezeu in timp ce ne rugam ? O liniste adinca pastreaza neclatinata biserica aceasta, pentru ca duhurile rautatii nu pot sa o turbure cu invataturi eretice. Fiti, dar, vrednici de lauda Domnului, pastrind in eel mai potrivit chip aceasta buna rinduiala, in Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia sla- va si puterea in vecii vecilor, Amin. OMILIA A V-a Despre odr&slirea pamintului I «s>i a zis Dumnezeu : «Sa icisara pamintul iarba verde, care sa se- mene sdminfd dupa fel si pom roditor, care sa faca rod dupa fel, a cdrui saminta a lui sa fie in el» J . Era firesc ca dupa ce pamintul s-a odilmit, despovarat de greutatea apei, sa primeasca porunca de a odrasli mai intii iarba, apoi pomi, at?a cum vedem ca se intimpla si acuma. Ca glasul acela de atunci, acea pri- ma porunca, a ajuns o lege a naturii si a ramas lege a pamintului, din- du-i pe viitor puterea de a naste si rodi. «Sa iasara pamintuh. La nasterea celor ce ies din pamint, are loc mai intii odraslirea ; apoi cind cele odraslite ies putin din pamint, ajung iarba ; iarba dupa ce a crescut putin, este verdeata ; si pe masura ce creste capata articulatii noi pina ce ajunge la desavirsire si da seminte. Ca iarba si verdeata sint la fel in toate plantele. «Sd idsara pamintul iarba verde». Sa odrasleasca de la sine pamintul, fara sa aiba nevoie de ajutorul cuiva ! Pentru ca unii socotesc ca soarele este cauza celor ce rasar din pa- mint, ca adica prin atractia caldurii lui scoate la suprafata pamintului puterea de germinatie, care este in adincul lui, de aceea Dumnezeu a dat pamintului aceasta podoaba inainte de facerea soarelui, ca sa ince- teze cei rataciti sa se mai inchine soarelui, ca unuia care ar fi cauza vietii. Daca vor ajunge sa creada ca toate cele care fac podoaba pSmin- tului sint inainte de facerea soarelui, atunci vor parasi nemasurata lor admiratie ce o au pentru soare, gindindu-se ca soarele este mai nou in ce priveste facerea lui decit iarba si plantele. — Oare dobitoacelor le-a fost pregatita mai dinainite hrana, iar nea- mul nostru omenesc nu s-a aratat vrednic de nici o purtare de grija ? 1. Fac, l, 11. 120 SFlNTUL. VASILE CEL MARE — Dar tocmai pentru ca Dumnezeu a dat mai inainte boilor si cai- lor nutret, ti-a pregStit tie bogatie si desfatare. Cel Ce hraneste dobitoa- cele sporeste astfel si bunS starea vietii tale. Ca ce este, oare, facerea semintelor, daca nu o pregatire pentru vietuirea ta ? Dar, in afarS de asta, multe din verdeturi si legume sint si pentru hrarua noastrS. II «Sft rdsara pamintul iarba verde, care sa semene saminta dupa fel». Deci, chiar daca iarba este de folos animalelor, totusi folosul acelor verdeturi se intoarce tot spre noi ,• si noua ne sint de folos semnitele. Dar textul acesta al Scripturii trebuie citit asa : «Sd rdsara pamintul iar- ba verde si saminta, care sa semene dupa fel» 2 . Cuvintele Scripturii pu- se in aceasta ordine vor putea restabili sirul firesc al cuvintelor ; ca tex- tul vechi, dat de Scriptura, nu este de acord cu cele ce se petrec in na- tura : o planta mai intii rasare ; apoi apare verdeata ; apoi creste iarba si in sfirsit ajung la desavirsire cele ce au crescut, dind nasitere semintei. Dar poate ca sint intrebat : — Cum se face ca Scriptura ne arata ca toate cite au rasarit din pamint au seminte ? noi, ansa, vedem ca nici trestia, nici pirul, nici men- ta, nici sofranul, nici usturoiul, nici papura si nici alte mii de plante n-au seminte ? La aceasta intrebare raspundem asa : Multe din plantele de pe pamint au puterea semintelor in tulpin5 sau in r&dacina. De pilda trestia, dupa nasterea sa anuala, scoate din radacina un coltisor, care tine loc de saminta pentru viitor. Aisa si cu alte multe plante cite sint raspindite pe pamint ; au in radacini pute- rea de a lasa urmasi. Deci deciit orice alta spusS este mai adevaratS spusa aceasta : sau este saminta in plante, sau au in ele o putere semi- nala. Acest lucru vrea sa-1 spuna Scriptura prin cuvintele : «dupa fel». Coltisorul trestiei nu odrasleste maslinul, ci din trestie iese alta trestie, iar din seminte rasar plante inrudite cu semintele aruncate in pamint. Si astfel, ceea ce a iesit din pamint la cea dintii nastere a plantei, aceea se pastreaza §i pina acum ; iar prin rasarirea in continuare se pastreaza «fe7ui». «Sa rdsara pamintul*. Gindeste-mi-te ca aceste putine cuvinte i§i aceasta porunca scurtS au facut ca pamintul eel neroditor sa odrasleasca dintr-o data si sa se 2. Sf. Vasile eel Mare face urmatoarea corectura textului Scripturii, f5ra sa schimbe vreun cuvint ; in loc de : ajtetpov ajtipf/.« — care sa semene saminta, pune : ojcepfjta OTtltpov — saminta care sa semene. OMILII LA HEXAEMERON 121 porneasca spre nasterea de roade. Pamintul si-a atruncat haina lui tristS si de doliu ; a imbracat o alta haina stralucitoare ; se veseleste de po- doabele pe care le-a primit ; arata mii si mii de felurite plante. Vreau sa ramina in tine si mai puternica minunea creatiei, pentru ca, oriunde te-ai gasi si linga orice fel de planta te-ai afla, sa-tj aduci aminte cu itarie de Creator. Cind vezi un fir de iarba verde si o floare, sa te duci cu mintea la firea omeneasca, aducindu-ti aminte de imaginea inteleptului Isaia, care a spus ca *tot trupul este ca iarba si toata slava omului, ca floarea ierbii» 3 . Putinii ani ai vietii, bucuria cea scurta §i veselia fericirii omene?ti au gasit in cuvintele profetului o prea fru- moasS icoana. Astazi trupul iti este infloritor si plin de came din prici- na desfatarii ; fata ti-i rumena ca esti in floarea virstei ,- esti zdravan §i puternic, iar cind te pornesti, nu ti se poate nimeni impotrivi ; miine, tot tu, esti vrednic de mila, fie vestejit de vreme, fie istovit de boala. Cutare este vestit cu multimea banilor sai ; are in jurul lui multime de lingusitori ; suita de prieteni fStarnici, care cautS sS-i fie pe plac f nemi- marate rude, dar si acestea fatarnice ; roi de servitori, oare s'tau linga el fie pentru a-1 servi la masa, fie pentru alte trebuinte ; pe acestia ii ti- rade dupa el si cind iese din casa §i cind se intoarce, ca sa stirneascS invidia celor care-1 intilnesc. Adauga-i acestui bogatas si oarecare pu- tere politics sau dregatorii primite de la imparati sau conducere de po- poare sau conducere de osti ; adaugS-i crainicul, care strigS cu glas pu- ternic, mergind inaintea lui, lictori de o parte si de alta, care baga spai- ma in supusi — cS de la ei vin loviturile, confiscarile de averi, aresta- rile, inchisorile. Da, nesuferita este frica pe care o are de acestia popo- rul de sub mina lor ! Iar dupa acestea ce-i ? Intr-o singura noapte sau temperatura mare, sau pleurezia, sau pneumonia rapeste pe om, il duce dintre oameni si-1 dezgoleste dintr-o data de toata in5elaciunea care-1 inconjura, iar slava lui s-a dovedit a nu fi decit un vis. Dreptate a avut, deci, profetul, cind a asemanat slava omului cu slabiciunea florii. Ill «Sd lasaia pamintul iaiba. verde, care sa semene saminta 4 dupa iel $i dupa asemanare». Inca si aeum ordinea cresterii planteJor da marturie de cea dintii impodobire a pamintului. Intr-adevSr, odraslirea face inceputul oricarui fel de iarb5 si verdeata. Fie cS odraslirea da din radacina, dintr-un col- tisor de jos, ca la pir si la sofran, planta trebuie sa odrasleasca si sS iasS 3. Isaia, 40, 6. 4. Probabil ca revenirea la lectura textului Scripturii se datoreste copistului. 122 SFiNTUL VASILE CEL MARE afara, fie ca da din samm^a si asa trebuie neaparat sa fie intii odrasli- rea ; dupa aceea vine coltul plantei, apoi iarba verde, apoi rodul, care se coace pe paiul uscat acum si gras. «Sa rasara pdmintul iarba. verde». Cind saminta a cazut in pamint si are umezeala si caldura potrivita, se face moale si poroasa ; apoi pune stapinire pe pamintul din jurul ei si absoarbe din el tot ce-i este propriu si inrudit ; in urma acele particele foarte fine din pamint intra in porii semintei si-i maresc volumul, incit se inradacineaza in partea de jos, iar din partea de sus ies la suprafaja firele de iarba la fel de numeroase ca si firele radacinii. Firul de iarba, incalzit mereu, isi trage prin radacina umezeala j odata cu caldura trage din pamint si hrana care-i trebuie, pe care o distribuie in pai, in coaja, in tecile griului, in bobul de griu si in mustatile spicului. Si asa, cres- cind incetul cu incetul, fiecare planta ajunge la masura sa proprie, fie griu, fie legume, fie ierburi, fie maracini. Un singur fir de iarba, o singura planta sint de ajuns sa-ti faca mintea sa contemple maiestria cu care s-au facut toate ! Cum este de pilda paiul de griu incins cu noduri, ca si cum 1-ar lega spre a putea supor- ta greutatea spicului, ca sa nu cada la pamint cind este plin de rod ! Ovazul salbatic are paiul gol, pentru ca virful nu-i cu nimic ingreuiat, pe cind paiul de griu este intarit cu acele legaturi. Bobul de griu este pus, apoi, intr-o invelitoare, ca sa nu fie cu usurin^a rapit de pasarile care maninca seminte ; bobul mai este aparat inca si de virfurile ascu- tite ale mustatilor spicului, care, ca niste bolduri, nu lasa sa fie vata- mat de micile vietati. IV Ce sa spun ? Ce sa tree sub tacere ? In vistieriile cele bogate ale naturii este greu de gasit ceea ce-i de mare pret, dar este cumplita pa- guba sa lasi ceva la o par/te. «Sd rasara pdmintul iarba verde». $i indata pamintul a rasarit impreuna cu ierburile hranitoare isi pe cele otravitoare ; cu griul si cucuta ; cu celelalte ierburi bune de hra- na si spinzul, marul lupului, matraguna si sucul macului. Ce dar ? Sa nu mai multumim Creatorului pentru plantele cele folositoare, ci sa-L invinuim pentru cele vatamatoare vietii noastre ? Sa nu ne gindim, oare, la aceea ca nu toate planitele au fost create pentru stomacul nos- tru ? Plantele rinduite pentru hrana noastra sint la indemina noastra si cunoscute de toti. Ca fiecare din creaturi isi implineste rolul sau in creatie. Oare Dumnezeu nu trebuia sa creeze taurul, a carui putere este atit de trebuincioasa vietii noastre, pentru ca singele de taur este OMILII LA HEXAEMERON 123 Qtravitor, sau daca 1-a creat sa-1 fi facut fara singe? Ratiunea care locuieste in tine este indestulatoare sa te apere de cele vatamatoare. Nu §tiu, oare, oile si caprele sa fuga de ierburile care le primejduiesc viata numai datorita simtului lor, care deosebeste pe cele vatamatoa- re ? Iar tu, care esti inzestrat cu ratiune, tu, pe care te ajuta stiinta medicala, pe care experienta celor care au fost vatamati mai inainte te invata sa le eviti, spune-mi, iti este greu sa te departezi de plantele otravitoare ? Nici una din ierburile facute de Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare : sau dau hrana uneia dintre necuvintatoare, sau sint descoperite de stiinta medicala pentru vindecarea bolilor noastre. Grau- rii maninca cucuta, pentru ca datorita alcatuirii trupului lor nu-i va- tama otrava cucutei ; au fini porii de deasupra inimii si mistuie ceea ce au inghitit inainte ca raceala lasata de cucuta sa le vatame partile principale ale trupului lor. Spinzul este hrana prepelitelor, care evita vatamarea, prin insusirea mestecarii. Chiar aceste plante otravitoare ne sint si noua folositoare in unele ocazii. Cu matraguna doctorii vin- deca insomniile, iar cu sucul de mac potolesc durerile cumplite ale trupurilor. Unii, cu cucuta, au indepartat furia poftelor itrupesti, iar cu spinzul au vindecat boli invechite. Deci ceea ce socoteai ca ai ceva de spus impotriva Creatoxului, aceea te face sa-I aduci un adaos de mul- tumire. V «Sa rasara pdmintul iarba verde». Scriptura ne vorbeste de hrana cea multa pe care ne-o dau de la sine aceste plante din radacinile lor, din tulpini si din roade. $i apoi cita hrana nu ni se mai adauga de pe urma cultivarii lor si a agriculturii? Dumnezeu n-a poruncit ca pamintul sa faca indata si saminta si rod, ci ca pamintul sa rasara, sa inverzeasca si sa ajunga la desavirsire in seminte, pentru ca acea prima porunca sa-i fie naturii o scoala pentru continuarea mai departe a poruncii. Pot fi, insa, intrebat : — Cum produce pamintul seminte «dupd fel», cind adeseori sema- nam griu curat si culegem griu negru ? 5 — Dar griul acesta nu-i o schimbare intr-un alt fel de griu, ci este ca o boala si slabiciune a semintei. N-a incetat de a fi griu, ci s-a inne- grit din pricina arderii, dupa cum o po{i vedea si din numele lui. Ca griul, ars tare din pricina unui ger prea puternic, a capatat alta culoare 5. Marele nostru indragostit de scrierile sfintilor parinti, ierarhul $i teologul care a dat in limba neamului sau cele mai multe lucrari din scrierile patristice, Grigore Dascalul, in notele de la traducerea Hexaemeronului, spune : «poate acela iaste, pre carele noi il numim taciune» (CGD, f. 21, nota 1). 124 SFINTUL VASILE CEL MARE si alt gust. Se spune chiar ca daca un griu ca acesta gaseste iar&si un pamint potrivit si buna intocmire a vazduhului isi recapata vechiul lui chip. Deci nu vei gasi ca intre plante se petrece ceva impotriva poruncii Creatorului. Iar asa numita zizanie si toate celelalte seminte straine, care sint amestecate cu semintele cele bune de mincare, pe care de obi- cei Scriptura le numeste neghina 6 , nu se produc prin o transformare a bobului de griu, ci au fost dintru inceput cu felul lor propriu. Neghinele sint o imagine a celor care strica invataturile Domnului, care nu invafa cu cuvintul o invatatura curatS, ci sint stricati de invatS- tura celui rau ? acestia se amesteca in trupul sSnatos al Bisericii, ca, pe furis, sa bage in sufletele celor simpli invataturile lor vatamatoare. Domnul chiar aseamana desavirsirea celor ce cred in El cu cresterea semintelor, zicind : «Ca atunci clnd omul aruncd sdminfa in pamint } ?i el doarme $i se scoald, noaptea si ziua, iar sdminfa rdsare si creste, cum el nu stie. Ca pdmintul rodeste de la sine : mai intii pai, apoi spic, dupd aceea griu deplin in spic» 7 . «Sd rdsard pdmintul iarbd». $i intr-o clipita de vreme, pamintul, ca sa pazeasca legile Creato- rului, incepind cu odraslirea, a trecut plantele prin toate fazele lor de crestere .si le-a adus indata la desavirsire. Livezile erau incarcate cu belsugul ierbii ; cimpiile bine roditoare, acoperite cu semanaturi, care prin miscarea spicelor lor dadeau imaginea valurilor marii. Orice fel de iarba si orice fel de verdeata, fie dintre paioase, fie dintre legume, urn- pleau atunci din belsug intreg pamintul. Ca nu aveau nici o lipsa cele ce au rasarit atuncea din pamint : nici nepriceperea plugarilor, nici vre- muirile vazduhului, nici vreo oarecare alta pricina care sa le vatame. $i nici osinda 8 nu impiedica belsugul pamintului ; ca acestea au fost mai inainte decit pacatul pentru care am fost osinditi sa mincam piinea noastra intru sudoarea fetei 9 . VI 9i Dumnezeu a zis : «§i pom roditor, care sa facd rod, cdruia sdminja lui in el dupd fel si asemdnare pe pdmlnU. La acest cuvint, toate padurile s-au indesit, toti arborii s-au ridicat iute in sus, cei care in chip firesc se ridica la mare inaltime : brazii, 6. Matei, 13, 25. 7. Marcu, 4, 26—28. 8. Fac, 3, 17—18. 9. Fac, 3, 19. OMILH LA HEXAEMERON 125 cedrii, chiparosii, pinii ; toate cringurile s-au acoperit indata de tufani desi ; si asa numitii arbusti, care slujesc la facerea coroanelor : tran- dafirul, mirtul si dafinul, care nu erau mai inainte pe pamint ; toti, jta- tr-o clipita de Vreme, au aparut, fiecare cu mirosul sau propriu, deose- bi|i prin insusiri foarte precise de al\i arbusti, fiecare cunoscut prin ca- racterul sau propriu. Numai ca atunci trandafirul era fara spini ; mai tirziu a fost adauga-t spinul frumusetii ilorii, ca sa avem durerea aproape de veselia desfatarii, spre a ne aduce aminte de pacat, din pricina ca- ruia pamintul a fost osindit sS irSsarS spini 10 . Dar mi se poate spune : — Pamintul a primit porunca sa dea din el «pom roditor, ca sa facd rod pe pamint a cami saminta sa fie in el» ; dar vedem ca multi arbori nu au nici roade, nici seminte. Ce vom spune ? — Vom spune ca arborii mai de pret prin natura lor au avut parte de o mentiune speciala. Vom spune apoi ca un observator atent va ve- dea ca toti arborii au sau seminte sau o putere de acelasi fel cu semin- tele. Plopii negri, salciile, ulmii, plopii albi si toti copacii la fel cu aces- tia, la prima vedere par ca nu au nici un rod, dar daca sint cercetati cu de-amanuntul vei descoperi ca fiecare din ei are samintS. Ca grauntele, care se afla sub frunza — pe care cei care se ocupa cu facerea de cuvin- te il numesc mishos n — are putere de saminta. Toti arborii care rasar din mladite, din ele, de cele mai multe ori, ies la iveala radacinile. Poate ca tin loc de saminta si ISstarii radacinilor, pe care gradinarii ii smulg, ii planteaza in alt loc si fac de creste un pom de acelasi fel. Dar, dupa cum am spus, au fost invredniciti de mentiune mai intii arborii aceia care contribute mai mult la mentinerea vietii noastre, toti arborii citi aveau sa primeasca pe om cu roadele lor proprii, ca sa-i pregateasca hrana din bel$ug. Vita de vie, care da vinul, avea sa veseleasca inima omului 12 , iar maslinul, dind rod, poate bucura fata omului cu untul de lemn. Cite din cele date la iveala' de natura nu alearga cu grabire'spre acelasi scop ? Radacina vitei de vie, mladitele de jur imprejur, pline de verdeatS, se intind mult pe pamint ; lastarul, circeii, agurida, strugu- rii. Ti-i de ajuns sa te uiti la vita de vie — numai sa ite uiti cu pricepere la ea — ca sa-ti aduca aminte de firea ta. fyi amintesti negresit de com- paratia facuta de Domnul ! Domnul S-a numit pe Sine vita, pe Tatal lu- cratorul 13 , iar pe cei sSditi prin credinta in BisericS, pe fiecare din noi, i-a numit mladite 14 ; pe toti ne cheama sa aducem rod bogat, ca nu 10. Fac, 3, 18. 11. Cuvintul acesta inseamna : coacii, cu toate sensurile sale. 12. Ps., 103, 16. 13. loan, 15, 1. 14. loan, 15, 5. 126 SFINTUL VASILE CEL MARE cumva, osinditi fiind ca nefolositori, sa fim dati focului 15 . $i Scriptura nu conteneste a asemana pretutindeni sufletele oamenilor cu vita de vie : «Vie s-a fdcut iubitului, .in pise, in loc gras» ie ; si : «Vie a sddit $/ a impTejmuit-o cu gaid» 17 . E lamurit ca numeste «vie» sufletele oameni- lor, in jurul carora a pus gard, adica siguranta data de porunci si paza ingerilor. Ca spune Scriptura : «Strdjui-va ingerul Domnului imprejuml celor ce se tern de el» 18 . Apoi, Dumnezeu a infipt in jurul nostra, ca niste araci, si a pus in Biserica «intii apostoli, al doilea prooroci, al Ireilea invatatorh 19 , iar prin pildele vechilor si fericitilor barbati, Dum- nezeu ridica la inaltime gindurile noastre isi nu le lasa aruncate la pa- mint si vrednice de a fi calcate in picioare. Apoi, ca prin niste circei, prin legaturile dragostei ne tine strins uniti de semenii nostri ; si, reze- mati pe ei, sa tindem mereu spre inaltime ; si asemeni vitei de vie aga- tatoare sa ne urcam spre culmile celor mai inalte virtuti. Dumnezeu cere apoi de la noi sa primim a fi sapati ,• iar sufletul este sapat atunci cind leapada grijile lumesti, care sint poveri pe inimile noastre. Deci, eel care leapada dragostea trupeasca si dragostea de bani sau socoteste vred- nica de scuipat si de dispretuit admiratia pentru aceasta ticaloasa slava desarta, acela, ca si cum si-ar fi scapat sufletul, ca si cum ar fi rasuflat, descarca de pe el povara desarta a gindului pamintesc. Si, dupa cum spu- ne proverbul, nu trebuie nici sa te grozavesti, sa faci adica totul de ochii lumii, nici sa cauti lauda celor din afara, ci sa fii cu rod, stringind pen- tru bunul Lucrator 20 aratarea faptelor tale 21 . Sa fii «ca un mdslin iodi- tor in casa lui Dumnezeu» 22 . Sa nu-ti pierzi niciodata nadejdea, ci sa ai totdeauna, prin credinta infloritoare, mintuirea. Asa vei imita acest pom care e totdeauna verde si te vei lua la intrecere cu el in facerea de roa- de, dind din belsug milosteme in orice vreme. VII Dar sa ne intoarcem cu cercetarea la cele rinduite de Dumnezeu cu atita maiestrie ! Cite feluri de arbori n-au rasarit atunci ? Unii pentru fructe, altii pentru acoperitul caselor, altii pentru facerea corabiilor, altii pentru foe. Si iarasi intre acesti copaci, in fiecare din ei, podoaba deosebita a par- tilor lor. Este foarte greu sa descoperi insusirea fiecaruia si greu de va- 15. loan, 15, 2. 6. 16. Isaia, 5, 1. 17. Mate/, 21, 33. 18. Ps., 33, 7. 19. / Cor., 12, 28. 20. loan, 15, 1. 21. Matei, 6, 4. 6. 22. Ps., 51, 7. OMILII LA HEXAEMERON 127 zut deosebirea unuia de neamurile celorlalti copaci ! Unii din ei au ra- dacinile infipte adinc in pamint, iar altii le au la suprafata ; unii cresc drept in sus si au un singur trunchi j altora le place sa se lungeasca pe pamint si se impart chiar din radacina in multe ramuri. Cum se face ca arborii care au ramurile lungi si intinse mult in aer au si radacinile adinci, raspindite in cere cit mai mult, ca si cum natura le-ar fi pus nislte temelii pe masura greuta^ii ramurilor de sus ? Cit de deosebita este coaja lor ? Unii au coaja neteda, altii au coaja crapata ; unii n-au decit o coaja, altii au coaja formats din mai multe membrane. §i lucru minu- nat este ca vei gasi in copaci semne asemanatoare tineretii si batrinetii omului. La copacii tineri si cu bogat frunzis, coaja le e intinsa, dar la cei bStrini se zbirceste oarecum si se inaspreste. Copacii tineri, daca sint taiati, odraslesc din nou ; cei batrini, insa, ramin fara moi$tenitori ; taierea le este ca un fel de moarte. Unii au observat ca pinii taiati sau chiar arsi se prefac in padure de stejari. $tim apoi ca unor arbori, prin ingrijirea gradinariior, li se corijeaza defectiunile naturale ; de pilda ro- diile acre si migdalii mai amari, cind li se gaureste tulpina de linga ra- dacina si primesc un butac gras de pin, care ajunge pina in inima lor, isi schimba gustul lor neplacut intr-un gust placut. Nimeni, dar, care traieste in pacat sa nu-si piarda nadejdea ! De vreme ce stie ca gradi- naritul schimba insusirile arborilor, cu atit mai mult trebuie sa stie ca sufletul care se ingrijeste de virtute poate birui tot felul de boli. Atit este de mare deosebirea pomilor fructiferi in ce priveste rodul lor, incit nici nu poate fi rostit prin cuvint. Ca deosebirea dintre fruote nu difera nu- mai de la soi de pom la soi de pom, ci este mare deosebire chiar intre fructele aceluiasi soi ; alta este infatisarea rodului de parte barbateas- ca si alta a celor de parte femeiasca ; gradinarii §tiu a-i deosebi ; ei im- part palmierii in palmieri-barbati si palmieri-femei. $i poti vedea pal- mierul, numit de ei femeie, ca-si lasa ramurile in jos, ca si cum ar dori si ar pofti sa se impreune cu barbatul ; iar cei care ingrijesc de palmieri baga in ramurile palmierilor-femei un fel de seminte ale palmierilor- barbati, asa numitele psen 23 ; si asa, ca si cum ar avea o senzatie de pla- cere, isi ridica iarasi ramurile si-iSi recapata forma lor proprie. Acelasi lucru se spune si despre smochin. De aceea unii sadesc smochinii salba- tici linga cei domestici ; iar altii leaga smochinii cei salbatici de smo- chinii cu rod bun si domestici, ca sa le vindece slabiciunea acestora si sa le intareasca rodul care cadea jos si se risipea. Ce vrea sa-ti spuna aceasta enigma a naturii ? Ca de multe ori trebuie sa primim intarire de la cei straini de credinta noastra spre ara- 23. Grigore Dascalul pune aceasta nota la cuvintul psen : «Asa sa numesc roa- dele finicilor celor ce sSnt parte barbateasca ; iar a celor ce sint parte fameiasca sa numesc valan» (CGD, f. 23, nota 1). 128 SFlNTUL VASILE CEL MARE tarea faptelor noastre bune. Daca vei vedea pe vreun pagin sau pe alt- cineva care s-a despartit de Biserica din pricina vreunei erezii stricate ca duce o viata casta ,si se straduieste si in alte privinte sa aiba purtari bune, indreapta-ti si mai mult Juarea aminte asupra ta, ca sa te asemeni smochinului celui roditor, care prin prezenfa smochinilor salbatici isi aduna putere, ca sS nu-i mai cada roadele si sa-si hraneasca cu si mai multa grija de rodul sau. VIII Acestea sint, ca sa spun putine din oele multe, deosebirile dintre ar- bori in ce priveste nasterea lor. Dar despre fructele lor, cine ar putea vorbi de varietatea lor, de formele lor, de culoarea lor, de insusirea gustului lor, de folosul fiecarui fruct ? Cum se coc unele goale la soare, iar altele ajung la maturitate fiind acoperite cu coji ? Pomii, al caror fruct este moale, au frunzele groase, ca sa acopere rodul, ca la smochini ; iar pomii, al caror fruct este tare, au usoara acoperirea cu frunze, ca la nuc. Ca fructele cele dintii au nevoie de mai mult ajutor din pricina slabiciunii lor, pe cind pe cele- lalte le-ar vatama acoperisul mai gros al umbrei. Nu vezi cum e spinte- cata frunza vitei de vie, tocmai pentru ca strugurele sa reziste si la vatamarile aerului, dar sa primeasca din belsug si raza soarelui prin despicaturile frunzelor ? Nimic fara pricina ,• nimic la intimplare ; toate facute cu intelepciune negrSita. Care cuvint ar putea sa o explice ? Ar putea, oare, mintea omeneasca sa le cerceteze cu de-amSnuntul pe toate, incit sa le vada insusirile, sa deosebeasca bine diferentele dintre ele si sa infatiseze fara vreo lipsa cauzele ascunse ale lor ? Prin radacinS trag o singurS apa ; dar altfel hraneste radScina in- sSsi, altfel coaja tulpinei, altfel lemnul si altfel inima copacului. Ace- easi apa ajunge frunza si se imparte in ramurile mari si in crengute ; face sa creasca fructele ; lacrima plantei si sucul ei vin din aceeasi cau- za. Atit de mare este deosebirea dintre ele, incit nici un cuvint nu o poa- te arata. Alta este lacrima papurei si altul este sucul copacului cu bal- sam ; iar unele mladite din Egipt si Libia lacrimeaza alt fel de sucuri. Se spune ca si chihlimbarul este tot sucul unor plante ,- si sucul acesta ca- pata natura pietrei ; marturie pentru cele spuse sint firisoarele de pai si fiintele mici de tot care se vad prin ele, prinse si ramase in el cind sucul era moale. Pe scurt, eel care nu cunoaste din experienta" deosebirile din- tre sucuri dupa insusirile lor nu va gasi cuvinte ca sa arate lucrarea lor. Si iarasi, cum aceeasi umezeala Sn vita de vie se preface in vin, iar in maslin in untdelemn ? Si lucru minunat nu este numai aceea ca in vita de vie umezeala se indulceste, iar in maslin ajunge grasa, ci si aceea ca in fructele dulci este foarte felurita' schimbarea dulcelui ; un OMELII LA HEXAEMERON 129 dulce este in strugure, altul in smochina si altul in curmala. Vreau inca" s5 cercetezi cum aceeasi apa este placutS simtului atunci cind, ajungind in unii pomi, se indulceste, dar inteapa gustul atunci cind, ajungind in alfi pomi, se inacreste ,• si iarasi este asprS la gust, sohimbindu-se intr-o foarte mare amaraciune, cind apa ajunge in pelin sau in soamonie 2A . In ghinda sau in fruotul cornului, apa ajunge aspra ; in terebint 25 si in nuc, ajunge moale si uleioasa. IX Dar pentru ce sa vorbim de arborii de departe, cind, in acelasi smo- chin, apa capata insusiri contrarii? In sucul tulpinii este foarte amara, pe cind in fruct foarte dulce. La vita de vie la f el f in mladite este foarte acra, iar in struguri foarte plScuta. Dar cita deosebire si in culori ! Daca te uiti in livezi, aceeasi apa se inroseste in aceasta floare, iar in alta se face purpurie ; in una e albastra, in alta, alba. $i tot in flori, apa da mai multa diversitate in mirosuri decit in varietatea culorilor. Vad, insa, oa din pricina nesatului meu de a privi toata varietatea din arbori si plante, cuvintul mi s-a intins peste masura de mult ; daca nu-1 voi trage cu sila de la contemplarea creatiei si nu-1 voi lega, o zi intreaga nu mi-ar ajunge spre a va infatisa, din aceste foarte mici lu- cruri ale creatiei, marea intelepciune a Cxeatorului. «Sa iasaia pammtul pom xoditoi, care sa iaca rod pe pamint». $i indata culmile muntilor s-au umplut, gradinile s-au intocmit cu multa arta, malurile riurilor s-au infrumusetat cu nenumarate feluri de plante. Unele erau gata sa impodobeasca masa omului, allele sa dea hrana dobitoacelor cu frunzele si cu rodurile lor, iar altele ca sa ne fie de folos in stiinta medicinii cu seva, sucul, acele si fructul lor. $i, ca sa spun pe scurt, pe toate cite ni le-a descoperit o indelungata expe- rienta, care a adunat ceea ce este folositor din cazurile particulare ; pe toate acestea le-a adus la fiinta marea purtare de grija a Creatorului, Care a prevazut totul dintru inceput. Deci, cind vezi plantele cele de pe linga casa, ceie sfilbatice, cele oare cresc in apa, cele care cresc pe pamint, cele care au flori sau cele care n-au flori, cunoaste din aoestea mici pe Cel Mare, adauga-I mereu admiratia ta si mareste-ti dragostea pentru Creator ! Cerceteaza oum a facut pe unii arbori plini de verdeatS, iar pe altii goi ; din cei plini de verdeatS, pe unii cu frunzele cazatoare, iar pe altii totdeauna cu frunze ; oa isi pierd frunzele si maslinii isi pinii, chiar daca nu se vede cum isi schimba frunzele, incit pare ca niciodata nu sint lipsiti de frunzisul lor. 24. Plants purgativa (ct. MAB la cuvintul : c). 27. Matei, 24, 29. OMILn LA HEXAEMERON 137 V Dar cei care sar peste santuri 2S folosesc cuvinlele acestea ale Scrip- turii pentru apararea horoscopului si spun ca viata noastra depinde de miscarea cerurilor ; de aceea si haldeii citesc in stele semne ale in- timplarilor din viata noastra. Cuvintul Scripturii este simplu : «Sa fie spre semne» ■, dar ei spun cS aici nu e vorba de schimbarile vazduhului, nici de schimbarile anotimpurilor, ci de soarta pe care o avem in viata. Ce spun ei ? Spun ca intilnirea stelelor miscatoare, adica a plane- telor, cu stelele din zodiac, dupa forma pe care o au cind se intilnesc unele cu altele, determina cutare si cutare nastere ; iar alte raporturi ale acelorasi stele determina o soarta contrara. Poate ca nu-i fara de folos pentru lamurirea acestor lucruri sa iau cuvintul mai de sus. Nu voi spune nimic de la mine, ci voi folosi chiar cuvintele astrologilor pentru a-i combate, ca pe cei cuprinsi mai de mult de aceasta ratacire sa-i tamaduiesc, iar pe ceilalti sa-i intaresc, ca sa nu cada in ratacirea aceasta. Cei care au descoperit horoscopul, vazind ca in Iungimea timpului le scapa multe din pozitiile stelelor, au luat o masura de timp foarte mica, ca si cum intr-un timp foarte scurt — «ca intr-o clipa §i jnfr-o clipitd de ochi» M dupa cum zice apostolul — ar fi o mare deosebire intre nasterea unui om si nasterea altui om ; si spun : Cei care s-a nascut in aceasta clipita de vreme va fi stapin peste ora.se, domn peste popoare, foarte bogat si prea puternic ; iar altul, care s-a nascut in alta clipita de vreme, va ajunge un cersetor, un om fara capatii, va merge din usa in usa ca sa-^i cistige piinea cea de toate zilele. De aceea as- trologii au impSrtit asa numitul ciclu zodiac in douasprezece parti ; si pentru ca soarele strSbate in treizeci de zile a douasprezecea parte a acestei sfere, pe care ei o numesc fixa, au impartit in treizeci de parti fiecare din cele douasprezece parti ; apoi pe fiecare parte din aceste ultime parti le-au impartit iarasi in saizeci de parti, apoi iarasi pe fie- care din aceste ^aizeci le-au taiat in cite saizeci de parti. Sa luam, deci, na^terile celor care se nasc si sa vedem daca as- trologii vor putea pazi cu precizie aceasta impartire a timpului. Indata ce se naste copilul, moasa se uita daca e baiat sau fata ,• apoi asteapta strigStul, semn ca eel nascut este viu. Cite clipite din cele saizeci vrei sa treaca in aceasta vreme ? Moasa ii spune haldeului 28. Manuscnisul Parisinus graecus 476 are pe margine In dreptul acestui text : «Proverb despre cei care incearca cele imposibile» (cf. BSG, p. 348, nota 2). Grigore Dasc&lul comenteaza : «Cuvint cu pilda grait, pentru cei ce tree hotarul Intre oricare lucru, precum unul ce ar vrea sa sae preste vreo groapa sau san^u, facut spre opreala si apoi cade inlauntru. Iar aioea sa Infeleage, cum ca cei ce fac soooteale strimbe» (CGD, f. 27, nota 2). 29. I Cor., 15, 52. 138 SFINTUL VASILE CEL MARE de noul nascut. Vrei sa-mi spui cite clipite de vreme au trecut pina a ajuns glasul moasei la urechea haldeului, mai ales daca haldeul, care insemneaza ora, se afla in afara camerei unde s-a nascut copilul ? Ca trebuie ca eel care va face horoscopul sa noteze foarte exact ora nas- terii copilului, fie de se intimpla ziua, fie noaptea. Cita multime de clipite din cele saizeci vrei sa punem ca a trecut in acest timp ? Tre- buie neaparat apoi sa fie gasita sleaua horoscopului, nu numai in care parte din cele douasprezece parti ale zodiacului se gaseste, ci si in care parte din aceasta a douasprezecea parte si in care din cele saizeci de parfi in care am spus ca este impartjita ; sau, ca sa fie gasirea cit se poate mai exacta, in care din cele -saizeci de parti din primele saizeci de parti se gaseste steaua. $i aceasta cercetare amanuntita si neinte- leasa a timpului trebuie neaparat facuta, spun ei, cu fiecare planeta, pentru a gSsi in ce legatura sta ea cu stelele fixe si ce figura formau intre ele atunci cind s-a nascut copilul. Deci, daca este cu neputinta sa cunosti exact clipa in care s-a nas- cut copilul, iar cea mai mica greseala a stricat totul, se fac de ris si cei care se ocupa cu aceasta stiinta, care nu e stiinta, dar si cei care se uita cu uimire la ei, ca la unii care ar putea sa le cunosca des- tinul lor. VI Dar ce concluzie trag ei din toate aceste cercetari ? Cutare, spun ei, va fi cu parul cret si cu privirea stralucitoare, pentru ca s-a nascut in zodia berbecului, ca asa arata acest animal ; dar va fi si mare la suflet, pentru ca berbecul are in el fire de conducator ; va fi si darnic, dar si stringator, pentru ca animalul acesta leapada lina fara parere de rau si si-o dobinde§(te visor datorita firii sale. Cei nascut in zodia taurului va fi rabdator in nenorociri si muncitor,' pentru ca taurul trage la jug. Cei nascut in zodia scorpionului va fi bataus prin asemanarea cu acest animal. Cei nascut in zodia cumpenii va fi drept, din pricina ega- litatii talerelor cintarelor pe care le folosim. Ce poate fi mai de ris decit acestea ? Berbecele, de care tu legi nasterea omului, este a doua- sprezecea parte a cercului, in care soarele atinge semnele de primavara ; cumpana si taurul la fel ; fiecare din aceste zodii sint cite a douaspre- zecea parte din asa numitul ciclu zodiac. Deci, daca spui ca in ciclul zodiac stau cauzele principale care determina viata oamenilor, pentru ce atunci caracterizezi firea oamenilor care se nasc dupa dobitoacele care traiesc printre noi ? Cei nascuit in zodia berbecului este darnic, nu pentru ca acea parte a cercului il face sa aiba un astfel de caracter, ci pentru ca oaia are o fire ca aceasta ! Pentru ce ne faci sa punem la indoiala vrednlcia de credinta a stelelor, dar incerci sa ne convingi OMILII LA HEXAEMERON 139 cu behaitul oilor ? Daca cerul are aceste insusiri morale, pe care le ia de la animale, atunci si cerul se supune unor principii straine, si deci cerul depinde de dobitoace. Iar daca este de ris sa spui aceasta, cu mult mai de ris este ca din lucruri care nu au nici o legatura unele cu altele sa incerci sa construiesti probabilitati. Dar aceste iscusinte sint asemanatoare pinzelor de paianjen, in care de cade un tintar sau o musca sau vreo alta ginganie slaba este legata si prinsa ; dar daca se apropie o vietate mai puternica, aceea trece usor prin fesaturile acelea slabe, le rupe si le distruge. VII Si astrologii nu se marginesc numai la atita ! Ci chiar voia noastra libera, care este stapina fiecaruia din noi — adica savirsirea virtutii si a viciului — ca si cauzele faptelor noastre sint facute de astrologi tot dependente de cele de pe cer. A-i combate este de-a dreptul ridicol ; dar pentru ca mul^i sint stapiniti de aceasta ratacire, poate ca e bine sa n-o trecem sub tacere. Mai intii sa-i intrebam pe acestia : Se schimba, oare, pozitiile ste- lelor de nenumarate ori in fiecare zi ? Ca sint stele care se misca ne- contenit, asa numitele planete ; unele din ele se ajung mai repede unele pe altele ; altele isi fac mai incet miscarile lor de revolutie, asa ca de multe ori in acelasi ceas se si privesc unele pe altele si se si ascund ; iar cei care fac horoscopul spun ca in timpul nasterilor are foarte mare putere daca eel care se naste este privit de o planeta facatoare de bine sau de o planeta facatoare de rau. Adeseori aceia, negasind timpul in care sa dea marturie planeta cea facatoare de bine, din pricina necu- nostintei uneia din acele foarte mici sectiuni a zodiacului, atunci ei aseaza acel moment intr-o parte a zodiacului in care se afla destinul eel rau. Ca ma silesc sa folosesc chiar cuvintele lor. In spusele lor, insa, este' multa prostie si inca mai multa necredinta. Ca stelele care fac rau muta cauza rautatii lor asupra Creatorului stelelor. Daca raul vine datorita naturii stelelor, atunci Creatorul este autorul raului ; iar daca fac raul cu vointa lor cea libera, urmeaza ca ele sint fiin^e care stiu sa faca alegerea intre fapte si ca folosesc miscarile lor in chip li- ber si cu de la sine putere. Dar este mai mult decit o nebunie sa-ti imaginezi asa ceva despre cele neinsufletite ! Apoi ce mare nesoco- tinta este sa nu iimparti binele si raul fiecaruia dupa meritul lui, ci cutare sa fie facator de bine, pentru ca planeta s-a aflat in cutare loc, iar cutare sa fie facator de rele, pentru ca a fost vazut de cutare pla- neta si iarasi sa-si piarda rautatea, daca planeta isi schimba putin po- zi^ia ! Dar destul despre acestea ! Daca in fiecare clipita de vreme ste- lele tree de la o pozij:ie la alta, iar intre aceste nenumarate schimbari, 140 SFINTUL VASILE CEL MARE adeseori intr-o zi, figurile lor formeaza nasteri imparatesti, pentru ce nu se nasc in fiecare zi imparati ? Sau, altfel vorbind, pentru ce se mai mosteneste atunci demnitatea de imparat ? Ca nu se poate crede ca fiecare imparat este atit de grijuliu incit sa puna de acord nasterea fiului sau cu pozitia stelelor care arata nasterea de imparati ! Dar cine dintre oameni este stapin peste un lucru ca acesta ! Cum se face ca Ozia a nascut pe Ioatam, Ioatam a nascut pe Ahaz, iar Ahaz a nascut pe Ezechia 30 si nasterea nici unuia din ei n-a cazut intr-un timp in care stelele aratau o stare de robie ? In afara de asta, daca nu sintem noi atutorii faptelor noastre bune si rele, ci le savirsim in chip constringator, datorita nasterii noastre, atunci de prisos sint legiuirile care au holarit care fapte trebuie facute si care evitate, de prisos sint judecatorii care lauda virtutea si osindesc rautatea ! Nu-i de vina hotul ca fura, nici ucigasul cS ucide ; chiar daca n-ar fi voit-o, i-ar fi fost cu neputinta sa-si stapineasca mina, ca soarta il silea sa o faca. In acest caz, cei mai prosti dintre toti ar fi cei care se ostenesc cu meseriile. Ca atunci plugarul ar avea de toate din belsug, fara sa mai arunce seminte si fara sa-si mai ascuta secera ; negustorul ar fi peste masurS de bogat, fie de vrea, fie de nu vrea, ca soarta ii aduna banii ; atunci nadejdile cele mari ale creS'tinilor ar zbura ca vintul. Nici dreptatea n-ar mai fi laudata, nici pacatul osindit, pentru ca omul nu savirseste nimic cu li- bera sa voie. Da, acolo unde stapineste necesitatea si destinul, me- ritul nu are loc, asa cum cere dreapta judecata. Dar voi nu aveti trebuinta sa va vorbesc mai mult despre aceste lucruri, ca sinte^i sanatosi la suflet si nici timpul nu-mi ingaduie sa-mi intind peste masura cuvintul adresat acelora. v VIII Sa ne intoarcem la sirul cuvinteior Scripturii ! Scriptura spune : «Sa fie spre semne $i spre viemi §i spre zile $i spre ani». Despre semne am vorbit. Cind Scriptura spune «spre vremh, so- cot ca vorbe?te despre schimbarile anotimpurilor : de iarna, de prima- vara, de vara si de toamna, a caror revenire regulata ne-o da miscarea pe care Dumnezeu a rinduit-o acestor luminatori, Se face iarna, cind soarele sta mai muLt in pSr^ile de miazazi si prelungeste indelung umbra noptii peste locurile pe care noi le locuim, incat se raceste cerul din jural pamintului, iar toti aburii umezi strinsi in jurul nostru dau nas- tere la ploi mari, ingheturi si multa zapada. Cind soarele se intoarce 30. Matei, 1, 9. OMILn LA HEXAEMERON 141 iarasi din tinuturile de la miazazi si ajunge pe la mijloc, incit sa im- parts egal timpul intre noapte si zi, atunci, cu cit sta mai mult in lo- curile cele de deasupra pamintului, cu atJt mai mult readuce vremea oea buna isi se face primavara, incepatoarea infrunzirii tuturor verdeju- rilor, face de reinvie cea mai mare parte dintre arbori si tuturor vie- tatilor de pe uscait si din apa le pastreaza neamul prin nasterea unora din altele. De acolo soarele o ia la goana spre solstitiul de vara si spre partile de miazanoapte, cind se fac cele mai lungi zile. $i din pricina ca sta cea mai multa vreme in vazduh, infierbinta aerul de deasupra capetelor noastre, usuca tot pamintul si prin asta ajuta la cresterea semintelor si grabeste coacerea fructelor pomilor ; iar cind soarele este foarte arzator, face la amiaza putina umbra, pentru ca lu- mineaza din inaltime tot locul din jurul nostru. Cele mai lungi zile sint acelea in care umbrele sint oele mai scurte ; si iarasi cele mai scurte zile sint acelea in care umbrele sint cele mai lungi. Aceasta se intimpla la noi, asa numitii eteroscioti 31 , la toti citi locuim in parole de miaza- noapte ale pamintului ; pentru ca sint unii oameni care, timp de doua zile pe an, la amiaza, sint cu totul fara umbra j pe acestia ii bate soa- rele drept in crestet si-i lumineaza de jur imprejur in chip egal, incit este luminata chiar apa din fintinile adinci, care sint strimte la gura ; de aceea unii ii numesc pe acesti oameni ?i asciofi 32 , iar cei care locuiesc dincolo de tara cu mirodenii 33 , arunca umbrele in amindoua partile ; ca ei singuri, pe pamintul locuit de noi, trimit la amiaza umbrele spre mia- zazi si de aceea unii ii numesc pe acestia nofiscioti 3i . Toate acestea se intimpla cind soarele se indreapta spre partea de miazanoapte. Din toate aoestea putem presupune cit este de mare caldura lasata de ra- zele soarelui in aer si ce rezultate dS. Dupa vara ne vine anotimpul toamnei, care sfarma covirsitoarea naduseala, micsoreaza pujin cite putin caldura si ne apropie de iarna nevatamati, cu ajutorul unei temperaturi moderate f atunci soarele se intoarce din partile de miazanoapte iarasi spre partile de miazazi. Acestea sint rotatiile anotimpurilor, care, fiind o urmare a rniscari- lor soarelui, ne rinduiesc viata noastra. 31. Grigore Dascalul dS aceasta explicate : «adeca carii spre o parte aruncam umbra din trupurile noastre intra amiazaziB (CGD, £. 29, col. 2), iar MAB la cuvintul : e«p6sxtoc : «acolo unde umbra se praiecteaza totdeaurna din aceeasi parte (nard sau sud), ca In zonele temperate». 32. Adica : fara umbrS. 33. Grigore Dascalul explica' : «Iar cei ce lacuiesc de ceaia parte de Arabia cea roditoare de aromate mirositoare» (CGD, f. 29, nota 2) ; BSG, p. 366, nota 2 : «fara indoiala Arabia» j iar BAS, p. 102, nota 2 : «Arabia». 34. Grigore Dascalul explici : «adeca despre amindoua partile aruncatori de umbra» (CGD, f. 29 v, col. 1); MAB la cuvintul: ofuptaxio 1 : : «care proiecteaza umbra in doua parti sau de jur toprejur». 142 SFlNTUL VASILE CEL MARE «Sd fie spre semne si spre zile», spune Scriptura. Nu ca sa faca allele, ci ca sa stapineasca zilele. Ca ziua isi noaptea au fost fScute inainte de facerea luminatorilor. Aceasta ne-o arata. si psalmistuil, cind spume : Dumnezeu a pus «soarele spre stapinirea zilei, iar luna si stelele spre stapinirea noptii» 35 . — Dar cum are soarele stapinire asupra zilei ? — Soarele poartain el lumina; atunci cind trece de orizont aduce ziua, imprastiind intunericul. N-ai gresi daca ai defini ziua asa : Vaz- duhul lumiriat de soare ; sau : Ziua este masura de timp, in care soa- rele sta in emisfera de deasupra pamintului. Dar soarele si luna au fost rinduiji sa fie semne si «spre ani». Luna, dupa ce indeplineste de douasprezece ori drumul sau, savir- seste durata unui an ; numai ca adeseori este nevoie de ladaugarea unei lumi pentru a se ajunge la o completare exacta a anotimpurilor, asa cum calculau anul in timpurile vechi evreii si grecii. Anul solar, la rindul lui, este timpul cit il face soarele, prin misca- rea sa, initorcindu-se la acelasi semn de la care a plecat. IX «§i a facut Dumnezeu doi luminatori maii» 36 . Cuvintul «mare» are cind o insemnare absoluta 37 — ca atunci cind spunem : mare este cerul, mare este pamintul, mare este marea — cind o insemnare relativa, si aoeasta in cele mai multe cazuri — ca atunci cind spunem : calul este mare, boul este mare ; marimea lor nu sta in volu- mul mare al Irupului lor, ci in raport cu animailele la fel cu aceste ani- male, de la care iau marturie pentru marimea lor. Cum sa in^elegem, dar, aceasta notiume de «maie» ? In care din cele doua sensuri : eel absolut sau eel relativ ? Sa spunem despre aoesti luminatori ca despre furnica sau despre alte vietati mici ca sint mari, pentru a arata marimea trupului lor in comparatie cu a altor vietuitoare de acelasi fel cu ele sau ca aoesti luminatori sint mari prin ei inisisi, asa cum se araita ei prin constitutia proprie a maretiei lor ? Sint de parere ca sint mari, po- trivit acestui din urma in|eles. Nu sint mari, pentru ca sint mai mari decit stelele mai mici, ci pentru ca lumina revarsata de ei se intinde pe o atit de mare suprafata, incit e indestu'latoare sa lumineze si cerul si 35. Ps., 135, 8—9. 36. Fac, 1, 16. 37. Grigoie Dascalul n-a folosit cuvnltul absolut pentru grecescul aKoluzoi, de^i il avea in traducerea latinS, pentru ca nu era inteles de contemporanii sai ; de aceea il traduce printr-o perifraza : «fiindca acest graiu, adeca mare intru un chip dezlegata si sloboda are inleleagerea si neadusa catra alt oarecare luoru» (CGD, f. 29 v, col. 2). OMILII LA HEXAEMERON 143 vazduhul, impreuma cu tot pamiintul si marea. In orice parte a cerului s-ar gasi aoesti luminatori — isi cind rasar si cind apun si cind sint la mijlocuil cerului — se arata la fel oamenilor de pretutindeni ,- aceasta e dovada olara a covirsitoarei lor marimi, pentru ca din nici un loc de pe intinsul pamintului nu par mai mari sau mai mici. Obiectele care stau departe de noi le vedem mai mici ; si cu cit ne apropiem de ele cu atit descoperim mai bine marimea lor. Fata de soare, nimeni nu este nici mai aproape, nici mai departe, ci distanta este la fel pentru cei care locuiesc pamintul in orice parte s-ar gasi. Dovada este ca §i indienii si britanicii vad soarele la fel ; nici celor care locniesc in parple de rasa- rit nu li se arata ca soarele isi mic^oreaza marimea lui cind apune si nici celor ce locuiesc in parole de apus nu li se arata mai mic atunci cind rasare ; $i nici cind este la mijlocul cerului nu-si schimba infa^area in mai m'are sau mai mic. Sa nu te insele insa ceea ce vezi ! Sa nu socote^ti ca soarele este de un cot, pentru ca atit pare celor ce id privesc ! E firesc ca volumul obiectelor care sint la foarte mari departari de vederea noastra sa se micsoreze, pentru ca puterea noastra vizuala este neputincioasa sa stra- bata locul care este imtre noi si ele ; se pierde oarecum din pricina acestei distance si nu percepe decit pu^in din cele pe care le vede. Mica fiind, dar, privirea noastra, face ca si obiectele pe care le vedem sa le socotim mici j ca slabiciunea noastra proprie o trecem la obiectele pe care Je vedem. Vederea, deci, ne miate, iar pe criteriul ei de judecata nu po|i pune temei. Adu-ti aminte de cele ce \i se intimpla tie ! Singur te vei incredinta de cele ce spun ! Dac-a vreodata, din virful unui munte, aii privit o cim- pie mare isi neteda, cit de mari ti s-au aratat perechile de boi ? Cit de mari plugarii ? Nu ti s-au parut ca niste furnici ? Daca dintr-un turn imalt, aisezat linga un mare noian de ape, ti-ai arumca privirile spre mare, cit de mari Hi vor parea cele mai mari insule ? Cit de mare ti se va arata una dim corabiile incaroate cu mii de poveri, purtata de pinzele albe pe albastra mare? Nu ti se va parea mai mica decit o porumbit&? Pentru ca asa, dupa cum ti-am spus, vederea, pierduta in vazduh si cu puterea stinsa, nu-i indestulatoare sa peirceapa exact obiectele vazute. Apoi vederea ne spune ca cei mai mari munti, brazdati de vai adinci, sint netezi si rotunzi, pentru ca vederea percepe numai inaltimile lor, neputind ajunge, din prdciiia slabiciunii ei, pina la vagaunile lor adinci. Privirea nu ne poate arata formele corpurilor asa cum sint ele, ci sbco- teste rotunde chiar turnurile patrate. Deci totul ne arata ca privirea, atunci cind este vorba de distance foarte mari, nu ne da o imagine pre- cisa a lucruriilor, oi una stearsa. 144 SFlNTUL VASILE CEL MARE Deci, asa cum ne spune Scriptura, luminatorul acesta este mare, de nenumarate ori mai mare decit cum se vede. X Si cele ce-am sa-ti spun sa-ti fie semn vadit de maretie ! Pe cer sint o mUltime nenumSrata de stele, dar toata lumina lor, adunata la un loc, nu ajunge sa risipeasca iotunecimea noptii. Dar numai oe se aarata la orizont soarele, acest luminatar, dar, mai bine spus, chiar cind este asteptat, inainte de a se ridica cu totul deasupra pamintuluii a pus pe fuga intunericul, a intunecat stelele cu lumina lui, iar aerul din ju- rul pamimtului, care pina atunci era inghetat isi dens, 1-a topit si 1-a impra^tiat. De aici vin vinturile cele de dimineata si roua care cade pe pamint cind vremea e senina. Cind pamintul este atit de intins si mare, cum ar fi putut soarele sa-1 lumineze in intregime, intr-o clipita de vreme, daca luminatorul acesta n-ar slobozi lumina din rotocolul sau eel mare ? Aici uita-mi-te la intelepciunea Marelui Mester, ca la atita distanta de noi i-a dat soarelui caldura masurata. Are atita caldura, incit sa nu arda nici peste masura pamintul, dar nioi din Jipsa de cal- dura sa-1 inghete si sa-1 lase fara rod. Surori sa fie cele ce am spus de soare cu cele ce voi spune despre luna. Mare este si corpul lunii ! Dupa soare este eel mai luminos astru. Dar marimea lunii nu ramine vazuta totdeauna, cS uneori cercul ei este intreg, iar alteori se vede cu lipsuri si imputinata ; arata lipsa in cea- lalta parte a ei ? ca o parte a ei se umbre§te cind creste, iar o alta parte a ei se ascunde cind descreste. O pricina nespusa a in|eleptului Creator a facut ca luna s& aiba aceastS felurita schimbare a formelor ei. Sau poate ca inteleptul Creator a vrut sa ne dea o pilda vadita de cum este firea noastra omeneasca. Ca nimic din cele omenesti nu este statornic ; ci unele ies din nefiinta si merg spre desavirsire, iar altele, dupa ce au ajuns la dezvoltarea lor si au crescut la cea mai de sus masura a lor, iarasi, prin pierderi treptaite, se mistuie si se distrug ; si imputinindu-se, pier. Creatorul, deci, a vrut sa ne dea invStaturi despre cele cu privire la noi prin fazele lunii ; iar noi, luind cunostkita de grabnica schimbare a celor omenesti, sS nu ne ingimfam cind ne merge bine in viata\ nici sS ne laudam cu puterea, nici sa ne mindrim cu bogatia oea nestatornica, ci sa dispretuim tsrupul care sufera schimbSri si sa ne ingrijim de suflet, de bunul eel nemiseator. Iar dacS te intristeaza luna, ca-si pierde lumina prin scSderile ei treptate, sa |i se intristeze mai mult sufletul, care are strinsa in el virtutea, dar din pricina neluarii aminte isi pierde frumusetea sa §i nu ramine niciodata in aceea(5i stare sufleteasca, ci adeseori se schimba §i ajunge altul din OMILII LA HEXAEMERON 145 pricina ca n-are temelie tare. Cu adevarat, asa cum spune Scriptura : «Ce7 nebun se schimbd ca luna» 38 . Socot, apoi, ca fazele lunii contribuie nu putln la starea oorpurilor vietuitoarelor si a celonlalte vegetale care rasar din pamint. Ca altfei ? este stairea corpurilor cind se micsoreaza luna si altfei cind creste. Cind se micsoreaza, corpurile se u§ureazS $i se golesc ; cind create si se gra- beste sa ajunga plina, si corpurile isi capata si ele plinatatea lor, pentru ca umezeala, amestecata cu caldura, patrunde pe nesimtite in ele, ajun- gind pina in adincul dor. Lucrul acesta- il arata cei care dorm afara cind e luna plina ; li se umplu cavitatile capului cu multa umezeala f apoi carnea, de curind taiiata, se schimba iute in contactul cu razele lunii ; la fel se intimpla si cu creierdi vietuitoareloir, cu parole moi ale vietatilor din mare, cu maduvele copacilor. Luna n-ar putea face ca toate acesitea sa participe la sichimbarile ei daca n-ar avea o putere mai presus de fire, o putere extraordinara, asa cum da Scriptura marturie. XI Si schimbarile atmosferice sint in legatura cu fazele lunii, asa cum ne dau marturie turburarile atmosferioe neaisteptate, care, la vreme de luna noua, vin dupa o vreme senina §1 linisfita ; atunci norii se imping si se izbesc unii de ail^ii, atunci sint framintariie apelor din strimtorile marilor, atunci fluxul si refluxul marii, care se numeste ocean ; iar cei ce locuiesc in apropierea oceanului au descoperit ca de regula fluxul si refluxul sint o urmare a fazelor lunii. Ca apa din strimtorile marilor isi schimba mersul intr-o parte si in alta dupa fazele lunii ; cind luna se innoieste, marea nu sta linistita deloc, ci se framinta si se clatina ne- contenit pina ce se face iarasi luna plina ,- atunci iisi continua fluxul si re- fluxul ei reguilat. Marea de apus are flux si reflux ; cind se departeaza de tarm, cind il inunda iarasi, ca si cum luna cu aspira^iile ei ax trage-o indarat, iar cu expira^iile ei ar impinge-o spre hotarele ei. Am spus acestea pentru a dovedi marimea celor doi luminatori si pentru a va arata ca nici chiar o silaba nu este de prisos din cuvintele cele insuflate de Dumnezeu. Si totusi cuvintul nostru n-a vorbit de nici una din problemele mari ale acestor luminatori. Ca despre marimea si departarile soarelui si ale lunii se mai pot descoperi multe cu ajutorul gindirii daca cugeti cu mare luare aminte asupra energiilor si puterilor lor. Dar, cu gind de multumire oatre Dumnezeu, trebuie sa marturisim neputinta noastra, ca sa nu se creada ca masuram cu mintea noastra mare^ele creatii ale Creatorului, ci din putinele noastre cuvinte sa se conchida cit de multe si cit de mari sint cele ce au fost lasate la o 38. Inf. Sir., 27, 11. 10 — Sfintul Vasile eel Mare 146 SFlNTUL VASILE CEL MARE parte. Sa nu masori luna cu ochiul, ci cu mintea, care este cu mult mai precisa deciit odhii pentru descoperirea adevarului. Basme vrednice de ris au fost raspindite de babele carora ile place bautura si care palavragesc pretuitindeinea ca luna, prin puterea unor vraji, isi paraseste locul si se pogoara spre pamint. Cum poate, oare, un descintec al vrajitoarelor sa miste luna pe care Insusi Cel Prea Inalt a intemeiat-o ? Care loe ar primi-o, dupa ce ar fi fost trasa in jos? Vrei sa-{i fac dovada maretiei ei cu citeva exemple? Ora:?ele din In- treaga lume, oriclt ar fi de departe unele de altele, toate primesc in chip egal lumina luinii in strazile indreptate catre rasarit. Daca duna nu s-ar afla in fata tuturor strazilor, attinci ar lumina negre$it doar strazile strimte, care sint indreptate direct spre ea, iar peste strazile care de- pasesc latimea lunii, luna ar lasa sa cada razele sale piezis $i dintr-o parte. Acest lucru se poate obserwa si cu lampile din casele noastre. Cind stau mai multi oameni in jurul .lampii, umbra celui care sta chiar in fata ei se intinde in linie dreapta, dar umbrele celorlalti se pleaca :si intr-o parte si in alta. D 5 , iar pamintul «sd scoata suflet viu» ? — S3 ne gindim, insa, ca firea celor care inoata in apa participa, dupa cum se pare, mai nedesavirsit la viata, pentru ca steu in densita- 1. Fac, 1, 24. 2. Fac, 1, 20. 3. Fac, 1, 11. 4. Fac, 1, 11. 5. Fac, 1, 20. 158 SF1NTUL VASILE CEL MARE tea apei ; aud greu f vederea le e incetosaita, pentru ca vad prin apa ; n-au nici tinere de minte, nici imaginatie si nici eunostiinta obisnuita. De aceea cuviratul Scripturai ne arata oarecum ca ila vietuitoarele din apa viata trupeasca le conduce miscarile sufletesti, pe cind la vietatile de pe uscat, a caror viata este mai desavir$ita, sufletul are intreaga eonducere. Simturile le sint mai patrunzatoare ; iar celor mai multe din- tre patrupede le este ascutita intelegerea celor din jur $i fidela amin- tirea celor petrecute in trecut. De aceea, dupa cum se pare, vietatile cele din apa au lost create cu trupuri insufletite — ca tiritoarele cu suflete vii au fost scoase din ape — iar vietatile cele de pe uscat au primit porunca aceea ca sufletul sa cirmuiasca trupurile lor, deoarece vietuitoarele care traiese pe paminit participa mai mult la puterea vitala. Necuvimtatoare sint §i cele de pe uscat ; totusi fiecare. prin glasul pe care il are de la natura, arata multe din simtamintele sufle- testi. Ca glasul lor exprima $i bucuria si durerea si cunoasterea celor de linga ele si nevoia de hrasna si despartirea de cele cu care pasc si alte nenumarate simtamimte. Vietatile din apa, insa, nu sinit numai fara de glas, dar sint si salbatice, incapabiile de a fi instruite si folosite de oameni' spre a le fi tovara$i de viata. «Cunoscut-a boul pe stapinul sdu, iar asinul ieslea domnului sdu» 6 . Pestele nu cunoaste pe eel care il hra- neste ; asinul, insa, recunoaste glasul cu care este obisnuit ,- cunoaste drumul pe care de multe ori a mers, iar uneori ii este conducator omu- lui care rataeeste drumul ,• si se spune ca nici un alt animal de pe pa- mint nu are auzul atit de ascutit ca el. Care vietate din mare ar putea imita ranchiuna, minia si urgia continua a camilelor ? O camila, batuta de mult, pastreaza amintirea bataii vreme indelungata $i se razbuna cind gaseste prilejul. Ascultati, voi ranchiunosilor, voi care soootiti virtute tinerea de minte a raului, cu cine va asemanati cind pastrati suparare pe vecini, ca pe o scinteie ascunsa in cemusa, pina cind gasifi prilej, ca sa va aprindeti minia ca pe o flacara. II «Sd scoatd pdmintul suflet viu». — Pentru ce scoaite pamlntul suflet viu ? — Ca sa cunosti deosebirea diintre sufletul andmalului si sufletul omului. Putin mai tirziu vei cunoaste cum a fost facut si sufletul omu- lui. Acum asculta despre sufletul animalelor ! 6. Isaia, 1, 3. OMILII LA HEXAEMEKON 159 Dupa cum scrie Scriptura «singele este sufletul oricdrui animal* ~ '. Singele, cind ise incheaga, se preface in came ; iar oarmea, and se strica, se desface in pamint ; urmeaza, deci, ca sufletul animaLului este pamintesc. «Sd scoata pamintul suilet viu». Uita-te cita legatura are suLetul cu singele, singele cu carmea, oar- nea cu pamintul ! Acum intoairce-te iarasi de da pamint la carne, de la carne la singe si de la singe la suflet si vei gasi >ca pamintul este su- fletul animadelor ! Sa nu soeotesti ca sufletul animalelor este mai vechi decit ipostasa trupuriior lor si nici ca ramine mai departe dupa des- compunerea trupului ! Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele ciinilor suit la fel unele cu altele, care spun ca ei au fost cindva femei, arbusti, pesti de mare. Daca fidosofii aceia au fost vreodata pesti, n-as putea-o spune ; dar, pentru ca au scris acestea, sint mai fara de minte decit pestii. Si eu susfin aceasta cu tarde. «Sa scoata. pamintul suflet viu». Dar pentru ce, dupa ce cuvintul meu a inaintat atita, am tacut nu pujina vreme ? Poate ca multj se minuneaza. Dar ascultatorii mai sir- guinciosi cunosc pricina tacerii mele. Pentru ce am tacut ? Cei care se uitau unul da altul sd-isi faceau semne cu caput mi-au atras atentia si mi-au adus amimte de cede de care n-am vorbit. Da, am trecuit cu ve- derea o intreaga specie a creatiei si aceasta nu foarte mica ; si, mergind mai departe, cuvintul meu a lasat-o cu totul necercetata. «Sd scoata apele tiritoare cu sullete vii si pasari zburatoare pe pa- mint sub tdria cerului» s . Am vorbit aseara despre inotatoaire atit cit ne-a ingaduit timpul ,• sa venim astazi la cercetarea vietatilor de pe pamint. Din mijlocul tex- tului Scripturii ne-au scapat pasarile. Trebuie, dar, neaparat, dupa cit se pare, sa fac si eu iarasi acelasi drum, asa cum fac calatorii uituci, care lasind acasa ceva de mare insemnatate, chiar daca au facut mudt drum, se intorc inapoi, indurind oboseala calatoriei ca pe o meritata pedeapsa pentru neatentia lor. Da, nu sint de dispretuit cele pe care de-am lasat ; sint a treia parte din vietuitoarele creat-iei, daca trei sint felurile vieta- tilor : cede de pe pamint, cele zburatoare si cele din aipa. «Sa scoata apele, spune Scriptura, firifoare cu suflete vii dupa fel si pasdri zburatoare pe pamint sub tdria ceruluh. — Pentru ce Duminezeu a dat ca si pasarile sa se nasca din ape? '. lev., 17, 11. 8. Fac, 1, 20. 160 SFINTUL VASILE CEL MARE — Pentru ca este oarecare inrudire iintre zburatoare si inotatoare. Dupa cum pestii taie apa si prin miscarea aripioarelor merg inainte, iar prin schimbarea cozii isi dirijeaza miscarile lor, atit de jur Imprejur cit si in Jiiiiie dreapta, tot asa si la pasari ; po\i vedea ca taie aerul cu ari- pile in a'oelasi chip ca si pestii. Deci, pentru ca si la unele vietuitoare si la altele una le este insusirea aceea de a Inota, una li s-a dat si inru- direa, aceea de a se naste din apa. Se deosebesc de inotatoare prin aceea ca pasarile au picioare ,- pentru ca isi cauta hrana pe pamint, de aceea au neaparata nevoie sa se slujeasca de picioare. Pasarilor rapi- toare li s-a daruit pentru vinat ascufisul unghiilor, iar celorlalte slujirea de picioare pentru procurarea hranei si pentru celelalte nevoi ale vietii. Dintre pasari, citeva au picioarele slabe, cum sint rindunelele, oare nici nu pot merge, nici nu pot vina, si pasarile numite lastuni, oare se hranesc ou cele ce sint purtate de aer. Pentru rindunica, zborul ei din apropierea pamintului ii serveste de picioare. Ill Dar nenumarate sint intre pasari si deosebirile neamurilor lor ; daca cinev'a ar vorbi despre ele in acelasi chip in care am cercetat pes- tii, va gasi ca unul este numale pasarilor, dar intre ele sint mii §i mii de deosebiri in oe priive^te marimea, formele isi cuilorile ; dar si in ce priveste viata lor, faptele lor, obiceiurile lor, este o mare deosebire in- tre ele, incit este cu neputinta de descris. Au si inoercat unii sa creeze cuvinte noi, ca sa se determine insusirea fiecarai neam de pasari. $i au numit pe unele pasari shizoptere 9 , de pilda pe vulturi ; pe altele, der- moptere 10 , care sint liliecii ; pe altele ptilote 11 , cum sint viespile ; pe altele coleoptere l2 , cum sint carabusii ca si toate zburatoarele care se nasc in teci si in invelitori, care, dupa ce sparg gogoasa, sint liberate pentru zbor. Dar noua ne este indestulator numele lor obstesc pentru a arata insusirea deosebita a fiecarui neam de pasare, precum si deosebi- rile facute de Scriptura in pasari curate si necurate. Altul este neamul pasarilor care maninca came ,• aceste pasari au altfel construit trupul lor potrivit cu felul hranei lor : au unghii ascutite, ciocul intors, aripile iuti, ca sa prinda cu usurinta prada si sa o faca bucatele pentru a se hrani. Intr-un fel este construit trupul pasarilor care se hranesc cu se- minte si alt fel al pasarilor care se hranesc cu ce gasesc. Iar printre aces- 9. Care are aripile formate din pene separate (cf. MAB, la cuvintul -.EX'CoTtTspoc). 10. Oare are aripile de piele (cf. MAB, la cuvintul : SEpjAojixepoc). 11. Incarcat cu pene (cf. MAB, la cuvintul : utiXcotoc) ; Grigore Dascalul traduce : «cu aripile fulgoase» (CGD, f. 37 v, col. 2). 12. Cu aripile Invelite intr-un fel de teaca (cf. MAB, la cuvintul : xoAeonxepoc) ; Grigore Dascalul traduce : «cu aripile ca tecile» (CGD, f. 37 v, col. 2). OMILII LA HEXAEMERON 161 tea, deosebirile sint foarte multe. Unele traiesc in stoluri, afara de cele rapitoare, care nu au alta intovarfisire intre ele deoit impreunarea pe- rechilor. Nenumarate alte pasari iubesc si traiesc mai multe la un loc, cum sint porumbeii, cocor-ii, graurii, gaitele ; si iarasi printre acesttea unele nu au conducatori, sint oarecum autonome ; altele primesc sa stea sub un conducator, de pilda cooorii. Dar mai sint si alte deosebiri intre ele : unele ramin pe loc si sint bastinase, altele pleaca foarte departe ; la apropierea iernii isi schimba locul, asa cum fac multe dintre pasari ,• daca sint hranite de om, se imblinzese si se domesticesc, afara de pasa- rile slabe care, din pricina spaimei lor mari si a lipsei de curaj, nu sufera ca omul sa puna mina pe ele. Dar sint ,si pasari carora le place sa stea pe linga oameni si sa locuiasca impreuna cu noi. Alte pasari traiesc in munti, iar altele iubesc pustia. O deosebire foarte mare este si intre glasurile lor. Unele pasari sint vorbarete si limbute, altele tacute ? unele sint cintarete si mult glasuitoare, altele, straine de muze, nu cinta ; unele au talentul de a imita, fie din fire, fie prin exercitiu ; altele emit ace- lasi gllas, intr-un simguir fel, neschimbat. Mindru este cocosul, iubitor de frumusetepaunul, desfrinati sint porumbeii si gainile, darnioe de im- preunare in toata vremea. Vicleana §i geloasa este prepelita, care cu rautate ajuta pe vinatori sa prinda alte pasari. IV Dupa cum am spus, nenumarate sint felurile de vie^uire si de lu- crare ale pasarilor. Daca insusirea unui stat este ca fiecare membru al lui sa-si indrepte toata energia sa spre un scop obstesc, atunci unele ne- cuvintatoare formeaza un stat, asa cum po{i vedea la albine. Comuna le e locuinta albinelor, comun si zborul ; toate fac aceeasi lucrare ; dar eel mai mare lucru la ele este ca lucreaza sub conducerea unei regine 13 , a unei conducatoare, si nu pornesc in livezi pina ce nu vad pe regina lor ca a inceput zborul. Regina nu este aleasa de albine (ca adeseori ne- priceperea poporului pune la oonducere pe eel mai rau), nici nu-si are puterea prin tragere la sorti (ca trageriile la sor^i sint fara judecata si adesea dau puterea celui care este in urma tuturor), nici nu-i instalata in palatele imparate^ti, prin mostenire parinteasca (pentru ca si acestia, de cele mai multe ori, ajung din pricina petrecerilor i§i lingu^elilor, ne- instruiti si lipsiti de orice virtute), ci datorita firii ei are intiietate fata de celelalte albine, deosebindu-se si prin marimea trupului si prin forma ei si prin blindetea caracterului ei. Are si regina ac, dar nu se folose§te de el pentru a se apara. CS albinele au legi firesti nescrise, care porun- 13. Textual : unui rege, pentru ca cei vechi socoteau ca albinele au rege (cf. BSG, p. 447, nota 1). 11 — Sfintul Vasile eel Mare 162 SFINTUL VASILE CEL MARE cesc celor care dobindesc cea mai mare putere sa fie : z&bavnici in a pe- depsi ; iar albinele, toate cite nu urmeaza pilda reginei, se caiesc de ne- socotinta 'lor, ca mor indata ce-isi infig add. Sa auda aceasta erestinii, carora li s-a poruncit sa nu rasplateasca raUl cu rau 14 , ci sa biruiasca raul cu binele 15 . ImitS, dar,_ creatine, pur- tarea aibinei ! Albina isi face fagurii fara sa vaitame pe cineva si f&rS sa strice rodiiil alltora. Se stie ca albinele aduna ceara din filori, iar mierea — li- chidul aCesta impr&stiat in fieri, in chip de roua — • o sug cu gura si o bagfi in gaurile fagurilor. De aeeea mierea este la inceput lichidS, apoi cu timpu'l se coace si-isi capata dulceata si starea ei. Bune si cuvenite laude a dobindit albina de la Proverbele lui Solo- mon, numind-o inteleapta 16 si lucratoare l7 . Atit este de harnica atunci cind culege hrana («Ostenelile albinei, spun Proverbele, sint intrebuin- fate de impdrafi §i de oamenii de rind pentru sanatatea lor* l8 ), §i atit de injelept isi mestereste depozitele mierii (ca intinde ceara in membrane subtiri si construieste celulele fagurelui dese si unele linga" altele), Melt strinsa legatura a acestor celule, a unora de altele, da rezistenta intre- gului fagure. Fiecare celula se tine de cealalta prinitr-o membrana sub- tire, care in acelasi timp si desparte si uneste celulele. Celulele apoi sint zidiite unele peste altele in doua si trei etaje. Albina se fereste sa faca o simgura incapere, ca nu cumva mierea, din cauza greut&tii, sa se scurga in afara. AM ca descoperirille geometriei sint o nimioa pentru prea in- teleapta albina. Toate celulele fagurelui sint exagonale si cu laturile egale ; nu sint puse de-a dreptul unele peste altele, ca sa nu se slabeasca fundurile celulelor care sint legate cu cele desarte, ci unghiurile exa- goanelor cellor de jos sint temelie si reazem celor de deasupra, ca sa poata suporta greutatea si ca fiecare celula sa poata tine mierea pusa in ea. V Cum as putea sa-ti spun cu de-amanuntul toate particuilaritatile din viata pasarilor ? Cocorii fac noaptea de straja cu schimbuil ; unii dorm, iair altii merg de jur imprejur si-i ajuta pe cei care dorm s3 fie fara grija" ; apoi cind s-a implindt timpul de straja, cocorul care a stat de paza scoate un stri- gat si se duce la culcare ; si vine de sta de straja acela ce urmeaza, din- du-i la rindul sau si celui de dinainte linistea de care el a avut parte. 14. Rom., 12, 17. 15. Rom., 12, 21. 16. Prov., 6, 6. 17. Prov., 6, 7. 18. Prov., 6, 8. OMILII LA HEXAEMERON 163 Vei vedea ca aeeeasi ordine o pastreaza insa, ca cei care nu int/eleg lucrul acesta, adica cei^care folosesc interpretarea alegorica, au Incercat sa dea credit Scripturii, pu- nind pe seama ei propriile lor idei, schimbind sensul cuvintelor Scrip- turii cu folosirea unui limbaj figurat. Inseamna, insa, sa te faci mai in- telept decit cuvintele Duhului, cind, in chip de interpretare a Scripturii, irntroduci in Scriptura ideile tale. Deci, sa fie inteleasa Scriptura asa cum a fost scrisa ! II «Sd scoata pamintul suflet vlu de dobitoace, de fiare $i de tintoure» 5 . Gindeste-te la cuvintele lui Dumnezeu, care strabat creatia ! Au in- ceput de atunci, de la facerea lumii, isi lucreaza si acum si merg mai departe pina la sfirsitul lumii. Dupa cum sfera, daca se impinge si este pe un loc inclinat, merge la vale datorita constructiei sale §i a insusirii locului, si nu se opreste inainte de a ajunge pe un loc ses, tot asa si existentele, miscate de o singura porunca, strabat in chip egal creatia, supusa nasterii si pieirii, si pastreaza pina la sfirsit continuarea spe- telor, prin asemanarea celor ce alcatuiesc speta. Din cal se naste un cal, din leu un leu, din vultur un vultur si fiecare din vietuitoare isi pas- treaza speta prin continui nasteri pina la sfirsitul lumii. Timpul nu stri- ca, nici nu pierde insusirile vietuitoarelor, ci, ca si cum acum ar fi fost facute, merg vesnic proaspete impreuna cu timpul. «Sa scoata pamintul suflet viu». Aceasta porunca a ramas statornica in pamint si nu inceteaza sa stea in slujba Creatorului. Unele vietuitoare sint aduse la existenta prin nastere din cele care existau mai inainte, iar altele inca si acum se nasc chiar din pamint. Ca pamintul scoate afara, in vreme de ploaie, nu numai greieri, nici numai alte nenumarate feluri de zburataare care 3. La greci o stadie masura 600 pa?i ; lumgimea stadiei varia intre 147 $i 192 mctri (cf. NPL, la cuvimtul : stade). 4. I Cor., 3, 19. 5. Fac, 1, 24. 172 SFlNTUL VASILE CEL MARE strabat aerul, care nici nu au nume, pentru ca sint foarte mici, ci da din el chiar soared si broaste. Ca" in jural Tebei din Egipt, cind, pe vreme de arsita mare, ploua mult, se umple indata tara de soareci de cimp. Pe tipari nu-i vedem ca se nasc altfel decit din namol ; ca nu se nasc nici din oua, nici in alt chip, ci nasAerea lor este din pSmint. «Sa scoata pamintul suflet viu». Animalele cele de pe panlint privesc spre pamint ; dar omul, sa- dul eel ceresc, se deosebeiste de animale atit prin forma alcatuirii lui trupesti, eit ,si prin vrednicia sufletului sau. Cum este forma animale- lor cu patru pieioare ? Capul le este plecat spre pamint, privesc spre pintece ?i urmaresc sa-i faca pintecelui cu orice chip placere. Capul tau, insa, este ridicat spre cer ; ochii tai privesc cele de sus. Ca daca vreodata te faci de ris prin patimile trupului, slujind trupului ?i celor de sub pintece, te-ai alaturat dobitoacelor celor fara de minte §i te-ai asemuit lor 6 . AltS grijS iti este cu cuviintS tie ! Sa cauti cele de sus, • unde este Hristos ! 7 Sa-ti fie mintea mai presus de cele pamiinte^ti ! Sa-ti rinduiesti viata dupa forma pe care ti-a dat-o Dumnezeu ! In ce- ruri sa-ti fie vietuirea ! 8 Patria ta eea adevarata este Ieruisalimul eel de sus 9 . CetStenii si compatriotii tai sint cei intii-nascuti inscrisi in ceruri 10 . Ill «Sa scoata pamintul suflet viu». Sufletul necuvintatoarelor nu s-a aratat, fiind ascuns in pamiint, ci a luat fiinta odata cu trupul lor, la porunca Creatorului. Sufletul lor este acelasi in toate si are aceeasi caracteristica : nu are darul vorbirii ; dar fiecare din animale se deosebeste printr-o insusire deosebita. Boul este pottolit, magarul lenes, iar calul infierhintat de pofta partii feme- iesti ; lupul nu se poate domestici ; vulpea e vicleana, cerbul fricos, iar furnica harnica ; ciinele este recunoscator si tine minte prietenia. Fiecare dintre animale a fost creat in acelasi timp §i i s-a dat atunci fiecaruia isi insu§irea lui fireasca. Odata cu leul s-a nascut .si minia lui, dorinta lui de o viata singuratica si neprietenia lui cu cei din ace- easi familie cu el. Este tiranul animalelor ; iar din pricina firii lui min- dre nu accepta egalitatea de rang cu multimea animalelor. Leul nu se apropie de mincarea de ieri, nici nu se intoarce la ramasitele propriei lui prazi. Natura a pus in el organele unui glas ca acela, incit multe 6. Ps., 48, 12. 7. Col, 3, 1. 8. Filip., 3, 20. 9. Evr., 12, 22. 10. Evr., 12, 23. OMILII LA HEXAEMERON 173 animale, care il intrec an fuga, sint prinse de multe ori numai datorita mugetului lui. lute este pantera ,si cu miseari repezi ; trupul li este mladios ca apa si usor, in stare sa urmeze indatS miscarile sufletului. Lenesa este firea ursului, iar fehil de a se purta, specific : viclean si asouns \ la fel ii este si trupul : greoi, tare, prost alcatuit, asa cum se potriveste unei vieitati reci, care locuieste in vizuini. Daca ne gindim cit de mare este la aceste animale grdja pe care, in chip firesc, o au de viata lor, nu invatata de la cineva, atunci vom fi indemnati sau sa ne pazim pe noi insine si sa purtam grija. de min- tuirea sufletelor noastre, sau sa ne osindim si mai mult, cind vedem ca nu imitam nici animalele necuvintatoare. Adeseori ursul, cind are rani adinci, se vindeca singur, astupind, cu toata imdeminarea, ranile cu o planta, care in chip natural este uscatS, numita luminarica. Poti vedea ca si vulpea se vindeca singura cu rasina de pin. Broasca tes- toasa, dupa ce se satura de carnea de vipera, maninca cimbru, care este un antidot si n-o mai vatama veninul viperei. $arpele isi vindeca boala de ochi, mincind marar. Iar prevestirile pe care le fac animalele despre schimbarea vremii nu lasa in umbra orice pricepere omeneasca ? Oaia, cind se apropie iarna, inghite hrana cu lacomie, ca si cum s-ar aproviziona pentru lip- sa ce are sa vina. Boii, care stau inchisi vreme indelungata in timpul iernii, cind se apropie primavara, printr-o simtire a firii lor, asteapta o schimbare a vremii, ca din staulele lor privesc spre usi si to|i, ca la un semnal, isi schimba infatisarea. Unii din oei care cerceteaza viata animalelor au observat ca ariciul de uscat isi face doua iesiri in as- cunzatoarea lui ; cind sufla crivatul astupa iesirea de la miazanoapte ,■ iar cind vintul se schimba si bate de la miazazi, se muta in partea din- spre miazanoapte. Ce nu ne arata noua oamenilor cele necuvintatoare prin toate a- cestea ? Ne arata nu numai ca sint sub purtarea de grija a Ziditorului nostra, ci si ca au un simt al viitorului. Cu asta ne invata sa nu ne to- pim pentru viata de aici, ci toata rivna noastra sa ne fie pentru veacul ce va sa fie. Luind, omule, pilda de la furnica nu te vei osteni pentru tine, si nu-ti vei depozita, oare, in viata de aici odihnele veacului ce va sa fie ? Ca furnica isi aduna vara hrana pentru iarna ; nu-si amina din lene timpul, pentru ca n-au venif inca greutatile iernii ; dimpotriva, munceste cu foarte mare sirguintS pina ce isi pune in camarile ei hra- na indestulatoare. $i nu face asta cu trindavie, ci, cu gind intelept, mes- tesugeste ca sa se pSstreze hrana cit mai multa vreme ; taie cu clestii sai partea din mijloc a boabelor, ca nu cumva sa incolteasca si sa nu fie bune de mincare ; cind simte ca sint umede, le usuca ; dar nu le 174 SF1NTUL VASILE CEL MARE ■ ■■ l w ^— "™ — i n .— i " i ' i m — — p— i i i - ■ ■ ii i ii ii f««n i i i — i-ii— .. ■■— ^— ' — — ^ intinde in orice vreme, ci cind presimte oa vazduhul are sa fie mai mult timp frumos. Fii lini$tit, n-ai sa vezi ploaie cazind din nori cita vreme furnicile au griul intins afara ! Ce cuvint va fi indestulator, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge sa spunem si sa istorisim toate minunile Marelui Mester ? SS spunem si noi cu profetul : «Cit s-au maiit lucmiile Tale, Doamne ! Toate intiu jnfelepciune le-ai facut /» n Asadar nu ne putem apara in- destulator ca n-am fost invatati din carti cele ce ne sint spre folos, cind legea cea nescrisa a naturii ne invaja sa alegem cele ce ne folosesc. §tii ce bine sa faci aproapelui ? Acela pe care vrei sa ti-1 faca altul tie ! §itii ce este raul ? Ceea ce nu vrei sa suferi de la altul ! Nici arta care se ocupa cu stringerea plantelor pentru studii, nici stiinta despre plante n-au invatat pe cele necuvintatoare la ce folosesc plantele j si totusi fiecare vietuitoare are in chip firesc priceperea de a-si procura ce este spre folosul si mintuirea ei ; are in ea ceva tainic care ii spune ce se potriveste cu firea ei. IV $i in noi oamenii sint virtufi firesti pe care sufletul nostra le savir- seste nu printr-un invatamint omenesc, ci sint innascute in insasi firea noastra. De pilda nimeni nu ne invata sa urim boala, dar din fire avem repulsie fata de ceea ce ne supara, dupa cum si sufletul, fara sa-1 fi in- vatat cineva, se fereste de rau. Raul este o boala a sufletului, iar vir- tutea, sanatatea sufletului. Bine au definit unii sanStatea : echilibru al energiilor naturale. Nu te-ai departa de adevar daca ai defini la fel si sSnatatea sufleteasca. Pentru ca sufletul, in chip firesc si fara sa fie invatat, doreste ce ii este propriu, de aceea toti lauda castiitatea, apro- ba dreptatea, admira curajul si rivnesc priceperea. Aeeste virtuti sint mai proprii sufletului decit trupului sanatatea. Copiilor, iubiti pe parintii vostri ! «Parintflor, nu intdritati pe co- piii vo$tri !» 12 . Nu spune oare acelasi lucru si firea noastra omeneasca ? Pavel, deci, nu da un sfat nou, ci intareste legaturile firii. Daca leoaica isi iubeste pe cei nascuti din ea, iar lupul se lupta pentru catelusii lui, ce va spune omul, care nu asculta de porunca si strica si firea, fie atunci cind copilul necinsteste batrinetele tatalui, fie atunci cind fatal prin o a doua casatorie uita pe copiii din prima casatorie. De nebiruit este la cele necuvintatoare dragostea dintre paring .si pui, pentru ca Dum- 11. Ps., 103, 25. 12. Etes., 6, 4. OMILII LA HEXAEMERON 1 75 nezeu, Cel Ce le-a creat, a inlocuit in ele lipsa rajtiunii cu bogatia sim- tirilor. De unde, intre mii de oi, mielul, care sare din staul, cunoaste cu- loarea si glasul mamei, se grabeste spre ea si cauta izvoarele sale de lapte ? Chiar daca ar avea putin lapte ugerele mamelbr, mieluil se mul- tume$te cu ele, lasind la o parte multime de ugere ingreunate de lapte ; iar mama isi cunoaste mielul ei initre mii si mii de miei. Un singur glas, aceeasi culoare, mirosul la fel la toti — atit cit mirosul nostru il poate percepe — si totusi la oaie sim|irea este mai patrunzatoare decit per- ceperea noastra, iar datorita ei fiecare oaie isi cunoaste mielul. Cafelul nu are inca dinfi si totusi se apara cu gura de cei care il supara. Vite- lul nu are inca coarne si stie unde au sa-i creasca armele lui. . Acestea sint o dovada ca firea tuturor vietuitoarelor n-a capatat de la cineva invatatura pentru cele ce le sint de folos si ca nimic nu este in ele fara rinduiala si nehotarit, ci toate poarta urmele intelepciu- nii Celui Care le-a facut, aratind in ele ca au fost aduse pe lume gata pregatite pentru paza mintuirii lor. Ciinele este lipsit de ratiune, dar are un simt la fel de puternic ca si ratiunea. Cele pe care inteleptii lumii le-au descoperit abia dupa in- delungate Straduinte depuse in cursul vietii lor — ma gindesc la com- binatiile silogistice — pe acestea le stie din fire ciinele, fara sa fie iin- vatat. Cind ciinele cauta urma fiarei, daca descopera ca urmele se im- part in multe directli, cerceteaza abaterile fiecarei urme si prin ceea ce face aproape ca da drumul unui glas care construieste un silogism ; ca isi spune : fiara a luat-o sau in partea asta sau in asta sau in asta ; dar n-a luat-o nici in partea asita, nici in asta ; ramine deci ca a luat-o in partea asta ; si astfel prin eliminarea urmelor false, descopera urma adevarata. Ce fac mai mult cei care stau serio^i in fata diagramelor, tragind linii in praf, ca din trei premise sa elimine doua, pentru a gasi adevarul in aceea care a mai ramas ? Dar Unerea de minte a acestui animal pentru binefacerile primite, pe care dntre cei nerecunoscatori fata de binefacatori nu-i face de rusine ? Se spune de multi ciini ca s-au lasat sa moara peste stapinii lor ucisi in pustie. Unii ciini, din dragostea lor fierbinte pentru stapini, au fost conducatorii celor care cautau pe ucigasi si au facut ca raufacatorii sa fie osinditi. Ce vor spune cei care nu numai ca nu-L iubesc pe Domtnul, Care i-a facut si ii hraneste, dar se imprietenesc cu «cei care gidiesc lmpo- tiiva lui Dumnezeu nedreptate» 13 , care se aseaza la aceeasi masa cu ei si chiar in timp ce maninca sufera sa fie hulit Cel Care-i hraneste ? 13. Ps., 74, 5 176 SFINTUL VASILE CEL HARE V Dar sa ne intoarcem La eeroetarea creatiei. Anima'lele care se prind cu mai mare usurinta nasc multi pui. De aceea fac multi pui iepurii, ca- prele salbatice si oile salbatice, care nasc gemeni, ca sa nu li se stinga neamul din priciina animalelor miincatoare de carne. Animalele care ma- ninCa pe altelle, ins a, fac putini pui. Astfel leoaioa abia daca este mama unui leu. Ca, dupa cum se spune, puiul de leu se naste sfisiind cu virful unghiilor pintecele maicii sale. Viperele, apoi, lies afara dupa ce mai intii maninca pintecele mamei, dind cuvenita plata celeia ce le-a nas- cut 14 . Deci nimic din cele ce exists nu este in afara proniei lui Dumne- zeu si nici lipsit de grija ce i se cuvine. Daca te uiti chiar la madularele animalelor, vei vedea ca Ziditorul nici n-a adaugat ceva de prisos, nici n-a luat ceva din cele ce erau de neapSrata trebuinta.. Animalelor mincatoare de carne le-a dat dinti as- cutiti, ca de niste dinti ca aceia au nevoie pentru felul hranei lor ,• iar celor care sint pe jumatate inarmate cu dinti le-a dat diferite depozite pentru hrana. Pentru ca hrana pe care au luat-o intii n-a fost farimitata indeajuns, li s-a dat sa o aduca iara?i inapoi, pentru ca rumegind-o s-o faca proprie pentru hrana. Stomaoul intii, stomacui al doilea, stoma- cull al treilea si stomacui al patruiiea nu sint de prisos animialelor care ie au, ci fiecare din ele implineste o functie de neaparata trebuinta. Lung ii este gitul camilei ; este lung ca sa-i fie deopotriva cu pi- cioarele si sa poata ajunge iarba cu care se hraneste. Scurt si virit intre umeri este gitul ursului, al leului, al tigrului si al tuturor animalelor de acest fel, ca nu se hranesc cu iarbS, nici n-au nevoie sa se piece la pamint, ca se hranesc cu carne si se indestuleaza din vinatul amimalelor. Pentru ce elefantul are trompa ? Pentru ca elefantul, care este un animal mare, eel mai mare dinitre animalele de pe uscat, care sperie pe cei pe care-i intilneste, trebuia sa aiba un trup greu si cu multa carne. Daca i s-ar fi dat gitul mare si pe masura picioarelor, s-ar fi miscat cu greu si, din pricina covirsitoarei lui greutati, ar fi inclinat totdeauna in jos ; dar asa capul ii este legat de sira spinarii cu citeva verftebre ale gitului, iar trompa implineste functia gitului ; cu ea aduce mincarea la gura si soarbe apa. Dar si picioarele elefantului sint nearticulate, unite ca niste coloane, pentru ca sS-i sustina greutatea. Daca i s-ar fi pus pi- cioare slabe si moi, dese i-ax fi fost dislocSrile articulatiilor, ca n-ar fi putut sa-i usureze greutatea cind s-ar fi poticnit si ar fi vrut sa se 14. Grigore Dascalul face urmatorul comentar acestui text : «Ca adeca precum au facut ia maicii sale, asa i sa face si eii de la ai sad fii» (CGD, f. 44, nota 1). OMILII LA HEXAEMEBON J 77 ridice. Asa, insa, ellefantul are sub picior o laba mica si nu are articu- lafte nici la llegatuira piciorului, nici la genunehi. Ca aluneoarea articu- latiilor n-ar fi putut sustine carnea cea multa a animalului, care se re- vaTsa de jur imprejur si tremura. De aceea elefantul are nevoie de trom- pa, care se coboara pina la picioare. Nu-i vezi pe elefanti ca merg in frantea falangei de ostasi ca ni&te turnuri irasufletite sau ca niste dea- luTi de eaxne, care, prin miscarea lor care nu poate fi oprita in loc, taie sirul strims ial dusmaniilor? Daca partile de jos ale elefantului n-ar fi fost facute pe masura trupului, elefantul n-ar fi putut trad nici un an ; dar asa unii relateaza ca elefantul traieste tred sute de 28 . Scriptura mu spume : «Au facut». A evitat aid pluralul persoanelor. Imsitruimd pe iudei prin primiele cuvimte 2 *, iar prin ultimeie M excluzimd pagimismul, Scriptura revime cu taTie la monada,. ca sa intelegi pe Fitii impreuma cu Tatal $i sa fugi de primejdia politeismului. «Dupd chipul lui Dumnezeu 1-a idcut pe el» 31 . Iarasi Scripture vorbe$te de persoana Celui Care a lucrat impreunS cu El. Ca n-a spus : «Dupa chipul Lui», ci «Dupa chipul lui Dumnezeu». In ce are omul «chipul lui Dumnezeu» §i cum partieipa la *asemd- naie» 52 va voi spume, data va da Dummezeu, in alte cuvintari. Acum atita sa fie spus : Da-ca este un singur chip, de unde \i-e. venit nefericita raUacire de la dreapta credimta, sa spui ca Fiul nu este aseme- nea cu Tatal ? Cita nerecunostinta ! Asemanarea de care te-ai impartasit n-o dai Binefacatorului ? Socoti ca esti stapin pe cele pe care le-ad pri- mit prin har si nu-I ingadui Fiului sa aiba fireasca asemanare cu Gel Ce L-a nascut ? Dar seara, care a trimis de demuit soarele spre asfintit, me porun- ceste sa tacem. Sa lSsam cuvimtul nositru sa se odihmeasca aici, multu- mindu-se ©u cele spuse. Acum am spus numai atita ca sa va de$tept rivna. O cercetare mai pe larg o vom face, cu ajutorul Duhului, in cu- vimtele ce vor urma. Plecati-mi, bucurosi, adunare iubitoare de Hristos ! In locul oricarei mincari scumpe si a dulciurilor de multe feluri, impo- dobiti cinstitele voastre mese cu pomenirea celor spuse aici. Sa se rusimeze aoomeul 33 , sa fie facut de rusime iudeul, sa se bucure de dogmele adevarului eel binecredincios si sa fie siavit Domnul, Caruia s'lava ?i pu/terea in vecii vecilor, Amim. 28. Fac, 1, 27. 29. Prin : «Sa tacem pe om dup& chipul Nostru». 30. Prim : «$/ a lacut Dumnezeu pe om*. 31. Fac, 1, 27. 32. Fac, 1, 26. 33. Anomeu, eretic arian extremist, care tagaduia deofiintimea Fiului cu Tatal, sustinind ca Fiul nu are nici o asemanare cu Tatal. II. OMILII LA PSALMI I OMILIE LA PSALMUL I I «Toata Sciiptura este insuilata de Dumnezeu si folositoare» l . De aceea a fost scrisa de Duhul pentru toti oamenii, ca fiecare sa luam, din ea, ca dinitr-un spital ob§tesc al sufletelor, tamaduirea pentru pro- pria noastra boala. Ca spune Scriptura : «Tamdduirea va pune capat marilor paca\te» 2 . Altele ne invata Profetii, altele Carole istorice, al- tele Legea §i altele felul de sfatuire al Proverbelor. Cartea Psalmilor, insa, cuprinde ce este folositor din toate : profeteste cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, da legi pentru viata, ne invata cele pe care trebuie sa le facem. $i, ca sa spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obsteasca de inv&taturi bune, dind fiecaruia, dupa sirguinta lui, ce i se potrive?te. Tamaduieste ranile vechi ale sufletelor si aduce grabnica insanatosire celui de curind ranit ; ingrijeste pe eel bolnav si pastreaza sanatos pe eel care nu-i atins de boala ,- initr-un cuvint, in- departeaza, pe cit e cu putin^a, patimile care se incuibasera in felurite chipuri in viata oamenilor ; si face aceasta cu seducjie masurata si cu dulceata, sadind in suflet gind plin de intelepciune. Duhul eel Sfint a vazut ca neamul ornenesc este greu de indrumat spre virtute si ca noi, din pricina inclinarii spre placere, neglijam cu totul vietuirea cea dreapta. De aceea ce face ? A unit dogmele cu pla- cerea cintatului, ca, odata cu dulceata melodiei, sa primim pe nesim- tite si folosul cuvintelor de invatatura ; face la fel ca doctorii cei in- telepti ; ace^tia adeseori ung de jur imprejur cu miere paharul in care dau bolnavilor fara pofta de mincare doctorii mai amare. Pentru a- ceasta, dar, ni s-au alcatuit aceste melodii armonioase ale psalmilor, oentru ca celor care sint copii cu virsta sau cei care sint cu totul tineri cu purtarea sa li se para ca ei cinta, dar de fapt isi instruiesc sufletul. Ca n-a plecat de la biserica cineva din cei multi si trindavi pastrind cu usurinta in minte vreo porunca apostolica sau profetica ; dar cuvin- tele psalmilor le cinta ^i acasa ?i le fredoneaza si in piata. Daca unul, 1. // Tim., 3, 16. 2. Eel., 10, 4. 184 SFINTUL VASILE CEL MARE din cei care se salbaticesc cumplit din pricina miniei, intra in biserica, ei bine, cind incepe sa se cinte psalmul, atunci, daitorita melodiei, pleaca din biserica cu salbaticia sufletului potolita. II Da, psalmul este liniste a sufletelor, oonducator al pacii } potoleste turburarea si vilvataia gindurilor, inmoaie minia sufletului si infrineaza pe eel desfrinat. Psalmul leaga prietenii, uneste pe cei de departe, im- paca pe cei finvrajbiti. Cine se mai poate socotti vr&jmias cu oel cu care a inSlfat acelasi glas spre Dumnezeu ? Cintatul psalmilor aduce, deci, eel mai mare bun : dragostea. Cintatul impreuna este ca un lant care duce la unire ,• uneste poporul in simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fuga pe demon! si aduce pe ingeri intr-ajutor ; este arma pen- tru frica de noapte, odihnS pentru ostenelile zilei ; este intarirea prun- cilor, podoaba celor in floarea virstei, mingiiere batriniilor, gateala foar- te potrivita femeilor. Psalmul populeaza pustiurile, cuminteste pietele ; este carte elementara de invatatura pentru cei ce intra in viata, crestere pentru cei ce inainteaza in virsta, intarire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii ; psalmul invesele§te sarbatorile . psalmul creeaza tris- tetea cea dupa Dumnezeu ( psalmul scoate lacrima si din inima de pia- tra ; psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc. Ce descoperire inteleapta a Invatatorului, Care a mestesugit ca odata cu cintarea isa invatam si cele ce ne folosesc ! De aceea se si intiparesc mai bine in suflerte imva^atunile. Invatatura data cu sila de obicei nu ramine ; dar invatatura primita cu placere isi cu bucurie se fixeaza mai trainic in sufletele noastre. Ce nu poti invata din psalmi ? Nu, oare, maretia barbatiei ? Nu, oare, exactitatea dreptatii ? Nu, oare, sfintenia castitatii ? Nu, oare, desavir^irea intelepciunii ? Nu, oare, chipul poca- intei ? Nu, oare, masura rabdarii ? Nu, oare, tot ce ai putea spune des- pre faptele cele bune ? In psalmi este cu putin^a sa gasesti invatatura desavirsita despre Dumnezeu, prevesftirea despre venirea in trup a lui Hristos, amenintarea cu judecata, nadejdea invierii, frica de pedeapsa, fagaduintele slavei, descoperirile tainelor ; toate sint strinse, oa intr-o mare si obsteasca vistierie, in Cartea Psalmilor, pe care profetul a ar- monizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, desi sint multe insitru- mente muzicale. Dupa parerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a ara- tat harul eel de sus care rSsuna in psaltire, pentru ca dintre toate instru- mentele muzicale numai psaltirea isi are cauza suneitelor in partile de sus ale ei. La chitara §i la lira arama rasuna de dedesubtul locului unde pana atinge coardele ; psaltirea, insS, are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cauiam a cugeta cele de sus si sa nu OMILII LA PSALMI 185 ne pogorim la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei. Socot, insa, ca profetul, prdn constructia acestui instrument muzical, ne-a aratart, in chip adinc si intelept, si aceea ca oamenii, care au sufletele bine constituite si armonioase, se urea usor la cele de sus. Sa vedem acurn si inceputul psalmilor. Ill «Fericit bdibatul care n-a umblat in sfatul neciedinciosiloi» 3 . Constructorii, cind ridica marete si inalte oladiri, pun temeliile lor in raport cu inaltimea ; armatorii, cind au de incheiat o corabie, care poate incarca zece mii de amfore 4 , inchede carena -corabiei in legatura cu greutatea incarcaturilor. La fel si la facerea fiintelor.Natura face in- tii inima ; inima ia de la natura structure sa in raport cu fiinta pe care are s-o alcatuiasca, pentru ca trupul se \ese imprejurul inimii, potrivit legilor proprii care stau la temelia diferitelor forme si marimi ale fiin- telor. Ceea ce esite temelia pentru o casa, carena pentru o corabie si inima unei vietS^i pentru trup, aceeasi putere mi se pare ca o au si aceste putine cuvinte de la inceputul Psaltirii pentru intreaga alcatuire a Cartii Psalmilor. David avea sa dea in psalmii sai multe sfaturi pline de osteneli, pline de mii de sudori si oboseli ; de aceea a aratat mai di- nainte luptatorilor pentru buna credinta sfirsitul lor fericit, pentru ca, nadajduind in bunatatjle gatite noua, sa induram fSra suparare durerile vietii. Tot asa si calStorilor, care rnerg pe un drum anevoios si greu de umblat, le usureaza oboseala hanul care anume ii asteapta ; iar pe ne- gustorii care fac comert, pe mare, dorinta de a aduce incarcaturi de mar- furi ii face sa indrazneasca a calatori pe mare ; in sfirsit, plugarilor na- dejdea unei bune recolte le fura de sub ochi ostenelile. De aceea si In- dreptatorul ob^itesc al vietii, marele Invatator, Duhul adevarului 5 , a pus inainte, cu intelepciune si dibacie, rasplatile, pentru ca, ridicindu-ne mai presus de ostenelile din fata noastra, sa ne grabim cu mintea spre desfa- tarea vesnioelor bunatati. «Fericit bdibatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor». Propriu vorbind si in primul loc, vrednic de fericire este binele ade- vSrat. Iar acesta este Dumnezeu. De aceea si Pavel, voind sa amin- teasca de Hristos, zice : «Potrivit ardtdrii tericitului Dumnezeu si Min- tuitoiului nostru Iisus Hiistos» 6 . Fericit cu adevarat este Cel Care prin 3. Ps., 1, 1. 4. Amfora, vas antic cu doua torti pentru pastrarea sau transportul lichidelor ?i grinelor, cu o capacitate de circa 20 litri. 5. loan, 14, 17. 6. Tit., 2, 13. 186 SFINTUL VASILE CEL MARE Sine este bun, spre Care privesc toate, pe Care II doresc toate, adica Firea cea neschimbata, Vrednicia de Stapin, Viata cea neturburata, Vie- tuirea cea lipsita de durere, in Care nu este schimbare, pe Care nu o atinge transformarea, Izvorul eel curgator, Harul eel imbelsugat, Co- moara cea neimputinata. Oamenii, insa, sint neinvatati si iubitori de cele lumesti ; nu cunosc natura binelui insusi, adeseori fericesc pe cele care nu merita ; fericesc bogatia, sanatatea, stralucirea vietfi ; dar nimic din acestea nu-i bun prin natura sa, nu numai pentru ca acestea inclina usor spre cele potrivnice, ci si penitru ca nici nu pot sa-i faca buni pe cei care le au. Cine-i drept pentru ca are bani ? Cine-i cast pen- tru ca e sanatos ? Dimpotriva, adeseori tree in slujba pacatului cei care se folosesc rau de ele. Fericit este, dar, eel care are pe acelea care sint vrednice de luat in seama, eel care participa la bunurile care nu se pierd. — Cum il vom cunoaste, insa, pe acesta ? — Cum ? Ca «n-a umblat m sfatul necredincio$ilor» ! Dar inainte de a spune ce inseamna «a umbla in statul neciedin- cio$ilor», vreau sa va lamuresc nedumerirea pusa de textul acesta. Ca cineva m-ar putea intreba : — Pentru ce profetul face o alegere si fericeste numai pe barbat ? Nu exclude, oare, pe femei de la aceasta fericire ? Doamne fereste ! Una este virtutea : atit pentru barbat cit si pentru femeie ; pentru ca asa precum crearea amindurora s-a bucurat de aceeasi cinstire, tot asa si rasplata sa fie pentru amindoi tot de aceeasi cinstire. Asculta ce spune Cartea Facerii ! «A iacut Dumnezeu pe om ; dupa chipul lui Dum- nezeu 1-a iacut pe el ; barbat §i femeie i-a iacut pe ei» 7 . Cei care au aceeasi fire au si aceleasi lucrari ; iar cei care savirsesc aceeasi fapta, aceia primesc si aceeasi plata. Dar atunci pentru ce, amintind pe barbat, a trecut sub tacere pe femei ? — Pentru ca odata ce este vorba de o singura fire — firea ome- neasca — psalmistul a socotit ca este de ajuns sa arate intreaga fire prin eel care conduce firea, adica prin barbat. Asadar «iericit bdrbatul caie n-a umblat in siatul necredincio$ilor». Uita-te cit de precise sint cuvintele ! Fiecare cuvint este plin de invataturi. Psalmistul n-a spus : «care nu umbla in sfatul necredinciosi- lor», ci : *care n-a umblat». CS nu-i vrednic de fericire eel care este inca in viata, pentru ca-i este necunoscut sfirsitul ; dar eel oare a im- plinit ceea ce era dator sa faca, eel care si-a incheiat viata cu un sfirsijt care nu poate fi pus la indoiala, acela negresit este fericit. 7. Fac, 1, 27. OMILII LA PSALMI 187 — Dar, atunci pentru ce spune, tot in psalmi, ca sint fericiti cei «care umbla in legea Domnuluh ? 8 Ca aceste cuvinte spun ca sint fe- riciti nu cei care au umblat, ci cei care inca umbla. — Pentru ca cei care savirsesc binele au lauda in insasi fapta pe care au savirsit-o ; dar cei care se feresc de rau nu mai sint de laudat daca inclina o data sau de doua ori spre pacat, ci daca vor putea sa evite pentru totdeauna savirsirea raului. In sirul cuvintului meu, iesa, mi-a venit in minte si o alta nedu- merire : Pentru ce psalmistul nu fericeste pe eel ce savirseste virtutea, ci pe eel ce nu face pacatul ? Ca asa va fi numit fericit si calul si boul si piatra. Da, care fiinta neinsufletita a stat pe calea pacatosilor, sau care fiinta necuvintatoare a sezut pe scaunul ciumatilor ? 9 . Asteapta putin si vei afla raspunsul ! Psalmistul adauga : «Ci in le- gea Domnului voia lui» i0 . Iar cugetarea legii dumnezeiesti o poate face numai o fiinta cugetatoare. Noi, insa, spunem si aceea ca inceput pen- tru dobindirea faptelor bune este indepartarea de fapte rele. Ca spune psalmistul : «Fere$te-te de rau 51 id binele !» n . IV Psalmistul, ducindu-ne, cu intelepciune si dibacie, la virtute, a fa- cut din indepartarea de fapte rele inceput al faptelor bune. Daca ti-ar fi pus indata inainte savirsirea faptelor desavirsite, ai fi pregetat sa le faci ; dar asa te obisnuieste mai intii cu faptele mai usoare, ca sa indrazne^sti mai pe urma spre cele mai grele. As spune ca practicarea bunei credinte se aseamana cu o scara ,• cu scara aceea pe care a vazut-o odinioara fericitul lacov ; unul din capete era jos, pe pamint, iar celalalt capat se urea mai presus de cer 12 . Deci, cei care se indreaptS spre viata cea virtuoasa trebuie sa mearga pe urmele virtutii incepind cu primele trepte si de la ele sa paseasca pe treptele urmatoare, pin a ce se urea, printr-un urcus savirsiit lincetul cu incetul, la inaltimea pe care o poate atinge firea omeneasca. Dupa cum prima treapta a unei scSri este inde- partarea de pamint, tot asa si cu vietuirea cea dupa Dumnezeu ; inceput al urcusului este indepartarea de rau. Pe scurt, abtinerea de la o fapta oarecare este mai usor de indeplinit ; de pilda poruncile : «Sa nu u- 8. Ps., 118, 1. 9.-Ps., 1, 1. 10. Ps., 1, 2. 11. Ps. 36, 27. 12. Fac, 28, 12. 188 SFlNTUL VASILE CEL HARE cizi» l3 , «Sa nu fii desfrinaU u , *Sa nu fuii» 15 ; fiecare din aceste porunci are nevoie de abtinere si de nemiscare j dar poruncile : «lubeste pe a- proapele . Cum este datoria pann|ilor de a purta grijS de copii ? ca, potrivit dragostei firesti, parintii sint datori sa poairte grija de copii cu dele necesare vietii. Dealtfel Scriptura spune ca parintii sint datori sa string^ avere pentru oopii 20 , ca aceistia sa aiba din ce sa traiascS. In aoest inteles sint lUate in Scriptura cuvintele : datul si rasplata in ac|iu- nile initiale. «De am Iacut aceasta si de am rasplatit cu rail celoi ce mi-au iacut mie rele, sa. cad gol de la Vrdjma$ii mei»^ Cade *gol de la vrdj- masi» numai acela care cade din deplinatatea harului lui Hristos. *Sa prigoneascd, dar, vrajmasul sufletul men si sa-1 prinda $i sa calce la pamint viata mea» 21 . Sufletul dreptului, despartit de dragostea fata de trup, are viata lui ascunsa in Dumnezeu impreunS cu Hristos ; deci poate spune impreunS cu apostolul : «JVu mai trdiesc eu, ci Hristos traieste in mine» 22 ; si: «tar ceea ce trdiesc acum in trup, in credinfd trdiesc* 2Z . Sufletul pacato- sului, insa, care traieste dupa trup si-i amestecat cu placerile trupului, se tavaleste in patimile trupului ca intr-o mocirla, iar vrajmasul calca in piciore sufletul lui, il nuirdareste si mai mult si cautS sa-1 ingroape ; se suie pe eel cazut, il calca la pamint cu picioarele, cu alte cuvinte calca in trup viata celui ce a alunecat in pacat. «$i slava mea in farina sa o asezi» 24 . Sfintii, avindu-si vietuirea in ceruri si punindu-si faptele lor bune in vistieriile cele vesnice, au slava lor in ceruri ; slava oamenilor pamin- testi, insa, si a cetlor care traiesc dupa trup se salasluieste, spune Scrip- tura, in tarina. Cel care-i slavit pentru bogStia cea paminteasca, eel care-i inconjurat de cinstea cea de scurta durata data de oameni, si eel care se increde in insusirile lui trupesti si are slava lui in el insusi, nu-i urcat in ceruri, ci ramine in farina. «Scoala-te, Doamne, intru minia Ta! Inalfd-Te intru hotarele vraj- masilor mei!» 25 . 20. // Cor., 12, 14. 21. Ps., 7, 5. 22. Gal, 2, 20. 23. Gal, 2, 20. 24. Ps., 7, 5. 25. Ps., 7, 6. OMILII LA PSALMI 197 Profetul se roaga sau ca taina invierid Domnului sa lucreze la nimi- cirea pacatului oameni'lor sau se roagS penltru inalfarea pe cruce a Dom-< nului, care avea sa se savirseasca dupa ce rautatea dusmaniloT avea sa se urce pina la cea mai inalta" limita ; sau, in sflrsit, cuvintele : tlnalfd-Te intru hotaiele vrdjmasilor mei !» au un inteles ca acesta : Oricit s-ar inalta si ar iesi la ivealS rautatea, raspindindu-Se fSra de masura si fara de hotar, Tu, Doamne, poti, cu bogStia puterii Tale, ca un doctor bun, sa pui mai diinainte stapinire pe marginile initinderii raului si sa opresti boala care inainteazS si se intinde ; poti sa curmi inaintarea ei, cu rS- nile Tale datatoare de invatStura. IV «Scoald-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca pe care ai porun-; cit-o !» 26 . Cuvintele acestea se pot referi la taina invierii DomnuluL Profetul se roaga sS se scoale JudecStorul, ca sa pedepseascfi orioe pacat, ca sa se desaviriseasca porancile date noua mai imainte. Pot sa" se refere, insS, si la starea de atunci a treburiilor profetului, care ll roaga pe Dumnezeu sa se scoale spre r&zbunarea porunoii, pe care a poruncit-o. Porunca data de Dumnezeu era : «Cinsteste pe fatal tdu si pe mama ta» 27 -, si porunca aceasta a calcat-o fiul sau. De aceea David, spre indreptarea lui si a fiului sau si spre iinteleptirea multora, II roaga pe Dumnezeu sa nu fie indelung rabdator ; ll roaga sa se scoale spre razbunarea propriei Sale porunci. «Nu pe mine ma vei razbuna, Doamne, ci porunca Ta, care a fost dispre^ tuitS, porunca pe care Tu ai poruncit-o !». «$i adunare de popoare Te va inconjuia» 28 . E lamurit ca, daca este pedepsit un nedrept, multi nedrepti se vor intoarce. «Pedepseste, Doamne, spune profetul, rautatea acestuia ca adu- nare de popoare sa Te mconjoare !». «$i pentru aceasta, intoarce-Te la mdlfime !» 29 Pentru adunarea, care Te inconjoarS, pe care ai dobindit-o prin po- gorirea cea dupa har si prin intruparea Ta, intoarce-Te la inaltimea Sla- vei, pe care o aveai inainte de a fi lumea ! 30 «Domnul va judeca pe popoare* 31 26. Ps., 7, 7. 27. Ies., 20, 12. 28. Ps., 7, 8. 29. Ps., 7, 9. 30. loan, 17, 24. 31. Ps., 7, 9 198 SFlNTUL VASBLE CEL MARE In multe loouri ale Scripturii este presarata invatatura despre jude- cata, deoarece pentru invatarea bunei credinte este foarte necesara si foarte potrivita celor care au crezut in Dumnezeu prin Iisus Hristos. Dar invatatura despre judecata este scrisa in Scriptura in multe fe- luri ; de aceea cei care nu disting exact sensurile invataturii o interpre- teaza in fel si chip si fac multe confuzii. De pilda : *Cel care crede in Mine nu este judecat ; dar eel care nu crede este si judecat» 32 . Daca eel care nu crede este asemenea celui neevlavios, cum se spune ca nee- vlaviosii nu vor invia la judecata ? 33 Daca cei credimciosi au ajums prin credinta fii ai dud Dumnezeu, si pentru aceasta sint vrednici a fi numiti si ei dumnezei, cum «Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor si in mij- loc pe dumnezei va judeca» ? u Dar se pare ca in Scriptura cuvintul «a judeca» este luat cind in sensul de «a incerca», cind in sensul de «a pe- depsi». De pilda in sensul de «a incerca», asa cum este in acest text : «Judecd-md, Doamne, cd eu intru nerdutate am umblaU ss , pentru ca tot acolo adauga : «Incearcd-md, Doamne, si ma ispiteste» 36 ; in sensul de «a pedepsi*, ca in acest text : «Dacd ne-am judeca pe noi inline, n-am mai ii judecap» 37 ; adica «daca ne-am cerceta pe noi insine, n-am mai fi supusi pedepsei». Iarasi s-a zis : «Domnul se va judeca cu tot trupul» ; cu alte cuvinite : cind Domnul va cerceta cede savirsite de oameni, se va judeca cu fiecare si va pune fata in fata poruncile Lui cu faptele savirsite de pacatosi ; Domnul se va apara cu dovezi, ca toate ce-L privesc pe Bl le-a facut spre minituirea celor judecati, pentru ca pacatosii sa se coinvinga ca sint vinovati de pacate ; si, auzind sentinta dumnezeiasca, sa pri- measca de buna voie pedeapsa ce 11 se da. V Cuvintul «a judeca* are si alta insemnare. potrivit celor spuse de Domnul : «/mpdrdfeasa de la miazdzi se va ridica la judecata si va osindi neamul acesta» 38 . Domnul spune ca cei care au intors spatele dumne- zeiestii invataturi, cei care n-au iubit frumosul si binele, cei care au respins dogmele inv&tatoresti ale ietelepciunii, pusi in comparatie si fata in fata cu cei din aceeasi generatie, oare s-au distins prin grija lor fata de cele bune si frumoase, vor lua o pedeapsa mai grea, tocmai da- torita comparatiei unora cu altii. Socot, imsa, ca nu vom fi judecati la fel toti cei care am luat de la dreptul Judecator trupul acesta pamintesc, 32. loan, 3, lb. 33. Ps., I, 5. 34. Ps., 81, 1. 35. Ps., 25, 1. 36. Ps., 25, 2. 37. / Cor., 11, 31. 38. Matei, 12, 42. OMILII LA PSALMI 199 pentru ca cele ce vin din afara peste fiecare din noi, care sint foarte mult diferite, fac sa se sohimbe judecata. Ca pacatele sau ne sint grele cind le facem cu propria noastra voie sau ne sint usoare cind savirsirea lor n-a stat in puterea noastra, ci un concurs de imprejurari ne-au silit sa le facem fara voia noastra. Sa presupunem ca vine la judecata desfri- narea. Unul a facut acest pacat, pentru ca de la inceput a trait intr-o casa cu moravuri desfrinate : s-a nascut din parinti desfrinati, a tost crescuit inconjurat de obiceiuri rele, de betii, de chefuri isi de istorisiri rusinoase ; un altul a avut multe exemple care-1 indemnau la fapte bune : educatia, profesorii, auzirea cuvintelor dumnezeie^ti, lecturi mintui- toare, sfaturile parintilor, povestiri cu pilde de curatenie si oumintenie, un trai infrinat ; mai tirziu acesta este tirit in acelasi pacat ca si cela- lalt. Cind va da soooteala de faptele savirsite in viata, nu va merita, oare, unul ca acesta o pedeapsa mai grea decit eel dintii? Unul va fi invinuit numai de prilejurile de mintuire, care au fost semanate in su- lletujl lui si de care nu s-a folosit in chip sanatos ; celalalt, pe linga aceasita, va fi invinuit si pentru ca, avind ajutoare ca sa se mintuie, s-a pierdut singur si din pricina neinfrinarii §i din pricina unei neglijente de foarte scurta durata. La fel si eel care a fost crescut dintru inceput in buna credinta, care a evitat orice invatatura ce strica dogmele despre Dumnezeu, care a fost crescut in legea lui Dumnezeu care infiereaza orice pacat si indeamna la virtute, nu va avea, daca trece de idololatrie, acelasi cuvint de aparare ca eel care a fost nascut din paring pagini si dintru inceput a trait intre neamurile care inva^a idololatria. «Domnul va judeca pe popoaie*. Intr-un chip va judeca pe iudeu si in alt chip pe scit. Unul se rea- zema pe lege, se lauda cu Dumnezeu si cearca pe cele ce sint in dezacord cu credinta lui ; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obste, a invatat cartile profetice si cartile legii ; ei bine, daca unul ca acesta este gasit ca savirseste faradelegi, i se vor socoti cu mult mai grele pacatele. Scitii sint nomazi, crescuti in moravuri salbaitice si neomenesti, obisnuiti sa se poarte aspru unii cu altii, nu-si pot stapini minia, se pornesc lesne cu suparari unii pe altii, sint obis- nuiti sa judece certurile dintre ei cu sabia, pentru ca sint invatati ca prin singe sa puna capat luptelor. Ei bine, daca scitii se vor purta unii cu altii omenosi si ingaduitori, atunci, prin aceste purtari ale lor, ne vor face noua si mai grea pedeapsa. «Judecd-ma, Doamne, dupd dreptatea mea $i dupd nerautatea din mine» 39 . 39. Ps., 25, 1. 200 SFlNTUL VASILE CEL MARE S-ar p&rea ca aceste cuvinte au in ele ceva laudSros si c5 se asea- mana cu rugaciunea fariseului care se inalta pe sine 40 . Dar pentru eel care priveste cuvintele acestea in chip chibzuit, va vedea c3 profetul e departe de o astfel de stare sufleteasGa. <si nici nu primim glasul din vis cu auzuil, ci este prins de 21. Ps., 68, 29. 22. loan, 10, 16. 23. Ps., 91, 13. 24. Ps., 91, 13. 25. Ps., 28, 3. 26. Fac, 15, 4. 27. Ies., 20, 18. 28. Isaia, 40, 6. OM1LII LA PSAL.MI 227 insasi inima noastra, tot asa trebuie sa socotim si glasul care vine de la Dumnezeu Ha profeti. «Glasul Domnului peste ape», adica peste oeva material, pentru ca norii, cind sint plini de apa, dau nastere la sunet si zgomot, cind se iz- besc unii de altii ; de aceea spune psalmistul : «Glasui Domnului peste ape». Dar chiar daca zgomotuil apeslor care se sparg se face cu oarecare sunete, dhiar daca marea framintata de vinturi se umfla die valuri si scoate sunet puternic, totusi aceste lucruri neinsufletite au glasul lor de la Domnul. Cuvintul acesta al psalmului arata, deci, ca apraape intreaga zidire striga, vestind pe Creatorul ei 29 . Iar cind din norii se sioboze^te un timet, nu trebuie sa socotim altceva decit ca Dumnezeul slavei a tunat 5i ca Domn este Cel Ce tine prin El Insusi firea apelor. «Domnul peste ape multe* 30 . Din istoria faoerii llumii am invatat despre apa cea de deasupra ce- rurilor, despre apa adincului si despre o alta apa, adunarea mariior 31 . Cine este, dar, Cel Care le time pe acestea si nu He lasa, in virtutea por- nirii lor naturaile, sa se scurga ispre cele de jos, daca nu Domnul, Care strabate totul, Care are putere §i peste ape ? Dar este poate §[ 1 . Iar prin inaugurarea Bisericii trebuie sa inte- legem reinnoirea mintii, care se face prin Sfintul Duh, in fiecare din cei care alcatuiesc trupul Bisericii lui Hristos. Este, insa, si o armonie dum- nezeiasca si muzicala, nu aceea care are unele cuvinte ce inveselesc auzul, ci aceea care potoleste si imblinzeste duhurile cele rele, care su- para sufletele cele usor de ispitit. 1. ; Tim., 3, 15. OMILII LA PSALMI 237 «lnalta-Te-voi, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai veselit pe vrdjmasii mei asupra mea» 2 . Cum este inaljat *Cel Ce locuieste intru cele inalte» 3 de cei sortiti sa locuiasca pe acest pamint umil ? Daca Dumnezeu este in cer sus, iar tu pe pamint jos, in ce chip vei inalta pe Dumnezeu ? Ce vrea sa spuna profetul prin aceasta" fagaduinta ? Nu cumva spune ca Dumnezeu este inaltat de puterile care gindesc despre El lucruri mari §i cu cuviinta dumnezeiasca si care traiesc spre slava lui Dumnezeu ? Cel care se in- dreapta cu ^tiinta spre fericire, inalta pe Dumnezeu, iar eel care se in- dreapta spre cele potrivnice, nici nu-i ingaduit s-o spunem, cit de mult umileste in el insusi pe Dumnezeu. II . Lui Dumnezeu li atribuim toata starea sufletului nostru, care este in armonie cu faptele noastre. De aceea cmd dormitam si lucram ceva cu lenevie, se zice ca Dumnezeu doarme, pentru ca Dumnezeu ne soco- teste nevrednici a veghea asupra noastra. Dar cind simtim vreodata va- tamarea ce o avem de pe urma somnului si spunem : «Scoala-te, Doam- ne, pentiu ce dormi ?» 4 , da, atunci «nu va dormita, nici va adoimi Cel Ce paze$te pe Israil» 5 . Al^ii intorc ochii lui Dumnezeu de la ei, pentru ca sint rusinoase si nevrednice faptele lor de ochii lui Dumnezeu. Cei care se pocaiesc spun : «Pentiu ce-Ji intorci iafa Ta ?» 6 . In afara de acestia, altii sint scosi din mintea lui Dumnezeu ; si ca si cum ar fi fost dati uitarii, zic : «Uiti saracia noastra si neca7Ml nostru !» 7 . $i, pe scurt, oamenii fac cele spuse in chip omenesc despre Dumnezeu, inchipuindu-si pe Dumnezeu dupa felul in care traieste fiecare din ei. «tnalta-Te-voi, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai veselit pe vrajmasii mei asupra meal Sa nu aduci ceva umilitor si josnic asupra vietii mele!». Dar de unde este in mine puterea de a Te inalta ? De acolo, ca Tu, Doamne, luindu-mi-o inainte, «m-ai ridicaU ! Psalmistul in chip vadit a spus : «m-ai ridicat», in loc de : «m-ai asezat la inaltime». Adica : «M-ai facut sa fiu mai presus de cei ce s-au rasculat impotriva mea ; sint intocmai ca un copil, care nu stie sa inoate si pe care cineva il ia de mina si-1 tine deasupra apei». Asadar, cel care, cu ajutorul lui Dumne- zeu, se ridica din cadere, acela din recunostinta ll inalta pe Dumnezeu prin faptele sale bune. Sau dupa cum un luptator in arena, fiind cuprins 2. Ps., 29, 1. 3. Ps., 112, 5. 4. Ps., 43, 25. 5. Ps., 120, 4. 6. Ps., 43, 26. 7. Ps., 43, 26. 238 SFlNTUL VASILE CEL MARE de slabiciune, este sprijin.it de cineva, ca sa nu-i fie prirnejdioasa cade- rea si astfel biruie pe adversar, eel care 1-a ajutat ii da luptatorului pri- lejul biruintei, iar adversarului ii rapeste bucuria caderii. Nu necazu- rile, care vin asupra sfintilor pentru a-i incerca, pricinuiesc bucurie dus- manilor nostri nevazufi, ci du c T manii nostri se bucura, bat din palme si se veselesc atunci cind, din pricina multimii necazurilor, ne pierdem na- dejdea, nu mai putem judeca si renun^am sa ducem mai depante lupta. De pilda, Iov : a pierdut averea ; a ramas fara copii ; trupul ii era plin de puroi si de viermi 8 ; dar nu i-a dat vrajmasului prilej de bucurie. Daca, insa, coplesit de dureri, ar fi spus un cuvint de hula, asa cum 1-a sfatuit femeia 9 , atunci s-ar fi bucurat dusmanii. Tot asa si Pavel : a flaminzit, a insetat, a fost gol, a fost palmuit, a ostenit, a fost pribeag 10 , dar n-a bucurat pe dusman, ci, dimpotriva, dusmanul a fost zdrobit, va- zindu-1 ca sufera asa incercarile, incit Pavel putea sa spuna cu dispret : «Cine ne va despdrfi pe noi de dragostea lui Hristos ?» n . Ill «Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am catre Tine ?i m-ai vindecat .'» 12 . Fericit este acela care-si cunoaste rana din adincul lui, incit isa poa- ta veni la doctor si sa spuna : «V indeed- ma, Doamne, ca s-au tuiburat oasele mele !» 13 ; si : «Eu am zis : Doamne, milu.ie$te-md, vindecd su- iletul meu, cd am gresif Jie /» 14 . In versetul din psalmul pe care-1 tilcuim, David multumeste lui Dum- nezeu pentru vindecarea pe care i-a dat-o, ca spune : «Doamne, Dumne- zeul meu !». Dumnezeu nu este Dumnezeul tuturor, oi al acelora care, prin dragoste, si L-au facut apropiat pe Dumnezeu, ca este Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. Daca ar fi Dumnezeul tuturora, Dumnezeu n-ar fi marturisit acelora lucrul acesta ca ceva deosebit. $i iarasi Iacov spune : «Te-a ajutat pe tine Dumnezeul meu» l5 . $i Toma, dupa ce s-a incredintat, L-a imbrat.i?at pe Stapin si a zis : «Domnul meu si Dumnezeul meu !» 1G , cuvinte ce se cuvin unei stari suflete§lti profetice. «Strigat-am cdtie Tine $i m-ai vindecat». 8. Iov, 1, 13—13. 9. Iov, 2, 9. 10. / Cor., 4, 11—12. 11. Rom., 8, 35. 12. Ps., 29, 2. 13. Ps., 6, 2. 14. Ps., 40, 4. 15. Fac, 49, 25. 16. loan, 20, 28. OMILII LA PSALMI 239 N-a fost nici un interval de timp intre strigatul meu si harul Tau, ci indata ce am sbrigat mi-a venit si vindecarea. Ca spune Scriptura •. «/ncd grdind tu, voi zice : lata, aicea sint !» 17 . Asadar cind ne rugam lui Dumnezeu, trebuie sa rostim tare rugaciunea, ca grabnica sa ne ra- sara vindecarea. «Doamne, scos-ai din iad sutletul meu !» 18 . Pentru vindecarea aceasta, psalmistul multumeste lui Dumnezeu. David, din pricina bolii, a coborit in iad, dar a fost seas din iad prin puterea Cehii Care a invins in locul nostru, pe eel ce are puterea mortii. «Mintuitu-m-ai de cei care se coboard in groapd» 19 . In multe locuri din Scriptura «gropi» se numesc sapajturile de sub pamint facute special pentru pazirea celor inlantuiti. Astfel se spune in Iesire : «De la eel intii nascut al lui Faiaon pina la eel intii ndscut al roabei celei din groapd» 20 . Pe Ieremia 1-au aruncat in groapa 21 , iar pe Iosif, din invidie, fra^ii lui 1-au inchis intr-o groapa care nu avea apa 22 . Fiecare fapta, pe care o facem, sau ne pogoara la cele de jos, ingreunin- du-ne din pricina pacatului, sau ne ridica la cele de sus, intraripindu-ne spre Dumnezeu. «Mintuitu-m-ai, dar Doamne, pe mine, care mai inainte duceam viata pacatoasa ; m-ai despar^t de cei ce se coboara in loc in- tunecat si friguros». Acest inteles il au cuvintele : «M-ai ridicat» 23 , adi- ca : «M-ai oprit din alunecarea mea spre cele de jos, ca sa nu dai prilej du?manilor mei sa se bucure de mine». La fel sint si cele spuse de David in alta parte : «Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului $i peste cele inalte ma pune» 2i . Intoarcerea la cele inalte este numita de David sca- parea si ridicarea din groapa. «Cintati Domnului cei cuvio$i ai Lui !» 25 . Nu tot eel ce are in gura cuvintele psalmului cinta Domnului, ci cei care inalta, din inima curata, cintarile de psalmi. Toti citi sint cuviosi si pastreaza dreptatea cea catre Dumnezeu, toti aceia pot sa cinte lui Dumnezeu psalmi in chip armonios, urmind ritmurile cele duhovnicesti. Dar citi nu stau aici in biserica venind de la desfrinari ! Citi nu vin de !a hotii ! Citi nu ascund in inimile lor viclenie si minciuna ! Se pare ca au in gura lor cintare de psalmi, dar nu cinta cu adevarat psalmi. Ca psalmul acesta, pe care il tilcuim, cheama pe eel cuvios sa cinte 17. Isaia, 58, 9. 18. Ps., 29, 3. 19. Ps., 29, 3. 20. Ies., 12, 29. 21. lei., 38, 6. 22. Vac, 37, 24. 23. Ps., 29, 1. 24. Ps., 17, 36. 25. Ps., 29, 4. 240 SFINTUL VASELE CEL MARE psalmi ! «Nu poate pomul iau sa faca roade bune» 26 , nici inima rea nu poate scoate cuvinte ale vietii. «Faceti, dai, pomul bun si roadele lui bune» 21 . Curatiti-va inimile, ca sa roditi cu duhul, pentru ca, ajungind cuviosi, sa puteti cinta cu pricepere psalmi Domnului. IV «$i laudafi aminthea siinfeniei Lui /» 28 . N-a spus : «Laudati sfintenia Lui», ci : «Laudati amintirea stinleni- ei Lui», adica : «Multumiti !». Ca aici «lauda» se ia in loc de «multu- mire». «Multumiti, deci, ca ati ajuns in amintirea sfinteniei Lui, voi care mai inainte ajunseserati in uitarea sfinteniei Celui Ce v-a facut pe voi, din pricina ca erati cufundati in rautate si erati pingariti de necurSte- niile trupului vostru. Asadar, laudati-L, ca sa dobinditi iertare de paca- tele pe care le-a|i savirsit in chip nesanatos !». «Ca urgie este m minia Lui §/ viata in voinfa Lui» 29 . Mai intii a spus ceva trist, ca este urgie in minia lui Dumnezeu ; apoi ceva mai vesel, ca este viata in vointa Lui. Celor care nu pot inte- lege exact sensul acestor cuvinte li se pare ca cele spuse in acest verset al psalmului sint o tautologie ; ca atunci cind profetul spune ca esite «urgie in minia lui Dumnezeu», spune acelasi lucru si prin «urgie» si prin «minie». Dar este foarte mare deosebirea intre ele. Minia este un proces de gindire prin care se aduc anumite lucruri triste asupra celui ce le merita ; urgia este chiar durerea si pedeapsa care se dau de drep- tul Judecator pe masura nedreptatii savirsite. Printr-un exemplu am sa fac mai lamurite cele ce vreau sa spun. Cind doctorul constata la un bol- nav care e partea inflamata si ascunsa, hotara$te ca bolnavul are neapa- rata nevoie de operate. Aceasta hotarire este numita de Scriptura minie. Dupa hotarirea aceasta a doctorulul, care este in ajutorul bolnavului, urmeaza lucrarea care aduce la indeplinire cele hotarite : Cutitul taie si produce durere celui operat. Acest lucru se numeste urgie a lui Dum- nezeu. Sa venim acum la cele ce spuneam mai inainte si vei vedea ur- marea acestei idei. «Ca urgie este in minia Lui», cu alte cuvinte este pe- deapsa dupa dreapta judecata a lui Dumnezeu, dar «viata in voinfa Lui». Ce vrea sa spuna, dar, psalmistul ? Ca ceea ce voieste Dumnezeu este aceasta : voieste ca oamenii sa ia parte la viata Lui ; dar relele, care vin peste oameni, nu vin din vointa lui Dumnezeu, ci sint aduse de pa- catosi, dupa meritul lor. Asadar Dumnezeu daruieste fiecaruia viata prin 26. Matei, 7, 18. 27. Matei, 12, 33. 28. Ps., 29, 4. 29. Ps., 29, 5. OMILII LA PSALMI 241 vointa Sa proprie, dar urgia si-o aitrage fiecare singur asupra lui, «in ziua uigiei, a descoperirii si a dreptei judecdti a lui Dumnezeu» 30 . Scriptura obisnuieste sa puna cele rele inaintea celor bune, pentru ca bucuria este mai placuta cind vine dupa necazuri : «Eu voi ucide, spune Dumnezeu, si Eu voi face viu» 31 . Binefacerea vine in rindul al doilea, dupa pe- deapsa. «Voi bate, dar Eu voi vindeca» 32 . El te face sa suferi, dar tot El i|i ia suferinta ; te-a lovit, dar miinile Lui te-au vindecat. Ne da mai intii cele rele, pentru ca harurile sa fie durabile si sa ne straduim sa pastram cele ce ne-a dat. «Seara se va sdldslui pllngere, iai dimineata bucuiie» 33 . Adu-ti aminte de cele petrecute in timpul patimilor Domnului si vei afla ce vor sa spuna cuvintele acestea ! Seara, plingere a cuprins pe ucenicii Domnului, cind L-au vazut atirnat pe cruce ; dimineata, insa, bucurie, cind, dupa inviere, alergau veseli unii la altii, dind bunele ves- tiri ca au vazut pe Domnul. Sau poate, in general vorbind, se numeste seara veacul acesta in care cei care au plins in chip fericit se vor mingiia la sosirea dimine|ii. Ca «iericiti sint cei ce pllng, ca aceia se vor min- giia» 34 ; si : «Fericili sint cei ce pling, ca aceia vor ride» 35 . Asadar, daca cei din zilele veaoului acestuia, care este de pe acum la sfirsit si inclina spre apusul lui, vor vietui, plingindu-si pacatele lor, aceia se vor bucura cind va sosi acea dimineata adevarata. Ca «cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera» 3C \ adica in veacul ce va sa fie. V «Iar eu am zis intru bel$ugul meu : Nu ma voi cldtina in veac !» 37 . Dupa cum multimea marfurilor din piata face belsugul orasului si spunem ca o tarina este imbelsugata cind da roade multe, tot asa si su- fletul este imbelsugat cind e plin cu tot felul de fapte bune. Sufletul, insa, trebuie lucrat mai intii cu multa sirguinta, apoi trebuie ingrasat cu curgerile cele bogate ale apelor ceresti, incit o saminta sa rodeasca trei- zeci, una saizeci si una o suta 38 , ca sa aiba parte de binecuvintarea care spune : «Binecuvintate sd lie hambarele tale si ramasi{ele tale !» 39 . Cei care se simte stapin pe el insusi va vorbi cu incredere si va intari cu 30. Rom., 2, 5. 31. Deut, 32, 39. 32. Deut., 32, 3 l J. 33. Ps., 29, 5. 34. Matei, 5, 4. 35. Luca, 6, 21. 36. Ps., 125, 6. 37. Ps., 29, 6. 38. Matei, 13, 8. 39. Deut., 28, 5. 16 — Sflntul Vasile eel Mare 242 SFlNTUL VASILE CEL MARE cuvintul si cu fapta ca nu poaite fi nimicit de potrivnic, pentru ca este ca o tarina plina, pe care a binecuvintat-o Dumnezeu. «Doamne, intru voinfa Ta, da humusetii mele putere !» 40 . Cei care s-au ocupat cu cercetarea virtutilor au spus ca unele vir- tue au nevoie de cercetari, iar altele n-au nevoie de cercetari. De pilda, prudenta are nevoie de cercetari, pentru a arata care fapte sint bune si care sint rele ; castitatea are nevoie de cercetarea faptelor pe care tre- buie sa le facem si a acelora de care trebuie sa fugim ; dreptatea are nevoie de cercetare a celor ce trebuie date si a celor ce nu trebuie date ; barbafia are nevoie de cercetarea situatiilor care inspira teama si a ce- lor care nu inspira teama ; frumusetea si puterea, insa, sint virtufi care n-au nevoie de cercetare, pentru ca ele sint o consecinta a privirii noas- tre. Unii intelepti au definit frumusetea ca fiind simetria isi armonia pri- virilor sufletului, iar puterea au im;eles-o ca o consecinta a virtutilor su- puse cercetarilor. Totusi, ca sa se nasca in suflet si frumusete, dar si pu- tere pentru savirsirea celor ce trebuie facute, avem nevoie de harul dum- nezeiesc. Asadar, dupa cum psalmistul a spus mai sus, ca : «viafa este in voinfa Lui» 41 , tot asa acum inalta pe Dumnezeu prin multumire, zicind : «Intru vointa Ta, da humusetii mele puteie». «Frumos eram dupa fire, spune David, dar sint slab, pentru ca, prin cadere, am murit din pricina vicleniei sarpelui 42 . Frumusetii mele, pe care am luat-o de la Tine de la cea dintii creare, mi-ai adaugat puterea de a face cele ce trebuie». Frumos e orice suflet, privit in simetria puterilor sale proprii ; dar fru- musetea cea adevarata, cea mai placuta, adica firea cea dumnezeiasca si fericita, se poate privi, se poate contempla numai de eel ce are cura- tita mintea. Cel ce-si atinteste ochii la luminile si harurile lui Dumne- zeu primeste ceva de la El, ca de la o culoare isi coloreaza propriul lui chip cu o stralucire infloritoare. Asta e pricina ca si fata lui Moisi a fost slavita, atunci cind, vorbind cu Dumnezeu, fata lui a primit ceva din frumusetea lui Dumnezeu 43 . Cel care-si da seama de virtutea lui, sloboade acest glas de multumire : «Doamne, intru voinfa Ta, da fiumu- setii mele puteie !». Dupa cum virtutilor, care au nevoie de cercetare, le urmeaza virtutile care n-au nevoie de cercetare — frumusetea si pu- terea — tot asa sint unele rele care n-au nevoie de cercetare : uritenia si slabiciunea. Ca ce poate fi mai urit si mai neplacut ca un suflet plin de patimi ? Uite-mi-te la cel minios si la salbaticia din el ! Priveste pe cel indurerat, la umilirea lui si la decaderea sufletului lui ! Cine ar pu- tea privi pe cel decazut din pricina desfriului sau a lacomiei la mincare 40. Ps., 29, 7. 41. Ps., 29, 5. 42. Fac, 3, 1—19. 43. Ies., 34, 35. OMUJI LA PSALMI 243 sau pe eel ingrozit de frica ? Starea lor sufleteasca se transmite pina in virful madularelor trupului, as-a dupa cum si urmele frumusetii sufletu- lui se arata in starea sufleteasca a omului sfint. Trebuie, dar, sa avem grija mai dinainte de frumusetea noastra, pentru ca si Mirele-Cuvintul, primindu-ne, sa ne spuna : «Toata e$ti humoasa, iubita mea, $i intina- ciune nu este in tine .'» 4i . VI «Dar Ji-ai intois fata Ta si m-am tulburat» 45 . «Atita vreme cit razele supravegherii Tale straluceau peste mine r spune David, traiam intr-o stare buna si neturburata ; dar cind Ti-ai in- tors fata Ta de la mine s-a vadit pornirea mea cea patimasa si plina de turburare a sufleitului meu». Se spune ca Dumnezeu !si intoarce fata Lui de la noi in timpuri de greutati, cind ne lasa in seama incercarilor, pen- tru ca sa se faca cunoscuta taria luptatorului. Asadar, daca «pacea care cov2r?e§fe toatd mintea» 46 intareste inimile noastre, putem scapa de turburarea si invalma?eala patimilor. Si pentru ca intoarcerea esite po- trivnica vointei lui Dumnezeu, iar turburarea este potrivnica frumusetii si puterii, urmeaza ca turburarea este uritenie si slabiciune a sufletului, nascute din instrainarea de Dumnezeu. Sa ne rugam, dar, ca totdeauna sa straluceasca peste noi fata lui Dumnezeu, ca sa fim intr-o stare su- fleteasca vrednica de un om sfint ; sa fim blinzi si in orice chip neturbu- rati, pregatiti de a implini cele bune. «Pregdfitu-m-am, spune Scriptura, 9i nix m-am turburat» 47 . «Catre Tine, Doamne, voi striga ?i Dumnezeului Meu ma voi ruga» iB . De multe ori s-a spus de strigarea catre Domnul ca trebuie sa stri- ge numai eel care doreste lucruri mari si ceresti. Daca, insa, cineva cere de la Dumnezeu lucruri mici si pamintesti sa se foloseasca de un glas. mic si strins, sa nu se ridice la inaltime si nici sa ajunga la auzul Domnului. «Ce lolos de singele meu, daca ma cobor in stricaciune ?» 49 . «Pentru ce am sitrigat, spune psalmistul, si pentru ce m-am rugat Tie, Domnul meu si Dumnezeul meu ? Pentru ce am nevoie, spune mai departe psalmistul, de bunastarea trupului meu si de multimea singelui, odata ce trupul meu va fi dat nimicirii obstesti ? Dar imi chinuiesc tru~ pul $i-2 supun lobiei 50 , pentru ca nu cumva, din pricina singelui puter- 44. Cint., 4, 7. 45. Ps., 29, 7. 46. Filip., 4, 7. 47. Ps., 118, 60. 48. Ps., 29, 8. 49. Ps., 29, 9. 50. / Cor., 9, 27. 244 SFlNTUL VASILE CEL MARS nic si clocotitor, multimea carnii mele sa-i dea prilej de pacat !». Nu-{i lingual, omule, trupul cu somn, cu bai, cu astemuturi moi ! Spune itot- deauna cuvintul acesta : «ce folos de singele meu, daca ma cobor in stricdciune ?» Pentru ce ingrijesti atita un lucru care, putin mai tirziu, se va strica ? Pentru ce te ingrasi si pui carne pe tine ? Nu stii, oare, ca, cu cit iti faci mai grasa carnea, cu atit iti faci mai grea inchisoarea sufletului tau ? «Au doara farina Te va lauda sau va vesti adevarul Tau» 51 . «Cum Te va lauda pe Tine, Dumnezeule, exclama psalmistul, omul eel de tarina §i trupesc ? Cum va vesti adevarul eel care nu gSseste timp nici pentru invatatura, eel care-5i are mintea cufundaita in atita greutate a trupului ? De aceea eu imi topesc trupul si nu-mi crut sin- gele care-mi este amestecat in carnea itrupului meu, ca sa nu am nimic in mine care sa ma impiedice a Te lauda si a intelege adevarul». VII «Auzit-a Domnul s/ m-a miluit. Domnul a iost ajutoiul meu» 52 . Dupa ce psalmistul a povestit care erau lucrurile pentru care a strigat catre Dumnezeu, a simtit indata ajutorul lui Dumnezeu ; de ace- ea ne indeamnS si pe noi sa cerem aceleasi lucruri, zicind : «Auzit-a Domnul $i m-a miluit, Domnul a fost ajutorul meu». Sa ne rugam, dar, si noi si sa strigam strigatul eel duhovnicesc ; sa cerem cele mari si sa nu ne ingrijim de trup — «cd cei ce sint in tiup nu pot pldcea lui Dumnezeu» 53 — ca sa ne auda si pe noi Domnul, sa miluiascS slabi- ciunea noastra si, dupS ce ne-am bucurat de ajutorul eel dumnezeiesc, sa zicem si noi : «lntors-ai plingerea mea spie bucurie mie» 5i . Nu oricarui suflet ii vine de la Dumnezeu bucurie, ci numai celui ce si-a plins mult pacatele sale cu vaiete puternice isi jale continua; daca s-ar fi jeiluit ca si cum ar fi fosit de fata la moartea lui. Ei bine, numai plinsetul acestuia se preface intru bucurie. Ca a plinge este un lucru de lauda o arata copiii cei ce sed in piatS si zic : «Am plins cu voi si nu v-afi jeluit ; v-am cintat din Huiei si n-afi jucat» 55 . Fluierul este un instrument muzical care are nevoie de suflare ca sa poata scoa- te melodia. De aceea socot ca orice profet se numeste in chip figurat fluier, din pricina ca este pus in miscare de SfinltuI Duh. Pentru asta a spus Domnul : «V-am cintat din fluier si n-ati jucat». Da, cuvintele 51. Ps., 29, 9. 52. Ps. r 29, 10. 53. Rom., 8, 8. 54. Ps., 29, 11. 55. Luca, 7, 32. OMUJI LA PSALMI 245 profetice ne indeamna sa lucram in riimuil eel bun al sfintei profetii, care se numeste joe. Dar profetii si pling din pricina noastra, ca sa ne indemne si pe noi sa plingem, pentru ca datorita cuvintelor profetice, venind la cunostinta pacatelor noastre, sa plingem pierderea noastra, chinuindu-ne trupnl cu munci si osteneli. Urmia ca acesta, deci, i se sfisie haina de jale pe care a imbracat-o ca sa-si plinga pacatul. Dar imbraca apoi vesmintul veseliei si haina mintuirii, aceste haine stralu- citoare si de nunta, cu care eel impodobit nu va fi aruncat afara din camara cea de nunta. «Rupt-ai sacul meu si m-ai incins cu veselie» 56 . Sacul este impreuna-lucrator spre pocainta, este simbol al umilin- tei. Ca spune Domnul : «De mult s-ai ii pocdif, slind in sac si in ce- nusa» 57 . Pentru ca ;Si apostolul «cu fata descoperita. schimba aceeasi icoand din slavd in slavd» 38 si numeste slava a sa proprie lucrul dat lui de Domnul. «Ca sd-Ti cinte si Tie slava mea» 59 . Slava dreptului este duhul care este in el. Asadar eel ce cinta cu duhul sa zica : «Ca sd-Ji cinte Jie slava mea si nu ma voi mihni» 60 . Psalmdstul spune : «nu voi mai face nimic, care, la amintirea pa- catului meu, sa-mi mihneasca isi sa-mi raneasca inima. «Doamne, Dumnezeul meu, in veac Te voi lduda» 61 . «Te voi lduda» in loc de : «/fi voi mulfumh. «Pentru ca m-ai iertat, spune psalmistul, in urma pocaintei mele ?i pentru cS mi-ai dat iarasi slava, indepartind rusinea ce ma acoperea din pricina pacatelor mele, de aceea Te voi lauda in veac. Care duralta de timp ar mai putea fi atita de mare, ca sa pot uita niste binefaceri ca acestea ?». 56. Ps., 29, 11. 57. Luca, 10, 13. 58. 7/ Cor., 3, 18. 59. Ps., 29, 12 60. Ps., 29, 12. 61. Ps., 29, 12. VII OMILIE LA PSALMUL XXXII I ^Bucurafi-vd, drepfilor, in Domnul ! Celor drepti li se cuvine lauda !» 1 . Cuvintul «bucurie», obisnuit in Scriptura, arata starea vesela si bucuroasa a sufletului, care se vede in cei vrednici de bucurie. «Bucurati-va, dreptiloi, in Domnul», nu cind va merg bine treburile gospodariilor voastre, nici cind sinteti sanatosi cu trupul, nici cind ogoarele voastre sint pline cu tot felul de roade, cd «bucuratf-va» pen- tru ca aveti pe Domnul, o frumusete ca aceasta, o bunatate ca aceasta, o intelepciune ca aceasta. Sa va fie de ajuns bucuria aceasta, pe care o aveti de la El ! Dealtfel trebuie sa ne bucuram de Domnul, asa cum ne bucuram si ne veselim cind ni se fagaduiesc lucrurile pe care le dorim foarte mult. De aceea cuvintele psalmului indeamna pe cei drepti sa simta un sentiment de vrednicie, ca au fost invredniciti sa fie robii unui Stapin ca acesta si sa se bucure de aceasta robie cu bucurie nespusa si cu saltari, saltindu-le oarecum inima in entuziasmul dragos- tei de bine. Dae a vreodata a intrat in inima ta o idee nea$teptata des- pre Dumnezeu, cazind ca o lumina, ;si ti-a luminat sufletul, incit sa iu- besti pe Dumnezeu si sa dispretuiesti lumea si toate cele trupesti, cu- noaste din imaginea aceea slaba si de scurta duralta iintreaga stare su- fleteasca a dreptilor, care au ajuns sa se bucure de Dumnezeu in chip egal si fara intrerupere. Poate, potrivit rinduielii lui Dumnezeu, ti-a venit si tie vreodata bucuria aceea, ca prin o mica gustare sa-ti aminte?ti de bunatatile de care esti lipsit ; pentru eel drept, insa, bucuria cea dum- nezeiasca si cereasca este continua, pentru ca in eel drept locuieste odata pentru totdeauna Duhul eel Sfint. §i eel dintii «fmct al Duhului este dragostea, bucuria, pacea» 2 . «Bucurati-va, deci, dreptilor in Domnul .'». Domnul este oarecum loc incapator pentru drepti ; 9i neaparat eel ce este in El se bucura si se veseleste. Dar ajunge §i dreptul loc in care 1. Ps., 32, l. 2. Gal., 5, 22. OMILII LA PSALMI 247 se afla Domnul ,- II primeste in el. Pacatosul, insa, face loc diavolului sau, pentru ca nu asculta de eel ce a spus : «Nu dafi loc diavolului» 3 si nici de Eclesiast : «Dacd duhul celui ce are putere se va iidica asupia ta, sd nu lasi locul tdu» 4 . Fiind, deci, in Insusi Domnul si privind, pe cit ne este in putinfa, lucrurile cele minunate ale Lui, adunam astfel, din contemplarea lor, veselie in inimile noastre. «Celor drepfi li se cuvine laudd». Dupa cum unui picior strimb nu i se potriveste o incaltaminite dreapta, tot asa nici lauda lui Dumnezeu nu se potriveste inimilor stricate. Dupa parerea mea, de aceea Domnul le-a luat demonilor puterea de a-L face cunoscut, pentru ca nu este potrivit ca demonii sa vorbeasca de Mimtuitorul. Pavel cearta duhul eel pitonicesc 5 , ca sa nu fie recomandat el, sfintul, de un duh necurat. Acelasi infeles il au si cuvintele : «Dumnezeu a zis pdcdtosului : «Pentru ce povestesti tu drep- tafile Mele ?» 6 . Sa cauitam, dar, sa fugim de orice lucru strimb si sucit si sa ne indreptam mintea noastra si puterea de judecata a su- fletului dupa canonul eel drept ca, ajungind drepti, sa ni se ingaduie sa laudam pe Domnul. Sarpele, eel ce a deschis drumul pacatului, se zice sucit, pentru ca face multe incMnari si abateri in drumul sau — dar, sabia lui Dumnezeu sta deasupra balaurului, sarpele eel sucit 7 — ; sarpele, tirindu-se pe pamint, are mersul neregulat; pantea dinainte se misca intr-un fel, mijlocul ii urmeaza piezis, iar coada in sens contrar. Deci, eel ce urmeaza sarpelui isi arata sucita viafa lui, o arata neregulata si plina de contrazicerd ; dar eel ce merge pe urma Dom- nului Dumnezeu isi face drepte cararile lui si drepte urmele picioa- relor lui. «Drept este Domnul Dumnezeul nostru s si dreptate a vdzut fata Lui» 9 . Daca doua linii se pun una linga alta, directia lor dreapta se pastreaza intre ele ; daca, insa, in fa^a unei linii drepte se aseaza un lemn strimb, se va vedea ca lemnul eel strimb nu mai este in armonie cu linia dreapta. Asadar, pentru ca lauda lui Dumnezeu este dreapta, este nevoie de o inima dreapta, ca lauda sa-i convina si sa i se potri- veasca. Iar daca «nimeni nu poate sd zicd : Domnul Iisus, decit in Duhul Sfint» l0 , cum poti aduce lauda fara sa ai duhul eel drept, innoit in cele dinauntru ale tale ? n 3. Eles., 4, 27. 4. Ed, 10, 4. 5. Fapte, 16, 18. 6. Ps., 49, 17. 7. Isaia, 27, 1. 8. Ps., 91, 15. 9. Ps., 10, 7. 10. I Cor., 12, 3 11. Ps., 50, !1. 246 ' SFINTUL VASILE CEL MARE II «Laudati pe Domnul in chitaid. ; in psaltire cu zece sfrane cin- tati-I Lui» 1Z . Mai inltii trebuie sa laudam pe Domnul in chitara, adica sa facem sa fie armonioase lucrarile pe care le facem cu trupul. $i pentru c5 am pacatuit cu trupul, cind am facut madularele noastre roabe pacatului spre faradelege 13 , tot cu trupul vom si lauda, folosindu-ne de el ca de un instrument muzical spre iertarea pacatului. Ai ocarilt ? Binecuvin- teaza ! Ai luat averea altuia ? Da-i-o inapoi ! Te-ai imbatat ! Posteste ! Te-ai ingimfat ? Smereste-te ! Ai invidiat ? Roaga-te ! Ai ucis ? SuferS mucenicia sau ceea ce are tot atiita putere ca si muoenicia, prin mar- turisire chinuieste-ti trupul ! lar atunci, dupa marturisire, esti vrednic sa cinti lui Dumnezeu «in psaltire cu zece stmne» 14 . Dar trebuie mai intii sa savirsesti lucrurile prin trup, sa le savirsesti in armonie cu Dumnezeu Cuvintul, ca asa sa te urci la contemplarea celor spirituale. Poate ca mintea, care cauta cele de sus, se numeste psaltire, pentru ca felul cum e construit acest instrument muzical isi are puterea sunete- lor, in partea de sus. Faptele trupului aduc oarecum jos lauda lui Dum- nezeu ; dar tainele care se vestesc cu mintea isi au de sus pricinile, pentru ca le insipra Duhul. Asadar, eel care are ochii atintitl la toate poruncile si face din ele un fel de concert si simfonie, acela cinta lui Dumnezeu dintr-o psaltire cu zece strune, pentru cS zece sint si porun- cile cele generale, scrise la cea diintii dare a legii. «Cintati Domnului cintare noua /» 15 . Adica, slujiti lui Dumnezeu «nu intiu vechimea llterei, ci jnfru lnnoirea duhului» 16 . Cel care nu intelege legea in chip trupesc, ci cu- noaste spiriftualitatea ei, acela cinta cintare noua. Da, vechimea si ba- trine^ea Testamentului au trecut, iar pentru noi a urmat cintarea oea noua si innoitoare a invStaturii Domnului, care innoieste tineretea noas- tra ca a vulturului 17 , cind stricam pe omul eel din afara si ne innoim din zi in zi 18 . Cel care tinde spre cele dinainte ajunge mereu, mereu mai nou. Deci, cel care ajunge mereu mai nou, acela cinta lui Dum- nezeu cintare mai noua. De obicei se zice ca ceva este mai nou sau ceea ce nu s-a mai vazut sau ceea ce a venit de curind la existenta. Deci, daca povestesti chipul minunat, care depaseste toata firea, al 12. Ps., 32, 2. 13. Rom., 6, 19. 14. Ps., 91, 3. 15. Ps., 32, 3. 16. Ps., 7, 6. 17. Ps., 102, 5. 18. II Cor., 4, 16. OMILII LA PSALMI 249 intruparii Domnului, cinti cintare noua §i strains ; iar daca istorisesti renasterea si reinnoirea intregii lumi, invechita de pScat, daca vestesti tainele invierii, si asa cinti cintare noua si ivita de curind. Ill «Cintati-I fmmos, cu strigat de biruintd» l9 . Ascultati porunca : «Cinta\i frumos», cu mintea neimprastiata, cu sincera stare sufleteasca ! «Cu strigat de biruinta cintap !>>. Ca niste ostasi bunii, dupa victoria lor impotriva dusmanilor, inaltati imne pri- cinuitorului viotoriei. Ca spune Domnul : «lndrdznifi, Eu am bimit lu- mea /» 20 . Care este, oare, omul acela care sa fie in stare sa se impo- triveasca vicleanului, daca nu se refugiaza sub acoperamintul Marelui General si dacS nu doboara de acolo, prin credinta in El, pe vrajmasul sau, lovindu-1 cu sageti ? «Clntati, dar, Immos, cu strigat de biminta». Strigatul de biruinta este un sltrigat nearticulat, scos laolalta de cei ce lupta in razboi. Asadar, cintati intr-un glas, intr-o suflare ssi in unirea prin dragoiste. Dar ce trebuie sa spuna cei care cinta ? «Cd drept este Cuvintul Domnului» 21 . Asta e pricina ca ii cheama mad intii pe cei drepti sa laude, pentru ca drept este si Cuvintul care are sa fie slavift, Cuvintul Domnului, «Care este intru inceput la Dumnezeu si este Dumnezeu» 22 . Drept este TatSl, drept este Fiul, drept este Sfintul Duh. «Toate lucrurile Lui intru credmfa» 23 . Ce inteles au cuvintele acestea ? Lucru este cerul, lucru este pa- mintul, lucru esite marea, aerul, toate cele neinsufletite, cele insufletite, cele cuvintatoare, cele necuvintatoare. Cum, dar, sint in credinta toate ? Ce credinta este in cele neinsufletite ? Ce credinta in cele necuvinta- toare ? Ce credinta in piatra ? Ce credinta in ciine ? Nici cele neinsu- fletite, nici cele necuvintatoare nu sint intru credinta. Cuvintele psal- mului n-au lasat nimic la o parte, ci pe toate le-a cuprins, spunind : «Toate lucrurile Lui intru credintdy>. Ce inteles au, dar, cele spuse ? Daca te uiti la cer, spune psalmistul, isi la ordinea din el, cerul iti este conducator credintei ; arata in el insusi pe Mesteruil Ca,re 1-a facut. Daca te uiti la frumusetile de pe pamint, iarasi si prin ele ti se mareste credinta in Dumnezeu. Ca n-am crezut in Dumnezeu va- zindu-L cu ochi trupesti, ci prin puterea mintii ill vedem pe Cei nevazut din cele vazute. Asadar, «toate lucrurile Lui intru credinta». Daca te uiti 19. Ps. 32, 3. 20. loan, 16, 33. 21. Ps., 32, 4. 22. loan, 1,1. 23. Ps., 32, 4. 250 SFINTUL VASILE CEL MARE bine la piatra, vei vedea ca si ea fyi face dovada Celui Care a facut-o. Chiar furnica, chiar tintarul, chiar albina. Adeseori, chiar in lucrurile cele mici se arata in^elepciunea CreatOirului. Acelasi este si Cel Ce a intins cerul si a revarsat multimile imense ale oceanelor, si Cel Ce a gaurit acul cel foarte fin al albinei ca pe un fluier, ca prin el sa-§i verse veninul. Nimic sa nu-ti fie merinde de necredinta ! Sa nu spui : La intimplare s-a facut lucrul acesta ! De la sine s-a facut cuitare lucru ! Nimic fara ordine, nimic fara o hotarire, nimic in zadar ! Nimic din cele ce sint n-au venit la intimplare ! Sau sa zici : Intimplare rea, ceas rau ! Cuvintele acestea sint cuvinte de oameni fara carte ! «Nu se vind oare doua pasari pe un ban ? Dar nici una din ele nu cade fara voia cea dumnezeiascd !» 24 . Citi sint perii capului ! Dar nici unul din ei nu este uitat ! 25 Vezi ca ochiului dumnezeiesc nu-i scapa vederii lui ni- mic din cele mai mici lucruri ? «Domnul iubeste milostenia $i judecata ; de mila Domnului este plin tot pamintub) 26 . DacS judecata lui Dumnezeu ar fi fost numai judecata si ne-ar fi rasplatit automat dupa vrednicia faptelor pe care le-am facut, ce na- dejde ar mai fi ? Cine dintre noi toti s-ar mai fi mintuit ? Dar asa, «Domnul iubeste milostenia si dreptatea». Ca Domnul face din milos- tenie ajutor de judecator ; o ridica pe tronul dumnezeiesc de judecata si asa judeca pe fiecare. Ca spune Scriptura : «Daca Te vei uita la iard- delegi t Doamne, Doamne, cine va suieii ?» 27 . Deci, nici milostenia fara judecata si nici judecata fara mila. Dumnezeu, inainte de judecata, iu- beste milostenia ; dupa milostenie, vine la judecata. Acestea sint unite una cu alta : mila cu judecata. Asta, pentru ca nu cumva mila, fiind singura, sa se ingimfe si nici judecata, tat singura, sa duca la dezna- dejde. Judecatorul vrea sa te miluiasca si sa-ti impartaseasca din in- durarile Lui. Daca dupa pacat te va gasi umilit, cu inima zdrobitS, cu lacrimi multe pentru faptele tale rele, daca te va vedea ca dai pe fata, fara sa te rusinezi, pe cele ce le-ai facut in ascuns, ca rogi pe frati sa te ajute sa te vindeci, daca te vede ca ai ajuns intr-adevar vrednic de miluit, i|i da din belsug milostenia Lui ; dar daca inima Hi ramine ne- pocaita, cugetul mindru, daca nu crezi in veacul ce va sa fie, daca nu te temi de judecata, atunci foloseste cu tine judecata. Este ca un doc- tor plin de grija si iubitor de oameni, care mai intii incearca sa dezumfle buboiul cu spalaturi isi prisnite usoare ; dar cind vede ca umflatura da junghiuri, nu cedeaza si ramine tare, lasa la o parte uleiul si tratamen- 24. Matei, 10, 29. 25. Maiei, 10, 30. 26. Ps., 32, 5. 27. Ps., 129, 3. OMILII LA PSALMI 251 tul eel fara dureri si alege folosirea bisturiului. Dumnezeu foloseste milostenia cu cei ce se pocaiesc, dar foloseste si judecata cu cei in- daratnici. Acelasi lucru il spune si Isaia lui Dumnezeu : «Mila Ta este in balantd» 28 . Ca si Dumnezeu pune milostenia impreuna cu judecata ; masoara cu balanta, cu numarul si cu greutatea, dupa vrednicia fiecaruia. IV «De mila Domnului este plin tot pamintuh. Aici este despartita mila de judecata. Dar numai pamintul este plin de mila Domnului, pentru ca judecata este pastrata la vremea hotarita. Aici mila este fara jude- cata, ca Domnul n-a venit sa judece lumea, ci sa mintuiasca lumea 29 ; dincolo, insa, judecata fara mila, pentru ca nu se poate gasi om fara pata, chiar de-ar fi trait o zi de la nasterea lui 30 . Deci, daca vezi ca rautatea se intinde din zi in zi, iar neamul omenesc eel trecator vred- nic de mii si mii de mort,i, pentru atitea pacate cite face, minuneaza-te de bogatia bunatatii lui Dumnezeu, a pasuirii Lui si a indelungii Lui rab- dari 31 . Atita vreme cit sintem pe pamint avem nevoie de mila. Cei din ceruri sint vrednici de fericire, nu de mila. Sau poate ca noi sintem nu- miti pamint din pricina osindei aduse peste noi pentru pacatul stramo- sesc, noi, care am auzit de la Dumnezeu : «Pamint esti si in pamint vei merge !» 32 , noi, care sintem plini de indurarile lui Dumnezeu, «cd moifi Hind piin pacate si prin greseli, miluindu-ne Dumnezeu, ne-a facut vii impreuna cu Hristos» 33 . «Cu Cuvintul Domnului cerurile s-au intdrit si cu Duhul gurii Lui toatd puterea lor» 54 . Unde sint cei care nesocotesc Duhul ? Unde sint cei care ll des- partesc de puterea creatoare ? Unde sint cei care-L separa de legatura strinsa cu Tatal si cu Fiul ? Sa auda psalmul acesta, care zice : «Cu Cuvintul Domnului cerurile s-au intdrit si cu Duhul gurii Lui toatd puterea lor». Nici Cuvintul, aceasta vorba comuna, sa nu fie socotit ca-si are fiinta din nume si cuvinte, nici Duhul nu este un suflu im- prastiat in aer, ci Cuvintul este Cuvintul, «Care dintru inceput este la Dumnezeu» 35 , iar Duhul este Duhul eel Sfint, Care a primit in chip deosebit aceasta numire. Dupa cum Cuvintul eel creator a intarit cerul, 28. Isaia, 28, 17. 29. loan, 3, 17. 30. lov, 14, 4—5 31. Rom., 2, 4. 32. Fac, 3, 19. 33. Etes., 2, 5. 34. Ps., 32, 6. 35. loan, 1,1. 252 SFlNTUL VASILE GEL MAHE tot asa Duhul eel din Dumnezeu, «Caie de la Tatal purcede» 36 — adica Cel Care iese din gura Lui, ca sa nu socotesti ca Duhul este umil dintre cele din afara si dintre creaituri, ci sa crezi ca-si are ipostasa de la Dumnezeu — are in El toate puterile. Prin Duhul s-a intarit toata puterea cereasca ; adica tot ce este puternic, statornic .si sigur in sfin- tenie si in toata virtutea cuvenita puterilor celor sfinte care i§i au ajutorul de la Duhul Sfint. In acest psalm este scris : «Duhul gurii Lui», in alta parte este spus : «Cuvintul gurii Lui», ca sa se inteleaga ca Min- tuitorul si Duhul eel Sfint sint din Tatal. Asadar, pentru ca Mintuitorul este Cuvintul Domnului, iar Duhul eel Sfint, Duhul gurii Lui, si pentru ca si unul si altul au conlucrat la zidirea cerurilor si a puterilor din ele, de aceea s-a spus : «Cu Cuvintul Domnului ceiuiile s-au intarit $i cu. Duhul gurii Lui toata puterea lor». Ca nimic nu se sfinteste decit prin prezenja Duhului. Aducerea ingerilor la existenta a facut-o Cuvintul, Facatorul universului ; dar sfintenia din ei a adus-o Duhul eel Sfint. Ca ingerii n-au fost creaji mai intii prunci si apoi, prin exercitiu, s-au desa- virsit pu|in cite putin si asa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintii facere a lor si, ca sa spunem asa, de la plamadirea fiintei lor, au avut pusa in ei sfintenia. De aceea sint si greu de intors spre rau- tate ; ca au fost dintru inceput imbibati in sfintenie, ca intr-o vopsea oarecare, si au avut prin darul Sfintului Duh statornicia in virtute. V «Adunind, ca un burdui, apele marii, punind in vistierii adincurile» 37 . Psalmistul n-a spus : «Adunind apele marii ca intr-un burduf», ci «ca un burduf». Asa a adunat Dumnezeu apele marii. Gindeste-te cum e burduful ; ca acum se umflS, oind aerul, care intra in el, umfla pielea, si acum se dezumfla, cind iese afara aerul care-1 intindea. Tot asa si marea ; uneori clocoteste si fierbe salbaticita ?i umflata de vinturi, alte- ori iarasi, datorita linistei, se smereste. In unele copii ale Cartii Psal- milor gasim : «Adunind, ca intr-un burdui, apa marih. Cuvintele acestea ne trimit la istoria cea veche, cind Marea Rosie, fara sa o despartS cineva, nici sa o tina, s-a adunait in sine, ca si cum ar fi fost inchisS intr-un burduf, pentru ca porunca dumnezeiasca n-a lasat-o sa se reverse. «Punind in vistierii adincurile». Ar fi fost mai firesic sa se fi zis, asa cum se spune indeobste : «Punind vistieriile in adincuri», adica, tinind bogatia Lui in locuri tai- nice ; dar asa, psalmistul spune ca adincurile sint ca niste odoare 36. loan, 15, 26. 37. Ps., 32, 7. OMUJI LA PSALMI 253 vrednice de vistieriile dumnezeiesti. Oare nu cumva suit numite «adincuri» cuvintele despre judecata dumnezeiasca' pentru ca ele sint nespuse si neintelese de gindurile omenesti, penjtru ca aceste cuvinte ramin numai in cunostinta lui Dumnezeu, potrivit carora Dumnezeu rinduieste pe fiecare ? Ca judecatile lui Dumnezeu despre fiecare au fost numite «adinc» o aflam din alt psalm, in care se spune : «Judeca- tile Tale, adinc mult» 38 . Asadar, daca cercetezi de ce viata pacatosului este lunga, iar zilele dreptului sint putine in vietuirea aceasta vremel- nica, de ce omul nedrept o duce bine, iar dreptul se necajeste, de ce copilul este rapit inainite de a ajunge la maturitate, de unde sint raz- boaiele, pentru ce naufragiile, cutremurele, secetele, inundatiile, de ce au fost create cele stricacioase ale oamenilor, de ce unul este rob, iar altul liber, unul este bogat, iar altul sarac — ca mare este deosebirea si in savirsirea pacatelor si in savirsirea virtutilor ; de pildS, femeia care a fost vinduta unuia care tine o casa de prostitutie este silita sa pacatudasca, iar alta, care are parte de la inceput de o stapina buna, este crescuta in feciorie — de ce aceasta o duce bine, iar aceea se chinuieste ; dacS cercetezi acestea te intrebi : care este rasplata de la Judecator penltru fiecare din acestia ? Gindindu-te la toate acestea, adu-ti aminte c§ judeca^ile lui Dumnezeu sint adinci ; si pentru ca sint inchise in vistieriile cele dumnezeiesti, nu pot fi intelese de oricine. Celui credincios i s-a dat de Dumnezeu aceasta fagaduinta : «lj.i voi da vistierii ascunse» 39 . Cind, insa, vom fi invredniciti de cunoasterea fata catre f ctjfd 40 , vom vedea si «adlncuiile lui Dumnezeu in vistierii». Iar daca vom aduna cele spuse in Scriptura despre burdufuri, atunci vom intelege si mai bine ceea ce a vrut sa spuna David. Cei care se in- noiesc zi de zi, cei care primesc in ei vinul eel nou din «vifa cea ade- varata» 41 , aceia se numesc in Evanghelie «burdufuii noi» 42 ; iar cei care nu vor sa lepede pe omul eel vechi sint «burdufuri vechi» AZ , pen- tru ca nu ii se poate incredinfa primirea vinului nou. «Nimeni nu pune vin nou in burduiuii vechi» 44 , ca nu cumva si vinul sa se verse si burdufurile acelea sa se strice cu totul si sa nu mai fie bune de nici o treaba, odata ce varsa din ele si vinul bun si vinul nou. «Vinu7 cei nou trebuie pus in burduiuii noi» 45 . Vinul eel nou si duhovnicesc, care se fierbe in Duhul eel Sfint — cu alte cuvinte cunoasterea adevarului 38. Ps., 35, 6. 39. Isaia, 45, 3. 40. I Cor., 13, 12. 41. loan, 15, 1. 42. Matei, 9, 17. 43. Matei, 9, 17. 44. Matei, 9, 17. 45. Matei, 9, 17. 254 SFlNTUL VASILE CEL MARE — care niciodata nu se invecheste, trebuie pus in omul eel nou, care, pentru ca poarta totdeauna in trupul lui omorirea lui Iisus 46 , se poate spune, pe buna dreptate, ca este om nou. VI «Sd se teama de Domnul tot pamintul si de El sa se cutremure top cei ce loeuiese in lume» 47 . Pentru ca «fiica de Domnul este inceputul infelepciunih 48 , de aceea sint instruiti prin frica cei care gindesc cele pamintesti. Teama trebuie inteleasa neaparat ca o indrumatoaire spre bunacredinta, iar dragostea desavirseste pe cei pe care i-a luat si care fusesera crescu^i de teama aceea datatoare de stiinta. Psalmul porunceste intregului pamint sa se teama. «Sa se cutremure de El : tofi cei ce loeuiese in lume». Orice miscare savirsita fie cu lucrarea mintii, fie cu lucrarea trupulua, sa se savir$easca dupa vointa lui Dummezeu. Asa inteteg eu cuvintele : «Sd se cutremure de Eh. Ochiull sa nu se mi§ite far a Dumnezeu, mina sa nu se miste far a Dumnezeu, iar inima isa nu cugete cele ce nu sint pllacute lui Dumnezeu. $i, ca sa spun pe scurt, nimeni sa nu se cutremure, nici sa se miste de altceva decit de frica de Dumnezeu. «Ca El a zis si s-au lacut ; El a poruncit si s-au ziditn 49 . La ceile doua idei spuse mai inainte : «Sa se teamd tot pdmintul» isi : «Sa se cutremure tofi cei ce loeuiese in Iume», psalmistul a adaugat : «E1 a zis si s-au ia- cut ; El a poruncit si s-au zidit». Pentru ca omul este allcatuit dintr-o plas- muire paminteasca si din suflet, care locuiesite in trup, se numeste pa- mint ceea ce este plasmuit din pamint, iar ceil ce iocuie^te in lume se numeiste suflet, caruia i-a fost soffit sa vietuiasca in trup. Cuvintele : «E1 a zis si s-au fdcut» se pot atribui foarte bine pamintului. Cu privire la plasmuirea noastra din pamint, sint cuvintele : «s-au fdcut», iar cu privire la suflet, care este zidit dupa chipul lui Dumnezeu, sint cuvin- te&e : «s-a zidit». Dar deoarece cuvintul : «zidire» se ia de multe ori in intelesuil de : orinduire noua, imbunatatire, ca de pilda : «Dacd este ci- neva in Hristos zidire noud» 50 f si : «Ca pe cei doi sa-i zideascd intr-un om nou» 51 , se poate ca : «s-a tdcut» sa se refere la prima creare a omu- lui, iar «s-a zidit» la cea de a doua nastere prin harul lui Hristos. Da, pe 46. // Cor., 4, 10. 47. Ps., 32, 8. 48. Prov., 1, 7. 49. Ps., 32, 9. 50. // Cor., 5, 17. 51. Eies., 2, 15. OMILII LA PSALMI 255 cit este de mare deosebirea intre porunca si cuvintul simplu, pe atit de mare este intre zidire si facere. «Domnul risipeste sfaturile neamuiiloi si leapddd ginduiile popoa- relor» 52 . Cuvimtele acestea sint o explicare a ceCor spuse mai inainte, anume ca Dumnezeu a zidit pe cei ce cred in El, prin risipirea sfaturilor nein- telepte ale popoarelor, pe care lie aveau despre idoilolatrie si despre toa- ta desertaciunea si prin lepadarea sfaturilor conducatoriilor. Dar, este cu putinta oa aceste cuvinte sa fie puise in legatura si cu timpul pati- milor Domnului, cind unii socoteau ca rastignesc pe Imparatul slavei, iar El reinnoia omenirea, prin iconomia crucii. La inviere s-a risipit sfatul neamuriilor, al lui Pilat si al ostasilor ; au fost risipiti toti citi au lucrat cele impotriva crucii. Au fost lepadate sfaturile co-nducatorilor, ale ar- hiereilor, ate carturarilor si ale imparatilor poporului. Invierea a distrus toate planurile ilor. Iar daca vei citi toate cite lle-a ilucrat Dumnezeu asupra neamurilor necredincioase, toate cite sint sense in istoria fie- carui neam, vei vedea ca aceste cuvinte ale psailmului au multS putere, luate chiar in sens literal. Pe cind Ioram, fiul lui Ahaav, imparatea in Israil, atunci imparatul Siriei, fiuC lui Ader, venind impotriva lui cu multa putere si cu mina grea, a inconjurat Samaria, incit celor incer- cuiti le lipseau cele necesare vietii si se ajunsese sa se vinda un cap de magar de cincizeci de sicli 53 de argint, iar un sfert de metru de gainat de porumbel cinci sicli de argint 54 . Atunci, dar, ca sa se implineasca profetia lui Elisei, au fost risipite sfaturile Siriei ; sirienii si-au parasit corturile lor si toata avutia lor si au fugit, lasind atita avutie in Samaria incit o masura din faina cea mai buna se vindea cu un siclu, iar doua masuri de orz, tot cu un siclu 55 '. Asa, a sitiut Dumnezeu sa risipeasca sfaturile neamurilor ! Si cum a lepadat sfaturile conducatorilor, o aflam de la Ahitofel, cind David s-a rugat lui Dumnezeu, zicind : «Risipe$te sfatul lui Ahitofel /» 56 . Deci cind auzi pe cineva ca te ameninta grozav si-ti spune ca va aduce asupra ta tot felul de necazuri, pagube, rani, moarte, cauta catre «Domnul Care iisipe$te sfaturile neamurilor si lea- pddd gindurile popoarelor*. VII «Sfatul Domnului rdmine in veac ; gindurile inimii Lui din neam in neam» 51 . 52. Ps., 32, 10. 53. Urn siclu cintarea cam 100 grame. 54. IV Reg/, 6, 25. 55. PS Regi, 7, 1. 16. 18. 56. // Regi, 15, 31. 57. Ps., 32, 11. 256 SFlNTUL VASILE CEL MAKE Nu vezi invataturile neamurilor si filosofia lor desarta? Nu vezi cit de subtil si de deserti skit filosofii lor In descoperirea invataturilor prin teorii logice, prin prescriptii morale, prin invataturi fiziologice si prin ailte invataturi, numite invataturi de inifiere ? Nu vezi ca toate sint risipite si facute nefolositoare si ca numai adevaruil Evangheliei stapi- neste aeum in Hume ? Multe sint sfaturile in inima oamenilor, dar sfatul Domnului a biruit. Iar daca vrem ca sfatul lui Dumnezeu sa ramina sta- tornic si tare in sufletele noastre, trebuie neaparat sa fie risipite mai intii din noi gindurile omenesti. Dupa cum eel ce vrea sa scrie pe o tabli{a de ceara, trebuie, mai intii, sa stearga ce-a fost scris mai ina- inte, intinzind bine ceara §i asa sa scrie literele pe care le vrea, tot asa $i inima, care voie§te sa primeasca in chip lamurit cuvintele dum- nezeiesti, trebuie curatita de gindurile cele potrivnice. ^Gindurile inimii Lui din neam in neam». Dar, pentru ca doua sint popoarele cele alese si doua sint si Tes- tamentele care s-au dat lor, esite cu putinta ca prin cuvintele : «Gindu- rile Lui din neam in neam» sa se inteleaga — odata ce neamul este amintit de doua ori — si doua ginduri ; unul, potrivit caruia am primit Testamentul eel dintii, altul, eel care ne-a daruit invatatura cea noua si mintuitoare a lui Hrisitos. «Feiicit este neamul, caruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care 1-a ales spre mo$tenire Luisi» 5S . Nimeni nu fericeste pe poporul audeu, ci pe poporul acela care a fost ales pe merit dintre toate popoarele. Noi sintem neamul, al carui Domn este Dumnezeul nostru ; nod sintem si poporul pe care 1-a ales 59 spre mostenire Luisi ; sintem neam, pentru ca am fost alesi din multe neamuri 60 ; sintem popor, pentru ca am fost chema|i in locul poporului care a fost lepadat. $i pentru ca «multi sint chemati, dai pupni ale?i» 61 , Domnul fericeste nu pe eel chemat, ci pe eel ales : «Fericit este acela pe care 1-ai ales» 62 . Pentru ce i!l fericesti ? Pentru mostenirea pe care o a?teapta ! Mostenirea vesnicelor bunatati ! Oare nu cumva psalmistul fericeste aici mai intii totaliitatea neamurilor si apoi ramasi^a lui Israil, care se va mintui, potrivit celor spuse de apostol, dupa ce va veni la credin^a totaliitatea neamurilor ? 63 Negresit nu se mintuie oricine la in- timplare, ci numai «ramasita, dupa alegerea haiului» 64 . De aceea psal- mistul spune : «PoporuI pe care 1-am ales spre mostenire Luisi». 58. Ps., 32, 12. 59. I Petru, 2, 9. 60. / Petru, 2, 9. 61. Matei, 20, 16. 62. Ps., 64, 4. 63. Rom., 11, 5. 25. 64. Rom.. 11, 5. OMUJI LA PSALMI 257 VIII «Din cer a privit Domnul ; vazut-a pe rofi fiii oamenilor din locasul Sau eel gata» 65 . Domnul private de sus la cei care ramin in vrednicia lor si care savirsesc cede date spre implinirea firii omenesti ; iar pe cei care sint coboriti in adincul rautatii, ii cerceteaza altfel, prin pogorirea la ei. Ca spune Scripture : «Strigatul Sodomei si al Gomoiei s-a inmultft si pd- catele lor sint maii foarte. Pogorindu-Md, dar, vol vedea dacd paca- tele lor se savirsesc dupd strigdtul lor, care a venit la Mine» 66 ; si ia- rasi : «S-a pogorit Domnul sd vadd cetatea si turnul, pe care le-au zi- dit fiii oamenilOTf 67 . In psalmul acesta se spune : «Din cer a privif Dom- nul ; vdzut-a pe toti fiii oamenilor». Uita-te la inaltul Privitor ! Uita-te la Cei Ce de sus Care Isi pleaca ochii spre faptele omenesti ! Oriunde ai merge, orice-ai face, fie la intuneric, fie ziua, ai asupra ta ochiul lui Dumnezeu, Care te priveste ! «Din locasul Sdu eel gata». Portile nu se deschid, perdelele nu se dau la; o parte ! Gata este spre privire locasul lui Dumnezeu. Domnul priveste la toti fiii oameni- lor. Nici unul nu scapa privirii Lui. Nu-i intuneric, nu-s ziduri, care sa-i acopere, nu-i nici o piedica ochilor lui Dumnezeu. Asa de bine pri- veste Dumnezeu pe fiecare, ca priveste si inimile, pe care Insusi le-a plasmuit fara vreun amestec de rautate. Ca simpla a plasmuit Dumne- zeu, Creatorul oamenilor, inima oamenilor, ca sa pastreze in ea chipul lui Dumnezeu. Mad pe urma, insa, noi, prin impreunarea cu patimile trupului, ne-am facut inima felurita si complicate, stricind in ea tot ce era dumnezeiesc, simplu si necomplicat. Si, pentru ca Dumnezeu este creatorul inimilor, Bl cunoaste si toate faptele noastre. Cind spunem «fapte» spunem si cuvintele si gindurile si in general orice misoare a omului. Ca numai Cei Ce injelege toate faptele noastre stie din ce dis- pozitie sufleteasca si cu ce intense le facem ; daca le facem sa placem oamenilor sau le facem ca sa slujim poruncilor date noua de Dumne- zeu. De aceea vom da soooteala pentru orice cuvint desert ^ ; dar nu vom pierde plata nici pentru un pahar de apa rece m , pentru ca Domnul cunoaste toate faptele noastre. 65. Ps., 32, 13—14. 66. Fac, 18, 20—21. 67. Fac, 11, 5. 68. Matei, 12, 36. 69. Matei, 10, 42. 17 — Sfintul Vasile eel Mare 258 SFINTUL VASILE CEL MARE IX «Nu se mintuie imparatul cu ostire multa» 70 . Nu dau mintuire imparatului nici puterea ostilor, nici zidurile ceta- tilor, nici falanga pede$trilor, nici puterea cavaleriei si nici pregatirea puterii navale. CS Domnuil pune pe imparati si-i schimba, si nu este pu- tere decit de Dumnezeu rinduita 71 . «Nu se mintuie imparatul cu ostire multa», ci cu harul eel dumnezeiesc, incit este adevarat si pentru im- paratf cuvintul ca «prin har sintefi mintuip* 11 . Ca isi plugaruil nu se bu- cura atit de munca de pe ogorul sau, cit de ajutorul lui Dumnezeu, Care a facut sa creasca cele lucrate de el. Ca «ni'ci cei ce sade$te nu este cineva, nici eel ce udd, ci Dumnezeu, Care face sd creascd» ". Daca «ini- ma imparatului este in mina lui Dumnezeu» 74 , atunci urmeaza ca nu se mintuie prin puterea armata, ci prin puterea ajutorului dumnezeiesc. Nu orice imparat, insa, este in mina lui Dumnezeu, ci numai imparatul care-i vrednic de numirea de imparat. Unii au definit puterea impara- teasca supraveghere legala sau conducere peste toti, care nu e raspun- zatoare de pacat. «$i uriasul nu se va mintui cu multimea tdriei lui» 75 . Se nume^te urias eel cu putere fizica ?i cu tarie itrupeasca. Asadar, nici imparatul nu are de la ostasi ajutor indestulator pentru mSntuirea lui ?i inici voinicul nu-i in stare sa-si fie indeajuns pentru toate. Slabi- ciune isi neputinta sint toate cele omene^ti fata de puterea cea adeva- rata. De aceea, «Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa rusineze pe cele tari» 76 ; si : «Din gura pruncilor si a celor ce sug ai sdvirsit laudd, ca sq zdrobesti pe vrdjmas si pe razvrdtitor» 77 . Harul eel dum- nezeiesc a stralucit mai ales atunci cind a lucrat in prunci si in nepri- cepu^i. «Mincinos este calul spre mintuire si intru multimea puterii lui nu re va mintui» 7S . Sfintii nu s-au folosit de cai. Se pare ca nici Israil n-a cistigat raz- boaieile folosindu-se de puterea cailor ,si nici vreunul din sfinti n-a so- cotit ca este potrivita folosirea caiilor. Faraon s-a falosit de cal 79 , iar 70. Ps., 32, 16. 71. Rom., 13, 1. 72. Eies., 2, 5. 73. / Cor., 3, 7. 74. Prov., 21, 1. 75. Ps., 32, 16. 76. / Cor., 1, 27. 77. Ps., 8, 3. 78. Ps., 32, 17. 79. Ie?., 14, 9. 23. OMILII LA PSALMI 259 ingimfatuil Semaherib se ilauda cu multimea cailor 80 . De aceea, «pe ca- lul si calaieful lui Faraon i-a aiuncat in apa» 81 , iar pe calaretii lui Se- naherib i-a cuprins sominul 82 . De aceea si legea data prin Moisi, dind legi cu privire la imparat, zice : «Sa nu-si inmulfeascd luisi caii» 83 . «lntiu multimea puterii lui nu re va mintui». Pavel spume : «Cind sint slab, atunci smt taie» M . Ca multimea pu- terii trupe§ti este piedica pentru mintuirea duhului. X «Iata ochii Domnului spie cei ce se tern de Eh 85 . In alta parte psalmistul spume : «Ochii Domnului spre cei drepti» K ; aici, insa : *spre cei ce se tern de El». Cind privim spre Domnul si ochii nostri sint spre El, incit sa putem spune : «Iata precum sint ochii slu- gilor in miinile stdpiniloi lor, asa sint ochii nostri spre Domnul, Dum- nezeul nostru» 87 , atunci atragem ochiuii Domnului ca sa me priveasca. «Spre cei ce ndddjduiesc in mila Lui» 88 . Psalmistul infatiseazS aici smerenia celor ce slujesc Domnului, pen- tru ca ei nadajduiesc im mila Lui. Da, eel care mu are incredere in fap- tele lui virtuoase si nici mu asteapta sa se indreptateasioa dim fapte, acela isi pume singura lui nadejde in indurarile lui Dumnezeu. Cind isi aduce amimte de cuvintele : «/atd, Domnul si plata Lui» 89 , cimd isi aminte^te ca Dumnezeu va da fiecaruia dupa fapta lui si se gindeste la faptele lui rele, se teme de pedeapsa si tremura de amenintari ; si, ca sa nu fie inecat de tristete, are bune nadejdi in Indurarile lui Dumnezeu si in iu- birea Lui de oameni. Nadajduieste ca sufletul lui va fi izbavit de moarte si va fi hranit de Dumnezeu in vreme de foamete. «§i sufletul nostru va rdbda iniru DomnuJ, cd ajutorul si sprijini- roru7 nostru este» 90 . Cuvintele acestea ne indeamna la rabdare, incit daca vreodata ajun- gem sub stapinirea unuia din cei care vor sa ne stniveascS, noi sa mu ne despartim de dragostea de Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus 91 , ci 80. IV Regi, 19, 23. 81. /e?„ 15, 1. 82. Ps., 75, 7; TV Regi, 19, 35. 83. Deut., 17, 16. 84. // Cor., 12, 10. 85. Ps., 32, 18. 86. Ps., 33, 14. 87. Ps., 122, 2. 3. 88. Ps., 32, 18. 89. Isaia, 40, 10. 90. Ps., 32, 20. 91. Rom., 8, 39. 260 SFINTUL VASILE CEL MASK sa rabdam cu tot sufletul nostra necazurile, asteptind ajutorul de la Dumnezeu. «Ca intru Dinsul se va veseli inima noastrd si intiu numele Lui eel stint am ndddjduit» 92 . Cuvimtele acestea siiut in armonie cu cele de la inceputul psalmu- lui : «Bucurati-vd, dreptilor, in Domnul» 93 ; si : «lntiu Dinsul se va ve- seli inima noastrd». Si mi se pare ca apostolul, potrivit acestor cuvinte, a spus : «In acestea toate biiuim cu prisosinta piin Cel Ce ne-a iubit pe noi» *• ; si : «Dar nu numai atit, ci ne si lauddm in necazuri» 95 . Cind psalmistul spune : «Sufletul nostril va rdbda intru. Domnuh 96 , o spune ca sa arate ca nu silit, nici strdvit de necazuri rabda, ci ca primeste cu toata bucuria suferintele pentru numele Domnului. Psalmistul nu zice numai *rdbddm», ci si : «tnhu Dinsul se va veseli inima noastrd si in- tru numele eel stint al Lui am ndddjduit». E de ajuns sa ne numim cres- tini, ca sa scapam de toata vatamarea vrajmasilor. Se zice ca numele lui Dumnezeu este sfint ; negresit nu pentru ca ar avea in silabele nu- melui o putere sfintitoare, ci pentru ca orice insusire a lui Dumnezeu si orice idee, care este gindita in chip deosebit despre El, este sfinta si curata. «Fie, Doamne, mila Ta spie noi, precum am ndddjduit intru Tine* 97 . Vezi cu cita pricepere s-a rugat psalmistul ? A facut din propria sa stare sufleteasca masura revarsarii milostivirilor lui Dumnezeu asupra lui. «Atit de mare sa fie mila Ta spre noi, spune psalmistul, cit de mare nadejde am pus noi in Tine ! Toata nadejdea noastra sa se intoarca in- tru odihna 9S , pentru ca, schimbindu-se trupul smereniei noastre, sa in- telegem ca a ajuns asemenea cu chipul trupului slavei» ". 92. Ps., 32, 21. 93. Ps., 32, 1. 94. Rom., 8, 37. 95. Rom., 5, 3. 96. Ps., 32, 20. 97. Ps., 32, 22. 98. Ps., 114, 7. 99. Filip., 3, 21 ; Rom., 8, 29. VIII OMILIE LA PSALMUL XXXVI al lui David, cind §i-a schimbat fa(a sa inaintea lui Abimelec §i i-a dat drumul §i s-a dus I Ideea cuprinsa in titlul acestui psalm ne duce cu mintea la doua ipoteze. Titlul pare ca vorbeste si de cele facute de David in Nomba, orasul preotilor 1 , si de cele petrecute in Get, la Anhus, imparatul celor de alt neam 2 . David si-a schimbat fata si cind a vorbit cu Abimelec preotul, ascunzindu-si fuga, prefacindu-se ca inoearca sa slujeasca po- ruincii imparatesti, cind a luat si piinale puraerii imainte si sabia lui Go- liat, dar !?i-a schimbat fata isi cind a ramas in mijlocul dusmanilor, cind i-a auzit vorbind intre ei, pregatindu-se de lupta. Ca spune Scriptura : «Zis-au slugiie lui Anhus intie ei ; «Nu este acesta David, imparatul pamintului ? Nu acestuia i-au ie$it inainte dansatoarele zicind : «David a ucis cu zecile de mii, iar Saul cu miile ?» 3 , «Si s-a temut David, spune Scriptura, de lata lui Anhus si si-a schimbat lata lui inaintea ochilor loi» 4 . Cum, dar, titlul psalmului il numeste Abimelec, iar istoria ne vor- beste de Anhus, imparatul celor din Get ? Din traditie, a ajuns pina la noi cuvintul ca imparatii celor de silt neam purtau in general un nume comun — acela de Abimelec — dar fiecare imparat avea si un nume pro- priu. Acelasi lucru se poate vedea si la imparatii romani ; indeob?te se numeau Cezari si Augusti, dar aveau si numele lor proprii. Tot a§a si la egipteni, cu numele Faraon ; Faraon se nnmea imparatul de pe timpul lui Iosif 5 si tot Faraon se numea si imparatul Egiptului de pe timpul lui Moisi, cu patru generatii mai tirziu 6 ; Faraon se numeste si eel de pe 1. / Regi, 22, 1—23. 2. / Regi, 21, 1—15. 3. I Regi, 21, 11. 4. / Regi, 21, 12—13. 5. Fac, 39, 1. 6. Ie?., 2, 5. 262 SFlNTUL VASILE CEL MARE timpul iui Solomon, ca. spune Scripture : «Solomon a luat pe fiica lui Fa- raon» 7 ; dar si imparatul Egiptului de pe vremea profetiei lui Ieremia se numea tot Faraon 8 . La fel cu Abimelec : pe vremea lui Avraam a fost un Abimelec, pe vremea lui Isaac un alt Abimelec, iar acum se numeste tot Abimelec, eel de pe vremea lui David. Despre eel de pe vremea lui Avraam, Scriptura spume : *$i au zis Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Filoc, capetenia ostirii lui, cdtre Avraam» 9 . Despre eel de pe timpul lui Isaac, Scriptura spune : «$i a stat mulfi ani acoho ; si uitindu-se Abimelec, imparatul lilistenilor, pe feieastid, a vdzut pe Isaac jucindu-se cu Rebeca* 10 . Tot asa si acum pe timpul lui David : prixi Abimelec, de care e vorba in titllu, este aratat numele indeobste de imparat. NumeUe de Annus, dat de istorie, este numele lui propriu, eel din nastere. In fata acestuia, deci, David si-a schimbat fata lui, cind a fost adus de mii- nille slugilor, cind batuse la portile cetatii si-i curgeau bale pe barba, spume Scriptura u , incit Anhus a zis slugilor : «Pentru ce 1-atf adus la mine ? 12 N-am nevoie de epileptici ! L-ati adus aici, ca sa fie apucat de epilepsie in fata mea ?». $i asa, slobozindu-1 de acolo, a scapat cu viata, spune ScriptuTa, in pestera Odolam 13 . Scapind, dar, David din mare primejdie, a inalltat rugaoiunea aceasfta de multumire lui Dumnezeu, Care 1-a izbavit. «Bine voi cuvinta pe Lhomnul, spune David, in toata vremea» 14 . Scapind de moarte, David i(?i pune oarecum lege vietii lui, formin- du-si sufletul sau pentru o vietuire curata, in asa fell incit nici o clipa din viata lui sa nu lipseasca fara a binecuvinta pe Dumnezeu, ci sa puna pe seama lui Dumnezeu inceputul faptelor lui, si mari si mai mici. «Nu voi socoti, spune David, ca s-au facut acestea datorita grijii mele, nici ca s-au petrecut datorita intimplarii ! Nu, ci in toata vremea voi binecuvinta pe Domnul, nu numai in clipele fericite ale vietii mele, ci si in vremuri de restri§,te». De aceste cuvinte fiind invatat apostoluil, a spus : «Bucu- rap-vd totdeauna, rugafi-vd neincetat, mulpimili pentru toate* 1S . Vezi cit de mare este dragostea lui David? Nu s-a descurajat in fata necon- tenitelor rele, nu numai cind a fost izgonit din patrie, dintre rude, dintre cei apropiati ai lui, din averile lui, ci si cind s-a predat de nevoie dusma- nilor si cind era aproape sa fie sfisiat de ei. N-a spus : «Pina cind au sa 7. Ill Regi, 3, 1. 8. lei., 44, 5 (editia A. Rahlfs). 9. Fac, 21, 22. 10. Fac, 26, 8. 11. / Regi, 21, 13. 12. I Regi, 21, 14. 13. / Regi, 22, 1. 14. Ps., 33, 1. 15. J Tes., 5, 16—18. OMILII LA PSALMI 263 tina relele acestea?». Nu s-a descurajat ca i se prelungeau necazurile, deoarece stia ca «necazul aduce icibdare, rdbdarea incercare, iar incer- carea nadejde» 16 . Intr-adevar, pentru cei bine pregati^i necazurile sint un fel de hrana atletica, sint exercitii care urea pe luptator la slava Ta- talui. Da, chid sintem ocariti, noi binecuvintam ; cind sintem huliti, noi ne rugam ; cind sintem chinuiti, noi binecuvintam ; cind sintem necajitl, ne laudam cu necazul nostru 17 . Ca e rusinos sa binecuvintam pe Dumne- zeu cind ne merge bine si sa tacem cind vin peste noi necazuri si nevoi, dimpotriva, atunci trebuie sa muiltumim lui Dumnezeu chiar mai mult, pentru ca stim ca Dumnezeu «ii ceartd pe eel pe care-1 iube$te 5/ bate pe tot iiul pe caie il prime$te» 1S . «Pururea lauda Lui in gura mea» 19 . Se pare ca profetul fagaduieste un lucru imposibil. Cum se poate ca lauda ;lui Dumnezeu sa fie pururea in gura omului ? Cind graieste vorbe obisnuite si lumeisti nu are ilauda lui Dumnezeu in gura lui. Cind doarme, tace negresit. Iar cind maninca si bea, cum va scoate gura lui ilauda ? Fata de acestea spunem ca este si o gura spirituala a omului dinauntru, cu care omul se hrSneste, participind Ca Cuvintul vietii, Care este piinea pogorata din cer 20 . Despre gura aceea spune si profetul : «Deschis-am gura mea ?i am tras duh» 21 ; iar Domnul ne indeamna sa avem deschisa gura, ca sa primim mai din belsug hrana adevarului, ca zice : «Ldrge?fe gura ?i o voi umplea !» --. Se poate, dar, sa se numeasca lauda a lui Dum- nezeu ideea despre Dumnezeu care este continua in suflet, care este intiparita odata pentru totdeauna si este oarecum pecetluita in partea conducatoare a sufletului. Se poate, dupa cum sfatuieste apostolul, ca omul vrednic sa le faca pe toate spre slava lui Dumnezeu, incit orice fapta, orice cuvint si orice lucrare intelectuala sa aiba in ea puterea laudei f ca dreptul fie de maninca, fie de bea, pe toate le face spre slava lui Dumnezeu 23 . Unul ca acesta doarme, dar inima lui vegheaza, dupa cum spune autorul Cintarii Cintarilor 24 . C3, in cele mai multe cazuri, majoritatea inchipuirilor din timpul somnului sint ecouri ale gindirii din timpul zilei. 16. Rom., 5, 3—4. 17. / Cor., 4, 12—13. 18. Evr., 12, 6. 19. Ps., 33, 1. 20. loan, 6, 33. 21. Ps., 118, 131. 22. Ps., 80, 9. 23. / Cor., 10, 31. 24. Cint., 5, 3. 264 SFINTUL VASILE CEL MARE II «lntru Domnul se va lauda sufletul meu* 25 . «Nimeni, spune David, sa nu ma laude ca am scapat de primejdii datorita gindului meu ! Ca mintuirea nu-i nici in puterea omului, nici in intelepciunea lui, ci in harul lui Dumnezeu*. «Sd nu se laude, spune Scriptura, eel bogat cu bogdfia lui, nici eel infelept cu intelepciunea lui, nici eel tare cu tdria lui, ci In aceasta sa se laude eel ce se lauda, In a intelege $i a cunoaste pe Domnul Dumnezeul lui» 26 . Uita-te acum cum apostolul lauda pe impreuna-lucratorii EvangheDiei : «Care este impie- una-rob si slujitor al vostru in Domnul» 27 . Daca cineva se lauda cu fru- musetea trupului sau cu stralucirea parintilor, atunci sufletul lui nu se lauda in Domnul ; unud ca aoesta se lauda cu desertaciuni. Nu au ceva vrednic de llauda nici cei care praotica artelle medii : conducatorii, doc- torii, oratorii sau arhitectii, care construiesc cetati sau piramide sau labirinturi sau alte constructii costisitoare sau constructii colosale de cladiri. Cei care se lauda cu acestea n-au sufletul lor in Domnul. Ne este de ajums noua pentru orice alta vrednicie ca ne numim robi ai unui Sta- pin ca aces'ta. Nu se va lauda, oare, tare unuil care slujeste imparatului, pentru ca a fost pus in acea treapta de slujire ? Dar eel care a fost invred- nicit sa slujeasca lui Dumnezeu va cauta, oare, laudele sale in alta parte, ta $i cum nu i-ar fi de ajuns invocarea Domnului pentru a covirsi orice slava si stralucire ? Deci : «Intru Domnul se va lauda sufletul meu». «Sd audd cei blinzi si sa se veseleascd 28 , pentru ca fara de razboi, spune David, am dobindit mintuirea, numai pentru ca mi s-a schimbat fata, fiind insellati dusmanii mei priira. impreuna lucrarea lui Dumnezeu. Sa. audd cei blinzi. ca este cu putinta ca si cei ce stau linistiti sa ridice trofee isi sa fie deciarati biruitori. Si set se veseleascd, fiind intariti prin exempluil meu de puterea blindetii. Am luat acest bar de la Dumnezeu pentru ca am fost blind». «Adu-Ti aminte Doamne, de David si de toatd blindetea lui !» S3 . Cea mai mare dintre virtu^i este blindetea ; de aceea a si fost pusa intre fericiri : «Fericiti cei blinzi, spune Domnul, cd aceia vor mosteni pdmintul» 30 . Ca pamintul acella, Ierusalimul eel ceresc, nu este prada de razboi a celor ce lupta, ci mostenire pe care o primesc barbatii indelung rabdatori §i blinzi. Cuvintele «Sd audd cei blinzi* sint la fell ca si cuvinteile : «ucenicii lui Hristos». Poate ca David a voit ca, in chip profetic, sa ajunga pina la noi minunea binefacerii pe 25. Ps., 33, 2. 26. lei., 9, 22—23. 27. Col., 4, 7. 28. Vs., 33, 2. 29. Ps., 131, 1. 30. Matei, 5, 5. OMILII LA PSALMI 265 care a facut-o Dumnezeu cu el. Sa auda de aceasta binefacere si cei care, dupa multe generate, au sa ajunga ucenici ai lui Hristos ! Pe acestia i-a numit >. Este instructiv sa se arate cum apare acest text in Bibliile traduse dupa textul ebraic, nu dupa textul Septuagitntei : Biblia de la Iasi din 1874, tiparita de Societatea Biblica Britanica, traduce : «pun la cale ca sa intinda curse ; zic : «Cine va vedeah>; editia britanica, din ultimii ani, aparuta fara loc si an de tiparire, tra- duce : «se statuiesc impreuna sa intindO. curse si zic : «Cine ne va vedea ?». In sfirsit Biblia lui Vasile Radu si Gala Galaction, care uirmeaza tot originalul ebraic, traduce : «se sfdtuiesc sa intinda curse si graiesc : «Cine ne va vedea ?». 38. Ps., 33, 4. 39. Maiei, 7, 14. 40. Ps., 33, 18. OMILII LA PSALMI 267 ceea si apostodul zice : «lntru toate Hind necdjiti» 41 ; $i : «Cd prin multe necazuri tiebuie sa intrdm intiu impdrdfia lui Dumnezeu* 42 . Dumnezeu izbaveste de necaz pe sfintii Lui ; nu-i lasa neincercat;i, dar lie da rab- dare. Daca «necazul lucreazd rdbdare, iar idbdarea incercare» 43 , atunci eel ce indeparteaza necazuil se ilipseiste de incercare. Asadar, dupa cum nimeini nu este incununat fara adversar, tot asa nimeni nu poate fi nu- mit incercat decit numai prin necazuri. «Din toate necazurile m-a izba- vit, spune David ; nu m-a l&sat sa fiu fara de necazuri, dar, odatd cu incercarea, mi-a ddruit si izbdvhea, adicd puteiea de a suieih 44 . «Apiopiati-va de El si vd luminal ; si lefele voastie sa nu se msi- neze» 45 . Psalmistul cheama «pe cei ce stau in intuneric si in umbra mortii» 46 sa vina la Domnul isi sa se apropie de razele Dumnezeirii Lui, pentru ca prin aoeasita apropiere, fiind luminati de adevar, sa primeasca, prin har, luminarea Lui. Dupa cum lumina aceasta din lume nu este pentru toti la fel, ci numai pentru cei care au ochi ?i stau cu ei deschisi, pen- tru cei care se pot bucura fara nici o piedica de trecerea soarelui pe bolta cerului, tot asa si «Soarele dreptatii 4T , Care lumineazd pe tot omul ce vine in lume* 48 , nu harazeste tuturor stralucirea Lui, ci numai celor care due o viata vrednica de El. Ca spune Scriptura : «Lumina a rdsdrit nu pentru eel pacatos, ci pentru eel dreptn* 9 . $i dupa cum soa- rele a rasarit, dar nu pentru lilieci, nici pentru celelallte animale care pasc noaptea, tot asa si lumina are, prin natura ei, insusirea de a lu- mina si a straluoi ; dar nu toti se impartasesc de strMucirea ei. Astfel «oricine face rele urdste lumina si nu vine la lumina, ca sd nu se vadd laptele lui» 50 . «Apropiati-vd, dar de El si vd luminal! ; si le\ele voastre sa nu se rusineze». Fericit este acela care, in ziua dreptei judecaji a lui Dumnezeu, cind va veni Domnul sa lumineze cele ascuinse ale intuneri- cului si sa vadeasca gindurile inimilor 5l , va indrazni sa stea sub lumina aceea a vadirilor si va pleca fara sa fie rusinat, pentru ca are consti- inta nepatata de fapte rele. Cei care au facut fapte rele vor invia spre ocara §i rusinare, pentru ca vad in ei insisi rusinea si ohipurile paca- telor. $i poate ca rusinea sa fie mai groaznica. decit intunericul si decit 41. II Cor., 4, 8. 42. Fapte, 14, 22. 43. Rom., 5, 3 — 4. 44. J Cor., 10, 13. 45. Ps., 33, 5. 46. Luca, 1, 79. 47. Mai., 4, 2. 48. loan, 1, 9. 49. Ps., 96, 12. 50. loan, 3, 20. 51. / Cor., 4, 5. 268 SFINTUL VASILE CEL MARE focul eel vesnic in care au sa locuiasca vesnic pacatosii, avind necon- tenit in ochi urmele pacatului savirsit in trup, urme care ramin pu- rurea in amintirea sufletului lor, ca o vopsea ce nu se poate §terge. Pu- tini vor fi aceia care, apropiindu-se de lumina cea adevarata §i desco- perindu-li-se fapteile, vor putea sa piece de aeollo, dupa descoperirea faptelor lor ascunse, cu fetele nef acute de rusine. V «Saiacul acesta a stiigat si Domnul 1-a auzit» 52 . SarScia nu este totdeauna ceva de lauda ; este de lauda saracia sa- virsita de buna voie, dupa sfatul evanghelic 53 . Ca muilti sint saraci, dar cu vointa sint foarte laoomi ; pe aceatia saracia nu-i mintuie, ci vointa ii osindeste. Deci, nu eel lipsit de toate este negresit vrednic de a fi fericit, ci eel care socote^te porunoa ilui Hristos mai buna decit como- rille lumii. Pe acestia si Domnull ii fericeste, zicind : «Fericiti cei saraci cu duhul» M ; nu cei saraci cu averea, ci cei care au ales saracia din imboldul sufletului lor. Ca nici urn lucru care nu-i facut cu vointa nu-i vrednic de a fi fericit. De aceea orice virtute, dar mai cu seama aceasta, inainte de toate, se caracterizeaza prin libertatea de vointa. Psalmul, deci, spune : «Saracul acesta a stiigat». Prin pronumele demonstrativ «acesta», Scriptura atrage atentia sufiletului tau spre eel sarae dupa Dumnezeu, spre eel flamind, spre eel insetat, spre ceil gol. Scriptura ti-1 arata aproape cu degetul : «SdracuI acesta» ! Acesta este ucenicuil lui Hristos ! Este, insa, cu putinta sa urci aceste cuvinte si la Hristos, Care, bogat fiind cu firea, pentru ca toate cele ale Tatalui sint ale Lui, a sS- raoit pentru noi, ca noi sa ne imbogatim cu saracia Lui 55 . Insusi Dom- nul a inceput orice fapta care duce la fericire, dindu-se pe Sine pilda uoenicilor Sai. Sa ne intoarcem la fericiri. Daca vei cerceta fiecare fericire, vei gasi ca Domnul, inainte de a inva^a cu cuvintul, a imvatat cu fapta. «Fericitf cei blinzi» 56 . Cum invatam blimdetea ? «/nvdfaJi de la Mine, a spus El, ca sint blind si smerit cu inima» 57 . «FeiiciU idedtorii de pa- ce .'■» 58 . Cine ne va inva^a binelle pacii ? El, Facatorul de pace, Cei Care face pace, Cei care impaca pe cei doi intr-un om nou 59 , Cei Care a im- pacat prin singele crucii Lui atit pe cele din ceruri, cit si pe cele de pe 52. Ps., 33, 6. 53. Matei, 19, 21. 54. Matei, 5, 3. 55. // Cor., 8 ,9. 56. Matei, 5, 5. 57. Matei, 11, 29. 58. Matei, 5, 9. 59. Eies., 2, 15. OMILII LA PSALMI 269 pamint 60 . «Fericiti cei saraci» 61 . El este'Cel Ce a saracit si S-a golit pe Bl Insu?i in chip de rob 62 , ca noi toti sa luam, din plinatatea Lui, har pentru har 63 . Asadar, daca te vei lasa condus de Sfintul si iubitorul de oameni Duh, nu inaltindu-te pe tine, ci smerindu-te pe tine, ca sa inalti pe altii, stri- ga cu duhul si roaga-te cu glas tare ; nu rosti nimic josnic si umil, ca sa ceri ceva din cele pamintesti si lumesti ; atunci o strigare ca aceasta va fi auzita de Domnul, Care este sfirsitul auzirii. Ca sa fii izbavit din toate necazurile fara sa fii ranit, fara sa te simti injosit, fara sa ajungi rob gindurilor trupului. Dar care e si chipul, prin care e izbavit saracul ? «Lupta-va ingeiul Domnului de jur imprejurul celoi ce se tern de El $i-i va izbavi pe ei» 64 . Psalmistul a aratat pe cine numeste sarac : pe eel ce se teme de Domnul. Pentru ca eel ce se teme de Domnul este inca in ceata de rob ; dar eel care a fost desavirsit de dragoste s-a inal^at la vrednicia de fiu. De aceea robul se numeste $i sarac, penitru ca nu are nimic propriu ; fiul, insa, este si bogat, pentru ca este mostenitor al bunatatilor parin- testi. «Lupta-va ingerul Domnului de jur imprejurul celor ce se tern de Eh. Ingerul sta alaturi de oricine a crezut in Domnul, daca nu-1 alun- gam niciodata prin faptele noastre rele. Dupa cum fumul alunga albi- nele, iar pe porumbei ii pune pe fuga mirosul urit, tot asa si pe pazni- cul vietii noastre, pe inger, il indeparteaza pacatul eel cu miros urit si vrednic de multe lacrimi. Daca ai in sufletul tau fapte vrednice de paza ingereasca si daca locuie^te in tine o minte bogata in contempla- rile adevarului, atunci, pentru boga^ia faptelor tale pretioase de vir- tute, Dumnezeu aseaza neaparat linga tine strajeri si paznici, te inta- reste de jur imprejur cu paza ingerilor. Uita-te cit e de mare firea inge- rdlor, ca un singur anger este asemanat cu o intreaga armata si cu o ta- bara cu multime de oameni. Datorita maretiei Celui Care te pazeste, Domnul ifi daruieste tabara, iar datorita tariei ingerului, Domnul te in- conjoara ca $i cu niste ziduri si te intareste cu taria Lui. Aceasta in- seamna «de jur imprejur». Dupa cum zidurile cetatilor sint asezate de jur imprejurul ceta^ilor si opresc din toate partile atacurile dusmani- lor, tot asa si ingerul inalta zid impotriva dusmanilor care te ataca din fata, te apara de dusmanii care ar veni din spate si nu lasa nepazite nici 60. Col, 1, 20. 61. Matei, 5, 3. 62. Filip., 2, 1. 63. loan, 1, 16. 64. Ps., 33, 7. 270 SFINTUL VASILE CEL MARE laturile. «Cddea-vor dinspre latum to. o mie ?i zece mil de-a dreapta ta» 65 , iar pe tine nu te va atinge nici o rana de la vreunul din dusmanii tai, ca va porunci pentru tine ingerul Lui. VI «Gustati $i vedefj ca bun este Domnuh 66 . In multe locuri din Scriptura am observat ca puterile sufletului au aceleasi nume ca si madularele noastre exterioare. Si pentru ca Domnul nostra este piinea cea adevarata 67 si trupul Lui este adevarata min- care 68 , trebuie neaparat .ca placerea bucuriei piinii sa o avem prin o gustare spirituals. Dupa cum nu putem infatisa celoir necunoscatori atit de bine prin cuvint cum e gustul mierii, cit prin insasi simtirea gustului ei, tot asa nici bunatatea Cuvintului ceresc nu poate fi aratata lamurit prin invataturi ; dar daca incercam cat mai mult dogmele adevarului, pu- tem, prin propria noastra experienta, sa intelegem bunatatea Domnului. Psalmistul a spus : «Gustati» ; n-a spus : «lmbuibati-va» ; pentru ca acum cunoastem in parte si vedem adevarul ca prin oglinda §i ghici- tura 69 , dar va veni cindva vremea cind arvuna de acum si gustarea aceasta a harului ne va duce la desfatarea cea desavirsita. Dupa cum pe cei care sufar de stomac, care n-au pofta de mincare §i resping min- carurile, doctorii ii vindeca de boala lor desteptindu-le pofta prin vreun condiment pus in mincaruri, incit simtul gustului este excitat de acel con- diment si face sa le sporeasca pofta de mincare tot mai mult, tot asa si cu Cuvintul adevarului. «lnsasi experienta Cuvintului adevarului, spu- ne psalmistul, va indeamna ca pofta sa va fie mereu fara satiu. De aceea gustafi, ca sa f i%i fericiti, flaminzind si insetind pururea de dreptate». «Fericit barbatul, care nadajduie$te in El» 70 . Cel ce doreste pururea Cuvintul nu-si va pune in nimic altceva na- dejdea decit in Domnul. «Temeti-vd de Domnul tofi sfintii Lui ; ca n-au lipsa cei ce se tern de El» 7i. Daca frica nu ne-ar instrui viata noastra, ar fi cu neputinta, fiind in trup, sa savirsim sfintenia. Ca spune Scriptura : «Stiapunge cu fiica Ta trupul meu» 72 . Ca dupa cum cei strapunsi de cuie au nemiscate ma- 6.5. Ps., 90, 7. 66. Ps., 33, 8. 67. loan, 6, 32. 68. loan, 6, 55 69. / Cor., 13, 12. 70. Ps., 33, 8. 71. Ps., 33, 9. 72. Ps., 118, 120. OMILII LA PSALMI 271 dularele trupului lor si nu pot lucra nimic, tot asa ?i cei care au sufletul tintuit de frica cea dumnezeiascS evita neajunsurile pacatului provocate de patimi. Pentru eel ce se teme de Dumnezeu nu exists lipsa ; cu alte cuvinte, eel impiedicat de frica de Dumnezeu de la orice fapta nesabuitS, acela n-are nici o lipsS pentru indeplinirea virtutii, ci este desSvirsit, pentru ca nu-i lipse;ste nimic din bunatatile de care are nevoie firea omeneasca. Dupa cum nu este desavirsit cu trupul eel caruia ii Iipseste ceva din madularele cele de neaparatS trebuintS, ci-i nedesavirsit prin ceea ce-i Iipseste, tot asa si eel care dispretuieste vreuna din porunci, pentru ca ii Iipseste aceea este nedesavirsit tocmai prin ceea ce-i Iipses- te. Dar eel ce are in sufMul sSu frica cea desavirsita, iar pentru evla- vie se poarta cu sfiala fata de toate, nu va pScatui cu nimic, pentru ca nimic nu dispretuieste. VII «Bogafii au saracit si au ilaminzit, iai cei ce-I cautd pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele» 73 . SS ne zideasca sufletele noastre cuvintele acestea, ca sa dispretuim bogatia cea materials ! Cuvintele acestea ne invata citt de nestatornica este boga|ia banilor ! Inclinata spre cadere este bogatia, ca valul purtat uneori intr-o parte si alteori in alta de furia vinturilor. Se poate ca psal- mistul numeste pe poporul Israil «bogat», pentru ca a lui a fost infierea, a lui slujba dumnezeiasca, ale lui fagaduintele, ai lui parintii 74 . Acestia, deci, «au sdrdcit», din pricina pacatului lor fata de Domnul ; dar cei care, in locul lor, «au cdutat pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele». Dar cum s-a facut de au saracit 'si au flaminzit ? Cum ? Pentru ca au ucis «Piinea viepi» 75 , a venit peste ei foamete de Piine ; si pentru ca au uneltit impotriva Izvorului cu apa vie 76 , a vehit peste ei settea si li s-a prelungit pedeapsa setei ; nu foame de piinea cea materials, niei sete de apa, ci foame de auzirea cuvintului Domnului 77 . Deci «au saracit si au ildminzit» •, dar cei dintre neamuri, care au invatat sS caute pe Domnul, «nu se vor lipsi de tot binele». Dumnezeu este insusi binele desavirsit ; si de acestt bine nu se vor lipsi toti cei care II cautS pe Domnul. Un om neinstruit, unul care nu poate deosebi binele de rau, sS nu-mi numeasca mie bine, binele, care are in el desfStarea cea trecatoare, ce se duce odatS cu stricarea trupului ! Ca eel care pune bogatia materials isi insu- sirile trupesti in categoria binelui, aseaza binele, cuvintul acesta sfint, 73. Ps., 33, 10. 74. Rom., 9, 4—5. 75. loan, 6, 48. 76. loan, 4, 10—14. 77. Amos, 8, 11. 272 SF1NTUL VASILE CEL HARE care se cuvine numai lui Dumnezeu, in rindul lucrurilor josnice, de care nici nu merita sa vorbim, §i odata cu aceasta cade in cea mai cumplita contrazicere : sau spune ca apostolii n-au dobindit bunurile cele tru- pesti, pentru ca n-au cautat pe Domnul sau daca L-au cautat §i n-au dobindit niste bunuri ca acestea va invinui Scriptura, care spune ca cei care cauta pe Domnul nu vor fi lipsiti de nici un bine. Dar si sfintii au cautait pe Domnul si n-au fost lipsiti de injelegerea aceea pe care o cau- tau si n-au fost lipsiti nici de bunatatile cele din odihna cea vesnica. Ca despre bunatatile acelea s-au spus, propriu vorbind, cuvintele : «de tot binele». Ca desfatarile trupesti au mai multa durere decit placere •, casatoriile au lipsa de copii ; vaduvia, desfriul ; agricultura are lipsa de roade ,- negutatoriile pe mare au naufragiile ; bogatiile au uneltirile, iar petrecerile, imbuibarile si necontenitele desfatari au tot felul de boli si tot felul de patimi. Pavel a cautat pe Domnul si nu i-a lipsit nimic din bunatati, cu toate ca, cine ar putea numara suferintele trupesti cu care a trait tot timpul vietii lui ? De trei ori a fost batut cu toiege, o data a fost batut cu pietre, de trei ori s-a sfarimat corabia cu el, o noapte si o zi a petrecut-o in adinc, in calatorii adeseori, in foame si sete, in posturi adeseori, in os'teneala si in truda, in nevoi adeseori 78 . As puttea fi, insa, intrebat : — Cum ? N-a fost, oare, Pavel lipsit de bunurile cele trupesti, cind, pina in cea din urma clipa a vietii lui, a fost un om infometat, insetat. gol si biciuit ? 79 — Da, asa e ! Dar urca-mi-te cu mintea la binele real, ca sa intelegi $i simfonia Scripturii si sa nu te lasi nici doborit de indoiala gindului ! VIII «Veniti, fiilor, ascultap-ma ! Fiica Domnului va voi invafa» 80 . In aceste cuvinte avera glasul unui dascal, care ne vorbeste din adincul sufMului lui, care cu milostivire de parinte ne cheama la inva- tatura. Da, ucenicul este fiu duhovnicesc al dascalului. Cel care primes- te invatStura bunei credinte de la cineva este format oarecum si adus la desavirsire de dascalul sau, intocmai ca pruncii, care sint formati in pintecele mamelor care i-au nascut. De aoeea si Pavel a numit fii in- treaga Biserica a galatenilor ; galatenii au cazut din invataturile primite mai inainte, au fost oarecum avorftati ? dar Pavel i-a luat din nou si a format in ei, ca de la inceput, pe Hristos ; si pentru ca indreptarea ce- 73. // Cor., 11, 25—27. 79. / Cor., 4, 11. 80. Ps., 33, 11. OMILII LA PSALMI 273 lor gresiti a facut-o cu durere si necaz, Pavel a spus ca a avut in sufllet dureri de nastere, pricinuite de tristetea pentru cei cazuti : «Fiii mei, pentm care sufar iard$i durerile nasterii, pind ce Hristos va lua chip In voi» 81 . «Venitf, iiilor, ascultatf-ma !». — Dar ce oare vrea sa ne invete parintele nostra eel duhovnicesc ? — *Frica Domnului va voi invafa !», ne spune el. Pentru ca mai sus a poruncit sa ne temem de Domnul si a aratat si folosul pe care-1 avem de pe urma fricii — ca «n-au lipsd cei ce se tern de EI» S2 — acum ne da si o invatatura a fricii dumnezeiesti. Ca trebuie sa fim sanatoisi o poate spune oricine, chiar un om de rind ; dar cum trebuie sa dobindim sanatatea, aceasta o poate spune numai eel care cunoa^te stiinta medicala. Nu orice frica este buna isi mintuitoare ,- dim- potriva, este si o frica vrajmasa, pentru care profetul se roaga sa nu fie in sufletul lui, zicind : «De la frica vrajmasa scoate suiletul meu» 83 . Da, frica vrajmasa este aceea care ne baga in suflet spaima de moarte, aceea care ne face sa ne plecam in fata persoanelor cu rang mare. Cum va putea, oare, eel care se teme de acestea sa se impotriveasca pacatului pina la moarte in vreme de mucenicie si sa plateasca ce este dattor Dom- nului, Care a murit pentru noi si a inviat ? $i eel care se teme de demoni are frica vrajmasa in el. Pe scurt, o astfel de frica pare a fi o patima care este vlSstar al necredintei. Nici un om, care crede ca are linga el un ajutor puternic, nu se teme de cei ce incearca sa-1 turbure. Vrei sa-ti spun ca este si o frica mintuiitoare, o frica aducatoare de sfintenie, frica aceea care ia nastere in sufletul nostru prin indeletnicirea cu virtutea, nu cu patima ? Cind vrei sa te pornesti spre savirsirea vreunui pacat, gindeste-mi-te la acel scaun de judecata, infricosator si cumplitt, al lui Hristos, pe care va sita Judecatorul «pe scaun inalt $i prea indlfat» 8i ; atunci va sta de fata toata faptura tremurind de aratarea Lui sla\ r ita, iar noi avem sa ne infatisam unul cite unul, ca sa ni se cerceiteze faptele, pe care le-am savirsit in viatS ; atunci linga eel care a facut multe rele cit a trait vor sta ingeri infricosatori $i groaznici, care arunca foe din ochi si foe din gura, pentru a arata gindul lor cumplit, si cu fetele lor asemanatoare noptii, pentru a arata salbaticiunea lor si ura lor de oa- meni ; apoi prapastie adinca, intuneric, din care nu poti iesi, si foe fara stralucire, care are in intuneric putere arzatoare ; apoi neam de viermi otravitori si mincatori de itrupuri, care maninca fara sat si niciodata sa- 81. Gal, 4, 19. 82. Ps., 33, 9. 83. Ps., 63, 1. 84. Isaia, 6, 1. Slintul Vasile eel Mare 274 SF1NTUL VASELE CEL MARE turati, care prin rontaitul lor pricinuiesc dureri nesuferite ; apoi chinul acela mai cumplit ca toate chinurile, ocara aceea si vesnica rusine. De acestea teme-ite ! §i instruit de frica aceasta, impiedica sufletul tau, ca si cu un friu, de la poftirea celor rele. Aceasita frica de Domnul ne-a poruncit David sa o predicam ; dar sa n-o predicam asa de mintuiala, ci celor dispusi sa o asculte ; nu celor care au cazut departe, ci celor care alearga cu dorinta de a fi mintuiti ; nu «celoi strdini de Tes- tamente» m , ci celor care s-au unit cu Cuvintul prin botezul infierii. De aceea psalmistul a spus : «Ven/Ji», adica : «Apropiati-va de mine, fii- lor, prin fapte bune, ca sa fiti invredniciti a ajunge in ai luminii 86 prin nasterea din nou. Asculta^i cei ce ave^i deschise urechile inimii ! Frica Domnului vd voi invata !, frica, de care cuvintele psalmistului v-au vorbit pufin mai inainte». IX «Care este omul care voie$te viafd, care dore$te sa vadd zile bune ?» 87 . Daca voieste cineva via^a, spune psalmistul, sa nu voiasca viata aceasta obisnuita, pe care o traiesc si animalele, ci viata cea adevarata, pe care nu o intrerupe moartea. Acum, spune Scriptura, muriti si «viata voastrd este ascunsd cu Hristos in Dumnezeu ; dar cind se va ardta Hristos, viafa noastrd, atunci si voi vd ve\i ardta impreund cu El intru slavd» 88 . Asadar viata cea reala este Hristos, iar vietuirea noastra in El este viata adevarata. La fel si zilele ; unele sint bune, acelea pe care le arata profetul in fagaduinta sa : «Care este omul, care voieste viata, care doreste sd vadd zile bune ?». Zilele veacului acestuia sint rele, pen- tru ca si veacul acesta, fiind o masura a lumii — despre care s-a zis ca «lumea Unireagd este sub stdpinirea celui viclean» 89 — se aseamana cu natura lumii a carei masura este ; iar parti ale timpului acestuia sint zilele ace-stea ; de aceea zice apostolul : «Rdscumpdrind vremea, ca zilele sint rele» J0 ; iar patriarhul Iacov zice : «Zilele anilor mei, pufine si rele» 91 . Asadar, acum noi nu sintem in viata, ci in moarte. De aceea si apostolul se ruga zicind : «Cine ma va izbdvl de trupul morfii aceste- ia ?» 92 . Alta este viata spre care ne cheama cuvintele psalmistului ! 85. Eies., 2, 12. 86. / Tes., 5, 5. 87. Ps., 33, 12. 88. Co/., 3, 3—4. 89. / loan, 5, 19. 90. Efes., 5, 16. 91. Fac, 47, 9. 92. Rom.., 7, 24. OMILII LA PSALMI 275 Acum, zilele noastre sint reile ; dar altele sint cele bune, pe care moar- tea nu le intrerupe ,• ca Dumnezeu va fi lumina lor vesnica, luminindu- le cu lumina slavei Lui. Asadar, sa nu socotesti cumva, cind auzi «zile bune», ca in fagaduinja data de psalmist este vorba de viafa de aici ! Nu ! Ca zilele acestea, pe care le aduce soarele de pe cer, sint strica- cioase ; si nimic stricacios nu este potrivit sa se aduca dar celui nesitri- cacios. Daca sufletul este nestricacios, atunci nestricacioase trebuie sa fie si darurile ce i se aduc. «Chipul lumii acesteia trece» 93 . Iar daca le- gea este umbra bunatatilor viitoare fl4 , gmdeste-mi-te cum vor fi sim- betele cele pline de bucurie si sfinte din zilele cele vesnice, cum vor fi lunile cele noi si sarbatorile ; si gindeste-mi asa cum merita legea cea duhovniceasca i «Opreste-U Umbo, de la ran si buzele tale sa nu graiasca viclesug» 95 . Daca vrei sa fii in zilele cele bune, daca iubesti viata, fa porunca viefii ! Ca spune Domnul : «Cel ce Ma iubeste pe Mine va pazi porun- cile Mele» 96 . Cea dintii porunca este «sd-fi opre$ti limba de la rail $i bu- zele tale sa nu graiasca viclesug». Da, eel mai la indemina si eel mai felurit este pacatul savirsit cu limba. Te-ai miniat ? Limba t>o ia inain- te ! Esti prins de pofite ? Ei bine, ai si limba, inainte de toate, ca o co- doasa si ca o sfatuitoare care lucreaza impreuna la pacat si te ascunde de cei din jur. Limba ifi este si arma spre nedreptate, cind nu graieste cele ce vin din inima, ci rosteste cuvinte inselatoare. Dar pentru ce tre- buie sa insir cu cuvintul toate pacatele pe care le facem cu limba ? Pli- na este viata noastra de greselile savirsite cu limba ! Cuvinte de rusine, glumele nelalocul lor, flecarelile, cuvinte care nu se cuvin, birfiri, vorbe usuratice, juraminte false, marturii mincinoase ; toate aceste rele si inca mai mulite decit acestea, sint creatii ale limbii. Iar cei care deschid gura impotriva slavei lui Dumnezeu si graiesc nedreptate spre inaltime, cu ce alt organ, daca nu cu limba, savlrsesc aceasta nelegiuire ? Dar pentru ca «din cuvintele tale te vei mdrepta si din cuvintele tale te vei osindi» 97 , opre$te-ti limba de la rau si nu-ti stringe comori zadarnice cu o limba mincinoasa ! Opreste-ti si buzele tale sa nu graiasca viclenii ! Cu alte cuvinte, fa ca madularul tau, ce tl-a fost dat spre slujba cuvintului, sa se indeparteze de la orice lucrare rea ! Viclenia este o fapta rea, savir- sita cu gind ascuns, care se ofera semenului sub chipul unor binefaceri. 93. / Cor., 7, 31. 94. Evr., 10, 1. 95. Ps., 33, 12. 96. loan, 14, 23. 97. Matei, 12, 37. 2/6 SFlNTUL VASILE GEL MARE X «Fereste-te de rau si fa bine ; cauta pacea si o uimeaza» 98 . Sfaturi temeinice, care ne due la buna credinta, ne invata sa ne sta- pinim limba, sa ne departam de ginduri viclene i?i sa ne ferim de rSu. Omului desavirsit nu i se potriveste indepartarea de rau, ci celui care este la invataturile elementare i se cuvine sa se indepanteze de porni- rea spre rau ; si dupa ce s-a scapat de obisnuinta cu o viata rea, ca de o cale rea, sa inceapa lucrarea faptelor buhe. Ca este cu neputinta sa incepi a face binele daca mai intii nu te-ai departat si n-ai fugit cu totul de rau, dupa cum este cu neputinta sa fii sanatos, daca n-ai scapat de boala, sa fii intr-o camera calduroasa, daca n-ai indepantat deplin din ea frigul. Acestea nu pot sta impreuna unele cu altele. Tot asa si eel care vrea sa duca o viata virtuoasa se cuvine sa se scape de orice atin- gere cu pScatul. «Cauta pacea $i o urmeaza». Despre pace Domnul a spus : «Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum lumea va dau Ew> ". Cauta, dar, pacea Domnului si urmeaz-o ! $i o vei urma nu in alt chip decit «a7erg1nd la pnta. spie rasplata chemaiii de sus» 10 °. Sus este pacea cea adevarata ! Pentru ca atita vreme cit sintem legati in trup, sintem legati de multe lucruri, care ne turbura. Cauta, dar, pacea, care e deziegarea de turburarile din a- ceasta lume ! Dobindeste o minte Cinistita, o stare sufleteasca neinva- lurata $i neturburata, care sa nu fie clatinata nici de patimi, nici de dog- mele cele mincinoase, care «-piin cuvinte ademenitoare* 101 te atrag sa le dai crezare ! Fa aceasta, ca sa dobindesti «pacea lui Dumnezeu, care co- virse$te toatd mintea» 102 si-ti intareste inima ! Cel care cauta pacea II cauta pe Hristos, ca Bl este pacea, «£i a zidit pe cei doi inti-un om nou, iacind pace 103 , impac'md piin singele crucii Sale atit pe cele din cex, cit si pe cele de pe pdmint» 1(M . XI «Ochii Domnului spre cei diepti si uiechile Lui spie mgdeiunea loi» 105 . 98. Ps., 33, 13. 99. loan, 14, 27. 100. Filip., 3, 14. 101. Col., 2, 4. 102. Filip,, 4, 7. 103. Eies., 2, 14. 104. Co;., 1, 20. 105. Ps., 33, 14. OMELII LA PSALMI 27? Dupa cum sfintii sint «trup al lui Hristos si madulare in parte* m — si Dumnezeu a asezat in Biserica pe unii ochi, pe aitii limbi, pe unii sa tina , pentru ca sint sprijinit de mina dreapta a Mintuitorului». Ill «Pina cind vd ridicafi asupra omului ? Voi tofi 11 ucideti, ca pe un zid povirnit si ca pe un gard surpat» u . IarSsi psalmul se lupta cu slugile rele ale diavolului, invinovatind uneltirea nemasurata adusa de ele asupra oamenilor. «Oamenii, spune psalmul, sint fiinte slabe, iar voi va napustiti asupra lor ; si nu va mul- tumiti cu primul atac, ci 11 atacati a doua oara si a treia oara, pina cind distrugeti sufletul celui ce v-a cazut in mina, inert ajunge asemenea «unui zid povirnit si unui gard surpat». Zidul, atita vreme cit rSmine in picioare, este tare ; dar cind s-a clatinat, atunci neaparat cade in intre- gime si se risipeste. Bucatile care sirrt unite se pot indrepta dupa ce s-au clatinat, dar cele alcStuiite din mai multe pietre, indata ce s-au prabusit, nu se mai pot indrepta. Asadar psalmul arata ca firea omului, fiind alca- tuita, a fost clatinata de pacat si trebuie negresit sa se desfaca, incit fiind refacuta iarSsi de Mesterul Care a zidit-o la inceput, sa dobindeas- ca taria si puterea de a nu se mai desface si de a ramine neatacata, pen- tru a nu mai cadea a doua oara. Spune Scriptura : «Sintetf ogorul lui Dumnezeu ; zidiiea lui Dumnezeu sintep» 15 . Zidirea aceasta a olatinat-o 13. Ps., 61, 2. 14. Ps., 61, 3. 15. I Cor., 3, 9. 334 SFINTUL VASILE CEL MARE dusmanul j dar crapaturile din ea le-a reparat Creatorul. Asadar a tre- buit sa vina neaparat caderea din pricina pacatului, dar mare este ridi- carea din pacat din pricina nemuririi. «Dar pretul Meu s-au sfdtuit sd-1 lepede ; aleigat-au cu sete •, cu gura lor binecuvintau, dar cu inima lor blestemau» 16 . Pret al omului este singele lui Hristos. «Sinte{i cumpdrafi cu pre{ r spune Scriptura ; nu vd taceti robi oamenilor» 17 . Ostasii celui rau s-au sfatuit sa ne faca nefolositor pretul acesta, spre a ne duce iarasi in robie pe noi, care am fost odata eliberati. «Alergat-au cu sefe». Psalmistul vorbe?ite aici de puternica uneltire a demonilor ; ca alearga impotriva noastra, insetind de pierderea noastra. «Cu gura lor binecuvintau, dar cu inima lor blestemau». Mulji sint cei care Jauda faptele cele rele ; pe flecar il numesc om placut, pe eel ce spune vorbe de rui^ine om de societate, iar pe eel aspru si miniios il numesc om serios ; pe eel zgircit .si fara de mila il lauda ca e om econom ; pe eel risipitor il lauda ca e darnic, iar pe eel desfrinat si destrabalat il lauda ca pe un om petreearet si slobod ; :?i, ca sa spun pe scurt, dau oricarui pacat numele virtutii contrare pacatu- lui. Unii ca acestia binecuvinteaza cu gura, dar cu inima blestema. Caci cu lauda cuvintelor lor aduc tot blestemul in via^a acelora, facindu-i vrednici de vesnica osinda cu laudele pe care le aduc. Psalmistul vorbeste iarasi sufletului, pentru a-i mari supunerea lui fata de Dumnezeu, spunindu-i : «Dar lui Dumnezeu supune-te, suilete al meu, ca de la El este rdb- darea mea» 18 . Psalmistul arata marirea incercarilor ; spune ceea ce a spus si apos- tolul, anume ca Dumnezeu nu ne lasa sa fim incercati mai mult decit pu- tem suferi 19 ; ca «de la El este rabdarea noastrd». IV «tn Dumnezeu este mintuirea mea si slava mea -, Dumnezeu este aju- torul meu si nddejdea mea in Dumnezeu» 20 . Fericit este eel care nu se bucura de cele mari din viata aceasta, ci-si are slava lui in Dumnezeu ; fericit este eel care are pe Hristos lau- da a lui, eel care poate sa spuna ca apositolul : «Mie, insd, sa nu-mi fie 16. Ps., 61, 4. 17. / Cor., 7, 23. 18. Ps., 61, 5. 19. / Cor., 10, 13. 20. Ps., 61, 7. OMILII LA PSALMI 335 a ma lauda decit in crucea lui Hiistos» 21 . Acum, insa, multi i$i gasesc slava lor in trup, ca cei care se indeletnicesc cu intrecerile sportive r sau, ca sa spun pe scurt, cei care se lauda cu floarea virstei lor ; multi, apoi, isi gasesc slava lor in vitejia din rSzboaie, socotind virtute ucide- rea semenilor lor. Ca vitejia in rSzboaie si trofeele ridicate de general si de cetati sint pe masura multimii uciderilor. Altii isi gasesc slava in- conjurind cu ziduri cetatile, iar altii in consitructia conductelor de apa si a maretelor localuri sportive. Cutare isi cheltuieste averea cu specta- colele de lupte cu fiarele, bucurindu-se de strigatele desartte ale multi- milor f se ingimfa cu laudele lor, se socoteste mare, dar slava lui sta in rusinea lui 22 ; altul isi arata pacatul lui scris pe afise in locurile cele mai de searna ale cetatii ; altul isi gaseste slava in bogatie, iar altul, ca este orator destoinic si nebiruit sau ca este priceput in intelepciunea lu- mii. Se cuvine, insa, sa ne fie mila de slava ituturor acestora si sa fericim pe aceia care isi fac din Dumnezeu slava lor. Iar daca cineva se ingimfa ca este in slujba imparatului si ca e cinstit foarte mult de imparat, ci(t de mult ar trebui sa te mindresti tu, care esti in slujba marelui Imparat,. care esti poftit de El, fiindu-I foarte apropiat, itu, care ai luiat Duhul fa- gaduintei, incit, pecetluit de El, sa te arati fiu al lui Dumnezeu ? Profetul, cunoscind folosul nadejdii celei adevarate in Dumnezeu r indeamna pe popor sa aiba aceeasi rivna ca si el, zicind : «Nadajduiti in El toata adunarea popoaielor, levdrsafi inaintea Lui inimile voastre» 23 . Este cu neputinta sa primim in noi harul eel dumnezeiesc, daca n-am izgonit patimile rautatii, care stapineau mai inainte sufletele noastre. Am cunoscut doctori care nu dadeau doctoriile mintuitoare inainte ca bolnavii sa-si goleasca stomacurile de materia care a dat nastere bolii r pe care nesatiosii au primit-o datorita unei hraniri rele. Dar si un vas r care a avuit in el mai inainte un lichid rau mirositor, nu poaite primi in el parfumul daca nu e bine spalart. Asadar trebuie sa varsam din noi cele ce erau mai inainte, ca sa putem primi pe ce!-e pe care vrem sa le punem. «Dar de^erfi sint fiii oameniloi» 24 . Psalmistul a vazut ca nu toti oamenii urmeaza poruncii lui Dumne- zeu, nici nu primesc sa nadajduiasca in Dumnezeu, ci isi pun nadejdea in desertaciunile vietii. De aceea, zice : «Dai deserfi sint tiii oamenilor, mincinosi sint fiii oamenilor» 25 . 21. Gal, 6, 14. 22. Filip, 3, 19. 23. Ps., 61, 8. 24. Ps., 61, 9. 25. Ps., 61, 9. 3.36 SFINTUL VASILE CEL MARE Pentru ce sint deserti ? Pentru ca sint mincinosi ! Mai cu seama de unde se vede minciuna lor ? O spune psalmul : «/n cintarele lor, ca sd nedreptdteascd» 26 . Ce fel de cintare ? Oare toti oamenii se folosesc de cintare ? Oare toti sinit vlnzatori de lina sau vinzatori de carne sau toft vind aur sau argint sau, ca sa spun pe scurt, toti isi au indreptata indeletnicirea lor spre aceste materii, pe care negustorii obsnuiesc sa le schimbe cu cin- tare si cu greuta{i de cintarit ? Dar multe sint felurile meseriilor, care n-au nevoie de cintar, nici nu se folosesc de el ; multi sint corabieri, mul{i lucreaza in tribunale si au functii de conducere ; la acestia este in uz minciuna, iar viclenia nu o savirsesc cu cintarul. Ce vrea sa spu- na, dar, psalmul ? Profetul vrea sa spuna ca fiecare din noi are in ascun- sul sufletului lui un cintar, facut de Cel Ce ne-a creat, cu care putem deosebi natura lucrurilor : «Pus-am inaintea fefei tale viafa $i moartea, binele $i rdui» 27 , doua entitati opuse una alteia ; pune-le in talerele ba- lantei tale de judecaita, cintareste-le exact, ca sa vezi ce-ti este mai de folos : sa alegi sau placerea cea trecatoare si prin ea sa primesti moarte vesnica sau sa alegi osteneala pentru virtute, ca virtutea sa-U fie prici- nuitoarea vesnicei desfatari ! *Oamenii sint mincinosh , pentru ca au stri- cate criteriile de judecata ale sufletului. Pe acestia ii jeleste profetul, zi- cind : «Vai de cei ce numesc intunericul lamina si lumina intuneiic, de cei ce spun ca amaiul este dulce si dulcele amar» 88 . Poate ca cineva imi va spune : — Ale mele sint cele prezente ! Cine stie pe cele viitoare ? — Rau cintaresti, omule ! Alegi pe cele rele in locul celor bune, pe cele desarte in locul celor adevarate, pui inainte pe cele trecatoare in locul celor vesnice, preferi placerea care se duce, in locul bucuriei, care nu inceteaza nicicind si e fara de sfirsit ! «Mincinosi sint, dar, liii oame- nilor in cintare, ca sd nedreptateasca». Dar se nedreptatesc mai intii pe ei insisi, apoi pe cei de linga ei ; pe ei, pentru ca sint rai sfatuitori pen- tru faptele ce vor sa sSvirseasca ; pe cei de linga ei, pentru ca le sint oilda rea. Nu poti spune in ziua judecatii : «N-am cunoscut binele !». Ti-1 pun inainte propriile tale cintare, care-ti dau temeinica deosebire a binelui si raului. Greutatea trupului o cunoastem din inclinarile cin- tarului, iar pe cele ce trebuie sa le alegem. in viata le deosebim prin li- bertatea de vointa a sufletului nostru. Pe aceasta a numit-o profetul cin- tar, pentru ca poate sa se incline deopotriva si intr-o parte si in alta. 26. Ps., 61, 9. 27. Deut., 30, 15. 28. Isaia, 5, 20. OMUII LA PSALMI 337 v «Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jeiuire nu poititi» 29 . Mai sus a spus : «Ndddjduitf in El toatd adunarea popoarelor» 30 . A vazut psalmistul lenea noastra la supunere, de aceea a si hotarit : «Dar deserti sint Iiii oamenilor» 31 ; acum ne opreste, zicind ; «Sa nu nddajduim spre nedreptate* . Cei care socotteste ca. bogatia adunaita din nedreptate ii este prilej indestulator pentru a fi puternic si a stapini se aseamana cu un bolnav care-si pune sanatatea trupului in cre/sterea bo- lii. «Nu naddjduiti spre nedreptate^. Ea este piedica spre orice lucrare. «§i spre jeiuire nu poiti}i». Profetul ne indeamna sa nu poftim lucrurile straine. «Bogdtia de-ar curge, nu vd lipiti inima de ea !» 32 . Daca vezi pe vreunul din cei foarte bogati, nu-i ferici viaja ! Daca ti-ar curge banii de pretutindeni si din izvoare imbel^ugate, nu privi cu placere inmultirea lor ! «Bogdtia de-ar curge /». Minunat este cuvintul ! Curgatoare este natura boga^iei. Trece pe linga cei ce o au mai repede ca torentul. Obisnuieste sa treaca de la unul la altul. Dupa cum un riu, care vine de la inSltimi, atinge pe cei ce stau pe malurile lui, dar indata ce i-a atins, riul si trece mai departe, tot asa $i usurStatea bogatiei trece foarte repede si aluneca degraba ; asa ii este firea, se muta de la unul la altul. Asrtazi mosia aceasta este a unuia, miine a altuia, iar dupa putin timp a altuia. Uita-te la casele din oras ! De cite ori nu si-au schimbat proprietarii de cind au fost zidite ! Au purtat cind numele unui proprie- tar, cind al altuia. $i aurul fuge totdeauna din miinile celui care-1 are, se muta la altul si de la acela la altul. Mai degraba po^i tine apa in miiini decit sa-ti pMstrezi necontenit averea. De aceea, bine a spus psalmistul : «De-ar curge bogatia, nu vd lipiti inima». Nu ite impatimi cu sufletul de ea, ci ia de la bogafie atit cit iti este de folos ! N-o iubi prea mult, nici n-o admira ca pe unul din marile bunuri, ci ia-o in slujba ta ca pe o unealta ! Apoi tulturor celor spuse psalmistul adauga o hotarire ; nu sint cuvintele lui, ci hotarirea pe care a auzit-o de la Insusi Dumnezeu si spune : «0 data a grdit Dumnezeu si aceste doua lucruri am auzit» 33 . Sa nu se turbure nimeni ca ar fi ciudate cuvintele acestea, ca adica «Dumnezeu o data a grait» si ca profetul «doud lucruri a auzit». Este cu putinta ca cineva sa graiasca o data, dar in acea «o data» sa fie multe cele 29. -Ps., 61, 10. 30. Ps., 61, 8. 31. Ps., 61, 9. 32. Ps., 61, 10. 33. Ps., 61, 11. Sfintul Vasile eel Mare 338 SFINTUL VASILE CEL MARE : spuse. De pilda, un om care se intilneste «o datd» cu altul vorbeste de- spre multe ; si poate eel ce a auzit cuvintele lui sa spuna: «0 data a vor j ' bit cu mine, dar mi-a grait despre multe». lata acum care este sensul celor spuse de profet : «0 data mi-a fost arStarea lui Dumnezeu, dar dou§ sint lucrurile pe care le-a grait». Profetul n-a spus : «Un lucru mi-a grait Domnul, iar eu am auzit doua», ca asa s-ar parea ca este o contrazicere in cuvintele Sale. Dar care sint cele doua pe care le-a auzit ! «Ca puterea este a lui Dumnezeu si a Ta este, Doamne, mila» u . «Dumnezeu, spune profetul, este puternic in judecata, dar Acelast este si milostiv. Asadar nu nadajduiti spre nedreptate, nici nu va lipi^i de bogatie, nici nu alegeti desertaciunea, nioi sa aveti stricat criteriul de judecata al sufletului». Stiind, dar, ca este puternic Stapinul nostru, te j meti-va de taria Lui, dar nu va deznadajduiti de iubirea Lui de oameni. Pentru a nu nedreptati, este buna frica ; iar pentru eel ce a alunecat o data in pacat, ca sa nu cada in deznadejde, ii este buna nadejdea in mila lui Dumnezeu. Puterea este a lui Dumnezeu, iar mila tot de la El. «Cd Tu vei rasplati iiecaruia dupd iaptele lui» 35 . «Cu ce masura masurafi, vi se va masura» 36 . Ai necajit pe fratele" tau ? Primeiste la fel ! Ai rapit averile celor mai lipsi|i decit tine, ai lo- vit pe saraci, ai rusinajt pe cineva cu ocari, ai calomniat, ai spus min- ciuni, ai stricat casele altora, ai jurat strimb, ai mutat hotarele moste- nite de la parinti 37 , ai tabarit pe averile orfanilor, ai impilat pe vaduve,- ai preferat placerea de aici in locul bu/natatilor fagaduite, prime^te-ti rasplata acestor fapte ! Ceea ce seamana fiecare, aceea §i culege 38 . Iar" daca ai facut fapte bune, prime?ite rasplati inmultite si pentru acelea I «Cd Tu vei rasplati fiecaruia dupd Iaptele lui». Daca-ti vei aduce aminte de-a lungul intregii tale vieti de aceasta hotarire, vei putea evita multiine de pacate, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia slava si puterea, in vecii vecilor, Amin. 34. Ps., 61, 11. 35. Ps., 61, 11. 36. Matei, 7, 2. 37. Prov., 22, 28. 38. Gal., 6, 8. XIV OMILIE LA PSALMUL CXIV I Ati venit de cu vreme, de la miezul noptii, in acest sfint loca? al mucenicilor, ca sa imblinziti cu cintari pe Dumnezeul mucenicilor si ati ramas pina la amiaza acestei zile, asteptind sosirea mea. Gata va este plaita voastra, a celor care ati preferat cinstea mucenicilor $i slujba lui Dumnezeu in locul somnului si a odihnei. Dar daca trebuie sa-mi scuz ?i eu intirzierea si lipsa indelungata din mijlocul vostru, va voi spune pricina : am folosit acest timp al zilei ingrijindu-ma de o altS bi- serica a lui Dumnezeu, la fel de cinstita ca si aceasta, caire se afla la o departare destul de mare de voi. Dar pentru ca Domnul a facut sa slujesc si acelora liturghia si sa nu fiu lipsit nici de dragostea voastra, dati, im- preuna cu mine, multumire Binefacatorului, Care a condus, cu puterea Lui cea nevazuta, aceasta slabiciune vazuta a trupului meu. $i ca sa nu va tin prea mult §i sa va obosesc, va voi vorbi putin despre psalmul pe care il cintati cind am venit ; iar dupa ce va voi hrani sufletele voastre cu un cuvint de mingiiere pe masura puterii mele, voi lasa liber pe fiecare sa se ingrijeasca de cele ale trupului. Care erau, dar, cuvintele pe care le cintati ? «Iubit-am, ca va auzl Domnul glasul rugaciunii mele» J . Nu oricine poatte spune : «Iubit-am», ci numai eel ajuns desavirsit, eel care a depasit frica de rob si se afla in duhul infierii. Cuvintului «iubit-am» nu i se potriveste : «pe cineva», ci se subintelege : «pe Dumnezeul universului», pentru ca, propriu vorbind, eel viednic de Mbit este numai Dumnezeu ; ca toti definesc ca cei vrednic de iubit este acela pe care toti il doresc. Da, Dumnezeu este bun, eel dintii si eel mai desavirsiit dintre bunuri. «Pe acesit Dumnezeu L-am iubit, spune profetul, pe acest Dumnezeu, Care este eel mai de seama bun dintre cele ce pot fi dorite ; si cu bucurie am primit, de dragul Lui, suferintele». Care sint aceste suferinte le spune psalmistul putin mai tirziu : dure- rile mortii, primejdiile iadului, necazul, chinul ; acestea toate i s-au parut lui David vrednice de iubit pentru dragostea de Dumnezeu si pentru nadejdea gatita celor ce primesc sa sufere pentru buna eredinta. «N-8m indurat suferintele acestea, spune profetul, impotriva vointei mele, nici sUit, nici consitrins ; ci din dragoste si din tot sufletul am 1. Ps., 114, 1. 340 SFlNTUL VASILE CEL MARE primit suferintele, ca sa pot spune/! «Pentiu Tine sintem omorifi in fiecaie zb> 2 . Se pare ca cele spuse de psalmist sint intru totul ase- menea cu cele graite de apostol din aceeasi stare sufleteasca : «Cine ne va despaiti pe noi de dragostea lui Hiistos ? Necazul sau stiim- torarea sau piigoniiea sau foametea sau goliciunea sau primejdia sau sabia ?» 3 . Am iubit, dar, pe toate acestea, spune psalmisitul, stiind cS sufar primejdiile pentru buna credinta, avind ca privitor si impartitor de premii pe Stapinul universului. «Ca va auzi Domnul glasul rugdciunii mele». Asa. poate si fiecare din noi sa duca pina la capat ostenelile cele pentru savirsirea poruncilor ; asa, daca isi duce viata ca si cum 1-ar avea privitor pe Dumnezeul universului. «Cd a plecat urechea Lui spre mine» 4 . Profetul a spus : «a plecat», nu ca sa-ti faci vreo idee trupeasca, ca Dumnezeu ar.avea urechi si ca le-ar pleca pentru a auzi glasul linistit al nostru, asa cum facem noi cind ne apropiem auzul de cei care ne vorbesc pe soptite, pentru ca prin apropierea urechii sa auzim ce ni se spune, ci a spus : «a plecat», ca psalmistul sa-si arate slabiciunea lui : «Din pricina iubirii Sale de oameni, Dumnezeu S-a pogorit la mine, care ma aflu jos la pamint ,• S-a pogorit intocmai ca un doctor iubitor de oameni care-si apropie urechea de un bolnav ce nu poate grai tare din pricina marii lui slabiciuni, pentru ca, din apropierea lui, sa afle cele de care are nevoie bolnavul. «A plecat, dar, urechea Lui spre mine». Auzul eel dumnezeiesc n-are nevoie ca cineva sa graiasca cu glasul pentru a-1 auzi ; ca Dumnezeu cunoaste cele cerute numai din miscarea inimii noasitre. Oare n-ai auzit ca Moisi, fara sa graiasca ceva, ci ru- gindu-se Domnului cu suspinuri negraite, a fost auzit de Domnul, Care i-a spus : «Pentru ce strigi la Mine ?» 5 . Dumnezeu aude si singele dreptului 6 care nu are nici limba, nici glas, care sa strabata aerul j ca prezenta faptelor dreptilor este strigat mare inaintea lui Dumnezeu. «§i in zi7e7e mele ll voi chema» 7 . Noi, daca ne rugam o zi intreaga sau un ceas, daca ne intristam pu|in pentru pacatele noastre, ei bine, sintem fara de grija, ca si cum am fi facut ceva mai mult decit pacatele ce le-am savirsiit. Sfintul acesta, insa, spune ca va arata o marturisire masurata pe tot timpul vietii lui ; ca zice : «ln toate zilele mele ll voi chema». Apoi, ca sa nu socotesti ca chema pe Dumnezeu pentru ca ii mergea bine in via^a 2. Ps., 43, 24. 3. Rom., 8, 35. 4. Ps., 114, 2. 5. les., 14, 15. 6. Fac, 4, 10. 7. Ps., 114, 2. OMJLII LA PSALMI 341 aceasta $i ca toate treburile lui ii curgeau ca apa, vorbeste de marimea necazurilor in: care se gasea ; cu toate acestea, insa, numele lui Dura- nezeu nu 1-a uitat. ! «Cuprinsu-m-au durerile morfii, spune el ; prime jdiile iadului m-au ailat» 8 . Propriu vorbind, cuvintul «dureri» 9 se refera la durerile nasterii, cind pintecele manieii se mareste si impinge fatul afaraj apoi parole nasterij $int apasate si intinse in , timpul nasterii prin convulsiunile si contractarile tesuturilor, care pricinuiesc femeilor care nasc suferinte cumplite ?i dureri groazniee. Muta acum durerile acestea' si la durerile mortii, care cuprind pe om la desp&rtfrea; sufletului de trup. Profeitul spune, deci, ca n-a suferit putin, ci ca a incercat chiar durerile rnort/ii §i ca a ajuns la primejdia coboririi in iad. Oare a suferit numai durerile acestea cu care se lauda sau le-a suferit pe acestea de multe ori si fara voia lui? Dar nici una din faptele pe care le savi-r^este silit nu me.rita lauda ! Uita-te, insa, la maretia sufleteasca a atletului,! Pentru ca «m-au cuprins duierile mortii si prime jdiile iadului m-au aflat, am fost atit de departe de a ma feri de incercarile acestea, incit de buna voia mea m-am supus la mult mai multe incercari decit acestea. De buna voia mea mi-am allot mie insumi necaz si durere 10 ; dar n-arn fost cuprins de ele fara voia mea». Mai inainte spusese : «Primejdiile iadului m-au aflat», acum spune : «Necaz si durere am aflat». «Pentru ca acolo am ramas neincovoiat de cele aduse asupra mea de ispititorul, de aceea, ca sa arat bogafia dragosteimele de Dumnezeu, am adaugat necaz la necaz si durere la durere ; dar n-am infruntat suferinfele cu prppria-mi putere, ci pentru ca numele Domnului am chemat» u . Tot asa spune $i apostolul : «ln toate acestea biruim cu prisosintd prin Cel Ce ne-a iubit pe noi» 12 . Biruie acela care nu cedeaza in fata relelor care vin asupra lui in chip necesar j dar biruie cu prisosinta eel care de buna voie isi atrage asupra lui dureri pentru a-si arata rabdarea. Cel care a cazuit in vreun pacat de moarte sa spuna : «Cuprinsu-m-au durerile mortii* ; ca spune Scriptura : «Tot cel ce face pdcatul este ndscut din diavoh 13 . «Cind eram iucrStor al pacatului, spune psal- mistul, moartea ma purta in pintece ; atunci m-au aflat si prirriejdiile iadului. Cum m-am vindecat ? M-am vindecat, pentru ca, prin poca- inta, am aflalt necaz si durere. MKam nascocit mie insumi prin pocainta necaz ?i durere pe masura marimii pacatului; si asa am indraznit sa 8. Ps., 114, 3. 9. wSC^oc 10. Ps., 114, 4. 11. Ps., 114, 4. 12. Rom., 8, 37. 13. / loan. 3, 8. 342 SF1NTUL VASILE CEL MARE chem numele Domnului. $i iata ce am spus : «0, Doamne, izbdveste sufletul meu /» l4 . Sint finut in robia aceasta ; da Tu pentru mine preful de rascumparare si izbaveste sufletul meu ! Ill «Milostiv este Domnul si drept» 15 . Pretutindeni Scripture uneste dreptatea cu indurarile lui Dum- nezeu, ca sa ne invete ca nici mila lui Dumnezeu nu eslte iliipsita de judecata si nici judecata nu este lipsita de mila. Dar chiar cind milu- ieste, Dumnezeu masoara celor drepti, cu judecata, indurarile Sale ; iar cind judeca, ne judeca, gindindu-Se la slabiciunea noastra ; si ne ras- plateste mai mult cu iubirea Sa de oameni decit cu masurarea cea deopotriva. «$i Dumnezeul nostril miluie$te» 16 . Se numeste mila simtamintul acela pe care il avem fata de cei care se gasesc, fara sa meritte, intr-o stare umilitoare ; simtamintul acesta se naste in noi atunci cind aceia ne sint dragi. Ne e mila de eel care a cazut din cea mai mare bogatie in cea mai cumplita saraicie, de eel care din sanatos cu trupul cum era a ajuns bolnav de moarte, de eel care se bucura de frumusetea si tinere^ea trupului, dar si le-a stricait din pricina patimilor rusinoase. Dar pentru ca si nod.eram odinioara slaviti, datorita vietuirii noastre in rai, am ajuns, prin cadere, neslaviti si umiliti ,• de aceea, Dumnezeu ne miluieste vazindu-ne ce am ajuns din ceea ce-am fost. Pentru asta Dumnezeu 1-a strigat pe Adam cu glas plin de mila : «Adame, unde esti ?» 17 . Cel Ce stie toate nu cauta sa afle, ci voia ca Adam sa inteleaga ce a ajuns din ceea ce era. «Unde esti ?», in loc de : «In ce cadere ai ajuns de la o atit de mare inaltime !». IV «Cel Ce pazeste pruncii este Domnul. Smeritu-m-am si m-a mintuit» 18 . Chiar daca am judeca aceste cuvinte dupa ratiunea fireasca, totusi omul n-ar putea fiin^a, daca Dumnezeu n-ar pSzi copiii si inca prunci. Cum s-ar putea hrani sau misca cei purtati in pintece in niste spatii atit de strimte in care nu se pot invirti, ci-si due viaja in Jocuri intune- coase si umede, unde nici nu pot respira, nici nu pot trai viata ome- neasca, ci sint purtati ca pestii Sn apa, daca n-ar fi tmuti vii de paza lui Dumnezeu ? Si ap°i pruncul cum ar putea dSinui numai o clipa 14. Ps., 114, 4. 15. Ps., 114, 5. 16. Ps., 114, 5. 17. Fac, 3, 9. 18. Ps., 114, 6. „OMILII LA PSALMI 343 atunci cind, din pintecele mamei, ajunge in locul acesta neobisnuit pen- tru el, unde este invaluit de raceala aerului, daca n-ar fi salvat de Dum- nezeu ? Asadar «Cei Ce pdzeste pruncii este Domnul. Smeritu-m-am si m-a mintuit». Sau cuvintele acestea pot fi infelese si asa : Pentru ca m-am intors si am ajuns ca pruncul si am primit imparatia lui Dumne- zeu ca un copil 19 , iar din pricina nerautajii m-am coborit la smerenia copiilor, de aceea : «Cel Ce pdzeste pruncii este Domnul ; si pentru ca m-am smerit, m-a mintuiU. V «tntoarce-te, sutlete, la odihna ta, ca Domnul \.i-a fdcut \ie bine» 20 . Luptatonil eel bun isi pune inaintea sa cuvintele acestea de min- »giiere, spunind la fel cu Pavel : «Lupta cea bund m-a luptat, cdldtoria am sdvlrsit, credinfa am pdzit ; de acum mi s-a gdtit cununa dreptdtii» 21 . Aceste cuvinte si le spune si lui?i profetul : «Pentru ca ai implinit, su- flete, indestulator lungimea vietii acesteia, intoarce-te, dar, la odihna ia, cd Domnul fr-a fdcut fie bine». Celor care au luptat dupa lege -- in viata aceasta de aici le sta inainte odihna vesnica, data nu ca o ,datorie a lui Dumnezeu pentru faptele lor, ci oferita ca un har de Dum- nezeu, Marele Daruitor, celor ce au nadajduit in El. Apoi profetul, ina- inte de a vorbi despre bunatatile de acolo, povesteste despre greutatile din lumea aceasta, de care a scapat, si multumeste pentru asta Elibera- ratorului sufletelor, Care 1-a izbavit de robia cea felurita si aimara a patimilor. $i care sint aceste greutati ? *Cd a scos suiletul meu din moarte, ochii mei de la lacrimi si pi- ^ioarele mele de la alunecare» 23 . Psalmisjtul descrie odihna cea vii/toare in qomparatie cu cele de aici. «Aicea, spune el, m-au cuprins duierile morfii ; acolo, insa, Dum- nezeu a scos sufletul meu din moarte ; aici, ochii mei vdisau laciimi din pricina neqazului ; acolo, insa, nu mai este lacrima, care sa intunece luminile ochilor celor care se veselesc de contemplarea frumusetii slavei lui Dupinezeu, cd Dumnezeu a luat toatd lacrima de la toatd fafa» 24 ; aici, mare e primejdia alunecarii — de aceea si Pavel spune : *Cel ce i se pare cd sta, sa caute sd nu cadd» 25 — acolo, ansa, trainice ; sint temeliile, vLata nu se mai schimba, nu mai este iteama caderii in 19. Matei, 18, 3. 20. Ps., 114, 7. 21. // Tim., 4. 7^8 22. // Tim., 2, 5. 23. Ps., 114, 8. 24. Isaia, 25, 8. 25. / Cor., 10, 12, 344 SFINTUL VASILE CEL MARE pacat, nici atitarea trupului, nici conktcrarea femeii pentru savirsirea pacatului, pentru ca la inviere nu mai este barbat si femeie 26 , ci viata este una si neamestecata, pentru ca cei care au biineplacut Stapinului lor locuiesc in tara celor vii. Insasi lumea aceasta este muritoare si loc al celor muritori. Si pentru ca este compusa constitutia tuturor celor vazute, urmeaza ca tot ce este compus sa fie supus desfacerii ; iar noi, care sin'tem in lume, fiind parti ale lumii, sintem pSrtasi sortii intregii lumi. Penltru asta chiar inainte ca sufletul sa se desparta de trup prin moarte, noi oamenii murim de mai multe ori. Sa nu ti se para ciudat ceea ce-ti spun ! Uita-te la realitatea lucrurilor. In trei saptamini de ani, omul sufera trei schimbari §i modificari de virste si de viata ; in fiecare saptamina de ani, un hotar propriu circumscrie trecutul si cu- prinde in el lamurit schimbarea. , Virsta copilului, in primii ijapite, ani, se incheie cu schimbarea dintilor. Limita copilului capabil sa invete carte este pina la adolescents. Cind adolescentul implineste doua^eci si unu de ani si cind parul incepe sa-i umbreasca obrajii, adolescenta dispare pe nesimtite si tinarul ajunge barbat. Cind vezi, deci, ca un barbat a incetat de a mai creste cu trupul, ca are siguranta in gindire si nu mai are in el nici un semn care sa-i arate tineretea, nu te gin- desti oare ca in el a raurit trecutul? Iarasi batrinul, oare a luat o alta infati^are trupeasca, si alta stare sufleteasca, este lamurit altul decit eel de mai inainJte. Asadar si viata oamenilor este plina de mai multe morti, nu numai in schimbarile de la o virsta la alta, ci si in caderile sufletelor in pacat. Dar acolo unde nu mai este sohimbane, nici, a trupului, nici a sufletului — pentru cS nu este nici schimbare de gin- dire, nici schimbare de parere si nici imprejurarea nu mai clinteste sta- tornicia si neturburarea gindurilor — acolo este tara celor vii cu ade- varat, care sint (totdeauna la fel cu ei insisi. Profetul spune ca mai ales in tara aceea vom putea sa bineplacem Dumnezeului universului, pen- tru ca acolo nimic din cele din afara nu ne va mai intrerupe de la scopul slujirii celei adevarate si de aceeasi cinste cu ingerii. «Sa ne nevoim, spune apostolul, ca he petiecind in trup, tie ie$ind din trup, sa fim bineplacuti Lui» 2 ' ! . Tara aceea este tara celor vii, in care nu-i noapte, nu-i vis, amagirea mortii ; in care nu-i mlncare, nu-i bautura, proptelele slabiciunii noastre ; nu-i boala, nu-i suferinta, nu-s spitale, nu-s tribunale, nu-s negutatorii, nu-s meserii, nu-s bani, nu-i oonducerea celor rai, nu-i pricina de razboaie, radacina vrajmasiei, ci e tara celor vii, nu a celor care mor din pricina pacatelor, ci a celor ce traiesc viata cea adevarata, viata in Hristos Iisus, Caruia se cuvine slava si puterea in vecii vecilor, Amin. 26. Matei, 22, 30. 27. II Cor., 5, 9. III. OMILI1 $1 CUVlNTARI OMILIA I DESPRE POST Cuvintul I I «Sunafi din trimbifd. in ziua cea binevestitd a Domnului* K Porunca profetica sint cuvintele acestea ! Dar citirile dim Sfinta Scriptura, pe care le-am citit astazi, sint mai puternice decit sunetul trimbitei si mai la- murite decit orice instrument muzical. Ne vestesc sarbatoarea premer- gatoare acestor zile. Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lepadat postul iudaic si ne-a aratat adevaratufl. post, spumind : «Nu postifi in ju- decdfi $i in ceituii, ci dezleagd toata legdtuia nedreptdtii» 2 ; iar Dom- nul a ris : *Nu iifr tristi, ci spald-ti iafa ta $i unge-fi capul tau» 3 . Sa fim deci cuprinsi de niste simtaminte ca acestea, asa cum am si fast inva$ati ! Sa nu ne mihnim de ziMe ce se apropie ! Sa fim veseli in die, asa cum se cuvine sfiontilor. Cel trist nu primeste cununa, iar cel care suspina nu biruie. Nu te intrista cind \i se poarta de grija ! E o nebunie sa nu te bucuri de sanatatea sufletului si sa te mihnesti de schimbarea mincarurilor, lasind sa se infeleaga ca-tf face mai multa bucu- rie placerea stomacului decit purtarea de grija a sufletului. SSturarea margineste placerea numai la pintece ,- postul, insa, urea folosul la su- flet. Bucura-te, ca \i s-a dat de Doctor un leac ce uoide pacatul. Dupa cum viermii, care se inmultesc in pintecele copiilor, sint distrusi cu doctorii foarte amare, tot asa si postul, vrednic cu adevarat de acest name, cind patrunde in suflet, omoara pScatul ascuns in adinc. II *Unge-fi capul tdu $i spald-ti fafa ta». Cuvintele acestea ale Scrip- turii te due la taine. Cel uns a fost uns, eel spalat a fost spalat. Tu in- dreapta aceasta porunca la suflet ! Unge capul cu ungere sfinta, ca sa 1. Ps., 80, 4. 2. Isaia, 58, 4. 6. 3. Male/, S, 16—17. 348 SFINTUL VASILE CEL MARE ajungi partas ail lui Hristos si asa apropie-te de post. Nu-ti ascunde fata ca aotorii ! Fata ti-° ascunzi atumci cind yrei s| nu-ti dezvalui sufletul. "p-o ascunzi cu minciuna, ca si cu un voal. S3 nu fii actor ! Actorul in- fatiseaza pe scena persoane straine. Este rob, dar o face pe stapinul ! Este om de rind, si o face pe imparatul. Tot asa si in viata aceasta. Multi oameni teatralizeaza, ca pe o scena, viata lor ; una au in inima si alta arata oamenilor. Nu-ti ascuiide deci fata ! Ceea ce esti, aceea arata-te ! Nu lua infatisare trista, cautind sa fii slavit pentru ca pari in- frinat. Facerea de bine trimbitata n-are folos, iar postul dat in vileag n-are cistig. Ca faptele bune, facute numai pentru a fi vazute de oameni, nu-si due roadele in veacull de apoi, ci iau sfirsit odata cu laudele lumii. Alearga asadar cu bucurie la darul postului ! Postul e un dar din batrini. Nu s-a invechit nici n-a imbatrinit ! E totdeauna nou, e vesnic in floare. Ill ' Socotesti oare ca pun inceputul postului odata ou darea legii ? , Nu ' Postul e mai vechi ca legea, Daca vei avea rabdare, vei vedea ca spu- sele mele sint adevarate. Sa nu socotesti ca postuil a inceput cu ziua curatirii poruncita poporului lui Israid in a zecea zi a ilunii a saptea 4 . Nu ! Strabate istoria sfinta, cerceteaz-o, ca sa afli inceputul postului ! Postul nu-i descoperire noua. E un odor al stramosilor. Si e vrednic de respect tot ce e vechi. Respecta deci vechimea postului! Are aceeasi virsta ca si omenirea. Legea postului a fost data in paradis. Adam a primit intiia oara po- runca de a posti : «Nu mincati din pomul cuno^tinfei binelui $i raului» 5 . Cuvintul : «Nu mincati» este o lege a postului si infrinarii. DacS Eva ar fi postiit si n-ar fi mincat din pom, n-am mai fi avut trebuinta de postul de acum, ca «n-au trebuinta cei sanato$i de doctoii, ci cei bolnavi» 6 . Ne-am imbolnavit prin pacat, sa ne vindecam prin pocainta ! Iar po- cainta fara post este neputincioasa. Indreapta-te, dar, inaintea lui Dum- nezeu prin post. Mai mult ; chipul in care au trait primii oameni in rai este o imagine a postului, nu numaii pentru ca ducind o viata inge- reasca ajunsesera, prin cumpatare, la asemanarea cu ingerii, ci si pen- tru ca nu erau cunoscute iocuitorilor paradisului toate cele nascocite mai tirziu de om: mid bautul vimului, nici taiatul animaleSlor, nici toate ceQe cite turbura mintea omeneasca. 4. Ley., 25, 9. 5. Fac, 2, 17. 6. Matei, 9, 12. OMILII $1 CUVINTARI 349 IV N-am postit, si am fost alpngati din rai ! Sa postim, dar, ca sa ne intoaroem in rai ! Nu vezi ca Lazar a intrat prin post in paradis ? Nu imita neascultarea Evei ! Nu lua din nou sfatuitor pe- sarpe, care ne sfa- tuieste sa mincam, ca sa ne crutam trupul ! Nu-ti gasi scuza in boala trupului sau in slabiciune ! Nu-mi spune mie scuzele ! Spune-le lui Dum- nezeu, Care stie totul ! Imi spui ca" nu poti sa postesti ! Dar sa te ghif- tuiesti in toate zilele vietii tale si sa-ti strivesti trupul sub greutatea mincarurilor, poti ? Stiu ca doctorii nu prescriu bolnavilor mincaruri fe- lurite, ci post si infrinare. Cum dar? Daca poti sa postesti si sa te in- frinzei cind esti boilnav, pentru ce spui ca nu poti s-o faci cind e?ti sa- natos ? Ce este mai usor pentru stomac : sa petreaca noaptea cu o min- care uisoara sau sa stea impovarat de multimea mincarurilor? Dar, mai bine spus, nu sa stea, ci sa se intoarca necontenit si pe o parte $i pe alta, rupindu-se si strimtorindu-se ,■ afara numai daca vei spune ca si corabierii sallveaza mai usor de la inec o corabie incarcata cu poveri decit una mai sprintena §i mai usoara. Lucrurile, insa, se petrec cu totul dimpotriva : o mica inaltare a valuridor da la fund o corabie incarcata cu multe poveri, pe cind o corabie cu o incarcatura potrivita trece usor prin furtuna, cS n-o impiedica nimic sa pluteasca pe deasupra valurilor. Tot asa se intimpla si cu trupurile oameniilor. Impovarate necontenit cu prea multa mincare, trupurile se imbolnavesc cu usurinta ; dar daca fo- losesc mincare putina si usoara scapa si de suferinta pe care o a$teapta de pe urma bolii, ca de o furtuna oe se porneste impotriva lor, dar se departeaza si de suferinta care incepe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stinca din mijdocul marii. Stomacul, care are menirea sa intretina trupul, mistuie cu usurinta mincarurile simple si u^oare ; dar daca i se dau min- caruri costisitoare si felurite, nu poaite sa ile mistuie si da na$tere la fel de fel de boli. V Dar sa ne intoaroem cuvintul nostra la istoria postului. Sa aratam cit este de vechi, sS aratam ca toti sfintii 1-au primit, ca pe o mostenire stramoseasca, §i 1-au pazit, transmitindu-1 din tata in fiu. A$-a s-a pas- trat acest bun si a ajuns, din neam in neam, pina la noi. In rai nu era vin, nu se taiau vite si nici nu se minca carne. Dupa potop a aparut vinul. Dupa potop s-a spus : «Mincati de toate ca pe iaiba verde* 7 . Cind n-a mai fost nadejde de desavirsire, s-a ingaduit ca omul sa se infrupte din toate aceste lucruri. Inainte de potop, nu se cunostea vinul ; dovada Noe, care nu stia ce-i vinul. Nu se ivise inca vinul in T ' - — 1 7. Fac, 9, 3. 350 SFINTUL VASILE CEL MARE viafa oamenilor si nici nu ajunsese obicei bautul vinului. Noe n-a vazut pe un alt om bind vin si nici el nu incercase gustul vinului, asa ca fara sa-si dea seama a fost vatamat de vin. «JVoe, spune Scriptura, a sddit vie, a boat din iodul ei si s-a imbataU 8 , nu pentru ca era betiv, ci pentru ca nu stia cit trebuie sa bea. Deci, descoperirea bautului de vin este mai noua decit paradisul, asa ca postul este foarte vechi. $tim ca Moisi prin post s-a urcat in munte 9 . Ca n-ar fi indraznit sa se apropie de virful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat sa in- tre in nor, daca n-ar fi fost inarmat cu postul. Prin post a primit porun- cile scrise pe placi de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii ; iar jos, la poalele lui,. lacomia la mincare a inne- bunit pe oameni sa se inchine idolilor. *Poporul, spune Scriptura, s-a asezat sa manince si sa bea si s-a sculat sa }oace» 10 . O singura imba- tare cu vin a zadarnicit cele patruzeci de zile de post $i de rugaciune ale lui Moisi. Placile scrise cu degetul lui Dumnezeu, pe care le pri- mise postul, pe acelea ie-a sfarimat betia, ca profetul n-a socotit cu cale ca un popor beat sa primeasca legile lui Dumnezeu u . Si astfel,, poporul, care invatase sa cunoasca pe Dumnezeu prin minuni nespus de mari, a alunecat intr-o clipita, prin lacomie, la minoare, la inchi- narea de idoli. Pune fata in fata aceste doua : postul, care apropie de Dumnezeu, si desfatarea, care indeparteaza de mintuire. Dar sa ne co- borim inca mai mult pe cailea istoriei, indreptindu-tne spre cele petre- cute mai tirziu. VI Ce a pingarit pe Isav si d-a facut rob fratelui sau? Nu o singura mincare in schimbul careia si-a dat dreptul de iotii nascut? 12 Oare nu rugaciunea, unita cu postul, a daruit mamei sale pe Samuil ? u Cine a facut pe Samson viteaz mare si nebiruit ? Oare nu postul, prin care a ji fost zamislit in pintecele maicii sale ? 14 Postul 1-a nascut, postul 1-a alaptat, postul 1-a facut barbat, postul poruncit mamei lui de inger : «Tot ce iese din vita de vie sa nu manince si vin si bautmi ameptoaie sd nu bea» 15 . Postul naste pe profeti, intareste pe oei puternici. Postui intelep- (este pe legiuitori. Postul este bun talisman al sufletului, tovaras cre- 8. Fac, 9, 20—21. 9. /e?., 24, 18. 10. /e?., 32, 6. 11. /e?., 32, 19,> 12. Fac. 25, 33—34. 13. / Regi, 1, 13. 14. Jud., 13, 4. 15. Jud., 13, 14. OMILII §1 CUVINTARI 35f dincios al trupului, arma pentru luptatori, loc de exercitiu pentru atle- Mi crediintoi. Postul indeparteaza ispitele, postul indeamna spre evlavie. Postul este tovaras al infrinarii, creator al castitaUi. In timp de raz- boi face eroi, iar in timp de pace propovaduiesite linistea. Pe credincios il sfinteste, iar pe preot M desavirseste, ca nu-i cu putinta sa indraz- neasca cineva a savirsi sfintele slujbe fara sa posteasca; aceasta nu numai in sCujba noastra de acum, tainica si adevarata, ci si in cea pre- incbipuitoare, care se aducea in legea cea veche. Postul 1-a facut pe Hie sa vada priveiliste de taina. Dupa ce timp de patruzeci de zile si-a curatit sufletul prin post, a fost invrednicit sa vada pe Domnul in pe^tera din muntele Horiv, atit cit e cu putinta unui om sa-L vada 16 . Prin post a dat inapoi vaduvei viu copilul §i astfel prin post a fost puternic chiar fata de moarte 17 . O voce iesita dintr-o gura, care a poatit, a inchis unui popor nelegiuit cerul trei ani si sase luni 18 . $i ca sa moaie inima neimb'linzita a celor indaratnici, a preferat sa su- fere si el ca si aceia. De aceea a si spus : «Viu este Domnul ; nu va fi apa pe pammt decit numai atunci cind voi spune eu» 19 . §i a facut Hie ca r . prin foamete, intreg poporul sa posteasca, ca sa indrepte rautatea oa- meniilor, pricinuita de desfatare si de via^a desfrinata. Ce fel de viata a avut Elisei ? Prin ce a reusit Elisei sa fie gazduit de sunamiteanca ? 20 Prin ce ospata Elisei pe profeti ? Oare nu cu ier- buri salbatice si cu putjna faina implinea legea gazduirii ? " l Cind oaspe- {ii au mincat odata cu celelalte verdeturi si o buruiana otravitoare erau sa moara daca n-ar fi fost distrusa otrava prin rugaciunea postitorului 22 . $i, ca sa spun pe scurt, postul i-a ajutat pe itoti sfintii sa vietuiasca po- trivit voii lui Dumnezeu. Exista o piatra, numita amianta 25 , pe care focul n-o mistuie ; cind e pusa la flacara pare ca s-a prefacut in carbune ; dar cind e scoasa din foe, se face mai curata, ca si cind ar fi fost spalata cu apa. Tot asa erau si trupurile celor trei tineri din Babi/lon 24 . Prin post au capatat firea amiantei. In vapaia cea mare a cuptorului, ca si cum ar fi avut- de aur trupurile lor, n-au fost vatamati din pricina focului. Mai mult chiar, s-au aratat mai puternici decit aurul, ca focul nu i-a topit, ci i-a lasat intregi. ?i doar nimic nu putea rezista acelei vapai, hratiita mereu 16. HI Regi, 19, 8—13. 17. /// Regi, 17, 22. 18. /// Regi, 18, 1. 19. J// Regi, 17, 1. 20. IV Regi, 4, 8 21. IV Regi, 4, 42—44. 22. IV Regi, 4, 39 — 41. 23. Silicat natural, hidrat de calciu $i magneziu cu tesatura fibroasa, rezistent la temperatura inalta (cf. NPL, la cuvint). 24. Dan., 1, 8—16. 352 SFINTUL VASILE CEL MARE cu catran, cu smoala si cu vreascuri, care iesea afar a din cuptor ca la patruzeci §i noua de cofi, ca distrugea totui din jur, mistuiiid multi hal- deeni. Dar cei trei tineri, pentru ca au intra* in cuptor intovarasiti de post, au calcat in picioare focul acela cumplit si au respirat, in acea vapaie mare, aer placut si racoros. Pentru ce ? Pentru ca au fost hraniti de post ! Focul n-a indraznit sa se atinga" nici de parul capului lor 25 . VII Daniil, «barbatul dofirilor» 26 , care n-a mincat piine si n-a baut apa trei saptamini 27 , cind a fost aruncat in groapa cu lei, a invatat si pe lei sa posteasca 28 . Ca si cum i-ar fi fost trupul facut din piatra sau din altS materie tare, leii n-au putut sa-si infiga dintii in el. Postul a calit trupul lui Daniil ca pe o calitura de fier, incit, ajungind de nebiruit, (leii nici n-au deschis gura impotriva sfintului. Postul a stins puterea focuilui, postul a inchis gurile leilor. Postul trimite rugaciunile la cer, dindu-le aripi in drumul lor spre inaltime. Postul este cresterea caselor, mama sanatatii, pedagogul tineretii, po- doaba batrinilor, tovaras bun de drum celor ce calatoresc, tovaras cre- dincios al sotilor. Barbatul nu pune la indoiala cinstea casei sale cind vede ca femeia lui posteste ; nici femeia nu se topeste de gelozie cind barbatul sau sfinteste postul. Cine si-a imputinat bunurile casei cind a postit ? Numara astazi bunurile pe care le ai in casa si numara-le si dupa oe-ai postit. Nu va lipsi nimic din ■cede din casa din pricina pos- tului. Nici o vietate nu-si plinge moartea. Nicaieri nu-i singe, pentru ca pintecele eel neinduplecat n-a mai dat nici o porunca impotriva vie- tatilor. Cutitul bucatarilor s-a linistit ; masa se multumeste cu cele ce rasar singure din pamint. Sabatul a fost dat iudeilor «ca sa se odihneascd vita ta si robul tau», spune Scriptura 2g . Postul sa fie odihna slugilor, care te siujesc in toata vremea ! Odihneste-|;i bucatarul ! Da libertate celui ce-ti slujeste la masa ! Opreste mina celui ce-ti toarna vin ! Sa conteneasca odata si eel mester la facerea feluritelor dulciuri ! Sa se linisteasca odata si casa de zgomote nenumarate, de fum, de mirosuri de fripturi, de cei ce alear- ga in sus si in jos, care siujesc pintecelui ca unui stapin neinduplecat ! ?i cei care percep impozite ingaduie citeodata supusilor sa aiba putina libertate. Deci sa dea si pintecele putina odihna gurii ! Sa faca pinte- cele cu noi un armistitiu de cinci zile, el care totdeauna cere si nicio- 25. Dan., 3, 24—50. 26. Dan., 9. 23; 10, 11. 27. Dan., 10, 2. 28. Dan., 6, 16—22. 29. /e?., 20, 10. OMILII §1 CUVINTARI 353 data mi inceteaza; el care ia astazi si mime nu-si aduce aminte. Cind pintecele e plin, da lectii de infrinare ; cind e gol, uita de lec^iile date. VIII Postul nu stie ce-i camata. Masa celui ce posteste nu miroase a procente. Pe orfanul celui ce-a postit nu-1 inabusa datoriile parintesti ca niste serpi care se incolacesc in jural lui. Mai mult, postul ii da prilej de bucurie. DupS cum setea face placuta bautura, iar foamea, cind se iveste, face ca masa sa fie doritS, tot asa si postul inveseleste pe eel ce maninca. Ca postul, asezindu-se la mijloo si intrerupind necontenita desfatare cu mincaruri, face sa \i se para mincarea nespus de placuta, ca ceva nou si necunoscut. Deci, daca voiesti sa-ti fie masa dorita, pri- meste schimbarea pe care o aduce postul ! Dar tu, cuprins de pofta de a minca numai bunatati, ai distrus, fara sa-ti dai seama, pofta de mln- care. Din dorinta de placere, ai alungat pl3cerea. Da, nici un lucru nu este atit de dorit incit sa n-ajunga de dispretuit, daca te desfatezi ne- contenit de el. Ca ne bucuram mai mult de acele lucruri pe care le do- bindim mai rar. La fel si Creatorul nostru a facut ca prin schimbarea pusa de El in viata sa ne bucuram de cele ce ne daruieste. Nu vezi ca si soarele este mai stralucitor dupa trecerea noptii, privegherea mai dulce dupa some, iar sanatatea mai dorita dupa boala ? $i masa deci este mai placuta dupa post. Aceasta atit pentru cei bogati §i cu masa imbeilsugata, cit si pentru cei care aU o masa saracacioasa si intim- platoare. IX Teme-te de pilda bogatului ! 30 Masa imbelsugata, de care s-a des- fatat tot timpul vietii lui, 1-a aruncat in focul gheenii. Se pirjolea in vapaia cuptorului, nu pentru ca era invinuit de nedreptate, ci de prea multa mincare si desfatare. Ca sa stingem acel foe, avem nevoie deci de apa. Dar postul nu-i folositor numai pentru viata de dincolo, ci-i folo- .isitor chiar pentru trupul nostru. Trupurile cele mai sanatoase se imbol- navesc si-si schimba starea sanatatii, fiindca firea oboseste si nu poate suporta povara unei sanatati prea infloritoare. Vezi dar, ca nu cumva scuipind acum apa, sa doresti mai tirziu o picatura, ca bogatul din Sfinta Evanghelie ! Nimeni nu s-a imbatat cu apa. Pe nimeni nu 1-a durut capul vreodata ca a fost ingreuiat de apa. Nimeni n-a avut nevoie de picioare straine daca a trait bind apa. Nimanui nu i s-au impleticit pi- cioarele, nimanui nu i-au ajuns miinile netrebnice, daca au fost ada- 30. Luca, 16, 19—31. 23 - Sfintul Vaslle eel Mare 354 SFlNTUL VASILE CEL MARE pete cu apa. Ca greutatea mistuirii, urmare de neinlaturat pentru to|i cei care maninca prea multe bunatati, da nastere in trup la boli necru- tatoare. Fata celui ce posteste iti inspira respect ; nu-i imbobocita de roseata nerusinata, ci-i impodobita cu o paloare pe care-i zugravita in- frinarea. Ochiul celui ce posteste este blind, mersul masurat, fata se- rioasa, neturburata de ris nestapinit. Cei ce posteste este masurat la cuvint si curat la inima. Adu-ti aminte de sfintii cei din veac «de care lumea nu era vred- nicd, care au pribegit in cojoace, in piei de capra, Hpsiti, strimtorap, "mdurind rele» 31 . Imita viata lor, de cauti soarta lor ! Ce 1-a odihnit pe Lazar in sinuriie lui Avraam ? 32 Oare nu postul ? Viata sfintului loan Botezatorul a fost un post 33 . N-a avut pat, n-a avut masa, n-a avut pa- mint de arat, n-a avut bou de aratura, n-a avut griu, n-a avut brutar, n-a avut nimic din cele ce sint de trebuinta pentru intretinerea vietii. Pentru aceasta «nici nu s-a ridicat cineva mai mare decit loan Botezato- rul din cei nascufi din femei» ?A . Pe Pavel, pe linga alte virtuti, 1-a urcat la al trei'lea cer si postul, pe care-l numara intre laudele cele pentru ne- cazuri. Dar mai presus de toate piCdele spuse pina acum este Domnul nostru, Care a intarit prin post trupul luat pentru noi 35 . Astfel, intarit prin post, a primit in El ispitele diavolului si ne-a invatat ca prin post sa ne pregatim si sa ne exercitam pentru luptele ce le vom da impo- triva ispitelor, iar prin foame sa facem de rusine pe potrivnic. Ca dia- volul, din pricina Dumnezeirii Domnului, n-ar fi putut sa se apropie de El, daca Domnul nu s-ar fi coborit prin foame pina la slabiciunea firii omenes'ti. Inainte de a se inalta Ca ceruri, insa, s-a atins iarasi de min- care 36 , ca sa ne incredinteze ca trupul Sau a inviat. Tu, insa, nu incetezi sa te ingrasi si sa pui carne pe tine ! Lasi ca mintea sa se topeasca de foame $i nu-ti pasa deloc de invataturile cele mintuitoare si facatoare de viata ! Nu stii oare ca dupa cum pe cimpul de lupta ajutorul dat unora din luptatori duce la infringerea dusmanilor lor, tot asa si eel care face pofta trupului lupta impotriva duhului, iar eel care da ajutor duhului robeste trupul ? Duhul si trupul sint potrivnici unul altuia, ne spune Pavel 37 . Deci, daca vrei sa-ti in- taresti mintea, domesticeste-ti trupul prin post. Acest inteles 11 au cu- vintele Apostolului : «Cu cit se stricd omul nostru eel din aiara, pe 31. Evr., 9, 37—38. 32. Luca, 16, 23. 33. Mafei, 3. 4. 34. .Mafei, 11, il. 35. Male/, 4, 1—11. 36. Luca, 24, 43. 37. Gal, 5, 17. OMILII SI CUVINTARI 355 atit se innoleste omul eel dinduntru» 38 si : «Atunci sint puternic cind sint neputincios» 39 . Pentru ce nu vrei sa dispretuiesti mincarurile cele stricacioase ? Pen- tru ce nu vrei sa doresti masa cea din imparatia cerurilor, pe care U-° pregateste postul de aici ? Nu stii oare ca prin mincare nemasurata in- grasi viermele ce te va chinui ? Care om indestulat cu hraaa imbelsu- gata si trait intr-o necontenita desfatare a primit vreun har duhovni- cesc ? Moisi, ca sa primeasca a doua oara legea, a trebuit sa mai pos- teasca o data. Niinevitenii, daca n-ar fi pus si vitele la post, n-ar fi sea- pat de nenorocirea ce-i ameninta 40 . Ale caror oase au ramas oare in pustie ? Oare nu ale acelora care doreau sa manince carne ? 41 Aceia, atita vreme cit s-au multumit cu mana $i cu apa din piatra, au invins pe egipteni, au mers pe mare si in .semintiile lor nu era bolnav 42 . Dar cind si-au adus aminte de caldarile cu carnuri 43 r cind s-au intors, prin poftele lor, in Egipt, n-au mai vazut pamintul fagaduintei. Nu te infri- coseaza pilda aceasta ? Nu te cutremuri oare de grozavia lacomiei, care te poate lipsi de bunatatile nadajduite ? Nici in|eleptul Daniil n-ar fi vazut vedeniile, de nu-si facea prin post mai curat si mai luminat su- fletul. Mincarurile grase ridica in sus un fel de aburi intunecosi, care, ca un nor des, impiedica luminile Sfintului Duh sa se coboare asupra mintii. Da, si ingerii au o mincare ! $i minoarea lor este' piinea, ca spune prof etui : «Piine ingeieasca a mincat omul» 44 . Mincarea lor nu e nici earnea, nici vinul, nimic din cele atit de rivnite de cei robiti pintecelui. Postul este o arma impotriva ostirii dracilor, ca spune Domnul : «Nea- mul acesta nu iese decit prin rugaciune ?i prin post» 45 . Atit de mari sint bunatatile ce le avem de pe urma postului ! Imbui- barea, insa, este eel dintii pas pe calea desfriului. Odata cu petrecerea, cu betia si cu mincarurile pregatite cu multa grija, vine §i tot felul de desfrinare dobitoceasca. Din pricina poftei odrasQte in suflet de pe urma imbuibarii cu mincare si cu vin, oamenii ajung ca niste armasari inversunati 46 . Legaturile nefiresti dintre oameni sint datora'te betivilor ; ei cauta pe femeie inbarbat si pe barbat in femeie. Postul, dimpotriva, cunoaste masura chiar in casnicie ; si, osindind lipsa de masura chiar in cele ingaduite de lege, lasa ragaz pofrivit staruintei in rugaciune. 38. // Cor., 4, 16. 39. // Cor., 12, 10. 40. Iona, 3, 3 — 9. 41. Num., 14, 37. 42. Ps., 104, 37. 43. ie?„ 16, 3. 44. Ps., 77, 25. 45. Marcu, 9, 29. 46. lei., 5, 8. 356 SFINTUL VASILE CEL MARE X Dar nu margini folosul postului numai lla Indepartarea de mincare ! Adevaratuil post sta in indepartarea de pacate. «Dezleaga oiice legaturd a nedreptdtii» 47 . Treci cu vederea insulta ce ti-a pricinuit aproapele, iarta-i paeatele ! «Nu postitf in judecdp §i in certuii» 48 . Nu maninci car- tie, dar maninci pe fratele tau ! Te abtii de la vin, dar nu-ti stapinesti ocarille ! Postesti toata ziua, astepti sa vina seara, ca sa maninci, dar iti cheltuiesti toata ziua in judecati ! «Vai de cei ce se imbatd, dai nu de vin /» 49 . Minia este o betie a sufiletului ; il face pe om farS de jude- cata ca §i vinul. Tristetea este si ea o betie, ca turbura miintea. Frica, cind ia nastere fara de motiv, este o alta be^ie. «Mintuie sutletul meu de frica vrdjma$ului», spune Scriptura 50 . $i, ca sa spun pe scurt, fiecare din starile sufletesti, care turbura mintea, poate sa fie numita pe buna dreptate betie. Gindeste-te la omul minios cit este de beat de patima ! Nu mad este stapin pe ei insusi ; nu se mai cunoaste pe el si nici nu cunoaste pe cei de fata; ca intr-o lupta de noapte, pune mina pe tot ce apuca, se napusteste asupra tuturor, spune oe-i vine la gura ; nu poate fi oprit ; injura, loveste, ameninta, se jura, striga, plesneste. Fugi de aceasta betie, dar nu primi nici betia pricinuita de vin ! Nu cauta sa bei vin inainte de a incepe postul ! Sa nu-ti serveasca betia calauza spre post. Betia nu este usa spre post, nici avaritia u?5 spre dreptate, nici desfrinarea usa spre castitate, si, ca sa spun pe scurt, nu se poate intra la virtute prin viciu. Alta usa duce la post ! Betia duce la desfriu. La post duce cumpatarea. At'letul, inainte de a se duce la intreceri, se exerciteaza ; eel care posteste, inainte de a posti, se infrineaza. Nu te deda betiei inainte de aceste cinci zile de post, ca si cum ai vrea sa-ti scoti paguba pentru zilele cite vei posti si ca si cum ai vrea sa inseli pe Legiuitor. Te ostenesti zadarnic daca-ti chinuie^ti trupul, dar nu-ti tamaduiesti viciul. Camara in care, prin betie, iti depozitezi vinul este nesigura ; torni intr-un vas gaurit. Vinul curge, luindu-si drumul sau, iar la fund ramine pacatul. Sluga fuge de la un stapin bataus ; tu, insa, ramii in slujba vinului, desi te loveste in cap In fiecare zi. MSsura cea mai buna pentru bautul vinului este trebuinta trupului. DacS vei depa§i hotarele acestei masuri, a doua zi te vei scula cu capul greu, neodihnit, ametit, cu gura plina de miros greu de vin ; ti se va parea ca toate se in^irt in jurul tau, ca toate se alatina. Betia aduce somn, fratele mortii, dar si o veghere, care se aseamana cu visurile. 47. Isaia, 58, 6. 48. Isaia, 58, 4. 49. Isaia, 28, 1. 50. Ps„ 83, 2. OMILII 51 CUVINTARI 357 XI $tii oare cine este Cel pe Care ai sa-L primesti eind te imp&rtasesti ? Este Cel Care ne-a fagaduit : «Eu $i Tatal Meu vom veni la el ?i la el vom locui» 5l . Pentru oe I-o iei inainte cu betia si inchizi intrarea Sta- pinului ? Pentru ce indemni pe du§man sa ocupe mai dinainte intrarile tale? Betia nu priime>§te pe Domnul; betia alunga Duhul Sfint. Fumul alunga albineile, betia alunga harurile duhovnice^ti. Postul este podoaba orasului, stabilitatea pietii, pacea caselor, sal- varea averilor. Vrei sa vezi nobletea postului ? Compara seara de as- tazi cu cea de miine ! Vei vedea ora$ul schimbat intr-o liniste adinca din turburat si zvapaiat cum era. As dori ca ziua de astazi sa se ase- mene cu ziua de miine in sfintenie, iar zilei de miine sa nu-i lipseasca nimio din veselia zilei de astazi. Iar Domnul, Care ne-a adus pina in aceste zile, sa ne dea noua, ca unor luptatori, sa aratam, in aceste lupte premergatoare, statornicia si taria inimii noastre, spre a ajunge la ziua hotarita a incununarii. Acum, cu incununarea prSznuirii mintuitoarelor patimi, iar in veacul ce va sa fie la dreapta judecata a lui Hristos, cu incununarea raspiatirii fap- telor isavirsite de noi in viata, ca Lui se cuvine slava in veci, Amin. 51. loan, 14, 23. OMILIA A II-A DESPRE POST Cuvintul II I «Indemnati, preofi, pe popoi, zice Domnul. Grditf la urechile Ieru- salimuluh 1 . Indestutatoare este puterea cuvintului sa mareasca celor ze- losi rivna, iar celor lenesi si trindavi sa le destepte zelul. De aceea ge- neralii, cind pornesc ostirea la razboi, tin solda^ilor, inainte de ince- perea luptei, cuvintari de imbarbatare ; iar indemnul lor are atita pu- tere, incit adeseori ii face pe mul^i sa dispretuiasca moartea. Tot asa si profesorii de gimnastica si antrenorii, cind due pe atleti in arene, ca sa ia parte la intreceri, le tin lungi cuvintari de necesitatea ostenelilor pentru dobindirea coroanelor, iar in urma acestor discursuri muLti au fost convinsi sa-si puna in primeidie trupurile de dragul victoriei. Trebuie sa tin, dar, si eu un cuvinit de indemn, cind ii pornesc pe ostasii lui Hristos la lupta impotriva nevazutilor dusmani, cind prega- tesc pe atletii credintei sa dobindeasca, prin infrinare, cununile dreptatii. Ce cuvint de imbarbatare sa va tin ? Cei care se pregatesc de razboi si cei care se exerciteaza in arena trebuie sa-si intretina bine trupul cu mincare imbelsugata, pentru ca au de infruntat mari oboseli, dar cei care au de luptat «nu impotriva s'mgelui $i a cdrnii, ci Impotriva incepaloriilor, impotriva stdpiniilor, impotriva stdpinitorilor intunericului acestuia, impotriva rdutatii» 2 , tre- buie sa se exercite, in vederea luptei, prin infrinare si prin post. Unt- delemnul ingrasa pe atlet, iar postul intareste pe eel credincios. Cu cit vei imputina mai mult greutatea trupului, cu atit vei face ca sufletul sa straluceasca de sanatate duhovniceasca. Biruinta asupra dusmanilor celor aevazuti n-o dobindesti cu puterile trupuilui, ci cu rabdarea su- fletului si cu suferirea necazurilor. 1. Isala, 40, 1. 2. 2. Eies., 6, 12. OMILII $1 CUVINTARl 359 II Pentru cei ce postesc de buna voie, postul le este folositor tot tim- pul, pentru ca demonii nu indraznesc sa atace pe eel ce posteste, iar ingerii, pazitorii vietii noastre, stau cu placere linga cei care-si cura- tesc sufletul cu post. Dar cu mult mai folositor este postul acum, cind predicarea postului s-a vestit in toata lumea. Ca nu-i insula, nu-i con- tinent, nu-i popor, nici chiar in partite cele mai indepartate ale lumii, in care sa nu se fi predicat postul. Soldatf, drumeti, corabieri, negustori, cu totii au auzit de aceasta porunca a postului si o primesc cu bucurie. Sa nu ramina, deci, nimeni netrecut in catalogul celor ce postesc ! In el suit trecute toate neamurile, toate virstele si toate dregatoriile. In fiecare biserica ingerii inscriu pe cei ce postesc. la aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici placeri ce ti-o dau bucatele, sa su- feri paguba de a nu fi inscris de inger, fugind dinaintea celui care in- roleaza ostasi. E mai mica primejdia ciod un soldat arunca pavaza si fuge declt atunci cind un crestin arunca postul, arma cea tare si pu- tennica. Esti bogat ? Nu insulta postul, socotindu-1 nevrednic sa stea cu tine la masa ! Nu-1 alunga cu neoinste din casa ta, biruit de desfatare, ca nu cumva postul sa i distrug si trupurile. Sa vezi cita deosebire va fi intre fetele dor din asta seara si cele de miine. In asta seara, buhaite, plesnind de singe, pline de sudoare, cu ochii urdurosi, obraznici, cu ve- derea turbure, din pricina fumurilor betiei strinse inauntrul lor. Miine, serioase, modeste ; isi vor relua culoarea lor fireasca ; pline de chibzu- iala, cu vederea sigura, pentru ca nu mai este vreo pricina care sa le turbure activitatea. Postul ne face asemenea cu ingerii, ne face sa locuim cu dreptii, ne in^elepteste viata. Postul 1-a facut legiuitor pe Moisi. Samuil este rodul postului ; Ana, mama lui, postind, s-a rugat lui Dumnezeu zicind : «Adonai Doamne, Eloi Savaot, daca cautind vei cduta peste roaba ta ?i imi vei da sdminfa de barbat, ll voi da pe el dar inaintea Ta» 12 ; «Vin $i sichera nu va bea pind in ziua morpi lui» ". Postul 1-a alaptat pe ma- rele Samson. Atita vreme cit postul a kisotit pe Samson, dusmanii sai cadeau cu miile l4 , smulgea din titini portile oraselor 13 , iar leii nu se puteau impotrivi puterii miinilor lui 16 . Dar cind s-a apucat de betie si de desfriu, a fost prins cu usurinta de dusmani 17 r a fost lipsit de ochi 18 si a ajuns de batjocura copiilor celor de alt neam l9 . Prin post Ilie a in- chis cerul trei ani si sase luni 20 . Ilie, cind a vazut ca oamenii din pri- cina belsugului se desfrineaza, i-a facut, prin foamete, sa posteasca fara voia lor. Asa a oprit pacatul, care se intinsese mult. Deci, prin post, Ilie a oprit pacatul lor, ca si cum ar fi folosit sabia sau focul. VII Saracilor, primiti postul, tovarasul vostru de casa si de masa ! Slu- gilor, prim^i postul, odihna necontenitelor voastre osleneli ! Bogatilor, primiti postul, doctoral care va vindeca bolile ce va vin din pricina prea multelor mincaruri, postul care, prin schimbarea mincarurilor, v3 face mai placute bucatelle de care va saturaserati din obisnuinta cu ele ! Bolnavilor, primiti postul, mama sanatatii voastre ! Sanatosilor, primiti 12. / Reg/, 1, 11. 13. Jud., 13, 14. 14. Jud., 15, 15—17. 15. Jud., 16, 3. 16. Jud., 14, 5—6. 17. Jud., 17, 1—20. 18. Jud., 17, 21. 19. Jud., 17, 24—27 20. /// Regi, 17, 1. OMILII §1 CUVIBJTARI 363 postul, pazitorul sanatatii voastre ! Intreaba pe doctori, si-ti vor spune ca este primejdioasa o sanatate prea mare. De aceea doctorii micso- reaza, prin post, greutatea trupurilor, pentru ca nu cumva, din pricina ingrasarii, sa se curme puterea vietii ; cu buna stiin^a doctorii micso- reaza cu postull ingrasarea trupului, ca printr-un nou fel de hrana sa-i dea libertate trupului, iar stomacului putere. Postul este, dar, folositor tuturor oamenilor si tuturor trupurilor ; este potrivit pretutindeni : in case, in piete, noaptea, ziua, in orase si in pustie. Asadar, pentru ca postul ne daruieste in toate imprejurariile vietii foloase atit de mari, saHl primim, dupa cuvintul Domnului 21 , cu bucurie, fara sa ne intristSm ca fatarnicii §i sa aratam, fara sa ne prefacem, bu- curia sufletului. Socot ca nu trebuie sa ma straduiesc atit de mult ca sa va indemn sa postiti, clt trebuie sa va indemn sa nu cadeti astazi in pacatul be- tiei. Da, multi postesc fie din obicei, fie ca se rusineaza de altii. Ma tern, insa, de be^ie, pe care iubitorii de vin o pastreaza ca pe o moste- nire parinteasca. Unii, lipsiti de judecata, ca si cum ar pleca intr-o ca- latorie indepartaita, beau astazi mult vin, ca sa le ajunga pentru cele cinci zile de post. Dar nu stii oare ca pintecele nu tine ce bagi in el ? Pintecele este un zaraf necinstit, camara nesigura. Pui in el multe Cu- cruri, dar nu pastreaza ce-i incredkitezi si face numai paguba. Vezi ca nu cumva miine, cind vei veni la biserica, dupa ce te-ai imbatat azi, sa ti se spuna cele citite acum. «Domnul zice : «N-am ales postul aces- ta !» 22 . Pentru ce amesteci, dar, cele ce nu se pot amesteca ? Ce partasie este intre betie si post ? Ce legatura intre betie si infrinare ? Ce le- gatura intre Biserica lui Dumnezeu si templul idolilor ? 23 Biserica lui Dumnezeu este locasul in care locuieste Duhul lui Dumnezeu u , iar tem- plu de idoli sint cei care-si murdaresc trupul cu betia. Ziua de astazi este pridvorul postului. Cel intinat in pridvor nu mai este vrednic sa intre intru cele sfinte. Sluga care vrea sa se impace cu stapinul nu ia ca sprijinitor si mijlocitor pe dusmanul stapinului. Betia este dusman al lui Dumnezeu ; postul, inceput a'l pocaintei. Deci, daca vrei sa vii la Dumnezeu, fugi de betie ! Fugi, ca nu cumva sa te indepartezi si mai mult de Dumnezeu. Dar pentru ca postul sa fie vrednic de lauda, nu-i de ajuns numai sa ne infrinam de la mincaruri ,• trebuie sa postim post primi-t si bine- placut lui Dumnezeu. Iar postul adevarat este instrainarea de pacat, in- 21. Matei, 6, 16—17. 22. Isaia, 58, 5. 23. // Cor., 6, 16. 24. I Cor., 3, 16. 364 SFlNTUL VASILE CEL MARE frinarea limbii, oprirea miniei, indepartarea de pofte, de birfeli, de min- ciuna, de juramintul strimb. Lipsa acestora este post adevarat. In ele sta postul eel bun. VIII Sa ne desfatam in Domnul, cugetind la cuvintele Duhului si pri- mind poruncile si invataturile mintuitoare, care ne indreapta sufletele. Sa ne fereasca Dumnezeu de postul eel cumplit, pe care si profetul se sileste sa-1 indeparteze prin rugaeiune, zicind : «Domnu7 nil va omorl prin foamete sufletele dreptiloi» 25 , si : «N-am vazut pe eel diept pa- rdsit, nici sdmlnfa lui cersind piine* 26 . In aceste cuvinte profetul n-a vorbit de piinile cele materiale, ca stia ca feciorii patriarhului Iacov se coborisera in Egipt pentru piine, ci de hrana cea duhovniceasca, prin care omul nostra launtric se desavirseste. Sa ne fereasca, deci, Dumnezeu de postul cu care Domnul a amenintat pe iudei : «Iata vin zile, zice Domnul, si voi aduce peste pamintul acesta foarnete, riu foa- mete de piine, nici sete de apa, ci foamete de a auzi cuvintul Domnu- lui» 27 . Dreptul Judecator a adus peste ei foametea aceea, pentru ca a vazut ca trupul lor se ingrasa si punea carne pe el, iar mintea le silabea de lipsa hranei invataturilor adevarului. In zilele ce vin, Duhul eel Sfint va va ospata, cu bucurie, dimineata si seara. Nimeni sa nu lipseasca de buna voie de la acest ospaj; duhov- nicesc. Sa luam parte cu to|ii la paharul eel cumpatat pe care Intelep- ciunea 1-a umplut si ni 1-a pus deopotriva inaintea tuturor, ca fiecare sa bea din el atita cit poate. Intelepciunea «si-a amestecat paharul ei si a junghiat jeitlele ei» 28 , adica «hrana celoi desavirsip, ale edior simfuii sint deprinse prin obisnuinld sa deosebeascd binele de rau» 29 . Cu aceasta hrana saturindu-ne din destul, sa dea Dumnezeu sa fim ga- siti vrednici a lua parte la veselia ospatului Mirelui, in Hristos Iisus Domnul nostra, Ca-ruia slava isi puterea in veci, Amin. 25. Prov., 10, 13. 26. Ps., 36, 25. 27. Amos, 8, 11. 28. Prov., 9, 2. 29. Evr., 5, 14. OMTLIA A TIT-A LA CUVINTELE «Ia aminte de tine in&u$i» ' I Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca sa desco- perim unii altora simtamintele inimilor, §i, datorita naturii noastre co- mune, sa facem cunoscute celorlaltj oameni gindurile noastre, dindu-le la iveala ca din niste camari ascunse ale inimii. Daca am fi alcatui^i numai din suflet, ne-am intelege unii cu al^ii numai prin gindire j dar pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gindurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte §i de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adincul nostru. Cind gindirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvint ca de o luntre, strabate aerul si trece de la oel ce gra- ie?(te la eel ce aude. Daca e tacere adinca §i liniste, cuvintul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port lini§tit §i nebintuit de vinturi ; daca, insa, zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvintul naufragiaza, risipindu-se in aer. Faceji a^adar, prin tacere, liniste cuvintelor mele. Poate ca va vor parea folositoare unele din gindurile aduse de cuvintele mele. Greu de prins este cuvintul adevarului si lesne poate scapa celor ce nu sint cu luare aminte. De aceea Duhul a rinduit ca el sa fie scurt si strins, sa spuna mult in purine cuvinte, ca prin scurtimea lui sa poata fi usor de t mut minte. Ca firesc este ca o cuvintare buna sa nu-si ascunda ideile in cuvinte obscure, dar nici sa aiba idei de prisos si goale, care sa nu atace tema in miezul ei. Aceste calitati are si textul citit noua adineauri din cartile lui Moisi, de care isi aduc aminte negresit oei care au fost cu luare aminte la citirea lui, afara doar de a trecut neobservat pe linga urechile voastre din pricina scurtimii sale. lata textul : «Ia aminte de tine insufi, ca nu cumva un cuvint ascuns in inima ta sa se prefacd in pacat» 2 . Noi oamenii pacatuim usor cu gindul. De aceea Cel Care a zidit una cite una inimile noastre 3 , stiind ca cele mai multe pacate le savir- 1. Deut., 45, 9. 2. Dcut., 15, 9. 3. Ph., 32, 15. 3gg SFlNTtJL VAS1LE CEL MARE sirn din imboldul gindurilor noastre, a poruncit ca in primul loc mintea sa ne fie curata. $i pentru ca pacatuim usor cu mintea, Dumnezeu ne cere sa avem de ea mai multa purtare de grija si paza. Ca precum doc- torii cei prevazatori Jntaresc cu mult inainte, prin mijloace profilactice, parole inai slabe ale Irupurilor, tot asa si purtatorul ob$tesc de grija si adevaratul doctor al sufletelor a prevazut cu o paza. mai puternica mai ales aeeea parte a sufletului nostru pe care o istim mai inclinata spre pacat. Trupul, ca sa savirseasca o fapta, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutatori si de alte inlesniri ? mintea, insa, da nas- tere la ginduri intr-o clipa si le savirseste fara oboseala . iar gindurile oresc fara piedica si le e potrivita orice vreme. Se intimpla uneori ca unuia dintre oamenii seriosi, mindru de respectul ce i se da pentru faptele lui, imbracat pe dinafara in haina infrinarii, prin miscarea nevazuta a inimii lui, sa»i alerge mintea la locul ■ pacatului, chiar cind se afla in mijlocul eel or ce.-l fericesc pentru virtutea lui; cu inchipuirea a vazut cele pqftite, §i-a ticluit o. intilnire rusinoasa si, • zugravindii-si lamurit placerea in camara ascunsa a inimii sale, a savirsit pacatul inlauntriil lui, f§ra de martori, necunoscut de ' riimeni, pina va veni Cel Ce des- copera cele ascunse ale intunericului si vadeste pacatele inimilor 4 . Fere$te-te, dar, ca nu cvunva un .cuvint ascuns in inima ta sa $e prefacu in p.Scat, pentru ca «cei ce se uita la ferneie pentru a o polti a §i sd- vir§it deshinaie in inima sa» B . Da, pacatele savirsite cu trupul sint irn- piedicate de multe pricini ; dar eel ce pacatuieste cu gindul pacatuieste tot atit de repede pe cit a si glndit. Deci acolo unde caderea este grab- nica.acolo ni s-a poruncit s a avem isi paza mai puternica. De aceea, ni s-a spus : «Nu cumva un cuvint ascuns In inima ta sa se preiacd in pdcat*. 6 . Dar mai bine sa venim la cuvintele care incep textul acesta ! Ii «/a aminte de tine Insuti /». Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinclul conservarii fiintei sale. De cer- cetezi temeinic totul, vei vedea ca cele mai multe animate se feresc histinctiv de tot ce le vatama si iara.si, printr-o pornire naturalu, se indreapta sa manince numai ce le este folositor. Noua, insa, Dumnezeu, invatatorul nostru, ne-a dat aceasta mare porunca ca noi sa facem cu ajutorul ratiunii ceea ce animalele fac din instinct; ne-a poruncit ca, pe cele savirsite de animate instinctiv, noi sa le facem cu luare aminte si cu o continua supraveghere a gindurilor, ca sa putem pazi cu stras- 4. / Co/., 4, 5. 5. Matei, 5, 28. 6. Deut., 15, 19. OMILH gl CUVINTARI 367 nicie darurile date noun de Dumnezeu : sa fugim de pacat, dupa cum animalele fug de ierburile otravitoare, sa urmarim dreptatea, dupa cum ele cauta iarba cea hranitoare. «Ia aminte de tine insufi», ca sa pofi deosebi ce-i vatamator de ce-i mintuitor. Luarea aminte este dubla : una, prin care privim lumea inconjura- toare cu ochii trupului ; alta, prin care contemplam pe cele nemateriale cu puterea rafionala a sufletului. Daca am spune ca porunca «Ia aminte de tine insuti» se refera la functiunea vizuala a ochilor, ne vom convinge indata ca e cu neputin^a. Intr-adevar, cum ar putaa omul sa se cuprinda cu ochiul cu totul pe sine ? Ochiul nu poate sa se vada nici pe sine ,• nu ajunge sa vada crestetul capului, nu vede spatele, fa|a si nici cum sint asezate maruntaiele inlauntru. Si ar fi necucernic sa spui ca poruncile Domnului sint cu neputinta de indeplinit ! Ramine deci sa raportam aceasta porunca la functiunea mintji. «Ia aminte de tine 2nsu[i», adica : analizeaza-te pe tine insmU in toate privinfele ! Sa ai neadormit ochiul sufletului pentru paza ta, pentru ca «prin mijlocul latuiilor tieci» 7 ■, in multe locuri sint infipte de dusmanul tau curse ascunse ,• uita-te la toate cele din juru-t,i «ca set scapi din cursci ca o caprioara si din laf ca o pasare» 8 . Caprioara nu cade in curse pen- tru ca are vederea patrunzatoare. De aceea si numele ei de cSprioara si 1-a capatat de la vederea ei patrunzatoare 9 . Pasarea, la rindul ei, daca e atenta, cu ajutorul aripilor ei usoare, zboara mai presus de vi- clesugurile vinatorilor. Vezi, dar, sa nu pari mai nepriceput decit ani- malele cind e vorba de propria-ti paza ! Pazesle-te, sa nu cazi in curse s: sii ajungi prada diavolului, «vinat de el spre a face voia lui» l0 . Ill «Ia aminte de tine insuji», adica : Nu lua seama nici la cele ale tale, nici la cele din jurul tau, ci numai ia tine insu|i. Altceva sintem noi insine, altceva cele ale noastre si altce\ _ a cele din jurul nostru. Sufletul si ra|iunea sintem noi insine, intrucit am fost facufi dupa chipul Creatorului. Trupul si simturile sale sint cele ale noastre. Ave- rile, artele si meseriile sint cele dimprejurul nostru. — Ce spune deci aceasta porunca ? — Nu lua aminte la trup, nici nu urmari cu orice chip binele trupu- lui : sanatatea, frumusetea, desfalarea cu placeri, via^a lunga ; nu admira averile, slava si puterea ; nu socoti mare lucru pe cele ce sint 7. int. Sir., 9, 18. 8. Prov., 6, 5. 9. In limba greaca cuvintul «raprioara» — 8&p-/.ic deriva de la verbul Bepv-ofiai, care inseamna : a avea privirea patrunzatoare. 10. II Tim., 2, 26. 363 SFINTUL VASILE CEL MARE in slujba acestei vieti trecatoare, ca nu cumva prin rivna pentru ea sa dispretuiesti viata ta cea adevarata, ci ia aminte de tine insuti, adica de sufletul tau. Pe el impodobeste-1, de el poarta de grija, pentru ca prin luarea aminte sa fie indepartata toata intinaciunea venita peste el din pricina rautatii, sa fie curatit de toata rusinea provenita de pe urma pacatului, sa fie impodobit si sa straluceasca cu toata frumusetea virtutii. Cerceteaza-te pe tine cine esti, cunoaste-ti firea ta ! Cunoaste ca trupul tau e muritor, iar sufletul nemuritor ! Cunoaste ca viata noastra este dubla : una, proprie trupului, lute trecatoare ; alta, in- rudita cu sufletul, fara de sfirsit. «Ia aminte, deci, de tine insutf» ! Nu te alipi de cele muritoare, ca si cum ar fi vesnice, nici nu dispre|ui pe cele vesnice, ca si cum ar fi trecatoare. Nu te uita la trup, ca este tre- cator, ci poarta grija de suflet, de lucrul eel nemuritor 11 . Ia seama cu toata luarea aminte de tine insuti, ca sa stii sa imparti fiecaruia ce-i de folos : trupului, hrana si imbracaminte ; sufletului, dogmele credintei, crestere buna, deprinderea virtutii, indreptarea patimilor. Nu ingrasa mult trupul, nici nu cauta sa pui pe dinsul multa carne, pentru ca «trupul pot teste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului, lm- potrivindu-se unul altuia» 12 . Ia seama ca nu cumva ingrasind trupul sa dai multa putere partii celei rele din tine. Dupa cum la talerele ba- lantei de ingreunezi un taler, usurezi pe celalalt, tot asa cu trupul si cu sufletul : marirea unuia aduce negresit micsorarea celuilalt. Daca tru- pul e gras si ingreunat cu multa carne, mintea neaparat isi indeplineste slab si neputincios functiunile sale f daca, insa, sufletul e puternic si prin indeletnicirea cu faptele si gindurile bune se ridica la propria sa maretie, atunci e firesc ca starea trupului sa se vestejeasca. IV Porunca de a lua aminte de tine insuti este folositoare si bolnavi- lor, dar foarte potrivita si celor sanatosi. Doctorii poruncesc celor bol- navi sa ia aminte de ei insisi si sa nu neglijeze nimic din cele ce slu- jesc la vindecarea lor. Tot asa si Cuvintul, Doctorul sufletelor noastre, vindeca, cu acest mic ajutor, sufletul imbolnavit de pacat. «Ia aminte de tine insuti», ca dupS marimea pacatului sa primesti si ajutorul tratamentului. Ti-i mare si greu pacatul ? Ai nevoie de po- cainta adinca, de lacrimi amare, de privegheri indelungate si de post necontenit. Ti-i usor si mic pacatul ? Sa-fi fie si cainta la fel cu gre- seala. Numai «ia aminte de tine insutf», ca sa cuno?ti cind ti-i sanatos §i cind ti-i bolnav sufletul. Ca multi oameni, din pricina marii lor ne- 11. Evidenta influents sfintului Vasile asupra imnografiei. 12. Gal., 5, 17. OMILII $1 CUVINTARI 369 luari aminte, sufera de boli grele, boli de nevindecat ; si nici aceia nu stiu ca sint bolnavi. De asta mare este folosul acestei porunci chiar pen- tru cei sanatosi cu faptele. Deci aceeasi porunca tamaduieste si pe cei bolnavi, dar desavirseste si pe cei sanatosi. Fiecare dintre noi, cei ce sintem ucenici ai Cuvintului, sintem slu- jitorii uneia din slujbele poruncite noua de Evanghelie. Ca in casa cea mare, in Biserica aceasta, nu sint numai tot felul de vase, de aur, de argint, de lemn si de hit 13 , ci si felurite meserii. Ca are casa lui Dum- nezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu 14 , vinatori, calatori, arhitecti, zidari, plugari, pastori, atleti, ostasi. Porunca aceasta scurta se potriveste tuturor acestora, imboldind pe fiecare atit pentru a sa- virsi cum trebuie meseria lui, cit si pentru a le stimula vointa. Esti vi- nator, trimis de Domnul, Care a spus : «Iatd Eu trimit vinatori multi ?i ei li voi vina pe ei de pe orice munte» ? 15 la aminte, cu foarte multa grija, sa nu-ti scape vinatul, ci sa aduci la Mintuitorul pe cei pe care, salbaticiti de pacat, i-ai prins prin cuvintul adevarului. Esti calator ? Esti la fel cu eel care spune aceasta rugaciune : «tndreapta pa$ii mei» 16 . la aminte de tine insuti, sa nu te ratacesti din drum, sa nu te aba^i la dreapta sau la stinga. Mergi pe calea cea imparateasca ! Arhitectul sa puna credin^ei trainica temelie, care este Iisus Hristos 17 . Zidarul sa vada cum zideste ! Nu cu lemne, cu iarba, cu trestie, ci cu aur, argint si pie- tre prejioase 18 . Esti pastor ? la aminte sa nu neglijezi ceva din indato- ririle tale de pastor ! Care sint acestea ? Pe eel ratacit, intoarce-1, pe eel ranit, oblojeste-1, pe eel bolnav, tamaduieste-1. Esti plugar ? Sapa de jur imprejur smochinul eel neroditor si da-i toate ingrijirile ca sa ro- deascS 19 . Esti ostas ? 20 Sufera pentru Evanghelie 2l , lupta lupta cea buna 22 : impotriva duhurilor rautatii 23 , impotriva patimilor trupului la toata armatura lui Dumnezeu 24 ; nu te incurca in treburile vietii ca sa placi celui ce te-a inscris in oaste 25 . Esti atlet ? «Ia aminte de tine in- sufi» ca nu cumva sa calci legile atletice, ca nimeni nu este incununat 13. // Tim., 2, 20. 14. / Tim., 3, 15. 15. let., 16, 15. 16. Ps., 118, 133. 17. / Cor., 3, 11. 18. / Cor., 3, 12. 19. Luca, 13, 8 — 9. 20. // Tim., 2, 3. 21. // Tim., 1, 8. 22. / Tim., 1, 18. 23. Eies., 6, 12. 24. Eles., 6, 13. 25. // Tim., 2, 4. 24 — Sflntul Vasile eel Mare 370 SF'NTUL VASILE CEL MARE daca nu luptci dupa lege 26 . Imita pe Pavel, care alerga, se lupta si lo- vea 27 . Si tu, ca un bun luptator, ai fixa privirea sufletului ; acopera partile slabe ale trupului, aparindu-te cu miinile ; fii cu privirea necon- tenit atintita spre adversar ! Cind alergi, zoreste spre cele dinainte 2S ; alearga asa ca sa primesti premiul 29 . Cind lupti, lupta impotriva dus- manilor nevazuti. Asa te vrea sa fii toata viata aceasta porunca a Scrip- turii ! Sa nu cazi in lupta, sa nu dormi, ci sa fii in frunte, cumpatat si cu luare aminte de tine insuti. V Nu-mi va ajunge ziua sa povestesc cita putere are aceasta porunca din Scriptura si cit este de potrivita tuturor celor ce slujesc Evanghe- liei lui Hristos. «Ia aminte de tine insuti» ! Fii treaz, sfatuieste-te, pazes- te cele prezente, poarta grija de cele viitoare ! Nu parasi, din pricina lenei, cele de fata si nici nu-ti inchipui ca ai in mina cele ce nu sint si poate nici nu vor fi. Nu este oare o greseala fireasca la tineri, datorita usurata^ii mintii lor, de a socoti ca au tot ce nadajduiesc ? In lini§tea nop^ii sau cind au ragaz isi fac planuri irealizabile si, cu usuratatea mintii lor, sint purtati de colo-colo ; issi imagineaza viata stralucita, casatorie bogata, copii multi, batrineti adinci, cinste de la toti oamenii. Apoi, pen- tru ca nimic nu le poate opri nadejdile, se inalta cu mintea la cele mai marete situatii pe care le pot avea oamenii : i§i inchipuie ca au sa aiba case frumoase si mari, pline cu tot felul de obiecte de pret ; le incon- joara cu atita pamint cit imaginatia lor desarta poate sa-1 taie din tot pamintul lumii, iar recoltele bogate ale acestor intinse domenii le string in hambare imaginare. La acestea mai adauga cirezi de vite, multime ne- numarata de slugi, demnitati politice, stapinire peste popoare, conducere de ostiri, razboaie, trofee si chiar demnitatea de imparat. Terminind toa- te acestea, prin plasmuirile goale ale mintii lor, in nebunia lor mare, par ca se si desfata de cele nadajduite, ca si cum ar si fi prezente si le-ar sta la picioare. Acelasi cusur il au si lenesii, cind viseaza, desi le este treaz trupul. Potolind, dar, aceasta ingimfare a mintii si inflacarare a gindurilor, si oprind ca prin un friu nestatornicia mintii, Scriptura da aceasta mare si inteleapta poruncS : «/a aminte de tine insufi" ! Nu-ti imagina cele ce nu exista, ci intrebuinteaza spre folosul tau cele ce sint ! 26. // Tim., 2, 5. 27. I Cor., 9, 26. 28. Filip., 3, 13. 29. / Cor., 9, 24. OM1LII $1 CUVINTARI 371 Cred, insa, ca Legiuitorul a dat acest indemn si ca sa smulga un alt cusur omenesc. In adevar, fiecaruia ii place sa se intereseze mai mult de treburile altuia decit de propriile lui griji. $i, ca sa scapam de acest cusur, porunca spune : Inceteaza de a te interesa de pacatele altuia ! Nu mai da rSgaz gindurilor sa se ocupe de cusururile altora, ci «Ia amin- te de tine insufi», adica : intoarce-ti ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi. Da, multi oameni, dupa cuvintul Domnului, vad paiul din ochiul fratelui, dar nu vad birna din ochiul lor 30 . Nu inceta deci de a te cerceta pe tine insuti, ca sa vezi daca viata ta merge dupa poruncile Domnului ; dar nici nu te uita in jur la ceilalti oameni, ca sa vezi daca ai putea gasi vreo pata la cineva, asa cum a facut fariseul a- cela nesuferit si ingimfat, care statea si-si dadea dreptate, iar pe vames il defaima 3l , ci cerceteaza-te necontenit pe tine insuti sa vezi dacS nu cumva ai pacatuit cu gindul, daca nu cumva limba a alunecat, luind-o inaintea mintii, daca nu cumva ai savirsit cu miinile ceva nesocotit. De vei gasi in viata ta multe pacate — si vei gasi negresit, ca esti om — spune ca vamesul : «Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosufo 32 . Asa- dar, «Ia aminte de tine insulh ! Aceste cuvinte iti vor fi de folos si daca ai o stare infloritoare si stralucita, iar viata ta se deapana fara de piedica. Ele iti vor fi un bun sfatuitor ; iti vor aduce aminte de nestatornicia lucrurilor omenesti. Iar daca esti strimtorat de nenorociri, cuvintele acestea iti vor rasuna la timp in inima ta. Ele te vor face sa nu te inalti cu ingimfare mindrindu- te fara margini, dar nici sa cazi, de deznadejde, in mare descurajare. Te rafndresti cu bogatia ? Te lauzi cu stramo§ii ? Te falesti cu patria, cu frumusetea trupului si cu cinstea ce ti-o dau oamenii ? «Ia aminte de tine insufi», ca esti muritor ! «Pdmint e§fi $i in pdmint te vei intoaice» 33 . Priveste la cei care inaintea ta s-au bucurat de aceeasi viata straluci- ta ! Unde sint cei investiti cu inalte demnitati politice ? Unde sint retorii cei neintrecuti ? Unde sint cei care organizau si subventionau serbarile populare ? Unde sint stralucitii crescatori de cai de curse, ge- neralii, satrapii, tiranii ? Nu sint totf pulbere ? Nu sint toti basm ? Nu se reduce amintirea vietii lor la citeva oase ? Uita-te in morminte si deosebeste, daca poti, cine e sluga si cine e stapinul, cine e saracul si cine e bogatul ! 34 Deosebeste, de-ti sta in putere, pe intemnitat de im- parat, pe eel puternic de eel neputincios, pe eel frumos de eel urit ! Dar 30. Matei, 7, 3. 31. Luca, 18, 11—12. 32. Luca, 18, 13. 33. Pac, 3, 19. 34. Iara^i un text care a influentat imnografia. 372 SFINTUL VASILE CEL MARE daca ai sa-ti amintesti de firea ta omeneasca, n-ai sa te mindresti nici- cind, ci ai sa-ti aduci aminte de tine insuti, daca «iei aminte de tine insuft». VI larasi, esti de nearn prost si fara slava, esti eel mai sarac dintre sa- raci, fara casa, fara patrie, bolnav, lipsit de cele de trebuin^S zilei, plin de frica in fata autoritatilor, dispretuit de toti din pricina smereniei vie- tii tale ? Chiar Scriptura o spune : «Saracul nu poate suteri ameninta- rea» 35 . Dar, nici nu-ti pierde nadejdea, ca n-ai nimic din cele rivnite de oameni ! Dimpotriva, gindeste-te si la bunatatile pe care le ai de pe acum de la Dumnezeu, dar si la cele ce-ti sint pastrate, prin fagaduinta, pentru mai tirziu. Mai intii esti om, singurul dintre vietuitoare facut cu mina lui Dumnezeu 36 . Oare, daca judeci drept, nu-i de ajuns aceasta, ca sa te bucuri eel mai mult ca ai fost facut de miinile lui Dumnezeu, Cel Ce a creat totul ? Mai mult inca : fiind facut dupa chipul Creatorului tau, vei putea, printr-o buna vietuire, sa te inalti pina la aceeasi cinste cu ingerii. Ai primit suflet rational. Cu el cunosti pe Dumnezeu. Cu min- tea contempli natura existentelor ; cu ea, culegi fructul eel prea placut al intelepciunii. Toate animalele de pe pamint, domestice si salbatice, toate cite traiesc in apa si cite zboara prin vazduh, iti sint roabe si su- puse. N-ai inventat tu, omule, artele si meseriile ? N-ai intemeiat tu ora- sele ? N-ai nascocit tu toate cite-s de trebuinta si cite-s spre desfatare ? Nu-ti sint marile accesibile, datorita ratiunii tale ? Nu slujesc vietii tale pamintul si marea ? Nu-ti arata vazduhul, cerul si corurile de stele or- dinea lor ? Pentru ce te superi ca nu ai cal cu friu de argint ? Ai, insa, soarele, care, prin alegarea lui cea iute, te lumineaza ca o faclie in fie- care zi ! N-ai stralucirile argintului si ale aurului ? Ai, insa, luna, care, prin stralucirea ei, te scalda cu nemasurata ei lumina ! Nu umbli in tra- suri aurite ? Dar picioarele tale iti sint cea mai potrivita trasura ! Pen- tru ce, dar, fericesti pe cei cu punga plina, dar au trebuinta de picioa- rele altora ca sa se miste ? Nu dormi pe pat de fildes ? Ai, insa, pamin- tul mult mai de pret decit fildesul, care-ti face odihna dulce, somnul grabnic $i lipsit de griji ! Nu locuiesti sub acoperis de aur ? Ai, insa, cerul care straluceste cu frumusetile de nedescris ale stelelor ! $i toate acestea sint numai bunatatile cele omenesti date tie de Dumnezeu ! Dar sint altele $i mai mari ! Pentru tine, Dumnezeu intre oameni 37 ; pentru 35. Prow, 13, 8. 36. Fac, 2, 7. 37. loan, 1, 14. OMILII §1 CUVINTARI 373 tine, impartirea Duhului 38 ; pentru tine, nimicirea mortii 39 ; pentru tine, nadejdea invierii 40 ; pentru tine, poruncile dumnezeiesti, care-tf desa- virsesc viata ; pentru tine, calea catre Dumnezeu, prin indeplinirea po- runcilor 41 ,- pentru tine, pregatita imparatia cerurilor 42 ; pentru tine, cununile dreptatii 43 gatite tie, celui ce pentru virtute nu fugi de oste- nelile virtutii. VII Daca vei lua aminte de tine insuti vei gasi in jural tau inca mai mul- te frumuseti si bunatati decit acestea. Te vei desfata cu cele ce ai si nu ts vei supara de cele ce-ti lipsesc. Sa ai necontenit inaintea ochilor po- runca aceasta ! Iti va fi de mare ajutor. De pilda : a pus minia stapinire pe gindurile tale si, impins de furie, rostesti cuvinte necuviincioase si faci fapte cumplite si salbatice ? Daca vei lua aminte de tine insuti, vei potoli minia ca pe un minz nesupus si neinfrinat, atingind-o cu lovitura ratiunii ca si cum ai atinge-o cu o varga ; iti vei stapini limba si nu-ti vei indrepta miinile spre eel ce te-a miniat. Iarasi : navalesc pofte rele si, ca un taun, iti atita sufletul spre porniri nestapinite §i desfrinate ? Daca vei lua aminte de tine insuti, iti vei aminti ca placerea de acum va avea sfirsit amar, ca gidilirea de acum din trupul tau, pricinuita de placere, va naste viermele eel inveninat 44 care te va munci in veci in iad, si ca inflacararea trupului va ajunge mama focului vesnic 45 . Ei bine, atunci placerile vor pleca indata, fugarite ; si minunata potolire si li- niste se va pogori in sufletul tau, asa cum se potoleste galagia unor sluj- nice zburdalnice la sosirea unei stapine intelepte. «Ia aminte, dar, de tine Insufh ! Cunoaste ca o parte a sufletului tau este rationalS si cugetatoare, iar alta, irationala si patimasa. E firesc ca prima sa conduca, iar cealalta sa asculte si sa se supuna ratiunii. Deci sa nu lasi ca ratiunea, fiind robita, sa ajunga sclava patimilor, dar iarasi, nici sa ingadui patimilor sa se ridice impotriva ratiunii si sa puna sta- pinire pe suflet. Mai mult, luarea aminte si studierea atenta a propriei tale persoane te va conduce si la cunoasterea lui Dumnezeu. Daca iei aminte la tine insuti nu mai ai nevoie sa descoperi pe Creator in celelalte creaturi ; vei contempla in tine insuti, ca intr-un microcosmos, marea intelepciune a 38. Evr., 2, 4 ; Fapte. 2, 3. 39. / Cor., 15, 26. 55. 40. / Cor., 15, 12. 22 41. Matei, 19, 17. 21. 42. Matei, 25, 34. 43. // Tim., 4, 8. 44. Isaia, 66, 24; Marcu, 9, 44. 46. 48. 45. Matei, 25, 41. 374 SFINTUL VASILE CEL MARE Creatorului tau. Din sufletul tau necorporal vei cunoaste ca si Dumne- zeu este necorporal ,• ca nu e circumscris in spatiu, pentru ca nici min- tea ta nu avea mai inainte sedere in spatiu, ci ajunge in spatiu prin uni- rea sa cu trupul. Vei crede ca Dumnezeu este nevazut, gindindu-te la sufletul tau ; ca si el nu poate fi vazut cu ochii trupului. Da, sufletul n-are nici culoare, nici forma, nici nu poate fi definit prin vreo caracte- rizare materiala, ci se cunoaste numai din functiunile sale. Tot asa si Dumnezeu ,• nu cauta sa-L intelegi cu ajutorul ochilor, ci, ihgaduindu-i mintii credinta, cautS sa ai o intelegere spiritual^ despre El ! Admira pe Mester pentru chipul minunat prin care a legat sufletul tau cu trupul, incit sufletul sa se intinda pina la extremitatile trupului, facind unitare madularele cele mai deosebite ale trupului. Ginde^te-te la puterea pe care sufletul o da trupului, la dragostea trupului pentru suflet : trupul primeste de la suflet viata, iar sufletul de la trup, durerile. Gindeste-te ce minunate camarute are sufletul pentru pastrarea cunostintelor ! Cu- nostintele noi dobindite nu intuneca pe cele mai de dinainte, ci sint pastrate neamestecate si clare, sapate in partea conducatoare a sufle- tului, ca intr-o coloana de arama. Gindeste-te, apoi, ca sufletul isi pier- de propria frumusete dacS aluneca spre patimile trupului ; si iarasi, daca se curata de uritenia pricinuita de viciu, se inalta prin virtute la ase- manarea cu Creatorul. VIII Daca vrei, dupa ce ai privit sufletul, priveste si alcatuirea trupului si admira ce locas potrivit a creat Dumnezeu sufletului. Dintre toate vie- tuitoarele numai pe om 1-a creat Dumnezeu cu facultatea de a sta drept. Ca sa cunosti, din pozitia lui, ca viata ta este o origine dumnezeiascS. Toate patrupedele privesc la pamint si sint plecate spre pintece ; numai omul are privirea gata spre cer, ca sa nu se indeletniceasca" cu pintecele, nici cu pasiunile cele de sub pintece, ci sa aiba itoata pornirea lui spre inaltime. Apoi, asezind capul in partea cea mai de sus a trupului, a pus in el cele mai alese simtiri. Acolo sint vederea, auzul, gustul si mirosul, asezate toate aproape unele de altele. $i cu toate ca sint inghesuite in- tr-un loc foarte ingust, nici una din ele nu impiedic3 functiunea celei din vecinalate 48 . Ochii au luat locul eel mai inalt, ca nici una din partile trupului sa nu le stea in cale ; stau sub o mica iesitura a sprincenelor si-$i indreapta privirile drept inainte din eel mai inalt punct al trupului. Urechile iarasi nu se deschid in linie dreapta, ci primesc sunetele din aer printr-un drum intortochiat. $i acesta-i tot semn de cea mai inalta 46. In rugaciunea de la tunderea parului de la slujba botezulul, se slmte influenta sflntului Vasile eel Mare. OMILII ?I CUVINTARI 375 in|elepciune ! Pe de o parte ca sunetul sa patrunda in ureche neimpiedi- cat si sa rasune mai bine izbindu-se de cotiturile urechii, iar pe de alta parte sa nu cada in ureche ceva din afara spre a impiedica simtul auzu- lui. Uita-te si la limba ! Cit e de moale §i cit de usor se intoarce si intr-o parte si in alta, ca prin varietatea miscarilor ei sa indeplineasca toate nevoile vorbirii ! Din^ii, la rindul lor, sint si organele vorbirii — ca dau limbii sprijin puternic — dar si slujitorii hranei, ca unii o taie, iar altii o f arimiteaza. $i asa daca vei cerceta cu aten^ia cuvenita si toate ce- lelalte organe ale trupului, daca vei cunoaste bine cum este tras aerul in plamini, cum este pastrata caldura in inima, daca vei cunoaste orga- nele mistuirii si canalele prin care circula singele, atunci din toate vei vedea adinca intelepciune a Creatorului tau si vei spune si tu ca profe- tul : «Minunata este §fiin/a Ta, mai presus de mine» 47 . Asadar, «ia amin- te la tine insuti», ca sa iei aminte la Dumnezeu, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin. 47. Ps., 138, 6. OMILIA A IV-A DESPRE MULTUMIRE Cuvint I Ati auzit cuvintele spuse de apostol tesalonicenilor, in care le da legi pentru intreaga viata. Pavel a dat invatatura sa celor din jural sau, dar folosul ei se intinde la intreaga viata omeneasca. «Bucurati-va pum- rea, a spus Pavel, rugati-va neincetat, mu.ltu.miti pentiu toate» 1 . Ce inseamna a ne bucura, care-i folosul ce-1 avem de aici si cum e cu putinta sa ne rugam neincetat si sa multumim llui Dumnezeu pentru toate, va voi spune, pe cit voi putea, pu|in mai tirziu. Aoum, insa, trebuie, mai intii, sa va vorbesc de cele ce spun potrivnicii no§itri, care ne invi- nuiesc oa este cu neputinja de indeplinit porunca aoeasta. Ce virtute este, spun ei, sa petrecem ziua si noaptea veseli isi bucu- rosi, intr-o necontenita veselie sufleteasca ? Cum e cu puitin^a sa facem asta, cind, fara voia noastra, ne inconjura mii ?i mii de necazuri care coboara neaparat tristete in sufletul nostru, din pricina careia a ne bucura si a ne veseli este cu muM mai cu neputin^a decit a nu simti usturime cind stam pe carbuni aprinsi si de a nu suferi cind sintem in- tepati. Poate ca unii din cei de aici, suferind de aceasta boala de gindire, gasesc astfel de dezvinovafiri pentru pacate 2 isi, din pricina leneviei lor de a pazi porunoile, incearca sa huleasca pe Legiuitor ca da porunci cu neputinta de indeplinit. Cum e cu putinta sa ma bucur pururea, spun acestia, cind pricinile bucuriei nu sint in stapinirea mea ? Ceile ce ne fao sa ne bucuram siut in afara de noi si nu stau in puberea noastra. De pilda : sosirea unui prie- ten, traiul indelungat cu parintii, gasiirea banilor pierduti, cinstea ce ne-o dau oamenii, insanatosirea dupa o boala grea si toate celelalte, care fac fericirea vietii noastre : o casa limbel^ugata cu de toate, o masa plana, tovarasii in stare sa ne inveseleascS, discutii ?i privelisti care ne 1. / Tes., 5, 16—18. 2. Ps., 140, 4. OMILII $1 CUVlNTARI 377 fac placere, sanatatea rudelor si prietenilor nostri ; intr-un cuvint, tot ce ne aduce fericiire in viafa. Ne intristeaza nu numai durerile noastre, ci si durerile prietenilor si rudelor noastre, incit toate acestea micsoreaza neaparat bucuria si veselia sufletului nostra. Pe linga acestea, daca ai vedea caderea vrajmasului, nenorociriile venite asupra prigonitorilor, rasplata binefaeatorilor si, pe seurt, daca n-ar turbura viata noastra nici unul din necazurile prezente sau viitoare, atunci da, ar fi cu putinta sa se nasca in sufletul nostru bucuria. Deoi, pentru ce ni s-a dat o astfel de porunca a carei indeplinire nu sta in puterea voii noastre, ci este conse- cinfa unor fapte care ne depasesc? Apoi, cum ma voi ruga neincetat, cind trebuintele trupului trag neaparat spre el gindurile sufletului, nefi- ind cu putinta ca miratea sa se imparta in acelasi timp si spre rugaciune si spre trebuintele trupului ? II Dar mi s-a poruncit sa si multumesc pentru toate. Voi multumi oare cind sint torturat, cind sint chinuit, cind sint tras pe roata, cind mi se scot ochii ? Voi multumi cind sint ranit pe nedrept de eel ce ma uraste, cind deger de frig, cind mor de foame, cind sint pus in butuci, cind ra- min dintr-o data fara de copii, cind mi se prapade9te femeia, cind sa- racesc de pe urma cufundarii corabiei, cind cad in mina piratilor pe mare sau a hotilor pe uscat, cind sint ranit, cind sint calomniat, cind ratacesc ca un cersetor, cind stau in inchisoare ? Acestea si inca mai multe ca acestea izvodesc ei, hulind pe Legiui- tor. Socotesc ca-si pregatesc o aparare a pacatelor lor, prin hula pe care o aduc poruncilor date noua, spunind ca sint cu neputinta de indeplinit Ce le vom raspunde ? Apostolul urmareste altceva, anume sa ne ridice sufletede noastre de jos la inaltime, sa ne mute la o viefuire cereasca ; dar cei care nu pot ajunge la inaltimea de cugetare a Legiuitorului, legati de pamint si de trup, tavailindu-se in patimile trupului, ca viermii in puroi, pun in discutie putinta implinirii poruncilor apostolice. Apostolul, insa, nu indeamna pe orice om, la intimplare, sa se bucure pururea, ci numai pe oel asemenea lui, pe eel oare nu mai traieste in trup, ci are inca din timpul vietii sale pe Hristos in el 3 , pentru ca dra- gostea de trap nu poate sta impreuna cu cea mai inalta treapta a bine- lui. Dar chiar daca i s-ar taia unuia ca acesta trupul, durerea taieturii nu ramine decit in partes sensibiJa a trupului, deoarece durerea nu poate 3. Gal., 2, 20. 378 SFINTUL VASILE CEL MARE sa ajunga pina la partes spirituals a suffietului. Daca, dupa sfatul aposto- lului, am omorit maduilarele noastre cele pamtotesti 4 si purtam in trap omorirea lui Hristos 5 , atunci neaparat rana primita de trupul eel omorit mi ajunge la suflet, pentru ca el a pierdut orice legatura cu trupul. Injo- sirile, pagubele, moartea ceilor dragi nu se vor sui pina la minte si nici dragostea celor de aici nu-i va turbura inaltimea sufletuilui. Daca cei care cad in necazuri gindesc la fel cu apostolul nu vor pricinui dureri nici altora, pentru ca nu sufera din pricina celor ce li se intimpla ; iar daca traiesc dupa trup 6 , nici atunci nu se vor intrista, ci se vor socoti ni^te ticalosi, nu atit din pricina nenorocirilor in care au cazut, cit din pricina ca n-au facut ce trebuia. Pe scurt, sufletul care-i legat cu dorul de a fi impreuna cu Creatorul si este obisnuit sa se bucure de frumusetile cele de sus nu schimba bucuria si veselia lui cu nestatornicia de multe feluri a pasiunilor trupe$ti ; dimpotriva, pe cele ce sint pentru altii supa- ratoare, ei le face adaos de bucurie. Asa era apostolul ; se bucura in neputinte, in strimtorari, in prigoniri, in nevoi si-si prefacea in laude lipsurile sale 7 ,• se bucura in foamete, in sete, in frig, in goliciune, in pri- goniri, in strimtorari f din a caror pricina altii erau nemultumifi si-si pierdeau nadejdea in via^a, de acelea el se bucura 8 . Da, cei care nu cunosc gindirea apostolului Pavel si nici nu inteleg ca el ne cheama la o vietuire evanghelica indraznesc sa acuze pe Pavel ca ne-a poruncit lucruri cu neputinta de indeplinit. Sa afle, insa, acestia cit de multe prilejuri de bucurie binecuvintata ne stau inainte prin bunat'atea lui Dumnezeu ! Din neexistenta am fost adusi la exis'tenta ; am fost facuti dupa chipul Zidiitorului 9 ; avem minte si cuvint, care ne completeaza firea ; cu ajutorul lor am cunoscut pe Dumnezeu. Daca ceroetam cu luare aminte frumusetile creatiei, atunci prin ele citim, ca intr-o carte, marea intelepciune $d purtarea de grija de toate a lui Dumnezeu. Sintem in stare sa deosebim binele de rSu ; insa§i natura ne invata sa alegem ce ne este de folos si sa evitam ce ne vaitama. Instrainindu-ne de Dumnezeu prin pacat, am fost chemati iara$i la inrudirea cu El, fiind izbaviti din necinstita robie prin singele Unuia-Nascut ; ne stau inainte nadejdile invierii, desfatarile bunatatilor ingere§ti, imparatia cea din ceruri, bunatatile fagaduite, care depasesc puterea mintii si cuvintului. 4. Col, 3, 5. 5. // Cor., 4, 10. 6. Rom., 8, 13. 7. // Cor., 12, 9—10. 8. II Cor., 11, 27. 9. Fac, 1, 26. OMILII $1 CUVINTABI 379 III Pentru ce nu se cuvine, dar, sa socotim acestea indestulatoare pri- cini de veselie fara de sfirsit si de bucurie necontenita, ci sa socotim ca duce o viata vrednica de bucurie eel ce slujeste pintecelui, eel ce se veseleste in cimtece si ceil ce se tavaleste si sforaie intr-un pat moale ? Dupa parerea mea, acestia ar trebui plirusi de cei ce au minte, si dimpo- triva, fericiti cei ce-si petrec viata de aici in nadejdea veacului ce va sa fie, scbimbind pe cele prezente cu oele vesnice, ohiar daca cei uniti cu Dumnezeu ar trai in foe ca cei trei tineri in Babilon 10 , chiar daca ar fi inchisi cu leii u , ohiar daca ar fi inghititi de chi\i 12 ; acestia trebuie sa fie fericiti de noi, ca ei traiesc cu bucurie ; nu se intristeaza din pricina greut§tilor de fat&, ci se bucurS intru nadejdea celor ce ne sint pastrate penrtru mai tirziu. Pe aoei luptator il soootesc bun, care, odat& intrat in stadionul credintei, sufera cu barbatie loviturile vrajmai^ilor cu nadej- dea slavei incununarii. La concursurile atletice, celor ce s-au obisnuit cu ostenelile in locurile de exercitii, nu le pasa de durerea prieinuita de rani, ci, dispretuind oboselile de o clipa, se poraesc cu furie asupra adversariilor lor, cu dorinta de a fi proclamati invingatori. Tot a§a si eel rivnitor ; chiax daca ar veni peste el un necaz din cele mai mari, bucu- ria nu i se va intuneca, pentru ca «suferin{a aduce rdbdare ; idbdarea mcercaie ; Jncercarea nadejde ; iar nadejdea nu m$ineaza» 13 . Pentru aoeea ni s-a si poruncit de Pavel in alta parte sa rabdam in necaz si sa ne bucuram intru nadejde 14 . Nadejdea este, dar, aceea care face ca bucuria sa locuiasca in sufletul celui rivnitor. Dar acelasi apostol ne po- runceste sa plingem cu cei ce pling 15 , iar filipenilor le spune ca plingea pentru vrajma^ii crucii iui Hristos 16 . Pentru ce sa mai spunem ca Iere- mia plingea 17 , ca Iezechiel a scris din porunca lui Dumnezeu plingerile conducatorilor 18 si ca multi sfinti plingeau ? «Vaj, mama, pentru ce m-ai ndscut ?» 19 ; §i : «Vai ca a pieiit eel cuvios de pe pdmint $i nu mai este Intie oameni eel ce face bine» w ; *Vai ca m-am fdcut ca eel ce adund paie la secera!» 21 . $ii ca sa spun pe scurt, cerceteaza toate cuvintele dreptilor si te vei convinge ca toti pling lumea aceasta si viata aceasta 10. Dan., 3, 21. 11. Dan., 6, 17—24. 12. Iona, % 1. 13. Rant., 5, 3—5. 14. Rom., 12, 12. 15. Rom., 12, 15. 16. Filip., 3, 18. 17. Pling., 1, 1. 18. Jez., 2, 10. 19. let., 15, 10. 20. Mih., 7, 2. 21. Mih., 7, 1. 380 SFINTUL VASILE CEL MARE nefericita din lume. «Vai ca $ederea mea in faia. straina s-a prelungit !» 22 . Apostolul Pavel avea dorinta sa i se desparta sufletul de trup, ca sa fie impreuna cu Hristos 23 . Se plingea de prelungirea raminerii pe pamint ca de o piedica in calea bucuriei. David ne-a lasat in versuri plingere pen- tru prietemiil sau Ionatan ; tot in versuri plingea si pe dusmanul lui : «Rau imi pare de tine, fratele meu Ionatan !» 24 ; si : «Plingeti pe Saul, iii- cele lui Israil !» 25 . Pe Saul id plinge ca a murit in pacat, iar pe Ionatan, pentru ca a fost tovaras cu el pina la sfirsitul vietii. Dar pentru ce sa mai dau si alte exemple ? $i Domnul a plins pentru Lazar 26 , a plins si pentru Ierusalim 27 si fericeste pe cei ce jelesc si pe cei ce pling 28 . IV Cum se impaca exempdele de mai sus, mi s-ar putea spune, cu cu- vintele apostolului : «Bucurati-vd pumiea» 29 . Lacrima si bucuria nu se nasc din acedeasi pricini ; lacrima se naste de obicei cind un fapt fara de veste loveste si descurajeaza sufletul ca o lovitura, strimtorind aerul din invelisul inimii ; bucuria este ca o tresarire a sufletului, care se ve- seleste de cele ce s-au intimplat dupa voia sa. Din pricina -a'sta se si deosebesc semnele trupesti ale lacrimilor si ale bucuriei : cei intristati au fata galbena, vinSta si rece, pe cind cei veseli au o stare trupeasca infloritoare, aproape sa le sara sufletul $i sa iasa afara de placere. Fata de aces-tea, vom spune ca plinsul si lacrimile sfintilor luau nastere din pricina dragostei de Dumnezeu. Uitindu-se necontenit la Cei iubit si inmultindu-si de aici bucuria, se ingrijeau si de starea sufleteasca a semenilor lor : plingeau pentru pacatosi si-i indreptau cu lacrimile lor. DupS cum cei ce stau pe tarm sufera impreuna cu cei ce sint pe cale sa se inece in mare, dar nu pierd din vedere propria lor siguranta cind scapa de la inec pe cei in primejdii, tot asa si cei care suispina pentru pacatele semenilor lor nu-si pierd propria lor veselie ; dimpotriva, isi maresc $i mai mult bucuria, pentru ca sint invredniciti de bucuria Dom- nului pentru lacrimile varsate pentru frati. De aceea sint fericiti cei ce pling, sint fericiti cei ce jelesc, ca aceia se vor mingiia 30 , aceia vor ride 31 . Iar ris aici nu numeste zgomotul facut de gitlej , datorita infier- 22. Ps., 119, 5. 23. Filip., 1, 23. 24. // Regi, 1, 26. 25. // Regi, 1, 24. 26. loan, 11, 35. 27. Luca, 19, 41. 28. Mate/, 5, 4 ; Luca, 6, 21. 29. / Tes., 5, 16. 30. Mate/, 5, 4. 31. Luca, 6, 21. OMILII §1 CUVINTARI 381 bintarii singelui, ci veselia aceea curata si lipsita de orice umbra de tristete. Apostolul ingaduie, dar, sa plingem cu cei ce pling 32 , pentru ca lacrimile acestea sint ca o saminta si un imprumut al bucuriei ves- nice. Urca-mi-te cu mintea si vezi daca se potriveste vietii ingerilor o altfel de viata decit una de bucurie si de veselie, ca au fast invredniciti sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se bucure de frumusetea nespusa a slavei Ziditorului nostra ! Catre viata ingereasca indemnindu-ne aposto- lul, ne-a poruncit sa ne bucuram pururea. V Iar despre aceea ca Domnul a plios pentru Lazar si pentru Ierusalim, acestea avem a spune : Domnul a mincat si a baut, nu pentru ca avea nevoie sa manince si sa bea, ci pentru a-t-i lasa masuri si hotare pentru pasiunile cele de neaparata trebuin|a ale sufletului. Tot asa a si lacrimat ca sa indrepte starea nefericita si zguduitoare a celor inclinati spre tin- guire si iubitori de plins. $i Jacrimile, ca orice altceva, au nevoie de masura : pentru cine trebuie sa plingi, cit de mult trebuie sa plingi, cind si cum trebuie sa plingi. Plinsul Domnului nu era un plins patimas, ci un plins invatStoresc. Aceasta se vede din cuvintele Sale : «Lazar, piietenul nostru, a adormit ! Sa merg sa-1 de$tept /» 33 . Care dintre noi plinge un prieten adormit si despre care asteapta sa se destepte putin mai tirziu ? «Lazdie, vino afara !» 34 . Cel mort capata viata, eel cu picioarele legate merge. Minune in minune. Picioarele ii erau legate cu fesi, dar nu-i im- piedicau miscarea. Era mai mare Cel Care intarea decit ceea ce il impie- dica sa mearga. Pentru ce, dar, Cel Care avea sa savirseasca o astfel de minune a socotit vrednica de lacrimi moartea lui Lazar ? Nu este oare lamurit ca Domnul, vazind neputinta noastra, a ingradit cu masuri si cu hotare pasiunile noastre firesti ? A indepartat neomenia, ca pe ceva sal- batic, dar a inlaturat si dragostea de tristete si plinsul prea mult, ca pe ceva josnic. Pentru aceea Domnul, lacrimind pentru prietenul Lui, a aratat ca participa in intregime la firea omeneasca si ne-a eliberat si de o exa- gerare si de ailta : nu ne ingaduie nici sa fim coplesiti de dureri, dar nici sa fim nesimtitori fata de intristari. Astfel, dupa cum Domnul a primit sa flaminzeasca, dupa ce se mistuia mincarea, dupa cum a primit sa-I fie sete, dupa ce se pierdea umezeala din trup, si dupa cum a obosit, sla- bindu-I-se muschii si nervii din pricina calatoriei, fara insa ca Dum- nezeirea sa fie biruita de oboseala, ci pentru ca trupul Sau arata semnele firesti ale naturii Sale omenesti, tot asa a primit sa si lacrimeze, ingaduind 32. Rom., 12, 15. 33. loan, 11, 11. 34. loan, 11, 43. 382 SFINTUL VASILE CEL MARE trupului sa arate un semn firesc al sau, care se intimpla clnd cavitatile encefalului, pline de aburii provocate de intristare, dau afara, ca prin niste canale, prin porii ochilor, greutatea umezelii. Pentru aceasta, clnd au- zim pe neas'teptate vreo veste trista, avem ameteli, intunecimi si ne vu- ieste capul, ca este zguduit de aburii pe care ii trimite in sus caldura strinsa in adinc. Socotesc, apoi, ca dupa cum norul da nastere la pica- turi de ploaie, tot asa si desimea aburilor din cap da nastere la lacrimi. Din aceasta pricina capata oarecare uisurare cei ce pling, pentru ca prin plins li se goleste pe nesimtlte greutatea ce apasS asupra lor. Cele ce se petrec in viata adeveresc spusele mele. Am cunoscut mvil\i oameni cazuti in grele nenorociri, care, oprindu-si cu for^a curgerea lacrirailor, au cazut mai tirziu unii in boll grele, dambla si paralizie, iar altii chiar au murit, pentru ca, sub povara durerilor, puterea lor s-a frint ca o slaba proptea. Acelasi lucru se poate vedea la flacara ? flacara se stinge cind e inabusita de propriul ei fum ; tot asa se intimpla si cu puterea care tine in viata fiintele : daca nu pot sa rasufle, se vestejesc de durere si se sting. VI Sa nu invoce, dar, plingaretii, lacrimile Domnului pentru a-isi acoperi patima lor ! Ca dupa cum mincarea pe care a mincat-o Domnul nu este pentru noi pricina de imbuibare, ci, dimpotriva, cea mai inalta pilda de infrinare si cumpatare, tot asa si lacrimile Sale m-u sint o lege pentru plins, ci o masura cuviincioasa si o regula minunata, potrivit careia se cuvine sa suferim cu demnitate si cu buna-cuviinta supararile, raminind in hotarele firii. Asadar nu este ingaduit nici femeilor, nici barbatilor sa jeleasca si sa plinga fara masura, ci sa se intristeze atit cit trebuie din pricina durerilor, sa verse citeva lacrimi, si pe acestea in tacere, fara sa scoata strigate, fara sa se boceasca, fara sa-si rupa hainele, fara sa-si presoare tarina pe cap si fara sa faca ceva necuvenit, la fel cu cei care nu sint instruiti pentru ceruri. Cei curatlt prin dumnezeiasca invatatura trebuie sa fie ingradit, ca de un zid tare, de dreapta ratiune, ca sa se apere cu vitejie si cu tarie de atacurile unor astfel de patimi si sa nu in- gaduie multimii pasiunilor sa se napusteasca asupra lui. Numai un suflet lipsit de barbatie, care nu are taria ce i-o da nadejdea in Dumnezeu, poate fi sfisiat si zdrobit de dureri. Ca precum viermii se nasc mai ales in lemnele cele mai slabe, tot asa supararile se lipesc de oamenii cu ca- ractere slabe. Era, oare, de o^el inima lui Iov ? Era oare de piatra trupul lui ? Intr-o clipita de vreme i-au murit cei zece copii, fiind strivi|i, cu o singura lovitura, in casa veseliei, in timp ce se desfatau, darimind dia- OMILII SI CUVINTARI 383 volul casa peste copii 35 . A vazut masa plina de singe, a vazut pe copiii sai, nascuti de-a lungul anilor, morti in acelasi timp ; nu s-a vaitat, nu si-a smuds parul din cap, n-a dat drumul la strigate nepotrivite, ci a rostit acea multamita celebrS, pe care to|i o lauda : «Domnul a dat, Domnul a luat ! Cum a hotarit Domnul, asa s-a intimplat ! Fie numele Domnului binecuvintat !» 36 . Era oare Iov fara mila ? Dar cum se poate spune una ca asta, cind el insusi spune despre el : «Am plins de mila oiicdiui napas- tuit» zr ? Oare nu mintea spunind acestea ? Nu, pentru ca adevSrul mar- turiseste despre el ca, pe linga celelalte virtuti, avea isi pe aceasta de a spune adevarul : «Omul era laid prihana, zice Scriptura, drepf, cinstitor de Dumnezeu si spunea adevdrul» 38 . Tu insa jelesti cu cintece de jale si incerci sa-ti moi sufletul cu bocete ! $i precum artistii iau alta infa|isare si alte haine cind intra pe scena, tot asa socotesti si tu ca se cuvine sa apara si eel care jeleste : sa aiba haina neagra, parul murdar, in casa intuneric, necuratenie, praf ?i cintece de jale, care sa pastreze mereu vie in suflet rana durerii. Pe toate acestea lasa-le sa le faca cei ce n-au nadejde 39 . Tu, insa, ai fost invatat despre cei adormiti in Hristos ca «se seamdnd intiu stricaciune si se scoald intiu nestiicdciune • se seamdnd intru sldbiciune si se scoald intiu puteie ; se seamdnd tiup sulletesc si se scoald trup duhovnicesc» 40 . Pentru ce, dar, plingi pe eel ce a plecat sa-si schimbe imbracamintea ? Nici pe tine nu te plinge, ca ai fost lips-it de un ajutor in via^a ! «Este mai bine sa ndddjduiesti in Domnul decit sa ndddjduiesti in om» 41 . Nu-1 plinge pe eel mort, ca si cum ar fi suferit ceva cumplit. Putin mai tirziu il va destepta trimbita din ceruri si-1 vei vedea stind inaintea scaunului de judecata a lui Hristos. Nu mai slobozi, deci, cuvinte josnice si fara de minte, ca acestea : «Vai ce nenorocire neasteptata a venit peste mine !», sau : «Cine s-ar fi gindit sa mi se in- timple asta!», sau: «Nicicind nu m-as fi asleptat sa ascund in pamint eel mai iubit cap al meu !». Chiar cind am auzit pe altul rostind astfel de cuvinte, ar trebui sa ro?im, pentru ca am invatat atit din amintirea celor trecute cit si din experienta celor prezente ca durerile sint legate in chip necesar de firea noastra. VII Asadar, nici mortile inainte de vreme, nici alte nenorociri ce cad pe neasteptate peste noi nu ne vor inspaiminta vreodata daca sintem pova- 35. Iov, 1, 18—19. 36. Iov, 1, 21. 37. Iov, 30, 25. 38. Iov, 1, 1. 39. I Tes., 4, 13. 40. / Cor., 15, 42—44. 41. Ps., 117, 9. 384 SFINTUL VASILE CEL MARE tuiti de invatatura dreptei credinje. De pilda : am avut un copil, singurul mostenitor, mingiierea batrinetilor, fala neamului, floarea celor de o virsta cu el, sprijinul casei ; era in cei mai frumosi ani ai vietii lui ; co- pilul mi-a fost rapit si s-a dus •, a ajuns pamint §i tarina eel care cu putin inainte rostea cuvinte dulci la auz, care era cea mai placuta priveliste ochilor mei, eel ce 1-am nascut 42 . Ce voi face? Imi voi rape haina, ma voi tavali pe jos, voi boci, ma voi vaita, ma voi arata celor din jur ca un copil care tipa si se zbate din pricina loviturilor, sau dimpotriva, ui- tindu-ma, la necesitatea celor intimplate, ca legea mortii este neinduple- cata, ca se intinde egal peste toate virstele si ca desface pe rind pe toate cele alcatuite, voi mai fi oare tulburat de ce mi s-a intimplat, imi voi mai chinui mintea ca si cum ar fi zdruncinata de o lovitura neasteptata, odata ce am fost invatat, mai dinaiiite, ca, fiind muritor am copil muritor si ca nimic din cele omenesti nu e statornic si nici nu ramine necontenit la cei ce le au ? Dar si orase mari si renumite prin stralucirea cladirilor, prin puterea locuitorilor, vestite si prin belsugul ^inutului si al pietei, au disparut, iar azi numai ruinele mai poarta simbolurite vechii lor stra- luciri. Corabii, scapate de multe ori dim naufragii, care au strabatut ma- rile de multe ori si au transportat pentru negustori multe incarcaturi, au disparut la o suflare de vint. Ostiri, care au biruit adeseori in lupte pe dusmani, schimbindu-li-se steaua norocului, au ajuns priveliste si povestire vrednica de plins. Popoare intregi si insule, ajunse la mare putere, care au ridicat trofee multe pe uscat si pe mare, care au adunat multa bogatie din prazile de razboi, sau au fost macinate de timp sau, ajungind in robie, au schimbat libertatea cu sclavia. $i, in scurt, chiar de mi-ai vorbi de cele mai marl si mai cumplite rele, viaja, luind-o ina- inte, iti da nenumarate pilde. Asadar, dupa cum cunoastem greutatea unui lucru dupa inclinarile talerelor balantei si dupa cum verificam calitatea aurului frecindu-1 de piatra, tot asa si noi, daca vom avea in minte masurile puse noua de Domnul, nu vom depa$i niciodata hotarele cumpatarii. Daca vreodata se va abate asupra ta vreo intimplare din cele nedorite, sa nu te turburi, mai ales ca mintea ti-i pregatita mai dinainte ; apoi, usureaza greutatea celor prezente cu nadejdea celor viitoare. Dupa cum cei bolnavi de ochi isi intorc privirile de la obiectele foarte stralucitoare si si le odihnesc pe flori si pe cimpiile inverzite, tot asa si sufletul nu trebuie sa pri- veasca necontenit la cele ce pricinuiesc intristare, nici sa se lipeasca de nenorocirile prezente, ci sa-si plimbe privirea spre contemplarea ade- varatelor bunatati. ?i vei reusi sa te bucuri pururea, daca vei privi 42. Textul acesta a influentat pe autorul slujbei inmormintarii pruncilor. OMILII SI COV1NTARI 385 necontenit la Dumnezeu ,- iar nadejdea rasplatirii va usura necazurile vietii. Ai fost batjocorit ? Cauta la slava pe care o ai pastrata in ceruri pentru rabdarea ta ! Ai suferit vreo paguba ? Uita-te la bogatia cea ce- reasca si la comoara pe care t>ai agonisit-o prin faptele tale bune ! Ai fost alungat din patrie ? Dar ai patrie Ierusalimul eel ceresc ! Ai pierdut copilul ? Ai, insa, linger, impreuma cu care vei dantui imprejurul tronu- iui lui Dumnezeu si te vei veseli cu o veselie vesnica ! Astfel, punind fata in fa{a necazurile prezente cu bunata^ile nadaj- duite, \\i vei pastra sufletul neinduxerat si meturburat, asa cum ne in- deamna legea apostolului. Sa nu se veseleasca peste masura sufletul tau de cele ce fac bucurie oamenilor, dar nici sa fie doborit si umilit de tristeti si descurajari din pricina nenorocirilor. Daca ai sa te obisnuiesti asa in toate imprejurarile vietii, atunci vei duce o viafa nebintuita si ne- turburata de valuri. Si vei reusi cu usurinta aceasta, daca va locui im- preuna cu tine porunca care te indeamna sa te bucuri pururea, daca vei indeparta cele ce turbura trupul, daca vei aduna cele ce veselesc su- fletul, daca nu vei pune la inima nimic din cele din lumea aceasta si daca vei avea mintea atintita la nadejdea bunatatilor celor vesnice ; numai gindul ia aceste bunatati este indestulator sa umple sufletul de bucurie si sa faca sa sSlasluiasca in inimile noastre o veselie ingereasca, in Hristos Iisus Domnuil nostru, Caruia slava si stapinirea in veci, Amin. 25 - Sflntul Vasile eel Mare OMILIA A V-a LA MUCENITA IULITA Completare la Omilia rostita mai inainte despremulfumire Praznuirea fericitei mucenite Iulita este piicina slujbei bisericesti de azi ! V-am vestit ziua, pentru ca in aceasta zi se face pomenire de marea lupta, dusa in trap femeiesc de Iulita, cea mai fericita dintre fe- mei, daca este bine sa numim femeie pe a'ceea care, prin maretia sufle- tului ei, a lasat in urma slabiciunea firii omesti. A dus cea mai vite- jeasca lupta. A umplut de uimire atit pe cei ce au fost de fata la lupta ei, cit si pe.cei ce mai tirziu au auzit istorisirea incercarilor la care a- fost supusS. , Socot ca Iulita a ranit mai ales pe diavol, vrajmasul nostru obstesc, care nu sufera sa fie biruit de femei. Diavolul, care se lauda ca va zgu- dui lumea, ca va pune mina pe lume ca pe un cuib, ca va ridica lumea ca pe niste oua parasite 1 si ca va pustii orasele, el s-a vazut biruit de vir- tutea unei femei. Cauta sa dovedeasca, in vreme de prigoana, ca Iulita nu poate, din pricina slabiciunii firii omenesti, sa pastreze pina la sfirsit credint.a sa in Dumnezeu ,• dar a aflat, prin incercarea la care a foslt su- pusa, ca Iulita si-a biruit firea, ca si-a batut joe de amenintarile lui pe atit pe cit diavolul se astepta sa se piece in fata chinurilor. Iulita avea un proces cu unul din puternicii orasului, barbat lacom si violent, care-si adunase averea prin jaf si prin rapire. Acesta, dupa ce-i rapise Iulitei mult pamint $i dupa ce pusese mina pe mosiile, saltele r vitele si slugile ei si pe toatS averea mobila a femeii, a dat-o in judecata, sprijinindu-se pe calomniatori, pe martori falsi si pe judecatori cumpa- rati, in ziua judecatii, dupa ce crainicul a chemat pe impricinati, iar aparatorii erau gata, Iulita a inceput sa vorbeasca de tirania omului. ?i pe cind voia sa spuna ca de la inceput a fost stapina averii si ca o sta- pineste de vreme indelungata, pe cind, deci, voia sa se plinga de silni- cia si lacomia lui, acela s-a sculat si a spus : «Judecata nu mai poate 1. Isaia, 10, 14. OMILII §1 CUViNTARI 387 avea loc, pentru ca legea nu.ingaduie sa se' bucure.de drepturile civile cei care nuse inchina zeilor, impSratilor §i nu se leapada de credints in Hristos». Judecatorul a, socotit capiat drepte ispusele \ lui si ca propuner rea trebuie neaparat indeplinita. Au fost aduse inda/ta tamfie isi carbunL Judecatorul a spus impricinatilor ca daca Vor tagadui pe Hristos se vor bucura de legi isi de toate avantajele legale; dar daca se vor tine de credinta, nu se vor putea bucura nici de tribunale, nici de legi si nici de celelalte drepturi cetatenesti, pentru cS, potrivit legilor,.sint lipsifi de drepturile cetatenesti. ' ' " ! ". ii ;.".■ .; .v.' ... ■ ''.]". Ge s-a intimplat dupS aceasta ? A lost oare Iulita ademenita de bo- gatie ? $i-a neglijat oare folosul ei, din ambitie fata de eel ce a nedrep- tatit-o ? S-a speriat oare de primejdia ce atirna asupra ei din partea' ju- decatorilor ? Deloc, ci a spus : «Duca-se viata ! Piara avutia ! Mai bine sa-mi piara trupul decit sa rostesc un cuvint impotFiva Dumnezeului Care m-a creat !». Si cu cit vedea ca judecatorul este cuprins de mai multa furie la auzul acestor cuvinte si era aprins de cumplita minie im* potriva ei, cu atit mai mult multumea lui Dumnezeu ca, punindu-i-se la indoiala stapinirea asupra unor averi stricacioase, i s-a dat prilejul sa ajunga stapina bunatatilor ceresti. Are sa i se ia pamintul, ca sa dobin- deasca paradisul ; are sa fie osindita cu necinste, ca sa fie invrednicita de cununile slavei ! Are sa-i fie torturat trupul si are sa i se ia viata cea trecatoare, ca sa primeasca nadejdile cele fef icite, ca sa fie cu toti sfin- tii in bucuria imparatiei cerurilor ! A fost intrebata de multe bri si tot de atitea ori a dat acelasi raspuns ,• si, spunind ca este foaba lui Hristos; blestema pe cei ce o indemnau sa se lepede de Hristos. AitUnci judecato 1 rul nedreptatii a lipsit-o nu numai de averile sale, care-i fusesera rapite pe nedrept si impotriva legilor, dan a osindit-o, dupa socoteala sa, la moarte, dind-o fbcului. Iar Iulita n-a alergat cu atitagraba la nici una din bucuriile vietii cit a alergat la foe. Pe fata ei, in infati9area ei, in vorbele ce le rostea si in veselia ce inflorea din intreaga sa faptura, era zugravita bucuria sufletului ei. Prin toate indemna pe femeile care erau de fata sa nu se poarte ca ni?te femei atunci cind este vorba sa indure suferinte pentru credinta si nici sa spuna ca sint niste fapturi slabe. Le spunea : «Sintem din acelasi aluat ca si barbatii ; arn fost facute ca si ei dupa chipul lui Dumnezeu ; destoinice de virtute, la fel ,ca pe barbati, le-a creat Dumnezeu §i pe femei ! Oare nu sintem in totul inrudite cu barbafii? Dumnezeu n-a luat numai came cind a facut-o pe femeie, ci si os din oasele lui 2 . De aceea sintem si noi, ca si barbatii, datoare Star 2. Fac, 2, 21—23. 388 SFINTUL VASILE CEL, MARE pinului cu statornicie, cu tarie de caracter si cu rfibdare !». Spunind aoes- tea, a s5rit in foe, iar focul, invSluind trupul sfintei ca o camara" de nun- ta luminoasa, a trimis sufletul ei la cer §i la mastenirea cuvenita ei, iar cinstitul ei trup 1-a pSstrat nevStSmat pentru cei apropiafi ai ei. Acesta, asezat in cea mai frumoasa biserica a orasului, sfinjeste si locul si sfin- teste si pe cei care se apropie de el ; iar pamintul, binecuvintat prin pe- trecerea sfintei Iulita pe el, a izvoriit din sinurile sale apS pl5cutS la gust. Astfel fericita, ajungind in loc de mama mucenita, hrSneste pe lo- cuitorii orasului cu apa, ca si cum i-^ar hrSni cu lapte. Apa aceasta este p&zitoare pentru cei sanatosi, povatuitoare oelor oe se bucurS cu cumpa- tare de placeri si mingiiere celor bolnavi. Harul dat de proorocul Elisei locuitarilor din Ierihon 3 , ni 1-a dait si noua mucenita, cS, prin binecuvin- tarea ei, apele sarate din jurul locului muceniciei sale s-au prefScut in ape dulci, bune si placute. Ill Barbatilor, sa nu va aratati in credinta mai prejos decit femeile ! Femeilor, sa nu rSmineti in urma pildei date de sfinta Iulita, ci, hotSri- te, staruiti in credinta ! Atf vSzut din mucenicia sfintei ca siabiciunea firii nu v5 este piedica pentru savirsirea virtutilor. Multe aveam de gind sa va vorbesc despre mucenita ! Dar cuvin- tarea inceputa ieri si ramasa neterminata nu-mi ing3duie sa lungesc mai mult cuvintul. Imi displace tot ce nu-i dus pina la capat. Este lipsit de f armec un portret care nu seamana decit pe jumatate cu originalul t sint zadarnice oboselile unei caiatorii daca nu ajungi la sfirsitul caiato- riei hotarite si nici la punctele de oprire fixate ; un vinat mic este ca si cum n->ar fi vinat, iar cei ce alearga in arena pierd premiul dac3 ramin numai cu un pas in urma. $i eu, deci, explicind ieri cuvintele apostolu- lui, nadajduiam ca voi putea talmaci in putine cuvinte intelesul lor ; dar am vazut cS am lasat la o parte mai multe decit am spus. De aceea socot ca trebude sa completez cele ce lipsesc. Apostolul spunea : «Bucura(i-vd pumrea, rugafi-va. neincetat, mul- fumiti pentru toate» *. Ca trebuie sa ne bucuram pururea, am spus indeajuns in cuvintarea de ieri, desi nu indestuiator fata de subiect. Dar daca trebuie sa ne ru- gam neincetat si daca este cu putinta de implinit aceasta porunca, voi sinteti gata sa mi-o cere^i, iar eu voi face dupa putinta apologia acestei porunci. 3. IV Reqi, 2, 21. 4. / Tes., 5, 16—18. OMUJI 51 COV1STATU 389 Rugaciunea este o cerere fScuta lui Dumnezeu de credinciosi pentru dobindirea unui bine. Nu e nevoie negresit ca cererea sa se faca numai prin cuvinte, si nici nu socotesc cS Dumnezeu are trebuinfa sa-I amin- tim prin ouvinte de dorintele noastre, pentru ca El §tie eele ce ne sint de folos, chiar daca noi nu-I cerem, Ce vreau sa spun ? Ca nu trebuie sa fa- cem rugaciunile rostind silabele cuvintelor, ci mai bine implinind pute- rea rug5ciunii prin libera vointisi pastreaza sufletul drept, nedoborit $i mai presus de orice furtuna. Pier- jderea unui copil iubit sau a sotiei sau a altcuiva de care sintem legafi printr-o mare dragoste, nu pricinuie$te durere celui care are mai dina- inte pregatita mintea, celui caruia dreapta ratiune ii conduce viata, ce- Jui care nu merge pe calea batatorita a obi§nuintei. Chiar animalelor le este dureroasa despar^irea. Insumi am vazut odata un bou plingind la iesle moartea tovara$ului sSu de pa$une $i de jug. Poti vedea ?i la cele- Jalte anirn,ale cit de puternica este obisnuinta. Tu, insa, n-ai fost invatat asa, nici n-^ai fost instruit asa ! Nu-i nepotrivit ca inceputul prieteniei ^a se faca printr-o lunga convie^uire si printr-o indelungata obi^nuinta ; dar ecu totul lipsit de judecata sa plingem o despartire pentru motivul ca am convietuit multa vreme cu cineva. V De pilda : ^i-a facut parte Dumnezeu de o tovarasa de viata, care-U /ace placuta viata, care este creatoarea veseliei caminului tau §i prici- ciuitoarea bucuriilor tale, care inmulteste bunurile casei tale, iar in ne- cazuri indeparteaza cea mai mare parte din suparari. Ei bine, sotia ta ti-a fost rapita dintr-Odata ! Durerea sa nu te scoata din min|i ! Nici sa spui ca cele petrecute se datoresc intimplarii, ca si cum n-ar fi un ocroti- tOr care cirmuiesite lumea ! Din pricina marii tale dureri sa nu nasco- cesti unele invataturi gresite si sa spui ca Dumnezeu este rau, nici sa jcazi din grani'tele bunei credinte. Pentru ca voi cei doi ati ajuns un singur trap 10 , iti este ingaduit sa primesiti cu durere taierea si despaxtirea le- gaturii dintre voi ; dar asta nu-ti da dreptul sa gindesti ce nu se cade jsau sS rostesti ceva ce nu ti-i de folos. Ginde?te-te ca Dumnezeu, Care ne-a plasmuit si ne-a dat suflet, a dat fiecarui suflet o anumita dainuire a vietii si fiecSruia i-a fixat un alt terrnen al iesirii din viata. Unuia i-a dat sa ramina mai mult timp in trap ; altuia i-a poruncit sa i se desfaca mai curind Jegaturile trupului, potrivit pricinilor cu neputinta de spus ale intelepciunii si dreptatii Lui. Dupa cum unii din cei din inchisori stau -mai mult in mizeria temnitelor, iar altii scapa de aceasta mizerie mai re- pede, tot asa si cu sufletul ; unele suflete stau mai mult, iar altele 10. Fqc, 3, 24 ; Matei, 19, 5. 392 SFlNTUL VASILE CEL MARE mai putin in viata aceasta, dupS masura vredniciei fiecaruia si dupa cum a hotarit mai dinainte Creatorul despre fiecare din noi, cu intelepciune si adinc si cu nepurtintS de inteles de mintea omeneascS. N-ai auzit ce spune David : «Scoate din temnifa sufletul meu» ? n N-ai auzit despre sfint c& i-a fost slobozit sufletul lui ? l2 Ce a fScut Simeon cind a primit in brate pe Domnul nostra ? C&ror cuvinte le-a dat drumul ? N-a spus : «Acum sloboze$te pe robal Tau, Stapine» ? 13 Pentru eel ce se gr3beste spre viata de sus, vietuirea in trap ii este mai impovar&toare decit tem- nita §i inchisoarea. Nu cauta deci ca hotaririle date de Dumnezeu si urmeze dorintei tale ! Gindeste-te ca cei care au fost uniti in via^a aceas- ta, apoi au fost despartifi prin moarte, sint asemenea unor cSlatori care merg pe acelasi drum ; calatorind impreuna mai multS vreme, obisnu- in|a unuia cu altul ii uneste ; dar dupa ce au terminat drumul pe care-1 aveau de facut impreuna si deci dupa ce drumurile li se despart, pentru ca nevoia ii mina pe fiecare pe alt drum, nu mai rSmin impreuna de dra- gul obisnuintei si nici nu pierd din vedere scopul caMatoniei lor, ci, adu- cindu-si aminte de pricina care dintru inceput i-a pornit la drum, fiecare porneste cu graba spre propria sa tinta. Asadar, dupa cum alta le era tinta calatoriei lor, dar s-au imprietenit datorita obisnuintei calStoriei lor impreuna, tot a$a si celor uni^i, prin casatorie sau prin alta legatura sociala, le sta negresit inainte un sfirsit deosebit al vietii ; iar sfirsitul vietii, mai dinainte hotarit, desparte negresit pe cei uni^i. VI Deci, daca esti chibzuit, nu trebuie sa te intristezi din pricina des- partirii, ci sa multumesti lui Dumnezeu, Care dintru inceput ti-a facut parte de o casatorie fericita. Dar tu, chiar pe cind iti traia sotia sau prietenul sau copilul sau altcineva, pentru care acum te bocesti, nu mul- tumeai Celui Ce ti-a dat aceste daruri, ci-L invinuiai de cele ce-ti Hp- seau. DacS erai numai cu femeia ta, ll invinuiai ca nu ai copiii pe care-i voiai ,• dacS aveai copii, II invinuiai ca nu esti destul de bogat sau ca vedeai pe vrajmasii tai fericiti. Vezi, dar, ca nu cumva noi insine sa fim pricina pierderilor celor iubi^i ai nostri, nesimtindu-i cind sint linga noi si dorindu-i dupa ce s-au dus. Si pentru ca nu multumim lui Dumnezeu pentru bunatafile ce ni le-a dat, pierdem neaparat pe cei dragi noua spre a le simti lipsa. Dupa cum ochii nu pot vedea obiectele cind acestea sint asezate foarte aproape de ei, ci au nevoie de o anumita distant, tot asa si sufletele cele nemultumitoare, numai cind pierd bunurile simt harul 11. Ps., 141, 10. 12. Tobie, 3, 6. 13. Luca, 2, 29. OMIL n SI CUVtNTABI 393 pe care 1-au avut. Cind se bucurau de cele mai mari daruri nu stiau sa dea multumita DatStorului ; dupS ce le-au pierdut, laudS ce-au avut. Nimeni dintre noi, daca vrea sa fie socotit infelept, sa nu uite sS multu- measca pentru tot ce i se intimpla in viata. Daca am cerceta adinc viata noastrS, am vedea ca este plina de farmec ; dar pentru a-i vedea farme- cul, trebuie sa acceptam sa ne uitam la cei ce sint in urma noastra ; si astfel, din comparatia vietii noastre cu a lor, vom putea sS ne dam sea- ma ce valoare au bunurile pe care le avem. Esti sluga ? Este un altul intr-o stare mai umilita decit a ta ! Mul- tumeste lui Dumnezeu ca esti mai sus decit altul, ca nu esti osindit s3 invirti piatra morii, ca nu esti bStut. Dar nici unuia ca acesta nu-i lip- sesc pricinile de a multumi lui Dumnezeu. Nu poarta lanturi, nu-i sint pi- cioarele puse in butuci. Cel intemnitat are indestulatoare pricing sS mul- tumeasca : traieste, vede soarele, respira aerul ! Sa multumeasca pen- tru acestea ! Ai fost osindit pe nedrept ? Bucura-te, cu nadejdea buna- tatilor viitoare ! Ai fost osindit pe buna dreptate ? Si acum mul^umeste ! Esti pedepsit aici pe pamint pentru cele ce-ai facut, ^i n-ai sa mai fii pastrat pentru pedeapsa vesnicS, pentru toate pacatele tale ! Astfel, eel intelept poate sa inalte binefacatorului Dumnezeu nenu- marate multumiri in intreaga sa viata si in orice stare s-ar gasi. Dar asa, qei mai multi oameni fac la fel cu cei nemultumitori : dispretuiesc cele ce au si doresc cele ce le lipsesc ; nu numSrS pe cei din urma lor, spre a multumi Binefacatorului penitru cele ce au, ci, prin comparatie cu cei dinaintea lor, socotesc cit le lipseste $i se supira si se necajesc din pri- cina bunurilor altora, ca si cum aceia i-ar fi lipsit de propriile lor bunuri. Robul e nemultumit ca nu-i liber. Cel nascut liber e nemultumit ca nu s-a nSscut in alta tara mai cu vaza, ca nu-i dintr-o familie renumitS prin noblete, ca nu-si poate numara neamul pinS la al isaptelea bunic, care sa fi fost celebru crescator de cai de cursa sau care sa-s^i fi chel- tuit averea in luptele de gladiatori. Cel de neam slSvdt se plinge cM nu-i putred de bogat ; cel bogat se intristeaza si se jeleste cS nu-i stSpin pes- te orase si popoare ; generalul se plinge cM nu-i impSrat, imparatul se plinge cS nu stapinesfe toatS lumea de sub soare, ci mai sint inc& po- poare nesupuse sceptrului sau. Toate acestea ii conving ca nu trebuie sa multumeascS BinefScatorului pentru ceva. Noi, insa, lasind la o parte supararea pentru cele ce ne lipsesc, sa ne invatSm sa multumim lui Dumnezeu pentru cele ce avem. In imprejurarile grele ale vietii sa spunem inteleptului Doctor : «ln- tiu necaz nu'c, pedeapsa Ta spie noi» u . Sa spunem : «Bine este mie ca 14. Isaia, 26, 16. 394 SFlNTUL VASILE CEL MARE m-di smerit!» i5 . Sa spunem *. «Suletintele din vremea de acum nu sint vrednice de slava care ni se va descoperi» **. ■ S3 spunem : «Putin am lost batufi pentru cele ce-am pacatuit !» 17 . Sa" rugam pe Domnul : «Cear- td-ne, Doamne, dar cu judecatd, nu cu minie !» l8 . «Fiind judecafi de .Domnul, sintem pedepsip, ca sd nu fim osindifi impieuna cu lumea» a . Daca ducem o viata stralucita, sa spunem cuvintele lui David : «Ce vol da in schimb Domnului, pentru toate cite mi-a raspldtit mie ?» so . "Ne-a adus de la nefiinta la fiinta • ne-a cinstit cu ratiune ; ne-a dSruit meseriile ca ajutoare ale vietfi j ne scoate hrana din pamint 21 ,• ne-a dat -animale ca sa ne slujeasca' 22 ,• pentru noi ploile ; pentru noi soarele ? pen- tru noi frumusetile muntilor §i ale sesurilor ; pentru noi sint pregStite retragerile din maltimile muntilor ; pentru noi curg riurile ; pentru noi izvorasc izvoarele ; pentru noi se intinde cit vezi cu ochii marea pentru «a face comert ? pentru noi bogafiile din mine si tot felul de desfatSri. Toata creafia ne of era daruri, datorita harului bogat si imbelsugat facut noua de Dumnezeu, binefacatorul hostru. VII Dar pentru ce sa vorbim de binefacerile cele mici ale lui Dumne- zeu ? Pentru noi, Dumnezeu intre oameni 23 ,- pentru trupul eel sfcricat «CuvintuI S-a fdcut trup si a locuit intre noi -, 2i cu noi, cei nerecunos- •catori, Binefacatorul ; la cei ce loeuiese in intuneric 25 , Soarele drepta- tii 26 ; pe cruce, Cei fara patima ; in moarte, Viata 27 ; in iad, Lumina 28 ; *pentru cei c&zuti, invierea 29 , duhul infierii 30 , impartirea darurilor, faga- duinta cununilor si toate celelalte, pe care nici nu-i usor sa le numeri, pentru care sint potrivite cuvintele profetului : «Ce vom da in schimb Domnului, pentru toate cite ne-a raspldtit noua ?» 31 . Mai mult, in aces- 15. Ps., 118, 71. 16. Rom., 8, 18. 17. Iov, 15, 11. 18. Ier., 10, 24, 19. I Cor., 11, 32. 20. Ps., 115, 3. 21. Ps., 103, 16. 22. Fac, 1, 28. 23. Bar., 3, 38. 24. loan, 1, 14. 25. Isaia, 9, 2 ; Mattel, 4, 16. 26. Mai, 4, 2. 27. loan, 11, 25; 1, 4. 28. loan, 1, 4. 29. loan 11, 25. 30. Rom., 8, 15. 31. Ps., 115, 3. OMILII $1 CUVINTARI 395 te cuvinte nu se spune ca marele Daruitor «a dat», ci ca «a iasplatiU, ca §i cum n-ar fi El Cel Ce a daruit, pentru, prima data, ci ca §i cum El ar rSsplati pe cei care I-au ofearit Lui daruri, ca multurhirea pentru cele primite este socotita (tot 6 binefacere. Dumnezeu,' Care ti-a dat averea, iti cere milostenie prin mina saracului ; desi Dumnezeu primeste inapoi bunurile Sale, tbtusi iti multumeste pe deplin, ca si cum ai fi facut mi- lostenia din propriile tale bunuri. Asadar, «ce vom da in schimb Domnu- lui pentru toate cite ne-a rasplMit riouahh Vol mai stafUi irica asupra cuvintelor profetului ; profetul, vazlndu-§i saracia, era, pe buna drep- tate, nedumerit ca nUare rrimicf vrednic prin care sa fasplateasca bine- facerile Domnului. Da, Dumnezeu, ■ pe lingS binefacerile acestea, -atlt.de mari $i de stralucite, care cu adevarat sint covir9itoare, ne-a fSgaduit pentru mai tirziu mult mai multe binefaceri : desfatarea paradisului, slava din imparatia cerurilor, aceea$i cinste cu ingerii, vederea lui Dum- nezeu, care este pentru cei invredniciti culmea bunatatilor, dupa care tinjeste orice fire rational^, pe care sa dea Dumnezeu sa o dobindim §i noi, dupa ce ne vom curafi de patimile trupului. Dar poate ca cineva ma va intreba : — Cum imi voi arata fata de prietenul meu prietenia si dragostea ? {Ca dragostea este cea dintii si cea mai desavirsitS dintre virtuti, pentru ca dragostea este plinirea legii) 32 . Cum ? Ducindu-ne la cei peste care au venit mari nenorociri, sa nu pling cu ei, sa nu vars lacrimi alaturi de ei, ci sa dau multumita lui Dumnezeu pentru cele ce li s-au intimplat ? A suferi cu multumire propria ta nenorocire este un semn de rabdare si de tarie de caracter ; dar a multumi lui Dumnezeu pentru nenorocirile al- tora inseamna a te bucura de nenorocirile lor si a minia pe cei indure- rati, mai ales ca apostolul ne-a poruncit sa plingem cu cei ce pling 33 . Ce vom raspunde unor astfel de cuvinte ? Este iarS$i nevoie sa amintim cuvintele Domnului, prin care ne-a poruncit pentru cine sa ne bucuram si pentrU cine s5 plingem. «Bucuia- U-va, spune Domnul, $i vd veseliti, ca platd voastra multa este in ce- ruri» 34 . Si iarasi : «Fiicele Ierusalimului, nu Ma plingeti pe Mine, ci plingefi pe copiii vostri» 3S . Deci dumnezeiescul Cuvint ne porunceste sS saltam $i sa ne veselim impreuna cu dreptii, dar sa jelim si sa ne tingu- fai Impreuna cu cei ce vars'S lacrimi de pocSinta sau sa plingem pe cei ce nu au cunostinta pScaitufaii, ca ei nici macar nu stiu ca pier. 32. Rom., 13, 10. 33. ROM., 12, 15. 34. Matei, 5, 12. 35. LUCa, 23, 28. 396 SFINTUL VASHJS CEL MARE VIII Nu trebuie sa socotesti ca indeplineste porunca dragostei eel ce plin- ge la moartea oamenilor sau eel ce jeleste impreuna cu cei ce bocesc. Nu laud pe doctorul care, in loc sa ajute pe bolnavi, el insusi se umple de boli, nici pe cSpitanul unei cor&bii, care, in loc sa intareasca pe cei din corabie, in loc s£ lupte cu vinturile, in loc sa biruiasca valurile si in loc sS incurajeze pe cei infricosati, are rau de mare si se sperie la fel cu cei care n-au mai calatorit pe mare. Tot asa este si eel care, ducin- du-se la cei ce pling, nu le dS ajutorul cuvintului sau, ci el insusi se impartaseste cu urifenia patimilor acelora. Este firesc s& te intristeze nenorocirile celor ce pling ,• arati ca iei parte la durerea lor, dacS nu te bucuri de nenorocirea lor si nici nu esti nepasator fata de suferinta lor ; dar nu trebuie sa fii tirit mai depante impreuna' cu cei indoliati, sa te vaifi sau sa bocesti impreuna cu eel oe jeleste sau sa-1 imiti si sa cauti sa fii la fel cu eel innegrit de suferinta, de pilda, sa te inchizi in casS, sa te imbraci in negru, sa te culci pe jos, sa nu-tf tai parul. Cu acestea maresti mai mult durerea decit o potolesti. Nu vezi oare ca durerea creste, dacS pe linga rSni mai ai si buboaie si daca pe linga friguri mai suferi si de dureri de splina, iar miinile, cu atingerea lor placuta, micso- reaza durerea ? Asadar, tu sa nu maresti cu purtarea ta durerea celui- lalt, dar nici s§ nu cazi in aceeasi durere ca si el. Cei ce ridic3 pe eel ce zace jos trebuie sa fie mai puternic decit eel cazut ; dar daca zace jos ca si celSlalt, are si el nevoie de un altul care sa-1 ridice. Se cuvine sa fii miscat de cele intimplate si s3 te intristezi in tacere de nenorociri, aratindu-ti durerea sufleteascS prin turburarea obrazului si prin respec- tul ce-1 ai in fata durerii ; si iar3si, nu se cade sa incepi a grai, sariad indatS la mustrari, ca ;si cum ai vrea s3 insulti si sa calci in picioare pe cei doboriti de dureri (ca sint impovaratoare mustrarile pentru cei cu sufletul chinuit de dureri, iar cuvintele celor nesdmtitori la durerile altora sint §i anevoie de primit si fara de mingiiere pentru cei ce sufera), ci tre- buie sa ingadui celui indurerat sS se vaite, sa se plinga si s5 spuna cu- vinte goale si nefolositoare ; mai tirziu, insS, dupa ce durerea s-a mic- sorat si s-a potolit, cauta sS-1 mingii cu grijS si cu blindete. Tot asa fac si imblinzitorii de cai ? nu pun de la inceput friu cailor tineri, nici nu-i imboldesc cu pintenii (c3 a'sa i-ar InvSta s3 se ridice in doua picioare si sa trinteasca pe calSret), ci la inceput ii las3 sa mearga si sa alerge dup& voia lor ; apoi cind v3d c3 §i-au cheltuit toata furia, datoritfi propriei lor alergatori si iuteli, atunci, fiind domoliti, pun mina pe ei si-i fac as- OMOJI §1 CUVINTABJ 397 cultfitori prin mestesugul lor. Daca vei face si tu asa, va f i dupa cuvlntul lui Solomon : «Mai bine este a merge in casa plingerii decit in casa os- pdtului» 36 ; daca te vei folosl de cuvimte chibzuite si blinde, vei da cehii in suferinta din sanatatea ta si nu te vei imbolnavi si tu de durerea lui, ca la bolile de ochi. IX Plingeti, dar, cu cei ce pling ! Cind vei vedea pe fratele tau ca varsa lacrimi de cainfa pentru pScatele sale, plingi impreuna cu el, ia parte la durerea lui ! Asa vei putea sa-fi indrepti propriile tale pacate prin pacatele altora. Ca eel care varsa lacrimi fierbinti pentru pacatele ■semenului sau se vindeca pe sinesi cu lacrimile varsate pentru fratele sSu. Asa era eel ce a spus : «Mlhn/re m-a cuprins pentru ptiedto^ii care parasesc legea Ta !» 37 . Plingi pentru pacat ! Pacatul este o boala a su- fletului. PScatul este moartea sufletului nemuritor. Pacatul este vred- nic de plins si de tinguire fara tacere. Pentru pacat sa curga orice lacri- mS, iar suspinul s& nu inceteze a ie§i din adlncul inimii. Pavel plingea pentru vrajmasii crucii lui Hristos 38 . Ieremia plingea pentru cei ce pie- reau din popor ; si pentru ca nu-i erau indestulatoare lacrimile ochilor sai, cauta izvor de lacrimi si eel mai IndepSrtat loc de popas : <$i voi $edea, spune el, ?i voi plinge pe poporul acesta zile multe, voi plinge pe cei pierduth 39 . Astfel de lacrimi si astfel de plinset ferice§ite Domnul 40 . Domnul nu fericeste pe oel ce varsa cu usurinta lacrimi pentru orice intristare si-i inclinat cu usurinta spre plins in orice imprejurare. Nu de mult am va- zut pe unii, carora le plac petrecerile, ca se imbata pe motiv ca sint in- durerati si incearca sa-si indreptateasca neinfrinarea lor cu cuvintele lui Solomon, care spune: «Dafi vin celor Indurerafh* 1 . Proverbul acesta nu ingaduie betia, ci indeamna la conservarea firii omenesti. Sa las, insa, la o parte sensul tainic al acestui proverb in care vinul inseamna veselia cea spirituals ! Dar chiar sensul literal al cuvintului arata marea purtare de grija de oameni a lui Dumnezeu, si anume, ca nu cumva sa nu se mai Sngrijeasca de hrana cei greu de mingiiat si adinc indurerati, fiind doboriti de marea lor durere. Dumnezeu le porunceste acestora sa-si intareasca 36. Eel, 7, 3. 37. Ps., 118,53. 38. Filip., 3, 18. 39. let., 9, 1. 40. Matel, 5, 4. 41. Prov., 31, 6. 398 SFlNTUI; VASILE CEI/ MASK cu-pline inimazdrpbitade duiere si s§-§i, sprijine cu vin puterea lor infxinta. Se stie doar c8 iubitorii, de vin si betivii nu-ssi alina cu vin du- rerea, ci schhnba un rSu cu. alt : rau ; sint ni§te negustori vicleni care schimba bolile trupului cu bolile sufletului ; imitind pe cei care vor sa echilibreze talerele unei balance, isi scad durerea pe cit isi maresc pla- cerea. Socot, insa, ca vinul trebuie sa vina in ajutorul firii; nu se cade ca cei indurerati sa bea atit de rtiriilt vin curat incit sa li se intunece mintea; durerea nu se scurge odatS cu vinul, ci adauga sufletului si urmarile rele ale bejiei. Iar dacS.jraUunea este doctorul dureiii, atunci betia va fi socotita cea mai mare nenorocire, pentru ca impiedieS vinde-*- carea sufletului. L GBrceteaz5 r dar, am£nuntit cu mintea cele spuse si vei vedea e&por runca apostolului este. si cu putinta de indeplinit si folositoare. De vei asculta dedreapta ratiune, vei sti cum sa te bucuri pururea, cum s& te rogi neineetat, cum sa multumesti pentru toate, in ce chip sS mingii pe cei induf eratfi. ca in toate privinfele sa fii desavirsit, cu ajutorul Sfintu- lui Duh $i cu salasluirea harului Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin. OMILIA A Vl-a LA CUVINTELE EVANGHELIEI DUPA LUCA «Strica-voi jitnifele mele §i mai mari le voi zidi» * §i despre lacomie 1 Sintem ispititi in doua chipuri : sau prin necazurile care incearca inimile noastre, ca pe aur in cuptor, vadind, prin rabdarea in suferinte, taria inimilor noastre, sau adeseori chiar prin buna stare materials, care pentru multl este o astfel d'e incercare a tariei inimilor noastre. Ca-i la fel de greu sa-ti pastrezi sufletul neinfrint, cind esti in necazuri, ca §i sanu te mindresti, umilind pe altii, cind e§ti bogat §i ai de toate. Pilda de eel dinitii fel de incercare este marele Iov, luptatorul eel neinvins, care a primit, cu inima neturburata si cu ginduri neschimbate, asaltul diavolului, pornit asupra lui cu furia uinui torent. S-a aratat cu atit mai mare decit ispitele diavolului, cu cit atacurile date de dusman pareau mai mari si mai de neinvins. Printre alte multe pilde de ispitele care ne vin de peurma unei vieti infloritoare ?i pline de belsug este si bogatul de care ni s-a citit azi din Evanghelie. Bogatul acesta avea bogatie, dar mai nadajduia alta. $i Dumnezeu eel iubitor de oameni nu 1-a osindit de la inceput pentru purtarea lui lipsita de recunostin|a, ci mereu ii adauga altS bogatie la bogatia de mai inainte, doar-doar il va satura odata si-i va indupleca sufletul sa fie darnic si milostiv. «Unui bogat, spune Evanghelia, i-a rodit faina ; t$i cugeta intru sine, zicind : «Ce voi face? Strica-voi jitnifele mele $i mai mari le voi zidi» 2 . - — Dar pentru ce a rodit tarina unui om care nu avea de gind sa faca nici un fel de bitie din belsugul rodurilor sale? — Ca sa se vada si mai bine indelunga rabdare a lui Dumnezeu, Care-si intinde bunatatea Sa chiar si asupra unor astfel de oameni. Ca 1. Luca, 12, 18. ,2. Luca, 12, 16—18. 400 SFINTUL VASILE CEL MARE Dumnezeu ploua peste drepti si peste nedrepti si rasare soarele Sau peste rai si peste buni 3 . Dar o astfel de bunatate a lui Dumnezeu aduna mai multa. osinda pe capul celor rSi. Dumnezeu a adus ploaie peste pamintul lucrat de miinile lacomi- lor ; a dat soarele, ca sa incalzeasca semintele si sa inmulteascS rodu- rile prin buna rodire a pamintului. De la Dumnezeu sint unele ca aces- tea : pamint roditor, vremi potrivite, belsug de roade, ajutorul anima- Ielor de munca si altele, prin care infloreste lucrarea pamintului. Dar de la bogat, ce ? Purtare aspra, ura de oameni, lipsa de darnicie. Acestea da bogatul in schimb Binefacatorului sau. Nu si-a adus aminte ca are aceeasi fire ca si ceilalti oameni. Nu s-a gindit ca trebuie sa-si imparta prisosul bogajiei sale cu cei saraci. N-a tinut seama de porun- cile : *Nu zabovi de a face bine celui sdrac* * ; si : «Milosteniile 91 cre- dinta sd nu-tf lipseasca» 5 ,• si : *Filnge cu eel tlamind piinea ta» 6 . N-a ascultat nici strigatul profetilor, nici al invatatorilor. Jitnitele lui ples- neau, apasate de mul^imea celor puse in ele, dar inima sa cea lacoma nu se mai umplea. Adaugind mereu noi avutfi la cele vechi, marindu-si averea cu adaosurile din fiecare an, a cazut in aceastS incurcatura, din care nu putea iesi : din pricina lacomiei, inima nu-1 lasa sa se lipseasca de rodurile din anii trecu^i, iar din pricina mul^imii noilor roduri, nu mai avea unde sa le puna. De asta chibzuielile sale erau fara de sfirsit, iar grijile lui de netrecut. De asta zicea intru sine : «Ce voi face ?». Carui am nu i-ar fi mila de un suflet atit de chinuit ? Nefericit, din pricina belsugurilor tariuilor sale ; nefericit, din pricina bogatiilor pe care le avea j si mai nefericit, din pricina celor astoptate. Pamintul nu-i produce roade, ci-i odrasleste suspine ; nu-i aduna belsug de roade, ci griji, necazuri si incurcatura groaznica. Se plinge la fel cu cei saraci. Oare eel strimtorat de saracie nu dS drumul aceluiaisi strigat : «Ce voi face ? De unde hrana ? De unde haine ?> Aceleasi cuvinte le rosteste si bogatul : «Ce voi face ?». Se tinguie, macinindu-i-se inima de griji. Ceea ce bucura pe altii, aceea il mistuie pe lacom. Nu-1 bucura toate bogatiile de care ii este plina gospodSria, ci ii pisca sufletul bo- gatia ce sta pe afara si nu mai incape in hambarele sale, ca nu cumva, aruncindu-si privirea la cei din jurul lui, sa aiba prilej sa faca vreun bine celor nevoiasi. 3. Matei, 5, 45. 4. Prov., 3, 27. 5. Prov., 3, 3. 6. Isaia, 58, 7. OMEUI ?I CUV1NTARI 401 II Mi se pare ca boala sufletului lacomului se asemana cu patima mincacio§ilor care voiesc mai bine sa orape de prea multa mincare decit sa dea celor lipsiti ce le ramine. Gindeste-te, omule, la Cel Care ti-a dat bogatia ! Adu-ti aminte de tine insuti, cine e$ti, ce administrezi, de la cine ai luat bogatiile tale $i pentru ce ai fost preferait multor oameni ! E§ti slujitorul bunului Dumnezeu, iconomul semenilor tai. Sa nu-tj. inchipui ca toate bunurile ce le ai au fost pregatite numai pentru pintecele tau ! Ai fata de boga- tiile ce le stapinesti aceea$i parere pe care o ai fata de bogatiile straine. Bogatiile te bucura pentru putina vreme, dar apoi dispar fara urma $i ti se va cere de ele socoteala exacta. Tu, dimpotriva ! Incui toate avutiile tale cu u?i si cu zavoare ; ?i dupa ce le-ai sigilat cu peceti, priveghezi, cuprins de griji, te sfatuie$ti cu tine insuti, luindu-te ca sfetnio pe tine, nebunule, si te intrebi : «Ce voi face ?». U§or iti era sa raspunzi asa : «Voi satura sufletele celor flaminzi, voi deschide hambarele ?i voi che- ma pe toti nevoiasii. Voi imita pe Iosif in predica sa despre iubirea de oameni 7 . Voi rosti acele cuvinte pline de marinimie : Veniti la mine loti cei lipsiti de piine ! Fiecare din voi sa ia cit ii trebuie, ca dintr-un izvor obstesc, din bunatatile date mie de Dumnezeu*. Dar tu, bogatule, nu spui a$a ! Pentru ce ? Pentru ca, din pricina invidiei, nu doresti ca ceilalti oameni sa se bucure de aceeasi bunastare ca §i tine ; ?i, facind in adincul sufletului tau acest sfat viclean, te gindesti, nu cum sa dai fiecarui om nevoias cele de care are nevoie, ci cum sa stringi toate, ca pe toti sa-i lipsesti de folosul lor. Stateau linga bogat cei ce ii cereau sufletul 8 , iar el se sfatuia cu su- fletul sau cum sa-§i manince averile. Avea sa fie luat din lume in noap- tea aceea, iar el se gindea la multi ani de desfatare. Dumnezeu i-a ingaduit sa se sfatuiasca in toarta voia ?i sa-?i dea la iveala gindurile, pentru ca sa primeasca pedeapsa vrednica de ale- gerea sa. Ill Sa dea Dumnezeu sa nu patesti si tu ca acest bogat ! Penitru asta s-a scris in Evanghelie pilda bogatului, ca sa" fugim de asemanarea cu el. Imita, omule, pamintul ! Fa roade ca el ! Nu te arata mai rau decit pamintul eel neinsufletit ! Pamintul nu daj roduri pentru propria lui desfatare, ci pentru ca roadele sale sa-ti slujeasca tie. Si tu, daca vei 7. Fac, 47, 16—17 8. Luca, 12, 20. 26 — Sfintul Vasile eel Mare 402 SFINTUL VASILE CEL MARE ' — : 1 : -^ arata rod de binefacere, rodul acesta \i-\ aduni pentru tine, ca multu- mirile pentru faptele bune se intorc la savirsitorii lor. Ai dat celui fla- mind ; dar ce ai dat ramine tot al tau si \\ se intoarce cu adaos. Dupa cum griul care cade in pamint da rod celui ce 1-a aruncat, tot asa si piinea data celui flamind aduce mult folos mai tirziu. Sa dea Dumne- zeu ca sfirsitul lucrarii pamintului tau sa fie incepmt al semintei ce- resti ! «Semdnati, spune Scriptura, pentru voi in$ivd intiu dieptate» 9 . Pentru ce te chinui, pentru ce te muncesti, straduindu-te sa inchizi bo- gatia In ziduri de lut iSi de caramida ? «Mai bun este un nume bun decit bogafie muitd» 10 . Iar daca ti-s dragi banii pentru cinstea ce o ai de pe urma lor, gindefte-te cS este mai de folos, pentru slava ta, sa fii numit tata a nenumarati copii, decit sa ai nenumarate monezi in pungS. Banii ii vei lasa pe pSmint, chiar dac3 nu vrei ,- dar cinstea, ce o ai de pe urma faptelor bune, o vei duce inaintea StSpinului, cind tot poporul, stind imprejurul Judecatorului obstesc, te va numi hranitorul si binefacatorul lui si te va numi cu toate numele ce se cuvin iubirii de oameni. Nu vezi pe cei care-si cheltuiesc, de dragul unei cinstiri de scurta durata si de dragul aclamatiilor si al aplauzelor multimii, averea lor in teatre, cu luptatori de lupte greco-romane, cu mSscarici si cu luptatori cu fiare salbatice, spectacole de care ar trebui sa ne scirbin privindu-le ? $i tu te zgircesti sa cheltuieisti avutia ta, prin care te vei urea la o slava atit de mare ? Dumnezeu te va primi, ingerii te vor aplauda, tot^i oamenii, citi sint de la inceputul lumii, te vor ferici ; slava vesnica, cununa dreptatii, imparatia cerurilor vor fi rasplaltile bunei ad- ministrari a acestor bogatii stricacioase, Dar la nici una din ele nu te gindesti ! De dragul celor de aici dispretuiesti pe cele nadajduite ! Haide, deci, §i imparte-ti in felurite chipuri bogatia ! Fii generos, fii stralucitor la fa^a cind dai avutia ta celor lipsiti ! Sa se spuna si despre tine cuvintele Scripturii : «A lisipit, a dat saracilor, dreptatea lui ra- mine in veac !» n . Nu scumpi produsele tale, ingreunind nevoile celor lipsiti ! Nu astepta sa lipseasca griul de pe piata, ca sa-ti deschizi ham- barele, ca «cel ce scumpe§te preful griului este blestemat de popor» l2 . Nu astepta vremuri de foamete, din dragostea de aur ! Nu astepta o lipsS generala, ca sa-ti inmultesti averile ! Nu face comert cu nenoro- cirile oamenilor ! Nu preface minia lui Dumnezeu in prilej de inmultire a averilor tale ! Nu inrautati, cu biciul neomeniei tale, ranele celor in suferinta ! Te uiti la aur, dar la frate nu te uiti ! Cunosti bine ce scrie 9. Osea, 10, 12. 10. Prov,, 22, 1. 11. Ps., Ill, 8. 12. Prov., 11, 26. OMILII $1 CUVINTARI 4Q3 pe monezi, deosebe^ti moneda falsa de cea buna, dar nu cunoisti deloc pe fratele tau in vreme de nevoie. IV Lucirea aurului te desf&teaza, dar nu te gindesti cite suspine ale nevoiasului te urmaresc. Cum sa-ti pun sub ochi suferintele saracului ? Saracul se uita de jur imprejur in casa lui si vede ca in casa lui nu-i aur $i nici nu va fi vreodata. Mobilele §i hainele lui, toate in valoaxe de citiva bani, sint singura avere a saracului. Ce sa faca ? Isi arunca in sfirsit ochii la proprii sai copii §i se ho-taraste sa-i duca in piat& si sa-i vinda ca prin ei sa scape de moartea ce-1 ameninta. Gindeste-te acum ce lupta se da in sufletul lui : intre foamea care-1 ameninta si dragos- tea parinteasca ! Foamea il ameninta cu cea mai cruda moarte, iar firea se impotriveste, sfMuindu-1 sS moarS impreunS cu copiii lui. Porneste de multe ori de-acasa sa-si infaptuiasca gindul, §i tot de atitea ori se intoarce. In cele din urma, ins3, este biruit, silit de nevoie si de trebu- inte peste care nu poate trece. Care-s gindurile ce chinuiesc pe tata ? «Pe care dintre copii, isi spune el, sa-1 vind mai intii ? Care dintre copiii mei va placea mai mult vinzatorului de griu ? Sa-1 due pe eel mai mare ? Dar virsta lui ma rusineaza ! Sa-1 due pe eel mai tinar ? Dar mi-i mila de tinere^ea lui, ca nici nu-si dS seama de nenorocirea ce ne amenintS ! Copilul acesta seaman^ mult cu parintii ; celalalt invatS bine. Vai, in ce incurcatura ma gasesc ! Ce voi face ? Pe care dintre copii sa sacrific ? Ce suflet de fiara sa iau ? Cum sa-mi ascund firea de om ? Daca-i voi opri pe toti, ii voi vedea pe toti morti de foame ; daca voi vinde pe unul din ei, cu ce ochi ma voi uita la ceilalti, cind ei ma banuiesc ca nu-i iubesc ? Cum voi mai sta in casa, cind insumi m-am lipsit de copii ? Cum ma voi aseza la masa, cind mi-am dobindit minca- rea de pe mas5 cu un astfel de pret ?». Si in urmS saracul, cu ochii plini de lacrimi, merge totusi sa-si vindS pe eel mai iubit dintre copii. Pe tine, bogatule, nu te misca suferinta lui, nu iei in seama c5 si el e de aceeasi fire cu tine. Foamea il stringe de git pe nenorocit si tu il duci cu vorba, il iei in ris, ii maresti si mai mult nenorocirea. Sara- cul isi vinde rodul propriilor sale maruntaie, ca sa-$i cumpere cele ale gurii, iar tie nu numai ca nu-ti amorteste mina, care primeste pretul unor astfel de nenorociri, ci mai mult inca te tirguiesti asupra pretu- lui, te tocmesti ca sS dai cit mai putin si sa iei cit mai mult si, in toate chipurile, cauti sa ingreunezi nefericitului nenorocirea. Lacrimile lui 404 SFINTUL VASILE CEL MARE mi te misca, iar suspinul lui nu-^i inmoaie inima ; ramii neinduplecat si aspru. Numai aur vezi, numai aur iti inchipui. Aur visezi cind dormi, $i la aur te gindesti cind e§ti treaz. Dupa cum nebunii nu vad lucrurile cum sint, ci cum si le inchipuie nebunia lor, tot asa .si sufletul tau, sta- pinit de dragostea de bani, vede numai aur, vede numai argint. Ti-i mai placut la vedere aurul decit soarele. N-ai alta dorinta decit ca totul sa se prefaca in aur §i nascocesti orice ca sa ti se implineasca dorinta. V Ce nu faci de dragul aurului ? In miinile tale griul se preface in aur, vinul in aur, lina in aur. Orice afacere, orice gind iti aduce aur ; chiar aurul, pe care-1 dai cu imprumut, se inmulteste prin dobinda. Nu te mai saturi de aur si pofta ta de aur nu are hotar. De multe ori dam copiilor lacomi sa manince cit vor din mincaru- rile ce le plac, pentru ca, prin mincatul peste satiu, sa-i dezgustam de ele. Cu lacomul nu putem face asa ; lacomul, cu cit se indoapa mai mult, cu atit doreste mai mult. «De-ar curge in valuri bogatfa, spune Scriptura, nu vd lipifi inima de ea» 13 . Tu insa, bogatule, pui stavila bogatiei care se revarsa, astupi gaurile prin care poate sa iasa. Ce-ti face, insa, bogatia stavilita si in- chisa ? Pentru ca-i inchisa cu sila inlauntru si-i prea multa, rupe sta- vilarele, sfarima hambarele bogatului si darima jitnitele lui intocmai ca navala dusmanilor. Bogatul, insa, nu se.da bStut ; zide«ste alte ham- bare mai mari, si nu-i sigur de nu le va lasa tot stricate mostenitorului lui. Ba se poalte, mai degraba, sa fie el smuls din viata si sa piece mai inainte de a le ridica, asa cum dorea sufletul sau lacom. Iar bogatul din Evanghelie si-a gasit un sfirsit pe masura sfatuirilor sale rele. Voi, daca vreti sa ma ascultati, deschideti toate usile hambarelor voastre, dati drumul bogatiei sa curga cu imbelsugare. Dupa cum apele unui riu mare cind strabat pamintul prin numeroase canale il fao rodi- tor, tot asa si voi, dati drumul pe felurite cai bogatiei sa se reverse in casele saracilor. Daca fintinile sint sleite din cind in cind, dau mai multa apa. Dar daca se lasa apa in fintina, apa se strica. Tot asa ?i bo- gatia : daca sta pe loc, este nefolositoare ; dar daca se mi§ca si-i data si altora, este si folositoare tuturora si rodnicS. O, cit este de mare lauda primita de la cei carora le-a facut bine ! Sa n-o dispretuiesti ! Cit este de mare lauda primita de la dreptul Judecator ! Sa n-o pui la indoiaia ! Pretutindeni sa-ti stea in fata pilda bogatului osindit din Evanghelia de azi ! Isi pazea cu grija bogatiile pe care le avea ta neomenoasa ! Cind n-ai putut sa-ti cheltuiesti bogatia cu nenumaratele tale nascociri, ai ingropat-o in pamint ! Ce cumiplita nebunie ! Atita vreme cit aurul era ascuns in inima pamintului, scormoneai pamintul sa-1 scoti la iveala ; dar cind a ajuns la lumina, il ascunzi iarasi in pamint. In sfirsit, sint de parere ca, ingropindu-ti bogatia, ti-ai ingropat odata cu ea si inima, ca «unde este comoara ta, spune Domnul, acoio este si inima ta» 7 . De aceea poruncile Domnului intristeaza pe bogati si le fac traiui netrai, pentru ca ii opresc sa faca cheltuieli nefolositoare. Mi se pare ca soarta tinarului din Evanghelie, ca si a celor la fel cu el, se aseamana cu a unui calator care, in dorinta de a vedea un oras, strabate cu rivna tot drumul pina la el ; in urma, insa, se opreste la unui din hanurile de dinaintea zidurilor orasului si, din lenea unei putine miscari, face de prisos toata osteneala de pina atunci, lipsindu-se de ve- derea frumusetilor orasului. Tot asa sint isi oamenii care primesc sa faca 7. Matei, 6, 21. OMILII $1 CUVINTARI 413 celelalte porunci, dar se impotrivesc cind e vorba de averi. Cunosc multi oameni care postesc, se roaga, suspina, arata o evlavie fara sfirsit, dar nu scot din punga un banut pentru cei nevoiasi. Ce folos au ei de celelalte virtutj ? Imparatia cerurilor nu-i primeste. «Ca mai u.901 intra, camila prin urechile acului, spune Domnul, decit bogatul in imparatia cerurilor* 8 . Hotarirea este clara, Cel Care a rostit-o este nemincinos, dar rari sint cei care ii dau crezare. — Dar cum vom trai, intreaba bogatii, daca vom parasi totul? Care va fi infatisarea vietii, daca vom vinde totul si vom parasi totul ? — Nu ma intreba pe mine de intelesul poruncilor Stapinului! A stiut Legiuitorul sa impace cu legea ceea ce-i cu neputinta ! Inima ta sta ca in ballanta, nedumerita in care parte sa incline : spre viata cea adevarata sau spre desfatarea din lumea aceasta. Dar oamenii care judeca intelep- teste trebuie sa fie incredintati ca avutia li-i data spre administrare si nu spre desfatare ; iar cind se despart de ea trebuie sa se bucure ca unii care se despart de bunuri straine si nu sa se instristeze ca 5i cum ar pierde bunurile proprii. Pentru ce te intristezi, pentru ce sufletul iti plinge, cind auzi : «Vin- de-fi averile tale !». Nici chiar daca bogatia te-ar insoti in via^a viitoare n-ar trebui sa-|i fie atita de draga, ca o intuneca bunata^ile de acolo. Iar daca boga^ia ramine neaparat aid, pentru ce sa n-o vinzi, ca sa o oistigi ? Cind dai aur ca sa-^i cumperi un cal, nu te intristezi ; dar cind dai pe cele trecatoare, ca sa iei in schimb imparatia cerurilor, plingi, intorci spatele celui ce-ti cere, amini datul, nascocind nenumarate pri- cini de nevoi. IV Ce vei raspunde Judecatorului, tu, care-^i imbraci peretii caselor, dar nu imbraci pe om, tu, care impodobesti caii, dar treci cu vederea pe fra- tele imbracat in zdrente, tu, care lasi griul de putrezeste, dar nu hranesti flamindul, tu, care ingropi aurul, dar dispretuiesti pe eel sugrumat de saracie ? Daca se intimpla ca si sot,ia ta sa fie iubitoare de averi, atunci boala este indoita ; it,i atita pofta dupa desfatari si-ti mareste dorinta de pla- ced ,- baga in sufletul tau ghimpii unor dorinte ciudate : se gindeste la pietre pretioase, la margaritare, la smaralde, la hiacint, la aur, din care o parte sa-1 prefaca in bijuterii, iar alta parte s-o teasa in haine ; si, prin tot felul de idei ilipsite de gust, iti mareste boala. Rivna femeilor pentru podoabele acestea nu-i ceva trecator, ci zi si noapte se gindesc numai la ele. Nenumarati lingusitori intretin poftele lor : le aduc negustori de 8. Luca, 18, 25. 414 SF1NTUL VASILE CEL MARE imprimeuri, giuvaergii, parfumieri, negustori de stofe, negustori de bro- derii. Nu-i lasa timp barbatuiui sa rasufle din pricina neineetatelor ei po- runci. Nici o bogatie nu-i indestulatoare sa satisfaca poftele femeiesti, de-ar curge bogiitia riuri. Doresc parfumuri din cele mai indepartate tari, cum ar dori untdelemnul ce se vinde-n piata ; iar stofele fabricate din flori marine, purpura, matasea sint pentru elle ca si lina oilor. Aurul, in- crustat cu pietre pretioase, impodobeste fruntea si gitul femeilor ,• alt aur la cordoane si alt aur Le leaga miinile si picioarele. Se bucura fe- meile iubitoare de aur sa fie legate si de miini si de picioare, numai daca aurul le leaga. Cind mai are oare vreme sa se ingrijeasca de sufletul sau un barbat care slujeste poftelor femeiesti? Dupa cum valurile furioase si furtunile marii scufunda corabiile subrede, tot asa Si gusturile rele ale femeilor ineaea sufletete slabe ale barbatilor. In atitea par|i este tras aurul si de barbat si de femeie ! Se iau la intrecere unul cu altul in a descoperi noi si noi prilejuri de cheltuieli za- darnice, incit, pe buna dreptate, nu mai au timp sa mai priveasca si la cei din jur. Daca auzi, bogatule, spunindu-ti-se : *Vinde-ti aveiile tale §i da-le saiaciloi, ca sa ai merinde pentru desfatarea vesnica!», pleci intristat ; dar daca auzi spunindu-ti-se : «Da-{i averile tale femeilor iubitoare de podoabe, da-le sculptorilor, negustorilor de mobile, mozaicarilor, picto- rilor!», te bucuri ca si cum ai dobindi ceva mai pretios decit averile. Nu vezi aceste ziduri macinate de vreme, ale caror resturi se ridica in intreg orasul, ca niste stinci iesite din mare? Citi saraci nu erau in oras cind au fost ridicate zidurile acestea? Dar ei n-au fost baga^i in seama de bogafii din vremea aceea, ca erau cuprinsi de zelul ridicarii acestor zidSrii ! Unde-i acum construcjia stralucitoare a lucrarilor lor ? Unde-i eel care nu mai contenea cu lauda maretiei oladirilor lui ? Nu s-au dariinat, n-au disparut intocmai ca juc&riile copiilor facute in nisip ? Nu sta oare in iad eel care le-a ridicat, caindu-se de zeCul pus de el pen- tru niste zadarnicii ? Sufletul sa-t.i fie mare ,• zidurile, fie mici, fie mari, implinesc aceeasi trebuinta ! Cind tree pe linga casa unui om de curind imbogatit, lipsit de gust, si-i vad casa plina cu tot felul de podoabe, stiu ca omul acela n-are alt- ceva mai de pret decit cele ce se vad ; stiu ca impodobeste cele neinsu- fletite, dar sufletul ii este neimpodobit. Spune-mi, ce folos mai mare l{i dau paturile de argint, mesele de argint, canapelele de fildes, scaunele de fildes, pentru ca bogatia sa nu treaca din pricina acestora la saracii care stau cu miile la usa casei tale si slobod glasuri pline de mila ? Dar nu vrei sa dai, spunind ca ti-i cu neputinta sa indestulezi pe toti care iti cer. Cu limba te juri, dar mma OMILII $1 CUVINTARI 415 te vadeste. Mina tace, dar te face mincinos cu ineluil care straluceste in degetul tau. Pe citi oameni nu poate scapa de datorii un singur inel de-al tau ? Cite familii cazute in mizerie nu poate sa ridice ? Un singur dulap de-al tau cu haine poate sa imbrace un intreg popor inghetat de frig ! Dar lasi pe sarac sa piece cu miinile goale, netemindu-te de dreapta rasplatS a Judecatorului. N-ai milS ? Nu vei fi miluit ! N-ai deschis casa ? Vei fi dat afara din imparatie ! N-ai dat piine ? Nu vei primi viaja vesnica ! V Spui ca esti sarac ! O spun si eu, ca acela-i sarac care are nevoie de rnulte. Poftele voastre nesaturate va fac sa aveti multe nevoi. La cei zece talanji te straduiesti sa mai adaugi alti zece ; cind au ajuns doua- zeci, cauti al^ii, tot pe atitia ; si asa, adaugind mereu taCant linga talant, nu te opresti, ci ti se aprinde pofta si mai mult. Dupa cum be^ivii cu cit beau cu atit doresc sa bea mai mult, tot asa si noii imbogatiti cu cit au! dobindit mai mult cu atit doresc mai mult, iar ceea ce adauga mereu le intretine boala. Rivna lor dupa avutii ii duce la simtaminte potrivnice celor de la inceput ; nu se mai bucura atita de ce au, cit se intristeaza de ce le lipseste sau isi inchipuie ca le-ar lipsi. Asa ca sufletul lor este mereu mistuit de griji, ca se iau la intrecere cu cei care-i depasesc in bo- gajii. Ar trebui sa se bucure si sa aduca multumiri lui Dumnezeu ca sint mai avuti decit atitia altii ; dar nu, ei sint nelinistiti si sufera ca sint in urma unuia sau a doi oameni mai bogati ca ei. Cind ajung la fel de bogatj ca bogatii aceia, indata se ambitioneaza sa egaleze pe un altul mai bo- gat ; daca 1-au ajuns si pe acela, isi muta ambitia spre altul. Dupa cum cei care urea scarile pasesc mereu din treapta in treapta si nu se opresc pina nu ajung ila cea mai de sus, tot asa si acesti bogati nu pun capat pornirii lor dupa putere, pina cind, ajunsi sus de tot, isi fring gitul prin caderea lor de la o inaltime atita de mare. Facatorul universullui a facut ca pasarea seleuciana 9 sa nu mai aiba sajiu niciodata spre binefacerea omului ; tu, insa, ti-ai facut nesatios sufletul spre vatamarea oamenilor. Cite-i vede ochiul atitea pofteste lacomul. «Ochiul nu se va sdtura de a vedea» 10 , iar iubitorul de argint de a lua. ladul n-a spus : «Ajunge !» n , nici lacomuil n-a spus vreodata : «Ajunge !». Cind te vei folosi de cele ce ai, cind te vei desfata de eCe, odata ce esti necontenit cuprins de ostenelile de a aduna mereu ? «Vai de cei ce lipesc casa lingo, casa si lmpreuna farina cu farina, ca sa ia ceva de la 9. Pasarea seleuciana este o magnifica pasare-paradis. 10. Ed., 1, 8. 11. Prov., 27, 20 ; 30, 16. 416 SFINTUL VASILE CEL MARE vecin J» 12 . Tu ce faci? Nu pui mii si mii de chichite, ca sa iei bunurile vecinului ? «Casa vecinului, spui tu, imi intuneca casa ! Este zgomo- toasa ! Tine In ea vagabonzi !». Sau ii gaseste alte pricini, nu imports care, Il impinge, il alunga, il sileste, ii face necazuri si nu se opreste pina nu-1 sileste sa se mute. Ce il-a ucis pe israiliteanutl Nabute ? 13 Nu, oare, dorinta lui Ahav de a-i lua via ? Lacomul este vecin rau si la oras si la tara. Marea isi cunoaste hotarele ei, noaptea nu depaseste vechile ei margini, dar lacomul nu respecta timpul, nu cunoaste margine, nu ingaduie sa se pastreze o ordine in lume, ci imita furia focului : cuprinde totul, arde totul. Dupa cum fluviile, din mici, cum au pornit de la izvor, ajung neinChipuit de mari prin adaugirile de apa ce ile primesc treptat si tirasc cu ele, din pricina iutelii apei, tot ce le sta in cale, tot asa si cei care ajung de au mare putere capata §i mai mult puterea de a nedreptati chiar cu ajutorul celor impilati si robesc pe ceilalti oameni prin cei ne- dreptatiti mai inainte ; si asa cresterea puterii ajunge prilej de mai mare rSutate. Cei nedreptatiti mai inainte dau, de voie-de nevoie, ajutor bo- gatilor, ca sa vatame si sa nedreptateasca si pe altii. Care-i vecinul, care-i ruda, care-i omul de afaceri, care sa nu fi fost tras pe sfoara! de bogat ? Nimic nu poate sta in calea silniciei bogatasului ! Toate se supun tiraniei lui, toate tremura in fata puterii lui. Cei nedreptatiti de bogat se gindesc mai mult cum sa faca sa nu mai sufere alte rele de la bogat decit sa se rSzbune pentru nedrepta^ile ce li le-a facut. Bogatul injuga boi straini, ara, seamanS si culege cele ce nu-i apartin. Daca i te impo- trivesti, te loveste ; daca te p-lingi, te da in judecata, ca 1-ai insultat ; daca il aduci in fata judecatorului, tu esti eel bagat la inchisoare, ca are martori falsi, gata pregatiti, care-ti pun viata in primejdie. Ai fi mai bu- curos sa mai dai ceva numai ca sa scapi de necazurile in care te baga. VI As vrea sa mai rasufili putin, sa contenesti o clipa de a nedrept&ti, ca sa dai ragaz gindurilor tale sa-si aminteasca la ce sfirsit te duce rivna faptelor tale. Ai atitea $i atitea hectare de pamint de aratura, tot atitea hectare de gradina, munti, cimpii, imasuri, riuri, livezi. Ce-ti ra- mine din toate acestea? Nu te asteapta oare tot trei metri de pamint? Nu va fi de ajuns greutatea citorva pietre pentru paza ticalosului tau trup ? Pentru ce te framing ? Pentru ce faci faradelegi ? Pentru ce cu- legi cu miinile tale cele ce n-au rod? De-ar da Dumnezeu sa fie numai fara de rod si nu materie pentru focul vesnic ! Nu te trezesti odata din betia asta ? Nu ti se insanatoseaza odata ginduriile tale ? Nu-ti vii in 12. Isaia, 5, 9. 13. /// Regi, 21, 1—15. OMUJI $1 CUVINTARI 417 simtiri ? N-ai inaintea ochilor judecaita lui Hristos ? Ce vei raspunde cind cei nedreptatiti vor sta in jural tau si vor striga impotriva ta drep- tului Judecator ? Ce vei face ? Ce aparatori vei tocimi ? Ce martori vei aduce ? Cum vei convinge pe Judecatorul Care nu se poate insela ? Nu poate fi acolo vorbitor maestru ! Nu poti intrebuinta acolo cuvinte fru- moase, care sa poata acoperi adevarul in fata Judecaitorului ! Acolo nu te mai insotesc lingusitorii, nici banii, nici mindria functiei tale ! E§ti fara prieteni, fara ajutoare, fara sprijin, fara aparare. Ramii ru§inat, trist, abatut, singur, fara de nici o indrazneala. Oriunde \i-m intoarce ochii, n-ai sa vezi decit marturiile invederate ale rautatii tale : aici lacri- mile orfanului, dincoio suspinele vaduvei ; in alta parte saracii care au fost alungati in pumni de la casa ta, slugile pe care le-ai batut, vecinii pe care i-ai suparat. To^i se vor scula impotriva ta ! Mul^imea faptelor tale rele te va inconjura. Ca dupa cum umbra merge dupa trup, tot a§a si pacatele merg dupa suflet si infati?eaza lamurit faptele. De aceea acolo nu se poate tagadui nimic, ci chiar gura cea mai nerusinata este astupata. Insesi faptele vor da marturie impotriva fiecarui om ; nu vor da glas, dar se vor infa^isa a sa cum le-am savirsit. Cum voi putea sa-ti pun sub ochi grozaviille ce se vor petrece atunci ? Daca asculti, deci, cuvintele mele, daca te lasi, deci, convins, adu-ti aminte de ziua aceea in care se va descoperi minia lui Dumnezeu din cer 14 . Adu-ti aminte de venirea slavita a lui Hristos, cind «vor invia cei ce au facut cele bune intiu mvieiea viejii, iar cei ce au iacut cele rele intiu invierea judecatii* 15 . Atunci rusine vesnica ii va cuprinde pe pa- catosi «$i urgia focului va mistui pe cei potrivnici» ie . Cele ce se vor petrece atuncea sa te intristeze, nu porunca de a-ti vinde averile si de a le da saracilor ! Cum te voi convinge ? Ce sa graiesc ? Nu doresti nici imparatia cerurilor si nici de gheena nu te temi ! Unde sa gasesc vin- decare sufletului tau ? Daca cele ingrozitoare nu te infricoseaza, daca cele vesele nu te indeamna, atunci vorbesc cu o inima de piatra ! VII Uita-te, omuile, la natura bogatiei ! Ce te face sa te minunezi atita de aur ? Piatra este aurul, piatra argintul, piatra margaritarul, piatra fie- care din pietrele pretioase : topazul, smaraldul, agata, hiacintul, ame- tistul si matostatul. Acestea-s florile bogatiei ! Pe unele le dosesti, ascun- zindu-le si acoperind cu intuneric stralluicirea pietrelor, iar pe altele le porti, fudulindu-te cu stralucirea si marea lor valoare. Spune-mi, ce folos 14. Rom., 1, 18. 15. loan, 5, 29. 16. Evr., 10, 27. Sfintul Vasile eel Mare 418 SFlNTUL VASILE CEL MARE ai aratindu-ti pretutindeni mina impodobita stralucitor cu pietre pret> oase? Nu ti-i rusine sa doresti cu patima pietrele pretioase cum le do- resc femeile insarcinate ? Acestea se mistuiesc de dorul pietrelor pre- tioase, dar si tu esti lacom dupa cele mai frumoase pietre, cautind agate portocalii, matostat, ametist. Care om domic de podoabe a putut sa-si prelungeasca viata cu o singura zi ? Pe cine 1-a crufat moartea, ca a fost bogat ? De cine s-a departat boala, ca a avut bani ? PinS cind aurul va sugruma sufletele, pina cind va fi undita mortii, pina cind va fi mo- meala pacatului ? Pina cind bogatia va fi pricina razboaielor, pentru care se fauresc arme si se ascut sabii ? Din pricina boga^iei rudele nu mai tin seama de rude, fratii se uita cu ochi ucigasi la frati. Din pricina boga^iei pustiile slnt pline de ucigasi, marea de pira^i si orasele de calomniatori. Cine-i tatal minciunii ? Cine-i facatorul actelor false ? Cine-i parintele jurarnintului fals ? Nu-i oare bogafia ? Nu-i rivna dupa boga^ie ? Pentru ce, oamenilor, v& supuneti insivS la chinuri ? Cine a prefacut bunurile voastre in arme impotriva voastra ? Banii v-au fost dati sa va ajute sa traifi si nu sa va ajunga povara de pacate. Boga^ia v-a fost data sa va puteti rascumpara sufletul, nu ca sa va fie pricina de pierzare. — Am nevoie de bogatie pentru copiii mei, mi s-ar putea spune. — Pretext cu aparen^a de adevar pentru acoperirea lacomiei ! Pu- neti inainte pe copii, pentru a va satisface pofta inimii. Nu aruncaU vina pe eel nevinovat ! Copiii vostri au StSpinul lor, au Ingrijitorul lor. De la Acesta au primit viata §i tot de la El asteapta si mijloacele de trai. Oare nu si pentru cei insurati s-a scris porunca aceasta a Evangheliei : «Dacd vrei sa in desdvlrsit, vinde-ti aveiiie tale si da-le saracilor» 17 ? Cind ce- reai Domnului copii, cind te rugai sa ajungi tata, adaugai oare si aceste cuvinte : «Da-mi copii, ca sa nu ascult de poruncile Tale ? Da-mi copii, ca sa nu ajung in imparatia cerurilor ?». Cine-ti garanteaza ca fiul tau va avea ginduri bune, ca va intrebuinta cum trebuie averea ce i-o vei lasa ? Pentru multi, bogatia a ajuns prilej de desfrinare. Sau n-ai auzit pe Ecleziast zicind : «Am vazut o boala cumplita : a pastra bogdp'a spre rdul celui care o va avea 18 ; si iarSsi : «Las avufia mea omului ce va veni dupa mine ! Dar cine poate sti de va fi m\elept sau nebun ?» 19 . Baga de seama ca nu cumva bogatia strinsa de tine cu mii si mii de osteneli sa o prefaci in materie de pacate pentru copiii tai si apoi sa fii pedepsit de doua ori : o data pentru pacatele pe care insuti le-ai facut si a doua oara pentru acelea cu care ai impovarat pe altii. Nu ti-i oare sufletul mai apropiat decit copiluil ? Nu ti-i oare sufletul mai apropiat decit orice lucru ? Da-i, deci, sufletului intiietate la mostenirea ta ! Da-i lui mai intii 17. MateJ, 19, 21. 18. Eel, 5, 12. 19. Eel., 2, 18. 19. OMILII §1 CUVINTARI 419 bogate prilejuri pentru dobindirea vietii vesnice ! Dupa aceea imparte si copiilor ce U-a mai ramas. Unii copii, desi n-au mostenit nimic de la pa- ring, si-au facut lorusi de multe ori case ; dar daca sufletul e parasit de tine, de cine va fi miluit ? VIII S-au spus cele ce-am spus caitre bogafii care au copii. Dar bogatii care n-au copii ce scuza vrednica de crezare ne vor aduce pentru zgir- cenia lor ? — Nu-mi vind averiie, spun ei, nici nu le dau celor saraci, ca-mi sSnt necesare pentru nevoile vietii. — Deci nu-i Domnul Invatatorul tau si nici Evahghelia nu-ti rin- duieste viata, ci tu insuti dai legi vie|ii tale. Dar priveste bine in ce pri- mejdie cazi cind judeci asa ! Daca Domnul a dat porunci, care ne sint de neaparatS trebuinfa, iar tu le socotesti cu neputinta de indeplinit, atunci nu spui altceva decit ca esti mai intelept decit Legiuitorul. — Dupa ce ma. voi bucura, mi se raspunde, de avu|ii toata via^a mea, la sfirsitul vietii ii voi lasa pe saraci mostenitorii mei ; cu zapise §i testamente ii voi pune stapini pe toate bunurile mele. - — Deci atunci vei fi iubitor de oameni, cind nu vei mai fi printre oameni ! Atunci si eu te voi numi iubitor de oameni, cind te voi vedea mort ! Mulita mul^amita se cuvine darniciei tale, ca ai ajuns darnic si marinimos cind zaci in mormint si esti facut pamint ! Spune-mi, pentru care timp ceri sa fii raspiatit : pentru eel petrecut pe pamint sau pentru eel de dupa moarte ? Dar pe vremea cind traiai, cind te aruncai cu totul pliicefilor din via^a si erai inconjurat numai de desfatari, nici nu voiai sa vezi pe saraci ! Ce fapta mai po|i savirsi dupa ,.ce-ai murit ? Ce rasplata se cuvine faptelor tale ? Arata-mi faptele si cere rasplata ! Nimeni nU mai face negot dupa spartul tirgului, nici nu este incoronat eel care vine dupa terminarea luptelor atletice si nici fapte de bravura nu se mai pot face dupa ce s-a terminat razboiul. Este lSmurit, deci, ca nici dupa ce ai pSrasit viata aceasta nu mai poti sa faci fapte de evlavie. Fagaduiesti ca ai sa orinduiesti binefacerile tale prin testament ? Dar cine te va vesti cind ai sS mori? Cine-ti va garanta felul mor|ii tale? Citi oameni n-au pierit in aoeidente groaznice, fara sa poata iscoate de durere un cuvint macar ? Pe citi nu i-au lasat farS constiinta temperaturile mari ? Pentru ce mai astepti un timp in care de multe ori nici nu mai esti stapin pe gindurile tale ? Noapte adinca, boala grea si ajutor de nicaieri. Cel care sta de veghe la capatiiul tau este gata sa orinduiasca totul spre folosul lui, zadarnicind hotaririle tale. Tu te uiti in jural tau, intr-o parte si alta, 420 SFINTUL VASILE CEL MARE $i vezi pustiui ce te inconjoara. Ei bine, atunci vei simti nesocotinta ta, atunci vei plinge nebunia ta ! Ca ai lasat implinirea poruncii peintru un timp in care dimb)a nu se misca, mina tremura si nu mai potf sa-tf arati gindurile nici cu vocea, nici cu scrisul. Dar, chiar dacS ai fi rinduit in testament pe toate si chiar daca ti-ai fi spus lamurit gindurile tale, e de ajuns un singur rind adaugat sa. schimbe hotarirea ta, o singura pe- •cete falsificata, doi sau trei martori mincinosi sa mute toata mostenirea ta asupra altora. IX Pentru ce te inseli singur, rinduind rau pentru timpul de aoum bo- gatia spre desf&tarea trupului si fagaduind pentru mai tirziu acelea pe care n-ai sa le mai poti face ? Dar, dupa cum ti-am aratat, rau e sfatul ce ti-1 dai cind spui : *Ma voi desfata de placeri cit traiesc ! Dupa ce voi muri, tvoi face ce mi s-a poruncit!». I^i va spune, insa, si Avraam : in.tine;.insuti : ; Oare Dumnezeu, nu ne poate da hrana? fume cu 9. iostia; 7, 1. 10. Num., 25, 6—18. 11. Iov, 19, 21. 428 SFINTUL VASILE CEL MAKE putinta, cind El este Domnul cerului si al intregii podoabe a lumii, cind El este inteleptul Ocirmuitor al anotimpurilor si al anilor. Conducatorul universului, Cel ce a rinduit ca anotimpurile si schimbarile atmosfe- rice sa urmeze unele altora, ca intr-un dans bine rinduit, oa pxin varie- tatea lor sa ne ajute la feluritele noastre trebuinte : la vreme sa vina umezeala, apoi sa urmeze caldura ; frigul sa se amestece in cursul unui an, dar sa nu fim lipsiti nici de trebuinta ce o avem de la vremea uscata. Prin urmare Dumnezeu esite putemic. Fiind deci recunoscut ca puter- nic, nu cumva li lipseste bunatatea ? Nu se poate spune ! Ca daca nu-i bun, care nevoie L-a facut pe Cel ce nu este bun sa zideasca la inceput pe om ? Cine L-a silit pe Ziditor sa ia, chiar impotriva voii Lui, tarina" si din lut sa dea chip unei frumusetf ca aceasta ? Cine L-a constrins sa daruiasca omului, dupa chipul Sau, ratiune, ca prin ea sa invete ar- tele si meseriile, sa invete a filosofa despre lucrurile cele mai inalte, pe oare nu le poate atinge cu simturile ? Daca vei cugeta aisa, vei gasi ca Dumnezeu este prin fire bun si ca nu-I lipse§ite bunatatea nici chiar acum in nenorocirea de fata. Spune-mi, te rog, ce L-a facut sa nu fie numai seceta ce o vedem, ci un pirjol desavirsit ? Daea soarele si-ar fi schimbat putin drumul sSu obisnuit si s-ar fi apropiat de cele de pe pa- mint, n-ar fi ars intr-o clipS tot ce se vede, daca Dumnezeu ar fi plouat foe din cer, asa cum pedepsise odata pe pacatosi ? ia Vino-ti in fire, omule ! Nu te purta ca si copiii fara de minte, care, fiind musitrati de dascal, ii rup cartile, sau fiind opriti de parinti, spre folosul lor, de la mincare, sfisie haina tatalui si zgirie cu unghiile fata mamei. Furtuna mSrii pune la incercare ^i verifica pe capitanul corabiei, stadionul pe atlet, ilupta pe general, nenorocirea pe omul tare la suflet, ispita pe crestin. Necazurile incearca sufletele ca focul aurul. Esti sS- rac ? Nu te mihni ! Ca intristarea prea mare ajunge pricina de pacat ; mihnirea cufunda minltea, incurcaturile ametesc, iar nedumerirea naste nerecunostintS. Ai, insa, nadejde in Dumnezeu ! Oare Dumnezeu nu vede strimtorarea ta ? In mina Lui are hrana ta, dar amina datul, ca sa-ti punS la incercare taria, ca sa-ti cunoascM gindul, de nu cumva este ca al celor irai §i nemultumitori. Ca aceia, atita vreme cit au in gurS bucatele, lauda, lingusesc si nu inceteaza a se minuina ; dar daca sint indepartati putin de la masa, lovesc cu insultele, ca si cu niste pietre, pe cei carora cu putin mai inainte li se inchinau, din pricina placerii, ca lui Dumnezeu. Cercetati Vechiul si Noul Testament si veti gasi in fiecare din ele multi oameni care au fost hraniti de Dumnezeu in felurite chipuri. Car- milul, munte inalt si nelocuit, avea pe Hie, pustiul pe pustnic ,• toat3 \2. Fac, 19, 24. OMILII $1 CUVINTARI 429 averea dreptului era sufletul lui, iar merinde penitru viata, nadejdea in Dumnezeu. Cu toate c3 traia asa, n-a pierit de foame ,- dimpotriva, pa- sarile cele mai rSpitoare si mai ales cele mai lacome ii aduceau hrana si au ajuns slugile dreptului in ce priveste hrana, ele care de obicei ra- pesc hrana altora ; prin porunca lui Dumnezeu si-au schimbat firea, ajungind pazitori credinciosi ai piinii si ai carnii. Din Sfinta Scriptura stim ca lui flie corbii i-au adus de mincare 13 . Groapa din Babilon avea in ea un tinar israilit ; era rob prin necazul venit asupra lui, dar liber cu sufletul si cu cugetul. Ce s-a intimplat? Leii, impotriva firii lor, posteau 14 , iar Avacum, eel ce-1 hranea pe tinarul israilit, era purtat prin vazduh, adus fiind de inger, atit el cit si merindele. $i ca sa nu moara de foame tinSrul eel drept, profetul Avacum sttrabatea in scout timp drumul care se intindea peste atit pamint si mare din Iudeea pina in Babilon 15 . VI Ce a fost iarasi in pustie ca poporul pe care il conducea Moisi ? Cum i-a purtat de grija Dumnezeu vreme de patruzeci de ani ? In pustie nu era om care sa semene, nici bou care sa traga pluguil, nici arie, nici tease, nici hambar si tatusi poporul avea hrana fara sa are §i fara sa semene ; piatra, care mai inainte nu avea apa, a izvorit apa, si apa iesea cind era nevoie. Nu mai insir, una cite una, binefacerile pe care Dumnezeu, ca un parinte, le-a facut, cu purtarea Sa de grija, oamenilor in nenumarate rinduri ! Rabda si tu pu^in in vreme de necaz, ca viteaziul Iov. Sa nu fii doborit de furtuna si nici sa lepezi ceva din averea de virtuti, pe care o porti. Pastreaza in suflet, ca pe o comoara de mare pret, multumirea ce o datorezi lui Dumnezeu si vei primi si tu daruri indoite de desfatari pentru multumirea ce o arati. Adu-ti aminte de cuvintul apostolului : «MuItumiti pentru toate !» 16 . Esti sarac? Este altul negresit mai sarac decit tine. Ai hrana numai pentru zece zile ? Altul are numai pentru o singura zi. Ca un om bun si multumitor impante prisosul t^u cu eel lipsit. Nu pregeta s3 dai din putinul tau. Nu pune folosul tau mai pre- sus de primejdia obsteasca. Chiar daca ai avea pentru hrana ta numai o singura piine si de-ar veni la usa ta cineva sa-|i ceara de mincare, scoate din camara acea singura! piine si, luind-o in miini, cauta la cer ?i spune aceste cuvinte piine de mila, dar si de multumire : «Am, Doamne, o singurS piine, pe care o vezi, si primejdia imi sta in fata ; dar pun porunca Ta mai presus de mine ; si, din putinul ce-1 am, dau 13. Ill Regi, 17, 6. 14. Dan., 6, 16—23. 15. Bel, 1, 40—46. 16. / Tes., 5, 18. 430 SFlNTULr VASIL.E CEL MARE ■' ■■■-" . ■, v 1 , ' :. . ' "MM - " ■■ ." —■ . ■ ."— ■' ." J , ■- , ,. . . I II' .,.. . . "M il . I . I I . I H. I i, ■ I ll . l . ■■ _, ■ ■ - I ■ ' ■- —«g fratelui infometat. Da si Tu robului car'e-i in primejdie! $tiu bunatatea Ta ,• am incredere si in puterea Ta. Tu nu amini multa vreme hanirile Tale, ci imparti cind vrei daxurile !». Daca vei spune si vei face asa, piinea pe care o dai in strimtorarea ta, ajunge samintS pentru ogoarele tale; da rod imbelsugat, este arvuna pentru hrana §i pricinuitoare de mila dumnezeiascS. Spune §i tu cuvintele vaduvei din Sidon, rostiite in niste vremuri ca acestea : — adu-Ji aminte la timp potrivit de aceasta istorie ! — «Viu este Domnul, ca numai atit am In casa pentru hrana mea si a copiilor mei» 17 .Daca vei da din putinul tau, vei avea si tu, prin harul lui Dumnezeu, izvor in urciorul cu untdelemn si neimputipaita copaia cu faina. Pentru ca harul imbel?ugat al lui Dumnezeu se in- toarce indoit celor credincio$i si se asemana cu fintinile care nu seaca niciodata, cu toate ca se scc«ate mereu apa din ele. Tu, eel sarac, im- prumuta pe Dumnezeu eel bogat ! Ai incredere in Cel Ce primeste in locul celui nevoias, in Cel Ce dS din ale Sale harul. Este un girant vrednic de crezare ?i are bogatiile Sale intinse pretutindeni, pe pamint ?i mare. De-I ceri datoria, cind calatoresti pe mare, chiar atunci, in mijlocul marii, primesti capitalul la un loc cu dobinda, ca" li place sa dea cu adaos. VII Foamea, boala infometatului, este chin plin de jale. Foamea este eapul nenorocirilor omene§ti ,• moartea prin foamete este cea mai ne- miloasa moarte. Ca in toate celelalte primejdii de moarte sfirsitul vine indata ; ascuti?ul sabiei pune iute capat vietii ; furia focului stinge in- data viata ; dintii fiarelor salbatice sfisie madularele cele rriai de seama ?i nu ingaduie sa se prelungeasca chinurile. Foamea, insa, este un chin prelungit, o suferinta care dureaza, o boala incuibarita in noi insine, ce nu mai dispare, o moarte vesnic prezenta si vesnic aminata. Foamea usuca umezeala fireasca a trupului, ii imputineaza greutatea §i-i to- peste putin cite putin puterea. Carnea se imfasoarS. imprejurul oaselor ca o pinza de paianjen ; fata i?i plerde culoarea ; roseata din obraji dispare, ca se topeste singele ; albeata fefei piere, ca slabiciunea o innegreste ; trupul se invineteste, ca din pricina suferintei ajunge un trist amestec de galbiciune si negreala f genunchii tremura ?i se misca greu ; glasul este subtle §i slab ; ochii, slabifi in gaurile lor, stau in zadar in orbite, ca si miejii de nuca acoperiti in cojile lor? stomacul, gol, stors $i f ara forma, nu mai are volum ,- maruntaiele nu mai stau in starea lor fireasca, ci lipite de oasele spatelui. De cite pedepse nu-i vrednic oare unul care trece cu vederea un astfel de trup ? Este oare cruzime mai mare ca acea&ta ? Nu este vred- 17. Ill Regi, 17, 12. OMILII 91 CUVINTARI 431 nic oare sa fie numarat printre fiarele salbatice si sa fie privit ca un blestemat si osindit ca un ucigais eel care poate vindeca un rau atit de mare, dar, de buna voie, intirzie sa ajute din pxicina zgirceniei ? Chinul foamei a silit adeseori pe multi sa calce chiar legile firii, sa manince adica trupurile celor de aceeasi fire cu ei, mama sa-si manince copilul, sa bage neomenos iarasi in pintece pe eel pe care 1-a scos din pintece. O grozavie ca aceasta este povestita in «Istoria iudeilor» 18 , scrisa de celebrul Iosif 19 , atunci cind nenorociri cumplite au venit asupra ieru- salimitenilor spre a-i pedepsi pentru nelegiuirea savirsita asupra Domnului. Insusi Dumnezeul nostru trece adeseori cu vederea alte suferin^e, dar II cuprinde mila de cei flaminzi. «Mi-i mild de popoi» 20 , a spus Hristos. De aceea la judecata din urma, cind Domnul va chema pe cei drepti, locul eel dintii il are eel darnic . eel care a hranit pe cei fla- minzi este in fruntea celor cinsti{i de Dumnezeu ; eel care a dat piine este chemat inaintea tuituror ; eel bun si larg la inima este trimis ina- intea celorlaltl drepti in viata vesnica 21 , pe cind eel care n-a impartit nimanui din avujia sa si eel zgircit este dat focului inaintea tuturor pacatosilor 22 , Timpul de seceta si foamete de acum te cheama la milostenie, mama poruncilor. Ai mare grija sa nu treaca cumva timpul iarmaro- cului si al vremii unor bune afaceri ! Timpul se duce si nu asteapta pe eel ce zaboveste. Zilele se grabesc si tree pe alaturi de eel trindav. $i dupa cum nu-i cu putin^a sa opresti cursul unui riu, afara numai daca ii opresti pxin zagazuri curgerea ?i intrebuintezi apa pentru nevoile tale, tot asa si cu timpul ; nu-i cu putin^a sa-1 opresti cind esite minat de valuri formate si nici sa-1 intorci inapoi odata ce a trecut, afara nu- mai daca il intimpini cind se apropie. De aceea, opreste porunca, pen- tru ca fuge, implineste-o, ia-o si stringe-o la piept cu amindoua bra- tele. Da pu|in, ca sa capeti mult ! Nimicesfte eel dintii pacat facut de om, daruind celui flamind hrana ! Ca dupa cum Adam, mincind rau, ne-a lSsat mostenire pacatul, tot asa si noi, daca potolim nevoia si foamea fratelui nostru, nimicim mincarea cea aducatoare de moarte. 18. Istoria tazboiului iudeilor, Cartea VI, Cap. 21, in: «Oeuvfes completes» de Flavius Joseph, avec notice biographique par J. A. C. Buchon, Paris, 1838, p. 772 — 774. 19. Iosif Flaviu, istoric evreu, descendent dintr-o familie sarcerdotala, s-a nascut la Ierusalim in anul 37 si a rnurit la Roma in anul 100. Se afla in Ierusalim in timpul asediului. Lucrarile lui : Autobiogralia, Istoria veche a iudeilor, Istoria razboiului iu- deilor, Istoria muceniciei Macabeilor, Raspuns lui Apion pentru justiiicarea vechii is- torii a iudeilor. 20. Mare j, 15, 32. 21. Matei, 25, 34—36. 22. Matei, 25, 41—43. 432 SFINTUL VASILE CEL MAKE VIII Popoare, ascultati ! Crestini, luati in urechi, ca acestea zice Dom- nul, nu graind cu gura Sa, ci glasuind prin gurile robilor Sai, ca prin niste organe ! Sa nu ne aratam noi, cei inzestrati cu ra^iune, mai cruzi decit animalele lipsite de ratiune. Animalele se folosesc in comun de cele ce rasar in chip firesc din pamint. Turme de oi pasc pe unul si acela$i munte ; nenumarati cai isi culeg hrana pe una si aceeasi cim- pie ; si toate celelalte animale lasa unele altora hrana de care au ne- voie. Dar noi oamenii ne insusim bunurile comune tuturora si ne facem singurii stapini pe cele ce sint ale celor multi. Sa ne rusineze si pildele pline de iubire de oameni, pe care ni le dau paginii. La unele popoare pagine este o lege a iubirii de oameni de a avea o singura masa, de a fi comune bucatele, de a face un singur camin aproape dintr-un popor nenumarat de oameni. Dar sa lasam pe pagini §i sa ne intoarcem la exemplul dat de cei trei mii de barbati ! Sa imiitam prima adunare a crestinilor ! ^ Aceia aveau toate in comun : viaja, sufletul, intelegerea ; masa le era co- muna, fra^ia nezdruncinata, dragostea nefa^arnica ; multele trupuri faoeau un singur trup ; feluritele suflete erau unite intr-o singura intelegere. Multe exemple de iubire frateasca ai in Vechiul ^i Noul Testa- ment ! De vezi un batrin ca sufera de foame, cheama-1 si hraneste-1 ca §i Iosif pe Iacov 24 . De initilnesti un vrajmas strimtorat de nevoie, nu te lasa doborit de ura ce te stapineste ca sa te rSzbuni, ci hraneste-1 ca si Iosif pe fra^ii care-1 vindusera 25 . De dai de un tinar cuprins de dureri §i de griji, plingi si tu cum a plins Iosif pe Veniamin 26 , fiul ba- trinetilor lui Iacov 27 . Te ispiteste poate si pe tine lacomia, cum il is- pitea pe Iosif stapina lui, si te trage de haina 28 , ca sa dispretuie§iti porunca lui Dumnezeu si sa iubesti mai mult porunca cea iubitoare de aur si de lume decit porunca Stapinului ? Ei bine, cind iji vine in minte un gind care da lupta cu porunca dumnezeiascS, care trage mintea ta curata la iubirea de argint, care te sileste sa lasi iubirea de fra^i si sa te alipe^ti de ea, atunci arunca si tu hainele si fugi cuprins de minie. Pastreaza fata de Domnul credinta asa cum a pastrat-o Iosif fata de Pentefri 29 . Poarta grija de cei lipsiti un singur an, ca Iosif sapte ani ! 30 23. Fapte, 2, 44. 24. Fac, 47, 12. 25. Fac, 37, 28. 26. fac, 43, 30. 27. Fac, 37, 3. 28. Fac, 39, 12. 29. Fac, 39, 6—12. 30. Fac, 41, 54. OMILII SI CUVINTAKI 433 Nu-ti intrebuinta toate averile tale pentru placed, ci da ceva si sufletului ! Inchipuie-U ca. ai doua fete : pl&cerea cea de pe pamint si viata cea din ceruri. Daca nu vrei sa dai toata avutia fiicei tale celei mai bune, imparte-o eel putin deopotriva intre cea neinfrinata si cea cumpatata, ca nu cumva cind va trebui sa te infatisezi inaintea lui Hristos si sa vii in fata Judecatorului sa arati pe una imbracata foarte bogat, iar pe cealalta, pe cea cu infatisarea de mireasa si numirea de vietuire virtuoasa, sa o arati goala si imbracata in zdrente. Sa nu infa- tisezi, dar, Mirelui mireasa lipsita de frumusete si de podoaba, pentru ca nu cumva Mirele privind-o sa-si intoarca fata, isi vazind-o sa o urasca $i sa nu se apropie de ea, ci impodobeste-o cu podoaba cuvenita si pastreaz-o frumoasa pina in ziua nuntii, pentru ca si ea impreuna cu fecioarele cele intelepte sa aprinda candela 31 , avind nestinsa lumina cunostintei si nelipsit untdelemnul faptelor bune, ca prin fapte sa se adevereasca profetia dumnezeiasca si sa se potriveasca ^i sufletului tau cuvintele : «Statut-a impardteasa de-a dreapta ta, imbidcatd in haina auritd $i Infrumuselatti. Asculta, fiicd, $i vezi $i pleacd-U urechea ta, 5/ va pofti impdratul humuselea ra» 32 . Profetul, e drept, a vorbit aici de frumusetea trupului, dar spusele lui se potrivesc si pentru sufletul fie- carui credincios, pentru ca adunarea Bisericii e formats si din trupuri $i din suflete. IX Gindeste-te mai dinainte cu chibzuiala la prezentul si viitorul pe care-1 tradezi pentru un cistig rusinos ! Te va parasi trupul, la care crezi ca se margineste viata ! Dar la aratarea Judecatorului a^teptat — iar venirea Lui este neindoielnica — tu singur iti vei inchide cinstea si slava cereasca si-ti vei deschide foe nestins, gheena, chinuri si veacuri amare de dureri, in locul unei vieti fericite indelungate. Sa nu-ti in- chipui ca incerc sa te sperii cu sperietori mincinoase, cum fac mamele §i doicile cu copiii care pling fara noima si neintrerupt, linistindu-i cu povestiri nascocite. Cele ce va spun nu sint basme, ci adevar propova- duit mai dinainte de o gura nemincinoasa. Sa fii deplin incredintat ca, dupa spusa evanghelica, nici o iota sau cirta nu va itrece din cuvintele Domnului 33 . Va invia si trupul eel topit in sicriu, iar sufletul insusi, care prin moarte s-a despartit de trup, va locui iarasi in trup si va fi martor nemincinos al celor savirsite in viata ; nu le vor marturisi altii, ci insasi consiiinta noastra le va marturisi. Si fiecaruia i se va masura de dreptul Judecator dupa merit. Lui se cuvinte slava, puterea si in- chinaciunea in vecii vecilor, Amin. 31. Matei, 25, 4. 7. 32. Ps., 44, 11—13. 33. Matei, 5, 18. 28 ~ Sfintul Vasile eel Mare OMILIA A IX-a Ca Dumnezeu nu este autorul relelor I Multe sint felurile invataturilor ; ne-au fost aratate prin David, sfin- tul psalmist, de Duhul, Care a lucrat prin el. Uneori profetul David ne istoriseste propriile sale suferinte, spanindu-ne ca a suferit cu barbafie necazurile abatute asupra lui, iar, prin exemplul sau, ne lasa o invata- tura invederaita de rabdare, ca atunci cind spune : «Doamne, pentru ce s-au inmultit cei ce ma piigonesc ?» 1 ■, alteori ne arata bunatatea lui Dumnezeu si iujeala ajutorului Lui dat celor care-L cauta cu adevarat, zicind : «Cind Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptdtii mele» 2 , rostind cuvinte care au aceeasi putere ca si cele ale profetului Isaia, care zice : «lnca grdind tu, va zice : «Iatd aid slnt» 3 , adica : «N-am terminat de a-L chema, ca Dumnezeu m-a isi auzit inainte de sfirsitul chemarii mele». Iarasi David, aducind rugaciuni si cereri lui Dumnezeu, ne inva^a chipul in care pacato?ii trebuie sa-L imblinzeasca pe Dumne- zeu : «Doamne, nu cu m'mia Ta sa ma mustii, nici cu iufimea Ta sd ma cerfi» 4 . In Psalmul al doisprezecelea arata prelungirea incercarii, cind spune : «Pind cind, Doamne, ma vei uita pind in siir$it ?» 5 . $i in tot psalmul acesta ne invafa sa nu ne descurajam cind sintem in necazuri, ci sa asteptam bunatatea lui Dumnezeu $i sa stim ca Dumnezeu, prin o iconomie oarecare, ne lasa in necazuri hotarind masura suferintelor dupa credinta pe care o are fiecare. Dupa ce David a spus : «Pind cind, Doamne, ma vei uita pind in siir$it ?» si : «Pina cind ifi intoici fafa Ta de la mine ?» 6 , se indreapta indata spre rautatea celor care nu cred in Dumnezeu, care, daca au o mica piedica in viata, nu mai pot suferi starea grea in care se gasesc si incep indata sa se indoiasca in mintea lor, intrebindu-se daca exists un Dumnezeu, Care poarta grija de cele de aici, daca vede viata fiecaruia, daca imparteste fiecaruia dupa 1. Ps., 3, 1. 2. Ps., 4, 1. 3. Isaia, 58, 9. 4. Ps., 6, 1. 5. Ps., 12, 1. 6. Ps., 12, 1. OMILII $1 CUVINTARI 435 merit. Apoi, cind vad ca. situatia lor nedorita se prelungeste, incolteste in ei gindul eel rau si hotarasc in inimile lor ca nu exista Dumnezeu : «Zis-a eel nebun intru inima sa : «Nu este Dumnezeu» 7 . Infigindu-se, deci, acest gind in mintea lor, incep sa pacatuiasca fara sa mai tina seama de nimic. Daca nu este cineva care sa conduca lumea, daca nu este cineva care sa rasplateasca dupa merit cele savirsite in viaja, cine-i mai poate impiedica sa asupreasca pe sarac, sa ucida pe orfani, sa omoare pe vaduva ,si pe strain, sa faca orice fapta nelegiuita si sa se murdareasca cu patimi necurate si ticaloase si cu toate poftele dobi- tocesti ? De aceea David, ca o urmare a ideii ca nu exista Dumnezeu, a adaugat : «Stricatu-s-au ?i uriti s-au fdcut intru Indeletnicirile loi» 8 . Ca e cu neputinta ca cei ce se indeparteaza de calea cea dreapta sa nu aiba in sufletele lor boala uitarii de Dumnezeu. II Pentru ce popoarele pagine au fost lasate in seama mintii lor ra- tacite si fac cele ce nu se cad ? 9 Nu penitru ca au spus : «Nu este Dumnezeu.» ? Pentru ce au cazut in patimi rusinoase, pentru ce fe^ meile au schimbat intrebuintarea fireasca a firii in una impotriva firii, iar barbatii au savirsit lucruri rusinoase cu barbatii ? 10 Nu pentru ca au schimbat slava nestricaciosului Dumnezeu in inchipuiri de pasari, de animale cu patru picioare si de tiritoare ? u Cu adevarat, deci, eel care spune ca «nu este Dumnezeu» este nebun, lipsit de minte si de intelegere. AsemSnator acestuia si tot atit de nebun este si acela care spune ca Dumnezeu este autorul relelor. Spun ca amindoi savirsesc un pacat tot atit de mare, pentru ca amindoi tagaduiesc pe Cel Bun : unul spu- nind ca nu exista Dumnezeu, iar celalalt hotarind ca Dumnezeu nu este bun. Daca Dumnezeu este cauza relelor, atunci e evident ca nu e bun si deci si o afirmatie si alta due tot la itagaduirea existentei lui Dumnezeu. De unde bolile ? se intreaba ei. De unde morale premature ? De unde distrugerile complete ale oraselor ? De unde naufragiile, razboa- iele, ciuma ? Acestea sint rele, spun ei, si sint toate fapte ale lui Dum- nezeu. Deci pe cine altul putem socoti pricinuitor al acestor rele, daca nu pe Dumnezeu ? 7. Ps., 13, l. 8. Ps., 13, 1. 9. Rom., 1, 28. 10. Rom., 1, 26—27. 11. Rom., 1, 23. 436 SFlNTUL VASILE CEL HARE Haide, dar, pentru ca am dat de o problema mult dezbatuta, sa in- cercam sa-i dam o explicate clara §i lipsita de confuzie, dupa oe vom pune mai intii ca baza a discutiei un principiu recunoscut de toata lu- mea, cercetind aceasta problema cu cea mai mare grija. Ill Un lucru trebuie sa avem precis in mintile noasrtre, ca odata ce sintem faptura bunului Dumnezeu, ca odata ce sintem paziti de El, Care rinduieste pentru noi si pe cele mici si pe cele mari, urmeaza ca nu putem suferi ceva fara voia lui Dumnezeu si ca nici una din suferin- tele noastre nu este spre vatamarea noastra sau spre ceva asemaina- tor ; si deci nu trebuie sa ne inchipuim pentru noi o situate mai buna. Morale vin de la Dumnezeu ; dar, moartea nu este un lucru rail, afara numai daca-mi vorbesti de moartea pacatosului ; ca pentru paca- tos eliberarea de suferintele de pe pamint este inceput al chinurilor din iad, iar suferintele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi in- sine. Inceputul si radaoina pacatului sta in noi isi in libertatea vointei noastre. Am putea sa nu avem nici o suferinta, daca ne-am indeparta de viciu ; dar pentru ca noi insine, prin placere, ne-am lasalt ademeniti de pacat, ce motiv serios am putea invoca ca n-am fast noi insine au- torii suferintelor noastre ? Raul este de doua feluri : raul raportat la simtirea noastra si raul in sine. Raul in sine depinde de noi, de pilda : nedreptatea, desfrinarea, ne- bunia, frica, invidia, uciderea, otravirea, viclenia si toate patimile in- rudite cu ele, care imtineaza sufletul facut dupa chipul Creatorului §i-i intuneca frumusetea. Raul raportat la noi provoaca durere si suferinta simtirii noastre, de pilda : boala trupului, ranile trupului, lipsa oelor necesare traiului, viata lipsita de slava, paguba de bani si pierderea celor scumpi noua. Fiecare din aceste xele sint aduse asupra noastra de in^eleptul si bunul Stapin spre folosul nostru. Se ia bogatia celor care au intrebuintat-o rau, ca sa strice unealta cu care savirseau nedreptate f trimite boala celor carora le este mai de folos sa le fie madularele legate decit sa le aiba slobode, spre a ne indeparta de pacat ; aduce moarte cind se termina firul vietii, pe care dreapta judecata a lui Dumnezeu 1-a fixat dintru inceput pentru fiecare, deoarece Dumnezeu vede de departe ce este de folos fiecaruia din noi. Foametea, seceta, ploaia prea mullta sint plagi obstesti abatute asupra oraselor si popoarelor, spre a le pe- depsi, cind rautatea lor a depasit orice masura. Dupa cum doctorul este un binefacator chiar daca produce dureri si suferin^e trupului (ca poarta OMILII §1 CUVINTARI 437 razboi bolii, nu bolnavului), tot asa Dumnezeu este bun, cind prin pe- depse date unora se ingrijeste de mintuirea tuturora. Nu acuzi pe doc- tor cind pe unele din madularele tale le taie, pe altele le arde, iar pe altele le seoate cu totul din trup, ci ii mai dai si bani si-1 numesti min- tuitorul tau, pentru c& a oprit boala intr-o mica parte a trupului ina- inte de a se intinde in tot corpul. Dar cind vezi ca un oras se darima peste Jocuitorii lui din pricina cutremurului sau ca o corabie se scu- funda in mare cu toti calatorii, nu zabovesti sa-Ji pornesti limba huli- toare impotriva adevaratului Doctor si Mintuitor. Si totusi ar trebui sa intelegi ca este nevoie de un tratament facut cu grija, cind bolile oa- menilor sint mici si usor de vindecat, dar cind se dovedeste ca bolile lor nu mai pot fi vindeoate printr-un tratament obisnuit, atunci este necesara indepartarea celor ajunsi nefolositori, pentru ca nu cumva, intinzindu-se boala, sa cuprinda si pe cei sanatosi. Aisadar, dupa cum nu-i de vina doctorul daca-ti taie sau iti arde o parte din trup, ci boala, tot asa si distrugerile oraselor isi au originea in pacatele oame- nilor, care depa§esc arice masura. Scuteste, deci, pe Dumnezeu de hulS ! IV Mi s-ar puitea spune : — Daca Dumnezeu nu este autorul relelor, pentru ce se spune in Scriptura : «Eu sint Cel Ce am intocmit lumina si am facut intunericul, fdcind pace si zidind rele» 12 ; si iarasi : «S-aa pogorit de la Domnul rele peste por^ile Ierusalimului» 13 •, si : «Nu este mutate in oras, pe care sd n-o fi fdcut Domnui» 14 ; iar cintarea oea mare a lui Moisi spune : «Vedeti, vedefi ca Eu sint si nu este Dumnezeu ataia de Mine ; Eu voi omori si Eu voi face viu ; Eu voi bate si Eu voi vindeca» ? 15 — Pentru un om care infelege sensul Scripturii, nici unul din aceste texte nu cuprinde vreo acuzatie impotriva lui Dumnezeu, ca El ar fi autorul si facatorul raului. Cind spune : «Eu sint Cel Ce am intocmit lumina si am fdcut in- tuneiicuh, Dumnezeu se ara.ta pe Sine creator al zidirii, dar nu autor al raului. Ca sa nu crezi cumva ca altul este creatorul luminii si altul creatorul intunerioului, a spus ca El este facatorul si mesterul a doua elemente aparent potrivnice in natura, ca sa nu cauti un alt creator pentru foe, altul penltru apa, altul pentru aer si altul pentru pamint, pen- 12. Isaia, 45, 7. 13. Mih., 1, 12. 14. Amos, 3, 6. 15. Deut., 32, 39. 438 SFINTUL VASILE CEL MARE tru ca aceste elemente sint aparent contrare in virtutea contrarietatii calitatilor lor. Unii, pornind de la aceasta idee, au cazut in politeism. «Dumnezeu face pace si zideste rele». Face pace mai cu seama in tine, cind itj linisiteste mintea prin o invataturS buna si-ti potoleste pa- siunile care se scoala impotriva suflelului. «Zideste rele», adica le transforms in bine si le aduce intr-o stare mai buna, in asa fel ca in- ceteaza de a mai fi rele si imbraca natura binelui. «Inima cuiatd zideste intru mine, Dumnezeule» 16 , adica : «Nu-mi crea acum inima, ci inno- leste inima mea cea invechita din pricina rautatii», si : «Ca din cei doi sa. zideascd un om nou» 17 ; aici cuvintul «sa zideasca» nu are sensul unei aduceri de la nefiinta la fiinta, ci al unei transformari in bine a celor deja exisitente ,• si : «Dacd cineva este in Hristos este taptura noua» 18 ; si iarasi Moisi spune : «Nu este oaie Acesta lnsu$i Paiin- tele tau care te-a dobindit, te-a iacut si te-a zidit ?» 19 ,• faptul ca aici cuvintul «zidire» este asezat dupa cuvintul «tacere», ne arata lamurit ca termenul «zidire», ca totdeauna unde este intrebuintat acest cu- vint, are sensul unei imbunatatiri. Deci cind Dumnezeu face pace, face pace in a zidi pe cele rele, adica a le transforma si a le aduce spre o stare mai buna. Apoi, daca intelegi prin cuvintul «pace» usurarea ce o avem la terminarea razboaielor, iar prin cuvintul «reie», toate necazu- rile si nenorocirile ce insotesc razboaiele, cum sint : expeditiile in afara grani^elor tarii, oboselile, starile de veghe, nelinistile, sudoarea, ra- ni le, uciderile, caderile oraselor, luarile in robie, surghiunurile, prive- listile pline de jale ale celor dusi in robie si, intr-un cuvint, toate ne- norocirile ce insotesc razboaiele, aftunci spunem ca toate acestea se intimpla prin dreapta judecata a lui Dumnezeu, Care pedepseste prin razboaie pe cei vrednici de pedeapsa. Ai fi vrut oare isa nu mai fie arsa Sodoma 20 , odata ce sodomitii au savirsit acele nelegiuiri ? Sau ai fi vrut sa nu fie distrus Ierusalimul si nici sa fie pustiit itemplul dupa cutremuratoarea nebunie savirsita de iudei impotriva Domnului ? Dealtfel nu era drept oare sa se savirseasca acesitea tocmai prin miinile romanilor, carora iudeii, dusmanii propriei lor vieti, au vindut pe Dom- nul nostru ? Deci nenorocirile razboiului cad adesea si pe buna drep- tate peste cei care le merits. Cuvintele «Eu voi omoii si Eu voi iace viu» interpreteaza-le, daca vrei, in sensul de mai sus, ca frica zideste pe cei simpli. 16. Ps„ 50, 11. 17. Efes., 2, 15. 18. // Cor., 5, 17. 19. Deut., 32. 6. 20. Fac, 19, 24—25 OMILII SI CUVINTARI 439 «Voi bate si voi vindeca». Aceste cuvinte, chiar interpretate lite- ral, au un sens plin de folos sufletesc, ca prin bataie sadesc in noi frica de Dumnezeu, iar prin vindecare ne indeamna sa-L iubim pe Dumnezeu. Dar cuvintele acestea pot fi interpretate si intr-un sens mai inalt : «Eu voi omoii» pentru pacat, si «voi face viu» pentru dreptate. Ca in masura in care omul nostra eel din afara se strica, in aceeasi masura eel dinauntru se innoieste 2l . Dumnezeu nu omoara pe unul si face viu pe altul, ci pe acelasi om il face viu prin acelea prin care il omoara, si-1 vindeca prin acelea prin care il bate, potrivit proverbului care spune : «Tu 11 vei bate cu varga, dar vei izbavi sufletul lui de moar- te» 22 . Asadar este batut trupul, ca sa fie vindecat sufletul ; esite omorit pacatul, ca sa traiasca dreptatea. Cuvintele : «S-au pogorit de la Dumnezeu rele peste poifile Ieiu- salimuluh se interpreteaza prin ele insele. — Ce rele ? — Zgomotul carelor de razboi si al calare^ilor. Cind auzi cuvintele : «Nu este rdutate in ora$, pe care sa n-o li incut Domnul», intelege cuvintul «rautate» ! Scriptura vorbeste aici de rautatea, adica de necazul adus asupra pacatosilor pentru indreptarea greselilor lor, potrivit celor spuse de Dumnezeu : «Ca te-am necdjit si te-am infometat ca sd-fi fac bine» 23 . Inainte de a ajunge nedreptatea peste masura de mare, Dumnezeu o opreste, dupa cum este oprit cursul unei ape cu stavilare sau zagazuri. V Pentru aceasta epidemiile care se abat asupra oraselor si popoa- relor, uscaciunea vazduhului, nerodirea pamintului, ca si toate cele- lalte nenorociri, care se intimpla in viata fiecaruia, au scopul de a opri cresterea rautatii. Deci Dumnezeu trimite niste nenorociri ca aces- tea, ca sa inlature nasterea adevaratelor nenorociri. Bolile trapes ti si nenorocirile din afara sint facute pentru zagazuirea pacatului. Deci, Dumnezeu distruge raul ,• dar raul nu este de la Dumnezeu. Pentru ca si doctorul inlatura boala, dar nu baga in itrup boala. Distrugerile ora- selor, cutremurele, inunda^iile, zdrobirea armatelor, naufragiile si piei- rea a nenumarate vie|i omenesti, pricinuite de pamint, de mare, de vazduh, de foe sau de oricare alta cauza, se intimpla spre injeleptirea supravietuitorilor, ca Dumnezeu intelepteste prin plagi obstesti rauta- 21. II Cor., 4, 16. 22. Prov., 23, 13. 23. Deut, 8, 3. 440 SFINTUL VASILE CEL MARE tea oamenilor. Propriu vorbind, rau este numai pacaitul ; pacatul, mai ales, merita denumirea de rau ; iar pacatul depinde de vointa noastra ? sta in puterea noastra de a ne departa de rautate sau de a fi rai. Unele rele ne sint date de Dumnezeu ca niste incercari, pentru aratarea bar- bajiei noastre, ca lui Iov, care a fost lipsiit de copii, a pierdut intr-o clipita toata averea sa u si a fost lovit cu bube 2S ; alte rele sint trimise de Dumnezeu pentru vindecarea pacatelor, ca lui David, care, aducind rusine asupra casei lui, a fost pedepsit perutru pofta lui nelegiuita 26 . Cunoastem iarasi un alt fel de rele infricosatoare aduse asupra oame- nilor de dreapta judecata a lui Dumnezeu, pentru ani intelepti pe cei care aluneca usor in pacat, ca Datan si Aviron, pe care i-a inghitit pamintul, deschizindu-se sub ei gropi si crapaturi 27 . Prin acest fel de pedeapsa ei n-au devenit mai buni — cum ar fi fost cu putinta pentru cei coboriti in iad ? — ci prin pilda lor au infeleptit pe cei rama§i in viaja. Tot asa si Faraon a fost inecait cu toata oastea lui 28 . Tot aisa au fost nimiciti vechii locuitori ai Palestinei. Deci, cind auzim ca apostolul spune cindva despre Faraon: «vase ale miniei gatite spre pieire» 29 , sa nu intelegem cumva ca Faraon a fost facut rau de Dumnezeu (ca atunci ar fi mai drept ca vina sa fie mutata asupra Creatorului), ci, cind auzi cuvintul «vctse», intelege ca fiecare din noi a fost facut spre ceva folositoir. Dupa cum intr-o casa mare sint vase de aur, de argint, de lut si de lemn 30 (ca libertatea de voin^a a fiecaruia da asemanarea cu aceste materiale : vas de aur este eel care are o vie- tuire curata si lipsita de viclenie ; vas de argint, potrivit valorii sale, este mai jos decit eel dintii ; vas de lut este omul care gindes'te cele pamintesti si se sfarima cu usurinta, iar vas de lemn este omul care se intineaza lesne cu pacatul si ajunge materie pentru focul vesnic), tot asa isi vas al miniei este omul care primeste in el, ca intr-un vas, orice lucrare a diavolului si din pricina mirosului greu din el, dato- rita stricaciunii, nu mai poate fi folosit, ci este vrednic numai de dis- trugere si pieire. De aceea pentru ca Faraon trebuia sa fie sfarimat, Dumnezeu, Iconomul eel pxiceput si intelept al sufletelor, a rinduit sa i se duca vestea si sa ajunga cunoscut tuturora, ca, prin pa^ania lui, sa fie de folos celorlalti oameni ; ca Faraon nu mai putea fi vindecat, din pricina marii lui rautati. Dumnezeu i-a invirtosat inima, iar prin indelunga Sa rabdare si prin aminarea pedepsei a marit rautatea lui, 24. Iov, 1, 14—19. 25. Iov, 2, 7. 26. // Regi, 11, 28—29. 27. Num., 16, 31—33. 28. Ie$., 14, 28. 29. Rom., 9, 22. 30. // Tim., 2, 20. OMILII $1 CUVINTARI 441 pentru ca, dupa ce rautatea lui va depasi orice margine, sa fie inve- derata tuturor dreptatea pedepsei dumnezeiesti. Desi Dumnezeu a gradat necontenit pedepsele date lui Faraon, de la cele mai mici pina la cele mai mari, totusi nu i-a muiat cerbicia, ci a vSzut ca Faraon dispretuieisite ingaduinta lui Dumnezeu, obisnuindu-se cu nenorocirile venite asupra lui. Dar, nici asa, Dumnezeu nu 1-a dat mortii, pina ce nu si-a gasit singur moartea prin inec, indraznind, in mindria inimii sale, sa mearga pe drumul celor drepti, cu credinfa ca Marea Rosie va fi si pentru el, ca si pentru poporul lui Dumnezeu, cade batuta. Aflind, deci, acestea de la Dumnezeu si putind singur sa stii cite feluri de rele exista, cunoscind ce este cu adevarat raul si cS raul este pacatul, al carui sfirsit estte pieirea, cunoscind ca rele care produc dureri simturilor sint rele apaxente, ca ele au, in realitate, puterea de a face bine, cum sint de pilda suferintele abatute asupra noastra pentru incetarea pacatului, a caror roada este mintuirea vesnica a sufletelor, inceteaza de a mai murmura impotriva celor rinduite de Dumnezeu ! Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor al existentei raului si nici nu-ti inchipui ca raul are o existenta proprie. Raul nu exista aparte, ca o fiinta oarecare, si nici nu putem sa ni-1 imaginam ca o fiinta independenta si de-sine-statatoare. Raul nu este decit lipsa bi- nelui. Ochii au fost crea{i ; orbirea are loc prin pierderea ochilor. Deci, daca ochiul n-ar fi fost facut dintr-o natura supusa stricaciunii, orbirea n-ar fi avut loc. Tot asa isi raul ; nu exista prin el insusi, ci este o consecinta a betesugirilor sufletului. Raul nu este necreat, dupa cum sustin ereticii, care acorda raului aceeasi valoare ca si na- turii binelui, ca si cind si binele si raul ar fi fara de inceput si vesnice si anterioare creatiei lumii ; dar nici creat. Daca toate sint de la Dum- nezeu, cum e cu putinta ca raul sa derive din bine ? Nici uritul nu deriva din frumos si nici viciul din virtute. Citeste Cartea Facerii lu- mii ! Vei gasi acolo scris ca «{oaie sinf bune si foarfe bune» 31 . Deci raul n-a fost creat impreuna cu cele bune. Dar nici creaturile spirituale, facute de Creator, n-au fost aduse la existenta amestecaite cu raul. Daca creaturile materiale nu au avut in ele insele in momentul crea- tiei raul, cum ar fi putut creaturile spirituale, care se deosebesc atit de mult de cele materiale, si prin curatenie $i prin sfinteniie, sa aiba vreo partasanie cu r§ul ? Dar mi se poate spune : Raul este o realitate si efectele lui se vad raspindite din belsug de-a lungul intregii vieti. De unde-si are dar exis- tenta, daca raul nu-i nici necreat, nici creat ? 31. Vac, l, 31. 442 SFINTUL VASILE CEL MARE VI Cei care cerceteaza unele ca aces tea sa. raspunda la urmatoarele intrebari : De unde vin bolile ? De unde betesugurile trupului ? Ca nu se poate spune ca boala este necreata, dar nici ca este creatura a lui Dumnezeu. Nu ! Fiintele au fost create cu o structura naturala po- trivit firii lor si au fost aduse la viaja avind desavirsite toate madu- larele ,- se imbolnavesc cind isi pierd starea naturala de vietuire ; isi pierd sanatatea sau prin o vietuire rea, sau din o pricina oarecare ce aduce imbolnavirea trupului. Deci Dumnezeu a facut trupul, nu boala ; a facut sufletul, nu pacatul ; sufletul se inrautateste cind se indepar- teaza de starea lui naturala. — Dar in ce consta pentru suflet binele pe care il avea inainte de a se inrautati ? — In aceea ca era aproape de Dumnezeu si unit cu El prin dra- goste. Dupa ce sufletul a cazut din aceasta stare, a fost stricat de fel de fel de boli. — Dar, pe scurt, pentru ce sufletul primeste raul ? — Pentru ca este inzestrat cu vointa libera, unul din titlurile de glorie ale fiintelor inzestrate cu ratiune. Slobod de orice consitringere si creat de Creator cu vointa libera — pentru ca a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, — sufletul concepe binele, cunoaste desfatarea ce vine din savirsirea binelui ; are capacitatea si puterea de a-si pas- tra starea sa naturala, daca stSruie in contemplarea binelui si in des- fatarea bunatatilor spirituale ; dar are si capacitatea de a se indeparta uneori de bine ; aceasta i se intimpla cind, saturat de desfatarile cele duhovnicesti, ca ingreunat de somn si alunecat de la cele de sus, se amesteca cu trupul, spre a se desfata cu placed rusinoase. VII Odinioara Adam era sus, nu in ce priveste locul, oi prin liber- tatea vointei sale, cind, indata ce i s-a dat viata, si-a aruncat privirile spre cer ; s-a bucurat de cele vazute si a iubit nespus de mult pe Binefacatorul sau, Care-i daruise desfatarea vietii vesnice, il asezase in desfatarea paradisului, ii daduse aceeasi stapinire pe care o aveau ingerii, il facuse sa aiba acelasi fel de vietuire cu arhanghelii si sa auda glas dumnezeiesc. Pe linga toate acestea era sub paza lui Dum- nezeu si se desfata cu bunatatile Lui. Dar iute s-a saturat de toate aceste bunatati ; si ocarind oarecum satiul, a preferat frumusetii spi- rituale ceea ce pSrea placut ochilor trupului si a prepjit mai mult satu- rarea pintecelui decit desfatarile cele duhovnicesti. De aceea a fost OMILII §1 CUVINTARI 443 izgonit indata din rai, a pierdut acea viefuire fericita §i a ajuns rau, nu din constringere, ci din nesocotinta. A pacatuit pentru ca a intre- buintat rau voin|a sa libera si a murit din pricina pacatului, «cd plata pdcatului este moartea* 32 . Cu cit se departa de viaja, pe atit se apro- pia de moarte. Ca Dumnezeu este viatA iar lipsa vie^ii, moarte. Deci Adam, prin departarea sa de Dumnezeu, si-a pricinuit moartea, potri- vit celor scrise : «Iata vor pieri totf cei care se departeaza de Tine» 3Z . Astfel, nu Dumnezeu a creat moartea, ci noi, prin vointa noastra rea, am atras-o asupra noastra. Pentru pricinile de mai sus, Dumnezeu a ingaduit desfacerea trupului ca sa nu se pastreze pentru noi nemuri- toare boala 34 , intocmai ca un olar care nu vrea sa bage in foe un vas de lut stricat inainte de a indrepta, prin refacerea lui, stricaciunea pe care o are. — Dar pentru ce n-am fost create, as putea fi intrebat, cu ca- pacitatea de a nu mai pacatui, incit sa nu mai putem pacatui, chiar daca am voi ? — Dar si tu socotesti bune slugile tale, cind le vezi ca isi inde- plinesc indatoririle lor de buna voie, nu cind le a-i sub lan^uri ! Asa- dar si lui Dumnezeu nu-I este draga fapta savirsita prin constringere, ci aceea savirsita prin virtute ; iar virtutea se indeplineste prin libera alegere, si nu prin constringere ; iar ailegerea depinde de noi si ceea ce depinde de noi este tocmai liberul arbitru. Asadar eel care huleste pe Creator, ca nu ne-a facut infailibili prin fire, nu face altceva decit ca prefer^ firii rationale pe cea iratjonala, firii libere si active pe cea imobila si lipsita de initiativa. Am facut o digresiune de la subiect, dar era necesara, pentru ca nu cumva, cazind in adinc de ginduri, sa simti si lipsa lui Dumnezeu pe linga lipsa dorurilor tale. Sa incetam, dar, a corija pe Cel intelept. Sa incetam a cauta ceva mai bun decit ceea ce a facut El. Daca ne scapa puterii noastre de patrundere chiar pricinile rinduielilor marunte ale lui Dumnezeu cu privire la viata noastra, totusi sa fie nestramu- tata in sufletele noastre invatatura ca de la Cel bun nu vine nimic rau. VIII Ca urmare a ideii de mai sus se pune si problema diavolului. De unde diavolul, daca relele nu vin de la Dumnezeu ? Ce vom ras- punde ? 32. Rom., 6, 23. 33. Ps., 72, 26. 34. Locul acesta a inspirat pe autorul molitfei celei mari de- la slujba Inmor- mintarii. 444 SFtNTUL VASILE CEL MARE Acelasi raspuns dat despre rautatea oamenilor este indestulStor $i pentru aceasta intrebare. — Din ce pricina este rau omul ? — Din propria sa vointa libera. — Din ce pricina a ajuns diavolul rau ? — Din aceeasi pricina, pentru ca si el avea libertatea vointei si era in puterea lui sau sa ramina lingS Dumnezeu, sau sa se instraineze de bine. Gavriil a fost inger si a ramas necontenit linga Dumnezeu ; satan a fost tot inger si a cazut cu totul din ceata sa. Vointa libera 1-a pastrat pe unul intre cele de sus si tot libertatea vointei 1-a arun- cat pe celalalt din cer. Era cu putinta ca isi Gavriil sa apostazieze, iar satan sa nu cada. Dar pe unul 1-a salvat dragostea fara satiu de Dumnezeu, iar pe celalalt indepartarea de Dumnezeu 1-a aratat vrednic de a fi aruncat in adinc. Acesta este raul : instrainarea de Dumnezeu. O micS intoarcere de ochi ne face sa fim sau cu lumina soarelui, sau cu umbra trupului nostru ; daca ne uitam la soare, soarele este gata sa ne lumineze ; dar daca ne intoarcem spre umbra, ne cuprinde nea- parat intunericul. Tot asa si diavolul este rau, pentru ca i§i are rau- tatea din libertatea vointei, si nu pentru ca firea lui era vrajmasa binelui. — Dar pentru ce se razboieste cu noi ? — Pentru ca, fiind vas plin de toata rautatea, a primit si pacatul invidiei si ne-a pizmuit cinstea. Nu suferea sa ne vada ca ducem in rai o via{a fara de durere. $i prin viclenii ,si mestesugiri a inselat pe om ; folosindu-se pentru amagire tot de dorin|a pe care o avea si el de a fi asemenea cu Dumnezeu, i-a aratat pomul cunostintei binelui si raului si i-a fagaduit ca prin mincarea fructului lui va ajunge ase- menea lui Dumnezeu : «Daca vefi minca dintr-'msul, vefi fi ca ni$te dumnezei, cunoscind binele §i idul» 35 . N-a fost facut, deci, dusman al nostru ; dar din pricina invidiei a ajuns in dusmanie cu noi. Va- zindu-se aruncat jos dintre ingeri, n-a suferit sa vada pe pamintean inaltat, prin propSsirea in virtute, la vrednicia ingerilor. IX Dar pentru ca a ajuns dusmanul nostru, Dumnezeu a rinduit sa avem dusmanie fa{a de el, prin cuvintele spuse sarpelui, instrumentul lui ; amenintarea pronuntata asupra sarpelui se refera la diavol : «Vrd}- md?ie voi pune intre tine 9/ sdminfa ei» 36 . Prieteniile cu rautatea sint intr-adevar vatamatoare, ca de obicei legea prieteniei face ca cei ce 35. Fac, 3, 5. 36. Fac, 3, 15. OMILII $1 CUVINTARI 445 se unesc sa se asemene. De aceea pe buna dreptate s-a spus : «To- vdrd?iile rele stricd obiceiuiile bune» 37 . Dupa cum aerul respirat in locuri infectate de boala transmite incetul cu incetul celor sanatosi boala, tot asa tovarasiile rele pricinuiesc mare rau sufletelor, chiar daca nu se simte indata vatamarea. Pentru asta este neimpScata dus- mania noastra fata de sarpe. Asadar, daca unealta de care s-a slujit diavolul merita atita ura, cit de mult trebuie sa urim pe eel care s-a slujit de sarpe ? As putea fi intrebat : — Pentru ce a fost asezat in paradis acest pom cu ajutorul caruia avea sa reuseasca" diavolul in incercarea lui impotriva noastra ? Daca n-ar fi avut aceasta momeala pentru ispita cum ar fi putut diavolul sa ne duca, prin neascultare, la moarte ? — Trebuia sa fie o porunca prin care sa ni se punS la incercare ascultarea. De aceea era in paradis un pom incarcat cu fructe fru- moase, pentru ca, aratind virtutea infrinarii prin abtinerea de la ceea ce-i placut, sa fim invredniciti pe dreptate de cununile rabdarii. Mincarea din pomul cunostintei binelui si raului a avut ca urmare nu numaii calcarea porunoii, ci si cunoasterea goliciunii. «Au mincat, spune Scriptura, §i li s-au. deschis ochii lor $i au cunoscut ca sint goi» 38 . Trebuia ca omul sa nu-si observe goliciunea, pentru ca nu cumva mintea lui sS fie atrasa a-si implini lipsa, iar prin nascocirea de imbracaminte si prin grija de trup, sa fie sustras cu totul de la contemplarea lui Dumnezeu. — Dar pentru ce n-au fost facute odata cu facerea omului si ves- mintele ? — Pentru ca omul nu trebuia sa aiba imbracaminte ; nici natu- rala, nici confectionata. Imbracamintea naturala este proprie anima- lelor necuvintatoare, cum sint penele, parul, grosimea pieilor, care iarna pot sa le acopere, iar vara le ajuta sa suporte caldura. In acestea nu se deosebeste animal de animal, pentru ca firea lor e la fel la toate ; omul, insa, trebuia sa aiba deosebite darurile bunatatilor, po- trivit dragostei lui de Dumnezeu. Indeletnicirile cu meseriile i-ar fi rapit omului tot timpul sau liber ; iar acest lucru trebuia evitat ca vatamator omului. De aceea si Domnul, vrind sa ne cheme din nou la o viata paradisiaca, indeparteaza din suflete grija, spunind : «Nu vd grijiti pentru sufletul vostm ce ve\i mlnca, nici pentru trupul vostru cu ce vd ve\i imbrdca* 39 . Asadar omul nu trebuia sa aiba nici im- bracaminte naturala, nici confectionata ; ci alta imbracaminte ii era 37. / Cor., 15, 33. 38. Fac, 3, 6—7. 39. Matei, 6, 25. 446 SFINTUL VASIL.E CEL MARE pregatita lui, daca staruia in virtute ; o imbracaminte care avea sa in- floreasca peste om prin harul lui Dumnezeu isi avea sa straluceasca prin vesminte luminoase ca acelea ale ingerilor, mai frumoase decit varietatea florilor si mai luminoase si mai stralucitoare decit stelele. De aceea, Dumnezeu nu i-a dat indata omului imbracaminte, pentru ca imbracamintea rezervata lui trebuia sa fie o recompensa a virtutii sale ,- dar la aceasta imbracaminte omul n-a putut ajunge din pricina ispitei diavolului. Asadar, vr"ajmas ne este diavolul din pricina caderii ce ne-a adus-o atunci prin ispita lui. Domnul, insa, a rinduit sa luptam impotriva lui, ca, ascultind de poruncile Sale, sa reparam greseala prin o noua lupta si, biruind pe dusman, sa fim incununati. Bine-ar fi fost daca ingerul luminat n-ar fi ajuns diavol, ci ar fi ramas in ceata in care a fost rin- duit de Dumnezeu dintru inceput ! Dar pentru ca a ajuns apostat, este dusman si al lui Dumnezeu, dar dusman si al oamenilor, facuti dupa chipul lui Dumnezeu (ca pentru aceasta este uritor de om, pentru ca este si luptator impotriva lui Dumnezeu ; ne uraste si ca bunuri ale Stapinului, dar ne uraste si ca asemanari ale lui Dumnezeu). Intelep- tul chivernisitor si purtator de grija de cele omenesti, insa, s-a folosit de rautatea diavolului pentru exercitarea sufletelor noastre intocmai ca un doctor care intrebuinteaza veninul viperei pentru pregatirea me- dicamentelor mintuitoare. — Cine este deci diavolul ? Care este ceata sa ? Care e drega- toria lui ? De unde, mai ales, si-a capatat numele de satan ? — Se numeste satan, pentru ca se impotriveste binelui. Acest sens il are in limba ebraica, dupa cum cunoastem din Cartile Regilor : «$i a iidicat Domnul satan (piotivnic) lui Solomon pe Ader imparatul sirienilor» 40 . Se numeste diavol, pentru ca este in acelasi timp si co- laborator al pacatului nostru si acuzator ,• se bucura de pierderea noas- tra, dar §i denun^a faptele noastre. Firea lui este necorporala, potrivit cuvintelor apostolului : «Lupta noastid nu este impotriva singelui si trupului, ci impotriva duhurilor rdutdtii» 41 . Dregatoria lui este de con- ductor, tot potrivit cuvintelor apostolului : «Lupta noastrd este im- potriva incepdtoriilor, impotriva conducdtorilor intunericului acestu- ia» 42 . Locul in care-si are sediul conducerea lui este aerian, dupa cum spune acelasi apostol : «lmpotriva conducdtorului, care stdpineste in vdzduh, a duhului, care lucreazd acum in fiii neascultdrii» 43 . De aceea se numeste si conducator al lumii, deoarece conducerea lui se exerci- 40. Ill Regi, 11, 14. 41. Eles., 6, 12. 42. Etes., 6, 12. 43. Eies., 2, 2. OMIL1I $1 CUV1NTARI 447 teaza in jurul pamintului. Asa spune Domnul : «Acum este judecata lumii acesteia ; acum conducatoml lumii acesteia se va izgoni aiara» u ; si iarasi : 77 . Istetimea este, asadar, facultatea potrivit careia savirsim cu dibacie toate faptele noastre ; viclenia este intrebuintarea istetimii numai la savirsirea raului. Prin urmare, pentru ca omul istet poate sa se descuroe cu dibacie in toate faptele, iar printre aceste fapte sint si fapte rele, urmeaza ca istetimea are doua intelesuri. Omul care intrebuinteaza istetimea spre paguba altora este un om viclean; iar istetul, vrednic cu adevarat de lauda, este omul care descopera iute si cu judecata ce este spre binele lui si indeparteaza relele puse cu viclenie si dusmanie la cale de altii im- potriva lui. Fii, deci, atent la cuvimul istetfme si cunoaste ca este o facultate sufleteasca, care poate fi intrebuintata in doua directii j daca un om o foloseste cu gind curat, spre folosul lui si al altora, este lau- dat ; dar daca o intrebuinteaza spre paguba celor din jural lui este de osindit, pentru ca ii da prilej sa se foloseasca de ea spre propria sa pierdere. XII Plina este istoria Vechiului Testament cu exemple de intrebuin- tarea istetimii si intr-un chip si in altul. Buna a fost istetimea evreilor, care au inselat pe egipteni ,• au primit plata pentru lucrul lor la facerea oraselor, dar si-au procurat materiale pentru construirea cortului 78 . Au lucrat cu o istetime vrednica de lauda moasele care au scapat de la moarte pe pruncii de parte barbateasca ai evreilor 79 . Buna a fost iste- timea Rebecai, care a prilejuit fiului ei binecuvintarea cea mare 80 . A 74. Fac, 25, 27. 75. Prov., 12, 24. 76. Prov., 27, 12. 77. Prov., 15, 5. 78. /e?., 12, 35. 79. 7e?., 1, 17. 80. Fac, 27, 15. OMJUI $1 CUVINTARI 481 lucrat cu o istetime vrednica de lauda Rahab 8l , tot atit de bine si Ra- hila 82 ; cea dintii salvind pe iscoade, iar cealalta, inselind pe tatal ei, a putut sa scape de inchinarea la idoli. Gavaonitii s-au purtat cu israili- tenii cu o istetime vrednica de condamnat 83 . Rea a fost istetimea lui Avesalom, care, sub chipul dreptatii, a atras de partea sa pe supusii tatalui sau si a strins multime de rebeli pentru a lupta impotriva lui David 84 . Sint invinuiti unii ca. au facut sfat istet, dar viclean, impo- triva poporului lui Dumnezeu 85 . In textele acestea este laudata istetimea intrebuintata cu folos, fiind ca o arma impotriva neeazurilor din viata, intarind sufletele oa- menilor mai simpli. Daca Eva ar fi avut aceasta istetime n-ar fi cazut cu usurinta prada vicleniilor sarpelui 86 . Asadar, invatatura acestui verset intare$te pe eel inocent, care-$i schimba cu usurinta gindurile, pentru ca da crezare oricarui cuvint, ?i-i ofera folosul istetimii ca un fel de ajutor in toate imprejurarile vietii. XIII Acum sa cercetam cum da Cartea Proverbelor «copilului simfiie si infelegere» 87 . Pentru ca, dupa cum spune apostolul, omul este dublu, eel din afara si eel dinauntru 88 T eel care se vede si eel care are in ascuns gindurile sale, de aceea trebuie ca si virsta copilSriei sa o consideram tot sub aceste doua aspecte. Ar fi cu adevarat vrednic de ris sa sustinem ca proverbul acesta are scopul de a da simtire copilului de curind nascut. CS pe care dintre simturi poate sa-1 dea Cartea Proverbelor, de vreme ce vederea, auzul, mirosul, gustul si pipaitul le avem odata cu nasterea si nu le dobindim prin instructie, ci natura desavirseste prin ele fiinta ? Prin urmare nu trebuie sa interpretam cuvintul copil in sens literal si nici sa intelegem prin simtire unul din simturile enumerate mai sus, ci virstele sa le aplicam omului launtric. Multe locuri din Scriptura ne-au invatat ca exista o stare de copilarie a sufletului, o alta stare de tinerete si in sfirsit o stare de batrinete a sufletului. De pilda, de la Pavel stim c5 crestinii din Corint erau copii 89 , pentru ca aveau nevoie 81. Iosua, 2, 4—21. 82. Fac, 31, 34—35. 83. Iosua, 9, 4—27. 34. II Regi, 15, 4—8. 85. Ps., 82, 3. 86. fac, 3, 1—5. 87. Prov., 1, 4. 83. II Cor., 4, 16. 89. / Cor., 3, 1—2. SfSntul Vasile eel Ptore 482 SFiNTUL VASILE CEL MARE inca de lapte, de invataturile introductive si simple ale Evangheliei si pentru ca nu puteau lua hrana tare a dogmelor. Tinar la suflet este omul desavirsit in tot felul de virtute, care fierbe cu duhul, care doreste cu infocare sa savirseasca fapte de evlavie si care are toata taria pentru savirsirea faptelor bune. Pe acesta Evanghelia il numeste siluitor, in stare sa rapeasca imparatia cerurilor 90 , iar Sfintul Duh il primeste ca pe unul ce-i destoinic sa inalte imne lui Dumnezeu : «Tineri si iecioare, spune Scriptura, sa laude numele Domnuluh 91 , iar in profetia lui Ioil li s-a fagaduit tinerilor sa vada vedenii 92 . In sfirsit, eel batrin la suflet este omul desavirsit in intelepciune si pricepere. Un astfel de om a fost Daniil, care, in trup tinar, a aratat o intelepciune mai vrednica de respect decit a unuia cu capul alb. Din pricina aceasta cei imbatrinit* in zile rele i-au spus lui : «Vino, $ezi In mijlocul nostm §i ne spune noud, ca tie U-a. dat Dumnezeu cinstea batrinetilor» 93 . Astfel, in textul din Proverbe, prin copil se intelege omul renascut si crescut prin baia nasterii din nou, ajuns ca un copil ; si, in aceasta stare fiind, este propriu imparatiei cerurilor. Unui astfel de prune de curind nascut, hranit cu laptele eel curat si spiritual, Cartea Prover- belor ii da simtire si intelegere daca se exerciteaza cu ajutorul ei ; ii da sim^irea celor prezente si intelegerea celor viitoare ; il invata va- loarea lucrurilor omenesti §i-i da sensul intimplarilor din viata, ca sa nu slujeasca placerilor rusinoase si nici sa nu ramina inmarmurit de admiratie in fata slavei desarte a lumii acesteia. Cartea Proverbelor ii mai insufla si intelegerea veacului ce va sa fie si-1 apropie, prin cuvin- tele ei, de credinta celor fagaduite. XIV Dar pentru ca am aplicat deosebirile de virsta la omul launtric, este firesc sa aplicam si numirile simturilor la facultatile sufletului. Astfel, cind Cartea Proverbelor spune : «Apropie urechea ta de cu~ vintele mele» 94 , trebuie sa stim ca e vorba de partea ascultatoare a sufletului, ca atunci cind Domnul spune : «Cei ce are uiechi de auzit sa audd» 95 ; si «Cuvintul mtelept la uieche ascuItatoare» 96 . Prin aceste cuvinte si altele asemenea, Cartea Proverbelor da tinarului un auz sa- natos. Iar cind spune : «Nu te uita la femeia stiicatd» 97 ; isi iaras.1 ~ 90. Matei, 11, 12. 91. Ps., 148, 12. 92. Ioil, 2, 28. 93. Sus., 50. 94. Prov., 22, 17. 95. Matei, 13, 19. 96. Prov., 25, 12. 97. Prov., 5, 3. OMUJI $1 CUVINTARI 483 *Nu-ti intoarce ochii spie ea» 9S ,- si : «Ochii tai sa caute drept» ", ne- gresit ca proverbele acestea ii daruiesc copilului ca un fel de vedere a sufletului. Gind il sfatuieste : «Mdninca miere, fiule, ca sa se indul- ceasca. gitlejul tau» 10 °, in chip figurat numeste miere invatatura dum- nezeiasca ; la fel si cuvintele psalmistului : «Clt de dulci sint cuvintele Tale pentru gitlejul men ; mai mult decit mierea pentru gura mea» l01 — prin aceste sfaturi proverbele urmaresc formarea unui gust duhovni- cesc al sufletului, despre care s-a zis : «Gustali si vedetf ca. bun este Domnul» 102 . Exista si un simt tactil al sufletului, datorita cay uia se atinge de el intelepciunea, imbratisindu-i oarecum virtutea, ca spun Proverbele : «Iubeste intelepciunea, ca sa. te lmbiatiseze» 103 ; iar Ecle- siastul zice : «Vieme este a imbiafisa si vieme este a te indepaita de imbidtisare» lo4 . Trupurile se pingaresc prin imbratisari necurate, iar sufletul, prin imbratisarea intelepciunii, unindu-se desavirsit cu ea, se umple de sfintenie si curate. A^a se daruieste copilului simtire. Dar cum i se da copilului intelegere ? Proverbele spun : «Nu vor folosi averile in ziua cea rea» 105 . Aceste cuvinte aduc aminte inimii tale de ziua aceea in care nu-ti va fi indestulatoare multimea averilor si nici nu te vor scapa de munca ve§nica. Sau cind Proverbele spun : «Cei fara. de idutate vor mosteni pamintul» l08 , vor mosteni acel pa- mint ai carui mostenitori sint cei blinzi, asa cum spune psalmistul : «Cei blinzi vor mosteni pdmintul» l07 ; si dupa cum graieste fericirea Domnului : «Fericitt cei blinzi, ca aceia vor mosteni pamintuh lfm ; si ia- rasi : «lntelepfii vor mosteni slava» log . Intelegerea, deci, imboldeste su- fletul sa doreasca bunatS^ile cuprinse in fagSduinte ; ii da copilului a- ceasta int,elegere, pe de o parte ca sa se teama de amenintarile ce vin peste pacatosi, iar pe de alta parte sa doreasca fagaduintele gatite pen- tru cei dreptj. «Acestea auzindu-le infeleptul mai infelept va fi» no . Cuvintele acestea dau marturie de marea putere a Cartii Prover- belor, pentru ca intelepciunea lor depaseste intelepciunea inteleptilor, iar invataturile cuprinse in aceasta carte sint mai adinci decit invata- 98. Prov., 9, 19. 99. Prov., 4, 25. 100. Prov., 24, 13. 101. Ps., 118, 103. 102. Ps., 33, 8. 103. Prov., 4, 6. 8. 104. Eel., 3, 5. 105. Prov., 11, 4. 106. Prov., 2, 21. 107. Ps., 36, 11. 108. Matei, 5, 5. 109. Prov., 3, 35. 110. Prov., 1, 5. 484 SFINTUL VAS1LE CEL MARE turile inteleptilor. Nenumaratii oameni care audiaza invataturile celor- lalti dascali sint ucenici, pe cind auditorii invataturii acestei carti sint intelepti. Cuvintul intelept este omonim — ca se numesc intelepti si in- teleptii lumii acesteia, dar se numesc intelepti si cei care au primit In- telepciunea cea adevarata, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe temeiul credintei in El. Proverbul acesta vesteste ca vor ajunge mai intelepti inteleptii lu- mii acesteia, daca se apropie de invatatura sanatoasa a Proverbelor ; acestia vor dispretui zadarnica lor cunostinta de mai inainte si vor muta spre adevar admiratia lor. Dar pentru ca cuvintul intelept se aplicS la mai multe categorii de oameni — ca se numeste intelept si eel care are dorinta de a se initia in intelepciune, si eel care a facut oarecare progres in sistemele de intelepciune, si eel care este desavirsit, potrivit starii sale sufletesti — inteleptul, de care a fost vorba mai sus, daca citeste Cartea Proverbelor va ajunge mai intelept, fie ca este numai in- dragostit de intelepciune, tip ca este inaintat in intelepciune, pentru ca pe de o parte dobindeste multe cunostm^e despre dogmele dumneze- iesti, iar pe de alta parte pentru ca este instruit cu privire la natura lucrurilor omenesti. Aceasta, pentru ca Proverbele izgonesc in multe feluri viciul si aduc in multe chipuri in locul lui iarasi virtu tea ; in- frineaza limba nedreapta, instruiesc ochiul cu cautaturS vicleana si stri- cata, nu ingaduie ca miini nedrepte sa aibS stapinirea in puterea lor ,• alunga lenea, osindesc poftele rusinoase, dau invataturi cu privire la prudenta si barbatie, lauda castitatea. Asadar eel instruit in aceste in- vataturi are o repulsie puternica fata de faptele rele, iar prin inclinarea spre mai bine, ca prin o chemare interioara, capata dorinta binelui ; ^.i astfel eel intelept prin firea sa ajunge mai intelept datorita desavir- sirii dobindite din invatatura Proverbelor. XV «Ce7 inteligent va dobindi conduccre» 1U . Cel care vrea sa-si in- suseasca o meserie sau o arta oarecare trebuie sa aiba insusirile fi- re$ti corespunzatoare. Atletul, un trup bine format si putere ; alerga- torul, armonia membrelor si sprinteneala ; tot asa $i conducatorul tre- buie sa aiba agerime de minte si usurinta de intelegere. De aceea Cartea Proverbelor, prin proverbul de mai sus, nu cheama pe orice om la con- ducere, ci pe eel inteligent. Caci ce este conducerea decit o stiinfa a sufletului despre nestatornicia lucrurilor omenesti, cu ajutorul careia ill. Prov., 1, 5. OMILII SI CUVINTARI 485 invatam cum se cuvine sa o traversam ? In multe locuri din Scriptura gasim numita viata aceasta «ape» si «maie», ca de pilda in Psalmi : «Trimis-a din inalpme $i m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe» 112 . Este clar ca numeste «ape» turburarea vietii. CS nioi situatiile fericite si cautate cu multa rivna de majoritatea oamenilor nu sint permanente si de lunga durata, dar nici situatiile turburi si grele din viata nu ramin neschimbate, ci si unele si altele sint supuse miscarii si unor schimbari neasteptate. Dupa cum nu e cu putinta ca marea sa ramina mult timp in aceeasi stare, ca acum este linistita si nemiscata si dupa putin timp o vezi framintata de furia vinturilor, salbaticita si clocotitoare din pri- cina furtunilor, dar apoi o profunda liniste o stapineiste, tot asa si si- tuatiile din viata se intorc cu usurinta cind intr-o parte, cind in alta. Pentru aceasta conducatorul trebuie sa se astepte la schimbari de si- tuatii in momentele linistite ale vietii, cind total i se intimpla dupa gustul sau, dar nu trebuie sa-si piarda nadejdea in momentele grele, ca si cum ar ramine vesnice, §i nici sa se duca la fund, inecat de o tristete exagerata. Nu dainuieste mult timp nici sanatatea trupului, nici floarea tineretii, nici prosperitatea gospodariei si nici una din situatiile fericite ale vietii ; ci, cind esti intr-o astfel de stare fericita a vietii, asteapta-te si la furtuna. Va veni si boala, va veni si saracie ; vintul nu bate totdeauna in pupa corabiei ; adeseori vine necinste peste omul celebru si invidiat de toti ; intimplari nedorite ii turbura fericirea vietii ? sirul nenorocirilor vine asupra ta, ca niste valuri, §i, napustindu-se unele dupa altele, iti turbura viata si groaznica furtuna iti invaluieste traiul. Vei vedea, insa, ca si acestea tree si viata se preface in veselie si intr-o liniste cu adevarat incintatoare. Asadar, conducator inteligent este omul care se comporta fata de ex'enimente potrivit naturii lor, raminind totdeauna identic cu sine in- susi, fara sa se mindreasca in situatiile fericite ale vietii si fara sa fie doborit in necazuri si nenorociri. Dar ne este folositor si in alte privinte darul conducerii. $tiu ca mai sint si alte valuri si furtuni inf ricosatoare care navalesc asupra sufletului, furtuni provocate de pasiunile trupului : minia, teama r placerile si intristarile, care cad asupra sensibilitatii trupului ca o fur- tuna puternica si ineaca adeseori sufletul lipsit de conducere. Din aceasta pricina mintea trebuie sa fie asezata sus, deasupra pasiunilor, ca un conducator, sa-i fie trupul ca o corabie ; si, intorcind cu dibacie gin- durile, cum intoarce corabierul cirma oorabiei, sa calce peste patimi \ 112. Ps., 17, 19. 486 SFINTUL VASILE CEL MARE mintea sa. ramina sus, la inaltime, neatinsa de patimi, fara sa fie mur- darita de amaraciunea patimilor, ci totdeauna sa se roage spunind : «Izbave$te-ma de cei ce ma urdsc si de adincuiile apeloi, ca sa nu ma. inece viforul apei, nici sa ma inghita adincul» 113 . XVI Vrei sa-ti vorbesc si de o alta calatorie pe mare, penitru care ne este necesar darul conducerii ? «lmparafia ceiuiiloi este asemenea unui negutatoi» ni . Toti citi mer- gem pe calea evanghelica sintem nisite negutatori care, prin savirsirea poruncilor, negutatorim pentru noi tnsine dobindirea bunatatilor ce- re§ti. Trebuie, deci, sa>ne adunam molta si felurita boga|ie cereasca, daca nu voim sa fim rusinati atunci cind ni se va cere sa aratam ce am lucrat, ca cei ce au primit talan^ii, si nici sa auzim spunindu-ni-se : «Sluga vicleana si lenesa» " 5 . Sa incarcam marfurile negutatorite si sa strabatem viaja aceasta, fara sa le pierdem sau imputina. Ca multi oa- meni si-au adunat multe bogatii duhovnicesti din itineretile lor, dar cind au ajuns la mijlocul vietii, navalind asupra lor ispitele duhurilor rau- ta{ii, n-au facut fata furiei furtunii, pentru ca n-au avut alaturi de ei darul conducerii, ci au fost pagubi^i de toata strinsura lor. Astfel unii «au cdzut din credinta» 116 ; altii si-au pierdut curatia trupeasca agoni- sita din tinerete, navalind asupra lor, ca o vijelie neasteptatS, placerile rusinoase. Este o priveliste vrednica de cea mai mare mila ca, dupa post, dupa aspra vietuire, dupa rugaciuni indelungate, dupa belsug de Iacrimi, dupa infrinare de douazeci sau treizeci de ani, ca, dintr-o ne- atenfie a sufletului si dintr-o lipsa de grija, sa te vezi lipsit de toate si sa te asemeni, tu, care erai Imbogatit cu savirsirea poruncilor, negus- torului aceluia foarte bogat care, incintat de multimea marfurilor cum- parate, strabate mari pline de primejdii, fiindu-i corabia minata de vin- turi prielnice, dar dintr-odata pierde totul, sfarimindu-i-se corabia chiar in apropierea portului. Te asemeni, deci, acestui negustor daca si tu, prin o ispita a diavolului, ca izbit de o furtuna s31batic3, pierzi cele dobin- dite cu nenumarate osteneli si sudori, cufundindu-te in pacat. Unuia ca acesta, care s-a inecat odata cu toata virtutea agonisita, i se potri- vesc cuvintele : «Ajuns-am in adincuiile mdiii si furtuna m-a inghij.it» ni . 113. Ps., 68, 17—18. 114. Matei, 13, 45. 115. Matei, 25, 26. 116. I Tim., I, 19. 117. Ps., 68, 3. OMILII $1 CUVINTARI 437 XVII Tine, dar, cu putere in miini cirmele vietii. Cirmuieste-ti ochii, ca sa. nu se napusteasca asupra ta, prin ochi, valul aprig al poftei ! Cir- muieste-ti auzul, ca sa nu primeasca urechile ceva vatamator ! Cirmu- ieste-ti limba, ca sa nu rosteasca cuvinte neingaduite ! Sa nu te rapuna furia miniei, sa nu te inece loviturile fricii, nici sa te doboare povara intristarii ! Valuri sint patimile ; daca. te tii deasupra lor, vei fi un cir- maci iscusit al vietfi tale ; dar daca nu te vei feri, cu pricepere si li- niste, de fiecare din aceste valuri, fiind puntat intr-o parte si alta, ca o corabie fara lest, de toate ispitele ce vin asupra-ti, te vei pierde in ocea- nul pacatului. Asculta, deci, ce te inva|a si arta conducerii corabiei ! Corabierii obi^nuiesc sa priveasca la cer si de acolo stiu cum sa cirmu- iasca corabia ; ziua dupa soare, iar noaptea dupa steaua polara sau dupa o alta stea care straluceste totdeauna ; cu ajutorul lor determina di- rectia de plutire. Tot asa sa ai si tu privirea indreptata la cer, dupa cuvintul psalmistului : «La Tine am ridicat ochii mei, Cela Ce locuie$ti in cer» 118 . Priveste la Soarele dreptatii ! Si, calauzit de poruncile Dom- nului, ca de niste stele stralucitoare, ai neadormita privirea ! Nu da somn oehilor tai si nici atipeala pleoapelor tale 119 , ca sa fii necontenit condus de porunci ! Ga spune Scriptura : «Faclie picioarelor mele este legea Ta $i lumind cararilor mele» 12 °. Daca nu vei atipi la cirma atita vreme cit esti in viata aceasta, in aceasta nestatornicie a lucrurilor lumii, vei primi si ajutorul Duhului, Care te va impinge inainte si te va mina cu vinturi dulci si linistite pina ce te vor duee nevatamat la li- manul acela neinvalurat al vointei lui Dumnezeu, CSruia slava si puterea in vecii nesfirsiti ai vecilor, Amin. 118. Ps., 122, 1. 119. Ps., 131, 4. 120. Ps., 118, 105. OMILIA A XHI-a Indemnatoare la Sfintul Botez I Inteleptul Solomon, impartind timpul faptelor savirsite de om in viata si hotarind un timp potrivit pentru fiecare fapta, a spus : «Pentru toate este timp ; este timp pentru orice luciu ; este timp pentru. nastere, este timp pentru moarte» 1 . Eu, insa, schimbind putki hotarirea intelep- tului Solomon, as putea spune, rostindu-va aceasta predica mintuitoare, ca este timp pentru moarte, este timp pentru nastere. — Care este pricina acestei schimbari ? — Solomon, vorbind despre cele supuse nasterii si pieirii, a urmat cursul ordinii naturale si a pus nasterea inaintea mor^ii ; ca este cu ne- putinta sa mori inainte de a te naste. Eu, insa, voind sa vorbesc de nas- terea cea duhovniceasca, am pus moartea inaintea vietii. Ca pentru noi mor^ii in trup ii urmeaza nasterea in Duh, dupa cum spune $i Domnul : «Eu voi ucide 51 Eu voi face viu» 2 . Sa murim, dar, ca sa traim. Sa omo- rim cugetul trupului, oare nu poate sa se supuna legii lui Dumnezeu 3 r ca sa se nasca in noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia nastere viata ?i pacea. Sa ne inmormintam cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca sa si inviem impreuna cu Cel Ce ne-a adus invierea. Pentru fiecare din faptele din viata este potrivit un anumit timp ; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe ; un anumit timp pentru razboi, un anumit timp pentru pace. Dar intreaga viata a omului este timp pentru botez. Nici trupul nu poate trai fara sa respire Si nici sufletul nu poate fiin{a fara sa cunoasca pe Creatorul sau ; ca necunoasterea lui Dumnezeu este moartea sufletului. Cel care n-a fost botezat nu-i Juminat ; iar fara ilumina nici ochiul nu poate vedea pe cele ale sale, nici sufletul nu poate contempla pe Dumnezeu. Orice timp al vietii este potrivit pentru mintuirea prin botez : noaptea, ziua, in orice ceas, in orice clipa, chiar cea mai scurta clipa. Dar cu mult mai 1. Eel., 3, 1. 2. 2. Deut., 32, 39. 3. Rom., 8, 7. OMILII $1 CUVINTARI 439 potrivit este timpul inrudit cu semnificatia botezului. $i care timp ar fi mai inrudit cu botezul decit ziua Pastelui? Aceasta zi este pomenirea invierii Domnului ; iar botezul ne da putin{a invierii. In ziua invierii, deci, sa primim harul invierii. Pentru aceea Biserica cheama de mult timp cu predica puternica pe fiii ei, ca sa nasca in aceasta zi pe cei pen- tru care de mult a simtit durerile nasterii si sa guste, dupa ce i-a in|ar- cat de la cuvintele catehezei, hrana tare a dogmelor. loan a predicat botezul pocaintei si se ducea la el toata Iudeea. Domnul predica botezul infierii si care om din cei care-si pun nadejdea in El nu va asculta ? Botezul lui loan ducea la botez ; botezul acesta desavirseste ; acela era indepartare de pacat ; acesta, unire cu Dumnezeu. Predica lui loan era predica unui om si atragea pe toti la pocakita. Tu, insa, pregetl, te gin- desti, amini, desi ai fost invajat de profeti : «Spalati-va, facefi-vd cu- rali* 4 , ai fost sfatuit de psalmi : «Apropiati-va de Dinsul $i lumina- p-va» 5 , \i s-a binevestit de apostoli : «Pocdifi-va $i fiecaie din voi sa se boteze in numele Domnului Iisus Hristos spre iertarea pacatelor ?i vefi piimi fagaduinta Sfintului Duh» 6 , esti chemat chiar de Domnul, spunindu-ti : «Venifi la Mine toti cei mteniti si impovarap si Eu va voi odihni» 7 , ca toate aceste cuvinte au fost citite astazi. Din copilarie ai fost catehizat, ;si inca nu imbratisezi adevarul ? Ai inva^at mereu, si n-ai ajuns inca sa stii? Toata via^a ta ai ispitit si -ai iscodit pina la batrinete ! Cind ai sa te crestinezi ? Cind vom cunoaste ca esti de-al nostru.? Anul trecut asteptai anul acesta; acum iarasi amini pe la anul ! Vezi sa nu faci fagaduinte care sa depaseasca hota- rele vietii tale ! Nu stii, omule, ce va naste ziua de miine ! Nu fagadui lucruri ce nu sint in puterea ta ! La viata te chemam, omule ! Pentru ce nu raspunzi la chemare ? E^ti chemat la impartasirea bunatatilor. Pen- tru ce treci cu vederea darui ? Imparatia cerurilor este deschisa. Ne- mincinos este Cei Care te cheama. Calea este usoara ; nu-i nevoie de timp, de cheltuieli, de oboseala. Pentru ce intirzii ? Pentru ce amini ? Pentru ce te temi de jug, ca o junica nepusa la jug ? «Jugu7 Meu este bun ; sarcina usoara* 8 . Nu striveste grumazul, ci-1 slaveste. Ca nu pune cu sila jugul in jurul gitului, ci cere vointa libera de la eel care si-1 pune. Uita-te ca Domnul invinuieste pe Efraim, ca pe o junica infuriata, pentru ca rataceste pe unde nu trebuie, dispretuind jugul legii 9 . Su- 4. Isaia, 1, 16. 5. Ps., 33, 5. 6. Fapte, 2, 38. 7. Matei, 11, 28. 8. Matei, 11, 30. 9. Osea, 4, 17. 18. 490 SFINTUL VASILE CEL MARE pune-tj. grumazul tau neimblinzit ! Pune pe grumazul tau jugul lui Hris- tos, pentru ca nu cumva, aruncind jugul sau traind dupa capul tau, sa cazi usor prada fiarelor ! II «Gustati si vedetf ca. bun este Domnul !» 10 . Cum sa spun ceilor ne- ^tiutori ca mierea este dulce ? si jucau cu picioarele 4 . Cu ochi pofticios, cu ris desfrinat, atitau la dans si atrageau spre ele poftele desfrinate ale celor tineri. Au jucat linga bisericile mu- cenicilor din afara de oras si au facut din acele sfinte locuri locas al nerusinarii lor. Au pingarit vazduhul cu cintece de rusine, au pingarit si pamintul cu necuratele lor picioare, care duduia de jocurile lor ; s-au dat in spectacol in fata multimii tinerilor ; cu adevarat nerusinate si iesite din minti, cu nimic mai prejos de cele mai mari furii ale nebuniei. Cum voi tacea acestea ? Cum le voi plinge asa precum merita ? Vi- nul ne-a vatamat aceste suflete ! Vinul, darul lui Dumnezeu, dat celor cumpatati pentru mingiierea slabiciunii lor, a ajuns acum in miinile celor necumpatati unealta de desfriu. II Betia, demon de buna voie, bagat in suflete de catre placere, be- tia mama a pacatului, vrajmasa virtutii, face fricos pe eel viteaz, des- frinat pe eel infrinat ,• nu stie de dreptate, ucide chibzuinta. Dupa cum apa stinge focul, tot asa si vinul nemasurat intuneca mintea. Pregetam sa vorbesc impotriva befiei, nu pentru ca ar fi un pacat mic sau ca ar fi vrednica de dispretuit, ci pentru ca nici un folos n-ar aduce cuvintul. Daca eel care se imbata innebuneste si se intuneca, in zadar graieste eel ce mustra pe eel ce nu aude. Cui sa vorbese deci ? Caci eel care are nevoie de sfat nu aude cele ce ii spun, iar eel in- frinat si cumpatat nu are nevoie de ajutorul cuvintului, ca-i lipsit de patima betiei. Ce voi face, dar, in fata acestora, daca cuvintul e nefo- lositor, iar tacerea plina de primejdie ? Sa nu mai ingrijim boala ? Dar pnmejdioasa este si neingrijirea. Sa graiesc ceva impotriva betivilor ? Dar vorbesc unor urechi moarte ! Ce voi face ? Voi face si eu ce fac doctorii cind izbucneste ciuma : pe cei san&tosi ii feresc de imbolnavire cu medicamente profilactice, iar de cei bolnavi nici nu se ating. Tot asa si voua cuvintul meu va va fi folositor pe jumatate : va pazi pe cei nepatimasi ; dar nu va scapa, nici nu va vindeca pe cei stapiniti de patima. 4. Isaia, 3, 15. 502 SFINTUL VASILE CEL MARE III Prin ce te deosebesti de animale, omule ? Nu prin darul ratiunii, primit de la Ziditorul tau, prin care ai ajuns stapinul si domnul intregii zidiri ? Cel care prin betie se lipseste pe el de ratiune «s-a alaturat do- bitoacelor celor fara de minte ?i s-a asemanat lor» 5 . Dar, mai bine spus, eu as zice ca betivii sint mai fara de minte chiar decit dobitoacele. Toate animalele cu patru picioare, chiar fiarele, au rinduite pornirile lor spre impreunare ; dar cei cu sufletul stapinit de betie si cu trupul plin de fierbinteala nefireasca sint atHati spre impreunari necurate si rusi- noase si spre placeri in orice timp si in orice ceas. Betia nu-i ia omului numai judecata, ci ii schimba si simturile si-1 face pe oel ce se imbata mai rau decit orice dobitoc. Care vita isi vatama atita vederea si auzul cum si le vatama betivul ? Nu-i asa ca nu-si mai cunosc cunoscutii ? Nu alearga adeseori la straini ca la niste prieteni ? Nu sar de multe ori peste umbre ca peste niste santuri $i prapastii ? Urechile lor sint pline de sunetele si zgomotele unei mari invalurate ; li se pare ca pa- mintul se ridica drept inaintea lor si ca muntii li se invirt in jur. Uneori rid fara sa se poata opri, alteori se bocesc si pling neniingiiat,i. Sint cind viteji si cutezatori, cind fricoisi si sfiosi. Somnul le este greu, im- povarator $i inabusitor, cu adevarat in apropierea mortii ; iar starile de veghe, mai nesimtitoare decit visurile. Vis le este viata ; n-au camasa pe ei, n-au nici ce minca a doua zi f dar la betle o fac pe imparatii, pe generalii, zidesc orase, impart bani. Vinul clocoteste in inima lor si le umple capul cu astfel de naluciri si cu atita amagire. Al\i betivi cad in stari isufletesti potrivnice : sint deznadajduiti, tristi, indurera^i, plinga- re|i, tematori si speriosi. Acelasi vin da nastere la diferite stari sufle- testi, dupa felul diferit al trupului ; pe cei in care vinul face ca sin- gele sa se raspindeasca in tot trupul §i sa le infloreasca obrazul, ii face veseli, prietenosi si voiosi ; dar pe cei pe care vinul ii apasa sub povara lui, stringindu-le si presindu-le singele, ii face tristi si amariti. Pentru ce trebuie sa mai vorbesc de multimea celorlalte porniri paitimase : ca- racter nesuferit, pornire spre minie, plingerea soartei, iuteala sufletului, strigatul, scandalul, usurin^a de a fi inselat, minia nestapinita ? IV Neinfrinarea spre placeri iese din vin ca dintr-un izvor, iar desfri- narea merge mina in mina cu betia ; si e mai mica furia animalelor spre impreunari decit pornirea patimasa a betivilor ; ca animalele cunosc ho- tarele firii, dar betivii cauta femeia in barbat ?i barbatul in femeie. Nu-i 5. Ps., 48, 12. OMILII $1 CUVINTARI 503 este usor cuvintului sa spuria toate desfrinarile nascute din betie. Vata- marile pricinuite de ciuma cad cu vremea peste oameni, ca aerul depune in trupuri incetul cu incetul microbii ciumei, dar vatamarile pricinuite de vin cad indata peste ei. Betivii isi pierd sufletul, ca se minjesc cu toate murdariile, dar isi strica si sanatatea trupului ; isi istovesc trupul §i-l slabanogesc nu numai din dorinta nestapinita de placeri, care ii imboldesc spre desfriu, dar 11 poartS si buhait, flescaiit isi lipsit de pu- tere. Ochii betivilor sint vinefi ; fata palida ; rasuflarea greoaie si scurta; limba impleticita ; vorbirea neclara ; picioarele tremuratoare, ca la co- piii cei mici ; scurgeri din trupuri ca din niste trupuri neinsufletite. Sint vrednici de mila din pricina betiei ; mai vrednici de mila decit cei cu- prinsi de furtuna in mijlocul marii, pe care valurile, ce vin unele dupa altele, ii acopera ?i nu le ingaduie sa scape de furtuna. Tot aisa si su- fletele be^ivilor ,• sint duse la fund, cufundate in vin. Dupa cum corabiile surprinse de furtuna si pe cale sa se scufunde trebuie usurate prin aruncarea incarcaturii lor, tot asa si be^ivii trebuie sa dea afara din ei ceea ce-i ingreuneaza. Abia de se libereaza de povara lor, daca varsa si-si golesc stomacul. Sint mai nenorociti deoit naufragiatii. Naufragiat.ii au ca pricina a nenorocirii lor vinturile, marea si necazurile din afara, pe cind betivii atrag asupra lor de buna voie furtuna pricinuita de betie. Demoniacul este vrednic de mila ; betivul, insa, care sufera ca si de- moniacul, nu-i vrednic nici de mila, ca se lupta cu un demon pe care sin- gur 1-a ales. Betivii isi fac si leacuri de befie, nu ca sa scape de patima betiei, ci ca sa poata bea mai mult. Scurta le este ziua, scurta si noap- tea, scurte si noptile de iarna cit priveste timpul de baut. Raul acesta nu are sfirsit. Vinul cere mereu mai mult vin. Bet,ivul nu se mul^umeste cu cit ii e de trebuinta, ci simte nevoia neaparata de a bea mai mult ; le arde gitlejul be^ivilor si li se mareste mereu pofta. $i, socotind ca nu $i-au potolit pofta, patimesc cu totul altceva decit ce voiau ; ca tot continuind cu cheful nu mai simt nici o placere de pe urma bauturii. Dupa cum lumina prea mare intuneca vederile si dupa cum cei care fac mare zgomot, din pricina zgomotului nemasurat, nu mai pot auzi nici ei nimic, tot asa si betivii, pierd pe nesimtite placerea din pricina dragostei prea mare de placere. Vinul li se pare prost si apos, chiar de ar fi neamestecat cu apa ; li se pare ca are gustul searbad al vinului nou, chiar de-ar fi vechi si curat ; de-ar fi vinul rece ca gheata, nu poate sa stinga flacara ce-i arde pe dinauntru din pricina prea multului vin. «Ale cui sint vaietele ? Ale cui gilcevile ? Ale cui procesele ? Ale cui grefurile §i sfezile ? Ale cui zdrobiiile zadarnice ? Ai cui ochii tuibuii ? Nu oare ale celor care zdbovesc linga vin §i care plndesc unde se fac 504 SFINTUL VASILE CEL MARE ospeie ?» 6 . Vaietul este un strigat de jale ; si vrednici de jale sint be- tivii, ca «betivii nu vor mosteni impdrdfia lui Dumnezeu» 7 . Gilceava se naste din pricina turburarii facute de vin gindurilor. Greturile, din pri- cina proastei digestii pricinuite de placerea bautului. Picioarele le sint legate, legate le sint si miinile din pricina vinului ajuns in miini si in picioare. Inainte de aceste suferinte, chiar in timpul cind beau, vin peste ei suferintele unor oameni cuprinsi de nebunie. Cind membranele care acopera creierul sint pline de funinginea pe care aburii vinului o trimit in sus, capul e cuprins de dureri de nesuportat ; nu poate ramine drept pe umeri, ci cade cind pe unul, cind pe altul, alunecind din grumaz. Sfe- zile, dupa spusele Scripturii, sint vorbariile de la ospete, fara masura ,si cu cearta. 2'drobiri zadarnice sint pricinuite iubitorilor de vin, ca din pricina be^iei nu pot sa se tina pe picioare ; cad la pamint in fel si fel de chipuri, incit trupul primeste neaparat zadarnice zdrobiri. V Dar cine sa spuna acestea celor cuprinsi de be^ie ? Din cauza befiei au capul greu, picotesc, casca, vad incetosat, au greturi. De aceea nici nu aud cind invatatorii le striga din toate partile : «Nu vd imbatati de vin, in care este desfrinare» 8 . si iarasi : «Neinirinat este vinul si de ocard betia» 9 . Neascultind de ei, culeg roadele betiei. Trupul le e bu- hait, ochii urdurosi si gura uscata si aprinsa. Dupa cum albiile torentelor de apa par pline atita vreme cit curg pe ele din munte suvoaiele, dar ramin uscate dupa ce a trecut navala de ape, tot asa si befivilor, atita vreme cit gura le e lac de vin, este oarecum plina si uda ; dar la putina vreme dupa ce trece vinul, se vede uscata si fara umezeala. Gura, totdea- una scaldata si inecata de multimea vinului, isi pierde si umiditatea care ii da viata. Care om are o constitute atita de tare incit sa poata tine piept relelor pricinuite de betie ? Prin ce mijloc s-ar putea ca un trup, infierbintat necontenit de vin, dar necontenit udat de vin, sa nu se istoveasca, sa nu-si piarda puterea si sa nu se distruga ? De aici vin tremuraturile si bolile ; duhul este .taiat de abuzul vinului, nervii isi pierd taria lor si tremur cuprinde toate madularele trupului. Pentru ce atragi asupra ta blestemul lui Cain 10 , ca sa tremuri si sa te vinzolesti toata viata ta ? Ca trupul, daca nu are sprijinul sau firesc, trebuie neaparat sa se vinzoleasca si sa tremure. 6. Frov., 23, 28—29. 7. / Cor., 6, 10. 8. E/es., 5, 18. 9. Prov., 20, 1. 10. Fac, 4, 14. OMILII $1 CUVINTARI 505 VI Pina cind vin ? Pina. cind betie ? E$ti in primejdia de a ajunge mo- cirla in loc de om, atit de mult te-ai amestecat cu vinul si ai putrezit impreuna cu el ! Din pricina betiei din fiecare zi, puti a vin, a vin stri- cat, ca vasele care nu mai pot fi intrebuintate. Pe ace?tia ii plinge Isaia : &Vai de cei ce se scoald dimineata si umbld dupd sicherd, de cei care petrec pina seaia, ca vinul ii va arde pe ei. Beau vinul cu chiiare si cu aldute, dar la lucmrile Domnului nu caufd si iucrurile miinilor Lai nu le socofesc» u . Evreii numesc, de obicei, sicherd orice bautura care im- bata. Pe cei care pindesc, de cum incepe ziua, unde au loc ospete, pe cei care stau in jurul pravaliilor cu vin si a crismelor, pe cei care se poftesc unul pe altul la bautura si-si irosesc toata grija sufletului cu unele ca acestea, pe acestia ii plinge profetul, ca nu le mai ramine deloc timp pentru intelegerea minunilor lui Dumnezeu. Ochii lor nu mai au vreme sa priveasca la cer, sa contemple frumusetile lui si sa cerceteze ordinea care este in natura, pentru ca din armonia naturii sa inteleaga pe Creator. Dimpotriva, indata ce se crapa de ziua, impodobesc salile de ospete cu felurite covoare si cu fete de mese inflorate ; arata deosebita grija si rivna in pregatirea paharelor ; rinduiesc vase, ca sa tina vinul rece, clon- dire si sticle, ca la banchete $i ospete publice. Felurimea vaselor cu vin are scopul de a-i face sa uite ca s-au saturat de vin, iar schimbarea pa- harelor, indemn sa bea mai mult. Au oameni insarcinati cu aranjarea ospatului, paharnici-sefi §i oameni care servesc la masa. S-a nascocit ordine in aceasta dezordine ?i rinduiala intr-un lucru ilipsit de orice rinduialS, pentru ca, dupa cum autoritatea demnitarilor creste, daca sint insotiti de suite, tot asa >§i cu betia ? se pun in slujba ei, ca a unei im- paratese, atitia slujitori, ca sa-i ascunda rusinea prin grija mare pe care i-o arata. In afara de acestea, coroane, flori, miruri, parfumuri si nenuma- rate petreceri le iau acestor oameni pierduti si mai mult timp. Apoi, pe masura ce bautul se prelunge^te, au loc intreceri, dispute, lupte, silin- du-se fiecare sa intreaca pe celalalt in betie. Arbitral lor este diavolul, iar premiul victoriei, pacatul. Cei care toarna in el mai mult vin, acela invinge pe ceilalti. Cu adevarat «slava lor std in ru$inea lor» n . Se iau la intrecere unii cu altii, dar se pedepsesc pe ei insisi. Ce cuvint ar putea zugravi nerusinarea celor petrecute ? Toate sint pline de nesocotintS, toate pline de dezordine : invinsii sint bepl, invingatorii beti, iar slugile rid. Mina nu mai slujeste, gura nu mai prime^te mincarea, stomacul plesneste si raul nu se potoleste. Nenorocitul trup, pierzindu-si puterea 11. Isaia, 5, 12—13. 12. Filip., 3, 19. 0()6 SFiNTUL VASILE CEL MARE sa fireasca, curge din toate partile, ca nu mai poate suferi silnicia care i se face din pricina prea multului vin. VII Priveliste vrednica de mila in ochii crestinilor ca un barbat in floa- Tea virstei, cu trupul plin de putere, de frunte in mijlocul ostasilor, sa fie dus pe brate acasa pentru ca nu poate sa stea drept si nici nu poate sa mearga pe picioarele lui. Barbatul, care se cadea sa fie infricosator dusmanilor, ajunge de risul copiilor din piafa. A fost doborit fara sabie, a fost ucis fara sa fi avut dusman in fata. Barbatul inarmat, in cei mai in- floritori ani ai vietii, ajuns prada vinului, este gata sa sufere de la vraj- anasi tot ce vor aceia. Be|ia, distrugere a gindurilor, istovire a puterii, imbatrinire inainte de vreme, moarte in scurta vreme. Ce altceva sint betivii decit niste idoli ai paginilor, ca «ochi au, dar nu vad ; uiechi au, dar nu aud» 13 . Miinile au amortit, picioarele au murit. Cine a uneJtit toate acestea ? Cine este pricinuitorul acestor rauta^i ? Cine a gatit pentru noi otrava nebuniei ? Ai facut, omule, din ospa^ cimp de batalie ! Sco^i pe tineri dusi de mina ca pe niste ramifi in razboi ! Ai ucis cu vin floarea tineretii ! Chemi pe om la ospat ca pe un prieten, dar 11 scoti din casa mort, ca i-ai stins cu vin viat-a. Iar cind oaspetii socot •ca sint satui de vin, atunci incep sa bea mai zdravan ,• si beau ca ani- malele ca dintr-un izvor pregatit in graba, care are tot atitea teici ci^i oaspeti sint. Betia se prelungeste ; si iata -ca soseste un tinar, cu umerii bine facuti ; nu este inca beat ; aduce cu sine o sticla foarte mare cu vin pus la gheata ,- da la o parte pe paharnic, se aseaza in mijloc si imparte befivilor betia cu ajutorul unor fevi incovoiate. Nastrusnica este masura aoeasta, pusa in slujba nemasuratei lor pofte de vin, ca sa se destraba- leze toti la fel, sS nu bea unul mai mult decit altul. Dupa ce s-au impartit tevile isi fieoare a primit teava incovoiata in dreptul lui, beau ca boii, pe nerasuflate, ca dintr-un havuz si se silesc sa suga cu giturile cit le lasa prin tevile de argint vasul de sus cu vin pus Ja gheaja. Uita-te la nenorocitul tau stomac ! Vezi cit e de mare vasul care pri- meste bautura ! Are numai marimea unui pahar ! Nu te uita da vasuil din care torni vinul in pahare, ca sa-1 golesti odata, ci la stomacul tau, ca e plin demult ! De aceea, «vai de cei ce se scoala dimineata si umbld dupa sichera, de cei caie petiec pind seara si-si cheltuiesc toatd ziua in belie ; nu mai au timp sa caute la luciuiile Domnului si luciuiile miiniloi Lui nu le socotesc. Vinul li aide pe ei» li • ca fierbinteala vinului, ajunsa in trup, este scinteie pentru sagetile cele infocate ale vrajma^ului. Vinul 13. Ps., 113, 13. 14. Isaia, 5, 12—13. OMILII $1 CUVINTAKI 507 ineaca ratiunea si mintea ; si, ca un roi de albine, ajita patimile si pla- cerile. Care trasura, fara vizitiu, trasa de nxinji este purtata cu atita neo- rinduiala? Care corabie, lipsita de cirmaci si purtata la intimplare de valuri, nu este mai in mare siguranta deci't un be^iv ? VIII Datorita unor rautati ca acestea, barbatii la un loc cu femeile se in- cing la joe unii linga al^ii ; isi dau sufletele lor demonului iubitor de vim si se ranesc unii pe al^ii cu sagetile patimilor. Risete si la unii si la ailtii ; cintece de rusine, miscari desantate, atitatoare de desfriu. Spu- ne-mi : rizi si te desfatezi cu desfStare nerusinata, tu, care ar trebui sa lacrimezi $i sa suspini pentru cele savirsite pina acum ? Cin^i cintece de rusine, alungind psalmii si imnele pe care le-ai invafat ! Misti picioa- rele, sari ca un iesit din minti si dansezi dansuri ce nu trebuie dansate, tu, care trebuie sa-tf incovoi genunchii la rugaciune ? Pe cine sa pling ? Pe fetele care nu stiu de nunta sau pe cele care au luat jugul casniciei ? Cele dintii s-au intors de la astfel de petreceri cu fecioria pierduta, iar celelalte n-au mai adus so^ilor cura^ia trupuriior lor. Chiar daca unele au inlaturat pacatul din trup, au primit totusi negresit stricaciunea in su- flet. Acelasi lucru am sa-1 spun si despre barbati. Au vazut rau, au fost vazuti rau, ca «cel care se uita. la femeie spre a o pofti pe ea a $i idcut desirinare» 15 . Daca intilnirile intimpdatoare au atita primejdie pentru cei care se uita cu curiozitate, apoi intilnirile puse la cale de mai ina- inte, spre a vedea femei, care ajung nerusinate din pricina be^iei, care fac fel de fel de miscari ca sa o\\\e pe privitori, care cinta cintece de ru- sine, in stare ca numai auzite sa infiga in cei neinfricati boldul placerii, ce vor spune sau cum se vor apara cei care au cules un roi de pacate din nenumarate spectacole ca acestea ? Oare nu cumva pentru asta au privit, ca sa li se destepte poftele? Deci, potrivit hotaririi de neinlaturat a Domnului, sint vinovatl de pacatul preacurviei. Cum va. va primi praznicul Rusalliilor, cind aji pingarit in acest chip Pas-tele ? Rusaliile sint praznuirea venirii vazute si stiute de tot_i a Du- hului Sfint. Tu, insa, luind-o inainte, te-ai facut locas al duhului celui potrivnic si ai ajuns templu al idolilor in loc sa ajungi templu al lui Dumnezeu prin sala^luirea in tine a Duhullui celui Sfint 16 . Ai atras asupra ta blesitemul profetului, care, din partea lui Dumnezeu, spune : «Voi pie- face sarbatorile voastie in plingere» 17 . Cum ve^i conduce pe slugile voastre, cind voi slujiji ca niste robi unor pofte rusinoase si vatama- 15. Matei, 5, 28. 16. / Cor., 3, 16; Rom., 8, 11. 17. Amos, 8, 10. 508 SFlNTUL. VASILE CEL MARE toare ? Cum veti indruma pe copii, cind voi duceti viaja dezordonatS si nu tioeti seama de nici o indrumare ? Ce sa. fac ? Sa va las numai cu cele spuse pina acum ? Ma tern, insa, ca inu cumva eel nesupus sa ajunga mai nerusinat, iar eel care s-a cait sa nu fie doborit de mai multa intristare 18 . Ca «tamaduhea, spune Scrip- tura, pune capat la pacate maii» 19 . Postul sa tamaduiasca betia ! Psalmii, cintecele rusinoase ! Lacrima sa fie Qeacul risului ! In loc de dans, sa se incovoaie genunchiul ! in loc de batutul din palme, sa se loveasca pieptul ! In locul podoabei hainelor, smerenia ! Dar, peste toate, milostenia sa te rascumpere de pacat 20 . «Rascu.mpararea baibatului este bogafia lui» 21 . Fa-ti tovarasi ai rugaciu- nii tale pe multf din oropsi|ii soartei si va fi alungat de la tine orice gind de desfrinare ! Cind poporul israilitean s-a asezat sa manince si sa bea si s-a sculat sa joace 22 — jocul lor era inchinare la idoli — atunci levitii si-au inarmat miinile impotriva frajilor lor si si-au sfinjit miinile pentru preotie 23 . Asadar, va poruncese voua, care va temeti de Dumnezeu, toft ci^i v-ati intristat acum din pricina necuviintei celor osindi^i : Daca-i veti vedea ca se pocaiesc de nebunia faptelor savirsite, aveti mila de ei oa de madularele voastre bolnave ; dar daca ii veti vedea ca se obraznicesc §i dispretuiesc intristarea voastra, «ie$Hi din mijlocul lor, deosebiti-va de ei §i nu va atingefi de eel necuiat* 24 , ca asa ei sa se rusineze si sa-isi recunoasca pacatul lor, iar voi sa primiti rasplata zelului lui Finees 25 , prin dreapta judecata a lui Dumnezeu si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin. 18. II Cor., 2, 7. 19. Eel., 10, 4. 20. Dan., 4, 24. 21. Prov., 13, 8. 22. Ie?., 32, 6. 23. lei?., 32, 27—29. 24. Isaia, 52, 11 ; II Cor., 6, 17. 25. Num., 25, 11. OMILIA A XV-a Despre credinfa Evlavios lucru si fara de satiu este pentru un suflet iubitor de Dum- nezeu sa-s?i aduca aminte necontenit de Dumnezeu ; dar indraznet lucru este a vorbi de cele despre Dumnezeu, pentru ca mintea nu se poate urea pina la masura vredniciei Lui, iar cuvlnitul, la rindul sSu, exprima slab cele pe care mintea le concepe. Daca, deci, mintea noastra este mai prejos de intelegerea maretiei lui Dumnezeu, iar cuvintul este mai prejos §i de- cit mintea, nu este, oare, neaparata trebuinta de tacere, ca nu cumva prin silabiciunea cuvintelor sa punem in primejdie minunea vorbirii des- pre Dumnezeu ? Dorin^a de a slavi pe Dumnezeu este insamintata in chip firesc in tofi cei inzestrati cu darul varbirii ; dar to^i sint la fel de neputinciosi a vorbi dupa vrednicie despre Dumnezeu. In rivna pentru evlavie ne deo- sebim unul de altul ; dar nimeni nu-i asa de orbit ca sa se insele pe el insusi atit de mult, incit sa considere ca s-a urcat pe eel mai inalt pise al intelegerii lui Dumnezeu, ci, cu cit va parea ca propaseste in cunoaste- rea lui Dumnezeu, cu atit mai mult va simti neputin^a lui. Aceasta a simtit-o Avraam ; aceasta a simtit-o Moisi. Cind au putut sa vada pe Dumnezeu, atit cit e cu putinta unui om sa-L vada, mai ales atunci s-au socotit pe ei insisi o nimica. Avraam s-a numit pamint si cenusa 1 , iar Moisi a spus ca este slab la glas si zabavnic la limba 2 , c& vedea slabi- ciunea limbii lui, care nu putea sluji maretiei celor gindite de mintea sa. Totusi, pentru ca urechile voastre s-au deschis acum pentru auzirea vorbirii despre Dumnezeu, iar Biserica nu-i satula niciodata de astfel de auziri, adeverind cuvintul Eclesiastului, ca «nu se satuia uiechea de a auzi» 3 , este de neaparata trebuinta sa graiasca dupa putere. Voi vorbi, dar, despre Dumnezeu nu atit cit este si ce este Dumnezeu, ci cit ne este noua cu putinta. Nu renuntam sa. ne uitam ia cer si sa-1 privim 1. Fac, 18, 27. 2. Ie?., 4, 10. 3. Eel., 1, 8. 510 SFlNTUL VASILE CEL MARE atita cit putem, desi nu putem strabate cu ochii locuC cuprins intre pa- mint si cer ! Tot asa si acum, prin slabe cuvinte, sa implinim credinta, iar in tot cuvintull mostru sa lasam sa biruiasca maretja firii dumnezeie$ti. Ca nici limbile ingerilor, oricum ar fi ele, nici ale arhanghelilor, unite cu toata firea cea cuvintatoare, nu o vor putea ajunge decit in mica parte, necum s-o egaleze intru totul. Iar tu, daca vrei sa vorbet?ti sau sa auzi ceva despre Dumnezeu, pa- raseste trupul, paraseste simturiile trupesti, lasa pamintul, lasa marea, lasa in urma ta vazduhul, nu mai fine seama de anotimpuri si de buna intocmire a vremurilor §i nici de podoabele pamintului, inalta-te mai pre- sus de regiuniile vazduhului, treci dincolo de stele, de minunatia lor, dincolo de frumoasa lor podoaba, dincolo de maretia lor, de folosul ofe- rit de ele intregului univers, dincolo de buna lor rinduiala, dincolo de stralucirea lor, dincolo de pozifia lor, de miscarea lor, de raportul in care se gasesc unele cu aitele si de departarea unora de allele. Dupa ce ai strabatut cu mintea iintreg universul, dupa ce ai depasit cerul si ai ajuns mai presus de el, priveste cu mintea numai frumusetile cele de acolo, oistirile ceresti, corurile ingerilor, dregatoriile arhanghelilor, slava domniilor, locurile intii-statatoare ale tronurilor, priveste puterile, incepatoriile, stapinidle 4 . Dupa ce ai strabatut intreg universul, dupa ce te-ai urcat cu gindul mai presus de toata zidirea si ti-ai inaltat min- tea dincolo de toate acestea, contempla firea dumnezeiasca, identica cu sine insasi, nestramutata, neschimbata, impasibila, simpla, necompusa, neimpar^ita, lumina neapropiata 5 , putere nespusa, maretie fara de ho- tar, slava cu orbitoare stralucire, bunatate dorita, frumuse^e neme$tesu~ gita, care copleseste sufletul inundat de ea, dar cu neputinta de aratat dupa vrednicie prin cuvint. II Acolo este Tatal $i Fiul si Sfintul Duh, firea necreata, vrednicia de stapin, bunatatea fireasca. Tatal, principiul tuturora, cauza existentei existentelor, radacina a tot ce este viu. Din El a iesit izvorul vietii, in- telepciunea, puterea, chipul intru totul asemenea nevazutului Dumne- zeu 6 , Fiul nascut din Tatal, Cuvintul eel viu, Care este Dumnezeu si este la Dumnezeu 7 si nu adus la existent^ ; existind mai inainte de tot,i vecii si nu dobindit in urma ; Fiu, nu posesiune ; Facator, nu faptura ; 4. Col, 1, 16; Eies., 1, 21. 5. / Tim., 6, 16. 6. Col., 1, 15. 7. loan, 1, 2. OMILII 51 CUVINTARI 5 If. Ziditor, nu zidire ; este tot ceea ce este Tatal. Am spus : Fiu si Tata. Pastreaza-mi aceste insusiri ! Raminind, deci, Fiu prin modul existentei, este totusi tot ce este Tatal, potrivit cuvintelor Domnului, Care spune : «Toate cite are Tatal ale Mele sint» 8 . Un portret, intr-adevar, trebuie sa aiba toate cite se gasesc in originalul sau. «Am vdzur, spune evan- ghelistul, slava Lui, slavd ca a Unuia Ndscut din Tatcih 9 , adica rainu- nile facute de El nu i-au fost date prin dar si prin har, ci Fiul are vred- nicia Dumnezeirii parintesti pe temeiul comuniunii de fire. A primi este caracteristic celui exeat ; a avea prin fire este propriu celui nascut. Ca Fiu are in chip firesc cele pe care le are Tatal ; ca Unic-Nascut, le are pe toate adunate in El Insusi, fara sa le imparta cu altul. Din aceasta numire de Fiu am fost invatafi ca El participa la firea Tatalui. N-a fost creat la porunca Tatalui, ci strailuceste nedespar^it din fiinta Tatalui, unit din ve?nicie cu Tatal, egal in bunatate, egal in putere, partas sla- vei. Ce este El altceva decit pecete si chip, care arata in El Insusi in intregime pe Tatal ? Iar toate textele care-ti vorbesc de firea Lui trupeasca, cu care a lu- crat mintuirea oamenilor, pe care ne-a aratat-o prin venirea Lui intrup, in care El spune ca a fost trimis l0 , ca nu poate sa faca de la El nimic u r ca a primit porunca l2 , si altele asemenea, sa nu-ti dea pricini sa micso- rezi Dumnezeirea Unuia-Nascut. Pogoramintul Fiului la slabiciunea fi- rii tale omenesti nu-ti da dreptul sa micsorezi vrednicia Celui puternic r ci intelege firea Lui asa cum se cuvine unui Dumnezeu, iar cuvintele pline de smerenie, spuse despre El, interpreteaza-le avind in vedere in- truparea Sa pentru mintuirea oamenilor. Daca as vrea sa vorbesc acum cu de-amanumtul de lucrul acesta, as putea aduce, uitind de mine in- sumi, o multime nesfirsita de dovezi. Ill Dar sa ne intoarcem la subiectul nostru ! Mintea, care a reusit sa.se curateasca de patimile cele materiale, care a putut sa paraseasca toata zidirea in^elegatoare si, ca un peste, sa iasa din adinc si sa inoate la suprafata apei, ajunge in regiunea curata a creatiei si vede pe Duhul eel Sfint acolo unde este Fiul si unde este Tatal, in unire cu Ei intr-o singura fiinta si intr-o singura fire, avind pe toate : bunatatea, dreptatea, sfintenia, viata. Scriptura spune : «DuhuI 8. loan, 16, 15. 9. loan, 1, 14. 10. loan, 3, 17. 11. loan, 5, 30. 12. loan, 10, 18. 512 SFINTUL VASILE CEL MARS Tdu eel bun» 13 ; si iarasi : «Duh drept» 14 ; si iarasi : «Duhul eel Sfint» 15 ; iar apostolul spune : «Legea Duhului viefih 16 . Nici una din aceste insusiri nu este dobindita in urma si nici adaugata mai tirziu, ci, dupa cum caldura este nedespartita de foe si stralucirea de lumina, tot asa este nedespartita si de Duhul : sfintirea, viata, bunatatea si drep- tatea. Asadar Duhul este acolo — acolo in fericita Fire — nu numarat ca o multiplicitate, ci contemplat in Treime ; propovaduit ca o unitate, nu inteles ca o ceata. Ca dupa cum Tatal este unul si Fiul este unul, tot asa unul este si Sfintul Duh. Duhurile slujitoare, insa, sint mul|imi ne- numarate in fiecare ceata ingereasca. Nu cauta, deci, in creatie pe Duhul Sfint, Care este mai presus de creatie ! Nu pogori pe Cel Care sfinteste in rindul celor sfinUti ! Duhul Sfint umple pe ingeri, umple pe arhangheli, sfinteste pe puteri, insufleteste totul. Duhul Sfint se im- parte in toaita creatia, este impartasit in chip diferit de fiecare din cele create, dar cu toate acestea Duhul nu este micsorat de cei care parti- cipa la Bl. Da tuturor harul Lui ; nu se terming, desi este impartit celor care participa la El, iar cei care l\ primesc sint plini de Duhul, iar Duhul Sfint ramine neimputinat. Dupa cum soarele nu este micsorat intru nimica de cei care participa ia lumina si caldura sa, desi ilumineaza cor- purile si este impartit in fellurite chipuri de corpuri, tot asa si Duhul ramine nemicsorat si neimpartit, cu toate ca da tuturora haruil Sau. Lu- mineaza pe toti pentru a intelege pe Dumnezeu, insufla pe profeti, in- telepteste pe llegiuitori, sfinteste pe preoti, intareste pe imparati, desa- virseste pe drepti, umple de cinste pe cei curati suflete^te si trupeste, da harurile tam5duirilor, invie pe morti, dezleag^ pe cei legati, infiaza pe cei straini. Acestea le lucreaza prin nasterea de sus 17 . Daca ia un va- mes, care crede, il face evanghelist 18 ; daca se pogoara peste un pescar, face din el un teolog 19 ; daca gaseste un prigonitOT, care se pocaieste, il face apostol al neamurilor, predicator al credintei, vas al alegerii 20 . Prin Duhul Sfint cei slabi ajung puternici, cei saraci se imbogatesc, oa- menii simpli la cuvint sint mai intelepti decit inteleptii. Pavel era slab, dar, prin venirea Duhului, stergarele trupului lui vindecau pe cei care le primeau 21 . Si Petru avea un trup piin de slabiciune, dar, prin harul Duhului, care salasluia in el, umbra facuta de trupul lui alunga bolile 13. Ps., 142, 12. 14. Ps., 50, 11. 15. Ps., 50, 12. 16. Rom., 8, 2. 17. loan, 3, 3. 18. Matei, 9, 9. 19. Matei, 4, 19. 20. Fapte, 9, 15. 21. Fapte, 19, 12. CMtLII §1 CUVINTARI 513 celor suferinzi 22 . Saraci erau Petru si loan, ca nu aveau nici argint, nici aur 23 , dar daruiau sanatate, mai de pref decit mult aur ; ologul primise aur de la multi, dar continua sa cerseasca • de la Petru a primit harul si a imcetat cu cersitul, a sarit ca o caprioara, laudind pe Dumnezeu 24 . loan nu cuno9tea infelepciunea lumii, dar rostea, cu puterea Duhului, cuvinte cu care nu se poate compara nici o intelepciune. Sfintul Duh este 5n cer §i umple pamintul ; este de ia\a pretutin- denea $i nu-i marginit de nimic. In tiecare locuie$te in intregime ?i este in intregime cu Dumnezeu. Nu administreaza darurile ca un slujitor, ci imparte harurile ca un stapin. «lmparle$te, spune apostolul, in deosebi fiecdruia, dupa cum voie$te» 25 . Este trimis ca administrator al harurilor, dar lucreaza cu propria Lui putere. Sa ne rugam ca Duhul sa locuiasca in sufletele noastre si sa nu ne paraseasca nici o clipa, cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin. 22. Fapte, 5, 15—16. 23. Fapte, 3, 6. 24. Fapte, 3, 1—8. 25. / Cor., 12, 11. 33 — Sfintul Vasile eel Mare OMILIA A XVI-a La cuvintele : «La inceput era Cuvintul» l I Orice cuvint al Evangheliei este mai de pret decit toate celelalter invataturi ale Duhului, pentru ca in acelea ne-a vorbit Domnul prin robii Sai, prin profeti, pe cind in Evanghelii ne-a vorbit Insusi Stapinul 2 . Dar, dintre evanghelisti, eel care are cele mai sublime cuvinte ale pre- dicarii evanghelice, care a rostit cuvinte mai presus de auz, ce depasesc orice putere de intellegere, este loan, fiul tunetului 3 . Inceputul Evangheliei lui 1-am auzit citit adineaori : *La inceput era Cuvintul ?i Cuvintul era la Dumnezeu 51 Dumnezeu era Cuvintul» 4 . Cu- nosc pe multi, straimi de cuvintul adevarului, care se lauda cu intelep- ciunea lor lumeasca si care nu numai ca au admirat cuvintele acestea de la inceputul Evangheliei lui loan, dar au indraznit sa le introduca in scrierile lor. Diavolul este un tilhar si a destainuit invataturile noastre ucenicilor lui. Daca, deoi, intelepciunea lumeasca a admirat atit de mult puterea aoestor cuvinte, ce vom pati noi, ucenicii Duhului, daca le ascul- tam fara sa le dam atentie si le socotim ca au mica putere in ele ? Dar este oare cineva atit de nesimtitor, imcit sa nu ramftna inmarmurit de uimire in fata unei astfel de frumuseti de gindire si in fata unei adincimi atit de neajunse de invataturi si sa nu doreasca intelegerea lor ade- varata ? Nu este greu sa admiri ce e frumos, dar e greu §i ou anevoie de ajuns sa intelegi exact cele admirate. Nu-i nimeni care sa nu prea- mareasca soarele de pe cer, sa nu-i admire maretia lui, frumusetea lui, simetria razelor sale si lumina lui stralucitoare ; dar daca s-ar ambi- tiona sa-si atinteasca privirile ochilor lui pe discul soarelui, nu numai ca nu va mai putea vedea frumusetea admirata, dar isi va pierde si ve- derea. Mi se pare ca tot asa va pati si mintea care se ambitioneaza sa cerceteze exact cuvintele : «La inceput era Cuvintul*. Cine va intelege dupa cum se cuvine cele cu privire «la inceput» ? Ce cuvinte sa se gaseasca spre a fi in stare sa infatiseze ceea ce se gin- 1. loan, 1, 1. 2. Evi., 1, 2. 3. Marcu, 3, 17. 4. loan, 1, 1. OMItn 91 CUVINTARI 51 5 deste priii aceste cuvinte ? loan Evanghelistul, cind a voit sa ne predea invatatura despre Fiul lui Dumnezeu, n-a pus alt inceput Evangheliei sale declt inceputul Cartii Facerii lumii 5 . Ca Duhul eel Sfint cunostea pe cei care aveau sa atace slava Unuia-Nascut ; stia mai dinainte pe cei care aveau sa me infatiseze invataturi false si viclene 6 , nascocite spre pierderea ascultatorilor lor, spunind de pilda : «Daca a fost nascut, inu exista inainte de nastere» ,• si : «Nu exista inainte de a se maste» ; si : «Si-a primil; ipostaza din cele ce nu exista*. Cuvinte ca acestea rostesc limbile. care, prin cuvinte inselatoare, sint mai ascutite declt orice sabie cu doua tai^uri. Dar, pentru ca nimeni sa nu poata grai asa, Duhul eel Sfint a luat-o inainte prin cuvintele Evangheliei dupa loan, spunind : *La inceput era Cuvintuh. Daca te vei tine cu tarie de aceste cuvinte, cu nimic nu te vor vatama maestrii relelor invataturi. Daca ere- ticul iti spune : «Daca a fost nascut, nu exista inainte de nasteTe», tu spune-i : «La inceput era*. Daca-ti spune mai departe : «Cum era ina- inte de a se naste ?», tu nu lasa cuvintul *eia», nu parasi cuvintele : «La inceput». Punctul eel mai inaintat al cuvintului inceput nu se poate sesiza ; nu putem descoperi ce este dincolo de inceput. Sa nu te rataceasca mud- tele sensuri ale acestui cuvint. In viata aceasta multe sint inceputurile multor lucruri, dar exista un singur inceput, care este inaimtea tuturor celorlalte inceputuri. Proverbele au spus : «Inceput cdii celei bune» 7 ? iar inceput caii este prima miscare de unde incepem mersul a carui parte anterioara o putem gasi. Si : *Inceput intelepciunii este fiica de Domnul» 8 . Dar si acestui inceput ii sta altceva inainte. Inceput al inv5- tarii meseriilor skit elementele meseriei. A^adar element al intelepciu- nii este frica de Domnul ; dar este ceva anterior acestui inceput, si anume starea sufleteasca a celui care n-a fost inca inteleptit si n-a primit in el frica de Dumnezeu. Si demnitatile politice, slujbele inalte, sint ince- patorii, dar aceste incepatorii sint si ele incepatorii ale altor incepa- torii si fiecare incepatorie e relativa. Inceputul liniei este punctul ; in- ceputul suprafetei este linia ; inceputul corpului este suprafata ; in- ceputul cuvintului scris sint literele. II Inceputul din Evanghelia dupa loan nu este de feilul acestora. Nu este legat de nimic, nu este dependent de nimeni, nu are nici un ra- port cu nimeni ; este liber, independent, lipsit de orice leg^tura ou ci- 5. Cartea Facerii incepe cu cuvintele : *La inceput*. 6. Adica : ereticii arieni. 7. Prov., 16, 7. 8. Prov., 1, 7; Ps., 110, 9. 516 SF'NTUL VASILE CEL MARE neva ,- este neajuns de minte, nu poate fi depasit de gindire, nu i se poate gasi ceva anterior lui. Daca te-ai ambi^iona, prin imaginatla min- tii tale, sa treci dined o de acest inceput, vei vedea ca el ti-o ia inainte si sta inaintea gindurilor tale. Lasa sa alerge mintea ta cit o vrea, lasa-o sa se inalfe spre cele de sus si vei vedea ca, dupa ce a ratacit de nenu- marate oil, dupa ce a facut zadarnice incercari, se intoarce din nou in ea insasi, pentru ca n-a putut sa lase in urma sa acest cuvint. Aceasta pentru ca «inceputul» acesta este in afara si mai presus de orice con- cept intelectual. Asadar «la inceput era Cuvintul». O, minune ! Cum s-au unit aceste cuvinte unele cu altele, avind toate aceeasi valoare ! Cuvintul «era» are aceeasi valoare ca si cuvintele : «la inceput», Unde este hulitorul ? Unde este limba care lupta impotriva lui Hristos, care spune : «Era un timp cind nu era ?». Asculta Evanghelia : «La inceput era». Daca era la inceput, atunci cind nu era ? Sa pling necredin^a lor sau sa ma scirbesc de nestiinfa lor ? Ereiticii spun : «Nu era inainte de a se naste». Stii, oare, cind s-a nascut, ca sa po^i fixa in timp cuvintele «inainte de» ? Cu- vintele « inainte de» sint cuvinte care arata timpul si situeaza un timp inaintea altui timp in ce priveste vechimea. Este oare bine gindit sa spui ca Creatorul timpului isi are nasterea in categoriile timpului ? Asadar, «7a inceput era». Daca nu te departezi de cuvintul «eia», nu vei lasa sa se strecoare in mintea ta huila vicdeana. Dupa cum corabierii dispre- tuiesc furtuna, daca sint ancorati cu doua ancore, tot asa si tu vei ride de turburarea aceasta rea, care vine in viata din prickia duhurilor rau- tafii si care turbura: credinta multora, daca vei avea sufletul ancorat cu taria acestor doua cuvinte, care i{i due suf-ietull in port. Ill Dar mintea noastra intreaba : — Cine era la inceput ? — «Cuvintul», raspunde evanghelistul loan. — Care cuvint ? Cuvintul omenesc sau cuvintul ingerilor ? Ca apostolul ne-a dat sa intelegem ca si ingerii au propria lor limba, cind spune : «Daca a§ grai in limbile oameniLoi $i ale ingerilor» 9 . — Termenul cuvint are doua sensuri. Unul este cuvintull rostit cu ajutorul vocii ; acesta, dupa ce a fost pronuntat, se pierde in aer ; altul este cuvintul interior, care exista in inimile noastre, cuvintul concep- tual ; mai este si un altfel de cuvint : cuvintul artificial. Baga de seama sa nu fii cumva in^elat de multele sensuri ale ter- menuilui cuvint. Cum ar fi putut fi la inceput cuvintul omenesc, cind 9. / Cor., 13, l. OMILII $1 CUV1NTARI 517 omul a luat tirziu inceput existentei sale ? Inainte de om au fost facute fiarele, inainte de om dobitoacele, toate tiritoarele, cele de pe uscat, cele dihapa, pasarile cerului, stelele, soarele, luna, ierburile, semin- tele, pamintul, marea, cerul. Asadar, nu era la inceput cuvintul omenesc, dar nici cuvintull ingerilor, ca toata creatia este posterioara veacurilor si si-a luat inceput al existentei de la Creator. Tot asa si cuvintul inte- rior, cuvintul care este in inima, este posterior oricarei gindiri. Inte- lege deei termenul «Cuvinf» intr-un chip vrednic de Dumnezeu. Cind loan ti-a vorbit de Unul-Nascut L-a numit «Cuvlnt», asa «pre- cum mai jos pu^in II va numi «lumina» 10 , «viata» I 1 , «Jnviere» 12 . $i dtipa cum atunci cind auzi ca Unul-Nascut es'te numit «lumina», nu $o86;oo 'Er.-x.X^ia'z (Atena), p. 98. OMILII $1 CUVINTARI 527 1 Bisericile erau darimate de miinile nelegiuitilor, altarele rasturnate ; nu> se mai vedea nici liturghie, nici tamiiere, nici loc unde sa se slujeasca ; triste^e cumplita, ca un nor, a cuprins totul. Slujitorii altarului erau alun- gafi ; toate corurile credintei amutisera ; demonii dantuiau, pingarincr totul cu fumul de la jertfele de grasime si de singiuri. Atunci acest viteaz barbat, preintimpinind silnicia judecatorilor, a aruncat Centura militarS si a fugit peste granita. A dispretuit inalta sa< slujba, a dispretuit slava, toata bogatia, rudele, prietenii, slugile, pla- cerile vietli, toate cele rivnite de oameni si a fugit in pustieta^i adincit si nestrabatute de oameni, socotind mai potolit traiul cu fiarele salba- tice decit vietuirea cu inchinatorii la idoli. A facut ce facuse altadata zelosul Hie care, vazind ca inchinarea la idoli pune stapinire pe Sidon r a fugit in muntele Horiv si a trait intr-o pestera, cautind pe Dumnezeu pina ce a vazut pe Cel dorit, atit cit este cu putinta omului sa vada p& Dumnezeu 6 . Ill Un barbat ca Hie a fost si Gordie. A fugit de turburarile lumii, de- multimea din piata, de mindria inaltllor slujbasi, de tribunale, de huli- tori, de cei care vind, de cei care cumpara, de cei care jura fals, de min- cinosi, de cuvinte de rusine, de glume dobiitocesti si de toate celelalte, pe care populatia oraselor le trage dupa sine ca pe niste slepuri. $i-a* curatit urechile, §i-a curatit ochii ; dar inainte de toate si-a curafit ini- ma, ca sa poata vedea pe Dumnezeu si sa ajunga fericit. A avut desco- periri, a fost inva^at tainele, nu de la oameni, nici prin oameni, ci avind mare dascal pe Duhul adevarului. Ajungind, deci, la gindul ca viata pa- minteasca este nefolositoare si zadarnica $i mai subreda decit visul sj umbra, a fost insufletit mai puternic de dorinta chemarii celei de sus- Cind, ca un atlet, s-a simtit in de ajuns de exercitat si de pregatit pentru lupta, prin post, privegheri, rugaciuni, prin cugetarea continua si neincetata a cuvintelor Duhului, a asteptat o zi 7 in care locuitorii in- tregului oras se gaseau in teatru la sarbatoarea zeului razboiului 8 , spre a privi alergarile de cai. Asadar, cind tot poporul era adunat sus in tea- tru — de unde nu lipseau nici iudeul, nici paginul, ba chiar era ameste- 6. /// Regi, 19, 1—13. 7. Textul : «a asteptat ziua aceasta*, ca §i cuvintele de la sfir$itul cuvintarii : «o zi ca aceasta a vazut priveli§tea aceea minunata*, arata ca sfintul Vasile a tinut cuvintarea chiar in ziua in care sfintul mucenic Gordie a primit cununa de mucenic. In sinaxarul ortodox, unele manuscrise — cele mai multe — pun pomenirea sa la 3 ianuarie, altele la 4 ianuarie (ci. H. Delehaye, Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolita- nae, Bruxelles, 1902, col. 367 — 368). in mineiul romSnesc pomenirea sfintului mucenjc Gordie este la 3 ianuarie. 8. Zeul Ares, identificat la romani cu Marte, fiul lui Zeus si al Herei, unul din cei doisprezece zei marl ai grecilor. 528 SFlNTUL VASILE CEL MARE cata cu ei liu mica multime de crestini, care, traind fara multa purtaro de grija de sufletul lor, «au $ezut in adunaiea de$ertaciunii» 9 , si in ioc sa se fereasca «de adunarile celor ce viclenesc» i0 s-au dus atunci sa priveasca la iuteala cailor si la iscusin^a conducatorilor de care, acolo unde se aflau si robi, venitl cu ingaduiala stapinilor lor, unde se aflau si copii, care au fugit de la scoala la spectacol, unde erau si femei de rind si de proasta conditie — deci cind tot stadionul era plin si to|i erau atenti sa vada intrecerea cailor, atunci acel barbat viteaz, mare la su- flet si mare la cuget, s-a coborit de sus din munti in teatru. Nu s-a spai- mintat de popor, n-a tinu't seama in cite miini dusmane se dadea, ci cu netremuratoare inima si cu cugetul vesel a trecut pe linga cei care erau in s'tadion ca pe linga ni^te pietre dese sau pe linga multime de copaci si s-a oprit in mijlocul stadiohului, adeverind cuvintul care spune : «Drepltil ca leul jndrdzne?(e» ".■' $i avea sufletul atit de curajos, incit, ajuns intr-un loc al teatrului de unde putea li vazut de toti, a strigat acele cuvinte pe care le-am auzit unii din cei care traiesc pina acum : «Am fost gasit de cei care nu ma cautau ; m-am ardtat celor care nu in- trebau de mine» 12 . Cu aceste cuvinte a aratat ca n-a fost adus silit la primejdii, ci s-a dat luptei de buna sa voie. A imitat pe Stapinul, Care in intunecimea noptii, cind iudeii nu-L recunosteau, s-a facut pe Sinesi cunoscut 13 . IV Indata infafisarea teatrului s-a schimbat din pricina acelei privelisti neobisnuite : un barbat cu infatisarea salbatica, cu parul capului mur- dar din pricina traiului indelungat in munfi, cu barba lunga, cu haina mur- dara, cu tot trupul slabanogit, cu toiag in mina si cu un sac atirnat de git. Din toata infatisarea lui se desprindea un farmec care-1 umplea de o lumina interioara. Cind a fost cunoscut cine este, s-au inaltat fel de fel de strigate : crestinii bateau din palme si strigau de bucurie ; dus- manii adevarului indemnau pe judecator sa-1 omoare si sa-1 osindeasca la moarte inainte de a-1 judeca. Tot vazduhul era plin de strigate si zgomot. Nimeni nu s-a mai uitat la cai, nimeni nu s-a mai uitat la con- ducatorii de care ; cursa carelor de intrecere in zadar mai facea zgomot; ochiul nimanui nu mai zabovea in alta parte decit sa-1 vada pe Gordie ; nici urechile nu voiau sa auda altceva decit cuvintele lui Gordie. Un 9. Ps., 25, 4. 10. Ps., 63, 2. 11. Prov., 28, 1. 12. Isaia, 65, 1. 13. loan, 18, 3—8. OMHJ1 $1 CUVlNTARl 529 zgomot nedeslusit, ca o suflare de vint, straMtea prin tot teatrul si aco- perea zgomotul facut de cursele de cai. Cind crainicii au facut poporului semn sa tacS, au adormit flautele, au tacut si feluritele instrumente muzicale ; se auzea numai Gordie, se vedea numai Gordie. A fost tirit indata in fata prefectului orasului, aco- lo unde statea si conducea cursele. Prefectul 1-a intrebat mai intii cu voce blinda si potoliita, cine este si de unde este. Dupa ce Gordie i-a spus patria de unde este, neamul, dregStoria in care a fost, pricina fugii din lume si intoarcerea sa, a adaugat : «Sint aici ca sa-mi ar2t prin fapta si dispretul ce-1 am fata de po- runcile voastre, dar si credinta ce o am in Dumnezeul in Care nadajduiesc. Am auzit, a continuat Gordie, c5 depSse$ti pe multi in cruzime. Am ales, dar, timpul acesta ca foarte potrivit spre a-mi indeplini dorinta». Cu aceste cuvinte a aprins ca si cu focul minia prefectului orasului si i-a atitat toata furia impotriva lui. Prefectul a spus : — «Chemati calaii ! Unde sint plumburile ? Unde sint bicele ? Sa fie intins pe roata ! Sa fie chinuit pe lemn ! Sa fie aduse uneltele de chinuire ! Sa fie pregatite fiarele salbatice, focul, sabia, crucea, groapa ! Dar care e cistigul, a mai spus el, daca nelegiuitul acesta moare din- tr-odata ?». — «De citte nu sint pagubit, a luat indata Gordie cuvintul, daca nu pot sa mor de mai multe ori pentru Hristos !». Prefectul, pe linga cruzimea din fire, a ajuns inca mai cumplit cind se uita la slujba avutS de bSrbat si socotea ca propria lui insults tine- retea sufleteasca a lui Gordie. Si cu cit il vedea mai mult ca are o inima curajoasa, cu atit se salbaticea mai mult si se ambitiona mai tare sa infringa dirzenia lui Gordie prin n3scocirea a fel de fel de chinuri. Pre- fectul acestea a spus si a gindit. Iar mucenicul, cautind spre Dumnezeu, rostea sfintele cuvinte ale Psalmilor, zicind : «Domnul este ajutorul meu si nu ma voi feme de ce-mi va face mie omul» 14 ; si : «Nu ma. voi teme de Tele, ca Tu cu mine esti !» 1S . A mai spus si alte cuvinte inrudite cu acestea, care-i dadeau tarie si pe care le invatase din dumnezeiestile Scripturi. A/tit de departe era de el gindul de a se da inapoi isi de a se teme de chinurile ce-1 amenin- tau, incit le chema spre el isi spunea : 14. Ps., 117, 6. 15. Ps., 22, 4. 34 - Sflntul Vasile eel Mare 530 SFINTUL VASILE CEL MARE «Pentru ce sovaiti ? Pentru oe stati ? Sa-mi fie scrijelat trupul I Sa-mi fie rasucite madularele ! Sa-mi fie chinuite oricit veti voi ! Sa. nu-mi invidiati cumva fexicita mea nadejde ! Cu cit veti prelungi chi- nurile, cu atit imi veti prilejui o rasplata mai mare ! Am o infelegere cu Stapinul : in locul ranilor de pe trap, imi va inflori la inviere haina luminoasa ; in locul necinstirii, cununile ; in locul inchisorii, raiul ; in locul osindirii cu facatorii de rele, traiul cu ingerii. Semanati mult in trupul meu, ca sa secer de mai multe ori pe atita !». Dar, pentru ca n-au putut sa-1 induplece prin amenintari <§i vedeau ca este cu neputinta, §i-au schimbat purtarea fata de el 9i au inceput sa-1 linguseasca. Asa e viclenia diavolului : pe eel fricos il inspaimin- ta, iar pe eel curajos il moaie. Acestea au fost §i uneltirile de atunci ale vicleanului. Cind a vazut ca nu se pleaca in fata amenintarilor, prefectul a incercat sa-1 ademeneasca prin inselaciuni ^i momeli. I-a fagaduit da- ruri, pe unele i le dadea el, iar pe altele chezSsuia ca are sa le primeasca din partea imparatului : o slujba de frunte in ostire, belsug de bani, tot ce-ar fi voit. VI Cind prefectul a vazut ca nu i-a reusit incercarea (ca fericitul bar- bat la auzul fagaduintelor a ris de nebunia lui si 1-a intrebat daca so- coate ca i-ar putea da ceva de aceeasi valoare cu imparatia cerurilor), atunci minia lui n-a mai cunoscut margini ; si-a scos sabia, a adus pe calau alaturea de el si, minjindu-si mina si limba, a osindit pe fericit la moarte. Toata multimea din teatru s-a dus la locul acela, iar locuitorii, care ramasesera in oras, s-au revarsat inaintea zidurilor orasului si pri- veau la privelistea aceea mare si cumplita, minunata pentru ingeri §i pentru intreaga faptura, dar dureroasa pentru diavol si infricosatoare pentru demoni. Orasul s-a golit de locuitori ; multimea, ca un torent, se revarsa buluc spre locul acela. Nici o femeie, nici un barbat, de rind sau de vaza, nu intelegea sa lipseasca de la acea priveliste. Pazitorii ca- selor si-au parasit posturile lor ,• magazinele si-au inchis usile ,• marfu- rile au ramas imprastiate in piata ; grija $i paza tuturora era sa iasa cu totii si sa se duca acolo ; n-a mai ramas in oras nici un raufacator. Robii au parasit slujbele de la stapini ; straini si bastinasi erau acolo- linga barbat. Atunci ;si fecioarele au indraznit sa-si arunce privirile in ochii barbatilor ; chiar batrinii si bolnavii, tintuiti pe Joe de slabiciune r erau in afara zidurilor orasului. In jurul fericitului barbat, care se gra- bea sa mearga la via|a prin moarte, se si aflau prietenii lui ; 11 imbrati- sau, il rugau si-si luau de la el ultimul ramas bun ; varsind pentru el lacrimi calde, il rugau sa nu se dea pe el focului, sa nu-si prapadeasca OMILII 91 CUVINTARI 53 1 tineretea lui, sa nu paraseasca acest dulce soare. Altfi, cu sfaturi ade- menitoare, incercau sa-i zdruncine taria sufletului lui, spunindu-i : «Ta- gaduieste numai cu cuvintul pe Hristos, dar ai in suflet credinfa asa cum o vrei ! Dumnezeu negresit nu se uita la cele rostite cu limba, ci la su- fletul celui care vorbeste. Asa vei putea potoli si pe judecator si-tf vei face milostiv si pe Dumnezeu». VII Gordie, insa, era neinduplecat, neinvins si neranit de asaltul ispiti- torilor. Ai putea compara taria sufletului lui cu casa unui om chibzuit, pe care nu poate s-o zguduie nici furia de nestavilit a vinturilor, nici ploaia iuite cazuta din nori, nici puhoaiele de apa ce curg in jurul ei, pentru ca este cladita pe temelie trainica de piatr5 16 . A?a era barbatul acesta ! Avea nezdruncinata taria credintei in Hristos. Cu ochii duhov- nicesti vedea pe diavol alergind imprejur ; pe unii ii facea sa lacri- meze, iar pe altii ii ajuta sa-1 induplece sa se lepede de Hristos. Celor care plingeau Gordie le spunea cuvintele Domnului : «Nu md plingefi pe mine 17 , ci plingeti pe dusmanii lui Dumnezeu, care indraznesc unele ca acestea impotriva credincio§ilor, care-si aduna focul gheenei prin flacara aceasta, pe care o apririd impotriva noastra ! Incetati de a ma plinge si de a-mi sf arima inima ! Sint gata sa mor pen- tru numele Domnului Iisus 18 nu numai o data, ci chiar de nenumarate ori, de-ar fi cu putinta». Celor care il sfatuiau sa-si tagaduiasca credinta cu limba, le ras- pundea : «Limba zidita de Hristos nu poate rosti ceva impotriva Ziditorului. Caci cu inima credem spre indreptatire, iar cu gura marturisim spre min- tuire l9 . Nu are, oare, ostasul nadejde de mintuire ? N-a fost oare nici un sutas credincios ? Mi-aduc aminte mai inttii de sutasul care statea linga crucea lui Hristos ,• acesta a cunoscut puterea Celui rastignit din minunile Sale ,• era inca fierbinte indrazneala iudeilor, dar sutasul nu s-a terhut de minia lor, nici nu s-a ferit de a vesti adevarul, ci a marturi- sit si n-a tagaduit ca era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu 20 . Cunosc si un alt sutas, care, pe cind Domnul era in trup, a cunoscut ca este Dum- nezeu si Imparat al puterilor si in stare, numai prin porunca Lui, sa tri- mita, prin duhurile Sale slujitoare, ajutor celor in nevoi f si credinta 16 Matei, 7, 24—25. 17. luca, 23, 28. 18. Fapte, 21, 13. 19. Rom., 10, 10. 20. Matei, 27, 54. 532 SFINTUL VASILE CEL MARE aceluia a socotit-o Domnul mai mare decit credinta intregului Israil 21 . Cornelie, care era sutas, n-a fost oare invrednicit de vedenie ingereascS si in urma a dobindit prin Petru mintuire ? Milosteniile si rugaciunile lui au fost auzite de Dumnezeu 22 . Ucenicul acelora vreau s& fiu. Cum voi tagadui, dar, pe Dumnezeul meu, Caruia m-am inchinat din copila- ria mea ? Nu se va outremura oare cerul de sus ? Nu se vor intuneca oare din pricina mea stelele ? Ma va mai tine, oare, pamintul ? «Nu va amagitf ! Dumnezeu nu se lasd. batjocorit /» 23 . Dupa gura noastra ne judeca Dumnezeu 24 ; din cuvintele noastre ne indreptateste si din cu- vintele noastre ne osindeste 25 . N-ati citit infricosStoarea amenintare a Domnului : «De eel ce se va lepada de Mine Inalntea oamenilor, Ma voi lepada si Eu de el inaintea Tatdlui Meu, Cel din ceruri» ? 26 VIII Pentru ce m5 sfStuiti sa fiu viclean? Ca sa ob|in ce, prin o vicle- nie ca aceasta ? Ca sa cistig citeva zile ? Dar voi pierde toatS vesni- cia ! Ca s& fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunat&tile drep- tilor ! Este curata nebunie sa-ti aduci cu maiestrie asupra-ti pierdere si sa-ti procuri, cu siretenie si viclenie, osinda vesnica. Va" dau un sfat : Daca ginditi rau, dezvatati-va de ce-ati invStat si invStati credinta ! Iar daca va schimbati cuvintele dupa imprejurari, atunci «lepddafi minciu- na si gratfi adevaruh 27 si spuneti : «Domnul Iisus Hristos spie slava lui Dumnezeu Tatal» 28 . Aceste cuvinte le va rosti orice limba cind *in numele lui Iisus se va pleca tot pamintul, al celor ceresti si al celoi pa- mintesti si al celor de dedesubt» 29 . Oamenii toji sint muritori, dar mu- cenicii putini. Sa nu asteptam sa ajungem morti, ci sa ne mutam de la viata la viatS. Pentru ce asteptati o moarte fireasca ? O astfel de moarte este fara de rost, fara de cistig, comuna si dobitoacelor si oamenilor. Pe eel venit in viata, prin nastere, sau timpul il duce la mormint, sau boala ii pune capat vietii, sau mortile napraznice il distrug. Asadar, daca tre- buie neapSrat sa murim, atunci sa negutatorim prin moarte viata. Faceti de bunavoie ce veti face vrind-nevrind. Nu crutati viata aceasta pamin- teasca, de care neaparat veti fi lipsiti. Chiar daca cele pamintesti ar fi la fel de vesnice, si atunci ar trebui sS va sirguiti sa le schimbati cu cele 21. Matei, 8, 8—10. 22. Fapte, 10, 1—48. 23. Gal, 6, 7. 24. Luca, 19, 22. 25. Matei, 12, 37. 26. Matei, 10, 33. 27. Etes., 4, 25. 28. Filip., 2, 11. 29. Filip., 2, 10. OMILII §1 CUVINTARI 533 ceresti ; dar daca cele pamintesti nu dainuiesc decit putina vreme §i au atlt de pufin. pret, ar fi cumplitS nebunie ca, in goana dupa. ele, sa pier- dem fericirea gatita nadejdilor noastre. Dupa ce a spus aceste cuvinte si-a facut semnul cmcii, s-a indrep- tat spre chinuxi, fara sa-si schimbe culoarea fetei si fara sa-i§i piarda veselia chipului. Era ca §i oum n-ar fi avut de intilnit calaul, ci ca §i cum s-ar fi dat in miinile ingerilor care aveau sa-1 primeasca indata, noua jertfa, spre a-1 duce, ca pe Lazar, la viata cea fericita 30 . Cine va putea povesti strigatul poporului ? Care tunet a lasat pe pamint din nori un bubuit atit de puternic cit eel inalfat atunci de pe pamint la cer ? Acesta este stadionul celui incununat ! 3i O zi ca aceas- ta a vazut privelistea aceea minunata, pe care timpul n-a innegrit-o, o- bisnuinta n-a vestejit-o si nici intimplarile de mai tirziu n-au biruit-o. Du- pa cum admiram neincetat soarele, de?i-l vedem necontenit, tot asa avem proaspata amintirea acelui barbat. «tntm pomenirea ve$nica va fi drep- tul» 32 la cei de pe pamint, cit va fi pamintul, iar in ceruri, in fata drep- tului Judecator, Caruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin. 30. Luca, 16, 22. 31. Se poate conchide ca biserica mucenicului a fost zidita in fostul stadion al Cezareii Capadochiel, chiar pe locul unde a suferit sflntul mucenicia. 32. Ps., Ill, 6. OMILIA A XlX-a La sfintii patruzeci de mucenici * I S-ar putea oare indestula iubitorul de mucenici numai cu pomenirea mucenicilor ? — Ca cinstirea data celor buni este o dovada a dragostei noastre fata de Stapinul obstesc. — Nu, pentru ca eel care lauda pe bar- batii vrednici nu va intirzia a-i si imita in imprejurari asemanatoare. Fericeste, deci, cu toata inima pe eel care a suferit mucenicia, ca sa fii si tu, prin vointa, mucenic si sa pleci din aceasta lume, invred- nicit de aceleasi rasplati ca si mucenicii fara prigoana, fara foe si fara biciuiri. N-avem de laudat un mucenic, nici doi, nici nu merge numarul ce- lor fericiti pina la zece, ci patruzeci de barbatj, care au avut un singur suflet in deosebite trupuri, dar toti, intr-un gind §i intr-o unire a cre- dintei ; toti au aratat aceea$i rabdare in chinuri §i aceea^i staruinta pentru adevar ; toti, la fel unii cu altii : egali in cuget, egali in muceni- cie. Pentru aceea au fost invredniciti sa ia si aceleasi cununi ale slavei. Ce cuvint ar putea egala vrednicia lor ? Nici patruzeci de limbi n-ar ajunge sa proslaveasca virtutea atitor barbatl. $i totusi, chiar daca ar fi fost numai unul care ar fi trebuit praznuit, ar fi fost destul de mare sa biruiasca puterea cuvintelor mele, dar inca o multime atita de mare, o falanga militara, o armata de nedoborit, la fel de nebiruita in razboaie si de cu neputinta de laudat cu cuvintul. II Hai, dar, sa-i aducem in mijlocul nostru, istorisindu-le viata j si in- fatisind tuturor, ca intr-o icoana, faptele de vitejie ale barbatilor, sa 1. Ace?ti sfinti patruzeci de mucenici au suferit mucenicia in ora?ul Sevastia, pe timpul imparatului Liciniu (307 — 323). Numele lor dupa codicii parisini 1575 si 1576 sint acestea : Chirion, Candidos (sau Claudie), Domnos, Eutihie, Severian, Chiril, Teo- dui, Vivian, Anghias, Isihie, Evnoic, Meliton, Iliadis (sau Hie), Alexandra, Sachedon (sau Sacherdon), Valens, Prise, Hudion, Eraclie, Ecdichie, loan, Filictimon, Flavie, Xantie (sau Xantias), Valerie, Nicolae, Atanasie, Teofil, Lisimah, Gaie, Claudie, Sma- ragd, Sisinie, Leontie, Aefie, Acachie, Dometian (sau Dometie), Gorgonie, Julian (sau Elian) si Aglaios (cf. Sofronie Evstratiadis, Op, cit., p 319 — 320). OMILII $1 CUVINTARI 535 dam celor de fata folosul obstesc ce-1 avem de la ei. Oratorii si picto- a-ii inseamna adeseori vitejiile razboinicilor ; unii ii impodobesc cu cu- -vintul, iar altii ii zugravesc in tablouri, incit si unii si altii au indemnat pe multi la fapte de vitejie ,• ca ceea ce povestirea prezinta prin auz, .aceea pictura, fara de glas, infatiseaza prin imitare. Tot asa si noi, sa ■ amintim celor de fata vitejia barbatilor si, aducind oarecum inaintea ochilor faptele lor, sa miscam spre fapta pe cei mai curajosi, pe cei care sint prin vointa asemenea lor. Acesta este rostul cuvintului de lau- •da in cinstea mucenicilor : sa indemne la virtute pe cei adunati sa le praznuiasca pomenirea. Cuvintarile de lauda intru pomenirea sfintilor nu se pot supune re- gulilor oratorice ale cuvintarilor de lauda. Ca oratorii, in discursurile lor, au ca material pentru lauda faptele si intimplarile din lume ; dar pentru ,aceia pentru care lumea a fost rastignita 2 , cum este cu putinta ca ceva din cele din lume sa le dea pricina de lauda ? Cei patruzeci de mucenici n-au avut o singura patrie ; fiecare se tragea din altS parte. Cum, oare, sa-i numim : oameni 'fara patrie sau cetateni ai intregii lumi ? Dupa cum la stringerea darurilor cele date de ■ fiecare sint comune tuturor celor care au contribuit, tot asa si cu feri- citii acestia : patria fiecaruia este patria comunS a tuturora, ca tot,i au daruit unul altuia patria lor. Dar, mai bine spus, de ce sa cautam patriile lor pamintesti, cind putem sti care este patria lor de acum ; ca patria mucenicilor este cetatea lui Dumnezeu 3 , al carei mester si creator este Dumnezeu 4 ; este Ierusalimul eel de sus 5 , cetatea cea libera, mama lui Pavel si a celor asemenea lui. Fiecare din mucenicii praznuiti era din- tr-un alt neam de oameni ; dar neamul eel duhovnicesc era unul pentru to^i, ca Dumnezeu, Tatal lor, este obstesc, iar ei toti sint frati ; nu pen- tru ca s-ar fi nascut dintr-un barbat si dintr-o femeie, ci pentru ca s-au facut asemenea unii altora prin infierea Duhului intru unirea • cea savirsita data de dragoste. Cor pregatit, numar mare adaugat celor ce din veci lauda pe Domnul ; nu adunati unul cite unul, ci deodata mutati in ceata sfintilor. Dar care este chipul mutarii lor ? Deosebiti de toti ceilalti prin ma- :rimea trupului, prin floarea si puterea virstei, au fost rinduiti sa slujeas- • ca in armata. Pentru iscusinta lor in razboi si pentru vitejia sufletului lor au capatat cele din'tii ranguri de la imparati, iar pentru vitejia lor erau cunoscuti tuturora. 2. Gal, 6, 14. 3. Evr., 12, 22. 4. Evr., 11, 10. 5. Evr., 12, 22. 536 SFINTUL, VASILE CEL MARE III Cind a fost dat acel edict f3ra de Dumnezeu si nelegiuit ca sa nu se marturiseasca Hristos sau sa se astepte primejdii, s-a pornit din partea judecatorilor nedreptatii ura mare si salbatica prigoana a credinciosilor, fiind amenintati cu tot felul de munci. S-au urzit impotriva lor curse si viclenii ,• au fost nascocite felurite munci : oalSii erau neinduplecati, focul gata, sabia ascutita, crucea infipta ; erau pregatite groapa, roata, bicele. Unii crestini fugeau, altii se supuneau, altii sovaiau. Unii s-au infricosat de amenintari, inainte de inceperea chinurilor ; altii, care erau aproape de cei chinuiti, au lesinat ; altii au intrat cu curaj in lup- tS, dar mai pe urma, nemaiputind sa indure muncile pina la sfirsit, au parasit lupta la mijlocul ei, si, ca si cei surprinsi pe mare de furtuna, au pierdut ce cSstigasera la inceput prin rabdare. Atunci acesti ostasi nebiruiti isi viteji ai lui Hristos au pasit in mij- loc ; comandantul le arata poruncile impara'tului si le cerea sa se su- pun5 lor ; dar ei, cu voce sloboda, cu barbatie si curaj, fara sa se infri- coseze de cele ce vedeau si fara sa se inspaiminte de amenintari, au spus ca sint crestini. O, fericite limbi, care aji slobozit glasul acesta ! Vazduhul a fost sfintit primindu-1, ingerii 1-au laudat auzindu-1, diavolul impreuna cu demonii au fost raniti, iar Domnul 1-a inscris in ceruri ! IV Fiecare ostas, cind a pasit in mijloc, a spus : «Sint crestin !». §i du- pa cum cei care participa la luptele din stadion isi spun indata numele si apoi se indreapta spre locul de lupta, tot asa §i acestia atunci au aruncat numele, pe care il aveau de la nastere, si s-a numit fiecare cu numele Mintuitorului obstesc. Toti au facut asa : eel care venea in ur- ma se alatura celui dinainte. Astfel toti au capatat un singur nume. Nu se mai numea unul cutare si celalalt cutare, ci toti s-au numit crestini. Ce a facut atunci prefectul ? $i era cumplit si foarte iscusit fie prin a ademeni cu cuvinte dulci, fie prin a-i indeparta de Hristos cu amenintari. Mai intii i-a incintat cu vorbe dulci, incercind sa le sla- beasca taria credintei, spunindu-le : «Nu jertfiti tineretea voastra si nici nu schimbati viata aceasta dulce cu o moarte inainte de vreme ! E o nebunie ca cei obiisnuiti sa fie intiii in r&zboaie sa moara de o moarte vrednica de facatorii de rele !». Le-a fagaduit apoi averi, le-a dat ono- ruri din partea imparatului, le-a impartit ranguri si cauta sa-i insele cu felurite viclenii. Dar, pentru ca nu s-au lasat inselati de ispita aceasta, OMILII $1 CUVINTARI 537 tiranul s-a indreptat spre celalalt chip al vicleniei : i-a amenintat cu rani, cu moarte, cu chinuri cu neputinta de suferit. Tiranul aceasta a spus, dar mucenicii ce ? «Pentru ce ne ispitesti, au zis ei, o, dusmanule al lui Dumnezeu, sa ne desparti de Dumnezeul eel viu si s5 slujim demonilor pierzatori, ofe- rindu-ne bunurile tale ? Ne dai oare atit de mult cit incerci sa ne iei ? Urim darurile tale, prilej de pierzanie j nu primim o cinste care este mama necinstei ! Ne dai averi care ramin aici si o slava care se veste- jeste. Ne faci cunoscuti imparatului, dar ne instrainezi de adevaratul fmparat. De ce ne mai oferi cu atita staruinta putinele luoruri din lumea aceasta ? Noi dispretuim intreaga lume ! Tot ce se vede in lume n-are pentru noi un pret egal cu cele ce dorim. Uita-te la ceral acesta cit este de frumos la vedere si cit e de maret ! Uita-te la pamint cit este de mare ! Priveste si minunile din el ! Nimic din toate acestea nu poate egala fericirea dreptilor. Acestea tree, dar ale noastre ramin ; un singur dar dorim : cununa dreptatii. O singura slava rivnim : slava din imparatia cerurilor. Dornici sintem sa capatam cinstea cea de sus ; de chinul din iad ne infricosam. Focul de acolo ne ingrozeste ; acesta, cu care voi ne amenintati, este prietenul nostru, ca stie sa respecte pe cei ce dispretuiesc pe idoli. Sageti de copii socottim ranile ce ni le veti face 6 . Loviti trupul nostru, care, daca va rezista mai mult, se va incu- nuna cu mai multa stralucire, iar daca se va sfirisi mai repede, va pleca scapind de niste judecatori atit de silnici, care, slujind trupului, ambi- tionati sa conduced §i sufletele, care daca nu sinteti cinstiti mai mult decit Dumnezeul nostru, va infuriati ca si cum ati fi insultati cu cele mai mari insulte si ne amenintati cu aceste groaznice chinuri, socotind o crima credinta noastrS in Dumnezeu. Dar nu veti intilni oameni fricosi, nici iubitori de viata aceasta paminteasca si nici oameni care se infri- coseaza iute, ca e vorba de dragostea de Dumnezeu. Sintem gata sa su- ferim tot felul de chinuri : sa fim trasi pe roata, sa fim rasuciti, sa fim arsi de vii !». Cind tiranul acela, ingimfat si barbar, a auzit cuvintele acestea n-a mai putut suferi curajul barbatilor. Fierbind de minie se gindea ce mij- loc sa nascoceasca, ca sa le faca moartea indelungata si cruda totodata. Si a gasit mijlocul. Uitati-vS cit de ingrozitor ! VSzind ca este friguroa- sa clima t&rii si ca era si iarna, a a§teptat sa se insereze, pentru ca fri- gul sS fie mai puternic ; sufla atunci si criv5tul. A poruncit, deci, sa 6. Ps„ 63, 8. .538 SFINTUL VASILE CEL MARE -fie dezbracati pina la piele si sa fie lasati goi pe lacul din mijlocul ora- sului sub cerul senin, ca sa moara inghetati. Cei care a{i incercat gerul iernii stiti negresit ca felul acesta de chin este cumplit. Ca nici nu-i cu putinta sa inteleaga altfi grozavia chinului acestuia decit numai cei care 1-au incercat mai inainte. Trupul, supus la ger, se innegreste mai intii in intregime, ca ingheata singele -, 23 - OP, VIII, 13. 4, 26—28 - OH, V, 5. 9, 2—9 - OP, IX, 5. 9, 29 - OC, I, 9. 9, 35 - OC, X, 7. 9, 44 - OC, III, 7. 9, 46 - OC, III, 7. 9, 48 - OC, HI, 7. 10, 44 - OC, XX, 7. 12, 30 - OP, II, 6. 12, 33 - OP, II, 6. Luca 1, 79 - OP, VIII, 4. 2, 14 - OC, IX, 10; XXIV, 7. 2, 29 - OC, V, 5. 2, 29- -30 - OP, XIII, 2. 2, 52 - OP, IX, 5. 4, 22 - OP, IX, 5. 6, 21 - OP, VI, 4; OC, IV, 3. 4 6, 34 - OP, IV, 5. 7, 32 ■ - OP, VI, 7. 7, 50 - OP, II, 2. 8, 7 - OP, X, 8. 8, 8 - OP, VIII, 13. 9, 20 - OC, XXIV, 7. 9, 27- -36 - OP, IX, 5. 10 2 - OC, VIII, 2. 10 6 - OP, II, 1. 10 13 - OP , VI, 7. 10 16 - OC , XXIV, 7. 10 18 - OC , IX, 10. 10 19 - OP , V, 6; OC, IX, 10. 10 25- -37 - OC, VII, 1 10 27 - OP , II, 6. 10 29 - OP , III, 4. 10 36 - OP , III, 4. 10, 37 - OP, III, 4. 12, 8 - OC, XX, 7. 12, 16—18 - OC, VI, 1. 12, 18 - OC, VI, 1. 6. 12, 19 - OC, VI, 6. 12, 20 - OP, XI, 6 ; OC, VI, 2. 6. 12, 35—36 - OC, XXI, 2. 12, 42 - OP, III, 2. 13, 8—9 - OC, III, 4. 13, 38 - OP, IX, 1. 14, 11 - OC, XX, 5. 14, 18 - OC, XIII, 18. 14, 33 - OP, X, 8. 14, 35 - OP, VIII, 13. 15, 24 - OC, XXI, 9. 16, 8 - OP, XI, 6; OC, XII, 6. 16, 9 - OP, III, 2. 16, 19 - OP, VIII, 14; XI, 5. 16, 19—31 - OC, I, 9; XXI, 8. 16, 20—21 - OP, XI, 5. 16, 22 - OP, XII, 5; OC, XVIII, 8. 16, 23 - OC, I, 9. 16, 24 - OC, XXI, 8. 16, 25 - OP, XI, 10 ; OC, VII, 9. 18, 10—14 - OC, XX, 4. 18, 11—12 - OP, II, 5 ; OC, III, 5. 18, 13 - OC, III, 5. 18, 25 - OC, VII, 3. 19, 22 - OC, XVIII, 7. 19, 38 - OC, IX, 10. 19, 41 - OC, IV, 3. 22, 31—32 - OC, XX, 4. 23, 28 - OC, V, 7; XVIII, 7. 24, 1 - OP, X, 5. 24, 43 - OC, I, 9. loan 1, 1 - OP, VII. 3. 4 ; IX, 3 j OC, XVI, 1 | XXIII, 4 j XXIV, 1. 1, 1—2 - OC, XVI, 4. 1, 2 - OP, XI, .6 ; OC, XV, 2. 1, 4 - OC, V, 7; XVI, 3. 1,9- OH, VI, 1. 2 ; OP, VIII, 4 ; IX, 5 1, 14 - OP, XI, 8; OC, III, 6; V, 7; XV 2. 1, 16 - OP, VIII, 5. 1, 29 - OP, V, 5. 1, 32 - OP, IX, 8. 3, 3 - OC, XV, 3. 3, 5 - OC, XIII, 2. 3, 14 - OP, X, 8. 3, 17 - OP, VII, 4; OC, XV, 2. 3, 18 - OP, II, 4. 3, 20 - OP, VIII, 4. 3, 29 - OP, IX, 2. 4, 6 - OP, XI, 4. 4, 7—26 - OP, II, 8. 4, 10 - OP, X, 4. 4, 10—14 - OP, VIII, 7. 4, 14 - OP, V, 4 ; X, 4. 4, 24 - OC, XXIV, 4. 5, 18 - OC, XXIV, 2. 39 — Sfintul Vasile eel Mare 610 SFINTUL VASILE CEL MARE 6, 55 7, 38 8, 16 8, 17 8, 18 8, 39 8, 48 9, 16 10 , 11 10 , 11- 10 , 14 10 , 15 10 , 16 10, 17 10, 18 5, 23 - OC, XXIV, 7. 5, 29 - OC, VII, 6. 5, 30 - OC, XV, 2. 6, 9 - OH, VI, 11. 6, 32 - OP, VIII, 6. 6, 33 - OP, V, 5 ; VIII, 1 ; IX, 3. 6, 48 - OP, VIII, 7. 6, 51 - OP, IX, 5; OC, XIII, 2. 0>P, VIII, 6. OP, V, 4; X, 4. OC, XXIV, 2. OC, XXIV, 2. OC, XXIV, 2. OP, IX, 12. OC, X, 4. OC, XXIII, 4. - OC, XXIII, 3. 13 - OC, XXIII, 3. - OC, XXIII, 4. - OP, XI, 9 ; OC, XXIII, 4. - OP, V, 3. - OC, XXIII, 4. - OC, XV, 2. 10, 20 - OC, XXIII, 4. 10, 21 - OC, XXIII, 4. 10, 27 - OC, XXIII, 4. 10, 30 - OH, IX, 6 ; OC, XXIV, 2. 11, 9—10 - OP, X, 5. 11, 11 - OC, IV, 5. 11, 25 - OC, V, 7 ; XVI, 3 ; XVII, 2. 11, 35 - OC, IV, 3. 11, 43 - OC, IV, 5. 11, 48 - OC, XX, 2. 12, 28 - OC, XXIV, 7, 12, 31 - OC, IX, 9 ; XX, 2. 12, 33 - OP, X, 8. 13, 23 - OP, IX, 2. 14, 3 - OP, III, 2. 14, 6 - OP, III, 3; IX, 5. 6 ; XI, 4; OC, XXIV, 1. 6. 14, 7 - OC, XXIV, 2. 14, 9 - OH, IX, 6; OC, XXIV, 2. 14, 10 - OC, XXIII, 4. 14, 16 - OC, XXIV, 3. 14, 16—17 - OP, XI, 1. 14, 17 - OP, 1, 3 ; OC, XXIV, 6. 14, 23 - OP, VIII, 9 j OC, I, 11. 14, 27 - OP, V, 8 j VIII, 10. 14, 30 - OP, II, 2 ; OC, IX, 9. 15, 1 - OH, V, 6; OP, VII, 5; IX, 5. 15, 2 - OH, V, 6. 15, 5 - OH, V, 6; OP, V, 5; IX, 5. 15, 6 - OH, V, 6. 15, 15 - OP, IX, 2. OC, XX, 4. OP, VII, 4. OC, XXIV, 7. OC, XV, 2. OC, XII, 2. 16, 28 - OC, XXIV, 2. 16, 33 - OP, VII, 3; VIII, 12; XI, 1. 17, 4 - OC, XXIV, 7. 15, 16 15, 26 16, 14 16, 15 16, 25 17, 12 - OP, II, 1. 17, 24 - OP, II, 4. 18, 3—8 - OC, XVIII, 3. 18, 22—23 - OC, X, 7. 18, 23 - OC, X, 7. 19, 23—24 - OC, XXIII, 4. 19, 39 - OP, IX, 9. 20, 28 - OP, VI, 3. 21, 20 - OP, IX, 2. Faptele Aposlolilor 9, 9, 9, 10, 14, 16, 17, 19, 21, 28, 26 - OC, XIX, 7. 3 - OC, III, 6. 38 - OC, XIII, 1. 44 - OC, VIII, 8. 1_8 - OC, XV, 3. 6 - OC, XV, 3. 34—35 - OP, III, 6. 15—16 - OC, XV, 3. 41 - OC, XVII, 2. 16 - OP, III, 1. 20 - OH, I, 1. 22 - OC, XII, 6; XXII, 2. 3 - OP, XI, 8. 27—39 - OC, XIII, 6. 32 - OP, V, 5. 36 - OC, XIII, 6. 15 - OC, XV, 3. 20—21 - OC, XIX, 7. 22 - OP, XI, 8. 1—48 - OC, XVIII, 7. 22 - OP, VIII, 4 ; X, 2 ; OC, XIII, 7, 18 - OP, VII, 1- 21 - OP, X, 8. 12 - OC, XV, 3. 13 - OC, XVIII, 7. 3„6 - OH, IX, 6. Romani 1, 5 - OP, IX, 4. 1, 16 - OH, IX, 1. 1, 18 - OC, VII, 6; X, 7. 1, 20 - OH, I, 6; III, 10; OP, III, 3; OC XII, 3 ; XXIV, 7. 1, 21—22 - OH, I, 3. 1, 22 - OP, XI, 5; OC, XX, 2. 1, 23 - OP, V, 2; OC, IX, 2. 1, 26—27 - OC, IX, 2. 1, 28 - OC, IX, 2. 1, 29 - OC, XI, 3. 2, 4 - OP, VII, 4. 2, 5 - OP, VI, 4, 2, 15 - OC, XII, 10. 2, 16 - OC, XII, 10. 2, 23 - OP, V, 2. 2, 24 = OP, V, 2. 3, 23—24 - OP, XI, 3. 3, 25 - OP, X, 4. 5, 3 - OP, VII, 10; X, 2, XII, 5. 5, 3—4 - OP, VIII, 1 ; VIII, 4 ; X, 2 ; XII. 1. INDICE SCRIPTURISTIC 611 5, 3—5 - OP, XII, 5; OC, IVj, 3. 2, 5, 14 - OP, XI, 9. 2, 5, 20 - OC, XIII, 4. 3, 5, 37 - OP, X, 2. 3, 6, 2 - OP, VIII, 14; OC, XIII, 7. 3, 6, 5 - OC, XIII, 2. 3, 6, 8 - OP, VIII, 14. 3, 6, 13 - OC, XIII, 5. 3, 6, 19 = OP, VII, 2. 3, 6, 23 = OC, IX, 7. 3, 7, 6 - OP, VII, 2. 3, 7, 9—10 - OP, I, 5. 4, 7, 24 - OP, VIII, 9. 14. 4, 8, 2 - OC, XV, 3. 4, 8, 7 - OC, XIII, 1. 4, 8, 8 - OP, VI, 7. 4, 8, 9 - OC, XXIV, 6. 4, 8, 9—10 - OC, XXIV, 4. 4, 8, 11 - OC, XIV, 8. 4, 8, 13 - OC, IV, 2. 4, 8, 15 - OC, V, 7 ; XXIV, 6. 4, 8, 18 - OC, V, 6. 5, 8, 29 - OP, VII, 10. 6, 8, 31 - OP, X, 8. 6, 8, 32 - OP, XIII, 2. 6, 8, 35 = OP, VI, 2; XIV, 1. 6 , 8, 37 - OP, VII, 10 ; XIV, 2. 7, 8, 39 - OP, VII, 10. 7, ' 9, 4—5 - OP, VIII, 7. 9, 9, 22 - OC, IX, 5. 9, . 10, 10 - OP, XI, 2. 8 j OC, XVIII, 7. 9, 11, 5 - OP, VII, 7. 9, 11, 16—18 - OC, XX, 4. 10, 11, 20 - OC, XX, 4. 10, 11, 25 = OP, VII, 7. 10, 11, 33 - OH, II, 2. 10, 12, 1 - OC, XIX, 6. 11, 12, 6 - OC, XXttV, 6. 11, 12, 12 - OC, IV, 3. 11, 12, 15 - OC, IV, 3. 4; V, 7. 12, 12, 17 -■ OH, VIII, 4. 12, 12, 21 - OH, VIII, 4. 12, 13, 1 - OP, VII, 9. 12, 13, 10 - OC, V, 7. 12, 13, 12 - OP, X, 5. 13, 13, 14 - OP, IX, 11 ; OC, XXII, 7. 13, 13, I Corinteni 14, 1, 20 - OC, XVII. 2. 15, 15, 15, 1, 21 - OH, VIII, 6 ; OP, IX, 4 ; XI, 5. 1, 24 - OP, V, 5. 1, 27 = OP, VII, 9. 15, 1, 30 - OC, XII, 9. 15, 15, 15, 1, 30—31 - OC, XX, 3. 1, 31 - OC, XX, 3. 2, 4 - OH, I, 1. 15, 2, 6 - OP, XI, 5 ; OC, XXIII, 2. 15, 2, 6—7 - OC, XII, 3. 15, 2, 7 - OC, XX, 3. 15, 2, 9 - OP, I, 5 j X, 4. 15, 2, 10 - OC, XX, 3. 15, 2, 12—13 - OP, IX, 4. 15, 13 - OH, I, 1. 16 - OP, XI, 6. 1—2 - OC, XII, 13. 7 -= OP, VII, 9. 9 - OP, XIII, 3. 11 - OC, III, 4. 12 -= OC, III, 4. 16 - OC, II, 7; XIV, 8. 17 - OC, XXIV, 5. 19 - OH, IX, 1 ; OP, XI, 5. 23 - OC, XXdV, 7. 3—4 - OC, XX, 4. 5 - OP, II, 6; VIII, 4; OC, III, 1. 7 - OC, XX, 4. 9 - OC, XIX, 8. 11 - OP, VIII, 7. 11—12 - OP, VI, 2. 12 - OC, XIII, 7. 12—13 - OP, VIII, 1. 13 - OP, VIII, 12. 15 - OC, VIII, 1. 5 - OP, IX, 7. 10 - OC, II, 4 ; X, 4 ; XIV, 4. 15 -= OP, V 2. 19 - OC, XXIV, 5. 20 - OP, V, 2 ; XI, 4. 23 - OP, XIII, 3. 31 - OH, I, 3 ; OP, Villi, 9. 24 - OC, III, 4. 25 - OC, II, 3. 26 - OC, III, 4. 27 - OP, VI, 6. 2 - OC, XIII, 2. , 12 - OP, XIV, 5. 13 - OP, VIII, 4 ; XIII, 3. 31 - OP, VIII, 1 ; OC, V, 3. 12 - OC, XXIV, 7. 31 - OP, II, 4. 32 - OC, V, 6 ; XII, 5. 3 - OP, VII, 1. 7 - OH, VI, 11 ; OC, XXIV, 6. 11 - OC, XV, 3. 27 - OP, VIII, 11. 28 - OH, V, 6. 1 - OC, XVI, 3. 11—12 - OP, IX, 2. , 12 - OP, VII, 5 j VIII, 6. 11; X, 4 15 - OP, V, 7. 10 - OP, IX, 4 ; XI, 5 ; OC, XX, 3. , 12 - OC, III, 6. 22 - OC, III, 6. 24 - OP, X, 1 ; XI, J. 26 - OC, III, 6. 31 - OP, III, 5. 33 - OC, IX, 9. 35—50 - OH, VIII, 8. 42 - OP, IX, 2. 42—44 - OC, IV, 6. 43—44 - OP, IX, 2. 52 - OH, VI 54 - OP, XI, 1'. 55 - OC, III, 6. 5 f 612 SFlNTUL VASILE CEL MARE II CorintenI 1, 9—10, - OC, XX, 3. 2, 7 - OC, XIV, 8. 3, 3 - OP, IX, 3. 3, 18 - OP, VI, 7. 4, 5 - OP, VIII, 12. 4, 8 - OP, VIII, 4. 12. 4, 10 - OP, VII, 5 j OC, IV, 2. 4, 16 - OP, VII, 2 j IX, 2 j OC, 1, 9 j IX, 4 i XII, 13 ; XXI, 6. 5, 1 - OC, XXI, 6. 5, 4 - OP, V, 1. 5, 9 - OP, XIV, 5. 5, 17 - OP, VII, 6 ; OC, IX, 4. 6, 9 - OC, XII, 5. 6, 16 - OC, II, 7. 6, 17 - OC, XIV, 8. 8, 9 - OP, VIII, 5 i OC, VII, 9 i X, 4. 9, 6 - OP, XI, 5. 9, 8 - OC, XXI, 8. 11, 6 - OC, XVII, 2. 11, 23 - OP, XI, 5. 11, 25—27 - OP, VIII, 7. 11, 27 - OC, IV, 2. 12, 2 - OH, III, 3. 12, 9—10 - OC, IV, 2. 12, 10 - OP, VII, 9. 12, io - op, xn, 5 j OC, I, 9. 12, 14 - OP, II, 3. 13, 3 - OP, IX, 5. Galateni 1, 1 - OC, XIX, 7. 2, 20 - OP, II, 3 i OC, IV, 2. 4, 9 - OC, XX, 4. 4, 19 - OP, VIII, 8. 5, 17 - OC, I, 9 j II, 3; III, 3. 5, 22 - OP, VII, 1 , IX, 8. 5, 26 - XI, a 6, 1 - OC, XX, 7. 6, 4 - OC, XX, 5. 6, 7 - OP, V, 7; OC, VII, 9; XIII, 5; XVIII, 7. 6, 8- OP, XIII, 5. 6, 14 - OP, IX, 4 ; XIII, 4 ! OC, XIX, 2. Efeseni 1, 21 2, 2 - 2, 3 - 2, 5 ■ 2, 12 2, 14 2, 15 IX, 4, 22 4, 22- 4, 25 4, 27 4, 31 4, 32 - OC, XV, 1. - OC, IX, 9. - OP, XII, 3. - OP, VII, 4. 9. - op, viii, a j xn, 3. - OP, VIII, 10; X, 8f XII, 3. - OP, VII, 6; VIII, 5; X, 8 j OC, 4. - OC, XIII, 5 ; XIX, 6. -24 - OP, IX, 2. - OC, XVIII, 8. - OP, VII, 1. - OC, X, 1. 7. - OC, XI, 6. 5, 2 - OP, V, 5. 5, 6 - OC, XIII, 8. 5, 16 - OP, VIII, 9. 5, 18 - OC, XIV, 5. 5, 23 - OP, IX, 10. 5, 25 - OH, VII, 5. 6, 4 - OH, IX, 4. 6, 12 - OC, II, 1; III, 4; IX, 9. 10. 6, 13 - OC, III, 4. 6, 14 - OC, II, 3. 6, 16 - OC, II, 3. 6, 17 - OC, II, 3. 6, 19 - OC, XII, 1. Filipeni 1, 23 - OC.-IV, 3. 2, 6 - OC, XXIV, 2. 2, 7 - OP, VIII, 5. 2, 8 - OP, XI, 8. 2, 8—9 - OP, IX, 5. 2, 10 - OP, IX, 10 j XI, 1 ; OC, XVIII, 8. 2, 11 - OC, XVIII, 8. 2, 13 - OC, XX, 3. 2, 15 - OH, VI, 2. 3, 8 - OP, IX, 4. 3, 9—1 1 - OC, XX, 3. 3, 12 - OC, XX, 4. 3, 13 - OC, III, 4. 3, 13—14 - OP, IX, 2. 3, 14 - OP, V, 6 ; VIII, 10. 3, 18 - OC, IV, 3 f V, 9. 3, 19 - OP, XIII, 4 ; OC, XflV, 6. 3, 20 - OH, IX, 2 ; OC, XXI, 1. 3, 21 - OP, VII, 10. 4, 7 -OP, V, 8 j VI, 6 ; VIII, 10. 4, 13 - OP, V, 4 j X, 2. Coloseni 1, 12 - OH, II, 5. 1, 15 - OH, IX, 6 ; OC, XV, 2 ; XXIV, 2. 1, 16 - OH, I, 5; OC, XV, 1. 1, 20 - OP, VIII, 5. 10 i X, 7; XII, 3f OC, IX, 10. 2, 4 - OP, VIII, 10. 2, 11 - OC, XIII, 2. 2, 12 - OC, XIII, 2. 2, 15 - OP, X, 3. 3, 1 - OH, IX, 2. 3, 3—4 - OP, VIII, 9. 3, 5 - OP, III, 2 ; OC, IV, 2. 3, 9—10 - OP, IX, 11. 3, 12 -= OP, IX, 11. 4, 7 - OP, VIII, 2. I TesalonlcenI 4, 13 - OC, IV, 6. 4, 15 - OC, XXI, 12. 5, 3 - OC, XIII, 8. 5, 5 - OP, VIII, 8. 5, 8 - OC, II, 3. INDICE SCRIPTURISTIC 613 5, 16 - OC, IV, 4. 5, 16—18 - OP, VIII, 1. 5, 16—18 - OC, IV, 1 ; V, 3. 5, 18 - OC, VIII, 6. 5, 22 - OC, XII, 6. II Tesaloniceni 2 ,3 - OP, II, 1. I Timotei 1, 19 - OC, XII, 6. 1, 20 - OC, XII, 5. 2, 6 - OC, VII, 9. 3, 15 - OP, VI, 1 ; OC, III, 4. 4, 13 - OP, III, 4. 5, 23 - OC, V, 3. 6, 7—8 - OC, XXI, 6. 6, 9 - OP, XI, 6. 6, 14 - OP, X, 1. 6, 16 - OC, XV, 1. 6, 17 - OP, XI, 3. Timotei 1, 8 - OC, III, 4. 1, 18 - OC, III, 4. 2, 3 - OC, III, 4. 2, 4 - OC, III, 4. 2, 5 - OP, XIV, 5 ; OC, III, 4. 2, 10 - OP, VIII, 14. 2, 16 - OP, III, 2. 2, 20 - OC, III, 4 ; IX, 5. 2, 26 - OC, III, 2. 3, 16 - OP, I, 1. 4, 2 - OP, III, 4. 4, 3 - OP, IX, 3. 4, 7—8 _ OP, XIV, 5. 4, 8 - OC, III, 6. Tit 1, 3 - OP, I, 3. Evrei 1, 2 - OH, IX, 6 i OC, XVI, 1. 1, 3 - OH, IX, 6 j OP, X, 5 i OC, X, 7; XXIV, 4. 1, 7 - OP, XI, 8. 2, 4 - OC, III, 6. 2, 7 - OP, XI, 11. 2, 9 - OP, XI, 11. 2, 14 - OP, XI, 9. 4, 12 - OP, V, 7 j IX, 5. 5, 14 - OC, II, 8 ; XII, 4. 6, 5 - OC, XIV, 1. 7, 26—27 - OP, XI, 4. 9, 37—38 - OC, I, 9. 10, 1 - OP, VIII, 9. 10, 27 - OC, VII, 6. 11, 10 - OP, X, 4 j OC, XIX, 2. 11, 25 - OH, I, 1. 11, 40 - OP, XI, 9. 12, 6 - OP, VIII, 1 j XII, 5. 12, 7 - OC, XII, 5. 12, 11 - OC, XII, 5. 12, 22 - OH, IX, 2 ; OP, III, 1 ; OC, XIX, 2. 12, 23 - OH, IX, 2 ; OP, X, 4 ; XI, 7. Iacov 4, 6 - OC, XX, 5. I Petru 1, 2 - OP, V, 8. 2, 9 - OP, VII, 7. 2, 22 - OP, XI, 4. 5, 3 - OC, XX, 7. 5, 5 - OC, XX, 5. 5, 6 - OP, XI, 3. I loan 1, 5 - OH, II, 4. 3, 8 - OP, II, 8 ; IX, 10 ; XIV, 2. 5, 17 - OC, XIII, 4. 5, 19 - OP, VIII, 9. INDICE REAL §1 O N O M A S T I C Aaron, OP, XI, 4 ; OC, X, 3. Abimaleh, nume de imparat, OP, VIII, 1. Abimaleh, imparatul Filistenilor, OP, VIII, 1. Abimaleh, preot, OP, VIII, 1. Acudemia, scoala filosofica a lui Platon, OC, XXII, 7. Achila, traducator al Vechiului Testament in limba greaca, Op, IX, 4. Adam, — a lasat mostenire pacatul, OC, VIII, 7 ; — a primit intiia data po- runca de a posti, OC, I, 3. Ader, Imparatul sirienilor, OP, VII, 6 ; OC, IX, 9. adevar, -ul Evangheliei, OP, VII, 7 ; -ul In Scriptura este lipsit de cuvinte mestesu- gite, OH, III, 8 ; -ul Invataturii creatine, OH, I, 2 ; -ul lui Dumnezeu, OP, VI, 6 ; -ul proverbului, OC, XX, 5; canonul -ului OP, II, 6 ; contemplarile -ului, OP, VIII, 5 ; cunoasterea -ului, OH, II, 8 ; OP, VII, 5; descoperirea -ului, OH, VI, 11 j dogmele -ului, OH, IX, 6; OP, VIII, 6; dragostea de — , OH, I, 1 ; Duhul -ului, OP, I, 3 j XI, 1 ; OC, XVIII, 3 ; XXIV 6. Adonai Doamne, OC, II, 6. Adrazar, fiul lui Raab, Imparatul din Saba, OP, XII, 2 ; robii lui — , OP, XII, 2. adulter, — al naturii, OH, VII, 6 ; -ele zei- lor, OC, XXII, 2. adunare, -a sarbatoreasca a sfkitilor, OP, X, 4 ; prima — a crestinilor avea toate in comun, OC, VIII, 8. Agog, imparatul amalicitilor, OC, X, 6. agonie, -ia de pe cruce, OP, X, 3. Ahar, persoana biblica, OC, VIII, 4. Ahav, persoana biblica, OC, VII, 5 ; Io- ram liul lui — , OP, VII, 6. Ahaz, rege In Iuda, OH, VI, 7. Ahitoiel, sfetnicul lui David, OP, II, 1 ; VII, 6. alegere, -a depinde de nod, OC, IX, 7 ; -a harului, OP, VII, 7 ; -a intre fapte, OH, VI, 7 ; vas al -rii, OC, XV, 3 ; virtutea se savlrseste prin libera — , OC, IX, 7. alegorie, legile -i, OH, IX, 1. Alexandra eel Mare, fapta lui — , OC, XXII, 5. altar, -ul arderilor de tot, OC, XIII, 3; slujitorii -ului, OC, XVIII, 2. Amnon, Intiiul nascut al lui David, OP, VIII, 12 ; fiii lui — , OP, XII, 2. Amos, proorocul, OC, VIII, 1. Ana, mama lui Samuil, OC, II, 6 ; XX, 3. Anatolia, partile de mijloc ale -iei, OH, III, 6. Annus, imparatul celor din Get, OP, VIII, 1. anomeu, eretic, OH, IX, 6; OC, XXIV, 1. 2. 3. apostolie, OP, IX, 4. aproapele, calitatile si bunurile -lui, OC, XI, 4; dragostea de — , OC, VII, 1. 9j femeia -lui, OP, XI, 8 ; porunca dra- gostei de — , OC, VII, 1 ; vatamarea -lui, OC, X, 5. Arabia, OP, XII, 2 ; pustiul -iei, OH, IV, 4. Aravot, pustie In Iuda, OP, II, 1. Araxe, fluviu, OH, III, 6. ardere, — de tot, OC, XIX, 6; altarul -rilor de tot, OC, XIII, 3. Argantonie, OC, XXII, 8. argieni, OC, XXII, 8. Arhanghel, OC, XV, 1. 3; dregatoriile -ilor, OH, I, 5 ; OC, XV, 1 ; vietuire cu -ii, OC, IX, 7. Arhi, tatal lui Husi, OP, II, 1. Arhiloh, vulpea lui — , OC, XXII, 8. Arie, eretic, OC, XXIV, 1. Asat, levit, OP, XIII, 1. asirian, OP, XI, 6; OC, XXIV, 1 asprime, -a certarii, OC, XII, 5. astrolog, combaterea -ilor, OH, VI, 5. 7 ; cuvintele -ilor, OH, VI, 7. astrologie, -ia este in mare cinste la hal- deeni, OC, XII, 6. astronomie, vestita — , OH, I, 3. atenian, OP, X, 8. Arica, OC, XXII, 7. Atlantic, oceanul numit — , OH, VII, 6. Avacum, profetul, OC, VIII, 5. Abel, OC, XXIII, 3. Abesalom, fiul lui David, OP, II, 1. 7; XX, 1 ; istejimea cea rea a lui ■ — , OC. XII, 12. Abiatar, preot, OP, II, 1. Abimeleh, ucigasul — , fiul nelegitim al lui Ghedeon, OC, XX, 2. INDICE REAL $1 ONOMASTIC 615 Aviron, persoaaia biblica, OC, IX, 5. Avraam, Dumnezeul lui — , OP, VI, 3 ; X, 6 ; slnurile lui — , OC, I, 9. B Baal, 450 preotf ai lui — , OC, X, 6. Bactru, fluviu, OH, III, 6. Babilon, cuptorul din — , OC, XXI, 9; groapa din — , OC, VIII, 5 ; istoria celor trei tineri din — , OP, V, 6 ; trupul celor trei tineri din — , OC, I, 6. belie, -ia duce la desfriu, OC, I, 10 ; -ia este dusman al lui Dumnezeu, OC, II, 7 ; -ia este distrugerea gindurilor, OC, XIV, 7 ; -ia este mama a pacatului, vrajmasa a virtutii, OC, XIV, 2 ; fumu- rile -iei, OC, II, 6 ; leacuiri de — , OC, XIV, 4 j mama a neru?inarii este -ia, OC, II, 4 j patima -iei, OC, XIV, 2 ; pa- catul -iei, OC, II, 7 ; suflet pingarit de — , OC, II, 4. Biblie, OC, XXI, 8. bine, -le real, OP, VIII, 7; OC, XI, 5; adevaratul — , OC, VII, 1 ; contemplarea -lui, OC, IX, 6 ; definitia -lui, OP, IX, 2 ; dorinta -lui, OC, XII, 14; Dumnezeu este insusi -le desavir^it, OP, VIII, 7 ; lupta dimtre rau si — , OH, II, 4 ; nature -lui, OP, I; 3 p IX, 12 ; OC, IX, 4. 5 ; po- mul cunostiniei -lui si xaului, OC, I, 3 ; IX, 8. 9 j puterea -lui, OH, II, 4; raul este lipsa -lui, OC, IX, 5 ; vrajmasul -lui, OC, IX, 8. binecuvintare, -a lui Dumnezeu, OP, V, 8 ; -a miinilor, OC, VIII, 1. Biserica, -ca celor ce vietuiesc in ceruri, OP, X, 4 ; -ca celor intii nascutf, OP, XI, 7 ; -ca celor intii-nascuti inscrisi in ceruri, OP, X, 4 ; -ca de jos, OP, X, 5 ; -ca Domnului, OP, IX, 11; XII, 4; -ca Dumnezeului celui viu, OP, V, 3; VI, l ; -ca este singura porumbita desavirsita a lui Hristos, OP, IX, 9 ; -ca este trupul Domnului, OP, IX, 5 ; -ca galatenilor, OP, VIII, 8; -ca Imparatului, OP, IX, 11; -ca lui Dumnezeu, OH, II, 1; OP, V, 7 ; VIII, 13 ; XI, 1 ; XII, 1. 2 ; XIV, 1 ; OC, II, 7 ; XXIII, 4 ; -cile mucenici- lor, OC, XIV, 1 ; XIX, 8 ; adumairea -cii, OH, IV, 7; OC, VIII, 8; capul -cii, OP, IX, 10 ; credinfa in — , OH, V, 6 ; dez- binari in — , OC, XXIII, 4 ; fiii -cii, OP, IX, 12; Hristos este capul -cii, OP, IX, 5 ; in — ingerii inscriu pe cei ce pos- tesc, OC, II, 2 ; tnvatatura -cii, OH, III, 3 ; invafatii nostri din ■ — , OH, III, 9 ; invatatura -cii, OH, III, 3 ; puroiul -cii, OH, II, 4 ; razboi impotriva -cii, OC, XVIII, 2; trupul -cii, OH, V, 5; OP, VI, 1 ; zidirea -cii, OH, I, 8. Bitinia, OH, IV, 4. bogafie, -ia credintei, OH, VIII, 8 ; -ia data de Dumnezeu omului, OH, VI, 1 ; -ia dragostei lui Hristos, OP, IX, 9 ; -ia duhovniceasca, OH, VIII, 8 ; -ii duhov- nicesti, OC, XII, 16 ; -ia este pricina razboaielor, OC, VII, 7 ; -ia intelepciu- nii lumii, OH, I, 4 ; -ia lui Dumnezeu, OP, VII, 5 ; -iile lui Dumnezeu sint intinse pretutindeni, OC, VIII, 6 ; ad- ministrarea buna a -iilor stricacioase, OC, VI, 3 ; cei rai, care fac din — in- strumeintul rautatii lor, OP, XI, 10 ; flo- rile -iei, OC, VII, 7 ; foloasele -iei, OC, XI, 5 ; grijile -i, OC, XXI, 7 ; iubirea de — , OH, VII, 3; multimea -i, OP, XI, 3 ; natura -i, OP, XIII, 5 ; OC, VII, 7 ; povara -i, OC, VII, 9 ; XXI, 8 ; prisosul -i, OC, VI, 1 ; VII, 3 ; rivna dupa — , OC, VII, 7 ; stringerea de -ii, OC, XXI, 3 ; usuratatea -i, OP, XIII, 5. Botez, -ul iertarii pacatelor, OP, V, 8 ; -ul inlierii, OP, VIII, 8 ; OC, VIII, 1 ; -ul lui Iisus, OP, V, 3 ; -ul pocaintei, OC, XIII, 1 ; aminarea -ului, OC, XIII, 5 ; ce este -ul, OC, XIII, 5 ; darul -ului, OC, XIII, 3; friul -ului, OC, XIII, 5; harul -ului, OP, V, 8 ; mintuirea prin — , OC, XIII, 1 ; puterea -ului, OC, XIII, 3 ; simboalele -ului, OC, XIII, 2 ; semnifica- tia -ului, OC, XIII, 1 ; sensul -ului in credinta lui Hristos, OC, XIII, 1 ; sensul -ului lui loan, OC, XIII, 1 ; sfintenia -ului, OC, XIII, 7 ; slujba -ului, OC, XIII, 5 ; traditia -ului, OC, XXIV, 5. britanic, OH, 9 ; insula -a, OH, IV, 4. bucurie, -ia Domnului, OC, IV, 4 ; — du- hovniceasca, OH, VIII, 8; OC, XVIII, 1 ; — dumnezeiasca, OP, VII, 1 ; -ia imparatiei cerurilor, OC, V, 2 ; -ia pii- nii, OP, VIII, 6; -ia Mirelui, OC, XII, 6 ; XIII, 7 ; — vesica, OP, X, 4 ; defi- nitia -i, OC, IV, 4 ; simbete pline de — , OP, VIII, 9; untdelemnul -i, OP, IX, 3. 5. bun, -urile acestei lumi, OC, XXII, 2 ; -uri adevarate, OC, XI, 5; XXI, 5; -urile lui Dumnezeu, OC, V, 7 ; IX, 9 ; -urile aproapelui, OC, XI, 4 ; -urile ce- leilalte lumi, OC, XXII, 2 ; — comun, OP, XII, 3 ; -urile comune tuturor, OC, VIII, 8; -ul libertatii, OP, IV, 4; -uri necesare, OC, XXI, 6 ; -uri paminte§ti, OC, XXII, 6 ; buna intocmire a -urilor pamintesti, OH, III, 8 ; dorinta rapirii -urilor straine, OC, XII, 10 ; inegalita- ■tea in impartirea -urilor materiale, OP, XI, 10 ; participarea obsteasca a intre- gului popor la -uri, OC, XII, 4 ; reparti- tia neegala a -urilor, OC, VI, 7 ; su- fletul, -ul eel nemiscator, OH, VI, 10 ; turburarea tuturor -urilor din viaja, OC, XI, 6. 616 SFINTUL VASILE CEL MARE bun&tate, -tatile adevarate, OC, V, 4 ; -tatile cele din odihna cea vesnica, OP, VIII, 7; -tati ceresti, OC, V, 2 ; VI, 8 ; XIII, 8; -a Cuvintului ceresc, OP, VIII, 6; -tatile de mai inainte, OC, XXI, 11 ; -tatile dreptilor, OC, XVIII, 8; -tatile fagaduite, OH, V, 2; OP, XIII, 5; OC, IV, 2; VI, 8 ; XII, 14; XIII, 8j -tatile Ierusalimului celui ceresc, OC, XIII, 8; -a lui Dumnezeu, OH, II, 4 ; OP, V, 2 ; VIII, 6. 12 ; X, 5 ; OC, IV, 2 j VI, 1 ; VIII, 2. 5. 6; IX, 1. 7 j -tatile lui Lazar, OP, XII, 5 j -tatile nadajduite, OC, IV, 3; XIX, 6; -tatile pacii, OP, XII, 2; -tatile raiului, OP, III, 1 j -tati vesnice, OP, I, 3 j OC, XX, 1 j -tatile vietii de dincolo, OC, XXII, 2; -tatile viitoare, OC, VII, 3 ; -tatile virtutii, OP, IX, 2 ; bogafia -tatii lui Dumnezeu, OP^ VII, 4; Dumnezeu este datator de -tati, OC, XI, 1 j contemplarea adevaratelor -tati, OC, IV, 7; desfatarile -tatilor ingeresti, OC, IV, 2 ; desfatarea -tatilor spirituale, OC, IX, 6; dobindirea -tatilor ceresti, OC, XII, 16 ; dorirea vesnicelor -tati, OC, X, 5 ; increderea In -tatile fagadui- te, OH, VI, 1 ; legea este umbra -ta- tilor viitoare, OP, VIII, 9 ; mostenirea vesnicelor -tati, OP, VII, 7 ; mostenitor al -tatilor lui Hristos, OC, XIII, 3 ; na- dejdea -tatilor vesnice, OC, IV, 7 ; pier- derea adevaratelor -tati, OC, XI, 6. Cades, pustiul — , OP, V, 6. Cain, OC, XIII, 5 ; — , eel dintii ucenic al diavolului, OC, XI, 3 ; blestemul lui — , OC, XIV, 5. cale, -a catre Dumnezeu, OC, III, 6 ; -a cea dreapta, OC, VIII, 1 ; IX, 1 ; XII, 9 ; XXI, 1 ; -a cea dreapta si adevarata a vietii, OC, XXII, 3 ; -a cea larga, OP, X, 2 ; OC, XIII, 7 ; -a cea strimta, OC, VII, 9 ; -a de mijloc, OP, II, 7 ; -a desfriului, OC, I, 9 ; -a evanghelica, OC, XII, 16 ; cai gresite, OP, X, 1 ; -a istoriei, OC, I, 5 ; -a imparateasca, OC, III, 4 j -a lesni- cioasa, OC, VII, 1 j caile mintuirii, OC, IV, 3 ; XIII, 6 ; -a nedreptatii, OC, XXI, 2; -a spre fapte, OC, XXII, 2; -a spre gheena, OC, XI, 5; -a vietii, OP, XI, 2 ; OC, XVIII, 1 ; XXI, 2 j -a virtutii, OC, XII, 9 ; XXII, 3 ; cea mai buna — , OC, XXII, 1 ; Domnul este numit — , OP, IX, 5. carnatH, OP, IV, 1. 3. 4. 5; OC, I, 8; datul cu — , OP, IV, 5. Carmil, -ul, mumte inalt, avea pe Hie, OC, VIII, 5 ; virful -ului, OP, V, 4. carte, -a celor vii, OP, XI, 7 ; -a cerurilor, OC, XIII, 7 ; -a Facerii, OH, I, 1 ; II, 6 ; OP, I, 3; OC, IX, 5; cartile filozofilor. OH, III, 8 ; carti istorice, OP, I, 1 j car- tile legii, OP, II, 5; -a lui Iov, OP, V, 5 ; cartile lui Moisi, OC, III, 1 ; cartile profetice, OP, II, 5 ; -a Provarbelor, OC, XII, 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 11. 13. 14. 15 ; -a Psalmilor, OP, I, 1. 2. 3 ; V, 1 ; Vil, 5 ; -a Regilor, OP, II, 1 ; OC, IX, 9 ; XII, 2 ; carfile siinte, OC, XII, 2 ; nestiinta de — , OP, III, 4. castitate, indemn spre — , OC, XVIII, 1 ; legea -tatii, OC, XXI, 4 ; postul creator al -tatii, OC, I, 6 ; sudorile -tatii, XIII, 7. catehet, OC, XIII, 6. cafehezd, cuvintele -zei, OC, XIII, 1. Caucaz, muntii — , OH, III, 6. cd/n/d, OC, III, 4 ; V, 9 j XIII, 7 ; XXI, 4 ; XXIil, 8. cdmajd, -sa cea fara cusatura, OC, XXIII, 4 ; -sa tesuta dintru inceput, OC, XXIII, 4. celt, partile apusene ale -tilor, OH, III, 6. cer, -ul, acoperisul obstesc al lumii, OC, XXIII, 3 ; -ul a fost facut desavirsit, OH, II, 1 ; -urile -urilor, OH, III, 3 ; -ul eite corp continuu, OH, II, 5 ; -ul este primul in ordinea creatiei, OH, I, 7 ; -urile nu sint Insufletite, OH, III, 9 ; -ul va trece, OH, 1, 3 ; adunarea celor intii- nascuti in -uri, QP, X, 4 ; al dodlea, al treilea — sau mai multe -uri, OH, III, 3 j OC, I, 9 ; alt — de o natura mai tare, OH, III, 3 ; Biserica celor ce vietuiesc in -uri, OP, X, 4j Biserica celor Intii- nascuti inscrisi in -uri, OP, X, 4 ; bucu- ria imparatiei -urilor, OC, V, 2 ; celui de al doilea — i s-a dat o intrebuintare deosebita in univers, OH, III, 3 ; ceta- tean al -urilor, OC, XIII, 7 ; comoara in -uri, OC, VI, 6 j curiozitatile celor care au filozofat despre — , OH, III, 8 ; doua -uri, OH, III, 3 ; Dumnezeu a numit ta- na — , OH, III, 8 ; Dumnezeu este Dom- nul -ului, OC, VIII, 5 ; facerea -ului si a pamiintului s-a facut intr-o clipita si in afara de timp, OH, I, 6 ; fiinta -ului, OH. I, 8 ; forma -ului, OH, I, 8 ; frumusetile -ului, OC, XIV, 6 j frumusetile de dincolo de — , OC, XV, 1 ; imparatia -urilor, OP, III, 6 ; V, 7 i VIII, 12 ; OC, III, 6 ; IV, 2; VI, 3 ; VII, 3. 6. 7 ; X, 4. 10 j XII, 13. 16 ; XIII, 1. 3. 5. 7 ; XVIII, 6; mtiii-nascuti insarisi in -uri, OH, IX, 2 ; lipsire de imparatia -urilor, OC, XI, 5 ; masa din imparatia -urilor, OC, I, 9 ; maretia -ului, OH, VI, 1 ; miscarea intregului — . OH, HI, 3 ; multe -uri, OH, III, 3 ; natu- ra -ului, OH, I, 7. 8 ; nenumarate -uri, OH, III, 3 ; podoaba -ului, OH, II, 1 ; VII, 1 ; slava din imparatia -urilor, OC V, 7 ; substanta -ului, OH, III, 3 j tllcui- rea celui dintii — , OH, III, 3 ; tratate INDICE REAL §1 ONOMASTIC 617 despre natura -ului, OH, I, 11 ; viafa din -uri, OC, VIII, 8 ; ziua deschiderii -uri- lor, OC, XIV, 1. cetate, -a cea de sus, OP, X, 4 ; -a cea li- bera, OC, XIX, 2 ; -a lui Dumnezeu, OP, X, 4. 6 ; definifia -tatii, OP, X, 4 ; patria mucenicilor este -a lui Dumnezeu, OC, XIX, 2. Chios, sofistul Prodicos din — , OC, XXII, 4, cmtare, -a cea noua, OP, VII, 2 ; -a -tari- lor, OP, VIII, 1 ; IX, 9 ; OC, XII, 1 ; — de lauda in cinstea Creatorului, OH, III, 9 ; — de psalmi, OP, VI, 3 ; XII, 2 ; OC, XIII, 7 ; -a lui Moisi, OC, IX, 4. cintcc, — doric, OC, XXII, 7 ; — frigian, OC, XXII, 5; -ul greierului, OH, VIII, 7 ; -ele sirenelor, OC, XXII, 2. Clinias, ucenicul lui Pitagora, OC, XXII, 5. comoara, — in ceruri, OC, VI, 6 ; invata- tura'Duhului este — buna peoitru veacul ce va sa lie, OH, III, 1. contemplarc, -a adevaratelor buinatati, OC, IV, 7 ; -larile adevarului, OP, VIII, 5 ; -a binelui, OC, IX, 6 ; -a Creatorului, OP, IX, 10; -a creatiei, OH, V, 9; -lari dumnezeiesti, OP, X, 4 ; -a existentelor, OH, I, 1 ; -a frumusefii slavei lui Dum- nezeu, OP, XIV, 5 j -a lui Dumnezeu, OC, IX, 9 ; -a minunafiilor creatiei, OH, VII, 6, Core, fiii lui — , OP, IX, 1. 2 ; X, 1 ; XI, 1. Coribant, OC, XXII, 7. Con'nt, crestinii din — , erau copii, OC, XII, 13. corintean, OP, III, 5. Cornelie suta ? ul, OC, XVIII, 17. creare, cea dintii — , OP, VI, 5 ; -a focului, OH, III, 5 ; -a lumii, OH, II, 2 ; OP, V, 4 ; -a, luminatorilor, OH, VII, 1 ; -a oa- menilor, OH, IX, 6 ; -a vietuitoarelor, OH, VI, 10 ; cauza crearii universului, OH, I, 2 ; prima — a omului, OP, VII, 6. Creator, -ul lumii, OH, I, 2 ; OC, II, 2 • -ul luminii, OC, IX, 4 ; -ul naturii, OH, VI, 3 ; -ul stelelor, OH, VI, 7 ; -ul timpului, OC, XVI, 2 j -ul universului, OH, I, 2 ; III, 9 ; VI, 2 ; -ul zidirii, OC, IX, 4 ; a- dinca faitelepciune a -ului, OC, III, 8 ; afectiunile date de — pemtru mintuirea noastrfi, OC, X, 6 ; asemanarea cu -ul, OC, III, 7 ; cintare de lauda in cinstea -ului, OH, III, 9; chipul -ului, OP, XX, 3 ; OC, HI, 3. 6 ; contemplarea -ului, OP, IX, 10 ; oreatia a luat inceput de la — , OC, XVI, 3 ; creatiile mici ale zidirii -ului, OH, VI, Jl ; dorul de a fi impreu- na cu -ul, OC, IV, 2 ; dragostea pentru — , OH, V, 9 ; Dumnezeu, -ul indmilor, OP, VII, 8 ; -ul oamenilor, OH, VII, 8 j Dumnezeu, -ul universului, OH, I, 3. 4 ; OC, VIII, 2; glasul -ului, OH, IV, 5; hotarul constringator pus focului de — , OH, III, 7; imitarea -ului, OC, XXI, 5; intelepciunea -ului, OH, I, 7; VI, 11 j OP, VII, 3 ; fntelepciuinea -ului univer- sului, OH, II, 2; inteleptul — , OH, VI, 10 ; legile -ului, OH, V, 5 ; marea inte- lepciune a -ului, OH, V, 9 ; OC, III, 6 ; maretele creatii ale -ului, OH, VI, 11 ; marturia -ului, OH, II, 7 ; numele -ului, OC, XXI, 3; ochii -ului OC, XXI, 5; porunca -ului, OH, IV, 2 ; V, 5 ; VII, 1 ; IX, 3 j purtarea de grija a -ului, OH, V, 9 ; puterea -ului, OH, I, 9 ; VI, 3 ; ratiu- nile de — , OH, III, 10; slujba -ului, OH, IX, 2 j sufletul facut dupa chipul -ului, OC, IX, 3 ; urmele intelepciunii -ului, OH, IX, 4. creator (in afara de Dumnezeu), OC, IX, 4 p XIX, 2 ; -ul intunericului, OC, IX, 4 ; -ul mortii, OH, II, 4. crea/i'e, -ia a luat inceput de la Creator, OC, XVI, 3 ; -ia este posterioara veacu- rilor, OC, XVI, 3 ; -ia lumii, OC, IX, 5 ; -iile mari ale Ziditorului, OH, VI, 11 ; — materiala, OP, IX, 2 ; -iile mici ale zidirii Creatorului, OH, VI, 11 ; bogatia -iei, OH, VIII, 8; cercetarea -iei, OH, IX, 5 ; cerul este primul in ordinea -iei, OH, I, 7 ; contemplarea -iei, OH, V, 9 ; contemplarea minunatiilor -iei, OH, VII, 6 ; corul obstesc al -iei, OH, III, 9 ; de- savirsirea -iei, OH, VII, 1 ; Duhul Sfint este mai presus de — , OC, XV, 3 ; fru- musetile -iei, OC, IV, 2 ; istoria -iei, OH, VI, 2 ; marele si variatul 'aitelier al -iei dumnezeiesti, OH, IV, 1 ; maretele -ii ale Creatorului, OH, VI, 11 ; mare- tiile -iei, OP, VIII, 3 ; minunea -iei, OH, V, 2 ; minunile -iei, OH, VII, 6 ; momen- tul -iei, OC, IX, 5 ; ordinea -iei, OP, IX, 10; patima crucii este bmefacerea Sn- tregii -ii, OP, IX, 9 ; porunca -iei, OH, VII, 1 ; principiile -iei, OH, I, 7 ; prive- listile minunate ale -iei, OH, VI, 1 ; sco- pul precis al -iei, OH, III, 10; temelia -iei universului, OH, I, 2. credincios, fieoare — are un inger inso- titor, OP, XI, 9. credinfa, adevarata — , OP, IX, 9 ; -ta cea buna, OP, II, 4 ; -ta cea dreapta, OP, V, 2 ; -ta celor fagaduite, OC, XII, 13 ; -ta in adevaratul Imparat, OC, XIX, 6 ; -ta in Biserica, OH, V, 6 ; -ta in Cuvintul, OP, XI, 6; -ta in Dumnezeu, OP, XIII, 2 ; OC, V, 1 ; VI, 6 j XIX, 4 ; -ta in Hris- tos, OP, XII, 2 ; OC, V, 1 ; XII, 6. 14 ; XX, 3; -ta In singele lui Hristos, OP, XI, 4 ; -ta in Tireime, OC, XIII, 3 ; -ta lui Iosif fata de Pentefri, OC, VIII, 8 ; -ta simpla, OH, I, 10 ; -ta stramo?easca, OC, VIII, 1 j atlet al bunei -te, OC, XIII, *818 SFINTUL VASILE CEL MARE 7 ; atletii -tei, OC, I, 6 ; II ,1 ; XIII, 7 ; ascultarea -tei, OP, IX, 4; buna — , OP, I, 3 ; XII, 2 j comducatorii scoalei -tei, OC, XXIII, 3 j dascal al -tei, OC, XVII, 2 j dogmele -tei, OC, II, 3 ; III, 3 ; dreap- ta — , OP, II, 11; OC, XVIII, 2; XXIV, I j dusmanii -tei, OC, XIX, 6 ; invatatu- ,ra dreptei -te, OC, IV, 7 ; plasmuiri lip- site de — , OH, II, 4 ; invataturile -tei, •OC, XIX, 8 ; invataturi lipsite de dreap- ia — , OH, II, 4 ; lipsa de — , OH, II, 2 ; marturisirea -tei, OC, XVIII, 2'; XXIV, 5; masura -tei, OH, VI, 11 ; XXIV, 6; ••ostasii bunei -te, OC, XVII, 2 ; pavaza -tei, OC, II, 3 ; predicator al -tei, OC, XV, 3 ; ratacire de la — , OH, IX, 6 ; roadele bunei -te, OC, XXI, 11 ; sufe- trinte pentru — , OC, V, 2 ; XI, 5 ; taria -tei, OC, XVII, 2 ; XVIII, 7 ; XIX, 4 ; te- meiul -tei, OC, XVI, 4 ; XX, 3 ; temelii ale -tei, OC, XVI, 4 ; trofeu al -tei lui Dumnezeu, OC, XIX, 8 ; unire a -tei, OC, XIX, 1 j vrednicia de -a tnvata- torului, OC, XII, 2. °crestin, nadejdile marl ale -ilor,, OH, VI, 7 j nume de — , OP, XI, 7 ; prima adu- nare a -ilor avea toate in comun, OC, VIII, 8. cretinism, OC, XXIV, 1. •cumpatare, OC, I, 3. 10 ; V, 2 ; hotarele -tarii, OC, IV, 7. cunoastere, -a adevaratei dreptati, OC, XII, 9 j -a adevarului, OP, VII, 5 ; XI, II ; -a cauzelor lucrurilor, OC, XII, 3; -a lui Dumnezeu, OH, I, 6 ; OP, V, 5 i VIII, 11; IX, 11; X, 3. 8; XII, 2; OC, III, 6 ; XV, 1 ; XXIII, 4 j -a lui Hristos, OC, XX, 3 ; -a tainelor, OC, XIV, 1 ; marginile -rii de Dumnezeu, OC, XXIII, 4 ; masura -rii despre Dumnezeu, XXIII, 4. •cunostinfa, -ta adevarului, OH, V3I, 8 ; -te despre dogmele dumnezeie^ti, OC, XII, 14; -ta despre Dumnezeu, OP, II, 6; OC, XII, 6; -ta falsa, OP, XI, 7; OC, XII, 7 ; -ta pacatului, OP, VI, 7 ; OC, V, 7 ; camarutele sufletului pentru pastra- rea -telor, OC, III, 7 ; pomul -tei binelui si raului, OC, I, 3 ; IX, 8. 9. cununie, femeie luata cu — , OC, II, 4. curdfenie, -ia mintii, OH, III, 9; OC, XIII, 7; -ia sufleteasca, OC, XII, 4; XIII, 3; -ia trupeasca, OC, XII, 8. 16; XIV, 8. 'Cuvint (Dumnezeu-Cuvintul), -ul adeva- rului, OP, VIII, 6; -ul eel creator, OP, VII, 4 ; -ul eel viu, OC, XV, 2 ; -ul eel ceresc, OP, IX, 5; -ul, Doctorul suflete- lor, OC, III, 4 ; -ul era la Dumnezeu, OC, XVI, 4 ; -ul era la tnceput la Dum- nezeu, OC, XVI, 4 ; -ul este Dumnezeu si este la Dumnezeu, OC, XV, 2 ; -ul este mai presus de timp, OC, XXIII, 4 ; -ul, Facatorul universului, OP, VII, 4 ; -ul gurii lui Dumnezeu, OP, VII, 4 ; -ul lui Dumnezeu, OP, VIII, 12 ; -ul lui Dumnezeu este viata si adevar, OC, XXIV, 1 ; -ul lui Dumnezeu unit cu trupul, OP, IX, 5 ; -ul, odrasla desavir- sita a Tatalui, OC, XXIV, 4; -ul s-a facut trap, OC, V, 7; -ul vietii, OP, VIII, 1 ; bunatatea -ului ceresc, OP, VIII, 6; caracteristicile -ului, OC, XVI, 3 ; credinta in -ul, OP, XI, 6 ; dumne- zeiescul — , OP, VII, 2 ; OC, V, 7 ; Dum- nezeu -ul, OP, IX, 5 ; XI, 9 ; Dumnezeu era -ul, OC, XVI, 4 ; XXIV, 1 ; firea o- meneasca a -ului, lui Dumnezeu, OP, IX, 7 ; frumusetea -ului, OP, IX, 6 ; impasi- bilitatea -ului, OC, XXIII, 4; infatisa- rea lui Dumnezeu in chipul -ului, OP, IX, 6 ; imparateasa, adica sufletul logo- dit cu Mirele -ul, OP, IX, 9 ; intruparea -ului, OP, IX, 5 ; la inceput era -ill, OC, XVI, 2. 3 ; XXIII, 4 ; legatura strinsa a sufletului cu Dumnezeu -ul, OC, XII, 1 ; Mirele -ul, OP, VI, 5 ; nasterea impasi- bila a -ului din Tatal, OC, XVI, 3; po- doaba intelepciunii -ului, OP, IX, 6 ; pu- terea lui Dumnezeu -ul, OP, IX, 5 ; uce- nicii au cunoscut frumusetea lui Dum- nezeu -ul, OP, IX, 5 ; ucenici ai -lui, OC, III, 4. cuvmtare, -tari de imbarbatare, OC, II, 1 ; -tarile de lauda, OC, XIX, 2; XXIII, 1. 2. 3 ; -tarile de lauda in cinstea drepti- lor, OC, XVIII, 2; -tarile de lauda in cinstea mucenicilor, OC, XVIII, 1 ; -tari despre Sfintul Duh, OC, XXIV, 4; -ta- rile lui Hristos, OC, IX, 10 ; legile -ta- rilor de lauda, OC, XVIII, 2; XIX, 2, XXIII, 2 ; legile retorice ale -tarilor profane de lauda, OC, XXIII, 2. D Daniil, OP, II, 8 ; OC, I, 9; XII, 13; — barbatul doririlor, OC, I, 7 ; ciivintele lui — , OH, III, 9; inteleptul — , OC, XXII, 2 ; profetia lui — , OH, III, 9 ; tru- pul lui — , OC, I, 7. Dar, -ul botezului, OC, XIII, 3 ; -urile date de Dumnezeu, OC, III ,2 ; VI, 5 ; -ul de- savirsit al lui Hristos, OC, XIII, 8 ; XX, 6; -ul postului, OC, I, 2; -ul Sfintului Duh, OP, VII, 4; -ul vorbirii, OH, IX, 3 ; OC, XI, .1 ; XV, 1 ; impartirea -urilor, OC, V, 7 ; XIII, 8 ; stringerea -urilor, OC, XIX, 2 ; vinul, — al lui Dumnezeu, OC, XIV, 1 ; vrajmas al -urilor dumne- zeiesti, OC, XI, 3. Darius, regele mezilor, OH, IV, 3 ; fiicele lui — , OC, XXII, 5. Datan, persoana biblica, OC, IX, 5. iNDICE REAL §1 ONOMASTIC 619 David, — imparatul, OP, XIII, 1 ; — , poe- tul sfintelor cintari, OC, XXII, 7; — , profetul, OC, XXI, 2; dreptul — , OC, XI, 3 ; inaugurarea casei lui — , OP, VI, 1 j Ionatan, prietenul lui — , OC, IV, 3 ; lupta lui — cu Goliat, OC, XI, 3 ; mare- le — , OC, X, 5 ; pilda lericitului — , OC, VIII, 4; profetul — , OP, V, 6j X, 2; OC, IX, 1 ; sflntul psalmist — , OC, IX, 1. demon, -ul, cauza raului, OH, VI, 1 ; — distrugator, OC, XI, 4 ; -ul, incepatorul rautatii, OC, XI, 3 ; -ul, prim invidie, s-a aratat potrivnic lui Dumnezeu, OC, XI, 3 ; -ul rautatii, OC, X, 7 ; -ii, uritorii bi- nelui, OC, XI, 4; furia celor stapiniti de -i, OC, X, 2; jertfa -ilor, OC, XVII, 2 ; pacatul, primul nascut al -ului, OH, VI, 1 ; uneltirea -ilor, OP, XIII, 3. desavir$ire, -a creatiei, OH, VII, 1 ; -a do- bindita din invatatura proverbelor, OC, XII, 14 ; -a dragostei, OP, IX, 2 ; -a du- pa Evamghelie, OP, XII, 2 ; -a firii ome- nesti, OP, IX, 1 ; -a puterii de gindire, OP, IX, 1 j -a sufletului, OH, IX, 1 ; OC, XII, 1 ; -a universului, OH, III, 5 ; evla- via este temelia -rii, OH, I, 5 ; nadejde de — , OC, I, 5. desclntec, -ul vrajitoarelor, OH, VI, 11. descoperire, -a adevarului, OH, VI, 11 ; -a bautului de vin, OC, I, 5 ; -a faptelor ascunse, OP, VIII, 4 ; -rile geometriei, OH, VIII, 4; -a invataturilor, OP, VII, 7 ; ziua -rii miniei lui Dumnezeu, OC, VII, 6. dest&tare, -a bogatilor, OC, VII, 2 ; -tarile bunatatilor ingeresti, OC, IV, 2 ; -a bu- nata{ilor spirituale, OC, IX, 2 ; -a cea trecatoare, OP, VIII, 7 ; -a de cele dum- nezeiesti, OH, VI, 3 ; -tari duhovnicesti, OC, II, 3 ; IX, 6. 7 ; -a indeparteaza de mlntuire, OC, I, 5 ; -a paradisului, OC, V, 7 ; IX, 7; -a roadelor credintei, OC, XVIII, 2 ; -a trecatoare a p&catului, OH, I, 1 ; -tari trupesti, OP, VIII, 7 ; OC, VII, 9 ; X, 5 ; -a vesnica, OP, XIII, 4 ; -a vie- \i\ vesmice, OC, IX, 7 ; merinde pentru -a vesnica, OC, VII, 4. desirlnare, duhul -narii, OP, L, 6 ; pacatul -marii, OC, XII, 9 ; placerea -nfirii, OC, XIII, 8. destriu, calea -ului, OC, I, 9 ; cintece de — , OH, IV, 1 ; scoala obsteasca de — , OH, IV, 1. de$ertaciune, -a invataturii filosofilor pro- fani, OH, I, 2 ; -a luarurilor din lume, OC, XII, 1 ; -riile vie(ii, OP, XIII, 4. diavol, -ul avea libertatea vointei, OC, IX, 8 ; -ul este si colaboraitor la pacat si acuzator, OC, IX, 9 ; -ul este dusman al oamenilor si al lui Dumnezeu, OC, IX, 9; -ul este luptator irapotriva lui Dum- nezeu, OC, IX, 9 ; -ul este rau, OC, IX, 8 i -ul este rau si facatar a tot felul de rautati, OC, IX, 1 j -ul este tilhar, OC, XVI, 1 ; -ul este uritor de om, OC, IX, 9 ; -ul este vas plin de toata rautatea, OC, IX, 8 ; -ul n-a fost iacut de Dum- nezeu dusman al nostru ; a a juris din invidie, OC, IX, 8 ; -ul se numeste con- ducator al lumii, deoarece conducerea lui se exerciteaza in jurul pamintului, OC, IX, 9 ; -ul, vrajmasul obstesc, OC, V, 1 ; amenintarea sarpelui se refera la — , OC, IX, 9 ; asaltul -ului, OC, VI, 1 ; atacul -ului, OC, XXI, 12 ; capul -ului, OC, XXI, 9; ceata -ului, OC, IX, 9; cursa -ului, OC, XXI, 1 ; definitia -ului, OC, IX, 9 ; dregatoria -ului e de condu- cator, OC, IX, 9 ; Dumnezeu a rinduit sa avem minie fata de — , pentru ca este dusmanul nostru, OC, IX, 9 j duismania -ului, OC, XXI, 9 ; faptele -ului, OC, XIII, 7 ; firea -ului este necorporala, OC, IX, 9 ; firea -ului este vrajmasa bi- nelui, OC, IX, 8 ; focul pregatit spre pe- deapsa. -ului si ingerilor lui, OP, V, 6 ; furia -ului, OC, XXI, 9 ; invidia este o urruare a rautatii -ului, OC, XI, 1 j is- pita -ului, OC, IX, 9; XII, 16; ispitele -ului. OC, 1, 9 ; VI, 1 ; ispitirea de la — , OC, I, 9 ; ingerii -ului, OC, VI, 8 ; la- turile -ului, OC, XXI, 1 ; locul unde isi are -ul sediul conducerii sale este ae- rian, OC, IX, 9; lucrarea -ului, OC, IX, 5 ; mestesugirile -ului, OP, X, 2 ; OC, XXI, 9; oastea -ului, OC, IX, 10; pe- deapsa pregatita -ului, OC, XI, 1 ; pla- cerea este o undifa a -ului, OC, XIII, 5 ; prada -ului, OC, III, 2 ; problema -ului, OC, IX, 8 ; puterea -ului, OC, XXI, 1 ; rautatea -ului, OC, IX, 9 ; rusinea ra- nilor pricinuite de — , OC, XXI, 1 ; sil- nicia -ului, OP, XI, 3 ; suflarile fuirioase ale -ului, OC, XXI, 9 ; tirania -ului, OP, XI, 3 ; OC, IX, 10 ; XIII, 2 ; ucenicii si imitatorii -ului, OC, XX, 2 ; unealta -ului, OC, IX, 9 ; viclenia -ului, OC, XVIII, 5. Diogene, OC, XXII, 8; cuvintul lui — , OC, XXII, 7. dogma, -ma adevarului, OH, IX, 6 ; OP, VIII, 6 ; -ele cele mincinoase, OP, VIII, 10; -ele credinjei, OC, II, 3; -ele cu- prind invataturi morale, naturale si mis- tice, OP, IX, 9 ; -ele slnt felurite, nu de un singur fel, OP, IX, 9 ; alcatuirea -elor, OP, IX, 9 ; cuiiostinte despre -eie dumnezeiesti, OC, XII, 14 ; hrana tare a -elor, OC, XII, 13 ; XIII, 1 ; in istoria creatiei este semanata in chip tainic — teologiei, OH, VI, 2 ; inaltimea -elor, OC, XII, 6. Domnul Iisus Hristos, vezi Iisus Hristos. doric, cintec — , OC, XXII, 7 ; proverb — , XXII, 3. 620 SFINTUL, VASILE CEL MARE diac, OC, X, 4 ; postul este arma impotri- va ostirii -ilor, OC, I, 9 ; rautatea -ilor, OC, XXI, 12. dragoste, -a catie Dumnezeu, OC, V, 3 ; -a cea cereasca, OP, IX, 6 ; — de adevar, OH, I, 1 ; -a de aproapele, OC, VII, 1. 9 j -a de aur, OC, VI, 3 ; -a de bani, OH, V, 6 ; OC, VI, 4 ; -a de cele de aid, OC, IV, 2; -a de credinta, OC, XVII, 2; -a de Dommul, OC, XX, 4 ; -a de Dumne- zeu, OP, VII, 10 ; IX, 6 ; XIV, 1 ; OC, IV, 4 ; X, 5 ; XIX, 4 i -a de om, OC, XI, 2; -a de osteneala, OP, XII, 2; -a de tristete, OC, IV, 5 ; -a de trup, OC, IV, 2 ; -a de viata. OC, XIII, 7 ; — desavir- sita, OP, IX, 9; — dumnezeiasca, OP, IX, 4. 6 j -a dintre paring si pui, OH, IX, 4 j -a este plinirea legii, OC, V, 7 ; -a fara satiu de Dumnezeu, OC, IX, 8 ; -a fireasca pentru copil, OC, XIII, 9 ; -a lui Dumnezeu, OC, IX, 9 ,• -a lui Hristos, OP, VI, 2 ; XIV, 1 ; -a mutuaia, OP, III, 6; — nefatarnica, OC, VIII, 8; -a pa- rinteasca, OC, VI, 4 ; -a pentru Creator. OH, V, 9 ; -a pentru stapini, OH, IX, 4 ; -a trupeasca, OH, V, 6; OP, II, 7; -a trupului pentru suilet, OC, III, 7 ; ade- varata — , OC, VII, 1 ; aleciiumea -i, OC, X, 5 ; bogatia -i lui Hristos, OP, IX, 9; desavirsirea -i, OP, IX, 2 ; legaturile -i, OH, V, 6 ; legatura -i si pacii, OP, VIII, 13 ; patima -i de averi, OC, VII, 1 ; pla- cerea se pierde din pricina -i prea mari de placere, OC, XIV, 4 ; po'unca -i, OC, V, 8 ; VII, 1 ; porunca -i de aproapele, OC, VII, 1 ; puterea -i, OP, IX, 2 ; sufle- tul unit cu Dumnezeu prin — , OC, IX, 6; unirea desavirsita data de — , OC, XIX, 2. dreptate, -a adevarata, OC, XII, 8. 9 ; de- finHia -tatii r OC, XII, 8 ; -a dmanenta, OC, XII, 8 ; -a lui Dumnezeu, OP, X, 5 ; OC, V, 5 ; -a pedepsei dumnezeiasti, OC, IX, 5 ; adevfirata — este Hristos, OC, XII, 9 ; cumpana -tatii, OC, XII, 9 ; cunoasterea adevSratei -tati, OC, XII, 9 ; cunostinte precise de — , OC, XII, 9 ; cununa -tatii, OP, XIV, 5 ; OC, II, 1 ; III, 6 ; VI, 3 j XII, 10 ; XIX, 4. 8 j Dumne- zeul -tatii, OC, IX, 1 ; fapte de — , OC, XX, 3. 4 ; fructele -tatii, OP, V, 2 ; inva- taturi despre adevarata — , OC, XII, 8 ; lauda -tatii, OC, XX, 4 ; notiunea de — , OC, XII, 8; platosa -tatii, OC, II, 3; savirsirea faptelor de — , OH, I, 5 ; sen- timente de — , OC, XII, 9 ; Soarele -tatii, OP, VIII, 4 ; X, 5 ; OC, XII, 17 ; Soarele -tatii pe cruce, OC, V, 7 ; scoala -tatii, OH, VI, 1 ; temeiul -tatii, OP, III, 2 ; termenul de — , OC, XII, 9. Dun (Duhul Sfint), -ul eel din Dumnezeu, OP, VII, 4; -ul Domnului, OP, VIII, 12; -ul dumnezeiesc, OC, XXIV, 7; -ul Dumnezeului celui viu, OP, IX, 3 ; -ul este administrator al harurilor, OP XV, 3 ; -ul gurii lui Dumnezeu, OP, VII, 4 ; -ul inlierii, OC, V, 7 ; XXIV, 6 ; -ul lui Dumnezeu, OH, II, 6 ; OC, II, 7 ; XX, 3 ; -ul lui Hristos, OC, XXIV, 4. 6 ; -ul lu- mineaza pe toti pentru a intelege pe Dumnezeu, OC, XV, 3 ; -ul purcede din Tatal, OC, XXIV, 7 ; -ul Sfint, OP, I, 1 ; III, 2; VII, 1. 4. 5; VIII, 5, IX, 11; X, ^.8; XI, 1; -ul Sfint are putere crea- toare, OH, II, 6; -ul Sfint este acolo unde este Fiul si unde este Tatal, OC, XV, 3 ; -ul Sfint este mai presus de cre- ate, OC, XV, 3 ; -ul Sfint se imparte in toata creatia, fara sa se micsoreze, ra- mine neimputinat, OC, XV, 3 ; ajutorul -ului, OH, II, 1 ; IX, 6 ; OC, V, 9 ; ara- tarea -ului, OH, VI, 11 ; OC, XXIV, 6 ; cele savirsite de -ul, OC, XV, 3 ; cuge- tare continua a cuvintelor -ului, OC, XVIII, 3 ; cugetul -ului, OC, XIII, 1 ; cuvintele cele de invatatura ale -ului, OH, I, 1 ; cuvinte despre Sfintul — , OC, XII, 1 ; cuvintele -ului, OH, IV, 1 ; IX, 1 ; cuvlntari despre Sfintul — , OC, XXIV, 4 ; darul Sfintului — , OP, VII, 4 ; de -ul Sfint sint nedespartite : sfintirea, viata, bunatatea si dreptatea, OC, XV, 3 ; fa- gaduinta Sfintului — , OC, XIII, 1 ; firea -ului, OC, XXIV, 6 ; gindurile -ului, OP, XI, 2 ; harul -ului, OP, VIII, 12 ; OC, XI, 5; XV, 3; XXI, 9; XXIII, 4; harurile -ului, OC, XI, 5 ; hula impotriva -ului, OC, XXIV, 5 ; hula invataturii -ului, OC, XVI, 4 ; intrarea Sfintului — , OC, X, 7 ; impartirea -ului, OC, III, 6 ; Insusirile Sfintului — , OC, XV, 3 ; invatatura des- pre Sfintul — , OC, XXIV, 4—7 ; invata- tura -ului, OP, V, 7 ; invataturile -ului, OC, XVI, 1 ; invatatura -ului este co- moara buna pentru veacul ce va sa fie, OH, III, 1 ; legea -lui vietH, OC, XV, 3 ; lucrarea Sfintului — , OP, X, 1 ; lumina- rea de la Sfintul — , OP, XI, 6 ; luminile Sfintului — , OC, I, 9 ; modul existentei -ului Sfint, OC, XXIV, 6 ; nasterea in — , OC, XIII, 1 ; numai Fiul si numai -ul sint din Dumnezeu, OC, XXIV, 7 ; nu- mele Tatfilui si al Fiului si al Sfintului — , OP, V, 3 ; nu se poate spune prin cuvinte cum -ul a iesit din Dumnezeu, OC, XXIV, 7; notiunea de — , OC, XXIV, 7; pecetea -ului, OC, XIII, 6; prezenta -ului, OP, VII, 4 ; primirea -ului, OP, VII, 4 ; puterea -ului. OC, XV, 3 ; puterea sfintitoare a -ului, OC, XXIV, 6 ; puterile Sfintului — . OC, XV. 3 ; raportul dintre Tatal, Fiul si -ul, OC, XXIV, 4; revarsarile Sfintului — , OP, X, 4; sabia -ului, OC, II, 3; Sfintul — este unul, OC, XV, 3 ; slava Sfintului — , OP, V, 2 ; Tatal este radacina si izvorul INDICE HEAL $1 ONOMASTIC 621 Fiului si ail Sflntului — , OC, XXIV, 4 ; TatSl si Fiul si Sfintul — sitit Sntr-o singura fiinfa si intr-o singura fire, OC, XV, 3 ; trupul este templu al Sflntului — , OC, XXIV, 5; ucenicii -ului, OC, XVI, 1 j unitatea -ului cu Fiul si cu Ta- tal in ce private firea, OC, XXIV, 6; venirea -ului, OC, XIV, 8 j XV, 3 ; vred- nicia -ului, OC, XXIV, 6. 7. duh (alt dun decit Sfintul Dun), -ul blln- detii, OC, X, 7; -ul eel drept, OP, VII, 1 j -ul eel rau, OC, XXII, 7 ; -ul celui potrivnic, OC, XIV, 8 ; -ul de pe pamlnt, OH, II, 2; — de viata, OP, VIII, 13 ; -ul desfrinarii, OP, I, 6 ; -ul infierii, OP, XIV 1 ; — necuralt, OP, VII, 1 j X, 8 ; — pitonicesc, OP, VII, 1 ; -ul rautatii, OC, X, 3 j -urile rautatii, OH, III, 9 j IV, 7 ; OP, I, 6 ; XIII, 2 j OC, III, 4 ; IX, 9. 10 ; XVI, 2 ; -urile rele, OP, VI, 1 ; -uri slujitoare, OH, II, 5; OP, X, 2; OC, XXIV, 5; -urile slujitoare ale lui Hristos, OC, XVIII, 7 ; -urile slujitoare sint multimi nenumarate in fiecare ceata Ingereasca, OC, XV, 3 ; ispitele -urilor rautatii, OC, XII, 16; mintuirea -ului, OP, VII, 9; smerit cu -ul, OP, VIII, 12. Duminica, sfinta — , OH, II, 8. Dumnezeire, -a Domnului, OC, I, 9 ; -a lui Hristos, OP, IX, 9; XI, 4; -a Unuia- Nascut, OP, V, 2 ; OC, XV, 2 ; Fiul are vrednicia -rii parintesti, OC, XV, 2 ; firea nelnteleasa a -rii, OC, I, 3 ; insu- sirea -rii, OH, IX, 6; razele -rii, OP, VIII, 4 ; unitatea -rii, OC, XXIV, 2, 4; vesnica putere si — a Tatalui, OC, XXIV, 7 j viata -rii, OC, XXIV, 2. Dumnezeu, — a faeut cerul si pamintul, OH, I, 11 ; — a numit taria cer, OH, III, 8 ; — a pus armonie in toate partile lu- mii, OH, I, 7 ; — a rinduit sa avem dus- manie fata de diavol, pentru ca este dusmanul nostru, OC, IX, 9 ; — este binele desavirsit, OP, VIII, 7 ; — eel iubitor de oameni, OC, VI, 1 ; -1 eel sfint, OP, V, 1 ; OC, XX, 4 ; -1 eel viu, OC, XIX, 4 j — , creatorul inimilor, OP, VII, 8 ; — , creatorul oamenilor, OP, VII, 8 j — , creatorul universului, OH, I, 3. 4 ; OC, VIII, 2 ; — Cuvintul, OP, IX, 5 ; XX, 9 ; — , datator si vistiernic, OC, VIII, 2 j — Domnul, OP, VIII, 2 ; IX, 2 ; -1 dreptatii, OC, IX, 1 ; — era Cuvintul, OC, XVI, 4 ; XXIV, 1 ; — este bun, OC, IX, 3 ; — este bun si datator de buna- tati, OC, XI, 1 ; — este cauza lumii, OH, I, 7 ; — este Domnul cerului si a intregii podoabe a lumii, OC, VIII, 5 ; — este fericit fara intrerupere, OC, XXI, 11 ; — este girant vrednic de crezare, OC, VIII, 6 ; — este tateleptul ocirmuitor al anotimpurilor si anilor, conducatorul universului, OC, VIII, 5 ; — este lumina, OH, II, 4 ; — este mare privdtor al iap- telor noastre, OC, XX, 7; — este pace, OP, X, 8 ; — este prin fire bun, OC, VIII, 5 ; — este puternic, OC, VIII, 5 ; — este viata, OC, IX, 7 ; — , iconomul eel pri- ceput si intelept al sufletelor, OC, IX, 5; — nitre oameni, OC, III, 6; V, 7; — intrupat, OP, X, 6 ; — , invatatorul nostru, OC, III, 2; -1 lui Avraam, OP, VI, 3 ; X, 6 ; -1 lui Iacov, OP, VI, 3 j X, 6. 8 ; -1 lui Isaac, OP, VI, 3 ; X, 6 ; -1 mucenicilor, OP, XIV, 1 ; — nu este cauza releior, OC, IX, 2 ; — nu-i desco- peritor de forme, OH, II, 3 ; -1 puterilor, OP, X, 6 i -1 slavei, OP, V, 3. 4 j — si-a exprimat numai vointa si a adus la exis- tenta maretiile ce se vad, OH, I, 2 ; — si Tatal, OP, XI, 1 ; -1 universului, OH, III, 6; OP, XIV, 1. 5; acuzatie impotriva lui — , OC, IX, 4 ; adapostire in — , OP, X, 1 ; adincurile lui — in vistierii, OP, VII, 5; ajutor dat de — , OC, XXI, 2 ; ajutorul harului lui — , OH, II, 1 ; ajutorul lui — , OP, VI, 7 ; VII, 10 ; X, 5. 8 ; unele rele sint trimise de — pentru vindecarea pacatelor, OC, IX, 5 ; Amos, proorocul eel insuflat de — , OC, VIII, 1 ; apropierea de — , OP, XII, 4 ; aratarea lui — , OP, X, 5 ; XIII, 5 ; ara- tarea lui — in trup, OP, X, 4 ; armatura lui — , OC, III, 4 j ascultarea de porun- cile lui — , OC, XXIII, 4 ; asemanari ale lui — , OC, IX, 9 j auzirea vorbirii des- pre — , OC, XV, 1 ; barbati fericiti iubi- tori de — , OC, X, 3 j betia este dusman al lui — , OC, II, 7 j biciuirile lui — , OC, XII, 5 ; binecuvintarea lui — , OP, V, 8 ; binefacerile lui — , OC, V, 7 ; binefaca- torul nostru — , OC, V, 6 ; Biserica -ului celui viu, OP, V, 3 ; VI, 1 ; Biserica lui — , OH, II, 1 ; OP, V, 7 ; VIII, 13 ; XI, 1 ; XII, 1. 2 ; XIV, 1 ; OC, II, 7 ; XX1I1, 4 ; boala uitarii de — , OC, IX, 1 j boga- tia bunatatii lui — , OP, VII, 4 ; bogatia data de — omului, OH, VI, 1 ; bogatiile lui — sint intinse pretutindeni. OC, VIII, 6 ; bunapiacerea lui — , OC, XX, 3 ; bun8- tatea lui — , OP, V, 2 j X, 5 j OC, IV, 2 ; VI, 1 ; VIII, 5 i IX, 1 ; XX, 4 j buna- tatea, puterea si harurile lui — , OC, VIII, 6; bunatatile lui — , OC, IX, 7 ; bunul — , OC, XIII, 3 ; calea catre — , OC, III, 6 ; casa de la — , OC, XXI, 6 ; casa -lui celui viu, OC, III, 4; casa lui — , OH, I, 1 ; V, 6 ; OP, VI, 1 ; cedrii lui — , OP, V, 5 ; ce este — , OC, XXIII, 4 ; eel dintii cuvint al lui — a creat lu- mina, OH, II, 7 ; cercetarea cuvintelor lui — , OH, III, 1 ; cetatea lui — , OP, X, 4. 6 ; cetatean in cetatea lui — , OP, X, 4 ; chipul -lui celui nevazut, OH, IX, 6 j 622 SFlNTUL VASILE CEL MARE OC, XV, 2; XXIV, 2; chipul -lui celui prea inalt, OP, XI, 8 ; chipul lui — , OH, VIII, 5 j IX, 6 ; OP, I, 3 ; VII, 6. 8 ; VIII, 11 ; OC, V, 2 ; IX, 6. 9 ; XXIV, 2 ; cin- stitori de — , OC, IV, 6 ; cintarile lui — , OP, XIII, 1 ; contemplarea frumusetii slavei lui — , OP, XIV, 5 ; contemplarea lui — , OC, IX, 9 j covirsitoacea putere a lui — , OH, III, 3 i creatura lui — , OC, IX, 6 ; credinta in — , OP, XIII, 2 ; OC, V, 1 ; VI, 6 ; XIX, 4 ; cum vine glasul lui — la profeti, OP, V, 3 ; cum vorbeste — , OH, III, 2 j cunoasterea adevaratului — , OP, X, 1 ; cunoasterea lui — , OH, I, 6; OP, V, 5; VIII, 11; X, 3. 5; OC, III, 6 ; XXIII, 4 ; cunostinta despre — , OC, XII, 6; cunostinta lui — , OP, VII, 5; curtea lui — , OP,- V, 3 ; curtile lui — , OH, V, 10; Cuvintul era la Inceput la — , OC, XVI, 4 ; Cuvintul era si este la — , OC, XV, 2 ; Cuvintul eel bun al lui — , OC, XIV, 1 ; Cuvintul lui — , OH, III, 2 ; OP, V, 7 ; VIII, 12 ; Cuvintul lui — unit cu trupul, OP, IX, 5 ; cuvintele lui —OH, III, 1. 2; VIII, 8; IX, 2; OP, V, 7 ; VIII, 13 ; IX, 2 ; XI, 5 ; CUvin- tele spuse de — sarpelui, OC, IX, 9 ; darurile date de — , OC, III, 2 ; darurile lui — , OC, VI, 5; degetul lui — , OC, I, 5; departarea de — , OC, IX, 7; dia- volul este dusman al lui — , OC, IX, 9 ; diavolul este luptator impotriva lui — , OC, IX, 9 ; diavolul n-a fost facut de — dusman al nostru, a ajuns din invidie, OC, IX, 8 ; Domnul — , OP, VII, 1. 10 ; X, 8 ; OC, VIII, 1 ; XVII, 2 ; dobindirea fricii de — , OC, XII, 5 ; dnagostea de — , OP, VII, 10; IX, 6; XIV, 1. 2; OC, IV, 4 ; X, 5 ; XIX, 4 ; dreapta judecata ■a lui — , OP, XI, 11 ; OC, IX, 3. 4. 5; XIV, 8 ; dreapta judecata a lui — aduce unele rele infricojatoare pentru intelep- tirea celor ce aluneca usor in pacat, OC, IX, 5 ; dreptatea lui — , OP, X, 5 ; dragostea fara satiu de — , OC, IX, 8 ; dragostea lui — , OC, IX, 9 ; Duhul eel din — , OP, VII, 4 ; Duhul -lui celui viu, OP, IX, 3; Duhul lui — , OH, II, 6; OC, II, 7 ; XX, 3 ; Duhul lumineaza pe toti pen- tru a intelege pe — , OC, XV, 3 ; dus- manul lui — , OC, XI, 4 ; XVIII, 7 ; XIX, 4 ; dusmanii lui — , OP, IX, 6 ; dusman si potrivnic al bunatatii lui — , OH, II, 4 ; edict fara de — , OC, XIX, 3 ; Evan- ghelia harului lui — , OC, XIV, 1 ; face- rea miinilor lui — , OH, III, 9 ; faptele lui — , OC, IX, 2 ; XXIII, 3 ; fata lui — , OP, VI, 6; VIII, 11 ; OC, IX, 1 ; fata slavei lui — , OP, VIII, 1 1 ; faptura bunului — , OC, IX, 3 ; feluritele chipuri ale inte- lepciunai lui — in creaturi, OH, VIII, 8 ; firea omemeasca a Cuvintului lui — , OP, IX, 7 ; firea omeneasca a lui — ^, OP, IX, 8 ; fiu al lui — , OP, XIII, 4 ; OC, XIII, 3; fii m lui — , OP, II, 4; V, 1, 2; Fiul lui — , OP, IX, 8 ; XIII, 2 ; OC, XVIII, 7 ; XXIV, 1 ; Fiul s-a adus jertfa lui — , OP, V, 1. 5; Fiul se numeste Miel al lui — si Oaie, OP, V, 5 ; focul miniei lui — , OP, XI, 1 ; frioa de — , OH, VIII, 8 ; OP, VII, 6 ; VIII, 6 ; OC, IX, 4 ; XII, 4. 5. 9 ; XIV, 1 ; XVI, 1 ; frica de — este inceput al intelepciunii, OH, I, 5 ; frumusetea lui — , OP, VI, 5 ; gind de multumire catre — , OH, VI, 11 ; gind vrednic de — , OH, I, 1 ; gindurile lui — , OH, III, 2 ; glas, cuvint sau porunca a lui — , OH, II, 7 ; glasul lui — , OH, V, 1 ; OP, V, 7 ; X, 6. 7 ; gura lui .— , OP, IX, 3; har de la — , OP, VIII, 2; XIV, 5 ; OC, XX, 4 ; harul lui — , OP, VIII, 2 ; IX, 4 ; XI, 3. 8 ; OC, VIII, 6 ; XX 3 ; harul bogat al lui — , OC, V, 6 ; ha- rul si dairul lui — , OC, XX, 3 ; hotarirea lui — , OP, XIII, 5; OC, XX, 4; XXI 11 ; hotaririle lui — , OC, V, 5; Hristos este puterea lui — , OP, V, 5 ; Hristosul lui — , OP, XIII, 2 ; OC, XXIV, 7 ; ico- nomia si judecata lui — , OC, XXI, 10 ; ideea de — , OC, XII, 3 ; ideea despre — , OP, VIII, 1 ; X, 8 ; idee vrednica de maretia -lui universului, OH, VI, 11 ; iertare de la — , OC, XXII, 6 ; iubirea de oameni a lui — , OP, XII, 1; XIII, 5; XIV, 2. 3 ; iubitorul de oameni — , OH, VIII, 7 ; iuteala ajutorului lui — , OC, IX, 1 ; iutimea lui — , OC, IX, 1 ; imparatia lui — , OP, VIII, 4 ; IX, 7 ; X, 1. 2 ; XIV, 4 ; OC, II, 4 ; VI, 8 ; VII, 1 ; X, 4 ; XI, 3 ; XIII, 2 ; XIV, 4 ; indelunga rabdare a lui — , OC, VI, 1 ; IX, 5 ; tndeparta- rea de — , OC, IX, 8 ; indurarile lui — , OP, VII, 4. 10 ; XIV, 3 ; infatisarea lui — in chipul Cuvintului, OP, IX, 6 ; inga- duinta lui — , OC, IX, 5; inrudirea cu — , OC, IV, 2 ; instrainarea de — , OP, VI, 6; OC, XI, 6; XXIV, 6; insusirea lui — , OP, VII, 10 ; insusirile lui — , OH, I, 2 ; OC, Villi, 5 ; intruparea Fiului lui -, OP, VI, 1 ; intelegerea lui — , OC, XV, 1 j Intelegerea lui — Tatal, OP, XI, 6 ; intelegerea maretiei lui — , OC, XV, I ; intelegerea rninunilor lui — , OC, XIV, 6 ; intelepciunea covirsitoare a lui — , OH, IX, 6 ; intelepciunea data de — , OC, XX, 2 ; intelepciunea de la — , OC, XX, 3 ; Intelepciunea lui — , OH, VII, 5 ; VIII, 7 ; OP, XI, 2. 3 ; OC, XX, 3 ; XXI, II ; intelepciunea lui — intru taina, OC, XII, 3 ; intelepciunea lumii acesteia este nebunie Inaintea lui — , OP, XI, 5 ; in- telepciunea nepatrunsa a lui — , OH, IX, 5 ; intelepciunea nespusa a lui — , OH, INDICE REAL §1 ONOMASTIC 623' VI, 1 ; laitelepciunea si dreptatea lui — , OC, V, 5; imteleptul — , OC, XIII, 3; inva(atura de — insuflata, OH, I, 3 ; in- vatatura despre Fiul lui — , OC, XVI, 1 ; invafaturile date de — lui Moisi, slu- jitorul Lui, OH, VI, 1 ; inva^aturi straine cinstirii de — , OP, V, 2 ; judecala lui — , OH, II, 7 ; OP, II, 6 ; VII, 3 ; VIII, 11 ; IX, 7 ; XI, 1 j OC, XIII, 8 ; judecata dreapta a lui — , OP, V, 2 ; VI, 4 ; judeca- tile lui — , OP, VII, 5 ; IX, 7 ; judecatile lui — slnt adinci, OP, VII, 5 ; lauda de la — , OH, I, 5 ; lauda desavirsita in — , OC, XX, 3 ; lauda lui — , OP, VIII, 1 ; legatura strinsa a sufletului cu — Cuvin- tul, OC, XII, 1 ; legea lui — , OH, VII, 4 ; OP, II, 5 ; OC, V, 9 ; XII, 10 ; XIII, 1 ; XXI, 2 j legile lui — , OC, I, 5 ; lipsa lui — , OC, IX, 7 ; looasul lui — , OP, VII, 8 ; X, 5 ; lucrurile lui — , OP, X, 7 ; lumea a luat fiinta far a scurgere de timp, odata cu vointa lui — , OH, I, 6 ; luptator impotriva lui — , OP, IX, 6 ; marea In- telepoiune a lui — , OH, VII, 5 j OC, IV, 2 ; marele — , OH, II, 2 ; marea putere a lui — OH, VII, 1 ; marginile cunoas- terii lui — , OC, XXIII, 4; maretfa lui — , OC, XXIII, 4; m&retiile lui — , OP, VIII, 3 ; masura cunoasterii despre — , OC, XXIII, 4 ; masura rinduita de — , OH, II, 8 ; Mielul lui — , OP, V, 5 ; mila lui — , OP, XIII, 5 ; XIV, 3 ; milostivirea lui — , OP, VII, 10 ; OC, XX, 4 ; mintea lui — , OH, III, 2 ; OP, VI, 2 ; minunile lui — , OH, VIII, 8 j minunea vorbirii despre — , OC, XV, 1 ; mina cea tare a lui — , OP, XI, 3 ; mina lui — , OH, I, 9 ; OP, VII, 9 ; OC, III, 6 ; XXIII, 3 ; mina uritoare de — , OC, XVIII, 2 ; minia lui — , OC, VI, 3 ; Moisi era placut lui — , OH, I, 1 ; Moisi, slujitorul lui — , OH, IX, 1 ; mortile vin de la — , OC, IX, 3 ; muHimea puterii lui — , OH, 1,11; mun- tii lui — , OC, XII, 8 ; moartea nu e creata de — , OC, IX, 7 ; natura glasului lui — , OH, IV, 2; nadejdea in — , OH, VII, 6; OC, VIII, 5; necredinta in — , OH, I, 2 ; OiP, XI, 6 ; necunoasterea lui — este moartea sufletului, OC, XIII, 1 ; nespusa intelepoiune a lui — , OH, IV, 6 ; nestricaciosul — , OP, V, 2 ; nestiinfa fi- losofilor despre — , OH, I, 2 ; nici o silaba nu este de prisos din cuvintele cele inspirate de — , OH, VI, 11; nu este — autorul relelor, OC, IX, 2 ; nu- mele lui — , OH, 1,2; OP, V, 1.7; IX, 12 ; XIV, 2 ; OC, XII, 13 ; ochiul eel ne- adormit al lui — , OH, VII, 5 ; ochii lui — , OH, IV, 6. 7 ; OP, VI, 2 ; ogorul lui — , OP, XIII, 3 ; om al lui — , OP, V, 7 , om, chipul lui — , OC, VIII, 5 ; omul, lucrul miinilor lui — , OH, VI, 1 ; operele lui — , OH, II, 2 ; IV, 1 ; operele mari ale lui — , OH, III, 10 ; orator ta- lentat al cuvintului lui — , OC, XI, 5 ; pacea de la — , OP, V, 8 ; pacea lui — , OP, VIII, 10 ; patria mucenicilor este ce- tatea lui — , OC, XIX, 2 ; paza lui — , OP, XIV, 4 ; pacatul huldrii de — , OC, XXI, 11 ; pazirea poruncilor lui — , OC, XXIII, 4 ; plata de la — , OC, XX, 7 ; pla- cile scrise de degetul lui — , OC, I, 5 ; poporul lui — , OH, I, 1 ; OC, IX, 5 ; XII, 12; porunca lui — , OH, II, 1. 5; IV, 2, 4 ; VII, 1 ; VIII, 7 ; OP, V, 6 ; XIII, 4 ; OC, IV, 3; V, 4; VIII, 5. 8; XII, 10; poruncile lui — , OP, IX, 6 ; OC, X, 6 ; XII, 5 ; postul apropie de — , OC, I, 5 ; prezemta lui — , OC, XIX, 8 ; prieten cu — , OC, VI, 6 ; prieteni ai lui — , OP, IX, 2 ; prin invidie demomul s-a aratat potrivnic lui — , OC, XI, 3 ; prin post ne indreptam inaintea lui — , OC, I, 3 ; pri- virea lui — , OH, VII, 5; OP, VIII, 11;. proraia lui — , OH, IX, 5; OP, XI, 10; OC, IX, 1 ; purtarea de grija a lui — ,. OP, II, 7 ; V, 2. 4 ; OC, IV, 2 ; VIII, 6 ; XXI, 10; purtarea de grija de oameni a- lui — , OC, V, 9 ; puterea activa a lui — OH, II, 3 ; puterea creatoare a lui — , OH, I, 2 ; III, 3 ; puterea de gindire a lui — , OH, II, 2 ; puterea de neinteles a lui — , OH, II, 2 ; puterea este a lui — , OP, XIII, 5 ; puterea lui — , OH, I, 7 ; II, 2 ; OC, XXIII, 4 ; puterea lui — Cuvin- tul, OP, X, 5 ; puterea lui este nesfir- sita, OH, I, 2 ; putere potrivnica lui — , OH, II, 4 ; puterea vesnica a lui — , OH, III, 10; rasplata de la — , OC, XX, 7; raul este instrainarea de — , OC, IX, 8 ; raul nu este de la — , OC, IX, 5 ; rin- duiala lui — , OP, VII, 1 ; OC, IX, 7 ; XI, 4 ; rodnicia cuvintului lui — , OP, V, 7 ; riul lui — , OP, X, 4 ; sabia lud — , OP, VII, 1 ; sarac dupa — , OP, VIII, 5 ; soau- nul de judecata al lui — , OC, XXI, 5 ; Scriptura cea de — instiflata, OC, VIII, 3 ; semnele lui — , OC, XIII, 4 ; sfatul lui — , OP, VII, 7; OC, XIII, 3; XVII, 3 ; slava de la — , OC, XX, 7 ; slava lui — , OH, III, 9, OP, VI, 1 ; VIII, 1 ; XI, 3 f OC, V, 3 ; IX, 2 ; XII, 3 ; XIII, 8 ; XX, 3 ; slava lui — Tatal, OC, XVIII, 8 ; sla- virea lui — , OP, VI, 1 ; slujba lui — , OP, XIV, 1 ; slujitorul bunului — , OC, VI, 2 ; slujitorii lui — , OP, XI, 8 ; stralu- cirea lui — , OP, X, 8 ; suferiniele din iad nu au ca autor pe — , ci pe noi, OC, IX, 3 ; suflet iubitor de — , OC, XV, 1 ; sufletul unit cu — prin dragoste, OC, IX, 6; stiinta lui — , OH, II, 2; IX, 6; tacerea este leacul despre fiinta lui — , OC, XXIII, 4 ; tagaduirea existentei lui — , OC, IX, 2; taria lui — , OP, X, 3; XIII, 5 ; taria puterii lui — , OH, III, 4 r templul lui — , OC, XXIV, 5; toiagul 624 SFINTUL VASILE CEL MARE lui — , OP, IX, 7 ; totul este plin de — , OC, XVI, 4; tristetea cea dupa — , OP, I, 2 ,- trimbitele lui — , OC, XIV, 1 ; tro- feu al credintei In — , OC, XIX, 8 ; trupul eel purtator de — , OP, X, 4 ; XII, 4 ; turroa lui — , OH, II, 4 ; ucenicii au cunoscut frumusetea lui — CuvintuI, OP, IX, 5 ; unele rele ne sint date de — ca incercari pentru aratarea barbatiei noastre, OC, IX, 5 ; un singur — , OC, XXIV, 4; urechile lui — , OP, VIII, 12; urechile robilor lui — , OH, VII, 6 ; ur- gia lui — , OP, VI, 4 ; vederea lui — , OC, V, 7 ; vietuirea dupa — , OP, I, 4 ; vinul, darul lui —, OC, XIV, 1 ; voia lui — , OC, I, 6 j IX, 3i XII, 2; vointa lui — , OH, I, 2. 7 ; II, 7 j OP, VI, 4. 6 ; OC, XII, 17 ; zidirea lui — , OP, XIII, 3 ; ziua descoperirii miniei lui — , OC, VII, 6 ,■ ziua dreptei judecati a lui — , OP, VIII, 4. ebraic, limba -a, OH, II, 6; OC, IX, 9; textul — , OH. IV, 5. Eclesiast, cuvintuI -ului, OH, IV, 3 ; OC, XV, 1. Eiraim, persoana biblica, OP, XI, 6 ; XII, 2. 4; OC, XIII, 1. egalitate, — de fire, OC, XXIV, 2 ; — de rang, OH, IX, 3 ; -a Fiului cu Tatal, OC, XXIV, 2. Egee, Marea — , OH, IV, 4. Egipt, conducerea -ului, OC, XI, 4 ; inte- leptii -ului, OC, XII, 2. egiptean, -tenii au descoperit geometria, OC, XII, 6 j dascali -teni, OH, I, 1 ; in- va{aturile -tenilor, OC, XXII, 2; sofist — , OC, XXII, 8. Egon, riu, OH, III, 6. elen, filosofii -i, OH, I, 2; mvatafii -i, OC, XII, 2 ; literatura scriitorilor -i, OC, XXII, 1. Elisei, prooroc, OH, IX, 1 ; OP, VII, 6 ; OC, I, 6 ; V, a. Eloi Savaot, OC, II, 6. Eman, cintaret biblic, OP, XIII, 1. Emanuil, OP, X, 6. eretic, OC, IX, 5; XVI, 1. 2; XXIII, 4; XXIV, 2. 9 ; gurile -ilor, OP, IX, 3. ereziarh, OP, XI, 7. erezie, OH, V, 7 ; OC, XXIV, 4. Etiopia, OH, I, 1 ; III, 6. Euclide din Megara, OC, XXII, 4 ; fapta lui — , OC, XXII, 5. Eulrat, riu, OP, XII, 2. eunuc, OC, XXIV, 7; -ul din Faptele Apostolilor, OC, XIII, 6. Euripide, poet tragic, OC, XXII, 4. Euxin, Pontul — , OH, III, 6 ; IV, 4 ; VII, 4. Eva, OC, I, 3 ; XII, 12 ; XIII, 3 ; neasculta- rea -ei, OC, I, 4. Evartghelie, -ia harului lui Dumnezeu, OC, XIV, 1 j -ia imparatiei, OC, IX, 10 ; XIII, 6 ; -ia lui Hristos, OC, III, 5 ; ade- varul -i, OP, VII, 7 ; bogatul din --, OC, VI, 1. 5 ; XXI, 8 ; cuvintuI *i, OP, IX, 3 j OC, XVI, 1 i desavirsirea dupa — , OP, XII, 2 ; fiii -i, OP, IX, 12 ; glasul -i, OP, V, 3 ; impreuna-lucratorii -i, OP, VIII, 2; inceputul -i dupa loan, OC, XVI, 1. 2; XXIV, 1 ; invataturile introduotive ale -i, OC, XII, 13 ; pilda bogatului din — , OC, VI, 5; porunca -i, OC, VII, 7; predica -i, OP, IX, 4 ; propovaduirea -i, OP, IX, 5; propovaduitorii -i, OP, IX, 4; soarta tinarului din — , OC, VII, 3. Evanghelist, -ul loan, OP, IX, 9 ; OC, XVI, 3. evlavie, -ia este temelia desavirsirii, OH, I, 5 ; — fara sfirsit, OC, VII, 3 ; saracia unita cu -ia, OC, XXIII, 3. evreu, iste{imea -eilor, OC, XII, 12 ; po- porul • — , OC, VIII, 1 ; pruncii de parte barbateasca ai -eilor, OC, XII, 12 ; ve- chea istorie a -eilor, OC, VIII, 1. Exicestid, Solon, fiul lui — , OC, XXII, 8. Czechia, rege, OH, VI, 7. lacere, -a aerului, OP, IX, 5 ; -a cea dintii a omului, OH, VI, 1 ; OP, XI, 8 ; -a ce- lor de sub pamint, OP, IX, 5 ; -a celor mai mari stihii ale lumii, OP, IX, 5 ; -a celor mai presus de lume, OP, IX, 5 ; -a cerului si a pamintului, OH, I, 1 r VI, 2 ; OP, IX, 5 ; -a cerului si a pamintului s-a facut intr-o clipita si in afara de timp, OH, I, 6 ; -a cerului si a stelelor, OH, I, 11 j -a fiarelor, OH, IX, 1 ; -a fiintelor, OP, I, 3 ; -a lumii, OH, I, 1. 2. 3. 5. 6 ; II, 2. 5; III, 3. 5; IX, 1. 2. 6; OC, XII, 3. 4; -a luminatorilor, OH, VI, 1. 8; -a marii, OH, I, 2 ; OP, IX, 5 ; -a omului, OH, IX, 6; OC, IX, 9; -a semintelor, OH, V, 11; -a soarelui, OH, IV, 5 ; V, 1 ; -a tariei, OH, III, 2 ; -a tiritoairelor, OH, IX, 1 ; a doua zi a -rii lumii, OH, III, 10 f Cartea -rii, OH, I, 1 ; OP, I, 3 j IX, 5 ; OC, XVI, 1 ; istoria -rii lumii, OH, II, 3 j OP, V, 3 ; invatatura despre -a lumii, OH, IV, 4 ; scriitorul Cartii -rii OH, II, 6 j starea in lume inainte de -a lumii, OH, II, 8 ; stare mai veche decit -a lumii, OH, I, 5 ; ziua imtiia a -rii lu- mii, OH, I, 6. lapt&, -telor bune le urmeaza folosul, OC, XVIII, 2; -te care au cauze straine de noi, OH, II, 5; -te de dreptate, OP, III, 2 ; IX, 6 ; OC, XX, 3. 4 ; -te de evlavie. OC, VII, 8 ; XII, 13 j -te de virtute, OH, I, 5 ; OP, III, 3 ; OC, V, 3 ; X, 5 ; XXII, 8 ; -te de moarte, OP, XI, 6. INDICE REAL §1 ONOMASTIC 625 Faraon, OP, II, 8; III, 5j VI, 3; VII, 9; VIII, 1; X, 8; OC, IX, 5; XI,' 4; XIII, 2; XX, 2; XXIII, 3; fiica lui — , OH, I, 1 ; puterea lui -^-, OC, XX, 2. fariseu, trufia -eilor, OC, VII, 1. Fasis, riu, OH, HI, 6. Facator (Dumnezeu), -ul cerului si al pa- rointului, OC, X, 7 ; -ul universului, OH, II, 7; OC, VII, 5; Mairele — de minuni ?i Mester, OH, IV, 1 j minunjle -ului, OC, XXIII, 3 ; Cuvintul, -ul universului, OP, VII, 4 ; Hristos este — de pace, OP, VIII, 5. locator (altcineva declt Dumnezeu) -rii de pace, OP, III, 5 j — de rele, OH, VI, 7 ; OC, XVIII, 5; XIX, 6; -ul raului (dia- volul), OC, IX, 4. iagaduinfi, -tele bunatatilor, OH, II, 5 ; -ta cununilor, OC, V, 7 ; -ta Sfintului Duh, OC, XIII, 1 ; bumatatile din -{e ; OC, XII, 14; Duhul -tei, OP, XIII, 4; pSminlul -tei, OC, I, 9 ; XIII, 2. i&t&inicie, -ia este rod al invidiei, OC, XI, 6. Fecioari (Madca Dommului), OH, VIII, 6 ; Sflnta — , OP, X, 6. tecioard, -rele infelepte, OC, VIII, 8 ; XII, 6 ; -rele neintelepte, OC, XII, 6 ; pilda -relor, OC, XIII, 7. ieciorie. — pierduta, OC, XIV, 8 ; sfinte- nia -i, OP, VIII, 12, lemeie, -ia aproapelui, OP, XI, 8 ; -ia cfe- dincioasa, OC, XIX, 8 ; — cu moravuri use-are, OC, X, 4 ; — desfrinata, OP, I, 6; OC, II, 4; XI, 4; XII, 9; -mei gra- vide, OP, II, 8 ; OC, VII, 7 ; — luatS cu cununie, OC, II, 4 ; frumusetea -meilor cinstite, OH, III, 8 ; gusturile rele ale -meii, OC, VII, 4; mintea -meii lui Iov, OC, XXI, 11; virtutea -meii, OC, V, 1. Fenicia, OP, XII, 2. fericire, -a celor ce-L iubesc pe Domnul, OH, I, 5 ; -a Domnului, OC, XII, 14 ; -a dreptiior, OC, XIX, 4 ; -a prietenului, OC, XI, 1 ; -a vietii, OC, IV, 1 ; XII, 15; veselia -rii omenesti, OH, V, 2. Fidias, sculptor grec, OC, XXII, 8. Wed, -cele Ierusalimului, OC, V, 7 ; -cele lui Darius, OC, XXII, 5 ; -ca lui Faraon, OH, I, 1 ; -cele lui Israil, OC, IV, 3. Uinta, -ta Tataiui, OC, XXIV, 4 ; o singula — in Tatai si Fiul, OC, XXIV, 3 ; tace- rea este leacul despre -ta lui Dumnezeu, OC, XXIII, 4. iilipeni, OC, IV, 3 ; Epistola catre — , OP, IX, 5. iilisteni, Abimeleh, SmpSratul -lor, OP, VIII, 1. Filoh, capetenia ostirii celor de alt neam, OP, VIII, 1. iilosof, -i eleni, OH, I, 2 ; -i p3glni, OP, XI, 1 ; cartile -ilor, OH, III, 8 ; deserta- 40 — Sftntul Vaslle eel Mare ciunea invataturii -ilor profani, OH, I, 2 ; ideile -ilor, OH, I, 2 ; III, 3 ; nestiimta -ilor despre Dumnezeu, OH, I, 2. iilosof ie, ajutorul -i, OC, XXII, 7; princi- piile -i Iumii, OH, VI, 1. Firtees, persoana biblica, OC, X, 6; zelul lui — , OC, XIV, 8. iite, -a dumnezeiasca, OP, VI, 5 ; OC, XXIV, 5 ; -a neinteleasa a Dumnezeirii, OH, I, 3 ; -a nestatoirnica a apei, OC, XIX, 4 j. -a omeneasca a Cuvtotului lui Dumnezeu, OP, IX, 7. 8 ; -a omeneasca a lui Dumnezeu, OP, IX, 8 ; -a omeneas- ca a lui Hristos, OP, IX, 5. 8 ; -a ome- neasca a Mintuitorului, OP, IX, 8 ; co- muniunea de — intre Tat81 si Fiul, OC, XV, 2 ; Intreaga — este o scoala a vir- tutii, OC, XXI, 5 ; intrebutatarea fireas- ca a -rii in una impotriva -rii, OC, IX, 2 ; maretia -rii dumnezeiesti, OC, XV, 1 ; unitatea Duhului cu Fdul si cu Tatal In ce priveste -a, OC, XXIV, 6. Fiu fFiul lui Dumnezeu), -1 a iesit din Ta- tal prin nastere, OC, XXIV, 7; -1 a lu- crat cu lirea Sa trupeasca mlntuirea oa- menilcff, OC, XV, 2 ; -1 aTe identitate cu Tatai, OC, XXIV, 3; -1 are In chip fi- resc pe cele pe care le are Tatai, OC, XV, 2 ; -1 are vrednicia Dumnezeirii pa- rintesti, OC, XV, 2 ; -1 exista dintru inceput impreuna cu Tatai, OC, XXIV, 4; -1 este inlimit, OC, XVI, 4; -1 este pecete si chip al Tataiui, OC, XV, 2 ; -1 este unul, OC, XV, 3 ; -1, liind Unic- Nascut, are pe toate adunate in El In- susi, fara s8 le imparta cu altul, OC, XV, 2 ; -1 lui Dumnezeu, OP, IX, 8 ; XIII, 2 ; OC, XVIII, 7 ; XXIV, 1 ; -1 mas- cut din Tatal, OC, XV, 2; -1 nu este odrasla omeneasca, OC, XXIII, 4; -1 Omului, OP, X, 8 ; -I participa la fiaea Tataiui, OC, XV, 2 ; -1 s-a adus jertfa lui Dumnezeu, OP, V, 5 ; -1 se nuroeste Miel si Oaie, OP, V, 5 ; -1 Unul-Nascut, OP, V, 5; asemanarea -lui cu Tatai, OC, XXIII, 4; cairacteristioile -lui, OC, XV, 2; chipul nasterii -lui, OC, XXIII, 4 ; comuniunea de fire intre Tatai $i -1, OC, XV, 2 ; cuvmtele pline de smeirenie despre -1 trebuie interpretate avind in vedere intruparea Sa pentru mintuirea oamenilor, OC, XV, 2 ; deofiintimea -lui cu Tatal, OC, XXIV, 4 ; egalitatea -lui cu Tatal, OC, XXIV, 2; fiinta -lui, OC, XXIV, 4 ; firea -lui, OC, XXIV, 3 ; iden- titate intre Tatal si -1, OC, XXIII, 4 ; im- pasibilitatea nasterii -lui, OC, XVl, 4 ; ipostasa -lui, OC, XVI, 4 ; XXIII, 4 ; ipostasele Tataiui si -lui, OC, XXIV, 4 ; insusirea de — , OC, XXIII, 4; intrupa- rea -lui lui Dumnezeu, OP, VI, 1 ; inva- tatura despre -1 lui Dumnezeu, OC, XVI, 626 SF1NTUL VASILE CEL MARE 1 j legStura in afara de timp a -lui cu Tatal, OC, XVI, 3 ; nasterea -lui, OH, VI, 7; nasterea -lui din Tatal, OC, XV, ■'2; numai -1 §i numai Duhul sint din Dumnezeu, OC, XXIV, 7 ; immele Tata- lui si a -lui si al Sflntului Duh, OP, V, 3 ; o singura fiinta in Tatal si in -1, OC, XXIV, 3; pogoramintul -lui la sla- biciunea firii omenesti, OC, XV, 2 ; ra- portul dintre Tatal 51 -I, OC, XXIV, 4 ; raportul dintre Tatal si -1 si Duhul, OC, XXIV, 4; slava -lui, OC, XV, 2; Tatal este radacina si izvorul -lui §i Sflntului Duh, OC, XXIV, 4 ; Tatal si -1 si Sfintul Duh sint intr-o singura fiinta si intr-o singura fire, OC, XV, 3 ; unitatea Duhu- lui cu -1 si cu Tatal in ce priveste Area, . OC, XXIV, 6 ; venirea in trup a -lui, OC, XV, 2. iiu (altul decit Fiul lui Dumnezeu), fiii berbecilor, OP, V, 1. 2 ; fiii Bisericii, OP, IX, 12; — duhovnicesc, OP, VIII, 8 ; -1 Evancjheliei, OP, IX, 12; fiii lui Dumnezeu, OP, II, 4; V, 1. 2; XIII, 4; fiii luminii, OP, VIII, 8 ; X, 5 ; XI, 6 ; fiii miresei lui Hristos, OP, IX, 12 ; fiii neascultarii, OP, IX, 9 ; fiii oamenilor, OP, VII, 8; IX, 3. 4; XI, 1. 3; XIII, 4. 5 ; fiii pacii, OP, V, 8 ; fiii pustiei, OP, V, 6 ; fiii tunetului, OP, V, 3 ; IX, 5. Plaviu, Iosif — , OC, VIII, 7. loame, — de auzirea cuvintului Domnului, OP, VIII, 7 ; — de piine materiala, OP, VIII, 7 ; -a este capul nenorocirilor o- menesti, OC, VIII, 7 ; -a este o moarte vesnic prezenta si vesnic aminata, OC, VIII, 7 ; -a este un chin preluncjit, OC, . VIII, 7. foamete, moartea prin — , OC, VIII, 7 ; timD de seceta si — , OC, VIII, 7 ; vre- me de — , OP, VII, 10; OC, VI, 3. foe, -ul desfriului, OC, XXI, 8 ; — din cer, OC, VIII, 5 ; -ul din Sad, OC, XIX, 4 ; — farS stralucire, OP, VIII, 8 ; -ul gheerfei, OC, I; 9 ; XVIII, 7 ; XXI, 8 ; -ul miniei lui Dumnezeu, OP, XI, 1 ; -ul pregatit spre pedeapsa diavolului si inge'ilor lui, OP, V, 6 ; -ul vesnic, OP, VIII, 4 ; OC, III, 6; VII, 6; X, 6; XIV, 1 ; carufa de — , OC, XIII, 3; universul va fi ars ;' prin — , OH, III, 6. (rale, -a\i ai lui Hristos, OP, XI, 4 ; -Ie imbracat In zdrenje, OC, VII, 4 ; iubirea de — , OP, II, 6 ; III, 6 ; foamea 51 nevo- ia -lui, OC, VIII, 7; usurarea nevoilor -atilor, OP", V, 4. irlcS, — aduc&toare de sfintenie, OP, VIII, 8 ; -:ca. de Dumnezeu, OH, I, 5 ; VIII, 8 ; OP, VII, 6 ; VIII, 6. 8 ; OC, IX, 4 ; XII, 4. 5. 9 ; XIV, 1 ; XVI, 1 ; -ca de legi, OH, II, 5 ,- — mintuitoare, OP, VIII, 8 ; OC, XII, 5. Frigia, piatra de — , OC, VII, 2. frigieni, OC, XXII, 5. tmmos, -ul real, OP, IX, 5 ; sensul cuvin- tului — dat de Scciptura, OH, III,: 10. irumusefe, — adevarata, OP, IX, 6 ; -a creatiei, OH, IV, 2. 6j OC, IV, 2; -a creaturilor, OP, VIII, 3 ; -a Cuvintului, OP, IX, 6j -tile de dincolo de cer, OC, XV, 1 ; -tile de pe pamint, OP, VII, 3 ; -a lui Iisus Hristos, OP, IX, 5. 6. 11 ; -a lui Dumnezeu, OP, VI, 5 ; -a lumii, OH, III, 7; -a luminii, OH, II, 7; -a marii, OH, IV, 7 ; -tile muntilor §i ^esurilor, OC, V, 6; -a nespusa a slavei Zidito- rului, OC, IV, 4 ; -a nespusa a stelelor, OH, VI, 1 ; -a omului, OP, IX, 3; OC, VIII, 5; — spirituala, OP, IX, 4; OC, IX,. 7 ; -a sufletului, OH, VI, 10; OP, VI, 5; -a trupului, OH, II, 7 ; OP, V, 5; VIII, 2; IX, 2. 4. 11 ; OC, III, 5; VIII, 8; XI, 5 ; XX, 1 ; XXI, 1 ; -a universului, OH, IV, 1; -a virtutii, OC, III, 3; -a slavei lui Dumnezeu,; OP, XIV, 5; defiriitia -tii, OP, IX, 5; ucenicii au cunoscut -a. lui Dumnezeu-Cuvintul, OP, IX, 5. lum, -urile betiei, OC, II, 6; -ul de la jertfele de grasime, OC, XVIII, 2. G Gadira, marea de dincolo de — , OH, IV, 4. gal, partfle apusene ale -ilor, OH, III, 6. Galaad, OP, XII, 2. 4. galateni, OP, VIII, 8; Biserica -lor, OP, VIII, 8. gavaonifi, istefimea -lor, OC, XII, 12. Gavriil, — era Inger, OC, IX, 8. geometric, descoperirile -i, OH, VIII, 4; egiptenii au descoperit -ia, OC, XII, 6. Get, Anhus, imparatul celor din — , OP, VIII, 1. Ghedeon, uciga?ul Abimeleh, fiul nelegi- tim al lui — , OC, XX, 2 ; 70 fii legitimi ai lui — , OC, XX ,2. gheena, cale spre ■— , OC, XI, 5 ; focul -nei, OC, I, 9 ; XVIII, 7 ; XXI, 8 ; vapaia -nei, OC, XXI, 8. ' ghicltoare, OP, IV, 5. ghicitur&, OP, VIII, 6 ; X, 4. Goliat, OC, XX, 1 ; lupta lui David cu — , OC, XI, 3 ; sabia lui — , OP, VIII, 1. Goznoro, strigatul Sodomei si -rei, OP, VII, 8. Gordie, OC, XVIII, 3. 4. 7 ; — era coman- dantul a 100 de oameni, OC, XVIII, 2; cuvintele lui — , OC, XVIII, 4 ; faptele de vitejie ale mucenicului — , OC, XVIII, 2 ; omilia XVIII la muceniicul — , OC, XVIII, 1 ; pamintul care 1-a nascut pe — , OC, XVIir, 2 ; ziua de pomenire a mucenicului — , OC, XVIII, 2. INDICE REAL $1 ONOMASTIC 627 gtec, OH, VI, 8 ; cuvint — , OH, II, 6 ; in- teleptii -i, OC, XII, 8; pamintul — , OH, IV, 4. greseali, — lui Iov, OC, XX, 7 ; iertare de -seli, OC, XIII, 5 ; indreptarea -seli- lor, OC, IX, 4 i invatatura fara de — in ce priveste cunostimta, OH, III, 6. grija, -jile bogatiei, OC, XXI, 7 ; -jile ca- satoriei, OP, X, 8 ; -ja cea desarta, OP, V, 3; -ja de oameni a lui Dumnezeu, OC, V, 9j VIII, 2; -ja de saraci, OP, III, 6 •, -ja de trup, OC, IX, 9 ; XXII, 8 ; -ja de suflet, OC, I, 1 ; XIV, 6. H haina, — aurita, adica dogme spirituale, OP, IX, 9; — duhovniceasca, OP, IX, 11 j -na Infrinarii, OC, III, 1 ; — lumi- noasa, OC, XIII, 5; -na miresei, OP, IX, 9; -na mintuirii, OP, VI, 7; -na sufle- tului, OP, IX, 11. haldeu, Intelepciunea -eenilor, OC, XXII, 2j astrologia este in' mare cinste la -eeni, OC, XII, 6. Hanaan, OP, IX, 10. Har, -ul bogat al lui Dumnezeu, OC, V, 6 ; -ul botezului, OP, V, 8 ; -ul cuvintelor Scripturij, OH, III, 1 ; — de la Dumne- zeu, OP, VIII, 2 ; XIV, 5 ; OC, XX, 4 ; -ul Domnului Iisus Hristos, OC, V, 9 ; XV, 3; -ul Duhului, OC, XV, 3; XXI, 9 ; XXIli, 4 ; -ul Duhului Sfint, OP, VIII, 12; -urile Duhului, OC, XL 5 j — du- hdvnicesc, OC, I, 9 ; -urile duhovnicesti, OC, I, 11; — dum-nezeiesc, OP, VI, 5 ; VII, 9 ; XIII, 4 ; -ul Infierii, OP, V, 2 ; OC, XIII, 5 ; -ul invierii, OC, XIII, 1 ; -ul lui Dumnezeu, OP, VIII, 2 ; IX, 4 ; XI, 3. 8 ; OC, VIII, 6 ; IX, 9 ; XX, 3. 4 ; -ul lui Hristos, OP, V, 5 ; VII, 6 ; — ne- imputinat, OC, XIX, 8 ; -ul posturilor, OC, I, 1 ; -ul Sfintului Duh, OC, XI, 5 ; -urile tamaduirilor, OC, XV, 3 ; ajutorul -ului lui Dumnezeu, OH, II, 1 ; alegerea -ului, OP, VII, 7 ; belsugul -ului din cu- vintul lui Hristos, OP. IX, 5 ; Evanghe- lia -ului lui Dumnezeu, OC, XIV, 1. harismi, -ma" profetica, OP, X, 1. Heracle, erou grec, OC, XXII, 4. Hesiod, poet grec, OC, XXII, 1. 3. Hircanianti, Marea — , OH, IV, 4. Hoaspe, fluviu, OH, III, 6. Homer, cuvintele lui — , OC, XXII, 6; in- terprets glndirii poetului -— , OC, XXII, 4,- opera lui — este o lauda a virtutii, OC, XXII, 4 ; poezia lui — duce la vir- tute, OC, XXII, 4. Horiv, muntele — , OC, XVIII, 2 ; XXIII, 3 ; pestera din muntele — , OC, I, 6. hran&, -na adevarului, OP, VIII, 1 ; — at- letica, OP, VIII, 1 ; -na cu invataturile adevarului, OC, II, .8; -na data de aer, OH, IV, 1 ; -na de fiecare zi, OC, XXIII, 3; — deosebitS, OH, VII, 2. 3 ; — du- hovniceasca, OP, VIII, 13; OC, II, 8; -na spirituala a sufletului, OC, II, 2; III, 1 ; XII, 4 ; -na tare a dogmelor, OC, XII, 13; XIII, 1. Hremete, riul Nise, numit — , OH, III, 6. Hristos, vezi : Iisus Hristos. hula, -la, impotriva Duhului, OC, XXIV, 5 ; — impotriva slavei Unuia-Nascut, OC, XVI, 4; -la invataturii Duhului, OC, XVI, 4. hulire, pacatnl -rii de Dumnezeu, OC, XXI, 11. Husi, persoana biblica, OP, II, 1. I Iacov, patriarhul, OH, II, 8; VIII, 3; OP, I, 4 ; II, 6. 8 ; VI, 3 ; VIII, 9 ; IX, 12 ; X, 8 ; XI, 6 ; XII, 3 ; OC, VIII, 8 ; XII, 11 ; XXIII, 3; coapsele lui — , OP, IX, 5; Dumnezeul lui — , OP, VI, 3 ; X, 6. 8 ; feciorii patriarhului — , OC, II, 8 ; moar- tea lui — -, OC, XVII, 1 ; Veniamin, fiul batrlnetilor lui — , OC, VIII, 8. iad, OP, VI, 3; VIII, 13; XI, 9; OC, III, 6 ; V, 7 ; VII, 4. 5 ; IX, 5 ; X, 7 ; XXI, 6 ; XXII, 7 ; aloea pentru pogorlrea lui Hristos in — , OP, IX, 9; arvuna -ului, OC, XI, 5 ; chinul din — , OC, XIX, 4 ; chinurile din — , OC, IX, 3 ; XXII, 7 ; co- borlrea In — , OP, XIV, 2 ; durerea si intristarea -ului, OC, XIII, 7; focul din — , OC, XIX, 4 ; inchisoare a -ului, OP, XI, 9; pogorirea in — , OP, IX, 9; XI, 9; primejdiile -ului, OP, XIV, 1. 2; su- ferintele din — nu au ca autor pe Dum- nezeu, oi pe noi, OC, IX, 3, Iberia, — occidentals, OH, IV, 4. icoani, -na veacului, OH, H, 8. iconomie, -ia crucii, OP, VII, 6 ; -ia intru- parii, OP, IX, 9 ; -ia lui Dumnezeu, OC, XXI, 10. idee, -a de Dumnezeu, OP, VII, 1 ; X, 8 ; OC, XII, 3 ; ideile filosofilor, OH, I, 2 ; III, 3 ; ideile Intelepclunii lumii, OP, XI, 3 ; ddei mintuitoare, OC, XII, 9 ; slabi- ciunea ideilor filosofilor profani, OH, III, 3. Iditum, cintaret de clntari sfinte, OP, XIII, ; 'I.- idol, -ii paginilor, OC, XIV, 7 ; tachinarea la -i, OP, V, 5 ; OC, I, 5 ; XII, 12 ; XIV, 8; XVIII, 2; ratacirea -ilor, OP, XII, 2; slujLrea la -i, OC, VIII, 1 ; templul -ilor, OC, II, 7; XIV, 8; vietuirea cu Inchi- natorii de -i, OC, XVIII, 2. idololatrie, OP, II, 5; V, 5; VII, 6; IX, 10; OC, X, 6. Idumea, (inut biblic, OP, XII, 2. 4. Iemeni, persoana biblica, OP, II, 1. 628 SFINTUL VASILE CEL MARE Ieremia, prooroc, OH, V, 9; OP. H, 8; V, 1 ; VI, 3 r VIII, 1 ; XI, 5 f OC, IV, 3 [ V, 9 ; XX, 3 j pilda lui — , OC, XIV, 1. Ierihon, OP, HI, 4 ; OC, V, 2; iertare, — de la Dumnezeu, OC, XXII, 6 ; — de pacate, OP, VI, 4; VII, 2; OC, XIII, 1. 5; botezul -tarii pacatelor, OP, V, 8. Ierusalim, OP, III, 1. 4; OC, IV, 3. 5;' IX, 4 ; -nl eel de sus, OH, IX, 2 ; OP, X, 5 ; OC, XIX, 2 ; -ul ceresc, OP, VIII, 2 ; X, 4 j bunatatile -ului ceresc, OC, XIII, 8 ; fiicele -ului, OC, V, 7; intrarea Dom- nului in — , OC, IX, 10 ; portfle -ului, OC, IX, -4; rinduiala -ului, OC, XII, 2; urechile -ului, OC, II, 1 ; zidirea tem- plului din — , OC, XII, 2. ierusalimlean, OC, VIII, 7. , Iezechiil, prooroc, OP, IV, :1 j V, 3 j VIII, 13, XII, 3; OC, IV, 3. Jisus Hristos, — a mrncat si a baut, nu pentru ca avea nevoie sa manince $i sa bea, ci pentru a lasa m8suri si hotare pentru pasiunile cele de neaparata tre- buinta, OC, IV, 5;— -a participat in intregime la firea omeneasca, OC, IV, 5- — a plins, OC, IV, 3 j — a postit, OC, I, 9 ; — a unit in persoana Sa pe pastor si imparat, OC, XXIII, 3 ; — bu- nul sfatuitor, OC, VII, 9; — Domriul marii si al vinturilor, OH, Vll, 5 ; — este adevarata dreptate, OC, XII, 9 ; — este capul Bisericdi', OP, IX, 5 ; — este fScator de pace, OP, VIII, 5 ; — este insasi viata, OP, XI, 4 ; — este intii-sta- tatorul luptelor, OC,' XVII, 3 ; — este numit viatS, cale, piine, vita, lumina adevarata, sable si are inca si alte nu- mitri, OP, IX, 5; — este pacea, OP, VIII, 10 ; — este ipastor bun, OC, XXIII, 4 ; — este piinea cea adevarata, OP, VIII, 6 ; — este puterea lui Dumnezeu, OP, V, 5 ; — este sfirsitul auzirii, OP, VIII, 5 ; — , viafa noastra, OP, VIII, 9 ; — Intru- neste Sn persoana Sa calitatile unui ade- varat "pastor, OC, XXIII, 3 ; — s-a facut pentru noi de la Dumnezeu intelepciu- ne, dreptate r sfintire ^i.rascumparare, OC, XII, 9 ; XX, 3 ; adormiti in — , OC, IV, 6; aratarea la judecata lui — , OP, VIII, 12 j belsugul harului din cuvintul lui — , OP, IX, 5 ; Biserica este trupul lui — , OP, IX, 5 ; Biserica este singura porumbita desavirsit5 a lui — f OP, IX, 9 ; bogatia dragostei lui — , OP, IX, 9 ; botezul lui — , OP, V, 3 ; buna mlreasma a lui — , OP, IX, 9 i ctastitul singe al lui — , OP, XI, 4; credinfa In — , OP, XII, 2 ; OC, V, 1 ; XII, 6. 14 ; XX, 3 ; credinta In singele lui — , OP, XI, 4 ; crucea lui — , OP, IX, 4; XIII, 4; OC, XVIII, 7; cunoasterea lui -^, OC, XX, 3 ; cuvintele despre — , OP, IX, 4 ; darul lui — , OC, XIII, 8 f XX, 6; dragostea lui — , OP, VI, 2 ; XIV, 1 ; dreapta ju- decata a lui — , OC, I, 11 ; duhul lui — , OC, XXIV, 4. 6; Durnnezeirea lui — , OP, IX, 9 ; OC, I, 9 i dusmanij lui — , OC, XX, 6 ; Evanghelia lui — , OC, HI, 5 j faptele lud — , OP, IX, 5 ; fata lui — , OP, VIII, 1 1 j fericirea celor ce-L iubesc pe — , OH, I, 5; fiii miresei lui — , OP, IX, 12;- firea omeneasca a lui — , OP, IX, 5 ; fratii lui — , OP, XI 6 4 ; frumu- setea lui — , OP, IX, 5. 11 ; glasul lui — , OC, XXIII, 4; harul lui — , OC, V, 5. 9 ; XV, 3 j intrarea lui — in Ierusalim; OC, IX, 10; ispitdrea lui — de diavol, OC, 1/9 ; imparatia lui'— ^ OP, IX, 5. 9 j inaltarea pe qruce a lui — , OP, II, 3 ; Indreptatirea in — , OC, XX, 3 ; iintii- stStatordi turmei lui — , OP, V, 2 ; In- timpinarea lui — in ziua aratarii Lui, OC, XIV, 1 j tntruparea lui — , OP, VII, 2; XIII, 2; Int;elepciunea lui — , OC, XX, 6; invStatura cea noua sj mintui- toare a lui — , OP, VII, 7 j invatatura lui — , OH, V, 5 ; OP, VII, 2 j OC, XXIV, 3 ; invierea lui — , OH, II, 8 ; OC, XIII, 1; XIV, 1, judecata lui — , OC, VII, 6 f jugul lui — , OP, XII, 4 j OC, XIII, 1 j jugul robiei lui — , OC, XIV, 1 j la- crimile lui — , OC, IV, 6 ; legea lui — , OH, VII, 6 t OP, I, 3 j OC, XXI, 2 ; limba luptatoare impotriva lui — , OC, XVI, 2 j lucrurile miinilor lui — , OC, XIV, 6 ; lumina fetei lui — , OC, XIII, 4 j lupta- torul impotriva lui — , OH, IX, 6 ; ma- dulare ale trupuliii lui — OP, V, 2; IX, 5; maretia lui—, OP, VIII, 3; marturi- sirea credin{ei in — , OC, XVIII, 2 ,- marturisirea lui — , OP, VIII, 3 [ mila lui — , OP, VII, 3. 4 ; mfatea lui — , OP, XI, 6; mireasa lui — , OP, IX, 11 j moste- nitor al bunatatilor lui — , OC, XIII, 3 ; na$terea lui — , OC, XX, 6 j nelegiuirea s8virsita de iudei asupra lui — , OC, VIII, 3 j numele lui — , OP, VII, 10 ; IX, 10 ; XI, 1 ; XII, 5 i XIV, 2 ; OC, IV, 6 ; XIII, 1; XVII, 2; XVIII, 7; XIX, 7. 8 j oaia lui — , XlX, 7 ; omorirea lui — OP, VII, 5 ; OC, IV, 2 ; Omul Dumnezeu — -, XI, 4 ; ostas al lui — , OC, II, 1; XIII, 7 V XVII, 3; XIX, 3; pacea lui — , OP, VIII, 10; patjmile lui — , OP, II, 2 ; VI, 4 j IX, 9 ; X, 8 j participarea la paitimile lui — , OC, XX, 3 ; partas al lui — , OP, IX, 8 ; OC, I, 2 ; plinsul lui — , OC, IV, 5; pogoramlntul lui —, OP, IX, 9; pogoramlntul lui — la smerenia si slSbiciunea firii omiene^ti, OP, IX, 5 ; pogorirea lui — ^- in iad, OP, XI, 9 ; po- runca lui — , OP, VIII, 5 ; predicarea botezului infierii de catre — , OC, XIII, INDICE REAL §1 ONOMASTIC 629 1 ; pret al omului este singele lui — , OP, XIII, 3 ; prietenie pentru — , OP, IX, 2 j puterea invierii lui — , OC, XX, 3 ; puterea lui — , OC, XX, 4. 6; rascum- pararea in — , OP, XI, 3 ; raspunsurile lui — , OC, VII, 1 ; rastignirea lui — , OC, XV11, 1 ; saracia lui — , OC, VII, 9 ; scaunul de judecata a lui — , OC, IV, 6 ; sfintii slnt trap al lui — si madulare in parte, OP, VIII, 1 1 ; singele lui — , OP, XI, 4. 8; slava lui — , OC, XX, 3. 6 ; slavirea lui — , OP, VIII, 3 ; smere- nia lui — , OC, XX, 6. 7 j staulul turmei lui — , OC, XXI, 9 j sufletul lui — , OC, XXIII, 4; taina invierii lui — , OP, II, 3. 4 ; Tatal lui — , OC, XXIV, 7; taria creddntei in — , OC, XVIII, 7 ; taria lui — , OP, X, 3 ; timpul patimilor lui — , OP, VII, 6; timpul venirii lui — , OP, XII, 4 ; toate faptele lui — ne invata smerenia, OC, XX, 6 ; trupul Bisericii lui — , OP, VI, 1 ; trupurile iubitorilor de — erau pline de rani, OC, XVIII, 2 ; trupul lui — , OP, IX, 8 ; OC, I, 9 ; IV, 5 j trupul lui — este adevarata mincare, OP, VIII, 6; ucemic al lui — , OP, VIII, 2. 5j OC, XX, 7; ucenicii lui — , OP, VI, 4 j OC, XXII, 3 j viata in — , OP, XIV, 5 ; viata reala este — , OP, VIII, 9 ; viata viitoare in — , OC, XX, 3 ; ve- nirea aratata a lui — la judecata, OP, VIII, 11; vemirea lui — , OC, VII, 6; XX, 4 ; venirea lui — in trap, OP, I, 2 ; VIII, 12 ; vesmintele lui — , OP, IX, 9 ; vietuirea in — este viata adevarata, OP, VIII, 9 j vrajmasii crucii lui — , OC, IV, 3 ; V, 9 ; ziua lui — , OH, II, 8 ; OP, XI, 2 j OC, I, 1. Hie, prooroc, OC, I, 6; II, 6; XIII, 3; XVIII, 3; XIX, 6; — Tesviteanul, OC, VIII, 4 ; Carmilul, munte inalt, avea pe — , OC, VIII, 5; istoria lui — , OP, V, 4 j vietuirea lui — , OC, VIII, 5 j zelosul — , OC, X, 6 ; XVIII, 2. Ind, riul — , OH, III, 6. indian, OH, VI, 9 ; Marea -a OH, IV, .3 ; VII, 2; viermele — , OH, VIII, 8. interpretare, — alegorica, OH, II, 5; IX, 1 ; -a cuvintelor Scripturii, OH, HI, 1 ; -a Scripturii, OH, IX, 1 ; — spirituals, OH, III, 9. invidie, -ia este cea mai pierzatoare pa- tima in suiletele oamenilor, OC, XI, 1 ; -ia este o boala a prieteniei, OC, XI, 4 ; -ia este o dusmanie foarte grea de in- laturat, OC, XI, 3 ; -ia este o intristare pentru bunastarea aproapelui, OC, XI. 1 ; -ia este o urmare a rautatii diavolu- lui, OC, XI, 1 j -ia este vrajmasa a da- rurilor dumnezeiesti, OC, XI, 3 ; -ia roade sufletul tavidiosului, OC, XI, 1 ; -ia sfisie sufletele care au odraslit-o, 41 — SfJntul Vasile eel Mare OC, XI, 1 ; boala -iei, OC, XI, 4 ; ce este -ia, OC, XI, 3 ; diavolul n-a lost facut de Dumnezeu dusman al nostra, a ajuns din — , OC, IX, 8 ; fatarnicia este rod al -iei, OC, XI, 6 ; lipsa de — este urmare a bunatatii, OC, XI, 1 ; Omilia XI despre — , OC, XI, i ; patima -iei, OC, XI, 1. 4; pacatul -iei, OC, IX, 8 ; prin — demonul s-a aratat potrivnic lui Dumnezeu, OC, XI, 3 ; pornirile -iei, OC, XI, 4 j sagetile -iei, OC, XI, 4. invidios, -ul este dusman al celor pre- zente, prieten al celor pierdute, OC, XI, 2 ; starea sufleteasca a -osilor, OC, XI, 5. Ioab, general sef, fiul lui Saurias, OP, XII, 2. load, persoana biblica, OP, IX, 1. loan (Botezatorul), OC, I, 9 ; IX, 10 ; XIII, 1 ; XX, 6 ; predioa lui ■*-, OC, XIII, 1 ; viata sfintului — , OC, I, 9. loan (Evanghelistul), OP, II, 8 ; IX, 2. 9 ; OC, XV, 3 ; XVI, 1.3;— are cele mai sublime cuvinte ale predicarii evanghe- lice, OC, XVI, 1 j — fiul tunetului, OC, XVI, 1 ; inceputul Evangheliei dupS — , OC, XVI, 1.2; teologia predata de evan- ghelistul — despre Unul-Nascut, OC, XVI, 4. Ioatam, persoana biblica, OH, VI, 7. /oil, profetia lui — , OC, XII, 13. Iona, prooroc, OH, VII, 6 ; OC, VIII, 3. Ionatan, prietenul lui David, OC, IV, 3. lonica, Marea — , OH, IV, 4. Ioram, fiul lui Ahav, OP, VII, 6. Iosaiat, persoana biblica, OC, XX, 5. Iosit Arimateanul, OP, IX, 9. Iosif, fiul lui Iacov, OP, II, 6. 8; III, 5; VI, 3 ; VIII, 1 ; XII, 3 ; OC, VIII, 8 ? XI, 4; XVII, 1 ; — a hranit pe fratii lui care-1 vindusera, OC, VIII, 8 ; — a plins pe Veniamin, OC, VIII, 8 ; predica iubirii de oameni a lui — , OC, VI, 2 ; semin- tia lui ■ — , OH, III, 8j stapina lui — il ispitea, OC, VIII, 8 ; viata lui — , OC, XVIII, 1. Iosif, — Flaviu, OC, VIII, 7. Iov, dreptul, OH, III, 5 ; OP, V, 5 ; VI, 2 ; XI, 5 .10; OC, II, 5; IV, 6; IX, 5; XX, 7; XXI, 11. 12; bunastarea gospodariei lui — , OC, XXI, 10 ; Cartea lui — , OP, V, 5 ; cuvintul lui — , OH, I, 9 ; cuvin- tele lui — , OC, VIII, 5 ; XXI, 10 ; drep- tul — , OC, XXI, 5. 10 ; imlma lui — , OC, IV, 6 ; marele — , OC, VI, 1 ; mintea fe- meii lui — , OC, XXI, 11 ; rabdarea dreptului — , OC, XXI, 10. 12 , sirul de nenorociri venite peste — , OC, XXI, 10 ; viteazul — , OC, VIII, 6. ipostasSi, -sa Fiului, OC, XVI, 4; XXIII, 4 ; -sele Tatalui si Fiului, OC, XXIV, 4 ; -sa trupurilor amimalelor, OH, VIII, 2 ; caracterul -sei, OC, XXIV, 4; chipul 630 SFINTUL VASILE CEL MARE -sei, OH, IX, 6 ; deosebirea -sei, OC, XVI, 4. Isaac, patriarh, OP, II, 6. 8; VII, 3; VIII 1 ; Dumnezeul lui — , OP, VI, 3 ; X, 6. Isaia, prooroc, OH, I, 8 ; III, 6 ; OP, V, 3 ; IX, 2 ; X, 4 ; XI, 4 j OC, 1, 1 ; IX, 1 ; XIV, 6 j imaginea Inteleptului — , OH, V, 2; profetia lui — , OP, VIII, 12. Isav, persoana biblica, OP, II, 6 ; IX, 12 ; OC, I, 6. ispa$ire, jertfa de — , OP, XI, 3. 4. 5; XII, 3. ispita, -ta diavolului, OC, I, 9 ; VI, 1 ; IX, 9 j XIII, 16 j -tele duhurilor rautatii, OC, XII, 16; -tele trupului, OP, X, 8j asal- tul -telor, OC, XVIII, 7 ; ltipte impotriva -telor, OC, 1,9; momeala pentru -te, OC, IX, 9; pilde de -te, OC, VI, 1. ispitire, -a Domnului de diavol, OC, I, 9. Israil, OH, III, 8 ; OP, VI, 2 ; VII, 6. 9 ; X, 8 ,• XII, 2. 3 ; OC, XII, 2 ; XIII, 2; XVIII, 7 ; XX, 2. 4 ; XXIV, 1 ; — eel de de- demult, OC, XIII, 2; — eel dupa trup, OP, XI, 6 ; fiii lui — , OP, XI, 4 ; XII, 2 ; fiicele lui — , OC, IV, 3 ; folosul Sntre- gului — , OC, X, 6 ; poporul — , OP, VIII, 7 ; XI, 4 ; OC, VIII, 4 ; ramasita lui — , OP, VII, 7. israilit, OP, XII, 3 ; caderea -litilor, OC, XX, 5 ; noii -liti, OC, VIII, 2 ; tinSr — , OC, VIII, 5. israilitean, OC, XII, 12; -ul Nabute, OC, VII, 5 ; poporul — OC, XIV, 8. istefime, — vrednicS de lauda, OC, XII, 12; definitia -mei, OC, XII, 11; Intre- buintarea -mei, XII, 12. Istm, riul — , OH, III, 6. iubire, -a de aproapele, OP, III, 2 ; -a de arginti, OC, II, 5 ; VI, 6 ; VIII, 8 ; -a de aur si de lume, OC, VIII, 8 ; -a de boga- tie, OH, VII, 3 ; -a de fra{i, OP, II, 6 j OC, VIII, 2. 8; XI, 5; -a de intiietate, OP, VIII, 14 ; -a de oameni a lui Dumnezeu, OP, VII, 10; XI, 1; XII, 1; XIII, 5; XIV, 2. 3 ; -a de oameni a Legiuitorului, OP, IV, 5; -a de putere, OP, VIII, 14; -a virtutii, OC, X, 5 ; exemple de — frateasca in Vechiul §i in Noul Tes- tament, OC, VIII, 8 ; legea -rii de oa- meni, OC, VIII, 8 ; pilde pline de — de oameni, OC, VIII, 8 ; predica despre -a de oameni a lui Iosif, OC, VI, 2. Iuda, fiul lui Iacov, OP, XII, 2. 4. luda, vlnzatorul, OP, II, 1 j OC, XIX, 7. iudaic, nascocire -a, OH, IX, 6; partidul — , OC, XXIII, 4. iudaism, invatSturi inrudite cu -ul, OC, XXIV, 1. Iudeea, OC, VIII, 5 ; XIII, I ; lacul Asfal- titis din — , OH, IV, 4. iudeu, blasfemia -eilor, OC, XXIV, 1 ; fu- ria -eilor Impotriva Mintuitorului, OC, XI, 4 ; istoria -eilor, OC, VIII, 7 ; indraz- neala -eilor, OC, XVIII, 7 ; legile si re- ligia -eilor, OC, XX, 2 ; neamul acesta — , dusman al adevarului, OH, IX, 6 ; nelegiuirea savirsitS de -ei asupra Dom- nului, OC, VIII, 7 ; pacatele -eilor, OC, VIII, 1 ; poporul — , OC, VIII, 1 ; sina- goga -eilor, OP, V, 3 ; vitelul facut de -ei, OP, V, 5. Iulita, mucenita, OC, V, 1. 2; sfinta — , OC, V, 2: Iunona, zeija, OC, XXII, 8. Izabela, sofia lui Ahav, imparatul S-ama- riei, masa -lei, OC, X, 6. I impdrdteasd, — , adica sulletul logodit cu Mirele-Cuvintul, OP, IX, 9. lmpaiatfe, -ia cerurilor, OP, III,' 6 ; V, 7 ■ VIII, 12; OC, III, 6; IV, 2; VI, 3. 8; VII, 2. 4. 6. 7; IX, 10; X, 4; XII, 13. 16; XIII, 1. 3. 5. 7. 8; XVIII, 6; -ia lui Dumnezeu, OP, Vin, 4; IX, 7; X, 1. 2 ; XIV, 4 ; OC, II, 4 ; VI, 8 ; VII, 1 ; X, 4 ; XIII, 2 ; XIV, 4 ; -ia lui Hristos, OP, IX, 5. 9 ; bucuria -i cerurilor, OC, V, 2 ; Evanghelia -i, OC, IX, 10 ; XIII, 6 ; lip- sire de -ia cerurilor, OC, XI, 5 ; masa din -ia cerurilor, OC, I, 9 ; slava din -ia cerurilor, OC, XIX, 4. impartisire, -a bunatatilor, OC, XIII, 1. imparfire, -a averilor la saraci, OC, VII, 1 ; -a darurilor, OC, V, 7 ; XIII, 8 ; -a Duhului, OC, III, 6 ; inegalitate in -a bunurilor materiale, OP, XI, 10. impreunare, -a cu patimile trupului, OP, VII, 8 ; — de nunta, OH, VII, 5 ; XXI, 4. inchinare, -a la idoli, OP, V, 5; OC, I, 5; XII, 12; XIV, 8; XVIII, 2; XXIV, 1. jncWndciune, OH, III, 10; OC, VIII, 9; XI, 4. inchinafor, vietuirea cu -ii la idoli, OC, XVIII, 2. mlrinare, -a limbii, OC, II, 7; XIII, 7; -a poftelor, OH, II, 5 ; -a, tovaras de via(a si de masa, OC, VIII, 4 ; cununile -narii, OC, II, 3 ; lectii de — , OC, I, 7 ; hainia -narii, OC, III, 1 ; legea -narii, OC, I, 3 ; pilda de — , OC, IV, 6; virtutea -na-ii, OC, IX, 9. ingaduinfa, -{a lui Dumnezeu, OC, IX, 5. inger, -ul Domnului, OH, V, 6 ; OP, VIII, 5 ; -ii diavolului, OC, VI, 8 ; -I infrico- satori, OP, VIII, 8 ; — fntumeeat, OC. XIII, 8; -ii lui Dumnezeu, OC, XIV. 1 ; — luminat, OC, IX, 9 ; -ul nimicitor. OC, XIII, 4 ; -ii, pazitorii vietii noastre, OC, II, 2 ; -ii scriu cuvintele, OP, V, 7 ; aducerea -11 or la existenta, OP, VII. 4 ; asemanarea cu -ii, OC, I, 3 ; chipul -ilor, OH, IX, 6 ; corurile -Ilor, OC, XV. 1 ; cuvintul -ilor, OC, XVI, 3 ; fiecare INDICE REAL §1 ONOMASTIC 631 credincios are un — Insotitor, OP, XI, 9; firea -ilor, OP, VIII, 5; focul prega- tit spre pedeapsS diavolului $i -ilor lui, OP, V, 6 ; Gavriil era — , OC, IX, 8 ; in Biserica -ii Inscriu pe cei ce postesc, OC, II, 2 ; limbile -ilor, OC, XV, 1 ; XVI, 3 j lucrul -ilor, OP, V, 7; maretm -ilor, OP, VIII, 5; multimea -ilor, OC, XIII, 8 i ostile -ilor, OH, I, 5 ; OC, XIX, 8; paaa -ilor, OH, V, 6; OP, VIII, 5; piinea -ilor, OC, XIII, 2 ; postul ne face asemenea cu -ii, OC, II, 6 ; prive- Ii§tea -ilor, OC, XIX, 8 ; satana a fost — , OC, IX, 8; slava de — , OP, XII, 5 ; slava -ilor, OC, XX, 7; stapinire de -i, OC, IX, 7 ; ta-ia -ilor, OP, VIII, 5 ; vred- nicia -ilor, OH, IX, 6 ; OP, XI, 8 ; OC, IX, 8; viata -ilor, OC, IV, 4; zeci de mii de -i, OP, X, 4. ingimlate, -a carturarilor, OC, VII, 1. intrupare, -a Cuvintulul, OP, IX, 5 ; -a Domnului, OP, VII, 2 ; XIII, 2 ; -a Fiului lui Dumnezeu, OP, VI, 1 ; -a lui Hristos, OP, II, 4 ; iconomia -parii, OP, IX, 5. 9 ; rinduiala -parii, OP, IX, 8. "intuneric, -ul eel mai adinc, OC, XIII, 8 ; -ul eel mai din afara, OH, II, 5 ; OP, ..XI, 11; OC, VI, 8; -ul de la inceputul lumii, OH, II, 5 ; -ul nu are existenta in el Insusi, OH, II, 5; -ul vesnic, OC, XXI, 6 j conducatorii -ului, OC, IX, 9 ; cre- atorul -ului, OC, IX', 4 ; definitia -ului, OH, II, 4 ; natura -ului, OH, VI, 3 ; sta- pinitorii -ului, OC, II, 1. 1. infelepciune, -a Cirmuitorului universu- lui, OH, HI, 7 ; -a covirsitoare a lui Dum- nezeu, OH, IX, 6 ; -a Creatorului, OH, I, 7 ; VI, 11 ; OP, VII, 3 ; -a Creatorului universului, OH, II, 2 ; -a Cuvlntului, OC, XX, 6; -a data de Dumnezeu, OC, XX, 2; -a de la Dumnezeu, OC, XX, 3 ; -a Domnului, OC, XX, 6 ; -a dumne- zeiasca, OC, XX, 1 ; -a intii-nSscuta, OC, XII, 3 ; -a lui Dumnezeu, OH, III, 6 ; VII, 5 ; VIII, 7 ; OP, XI, 2. 3 ; -a si dreptatea lui Dumnezeu, OC, V, 5; XX, 3. XXI, 1 1 ; -a lui Dumnezeu intra taina, OC, XII, 3 ; -a lui Hristos, OC, XX, 6 ; -a Ma- relui Mester, OH, VI, 10; -a nepatmnsa a lui Dumnezeu, OH, IX, 5 ; -a cea ne- spusa a lui Dumnezeu, OH, VI, 1 ; -a Ziditorului OH, II, 2 ; VIII, 7 ; -a adinca a Creatorului, OC, III, 8 ; feluritele chi- puri ale -nii lui Dumnezeu In creaturi, OH, VIII, 8 ; marea -— a Creatorului, OH, V, 9; OC, III, 6; marea — a lui Dumnezeu, OH, VII, 5; OC, IV, 2; mi- nunea -nii Ziditorului, OH, VIII, 8 ; po- doaba -nii Cuvintu'm OP, IX, 6 ; urmele -nii Creatorului, OH, IX, 4. 2. "wtelepciune, -a cea adevarata, OC. X, 4 ; XII, 14 ; — ascunsa, OP, XI, 2 ; -u cea desarta, OH, VIII, 7 ; -a cea nebuna, OH, III, 6 ; IX, 1 ; -a cea pieritoare, OP, XI, 5 ; -a lumlii, OH, II, 6 ; OP, XIII, 4 ; OC, XV, 3 ; XVI, 1 ; -a lumii aces- teia este nebunie inaintea lui Dumne- zeu, OP, XI, 5 ; -a trecatoare a lumii, OC, XXIII, 2 ; -a veacului acestuia, OC, XII, 3 ; definitia -nii, OC, XII, 3. 4 ; fo- losul obsiesc al -nii, OC, XII, 4 ; Irica de Dumnezeu este inceput al -nii, OH, I, 5 ; infelept este omul care-si inta- reste -a prin fapte, OC, XXII, 4 ; neva- zutul maestru al -nii iumesti, OC, XX, 2 ; sistemele de --, OC, XII, 14. infcleptire, dreapta judecata a lui Dumne- zeu aduce unele rele Infricosatoare pen- tru -a celor ce aluineca usor spre piicat, OC, IX, 5. inv&lare, -a meseriilor, OC, XVI, 1 ; -a teo- logiei, OP, V, 6. invafat, -atii eleni, OC, XII, 2 ; -atii noslri din Biserica, OH, III, 9. invafatura, -a adevarului, OC, XXIV, 1 ; -a aleasa, OC, XII, 9j — artificiala, OC, XXIV, 7 ; — bisericeasca, OP, V, 3 ; -ra Bisericii, OH, III, 3 ; -a bunei credin(e, OP, VIII, 8 ; -a cea adevarata, simpla la cuvint, OH, III. 6 ; -rile cele mintui- toare, OH, VII, 4; -a celui rau, OH V, f> ; -rile credintei, OC, XIX, 8 ; -rile crestine, OC, XVI, 1 ; -a curata, OH, V, 5 ; -rile date de Dumnezeu lui Moisi, OH, VI, 1 ; -a de Dumnezeu insuflata, OH, I, 3 ; -ri de initiere, OP, VII, 7 ; -ri de taina, OC, XXII, 2 ; -rile demonilor, OP, IX, 10; -ri despre dreptatea ade- varata, OC, XII, 8 ; -a despre facerea lumii, OH, IV, 4; -ra despre Fiul lui Dumnezeu, OC, XVI, 1 ; -a despre in- viere, OH, VIII, 8 ; -ri despre prudenta si barbatie, OC, XII, 14; -a despre Sfin- tul Duh, OC. XXIV, 4—7 ; -rile din Pro- verbe, OC, XII, 14 ; -a Domnului, OH, V, 5; OP, VII, 2; OC, XXIV, 3; -a dreapta, OC, XXIV, 4 ; -a dreptei cre- dinte, OC, IV, 7 ; -a Duhului, OP, V, 7 ; -rile Duhului, OC, XVI, 1 ; -a Du- hului este comoara buna pentru veicul ce va sa fie. OH, III, 1 ; — duhovni- ceasca, OP, V, 2 4 ; — dumnezeiasca, OP, II, 5; OC, IV, 6; XII, 5. 14; XX, 6 ; XXII, 2 ; -rile egiptenilor, OC, XXlI, 2; -ri elementare, OP, VIII, 10; -ri ere- tice, OH, IV, 7; -a evanghelica, OP, III, 5 ; IX, 2. 10 ; OC, XXIV, 2 ; -ri false, OH, III, 8 ; -ri false ?i viclene, OC. XVI, 1 ; — fara areseala in ce priveste cu- nostinja, OH, III, 6 ; -ri fiziologice, OP, VII, 7; -rile int'oductive ale Evanghe- lie ; , OC, XII, 13; -ra inrudite si cu paqi- nismul si cu iudaismul, OC, XXIV, 1 ; -rile int-eleptilor, OC, XII, 14; -ri lipsite 632 SFlNTUL VASILE CEL MAHE de dreapta credintA, OH, II, 4 ; -a ma- niheilor, OH, VIII, 1 ; -ri mintuitoare, OP, X, 8; OC, I, 9; II, 8 ; VII ,1 ; -rile neamurilor, OP, VII, 7 ; -ri necredin- cioase, OC, XXIV, 5 ; -a noastra duhov- niceasca este simpla si nemestesugita, OH, III, 8 ; -a noua si mintuitoare a lui Hristos, OP, VII, 7; -ri noi, OP, X, 8j -rile parintilor, OP, IX, 10; XI, 11; OC, XXIV, 4 ; -ri pentru via{a, OC, XII, I ; -ri profane, OC, XXII, 2 ; -a Pro- verbelor, OC, XII, 5. 7. 8. 14; -ri rele, OH, II, 4; OP, IX, 3; XI, 6. 7. 11 ; -rile scriitorilor, OC, XXII, 5; -ri sfinte, OP, IX, 3 ; OC, XXII, 2 ; -ri straine, OP, IX, II ; -ri straine cinstirii de Dumnezeu, OP, V, 2 ; -ri stricate, OP, II, 6 ; -ri vatamatoare OH, V, 5 ; -ri zadarnice, OC, XII, 6; adevarul -rii crestine, OH, I, 2 ; carte elementara de — , OP, I, 2 ; cuvintele de • — ale Duhului, OH, I, 1 ; darul -rii, OC, XI, 5 ; deosebirea -rilor, OC, XXII, 2 ; deosebirea intre -a noas- tra si -a filosofilor profani, OH, III, 8 ; descoperirea -rii, OP, VII, 7 ; deser- taciunea -rii filosofilor profani, OH, I, 2 ; dogmele cuprind -ri morale, naturale si mistice, OP, IX, 9 ; hrana cu -rile ade- varului, OC, II, 8 ; hula -rii Duhului, OC, XVI, 4 ; lumea aceasta este loc de — a sufletelor omenesti, OH, I, 5 ; maestrii relelor -ri, OC, XVI, 1 ; petele -rilor rele, OP, IX, 10 ; pretextul unei -ri duhovnicesti, OH, III, 9 ; simplitatea -rilor duhovnicesti, OC, XII, 7. inviere, a treia zi a -rii, OP, X, 5 ; -a Dom- nului, OH, II, 8; -a din morti, OC, XX, 3 ; -a judecafii, OC, VII, 6 ; -a mortilor, OC, XIV, 1 ; -a vietii, OC, VII, 6 ; amin- tirea -rii Doimnului, OC, XIV ,1 ; botezul da putinta -rii, OC, XIII, 1 ; dimineata -rii, OP, XI, 9; fii ai -rii, OP, VIII, 11 ; harul -rii, OC, XIII, 1 ; invatatura despre — , OH, VIII, 8; nadejdea -rii, OC, III, 6 ; IV, 2 ; partas -rii lui Hristos, OC, XIII, 2 ; pomenirea -rii Domnului, OC, XIII, 1 ; puterea -rii lui Hristos, OC, XX, 3 ; rinduiala cu privire la — , OP, IX, 9 ; schimbare la -a cea de obste, OH, VIII, 8; taina -rii, OP, VIII, 13; taina -rii Domnului, OP, II, 3. 4 ; tainele -rii, OP, VII, 2; ziua -rii, OC, XIII, 1. jertta, — de ispasire, OP, XI, 3. 4. 5 ; XII, 3 ; — demonilor, OC, XVII, 2 ; — fru- moasa, OC, XIX, 6 ; — vie, OC, VII, 9 ; XIX, 6; Fiul s-a adus — lui Di;mnezeu, OP, V, 5 ; fumul de la -ele de grasime, OC, XVIII, 2. jertfelnic, — de arama, OC, XVII, 2. jerttire, OP, V, 1. judecata, -ta din urma, OC, VIII, 7 ; -ca- {ile Domnului, OH, VIII, 8 ; -ta lui Dum- nezeu, OH, II, 7; OP, II, 6; V, 2; VI, 4 ; VII, 3. 5 ; VIII, 11 f IX, 7 ; XI, 1 ; OC, XIII, 8; XXI, 10; -ta lui Hristos, OC, VII, 6 ; -ta lumii, OC, IX, 9 ; -ca{ile Sta- pinului, OC, XXI, 11 ; aratarea Domnu- lui la — , OP, VIII, 12; criteriul de — , OH, VI, 9 ; XIII, 4. 5 ; dreapta — , OH, VI, 7 ; OC, X, 6 ; XI, 5 ; XII, 2. 9 ; XIV, 1 ; XX, 3 ; dreapta — a lui Dumnezeu, OP, XI, 11; OC, IX, 3. 4. 5; XIV, 8; dreapta — a lui Hristos, OC, 1,11; frica de — , OP, V, 7 ; Invierea -catii, OC, VII, 6 ; scaun de — , OP, VIII, 8 ; scaunul de — al lui Hristos, OC, IV, 6; XXI, 5; tronul dumnezeiesc de — , OP, VII, 3 ; unde va fi -ta viitoare, OC, XXII, 6 ; venirea aratata a Domnului la — , Op, VIII, 11; ziua -catii, OP, IX, 3 ; XI, 2 ; XIII, 4; OC, VI, 8; ziua dreptei -cati a lui Dumnezeu, OP, VIII, 4. Judecator (Dumnezeu), -ul inimilor, OC, XI, 5 ; -ul lumii, OC, XI, 4 ; -ul obstesc, OC, VI, 3 ; -ul vietii omenesti, OC, XXI, 12 ; adevaratul — , OP, II, 6 ; aratarea -ului, OC, VIII, 9 ; dreptul — OH, I, 4 ; II, 1; OP, II, 6; VI, 4; OC, II, 8; VI, 5 ; VII, 6 ; VIII, 2. 9 ; XII, 8 ; XVIII, 8 ; dreapta rasplatire a -ului, OP, V, 1 ; OC, VII ,4. fug, -ul casniciei, OC, XIV, 8 ; -ul de ro- bie al diavolului, OP, XI, 3 ; -ul legii, OC, XIII, 1 ; -ul lui Hristos, OP, XII, 4 ; OC, XIII, 1 ; XIV, 1 ; -Ul postului, OC, VIII, 3. juramlnt, — fals, OP, III, 5; IV, 1. 2; VIII, 9; — strimb, OC, XIII, 5; Inde- partarea de -ul strimb, OC, II, 7 ; parin- tele -ului fals, OC, VII, 7. Lacedemonia, piatra de • — , OC, VII, 2. lapte, — spiritual, OC, XII, 13. lat, -urile diavolului, OC, XXI, 1 ; -urile pierzarii, OC, XXI, 1. Lazar (prietenul lui Hristos), OC, IV, 3. 5 ; moartea lui — , OC, IV, 5. Lazdr (saracul), OP, XI, 5; OC, I, 4. 9 ; XVIII, 8; bunatatile lui — , OP, XII, 5; -ii, OC, XXI, 8. Mcoznie, -ia la mincare, OP, VI, 5 ; OC, I, 5 ; grozavia -i, OC, I, 9 ; sinurile ne- satioase ale -i, OH, VII, 3 ; temei de — , OC, XX, 1. lege, -gi ale paginilor, OC XII, 8-; -a ade- varului, OC, XXIII, 2 ; -gile alegoriei, OH, IX, 1 ; -a castitStii, OC, XXI, 4 ; -a cea dintii, OH, IV, 3 ; -a dumne- zeiasca, OP, X, 4 ; -a cea duhovniceasca, OP, VIII, 9 ; -gile Crealorului, OH, V, 4 ; -a crestina, OC, XVIII, 2 ; -a Domnu- INDICE REAL $1 ONOMASTIC 633 lui, OH, VII, 6} OP, I, 3, OC, XXI, 2; -a duhului vietii, OC, XV, 3 ; -a este umbra bunatatilor viitoare, OP, VIII, 9 ; -gile firii, OC, VIII, 7; -a iubirii de oameni, OC, VIII, 8 ; -gile iudeilor, OC, XX, 2 ; -a infrtnarii, OC, I, 3 ; -a lui Dumnezeu, OH, VII, 4; OP, II, 5; OC, I, 5 ; V, 9 ; XII, 10. 17 j XIII, 1 ; XXI, 2 ; -a lui Moisi, OP, VII, 9 ; XI, 9 ; -a mor- tii, OC, IV, 7 j — naturala, OH, VII, 5 ; OC, XVIII, 1 ; -a naturii, OH, V, 1. 10; VII, 3. 4 j IX, 3 •, -gi nescrise, OH, VIII, 4 j -gile ospitalitatii, OH, VIII, 5 ; -a pamintului, OH, V, 1 ; -a postului, OC, I, 3 ; -a postului a fost data in paradis, OC, I, 3 j -a prieteniei, OC, IX, 9; -ile retorice ale cuvlntarilor profane de lau- da, OC, XXIII, 2j -gile serbarilor pu- blice, OH,. VI, 1 ; -a veche este a cres- tinil$r", OP, V, 1 j calcarea -gii, OP, V, 2 ; OC, XIII, 5 ; cartile -gii, OP, II, 5 ; cea dintii dare a -gii, OP, VII, 2 j darea -gii, OC, I, 3. 5 ; dispretuirea -gii, OP, V, 2 ; dragostea este plinirea -gii, OC, V, 7; litera -gii, OP, XI, 6; jugul -gii, OC, XIII, 1 ; postvtl este mai vechi ca -a, OC, I, 3 j sfintenia -gii, OC, VIII, 1 ; slujba cea preinchipuitoare din -a ve- che, OC, I, 6; turburarea -gii, OC, XI, 6. Legiuitor (Dumnezeu), -ul posturilor, OC, II, 2 ; iubirea de oameni a -ului, OP, IV, 5 ; inaltimea de cugetare a -ului, OC, IV, 2. legiuitor (om), -ul de la Luca, OC, VII, 1 ; -ul Moisi, OC, II, 6 j XXIII, 3 ; mindria -ilor, OC, VII, 1. lemn, chipurile cioplite in — , OC, XVIII, 2. leu, groapa de lei, OP, II, 8. lev it, OP, V, 1 ; OC, X, 6 j XIV, 8. Libia, OH, V, 8. Liban, chedrii -ului, OP, V, 5 ; vitelul -ului, OP, V, 5; virful -ului, OP, V, 5. libertate, -a de vointa, OP, VIII, 5 ; IX, 8 ; XIII, 4; OC, IX, 5. 7. 8; bunul -tatii, OP, IV, 4 ; diavolul avea -a de vointa, OC, IX, 8 ; inceputul si radacina paca- tului sta in noi si in -a vointei noastre, OC, IX, 3. Lidia, nisipul aurifer din — , OC, XXII, 8. lini$te, -a sufletului, OP, V, 8i VIII, 3; stare de — , OP, V, 6. literaturd, -ra profana, OC, XXII, 2 ; -ra scriitorilor eleni, OC, XXII, 1. Uterd, ,a legii, OP, XI, 6; inceputul cu- vintului sint -rele, OC, XVI, 1. liturghie, OP, XIV, 1 ; OC, XVIII, 2. ioca?, — al nerusinarii, OC, XIV, 1 ; -ul Celui Prea Inalt, OP, X, 4 ; -ul lui Dum- nezeu, OP, VII, 8 ; X, 3 j -uri sfinte, OC, II, 4 j sfintul — al mucenicilor, OP, XIV, 1. locuinta, — nefacuta de mlna omeneascfl, OC, XXI, 6 j -ta paminteasca a cortului, OC, XXI, 6 ; lumea aceasta, — potrivita tuturor celor supusi nasterii si stiica- ciunii, OH, I, 5. Luca, cuvintele Evangheliei dup5 — , OC, VI, 1 ; legiuitorul de la — , OC, VII, 1. lume, -a aceasta este gindita de Dumne- zeu pentru un scop folositor, OH, I, 6 ; -a aceasta, locuinta potrivita tuturor celor supusi nasterii si stric5ciunii, OH, I, 5 ; -a aceasta, o scoalS, un loc de in- vatatura a sufletelor omenesti, OH, I, 5; -a a ltiat fiintS fSrS scurgere de timp, odata cu vointa lui Dumnezeu, OH, I, 6 j -a are inceput, OH, I, 2 ; -a cea ne- vazuta, OH, I, 5; -a eealalta, OC, XXI, 3. 5 ; -a este o opera de arta, OH, I, 7 ; -a este o scoala a sufletelor inzestrate cu ratiune si un loc unde se poate in- vata cunoasterea lui Dumnezeu, OH, I, 6 ; -a inconjuratoare, OC, III, 2 ; -a ma- terials si marginita, OH, I, 3 j -a nu s-a facut de la sine, OH, I, 1 ; -a opera fo- lositoare, OH, I, 7 ; -a spirituala, OH, I, 5 ; -a va pieri prin foe, OH, III, 8 ; a fost ceva si inainte de -a aceasta, OH, I, 5 ; alcatuirea -mii acesteia, OH, I, 6 ; VI, 1 ; bunurile acestei -mi, OC, XXII, 2 ; bunurile celeilalte -mi, OC, XXII, 2; cele din — sint o c31auza a mintii, pen- tru contemplarea celor nevazute, OH, I, 6 j cele mai presus de — , OC, XXIII, 4 j elementeie -mii, OH, I, 2. 7 ; Dumnezeu a pus armonie in toate partile -mii, OH, I, 7; Dumnezeu este cauza -mii, OH, I, 7 ; f acerea -mii a inceput in timp, OH, I, 3 ; frumusetea -mii, OH, III, 7 ; Intu- nericul de la inceputul -mii, OH, II, 5 j judecarea -mii, OH, I, 4 ; OC, IX, 9 ; na- tura -mii acesteia, OH, I, 4 ; nenumarate -mi, OH, III, 3 ; pieirea -mii, OH, VI, 4 ; pieiri si rena§teri nenumarate ale -mii, OH, III, 8; reinnoirea intregii -mi, OP, VII, 2 ; renasterea totregii -mi, OP, VII, 2 ; sfirsitul -mii, OH, I, 3. 4 ; IX, 2. 3 ; OP, X, 1 ; starea -mii inainte de facerea -mii, OH, I, 5 ; II, 8 ; vestire mai dina- inte despre sfirsitul si transformarea -mii, OH, I, 3. lumina, -na cea adevarata, OH, VI, 1 ; OP, VIII, 4 ; -na cea adevarata a lumii, OH, VI, 2 ; -na cea mai presus de lume, OH, II, 5 ; -na cea vesnica, OP, X, 5 ; — ce- reasca, OH, II, 8 ; OC, XIII, 3 j -na fetei Domnului, OC, XIII, 4; -nile Sfintului Duh, OC, I, 9 ; -na slavei lui Dumnezeu, OP, VIII, 9; — spirituala, OH, I, 2; II. 8; OP, X, 5; -na teologiei, OH, IX, 6; -na vesnica, OH, II, 5 ; eel dintii cuvint 634 SFtNTUL VASILE CEL MARE al lui Dumiiezeu a creat -na, OH, II, 7 ; Domnul este numit — adevarata, OP, IX, 5 ; Dumnezeu este — , OH, II, 4 ; natura -nii, OH, II, 7; VI, 3; rasarirea -nii spirituale, OP, X, 5 ; TatSl -nii celei adevarate, OH, II, 8. Luna (astru), -na are o putere extraordi- nara, mai presus de fire, OH, VI, 10 ; fluxul si refluxul marii sint o urmare a fazelor -nii, OH, VI, 11 ; influenza faze- lor -nii asupra corpurilor de pe pamint OH, VI, 10; schimbarile atmosferice au legatuxa eu fazele -nii, OH, VI, 11. luna (tiip,p), 4 zecea zi a -nii a japtea, OC, I, 3; adaugarea unei -ni, OH, VI, 8; soroacele -nii, OP, IV, 5. lupta, -ta dinlre rau si bine, OH, II, .4 ; -ta impotriva ispitelor, OC, I, 9; Hristos, Intii-Statatorul -telor, OC, XVIII, 3. luptatar, — impotriva lui Hristos, OH, IX, 6, ],— Impotriva lui Dumnezeu, OP, IX, 6; 0C, XX, 1; diavolul este — impo- triva lui Dumnezeu, OC, IX, 9. M Macedonia, OH, IV, 4. madtanita, OC, VIII, 4. madianip, OC, X, 6. mamd (Maica Domnului), OC, XX, 6. Mamant, bogatia harurilor duhovnicesti ale lui — , OC, XXIII, 2; faptele de lauda ale lui — , OC, XXIII, 2 ; faptele minunate ale lui — , OC, XXIII, 1' ; mi- nunile lui — , OC, XXIII, 1 ; Omilia XXtll la sfintul — , OC, XXIII, 1. Mamona, camarile lui — , OC, VI, 6; lu- crul lui — , OC, VIII, 3. Manase, persoana biblica, OP, XII, 2. 4. manihel, eretici, OH, II, 4 ; InvatStura -lor, OH, VIII, 1; prostii — , OH, VIII, 1. Marc/on, eretic, OP, XI, 7 ; OC, XXIV, 4. marcionltl, efetid, OH, II; 4. mare, -a de dincolo de coloane, OH, III, 6 ; -a de dincolo de Gadira, OH, IV, 4 ; -a de la apus, OH, IV, 4 ; VI, 11 ; -a de la miazanoapte, OH, IV, 4; VII, 4; -a de la miazazi, OH; IV, 4 ; VII, 4 j -a de la r&sarit, OH, IV, 4 ; -a Egee, OH, IV, 4 ; -a Egipteana, OH, IV, 3 ; -a este in- ceputul si izvorul apelor din aer, OH, IV, 7 ; -a fara insule, OH, VII, 4 ; -a Hircaniana, OH IV, 4 ; mari Inchise, OH, IV, 4 ; -a Indiana, OH, IV, 3 ; VII, 2 ; -a IonicS, OH, IV, 4 ; -a noastra (Mc- diterana), OH/III, 6; -a Rosie, OH, IV, 3. 4; OP, V, 6; VII, 5; OC, IX, 5; -a Sardkiiei, OH, IV, 4; -a Siciliei, OH, IV, 4; -a Tiriniana, OH, IV, 4; nivelul Marii Rosii, OH, IV, 3. Marghitis, persomaj din opera lui Homer, OC, XXII, 6. Maria, sora lui Moisi, OC, X, 3. Marsias, instrumentele muzicale ale lui — , OC, XXII, 5. ,■ martor, -i fa.lsi, OC V, 1 ; VII, 5; doi sau ■trei.-i mincinosi, OC, VII, 8. masd, -sa din Impara^ia cerurilor, OC, I, 9. Mafia, apostol, OC, XIX, 7. Matusala, persoana biblica, OC, XXII, 8. mauritani, OH, VII, 2. modular, -e ale desfrinatei, OP, V, 2; -e ale trupului lui Hristos, OP, IX, 5 ; -ele lui Hristos, OP, V, 2 } sfintii slnt trup al lui Hristos $i -e in parte, OP, VIII, II. / mdret/e, -ia cerului, OH, III, 3 j VI, 1 ; -ia Domnului, OP, VIII, 3; -ia firii dumne- zeiesti, OC, XV, 1 ; -ia ingerului, OP, VIII, 5 ; -ia lui Dumnezeu, OP, VIII, 3 ; OC, XXIII, 4 [ -ia sufletului, OC, V, 1. marturisire, -a- credin{ei, OC, XXIV, 5 ; -a credintei in Hristos, OC, XVIII, 2; -a 4ui Hristos, OP, VIII, 13 ; expunerea -rii credintei, OC, XXIV, 4. iMegara, Euclide din—, OC, XXII, 4. Meotis, lacul — , OH, III, 6. merinde, -=- de pacate, OP, X, 1 ; — du- hovnicesti, OC, XXIII, 1 ; — pentru ba- trinete, OC, XXII, 8; — pentru desfa- tarea vesnic^, OC, VII, 4. Mesopotamia, OP, XII, 2. rhezi, Darius, regele -lor, OH, IV, 3. Miel, -ul lui Dumnezeu, OP, V, 5 j Fiul se numeste -r- al lui Dumnezeu, OP, V, 5 j singele -ului celui nevinovat, OP, XII, 3. . Miheia, prooroc, OP, V, 8. mila, -la lui Dumnezeu, OP, VII, 3. 4. 10 ; XII, 5; XIV, 3; OC, VIII, 6; definitia -lei, OP, XIV, 3. Milan, atlet, OC, XXII, 5. milostenie, -ia lui Dumnezeu, OP, VII, 3; -ia, mama poruncilor, OC, VIII, 7. milostivire, -a lui Dumnezeu, OC, XX, 4 j OP, VII, 10 ; XX, 4. 8. minciuna, arta de a spune -ni a oratorilor, OC, XXII, 3 ; indepSrtarea de -ni, OC, II, 7; tatal -nii, OC, VII, 7. minune, -nile ascunse ale lumii, OH, VI, 1 ; -ni ceresti, OC, XIX, 7 ; -a creatiei, OH, V, 2 ; VII, 6 j -ndle de pe pamint, OC, XIX, 4 ; -nile din vazduh, OH, VIII, 8 ; -nile FScatorului, OC, XXIII, 3 ; -Jiile lui Dumnezeu, OH, VIII, 8 ; -nile lui Hristos, OC, XI, 4 ; XVIII, 7 ; intelege- rea -nii lui Dumnezeu, OC, XIV, 6 j to- iag facator de -ni, OC, VIII, 2. mir, — de mult pret, OC, XII, 4. Mire (Domnul Iisus Hristos), -le Cuvintul, OP, VI, 5; bucuria -lui, OC, XII, 6; XIII, 7 ; imparateasa, adica suiletul lo- godit cu -le Cuvinlul, OP, IX, 9; intim- pinarea -lui, OC, XII, 6; intelegerea de- plina intre mireasa si — , OC, XII, 1 ; INDICE REAL §1 ONOMASTIC 635 prietenul -lui, OP, IX, 2 ; venirea -lui, OC, XII, 6 1 veselia ospatului -lui, OC, II, 8. mireasd, -sa din Cintarea Cintarilor, OP, IX, 6; -sa Domnului, OP, IX, 11 ; infati- satea de — , OC, VIII, 8 ; -sa lui Hristos, OP, IX, 11 ; intelegerea deplina intre — si Mire, OC, XII, 1 ; Hi ai -sei lui Hristos, OP, IX, 12 ; frumusetea -sei, OP, IX, 11 ; haina -sei, OP, IX, 9. mireasma, buna — a lui Hristos, OP, IX, 9. Misia, talamtii lui Pitios din — , OC, XXII, 8. mincme, — : duhovniceasca, OC, XXIII, 4. mindrie, — diavoleasca, OC, XXIV, 6 ; buboiul pierzator al -i, OC, XX, 7 ; pa- catul -i, OC, XX, 4. Mlngiietorul (Sfintul Duh), OP, XI, 1 '; OC, XXIV, 3; Slava -ui, OC, XXIV, 7. minie, -ia este o be{ie a sufletului, OC, I, 10; -ia este o nebuhie de scurta durata, OC, X, 1 t -ia Judecatorului, OC, XVII, 2 ; -ia sa n-o ia inaintea ratiunii, OC, X, 5 ; -ia trebuie indreptata spre uciga- sul de oameni, tatSl minciunii, OC, X, 6 ; -ia Ziditorului, OC, XXI, 1 1 ; cind este de folos -ia, OC, X, 5 ; definitia -i, OP, VI, 4; OC, X, 6; deosebirea intre — si urgie, OP, VI, 4 j -ia lui Dumnezeu, OP, XI, l j OC, VI, 3 ; radacina amara a -i, OC, X, 7j rasplatile -i, OC, X, 2; ziua descoperirii -i lui Dumnezeu, OC, VII, 6. minfuire, ce este -a, OP, XIII, 2 ; -a duhu- lui, OP, VII, 9 i -a omului, OP, XII, 1 ; -a prin botez, OC, XIII, 1 ; -a sufletului, OH, IX, 3 ; -a vesnica a sufletului, OC, IX, 5 j afectiuxiile date de Creator pen- tru -a noastrS, OC, X, 6; butuc al -rii, OC, XVII, 2 f cornul -rii, OP, V, 5 ; des- fatarea indeparteaza de — , OC, I, 5 ; Fiul a lucrat cu firea Sa trupeasca -a oamenilor, OC, XV, 2 ; haina -rii, OP, VI, 7; mijloc pentru — , OC, XX, 1 ; na- dejde de — , OC, XVIII, 7 ; paza -rii, OH, IX, 4 ; piedica in calea -rii, OC, IV, 3j roada de ■*— , 'OC, XII, 5; tainele -rii, OC, XII, 4; usurinta -rii, OC, VII, 1. Mmiuitorul (Domnul), -ul neamului ome- nesc, OP, XIII, 2 ; -ul nostru Iisus. Hris- tos, OP, I, 3; OC, XIV, 8; iirea ome- neasca a -ui, OP, IX, 8; furia iudeilor impotriva -ui, OC, XI, 4 ; mina dreapta a -ui, OP, XIII, 2 ; numele -ui, OC, XIX, 4. Moab, persoana biblica, OP, XII, 2. 4. moabit, OP, XII, 4. moarte, -a niu e un lucru rau, OC, IX, 3 ; -a pScatului, OC, XIII, 5 ; -a pacatosu- lui, OC, VIII, 14; IX, 3; -a sfintilor este somn, OC, XVII, 1 ; — vesnica, OP, XIII, 4 ; OC, XX, 2 ; morale vin de la Dum- nezeu; OC, IX, 3 ; boldul mortii, OC, XIII, 5; creator al mortii, OH, II, 4; Dumnezeu n-a creat -a, OC, IX. 7; le- gea mortii, OC, IV, 7 ; necunoasterea lui Dumnezeu este — sufletului, OC, XIII, 1 ; nimicirea mortii, OC, III, 6; prin vointa inoastra rea am atras -a, OC, IX, 7 ; paoat de — -, OP, XIV, 2 ; pacate de — , OC, XIII, 4; plata pacatului este -a, OC, IX, 7 ; somnul, fratele mortii, OC, I, 10 ; undifa mortii, OC, VII, 7. Moisi, — era placut lui Dumnezeu, OH, I, 1 ; — legiuitorul, OC, II, 6 ; — , marele legiuitor, OC, XXIII, 3 ; — , omul eel mai blind difttre toti oam«nii, OC, X, -6; — , slujitorul lui Dumnezeu, OH, IX, 1; blindetea purtarii lui — , OC, XVIII, 1 ; cintarea lui — , OC, IX, 4 ; cartile lui — , OC, -III, 1 ; cuvintele inspirate ale profetului — , OH, II, 4; inteleptul — , OH, I, 7 ; invataturile date de Dumne- zeu lui — , OH, VI, 1 ; legea data prin — , OP, VII, 9; savirsirea lui ■— , OC, XVII, 1 ; viata lui — , OC, XVIII, 1 ; virtutea lui — , OC, XVIII, 1 ; 40 de zile de post si rugaciune ale lui — , OC, I, 5. momeala, -la pacatului, OC, VII, 7 ; — pentru ispita, OC, IX, 9. mo$tenire, -a sfintilor intru lumina, OH, II, 5 ; -a vesnicelor bunatati, OP, VII, 7 ; Adam a lasat — pacatul, OC, VIH, 7. mucerii'c, biserica de -i, OC, XIV, 3 ; XIX, 8 ; cinstea -ilor, OP, XIV, 1 ; cununile -ilor, OC, XIII, 8 ; cuvintari de lauda in cinstea -ilor, OC, XVIII, 1 ; Dumnezeul -ilor, OP, XIV, 1 ; faptele vitejesti de — , OC, XVII, 3; ispravile -ului, OC, XVIII, 1 ; iubitorul de -i, OC, XIX, 1 ; lauda -ului sint faptele lui mari de vir- tute, OC, XXIII. 2 ; muncile la care erau supusi -ii, OC, XVIII, 2; patria -ilor este cetatea lui Dumnezeu, OC, XIX, 2 ; rabdarea -ilor, OC, XIX, 6 ; stadionul sfint al-ilor, OC.XVIII, 1. mucenicie, dorinta de — , OC, XIX, 8. mulfumire, -ri pentru faptele bune, OC, VI, 3 ; gind de — catre Dumnezeu, OH, VI, 11 ; rugaciune de — , OP, VIII, 1, N Nabul Carmelitul, OP, IX, 1. Nabute Israiliteamil, OC, VII, 5. Na?tere, -a Domnului, OC, XX, 6? — du- hovniceasca, OC, XIII, 1 ; -a Fiului, OH, VI, 7 ; -a impasibila a Cuvintului din Tatal, OC, XVI, 3 ; -a in Duh, OC, XIII, 1 ; baia -rii din nou, OC, XII, 13 ; chipul -rii Fiului, OC, XXIII, 4 ; Fiul a iesit din Tatal prin — , OC, XXIV, 7 ; impasibilitatea -rii Fiului, OC, XVI, 4. 636 SFINTUL VASILE CEL MARE Nausica, fiica regelui feacilor, OC, XXII, 4. nadejde, -a bunatatflor vesnice, OC, IV, 7 ; -a bunatatilor viitoare, OC, V, 6 j -a celor viitoare, OC, IV, 7 ; — de desSvir- sire, OC, I, 5 ; — de mintuire, OC, XVIII, 7; -di fericite, OC, V, 2; -a In Dumnezeu, OH, VII, 6; OC, IV, 6 ; VIII, 5 ; -a In viata, OC, IV, 2 ; -a invierii, OC, HI, 6f IV, 2; -dile mari ale cresti- nilor, OH, VI, 7; — mintuitoare, OC, II, 3; -a rascumpfirarii, OC, XIII, 5; -a ras- platirii, OC, IV, 7 ; -a slavei incununarii, OC, IV, 3 j -a unei false slave, OC, XX, 1 j -a veacului ce va s3 fie, .OC, IV, 3 ; -a vietii vesnice, OC, VI, 6 ; fericita — , OC, X, 7; viata plina de -di, OC, XIX, 8. neam, — duhovnicesc, OC, XIX, 2 ; -uri necredinrioase, OP, VII, 6 ; adunarea -urilor, OP, XI, 1 ; apostol al -urilor OC, XV, 3 ; Mintuitorul -ului omenesc, OP, XIII, 2 ; nelegiuirea si necredinta -urilor, OC, XX, 5 j prigonitorul obstesc al -ului omenesc, OC, XXI, 1 ; sfatul -urilor, OP, VII, 6. necredincios, sfatul -osilor, OP, I, 3 ; vi- clenia -osilor, OC, XVII, 2. necredinta, -ta in Dumnezeu, OH, I, 2 ; -ta neamurilor, OC, XX, 5 ; atacurile -tei, OC, XVII, 2; armele ascutite ale -tei, OC, XXIV, 2. nedreptate, calea -tatii, OC, XXI, 2 ; ju- decatorul -tatii, OC, V ,2; XIX, 3; le- gStura -tatii, OC, I, 1. 10; raul -tatii, OP, IV, 5. nelegiuire, -a neamurilor, OC, XX, 5 ; -a savlrsita de iudei asupra Domnului, OC, VIII, 7 ; lucratorii -rii, OC, XIII, 7. nenorocire, comert cu -rile oamenilor, OC, VI, 3 j foamea este capul -rilor ome- nesti, OC, VIII, 7. ne$tiinia, -ta de carte, OP, III, 4 j -ta fi- Iosofilor despre Dumnezeu, OH, I, 2 ; tntunericul -tei si al rautatii, OP, X, 5 ; ponoasele -tei, OC, XII, 5. nevoid?,' glasul celor -i, OC, XXI, 8 ; in- grijirea celor -1, OC, VII, 1 ; suspinele -ului, OC, VI, 4. Nil, fluviul, OH, III, 6. nineviteni, OC, I, 9 ; VIII 3 ; pocainta ■lor, OC, VIII, 3. Nise, riul — numit Hremete, OH, HI, 6. Noe, OC, I, 5. Nomba, orasul preofilor, OP, VIII, 1. O Oaie, -ia lui Hristos, OC, XIX, 7; Fiul se numeste Miel al lui Dumnezeu si — , OP, V, 5. obicei, -urile rele ale pagiailor, OP, IX, 10 j tovarasiile rele strica -urile bune, OC, IX, 9. ochj, -ul eel neadormit al lui Dumnezeu, OH, VII, 5 ; -i Creatorului, OC, XXI, 5 ; -i Domnului, OP, VII, 10 j VIII, 11 , -i duhovnicesti, OC, XVIII, 7 ; -ul dumne- zeiesc, OP, VII, 3 ; -i invidlosilor, OC, XI, 4 j -i lui Dumnezeu, OH, III, 10 ; IV, 6. 7 ; OP, VI, 2 ; VII, 8 ; -i lumii, OH, V, 6 ; -i mintii, OH, II, 1 ; OP, X, 7 ; — pofticios, OC, XIV, 1 ; -i suflerului, OP, VIII, 3 ; X, 4 ; OC, HI, 2. 5 ; XXII, 2. Ocjrmui'ior, Dumnezeu este Inteleptul — al anotimpurilor si al anilor, OC, VIII, 5. odihna, -na cea viitoare, OP, XIV, 5; -na veacului ce va sa fie, OH, II, 8 ; — ves- nica, OP, XI, 5; XIV, 5; bunatatile din -na cea vesnica, OP, VIIl, 7 ; loc de — , OC, X, 7; lumina -nei, OP, V, 6. 1. Om (Domnul Hristos), -ul Dumnezeu Iisus Hristos, OP, XI, 4 ; Fiul -ului, OP, X, 8. 2. om, — al lui Dumnezeu, OP, V, 7; -ul are facultatea de a sta drept, OC, III, 8 ; -ul eel din afara, OP, VII, 2 ; IX, 11; OC, I, 9 j IX, 4 ; XXI ,6 ; -ul eel dinaun- tru, OP, III, 2 j VIII, 13 j IX, 1. 2. 11 j OC, I, 9 j II, 8 ; IX, 4 ; XII, 13. 14 ; XXI, 6; XXIV, 5; -ul eel vechi, OP, V, 8; VII, 5; IX, 2. 11 ; OC, XIII, 5; XIX, 6 ; -ul, chip al lui Dumnezeu, OC, VIII, 5 ; -ul, conducator al celor necuvintStoare si al celor rieinsufletite, OH, VI, 1 ; -ul desavlrsit in Intelepciune si pricepere este batrin la suflet, OC, XII, 13 j -ul este o p&rticica din lume, OC, V, 4 ; -ul este spirit unit cu trup, OC, XXI, 5 ; -ul, operS a mimilor lui Dumnezeu, OH, VI, 1 j -ul pamintesc, OP, XI, 10 ,- -ul renascut, OC, XII, 13; -ul, sadul eel ce- resc, OH, IX, 2 ; -ul sfint, OP, VI, 5 ; -ul stricacios, OP, V, 2 j OC, XXIV, 4 ; al- catulrea -ului, OP, XI, 9 ; bogatia data de Dumnezeu -ului, OH, VI, 1 ; caderile din voda -ului, OH, II, 5 ; eel dintii pa- oat fScut de — , OC, VIII , 7 ; comert cu nenorocirile oamenilor, OC, VI, 3; dia- volul este uritor de oameni, OC, IX, 9 ; facerea -ului, OH, IX, 6 ; OC, IX, 9 ; fa- cerea cea dintii a -ului, OH, VI, 1 ; OP, VII, 6; XI, 8 j facultatile -ului, OP, VIII, 13 ; Fiul a lucrat cu firea Sa trupeasca mlntuirea oamenilor, OC, XV, 2 ; frumusetea -ului, OP, IX, 3 ; OC, VHJ, 5; gura spirituala a -ului di- nauntru, OP, VIII, 1 ; inaitimea, slava si maretia -ului, OC, XX, 3 ; legaturi nefi- resti Intre oameni, OC, I, 9; legea iubi- ril de oameni, OC, VIII, 8 • mintuirea -ului, OP, XII, 1 ; moartea oamenilor. OH, VIII, 7 ; OC, V, 8 ; natura comuna INDICE REAL $1 ONOMASTIC 637 a oamenilor, OC, III, 1 ; partea conduca- toare din — , OP, V, 3. 8 ; partea rea din — , OC, III, 3 j pre(; al -ului este singele lui Hristos, OP, XIII, 3 ; rafiunea este specificul -ului, OP, XI, 1 ; rele depen- dente de — , OH, II, 5 ; tinar la suflet este -ul desaviirsit in virtute, OC, XII, 13 ; viata -ului este de origine dumne- zeiasca, OC, HI, 8. omorire, -a lui Hristos, OC, IV, 2 ; -a lui Iisus, OP, VII, 5. opera, -rele lui Dumnezeu, OH, II, 2 ; III, 10 ; IV, 1 ; lumea este o — de arta, OH, I, 7 ; lumea, — folositoare, OH, I, 7 ; omul, -ra miinilor lui Dumnezeu, OH, VI, 1. orator, — talentat al cuvintului lui Dumne- zeu, OC, XI, 5 j arta de a spune minciuni a -ilor, OC, XXII, 3. orlan, lacrimile -ului, OC, VII, 6 ; piinea -ilor, OC, XXIII, 4 ; tatal -ilor, OC, VII, 1. os, oase duhovnicesti, OP, VIII, 13 ; oase moarte, OP, XI, 6 ; oase spirituale, OP, VIII, 13. oslnda, -da cea din uirma, OH, VII, 3 ; — vesnica, OP, X, 1 ; XIII, 3 ; OC, VI, 6 ; XVIII, 8; fapte vrednice de — , OC, XIII, 7. ostas, — al lui Hristos, OC, II, 1 ; XIII, 7 ; , XVII, 3 | XIX, 3 ; -ii bunei credinte, OC, XVIII, 2 ; -ii celui rau ; -i duhovnicesti, OC, II, 3. ostire, -rile ceresti, OP, V, 7 ; OC, XV, 1 ; -a ingerilor, OC, XIX, 8. Ozia, persoana biblica, OH, VI, 7. pace, — adinca, OC, II, 5 ; -a caselor, OC, I, 11 ; -a cea adevarata, OP, VIII, 1 ; -a cea de la Dumnezeu, OP, V, 8 ; VIII, 10; — deplina, OC, II, 5 ; -a Domnului, OP, VIII, 10 ; binele pacii, OP, III, 5 ; buna- tatile pacii, OP, XII, 2 ; Dumnezeu este — , OP, X, 8; facatorii de — , OP, VIII, 5 ; fii ai pacii, OP, V, 8 ; Hristos este facatorul de — , OP, VIII, 5 ; legatura dragostei si pacii, OP, VIII, 13. Pales'tina, OH, IV, 4 ; vechii locuitori ai -nei, OC, IX, 5. Paralipomene, istoria -lor, OP, XIII, 1. paradis, OC, I, 4. 5 ; V, 2 ; IX, 9 ; XIII, 2 ; XIX, 6 ; XX, 4 ; desfatarea -ului, OC, V, 7; IX, 7; legea postului a lost data in — , OC, I, 3; locuitorii -ului, OC, I, 3. pasiune, -nile cele de neaparata trebuinta ale sufletului, OC, IV, 5; -nile cele de sub pintece, OC, III, 8 ; -ni trupesti, OC, IV, 2. 5 ; multimea -nilor, OC, IV, 6 ; pornirea iute a -nii. OC, X, 6. Paste, OC, XIV, 8; ziua -ului, OC, XIII, 1. patima, -ma betiei, OC, XIV, 2 ; -ma cea mintuitoare, OC, IX, 10 ; -ma crucii 4i — Sfintul Vasile eel Mare este binefacere a intregii creatii, OP, IX, 9 ; -mile Domnului, OP, II, 2 ; VI, 4 ; IX, 9 ; X, 8 ; -ma dragostei de averi, OC, VII, 1 ; -mi josnice, OP, V, 4 ; -mile lui Hristos au curatit spajiul din jurul pa- mintului, OC, IX, 10 ; -ma invidiei, OC, XI, 1 j -mile trupului, OH, I, 1 ; IX, 2 ; OP, I, 2 ; V, 5; VIII, 3 j XI, 8. 11 ; OC, III, 4. 7 ; IV, 2 ; V, 7 ; amiiraciunea -mi- lor, OC, XII, 15; furtuni provocate de -mile sufletului, OC, XII, 15 ; indreptarea -milor, OC, III, 3 ; legatura cu -mile trupului, OC, XXII, 7 ; participarea la -mile lui Hristos, OC, XX, 3 ; praznuirea mintuitoarelor -mi, OC, I, 11; timpul -milor Domnului, OP, VII, 6. patriarh, -ul Iacov, OP, VIII, 9 ; OC, XXIII, 3 ; feciarii -ului Iacov, OC, II, 8 ; scep- trele -ilor, OC, XIII, 8, sinul -ului, OC, XIX, 6 ; sirul -ilor, OP, XII, 4. patric, -ia cea de sus, OC, II, 2 ; -ia muce- nicilor este cetatea lui Dumnezeu, OC, XIX, 2. pavdzd, -za credintei, OC, II, 3 ; — min- tuitoare, OC, XVI, 4. pazd, -za ingerilor, OH, V, 6 ; OP, VIII, 5 ; -za lui Dumnezeu, OP, XIV, 4; OC, IX, 7 ; -za mintuirii, OH, IX, 4. pdcai, -ul betiei, OC, II, 7 j — de moarte, OP, XIV, 2; -te de moarte, OC, XIII, 4 ; -ul depinde de vointa noastra, OC, IX, 5 ; -ul este boala a sufletului, OC, V, 9 ; -ul desfrinarii, OC, XII, 9 ; -ul hulirii de Dumnezeu, OC, XXI, 11 ; -ele inimilor, OC, III, 1 ; -ul invidiei, OC, IX, 3 ; -ele iudeilor, OC, VIII, 1 ; -ul laco- miei, OC, XXI, 3; -ul lui Petru, OC, XX, 4; -e mari, OC, XIV, 8; -ul min- driei, OC, XX, 4 ; -e multe si mari, OC, XX, 4 ; -ele oamenilor, OC, IV, 4 ; IX, 3; -ul preacurviei, OC, XIV, 8 ; -ul, primul nascut al diavolului, OH, VI, 1 ; -le proprii, OH, IX, 6 ; -ele semenului, OC, V, 9 -ele tineretii, OC, VIII, 2 ; Adam a lasat mostenire -ul, OC, VIII, 7 ; unele rele sint trimise de Dumnezeu pen- tru vindecarea -elor, OC, IX, 5 ; amin- tirea -ului, OP, VI, 7 ; apararea -elor, OC, IV, 2 ; asemanarea trupului -ului, OP, XI, 4 ; befia, mama a -ului, OC, XIV, 2 ; botezul iertarii -elor, OP, V, 8 ; caderea in — , OP, XIV, 5 ; caderile sufletelor in -te, OP, XIV, 5 ; chipu- rile -elor, OP, VIII, 4 ; cunostinta -ului, OP, VI, 7 ; OC, V, 7 ; dascal de -e, OH, VIII, 8 ; desfatarea trecatoare a -ului, OH, I, 1 ; dezvinovatiri pentru -e, OC, IV, 1 ; diavolul este si colaborator la -e si acuzator, OC, IX, 9 ; dreapta ju- decata a lui Dumnezeu aduce unele role infricosatoare pentru inteleptirea cela: ce aluneca usor in -e, OC, IX, 5 ; icrtarea -elor, OP, VI, 4 ; VII, 2 ; OC, 638 SF1NTUL VASILE CEL MARE. XIII, 1 ; inceputul si radacina -ului stau Sn noi si in libertatea vointei noastre, OC, IX, 3 j indepartarea de -e, OC, I, 10 j instrainarea de -e, OC, II, 7; XII, 11; intinaciunea -ului, OC, XXI, 7; jelirea -elor, OC, VIII, 3 j locul -ului, OC, III, 1 j lucrator al -ului, OP, XIV, 2 ; materie de -e, OC, VII, 7 j marimea -ului, OP, XIV, 2; OC, III, 4; merinde de -e, OP, X, 1 ; moarte -ului, OC, XIII, 5 ; momeala -ului, OC, VII, 7 j neajun- surile -ului, OP, VIII, 6 ; oceanul -ului, OC, XII, 17 ; petele -ului, OC, XII, 5 ; plata -ului este moartea, OC, IX, 7 ; pofta, eel dintii — facut de om, OC, VIII, 7 ; povara -ului, OC, VII ,7 ; XIII, 8 ; prapadul -ului, OC, XII, 6 ; rau este numai -ul, OC, IX, 5 ; ridicarea din — , OP, XIII, 3 ; roi de -e, OC, II, 6 ; X, 7 ; rusinea -ului, OC, XII, 5 ; savirsirea -ului, OC, XXI, 4; sfirsitul -ului este pieirea, OC, IX, 5 ; suferinta pentru in- cetarea -ului, OC, IX, 5; ura -ului, OC, X, 5 ; urmele -elor, OP, XI, 2 ; vadirea -elor, OP, VIII, 14 ; zagazuirea -ului, OC, IX, 5. pagin, idoli ai -ilor, OC, XIV, 7 ; invata- turile rele ale -ilor, OP, IX, 10 ; legi ale -ilor, OC, XII, 8 ; miturile -ilor, OP, IX, 10. pagmism, invataturi inrudite si cu -ul si cu iudaismul, OC, XXIV, 1. pamint, -ul este al doilea in ordinea exis- tentei, OH, I, 7 ; -u] este sufletul anima- lelor, OH, VIII, 2; -ul fagaduintei, OP, XI, 4 ; OC, I, 9 ; XIII, 2. parinte, — duhovnicesc, OP, VIII, 8 ; da- tina -ntilor, OP, XII, 2 ; invatatura -nti- lor, OP, IX, 10; OC, XXIV, 4; sfaturile -ntilor, OC, XII, 9 ; uciderea -ntilor, OC, XII, 8. pd/tas, — al lui Hristos, OC, I, 2 ; -i fap- telor celui potrivnic, OC, XI, 1 ; — in- vierii lui Hristos, OC, XIII, 2. partasie, — cu Hristos, OP, IX, 8. 1. P&stor, (Domnul Hristos), -ul eel adeva- rat, OC, XXIII, 3 ; -ul eel bun, OC, XXIII, 3 ; adevaratul — , OP, XI, 9 ; OC, XXIII. 3 ; Domnul a unit in persoana Sa pe — si pe Imparat, OC, XXIII, 3 ; Hristos este — bun, OC, XXIII, 4 ; Hristos intruneste in persoana Sa calitatile unui adevarat — , OC, XXIII, 3. 2. pastor, -ul eel rau, OP, XI, 9 ; -i obstesti ai neamului omenesc, OC, XIX, 8 ; inda- toriri de — , OC, III, 4. pecete, -a, Duhului, OC, XIII, 6 ; -a rusi- nii, OC, XXI, 3. pertf, imparatul -lor, OC, XXII, 8. Petru, apostol, OP, V, 8 ; IX, 5 ; XV, 3 ; XVIII, 7; XX, 4 j pacatul lui — , OC, XX, 4. piatri, -ra cea duhovniceasca, OC, XIII, 2 ; chipurile cioplite in pietre, OC, XVIII, 2 ; — de Tesalonic, OC, VII, 2 ; — de Lacedemonia, OC, VII, 2. piedica, — evlaviei, OC, XI, 5 j — in calea mintuirii, OC, IV, 3. pieire, -a lumii, OH, VI, 4 ; -a universului, OH, III, 5 ; nenumaratele -ri ale lumii, OH, III, 8 ; sfirsitul pacatului este -a, OC, IX, 5 ; vase ale miniei, gatite spre — , OC, IX, 5. pierdere, -a adevaratelor bunatati, OC, XI, 6. pikla, -da bogatului, OC, I, 9 ; -da bogatu- lui din Evanghelie, OC, VI, 3. 5; -da bogatului nemilostiv, OC, XXI, 8 ; -de de infrinare, OC, IV, 6 ; -da fecioarelor, OC, XIII, 7. Pirineu, Muntele — , OH, III, 3. Pitagora, filosof grec, OC, XXII, 7; Cli- nias, ucenicul lui — , OC, XXII, 5 ; cu- vintele lui — , OC, XXII, 7. Pitios, talantii lui — din Misia, OC,. XXII, 8. piine, -a cea de toate zilele, OH, VI, 5 ; -a cea vie, OP, IX, 3 ; OC, XIII, 2. — de orz, OH, VI, 11; -a ingerilor, OC, XIII, 2 ; — ingereasca, OC, I, 9 ; -a pogorita din cer, OP, VIII, 1 ; -le punerii inainte, OP, VIII, 1 ; Domnul este numit — , OP, IX, 5 ; Domnul este -a cea adevarata, OP, VIII, 6. placa, -ca inimii, OP, IX, 3 ; placile scrise cu degetul lui Dumnezeu, OC, I, 5. plata, -ta de la Dumnezeu, OC, XX, 7 ; -ta Domnului, OP, VII, 10; -ta pacatului este moiartea, OC, IX, 7. Platon, filosof grec, OC, XXII, 7; cuvin- tele lui — , OC, XXII, 4. 7. plato$a, -sa dreptatii, OC, II ,3. placere, -a este o undita a diavolului, OC, XIII, 5 ; -rile pipaitului si gustului, OC, XXII, 7; -ri rusinoase, OC, XII, 13. 16; -a se pierde din pricina dragostei prea mari de — , OC, XIV, 4 ; -rfle simturi- lor, OC, XXII, 7. 8; -a stomacului, OC, I, 1 ; -rile trupului, OP, V, 2 ; X, 8 ; OC, II, 3 ; XIII, 4. 8 ; XXII, 8 ; -rile vietii, OC, VII, 8; XVIII, 2; buna — a lui Dumnezeu, OC, XX, 3 ; mocirla -rilor OC, XIII, 5. plins, -ul Domnului, OC, IV, 5 ; -ul sfinti- lor, OS, IV, 4; cum sa fie -ul, OC IV, a pnevmatomahi, OC, XXIV, 6. poarta, partile intrarii in cealalta viafa, OC, XXI, 2 ; portile raiului, OC, XIX, 8. pocainfd, -ta fara post este neputincioasa, OC, I, 3 ; -ta inenivitenilor, OC, VIII, 3 ; botezul -tei, OC, XIII, 1 ; lacrimi de — , OC, V, 7 ; postul este inceputul -tei, OC, II, 7. INDICE REAL $1 ONOMASTIC 639 podoaba, -ba batrinilor, OC, I, 7 ; -ba ce- rului, OH, II, 1 ; VII, 1 ; -ba intelepciu- nii Cuvintulud, OP, IX, 6 ; -ba sufletului, OC, XXI, 3; definitia -bei, OP, IX, 5; Dumnezeu este Domnul cerului si al in- tregii -be a lumii, OC, VIII, 5. poita, -te duhovndcesti, OC, IX, 1 ; -tele rusinoase, OC, XII, 14; XIV, 8; inde- partarea de -te, OC, II, 7 ; infrinarea -telor, OH, II, 5. pogoramint, -ul lui Hristos, OP, IX, 9, -ul Domnului la smerenia $i slabiciunea firii omenesti, OP, IX, 5. pogorire, -a Domnului, OP, VII, 8 ; -a Domnului In iad, OP, XI, 9 ; XIV, 2 ; aloea pentru -a in iad, OP, IX, 9. Pol, -ul Nord, OH, I, 4 ; -ul Sud., OH, I, 4. Policlet, sculptor, OC, XXII, 8. Polidamas, atlet, OC, XXII, 5. politeism, -ul pagin, OC, XXIV, 1 ; pri- me] dia -ului, OH, IX, 6. pom, -ul cunostdntei binelui si raului, OC, I, 3 ; IX, 8. 9. Pont, -ul Euxin, OH, III, 6 ; IV, 4 ; VII, 4 ; apele -ului, OH, VII, 4. porunca, — dumnezeiasca, OH, II, 3 ; IV, 3. 4 ; VIII, 7 ; OC, III, 6 ; -cile Domnului, OP, V, 4. 6; VIII, 13; OC, III, 2. 5; VII, 3. 7. 9; X, 7; XII, 5. 17; -cile Scripturii, OC, III, 5 ; -ca lui Pavel, OC, V, 9 ; XXI, 6 ; -ca Creatorului, OH, IV, 2 ; V, 5 j VII, 1 ; IX, 3 ; -ca creatiei, OH, VII, l ; -ca de a vinde averile si de a le da saracilor, OC, VII, 6 ; -ca dragostei, OC, VII, 1. 8; -oa dragostei de aproapele, OC, VII, 1 ; -ci evanghelice, OP, II, 6 ; V, 7 ; OC, VII, 7 ; XXII, 5 ; -ca lui Dum- nezeu, OH, II, 1. 5. 7 [ IV, 2. 4 ; VII, 1 ; VIII, 7 ; OP, V, 6 ; XIII, 4 ; OC, IV, 3 ; V, 4; VIII, 5. 6. 8; X, 6; XII, 10; -ca lui Hristos, OP, VIII, 5 ; OC, XVIII, 7 ; -ci mari, OC, VI ,6 ; — mica, OH, V, 10 ; -ca postului, OC, II, 2 ; — scurta, OH, V, 2; cea dintii — , OH, V, 1. 10; OP, VIII, 9 ; milostivirea, mama -cilor, OC, VIII, 7 ; zece sint -cile cele generate, OP, VII, 2. post, -ul a prilejuit darea legii, OC, I, 5 ; -ul adevarat, OC, I, 1 ; -ul apropie de Dumnezeu, OC, I, 5; -ul arma cea tare si puternica, OC, II, 2; -ul creator al castitatii, OC, I, 6 ; -ul de 40 de zile, OC, XIX, 6 ; -ul este arma impotriva ostirii dracilor, OC, I, 9 ; -ul este foarte vechi, OC, I, 5 ; -ul este inceput al po- caintei, OC, II, 7 ; -ul este mai vechi ca legea, OC, I, 3 ; -ul este mostenire stra- moseasca, OC, I, 5 ; -ul este odor al stramosilor, OC, I, 3 ; -ul este talisman al sufletului, OC, I, 6 ; -ul este vechi si are aceeasi virsta ca si omenirea, OC, I, 3 ; -ul iudaic, OC, I, 1 j -ul, mama sa- natatii, OC, I, 7 ; II, 7 ; -ul n-a luat inceput in ziua curatirii, OC, I, 3 ; -ul naste pe profeti, OC, I, 6 ; — necontenit, OC, III, 4 ; -ul ne face asemenea cu in- gerii, OC, II, 6 ; -ul nu-i descoperire noua, OC, I, 3 ; -ul, tovaras al sotilor, OC, I, 7 ; -ul trimite rugaciunile la cer, OC, I, 7 ; — trupesc, OH, VIII, 8 ; ade- varat — , OC, I, 10 ; ce este -ul OC, I, 6 ; darul -ului, OC, I, 2 ; harul -urilor, OC, I, 1 ; istoria -ului, OC, I, 5 ; jugul -ului, OC, VIII, 3 j inceputul -ului, OC, I, 3 ; legea -ului a fost data in paradis, OC, I, 3 ; Legiuitorul -urilor, OC, II, 2 ; masa de — , OC, II, 5 ; nobletea -ului, OC, I, 11 ; ostenelile -ului, OC, XX, 5; pocainta fara — este neputincioasa, OC, I, 3 ; porunca -ului, OC, II, 2 ; predicarea -ului, OC, II, 2 ; prin — Moisi a primit poruncile scrise de degetul lui Dumne- zeu, OC, I, 5 ; prin — ne Indreptam inaintea lui Dumnezeu, OC, I, 3 ; pute- rea -ului, OC, I, 6 ; rugaciunea unita cu -ul, OC, I, 6; sfintenia -ului, OC, II, 4; sfintii au primit -ul, OC, I, 5 ; ucenici ai -ului OC, II, 5 ; vietuirea din rai este o imagine a -ului, OC, I, 3 ; zile de — , OC, II, 3 ; 5 zile de — , OC, I, 10 ; II, 4. 7; 7 saptamini de — , OC, XIV, 1; 40 zile de — si rugaciune ale lui Moisi, OC, I, 5. postitor, rugaciunea -ului, OC, I, 6. povara, -a bogatiei, OC, VII, 9; XXI, 8; — de pacate, OC, VII, 7 ; -ra pacatului, OC, XIII, 8. praxnuire, -a mintuitoareler patimi, OC, I, HI. predicare, -a evanghelica, OC, XVI, 1 ; -a postului, OC, II, 2. prcdicator, — al credintei, OG, XV, 3 ; -ul pocaintei, OC, VIII, 1. predica, -ca apostolilor, OP, V, 7 ; -ca Evangheliei, OP, IX, 4 ; -a lui loan Bo- tezatorul, OC, XIII, 1 ; -a despre iubirea de oameni a lui Iosif, OC, VI, 2 ; — mintuitoare, OC, XIII, 1 ; -ca teologiei, OH, IX, 6. preofie, OC, XIV, 8. pret, — al omului este singele lui Hristos, OP, XIII, 3 ; — de rascumparare, OP, II, 2 ; XI, 3. 4 ; XIV, 2 ; OC, VI, 8 ; VII, 9 ; -ul vietii, OH, I, 1. prietenie, — pentru Hristos, OP, IX, 2 ; — vatamStoare, OC, X, 5 ; frumusetea -i, OP, IX, 2 j invidia este o boala a -i, OC, XI, 4 ; masca -i, OH, VII, 3 ; simfonia -i, OP, IX, 2. • prigoana, -na credinciosilor, OC, XIX, 3 j vreme de — , OC, V, 1. prigonitor, — obstesc al neamuluj ome- nesc, OC, XXI,- 1. 640 SFINTUL VASILE CEL MARE Prodicos, sofist grec, OC, XXII, 4 ; — din Chios, OC, XXII, 4. prolet, — Domnului, OH, I, 1 ; blestemul -ului, OC, XIV, 8 ; cum vine glasul lui Dumnezeu la -e{i, OP, V, 3 ; rugaciunea -ului, OC, XII, 4 i scaunele intii-stata- foare ale -etilor, OC, XIII, 8; zelul -ului, OC, VIII, 1. prolefie, -ia dumnezeiasca, OC, VIII, 8. pronie, -ia lui Dumnezeu, OH, IX, 5 j OP, X, 5; XI, 10; OC, IX, 1. Propontida, mare, OH, VII, 4. propovdduire, -a Evangheliei, OP, IX, 5 ; nebunia -rii, OH, VIII, 6 ; OP, XI, 5. propovtiduitor, -ii Evangheliei, OP, IX, 4. proverb, — doric, OC, XXII, 3 ; adevarul -elor, OC, XX, 5 ; adincul -ului, OC, XII, 2 ; autorul Cartii -elor, OC, XII, 4 ; XVIII, 1 ; definitia -ului, OC, XII, 2 ; de- savirsirea dobindita din invatatura -elor, OC, XII, 14 ; etimologia cuvintu- lui — , OC, XII, 2 ; Mosul -elor, OC, XII, 13 ; intelepciunea -elor, OC, XII, 14 j in{elesul -elor, OC, XII, I ; invatatura -elor, OC, XII, 5. 7. 14 j invatatura sa- natoasa a -elor OC, XII, 14; lectura sirguincioasa a -elor, OC, XII, 7 ; marea putere a Cartii -elor, OC, XII, 14. prudenfa, -ta sarpelui, OC, XII, 6 ; defini- tia -tei, OC, XII, 6 ; invatatura despre — , OC, XII, 14. prune, -i cu cunostinta, OH, I, 5. Psalm, copii ale Cartii, -ilor, OP, V, 1 ; folosul -ului, OP, I, 2 j XI, 1 j XII, 2. Psultire, — duhovniceasca, OP, XI, 2 ; tra- ducatorii -rii, OP, XII, 4. punere-Hnainte, piinile -rii-inainte, OP, VIII, 1. R Raab, persoana bibldca, istetimea lui — , OC, XIII, 12. Rahila, persoana biblica, istetimea -lei, OC, XII, 12. rai, portile -ului, OC, XIX, 8 ; viefuirea din — este o imagine a postului OC, I, 3. rabdare, — in chinuri, OC, XIX, 1 ; — in suferinte, OC, VI, 1 ; cununa -darii, OC, IX, 9 ; X, 3 ; indelunga — , OP, VII, 4 ; VIII, 12 ; IX, 11 ; XIII, 1 ; OC, X, 3 ; XII, 10 ; recompensed -darii, OC, VI, 7. rascumparare, -a barbatului, OC, XIV, 8 ; -a in Hristos, OP, XI, 3 ; -a sufletului, OP, XI, 3 ; nadejdea -rarii, OC, XIII, 5 ; pret de — , OP, II, 2 ; XI, 3. 4 ; OC, VI, 8 j VII, 9. rasplati, -ta ascultarii, OC, XII, 1 ; -ta bi- nefacatorilor. OC, IV, 1 ; -ta de la Dum- nezeu, OC, XX, 7 ; -ta chemarii, OP, IX, 2 ; -ta faptei, OC, XIV, 1 ; -ta faptelor savirsite in viata, OC, XXI, 5 ; -platile miniei, OC, X, 2 ; -platf stralucite, OC, XVII, 2 ; XX, 7 ; vesnicia -platilor, OC, XVII, 1. rasplatire, -a facerilor de bine, OH, VIII, 5 ; dreapta — a Judecatorului, OP, V, 1 ; OC, VII, 4 ; nadejdea -rii, OC, IV, 7. rastignire, -a Domnului, OC, XVII, 1 ; casia pentru -a trupului Domnului, OP, IX, 9. rau, rele aparente, OC, IX, 5 ; — de mare, OC, V, 8 j rele dependente de om, OH, II, 5 ; -1 este de doua feluri : -1, in sine si -1 raportat la simtirea noastra, OC, IX, 3 ; -1 este o consecinta a betesugu- rilor sufletesti, OC, IX, 5 ; -1 este in- strainarea de Duminezeu, OC, IX, 8 ; ■1 este lipsa binelui, OC, IX, 5 ; — este numai pacatul, OC, IX, 5 ; -1 este o boala a sufletului, OH, IX, 4 ; -1 nu are exis- tenta proprie, nu exista aparte, OC, IX, 5 j -1 nu este de la Dumnezeu, OC, IX, 5 i -1 nu este necreat, nici creat, nu exista prin el insusi, OC, IX, 5 ; abate- rea de la — , OC, XIII, 5 ; adevaratul — , OH, II, 5 ; unele rele sint trimise de Dumnezeu pentru vindecarea pacatelor, OC, IX, 5 ; autorul -lui, OH, VI, 7 ; OC, IX, 2. 4 ; ce este -1, OH, II, 4 ; de unde isi are -1 existenta, OC, IX, 5 ; demonul este cauza -lui, OH, VI, 1 j dreapta ju- decata a lui Dumnezeu aduce unele rele iriifcricosatoare pentru inteleptirea celor ce aluneca usor in pacat, OC, IX, 5 ; Dumnezeu nu este cauza relelor, OC, IX, 2; efectele -lui, OC, IX, 5; existenta -lui, OC, IX, 5 ; experienta -lui, OC, XII, 11 ; facatorul -lui, OC, IX, 4; incli- narea spre rele, OC, XII, 10 ; indepar- tarea de rele, OP, VIII, 10; lupta dintre — si bine, OH, II, 4 ; partasenie cu -1, OC, IX, 5 ; pomul cunostintei binelui si -lui, OC, I, 3 ; IX, 8. 9 ; pricina relelor OC, VIII, 3 ; tinerea de minte a -lui, OH, VIII, 1 ; unele rele ne sint date de Dum- nezeu ca incercari pentru aratarea bar- batiei noastre, OC, IX, 5 ; ura fata de — , OH, I, 1. rautate, -a diavolului, OC, IX, 9 ; -a dra- cilor, OC, XXI, 12 ; -a oamenilor, OC, I, 6 ,- IX, 5. 8 ; -a stramosilor, OP, XI, 1 1 ,- -tafile uritorului de oameni, OC, XXI, 9 ; -a vrajmasului, OC, V, 4 ; adincul -tatii, OH, III, 9; OP, VII, 8 ; cauza -tatii, OH, VI, 7 ; cei rai care fac din bogatie instrumentul -tatii lor, OP, XI. 10 ; cresterea -tatii, OC, IX, 5 ; demonul -tatii, OC, X, 7 ; departalrea de — sta in puterea noastra, OC, IX, 5 ; diavolul este vas plin de toata -a, OC, IX, 8 ; diavolul este rau si facator de -tati, OC, XI, 1 ; duhurile -tatii, OH, III, 9 ,- IV, 7 ; OP, I, 6 ! OC III, 4 ; IX, 9. 10 ; X, 3 ; XVI, 2 ; INDICE REAL $1 ONOMASTIC 641 invataturile vechii -tati, OP, IX, 11 ; in- vidia este o urmare a -tatii diavolului, OC, XI, 1 ; ispitele duhurilor -tatii, OC, XII, 16; patimile -tatii, OP, XIII, 4. razboi, bogatia este pricina -boaielor, OC, VII, 7; nenorocirile -ului, OC, IX, 4; rdzbunare, -a insultei, OC, X, 2 ; -a pe dusmani, OC, VII, 9 ; dorinta de — , OC, X, 2. religie, -ia iudeilor, OC, XX, 2. renastere, -a intregii lumi, OP, VII, 2 ; -a sufletului, OC, XIII, 5 ; a doua — a omu- lui, OP, VII, 6 ; nenumarate -ri ale lumii, OH, III, 8. Rebeca, persoana biblica, OP, VIII, 1 ; is- tetimea -cii, OC, XII, 12. rinduiald, -la cu privire la inviere, OP, IX, 9; -la data Ierusalimului, OC, XH, 2 ; -la din cer, OC, XXI, 5 ; -la intrupa- rii, OP, IX, 2, 8 ; -la lui Dumnezeu, OH, VII, 4 ; OP, VII, 1 ; OC, IX, 7 ; XI, 4 p buna — bisericeasca, OP, IX, 11. Roab, Ardazar, fiul lui — , imparatul din Saba, OP, XII, 2 ; sirienii lui — , OP, XII, 2. roada, -dele bunei credinte, OC, XXI, 11 ; -dele cerului, OH, III, 8 ; — de mintuire, OC, XII, 5; -de duhovnicesti, OP, XI, 5 ; desfatarea -delor credintei, OC, XVIII, 2. rob, -i ai Stapinului, OC, XXIV, 7 ; -i la oameni, OC, XIII, 3 ; gurile -ilor lui Dumnezeu, OC, VIII, 8 ; urechile -ilor lui Dumnezeu, OH, VII, 6. robie, jugul de — a dusmanului, OP, XI, 3 ; jugul -i lui Hristos, OC, XIV, 1 ; stare de — , OH, VI, 7 ; umilinta -i, OC, XXIV, 6. rod, -ul calatoriei pe pamint, OC, XXI, 6 ; — de binefacere, OC, VI, 3 ; iatarni- cia este — al invidiei, OC, XI, 6. Rodan, riu, OH, III, 6. rodnicie, -a cuvintului lui Dumnezeu, OP, V, 7. Roma, cetatea imparateasca — , OH, VIII, 7; cetafuia -mei, OH, VIII, 7. romaii, OC, XX, 2 ; miinile -ilor, OC, IX, 4. Ro?ie, Marea — , OH, IV, 3. 4. roua, -ua sufletului, OC, XIII, 2. rugacivne, — continua, OC, V, 4 ; — de mulfumire, OP, VIII, 1 j -ni indelungate, OC, XII, 16 ; -a postitorului, OC, I, 6 ; -a proferului, OC, XII, 4 ; -ni staruitoare, OP, XII, 5 ; -a tovarasului de viata si de masa, OC, VIII, 4; -a unita cu pos- tul, OC, I, 6 ; casa de — , OP, V, 7 ; de- finita -nii, OC, V, 3 ; indatorirea -nii, OC, VIII, 3 ; postul trimite -nile la cer, OC, I, 7 ; pricini de — , OC, V, 3. Rusalii, ce sint -le, OC, XIV, 8 ; praznicul -lor, OC, XIV, 8. rusine, -a raniior pTicinuite de diavol, OC, XXI, 1 ; -a scuiparilor, OC, X, 4 ; — vesnica, OP, V, 2 ; VIII, 8 ; OC, VII, 6; cintece de — , OH, IV, 1 ; OC, XIV, 1. 8; XXII, 7; cuvinte de — , OP, VIII, 9 ; OC, XVIII, 3 ; pecetea -nii, OC, XXI, 3 ; privelistea urlta a -nii, OC, X, G ; vorbe de — , OP, XIII, 3; OC, XXI, 8. Sabat, OC, I, 7. Sabeiie, eretic, OC, XXIV, 2. 3 ; atacu- rile lui — , OC, XXIV, 1. sabelieni, OC, XXIV, 1. sabie, — arzatoare, OC, XIII, 2 j — ascu- tita, OC, XIX, 3 ; — cu doua taisuri, OC, XVI, 1 ; — de foe, OC, IX, 10 ; XIII, 2; -ia Dulrului, OC, II, 3; -ia lui Dumnezeu, OP, VII, 1 ; Domnul este numit — , OP, IX, 5. saci, omul -ul eel ceresc, OH, IX, 2. Sadoc, preot, OP, II, 1. Samaria, OP, VII, 6. Samson, persoana biblica, OP, IV, 5 ; OC, I, 6 ; II, 6 ; povestirea faptelor lui — , OC, XVIII, 1. Samuil, prooroc, OC, II, 6 ; X, 6 ; mama lui — , OC, I, 6, moartea lui — , OC, XVII, 1. Sardanapal, regele asirienilor, OC, XXII, 6. Sardinia, Marea -iei, OH, IV, 4. solan, OC, IX, 9. 10; XII, 5 ; XX, 4 ; — a fost inger, OC, IX, 8 ; — inseamna po- trivnic, OC, IX, 9 ; numele de — , OC, IX, 9 ; sensul cuvintului — , OC, IX, 9. Saul, regele iudeilor, OP, VIII, 1 ; OC, IV, 3; X, 6; XI, 3; XX, 4; XXII, 7. Saurias, Ioab, fiul lui — , OP, XII, 2. Savaot, Eloi — , OC, II, 6. s&geata, -getile invidiei, OC, XI, 4 ; -ge- tile Infocalte ale diavolului, OC, XIV, 7 ; -gefile patimilor, OC, XIV, 8. sammld, — cereasca, OC, VI, 3. sanatate, — duhovniceasca, OC, II, 1 ; -a sufletului, OH, IX, 4 ; OC, I, 1 ; — tru- peasca, OP, V, 7 ; OC, XI, 5 ; -a trupu- lui, OP, V, 7 ; XII, 5 ; XIII, 5 ; OC, IX, 5 ; definitia -tatii, OH, IX, 4 ; vatama- rea -tatii, OC, XX, 1 ; virtutea este -a sufletului, OH, IX, 4. saptarnina, -ni de ani, OP, XIV, 5 ; trei -ni, OC, I, 7 ; sapte -ni de post, OC, XIV, 1. 642 SFlNTUL, VASILE CEL, MARE same, — dupa Dumnezeu, OP, VIII, 5 ; grija de -i, OP, III, 6; impartirea ave- rilor la -i, OC, VII, 1 ; porunca de a vinde averile si a le da -ilor, OC, VII, 6; suferintele -ilor, OC, VI, 4. 8. sdrdcie, -la de buna vole, OP, VIII, 5 ; -ia lui Hristos, OP, VIII, 5 ; OC, VII, 9 ; -ia unita cu evlavia, OC, XXIII, 3. s&tbaioaie, haina de — , OC, XXIII, 2. scaun, -ul ciumatilor, OP, I, 6 ; — de ju- decatS, OP, VIII, 8; -ul de judecata al lui Dumnezeu, OC, XXI, 5 ; -ul de jude- cata al lui Hristos, OC, IV, 6 ; -ele intii- statatoare ale profetilor, OC, XIII, 8 ; douasprezece -e, OP, IX, 12. schimbare, - — duhovniceasca, OP, IX, 2 ; -a la invierea cea de obste, OH, VIII, 8 ; -barile starilo: sufletesti, OH, II, 4 ; -a grabnica a celor omenesti, OH, VI, 10. Sci(ia, parfile cele mai adinci ale -iei, OH, III, 6. scop, — obstesc, OH, VIII, 4 ; -ul precis al creatiei, OH, III, 10 ; -urile urmarite de Scriptura, OH, II, 1 ; -ul vietii ome- nesti, OP, XI, 1 ; lumea aceasta a fost gindita de Dumnezeu pentru un — fo- lositor, OH, I, 6. scriere, -rile autorilor profani, OC, XXII, 3 ; -rile crestine, OC, XXII, 8 ; -rile poe- tilor si scriitorilor, OC, XXII, 4 ; inter- pret bun al -rilor poetilor, OC, XXII, 4. scriitor, iiivataturile -ilor, OC, XXII, 5 ; literatura -ilor eleni, OC, XXII, 1 ; lu- crarile -ilor profani, OC, XXII, 8 ; scrie- rile -ilor, OC, XXII, 4; trestie de — , OP, IX, 3. Scriptura, -a cea de Dumnezeu insuflata, OC, VIII, 3 ; -a trebuie Inteleasa asa cum a lost scrisa, OH, IX, 1 ; adevarul in — este lipsit de cuvinte mestesugite, OH, III, 8 ; adincimea cuvintelor Sfintei -ri, OC, XII, 2 ; copii ale -rii, OH, IV, 5 ; concordanta cu Sfintele -ri, OC, XXIV, 4 ; cuvintele -rii sint simple si usor de inteles, OH, II, 4 ; Dumnezeiasca — , OP, V, 1. 3; OC, XVIII, 5; harul cuvin- telor -rii, OH, III, 1 j interpretarea -rii, OH, III, 1 j IX, 1 ; intelesul adevarat al cuvintelor -rii, OH, I, 1 ; intelesul celor scrise in — , OH, III, 4 ; marturia -rii, OH, VI, 10; porunca -rii, OC, III, 4. 5; rastalmacire a cuvintelor rii, OH, II, 4 ; scopurile urmarite de — , OH, II, 1 ; sen- sul -rii, OH, II, 2 ; OC, IX, 4 j Sfinta — , OC, VIII, 5 ; XIII, 7 ; XXII, 2 ; simfonia -rii, OP, VIII, 7 ; simplitatea vorbirii -rilor, OP, IX, 4 j sirul cuvintelor -rii, OH, VI, 8 ; talmacitor al cuvintelor Sfintei -ri, OC, XI, 5 ; talmacitorii -rii, OH, IV, 5; textul -rii, OH, I, 5 ; V, 2 ; textul vechi al -rii, OH, V, 2 ; traduca- tori ai -rii, OH, I, 6 ; voia -rii, OP, XI, 6. scrisnire, -a dintilor, OP, XI, 11. seleucian, pasarea -a, OC, VII, 5. Semei, persoana biblicS, batjocura lui — , OC, X, 5. semen, pacatele -ilor, OC, V, 9. Senaherim, imparatul asirienilor, OP, VII, 9. serbare, -bari populare, OC, III, 5 ; legile -barilor publice, OH, VI," 1. Servonitis, lacul — , OH, IV, 4. Sesostris, regele Egiptului, OH, IV, 3. siat, -uri ademenitoare, OC, XVIII, 6 ; -ul apostolului Pavel, OC, IV, 2 ; -uri bune, OC, XXI, 6; -urile conducatorilor, OP, VII, 6 ; -ul Domnului, OP, VII, 7; -ul evanghelic, OP, VIII, 5; — istet, OC, XII, 2 ; -ul lui Dumnezeu, OP, VII, 7; OC, XIII, 3; XVII, 3; — omenos, OC, XXI, 8 ; -urile neamurilor, OP, VII, 6 ; -ul necredinciosilor, OP, I, 3 ; -uri nein- telepte, OP, VII, 6 ; -urile parintilor, OC, XII, 9; -uri rele, OC, VI, 5; — pierzator, OC, XX, 2 ; -urile piroverbe- lor, OC, XII, 8 ; — rau, OC, VII, 9 ; -uri rele, OC, XIII, 7 ; -urile Siriei, OP, VII, 6 ; -ul sarpelui, OC, XIII, 3 ; — viclean, OC, VI, 2 ; XIII, 8 ; -urile viclene ale diavolului, OC, XIII, 6; locul tainic de — al inimii, OP, VIII, 3. siintenie, -ia botezului, OC, XIII, 7 ; -ia fecioriei, OP, VIII, 12 ; -ia postului, OC, II, 4; -ia sufletului, OC, XIII, 4 ; frica aducatoare de — , OP, VIII, 8 ; locul -ei, OP, V, ,1. siint, -npi au primit postul, OC, I, 5 ; -nfii lui Dumnezeu, OP, VIII, 6; -ntii, lumi- natori ai sufletelor, OH, VI, 2 j -nti mu- cenici, OC, XIX, 8 ; -nfii plingeau, OC, IV, 3 ; -ntii sint trup al lui Hristos si madulare In parte, OP, VIII, 11 ; adu- narea sarbatoreasca a -nfilor, OP, X, 4 ; ceata -ntilor, OC, XIX, 2 ; lauda -ntilor, OC, XVIII, 2 ; moartea -ntilor, OC, XVII, 1 ; mostenirea -ntilor intru lumi- na, OH, II, 5 ; plinsul si lacrimile -ntilor, OC, IV, 4; pomenirea -ntilor, OC, XIX, 2; pomenirea vietii -ntilor, OC, XVIII, 2 ; povestirea vietii -ntilor, OC, XVIII, 2 ; savirsire-a -ntilor, OC, XVII, 1 ; moartea -ntilor este somn, OC, XVII, 1 ; stralucirea -ntilor, OH, II, 8 ; vietuirea -ntilor, OP, X, 4. sllrsit, — bun, OP, X, 1 ; OC, VI, 5 ; -ul caii, OC, XXI, 2 ; -ul calatoriei, OC, V, 3 ; -ul deosebit al vietii, OC, V, 5 ; -ul Domnului, OC, XX, 6 ; -ul fericit al vie- INDICE REAL §1 ONOMASTIC 643 tii omenesti, OP, X, 1 ; -ul lumii, OH, I, 3. 4 ; IX, 2 ; OP, X, 1 ; -ul noptii, OH, II, 8 ; -ul obstesc al universului, OH, V, 10 ; -ul pacatului este pieirea, OC, IX, 5 ; -ul veacurilor, OP, XII, 2 ; OC, XI, 4, -ul vietii, OC, IV, 3; VII, 8j XIII, 5 ; XXI, 2 ; Domnul este -ul auzirii, OP, VIII, 5 ; nu se poate inchipui -ul timpu- lui, OC, XXII, 8 ; nu se poate pune — sufletului nemuritor, OC, XXII, 8 ; pe- rioada de la — , OH, I, 6 ; razboi fara — , OH, II, 4 ; vestire de mai inainte despre -ul si transformarea lumii, OH, I, 3. Sichem, OP, XII, 3. Sicilian, Marea -a, OH, IV, 4. Sidon, OC, XVIII, 2 ; cuvintele vaduvei din — , OC, VIII, 6. silaba, -bele numelui lui Dumnezeu, OP, VII, 10 ; nici o — nu este de prisos din cuvintele cele inspirate de Dumnezeu, OH, VI, 11. Simah, traducator al Vechiului Testa- ment, OP, IX, 4. simbol, -boluri ale botezului, OC, XIII, 2 ; -boluri tainice, OC, XIII, 4 ; smirna este — al ingroparii Domnului, OP, IX, 9. Simeon, dreptul, OP, XIII, 2 ; OC, V, 5. simplitate, -a mvataturii duhovnicesti, OC, XII, 7 ; -a vorbirii Scripturilor, OP, IX, 4. sinagoga, -ga iudeilor, OP, V, 3. sinedriu, OC, XVII, 2. Sion, OP, HI, 1. ■Siria, imparatul -iei, OP, XII, 2 ; imparatul -iei, fiul lui Ader, OP, VII, 6; sfaturile -iei, OP, VII, 6. sirian, OH, II, 6; OP, VII, 6; XII, 2; -ienii din Saba, OP, XII, 2 ; -ienii lui Roab, OP, XII, 2 ; Ader, imparatul -ieni- lor, OC, IX, 9 ; barbat — , OH, II, 6. sirii, popor din Asia, OH, VIII, 8. simbata, -betele pline de bucurie, OP, VIII, 9. singe, -le crucii lui Hristos, OP, VIII, 5. 10 j — de oaie, OP, XII, 3 ; -le dreptu- lui, OP, XIV, 2; -le lui Hristos, OP, VIII, 14 ; XI, 4 ; XII, 3 ; -le Mielului ce- lui nevinovat, OP, XII, 3 ; -le Unuia- Nascut, OC, IV, 2 ; cinstitul — al Dom- nului Iisus Hristos, OP, XI, 4 ; credinta in -le lui Hristos, OP, XI, 4 ; pret al o- mului este -le lui Hristos, OP, XIII, 3. slava, -va cea adevarata, OC, VII, 2 ; XX, 7 ; -a cea de jos, OC, VII, 2 ; -va ce- reasca, OC, VIII, 9 ; -va cerului, OC, XI, 2 ; — de inger, OP, XII, 5 ; -va de la Dumnezeu, OC, XX, 7 j -va desarta, OC, XI, 6; -va desarta a lumii acesteia, OC, XII, 13 ; -va din imparatia cerurilor, OC, V, 7; XIX, 4j -va Domnului, OC, XX, 3; -va dreptului, OP, VI, 7; -va Fiului, OC, XV, 2 ; -va imparateasca, OC, III, 3,- -va ingerilor, OC, XX, 7; -va lui Dumnezeu, OH, I, 8 ; III, 9 ; OP, VI, 1 j VIII, 1. 9 ; XI, 3 ; OC, V, 3 ; IX, 2 ; XII, 3 ; XIII, 8 ; XX, 3 j -va lui Dum- nezeu Tatal, OC, XVIII, 8 ; -va lui Hris- tos, OC, XX, 6; -va lumii, OP, IX, 2; X, 8 j -va Mingiietorului, OC, XXIV, 7 ; -va omului, OH, V, 2; OC, XX, 1. 3; XXI, 1 ; -va Sfiratului Duh, OP. V, 2 ; -va stramossilor, OC, XXII, 2 ; -va Tata- lui, OP, VIII, 1 ; -va Unuia-Nascut, OC, XVI, 1 ; -va vesnica, OC, VI, 3 ; XX, 6 ; -va Ziditorului, OH, III, 9 ; admiratia pentru -va desarta, OH, V, 6 ; contem- plarea frumusetii -vei lui Dumnezeu, OP, XIV, 5 ; cununile -vei, OC, V, 2 ; Domnul -vei, OP, V, 3 ; dorinta de -va duinnezeiasca, OC, XX, 1 ; Dumnezeul -vei, OP, V, 3. 4 ; fata -vei lui Dumne- zeu, OP, VIII, 11 ; frumusefea nespusa a -vei Ziditorului, OC, IV, 4 ; hula impo- triva , -vei Unuia-Nascut, OC, XVI, 4 j Imparatul -vei, OC, XXIII, 3; lumina -vei lui Dumnezeu, OP, VIII, 9 ; nadej- dea -vei incununaiii, OC, IV, 3 ; nadej- dea unei false -ve, OC, XX ,1 ; tainele din adincul -vei bisericesti, OP, IX, 11. slavire, -a Domnului, OP, VIII, 3 ; -a lui Dumnezeu, OP, VI, 1 ; -a Stapinului u- niversului, OH, III, 9. slujba, — bisericeasca, OP, XII, 2 ; OC, V, 1 ; -ba botezului, OC, XIII, 5 ; -ba Cre- atorului, OH, IX, 2 ; -ba dumnezeiasca, OP, VIII, 7 ; -ba lui Dumnezeu, OP, XIV, 1 ; -ba preinehipuHoare din legea veche, OC, I, 6 ; -ba tainica si adevara- ta, OC, I, 6 ; sfintele -be, OC, I, 6. slujire, -a cea adevarata, OP, XIV, 5 ; -a de idoli, OC, VIII, 1 ; -a mica a cuvin- tului, OH, VI, 11; treapta de — , OP, VIII, 2. siujitor, -ii altarului, OC, XVIII, 2; -ul bunului Dumnezeu, OC, VI, 2 ; -ii lui Dumnezeu, OP, XI, 8. smercnie, -ia mintuitoare, OC, XX, 7 ; -ia vietii, OC, III, 6 ; pogoramintul Domnu- lui la -ia si la slabiciunea firii omenesti, OP, IX, 5 ; toate faptele Domnului ne invata -ia, OC, XX, 6 ; urmator -ei lui Hristos, OC, XX, 7. smirna, -na este simbol al ingroparii Dom- nului, OP,> IX, 9 ; -na pentru Ingroparea Domnului, OP, IX, 9. Soare (Hristos), -le dreptatii, OP, VI, 1 [ OC, VIII, 4; X, 5; OC, XII, 17; -le dreptatii pe cruce, OC, V, 7. 644 SFINTUL VASILE CEL MARE soare (astru), facerea -lui, OH, IV, 5; V, 1 i fiinta -lui, OC, XXIV, 7 j frumusetea -lui, OH, VI, 1 j natura -lui, OH, III, 7 ; semne in — , OH, VI, 4 ; semnele date de — , OH, VI, 4. Saba sirienii idin — , OP, XII, 2. Socrate, filosof grec — al lui Sofronisc, OC, XXII, 5 ; cuvintul lui — , OC, XXII, 8. Sodoma, OC, IX, 4j strigatul -mei, OP, VII, 8. sodomit, OC, IX, 4. soiism, descoperirea -elor, OC, XII, 6 ; vatamarea -elor, OC, XII, 8 ; verosimi- litatea -elor, OC, XII, 7. soiist, — egiptean, OC, XXII, 8 ; -ul Pro- dicos din Chios, OC, XXII, 4. soiistica, OC, XII, 6. Soionia, profefia lui — , OP, XI, 1. Soironisc, Socrate al lui — , OC, XXII, 5. Solomon, OH, II, 5 ; OP, I, 6 ; II, 8 ; V, 6 ; VI, 1 ; VIII, 1 ; XI, 11 j OC, VI, 6 j IX, 9; XI, 4; XII, 2. 4. 5. 8. 9. 10; XIV, 1 ; XVIII, 1 ; XX, 1 ; — , fiul lui David, OC, XII, 2 ; — , imparatul Ierusalimului, OC, XII, 2 ; cuvintul lui — , OC, V, 8 j cu- vintele lui — , OC, V, 9 ; XI, 4 ; inte- lepciunea lui — , OC, XII, 2 ; inteleptul — , OC, XIII, 1 ; proverbele lui — , OH, VIII, 4; OC, XII, 2. 9; scrierile lui OC, XII, 1 j XXI, 1. Selon, legislator, Poet si filosof grec, OC, XXII, 4j cuvintele lui — , OC, XXII, 4. 8; — , fiul lui Exicestid, OC, XXII, 8. somn, aparitiile din timpul -ului, OH, IX, 1, ce este -ul, OP, VIII, 1 ; — , fratele mor{ii, OC, I, 10 ; inchipuirile din — , OH, IV, 1 ; OP, V, 3 ; moartea sfintilor este — , OC, XVII, 1 : voia -ului, OC, V, 4. spor, — duhovnicesc, OP, III, 1. stadion, — al mucenicilor, OC, XVIII, 1. Stapm, (Dumnezeul), — intelept, OC, V, 4, -ul obstesc, OC, XIX, 1 ; -ul tuturor, OC, III, 3 j -ul universului, OP, IV,- 5 ; XIII, 1 ; XIV, 1 ; bunuri ale -ului, OC, IX, 9 ; darnicia -ului, OP, IV, 5 ; glasul -ului, OC, XXIII, 4 ; istorisirea minuni- lor -ului, OH, VII, 6 ; intrarea -ului, OC, I, 11; inteleptul si bunul — , OC, IX, 3; intelesul poruncilor -ului, OC, VII, 3 ; judecatile -ului, OC, XXI, 11 ; porunca -ului, OC, VIII, 8; semnul -ului, OC, XXI, 2 ; sinurile -ului, OC, XXI, 8 ; sla- virea -ului universului, OH, III, 9. staplnitor, -ii intunericului, OC, II, 1 ; -ul lumii, OC, XX, 2 j -ul lumii acesteia, OP, II, 2 ; -ii veacului acestuia, OP, II, 2 i XI, 5 ; OC, XII, 3. stea, -ele ale intregii lumi, OC, XIX, 8 ; -elele din zodiac, OH, VI, 5 ; buna rin- duiala a -elelor, OC, XV, 1 ; corurile -elelor, OP, XI, 8 ; OC, III, 6 ; Creatorul -elelor, OH, VI, 7; natura -elelor, OH, VI, 7. stihie. facerea celor mai mari -ii ale lumii, OP, IX, 5. stralucire, -rile argintului si aurului, OC, III, 6; -a intelepciunii, OC, XII, 4; -a lui Dumnezeu, OP, X, 8 ; -a luminii, OH, II, 7 ; VI, 3 ; -a sfintilor, OH, II, 8. stn'cdciune, natura supusa -ii, OC, IX, 5. strigat, -ul dreptilor, OP, VIII, 12 j — du- hovnicesc, OP, VI, 7. suterinfa, -tele celor neputinciosi, OC, VII, 1 j -tele din iad nu au ca autor pe Dumnezeu, ci pe noi si libertatea vo- intei noastre, OC, IX, 3 ; -te pentru cre- dinta, OC, V, 2 ; XI, 5 ; -tele saracului, OC, VI, 4. 8 ; eliberarea de -tele de pe pamint, OC, IX, 3 ; ideea de — , OC, XVI, 3 ; masura -telor, OC, IX, 1 ; rab- darea in -te, OC, VI, 1. suilet, -ul animalului, OH, VIII, 2 ; -ele animalelor nu ramin dupa descompune- rea trupurilor lor, OH, VIII, 2 j -ul, bunul eel nemiscator, OH, VI, 10 ; -ele ciinilor, OH, VIII, 2 ; -ul credinciosului, OC, VIII, 8; -ele dreptilor, OC, II, 8; -ul este nemuritor, OC, III, 3 ; -ul este simplu si spiritual, OC, XXI, 5 ; -ul, facut dupa chipul Creatorului, OC, IX, 3 ; -ul ia chipul ocupatiilor noastre, OC, XX, 7 ; — iubitor de Dumnezeu, OC, XV, 1 ; -ul lui Hristos, OC, XXIII, 4 ; -ul nu poate fi definit, OC, III, 7 ; -ul unit cu Dumnezeu prin dragoste, OC, IX, 6 ; — virtuos, OC, VI, 6 ; averea dreptului este -ul lui, OC, VIII, 5; batrin la — este omul desavirsit in intelepciune S>i pricepere, OC, XII, 13 ; camarutele -ului pentru pastrarea cunostintelor, OC, III, 7 ; criteriile de judecata ale -ului, OP, XIII, 4. 5 ; cultivarea -ului, OC, XXII, 2 ; curafenia -ului, OC, XIII, 3 ; curati- rea -ului, XXII, 7 ; cum este -ul necu- vintatoaielor, OH, IX, 3 ; Cuvintul, doc- torul -elor, OC, III, 4 ; desavirsirea -ului, OC, XII, 1 ; desp3rtirea -ului de trup, OP, XIV, 2 ; Doctorul -elor, OP, XI, 1 j dragostea trupului pentru — , OC, III, 7; facultatile -ului, OC, XII, 14; fiinta -ului, OC, III, 7 ; fructul -ului este adevarul, OC, XXII, 2 ; frumusetea -ului, OH, VI, 10; OP, VI, 5; furtuni provo- cate de patimile -ului, OC, XII, 15; gustul duhovnicesc al -ului, OC, XII, INDICE REAL §1 ONOMASTIC 645 14; haina -ului, OP, IX, 11 ; hrana -ului, OH, III, 1 ; OC, II, 2 ; XII, 4 ; invidia este cea mai pierzatoare patima in -ele oamenilor, OC, XI, 1 ; iscusinta -ului, OC, XIX, 2 ; imparateasa, adicS -ul lo- godit cu Mirele-Cuvlntul, OP, IX, 9 ; inaltimea -ului, OC, IV, 2 ; inchisoarea -ului, OP, VI, 6 ; inversunarea si cruzi- mea -ului, OC, XVIII, 2 ; legatura strinsa a -ului cu Dumnezeu-Cuvintul, OC, XII, 1 ; libera vointa a -ului, OC, V, 3 ; lu- mea aceasta este o scoala, ioc ue inva- taturi ale -elor omenesti, OH, I, 5 ; ma- rele Doctor al -elor, OC, VII, 1 ; min- tuirea -elor, OH, IX, 3. 5 ; necunoasterea lui Dumnezeu este moartea -ului ; nu se poate pune sfirsit -ului nemuritor, OC, XXII, 8 ; pacatul este boala -ului, OC, V, 9 ; pamintul este -ul animalelor, OH, VIII, 2 j partea ascultatoare a -ului, OC, XII, 14 ; partea conducatoare a -ului, OP, V, 3 ; VIII, 1 ; X, 5 ; OC, III, 7 ; partea patimasa a -ului, OP, IX, 5 ; OC, III, 6 j partea rationale a -ului, OC, III, 6 ; X, 5 ; partea spirituals a -ului, OC, IV, 2 j partea -ului Inclinata spre pacat, OC, III, 1 ; pasiunile cele de neaparata trebuinta ale -ului, OC, IV, 5 j postul este talisman al -ului, OC, I, 6 j purtarea de grija de — , OC, I, 1 ; XVIII, 3 ; puterea rationala a -ului, OC, III, 2 ; ranile -ului, OC, XXI, 8 j rascum- pararea -ului, OP, XI, 3 ; raul este o boala a -ului, OH, IX, 4 ; renasterea -ului, OC, XIII, 5 ; sanatatea -ului, OC, 1,1; sf interna -ului, OC, XIII, 4 ; simtul tactil al -ului, OC, XII, 14 ; simturile -ului, OC, XII, 4 ; starea de copilarie, de tinerete si de batrinete a -ului, OC, XII, 13 ; tnipi.il, vehicul al -ului in aceasta viata, OC, XXI, 5 ; turburarile prlcinuite de trup -ului, OC, XXII, 7 ; virtutea este sanatatea -ului, OH, IX, 4. Sunamitida, OC, I, 6 ?arpe, amenintarea adresata -lui se re- fera la diavol, OC, IX, 9 ; cuvintele spuse de Dumnezeu, -lui, OC, IX, 9 •, dusmania fata de — , OC, IX, 9 ; sfatul -lui, OC, XIII, 3 ; viclenia -lui, OP, VI, 5 ; OC, IX, 10. $coala, -la dumnezeiasca, OC, XVIII, 2 ; intreaga fire este o — a virtutii, OC, XXI, 5 ; lumea aceasta este o — de in- vat&tura a sufletelor omenesti, OH, I, 5. $tiinla, -{a cea adevarata, OH, II, 6 ; -ta lucrurilor dumnezeiesti, OC, XII, 3 ; -ta lui Dumnezeu, OH, II, 2 ; IX, 6 ; -(a me- dicals, OH, V, 4. 9; OP, VIII, 8; OC, XII, 4. Tabor, Muntele — , OP, IX, 5. taind, -na cresting, OH, VIII, 6; -na cu- vintelor, OP, X, 1 ; -nele din adincul slavei bisericesti, OP, IX, 11 ; -ne dum- nezeiesti, OP, II, 8 ; X, 1 ; -nele invierii, OP, VII, 2 ; VIII, 13 ; -na invierii Dom- nului, OP, II, 3. 4; -nele mintuirii, OC, XII, 4 ; cumoasterea -nelor, OC, XIV, 1 ; cuvintele cele de — , OH, II, 8 ; cuvinte pline de — , OC, XXII, 2 ; intelepciunea lui Dumnezeu intru — , OC, XII, 3 ; in- vataturi de — , OC, XXII, 2 ; locurile de — , OP, IX, 11. talant, -n\h lui Pitios din Misia, OC, XXII, 8 ; trei -nti, OC, XXII, 5 ; zece -nti, OC, VII, 5; zece mii de -nti, OC, XIII, 3. Tamara, persoana biblica, OP, VIII, 12. Tanais, fluviul — , OH, III, 6. Tars, oras in Cilicia, OP, V, 3. Tarte, ,riul — , OH, III, 6. Tatal (Dumnezeu-Tatal), — are identitate cu Fiul, OC, XXIV ; 3 ; — , Care este in ceruri, OP, V, 2; VIII, 11; XI, 9 ; OC, XXIV, 1 ; — Domnului nostru Iisus Hristos, OC, XXIV, 7; — este infinit, OC, XVI, 4 ; — este radacina si izvorul Fiului si al Sfintului Dun, OC, XXIV, 4 ; — este unul, OC, XV, 3 ; — Fiul ?i Sfin- t-ul Duh sint intr-o singura fiinia si imtr-o singura fire, OC, XV, 3 ; — lumi- nii celei adevarate, OH, II, 8 ; — , princi- pal tuturor, cauza existentei existente- lor, radacina a tot ce este viu, OC, XV, 2 ; asemanarea Fiului cu — , OC, XXIII, 4 ; caracteristicile -ui, OC, XV, 2 ; chi- pul -ui, OC, XXIII, 4 ; comuniunea de fire intre — si Fiul, OC, XV, 2; Cu- vintul, odrasla desavirsita a -ui, OC, XXIV, 4 ; deofiintimea -ui cu Fiul, OC, XXIV; 4 ; Dumnezeu si — , OP, XI, 1 ; Duhul Sfint este acolo unde este Fiul si unde este — , OC, XV, 3 ; Duhul purcede din — , OC, XXIV, 7; egalitatea Fiului cu — , OC, XXIV, 2; fiinta -ui, OC, XXIV, 4; firea -ui, OC, XXIV 3 ; Fiul a iesit din — , OC, XXIV, 7 ; Fiul a iesit din — prin nastere, OC, XXIV, 7 ; Fiul dintru Inceput exista im- preuna cu — , OC, XXIV, 4 ; Fiul este pecete si chip al -ui, OC, XV, 2; Fiul impreuna cu — , OH, IX, 6 ; Fiul are in chip firesc pe cele pe care le are — , OC, XV, 2 ; Fiul nascut din — , OC, XV, 2, Fiul si —, OC, XV, 2; identitate intre — si Fiul, OC, XXIII, 4 ; iposta- sele -ui si Fiului sint surori, OC, XXIV, 4 ; insusirea de — , OC, XXIII, 4 ; intele- gerea lui Dumnezeu — , OP, XI, 6 ; le- gatura in afara de timp a Fiului cu — , 646 SFINTUL VASILE CEL MARE OC, XVI, 3 f nasterea Fiului din — , OC, XV, 2 ; nasterea impasibila a Cuvintului din — , OC, XVI, 3 ; numele -ui si al Fiulua si al Sfintului Duh, OP, V, 3 j o singura fiinta in — si Fiul, OC, XXIV, 3 ; puterea -ui, OP, V, 5 ; raportul din- tre — si Fiul, OC, XXIV, 4; raportul dintre — si Fiul si Duhul, OC, XXIV, 4 ; slava lui Dumnezeu — , OC, XVIII, 8; slava -ui, OP, VIII, 1 ; unitatea Duhului cu Fiul si cu — in ce priveste firea, OC, XXIV, 6 ; Unul-Nascut din — , OC, XV, 2 ; vesnica putere si Dumnezedre a -ui OC, XXIV, 2. tati (altul decit Dumnezeu-Tatal), — iubi- tor de copii, OC, XXI, 10 ; -1 minciunTi, OC, VII, 7; -1 orfanilor, OC, VII, 1. t&cere, -a este leacul la Intrebarea despre fiinta lui Dumnezeu, OC, XXIII, 4. tagada, -da iudaica, OC, XXIV, 1. tagaduire, -a existentei lui Dumnezeu, OC, IX 2. taiere-imprejur, OH, IX, 6; OC, XIII, 2. talmacitor, — al cuvintelor dumnezeiesti, OC, XI, 5; -i ai Scripturii, OH, IV, 5; -ii de vise, OH, IX, 1. Teba, oras in Egipt, OH, IX, 2. iemplu, -1 idolilor, OC, II, 7; XIV, 8; -1 lui Dumnezeu, OC, XIV, 8; XXIV, 5; trupul este — al Sfintului Duh, OC, XXIV, 5 ; zidirea -lui din Ierusalim, OC, XII, 2. Teognis, poet grec, cuvintele dascalului — , OC, XXII, 8; versurile lui — , OC, XXII, 4. teolog, OC, XV, 3. teologie, -ia predata de evanghelistul loan despre Unul-Nascut, OC, XVI, 4 ; -ia Unuia-Nascut, OC, XVI, 3 ; in istoria creatiei este semanata in chip tainic dogma — i, OH, VI, 2 ; tavatarea -i, OP, V, 6 ; lumina -i, OH, IX, 6 ; predica -i, OH, IX, 6; primele principii ale -i, OP, V, 6. Tesalonic, piatra de — , OC, VII, 2. .tesaloniceni, OC, IV, 1. Testament, -ul eel dintii, OP, VII, 7 ; Noul — , OP, IV, 5 ; OC, VIII, 5 ; Vechiul — . OP, IV, 5 : VII, 2; OC, VIII, 5; exem- ple de iubire frateasca in Vechiul si Noul — , OC, VIII, 8; istoria Vechiului — , OC, XII, 12; rind adaugat in — , OC, VII. 8. dext, -ul ebraic, OH, IV, 5; OP, IX, 4j — - neautentic, OH, IV, 5; -ul Scripturii, OH, I, 5 ; V, 2 ; -ul vechi al Scripturii, OH, V, 2. Timotei, apostol, OC, XXII, 5 ; epistola catre — , OP, VI, 1. timp, -ul are masura si semne, OH, II, 8 ; — de pace, OC, I, 6 ; — de razboi, OC, I, 6 ; -ul de seceta si foamete, OC, VIII, 7 ; -ul este foarte lung si fara batrinete, OC, XXII, 8; -ul patimilor Domnului, OP, V, 5 ; VII, 6 ; -ul se duce, OC, VIII, 7 ; -ul venirii Domnului, OP, XII, 4 j -ul viitor, OP, XII, 2 ; categoriile -ului, OC, XVI, 2 ; cercetarea amanuntita a -ului, OH, VI, 5 ; cind a luat fiinta -ul, OH, I, 5 j Creatorul -ului, OC, XVI, 2 ; facerea cerului si a pamintului s-a facut intr-o clipita si in afara de — , OH, I, 6 ; facerea lumii a inceput in — , OH, I, 3; inceputul -ului nu-i -ul si nici cea mai mica parte de — , OH, I, 6 ; lega- tura in afarS de — a Fiului cu Tatal, OC, XVI, 3 ; lumea a luat fiinta fara scurgere de — , odata cu vointa lui Dumnezeu, OH, I, 6 ; perioadele -ului, OC, XXI, 2 ; prima misoare in — , OH, I, 6 ; starea e mai presus de — , vesnica, OH, I, 5. tinerefe, -a sufleteasca, OC, XVIII, 5 ; a doua — , OC, XXI, 12 ; floarea -tii, OC, XIII, 5 ; XIV, 7 ; pacatele -tii, OC, VIII, 2 ,• pedagogul -tii, OC, I, 7 ; puterile -tii, OP, IX, 1 ; starea de — a sufletului, OC, XII, 13; usuratatea -tii, OH, IX, 5. Tir, oras in Fenicia, OP, IX, 10. Tirenianti, Marea — , OH, IV, 4. Titon, personaj troian, batrinetea lui — OC, XXII, 8. findr, -ul din Evanghelie, OC, VII, 1 ; — la suflet este omul desavlrsit in virtute, OC, XII, 13 ; cei trei tineri din Babilon, OP, V, 6 ; OC, I, 6 ; IV, 3. toiag, — facator de minuni, OC, VIII, 2 ; -ul lui Dumnezeu, OP, IX, 7. Toma, apostol, OP, VI, 3. tradifie, OP, VIII, 1 ; OC, XXIV, 6 ; -ia botezului, OC, XXIV, 5. traducator, -i ai Scripturii, OH, I, 6; -ii Psaltirli, OP, XII, 4. Treime, OC, XV, 3 ; dumnezeiasca si feri- cita — , OH, II, 6 ; cele trei persoane ale Sfintei -mi, OC, XXIV, 5 ; credinfa In — , OC, XIII, 3 ; persoanele -mii, OC, XXIV, 7 ; relatiile dintre persoanele Sfintei -mi, OC, XXIV, 6. tristefe, -a cea dupa Dumnezeu, OP, I, 2 ; -a pacato?ilor, OC, XIII, 8 ; dragostea de — , OC, IV, 5 ; negura -tii, OC, XXI, 10. trimbita, -tele lui Dumnezeu, OC, XIV, 1. frindavie, -ia este inceput al facerii de rau, OH, VII 5. INDICE REAL $1 ONOMASTIC 647 troieu, — al credintei in Dumnezeu, OC, XIX, 8. tron, -urile apostolilor, OC, XIII, 8 ; locu- rile intii-statatoare ale -urilor, OC, XV, 1. truiie, -ia fariseilor, OC, VII, 1. Jrup, -ul Bisericii lui Hristos, OP, VI, 1 ; -ul eel purtator de Dumnezeu, OP, X, 4 ; XII, 4 j -urile celor trei tineri din Babilon, OC, I, 6 ; — desavirsit, OP, IX, 1 ; -ul Domnului, OP, VI, 1 ; VUI, 6 ; IX, 8; OC, I, 9; IV, 5; -ul Domnului este adevarata mincare, OP, VIII, 6 ; — duhovnicesc, OP, IX, 2 ; OC, IV, 6 ; -ul este muritor, OC, III, 3 ; -ul este tem- plu al Sfintului Duh, OC, XXIV, 5 ; -urile iubitorilor de Hristos erau pline de rani, OC, XVIII, 2 ; -ul lui Daniil, OC, I, 7 ,• -ul lui Hristos, OP, VI, 1 ; -ul mortii, OP, VIII, 14 ; -ul sanatos al Bisericii, OH, V, 5 ; — sufletesc, OC, IV, 6 ; -ul vehicul al sulletului in aceasta viata, OC, XXI, 5 ; alcatuirea -ului ome- nesc, OP, VI, 1 ; Biserica este — al Domnului, OP, IX, 5 ; constructia -ului omenesc, OH, VI, 1 ; Cuvintul lui Dum- nezeu unit cu -ul, OP, IX, 5 ; Cuvintul s-a facut — , OC, V, 7 ; desfacerea -ului, OC, IX, 7 ; despartfrea sufletului de • — , OP, XIV, 2 j dragostea de — , OC, IV, 2; frumusetea -ului, OP, V, 5; IX, 2. 4; OC, III, 5; VIII, 8; XI, 1 j XX, 1; XXI, 1 ; grija de — , OC, IX, 9 ; XXII, 8; ispitele -ului OP, X, 8; Israil eel dupa — , OP, XI, 6 ; inrohirea -ului, OC, XIII, 7 ; omul este spirit unit cu -ul, OC, XXI, 5 ; patimile -ului, OH, I, 1 ; IX, 2; OP, I, 2; VIII, 3; XI, 8; OC, III, 4. 7 ; IV, 2 ; V, 7 ; pieirea -ului, OP, IX, 7 ; sfintii sint — al lud Hristos §i madulare in parte, OP, VIII, 11 ; veni- rea Domnului in — , OP, VIII, 12 ; ve- nirea in — a Fiului, OC, XV, 2. turma, -ma cea cuvintatoare, OP, V, 2 ; -ma lui Dumnezeu, OH, II, 4 ; intii-sta- tatorii -mei lui Hristos, OP, V, 2 ; stau- lul -mei lui Hristos, OC, XXI, 9. tara, -ra celor vii, OP, XIV, 5. U ucenic, -i ai postului, OC, II, 5 f — al lui Hristos, OC, XX, 7; -i ai Cuvlntului, OC, HI, 4 ; -ii au cunoscut frumusetea lui Dumnezeu-Cuvintul OP, IX, 5 ; -ii diavolului, OC, XVI, 1 ; XX, 2 ; -ii Dom- nului, OP, VI, 4; VIII, 12; OC, XXIII, 3 ; -ii Duhului, OC, XVI, 1 ; -ii lui Hristos, OP, VIII, 2. 5; OC, IX, 10; XIX, 7; XX, 6; -ul lui Pitagora, OC, XXII, 7; Clinias, -ul lui Pitagora, OC, XXII, 3. ucidere, — de frate, OC, XI, 3 j — de oa- meni, OC, X, 1 ; XI, 3 ; -a lui Hristos, OC, XX, 2 ; -a parintilor, OC, XII, 8. Ulise, erou troian, OC, XXII, 2, 4; — , generalul cefalenilor, OC, XXII, 4. umbra, legea este -ra bunatatilor viitoare, OP, VIII, 9. undifa. -ta mortii, OC, VII, 7 ; -ta vicle- niei, OC, XXI, 1 ; placerea este o — a diavolului, OC, XIII, 5. unealta, -nelte de chinuire, OC, XVIII, 5 ; -nelte de desfriu, OC, XIV, 1 ; -ta dia- volului, OC, IX, 9 ; -ta este vrednica de mila, OC, X, 6. uneltire, -a demonilor, OP, XIII, 3. ungere, — sfinta, OC, I, 2 ; — preinchipui- toare, OP, IX, 8. unire, -a cu Dumnezeu, OP, X, 4 ; -a cre- dintei, OC, XIX, 1 ; -a desavirsita data de dragoste, OC, XIX, 2. unitate, -a Duhului cu Fiul si cu Tatal in ce priveste firea, OC, XXIV, 6 ; -a Dum- nezeirii, OC, XXIV, 2. 4 ; principiul -tatii, OC, XXIV, 4. univers, -ul va fi ars prin foe, OH, III, 6 ; Arhiltectul -ului, OH, VI, 1 ; cauza cre8rii -ului, OH, I, 2; celui de al doi- lea cer i s-a dat o intrebuintare deo- sebita in — , OH, III, 3 j centrul -ului, OH, I, 10; Creatorul -ului, OH, III, 9; VI, 2 ; Conducatorul -ului, OC, VIII, 2 ; Cuvintul, facatorul -ului, OP, VII, 4 ; desavirsirea -ului, OH, III, 5 ; Dumne- zeul -ului, OH, III, 6; OP, XIV, 1. 5 ; Dumnezeu, Creatorul -ului, OH, I, 3. 4 ; OC, VIII, 2 ; Conducatorul -ului, OC, VIII, 5 ; existenta intregului — , OH, I, 7 ; Facatorul -ului, OH, II, 7 ; OC, VII, 5 ; frumusetea -ului OH, IV, 1 ; idee vrednica de maretia Dumnezeului -ului, OH, VI, 11 ; intelepciunea Cirmuitorului -ului, OH, III, 7 ; intelepciunea Creato- rului -ului, OH, II, 2 ; marginile -ului, OH, I, 10; Mesterul -ului, OC, V, 3; mijlocul -ului, OH, III, 5 ; pieirea -ului, OH, III, 5 ; prea inteleptul Mester al -ului, OC, XXI, 5; sfirsitul obstesc al -ului, OH, V, 10; slavirea Stapinului -ului, OH, III, 9, Stapinul -ului, OP, IV, 5 ; XIII, 1 ; XIV, 1 ; temelia creatiei -ului, OH, I, 2 ; Ziditorul -ului, OH, II, 2. untdelemn, -ul bucuriei, OP, IX, 3. Unui.Ndscut, OP, IX, 2 ; XII, 3 ; OC, XVI, 3 ; XXIV, 1 ; — din Tatai, OC, XV, 2 ; — Fiul, OP, V, 5 ; dovezile lamurite despre — , OH, III, 4 ; Dumnezeirea 648 SF1NTUL VASILE CEL MARE Unuia-Nascut, OP, V, 2; OC, XV, 2; hula impotriva slavei Unuia-Nascut, OC, XIV, 4 ; ideea Unuia-Nascut, OH, III, 2 ,• inaltimea Unuia-Nascut, OP, IX, 7 ; singele Unuia-Nascut, OC, IV, 2 j slava Unuia-Nascut, OC, XVI, 1 ; teologia predicata de evanghelistul loan despre — , OC, XVI, 4; teologia Unuia-Nascut, OC, XVI, 3. ura, — fa{a de rau, OH, I, 1 ; ura pacatu- lui, OC, X, 5. ureche, -chile Domnului, OP, VIII, 1 ; -chile Ierusalimului, OC, II, 1 ; -chile inimii, OP, VIII, 8; -chi moarte, OC, XIV, 2 ; -chile robilor lui Dumnezeu, OH, VII, a urgie, -ia lui Dumnezeu, OP, VI, 4 ; defi- nitie, OP, VI, 4 ; deosebkea intre minie si — , OP, VI, 4. urlfenie, -ia patimilor, OC, V, 8 ; -ia vi- ciului, OC, III, 7. urma, -mele tntelepciunii Creatorului, OH, IX, 4; -mele pacatelor, OP, VIII, 4; XI, 2. Valentin, eretic, OP, XI, 7. vatentinleni, adeptii lui Valentin, OH, II, 4. vas, — al miniei este omul care primesie In el orice lucrare a diavolului, OC, IX, 5 ; -e ale miniei gatite spre pieire, OC, IX, 5 ; -e de aur, argint, de tut si de lemin, OC, III, 4 ; IX, 5 ; — de aur este acela care are o vietuire curata si lip- sita de viclenie, OC, IX, 5 ; — de lemn este acela care se intineaza lesne cu pacatul si ajunge materie pentru focul vesnic, OC, IX, 5; — de lut, OC, IX, 7 ; — de lut este omul care gindeste cele pSrnintesti si se sfarma cu usurinta, OC, IX, 5; -ele sfinte, OP, IX, 11; diavolul este — plin de toata rautatea, OC, IX, 8. Vaviion, vezi Babilon. vddire, -a pacatelor, OP, VIII, 14, vaduva, cuvintele -vei din Sidon, OC, VIII, 6 ; piinea -vei, OC, XXIII, 4 ; suspinele -vei, OC, VII, 6. vapaie, -ia cuptorului, OC, I, 6. 9 j -ia gheenei, OC, XXI, 8. veac, -ul acesta este o masura a lumii, OP, VIII, 9 ; boierii -ului acestuia, OP, X, 3 ; creatia este posterioara -urilor, OC, XVI, 3 ; fericita vietuire in -ul ce va sa fie, OP, XI, 1 ; icoana -ului, OH, II, 8 ; intrebatoiul -ului acestuia, OC, XVII, 2 ; intelegerea -ului ce va sa fie, OC, XII, 13 j intelepciunea -ului aces- tuia, OC, XII, 3 ; invatatura Duhului este comoara buna pentru -ul ce va sa fie, OH, III, 1 j multe -uri, OH, II, 8 ; naisterea din nou a -ului, OH, I, 4 ; odihna -ului ce va sa fie, OH, II, 8 ; sfirsitul -urilor, OP, XII, 2 ; staplnito- rul -ului, OP, II, 2 j stapinitorii -ului acestuia, OP, XI, 5 ; OC, XII, 3 ; sflr- situl -ului, OC, XI, 4 ; succesiuni de -uri, OH, II, 8; undcitatea -ului, OH, II, 8; zilele -ului acestuia, OP, VI, 4. vedenie, -iile din visuri, OC, XI, 4 ; — ■ ingereasca, OC, XVIII, 7. Veniamin, — , fiul batrinetilor lui Iacov, OC, VIII, 8; Iosif a plins pe — , OC, VIII, 8. venire, -a aratata a Domnului la judecata, OP, VIII, 11; -a Duhului, OC, XV, 3; -a Duhului Sfint, OC, XIV, 8 ; -a In trup a Domnului, OP, I, 2; VIII, 12 j OC, XV, 2; -a Judecatorului, OC, VIII, 9; -a lui Hristos, OC, XX, 4; -a lui Hristos in trup, OP, I, 2 , -a Mirelui, OC, XII, 6 ; -a slavita a lui Hristos, OP, IX, 5; OC, VII, 6 ; a doua — , OC, XXI, 12 j timpul -rii Domnului, OP, XII, 4. Veseleil, persoana biblica, intelepciunea lui — , OH, I, 5 j OC, XXIV, 7. veselie, -ia dreptilor, OC, XIII, 8 ; — du- hovniceasca, OH, II, 5 ; -ia fericirii ome- nesti, OH, V, 2 ; — ingereasca, OC, IV, 7 j -ia ospatului Mirelui, OC, II, 8 ; -a sufletelor, OH, VIII, 8; OC, IV, 1. vesfire, — mai diinainte despre sfirsitul si transformarea lumii, OH, I, 3. vesminf, ^mintele lui Hristos, OP, IX, 9. vesm'c/e, -ia rasplatilor, OC, XVII, 1. Vias, unul din cei sapte intelepti ai Greciei, fiul lui — , OC, XXII, 8. viafa, -ta reala este Hristos, OP, VIII, 9 ; -ta ce va sa fie, OH, II, 8 ; OP, II, 2 ; -ta de dincolo, OC, I, 9 ; XXII, 2 ; -ta Dum- nezeirii, OC, XXIV, 2 ; -ta este un riu care curge continuu, OC, XXI, 11; -ta in Hristos Iisus, OP, XIV, 5 ; -ta ingeri- lor, OC, IV, 4 ; -ta ingereasca, OC, h 3 ; IV, 4 ; -ta nici unui om nu-i fericita de la un capat ptna la altul, OC, XXI, 11 ; -ta omului este de origine dumne- zeiasca, OC, III, 8 ; -ta paradisiaca, OC, IX, 9 ; -ta vesnica, OP, V, 4 ; X, 4 ; OC, VII, 1. 4; VIII, 7; XIX, 7; XX, 1. 2 ; XXII, 8 ; -ta viitoare, OH, VI, 1 ; OP, V, 1 r OC, VII, 3 ; -ta viitoare in Hris- tos, OC, XX, 3; -ta virtuoasa, OP, 1,4; V, 2; VIII, 10; IX, 11 ; bunatatile vietii de dincolo, OC, XXII, 2; desfatarea vietii vesnice, OC, XI, 7 ; doblndirea vietii vesnice, OC, VII, 7 ; Hristos este insasi -ta, OP, XI, 4 ; Hristos, -ta IND1CE REAL §1 ONOMASTIC 649 noastra, OP, VIII, 9 ; Judecatorul vietii omenesti, OC, XXI, 12; legea Duhului vietii, OC, XV, 3 ; pomul vietii, OC, IX, 10 ; XIII, 2 ; pomanirea vietii sfintilor, OC, XVIII, 2 j por+ile intrarii in cealalta — , OC, XXI, 2 ; porunca vietii, OP, VIII, 9 ; rastimpurile si statiunile vie(ii, OC, XXI, 2 j scopul vietii omenesti, OP, XI, 1 ; sfirsitul fericit al vietii omenesti, OP, X, 1 ; sfirsitul vietii, OC, IV, 3 ; VII, 8 ; XXI, 2 j vietuirea in Bristos este — adevarata, OP, VIII, 9 ; virtutea vietii, OC, X, 1. viciu, indreptarea -iilor, OC, XII, 1 ; neex- perimentarea -lui, OC, XII, 11 ; savir- sirea -lui, OH, VI, 7 ; uritenia -lui, OC, III, 7. viclenic, -ia diavolului, OC, XVIII, 5 ; -ia sarpelui, OP, VI, 5, OC, IX, 10; XII, 12; definitia -i, OC, XII, 11 ; undita -i, OC, XXI, 1. vierme, -le eel vesnic, OC, XIII, 5 ; -le in- veninat, OC, III, 6. viefui're, -a cu inchinatorii de idoli, OC, XVIII, 2 ; -a din rai este o imagine a postului, OC, I, 3 ; -a dupa Dumnezeu, OP, I, 4; — evanghelica, OC, IV, 2 ; XIII, 7 ; -a in Hristos este viata adeva- rata, OP, VIII, 9 ; -a sfintilor, OP, X, 4 ; fericita — in veacul ce va sa fie, OP, XI, 1. vin, -ul eel duhovnicesc, OP, VII, 5 ; -ul, darul lui Dumnezeu, OC, XIV, 1 ; dupa potop a aparut -ul, OC, I, 5. virtute, -a este bunul care nu se pierde, OC, XXII, 4 ; -a este sanatatea sufletu- lui, OH, IX, 4 ; -a se savirseste prin li- bera alegere, nu prin constringere, OC, IX, 7 ; -a sta in puterea noastra, OC, XI, 5 ; frumusetea -tii, OC, III, 3 ; intreaga fire este o scoala a -tii, OC, XXI, 5. vis, implinirea -elor, OC, XI, 4 ; talmaci- tori de -e, OH, IX, 1 ; vedeniile din -e, OC, XI, 4. vita, -fa cea adevarata, OP, VII, 5 ; Dom- nul este numit — , OP, IX, 5. vifel, -ul facut de iudei, OP, V, 5; -ul Li- banulud, OP, V. 5. vointa, -\a libera, OH, VI, 7; OC, IX, 6. 7. 8; XII, 11; XIII, 1; -ta libera este unul din titlurile de glorie ale fikitelor inzestrate cu ratiune, OC, IX, 6 ; -ta lui Dumnezeu, OH, I, 2. 7 ; II ,7 ; OP, VI, 4. 5. 6 ; VII ,6 ; OC, XII, 17 ; diavolul avea libertatea -tei, OC, IX, 8. vrajitoare, descintecele -lor, OH, VI, 11. zeu, -ul razboiului, OC, XVIII, 3; adulte- rele, amorurile, impreunarile zeilor, OC, XXII, 2. Zeus, OC, XXII, 8 ; — ,corifeul si seful tu- turor zeilor, OC, XXII, 2 ; destrabalarile lui — , OC, XXII, 2. zodiac, sectiuni ale -ului, OH, VI, 7 ; stele din — , OH, VI, 5. zodie, -a berbecului, OH, VI, 6 j -a cum- penei, OH, VI, 6 ; -a scorpionului, OH, VI, 6; -a taurului, OH, VI, 6, CUPRINSUL Pag. Prescurtari 5 Introducere 7 A. Viata Sftntului Vasile eel Mare 7 B. Opera Sfintului Vasile eel Mare 33 I — Omilli la Hexaemeron 69 Omilia I . 71 Omilia a Il-a 84 Omilia a IH-a 97 Omilia a IV-a Ill Omilia a V-a 119 Omilia a Vl-a . . . 132 Omilia a Vll-a 147 Omilia a VHI-a 157 Omilia a IX-a 170 II — Omilil la Psalml 181 I Omilie la Psalmul I 183 II Omilie la Psalmul VII 193 III Omilia I la Psalmul XIV 206 IV Omilia a H-a la o parte din Psalmul XIV 214 V Omilie la Psalmul XXVIII 222 VI Omilie la Psalmul XXIX 236 VII Omilie la Psalmul XXXII 245 VIII Omilie la Psalmul XXXVI . . 261 IX Omilie la Psalmul XLIV 283 X Omilie la Psalmul XLV 299 XI Omilie la Psalmul XLVIII 309 XII Omilie la Psalmul LIX 325 XIII Omilie la Psalmul LXI 331 XIV Omilie la Psalmul CXIV 339 III — Omilii ? i cuvintari 345 Omilia I despre post 347 Omilia a Il-a despre post 358 Omilia a Hl-a la cuvintele «Ia aminte de tine insuti» 365 Omilia a IV-a, despre multumire 376 Omilia a V-a, la mucenita Iulia 386 Omilia a Vl-a, la cuvintele Evangheliei dupa «Strica-voi jitnitele mele si , mai mari le voi zidi» 399 Fag. Omilia a VH-a 40O Omilia a VIII-a 422 Omilia a IX-a 434 Omilia a X-a 448 Omilia a Xl-a 458 Omilia a XH-a 467 Omilia a XHI-a 488. Omilia a XlV-a 500 Omilia a XV-a 510 Omilia a XVI-a 515 Omilia a XVII-a 520 Omilia a XVIlI-a 524 Omilia a XlX-a 534 Omilia a XX-a 543 Omilia a XXl-a 552 Omilia a XXII-a, Catre tineri 56fr Omilia a XXIII-a 583 Omilia a XXIV-a 580 Indice Scripturistic 600 Indice real $i onomastic 614 Cuprinsul 650 Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:18:32 +03'00' Redactor : CORNELIU ZAVOHANU Tehnoredactor : Preot (ierom.) VARTOLOMEU BOGDAN Dat la cules 20.V.1984. Bun de tlpar 20.11.1986. Format 16/70X100 legat 1/1 p. Coli de tipar 40,73. Comanda Nr. 175. TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BJBLIC gl DE MISIUNE AX, BISERICII ORTODOXE ROMANE