SFINTUL ATANASIE CEL MARE SCRIERI C O L E C f I A «PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE§TI» AP ARE DIN INIflATIVA PATRIARHULUI IUSTIN MOISESCU §1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE: P. S. Episcop VASILE TIRGOVISTEANUL, vicar patriarhal (pregedinte), Pr. DUMITRU SOARE (vicepre§edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar) PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE§TI 16 §)* SFINTUL *NS f ATANASIE CEL MARE * V S C R I E R I J, ^v. PARTEA A DOUA A (£t EPISTOLE VIAJA CUVIOSULUI PARJNTELUI NOSTRU ANTONIE CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE DIN GRECESTE, INTRODUCERE §1 NOTE DE Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICH ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 1988 INTRODUCERE Am infdti§at pe scurt in «Introducere» la volumul I de traduceri din scrierile sfintvlui Atanasie viata si scrierile lui. Revenim aci asupra lor cu citeva accente puse pe alte momente. Viata lui afost inchinata intreaga, cu pretul multor suferinte, apararii «deofiintimii» Fiului cu Tatdl. Nascut, se pare, la 295, probabil in Alexandria 1 , s-a declarat impo- triva ereziei ariene inca, de la tnceputul ei, aldturi de arhiepiscopul sdu, Alexandra al Alexandriei, pe care l-a insotit ca diacon-secretar la Sino- dul ecumenic de la Niceea. Ajuns, dupd moartea lui Alexandru, Arhi- episcop al Alexandriei (328), el a rdmas, cum zice Lebon, «campionul viteaz al Niceii», inchinind apararii dwmnezeirii lui Iisus Hristos intreg «zelul sdu fierbinte si curajul sdu de nebiruit» 2 . El isi dddea seama ca prin aceasta sustinea invatatura despre Dumnezeu eel in Treime, sau eel personal si iubitor, singurul care putea mintui pe oameni de pdcat si de moarte, prin faptul ca Cel apdrut in istorie sub numele de Iisus Hristos este Insusi Fiul Tatdlui care a asumat umanitatea noastrd pentru veci. El isi dddea seama ca fard aceasta invatatura crestinismul cade intr-una din formele filosofiei panteiste mostenite din antichitatea greaca si imbrdcate in termenii crestini, co toate sistemele gnostice constituite in primele secole ale crestinismului, care reduceau toatd realitatea la o unicd esentd desfdsuratd in trepte temporale. §i se poate spune ca prin apdrarea «deofiintimii>* Fiului cu Total, sfintul Atanasie a pus capdt pentru totdeauna incercdrilor gnostice de panteizare a crestinismului si de renuntare la eternitatea persoanei umane, desi s-a folosit si el de un termen al filosofiei elene pentru clarificarea adevarat crestind a relatiei dintre Persoanele Sfintei Treimi, in acelasi timp una in fiintd §i deose- bitd ca Persoane. E termenul dxna pe care el l-a folosit compunindu-l cu particula tfto-, spre apdrarea lui Dumnezeu eel unic in esentd, dar intreit in Persoane. Acestui sens al termenului quoovoiot; (deofiintd), sfin- tul Atanasie i-a dot o largd intemeiere biblicd. In aceasta sta 1. Joseph Lebon socotegte ca s-a nascut intre 293-298. Aceasta in «Avant-propos»- la Athanase d'Alexandrie. Lettres a Serapion, in ^Sources Chretiennes» nr. 15, ed. du Cerf, 1947, p. 8. E o publicare a traducerii Epistolelor despre Duhul Sfint catre Serapion. 2. Idem, op. cit. p. 7. SFINTUL ATANASIE CEL MARE marele lui merit. El distinge categoric intre Dumnezeu eel in Treime si creatiune. In lupta lui hotarita si necurmata pentru afirmarea crestinismului in ceea ce are propriu, asa cum e mdrturisit in Evanghelia lui Hristos, sfin- tul Atanasie a avut de suferit mai multe condamndri de cdtre sinoadele unui episcopat care, supunindu-se impdratilor din acea vreme cistigati de citiva arieni, adopta, din oportunism, forme mai mult sau mai putin directe de arianism. Din aceeasi cauza sjintul Atanasie a trebuit sd sufere cinci indepdrtdri din scaunul sau si tot atitea exiluri. Primul din aceste exiluri a fost eel din anul 335, in urma unei con- damnari de cdtre un sinod din Tyr, care a reusit sd-l convingd pe impd- ratul Constantin de pretinsa lui dreptate. Din acest exil, petrecut la Trier in Galia, sfintul Atanasie s-a putut intoarce in noiembrie 337, dupd moartea lui Constantin. Dar dupd un destul de scurt timp, intrigile arienilor din orasul sau de reqedinta l-au silit sd piece intr-un nou exil, locul lui dearhiepiscop fiind ocupat de Grigorie de Capadocia. Atanasie a plecat in acest exil in Italia si la Roma. Occidentalii ajlati sub domnia impdratului Constant, favorabili lui Atanasie, l-au reabilitat in dreptu- rile lui la un sinod roman din 341, apoi la sinodul din Sardica (Sofia), in 343, dupd ce Constant a devenit impdrat in Occident dupd Constantin II. Dar episcopii din Rdsdrit, care se bucurau de sprijinul lui Constantiu, fratele lui Constant, adunindu-se separat de cei din Sardica, la Filipo- pole, au mentinut condamnarea lui Atanasie, de la Tyrpind la 21 octom- brie 346, cind in urma energicei interventii a lui Constant pe lingd fra- tele sau Constantiu, acesta i-a permis sd se intoarcd in scaun. Intre timp diferite alte sinoade care au alcatuit formule mai accentuat sau mai ate- nuat ariene, ii reinnoird condamnarea. Revenit la 347 in scaun, sfintul Atanasie a putut sd se dedice zece ani pastoratiei credincio§ilor sdi, dar avind mereu sd se apere de intrigile arienilor. In acesti ani a putut aledtui si o bund parte din scrierile lui, dedicate apdrdrii dumnezeirii lui Iisus Hristos. «In apdrarea §i spre triumful credintei in dumnezeirea Fiului, el a pus nu numai aceeasi rivnd fierbinte, ci si intinsa lui cunostintd a Scripturii si profunzimea simtului sau religios» 3 , sau mai bine zis crestin. Din aceastd perioadd dateazd indeosebi, dupd Lebon, Apologia contra arienilor si Epistola despre hotaririle Sinodului de la Niceea; dar dupd Thompson si acestea dateazd, ca si celelalte scrieri, din perioada de dupd anul 353*. 3. Idem, op. cit. p. tit. 4. R. Thompson, Contra Gentes and De Incarnatione, Oxford 1971, p. XVIII. Dupa Thompson, din perioada 335-346 dateaza primele scrieri ale lui Atanasie: Contra Gentes §i De Incarnatione, contrar lui Lebon §i tuturor celorlatyi cercetatori care susjin ca ele ar data de pe la anul 323, inainte de izbucnirea disputei ariene (op. cit. p. 8). INTRODUCERE Dar in anul 353 Constantly, a devenit, dupd moarteafratelui sau Con- stant, stdpinitor si peste Occident, §i in aceastd calitate reusi sd dezli- peascd si pe episcopii de acolo de Atanasie §i sd-i facd sd-l condamne pe acesta la un sinod din Milan, tinut la amd 355. In baza acestei condam- ndri, Constantiu, folosind forta pentru a-l scoate pe Atanasie din scaun, acesta abia putu scdpa cu viatd in noaptea de 8 spre 9 jebruarie 356, fugind de ostasii ducelui Syrianus, care au pdtruns in biserica. Acum se refugie in pustie, la pustnicii care ii erau devotati. Se pare cd inainte de aceasta a alcdtuit scriere a Apologie catre Constantiu. In pustie era tinut la curent cu evenimentele din exterior. In timpul acesta a scris: Epistola catre episcopii din Egipt §i Libia, Apologia fugii sale, Epistola despre Sinoadele din Rimini §i Seleucia, Epistolele catre Serapion, despre dumnezeirea Duhului Sflnt. Tot atunci, cum crede Lebon, a scris Istoria arienilor catre monahi si Cele trei mari cuvintari, contra arienilor, precum si Viaja sfintului Antonie. La 1 decembrie 361 s-a anuntat la Alexandria moartea lui Constantiu si venirea la tron a lui Iulian. Acesta anulind toate sentintele de exil ale lui Constantiu, sjintul Atanasie putu reveni la 21 jebruarie 362 in scaunul sau. Prima lui grijd fu sd restaureze, la sinodul din 362 din Alexandria, credinta adevdratd §i unirea ortodocsilor impotriva arianismului, care pind atunci fusese mentinut de Constantiu ca religie dominantd in impe- riu. Aceasta activitate a lui Atanasie nu pldcu lui Iulian. De aceea la 23 octombrie 362, Atanasie trebui sd piece iardsi ca exilat in pustie. Dar aceasta nu dura decit citeva luni, cdci in 26 iulie 363, load lui Iulian, cdzut intr-un rdzboi cupersii, fu luat de impdratullovian, ortodox decis. Atanasie isi putu recistiga, in jebruarie 364, scaunul de la Iovian, pe care veni sa-l vadd la Antiohia. Dar la scurtd vreme Iovian muri si locul lui il lua imparatul arian Valens, care printr-un decret din 5 mai 365 trimise din nou in exil pe episcopii readusi in scaun de Iovian, intre care si pe Atanasie. De data aceasta Atanasie se ascunse intr-o mahala a Alexandriei, dar numai pentru patru luni (bet. 365 - jeb. 366), edei Valens, silit de unele revolte, retrase decretul amintit. Septuagenar, dar mereu plin de rivnd in apdrarea dreptei credinte, Atanasie continud lupta impotriva arianismului, dar demasca si unele noi erori hristologice, ca in Epistola catre Epictet. Indelungatei sale acti- vitdti si vietii sale atit de pline de incercdri nu-i puse capdt decit moar- tea sa, la 3 mai 373. SFINTUL ATANASIE CEL MARE Vom da in cele urmdtoare cite ceva despre scrierile traduse in acest volum: ■ 1. Mai intii ceva despre destinatarul Epistolelor despre Duhul Sfint: este episcopul Serapion de Thmuis (localitate din delta Nilului), prie- ten §i confident al sfintului Atanasie. Cele citeva date ramose despre el permit sa-l vedem ca pe un om de valoare remarcabild. Sfintul Atanasie spune ca inainte de a fi fost hirotonit episcop, Serapion a fost monah si egumen al unei mindstiri. A ajuns episcop inainte de 339. El a fost tot- deauna un aparator hotdrit al ortodoxiei §i un sustinator al viteazului ei campion, sfintul Atanasie. De aceea sfintul Atanasie l-a trimis, in anul 353 in fruntea unei delegatii de cinci episcopi si trei preoti egipteni, in Occident, la papa Liberiu §i la impdratul Constantiu, pentru a dejuca intrigile ariene care se teseau pe linga acestia impotriva sa?. Despre unele scrisori ale lui Serapion vom aminti ceva mai incolo in legaturd cu Viaja Sfintului Antonie. Ajuns episcop, Serapion a intrat in legaturd cupustnicii din Tebaida. Aceasta se vede din faptul ca sfintul Antonie, inainte de moarte, ii lasa lui una din cele doud haine de piele, iar pe cealaltd o lasd sfintului Ata- nasie. «Cu seful sou ierarhic, episcopul de Thmuis, coresponda asiduu; se informa cu afectiune despre suferintele si despre greutdtile lui, se informa despre erezia ariand... Atanasie il instruia in toate privintele... Epistolele traduse aci aratd ca Serapion recurgea, de asemenea, la lumi- nile si la sfaturile Arhiepiscopvlui de Alexandria in toate dificultdtile doctrinare ce se iveau in Biserica sa*». Serapion scria §i altor persoane, dindu-le la rindul sau diferite sfaturi 1 . Fericitul Ieronim afdcut o colectie de23de asemenea piese 8 . Ieronim uorbe§te §t de un comentar al lui Sera- pion la Psalmi, care nu s-a pdstrat; apoi de un tratat impotriva manihei- lor, publicat de R. P. Cassey 9 . Sub numele lui a rdmas si un Evhologiu, fdrd sa se stie daca toate rugdciunile din el sint de la Serapion saunumai o parte, sau daca lui i se datoreazd numai culegerea lor. «Comentator al Scripturii, scriitor doctrinar si ascetic, pastor al poporului, adversar 5. M. Tietz, in Athanasius und die Vita Antonii, Literarische u. theologische Relatio- nen, in Zeitschrift fur die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche, 73, 1982, p. 11, admite ca probabil faptul ca prin acest Serapion a trimis la 332 Atanasie o a doua scrisoare episcopului Alexandra din Tesalonic. El e laudat de Atanasie ca ucenicul unui monah, Sozon, si el insu§i un nevoitor, dar §i un iscusit cuvintator (Ata- nasie, Apologia secunda, 66, 1-2). 6. J. Lebon, op. cit. 16. Din aceasta opera sint luate toate stirile despre Serapion. 7. De viris illustrious, cap. 99. 8. Pitra a publicat un fragment in Analecta sacra et profana, torn. I, p. 47. 9. Serapion of Thmuis, Against the Manichees, Cambridge, 1931 (in Harward Theo- logical Studies, vol. XI). INTRODUCERE hotarit al ereziei, scriitor de epistole, liturgist, Serapion reuneste toate trdsaturile unui mare episcop, instruit si plin de rivnd al sec JV» i0 Textul celor patru Epistole ale sfintului Atanasie catre Serapion nu s-a publicat pina azi intr-o alta editie afard de cea a lui Montfaucon de la Paris din 1 698, reprodusd in Migne P. G. 26, de§i un studiu amanuntit al manuscriselor lor afostfdcut de G. H. Opitz 11 . Dar textul din Migne «rai pare sa reclame corecturi esentiale» 12 . Prima Epistold afost divizata in editiile ei in 33 de capitole. In prima parte sjintul Atanasie respinge teza adversarilor cd Duhul Sfint este creaturd, un inger, un duh slujitor. A doua parte (21 b. -31) e pozitivd: e o dovedire a dumnezeirii Duhului Sfint, ca deosebit de creaturi. Epistolele a doua si a treia au format la inceput o singurd piesd. Prima ei parte, editata ca Epistola a doua, in noud capitole, e indreptatd impotriva arienilor; a doua parte a ei, in sapte capitole, e editata ca a treia epistold. Sfintul Atanasie explica de ce, rugat sd scrie despre Duhul Sfint, a vorbit intii despre dumnezeirea Fiului, ca sd arate ca Duhul Sfint e tot asa de mult Dumnezeu ca si Fiul, formind impreund cu Total Sfinta Treime. Din invdtdtura despre dumnezeirea Fiului rezulta invdtdtura despre dumnezeirea Duhului Sfint. Sfintul Atanasie era astfel primul care respingea erezia incepdtoare a pnevmatomahilor si apdra dumne- zeirea ca Treime. Textul editat ca a patra epistold cuprinde in 2 3 de capitole doua piese diferite. Prima parte (cap. 1-7) trateazd aceleasi chestiuni ca si episto- lele precedente, in urma unei alte epistole a lui Serapion, care descria incapdtinarea celor ce negau dumnezeirea Duhului Sfint. A doua parte pdrdseste tema dumnezeirii Duhului Sfint pentru a se ocupa cu interpre- tarea cuvintelor Mintuitorului de la Matei 12, 31-32, in cap. 8-23. Se pare cd ea fdcea parte dintr-o alta Epistold care dddea mai multa atentie Psalmilor 13 . Serapion se pare cd a scris despre aceasta erezie cdtre sfintul Atanasie. Ea apdruse in episcopia sa cind se afla refugiat printre ascetii din pustie. Pnevmatomahii sint numiti in Epistole «tropici», probabil pentru cd dddeau un sens figurat expresiilor din Scripturd despre Duhul Sfint. Dupa Lebon, invdtdtura din aceste Epistole despre Duhul Sfint se concentreazd in trei puncte: a) Duhul Sfint este o existentd redid. Ele o 10. J. Lebon, op. cit, p. c. 11. In: Untersuchungen zur Uberlieferung der Schriften des Athanasius, Berlin und Leipzig, 1935. 12. J. Lebon, op. cit. p. 21. 13. J. Lebon, op. cit. p. 23-30, 37. W SFlNTUL ATANASIE CEL MARE putere, un dar al lui Dumnezeu, insa aceasta nu exclude calitatea Lui de existentd personald, distinctd de Total §t de Fiul; b) Duhul Sfint se dis- tinge real de Total §i de Fiul, des.i are toate insv$irile dumnezeiesti ca §i Aceia. El nu e creatura, ci e de aceea§i fiintd cu Total §i cu Fiul, dar ca Persoana e distinct de Ei. El nu e un alt fiu, sou un frate al Fiului sau un nepot al Tatdlui, deci un fiu al Fiului (Ep. IV, cap. 3-6). In aceasta ches- tiune misterioasa trebuie sa ne multumim cu ceea ce spune Scriptura; c) Sfintul Atanasie se ocupa §i cu originea Duhului Sfint, dar in ceea ce spune el nu se poate afla implicat Filioque, cum spune Lebon. El face o legdturd intre relatiile Persoanelor din interiorul Treimii §i relatiile Lor cufdpturile. In Treime, Fiul e «din Tatdl>* §i Duhul vine «din Total*-, «in Fiul». In relatie cu fdpturile, Duhul se da «din Totals «prin Fiul>*, ca sa fie adunate «in Duhul» si «prin Duhul», «in Fiub*. Dar cele doud feluri de relatii se exprimd uneori in mod combinat §z contras: totul e din Total prin Fiul tn Duhul. Se poate spune cd pentru sfintul Atanasie, a§a cum Total e Cel «din care» sint toate, pe baza faptului ca Fiul §i Duhul Sfint ins,i§i sint din El, a§a «prin Fiul» sint toate, pentru ca Total insus.i Se aratd prin El; tar «in Duhul Sfint» sint toate, pentru ca Duhul este in Fiul, caci Fiul aratd pe Duhul ca provenind din Total in El. «Tatdl face toate prin Fiul in Duhul Sfint» (P.G. 26, 596). Numai pentru ca Duhul este «in Fiul» primesc toate «in Duhul>* iubirea pdrinteascd a Tatdlui, sau sint adunate toate in Fiul. In nici un fel Fiul nu are in Treime pozitia Celui «din» care e Duhul, ci numai a celui «in» care e Duhul. In Treime Duhul nu e -»prin Fiul», ci «in Fiul» §i datorita acestui fapt «in Duhul» primesc desdvirsirea toate cele create de Total prin Fiul. Duhul nu merge in realizarea existentei Sale de la Fiul mai departe, ci El ramine ca existentd realizatd din Total in Fiul. Dacd Fiul R aratd si R da §i El pe Duhul fdpturilor, II aratd §i-L da ca pe Cel ce este «in Sine», nu ca pe Cel ce trece dincolo de Sine in infdp- tuirea existentei Lui. De aceea dacd din Total §i prin Fiul existd toate, in Duhul se desdvirsesc toate asemenea Fiului. Duhul Se odihne§te in Fiul, dar aceasta inseamnd ca nu merge mai departe, deci in Duhul afldtor in Fiul i§i au toate odihna lor. Sau a§a cum Cuvintul e §i Cuvint ipostatic, dar si Cuvint al Tatdlui, asa e Duhul si odihna ipostatica, dar §i odihna iubirii absolute a Tatdlui in Fiul absolut. In Duhul purees din Total spre Fiul se aratd ca Total nu merge mai departe de Fiul in iubirea Sa purce- zatoare. Rdminind Duhul ca iubirea Tatdlui in Fiul, Treimea Se aratd desdvir§itd in Ea insd§i §i Is.i aratd odihna $_i desdvirsirea in odihnirea Tatdlui cu iubirea Sa in Fiul. De aceea t§i gdseste §i creatura desdvirsirea §i INTRODUCERE H vesnicia odihnei in Treime, intrucit o gdseste in Duhul. Dar aceasta inseamna §i fermitatea sau taria ei in existentd. Daca «prin Cuvintul* creatiunea are rationalitatea existentei, «in Duhul* are fermitatea ei neamenintatd de neant, cad Duhul Tatdlui ramine ferm in Fiul, ca in izvorul rationalitatii existentei. «§i cele create prin Cuvintul au in Duhul de la Cuvintul taria existentei* (P.G. 26, 632). Daca Duhul ar trece pentru realizarea existentei Sale dincolo de Fiul, s-ar introduce o gradatie in Dumnezeu, fie in sus desavirsindu-L, fie in jos degradindu-L. Duhul arata ca toata desdvirsirea daruitd de El nu coboard si nu urea de la Fiul mai departe. Sfintul Atanasie apdrd desdvirsirea data fdpturilor, intrucit o vede realizindu-se in Duhul si pe Duhul aflindu-Se in Fiul. El combate pe cei ce vedeau pe Duhul inferior Fiului, edei prin aceasta insdsi desdvirsirea fdpturilor s-ar realiza la un plan inferior (P. G. 26, col. 597). Daca Total nu merge cu iubirea Sa, manifestatd prin Duhul, mai departe de Fiul, ci adund fdpturile in Duhul aflat in Fiul, arata cd §i pe ele le iubeste cu iubirea de Tata fata de Fiul. De obicei, orice forma de «Filioque* pune pe Duhul pe o treaptd inferioard. De aceea sfintul Atanasie respinge orice considerate a Duhului ca un nepot al Tatdlui (sau ca unfiu al Fiului), sau ca un frate al Fiului. Daca ar fi ca un frate al Fiului, s-ar relativiza calita- tea de Fiu absolut al Fiului; daca ar fi un nepot al Tatdlui, s-ar introduce o gradatie in Dumnezeu. In nici unul din aceste cazuri o adunare a fdptu- rilor in Duhul n-ar fi o adunare a tuturor in Fiul, n-ar fi o infiere a tutu- ror si nici o deplind indumnezeire dupd har a lor. 2. Prin scrierea Despre sinoade sau cu titlul intreg: Despre Sinoa- dele din Rimini §i Seleucia, tradusd in acest volum, ca si prin toate Apolo- giile §i Epistolele sale de cuprins istoric-dogmatic «Atanasie a creat un gen de literatura crestind, in care documentele originale, Epistolele §i hotdririle sinodale sint prezentate in scopul apdrdrii sale. Se trece in ele peste ceea ce ii poate fi defavorabil. Totusi aceste apologii sint de un mare interes istoric»- u . Nu afldm in ele obiectivitatea rece, ci cdldura iubirii pentru dreapta credintd. Dar nu se implied in aceasta cdldura iubirea pentru adevdrul insusi? Sf. Atanasie foloseste cuvinte tari pentru caracterizarea adver- sarilor si pentru doctrinele false sustinute de ei. Dar nu exprimd tocmai prin aceasta convingerea sa cd sustine adevdrul? Poate vorbi cineva despre vreun adevdr, sau despre ceea ce socoteste el cd e adevdr far a cdl- dura, socotitd adeseori pasiune? 14. R. Thompson, op. cit., p. XVIII. 12 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE Aceastd pasiune curata pentru adevdr strdbate §i intreaga Epistola despre sinoadele din Rimini §i Seleucia. Dar ea arata totodatdfaptulreal cd episcopii orient fruntasi convocind, sub protectia imparatului, tot jelul de sinoade, impotriva termenului «de o fiintd» stabilit la Niceea, recurgeau mereu la alte §i alte formule mai mult sau mai putin ascuns ariene, pentru a ci§tiga pe episcopii care nu aprobau u§or, cu toata pre- siunea imperiald exercitatd asupra lor, formule prea direct ariene. In aceastd scriere sfintul Atanasie descrie toate ma§tile sub care cdu- tau arienii sa-§i impund erezia lor, metodd care pina la urmd s-a soldat cu un es.ec total. Sfintul Atanasie analizeaza in aceastd scriere succesiunea tuturor formulelor ariene date nu numai de cele doud sinoade de le Rimini §i Seleucia, ci de toate sinoadele ariene incepind cuceldela Tyr, din 335, §z pina la eel din 359, din amintitele localitdti, formule ce se contraziceau in aparenta, dar coincideau in opozitia ariandfatd de Niceea. La sinodul convocat de el in 362, in Alexandria, sfintul Atanasie va absolvi de vind pe toti episcopii care au acceptat acele formule din fried 15 . Scriereaepre- tioasd atit prin subtilele demascdri ale continutului eronat al diferitelor formule ariene cit si prin istorisirea luptelor doctrinare din acel timp. Fata de toate acele formule sfintul Atanasie apard expresia «de ofiinta», stabilitd la Niceea, intr-o forma mai speculativd, deosebitd de argumen- tarea ei biblicd din Cele trei cuvintari impotriva arienilor. 3. In cele trei epistole: cdtre episcopulEpictet, cdtre episcopul Adelfie §i cdtre filosoful Maxim, sfintul Atanasie respinge o seamd de erori hris- tologice, deosebite de cea ariana. In Epistola catre Epictet respinge pe cei ce, din opozitiefata de arieni, eddeau in altd extremd, spunind cd Cuvintul nu e creatura nici mdcar in trupul in care a apdrut, ci §i acesta este fie de o fiinta cu dumnezeirea, fie o inchipuire. in scrierile contra arienilor, sfintul Atanasie arata cd dacd Cuvintul intrupat nuede o fiinta cu Total, nu ne poate mintui, iar acum arata cd nici dacd acest Cuvint n-a luat trupul nostru real, nu ne-a putut mintui de pdcat si de moarte. Dumnezeirea Cuvintului si trupul real luat de El sint doud puncte solidare in invatatura despre mintuire. Numai dacd Dumnezeu adevdrat S-afdcut om adevdrat, a putut mintui pe om. Amin- doud sint necesare in opera mintuirii noastre. «Cdei dacd Cuvintul ar fi fost in trup prin inchipuire, cum zic aceia, iar ceeo ce se spune prin in- 15. R. Thompson, op. cit., p. XVI. INTRODUCERE 13 chipuire e o nalucire, ramine o pdrere si mintuirea si invierea oameni- lor, potrivit prea necredinciosului Maniheu. Dar nueo nalucire mintui- rea noastrd, nici numai a trupului, ci mintuirea adevdratd a intregului om, a sufletului si a trupului, s-a savir§it in Insusi Cuvintul» (P. G. 26, 1060). Sustinatorii acestei idei declarau cd daca Cuvintul ar fi luat un trup omenesc real, aceasta ar insemna cd dumnezeirea a avut nevoie de un adaos; Sfintul Atanasie le rdspunde: «Ratacesc mult cei ce socotesc cd dumnezeirea poate primi un adaos §i ignord cd nu pentru un adaos la dumnezeire S-a fdcut Cuvintul trup, ci ca sd invie trupul; nici ca sd Se imbundtdteasca Cuvintul S-a ndscut din Maria, ci ca sd rdscumpere nea- mul omenesc si ca trupul omenesc sd fie ridicat la viata adevdratd; deci mai degrabd s-a fdcut trupului omenesc un mare adaos din comuniunea si unirea Cuvintului cu ei» (P. G. 26, 1065). Este evident cd §i la baza acestei erezii stdtea ideea panteistd a unei esente care nu e completd cind ii lipse§te ceva. Era o idee pentru care nu exista o deosebire redid intre Dumnezeu, eel mai presus de creatiune, si lume. In,Epistola catre Adelfie, care scrisese sfintului Atanasie despre unii care sustineau oceeasi opinie eronatd, sfintul Atanasie vorbeste si mai direct despre dispretul ce se manifestd in aceasta opinie fata de trup si deci fata de oameni, odata ce sustine cd Fiul lui Dumnezeu evitd sd Se facd purtdtorul trupului nostru ca sd-l ridice la viata vesnicd. «Cum deci nu se aratd nemultumitori si vrednici de toatd osinda cei ce dispretuiesc trupul luat de Cuvintul pentru a eliberape toti oamenii si a inviape toti din morti si a-i rdscumpara din pdcat, sau cei ce defaimd pe Fiul lui Dumnezeu din pricina trupului luat de El, declarindu-L creaturd?» (P. G. 26, 1077). Era in aceasta opinie unfel de monofizism, careinchideape Dumnezeu in El insusi si pe om lafel, care deci nu acorda lui Dumnezeu puterea de a mintui pe oameni, iar creatia apdrea fara sens, daca nu chiar ca neadusd la existentd de Dumnezeu, odatd ce El nu poate mintui pe oameni de moarte. Contrar pdrerii lor, cd Dumnezeu este ridicat mult deasupra creatiunii, ei R supuneau unor legi ale creatiunii, deci tl supu- neau intr-un fel unor necesitati proprii panteismului. Toatd existenta rdminea astfel supusa unui non-sens al neputintei fatale. Ideea cd Cuvintul nu S-a fdcut om cu adevarat, preluatd de monofizis- mul de mai tirziu, nu era prea opusd ideii cd Dumnezeu nu Se poate face om real decit supunindu-Se legii na§terii obisnuite. Si cum Cuvintul lui Dumnezeu nu poate face aceasta, nu S-a intrupat El insusi, ci S-a aso- ciat doar cu un om obisnuit, ca in cazul proorocilor. Ideea aceasta, care a fost preluatd de nestorianism, e combdtuta de sfintul Atanasie in Epis- tola catre Maxim Filosoful (P. G. 26, 1083). 14 SFJNTUL ATANASIE CEL MARE Dar si in aceasta se afirma o neputinta a lui Dumnezeu si o fatald raminere a omului in moartea definitive, fard sens si un non-sens al creatiunii, deci o apropiere a lui Dumnezeu §i a lumii in neputinta panteismului. Numai prin intruparea lui Dumnezeu eel adevdrat, ca om real, din Fecioara se dovedeste puterea creatoare si mintuitoare a lui Dumnezeu si valoarea ce o acorda omului. Numai intruparea Fiului lui Dumnezeu arata ca umanul e fdcut pentru a putea fi fire a subiectului dumnezeiesc si Dumnezeu Se poate manifesta prin firea umand ca subiect direct al ex. Si numai prin aceasta existenta se lumineaza deplin pentru om. Numai Cuvintul eel intrupat aduce «lumina cunostintei^ in ea (Troparul Na§terii Domnului), numai El e «lumina lumii» (loan, 8, 12). Altfel, totul r amine in intuneric. Omul e singura fiinta cunoscatoare §i constienta in lume. Si el cauta cu toata fiinta sa un sens. Prin aceasta el cunoaste in lume o rationalitate cunostibild, iar pe sine se vede ca ratiune cunoscatoare a ei. Aceasta arata ca lumea e pentru el, odata ce ea are o rationalitate corespunzatoare ratiunii lui, menitd sa facd posibild actualizarea ratiunii lui. Dacd judecd drept, omul deduce de act cd o fiinta superioara a creat lumea §i pe el, imprimindu-i: ei rationalitatea si lui ratiunea ca doud aspecte intregitoare. Cdci omul n-a putut produce lumea §i nici ea pe el in ceea ce are el deosebit. Ea nu poate fi f acuta deci decit de cineva care i-a imprimat ei rationalitatea cunostibild si tot acel cineva l-a creat pe om, imprimindu-i calitatea cunoscatoare a rationali- tdtii lumii. Deci atit lumea cit si omul sint f acute de un acelasi subiect superior amindorora. Altfel, existenta lumii §i a omului ramin inexpli- cabile. Dacd n-ar fi decit lumea, ca o putere care l-a produs si pe om - cdci este evident ca el nu o poate produce - rdmine inexplicabild exis- tenta ei ca realitate ce nu are nici mdcar puterea de a sti de ea. Ea se arata ca neimplicind o adevdrata putere. Numai omul are o oarecare putere de a lucra asupra ei pe baza constiintei lui. Dar se pune intreba- rea: dacd ea produce pe om ca fiinta constienta, si are implicatd in ea o virtualitate a constiintei si a puterii lui asupra ei, de ce nu are puterea de a produce pe om cu o con§tiintd si cunoastere pe mdsura intregii ei existence? De ce omul e atit de limitat in puterea §i in cunoasterea lui, nefiind capabil sa o inteleaga §i sa o foloseasca deplin in existenta ei? E drept cd omul are puterea de a o cunoaste si folosi in oarecare mdsurd pentru trebuintele lui trupesti. Dar el nu e stdpin deplin nici INTRODUCERE 15 aswpra lui, nici asupra ei si nu e multumit cu aceasta cunoqtintd §i pvtere. Apoi, daca nu se opune judecatii sale naturale, el deduce cd lumea, inexplicabild prin ea insa§i, este opera unei fiinte superioare, care are o putere deplind asupra ei, cum n-are el, deci e atotputemic si odata ce a facut-o pentru om, e bun cu omul si pe linga. aceasta e rational sau constient-rational, odata ce imprimd lumii o rationalitate sesizabild de ratiunea constienta a omului. Dar nici in acest caz, omul nu cunoaste sigur cu ce scop e f acuta lumea ft el insusi. Adica nu poate raspunde sigur la intrebarile care depdsesc trebuintele lui trupesti, §i care totusi i se pun prin fire lui. Iar daca ar ramine numai la cuno§tinta felului cum raspund obiectele lumii trebuin- telor lui trupesti, n-ar putea alunga gindul cd existenta lumii si a lui e fori rost. Iar neputind raspunde in mod clar la intrebarile care depdsesc trebuintele lui trupe§ti, i se pare cd nu §tie nimic. §i omul are nevoie sa stie despre un sens deplin satisfacdtor, deplin luminat §i pozitiv al exis- tentei lui §i a lumii. De fapt aceasta este situatia omului pind nu Se face Cuvintul om: e fiinta care are nevoie neapdrat sa stie pentru ce existd, dar care stie cd mi stie. E mare lucru si acesta. Cad cine are constiinta necesitdtii de a sti care e sensul lui deplin satisfacdtor, dar isi da seama cd nu-l stie, isi da seama cd existd un astfel de sens, dar are o adincime care-i ramine lui inaccesibild. De aceea sfintul Grigorie de Nyssa nu spune ca Socrate: ■«stiu cd nu stiu nimic», ci ca Moise, care pe mdsurd ce urea pe muntele pe care era Dumnezeu, adica in constiinta prezentei Lui, urea in constiinta ca nu-L cunoaste, cd e mai presus de cunoastere, dar totodatd urea in constiinta cd in El trebuie sa se afle sensul adevdrat al existentei sale, insd are nevoie de o noud revelatie din partea Lui, ca sa afle acest sens. Iar cind firea omeneascd devine firea Cuvintului intrupat, ea pri- meste aceasta revelatie si omenescul ajunge la cunoasterea sigurd a sco- pului sau. Totul se lumineazd acum in intregime. Setea omului dupd cunoasterea sensului adevdrat al existentei sale e deplin satisfdeutd. In Hristos omenescul i§i gdseste desdvir§irea si eternitatea §i, cu aceasta, sensul propriu, fiind purtat de Cuvintul insusi ca subiect. Cdci in El are viatd vesnicd in plenitudine. In uman se revarsd lumina cunostintei dra- gostei fdrd umbra a lui Dumnezeu; el se umple de viata dumnezeiascd nesfir§itd. Cdci atit umanul Lui cit si cei ce cred in Hristos afld cd £1 e Fiul lui Dumnezeu care S-a fdcut din iubire unul din noi, ca sa ne scape de non-sensul mortii si sd ne ducd la viata ve§nicd. Existenta intreagd capdta acum sens. Oamenii stiu cd lumea aceasta cu imperfectiunile ei 16 SFJNTUL ATANASIE CEL MARE este numai o lume creata si poate fi umplutd, ca §i ei, de viata dumne- zeiascd. Ea devine mijlocul de comunicare a puterii lui Dumnezeu catre oameni. Omenescul se lumineaza in Hristos de aceasta cunostintd si viata deplind pentru ca El este Cuvintul, Logosul, Ratiunea personala perfectd, prin Care toate s-au facut si se refac. Ratiunea omului, f acuta dupa chipul Cuvintului dumnezeiesc §i departata de la El prin pdcat, e ridicata din nedeplinatatea cunoa§terii ei, din constiinta ca nu stie, la cunostinta adevdratd. Fara intruparea Cuvintului, fara credinta ca Hristos e Fiul lui Dum- nezeu facut om, oamenii ar r amine inchisi in monotonia cunoasterii legi- lor si pldcerilor repetate oferite de lumea materiald, vdzute curind ca o plictiseala de nesuportat §i ca neputindu-l scapa de moarte. Numai Hris- tos, cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu eel intrupat, deschide trepte mereu noi de cunoastere si inaintare in orizontul nesfirsit dupa care se simte insetat spiritul omului. Numai in Hristos i se valorificd potentele nesfir- site ale spiritului, imbogatindu-l la nesfir§it cu noi §i noi experience. Omul isi poate explica acum existenta lumii din faptul ca e opera lui Dumnezeu, chematd la o viata inraddcinata in bogdtia vietii Lui nesfir- site. De aceea stdruie sfintul Atanasie asupra calitdtii de Cuvint alFiului lui Dumnezeu. Desigur, omul nu intelege nici acum cum existd Dumnezeu. Cdci nici existenta lui Dumnezeu nu-i un produs al vointei Lui. Dar intrucit exis- tenta Lui nu e lipsitd de con§tiintd de la sine si nici de vointd de la sine, in El constiinta si vointa coincid cu existenta. Iar in vointa constientd a lui Dumnezeu e data si explicarea existentei lumii, deci puterea de ao aduce la existenta si de a o aduce la desdvirsire in El. Acum se explica faptul ca lumea §i omul nu au puterea de afi prin ea sau prin el, deci, si nedesdvirsirea lor prin ea insd§i sau prin el insusi. §i pind la un loc se explica §i existenta eternd a lui Dumnezeu. Cdci El fiind desdvirsit §i nelimitat in putere §i fara inceput in constiinta si vointa, are puterea de a fi prin El insusi. In desdvirsirea Lui, existenta Lui nu e lipsitd de con- stiinta deplindtdtii Sale §i de acordul vointei Sale cu ea. Dumnezeu este astfel atit existenta de sine sau desdvirsitd, cit si ratiunea de sine sau desdvirsire a existentei si vointa fericitd a existentei de sine . El e si unitatea desdvirsitd a existentei infinite, dar si comuniunea desdvirsitd, n&avind nevoie de nimic altceva pentru a exista si pentru a intelege existenta Sa si pentru a fi fericit, cum are omul. Iar omenescul unindu-se cu Cuvintul, prin intruparea Acestuia, si Cuvintul fiind lumindtor alplindtdtii existentei, se lumineaza nu numai DUTRODUCERE 17 * .^ . b. in sufletul, ci si in trupvl lui. Trupul lui se «rationalizeaza» si el deve- nind un complex de simtiri curate, un mediu de puteri dumnezeiesti, un templu strdveziu al lui Dumnezeu. Materia trupului nu mai ramine in afara lui Dumnezeu, zid opac in fata lui Dumnezeu §i intre oameni, ci mijloc extrem de simtitor al trairii infinitdtii divine si al comunicdrii intre oameni: eel mai revelator si mai luminat rug al luminii lui Dumne- zeu cdtre oameni, devenind trupul fiecdruia un transparent al lui Dum- nezeu si un mijloc al comunicdrii curate intre oameni. De aceea sfintul Atanasie spune: «Cdci cine e asa de nebun ca sd spund Domnului: Des- parte-Te de trup, ca sd ne inchindm Tie...? N-a fdcut asa leprosul, ci se inchina lui Dumnezeu care era in trup. Si cunostea ca e Dumnezeu, zicind: Doamne, de voiesti, poti sd ma curdtesti. Si nu socotea, din pri- cina trupului, pe Dumnezeu creaturd, nici nu dispretuia trupul in care era imbrdcat, pentrufaptul ca Cuvintul e Creatorul a toatd zidirea. Ci se inchina Creatorului tuturor ca intr-un templu creat si de aceea a fost curdtit»-. Prin trup a vindecat atitia bolnavi, de trupul Lui rdstignit pe cruce s-a cutremurat pdmintul si s-a intunecat. «Prinfaptul ca Fiul, Care, este in chipul Tatdlui, a luat chip de rob (Filip. 2, 7-8), nu S-a micsoratin dumnezeire, ci mai virtos S-a fdcut eliberatorul a tot trupul si a toatd creatiunea» (Ep. c. Adelfie, P.G. 26, 1076-1077). Trupul si umanulpeste tot n-a fost creat ca piedicd a lucrdrii lui Dumnezeu, nici ca trebuind sd se topeascd in atingerea lui Dumnezeu de el, ci ca mijloc prin care se poate rdspindi peste creatie puterea lui Dumnezeu. 4. Dam in acest volum intr-o traducere noud si «Via|& Sfintului Anto- nie» 16 . Scrierea aceasta a format obiectul unei bogate cercetdri si a dot nastere la tot felul de teorii asupra influentelor ce ar fi stat la baza ei §i asupra rolului ce l-a avut asupra vietii monahale ulterioare. S-a mers pind la a se contesta autenticitatea ei, sau a se consider a ca o aplicare a unor vieti de intelepti pdgini la viata monahilor ca intelepti crestini. Mai recent, acestor incercdri le-a rdspuns Louis Bouyer. Malta sminteald a produs cercetdtorilor protestanti rolul mare ce-l are lupta cu demonii in Viaja Sfintului Antonie. S-a spus cd sfintul Ata- nasie, marele teolog al Sfintei Treimi, s-a lasat aci influentat de credin- tele populare din Egipt. Louis Bouyer a intreprins o staruitoare expli- care a acestei demonologii, folosindu-se si de psihanaliza lui Freud si mai ales a lui C. G. Jung. El socote§te cdpomirile inferioare ce se opun, in 16. O prima tiparire in romane§te avem m Vietile Sfintilor, publicate in Bucuregti, la 1835. Ea a fost retiparita in Vietile Sfintilor, din 1904, vol.V, p. 688-738, pe cheltuiala lui Iorgu Dumitrescu. O noua traducere a dat Stefan Bezdechi, in: Scrieri alese din opera sfintului Atanasie eel Mare, Cluj 1925, p. 17-79. Amindoua se disting prin frumuse$ea vechiului stil romanesc. De dragul apropierii §i mai mari de textul grec am dat §i noi aceasta traducere. 18 " SFlNTUL ATANASIE CEL MARE fondvl inconstient comun omenesc, eforturilor omului de a-si intari per- sonalitatea superioara, data virtual in el, «imbracd in vechea conceptie crestind un aspect quasi-personal* 27 . Dar e greu de spus dacd, vorbind de vechea conceptie crestina, Bou- yer considera conceptia despre realitatea demonilar, ca si aceea despre realitatea ingerilor, care face parte din invatatura biblica, drept o con- ceptie care afost proprie numai crestinismului vechi, nu si ca o concep- tie inseparabila de crestinism. Credem ca trebuie aratat in mod clar ca eae o conceptie ce tine in mod esential de crestinism. Raul mai intensiv nu poate fi considerat ca existent in sine, fdra un suport personal; far suporturile personale ale lui sint demonii. Ca atare ei insufld putere rezistentei pornirilor mai de jos ale firii fata de eforturile eidease inalta side a intari tendintele ei bune ce tin in mod mai propriu de firea umand §i de persoana umand superioard §i fermd. Mai nou,teologul protestant Martin Tietz constatind ca incercdrile de a vedea Viaja lui Antonie, scrisa de sfintul Atanasie, sub influenta vieti- lor inteleptilor pdgini (a vietii lui Pitagora, scrisa de neoplatonicul Porfirie), sau de a nega autenticitatea atanasiand a acestei Vieji, au e§uat, prezinta o altd opinie. El socoteste cd sfintul Atanasie s-ar fi folosit de o Via^a anterioara, scrisa de episcopul Serapion, care arfi trait mai mult timp in preajma sfintului Antonie. El ar putea fi unul dintre cei inclusi de sfintul Atanasie printre cei ce povesteau despre viata marelui nevoitor. Tietz vrea sd-si intemeieze afirmatia sa pe o Epistola a lui Serapion • catre ucenidi lui Antonie, scrisa indatd dupa moartea aeestuia (la anul 356), pdstratd numai in limba siriand si armeand si publicatd, de-abia in 1951, deR. Draguets 1 ". Apoi pe o Epistola a lui Serapion catre monahi 19 , care e mult mai cuprinzdtoare §t se pare cd a fost scrisa mult mai tirziu de anul 361. In aceasta Serapion vorbeste de existenta unei «Vieti» scrise a lui Antonie. E greu de admis ca aceasta ar fi «V\B.\a» scrisa de Atanasie, cad in acest caz s-ar pune intrebarea decenue pomenit Ata- nasie. Ea poate sdfie a lui Serapion. Dar Serapion nu spune aceasta, pentru cd ea arfi fost intregita de cea a lui Atanasie §i de aceea nu voia sd mai spund cd el i-a servit ca baza o istorisire a sa. In orice caz, atit in ceea ce spune Serapion, in Epistola catre ucenicii lui Antonie, eft si in cele reproduse din Viaja lui Antonie pomenitd de el 17. La vie de Saint Antoine, ed. 2, 1977, Abbeye de Bellefontaine p. 70-71. 18. Une lettre de Serapion de Thmuis aux disciples d' Antoine (A. D. 356) en version syriaque et armenienne, Museon, 1951, p. 1-25, la Tietz, op. tit. p. 13. 19. S. I. Quentin, Patrologie III, 1960, p. 80, la Tietz, op. cit, p. 16. INTRODUCERE 19 in Epistola catre monahi, se vdd anumite deosebiri intre fehd cum pre- zinta Serapion pe Antonie si jehd cum il prezinta Atanasie. Serapion il prezinta pe Antonie in rolul lui de rugator pentru lume si de ajutator al oamenilor in aceste rugdciuni, far a sa spuria cd puterea rugdciuniilui vine de la Hristos. Serapion prezinta pe Antonie si pe monahi in general ca «lumina lumii», fara sa pomeneasca de Hristos. S-ar vedea deci la Serapion o mai mare influentd a inteleptilor din anUchitate. Sfintul Atanasie da un caracter accentuat hristologic nevointelor lui Antonie. Pentru Domnul imbrd$i§eaza Antonie viata pustniceasca; prin crucea Domnului invinge pe demoni §i produce vindecarile etc 20 . Deci folosind relatari ale lui Serapion, eventual chiar o «Via$a»- scrisa de el, Atanasie i-a dot «Vie$ii» scrise de el un caracter deplin crestin. Citatele lui Serapion din «Via$a» pomenita de el si reproduse de Tietz intdresc faptul ca «Via$a» aceea redd fidel gindirea si spiritualitatea sfintului Atanasie, deci este opera lui. Aceasta se vede §i din insistenta care se pune in «ViaJ&» pastratd sub numele lui Atanasie pe respingerea arienilor si pe apararea invataturii despre dumnezeirea lui Hristos. Ca Atanasie ar fi folosit riu numai relatari verbale, ci §i relatari scrise la alcatuirea -«VieJ;ii>-> scrise de el §i ca una din ele ar fi provenit de la Serapion, e un lucru de mai mica importanta. Nu credem totusi ca Sera- pion ar fi fost prea strain de gindirea teologica a sfintului Atanasie, data fiind strinsa legatura ce s-a dovedit in timpul din urmd tot mai mult ca o avea cu acesta. Apoi si in accentul pus pe rugaciune se aratd o deosebire fata de «VieJile» inteleptilor pdgini. In «ViaJa lui Antonie»-, sfintul Atanasie trage concluziUe concrete din invatdtura despre puterea eliberatoare de pdcat ce o are Cuvintul intru- pat asupra trupului Sdu si apoi asupra celor ce se alipesc de El prin cre- dinta. Dar el a cunoscut si prin experienta din viata crestinilor si in spe- cial apustnicilor spiritualitatea practicd ce se cristalizase in viapi lor, ca urmare a vietii lui Hristos (Bouyer, op. cit., p. 20). Numai prin aceasta Via$a sfintului Antonie, scrisa de sfintul Atanasie, a putut deveni un model pentru «Vie$ile» urmdtoare ale sfintilor, in descrierea urcusului dukovnicesc al lor, prin curdtirea de patimi si prin dobindirea virtutilor, ca drum spre apropierea de Dumnezeu. Scrierea a avut un succes urias atit asupra monahismului din Rdsdrit, cit si asupra celui din Apus, de unde i-au cerut unii lui Atanasie sa scrie aceasta «ViaJa». Antonie a murit la anul 356. Unii au socotit ca -«Via$a» lui a fost scrisa de Atanasie 20. Tietz, op. cit., p. 13-30. 80 ' IFlNTUI, ATANAMi Oil MAKE (n 365, alfii tocotesc mai cu dreptate cd a fost scrisd tn3S7. In orice caz. a /ost «cri«d tntT'O vreme dnd autorul se afla alungat din scaunul episcopal din Alexandria de c&tre arieni (cap. 82). • Evagrie, de la 388 Episcop de Antiohia, a dot, pe cind erapresbiter, o tradwere sou mai degraba o prelucrare a ei in latine§te. In «* scrisa de sfintvl Atanasie se alterneaza lupta lui Antonie cu ispitele venite de la duhurile rele cu invdtdturile lui despre trebuinta acestei lupte si despre stdruirea gindirii la Domnul Hristos, care Se tdX&sluieste prin aceasta cu puterea Lui in eel ce se nevoieste, tnzestrindu-l cu multe harisme. «Trebuie sa ne rugdm nu sd cunoastem de mai inainte, nici sd cerem platd pentru aceasta nevointd; ci ca Dom- nul sa ne fie impreund-lucrator in biruinta asupra diavolului. Iar dacd vrem vreodata sd si cunoastem ceva de mai inainte, sd ne curdtim intele- gerea. Cdci eu cred cd sufletul care e curdtit in toate privintele §i care std in cele ale firii, fdcindu-se strdvdzdtor, poate vedea mai multe si mai departe decit demonii, avind in sine pe Domnul care i le descoperd» (P. G. 26, col. 893). SFINTUL ATANASIE ARHIEPISCOPUL ALEXANDRTEI EPISTOLE EPISTOLA INTRA CATRE SERAPION, EPISCOPUL DE THMUIS, IMPOTRIVA CELOR CARE HULESC §1 SPUN CA DUHUL SFINT ESTE CREATURA 1 . (P. G. 26, 529-608) Scrisoarea iubirii tale am primit-o in pustie. §i macar ca staruie impo- triva noastra o prigoana amara §i sintem mult cautaji de cei ce voiesc sa ne omoare, «Parintele indurarilor §i a toata mingiierea» (II Cor. 1, 3) ne-a mingiiat cu scrisoarea ta. Caci amintindu-ne de iubirea ta si a tuturor prietenilor, mi s-a parut ca sinte^i cu mine. Drept aceea, m-am bucurat mult primind scrisoarea ta. Dar indata ce am citit-o, am inceput iarasi sa ma intristez pentru cei ce s-au gindit sa lupte impotriva adevarului. Caci mi-ai scris, iubitul §i cu adevarat prea doritul meu, intristmdu-te §i tu insuji ca, parasind unii pe arieni pentru hula lor impotriva Fiului, cugeta impotriva Duhului §i zic nu numai ca El este creatura, ci §i ca e unul dintre duhurile slujitoare §i se deosebeste de ingeri numai prin treapta. Iar aceasta e numai o lupta prefacuta fa^ de arieni. De fapt e o adevarata impotrivire fa]a de dreapta credin|a. Caci precum aceia, tagaduind pe Fiul, tagaduiesc §i pe Tatal 2 , a§a §i acegtia, graind rau de Duhul Sfint, graiesc rau §i de Fiul. Cele doua par|;i §i-au impar|;it impotrivirea faja de adevar: unii cugetind impotriva Cuvintului, ceilal|;i impotriva Duhului, indreapta aceeagi hul^ impotriva Sfintei Treimi. Acestea cugetindu-le eu §i mult socotindu-le, m-am intristat ca iara§i a gasit diavolul pricina sa-§i bata joe de cei ce se lasa cuceri|i de furia lor. De aceea am cugetat sa tac in aceasta vreme. Dar din indemnul iubirii tale 1. E scrisa pe la anul 359-360 catre episcopul Serapion de Thmuis , care i-a atras atenfia asupra unui grup de calugari egipteni, care inva|au corect despre Fiul, dar soco- teau pe Duhul o creatura «din spiritele slujitoare care se deosebesc numai gradual de ingeri». Atanasie ii numea -«tropici», din cauza interpretarii -«figurate>* pe care o dadeau Scripturii. (A. M. Rictter, Dogma und Lehre in der alien Kirche. In vol. Die Lehrent- wicklung, in Rahmen der Katholizitat, Gotingen, Vanderhoeck Ruprecht, 1982, p. 184). 2. Daca nu e Fiu in Dumnezeu, nu e nici Tata. 'JA SKlNTUL ATANAUK OKU MAtUS si glndind la credinta lor gresitfi si la pornirea lor satanica, ti-am scris In scrlsoarea aceasta despre ele pe scurt, atita cit am putut, numai pentru ca, luind prilej de la acestea, sa adaugi din in^elepciunea proprie \ie cele ce lipsesc, ca sa se faca deplina respingerea ereziei rau credincioase. II Nu e straina de arieni nici aceasta cugetare. Caci tagaduind pe Cuvin- tul lui Dumnezeu, graiesc, in chip firesc, acelea§i minciuni §i despre Duhul. Dar nu mai trebuie spus ceva in plus fa|;a de ei. Caci ajung cele spuse pina acum. Iar celor ratactyi in privinf;a Duhului, se cuvine sa le ras- pundem intr-un mod oarecare potrivit cu ceea ce spun. Caci cine nu se poate mira de nebunia lor, ca, nevrind sa socoteasca pe Fiul creatura, deci cugetind bine in privinj;a aceasta, rabda sa si auda macar ca Duhul Fiului este creatura? 3 De fapt, daca pentru unitatea Cuvintului cu Tatal nu voiesc ca Fiul sa fie dintre cele create, ci cugeta potrivit adevarului ca El este Creatorul fapturilor, pentru ce pe Duhul Sfint, Care are aceeagi unitate cu Fiul, pe care Acesta o are cu Tatal, II numesc creatura? De ce nu-gi dau seama ca, precum nedesparjind pe Fiul de Tatal pastreaza uni- tatea lui Dumnezeu, asa desparjind pe Duhul de Cuvintul nu mai pas- treaza unitatea dumnezeirii in Treime, sfisiind-o §i amestecind in Ea o fire straina si de alt soi §i o egalizeaza pe aceasta cu creaturile? 4 Iar aceasta arata iaragi ca Treimea nu mai este una, ci compusa din doua firi, datorita fiin|;ei deosebite a Duhului, cum isi inchipuie ei 5 . §i ce fiin|;a dum- nezeiasca mai e aceasta care e compusa din Creator §i creatura? 6 Caci sau nu e Treime, ci doime, si deci creatura 7 , sau daca e Treime, precum si este, cum pun pe Duhul Treimii in rind cu creaturile de dupa Treime? Pentru ca aceasta inseamna iarasi a imparl §i a desface Treimea. Caci cugetlnd rau despre Duhul, nu cugeta bine nici despre Fiul. Fiindca daca cugetau drept despre Cuvintul, ar fi cugetat sanatos §i despre Duhul, Care purcede de la Tatal §i fiind propriu al Fiului se da de catre Acesta 3. Dac& Duhul este al Fiului, nu poate fi nici El creatura, odata ce Fiul este necreat. Dar iflntul Atanasie socoteste ca Duhul nu e creatura, avind unitatea deplina dupa fiinta cu Fiul. Deci foloseste acelasi argument al deofiin^imii. 4. O Treime In care este si ceva creat, nu mai e numai necreata, iar de aci rezulta ca nu mai e distincfie neta intre necreat si creat. Urmeaza deci ca aceasta e o concep|;ie pan- teista. Pe de o parte se sfisie Treimea, luind pe Duhul din Ea, pe de alta parte seanexeaza la Ea o fire straina. 5. Numai deofiinfimea (6(xooi3oio'v) celor Trei pastreaza unitatea lui Dumnezeu in Treime. O deosebire de fiin^a (etepoouoiov) a Duhului imparte unitatea Treimii. 6. Cum mai e Dumnezeu Cel ce pe de o parte este Dumnezeu creator, pe de alta fap- tura? Cum creeaza o anumita parte a Sa Cel necreat? 7. Un dumnezeu necreat si creat in acelasi timp nu e dumnezeu adevarat. Caci el nu se Coate explica decit ca alcatuit din doua fiin^e deosebite din care, una strimtorind pe cea- tlta nu o lasa pe nici una sa fie dumnezeiasca. Numai o Treime pe alta baza decit pe baza deosebirii de fiinfa este dumnezeiasca cu adevarat. CATRH HERAHION 2.5 ucenicilor Sai §i tuturor celor ce cred in El*. Iar ratacind astfel nu au nici despre Tatal credinja cea sanatoasa. Caci cei ce tagaduiesc pe Duhul, cum a spus marele mucenic Stefan (Fapte, 7, 55), tagaduiesc pe Fiul; iar cei ce tagaduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatal'. Ill De unde luaji deci pricina unei indrazneli asa de mari ca sa nu va temeji de spusa Domnului: «Cel ce-§i va indrepta hula asupra Duhu- lui Sfint nu va primi iertare nici in veacul acesta, nici in eel viitor»- (Matei, 12, 32; Marcu, 3, 29)? Arienii, desi n-au injeles venirea in trup a Cuvintu- lui si cele spuse despre ea, au luat totusi din ele prilej al ereziei lor si a§a au fost dovediji ca luptind impotriva lui Dumnezeu si ca vprbind cu ade- varat cele desarte ale pamintului. Dar voi de unde aji pornit ca sa va rata- ciji? De la cine a}i auzit acestea, sau care e felul acestei rataciri a voastre? «Am citit, zic, la proorocul Amos, spunindu-se despre Dumnezeu: «Iata El este Cei ce intareste tunetul §i zideste duh §i veste§te oamenilor pe Unsul (pe Hristosul) Lui; Cei ce face diminea};a si negura sa suie pe inafyimile pamintului; Domnul Dumnezeu Atotjiitorul este numele Lui» (Amos, 4, 13). De aceea am fost convins sa urmam arienilor, care zic ca Duhul Sfint este creatura». Deci a$i citit aceea ce se spune la Amos. Dar ceea ce se spune in Pjlde: «Domnul M-a zidit (creat) inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale«- (Pilde, 8, 22), n-a|;i citit sau afi citit? Caci spusa aceasta o talcui|;i potrivit adevarului, adica nu spune|;i de Cuvintul ca e creatura. Dar cea din Amos nu o tilcuiji a§a, ci auzind simplu cuvintul «duh»-, a|i socotit ca se spune despre Duhul Sfint ca e creatura. De fapt, In|elepciunea spune in Pilde in chip vadit «M-a zidit» §i totu§i tilcui^i bine spusa, nenumarind In|elepciunea creatoare intre creaturi. Dar spusa proorocului nu indica pe Duhul Sfint, ci s-a grait simplu despre duh. Cum deci, cu toate ca e foarte multa deosebire in vorbirea Scripturii despre Duhul §i spusa de fa^a poate avea in|;elesul corect, voi, ca unii porntyi pe cearta sau mi^ca^i de §arpele arian, socotiji ca Amos vorbe§te despre Duhul Sfint numai ca sa-L putefi cugeta creatura? 8. Unirea intre Duhul §i Fiul e a§a de totala, ca daca se cugeta despre Duhul ca e fap- tura, trebuie sa se cugete aceasta si despre Fiul. Duhul e propriu Fiului, asa cum e propriu Fiul Tatalui, chiar daca Duhul purcede numai de la Tatal. Desi nu Fiul e propriu Duhului, ci invers, Duhul e atit de propriu Fiului, ca Fiul nu poate fi cugetat fara Duhul, nici invers. Duhul, spune sfintul Atanasie, purcede de la Tatal, dar Fiul ll da fapturilor, nu-L purcede. 9. Fiul fara Duhul nu e Fiul dumnezeiesc adevarat. Iar neexistind un Fiu adevarat, nu exista nici Tatal Lui. Nici o Persoana dumnezeiasca nu e ceea ce este Ea In mod deoscbit, fara Celelalte. 26 \ MKlNTtJI. ATANAIIE CtL MARK IV Spuneji de aflatf undeva in Sfinta Scriptura sa se zica Sfintului Duh simplu *duh», fara adaosul «Sfint», sau «al lui Dumnezeu>*, sau «al Tata- lui», sau «al Meu», sau «al lui Hristos insusi«-, sau «al Fiului», sau «de la Mine*, sau «de la Dumnezeu», sau cu articol? Uhde I se spune simplu «duh» si nu «Duhul», sau «Duhul Sfint», sau «Mingiietorul», sau «al ade- varuluiw, ceea ce inseamna «al Fiului», care zice: «Eu sint adevarul» (loan, 14, 6), ca auzind simplu «duh» sa injelegeji ca e vorba de Duhul Sfint? Exceptez de la aceasta regula pe cei ce, primind pe Duhul Sfint, vorbesc apoi iara§i despre El §i pe cei ce invatfnd mai inainte despre Duhul Sflnt, auzind prin repettyie sau prin reamintire cuvintul «Duhul», stiu despre cine aud, mai ales daca se vorbeste despre El cu articol. In general cind cuvintul se foloseste fara articol, sau fara vreun adaos din cele amintite, nu indica pe Duhul Sfint. lata cum scrie Pavel galateni- lor: «Aceasta voiesc numai s-o aflu de la voi: a$i luat Duhul prin faptele legii, sau din auzirea cu credin|;a?» (Gal., 3, 2). Ce altceva au luat aceia dedt pe Duhul Sfint, Care se da celor ce cred si se nasc din nou din baia nasterii din nou? Iar tesalonicienilor le scrie: -«Duhul sa nu-1 stinge^i» (I Tes., 5, 19). Oare nu le spune aceasta celor ce stiau ce au luat, sa nu stinga din negrija harul Duhului aprins in ei? Iar ceea ce spun evanghelis- tii despre Mintuitorul ca om, pentru trupul ce L-a luat: «Iar Iisus fiind plin de Duhul S-a intors de la Iordan» (Luca, 4, 1) §i: «Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustie» (Matei, 4, 1), are acela§i in|;eles. Caci se spusese mai inainte de catre Luca: «Si a fost cind se boteza tot poporul si Iisus Se boteza 9i Se ruga, ca s-a deschis cerul §i Duhul Sfint S-a pogorit in chip trupesc ca un porumb peste El» (Luca, 3, 21, 23). E vadit ca spunindu-se acum «Duhul><-, s-a indicat Duhul Sfint. Astfel deci in cei ce e Duhul Sfint, chiar daca se vorbeste de Duhul fara vreun adaos, e neindoielnic ca se tnfelege ca e Duhul Sfint mai ales daca are articol, adica chiar daca se spune Duhul in mod simplu fara adaosul mai inainte pomenit si fara pre- dzarea de care am amintit inainte. Insa nu pute)i face adaosul de la voi daca nu-1 aflaji scris. V Dar voi spune^i-ne daca a\i aflat undeva in dumnezeiasca Scriptura pe Duhul Sfint numit simplu «duh» fara adaosul pus inainte §i fara observa^ia de care am amintit? Insa n-a$i putea-o spune. Caci nu ve$i afla-o spusa. Ci in Facere s-a spus: <-* (Num., 11, 29). Iar In Judecatori se spune despre Otniel: «Si a fost Duhul Dom- nului gi a judecat pe Israel** (Jud., 3, 10). Si iarasi: *Si a fost peste Ieftae Duhul Domnului>+ (Jud., 1 1, 29). Iar despre Samson: «§i a crezut pruncul si 1-a binecuvintat pe el Domnul si Duhul Domnului a incepUt sa umble impreuna cu el» (Jud., 13, 24-25). Si: «Iar Duhul Domnului S-a intins peste Samson» (Jud., 15, 14). Iar David dnta: «Duhul Tau eel Sfint nu-L lua de la mine» (Ps. 50, 13). Si iarasi in Ps. 142: «Duhul Tau eel bun ma va calauzi la pamintul eel drept; pentru numele Tau, Doamne, ma vei face viu» (v. 12). Iar in Isaia s-a scris: -«Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns pe Mine» (61, 1). Iar inainte de aceasta s-a spus: «Vai, fii razvrattyi. Acestea zice Domnul: apl facut sfat nu prin Mine si invoieli nu prin Duhul Meu, ca sa adaugaji pacate peste pacate» (Isaia, 30, 1); §i iarasi: «AscultaJ;i acestea: nu de la inceput intru ascuns am grait. Cind s-a facut, acolo eram. Si acum Domnul m-a trimis pe mine si Duhul Lui» (Isaia, 48, 16) i0 . Iar dupa pujin zice: «§i acesta le este lor testamentul de la Mine, a spus Domnul: Duhul Meu, care este peste tine» (Isaia, 59, 21) u . Si iara§i adauga in cele urmatoare, zicind: «Nu sol, nu inger, ci fnsusi Domnul i-a mintuit pe ei, pentru ca ii iubeste §i ii cru^a pe ei. El i-a ras- cumparat pe ei §i i-a luat asupra Sa si i-a ridicat pe ei in toate zilele veacu- lui. Iar ei n-au ascultat si au miniat pe Duhul Sfint al Lui si li s-a intors Domnul spre dusmanie» (Isaia, 63, 9-10) 12 . Iar Iezechiel zice: «M-a luat Duhul si m-a dus in pamintul chaldeilor in robie, in vedenie, in Duhul lui Dumnezeu» (Iez., 11, 24). Iar la Daniel se spune: «Si a ridicat Domnul pe Duhul eel sfint intr-un copil tinar, cu numele Daniel, si a strigat cu glas mare: curat sint eude singele acestuia» (Dan., 13, 45). Iar Miheia zice: «Casa lui Iacov minie pe Duhul Domnului^ (2, 7). §i prin Ioel Dumnezeu zice: «Si va fi dupa acestea si voi varsa din Duhul Meu peste tot trupul» (2, 28). Si prin Zaharia iara§i a fost glasul lui Dumnezeu care zice: «lnsa cuvintele Mele si legile Mele primi|;i-le, cite le poruncesc Eu in Duhul Meu, robilor Mei, proorocilor» (Zah., 1, 6). Iar cind proorocul invinuieste poporul, zice dupa pu|in: «Si §i-a facut inima neascultatoare, ca sa nu asculte de legea mea §i de cuvintele pe care le-a trimis Domnul Atotyiito- rul in Duhul Sau in mina proorocilor mai inainte» (Zah., 7, 12). Aceste purine le-am scris, alegindu-le din Vechiul Testament. 10. E cvlvint mesianic. Mintuitorul va spune despre Sine: La Inceput nu eram ascuns de voi, va graiam in mod clar prin faptele Mele. Dupa ce afci cazut in pacat, am inceput sa vorbesc in ascuns, din neputin^a voastra de a Ma cunoaste in mod descoperit. Dar acum am venit in mod aratat, trimis de Tatal $\ luminal de Duhul Sfint. 11. E de asemenea un loc mesianic. Tatnl spuno despre; oameni catre Hristos: Aceasta este ceea ce le las lor: Duhul Sfint cure vh\v pontc Tine, care lumineaza din Tine. 12. La fel e un loc mesianic, sau n-ferilor In HrititoH. 22 IWNTUI, ATAHAIU CTL MAM VI Dar fiindca voi a}i Intrebat si despre cele scrise de apostoli in Evan- gheliij ve\i auzi cum si acolo, aratindu-se o foarte mare felurime de duhuri, Duhul Sfint, in mod deosebit, nu se numeste simplu Duh, ci cu adaosul pe care 1-am spus. Astfel and Domnul, precunei am spus inainte, Se boteaza ca om pentru trupul ce purta, se zice ca Duhul Sfint S-a cobo- rlt peste El (loan,' 1, 32). Iar dindu-L pe Acesta ucenicilor, a zis: «LuaJi Duh Sfint* (loan 20, 22). Dar ii si invaja pe ei, zicind: «Dar Mingiietorul, Duhul eel Sfint, pe Care-L va trimite Tatal in numele Meu, Acela va va inva^a pe voi toate» (loan, 14, 26). §i dupa pu$in a zis despre Acela§i: «Cind va veni Mingiietorul, pe Care Eu II voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine» (loan, 15, 26). Si iarasi: «Nu voi sinteji cei ce graiji, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi» (Matei, 10, 20). §i dupa pujin: «Iar daca Eu scot dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci a sosit la voi imparajia lui Dumnezeu» (Luca, 11, 20). §i implinind in El toata teologia §i desavir- girea noastra, prin care ne-a unit pe noi cu Sine si prin Sine cu Tatal 13 , a poruncit ucenicilor: «Mergind, inva$a}i toate neamurile, botezindu-i pe ei In numele Tatalui §i al Fiului si al Sfintului Duh» (Matei, 28, 19). Iar fagaduind ucenicilor Sai sa li-L trimita <4e-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim>* (Fapte, 1,4); si dupa purine zile, «c£nd s-a impli- nit ziua Cincizecimii §i erau toji impreuna la un loc, s-a facut deodata vuiet din cer, ca o suflare de vint ce vine repede §i s-a umplut toata casa unde ^edeau; si li s-au aratat limbi imparfite ca de foe si au §ezut pe fie- care dintre ei; si s-au umplut to^i de Duh Sfint si au inceput a grai in alte limbi, precum le dadea lor Duhul sa vorbeasca» (Fapte, 2, 1-5). 13. Duhul Sfint e prezentat pretutindeni de sfintul Atanasie ca Cel in care se impli- nesc, sau se desavfrsesc de catre Tatal toate, in vreme ce Fiul e Cel prin care se implinesc. D* la Tatal pomeste orice lucrare, implinindu-se prin Fiul in Duhul Sfint. Tatal este unica origine pentru toate. Fiul este mylocul prin care, iar Duhul Sfint este Cel in care se impli- nesc toate. Duhul se afla astfel in Fiul, dar purcede din Tatal, cum se naste Fiul din Tatal. Fiul nu e origine a Duhului, precum nu e origine pentru nimic, ci «locul» de odihna al Duhului gi de oprire a iubirii interioare intre Persoanele dumnezeiegti. Duhul pornind din Tatal nu trece dincolo de Fiul, caci in Fiul se opreste iubirea Tatalui, a carei marturie I-o {tduce Fiului Duhul. Fiul s-ar relativiza daca ar fi pentru Duhul Sfint un punct de trecere. n acest caz ar trebui sa porneasca din Tatal §i din Fiul o nqua Persoana care sa-I marturi- aeasca Duhului iubirea Lor. Mai sus sau mai jos decit Fiul nu e nimeni pentru Tatal si din flln^a Lui. Daca Duhul ar merge mai departe de la Fiul, unindu-ne cu El, n-am deveni fii ai Tatalui. Numai adunindu-ne in Fiul, in care Se odihneste Duhul, ne facem fii ai Tatalui. Aceasta nu e nici o punere a Duhului pe un plan inferior. Caci numai in Duhul e vazut Fiul in toata marepa si frumusetea Lui neintrecuta. Iar faptul ca Fiul ll da oamenilor pe Duhul nu e decit spre adunarea oamenilor in Cel iubit de Tatal ca Fiu, ca in Cel in care Se odih- neste Duhul pornit din Tatal. Daca prin Duhul s-ar trece dincolo de Fiul, lucrarea Lui n-ar fl «prc Snfierea noastra. CATmUMWON 29 De aceea se dadea Duhul Sflnt celor nascu^i din nou prin punerea mn- nilor apostolilor (Fapte, 8, 17). §i un oarecare Agav proorocea In Duhul, zicind: *Acestea zice Duhul Sflnt* (Fapte, 21, 11). Iar Pavel zice: «Intre care Duhul Sflnt v-a pus episcopi ca sa pastortyi Biserica lui Dumnezeu pe care a dstigat-o cu singele Lui» (Fapte, 20, 28). Iar famenul botezindu- se, Duhul Domnului a rapit pe Filip (Fapte, 8, 39). §i Pavel a scris: «Caci dobindtyi ca \el al credinjei mintuirea sufletelor. Aceasta mintuire au cau- tat-o si au cercetat-o proorocii, care, proorocind despre harul eel pentru voi, au cercetat in care si in ce fel de vreme le-a aratat Duhul lui Hristos aflator in ei, care le dadea de mai inainte marturie despre patimile lui Hristos si despre maririle de dupa ele» (I Cor. 1, 9-11). Iar loan a scris: «Intru aceasta cunoastem ca raminem intru El si El intru noi, ca ne-a dat din Duhul Lui» ( I loan, 4, 13) 14 . Iar Pavel scrie romanilor: «Iar voi nu sinteji in trup, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acesta nu este al Lui. Iar daca Hris- tos nu este intru voi, trupul este mort pentru pacat, iar Duhul este viafa prin dreptate. Iar daca Duhul Celui ce L-a inviat pe Iisus locuieste intru voi, Cel ce L-a inviat pe Hristos din morp va face vii si trupurile voastre prin Duhul Lui care locuieste in voi» (Rom., 8, 9-11). Iar corintenilor le scrie: «Duhul toate le cerceteaza, chiar si admcurile lui Dumnezeu. Caci cine stie cele ale omului decit duhul omului eel dintru el? Asa si cele ale lui Dumnezeu nimenea nu le-a cunoscut decit Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am luat duhul lumii, ci Duhul eel din Dumnezeu ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu^ (I Cor., 2, 10-12). Si dupa pu^in: «Oare nu sttyi ca sinte|;i biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi?» (I Cor., 3, 16). Si iaragi: «Dar v-a|;i spalat, dar v-aj;i sfin^it, dar v-afi indrepta|;it intru numele Domnului nostru Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru» (I Cor., 6, 11). §i iarasi: «Iar acestea toate le lucreaza unul si acelasi Duh, Care imparte indeosebi fiecaruia precum voie§te» (I Cor., 12, 11). Si iarasi: «Iar Domnul este Duhul. Si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate» (II Cor., 3, 17) 15 . Dar observa cum scrie si galatenilor: «Iar binecuvintarea lui Avraam sa fie intru Hristos Iisus, ca sa luam fagaduin|;a Duhului prin credin|;a» 14. Daca nu avem pe Duhul Sfint, nu gtim ca sintem in Hristos, nu avem experienfa lui Hristos ca Fiu al Tatalui, Care prin intrupare Se face Fratele nostru. Numai pentru ca Duhul Lui ne devine interior si noua ca lui Hristos, sintem uni^i cu Fiul ca fii ai Tatalui. Daca Duhul pornind din Tatal ar trece peste Fiul, s-ar trece si peste voin^a lui Dumnezeu de a ne face fii, ca cele mai iubite fapturi ale lui Dumnezeu. 15. Duhul Domnului ne elibereaza de robia patimilor trupesti. El e Duh superior celor trupesti si e Duh de Domn, stapin peste tot ce robeste, dindu-ne si noua puterea de a fi duhovnicesti si de a fi stapini peste cole <•<.* ne robesc. Duhul nostru fiind intarit de Duhul Sflnt putem domni peste pntimilo infiTiottre cart' ne stapinesc datorilfi slabirii duhului din noi. 80 gUNTUL ATANA8II OIL MARE (Gal., 4, 8-7). Si iaragi: «Iar fiindca sintefi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau In inimile voastre, care striga: Ava, parintel Deci nu mal esti rob, ci fiu, iar de egti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu prin Hris- tos» (Gal., 4, 6-7). Iar efesenilor le-a zis: «§i sa nu intristafi pe Duhul eel Sftnt al lui Dumnezeu, intra Care a\i fost pecetlutyi in ziua rascumpararii» (Efes., 4, 30). Si iara§i: «Silindu-va sa paztyi unitatea Duhului in legatura pacii» (Efes., 4, 3). Iar catre filipeni scria cu incredere: «Caci ce este? Nimic altceva decit ca in tot chipul, fie din fa^arie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste §i intru aceasta ma bucur, dar ma voi si bucura. Caci stiu ca aceasta imi va fi spre mintuire prin rugaciunea si prin ajutorul Duhului lui Iisus Hristos, potrivit cu asteptarea si cu nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat» (Filip., 1, 18-20). Si iarasi: «Caci noi sintem taierea Imprejur, cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu si ne laudam in Hristos Iisus* (Filip., 3, 3). Iar tesalonicienilor le marturiseste: «Deci eel ce defai- meaza, nu pe om il defaimeaza, ci pe Dumnezeu care v-a dat pe Duhul Sau eel Sfintw (I Tes., 4, 6). Iar catre evrei zice: «Duhul Sfint ne-a aratat ca drumul spre Sfintele inca nu era deschis cita vreme primul cort mai statea in picioare» (Evr., 9, 8). §i iarasi: «Socoti|i cu cit mai aspru va fi oslndit eel ce a calcat pe Fiul lui Dumnezeu §i a necinstit singele Noului Testament cu care s-a sfin|;it §i a ocarit Duhul harului» (Evr., 10, 29). §i iar&si: «Caci daca singele de tauri §i de ^api §i cenusa vi|,elei risipita sfin- ^este pe cei intinaji spre cura|;enia trupului, cu cit mai mult singele lui Hristos care prin Duhul eel vesnic S-a adus pe Sine nepatat lui Dumne- zeu, nu va curaja constiinja voastra de faptele moarte?» (Evr., 9, 13-14). Si catre tesalonicieni scrie: «§i atunci se va descoperi eel fara de lege pe care Domnul Iisus il va ucide cu Duhul gurii Sale si il va nimici cu straluci- rea aratarii Sale» (II Tes. 2, 8). VII lata cum se face cunoscut Duhul Sfint in toata dumnezeiasca Scrip- ture. Ce a|;i vazut deci voi la prooroc? Caci «duhul» de care vorbeste proorocul aci nu are nici macar articol, ca sa lua|;i locul ca pricina. Ci a|i tndraznit sa va nascoci^i voua motive §i sa spune|;i ca duhul de care se vorbeste aci ca se creeaza e Duhul Sfint insusi, de§i .a|i fi putut afla §i de la filologi despre deosebirea duhurilor. Caci se vqrbegte §i de duhul omului, cum dnta David: «Noaptea gindeam in inima mea si se framinta duhul meu» (Ps. 76, 6). Iar Baruh se roaga astfel: «Sufletul in strimtorare si duhul nelinigtit a strigat catre Tine» (Bar., 3, 1). §i in Cintarea celor trei tineri se zice: «Binecuvinta^i duhuri» (3, 1) §i «suflete ale drep^ilor, pe Domnul* (Dan., 3, 86). Iar Apostolul scrie: «!nsusi Duhul impreuna mar- turiseste cu duhul nostru ca sintem fii ai lui Dumnezeu. Iar de sintem fii, sintem si mostenitori» (Rom., 8, 16^-17). §i iarasi: *» (Fac, 8, 1). Iar la Iona: «§i Domnul a ridicat vint (duh) peste mare §i s-a facut furtuna cumplita. §i corabia se primejduia sa se sfarime>* (Iona, 1, 4). Iar in psal- mul 106 s-a scris: «§i a zis §i s-a pornit vint (duh) furtunos §i s-au inatyat valurile marii»- (Ps. 106, 25). Iar in psalmul 148 se spune: «Lauda^i pe Domnul cei de pe pamint, balaurii §i adincurile, focul, grindina, zapada, ghea^a, vintul (duhul) furtunii, care implini^i cuvintul Lui» (Ps. 148, 7-8). Iar la Iezechiel se spune despre plinsul Tirului: «Din inima marii, din ape multe fi-au venit Jie mugetele lor; vintul de miaza-noapte te-a intristat pe tine» (Iez., 27, 25). vin Dar citind voi in Sfintele Scripturi vefi afla spunindu-se duh si infele- sului cuvintelor dumnezeie§ti. Astfel scrie Pavel: «Care ne-a §i invredni- cit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului. Caci litera omoara, iar duhul face viu» (II Cor., 3-6) 16 . Spusa se sapa in litera; iar in|elesul ei se nume§te duh. Astfel §i «legea este duhovniceasca» (Rom., 7, 14), ca, precum s-a spus iaragi, «sa nu slujim intra vechimea literei, ci intra innoirea duhului» (Rom., 7, 6) 17 . §i acelasi mul|;umind a zis: «Deci eu insumi cu mintea mea slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul meu, legii pacatului. Drept aceea nici o osinda nu este acum celor ce sint in Hristos Iisus. Caci legea duhului viejii in Hristos Iisus m-a eliberat pe mine de legea pacatului» (Rom., 7, 25-8, 1, 2). Iar Filip, voind sa intoarca pe famen de la litera la duh, a zis: «Oare inj;elegi cele ce le cite§ti?» (Fapte, 8, 39). Un astfel de duh (injeles) e marturisit ca avea §i Caleb in Numeri, unde zice Dumnezeu: -«Iar pe sluga Mea, Caleb, fiindca s-a facut alt duh in el §i a urmat Mie, il voi duce in pamintul in care a intrat» (Num., 14, 24). Caci vorbind el cu alta in|;elegere decit ceilal|;i, s-a facut placut lui Dum- nezeu. O astfel de inima a indemnat Dumnezeu poporal sa aiba prin Iezechiel, zicind: -«Face|;i-va voua inima noua si duh nou» (Iez., 18, 31). A§a fiind acestea si aralindu-se o astfel de deosebire intre duhuri, a^i fi facut mai bine daca, auzind despre duhul creat, a^i fi cugetat despre unul din cele spuse inainte. Despre unul din ele s-a scris si la Isaia: «S-a 16. E duh nu in in^eles ipostatic, ci In Jn^eles de putere, de in^elegere. 17. Unul din sensurile expresiei: litera (cuvintul) e mereu aceeagi, dar in^elesurile des- coperite in litera sau in cuvint sint mereu nlte^lc gl altele, potrivlt cu momentul, cu timpul, cu starea sufleteasca, cu pregatirea celui curi> cite»te litera sau cuvintul. ■Ti ' HFINTUI. ATANAIIK CM, MARK tn^eles Aram cu Efraim si s-a clatinat sufletul lui si sufletul poporului lul, cum se clatirift arborele de vint (de duh) in padure»- (Isaia, 7, 2). Asa a fost Si duhul (vfntul) «pe care 1-a miscat Domnul pe mare» pentru Iona. Caci tunetului ii urmeazfi suflarile (duhurile) vintului, cum s-a intimplat cu ploaia venita peste Ahab, precum s-a scris: «§i s-a facut indata §i cerul s-a intunecat de nori si de vint (duh)» (III Regi, 18, 45). IX Dar dnd Scriptura aminteste de Hristos, urmeaza ca si prin Duhul de care vorbeste atunci nu trebuie infeles altceva dedt Duhul Sfint. Apoi se poate vedea ca Duhul Sfint e numit impreuna cu Hristos. Deci de unde a^i injeles voi ca trebuie desparjit prin fire si instrainat.de Fiul, ca sa spune^i ca Hristos nu e creatura, iar de Duhul ca e creatura? Oare nu este absurd sa se numeasca §i sa se slaveasca impreuna cele neasemenea prin fire? Caci ce este comun sau ce asemanare este intre creatura si Creator? Fadnd asa, ar trebui sa se numere impreuna cu Fiul §i sa se uneasca cu El fapturile create de El 18 . Ajunge deci sa in^elegem ceea ce s-a scris despre suflarea (duhul) vinturilor, precum s-a spus. Dar fiinddi aduce^i ca pretins temei despre aceasta spusa despre Hristos, e necesar sa privim exact ceea ce se spune ca sa vedem de nu cumva afl&m in^elesul mai potrivit si despre duhul de care se zice ca a fost creat. Ce inseamna deci a vesti oamenilor pe Unsul (pe Hristosul) Lui (Amos, 4, 13) altceva decit a vesti ca S-a facut om? Iar aceasta este egal cu a zice: «Iat&, Fecioara in pintece va avea si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel» (Isaia, 7, 14) si celelalte dte s-au scris despre veni- rea Lui? Iar vestindu-se venirea Cuvintului in trup, ce alt duh creat ar trebui sa se in^eleaga daca nu duhul nou creat sireinnoit al oamenilor? C4d pe acesta 1-a fagaduit Dumnezeu §i prin Iezechiel: «§i voi da voua inimft noua si duh nou voi da voua; si voi scoate inima de piatra din tru- pul vostru si voi da voua inima de carne; §i voi da voua Duhul Meu» (Iez., 36, 20). Dar dnd s-a implinit aceasta daca nu dnd a venit Domnul si a tnnoit toate prin har? lata ded ca si in spusa aceasta se arata deosebirea duhurilor. Cad duhul ce se innoieste este al nostru; dar Dumnezeu spune ca e Duhul Lui eel in care se innoieste al nostru. Asa zice si psalmistul: *Lua-vei Duhul Tau de la ele si se vor intoarce in farina. Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi (crea) si vei innoi fafa pamintului» (Ps. 103, 29-30). Daca deci in Duhul lui Dumnezeu ne innoim, nu este Duhul Sfint, duhul de care se spune aci ca se creeaza, ci al nostru. Si daca pentru ca se spune ca toate s-au facut prin Cuvintul bine cugetaji ca Fiul nu este crea- tura, cum nu e o blasfemie sa zice^i ca e creatura Duhul in care Tatal le 18. In cei ce dcclurau pe Duhul creatura se ascundea acelasi panteism ca §i in arieni. cAtre serapion 33 desavirseste §i le innoieste prin Fiul? 18 \ §i daca pentru ca s-a scris ca duhul se creeaza, acestia §i-au inchipuit ca acesta e Duhul Sflnt, acum sint datori sa creada ca nu Duhul Sfint este eel ce Se creeaza, ci al nostru este eel innoit in El. Pentru aceasta §i David s-a rugat, zicind: «Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, §i duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele» (Ps. 50, 13). Aci se spune ca-1 creeaza, iar inainte s-a spus ca 1-a creat (Amos, 13), cum zice si Zaharia: «Cel ce intinde cerul si intemeiaza pamintul si plasmuieste duhul omului in el» (Zah., 12, 1). Caci ceea ce a plasmuit inainte, aceea dupa ce a cazut a creat din nou, aratin- du-Se El insusi in ceea ce e creat, and Cuvintul S-a facut trup. «Ca pre- cum a spus Apostolul, sa zideasca (sa creeze) pe cei doi intr-un om nou, in eel zidit (creat) intru dreptate si in sfinjenia adevarului» (Efes., 2, 15; 4, 24). Caci n-a scris aceasta despre alt om creat decit despre eel facut la inceput dupa chipul (lui Dumnezeu), ci il indemna pe acesta sa primeasca mintea cea zidita (creata) si innoita in Hristos 18b . Aceasta se arata si prin Iezechiel care spune: «FaceJ;i-va inima noua si duh nou. §i pentru ce muriji, casa lui Israel? Caci nu voiesc moartea celui ce moare, zice Dom- nul Adonai» (Iez., 18, 31-32). X Deci un astfel de in^eles avind duhul ce se creeaza, in mod firesc s-ar cuveni sa se injeleaga asa §i tunetul intarit ca inchipuind Cuvintul credin- cios si legea neclintita a Duhului. Caci voind Domnul ca Iacov si loan sa fie slujitori ai acestora, i-a numit fii ai tunetului. De fapt loan spune cu adevarat: «La inceput era Cuvintul §i Cuvintul era la Dumnezeu §i Dum- nezeu era Cuvintul» (loan, 1,1). Pentru ca mai inainte Legea avea umbra celor viitoare. Dar cind Hristos a fost vestit oamenilor si El insusi a fost de fa$a, zicind: «Eu sint Cel ce graiesc» (loan, 4, 26), atunci, cum a zis Pavel, glasul Lui a clatinat pamintul, asa cum s-a fagaduit mai inainte: 18 a. Totul se face si se desavirseste de catre Tatal prin Fiul in Duhul. Daca Duhul Se odihneste in Fiul, se poate spune ca si Tatal care-L purcede Se odihneste in Fiul. Deci toata Treimea Se odihneste datorita Duhului in Ea insasi; nu tinde spre altceva, spre o Persoana de alta calitate decit cea a Fiului. §i atunci si cele create isi gasesc desavirsirea si odihna impreuna cu Duhul in Fiul. Dincolo de Fiul nu mai au spre ce tinde pentru desavir- sirea lor: Fiul e Cel spre care se indreapta dragostea Tatalui prin Duhul si la calitatea de fii in continua desavirsire vrea sa aduca fapturile Sale constiente prin Duhul. In Duhul faptu- rile au pe Fiul ca Frate si se adincesc in dragostea faja de Tata ca fii in vesnica desavirsire. 18 b. Aci sfintul Atanasie arata legatura intima intre duhul innoit al omului si Duhul Sfint. Prin Duhul Sfint omul se uneste cu Fiul lui Dumnezeu, sau Fiul dezvolta unitatea Sa cu umanitatea asumata. De aceea cind se spune in Scriptura ca Dumnezeu a innoit duhul omului, se inj;elege ca a facut-o prin Duhul Sfint ca sa innoiasca si sa dezvolte calita- tea de fiu dumnezeiesc al omului. In aceasta sfintul Atanasie afirma din nou invajiitura sa despre indumnezeirea omului. Dar aci pune in lumina rolul Duhului Sfint in indumnezei- rea omului si arata ca aceasta indumnezeire a omului consta in rela|;ia intima a omului cu Tatal si cu Fiul ca fiu al celui dintii si ca frate al celui de al doilea. 34 ■ SriNTUl, ATANAH1K CEI, MARK «Inca o data Eu voi clatina nu numai pamintul, ci si cerul>* (Agheu, 2, 7). Iar «cuvi ntul «Inca o data» arata mutarea celor ce se clatina, ca sa ramina cele ce nu se clatina-* (Evr., 12, 26-28). De aceea primind tmparafia neclatinata 19 , avem harul prin care slujim bineplacut lui Dumnezeu. Iar ceea ce numeste Pavel Impara^ie neclati- nata (Evr., 12, 28), David o numeste Imparajie intarita: «Domnul a impa- ra^it, intru podoaba S-a imbracat, imbracatu-S-a Domnul intru putere si S-a incins. Pentru ca a intarit lumea, care nu se va clati» (Ps. 102, 1-2). Deri spusa proorocului arata venirea Mintuitorului in care ne-am innoit si noi §i legea Duhului care ramine neclatinata. Dar cei cu adevarat tropici 19 ", uniji cu arienii §i insojifi cu ei in hulirea dumnezeirii, aceia numind creatura pe Fiul, iar acestia pe Duhul, au cute- zat iara§i sa schimbe si sa rastalmaceasca, cum zic ei, in diferite moduri spusa Apostolului, care bine a scris lui Timotei, zicind: «Marturisesc Inaintea lui Dumnezeu §i a lui Iisus Hristos §i a ingerilor celor ale§i, ca sa pazesti acestea fara cautare la faj;a, nimic facind dupa indemnul cuiva» (I Tim., 5, 21). Ace§tia spun, fiindca Pavel a numit intii pe Dumnezeu §i pe Hristos, apoi pe ingeri, ca e necesar sa fie numarat Duhul intre ingeri, caci §i El e din ceata lor §i e un inger mai mare ca aljii. Nascocirea acestei abateri de la credinja vine de la Valentin 19b . Dar acestia susjinind ale lor, n-au uitat de ale aceluia. Acela a spus ca Duhul fiind trimis, au fost trimi§i impreuna cu El §i ingerii de o virsta cu El. Dar ace§tia coborind pe Duhul la ingeri, 1-au pus totu§i in rind cu Treimea. Caci daca dupa ei ingerii sint dupa Tatal §i Fiul, e vadit ca sint din Treime §i nu mai sint «duhuri sluji- toare trimise spre slujire» (Evr., 1, 14), nici sfin^i, ci sint mai virtos ei in§i§i sfin|;itori 20 . 19. Toate cele ale viejii paminte§ti se clatina. Dar Impara^ia Sfintei Treimi ramine in vecii vecilor, pentru ca are in Ea plenitudinea viejii si ferieirii. Pe aceasta o binecuvintam la inceputul Sfintei Liturghii si a oricarei Taine prin care primim harul dumnezeiesc, sau fluxul de via|;a §i de iubire al acestei Impara^ii, via^a §i iubire a Persoanelor Sfintei Treimi. Dar harul il aduce in noi Duhul Sfint. Duhul face neclatina^i pe cei in care vine, pentru ca ii ajaza in Fiul si in relate filiala cu Tatal. El asezindu-ne in Hristos, ca in Omul innoit pentru veci, ne face si pe noi innotyi pentru veci. Caci ne uneste pentru veci cu Dumnezeu gi Jntre noi intr-o vesnica Imparaj;ie, ridicindu-ne din dezbinarea de Dumnezeu si dintre noi. Duhul ca odihna a Tatalui in Fiul, sau ca al Treilea, prin Care se confirma iubirea intre Cei doi, reprezinta dovada adevaratei Imparajii a unitaj;ii in iubire. De aceea se numegte El in mod deosebit «Imparatul ceresc». Legea Lui ca lege a iubirii e cea mai inalta. Ea nu poate fi schimbata vreodata cu o alta mai inalta, mai puternica. Ci spre ea tind toate legile, ■pre depasirea lor in ea. 19 a. «Tropici» inseamna in greceste §i schimbatori. Ereticii pnevmatomahi, contes- tind dumnezeirea Duhului si declarindu-L creatura, nu mai aveau pe Cei ce-i poate face neclatina^i in Fiul si deci in Dumnezeu. Raminind in lume ca in unica realitate, se schimba ji ei in «nefiinta», ca toate. 19 b. Valentin era intemeietorul unui sistem gnostico-panteist emanajionist. Tropicii combatuti de sfintul Atanasie declarau ca Duhul, desi face parte dintre ingeri, Jine pe de alta parte de Sfinta Treime. Ei recunosteau de forma Treimea, ca deosebita de ingeri. Dar in fond nici ei nu cunosteau o grantya intre Treime si fapturi. Erau si ei gnostico-panteisti. 20. Se vede de aci cum acesti eretici stergeau grani^a intre Dumnezeu eel necreat si creatura, in sensul unui panteism emanajionist. CATRE SERAPION 35 XI La ce serve§te o astfel de mare nebunie a lor? Unde au aflat in Scrip- turi pe Duhul numit inger? Fa$a de acestia e de trebuinja sa repet cele spuse inainte. Mingiietorul a fost numit si Duh al infierii si Duh al sfinfe- niei 21 si Duh al lui Dumnezeu si Duh al lui Hristos. Dar nicaieri, inger, nici arhanghel, nici duh al slujirii, cum sint ingerii. Ci mai virtos El e slujit impreuna cu Hristos de Gavriel care zice Mariei: «Duhul Sfint va veni peste tine si puterea Celui prea inalt te va umbri» (Luca, 1, 14). Daca Scripturile nu numesc pe Duhul inger, ce aparare vor avea acestia pentru o astfel de indrazneala nesocotita? Mai ales ca eel ce a semanat in ei aceasta smintita cugetare e Valentin, care a numit pe unul mingiietor, iar pe ceilatyi ingeri, desi 1-a pus, prea lipsitul de minte, si el pe Duhul in rind cu ingerii, ca fund din aceeasi vreme si de aceea§i virsta cu ei 22 . «Dar iata, zic ei, la proorocul Zaharia s-a scris: «Acestea zice ingerul care vorbeste intru mine»- (Zah:, 4). E vadit ca aci ingerul care graieste in el indica pe Duhul». Dar aceasta nu ar fi spus-o ei, daca ar fi fost atenji la cele citite. Caci insusi Zaharia, cind a privit vedenia sfesnicului, a zis: «§i a raspuns ingerul care graieste in mine si a zis: nu cunosti ce sint aces- tea? §i am zis: nu, Doamne! Si a raspuns si a spus catre mine, zicind: acesta e cuvintul Domnului catre Zorobabel, zicind: nu in putere mare, nici in tarie, ci in Duhul Meu, zice Domnul Atot$iitorul» (Ibid., 5-6). Deci e vadit ca ingerul ce vorbea in prooroc nu era Duhul Sfint, ci insusi ingerul, iar Duhul Sfint al lui Dumnezeu Atotjiitorul e slujit de ingeri; si El e nedespartit de dumnezeire si propriu Cuvintului. Iar fiindca iau ca motiv spusa Apostolului, care a numit dupa Hristos pe ingerii cei alesi, sa spuna care dintre acestia to$i este pus in rind cu Treimea? Caci nu sint toji unul la numar. Sau care dintre ei s-a coborit in Iordan in chip de porumb? Caci sint mii de mii si zeci de mii de zeci de mii cei ce slujesc (Dan., 16, 7). Sau pentru ce, deschizindu-se cerurile, nu s-a spus: «§i s-a coborit unul dintre ingerii cei ale§i», ci Duhul Sfint? Sau pentru ce Insusi Domnul, vorbind ucenicilor despre sfirsit, a spus in chip distinct: «Va trimite Fiul omului pe ingerii Sai» (Matei, 13, 41)? Iar inainte de aceasta a spus: «Vor iesi ingerii^ (Matei, 14, 1 1). Dar dindu-L pe Duhul 21. Sfinjenia e eliberarea noastra adevarata de patimile inrobitoare, ca dovada canee daruita de Dumnezeu, supremul eliberator, de};inator al libertaj;ii absolute, nu de un spirit supus el insusi unor legi sau unor forje sau legi care-1 pun intr-o situate inferioara. Prin sfinj;enie ne sim(;ini in Dumnezeu insugi, in Dumnezeu care Se revarsa in noi, adica in Duhul dumnezeiesc care ne elibereaza de tot ce este inferior. 22. Originea coboririi Duhului mai jos de Dumnezeu e si ea panteista, insemnind un panteism emanajionist, dupa care o esenfa fundamental^ se desfasoara, coborind la trepte inferioare, conform unei legi careia ii este supusa. Valentin e intemeietorul uneia din formele acestui gnosticism. 36 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE ucenicilor, a zis: «LuaJ;i Duh Sfint» (loan, 20, 22). Iar trimij;indu-i pe ei, a zis: «Mergind, invajaji toate neamurile, botezindu-i pe ei in numele Tata- lui §i al Fiului si al Sfintului Duh» (Matei, 28, 19). N-a unit vreun inger cu dumnezeirea, nici nu ne-a legat pe noi cu Sine §i cu Tatal prin vreo fap- tura, ci in Duhul Sfint 23 , pe Care Hristos insusi fagaduindu-L, n-a spus ca va trimite un inger, ci «Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede si din al Sau ia si ne da noua» (loan, 15, 26; 16, 14). xn Dar si Moise a cunoscut pe ingeri ca fapturi, iar pe Duhul Sfint, ca unit cu Fiul §i cu Tatal. Caci Dumnezeu insu§i i-a spus: «Mergi, urea de aci tu si poporul tau, pe care 1-ai scos din Egipt ca sa-1 duci in pamintul pe care M-am jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, zicind: «SeminJ;iei voastre il voi da pe el». §i voi trimite inaintea fe$ei tale pe ingerul Meu si va scoate pe canaaneu» (Ies. 33, 1-2). De aceea se fereste Moise, zicind: «De nu vei merge Tu insuji cu noi, sa nu ma duci de aci» (Ibid. 15). Caci nu voia sa mearga inaintea poporului o creatura, ca sa nu se inve|;e sa se inchine creaturii in locul Dumnezeului creator al tuturor. De aceea, refuzind pe inger, L-a rugat pe Dumnezeu insusi sa-i conduca pe ei 24 . Iar Dumnezeu 23. Daca ne-ar fi legat cu Sine, ridicindu-ne in vreo creatura, tot in planul creat am fi ramas. Aci e greseala inva^aturii catolice despre gratia creata. Dumnezeu ne unegte cu Sine, ridicindu-ne in Duhul eel necreat. Duhul Sfint e Persoana dumnezeiasca in care se opreste urcusul nostru. Pentru ca prin Duhul se opreste, sau se odihneste dumnezeirea in Fiul. Dar tocmai de aceea in El e adusa creajiunea la existenja si in El se sus$ine in exis- tenja si se desavirseste. A cadea din Duhul e a cadea din Dumnezeu, in Care este exis- ten$a inepuizabila. Prin Cuvintul ne aduce Tatal la existenja, ne susjine §i ne desavirseste, dar in Duhul. Dincolo de Duhul, in afara de Duhul ce Se odihneste in Fiul nu mai e nimic dumnezeiesc. Aceasta ar fi o intindere a lui Dumnezeu in toate ca produse ale esen^ei Lui. Duhul arata distinc^ia creaturilor de Dumnezeu, dar le §i aduna in Dumnezeu. Odihnin- du-Se Duhul in Fiul, sau oprindu-Se ca marturie a iubirii Tatalui in Fiul, aduna^i in El, sintem adunati in Fiul si ne bucuram de iubirea Fiului fa^a de Tatal ca niste fii, dar si de iubirea Tatalui ca f&yk de fii. In toate se vede ca Duhul nu purcede si din Fiul. Aceasta ar duce spre un fel de panteism degradajionist. Sintem adunati in Treime; pentru ca Treimea Se opregte, prin Duhul, in Fiul, sau Duhul, venind din Tatal peste Fiul, II jine pe Fiul pri- vind la Tatal §i pe Tatal privind la Fiul. Treimea ramine astfel in Ea insagi. 24. Moise nu voia sa retina poporul sub autoritatea relativa a unei creaturi, ci voia sa-1 faca sa se simta experiind direct conducerea autorita|;ii §i puterii absolute §i iubitoare a lui Dumnezeu. Numai aceasta ii putea da puterea unei credinfe §i a unei afec^iuni nesfir§ite fa|a de Dumnezeu, prin care s-a menjinut in cursul unei istorii pline de atitea greutajl Se arata in aceasta §i marea cinste ce o acorda Dumnezeu omului, pe care nu-1 lasa inchis in crea|iune, in relativitatea vie|;ii limitate. Dumnezeu conduce ca suprema autoritate pe om spre Imparatia cerurilor §i spre El eel vegnic ca j:inta a lui. Ingerul e trimis uneori de Dum- nezeu numai pentru cite o slujire trecatoare. Iar Dumnezeu conduce pe oameni spre Sine, sau spre tot mai deplina unire cu Fiul Sau, pentru ca ei sa devina fii ai Tatalui, prin Duhul Sfint. Locul dat de sfintul Atanasie mai jos, din Isaia 63, 1 1 , arata pe Dumnezeu in Treime. Daca Duhul prin care conduce Dumnezeu poporul ar fi creatura, Dumnezeu n-ar fi in Treime. Dar Duhul e numit, la Isaia 63, 12, «dreapta lui Dumnezeu» si «bra|;ul slavei Sale», deci de o fiin|£ cu Dumnezeu. CA'IHK, HKRAFION 37 i-a fagaduit sa-i conduce El insusi pe ei, zidnd: «Voi implini acest cuvint pe care 1-ai spus. Caci ai aflat har inaintea Mea §i te stiu pe tine mai mult dedt pe toft.* (Ibid. 17-18). De aceea s-a scris in Isaia: «Unde este Cel ce a ridicat din pamint pe pastoral oilor? Unde este Cel ce a pus in el pe Duhul eel Sfint? Unde este Cel ce a condus prin dreapta Lui pe Moise?» (Isaia, 63, 1 1-12). §i dupa pufin: «Pogoritu-S-a Duhul de la Domnul si i-a calau- zit pe ei. Asa ai condus pe poporul Tau, fadndu-Ti Tie nume de slava» (Ibid. 14). Cine nu vede din acestea adevarul? Dumnezeu fagaduind sa conduca, iata ca nu fagaduieste sa trimita un inger, ci pe Duhul Sau, Care este mai presus de ingeri si Acesta e cel ce conduce poporul. Deci se arata ca Duhul nu este dintre fapturi, nici inger, ci este mai presus de creajiune, unit cu dumnezeirea Tatalui. Caci Insusi Dumnezeu conduce poporul, prin Cuvintul, in Duhul 25 . De aceea in toata Scriptura se zice: «Eu v-am scos pe voi din pamintul Egiptului». Voi sinte^i martori ca n-a fost in voi vreun dumnezeu strain, deosebit de Mine (Lev., 11, 45; Deut, 32, 39; Isaia, 45, 21; Osea, 13, 5). §i sfinjii spun lui Dumnezeu: «Ai condus ca pe oi poporul Tau» (Ps. 76, 18) si: «Dumnezeu i-a calauzit intra nadejde si nu s-au infricosat- (Ps. 77, 58) 25a . Lui Ii inatya si cintare de lauda, zidnd: «Celui ce a calauzit poporul Sau prin pustie, ca in veac este mila Lui» (Ps. 135, 16). Iar marele Moise repeta neincetat: «Domnul Dumnezeu care merge inaintea f ejei voastre» (Deut., 1, 30, 33). Deci dntindu-se lui Dum- nezeu, se arata ca nu este inger, nici creatura, d dntarea se aduce dum- nezeirii Lui. Cad fiind Duhul in popor, Dumnezeu insu§i era cu ei prin Fiul in Duhul 26 . 25. Mereu afirma sfintul Atanasie ca Duhul este Cel in care aflindu-se fapturile, se afla In Dumnezeu. Duhul e Puterea activa in care traim pe Dumnezeu. Duhul ca Dumnezeu intrt in comunicare directa cu creaturile, aduse la existenjia din nimic. Duhul e temelia neclintita, susjinatoare, de via^a datatoare a fapturilor, pentru ca e in Fiul din Tatal. De aceea fiind in Duhul, sintem in Fiul. Duhul e in Fiul si noi in Duhul. Tatal insusi ne creeaza, ne susjine, ne conduce prin Cuvintul in Duhul. Tatal e ultima cauza in Treime si in lucra- rile dumnezeiesti indreptate spre noi. §i pe noi ne creeaza si ne sus^ine si ne conduce prin Fiul in Duhul aflat in Fiul, asezindu-ne in mod tot mai deplin in Fiul. Nu se trece In Dum- nezeu dincolo de Fiul, caci in Fiul Se odihneste Duhul §i de aceea ridicindu-ne pe noi in Sine, ne aduna in Fiul, in Care este Duhul. Mai sus de calitatea de fii ai Tatalui nu putem ajunge. Caci la o iubire superioara celei de fii fa$a de Dumnezeu nu se poate ajunge. Dar In aceasta calitate de fii sintem chema^i sa inaintam la nesfirsit. 25 a. Numai Dumnezeu poate conduce pe oameni, dindu-le nadejde ca nu-i va lasa in moartea fn care sfirgesc cele create, cind sint rupte de El. Numai El ii poate face pe oameni sa nu se teama de moarte. 26. Tatal fiind prin Fiul in Duhul, fiind noi in Duhul, sintem prin Fiul in Tatal insusi Duhul purcede dm Tatal in Fiul, nu trece do Fiul. Deci aflindu-ne noi in Duhul, nu sintem mai jos de Fiul, ci in Fiul in care este Duhul si prin Fiul sintem legaM de Tatal ca fii. Dragos- tea Tatalui care se odihneste prin marturiu Duhulul Sffnt in Fiul, se odihneste si in noi. Sintem ndicati astfel in afectiunea Tatnlui. Tolul «> nduniil dupn har in Sfintu Troime. Tatnl ne tnmitc prin Fiul pe Duhul, en iidunSiiclu-nr In I luliiil nA flm condusi in Kiul si prin Fiul in 38 SKtNTlll, ATANAMIK CKI. MAHK, XIII «* (Luca, 18, 2)? Oare fiindca dupa Dumnezeu a numit pe om, acest om e Tat&l. Caci Fiul e in relate filiala cu Tatal. Prin Fiul Se trimite Duhul filiajiei fapturilor. Prin Fiul ni Se trimite Duhul pentru ca Se afla «in Fiul» venind din Tatal. Mai ales ni se da prin Fiul intrupat, intrat in legatura cu noi prin firea Sa omeneasca. Dar ne este dat de Fiul ca sa ne adune in Sine, odata ce Duhul este in Sine. Este o miscare a Duhului de la Tatal prin Fiul spre noi si de la noi prin Duhul in Fiul si prin El spre Tatal. Treimea Se misca in Sine in felul acesta si face §i cu noi la fel. Cind ni se spune ca Tatal conduce pe oameni prin Fiul in Duhul, sau prin Duhul in Fiul, se arata ca Duhul nu e un locas desparjit de Fiul, sau nu e ultimul in care ne conduce Tatal, ci Fiul e ultimul locas in care sintem readunaji, dar in acest ultim loca§ Se odihneste Duhul. 27. Acestea le spune Fiul despre Tatal si Duhul. Se arata aci Sfinta Treime. 28. Duhul Sfint e Cei ce ne intareste in Fiul si deci in legatura cu Tatal ca izvor al exis- ten^ei. Nu putem avea aceasta tarie in vreo creatura, in cadrul creafiunii, fie ea inj;eleasa chiar in sens panteist. In mod special Duhul e «in mijlocul nostru», in centrul fiin^ei noastre. CATRIt NKHAI'ION }W Fiul de care nu se rusina nedreptul judecatar? Sau fiindcfi dupa ce a numit pe Dumnezeu, a numit pe om, Fiul este al treilea, fiind dupa om, si Duhul Sfint al patrulea? Sau ce vor face daca vor auzi pe Apostol spu- nind iarasi in aceeasi epistola: «fyi poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Care da via^a tuturor, si a Domnului Iisus Hristos, Cel ce a dat marturisi- rea cea buna in fa^a lui Pilat, sa pazesti porunca nepatata, fara vina» (I Tim., 6, 13)? Oare, fiindca a trecut sub tacere pe ingeri si pe Duhul, se vor indoi despre Duhul ca exista §i despre ingeri, ca exista? Da, se vor indoi dta vreme gindesc sa graiasca aceste lucruri rele despre Duhul. Iar daca vor auzi Scriptura zicind in Iegirea: «S-a temut poporul de Domnul §i a crezut lui Dumnezeu si lui Moise, slujitorului Lui» (14, 31), oare vor pune pe Moise in rind cu Dumnezeu §i nu vor cugeta dupa Dumnezeu pe Fiul, ci numai pe Moise? Si ce vor face de vor auzi §i pe patriarhul Iacov bine- cuvintind pe Iosif si zicind: «Dumnezeu care m-a hranit din tinerejea mea pina in ziua aceasta, ingerul care m-a scapat din toate relele sa bine- cuvinteze copiii acestia» (Fac, 48, 15)? Oare, pentru ca a numit dupa Dumnezeu pe inger, este ingerul mai inainte de Fiul, sau se numara inge- rul impreuna cu Fiul? Da, a§a vor cugeta, avind inima stricata. Dar nu aceasta este credinfa apostolica, nici n-ar rabda-o aceasta un cre§tin. Caci Sfinta §i fericita Treime este neimparfita §i unita in Ea insa§i. §i cind e numit Tatal, cu El este si Cuvintul Lui si in Fiul este si Duhul 29 . Iar de se numeste Fiul, in Fiul este Tatal §i Duhul nu este in afara de Cuvintul. Caci unul este harul din Tatal care se implineste prin Fiul in Duhul Sfint 30 . Si una este dumnezeirea si unul Dumnezeu eel peste toate si prin .toate si in 29. Cine neaga pe Fiul neaga §i pe Tatal §i pe Duhul. §i invers, cine neaga pe Duhul ca ipostas dumnezeiesc neaga §i pe Fiul, fara de Care nu exista, si pe Tatal care-L naste pe Fiul si-L purcede pe Duhul ca sa se odihneasca si sa straluceasca drept marturie a iubirii Lui, peste Fiul. A scoate o Persoana din Treime, inseamna a nega si pe Celelalte, inseamna a nega iubirea desavirgita care uneste Persoanele Sfintei Treimi si in care se arata calitatea Lor dumnezeiasca. 30. Harul il avem din Tatal prin Fiul in Duhul Sfint. Curge din Tatal prin Fiul in care este El, ridicindu-ne in Duhul, Care este in Fiul. Numai aflindu-ne in Duhul, sintem untyi cu Fiul. Aflindu-ne in Duhul, nu sintem desparjip! de Fiul. Harul ni se da din Tatal prin Fiul, adudndu-ne dragostea Tatalui, atragindu-ne prin Fiul iubit in Duhul aflator in Fiul. Avem aci formula cea mai corespunzatoare adevarului. Cind se numeste Tatal, se spune ca impreuna cu El este Fiul, iar cu Fiul, Duhul Sfint. Nu e Duhul din Fiul, ci din Tatal ca sa Se odihneasca in Fiul. Treimea este Una nu in mod simplu si uniform, ci pentru ca e unita prin afecjiunea dintre Tatal §i Fiul, in care Se opreste Duhul Sfint purcezator din Tatal ca marturie a iubirii Tatalui. In aceasta Treime unita in iubire e adunata si crea- fiunea. Perihoreza din iubire a Treimii, prin care fiecare Persoana e in Celelalte, aduna si pe oameni in aceasta perihoreza iubitoare, care se hraneste din perihoreza Treimii. Pentru ca Tatal e prin Fiul in Duhul Sfint, shu pentru ca v prin Duhul in Fiul, sintem si noi adunat-i prin Duhul in Fiul si uni^i cu Tatnl, iar prin iiccnslH uni(,i si Intro noi ca fraj,i at Fiu- lui si ca fii ai Tatalui. 40 SK1NTIH, ATANAMK C.'KI, MARK toate". Aga si Pavel, spunfnd: *luilaM7 44 WlNTUI, ATANASIK, CK1. MAHK gi a celui ce se gindeste macar sa raspunda. Caci nici macar despre cele create nu s-ar socoti cineva ca are minte, daca intreaba astfel. XVIII Sa indrazneasca, de pot, sa raspunda cei ce graiesc cu usurinja despre toate, cum s-a intemeiat cerul si din ce substantia si din ce amestec e? Sau cum s-a constituit soarele si fiecare dintre stele? Si ce e de mirare daca i§i vad nein^elegerea lor privitoare la cele de sus, cind nici firea pomilor de jos §i alcatuirea apelor si formarea §i alcatuirea animalelor nu se cunoaste. Oare nu vor spune ca si Solomon, partas de injelepciune mai mult decit top!, vazind neputinja oamenilor de a le afla acestea: «Si tot veacul 1-a dat in inima lor, ca sa nu afle omul faptura pe care a facut-o Dumnezeu de la inceput pina la sfir§it» (Eel., 3, 11) 43 \ Oare pentru ca nu le pot afla vor declara ca nici nu sint? Da, vor spune aceasta avind mintea stricata. Deed cu dreptate le-ar putea spune cineva: «0, lipsiplor de minte si prea indraznefilor, pentru ce nu incetaji cu atit mai mult sa iscodiji cele despre Sfinta Treime, ca sa credeti numai ca este , avind spre aceasta fnvajittura Apostolului, care zice: «Trebuie sa creada intii lui Dumnezeu •ca este §i celor ce II cauta le este datator de plata» (Evr., 11, 6) 44 . Caci n-a Spus cum este, ci numai «ca este»-. De nu se vor lasa convinsi nici de aceasta, sa spuna cum este Tatal, ca sa afle astfel cum este si Cuvintul Lui. Dar e lucru nebunesc, vor zice, a intreba astfel despre Tatal. Sa auda atunci ca e lucru nebunesc si a intreba astfel despre Cuvintul. XK Fiind de prisos deci §i nebunesca aceasta incercare, sa nu mai intrebe cineva despre acestea, sau sa primeasca numai cele din Scripturi. Caci sint de ajuns pildele aflatoare in Scripturi despre acestea. Astfel, Tatal e numit izvor §i lumina. Caci zice: «M-au parasit pe Mine izvorul de apa vie» (Ier., 2, 13). §i iarasi; «Ce este, Israele, ca esti in pamintul du§mani- lor? Ai parasit izvorul in|;elepciunii» (Bar., 3, 10, 12); Iar la loan se spune: ■"Dumnezeul nostru este lumina»- (I loan, 1, 5). Iar Fiul in raport cu izvo- rul se numeste riu: «Riul lui Dumnezeu s-a umplut de ape»- (Ps. 44, 10). Iar in raport cu lumina, stralucire. Caci zice Pavel: «Care fiind 43 a. Toate timpurile le au oamenii la dispoztyie ca sa vada ca, §i cu tot progresul lor in cunoa§te re, nu ajung sa cunoasca totul. 44. E de observat ca sfintul Atanasie nu spune numai de Dumnezeu in general, ca nu stim altceva decit ca este, ci de Sfinta Treime si de faptul ca in Ea este un Tata, un Fiu §i un Duh Sflnt. Deci nu ne lasa intr-un intuneric total. E mare lucru a sti ca in Dumnezeu e un Tata iubitor al unui Fiu iubitor si un Duh SSnt al comuniunii intre Ei, caruia fiecare ii comunica dragostea Sa fata de celalalt §i Care ni se comunica si noua, aducindu-ne dra- gostea Tatalui si a Fiului si intarind dragostea intre noi. E mare lucru sa §tiu ca eu ca per- soana ma deosebesc de un obiect si ca am rela^ai cu alte persoane fara sa ma confund cu OA't'HK SKKAFtON 4.1 strfilucirea slavei Lui si pecetea ipostasului Lul» (Evr., 1, 2). Tatal fiind deci Lumina, iar Fiul stralucirea Lui (caci nu trebuie sa obosim sa repe- tam de multe ori acestea), se poate vedea si In Fiul, Duhul", in care ne luminam 46 . Cad zice: «Ca sa va dea voua Ouhul tnf-elepciunii si al desco- peririi si al cunoasterii Lui, avind luminal ochii inimii>* (Efes., 1, 17). Luminal fiind noi de Duhul, Hristos este Cel ce lumineaza in El. «Era, zice, lumina adevarata care lumineaza pe tot omul care vine in lume» (loan, 1, 9). §i iarasi Tatal fiind izvorul, iar Fiul numindu-Se riul, se spune de noi ca bem Duhul. Caci s-a scris ca «noi toti dintr-un Duh ne-am adapat» (I Cor., 12, 13) 47 . Iar adapindu-ne din Duhul, bem pe Hris- tos. Caci «au baut din bautura duhovniceasca ce avea sa vina. Iar piatra era Hristos»- (I Cor., 10, 4). §i iara§i, Hristos fiind Fiul adevarat, noi pri- mind pe Duhul, sintem facuti fii 48 . Caci zice: «N-ati luat iarasi duhul robiei spre temere, ci ati luat Duhul infierii» (Rom., 8, 15). Iar fiind infiaji prin Duhul, e vadit ca sintem fii ai lui Dumnezeu in Hristos. Caci «cij;i ele. Sint niste mistere intr-un fel cunoscute §i folositoare mie. E mare lucru sa stiu ca sint si ca sint deosebit de atyii si in acelasi timp in legatura constienta cu ei, chiar daca nu pot patrunde tot misterul acestui fapt. Misterul e unit cu experien^a folosului ce-1 am din el. Chiar in spusa lui Socrate: «Stiu ca nu stiu nimio e implicate o anumita cunostinte. El «§tie» ca nu stie. Deci nu e drept a spune ca nu stiu chiar nimic. Cunoasterea §i necunoag- terea, sau cunoasterea a ceea ce e mister sint mereu impreunate. §i mereu se inainteaza in cunoasterea misterului, fara sa fie epuizat vreodata. Chiar Apostolul o spune aceasta prin cuvintele: «Intti sa creada» ca apoi «Sa-L caute»-. Sfintul Atanasie cere aci numai sa nu se iasa, prin voin^a de cunoastere, din misterul de care se stie «ca este». 45. Fiul este in Tatal si Duhul in Fiul. Astfel fiind noi in Duhul, sintem in Fiul si in Tatal. Este ceea ce se numeste perihoreza, sau interioritate reciproca. Sensul dragostei intre trei persoane este acela de a arata ca nici una din cele doua nu vrea ca numai ea sa iubeasca pe cealalta, ci fiecare se bucura de a o vedea iubita §i de alta, punindu-se prin aceasta in lumina deplina ei valoare, sau de a o iubi pe aceea in comun, fara ca vreuna sa se arate geloasa. Perechea celor ce se iubesc e deschisa §i spre alta persoana. 46. Lumina e din Tatal. Dar ea straluceste prin Duhul in Fiul. Caci in Duhul e nu numai Fiul care straluceste, ci si Tatal ca lumina. 47. Duhul e apa vie a Fiului, pusa la dispozitia noastra ca sa ne faca vii prin comuniu- nea cu SSnta Treime si intre noi. 48. Aceasta arata cit de mult este unit Duhul cu Fiul. Nu poate fi primit Fiul decit prin Duhul. Nu putem avea pe Duhul decit unindu-ne cu Fiul. Duhul este in Fiul, sau Fiul in Duhul. Duhul nu vine in noi singur, de Sine §i pentru Sine, ci ca sa ne cistige dragostea pentru Fiul si Tatal. Bind Duhul ca pe o apa, o bem din riul Fiului si din izvorul Tatalui. Fiul ne aduna prin Duhul in Sine ca Fiu, sau Duhul Sfint ne imprima calitatea de fii, fadn- du-ne sa ne simfim fii ai Tatalui impreuna cu Fiul, sau ca Fiul. Daca Duhul ar purcede si de la Fiul, Acesta n-ar mai avea pe Duhul in Sine ca Fiu, ci ca Tata, si ni 1-ar da ca Duh de Tata; sau primind pe Duhul in noi nu ar mai imprima in noi calitatea de Fiu, asa cum pri- mind pe Fiul nu ne imprima calitatea de Tata. S-ar imprima in noi calitatea Duhului deo- sebita de filiate; Duhul ar veni in noi pentru Sine. Poate de aceea s-a dezvoltat in Occi- dent fie un hristomonism neduhovnicesc, fie un entuziasm al trairii Duhului fara Hristos, un entuziasm harismatic pur sentimental, lipsit de filiate si de interes pentru cunoasterea mistica a lui Dumnezeu eel in Treime. Fiul vrea sa ne bucure daruindu-ne pe Duhul, si Duhul imprima in noi pe Fiul. Aceasta e urmareu faptului ca Duhul e «in Fiul». Fiind ridi- cafci in Duhul, sintem uniti in El cu Fiul in draKOHtt'u fn(,a de Tatal, avind lucratoare in noi iubirea Tatalui fa{.a de Fiul. Totul spre fnfictra noiiMlrn. 4> loan, 14, 10-12), a§a cele ce le facea Pavel intru puterea Duhului, spunea ca sint faptele lui Hristos. «Caci nu indraznesc, zicea, sa graiesc ceva din cele ce nu le-a lucrat Hristos prin Mine spre ascultarea neamurilor in cuvint §i fapta, intru puterea semnelor §i a minunilor, intru puterea Duhului Sfint» (Rom., 15, 18-19). XX Aceasta fiind unitatea in Sfinta Treime, cine ar putea desparji pe Fiul de Tatal §i pe Duhul, de Fiul, sau de Tatal insusi? Sau cine ar fi atit de 49. Dumnezeu ne iubegte pentru ca ne da Duhul Lui, Care Se odihnegte ca iubire peste Fiul, odihnindu-ne §i pe noi in Fiul. Tatal ne iube§te pentru ca iubegte pe Fiul §i ne da Duhul Fiului, intarind in noi Duhul de fii. Dumnezeu este in noi prin Duhul, asa cum Tatal este in Fiul prin Duhul. Duhul este suflarea lui Dumnezeu, este aten|ia Lui; este atenjia Tatalui spre Fiul si odata cu aceasta spre noi. E aten^ie si odihna. Nu te odihnesti decit in celalalt pe care-1 iubesti. Odihnindu-Se Tatal in Fiul prin Duhul, Se odihneste si in noi. Dar ne face si pe noi sa ne odihnim in El prin duhul, impreuna cu Fiul. Odihna o gasesti In altul cind ai dragoste fa|a de el. Dar nu te odihnesti deplin in celalalt, daca nu te bucuri de el impreuna cu altul. AI treilea te asigura deplin ca celalalt te poate odihni. Te odihnesti deplin in celalalt cind te bucuri impreuna cu altul de El prin iubire. 50. Nu inviem si nu sintem vii decit in Duhul, precum si Hristos ca om a inviat in Duhul. Caci prin Duhul S-a odihnit Tatal, izvorul viejii, in Fiul si Se odihneste si in noi. Prin Duhul sintem indrepta^i spre Tatal impreuna cu Fiul. CATRK SRRAPION indraznef. ca sa spuna ca Treimca osto neaiemenea 9I de o fire straina fn Ea insagi, sau ca Fiul e de o alta fiin|,a dectt Tatal, sau ca Duhul e strain de Fiul? Iar daca ar incerca cineva sa fntrebe cum sint acestea: cum Duhul fiind in noi, se spune ca Fiul este fn noi, iar ca Fiul fiind in noi, se spune ca Tatal este in noi, sau cum fiind peste tot Treime, Treimea e injeleasa in Unul, sau cum Unul fiind in noi, se zice ca Treimea este in noi, - sa des- parta intii stralucirea de lumina, sau in^elepciunea de injelept, sau sa spuna cum sint acestea. Iar daca nu poate aceasta, cu atit mai mult e o indrazneala a celor nebuni sa iscodeasca acestea despre Dumnezeu. Caci dumnezeirea nu se preda, cum s-a spus, prin dovedirea ra^ionamentelor, ci prin credinj;a §i prin cugetare binecredincioasa unita cu evlavia. Caci daca §i cele despre crucea mintuitoare nu le-a propovaduit Pavel «intru injelepciunea cuvintelor, ci intru dovedirea Duhului si a puterii» (I Cor., 1, 17; 2, 4), §i el «a auzit in rai cuvinte de negrait, pe care nu este ingaduit omului sa le graiasca» (II Cor., 12, 1), cum poate grai cineva despre Sfinta Treime? Totu§i aceasta nepricepere o poate cineva vindeca mai intii prin cre- dinja, apoi si prin cele spuse inainte, adica prin chipul si stralucirea si izvorul §i ipostasul (substanfa) §i pilda 51 . Caci precum Fiul este in Duhul ca in propriul chip, a§a §i Tatal, in Fiul 52 . De fapt Scriptura voind sa vin- dece neputinja injelegerii acestora prin rajionamente si sa ne ajute sa le mjelegem-prin pilde, ne-a dat aceste exemple, ca sa putem grai impotriva necredinjei celor indrazneji, in mod mai simplu §i fara primejdie si sa injelegem in chip nevinovat §i sa credem ca una este sfinjirea cea savir- sita din Tatal prin Fiul in Duhul Sflnt. Caci precum Fiul este Unul Nascut, asa si Duhul dat §i trimis de Fiul este si El unul si nu multe, nici unul din multe, ci singur El este Duhul 53 . Pentru ca Unul fiind Fiul, sau Cuvintul eel viu, Una trebuie sa fie desavirsfta §i deplina lucrare sfinjitoare §i lumi- natoare §i vie a Lui si darul 54 de care se spune ca purcede din Tatal, 51. Pe de o parte, cele dumnezeie§ti, §i cu deosebire Sfinta Treime §i mintuirea prin cruce, sint mai presus de Tnj;elegere, pe de alta sint accesibile unei inj;elegeri a inimii capa- bile de credinja §i prin folosirea unor imagini din lume, in care ele §i-au imprimat urmele. Credinla sau inima traitoare a legaturii cu Dumnezeu isi da seama mai mult decft specula- tia care schematizeaza, care se departeaza de via^a, ca Dumnezeu, originea vie^ii, nu poate fi decit iubitor, iar ca atare un Tata, un Fiu §i un Duh prin care Se odihnegte Tatal in Fiul; §i ca fara suferin|,a nu po^i depagi egoismul propriu, deci nu te poji mintui intrind in v\a\& §i nu po\i ajuta nici la mintuirea altora. 52. Dar Fiul Se reflecta in Duhul ca in chipul Sau, ca Fiu, nu cum Se reflecta Tatal in Fiul ca Tata. Duhul nu e chip al Fiului ca al celui ce L-ar naste, sau din care ar iradia, cum e Fiul chip al Tatalui, ca al Celui ce e nascut din Tatal. In Duhul traim pe Fiul ca Fiu sau ca chip al Tatalui, ca pe Cel ce-L prime§te pe Duhul din Tatal si e intors ca Fiu spre Tatal. 53. Duhul fiind Cel prin care ne desavirsim, El este Cel prin care ne sfin^im. Caci desa- virsirea e una cu sfinjirea. Iar aceasta inseamna a fi plini de Dumnezeu. In sfinjire sintem ridicaji peste dezbinarile noastre; peste patimi, peste tot ce ne robeste. De aceea in Duhul sintem liberi si puternici spiritual. Si ne sfin^este prin unirea intre noi, intrucit este Unul. 54. Am spus mai inainte ca Duhul e atenjia Tatalui catre Fiul §i marturia Lui personifi- cata catre Fiul despre dragostea Sa catre El §i odihna Lui in Fiul. Dar aceasta este o atent.it' 4K HKlNTUl. ATANAJHK CEL MARK pentru eft strftluceste" si se trimite si se dft de la Fiul eel mftrturisit din Tat&l. Neindoielnic Fiul e trimis de Tatftl. Cftci zice: «A§a a iubit Dumne- zeu lumea, eft si pe Unul Nftscut Fiul Sftu L-a trimis» (loan, 3,16). Iar Fiul ll trimite pe Duhul 86 . Cftci zice: «de voi pleca Eu, voi trimite pe Mingiieto- rul» (loan, 16, 7). §i Fiul slftveste pe Tatftl, zicind: «Pftrinte Eu Te-am preamftrit» (loan, 17, 4). Iar Duhul slftveste pe Fiul 57 . «Cftci Acela, zice, pe Mine Mft va slftvi» (loan, 16, 14), «Cite Le-am auzit de la Tatftl, acelea le §i grftiesc in lume» (loan, 8, 26). Iar Duhul le ia din Fiul. «Cftci din al Meu va lua §i va vesti vouft» (loan, 16, 14) 57a . §i Fiul a venit in numele Tatftlui. «Iar Duhul Sfint - zice Fiul - e Cel pe Care-L va trimite Tatftl intru numele Meu» (loan, 14, 26). XXI Iar Duhul avind aceeasi fire §i aceeasi pozijie fa$ft de Fiul, pe care o are Fiul fa^ft de Tatftl, cum oare eel ce-L nume§te pe Acesta creaturft nu va cugeta in mod necesar acelea§i si despre Fiul? 88 Cftci dacft Duhul Fiului este creaturft, e firesc ca ei sft spuna eft si Cuvintul Tatftlui este creaturft. Aceasta nftlucindu-§i-le arienii au cazut in iudaismul lui Caiafa. Iar dacft On ce spun aceasta despre Duhul, nu-si insusesc cele ale lui Arie, sft oco- activa, marturia unui ipostas, si numai Persoana e capabila de lucrare. In forma aceasta lucratoare, ipostatica, se manifesto atenjaa Tatalui si marturia dragostei Lui si fate de noi, dar nu ca spre unii ce am fi in afara Fiului, ci aduna^i in Fiul. Duhul presupune totdeauna pe doi. Daca Fiul e constiinte ipostasiata a Tatalui de Sine, daca Tatal e cu Fiul intr-un dia- log interior, sau fntr-o convorbire a Sa cu Chipul Sau, in Duhul se depaseste aceasta con- vorbire fntre doi, fara a se desfiin^a, ci se desavirsegte ca iubire prin care Unul cere §i Altuia sa fie martor al iubirii Sale fata de Celalalt si sa Se bucure de iubirea Sa faja de Acela. 55. Expresia «stralucirea» Duhului din Fiul a folosit-o in sec. XII patriarhul Grigorie Cipriotul. Duhul straluceste din Fiul, dar nu purcede din El, pentru ca nu trece dincolo de Fiul tn provenirea Sa din Tatal. Ci El Isi primeste existen^a din Tatal ca iradiere a iubirii Tatalui spre Fiul. Cind apar fapturile si Fiul Se face om, aceasta odihna si stralucire devine proprie si umanita^ii Lui si celor ce se unesc cu El. 56. Repetam: Fiul ll trimite pe Duhul ca Fiu, nu ca Tata, adica imprimind in ei simjirea de fii, ca Cel ce ll are ca Fiu de la Tatal, ca Cel ce ii aduna pe oameni in Sine ca impreuna fii, nemergind prin Duhul dincolo de Sine, cum Tatal nu Se indreapta, purceand pe Duhul, dincolo de Fiul. 57. Duhul slaveste pe Fiul facut om, aratindu-ne ca Hristos e Fiul Tatalui, facut Fratele nostru. Hristos L-a preamarit pe Tatal, arattnd-o aceasta prin indumnezeirea Sa ca om, deci fn ridicarea omului im general la aceasta inatyime. Oamenii II preamaresc pe Hristos, recunosdnd fn El ca om pe Cel ce i-a mintuit pe ei. Dar aceasta o fac ei prin Duhul. 57 a. Duhul ia ale Fiului ca sa le dea celor pe care vrea Tatal sa-i faca fii. Deci Duhul ia de la Fiul ca de la Fiul, nu ca de la Tatal, dar ia de la Fiul din voinja Tatalui. De aceea nu se trimite Duhul fapturilor direct de catre Tatal, ci prin Fiul. 58. Are aceeasi treapta (fteov;) in raport cu Fiul, ca Fiul in raport cu Tatal, in sensul ca e de aceeasi fiin^a necreata. Cum e Fiul egal in fiinja cu Tatal, asa e si Duhul egal si unit in fiin|.a cu Fiul, din care ll avem noi. Apoi Duhul vine si El din Tatal ca si Fiul. CATHK SK.RAI'ION 4!) leased si cuvintele lui si sa-si indrrpte necredin^ privitoare la Duhul. Caci precum Fiul, Cel ce este in Tatal gi in Care e gi Tatal, nu e creatura, ci e propriu fiin^ei Tatalui (caci aceasta pretindefi ca o spune^i si voi), a§a si pe Duhul eel aflator in Fiul, fntru Care e si Fiul 59 , nu e inga- duit a-L socoti intre creaturi, nici a-L diviza de Cuvintul si a face Treimea nedesavirsita 60 . Dar ajunge sa respingem credinj;a gresita a tropicilor, rasarita din nestiin|;a lor prin explicarea spuselor proorocilor si ale apostolilor, pe care rastalmacindu-le aceia s-au amagit pe ei insisi. Sa privim deci in ele insesi cele spuse in dumnezeiestile Scripturi despre Duhul Sfint si sa vedem din ele ca niste oameni aseza^i, daca Duhul are ceva propriu crea- turilor, sau e propriu lui Dumnezeu, ca fie sa spunem ca e creatura, fie altceva decit creaturile, fie ca e propriu dumnezeirii Treimii si Unul din Ea. Poate ca se vor rusina prin aceasta, aflind cit de straine sint spusele hulitoare nascocite de ei in cuvintele dumnezeiesti. XXII Creaturile s-au facut din cele ce nu sint, avind un inceput al facerii. Caci «la inceput a facut Dumnezeu cerul si pamintul» si toate cele din ele (Fac, 1,1). Iar Duhul Sfint se spune ca e din Dumnezeu. «Caci nimeni, zice, nu cunoaste cele ale omului decit duhul omului care este in el. Asa si ale lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaste, decit Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am luat duhul lumii, ci Duhul eel din Dumnezeu» (I Cor., 2, 11-12). Deci ce inrudire rezulta din cele spuse inainte intre Duhul si creaturi? 59. Exista chiar la oameni o «interioritate reciprocal (cum zice Madinier), sau o peri- horeza, nu numai intre mine §i tine, ci §i intre mine §i tine pe de o parte §i altul pe de alta, sau fntre noi doi si el. Dar a§a cum al treilea e nu numai eel aflat in alta relate cu mine sj cu tine decit cea directa intre mine §i tine, ci §i eel permanent prezent spiritual intre' noi doi, aceasta poztyie in mod exclusiv o are Duhul intre Tatal §i Fiul. Caci aga cum in Dumnezeu, Tatal e numai Tata §i Fiul numai Fiu, a§a Duhul e numai in acest rol nu §i in acela al vre- unuia. El e in acest rol potenj;a multiplului dintre oameni. La persoanele umane interiori- tatea reciproca se repeta multiplu §i rolurile se schimba, pe cind la Persoanele divine e mereu aceea§i §i de suprema deplinatate. Aceasta are ca temei o unicitate deosebit de accentuata a fiecareia, cum nu e la oameni, caci unicitatea lor se intemeiaza mai mult pe unicitatea cu totul accentuata a Persoanelor divine. Tatal e numai Tata, Fiul numai Fiu, Duhul Sfint numai Duh Sfint. De aceea fara unicitatea Persoanelor divine greu s-ar explica unicitatea persoanelor umane. Deosebirea intre felul cum e interior Duhul Fiului, fata de felul cum e interior Tatal Fiului, prin Duhul, e ca Tatal o infaptuieste aducind Fiului marturia Duhului, ca o manifestare accentuata a iubirii paterne, in Fiul intensificindu-se, chiar prin aceasta' prezen^a a Duhului in Sine ca martor al iubirii paterne, sim^ireu Sa filiala. De aceea numai iradiind in oameni Duhul din Fiul se produce simjirea lor filiala accentuata fa^a de Tatal. Pe cit de mare e unicitatea Persoanelor divine, pe atit de marc v unitatea intre Ele. Acestea doua se tin in cumpana. §i prin ele se men^ine unicitatea si comuniunea intre persoanele umane in Dumnezeu. 60. O Treime de Persoane neegale in fiinfa (in fiinja necreata) e o Treime nedesavi rsit unita, deci o Treime nedesavirgita. Numai unitatea de fun^a face Treimea desavirsitii, in primul rind in iubire. Caci o Treime nedesavirsjta nu are nici o iubire desavirsita. M NIWIIII, ATANASIK CM. MARK Creaturile nu erau. Iar Dumnezeu este Cel ce este, din Care este s"i Duhul. Iar Cel ce este din Dumnezeu nu e din ceea ce nu este, nici crea- ture, ca sa nu se socoteasca si cel din care este Duhul, ca e creatura. Caci cine ar putea suporta pe astfel de nebuni, care spun si ei in inima lor ca nu este Dumnezeu (Ps. 13, 4)? Si daca, precum nimeni nu cunoaste cele ale omului decit duhul cel din el, si nici cele ale lui Dumnezeu, decit Duhul cel din El; cum n-ar fi contrar credinjei a numi creatura pe Cel aflator in Dumnezeu, Care cerceteaza §i adincurile lui Dumnezeu? Unul ca acesta va fi silit ca urmare sa spuna ca duhul omului e din afara omului, iar Cuvintul aflator in Tatal este creatura 61 . Si iara§i Duhul este si Se numeste Duh al sfin^eniei §i al innoirii. Caci scrie Pavel: «Celui rinduit Fiu al lui Dumnezeu in putere dupa Duhul sfinje- niei prin invierea din morji a lui Iisus Hristos, Domnul nostru» (Rom., 1 , 4) 62 . Si iara§i zice: «Dar v-a sfinjit, dar v-a indrepta|it in numele lui Hristos §i in Duhul Dumnezeului nostrum (I Cor., 6, 1 1). E ceea ce zice, scriind §i catre Tit: «Caci s-a aratat bunatatea §i iubirea de oameni a Mintuitorului nostru Dum- nezeu, nu din faptele pe care le-am savir§it noi intru dreptate, ci prin mila Lui care ne-a mintuit pe noi prin baia nasterii din nou §i a innoirii Duhului Sfint, pe care L-a varsat peste noi cu imbelsugare prin Iisus Hristos Mintui- torul nostru, ca indrepta^ prin harul Lui sa ne facem mostenitori prin nadejde ai viejii vesnice» (Tit, 3, 4). Iar creaturile sint sfinfite si innoite 63 . «Trimite-vei Duhul Tau §i se vor zidi §i vei innoi fa^a pamintului» (Ps. 103, 30). Caci zice Pavel iara§i: «Caci e cu neputinja ca cei odata luminaji, care au gustat din darul ceresc §i s-au facut parta§i ai Duhului Sfint.. .» (Evr., 6, 4). 61. Daca Duhul cunoscator al adincurilor lui Dumnezeu e in afara de Dumnezeu, atunci creatura ramine definitiv afara de Dumnezeu. De fapt aceasta idee implica in ea panteismul, sau confuzia intre Creator §i creatura. Ca lumea nu are calita^i divine, o arata limit&rile ei §i incapacitatea ei de a raspunde tuturor trebuintelor noastre. In Duhul pri- mim plenitudinea divina, dar sim^im ca aceasta nu ne vine dfh lume. 62. Duhul Sfint l§i arata puterea mai'ales in invierea lui Hristos si in viaja vesnica a trupului inviat. Caci daca inaintarea fatala spre moarte este semnul celei mai extreme robii, invierea §i via^a fara de moarte este semnul libertafii depline a purtatorului de trup. Iar de aceasta libertate nu se poate impartasi umanul creat decit in Dumnezeu §i nu o poate avea omul decit prin Duhul dat de Dumnezeu. Dar libertatea deplina si adevarata e una cu sfintenia. Daca patimile sint semnul robiei egoiste, numai in sfin^enie e data liber- tatea de robia egoismului atit de supus forjelor impersonale. Sfin^enia este nu o stare de izolare, ci de iubire sau de comuniune. Iar comuniunea desavirsita e in Treimea Persoane- lor supreme si omul nu o poate avea decit in legatura cu Ea prin Duhul, caci Ea e desavirsi- rea cpmuniunii. 63. Creaturile nu au puterea de a se sfinji si innoi prin ele pentru o via^a libera de patimi, ci aceasta le vine numai de la Dumnezeu in Duhul, Care aduce comuniunea desa- virsita a Treimii in oameni. In sfinj;enie creaturile traiesc o trahscendere a insuficienfelor carora sint supuse din partea lumii si a fiiri^ei lor limitate. Ea se traieste in mod intensiv in Duhul ca marturia dragostei Tatalui suprem si a Fiului suprem. Numai Duhul ca marturie prin putere a iubirii Sfintei Treimi fa|a de noi ne scoate de sub robia pacatelor egoismului si a unor legi ce sint socotite legi ale firii, dar care ne due prin corupere la moarte. Numai Treimea ca structura a iubirii supreme si desavirsite ne poate elibera de legile egoismului si deci sfin|i. CATHK SKHAI'ION fl| ?OUII Deci Cel care nu se sfinjeste de catre altul, nici nu se face parta§ de sfin^enie, ci e eel care se da el insusi spre Impartajire 9! In care se sfin^esc toate fapturile, cum ar fi una din toate, aparfinind celor ce se impartasesc de E1? M Cei ce o spun aceasta ar trebui sa spuna ca si Fiul, prin Care toate s-au facut, este unul din toate 84 *. Duhul mai este numit Cel de-via^a-facator. «Caci Cel ce L-a sculat zice, pe Iisus Hristos din morji va face vii si trupurile voastre muritoare prin Duhul Lui, Care locuieste intru voi» (Rom. 8, ll) 65 . Pentru ca Dom- nul este insa§i viaja §i «incepatorul vief4i», cum a spus Petru (Fapte 3, 15) 88 . E ceea ce a spus §i Domnul insu§i: «Apa pe care Eu voi da se va face in el izvor datator de apa spre viaja vesnica. Dar aceasta a spus-o despre Duhul, pe Care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El» (loan, 7, 39) 67 . Iar fapturile, precum s-a zis, suit facute vii prin El. Insa Cel ce nu se impartaseste de viaja, ci se da spre lmpartasire si face vii fapturile, ce rudenie are cu cele create? Sau cum ar fi peste tot dintre creaturile care sint facute vii in El de catre Cuvintul? 68 Duhul se mai numeste ungere §i este pecete 69 . Caci loan scrie: «§i ungerea pe care voi a|i luat-o de la El ramine in voi. §i nu aveji nevoie ca 64. Precum Cuvintul prin care toate s-au facut nu e unul din toate, asa nici Duhul de care se impartasesc toate, nu e unul din cele ce se impartasesc. Prin Cuvintul toate se fac, iar de Duhul toate se impartasesc. Dar Cuvintul si Duhul nu lucreaza separat nici in face- rea, nici in sfin^irea de dupa aceea a fapturilor. Atit facerea cit si sfin^irea lor e un act de dragoste al Treimii, nu o emanate a unei esenje, sau un act al unui dumnezeu singuratic, lipsit de iubirea interioara. Totul se face prin bunavoirea Tatalui, prin Fiul in Duhul care este in El. Daca toate ar fi dintr-o esen^a impersonate, ea n-ar fi o comuniune iubitoare care poate sfin^i, ci ar fi supusa legii emana^iei din care ies si se pierd alte si alte individua^iuni. 64 a. Daca Fiul sau Duhul ar fj unul din toate, atunci n-ar fi o deosebire de esenfa tntre Dumnezeu si lume, n-ar mai fi un Dumnezeu atotputemic si de la Sine. Si existenfa ar ramine in general inexplicabila si roaba unor legi ele insele inexplicabile in existenfa lor. Caci cine a facut aceste legi? Totul ar ramine in intuneric si intr-o fatalitate inexplicabila. Aceasta nu acorda omului nici o valoare si nici o putere. Numai in libertate se manifesta puterea creatoare originala a fiecarei persoane. 65. Duhul face viu trupul pe care il scoate de sub legile ce due spre moarte, prin iubi- rea care elibereaza puterile spiritului cu care este unit. 66. Duhul e -«Domnul de-via^a-facatorul». Domn cu adevarat nu e decit cel liber prin Sine de cea mai totala robie, care e necesitatea de a muri. Domnul adevarat este Acesta, Care are in Sine via^a ce o da si celor ce se alipesc de El. 67. Duhul e Dumnezeu Cel ce Isi arata via^a mereu proaspata si invioratoare aseme- nea unei ape saltatoare. 68. Duhul nu are nimic superior de care sa Se impartaseasca, ci de El Se impartasesc toate, ca sa Se faca asemenea Fiului indreptat spre Tatal. Treimea e de la Sine si toate sint de la Ea, nu primind fiinja Ei, ci existen);a si lucrarea desavirsitoare. 69. Duhul este numit «ungere», pentru ca El e curgerea lui Dumnezeu in noi, care fnmoaie egoismul nostru rigid si ne pune in comunicare unii cu atyii. El se numeste pecete, pentru ca in El se termina facerea creaturilor de catre Dumnezeu cel in Treime prin desa- virsirea lor. Si in Duhul se asaza si sint aduse toate la capat, la odihna lor in Dumnezeu. In Duhul au siguranja existenfei si desavirsirea sau sfin^irea ei. Treimea e desavirsirea lui Dumnezeu si din Ea vine desavirsirea fapturilor. Dar Treimea Se arata deplin In Duhul, in Cel de al treilea, Care purcezind din Tatal Se odihnesle in Fiul. De la Tatal por- M MKlNIUI, ATANASIK CKI, MARK sa va fnvej,e cineva pe voi. Caci ungerea Lui (Duhul Lui), va Inva^a pe voi despre toate» (I loan, 2, 27). Iar la Isaia s-a scris: «Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns pe Mine» (Isaia, 61, 1). §i Pavel zice: «ln care crezind, aft fost pecetlutyi spre ziua rascumpararii» (Efes., 1, 13). Iar fap- turile se pecetluiesc si se ung §i se invafti in El. Dar daca Duhul e ungere §i pecete in care Cuvintul unge §i pecetluieste toate, ce asemanare este intre ungere si pecete §i cele ce se ung §i se pecetluiesc? Deci si de aci se vede ca ea nu e una dintre toate 70 . Caci pecetea nu e dintre cele pecetluite, nici ungerea dintre cele unse. Ci aceasta este propriu Cuvintului care unge §i pecetluieste 70 ". Pentru ca ungerea are in sine buna mireasma a Celui ce unge. De aceea, despre cei ce se imparta§esc de El se spune: «Sintem buna mireasma a lui Hristos*- (II Cor., 2, 15). Iar pecetea are forma lui Hristos care pecetluieste, §i de aceasta se imparta§esc cei ce se pecetluiesc, luind forma ei 71 . Caci zice Apostolul: «Copilasii mei, pe care iara§i va nasc, pina ce Hristos va lua chip in voi» (Gal., 4, 19) 72 . Pecetluifi astfel, ne facem ca urmare, §i parta§i ai dumnezeiestii firi, cum a spus Petru (II Petru, 1,4). Asa participa toata creatura la Cuvintul in Duhul. XXIV §i prin Duhul se spune ca ne facem parta§i de Dumnezeu. Caci zice: *Au nu stift ca sinteji biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Iar de strica cineva biserica lui Dumnezeu strica-1-va pe el Dumnezeu. Caci biserica lui Dumnezeu este sfinta. §i aceasta sinteji voi» (I Cor., 3, 16-17). Dar daca Duhul Sfint ar fi creatura, nu ar avea neste orice lucrare cu privire la creaturi, prin Fiul se face §i in Duhul primim pecetea exis- ten^ei. Dragostea porneste de la Tatal ca Duhul, se indreapta spre Fiul §i prin El spre toate f&pturile, care de aceea se desavir§esc in Duhul. Caci desavirsirea dragostei intre doi se adevereste in odihna lor in Duhul comuniunii, sau in odihna celor doi prin Duhul in toate. 70. Fiul e eel ce unge §i pecetluieste, iar Duhul e ungerea §i pecetea ca Persoana. In aceasta se arata unitatea Lor nedesparfita. Caci Fiul nu unge §i nu pecetluieste cu o ungere §i cu o pecete exterioara Lui. In aceasta se arata interioritatea Lor reciproca. Daca Fiul ar unge si ar pecetlui fapturile cu o ungere si o pecete exterioara, ele ar ramine straine de Dumnezeu. Deci Duhul nu e nici numai un obiect sau o materie cu care unge si pecet- luieste Fiul, ci este si El tot a§a de activ ca §i Cuvintul in aceasta ungere §i pecetluire. Duhul fntipareste pe Fiul lucrator in fapturi, intrucit El insusi, in care Fiul le pecetluieste in Sine, e activ. Propriu-zis Fiul fixeaza creaturile in Sine, intrucit le fixeaza in Duhul Sau, sau intrucit face sa Se odihneasca in ele Duhul Sau, Care Se odihneste in Fiul insusi: Fiul vine in ele cu Cei ce Se odihneste in El. 70 a. Cuvintul unge cu dragostea Sa de Fiu, dar in aceasta dragoste de Fiu e plin de dragostea Duhului fa{a de Tatal. 71. Hristos ne pecetluieste cu chipul Lui propriu. Dar acest chip e intre|inut in El de Duhul Tatalui. Precum Fiul e chipul Tatalui, asa Duhul e forma Fiului. Dar forma Fiului e cea de Fiu, nu de Tata; e cea care primeste pe Duhul de la Tatal ca asigurare a calita^ii Sale de Fiu, ca sa ne dea §i noua pecetea de fii ai Tatalui. 72. Persoana lui Pavel luase forma hii Hristos. De aceea intiparindu-se pe sine in cei carora se comunica, intiparea §i in ei forma lui Hristos, facindu-i fapturi noi. Dar aceasta se savirsea cu multa staruint-a prin indelungata comunicare a Duhului Fiului. CATHK, SKUAtMON r t $ vreunul din noi in El participare (^etouoto) la Dumnezeu". Dacd ne-am uni cu Dumnezeu prin creatura, am ramfne itrtini de firea Lui, ca unii ce n-am participa prin nimic la firea lui Dumnezeu. Dar acum, deoarece ni se spune ca sfntem partasi de Hristos si partasi de Dumnezeu, se arata ca ungerea si pecetea din noi nu fine de firea celor create, ci de a Fiului, care ne uneste prin Duhul aflator in El cu Tatal 74 . Aceasta a scris-o loan! invaJJndu-ne, precum s-a zis in cele dinainte: «lntru aceasta cunoastem ca raminem in Dumnezeu si El in noi, ca ne-a dat noua din Duhul Sau» (I loan, 4, 13). Iar daca prin impartasire de Duhul ne facem partasi ai dum- nezeiestii firi, ar fi nebun eel ce ar zice ca Duhul e de fire creata si nu de firea lui Dumnezeu. Caci prin El se si indumnezeiesc cei in care Se afla. Iar de se indumnezeiesc, e neindoielnic ca firea Lui este a lui Dumnezeu 75 . Inca si mai vadit se cinta, spre desfiinfarea acestei erezii, in Ps. 103, precum am spus inainte: «Lua-vei Duhul Tau de la ele si Toate vor pieri si in farina se vor intoarce. Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fafa pamintului- (Ps. 103, 29-30). Iar Pavel scrie lui Tit: «Prin baia nasterii din nou si a innoirii Duhului, pe Care L-a varsat cu imbelsugare peste noi prin Iisus Hristos- (Tit, 3, 5). Iar daca Tatal creeaza si innoieste toate prin Cuvintul in Duhul, ce asemanare sau inrudire este intre Cel ce creeaza si creaturi? Sau cum ar fi, Cel in care se creeaza, creatura? Aces- tei grairi necredincioase ii urmeaza si hula impotriva Fiului. Astfel cei ce spun ca Duhul este creatura, vor spune ca si Cuvintul, prin Care se creeaza toate, este creatura. Caci Duhul se zice chip al Fiului 76 . «Caci pe j 7 V*"™- 1 in Duhul ne putem impartasi de Dumnezeu sau sfntem ridicati in transcen- den^a Treimn din egoismul ce ne inchide in noi. Duhul e Cel prin care Fiul ne aduna in El ne . fa - c : e f" desavir 8>t» ^ Tatalui, impreuna cu Sine. Duhul ne aduna in Fiul, facindu-ne si pe noi fii, fund Duh al Fiului. In Duhul are loc taina depasirii despartirii intre creatura si Creator Aceasta pentru ca chiar in calitatea noastra de creaturi, avem ca temelie pe Dum- nezeu. Prin Duhul se trezeste in noi din nou calitatea de fii si sporeste. Nu mai sintem numai creaturi, sau slabifi prin pacat in calitatea de fii. . 7 .t\ Du . h . ul e < zice sfintul Atanasie, nu «din El«. Numai pentru ca e «in El» fiind noi ndica^i in Duhul sintem ridicati la starea de fii ai Tatalui. Altfel am ramine neinfiati de Dumnezeu si neinfra^i cu Fiul si intre noi. Teologia occidentals a abstractizat pe Dumne- zeu cu care ne punem in legatura prin Fiul. Nu devenim, dupa ea, prin Duhul fii ai Tatalui pentru ca nu sintem primi^i in Fiul si tofrfttip cu El, deci fii ai Tatalui. Raminem undeva in tiara relabel dintre Tatal si Fiul. . 75 : Nu ne ; am indumnezei daca Duhul de care ne fmpartasim n-ar fi de fiinta dumne- zeiasca, ci de fire creata. Totusi participarea la firea dumnezeiasca, care nu e una cu naste- rea noastra din Tatal, si care e proprie Fiului, sau cu purcederea din El, care e proprie Uuhului, e o mare taina. E o participare care nu anuleaza aducerea noastra la existenta din nlmic, fiind creaturi. Sintem creaturi, dar ne impartasim de puterea dumnezeiasca prin faptul ca sintem crea^i de Dumnezeu, susfinuti de El si indumnezeifi. Daca ni s-ar anula calitatea de creaturi, Dumnezeu n-ar mai fi Domn al nostru, deosebit de noi. Trebuie sa raminem creaturi ca El sa fie Domn si liber prin Sine si noi sa ne putem impartasi de liber- tatea si de mbirea Lui. , I- 6 ' ^ C ?!, sta . n ^ inseamna ca 9i Duhul e Fiu al Tatalui, cum e Fiul chip al Tatalui, ca nas- cut din 1 atal. Duhul roflecta pe Fiul ca Fiu. Fiul reflectind pe Tatal este totusi Fiu si nu 54 nHntmi. atanahik cm. mars cei pe care mai inainte i-a stout, mai Inainte i-a §i rinduit sa fie asemenea chipului Fiului Sau» (Rom., 8, 29). Deci daca si dupa ei Fiul e marturisit ca nefiind creatura, nu va fi creatura nici chipul Lui. Caci precum este chi- pul, asa trebuie sa fie si Cel al carui chip este. De aceea in mod cuvenit se marturiseste si Cuvintul ca nefiind creatura, odata ce e chipul Tatalui 77 . Dar cei ce numara pe Duhul intre creaturi, II vor numara §i pe Fiul intre acestea, hulind odata cu aceasta si pe Tatal pentru hula indreptata spre chipul Lui. XXV Deci Duhul este altceva decit creaturile. S-a dovedit ca e mai degraba propriu Fiului §i ca nu e strain de Dumnezeu. Chiar §i acea sfatoasa intre- bare a lor: «Daca Duhul este din Dumnezeu, pentru ce nu Se numeste §i El Fiu?», s-a dovedit inca prin cele dinainte, cutezatoare §i indrazneafa, dar se dovedeste nu mai putin si acum. Caci de§i nu s-a numit in Scripturi Fiu, ci Duh al lui Dumnezeu, s-a spus ca e in Dumnezeu insu§i §i din Dumnezeu insu§i precum a spus Apostolul (I Cor., 2, 12). Iar daca Fiul, fiindca e din Tatal, este propriu fiinjiei Lui, in mod necesar §i Duhul, , odata ce se spune ca e din Dumnezeu, este propriu dupa fiinja al Fiului. §i fara indoiala, pentru ca Domnul este Fiu, Duhul insu§i a fost numit Duhul infierii 78 . Si iarasi Fiul fiind Injelepciunea si Adevarul, s-a scris de Duhul ca e Duhul I4elepciunii (Isaia, 11, 2) §i al Adevarului (loan, 15, 26) 79 . Si iarasi Fiul este Puterea lui Dumnezeu (I Cor., 3, 24) si Domnul slavei (I Cor., 2,8), iar Duhul Se numeste Duhul Puterii si Duhul slavei. Tat4, deci si Duhul reflectind pe Fiul, nu e Fiu, pentru qji nu reflecta pe Fiul ca devenit pentru El Tata. Ci face pe Fiul aratat in calitatea Lui de Fiu exclusiv, care nu naste. 77. Omul e fnsa numai -«dupa chipul^, adica asemenea Fiului, Care e chipul Tatalui. Insa Duhul e Cel ce ne face dupa chipul (asemenea Fiului), intrucit El poarta in Sine chipul (pe Fiul). 78. Duhul nu e Fiu al Fiului, cum e Fiul chip al Tatalui, pentru ca nu Se na§te din Fiul, cum Se nagte Fiul din Tatal. Dar e Duhul infierii, pentru ca nenascindu-Se din Fiul, dar fiind In Fiul si lasindu-L pe Acesta Fiu si nefacindu-L Tata al Sau, ne face si pe noi fii, ca Cel ce Se intipareste in noi ca chipul Fiului. El e chip al Fiului in alt sens, anume ca Cel ce II reflecta pe Fiul ca Fiu, din strinsa unire cu El. El ne face de aceea pe noi asemenea Fiului, lasindu-L pe Fiul Fiu si reflectindu-L ca atare, fara sa Se nasca si fara sa purceada din Fiul. El este chipul Fiului, dar nu are aceasta calitate intrucit ar avea originea in Fiul, ci intrucit Tatal, purcezindu-L ca Tata al Fiului, II uneste cu Fiul, sau II face sa Se odihneasca in Fiul si sa reflecte pe Fiul, sau sa confirme pe Fiul in calitatea Lui de Fiu, iubind aceasta calitate a Lui. In mod deosebit Duhul e ipostasul-suflu, insa un suflu in care se reflecta trasaturile Fiului, care accentueaza aceste trasaturi, raminind totusi deosebit ca lpostas de Fiul. 79. Tatal Se reveleaza Siesi nascind pe Fiul. Dar ca Tata II face si pe Fiul sa Se reve- leze Siesi prin faptul ca revarsa lumina Sa peste Fiul. Tatal Isi arata calitatea de Tata nas- cind pe Fiul ca chip al Sau. Dar II face si pe Fiul sa-§i arate calitatea de Fiu. Dar marturi- seste aceasta calitate Tatalui si prin Duhul. In acest sens Duhul e chipul Tatalui, sau modul de aratare accentuata catre Tatal a Fiului ca In^elepciune si Stralucire a Tatalui. In con- stiin^a de sine, chiar omul face ca si constiin^a sa-i vorbeasca, nu numai el sa vorbeasca constiin^ei. Dar isi hraneste dialogul cu ea si prin atyii. CATHK EKRAPION M Astfel graieste Scriptura despre fiecare. A#a Pavel icrle catre Corinteni: «De L-ar fi cunoscut, nu L-ar fi rastignit pe Domnul slavei- (ibid.). Iar in alt loc, despre Duhul: «Caci n-aji luat iarasi duh de robie, spre frica, ci at,i luat Duhul infierii 80 » (Rom. 8, 15). §i iarasi: «A trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile voastre, care striga: Ava Parinte» (Gal., 4, 6). Iar Petru a scris: «De ve\i fi osindtyi pentru numele lui Hristos, ferici^i ve|,i fi. Caci Duhul slavei si al puterii odihneste peste voi>-> (I Petru, 4, 18) B1 . Iar Domnul a spus ca Duhul este Duhul adevarului §i Mingiietorul (loan, 14, 16). Din aceasta se arata ca Treimea este desavirsrta in El 82 . Si in El Cuvintul slaveste creatura si, indumnezeind-o §i infiind-o o aduce Tata- lui 83 . Iar Cel ce uneste creajiunea cu Cuvintul nu este dintre creaturi 84 . Si Cel ce infiaza creafiunea nu e strain de Fiul. Caci in acest caz ar trebui sa se caute alt duh ca §i acesta sa se uneasca prin acela cu Cuvintul 88 . Dar aceasta e absurd. Deci nu e Duhul dintre cele create, ci e propriu dumne- zeirii Tatalui. intru El Cuvintul indumnezeieste cele create. Dar Cel intru care se indumnezeieste creajia nu e in afara de dumnezeirea Tatalui 88 ". 80. Ca Duh de Fiu, Duhul ne da curaj de fii in fa{a Tatalui. Nu ne mai temem de moarte, sau de cei ce ne pot omori. 81. Duhul puterii §i al slavei de Fiu odihneste si peste noi, ca peste Fiul, fiind impreuna fii. Tatal ne slaveste prin Duhul ca pe Fiul Sau §i ne da putere din puterea Fiului, 82. Nu in sensul ca in Duhul desavirseste Treimea, ci in sensul ca, numai fiind pe linga Tatal §i Fiul si Duhul, Treimea e desavirgita. Desavirsirea sta in Trei, nu in doi. Via|.a ple- nara sta in Trei. Relajia cu al doilea cere pe al Treilea. Al Treilea intareste si dragostea intre Cei doi. Eu nu sint gol in relajia cu tine, ci ma bucur cu un altul de tine. Si tu la fel. In tine vad pe al treilea care te indeamna la iubire. Al doilea il aduce cu sine pe al treilea. 83. Prin Duhul din ElFiul aduce creapunea la unirea cu El si deci o pune in legatura cu Tatal. Caci prin Duhul, I§i imprima chipul filial in ea, indumnezeind-o si infiind-o pe seama Tatalui. 84. Cel ce imprima chipul si prezen^a Fiului dumnezeiesc in creatura, nu poate fi El insusi creatura. Numai Duhul de o fiin^a cu Fiul ne poate ridica la stare de infiere, pentru ca este Duhul Fiului. Iar infierea pentru Tatal este suprema inatyare a omului, care spo- reste in ea la infinit. Dar Duhul nu imprima in noi chipul Fiului numai ca Fiu, ci si ca Cuvint sau ca Ra|:iune si ca Adevar. Caci in Dumnezeu insusi Duhul Tatalui ce Se odih- neste peste Fiul nu Jine in fa|a Tatalui in plina lumina pe Fiul numai ca Fiu, ci si ca Cuvint, ca Ra|iune revelata a Tatalui, ca Adevar revelat si exprimat in Treime. In aceasta calitate ne pune si noua Duhul in lumina pe Fiul. Cunoastem in Duhul pe Fiul ca Adevar descope- rit. Dar Duhul e si prin aceasta Mingiietorul nostru, caci El vadeste constiintei noastre calitatea noastra de fii ai Tatalui, umplindu-ne de nadejdea vie|;ii vesnice. Prin Duhul stim de valoarea noastra, de sensul existen^ei noastre, gtim ca nu sintem produsele trecatoare ale unei naturi inconstiente. 85. Un Duh creat ar trebui sa se uneasca prin alt duh cu Cuvintul si asa la infinit, fara a ajunge la adevarata unire cu Dumnezeu, ci raminind §i aceste duhuri si noi insine in crea- (ia in continua facere si desfacere. 85 a. Indumnezeirea ridica faptura de sub orice robie in libertatea desavirsita care nu poate exista decit in relafia iubirii preacurate. De aceea indumnezeirea nu poate insemna decit introducerea omului in rela^ia comuniunii supreme a Treimii. In perihoreza Treimii e atrasa crea^iunea umana, intarindu-se in ea perihoreza intre persoanele umane. Astfel devin si oamenii interiori relajiilor treimice §i unii altora, uni{i in miscarea iubitoare a unora in al|ii asemenea persoanolor dumnozeiesti si in interiorul miscarii Aceloru. M HKlNTlH. ATANA»IK I'M, MAKE XXVI Ca Duhul este mai presus de create si altul decit firea celor create §i propriu dumnezeirii se poate vedea §i din aceasta: Duhul Sfint este ne- schimbat §i inalterabil. Caci se zice: «Duhul Sfint va scapa de infelepciu- nea vicleana §i se va impotrivi gindurilor neinfelepte^ (In];. Sol., 1, 5). Si Petru zice: «In nestricaciunea Duhului blind §i linistit» (I Petru, 3, 1) : Si iaragi in !n];elepciune se zice: «Duhul Tau nestricacios este in toate» (Inf. Sol., 12, 1). Si daca «nimeni nu cunoaste cele ale lui Dumnezeu decit Duhul lui Dumnezeu care este in El» (I Cor., 2, 11), iar «la Dumnezeu nu este, cum a spus Iacov, schimbare si umbra de mutare» (Iacov, 1, 17), Duhul Sfint care e in Dumnezeu, va fi pe drept cuvint neschimbabil, inco- ruptibil §i inalterabil. Iar firea celor facute si create este schimbatoare, ca una ce e in afara fiinfei lui Dumnezeu §i a luat existenfa din cele ce nu sint 88 . «Caci tot omul e mincinos» (Ps. 1 15, 1 1). «Fiindca to|i au pacatuit §i sint lipstyi de slavaluiDumnezeu»(Rom., 3, 23) 87 . Iar peingerii care nu §i-au pastrat starea lor de la inceput, ci si-au parasit locasul lor propriu i-a pastrat sub intuneric spre judecata zilei celei mari, in lanfuri eterne fluda, 6) 87a . Iar la Iov se zice: «In ingerii Ldi nu se increde, ci a cugetat fmpotriva ingerilor Lui cele rele» (Iov, 4, 18), iar stelele nu sint curate tnaintea Lui» (Iov, 25, 5). Dar §i Pavel scrie: «Nu stifi oare ca vom judeca pe ingeri §i cu atit mai mult pe cele din lume?» (I Cor., 6, 3). Dar am auzit ca si diavolul care se afla in mijlocul heruvimilor si a fost facut ca o pecete a asemanarii, a cazut din cer ca un fulger (Iez., 28, 12). 86. Duhul este inalterabil, pentru ca e via^a nesfirgita, izvorttoare din Sine. Faptul ca e inalterabil nu inseamna ca nu e mereu viu. Tocmai pentru ca e mereu viu, e inalterabil. Coruperea si moartea apar unde inceteaza via^a. Duhul e insa «de via|a Facator». El men- fine fn viafa persoanele umane, nelasmdu-le sa Tnainteze prin corupere spre moarte, pentru ca El insusi este ca Facator de via^a, ca inepuizabil in via^a, inalterabil. Iar asa n-ar putea fi El daca n-ar fi intr-o comunicare fara sfirsit a iubirii cu celelalte Persoane dumne- zeiesti. Sint batrini tineri, pentru ca au in ei Duhul; §i tineri imbatrini{;i, pentru ca n-au in ei Duhul. Dar Duhul Sfint menjine prin aceasta persoanele umane in unicitatea lor, sau le adinceste aceasta unicitate, facind pe fiecare sa sporeasca vesnic in cunoasterea, primirea viefii dumnezeiesti in mod propriu, ca fii neuniformi, ca fii unici ai Tatalui, izvorul vie^ii, cum e Fiul unic, putind comunica fiecare viafa primita continuu in modul propriu celor- lalte persoane. Fiul ne susjine §i ne intaregte §i ne desavirgeste continuu din El insu§i filia- (ia fafa de Tatal. 87. Chiar in faptul ca omul e mincinos §i pacatos, se arata ca e stricacios, sau se corupe. El vrea sa-si ascunda aceasta stare prin autoamagire si minciuna. Dar minciuna insasi il schimba, il corupe mereu. 87 a. Chiar o parte din ingeri s-au alterat, ie§ind din comuniunea cu Dumnezeu, izvo- rul vietii, ca loca§ al liberta|;ii lor, ca stare de la inceput. Prin aceasta a iegit din libertatea dragostei de Dumnezeu, cazind in lan|;urile robiei patimilor §i in intunericul lipsei de sens al unei astfel de existence, care nu inainteaza in bogafie spirituala. Se inj;elege prin putin^a de schimbare a fapturilor, atit schimbarea morala, cit §i alterarea ontologica. Cea dintii produce pe cea de a doua. <:ATKK MKHAI'ION _. Dar dacfi creaturile au o astfel do fir© yl donpre (ngerl s-au scris astfel de lucruri, iar dacfi Duhul este ucelayl yi neichimbator, si aparjine ne- schimbfirii Fiului, pfistrindu-$i pururea neschimbarea Sa, ce asemanare are Cel neschimbat cu cele schimbfitoare? H " E vfidit cfi El nu e creatura, hici de fiinja ingerilor, odata ce aceia sint schimbfitori, iar El este chipul Cuvintului §i propriu Tatalui. Si iarasi Duhul Domnului a umplut lumea. Caci a§a zice David in psalmi: «Unde voi pleca de la Duhul Tfiu?»- (Ps. 138, 7). §i iara§i s-a scris: «Duhul Tau nestricacios este in toate» (Im\ Sol., 12, 1). Dar cele create sint toate in locuri imparjite: «soarele si luna §i stelele in tarie, norii in aer, pentru oameni stau grantyele intre neamuri (Fapte, 17, 26). Si ingerii se trimit spre slujiri. «§i au venit ingerii sa stea inaintea Domnului», cum s-a scris la Iov (1, 6); §i «a adormit Iacov, patriarhul, §i iata o scara spriji- nita pe pamint, al carei virf ajungea la cer, §i ingerii lui Dumnezeu urcau §i coborau pe ea» (Fac, 28, 12). Iar daca Duhul toate le umple §i e de fata in Cuvintul in mijlocul tutu- ror 89 , iar ingerii sint in aceasta privinj;a mai mici §i unde se trimit acolo pleaca, e neindoielnic ca Duhul nu e dintre cele create, nici nu e inger, cum zice|;i voi, ci e mai presus de firea ingerilor. XXVII Si din acestea iaragi se vede ca Duhul Sfint, ca Cel care Se da spre imparta§ire, nu Se imparta§este El insusi de cineva mai inalt (nu voi obosi sa o spun aceasta). «Caci este cu neputinja, zice, pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul si s-au facut partasi Duhului Sfint si au gustat Cuvintul cel bun» (E vr . , 6 , 4) . Iar ingerii si celelalte f apturi sint pfir- tase ale Duhului. De aceea ele pot si cadea de la Cel de care s-au impfirtfi- §it. Iar Duhul e pururea acelagi 90 . Caci nu e din cele ce se imparta§esc de altul, ci toate se fac partase de El. Iar daca Duhul este pururea acelasi si impartasibil, iar fapturile sint cele ce se impartasesc de El, Duhul Sfint nu e nici inger, nici creatura in general, ci e propriu Cuvintului, de la Care fiind dat, fapturile se impartasesc de El. Altfel, ar trebui ca ei sa spuna cfi e creatura §i Fiul, de Care ne impartasim toji in Duhul. Apoi Duhul Sfint e Unul, iar creaturile multe. Caci ingerii sint mii de mii si zeci de mii de zeci de mii; iar luminatorii sint mutyi; §i multe sint Scaunele, Domniile, Cerurile §i Heruvimii §i Serafimii §i Arhanghelii. Si 88. Cele schimbatoare au putin^a de a ramine §i spori in via^a prin legatura cu Dumne- zeu, dar §i de a se schimba si de a se altera ontologic, prin iesirea din aceastu logulura. Duhul nu are putin^a schimbarii ontologice. Caci El e prin Sine de via^a Facntor, Kl e neschimbat prin infinitatea vietii Lui dumnezeiesti. 89. Duhul e in toate, fiind totodata in Cuvintul. Nu e singur niciodata. 90. Caci El e prin Sine, deci infinit. in fiin(.a Sa. M HrlNTIH. ATANABIK CKI, MARK simplu gralnd, creaturile nu sint una, ci toate sint multe gi diferite. Iar daca Duhul Sfint e Unul, iar creaturile multe §i ingerii mutyi, ce asema- nare este intre Duhul si cele create? Este vadit ca Duhul nu este dintre cele multe, deci nu e nici inger, ci e Unul, 91 ba mai degraba este propriu Cuvintului care e Unul §i propriu lui Dumnezeu care e Unul §i de o fiinjit cu El. Deci acestea sint singurele pe care le spunem despre Duhul Sfint. Acestea II arata prin ele insele ca neavind nimic comun prin fire §i fiinja cu creaturile, nici propriu lor, ci ca fiind altul dedt cele create. Caci aces- tea sint straine fiinjei si dumnezeirii Fiului, iar El, aparjinind Sfintei Treimi, rugineaza nesim|;irea acelora. XXVIII Sa vedem insa pe linga acestea §i predania cea de la inceput §i invajatura §i credinja Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au propovaduit-o apostolii §i au pazit-o Parinjii. Pe ea s-a intemeiat Biserica 92 si eel ce cade din ea nu mai este §i nu se mai nume§te cre§tin. Astfel, exista o Treime Sfinta §i desavirsrta, teologhisita in Tatal §i Fiul §i Sfintul Duh, neavind nimic amestecat §i nimic strain, din afara 93 , §i neconstind din Creator §i V eat, ci fiind toata creatoare §i facatoare. Persoanele Ei sint asemenea si nedesparjite prin fire §i una este lucrarea (evepyeia) Ei. Caci Tatal face toate prin Fiul in Duhul Sfint 94 . §i asa se pastreaza unitatea Sfintei Treimi 95 . Si 91. Cine e Unul nu are grani|a, dincolo de care ar fi cineva care sa-L limiteze. Oricare dintre fapturi e in numar multiplu, pentru ca sint limitate unele de altele. 92. In vremea sfintului Atanasie se stia care e tradifia ce vine de la Domnul prin apos- toli si parinfii Bisericii. Ea era criteriul adevarului, pentru ca venea de la Hristos. Era inva- t&tura Lui pastrata in continuitate neintrerupta. Pe ea se intemeiaza pina azi Biserica §i aceasta inseamna ca se intemeiaza pe Hristos Dumnezeu. Mai bine stia sfintul Atanasie, nascut la anul 295, care este adevarul mostenit de la Hristos decit intemeietorii sectelor recente. 93. E minunat lucru cum a stiut Biserica de la inceput sa faca sa se cunoasca si sa se pastreze de catre popor esen|;a inva^aturii lui Hristos, obi§nuindu-l sa-si faca la nenuma- rate ocazii semnul sfintei cruci, marturisind prin aceasta credin^a in Sfinta Treime §i in crucea mintuitoare a lui Hristos. 94. Creatia nu e pusa cu totul in afara Treimii. Ci ea e pusa de la inceput §i ramine in Duhul, fara sa fie una cu El, deci cu Treimea. E ceva paradoxal in modul de existen^a al creafiei. Pe de o parte nu face parte din Treime, sau e «in afara» Ei, pe de alta nu e cu totul In afara Ei. Dar crea$ia e in mod special in Duhul, caci El ii comunica ei via^a din puterea lui Dumnezeu. Tatal e originea ultima a ei, Fiul e Cel prin care, iar Duhul Cel in care, pri- meste ea existen{a §i se men^ine in ea. De aceea suflarea de via^ e legata in mod special de Duhul. Lucrarea Treimii e una, dar in Tatal are originea, prin Fiul infaptuirea, §i in Duhul tmplinirea. Insa in faza de infaptuire prin Fiul nu e alta decit cea care porneste din Tatal si se desavirseste in Duhul. 95. Unitatea Treimii nu se desface nici in relajia ei cu crea|ia. Lumea nu e creata §i mentinuta de o Persoana dumnezeiasca desparjita de celelalte doua. La temelia crea^iei sta Treimea, in existenfa ei continuata e lucratoare Treimea; Treimea e imprimata crea- t-iei. In ea se experiaza caracterul ei originat (de Tatal), ra^ionalitatea ei constitutiva (prin Fiul) si via^a ei (in Duhul). Nici persoana singura nu se poate realiza, nici natura fara per- soana nu e un virf al existen^ei. Iar prin persoana natura e dusa §i ea la o desavirgire, dar CATRIC SKHAI'ION ffl asa se propovaduieste In Biserica un Dumneaeu «Cel peste toate si prin toate §i in toate» (Efes., 4, 6) u "; «peste toate** ca Tata, ca origine §i izvor; «prin toate», prin Cuvintul, «in toate» in Duhul Sfint. E Treime nu numai dupa nume si dupa vorba inchipuita, ci intru adevar si subzisten^a 97 . Caci precunei Tatal e Cel ce este, a§a §i Cuvintul Lui e Cel ce este §i Dumnezeu peste toate 98 . §i Duhul Sfint nu e nesubzistenj;a, ci exista §i subzista cu adevarat 98 ". Si Biserica universale nu-L cugeta mai mic decit pe Acestia, ca sa nu cada in rindul iudeilor celor asemenea lui Caiafa si sa se f aca ase- menea lui Sabelie; nici nu-§i inchipuie mai mutyi decit Acestia, ca sa nu se rostogoleasca in mutyimea de zei a elinilor". Si ca aceasta este credinja Bisericii, poji afla din aceea ca Domnul, trimijind pe apostoli, a pus-o pe ea Treimea.ca temelie Bisericii, zicind: «Mergind, invajaji toate neamu- rile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului §i al Sfintului Duh» (Matei, 28, 19). Iar apostolii, mergind, asa au invajat. Si aceasta este propovadui- rea intregii Biserici de sub cer. XXIX Deci Biserica avind aceasta temelie a credinjei, sa ne spuna iara§i aceia §i sa raspunda: e Treime, sau doime? Daca e doime sa se numere in acelagi timp persoana e cea care poate fi desavirsita la nesfirsit, ducind §i natura cu sine spre o desavir§ire. Dar persoana e in comuniune cu alte persoane. Aceasta arata ca la ori- ginea lumii §i la temelia ei §i in aspirafia ei sta o comuniune de Persoane. 96. Pe Tatal II simte creaj:iunea, ca pe Cel peste ea, ca.origine, care ca.atare e dincolo de ea; pe Fiul ca pe Cel prezent in ea si imprimat in ea prin rajionalitatea ei constitutiva si susj;inatoare; pe Duhul ca pe Cel in ea, ca Cel in care ea se misca spre desavirsire. Dar nu poate simfi pe unul fara ceilalj;i doi. E ceea ce se spune in text in continuare. A fi in Duhul e una cu a fi Duhul in mod dinamic in ea. A fi prin Fiul e una cu a fi Fiul lucrator prin Duhul in ea. Ea tinde spre desavir§ire prin Duhul in cadrul structurii ei sus^inuta de Fiul. 97. limap^ei — E Treime intrucit fiinj;a cea una subzista in mod real in cele trei Persoane. 98. Nu numai Tatal e peste toate, sau Stapin peste toate, deci deasupra tuturor, transcendent tuturor, nu in asa fel ca cele create nu pot fi despar^ite de El; ci asa este si Fiul si Duhul. Dar Tatal maie «pestetoate» si in sensul de origine a lucrarii creatoare, sus- jinatoare si desavirsitoare. Insa lucrarea aceasta nu e alta decit a Fiului, ci ea se arata efi- cient prin Fiul. Deci si Fiul este «peste toate», ca Cel prin care se savirsegte orice lucrare pornita din Tatal, nefiind produs al acestei lucrari. 98 a. Biserica cunoaste pe Duhul ca subzistent, deci ca ipostas, sau ca persoana, nu ca putere nesubzistenta, sau neipostatica. 99. Daca ar fi Dumnezeu mai mult de trei Persoane, n-ar fi un singur Dumnezeu, ci mutyi zei. Tatal n-ar fi concentrat cu toata iubirea Lui spre un Fiu unic si nici n-ar fi unit cu El exclusiv in Duhul Sfint. O iubire indreptata spre mufyi fii nu mai prezinta un Tata con- centrat intr-o iubire absoluta spre un unic Fiu si nici unul din fiii cei mutyi, sau din nepoti, n-ar avea iubirea absoluta a uhicului Fiu. Aceasta ar inseamna ca fiecare din ei e la rindul sau tata al altui fiu. Iubirea indirecta a tatalui spre fiul fiului nu mai are caracterul absolut. Unitatea lui Dumnezeu se menjine, odata cu unitatea vie si iubitoare, numai daca Dum- nezeu e un singur Tata al unui singur Fiu, iar bucuria Tatalui de Fiul si a Fiului de Tatal e participate de o singura Persoana, careia i-o impartaseste fiecare din Cei doi. Chiar in reu- litatea suprema socotita dumnezeu totul s-ar relativiza si el n-ar mai putea fi socotit cu ori- gine, susfinere §i dinamica suprema a exislen^ei si iubirii, care ure in Sine via|,a si iubirea. liO SI IN I Ul, ATANASIE CKI, MARK Duhul de catre voi intre creaturi. Dar atunci voi nu mai credefi intr-un singur Dumnezeu Cel «peste toate» si «prin toate» si «in toate». Caci nu mai ave^i pe Cel «in toate», despar^ind si mstrainind de dumnezeire pe Duhul. §i desavirsirea voastra, pe care o socottyi sa o lucraji, nu se savir- $e§te in dumnezeirea intreaga, cugetind asa 100 . Caci e amestecata in dum- nezeire creatura si voi cugetaji despre Dumnezeu ca arienii §i elinii, amestednd areata cu Dumnezeu care a creat-o prin Cuvintul Sau 101 . Dar cugetind asa, ce nadejde mai aveji? Sau cine va va Jine pe voi in legatura cu Dumnezeu, neavind Duhul lui Dumnezeu, ci duhul creat? 102 Dar si mai mare e cutezanja §i nepasarea voastra, cind coborifi pe Tatal si Cuvintul Lui la starea de fapturi si egalizaji iarasi faptura cu Dumnezeu 103 . Caci aceasta o face^i inchipuindu-va pe Duhul ca faptura si totu§i facindu-L de o potriva cu Treimea. La fel de mare e nebunia voastra cind nedreptajiji atit de mult pe Dumnezeu, ca nu numaraji pe to$i ingerii sau toate faptu- rile impreuna cu Dumnezeu si cu Cuvintul, ci numai pe una din acestea. Caci trebuia ca voi, odata ce socotiji pe Duhul inger sau faptura si-L 100. In cazul ca Duhul nu e Dumnezeu, creatura nu mai este in Dumnezeu, nu se mai odihneste in Dumnezeu, nu mai inainteaza in El. Se odihneste trecator si nedeplin satis- f&ctttor intr-o creatura. Odihna aceasta numai e odihna in sensul propriu al cuvintului. Crea(.iunea ar ramine inchisa in ea insa§i, intr-o continua miscare intre fiin^a si nefiin|;a. Dar ea e creata si susfinuta prin Cuvintul cel necreat si Creator, Cel mai presus de ea, ca sa se odihneasca inaintind in Duhul cel de o fiin^a infinita cu El. Fiecare e mai presus de crea- tura. Intre Dumnezeu si create nu e o unitate de fiinja. Daca Duhul ar fi creatura, n-ar avea in El puterea care duce spre desavir§ire §i odihna. Numai Duhul necreat insufla crea- tiel dinamica desavirsirii si aspira^ia spre odihna in Dumnezeu. Crea^ia fara Dumnezeu ar rAmine inchisa intr-o agitate care n-o duce nicaieri. Astfel, Tatal este Cel din care por- negte lucrarea creatoare, Fiul Cel prin care se infaptuieste crea^ia, iar Duhul este Cel care o conduce spre implinire, spre desavirgire §i spre odihna in Dumnezeu. Inaintarea crea|;iei in desavir|irea in Dumnezeu e una cu indujiovnicirea ei, cu umplerea continua a ei de Duhul. Duhul o duce la asemanarea nesfirsita cu Fiul si la iubirea fa^a de Tatal; Duhul o conduce tot mai adinc in aceasta rela|ie de iubire cu Dumnezeu. Prin Duhul reintra creajia in Dumnezeu si inainteaza in El. Asa cum in Treime, Duhul fiind in Fiul, ca purees din Tatal, ll arata pe Fiul unit cu Tatal, tot asa, iradiind din Fiul in create, o face pe aceasta sa tnainteze la infinit in starea de infiere §i de alipire la Fiul §i, prin aceasta, in iubirea fa^a de Tatal. «Desavir§irea» (TeAetcoon;), de care se vorbeste aci, poate sa fie si botezul. Acesta era socotit in Biserica primara ca actul prin care omul intra pe drumul desavirsirii. 101. Sfintul Atanasie ii socoteste §i pe arieni ca panteisti, ca si pe elini (pa^ni),- nedeo- sebind pe Dumnezeu-Creatorul de create, desi in «Introducere» la vol. II al scrierilor lui Atanasie am vazut ca Spassky socoteste pe arieni deosebind, asemenea lui Aristotel, pe Creator de creatura. 102. Sfintul Atanasie reia ideea ca Duhul e Cel ce, uneste creatura cu Dumnezeu cel necreat ca unul ce-i da adevaratul dinamism. Deci daca El e creat se menjane un hiatus Intre Dumnezeu si creajiune si noi raminem in stricaciunea crea^iunii. Starea duhovni- ceasca, pe care o avem prin Duhul e cea care ne uneste cu Dumnezeu. Prin ea se imprima dumnezeiescul nemuritor in noi. Starea duhovniceasca e forma pe care o ia prezenja lui Dumnezeu in oameni. In ea e dinamica nesfirsita in Dumnezeu, reinnoita in om §i sus^i- nuta de Duhul. De aceea, adevarata induhovnicire e cea in care omul traieste relajia cu transcendentul, sau prezenja vie a lui Dumnezeu cel transcendent in sine. 1 03. Cei ce socotesc pe Duhul faptura coboara pe Tatal si pe Fiul cind II pun pe Duhul in rind cu Ei §i arata in aceasta un panteism patent. CAI'KK .1KHAIMON numarati in Treime, sa introduce^ in Aceagta nu numai un inger, ci pe toji ingerii creati; §i sa nu mai fie o Treime. d o dumnezeire fnmultita fara numar, ca §i desavir§irea voastra in Ea sa fie impartita ad si acolo si sa fie nestabila prin aceasta deosebire. Acestea sint conduziile din inva{aturile voastre §i ale arienilor care cugeta^i contrar dumnezeirii §i va inchinati zidirii in locul lui Dumnezeu Creatorul. XXX Acestea sint nebuniile la care ajungeji din a cugeta pe Dumnezeu doime. Iar de este Treime, precum si este, dar s-a dovedit ca e si neim- parjita §i nu neasemenea in fire, e necesar ca si sfinjenia si eternitatea Ei sa fie una §i firea neschimbata 104 . Caci precum credin|;a in Treime, pre- data noua, este una, si ea ne leaga de Dumnezeu, eel ce sustrage ceva din Treime §i se boteaza numai in numele Tatalui, sau numai in numele Fiu- lui, sau in Tatal §i Fiul fara Duhul, nu ia nimic, ci ramine gol §i nedesavir- sit atit el insusi dt si eel ce pare sa dea 105 . Caci in Treime e desavirsirea'"". Astfel eel ce desparte pe Fiul de Tatal, sau coboara pe Duhul intre crea- turi, nu are nici pe Fiul, nici pe Tatal, ci este fara Dumnezeu si mai rau ca un necredincios §i orice mai degraba dedt un crestin' 07 . §i pe drept cuvint. Caci precum unul este Botezul dat in Tatal §i in Fiul si in Sfintul 104. Daca in Dumnezeu doua Persoane ar fi necreate, iar una (Duhul) creata, insasi sfinjsnia adusa de Duhul ar fi diferita de sfin|;enia lui Dumnezeu. Iar eternitateu si neschimbabilitatea ar avea-o numai doua Persoane despar^ite de noi. Pe de alta parte am vazut ca o desavirsire in doi nu e posibila. 105. Cel ce nu se boteaza si in Duhul nu primeste nimic, pentru ca sau nu se boteaza propriu-zis, sau nu intra prin acest Botez pe drumul desavirsirii. Pentru ca numai prin Duhul se intra in legatura cu dumnezeirea. Duhul e firul prin care curge energia dumne- zeiasca in noi. Numai Duhul ne introduce in Fiul, pentru ca numai El e in Fiul. Asa cum daca Fiul nu e necreat, firea omeneasca luata de El si deci si firea noastra a tuturor nu scapa de stricaciune si moarte, la fel daca Duhul, Care din Hristos ni Se comunica noua, nu e necreat, raminem in starea pieritoare. 106. In Treime e botezul, sau desavirsirea (teXeiwoK;); o doime dumnezeiasca ramine inchisa in ea, ca intr-o iubire nerevarsata spre atyii, si noi inchisi in starea noastra creata, si supusa, in afara Treimii, dezbinarii egoiste. Prin Duhul ni Se comunica Treimea iubirii revarsate cu generozitate peste creaturi. Duhul arata generozitatea dumnezeirii. Prin Duhul ni se comunica viaja dumnezeiasca plina de iubire a Tatalui si a Fiului, pentru ca Duhul inseamna comunicarea acestei vie^i §i in Treime. Chiar intre oameni, al treilea da celor doi posibilitatea iesirii din inchiderea intre ei, sau posibilitatea revarsarii generoa.se spre atyii a dragostei dintre ei. 107. Cine desparte pe Fiul de Tatal nu mai are nici pe Tatal, nici pe Fiul, pentru ca pentru el Fiul nu mai e Fiu si Tatal nu mai e Tata. Fiul e o creatura si Tatal o esenta imper- sonate, din care acela emana spre a se pierde dupa o vreme. La fel nu mai are pe Tatal si pe Fiul eel ce coboara pe Duhul la treapta de creatura, caci nu mai are cine-L uni cu Tatal si cu Fiul. Ba chiar Tatal si Fiul nu mai sint in acest caz Tata si Fiu, caci un Tutu care nu sufla iubirea Lui asupra Fiului (adica pe Duhul), nu mai e un Tata care are un Fiu. Pri- mind pe Duhul, noi primim iubirea Tatalui fata de Fiul, iubire care se odihneste in Fiul si care ne aduna si pe noi in Fiul. Fara Duhul nu e o iubire desuvirsita in Dumnezeu, ciici Tatal nu-Si arata iubireu fu(,a de Fiul, confiimntii de Duhul. (>2 SI'tNTlll. ATANAMK CKI. MARK Duh si o singura credinfa in Ea, cum a zis Apostolul (Efes., 4, 5), lafel Si Sflnta Treime, fiind una In Ea insasi si unita in Ea, nu are nimic in Ea din cele create. Aceasta este unitatea neimpar^ita a Treimii §i una este credinta in ea. Iar daca, dupa nascocirea voastra, a tropicilor, nu e a§a, ci visa$i sa spune^i ca Duhul Sfint este creatura, credin^a voastra nu mai este una, nici botezul nu mai este unul, ci doua, unul in Tatal §i Fiul, altul intr-un inger care e faptura 108 . §i deci nu mai ave|i nimic sigur si adevarat. Caci ce poate fi comun intre creat si Creator? Sau ce unitate este intre fapturile de jos §i Cuvintul care le-a creat pe acestea? 109 Aceasta stiind-o, fericitul Pavel nu imparte Treimea, ca voi, ci facind cunoscuta unitatea Ei a scris. corintenilor despre cele duhovnicesti si a recapitulat toate intr-un unic Dumnezeu Tatal, zicind: «Sint impar^iri ale darurilor dar e acelasi Duh; si impartiri ale slujirilor, dar e acelasi Domn; si impartiri ale lucrarilor, dar e acelasi Dumnezeu care lucreaza toate in toti« (I Cor., 12, 4-6). Caci cele ce le imparte Duhul fiecaruia, acelea sint daruite de la Tatal prin Fiul. De aceea si cele date de catre Fiul in Duhul sint daruri ale Tatalui. §i fiind Duhul in voi, si Cuvintul care-L da pe Acesta este intru voi. §i in Cuvintul este Tatal. §i asa se implineste ceea ce s-a zis: «Voi veni Eu si Tatal si ne vom face loca§ la voi» (loan, 14, 23). Caci unde e lumina, acolo e si stralucirea; si unde e stralucirea, acolo e si lucrarea si harul luminator. §i aceasta invat;ind-o Pavel, a scris iara§i corintenilor in a doua Epistola, zicind: «Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfintului Duh cu voi cu to|;i« (II Cor., 13, 13). Caci harul si darul dat de Treime se dau de la Tatal prin Fiul, in Duhul Sfint. Fiindca precum harul dat este din Tatal prin Fiul, asa nu poate fi partasie la dar in noi (xoivcovla iifc 668eax; tv Vijitv) decit in Duhul Sfint 110 . Caci impartasindu-ne de Duhul, avem dragostea Tatalui si harul Fiului §i imparta§irea Duhului insusi. 108. "Ev p&ima\ia — un Botez. Expresia aceasta folosita in Simbolul niceo-constanti- nopolitan §i luata din simbolurile anterioare are §i sensul ca el se da in numele celor trei Persoane de o fiinjii. Caci daca Duhul n-ar fi de o fiin^a cu Tatal si cu Fiul, ci vreun inger, ar trebui sa se dea doua botezuri si sa avem doua credin^e. 109. Daca Duhul e creat, si celelalte doua Persoane sint creaturi, in cazul ca se ^ine la unitatea Duhului cu Ele. Sau daca Duhul e creat, cum ne poate uni El cu Fiul si cu Tatal, pe care voim sa-I socotim necreati. . 110. Noi nu putem sa ne impartasim de darul dat de Tatal prin Fiul deat in Duhul Sfint. Duhul Sfint vine in noi ca darul iubirii parintesti, cum vine in Fiul. El vine in noi, facindu-ne sa ne sim^im ca fii ai Tatalui si sa ne deschidem Tatalui pnn Fiul. Duhul trezeste sensibilitatea noastra de fii fa{a de Tatal, incit ne e greu sa distingem in actul nostru de primire a Duhului intre noi si Duhul. El actualizeaza comunicabihtatea noastra cu Dumnezeu ca intre fii si Tatal si ca a unor fraft ai Fiului, dar si sentimentul fra^iei intre noi. El nu lasa persoanele una in fa^a alteia, ci actualizeaza comunicarea intre ele, misca- rea intre ele. CATHK HKRAI'ION (JM XXXI Deci si din acestea s-a aratat ca lucrarea Treimii este una. Caci Apos- tolul nu arata pe cele date, ca dfndu-se deosebite si imparfite de catre fiecare" 1 , ci ca se dau de Treime si ca toate sint din Dumnezeul eel unic. Deci eel ce declare faptura pe Cel ce nu e faptura, ci unit cu Fiul, precum Fiul e unit cu Tatal, pe eel impreuna slavit cuTatal §i cu Fiul §i cugetat ca Dumnezeu impreuna cu Cuvintul §i lucrind ceea ce lucreaza Tatal prin Fiul, cum nu-si indreapta necredin^a spre Fiul insu§i? Caci nimic nu se face de Tatal, care nu se face si nu se lucreaza prin Cuvintul in Duhul. Aceasta se spune §i in psalmi: Cu Cuvintul Domnului cerurile s-au intarit §i cu Duhul gurii Lui toata puterea lor» (Ps. 32, 6). Iar in psalmul 147 se spune: «Va trimite pe Cuvintul Sau §i le va topi pe ele. Va sufla Duhul Sau §i vor curge ape» (Ps. 147, 7) 112 . §i cum a zis Apostolul: «Ne-am facut drepji in numele Domnului nostra Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostrum (I Cor., 6, 11). Caci e nedesparjit Duhul de Cuvintul. Fiindca zicind Domnul: «Vom veni Eu si Tatal» (loan, 14, 23), arata ca intra impreuna §i Duhul, salasluind-Se in noi nu altfel decit Fiul, precum scrie Pavel efesenilor: «Sa va dea voua dupa bogajia slavei Lui, sa va intari(,i intra putere prin Duhul Lui in omul dinauntru, ca sa Se salasluiasca Hris- tos in inimile voastre» (Efes., 4, 16). Iar Hristos fiind in noi, este §i Tatal Caci spune Fiul: «Eu intra Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 10). De aceea fiind Cuvintul in prooroci, ei proorocesc in Insusi Duhul Sfint. De fapt and spune Scripture: «Si a fost Cuvintul Domnului"- catre cutare prooroc, il arata proorocind in Duhul Sfint. Caci s-a scris la Zaharia: •«Dar primijii cuvintele Mele §i cele legiuite de Mine, cite le poruncesc robilor Mei, proorocilor» (Zah., 1,6). Iar dupa pu^in, mustrind poporul, a zis: «§i inima lor au facut-o neascultatoare ca sa nu asculte de legile Mele si de cuvintele Mele, pe care le-a trimis Domnul Atotjiitorul intru Duhul Lui in miinile proorocilor Lui mai inainte» (Zah., 7, 12). Iar Petru a zis in Fapte: «Barba];i fraji, trebuia sa se implineasca Scripture, pe care a spus-o mai inainte Duhul Sfint» (Fapte, 1, 16). §i indeobste apostolii stri- gau: «Stapine, Cel ce ai facut cerul §i pamintul §i marea si toate cele din ele, care prin gura parintelui nostru David, a slugii Tale, ai spus prin 111. Deci nu putem socoti ca VI. Lossky ca Fiul ne face una in fiin^a, iar Duhul Sfint nc dezvolta pe fiecare persoana (Essai sur la theologie mystique de VEglise d'Orient). Totul porne§te de la Tatal, ajungind la noi prin Fiul in Duhul Sfint. In fiecare dar avem lucrarea unica a Sfintei Treimi. Traim in fiecare dar prezenta intregii Treimi §i in fiecare Persoana, pe toate trei in mod nedesparfit §i neconfundat, sau unitatea dragostei dintre ele comuni- cata noua pentru a crea o unitate de dragoste si intre noi. 112. Cuvintul de suparare poate topi puterea cuiva, dar suflul totdoauna o punc in miscare ca pe o apa. Cuvintul neiubitor incremenosU' in incomunicabilitate pe eel curuiu i se spune. Cuvintul care sufla in noi Duhul iubirii puno in mlycfiro vie de comunicurc Hufli'- tul nostru. (i4 NI'tNTUI, A'l'ANASIK CKI, MARK Duhul Sfint» (Fapte, 4, 24-25). Si Pavel aflindu-se in Roma, a spus cu indrazneala iudeilor ce au venit la el: «Bine a grait Duhul Sfint prin Isaia catre paring vostri» (Fapte, 28, 25). Iar lui Timotei i-a scris: «Iar Duhul zice lamurit ca in timpurile din urma se vor departa unii de credin|;a sana- toasa, luind aminte la duhurile in§elaciunii«- (I Tim., 4, 1). De aceea, de cite ori zice ca Duhul e in cineva, se injelege ca in acela e si Cuvintul care da Duhul. De fapt, cind s-a implinit proorocia: «Voi varsa din Duhul Meu peste tot trupul» (Ioel, 2, 28), Pavel a zis: «dupa daruirea Duhului lui Iisus Hristos, ce ni s-a dat» (Filip., 1, 19). Iar catre corinteni a scris: «Oare cereji dovada a lui Hristos care graieste in mine?» (II Cor., 1 3, 3). Iar daca Cel ce graia in el era Hristos, e vadit ca Duhul ce graia in el era al lui Hristos. Caci graind in el Hristos, Pavel a zis iarasi in Fapte: «§i acum iata ca fiind legat cu Duhul, merg la Ierusalim, nestiind cele ce mi se vor intimpla acolo, decit numai ca Duhul Sfint marturiseste in cetate, spunindu-mi ca ma asteapta lan^uri si necazuri» (Fapte, 20, 22-23). De aceea cind sfinjii zic: «Acestea zice Domnul», nu graiesc altfel decit in Duhul Sfint; si graind in Duhul Sfint, le spun acestea in Hristos. Iar cind Agav zice in Fapte: «Acestea zice Duhul Sfint» (Fapte, 21, 11), iarasi itti trebuie injeles altfel decit ca, venind Cuvintul in el, Duhul i-a dat sa stie ca Acela graia in el si i-a anun^at cele ce-1 asteapta pe Pavel in Ieru- salim. Deci Duhul anunjindu-le acestea lui Pavel, insusi Hristos graia in el, incit vestirea Duhului era vestirea Cuvintului 113 . Asa venind Cuvintul in Sfinta Fecioara Maria, a venit in ea impreuna cu El §i Duhul; si Cuvin- tul S-a plasmuit §i §i-a format in ea trupul Sau din Duhul 114 , voind sa adune si sa aduca prin Sine crea|ia Tatalui si sa impace toate intru Sine, «impadnd cele din cer §i cele de pe pamint» (Col., 1, 20) 115 . XXXII Se arata deci ca sint de acord cu dumnezeiestile Scripturi cei ce cred ca Duhul Sfint nu e creatura, ci e propriu Cuvintului §i dumnezeirii Tata- lui. Asa se dovedeste inva^atura sfin];ilor 115a despre Sfinta si neimpartita Treime si ca aceasta este credin];a cea una a Bisericii universale (catolice). Iar nerationalul mit plasmuit al tropicilor e in dezacord cu Scripturile si e in acord cu irajionalitatea nebuna a arienilor. Si e drept sa socotim ca 1 13. In cuvintele rostite de prooroci §i de apostoli era activ atit Cuvintul cit §i Duhul Lui. De cite ori nu simj;im ca in cuvintul spus de noi e si puterea sau indemnul unui prieten la care ^inem, sau care e de fa^a? Cit de nedespar^ita e o persoana de alta in lucrarea, in grairea ei, fara ca sa se confunde totu§i? 114. Asa cum Duhul e in Cuvintul neintrupat, a§a trece si in trupul ce incepe El sa §i-l formeze. Astfel, Cuvintul I§i formeaza trupul, dar nu fara lucrarea Duhului. 115. Lucrarea de mintuire incepe odata cu inceputul intruparii in pintecele Fecioarei. K o lucrare in care e prezenta iarasi intreaga Sfinta Treime plina de iubire in Ea insasi. 115 a. Sfintul Atanasie in^elege prin «sfin^i» pe autorii Sfintei Scripturi. C'AlHK SK.HAI1QN (ifl ramin strairii de ratacirea acelora numHi pentru eei limpli. Dar mutyumita lui Dumnezeu, ei n-au reusit, precum scrii, li-i mutyumeasca pe arieni, acoperindu-se sub paruta lor contrazicere fata de ei. De aceea sint urfyi si de aceia, pentru ca declara numai pe Duhul creatura. Si sint dispre^ui^i de toji ca unii ce lupta cu adevarat impotriva Duhului si in scurt timp devin mo4i, fiind pustii si goi de Duhul" 8 . Caci dupa fericitul Apostol, fiind oameni sufletesti, n-au putut primi cele ale Duhului lui Dumnezeu, care trebuie judecate duhovniceste (II Cor., 2, 14). Iar cei ce cugeta cele ale adevarului, judeca toate, «iar ei nU sint judecaji de nimeni», avind in ei pe Domnul, Care Se descopera in Duhul pe Sine insusi si prin Sine pe Tatal 117 . XXXIII Deci eu, care petrec in pustie 118 , indemnat de nerusinarea celor ce s-au abatut de la adevar si nejinind seama de cei ce voiesc sa rida de sla- biciunea si pujinatatea dpvedirii prin cuvint a abaterii lor, Ji-am scris acestea pe scurt si \i le-am trimis evlaviei tale, rugindu-te mult ca, citin- du-le, pe unele sa le indrepfi iar de cele sense cu slabiciune, sa ma ierji Caci le-am scris dupa credinj;a apostolica predata noua de Paring, neadaugind nimic din afara, ci ceea ce am invajat, am pus in scris in acord cu Sfintele Scripturi 119 . Sint de acord acestea §i cu cele mai inainte hotarite spre inta- rirea adevarului din Sfintele Scripturi. N-am adaus nimic din afara. Caci Insusi Domnul Iisus Hristos a inva^at prin Sine pe samariteanca, si prin ea, pe noi, desavirsirea Sfintei Treimi, ca fiind o dumnezeire neimpar^ita $i una. Insusi Adevarul marturiseste, and zice samaritencei: «Crede Mie, ca vine ceasul, si acum este, cind adevara^ii inchinatori se vor inchina 116. Duhul e «de via|;a Facatorul^, caci El ne introduce in viaja dumnezeiasca. Cei goi de Duhul devin mor|;i suflete§te, ca lipstyi de comuniunea cu Dumnezeu §i intreolalta. 117. Unitatea intre Persoanele Sfintei Treimi se arata si in aceea ca in Duh ni Se des- copera Fiul insusi si Fiul prin Sine II descopera pe Tatal. De aceea si omul care n-are pe Duhul nu vede pe Fiul. Duhul e ca un fel de ochi spiritual, prin care Se vede Fiul. De aceea propriu-zis Duhul nu Se vede. Dar eel ce-L are, II simte. Sau il simte, dar nu prin puterea sa naturala, pe Hristos ca Dumnezeu. Duhul Sfint inatya simfurile perceperii spirituale ale omului. Se unifica cu omul, inaljind si transfigurind subiectul lui. Inalla in orizontul trans- cendent subiectul uman cu simturile §i cu intelegerea lui. Aceasta pentru ca in Dumnezeu Insusi Duhul intrejine confirmarea si intensitatea suprema a trairii Fiului de catre Tatal si a Tatalui de catre Fiul. Fiecare e luminat in intregime celuilalt prin Duhul. Fara Duhul nu cunoastem nici prin Hristos pe Tatal. De cite ori nu sim^im ca in cuvintul nostru, in vederea noastra, e prezent cuvintul altuia §i vederea noastra e ajutata de vederea altuia, incit ne vine sa spunem: acela graieste prin mine, acela vede prin mine. 118. Se vede ca aceasta scriere e alcatuita dupa 356, cind Atanasie, exilat petrecea printre pustnicii din pustia Egiptului. 119. De atunci se socoteau Scriptura §i Tradi(,ia ca cele doua norme ale credin),ei Bisericii. lid HI'tNTtli; ATANASIK, t'K.I. MAKK, lui in Duh si Adevar. Caci Tatal ii vrea astfel pe cei ce se inchina Lui. Duh este Dumnezeu §i cei ce se inchina Lui se cade sa se inchine in Duh §i Adevar» (loan, 4, 21-22). Deci s-a aratat din aceasta ca Adevarul este Fiul insu§i, cum Insu§i zice: «Eu sint Adevarul** 120 . Pentru El s-a rugat si proorocul David: «Tri- mite lumina Ta §i Adevarul Tau» (Ps. 42, 3). Deci adevarajii inchinatori se inchina Tatalui, dar in Duh §i Adevar, marturisind pe Fiul si in El pe Duhul. Caci Duhul e nedesparjit de Fiu, cum nedesparjit e Fiul de Tatal. Insusi Adevarul marturise§te aceasta, zicind: «Voi trimite voua pe Min- giietorul, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, pe Care lumea nu-L poate primi» (loan, 15, 26; 14, 17), adica nu-L pot primi cei ce-L tagaduiesc ca El este din Tatal in Fiul. Deci, urmind pilda adevara^ilor marturisitori, trebuie sa vina §i acestia la adevar. Cei ce nu voiesc nici dupa acestea sa inve|;e, nu vor putea nici sa in^eleaga. Dar trebuie sa inceteze de la ocari §i sa nu imparta Treimea, nici sa numere pe Duhul intre creaturi, ca fariseii de odinioara, care au pus cele ale Duhului pe seama lui Beelzebul. Ace§tia, indraznind acelea§i lucruri, vor avea de suportat §i aci §i dupa cele de aici osinda acelora. 120. Cuvintul Tatalui face cunogtibil pe Tatal; in Cuvintul vedem Adevarul. Fara El nu s-ar putea cunoagte Adevarul. O persoana singura nu e persoana, deci nu este peste tot. EPISTOLA A DOUA CATRE ACELASI EPISCOP SERAPION, IMPOTRIVA CELOR CARE DECLARA PE FIUL CREATURA (col. 612-680) I Socotesc ca am scris despre aceasta purine cuvinte. §i m-am invino- vaj;it de marea slabiciune de a nu putea sa scriu atitea cite sint datori oamenii sa le spuna impotriva celor ce nu cred in Duhul Sfint. Iar fiind- ca, precum scrii, unii dintre fraji au cerut sa le scurtez si pe acestea, ca sa aiba de-a gata si pe scurt putinf;a sa dea pe de o parte raspuns celor ce intreaba despre credin};a noastra, iar pe de alta sa respinga pe necredin- ciosi, am facut-o si pe aceasta, gtiind ca, minat de con§tiin}a cea buna, vei implini Tu si ceea ce lipseste in acestea. Arienii, intorcindu-se in ei insisi, si necugetind nimic mai mult decit ceea ce e in afara Scripturilor, asemenea saducheilor, au in{;eles Scriptu- rile de Dumnezeu insuflate dupa cugetarile omenesti. Auzind deci ca Fiul e In|;elepciunea §i Stralucirea si Cuvintul Tatalui, s-au obisnuit sa intrebe: Cum pot fi acestea? Dupa ei nu poate fi ceea ce nu pot infelege ei. In felul acesta ei pot intreba astfel despre toate: Cum poate creatiu- nea, care cindva n-a fost, sa se faca? Sau cum poate Jarina pamintului sa fie facuta om cuvintator? Sau cum poate fi facut stricaciosul, nestrica- cios? Sau cum s-a intemeiat pamintul pe mari si a pregatit Dumnezeu riuri? In sfirsit nu le ramine decit sa-§i spuna lor insisi: «sa mergem si sa bem. Caci miine vommuri»(Ps. 23, 2), ca, pierindei, sa piara impreuna si furia ereziei lor. II Aceasta cugetare a arienilor este pieritoare si supusa stricaciunii m . Dar cuvintul adevarului, pe care ar trebui sa-1 in^eleaga si ei este acesta: 121. Daca n-a luat in Sine firea noastra omeneasca Fiul lui Dumnezeu eel ve§nie, sau nepieritor, ci o creatura pieritoare, omeneseul luat do El si persoanele umano nimin supuse pieirii. Aceasta rezulta din arianism. §i atunci totul in lumc e fara sens. Intt'uparea Fiului lui Dumnezeu arata sensul existen|.ei . El c Adcvi'uul. (iH HMNTtll. A'I'ANASIK I'M. MARK Daca Dumnezeu este izvor §i lumina §i Tata, nu e ingaduit sa se spuna ca izvorul e uscat, ca lumina e fara stralucire, ca Dumnezeu e fara Cuvint (Ra^iune), ca sa nu fie Dumnezeu nein^elept, nerafional (necuvintatpr) si fara stralucire 122 . Iar Tatal fiind etern, e necesar ca §i Fiul sa fie etern 123 . Caci cele ce le injelegem in Tatal e neindoielnic ca sint §i in Fiul. De fapt lnsu§i Fiul a spus: «Toate cite le are Tatal ale Mele sint» (loan, 16, 15); §i toate ale Mele sint ale Tatalui. Deci daca Tatal este vesnic, vesnic este §i Fiul. Caci prin El s-au facut veacurile (Evr., 1 , 2) 124 . Tatal este Cel ce este. Dar daca El este Cel ce este, e necesar sa fie si Fiul. Caci Tatal este cum a spus Pavel: «Cel ce este peste toate Dumnezeu binecuvintat in veci. Amin»(Rom,, 2, 5). Daca nil e ingaduit deci sa se spuna despre Tatal: a fost cindva cind n-a fost, nu e ingaduit sa se spuna nici despre Fiul: a fost cindva cind n-a fost 125 . Atotfii- tor este Tatal, Atotyiitor este deci §i Fiul. Caci spune loan: «Cel ce este, Cel ce era, Cel ce va veni, Atotfiitorul» (Apoc, 1, 8). Tatal este lumina, deci Fiul este stralucire §i lumina adevarata. Tatal este Dumnezeu adeva- rat; Dumnezeu adevarat este deci §i Fiul. Caci a scris loan: «Sintem intru ^ 122. Dumnezeu nu poate fi decit izvor fecund, nu ceva uscat, mort; nu poate fi decit lumina, sau sens si constiinja de acest sens, caci un sens fara constiinja de sine nu e sens; sensul nu poate fi haotic, ci rational, dar rational in mod constient, caci altf el i-ar fi impri- mata rationalitatea de o realitate superioara, constienta, deci n-ar mai fi El Dumnezeu, ci un altul. Pina la urma trebuie sa fie o existenja cu un sens constient, care e Dumnezeu ca realitate suprema. Dar ca izvor, Dumnezeu cel constient trebuie sa izvorasca din Sine, nu din ceva inferior Lui, ci o apa la nivelul Lui; ca Lumina, trebuie sa aiba o stralucire la nive- lul ei, nu inferioara ei; ca Ra^iune cugetatoare, o cugetare la nivelul ei, nu inferioara. Deci Dumnezeu trebuie sa aiba din veci o manifestare la nivelul Lui, din fiinja Lui, care sa-I faca posibila constiin|;a de Sine §i viaja care nu poate veni din afara de Sine. Daca exista o realitate, trebuie sa existe un izvor suprem al ei din eternitate. Daca exista o rationalitate in toate, trebuie sa existe un izvor personal al ei din eternitate. Caci rafionalitatea fara un subiect constient de ea, care o sesizeaza si o utilizeaza, n-are rost si nu poate fi explicata in ce priveste originea ei. 123. Daca sint lucruri §i persoane care se misca in timp, dar imprimate de rationali- tate, trebuie sa fie si un subiect rational etern, ca origine creatoare a lor. Dar un Subiect personal etern nu poate fi singur. 124. Tatal este Cel ce este, Cel ce este cu adevarat, sau prin Sine si din eternitate, nu cu o existen^a primita din afara de Sine. §i pina la urma trebuie sa existe o astfel de exis- ten^a prin Sine. Trebuie sa fie o realitate suprema care nu-§i mai are existen^a din afara de Sine. Ea este «Tatal» tuturor prin excelenjii. De la El sint toate. Dar daca Tatal este din eternitate ca origine, deci ca Tatal, trebuie sa aiba din veci §i un Fiu egal cu Sine si din fiinta Sa. Din origine trebuie sa iasa din eternitate ceva sau ceva egal cu ea. 125. Daca formula arienilor: «Era cindva cind nu era» nu se poate aplica Tatalui, caci Dumnezeu n-a devenit cindva Tata, ci din veci e originea a ceva de nivelul Sau si din fiinta Sa, nu se poate spune aceasta nici despre Fiul. Daca Fiul nu e din veci, nici Tatal nu e Tata din veci, ci s-a produs in Dumnezeu o prefacere radicala, ceea ce II arata supus unei evolu- tii, deci nefiind Dumnezeu cu adevarat. Dar trebuie sa existe mai presus de toate o exis- ten^a prin sine, nesupusa vreunei legi superioare ei, deci nici evolu^iei, avind in Sine totul din veci. In acest caz cele ce apar ulterior, nu apar ca evolujii sau ca manifestari ale fiin^ei Lui, ci ca produse ale vointei Lui, din afara fiinj;ei Lui, adica din nimic; caci in afara de El nu e nimic. CATUK ACKI.AIjll KMSl'dl'SKHAI'ION <><) Cel adevarat, intru Fiul Lui, Iisus Hristoa. AceaU eite Dumnezeu Cel adevarat si viafa vesnica- (I loan, 5, 20). $i peite tot nu e nimic din ceea ce are Tatal, care nu este al Fiului. De aceea Fiul e In Tatal si Tatal in Fiul. Fiindca cele ce sint ale Tatalui, acelea sint In Fiul si iaragi acestea se infce- leg in Tatal. Asa se injelege si cuvintul: «Eu si Tatal una sintem» (loan, 10, 30). Fiindca nu sint alte in Tatal §i alte in Fiul, ci cele ce sint in Tatal, ace- lea sint si in Fiul. §i daca vezi in Tatal, cele ce le vezi in Fiul, bine se spune: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9). Ill Acestea fiind astfel, cel ce declara pe Fiul creatura e necredincios. Caci va fi silit sa spuna ca e creatura si izvorul Jisnitor, daca e creatura Injelepciunea si Cuvintul intru care sint toate cele ale Tatalui. §i se va putea vedea §i din acestea putreziciunea ereziei nebunesti a arienilor 12 ". In cele in care sintem asemenea, in acelea avem si identitate si sin- tem de o fiinja. A§a noi, oamenii, fiind asemenea si avind identitate in ele, sintem de o fiinja unii cu aljii. Caci tuturor ne este comuna mortalita- tea, stricaciunea, schimbarea, venirea la existenja din cele ce nu sint 12 '. $i ingerii intre ei si toate celelalte la fel isi sint asemenea intreolalta. Deci sa cerceteze cei iscoditori de este vreo asemanare a creaturilor cu Fiul; sau 126. Cine face Rajiunea, Injelepciunea Tatalui creatura, II declara si pe Tatal creatura. Dar atunci, cine le-a creat pe toate? Trebuie sa stea la baza injelepciunii, rafiunii din lume o in^elepciune, o ra^iune personala eterna. Altfel m^elepciunea si rafionalitatea din lume nu se pot explica. De unde ar veni injielepciunea din ele? Iar In^elepciunea supreme poate proveni din ceva neinjelept? Nimic nu se poate explica fara o injielepciune eterna exis- tent§ prin Sine. Iar in^elepciunea din lume nu poate fi prin ea insasi, data fiind imperfec- jiunea tuturor celor din lume. Trebuie sa fie un izvor suprem personal al tuturor celor In care se arata o injelepciune, un izvor constient de ele, care are intr-o forma desavfrsita m|;elepciunea aratata in ele. Acesta e Logosul dumnezeiesc. O injelepciune fara o con- stiin|a despre ea este inexplicabila. O infelepciune fara un subiect al ei, constient de ea, fara un subiect care sa se bucure de ea §i sa se foloseasca de ea, care sa vada in ea sensul existen^ei, ar fi fara rost si nu s-ar putea explica cum de exista. 127. Cele aduse la existenja din nimic nu au o fiin^a netrecatoare, nepieritoare, inco- ruptibila in ele insesi. Ele sint men^inute in existenja prin puterea lui Dumnezeu, sau se fmpartasesc de ea datorita Lui, deci prin voia Lui, nu fara voia Lui, caci In acest caz ar fi si el o existen^a supusa unor legi superioare, care nici ele nu pot fi explicate prin ele Insesi. §i prin aceasta se arata ca cele ce sint aduse la existen^a din nimic nu au o fiin^a prin ele Insesi, ci capata o fiin^a prin voia lui Dumnezeu. Aceasta se arata si prin faptul ca, atunci clnd nu mai traiesc in acord cu voia lui Dumnezeu, ele isi arata caracterul lor coruptibil, trecator, muritor. Iar dupa caderea in pacat, chiar daca sint readuse in general la legatura cu Dumnezeu prin Hristos, ramin si trecatoare si muritoare, pentru a se arata ca nu prin ele sint netrecatoare si nemuritoare, ci prin Fiul lui Dumnezeu, Care a luat in Sine Area lor, sau le lasa si sa moara dupa firea lor, dar le si invie prin puterea Lui la viafca nemuri- toare. Omul e lasat sa fie constient de ceea ce este prin sine si de ceea ce primeste prin puterea lui Dumnezeu. Daca in Hristos s-ar fi intrupat numai vreo creatura superioara, ar insemna ca nici El nu ne poate scoate din piericiune. Si daca exista un Dumnezeu superior lui Hristos, acesta nu ne poate ajuta. Ramine inchis si el insusi ca si creatura. Mai degraba trebuie cugetat deci si el ca o esen|a izvoritoare de forme exclusiv pirritoaro. Dar atunci cum se impacn nepiericiunea ei ca esen^a cu piericiunea formclor ce cmuna din ea? La ce mai c buna nepiericiunoa ei? 70 SI'tNTUI. ATANASIK, I'M, MAKK daca se pot afla cele din Fiul intre cele facute, ca sa indrazneasca sa declare §i pe Fiul lui Dumnezeu creatura. Dar nu vor afla asa ceva cei ce indraznesc toate §i ratacesc in privinfa dreptei credin^e. Caci in cele create nu este nimic atotyiitor si nimic nu e Jinut de altul 128 . Ci toate sint tinute de Dumnezeu: «Cerurile graiesc slava lui Dumnezeu» (Ps. 18, 2); si: «A1 Domnului este pamintul §i plinirea lui» (Ps. 23, 1); «Marea a vazut si a fugit» (Ps. 113, 3). §i toate sint slujitoare ale Celui ce le-a facut, impli- nind cuvintul Lui §i ascultind de poruncile Lui (Ps. 102, 20) 129 . Dar Fiul este atotyiitor, ca si Tatal, cum s-a scris si s-a aratat. §i iara§i in creaturi nu e nimic neschimbator prin fire. Caci unii din ingeri nu §i-au pastrat vrednicia lor (Iuda, 6); si «stelele nu sint curate maintea Lui» 130 ; si diavolul a cazut din cer, iar Adam a calcat porunca; si toate sint schimbatoare. Dar Fiul e neschimbator ca §i Tatal. Aceasta a aratat-o Pavel, din psalmul 101, zicind: «§i Tu intru inceput, Doamne, ai intemeiat pamintul; si lucrul miinilor Tale sint cerurile. Ele vor pieri, iar Tu vei ramine §i toate ca o haina se vor invechi §i ca pe o imbracaminte le vei schimba si se vor preface. Iar Tu acela§i esti si anii Tai nu se vor »flrsi»- (Evr., 1, 10-12). §i iara§i zice: «Iisus Hristos, ieri si astazi acela§i, si in veci» (Evr., 13, 8). rv §i iara§i toate cele facute nu erau §i s-au facut. Caci pamintul care nu era nimic, 1-a facut. §i El e «Cel ce cheama cele ce nu sint, ca sa fie (Rom., 4, 17). §i asa sint fapturi §i creaturi 131 . De aceea «Intru inceput a facut Dumnezeu cerul §i pamintul^ (Fac, 1, 1) si toate cele din ele. §i iarasi: «Mina Mea le-a facut pe acestea toate» (Isaia, 66, 2) 132 . 128. Nimic din lume nu e £inut definitiv §i exclusiv de altul, de§i fiecare din formele lumii are nevoie de altceva pentru timpul existenjei ei. Dar orice £ine ceva pentru o vreme 8i in parte e fcmut §i el de altceva. Daca e a§a, nu se pot |ine nici toate unele prin altele in mod definitiv. Cum, fiind toate slabe, s-ar putea Jine in mod absolut intreolalta? Exista un Atot^iitor superior tuturor, Care n-are nevoie sa fie sus^inut de altceva. Gindirea sfintului Atanasie imbra^iseaza toata crea^ia, ca sa vada in ea necesitatea unui Atotyiitor absolut mai presus de ea. Dar Dumnezeu este Atotjiitor si in sensul ca El sus^ine pe fiecare in unire cu toate, mai ales persoanele umane. Daca ele totusi mor in urma pacatului, nu mor de tot si cele ce au refacut legatura lor cu Dumnezeu vor fi readuse prin inviere la via^a deplina in El. 129. Cele create nu plasticizeaza numai ra^iuni ale Cuvintului, ci si implinesc acele ra^iuni, sau Cuvinte ale Lui. Cuvintul creator cheama cuvintele create la o implinire a ceea ce e dat lor de catre El. 130. Iov, 25, 5. 131. Dumnezeu le face toate prin chemare, sau cuvint. Cuvintul sau chemarea e pute- rea care face din nimic cele spuse prin El ca sens. Acest sens ia existen^a creata. El e la inceput gind, apoi devine realitate, nu ca emanate din El, ci prin voia Lui. 132. Deci la gind se adauga voia, sau fapta lui Dumnezeu, ca gindul sa-si capete o implinire intr-o creaturn. ('ATKK ACKLAj)! KI'INCUI' SKHAI'ION 71 Dar Fiul este Cel ce este m si Dumnezeu peste tocte, ca §i Tatal. Aceasta s-a aratat. El nu este facut, ci e Facator m ; nu este creat, ci e Crea- tor si Facator al lucrurilor Tatalui. Caci prin El s-au facut veacurile (Evr., 1, 2) 135 . §i «toate printr-insul s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut- 136 . Precum a invafat Apostolul din psalm, El a intemeiat la inceput pamintul §i cerurile sint lucrurile miinilor Lui (Evr., 1, 10; Ps. 101, 26). §i iarasi nimic din cele create nu este prin fire Dumnezeu, ci fiecare din cele facute, ca ceea ce s-a facut aceea a fost §i chemat 137 ; una cer, alta pamint, unele luminatori, altele stele; si altele mare si adincuri si viejui- toare cu patru picioare; §i in sfirsrt, om. §i inainte de acestea: ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, puteri, incepatorii, stapinii, domnii 138 §i raiul. §i asa ramine fiecare. Iar daca au fost numiji unii si dumnezei, nu au fost numifi asa prin fire, ci prin participare la Fiul 139 . Asa a spus §i El insusi: «Deci i-a numit dumnezei pe aceia catre care a fost cuvintul lui 133. El e pururea Cel ce este, nu ceva ce n-a fost vreodata, sau a fost numai gindit de altcineva si a fost facut de acela. Nu se poate merge asa la infinit. El e Cel ce este intr-un prezent etern, nu ceva ce a fost facut cindva. 134. Daca nu se face, e vesnic. Daca e Facator, e numai Subiect, nu e obiect in nici o privinj;a. 135. Daca prin El s-au facut veacurile, El este inainte de veacuri, din eternitate. Deci n-a fost facut cindva. 136. Daca «toate printr-insul s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut din cite s-au facut», El nu e din cele facute. El este pur si simplu din eternitate prin Sine. Nimic n-a avut putere peste El, care sa-L faca. El e liber in mod absolut, deci e Persoana absolute, ne- avind in El nimic de obiect, nimic supus unei puteri superioare. Toate cele supuse, depen- dents se explica in existenta lor printr-o realitate nesupusa vreunei puteri superioare, vreunei legi. E Subiect absolut in putere si libertate. Mai mult, toate cele ce au o depen- dent, dovedindu-se ca facute, sint dependente de El si nu poate fi ceva independent de El. Caci atunci n-ar fi putut sa faca toate cite s-au facut. Ar fi strimtorat de acela care n-a fost facut de El. N-ar fi Atotputernic si Atottiitor. 137. Dumnezeu a facut pe fiecare, chemindu-1 pe nume. Prin aceasta i-a dat un rost propriu, o rajiune proprie. Fiecare lucru e un cuvint incorporat, ca produs al unui gind exprimat voit al Cuvintului. Toate ne sint adresate noua drept cuvinte ale lui Dumnezeu, la nivelul injelegerii noastre. Toate fiind chemate la existenta pe nume sint facute cu func- fiuni potrivite necesitajii altora, cu o structura ce se integreaza cu altele. Dar numai Dum- nezeu are puterea sa le dea aceste funcfiuni sau structuri complementare, deci sa le dea numele prin care unele pot fi folosite de altele. 138. Avem aci opt din cele noua trepte ale lui Dionisie Areopagitul. Numai treapta scaunelor (tronurilor) lipseste. Si nu sint puse in ordinea de la acela. Dar ca al noulea e numit raiul. Poate prin aceasta arata neamul omenesc ca a noua treapta a fapturilor con§tiente create. 139. Din staruinja sfintului Atanasie in descrierea creafiei ca deosebita de Sfinta Treime se vede ca termenul «de o fiinta» cu Tatal, folosit pentru Fiul are rostul de a dovedi ca Hristos numai daca e Fiul lui Dumnezeu facut om poate scapa pe oameni de stricaciu- nea si de moartea care le vine creaturilor cind se despart de Dumnezeu. Termenul «de o fiinfa« e folosit cu rost mintuitor, soteriologic, nu speculativ. Lumea aceasta in schimba- rea gi succesiunea de persoane §i lucruri, nu e unica realitate, ci deasupra ei este fiin(,u t'terna, incoruptibila, care fiind Treime de Pcrsoiinc usigura si porsounelor umane, din iubiri' si prin iubire, o existenta pentru vi-ci. 72 SKlNTtll. ATANA8IK CEI. MARB Dumnezeu» (loan, 10, 35)'"", De aceea nefiind dumnezei prin fire, se intimpla uneori ca unii se schimba §i de aceea aud: «Eu am zis: dumnezei sintefi si to^i fii ai Dumnezeului celui prea inalt. Dar voi, ca oameni, murij;i>* (Ps. 81,6). A§a a fost eel ce a auzit: «Iar tu e§ti om si nu dumne- zeu*. Iar Fiul este Dumnezeu adevarat ca si Tatal. Caci intru el este si Tatal cain Fiul 140 . Astfel loan a scris precum s-a aratat. Iar David cinta: «Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului. Toiag al dreptatii este toiagul imparajiei Tale» (Ps. 44, 7). Iar proorocul Isaia zice: «Ostenit-a Egiptul §i negustoria etiopienilor. §i barbafii cei inalji din Savarin la Tine vor trece si vor urma Tie legaji de miini cu catusi si se vor inchina Tie ca in Tine este Dumne- zeu. Ca Tu esti Dumnezeul lui Israel si n-am stiut» (Isaia, 45, 14-15). Dar cine este Dumnezeu, intru care este Dumnezeu, daca nu Fiul, Care zice: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 10)? V Acestea asa fiind, si asa fiind scrise, cine nu vede, odata ce Fiul nu are nimic asemenea celor create, ci toate cele ale Tatalui sint ale Fiului, ca 4Tiul este de o fiint;a cu Tatal? Caci precum daca ar avea vreo asemanare cu creaturile si vreo inrudire cu ele, ar fi de o fiin|s cu ele, asa fiind strain dupa fiin{;a de cele create si fiind Cuvintul Tatalui si nefiind altf el decit Acela, fiindca toate ale Tatalui sint si ale Lui, in mod cuvenit este de o fiin*;a cu Tatal. Asa au int;eles si Parinjii, marturisind in Sinodul de la Niceea pe Fiul «de o fiin|a» cu Tatal si «din fiinfia Tatalui» 141 . Caci stiau prea bine ca o fiin|,a creata nu poate spune: «Toate cite le are Tatal ale Mele sint» (loan, 14, 10). Caci eel ce are inceput al facerii, nu are insusi- rea ca eel ce este si de a fi fost etern. §i de aceea, fiindca Fiul le are acestea Si toate cele spuse inainte ca fiind ale Tatalui sint si ale Fiului, e necesar ca flints Fiului sa nu fie creata, ci de o fiin|.a cu Tatal. Caci o fiinj;a creata nu 139 a. Numai cei care sint in stare sa in^eleaga cuvintul lui Dumnezeu, pot fi facu|i dumnezei prin har. In capacitatea de a in|;elege cuvintul lui Dumnezeu se arata o capaci- tate de deschidere a lor pentru Dumnezeu, de comunicare cu Dumnezeu in mod spiritual, comunicare care are efect §i asupra trupului. Animalul nu poate fi indumnezeit, pentru ca nu comunica spiritual cu Dumnezeu prin cuvint. Prin cuvint omul cregte spiritual spre Dumnezeu. 140 Omul este dupa Dumnezeu cind se indumnezeieste prin har. Dar el are capacita- tea de a fi indumnezeit, fiind facut «dupa chipul» Fiului, putind fi infiat. Caci are in|;elegere gi libertate, cu care poate curioaste pe Dumnezeu §i implini voia Lui. Dar nefiind Dumne- zeu prin fire, el poate si muri. El se poate mi§ca, in libertate, spre plinatatea vie^ii in Dum- nezeu, dar §i spre golirea de via|;a, sau spre moarte. Dumnezeu insa nu Se poate schimba spre o viafa impufinata. El ramine in plinatatea infinita a vie|;ii. 141. In textul completat la Sinodul II din Constantinopol s-a spus «din fiinja Tatalui» pentru a nu se da impresia ca Fiul Se naste «din fiin^a» §i nu din persoana Tatalui, lasind impresia de panteism. tlATHK ACKLAjfl KPI.HWI' HKHAI'ION 7.1 poate primi cele proprii lui Dumnezeu. Proprii Fiului sfnt Insa cele din care este cunoscut Dumnezeu, ca: atotyiitor, neichimbat si celelalte spuse inainte. Deci Dumnezeu nu Se arata de o fiinta cu creaturile, avind cele ce le au si creaturile, cum spun acesti nesocottyi'". VI Asa ar respinge cineva necredinja celor ce spun ca Cuvintul lui Dum- nezeu este^ creatura. Credin^a noastra este in Tatal, in Fiul si in Sfintul Duh. Caci Insu§i Fiul a spus apostolilor: «Mergind invajaji toate neamu- rile, botezindu-i pe ei in numele Tatalui §i al Fiului §i al Sfintului Duh» (Matei, 28, 19). A spus asa, ca din acestea sa injelegem cele spuse inainte. Caci precum nu le spunem parinjilor facatori, ci nascatori §i pe noi in§ine nu ne-a numit cineva creaturi ale parinjilor, ci fii prin fire §i de o fiinja cu ei, a§a daca Dumnezeu este Tatal, numaidecit este Tata al Fiului prin fire §i de o fiinja. Astfel Avraam n-a creat pe Isaac, ci 1-a nascut. Dar Veseleil §i Eliav n-au nascut, ci au facut toate lucrurile din cort (Ie§., 36, 1). Si con- structorul de corabii §i zidarul nu nasc cele ce le fac, ci fiecare face unul vasul, celalalt casa. Isaac nu face, ci naste prin fire pe Iacov eel de o fiin|,a. §i la fel Iacov pe Iuda §i pe frafii lui. Deci precum ar fi fara minte daca ar numi cineva casa de o fiinja cu zidarul si vasul cu constructorul de cora- biii asa cu dreptate poate declara cineva pe orice fiu de o fiinja cu tatal lui. 142. Sfintul Atanasie staruie in a prezenta pe Dumnezeu ca Cel ce este, Neschimbatul, Atotjiitorul, pentru ca asa fund, Fiul Lui luind firea noastra in Sine ne poate scapa de corup^ie si moarte. S-ar parea la prima vedere ca aceste insusiri II prezinta pe Dumnezeu, . din punct de vedere ontologic, ca pe o entitate oarecum fizica ce nu poate fi roasa de timp, conform filosofiei elene (parmenidiene). De fapt aceste insusiri sint biblice. Dumnezeu Isi spune El insusi «Cel ce sint» (Iahve); Pavel prezinta pe «Iisus Hristos, ieri si astazi si in veci acelasi» (Evr., 13, 8). Sau Domnul insusi zice despre Sine: «Eu sint Alfa si Omega, inceputul si sfirsitul, Cel ce este §i Cel ce era §i Cel ce vine, Atotyiitorul» (Apoc, 1, 8). Dar poate ca in perioada Parinjilor nu s-au aprofundat destul aceste trasaturi ale lui Dumne- zeu, nu s-a insistat asupra conjinutului lor de adincime spirituals. Dumnezeu ca Cel ce este nu are inceput, nici sfir§it §i nu e de la nimeni. Nu depinde de nimic in existenja Lui. Totodata nu Se poate epuiza in existenja Lui. E o adincime infinita si desavirsit libera, neprimind nimic de la nimeni si nefiind supus la nimic. El are si con- stiin{a. Caci o existenja fara constiinja nu are intensitatea trairii. De plenitudinea existen- fei lui Dumnezeu Jine constiinja, dar nu constiinja unei dependence, a unei nedeplinata^i si a unei respbnsabilitafi fa^a de o alta realitate, ca la om, ci constiinja absolutei plenitudinl si libertaji Neschimbabilitatea lui Dumnezeu fine si ea de existence Lui prin Sine, plenara, infinita, absoluta, libera si constienta. De aceea nu trebuie injeleasa ca incremenire fizica, ci ca plenitudine nemicsorata de viaja, putind da acestei plenitudini tot felul de forme (ca cea a chenozei Fiului care se intrupeaza, a aplecarii milostive la creaturi, manifestind insa si in ele o putere mai presus de a oricarei creaturi). In calitatea de Atotjiitor a lui Dumne- zeu se arata din nou plenitudinea existenj.ei Lui, care nu e susjinuta de nimic, ci sus^ine toate, fapt insojit de constiinja independenjei Sale absolute si a dependenjei tuturor de El, atit in originea existenjei lor, cit si a duratei ei. El Isi exercita aceasta insusire inspirind creaturilor congtiente, constiinja acestei dependence, iar in celelalte manifestind-o prin faptul ca ele prin ele insesi sint coruptibile, trecatoare; de asemenea in disparijia indivl- duajiunilor existente si in aparijia altora, dar totodata si in menjinerea creajiei cu tntrcg in putinja de a fi inaljata la infinit prin prezenja Lui in ea. Fara cel ce este si fara El ca Aloijii- tor, neschimbat in putere, nu putem explicu cxiNtcntii noastra dependents si u luturor. 74 SKlNIIII, ATANA.SIK UKI, MARK Dacfi deci exista tatfi si fiu, e necesar ca fiul s& fie prin fire §i cu adevarat fiu. Iar aceasta este deofiinjimea cu Tatal, cum s-a aratat prin multe. De fapt despre fapturi s-a spus: «E1 a zis si s-au facut>». «E1 a poruncit si s-au zidit» (Ps. 148, 5). Iar despre Fiul: «Scos-a inima Mea Cuvint bun» (Ps. 44, 2). Iar Daniel a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, dar a cunoscut si lucrurile lui Dumnezeu. §i pe Fiul L-a vazut racorind cuptorul (3, 25). Iar despre lucruri a spus: «BinecuvTnta$i toate lucrurile Domnului pe Dom- nul>* (Cintarea celor trei tineri). §i pe fiecare dintre fapturi le-a insirat. Dar pe Fiul nu L-a numarat intre ele, stiind ca nu este lucru, ci ca prin El s-au facut lucrurile. De aceea L-a laudat si L-a prea maljat in Tatal. Precum deci prin El Se descopera Dumnezeu celor ce-L cunosc, a§a prin El si in El se marturiseste binecuvintarea §i lauda si slava si stapini- rea Tatalui, ca aceasta marturisire sa fie bine primita, precum spun Scripturile 143 . Din multe, deci §i din acestea, s-a aratat §i se arata ca e necredincios eel ce declara pe Cuvintul lui Dumnezeu creatura. VII Dar fiindca iau ca motiv mincinos §i scrisa din Pilde: «Domnul M-a zidit (creat) pe Mine inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale» (Pilde, 8, 22) §i pe temeiul ei conchid: lata «l-a zidit», deci e creatura, e de trebuinja sa aratam §i din aceasta cit de mult ratacesc, necunoscind scopul dum- nezeiestii Scripturi. Daca este Fiul, sa nu I se spuna creatura. Iar de e creatura, sa nu I se spuna Fiu. Caci s-a aratat in cele dinainte cita deose- bire este intre creatura §i Fiu. Si fiindca desavirgirea (botezul) nu se savfrseste in Creator si creatura, ci in Tatal si Fiul, necesar sa nu se spuna c6 Domnul e creatura, ci Fiu 144 . 143. Daca prin Fiul creeaza §i sus^ine §i mintuiegte Dumnezeu, dupa cadere, toate, tot prin Fiul se aduce Tatalui de catre creaturi binecuvintarea §i slava §i se da acesteia prilejul cunoasterii puterii Lui creatoare §i mintuitoare. Daca nu i se marturisesc acestea Tatalui prin Fiul, nu se face bucurie Tatalui, pentru ca nu se recunoaste ca Tata §i se nesocotegte Fiul care voiegte ca acestea sa fie recunoscute de catre creaturi Tatalui Sau. Un tata pamintesc care nu vede pe fiul sau pre|;uit, nu are nici o bucurie de lauda ce i se aduce, sau nu i se aduce in acest caz nici o prej;uire. Un Dumnezeu care nu e Tata, n-are iubire nici fa^a de noi si nu se in^elege pentru ce ne-a facut. Lui ii lipseste nota personala cea mai caracteristica. Este o esen^a, din care lucrurile emana fara voia §i con§tiinj;a ei. Nu e con§- tienta nici de laudele ce i se aduc. Noi, fiind facuji dupa chipul lui Dumnezeu, adica dupa modelul Fiului, trebuie sa ne sim^im calitatea de fii and laudam pe Tatal, adica sa-L lau- dam cu iubire de fii. Asa Ii place Tatalui sa ne sim^im, ca sa-L sim^im pe El ca Tata iubitor. Aceasta fericire a noastra este bucuria Lui. Dar aceasta simjire fericita nu o putem avea dectt de la Fiul, untyi cu Fiul, misca^i in sporirea ei de Duhul Sfint. 144. Omul creat nu se poate desavir§i in Dumnezeu printr-o creatura intermediara. Aceasta ne ^ine in creatura marginita; nu putem trece in Dumnezeu eel necreat, nu putem spori in Dumnezeu eel nemarginit, nu putem dobindi nemurirea in Dumnezeu eel nemuri- tor. Ne desavirsim prin Duhul in Fiul eel de o fiin^a cu Tatal, pentru ca prin aceasta sintem ridicafi necontenit prin Fiul devenit om in relafia Lui cu Tatal, sau in planul inaintarii in infinitatea vie|ii nemuritoare si a dragostei desavirgite ca fii ai Tatalui desavirsit impreuna cu Fiul desavirsit. Ne botezam sau ne renastem in Dumnezeul iubirii, Care e Cel al rela^iei inlrc Tatal §i Fiul si in Duhul euro ne aduce infierea §i ne face sa cregtem in ea la nesfirsit. CATHK AtT,l,A?JI KI'ISCOI' SKKAI'IPN 7! > Insa ei intreaba: Dar nu s-a scris usa?'"" Da, s-a scris si s-a spus in mod necesar. Dar ei infceleg rau ceea ce s-a scris bine. Ei «n-au cunoscut §i n-au in^eles« (Ps. 81, 5). De aceea, precum s-a scris, «umbla in intune- ric» (loan, 12, 35). Dar nu trebuie sa graim, ca ei sa se arate §i in aceasta fara de minte, iar noi sa nu nesocotim respingerea necredin^ei lor. Caci poate se vor intoarce si ei. Deci continutul credin^ei noastre in Hristos este acesta: Fiul lui Dumnezeu, Care e Dumnezeu-Cuvintul (caci «la inceput era Cuvintul §i Dumnezeu era Cuvintul» (loan, 1, 1), In|;elepciu- nea §i Puterea Tatalui (caci «Hristos e Puterea §i Injelepciunea lui Dum- nezeu» I Cor. 1, 24), S-a facut la sfirsrtul veacurilor om pentru mintuirea noastra. Caci loan zice: «La inceput era Cuvintul» (loan, 1, 1), iar dupa putin: «Si Cuvintul trup S-a facut» (loan, 1, 14). Prin aceasta a aratat ca S-a facut om. Iar Domnul a spus despre Sine: «De ce cautati sa Ma omo- riti pe Mine, omul care v-am grait adevarul» (loan, 7, 19; 8, 10)? La rindul sau Pavel, invatind de la El, a spus: «Unul este Dumnezeu, Unul e si Mij- locitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Hristos Iisus» (I Tim., 2,5). Iar facindu-Se om si descoperind cele omenesti, alungind si desfiintind moartea noastra, S-a asezat de-a dreapta Tatalui, El fiind in Tatal si Tatal fiind in El, precum era §i este pururea. VIII Acesta e continutul credin^ei, primit de la apostoli prin Paring. Deci eel ce citeste Scriptura trebuie sa cerceteze §i sa distinga cind graieste ea despre dumnezeirea Cuvintului si cind despre cele omenesti ale Lui, ca nu cumva injelegind unele in locul altora sa patimim cele ce au patimit arienii. Deci cunoscindu-L pe El drept Cuvintul, stim ca «toate printr-Insul s-au facut §i fara de El nimic nu s-a facut» (loan, 1, 3) §i: «Prin Cuvintul Domnului cerurile s-au intarit» (Ps. 32, 6) §i: «Trimite Cuvintul Lui §i se vindeca toate» (Ps. 106, 20); iar cunoscindu-L ca In^elepciune, stim ca Dumnezeu prin Injelepciune a intemeiat pamintul (Pilde, 3, 19) §i toate le-a facut Tatal intru injelepciune 145 ; §i cunoscindu-L pe El ca Dumnezeu, 144 a. Arienii intrebau: nu s-a scris in Proverbe (8, 22): «M-a creat»? 145. Dumnezeu n-a creat lumea in mod haotic, ca sa ramina intr-o agitate continua si fara scop in aceasta stare, ci a intiparit in ea o ordine strict rafionala in care ea inainteaza tot mai mult in unirea si asemanarea cu Dumnezeu. Existenta lumii nu se poate separa de ordinea ei si de aspiratia ei spre desavirsire. Este o ordine plasticizata dinamica, este un intreg structurat armonic inaintind spre desavirsire, o unica structura dinamica de mare complexitate. Iar calitatea aceasta n-ar putea-o avea lumea daca n-ar avea ca temelie izvorul existenj;ei (Tatal), daca n-ar avea imprimata in ea In^elepciunea dumnezeiasca (Fiul sau Cuvintul lui Dumnezeu) si daca n-ar fi in miscare spre desavirsirea in asemana- rea cu Dumnezeu (in Duhul Sfint). Dumnezeu nu este izvorul unei puteri haotice, ci adin- cul Intelepciunii, al desavirsitei rationality si al miscarii spre viat.a desavirsita in Dum- nezeu. Numai asa fiind lumea poate cunonstc si folosi cu un rost omul, dotat si el cu ratiune si cu aspiratia spre dezvoltnro In ncNfirsil. !?i numai usn poate vedea omul in cu 7l ttl'IM'OI' SKKAI'ION 77 IX Asa e §i cu ceea ce s-a spus bine, dur s-a Indies rau de catre ei, adica: «Iar de ziua sau de ceasul acela nimeni nu 8tie, nici ingerii, nici Fiul». Cuvintul are un injeles bun. Aceia insa socotesc ca zidnd «nici Fiul», se arata ca nestiutor, fiindca e creatura. Dar nu este asa. Nicidecum! Caci precum zidnd: «M-a zidit» a zis-o omeneste, asa zidnd «nici Fiul» a spus-o tot omene§te. §i a spus-o dintr-o pricina binecuvintata. Caci fiindca S-a facut, precum s-a scris, om, iar propriu omului este sa nu stie, si sa flaminzeasca si celelalte (pentru ca nu stie, de nu aude si nu afla), de aceea Isi arata si nestiin^a omului, ca unul ce S-a facut om: intii, ca sa arate ca are cu adevarat trup omenesc; apoi ca, avind nestiin^a ome- neasca in trup, eliberind-o si cura}ind-o de toate, sa infajiseze Tatalui umanitatea sfinta si desavirsita 146 . Deci ce motiv mincinos vor mai nascoci arienii? Si ce nascocire ii va mai ajuta sa se impotriveasca? Caci au fost rusinaji ca nestiind ce inseamna: «Domnul M-a zidit pe Mine spre inceput lucrurilor Sale». §i au fost arataji ca neinfelegind cuvintul: «lar de ziua aceea nimeni nu stie, nici ingerii, nici Fiul». Caci precum zidnd: «M-a zidit», a aratat omenes- cul, sau ca S-a facut om §i ca atare a fost creat, iar zidnd: «Eu §i Tatal una sintem» (loan, 10, 30) si: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 9), a aratat vesnicia si deofiin];imea cu Tatal, asa zidnd: «Nimeni nu stie, nici Fiul», o zice iarasi ca om. Caci e propriu oamenilor sa nu stie. Dar zidnd: «Nimeni nu cunoaste pe Tatal dedt Fiul nici pe Fiul, decit Tatal» (Matei, 11, 27), El arata ca cunoaste cu mult mai mult dedt faptu- rile. De aceea ucenicii au spus Domnului in Evanghelia dupa loan: «Acum stim ca toate le §tii» (loan, 16, 30). E vadit deci ca nu e nimic ce nu stie El, Care e Cuvintul prin care toate s-au facut. Iar intre toate fiind si ziua aceea, fara indoiala ca prin El va fi si ziua aceea, chiar daca striga arienii contrarul, in nestiin|;a lor. 146. Trebuia ca foamea, setea, ne§tiin^a, frica de moarte, moartea sa le invinga ca om ajutat de Dumnezeu, dinauntru, caci nu se putea intari firea noastra impotriva lor fara a face si ea un efort prin voin|;a ei libera. Iar puterea dumnezeiasca nu putea sus^ine efortul omenesc decit comunicindu-i-se umanita^ii de insu§i ipostasul dumnezeiesc, care i-a devenit ipostas propriu. Oarecum Insusi Subiectul dumnezeiesc biruia in Hristos slabiciu- nile omenesti si moartea, dar folosindu-Se si de eforturile omenesti, sau suportindu-le pe acestea ca un om. Ipostasul dumnezeiesc, devenit ipostas al firii noastre, a coborit in lucrarea Sa la nivelul posibilita^ilor maxime a lucrarii omenesti. Un Dumnezeu care ne-ar comunica puterea Sa numai din exterior, nefacindu-Se El insusi subiectul firii omenesti si necomunicindu-i acesteia Duhul Sau care-i da tarie, n-ar putea birui slabiciunile si moar- tea omului de pe urma pacatului. Prin aceasta firea omeneasca e daruita si se daruiestc Tatalui curafita si sfinfita de Insusi Fiul prin puterea intaritoare a Duhului, ca fire propric a Lui. In Fiul Sau Tatal iubeste si omenescul usumat dc Fiul Sau in care treco si Duhul ce Se odihneste in Fiul Sau din eternitato. Avcm nci scn.sul ontologic al minluirii, dcrivinri din relate Persoanelor treimici", nu eel juiidic care .s-a dc/.vollat in Occident. DESPRE SFINTUL DUH, EPISTOLA ACELUIA§I CATRE ACELA§I EPISCOP SERAPION Poate te vei mira ca poruncindu-mi sa scurtez epistola scrisa despre Sfintul Duh si s-o infafisez in cuvinte mai purine, ma vezi ca am lasat cuvlntul despre Duhul Sfint si am scris impotriva celor ce nu cred in Fiul lui Dumnezeu si-L declara creatura. Dar stiu ca nu mi-o vei lua in nume de rau de vei afla pricina. Ba evlavia ta ma va si aproba, vazind dreptatea ei. Caci stii ca Insusi Domnul a zis: «Mingiietorul nu va grai de la Sine, ci cite va auzi va grai, ca dintr-al Meu va lua §i va vesti voua» (loan, 16, 13); Sf^uflind, le-a dat de la Sine pe Acesta ucenicilor (loan, 20, 22); si la fel L-a varsat Tatal peste tot trupul, dupa cum s-a scris (Ioel, 2, 29). De aceea cu dreptate s-a vorbit si s-a scris intii despre Fiul lui Dumnezeu, ca din cunostin};a despre Fiul sa putem avea buna cunostinja si despre Duhul 147 . Caci precum am cunoscut pe Fiul ca propriu Tatalui, asa vom afla ca si Duhul este propriu Fiului. Si precum zice Fiul: «Toate cite le are Tatal ale Mele sint» (loan, 16, 15), asa toate acestea le vom afla ca sint prin Fiul si in Duhul.§i precum Tatal a aratat pe Fiul, zicind: «Acesta este Fiul Meu eel iubit, intru care am binevoit» (Matei, 3, 17), asa este Duhul al Fiului. Caci zice Apostolul: «A trimis in inimile noastre pe Duhul Fiului, care striga: Ava, Parinte» (Gal., 4, 6). Dar ceea ce este minunat este ca precum Fiul zice: «Ale Mele sint ale TataluK asa este al Tatalui si Duhul Sfint, de Care s-a spus ca e al Fiului 148 . 147. Aceasta nu contrazice ceea ce s-a spus inainte, ca nu se poate cunoaste Hristos ca Fiul lui Dumnezeu decit prin Duhul, sau fiind omul in Duhul. Cel ce vorbeste despre Fiul In mod adevarat, il are pe Duhul. Dar nu cunoaste propriu-zis pe Duhul pe care-1 are, decft dupa ce cunoaste pe Fiul. Sau Amindoi sint cunoscuji deodata. Putem afla din Scrip- tura $i ce ne spun atyii despre Hristos. Dar credin^a in El ca in Fiul lui Dumnezeu o avem dupa aceea si odata cu acela prin Duhul primit de la Hristos de care am aflat ce spune Scriptura sau ce spun alfii ca este. Si aceasta este adevarata cunostin|;a a lui Hristos, dar si a Duhului. Se vede de aci chiar din inceputul epistolei a doua ca aceasta (despre Fiul) si cea de a treia (despre Duhul) au format o singura epistola. 1 48. Duhul este si al Tatalui si al Fiului.dar al Tatalui ca Tata si al Fiului ca Fiu. Tatal II da Fiului cum li da toate ale Sale. Deci Fiul II are pe Duhul ca primitor al Lui, nu ca Cel ce e cuuzu existen^ei Lui cum o I'atal. De aceea primim si noi pe Duhul Fiului, ca Duh prin care revenind si sporind in c41lil.11l.cii de fii, strigam: Ava, Parinte! CATHI'. At'KI.AIJI KI'ISCOI' SKHAI'IPN 7!) Caci InsusJ Fiul zice: «> (Efes., 4, 30). Deci creaturile se ung si se pecetluiesc intru Duhul. Iar daca fapturile se ung si se pecetluiesc intru Acesta, Duhul nu e creatura. Caci nu e ase- menea Cel ce unge cu eel uns. De fapt ungerea aceasta este suflarea Fiu- lui, incit eel ce are Duhul poate zice: «Sintem buna mireasma a lui Hris- tos>* (II Cor., 2, 15) 151a . Iar pecetea intipare§te pe Hristos, incit eel pecetluit are chipul lui Hristos 152 . Caci zice Apostolul: «Copila§ii mei, pentru care iarasi sufar durerile nasterii pina ce Hristos va lua chip in voi» (Gal., 4, 19). Iar daca Duhul este buna mireasma si chipul Fiului, e vadit ca nu e creatura. Fiindca nici Fiul, fiind in chipul Tatalui, nu e creatura 152 ". De 150 a. Sfintul Atanasie a fost adus la afirmarea despre creajia lumii din nimic, de nece- sitatea de a apara invajatura ca Fiul nu e creatura, de a-L distinge de creaj;iune. Astfel Treimea implica deosebirea dintre Dumnezeu si lumea creata. Daca nu e o Treime de Per- soane, Care tl arata pe Dumnezeu suficient Lui insusi, nu ramine decit alternativa unei esenfe din care emana o lume identica cu aceasta esen|;a in sens panteist. Cele trei inva^a- turi creatine fundamentale: Sfinta Treime, crea^ia lumii din nimic §i intruparea Cuvintului ca om spre mintuirea oamenilor se afla intr-o strinsa solidaritate. 151. Dac6 Duhul ar f i creatura, ar fi marcat de faptul ca e din cele ce nu sint, deci avind In Sine tending spre piericiune. El n-ar putea in acest caz da via^a netrecatoare celor in care Se salasluieste. In acest caz, fara Treime ca Dumnezeire a iubirii desavirsite Dumne- zeu n-ar mai fi Dumnezeu adevarat, ci S-ar confunda cu lumea relativa. 151a. Cind iubesc pe cineva intiparesc chipul aceluia in altul, pentru ca 1-am intiparit intii in mine. 152. Duhul e legat atit de intim cu Fiul, incit e numit suflarea Lui personala. Dar si intre noi cind dau pe eel iubit altuia, eel iubit dat de mine e ca un suflu al meu. 152 a. Duhul nu da chipul Sau celui in care e suflat, sau in care Se imbiba ca ungere, sau celui pe care-1 pecetluieste. El are o fluiditate de viaj;a, care-L face sa nu se identifice ca un chip distinct in eel in care este suflat, ci il ridica pe acela in intregime pe un alt plan, li da un elan spre desavirsire, o puritate, o frumuse^e spirituals, o pornire generoasa de a CATKK ACKI,A»I KI'IHCOI'SKHAI'ION H| fapt, precum eel ce vede pe Fiul vede pe TiUkl, •#• eel ce are pe Duhul Sfint, are pe Fiul. §i avindu-L pe Duhul este templul lui Dumnezeu. Caci scrie Pavel: «Oare nu sttyi ca templul lui Dumnezeu sinteji §i Duhul lui Dumnezeu locuie§te in voi?» (I Cor., 3, 10). Iar loan zice: «Intru aceasta cunoa§tem ca sintem in Dumnezeu si El intru noi, ca ne-a dat noua din Duhul Lui» (I loan, 4, 13). Iar daca Fiul, fiind in Tatal si Tatal in El, a fost marturisit ca nu este creatura, e cu totul necesar ca nici Duhul sa nu fie creatura. Caci in El este Fiul §i El este in Fiul 152b . De aceea eel ce primeste pe Duhul este templul lui Dumnezeu. De aci se vede iarasi ca daca Fiul este Cuvintul lui Dumnezeu, este si El una cu Tatal. «Caci unul este Dum- nezeu, din care sint toate §i unul Domnul Iisus Hristos» (I Cor., 8, 6). De aceea s-a si spus si s-a si scris ca Fiul este Unul Nascut, pe cind creaturile sint multe §i deosebite: ingeri, arhangheli, heruvimi, incepatorii, stapinii si celelalte, precum s-a mai spus 153 . Iar daca Fiul nu este dintre cele multe, ci e Unul, cum Unul este si Tatal, si nu este creatura, fara indoiala nici se darui, o luminozitate a intregii fiin|;e. Iar forma aceasta seamana cu Hristos. Duhul ira- diind ca o suflare dinamica, ce curge ca o ungere din Hristos, da omului intr-o sporire continua chipul lui Hristos, sau restabilegte tot mai mult si tot mai clar in el chipul lui Hris- tos pe care-1 are prin create. Aceasta inseamna ca Duhul insusi e, intr-un fel deosebit de om, chipul Fiului. De fapt Parin^ii spun ca Duhul e chipul Fiului, cum Fiul e chipul Tatalui. Dar nu spun niciodata ca Fiul e chipul Duhului. Insa Duhul e altfel chipul Fiului de cum e Fiul chipul Tatalui. Fiul e chipul Tatalui pentru ca Se naste din El. Duhul e insa chipul Fiu- lui pentru ca «straluce§te»- din El cum a spus Patriarhul Grigorie Cipriotul in sec. XIII. II face pe Fiul sa straluceasca si aceasta stralucire sa se vada ca o frumuseje vie a Fiului. Si acest chip stralucitor al Fiului se vede in Duhul, ca intr-un chip al Fiului. Chipul nu e des- parjat de model. Chipul se stie deosebit de model, dar totodata unit cu modelul. Cind cineva e strins unit cu mine, in mine se vede chipul lui, in lucrarea mea se vede lucrarea lui. Dar el ramine el §i eu ramin eu. Nimeni nu are un chip decit in relajie intima cu altul. Si e chipul altuia in masura relajaei de iubire cu acela. In acest sens Duhul e chipul lui Hris- tos. Dar in chip se vede si modelul fara sa se confunde: «Cine Ma vede pe Mine, vede pe Tatal». Noi sintem chipul lui Hristos prin Duhul, pentru ca Duhul insu§i e chipul straluci- tor al lui Hristos. Dar un chip transcendent noua. Iar in Hristos insusi modelul transcen- dent al omului se face subiectul chipului Sau uman. Dar nu fara lucrarea Duhului. Caci Duhul este supremul chip al Fiului, in Duhul straluceste Fiul. Dar pentru noi Fiul ca model este transcendent, pentru Duhul insa nu. Insa Duhul ne ridica la unirea cu Fiul eel trans- cendent. Aceasta unire a noastra cu Fiul ca model al nostra si cu Duhul ca chip al Lui nu ne confunda nici cu Fiul, nici cu Duhul, precum nici Duhul nu Se confunda cu Fiul. 152 b. E o interioritate reciproca intre Fiul §i Duhul, deosebita de cea dintre El si Tatal, sau de cea intre Tatal si Fiul. 153. Fiul e Unul, pentru ca Dumnezeu nu arata aspecte diferite ale Sale prin fii difertyi, ci se da intreg in Fiul si-Si arata tot chipul Sau in Fiul. Altfel Fiul n-ar avea valoare abso- lute de Fiu. In creaturi insa Tatal nu pune fiinte Sa neimpar^ita, ci in aducerea lor la exis- tent pune in lucrare diferite aspecte ale puterii Sale. De aceea creaturile sint multe si diferite. Cele multe sint marginite unele prin allele si fiecare are o valoare relative in func- £ie de a altora; si fiecare e dependenta de cclclultc. Fiul nu v dependent de nimic, nu e marginit de nimic. Toate sint dependentc de Kl. H2 SKtNTtll. ATANAHtM CHI. MARK Duhul (caci trebuie sa se ia din Fiul cunostinpi Duhului) 1 " nu este crea- ture. Caci nu e dintre cele multe, ci §i El este Unul 1 "". IV §i pe aceasta o stie Apostolul and zice: «Iar toate acestea le lucreaza unul §i acela§i Duh, care imparte in mod deosebit fiecaruia precum voieste>* (I Cor., 12, 11). §i dupa pupn: «Intr-un Duh noi top ne-am bote- zat sprea fi un trup si top ne-am adapat dintr-un Duh» (I Cor., 12, 13). §i iaragi: pentru ca din Fiul trebuie sa primim cunostinja despre Duhul, se cuvine ca de la El sa luam §i dovezile. Deci pretutindeni este Fiul, intrucit este in Tatal §i Tatal este in El. Caci pe toate le suspne §i le pne impreuna. De aceea s-a scris: «Intru El sint asezate (subzista) toate»-, fie cele vazute, fie cele nevazute 154b ; «§i El este inainte de toate» (Col., 1, 17). Creaturile sint insa in locuri imparpte 155 : soarele si luna si alp luminatori in taria bol- pi ceresti, ingerii in cer §i oamenii pe pamint'. Iar daca Fiul, nefiind in locuri imparpte, ci in Tatal, este pretutindeni si in afara de toate 156 , nu este creatura, drept urmare nici Duhul nu e crea- te 1 54. Duhul e Unul cu Fiul nu in sensul ca Isi ia fiin|;a din Fiul, ci in sensul ca din Duhul luam cunostinfa despre Fiul. Deci numai El Ii este Fiului intim, numai El Ii este Fiului inte- rior prin identitatea fiin^ei. Daca Duhul ar fi creatura, n-am avea cunostinj;a despre Fiul dedt din putin^a noastra de a cunoaste cele asemenea noua. 1 54 a. Daca Fiul n-ar fi Unul si Duhul la fel, nu s-ar putea $ine intr-o unitate cele multe din lume. Daca ar fi mutyi fii ai Tatalui dupa fiin^a si multe duhuri purcezatoare din El, fie- care ar aduna in ele unele dintre creaturi. Mai bine-zis, mutyi fii nascu^i din Tatal ar tnsemna fii la nesfirsit si multe duhuri purcezatoare din Tatal ar fi duhuri la nesfirgit. Caci ce L-ar sili pe Tatal sa Se opreasca la un numar limitat de fii §i de duhuri? Ar fi supus unei legi a emana^iei continue. §i fiii nascuji la nesfirsit ar trebui sa piara continuu ca sa faca loc altora si n-ar mai fi o deosebire intre Dumnezeu si lume. Am fi in plin panteism lipsit de sens si de explicate a existen|;ei. Fiii crea^i pot fi mul^i pentru ca nici unul din ei nu are flinta lui Dumnezeu care nu se poate imparfi. Dar fund creaj;i de iubirea Lui libera nu-i creeaza nici pe acestia la infinit, ca sa acorde totusi fiecaruia o valoare, menjinindu-i pe to^i fn existenta vesnica, cum n-ar fi posibil daca ar crea continuu al\i si alfi oameni. 154 b. Toate subzista in Duhul, precum subzista toate puterile in ipostas. Duhul e fun- damentul lor si un fel de subiect al lor. 155. Creaturile sint nu numai multe, ci sint §i asezate in locuri diferite. Dar ceea ce le fine unite e faptul ca, desi asezate in locuri diferite, toate sint adunate, legate intre ele, prin Cuvtntul in Duhul. Dar Cuvintul le fine ca o Rajiune unica, care le leaga prin rapunile lor, sustinute de ra^iunile Cuvintului unic. Un lucru se corupe cind ra^iunea lui se destrama. Si ■e destrama dnd legatura dintre componentele ei §i ra|;iunile altor lucruri se slabeste. Caci atunci iese si din sinteza cu celelalte rafiuni in Logosul divin. Ele o pot face aceasta pentru ca nu sint ra^iunile divine insele, ci chipuri ale acelora legate cu ele, chipuri pe care Logo- sul divin le poate lasa sa se destrame. Numai oamenii sint };inu$i ca persoane unice cu sufletul si dupa moartea trupului, iar dupa invierea lui Hristos sint chemaji la vesnicie §i cu trupul, dupa trecerea trupului prin moarte. Caci sufletul nu e supus legilor coruperii, ca cele materiale, care s-au instapinit dupa slabirea sufletului prin pacat. 156. Fiul e in afara de toate in sensul de transcendent tuturor, nesupus dependenj;ei de toate celelalte, sau rela^iei cu ele, ca creaturile. Nu sta fara voie in relate cu ceva, dar toate stau in relate cu El. A fi in dependence cu celelalte inseamna totodata a fi intr-un «loc» sau a define «un loc» in contextul tuturor. CJATRK At:K,t.A!)l KI'ISCOP SKRAI'ION H3 tura, nefiind in locuri impar^te, ci umplind toate |i fiind afara de toate. Caci a§a s-a §i scris: «Duhul Domnului a umplut lumea* (Inj;. Sol., 1, 7). Iar David zice: «Unde ma voi duce de la Duhul Tau?» (Ps. 138, 7). Caci nu este intr-un loc, ci in afara de toate, ca Unul ce este in Fiul precum este §i Fiul in toate. De aceea, precum s-a aratat, nu este nici El creatura. Pe linga toate acestea, inca si mai mult se va rusina erezia ariana din aceea, ca din Fiul se primeste cunostinja despre Duhul 158a . Iar Fiul este Creator ca §i Tatal. Caci zice: «Cele ce le vad facindu-le Tatal, pe acelea §i Eu le fac» (loan, 5, 19). De fapt «toate printr-Insul s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut» (loan, 1,2). Iar daca Fiul, fiind Crea- tor ca si Tatal, nu este creatura; §i daca prin El se creeaza toate, deci nu este dintre cele ce se creeaza, e vadit ca nici Duhul nu este creatura. Fiindca s-a scris despre El in psalmul 103: «Lua-vei Duhul Tau de la ele §i vor pieri si in farina se vor intoarce. Trimite-vei Duhul Tau §i se vor zidi §i vei innoi fafa pamintului» (29-30). V Asa fiind scris, e vadit ca Duhul nu e creatura, ci e si El Creator. Caci Tatal creeaza toate prin Cuvintul in Duhul. Fiindca unde este Cuvintul, acolo este §i Duhul. Si cele create prin Cuvintul au taria existenfei lor de la Cuvintul in Duhul 157 . Asa s-a scris in Psalm 32: «Cu Cuvintul Domnului cerurile s-au intarit §i cu Duhul gurii Lui toata puterea lor» (Ps. 32, 6)""". In felul acesta Duhul e nedesparjit de Fiul, precum reiese neindoielnic din ceea ce s-a spus. Caci cind a venit Cuvintul la prooroc, proorocul a 156 a. Cuno§tinJ;a Duhului o avem numai in unirea cu Fiul, sau viceversa, pentru ca nici Fiul nu este creatura, nici Duhul. Pe Duhul nu-L cunoastem ca pe Unul aflator in rela- te cu creaturile, cum le cunoastem pe ele, unele din altele, ci trebuie sa transcendem toate cele aflatoare in relate necesara intre ele, ca sa-L cunoastem printr-o altfel de experience directa deosebita. Nu-L cunoastem decit in Fiul, Care transcende ca Dumnezeu si El toate, desi ni S-a facut cunoscut in trupul asumat de El. 157. Dumnezeu nu creeaza lumea fara Rajiune, deci nu fara libertate. Altfel, lumea ar fi o emanajie a unei esen|;e oarbe. Iar aceasta nu explica nimic si ne indeamna sa nu mai cautam nici un sens in nimic prin cugetare. Dar atunci la ce mai serveste cugetarea? Insa Dumnezeu nu creeaza numai prin Ra^iune, ci pe toate le umple de viaj;a, care nu e fara miscarea lor spre Sine ca scop al desavirsirii lor. Nu creeaza o lume statica. Duhul ca viafa intre^ine in toate un dinamism, care e propriu vie^ii intregii lumi. Sfintul Atanasie numeste aci Duhul, Via^a, Tarie. De fapt viaja e una cu taria, precum lipsa de via^a e neputin^a de miscare statornica spre un scop superior. Dar taria viefii e unita cu rafionali- tatea, manifestindu-se in cadrul ei. Caci ra^iunea e unita cu aspirafta de a cunoaste tot mai mult si a inainta spre desavirsire ca scop. Miscarea persista si in cei ce nu mai tind spre desavirsire, dar ca o miscare pervertita, intr-o agitate fara un scop final. 157 a. Duhul e atit de intim Fiului incit e ca un Duh al gurii Lui, ca o miscare ce por- neste din El. Fiul vorbeste prin Duhul desi vorbeste si Duhul. Prin mine vorbeste uneori eel pe care-1 iubesc, sau invers. Fara celalalt dinamiamul meu slabeste. (U HrlNIHI, A'I'ANASIK CKI. MARK grait cele de la Cuvintul in Dun 18 ". Asa s-a scris si in Fapte, cind Petru a spus: «Barbati frafi, trebuie sa se implineasca Scripture pe care a spus-o mai inainte Duhul Sfint» (Fapte, 1,16). Iar in Zaharia venind Cuvintul la el, s-a scris: «tnsa cuvintele Mele §i legiuirile Mele primijile, cite le poruncesc Eu in Duhul Meu proorocilor» (Zah., 1, 6). Si dupa puj;in, mus- trind poporul a zis: «Inima lor si-au facut-o neascultatoare ca sa nu auda cuvintele mele §i cuvintele ce le-a trimis Domnul Atotyiitorul in Duhul Lui, in mina proorocilor de mai inainte* (Zah., 7, 12). Iar Hristos graind in Pavel, cum insu§i Pavel spune: «De cautaji dovada ca Hristos graieste in mine* (I Cor., 13, 3), avea nu mai pujin pe Duhul, care-i dadea sa graiasca 188 *. Caci asa scrie el insusi: «Dupa darul Duhului lui Iisus Hristos in mine* (Filip., 1, 19). Si iara§i Hristos graind in el, a zis: «Decit ca Duhul Sfint imi marturiseste in cetate, zicind ca ma asteapta lanjuri §i necazuri» (Fapte, 20, 23). Caci Duhul nu e in afara de Cuvintul, ci fiind in Cuvintul, este prin El in Dumnezeu. Deci darurile (harismele) se dau in Treime. Caci in impar^irea lor este, cum scrie Pavel corintenilor, acelasi Duh §i acelasi Domn §i acela§i Dumnezeu care lucreaza toate in toji (I Cor., 12, 4-6). Caci Insu§i Tatal lucreaza §i da toate prin Cuvintul in Duhul. VI De aceea, dorindu-le cele bune corintenilor, Pavel li le doreste in Treime: «Harul Domnului Iisus Hristos §i dragostea lui Dumnezeu Tatal Si impartagirea Sfintului Duh sa fie cu voi, cu to|;i«- (II Cor., 13, 13). Caci imparta§indu-ne de Duhul, avem harul Cuvintului si in El dragostea Tatalui. Precum unul este harul Treimii, asa nedesparjita este Treimea 189 . Aceasta o poate vedea cineva §i la Sfinta Maria. Caci ingerul Gavriil, trimis sa vesteasca coborirea Cuvintului peste ea, a zis: «Duhul Sfint va veni peste Tine*, stiind ca in Cuvintul era Duhul. Deci indata a adaugat: «Si Puterea Celui prea inalt te va umbri* (Luca, 1, 35). Caci «Hristos este Puterea si In|;elepciunea lui Dumnezeu* (I Cor., 1, 24) 158. Cu Cuvintul de la Dumnezeu e legat Duhul, sau cu cuvintele Cuvintului e legata puterea Duhului, izvoritoare de via^a. Dar in Cuvintul graiegte Duhul in mod personal, ttra sa Se confunde. Si la noi, cind vorbesc eu, simt ca in mine vorbegte si persoana res- pectata de mine, sau pe care o iubesc. 158 a. Pavel simte ca in perihoreza, sau interioritatea reciproca intre Fiul si Duhul, e prins si el. El are in sine in interioritate reciproca pe Fiul si pe Duhul, fiind si el in interiori- tate reciproca cu Ei. Pavel simte ca in el vorbeste cineva superior, sau Fiul si Duhul. 1 59. Harul ne-a venit prin Hristos eel intrupat, rastignit si inviat, plin de toata puterea acestor stari prin care §i-a desavirsit umanitatea Sa. Dar harul plin de aceste stari si puteri ne devine propriu prin impartasirea de Duhul Sfint si ele s-au imprimat in umani- tatea lui Hristos, ca dragoste a lui Hristos pentru noi si ca dragoste a Tatalui si catre Tatal. Deci Jnsasi dragostea Tatalui ni se da in sau prin harul Domnului Hristos, de care ne impartasim in Duhul Sfint si in care El Isi arata dinamismul Lui desavirsitor. (A1RK ACKI.Afll KI'INCOI'SKHAI'ION M Iar Duhul fiind in Cuvintul, e vadit ca era prin Cuvtntul gi In Dumne- zeu. Deci Duhul venind in noi, va veni gi Flul |i Tatal si-$i vor face salas in noi (loan, 14, 23). Deci Treimea e nedesparfita si dumnezeirea Ei este una §i Unul este Dumnezeu peste toate si prin toate si in toate. Aceasta e credinja Bisericii universale. Caci in Treime a intemeiat-o si a inradacinat-o pe ea Domnul 1 "", spunind ucenicilor: -«Mergind, inva^i toate neamurile, botezindu-i pe ei in numele Tatalui §i al Fiului §i al Sfin- tului Duh» (Matei, 28, 19). Daca Duhul ar fi creatura, nu L-ar fi legat de Tatal, ca sa nu fie Treimea neasemenea Ei insesi, legindu-se cu Ea ceva strain si din afara. Caci ce i-ar fi lipsit lui Dumnezeu, ca sa I se adauge ceva strain, care sa fie impreuna slavit cu El? 16 °. Sa nu fie! Nu este asa. Caci El insusi a spus: «Sint plin» (Isaia, 1, 11). De aceea insusi Domnul a legat de numele Tatalui pe al Duhului, ca sa arate ca Sfinta Treime nu consta din planuri diferite, adica din Creator §i creatura, ci una este dum- nezeirea Ei. Aceasta cunoscind-o Pavel, a invajat ca harul dat de Ea este unul, zicind: «Un Domn, o credinja, un Botez» (Efes., 4, 5). Precum e un Botez, asa e o credinja. Caci eel ce crede in Tatal, cunoaste in Tatal pe Fiul §i pe Duhul, nu in afara de Fiul. Si de aceea crede §i in Fiul si in Duhul Sfint. Fiindca una este dumnezeirea Treimii, cunoscuta din Tatal eel Unul. Acesta e deci conjinutul credinjei universale. Iar cei ce hulesc pe Duhul si spun ca e creatura, daca nu se vor razgindi de cele spuse, sa se rusineze macar de cele ce se vor spune. Daca exista Treime §i credinja e in Treime, sa spuna daca Treimea e pururea, sau a fost dndva cind n-a fost Treime. Daca Treimea e vesnica, Duhul nu e creatura, caci exista din veci impreuna cu Cuvintul si se afla in El. Caci de creaturi stim ca era cind nu erau. Iar daca Duhul e creatura, iar creaturile sint din cele ce nu sint (din nimic), e vadit ca a fost cind n-a fost Treimea, ci doimea. Si ce ar putea spune cineva mai contrar credinjei ca aceasta? Caci acestia spun ca Treimea rezulta din prefacere si progres si exista o doime care asteapta sa se 159 a. Biserica e interioritatea reciproca a celor ce se afla in interioritatea reciproca a Persoanelor Sfintei Treimi, interioritate adusa in noi prin Hristos facut om. 160. Daca Domnul a poruncit sa se boteze fiecare in numele Tatalui si al Fiului si al Sflntului Duh, inseamna ca fiecare din acesti Trei e Dumnezeu, si nu creatura. Daca Duhul ar fi creatura, ce nevoie ar fi fost sa se adauge Tatalui si Fiului ca sa se faca botezul si in numele Lui? Ar fi avut Dumnezeu nevoie sa se completeze printr-o creatura? Ar insemna ca nu mai este nici El Dumnezeu care nu are nevoie de nimic din afara de Sine. Si ce nevoie are omul sa se boteze in numele creaturii, daca e botezat ca sa fie scos din stricaciu- nea si mortalitatea proprie creaturii? Fiecare Persoana a Treimii e prezenta in ceea ce so da in botez fara sa se confunde cu celelalte. Sint prezente toate Trei pentru ca ele repre- zinta via^a nemuritoare §i iubirea desav5r§ita. Cind arat dragostea mea cuiva, unita cu dru- gostea altuia care il iubeste si el, nu no confundam, ci ne bucuram de aceasta iubirc comuna a noastra fa^a de acela, insuflfndu-i si lui dnigoHtoa cu pornire sprc comuniunc. H(j ayfNTUt ATANASIt CKI, MARK facA o creatura, ca sa se uneasca cu Tatal si cu Fiul si sfi apara Treimea"- 1 . Asa ceva nu poate nici macar veni in mintea crestinilor. Caci precum Fiul existind pururea nu este creatura, la fel Treimea existind pururea, nu e in ea nimic creat. De aceea Duhul nu e creatura. Caci precum a fost pururea, asa este si acum. Si precum este acum, asa a fost pururea. Si exista Trei- mea si in Ea Tatal si Fiul si Duhul Sfint. §i Unul este Dumnezeu-Tatal Cel peste toate §i prin toate si in toate, Care este binecuvintat in veci. Amin. Eu deci, precum ai cerut, scriind §i acestea, \i le-am trimis. Iar tu ca un infelept, de lipseste ceva §i in acestea, binevoieste §i implineste lipsa. §i le cite§te celor ce sint una cu tine in credinja, iar pe cei ce se impotrivesc respinge-i. Caci poate macar si mai tirziu, razgindindu-se, vor spala din sufletul lor reaua cugetare ce s-a adaus la el. Caci bine este sa o scoata pe aceasta din ei si sa nu se invecheasca, ca nu cumva, staruind in ea, sa auda ceea ce a spus Domnul: «Oricine ar spune vreun cuvint impotriva Duhului Sfint, nu i se va ierta nici in veacul acesta, nici in eel viitor» (Matei, 12, 32). 161.0 doime care agteapta sa apara o creatura, care sa I se adauge, introduce o evolu- tie in Dumnezeu. Deci nu mai exista din veci un Dumnezeu al plenitudinii, de aceea ne- schlmbat, ci o realitate supusa unei evolu^ii, unei necesita^i de implinire. Tot asa daca lui Dumnezeu I se adauga un fiu creat. Un Dumnezeu adevarat, cu o viaja plenara, suficienta Siesi, e numai un Dumnezeu care e Treime de Persoane din veci. DESPRE SFlNTUL DUH CATRE acelasi EPISCOP SERAPION I Am citit si Epistola scrisa acum de evlavia ta si mirindu-ma foarte de nerusinarea ereticilor, am vazut ca nimic nu se potriveste asa de mult a spune despre ei decit cuvintul Apostolului: «De omul eretic, dupa intiia si a doua mustrare, departeaza-te, stiind ca unul ca acesta s-a abatut si, cazind in pacat, se osindeste singur» (Tit, 3, 10). Caci avind mintea stri- cata nu intreaba ca sa se convinga, nici ca sa se razgindeasca, ci se infor- meaza din pricina celor inselaji de el, ca nu cumva tacind sa fie dispre^uit de ei. Au fost destule cele spuse inainte ca sa aiba ei atitea dovezi incit sa inceteze de la blasfemia lor impotriva Sfintului Duh. Dar lor nu le-au fost destule. Ci se pornesc din nou cu nerusinare, ca sa arate ca, staruind in razboiul de cuvinte si in lupta impotriva Duhului, vor fi, nu peste mult, morji'din pricina nebuniei. Caci chiar daca le raspunde cineva si la intre- barile lor de acum, vor nascoci din nou alte rauta^i, numai ca, cautind sa nu afle si auzind sa nu in|;eleaga. Care sint deci desteptele lor intrebari? Daca Duhul nu e creatura, atunci, zic ei, este fiu si deci sint doi fraji: Cuvintul si el. Apoi adauga, pre- cum zici: Daca Duhul va lua din Fiul si se va da de catre El (caci asa s-a scris), urmeaza ca Tatal e bunic si Duhul e nepotul Lui. n Cine, auzind acestea, ii mai socoteste pe acestia crestini si nu mai degraba pagini? Caci unele ca acestea le spun si elinii impotriva noastra 162 . Cine va voi sa raspunda acestei nebunii a lor? Eu, gindindu- ma mai mult, si cautind un raspuns potrivit fa|;a de ei, n-am aflat nici unul, fara numai eel dat odinioara fariseilor 163 . Caci precum acelora, care 162. Era propriu neoplatonicilor sa vorbeasca de o gradate de emana^ii, nemaifacind o distinc^ie clara intre Dumnezeu §i lume. 163. Sfintul Atanasie nu se intinde in explicarea modului de provenire a Sfintului Duh, ci ramine la afirmarea simpla a existen|ci Lui, rrcunoscind modul inexplicabil, tainic HH sHntui, atanasik cm. mark intrebasera dintr-o vicleana intense, Mintuitorul le-a pus o contra fntre- bare, ca sa-gi recunoasca viclenia gfndurilor, asa, si acestia fiindca mtreaba despre aceste lucruri, sa spuna, mai bine zis sa raspunda la rin- dul lor, odata ce au intrebat. Fiindca graind, prezinta nascocirile lor ca unii ce, chipurile, nu ne injeleg, auzindu-ne, sa-§i recunoasca nebunia lor. Ei zic deci: Daca Duhul Sfint nu e creatura, cum a$i spus inainte, ci este in Dumnezeu §i se da din Dumnezeu, atunci este si el fiu si sint deci doi fii, el §i Fiul. Iar daca Duhul e al Fiului §i primeste toate de la Fiul, cum a spus Fiul insusi: «si suflind 184 L-a dat pe El ucenicilor» (loan, 20, 22) §i cum o spune|;i si voi, atunci Tatal este bunic §i Duhul este nepotul Lui. Dar cele ce le cereji de la noi, intrebindu-ne despre Duhul, sa le cerem si noi de la voi, intrebindu-va despre El. Caci daca tagadui£i cele scrise, nu va mai puteji numi crestini §i e drept ca noi crestinii sa fim intrebajj de voi. Dar daca recunoastefi ca §i noi cele scrise, e drept ca si voi sa fiji intrebafi de noi despre acestea. Spuneji deci si nu §ovai|i, daca Duhul este fiu §i Tatal bunic. Caci daca stind la ginduri, cum au facut fariseii de atunci, veji zice §i voi in voi insiva: de vom zice ca este fiu, vom auzi: unde i*a scris aceasta? Iar de vom zice: nu este fiu ne temem sa nu ni se spuna cum s-a spus deci: «Noi n-am luat Duhul lumii, ci Duhul eel din Dumne- zeu* (I Cor., 2, 12) :64 \ Zbatindu-va astfel in voi in§iva, de vefi zice §i voi: Nu §tim, e necesar ca §i eel intrebat de voi despre acestea sa taca, ascul- tind de eel ce zice: «Nu raspunde celui nebun la nebunia lui, ca sa nu te faci asemenea lui, ci raspunde potrivit nebuniei lui, ca sa nu i se para ca este in^elept»- (Pilde, 26, 4). Iar raspunsul eel mai potrivit voua este tace- rea, ca sa va cunoa§te|;i nestiin^a. al acestei proveniri. Ramine la ceea ce spune Sfinta Scriptura, caci nu voia sa cada in cine gtie ce alte erori. El recunoaste taina adinca a existen^ei lui Dumnezeu si necesitatea unei atitudini apofatice. Numai ereziile s-au increzut intr-o cunoastere ra|;ionala deplina a lui Dumnezeu. Rafiunea serveste insa numai pentru a apara taina de ceea ce nu e propriu tai- nei. Ra^iunea ne spune numai ca Fiul e Logosul sau Cuvintul Tatalui, ca sa nu se poata spune ca Dumnezeu e haos iraj;ional si impersonal. 164. E de remarcat ca niciodata nu se spune de Tatal ca «sufla» pe Duhul, ci numai II purcede, ceea ce nu se spune despre Fiul. Numai despre Fiul se spune ca «sufla» pe Duhul, dar nu in Treime, ci spre fapturi. Suflind Fiul pe Duhul in fapturi, nu o face ca Cel ce e cauza existen^ei Duhului. El II «sufla» pe Duhul fapturilor pentru ca II are in Sine, nu pentru -ca li da existen^a. Catolicismul foloseste cuvintul «suflare» (spiratio) in locul purcederii Duhului de catre Tatal in Treime. Dar suflarea inseamna a da viaja. Si cui da Tatal via^a in Treime, suflindu-L? Fiului? ar fi absurd. Duhul e suflat numai spre fapturi §i e suflat de Fiul intrupat pentru a le da acestora via^a care este in El, care nu pur- cede insa din El. 164 a. De vor zice ca Duhul e fiu, vor fi intreba^i: unde se scrie aceasta? De vor zice ca nu este fiu, infelegind ca nu e de o fiin^a cu Dumnezeu, li se vor arata ca Pavel afirma ca luam Duhul eel din Dumnez.eu. Ei nu cunogteau decit aceasta alternative gresita. / C'A'l'KK, ACKLAqi KI'ISC'OI' HKHAl'tON Hl> III Dar iarasi e drept ca in temeiul celor ce spune^i, sa va intrebam: Deoa- rece proorocii graiesc in Duhul lui Dumnezeu gi in Isaia Duhul Sfint prooroceste, cum s-a aratat inainte, oare si Duhul este Cuvint al lui Dum- nezeu si deci sint doua Cuvinte: Duhul si Cuvintul? De fapt proorocii prooroceau cind venea Cuvintul lui Dumnezeu la ei. §i pe linga aceasta s-a mai spus ca «toate prin Cuvintul s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut» (loan, 1, 3); si «Dumnezeu a intemeiat pamintul intru Injelep- ciune» (Pilde, 3, 19); §i «Toate intru injelepciune le-a facut» (Ps. 103, 24). Dar s-a mai scris, cum s-a aratat si mai inainte: «Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi» (Ps. 103, 30). De aci urmeaza sau ca Duhul e Cuvintul, sau ca Dumnezeu a facut toate in Cei doi, intru InJ;elepciune si in Duhul. Apoi zice Pavel: «Un Dumnezeu, din Care sint toate, si un Domn, prin Care sint toate» (I Cor., 8, 6) iarasi ca «Fiul este chipul Tatalui celui neva- zut» (Col., 1, 16), iar Duhul este chipul Fiului. Caci s-a scris: «Pe care mai inainte i-a cunoscut, mai inainte i-a si rinduit sa fie asemenea chipului Fiului Sau» (Rom., 8, 29). Oare urmeaza din aceasta ca Tatal este bunic? §i fiindca Fiul a venit in numele Tatalui, iar Duhul Sfint, zice Fiul, e Cel pe care-L va trimite Tatal in numele Sau (loan, 14, 26), oare de aci urmeaza iarasi ca Tatal este bunic? Ce ve\i raspunde la aceasta voi care le afirmaji toate cu usurinj,a? Ce vep. gindi in voi insiva? Vazindu-va in neputin|;a de a raspunde, veji disprejui aceste intrebari? Dar mai intii condamnaji-va pe voi insiva (caci voi v-ap. obisnuit sa intrebari unele ca acestea) si ascultaji de Scripturi. Si neputind raspunde, invajaji in sfir§it ca Duhul n-a fost numit in Scripturi Fiu, ci Duh Sfint si Duh al lui Dumnezeu. §i precum Duhul n-a fost numit Fiu, asa nici despre Fiul nu s-a scris ca este Duhul Sfint. Si oare fiindca nu S-a numit Duhul Fiu si nici Fiul nu este Duh, se abate credinta de la ade- var? Nicidecum! Ci mai degraba fiecare dintre cei numfyi isi are in^elesul sau. Fiul este Nascutul propriu al fiin|ei si al firii Tatalui. Acesta este in^e- lesul lui. Iar Duhul, zicindu-se al lui Dumnezeu si fiind in El, nu e strain firii Fiului, nici dumnezeirii Tatalui. De aceea una este dumnezeirea in Treime, in Tatal si in Fiul si in Duhul insu§i; si unul este Botezul in Insasi Treimea si una credinta. Iar Tatal, trimtyind pe Duhul, Fiul II da ucenici- lor, suflindu-L (loan, 20, 22). Pentru ca -«toate cite le are Tatal, sint ale Fiului» (loan, 16, 15) 165 . Si Cuvintul venind in prooroci, ei proorocesc cu 165. Deci fiind propriu Tatalui §i sa trimita pe Duhul, e propriu si Fiului. Dar Fiului ti este proprie aceasta ca unui Fiu, nu ca Tatalui. Proprietatea Persoanelor nu se anuleaza prin faptul ca Fiul are toate cite le are Tatal, si Duhul, toate cite le are Fiul. Deci Duhul arc si El trimiterea de la Tatal ca de la Tatal si de la Fiul ca de la Fiul Tatalui, ca de la Col ce II are deci pe Duhul de la Tatal. In fiecare Persoana se vad eelelulte doua. Dar sj Ku insnsj in WJJ HKINTIII, ATANASIK CK.I, MARK Duhul, cum s-a scris si s-a aratat. «Cu Cuvintul Domnului cerurile s-au intant si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor» (Ps. 32, 6). IV Astfel Duhul nu e creatura, ci e propriu fiin|;ei Cuvintului, deci propriu si lui Dumnezeu si se zice ca e in El. Nu trebuie sa cugetam a le spune pe acestea iarasi. Desi Duhul Sfint nu S-a numit Fiu, El nu e in afara Fiului. Caci I s-a spus Duhul infierii 166 . Si fiindca «Hristos este Puterea lui Dum- nezeu si Infelepciunea lui Dumnezeu^ (I Cor. 1, 24), drept urmare s-a spus despre Duhul ca este «Duhul Injelepciunii §i Duhul Puterii» (Isaia, 11, 2). Caci impartasindu-ne de Duhul, avem pe Fiul; si avind pe Fiul, avem pe Duhul strigind in inimile noastre: «Ava, Parinte», cum zice Pavel (Gal., 4, 6). Iar daca Duhul este al lui Dumnezeu, s-a scris ca este si in El: «Cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le cunoaste decit numai Duhul lui Dumnezeu, Cel care este in EL* (I Cor., 2, 11). Dar daca Fiul a zis la fel: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine», (loan, 14, 10), de ce nu are acelasi nume Fiul si Duhul, ci unul este Fiu, iar celalalt Duh? Chiar si numai intrebind cineva aceasta, e fara de minte, cgrcetind cele de necercetat si neascultind de Apostol, care zice: «Cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine s-a facut sfatuitorul Lui?» (Rom., 11, 34). Apoi, cine va indrazni sa schimbe numele date de Dumnezeu cu alte nume? De ce nu face aceasta si cu cele create? Daca creajiunea s-a zidit cu aceeasi incuviinj;are, sa spuna pentru ce soarele e soare, iar cerul e cer si la fel pamintul, marea §i aerul? Iar daca aceasta li se pare cu neputin|;a chiar celor fara minte (caci fiecare ramine cum a fost facut), cu atit mai mult cele de deasupra creajiunii au o statornicie eterna si nu sint altfel de cum sint: Tatal, Tata §i nu bunic, §i Fiul, Fiul lui Dumnezeu §i nu tatft al Duhului, §i Duhul Sfint, Duhul Sfint si nu nepot al Tatalui, nici frate al Fiului 189 ". V Acestea fiind astfel dovedite, ar fi nebun eel ce ar intreba: Nu e si Duhul fiu? Nu. Fiindca nu s-a scris a§a. De aceea eel ce face aceasta, sa-L scoatfi pe Duhul din firea dumnezeiasca §i din ceea ce e propriu lui Dum- ceea ce li este propriu. De aceea Duhul nu e Fiu, ca sa nu piarda calitatea de a fi trimis de Fiul, care nu-§i confunda, la rindul Sau, insusirea personala de Fiu cu a celorlalte Persoane. 166. Deci Duhul e si al Fiului, dar ca al Lui, nu ca al Tatalui. Nu-L are"pe Fiul drept ori- glne, ci Fiul e primitorul Lui de la Tatal, in calitate de Fiu. De aceea cind este dat si oame- nilor, este dat in calitatea de Duh al Fiului, aducind si in oameni simjirea de fii, sau facin- du-i asemenea Fiului. Ei sint infia^i insa prin aceasta, de Tatal. Fiul nu-i jine nedeschisi Tatalui, cum nu este nici El inchis Tatalui. Duhul pe care-L da El oamenilor, desi II da in calitate de Fiu, tocmai prin aceasta II da si ca Duh al Tatalui, sau ca primit de la Tatal. 166 a. E identitatea eterna a fiecarei Persoane divine. In aceasta se arata valoarea per- soanelor divine si umane. Ele nu apar si dispar, nu se schimba in altele. C'ATHK ACKI.A?! KHSCOP SKKAt'lON !>1 nezeu. Dar trebuie sa creada cum s-a serin f i si nu ilea: de ce asa si nu altfel? Ca nu cumva, punind la indoiala aceatea, •• tnceapa sa gindeasca si sa zica: Unde este deci Dumnezeu si cum este? Caci va auzi: «Zis-a eel nebun in inima sa: nu este Dumnezeu- (Ps. 13, 1). Cunostinfa celor pre- date credinjei nu e purtata de curiozitate. Ucenicii auzind porunca: «Mergind, botezaji-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh», n-au intrebat cu curiozitate: pentru ce Fiul e al doilea si Duhul e al treilea, sau pentru ce in general exista Treime? Ci, precum au auzit, asa au crezut si n-au intrebat ca voi: Duhul e deci fiu? Nici n-au intrebat, numind dupa Fiul pe Duhul: Tatal e deci bunic? Caci n-au auzit: in numele bunicului, ci in numele Tatalui. §i aceasta credinj;a au propova- duit-o pretutindeni cu dreapta cugetare. Caci nu puteau spune altfel de cum a spus Mintuitorul, numindu-Se pe Sine Fiu, iar pe Duhul Sfint, Duhul Sfint. Nici nu le era ingaduit sa Le schimbe locul, ci I-a infajisat cum au fost rindutyi. Tot asa pentru Tatal. Caci precum nu e ingaduit sa se spuna altfel despre El, decit ca e Tatal, la fel e lipsit de evlavie a intreba de este Fiul Duh, sau Duhul Fiu. De aceea Sabelie a fost condamnat ca dus- man al Bisericii, fiindca a indraznit sa spuna Tatalui Fiu §i Fiului sa-I dea numele de Tata. Deci va mai indrazni, dupa acestea, cineva, auzind de Fiul si de Duhul sa spuna ca Tatal este bunic, sau ca Duhul e Fiu?"'" b Dar vor indrazni eunomienii, eudoxienii, eusebienii. Caci odata ce isi vor insusi erezia ariana, nu-si vor opri limba lor de la blasfemie. Dar cine le-a predat acestea? Cine i-a invajat? Nimeni din dumnezeie§tile Scripturi. Ci aceasta nebunie a iesit din prisosul inimii lor. VI Caci daca, deoarece Duhul nu este creatura (§i aceasta s-a dovedit), intrebaji: deci Duhul este Fiu? Luaji seama ca nu cumva aflind ca Fiul nu este creatura (caci prin El s-au creat cele f acute), sa intreba|;i: deci Fiul este Tata? Sau si asa: Duhul este deci Fiul §i Fiul este Duhul Sfint? Cei ce cugeta asa, sint in afara Treimii si se vor socoti fara Dumnezeu, schim- bind numele Tatalui si al Fiului §i al Sfintului Duh si socotindu-I pe aces- tia, dupa voia lor, intru asemanarea nagterii omenesti, numindu-I nepo^i si bunici si nalucindu-§i nasteri dumnezeiegti (teogonii) asemenea elinilor 167 . Nu aceasta este credinfa Bisericii, ci cum a zis Mintuitorul; in 166 b. Se afirma cu tarie identitatea neschimbata a persoanelor. Daca PersoaneU' divine n-ar ramine identice, nici cele umane n-ar ramine identice. Totul ar fi o natura euro se transforma in toate. 167. Elinii (paginii), necunoscind un Dumnezeu transcendent naturii supuse leKilor «i confundind divinitatea cu natura, nu §tiu de apofaticul dumnezeiesc, ci socote.se c-u totul »v petrece in divinitate ca in natura si deci e cunoytibila HHomi-nca uccsIimu; deci totul hv i»2 SFtNTIII, ATANASItt CKI, MARK Tatal si Fiul 9! Sfintul Duh; in Tatdl care nu poate deveni bunic si in Fiul care nu poate deveni Tata si in Duhul Sfint care nu poate fi numit dedt asa si nu altfel. Credinja aceasta nu poate schimba numele. Ci Tatal e pururea Tatal, §i Fiul e pururea Fiul, §i Duhul Sfint este si se zice pururea Duhul Sfint 1 " 7 *. In cele omene§ti nu este insa asa, chiar daca arienii i§i nalucesc unele ca acestea. Caci precum s-a scris: «Nu este Dumnezeu ca omul>* (Num., 23, 19), §i poate spune de asemenea cineva: nu sint oame- nii ca Dumnezeu. La oameni tatal nu este pururea tata, nici fiul pururea fiu. Fiindca eel ce devine tatal unui fiu a fost fiul altuia. §i fiul unui tata devine tatal altuia. Avraam, fiind fiul lui Nahor, a devenit tatal lui Isaac §i Isaac, fiind fiul lui Avraam, s-a facut tatal lui Iacov. Caci fiecare fiind o parte a nascatorului sau, se naste ca fiu, dar devine §i el tata al altuia 167b . Dar in dumnezeire nu e asa, fiindca Dumnezeu nu e ca omul. Tatal nu e din alt tata. De aceea nici nu naste pe eel ce va deveni tata al altuia. Nici Fiul nu e o parte a Tatalui, de aceea nici nu e nascut spre a naste un alt fiu" 7c . Pentru aceea numai in dumnezeire Tatal fiind in mod propriu §i singur (numai) Tata este §i a fost §i va fi pururea Tatal. Si Fiul este in mod |£trece ca in omul care fiind in parte tributar naturii e tata si fiu §i nepot. Dumnezeu eel atotdesavirsit nu poate fi decit un tata absolut, neschimbat in aceasta proprietate, si un Flu absolut, la fel de neschimbat in proprietatea Lui ipostatica, deci nedind nastere unui nepot. De aceea Tatal nu poate avea nici doi fii ca la oameni. De desavirsirea aceasta negraita, transcendenta celor din lume, Jine ca Duhul sa nu fie nici Frate al Fiului, nici Fiu al Lui sau nepot al Tatalui. Odata pornindu-se pe aceasta linie de continuare, ar aparea alt-i 8i atyi nepo{i, ca la oameni. Dar la Dumnezeu fiin^a intreaga e netrecatoare, nemargi- nita, intreg Cel ce este e Tata §i numai Tata, nu numai in parte, §i intreaga fiinja e si Fiu, fiind data Fiului intreaga; si e Duh Sfint. De aceea la Dumnezeu Fiul e altfel de o fiinja cu Tatal, decft fiul oamenilor. Caci Fiul are pur si simplu intreaga fiin^a a Tatalui, sau intreaga filnta ce exista cu adevarat, pe cind la oameni un fiu are nurriai o parte a fiinj;ei tatalui §i o infima particica din fiinfa umana de obste. Otto Bardenhewer zice despre «omousianitatea» (deofiin^imea) Fiului cu Tatal: ' «Fiinfa divina nu admite o desparfire, sau o impar|ire... Nu e vorba despre o a doua «usie»- (filnfa), care ar fi cu totul egala cu prima §i ar primi toate proprietaj;ile celei dintii. O astfel de usie ar fi o usie straina, nu de aceea§i fiinjA, ci de o fiin|;a straina (sxepoouoia). Nu e vorba de o egalitate fiinj;iala intre doi, ci de o unitate fiin|;iala numerica, cu toata deosebi- rea personala. Tatal si Fiul sint cu desavirsire una pentru unitatea dumnezeirii si a firii. Tot ce lucreaza Tatal lucreaza prin Fiul. Fiul este Acela prin care Tatal indumnezeieste si lumineaza... Nu exista doua «usii» divine. Nu exista doi dumnezei, ci o unica dumnezeire, care e in posesiunea Tatalui si la fel de nemicsorata si in posesiunea Fiului» (Geschichte der altkirchl Literatur, III Band, p. 78). 167 a. Se confirma nu o succesiune eterna de ta^i si de fii trecatori, ci permanent unui Tata identic in Sine. In aceasta permanenla i§i are temeiul caracterul parintesc §i filial netrecator al persoanelor umane, chiar daca la ele tatal poate fi si fiu etc. 187 b. Persoana umana nu-§i pastreaza identitatea in pastrarea unei singure rela|;ii cu alta persoana, ci in taina interioara a unicitajii sale, ca baza a acestor rela|;ii in acela§i timp multiple $i permanente. 167 c. In Dumnezeu totul e in intregime Tatal si totul in intregime Fiul §i totul in intre- gime Duhul Sfint. Toata fiin^a divina ia caracter de Tata. La oameni nu se identifica toata fiin^a unui om cu caracterul de Tata. Caci desi ramine tata permanent al cuiva, poate deveni si tata permanent al altora. CATRK ACKLAjH KPIHCOPSKRAPION !)H propriu si singur (numai) Fiu. Astfel Tatal e #i ae zice pururea Tatal si Fiul e pururea Fiul §i Duhul Sfint este pururea Duhul. Iar Acesta credem ca este al lui Dumnezeu §i ca s-a dat de la Tatal prin Fiul. Astfel Sfinta Treime ramine neschimbata, cunoscuta intr-o singura dumnezeire'" 7d . Deci eel ce intreaba: prin urmare Duhul este Fiu? fsj inchipuie ca numele poate fi schimbat §i nu e sanatos la minte. §i eel ce intreaba: Tatal e deci bunic? nascocind un alt nume Tatalui, rataceste in inima lui. Dar a ras- punde mai departe nerusinarii ereticilor nu e de folos. Caci inseamna a ne opune sfatului Apostolului. E mai bine sa-i sfatuim, cum ne-a indemnat el. VII Ajung deci acestea pentru respingerea vorbariei lor prostesti. Nu va mai jucaji cu dumnezeirea. Caci e propriu celor ce se joaca cu ea sa intrebe despre cele ce nu sint scrise si sa zica: deci nu e fiu Duhul §i bunic Tatal? A§a ride de dumnezeire eel din Cezareea si eel din Scytopole 168 . Ajunge sa credeji ca Duhul nu e creatura, ci e Duhul lui Dumnezeu §i in Dumnezeu. Caci Treimea e Tatal, Fiul §i Duhul Sfint. Si nici Fiului nu trebuie sa I se dea numele de Tata, nici despre Duhul nu tre- 167 d. Daca Persoanele divine s-ar schimba in calitatea Lor, n-ar mai fi o Treime ade- varata. Tatal devenind bunic, ce L-ar impiedica sa devina §i strabunic? Daca Tatal ar avea doi fii, ei ar trebui sa fie deosebtyi, avind fiecare numai o parte a fiinfei Tatalui. Nici unul n-ar avea toata fiin^a Tatalui. Apoi s-ar introduce o succesiune temporala, chiar in cazul ca fiii ar fi gemeni. La fel s-ar introduce o succesiune temporala in cazul ca Duhul ar fi nepot al Tatalui. Ar trebui sa fie intii Fiul, ca apoi sa fie din Fiul, Duhul. Apoi rela^a Fiului cu Duhul ar fi mai directa ca a Tatalui cu Duhul. Sau Fiul §i-ar indrepta dragostea mai mult spre Duhul, ca fiu al Lui decit spre Tatal. In acest caz El nu S-ar trai in intregime ca Fiu al Tatalui. Relajiile de iubire intre Persoanele divine s-ar relativiza. Modul de provenire al Fiului si al Duhului din Tatal sint misterioase, ca si deosebirea intre ele. Numele de «nastere» arata o foarte departata asemanare intre ea §i nasterea de la oameni. Iar pentru purcedere nu avem nici o asemanare in lumea creata. Stim doar ca sint deosebite §i ca amindoua au pe Tatal ca izvor si ca prin purcedere nu se iveste un ipostas paralel cu Fiul, sau care trece dincolo de Fiul. Treimea se menfine prin purcedere in Ea insasL Niciodata Parinjii nu spun ca Duhul e si «din Fiul», ci numai «din Tatal», deji primegte de la Tatal §i o relate cu Fiul. Reluam pentru oarecare infelegere, cu un adaos existential (ontologic), imaginea folo- sita in trecutul teologieidin Rasarit si Apus: Tatal are pe Fiul atit de intim unit cu Sine, ca nascut din Sine, incit Ii este ca chipul total, gindit al Sau. Eu-ul Sau ginditor l\ cugeta pe Fiul ca pe un alt Eu gindit (ce ia consistent de Tu) al Sau. Dar Eu-ul gindit ca sa fie repro- ducerea exacta si totala a Sa, cu o consistent de Tu, trebuie cugetat si El ca ginditor. Insa nu ca Unul ce gindeste alt chip al Sau, ci ca Unul ce, gindindu-Se pe Sine, fi gindeste pe Eu-ul ginditor al Sau, ca pe Primul Eu ce-L ginde§te. Dar Eu-ul prim, privindu-si chipul Sau, isi comunica oarecum Siesi ca unui alt Eu, sau ca unui alt Tu, bucuria de Eu-ul ginditor si amindoi au bucuria de Eu-ul gindit si se bucura de frumuse^ea chipului gindit. Dar acest alt Eu, sau Tu, are rostul Sau nu numai in primirea bucuriei si iubirii primului Eu de chipul Sau, ci aratindu-si El bucuria de Acela, Ii marturisegte Aceluia bucuria primului Eu, bucurie care ll lumineaza §i prin aceasta pe Eu-ul gindit, facind si prin aceasta Amindoi bucurie primului Eu. 168. E vorba de Eusebie si de Patrofil (P. G. 26, 647, nota 70), unde se reproduce parerea lui Regnis §i Segnerian. Eusebie era insa mort atunci. !H SHtNTUI, ATANAHIK CKI, MARK, buie sa spuna ca e Fiu, nici de Fiul ca e Duhul Sflnt. Ci sint asa cum s-a spus. Si una este dumnezeirea in aceasta Treime §i una credin^a si unul Botezul dat intru Ea §i una desavirsfrea in Hristos Iisus, Domnul nostru, prin Care si cu Care e slava §i stapinirea Tatalui impreuna cu Sfintul Duh in vecii vecilor. Amin. VIII Iar despre spusa evanghelica de care ne-ai scris 169 , ana, iubitule, ca gindesc la fel. Dar ma tern sa ma apropii de ea, ca nu cumva patrunzind in ea cu cugetarea §i incepind sa o cercetez, sa nu izbutesc sa scot la ivealS intelesul ei adinc. A§ fi voit deci sa tac cu desavir§ire despre ea §i sa ma mutyumesc cu cele scrise inainte. Dar gindindu-ma sa nu rivnesti sa-mi scrii §i a doua oara despre ea, m-am silit ca sa-Ji comunic injelegerea smerita la care am ajuns cu privire la ea. Am indraznit aceasta, cugetind ca de ne vom atinge scopul, vei primi cele spuse pentru eel ce s-a silit sa inve^e. Iar de nu-1 vom atinge, nu ma vei invinui, cunoscind slabiciunea noastra. Spusa este aceasta: facindu-se atitea semne in Evanghelie, fariseii .ziceau: «Acesta nu scoate dracii decit cu Beelzebul, capetenia dracilor. Iar El cunoscind gindurile lor, le-a zis: Orice imparajie care se dezbina in sine se pustie§te». Si zicind: «Iar daca Eu scot dracii cu Duhul lui Dumne- zeu, iata a ajuns la voi in|;elepciunea lui Dumnezeu», la sfir§it adauga: «De aceea va spun voua: tot pacatul §i hula se va ierta voua, oamenilor. Dar hula impotriva Duhului nu se va ierta nici in veacul acesta, nici in eel viitor»- (Matei, 12, 24-32). Iar tu ma intrebi: pentru ce hula impotriva Fiului se iarta, iar cea impotriva Duhului nu se iarta nici in veacul acesta, nici in eel viitor? JX Barbajii de mai inainte, Origen, prea invafatul §i mult ostenitorul, §i Teognost, minunatul §i sirguinciosul (caci cind am primit Epistola ta, citeam scrierile lor), scriu amindoi despre acestea, zicind ca hula impo- triva Duhului e aceea cind cei ce s-au invrednicit in botez de Sfintul Duh se reintorc la pacat. De aceea zic ca nu vor primi iertare, cum zice §i Pavel in Epistola catre Evrei: «E cu neputinja ca cei ce s-au luminat §i au gustat darul dumnezeiesc §i s-au facut parta§i Duhului Sfint §i au gustat Cuvin- 169. Textul care incepe cu acest capitol §i continua pina la sfirgit (8-23) se socote§te, pe baza manuscriselor, ca n-a aparj;inut Epistolei a IV-a catre Serapion, ci a fost o epistola aparte. Numai maurinii in edi^ia lor au unit acest text cu cele opt capitole de pina acum. El cuprinde o parte dintr-o Epistola adresata probabil tot de Serapion (O. Bardenhewer, op. cit. p. 71). De fapt acest text trateaza mai mult despre unitatea Duhului cu Fiul intrupat, impotriva arienilor, intorpretind textul din Matei, 12, 32. CIATM-. ACKI.A^I KHINCOI' SKKAI'ION tul eel bun al lui Dumnezeu si puterile vohcuIuI viitor |i au cazut, sa se innoiasca iaragi spre pocainta» (Evr,. 6, 4-8). AmJndoi le spun acestea in comun, dar fiecare adauga la ele fnj,elegerea proprle. X Origen da §i pricina osindirii acestora, zicind: «Dumnezeu §i Tatal strabate in toate §i toate le Jine impreuna, insufle^ite si neinsuflejite, rationale §i nerajionale; puterea Fiului se extinde numai la cele rationale, intre care sint catehumenii §i paginii care inca nu cred; iar Duhul eel Sfint este numai in cei ce se impartasesc de El in darul Botezului. Cind deci catehumenii §i paginii pacatuiesc, pacatuiesc impotriva Fiului, fiindca, precum s-a zis, El este in ei. Dar pot primi iertare cind se invrednicesc de darul renasterii (Botezului). Dar cind pacatuiesc cei botezaji, faradelegea lor se indreapta impotriva Duhului Sfint, fiindca au pacatuit, aflindu-se in "El. Si de aceea pedeapsa lor este de neiertat. XI Iar Teognost, adaugind §i el unele de la sine, zice: «Cel ce a calcat prima indatorire §i a doua primeste o pedeapsa mai mica. Dar eel ce a cal- cat §i pe a treia nu mai dobindeste iertare. Prima indatorire §i a doua sint inva^aturile despre Tatal §i despre Fiul, iar a treia este invajatura data prin desavir§ire (botez) §i impartagirea Duhului^ 170 . Si aceasta voind sa o intareasca, adauga spusa Mintuitorului catre ucenici «inca multe am a va spune, dar inca nu le puteji primi. Dar cind va veni Sfintul Duh, va va inva|;a pe voi» (loan, 16, 12-13). Apoi zice: «Precum celor ce nu pot pri- cepe Mintuitorul le vorbeste, coborind la micimea lor, iar la cei desavir- §tyi vine Duhul Sfint, dar nu va zice vreunul din acestia ca inva^atura Duhului intrece pe cea a Fiului, ci ca Fiul coboara la cei nedesavirsi^i, iar Duhul e pecetea celor desavir§i$i, a§a nu din pricina superiorita^ii Duhu- lui ia\a de Fiul nu se iarta hula impotriva Duhului, ci fiindca pentru cei nedesavir§i$i exista iertare, dar celor ce-au gustat darul ceresc si s-au desavir§it, nu le ramine nici o aparare si scuza in vederea iertarii». Acestea le-au spus aceia. XII Dar eu din cele ce am inva^at, socotesc ca gindirea fiecaruia are nevoie de o oarecare cercetare §i inj;elegere. Caci ne intrebam: oare nu este in cele spuse de ei un injeles ascuns mai adinc? Caci e vadit ca Fiul, fiind in 170. Prin cateheza dinaintea botezului oamenii se pun in legatura, dupa TeoRnost, numai cu Tatal §i cu Fiul, raminind in oarecare separate de Dumnezeu. Prin Botez intra in legatura deplina cu Dumnezeu prin Duhul, primind deplinu inva(.atura despro Kl. !Wj sHntiii, atanasik cm. mark, Tatal, este si £1 tn cele ce e si Tatal. Dar nici Duhul nu lipseste 171 . Fiindca Sfinta §i fericita gi desavir§ita Treime e nedesparfita. Pe linga aceea, daca" toate prin Fiul s-au facut §i in el sint agezate (subzista) toate, cum ar fi in afara celor ce s-au facut prin El? Iar nefiind acelea departe de El, in toate acelea este in mod cuvenit, si El. De aceea eel ce pacatuieste si huleste impotriva Fiului, in mod necesar pacatuieste si huleste §i impotriva Tata- lui §i a Sfintului Duh. §i daca Sfinta Baie s-ar da numai in Sfintul Duh, s-ar putea spune in mod potrivit ca cei botezaji daca pacatuiesc paca- tuiesc numai fa£a de Duhul 171a . Dar daca se da in Tatal §i in Fiul si in Sfin- tul Duh, §i a§a se desavir§este fiecare din cei botezaji, e numaidecit nece- sar ca cei ce pacatuiesc dupa botez savirsesc hula impotriva Sfintei si nedesparjitei Treimi. Asa e drept sa se cugete §i sa se inteleaga. §i daca Domnul ar fi vorbit catre fariseii care ar fi primit baia renasterii si s-ar fi impartasit de darul Sfintului Duh, ar fi putut intelege cuvintul Lui ca adresat celor ce s-au intors la pacat si au gregit fa$a de Duhul Sfint. Iar daca n-au primit Baia, ba au disprejuit §i botezul lui loan, cum i-a invinuit 1 7 1 . Cu aceasta sfintul Atanasie purcede la indreptarea celor spuse de Origen. Acesta iMca nu fusese condamnat de Sinoadele V, VI, VH, ca sfintul Atanasie sa-§i ia indrazneala sa-1 arate In mod direct ca abatut de la invatetura Bisericii. Dar pe linga faptul ca nu soco- teste pe Origen intre «parin^i», de care vorbeste cu deplin respect, aci il corecteaza direct. El nu aproba limitarea prezenj;ei Fiului numai in oameni §i a Duhului numai in cei bote- za}i. El vede in aceasta o stirbire a egalita^ii si unitafii depline a Fiului cu Tatal §i a Duhului cu Fiul, un fel de micgorare treptata a Fiului §i a Duhului faj;a de Tatal, care il apropia pe Origen de Arie §i de panteismul gnostic-emanajionist. Mai e Fiul Dumnezeu, daca nu e pretutindenea de fa^a impreuna cu Tatal? Aceea§i intrebare se poate pune §i despre Duhul Sfint. Origen se vadeste influenfat in aceasta de neoplatonism. El e departe de Ata- nasie, care afirma mereu interioritatea reciproca (perihoreza) a Persoanelor dumnezeiegti 9i nedesparfirea Lor pe baza unitaj;ii de fiin^a. In teoria lui Origen e implicata o desparjare Intre Tatal, Fiul §i Duhul. In mod consecvent in ea mai e implicata §i ideea unei nedepline legaturi intre par^ile crea|;iei, sau intre ra|;iunea umana §i latura materiala a cosmosului, sau chiar intre spiritul uman §i trup. Logosul divin e prezent numai in spirit nu §i in par- tea materiala a cosmosului si in trup. Se resimte aci ideea lui Origen ca trupul cu lumea materiala e o inchisoare pentru spirit, neavind un rost pozitiv. In modul acesta nu se mai vede rostul si putin|a intruparii, ca un rost mintuitor al omului intreg (suflet si trup). Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu nu mai apare ca ipostasul divin care prin intrupare incepe aduna- rea crea^iunii in Creator, cum spune Pavel in Col., 1, 17. Nu mai exista o for|;a de unificare a toata existence (divina si creata). Hristos e, in credin|.a crestina, Mintuitorul ca Cei ce e Unificatorul tuturor. Pacatul si moartea, ca destramare a trupurilor, s-au ivit prin ie§irea crea^iunii din unitatea ei in Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, prin Care toate s-au facut, Se face om, pentru ca numai in om e unit spiritul cu materia si numai reintarind unitatea aceasta In om, prin eliminarea morjii, se pot unifica toate. Si cine poate socoti nedemna de Dumnezeu voinj;a Lui de a readuna in Sine toata creajaunea, de a restabili in Sine toata existence? Mai e Dumnezeu Cei ce nu le poate avea toate in Sine? Mai e Dumnezeu Cei ce nu le-a facut pe toate, inclusiv lumea materiala? Nu e strimtorat El de aceasta lume, daca nu e Creatorul ei? In teoria lui Origen nu se vede cum Dumnezeu prin Cuvintul Sau a imprimat §i materia de rajionalitate §i a facut-o capabila de o frumuse^e deosebita prin spiritul care se manifesta prin ea, in fiecare trup altfel. 171 a. A se botaza in numele Persoanelor Sfintei Treimi inseamna a se scufunda in Ele insele, umplindu-se eel botezat de iubirea dintre Ele. CATKB ACKI.AV EPISCOP 8ERAPION 07 pe acestia ca hulitori ai Duhului Sfint, de care nu ■-•u ficut niciodata par- tasi? De fapt, Mintuitorul a spus acestea tnvA^tnd fimplu, neameninjind numai pe cei viitori cu pedeapsa. Ci Domnul a ipui aceasta, mustrtnd cu adevarat chiar in acel moment pe farisei, ca factndu-se vinovaji chiar atunci de o astfel de hula. Deci fiind fariseii astfel tnvinuiji inca inainte de a primi botezul, spusa aceasta nu s-a referit la cei ce au pacatuit dupa botez. Pe linga aceea nu au fost invinova^i simplu pentru pacate, ci pentru hula. §i intre acestea este deosebire. Pentru ca eel ce pacatuieste calca legea, iar eel ce hule§te isi arata necredinja faja de dumnezeirea insa§i 172 . Invinovajindu-i Mintuitorul mai inainte pe ei pentru multe gre- §eli §i anume pentru calcarea poruncii lui Dumnezeu despre paring, pentru bani §i pentru ca se abateau de la cele ale proorocilor §i faceau casa lui Dumnezeu casa de negustorie, totusi ii indemna sa se pocaiasca. Dar despre spusa lor ca El scoate dracii intru Beelzebul, n-a mai zis ca aceasta e pacat simplu, ci o hula atit de mare ca nu mai pot fi iertafi cei ce indraznesc sa faca aceasta 172 ". xm De altfel, daca acest cuvint s-a spus pentru cei ce pacatuiesc dupa botez §i daca osinda acestora este de neiertat, cum isi arata Pavel iubirea fa^a de eel ce s-a pocait in Corint (II Cor., 2, 8), iar pentru galatenii ce s-au intors la pacate suferea durerile nasterii pina va lua Hristos iarasi chip in ei (Gal., 4, 10)? 1 ' 3 In ceea ce spune arata totodata desavirsirea lor de mai inainte in Duhul. De ce mai socotim apoi vinova^i pe Novat, care nesoco- tea pocainja §i spunea ca nu mai e nici o iertare pentru cei ce pacatuiesc dupa botez, daca cuvintul s-a spus pentru cei ce pacatuiesc dupa botez? De fapt, ceea ce se spune in Epistola catre Evrei nu exclude pocainja celor ce se pocaiesc, ci arata ca unul este botezul Bisericii universale §i nu exista al doilea. Caci a scris evreilor sa nu socoteasca, dupa obiceiul legii, sub pretextul de pocain|a, ca sint multe botezuri, ba chiar in fiecare zi. Deci ii indeamna la pocain^, declarind insa ca una este innoirea prin botez, nu si a doua, cum spune §i in alta Epistola: «0 credinjA, un botez» (Efes., 4, 5). Caci nu este, zice, cu neputinja a te pocai. Ci e cu neputin^a a te innoi sub pretext ca te pocaiesti 174 . Intre acestia e o deosebire. Cei ce se 172. Hula impotriva Duhului Sfint e disprejul hotartt al lui Dumnezeu in intregime , dispret care nu e capabil in general de pocainfa, pe cind celelalte pacate sint pacate din slabiciune, in care nu se angajeaza cu totul voin^a omului prin dispre^ul fafa de Dumnezeu. 172 a. Hula impotriva Sfintului Duh e negarea lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu Se face cunoscut $i primit §i lucreaza prin Duhul Sfint. 173. Aci sfintul Atanasie respinge o alta erezie a lui Origen: ca eel ce pacatuieste dupa botez nu mai capata iertare. 174. E un singur botez si o singura innoire, pocain^a readuce la aceeasi innoire a uni- cului botez, nu la o alta innoire, pentru ca nu sint nici mai multe botezuri, nici mai mutyi dumnezei in care sa se poata omul innoi. !»H SKIN llll, ATANAHIK I'M. MAKK pocaieste, inceteaza de a pacatui, dar are urmele ranilor. Dar eel ce se boteaza, a dezbracat pe omul vechi si se innoieste, nasdndu-se de sus prin harul Duhului'". XIV Cugetindu-le eu acestea, ma intimpina o mai mare adincime a inj;ele- sului cuvintului. Si de aceea rugind pe Domnul, care cu mult inainte sedea deasupra pujului §i umbla pe mare, vin in sflrsit la iconomia cea pentru noi aflata in El, ca doar voi putea sa prind in^elesul textului. De fapt toata dumnezeiasca Scriptura o binevesteste §i o propovaduieste pe aceasta. Dar mai ales loan, care zice: «Cuvintul trup S-a facut §i S-a salasluit intru noi» (loan, 1, 14). Dar §i Pavel scrie: «Care fiind in chipul lui Dumnezeu, nu rapire a socotit a fi deopotriva cu Dumnezeu; ci S-a golit pe Sine, chip de rob luind §i la infajisare aflindu-Se ca omul. §i S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte, iar moartea, pe cruce» (Filip., 2, 6-8). Pentru aceea Dumnezeu fiind si om facindu-Se, ca Dumnezeu a sculat morji, a vindecat pe to$i, a prefacut apa in vin; caci nu erau acestea faptele omului. Iar purtind trup, inseta §i obosea si patimea; caci acestea nu erau proprii dumnezeirii. Si ca Dumnezeu zicea: «Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine» (loan, 14, 11). Iar ca purtator de trup mustra pe iudei: «De ce cautaji sa Ma omori];i pe Mine, omul care v-am vorbit despre adevarul pe care 1-am auzit de la Tatal Meu?» (loan, 8, 40). Iar acestea nu se savir§eau in mod desparjit, dupa calitatea celor ce se savirgeau, ca cele ale trupului sa se arate fara dumnezeire, iar cele ale dumnezeirii, fara trup. Toate se savirseau in chip unit §i unul era Domnul care le facea acestea in mod minunat prin harul Lui. Caci scuipa ome- neste, dar scuipatul era indumnezeit (evdeov. Fiindca prin el facea ochii orbului din na§tere sa vada. §i vrind sa Se arate pe Sine Dumnezeu, zicea aceasta cu limba omeneasca: «Eu §i Tatal una sintem» (loan, 10, 30); §i vindeca cu insofirea voin|;ei omene§ti. Iar intinzind mina, a vindecat pe soacra lui Petru care zacea de friguri, §i a sculat din mor|;i pe fiica mai marelui sinagogii, care murise. XV Dar ereticii, din nestiinja lor, §i-au ie§it din minji. Si unii vazind cele trupesti ale Mintuitorului, au tagaduit afirma|;ia: «La inceput era Cuvin- tul» (loan, 1, 1); iar atyii, privind cele ale dumnezeirii, n-au recunoscut 175. Pentru evrei botezurile dese erau numai semne vazute ale cain^ei subiective, nu mijlocul prin care omul se scufunda in Dumnezeu in mod obiectiv. Deosebirea aceasta o putem vedea si azi intre botezul dat in numele Sfintei Treimi §i intre botezurile neoprotes- tan(ilor, care pun accentul pe subiectivismul pocainfei in defavoarea botezului care aduce, de dincolo de subiectivitatea umana, harul lui Dumnezeu. Desigur prezen|;a obiectiva a harului este asigurala de taria credin|;ei, care la rindul ei este intarita de prezenj;a §i lucra- roa obiectiva a harului. CATRI'. ACKI.A$I KI'IHCOI' MKKAI'ION 9f) afirmatia: «Cuvlntul trup S-a facut» (loan, 1, 14). lar apostolul credin- cios, cunoscind iubirea de oameni a Domnului |i vizind semnele dumne- zeirii, s-a minunat de Domnul in trup. Dar privind iarasi cele proprii tru- pului, se uimeste peste masura, cunoscind lucrarea dumnezeirii din ele. Aceasta fiind credin^a Bisericii, cind unii, privind la cele omenesti §i vazind pe Domnul insetind sau obosind, sau patimind, flecaresc socotind pe Mintuitorul numai om, pacatuiesc mult; dar totugi, caindu-se repede pot sa primeasca iertare, avind ca pricina slabiciunea trupului (caci au §i pe Apostol dindu-le iertare §i intinzindu-le mina, intrucit le spune: «Cu adevarat mare este taina dreptei credinje: Dumnezeu S-a aratat in trup» (I Tim., 3, 16). Iar cind altii, privind faptele dumnezeirii, se indoiesc despre firea trupului, pacatuiesc §i ei foarte mult, pentru ca, de§i II vad mincind si patimind, le socotesc pe acestea naluciri; dar Hristos ii iarta si pe acestia, daca se caiesc curind, pentru ca au §i ei ca pretext marimea supraomeneasca a faptelor. Dar cind parind sa aiba cunostin];a legii, isi maresc nestiinja si orbirea (cum erau fariseii de atunci) si prin aceasta isi pierd mintea §i tagaduiesc cu totul pe Insu§i Cuvintul aflator in trup, sau atribuie faptele dumnezeirii, diavolului si demonilor lui, pe drept cuvint se invrednicesc de osinda acestei necredinje. Caci au socotit pe diavol drept dumnezeu §i au cugetat pe Dumnezeu eel cu adevarat existent nea- vind nimic mai mult in faptele Lui decit demonii. XVI Intr-o astfel de necredin|;a erau cazu];i iudeii de atunci §i, dintre iudei, mai ales fariseii. Caci Mintuitorul aratind faptele Tatalui (fiindca scula morj;i, daruia orbilor vedere, facea pe ologi sa umble, deschidea auzul surzilor, facea pe mu|;i sa vorbeasca si supunea zidirea poruncind vintu- lui §i umblind pe mare), muljimile se uimeau §i slaveau pe Dumnezeu, dar fariseii ziceau ca aceste fapte sint ale lui Beelzebul; §i nu se ru§i- nau, nebunii, sa puna pe seama diavolului puterea lui Dumnezeu. De aceea, pe drept cuvint a spus ca ei hulescintr-un chip de neiertat. Pina ce §chiopatau cu in|;elegerea, privind la cele omenesti §i zicind: «Oare nu este acesta fiul timplarului?» (Matei, 13, 55); §i: «Cum §tie acesta toate, fara sa fi inva];at?» (loan, 7, 15); §i: «Ce semn faci pentru tine insu^i?" (loan, 6, 30); §i: «Sa coboare acum de pe cruce §i vom crede in el»- (Matei, 27, 42), ii suporta ca pacatuind fa];a de Fiul omului, §i, intristat de orbirea lor, zicea: «Daca a|;i fi cunoscut §i voi cele spre pace» (Luca, 19, 42). Ba §i pe marele Petru, care a vorbit portaresei banuitoare ; de El ca de un om §i apoi s-a departat, 1-a iertat Domnul cind a plins (Matei, 26, 74). Dar cind acestia, odata cazuti, au cazut §i mai tare si si-au iesit §i mai mult din minti, incit au zis si de faptele lui Dumnezeu ca sint ale lui Beelzebul, nu 100 SMNTUt, ATANASIK CKt. MARE i-a mai suportat. Cad huleau impotriva Duhului Sau, zidnd ca Cel ce face acestea nu este Dumnezeu, d Beelzebul 17 ". Si de aceea, ca unii ce au cutezat cele de nesuportat, au fost pedepstyi pentru vede. Cad indraz- neala lor este egala cu a zice privind rinduiala lumii si pronia aratati In ea, ca §i zidirea a fost facuta de Beelzebul; §i soarele rasare ascultind de diavol si pentru el se mi§ca toate pe cer. Cad precum acestea sint ale lui Dumnezeu, asa erau §i acelea faptele Tatalui. §i daca acelea erau ale lui Beelzebul, in mod neeesar §i acestea (cele ale lumii) sint ale lui Beelzebul 176 . §i ce mai spun atund de Cuvintul: «La inceput a facut Dum- nezeu cerul §i pamintul>* (Fac, 1, 1)? Dar de nimic nu se feresc in aceasta nebunie a lor. Pentru ca §i parinjii lor, stapintyi de aceea§i voinja, and se aflau in pustiu dupa ce ie§isera de curind din Egipt, faurindu-§i un vtyel, au pus pe seama lui binefacerile facute lor de Dumnezeu, zidnd: «Acestia sint dumnezeii tai, Israele, care te-au scos pe tine din Egipt» (Ies., 32, 4). Pentru aceasta hula §i atund nu pujini, ci mulji din cei ce au cutezat aces- tea, au fost omoriji §i Dumnezeu le-a vestit aceasta, zidnd: «In ziua in care ii voi cerceta, voi aduce peste ei pacatul lor«- (Ie§., 34). De fapt pina ce aceia drteau pentru lipsa de piine §i de apa, i-a rabdat pe ei, cum rabda o mama care alapteaza pe copilul ei. Dar dnd au innebunit mai mult §i, cum zice despre ei Duhul in psalmi: -«Au schimbat slava Lui in asemanarea vtyelului care se hraneste cu iarba»- (Ps. 105, 22), indraznind cele de 175 a. Fariseii pacatuiau impotriva intregii Sfinte Treimi, negind ca Hristos are in El pe Sflntul Duh si ca e Fiul Tatalui. 176. Daca faptele minunate savirsite de Iisus ar fi fost ale lui Beelzebul, atunci si toata ordinea crea£jei ar fi a lui Beelzebul. Cei ce o spun aceasta se inchina diavolului in loc de a Be tnchina lui Dumnezeu. In general hula iiripotriva Duhului Sfint e necredinfa in lucrarea lui Dumnezeu in lume, fle In crearea si conservarea ei, fie in fapte mai presus de fire si in faptele lui Hristos. Cad Dumnezeu e prezent si lucreaza in lume prin Duhul Sfint. A nega pe Duhul Sfint inseamna a nega puterea creatoare §i mintuitoare a lui Dumnezeu. Ea e una cu necredin^a tn Dumnezeu. Ea inseamna a atribui totul forfelor naturii, personificate de pagini in zei, caci Beelzebul era unul din acesti zei. Crestinismul i-a socotit de la inceput diavoli, odata ce etau opusi de aderen^ii lor lui Dumnezeu. Numai in Dumnezeu eel in Treime, deci in Care fi Duhul e de fiin$a dumnezeiasca, poate fi un Dumnezeu creator, si deci poate ■Avirsi si fapte mai presus de fire in lume. Caci daca nu e un Dumnezeu care naste ca Tata pe Fiul si purcede pe Duhul Sfint din fiinja Lui, El nu-§i arate rodnicia decit in natura emanata din El. Deci nu exista alta alternativa decit sau Treimea creatoare, sau panteis- mul; sau Treimea in care Persoanele dumnezeiesti au o aten^ie constienta fa^a de persoa- nele create, sau avalansa de individua^iuni ce apar si dispar fara rost dintr-o esen^i oarba, lnconstienta, supusa unor legi a caror existen^ este inexplicabila. In considerarea zeilor ca for^e ale naturii se manifesto ideea ca natura coplese§te per- soana. Influen^ata de aceasta idee, filosofia greaca nu ajunsese la distincfia clara intre per- soana si natura. Ideea clara a persoanei si a valorii ei eterne, sau a superiorita$ii ei negraite asupra naturii a adus-o crestinismul, dezvoltind in aceasta privin^a gindirea Ve- chiului Testament. Inva^tura despre Sfinta Treime sta la baza acestei idei despre valoa- rea eterna a persoanei §i despre comuniunea ca condi^ie necesara a ei. Filosofia din ulti- mele secole tinde sa revina iarasi la considerarea naturii ca superioara persoanei. CATRE ACKLAyi BHSCOP 8ERAPIUN 101 neiertat, au fost batufi, cum zice Scriptura, pentru faurirea vtyelului, pe care-1 facuse Aaron (leg., 32, 35). XVII Acestea indraznindu-le si acum fariseii, au primit aceasta hotarire de la Mintuitorul, pe care a primit-o si o suporta gi acum Beelzebul, eel pomenit de ei, ca sa fie asezaji si ei impreuna cu acela pentru veci in focul gatit aceluia. Caci nu le-a spus acestea fadnd vreo comparable intre hula adusa Lui §i Duhului Sfint, ca §i dnd Duhul ar fi mai mare si de aceea si pacatul savirsrt impotriva Duhului. Sa nu fie! Fiindca alta data a inva^at ca toate ate le are Tatalsint ale Fiului si Duhul va lua din cele ale Fiului si El va slavi pe Fiul; §i nu Duhul il da pe Fiul, ci Fiul il da ucenicilor si prin ei tuturor celor ce cred in El. Nu asa a spus Mintuitorul, ci Domnul le-a spus acestea ca sa arate ca hula impotriva Lui se indreapta spre amindoua laturile Lui, fie ca e mai mica, fie ca e mai mare. De fapt si fariseii in§i§i le rosteau impotriva amindurora. Privindu-L ca om, il birfeau zidnd: «De unde are Acesta o astfel de in^elepciune?» (Matei, 13, 54) §i: «Inca nu are cincizeci de ani si a vazut pe Avraam?>» (loan, 8, 57). Si privind faptele Tatalui, nu numai ca tagaduiau dumnezei- rea Lui, ci spuneau ca in locul acesteia este in El Beelzebul si faptele ei sint ale acestuia. De aceea amindoua spunindu-se despre El §i hula mai mica indreptindu-se spre umanitate iar cea mai mare spre dumnezeire, pentru cea mai mare El a rostit impotriva lor osinda de neiertat. De aceea incurajind pe ucenicii Sai, le-a spus: «Daca pe Stapinul casei L-au numit Beelzebul» (Matei, 10, 25). Prin aceasta S-a aratat pe Sine ca Stapinul casei Cel hulit astfel de catre iudei. xvm Iar daca iudeii zicind: -«intre Beelzebul», nu ocarau pe altcineva declt pe Domnul, e vadit ca spusa «hula impotriva Duhului» (Matei, 12, 31), o arata ca rostita impotriva Domnului. Deci Mintuitorul a aratat toata spusa ca indreptata spre El. Caci El este Stapinul casei universale. Nu trebuie sa obosim a o spune aceasta iara§i §i iaragi pentru intarire. A inseta, a obosi, a adormi, a fi lovit, a minca sint proprii omului. Dar fap- tele ce le facea Domnul nu mai sint ale oamenilor, ci era propriu lui Dum- nezeu a le face. Cind deci, precum am spus inainte, vazindu-le vreunii pe acestea, il birfesc pe Domnul ca om, i§i atrag o mai mica osinda dedt cei ce pun faptele lui Dumnezeu pe seama diavolului. Caci acestia nu arunca numai cele sfinte inaintea ciinilor, ci il §i aseamana pe Dumnezeu cu dia- volul §i spun de lumina ca e intuneric. H)2 HKlNTUI, ATANAMK CM. MARK Aceasta e deci hula de neiertat a fariseilor, de care Marcu a spus: «Iar eel ce va hulHmpotriva Duhului Sfint nu are iertare, ci este vinovat de osinda vesnica. Pentru ca ziceau: «* (loan, 9, 32-33). Iar mutyimile minunin- du-se de cele savirsrte de Domnul, ziceau: «Aceste cuvinte nu sint ale unui indracit, caci nu poate un indracit sa deschida ochii orbilor» (loan, 10, 21) Dar fariseii, socotiji tari in ale Legii, caci isi largeau ciucurii §i se faleau ca stiind mai multe decit alfii, nu se ruginau nici de aceasta. Ci, dupa cum s-a scris, jertfeau, nenorocifii, demonilor §i nu lui Dumnezeu, zicind ca Domnul are drac si faptele Lui Dumnezeu sint ale dracilor 177 . Si patimeau aceasta nu pentru altceva, ci ca sa nege ca Cel ce le facea acestea era Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu. Caci daca faptul ca minca §i infajigarea trupului II aratau ca fiind §i om, pentru ce nu vedeau din faptele Lui minunate ca este intru Tatal gi Tatal intru El? Pentru ca nu voiau. De aceea degraba il aveau pe Beelzebul graind in ei. Caci precum din cele (Jmenegti ll numeau numai om, din faptele care erau proprii ale lui Dum- nezeu, nu-L mai marturiseau Dumnezeu, ci il indumnezeiau in locul Lui pe Beelzebul, ca sa fie chinutyi impreuna cu el in focul vesnic. XLX Cercetarea textului mi se pare ca da la iveala acest in|eles si ca el arata cum amindoua felurile de hula se indreapta spre El. Dar §i ca pe Sine S-a indicat atit prin «Fiul omului» cit §i prin «Duhul>->, pentru ca prin cea dintii sa arate partea trupeasca a Lui, iar prin -«Duhul» sa indice dumnezeirea Lui spirituala §i inteligibila si atotadevarata. §i a legat putin|a de a se primi iertare de «Fiul omului»-, ca sa indice partea Lui trupeasca. Iar hula de neiertat a aratat-o ca pe cea care atingea pe Duhul ca exprimind prin aceasta ceea ce e deosebit de trup, sa indice dumnezeirea Lui 177a . Acest In^eles 1-am vazut §i in Evanghelia dupa loan, cind, vbrbind despre mincare ca fapta a trupului §i de aceea vazindu-i pe mul|;i smintindu-se, 177. Asemenea acestora sint cei ce admira lucrurile deosebite ce se fac uneori de vraji- tori. E aci o credinta intr-un fel de puteri necunoscute ale naturii. 177 a. Cel ce spunea ca Iisus e numai om nu pacatuia asa de mult ca cei ce socoteau faptele Lui dumnezeiesti ca fapte ale unui indracit, pentru ca avea scuza umanita^ii Lui care-i acoperea dumnezeirea. Acela putea fi iertat, pentru ca se putea si cai daca vedea in Iisus un om cu calita|i vrednice de pre|;uire. Dar celce socotea faptele Lui minunate ca ale unui indracit ll socotea cazut chiar din umanitate si II disprefuia si ca om. Dar prin aceasta arata ca este el insusi un indracit, ca cel ce-L socotea pe Iisus astfel. Acesta savirsea un pacat de neiertat, pentru ca rautatea lui atingea un grad suprem, care nu mai facea posi- bila cain(.a. CATRK ACI'.I.AIjll KI'ISC'OI' SKHAI'ION 103 Domnul zice: «Aceasta va sminteste? Dar daca ve|i vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte? Duhul t»Hte Cel ce da via^a. Trupul nu folose§te la nimic. Cuvintele ce vi le-am spus sint Duh si viata» (loan, 6, 62-64). Aci le-a spus amindoua despre Sine: ca e trup si Duh. Si a deosebit Duhul de trup, ca, crezind noi, sa cunoastem nu numai ce se vede din El, ci si ceea ce nu se vede si ca cele ce nu se vad, nu sint trupesti, ci duhovnicesti. Dar trupul Lui promis spre mincare e menit sa fie hrana lumii intregi. Pentru aceasta a pomenit de suirea Fiului omului la ceruri ca sa-i atraga de la injelegerea trupeasca §i sa afle ca mincarea amintita ca avind sa fie data de El e o hrana cereasca si duhovniceasca de sus. Caci zicind: «Cele ce vi le-am spus sint Duh si viata», e egal cu a zice: Ceea ce va arat §i va dau spre mintuirea lumii e trupul pe care-1 port Eu. Dar Acesta Isi da §i singele Lui. Si amindoua vor fi hrana data de El duhovni- ceste. Deci acestea se dau fiecaruia duhovniceste §i se fac in toji asigura- re spre invierea si via$a de veci. Astfel atragind-o Domnul si pe samari- teanca de la cele supuse simjurilor, a numit pe Dumnezeu Duh, ca ea sa nu mai cugete trupeste, ci duhovniceste despre Dumnezeu. La fel si proorocul, privind la Cuvintul ce se face trup, a zis: «Duhul fetei noastre Unsul (Hristos) Domnul» (Pling., 4, 20), ca sa nu socoteasca cineva ca Domnul e om simplu, ci auzind si de Duhul sa afle ca eel ce este in trup este Dumnezeu. XX Deci sint vadite amindoua. De aceea eel ce priveste la Domnul, care vorbeste de ale Sale, de primeste numai cele trupesti si necrezind in cele dumnezeiesti, zice: «De unde are Acesta inj;elepciunea aceasta?» (Matei, 13, 54), pacatuie§te §i-L huleste ca pe Cel ce S-a facut Fiul omului; iar eel ce, privind faptele savirsite in Duhul Sfint, zice ca Cel ce le face nu e Dumnezeu §i Fiul lui Dumnezeu, ci le pune acestea pe seama lui Beelze- bul, hule§te in chip deschis, tagaduind dumnezeirea Lui. De fapt, in spusa evanghelica, cum s-a zis adeseori, numindu-Se «Fiul omului-*, arata latura Lui cea dupa trup §i omeneasca, ca numindu-Se apoi «Duh» sa arate ca ii este propriu Sfintul Duh, in Care toate le lucreaza 17 ". De aceea, facind lucrurile dumnezeie§ti, a zis: «De nu crede|;i Mie, crede|i lucrurilor Mele, ca sa cunoa§te|;i ca Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 10, 38). Iar avind sa Se aduca pe Sine trupe§te pentru noi, cind in 178. Se reia expresia: toate se fac «in DuhuK adica Tatal le face toate prin Fiul, fn Duhul. Duhul e Dumnezeu, Care Se da creaturii ca finta, dar si ca myloc dinamic !n care aflfndu-Se, Se desavirseste la nesfirsit, sporind in starea de fiu al Tatalui. Pe de alta parte se spune continuu de Duhul ca e in Fiul, pentru ca Se odihneste in Fiul, sau Se afla in adin- cul Lui, pe care Fiul il descopera si-L comunica si-L lumineaza usa In lu'sfirsil. crcmturilor. 104 arlNTUL ATAN ABIE CICI. MARE scopul acesta S-a suit la Ierusalim, a spus ucenicilor Sai: «De acum dor- mtyi si va odinnfyi. Ca iata s-a apropiat ceasul si Fiul omului Se preda in miinile pacatosilor* (Matei, 26, 45). Faptele Lui dumnezeiesti f aceau sa se creada ca El e Dumnezeu adeva- rat. Iar moartea L-a aratat pe El ca avind trup adevarat. De aceea in mod cuvenit isi zice Siesi, Celui ce Se va preda, «Fiul omului». Caci Cuvintul este nemuritor §i de nepipait si este insasi viaja. Dar nici acestora nu cre- deau fariseii. Precum nu voiau sa vada nici cele ce le faceau fiii lor. De aceea Domnul ii mustra iara§i, zicind: «Daca Eu scot dracii intru Beelze- bul, fiii vostri in cine ii scot? Pentru aceasta ei vor fi judecatorii vostri. Iar daca Eu scot dracii in Duhul lui Dumnezeu, atunci a ajuns la voi Imparajia lui Dumnezeu» (Luca, 11, 19-20). Si a spus aci: «in Duhul lui Dumnezeu», nu ca fund mai mic decit Duhul, nici pentru ca Duhul lucra in El 178a , ci ca sa arate iaragi ca Fiul, ca unul ce este Cuvintul lui Dumnezeu, le lucreaza acestea prin Duhul, si ca sa-i inve^e pe auzitori ca, cu cit pun mai mult faptele Duhului pe seama lui Beelzebul, cu atit II defavorizeaza mai mult pe Cel ce procura pe Duhul 178 ". De fapt, chiar spunind aceasta, ei arata ca nu din nestiinja, ci cu voia se avinta in aceasta hula de neiertat. Si de§i •»cunosc ca aceste fapte sint ale lui Dumnezeu, nu se rugineaza nebunii sa le puna pe seama lui Beelzebul, declarind ca sint de la duhul necurat. XXI Dar cum indraznind aceasta, mai pot sa invinova|;easca pe elinii (pe pagfni), care isi fauresc idoli §i-i numesc pe ei zei? Caci cele ce le fac ei smt asemenea cu cele ale nebuniei acelora. Sau poate ca indraznelile lor sint si mai mari. Pentru ca de§i au primit o Lege in privin|;a aceasta, au necinstit pe Dumnezeu prin calcarea Legii. Dar ce vor face cei ce hulesc acestea, dnd vor cdti la proorocul Isaia ca semnele venirii lui Hristos vor fi vederea orbilor, mersul ologilor, vorbirea celor fara grai, invierea mor- filor, vindecarea leprosilor, destuparea auzului surzilor? Oare care din acestia vor voi sa spuna ca El e Facatorul? De vor spune ca El e Dumne- zeu, se vor vadi pe ei in§i§i ca au defaimat pe Domnul. Caci cele ce le-a spus proorocul, vazind de mai inainte, acestea le-a facut Domnul insusi cind a venit de faja. Iar daca, grabindu-se, du§i de o pornire nestapinita, 178 a. N-a spus «in Duhul» pentru ca numai Duhul ar fi lucrat in Hristos ca intr-un om, ci ca sa arate ca Hristos lucreaza in Duhul ca in Cel de fiinja dumnezeiasca asemenea Lui. 178 b. Toata interpretarea data de sfintul Atanasie locului de la Matei, 12, 31-32, este hristologica, desi nu pare ca hula se refera la Fiul, ci la Duhul. Prin Fiul lucreaza insa Duhul, deci cel ce le atribuie lui Beelzebul II defaimeaza pe Fiul ca neavind pe Duhul dum- nezeiesc. Duhul e atit de unit cu Fiul, incit cine nu vede in Fiul pe Duhul micsoreaza pe Fiul Insugi. Acela socoteste pe Fiul mai prejos chiar de om, considerindu-L unealta lui Beelzebul. Duhul Sfint da faptelor Fiului caracterul dumnezeiesc. Duhul Sfint II arata pe Fiul ca Dumnezeu. Daca Fiul n-are pe Duhul, nu e Dumnezeu. CATKK ACKUSI EHSCOP HKRAPION 103 vor mdrazni sa spuna ca si acestea se vor fact dt Btalzebul, ma tern ca nu cumva, inaintmd treptat in necredin^a si cltind: «Cine a dat gura omului? §i cine a facut rau la auz pe surd si vazator pa orb?» (Ies., 4, 11), si cele asemenea acestora, sa zica ca si acestea sint cuvintele lui Beelzebul. Caci celui ce-i atribuie harul vederii, aceluia trebuie sa-i atribuie in mod nece- sar si pricina nevederii. Caci Cuvintul a spus ca pe amindoua le-a facut AcelasL in once caz, spunind-o aceasta, vor gfndi pe Beelzebul §i creator al firii omenesti. Fiindca eel ce le-a facut are sj stapinirea peste cele facute. Caci Moise spunind: «La inceput a facut Dumnezeu cerul §i pamintul» (Fac, 1, 1) si: «In chipul lui Dumnezeu a facut Dumnezeu pe om» (Fac, 1, 27); iar Daniel spunind cu indrazneala lui Darie: «Nu ma inchin idolilor facuji de mina, ci Dumnezeului celui viu care a facut cerul si pamintul si care are stapinire peste tot trupul» (Dan., 14, 1), nu spune iaragi, intordnd declarajaa, ca a nu vedea si a schiopata §i celelalte boli vin din pedeapsa Creatorului? Dar dupa ei scaparea de ele §i binefacerea adusa celor bolnavi o socotesc lucrarea lui Beelzebul 179 . Daca cercetam bine aceasta vorbire prosteasca unita cu necredin^a e mult obisnuita printre cei nebuni §i ie§i]i din minte. Caci nebunii nu le atribuie nici pe cele bune prin asemanarea lui Dumnezeu, ci lui Beelzebul. Caci acestora nu le pasa ca pervertesc dogmele dumnezeiegtilor Scripturi, numai din pornirea de a tagadui venirea lui Hristds. xxn Ar trebui ca acesti vicleni sa nu dispre|;uiasca nici din cele trupesti pe Domnul, dar sa marturiseasca si din faptele dumnezeiegti ca e Dumnezeu adevarat. Dar ei le-^u facut toate in mod alterat. Vazindu-L om, L-au defaimat ca pe un om, iar privind faptele dumnezeiegti I-au negat dum- nezeirea §i au alergat la diavolul, socotind ca indraznind acestea vor putea scapa sa nu fie osindi];i de Cuvintul eel batjocorit de ei. Desdntato- rii, magidenii §i vrajitorii, de§i au incercat toate dte le-au putut, vazind semnele facute prin Moise, pledndu-si grumazul, au zis: «Acesta este degetul lui Dumnezeu» (Ie§., 8, 19). Dar fariseii §i carturarii vazind in lucrare toata mina. lui Dumnezeu §i observind ca cele facute de Mintui- torul sint cu mult mai multe §i mai mari, spuneau ca eel ce le face pe acestea e Beelzebul, de care magidenii, macar ca erau ai lui, marturiseau 179. Diavolul nu vindeca de boli de nelecuit. Aceasta ar insemna ca el e creatorul. Numai Dumnezeu le poate vindeca, pentru ca El e Creatorul din nimic al puterilor lumii si El poate da putere din nimic celui bolnav and nu mai poate fi ajutat de puterile din lumea areata de El. Bolile oamenilor au venit de pe urma caderii neamului omenesc In pacat, adica de pe urma slabirii legaturii lui cu Dumnezeu, izvorul viefii. De aceea sufera de ele si unii care n-au facut grele pacate personale. Aceasta pentru ca prin rabdare sa sporeasca si mai mult in bine. Dar Dumnezeu le poate vindeca singur si intr-un chip minunat, printr-o putere deosebita revarsata in cei bolnavi, cind acestia se deschid Lui prin credin^a. I (Hi HKlNTtll. ATANASIK CKI. MAHK ca nu poate face nici pe cele mai mici decft acestea. Cine ar putea descrie ' marimea coplegitoare a nebuniei lor? Sau cine, cum a spus proorocul, ar putea gasi ceva asemanator cu necinstirile aduse de ei lui Dumnezeu? Au aratat prin acestea mai drep^i pe sodomtyi §i au intrecut nestiinja elinilor. Au Intrecut si pe vrajitorii lui Faraon §i nu se pot asemana decit cu arienii cei nebuni, untyi in aceeasi necredinfa. Caci iudeii vazind faptele Tatalui prin Fiul, le atribuie lui Beelzebul. Iar arienii vazind §i ei aceleasi fapte, numara pe Domnul, care le savirseste, intre creaturi, spunind ca El este din cele ce nu sint; si ca nu era inainte de a fi facut. Fariseii privind pe Domnul in trup bombaneau, zicind: «Pentru ce Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu?» (loan, 10, 33). Iar dusmanii lui Hristos, vazindu-L patimind si dormind, II hulesc, zicind: «Cel ce le sufera pe acestea nu poate fi Dumnezeu adevarat si de o fiinja cu Tatal». Si in general, daca ar voi sa cerceteze cineva in paralela uritele cuge- tari ale ambelor grupuri, i-ar afla, cum am spus inainte, cazuji impreuna in groapa aceleasi nebunii. xxni De aceea Domnul a declarat de neiertat osinda pentru acestea atit a unora cit si a altora, zicind: «Oricaruia care ar grai impotriva Duhului Sfint, nu i se va ierta nici in veacul acesta nici in eel viitor» (Matei, 12, 32). Si pe drept cuvint. Caci eel ce neaga pe Fiul, pe cine rugindu-1, il va putea avea ca Mintuitor? Sau ce viaja, sau odihna va astepta, eel ce respinge pe Cel ce a zis: «Eu sint viaj;a»- (loan, 14, 6) 180 ; §i: «Vehi];i la Mine to^i cei obo- sifi si impovaraji si Eu va voi odihni» (Matei, ll* 28) 181 . Aceasta fiind pedeapsa acestora, e vadit ca cei binecredincio§i in Hristos, care se 180. Daca Hristos nu e Fiul lui Dumnezeu, oamenii n-au pe nimeni care, luind firea lor, sa le asigure invierea §i viafa eterna. N-au in cine fi prezentaji in fa$a Tatalui, ca ridi- cafi din starea care-i duce, prin lucrarea pacatului in ei, sau a urmarilor pacatului, la moar- tea eterna. N-are cine sa dea lumii acesteia un rost. In sensul acesta, eel ce disprej;uieste pe Hristos, declarind ca nu e Dumnezeu, nu poate avea iertare de pacate nici in viaja aceasta, nici In cea viitoare. Caci cine va mijloci pentru El in fa|;a Tatalui, ca sa fie iertat? Cine li va putea asigura in El viaja vesnica intru fericire? In acest sens de existenja unui Fiu etern in Dumnezeu si de intruparea Lui depinde via^a yesnica a oamenilor intru fericire si sen- sul vie^ii lor in lume si insu§i sensul lumii legate de oameni. Numai in acest caz, lumea aceasta si viato oamenilor in ea nu se arata ca singura realitate, ci ca creata de un Dumne- zeu personal, etern si ca atare putind fi scapata de corupere §i moarte si capatind un sens. In afara de Hristos ca Fiul lui Dumnezeu eel intrupat, totul e fara sens. Omul capata adin- cime de taina si de valoare nesfirsita numai in Hristos. Fara Hristos omul apare ca o infiri- pare superficiala §i trecatoare. Toata existen|a devine q platitudine inexplicabila. Hristos e viate nesfirsita si sensul existentei, sau «Adevarul»-. 181. Via^a omului fara nadejdea vie^ii eterne intru fericire este o «oboseala» §i o «povara» plictisitoare, caci o lipsita de sens. CATUI 1 . ACKI.AiJI KI'ISCOI' SKHAI'ION l()7 inching Lui §i dupa trup $i dupa Duh #i nu-L neaocotesc nici ca Fiu al lui Dumnezeu §i nu tagaduiesc nici ca S-a facut om, ci cred ca «la inceput a fost Cuvintul» §i ca «Cuvintul trup S-a facut», vor Impara^i vesnic in ceruri dupa sfintele fagaduinfe ale Domnului 9i Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Care a zis: «Aceia se vor duce in chinul vesnic, iar drepfii la viaja ve§nica» (Matei, 25, 46). Acestea \i le-am sens pe scurt, din cele ce le-am invajat. Dar tu nu le lua ca invajatura desavirsrta, ci numai ca pe un prilej dat |;ie de mine spre mai multa cunostinja. De aceea luind din spusa evanghelica §i din psalmi o injelegere mai deplina, leaga snopul adevarului, ca purtindu-1, sa auzi, spunindu-^i-se: «Dar venind vor fi intru veselie, ridicind snopii lor» (Ps. 125, 6), intru Hristos Iisus, Domnul nostru, prin Care §i cu Care fie slava §i stapinirea Tatalui, impreuna cu Sfintul Duh, in vecii vecilor. Amin. EPISTOLA DESPRE SINOADELE CE S-AU TINUT LA RIMINI IN ITALIA §1 LA SELEUCIA IN ISAURIA DESPRE SINOADE 1 (col. 681-791) I Poate a ajuns si la voi vestea despre sinodul de care se trimbtyeaza si acum. Caci s-a trimis pretutindeni scrisoarea imparatului §i a prefecfilor 2 , care convoaca pe cei ce au sa vina la el. Dar pentru ca, fund dqrnici de invaj&tura, cautafi sa cunoastefi cele intimplate acolo, am socotit ca se cuvine sa va arat §i voua cele ce le-am auzit §i le-am aflat Intocmai despre ele. Aceasta, pentru ca nu cumva auzindu-le de la aljii, sa avefi o judecata indoielnica despre ele. Mai ales pentru ca sint unii care au obisnuit sa vesteasca altfel cele ce s-au savirsit, de cum s-au savirsit. Intrunirea nu s-a mai facut la Niceea, cum se notarise, ci s-a trimis o alta dispozijie, anume ca episcopii din parfile apusene sa se adune la Rimini fn Italia, iar cei din parjile rasaritene sa se intilneasca in Seleucia, numita Aspra, din Isauria. Ca pretext al acestei intruniri se trimbi^a tema credinj;ei in Domnul nostru Iisus Hristos. Iar cei ce au oferit acest pretext sint din Panonia, ahume Ursachie, Valens si un oarecare Gherman, iar din Siria, Acacie, Eudoxie si Patrofil dintr-o cetate din Sci^ia. Ace§tia fiind din partida lui Arie §i nepricepind nici ce cred, nici despre ce vor- besc, dar amagind pe furis pe fiecare si semanind saminja ereziei lor, au dstigat pe unii care socotesc ca sint ceva, ba chiar pe imparatul care e eretic, prefacfndu-se ca se ingrijesc de credin|a; Pe acesta 1-au indemnat ca sa adune un sindd, socotind ca pot acoperi Sinodul din Niceea si ii pot atrage pe to^i in asa fel ca sa se instapineasca pretutindeni necredinja in locul adevarului. 1. Titlul pe scurt. Istoricii Socrate (HI, II, cap. 37) §i Sozomen spun ca epistola era adresata unui grup de prieteni (P. G. 26, col. 681, nota 2). Sinoadele acestea s-au tinut la anul 359. 2. Imperiul era impartit in patru prefecturi cu re§edinj;ele in Antiohia, Alexandria, Tesalonic si Mediolan. Sinoadele din Rimini si Seleucia s-au convocat dupa ce la 353 a ajuns Constan^iu imparat in Occident, din voin^a acestuia de a impune si acolo arianismul. DBSPHK aiNOAPE 100 II Mai fntfi ma mir (si socotesc ca orice om cu minte cugeta astfel) ca, hotartndu-se Jinerea unui sinod universal si astoptfndu-1 to*4 pe acesta, deodata el s-a imparf,it in doua. Si unii s-au fntflnit acolo, alfii aid. Poate a fost §i acesta un lucru al Proniei, ca sa se arate in fiecare din ele cugetul neviclean si curat al credinf,ei unora si sa se dea pe t&\& purtarea suspecta si indoielnica a altora. Apoi am infeles, cu frapi de aid, §i am deplins lipsa de rost a intrunirii. Cad ce silea asa de mult ca sa se agite lumea crestina §i sa alerge numijii episcopi din timpul nostru in sus si in jos §i sa caute sa afle cum sa creada in Domnul Iisus Hristos? Fiindca daca ar fi crezut, n-ar fi cautat credinja ca §i and n-o aveau. Iar aceasta a oferit catehumenilor 3 nu putina sminteala; iar pagmilor nu putina, d multa pridna de ris, vazind pe crestini cum cauta, ca treztyi acum din somn ce trebuie sa creada despre Hristos si pe episcopii acestora, cu toate ca cer de la popor recunoasterea autoritatii lor ca invajatori, vadindu-se acum ca parasind credinfa 4 §i cautind ceea ce nu au. Prin aceasta, cei din jurul lui Ursachie, fadndu-se cauza acestor tulburari, nu-§i dau seama ce minie i§i ingrama- desc. Cad spune Hristos prin sfin^ii Sai: «Vai celor prin care se huleste numele Meu» (Isaia, 52, 5; Rom., 2, 24); iar prin Sine insu§i in Evanghe- lie: «Oridne va sminti pe unul din acegti prea mid, mai de folos i-ar fi sa i se atirne o piatra de moara de grumaz si sa se inece in noianul marii, dedt, cum adauga Luca, sa sminteasca pe unul din acesti prea mid» (Matei, 18, 6; Luca, 17, 2). m Cad ce lipsea invajaturii Biseridi despre dreapta credint4 ca sa se porneasca acum la o cercetare a credinjei §i sa puna inaintea pretinselor cuvinte despre credin|4 expuse de ei numele consulilor timpului de f&\&? Ursachie §i Valens si Gherman si cei impreuna cu ei au facut prin aceasta ceea ce nu s-a facut, nid nu s-a auzit vreodata la crestini, Cad scriind, cum au voit ei sa creada, au insemnat inainte numirile consulilor si luna §i ziua timpului de fa^a, ca sa arate tuturor celor cunoscatori c4 nu mai inainte, ci acum, sub Constanjiu, §i-a luat inceput credin^a lor. Fiindca au scris toate acestea gindind la credinf,a lor. Pe linga aceasta, prefadndu-se ca scriu despre Hristos, i§i numesc lor ca alt stapin pe Constan^iu. Cad acesta e eel care le da lor puterea sa sus|;ina abaterea de la credinfA. Si cei 3. Cei ce nu erau inc& botezaji, ci erau catehiza^i in vederea Botezului. 4. Sfintul Atanasie socotegte erezia ariana una cu necfedin^ (Aotpeia). Caci cine soco- tegte pe Hristos creatura nu considera pe Dumnezeu ca Tata personal care naste un Fiu si deci nu cunoaste pe Dumnezeu ca deosebit in esen^a de lumea noastra, ci ca pe o esenfa impersonala, din care emana lumea. In acest caz nimic nu ne poate ridica din succesiunea pieritoare, careia ii sint supuse toate individua^iunile. 110 MKINTIII. ATANAHIK CKI. MARK ce tagaduiesc pe Fiul eel vesnic 1-au declarat pe Constanfciu imparat ves- nic. Astfel prin abaterea lor de la credin|a s-au facut dusmani ai lui Hristos. Dar poate iau ca pretext al numirii consulilor indicarea anilor de catre prooroci. Insa daca vor indrazni sa o spuria si aceasta, isi vor da pe fafa si mai mult ignoranja. Caci proorociile sfinjilor indica timpurile spre a fi finute in amintire. Isaia si Osea au fost in zilele lui Ozie si Ioatam si Ahaz si Ezechia; Ieremia, in zilele lui Iosie; iar Daniel in vremea lui Chir si Darie. §i atyii au proorocit in alte timpuri. Ei n-au pus prin aceasta ince- putul credinjei in Dumnezeu. Caci aceasta era si inainte de ei §i a fost pururea. Ba Dumnezeu a pregatit-o §i pe cea in Hristos inainte de inte- meierea lumii. Ei n-au indicat timpurile inceputului credinjei lor, caci erau credincio§i si inainte de aceste timpuri; le-au aratat pe acelea in care s-a vestit credinja prin ei. Era o vestire anterioara despre venirea Min- tuitorului, dar si una despre urmarea purtarilor viitoare ale lui Israel si ale neamurilor. Dar **, «din fiin^a Tatalui» si vorbind simplu de «nascut», fara nici o precizare, lasau putin^a interpretarii acestui cuvint la voin^a fiecaruia si mai ales intr-un sens panteist. DKSt'lU, SINOADK ' , ' | |3 cele scrise de ei slnt acestea: S-a expus credin^a universald in prezenfa prea evlaviosvlui §igloriosului imp&rat Conatanfiu, August eel vesnic si prea venerat, sub consulatul lui Eusebie Flaviti si Ipatie FLaviu, in Sir- miu, la 11 ale calendelor lui lunie 1 . . «Credem intr-unul, singurul si adevaratul Dumnezeu, Tatal, Atotyii- torul, Creatorul si Ziditorul tuturor. Si intr-unul Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu eel dinainte de toji vecii §i inainte de tot inceputul si inainte de tot timpul cugetat si inainte de. toata fiinj;a ce se poate cuprinde, nascut fara patima din Dumnezeu, prin care s-au alcatuit veaciirile si toate s-au facut; nascut, Unul nascut, singur din Tatal singur; Dumnezeu din Dum- nezeu, asemenea (6'|j,oiov) cu Tatal, eel ce L-a nascut, dupa Scripturi; a carui nastere (facere = yeveoiv) nimeni n-o §tie decit numai Tatal eel ce L-a nascut pe El. Pe Acesta II §tim ca Fiu Unul Nascut al lui Dumnezeu, care cu consim|;irea parinteasca a venit din ceruri spre desfiinjarea paca- tului §i S-a nascut .din Maria Fecioara §i a vie|;uit cU ucenicii si a implinit toata iconomia dupa voia Tatalui §i S-a rastignit si a murit si S-a coborit • la cele de sub pamint §i a implinit iconomia pentru. cele de acolo, de care portarii iadului, vazindu-1 s-au umplut de frica; §i a inviat din mor^i a treia zi si a petrecut cu ucenicii §i a implinit toata iconomia ; §i implinindu- se patruzeci de zile, s-a malfatla ceruri §i §ade de-a dreapta Tatalui; si va veni in ziua de pe urma a invierii intru slava parinteasca sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. §i intru Sfintul Duh, pe care Insu§i Unul nascut al lui Dumnezeu Iisus Hristos L-a fagaduit sa-L trimita neamului omenesc, Mingiietorul, dirpa cum s-a scris: «Ma due la Tatal Meu §i II voi ruga pe Tatal §i alt Mingiietor va va.trimite voua, Duhul adevarului; Acela dintr-al Meu va lua si va va invaja si va va aduce amirite de toate* (loan, 14, 16-17). Iar numele de fiinta, pus de Paring pentru ca emai simplu, dar care neinjeles de noroade aduce sminteala, pentru ca riu e dat nici de Scrip- turi, s-a convenit sa fie inlaturat §i sa nu se mai faca nicidecum vreo pomenire de o fiinta a. lui Dumnezeu de aci inainte, pentru motivul ca Scripturile nu pomenesc nicaieri de o fiinta a Tatalui si a Fiului. Ci spu- nem ca Fiul e asemenea (oyoiov) cu Tatal intru toate, precum spun §i inva|;a §i sfintele Scripturi» e . 7. Cei doi consuli erau frafi (din familia Flaviu). Sora ldr, Eusebia, era so^ia imparatu- lui Constanfiu. Data: 22 mai 359.. 8.. Se observa in acest text lipsa precizarii ca Fiul este «lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat», precum §i precizarea «nascut, nu facut». Numele simplu de Fiu il lasa sa fie in^eles si ca Fiu adoptat de Dumnezeu. Textul se mentine in generalitafi vagi. Se spune doar de Fiul ca e nascut inainte de orice «fiinta care se poate cuprinde^, deci inainte de individuafiunile ce ies din esen|,a cea indefinita. Expresia «de o funta cu Tatal^ nu numai ca lipseste, ci e §i respinsa in mod clar, cu nofiind in Scriptura. Pentru actul venirii la existenfa nu se foloscste termenul do ytvviyni; — nnstei'c, ci eel di> ||4 SHNTttl, ATANAXIK CKI, MARK IX Dupa ce s-au citit acestea, nu peste mult s-a cunoscut viclenia celor ce le-au scris. Caci episcopii propunind sa se dea anatemei erezia ariana §i celelalte erezii §i toji consimjind cu aceasta, Ursachie §i Valens §i cei impreuna cu ei au refuzat; atunci s-a cunoscut ca nu din sinceritate au scris acestea, ci pentru abrogarea hotaririlor de la Niceea, spre a intro- duce in locul lor erezia cea cu nume urit. Mirindu-se deci de cuvintele lor viclene §i de intenjia lor murdara, au spus: «Noi nu ne-am intrunit aid pentru ca avem nevoie de o credinja (caci avem in noi in§ine credinja cea sanatoasa), ci ca sa facem de ru§ine pe cei ce se impotrivesc adevarului §i incearca sa aduca inva^aturi noi. Daca deci voi aji scris acestea ca unii ce a\i inceput sa credeji acum, inca nu sinteji clerid, ci de abia incepeji sa fi^i catehiza^i. Iar daca raspundeji ca sinteji §i voi doi de acord cu intenjia cu care ne-am aduntt, sa ne aratam to^i de un cuget §i sa dam anatemei ere- ziile si sa pazim ceie ale Parinjilor, ca sa nu se mai raspindeasca pretexte pentru sinoade, odata ce s-au adunat mai inainte cei de la Niceea §i au hotarit toate pentru Biserica universala». Episcopii, consimjind iara§i toji cu aceasta, cei mai inainte amintiji au M-efuzat din nou. In sfirgit, cunosdnd ei ca aceia sint niste vicleni ignoranji $i mai degraba eretid, au intarit tofi cu votul lor sinodul ce s-a $inut la ytvtav; care are multe sensuri, in primul rind pe eel de «facere». Peste tot se cere sa nu se mai pomeneasca in viitor termenul de «fiin|A» a lui Dumnezeu. Remarcam ca acest lucru il cer gi unii teologi protestan^i contemporani, pe motiv ca el aduce o prea mare precizare despre Dumnezeu. Dar Parin^ii de la Niceea n-au folosit termenul «de o fiinj;a» pentru a preciza ce e Dumnezeu in Sine, ci pentru a preciza egalitatea si unitatea Fiului cu Tatal men^inind in acelasi timp distincfta Lor. «Fiin^a» la Dumnezeu nu inlatura caracterul Lui negrait, apofatic. In fond termenul «fiin$a» aplicat lui Dumnezeu inseamna ceea ce «este cu adevarat-. Caci e substantivul lui elvai (— a fi). La noi s-a folosit in trecut pentru ea si termenul «estime» de la «este». La Dumnezeu inseamna existenja supraexistenta, ce sta la baza oricarei existence. E existenja careia nici nu i se potriveste acest nume, dat de noi existen^ei create. Dumnezeu este mai degraba Cei ce «nu este» in sensul existenj;ei cunos- cute de noi, cum zice Dionisie Areopagitul. E plinatatea infinita, necuprinsa, mai presus de orice experien^a si in^elegere a noastra, a existenfei. E existenja prin Sine, baza tot ce este. Continutul reprezentat de ea este propriu celor trei Persoane. Caci cind se spune de Fiul ca e «de o fiin^a» se arata ca el este o persoana impreuna cu alta persoana, care amiri- doua au existenj» adevarata, suprema. Deci acea existenfa nu e o esenja impersonate. Caci aceasta n-ar fi existen^a plenara, ea e o existenja personala, sau mai bine zis triper- sonala, caci o persoana singura nu e o persoana adevarata. Cind se spune cuvintul «de o fiinta- se spune implicit ca sint doi, desi au o singura fiin|;a, sau aceeasi existenja suprema, unica. Deci sint doi purtatori ai aceleiasi fiin^e prin excelen|;a. Si acesti doi nu pot fi decit persoane. Daca n-am mai spune ca Fiul e «de o fiin^a cu Tatal», cum am mai putea exprima egalitatea si unitatea Lui desavirsita cu Tatal? Nu se pericliteaza prin aceasta inva^atura despre dumnezeirea Fiului? Nu se ramine intr-un vag total in privin^a dumne- zeirii lui Hristos? In textul acesta Ursachie si aderen^ii lui folosesc pentru Fiul numai ter- menul general de «asemenea Tatalui». Dar injelesul lui «asemenea» e fqarte larg. §i noi sintem «asemenea» lui Dumnezeu, desi sintem creaturi, iar El, Creatorul. Intr-o concepfte pahteizanta ca cea ariana, toate sint «asemenea» cu esen^a din care emana. Arienii sau nu spuneau nimic despre Dumnezeu, sau ll confundau cu lumea noastra lipsita de existenja asa cum o intelewm pe coa a lui Dumnezeu. DESI'HK XINDADK ______ "'' Niceea si au socotit ca ajunge aceasta. lar pe Uriachle fi Valens, pe Her- minie, Auxentie, Gaius, Demofil i-au declarat eretici fi depunlndu-i ca nefiind cu adevarat crestini, ci arieni, au scris tmpotriva lor in limba romana urmatoarele, traduse dupa putere In limba greaca: X Copie de pe Epistola sinodului din Rimini catre imparatul Constantin 1. Credem ca s-au implinit cele hotarite mai inainte din porunca lui Dumnezeu si din dispozijia binecredinciosiei tale. Caci ne-am adunat la Rimini impreuna to|;i episcopii din toate cetajile de catre Apus, ca sa se faca pe de o parte cunoscuta credinja. Bisericii universale, iar pe de alta, sa se faca vadiji cei ce cugeta cele protivnice. §i dupa multa cercetare am aflat mutyumitoare credinja care s-a pastrat din vechime, pe care au pro- povaduit-o si proorocii si Evangheliile si apostolii prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care e si pazitorul impara^iei tale si ocrotitorul sanata|,ii tale. Ca atare ni s-a aratat vrednica sa o Jinem si sa o pastram si sa o pazim pina la sfirsit si de aceea am socotit lucru gresit si neingaduit sa schimbam ceva din cele corect §i drept stabilite si din cele bine cugetate la Niceea impreuna cu prea slavitul Constantin, imparatul si tatal vostru. Inva^atura aceasta si inj;elesul ei a strabatut si s-a propovaduit la toate urechile si mingle oamenilor si a fost singura contrara si nimicitoare a ereziei ariene. Ba prin ea s-a desfiinj;at nu numai aceasta, ci si celelalte erezii. E gresit deci a adauga ceva la invajatura aceasta, dar e periculos si a scoate ceva din ea. Caci oricare din acestea doua s-ar face, se va ingadui vrajmasilor sa faca tot ce vor voi. 2. Ursachie si Valens, fiindca odinioara erau partasi si in acord cu dogma ariana, au fost declara|;i atunci despa^i de comuniunea noastrA. Ca sa se impartaseasca iaragi de ea, recunoscind si pocaindu-se de cele in care au gresit, au cerut iertare, cum marturisesc si declara^iile f&cute de ei in scris. Facind aceasta li s-a dat iertare de vinele lor si au fost cru^i. Iar timpul in care s-au facut acestea, a fost cind s-a intrunit sinodul de la Milan', fiind de fa£a si lega|;ii Bisericii Romanilor. Ei au recunoscut toto- data atunci si pe Constantin eel dupa moarte vrednic de pomenire, care a expus credinja cu toata exactitatea, pe temeiul cercetarii ei. §i fiindca a fost botezat ca unul din oameni si a plecat la odihna cuvenita, ar fi gresit sa se aduca vreo innoire dupa aceea, nesocotindu-se atijia sfin^i marturi- sitori, mucenici, scriitori si tilcuitori ai acestei dogme, care au ramas 9. Sinodul de la Milan s-a tinut la anul 355 si conteaza §i el ca arian, ^inindu-se sub presiunea fmparatului arian Constantiu. Dar se vede ca era de un arianism moderat, motiv pentru care sinodul din Rimini, de acelasi arianism moderat, nu vorbeste ruu despre el. I Id srlN'mi, ATANASIK CM. MAftK cugetlnd toate dupa vechea rinduiala a Bisericii, al caror Dumnezeu a transmis credin^a §i in timpurile fmparafiei Tale prin Stapinul nostru Iisus Hristos, prin Care #-a fost dat §i tie sa imparityesti §i sa stapinesti peste lumea noastra. Dar ace§ti nenoroctyi §i morji cu sufletul s-au facut iara§i, printr-o uidrazneala neingaduita, propovaduitori ai acestei cugetari necredin- cioase §i incearca sa rastoarne toata intocmirea adevarului. Caci and, dupa porunca ta, s-a intrunit adunarea sinodului, si-au dezgolit din nou cugetarea lor ratacita. §i au incercat cu vicle§Ug §i tulburare sa introduca vreo innoire, aflind ca asociaji la grupul lor pe Herminie, Auxentie.si Gaius, ca impreuna susjinatori ai vrajbei §i ai dezbinarii. Invajatura lor fiind una, a intrecut orice mufyime de hide. Dar and au vazut ca nu sin- tem de o astfel de parere, nici de un cuget cu ei in ceea ce gindeau rau, s-au schimbat pot.*ivit adunarii noastre, ca sa para ca scriu altceva. Iar timpul era prea scurt ca sa se poata da pe fa|;a intenfiile lor. Deci ca sa nu cada cele ale Bisericii in ale lor §i sa se sporeasca tulburarea §i vrajba ca sa le amestece pe toate, s-a parut ca e bine sa se pazeasca cele stabilite odinioara ca hotariri legiuite §i nemi§cate, iar pe cei mai inainte pomeni^i fta-i scoatem din comuniunea cu noi 10 . De aceea am trimis pe solii nostri la bunavoin^a ta. Ei va vor informa mai bine §i va vor aduce opinia sino- dului prin epistola. Solilor le-am poruncit inainte de toate sa va incre- din^eze despre adevar, pornind de la cele vechi §i drepte. Ei vor arata binecredincio§iei tale ca nu va fi pace, cum au spus Ursachie §i Valens, daca se va schimba ceva din cele drepte. Caci cum vor putea infaptui pacea cei ce destrama pacea? Acestia vor aduce mai multa cearta si tulbu- rare intre celelalte Biserici §i Biserica RomanilOr. 3. De aceea rugam bunatatea ta ca sa primesti cu urechi binevoitoare si cu privire senina pe solii no§tri §i sa nu ingadui sa fie batjocortyi cei ce s-au oprit de la a aduce ceva nou §i sa ne la§i sa staruim in cele stabilite si legiuite de inainta§i, despre care voim sa spunem ca toate le-au facut cu minte ascujita §i cu in|;elepciune §i cu ajutorul Duhului. Caci innoirile 10. Sinodul nu intreprinde o combatere a textului prezentat de Ursachie si so|;ii, dar ii declara scosi din comuniune pentru ca nu ramin la textul de la Niceea. Episcopii din sinod t si afirmau fidelitatea fa^a de sinodul de la Niceea, cautind sa potoleasca pe Constan^iu in pornirea de a-i sili sa adopte arianismul, prin argumentul ca sinodul de la Niceea s-a bucu- rat de ocrotirea tatalui lui Constan^iu. Rna la urma unii episcopi, participant la sinodul acesta ca si la eel de la Seleucia, s-au supus poruncii imparatului, semnind un text impus de el prin grupul arienilor aminttyi. Sflntul Atanasie nu spune aceasta aci, caci scrierea aceasta a fost alcatuita inainte de sfirsitul sinodului. Dar o spune in cap. 30-31, adaugat ulterior. Vom vedea mai incolo ca Atanasie nu se formalizeaza de aceasta cedare a unor episcopi. La un sinod din Alexandria de la 362 el absolva de vina acestei semnaturi pe episcopii participant.! la aceste sinoade care au semnat de sila. A se vedea despre semna- turile date de unii episcopi, siltyi de imparat, la Rimini §i Seleucia, unui text impus de acesta, cap. 30 (adauKitl acestei scrieri de Atanasie, ulterior). DKSFRI', .SINOADK 117 aduse de aceia sadeste celor ce au crezut, necredinfA, iar celor ce n-au crezut, violence. Te mai rugam sa poruncefti ca eplscopilor care se afla acum in locuri straine, pe care ii apasa vtrsta oboaitoare si-i slabeste si lipsa de cele ale traiului sa li se faca usoara mtoarcerea la ale lor, ca sa nu ramina bisericile pustii de episcopii desparttyi de ele. Pe linga toate va mai rugam §i aceasta, ca cele ce le aveau inainte sa le ramina nemicsorate §i nesporite, ci pastrate toate cum au fost lasate prin binecredinciosia parintelui tau pentru timpul de acum; §i nici sa nu se supere, nici sa se ingaduie sa se dea altora parji din diecezele noastre, ci ca episcopii sa se bucure cu pace, impreuna cu popoarele lor, de linistea rugaciunilor §i a slujbelor dumnezeiesti, rugindu-se pentru imparajia ta, pentru mintuire §i pace, pe care Dumriezeu sa ^i le daruiasca fara intrerupere. Solii nostri aduc cu ei semnaturile §i numele episcppilor. Ei vor spune binecredincio- §iei tale si alte lucruri din dumnezeie§tile iScripturi. XI . Hotarirea sinodului Cit s-a cuvenit §i a fost cu putin|;a, prea cinsti|.i Fra^i, sinodul universal si sfinta Biserica au'suportat cu rabdare si cu Jinigte pe Ursachie si Va- lens, pe Gaius, Herminie §i Auxentie, care alta data gindind altfel au tul- burat toate Bisericile si care si acum au indraznit sa incerce sa amestece cugetarea lor in credin]a dreptcredincio§ilor (ortodocsilor) si sa submi- neze Sinodul din Niceea, care e adversarul ereziei ariene, aducind din afara o oarejcare credin^a scrisa, proprie §i foarte straina de prea sfinta Biserica, pe care noi am socotit ca nu e ingaduit sa o primim, intrucit ace§ti eretici de odinioara s-au aratat §i acum cugetind cele contrare. Dar acestora noi nu le ingaduim comuniunea cu noi §i fiind ei de fa^a i-am condamnat §i i-am depus cu glasul nostru propriu. Drept aceea acum, de socoti|;i de bine, declaraj;i-o aceasta §i voi, ca sa se cunoasca sigur hotari- rea voastra din semnatura. Intr-un cuget noi, episcopii, zicem: Mai inainte numijii du§mani sa se depuna, ca credin|;a universala sa ramina in pace 11 . Si lucrarile din Rimini au luat repede sfirsit in acest fel. Caci nimeni n-a fost acolo in vreun dezacord, ci to$i au semnat cu un cuget, precum au scris si au depus pe arieni. XII Iar cele ce s-au facut in Seleucia (Aspra) sint acestea: Era luna numita dupa romani Septembrie, iar dupa egipten 5 $1 dupa macedoneni Gorpieu. Iar ziua lunii, in care au sosit to{,i r*p ; . chema^i sa vina, a fost, dupa egipteni, unsprezece. Au sosit si acolo iii jurul a o suta- 1 1 . Emu doufi RHKto de pedenpsfi: pe unii i-au depus, pe al|n i-au.Hcos din comuniune. UH WflNTUI, ATANASM CBI, MAKE saizeci de episcopi. Mutyi fiind dintre cei invinutyi, cei ce-i acuzau strigau Impotriva lor. Cei acuzafi erau: Acacie si Patrofil, Uraniu din Tir si Eudo- xie care s-a introdus in Biserica din Antiohia, Leontin §i Teodot, Evagrie gi Teodul, Gheorghe alungat de toata lumea. Toji acestia au inscenat o fapta vicleana. Caci temindu-se de dovezile celor ce-i acuzau, au luat ala- turea de ei pe ceilalfi din partida arienilor, care au fost adu§i la abaterea de la credinja fiind plati^i §i au fost facuji episcopi de un sinod condamnat de marele Sinod. Acestia erau Stefan din Libia, Serat §i Polideu, acuzati de diferite vini; apoi, Pandratie §i Ptolomeu §i un oarecare Meletian. Acestia se prefaceau ca vor sa vina la credinj;a din temerea de acuzatori, dar aparau de fapt erezia. Dar pina la urma s-au despartit. Si cei din jurul lui Acacie, foarte putini la numar, au ramas singuri suspecti. Iar ceilalfi formau multimea. Cei din jurul lui Acacie, folosindu-se de o indrazneala nebuna, tagaduiau cu desavir§ire cele scrise la Niceea §i defaimau Sino- dul. Iar ceilalfi (care formau multimea) primeau toate celelalte ale Sino- dului. Numai cuvintul «de o fiintii» £1 dezaprobau ca suspect de neclari- tate. Petrecind deci mult timp in localitate §i acuzatorii atacind, iar acuza- tii aparindu-se §i de aceea inaintind §i mai mult in necredintii §i hulind pe ,pomnul, mulfimea episcopilor s-a indignat §i au depus pe Acacie, Patro- fil, Uranie, Eudoxie §i pe Gheorghe eel dintre cei odinioara primifi §i pe atyii din Asia, Leonfiu, Teodot, Evagrie §i Teodul; iar pe Asterie, Eusebie, Avgar, Vasilic, Fivos, Fidelie, Eutichie, Eustatie si Magnus i-au scos din comuniune. Aceasta au facut-o cu acegtia pentru ca , chemafi sa se apere de cele ce ii acuzau mutyi, n-au raspuns. De aceea au hotarit sa ramina acegtia a§a, pina ce, aparindu-se, se vor arata pe ei curaji de acuzafiile ce li se aduceau. Comunidnd la eparhia fiecaruia judecata rostita asupra lor, s-au adresat apoi prea credinciosului imparat Cdnstanfiu, aratindu-i cele hotartte. Caci asa li se ceruse. Acesta a fost sfir§itul sinodului din Seleucia. xm Cine n-a primit deci ca evlavio§i pe episcopii intrunifi in sinodul din Rimini, care au indurat atita oboseala a drumului §i multe primejdii pe mare, ca sa depuna pe cei ce cugeta cele ale lui Arie, iar definijiile Parin|;i- lor sa le pazeasca cu evlavie §i in mod canonic? 12 Caci fiecare dintre ei 12. Cele doua sinoade s-au socotit totu§i ariene, pentru ca atit unii din-episcopii adu- na^i la Rimini dt §i unii din cei aduna^i la Seleucia au semnat un text impus de imparat, fiindca nu li se permitea altfel plecarea la eparhiile lor. Ei au fost insa ierta^i de un sinod din Alexandria convocat de sfintul Atanasie dupa revenirea lui in scaun (Robert Thomp- son, Athanasivs, Contra Gentes and de Incarnatione, Oxford, 1971, p. XVII). Sfintul Ata- nasie nu le considera in aceasta scriere ariene, pentru ca socoteste ca sinoadele din Rimini si Seleucia s-au terminat propriu-zis dupa condamnarea episcopilor arieni mai sus pome- niti si dupa ce au afirmat fidelitatea lor fafa de credinja cea dreapta. El nu face caz de fap- tui ca episcopii din aceste doua sinoade au avut unele indoieli despre. expresia «de o fiin^a"- din Crezul de la Niceea. Caci nu au adoptat vreo definite noua de credinj;a deose- bita de cea de la Niceea. Iar semnaturile amintite le-au dat unuia din ei dupa inchiderea sinoadelor. DKSFRK. SINOAHtt 1 li) socotea ca daca ar desfiin^a cele dinainteu lor, ar da pretext celor de dupa aceea sa desfinjeze cele stabilite de ei acum". 91 cine nu disprejuieste usuratatea aderenjilor lui Eudoxie si Acade, care pun mai presus de cre- dinja Parinfilor zelul si placerea celor innebuntyi de arianism? §i ce cre- din^a pot avea in cele spuse de acestia, daca abroga cele ale celor dinainte? §i cum numesc Paring pe cei ai caror urmasi sint, daca se fac acuzatorii opiniei lor? Mai ales ce-ar^spune Acade despre Eusebie, inva- Jatorul sau, care nu numai ca a semnat in Sinodul de la Niceea, d a si declarat printr-o epistola adresata poporului sau ca credinja cea adeva- rata este cea marturisita in Sinodul de la Niceea? Caci desi le-a explicat cum a voit prin epistola, dar cuvintele insasi nu le-a respins, ba a si invi- novatit pe arieni, ca spun ca n-a fost Fiul inainte de a Se naste si nu admit ca a fost inainte de Maria. Ce vom inva^a ded popoarele amagite de ei? Ca au gresit Paring? Si cum vor fi ascultati ei de cei pe care ii invata sa nu asculte de vechii invatatori? Si cu ce ochi vor privi la mormintele Parinti- lor pe care-i numesc acum eretici? §i pentru ce defaimeaza pe Valentin din Frigia §i pe Maniheu, iar pe cei ce graiesc cele asemenea, cum gindesc ei, ii numesc sfinti? Sau cum mai pot fi ei episcopi, daca au fost facu^i episcopi de cei pe care-i defaimeaza ca eretici? Iar daca aceia cugetind si scriind rau au inselat lumea, sa inceteze sa-i mai pomeneasca. Si daca se arunca scrierile acelora, arunca^i si voi din dmitire ramasi^ele lor, ca sa cunoasca to^i pe aceia ca amagitori, iar pe voi, ca paricizi. XIV Fericitul Pavel ii lauda pe corinteni, zicind: -«Fratilor, va laud ca In toate va aduce^i aminte de mine §i tine^i predaniile, asa cum vi le-am dat» (I Cor., 11, 2). Iar acestia gindind unele ca acestea despre cele dinaintea lor, indraznesc sa §i spuna popoarelor cele contrare: «Nu va laudam pe voi ca pomenifi pe Parinti, ci va laudam mai degraba cind nu Jineti predaniile lor». Deci sa recunoasca si sa spuna ca sint dintr-un neam slab, zicind: «Noi nu ne-am nascut din oameni binecredinciogi, ci din eretici». 13. Un important argument pentru tractive: a abroga cele dinainte prin impunerea unui punct de vede^e nou inseamna a da motiv celor de dupa aceea sa abroge si ei for- mula noua impusa contra celei vechi. Biserica nu se invecheste tn esen^A prin credin^a mostenita, pentru ca ea se refera la Hristos, Care e acelasi in veci, Care nu poale fi depasit de cineva mai presus de El. In Biserica prin tradtyie nu se pastreaza ceva legat exclusiv de un timp trecut, sau potrivit numai cu acel timp si inspirat de el, ci ceea ce e vegnic valabil si ne conduce spre vesnicie si infinitate. Tradi^ia crestina e drumul spre eternitatea netreca- toare si inepuizabilfi in nici un timp prin care ne conduce, hranindu-ne cu nadejdea eterni- tatii, dar fiind potrivita §i cu fiecare timp. 120 ftHNTUI, ATANASIK 1.1KI. MARK Acestea se cuvine sa le spuna, cum am zis inainte, qelor ce leapada cin- stirea Parin^ilor si-gi asteapta mintuirea de la erezia arian& si nu se tern sa auda ceea ce s-a scris in Pilde: «Fiul rau blesteama pe tatal sau» (Pilde, 30, 11), negindindu-se la amenin^area din Lege impotriva unora ca acestia.. Aceia deci au avut un astfel de cuget de impotrivire ; iar. voi din pricina aceasta nu v-aji tulburat, nici n-aji socotit cutezan^a lor adevar. De fapt desparjindu-se de Parin{i ei s-au impotrivit unii altora, neavindo unica opinie, ci trednd prin schimban niulte §i diferite. Si razvratindu-se impotriva Sinodului din Niceea, §i-au. facut ei in§i§i niulte sinoade §i expunind la fiecare o credinja, n.-au ramas la nici una 14 . Si nuinceteaza de a o face aceasta pururea, caci cautind in mod gresit, nu vor afla irifelep- ciuriea pe care au urit-o. ' Am infajisat numai in parte cele scrise de Arie si cite am putut sa adun din cele pe care le-au expus acestia in sinoade, ca sa cundasteti §i sava mirati pentru ce nu se rusineaza, impotrivindu-se Sinodului ecumenic si Parintilor lor. Arie §i cei impreuna cu el, cugetind §i zicind: «Dumnezeu a facut pe Piul din Cele ce nu sint §i L-a numit Fiul Sau»; si «Cuvintul lui "Cumnezeu este una dintre creaturi»; §i: «A fostodata cind n-a fost §i'este schimbator, putindu-se schimba cihd voie§te», au fost scogi din Biserica de fericitul iritru adormire Alexandria. '■■XV ' '■'. Dar Arie, scos din Biserica si petrecind la cei din jurul lui Eusebie, §i-a expus erezia pe hirtie si intnicit, cu toata rivna lui, n-a cistigat prin Taliape nimeni dintre cei injielepti, ci doar pe egipteanul Sosates, care l-a imitat in moravuri §i in sfirsitul vietii, a scris §i alte multe. Vom da din ele acestea: Hulele lui Arie «Dumnezeu insusi, asa cum este, este pentru toti de negrait. Fiind singur astfel, nu are pe nimeni egal, nici asemenea, nici impreuna slavit. Ii spunem nenascut pentru (faja de) eel nascut prin fire. II laudam fara inceput pentru (faj;a de) eel ce s-a facut in timp. Cei fara de inceput L-a 14. Unde nu se men^ine ca tradijie invajatura despre Hristos ca Dumnezeu si om, data de El insusi prin apostoli, se ivegte ca urmare micsorarea fagaduinjei infinita|:ii Lui §i fari- mtyarea sectara a celOr ce pun gindirea proprie in locul plenitudinii lui Hristos, pastrata prin tradtyia Bisericii, Numai in Biserica se menjirie unitatea, pentru ca numai in ea se pas- treaza invityatura predata de Hristos ca Dumnezeu si om si fagaduin^a infinitajii si eterni- tafii date de El. In voiri(;a de a se menjine ceea ce s-a mostenit prin tradi^ia neintrerupta §i nedepasita ca conjinut de la Hristos insusi, se manifsta totodata o depagire de sine a indi- vidului. Prin aceasta voin^a se biruieste ispita individului de a se afirma pe sine insugi mai destept si cuprinzind mai mult din ceea ce se poate agtepta de la Dumnezeu decit cele fagaduite de Hristos insusi prin Apostoli si pSstrate neintrerupt in Biserica. UKSHHK SINOADK 121 pus pe Fiul inceput al celor facute'" 91 L-u luttt pe aceita Fiu, facindu-§i-L Fiu 1 "". Dar acesta nu are nimic propriu din proprietatea dupa ipostas a lui Dumnezeu'". Gaci riu e hici egal, nici de o flint* cu El. Dumnezeu este in|,elept pentru ca este Invafatorul In(,elepciunii. O dovada suficienta ca Dumnezeu e deosebit de Fiul e ca este nevazut celor ce sint prin Fiul si Fiului insu§i 17 . Voi spune limpede cum se vede totusi Cel nevazut de catre Fiul: prin puterea prin care Dumnezeu poate sa se vada, primeste Fiul in masurile proprii sa vada pe Tatal pe cit se poate. Sau Treimii nu-I sint proprii ase- manarile, caci ipostasurile sint neamestecate intre ele 18 . Unul e mai slavit dedt atyii la nesfir§it 18a . Caci Tatal e strain dupa fiinja de Fiul, fiindca e fara inceput' 8b . Inf;elege ca a fost intii unitatea (monada), iar doimea 15. Arie a afirmat de la inceput pe Dumnezeu ca unic in sensul de ipostas unic, pe care-1 confunda cu fiin|;a. El facea din nenasterea Tatalui §i nasterea Fiului nu o deosebire in interiorul Treimii, ci o opozijie intre Dumnezeu si creatura. Dar aceasta' era o cugetare gresita, care cons'idera pe Tatal si pe Fiul deosebtyi dupa fiinj;a. ,15a. Fiuf nu mai era pentru Arie un Fiu de aceeasi fire, ci unul adoptat de Dumnezeu. 16. Arie inj;elegea prin ipostas, «fiih|^ lui Dumnezeu^. Din faptul ca Fiul e deosebit ca ipostas de Tatal, el deducea deosebirea lui dupa fiin^a. Inca nu se ajunse'se in filosofie la distincjia clara intre ipostas si fiinja.si Arie era tributar acestei filosofii. Dar aparatorii cre- din|ei crestine'vedeau aceasta deosebire. Arie inlatura invajatura Scripturii prin doctrina filosofiei care nu ajunsese la recunoasterea faptului real ca intre fiinfa si persoana este deosebire. Arie facea opozijie intre nenasterea.Tatalui si nagterea Fiului, care-L plasa pe Fiul in planul naturii create, contrar Scripturii care nu trage din nasterea Fiului o aseme- nea concluzie. Arie o facea aceasta, adaugind in mod perfid la nenasterea Tatalui si naste- rea Fiului: Tatal e nenascut prin fire, iar Fiul e nascut prin fire. Dar nenasterea Tatalui si nasterea Fiului nu sint proprieta|;i alefirii, ci proprieta^i ipostatice. La fel opunea Arie calitatea de fara de inceput a Tatalui, inceputului ce-1 atribuia Fiu- lui prin nasterea din Tatal , spcotind ca aceasta inseamna un inceput in timp. Era aceea»l confuzie intre ipostas si fiin^a. Nu inj;elegea ca Tatal e fara de inceput si Fiul are pe Tatal ca inceput in calitate de ipostasuri, nu prin fire. Caci prin fire sint amindoi fara inceput. Nein- ceperea Tatalui nu se opune deci faptului ca Fiul are pe Tatal ca origine a Lui, ca Fiul nu este fara un principiu: Prin fire amindoi sint neincepuj;i. Era o anumita viclenie in inter- pretarile date de Arie termenilor biblici referitori la Dumnezeu. 17. O alta pretinsa dovada pentru Arie ca Tatal e deosebit ca Dumnezeu de Fiul ca creatura: Tatal e nevazut celor facute de Fiul §i prin Fiul, deci §i Fiului insusi. Prin aceasta facea pe Fiul, spre deosebire de Tatal, vizibil de cind exista. Deci dupa el Fiul nu cunoaste dedt o lume vazuta. Prin toata doctrina lui, Arie se departa de credinta in Dumnezeu eel viu $i personal, care are o viafa eterna de iubire in El ca Tata, ca Fiu si ca Duh Sfint si raminea cu un dum- nezeu abstract, ireal, care nu are motiv sa creeze lumea, deci din care lumea iese ca o ema- na|ie dintr-o esen^a supusa unor legi. 18. Aci ipostasurile sint in^elese de Arie atit ca persoane cit si ca finite deosebite. Deci ipostasurile nu se pot cunoaste, pentru ca nu sint «amestecate» sau unite dupa fiin^a. De aceea, persoanelor Treimii, asa cum le in{.elegea Arie, nu li se poate atribui nici vreun fel de asemanare, pentru ca Tatal e cu totul nein^eles, iar Fiul $i Duhul ar fi din planul nostra creat. 18a. Tatal are o slava nesfirsit mai mare decit Fiul si Duhul, Care n-au decit o slavft asemenea celei a creaturilor. 18b. Relatia intre Tatal si Fiul se constituie dup6 Arie numai dupa ce Tatal intra intr-o legatura cu un Fiu concret, cunostibil, vizibil. Dar un Dumnezeu cure e in Sine lipsil de 122 HrtNTUI. ATANA8IK CM, MARf. n-a fost inainte de a exista in mod concret l8t . Dumnezeu Tatal este inainte de a fi fiul. Pina ce nu e inca fiul (caci a luat existenja prin voia parin- teasca), exista un Dumnezeu unul nascut si acesta e strain ambilor 19 . Inje- lepciunea a luat existenfa ca infelepciune prin voinja lui Dumnezeu eel Incept 20 . Se cugeta deci prin aceasta zeci de mii de injelesuri: duh, putere, slava lui Dumnezeu, adevar, chip si Cuvintul acesta. Gindeste deci ca acesta se inj;elege si ca stralucire si ca lumina. Fiind Cel mai inalt, are putere sa nasca ceva mai deosebit, sau mai inalt, sau mai mare decit Fiul. Caci Fiul, oricit de mare este, nu a luat existenja prin voinfa lui Dumnezeu din care este Cuvintul §i de cind este Dumnezeu 208 . Iar Dum- nezeu, fiind tare, Fiul II lauda numai in parte pe eel mai inalt. Spunem pe scurt ca Dumnezeu este negrait pentru Fiul. Caci Isi este sie insusi (pentru sine) de negrait 20b . Adica nimic din cele ce pot fi spuse prin cuprindere nu poate exprima Fiul. Caci este cu neputin|;a sa afle urmele Tatalui, cum este in sine 21 . Caci Fiul nu-§i cunoaste nici insasi fiin$a Sa. Pentru ca fiind Fiu Si-a luat existenja 22 cu adevarat din voia Tatalui 23 . Deci Persoana pe care o iubeste din veci §i ajunge la o astfel de iubire numai dupa ce creeaza o astfel de Persoana, nu sufera o modificare de neinjeles? 18c. Fiul nu poate fi nici Injelepciunea Tatalui, pentru ca este invajat de Tatal, Care singur este infelept. Dar se pune intrebarea: pe cine inva);a Tatal inainte de a fi Fiul? Nu se ajunge prin aceasta la o eternizare a lumii, sau la o modificare importanta in Dumnezeu? Ambele sint partile unei alternative panteiste. 19. Dumnezeu unul nascut e strain Tatalui, Care a nascut, si Fiului pe Care L-a nascut. E fntre Ei. 20. Inainte de Fiul a fost in|;elepciunea Tatalui. Ea e Unul nascut, dar nu are caracter personal. E un Unul nascut in sens impropriu. Hristos nu e intruparea ei, ci Tatal II invaja prin ea pe Hristos. In acest sens ea e intermediara intre Dumnezeu si creatura si ea intru- cit poate avea rol de intermediere si nu e nici persoana divina, nici areata, poate fi socotita ca straina atit Tatalui cit si Fiului. Sau toate sint straine in sens relativ. Caci toate fac parte din aceeasi esen|A. Intrucit Tatal foloseste aceasta Inj;elepciune cind voieste sa inve|;e pe «Fiul», se poate spune ca ea vine la existenja concreta prin voinj;a Tatalui. Dar mai ales « aikcp tov Wcpog) 29 . Caci Tatal, dindu-i din plinatatea tuturor,' nu S-a^ lipsit pe Sine de cele pe care le are in mod nenascut iri Sine, intrucit El este izvorul tuturor. Deci trei sint ipostasurile 29 ": Dumnezeu, Care fiind cauza tuturor, e singur fara de inceput. Fiul, Care fiind nascut netemporal de Tatal §i creat 30 si intemeiat inainte de veacuri, nu a fost inainte de a se naste, ci, nascut netemporal inainte . de toate, a fost singur adus la existenja (u7t£ .HHNTUt, ATANASIK (IKI. MARK Dumnezeu adevarat' 4 . Atanasie din Nazarbe, la rindul lui, a aratat si mai dezvelit erezia, declarind pe Fiul lui Dumnezeu una din cele o sute de oi. Caci scriind catre episcopul Alexandru, a indraznit sa spuna a§a: «De ce osindesti pe aderen^ii lui Arie, daca zic ca Fiul lui Dumnezeu e creatura facuta din nimic §i una din toate? Caci daca toate cele facute i§i au compa- rafta in cele o suta de oi, una dintre ele este §i Fiul 35 . Deri daca cele o suta nu sint creaturi, e vadit ca nici Fiul nu e creatura §i una dintre toate. Dar daca cele o suta sint create §i nimic nu mai exista afara de cele o suta, afara de Dumnezeu singur, ce e absurd in ceea ce spun aderenjii lui Arie, daca intre cele o suta cuprind §i numara §i pe Hristos, declarind ca e unul dintre toti?» Iar George, care e acum in Laodiceea, iar atunci era prezbi- ter in Alexandria, pe cind petrecea in Antiohia, a scris catre episcopul Alexandru: «Nu condamnaji pe aderenjii lui Arie daca zic: A fost odata cind n-a fost Fiul lui Dumnezeu. Doar §i Isaia a fost fiul lui Amos, dar Amos a fost inainte de a fi Isaia. Iar Isaia n-a fost mai inainte, ci a venit la existenfa dupa aceea». Iar catre arieni a scris: «Pentru ce defaimaji pe papa Alexandru, care zice ca Fiul e din Tatal? Doar nici voi nu trebuie sa va temeji sa declaraji pe Fiul §i din Tatal. Caci daca Apostolul a scris: «Toate sint din Dumnezeu» (I Cor., 11, 12), §i e vadit ca toate s-au facut din cele ce nu sint, iar Fiul e §i El creatura §i unul din cele ce s-au facut, se poate spune §i de «Fiul ca e din Tatal, asa cum se spune de toate ca sint din Dumnezeu»-. Deri de la acela au invafat cei ce cugeta ale lui Arie sa foloseasca cuvmtul «din Dumnezeu»- §i sa spuna cuvintul, dar sa nu-1 cugete cum e drept. Acest George a fost depus de catre Alexandru,-desi- gur pentru altceva, dar §i pentru ca s-a dovedit necredincios. Caci era atunci, precum s-a spus, prezbiter. xvni In general to$i cei numiji scriau acestea, fiecare dupa cum socotea sa-§i sus|;ina impotrivirea §i iubirea de vrajba. Inrit nu §tiu cine ar putea spori mai mult necredinja ereziei §i s-o arate mai dezvelita. Nu am epis- tolele lor in intregime ca sa vi le trimit. Daca a§ avea macar copii ale lor, vi 34. Eusebiu sta sub influenja lui Origen, al carui ucenic era, prin Pamfil. De la Origen venea si In^elesul echivoc al termenului de «crea|ie», care insemna totodata si emanate. Cu acest Indies echivoc 1-a folosit si Arie. De aceea sfintul Atanasie a trebuit sa dedice o buna parte din ef ortul gindirii lui distingerii clare intre Treimea cea de o fiin|;a, necreata §i eterna, si crea|;ia din nimic in timp. Sint cele doua Uci in jurul carora se misca toata teolo- gia lui, idei solidare, care sint esenj;a invajaturii crestine. 35. Si acea"ta era o opinie a lui Origen. El spunea ca «Fiul» este un spirit din toata mutyimea de spirite preexistente; dar, intrucit e singurul care n-a cazut dintre toate, a pri- mit misiunea sa vina in timp ca pe tofi cei cazufi sa-i inve|;e adevarul; era unul din spiritele care in fond sint din esen^a divina. Dar intrucit Origen spunea ca se plictisesc acolo, arata ca aceasta esen^a este imperfecta. Avem in aceasta o invaj;atura categoric panteista. DKM'KK MNOAIU, 127 le-as trimite. Dar daca, cu voia lui Dumneztu, le vol procura, voi face si aceasta, Iar un oarecare Asterie din Capadocia, aofist cu multe capete (police- fal), care era unul dintre aderenjii lui Euseble, si care, fiindca a jertfit in prigoana din urma 36 , din vremea bunicului lui Constanfiu, n-a putut fi ridicat in rindul clerului, a scris o lucrare, sus^inind opinia aderenjilor lui Eusebie, lucrare ceruta de ei. In ea arata o indrazneala egala cu cea a jert- fei aduse idolilor. Caci in ea compara lacusta si omida cu Hristos, ba chiar le cinste§te pe acestea mai mult §i zice ca alta este injelepciunea lor in Dumnezeu decit injelepciunea lui Hristos §i a lumii. Cu aceasta scriere a cutreierat Siria §i alte Biserici, cu recomandarea aderenjilor lui Eusebie. Aceasta pentru ca, dupa ce a cugetat odata sa tagaduiasca pe Hristos, acum sa-si arate din nou indrazneala importiva adevarului, in locuri in care nu-i era lui ingaduit sa intre. Caci fund a toate cutezator s-a a§ezat in locul clericilor (episcopilor) §i a citit in public carticica lui, macar ca atyii au suportat cu greu fapta lui. In carticica aceasta sint multe scrise. Niste par{,i din ea sint acestea: «Fericitul Pavel n-a spus ca el predica pe Hristos, puterea lui Dumnezeu, sau in^elepciunea Lui, ci fara articol, o putere a lui Dumnezeu §i o injelepciune a Lui. El a propovaduit ca alta este puterea proprie a lui Dumnezeu, puterea Lui naturala, coexistenta cu El, fara sa fie facuta, dar nascatoare a lui Hristos §i creatoare a lumii intregi». Despre ea zicea ca invaja Pavel in Epistola cdtre Romani cind spune: «Cele nevazute ale lui Dumnezeu de la intemeierea lumii din fapturi fiind cunoscute> se vad, vesnica Lui putere §i dumnezeire» (Rom., 1, 20). «Pre- cum de dumnezeirea numita aci n-ar putea spune cineva ca e Hristos, ci Insu§i Tatal, a§a socotesc ca si ve§nica Lui putere nu este eel unul nascut, ci Tatal care L-a nascut» 37 . El invaja §i o alta putere si in^elepciune a lui Dumnezeu, pe cea care s-a aratat prin Hristos §i s-a facut cunoscuta prin inse§i faptele slujirii Lui. §i iara§i: «Deci ve§nica Lui putere §i in|;elep- ciunea, pe care cugetarea adevarata o declara fara de inceput §i nenas- cuta, e una §i aceeasi. Iar cele create de El in parte, sint multe, una dintre ele fiind Hristos, Cel primul nascut si Unul nascut. Toate depind de El de posesorul lor §i toate puterile se numesc pe df ept ale Creatorului insusi, 36. A jertfit idolilor ca sa scape de moarte. Era o condtyie ce se cerea unui cre§tin ca sa nu fie dat mor|;ii. 37. Aceeasi folosire ambigua sau amagitoare a termenului «», ci se mul^umesc doar sa formuleze un text fara expresia «de o fiin^», ca eel de la Niceea. Dar ramin totusi fntr-o ambiguitate. 43. Ei declara ca nu sint aderenti ai lui Arie. Dar dau ca motiv nu greseala invataturii lui Arie, ci faptul ca ei, episcopi fiind, nu pot urma unui preot. In plus si-au insusit unele din fnvataturilc lui A>ie. Sftntul Atanasie socoteste toate aceste declara^ii disimulari. UKSPHK MINOADK 131 Dumnezeu In veci. Credem si in Sfintul Duh. Iar daca trebuie sa mai adaugam ceva: credem si in invierea trupului si in viaj;a vesnica» 44 XXIII Iar cele expuse a doua oara, in alta epistola, la aceeasi sarbatoare a Innoirii, sint acestea. Caci razgindindu-se dupa cele spuse mai inainte, au nascocit unele formulari noi. «Credem, urmind traditjei evanghelice si apostolice, intr-Unul Dum- nezeu, Tatal Atotyiitorul, Creatorul §i Facatorul §i Proniatorul tuturor, din Care sint toate. §i intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, prin Care sint toate, nascut inainte de tot,i vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, intreg din intreg, singur din singur, desavirstt din desa- virsit, Imparat dinimparat, Domn din Domn, Cuvintul viu, Injelepciunea vie, Lumina adevarata, Calea, Adevarul, invierea, Pastorul, Usa, neschimbabil §i nealterabil, chipul neschimbat al dumnezeirii, al fiinf,ei §i al voinfei, al puterii §i slavei Tatalui, intiiul nascut a toata creajiunea, Cel ce este intru inceput la Dumnezeu, Dumnezeu Cuvintul, dupa spusa din Evanghelie: «Si Dumnezeu era Cuvintul^ (loan, 1, 1), prin Care toate s-au facut §i intru Care toate se Jin; Care in zilele de pe urma S-a pogorit de sus §i S-a nascut din Fecioara, dupa Scripturi, §i S-a facut om, mijloci- tor intre Dumnezeu §i oameni §i apostolul credin^ei noastre §i capetenia vie|;ii, cum zice El insu§i: «M-am pogorit din cer nu ca sa fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis» (loan, 6, 38); Care a patimit pentru noi §i a inviat a treia zi; §i S-a suit la ceruri §i sade de-a dreapta Tatalui; si iarasi va sa vie cu slava §i putere, sa judece viii si morfii. §i intru Duhul Sfint dat celor ce cred, spre mingiiere §i sfinpre §i desavirgire, cum a poruncit si Domnul nostru Iisus Hristos ucenicilor Sai, zicind: «Mergind, inva^i toate popoarele, botezindu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului §i al Sfin- tului Duh» (Matei, 28, 19), adica al Tatalui, Care e cu adevarat Tata, al Fiului, Care e cu adevarat Fiu, §i al Sfintului Duh, Care e cu adevarat Duh Sfint. Caci numele acestea nu sint simple nume fara rost, ci insemneaza sigur ipostasul §i treapta si slava celor numite, asa incit dupa ipostas sint trei 45 , dar prin acord una 46 . Avind deci aceasta credinfa §i anume de la inceput pina la sfirgit in fa$a lui Dumnezeu si a lui Hristos, dam anatemei orice rea credin|a eretica. §i 44. Precum se vede, lipseste si in acest text precizarea de la Niceea ca Fiul e de o fiinta cu Tatal. 45. Aci cuvintul «ipostas» inseamna persoana, caci numele de care se vorbeste aci sint numele celor trei Persoane ale Treimii. Dar in acelasi timp ei in^elegeau prin ipostas si «fiin^a», caci spuneau de fiecare persoana ca e de alta fiinta. 46. Dupa acesti arieni cele trei ipostasuri nu sint una dupa fiin|.n, ci numai prin acord. In orice caz lipseste si in aceasta formula termenul «de o fiin).A». 132 .IKlNTDI, ATANASIK CKl, MARK daca cineva mvaja contrar sanatoasei si dreptei credinfe a Scripturilor, spunind ca este sau a fost fie timp, sau vreme, sau veac, inainte de a Se naste Fiul, sa fie anatema. Si daca spune ca Fiul este creatura ca una dintre creaturi, sau nascut ca una din cele nascute, sau faptura ca una dintre cele facute 47 si nu cum au predat Dumnezeiestile Scripturi pe fie- care din cei spu§i deosebit de fiecare, sau daca invaja, sau binevestesc altceva decit ceea ce s-a predat 48 , sa fie anatema. Caci noi credem §i cu fric6 urmam tuturor celor predate de catre prooroci §i apostolic, • ' XXIV " ' Iar un oarecare Teofronie, episcop al Tyanelor, a expus §i el aceasta credinja inaintea tuturor, pe care au semnat-o toti, primind credinja lui: «Stie Dumnezeu, pe Care-L chem ca martor in sufletul meu, ca cred asa: «In Dumnezeu, Tatal Atbttiitorul, Creatorul §i Facatorul tuturor, din Care sint toate. Si in Fiul Lui Unul nascut, Dumnezeu, Cuvint, Putere si Infelepciune, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care sint toate, Cel nascut din Tatal inainte de veci, Dumnezeu desavirsrt din Dumnezeu desavfrsit, Care este la Dumnezeu in ipostas 48 , iar in zilele de pe urma S-a pogortt si S-a nascut din Fecioara, dupa Scripturi, S-a facut om, a patimit si a inviat din morfi §i S-a suit la ceruri si §ade de-a dreapta Tatalui Sau, si iarasi va sa vie cu slava si putere sa judece viii si mor|;ii si va ramine in veci. Si in Duhul Sfint, Mngiietorul, Duhul Adevarului, pe Care L-a faga- duit Dumnezeu prin proorocul ca-L va varsa peste robii Sai (Ioil, 2, 25) si Domnul a fagaduit sa-L trimita ucenicilor Sai, §i pe Care L-a si trimis, cum marturisesc Faptele Apostolilor. Iar daca cineva inva|;a sau are in sine ceva contrar acestei credin|e, sa fie anatema §i sa fie supus si el si to|4 47. Fraza aceasta este echivoca: se poate injielege ca Fiul este creatura, dar nu ca una dintre toate creaturile, ci ca prima individuafiune intre creaturi, primindu-§i existen^a la tnceputul timpului, sail la grahi^a dintre eternitate si timp. Dar se poate in|;elege prin ea §i ca Fiul nu e dintre creaturi. Insa aceasta nu se spune direct. Dar se neaga Fiului si calitatea de «nascut», ceea ce da de in^eles ca e cugetat mai degraba ca faptura. Insa nu se mai spu- nea direct ca Fiul e fapturi ca oricare alta si ca «a fost cindva cind n-a fost», ci recurgeau - dupa sfintul Atanasie, in mod nesincer - la descrieri mai echivoce, sau mai fluide §i de aceea, mai amagitoare pentru cei simpli. 48. Arienii se refereau critic la termenul *» o confuzie a Fiului cu Tatal intr-o persoana, socotind pe cei ce credeau ca Fiul e de o fiin|a cu Tatal ca fund aderen^i ai lui Sabelie §i Marcel de Ancyra, care confundau fiinfa cu ipostasul, afirmind numai un ipostas in Dumnezeu. De-abia sfintul Vasile a deosebit filosofic in mod clar ipostasul de fiinta. DKSPRK SfNOAOr, 133 cei care comunica cu el anatemei lui Marcel de Ancyra, sau a lui Sabelie, sau a lui Pavel de Samosatax-" . XXV Iar episcopii intruni|;i la sarbatoarea Innoirii erau nouazeci. Ei s-au intrunit sub consulatul lui Marcelin si Probin, la indicjionul 14, aflindu-se acolo prea necredinciosul Constan$iu. Dupa ce au scris acestea in Antiohia la Innoire, socotind ca n-au scris in chip desavirsit, ca unii ce aveau cugetarea nestatornica, au alcatuit indata alta scrisoare, chipurile despre credin^a, dupa purine luni si au tri- mis-o episcopilor din Galia: Narcis, Maris, Teodor si Marcu. Iar acestia ca trimisi de sinod au predat-o imparatului de fericita pomenire, Constant, si tuturor celor de acolo. Ea cuprmdea acestea: 51 . «Gredem intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atot^iitorul, Creatorul si Faca- torul tuturor, din Care se numeste toata parinjimea in ceruri si pe pamint. §i in Unul nascut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, nascut din Tatal inainte de toji vecii; Dumnezeu din Dumnezeu, lumina din lumina, prin Care toate s-au facut in ceruri §i pe pamint, cele vazute §i cele nevazute; Care e Cuvint §i In|;elepciune §i Putere §i Viat;a §i lumina adevarata 52 ; Care in zilele de pe urma S-a facut pentru noi om §i S-a nas- cut din Sfinta Fecioara, S-a rastignit si a murit §i S-a ingropat §i ainviat din morfi a treia zi §i S-a suit la cer §i §ade de-a dreapta Tatalui; si va sa vie la sfirsrtul veacului sa judece viii §i morjii §i sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui; a Carui Impara|;ie fiind nebirUita, va ramine in veacurile nesfirgite. Caci va sedea de-a dreapta Tatalui nu numai in veacul aces(a, ci §i in eel viitor. Si intru Sfintul Duh, adica in Minglietorul pe care L-a fagaduit apostolilor, ca dupa suirea Lui la ceruri II va trimite ca sa-i inve];e §i sa le aduca aminte toate; prin Care se vor §i sfinji cu adevarat sufletele care au crezut in El. Iar pe cei ce zic ca Fiul este din cele ce nu sint, sau ca e din alt ipostas 53 §i nu din Dumnezeu §i ca a fost un timp and n-a fost, Biserica universale ii socoteste straini» M . 50. Acegtia to^i erau antitrinitari, confundind persoanele Treimii. Arienii se prefaceau ca apara distinc|ia persoanelor, chiar impotriva expresiei niceene «de o fiin^a>». De fapt nemaisocotind pe Fiul si Duhul «de o fiin^>» cu Tatal si intre Ei, ajungeau si ei la negarea Treimii. 51. In nota 92 din P. G. 26, col 755 se spune ca aceasta «a patra formula a credin^ei a fost scrisa in anul 341>> (se in^elege, a patra a sinodului din Antiohia). 52. Toate sint puse nearticulat conform inva^aturii lui Asterie, deci asa cum poate fi o creatura. 53. Aci -«ipostas» pare a insemna mai mult -«fiin^a>», desi nu se exclude nici sensul de persoana. 54. Semiarienii au inaintat aci si mai mult spre ortodoxie, condamnind direct formula lui Arie «a fost cfndva cSnd n-a fost». 134 SCtNTUI, AT ANASIE CBL MARE XXVI Dar parca razgfndindu-se iaragi, au intrunit din nou adunarea lor, dupa trei ani, §i au trimis pe Eudoxie, pe Martirie §i pe Macedonie eel din Cilicia §i impreuna cu ei pe atyii oarecare in parjile Italiei, ducind cu ei sense mai pe larg, avind foarte multe adaosuri, cele scrise mai inainte. Astfel acestia au plecat, avindu-le pe acestea ca niste formulari mai noi cugetate de ei": — 1. «Credem intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atotjiitorul, Creatorul si Facatorul tuturor, de la Care se numeste toata parinjimea in cer §i pe pfimint. Si intr-Unul nascut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel dinainte de to£i vecii, nascut din Tatal, Dumnezeu din Dumnezeu, lumina din lumina, prin Care toate s-au facut, cele din ceruri §i cele de pe pamint, cele vazute §i cele nevazute; Care e Cuvintul, Infelepciunea si puterea si via^a §i lumina adevarata; Care in zilele de pe urma pentru noi oamenii S-a facut §i S-a nascut din sfinta Fecioara, S-a rastignit si a murit §i S-a ingropat §i a inviat a treia zi din morji; si S-a suit la cer §i §ade de-a dreapta Tatalui si va veni la sfirsitul veacului sa judece viii si morfii §i sa rasplfiteasca fiecaruia dupa faptele lui; a Carui imparajie fund neince- tata, ramine in veacurile nesfirsrte. Caci §ade la dreapta Tatalui nu numai In veacul acesta, ci §i in eel viitor. Credem §i intru Duhul Sfint, adica Min- gfietorul, pe Care, fagaduindu-L apostolilor dupa suirea la cer, L-a trimis sa-i inve^e §i sa le aduca aminte toate; prin Care se vor §i.sfin|i sufletele cele ce au crezut in El. 2. «Iar pe cei ce zic ca Fiul e din cele ce nu sint si din alt ipostas, nu din Dumnezeu, §i ca a fost un timp, sau un veac, and n-a fost, Biserica uni- versala "§i sfinta ii socote§te straini. La f el sfinta fiiserica universala ii da anatemei §i pe cei ce zic ca sint trei dumnezei, sau ca Hristos nu e Dumne- zeu, sau ca inainte de veacuri El n-a fost nici Hristos, nici Fiul lui Dumne- zeu, sau ca El este Tata §i Fiu, sau Duh Sfint; sau ca Fiul e nenascut, sau ca Tatal L-a nascut pe Fiul prin voinja 58 . 55. Aceasta e considerate in nota 92 din P. G. 26, col. 755, ca a cincea formula a credin- tei si ca datind din anul 344 sau 345. (E data si in Istoria lui Socrate, cartea III, cap. 19). Ea face o precizare care pare ca reprezinta un pas inapoi spre arianism, intrucit afirma ca Fiul S-a nascut prin vointe Tatalui. Aceasta in cazul and ea in);elege ca vointe Tatalui de a naste precede nasterii Fiului. De aceea sfintul Atanasie combate aceasta idee. O ferire de formula niceeana «de o fiin|:a cu Tatal» se vede si in condamnarea sabelianismului care confunda pe Fiul cu Tatal. 56. Nesigurante continua a celor ce respingeau Sinodul din Niceea se vede si din fap- tul ca dupa ce afirmasera ca Tatal a nascut pe Fiul prin vointe, acum ii condamna pe cei ce zic acestea. Se vede si aci ca ei socoteau pe Fiul, in cazul ca e de o fiinte cu Tatel, ca confun- dindu-se cu Tatel dupa ipostas, cum socotea Sabelie. Dar condamnau totusi pe triteisti, insa int«legind prin acestia pe cei ce socoteau pe Fiul deopotriva cu Tatel. Formula aceasta se ferea insa ca si altele de afirmarea lui Arie ca Fiul e creatura, ca si de alte afirmari ale aceluia. DKSPHK MINOAOK 135 3. «Caci nu e corect a zice ca Fiul e din cele ce nu sint, pentru ca nicaieri nu se spune aceasta despre El in de Dumnezeu insuflatele Scrip- turi, nici ca e din alt ipostas preexistent afara de Tatal". Ci definim ca El S-a nascut cu adevarat numai din Tatal. Caci cuvintul dumnezeiesc inva^a ca Unul este Cel nenascut §i fara de inceput, Tatal lui Hristos. Dar nu aprobam nici pe cei ce zic, neintemeiaji pe Scripturi, ca a fost cindva cind n-a fost. Caci nu trebuie cugetat inainte de El vreun interval tempo- ral, ci numai Dumnezeu care L-a nascut pe El netemporal 58 . Caci §i tim- pul si veacurile s-au facut prin El. Dar nici nu trebuie cugetat ca Fiul este impreuna fara de inceput si impreuna nenascut cu Tatal. Fiindca nimeni nu va putea zidft de nici un tata §i de nici un fiu ca e tata sau fiu al Celui dimpreuna fara de inceput §i impreuna nenascut 59 . Ci numai pe Tatal ll stim ca pe Cel ce, fiind fara de inceput gi nenascut, a nascut in mod nein- Jeles §i de to$i necuprins. Iar pe Fiul II §tim ca S-a nascut inainte de veci si ca nu e nenascut asemenea Tatalui, ci are ca inceput (ca origine — apx^v) pe Tatal. Caci Dumnezeu e capul lui Hristos. 4. «Iar marturisind, dupa Scripturi, trei existence §i trei Persoane, a Tatalui si a Fiului si a Sfintului Duh, nu afirmam prin aceasta trei dumne- zei. Fiindca pe Dumnezeu cel desavirgit in El insusi si nenascut, fara de inceput §i nevazut, II stim numai un Dumnezeu §i Tatal al Unuia Nascutu- lui, avind singur din Sine existenja §i daruind-o singur tuturor celorlatyi cu imbelsugare. Dar nici spunind ca e un singur Dumnezeu, Tatal Dom- nului nostru Iisus Hristos, singur nenascut, nu negam prin aceasta ca Hristos este Dumnezeu dinainte de veacuri, cum fac ucenicii lui Paul de 57. Termenul de ipostas inca cu in^eles dublu de fiin^a §i ipostas putea permite atft afirmarea ca Fiul e din fiin^a Tatalui, at si cea ca e creat de ipostasul Tatalui din nimic, desi se negase aceasta imediat mai inainte. Autorii epistolei il injelegeau mai mult in sensul al doilea. Dar arienii isi ascundeau gindirea in tot felul de expresii ambigue. 58. O alta ambiguitate: nu trebuie cugetat inainte de Fiul vreun interval temporal, dar trebuie cugetat inainte de El, Tatal. Insa aceasta rapegte Fiului coeternitatea cu Tatal. Biserica nu spune ca Tatal e «inainte» de Fiul, ci ca Fiul este din eternitate ca si Tatal. Caci Tatal e Tata din eternitate, nu devine ulterior Tata. Arienii intercalau intre eternitate si timp o forma de existen^ netemporala, dar deosebita de eternitatea Tatalui. Apare aci ideea unei treceri gradate de la eternitate la timp. Arienii afirmau pe de o parte ca Fiul e nascut inainte de timp. Dar socoteau ca cel ce naste si cel nascut nu pot fi impreuna f&ra de inceput. In mod absurd socoteau ca se poate ivi cineva sau ceva inainte de timp, dar are totusi un inceput. Sfinjii Parinja stiu si ei de o forma eonica atemporala, avind totusi un inceput. Dar nu se poate cugeta la o forma de existenjA preeonica deosebita de eternitate, avind un inceput. lnvaj;atura despre Treime s-a clarificat in lupta subtila cu poztyiile filosofiei panteiste elene, de o mare varietate, desi in esen^a identice. InvajAtura Parin^ilor a clarificat faptul ca Fiul e de la Tatal, dar totusi e fara inceput. 59. Arienii nu cunosteau caracterul apofatic, tainic, profund paradoxal al lui Dumne- zeu, pentru ca nu cunosteau caracterul Lui personal, sau de comuniune personala eterna. Ei aplicau lui Dumnezeu cunoasterea prin analogie cu lumea, socotind c& la El totul e ca si in lume. Prin aceasta identificau pe Dumnezeu cu lumea in sens panteist. 13fi srtNTUl, ATANASIE CEt. MARE Samosata, care spun ca Acesta S-a mdumnezeit pe urma, dupa intru- pare, prin progres, fiind prin fire om simplu. Caci ll stim si pe El, de§i S-a supus Tatalui si lui Dumnezeu, nascut inainte de veci din Dumnezeu ca fiind desavirsit Dumnezeu dupa fire 80 si adevarat; §i nu devenit dupa aceea dintre oameni Dumnezeu, ci fadndu-Se din Dumnezeu om pentru noi si nepierzind nitiodata existenja (ca Dumnezeu, n.n.). 5. «Ii respingem si-i dam anatemei si pe cei ce-L numesc pe El numai cuvint simplu, inconsistent, al lui Dumnezeu, avind in altul (in alta per- soana, n.n.) existenja, numit cind de unii cuvint rostit, and de atyii cuvint launtric (£v6i&&exov), nevoind sa fie Hristos si Fiu al lui Dumnezeu si mij- locitor §i chip al lui Dumnezeu dinainte de veci, ci declarind ca S-a facut Hristos Fiu al lui Dumnezeu de cind a luat trupul nostru din Fetioara, inainte cu mai pujin de patru sute de ani. Caci de. atunci spun ca are Hristos imparajia, iar sflrsitul ei va fi dupa sfirsitul lumii si dupa judecata 81 . 6. «Asa sint ucenidi lui Marcel din Ancyra si ai lui Fotin din Galata, care desfiinj;eaza asemenea iudeilor existen^a dinainte de veci a lui Hris- tos si dumnezeirea si imparajia Lui fara sfirsit, ca sa para ca susjin monarhia (unitatea lui Dumnezeu). Noi insa II §tim pe El nu simplu cuvint rostit sau launtric al lui Dumnezeu, ci Dumnezeu-Cuvintul viu, existind de Sine" §i Fiu al lui Dumnezeu §i Hristos; si viejuind dinainte de veci (in mod real), nu prin prestiinfa, impreuna cu Tatal Sau si slujindu-I Lui la crearea tuturor 63 , fie vazute, fie nevazute. Caci Acesta a fost Cel catre care a zis Tatal: «Sa facem pe om dupa chipul §i asemanarea Noastra»- (Fac, 1, 26). Si El S-a aratat ca Persoana proprie §i patriarhilor §i a dat Legea si a grait prin prooroci si la urma S-a facut om §i L-a aratat pe Tatal Sau tuturor oamenilor §i impara^e§te in veacurile nesfirsite. Caci n-a prmit Hristos nici o demnitate de curind, ci credem ca este de la ince- put desavirsit si intru toate asemenea Tatalui. 7. «Si pe cei ce spun ca acelasi este Tatal si Fiul si Sfintul Duh, in|;ele- glnd in chip necredincios cele trei nume ca aplicindu-se aceleiasi existence si Persoane, pe drept cuvint ii declaram sco§i din Biserica, pentru ca 60. E cea mai avansata expresie a episcopilor aduna^i in sinoadele ariene spre ortodo- xie. Dar sfintul Atanasie o considera nesincera §i p>e aceasta. Nu-i afirmata nici aci in mod hotarlt unitatea de fun^a a Fiuliii cu Tktal ca la Niceea. Caci declarindu-se ca Fiul Se nagte prin voin^a Tatalui, se facea un pas inapoi spre arianism. Tot asa prin afirmarea ca Fiul are un inceput. Vedem mereu o oscilare intre termeni contradictorii. 61. Unii dintre arieni socoteau ca asa cum Hristos nu e Dumnezeu inainte de a fi om, ci abia atunci a fost declarat de Dumnezeu om, la fel socoteau ca n-are impara^a dedt pina la sfirsitul lumii si dupa judecata din urma, pierzind dupa aceea demnitatea de Dumnezeu in mod deosebit de oameni. Era si aci o urma de la Origen. 62. KaO' feauT6v. E afirmat de sfintul Atanasie nu ca un Cuvint al vreunei persoane, ci ca Cuvint-Persoana, de sine subzistent. 63. E un termen prin care se afirma inferioritatea Fiului fa|a de Tatal, dar si ridicarea Lui peste cele create, ca un intermediar intre Dumnezeu si creatura. DKSI'RK MINOADK 137 socotesc pe Tatal, Cel neincaput si nepatimitor, inceput gi patimitor prin intrupare. Asa sint patripasienii la romani si cei numtyi sabelieni la noi' 4 , Caci§tim pe Tatal trimtyator §i ramas in condtyia proprie a dumne- zeirii neschimbate, iar pe Hristos, Cel trimis implinind iconomia intruparii. 8. «La fel ii socotim atotnecredincio§i §i straini de Biserica pe cei ce zic in chip neevlavios ca Fiul a fost nascut nu prin voin^a, vazind in Dumne- zeu o necesitate nevruta, ca sa nasca pe Fiul fara voie. Caci au indraznit sa afirme despre El unele ca acestea contrar invajaturii de obste despre Dumnezeu §i contrar spusei de Dumnezeu insuflatei Scripturi 85 . Iar noi, stiind pe Dumnezeu Stapin si Domn peste Sine, am infeles cu dreapta credin^a ca L-a nascut pe Fiul de bunavoie 66 . Dar crezind cu frica §i celui ce a zis despre Sine: «Dumnezeu M-a creat pe Mine inceput al cailor Sale spre lucrurile Lui» (Pilde, 8, 22), nu injelegem ca a fost facut la fel cu creaturile si fapturile f acute prin El 67 . Caci e lucru necredincios §i strain de credin|a bisericeasca a compara pe Creatorul cu fapturile create de El §i a socoti ca El a primit acelasi mod al facerii ca celelalte 68 . Fiindca dum- nezeiestile Scripturi ne invaja ca singur Unul nascut Cuvintul, si Unic, S-a nascut cu adevarat 69 . 9. «Dar spunind ca Fiul este, viefuieste §i exista de Sine asemenea Tatalui, nu-L desparjim pentru aceasta de Tatal, cugetind trupe§te unele 64. Prin aceasta formula se afirma ca in Hristos n-a putut fi un ipostas dumnezeiesc, caci El n-ar fi putut incapea intr-un trup patimitor. Deci ei socoteau pe cei ce credeau aceasta in chip ortodnY ca sabelieni. 65. Cu argumentul ca Dumnezeu nu e supus necesita|ii, arienii afirmau puternic cS Fiul S-a nascut prin voinja lui Dumnezeu. Dar prin aceasta ei II puneau pe Fiul mai prejos de Tatal. Sfintul Atanasie a adus reflexiuni subtile despre unirea fiin^ei cu voin^a in nagte- rea Fiului. 66_. Aci arienii introduceau o deosebire esenjiala intre Tatal si Fiul. Caci daca numai Tatal Isi manifesta voin^a in nasterea Fiului si nu si Fiul, Ei nu mai sint egali in libertate. Fiul e supus cu totul Tatalui. Dar daca Fiul voieste si El sa fie nascut, nu mai premerge voin^a Tatalui nasterii Fiului. Atunci actul nasterii Fiului este un act etern voit de amindoi. Fiul Se naste si El de bunavoie din Tatal, sau in acest act e o iubire eterna intre amindoi. Pentru aceasta trebuie sa fie si Fiul din eternitate. Rela^ia intre Cel ce naste §i Cel ce Se naste este eterna. Nu premerge nasterii Fiului o voinja exclusiva a Tatalui. Aceasta L-ar face pe Fiul supus ca un fel de obiect Tatalui, lipsit de dragostea eterna fa}a de Tatal. Arie- nii nu vedeau taina iubirii in Dumnezeu, ci puneau mai presus de orice puterea unei per- soane divine singulare. Se poate cugeta de aceea mai degraba ca Fiul e intr-o vesnica stare de primire a fiin);ei din Tatal. Caci daca n-ar fi iubirea in Dumnezeu, ce L-ar face pe Tatal sa voiasca sa nasca pe Fiul? Nu e supus El pina la urma, mai degraba, in acest caz, unei necesitaji, care II panteizeaza? / . 67. Dar in ce poate consta deosebirea intre actul prin care Fiul a fost «facut», de mpdtil in care au fost facute celelalte creaturi? ^ i i 68. Aci se arata clar ca autorii textului socotesc pe Fiul creatura venita la ekistenta prin «facere». Dar o creatura creata in mod deosebit de celelalte. El e creatura, dar gi creator. Dar poate crea din nimic cel creat? Se introduce intre Dumnezeu si create un intermediar §i deci se considera cel numit de ei dumnezeu ca supus unei degradari emana- tioniste. 69. Se vede din propoztyiile anterioare cit de impropr'iu orn socotit Fiul •«nascut» in acest text. 13H HFtNTUL ATANASIK CEL MARE spaf-ii si intervale in unirea Lor. Caci credem ca Ei sint legafi (untyi) intre Ei in mod nemijlocit si nedistan^at §i sint nedespar$i intre Ei 70 . Intreg Tatfil II are in sinul Sau pe intreg Fiul si intreg Fiul atirna de Tatal §i e ali- pit de El §i singur El Se odihneste perpetuu in sinurile parintesti 71 . Cre- zind deci in atotdesavirsita §i Prea-Sflnta Treime, adica in Tatal, in Fiul si intru Duhul Sfint, §i numind pe Tatal Dumnezeu §i pe Fiul Dumnezeu, nu-I marturisim pe acestia doi Dumnezei, ci socotim una demnitatea dumnezeirii §i una cu adevarat armonia imparajiei. Caci singur Tatal sta- pineste peste toate §i peste Fiul insusi. Iar Fiul Se supune Tatalui 72 , impa- rafjnd in afara de Tatal si dupa Tatal peste toate cele facute prin El, si daruind harul Sfintului Duh cu imbelsugare tuturor sfinjilor cu voia Tatalui. In acestea ne-au predat sfinjitele cuvinte (ale Scripturii) ca consta rafiunea imparajiei unice in Hristos. 10. «Acestea am fost siliji, dupfi credin|;a expusa mai inainte pe scurt, sa le infa^isam mai pe larg, nu dintr-o prea mare ambijie, ci ca sa o cura- ^im de toata banuiala straina cugetarii noastre, aflata la cei ce nu cunosc ale noastre si sa cunoasca to^i cei din Apus nerusinarea birfelii eterodoc- silor si totodata cugetarea bisericeasca in Domnul a celor din Rasarit, marturisita fara sila pe temeiul de Dumnezeu insuflatelor Scripturi, de catre cei nestrica^i la minte» 73 . xxvn Dar nu s-au oprit nici la aceasta, caci adunindu-se iarasi in Sirmiu, impotriva lui Fotin, au alcatuit alta formula a credin|;ei, nu atit de dezvol- tata si in asa de multe cuvinte. Scojind cele mai multe din ele si adaugind altele, ca sub o sugestie din partea altora, au scris acestea 74 : ■«Credem intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atotjiitorul, Creatorul si Faca- torul tuturor, din Care se numeste toata parinfimea in cer si pe pamint. Si in Unul nascut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, nascut din Tatal inainte de tofi vecii; Dumnezeu din Dumnezeu, lumina din lumina, prin Care toate s-au facut, cele din ceruri si de pe pamint, cele vazute si neva- zute; Cei ce e Cuvintul si In|;elepciunea si lumina adevarata si viat.a; Cei 70. E imposibil de in|;eles o unire nedesparfita intre Dumnezeu-Creatorul §i creatura, chiar daca e vorba de prima creatura. 71. E o vorbarie care nu corespunde deloc adevarului, o vorbarie plina de echivocufi, folosita pentru amagirea celor nepregattyi. 72. Toata egalitatea afirmata in rindurile dinainte e anulata prin afirmarea ca Tatal stapinejte peste «Fiul» ca peste toate si «Fiul» se supune Lui. Tot textul e plin de afirmajii mincinoase, date pe i&\& din cind in cind. E ceea ce e propriu oricarei formajiuni desparfite de credin|;a crestina apostolica. 73. In Apus dominind imparatul Constant eel ramas in dreapta credin^a, s-a pastrat in acel timp mai bine aceasta credin^a decit in Rasarit, unde domnea fratele lui, Constanjau, care a acceptat pe arieni. 74. E a sasen formula de credin^a, scrisa la anul 351 (P. G. 26, col. 715, nota 41). PKSI'HP, SINOADK 13!) ce in zilele de pe urma S-a facut pentru noi om si S-a nascut din Sflnta Fecioara; §i S-a rfistignit si a murit §i S-a fngropat si a inviat din mor^i a treia zi; §i S-a inatyat la cer si sade de-a dreapta Tatalui; §i va veni la sfir- srtul veacului sa judece viii §i morfii §i sa rasplateasca fiecaruia dupa fap- tele lui; a Caruia imparajie fiind neincetata, ramine in veacurile nesfir- §ite; caci va §edea de-a dreapta Tatalui nu numai in veacul acesta, ci §i in eel viitor. Si intra Duhul Sfint, adica in Mingiietorul, pe Care faga- duindu-L apostolilor sa-L trimita dupa inatyarea Sa la cer ca sa-i inveje §i sa le aduca aminte de toate, L-a trimis; prin Care se si sfinfesc sufletele celor ce au crezut cu adevarat in El». 1. «Iar pe cei ce zic ca Fiul este din cele ce nu sint, sau din alt ipostas, nu din Dumnezeu si ca era un timp sau un veac and nu era, sfinta si uni- versal Biserica ii cunoaste ca straini. 2. «Deci iarasi zicem: daca declara cineva pe Tatal si pe Fiul doi dum- nezei, sa fie anatema. 3. «Daca cineva numind pe Hristos Dumnezeu, si Fiul lui Dumnezeu dinainte de veci, nu-L marturiseste ca a slujit lui Dumnezeu la crearea tuturor, sa fie anatema 75 . 4. -«Daca indrazne§te cineva sa spuna ca Cel nenascut sau o parte a Lui s-a nascut din Maria, sa fie anatema 78 . 5. «Daca zice cineva ca Fiul e prin prestiinja dinainte de Maria si nu e nascut dinainte de veci din Tatal §i ca prin El toate s-au facut, sa fie anatema. 6. «Daca zice cineva ca fiin^a lui Dumnezeu se lafeste sau se con- trage, sa fie anatema. 7. «Daca zice cineva ca fiin^a lui Dumnezeu face pe Fiul la^indu-se, sau numegte pe Fiul la^irea fiin^ei Lui, sa fie anatema 76 *. 8. «Daca declara cineva pe Fiul lui Dumnezeu cuvint launtric sau rostit, sa fie anatema. 9. «Daca cineva declara pe Fiul din Maria numai om, sa fie anatema. 10. «Daca declarind cineva Dumnezeu §i om pe Cel din Maria, infe- lege prin aceasta pe Dumnezeu nenascut, sa fie anatema. 76b 11. «Daca cineva in^elege cuvintul: «Eu sint Dumnezeu primul §i Eu Dumnezeu dupa aceea si in afara de Mine nu e Dumnezeu» (Isaia, 44, 6), 75. Se reia din formula a cincea ideea de slujire care afirma inferioritatea Fiului fa{.a de Tatal. 76. Adica Insugi Tatal S-a nascut din Maria, dupa teoria lui Sabelie preluata de Marcel de Ancyra gi de Fotin, care afirma ca Tatal, Fiul §i Duhul Sfint sint trei nume ale aceleiasi persoane, sau ipostase confundate cu fiin^a. 76 a. Aci se ataca, rastalmacindu-se, inva^atura de la Niceea ca Fiul e din fiinfa Tatalui. 76 b. Se combate teoria amintita a lui Sabelie ca Fiul e ca persoana identic cu Tatal, deci cine zice ca Cel nascut din Fecioara Maria e Dumnezeu socotcytc ca Insusi Tatal S-a nascut din ea. 140 SKINTUI, A'I'ANASIE CKI, MARK i spus spre desfiin^area idolilor si a zeilor care nu sint, in chip iudaic, spre desfiinfarea lui Dumnezeu eel unul nascut dinainte de veci, sa fie anatema. 12. «Daca cineva auzind: «Cuvintul trup S-a facut» (loan, 1, 14), soco- tegte ca Cuvintul S-a prefacut in trup, sau ca a suferit vreo prefacere oarecare luind trup, sa fie anatema. 13. «Daca cineva auzind de Fiul-unul-nascut al lui Dumnezeu rastig^ nit, ar zice ca El a suferit vreo patima sau vreo prefacere, sau vreo micso- rare, sau vreo desfiinjare, sa fie anatema. 14. «Daca cineva ar spune ca: «Sa facem pe om» n-a spus-o Tatal catre Fiul, ci a zis-o Dumnezeu catre Sine insusi, sa fie anatema. 15. «Daca cineva ar zice ca Avraam nu L-a vazut pe Fiul, ci pe Dum- nezeu eel nenascut, sau o parte a Lui, sa fie anatema. 16. «Daca cineva ar zice ca Iacov nu s-a luptat cu Fiul ca om, ci cu Dumnezeu eel nenascut, sau cu o parte a Lui, sa fie anatema. 17. «Daca cineva auzind: «A plouat Domnul de la Domnul» (Fac. 19, 24), n-ar injelege ca se spune despre Tatal si Fiul, ci ca El insusi a plouat de la Sine insusi, sa fie anatema. Caci a varsat Domnul Fiul ploaie de la Domnul Tatal. 18. «Daca cineva auzind spunindu-se ca Dumnezeu e Tatal si Dumne- zeu e Fiul si Domn e Tatal si Domn e Fiul, fiindca e Domn din Domn, ar zice doi dumnezei, sa fie anatema. Caci nu vedem pe Fiul egal cu Tatal, ci supus Tatalui 77 . Fiindca n-a coborit la Sodoma fara voia Tatalui, nici n-a plouat de la Sine insu§i, ci de la Domnul, deci din autoritatea Tatalui (auOevToCvToc tou IlaTpog) 78 . Nici nu S-a asezat de-a dreapta Tatalui de la Sine insusi, ci auzind pe Cel ce zice: «Sezi de-a dreapta Mea«- (Ps. 109, l) 79 . 77 . Aci se vede iarasi subordinaponismul arienilor. Ei nu in^elegeau ca Tatal si Fiul nu sint doi Dumnezei, chiar daca sint egali. Pentru ca nu vedeau unitatea lor dupa fiin^a si in acelasi timp deosebirea lor ca Persoane. Caci nu injelegeau na§terea Fiului din Tatal §i in acelasi timp unitatea lor nedespar^ita dupa fiinfa. Nu admiteau ca la Dumnezeu exista aceasta unitate superioara. Zice §i Biserica despre Tatal si Fiul ca nu sint doi dumnezei, dar nu pentru ca Fiul e inferior Tatalui, ci pentru ca sint de o fiin^a. Arienii nu admiteau unitatea superioara intre Tatal §i Fiul, care cu toate ca sint doua Persoane, sint in acela§i timp intr-o perfecta unitate de fiin^a si din aceasta cauza nu sint doi dumnezei. Pentru ca doi dumnezei ar insemna ca sint desparttyi in dumnezeire unul de altul, ceea ce ar implica o impar^ire a dumnezeirii. 78. E acelasi subordina|;ianism arian, afirmat in acest text. Biserica nu foloseste expresia «din autoritatea Tatalui», pentru ca Tatal si Fiul voiesc impreuna. Iubirea desa- vtrsita inseamna o relate superioara celei existente intre autoritatea unuia §i supunerea celuilalt. §i e mai depasita singularitatea in rela^ia iubirii ca in cea dintre autoritatea unuia si supunerea celuilalt. Desigur Fiul are altfel de afecjiune fa^a de Tatal decit cea pe care o are Tatal faffi de Fiul. Fiul implineste voia Tatalui care-L trimite, dar Tatal nu-L trimite decit cu o afec^iune de Tata. 79. Intre a Se aseza Fiul la dreapta Tatalui de la Sine §i a Se aseza la porunca Tatalui, exista si o a trein posibilitnto, superioara celor doua: a Se aseza din simultana si unica OESPHK SINOAIIK 141 19. «Daca cineva a numit pe Tatal si pe Fiul gi pe Sfintul Duh o singura persoana, sa fie anatema. 20. «Daca cineva zicind Duhului Sfint «Mingiietorul», ar in^elege pe Dumnezeu eel nenascut, sa fie anatema. 21. «Daca cineva nu ar inj;elege, precum ne-a invafat Domnul, prin Minglietorul pe altul decit pe Fiul, potrivit cu spusa: «Si alt Mingfietor va va trimite voua Tatal, pe Care il voi ruga» (loan, 14, 16), sa fie anatema. 22. «Daca cineva ar zice de Duhul Sfint ca e parte a Tatalui, sau a Fiu- lui, sa fie anatema. 23. «Daca cineva ar zice de Tatal §i de Fiul §i de Sfintul Duh ca sint dumnezei, sa fie anatema. 24. «Daca ar zice cineva ca Fiul lui Dumnezeu a fost facut prin voinfa lui Dumnezeu ca una dintre fapturi, sa fie anatema 798 . 25. «Daca cineva ar zice ca nu voind Tatal a fost facut Fiul, sa fie ana- tema. Caci nu silit de vreo necesitate naturala, fara sa voiasca, L-a nascut Tatal pe Fiul, ci indata ce a voit L-a §i aratat pe El nasdndu-L din Sine insusi, netemporal §i nepasiv 80 . 26. «Daca cineva ar declara pe Fiul nenascut si fara inceput, ca sa spuna ca sint doua neinceputuri si doi nenascuji si sa faca doi dumnezei, sa fie anatema. Caci Fiul este cap, ca inceput al tuturor. Dar cap ca ince- put al lui Hristos este Dumnezeu. Asa referim toate in chip bine credin- cios la un inceput al tuturor prin Fiul 81 . 27. «Si precizind rezumativ invajatura crestinismului, spunem: daca cineva nu cunoaste pe Hristos Dumnezeu, ca fiind Fiul dinainte de veci al voinja iubitoare a amindurora; amindoi o voiesc aceasta din iubirea intre Ei. La vir- ful si la originea existen^ei nu poate fi decit o iubire desavirsita, adica o iubire intre cei unfyi in fiin|a §i egali, sau iubirea Sfintei Treimi. Desigur, Fiul Se asaza la dreapta Tatalui si ca om si in aceasta calitate El implineste voia Tatalui, dar si vola Lui de a implini voia Tatalui. 79a. Acelagi echivoc in privin|;a Fiului: E creatura dar nu ca una dintre ele. 80. In formula a cincea, paragraful VIII, se spusese numai ca Tatal nu L-a nascut pe Fiul fara sa vrea. Acum, repetindu-se aceasta, se afirma in acelasi timp ca Tatal nu l-a nas- cut; voindu-1 ca pe una din fapturi. Dar nu se explica diferenja intre voia lui Dumnezeu cu privire la facerea fapturilor si cea cu privire la nasterea «Fiului»-. Se precizeaza doar ca nici pe «Fiul» nu L-a nascut Tatal din necesitate, sau pasiv (patimind nasterea), ci voind nasterea Fiului. E un act mai presus de opoztyia intre necesitate si voia Tatalui. Sfintul Atanasie sus^ine ca Fiul nu e nici produsul voin^ei, nici al necesita^ii. Fiul nu e obiect al voinJ;ei Tatalui, dar nici Tatal, obiectul unei necesita^i. Dumnezeu este din eternitate iubire libera, deci Treime de Persoane. 81. E suspecta aceasta paralela facuta intre Dumnezeu in calitate de cap al lui Hristos si Hristos in calitate de cap al tuturor. Se ascunde aci un anumit panteism. De fapt Fiul nu e fara Tatal, inceput al tuturor. Pe de alta parte se impartaseste si El de calitatea de fara di> inceput a Tatalui, prin unirea cu El dupa fiin^a, deci in aceasta calitate nu e cap al fapturi- lor. Tatal e ca Persoana inceput al Fiului si amindoi sint cap fara de inceput al creaturilor prin fiinfa Lor transcendenta, dar creatoare si susfinatoare a creaturilor. Arienii nu lucrau cu nofiunea fiin^ei divine ca temelie transcendenta a creafiunii si ca unitate intre Persoa- nele Treimii. Nelucrind cu notiunea fiin(.ei divine transcendentc, cu fiint.a a Pfrsoanelor divine, anulau transcendenta divina si Sfinta Treimo, ca/ind in piintciNm. 142 srtNTUl, ATANASIB CKI, MARK lui Dumnezeu si ca atare slujind Tatalui la crearea tuturor, ci ca de and S-a nascut din Fecioara de atunci S-a numit Hristos si Fiu §i a inceput sa fie Dumnezeu, sa fie anatema^ 82 . XXVIII Respingind toate acestea, ca si and ar cugeta altele, cei adunaji in Sirmiu stabilesc o alta credinja, punind in scris in limba romana acestea, care s-au talmacit in elina. «Fiindca s-a socotit sa se faca o discujie despre credinja, s-au cercetat si patruns toate cu temei in Sirmiu in prezenj;a lui Valens si Ursachie §i Herminie si a celorlaji. S-a recunoscut ca e un Dumnzeu Tatal Atotyiitorul, precum se propovaduieste in toata lumea; §i Unul nascut Fiu al Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, nascut din Tatal inainte de tofi vecii. Nu trebuie sa se spuna insa doi dumnezei fiindca Insusi Domnul a spus: «Ma voi duce la Tatal Meu §i la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dum- nezeul vostru»- (loan, 20, 17). De aceea este §i Dumnezeul tuturor, cum a inva^at si Apostolul: «Oare Dumnezeu e numai al iudeilor, nu §i al nea- murilor? Da, §i al neamurilor. Fiindca Unul este Dumnezeu care va mdreptaji taierea-imprejur din credin^a §i netaierea-imprejur prin cre- dinfa» (Rom., 3, 29-30).' Dar s-a cazut de acord §i asupra tuturor celorlalte, neraminind nici un dezacord. Iar fiindca mulfi se framintau despre a§a zisa in limba romana ♦•substantia"-, sau in elineste «usia», sau ca sa se in^eleaga mai bine ter- menul «de o fiinj;a>* (6p,oouaiov), sau «de o fiinja asemanatoare» (6uoioi3oiov), s-a hotarit ca nu trebuie sa se faca nicidecum vreo pomenire despre acestea, nici sa se mai predice despre acestea in Biserica, din cauza si pentru ra];iunea ca nu s-a scris in dumnezeiestile Scripturi despre acestea si pentru ca acestea sint mai presus de in|;elegerea si mintea omeneasca 83 ; si pentru ca nimeni nu poate vorbi despre neamul 82. Unii din arieni pretindeau ca recunosc pe Hristos ca Dumnezeu vesnic §i ca prin aceasta se deosebesc de cei ce afirmau ca a inceput sa fie Dumnezeu numai de and S-a nascut din Maria. De fapt, afirmind ca Hristos se cade sa fie numit Dumnezeu dinainte de veci, pentru ca de atunci sluje§te lui Dumnezeu la crearea lumii, nu se deosebeau in fond de cei din urma, pentru ca §i ei considerau pe Hristos faptura supusa lui Dumnezeu. Deo- sebirea era doar aceea ca II considerau pe Hristos prima creatura si ca slujitor al lui Dumnezeu la crearea celorlalte creaturi. In aceasta concepjie Hristos e doar un fel de prima si foarte generala definire de sine a esen^ei fundamental total indefinite. Panteismul concepjiei se arata in faptul ca aceasta esen^a nu putea crea direct, prin ■"Voinjax- proprie, lumea, desi vorbea de o voinja a ei in aducerea la existenja a «Fiului». Dar ce fel de voinjia e aceea care are nevoie de o treapta intermediara pentru aducerea la existenfa a mul^imii variate a creaturilor? Totul nu e decit un evolutionism panteist. 83. Forma aceasta de arianism se mutyumea sa se renunj;e la orice expresie despre unitatea sau inrudirea dupa fiinfa («de o fiin^a^, sau «de o fiin^a asemanatoare») a Fiului cu Tatal. Reprezentantii lui stiau ca in vidul acesta se poate cugeta orice despre rela|;ia Fiului cu Tatal, pina si en Kiul este creatura. Biserica, desi recunoaste caracterul de taina, PKSI'RK SINOAtHt 143 Fiului, precum s-a scris: «§i neamul Lui cine-1 va §pune?>» (Isaia, 53, 8). Nu se poate sti in mod vadit decit ca Tatal L-a nascut pe Fiul si despre Fiul ca El S-a nascut din Tatal. Si nu e pentru nimeni vreo indoiala ca Tatal e mai mare decit Fiul; §i nu s-ar putea indoi cineva ca Tatal e prin cinste, demnitate §i dumnezeire si chiar prin numele de Tata mai mare" 4 , dat fiind ca Insusi Fiul marturiseste: «Tatal care M-a trimis e mai mare decit Mine» (loan, 14, 28). Dar nimeni nu ignora ca §i aceasta este o cre- dinja universale, ca sint doua persoane, a Tatalui §i a Fiului, §i ca Tatal este mai mare, iar Fiul supus Tatalui cu toate 88 pe care I le-a supus Tatal 8 *. De asemenea nu ignora ca Tatal nu are inceput si ca e nevazut §i nemuri- tor §i nepatimitor; iar Fiul S-a nascut din Tatal, Dumnezeu din Dumne- zeu, lumina din lumina. §i facerea (yeveoiv) Acestuia, precum s-a spus inainte, nimeni nu o stie, decit numai Tatal 87 . Iar Fiul insu§i §i Domnul §i Dumnezeul nostru a luat trup sau corp adica om 88 , din Maria Fecioara, precum a binevestit mai inainte §i ingerul. Caci precum invat,a toate Scripturile §i mai ales insu§i Apostolul, dascalul neamurilor, Hristos a luat din Fecioara om, prin care a patimit. Iar punctul de capetenie al intregii credinje §i intarirea ei este sa se pastreze pururea Treimea, cum am citit in Evanghelie: «Mergind, botezaji toate neamurile in numele Tatalui si al Fiului si al Sflntului Duh» (Matei, 28, 19) 89 . Numarul Treimii are sen- sau negrait (apofatic) al legaturii Persoanelor Sfintei Treimi, nu poate renun^a la afirma- rea deplinei egalitaji §i unitaji a lor. Despre persoana, de exemplu, trebuie sa se spuna ca e persoana, fara sa se inj;eleaga exact ce este. La fel despre rela^ia oricarei persoane cu alta. Despre iubirea intre Persoana si Persoana in Dumnezeu ca implicate in unirea Lor, tre- buie sa spuna ca e un adevar indubitabil si etern. Altfel totul devine nesigur si relativ. Chiar taina existen^ei se intuneca nespunindu-se aceasta. Taina Treimii insasi se asigura prin afirmarea conturului ei general printr-un anumit cuvint, ca adevar etern, nepieritor §i in aceasta calitate ca temelie a caracterului structural si valabil al tuturor. Am spus ca azi se cere din nou de unii teologi protestanji §i catolici sa nu se mai foloseasca cuvintul «fiin)a» pentru Dumnezeu. Dar prin renun}:area la acest termen s-ar cadea intr-un relati- vism pe care fiecare il poate injielege cum voieste. 84. lata ca contestind indrepta|irea precizarii despre unitatea sau inrudirea in fiin^a a Fiului cu Tatal, chiar daca aceasta e mai presus de minte, arienii introduceau totusi o alta precizare, si anume aceea despre superioritatea Tatalui faja de Fiul. Pe linga faptul ca ea e la fel de nein];eleasa minjii, mai implica si contestarea iubirii eterne §i desavirsite In Dumnezeu, odata ce Fiul e socotit numai creatura supusa lui Dumnezeu §i neexistind de cind exista si Tatal. A se observa afirma^ia ca Tatal e mai mare decit Fiul prin dumnezeire. Deci Fiul nu e Dumnezeu propriu-zis. Dar nici Cel pe care ei II numesc totusi «Tatal» nu mai e in acest caz Dumnezeu adevarat, caci un Dumnezeu lipsit de iubire nu e un Dum- nezeu personal. 85. Fiul e pus iarasi in rind cu toate, ca supus Tatalui impreuna cu toate. E vadit ca prin aceasta e considerat creatura. 86. Prin aceasta expresie se afirma din nou inferioritatea Fiului fafa de Tatal. Biserica inva^a ca nu-I sint supuse Fiului ca lui Dumnezeu prin fire, ci ca Cel ce S-a facut om. 87. Vedem iarasi termenul echivoc «facere», care inseamna mai mult creare decit nas- tere. De altfel se marturiseste mai jos ca nu se poate sti in ce consta «facerea». 88. E o expresie nestoriana. 89. Dar ce Treime mai este aceea, in Care numai Tatal e necreat? Mai e Ea Treime din veci? §i mai e Ea in intregime superioara lumii? Hi HKlNTUI. Al ANANIK CKI, MARE sul de intreg si desavirsit. Iar Mfngiietorul, Duhul Sfint, trimis prin Fiul, a venit, potrivit fagaduintei, ca sa fnveje si sa sfin^easca pe cei ce cred»' . XXIX Dar dupa ce au scris acestea, razgindindu-se iarasi, au alcatuit-o pe aceea, pe care aratind-o impreuna cu data consulatului, s-au facut de rugine 91 . insa ca de obicei, parasind-o aceia si pe aceasta, episcopii au facut sa fie rapite de la cei ce o aveau, copii, de catre notarul Martinian. §i facind pe imparatul Constan^iu sa dea impotriva ei un edict, cei ce au intocmit pe aceea au intocmit iarasi-alta, in care adaugfnd, cum obis- nuiesc, citeva cuvinte, au prezentat-o in Isauria 92 : «Nu tagaduim credin^a adevarata scrisa in Antiohia, din prilejul innoi- rii, pe care am prezentat-o mai inainte. Mai ales ca Parinjii nostri au con- tribuit in acel timp la cercetarea conjinutului. Dar fiindca pe mutyi i-au tulburat in timpurile trecute si pina azi termenii «de o fiin}£» (6|i.ooi5oiov) si «de o fiin^a asemanatoare» (ojioiouoiov), iar de curind se spune ca se foloseste de catre unii termenul nou despre «neasemanare» (dv(5(jtoiov) Fiului cu Tatal, respingem termenul «de o fiin|;a asemanatoare» ca strain Scripturilor, iar termenul «neasemenea»- il dam anatemei si pe to$i care-1 folosesc ii socotim straini de Biserica. Iar ca Fiul este «asemenea» (6|ioiov) cu Tatal, o marturisim in mod hotarit 93 , potrivit Apostolului, care zice despre Fiul: «care este chipul lui Dumnezeu eel nevazut» (Col., 1, 15). Deci marturisim si credem intr-Unul Dumnezeu Tatal Atotjiitorul, Facatorul cerului si al pamintului, al tuturor celor vazute si nevazute. Credem §i intr-Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui, Care S-a nas- cut din El in chip nepatimitor, inainte de toji vecii, Dumnezeu Cuvin- tul, Duninezeu din Dumnezeu, Unul nascut, lumina, via];a, adevar, inj;e- lepciune, putere, prin Care toate s-au facut, cele din ceruri si cele de pe pamint, fie vazute, fie nevazute. Credem ca Acesta la sfirsitul veacurilor a luat trup din Sfinta Fecioara spre desfiin|area pacatului si S-a facut om si a patimit pentru pacatele noastre si a inviat si S-a inatyat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui; si iarasi va sa vie intru slava sa judece viii si mor|;ii. 90. Dar cum mai poate sfinji un duh care nu e Dumnezeu? 9 1. E a opta formula, data mai inainte la cap. 8, §i datata din 359, de la Rimini (P. G. 26, 743, nota 82). 92. Aceasta formula e a noua. Ea a fost scrisa de capeteniile ariene in octombrie 359 (P. G. 26, 744, nota 84), dupa ce li s-a respins cea de-a opta. 93. Termenul «asemenea» n-a mutyumit Biserica. El era prea vag. La adapostul lui se poate sus^ine orice despre relafia Fiului cu Tatal, chiar §i faptul ca e creatura. Caci §i omul este «dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu^. Apoi de cite plante §i animale de specii diferite nu se spunc- ca <-soamana» intre ele? Ba chiar §i de unele animale se spune ca "soamanu" cu unii onmt>ni. DKSI'HK NINOAIII'. Credem si intru Sfintul Duh, pe Care Mintuitorul $i Domnul nostru L-a numit si Mingiietorul; pe Care L-a fagaduit ucenicilor Sai sa-L trimita dupa plecarea Sa si pe Care L-a si trimis; prin Care sfinjeste pe cei ce cred din Biserica §i se boteaza in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Iar pe cei ce propovaduiesc altceva decit aceasta credinj;a Biserica universale ii socoteste straini. La fel cu aceasta credinja este si credinfa expusa mai inainte in Sirmiu sub bine credinciosul nostru imparat. Aceasta o vor vedea cei ce o vor citi». XXX Dupa ce au scris acestea in Isauria, mergind la Constantinopol, raz- gindindu-se, au schimbat acestea, dupa obicei, §i adaugind unele cuvin- tele, ca sa nu mai supuna Tatalui pe Fiul §i pe Sfintul Duh, le-au trimis pe acestea celor din Rimini §i i-au silit §i pe cei din aceste parti sa semneze. Iar pe cei ce s-au opus lor i-au facut sa fie exilati de Constanjiu. lata care sint acestea 94 : «Credem intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atotfiitorul, din Care sint toate, §i in Unul nascut Fiul lui Dumnezeu, Cei care S-a nascut din Dumnezeu inainte de toti vecii §i de tot inceputul 95 , prih Care toate s-au facut, celo vazute §i cele nevazute, Unul nascut, singur nascut din Tatal singur, Dumnezeu din Dumnezeu, asemenea Tatalui ce L-a nascut, dupa Scrip- turi, a Carui na§tere (facere = yevemv) nimeni nu o in|;elege, decit numai Tatal care L-a nascut 96 . Pe Acesta II stim ca Fiul unul nascut al lui Dum- nezeu, Care, trimis de Tatal, a venit din ceruri, precum s-a scris, spre desfiin|;area pacatului §i a mortii, §i S-a nascut din Duhiil Sfint si din Maria Fecioara dupa trup, dupa cum s-a scris, a viejxiit cu ucenicii Sai si, implinind toata iconomia dupa voia parinteasca, S-a rastignit §i a murit si S-a ingropat §i S-a coborit la cele de sub pamint; de Care s-a inspaimin- tat §i iadul insu§i; Care a inviat a treia zi din mor|;i si a petrecut cu ucenicii Sai si, implinindu-se patruzeci de zile, S-a inatyat la ceruri §i sade de-a dreapta Tatalui, avind sa vina in ziua de apoi a invierii intru slava Tatalui, ca sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. §i intru Sfintul Duh, pe Care Insusi Hristos, Unul Nascut Fiul lui Dumnezeu, Domnul §i Dumnezeul nostru, a fagaduit sa-L trimita neamului omenesc precum s-a scris, Min- giietorul, Duhul adevarului, pe Care L-a trimis dupa ce S-a suit la ceruri. Iar numele de fiint.a, care s-a spus ca mai simplu (dmAoucrcepov) de catre Paring, dar nestiut de mulfimi, a adus sminteala, pentru ca nu-1 94. E a zecea formula, care s-a scris la anul 360 (P. G. 26 col. 746, nota 96). 95. Apare aci aceasta expresie care pare a atribui Fiului eternitatea. Dar acest termi-n e pus spre amagire caci mai jos se vorbeste de «facerea>^ Fiului (yfiveoiv). 96. Aceasta «facere» n-o cunoa^te nici Fiul, ca dovadii ca <• cicnturu. | 4( , SHNTIH, AIANASII', CKI, MAHK, cuprind nici dumnezeiestile Scripturi, s-a convenit sa se paraseasca si sa nu se mai faca nici o pomenire de el, pentru ca nici dumnezeiestile Scripturi n-au pomenit despre fiin^a Tatalui si a Fiului. La fel nu trebuie sa se vorbeasca nici de ipostasul Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Ci spunem ca Fiul este asemenea Tatalui cum zic si inva|a dumnezeiestile Scripturi. Si toate ereziile, atit cele condamnate mai inainte, cit si cele aparute mai nou, care sint contrare acestei expuneri, sa fie anatema». XXXI Dar nu s-au oprit nici la acestea. Caci venind de la Constantinopol la Antiohia, le-a parut rau ca au folosit chiar si expresia ca Fiul este «ase- menea» Tatalui, cum zic Scripturile 97 , §i, formulind ceea ce au nascocit, au inceput iarasi sa alerge la cele dintii ale lor §i sa spuna ca Fiul este cu totul neasemenea (dvonoiov) Tatalui si in nici un fel Fiul nu este aseme- nea Tatalui. §i atita s-au schimbat ca au indraznit sa primeasca si pe cei ce afirmau in mod mai descoperit cele ale lui Arie si sa le predea lor Bise- ricile ca sa proclame pe faja hulele lor. Pentru neruginarea hulelor au chemat pe toji anomeii, care aveau apelativul de exuconji (ca cei ce decla- rau pe Fiul creat din cele ce nu sint = e£ oux ovxwv) §i pe ereticul imparat Constan^iu ca protector al necredin^ei lor. Iar acesta a ramas pina la sfir- §it in necredinta, apoi pe patul de moarte a hotarit sa se boteze, nu la drept credinciosi, ci de catre Evzoe, care fiind aderent al ereziei ariene, a fost caterisit nu o data, ci de multe ori, si cind era diacon si cind sedea (pe scaunul episcopal n.n.) in Antiohia. xxxn 97a Deci ajungind pina aci cei mai sus pomeni|i, au fost depusi. Dar stiu prea bine ca nici asa nu se vor opri to^i ci^i se prefac, ci vor alcatui mereu alte declara^ii impotriva adevarului, pina cind, intorsi in ei insisi, vor zice si ei: «Ridicindu-ne, sa mergem la Paring nostri si sa le spunem^ Dam anatemei erezia ariana si recunoastem Sinodul din Niceea». Caci impo- triva acestuia e toata lupta lor. Cine deci, de are macar cit de pu^ina sim- ^.ire, ii va mai rabda pe acestia? Cine, vazind la fiecare sinod, unele inlatu- rate, altele adaugate, nu observa ca acestia au o cugetare suspecta si vicleana fa|a de Hristos? Cine, vazindu-i lungind in multe vorbe expune- rea credin^ei lor si apararea de cele ce sint acuza^i, nu-i vede nesiguri de 97. De fapt Sfinta Scriptura nu folosegte despre Fiul nici expresia ^asemenea (o^oiog) Tatalui^. Dar arienii nu foloseau termemil «de o fiin{a», pentru ca nu "e in Scriptura, ci pentru ca oprea coborirea Fiului la treapta de creatura. Se refuza §i termenul «ipostas», care incepea sa fie folosit, ca indicind deosebirile de Persdana intre Tatal, Fiul si Sfintul Duh; se refuza sprc a nu se cugeta vreo egalitate intre ei. 97 a. O. Bardonhewor. op. cit. p. 72, spune despre cap. 30-31 ca au fost adaugate ulte- rior, ca si despre cup. 55. DISI'IU, NINIIAIH, 147 ale lor si scriind multe ca sa amageasea, prin parutele concesii fara eonti- nut si prin vorbarie, pe cei simpli si sa ascunda !n ce erezie se afla? Dar precum paginii, cum a zis Domnul, bolborosind in rugaciunile lor, nu au nici un folos (Matei, 6, 7), asa acestia, revarsindu-se in atitea nu au putut sa stinga osinda ereziei ariene, ci, dindu-se §i mai mult pe faj,a, au fost depusL §i pe drept cuvint. Caci cine va primi scrisul lor, citindu-1? Sau in care dintre expunerile lor vor catehiza cu indrazneala pe cei ce vin la ei? Caci daca toate sint de acord in una si aceeasi credinjia, ce trebuinja e de multe? Iar daca a fost trebuin|;a de atitea, e vadit ca fiecare e cu lipsuri §i nu e deplina. Si aceasta ne-o dovedesc ei insi§i prin schimbarea §i prefa- cerea tuturor. Iar mutyimea sinoadelor §i deosebirea celor scrise in ele ii arata pe cei ce s-au adunat in ele luptindu-se impotriva Sinodului din Niceea si razboindu-se impotriva adevarului. XXXIII Fiindca acestia si-au aratat o astfel de dispozijie fa|;a de ei insisi §i faj,a de cei dinaintea lor, e cazul ca, cercetind, sa aflam de la ei, ce greseala vazind sau ce cuvint invinova|;ind din documentele scrise, s-au facut neascultatori faf;a de Paring si se lupta impotriva Sinodului ecumenic? Nu ne-a placut, zic, expresia «din fiinf;a» §i «de o fiin|;a», caci acestea au smintit pe unii si au tulburat pe mul|;i. Asa au spus aceia in scrisul lor. La aceasta le-ar putea raspunde cineva cu bun temei astfel: Daca aceste cuvinte sint prin ele insele pricina de sminteala acelora, ar trebui sa nu se sminteasca numai unii, nici sa se tulbure mulji, ci ar trebui sa suferim si noi si tofi ceilal|;i la fel cu aceia din pricina lor. Iar daca toji iubesc aceste cuvinte §i cei ce le-au scris nu sint ni§te in§i intimplatori, ci cei adunafi din toata lumea §i cu ei marturisesc impreuna cei peste patru sute de epis- copi adunati §i ei la Rimini din toata lumea 98 , cum nu le dovedeste aceasta celor ce graiesc impotriva Sinodului, ca nu cuvintele sint pricina, ci reaua cugetare a celor ce le rastalmacesc? De altfel ciji nu sint cei ce, citind cu viclenie dumnezeiestile Scripturi §i infelegindu-le cum nu trebuie, nu-i invinova};esc pe sfin|;i (autori)? A§a au fost iudeii de atunci, care n-au pri- mit pe Domnul §i maniheii de acum care hulesc Legea. Deci nu Scriptu- rile li s-au facut lor pricina pentru aceasta, ci reaua lor cugetare. Daca deci putefi dovedi greseala cuvintelor, facej;i-o, ca sa se judece puterea dovedirii voastre si nu dafi ca motiv mincinos pe cei ce se smintesc, ca sa nu patimifi ceea ce au patimit fariseii de odinioara. Caci aceia dind si ei ca motiv mincinos pe cei ce se sminteau de inva|;aturile Domnului, au auzit 98. Sfintul Atanasie se refera aci la pozifia episcopilor de la Rimini inainte de a le fi tri- mis imparatul un text prin grupul celor citiva arieni, pe care cei mai mul(.i 1-au semnat ca sa poata pleca la eparhiile lor. |4H SHNTUI, ATANASIK CKI, MARK i pe Domnul spunindu-le: «Orice rasad pe care nu 1-a sadit Tatal eel ceresc, va fi smuls din radacina* (Matei, 15, 13). Iar spunind aceasta le arata ca nu cuvintele Tatalui «sadite» prinEl le erau sminteala, ci ei in§isi se sminteau pe ei, in^elegind rau cele bine spuse. Dar §i cei ce invinova- feau atunci epistolele Apostolului, nu invinova^eau cele ale lui Pavel, ci nestiinta §i strimba lor inf;elegere. XXXTV Caci (e bine sa-i intrebam) spune^i cine sint cei pe care-i dafi ca pre- text ca se smintesc si se tulbura de acestea? Nici unul dintre binecredin- ciosn in Hristos, caci ei le propovaduiesc si le apara pe acestea. Iar daca cei ce patimesc acestea sint dintre arieni, ce e de mirare daca se infurie pe cei ce desfiinfeaza erezia lor? Caci nu cuvintele sint spre sminteala, ci supararea ca ele pun la stilp necredinf;a lor. Deci, incetati sa mai bombaniji impotriva Parinjilor si sa le mai dati acestea ca pretext. Caci altfel va ramine sa batjocoriti §i crucea Domnu- lui, pentru ca iudeilor le este sminteala §i paginilor nebunie, cum a zis Apostolul. Dar precum nu crucea e rea, caci noua, celor ce credem, «Hristos ne este puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu» (I Cor., 1, 24), chiar daca se infurie iudeii, asa cuvintele Parinjilor nu sint rele, ci folositoare celor ce le citesc cu sinceritate §i surpatoare a toata necredin^a, chiar daca arienii se sparg de multe ori de minie, vazindu-se osindi^i de ele. Deci fiindca pretextul cu cei ce se smintesc s-a dovedit neintemeiat, spuneji de ce nu va mul^umeste expresia «din fiin|;a»? Caci e de trebuinja sa judecam intii acest lucru. N-ati scris si voi ca Fiul S-a nas- cut din Tatal? Daca deci numind pe Tatal, sau spunind numele «Dumne- zeu», nu indicati fiin^a, nici nu intelegeti pe Insu§i Cei ce este ceea ce este dupa fiinj;a, ci prin acestea indica|;i altceva din jurul Lui (nept auxov), sau ceea ce e mai rau (ceea ce nu vreau sa spun eu), n-ar trebui sa scrie^i ca Fiul este din Tatal, ci din cele din jurul Lui, sau din cele ce sint in El, ca, evitind sa spuneji ca Tatal e cu adevarat Dumnezeu §i cugetind pe Cei simplu compus §i trupesc, sa va face|;i nascocitorii unei noi blasfemii". Iar 99. Arienii se jucau cu cuvintele, folosindu-le pentru in^elesuri straine lor. Spuneau de Fiul ca e «Dumnezeu» fara sa-L socoteasca cu adevarat Dumnezeu; spuneau ca e «Fiu» fara sa fie cu adevarat Fiu; spuneau ca «Fiul» acesta «s-a nascut din Dumnezeu^ fara sa se fi nascut cu adevarat din Dumnezeu. Se pusese in circulate un limbaj haotic, pe care fie- care fl in^elegea cum voia. Foloseau cuvintele in chip viclean ca sa amageasca pe oameni. Cind episcopii dreptcredinciosi voiau sa precizeze ca Fiul Se naste din Dumnezeu dupa fiinta si aceasta nu e vorba fara acoperire, se revoltau. Arianismul incerca sa dizolve cre- din^a crestina intr-un joe de cuvinte cu infelesuri nesincere, intr-un haos relativist, sau al bunului plac individual. Desigur, nu stim co c in sine «fiinj;a» lui Dumnezeu. Dar stim ca ea e existenfa supre- ma, existenfa propiiu-'/isa, existenfa prin excelenfa, sau absoluta, deosebita de exis- U"n(,a rclativH si iicsinuiii prin cu a lumii create. Caci cuvintul deriva de la «a fi». Dum- DKSI'RK NINIIADK, |4<) cugetind asa, in mod necesar socotiti si pc Cuvlntul gi Fiul nu fiinja, ci numai nume si deci fantezia voastra se oproste la numiri si ceea ce spu- neji crede|,i ca nu este'"". XXXV Aceasta este o indrazneala mai degraba a saducheilor si a celor numiri de elini atei. De aceea nu veji spune nici de zidire ca este creajiunea lui Dumnezeu Cel ce este, daca cuvintul Tata si Dumnezeu nu indica fiin^a Celui ce este, ci altceva ce va inchipuiji voi. Dar acesta e un lucru foarte necredincios, necuvenit chiar si numai a-1 cugeta. Caci daca, atunci cind auzim: «Eu sint Cel ce sint» (Ies., 3, 14) si «La inceput a facut Dumne- zeu cerul si pamintul» (Fac, 1, 1) si: «Asculta, Israele, Domnul Dumne- zeu! Tau, Domnul Cel unul este» (DeUt., 6, 4) si: «Acestea zice Domnul Atotjiitorul» (Fac, 17, 1), nu injelegem altceva decit insasi fiinja simpla si fericita si necuprinsa a Celui ce este, chiar daca ne e cu neputinfa sa pri- cepem ceea ce este, tot asa auzim cuvintele Tata si Dumnezeu si Atottii- torul nu inf;elegem altceva decit insasi fiinja Celui ce este indicata prin ele.'Deci daca a£i zis si voi ca Fiul este din Dumnezeu, e vadit ca aji zis ca e din fiinja Tatalui 101 . Iar daca Scripturile au spussi inainte de voi despre Domnul ca e Fiul Tatalui, iar Tatal a spus §i inaintea lor: «Acesta este Fiul Meu cel iubit» (Matei, 3, 17) 101a , iar Fiul nu este nimic altceva decit Cel nascut din Tatal, cum nu au grait Parin|;ii bine zicind ca este din fiint-a Tatalui, socotind ca aceasta e una cu a zice corect ca e din Dumnezeu nezeu este «Cel ce este». De nimeni altul si de nimic altceva nu se poate spune aceasta. Dumnezeu este Cel ce este prin Sine, Cel ce e izvorul nesecat al existen^ei, Cel de care nu se poate spune ca e si nu e, ca fiind din nimic. Iar Fiul e de o fiin^a cu El, nu e din substan^a relativa a lumii create. Asa cum de Tatal nu se poate spune ca «este» si nu este, cum se poate spune de creaturi, asa nu se poate spune nici de Fiul decit ca «este», in sensul pro- priu si eminent al cuvintului. Astfel «fiinj;a» injeleasa in sens propriu este Dumnezeu. Nu mai trebuie spus altceva ca sa se infeleaga ca e vorba de Dumnezeu. Dar si viceversa, cfnd se spune Dumnezeu, se infelege ^fiin^a«. Dar intrucit «fiin^a» prin excelenfa trebuie sa aiba in plenitudinea ei si fericirea iubirii, ea nu e impersonala, ci personala sau triperso- nala. Iar omul unindu-se cu ea, nu se topeste ca persoana, ci se intensifica in existence lui. Se poate spune deci de Fiul ca e «din fiin|;a» pur si simplu. Caci daca n-ar fi «din fiinta», ar avea existen|a din nimic, roasa de nefiinja, cind ramine in sine insasi. 100. Daca Dumnezeu este prin excelen^a «fiinja», spunindu-se ca Fiul este din Dum- nezeu, spunem ca este din existenj;a sau fiin^a Tatalui. Altfel ne miscam in cuvinte care nu spun nimic, care sint simple nascociri verbale ale noastre. Cuvintul indica ceva real si dis- tinge ceva de orice altceva, desi nu spune tot ce e acel ceva. Deci cind spunem ca Fiul Se naste din fiin{;a Tatalui, sau e de o fiin^a cu Tatal, chiar daca nu in|,elegem tot ce inseamna aceasta fiinja, stim ca Fiul are si El toata aceasta existenfa suprema a Tatalui, deci nu face parte dintre creaturile cu existen|;a relativa, care nu poate mintui lumea si nu o poate face partasa de existenja netrecatoare, deci de existenfa vesnica. 101. A spune ca Fiul este nascut din fiin^a Tatalui inseamna a spune ca este din suprema existen^a si o are pe aceasta comuna cu Tatal chiar daca nu in(,elegem ce este ea. Inseamna a spune ca nu e din ceva din afara Tatalui, ca nu e din nimic ca fapturilc. 101a. Inainte de a se fi scris Evangheliile. l, r )() NI'IN'I'IH, Al ANASIK CV.\. MAHK si cu a zice «din fiinta»? Caci toate creaturile, chiar daca se spune ca sint din Dumnezeu, nu sint din Dumnezeu ca Fiul, caci nu sint nascute din El, ci sint fapturi dupa fire" 12 . Caci s-a spus ca «la inceput Dumnezeu a facut», nu a nascut «cerul si pamintul si toate cele din ele» (Fac, 1, l).§i n-a spus «Cel ce na§te», ci «Cel ce face pe ingerii Lui duhuri si pe slujitorii Lui para de foc» (Ps. 103,4)- Iar daca Apostolul a zis: «Un Dumnezeu, din Care sint toate» (I Cor., 8, 6), a spus aceasta nu numarind pe Fiul intre «toate». Ci fiindca unii dintre elini socotesc ca zidirea s-a alcatuit din intimplare si din combinarea de atomi si din parji asemanatoare, in mod automat, si nu are un cauzator, iar altii ca s-a facut de un cauzator dar nu si prin Cuvint (Rajiune), iar dintre eretici fiecare isi inchipuie cum voieste si nascoceste un mit despre zidire, Apostolul a spus dintr-o trebuinja ca «din Dumnezeu sint toate» (I Cor., 8, 6), ca sa faca cunoscut pe Dumne- zeu si pe Facatorul si ca sa dovedeasca si crearea tuturor din voinja Lui. De aceea indata adauga: «§i in Domnul Iisus Hristos, prin Care sint toate» ca sa scoata pe Domnul dintre toate 103 . Caci cele spuse ca sint din Dumnezeu, toate s-au facut prin Fiul, dar nu pot avea cele create una si aceeasi aducere la existen|;a cu Cel ce le creeaza. Dar si ca sa invej;e ca expresia «din Dumnezeu», folosita aci, trebuie infeleasa altfel cu referire la fapturi decit cu referire la Fiul. Caci Acesta e nascut, pe cind acelea sint facute. Pentru aceasta Fiul este nascutul propriu al fiinjei, pe cind creatu- rile sint ale voin^ei 104 . XXXVI Acestea injelegindu-le si Sinodul si cuno^cind deosebirea celor de care s-a vorbit identic, ca sa nu socoteasca vreunii ca si de Fiul se spune ca e din Tatal ca creaturile, a scris mai clar ca Fiul e din fiinja (lui Dumne- zeu). Caci din aceasta se cunoaste cu adevarat Fiul autentic al Tatalui. 102. Pentru sfintul Atanasie ceea ce nu e din Cel ce este, sau din Dumnezeu, sau «din fiin^a» pur §i simplu, e «din nimic», din cele ce nu sint, din «nefiinj;a». Aceasta e crea^iu- nea. Faptul ca Dumnezeu are numai un Fiu «din fiin^a», iar celelalte nu sint «din fiin|a» (Sa), le arata pe acestea ca creaturi. Distincjia intre Fiul «din fiin{;a» si cele ce nu sint «din fiin^a» face ca creafia sa presupuna Treimea. Faptul ca Fiul e «din fiinfa^ Tatalui face ca lumea sa nu fie prin ea insasi, ci si ea isi are existenj;a de la El, insa prin create. Totul e de la Dumnezeu. Si lumea e de la Dumnezeu, dar creata prin Fiul, Care e si El de la Dumne- zeu, dar ca Dumnezeu §i deci prin nastere. De aceea Dumnezeu jine §i lumea legata de Sine si o mintuieste prin Fiul. 103. Sfintul Atanasie arata ca lumea e din nimic, dar nu prin ea insasi, ci prin voia lui Dumnezeu, impotriva teoriilor ca e din veci prin ea insasi. Dar pe de alta parte distinge lumea facuta de voin^a lui Dumnezeu de Fiul nascut prin nastere din fiin^a lui Dumnezeu. Toate sint intr-un fel sau altul «din Dumnezeu^, dar Fiul, prin nastere, iar creajiunea, prin vointa lui Dumnezeu, Care-i da existenfa nu din fiin^a Lui ca Fiului, ci din nimic. 104. Cele ce sint din vointa, nu sint «din fiin|a», ci din nimic si sint ^inute in existenja prin vointa lui Dumnezeu. I1K.HPRK WINOAUK |,r,| Caci cind se spune simplu «din Dumnezeu», se indicA vointa creatoare a Facatorului. Daca deci acestia scriind ca Fiul e «din Tatal», inteleg lucrul acesta in sensul de mai sus, sa nu dispretuiasca Sinodul. Iar daca ceea ce s-a scris despre creatura ca e «din Dumnezeu- vor sa nu o cugete si despre Fiul, ar trebui ca in|;elegind-o despre creafiune, sa nu o aplice si Fiului, ca sa nu para ca amesteca hula cu dreapta credin^a, ci fie sa nu puna creaturile in rind cu Fiul, fie sa nu scrie lucruri nedemne si nepotri- vite despre Fiul. Caci daca e Fiu, nu e creatura; iar de e creatura, nu este Fiu. Iar de cugeta astfel de lucruri, vor nega si sfintul botez, fiindca el se da in Tatal si in Fiul, si nu in Creator si creatura, cum socotesc ei. Dar nu s-au scris acestea, zic ei, si inlaturam aceste cuvinte ca nescrise 105 . Dar si acesta le este un pretext nerusinat. Caci daca socotesc ca trebuie sa respinga cele nescrise, pentru ce nu s-au opus celor din jurul lui Arie care au nascocit din cele nescrise o gramada asa de mare de cuvinte ca: «din cele ce nu sint», «Fiul nu era inainte de a Se naste», si «a fost odata cind n-a fost» si ca «e schimbator» si ca «Tatal e negrait si nevazut de catre Fiul» si ca «Fiul nu cunoaste fiin|;a Lui» si toate cele ce le-a vomitat Arie in Thalia ftecredincioasa si caraghioasa, nascocind ale lui; ci mai degraba lupta pentru ele si se razboiesc pentru ele cu Parintii lor? Si in care Scriptura au aflat si ei expresia «nefacut» si cuvintul «fiin- \a» si ca «trei sint ipostasurile» 106 si ca «Hristos nu este Dumnezeu adeva- rat» si ca este «una dintre cele o suta de oi» si ca «in|;elepciunea lui Dum- nezeu este nenascuta si fara de inceput, dar puterile create sint multe, dintre care una este Hristos»? Sau cum cei din jurul lui Acacie si Eudoxie, folosindu-se de cuvintele nescrise (neaflatoare in Scriptura) in numitele «Innoiri» 106a si numind pe intiiul nascut al crea^iunii chipul nealterat al fiinjei, al puterii, al sfatului si al slavei, cirtesc impotriva Parint,ilor ca folosesc cuvinte nescrise (in Scripturi) intre care si pe eel de fiin|,a? Ar trebui ca ei sa cirteasca si impotriva lor insile , sau sa nu invinovafeasca nici pe Parin|;i. XXXVII Daca s-ar fi opus al^ii cuvintelor Sinodului, ar fi putut fi scuzaji ca o fac din nestiinja sau din evlavie. Dar pentru Gheorghe din Capadochia alungat din Alexandria, nu e o scuza. Caci nu are nici marturia unei viet;i trecute, nici nu e cu totul crestin, ci a fajarit numai numele acesta din oportunism si a socotit dreapta credin^a ca mijloc de parvenire. Dar din 105. Nu s-au scris in Sfinta Scriptura. 106. Arienii foloseau expresia «trei ipostasuri» in sensul de trei fiinfe, ca sa o opuna expresiei «de o fiinta», prin care li se parea ca se afirma un singur ipostas. 106a. In textele formulate la sinodul din Antiohia, cu oca/ia sarbatorii «lnnoirii». I h'i SI'INTUI, A'l'ANASIK, ('1,1, MARK alt punct de vedere nu 1-ar putea defaima cineva cu dreptate ca a gresit in privin(,a credinjei, caci e un om care nu stie nimic despre cele ce vorbeste si pe care le sus^ine, ci urmeaza tuturor, cum s-a scris, ca un ciine dus de lanj, (Pilde, 7, 22). Dar Acacie si Eudoxie si Patrofil spunind acestea, cum n-ar fi vrednici de tot dispre|;ul? Caci scriind §i ei cele neaflate in Scrip- turi si primind de multe ori ca bun termenul de «fiinfa», mai ales din pri- cina Epistolei lui Eusebiu, invinovajesc acum pe cei dinaintea lor, pentru ca au folosit asemenea cuvinte. Caci spunind si ei: ^Dumnezeu din Dum- nezeu» §i «Cuvintul viu», si numind pe «Fiul chipul nealterat al fiinjei Tatalui», invinovaf;esc pe cei ce au spus la Niceea ca Cel nascut e «din fiint,a»- si «de o fiinfa>* cu Cel ce L-a nascut. Dar nu e de mirare ca se raz- boiesc cu cei dinaintea lor si cu Parintii proprii, odata ce ei se impotrivesc lor insile si se smintesc chiar'de ale lor?. Caci spunind in asa numitel'e «fnnoiri» din Antiohia ca Fiul este chipul nealterat al fiinfei Tatalui si parind ca asa cugeta si dind anatemei pe cei ce cugeta altfel, ba scriind si in Isauria: «Nu ocolim credin|;a autentica din «Innoiri» din Antiohia^ (caci in ele s-a scris cuvintul «fiin|;a»), parca uitind de acestea, dupa scurt timp in aceeasi Isauria au scris cele contrare, zicind: <> (Tit, 1, 12), sau: «Caci ai Lui neam sintem» (Fapte, 17, 28), sau: «Cuvintarile rele strica obiceiurile bune» (I Cor., 15, 33), totu§i, fiind sfint, ia din ele in^ele- sul bun §i, avind mintea lui Hristos, este inva^ator al neamurilor in cre- din|;a §i in adevar §i cele ce le graieste, le roste§te cu bunacuviin(,a. Dar ce vrednicie de crezare este im cuvintele arienilor, prin care o prejxiita mai mult omida §i lacusta decit Mintuitorul, iar Acesta e birfit de I. r >4 MINI'IH, ATANASIK 01,1, MAHK ei? Caci I se spune: «N-ai fost dndva si ai fost creat si e§ti strain dupa fiinta de Dumnezeu». Ce birfire mai lipseste din aceasta? Dimpotriva,ce lauda lipseste din cuvintele Parin^ilor? Nu e mai degraba un in};eles inalt si o e via vie de Hristos iubitoare in cuvintele lor? Si totusi acestia au scris: «Le inlaturam». Ei staruie in defaimarile Domnului si se fac vadiji tuturor ca nu lupta impotriva Sinodului pentru nimic altceva decit pentru ca a condamnat erezia ariana. De aceea birfesc si cuvintul «de o fiin|;a», cuge- tind rau §i despre el. Caci daca ar crede drept, ar marturisi pe Tatal de Tata cu adevarat si pe Fiul ca e Fiu adevarat §i Cuvint adevarat prin fire si In^elepciunea Tatalui. In acest caz spusa ca Fiul e «din Tatal» n-ar socoti-o spusa despre El ca si despre creaturi, ci ar socoti ca El este nas- cutul propriu al Tatalui, precum este stralucirea din lumina. Ca urmare n-ar mai invinova|;i fiecare din ei pe Parin|;i, ci ar indrazni sa spuna ca bine a scris Sinodul si asa este credin|;a cea dreapta despre Domnul nostru Iisus Hristos. XL Dar ei zic: «InJelesul acestor cuvinte este neclar pentru noi». Acesta a fost pretextul lor cind, neputind sa le in|;eleaga, au zis: «Inlaturam aceste cuvinte». Dar daca ar fi spus.adevarul, n-ar fi trebuit sa zica: «Le inlatu- ram»-. Ci ar fi cautat sa afle de la cei ce ie in^eleg infelesul lor, fiindca altfel ar trebui sa inlature si cuvintele pe care nu le in|;eleg din dumne- zeiestile Scripturi §i sa-i invinova^easca pe cei ce le-au scris. Dar aceasta este mai degraba o indrazneala a ereticilor §i nu a noastra, a crestinilor. Caci noi nu Jnlaturam din Scripturi cuvintele ce nu le pricepem, ci cautam pe cei carora le-a descoperit Domnul in|;elesul lor si cerem sa-1 aflam de la ei. Dar fiindca dau ca motiv mincinos nelimpezimea acestor cuvinte, sa admita ca sint astfel si cele adaose de ai lor si sa dea anatemei pe cei ce cugeta ca «Fiul este din cele ce nu sint» si ca «n-a fost inainte de a Se naste» si ca «Cuvintul lui Dumnezeu e creatura si faptura» §i ca e «schim- bator prin fire» 109 si «din alt ipostas* §i sa dea anatemei in general erezia ariana, care a nascocit o astfel de credinja. Deci sa nu mai spune];i: «Inla- turam aceste cuvinte», ci: «Inca nu le in^;elegem». §i sa nu socoteasca in aceasta un pretext acceptabil pentru respingerea lor. Caci §tiu bine si sint convins ca si ei le vor in^elege acestea de le vor marturisi; sau de vor da anatemei erezia ariana, nu vor mai respinge aceste cuvinte ale Sinodului. De aceea Parinjii, spunind ca Fiul nascut din fiinta Tatalui este de o fiinja cu Tatal, au adaugat indata: «Iar pe cei ce zic cele mai inainte spuse, care sint ale ereziei ariene, ii dam anatemei», ca sa arate ca aceste cuvinte s-au 109. Fiinta dumnezoiascu nu e schimbatoare prin fire, caci nu inainteaza de la mai pu(,in la mai mull .>ji invcrs. DKNI'UI. SINOAPK IS' 1 * spus de ei in legatura cu celelalte si ca do Indica acelasi lucru si ca celor ce le vor marturisi pe acestea li se vor fuct* dare si acelea. Iar cei ce nu le primesc nici pe acestea si le defaimeaza si pe acelea se vor vadi prin amindoua ca sint dusmani ai lui Hristos. XLI Dar pentru respingerea celor ce tagaduiesc in intregime Sinodul ajung aceste purine spuse. Iar pe cei ce primesc toate celelalte ale celor stabilite la Niceea, indoindu-se numai despre termenul «de o fiin|a», nu trebuie sa-i socotim ca pe niste dusmani, nici sa ne impotrivim lor ca unora ce se razboiesc cu Parinjii, ci sa stam de vorba cu ei ca si cu niste frati, care inteleg lucrurile la fel cu noi, deosebindu-se numai in privin^a cuvintului. Caci marturisind ca Fiul e din fiinja Tatalui si nu din alt ipos- tas 109a si ca nu e creatura, nici faptura, ci ca El coexista, ca nascut adevarat si prin fire din eternitate cu Tatal, fiind Cuvintul si In|;elepciunea Lui, nu sint departe de a primi §i termenul «de o fiinta» 109b (6p.oouaiov). Asa este Vasile din Ancyra, care a scris despre credinja 110 . De fapt a spune numai «asemenea dupa fiin|;a» nu inseamna si «din fiinj;a», fiind o expresie care singura, precum zic ei insisi, nu arata pe Fiul adevarat al Tatalui 1 ' ' . Caci si cositorul este numai asemenea argintului si lupul asemenea ciinelui si arama aurita asemenea aurului, dar cositorul nu e din argint, nici lupul nu e socotit fiul ciinelui. Dar spunind ei ca El este §i «din fiinta» si «de o fiinfa asemanatoare», ce altceva indica prin aceasta decit ca e «de o fiinj;a»? 112 Caci precum eel ce zice numai «de o fiinfa asemanatoare»" :i (6|ioiouaiov), nu indica numaidecit si ca e «din fiin|;a», asa eel ce zice «de o fiinja» (6ux>ouaiov) indica in^elesul ambelor. Caci e si «de o fiinfa asema- natoare» si «din fiinfa». Acegtia impotrivindu-se celor ce spun ca Cuvin- tul este creatura si nu voiesc sa admita ca e Fiu adevarat, au luat din pil- 109 a. Aci se identified sensul fiinfei cu al ipostasului. 109 b. Otto Bardenhewer spune ca lui Atanasie nu-i era prea mare grija de termenul «de o fiin|a». «E1 nu are in general formule... Chiar fafa de termenul 6\ioo6aiot;... a pastrat o deplina libertate». (op. cit p. 77). Din acest text vedem insa ca aceasta era pentru el numai o metoda prin care voia sa usureze revenirea la termenul «de o fiinfa» a celor eo aveau rezerve fafa de el ca victime ale unei propagande din partea arienilor. 110. Vasile din Ancyra folosea termenul 6|xoioi5aio<; — «de o fiinfa asemanatoare», dar nu era contrar nici lui 6|ioo(3oio<; — «de o fiinfa». La Seleucia a semnat insa gi el textul ano- meilor impus de irriparat. Dar pe urma si-a retras public semnatura (O. Bardenhewer, op. cit, p. 124). Scrierea lui de care vorbeste aci sfintul Atanasie s-a pierdut. 111. Aci sfintul Atanasie nu se arata mulfumit cu o^oiog xoa'oucrfav sau cu homiusienii, care vorbeau numai de o asemanare a Fiului dupa fiinfa cu Tatal, nu de o nastere a Lui din fiinfa Tatalui. 112. Aci sfintul Atanasie ofera o punte homiusienilor spre homousianism. Daca cei dintii spun ca Fiul e nu numai «de o fiinfa asemanatoare», ci si «din fiinfa" (Tatalui), ei spun chiar §i prin expresia «de o fiinfa asemanatoare», ca Fiul v «de o fiinfa» cu Tatal. 113. In textul grec e scris onooiioiov, dar in textul latin termenul e tradus cu xubxtan- tiae similem, care corespunde lui o|ioioi>mov. §i fra/.a (\ii de in(.<*l<*N acest cuvinl. I fit) NI'IN'IIH, ATANASIK t!KI. MARK dele omenesti de fiu si tata, dovezile impotriva acelora, cu excepjia fap- tului ca Dumnezeu nu e ca omul, nici nasterea Fiului, ca nasterea omului, ci aceasta trebuie int,eleasa asa cum se cuvine lui Dumnezeu si e potrivita cu El" 4 . Caci au spus ca Tatal e izvor al In^elepciunii si Viejii, iar Fiul, stralucirea luminii eterne §i ca este nascut din izvor. Si de fapt El insuisi a spus: «Eu sint via|;a» (loan, 14, 6) si: «Eu, in|;elepciunea, M-am salasluit intru sfat» (Pilde, 8, 12) 115 . Iar stralucirea (iradierea) luminii si nascutul din izvor si Fiul din Tatal cum ar numi-o cineva altfel decit «de o fiinfa» (6|j.oouavov)? Deci faptul ca cei nascu^i dintre oameni sint de o iim\a nu trebuie sa ne opreasca de a cugeta ca si Cel numit Fiu (dumnezeiesc) e de o fiinj;a ca §i nascutul ome- nesc. Sa nu fie! Aceasta se inj;elege indata astfel: Fiul este Cuvintul si In^elepciunea. Prin aceasta se arata ca nasterea din Tatal e nepatimi- toare 1 lfl si fara imparjire. Caci nici cuvintul oamenilor nu e parte si nu iese din ei cu patima, nici al lui Dumnezeu, pe Care Tatal 1-a aratat ca fiind Fiul Sau. Aceasta pentru ca nu cumva, auzind cineva iarasi ca e numai Cuvint, sa cugete ca e asa cum e cuvintul neipostatic al oamenilor, ci, au- zind ca e Fiu, sa stie ca Acesta este Cuvintul viu silnjelepciunea fiinjiala 117 . XLII Apoi, precum zicind «Nascutul», nu-1 injelegem omeneste, si stiind pe Dumnezeu Tatal, nu ne facem o imagine trupeasca despre El, ci auzind 1 14. In aceste propozijii sfintul Atanasie indeamna pe homiusieni sa accepte homou- slanitatea, caci aceasta cuprinde atit ideea ca Fiul e «de o fiin|;a>» cu Tatal, cit §i ca e «din fiin^a Tatalui», pe cind homiusianitatea nu spune ca Fiul e §i din fiin^a Tatalui. .Sfintul Atanasie nu spune aci ca «deofiinj;imea» in Dumnezeu inseamna nu numai ca Fiul e de o fiinfa asemanatoare cu Tatal si din fiin|aLui, ci §i ca ea inseamna ca in Dumnezeu fiin^a nu e repetata in Fiul, cum e la oameni. O spune aceasta in alte parfi. 115. In^elepciunea nu e decit acolo unde e acord intre unul §i altul. Ea trebuie sa fie undeva din eternitate. Astfel trebuie sa existe un Dumnezeu, unitate armonioasa §i desa- virsita intre Persoane, in sfatul Lor. Altfel nu s-ar explica existenj;a unei armonii §i aspira- |ia spre desavirgirea ei in lume. 116. Nagtere nepatimitoare poate insemna atit nasterea neunita cu durerea §i cu patima placerii, cit §i absenfa caracterului pasiv in ea. Dumnezeu nu o sufera in nici un sens. Nasterea in El e un act liber, dar nu in sensul ca ar putea sa nu fie. La Dumnezeu fiin(.a e totodata libertate. 117. Fiul Se numegte Cuvint; ca oamenii sa §tie ca nu Se na§te in mod patimas. §i prin impar^ire din Tatal; dar Cuvintul Se numeste Fiu, pentru ca sa se stie ca nu e •v) cu Tatal, un sinod din Roma s-a indignat §i episcopul Romei a scris catre omonimul lui in numele tuturor. Iar acela, aparindu-se, a scris cartea Respingere §i aparare 122 . In ea scrie acestea catre acela: XLIV «V-am scris §i o alta Epistola, in care am respins acuza ce o aduc unii impotriva mea, ca n-as spune ca Fiul este de o fiinta cu Dumnezeu. De§i spun ca cuvintul acesta nu se afla, nici nu se citeste undeva in sfintele , Scripturi, argumentele mele urmatoare, pe care ei le-au trecut sub tacere, nu contravin in|;elesului lui. De fapt am dat ca pilda nasterea ome- neasca, care arata ca copiii sint de aceea§i natura (onoyevfj) cu cei ce-i nasc. Parinjii se deosebesc de copii numai prin aceea ca nu sint §i ei copii. Altfel ar trebui sa nu existe nici copii, nici parinti. Epistola aceea, precum am spus inainte, nu o pot anexa din pricina imprejurarilor. Altfel ti-as fi scris aceleasi cuvinte, sau mai virtos |;i-a§ fi dat o copie a intregii epistole. Dar de o voi afla, Ji-o voi trimite. Insa stiu §i imi amintesc multe lucruri asemanatoare pe care le adaug aci. Stiu ca am spus ca §i planta ce odras- leste din samin];a sau din radacina este alta decit aceea din care a odraslit, dar totusi este de aceea§i natura (6|iO(pu£<;); si riul ce curge din izvor pri- me§te alta forma si alt nume. Caci nu se nume§te nici izvorul riu, nici riul izvor, ci e altul fiecare. Si izvorul e ca un tata, iar riul este eel nascut din izvor». Acestea le-a spus episcopul. XLV Daca defaimeaza deci cineva pe cei ce s-au adunat la Niceea ca pe unii ce ar fi spus altele decit cele hotarite inaintea lor, acela va defaima si pe 120. Episcop la Roma intre anii 259-268. 121. Se pare ca s-a nascut pe la sfirsitul sec.II, caci la 264-265 era in virsta Inaintata. Paul de Samosata a fost condamnat de un sinod din Antjohia, la anul 268. Sinodul acesta a respins §i termenul «de o fiint.a», folosit de Paul de Samosata pentru erezia lui. Caci acesta intelegea, se pare, cind zicea ca Fiul e de o fiin|a cu Tatal, ca Fiul e numai o insu§ire sau o putere a Tatalui (O. Bardonhcwer, op.cit., Band.II, p. 277). 122. Sinodul din Roma s-a tinut la 262 (O. Bardenhewer, op.cit., Band II, p.217). DKSI'KI', NINI>AI)K IM cei saptezeci ca nu au pazit cele dinaintea lor. Iar Inaintea lor au fost cei doi Dionisie si episcopii care s-au adunat atund la Roma. Dar nu se cuvine a invinovaji nici pe acestia, nici pe aceia. Caci to^i au propovaduit cele ale lui Hristos §i to^i s-au impotrivit ereticilor. Unii au condamnat pe al Samosatei, iar atyii erezia ariana. Si acestia si aceia au scris drept si bine, potrivit cu tema ce li se punea. Fericitul Pavel, scriind romanilor, zicea: «Legea e duhovniceasca» (Rom., 7, 14) si: «Legea e sfinta» §i: «Porunca e sfinta si dreapta si buna» (Rom., 7, 12); iar dupa pujin: «Caci ceea ce era cu neputinfa Legii, fiind slaba prin trup» (Rom., 8, 3); iar evreilor le scria: «Legea n-a desavirsit pe nimeni» (Evr., 7, 19) si galate- nilor: «In Lege nu se indrepta|;este nimeni» (Gal., 3, 11), iar lui Timotei: «Buna este legea, daca cineva se foloseste de ea potrivit legii» (I Tim., 1, 8). Dar nimeni nu invinovateste pe sfint pentru ca ar scrie lucruri protivnice intre ele, ci mai degraba il admira ca scrie tuturor potrivit cu ei, ca romanii si altii sa invefe din Epistola sa se intoarca la Duhul, iar evreii si galatenii sa stie sa-si puna nadejdea nu in lege, ci in Domnul care a dat legea. La fel daca Parintii celor doua Sinoade au expli- cat in mod diferit termenul «de o fiinta», noi nu trebuie sa ne despar^im de ei, ci sa cercetam felul cum 1-au infeles si vom afla identitatea cugetarii ambelor Sinoade. Unii au depus pe al Samosatei pentru ca in|;elegea trupeste termenul «de o fiin|;a». Caci aceia, ca un sofist, spunea ca daca Hristos nu S-ar fi facut din om, ar fi de o fiinja cu Tatal si de aceea ar fi necesar sa fie trei fiinj;e, una anterioara, iar celelalte doua din ea. De aceea, pe drept cuvint, Parintii, pazindu-se de aceasta sofisma, au spus ca Hristos nu este «de o fiinj;a» 123 . Caci Hristos nu este in raport cu Tatal, cum in|;elegea aceia. Iar ceilal^i au dat anatemei erezia ariana, respingind viclenia lui Paul si soco- tind ca «de o fiinj;a» nu trebuie mj;eles asa si in cele netrupesti si mai ales la Dumnezeu; fiindca Cuvintul nu e creatura, ci nascut din fiin^a Tatalui si fiin|;a Tatalui este fara inceput si radacina §i izvor al Fiului si exista o asemanare prin Sine a Celui ce naste cu Fiul, fiindca Acesta nu e strain cum sintem noi si despar$i de Tatal, ci Fiul exista din El si e nedespar^it, cum este stralucirea de lumina. Ei au luat. si pildele' lui Dionisie, adica izvorul si apararea termenului «de o fiin|;a»-. Dar au- limit seama inaintea acestora de cuvintul Mintuitorului: «Eu si Tatal una sintem^ (loan, 10, 30) 123. Paul de Samosata spunea ca Hristos a fost om si nu avea in El decit o putere a lui Dumnezeu. Caci daca nu s-ar cugeta a§a, ar fi de o fiin|,a cu Tatal si cu Duhul in sensul ca sint trei fiin^e. Parintii au respins cuvintul «de o fiinfa» folosit de Paul in sensul de putere. De altfel toata grija lor a fost sa respinga ideea lui Paul de Samosuta ca Hristos S-a ridicat la treapta de Dumnezeu de cind S-a facut om din Maria, adica un fel de crostere a omului la treapta de dumnezeu, sau la con§tiinta de dumnezeu in nciinuI hi'^helian. |()() SHNTUI. A'I'ANASIK, Cl'.l. MAUK, si: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9). De aceea au spus si ei pe drept cuvint ca Fiul este «de o fiin^a>->. §i precum, cum am spus inainte, n-ar invinovaji cineva pe Apostol pentru ca a scris romanilor asa, iar evreilor altfel, despre lege, la fel nici cei de acum (de la Niceea) n-ar invinovaji pe cei de mai inainte, vazind explicarea lor; nici cei dinainte nu i-ar defaima pe cei de dupa ei, vazind explicarea lor si trebuinf;a pentru care au scris asa despre Domnul. Caci fiecare Sinod a avut o alta cauza binecuvintata pentru care unii au zis asa, iar atyii altfel. Cei ce s-au adunat atunci si 1-au depus pe samosateanul si 1-au declarat eretic au facut aceasta fiindca acela cugeta ca Fiul n-a fost inainte de Maria, ci a inceput sa-§i aiba existenfa de la Ea. Dar despre dumnezeirea lui Hristos scriind mai simplu nu s-au ocupat cu explicarea mai exacta a termenului «de o fiinta», ci au cugetat la cuvintul «de o fiinta»- asa cum trebuia atunci. Caci toata grija lor era sa inlature ceea ce a nascocit samosateanul si sa afirme ca Fiul este inainte de toate si n-a fost facut Dumnezeu din om, ci, fiind Dumnezeu a imbracat chipul de rob si fiind Cuvintul, S-a facut trup cum a spus loan; si asa au hotarit impotriva blasfemiei lui Paul 124 . Iar fiindca cei din jurul lui Eusebiu si Arie ziceau ca Fiul e dinainte de timpuri, dar a fost facut si invatau ca El este una dintre creaturi si expre- sia -■•'din Dumnezeu^ nu o socoteau referindu-se la Fiul adevarat al lui Dumnezeu, ci la creaturi, dar aplicau in acest sens si Lui expresia «din Dumnezeu*-, necugetind ca la unitatea Fiului cu Tatal dupa fiinja, nici dupa fire, ci ca la un acord in dogme si in invataturi si asa desparjeau si instrainau cu totul fiin|;a Fiului de a Tatalui, nascocindu-I Lui o alta ori- gine decit pe Tatal si coborindu-L la treapta creaturilor, episcopii adunaji la Niceea, vazind viclenia celor ce cugetau astfel si deducind din Scripturi injelesul cuvenit, exprimindu-1 pe acesta mai clar', au folosit cuvintul «de o fiin^a». Aceasta, pentru ca sa se cunoasca intelesul adevarat al Fiului ca neavind nimic comun cu cele create. Caci exactitatea termenului folosit de ei da pe fa|a prefacatoria ereticilor cind folosesc expresia «din Dum- 124. Pentru crestinism nu omul se face Dumnezeu, ci Dumnezeu Se coboara luind firea omului, fara sa Se schimbe El insusi in om. Nu ajunge natura inferioara la treapta lui dumnezeu in sens panteist, ci iubirea suprema care e din eternitate ca Treime de Per- soane dumnezeiesti face ca una din aceste Persoane sa coboare liber la om. Primul lucru nu se poate explica, al doilea explica totul. Legea nu duce prin ea insasi la depasirea ei, ci Cei mai presus de lege poate ridica peste lege pe cei supugi ei, folosindu-se de caracterul mladios al legii si de iubire ca putere care o copleseste. Nu se poate ajunge la libertate prin lege, ci libertatea desavirgita ca iubire poate crea fiinfe con§tiente inferioare, dotate cu libertate §i capabile sa creasca tot mai mult in libertate, putind prin aceasta sa le ridice la nivelul ei, dar fara sa le schimbe firea. Toate ereziile nascute din intilnirea crestinismului cu filosofia elena duceau spre panteismul neliberta^ii, al legii, al naturii necoplesite de spi- rit. Numai crestinismul crede intr-un plan superior naturii supuse legilor. Nu poate fi la inceput inferiorul. Venirea lui la existenja prin sine §i ridicarea prin el insusi la starea superioara ar fi inexplicable. La inceput e treapta suprema §i desavirsita a existen|ei. Chiar faptul ca inft-riorul ai-c lending spre trepte superioare arata ca la inceput e exis- tence suprema si ca cxcrcilii o atracfie asupra existen^ei inferioare. DKSPRt, MNOAUK 1(J1 nezeu» si inlatura toate argujiile cu care ii amageflc pc eel mai simpli. Caci putind folosi si preface in mod sofistic toate, precum voiesc, numai de acest cuvint se tern, caci da pe faf.a erezia lor. De aceea Parin^ii au pus-o in scris ca un zid de aparare impotriva oricarei nascociri a necredin^ei lor. XLVI Iarasi, precum am spus inainte, Fiul nu este din participare; ci toate cele facute au din participare harul de la Dumnezeu, iar El este Injelep- ciunea si Cuvintul Tatalui. La El participa toate 125 , pentru ca El insusi, fiind indumnezeitorul si luminatorul tuturor, nu este de o alta fiinja decit Tatal, ci de o fiinja cu El 128 . Caci participind la El, participam la Tatal, pentru ca El este Cuvintul propriu al Tatalui. De aceea daca ar fi si El din participare si nu dumnezeirea fiinj;iala din Tatal si chipul Tatalui 127 , nu ar indumnezei si El 128 , intrucit ar fi si El indumnezeit 129 . Caci n-ar fi .cu putinja ca Cel ce are ceea ce are prin participare sa dea si el altora din ceea ce are prin participare 130 , pentru ca nu este a lui ceea ce are, ci a celui ce a dat-o si ceea ce a primit e de-abia grajia (harul) care-i da putinja sa existe. Totusi sa cercetam cu adevarat cauza pentru care, cum se zice, unii refuza termenul «de o fiinja*-, ca sa vedem daca nu cumva din ea insasi se arata Fiul ca fiind «de o fiinja» cu Tatal. Deci zic, cum aji scris voi insiva, ca nu trebuie sa se spuna ca Fiul e de o fiinja cu Tatal, pentru ca eel ce zice 125. Participa cineva la altcineva cind nu se naste din acela. Caci atunci are existenja din fiinja aceluia. Iar cum nenascute din Dumnezeu nu sint decit creaturile, numai ele au ceea ce au prin participarea la Dumnezeu, mai precis prin Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfint. Ele sint pe de o parte din nimic, pe de alta parte exista si se menjin prin participarea la Cuvintul lui Dumnezeu. Caci daca ar fi din fiinja Lui n-ar fi aduse la exis- tenja din nimic. Creaturile vin la existenja din nimic si se menjin in existenja numai prin participare la Dumnezeu. Dumnezeu le da puterea sa existe prin libertatea Lui. Cel ce se naste din altul exista nu prin puterea ce i-o da acela in mod liber sa existe, ci din fiinja ace- luia. Fiul are, ca Dumnezeu, prin fire in Sine toate, fiind de o fiinja cu Tatal. Creaturile le au prin participarea la El.' 126. Cele create din nimic pot exista prin participare la Fiul, pentru ca El nu e din nimic, ci exista pur si simplu din veci ca si Tatal, fiind din fiinja Tatalui, Care exista prin Sine si da si Fiului sa existe prin El insusi, intrucit ii da fiinja prin Sine existenta. 127. Fiul e dumnezeirea fiinjiala ipostaziata, adica primeste de la Tatal existenja prin Sine, spre deosebire de creaturi care au existenja prin participare la Dumnezeu. 128. A indumnezei e propriu Celui ce poate da si da altora trepte cit mai fnalte din existenja Sa care e prin Sine. Numai daca Fiul e de o fiinja cu Tatal, participarea la El poate spori pina la indumnezeirea celor create prin El de Tatal. 129. Se pare ca aci termenul de indumnezeire (Oeorcoievv) se ia in sens larg, ca fiind puterea prin care capatind creatura existenja, are chiar prin aceasta ceva de la Dumne- zeu, fara a fi ea insagi Dumnezeu si neincetind sa fie din nimic, ba putind fi lasata sa fie roasa de nimic, sa cada in nimic. Dar creatura poate fi indumnezeita, pentru ca primeste existenja de la Dumnezeu si nu o are de la sine. 130. Nu poate da cineva prin participare existenja cind o are el insusi prin partici- pare. Un om poate da existenja copilului sau prin nastere, suu din fiinja sa, dar nu i-o poate da aducind-o la existenja din nimic. 162 artNTUl, ATANAail CEI MA*E aceasta zice trei lucruri: fiin^a mai inainte existent* si cei ce fiind din ea sint de o flin^a. Si de aci conchid: Daca Fiul este de o fiin|a cu Tatal, e necesar sa le preexiste o fiinfa din care s-au nascut (amindoi) si s& nu fie unul Tata, altul Fiu, ci amindoi frap 131 . Acestea, desi sint niste speculafcii proprii elinilor §i cele ale lor nu ne sint necesare si noua, sa vedem totusi pe cei declaraji de o fiin$a, socotiji fra^i, pentru ca sint din fiin^ mai inainte cugetata, daca sint ei de o fun^a intre ei, sau cu fiinja din care s-au nascut? Daca sint de o fiinja intre ei, vor fi de alta fiinja si neasemenea fa|a de fiin$a care i-a nascut 132 . §i ceea ce e de alta fiinjii se opune deofiinjimii. Iar daca fiecare este de o fiin|& cu fiinfa care 1-a nascut, e vadit ca eel ce s-a nascut din cineva este de o fiin^a cu eel ce 1-a nascut. §i nu mai e necesar sa se caute trei fiinje, ci numai daca acesta este cu adevarat din acela. §i chiar daca s-ar intimpla sa nu fie doi frafi, ci sa iasa numai unul din acea fiinja, din faptul ca nu este si un altul, nu se va declara de alta fiinja eel ce s-a nascut. Altfel ce am zice de fiica lui Eftaie, care era unica nascuta: «§i n-a avut el, zice, alp. copii» (Jud., 11, 34). §i ce-am zice despre fiul vaduvei, pe care 1-a sculat Domnul din morji, care nu avea nici el vreun frate, ci era unicul nascut. Oare nu era fiecare de o fiinfa cu eel ce 1-a nascut? Erau, fara mdoiala. Caci erau copii. §i aceasta este proprie copiilor faja de parinji. Astfel si pe Fiul lui Dumnezeu declarindu-L Parinjii «din fiin}a» (Tatalui), cu dreptate L-au declarat §i «de o fiinja*. Aceasta este si legatura pe care o are stralucirea cu lumina. Altfel ar urma ca nici creafia nu s-a facut din ceea ce nu este 133 . De fapt oamenii care nasc din patima, lucreaza asupra materiei existente §i altfel n-ar putea face 133 '. Iar daca fapta crearii nu o 131. Prin aceasta se voia sa se afirme ideea ariana ca nu poate fi un Tata care nu e anterior Fiului. §i daca ortodocsii £h ca sa fie amindoi deodata, cei doi sint dupa arieni fraji. Iar ceea ce este anterior este o fiin$a comuna. In acest sens se poate admite ca cei doi stnt de o fiin^a. Dar prin aceasta arienii isi dadeau pe fa^a panteismul lor, care pune la ori- ginea persoanelor o esenta. Desigur ar fi fost cazul sa li se puna si lor si panteistilor filoso- Silor germane intrebarea: daca esenfca evoiueaza in mod necesar spre persoana, nu e implicate de la inceput persoana in ea? Sfin^ii Paring n-au vazut niciodata, ca in Occident, fiin^a dumnezeiasca existind inainte de Persoarie ca izvor.al lor, ci fiinja dumnezeiasca e, dupa ei, din ved Jripersonala. Nu exista o fiin$ neipostaziata. Cad daca fiirijja dumne- zeiasca e existeh^a desavirsita prin sine, ea trebuie sa aiba si perfec^iunea iubirii, adica sa fie tripersonala. 132. Sfintul Atanasie afirma staruitor ca la Dumnezeu de deofiin£me $ine nasterea unei Persoane din alta, pentru ca nu exista in afara de cele doua Persoane vreo fiin^a din care se nasc. El respinge prin aceasta panteismul. Daca deci cei zisi de arieni frati sint de o fiinta, mseamna ca unul e nascut din altul. Deci nu sint fra£i propriu zis. §i atunci nu sint nascuti amindoi de o alta fiin^a. 133. Din ideea ca persoanele divine vin dintr-o fiinfa in sens panteist, urmeaza ca orice exista vine dintr-o esenfa; urmeaza ca nici creajia nu s-a facut din nimic prin voia unui Dumnezeu personal. 133 a. Dar oamenii nu pot crea din nimic. Ba ei nici nu pot naste fara sa se foloseasca de materia trupului, asupra careia lucreaza in mod patimas. Dar pentru Dumnezeu si DRSPRE WINOADt 103 cugetam la Dumnezeu In mod omenesc, cu attt mal mult nid nasterea nu trebuie mjeleasa la Dumnezeu omeneste, nid deoflln^lmea nu trebuie fnjeleasa trupeste, ci trebuie sa ne departam de cele facute si, lepadind chipurile omenesti §i, simplu, toate cele sensibile, sa urcam la Tatal, nedespar^ind pe Fiul de Tatal §i adaugindu-L la creaturile Lui. XLVII §i iarasi daca, marturisind pe Tatal si pe Fiul, spunem doua origini (prindpii) sau doi dumnezei, ca Mardon §i Valentin, sau ca Fiul are un alt fel de dumnezeire §i nu e chipul §i infajisarea (pecetea) Tatalui, ca unul ce provine din Tatal, se poate spune ca nu sint asemenea. Caci astfel de fiinje ale lor sint cu totul straine intre ele 134 . Dar daca cunoa§tem o unica §i singura dumnezeire, cea a Tatalui, §i ca Fiul e Cuvintul §i Injelepciunea Acestuia si crezind a§a nu zicem doi dumnezei, nu mai cugetam unitatea Fiului cu Tatal ca o asemanare a invajaturii, ci dupa fiinja §i adevar 135 . Prin aceasta nu mai zicem doi dumnezei, d un singur Dumnezeu, fiind un singur fel de dumnezeire, cum este lumina §i stralucirea. Aceasta s-a ara- tat patriarhului Iacov, cum spune Scriptura: «I-a rasarit lui soarele dnd a trecut chipul lui Dumnezeu» (Fac, 32, 31). Pe Acesta vazindu-L sfin|;ii lucrarea asupra materiei si nasterea e altfel. Materia o poate crea din nimic. De aceea nici in nastere nu e dependent de materie in mod pasiv sau patimas. In amindoua Dumnezeu e liber de legi cum socoteau arienii in mod panteist. 134. Pentru arieni, simplul fapt ca Fiul e nascut iar Tatal nenascut, face fiin^a Fiului neasemenea fiintei Tatalui. Pentru ei aceasta nastere a Fiului era trecerea la «creatura>». Dar atunci si Tabal trece spre creatura. De fapt ei nu cunosteau o deosebire de fiin^a intre necreat si creat. Creatul e de aceeasi fiin|A cu necreatul. Exista doar o diferenfa de grad si de timp intre esenfa ce exista din eternitate si individua^iunile ce apar in timp. De aceea, nu exista, dupa ei, nici o diferen^a esen|iala intre nastere si facere (yevvtiovi; si yeveoig). E adevarat ca afirmau o prioritate a voin^ei fa^a de Fiul nascut sau fficut. Dar nici aceasta prioritate nu este explicabila. Oare nu voieste esen^i de cind exista emana^iile sale, deci din eternitate? Sau cum sint aceste emanafii produse prin voin|;a §i nu printr-o lege careia ii este supusa esen^a? Si atunci nu da aceasta esenja caracter de Tata personal? Si atunci de ce nu naste Tatal etern pe Fiul din eternitate? Voinja afirmata de arieni ca o condtyie a nasterii sau a facerii «Fiului» era insa iluzorie. Totul decurge in «Dumnezeul>» cugetat de ei conform unor legi. §i totul se desfasoara fara sens, fara vreo explicate posibila si fara scop. Numai facind distincfia reala intre o nastere interioara in Sfinta Treime si intre crea- rea lumii din nimic, nasterea aceea care implica iubirea eterna intre Persoanele divine explica crearea lumii din nimic si da lumii un scop, care e inaintarea spre deplina infiere a persoanelor create de catre Tatal iubitor prin Fiul iubit. 135. Marea taina care da sens viejii noastre si lumii este ca exista o unitate de fiin|;a intre Tatal si Fiul, ded un singur Dumnezeu, pentru ca e o singura dumnezeire si o singura origine si totusi mai multe din veci iubitoare intre ele. Iubirea explica unitatea Persoanelor divine si deosebirea lor, dar si deosebirea lumii de Dumnezeu si legatura ei cu El. Arianis- mul parea ca desparte pe Fiul de originea supreme. De fapt el le confunda pe toate in aceeasi esenja. Sfintul Atanasie, desi foloseste pentru Fiul expresia «din fiin^a Tatalui-, punea la originea tuturor Persoana Tatalui. Dar tot spunind ca Fiul e «din fiin^a Tatalui- asigura si unitatea intre Fiul si Tatal si deosebirea crea|;iei de Dumnezeu eel Unul In Treime, fara sa o dezlege de El. 164 artNTtn, ai anasik cki. mare prooroci §i In^elegind al cui Fiu si Chip este, ziceau: «* (onoouoiov)? Daca n-ar avea, precunei s-a zis de multe ori, propria fiinja a Tatalui, nici asemana- rea Fiului, bine am face sa ne ferim. Dar daca El este cea mai proprie putere luminatoare §i creatoare a Tatalui, fara de care Acesta nici nu creeaza, nici nu este cunoscut 136 (caci toate s-au infiinjat prin El §i in El), pentru ce, stiind acest lucru, refuzam sa spunem cuvintul care-L exprima? Caci ce altceva este asa de mult de o fire §i de o fiinja cu Tatal ca El? Caci n-a luat Dumnezeu pe cineva strain ca Fiu, avind nevoie de El ca de un slujitor 137 ; nici nu sint fapturile egale in demnitate cu Creatorul, ca •sa fie cinstite acestea ca El, sau sa socotim ca acestea §i Tatal sint una 138 . Sau cine ar indrazni sa desparta §i sa spuna ca soarele §i stralucirea sint doua lumini? Sau ca sint o alta §i o alta fiinja, sau ca stralucirea se adauga $i nu e simpla §i curata stralucire a soarelui? Soarele §i stralucirea sint doua lucruri deosebite, dar lumina e una, pentru ca este nascuta din soare 139 . 136. Fara Cuvintul, Dumnezeu nu S-ar fi manifestat intr-un mod care produce si pro- moveaza cunoasterea §i !n lume n-ar fi nici un sens, pentru ca n-ar fi rajiiunile imprimate de El in toate si ra^iunea umana cea dupa chipul Cuvintului, care sa le cunoasca pe toate. Fara Cuvintul totul ar fi fara sens. Cuvintul da lumii nu numai un sens static, ci pune in oameni aspka^ia spre relaj;ia mereu mai adincita cu Dumnezeu ca Tatal, pentru ca El a imprimat in ea chipul Sau, chipul Cuvintului si al Fiului, ca model al creafiunii chemate la infiere prin dialog. Sensul lumii n-ar fi deplin fara acest dihamismal ei. Dar prin aceasta Dumnezeu Se face cunoscut si ca Tata. La fel, fara Cuvintul si Fiul, Dumnezeu n-ar fi avut un motiv sa creeze lumea si nu i-ar fi putut da acesteia un sens si un scop. Iar o lume fara sens este o realitate inutila. Crestinismul vede toata existen^a creata imprimata de rajiiune si de sens si deci chemata la dezvoltare infinita. 137. Aceasta ar insemna iarasi o neputin^a a lui Dumnezeu de a crea lumea prin Sine, iar pe de alta parte subordonarea Lui sub o lege inexplicabila. Arianismul nu poate iesi din panteismul fara sens, oricit ar incerca sa distinga pe «Fiul» ca creatura de Dumnezeu ca Creator, sau tocmai de aceea. Ultimul sens al crea^iunii nu poate fi in ceva ce face parte din ea. 138. In aceste cuvinte sfintul Atanasie demasca direct panteismul arian. Daca Dumne- zeu are nevoie ca sa creeze lumea de o creatura superioara, inseamna ca El are nevoie de puterea unei creaturi, ca deci nu e mai puternic decit creatura, ca e supus si El, si tmpreuna cu El sintem supusi si noi, legilor fara sens ale lumii acesteia. Nu cunoastem un Dumnezeu transcendent, capabil sa ne mintuiasca din acest circuit fara sens inchis in sine. 139. Arienii au alternativa: sau confunda creaj;ia cu -«Dumnezeu«-, daca «Fiul» de care Dumnezeu are nevoie ca sa o creeze este creatura; sau despart total pe Fiul si deci si lumea de Tatal, ca apar^inind la doua planuri nelegate intre ele. Ei insa fug de aceasta alternativa, men^inindu-se intr-un echivoc si negindind lucrurile pina la capat prin ascul- tarea de porunca raj;iunii. Acest echivoc e propriu oricarui panteism, care ar vrea sa dis- tinga esenfca fumdamentala de lume, dar nu o poate scoate de sub aceleasi legi. Numai Treimea scapa gindircu de echivoc si de inconsistent. Caci Ea cunoaste un Dumnezeu URSPRK SINOADE ^ 165 Asa fiind, ba inca si mai neimparfita firea Fiului de • Tatalui si dumnezei- rea neadaugfndu-se din afara Fiului, ci dumnezeirea parinteasca fiind in Fiul, indt eel ce vede pe Fiul vede in El pe Tatal, pentru ce fiind Fiul ast- fel, n-ar putea fi declarat de o fiinfa? XLVIII Dar ajung acestea sa va convinga sa nu invinova^i pe cei ce spun ca Fiul este de o fiinja cu Tatal. Totu§i sa cercetam cuvintul «de o fiinf,a»- (o^oouoiov) m el msu§i, ca sa stim de trebuie sa spunem in general ca Fiul este de o fiin^a §i daca e cuvintul propriu §i potrivit care se poate spune despre Fiul. De fapt stiji §i voi §i nu se indoieste cineva ca cuvintul ase- menea (6|K>iov) nu se spune despre fiinja, ci despre chipuri si calitafi. Caci despre fiinfe nu se spune cuvintul asemanare, ci identitate. De un om se spune ca e asemenea altui om nu dupa fiinja, ci dupa chip §i infafisare. Caci dupa fiinja sint de o fire. §i iara§i de om nu se spune ca e neaseme- nea ciinelui, ci de alta natura. Deci pe de o parte se spune de cineva ca e de o fire §i de o fiinja, pe de alta, de o alta fire §i de alta fiinja. De aceea si eel ce zice de cineva ca e asemenea dupa fiinja, spune ca e asemena prin participare 140 . Caci asemanarea este o calitate care se adauga fiinjei. Iar aceasta este ceva propriu fapturilor. Caci acestea se aseamana cu Dum- nezeu prin participare. Fiindca zice: «Iar cind se va arata, asemenea Lui vom fi» (I loan, 3, 2). Adica vom fi asemenea nu in fiinja, ci in filiate, de care ne vom imparta§i de la El 141 . Dar daca declaraji §i pe Fiul Fiu din par- ticipare puteji spune §i ca e de o fiinja asemanatoare 142 . Dar prin aceasta transcendent legilor lumii, avind in iubirea Sa interioara plinatatea proprie, dar putJnd f 1 crea in mod liber lumea spre a o conduce la plinatatea de viaj:a in iubirea Lui de Tata suprem si de Frate suprem al oamenilor, identic cu Fiul Tatalui. Numai Treimea uneste fara sa confunde pe Tatal si pe Fiul ca lumina cu stralucirea, Fiul nascindu-se etern din Tatal; numai Ea face posibila prin aceasta o distinc^ie reala intre Dumnezeu suficient Siesi si lume, dar o face pe aceasta totodata opera libera si iubita a lui Dumnezeu eel in Treime. In arianism, Dumnezeu si lumea sint unite si distinse In mod echivoc, ca in orice panteism. Credin^a in Treime le distinge in mod clar, dar face lumea dependents tot in mod clar de Dumnezeu si-i asigura fericirea in iubirea Lui. Trei- mea asigura unitatea si distincjia in Dumnezeu^i legatura si distincfia intre Dumnezeu si lume. Iubirea uneste, dar nu confunda. Iar iubirea e acolo unde sint persoane si unde totul vine din persoane si pentru persoane. 140. Nu e o contrazicere intre a zice ca cineva este asemenea dupa fiinja, si ca are ase- manarea dupa participare, pentru ca aceasta e asemanarea ce o are el cu altul dupa fiinja sa: asemanarea prm participare. Mai jos, in text, se spune ca e propriu fapturilor sa fie asemenea cu Dumnezeu prin participare. Aceasta Jine de fiinja lor: sa fie asemenea cu Dumnezeu prin participare. Ele n-ar putea avea fiinja pe care o au, daca n-ar avea-o prin participare la Dumnezeu. Ele nu exista in modul propriu fiinjei lor decit fiind asemena lui Dumnezeu prin participare. Fiinja lor nu e identica cu fiinja lui Dumnezeu, dar ea are o asemanare cu aceea prin participare. 141. Ca fiinja sintem deosebiji de Dumnezeu, dar sintem asemenea ca fii cu El ca Fiu. Prin fiinja sintem din nimic. Dar avem o existenja aseman&toare cu existence Lui, din puterea Lui. Puterea Lui ne da asemanarea cu El, dar nu identitatea in fiinja. 142. Se poate vorbi nu numai de o asemanare in vreo calitate, ci si in fiinJA. Caci ase- manarea in fiinja nu inseamna identitate in fiinja (6uoiouoioc nuo rtuootfoioi;). Prin aceasta !()() HKlNTDI. ATANASIE CEI. MARE nu mai e declarat adevarul, nid lumina, nici Dumnezeu prin fire. Cad cele din participare nu se zic asemenea fiindca sint adevarul, ci fiindca au asemanarea cu adevarul 1 ". De aceea pot si cadea §i pot fi private de parti- ciparea proprie celor ce partidpa. Iar aceasta este iara§i propriu creaturi- lor si fapturilor. Deci este absurd a spune ca e Fiu din participare Cel ce e in adevar Fiul, lumina , In^elepciunea, Dumnezeu. Fiind prin fire si nu prin participare, nu I se poate spune ca e de o fiinja asemanatoare (6uou> v oiov), ci de aceeasi fiin£a (ouoouoiov). Iar aceasta nu o poate spune cineva si despre al^ii. Caci s-a aratat catermenul «asemenea»- nu se poate aplica fiinjelor u \ Caci cum nu ar fi lucru prostesc, sau chiar mai grav sa se spuna despre Fiul aceasta si nu mai degraba ca e «de o fiin};a»-? XLIX De aceea si Sinodul din Niceea bine a scris ceea ce trebuia sa spuna ca Fiul este «nascut din fiinja Tatalui» §i este «de o fiinjax-. Aceasta invajind-o §i noi, nu ne luptam cu umbrele, cunosdnd prea bine ca cei ce au scris asa nu au rastalmacit adevarul, ci au aparat adevarul §i dreapta credinja in Hristos si au condamnat hulele arienilor maniaci impotriva Lui, marturi- sind credinja adevarata. Caci cei ce zic ca e neasemenea §i de o alta fiin^a nu exprima pe adevaratul Hristos, d vreuna din fapturi §i pe un fiu facut 9i adoptat, cum ^ndesc eretidi. Iar noi zidndu-I de o fiin^ii fara nici o impotrivire, exprimam pe Fiul adevarat, nascut din Tatal, chiar daca du§- manii lui Hristos se lnfurie de aceasta. Acestea cunosdndu-le eu §i auzin- du-le din convorbirile celor cumin|;i, le-am scris ad pe scurt. Iar voi, rami- nfnd pe temelia-apostolilor §i |inind predaniile Parin|;ilor, rugafi-va ca sa Inceteze odata toata vrajba §i aprinderea cea rea §i sa fie disprej;uite spe- culatiile nebune ale ereticilor §i sa dispara erezia defaimata §i de oameni ucigatoare a arienilor §i sa lumineze din nou inimile tuturor adevarul, ca sa graiasca §i sa cugete tcfi pretutindeni la fel, ca, nemairaminind nid o blasfemie ariana, sa se zica §i sa se marturiseasca in toata Biserica: «Un Domn, o credinja, un Botez» (Efes., 4, 5) mtru Hristos Iisus, Domnul nos- tru prin Care fie slava §i stapinirea Tatalui in vedi vecilor. Amin. sfintul Atanasie vadea marea eroare a celor ce spuneau ca Fiul e de o fiinfa asemanatoare cu a Tatalui. Asemanarea se poate intinde pe multe trepte. De o fiinja asemanatoare cu Dumnezeu sintem noi, cei crea|i. Prin aceasta Fiul e considerat creatura. Iar asemanarea in fiinta e prin participare la puterea lui Dumnezeu, nu prin unitatea in nin^i cu El, sau prin nastere. 143. Altceva este adevarul §i altceva, asemanarea cu adevarul. Adevarul real si prin excelen^a al existen^ei este Dumnezeu. Creatura nu e adevarul, sau nu existen|a in sensul propriu, inepuizabila prin sine, ci numai asemanatostre acelei existence reale, fara putinfa de micsorare sau de epuizare, sau adevarului. Cel adevarat nu e asemenea adevarului, ci adevarul insusi. 144. Nu se poate spune de flin^a Tatalui si de a Fiului ca sint asemenea, ci ca Tatal si Fiul sint de o fiint&. DIUIPKK HINOADR 167 Dupa ce am sens Despre sinoade, am aflat ca prea necredinciosul Constanjiu a scris catre episcopii ce asteptau tn Rimini. Silindu-ma deci sa am niste cdpii de la fraf-ii adevarafi, v-am trimis si voua, odata cu "copiile, raspunsul episcopilor 1 ", ca sa cunoastefi pe de o parte viclenia necredincioasa a imparatului, pe de alta, taria neclintita in adevar a voin- \ei episcopilor. Traducerea epistolei imparatului Constantly, Augustus Biruitorul, Gloriosul, tuturor episcopilor intruniti in Rimini Cunoaste §i Bunatatea voastra grija noastra de pina acum pentru legea dumnezeiasca si prea respectata. Dar acum n-am putut inca vedea pe cei 20 de episcopi trimisi de sinodul vostru ca soli ai vostri. Caci ni se impunea o expedite urgenta impotriva barbarilor. $i, precum §ttyi, tre- buie ca sufletul sa fie curat de toata grija pentru a se ocupa cu cele ale legii dumnezeiesti. Drept aceea am poruncit episcopilor sa agtepte in Adria- nopol intoarcerea noastra ca, dupa ce se vor rindui toate cele publice, sa putem asculta si cerceta cele ce ni le vor supune. Sa nu para deci greu- voua care sinteji tari sa a§teptafi intoarcerea lor, ca dupa ce vor aduce raspunsurile noastre sa pute^i duce la capat cele ce apar^in Bisericii uni- versale. Acestea le-au primit episcopii, aduse de trei soli. Traducerea epistolei episcopilor Doamne, Prea-iubitorule de Dumnezeu imparate, am primit scrisoa- rea ta, care ne vesteste ca datorita urgen|;ei trebiirilor publice, n-afi putut sa vedej;i pe solii nostri si ne porunciji sa asteptam intoarcerea lor pfna and Binecredinciosia ta va afla de la ei cele hotarite de noi, potrivit Inain- tasilor no§tri. Dar marturisim si afirmam si acum prin aceasta scrisoare ca nu vom renunja nicidecum la hotarirea noastra. Aceasta am poruncit si solilor no§tri sa va spuna. Cerem deci sa porunci^i sa se citeasca cele din scrisoarea smereniei noastre seninei tale aten^ii. Dar sa primesti cu bunavoinja §i cele ce le-am poruncit solilor nostri. Caci bunatatea ta vede impreuna cu noi dta triste|;e §i durere este ca, in timpurile Prea Fericirii tale, atatea Biserici sint fara episcopi 14 '. De aceea cerem iaragi iubirii tale de oameni, Doamne, Prea-iubitorule de Dumnezeu Imparate, ca inainte de inasprirea iernii, daca place Binecredinciosiei tale, sa porunce§ti sa ne intoarcem la Bisericile noastre ca sa putem inal^a, impreuna cu popoa- rele noastre, Atotyiitoruhii Dumnezeu §i Stapinului §i Mintuitorului nostru Hristos, Fiiil Lui eel Unul Nascut, rugaciunile obisnuite pentru imparajia Ta, precum am facut totdeauna si ft|.cem si astazi. 145. Acest capitol e ad&ugat dupa terminarea acestei scrieri Despre sinoade, alcatuita fn toamna anului 359. 146. Aceasta se IntJmpla pentru ca ^inea pe episcopi departe de Bisericile lor ptna se vor hotari sa semneze documentul ce-1 va aduce de la imparat grupul episcopilor arieni. CATRE EPICTET, EPISCOPUL CORINTULUI 1 (col. 1049 - 1069) Domnului §i prea iubitului meu frate $i prea doritului impreuna-liturghisitor Episcopului Epictet, Atanasie, bucurie in Domnul Eu socoteam ca toata de§arta vorbarie a tuturor ereticilor va inceta odata ce a avut loc Sinodul de la Niceea. Caci credinja marturisita in el de Paring, potrivit dumnezeie§tilor Scripturi, ajunge ca sa rastoarne toata necredinja si sa susjina dreapta credinj;a in Hristos. De aceea, Jinindu-se si acum diferite sinoade in Galia si in Spania si in marea Roma, to$i cei ce s-au adunat in ele au dat anatemei in unanimitate, ca mi§caj;i de un singur Duh, cele ale lui Arie, adica pe Auxentie din Mediolan, pe Ursachie §i Valens §i pe Gaius din Panonia. Si au sens pretutindeni (pentru ca ace§- tia gi-au inventat §i atribuit lor nume de sinoade), sa nu se numeasca in Biserica universala hici un alt Sinod decit eel adunat in Niceea, care a biruit once erezie §i cu deosebire pe cea ariana, pentni care s-a adunat mai ales atunci acest Sinod. Cum mai incearca deci inca unii dupa atit de mari hotariri sa le mai puna in discu^ie §i sa caute altele? Daca ace§tia sint arieni, nu e nici o mirare ca ei le defaimeaza pe acelea, auzindu-le cu urechi de elini (pagini). Caci «idolii paginilor sint argint si aur, lucruri ale miinilor omene§ti» (Ps. 113, 4). Ei socotesc nebunie inva^atura despre dumnezeiasca cruce. Iar daca, voind sa surpe prin cercetare cele aratate de Paring, par sa creada drept §i sa le iubeasca pe acelea, nu fac altceva decit sa adape pe aproapele cu apa tulbure (Avac, 2, 15), sus|inind o cearta de cuvinte fara nici un folos, sau spre pieirea celor simpli. 1. Scrisd !n jurul annlul 371 (P. G. 26, 1049, nota 91). CA'I'KK Kt'lC'I'KT Hill II Le scriu acestea, citind Memoriile trimise de Binecredincio§ia ta, care ar fi fost de folos nici sa nu fie scrise, ca sa nu ramina nici macar vreo amintire despre ele celor de mai tirziu. Caci cine a auzit astfel de lucruri vreodata? Cine le-a predat, invatind pe altii, sau le-a primit de la altii? «Caci din Sion va iesi legea lui Dumnezeu §i Cuvintul Domnului din Ieru- salim»- (Isaia, 2, 3). Dar acestea de unde au iegit? Ce iad a nascocit sa spuria ca trupul eel din Maria este de o fiinja (ouoouoiov) cu dumnezeirea Cuvintului, sau ca Cuvintul S-a prefacut in carne, in oase, in par §i in tru- pul intreg si S-a preschimbat din firea Sa? §i cine a auzit in Biserica, sau in general de la crestini, ca Domnul a purtat un trup inchipuit §i nu dupa fire? Sau cine a ajuns la atita necredintii, inert sa spuna §i sa cugete ca insa§i dumnezeirea cea de o frinfa cu Tatal s-a taiat imprejur si s-a facut din desavrrsrta, nedesavrr§ita? §i ca ceea ce s-a pironit pe lemn n-a fost trupul, ci rnsa§i fiin|;a creatoare a Intelepciunii? Sau cine auzind ca nu din Maria, ci din fiintii Lui Si-a facut Cuvintul Siesi un trup patimitor, ar mai numi crestin pe eel ce spune acestea? Cine a nascocit aceasta impietate neingaduita? Sau cui i-ar fi venit macar in minte sa spuna ca eel ce zice ca trupul Domnului e din Maria nu mai cugeta in dumnezeire o Treime, ci o patrime? Si ca pentru a evita aceasta cei ce cugeta asa spun ca trupul pe care 1-a imbracat Mrntuitorul din Maria este din firnja Treimii. De unde au scos iara§i unii impietatea egala cu cele de mai rnainte, ca sa spuna ca trupul nu e mai tinar decrt dumnezeirea Cuvintului, ci e coetern cu El, fiindca s-a constituit din fiinfa Intelepciunii? Si cum au indraznit unii, care-§i mai zic cre§tini, sa puna la rndoiala faptul ca Domnul nascut din Maria este Fiul lui Dumnezeu prin fiinja §i fire, iar dupa trup este din saminja lu i David si din trupul Sfintei Maria? Cine sint cei ce s-au facut atit de rndrazneji, rncit sa spuna ca Hristos care a patimit cu trupul §i s-a rastignit, nu este Domnul §i Mrntuitorul §i Dumnezeu §i Fiul Tatalui? Sau cum vor sa se numeasca cre§tini cei ce spun ca Cuvintul a venit la un om sfint ca la unul dintre prooroci §i nu S-a facut El insusi om, Care a luat din Maria trupul, ci altul este Hristos si altul Cuvintul lui Dumnezeu eel care este Fiul Tatalui dinainte de Maria §i dinainte de veci? Sau cum pot fi crestini cei ce zic ca altul este Fiul §i altul Cuvintul lui Dumenezeu? Ill Acestea erau spuse in Memorii, variate intre ele, dar avind un unic rn|;eles si o singura tending spre necredinja. Totu§i se deosebesc §i se lupta intre ei cei ce se lauda pe de alta parte cu marturisirea Parintilor stabilita la Niceea. Iar eu am admirat dreapta ta eroding rabdatoare, care nu le-a impus tacere celor ce spun acestea, dar- l( v -a predat credini^a, ca, 170 SKlNTUl. ATANAS1E CEt. MARE sau ascultind sa se linisteasca, sau impotrivindu-se sa fie socotiji eretid. Caci cele spuse (in Memorii) nue ingaduit crestinilor nici a le grai, nici a le auzi, ci a le socoti straine in tot chipul invajaturii apostolice. De aceea §i eu am facut sa fie scrise in Epistola cele ale aceloraj in mod dezvelit, ca fie Si numai auzindu-le cineva sa vada rusinea §i lipsa lor de evlavie. Si desi ar trebui condamnata §i data pe f aja mai pe larg nebunia celor ce au gin- dit acestea, e bine ca Epistola sa se opreasca numai la acestea si sa nu scrie nimic mai mult. Caci nu e necesar a dezgoli si iscodi mai mult uritele ginduri aratate a§a de vadit, ca sa nu fie celor iubitori de sfada pricinui- toare de indoieli. Ci ajunge sa li se raspunda numai aceasta si sa li se spuna ca nu sint ale Bisericii universale, nici n-au cugetat Parintii aces- tea. Dar ca sa nu ia nascocirea raului, din tacerea totala, pretext de neru- sinare, e bine sa li se aminteasca totu§i pujin din dumnezeiestile Scrip- turi. Poate ca ru§inindu-se astfel, se vor opri din nascocirile lor murdare. IV De unde v-a venit, deci, sa spuneji ca trupul este de o fiinja cu dumne- zeirea Cuvintului (caci e bine a incepe de la aceasta, ca aratindu-se cit de nebuneasca este aceasta afirmare, sa se vada ca §i toate celelalte sint la £el)? Ea nu poate veni din dumnezeiestile Scripturi, caci ele zic ca Dum- nezeu insusi a fost in trup. Dar §i Parinjii care s-au adunat la Niceea n-au spus ca trupul, ci ca Fiul este de o fiinja cu Tatal. Nuniai de Acesta au spus ca e din fiinja Tatalui, iar trupul au marturisit ca e din Maria, urmind iara§i Scripturilor. Deed, sau tagaduiji Sinodul din Niceea si le spuneji acestea ca eretici, sau, daca voiji sa fij;i fiii Parinjilor, nu cugetati altele detit acelea pe care le-au scris ei. Caci si din aceas.ta se poate vedea cit de absurda este aceasta afirmare: daca Cuvintul este de o fiinja cu trupul ce isi are natura din pamint, iar Cuvintul este de o fiinja si cu Tatal, dupa marturisirea Parinjilor, va fi §i Tatal de o fiinja cu trupul facut din pamint. Atunci de ce mai disprejuiji pe arieni, care spun ca Fiul este crea- tura, and voi spuneji ca §i Tatal este de o fiinja cu creaturile, ba trecind in alta impietate ziceji ca Cuvintul S-a prefacut in trup §i oase §i par si nervi §i in tot trupul §i ca §i-a schimbat firea Sa? Ramine doar sa spuneji pe faja ca El S-a facut din pamint. Caci din pamint e firea oaselor si a intre- gului trup. De unde v-a venit o atit de mare nebunie ca sa va luptaji §i cu voi insiva? Caci spunind ca trupul e de o fiinja cu Cuvintul, indicaji pe unul din altul. §i spunind ca s-a preschimbat in trup, nascociji preschim- barea Cuvintului insusL Dar cine va va mai suporta fie si numai sa spu- neji acestea? Caci intreceji prin necredinja voastra orice erezie. §i daca Cuvintul e de o fiinja cu trupul, e de prisos sa se mai aminteasca de Maria si de trebuinja de ea. Caci trupul poate fi etern deci dinainte de Maria, precum este si Cuvintul insu§i care, dupa voi, este de o fiinja cu trupul. CATRK KttLTKT 171 La ce mai este atunci necesara venirea Cuvfntului, ca la fmbrace ceea ce e de o fiin^a cu El, sau ca preschimbindu-Si Area Sa sa Se faca trup? Caci nu ia dumnezeirea ce este al ei, ca sa fmbrace ceea ce e de o fiin^a cu ea. Nici n-a luat Cuvintul, Care a rascumparat pacatele celorlatyi, pacatul, ca preschimbindu-Se in trup sa Se aduca pe Sine jertfa pentru Sine §i sa Se rascumpere pe Sine 2 . Dar nu este asa. Sa nu fie! Caci Apostolul zice ca «a luat saminfa lui Avraam; pentru aceea trebuia sa Se faca in toate asemenea fra$ilor» (Evr., 2, 16-17) §i sa ia un trup asemenea celui al nostru. Pentru aceea se supune cu adevarat Maria, ca El sa-§i ia cu adevarat trupul din ea si ca sa-L aduca pe El ca trup propriu pentru noi. Aceasta a aratat-o Isaia and a zis, proorocind: «Iata Fecioara** (7, 14). Iar Gavriel e trimis la ea nu simplu ca la o fecioara, ci ca la «o fecioara logodita cu barbate (Luca, 1, 27), ca din logodna sa se arate ca Maria a fost cu adevarat om. De aceea Scriptura spune ca a §i nascut. Caci zice: «§i a nascut* (Luca, 2, 7); si au fost fericiji sinii care L-au alaptat (Luca , 11, 27) si a adus jertfa dupa na§- tere (Luca, 2, 23). Iar toate acestea au fost semne ca a nascut ca fecioara. §i Gavriel i-a binevestit ei cu exactitate, nu spunind simplu «Cel ce se va na§te in tine», ca sa nu cugete ca i§i aduce in ea trupul din afara, ci -«din tine» (Luca, 1, 39), ca sa se creada ca Cel nascut este din ea prin fire, dovedindu-se astfel in mod vadit si firea. Caci era cu neputin^a ca Fecioara sa dea lapte fara sa nasca §i era cu neputin|;a sa se hraneasca cu lapte un trup care nu s-a nascut mai inainte prin fire. Acest trup a fost taiat-imprejur in a opta zi, pe acesta 1-a primit in braje Simeon; acesta a fost in stare de pruncie si a crescut, a ajuns la virsta de 12 ani si de 30 de ani. Caci nu s-a taiat-imprejur fiinja Cuvintului, preschimbindu-se, cum au nascocit unii. Fiindca ea este neschimbabila si cu neputinj£ de prefa- cut. Caci Insu§i Mintuitorul zice: «Vede|;i, ca siiit Eu §i nu Ma schimb» 2. Opinia din ultimele doua propozitii este o opinie nestoriana. Ceea ce s-a afirmat in propozi|iile anterioare e o opinie monofizita, intrucit, dupa combaterea ce i-o face sfintul Atanasie, trupul luat din Maria nu e real. Daca ar fi real, ar fi o opinie panteista. Astfel spre sfir§itul vie|ii sfintul Atanasie va preciza invafatura Bisericii §i fa^a de abaterile hristolo- gice ce se vor defini mai tirziu in erezia monofizita si nestoriana, care amindoua inseamna o anulare a valorii crea^iei §i o lasare a ei in starea nemintuita, sau un dualism de nedepasU si o marginire a'dumnezeirii. Numai credinja crestina vede pe Dumnezeu ca Dumnezeu adevarat, dar totodata si valoarea eterna a creatiunii, asigurata prin atotputernicia iubi- toare a lui Dumnezeu. Sfintul Atanasie a fost ocniul clar vazator al crestinismului in acel moment de rascruce al lui, cind avea sa se limpezeasca raportul lui cu folosofiile panteis- te si dualiste ale lumii pagine, care degradau pe Dumnezeu intr-o csen|,a impersonala sau II margineau, lufndu-I puterea Dumnezeului creator si mfntuitor, sau a Dumnezeului ade- varat, suficient Siesi, dar si atotputernic si iubitor. 172 SI'lN'I'lll, Al ANAHIK CKL MARE (Mai. 3, 6). Iar Pavel scrie: «Iisus Hristos ieri si astazi si In veci Acelasi» (Evr., 13,8). Dar in trupul taiat-imprejur, purtat, care minca si bea si obo- sea §i a fost pironit pe lemn §i a patimit, era Cuvintul netrupesc al lui Dumnezeu. Acest trap a fost pus in mormint, and Cuvintul insusi a pie- cat, fara sa se desparta de el, ca sa vesteasca si duhurilor din inchisoare, cum a zis Petru (I Petru, 3, 19). VI Ceea ce arata si mai mult nebunia celor ce spun ca Cuvintul S-a prefa- cut in oase §i came, e aceasta: Daca ar fi fost asa, nu ar fi fost trebuinja de mormint, caci trupul ar fi plecat prin sine insusi sa vesteasca duhurilor din iad. Dar a plecat Cuvintul insusi sa vesteasca, iar trupul infasurat de Iosif in giulgiu a fost depus in Golgota (Matei, 15, 1). Asa s-a aratat tutu- ror ca trupul nu era Cuvintul, ci era trupul Cuvintului. Pe acesta, inviat din morji, 1-a pipait Toma si in el a vazut urmele cuielor (loan, 20, 25), pe care le-a rabdat insu§i Cuvintul, vazindu-le pironite in trupul propriu §i pe care putind sa le impiedice nu le-a impiedicat, ba Cuvintul netrupesc Si-a §i facut proprii ca ale Sale cele proprii trupului (eautoO). De fapt cind trupul Lui e lovit de slujitor, a zis ca Cel ce suferea El insugi: «Pentru ce Ma lovesti?» 3 (loan, 18, 23). Si Cuvintul fiind de nepipait in firea Lui, 3. Avem aci termenul «i8io7toieuo» (§i-a facut proprii cele ale trupului), pe care §i 1-a fnsusit sfintul Ciril din Alexandria, ca explicate a relajiei dintre ipostasul divin §i firea omeneasca asumata de El. Sfintul Atanasie pune astfel baza combaterii teologice a nesto- rianismului §i monofizismului. Prin aceasta se salveaza pentru gindirea teologica taina intruparii sau unirii dupa ipostas a Cuvintului dumnezeiesc cu firea omeneasca. E o taina pentru injelegere felul in care pe de o parte nu Cuvintul e strapuns de cuie, ci trupul; dar pe de alta, ca trupul e al Cuvintului si Cuvintul Isi face ale Sale patimirile trupului Sau pe care Si 1-a facut propriu. Nu sufletul nostru e taiat in timpul unei operapi, dar sufletul simte ca durere a sa ceea ce se savirgeste cu trupul. Se afirma astfel atit distinc|;ia lui Dum- nezeu de creatura, cit si asumarea de catre Dumnezeu a viejii creaturii, ca §i indumnezei- rea ei de catre El. Dar cine poate lamuri felul cum se realizeaza aceasta «insu§ire» de catre Dumnezeu a viejii noastre? Cine poate explica in ce consta aceasta punte de la una la alta si cum e ea posibila? Daca o explicate pentru insugirea de catre om a celor dumne- zeiesti ar putea da faptul ca omul e dupa chipul lui Dumnezeu, cum Isi poate insusi Dum- nezeu cele omenesti? Poate in baza faptului ca acestea II au pe El ca Creator? Teologia apuseana contemporana gaseste inacceptabila ideea patristica a «nepatimi- rii» (6m&f>tia) lui Dumnezeu, vrind sa-L vada pe Dumnezeu participind la durerile ome- nesti. Dar pentru justa impacare a ideii ca Dumnezeu nu e supus din neputinja durerilor cu ideea cl totusi le poate suporta prin voia Sa iubitoare, ar trebui staruit in analizarea sensului ideii de «insusire» de catre Dumnezeu a celor omenesti. La noi, dar §i la Hristos, e implicate aci taina unitaj;ii persoanei, care nu poate desparji de experien|;a sa cele ale trupului de cele ale sufletului, sau cele ale dumnezeirii de cele ale umanita|ii (la Hristos). Unitatea persoanei care traieste in aceasta unitate experien^ele ei venite prin suflet §i trup sau traite de dumnezeire si de unmanitatea asumata, se exprima prin «eu» trait la nomi- nativ si la acuzativ. Fiul lui Dumnezeu S-a spalat El insusi, sau a fost batut El insusi, desl Si-a spalat sau I-a fost batut trupul. Dumnezeu coboara la cele ale noastre pina acolo ca El le traieste ca pe ale Sale. Dar cum e posibil aceasta sa o simta aceasta ceilatyi oameni al caror ipostas e numai omenesc? Sau poate e intr-un anumit fel, ca orice om, in raport cu ceilalfi? Caci dupa intrupare a intrat in circuitul uman al oamenilor in general. Stiinte poate cunoasto prin mclorin oi parfile despar^ite, dar nu taina unita|;ii dintre ele. CA'I'RK KPtC'TEl 17a totusi a zis: «Spatele Meu L-am dat spre biciulri ei obrajii Mei spre loviri. Si fa(a Mea n-am intors-o de la rusinea scuiparilor* (Isaia, 1,6). Caci cele ce le patimea trupul omenesc al Cuvintului, acelea, fiind Cuvintul impreuna cu el, le referea la Sine insusi, ca sa putem participa la dumne- zeirea Cuvintului 4 . Si era un lucru minunat (un paradox: o unire a contra- riilbr), ca Acelasi era si Cel ce patimea si Cel ce nu patimea. Patimea, pentru ca patimea trupul Lui, §i era in el care patimea Cel ce nu patimea, pentru ca Cuvintul,fiind prin fire Dumnezeu, e nepatimitor (omaOfn;) 5 . Si Insusi Cel netrupesc era in trupul ce patimea. Iar trupul avea in sine pe Cuvintul nepatimitor, desfiinfind (dcpaviCovta) neputinfele trupului". Si a implinit-o aceasta §i S-a facut asa, ca primind El insusi ale noastre si aducindu-Se jertfa, sa le desfiinfeze 7 , si de aci inainte, noi imbracindu-ne in ale Sale, sa faca pe Apostolul sa zica: «Se cade ca acest stricacios sa se imbrace in nestricaciune si muritorul acesta sa se imbrace intru nemu- rire» (I Cor., 15, 53). VII Nu s-au facut acestea pentru inchipuire 8 , cum au socotit unii. Sa nu fie! Ci Mintuitorul, facindu-Se om cu adevarat, prin aceasta S-a facut mintuirea intregului om. Caci daca Cuvintul ar fi fost in trup prin inchi- puire, cum zic acestia, iar ceea ce se spune prin inchipuire e o nalucire, ramine o parere si mintuirea si invierea oamenilor, potrivit prea necre- 4. Numai pentru ca Si-a facut cele ale noastre proprii, ele s-au impartasit de curatla gl puterea Lui dumnezeiasca si acestea au putut trece §i la noi. Caci facindu-Se Unul dintro noi, sau de o fire cu noi, El S-a facut oarecum centrul ipostatic innoitor al nostru, al tutu- ror, daca Ii deschidem launtric poarta spre noi. 5. Deri dintr-un anumit punct de vedere chiar Cuvintul nepatimitor patimea. 6. O impacare a patimirii si nepatimirii aceluiasi subiect divin ce purta trupul cu sufe- rin|;ele lui, raminind totusi nepatimitor ar putea consta in faptul ca El coplesea suferin- |ele, suporttndu-le cu taria rabdarii, nu evitindu-le. Trebuia sa fie in ele ca sa se poata dovedi mai tare ca ele. Cine fuge de lup si nu-1 biruie si lupta cu el, n-a scapat pe oameni de el si nu se dovedeste mai tare ca el. 7. Suferindu-le pina la moarte, S-a adus jertfa. Dar prin aceasta le-a coplesit, le-a biruit §i le-a desfiinj^t. Chiar in a suferi pina la capat e o putere, care e mai tare ca sufe- rinja si ii ia acesteia puterea pentru viitor. Avem iarasi aci un paradox: daca S-ar fi oprit in suportarea lor cu un moment inainte de moarte, nu le-ar fi suportat pina la capat, deci nu le-ar fi biruit. Dar suportind moartea, a biruit-o. Daca n-ar fi suportat-o, ar fi fost El biruit de moarte. A§a ar fi fost daca n-ar fi fost §i Dumnezeu care nu §i-a sfirsit plinatatea vie(.ii ca subiect purtator de suferin^e omenesti la capatul suportarii lor. E de remarcat aspectul jertfei ca suportare a patimirilor omenesti pentru a le birui, sau aspectul ei ontologic, de desavirsire prin aceasta a existen^ei omenesti. Desigur moartea Lui e jertfa si pentru ca o suporta ca om ascultind de Dumnezeu pina la capat, nelasindu-se abatut de frica patimirii, prin ceea ce a realizat calitatea Lui de om fidel implinitor al rinduirii dumnezeie§ti, cure vrea ca omul sa se realizeze, nelasindu-se oprit de slabiciune in actualizarea puterilor $i valorilor ascunse in firea umana. 8. Aceasta idee era o prelungire a dochetismului din primele timpuri crestine, a idcii ca Hristos a avut numai un trup aparent. Din acest dochetism a ramas ceva in monofizism. 1 74 NKlNTUI. ATANASIK CM, MARE —■■- — ,-....l— .11 — ■■!!!■ .III. H ll.l .111 — 1 I ■ — ^»^»^— I I I ■^——■■■1 lllll.l.*— ^M^^— ■■ H ■!■ 1 1- dinciosului Maniheu*. Dar nu e fantezie mfntuirea noastra, nici numai a trupului; ci mintuirea cu adevarat a tntregului om, a sufletului §i a trupu- lui, s-a savir§it in Insugi Cuvintul 10 . Dupa dumnezeie§tile Scripturi, ceea ce s-a luat din Maria era omenescul prin fire §i trupul Domnului era ade- varat. Era adevarat, pentru ca era acelasi cu al nostru. Caci Maria a fost sora noastra, fiindca to$i sintem din Adam. Despre aceasta nu se poate indoi cineva, daca i§i aminteste de cele scrise de Luca. Caci dupa ce a Jnviat din morji, parindu-li-se unora (6oxou vt> (Tit, 3, 10-11); mai ales ca §i proorocul zice despre acestia: «Nebunul va grai cele nebune §i inima lui va cugeta cele de§arte» (Isaia, 32, 6). Caci acegtia, asemenea capeteniei lor, umbla §i ei imprejur ca leii, cautind sa inghita pe careva din cei simpli (I Petru, 5, 8). De aceea am sunlit trebuin|;a sa raspundem evlaviei tale, ca invajind fra|;ii iara§i din sf atul tau, sa dispre];uiasca §i mai mult desarta vorbarie a acelora. Ill Nu ne inchinam creaturii. Nicidecum! Aceasta ratacire este a paginilor si a arienilor. Ci ne inchinam Domnului zidirii rastignit, Cuvintului lui Dumnezeu. Caci desi §i trupul in sine este o parte a creaturilor, dar s-a facut trup al lui Dumnezeu. De aceea nu ne inchinam nici trupului in sine, despartindu-1 de Cuvintul, nici Cuvintului desparjit de trup. Ci stiind, precum am spus inainte, ca «Cuvintul trup S-a facut», II recunoa§tem pe Acesta ca Dumnezeu §i dupa ce S-a facut trup. Caci cine e asa de nebun ca sa spuna Domnului: «Desparte-Te de trup ca sa ne inchinam Tie»-? Sau cine e a§a de necredincios ca sa-I spuna, cu iudeii lipsiji de minte, din pricina trupului: «Pentru ce Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu?^ (Luca, 10, 33) 2 . Dar n-a facut asa leprosul, ci se inchina lui Dumnezeu care era in trup §i recunostea ca e Dumnezeu, zicind: «Doamne, de voie§ti, po|:i sa ma cura|;e§ti» (Matei, 8, 2). Si nu socotea, din pricina tru- pului, pe Dumnezeu, creatura; nici nu disprejuia, dat fiind ca Cuvintul e Creatorul a toata zidirea, trupul in care era imbracat. Ci se inchina Crea- torului tuturor ca intr-un templu creat si de aceea a fost cura^it. A§a §i femeia ce suferea de curgerea singelui s-a vindecat crezind, prin 2. Se combate de aci, ca §i in ultima parte a Epistolei catre Epictet, ideea nestoriana, care despar^ea in Hiistos pe om de Dumnezeu. Se vede ca spre sfirgitul viefii sfintului Atanasie inccpusc sn nc dozvolle aceasta erezie. CAlRK Kl'ISCOI'tll, ADKI.KIK 1HI simpla atingere a ciucurelui hainei (Matei, 9, 20). Iar marea agitata de valuri a ascultat de Cuvintul intrupat §i furtuna a Incetat (Matei, 8, 26). Si orbul din nastere a fost vindecat de Cuvintul cu scuipatul trupului (loan, 9, 6). §i lucru §i mai mare si prea minunat (poate de aceea i-a smintit pe cei necredincio§i) este ca, chiar atirnat Domnul pe cruce (caci al Lui era trupul §i in El era Cuvintul), soarele s-a intunecat §i pamintul s-a cutre- murat, pietrele s-au despicat §i catapeteasma templului s-a rupt si multe trupuri ale sfin^ilor adormiji au inviat (Luca, 23, 43; Matei, 26, 51). IV Acestea s-au intimplat §i nimeni nu s-a indoit, cum indraznesc arienii acum, de trebuie sa creada Domnului intrupat. Ci chiar vazindu-L om, L-au recunoscut ca fiind Creatorul lor. §i auzind glas omenesc n-au spus, din pricina firii omenesti, ca Cuvintul e creatura 3 . Ci s-au cutremurat §i mai mult, recunoscind nu mai pujin decit ca graia El insusi din templul sflnt. Cum deci nu se tem acesti necredinciogi ca, pentru ca «n-au incer- cat sa aiba pe Dumnezeu intru cunogtinja, vor fi preda£i unei min^i necer- cate, facind cele ce nu se cuvin» (Rom., 1, 28)? Caci creatura nu se inchina creaturii, nici nu refuza a se inchina Domnului ei din pricina tru- pului, ci L-a vazut pe Creatorul ei in trup. «§i intru numele lui Iisus tot genunchiul s-a plecat §i se va pleca, al celor ceresti §i al celor pamintesti §i al celor de sub pamint §i toata limba va marturisi», chiar daca nu le place arienilor, «ca Domn este Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu Tatal» (Filip., 2, 10-11). Caci n-a adus trupul vreo lipsa de slava Cuvintului. Sa nu fie! Ci mai degraba El S-a slavit prin trup 4 . Prin faptul ca Fiul, Care este in chipul lui Dumnezeu, a luat chip de rob (Filip., 2, 7-8), nu S-a mic- sorat in dumnezeire, ci mai virtos S-a facut eliberatorul a tot trupul §i a toata creajiunea. §i faptul ca Dumnezeu a trimis pe Fiul Lui nascut din femeie (Gal., 4, 6), nu I-a adus ru§ine, ci mai degraba slava si mare har. 3. E prea mare taina ca sa in^elegem cum graieste Dumnezeu insugi prin grai omenesc. Aceasta arata ca omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu, ca glasul lui prin care exprima sensuri rationale si simtiri constiente, poate fi insusit de Dumnezeu ca al Sau, ca sa expri- me prin sensurile cugetate de om con|;inuturi superioare si simfiri superioare, dar necon- trare celor omenesti. E prea mare taina ca sa inj;elegem cum sunetul material al trupului poate deveni expresie a sensurilor umane, dar a celor dumnezeiesti cu mult mai inalte. 4. Trupul n-a acoperit slava Cuvintului si in acest sens nu L-a privat de slava, ci mai virtos s-a facut un transparent al slavei Cuvintului. Caci prin trup graia Cuvintul si savfr- sea faptele Sale minunate. Si e o slava si pentru Dumnezeu si pentru trup, ca Dumnezeu sa graiasca si sa lucreze prin el. E o slava si pentru Dumnezeu si pentru ra|.iunea umana si pentru cuvintul omului, ca Dumnezeu sa-Si arate inteligibilitatea prin ele si sa comunice cu omul prin ele. E o slava pentru Dumnezeu si pentru om ca iubirea lui Dum- nezeu sa ia forma accesibila simfirii omenesti, ca marefia dumnezeiasca sa straluceasca in smerenia omeneasca. IH2 | SIlNTUI, ATANASIK CM. MARE Caci S-a facut om, ca pe noi sa ne Indumnezeiasca intru Sine 5 . Si S-a facut din femeie §i S-a nascut din Fecioara , ca nasterea noastra ratacita sa o readuca la Sine 9 si sa devenim la sfirgit neam sfint si parta§i firii dumnezeiesti, cum a scris fericitul Petru (II Petru, 1, 4). Si «ceea ce era cu neputin^a legii, fiind slaba prin trup, a savir§it Dumnezeu trimtyind pe Fiul Sau in asemanarea trupului pacatului §i pentru pacat a osindit paca- tul in trupw (Rom., 8, 3). V Cum deci nu se arata nemulfumitori §i vrednici de toata osinda cei ce disprefuiesc trupul luat de Cuvintul pentru a-i elibera pe toji oamenii §i • a-i invia pe toft din morji §i a-i rascumpara din pacat, sau cei ce defaima pe Fiul lui Dumnezeu, din pricina trupului luat, declarindu-L creatura? Caci numai ca nu striga catre Dumnezeu: «Sa nu trimiji pe Fiul Tau Cei Unul Nascut, in trup! Sa nu-L faci sa ia trup din fecioara ca sa ne rascum- pere pe noi din moarte §i pacat! Nu voim sa fie in trup, ca sa nu primeasca moarte pentru noi, ca nu Se faca in trup Mijlocitorul nostru spre intrarea noastra la Tine si spre sala§luirea noastra in loca§urile ceresti! Sa se inchida porjile cerurilor 7 ca nu cumva, prin catapeteasma trupului Lui, Cuvintul Tau sa ne innoiasca noua calea spre ceruri» 8 . Acestea sint cuvintele ce le indreapta aceia cu indrazneala diavoleasca prin reaua cugetare pe care au nascocit-o. Caci cei ce nu voiesc sa se inchine Cuvintului facut trup se arata nemutyumitori pentru intruparea Lui. Si cei ce despart Cuvintul de trup nu se gindesc ei oare ca nu are loc 5. Atit in faptul ca S-a facut om, cit §i in acela ca prin aceasta ne-a indumnezeit, se arata capacitatea omului, data lui de Dumnezeu prin create, ca Dumnezeu insugi sa Se faca om, fara sa inceteze de a fi si Dumnezeu, si omul sa fie ridicat la treapta de Dumnezeu prin har. Omul n-a fost creat ca o fiinjA desparjata de Dumnezeu,_ «aruncat in lume» cu dispref, de Dumnezeu, ca sa se piarda in ea, cum zice Heidegger. In om a binevoit sa Se altoiasca Dumnezeu, ca omul insusi sa fie altoit in Dumnezeu. Insusirile omului sint capa- bile sa fie mijloace folosite de Dumnezeu pentru manifestarea Lui §i ca prin ele omul sa se adinceasca tot mai mult in Dumnezeu si sa creasca tot mai mult ca om adevarat. 6. Pofta ne-a dus la o nastere tot mai pujin legata de lucrarea lui Dumnezeu in ea. Prin nasterea din Fecioara, libera de orice pofta, Dumnezeu a readus deplin na§terea omului sub puterea spirituala a Lui. 7. Firii omenesti asumate de ipostasul Cuvintului, unita prin aceasta cu firea dumne- zeiasca, i s-au deschis por|;ile cerului sau ale viejii in dumnezeirea infmita. Ea n-a ramas !ntr-0 simpla alaturare la firea dumnezeiasca. Prin aceasta a fost scapata de moarte si, data fiind comunicarea intre ea si firea purtata de ipostasurile umane, aceste porji s-au deschis tuturor; 8. Trupul omenesc a putut deveni in Hristos catapeteasma spre Sfinta Sfintelor unde este Dumnezeu. Trupul se face in Hristos straveziu prin spiritualizare. Chiar prin trupul semenului intram in legatura cu sufletul lui, cum prin trupul nostru facem cunoscut altora sufletul nostru si ni-1 comunicam lui. Trupul nostru e un bun conducator al sufletului si spre suflet. Aceasta ne da sa in|;elegem cum a fost facuta umanitatea §i chiar trupul ome- nesc pentru Dumnozou. Acestea le spune sfintul Atanasie celor ce, din dispre|; fafa de trup si de om, crodcnu eft c imposibil ca Dumnezeu sa Se faca om. CATHK. KI'ISUWII. AOEI.rtr, IBM altfel nici o rascumparare de pacat, nici o desfiin^are a morjii? Unde vor lasa necredinciosii trupul pe care 1-a luat Mintuitorul ca sa Indrazneasca sa spuna: «Nu ne inchinam Domnului cu trupul, ci despar^ind trupul si numai Lui ne vom inchina»? Fericitul Stefan a vazut pe Domnul in ceruri stind de-a dreapta Tatalui (Fapte, 7, 55). Iar ingerii au spus ucenicilor: «A§a va veni cum L-a^i vazut plecind la ceruri>* (Fapte, 1, 11). Si lnsu§i Domnul a spus, graind Tatalui: «Voiesc ca, unde sint Eu, sa fie §i ei tot- deauna cu Mine» (loan, 17, 24). §i in general, daca trupul e nedesparfit de Cuvintul, cum nu e necesar ca acestia sau sa lepede ratacirea §i sa se inchine Tatalui in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sau, neinchi- nindu-se Cuvintului venit in trup, sa fie sco§i afara §i sa nu mai fie socottyi crestini, ci sa se numere cu iudeii? VI Aceasta e nebunia §i indrazneala acelora, precum am spus inainte. Iar credinta noastra e dreapta, caci porne§te de la inva};atura apostolica §i de la Tradi]ia Parin|;ilor, intarita de Noul §i Vechiul Testament. Caci proo- rocii zic: «Trimite Cuvintul Tau §i adevarul Ta\i» (Ps. 42, 3) §i: -«Iata Fecioara in pintece va avea §i va na§te Fiu §i vor enema numele Lui Ema- nuel, care se talmaceste: «Cu noi este Dumnezeu»- (Isaia, 7 14; Matei 1, 23). Dar ce este aceasta decit ca Dumnezeu S-a facut trup? Iar Tradi^ia apostolica ne iriva£a la fel. Fericitul Petru zice: «Hristos a patimit in trup pentru noi»-(I Petru, 4, 1). Iar Pavel scrie: «Asteptind fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu §i Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru noi ca sa ne rascumpere pe noi de tot paca- tul si sa-Si curafeasca Sie§i popor ales, rivnitor de fapte bune» (Tit, 2, 13). Dar cum S-ar fi dat pe Sine pentru noi, daca n-ar fi purtat trup? Caci S-a dat pentru noi, adudndu-1 pe acesta, ca, primind moartea in el, sa surpe pe eel ce are stapinirea mor^ii, adica pe diavolul (Evr., 2, 14). De aceea §i mutyumim totdeauna in numele lui Iisus Hristos si nu desfiin^am harul venit la noi prin El. Caci prezenja Mintuitorului in trup s-a facut izbavire de moarte §i mintuire a toata zidirea. Drept aceea, iubite §i prea dorite, cei ce iubesc pe Domnul sa Jina minte acestea. Iar cei ce imita pe Iuda §i parasesc pe Domnul, ca sa urmeze lui Caiafa, sa inve^e din acestea daca nu vor sa se faca de rugine. §i sa §tie ca inchinindu-ne Domnului Iisus, nu ne inchinam creaturii, ci Creatorului care a imbracat trupul creat, precum am spus inainte. VII • . Am voi ca Evlavia ta sa afle de la ei aceasta: Cind, implinind o porunca, Israel se suia la Ierusalim, ca sa se inchine in templul Domnului unde era chivotul, si deasupra lui Heruvimii slavei care acopereau altarul 184 SKlNTlll. ATANAS1K CK1, MARK ispagirii, faceau bine sau nu? Daca zic c& faceau rau, pentru ce cei ce nesocoteau aceasta lege sufereau pedeapsa? Caci s-a scris: «Cel ce va nesocoti si nu se va sui se va nimici din popor» (Deut., 16, 16). Iar daca zic ca faceau bine, caci prin aceasta se faceau bine placuji lui Dumnezeu, oare nu sint vrednici de osinda arienii sceleraji §i mai uriji decit tofi ereti- cii ca, aprobind poporul de odinioara pentru cinstirea data templului, nu voiesc sa se inchine Domnului, Cel ce este in trup ca in templu? Caci de§i templul de odinioara era alcatuit din pietre §i aur, era ca o umbra, iar venind adevarul, a incetat chipul §i n-a mai ramas, dupa cuvintul Dom- nului, din el, piatra pe piatra (Matei, 24, 2) care sa nu se darime. Totu§i nici templul din pietre privindu-1 aceia nu socoteau creatura pe Domnul, Care vorbea in el, nici aflindu-se departe Domnul nu I se inchinau, dis- prejuind templul, ci I se inchinau lui Dumnezeu, potrivit legii, eel de departe, ca Celui ce se afla in el 8a . Aceasta asa fund, cum nu e vrednic de inchinare trupul Domnului, cu adevarat prea sfint si prea cinstit, de Arhanghelul Gavriel binevestit, iar de Duhul Sfint alcatuit (itlaoxev) si de Cuvintul facut vestmint? De fapt intinzind Cuvintul mina, a ridicat pe cea bolnava de friguri (Luca, 4, 26 urm.) §i rostind cuvint omenesc a sculat pe Lazar din morji (loan, 11, 42) 8b . Si iarasi intinzind miinile pe cruce a biruit 8 a. Numai luind trupul nostru, sau numai prin el ne elibereaza Dumnezeu de pacat si de moarte. Trupul Jine de om. Prin el pacatuim si murim, prin el ne scapa Dumnezeu de pacat si de moarte. el e instrumentul lui Dumnezeu pentru aceasta eliberare. A rabda in trup fnseamna a te intari cu sufletul si a invinge pacatul si moartea. Prin trup putem face tot binele, precum si raul. Spiritul omenesc nu se intareste decit in trup, precum se si sla- beste prin el. 8 b. Dumnezeu Cuvintul nu e una din creaturi, ci e transcendent tuturor, dar stind la temelia tuturor e prezent in toate. Sint patru grade ale prezenjei Lui: e prezent la baza cosmosului lipsit de constiinj;a acestei prezenje transcendente; e prezent in mine, mai ales cind am constiin^a acestei prezen|;e transcendente si aspir spre tot mai multa unire cu El; e prezent in semenul meu, tot ca transcendent, fund §i el si eu constienj;i de aceasta prezenfa. Dar eel mai inalt grad de prezen^a a Cuvintului lui Dumnezeu in creatura, e prezen^a Lui in umanitatea lui Hristos. Aci omul nu mai face distincjie intre eu-ul propriu si Dum- nezeu. Zicind Eu ca om, El zice totodata Eu ca Dumnezeu. Iar in acest semen central al meu, eu nu mai trebuie sa transcend de la Tine la Dumnezeu din Tine, ci Insuji Tu esti trait de mine in Dumnezeu. Fara sa se anuleze creatura, Dumnezeu Si-a facut-o aci atit de proprie, caci a devenit ca Dumnezeu «Eu-ul»- ei. Transcenderea in Hristos nu se mai face ca de la un subiect creat la Subiectul divin transcendent, ci acelasi Subiect e si imanent si transcendent. In Hristos eu traiesc pe Tu ca semen imanent si ca Dumnezeu transcendent, ca Tu uman si ca Tu divin, ca ultimul virf mai presus de create, dar inlauntrul creajiei, prin care exista crea|;ia si spre care tinde fara sa se poata identifica in fiinja cu el. Aci crea- tura e pe de o parte templu, in care se aduce inchinarea, pe de alta Subiect dumnezeiesc caruia i se aduce inchinarea. In Hristos avem intre oameni un eu sau un tu, care nu e numai eu sau tu uman, ci Eu-ul sau Tu-ul divin. Pina aci a venit Dumnezeu in unirea cu creatiunea prin om. Subiectul dumnezeiesc s-a facut om, fara sa desfiinj;eze pe om, ci folo- sindu-Se Dumnezeu insusj de organele trupului si de simjirile sufletului omenesc, aseme- nea unui om, dar fiind in acelasi timp Dumnezeu. CATHi; Kl'ISCOI'Ut, ADKI.KIK IH5 «pe stapinitorul vazduhului", care lucreaza acum In fiii neascultarii» (Efes., 2, 2) si ne-a pregatit calea curata spre ceruri. VIII Deci eel ce necinsteste templul necinsteste pe Domnul eel din tem- plu. §i eel ce desparte pe Cuvintul de trup respinge harul dat noua prin el 10 . De aceea arienii, maniaci si prea necredincio§i, sa nu socoteasca si pe Cuvintul creatura, fiindca trupul e creat, nici sa nu birfeasca trupul Cuvintului, fiindca Cuvintul nu e creatura 11 . Ne miram de viclesugul cugetarii lor, pentru ca le incurca si le amesteca pe toate si nascocesc pre- texte numai ca sa numere pe Creatorul intre creaturi. Dar sa auda: daca Cuvintul ar fi fost creatura, n-ar fi luat trupul creat ca sa-1 faca viu 12 . Caci ce ajutor vor primi creaturile de la o creatura avind si ea nevoie de creatura? Numai pentru ca Cuvintul, fiind Creator, a fost El insusi Facatorul creaturilor, a imbracat la sfirsitul veacurilor El insusi creatul, ca Creator, ca sa-1 poata invia 13 . Caci creatura n-ar putea fi nici- 9. Chiar in bratele trupului Sau rastignit era o putere biruitoare a raului. Puterea iradia prin el departe, in tot universul, ca un cimp de raze nu simplu magnetice, ci mai pre- sus de puterea acestora. Puterea aceasta poate fi in parte in^eleasa ca putere aflatoare In smerenia Celui puternic, sau ca puterea smereniei insagi, cind Cel ce se smeregte nu o face din neputin^a, ci din iubire nemarginita §i nu ajunge la moartea definitiva. E o putere care nu sta in mindrie, in care se manifesto totdeauna teama cuiva de neputin|.a, sau frica de a nu i se vedea slabiciunea, frica ce-1 caracterizeaza pe eel mindru. 10. Numai in terajjiu, prin care Dumnezeu intra in legatura cu creafiunea, ni se dd harul, sau puterea Lui. in acest sens Dumnezeu-Cuvintul sfinfe§te totul, fie el din piatra, fie trup omenesc. 1 1 . Arienii nu puteau gindi ca Dumnezeu insugi §i-a f acut trupul vegmintul Sau , sau ca Dumnezeu insu§i S-a putut face om. De aceea afirmau ca nu poate sa fie Dumnezeu purta- torul trupului lui Hristos. Ei nu puteau injelege ca Creatorul lumii si al omului nu poate considera ca un lucru nedemn de El de a Se face si El insusi subiect al trupului creat de El. Ei nu puteau in^elege ca odata ce Dumnezeu Cuvintul e permanent un fel de subiect susfi- nator §i cirmuitor al crea|iei intregi, de ce n-ar putea fi un subiect mai intim al unei forme proprii a firii umane, ca punct central mai eficient in mijlocul creafiei §i al umanitafli asupra intregii umanita{;i. De aceea arienii sau declarau pe Cuvintul prezent in Hristos creatura, sau, luind forma nestoriana, declarau ca Cuvintul dumnezeiesc nu-Si face cu adevarat propriu trupul, ci ramine cu el in legatura in care este cu trupurile altor oameni. 12. Daca nu S-ar fi intrupat Fiul lui Dumnezeu insu§i, intruparea ar fi fost inutila. CAci numai Dumnezeu insu§i, luind trupul, il poate invia §i poate asigura oamenilor nemurirea. Daca s-a intrupat ca om o piesa a crea^iunii, totul ramine cum a fost, oamenii nascind si murind definitiv in mod succesiv, fara nici un rost. Numai daca eel intrupat este o per- soana dumnezeiasca, nemuritoare, fiecare om va primi o existen|;a eterna in comuniune cu Persoanele Sfintei Treimi prin persoana dumnezeiasca facuta om. Sfintul Atanasie nu poarta o lupta pentru o teorie, ci pentru mintuirea persoanelor umane, singura care da sens existen|;ei. 13. Unii teologi protestan^i spuneau nu de mult (§i poate ca unii mai spun §i acum) ca mintuirea in Hristos nu are nici o legatura cu inva^atura despre Dumnezeu Creatorul si deci s-ar putea elimina partea intii din Simbolul credin(,ei. Dar o lume care nu e creata de Dumnezeu, ci exista prin sine, nu poate fi nici ridicata din non-scnsul planului in care se afla, deci nu poate fi nici mintuita. insa odata ce i> crculii de Dumnezeu nu (> farn rost si nedemn de Dumnezeu de a Se fi fficut Subiectul creatului, en sa-1 ridicc la viuta vesnica Sn IHd .trtNTlll. ATANASIK CKI, MARE cind mfntuita de catre alta creatura, precum nici nu s-ar fi creat creaturile de catre o creatura, deci daca Cuvintul n-ar fi fost Creator. Deri sa nu redea in mod mincinos invajatura dumnezeiestilor Scripturi, nici sa nu sminteasca pe frajii mai simpli. §i daca voiesc, sa se pocaiasca si ei si sa nu se mai inchine zidirii, in locul lui Dumnezeu, Creatorul tuturor (Rom., 1, 25). Iar de vor sa staruie in teoriile necredinj;ei lor, sa se hraneasca numai ei cu ele si sa scrisneasca din dinfi asemenea tatalui lor, diavolul, pentru ca credinja Bisericii universale cunoaste ca Creator §i Facator al tuturor pe Cuvintul lui Dumnezeu; pentru ca stim ca: «La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu^ (loan, 1, 1); iar facindu-Se si om pentru mintuirea noastra, ne inchinam Lui nu ca unuia egal venit in egal, ci ca Stapinului care a luat chip de rob (Filip., 2, 7) si ca Facatorului si Creatorului venit in creatura, ca in ea sa elibereze toate si sa aduca lumea Tatalui si sa impace toate, cele din ceruri si cele de pe pamint (Col., 1, 20). Caci astfel recunoastem si dumnezeirea Lui cea de la Tatal si ne inchi- nam si Lui eel prezent in trup, chiar daca se rup de noi arienii din minie. Saluta pe toji cei ce iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos. Ne rugam sa fii sanatos si sa ne pomenesti, iubite §i cu adevarat prea-dorite. Dorim ca, de e nevoie, sa citesti acestea si presbiterului Hieracas. unire cu Sine. Au gtiut Sinoadele de la Niceea §i Constantinopol ce fac (pe baza unor Sim- boluri mai vechi, incepind din primele timpuri cregtine) atunci and au pus la inceputul Crezului marturisit la botez inva^atura despre Dumnezeu-Creatorul. CATRE MAXIM FILOSOFUL' IUBITULUI §1 PREA DORITULUI FIU MAXIM FILOSOFUL, ATANASIE, BUCURIE IN DOMNUL (col. 1083 - 1089) I Citind cele scrise de tine, am laudat evlavia ta. Iar despre indrazneala celor care «nu in^eleg nici cele ce le spun, nici cele pentru care dau adeve- rire» (I Tim., 1, 7), mirindu-ma mult, as fi voit de fapt sa tac. Caci a ras- punde despre lucruri atit de evidente si mai clare ca lumina, nu fnseamna nimic altceva decit a da prilej de nerusinare celor atit de nelegiuifi. Aceasta am invajat-o de la Mintuitorul. Caci dupa ce Pilat si-a spalat mii- nile si a primit calomnia iudeilor de atunci, nu i-a mai raspuns nimic, ci i-a vestit mai degraba sojiei lui, ca Cel judecat sa fie crezut ca e Dumnezeu nu prin mijlocirea cuvintului, ci a puterii (Matei, 27, 24, 19). Iar flecariei lui Caiafa nu i-a raspuns, El care prin fagaduinja i-a trecut pe to^i la cunostinja (Matei, 26, 63). Dar gindindu-ma mult si vazind vorbaria celor fara rusine, m-am supus rivnei tale pentru adevar. Dar n-am spus nimic mai mult decit cele scrise de tine, carora le-a raspuns adversarul, ca, fiind convins in sfir^it de acestea, limba lui sa inceteze de la rau si buzele lui sa nu mai graiasc£ viclesug. §i fie ca acestia sa nu mai defaime impreuna cu iudeii predece- sori de atunci pe Cel atirnat pe lemn. Caci de e Fiul lui Dumnezeu, Acela li va mintui pe ei (Matei, 27, 40). Iar daca nu se vor rusina nici asa, tu, amintindu-Ji de porunca apostolica, pe omul eretic, dupa intiia si a doua sfatuire, ocoleste-1, stiind ca unul ca acesta s-a abatut §i pacatuind se osindeste singur (Tit, 3, 10-11). Caci daca sint elini sau dintre iudaizan^i cei ce indraznesc acestea, ca iudei n-au decit sa socoteasca crucea lui Hristos sminteala, iar ca elini, nebunie (I Cor., 1, 23). Iar daca se prefac ca sint crestini, sa invefe ca Hristos cel rastignit e Domnul slavei (I Cor., 2 8) si puterea lui Dumnezeu si in|;elepciunea lui Dumnezeu (I Cor., 1, 24) 1. Scrisa in jurul anului 371 (P. G. 26, 1083, nota 2). IHH .SI'INTDI, A'l'ANA.SIK CK1, MARK II Iar daca se indoiesc ca e §i Dumnezeu, sa se ru§ineze de Toma, care a pipait pe Cel rastignit §i a spus ca El e Domnul §i Dumnezeul lui (loan, 20, 28). Si sa se teama de Domnul, Care dupa ce a spalat picioarele ucenici- lor, a zis: «Voi Ma numiji pe Mine Domnul §i Invajatorul §i bine facefi, caci sint» (loan, 13, 13). Caci in trupul in care, aflindu-Se, a spalat picioa- rele, in acela ne-a ridicat pacatele pe lemn (I Petru, 2, 24) 2 ; in acela a fost marturisit ca Stapin al creajiunii de soarele care si-a retras razele §i de pamintul care se cutremura §i de pietrele ce se despicau §i de mutyimile care-L recunosteau pe Cel rastignit ca e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu 3 . Caci trupul nu era al unui om oarecare, ci al lui Dumnezeu, aflindu-Se in el si cind a fost rastignit §i cind (S-a) sculat din morjl De aceea nu e buna indrazneala lor, care spune ca Cuvintul lui Dumnezeu a venit la un oare- care om sfint. Caci aceasta s-a intimplat cu fiecare dintre prooroci §i dintre atyi sfinji. Aceasta ar lasa parerea ca se na§te in fiecare, ca sa §i moara iarasi in fiecare 4 . Dar nu este asa. Sa nu fie! Ci o singura data, la sfir§itul veacurilor, Cuvintul S-a facut trup spre desfiinjarea pacatului §i S-a nascut din Maria Fecioara ca om asemenea noua, cum a zis §i catre iudei: «Pentru ce cautaji sa Ma ucideji pe Mine, omul care v-am grait adevarul?» §i nu ne indumnezeim, imparta§indu-ne de trupul vreunui om oarecare, ci primind insu§i trupul Cuvintului. m M-am mirat si de aceea, cum au putut macar sa §i cugete ca S-a facut om urmind unei legi a naturii? Caci daca ar fi fost a*§a, ar fi de prisos sa se 2. In slabiciunea Sa Si-a aratat Fiul lui Dumnezeu puterea Sa care ne-a eliberat de pacate. Numai ca Eu-ul, care era pe de o parte Eu uman, solidar cu noi, pe de alta Eu-ul divin, care ne cuprindea pe top, a putut lua toate pacatele noastre §i a biruit moartea prin puterea rabdarii omengti, hranita de puterea dumnezeiasca, pentru ca a ramas personal strain de pacat §i a trecut dincolo de pedeapsa care venea de pe urma pacatului. Daca nu era si om si Dumnezeu, nu putea face aceasta. Omul nu se putea ridica la aceasta tarie decit prin coborirea lui Dumnezeu in slabiciunea omului. Nu se putea ridica la slava aceasta decJt prin acceptarea smereniei aseultatoafe de Dumnezeu, din puterea smeririi Fiului lui Dumnezeu. Taina cea mai mareaja e existen|;ei sta in smerenie, a carei putere vine de la Dumnezeu. Aceasta taina e indisolubil unita cu paradoxul. 3. Prin coborirea Sa la slabiciunea omeneasca, Cuvintul lui Dumnezeu Si-a frinat atit de mult puterea I,ui, incit soarele a fost lipsit de puterea datatoare de lumina, si pamintul, de puterea miscarii lui obisnuite. In efectele nemanifestarii puterii Lui, a aratat ca prin pute- rea Lui se fin toate. Toate mor, lasind pe omul din Sine sa moara. Dar tot El invinge aceasta stare de suprema slabiciune in care e lasata firea. Iar prin aceasta slabiciune a pus capat si pacatului, in care se manifests mindria creatiei, inchipuirea crea|iei ca e ceva prin sine. 4. In acest caz Dumnezeu n-ar fi atotputernic, caci n-ar putea sa mintuiasca pe top oamenii printr-o singura si adevarata intrupare. Ar fi un Dumnezeu care moare mereu cu fiecare om, fara sa pontn mintui pe top printr-o singura moarte. Ar fi tot o forma de pan- loism sau o natura lipsil.a d<- desavirsire. cAtre maxim filosoful 189 aminteasca de Maria. Fiindca nu §tie natura ca o fecioara sa nasca fara barbat. De aceea prin bunavoirea Tatalui, fiind Dumnezeu adevarat si Cuvintul prin fire §i Intelepciunea Tatalui, S-a facut om cu trup pentru mintuirea noastra, ca avind ce sa aduca pentru noi, «sa ne mintuiasca pe to^i cei care de frica morfii erau supu§i pururea robiei» (Evr., 2, 15,). Caci nu s-a dat un om oarecare pe sine pentru noi. Fiindca tot omul este supus morjii 5 . Caci cuvintul: <> (II Tim., 3, 10). §i o parte din piinea ci§tigata o folosea pentru el, alta o da celor ce aveau nevoie. Dar se §i ruga necontenit inva- |and ca trebuie sa se roage de unul singur neincetat (Matei, 6, 61 ; I Tes., 5, 17). Lua aminte la cele citite, ca nimic din cele scrise sa nu cada alaturi de sine, ci sa ]ina toate §i asa sa-i fie amintirea in loc de car\,i 2 . IV Calauzindu-se pe sine astfel, Antonie era iubit de toji. Iar el se supu- nea cu sinceritate celor sirguincio§i la care mergea §i-§i insugea ceea ce avea fiecare mai mult decit el in sirguinja §i nevoin^a. La unul descoperea dulceaja sufletului, la altul incordarea in rugaciuni. Cugeta la neminie- 2. Rugaciune neincetata, munca pentru piinea proprie §i pentru ajutorarea altora, pastrarea in minte in mod continuu a celor citite la auzul lui, cu acestea i§i umplea timpul §i via^a Antonie. Ele au ramas o tradi^ie a monahilor. Ocupata astfel, mintea nu mai e libera pentru alte ginduri care tulbura si intuneca pe om. ISM SflNTUL ATANA8IE CKL MARE rea unuia gi la iubirea de oameni a altuia. Lua aminte la eel ce priveghea $i la eel ce graia cu prietenie. Se minuna de rabdarea unuia §i de posturile Si de culcarea pe jos a altuia. Lua seama la blinde^ea unuia §i la indelunga rabdare a altuia. Lua aminte la dreapta credinja in Hristos a unuia gi la iubirea de oameni a altuia. §i umplut astfel se intorcea la locul nevoinjiei sale. Iar adunind la sine cele ale fiecaruia se sirguia sa le arate in sine pe ale tuturor. §i la eel deopotriva cu el in virsta nu privea cu alta dorinja decit numai ca sa nu fie al doilea faja de ei in cele bune. §i aceasta o facea asa ca sa nu supere pe nimeni, ci ca sa-i faca gi pe aceia sa se bucure de el. De aceea toji cei de bine iubitori din satul lui, cu care se cunogtea, vazindu-1 ca este asa, il numeau iubitor de Dumnezeu. §i unii il imbrafi- Sau ca pe un fiu, afyii ca pe un frate. Dar diavolul pizmag gi urttor de cele bune nu suferea sa vada in tinar o astfel de nazuin^a. Ci cele ce le-a planuit si mai inainte sa le faca, incerca sa le faca si impotriva lui. §i intii a incercat sa-1 coboare din nevoinja, aducindu-i in minte avujia, ocrotirea surorii, datinile neamului, iubirea de arginji, iubirea de slava, placerea de multe feluri de mincari gi celelalte desfatari ale viejii. Apoi ii infajiga asprimea virtufii §i cit de mare e oste- neala ceruta de ea; pe de alta parte slabiciunea trupului §i lxmgimea tim- pului trebuitor dobindirii virtuj;ii. §i peste tot ii aducea in minte multul praf al gindurilor 3 , voind sa-1 desparta de dreapta lui hotarire. Iar and s-a vazut vrajmagul pe sine mai slab decit hotarirea lui Antonie §i mai degraba el biruit de taria aceluia §i rasturnat de multa credin|a §i doborit de rugaciunile necontenite ale aceluia, increzindu«-se in armele sale pla- cute pintecelui §i laudindu-se cu acestea (caci acestea sint primele curse ale lui impotriva celor mai tineri), tabara impotriva tinarului noaptea fra- mintindu-1, iar ziua tulburindu-1 in aga fel, ca §i cei ce-1 priveau sim|;eau lupta ce se da intre amindoi, Acela arunca in el ginduri spurcate, iar acesta le fugarea prin rugaciuni. Acela incerca sa trezeasca in trup furni- cari, acesta ruginindu-se ridica in fa^a trupului zidurile credin|;ei, ale rugaciunilor gi posturilor. Diavolul staruia, ticalosul, §i noaptea lua chipul femeii §i o imita in tot felul, numai ca sa-1 ingele pe Antonie. Iar acesta gindind la Hristos gi la curajia insuflata de El gi, cugetind la sufletul nema- terial, stingea jarul aceluia. Vrajmagul facea sa apara iaragi in el dulcea^a placerii, iar el se minia gi se supara gfndindu-se la ameninfarea focului §i la mugcatura viermelui. §i opunindu-i-le acestea, trecea nevatamat peste acelea. §i toate acestea se faceau spre ruginarea vrajmagului. §i aga eel ce 3. Gindurile sint un praf alcatuit din multe firisoare de griji; un praf care se asterne ca o cea^a pe vazul intt'l^Kfrii. VIATA qiVUMDUJt PARINTKUH NO.H'1'Kt) ANTONItt 103 a socotit sa se faca asemenea lui Dumnezeu era facut de ris de catre un ttnar. §i eel ce se lauda cu puterea sa impotriva trupului si slngeelui era surpat de un om purtator de trup. Caci ii era fmpreuna-lucrator Domnul, Care a purtat trup pentru noi si a dat trupului biruin^a impotriva diavolu- lui 4 , indt fiecare din cei ce lupta cu adevarat poate zice: «Nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine» (I Cor., 15, 10). VI La sfirsrt, fiindca dracul n-a putut sa doboare in acest chip pe Antonie, ci s-a §i vazut alungat din inima lui, scrisnind din dinfi, dupa cum s-a scris (Iov, 16, 9) si ca iesit din sine, i se arata, cum e la minte asa si in nalucire,ca un copil negru. Caci dupa ce vicleanul a fost biruit in multe feluri, nu 1-a mai ispitit prin ginduri, ci folosindu-se de chip §i glas omenesc, a zis: «Pe mulfi am in§elat si pe foarte mulji am doborit. Dar acum, luptind cu tine si cu ostenelile tale ca §i cu mutyi alfii, am slabit». Iar Antonie intrebindu-1: «Cine esti tu, care imi spui acestea mie?», indata acela a rostit cu un glas plingarej: «Sint prietenul curviei. Eu am primit insarcinarea sa intind cursele acestea si sa gidil pe tineri §i ma numesc duhul curviei. Pe d\i doritori de curajie nu i-am in§elat. Pe cfyi infrinaji nu i-am biruit prin mingiieri §i gidilari. Eu sint eel pentru care proorocul mustra pe cei cazu^i zicind: «A$i fost amagtyi de duhul curviei"- (Osea, 4, 12). Prin mine au fost biruiji aceia. Eu sint eel ce, necajindu-te de multe ori, am fost tot de 4. Hristos a fost eel dintii care a facut din trupul nostru mijloc de biruire asupra diavo- lului. Dumnezeu poate lucra prin trupul nostru slab. Aceasta justifies pe Dumnezeu pentru crearea trupului. Trupul nu e rau prin sine, ca in platonism, ca in parsism, ca tn maniheism §i in origenism. Materia si trupul sint create si ele de Dumnezeu. Si nimic din cele create de Dumnezeu nu e rail. Poate fi biruita chiar si fiin^a pur spirituals a diavolului de catre omul purtator de trup. Intruparea Domnului a pus in lumina valoarea vesnica a trupului si capacitatea lui de a fi facut mijloc de biruinja asupra raului. §i nu un mijloc pasiv, ci un participant activ la lupta impotriva spiritului netrupesc, devenit rau. Vedem cum sfintul Atanasie uneste inva|atura despre mintuirea in Hristos cu cea despre rostul nevoin^ei impotriva pacatului. Chiar impotriva spiritului propriu poate lupta omul dnd cu o alta parte a lui hotarita pentru bine lupta prin trup pentru a curafi si partea din spirit inclinata spre rau. Arianismul inchidea lumea in ea insasi ca si nestorianismul si monofizitismul, despar- £ind persoana lui Dumnezeu Cuvintul de om sau declarind ca Cuvintul are doar un trup aparent. Se resping aci teoriile despre non-sensul lumii acesteia. Dincolo de non-sensul ei, sau de inchipuirea a tot felul de sensuri insuficiente, e un sens absolut, un adevar desa- vir§it. Numai in Hristos s-a deschis poarta din lumea acestor presupuneri la adevarul absolut, la sensul deplin mulfumitor al existen^ei, la Logosul real, Care e totodatfi via^a lumii. Logosul intrupat e «usa» prin care a strapuns adevarul ca viafa, sau adevarul crea- tor de viafa, sensul transcendent a toate explicator. Prin trupul lui Hristos vine via^a, e invinsa moartea,prin trupul lui Hristos intram in via^a. Prin trupul lui Hristos vine pute- rea. El e ca o catapeteasma care ne introduce in SGnta Sfintelor. Cuvintul dumnezeiesc intrupindu-Se a dat un astfel de mare rol trupului: 1-a facut mylocul puterii dumnezeiesti. Unindu-ne cu Hristos, facem si noi din trupul nostru un mijloc care ne introduce in Sfinta Sfintelor. U)fi SrlNTUt. ATANAME CM, MARK atftea ori respins». Atunci Antonie mutyumind Domnului §i indraznind Impotriva aceluia, i-a zis: „Atunci e§ti vrednic de mult disprej;, caci esti negru la minte §i ca un copil nevolnic. N-am nici o frica de tine. Pentru ca «Domnul este ajutorul meu §i voi disprejui pe vrajma§ii mei» (Ps. 117, 7)". Acestea auzindu-le innegritul acela, a fugit indata cu glasul topit, temindu-se sa se mai apropie de barbat. VII Aceasta a fost prima biruinfa a lui Antonie impotriva diavolului. Mai bine-zis, a fost o biruinja in Antonie a Mintuitorului, Care a osindit paca- tul in trup, ca sa se implineasca dreptatea legii in noi care «nu umblam dupa trup, ci dupa duh» (Rom., 8, 3-4) 5 . Dar nici Antonie n-a ramas fara griji §i n-a dispre|uit pe demon, §i nici vrajmasul, odata biruit, n-a incetat sa unelteasca. Caci umbla iara§i imprejur ca un leu cautind un prilej impotriva lui (I Petru, 5, 8). Iar Anto- nie, cunoscind din Scripturi ca multe sint mestesugirile vrajmasului, se folosea cu incordare de nevoin|a, socotind ca §i acela n-a reu§it sa-i fngele inima prin placerea trupului, va incerca, fara indoiala, sa-1 prinda in cursa prin vreun alt mestesug. Caci demonul e mult iubitor de pacat. Drept aceea i§i acoperea tot mai mult §i mai mult trupul §i-l purta ca pe un rob ca nu cumva biruind in unele sa fie tras in jos in altele 6 . Hotaraste asadar sa se deprinda pe sine cu o §i mai aspra viejuire. Multi se minunau de el, dar el purta cu §i mai multa usurinja osteneala. Caci rivna sufletului 5. Precum a biruit Hristos pacatul in trupul propriu, primind moartea pe care a biruit-o prin ribdare, ca urmare cumplita a pacatului, a§a biruie El pacatul §i in trupul nostru dindu-ne §i noua aceasta putere. Caci in lupta noastra prin,infrinare si rabdare II avem luptind pe Hristos, Care are in taria biruitoare a mor^ii trupului Sau, ca trup purtat de Dumnezeu, un izvor pentru lupta Lui biruitoare in noi, lupta pe care El o poarta si in noi, pentru a ne intari si pe noi la lupta. Hristos Cel rastignit si inviat Se face oarecum si un auport ipostatic al ipostasurilor noastre, fara sa ne anuleze pe noi ca ipostasuri, ci intarin- du-ne. Astfel se implineste si in noi dreptatea legii^ conform careia nu putem scapa de pacat far& sa luptam impotriva lui pina la moarte. «Implinirea» legii are doua inj;elesuri: implinirea condtyiei prin care putem scapa de pacat, dar si implinirea umanita|ii noastre spre care vrea Dumnezeu sa ne duca prin implinirea legii adevarate a existentei noastre, fmplinire la care noi insa nu putem ajunge fara Hristos. Legea se arata implinita in cei ce umbla «dupa Duh». Sfintul Atanasie vede in biruirea pacatului prin nevoinja aplicata Inv&tatura aparata de el despre Hristos ca Cuvintul lui Dumnezeu care a luat trupuhiostru ca sa biruiasca pacatul si moartea din el si deci sa-1 cure|;e ca mijloc de comunicare. In aria- nism nu putea fi biruit pacatul, pentru ca omul nu putea depasi condi|ia sa de creatura ■upusa legilor relativitafii §i morjii cu ajutorul altei creaturi. In arianism legea nu poate fi tmplinita in sensul depasirii ei si implinirii noastre. 6. «lsi umbrea trupul» si «il ducea ca pe un rob». Expresia a doua a devenit obisnuita in ascetica monahilor rasariteni. Trupul nu trebuie sa devina stapin al omului, ci trebuie condus ca un rob. Atunci poate fi eliberat de patimi si poate fi facut mijloc de implinire a binelui. Iar prin expresia «isi umbrea trupul»- se arata ca Antonie nu-si punea trupul in evidenta, nu-i dadea importan^a, nu jinea seama de pretenj;iile lui, il $inea in pozij;ia modesta care i se cuvine. Dar prin aceasta il si apara. E un alt sens al acoperirii lui in fa^a vrajmasului. V1ATA cuviostmn parinteuji nostku antonik 1!)7 st&ruind multa vreme in el, intiparea in el tot mai mult deprinderea cea buna. Prin aceasta luind ca prilej chiar eel mai mic bine vAzut la atyii, arfita multa sirguinja in a §i-l insusi. Priveghea atit de mult ca de multe ori petrecea toata noaptea fara sa doarma si aceasta facind-o nu o data, ci de multe ori, se minunau to£i de el. Minca o singura data pe zi dupa apusul soarelui. Dar se intimpla sa manince si numai o data la doua zile, iar de multe ori la patru. Iar mincarea lui era piine si sare; si bautura, numai apa. De carne si vin e de prisos chiar si a vorbi, cind nici la atyi sirguitori nu se afla asa ceva. Pentru dormit se indestula cu o rogojina. Dar de cele mai multe ori se intindea pe pamint. Nu voia sa se unga cu ulei, zicind ca tinerilor se cuvine sa iubeasca mai mult nevoinj;a si sa nu caute cele ce molesesc trupul; ci sa-1 obisnuiasca mai degraba cu ostenelile, gindindu- se la spusa Apostolului: «Cind slabesc, atunci sint tare»- (II Cor., 12, 10). Caci zicea ca atunci se intareste sufletul in vigoare dnd se impujineaza placerile trupului 7 . Era si acesta un gind cu adevarat minunat al lui: nu trebuie masurata cu timpul calea virtujli, nici cu retragerea pentru sine, ci cu dorinja si cu voinja mereu treze. De aceea nu-si amintea de timpul tre- cut, ci fiecare zi socotind-o ca inceput al nevoinjei, se ostenea si mai mult pentru inaintare, spunindu-si necontenit cuvintul lui Pavel: «Cele dina- poi uitindu-le, spre cele dinainte tind» (Filip., 3, 14) 8 . Dar isi amintea si de cuvintul proorocului Hie care zice: «Viu este Dumnezeu inaintea caruia ma voi infajisa azi» (III Regi, 18, 15). Caci ia seama ca zicind: azi, nu masura timpul trecut, ci ca unul ce pune pururea inceput, in fiecare zi se silea sa se infajiseze asa cum trebuie lui Dumnezeu, cu inima curata si gata sa asculte de voia Lui si de nimeni altul 9 . Zicea in sine ca nevoitorul 7. Ideea aceasta este reluata si dezvoltata de sfintul Maxim Marturisitorul in R&spun- suri catre Talasie, trad. rom. in Filocalia vol. Ill, 58, p. 310. 8. Aceasta idee a format tema doctrinei despre «epectaze» a sfintului Grigorie de Nyssa. Dar in text se da o interpretare noua cuvintului sfintului apostol Pavel, anume c4 trebuie sa socotegti ca timpul trecut in nevoinj;a nu te asigura ca ai adunat un capital de desavirsire in care te poji increde, ci trebuie sa socotegti fiecare clipa ca un inceput, ca si cind n-ai facut nimic. Altfel te mole§e§ti. In fiecare clipa trebuie sa improspatezi gindul ca te ara|i in fa|a lui Dumnezeu. Acesta e «inceputul continuum. 9. A vorbit si poetul francez Charles Peguy de «reternel commencement*, in^elegind prin aceasta ca de fiecare data cind mergi spre acelasi loc, te gindesti la altceva, ca unul ce ai uitat cele ce le-ai gindit de atitea ori facind acest drum. Dar sfintul Atanasie vede in aceasta putin^a de a pune mereu un inceput cu totul nou in saltarea ta peste toate cele din lume spre Dumnezeu, cu uimirea ca de fiecare data vezi ca II cugefi altfel, II simji altfel, mereu ca nou, insa totodata cu sentimentul ca de-abia acum te-ai lepadat de toate cele pamintesti §i relative, ca de-abia acum e$ti la inceputul cura^irii de ele. Prin aceasta pe de o parte parca repe^i ceea ce ai facut mereu si totusi esti mereu nou, mereu mai sus. E «miscarea stabila» sau «stabilitatea mobila* (motus stabilis, status mobilis), de care vor- beste sfintul Grigorie de Nyssa. Cel ce nu se misca in statornicie adoarme spiritual, cum se descompune eel ce se misca in nestatornicie §i prin aceasta nu inainleaza in infinitatea identica si mereu noua pentru noi a lui Dumnezeu, traita ca atit de noua ca parca acum or fi descoperita pentru prima data. 198 .SKlNTUL ATANASIE CEI, MARE trebuie sa Inve^e din viefuirea marelui Hie sa-si vada pururea ca intr-6 oglinda viafa lui. VIII Astfel, stapinindu-se pe sine tot mai mult, Antonie a plecat la mor- mintele ce se aflau departe de sat §i rugind pe un cunoscut sa-i aduca la mai multe zile piinea trebuitoare a intrat intr-unul din morminte si inchi- zind usa lui, a ramas singur inauntru. Nerabdind aceasta vrajmasul, ba si temindu-se ca nu cumva Antonie sa ia pe incetul in stapinire pustiul cu nevoinfa lui, venind intr-o noapte cu o mufyime de draci, atita 1-a umplut de rani prin lovituri, incit 1-a lasat zacind jos din pricina chinurilor. Si zicea ca atit de cumplite i-au fost durerile incit nu puteau fi pricinuite de rani de la oameni. Dar purtarea de grija a lui Dumnezeu (caci nu trece Domnul cu vederea pe cei ce isi pun nadejdea in El) a facut ca a doua zi sa vina cunoscutul sa-i aduca piinile. Acesta deschizind usa §i vazindu-1 jos ca mort, luindu-1 pe spate 1-a dus la biserica din sat §i 1-a pus pe pamint. §i multe din rudenii si din oamenii din sat sedeau linga Antonie ca lin- ga un mort. Dar pe la miezul nopfii venindu-si in sine si ridicindu-se pu^in, and i-a vazut pe to|i dormind §i numai pe acel cunoscut prive- ghind, facindu-i semn sa vina la el, 1-a rugat sa-1 ia iarasi pe spate §i sa-1 duca la morminte, fara sa trezeasca din somn pe nimeni. IX Fiind dus de acela acolo §i inchizind acela usa dupa obicei, a ramas iarasi singur inauntru. §i neputind sa stea in picioare din pricina ranilor, se ruga zacind intins. §i dupa rugaciune zicea strigind: «Sint aci eu, Anto- nie! Nu fug de ranile voastre. Caci chiar de-mi ve|;i pricinui mai multe, nimic nu ma va desparji de dragostea lui Hristos» (Rom., 8, 35). Apoi ros- tea din Psalmi: «De se va rindui in jurul meu tabara, nu se va infricosa inima mea» (Ps. 26, 5). Nevoitorul cugeta §i zicea aceasta. Dar vrajmasul binelui mirindu-se ca a indraznit sa vina aci §i dupa ranile primite, che- mindu-si dinii, le-a zis plin de furie: «Vedej;i ca nu 1-am biruit nici prin duhul curviei, nici prin rani. Ba s-a umplut §i de indrazneala impotriva noastra. Sa-1 atacam §i altfel». Caci e usor diavolului sa nascoceasca §i alte feluri de rauta^i. Deci facura in acea noapte prin lovituri un astfel de zgomot, incit parea ca tot locul se cutremura. Si parca desfacind cei patru pere^i ai micii incaperi, demonii intrau prin ei prefacu^i in naluci de fiare si serpi. Si locul intreg era plin de naluciri de lei, de ur§i, de leoparzi, de tauri, de §erpi, de aspide, de scorpioni si lupi. Si fiecare din acegtia se misca in felul sau. Leul mugea, voind sa intre fara sa poata, taurul parea s64a in coarne, §arpele se tira §i nu ajungea si lupul repezindu-se era 'Jinut pe loc. Si zgomotele tuturor erau inspaimintatoare §i furiile VlA'fA CUVIOSllUJt PARINTKUII NtMTRU ANTONIK IfjB lor,cumplite. Iar Antonie, lovit si in^epat de ei, simj,ea un si mai mare chin in trup. Dar rammea fara sa tremure si priveghind si mai mult cu sufletul. Gemea de durerea trupului, dar veghea cu mintea. Si batindu-si joe de ei, zicea: «Daca aj;i avea vreo putere in voi, ar fi fost destul sa vina numai unul din voi. Dar fiindca v-a slabit Domnul, incercafi sa ma speria^i prin mutyime. E un semn al neputin^ei voastre ca lua^i chipurile animalelor». §i indraznind iarasi zicea: «De sinte^i tari §i aji luat putere impotriva mea, nu zaboviji, ci navaliji Iar de nu pute^i, pentru ce va tulburafi in zadar? Noua ne este pecete §i zid de aparare credinja in Domnul nostrum. Dar aceia, incercind multe, scrisneau din dinji, incit se faceau mai degraba pe ei de ris, decit pe el. X Caci Domnul n-a uitat nici acum de nevoinja lui Antonie, ci a venit in ajutorul lui. Fiindca privind el in sus, a vazut acoperisul ca deschizin- du-se §i o raza de lumina coborind spre el. §i dracii s-au facut dintr-odata nevazuj;i. Iar durerea trupului indata a incetat §i casa s-a luminat intreaga. Iar Antonie simjind ajutorul §i rasuflind mai bine, usurat de dureri, se ruga vedeniei aratate, zicind: «Unde erai? Pentru ce nu Te-ai aratat de la inceput, ca sa-mi opregti durerile?^ §i s-a facut glas catre el: «Antonie, eram aci, dar am a§teptat sa vad lupta ta. Deci fiindca ai rabdat §i nu te-ai lasat biruit, iji voi fi pururea ajutor §i voi face numele tau cunoscut pretutindeni». Auzind acestea, s-a sculat la rugaciune. §i s-a intarit alit de mult, ca a simfit ca are mai multa putere in trup, decit a avut inainte. §i era atunci aproape de treizeci §i cinci de ani. XI A doua zi, domic de o viejxiire §i mai plina de rivna, a mers la acel batrin amintit, ru^ndu-1 sa locuiasca cu el in pustie. Dar acela neprimind din pricina virstei §i pentru ca nu avea un astfel de obicei, Antonie a por- nit indata singur spre munte. Dar vrajmasul iara§i, vazindu-i sirguin^a si vrind s-o impiedice, i-a pricinuit pe cale nalucirea unui mare disc de argint. Antonie injelegind uneltirea uritorului de bine, s-a oprit §i privind la disc a dat pe fa$a pe diavolul din el, zicind: «De unde poate fi un disc in pustie? Calea aceasta nu e batatorita §i nu e pe ea vreo urma de oameni care sa umble pe aid. §i daca ar fi cazut, nu s-ar fi putut ascunde, fiind foarte mare. Deci eel ce 1-ar fi pierdut, intordndu-se si cautindu-1 1-ar fi putut afla, pentru ca locul e pustiu. Aceasta e o mestesugire a diavolului. Nu-mi vei impiedica prin aceasta rivna, diavole! Aceasta va fi spre piei- rea ta». §i spunind Antonie aceasta, discul s-a mistuit ca fumul de fa^a focului. 200 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE xn Apoi plednd, iarasi a vazut nu o nalucire, ci aur adevarat aruncat in drum. De 1-a aratat vrajmasul, sau cineva cu o putere mai mare spre a intari pe nevoitor si a-i arata diavolului ca nu da atenjie nici aurului ade- varat, n-a spus-o nici el si n-am aflat nici noi. §tim numai ca ceea ce s-a aratat a fost aur adevarat. Antonie minunindu-se de mul|;imea lui, dar sarind.peste el ca peste foe, 1-a trecut fara sa seintoarca macarsa priveasca. Ba s-a grabit asa de mult ca nu a mai vazut locul. Deci inta- rindu-si tot mai mult hotarirea, a inaintat spre munte. §i dincolo de un riu a aflat o cladire pustie de atita vreme, ca era plina de ttritoare. §i tre- cind riul, s-a salasluit in ea. Iar tiritoarele ca alungate de cineva au plecat indata. Deschizind intrarea §i asezind inauntru piini pentru sase luni (caci aceasta o fac tebeii si ele ramin un an intreg nestricate) si avind si apa, coborind ca in niste pivnije neumblate, a ramas singur inauntru, nemai- iesind de acolo si nemaivazind pe vreunul dintre cei ce veneau. A ramas astfel multa vreme acolo nevoindu-se. Primea numai de doua ori pe an piinile aduse in incaperea de sus. XIII Iar cunoscujii care veneau la el, deoarece nu le ingaduia sa intre si de aceea ramineau zile si nopji afara, auzeau inauntru ca niste mutyimi zgo- motoase, care rosteau cuvinte plingare];e si strigau: «Pleaca din aceste locuri ale noastre. Ce este intre tine si pustie? Nu primesti ispitele noastre». Cei dinafara crezura la inceput ca sint niste oameni care se lupta cu el si care au coborit pe scari la el. Dar cind privind prin gaura cheii n-au vazut pe nimeni, socotind ca sint demoni s-au inspaimintat §i au strigat la Antonie. Dar acesta ii auzea mai mult pe acestia, decit se ingrijea de aceia. §i venind aproape de usa, ii indemna pe oameni sa piece si sa nu se teama. Caci zicea ca dracii pricinuiesc naluciri mai ales celor ce se tern. «Dar voi pecetlui];i-va pe voi si pleca];i cu curaj si lasaji-i pp acestia sa se faca ei in§i§i de ris». Deci aceia plecau imprejmuindu-se ca §i cu un zid cu semnul crucii 10 . Iar el raminea si nu era intra nimic vatamat de aceia. Dar nici nu se obosea luptind. Caci sporirea vederii de sus si slabi- ciunea vrajmasilor ii aducea si multa odihna si ii sadea si mai multa rivna. De fapt cunoscujii care veneau necontenit socotind sa-1 gaseasca mort, il 10. SSntul Atanasie vorbegte de multe ori de obiceiul cregtinilor din vremea lui Anto- nie (din sec. Ill), mostenit de la predecesori, de a se insemna cu semnul crucii, prin care ridicau in fa|a lor un zid de aparare impotriva rauta|;ilor de tot felul si luau puterea lui Hristos pentru cele bune. Era o «pecete», pe care nu o putea rupe vrajmasul nevazut, caci ea ii arata pe crestini ca sint ai lui Hristos §i precum 1-a biruit El prin Cruce pe aceia, asa va fi alungat prin cruce §i de la acestia. Caci unde este Crucea lui Hristos, este El insusi, cu puterea Lui lucratoare. VIAJA CUVIOSULUI pArintelui nostru antonie 201 auzeau psalmodiind: «Sa in vie Dumnezeu §i sa se risipeasca vrajmasii Lui §i sa fuga de la ia\a Lui cei ce-L urasc pe El. Precum se topegte ceara de faja focului, a§a sa piara pacatogii de la fa$a lui Dumnezeu«- (Ps. 67, 2-3). §i iarasi: «Toate neamurile m-au inconjurat §i cu numele Domnului i-am infrint pe ei»- (Ps. 117, 12) XIV Deci a petrecut aproape douazeci de ani nevoindu-se astfel fara Sar iasa si fara sa fie vazut de vreunii. Dar dupa aceea, dorind si voind muija sa-i urmeze in nevoinja §i venind §i alfi cunoscu]i si for$ind usa si impin-_ gind-o, Antonie a iesit ca dintr-un altar in care se afla scufundat in taine si era purtat de Dumnezeu. Atunci s-a aratat intiia oara din cladire celor ce*> veneau la el. Iar aceia privindu-1 s-au minunat vazind trupul lui avinct aceeasi infafisare, nici umflat prin nemiscare, nici subfiat de posturi §i de lupta cu demonii. Era la fel cum il stiau si inainte de retragere. Iar sufletul arata aceeagi curate in purtari. Nici inchis in sine, din infrinare, nid revarsindu-se din placere, nici stapinit de ris, nici coplesit de tristeje; nu s-a tulburat vazind mutyimea, nici nu s-a veselit vazindu-se primit Cu? bucurie de atita lume. Ci era intreg egal cu sine, ca unul ce era calauzit de* dreapta judecata §i statornicit in ceea ce e propriu firii 11 . §i pe mufyi dirt cei de faja care patimeau cu trupul i-a vindecat Domnul prin el, iar peafytt" i-a scapat de demoni. Domnul ii dadea har lui Antonie §i in vorbire. Prinr aceasta mingiia pe mutyi intristaji, iar pe atyii care se dusmaneau intre el it' impaca facindu-i prieteni. Pe toji ii indemna sa nu puna nimic din lum«l inaintea dragostei faja de Hristos. Le spunea si le cerea sa se gfndeascAla bunatafile viitoare si la iubirea de oameni aratata noua de Dumnezeu; «Care n-a crutat nici pe Fiul Sau, ci L-a dat pe El pentru noi tojj* (Rom.; 8, 32). Convingea pe multi sa aleaga viaja monahiceasca si asa s-au ivit in mun$i lacasuri de viejuire singuratica (minastiri) §i pustia s-a umplut de monahi, care au parasit toate ale lor si §i-au insusrt viejuirea cereaseaV XV .:"'(• Ivindu-se trebuin^a sa treaca peste riul lui Arsenit (caci trebuia sa vizj-f teze pe fra|i), acesta era plin de crocodili. Dar rugindu-se doar, a pa§»t'el' ; 11. «Via)a»- cuiva descrisa de altcineva este in mare parte o opera literara a celui din urma. Caci dt talent nu se cere pentru a descrie complexitatea sufleteasca a cuiv»? Si cine poate reda exact acea complexitate? Ea e in mare parte o construcjie a celui ce o descrie, silindu-se totusi sa se apropie tot mai mult de ceea ce constituie viaja celui infatisat. Viate lui Antonie, descrisa de sfintul Atanasie, este in mare parte o opera proprie in care a expus concepjia sa, dar si concepjia general crestina, care se formase despre druraul unei vie|i duhovnicesti sipe care il urma intr-un grad de maxima intensitate si Antonie. Punind prej: mai mult pe aceasta construire a unui chip duhovnicesc, datele istorice nu s£nt pre- zentate totdeauna cu precizie si in stricta insirare cronologica, ci cu oarecare aproximatie §i in mod amestecat. 202 SKlNTtll, ATANAS1E CE1. MARE gi top cei impreuna cu el si au trecut nevatamap. Apoi intordndu-se la" lacagul de la inceput al singuratapi sale (minastire), si-a continuat ace- Ices! osteneli cuvioase din tinereje. Prin vorbiri continui facea sa spo- reasca rivna celor ce erau de mai inainte monahi, iar pe cei mai mulp dintre ceilalp ii misca spre dragostea de nevoinpi. Si asa, prin puterea cuvintului, s-au infiin^at foarte multe lacasuri de viepiire singuratica (minastiri) si pe toate le calauzea ca un parinte. XVI Astfel iesind intr-una din zile, si top monahii apropiindu-se de el si ruglndu-1 sa auda de la el un cuvint, le-a grait in limba egipteana acestea: Ajung Scripturile spre invapitura. Iar noi facem bine sa ne indemnam unii pe alpi in credinpi si sa ne intarim prin cuvinte. Deci voi aducep ale voastre ca niste fii parintelui, spunind cele ce le stip. §i eu ca mai batrin in virsta decit voi, vi le dau ale mele pe care le §tiu si pe care le-am cercat. Sa ne fie intii de toate sirguinja comuna a tuturor, ca din cele ce le-am Inceput sa nu dam inapoi, nici sa descurajam in osteneli, nici sa nu zicem: «Ne nevoim de multa vreme»-. Ci mai degraba sa ne sporim rivna, ca si dnd am incepe in fiecare zi. Caci viaj;a omeneasca intreaga e foarte scurta, asemanata cu veacurile viitoare. Drept aceea §i timpul nostru e nimic fapi de viapi vesnica 12 . §i tot lucrul din lume se vinde cu pre];ul valorii lui si egalul se schimba pe egal. Dar fagaduin^a viepi vesnice se cumpara cu foarte pupn 13 . Caci s-a scris: «Zilele viepi noastre saptezeci 12. Un alt temei pentru a socoti fiecare zi ca un inceput.in viaja noastra duhovni- ceasca, pe linga eel al necontenitei nouta^i a boga|;iei nesflrgite a lui Dumnezeu, din care Erindem cite ceva: scurtimea timpului vie^ii pam£nte§ti fa|a de ve§nicia vie|;ii viitoare in tumnezeu. Toata viafa de aid, adunata la un loc, e doar o clipa. Nici in toata via|a luata la un loc nu izbutim sa punem un inceput in gustarea nesfirsitului dumnezeiesc. O zi din clipa care e toata via|a noastra paminteasca e a zecea mia parte dintr-o clipa. Nu trebuie sa ne legam de ea. Nici nu ne-am trezit bine la ceea ce s-a intimplat si a §i trecut. Ne luneca via{a aceasta ca o clipa, ca o clipa care luneca fara macar sa ne dam seama de cea mai mare parte a ei. ca e o clipa care luneca. 13. Trebuie pe de alta parte sa avem grija de timp, tocmai pentru ca e foarte scurt si trece repede. Caci, pe de alta parte, cu el putem cistiga eternitatea. Dumnezeu acorda tim- pului si chiar clipei, oridt de scurte sint, o valoare nemasurata §i ded trebuie sa fim ji noi foarte atenti la ele. O clipa traita pentru Dumnezeu o prejuiegte El atit de mult, ca ne vinde pentru ea vegnicia vie|;ii in El.sau nesfir§itul ei. Dar numai daca nu vrem sa ne lipim de clipa ca si dnd ar fi in ea insasi suprema realitate. De aceea trebuie sa avem grija de fie- care clipa. Trebuie sa fim cu mare luare-aminte la ea, sa fim intr-o continua luare-aminte, cum spun nevoitorii rasariteni; trebuie sa traim fiecare dipa congtien^i ca de ea depinde vesnida noastra. Lucrurile se schimba intre ele egal cu egal, pentru ca toate sint pieri- toare. Dar cu un lucru pieritor dat lui Dumnezeu putem cumpara vesnicia. Lucrurile intre ele au o egala «valoare» pieritoare. Dar folosite pentru cumpararea vesniciei, ele dobin- desc o valoare egala cu vesnicia. Dumnezeu e eel mai bun, eel mai generos partener de corner^ cu noi. Dar sa-I daruim in fiecare clipa altceva ca si dnd nu I-am dat nimic inainte. Caci altfel raminem inchisi in crusta egoismului care ne duce la moarte. Antonie le-a dat VIATA CUVIQ8UUH PARINTRI.UI NCM't'tUI ANTONtK 203 de ani, iar de vor fi in putere optzeci de ani; si ce este mai mult decit aceg- tia, osteneala §i durere» (Ps. 89, 10). Cind deci in to^i cei optzeci de ani, sau chiar in o suta, vom fi staruit in nevoin(,a, nu vom imparity numai ani egali cu cei o suta de ani, ci in loc de cei o suta vom imparity in vecii veci- lor. §i daca am luptat pe pamint, nu vom avea mostenire pe pamint, ci avem fagaduin^ele celor din ceruri. §i dupa ce am depus trupul stricacios il vom primi iara§i nestricacios. XVII Deci, fiilor, sa nu ne molegim, nici sa nu socotim sa zabovim prea mult timp in acestea, crezind ca facem ceva mare. «Caci nu sint vrednice patimirile timpului de acum de slava viitoare ce ni se va descoperi» (Rom., 8, 18). Nici sa nu socotim, privind la lume, ca am renun};at la niste lucruri mari. Caci tot pamintul e foarte mic fa|;a de cerul intreg. Deci chiar daca am fi stapini peste tot pamintul §i am renun};a la el intreg, n-ar fi vrednic de Imparajia cerurilor. Caci precum daca cineva ar dispre^ui o drahma de arama, ca sa cistige o suta de drahme de aur, ar fi prea pu^in ceea ce paraseste, a§a eel ce fiind stapin peste tot pamintul ar renun^a la el, pujin ar parasi §i ar lua insutit. Iar daca nici tot pamintul nu e vrednic de ceruri, eel ce lasa purine pogoane e asemenea celui ce n-a lasat nimic. Dar chiar daca paraseste casa, sau aur mult, nu trebuie sa se laude, sau sa se moleseasca increzut in sine. De altfel trebuie sa cugetam ca daca nu le lasam pentru virtute, murind mai pe urma le lasam chiar celor ce nu voim, cum a aratat Eclesiastul (Eel., 4, 8). Deci pentru ce sa nu le parasim pentru virtute, ca sa mo§tenim Impara|;ia? 14 Pentru aceea sa nu se lase cucerit careva dintre noi de pofta de a dobindi. Caci ce cistig avem din a dobindi cele ce nu le ducem cu noi? Pentru ce sa nu dobindim acelea pe care putem sa le §i ducem cu noi, care sint cumin^enia, dreptatea, cum- patarea, barba|;ia, inj;elegerea, dragostea, iubirea de saraci, credin|« in Hristos, neminierea, iubirea de straini? Dobindindu-le acestea le vom afla ajunse inaintea noastra §i primindu-ne in pamintul celor blinzi". toate de la inceput, iegind din aceasta crusta. Prin aceasta a intrat in eternitate, caci a intrat oarecum in deofiin|;imea cu al^ii, ca Persoanele Sfintei Treimi intre Ele, §i din pute- rea iubirii intre Ele. Trebuie sa-1 iubesc pe altul ca pe mine. Sau sa ma iubesc pe mine, iubind pe altul. Sintem una fara sa ne confundam. Noua, celor de rind, ni se va sfarima, nadajduim, crusta cind vom trece din via|a aceasta, macar fara voie, daca am tins aid sa ie§im din egoismul nostru. 14. Vom mosteni boga^ia nesfirsita a Impara^iei, sau vom fi fmparafi peste toate, daca am dat in via^a macar unele din pufinele lucruri pieritoare ^inute in mod egoist. Tofi ni so vor darui, in acest caz, in viaja viitoare cu tot ce au. din dragostea lor, daca ne-am daruit si noi prin ceea ce le-am dat lor. 15. Bunatatile sufiVtului cistigat aici ne trag spre Impara^ia iubirii sau ne gatesc calea spre ea. Deci intr-un fel s-au dun inaintea noastra acolo. Colo buno ne trag inainte. Numai egoismul ne trage inupoia a reea re sintem. spre o stare tot mai cgoistn, tot mai inchircita, 204 SK1NTUI. ATANAS1E CEL MARE XVIII Drept aceea, sa ne incredinfam §i din acestea ca nu trebuie sa fim nepasatori, mai ales cugetind ca sintem slujitorii lui Hristos si ca sintem datori sa slujim Stapinului. Sluga nu va cuteza sa spuna: «Odata ce am lucrat ieri, nu mai lucrez azi». Nici nu masoara timpul trecut, ca sa ince- teze de a lucra in zilele urmatoare, ci arata in fiecare zi, cum s-a scris in Evanghelie, aceeasi rivna, ca sa placa stapinului sau §i sa nu se primej- duiasca. La fel si noi sa staruim in fiecare zi in aceasta nevoin^a, stiind ca de vom nesocoti-o intr-o singura zi, nu ne va ierta pentru timpul trecut, ci se va supara pe noi pentru nepasarea noastra. Caci asa am auzit si la Iezechiel (Iez., 18). Iar Iuda a pierdut pentru o singura noapte toata oste- neala timpului trecut 16 . XLX Sa staruim deci, fiilor, in nevoinfa si sa nu ne molesim. Ca in aceasta avem si pe Domnul impreuna-lucrator, precum s-a scris ca Dumnezeu ii este impreuna-lucrator spre bine tot celui ce a ales binele (Rom., 8, 28). Iar spre a nu ne face nepasatori, e bine sa cugetam la spusa Apostolului: «Mor in fiecare zi» (I Cor., 15, 31). Caci daca am trai §i noi ca cei ce mor in fiecare zi, n-am pacatui. Iar ceea ce se spune prin aceasta trebuie s-o injelegem a§a: sculindu-ne in fiecare zi, sa socotim ca nu vom ramine in viaJA pina seara §i cind ne culcam sa socotim ca nu ne vom mai scula. Caci via^a noastra e prin fire nesigura si ne e masurata in fiecare zi de Provi- denfa". Cugetind si traind astfel nu vom pacatui, nici nu vom pofti ceva pe pamint, nici nu ne vom minia pe cineva, nici nu vom aduna comori pe pamint, ci vie^uind ca unii ce a§teptam in fiecare zi sa murim, vom fi ca unii care nu avem aci nimic §i le vom da toate tuturor 18 . Nu vom fi stapinifi deloc nici de pofta femeii, nici a altei placeri murdare, ci le vom ocoli ca pe ceva trecator, sim^indu-ne mereu in preajma morjii §i avind in ie$& vede- tot mai sftraca, tot mai neputincioasa. Savfrgind o fapta egoista, sau nesa\ar§ind faptele de dragoste, vom vedea mai tlrziu rezultatul insingurarii noastre, sau al crisparii noastre, al Intunecarii noastre, sau raspunsul altora ca parasirea noastra de catre ei, ca absenjia a razelor luminoase de viafa datatoare venite de la ei. Egoismul ne trage mai jos din putin|a de a fi oameni, putin^a cu care am venit pe lume. 16. Este o idee pe care de asemenea a reluat-o sfintul Grigorie de Nyssa, aratind ca eel oa se opreste o clipa din urcus nu ramine pe loc, ci cade. Ca sa stai pe linia unde e§ti, tre- buie sa te silesti sa urci necontenit. Statornicia se men^irie prin miscare in sus (status mobilis). Oprirea din urcus e moleseala. §i moleseala stinge focul din suflet. Qnd cineva opreste pentru un moment alimentarea f ocului iubirii, 1-a slabit, a slabit caldura sufletului. 17. Viafa noastra nu sta prin ea insasi §i nu ne e §tiuta durata ei. Durata ei e stiuta numai de Dumnezeu. Caci Providenfa Lui ne-o prelungeste in fiecare zi, masurindu-ne rfte o bucata scoasa din nimic. 18. In preajma morj,ii nu-|i mai trebuie nimic din cele ce ai. Toate i§i pierd valoarea. De traiesti mereu cu sentimentul ca esti in preajma morjii, nu vei cauta sa ai si sa dobin- desti nimic, socotindu-le toate fara nici o valoare. Le dai toate fara nici o parere de rau. VIAfA (,'IIVItMWUII PAHINTKUM NOSTKII ANK1NII; 205 rii ziua judecatii. Caci frica si mai Jnainte vederea chinurilor topeste dul- cea^a placerii §i ridica sufletul aplecat spre cele de jos". XX Drept aceea odata ce-am inceput §i am pornit pe calea virtual, sa ne intindem §i mai mult spre ea, ca sa ajungem la cele dinainte (Filip., 3, 14). §i nimeni sa nu se intoarca spre cele dinapoi ca so^ia lui Lot (Fac, 19, 26). Mai ales pentru ca Domnul a zis: «Nimeni punind mina pe plug §i intorcindu-se spre cele dinapoi, nu este vrednic de Imparajia cerurilor» (Luca, 9, 62). Iar a se intoarce nu inseamna nimic altceva, decit a se raz- gindi si a cugeta iarasi la cele lumesti. Nu va temej;i deci, auzind despre virtute, nici nu va miraji de numele ei. Caci nu e departe de noi, nici nu ia fiinja in afara de noi, ci este un lucru cu putinja de implinit de catre noi si un lucru usor, numai sa voim. Paginii (elenii) calatoresc departe §i strabat mari ca sa invej;e carte. Dar noi nu avem nevoie sa calatorim departe pentru fmparajia cerurilor, nici sa strabatem marea pentru virtute. Caci venind Domnul a spus: «Imparaj;ia cerurilor este inlauntrul vostru» (Luca, 17, 21). Deci virtutea are nevoie numai de voinj;a voasta. Fiindca este in voi §i ia fiinj;a din voi. Caci sufletul avind prin fire puterea cugeta- toare, din aceasta se naste virtutea. §i o are prin fire ca sa ramina cum a fost facut. §i a fost facut bun si foarte drept 20 . De aceea Isus al lui Navi i-a poruncit poporului zicind: «Indreptaf;i inima voastra spre Domnul Dum- nezeul lui Israel» (Ios., 24, 23). Iar loan indemna: «Drepte face^i cararile voastre» (Matei, 3, 4). Iar in dreptatea sufletului se arata felul in^elegator al lui, asa cum a fost creat. De aceea cind se abate si se strimba de la sta- rea lui cea dupa fire, se spune ca aceasta e rautatea sufletului. Deci nu e greu lucrul virtujii. Caci sintem in virtute daca raminem asa cum am fost facuji. Iar daca cugetam cele rele, vora fi judecaji ca rai. Daca lucrul ar trebui cautat in afara de noi, ar fi cu adevarat greu. Dar daca e in noi, sa ne pazim de ginduri murdare si sufletul luat de la Domnul ca un dar spre 19. Pacatul se naste din prea marea alipire la cele din lume si la via^a legate de ele. Daca ne-am simp: alipifi de Dumnezeu si de viaja vesnica ce o vom avea de la El, ni s-ar slabi aplecarea spre pacat. 20. Se condtyioneaza nasterea virtual pe de o parte de voin^a, pe de alta, de puterea cugetatoare a sufletului. Nu exista tnfcelegere fara voin^a, sau invers. La ce-ar infcelege sufletul deosebirea dintre fapte, daca n-ar avea voinfa ca sa aleaga intre ele? Sau cum s-ar putea manifesta o voinfa, fara in^elegere? Dar de caracterul infelegator si voluntar al sufletului fine pe de alta parte tending (sau vointa), sa ramina asa cum este, adica bun, sau sa aleaga in temeiul in^elegerii important lui pentru om, binele. Dar de vointa line si putinfa de a voi si contrar binelui. tnsa alegerea raului nu mai Vine pe om Sn cadrul firii lui, ci o perverteste po acemtta, aduce Hlabirea si dezordinca in om si intre oameni. E firesc omului sa vrea bine*!*-. Dar cw.'a ci- e firesc omului ho trnplincali' cu voiii lui ci>a adcvarata. jl!( )(i HKlNTUL ATANAS1K CE1, MARK pastrare, sa-1 pazim pe seama Domnului, ca El sa recunoasca faptura Lui ca pastrata astfel precum a facut-o 21 . XXI Sa luptam ca sa nu ne tiranizeze minia, nici sa ne stapineasca pofta. «Minia omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu^ (Iacov, 1, 20). «Iar pofta, zamislind, naste pacatul. Iar pacatul savirsit aduce moartea» (Iacov 1,15). Vie^uind astfel, sa priveghem cu luare aminte si, precum s-a scris, sa ne pazim inima cu toata grija. Caci avem vrajma§i cumpltyi §i vicleni, pe demonii cei rai. Si impotriva lor ne este lupta cum a zis Apos- tolus «Caci lupta noastra nu este impotriva singelui §i a trupului, ci impo- triva capeteniilor si a stapiniilor §i a stapinitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautafii in cele din vazduh». (Efes., 6, 12). Fiindca e mare mufyimea lor in vazduhul nostru si nu sint departe de noi. Si e mare deosebirea intre ei 22 . Despre firea lor si despre deosebirea lor s-ar putea vorbi mult, dar descrierea aceasta o lasam pe seama altora mai mari ca noi. Ceea ce ne trebuie noua e sa cunoastem mestesugirile lor impotriva noastra. XXII Deci aceasta s-o cunoastem intii, ca dracii n-au fost creaji ca cei ce poarta numele de draci. Caci nimic rau n-a facut Dumnezeu. Ci au fost 21. Sufletul ne e dat ca un dar spre a-1 pastra pentru a cugeta, simji, lucra prin voia noastra, data §i ea de Domnul odata cu sufletul, pentru El si prin aceasta si pentru buna dezvoltare a noastra. Sufletul e un dar de la Dumnezeu, insa de acest dar e legata si dato- ria de a-1 folosi cum se cuvine pentru Dumnezeu §i pentru noi. Voia noastra insagi este un dar, fnsa folosind-o a§a cum se cuvine, facem §i noi ceva ce place Domnului §i in acelasj tlmp ne face ferictyi si pe noi. Ceea ce vine de la Domnul este al Lui, insa si al nostru, ca dezvoltindu-1, sa se bucure si El ca de un dar dat de noi Lui, sa se bucure de dezvoltarea crea^iunii Lui. Voim datorita lui Dumnezeu, dar totusi a voi se datoreste si noua. Si voim cu adevarat pentru noi, cind voim pentru El. Clnd vrem sa fim numai ai no§tri, sa voim numai pentru noi, ne impujinam existen^a. Am primit existenj;a prin El din nimic; ne-o menfinem si o sporim §i noi prin voia noastra, and voim sa o men^inem §i s-o sporim prin El. 22. In capitolul acesta (21) se vorbegte de ^trupurile subjiri»- ale demonilor, de alerga- rea lor mai repede dintr-un loc in altul, de miscarea lor «in vazduh». La baza acestora s-ar putea vedea acest in^eles: duhurile nu vie^uiesc intr-o nespa^ialitate totala, care le-ar face posibila o atotprezen^a. Ei au o nespat.ialitate asemenea sufletului nostru care e legat totusi de un trup format de el ca un organism din materia lumii. Deci au §i ele o anumita legatura, nu cu un trup organic, format de ele, ci cu un invelig trecator format din aerul cosmosului, sau cu ceea ce corespunde acestuia in spafiile interplanetare, sau dintre siste- mele planetare. Ele sint astfel «in vazduh^ cu acest invelig sutyire, pe care-1 pot si schimba cu usurinjl. Astfel ele se pot misca foarte repede, ca niste vfrtejuri mai mari sau mai mici, mai sim^ite sau mai puj;in sim^ite, de vint. In baza acestei legaturi cu aerul cosmic, sau cu ceea ce ii corespunde lui in sparine interplanetare, ele isi pot da cu u§urin|a §i anumite forme trecatoare asemanatoare trupurilor de oameni sau de animale. De asemenea pot intra in lucruri, in plante, in animale, chiar in oameni si pot starui mai mult in anumite locuri. Din convingerea aceasta se explica rugaciunile de sfin^ire a tuturor lucrurilor, locu- rilor si persoanelor, ca si de alungare a duhurilor din ele, savirsite de Biserica. Teolo- VIA'l'A CIlVKMUtUI HAMNTKLtll NOSTKU ANTONIK 207 facutf si ei buni. Dar cazind de la cugetarea cereasca ji tnvfrtindu-se In jurul pammtului, i-au amagit pe pagfni cu naluciri. Iar pe noi, crestinii, pizmuindu-ne, toate le misca voind sa ne impiedice in suisul spre cer, ca sa nu ne urcam acolo de unde au cazut ei. De aceea e nevoie de multa rugaciune si nevoinja, ca primind cineva prin Duhul darul deosebirii duhurilor, sa poata cunoa§te cele ale lor: care dintre ei sint mai pu^in rai, care mai rai decit aceia si in ce uneltire se straduieste fiecare dintre ei si cum poate fi invins §i scos fiecare din bine. Caci multe sint mestesugirile lor §i multe cursele lor. Fericitul Apostol §i cei ce le-au cunoscut ca el pe acestea, zic: «Nu ne sint necunoscute gindurile lui» (II Cor., 2, 14). Iar noi din cele ce le-am patimit de la ei, trebuie sa ne indreptam prin ele unii pe atyii. Eu avind o parte din cercarea acestora, va graiesc ca unor fii. XXIII Deci ace§tia, cind vad pe oricare crestin, dar mai ales pe monahi, oste- nindu-se si inaintind, incearca intii sa-1 ispiteasca, ridicind multe sminteli in cale. Iar smintelile sint gindurile rele. Dar nu trebuie sa ne temem de momelile lor. Caci acelea sint doborite indata prin rugaciuni si postiri si prin credinja in Domnul. Dar nici doboriji ei nu inceteaza, ci vin indata iara§i cu viclenie §i me§tesugire. Caci and nu pot sa in§ele inima pe fa^a cu o placere murdara, vin iara§i in alt chip si se silesc sa sperie pricinuind alte naluciri, prefacindu-se §i imitind femei, fiare, reptile, trupuri de uriasi §i mul|;ime de ostasL Dar nu trebuie sa ne temem nici de nalucirile acestea. Caci nu sint nimic, ci se mistuiesc indata, mai ales daca omul se intareste cu credin|;a §i se imprejmuieste cu semnul crucii. Dar sint plini de indrazneala si de nerusinare. Caci de sint biruifi, ne ataca, iarasi, in alt chip. Se prefac ca ghicesc §i ca ne spun de mai inainte ceea ce va veni dupa multe zile, se arata inatyi ajungind pina la acoperi§ si grosi, ca pe cei ce nu i-au putut amagi prin ginduri sa-i rapeasca prin astfel de naluciri. Iar de vor afla sufletul §i astfel neclatinat in credin];a §i in cugetarea nadej- dii, aduc pe capetenia lor. XXIV Iar de acela zicea ca de multe ori apare asa cum 1-a descris Domnul pe diavolul lui Iov, zicind: «Ochii lui chip de luceafar. Din gura lui por- nesc ca niste faclii aprinse, ce scapara ca niste sage^i de foe. Din narile lui iese ca un fum de cuptor arzind de focul unor carbuni apringi. Sufletul lui, carbuni aprin§i. Din gura lui iese o flacara«- (Iov, 41, 9-11). A§a aparind gul grec Yannaras vorbe»te de o «metafizica a trupului«. S-ar putea spune ca exista si o metafizica a aerului, a apei gi a tuturor lucrurilor si organismolor animale si vegetale. In acest spat-iu •"mctafi/ic", due rival, Sf miycu duhurile. 208 SFlNTUl. ATANASIK CEL MARK capetenia dracilor, inspaiminta, precum am spus inainte, graind viclea- nul lucruri mari, cum iarasi 1-a dat pe faj;a Domnul, spunind lui Iov: «>Socoteste fierul ca paiele si arama ca lemnul putred. Marea o socoteste ca un vas de unsoare §i pe portarul adincului ca pe un rob. Socoteste adincul ca un loc de plimbare>* (Iov, 41, 17-22). Iar prin proorocul a spus: «Zis-a vrajmasul: gonind ii voi prinde» (Ies., 15, 9); si iarasi prin altul: *Toata lumea o voi lua in mina ca pe un cuib si ca pe niste oua parasite le voi ridica*- (Isaia, 10, 14). Si incearca sa se faleasca cu unele ca acestea si 1« vesteste acestea, ca sa amageasca pe cinstitorii de Dumnezeu. Dar noi credinciosii nu trebuie sa ne speriem nici de nalucirile acestea, nici sa luaxn aminte la cuvintele lui. Fiindca minte §i nu spune nimic adevarat. Caci graind cu indrazneala acestea §i atitea altele, balaurul a fost atras ca ' intr-o undtya de Mintuitorul si ca o vita a primit capastrul in jurul botului; si ca unui cal i-au fost prinse narile in belciug si buzele i-au fost gaurite cu , o Aula. Si a fost legat de Domnul ca o vrabie ca sa ne putem bate joe de el (Iov, 40, 19-24). Atit el cit §i demonii cei impreuna cu el au fost doboriji la pamint ca niste scorpii si serpi, spre a fi calcaji in picioare de noi, cresti- rrii. Si dovada acestui fapt e ca noi vie^uim protivnic lui. Caci eel ce se lauda sa sece marea si sa cuprinda lumea, iata ca nu poate sa impiedice acum nevoin^a voastra si nici pe mine sa graiesc impotriva lui 23 . Sa nu luaxn deci seama la cele ce le spune, caci minte, nici sa nu ne speriem de nalucirile lui, fund si acestea mincinoase. Caci nu e lumina adevarata cea care se arata in ele, ci mai degraba acestea poarta in ele inceputurile §i chipurile focului gatit lor, in care vor arde. Cu ele incearca sa inspaiminte pe oameni. Ele apar, dar se si mistuiesc de la sine, nevatamind pe nici i unul dintre credincio§i, ci purtind asemanarea focului viitor ce-i va primi pe aceia. De aceea credinciosii nu se cuvine sa se infrico§eze. Caci toate mestesugirile lor sint nimic in fa^a harului lui Hristos. XXV Sint vicleni si gata sa se prefaca si sa se preschimbe in toate infajisd- rile. Adeseori se prefac chiar a cinta psalmi, macar ca nu se arata amin- tlndu-si de cuvintele din Scripturi. Se intlmpla ca si cind citim noi, sa ros- 23. Lumea duhurilor poate sa devina transparenta celor ce printr-o asceza accentuata ■-au desprins total de lumea vazuta §i staruie in aceasta despar^ire printr-un mare efort ■piritual, de care noi nu ne-am apropiat. Ei provoaca la o lupta mai indirjita pe demoni, lupta de care nu au nevoie pentru cei ce le stau in braje ca o prada ugoara prin via^a st&ptnita de patimi. Acestora le lasa impresia ca sint stapini pe ei in§i§i, ca nu fac nimic rau, aau ca r6ul in care se complac e opera lor. Deci apari|iile ce se arata celor ce staruie intr-o nevointa incordata au gi ceva real in ele: mirosurile, fierbin^elile, chipurile animalice ce li se arata ca forme ispititoare ale patimilor urfte, in noroiul carora se sealda demonii, care sint gi niste chinuri pentru ei §i pentru cei ce se molipsesc de ele, avind sa ia proporfii infricosAtoare in iadul definitiv, in care vor fi si demonii si cei ce le-au urmat pilda prin lipsa lor de credinja si prin vie(,uirea lor. viaja ouviotm.m f Ahintilui nostru antonii 809 teasca adeseorl Indata.ca pe un ecou, cele ce au fost dtite. Ba dormind noi, ne scoala la rugaciuni. §i aceasta o fac des, aproape netng&duindu-ne nici sa dormim. Se mai intimpla uneori sa ia si chipuri de calugari, prefa- tfndu-se ca vorbesc ca niste oameni evlaviogi, ca sa amageasca prin ase- manarea infafisarii si sa atraga pe cei amagtyi de ei unde voiesc. Dar nu trebuie sa fie lua$i in seama chiar daca ne scoala la rugaciune, chiar daca ne sfatuiesc sa nu mincam deloc, chiar daca se prefac ca ne pirasc §i ne osindesc de cele la care ne-au indemnat odata. Caci nu o fac aceasta din evlavie si de dragul adevarului, ci ca sa duca pe cei simpli la deznadejde §i sa le spuna ca nevoinja nu le este de folos §i sa faca pe oameni sa simta ca viaja monahala este impovaratoare si foarte grea si sa se plictiseasca de ea si sa-i impiedice sa viejuiasca potrivnic lor 24 . XXVI Proorocul trimis de Domnul i-a deplins pe ei, zicind: «Vai celui ce adapa pe aproapele cu bautura tulbure a pieirii» (Avac, 2, 15). Caci acest fel de mestesugiri §i ginduri fac sa se piarda calea ce duce la virtute. Iar Domnul insugi astupa gura dracilor chiar cind spuneau adevarul, zicind: «Tu e§ti Fiul lui Dumnezeu» (Luca, 4, 41) §i-i impiedica sa graiasca, ca nu cumva in adevarul spus sa-§i semene si rautatea lor, §i ca sa ne obi§- nuiasca si pe noi sa nu le dam crezare acestora niciodata, chiar daca par sa spuna adevarul. Caci nu se cuvine, avind noi dumnezeie§tile Scripturi §i libertatea de la Mntuitorul sa ne lasam inva^a|i de diavolul 25 care nu si-a pazit locul sau, ci a cugetat altele in locul celor ce se cuveneau. De aceea Domnul il opreste chiar §i dnd spune cuvinte din Scriptura zicind: -«Iar Dumnezeu a spus celui pacatos: Pentru ce povestegti drepta^ile Mele si iei legamintul Meu prin gura ta?» (Ps. 19, 16). Caci toate le fac gi le graiesc §i le tulbura si in toate se prefac si pe toate le amesteca ca sa amageasca pe cei simpli. §i pricinuiesc lovituri §i rid nebune§te si §uiera; iar de nu-i ia cineva in seama pling si se vaicaresc ca niste biruiji. 24. Se pre^uiegte in toate scrierile duhovnice§ti din Rasarit, fncepfnd cu aceasta, dreapta masura sau cumpana. Nu trebuie sa fim nici nepasatori fafa de pacatele trecute, dar nici sa ne lasam cuprinsi de deznadejde, care poate duce uneori tot la nepasarea prici- nuita de sentimentul neputin^ei si al resemnarii. Sa ne cairn de cele rele savirsite in trecut Si sa ne oprim de la repetarea lor, dar sa nu disperam uitind de mila lui Dumnezeu. Si chiar daca nu putem duce o viafa cu totul curata de pacat, sa nu parasim orice efort. Ci sa ne silim sa facem mereu atita dt putem. Caci prin aceasta inaintam treptat spre o stare mai buna. 25. Ascultind pe diavol, ne facem robii lui, lasindu-ne stapfnifi de patimile de la el. Ascultind de Domnul, ne pastram libertatea cu care ne-a inzestrat si sporim in ea. Cad cele bune le savirsim in Hbertate, aratata in efortul nostru, pe dnd cele rele le savirsim sta- pinij;i de patimi. 2 1 SFtNTUL ATAN ASIECBLMARB XXVII Astfel Domnul ca Dumnezeu le-a inchis gura dracilor. Iar noi, inva- flnd de la sfinji, trebuie sa facem ca aceia si sa urmam pilda barbajiei lor.- Caci si aceia vazind acestea ziceau: «Cind a statut pacatosul impotriva mea, am amu$it §i m-am smerit si am tacut de cele bune» (Ps. 38, 2). Si iarasi: «Iar eu ca un surd n-am auzit si ca un lipsit de grai, n-am deschis gura mea. Si m-am facut ca un om care nu aude» (Ps. 37, 14). Deri si noi sa nu-i auzim pe ei ca unii ce sintem straini de ei, nici sa ascultam de ei chiar de ne scoala la rugaciune si chiar de ne vorbesc despre posturi. Iar In privinja hotaririi de-a ne nevoi, sa luam aminte mai degraba la noi inline si sa nu ne lasam amagtyi de ei, care toate le fac cu viclenie. Pe de alta parte nu trebuie sa ne temem de ei, chiar daca par ca dau navala asupra noastra, chiar de ne amenin^a cu moartea, caci sint slabi si nu pot nimic, decit numai sa ne ameninje. XXVIII Am vorbit despre aceasta pina acum in trecere. Dar nu ne va fi greu sa vorbim acum mai pe larg. Caci reamintirea lor va va fi spre intarire. Venind Domnul la noi, a cazut vrajmasul §i au slabit puterile lui. Dar nemaiputind face nimic, totusi ca un tiran ce este, chiar cazut, nu se linis- teste, ci amenin|;a fie macar si numai prin cuvinte. Sa se gmdeasca fiecare din voi la aceasta §i va putea sa dispre^uiasca pe demoni. Daca ar fi lega|;i de acelagi fel de trupuri cum sintem noi, le-ar fi cu putinja sa spuna: fiindca oamenii ne sint ascunsi, nu-i aflam, dar cind ii aflam ii vatamam. Caci in acest caz am putea sa ne ascundem de ei ; inchizind u§ile in faja lor. Insa fiindca nu sint asa, pot intra chiar de le sint u§ile inchise si intiiul dintre ei, diavolul, se afla in tot vazduhul. Pe linga aceea, sint pururea voitori de rau §i gata spre vatamare si, cum a zis Mintuitorul, diavo- lul este, de la inceput, ucigator de oameni» si «tatal rauta|;ii» (loan, 8, 44). Dar noi totugi traim viefuind contra lui. Prin aceasta se fac vadiji ca nu pot nimic. Caci nu-i impiedica de la uneltire nici distanj;a, nici nu ne soco- tesc prieteni ai lor, ca sa ne cruje, nici nu sint de bine iubitori, ca sa ne fndrepteze, ci sint mai virtos rai si nimic nu le sta mai mult la inima decit sa vatame pe cei iubitori de virtute §i cinstitori de Dumnezeu. Deri numai pentru ca nu pot face nimic, nu fac nimic decit sa ne ameninje. Caci daca ar putea n-ar intirzia, ci indata ar face raul, avind totdeauna voinja gata spre aceasta, mai ales impotriva noastra. lata si acum adunindu-ne graim Impotriva lor §i §tiu ca spbrind noi (in nevoin|;a) ei slabesc. Daca ar avea deci putere, nu ne-ar lasa pe nici unul dintre noi, crestinii, sa vie^uim dupa Dumnezeu. Caci pacatosului ii este scirba de cinstirea lui Dumne- zeu. Deci pentru ca nu pot nimic, se rod si mai mult pe ei insisi, ca nu pot VIATA CUVtOSULUl PAmNTtlAJl NOCTm) ANTONIK 211 face nimic din cele cu care ne amenin^a. Apoi trebuie cugetat si aceea, spre a nu ne teme: daca le-ar fi fost cu putin^a sa ne vatame, n-ar fi venit cu zgomot, nid n-ar fi iscat naluciri, nici n-ar fi uneltit prin schimbarea infa^igarii. Ci le-ar fi fost destul numai sa vina, ca sa faca ceea ce pot §i voiesc. Fiindca oricine are putere nu omoara cu nalucirea, nici nu sperie prin zgomote, ci se foloseste el insusi de putere precum voieste. Insa dracii, neputind nimic, joaca ca pe scena, schimbindu-§i chipurile si speriind copiii, prin nalucirea zgomotelor §i prin infajisari prin care se dovedesc mai degraba vrednici de disprejxiit ca unii ce sint neputincio§i. Caci ingerul adevarat, trimis de Domnul impotriva asirienilor, n-a avut nevoie de zgomote, nici de naluciri din afara, nici de lovituri, nici de ciocanituri. Ci s-a folosit linistit de puterea sa §i a omorit indata o suta optzeci §i cinci de mii (IV Regi, 19, 35). Iar dra- cii nu pot nimic, chiar daca incearca sa inspaiminte prin naluciri. XXIX Dar daca cineva, cugetind la cele intimplate cu Iov, ar putea intreba: -«Pentru ce diavolul atacindu-1 pe acela a putut face toate impotriva lui? Cum 1-a saracit de toate avu^iile, i-a omorit fiii §i pe el 1-a lovit cu buba rea?» (Iov, 1, 15-22; 2, 1-7), sa stie ca nu diavolul a putut face acestea, ci Dumnezeu care 1-a predat lui spre cercarea lui Iov. De fapt diavolul neputind face nimic a cerut putere de la Dumnezeu §i primind-o a facut acelea. Deri §i din aceasta poate fi disprejuit diavolul §i mai mult, ca desi a voit, n-a avut nici o putere impotriva unui om drept. §i cerind nu o dat6, ci §i a doua oara, se arata §i din aceasta slab §i neputind face nimic 28 . §i nu e de mirare ca n-a avut putere asupra lui Iov, and nu s-a putut face nici nimicitorul animalelor, decit ingaduindu-i Dumnezeu. Nu are putere nici 26. Dumnezeu le da toate si de aceea numai El le poate §i lua. El lasa sa vina greuta- ^ile peste cei drep|;i, vrind sa-i faca §i mai tari prin rabdarea lor. Dumnezeu nu vrea sa fine pe om in puful moale care moleseste, ci ingaduie sa vina pentru el imprejurari aspre, ca sa-i intareasca barbajia. Il vrea pe om ridicat la treapta unui partener demn de El. Desigur ca sint si necazuri care vin din departarea de Dumnezeu, izvorul vie^ii. Dar si din acestea poate cistiga omul, ca din niste avertismente. Pe de alta parte, Dumnezeu nu lasa pe om greutaji mai mari ca cele pe care le poate rabda. Nu-1 lasa sa fie coplesit de ele. Dar tocmai marimea greuta^ilor ingaduite sa vina peste om, arata ce resurse de putere zac ascunse In el, resurse pe care greutatile ii dau prilejul sa le puna in lucrare. Pe de o parte, totul are omul de la Dumnezeu; pe de alta, e lasat in situa^ia ca sa si le faca proprii prin rabdarea cu care suporta amenintarea venitft asupra celor daruite. Faptul ca omul ar putea pierde bunurile daruite, nerabdind greutatile pastrarii lor, arata ca el capata prilejul de a si le insusi oarecum, la rindul sau, prin efortul sau. Dar omul le cistiga oarecum el insusi alipin- du-se totusi de Dumnezeu, cu pretul renunjArii la toate. Prin aceasta el vede ca in Dumne- zeu a aflat izvorul tuturor: a aflat infinit mai mult decit in ele. Iar alipirea omului de Dum- nezeu nu poaU» fi un rezultnt al greutatilor suferite de om de mIIA. Acnnsta trebuio sa fie opera voin\vi lui. 212 StiNTUL ATANASIE CEL MAM asupra porcilor. Cad ll rugau, cum s-a scris In Evanghelie, pe Domnul, zidnd: «Ingaduie-ne sa mergem In pord» (Matei, 8, 24). Iar daca n-au putere nici asupra porcilor, cu atlt mai mult nu au toipotriva oamenilor facufi dupa chipul lui Dumnezeu. XXX Deci numai de Dumnezeu trebuie sa ne temem, disprejuindu-i pe acestia si netemindu-ne deloc de ei. Ci cu dt mai mult incearca sa faca a- cestea, cu atit mai mult sa ne incordam nevoinja impotriva lor. Cad mare arma este impotriva lor viaja dreapta si credinja in Dumnezeu. Cad se tern de post, de priveghere, de rugaduni, de blindeje, de liniste, de neiu- birea de arginji, de neiubirea de slava desarta, de smerita cugetare, de iubirea de sarad, de milostenii, de neminiere si in primul rind de dreapta credin^a in Hristos a nevoitorilor. Pentru aceea fac toate, ca sa nu-i vada caldndu-i in pidoare. Fiindca cunosc harul dat de Mintuitorul celor ce cred, impotriva lor, odata ce El insu§i a zis: «Iata v-am dat voua putere sa calcafr peste serpi §i scorpii §i peste toata puterea vraj- masului» (Luca, 10, 19). XXXI Iar daca se prefac ca prevestesc sa nu socoteasca dneva aceasta un motiv de a se increde in ei. De fapt de multe ori ei spun de unii trap, ca vor veni peste dteva zile. §i aceia vin cu adevarat. Dar o fac aceasta nu de dragul auzitorilor, d ca sa-i convinga sa creada in ei, §i asa, supunin- du-si-i, sa-i piarda. De aceea sa nu li se dea atenjie, d chiar spunind astfel de lucruri, trebuie sa-i respinga zidnd: nu avem nevoie de acestea. Cad ce e de mirare, daca folosindu-se de trupuri mai sub^iri dedt ale oameni- lor si vazfndu-i pe cei ce au pornit la drum, le-o iau inainte in alergare §i vestesc ca vin? Aceasta o prevesteste si eel ce calareste cu un cal, luind-o Inaintea celui ce calatoreste pe jos. Ded nu trebuie sa ne miram de ei nid dhd fac aceasta. Cad nu cunosc nimic din cele ce nu s-au facut. Ci singur Dumnezeu ,este eel ce le stie toate inainte de facerea lor (Dan., 13, 42). Acestia, ca niste furi, alergind inainte vestesc cele ce le vad. Qtora le istorisesc cele ale noastre, ca adica ne-am adunat §i graim impotriva lor, Inainte de a le vesti careva plednd de la noi. Aceasta o poate face §i un copil iute de pidor, luind inaintea celui ce intirzie. Asa trebuie in|eles ceea ce spun: daca a pornit cineva la drum de la Tebaida, sau din alt finut, inainte de a fi plecat, ei nu stiu de va pleca. Dar dupa ce 1-au vazut plednd alearga inainte §i vestesc venirea aceluia inainte de a ajunge acela. §i asa se intimplfi ca aceia sosesc dupa dteva zile. Dar adeseori intordndu-se cei ce au plecat la drum, acestia au minjit. VIATA CUVlOIUtm PAMNTKLUI NOBTRU ANTQNltt 313 XXXII Asa se intfmpla uneori ca flecaresc 9! despre apa rturilor. Cad dupa ce au vazut ploi mari care au fost !n parole Etlopiei si stiind ca din acelea se va umple riul, inainte de-a a}unge apa in Egipt, alergtnd fnainte o ves- tesc aceasta. Dar aceasta au spus-o §i oamenii care au putut sa alerge aga de repede ca §i aceia. §i precum trimisul lui David, urdndu-se la inal- Jime vede mai inainte pe eel ce vine dedt eel ramas jos, si eel ce a alergat Inainte a spus inaintea altora, nu cele ce inca nu s-au intimplat, d cele ce sint pe drum si se fac, asa §i acestia se ostenesc si le spun altora, numai ca sa-i amageasca. Dar daca providenja hotaraste intre timp altceva despre ape sau despre cei ce vin pe drum (cad poate aceasta), drarii au min^it §i cei ce le-au dat atenjie au fost inselajl xxxm Asa s-au nascut oracolele elinilor (paginilor) §i asa au fost mai inainte amagtyi de drad. Dar asa a §i incetat ratadrea. Cad a venit Domnul care a surpat pe drad impreunarcu uneltirea lor. Fiindca nu cunosc nimic de la ei in§i§i, d, ca niste furi, cele ce le vad la alfii acelea le spun. Dar sint si oameni care i§i dau cu socoteala (care spun cu probabilitate) fara sa fie prestiutori. De aceea chiar daca unele din cele ce le spun sint adevarate, nid atund nu trebuie sa se minuneze dneva de ei. Cad si doftorii avind experienfa unorboli, and, vad la alpj aceea§i boala adeseori spun de mai inainte, dindu-§i cu socoteala (cu probabilitate), cum va decurge boala, pe temei de obisnuinja. §i drmadi de corabii si mul|;i agricultori, vazind Sta- rea aerului spun de mai inainte din obisnuinja de va fi furtuna sau vreme senina. Dar nu va spune cineva, din pricina aceasta, ca ei au o prestiin^a de insuflare dumnezeiasca, d din cercare §i obi§nuin|a. De aceea daca si dracii spun aceasta uneori, dindu-§i cu socoteala (cu probabilitate), nu trebuie sa se minuneze cineva de ei, din pridna aceasta, nid nu trebuie sa le dea atenjie. Cad ce folos au auzitorii sa §tie de la acestia cu dteva zile inainte cele ce vor veni? Sau la ce s-ar sirgui dneva sa cunoasca astf el de lucruri, chiar daca le-ar cunoagte cu adevarat? Cad acest lucru nu e pri- dnuitor de virtute, nid de vreo deprindere buna. §i nimenea nu e judecat pentru ceea ce nu §tie si nimenea nu e feridt pentru ceea ce a aflat si a cunoscut. Ci fiecare e judecat daca a pastrat in acestea credinja si a pazit din inima porundle. XXXIV Ded nu trebuie sa ne ingrijim prea mult de acestea. Nici nu trebuie sa ne nevoim §i sa ne ostenim pentru ele, ca sa le cunoagtem, d ca sa placem lui Dumnezeu pentru buna vie|;uire. Si trebuie sa ne rugam nu ca sa cunoastem de mai inainte, nici ca sa cerem plata pentru aceasta nevoin^a; ci ca Domnul sa ne fie impreuna-lucrator in biruinfa asupra diavolu- 2 1 4 SFlNTUI. ATANASIE CEL MARE lui. Iar daca vrem vreodata si sa cunoastem ceva de mai inainte, sa ne cu- rityim in^elegerea. Cad eu cred ca sufletul care e cuntyit in toate privin^ele si care sta in cele ale firii, fadndu-se stravazator, poate vedea mai multe si mai departe decit demonii, avind in sine pe Domnul care i le descopera". A§a a fost sufletul lui Elisei, care vedea cele privitoare la Ghiezi (IV Regi, 4, 26) si privea puterile (ostirile) ce stateau in jurul lui (IV Regi, 6, 17). XXXV Cind deci vin noaptea la voi §i voiesc sa va graiasca cele viitoare §i spun: «Noi sintem ingeri>->, nu le daji atenjie, caci mint. §i chiar de lauda nevoin^a voastra §i va fericesc, nu-i ascultaji §i nu-i crede|i. Ci pecetlui- fi-va (cu semnul crucii) mai degraba pe voi insiva si casa §i va rugajl §i-i veji vedea fadndu-se nevazufi cad sint Jasi §i se tem foarte mult de sem- nul crucii Domnului, fiindca prin ea i-a dezbracat Mntuitorul, dindu-i pe faj;a 28 . Iar daca totu§i staruiesc cu si mai multa obraznicie judnd teatru §i schimbind naludrile, nu va infricosaji, nici nu va lasa|;i uimifi, nici nu le da^i aten|;ie ca unora ce-ar fi buni. Caci prezen^a celor buni §i rai poate fi cunoscuta u§or cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiindca vederea sfinjilor nu are nimic tulbure in ea 29 . «Acela nu se va sfadi, nu va striga, nid nu va auzi cineva glasul din ea» (Isaia, 42, 2). Ci e asa de lini§tita §i de blinda, ca indata aduce in suflet bucuria noastra^ si puterea lui Dumnezeu Tatal. Caci gindurileproduse de el ramin netulburate §i neinvif orate §i sufletul luminindu-se prjvegte prin sine insu§i pe cele care se arata §i e cuprins de dorul de cele dumnezeiesti §i de cele viitoare §i de voin];a de a.se uni cu ei. Si chiar daca unii, ca oameni, se tem de vederea celor bune, cei ce se 27. Sufletul impatimit e inchis intre zidurile patimilor sau pacatelor sale, sau al egois- mului sau. Nu vede in mod real cum sint ceilatyi, in valoarea lor reala, cum sint lucrurile in midmea valorii lor, nu iese din camara intunecoasa a sim^urilor si a injelegerii superficia- lizate prin patimi. Sufletul curajit, iesit din aceasta camara, vede departe si adinc. Vede in lumina posibilita|ile si inten^iile pozitive, creatoare ale eelorlatyi si ce e pe cale sa fac^ Dum- nezeu prin ei. Vede mai real, mai obiectiv si mai departe decit dracii ingusta^i de patimi. 28. Chipurile vazute imprimind in aerul din jur starea lor spirituals, sau mai degraba una pref acuta, ii dau acestuia forma care o exprima. Nalucirile au astfel o oarecare baza obiectiva, indt sufletul curityit de patimi luminindu-se, vede pe aceia care se arata in aceste forme. Iar duhurile and isi vad descoperita prefacatoria lor, se opresc din aratarea ei, fiind facu|i de rugine. Prefacatoria lor e biruita mai ales de semnul crudi. Pentru ca in ea s-a manifestat extrema smerenie a lui Dumnezeu insusi, opusa mindriei si golului min^- cinos al satanei. Cind omul arata ca-si insugeste prin semnul crucii aceasta smerenie, satana isi vede invinsa mindria egoista si goala. Chiar bunatatea neprefacuta a fe^ei unui om se poate distinge usor de bunatatea pref acuta, in cazul ca eel ce-o priveste nu are in sine insusi ceva dornic de a fi laudat, care trece cu vederea prefacatoria. Caci in bunatatea prefacuta a cuiva se vede o oarecare tensiune, sau grija de a nu se da pe fa|;a bunatatea lui ca prefacuta, un fel de lupta interioara sau o duplidtate ce se reflecta pe fa^a. Iar dnd li se arata prefacu^ilor o impotrivire isi dau pe fa^a rautatea din suflet. 29. Privimi (,'i«lor buni cunoaste si prin linistea ei minciuna care-i tulbura pe robii ei. VIATA CUV10IULU1 PAftlNmUl NOSTRU ANTONIB 213 arata departeaza de la ei temerea prin fnsafi iubirea lor, cum a facut Gavriil cu Zaharia (Luca, 1, 12) 9I Ingerul ce s-a aratat femeilor la mor- mint (Matei, 28, 5) si eel ce a spus pastorilor In Evanghelie: *Nu va temeji» (Luca, 2, 10). De aceea temerea lor nu e din frica sufletului, ci din recunoasterea prezenjei celor inalte. A$a este vederea de care se Impar- tasesc sfinfii. XXXVI Iar navala si nalucirea pricinuita de cei rai e cu batai, cu sunete si cu strigate, ca miscarea tinerilor fara minte si a tilharilor. Din acestea indata se naste frica sufletului, tulburarea si neorinduiala gindurilor, tristej;ea, ura fafa de cei ce se nevoiesc, plictiseala, supararea, amintirea rudeniilor, frica de moarte; si apoi pofta de cele rele, lipsa de indemn pentru virtute, nestatornicia moravurilor. Cind deci privind unele vedenii va teme^i, daca frica inceteaza indata si in locul ei vine o bucurie negraita si o buna simjire a sufletelor si curaj si improspatare si netulburarea gindurilor si celelalte cite le-am spus inainte, barbate si dragoste de Dumnezeu, indrazniji §i va ruga|;i. Caci bucuria, sim^irea cea buna a sufletului arata sfin|;enia celui ce se bucura. Astfel Avraam vazind pe Domnul s-a bucurat (loan, 8, 56). Iar loan, auzind glasul Nascatoarei de Dumnezeu Maria, a saltat (Luca, 1, 41). Dar daca aratarea unora e inso^ita de tulburare si de zgomot din afara si de vreo nalucire lumeasca si de amenin|;area cu moartea, si celelalte cite le-am spus inainte, cunoaste|i ca e o aratare a celor rai. XXXVII Sa va fie insa si aceasta un semn. Cind sufletul staruie in frica e semn al prezenj;ei vrajmasului. Caci dracii nu desfiin^eaza frica aceasta, cum a facut marele Arhanghel Gavriil cu Maria si cu Zaharia §i eel aratat femei- lor la mormint. Ci and ii vad pe unii infrica|i le maresc §i mai mult nfiluci- rile, ca sa-i ingrozeasca si mai mult, si navalind isi bat joe de ei, zidnd: «Cazind, inchina|;i-va» (Matei, 4, 9). Asa i-au amagit pe pagini (elini). Caci asa au fost socottyi de ei zei cu nume mincinos. Dar pe noi nu ne-a lasat Domnul sa fim amagi|;i de diavolul. Caci certind pe eel ce ii pricinuia astfel de naluciri 30 , i-a zis: «Mergi inapoia Mea, Satano! Caci s-a scris: Dom- nUlui Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti» (Matei, 4, 10) 31 . Deci sa-1 dispre^uim pe vicleanul tot mai mult §i mai mult. Caci 30. Aci e ar&tat un alt sens al nalucirii: Imbracarea lumii, sau a puterii lumesti In haina aparenta a unei durate fara sflrgit si a capacitatii de a satisface deplin placerile omului. Ei 1 se potriveste mai mult numele de fantezie. Numai puterea lui Dumnezeu nu-i o simple parere si numui El ne poate da vla^a si multumirea adevarata. 31. E propriu celui rau sa fie totodata foarte fricos. Face raul din frica de a nu i se rapl puterea, suu situatiH avuntajata pe care o are. Simle sub el un teren neHiflur. Cei HlRur pe 216 ■ SrlNTUL ATANAME cel mare ceea ce a facut Domnul a facut pentru noi; ca auzind si de la noi dradi aceste cuvinte sa fie birui^i pentru Domnul care i-a certat prin acestea. XXXVIH Dar scofind pe draci, nu trebuie sa ne falim. Nici sa nu ne mindrim cu vindecarea bolilor. Nici sa nu ne minunam de eel ce scoate draci, iar pe eel ce nu-i scoate sa-1 disprejuim. Ci sa cunoasca cineva nevoinja fieca- ruia si fie sa o imite §i sa o rivneasca, fie sa se indrepteze. Cad nu este al nostru a face semne. Aceasta aparfine Mmtuitorului. Cad a spus ucenid- lor: *le-a raspuns: «Amin zic voua, nu va stiu pe , voi» (Matei, 7, 22-23). Cad nu ne cunoaste Domnul caile celor lipsfyi de evlavie. Mai ales trebuie sa ne rugam, precum am spus inainte, ca sapri- mim darul deosebirii duhurilor ca, precum s-a scris, sa nu credem oricarui duh. XXXK Mi s-a aratat odata un demon foarte inalt in scornirea naludrii si a mdraznit sa spuna: -«Eu sint puterea lui Dumnezeu» si: «Eu sint provi- denfa. Ce doresti sa-|i daruiesc?» Iar eu am suflat si mai mult impotriva lui, chemind numele lui Hristos si am incercat sa-1 lovesc. §i mi s-a parut ca 1-am lovit si indata acesta, dt era de mare, a disparut cu to|i dradi lui, tntru numele lui Hristos. §i a venit alta data videanul, and posteam, cu fnf&tisare de monah, adudnd naludrea unor piini. §i ma sfatuia zidnd: ♦Maninca si opreste-te din multele osteneli. Esti om si tu; si vei slabi». Iar eu pricepind uneltirea lui, m-am sculat sa ma rog. Iar acela n-a putut rabda. Ci s-a mistuit si a disparut ie§ind prin usa ca un fum. De dte ori nu mi s-a aratat in pustie naludrea aurului, cerindu-mi doar sa-1 ating §i sa vad. Dar eu rosteam impotriva lui un cuvint din psalmi §i el se topea. De multe ori ma loveau pridnuindu-mi rani, iar eu ziceam: «Nimic nu ma va desparti.de dragostea lui Hristos>-> (Rom., 8, 35). Si ei, dupa aceea, se loveau mai mult intre ei. Nu eu eram eel ce ii oprea pe ei §i ii alunga, d Domnul, Care zice: «Am vazut pe Satana ca un fulger din cer cazind» (Luca, 10, 18). Iar eu, fiilor, amintindu-mi de spusa Apostolului, le mscriam acestea in mine, ca sa inva^a^ ca nu trebuie sa slabi];i intru nevoinfa, nid sa va teme^i de naludrile diavolului si ale dracilor lui. sine n-are nevoie s4-si ia masurile de aparare, slabind pe atyii sau aratindu-si lacomia de lauda lor. §i sigur !n existent se stie In Dumnezeu, izvorul nesecat al existen^ei. V1ATA CUVIQIUUH fAMNTtLUI NQ8TRU ANTON1K 217 XL Dar fiindca n-am facut fara de minte poveatind, primtyi-o si aceasta spre intarirea si scaparea voastra de teama. Si credefi mie. Caci nu mint. A batut odata cineva la usa mea, in locasul singuratic. Si iestad am vazut pe cineva mare si inalt la aratare. §i intrebind eu: «Cine esti?», a zis: «Eu sint Satana». Apoi zictnd eu: «De ce ai venit ad?», acela a raspuns: «Pentru ce ma ocarasc in desert monahii si to^i ceilatyi crestini? De ce ma blestema in fiecare ceas?>* Iar eu zicind: «Pentru ce ii stingheresti pe ei?», a raspuns: -«Nu eu sint eel ce-i stingheresc pe ei, ci ei se tulbura intre ei. Cati eu am slabit. N-au citit ca: «Vrajmasului i-au lipsit sabiile de tot si ceta^ile i-au sfarimat» (Ps. 9, 7)? Nu mai am deci loc, nici sageata, nici cetate. Pretutindeni s-au facut cregtini. In sfirgit s-a umplut si pustia de calugari. Sa-si vada de ei insisi si sa nu ma blesteme in zadar». Atunci minunindu-ma eu de harul Domnului, am zis catre el: «Desi esti pum- rea mincinos si niciodata nu spui adevarul, ceea ce-ai spus acum fara sa vrei, e adevarat. Caci Hristos, venind, te-a slabit si doborindu-te te-a dezgolifc*. Acela, auzind numele Mintuitorului §i nerabdind arsura lui, s-a facut nevazut. XLI Daca deci si diavolul insusi marturiseste ca nu poate nimic, se cuvine sa-1 dispre];uim cu totul pe el si pe dracii lui. Vrajmasul §i ciinii lui sint in stare de aceste uneltiri. Dar noi ; cunoscind slabiciunea lui, putem sa-i dis- pre|uim. De aceea sa nu cadem de mai inainte cu mintea, nici sa nu ne lasam sufletul infricat §i nici sa ne pricinuim noua temere, ci sa zicem: «Sa nu vina demonul sa ma surpe, sa nu ma doboare arundndu-mft, sau aparind deodata sa ma tulbure». Sa nu gindim nicidecum la unele ca acestea, nici sa nu ne intristam ca unii ce pierim. Ci mai degraba sa indraznim §i sa ne bucuram pururea ca unii ce ne mintuim. Si sa cugetam in suflet ca Domnul, Care i-a biruit si le-a luat puterea, e cu noi. Si sa injelegem si sa ^ndim ca fiind Domnul cu noi, nimic nu ne vor putea face vrajmasii. Caci venind, asa cum ne vor afla, a§a se vor face si ei fa^a de noi si-§i vor potrivi nalucirile pe potriva gindurilor ce le vor afla la noi. De ne vor afla fricosi si tulburaji, indata, ca niste furi, afKnd locul nestrajuit, vor navali in el. Si ceea ce gindim despre noi, aceasta o sporeste cu un adaos. Daca ne vad pe noi infricafi 8i tematori ne f ac mai mare frica prin naluci- rile ameninj&toare pricinuite de ei. Prin acestea e chinuit nenorocitul de suflet. Iar daca ne afla bucurindu-ne in Domnul si cugetind la bunata^ile viitoare si gindind la cele ale Domnului si in^elegind ca toate sint m mina Domnului §i ca demonul nu poate face nimic impotriva crestinului, nu au peste tot nici o putere impotriva noastra, ci vazind sufletul intarit prin 218 SrtNTtlt. ATANA81E CEL MARE astfel de ginduri, se intorc rugina^i. Vazindu-1 vrajmasul pe Iov inconjurat" de astfel de fntarituri, a plecat de la el. Dar pe Iuda vazindu-1 gol de aces- tea, 1-a facut prizonier al sau. Deri de voim sa disprefuim pe vrajmas, sa gjndim pururea la cele ale Domnului si sufletul sa ni se bucure pururea prin nadejde. §i vom vedea cursele dracilor risipindu-se ca un fum si pe ei mai degraba fugind decit prigonindu-ne. Caci sint, precum am spus inainte, foarte fricosi, astepttnd pururea focul gatit lor. XLn §i aceasta sa-$i fie semnul netemerii tale de ei: cind se iveste vreo nalucire, nu te lasa cuprins indata de frica, ci, oricare ar fi, intreaba intii cu indrazneala: rine esti tu si de unde? §i de e o vedenie (omrocaia) a sfinji- lor, acestia fyi vor da o incredere si vor preface frica ta in bucurie; iar de e diavoleasca, indata va slabi vazind mintea intarita. Deci e un semn al netulburarii a intreba: Cine esti si de unde? Astfel (Isus) al lui Navi intre- blnd a aflat (Isaia, 5, 13). Iar vrajmasul nu s-a putut ascunde de Daniel, care 1-a intrebat (Dan., 10, 18-19) 32 . XLEI Acestea gindindu-le Antonie, to£i se bucurau. §i iubirea de virtute a unora crestea si lipsa de curaj a altora era alungata, iar judecata gresita de mai inainte a altora inceta. §i to£i se convingeau sa dispre|;uiasca unelti- rea diavoleasca, minunindu-se de harul deosebirii duhurilor dat lui Antonie de Domnul. §i erau salasuri singuratice de vie|;uire (minastirile) Jn munfi pline de cete dumnezeiesti care cintau psalmi, purtau convor- biri, posteau, se rugau, se veseleau de nadejdea celor viitoare §i lucrau ca sa faca milostenii, avind dragoste si buna in^elegere intreolalta. Putea fi socotit cu adevarat ca un ];inut al credinjei in Dumnezeu si al dreptajii. Nu Se afla acolo vreunul care nedrepta|;este si altul nedreptajit, nici dispre|;ul celui ce incaseaza dajdia, ci o mutyime de nevoitori. §i unul era gindul tuturor: eel al virtu|;ii. Astfel vazind cineva lacasurile acestea (minastirile) 9i aceasta rinduiaia a monahilor, putea exclama §i spune: «Cit de fru- moase sint casele tale, Iacove, corturile tale, Israele! Ca niste salasuri umbroase si ca un rai linga riu, ca nigte corturi pe care le-a infipt Domnul 9i ca niste cedri linga ape» (Num., 24, 5-6). XLIV Iar el, dupa obiceiul lui, retragindu-se in casa sa (minastirea sa), inta- rea nevoin|a din zi in zi si suspina gindindu-se la salasurile din cer, fiind 32. Cel ce intreabfi gi examineaza arata ca-§i men^ine o poztyie proprie celui stapin pe glne, ca nu se preda ca o prada usoara mlnat de prima impresie. vi ata cuvKwumi yAtuNmm nqstru antonib , 319 plin de dorul lor, dnd privea la viafa zilnica a oamenilor. De fapt se rugina sa manince si sa doarma si sa tmplineasca celelalte trebuinfe ale trupului, gindindu-se la partea intelegatoare a sufletului. De aceea ade- seori dnd avea sa manince cu ceilatyi monahi, adudndu-si aminte de hrana duhovniceasca, se retragea si pleca departe de ei, socotind ca se va rusina de va fi vazut de atyii mindnd. Minca deci retras pentru neyoia trupului, dar de multe ori si cu fra^ii, ca vazut de ei sa se rusineze, dar si ca sa-i incurajeze prin cuvinte folositoare. Si zicea ca monahul trebuie sa se ocupe mai mult de suflet dedt de trup. Sa se dea 91 gryii de trup pu^in timp, pentru trebuinjele lui, dar tot celalalt timp sa se dea mai degraba grijii de suflet, si sa se caute folosul lui, ca sa nu fie atras de placerile tru- pului, d mai degraba sa fie condus trupul de el, ca un rob. Caci acesta este injelesul celor spuse de Mintuitorul: «Nu va ingrijtyi de sufletul vostru, ce vep. minca, nici de trup, cu ce va ve^i imbraca. §i nu cauta^i ce ve\i minca sau ce veji bea; §i nu fij;i ingrijorajx Caci toate acestea le cauta oamenii lumii. Dar Tatal vostru stie ca ave£i trebuinj;a de toate acestea. Cautaji mai intii Imparajia lui Dumnezeu si toate acestea se vor adauga voua» (Luca, 12, 29-31). XLV Dupa aceasta s-a pornit asupra Bisericii prigoana lui Maximin. Si fiind adu§i la Alexandria sfin$ii mucenid, le-a urmat §i el, lasind minasti- rea 33 . Caci zicea: «Plecam §i noi ca sa luptam pentru credinja de vom fi chemaji, sau sa privim pe cei ce lupta>*. Si avea dorinfa sa se faca martir. Dar nevrind sa se predea el insusi, slujea celor ce marturiseau in lanjuri si in inchisori. Si arata multa sirguin|;a in tribunal intarind rivna celor ce isi afirmau credinja, §i insojind pe cei ce primeau sa fie mucenid, pina ce se desavirseau prin mucenicie. Judecatorul vazind lipsa de frica a lui si a celor impreuna cu el si sirguinjia lor in aceasta, a porundt ca sa nu se mai ingaduie nici unui monah sa se arate in tribunal, nid sa mai petreaca in oras. Ceilatyi to^i au hotarit in ziua aceea sa se ascunda. Dar Antonie a dat atita aten^ie poruncii ca §i-a spalat §i mai bine haina de deasupra si a doua zi a venit la locul eel inalt §i s-a aratat cu chip luminat prefectului. Minunindu-se to|i de aceasta si prefedul vazindu-1 dnd trecea cu suita sa, el statea fara sa tremure aratind rivna noastra, a crestinilor. Cad, cum am spus inainte, dorea §i el sa se faca martir. De aceea se arata intristat ca n-a fost dus la mucenicie. Dar Domnul 1-a pazit spre folosul nostru §i al altora ca sa fie multora investor intru nevoin^a pe care el a inva^at-o din Scripturi. De fapt numai privind purtarea lui, multf se sirguiau sa fie 33. PriKoana u inccput tn anul 303, dnd au fost adugi to^i clcrldi yi tn<:hl»l In Alexandria, Polru. nJunN arhlcplHcop !n anul 300, a muiit moartc do martir in 311, 230 SFlNTUL ATANA81E CEL MARE urm&tori vie^uirii lui. Ded slujea iarasi, dupa obicei, marturisitorilor si legat fiind de ei se ostenea in slujirile lui. XLVI Dupa ce a incetat prigoana §i fericitul episcop Petru a primit muceni- da, a plecat si s-a retras iara§i in minastirea lui. §i acolo marturisea in fie- care zi cu constiinja sa §i lupta pentru biruinja credinjei. Dar se folosea si de multa si tot mai incordata nevoinja. Cad postea pururea. Iar haina ii era pe dinauntru din par, iar pe deasupra din piele. Pe aceasta a pastrat-o plni la moarte nespalindu-§i nici trupul cu apa pentru murdarie §i nici picioarele, ba nevrind nici sa intre simplu cu ele in apa daca nu era vreo trebuinja. Ba nu 1-a vazut cineva nici dezbracat si nici cu trupul gol, dedt dnd, murind, a fost inmormintat. XLVH Retregindu-se ded iar in singuratate §i hotarindu-se ca pentru o vreme nid sa nu iasa, nid sa nu primeasca pe cineva, a venit la el un oare- care Martinian, capetenie de baste, care 1-a stingherit pe Antonie. Cad avea o fiica bintuita de demon. Staruind acesta mult sa bata la usa §i cerind sa-1 primeasca §i sa se roage lui Dumnezeu pentru copila, Antonie nu-i deschide, d uitfndu-se pe deasupra, ii zice: «Omule, ce ma tot strigi? Sint om si eu ca §i tine. Dar de crezi in Hristos, Caruia Ii slujesc, mergi §i roaga-te lui Dumnezeu precum crezi si dorin|a # se va implini». Crezind acela pleca, rugind pe Hristos, §i indata avu pe fiica lui cura|;ita de demon. Dar gi multe alte a facut prin el Domnul, Care a zis: «Cere|i §i se va da voua* (Luca, 11,9). Cad mul^i din cei ce patimeau de vreo boala se cura- \au chiar fara sa le deschida el usa, dormind numai afara de chilia in care viefuia singuratic crezind si rugindu-se. XLVHI Dar vazindu-se tulburat de mul|i si nelasat in retragerea voita de el, temindu-se ca nu cumva prin cele ce le face Domnul prin el sa se tru- feasca, sau sa se socoteasca mai mult dedt este, chibzuind a plecat sa urce la Tebaida de sus, unde vie^uiau cei ce nu stiau de el. §i primind piini de la fra^i, se aseza la malul riului privind de nu cumva trece vreo corabie, ca $uindu-se in ea sa urce cu cei din ea. Gindindu-se la aceasta, s-a facut catre el un glas oarecare de sus, care-i zise: «Antonie, unde pled §i pentru ce?» Iar el netulburindu-se, d ca unul ce era obisnuit sa i se vor- beasca de multe ori astfel 34 , ascuMnd, a raspuns: «Fiindca mul^imile 34. Prin constiinta puternic sensibilizata de Dumnezeu care-i vorbegte, cuvlntul lui Dumnezeu capata o putere oarecum sonora. VIATA 0UVIOIULU1 FAJUNTtmi NOSTRU ANTONI1 321 oamenilor nu-mi mgaduie sa mi lini«teic, voleic la urc la Tebalda de sua, din pridna multelor tulburari ce mi le fac li mai alei pentru ca cer de la mine lucruri peste puterea mea». La aceasta glasul ti spuse: «Fie ca te vei urea la Tebaida, fie ca te cobori la dmpul de pAauni, vei avea de indurat o oboseala si mai mare, sau indoita. De voiesti sa te linistegti cu adevarat, urea in pustia cea mai dinauntru*. Antonie mtrebtnd: * §i dne imi va ara- ta mie calea? Cad n-o cunoso, glasul i-a aratat fndata pe niste saradni care se pregateau sa urce pe drumul acela. Venind ded §i apropiindu-se de ei, Antonie se ruga sa-i dea voie sa mearga cu ei in pustie. Iar aceia, ca la o porunca a Proniei, il primira cu draga inima. §i calatorind trei zile §i trei nopji cu ei, a ajuns la un munte foarte inalt, dedesubtul caruia era o apa foarte limpede, dulce si foarte rece. Iar alaturi de munte era un ses si dpva finid salbatid. XLK Antonie, ca miscat de Dumnezeu, prinse dragoste de acest loc. Acesta era locul de care-i spusese eel ce-i graise la malul riului. Primind mai intii ni§te piini de la cei ce-au calatorit impreuna cu el, a ramas singur in munte fara sa aiba pe nimeni linga dinsul. I§i socoti indata locul acesta ca o casa a lui. Saradnii in§i§i vazind alipirea lui Antonie la el, treceau dina- dins pe acel drum si-i aduceau bucurogi piini. Avea §i de la finid pufina mingiiere. Dupa aceea, aflind fra^ii de acest loc, i§i aduceau aminte de el ca niste fii de tatal lor si se ingrijeau sa-i trimita (piini). Dar vazind Anto- nie ca, pe motiv ca-i aduc piine, se obosesc, cru^indu-i §i de ast6 data pe monahi, se gindi in sine §i ruga pe unii care au venit la el sa-i aduca un ttr- nacop, o secure §i pu];in griu. Dupa ce le-a primit acestea, strab&ttnd pamintul din jurul muntelui §i aflind un petec de pamint potrivit, 1-a sipat si, avind in apa din apropiere udatura din belsug, 1-a semanat. §i fadnd In fiecare an aceasta, avea din el piinea trebuindoasa, bucurtndu-se ca nu va mai fi spre grija altora §i nu va mai impovara pe nimeni. Dar dupa aceea, vazind iarasi pe unii venind, a cultivat si purine legume ca eel ce vine sa aiba pu^ina mingiiere pentru osteneala drumului greu, f6cut pina la el. La inceput animalele salbatice din pustie venind sa se adape, adu- ceau adeseori stricadune semanaturii §i mundi sale. Iar el prinzind pe una zise cu blindeje tuturor: «Pentru ce ma vatama^i, dnd eu nu va vatam pe voi? Pleca^i §i in numele Domnului nu va mai apropia^i de acest loo. §i de atund parca temindu-se de porunca, nu s-au mai apropial de acel loc. Ded era singur inlauntrul muntelui, indeletnidndu-se cu rugatiuni ei cu nevoinja. Iar fra^ii care-i slujeau il rugau sa le ingfiduie sa vin6 o dati pe luna sa-i aduca masline, legume §i untdelemn. C6ci de acum ere batrin. De la cei ce se duceau la el am cunoscut cite lupte indura vie^uinc 222 SrlNTUl ATANA8IE CEL MARK acolo. Caci, potrivit cu ceea ce s-a acris, nu era lupta lui impotriva singe- lui gi a trupului (Efes., 6, 22), ci impotriva demonilor vrajmasjL Fiindca auzea si acolo zgomote si glasuri multe §i bubuituri ca de arme. §i noap- tea vedeau muntele umplindu-se de fiare si pe el £1 zareau luptindu-se ca gi cu niste vrajmasi vazuji si rugindu-se impotriva lor. Pe cei ce veneau la el ii incuraja, iar el insu§i se lupta in genunchi si rugindu-se Domnului. §i era cu adevarat un lucru minunat ca fiind singur intr-o astfel de pustie nu se fnspaiminta nici de dracii care navaleau si nu se temea nici de salbati- cia altor fiare cu patru picioare si a tiritoarelor, ci, cu adevarat, precum s-a scris, dOrea pe Domnul ca muntele Sionului (Ps. 124, 1), avind mintea neclatinata §i neinviforata, incit mai degraba fugeau dracii, iar fiarele sal- batice, precum s-a scris, traiau in pace cu el (Iov, 5, 23). LI Diavolul, precum cinta David (Ps. 34, 16), se uita la Antonie si scrisnea din din^i. Dar Antonie era mingiiat de Mintuitorul, raminind nevatamat de viclenia si uneltirea de multe feluri a aceluia. Caci in vremea priveghe- rii lui de noapte acela slobozea tunete. §i aproape toate hienele din pus- tiul acela iesind din vizuinele lor il inconjurau, iar el se afla singur in mij- locul lor. §i cum fiecare ameninja sa-1 sfi§ie, el, pricepind meste§ugul vrajmasului, le zicea tuturor: «Daca afi luat putere impotriva mea sint gata sa ma las mincat de voi; dar daca a^i fost trimise de demoni, nu mai zabovtyi, ci pleca^i. Caci sint robul lui Hristos». Iar spunind acestea Anto- nie, acelea fugeau ca alungate de biciul cuvintului 35 . ' Ln Purine zile dupa aceea, in vreme ce lucra (caci el avea grija sa §i mun- ceasca), oprindu-se cineva la u§a i-a intrerupt §irul lucrului. Fiindca impletea cosuri pe care le dadea celor ce veneau in schimbul celor ce i se aduceau 8 ". Sculindu-se el, vazu o fiara semanind cu un om pina la coapse, iar coapsele §i picioarele avindu-le asemenea unui magar. Antonie s-a pecetluit numai cu semnul crucii §i a zis: «Sint robul lui Hristos. De ai fost trimis impotriva mea, iata sint de fa|;a»-. Dar fiara impreuna cu demonii ei 35. lntr-un fel oarecare animalele prind sim|;irea condusa de un ^nd sau altul al omu- lui, mai ales clnd ea devine mai accentuate prin cuvintele proprii prin care li se adreseaza In mod direct. Si daca simt in ea puterea spirituala a celui ce le graieste, se supun. Dar puterea cea mare iradiaza din om, cind in ea e prezenta puterea lui Dumnezeu. Astfel omul e prin spirit, in deosebi cind acesta e unit cu puterea spirituala a lui Hristos, stapinul animalelor. Asa se explica imblinzirea unora din ele de catre om. Daca ar fi in om mai multa putere spirituala prin prezenta puterii lui Hristos in el, toate animalele ar putea fi fmblSnzite. 38. De observat ca Antonie nu primea nimic fara sa dea ceva in schimb, produs de munca lui. V1ATA CUVICMULUIMKINTRUJI NO»TRU ANTONIK 323 a fugit aga de iute ca de iufimea fugii a cazut gi a murlt. lar moartea fiarei a fost una cu caderea dracilor. Astfel degi se straduiau sa faca orice ca sa-1 faca sa coboare din pustie, n-au izbutit. ' LIII Fiind rugat odata de monahi sa coboare la ei si sa-i cerceteze o vreme pe ei §i locurile lor, a pornit la drum in tovarasm lor. Iar o caru^a le purta piinile §i apa. Caci toata pustia aceea este uscata §i nu se gase§te in ea deloc apa de baut, decit numai in muntele acela de unde au pornit la drum, in care se afla si salasul viejuirii lui singuratice 37 . Dar pe drum sfir- sindu-se apa deoarece era o arstya foarte mare, toJ;i se aflau in primejdie. Caci strabatind locurile §i neaflind apa , nu mai putura sa umble, ci zaceau pe pamint. §i cuprin§i de deznadejde lasara camila sa piece. Atunci batrinul, vazindu-i pe to$i in primejdie, s-a intristat foarte §i sus- pinind s-a departat pu|in de ei ingenunchind §i intinzindu-§i miinile, s-a rugat. §i indata Domnul a facut sa izvorasca apa in locul unde se afla rugindu-se. §i asa bind to|i, s-au intremat. §i dupa ce au umplut burdu- furile, au cautat camila §i au aflat-o. Caci se intimplase ca funia sa se infa- §oare dupa o piatra §i a§a sa fie |;inuta pe loc. Aducind-o deci §i adapind-o, au pus pe ea burdufurile §i au strabatut drumul nevatama^i. §i cind au ajuns la salasurile (minastirile) din afara ale viejuitorilor in singuratate, to^i vazindu-1 1-au imbra|;i§at ca pe un parinte. Iar el, ca unul ce le-a adus merinde din munte,i-a ospatat pe ei cu cuvintele lui §i le-a imparta§it cele de folos! §i iaragi a fost bucurie in mun^i si rivna de propagire §i mingiiere prin credin|;a ce §i-o impartaseau unii altora. Dar se bucura §i el vazind rivna monahilor §i pe sora lui imbatrinita, ajunsa §i ea indrumatoare a celorlalte fecioare. LIV Dupa citeva zile se intoarse iara§i in munte. §i de atunci venira la el. Ba au indraznit sa vina chiar §i unii ce patimeau de boli. §i tuturor mona- hilor ce veneau la el, le dadea neincetat acest sfat: sa creada in Domnul §i sa-L iubeasca pe El, iar pe ei sa se pazeasca de gindurile intinate §i de pla- cerile trupesti; §i, precum s-a scris in Pilde, sa nu se amageasca cu satura- rea pintecelui; sa fuga de slava degarta, sa se roage neincetat, sa cinte psalmi inainte de-a adormi §i dupa trezire §i sa puna la inima poruncile din Scripturi si sa-§i aminteasca de faptele sfin^ilor, pentru ca sufletul, cugetind la acele porunci, sa se umple de o rivna asemanatoare cu a lor. li sfatuia mai ales sa cugete neincetat la spusa Apostolului: «Soarele sa nu 37. In toata scrierea aceasta, prin cuvintul grec -entru greutfttile lor, ci chiar pentru ceea ce ne pare ca e pacat la ei. Si sa-i ajutam nu prin udecata, ci prin comunicare umana si pilduitoare cu ei. 40. Un sfat prejios pentru pregfttirea spovedaniei: sa nu o facem prin declarajii gene- rale. Aceasta nu ne va fi de mare folos. Ea ne va ajuta sa nu mai pacatuim de vom insemna toate migc&rile sufletegti de care ne dftm seama eft ne vor rusina cind le vom spune. Acesta e un semn prin care recunoastem eft sint pacatoase si ne vom feri de ele in viitor. V1ATA CUVIOSUmi rAKINTILUI NOSTRU ANTONIE 223 asa, daca scriem gtndurile noastre pentru a le vtiti unli altera, ne vom infrina mai cu putere de la gfndurile urfte odata ce ne rusinam de ele dnd sint cunoscute. Deci sa ne fie scrisul lor ca nifte ochi ai celor ce se nevoiesc impreuna cu noi 41 . Scrisul lor ne rusineaza ca si dnd ar fi vazute, indt nid nu vom mai gindi la cele rele. Daca ne vom intipari un astfel de chip al vie^uirii, vom putea sa purtam trupul ca pe un rob si sa placem Domnului, caldnd peste uneletirile vrajmasului. LV Aceste sfaturi le dadea celor ce-1 cercetau. Iar cu cei ce patimeau de vreo boala, patimea impreuna si se ruga impreuna cu ei. Si de multe ori si in multe cazuri Domnul il asculta. Dar nid dnd era auzit nu se tru- fea, nid dnd nu era auzit nu drtea. Ci pururea el mutyumea Domnului, iar pe cei ce patimeau ii indemna la indelunga rabdare si le f acea cunoscut ca tamaduirea nu vine nid de la el si in general nu de la oameni, d numai de la Dumnezeu, Care o da dnd voieste §i celor ce voieste. Cei ce conti- nuau sa patimeasca primeau astfel ca pe un leac cuvintele batrinului, invajind sa nu se descurajeze, d mai degraba sa fie cu indelunga rabdare; iar cei ce erau vindecaji erau invajaji sa nu mutyumeasca lui Antonie, d numai lui Dumnezeu. LVI Un anume Fronton ce traia la Curte si suferea de o boala cumplita, sff- siindu-si limba cu din^ii, si fiind in primejdie sa-gi piarda vederea, venind la munte, ceru lui Antonie sa se roage pentru el. Iar acesta rugindu-se, zise lui Fronton: «Du-te cad te vei vindeca». Dar acela staruind sa mai ramina dteva zile, Antonie ii raspunse zidnd: «Nu vei putea sa te vinded, raminind aid. Du-te si ajungind in Egipt, vei vedea minunea facuta cu tine». Acela crezind, pleca §i de-abia vazu Egiptul, §i boala ii inceta. Si s-a facut omul sanatos dupa fagaduin|a lui Antonie, pe care, rugindu-se, a primitH3 de la Domnul. LVH Asyderea, o fedoara oarecare din Busiris, de la Tripole, suferea de o boala grea §i foarte urita. Cad lacrimile ei §i scursorile nasului si niste sucuri ce-i ieseau din urechi se umpleau indata de viermi; iar trupul ii era paralizat, iar ochii nu-i erau cum trebuie. Parin^ii ei aflind de monahii care mergeau la Antonie si crezind in Domnul care a vindecat pe femeia ce suferea de curgerea singelui (Matei, 9, 20), ii rugara sa primeasca sa mearga cu ei si fiica lor. Acestia nevrind, parintii fetei au ramas in afara 41. DacA nu le scriem, le facem fi ie evaporeze din amintirea noaatri. Dar daca le scriem si le citim des, rimln fixate tn fafa noaatra si ne rujlneat*. 22(i M'tNTlH, ATANAStK CM. MAHK muntelui la Pafnutie Marturisitorul si monahul. Si intrind aceia la Antb- nie, dnd voiau sa-i spuna despre fecioara, el le-a luat-o inainte §i le descrise boala copilei §i cum au calatorit ei. Apoi rugindu-1 acestia sa ingaduie §i acelora sa intre, nu ingadui aceasta, dar zise: «Ducefi-va si de n-a murit, o vef,i afla vindecata. Caci nu-mi este incuviinjata mie isprava, ca sa vina la un om sarman ca mine, ci vindecarea apar^ine Domnului, Care face in tot locul mila Lui cu cei ce-L cheama pe El. Ci fata rugindu-se, iata ca Domnul a ascultat-o, si mie mi-a facut cunoscuta iubirea Lui de oameni, care va vindeca boala ei, fiind inca ea acolo». §i s-a facut minu- nea. Caci iesind ei au aflat pe paring bucurindu-se si pe copila sanatoasa. LVIH Iar doi frafi oarecare mergind spre el, li s-a ispravit apa pe drum. §i unul a murit, iar celalalt era pe cale sa moara. Nemaiputind umbla, s-a asezat si el jos asteptind sa moara. Antonie, sezind in munte, enema doi monahi (caci se intimpla ca acestia sa fie acolo) si zorindu-i le-a zis: •«Luat,i un ulcior cu apa si alergaji pe drumul spre Egipt. Caci venind Incoace doi oameni, unul a murit adineaori, iar altul are sa moara de nu va grabiji. Aceasta mi s-a aratat acum pe cind ma rugam». Plednd 1-au • aflat pe unul zacind mort §i 1-au ingropat, iar pe celalalt 1-au intremat din- du-i sa bea apa §i 1-au adus la batrin. §i era cale de o zi. §i daca ar intreba cineva, pentru ce n-a facut aceasta inainte de a muri celalalt, nu ar pune cu dreptate aceasta intrebare. Caci hotarirea morjii aceluia n-a fost a lui Antonie, ci a lui Dumnezeu, Care a hotarit asa despre acela si a descope- rit aceasta. Singurul lucru minunat facut prin Antonie a fost ca el sezind in munte §i avind inima in stare de veghe, Domnul i-a aratat lui cele de departe 42 . LIX §i iara§i, §ezind in munte si ridicindu-si ochii vazu pe cineva purtat in vazduh §i pricinuind multa bucurie celor ce-1 intimpinau. §i minunindu-se de aceasta ceata si fericind-o, se ruga sa afle ce este aceasta. §i indata veni la el un glas care ii spuse ca aceasta este sufletul lui Amun, a mona- hului din Nitria. Acesta ramasese in nevoin];a pina la batrine^e. §i depar- tarea de la Nitria pina la muntele unde era Antonie era ca de treisprezece zile de drum. Cei ce erau cu Antonie, vazind pe batrin minunindu-se, 1-au 42. O inima in stare de veghe prin rugaciunea care o unegte cu Dumnezeu are o sensi- bilitate deosebita pentru a primi de la Dumnezeu cunostin^a unor lucruri ce se petrec departe §i care lui Dumnezeu, Cei ce toate le vede, ii sint cunoscute. Cei ce e total adincit in Dumnezeu poate sa simta si unele lucruri ce se intimpla oamenilor, chiar daca el se intere- seaza de ele ca de unele ce stau in ele insele desparjite de Dumnezeu. Cei ce cauta pe Dumnezeu poate cunoaste in El si lucruri ce se petrec in crea^iunea pe care o sus^ine Dumnezeu, snu de care Dumnezeu nu ramine strain. VM'fA CIIVKWDI.Ut fAHIN'ir.l.lH N<»N'l'l«l ANTdNIK 227 rugat sa le spuna cine este. §i au auzit: «S-a sffrsit Amun». Caci ii era cunoscut fiindca venea des la el, si se facusera multe minuni prin el. Una din ele este si aceasta: Fiind odata nevoie sa treaca el un riu, numit Lycus (cind era involburat de ape), 1-a rugat pe Teodor care era cu el, sa se departeze de sine, ca sa nu se vada unul pe altul goi la trecerea apei. §i plecind Teodor, iarasi s-a rusinat sa se vada pe sine goi. Dar in vreme ce se gindea la ru§ine si era framintat de acest gind a fost luat deodata si tre- cut dincolo. Teodor, care era si el barbat evlavios, apropiindu-se si vazindu-1 ca i-a luat inainte si a trecut neudat citusi de pujin de apa, se ruga sa afle in ce chip a trecut. §i cum il vedea pe acela nevoind sa-i arate, prinzindu-1 de picioare, ii spuse ca nu-1 va lasa sa-i scape pina ce nu va afla aceasta de la el. Vazind deci Amun staruin};a lui Teodor §i mai ales auzind cuvintul lui, ceru si el sa nu-i spuna nimanui pina ce nu va muri el. §i asa i-a aratat lui ca a fost luat si asezat pe malul celalalt al riului, fara sa treaca prin apa, ceea ce nu e cu putin^a oamenilor, decit numai Domnului si celor ce le-ar ingadui El, cum a facut cu marele Apostol Petru. Deci Teodor a povestit aceasta dupa moartea lui Amun. Iar monahii, carora le-a spus Antonie despre moartea lui Amun, au insemnat ziua. §i suind niste fraji din Nitria dupa treizeci de zile i-au intrebat si au cunoscut ca Amun a adormit in acea zi §i in acel ceas in care batrinul a vazut sufletul lui ridicat in vazduh. §i foarte s-au minunat §i acestia §i aceia de cura^e- nia sufletului lui Antonie, care aflase de aceasta indata ce se petrecuse sfirsitul lui de la departare de treisprezece zile de drum, §i vazuse sufletul lui purtat in sus 43 . LX Dar §i comitele Arhelaos, aflindu-1 pe el odata in afara de munte, i-a cerut sa se roage in chip deosebit pentru Policra|;ia, minunata §i purta- 43. Despre Amun se scrie in Historia monachorum in Aegypto, textul grec, editat de A. J. Festuguere, subsidia Hagiographica, 34, Bruxelles, 1961, tradusa in engleza de Nor- man Russel in cartea: The Lives of the Desert Fathers, London & Oxford, 1980, p. Ill: «Inainte de Macarie a fost un monah nitrian numit Amun, al carui suflet 1-a vazut Antonie ridicat la cer. El a fost primul monah care s-a asezat in Nitria. El a fost de neam nobil si a avut paring bogaj.i, care 1-au silit sa se casatoreasca fara voia lui. Cind a fost impins sa faca aceasta, si-a convins soj;ia in camera nupjiala sa-si pastreze fecioria in secret. Citeva zile mai tirziu a plecat spre Nitria, iar ea si-a indemnat toate slujitoarele sa imbra^iseze via^a de necasatorie si si-a transformat casa ei intr-o minastire. Textul grec a fost scris de niste monahi din Palestina, care au vizitat Egiptul inainte de anul 375. Despre Nitria, monahia Benedicta Ward (in SLC) scrie in notele la aceasta carte: «Nitria era un promontoriu desert ce se intindea la nord, in Delta Nilului, 40 mile sud de Alexandria^ (p. 136). Macarie a fost un ucenic al lui Antonie. Vederea celor ce se petrec la distan}a sau a celor viitoare de catre sfin^i nu se explica asa cum se explica vederea de mai inainte a demonilor. Acestia pot anun^a venirea altora prin iu^imea alergarii lor de la locul de unde s-a pornit cineva pina la locul unde va ajunge. Sfin^ii vad la distanfa, sau de mai inainte 228 grlNTUL ATANA8IE CEL MARE toarea de Hristos f edoara din Laodiceea. Cad suferea cumplit de stomac si de coapse din pricina nevoin^ei si era slabita in tot trupul. Antonie s-a rugat. Iar comitele §i-a insemnat ziua in care s-a facut rugaciunea. §i ple- dnd din Laodiceea a gasit pe fecioara sanatoasa. Intrebind and si in ce zi a incetat durerea, a scos hirtia in care insemnase ziua rugadunii. §i aflind-o a aratat indata insemnarea de pe hirtie. §i to$i s-au minunat cunosdnd ca chiar atunci a pus Domnul capat durerilor ei, cind se ruga Antonie si cerea bunatatea Lui pentru ea. LXI Si vestea cu dteva zile inainte sosirea celor ce veneau la el, ba uneori si cu o luna inainte; ba spunea si pricina pentru care veneau, unii pentru vreo boala, alfii pentru patimirea din partea dradlor. §i nimeni nu se plingea si nu socotea ca o paguba osteneala drumului. Cad se intorcea fiecare acasa simjind un folos. Vazind §i spunind ei acestea el cerea fieca- ruia sa nu se minuneze de el pentru aceasta. Ci mai virtos sa se minune- ze de Domnul, ca ne-a daruit noua oamenilor puterea sa-L cunoa§tem. LXH Coborind odata iarasi la salasurile din afara ale viejuitorilor in sin- guratate §i rugat sa se suie intr-o corabie §i sa se roage cu monahii, singur el a simjit un miros urit si foarte greu. Cei din corabie spusera ca mirosul vine de la pestele si de la mincarile aflate in corabie. Dar el spuse ca alta este pridna mirosului puturos. §i inca graind el, un tinar stapinit de demon, care se ascunsese in corabie, a strigat indata. §i fund certat demonul in numele Domnului nostru Iisus Hristos, a iesit, §i omul s-a facut sfinatos. Astfel to^i au cunoscut ca putoarea venea de la demon. Lxm Dar si un alt om vestit bintuit de demon fu adus la el. Iar dracul acela era asa de cumplit, ca eel stapinit de el nu stia ca e adus la Antonie. Ba inca isi minca si madularele trupului sau. Cei ce-1 adusera, i-au cerut lui Antonie sa se roage pentru el. Iar Antonie suferind impreuna cu tinarul, s-a rugat. §i toata noaptea a privegheat impreuna cu el. Spre ziua tinarul, napustindu-se deodata asupra lui Antonie, il impinse. Cei ce venisera impreuna cu el miniindu-se, Antonie le-a spus: «Nu va minia^i pe tanar. Cad nu el o face aceasta, d demonul din el. Cad certat fiind demonul si porundndu-i-se sa se duca pe pustii, acesta, cuprins de turbare, a facut asa. Slavtyi ded pe Domnul. Cad repezindu-se el astfel impotriva mea, vi prin faptul c4 sint in Dumnezeu. Dar nu fura din Dumnezeu ca dintr-o esen^a ceva ce a inceput sa se faca (cum e in ghicituri, vraji), ci primesc de la Dumnezeu Cei atoategtiutor cunostinfa a ceea ce va face sau a facut cineva, datorita comunicarii personate iubitoare cu El. VIATA CUVIOSULUI FARINTELUI NQ8TKU ANTONIB MB s-a dat un semn al iejirii demonului*. §i spunlnd Antonie aceasta, tndata tfnarul s-a facut sanatos. $i venindu-si In minfi, s>a dat seama unde era gi 1-a imbrafisat pe batrfn mufyumind lui Dumnezeu. LXIV Dar si multe altele de felul acesta au spus foarte mutyi monahi, fara sa se deosebeasca in spusele lor, ca s-au savirsrt de el. Dar acestea nu sint atit de minunate ca altele, care sint mai minunate ca ele. Asa, vrind sa manince odata si rididndu-se sa se roage pe la ceasul al noualea (3 d.m.), s-a simjit pe sine rapit cu mintea. §i ceea ce-i minunat e ca aflindu-se asa, s-a vazut pe sine ca ajuns in afara de sine §i calauzit de multe fiin^e prin vazduh. Apoi a simjit niste vrajmasi amarnici §i cumplifi stind in vazduh §i voind sa-1 impiedice sa treaca 44 . Dar fiinjelor care-1 calauzeau, luptind impotriva lor, aceia le cereau sa li se dea voie sa afle daca Antonie nu le e supus lor prin ceva. Deri cerindu-i aceia socoteala de pacatele lui, ince- pind de la nasterea lui, cei ce conduceau pe Antonie ii impiedicara spu- nindu-le: «Pacatele lui incepind de la na§terea lui le-a sters Domnul, iar de and s-a facut monah si s-a fagaduit lui Dumnezeu, poate sa dea soco- teala*. Atunci invinovajindu-l ei, dar neputindu-1 dovedi ca vinovat, i s-a facut calea sloboda §i neimpiedicata. Apoi indata s-a vazut pe sine intor- dndu-se in sinea sa si stind in ea si fiind iaragi cu totul' Antonie. Dar uitind sa manince, a ramas restul zilei §i toata noaptea suspinind si rugfn- du-se. Caci ramasese coplesit aflind cu d\i vrajmagi trebuie sa luptam si cite spaime are sa suporte cineva dnd va avea sa treaca prin vaz- 44. Duhurile se misca in vazduh dupa sfintul apostol Pavel (Efes., 2, 2), putlndu-ie salaslui unde gasesc loc deschis pentru ei. Dar de aci vedem ca Parin^ii socotesc ca fi sufle- tul dnd se inal^a spre Dumnezeu trebuie sa treaca prin vazduh, unde duhurile rele cauti sa-1 impiedice in tot chipul sa treaca mai departe. Se cer eforturi pentru aceasti trecere printre ei. Se cere biruirea mindriei, care pindeste pe eel ce se Inal£a chiar pentru aceat fapt. Se cere biruirea parerii de rau pentru dulcefurile parasite ale trupului. Sfintul Anto- nie traieste insa anticipativ incercarea demonilor de a-1 impiedica in trecerea prin cele de la mijloc spre Dumnezeu, prin socoteala ce i-o cer despre cele sAvirsite in via|A. Va aim^l atunci fiecare dintre noi cea mai adinca solicitare de a-si face cea mai subtila cercetare a intregii sale vieti. E o solicitare simfita ca venind de la eel rau. Omul se va simfi aproape gata sa se pravaleasca In disperare de mulfimea a tot felul de greseli, chiar de negl()entele din viata sa, care vor lua propor^ii in fafa constiin^ei sale nu fara o conlucrare a demonilor, care voiesc sa-1 convinga pe om de o vinovafie ingrozitoare, care ii face cu neputinta absolvirea. Faptul ca omul e impins in starea aceasta si prin demoni se arata si in aceea ci multimea pAcatelor ce-i apar if fac sa nu se gindeasci la inceput la mile lui Dumnezeu. Cindva omul va avea sa-si faca aceasta analiza existen^iala, ca s4-si dea seama in mod complet si Ot mai sincer de sine insusi. Cine a gasit in el macar o cumpana intre cele bune si cele rele, va avea tn sine mintuirea. Cine n-a gasit si o oarecare mingtiere pentru oare- care fapte bune, ci numai urtciunea raulul, va fi ros de chinuri total si vesnic. Numai con- stlin^a duratei eterne a chinurilor pentru rautate si a fericirii eterne pentru bunatate, sus- ^inuta de credin^a crejtina, da psihicului uman o adincime si o vibrate serioasa in cursul vie^li. 230 SFlNTUt, ATANASIE CKI, MARK dun 48 . §i-gi amintea ca aceasta e ceea ce a spus Apostolul: «Potrivit stapi- nitorului puterilor vazduhului» (Efes., 2, 2) 49 . Caci in aceasta sta puterea vrajmasului: in a se razboi §i a incerca sa impiedice pe cei ce tree. Pentru aceasta si indeamna: «Luaji toate armele lui Dumnezeu, ca sa-i puteji sta impotriva in ziua cea rea» (Efes., 6, 13), ca vrajmasul, «neavind sa spuna nimic rau impotriva noastra, sa fie dat de rusine»- (Tit, 2, 8). Iar noi, care am aflat aceasta, sa ne aducem aminte de Apostolul care zice: «Fie in trup, nu stiu, fie afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie» (II Cor., 12, 2). Dar Pavel a fost rapit pina la al treilea cer si auzind cuvinte de negrait a coborit. Iar Antonie s-a vazut pe sine ajuns numai pina in vazduh, unde s-a luptat pina ce s-a eliberat 47 . LXV Dar Antonie avea si aceasta harisma (acest dar): §ezind in munte sin- gur, daca avea vreodata in sine vreo indoiala despre vreun lucru, acesta i se descoperea de catre Duhul rugindu-se. Caci fericitul era, dupa cum s-a scris, inva*;at de Dumnezeu (Isaia, 6, 45). Astfel vorbind odata cu unii care venisera la el despre starea sufletului si despre locul lui dupa pleca- rea de aici, in noaptea urmatoare i-a grait cineva de sus care ii spune: ♦Antonie, scoala-te, iesi, si vezi». Iesind deci (caci stia de cine sa asculte) 48 Si ridicindu-si privirea a vazut pe cineva foarte mare, slut §i infricosator, stind in picioa're §i ajungind pina la nori; §i pe unii urcind ca inaripa^i. §i acela, intinzindu-§i miinile, pe unii ii vedea impiedicaji de el, iar pe alfii zburind mai sus §i, dupa ce treceau, inal^indu-se fara grija. Pentru acegtia uriasul acela scrisnea din din|;i, iar de cei ce cadeau se bucura. §i indata s-a facut un glas catre Antonie: «InJ;elege ceea ce vezi!». §i deschizindu-i-se mintea, a inf-eles ca aceasta e trecerea sufletelor; iar uria§ul care sta in cale este vrajmasul care pizmuieste pe cei credincio§i si pe cei vinovafji si deci supugi lui ii prinde §i-i impiedica sa treaca, iar pe cei ce n-au ascultat de el nu-i poate opri §i deci tree peste el. Vazlnd-o §i aceasta §i amintindu-§i de ea, se lupta §i mai mult sa inain- teze spre cele dinainte, in fiecare zi. §i acestea le vestea si altora fara sa 45. Chiar Antonie a ie§it coplegit din acea staruitoare examinare care aduce in con- jtiin^, marindu-le, cele mai subjiri umbre de intuneric §i de necurajie din gindurile noastre si toate urmarile faptelor noastre de neatenfie, de neajutorare a altora. 46. Sufletul are sa infrunte atitea spaime cita putere are vrajmagul din vazduh, care totugi nu e fara margini. Cei ce-si pastreaza in constiin^a credin^a in Dumnezeu si-§i aduce aminte de mila Lui, invinge aceste spaime si greutaji ce-i sint aduse in fa$a de diavoli. 47. Demonii din vazduh (din spa^iul spiritual intre lume si Dumnezeu) nu lasa sufletul sa treaca pina nu raspunde la toate invinova|;irile. Adica in suflet apar in aceasta faza de extreme sensibilizare tot ce a facut si gindit in via^ lui. §i pina nu gaseste o cumpanire a celor rele cu cele bune, sau pina ce nu scapa de apasarea celor rele prin marea credin^a in mila lui Dumnezeu, nu poate scapa din aceasta situate si nu se poate apropia, prin elibe- rarea de ele, de limanul bunatafii lui Dumnezeu. 48. De demoni nu asculta. §i stia cind ii cereau acestia ceva. VIAfA CUVIOHULUI PAMNTIH.UI NOSTRll ANTONIK. i81 vrea. Caci zabovind mult timp in rugaciuni gi minunlndu-se de ele, iar cei ce erau impreuna cu dinsul intrebindu-l despre ele cu staruin^a, era silit sa le spuna ca un tata ce nu le poate ascunde copiilor, dar si ca unul ce socotea ca ceea ce stie e curat, iar istorisirea lor le va fi acelora spre folos, putind sa inveje ca rodul nevoin^ei este bun, iar vedeniile vin adeseori ca o mingiiere pentru osteneli. LXVI Pe linga aceasta era si blind §i plin de smerita cugetare. Si fiind asa, cinstea rinduiala Bisericii §i mai presus de orice socotea pe orice cleric mai presus de sine in cinste. Nu se ru§ina sa-si piece capul in fa^a episco- pilor si preojilor. Iar de venea vreodata vreun diacon la sine pentru vreun folos, cele de folos i le spunea, iar rugaciunea o lasa pe seama lui. §i nu se rusina sa inve};e si el de la atyii. De aceea adeseori intreba si ii ruga pe cei de fa$a sa-i spuna ceva; si marturisea ca s-a folosit, daca cineva spunea ceva. Dar si fa$a lui arata multa mutyumire si minunare de ceea ce i se spunea. Mai avea §i acest dar (aceasta harisma) de la Mintui- torul: de se afla impreuna cu o mutyime de monahi si cineva care nu-1 cunoscuse mai inainte §i voia sa-1 vada, venind indata, trecea peste atyii §i alerga la acela, ca atras de privirea lui. §i nu prin inal^ime, nici prin marime se deosebea de atyii, ci prin purtari si prin cura];ia sufletului. C6ci fiindu-i sufletul netulburat, netulburate ii erau §i simj;urile din afara. §i bucuria sufletului se vedea §i in seninatatea fe];ei. §i din mi§carile trupu- lui se sim|;ea §i se cunogtea starea sufletului, dupa cum s-a scris: «Cind inima e vesela, inflore§te. Iar cind e intristata, se intuneca>-> (Pilde, 15, 13). A§a a cunoscut Iacov pe Laban ca-i iritinde o cursa §i a zis cfitre so^ii: «Fa|;a tatalui vostru nu este ca ieri §i alaltaieri» (Fac, 31, 5). Asa a cunos- cut Samuil pe David. Caci avea ochi frumogi §i din|;i albi ca laptele. Aga se cunogtea §i Antonie. Caci niciodata nu se tulbura, avind sufletul senin; si niciodata nu se intuneca, avind mintea bucuroasa. LXVII Minunat era si in credin|;a si evlavie. Caci nu voia sa fie in comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscind viclenia si apostasia lor de la inceput 49 ; nici cu maniheistii sau cu al|i eretici nu vorbea prieteneste, ci doar ii indemna sa-si schimbe gindurile si sa se intoarca la dreapta cre- dinf,a. Socotea si spunea ca prietenia §i convorbirea cu ei aduce vatamare si pierzanie sufletului. Era scirbit §i de erezia arienilor si poruncea tutu- ror ca nici macar sa nu se apropie de ei si sa nu-si insu§easca credin|,a lor ratacita. Venind odata la el unii care sufereau de boala ariana, cerce- 49. Aecgtin nu rccuno$teau ca cregtini pe cei ce fugiserfi de mucenicie fn timpul prigou- nci. Pe urmft m-iiu impacat cu Biserlca. 282 SflNTUL ATANA8IE CEL MARE ttndu-i si cunosdnd necredinfa lor, i-a alungat din munte, spunind ca cuvintele lor sint mai rele ca otrava. Lxvm §i minpiid odata nigte arieni ca el cugeta aceleagi ca ei, s-a suparat gi s-a mlniat impotriva lor. Apoi,rugat de episcopi si de toji frajai, a cobo- rtt din munte si venind in Alexandria, i-a dat pe fa$a in predici pe arieni, spunind ca erezia lor e cea mai rea §i inainte mergatoarea lui Antihrist. §i tnvafa poporul ca Fiul nu este faptura lui Dumnezeu, nici n-a fost facut din cele ce nu sint, ci ca e Cuvintul vegnic §i Infelepdunea ninj;ei Tatalui. Pentru aceea este necredincios lucru a spune: «Era cindva and nu era». Cad Cuvintul a fost pururea existind impreuna cu Tatal. «De aceea sa nu avefi nid o comuniune cu preanecredincio§ii arieni. Cad lumina nu are nimic comun cu intunericul. Voi sinteji crestini binecredindosi; iar aceia, spunind ca Fiul si Cuvintul eel din Tatal este faptura, nu se deosebesc intru nimic de pagini, inchinindu-se f apturii in locul Creatorului Dumne- zeu (I Cor., 6, 14). Credepl ca si zidirea insa§i e sdrbita de ei, ca numara pe Ziditorul si Domnul tuturor, intru Care toate s-au facut, intre cele facute». LXK Poporul intreg se bucura auzind data anatemei erezia dusmana lui Hristos de un astfel de barbat. §i toji cei din cetate alergau sa vada pe Antonie. Veneau §i paginii §i preo|ii lor la biserica zidnd: «Dorim sa vedem pA omul lui Dumnezeu». Caci asa il numeau to|i. Si asa a curafit Domnul si acolo prin el pe mul(i de demoni §i le^a vindecat mintea bol- nava. Doreau si unii dintre pagini sa se atinga macar de batrin, crezind ca se vor folosi. $i asa mul^i a facut cre§tini in acele pu|ine zile, d|i n-ar putea dneva sa faca intr-un an intreg. Iar unii socotind ca a§a de mare mul^ime 1-ar tulbura si de aceea ii indepartau de la dinsul, el spunea ca nu e tulburat. Cad nu sint mai mulji acestia dedt aceia cu care se lupta vie- (uind in munte. LXX Iar cmd a plecat si noi il inso^eam, dnd am ajuns la poarta (oragu- lui), o femeie striga din urma: ♦cAgteapta, omule al lui Dumnezeu, fiica mea e greu bintuita de demon. Asteapta, te rog, ca sa nu ma primejduiesc Si eu alergind*. Auzind batrinul si rugat §i de noi, s-a hotarit sa se opreasca. Iar dnd s-a apropiat femeia s-a aruncat la pamint; iar Antonie rugindu-se si diemind numele lui Hristos, copila s-a sculat sanatoasa, dracul eel necurat iegind din ea. Iar maica ei binecuvinta pe Dumnezeu §i to(i mulfumeau. $i el bucurindu-se a plecat la munte, ca la casa lui. VIATA CUV10SULUI PARINTtl.UI NQ8TRU ANTONIE 233 LXXI Dar era si foarte injelept si era lucrare de mirare ca, fara sa fi invafcat carte, era ascufit la minte si patrunzator. Asa au venit odata la el doi filo- sofi socotind ca-1 pot incerca. El se afla atunci in muntele din afara. Si cunosdnd pe oameni de pe fafa, ie§indu-le inainte le-a zis printr-un tal- maci 50 : «Pentru ce v-a$i ostenit atita, voi filosofilor, sa ventyi la un om prost?» Iar aceia zidnd canue prost ci foarte in^elept, el le-a raspuns: «Daca aji venit la un prost, v-ji ostenit in zadar; iar de socottyi ca sint in^e- lept, facefi-va ca mine. Caci se cuvine sa se urmeze celor bune. Daca a§ fi venit eu la voi, a§ fi urmat pilda voastra; dar daca voi afi venit la mine, faceji-va ca mine. Iar eu sint cresting. Aceia minunindu-se au plecat. Caci vedeau ca §i demonii se temeau de Antonie. LXXH Venind iara§i unii asemenea acestora la el in muntele din afara si gin- dindu-se ca-1 iau in ris ca nu invajase carte, Antonie zise catre ei: *au capatat vederea, pe slabanogii vindecaji, pe leprosii curattyi, umblarea cu picioa- rele pe mare §i celelalte semne §i minuni care arata ca Hristos nu e om, ci Dumnezeu? Mi se pare ca sinte^i tare nedrepfi cu voi insiva, necitind cu sinceritate Scripturile noastre. Dar cittyi-le cum se cuvine si ve\i vedea ca cele ce le-a facut Hristos II dovedesc ca Dumnezeu, Care a venit la noi pentru mintuirea oamenilor. LXXV Spunefi §i voi ale voastre 56 . Dar ce afi putea spune despre animale, decit ca sint necuvintatoare si salbatice? Daca, precum aud, vreji sa spu- neji ca acestea se graiesc la voi in chip mitic §i ca vorbiji alegoric de rapi- rea Persefonei, injelegind prin ea pamintul, §i de §chiopatarea lui Hefais- tos; si prin Hera injelegeji aerul, iar prin Apolo soarele, iar prin Arte- misa luna §i prin Poseidon marea, nu e mai pu|;in adevarat ca nu va inchi- naji lui Dumnezeu, ci slujiji zidirii in locul lui Dumnezeu care toate le-a zidit 57 . Daca a$i cugeta unele ca acestea pentru frumusejea creafiunii ar trebui sa va opri$i la minunarea despre ele, si sa nu indumnezetyi faptu- rile, ca sa nu da$i cinstea Facatorului celor f acute. Dar fiindca voi treceti cinstea ziditorului asupra casei facute de el, sau a capeteniei osUrii la osta§, ce raspundeji la aceasta, ca sa stim daca e ceva vrednic de ris in cruce?» 58 LXXVI Iar aceia sovaind si intorcindu-se intr-o parte §i in alta, Antonie zim- bind a zis iarasi prin talmaci: «Acestea (ca lumea nu e Dumnezeu) se dove- desc chiar prin aratarea lor. Dar fiindca voi va bizutyi mai mult pe argu- mente rationale §i avind mestesugul acesta, voi$i ca §i noi sa ne intemeiem 56. Aratafi si voi, paginilor, ce va aduce credinj;a voastra? Ce insanatosire a moravuri- lor, ce nadejde pentru via^a viitoare? 57. Spre deosebire de toate religiile §i filosofiile care socotesc ca lumea aceasta e suprema realitate, deci e dumnezeu, crestinismul cunoaste pe Dumnezeu ca transcendent lumii, nesupus legilor ei, care produc si pierd individua^iunile umane intr-o ingiruirc fara rost, neexistind nicaieri o con§tiin|a si o libertate mai presus de toate, care toate le-a creat si pe toate le conduce in infinitatea dragostei lui Dumnezeu. Ideea lumii, ca create, a fast puternic accentuate de sfintul Atanasie. 58. A cinsti crucea inseamna a nu socoti crea^iunea ca suprema realitate; inseamna n vedea ca viu^u in lumea aceasta e legate de dureri si de moarte. Dar inseamna totodata a vedea ca prin acestea se trece spre o existenta superioara in Dumnezeu. Deci inseamna si a credt; intr-un Dumnezeu personal superior lumii, insa iubitor al lumii create, careia ii trimite pe Flul Lui ca, insusindu-Si durerile noastre, sa le invinga si sa ne ajute si pe noi sa le invingom, rlditfndu-nc la viu^a Lui dumnezeiasca. Numai in crestinism durerile au un sens po/.illv. 236 SFlNTUL ATANASIE CEL MAKE credinfa In Dumnezeu pe dovedirea rafionala, spunep mai intfi voi: Cum se poate ajunge la cunoasterea sigura a lucrurilor §i mai ales a lui Dumne- zeu: prin dovedire rajionala sau prin lucrarea credinjei? §i ce e mai intii: lucrarea credinfei sau dovedirea ra$ionala?» Iar aceia raspunzind ca mai intfi e lucrarea credinjei si aceasta e cunostinja sigura, Antonie a zis: «Bine a\i spus. Cad credinja se nagte din simjirea sufletului, iar argu- mentarea rajionala, din mestesugul celor ce construiesc. Drept aceea, cei ce au lucrarea credinjei nu au nevoie de dovedirea rajionala sau poate ca le e de prisos. §i de fapt, ceea ce noi injelegem prin credinja, voi incercaji sa construtyi prinjudecaji. §i de multe ori voi nici nu puteji exprima ceea ce injelegem noi. Deci mai buna §i mai sigura e lucrarea credinjei dedt silogismele voastre sofistice 58a . LXXVH Deci taina noastra, a crestinilor,nu este in injelepciunea judedtyilor eline, ci intru puterea credinjei, daruita noua de la Dumnezeu prin Iisus Hristos (I Cor., 1, 17). Ca acest cuvint e adevarat, se vede si din aceea ca noi, fara sa fi invajat carte, credem in Dumnezeu, cunosdnd din fapturile Lui providenja Lui in toate. §i ca credinja noastra e lucratoare se vede din aceea ca noi ne rezemam pe credin|a in Hristos, iar voi pe lupte sofis- tice de cuvinte. §i voi prin silogisme §i sofisme nu convingeji pe oameni sa treaca de la crestinism la elenism. Noi insa propovaduind credinja crestina, slabim superstijia voastra, recunosdnd toji ca Hristos este Dumnezeu §i Fiul lui Dumnezeu. Voi prin frumuse|ea vorbirii voastre nu fmpiedicaji raspindirea invajaturii lui Hristos; iar noi, pomenind numele lui Hristos eel rastignit, punem pe fuga pe toji dracii de care voi va temeji ca de niste zei. §i unde se face semnul crucii, slabeste vrajitoria §i farme- cele nu au nici o putere. Lxxvm Spuneji unde sint acum oracolele voastre? §i descintecele egipteni- lor? Unde sint nalucirile vrajitorilor? Cind au incetat §i s-au facut nepu- tincioase toate acestea, daca nu cind s-a aratat crucea lui Hristos? E deci vrednica de rfs aceasta,§i nu mai degraba cele desfiinjate §i dovedite fara putere de ea? Dar si aceasta trezeste mirarea: ca cele ale voastre n-au fost niciodata prigonite, ci sint cinstite si de oameni din orase 59 . Iar credincio- sii lui Hristos sint prigonifrsi totugi cele ale noastre infloresc §i sporesc 58a. Se pare ca argumentarea aceasta are ca autor mai degraba pe Atanasie, versat in doctrinele filosofice, dedt pe Antonie, care vorbea mai mult dintr-o experienjs, nefiind obisnuit cu terminologia filosofica. Se reiau aci idei din opera lui Atanasie Contra Gentes. 59. In general paginismul si-a avut ultimii adepfi la sate (pagus — pagini — sateni). Dar mai ramasesera si unii adep^i ai lui prin orase. V1AJA CUVIOJULUI FAMNTKI.UI nomthu antonik 237 mai mult dedt ale voastre. Ale voastre, laudate li sarbatorite, se strica; iar credinfa lui Hristos si inva^atura Lui, luata In lis de voi si prigonita adeseori de imparaji, a umplut lumea. Cad dnd a stralucit atit de mult cunostinfa de Dumnezeu? Sau dnd s-a vazut atlt de mult cumpatarea si fedoria? Sau dnd a fost atit de dispre^uita moartea, dedt de dnd s-a ivit crucea lui Hristos? Nimeni nu se indoieste de aceasta, vazind pe mucenid dispre^uind moartea pentru Hristos §i fedoarele pazindu-§i trupurile curate si neintinate pentru Hristos. LXXIX Sint destule aceste dovezi ca sa arate ca credinja in Hristos este sin- gura credinja adevarata in Dumnezeu. Dar voi nu credeji, cautind argu- mente rationale. Noi insa nu cautam dovezi «in cuvinte convingatoare ale injelepdunii elinesti» (I Cor., 2, 4), cum a zis invajatorul nostru, ci sintem convingi prin credinja care o ia inaintea argumentarii rationale' . lata sint de fa$a ad unii care sufereau din partea dradlor; sint unii chinutyi acum de dradi care au venit la ei». Punindu-i pe ei in mijloc, Antonie a zis: * pe urma sprjjinul ei. Dar in credinfa e un fel de intilnire directa cu puterea dumnezeiasci, itu cu prezenta lui Dumnezeu. 61. Credinte crestina nu e numai o teorie, ci o legatura cu Dumnezeu eel real si viu il mai presus de legile naturii, deci putind da omului o putere care-1 scapa de neajunsurile in care-1 pjie natura marginita cu legile ei, care due pe om, printr-un proces inevitabll, la boli si la moarte. Dumnezeul credin^ei crestine e un Dumnezeu transcendent naturii si in acelasi timp venit din iubire la noi prin intruparea pe veci a Fiului Sau ca om, in comu- niune cu oamenii. Zeii pagini sint forfe oarbe ale naturii, care nu ne pot scapa de legile ei, pentru ca n-au nici o putere superioara lor si nici o constiin^a capabila de iubire. In crucea lui Hristos s-a aratat iubirea lui Dumnezeu fa^a de noi, dar si puterea Lui, care a invins pina si moartea, cea mai mare neputinja a naturii. Crestinismul protestant a scos minunile din credinte crestina, lasind-o o pura teorie, ca alte sisteme filosofice. Aceasta pentru ca a eliminat asceza, sau crucea, din viaU crestina. Dar trebuie intarit duhul si facut stapin al trupului prin infrinare si rabdare pentru a se manifesto in om pute- rea lui Hristos. 23H SflNTUI, ATANASIE CEI MARK cuvintele lui Antonie. Iar aceia minunindu-se de ele, plecara imbrajisiri- du-1 si recunosdnd ca au avut folos de la el. LXXX Vestea despre Antonie a ajuns chiar pina la impara|i. Si aflind Con- stantin imparatul si fiii lui Constantin, i-au scris lui ca unui parinte, rugin- du-1 sa le scrie. Dar acela nu dadea importanta nici car^ilor §i nu s-a simjit magulit nici de scrisorile lor. A ramas acelasi gi dupa ce i-au scris impara- tii. Cind i-au adus scrisorile a chemat pe monahi si le-a zis: «Nu va mira|;i ca ne scrie imparatul, caci este om si el. Ci va miraji mai virtos ca Dumne- zeu a scris oamenilor o lege si ne-a grait noua prin Fiul Sau». §i n-a voit sa primeasca epistolele zicind ca nu stie ce sa raspunda la acestea. Dar la indemnul monahilor care spuneau ca imparafii sint crestini si s-ar putea sa se sminteasca, de sint respinse scrisorile lor, a ingaduit sa se citeasca. Si le-a raspuns laudindu-i ca se inchina lui Hristos. Apoi i-a sfatuit sa nu socoteasca cele de faja ca lucruri mari, ci sa le foloseasca spre mintuire, gindindu-se mai mult la judecata viitoare si sa stie ca Hristos este singu- rul imparat adevarat si vesnic. Le cerea si lor sa fie iubitori de oameni si sa se ingrijeasca de dreptate §i de saraci. Iar aceia primind scrisoarea se bucurara. Asa era de iubit de to$i f^i to$i il rugau sa le fie parinte. LXXXI Facindu-se astfel cunoscut si rispunzindu-le astfel celor ce veneau la el, se intorcea iarasi la muntele dinauntru. §i i§i continua obignuita nevoin^a. §ezind adeseori cu cei ce veneau la el si plimbindu-se cu ei, amufea deodata, cum s-a scris la Daniel (Dan., A, 10). §i dupa un ceas continua sa graiasca cele ce urmau cu fra|;ii care se aflau cu el. Iar cei ce erau cu el sim|;eau ca are vreo vedenie. De fapt, aflindu-se in munte de multe ori vedea cele ce se intirnplau in Egipt si le povestea episcopului Serapion, care se afla cu ePsi vedea pe Antonie scufundat in vedenie. Odata sezind §i lucrind, fu ra^it intr-o vedenie (intr-un extaz) si gemea scufundat in ea. Apoi dupa vfelm ceas s-a intors la cei de fa|;a gemind si tremurind. §i indoindu-si genunchii s-a rugat mult timp asa. §i ridicin- du-se batrinul, plingea. Cei ce se aflau cu el, cuprinsi si ei de cutremur §i temindu-se foarte, cereau sa afle de la el ce se petrecuse. §i au staruit mult pina ce,silit de ei, le spuse continuind sa geama: «0, fiilor, ar fi fost mai bine sa mor decit sa se intimple oeje din vedenie^. Iar aceia rugindu-1 iarasi, zicea lacrimind: «Mare urgie he va abate peste Biserica. Se va preda unor oameni asemenea animalelbr necuvintatoare. Caci am vazut masa Domnului inconjurata de jur imprejur de catiri care loveau cele dinauntrul cu copitele in a§a fel, ca pareau ni§te animale care sareau in neorinduiala. AJ.i auzit cum gemeam. Caci auzeam un glas care zicea: VIATA CaiVtOSUMU fAMWTKUH NOSTRll ANIONIK 230 «Altarul Meu se va mtina». Acestea le-a vazut batrfnul. $i dupa doi ani s-a intimplat navala de acum a arienilor $i rapirea bisericilor, dnd vasele* sfinte, rapite cu sila, au fost date paginilor sa le foloseasca. Caci au silit si pe paginii din atelierele lor sa se adune cu ei la liturghie. Si fiind aceia de fa^a, au facut pe masa ce au voit. Atunci noi tofci am cunoscut ca loviturile catirilor prevesteau prin Antonie cele ce le fac acum arienii ca niste ani- male 62 . Dupa ce a avut aceasta vedenie, batrfnul i-a rugat pe cei impreuna cu el, zicind: «Nu va pierde|,i curajul,fiilor! Caci precum s-a miniat Dom- nul, asa va si vindeca. §i Biserica va primi iarasi curind podoaba ei si va lumina ca de obicei. §i ve\i vedea pe cei alungaji adusi iarasi la locurile lor si necredin|;a retragindu-se in vizuinile ei, iar dreapta credinja propova- duindu-se cu curaj si cu toata libertatea pretutindeni. Numai sa nu va innebuni^i cu arienii. Caci aceasta nu este invajatura Apostolilor, ci a demonilor si a tatalui lor, diavolul. §i e mai degraba neroditoare si nera- tionala si rodul unei cugetari strimbe, cum nerajionali sint catirii^'. LXXXII De felul acesta au fost faptele lui Antonie. §i nu trebuie sa ne indoim ca s-au savirsit atitea minuni printr-un om. Caci Insu§i Mintuitorul a faga- duit zicind: «De ve\i avea credinja cit un graunte de mu§tar, ve\.i zice muntelui acesta: «Muta-te de aci» si se va muta. §i nimic nu va fi voua cu neputin{;a» (Matei, 17, 19). §i iarasi: -«Amin zic voua. De ve\,i cere ceva Ta- talui intrunumele Meu, vava da voua. Cereji si ve$i lua» (loan, 16, 23-24). 62. Se §tie ca aceasta s-a intimplat dupa moartea lui Antonie, cind a scris sfintul Ata- nasie Viata lui. 62 a. Pe de o parte se dovedea cunoagterea rafionala a lui Dumnezeu mai prejoa de credin|;a, pe de alta, se considera cugetarea diavolului nerafionala (aXoyoi;), asemenea celei a catirului. Dar rajaunea celor ce nu cunosc pe Dumnezeu, ea e un fragment din rajiune, sau o paruta rajionalitate. E o ra|;iune strimbata. Argumentarea care s-a modelat dupa legile lumii acesteia cazute, in care vedem o rafionalitate care sfirgegte in eea mai absurda si tragica ira^ionalitate a mor^ii, nu e o rajionalitate deplina. Ce sens este in apari- Jia continua a altor §i altor persoane umane care sfirgesc in moartea definitive? Nu traleac ei chiar in aceasta o lipsa de rost a raftunii lor? Daca n-ar sti de moarte, ar mai merge. Ar muri fara sa fie chinuifi de perspective morfii, asemenea animalelor. Concilierca intre constiin(;a rationale si moartea total irationala este imposibila. Rafiunea deplina o da exlu- tenjei umane numai Logosul intrupat, Care a scapat pe om de moarte. Numai acceptind pe Hristos omul cunoaste rostul existenfei sale asa cum il cere rajiunea sa. Fara Hriaton oamenii - daca ar cugeta pfna la capat - ar cunoaste prin rafiune domnia absurdului; ar trebui sa socoteasca ra^ionalitatea lor lipsita de rajiune. Din inva(.atura crestina, care afirma ca Dumnezeu a creat lumea prin Logosul Sau personal, rezulta ca oamenii, creaturi rationale, nu pot sfir§i in moartea definitivn, care e iraponala. Daca ei Hint supusi totusi mortii e datorita libertatii lor, prin care se despart de Dumnezeu. Dumnuzeu, cretrrd pe oameni, nu se putea sa-i creeze nici muritori, nici lip— sfyi do libprtnte. De aeeea admite moartea lor, neanulindu-lo libertatea; dar nu o moarte definitivn. CM din iud nu Hint nici ei morfi cu totul. Sfintul loan Damaschin spune ca chiar exi.sten|ii AR)NWLU1 NOWTRU ANT()NIK 341 LXXXV O alta capetenie de oaate, cu numele Valahie, ne prigonea amarnic pe noi crestinii, din rivna ce-o avea pentru blestemafii de arieni. Era asa de crud ca batea si pe fecioare si dezbraca si biduia pe monahi. Antonie ii scrise si ii trimise o scrisoare cu acest con(inut: «Vad venind asupra ta o mare urgie. Inceteaza deci a prigoni pe crestini, ca sa nu te ajunga minia. Caci a pornit spre tine>*. Valahie, rizind, arunca scrisoarea la pamint si o scuipa, iar pe cei ce o adusesera, i-a injurat porouncindu-le sa vesteasca lui Antonie acestea: «Fiindca te ingryesti de monahi, voi face si cu tine la fel». Dar n-au trecut cinci zile si a venit peste el minia. Lucrul s-a intim- plat astfel: Valahie §i Nestorie, eparhul Egiptului, plecara la prima minas- tire din Alexandria, numita Hereu, calare amindoi pe cai. Caii erau ai lui Valahie §i erau cei mai blinzi dintre toji cei hrantyi de el. Dar inainte de a fi ajuns ei la acel loc, caii incepura sa se joace intre ei. Si deodata eel mai blind pe care-1 calarea Nestorie, musdndu-1 pe Valahie 1-a trtntit la pamint. Si repezindu-se la el, ii sfigie coapsa cu dinjii in asa fel ca, fiind dus in ora§, in trei zile muri. Si to^i se minunara ca cele prezise de Anto- nie s-au implinit a§a de repede. LXXXVI A§a mustra pe cei mai cruzi. Iar pe cei care veneau la el ii sfatuia ast- fel, ca uitau indata sa mai judece si fericeau pe cei ce se retrageau din viafa aceasta. §i ii apara asa de mult pe cei nedreptaftyi, incit parea ca nu ei, ci el este eel ce sufera. §i era in stare sa faca atit de mult pentru atyii, ca mul|;i ostasi §i din cei ce aveau boga|ii mari lepadau poverile viejii si se faceau monahi. Era daruit de Dumnezeu in intregime Egiptului ca un doftor. Caci cine, didndu-se la el intristat, nu se intorcea bucurindu-se? Cine, venind la el plingind pentru cei morji ai sai, nu lepada indata plln- sul? Cine, venind plin de minie, nu pleca prefacut in prieten? Ce sarac venind la el descurajat, auzindu-1 §i vazindu-1, nu pleca dispre^uind boga- |;ia §i sim|;indu-se min^iat in saracia lui? Care monah, slabit in rivna, venind la el, nu pleca mai intarit? Care tinar, venind in munte si vazind pe Antonie, nu respingea indata placerile si nu iubea cura^ia? Cine, venind la el ispitit de demoni, nu capata odihna? Cine, venind tulburat de ginduri, nu se linistea cu cugetul? LXXXVII Dar si acesta era un mare rod al nevoin^ei lui Antonie, ca avind, pre- cum am spus inainte, darul deosebirii duhurilor, cunostea miscarile lor; si nu era lipsit de cunostinta (.intei spre care ii era indreptata stradania si pornirea. §i nu numai el nu putea fi inselat de acele duhuri, dar si pe cei 242 grtNTUL ATANA8II OEL MARE tulburati de ele prin gtnduri ft intarea, mvaJSndu-i cum pot sa scape de uneltirile acelora, aratfndu-le slabidunile si viclegugurile lor. Astfel, fie- care om pregatit de el pornea cu indrazneala la lupta impotriva ginduri- lor diavolului si demonilor lui. Si cite fecioare avind logodnici, dupa ce au vazut macar de departe pe Antonie, nu au ramas fecioare pentru Hris— tos? Veneau la el §i unii din jari din afara. Si se intorceau impreuna cu toji cu folos, ca de la parintele lor. Ba §i dupa adormirea lui, toji, ca unii ajun§i orfani de tatal lor, sint mingiiaji de simpla amintire a lui pastrind odata cu aceasta sfaturile §i indemnurile lui. Lxxxvm Dar se cade sa-mi amintesc §i eu §i sa auziji §i voi, precum doriji, cum a fost si sfirsitul viejii lui. Cad §i in aceasta se cuvine sa-i urmam pilda. Dudndu-se dupa obicei sa cerceteze pe monahii din muntele de afara §i aflfnd de la pronie despre sfir§itul lui, le grai frajilor, zicind: «Va fac aceasta vizita din urma §i m-a§ mira sa ne mai vedem vreodata unii pe atyii In viat» aceasta. Caci mi-a venit §i mie timpul sa plec. Fiindca sint aproape de o suta cinci ani>». Aceia, auzind, au inceput sa plinga §i sa tmbrafiseze pe batrin sarutindu-1. Iar el, parca plednd dintr-o cetate straina, in cetatea sa, le vorbea cu bucurie. §i le-a poruncit sa nu se des- curajeze in osteheli, nici sa nu slabeasca intru nevoin^a; ci sa traiasca ca unii ce mor in fiecare zi. §i precum a spus inainte, sa se sileascd sa-§i pazesca sufletul de ginduri spurcate §i sa rivneasca a urma sfinfilor. Sa nu se apropie de melejienii schismatici, a caror voin^a vicleana §i urita o cunosc. Sa nu aiba vreo legatura cu arienii a caror necredinfa e vadita tuturor. Chiar daca vede^i pe judecatori ca ii ocrotesc, nu vi tulbura|i. Caci va inceta. Fiindca puterea lor e inchipuita si muritoare. Pazi|i-va ded pe voi curafi si pastra|;i predania Parin|;ilor §i in primul rind dreapta credin^a in Domnul nostru Iisus Hristos, pe care a$i inva|at-6 din Scrip- tura $i pe care v-am adus-o in minte de multe ori. LXXXK Iar silindu-1 fra^ii sa ramina la ei §i sa-§i dea sfir§itul acolo n-a primit, dlnd pe linga alte motive si pe acela ca, precum le da de injeles prin tacere, egiptenii au obiceiul sa faca slujba pentru trupurile celor credin- dosi si mai ales pentru ale sfinjilor martiri si sa le infasoare in giulgiuri, dar sa nu le ascunda sub pamint, d sa le a§eze pe ni$te paturi si sa le pastreze in case la ei, socotind ca prin aceasta dnstesc pe cei pleca|;i. Antonie rugase in privinja aceasta adeseori pe episcop sa inve|;e popo- rul gi la fel indemnase pe mireni si mustrase pe femei, spunind ca nu e nid drept, nid cuvios acest lucrvi. Caci trupurile monahilor si ale prooro- dlor se pastreaza pina acum in morminte. $i insusi trupul Domnului s-a VIATA OUVIOIUUfl t ARINTEtUI NQ8THU ANTQNH 243 asezat tn mormtnt, unde o piatra puii deaiupra 1-a ascuns ptna ce a fnviat a treia zi. Spuntnd acestea arata ca fe abate de la lege eel ce nu ascunde dupa moarte trupurile celor morti,chiar daca stnt sfinte. Cad ce trup e mai mare sau mai sflnt dedt trupul Domnului? Astfel mutyi auzin- du-1 au inceput sa ascunda trupurile sub pammt si mutyumeau Domnului pentru buna invaj&tura primita. XC Deci el, cunosdnd aceasta si temindu-se sa nu faca si cu trupul lui asa, s-a grabit, dupa ce §i-a luat ramas bun de la monahii din muntele de afara, sa se intoarca in muntele dinauntru unde obignuia sa viejuiasca si unde dupa purine luni se imbolnavi. Si chemlnd pe cei ce erau cu el (erau doi, care viejuiau inauntru, nevoindu-se de cinsprezece ani §i slujindu-i din pridna batrinejii), le zise: «Eu, precum s-a scris, pornesc pe drumul parinjilor. Cad ma vad chemat de Domnul. Iar voi privegheafi si nu pier- deji roada nevoinjei voastre de mutyi ani, d, ca §i dnd acum af,i incepe, siltyi-va sa va pastraji rivna voastra. Cunoastefi pe demonii uneltitori, cunoasteji dt de salbatid sint, dar §i dt de slabi in putere. Nu va temeji ded de ei, d mai degraba respiraji pe Hristos si credeja Lui. Si tratyi ca unii ce mor in fiecare zi 84 , luind aminte voi in§iva §i adudndu-va aminte de dte a}i auzit din indemnurile mele. Sa n-avefi nid o legatura cu shis- matidi, nid cu arienii eretid. Cad sttyi cum i-am facut si eu de rujfine pentru erezia lor dusmana lui Hristos §i straina de dreapta credin^a. Sili- Ji-va mai degraba sa va uniji mai intii cu Hristos si apoi cu sfinpj, ca dupa moarte sa va primeasca §i ei in corturile vesnice, ca pe niste prieteni |i cunoscu^i". Gindiji-va la aceasta, cugetaja la aceasta! Si daca tinefi la mine §i ma pomenifi ca pe un tata, nu lasafi pe vreunii sa ia trupul tn Egipt, ca sa ma aseze vreodata in case. Cad de aceea am mtirziat tn munte §i am venit ad. Stif;i cum ii infruntam pe cei ce faceau aceasta si cum le-am porundt sa inceteze cu acest obicei. Inmormintaji ded trupul 64. Crestinul moare cu Hristos legii pacatului, starii la care a ajuns pentru a trece la una superioara (Rom., 6, 4). Precum pe planul vie^ii pamintesti eel ce se naste, chlar din acea clipa i ncepe sa moara, pe planul viefii In Hristos viaja mereu mnoita e f n acelaii tlmp o moarte mereu mnoita. 65. Imparafia cerurilor nu consta numai tntr-o comuniune iubitoare cu Hriatoa, ci fi cu tofi cei ce au crezut in El. Dar asa cum trebuie sa cultivam mca de aid iubirea pentru Hris- tos ca sa fim obisnutyi cu ea dnd vom trece din viaja aceasta, asa trebuie sa cultivam |i iubirea si respectul fata de to^i semenii nostri. Trebuie sa crestem mai ales spre nlvelul iubirii sfinfilor fata de Hristos, care se arata si in iubirea lor de oameni. Trebuie si n« facem si nol capablll sa raspundem acestei iubiri si sa-i urmam pilda, sa ne obisnuim cu iubirea fata de oameni. De altfel tnca de aici, dlnd atentie sfln^ilor, ne putem fmbogati cu cunostlnta fi cu rtvna multor moduri de manifestare a iubirii lui Hristos de catre oameni, potrlvit cu unlcitatea flecarei persoane. Fiecare sflnt e un punct de lradiere a altei forme* de iubire a lui Hristos si de putere care sporeste rivna de a lmlta modul iubirii lui. Ctnstl- rea afln^ilor nu ne desparte de Hristos, ci ne uneste si mai mult cu El tn iubire. N 2U i SFlNTUL ATANA8IE CEL MARE meu si ascunde^i-1 sub pamint. Paztyi cuvintul meu, ca nimeni sa nu cunoasca locul (unde este inmormintat), dedt numai voi. Cad la invierea morfilor il voi primi iaragi nestricacios de la Mintuitorul. Impai-fiji hai- nele mele. Da$i episcopului Atanasie o rasa si mantaua cu care ma inve- leam si pe care am capatat-o noua de la el, iar la mine s-a invechit. Epis- copului Serapion dafi-i cealalta rasa. Iar voi Jineti haina de par. §i rami- ne^i cu bine, fiilor! Caci Antonie se muta si nu va mai fi cu voi». XCI Spunind acestea si aceia sarutindu-1 pe el, intinzandu-si picioarele privi vesel ca la niste prieteni la cei ce venisera la el. Caci stind intins fa^a ii era plina de bucurie. §i asa si-a dat duhul si s-a alaturat la parinji. Iar fra^ii, precum li s-a poruncit, i-au infasurat trupul §i 1-au ascuns sub pamint §i nimeni nu stie pina azi unde a fost ascuns, decit numai cei doi. §i fiecare din cei ce au primit cite o rasa de-a fericitului Antonie si man- taua lui tocita, o pastreaza ca pe un lucru de mare pre];. Caci priveste la ea ca §i and ar vedea pe Antonie. Iar and se imbraca cu ea, e ca si and ar purta cu buoirie sfaturile lui. XCII Acesta a fost sfirsitul viejii in trup a lui Antonie §i al nevoin^ei lui. §i macar ck istorisirea aceasta este scurta fa|^ de virtutea lui, dar din ea pu- tefi fn^elege cum a fost acest om al lui Dumnezeu, Antonie, care de la tinere^e §i pina la o virsta asa de inaintata a pastrat aceea§i rivna intru nevoin^a. N-a fost biruit, nici din pricina batiine^ii, de dorin];a unei lirane mai alese si nici slabirea trupului nu 1-a facut sa-§i schimbe felul imbraca- min^ii, sau sa-§i spele macar picioarele cu apa. §i totusi a ramas in toate cu sanatatea nevatamata. Avea ochii limpezi si intregi si vedea bine. Nu-i cazuse nici un dinte, ci doar pe linga gingii li erau toci^i de batrfnejea Inaintata. Ramasese cu picioarele si nuinile tefere si arata mai nevestejit 9i mai viguros dedt tojii cei ce se folosesc de multe feluri de mincare, de bai si de vesminte felurite. Iar o dovada a virtu|ii §i a sufletului lui iubitor de Dumnezeu era vestea despre el raspindita pretutindeni §i faptul ca to|i se minunau de el, fiind dorit chiar §i de cei ce nu A l vazusera. Era cunoscut nu prin scrieri, nid pentru in|;elepciunea cea din afara (laica), nici pentru vreo maiestrie oarecare, d numai pentru evlavia lui. §i nimeni n-ar putea tagadui ca aceasta era darul lui Dumnezeu. Cad cum s-ar fi auzit despre el in Spania, in Galia, la Roma, in Africa, dta vreme sedea ascuns in munte, fara lucrarea care face cunoscu$i pretutindeni pe oamenii sai si care a inceput sa faca aceasta §i cu Antonie chiar de la inceput? Fiindca chiar daca ace§tia lucreaza in ascuns, chiar daca voiesc sa ramina necu- noscuti, Domnul ii arata ca pe niste sfesnice, ca si in felul acesta cei ce aud VI Af* CUVIOIUWI >AHINTEUH NQ8THU ANTQN1I 943 sa cunoaaca dta putere dau porundle lul Dumnezeu cm ia fie Implinite 9i sa se aprinda si ei de rtvnfi pentru a porni pe calea virtu^ii. xcm Drept aceea, citfyi acestea celorlatyi fra^i, ca si afle cum trebuie sa fie viaja monahilor si sa se convinga cfi Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos slaveste pe cei ce-L slavesc si ca pe cei ce slujesc Lui pina la sfirsft nu numai ca ii duce in Imparityia cerurilor, ci ii face si aici, pe cei ce se ascund si se straduiesc sa viefuiasca in retragere, arata^i si vesttyi pentru virtutea lor si pentru folosul altora. Iar de e nevoie citi^i-le si paginilor, ca si acestia sa cunoasca si astfel nu numai ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, ci ca si crestinii care Ii slujesc din inima si cred in El in chip drept, ii dovedesc si pe draci, pe care paginii ii socotesc zei, ca nu sint zei; ba ii si calca in picioare si ii alunga, ca pe unii ce amagesc si strica pe oameni, in Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia fie slava in vecii vecilor, Amin. INDICE SCRIPTURISTIC Prescurtarile folosite in ambii indici indica urmatoarele lucrari: SI — Epistola I catre Serapion S II — Epistola II catre Serapion S HI - Epistola III catre Serapion S IV - Epistola IV catre Serapion Sin. — Epistola despre Sinoadele ce s-au finut la .Rimini, in Italia si la Seleucia, in Isauria E — Epistola catre episcopul Epictet A — Epistola catre episcopul Adelfie M — Epistola catre Maxim Filosoful VA — Viaja Cuviosului Parinte Antonie Qfra araba din fiecare trimitere a indicelui (ex.: S III 29) corespunde cu cifra roma- na de deasupra fiecarui subcapital din textul respectiv (adica: S DI XXK). VECHIUL TESTAMENT Facerea 1, 2: S I 5 6, 3: S I 5 8, 1:SI7 48, IS: S 1 14 i,l:SI21;SII4;SIII2; SIV18;SrV21;Sin.35 28, 12: S I 26 1, 27: S IV 21 1, 28: Sin. 26 VI 19, 24: Sin. 29 17, 1: Sin. 35 32, 31: Sin. 52 3, 19: M 3 25, 27: VA 2 19, 26: VA 20 31, 5: VA 67 Ieflrea 33, 1-2: S 1 12 86,1: SII6 32, 4: S IV 16 32, 35: S IV 16 4, 11:SIV21 8, 19: S IV 21 3, 14: Sin. 35 3, 18: Sin. 52 15, 9: VA 24 Leviticul 11, 45: SI 12 Numerii 11, 29: SI 5 14, 24: S I 8 23, 19: S IV 6 24, 5-6: VA 44 Deuteronomul 32, 39: S I 12 I, 30, 33: S 1 12 16, 16: A 7 Iosua 24; 23: VA 20 JudecatQri 3, 10: S I 5 II, 29: SI 5 13, 24-25: S I 5 15, 14: SI 5 11, 34: Sin. 46 III Regi 18, 45: SI 8 18, 15: VA 7 IV Regi 19, 35: VA 28 4, 26: VA 34 6, 17: VA 34 Iov 4, 11: SI 26 25, 51: S I 26 1, 6: S I 26 25, 5: S II 3 16, 9: VA 6 41, 9-11: VA 6 41, 17-22: VA 24 40, 19-24: VA 24 1, 15-22: VA 29 5, 23: VA 51 2, 1-7: VA 29 Psalmi 50, 13: S I 5, 9 76, 6: S I 7 106, 25: S I 7 148, 7-8: S I 7 103, 29-30: SI 9, 24; S m 4 102, 1-2: S I 10 76, 21: SI 12 77, 53: S 1 12 135, 16: SI 12 IND1CI ICWfTUMinC M7 44, 10: 8 1 18 145, 7; SI 10 13, 4: S I 22 103, 30: S I 22; S IV 3 115, 11: SI 26 138, 7: S I 26; S III 4 32, 6: S I31;SII8;SIII5; SIV3 147, 6: S I 31 42, 3: S I 33; A 6 23, 2: S n 1 18, 2: S n 3 23, 1: S n 3 113, 3:SH3 102, 20: S H 3 101, 26: S 114 81, 6: S n 4 44, 7: S H 4 148, 5: S H 6 144, 2: S H 6 81, 5: SH 7; A 2 106, 20: S H 8 44, 7-8: S n 8 13, 1: S m 2; S IV 5 103, 24: S IV 3 105, 22: S IV 16 125, 6: S IV 23 120, 3: Sin. 16 109, 1: Sin. 29 103, 4: Sin. 35 49, 16: Sin. 39 113, 4: E 1 117, 7: VA 6 26, 5: VA 9 67, 2-3: VA 13 117, 12: VA 13 89, 10: VA 16 19, 16: VA 26 38, 2: VA 27 37, 14: VA 27 9, 7: VA 41 124, 1:VA51 34, 16: VA 52 Pildele lui Solomon 8,12:SI3;Sn7;Sin.26/Vin 3, 19: S II, 8; S IV, 3 26, 4: S IV 2 30, 11: Sin. 14 7, 22: Sin. 37 Matal 12, 32: S 1 3; S III 6; S IV, 23 41, 1: S I 4 10, 20: SI 6 8, 12: Sin. 41 8, 86: S 17 23, 1: Sin, 42 18, 7: SI U 15, 13: VA 67 8, 25; S H 6 Eclasiastul 14, 1:8 IV 21 13, 42: VA 31 7,17:8117 10, 18-19: VA 43 3, 11: SI 18 4, 10: VA 82 3, 29-30: S IV, 18 4, 8:VA17 Out Itaia 13, 5: SI 12 30, 1: S I 5 4, 12: VA 6 48, 16: S I 5 Amos 59, 21: SI 5 4, 13: S I 3; S I 9 63, 9-10: S I 5 7, 2:SI8 Mihea 7, 14: S I 9; E 5; A 6 2, 7: S I 5 63, 11-12: SI 12 45, 21: S I 12 Ioel 58, 18: SI 13 61, 1: S I 23; S II 8; S HI 3 11, 2: SI 25; S IV 4 2, 28: SI 31: E 8 2, 29: S II 1 2, 25: Sin. 18, 24 66, 2: S II 4 45, 14-15: S II 4 Iona 1, ll:Sm6 1,4: SI 7 52, 5: Sin. 2 53, 8: Sin. 27 Avacum 44, 6: Sin. 29 38, 4: Sin. 52 2, 15: El; VA 26 2, 3:E2 Agheu 1, 6: E 6 2, 7: SI 10 32, 6: A 2 10, 14: VA 24 2, 6: SI 13 42, 2: VA 35 Zaharia 5, 13: VA 43 1, 6: S I 5, 13; S in 5 6, 45: VA 66 7, 12: SI 5,31; 8 HI 6 Ieremia 12, 1: SI 9 2, 13: SI 19 4, 5-6: SI 11 Iezechiel Maleahl 11, 24: SI 5 3, 6: E 5 27, 25: SI 7 Baruh 18, 31: SI 8 36, 20: S I 9 3, 1: S I 7 18, 31-32: S I 9 3, 10: S I 19 16, 25: Sin. 39 18: VA 18 Intelepclunea lui Solomon 1, 5: 8 I 26 Daniel 12,1:8126 13, 45: S I 5 1, 7: 8 m 4 Noul Testament 28, 19: S 18, 11,28; S II 6; 16, 16: 8 II 8 S ni 6; Sin. 23, 27 11,27:8119 13,41:8111 5, 17: 8 III 1 14, 11: SI 11 12, 24-32: S IV 8 M gftNTUL ATANAWE CII. MARE 18, 35: S IV 18 4, 41:VA26 6, 82-64: S IV 19 27, 42: S IV 16 10, 19: VA 30 10. 38: S IV 20 26, 74: S IV 18 1, 12:VA35 10, 33: S IV 21; A 3 13, 54: S IV 17; S IV 20 2, 10: VA 35 14, 16-17: Sin. 8 10, 25: S IV 17 1, 41:VA36 10, 28: Sin. 16 12, 31: S IV 17 10, 20: VA 38 6, 38: Sin. 23 26, 45: S IV 20 10, 18: VA 39 14, 28: Sin. 27 11, 28: S IV 23 12, 29-31: VA 45 14, 16: Sin. 29 25, 46: SIV 23 11, 9: VA 48 20, 17: Sin. 28 18, 6: Sin. 2 ■ _ ,20, 25: E 6 6, 7: Sin. 32 Ioan 18, 23: E 6 15, 13: Sin. 33 14, 6: S I 4; S IV 2; Sin. 41 20, 28: E 10; M 2 3, 17: Sin. 35, E 12 i 32: s I 6 9, 6: A 3 ", 1:E6 20, 22: SI 6, 11; S m 1; 17, 24: A 5 1, 23: E 10; A 6 S IV 3 11, 42: A 8 8, 2: A 3 14, 26: S I 6, 20; S IV 3 13, 13: M 2 9, 20: A 3; VA 58 15, 26; S I 6, 25; S III 1 8, 44: VA 28 8, 26: A 3 1, 1: S I 10; SII 7; S IV 15; 8, 56: VA 36 26, 51: A 3 Sin. 23; A 9 16, 23-24: VA 83 24, 2: A 7 4, 26: S 1 10 „ . . . . ... 27, 24, 19: M 1 15, 26; 16, 14: S I 11 Faptele Apostolilor 26, 63: Ml 1, 9: S I 19 7, 55: S I 2; A 5 27, 40: Ml 1, 12: S I 19 1, 4: A I 6 19, 21:VA2 14, 23: SI 19, 30, 31; S III 6 2, 1-5: S I 6 6, 34:VA3 14, 10-12: S 1 19 8, 17: S I 6 8, 61:VA3 3, 16: S I 20 21, 11: SI 6, 31 3, 4: VA 20 16, 7: S I 20 20, 28: S I 6 8, 24: VA 29 17, 4: S I 20 8, 39: S I 6, 8 28, 5: VA 35 16, 14: S I 20 3, 15: S I 23 4, 9: VA 37 8, 26: S I 20 17, 26: S I 26 4, 10: VA 37 7, 39: S I 23 ' 1, 16: S I 31 4, 22-23: VA 38 1, 16: S I 25; Sin. 38 4, 24-25: S I 31 17, 19: VA 83 14, 10:SI31;SII4,5;SIV4 28, 25: S I 31 10, 8: VA 83 4, 21-22: S I 33 20, 22-23: S I 31 7, 2:VA84 15, 26; 14, 17: SI 33; SHI 1 20, 23: S III 5 16, 15: S II 2; S IH 1; S IV 3 17, 28: Sin. 39 10, 30: S II 2, 9; S IV 14; '1, 11: A 5 Marcu 3, 29: S I 3 Sin. 45 4, 35: VA 2 . 14, 9: S H 2, 9; Sin. 45 Luc. 10, 35: SII 4 Romani 4, 1: S I 4 12, 35: S II 7 8, 9-11: S I 6 3, 21, 23: SI 4 1, 14: S II 7; S IV 14; S IV 15; '8, 16-17: SI 7 11, 20: S I 6 Sin. 29; E 11; A 2; M 3 7, 14: S I 8; Sin. 45 1,14: SI 11 7, 19:8, 10: SH 7 7 6- S I 8 18, 2: SI 14 1, 3: SII 8; SIV 3 11 33- S I 17 ' 1, 35: S III 6 16, 30: S H 9 4 3- <5 I 17 11, 19-20: SIV 20 16, 13: S in 1 »'n qt o « 17, 2: Sin. 2 1, 2: S HI 4 8 l^ S 19 25 1,27:E5 10, 22: SIV 2 ?k ii io. It fo 2, 7:E5 16, 12-13: S IV 11 , / o t 4: b l 22 „ 11, 27: E 5 8, 40: SIV 14 8, 29: S I 24; S IV 3 1, 39: E 5 7, 15: S IV 16 3, 23: S I 26 24, 39-40: E 7 ' 6, 30: S IV 16 2, 5: S II 2 23, 43: A 3 19, 42: S IV 16 4, 17: S II 4 4, 28: A 8 8, 57: S IV 47 11, 34: S IV 4 9, 62: VA 20 9, 32-33: S IV 18 2, 24: Sin. 2 17, 21: VA 20 10, 21: SIV 18 1, 20: Sin. 18 iNDicucwmmiiTic 249 3, 29: Sin. 28 8, 3: Sin. 48, A 4 0, 5: E 10 1,28: A 4 1,25: A 9 8, 3-4: VA 7 8, 35: VA 9, 39 8, 32: VA 14 8, 18: VA 17 8, 28: VA 19 I Corinteni 1, 9-11: SI 6 2, 10-12: S I 6 3, 16: S I 6 6, 11: S I 6, 22, 31 12, 12: S I 6; S III 4 2, 11: SI 7, 26; S IV 4 2, 10: S I 15 12, 13: S I 19; S III 4 10, 4: S I 19 1, 24: S 1 19; S n 7; S III 6; S IV 4; Sin. 34; M 1 1, 17-2, 4: S I 20 2, 11-12: S I 22; S m 1 3, 16-17: S I 24 2, 12: S I 25, S IV 2 3, 24: S I 25 2, 8: S I 25; M 1 6, 3: S I 26 12, 4-6: S I 30; S in 5 3, 10: S in 3 8, 6: S III 3; S IV 3; Sin. 35 13, 3: S m 5 11, 2: Sin 14 11, 12: Sin 17 15, 33: Sin. 39 15, 33: E 6 15, 3: E 8 1, 23: M 1 15, 10: VA 5 15, 31: VA 19 4, 5: VA 55 6, 14: VA 69 1, 17: VA 78 2, 4: VA 80 II Corinteni 1, 3: S I 1 3, 17: S I 6 3, 6: S I 8 12, 1: S I 20 2, 10: S I 23; S III 3 13, 13: S I 30; S III 8 13, 3: SI 31 2, 14: S I 32; VA 22 2, 8: S IV 13 12, 10: VA 7 13, 5: VA 55 12, 2; VA 85 Galatenl 3, 2: SI 4 4. 8-7: S I 10, 19-20: S I 19 4, 19: S I 23: S III 3 4,6:SI2B:Smi;SIV4;A4 4, 10: S IV 13 3, 1: Sin. 45 3, 13: E 8 6, 2: VA 55 5,6: VA 80 Efeseni 4,30: S I 6; S III 3 2, 15: 4, 24; SI 9 1, 17: SI 19 1, 13: S I 23; S III 3 4, 6: S I 28 4, 5: S 1 30; S III 6; S IV 13; Sin. 54 4, 16: SI 31 2, 2: A 8; VA 65 6, 12: VA 21 6, 22: VA 51 4, 26: VA 55 6, 13: VA 65 Filipeni 1, 18-20: S I 6 3, 3:SI6 1, 19: S I 31; S III 5 2, 6-8: S IV 14 2, 10-11: A 4 2, 7-8: A 4 2, 7: A 9 3, 14: VA 7, 20 Coloseni 1,20: SI 31; A 9 1, 17: S III 4 1, 16: S IV 3 1, 15: Sin. 28 2, 9: Sin. 38 I Tesaloniceni 5, 19: S I 4 4, 6: S I 6 5, 23: S I 7 5, 17: VA 3 II Tesaloniceni 2, 8: S I 6 I Timotei 5, 21: SI 10 8, 13: SI 14 4,1: SI 31 2, 5: S II 7 3. 16: S IV 15 1,8: Sin. 45 1,7: Ml II Timotei 3, 10: VA 3 Tit 3, 4: S I 22 3, 6: S I 24 3, 10:SIV1 1, 12: Sin. 39 3, 10-11: A 2; Ml 2, 13: A 6 2, 8: VA 65 Evrei 9, 8: S I 8 10, 29: S 16 9, 13-14: SI 6 12, 26-28: S I 10 1, 14: SI 10 3, 5: SI 17 11, 6: SI 18 1, 2: S 1 19; S II 2; S II 4 6, 4: S I 22, 27 1, 10-12: S II 3 13, 8: S II 3; E 5 1, 10: S II 4 6, 4-6: S IV 9 7, 19: Sin. 45 2, 16-17: E 5 2, 14: A 6 2, 15: M 3 Iacov 1, 17: S I 26 1, 20: VA 21 1, 15: VA 21 I Petru 4, 18: S I 25 3, 1: S I 28 3, 19: E 5 5, 8: A 2; VA 7 4, 1: A 6 2, 24: M 2 II Petru 1,4: A 4 I loan 4, 13: S I 6, 24; S III 3 1,5: SI 19 4, 12-13: S 1 19 2, 27: S I 23; S III 3 5, 20: S II 2 2, 23: S III 2 3, 2: Sin. 53 Apocallpta 1,8:SII2 INDICE REAL §1 ONOMASTIC Acado: Sin. 1, 12, 13, 36, 37, 38 Adam: E 7; M 3 adapa (a -): S I 19 Adevarul: S I 25, 33 adormi (a -): S n 8; S IV 18 adtncuri: S I 22 Adrianopol: Sin. 55 Actiu: Sin. 6, 38 Africa: VA 93 Agav: S I 31 Ahab: S I 8 Ahaz: Sin. 3 Alexandria: Sin. 17, 37, 43; VA 46; 69, 86 Alexandra: Sin. 14, 17 Amos: S I 3; Sin. 17 Amun: VA 60 anatema: Sin. 6 Antihrist: Sin. 5; VA 69 Antiohia: Sin. 12, 25, 29, 38 Apolo: VA 76 argumente rationale: VA 80 arhanghel: S I 11, 13, 27; S II 4; S III 3 Arhelaos: VA 61 arian: S 1 17, 29, 32; S H 1, 2, 3, 8, 9; VA91. S IV 22; Sin. 11, 13; -ism: Sin. 13; blas- femia-a: Sin. 54; erezia-a: S HI 4; S IV 5; Sin. 3, 5, 9; necredinfa - a: Sin. 6 Arie: S 1 17, 21; Sin. 7, 14, 15, 17, 21, 22, 31, 36, 45 Arsenit: VA 15 Artemus: Sin. 20 asirieni: VA 28 aspida: VA 9 Aspra: Sin. 1 Asterie: Sin. 19, 20; - din Capadocia: Sin. 18 Atanasie: Sin. 22; - episcopul: VA 91; - din Nazarbe: Sin. 17. Atottiitorul: S H 2; Sin.8 Auxentiu: Sin. 8, 9, 11 Avraam: S 1 12, 16, 17; S n 6; S IV 6; Sin. 29/XV 52; E 5 baia nasterii din nou: S I 24 barbate: VA 17 bautura duhovniceasca: S 1 19 Beelzebul: S I 33; S IV 16; 17, 20, 21 blestem: E 8 Biserica: - universala: S 1 28, 32; - Sin. 10/1, 26/H; E 1, 3; - a romanilor: Sin. 10/n ; invafatura -cii: Sin. 3 botez:SI30;SIV7,9,12,13;Sin.36;-ulBi- sericii: S IV 13; -ul lui loan: S IV 12 boteza: (a -; a se -): S 1 4, 11; S IV 13; Sin. 10/n, 23, 27 bunatatile viitoare: VA 14 bunic: S 1 16; S IV 1, 3, 4, 5, 6; - alDuhului: S 115 Busiris: VA 58 Caiafa: S I 21, 28; Sin. 20; M 1 cer: S I 27; S IV 3 Cesareea: S IV 7 chip: - de rob: A 4; - nealterat: Sin. 36, 37, 38; - al lui Dumnezeu: A 4; -al Fiului Sau: S I 24; S IV 3 Chir: Sin. 3 chivot: A 7 Cilicia: Sin. 5 Cincizecime: Ziua - mii: S I 6 Constant: Sin. 25 Constanta: Sin. 10/1; VA 81 Constantinopol: Sin 30, 31 Constantiu: Sin. 3, 12, 18, 25, 31, 39, 55 cort: S II 6 crea(a -): S II 8; S m 4, 5 create, creatiune: S 1 12, 17; S Ul; S IV, 4; Sin. 46; VA 76 Creator: S 1 2; S H 4, 7; S m 4, 5; Sin. 8, 23; E 10; A 3, 4, 6, 9 creatura: S I 2, 3, 9, 12, 17, 21, 22, 23, 24, 25, 28, 27, 30, 32, 33; S H 3, 5, 6, 7; S IH 1, 2, 3, 4, 5, 6; S IV 4, 6; Sin. 17, 36, 41, 45; A 3, 4, 5, 6, 9 credinfa: - apostolica: S 1 14, 33; - a Biseri- cii: S 1 28; S IV 15; - a Bisericii univer- INDICT REAL H ONOMAlTIC 251 Ml«: 8 in 6; A 9; - erttiea: Sin. 23; - tn Hrlitoi: VA 17; - tn Dumnezeu: VA 30; dreapta -: Sin. 3, 54; A 2; lucraraa -«i: VA77 cre«tin: S 1 14, 30; S III 6; Sin. 2; E 2, 9; A 5; VA:22, 23, 41; -ism: VA 78 cretani: Sin. 39 Cronos: VA 75 cruce: E 1 ; A 3; VA 74, 75, 76; - mlntuitoare: S I 20; -a Domnului: Sin. 34; -a lui Hristos: M 1 ; VA 79; Semnul -ii: VA 78 cumin^enie: VA 17 cumpatare: VA 17 curate: VA 5,14 Daniel: S II 6; Sin. 3 Dane: S IV 21; Sin. 3 David: Sin. 18; E 2; VA 32, 67; samintalui -: E 12 Demofil: Sin 8, 9 demon: S IV 15, 18; VA 14, 21, 39, 63, 64, 70, 87, 88, 91 de o fiin|A: S II 5, 9; Sin. 28, 33, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 52, 54 deofiin^ime: S II 6, 9; Sin. 46 deosebirea duhurilor: VA 22, 88 desavirsire: S I 29 diavol: S 1 26; S II 3; S IV 15, 18, 22; A 2, 9; VA 5, 7, 26, 29, 34, 37, 42, 82, 88 Dionisie: Sin. 43, 45 Domn: S I 30, 32; S IV 12, 14, 18, 19; Sin. 40, 45; E 2, 7; A 1, 9; VA 5, 24, 28, 33, 34, 37, 42, 55, 56, 57, 61;-ulslavei: SI25;- Iisus Hristos: S 1 33; S m 3; Sin. 35; -ul nostra Iisus Hristos: Sin. 24, A 9 domnie: S 1 13; S II 4; -ile: S I 27 drac: VA 71; -i: VA 8, 13, 22, 33, 37, 51, 80, 94; VA 26, 62; capetenia -ilor: VA 24; cursele -ilor: VA 42 dragoste: VA 17 dreapta judecata: VA 14 dreptate: VA 17 Duh: S 1 13, 14, 17, 19, 21, 24, 25, 26, 29, 30, 31, 33; S m 4, 5, 6; S IV 3, 4, 6, 13, 17; Sin. 33; E 1 ; VA 22, 66; - al lui Dumne- zeu: S 1 11; - al lui Hristos: S 1 11; - al Sfinteniei: S 1 22; - al Infierii: S 1 2, 11; S IV 4; -ul Fiulul: S 1 2; S m 1 ; -ul Trei- mii: S 1 2; - Sflnt: S 1 4, 5, 6, 7, 9, 13, 20, 22, 27, 30, 31; S II 1; S III 1, 6; S IV 2, 3, 5, 6, 7, 20, 23; Sin. 24, 26; A7; - al Dom- nului: S I B, 26; S II B; S III 4; - al lui Hristos: S 1 6; -ul lui DumntMu: S 1 8, 9, 15; S III 1 ; S IV 3; -ul adevarulul Sill, 25, 33 ; -ul tntelapdunll: S 1 1 9 ; -ul Pute- rli: S 1 2B; -ul alavel: S 1 28; -ul gurii Sa- lt: 8 1 6; harul -ului: 8 1 4; S IV 13; eu- nostinta -ului: 8 III 3; Sflntul - : 8 1 80; 8 IV 1, 7, 9, 12, 23 duh: S 1 3, 8, 10; 22, 30; E 8, 7; deoaebirea - ulul: VA 44 DumnaMu: S 1 9, 12, 14, IB, 18, 19, 22, 2B, 29; S II 2, B, 6, S HI 8, 6; S IV 4, 8,18, 16, 17, 18, 19; Sin. 8, 18, 16, 18, 20, 24, 26, 3B,44,4B,52;E4,10;A1,3,6;M1,2,4; VA 1, 19, 22, 29, 34, 64, 65, 69, 74, 75, 76, 78, 93; -Tatal: SI 30; A 4; VA3B; - Atotiiitorul: S 1 3; Sin. 28; - Cuvtntul: M 4; - Cuvtntul viu: Sin. 26; unitatea lui - : S I 2; Puterea lui - : S I 25; Sin. 18; Casa lui - : S IV 12; lmpar&tia lui - : S I 26, S IV 20; Chipul lui - : A 4; Cuvtntul lui - : S I 2; Intelepciunea lui - : M 1; credinfca tn - : VA 30 dumnezei: Sin. 52 E Eftaie: Sin. 46 Egipt: S IV 18; M 5; VA 1, 3, 32, 57, 59, 82, 87,91 egipteni: VA 90 elenism: VA 78 Eliav: S II 6 elini: S 1 38, 29; S IV, 6, 22; Sin. SB, 46; E 1 ; M 1; VA 74; oracolele -lor: VA 32 Emanuel: E 10, 11 eretic: S IV, 1, 15; Sin. 40 erezie: Sin. 6, 12, 18, 22; -ariana: S III 4; S IV 5; Sin. 4, 5, 7, 9, 20, 31, 32, 40, 48; - arianilor: VA 68; samtnt* -el: Sin. 1 eterodox: Sin.26/X Etiopia: VA 32 Eudoxie: Sin.l, 12, 13, 26, 37, 38; -an: SIVB Eufration: Sin. 17 eunomian: S IV 5 Eusebiu: Sin. 5, 13, 17, 18, 19, 36, 46; - din Cezareea: Sin. 17; - din Nicomidia: Sin. 17 eusebian: S IV 5 Evagrie: Sin. 12 Evanghelie: S I 6 evanghelist: S I 4 Evzoe: Sin. 31 exlstenta: S III B extaz: VA 82 Ezechia: Sin. 3 Faraon: S IV 22 farisei: S I 33; S IV 2, 12; 18, 17; 20; Sln.20 Facatorul: A 9; Sin. 23, 3B; E 9; VA 78 faptura: S I 12, 23, 27, 29, 30, 31 232 M1NTUL ATANASII CEL MAM Fedoara: Sin. 24, 27; E 0; 10 A 4, 5; Sflnta -4: Sin. 25 filnta: S I 27 flHatie: Sin. 52 Filip: S I 6 fire: S 1 27, 30; S II 6; S IV 3; Sin. 15; - crea- ta: S I 17 Fiu: S 1 9, 10, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 25, 28, 30, 31, 33; SII 2, 5, 6, 7, ; SIII 1, 2, 3, 4, 6; S IV 1, 2, 3, 5, 6, 7, 12, 17; Sin. 13, 15, 16, 29/ XVIII, 34, 35, 36, 38, 39, 40, 42, 43, 44,45,46,52; E 12; A4; VA69; -ul lui Dumnezeu: S II 8; S IV 18, 20; Sin. 17, 22, 29 / VIII; VA 78, 94; -ul omului: Sill flammzi (a -): S II 8, 9 Fotin din Galata: Sin. 26/VI, 27 Frigia: Sin. 4 Fronton: VA 57 Gaius: Sin. 8, 9, 11; - din Panonia: E 1 Galia: Sin. 25; E 1; VA 93 Gavriil: E 5; A 7; VA 37 George din Laodiceea: Sin 17 Gheorghe din Capadochia: Sin. 12, 37 Gherman: Sin. 1, 3 giulgiu: E 6 Golgota: E 6 gr^ja: -de trap: VA 45; -de suflet: VA 45 H har: S I 9, 10, 14, 30; S III 6; S IV 14; Sin. 26/K, 46; A 9; VA 14; -ul Duhului: S I 4; S IV 13; -ul Cuvintului: S III 6; -ul lui Hristos: VA 24 harisma: VA 66 Hereu: VA 86 Hefaistos: VA 76 Heleb: S I 8 Herminie: Sin: 8, 9, 11, 28 Heruvimi: S 1 13, 17, 26, 27; S II 4; S III 3; -i slavei: A 7 Hieracas: A 9 Hristos: S 1 9, 11, 13, 19, 23; S II 8; S IV 13, 23; Sin. 2, 3, 17, 18, 20, 21, 26/ni, 27, 30, 34, 36, 39, 45, 54, 55;E 2; A 1; VA4, 5, 14, 74, 75, 81; - Dumnezeu: Sin. 27; - Iisus: S 1 8; S IV 78, 23; Duhul lui -: S 1 6; Patimile lui -: S 1 6; numele lui - : VA 39, 71, 84; - eel rastignit: VA 78 hula: S IV 8, 12, 16, 17, 18; Sin. 19, 36, 54; VA 74 huli (a -): S IV 12, 20, 21; Sin. 12, 33; S 1 21 I Iacov: S 1 12, 14, 16, 26; S II 6; S IV 6; Sin. 52; casa lui -: S I 5 iad: E 6 identitate: Sin. 52 idol: S IV 21; Sin. 18,29/XI;E1;M5;VA80 Ieftae: S I 5 Ieremia: Sin.3 Ierusalim: Sin. 21; A 7 Iisus: S 1 4; - Hristos: Sin. 2, 8, 10/1; A 4, 6; VA 78, 89 Ilie: VA 7 Ioatan: Sin. 3 Iona: S I 8 Iordan: S I 4; SI 11; E 12 Iosie: Sin. 3 Iosif: S I 14; E 6 Iov: VA 24, 42 ipostas: Sin. 15, 16, 23, 41; - preexistent: Sin. 26/111 Isaac: S I 12, 16; S II 6; S IV 6; Sin. 52 Isaia:SIV21;Sin. 3, 17 Isauria: Sin. 1, 29, 30 Isis: VA 75 Israel: Sin. 3, 35; A 7 Italia: Sin, 1 iubire: - de oameni: VA 4, 14; - de saraci: VA 17; - de straini: VA 17 Iuda: S II 6; A 6; VA 18, 42; -izant: M 1 iudei:SI28;SIV16, 17, 18, 22; Sin. 33; A 1, 3; calomnia -lor: M 1 I Imparajie: S 1 10; VA 17; -intarita: S 1 10; -a lui Dumnezeu: SI6;SIV20;-a ceruri- lor: VA 17, 20, 94 impartagire: S I 24 incepator: S II 4; S III 3 indumnezei (a -): S I 24, 25; Sin. 46 inger: SI 10, 11,12, 13, 14, 26, 27, 29, 30; S II 3,4; Sin3,4;-adevarat:VA28;fiinta -ilor: S I 26 inseta (a -): S IV 14, 15, 18 intrupare: Sin. 26/VH matya (a se -): Sirt. 29 inj;elegere: VA 17 infelepciune: S 1 17, 19; -a lui Dumnezeu: S II 7; -a Tatalui: S II 1; - vicleana: S I 26; - Domnului: Sin 34 Infelepciune: S 1 25; S II 8; S III 2; Sin. 15, 41, 52; E 2; - vie: Sin. 23; - fiinjiala: Sin. 41; -a Tatalui: Sin. 39, 42; -a lui Dumnezeu: M 1 inva^a (a -): S I 23 fnvajatura Bisericii: Sin. 3 Invajator: S I 14 tNDIOt MAI, |» OW)MA»TtC m tnviere: E 7 Invia (a -): Sin. 22, 24, 25, 27, 29; E 11; A 3 fnviere: E 7 Jertfa: E 4, 6 Laodiceea: VA 61 Lege: S IV 18; Sin. 16 lege: S 1 10; -a pacatului: S I 8 Leontie: Sin. 12, 38 leopard: VA 9 leu: VA 9 Lot: VA 20 Lycus: VA 60 M Macedonie: Sin. 26 magician: S IV 22 maniheist, maniheian: Sin. 33; VA 68 Maniheu: Sin. 13; E 7; A 2; M 4 Marcel (de Ancyra): Sin. 24, 26/VI Marcelin: Sin. 25 Marcion: Sin. 52; A 2 Marcu: Sin. 25 Maria: Sin. 13, 29/X, 45; E 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, 11, 12; M 3; VA 37; - Fecioara: Sin. 8, 27; M 2 Maris: Sin. 17, 25 Martinian: VA 48 martir: VA 46 Martirie: Sin. 26 Maximila: Sin. 4 Maximin: VA 46 marturisitor: S I 33 melefieni: VA 68, 89 Mesopotamia: Sin. 5 Mihea: S I 5 Mylocitor: S II 7, Sin. 23; A 5 mireasma: buna -: S I 23; S III 3 miscarile sufletului: VA 55 mina: punerea -ilor: S I 6 Mingfietorul:SI6,ll,20,25,33;SIIIl;Sin. 8, 24, 25, 26/1, 27, 29, 30 mintui(a-): Ml; -re: E7; A 6, 9; VA85; -rea oamenilor: VA 74, 75 Mintuitor: S IV 2, 5, 6, 11, 12, 16, 17, 18, 22, 23; Sin. 29, 39, 42, 45; E 2, 7; A 6; M 1; VA 7, 24, 26, 28, 35, 38, 52, 67, 91 Moise: S I 5, 12, 14 Montan: Sin. 4 mucenlcle: VA 48 N Nahor: H IV (1 Nardi: Sin. 17, 28 natur*: M 3; ltgea -alt: M 4 Navi: S I 5 ntluclre: VA 26, 36, 37, 39, 42, 43 Naacutul: Sin. 42 necredln}a: - arlana: Sin. 6 nemtniere: VA 17 Nestorie (eparhul Egiptului): VA 86 nevoi (a se -): VA 27 nevoin^a: VA 3, 4, 66, 92 nevoitor: VA 9, 30, 44 Niceea: S II 5; Sin. 1, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17, 32, 41, 45; E 1, 2, 4; M 6 Nitria: VA 60 Noul Testament: S I 8; A 6 Novat: S IV 13 Numeri: S I 5 O obosi (a se -): S IV 14, 15, 18 oracolele elinilor: VA 33 Origen: S IV 9, 10 Osea: Sin. 3 Osiris: VA 75 osteneala: VA 5, 16, 66 Otoniel: S I 5 Ozie: Sin. 3 Pafnutie (Marturisitorul): VA 58 Pangratie: Sin. 12 Panonia: Sin. 1 participare: S I 24; din -: Sin. 46; prin -: Sin. 46, 52 Paste: Sin. 5 Patimi: -le lui Hristos: S I 6 patripasieni: Sin. 26/VII Paulin: Sin. 17 Pavel: S 1 14; Sin. 33; - de Samoaata: Sin. 24, 26/IV • paglni: S IV 2 partasi: S I 24 patimi (a -): S IV 14, 15; Sin. 24; E 6 patimire a trupului: VA 17 pecete: S I 23, 24; S HI 2, 3 Persefona: VA 76 Petru: S IV 14; episcopul -: VA 47 Petrofil: Sin. 1, 12, 17, 37 pironit: E 2, 10 pocai (a se -): S IV 12 pocainta: S IV 13 pofta: VA 21 Policratia: VA 61 Polideu: Sin. 12 Poseidon: VA 76 posti (a --): VA 23, 47 prezen|a vrojmngllor: VA 37 254 SflNTUL ATANASIE CEL MARE prindpiu: Sin. 52 priveghia(a -): VA 4, 7, 8, 91 Probln: Sin. 25 pronie: Sin. 2; VA 49, 75; -torul: Sin. 23 prooroc: S 1 11, 13; Sin. 3; E 11; M 2 providenta: VA 19, 78 psalmodia(a -): VA 13 Ptolomeu: Sin. 12 purcede(a -): S I 15, 20 puitie: S I 33; VA 14, 41, 53 puterea lui DumnezeU: Sin. 18 Puteri: S II 4; Sin. 18 R rai: S II 4 rascumpara (a -): E 4, 9 Rimini: Sin. 1, 8, 10/1, 11, 13, 33 rtvna: VA 7, 11, 16 Roma: S I 31; Sin. 43, 45; VA 93 rapi(a -) cu mintea: VA 65 ruga (a se -): VA 51, 63, 65, 71 rugadune: VA 23, 61, 66 S Sabelie: S I 28; S IV 5; Sin. 24 sabelieni: Sin. 26/VII saduchei: Sin. 35 ■amariteanca: S I 33; S IV 19 Samosata: Sin. 33; - eanul: Sin. 45; M 4 Samson: S I 5 Samuel: VA 67 ■atana: VA 41 •aradni: VA 49 Scaune: S I 13, 27 ichismatid: VA 91 Scriptura: SI 3,9,11,14,15,17,20,21,31; S in 5; S IV 3, 21, 23; Sin. 23, 33, 39, 40, 45, 52; E 3, 4, 5, 71; A 9; VA 16, 25, 26, 46, 55, 89; Sfmta -: S I 4, 8; dumne- zelestile -i: S I 32 Scytopole: S IV 7 Seleuda: Sin. 1, 12 Serafimi: S 1 13, 27;Sn4 Serapion: VA 82; episcoul -: VA 91 Serat: Sin. 12 Sflnt: SI 8; Sin. 22; -ulDuh: SI30; SH6; S IV 1, 7, 9, 12; Sin. 8, 29, 30; -aFedoa- ra Maria: S 1 31; S III 6; Sin. 31 ; Sin. 25, 27; -a Treime: Sin. 26/IX silogism: VA 78 Simion: E 5 Sinodul ecumenic: Sin. 5, 33 Siria: Sin. 1, 5, 18 Sirmiu: Sin. 27, 28 sirguinfa: VA 3 smerita cugetare: VA 30, 67 sminteala: VA 23 Sodoma: Sin. 29/XVIII sofism: VA 78 Spania:E 1; VA 93 stapinie: S U 4; S m 3 stralucire: - a slavei: SI 19; -aTatalui: sni subzistenjA: S I 28 suflarea vinturilor: S I 9 §arpe: VA 9 Stefan din Libia: Sin. 12 / T Tara: S I 16 Tata:SI2, 6, 13, 15, 16, 18, 19,20,21,30,31, 33;SII2,3,5,6,7;Sm2,4,5,6;SIVl, 4, 5, 6, 12, 16, 17, 18; Sin. 8, 15, 22, 27, 29, 34, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 52; E 2, 4; -1 Atotjaitorul: Sin. 23, 24; chipul -lui: S 1 24; Sin. 38; umanitatea -lui: S H 9 taur: VA 9 taiere - imprejur: E 2 Tebaida (de Sus): VA 49 templu: A 7, 9; -1 lui Dumnezeu: S HI 3 Teodor: Sin. 25; VA 60 Teodot: Sin. 12, 17 Teodul: Sin.,12 Teofronie (episcopul Tyanelor): Sin. 24 Teognost: S IV 9, 11 teologhisi (a -): S I 28 Thalia: Sin. 15, 36 Tifon: VA 75 Tin Sin. 12 tirftoare: VA 12 Toma: E 6, 10; M 2 tradijie: -a parinplor: A 6; - bisericeasca: A 2 Treime: S I 2, 10, 11, 17, 21, 28, 29, 30, 33 S HI 6; S IV 5, 7, 12; Sin. 15; E 2, 8, 9 Sfinta -: S I 16, 17, 18, 20, 27, 28, 33 neimparpta -: S 1 32; Duhul -mii: S 1 2 lucrarea -mii: S I 31 Tripole: VA 58 trppiti: S I 10, 17, 21, 30, 32 trup: S IV 14, 15, 19, 20; Sin. 22; A 5, 6; M 2, 4, 5; VA 7, 14; - omenesc: S H 9; -ul Domnului: A 7; VA 90 Tyane: Sin. 24 INDICT K»AL H ONOMAITIC 285 U unge (a •• -): S I 23, 24; S III 3 unitata: -a lui Dumneseu: S I 2 unaul: S I 3, 9; S IV 19 Unul-Naacut: S 1 16, 20; Sin. 16, 23, 27, 30, 95; A 1; - Domn Iiaus Hriatos: Sin 23 Uraniu: Sin. 12 urs: VA 9 Ursachie: Sin. 1, 3, 8, 9, 11, 28; E 1 Valachie: VA 87 Valena: Sin. 1, 3, 8, 9, 11, 28; E 1 Valentin: S 1 10; Sin. 52; A 2; - din Frigia: Sin. 13 Vasile (din Ancyra): Sin. 41 Vechiul Testament: S I 5; A 6 vedenie: VA 43; -ile: VA 66 vtghm (a -): VA 9 VttalaU: S n 6 viaf!: - monahlcaaica: VA 14; - vainlca: VA16 vicltan: VA 24, 37 vietulre (bun* -): VA 34 viejultor: - tn iinguratate: VA 54 virtute: VA 7, 20, 93 vrajitor: S IV 22 vrajmas: VA5, 7, 11, 28, 43, 65; VA42; pre- zen^t -ilor: VA 37 Zaharia: VA 37 zei: S I 28; -ii: VA 74; -lor: Sin. 29/XI zidi (a -): S m 4; S U 8; S IV 4 zidlre: S I 29; S IV 16; A 6 Ziditor: Sin. 8; VA 76 CUPRINS vol. II ' N Pagina Introducere *> Epistola inula catre Serapion, Episcopul de Thmuis, impotriva celor care hulesc si spun ca Duhul Sfint este creatura 23 Epistola a doua catre acelasi Episcop Serapion, impotriva celor care declara pe Fiul creatura 67 Despre Sfintul Duh. Epistola aceluiasi, catre acelasi Episcop Serapion 78 Despre Sfintul Duh, catre acelasi episcop Serapion , 87 Epistola despre sinoadele ce s-au jinut la Rimini, in Italia si la Seleucia, in Isauria • • • 108 Catre Epictet, Episcopul Corintului 168 Epistola catre Episcopul Adelfie, impotriva arienilor 179 Catre Maxim Filosoful 187 Viaja Cuviosului Parintelui nostru Antonie 191 Indice scripturistic 2< *6 Indice real §i onomastic 250 Cuprins • 256 Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.1 1 5:1 7:55 +03'00' Redactor: STEFAN GANCEANU Tehnoredactor: Preot VALENTIN BOGDAN Dat la cules 20.11.1986. Bun de tipar 20.Xn.1987. Format 16/70x100. Coli de tipar 16. Comanda nr. 241. TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE