SFINTUL ATANASIE CELMARE SCRIERI COLECfU ^PABINTPI §1 SCBIITORI BISERICE§TI» AP ARE DIN INITIATIVA PATRIARHULUI IUSTIN MOISESCU SI SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:17:14 +03'00' COMISIA DE EDIT ARE: P. S. Episcop VASILE TIRGOVISTEANUL, vicar patriarhal (presedinte), Pr. DUMITRU SOARE (vicepre§edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar) pArinti §i scriitori biserice§ti 15 f SFlNTUL ATANASIE \ ( CEL MARE ) ck S CRIE RI A ®i^S\ PARTEA I /^>S) CUVINT iMPOTRIVA ELINILOR CUVINT DESPRE INTRUPAREA CUVINTULUI TREI CUVINTE IMPOTRIVA ARIENILOR CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE DIN GRECE5TE, INTRODUCERE §1 NOTE DE Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 1987 STUDIU INTRODUCTIV SfintulAtanasie a primit pe drept cuvint dinparteaBisericii apelati- vul de „Mare", pentru cd el a avut rolul decisiv in delimitated credintei creatine fata de vechea filosofie greaca, prelungita in primele secole creatine in tot felvl de sisteme gnostice. Sub mosco unui vocabular cres- tin, acesteo sustineau in continuare gindirea panteista greaca, confun- dau divinitatea cu natura si nu vedeau valoarea eterna a omului, ci il lasau sa se piardd in esenta universald, sou sd se roteascd intr-un circuit monoton, lipsit de sens. Sfintul Atanasie a ardtat cd numai Fiul personal etern al Tatdlui personal etern asigura, mat ales prin Intruparea Lui, existenta eterna a persoanei umane. El a pus in lumind alternativa: sau Sfinta Treime care da valoare eterna persoanei umane si sens existentei, sau panteismul de orice fel care se opune ambelor. In aceasta std impor* tanta permanent actuald a Sfintului Atanasie pentru intelegerea mintui- rii persoanei prin Hristos. 1. SCURTA SCHITA BIOGRAFICA SfintulAtanasie s-a nascut in anul 295 d. H., in Alexandria, **. Alipirea sa la tema principala a dumnezeirii Cuvintului il face adeseori sa se repete. «Dar totdeauna expunerea sa se distinge prin claritate §t precizie». Fotie ii da aceasta notd: «E clar, neartificial §i simplu, dar plin de putere, de un continut dens §ideo consecventd §i de o originalitate cu totulminunatd>*. (Biblio- teca, cod. 240). Atanasie a fost nu numai reprezentantul eel mai neinco- voiat, dar §i eel mai talentat avocat literar al Sinodului de la Niceea»*. Un alt cercetdtor al sfintului Atanasie il caracterizeazd astfel: «Acti- vitatea literard a lui Atanasie reflectd laturile variate ale caracterului sdu vehement si mindru (in constiinta cd sluje§te adevdrului n.nj, nedis- pus la compromisuri in chestiuni de credintd §i gata de a pecetlui adver- sarii sdi ca dusmani ai luiDumnezeu, dar, in acelasi timp, gata sa treacd cu vederea deosebirile de limbaj, cind se recunostea esentialul. Era nefi- losofic §i plin de repetitii in argumentare, dar avea o profunda inclinare spre tilcuirile Scripturii. §i, ca o solida temelie pentru toate, aratd o adincd grijd de cresXerea dukovniceascd a turmei sale, cu o puternicd simpatie pentru tendintele ascetice ale timpului» 5 . Am putea preciza ca intre subtilele comentarii ale textelor biblice Sfintul Atanasie intercaleazd pasagii uneori destul de extinse §i rele- vante deschideri spre adincile sensuri ale credintei crestine. El este in acelasi timp un mare exeget, un mare teolog §i un mare pastor de suflete, dotat cu unuimitor simt al adevdrului §i al logicii lui intrinsece, stapinit de caldura unei neclintite convingeri §i iubiri fata de Dumnezeu §i adinc preocupat de mintuirea oamenilor. 2. SCRIERI: a. Dogmatice. Aici trebuie menfionate scrierile Catre elini (P.G., 25, 3-96) §i Despre intruparea cuvintvlui (P.G., 25, 95-198), care se socotesc ca doua par^i ale unei singure scrieri. Absen|a terminologiei de la Niceea si a oricarei referiri la arianism i-a facut pe unii sa creada ca ea dateaza dinainte de izbucnirea luptei in jurul arianismului (Maurini), in orice caz, inainte de 323 cind, intr-un Sinod din Alexandria, a fost condamnat Arie. Con- cepjia susjinuta in aceasta dubla scriere face insa chiar pe susjinatorii acestei datari sa declare ca Atanasie $ndea si inainte de Niceea in mod niceean 6 . 4. O. Bardenhewer, op. tit., p. 44-46. 5. R. Thomson, op. cit., p. XVII. 6. O. Bardenhewer, op. cit., p.53. STUDIU INTRODUCTIV Dar dependent acestei scrieri de Theophanes a lui Eusebiu de Cezareea - scrisa dupa ce Constantin ajunge imparat, dar inainte de 335 - fl face pe Robert Thompson sa o consi- dere scrisa in anii 335 sau 336, inainte de moartea lui Constantin, caci Atanasie vorbegte in ea de zeificarea ultimului imparat mort, care nu putea fi Constantin. Ca si scrierile lui Eusebiu, tot asa cea a lui Atanasie urmareste cistigarea populajiei din Imperiul roman pentru crestinism, deoarece ea ramasese inca, dupa edictul de toleranja din 311, in majo- ritate pagina. Deci scrierea lui Atanasie se resimte in argumentarea ei generala de influenza celei a lui Eusebiu. «Dar Atanasie si Eusebiu sint profund opu§i in chestiunile, legate intre ele, despre rolul imparatului in Biserica §i despre parerile lui Arie faja de Cre- zul de la Niceea. S-a sugerat de aceea ca scrierea lui Atanasie rivaliza in mod delibe- rat cu scrierile lui Eusebiu, folosind insa o formula similara pentru a expune propria sa concep|;ie despre persoana lui Hristos §i despre sensul mintuirii. In felul acesta el a putut sa se opuna episcopului arianizant fara sa atace direct pe Arie si sa irite pe imparatul Constantin» 7 . Exista si o recenzie mai scurta a scrierii Despre intruparea Cuvintvlui, atestata de versiunea siriaca si de codicele grec 78, de la Minastirea Dohiariu din Sfintul Munte, ca §i de unele citate patristice. Dar faptul ca in ea se vorbeste mai pufin despre umanitatea lui Hristos §i ca Logosul e considerat avind in Hristos un rol asemanator cu eel al sufletului in omul obisnuit, i-a facut pe unii cercetatori sa considere aceasta recenzie ca scrisa de un autor influenjat de apolinarism 8 . Bardenhewer incadreaza aceste doua car|;i intre scrierile apologetice si socote§te ca prima combate pagfnismul §i apara monoteismul 9 . Dar ele sint mai degraba dogmatice, cum socoteste si Thomson, si sint destinate sa arate paginilor superioritatea invajaturii despre Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu, care e tema centrala a sflntului Atanasie. Chiar in cartea Cdtre elini, sfintul Atanasie nu sus^ine monoteismul monopersonal, ci monoteis- mul treimic. De fapt, cartea Cdtre elini spune inca din cap. 2, cum o spune §i la sfirsit (cap. 47), ca omul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, care e Fiul §i Cuvintul Lui, deci a fost facut bun, dar cazind prin neascultare, Cuvintul lui Dumnezeu S-a facut om pentru a re- stabili in om chipul Sau. Thomson observa ca in aceste carji Atanasie a dezvoltat multe dintre gindurile sale din scrierile viitoare. «E1 e preocupat in primul rind de cre§terea spirituala a crestinului. Dar aceasta nu se poate realiza decit prin Hristos. Atanasie pune de aceea accentul pe Rascumparare, care este esenfiala dreptei in^elegeri a dumnezeirii si umanita^ii lui Hris- tos. Ideile lui Arie atacau radacina adevaratei semnificajai a Rascumpararii. Daca Hristos nu este Dumnezeu adevarat in acelasi in^eles ca Tatal, de aceeasi substan^a cu El, oamenii nu pot fi elibera];i de pacat §i de moarte. In prima parte a acestei duble lucrari Atanasie expune cum omul a cazut de la capacitatea de a cunoagte pe Dumnezeu, reluind respinge- rea tradi^ionala a idololatriei, consecin^a directa a intoarcerii omului de la inchinarea catre Dumnezeu la inchinarea catre lucrurile materiale, sub influenza poftelorsimjuale. A doua parte se ocupa cu rascumpararea prin Hristos a omului cazut. Aceasta are doua aspecte: victoria asupra morjii fizice, care a fost consecinja pacatului, si intoarcerea sufletului omului la Dumnezeu, pe Care II poate cunoa§te, pentru ca, dobindind nemurirea sa se indumnezeiasca» ' ° . In prima carte Sfintul Atanasie face o legatura intre idololatrie si inchiderea omului in cadrul naturii. Socotind ca for^ele naturii §i pornirile firii sale legate de acestea sint tot ce e mai inalt in existenja, omul se inchina acestora, desi pe de alta parte el este eel care le da forma de idoli. El se lasa supus acestora, desi chiar in faptul ca el le da forma de idoli se arata superior lor. In orice caz, prin idololatrie omul nu depaseste nici natura, nici pe sine, 7. Introducerea lui R. Thomson la: Athanasius, «Contra gentes» and «De incarna- tione», edited and translated by Robert W. Thomson, Oxford, 1971, p. XXI-XXIII. 8. Idem, op. tit, p. XXVII. Aceasta opinie e mai pe larg intemeiata de Charles Kannengiesser in Introd. la : Athanase d'Alexandrie sur I'incarnation du Verbe, in •"Sources Chretiennes», nr. 199, 1973. A se vedea in special p. 46, 86. 9. Op. cit.,p. 52. 10. R. Thomson, op. tit., p. 19. SFTNT'L ATANASIE CEL MARE ci se lasa dus ca un rob in satisfacerea tuturor pornirilor sale inferioare. Numai revenirea la intelegerea Dumnezeului adevarat. mai presus de natura si de om, pe Care omul nu-L poate inchipui in idoli. omul e ajutat sa depaseasca pornirile sale inferioare satisfacute exclusiv in legatura cu natura. Acesta este conpnutul carpi Cdtre elini. Concluzia ei este ca Dumnezeu este transcen- dent, sau superior naturii, iar omul e dupa chipul Lui si e chemat sa se ridice deasupra patimilor care il robesc in legatura lui cu natura. Dar Dumnezeu eel transcendent e un Dumnzeu personal §i iubitor. Altfel n-ar fi superior naturii. Si este asa pentru ca este un Dumnezeu in Treime, Care din iubire trimite pe Fiul Sau sa Se faca om, ca sa-1 ridice pe om la Sine. Acesta e conpnutul carpi a doua a scrierii, dedicate «!ntruparii Cuvintului». Daca in prima carte ideea de baza este ca oamenii au fost creap de Dumnezeu-Cuvintul. dar au cazut de la legatura cu El in idololatrie si in patimile care-1 degradeaza. in a doua, se expune venirea Cuvintului lui Dumnezeu la ei in trup ca, intarind §i indumnezeind firea omeneasca asumata de El, sa se intimple aceasta cu top cei ce cred in El. Prima carte tra- teaza despre Cuvintul creator; a doua, despre Cuvintul re-creator sau mintuitor al oame- nilor cazup din legatura cu El. Prima carte descrie caderea omului de la Dumnezeu, in patimi si moarte; a doua, biruirea patimilor si a morp' ca stari de slabiciune §i robie ale omului, prin patimile de pe cruce ca manifestari ale tariei Cuvintului facut trup, tarie care aduce si invierea trupului. De aceea exista o legatura intre aceste doua carp §i opera principals a sfintului Atana- sie, Cele trei carti (cuvinte) contra arienilor u (P.G., 26, 11-526). Thomson le socoteste apropiate si din punct de vedere cronologic de cele doua carp amintite 12 . Dar aceste trei carp impotriva arienilor nu mai sint adresate in mod special necrestinilor, ci crestinilor care §tiau de Hristos §i de disputa cu privire la legatura Lui cu Tatal. Sint adresate atit celor ce ramasesera pe linga invafatura de la Niceea, cit §i celor ce, amagip de arieni, aveau nevoie sa fie intorsi la credinta stabilita la Niceea. «Cuvintele contra arienilor se ocupa de un aspect specific al celor mai generale afirmapi prezentate in prima opera a lui Atanasie. Rascumpararea omului s-a facut cu adevarat numai daca Hristos a fost cu ade- varat Dumnezeu. In prima carte este respinsa negarea de catre Arie a acestei credin|;e §i este aparata de defini|ia de la Niceea ca Fiul este nascut din Tatal si este de aceeasi Fiinja cu El. Celelalte doua carp intemeiaza aceste afirmapi pe exegeza amanunjita a pasagiilor din Scriptura care se refera la unitatea de fiinfa intre Tatal §i Fiul §i la Intruparea Fiului» 13 . -"Important teologiei dogmatice a lui Atanasie nu sta in originalitatea ei, ci in respectul ei pentru credin|aBisericii. El se preocupa de expunerea tradipei date, nu de metafizici spe- culative. El nu era limitat de anumite formule, ci de adevarul de baza care transcende cuvintele in care acesta este exprimat... La fel, in chestiunea relapei intre Dumnezeu §i om in Hristos, Atanasie folosea un larg registru de expresii«- 14 . b. Istoric-apologetice. In aceste lucrari sfintul Atanasie se apara, adeseori pe baza unor documente, de defaimarile nedrepte ce i se aduc. Acestea sint: Apologia impotriva arienilor (P.G., 25, 247-410). E intocmita in jurul anului 348, afara de doua capitole finale (89-90), care nu sint scrise inainte de 357. Apologie catre imparatul Constantly, (P. G., 25, 595-642), in care se apara ca ar fi instigat pe imparatul Constant impotriva imparatului Constanpu. E scrisa cam tot in 357. La sfirsitul acestei Apologii, fiindca auzise ca imparatul se exprimase ironic despre Atana- sie ca si-a parasit scaunul din lasitate, anexeaza o Apologie despre fuga sa (P. G. 25, 643-680). Ambele sint publicate in text grec si in traducere franceza si in -"Sources Chre- tiennes^, 56, Paris, 1958, p. 89-132. Curind dupa aceea, in 358, sfintul Atanasie scrie, la dorinja monahilor printre care se refugiase, o istorie a luptelor cu arienii: Istoria arienilor, catre monahi (P. G., 25, 11. Foarte de timpuriu la ele s-a adaugat de catre un autor necunoscut o a patra carte (Bardenhewer, op. cit, p. 52). 12. Maurini le dateaza din al treilea exil (intre 356-362). Loofs le dateaza din 338 sau 339, inainte de fuga autorului, in martie 340. Bardenhewer i§i insuseste opinia Maurinilor. 13. R. Thomson, op. cit, p. XK. 14. Idem, op. cit, p. XX. ST'D"~ INTROD'CTIV 11 691-796). Multe par^i au fost omise de copi§ti, pentru ca se aflau §i in Apologia contra arienilor. Parfile ramase se refera la anii 335-357. c. Exegetice. Cele mai multe dintre acestea s-au pierdut. fntre ele se aminteste o Til- cuire a psalmilor din care nu s-au pastrat decit unele fragmente, de cele mai multe ori in diferite Catene. O colecjie a lor a intocmit Maurini sub titlul Expositiones psalmorum (P. G., 27, 55-590), din care nu sint toate autentice. Probabil la aceasta tilcuire, care are un accentuat caracter duhovnicesc, a lucrat sfintul Atanasie in ultimii ani ai viejii (366-373). Cit de familiari ii erau Psalmii se vede din frumoasa Epistola catre Marcelin (P. G., 27, 11-140). d. Moral-ascetice. Dintre scrierile de un astfel de cuprins, in mod sigur este a lui Ata- nasie Viata Sfintului Antonie (P. G., 26, 830-976). Se crede ca a fost scrisa la 357, la un an dupa moartea lui Antonie. Ea dovedeste marea apreciere acordata de sfintul Atanasie vie- j;ii monahale. Este cea mai influenta opera a lui. Ea a servit ca model pentru «ViepUe Sfinfi- lor» de mai tirziu §i a avut ca un important efect transportarea idealurilor monahale in Occident. Mutyi cercetatori recunosc ca scrieri autentice ale sfintului Atanasie §i mai multe tratate despre feciorie, «care au avut o larga circulate in versiunile lor copte, siriace §i armene» 15 . e. Epistole. Sfintul Atanasie a ales forma epistolara §i pentru opere de conjinut mai mare. Trei dintre ele sint «Epistole sinodale^: Tomul catre antiohieni (P. G., 26, 785-810), scris in numele Sinodului alexandrin din anul 362 §i tratind despre mijloacele restabilirii pacii bisericesti in Antiohia; Epistola catre tmpdratul lovian (P. G., 26, 813-820), scrisa in numele Sinodului alexandrin din 363, ca raspuns la cererea aceluia de a i se face o expu- nere a credinj;ei adevarate; Epistola catre episcopii africani (P. G., 26, 1029-1048), un indemn de a se pazi de amagirea arienilor, scrisa in numele unui sinod alexandrin din jurul anului 369. Doua Epistole enciclice: Epistola enciclica catre episcopi (P. G., 25, 221-240), indrep- tata catre toji episcopii Bisericii universale, scrisa in aprilie 340 §i cuprinzind un protest energic contra ocuparii nelegitime a scaunului sau de catre Grigorie, la 23 martie 340; Epistola enciclica catre episcopii din Egipt §i Libia contra arienilor (P. G., 25, 537-594), scrisa dupa alungarea sa din scaunul alexandrin, la 9 februarie 356, §i inainte de ocuparea lui de catre Grigorie, la 24 februarie 357,ca un indemn de pastrare a credinj;ei, impotriva uneltirilor arienilor. Nu pufine epistole sint adevarate tratate dogmatico-polemice. A§a sint cele Patru epistole catre episcopul Serapion de Thmuis (P. G, 26, 529-676), scrise in timpul petrece- rii in pustie, in anii 356-362. Prima e o combatere a pneumatomahilor la cererea acelui episcop §i o aparare a dumnezeirii Duhului Sfint. A doua rezuma cuprinsul prea detailat al primei Epistole, cu o introducere despre Fiul. La inceput, epistolele 2 si -3 au format un intreg. Epistola 4 se ocupa cu alte sofisme ale pneumatomahilor. Alte trei Epistole dogmatice: Cdtre Epictet, episcopul Corintului (P. G., 26, 1049-1070); Catre Adelfiu, episcop §i marturisitor (P. G, 26, 1071-1084); Catre Maxim Filosoful (P. G., 26, 1085-1090), se ocupa cu dogma hristologica, combatind un amestec de concept dochetice §i ariene. Epistola catre Epictet are aproape o autoritate canonica. Sinodul din Calcedon §i-a insu§it-o ca expresie a credinj«i sale. In Epistola despre hotdririle Sinodului de la Niceea (P. G., 25, 415-476), scrisa pe la 350, sfintul Atanasie da unui prieten arme pentru apararea hotaririlor Sinodului de la Niceea, in special a termenilor lui nebiblici («din fiinja» §i «de o fiinja»). Epistola despre un citat din Episcopul Dionisie alAlexandriei (P. G., 25, 479-522), un antecesor al lui Atanasie in scaun, anexata la cea dinainte, demonstreaza impotriva unor arieni ca Dionisie nu a fost de parerea lor, caci el a folosit termenul «de o fiin{a». tn Epis- tola catre Sinoadele de la Rimini (Italia) si Seleucia (Isauria) da pe fa$a metodele reproba- bile ale arienilor §i respinge definijia de credin|a ariana formulata la Rimini (P. G., 26, 681-794). Mai trebuie amintite citeva Epistole de caracter ascetic sau disciplinar: Catre Amu- nem monahul (P. G., 26, 1169-1176), despre naluciri intinate; Catre episcopul Rufinian 15. Idem, op.cit., p. XVIII. 12 SFtNTUL ATANASIE CEL MARE (P. G., 26, 1179-1182), de dupa 362, despre primirea arienilor. Ambele au fost incorporate in colecfiile canonice bisericesti. Epistola catre Draconiuip. G., 25, 523-534), din 354 sau 355, se adreseaza unui egumen care declina oferta demnita|;ii episcopale. f . Epistole de sarbatori. Urmind unui obicei al patriarhilor de Alexandria, sfintul Ata- nasie se folosea de prilejul Pastilor pentru a indemna pe credincio§i sa serbeze cum se cuvine aceasta sarbatoare §i sa se pregateasca pentru ea si le explica unele invajitturi de credinja, cerute de momentul respectiv. Sfintul Atanasie trimitea astfel de epistole cre- dinciosUor §i and era departe de ei. Nu s-au pastrat decit fragmente din ele in mai multe limbi: copta, siriaca, latina. Numai din 13 ani, ai celor 45 de episcopat, lipseste once frag- ment. In cea dintii, din anul 329, el vorbeste de o perioada de post de numai sase zile, dar incepind din 330 cere sase saptamini de post. In cea din 367 vorbeste de carjile Sfintei Scripturi, pe care le imparte in «canonice»- §i «bune de citit». Toate scrierile sfintului Atanasie au mai fost publicate, in afara de colecjia Migne, in BEP (Bibliotiki ton Elinikon Pateron), vol. 30-33, cea mai mare parte, de catre H.G. Opitz, Athanasius Werke, in «Preussische Akademie der Wissenschaften". Altele din ele au fost publicate de catre alji cercetatori. Noi am tradus in acest volum Cartea catre elini, dupa textul editat de R. Thomson, iar cea Despre intruparea Cuvintului, dupa textul editat de acelasi si dupa eel editat de Ch. Kannengiesser, Jinind seama §i de traducerea lui G. Popescu-Pietrele, Despre intruparea Cuvintului, Bucuregti, 1909. Cele trei cuvintari contra arienilor le-am tradus dupa textul din Migne. 3. INVATATURA SFINTULUI ATANASIE: intemeierea teologica a credinfei creatine despre Sfinta Treime si despre legatura Ei iubitoare si libera cu lumea invatatura Domnului Iisus Hristos despre calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu-Tatal, una cu El in toate, dar fara sa Se confunde cu El, se cerea explicata prin gindirea teologic-filosofica, odata ce a intrat in cer- curile intelectuale. Si cum aceste cercuri erau formate in sistemele filoso- fiei eline, e firesc cd ele au incercat sa se foloseascd de notiunile si cuvin- • tele lor in aceasta explicare. Iar in aceasta incercare nu e de mirare cd la inceput exprimarea acestei invatdturi a fost influentatd de conceptiile acestor sisteme referitor la supremul fundament al existentei §i la rapor- tul lui cu lumea vazutd. In general, toate aceste conceptii vedeau pe de o parte acel fundament numai in unitatea lui, pe de alta, incercind sa explice legatura acelui fundament cu lumea vazutd, ajungeau la un pan- teism mai mult sau mai putin direct exprimat. Cdci socotind acel funda- ment ca neavind o viata de iubire in sine, trebuiau sa conchidd cd el isi manifestd continutul sau potential in mod involuntar in lumea dife- rentiatd. Importanta decisiva a sfintului Atanasie a constat in faptul de afi mentinut, pe de o parte, ideea unui Dumnezeu unic, pe de alta, de afi evidentiat existenta unei vieti a iubirii in El insusi, datoritaPersoanelor Treimice, Care tocmai prin iubirea Lor desdvirsitd fac inteleasd atit uni- tatea desdvirsitd a lui Dumnezeu, cit si aducerea lumii la existenta, nu din necesitatea lui Dumnezeu de a-Si extinde viata Lui, ci din iubirea Lui libera, atit de libera cd nu are nevoie de nimic pentru a o area. STUDIU INTRODUCTIV , 13 Prin termenul «de o fiinta» (ojioouoioq), sfintul Atanasie a asigurat, pe de o parte, transcendenta lui Dumnezeu eel in Treime fata de lume, pe de alta, unitatea vie si iubirea Lui interpersonal^, interna, care poate explica creatia lumii din nimic si o poate duce la fericirea unirii cu El in iubire. Numai iubirea interna a Dumnezeului treimic poate face pe Dumnezeu liber de lume, deci transcendent ei, dar R face si capabil sd o creeze si sd scape fiintele umane din circuitul aparitiei §i disparitiei lor fara sens - fie cd ramin identice in acest circuit, fie cd se schimba conti- nuu - in unica existenta a lumii, supusd, ca si esenta ei fundamentald, unei iremediabile si inexplicabile monotonii relativiste. Sfintul Atana- sie dddea o explicatie teologica Dumnezeului adevarat, Care este un Dumnezeu al iubirii interpersonale si al puterii creatoare §i mintui- toare, pentru cd este superior oricdrei legi. Insistind asuprafolosirii ter- menului: Fiul nascut din fiinja Tatalui, cad ne e fdcut din nimic, face o distinctie netd intre transcendenta Treimii dumnezeiesti si lumea creatd de Ea din nimic. De fapt, lupta teologica a sfintului Atanasie a fost provocata de o ast- fel de intelegere antitrinitard a arianismului. Dar ea a precizat teologic continutul credintei evanghelice nu numai fata de arianismul care pdrea mai putin panteist, tit si fata de gindirea neoplatonic-gnosticd, si in spe- cial origenistd, care, aparent opusd arianismului, era dominatd de un panteism inca mai direct exprimat. Accentudm acest fapt, spre deose- bire de A. Spassky care sustine cd Arie nu avea nimic comun cu neopla- tonismul origenist si de aceea sfintul Atanasie s-a folosit de eel din urmd in combaterea arianismului. Dar stim cd un sustindtor asiduu al arianis- mului a fost si Eusebiu al Cezareii, fervent admirator al lui Origen. Spassky insusi recunoaste cd Origen considera pe Cuvintul lui Dum- nezeu ca inferior Tatalui si fdcea din lume sau din lumile succesive un produs etern si involuntar al lui Dumnezeu. Prin aceasta legasi pe Fiul , fdrd voia Lui, de lume, ceea ce inseamnd pind la urmd ca e numai eel mai inalt din lumea sau din lumile care ies din Dumnezeu. Spassky zice: «Fiul e, dupd Origen, nemdsurat si mai presus de toate cele f acute, dar Total, ca naturd nendscutd si atotbund, este si El nemdsurat mai presus de Fiul. Origen era asa de convins de aceasta, cd in unele cazuri nici nu se simtea obligat sd o dovedeasca. El zice: «Precum s-a vddit in alte locuri, Fiul e deosebit de Total dupdfiintd si ipostas», (De orat., 15; P. G., 11,465). Total Se cunoaste pe Sine mai clar si mai deplin decit R cunoaste Fiul (De princ, IV, 4, 35; P. G., 11, 358). Dumnezeu este harul neasemd- nat si adevarat; Fiul e numai oarecare licdrire si un chip al harului si adevdrului Tatalui (De princ, I, 2, 13; P. G., 11, 144; De princ, I, 26; P.G., 11, 134). Dumnezeu este lumina neajunsd, Fiul e numai o slabd lied- 14 SFtNT' L ATANAS'fc CEL MARE rire (perparvum) care se numeste mare numai pentru sldbiciunea noastra (ibid., 1, 2, 7; P.G.,11,1 35). Voia lui Dumnezeu e mai inteleapta decit voia Fiului (Coment. la Matr., P. G., 13, 1 743). Calitatea dumnezei- rii Tatalui e superioara celei a Fivlui si de aceea la Origen apare ideea cd, in sens propriu, nu trebuie so ne rugam decit Tatalui (De orat.; P. G., 11, 460, 464) 16 . A. M. Hitter noteaza si el mai multe erori panteiste la Origen. Una dintre ele este ca la inceput a emanat din Dumnezeu prin Logos o lume de spirite «care participau la fiinta Lui» (Dogma und Lehre in der alten Kirche, in «Die Lehrenentwicklung in Rahmen der Katolizitdt», Gottin- gen, Vanderhoeck & Ruprecht, 1982, 174). Aceste spirite cazute prin plictiseala din dumnezeire se intorc la ea dupa lungi eforturi. Dar aceasta intoarcere e numai una dintre multele perioade ale lumii «careia i-au premers altele si-i vor urma altele» (ibid.). O alta eroare afost cea a micqorarii gradate a dumnezeirii prin faptul ca da Fiului si apoi Duhu- lui Sfint si apoi celorlalte spirite ceva din fiinta sa. Fiul e mai mic ca Total, Duhul Sfint e mai mic ca Fiul, si celelalte spirite mai mici ca Duhul Sfint (op. cit, p. 128). De aceea Spassky are dreptate cind afirma ca, folosind gindirea neo- platonic-origenistd impotriva arianismului, sfintul Atanasie a mode- lat-o §i pe aceasta in mod radical. Cdci sfintul Atanasie, folosind pentru Fiul expresia de «stralucire» si «chip» al Tatalui, socotes.te cd in aceasta «stralucire» si in acest «chip» e toata lumina Tatalui si intreg modelvl, spre deosebire de cum cugeta Origen. Sfintul Atanasie considera pe Fiul egal cu Total, una cu El, de o fiinta cu Total, nascut din fiinta Tatalui. Deci intrucit numai pe Fiul R considera asa, facea o distinctie netd intre Dumnezeu si lumea creata. Lui Spassky i se pare ca aceasta distinctie o facea si Arie. El vede la Arie o deosebire de Origen, atit privind raportul intre Dumnezeu §i lume, cit si o deosebire mai netd intre Fiul §i Total. Noi am vrea sa precizdm faptul ca nici in aristotelism, de care dupa Spassky ar fi legat arianismul, nu era absent un anumit panteism, pentru cd intr-un Dumnezeu netreimic care trebuie sa creeze o lume e implicatd o necesitate a credrii lumii. De aceea Arie nuputeaface o dis- tinctie netd intre fdcut §i nascut. Dacd Dumnezeu nu cunoaste decit actiuneafacerii si nu §i o nastere interioara, El e silit de o lege interioara sa facd ceva exterior, sau sd Se extindd in afara Sa. Opera f acuta nu e in acest caz creata din nimic, ci e un fel de emanatie a fundamentului ei nefdcut, fiind intr-un fel si ea nef acuta, sau ndscutd din El. Toate notiu- nile de «fdcut», «nefdcut», «ndscut» se confundau in filosofia greacd 16. Dupa Spassky, op. cit., p. 109. STUDUI INTRODUCTIV 15 panteistd §i in sistemele gnostice influentate de ea. Toate erau nuante diferite sau forme depanteism emanationist. SfintulAtanasie a introdus pentru prima data in teologie distinctia netd intre nasterea di- nainte de veci a Fiului din Total si intre creatia lumii in timp, cum remarca St. Papadopoulos 11 . Dar iota cum vede Spassky deosebirea intre doctrina despre Dumne- zeu influentatd de Origen si cea a lui Arie: «Precum pentru Alexandra (episcopul Alexandriei, al carui secretar era Atanasie - n. n.) era de necugetat cd a existat vreodata Dumnezeu jara Fiul, Intelepciunea si Cuvintul, a§a pentru Arie era de neadmis sa se afirme cd in rind cu Dum- nezeu, Care Isi are logosul Sau, existd incd un al doilea ipostas sau un Logos coetern cu El. In ochii lui Arie aceasta ar fi insemnat sa se afirme cd existd doud fiinte fdrd de inceput si egale intre ele, adicd sa se invete despre doi dumnezei... Insusindu-§i punctul de vedere, dupd care exis- tenta redid apartine numaiparticularului si individualului, Arie, aseme- nea lui Aristotel, intelegeafiinta lui Dumnezeu concret, adicd recunostea toate insusirile Lui ca existind real in El din eternitate. Dumnezeul lui (Arie) are totdeauna, si real in Sine, logosul Sau propriu si intelepciunea proprie ca o insusire neschimbabild a Sa, si deci si puterea Sa, si nu are nevoie de nici un alt purtdtor al insusirilor Sale, pentru cd El insusi le realizeaza pe ele... Doctrina lui Arie darimd infelul acesta temeiulfilo- sofic pe care era clddita invatdtura lui Origen despre Logos si fdcea necesara o prelucrare radicala a intregii teologii inainte de Niceea. Aceasta grea misiune si-a luat-o Atanasie al Alexandriei, primul mare teolog cu adevdrat bisericesc, care a prvmit de oceea in istorie numele de Mare» u . Despre felul cum s-a folosit sfintul Atanasie in combaterea arianis- mului de gindirea neoplatonic-origenistd, dar profund transformatd de el, tot Spassky spune: i*, din care a fost creatd lumea, a provocat unele obiectii din par- tea lui Philip Sherard, englez convertit la ortodoxie. Prima obiectie i-a provocat-o lui Sherard (rev. Synaxi, Atena, nr. 5, 1983, p. 67-68, art. Theologia kai hyparxis - Teologie §i existenta), afirmatia lui Zizioulas cd -e areata de Dumnezeu din nimic altceva, avind temeiul suficient al exis- tentei ei in gindirea, puterea si vointa Lui. Sherard e nedumerit apoi de afirmarea lui Zizioulas ca lumea fiind creatd ar fi putut §i sd nu existe. Sherard se intreabd: «Atunci pentru ce existd lumea?» Zizioulas spusese: ca Dumnezeu sd aibd cu cine purta un dialog. Sherard intreabd: «Nu e contradictoriu ca Dumnezeu sd fi vrut sd creeze lumea si sd fi putut sd nu o creezel» lar dacd Dumnezeu vrea sd creeze lumea pentru a dialoga cu ea, atunci ea e necesard. «Si in afard de aceea, ce fel de Dumnezeu este Dumnezeul crestin care nu Si-ar ardta vointa Lui creatoare?» Aci ni se pare cd Sherard nu are dreptate. Dacd Dumnezeu ar fi putut sd nu creeze lumea, ar fi putut si sd nu o voiascd. Nu vedem necesitatea pentru El deaofi voit. In general nu vedem motivul pentru care Sherard desparte voia lui Dumnezeu de fapta credrii lumii. De fapt Dumnezeu putea si sd nu creeze lumea, cum spune sfintul Atanasie, sou ar fi putut §i ar putea crea si alte lumi, cum spune sfintul loan Damaschin. Ni se pare cd Zizioulas sustine punctul de vedere just ca Dumnezeu nu era STUDIU INTRODUCTIV 21 obligdt numaidecit sd-Si manifeste puterea Lui creatoare. Caci Dum- nezeu a existat din veci in deplinatatea Lui si fdrd a-Si ji manifested din veci aceasta putere. Deci dacd lumea e creatd prin vointa lui Dumnezeu, hatdrireaLui afost cu total libera. Altfel se lunecd spre origenismulpan- teizant. Dar ar ji fost de folosca Zizioulas sa afirme mai clar cd Sfinta Treime are in Sine la un grad infinit superior insusi dialogulpentru care vrea sa creeze lumea. Aceasta arfi pus si mai mult in relief libertatea lui Dum- nezeu in voia de a fi creat lumea. Mai trebuie afirmat cd odatd ce Dumnezeu a voit sd creeze lumea aceasta din iubire, El a creat-o pentru vesnicie, caci iubirea celui desa- virsit nu inceteaza niciodatd, deci nu mai vrea sa creeze altele. El ii acordd acesteia toata iubirea pe care ar putea voi sa o ddruiascd altora. Iar in faptul cd Fiul Sdu S-a facut om pentru etemitate se aratd si mai mult cd nu Se mai gindes_te la desfiintarea omului §i a lumii legate de el, pentru a crea alte lumi. El nu-Si retrage fdgdduintele date in mod liber oamenilor. Aceasta aratd din nou continutul pozitiv al lumii acesteia. Firea ome- neascd are sdditd in sine putinta de a fi unitd cu Dumnezeu-Cuvintul, deafi mediu de manifestare a lui Dumnezeu; §i impreund cuEl, intreaga creatie. Omul e in acest sens cu adevdrat auvtov». 14. Contempla pe Tatal, Care e obir§ia Cuvintului, acesta fiind sensul sensurilor §i eel prin Care Se releveaza Dumnezeu. Si aceasta contemplare e o dulceaj;a. Iar vederea aceasta sttrnegte dorin|;a de a vedea §i mai mult din infinitatea §i bogajia lui Dumnezeu. Iar dorin^a aceasta innoieste puterile omului ca nazuin^a de a vedea §i mai mult. Orice treapta noua de vedere, de cunoastere e nu numai o noua bucurie ci §i o stare noua a celui ce vede. CUVlNT 1MPOTRIVA ELINILOR 33 privirea trupului. Dar and, prin sfatul sarpelui, oamenii s-au desparjit de cugetarea la Dumnezeu si au inceput sa se priveasca pe ei, au cazut §i in pofta trupului §i au cunoscut ca erau goi; §i cunosdnd aceasta, s-au rusinat. Dar s-au cunoscut pe ei goi nu atit de haine, ci ca s-au facut goi de vederea celor dumnezeiesti si si-au mutat cugetarea spre cele contrare 14 *. Cad desparjindu-se de cugetarea la acel Unul §i cu adevarat existent, adica la Dumnezeu, si de dorirea Lui, au cazut in poftele felurite si margi- nite ale trupului 15 . Apoi, dupa cum se intimpla de obicei, nasdndu-se in ei pofta fiecarui lucru si a multora la un loc, au inceput sa se §i alipeasca la ele si sa se teama de a le parasi. De aid s-au adaugat in suflet si frica si temeri §i placed si gindul la moarte. Cad nevrind sa se desparta de pofte, se teme de moarte si de desparjirea trupului 16 . Iar poftind §i nedobindind cele corespunzatoare (poftei) a inva^at sa urida si sa nedreptajeasca. Iar cum le face acestea, se cuvine sa aratam dupa putere. IV Desparjindu-se de contemplarea celor inteligibile si folosindu-se rau de lucrarile diferite ale trupului 17 si induldndu-se de privirea trupului si 14 a. Din aceste ultime cuvinte se vede ca privirea la trup, de care au inceput oamenii sa fie preocupa^i, era, dupa sfintul Atanasie, privirea spre niadularele lor care se aprind de pofta. Inainte de aceea traiau trupul ca si cind nu-1 aveau. Aceasta rusinare de goliciu- nea ce §i-au descoperit-o in urma poftei trezite se datora insa faptului ca se desparjisera de gindul la Dumnezeu, Care finea in frfu sensibilitatea trupului. Pentru explicarea acestui fapt poate ca trebuie sa presupunem ca simjirea intensa a placerii (sau a durerii) produsa de contactul trupului nostru cu cele materiale, e implicate In puterea de simjire aflata vir- tual in natura trupului si in contactul lui cu cele materiale. Dar legatura trupului cu sufletul Si, prin suflet, cu Dumnezeu - Spiritul suprem - poate £ne in friu aceasta sim|;ualitate, convertind-o intr-un mijloc de sesizare a celor spirituale si de simjare curata a lor. Insagi cugetarea la cele materiale intensified in trup simjirea fa|a de ele. Iar aceasta e o davada ca sim|irea aflata virtual in natura trupului nu e desparfita de capacitatea lui de a fi frinat de catre rajionalitatea lui intensificata de cugetarea purtatorului trupului la Dumnezeu si la cele spirituale. 15. O remarcabila dezvoltare a ideii ca Dumnezeu, ca unul din care sint toate, trebuie sa fie unicul «conJinu1» al gindurilor si dorinfelor noastre o gasim la Calist Catafyghiotul (Despre viata contemplativa, in vol. 7 al Filoc. rom. ). Daca in Dumnezeu eel Unul le avem concentrate toate, toate gindurile si dorinjele noastre se pot concentra in gindirea si dorin|a Lui, ie§ind din imprastierea produsa de mul^imea distincta a lucrurilor. Dumne- zeu eel Unul care da existen^a tuturor e §i singurul cu adevarat existent, adica prin Sine existent. 16. E o explicate mai interioara a morjii: gindul la moarte aduce moartea; gindirea are urmari ontologice. Iar gindul la moarte e nascut de frica de a pierde prilejurile de pla- ceri produse de sim|irea intensa a celor materiale, socotite ca singura realitate. 17. Lucrari uz rau. In fond in acest caz nu se pune in lucrare toata forja ra|iunii sau a spiritului, care ^irie in friu virtualitatea sensibila asezata in constitu|;ia trupului, toata forja rapunii sau a spiritului subiectului uman. Subiectul paragrafului e feminin, deci ar fi vorba de suflet care In grecegte e feminin, dar mai sus se vorbise de minte, care in greceste e masculin. Sfintul Atanasie le alterneaza aci pe acestea. 3 - SFINTUL ATANASIE 34 SFiNTUL ATANASIE CEL MARE socotind ca placerea este un bine, s-a folosit rau de numele binelui ama- gindu-se §i socotind ca msagi placerea este binele adevarat 18 . E ca §i cind cineva slabit la minte ar cere o sulija §i ar folosi-o impotriva celor pe care-i intilneste, socotind ca aceasta este o fapta injeleapta. Iar iubind placerea a inceput s-o caute pe felurite cai. Caci firea, fiind usor mi§ca- toare, nu inceteaza de se misca, chiar daca se intoarce de la cele bune. Dar ea nu se mai misca pe calea virtujii, nici ca sa vada pe Dumnezeu, ci, gindind la cele ce nu sint, preface ceea ce e in puterea ei, folosindu-se rau de aceasta pentru poftele ce le-a nascocit, dat fiind ca a fost creata si cu voje libera 19 . Caci, precum poate inclina spre cele bune, asa poate sa se §i intoarca de la cele bune. Iar intorcindu-se de la bine, se gindeste numai- decit la cele potrivnice. Caci nu poate sa nu se miste deloc, fiind prin fire u§or miscatoare. §i cunoscind libertatea ei, se vede pe sine putind sa se foloseasca de madularele trupului atit spre cele ce sint, cit §i spre cele ce nu sint. Iar cele ce sint sint cele bune, si cele ce nu sint sint cele rele. §i zic ca cele bune sint, pentru ca au modelele (paradigmele) lor in Dumnezeu, Care este. Iar cele rele zic ca nu sint, pentru ca nu sint, dar au fost plas- muite prin gindurile omenesti 20 . 18. Placerea, precum o arata numele, fiind placuta, apare ca un bine, ba chiar ca ade- varatul bine. S-a spus ca raul trebuie sa ia masca binelui ca sa ispiteasca pe om. Dar putin^a placerii, sau a sensibilitajii trupesti excesive de a aparea ca bine, se explica din faptul ca e implicate in capacitatea rajionalitapi trupului de a se realiza nu numai plastic, ci si sensibil. Cele materiale sint plasticizarile §i sensibilizarile unor rajiuni gindite de Dum- nezeu Cuvintul. 19. Sfintul Maxim Marturisitorul va demonstra ca miscarea e de la Dumnezeu, pentru ca omul sa inainteze de la starea intyiala in care e creat, spre desavirsire si deci spre Dum- nezeu. Prin aceasta combate origenismul, care socotea miscarea ca produs al pacatului sau al plictiselii sufletelor de fericirea din pliroma. Sflntul Atanasie insista aci §i asupra faptului ca miscarea e asa de legata de fire, adica chiar de minte, incit, and nu se mi§ca spre Dumnezeu sau spre bine, se misca spre rau. Aceasta provine din faptul ca omul e inzestrat §i cu libertate. El i§i poate duce migcarea spre bine, dar folosind-o rau o poate duce si spre rau. Fara indoiala migcarea spre rau e mai pujin libera decit cea spre bine. 20. Cele bune exista pentru ca au temeiul in modelele sau ra|iunile lor gindite de Dum- nezeu Cel ce este. Daca Dumnezeu este, atunci §i gindurile Lui, dupa care sint create lucrurile, exista real in El, iar Dumnezeu nu gindeste decit cele bune. Dimpotriva, cele rele nu exista propriu-zis, pentru ca nu-§i au temeiul in Dumnezeu Cel ce este, ci in $ndurile omului. Dar atunci gindirea omului nu poate crea dedtt lucruri neconsistente §i rele? Aceasta nu se poate spune decit de o gihdire omeneasca despar^ita de Dumnezeu, de o cugetare care da chipuri celor rele. Propriu-zis chipurile rele insele nu pot fi fara un suport in cele ce sint, deci in cele bune. Ele strimba realitajile existente §i deci bune. Chi- pul rau este inconsistent, 'pentru ca orice realitate tinde prin sine sa revina la forma ei fireasca, creata si susjinuta de ra|iunea ei din Dumnezeu si sa se dezvolte in aceasta direc- |ie. Chipul rau nu se men^ine decit prin staruirea liberta|;ii in a orienta fiin^a spre o gindire opusa lui Dumnezeu si binelui. Raul are baza nu in fiin$a, ci intr-o imaginafie produsa de o libertate rau folosita. Iar libertatea rau folosita are pe de o parte baza in fiinja, dar pe de alta, aceasta rea folosire nu are baza in fiin^a. Aici e tending ei spre nimicul din care a fost creat omul. Libertatea nu se reazema numai pe nimic cum zice Berdeaev, dar poate tinde spre nimic, insa avind existen^a si avind un suport in fiin^a §i lucrind cu cele ce sint, i§i poate da iluzia ca susjine fiinfa. CUVlNT IMPOTRIVA ELINILOR 35 Caci avind trupul ochi pentru a vedea zidirea si, prin prea armonioasa alcatuire a ei, a cunoaste pe Facator, avind si urechi spre auzirea cuvinte- lor dumnezeiesti §i a legilor lui Dumnezeu, ba avind inca si miini spre lucrarea celor de trebuinja si spre intinderea lor la rugaciunea cea catre Dumnezeu, sufletul paraseste privirea spre cele bune si miscarea in ele §i, ratacind, se misca spre cele potrivnice. Caci vazind puterea sa 21 , cum am mai spus inainte, si folosindu-se in chip rau de ea, vede ca poate misca madularele trupului si spre cele rele; si de aceea, in loc de a privi zidirea, i§i intoarce ochiul spre pofte, aratind ca poate §i aceasta si soco- tind ca, odata ce se misca astfel, isi salveaza demnitatea §i nu pacatuieste facind ceea ce sta in puterea lui. Caci nu intelege ca n-a fost facut numai pentru a se misca, ci ca sa se miste catre cele spre care trebuie 22 . De aceea, §i glasul Apostolului ne atrage luarea aminte: «Toate imi sint slobode, dar nu toate imi sint de folos» (I Cor., 6, 12). V Deci indrazneala oamenilor nu a ramas la ceea ce este de folos si cuvenit, ci, privind la ceea ce le era in putere, au inceput sa cugete la cele potrivnice. De aceea, miseindu-si mintea spre ceea ce e potrivnic, au por- nit sa omoare si §i-au dat auzul spre neascultare si celelalte madulare spre desfrinare, in loc de a le folosi pentru nasterea de prunci. §i in loc sa foloseasca limba spre cuvinte bune, au folosit-o spre hule si birfeli si juraminte mincinoase, iar miinile, spre a fura si a bate pe cei asemenea lor. Mirosul 1-au folosit spre mirosirea feluritelor parfumuri ce trezesc pofte trupesti; picioarele, spre repezirea la varsare de singe; stomacul, spre befie si lacomie nesaturata. Toate acestea sint rautaji §i pacate ale 21. Putinfa miscarii sale libere, sau a liberta^ii sale. 22. Libertatea are o baza in fiinfa omului. Dar poate misca aceasta fiinfa §i spre rau, sau spre ceea ce e contrar fiinj;ei, adica spre nimic, fara sa o poata duce pina la nimic, odata ce Dumnezeu nu-§i reneaga crea^iunea. Caci nici fiin^a nu poate fi dusa la nimic, avindu-si e»sten|a din Dumnezeu si El jinind-o in ea, nici ea (libertatea) nu vrea sa o duca pina la nimic, caci prin ea omul vrea totusi sa se afirme ca existind chiar prin alegerea raultii. Nu- mai sinucigasul vrea sa nege total existenja ce i s-a dat. Insa libertatea alege de fapt direc- Jia contrara fiin|;ei §i deci contrara si lui Dumnezeu, adica direcjia spre rau sau spre nimic, socotind ca prin aceasta i§i afirma o opozi^ie fa^a de Dumnezeu, sau o delimitate proprie, lucrind ceea ce voie§te ea insasi, si amagindu-se, prin aceasta afirmare de sine contrara voii lui Dumnezeu, ca de abia sa se afirme in existenja. Voia libera, sau fiin|a libera a omului, nestiind ca n-a fost facuta simplu pentru a se misca, ci pentru a se misca spre cele ce trebuie, spre bine sau ca spre adevarata cregtere in existenja, socoteste ca chiar in mis- carea libera contrara lui Dumnezeu se afirma in existen|a, ba chiar mai mult decit in mi§- carea conforma voii lui Dumnezeu. Caci prin aceasta i se pare ca dovedegte ca se poate misca dupa propria ei voinja si putere, neajutata de Dumnezeu. Iluzia dephnei autonomii o socoteste o dovada de tarie in existenja. De aceea in rau se amesteca in chip ciudat iluzia cu realitatea. Iar Dumnezeu ii lasa aceasta iluzie pentru ca numai in putinja acesteia omul crede ca-§i da proba realei sale libertaji. Bine ar fi insa ca omul sa vada numai ca poate porni §i spre aceasta cale, dar sa nu porneasca de fapt spre ea. 36 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE sufletului 23 . Iar pricdna acestora nu e alta dedt intoarcerea de la cele bune. Sa luam o pilda: conducatorul unui cal de curse, suindu-se pe el, dispre- Juieste finta spre care trebuie sa-1 conduca si abatfndu-se de la ea mina calul precum poate §i poate precum voieste §i de multe ori il repede spre cei pe care ii intilneste; §i iarasi de multe ori il mina spre prapastie, fund purtat de el spre Jinta spre care se poarta pe sine insusi in repeziciunea calului, socotind ca alergmd astfel nu s-a abatut de la Jinta. Caci se gin- deste numai la alergare si nu vede ca s-a abatut de la Jinta. Tot asa §i sufletul, abatindu-se de la calea spre Dumnezeu si minind madularele trupului spre altceva decit spre ceea ce se cuvine, mai bine-zis minindu- se pe sine prin ele, pacatuieste si-§i pricinuieste raul, nevazind ca s-a ratacit din drum si s-a abatut de la Jinta spre care privind, fericitul Pavel, purtatorul de Hristos, a spus: «Spre Jinta alerg, spre cununa chemarii de sus a lui Iisus Hristos» (Filip., 3, 14). Caci sfintul, punindu-si scop binele, niciodata n-a facut rau. VI De aceea unii dintre elini, ratacind de la cale si necanoscind pe Hris- tos, au afirmat ca rautatea este in substanja si de sine 24 . Prin aceasta au gre§it in doua feluri: sau negind ca Dumnezeu este Faetorul tuturor celor ce sint, caci El nu ar fi Stapinul tuturor celor ce sint, daca, precum zic ei, rautatea ar avea un ipostas §i o substanja de sine 25 ; sau, voind ca El sa fie Facatorul tuturor, vor trebui sa admita in chip necesar ca e §i Facatorul 23. Madularele trupului sint organizate atit spre savirgirea binelui at si a raului. Ele nu sint numai materie, ci raponalitate plasticizata, vie §i sensibila, prin care se implinesc lu- crarile bune sau rele ale subiectului unitar. CSnd nu mai e sufletul lucrator in ele, inceteaza sa mai fie organe, sa mai constituie un trup. Prin mina care ajuta lucreaza nu numai sufle- tul (baza subiectului uman), ci si Cuvintul (Logosul) dumnezeiesc, Care a organizat-o pen- tru o astfel de lucrare §i o sus|ine in ea, prin subiectul uman facut dupa chipul Lui. Dar cind mina face rele subiectul uman, desparjindu-se de Logosul prin care toate s-au facut si se sus^in pentru o armonie rajionala, strica prin ea ordinea sau introduce dezordinea in creajiune. Patimile, care nu au o rajiune in ele, nu se misca conform Cuvintului dumne- zeiesc, ci sint factori ai dezordinii. Prin organele trupului sufletul e chemat sa inainteze spre Dumnezeu. 24. Adica au afirmat ca nu e grefata pe fiin^a care e creata de Dumnezeu, ci i§i are un suport propriu §i deci i§i are existenfa prin sine. Insa nu numai rautatea, dar nici valorile pozitive nu stau de sine, ci sint totdeauna ale unui subiect, care are o fiin|a. Dar valorile pozitive sint moduri prin care fiinfa se men|;ine §i ipostasurile sporesc in armonia dintre ele, pe cind rautatea e un mod prin care un ipostas i§i altereaza fiin|a si introduce lupta §i dezordinea intre ipostasuri. 25. Daca rautatea si-ar avea fiinja sau suportul propriu, cum ea e contrara lui Dumne- zeu, Acesta n-ar fi Stapinul ei §i nici n-ar fi Creatorul ei, odata ce i§i are fun^a prin ea in- sa§i. Deci El n-ar fi Creatorul tuturor. Pe de alta parte aceasta ar insemna ca raul e din veci §i va fi in veci. Dar e absurd a socoti ca raul exista prin el insusi gi din veci, neavind nici o rajiune, nici un rost al existen^ei lui. Iar lupta impotriva lui ar fi zadarnica. Raul tinde spre nimic. Daca ar fi prin sine, n-ar avea nevoie de fiinja. CUVlNT 1MPOTRIVA ELINILOR 37 raului, caci, dupa ei, intre cele ce exista se afla si raul. Dar aceasta e absurd si cu neputinja. Caci nu vine raul din Cel bun, nici nu este in El, niciprin El. Caci n-ar mai fi bun daca ar avea o fire amestecata, sau ar fi cauza raului 26 . Iar ereticii, departindu-se de inva^atura bisericeasca §i cazind din cre- dinfa, cugeta si ei in chip gresit ca exista un ipostas (un suport) al raului 27 . Ei §i-au plasmuit in afara de Tatal adevarat al lui Hristos un alt dumne- zeu, nenascut, facator al raului si calauzitor spre rautate, dar si demiurg al creajiei 28 . Pe acestia insa usor i-ar respinge cineva atit din Scripturi at §i din cugetarea sadita in om, de la care nu se departeaza nici cei ce nasco- cesc acestea. Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos zice in Evanghe- liile Sale, intarind cuvintele lui Moise, ca «Domnul Dumnezeu unul este» (Marcu, 12, 29; Deut., 6, 4), §i: «Marturisescu-Ma fie, Tata, Doamne al cerului si al pamintului» (Matei, 11, 25). Dar daca Dumnezeu este unul, si acesta este Domnul cerului si al pamintului, cum ar exista alt dumnezeu afara de Acesta? Si unde ar fi dumnezeul lor odata ce singurul si adevara- tul Dumnezeu umple toate, cuprinzind cerul §i pamintul? Si cum ar fi alt facator al celor al caror Domn este insusi Dumnezeul si Tatal lui Hristos, dupa cuvintul Mmtuitorului, decit daca ar spune ca si dumnezeul eel rau poate fi domn peste cele ale Dumnezeului eel bun? 29 Dar daca ar spune aceasta, ia seama in ce lipsa de credinja cad. Caci intre cei ce au putere egala nu se afla unul mai inalt si mai bun. Pentru ca chiar daca nu voiegte unul dintre ei, exista celalalt. Deci ei sint egali in putere §i in slabiciune 30 . Egali in putere pentru ca isi biruiesc unul altuia voinja prin existenja pro- 26. Numai panteismul admite ca toata realitatea a§a cum este, buna §i rea, este din unica esenja, ca deci lupta intre bine si rau e legea ei eterna. 27. Sint vizaji aci gnosticii sau maniheii (totusi maniheii erau privip ca persani, nu ca elini). (Vezi G. Widengren, Mani and Manicheism, London, 1965, p. 118). 28. Aci sint vizaji marcionijii , a carof idee centrala era deosebirea intre demiurg, sau mtocmitorul acestei lumi, si Dumnezeu strain de ea si bun. Ultimul este Tatal lui Iisus firistos, Care a mintuit pe oameni de puterea demiurgului rau (cf. De Synodis 52). 29. Daca raul ar avea substanfa lui, dar areata de un alt factor, atunci cum ar fi un singur Dumnezeu creator si Domn al tuturor? Si cum le-ar umple El pe toate? Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, Creatorul §i Domnul tuturor, lumea ar fi in partea ei rea' ameste- cata cu partea eea buna; deci cei doi creatori ar fi faeut-o in colaborare §i fiecare ar fi domn peste toata lumea in colaborare dialectica cu celalalt. §i ce rost ar avea aceasta, daca fiin^e- le nu s-ar putea desavir§i pina la capat, sau la nesfirgit in bine? Dar mai ales sfintul Grigo- rie de Nyssa a evidenjiat ca binele este fara hotar, pe and raul este limitat faja de fiin^a areata, fara de care nu poate fi §i pe care nu o poate duce la o totala nefiinja, caci in acest caz ar inceta el insusi sa mai existe. 30. Aceasta trebuie sa o admita orice gindire panteista, sau care socoteste ca lumea aceasta e totul. Ea trebuie sa admita ca binele si raul sint amestecate prin fire, ca unul nu poate fi fara celalalt; ca amindoi sint la fel de tari §i la fel de slabi, limitindu-se unul pe al- tul, dar neputind fi unul fara altul. §i ce rost ar avea aceasta relativitate a binelui, care nu muljumeste pe nimeni? Si de unde ar avea raul puterea sa limiteze din veci si pina in veci binele? Si ce sens ar avea acest bine limitat de rau prin fiin$a vesnica? Acest bine nu e bine propriu-zis. Binele nu e bine gi nu are putere decit daca e animat de nadejdea unei biruin- |e complete asupra raului. 38 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE prie 31 ; egali in slabiciune, pentru ca lucrurile se inlimpla asa cum se intimpla chiar daca nu voiesc ei si contrar dorinjiei lor. Caci si eel bun exista fara dorinja celui rau, precum §i eel rau, fara voia celui bun 32 . vn Pe linga acestea, le^ar mai putea spune cineva si aceasta: daca lucru- rile vazute sint ale celui rau, care este lucrul celui bun? Caci nu poate fi vazut nimic afara de creajiunea demiurgului. §i dupa ce poate fi cunoscut eel bun, neexistmd lucruri prin care sa se cunoasca? Caci demiurgul se cunoaste din lucruri 33 . §i cum ar exista doua feluri de lucruri protivnice intre ele, sau prin ce s-ar deosebi ele, ca sa poata sa existe unele fara cele- lalte? Caci ar fi cu neputinja ca ele sa existe deodata, odata ce isi sint dis- trugatoare unele altora 34 . Dar nu ar putea fi nici unul in celalalt, dat fiind ca firea lor este neamestecata si neasemenea. Deci ceea ce-i deosebeste ar rezulta din al treilea; §i acesta ar fi dumnezeu. Dar de ce fire ar fi acest al treilea? E un lucru de neinj;eles sa fie si de firea binelui si de a rau- lui. Caci e cu neputinfa sa fie acela§i de amindoua felurile 35 . Data fiind aceasta lipsa de temei a invafaturii lor, e necesar sa infaji- §am adevarul invajaturii biserice§ti: ca raul nu e de la Dumnezeu, nici n-a fost in Dumnezeu, nici n-a fost de la inceput, nici nu exista vreo substan- \a a lui, ci oamenii, respingind gindul binelui, au inceput sa gindeasca §i sa-si nascoceasca cele ce nu sint si cele pe care le voiesc 36 . Caci precum atunci cind apare soarele §i tot pamintul e luminat de lumina lui, cineva, inchizind ochii, isi naluceste intunericul fara sa fie intuneric si umbla ra- tacind ca in intuneric, cazind de mai multe ori §i rostogolindu-se in gropi si socotind ca nu e lumina, ci intuneric, caci parindu-i-se ca vede nu vede nicidecum, tot asa si sufletul oamenilor, inchizindu-si ochii prin care poa- te vedea pe Dumnezeu, si-a nascocit cele rele, in care se misca si nu stie ca nu face nimic de§i i se pare ca face ceva. Caci da un chip celor ce nu sint 31. Cum exista ei daca existenja fiecaruia persista in voinja de a-1 birui pe celalalt? 32. Lucrurile nu se petrec dupa cum voieste unul, ci si dupa cum voiegte celalalt, fara ca aceasta sa insemne un acord intre ei. Caci ei lupta intre ei, iarasi fara sa vrea. Propriu- zis ei nici nu au o voin|a libera, sau nu exista un rost al ei. Au eel mult iluzia unei libertaji. 33. Daca lumea vazuta ar fi facuta de un demiurg rau, deosebit de Dumnezeu eel bun, din ce s-ar cunoaste acesta? 34. Acesta ar fi cazul cind raul ar avea §i el fiinfa lui, ca si binele. Dar raul, existind grefat pe fiin^a care nu e a lui, nu o poate distruge pe aceasta. 35. Binele nu poate fi din rau, nici raul din bine, pentru ca atunci ar fi de o fire ameste- cata. Daca cu toata deosebirea lor ar exista unul in altul, ar urma ca deosebirea lor isi are originea intr-un al treilea, §i acesta ar fi dumnezeu. Dar acest al treilea n-ar putea nici el fi si de o fire §i de alta. Prin toata argumentarea aceasta se dovedeste ca raul nu jine de bine, nici invers. Ele nu au nici doua origini egale in putere, nici o singura origine. 36. Raul nu-si are temeiul intr-o substanfa, ci in voia creaturii constiente. Caci este o aplecare a acesteia spre ceea ce nu este, slabind legatura cu Cel ce este, dar neincetind cu totul sa ramina in aceasta legatura. CUVlNT IMPOTRIVA ELINILOR 39 §i ceea ce s-a savirgit nu ramine cum s-a savirsit 37 , ci, precum s-a stricat, a§a §i apare. Pentru ca sufletul a fost facut ca sa vada pe Dumnezeu si sa fie luminat de El. Dar in locul lui Dumnezeu el a cautat cele stricacioase si intunericul, precum zice Domnul in Scripturi: «Dumnezeu a facut pe om drept; dar oamenii au cautat ginduri multe» (Eel., 7, 29). A§a s-a savirgit §i s-a inchipuit de la inceput in oameni aflarea si nascocirea raului. Dar acum e de trebuinja sa spunem si cum au cazut in nebunie sluji- torii idolilor, ca sa cunosti ca idolii nu au fost nascociji de bunatate, ci de rautate. Iar ceea ce i§i are un inceput in rau nu poate fi in nici o privinja socotit ca bun, fiind in intregime rau. VHI Neindestulindu-se sufletul omenesc cu nascocirea rautajii (a pacatu- lui), a inceput pe incetul sa inainteze la cele si mai rele. Caci cunoscind felurimea placerilor §i imbracindu-se in uitarea celor dumnezeiesti, apoi, indulcindu-se cu patimile trupului si privind numai la cele de faja §i la slava lor, a socotit ca nu mai exista nimic altceva afara de cele vazute si ca numai cele vremelnice si cele trupesti sint bune. Strimbindu-se astfel §i uitind ca este dupa chipul lui Dumnezeu eel bun, nu a mai vazut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvintul, dupa Care a fost facut. §i, ajun- gind in afara de sine, nascoce§te cele ce nu sint §i le da chip lor 38 . Caci oglinda sufletului, singura care putea vedea chipul Tatalui , ascunzindu-se in cutele poftelor trupesti, nu mai vede ceea ce trebuie sa cunoasca sufletul 39 , ci e dus de orice altceva si vede numai acelea ce cad 37. Sfintul Atanasie, ca §i ceilatyi paring greci, identificind binele cu existen^a consi- dera raul ca neexistlnd, sau ca existenfa paruta. Dar aceasta numai in sensul ca raul nu are un suport propriu, ci se grefeaza pe cele ce sint. Apoi in sensul ca, atunci cind placerea ce o da raul, de§i pare foarte impunatoare si atragatoare, indata ce este gustata se topegte ca si cind n-a fost, sau da chiar un gust de degertaciune. Placerea trupeasca odata consumata produce o stare de scirba; slava de la oameni, odata dobindita, isi descopera golul. Inchi- puirea da fiin^a raului inca nesavirsit, dar odata savirsit raul isi dscopera nefiinja. El mai degraba roade la radacina fiin^ei. Cine ramine numai in rau se dezgusta chiar de existen^a. 38. Fiind in chipul lui Dumnezeu-Cuvintul eel bun, sufletul e in fiin$a lui rational si bun. Ra|;ionalitatea si bunatatea sint impreuna, ca si existenja reala. Alata cit ramine ratio- nal §i bun, adica in chipul lui Dumnezeu Cuvintul, II vede in sine pe Acesta. Vede adica in El temeiul si izvorul statornic al ra|;ionalita(;ii si bunata};ii sale. Dar pervertindu-se, nu mai e nici rational cu adevarat, nici bun, ci se face robul raului, contrar rafionalitafii si bunata- ^ii. §i prin aceasta socotegte cele ce nu sint, sau nu persista §i nu promoveaza fiin^a, ca fiind sau persistind si promovind fiinj;a. Scurta dar violenta aparenja de putere a placeri- lor le face pe acestea sa apara ca bune si indeamna ra^iunea sa aduca argumente pentru fiin$a §i bunatatea lor. §i omul nu mai poate vedea dincolo de acestea, de acest fals «eu»- §i de lucrurile care le satisfac, pe Dumnezeu-Rajiunea cea buna, izvorul adevaratei tarii, bunatafi §i ra|ionalitati a fiinjei omenegti. 39. Sufletul are ca oglinda in el ra|;iunea adevarata, concrescuta cu bunatatea. Aceasta, acoperita fiind de pofte, nu mai poate oglindi in ea «chipul» Tatalui, adica pe Dumnezeu- 40 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE sub simjuri. De aceea, umplindu-se de toata pofta trupeasca si tulburin- du-se de parerile despre ele 40 , ii da lui Dumnezeu, pe Care L-a uitat cu mintea, chip in cele trupegti §i supuse sim^urilor, dind numele lui Dum- nezeu celor vazute §i numai pe acelea le slaveste pe care le voieste el §i pe care le simte ca dulci. Deci slujirii la idoli i-a premers ca pricina pacatul. Caci invatind oame- nii sa nascoceasca pe seama lor rautatea (pacatul), care nu este, §i-au plasmuit si pe zeii care nu sint 41 . Asa cum cineva scufundindu-se in adinc, nu mai vede lumina, nici cele ce se vad in lumina, din pricina privirilor ochilor sai in jos si din pricina apei ce curge in jurul lui, ci simte numai cele din adinc si de aceea crede ca nu mai e nimic altceva dedt aceea si socoteste ca cele ce sint vazute de el stapinesc peste toate, la fel si aceia dintre oamenii de odinioara care §i-au pierdut mintea scufundindu-se in pofte si nalucirile trupesti §i uitind de cunostint^ de Dumnezeu si de slava Lui §i folosindu-se de o rafiune fermecata, mai bine zis de o lipsa de ratiune, si-au inchipuit cele vazute ca sint zei, pentru ca slaveau zidirea in locul Ziditorului (Rom., 1, 25), si au indumnezeit lucrurile in locul cauzei lor, a Creatorului §i Stapinului Dumnezeu. §i precum, dupa pilda spusa, cei ce se scufunda in adinc, cu cit se coboara mai mult, cu atit se napustesc mai mult spre cele mai intunecate §i mai adinci, la fel a patimit §i neamul omenesc. Caci nu a cazut numai in idololatrie, nici nu a ramas in cele ce a inceput. Ci cu cit a staruit mai mult in cele dintii, cu atit §i-a nascocit superstitii mai noi. §i, nesaturindu-se de cele dintii, se umpleau mereu de altele, inaintind in cele mai urite naravuri §i intinzindu-§i tot mai mult lipsa dreptei credinje. Aceasta o marturiseste §i dumnezeiasca Scriptura, zicind: «Cind necredinciosul vine in adincul rautatii, nesocote§te totul» (Hide, 18, 3). Cu^ntul, Rapunea §i bunatatea adevarata, si deci nu se mai poate alimenta din ea cu ceea ce e potrivit firii lui, pentru a se dezvolta in ceea ce are propriu. 40. Sufletul nu ramine gol de poftele trupului si netulburat de chipurile din afara, nici trupul, gol de puterile sufletului. Sufletul §i trupul nu traiesc viaja lor in chip alaturat, ci fiecare e plin de toate ale celuilalt. Sufletul se intinde in trup ca o planta ce-§i are radaci- nile ei in fundamentul ceresc §i trupul i§i are radacina in suflet. S-ar putea spune ca ra|iu- nea sau ra|ionalitatea trupului e implantata ca un schelet inteligibil in suflet §i pe baza ei se cladeste trupul la nastere si se recladeste la inviere. Aceasta e baza pentru unitatea strinsa intre suflet §i trup. Idololatria este orizontul cosmic al patimilor care considera lumea intreaga ca ultima realitate, iar indumnezeirea lumii, prin energiile divine neconfundate da un orizont cosmic credintei cregtine. 41. Precum patima nascoceste placerile care nu au fiin^a, care nu lasa decit slabiciune §i parere de rau dupa ele, a§a nascoceste si pe zeii care nu exista, ca justificari supreme ale placerii. CUVtNT iMPOTRIVA EUNILOR 41_ IX Cad daca s-a intors mintea oamenilor de la Dumnezeu si ei s-aucobo- rft in gindurile si cugetarile lor, mai intii au dat cinstea lui Dumnezeu cerului, soarelui, lunii si stelelor, socotind ca acestea suit nu numai zei, ci §i cauzele celorlalte. Apoi, cobortndu-se mai jos in gindurile intunecate, au numit zei §i aerul §i cele din aer §i, inaintmd in rele, au preamarit ca zei §i stihiile §i elementele alcatuirii trupurilor: substanja fierbinte, raco- roasa, uscata §i lichida. Apoi, caand cu totul, s-au lipit de pamint ca ni§te melci. Astfel cei mai fara de credinja. dintre oameni, cazand si rostogolin- du-se de la cugetarea la Dumnezeu, au socotit zei si pe oameni §i chipu- rile oamenilor, ale unora inca vii, ale altora, dupa moarte. Ba, coborind la §i mai rele ginduri, au stramutat numirea dumnezeiasca si mai presus de lume a lui Dumnezeu si la pietre, la lemne, la §erpii de apa §i de uscat si la animalele salbatice §i necuvintatoare, dindu-le toata inchinarea lor si respingind pe Dumnezeul eel adevarat si cu adevarat existent, pe Tatal hii Hristos. Dar nu s-a oprit nici la aceasta cutezanja lor nebuna, ci au mers mai departe cu tavalirea in nelegiuirea lor. Caci unii au cazut mai jos in cuge- tarea lor §i si-au intunecat mintea asa de mult, ca au nascocit si au zeificat cele ce nu exista nicidecum, nici nu se vad rntre cele ce se mtimpla 42 . Pentru ca amestecind cele cuvintatoare cu cele necu^ntatoare si unind pe cele neasemenea prin fire, le iau drept zei. Asa sint la egipteni ciinii si gerpii §i magarii cu cap de om §i Japul cu cap de om al libienilor, numit Amon. Al^ii, desparjind §i parjile trupurilor, capul si umerii §i mlna §i piciorul, au socotit pe fiecare zeu, dindu-i cinstirea dumnezeiasca de parca nu le-ar fi fost destul sa creada in trupul intreg. Al|ji, prelungind 42. Astazi se justified idolii cu afirmarea ca ei sint metafore ale for^elor naturii fizice sau umane. Dar o metafora care aduce din fantezia umana mai mult decit are realitatea fabofica realitatea, ii atribuie ceva ce nu are. Apoi acest plus e produsul omului, deci e mai pu^in decit omul. Dar in credin^a in Dumnezeul eel mai presus de fire, omul depaseste atit natura, cit si pe sine. Dumnezeu nu e inchis de cugetare in vreo limita, ci omul se raporta la El intr-o cugetare a supra-cugetatului, intr-o acceptare a supra-in$elesului. Omul are si aceasta insusire de a cugeta ca e ceva mai presus de cugetare, deci de sine, si e tot ce poate infelege. Idolul nascocit e inferior omului, pe cind Dumnezeu e infinit superior. Se va putea obiecta eventual ca si prin nascocirea idolului ca metafora a for|;elor natu- rii sau ale omului se implica recunoagterea a ceva tainic, nein^eles in aceste forte. Dar prin aceasta omul se socoteste pe sine insusi un zeu. Insa un zeu supus unor legi, ce zeu mai este? Ce putere are? Se admit ca suprema realitate ni§te legi, care si ele nu sint stapine pe ele. Dar pe Dumnezeu,tocmai pentru ca depaseste chiar si imagina^ia omului, omul nu mcearca sa-L prinda in metafore, cum o face cu for^ele naturii. Icoana se datoreste numai faptului ca Dumnezeu insusi S-a facut trup. Dar prin ea omul se inatya la Dumnezeu ca la ceva dincolo de tot ce e natura. 42 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE mai departe necredinja si zeificind pricina nascocirii acestora si pofta lor pacatoasa, s-au inchinat lor. Asa este Erosul lor §i Afrodita din Pafos. Iar alfai dintre ei, intredndu-se in rele, au cutezat sa inafye ca zei pe stapinito- rii lor si pe fiii acelora, fie pentru cinstirea conducatorilor, fie din frica de tirani 43 . A§a e Zeus din Creta, prea vestit la ei, si Hermes din Arcadia si Dionis al hindusjlor, iar la egipteni, Isis si Osiris si Horos si Antinoos, favoritul de acum al lui Adrian, imparatul romanilor 44 , caruia de§i il stiau om, si inca nu om cuviincios, ci foarte dedat desfriului, i se inchina de frica stapinitorului. Caci and Adrian se afla in ]ara egiptenilor, murind Antinoos, slujitorul placerilor lui, a poruncit sa i se dea inchinare, el insusi raminind indragostit de tinar §i dupa moartea lui. Dar prin aceasta a dat o dovada impotriva a toata slujirea la idoli, ca ea nu s-a nascocit de catre oameni decit pentru pofta celor ce au nascocit-o, precum marturi- seste §i injeleptiunea lui Dumnezeu zicind: «Inceputul curviei este gindi- rea la idoli» (Inf. Sol., 14, 12) 45 . Si sa nu te miri, nici sa socotesti ca e departe de crezare ceea ce s-a spus, odata ce nu cu mult inainte si poate ca si pina acum senatuliromani- lor hotaraste ca imparajii care au domnit peste ei de la inceput, sau toti care voiesc si judeca de bine, sint zei si porunceste in scris sa li se aduca inchinare ca unor zei. Caci pe cei pe care ii urasc ii declara du§mani prin fire si ii numesc oameni, iar celor pe care ii admira poruncesc sa li se aduca inchinare religioasa pentru virtujile lor, ca si and ar sta in puterea lor sa faca pe unii zei, and ei insisi sint oameni si nu tagaduiesc ca sint muritori. Dar ar trebui ca cei ce ii fac pe aceia zei sa fie ei insisi zei, mai mult decit aceia. Caci eel ce face ceva trebuie sa fie mai mare decit ceea ce face, §i eel ce judeca stapineste in mod necesar pe eel despre care judeca, si eel ce da ceva are numaidecit ceea ce daruieste. Tot asa, orice imparat daruieste ceea ce are si e mai bun si mai mare decit cei ce primesc de la el. Dar daca hotarasc sa fie zei cei pe care-i voiesc, ar trebui sa fie mai intii ei zei. Dar iata ca murind ei, dovedesc ca, fiind oameni, hotarirea lor despre cei zeificaji de ei e mincinoasa. 43. Sflntul Atanasie pune in eviden|a legatura dintre patimi §i nascocirea zeilor. Prin ultimii s-a cautat o justificare a diferitelor patimi, ca proprii naturii zeificate. Numai Dum- nezeu eel spiritual, deci mai presus de lume, poate ajuta pe oameni sa se inatye peste patimi in spiritualitate. Despre zeificarea placerii §i poftei vorbegte §i Eusebie, Thepha- nes, 12, 22, urm. 44. Cinstirile de zeu date lui Antinoos erau o arma deosebit de populara a apologe^ilor crestini. Atenagora se refera la cultul lui (Supplicatio, 30, 2). 45. Idolii odata inventa|;i pentru justificarea patimilor au contribuit enorm la spo- rirea lor. CUVINT JMPOTRIVA ELINILOR 43 X Dar acest obicei nu e nou, nici n-a inceput de la senatul roman, ci s-a ivit si s-a practicat cu mult inainte de nascocirea idolilor. Cad zeii vestiji odinioara la greci, Zeus si Poseidon si Apolo si Hefaistos si Hermes, iar ihtre femei, Hera si Demetra si Atena si Artemiza au fost decretaji sa fie zei prin hotaririle lui Tezeu, amintit in istoria grecilor. §i cei ce au decre- tat acestea, dupa ce au murit, au fost jeliji ca oameni. Iar celor pe care i-au decretat zei, li se aduce inchinare ca unor zei. O, ce contradicjie si nebu- nie! Cunoscind pe eel ce a decretat, ii prejuiesc mai mult pe cei pe care i-a decretat. §i daca s-ar fi oprit macar la decretarea barbajilor ca idoli! Dar au coborit numirea de zei §i la femei. De fapt li se dau cinstire si inchinare religioasa si femeilor, carora nu le este acordata nici participa- rea la sfatul de obste in treburile publice. Asa au fost, precum am spus mai inainte, cele declarate de Tezeu. Iar la egipteni, au fost Isis si Core §i Neotera, iar la alpi, Afrodita. Caci numele celorlalte socotesc ca nici nu se cuvine a le mai pomeni, fiind vrednice de batjocura. Caci mutyi nu numai dintre cei de odinioara, ci si din timpurile noastre, ingropind cu dragoste fraji, rudenii si sojii, ba §i multe femei ingropindu-si barbajii, pe care firea i-a dovedit ca sint toji oameni muritori, zugravindu-i pe acestia si pe acestea pentru multa lor jale sau plasmuindu-le chipul, le-au adus jertfe. Apoi, cei de dupa aceia, pentru chipurile lor plasmuite sau din admirajie pentru artisti, i-au crezut zei, suferind de ceva contrar firii. Astfel celor pe care parinjii i-au plins, nefiind zei (caci daca i-ar fi stiut zei, nu i-ar fi plins ca pierdufi, ci, tocmai pentru ca nu-i socoteau zei §i ca nici nu mai sint peste tot, i-au zugravit in chip, pentru ca sa se mingiie de faptul ca nu mai sint, privind asemanarea lor in chip), cei fara de minte li se roaga ca unor zei si-i imbraca cu o cinstire cuvenita lui Dumnezeu eel adevarat. De pilda in Egipt se practica si acum plingerea pentru Osiris §i Horos si Tifon si al^ii 46 . Iar oracolul din Dodona §i coriban|;ii din Creta sus];in ca Zeus nu e zeu, ci om, §i ca s-a nascut din tata canibal. Dar ceea ce e de mirare e ca si marele inj;elept al elinilor, Platon, foarte laudat ca unul ce a filosofat despre Dumnezeu, a venit la Piereu cu Socrate sa se inchine Artemizei, sculptata de arta omului. XI Nascocirile acestea si cele asemenea le-a descris cu mult inainte Scriptura, care zice: «Inceputul curviei este gindirea la idoli. Iar aflarea 46. Clement Alexandrinul (in Protrepticus, 24, 3) citeaza din Xenofon: «Daca ii soco- tip zei, nu-i plinge|;i,nici nu va batep piepturile; iar daca ii jeliji, nu mai socottyi ca sint zei». 44 SFtNTUL ATANASIE CEL MARE lor este stricaciunea viejii. Caci n-au fost de la inceput §i nu vor fi in veci. Fiindca au venit pe lume din slava desarta a oamenilor §i de aceea a venit sfirsitul lor grabnic. Caci un tata, cu amara jale intristindu-se pentru copilul sau rapit inainte de vreme, pe eel mort de timpuriu 1-a cinstit ca pe o fiinja vie §i a rinduit celor supugi slujbe §i jertfe pe seama lui. Apoi, acest necredincios obicei, intarindu-se cu vremea, a fost pazit ca o lege §i - din porunca tiranilor - se credea in cele cioplite. §i oamenii neputindu-i cinsli pe aceia, neavindu-i de fafa, au zugravit chipul fejei celor aflaji departe §i au facut un chip vazut al imparatului cinstit, ca pe eel care nu era de faja sa-1 linguseasca cu sirguinja ca §i and ar fi de ia\a. Iar spre intarirea cultului aceluia i-a indemnat iscusin|a artistului §i pe cei ce nu stiau de el. Caci acela, vrind sa placa stapinitorului, s-a silit sa-i faca prin arta chipul mai frumos, iar mufyimea, atrasa de frumuse|ea lucrarii, pe omul cinstit cu pujin mai inainte 1-a socotit vrednic sa i se aduca inchi- nare. Si aceasta s-a facut inselaciune vie|;ii. Caci oamenii, aflindu-se in primejdie sau robiji tiraniei, au dat pietrelor si lemnelor numele de care nu se poate impartasi nimic pe pamint» (Int. Sol., 14, 12-21). Asa a inceput §i s-a plasmuit nascocirea idolilor intre oameni, dupa marturia Scripturii. Dar acum sa-|i arat §i cum se resping de catre ei acestea, nu atat prin argumente luate din afara, ci chiar prin cele ce le cugeta ei. Caci daca va lua cineva faptele celor numtyi de ei zei, ca sa incep de la cele mai de jos, va afla nu numai ca nu sint zei, ci §i ca au fost mai josnici dedt oamenii. A$a se poate afla de la poe|i despre amorurile §i desfrina- rile lui Zeus. Se poate auzi cum el a rapit pe Ganimede §i a savirgit prea- curvii secrete; §i cum se temea §i ce frica avea ca nu cumva sa se darime zidurile Troii fara voia lui. Poate fi vazut apoi cit era de intristat de moar- tea fiului sau, Sarpedon, §i cum voia sa-1 ajute si nu putea; si cum unel- teau impotriva lui slpi, a§a zi§i zei, Atena, Hera §i Poseidon, fund ajutat pe de alta parte de Tetis, so|;ia lui, §i de suta§ul Egion. Se poate vedea cum, biruit de placeri §i lovit de femei, s-a primejduit sa se prefaca in chi- puri de animale necuvintatoare cu patru picioare si in pasari. §i iaragi cum, temindu-se de uneltirea tatalui sau, 1-a legat pe Cronos si 1-a omo- rit. Oare se cuvine sa fie socotit zeu eel care a facut unele ca acestea si care a fost acuzat de crime pe care legile publice ale romanilor nu le inga- duie sa le faca nici oamenii de rind? 47 47. Dumnezeu nu poate fi dedt bun. Numai eel bun e stapm pe sine, pentru ca e liber de patimi, pentru ca e exclusiv generos, netemindu-se de o impujinare a existen^ei. Dum- nezeu nu poate fi cugetat rob al patimilor. El ar fi supus prin aceasta unor legi carora nu le poate rezista. Cum va putea El ajuta in acest caz altora? Sfintul Atanasie acorda un mare rol in sus^inerea idololatriei poeplor si sculptorilor. Acestia infrumuse|;eaza chipurile unor CUVlNT 1MPOTR1VA ELINILOR 45 xn Ca sa pomenesc numai purine exemple din cele multe, cine - vazind faradelegea sau stricaciunea lui fa|a de Semele, Leda, Alcmena, Arte- miza, Leta, Maia, Europa, Danae §i Antiope -, sau cine - vazindu-i pofta §i indrazneala indreptata spre sora lui, pe care o socotea ca sora §i sojie - nu ar ride de ele si nu s-ar pagubi de moarte cinstindu-le? Cine nu s-ar vedea incurajat nu numai la preacurvie, ci §i la proclamarea ca zei a copii- lor sai nascuji din preacurvie, facindu-§i un aeoperamint al faradelegii sale din nalucirea declararii ca zei a unora ca Dionis, Heracle, ca Dioscu- rii, Hermes, Perseu §i Sotir? Cine, vazind cearta neimpacata a zeilor la Troia, pentru elini §i troieni, n-ar disprejui slabiciunea lor,care, pentru sfada dintre ei, i-aU facut si pe oameni sa se urasca? Cine, vazind pe Marte §i pe Afrodita raniji de Diomede, pe Hera si pe zeul de sub pamint, numit Edoneu, pe Heracle, pe Dionis, pe Perseu, pe Atena, pe Hefaistos aruncat si ramas schiop, nu-i va disprejaii §i nu va renun|a sa spuna ca sint zei, auzind ca sint stricaciosj si supusi pathnirii? Sau cine nu-i va socoti decit oameni, §i inca oameni slabi, §i nu va admira mai mult pe cei ce au ranit decit pe cei rani|,i? Si cine, vazind adulterul lui Marte §i al Afroditei §i cursa pregatita lor de Hefaistos §i pe ceilalp asa zi§i zei che- ma^i de Hefaistos sa vada adulterul acelora si pe acestia venind si privind desfrinarea acelora, nu ar ride si nu va dispre|;ui ticalogia lor? Sau cine nu ar ride privind nebunia si desfrinarea din be|ie a lui Heracle (Hercule) cu Omfalos? Caci faptele lor de voluptate si amorurile lor nebunesti §i chipurile lor zeificate din aur, argint, arama, din fier §i din pietre nu au nevoie sa fie condamnate cu staruin|a, odata ce sint in ele insele vrednice de disprej si arata prin ele insele semnele ratacirii. Mai degraba trebuie compatimi];i cei ce se lasa rataci|;i de ele. Caci cei ce urasc pe adulterul care se atinge de femeia lor, nu se rusineaza sa-i faca zei pe dascalii preacurviei. §i cei ce nu se impreuna cii surorile lor, se inchina celor ce fac aceasta. §i marturi- sind ca e un rau coruperea copiilor, se inchina celor defaimaji pentru aceasta. §i pe cele ce nu le ingaduie legile oamenilor nu se rugineaza sa le puna pe seama celor numi|;i de ei zei. persoane cu multe pacate. E eeva echivoc in aceste chipuri descrise sau sculptate de ei. E o infrumusetare a raului, o infrumuse|are de supraf a^a. Pe de o parte aceste chipuri au un aspect personal, pe de alta, ele reprezinta for^ele naturii. Aceasta e o alta ambiguitate in de. §i inca una: Cronos, tatal lui Zeus, ucis de acesta, e timpul de care scapa Zeus, intrind to eternitate. Dar via^a lui eterna e supusa unor patimi urite. Sint ele ale naturii? Dar natura nu e constienta de raul din ea. Zeii sint niste fenomene ale naturii, dar inzestrate, prin iluzie, cu constiin^a. Sint supusi naturii, dar mai rai ca natura, datorita constiin^ei ce li se atribuie. 46 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE xni Apoi inchinindu-se pietrelor §i lemnelor, nu vad ca ele sint pe de o parte asemenea celor pe care le calca cu picioarele §i le ard, dar pe de alta parte, declara par$i din ele zei. §i cele pe care cu pujin inainte le foloseau pentru nevoile lor, sculptindu-le nebuneste le socotesc vrednice de inchi- nare. Ei nu vad §i nici nu gindesc in general ca nu se inchina unor zei, ci mestesugului sculptorului. Caci cita vreme piatra e neslefuita §i mate- ria nelucrata, le folosesc adeseori spre trebuinfele cele mai de necinste, dar dupa ce artistul a intiparit in ele simetriile stiinj;ei lui si a inchipuit in materie forma barbatului §i a femeii, aducind mutyumire artistului, li se mchina ca unor zei, cumparindu-i-le cu bani de la sculptor 48 . Ba adeseori chiar facatorul statuilor, parca uitind de cele facute de el insugi, se roaga operelor proprii; si celor pe care cu pujin inainte le-a §lefuit §i le-a taiat, acum, dupa ce le-a stefuit prin arta sa, le aduce inchinare. Daca ar fi de admirat acestea, ar trebui sa se admire arta pusa de artistul iscusit in ele, §i sa nu se dea o cinste mai inalta celor carora le-a dat el forma. Caci nu materia a impodobit §i a prefacut arta in zei, ci arta a impodobit si a pre- facut in zei materia. Deci ar f i cu mult mai drept sa se aduca inchinare artistului decit celor facute de el, pentru ca el a preexistat zeilor produ§i de arta lui §i pentru ca au fost facuji precum a voit el. Dar inlaturindu-se ceea ce e drept §i nedindu-se cinstea cuvenita stiinjei §i artei, se aduce inchinare celor facute cu stiin^a §i cu arta. §i murind omul care le-a facut, se cinstesc ca nemuritoare cele facute de el, care, daca nu s-ar bucura de grija de fiecare zi, ar disparea cu vremea prin firea lor 49 . Cum nu i-ar compatimi deci cineva si pentru faptul ca vazind ei se inchina celor ce nu vad §i auzind ei se roaga celor ce nu aud; §i oamenii care sint insuflejiji §i cuvintatori dupa fire ii proclama zei pe cei ce nu se pot misca deloc, ci sint cu totul neinsufle|;ifi? §i ceea ce e de mirare este ca cei pe care ei ii pazesc sub stapinirea lor ii socotesc ca stapini carora le slujesc 50 . §i sa 48. Zeii sfnt confecjiona|;i de sculptori §i cumparafi de la ei. Aceasta nu se aplica si icoanelor, pentru ca ele nu sint socotite ele insele zei, ci numai prilejuri care aduc aminte de Hristos, Cei mai presus de ele, sau de sfin^ii care sint plini de puterea Lui atotbuna. 49. Mai multa cinste se cuvine mestesugului artistului decit materiei sculptate de el. Omul care luereaza constient e superior materiei inconstiente si pasive. Dar, desigur, cin- stea cuvenita lui nu-1 poate socoti zeu, pentru ca §i omul este dependent, odata ce el insu§i se recunoa§te ca atare inchinindu-se unor chipuri faurite de el §i socotite de el zei. 50. Sfintul Atanasie exprima aci in mod ironic un adevar: omul capabil sa vorbeasca adreseaza rugaciuni celor ce nu-1 pot auzi, socotind superioare lui insugi chipurile faurite de el. In loc sa-§i inal^e cinstirea la ceea ce e mai presus de sine, cinsteste ca mai presus de sine, ceea ce e inferior lui. El e facut sa caute ceea ce e mai presus de treapta sa de fiin{;a constienta, nu ceea ce e mai prejos de sine. Aceasta inseamna ca e ceva mai presus de sine, ca mintea sa e intr-un fel de legatura cu ceea ce e mai presus de ea. De ce cugeta mintea la ceva superior ei, daca nu e sadita in ea constiinja a ceva superior? Cei care zic ca mintea e CUVlNT IMPOTRIVA EL1NILOR 47 nu socotesti ea le spun acestea in mod simplu, sau minjind faj&.de ei. Caciochii insi§i ii incredin|;eaza despre acestea §i cei ce vor pot sa vada acestea. XIV Dar o marturie mai buna despre acestea ne da dumnezeiasca Scrip- ture care ne invaja de la inceput zicind: «Idolii neamurilor sint argint §i aur, lucruri ale miinilor oamenilor; ochi au §i nu vor vedea; gura au si nu vor grai; urechi au si nu vor auzi; nari au §i nu vor mirosi; miini au si nu vor pipai; picioare au §i nu vor umbla. Nu vor vorbi cu gitlejul lor. Cei ce ii fac sint topi asemenea lor» (Ps. 113, 12-16). Nu sint feripl idolii nici de dis- pre$ul proorocilor. Caci duhul ii osindeste si prin prooroci, zicind: «Ru§i- na-se-vor cei ce-§i plasmuiesc un dumnezeu §i topi cei ce cioplesc cele desarte. Si topi, prin ceea ce s-au facut, s-au uscat. §i cei facupl surzi de oameni sa fie adunapl §i sa stea impreuna. §i sa fie ruginapl si sa se infrunte impreuna. Ca a ascuplt mesterul fierul §i lemnul cu barda 1-a hicrat §i cu sfredelul 1-a gaurit §i 1-a implintat cu brajul tariei lui. §i va fla- minzi §i va slabi §i nu va bea apa. Caci alegind megterul un lemn, 1-a masurat si 1-a insemnat cu creionul si 1-a facut pe el in chipul barbatului si i-a dat o frumuse^e de om. Apoi a pus in fa$a lemnul taiat din stejarul pe care 1-a sadit Domnul, pe care ploaia 1-a crescut, ca sa fie oamenilor spre ardere §i luind din el sa se incalzeasca. §i §i-a copt piinile cu el arzindu-1, iar din rama§i|;a a facut dumnezei si s-a inchinat celor din care jumatate au ars in foo> 51 . «§i frigind jumatate din el a mincat carnea §i s-a saturat. §i incalzindu-se a zis: -«Iata m-am incalzit §i am vazut foo. Iar ramagifei s-a inchinat zicind: «Mintuie§te-ma, ca dumnezeul meu esti tu». Nu au putut sa in^eleaga, caci s-au intunecat §i n-au putut sa vada cu ochii lor §i sa priceapa cu inima. §i n-a vazut cu inima lui si n-a injeles cu sufletul lui. Nici n-a cunoscut cu priceperea lui ca jumatate din lemn a ars in foe §i ca a copt pe carbunii lui piini §i ca frigind carnea a mincat, §i rama§ij;a a facut-o uriciune si s-a inchinat ei. Cunoa§tej:i ca inima lor este cenusa §i produsa de natura trebuie intrebaji: de ce a produs natura o minte care cugeta la ceva superior ei, daca nu e ceva superior ei, care i-a sadit aceasta putin^a? Dar atunci nu natura de sine a produs mintea, ci eel care a pus in ea necesitatea ei de ceva superior care trebuie sa fie si el superior. In idol este un echivoc. Pe de o parte, omul se inchina prin el naturii inferioare lui; pe de alta, intrucit n-o ia asa cum e, ci pune in ea arta lui, superioara ei, prin CBxe manifests tending spre ceva superior lui, omul arata ca nu se poate elibera de con- stiinfa ca e ceva superior lui, constiinja la care ajunge nu prin natura asa cum e, ci prin ceea ce e mai inalt de natura si de constiinja omului. 51. Pe de o parte omul arzind cele ale naturii arata ca el e superior ei; pe de alta, impri- mindu-i prin arta lui un chip, caruia i se inchina, arata ca el tinde prin ceea ce pune in ea spre ceva superior ei si lui. Dar inchinatorul la idoli nu expliciteaza faptul acesta in mod oonstient, ci ramine la ideea ca natura insagi, sau el insusi e dumnezeu. 48 SFiNTUL ATANASIE CEL MARE se insala §i nimenea nu-§i poate mintui sufletul sau. Vede^i sa nu ziceji ca minduna este in. dreapta mea» (Isaia, 44, 10-20). . Cum deci nu s-ar socoti necredinriogi toji cei ce sint osindiji §i de dumnezeiasca Scriptura pentru necredinja? Sau cum n-ar fi stapiniji de demoni cei ce sint daji pe faja ca cred in cele neinsuflejite §i nu in Ade- var? Si ce nadejde pot avea ei, sau de ce iertare ar ayea parte and se incred in cele necuvintatoare §i nemiscate §i se inchina lor in locul lui Dumnezeu eel adevarat? 51 " XV Cei pujin daca artistul ar fi plasmuit pe seama acelora pe zei fara un chip, n-ar fi dat dovada limpede ca sint lipsifi de simjire 52 . Ei ar fi inselat gmdirea celor simpli, ca sa creada ca idolii au o simjire, daca n-ar fi infaji- sat in mod vazut organele simjurilor, cum sint ochii §i narile si urechile si miinile §i gura, zacind nemiscate in simjirea §i perceperea celor sensibile. Dar acum, avind nu au §i stind nu stau si sezind nu sed, caci nu au lucra- rile acestea, ci, precum a voit eel ce le-a facut, asa §i ramin zacind 52 ". Ei nu dau nici un semn ca sint zei, ci apar ca neinsuflejiji si facuti cu totul prin arta omului. Cei pujin daca vestitorii si nascocitorii acestor zei mincinogi, adica poe|;ii si scriitorii, iar fi infafisat simplu ca zei! Dar ei au descris §i faptele lor. Prin aceasta au dovedit §i mai mult ca nu sint zei §i ca au o purtare pricinuitoare de rau. Ar fi putut masca adevarul, sau rataci pe muHp. de la adevar, folosind pentru ei numai numele de zei. Dar istorisind §i omoru- rije §i destrabalarile lui Zeus si stricarile de copii ale altora si certurile dintre ei pentru placerile cautate la femei §i frica §i la§itatea §i celelalte rautaji, nu fac decit sa se dovedeasca pe ei in§i§i nu numai ca nu vorbesc despre zei,dar nici despre oameni credinciogi, ci scornesc mituri despre fapturi ticaloase §i straine de bine. XVI Dar poate necredincio§ii vor pune vina pe poe|;i, spunind ca e o obi§- nuinja-proprie poetilor sa nascoceasca cele ce nu sint §i sa scomeasca 51a. Dumnezeu nu poate fi decit liber §i congtient, nu supus legilor §i coruptibil ca un obiect. Un astfel de dumnezeu nu are nici o putere proprie. El nu e izvorul ultim de puteri. 52. Daca sculptura ar infa^ga pe zei fara organele simfurilor nemi§cate, ar fi lasat privitorilor putin^a sa creada ca zeii au totusi o simpre, mai presus de simtirile noastre. 52 a. Numai prin simjuri active are o fiin$a ceva §i face ceva propriu-zis. Fara acestea e cu totul pasiva. Fara constiin^a manifestata prin sim^uri, sederea §i starea in picioare nu e o fapta a ei. Nici vederea idolului nu e vederea lui. El e in toate obiect, nu subiect. Si cum poate fi socotit Dumnezeu ceva ce e cu totul pasiv si inconstient? Ceva ce nu are propriu- zis nimic? Ceva cu care se face una sau alta, dar care nu face nimic? Iar intrucit omul nu poate face cu cele pasive totul, cine le foloseste pe toate spre un scop? Cine le-a dat exis- tenja insasi? CUVlNT 1MPOTRIVA EUNILOR [ 49 mituri mincinoase spre placerea auditorilor, motiv pentru care vor spune ca ei au produs si istoriile despre zei. Dar aceasta e scuza cea mai fara putere pentru parerea ce o au §i o infapseaza despre zeii lor. Caci daca cele ce vin de la poep sint plasmuiri mincinoase, mincinoasa ar trebui socotita si numirea de zeu, de Cronos, de Hera si Marte. Si de fapt, cum zic ei in§i§i, poate chiar si numele lor sint plasmuite si nu exista nicaieri Zeus, nici Cronos, nici Marte. Poepi ii inchipuie pe acestia spre amagirea ascultatorilor. Iar daca poepi nascocesc cele ce nu sint, cum li se inchina ca celor ce sint? Sau poate vor zice: numirile nu sint nascocite, dar faptele sint nascocite impotriva lor. Dar nici acesta nu e un argument sigur in apararea lor. Caci daca s-au nascocit faptele, s-au nascocit fara indoiala si numirile celor ale caror fapte le-au povestit. Sau daca spun adevarul despre nume, in mod necesar spun adevarul §i despre fapte. Caci cei ce §tiu sa spuna ca acestia sint zei stiu fara indoiala sa spuna si ce trebuie sa faca zeii si nu ar pune cele proprii oamenilor pe seama zeilor, asa cum nu ar pune cineva nici lucrarea focului pe seama apei. Caci focul arde, pe and firea apei este racoroasa. Daca deci faptele sint vrednice de zei, zei sint si cei ce le savirsesc. Iar daca preacurvia si celelalte fapte amintite inainte sint proprii oamenilor, si inca oamenilor ticalosi, oameni sint si cei ce le savirsesc, si nu zei. Caci faptele trebuie sa corespunda fiin^elor, ca din fapte sa se arate eel ce lucreaza si ca din fiinja lui sa se poata cunoagte faptele. Precum eel ce vorbeste despre apa §i foe si despre lucrarea lor ar spune ca apa arde si ca focul racoreste, iar daca vreunul, vorbind despre soare si despre pamint, ar spune ca pamintul lumineaza §i ca soarele produce plante si roduri, ar intrece toata nebunia, la fel si scriitorii §i mai ales poetul eel mai pre|uit dintre top, daca ar cunoaste pe Zeus si pe aljii ca sint zei, nu le-ar atribui fapte care dovedesc ca nu sint zei, ci mai degraba oameni si nu oameni injelepp. Sau daca mint ca poep si tu te lasi minpt de ei, pentru ce nu mint §i despre vitejia eroilor si nu lauda in locul vitejiei slabiciunea si nu batjocoresc in locul slabiciunii vite- jia? Caci precum au folosit minciuna pentru Zeus si Hera, asa ar fi trebuit sa atribuie in chip mincinos lui Achile nebarbapa si lui Tersites sa-i admire puterea, iar pe Odiseu sa-1 dispre]xiiasca pentru neistejime si lui Nestor sa-i nascoceasca lipsa de in|;elepciune, sau lui Diomede si lui Hector sa le scorneasca slabiciuni femeiesti, iar Hecubei sa-i atribuie barbape. Cu privire la top poepi trebuia, cum zic ei, sa nascoceasca minciuni. Dar iata ca ei au spus adevarul pe seama oamenilor, iar despre asa zisii zei nu s-au temut sa minta. Poate ar zice cineva dintre ei ca mint numai and le atribuie fapte de destrabalare, caci in laude, cind spun de Zeus ca e tatal si capetenia zeilor si Olimpianul care imparajieste in cer, nu mint, ci spun adevarul. Dar acest cuvint nu numai eu, ci oricine il poate intoarce SFINTUL ATANASIE 50 SFINTUL ATANASIE CEL MARE impotriva lor. §i din nou adevarul se va arata protivnic lor, din primele dovezi. Caci faptele ii dovedesc a fi oameni, iar laudele ii infajiseaza mai presus de firea omeneasea. Dar fiecare din acestea contrazice pe cealalta. Caci nu e propriu celor din cer sa savirseasca astfel de fapte, nici nu pot fi socotiji zei cei ce le savirsesc. xvn Deci ce ramine sa cugetam, daca nu ca laudele sint daruri mincinoase, pentru ca faptele se adeveresc contrare lor? §i ca acesta este adevarul se cunoagte din cele obisnuite. Caci cine lauda pe cineva nu-1 osindeste pentru purtarea lui, ci mai degraba prin laude mareste pe cei ale caror fapte sint urfte din pricina ocarii ce le vine din ele. Aceasta, pentru ca prin marimea laudelor sa in§ele pe auzitori, ascunzind nelegiuirea acelora. Astfel, precunei daca cineva care-§i propune sa laude pe un oarecare, si neaflind in purtarile lui nici in virtujile sufletului lui motiv pentru aceste laude dm catfiza rusinii lor, il inafya pe acela daruindu-i dele ce sint mai presus de el, la fel si poejii admira^i de ei, jenaji de faptele urite ale celor numifi de ei zei, le-au atirnat un nume mai presus de om. Prin aceasta s-au aratat ca nu stiu ca prin numiri mai presus de om nu acopera cele omenesti ale lor, caci numirile de zei nu se impaca cu scaderile omenesti ce li le atribuie. Dar eu socotesc ca ei au vorbit fara voia lor despre pati- mile si despre faptele acelora. Caci incercind sa dea numirea si cinstea lui Dumnezeu cu neputinja de impartasrt - cum zice Scriptura - celor ce nu sint dumnezei, sau oamenilor muritori (ceea ce e o indrazneala mare §i contrara credin|:ei), au fost din pricina aceasta siliji de adevar sa descrie' patimile lor, ca aceste patimi, cuprinse in scrierile lor, sa se arate dupa aceea tuturor, ca o dovada ca aceia nu sint zei 53 . XVIII Deci ce aparare, ce dovada ar putea aduce cei stapini|i de asemenea superstijii, ca acegtia sint cu adevarat zei? Caci prin cele spuse cu pu$in 53. Ceea ce inventeaza omul ca zeu nu poate fi ferit de pata care umbre§te tot ce gin- de§te §i face el, nici de dependents in care se afla el cu fiinja §i cu viaja lui; numai revela^ia reala a lui Dumnezeu poate descoperi realitatea adevaratului Dumnezeu, activ in lume, dar nesupus referinjelor care o domina §i nepatat de umbrele §i limitele vie^ii omene§ti, prin ridicarea omului peste sine. Numai revela);ia lui Dumnezeu insusi experiata real de om poate descoperi pe Dumnezeu eel desavirsit bun si atotputernic. De aceea numai intr-o totala depasire de sine a omului, se decopera Dumnezeul eel adevarat. Dumnezeu nu e un chip construit de ra^iunea omului, ci un subiect descoperit acestuia intr-o expe- rienja a Lui, plina de o suprema raspundere in fa^a Lui. De aceea, numai in proorocii Ve- chiului Testament si in mod culminant in Iisus S-a revelat cu adevarat Dumnezeu. Fara sa vrea, in zeul imaginat de el omul pune din. scaderile proprii vietii lui. Minciuna idolului iese la iveala fara voia celui ce-1 inventeaza. CUVlNT IMPOTRIVA ELINILOR 51 inainte, cuvintul a dovedit ea acesti zei sint oameni, §i inea oameni lipstyi de bunacuviinja. Dar poate se vor intoarce si se vor lauda cu cele folosi- toare aflate de ei in viaja, spunind ca li socotesc pe acestia zei pentru ca s-atf facut folositori oamenilor. Caci se spune caZeus practica arta sculp- turii; Poseidon, pe cea de cirmaci; Atena, pe a Jesatoriei; Apolo, pe a muzicii; Artemida, mestesugul vinatorii; Hera, arta pregatirii vegminte- lor; Demetra, lucrarea pamintului, si altii, altele, cum au spus cei ce au povestit despre ei 53a . Dar aceste stiinje si cele asemenea lor nu trebuie sa fie atribuite de oameni numai acelora, ci si firii comune a oamenilor, la care luind ei aminte au inventat mestesugurile. Caci mestesugul, cum spun mulji, este o imitare a naturii 54 . Daca deci unii au devenit invajati in mestesugurile cu care s-au sirguit, nu trebuie sa-i socotim pentru aceasta zei, ci mai degraba oameni. Dar mestesugurile nu sint numai de la ei, ci in ele au imitat §i ei firea. Caci fiind oameni prin fire capabili de stiinja prin legea sadita in ei 54a , nu e de mirare daca, prin injelegere omeneasea, luind ei aminte la firea lor si cunoscind-o pe ea, au inventat mestesugurile. Si daca pentru inventiile unor mestesuguri spun ca se cuvine sa fie numai aceia zei, se cuvine ca si inventatorii altor mestesuguri sa fie numiti zei, pentru motivul pentru care s-au invrednicit si aceia de o astfel de numire. Caci fenicienii au inventat literele, Homer, poezia eroica, Zeus Eleatis, dialeetica, Corax din Siracuza, arta oratoriei, Aristeos, ingrijirea albine- lor, Triptolem, semanarea griului, Licurg din Sparta si Solon din Atena, legile. Iar legarea literelor, numerele, masurile si greuta|41e le-a aflat Palamides. §i al^ii au descoperit alte diferite lucruri folositoare viefii omenesti, dupa marturia celor ce le-au istorisit. Daca deci stiinfele fac zei 53 a. Eusebie, Praep. Ev., 11, 2, 53, bazat pe Euhemerus. 54. idee aristotelica, Physica, 11,8: «Me§te§ugul implinegte unele ce nu le poate face firea, iar pe altele le imita». Me§te§ugurile (tehnica) sint o prelungire a puterilor ce le are firea de a lucra asupra naturii externe, de a-§i articula puterile ei in natura. Ea arata cores- ponden^a dintre om §i natura externa. Omul descopera in natura posibilita|i §i for$e pe care le poate folosi. Dar eel care a creat aceasta corespondents nu este omul; si nici natura. Caci inteligen|a constienta a omului nu e produsa de natura inconstienta. Dar natura, la rindul ei, poate ascu|;i puterile inteligen|;ei umane. Insa natura nu le ascute pe acestea in mod constient, ci ca materie in care sint imprimate anumite legi si posibilitati pe care e capabil omul sa le descopere. Omul e eel ce inva^a congtient din ceea ce ii ofera natura, actualizind tot mai mult corespondenja naturii cu el. De§i natura e f acuta pentru om, omul depaseste natura ca factor care intervine si lucreaza constient in ea, descope- rind posibilitatile ei. 54 a. «Dupa definijiia (opov) sadita in ei». Aristotel spune: «E propriu omului sa fie un animal capabil de stiin$a» (Topica, v. 4-5). Omul nu e o f iinja lipsita de organizare. El e otganizat, definit, intre sdtele, ca o fiin^a capabila de cunoa§terea legilor naturii §i a folosi- rii lor. El are o rajiune careia ii corespunde ra^ionalitatea naturii. In acest sens este «homo fabei>, «homo technicus», care exprima o latura a insugirii lui de «homo rationalis» (Aoyixov ?wov). 52 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE pe cei ce le inventeaza, §i pentru ele exista zei sculptaji, e necesar ca si cei ce dupa aceea au devenit inventatorii altor stiinje sa fie, dupa ei, zei. Sau daca nu-i invrednicese pe acestia de cinstea de zei, ci ii cunosc ca oameni, urmeaza ca nici Zeus si Hera si al^ii sa nu fie numrji zei, ci sa se creada ca au fost §i ei oameni, ba mai mult, oameni nu prea respectabili, asa cum ne arata prin statuile lor ca nu sint altceva decit oameni. XIX Caci ce alta forma li se da prin sculptura decit cea de barbat si de femeie? Dar li se dau si altele inca mai de jos decit acestea, de animale §i pasari de tot felul, de patrupede imblinzite si salbatice, de serpi si de toate cele care sint hranite de pamint, de mare §i de toata firea apelor. Caci cazind oamenii in lipsa de rajiune a patimilor §i a placerilor si, nemaivazind nimic decit placed si pofte trupe§ti, ca unii ce-si au cugeta- rea in aceste lucruri dobitocesti, au plasmuit si dumnezeirea in forme dobitecesti, dupa varietatea patimilor lor, sculptmdu-si tot atijia zei 55 . Caci aflam la ei chipuri ale celor cu patru picioare, ale §erf)ilor si ale pasa- rilor, cum zice §i lalcuitorul dumnezeiestii §i adevaratei bunecredinciosii: «S-au facut deserji in cugetarile lor §i s-a intunecat inima lor neinje- leapta. Zicind ca sint in|;elep|i, au innebunit si au schimbat slava nestrica- ciosului Dumnezeu in asemanarea chipului omului stricacios si al pasari- lor si al animalelor cu patru picioare si al tiritoarelor^ (Rom., 1, 21 - 24). Intrebaji despre acestea, asa zi§ii filosofi si invata|;i ai elinilor nu taga- duiesc ca zeii lor sint aceste chipuri ale oamenilor si ale animalelor. Apa- rmdu-se spun ca ei au aceste chipuri pentru ca dumnezeirea sa le ras- punda si sa li se arate prin ele. Caci nu poate fi cunoscut Cei nevazut decit prin astfel de statui §i rituri. Iar cei inca si mai filosofi decit acestia, care socotesc ca spun lucruri si mai adinci, zic ca alcatuind acestea si le inchi- puie spre invocarea si aratarea puterilor divine, ca acestea aratindu-se prin ele, sa le dea o cunogtinja despre zei. Ele servesc oamenilor ca niste litere pe care vazindu-le ei, pot ajunge la o cunoastere a zeului, datorita aratarii prin ele a vestirilor divine 56 . Asemenea mituri scornesc ei despre aceste vestiri. Caci ei nu teologhisesc. Sa nu fie! Dar cine ar cerceta cu atenjie acest cuvint ar afla ca nu e mai pu|in mincinos ca cele aratate inainte. 55. E absurd ca omul, fun^a superioara prin constiin|a lui, sa se mchine animalelor inconstiente odata ce ele nu-si dau seama de inchinarea ce li se aduce §i odata ce omul simte nevoia sa se inal|:e spre ceea ce e superior lui, pentru a se ridica la o treapta mai inalta de via^a. 56. Eusebiu (Praep. Ev. Ill, 7, 1) citeaza din Porfiriu ideea ca statuile zeilor sint cairfi din care se pot citi litere despre zei. CUVtNT tMPOTRIVA ELINILOR 53 XX Cad ar putea zice cineva catre ei, trecind la adevarul care-i cheama sa judece: Cum raspunde sau Se face cunoscut Dumnezeu prin acestea? Oare prin materia din care sint facute, sau prin forma din ele? Daca prin materie, pentru ce e necesara forma §i nu se arata zeul in mod simplu prin toata materia, inainte de a i se da o forma? In acest caz in zadar au dadit ei si temple, dind chip intre zidurile lor unei pietre, sau unui lemn, sau unei bucaji de aur and tot pamintul e plin de firea acestora 57 . Iar daca cauza aratarii divinita$ii e forma ce se adauga, ce trebuin^a mai e de mate- ria aurului §i a altora si nu se arata mai virtos zeul prin insegi fiinjele vii prin fire, ale caror forme sint statuile? Cati s-ar dobindi o mai buna cunostinja despre zeu daca s-ar arata prin fiin|e insuflejite, cuvintatoare si necuvintatoare, dedt se agteapta prin cele neinsuflejite §i nemiscate. Caci prin cele din urma se arata §i mai mult necredinja. De fapt animalele naturale, cele cu patru picioare si pasarile §i §erpii sint neplacute si indeamna la ocolirea lor, fie pentru salbaticia, fie pentru murdaria lor; dar cei ce sculpteaza chipurile lor in pietre §i in lemn §i in aur le zeifica. Ar trebui insa ca ei sa dea mai degraba cinstire f iinjelor vii decit sa se inchine chipurilor lor in sculpturi. Sau poate nici una din acestea, nici forma, nici materia, nu e cauza prezenjei zeului, ci numai arta facuta cu stiin^a invoca pe zeu, ca una ce e o cercetare a firii! Dar daca zeitatea vine in statui pentru aceasta §tiin|a, de ce iara§i e nevoie de materie, odata ce §tiin^a este in oameni? Si odata ce zeul se arata din pricina artei §i de aceea se aduce inchinare statuilor ca zei, ar trebui sa se aduca inchinare si sa se arate credinj;a fa]a de oameni, ca unii ce sint fauritorii artei, intrudt sint §i ra|;ionali §i au §tiin|a in ei in§i§i 57a . XXI Cit despre a doua aparare a lor, chipurile mai adinca, ar putea spune cineva urmatoarele: Daca nu s-au facut acestea, o, elinilor, pentru arata- rea zeului, ci pentru prezenja puterilor vestitoare in ele, pentru ce soco- tifi mai presus de puterile invocate statuile prin care invoca$i puterile? 57. In p>anteisni templele nu-au nici un rost, caci totul este dumnezeu. Ce sens au atunci templele in teosofie? Numai Dumnezeului transcendent I se cuvine un lacas deose- bit ca sa se arate ca Se distinge de natura. 57 a. De fapt, din toata lumea vazuta oamenii sint fiinjele cele mai inalte prin ra^iunea lor con$tienta si activa. Ei nu trebuie sa se inchine la nimic inferior lor. Dar ra|iunea lor tinde spre ceva si mai inalt pe linia congtiin^ei responsabile. Numai de acolo le poate veni nfhmea. Si numai acolo e Dumnezeu, ca Raftunea care nu se mai simte dependents de nimic $i nu mai tinde spre o rajiune mai inalta. 54 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE Caci sculptind chipurile, precum ziceji, pentru cunoa§terea zeului, atri- buiji cinstea §i numirea zeului statuilor, savirgind o fapta necuvenita. Pentru ca marturisiji ca puterea zeului intrece micimea statuilor si de aceea, neindraznind sa invocaji zeul prin ele, invocaji puterile mai mici. Dar trednd peste ele, daji pietrelor §i lemnelor numele celui de a carui prezenja va temeji §i le numiji zei, in loc de piatra gi de arta a oamenilor, si va inchinaji lor. Dar daca acestea va sint ca niste litere pentru contem- plarea zeului, cum spuneji in chip mincinos, nu e drept sa da$i mai multa cinste semnelor decit celui indicat prin ele. Sa dam o pilda: daca cineva care scrie numele imparatului ar cinsti mai mult scrisul decit pe imparat, nu ar face un lucru neprimejdios, ci s-ar expune pedepsei cu moartea, de vreme ce scrisul e un produs al gtiin];ei celui ce a scris. Aga §i voi, daca aji cugeta sanatos, nu aji cobori la materie un semn aga de insemnat al zei- tajii, nici nu a}i cinsti mai mult sculptura decit pe sculptor. Caci daca sculpturile ca litere ce indica aratarea zeului sint vrednice de zeificare, ca unele ce sint semne ale zeului, cu atit mai mult ar trebui zeificat eel ce le-a sculptat §i le-a glefuit, ca unul ce e mai puternic §i mai sporit in zeitate decit ele, odata ce ele au fost cizelate §i modelate prin voia lui. Si daca literele sint vrednice de admirat, cu atit mai multa admira|ie merita eel ce le-a scris, pentru arta §i stiinja sufletului sau. Dar daca acest motiv nu ajunge ca sa fie socoti|i zei, pe drept cuvint trebuie sa-i intrebe cineva in privinj» nebuniei cinstirii idolilor pentru a afla de la ei cauza pentru care produc formele lor. xxn Daca zeita^ii i se da un chip pentru faptul ca are chipul omului, pentru ce i se da si chipul celor necuvintatoare? Iar daca zeitatea are chipul ani- malelor necuvintatoare, pentru ce e sculptata si in chipul fiin|elor ratio- nale? §i daca are chipul ambelor feluri de fiinje §i ei cunosc zeitatea ca avind atit chipul animalelor necuvintatoare, cit §i al fiin|elor rationale, pentru ce impart cele unite §i despart statuia animalelor de a oamenilor §i nu fac chipul ei din amindoua, cum sint chipurile miturilor, Scyla §i Caribda §i Hipocentaurul §i zeul egiptean cu cap de ciine, Anubis? Caci sau trebuie sa fie infa|;isa|;i ca avind doua naturi, sau, daca au numai un chip, sa nu li se plasmuiasca §i altul contrar. §i iaragi, daca chipurile acestora sint barbatesti, pentru ce li se atri- buie chipuri femeiegti, iar de sint femeiesti, pentru ce li se dau in chip mincinos §i forme barbatesti contrare lor? Si iarasi, daca ei sint §i una §i alta, trebuie sa nu le desparta, ci sa fie unite amindoua §i sa fie infafisaji ca asa zigii hermafrodi|;i, ca supersti|ia sa infa|i§eze privitorilor nu numai prilej de necredinja si de defaimare, ci si de ris. Si in general, daca cugeta CUVtNT IMPOTRIVA EUNILOR tt zeitatea cu chip trupesc, ca sa-i atribuie si pintece si miini si picioare si grumaz si piept §i celelalte madulare necesare nasterii oamenilor, pri- veste la ce mare necredinja §i impietate a cazut mintea lor, ca sa atribuie acestea divinita^ii? Caci de aci urmeaza ca ea patimeste §i celelalte proprii trupului, adica poate fi taiata, imparjita si chiar stricata cu totul. Dar acestea §i unele ca acestea nu suit proprii lui Dumnezeu, ci mai degraba trupurilor de pe pamint. Caci Dumnezeu este netrupesc si ne- stricacios §i nemuritor, neavind trebuinja de nimic. Dar aceste statui suit stricacioase §i chipuri ale trupurilor §i au trebuinja de aceea§i grija ca §i ele, cum s-a spus si mai inainte. De aceea vedem de multe ori innoite pe cele invechite §i facute din nou pe cele pe care timpul, sau ploaia, sau unele animale de pe pamint le-au nimicit. Din aceasta poate vedea cineva nebunia lor. Caci declara zei chipurile pe care le fac ei in§i§i si cer salvare de la cei pentru care cugeta la mijloace care sa-i apere de stricaciune. §i cer sa li se implineasca cele de trebuinja de la cei pe care ii stiu ca au nevoie de grija lor. §i pe cei pe care ii inchid in mici locsoare nu se sfiesc sa-i numeasca stapini ai cerului §i ai pamintului 5 f xxm Dar nu numai din acestea poate cunoaste cineva necredin^a lor in Dumnezeu, ci si din faptul ca parerile lor despre zei nu sint de acord. Caci daca aceia sint to|i zei, cum ii numesc ei, filosofind asupra lor, caruia din- tre aceia trebuie sa se alipeasca cineva mai mult §i pe care dintre ei trebuie sa-1 socoteasca mai principal, ca, fie sa se inchine cu incredere zeu- 58. Considerind divinitatea identica cu natura, religiile panteiste vad §i statuile zeilor, facute din materia naturii, ca zei, spre deosebire de eregtinism care, considerind pe Dum- nezeu transcendent naturii, nu vede in icoane decit simboluri care cer min^ii sa-§i indrep- te inchinarea dincolo de ele, la Dumnezeu (saU la Hristos intrupat ca om). Religiile pagine, identificind natGra cu divinitatea, ramin in contradic);ie. Ele nu potexplica cum natura, ca- re devoreaza toate individua^iunile, naste pe de alta parte continuu altele. Daca forfele na- turii incep sa roada individua^iunile ei indata ce acestea apar, cum le pot pe de alta parte forma? Toate in natura sint dependente de altele §i prin aceasta se distrug unele pe altele. Dar atunci, cum aceeasi for^a distrugatoare ce lucreaza in toate si din toate poate naste si tine o vreme aceste individua}iuni? Cum poate fi aceeagi realitate tare si neputincioasa, nascatoare §i distrugatoare? Si ce sens e in aceasta? Toata aceasta lupta intrinseca din na- tura e redata in statuile zeilor. Numai un Dumnezeu transcendent naturii, independent de ea, dar de care ea depinde, poate explica aceasta ambiguitate a naturii. El e viaja nesupusa slabiciunii, iar natura are pe de o parte via|a intrucit o prime§te de la El, pe de alta, slabi- ciunea si moartea, intrucit ea nu e izvorul viepi deplinesi prin libertatea fiin^elor rationale create a slabit legatura cu izvorul desavirsit al viejii. Faptul ca numai oamenii se ingrijesc sa refaca aceleasi chipuri ale zeilor si ca se ingrijesc pentru menjinerea in via|a a celor scumpi lor, arata ca omul persoana, contrar naturii inconstiente, |ine la salvarea eterna a persoanelor. E una din trasaturile caracteristice ale persoanei congtiente, ca treapta supe- rioara a realitapi. Numai natura incongtienta nu gtie de valoarea individuapunii. 56 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE lui eel adevarat, fie ca, precum zic, sa cunoasca fara sovaiala pe Dum- nezeu? Caci nu aceiasi sint numiji de catre to|i zei. §i cite neamuri sint, tot atijia zei sint plasmuijl Ba e §i cite un Jinut sau cite o cetate divizate in ele insele pe tema zeilor carora se inchina. A§a, fenicienii nu cunosc asa zisti zei ai egiptenilor, nici egiptenii nu se inchina acelorasi idoli ca feni- cienii. Scijii nu primesc zeii persUor, nici per§ii, pe ai sirienilor. Iar pelas- gii birfesc zeii din Tracia §i tracii nu cunosc pe cei ai tebeilor. Hindusti se deosebesc de arabi in privinja idoliior §i arabii, de etiopieni §i invers. Sirienii nu cinstesc idolii celor din Cilicia, iar neamul capadocienilor are alte nume de zei decit aceia. La fel cei din Bitia au alji zei, si armenii isi au zeii lor 59 . §i de ce sa mai pomenesc alte multe exemple? Epirojii (cei de pe continent) se inchina altor zei decit locuitorii insulelor. §i cei din urma cred in afyii decit epirofii. §i in general, fiecare cetate si sat nu stie de zeii cetafilor si satelor vecine, ci Jine la ai sai si socoteste ca numai ace§tia sint zei. Despre uriciunile din Egipt nici nu mai trebuie sa vorbim, caci vedem cu ochii nostri cum cetajile lor au credinje contrarii ce se lupta intre ele si cum cele invecinate se straduiesc mereu sa ramina in credin{e contrarii celor din apropiere. Caci crocodilul, inchinat la unii, e privit cu scirba de cei din apropiere. §i leul crezut ca zeu la unii nu numai ca nu e venerat de cei din cetatea invecinata, ci intilnindu-1, il si omoara ca fiara. §i pestele inchinat de unii este pescuit pentru hrana de al^ii 60 . De aci se ivesc intre ei razboaie si dezbinari si motive de ucideri si prilejuri de placeri patimase si, ceea ce e de mirare, precum povestesc istoricii, pelasgii, aflind numele zeilor de la egipteni, nu recunosc zeii egiptenilor, ci cinstesc pe atyii decit pe aceia. §i, in general, toate popoarele ramase la cinstirea idoliior au pareri §i credin|;e diferite §i nu se pot afla la ele aceleagi credin^e. §i e firesc sa patimeasca de aceasta. Caci cazind de la cunoasterea unicului Dumne- zeu, au cazut in multe si diferite credin|e. §i departindu-se de la Cuvintul eel adevarat al Tatalui, de la Hristos, Mintuitorul tuturor, au mintea impragtiata in multe. Caci precum cei ce s-au departat de la soare §i petrec in locuri intunecate ratacesc pe multe cai neadevarate §i pe cele adevarate nu le cunosc, iar pe cele neadevarate si le inchipuiesc ca ade- varate, §i «vazind nu vad» (Matei, 13, 13), la fel cei ce s-au departat de 59. Se arata in general deosebirile existente chiar intre popoarele invecinate in pri- vin^a zeilor. De aid se vede ca vecini cu tracii erau pelasgii. 60. In primele timpuri cre§tinii au luat chipul pestelui ca simbol al lui Hristos, caci numele grec al pestelui (ix8uc) se compune din literele initiate ale cuvintelor care in romfi- negte sint: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul. Dar e de remarcat ca in Dobro- gea s-a pastrat pina azi tradifia unui pe§te cizelat din lemn cu o cruce in locul ochilor pentru a-1 deosebi de pestele obisnuit, cinstit de crestini in alte parji. CUVlNT 1MPOTRIVA ELINILOR 57 Dumnezeu, intunecindu-se la suflet au mintea ratacitoare, inchipuin- du-§i ca existente cele ce nu sint, ca niste oameni be^i si cafe nu vad. XXIV Aceasta este o dovada insemnata a necredinjei lor in Dumnezeu. Caci zeii fiind mutyi si diferiji, potrivit cu fiecare cetate §i Jinut, §i unii taga- duind pe zeii celorlatyi, toji ii defaimeaza pe to$k Cei socotiji la unii zei devin jertfa §i daruri de consumat ale celor numifi zei la sl\ii. Astfel aceiasi le sint unora jertfe, altora zei. Egiptenii cinstesc pe bou si pe vi\e- lul Apis. Dar pe acestia aljii ii jertfesc lui Zeus. Chiar daca nu-i jertfesc pe aceia in§i§i, jertfesc pe cele asemanatoare socotind ca le jertfesc pe ace- lea. Libienii au ca zeu oaia, pe care o numesc Amon. Dar pe aceasta o injunghie alfii, ca jertfa, multor altor zei. Hindusu cred in Dyonisos, soco- tindu-1 simbolul vinului. Iar atyii il fac libajia altora. A1\h cinstesc rturile si izvoarele, si egiptenii, mai mult deeit toji, dau prima cinste apelor si pe acestea le declara zei. Atyii, §i intre ei §i egiptenii care cred in acestea, spala murdaria altora §i a lor proprie cu apa, dar arunca apa devenita murdara, necinstind-o. §i aproape toate cele din care isi fac egiptenii ido- lii sint la afyii, §i chiar la ei, jertfe. Astfel, egiptenii sint luaji in ris de aceia, pentru ca nu fac pe acelea§i zei, ci pe cele ce atyii §i chiar ei le socotesc ca jertfe si ca lucruri de lepadat 61 . XXV Ba unii au ajuns pina la atita necredin|a si nebunie, incit junghie §i aduc pina si pe oameni ca jertfa fal§ilor lor zei, ale caror chipuri §i forme sint chiar oameni^. Slugi ale diavolului, ei nu vad ca victimele junghiate sint arhetipuri ale zeilor plasmui|i §i inchina]i de ei, carpra le aduc ca jertfe pe oameni 62 . Ei aduc acelea§i acelora§i, sau, mai bine zis, pe cele mai bune, celor mai rele. Caci jertfesc cele insuflefite celor neinsuflejite §i aduc pe cele cuvintatoare, celor nemiscate 83 . Sci|;ii numi]i taurieni aduc 61. In acest capitol sfintul Atanasie se bazeaza pe Clement §i Eusebiu. Dealtfel in multe idei se bazeaza pe Clement din Alexandria. Asa, pentru varietatea zeilor ,se refera la Protrepticus al lui Clement, 39. 62. Nu numeste pe oameni chipuri ale zeilor, ci modele dupa care sint nascoci^i zeii inexistenfi. Aplicata la zei ideea lui Feuerbach ca divinitatea e nascocita de om dupa chipul lui, e corecta. Dar aplicata la Dumnezeu existent ca suprema realitate transcendenta, dupa conceppa noastra crestina nu e corecta. In raport cu Dumnezeu eel adevarat, omul e chip, nu model. Caci trebuie sa existe o realitate libera si con§tienta, care nu e dependents de nimic, ci de care depind toate. Omul nu poate sa nu se simta dependent de ea §i sa caute sa urce tot mai mult spre ea. Acea realitate nu cere yiaja oamenilor ca jertfa, caci este atot- iubitoare. Se cer numai jertfe spirituale, ca unor fiinj;e ce se depasesc desavirsindu-se, prin daruire si unire cu ea. Zeii care cer via^a oamenilor sintegoisti ca si oamenii. 63. Propriu zis oamenii sint modelele zeilor inchiputyi, dar nereali. Ca urmare oamenii sint adusi jertfe unor chipuri carora nu le corespunde nimic real, unor simple chipuri ale 58 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE celei numite de ei «fecioara»,ca jertfe, pe cei scapaji de naufragii §i pe tofi dintre elinii pe care-i prind, manifestindu-§i lipsa de credinja impotriva oamenilor de aceea§i fire §i dind astfel pe fa|;a cruzimea zeilor lor. Pe cei pe care provider^ i-a salvat din primejdii, pe aceia ei ii injunghie, lucrind impotriva providenjei §i anulind cu sufletul lor salbatic binefacerea ei 64 . Alfii, and se intorc victoriosi din razboi, imparfind in grupe de cite o suta pe prizonieri §i luind cite unul din fiecare suta, junghie pe mutyi si ii jert- fesc lui Marte. Dar nu numai sci^ii i§i pun in lucrare salbaticia innascu- ta in astfel de fapte urite, ci acest lucru este propriu in general rautajii inchinatorilor la idoli. Caci §i egiptenii aduceau odinioara Herei astfel de jertfe singeroase. Iar fenicienii §i cretanii imblinzeau pe Cronos prin jert- fele lor de copii. Romanii de odinioara cinsteau §i ei pe Jupiter, numit Latiar, prin jertfe de oameni. §i afyii, altfel. To^i se murdareau §i murda- reau. Se murdareau savir§ind omoruri. Si' murdareau templele lor umplindu-le de fumul unor astfel de jertfe. Din acestea li s-au inmulfit oamenilor relele. Caci, vazind pe demonii lor bucurindu-se de acestea, au imitat si ei pe zeii lor prin aceleasi crime, socotind mare lucru imitarea celor socotiji de ei superiori. Asa s-au lasat oamenii biruifi de omoruri de oameni §i de copii, §i de toate destrabalarile. De fapt, fiecare cetate e plina de toata destrabalareaprin imitarea purtarii zeilor ei. Nu e unul care sa vada in chip injelept cele ce Jin de idoli, decit numai eel ce le cunoaste destrabalarea pricinuita de ei 64a . XXVI Femeile stateau odinioara in fruntea cinstirii idolilor, in Fenicia, ofe- rind zeilor de acolo pre^ul trupului lor, in socotin|;a ca prin curvia lor ii imblinzesc si cigtiga bunavoin 4 ^ lor prin aceasta 65 . Iar barba];ii, tagaduin- du-§i firea §i nemaivoind sa fie barba^i, imita firea femeilor, ca sa placa §i omului cu toate defeetele lui, care fiind socotfyi reali primesc de la oameni aprobare §i lauda a acestor defecte proprii oamenilor. In faptul ca fiin|a dupa care se face chipul unor zei ireali e adusa ca jertfa acelor zei, se afirma poate ideea ca unele forj;e ale aceleiasi naturi sint consumate de altele. Totul se invirte in cadrul aceleiasi naturi. Numai cind Dumnezeu e conceput ca transcendent, cele create se aduc Lui spre desavirgire, sfin- ^indu-se si ele, pentru ca se aduc Lui ca superior lor. 64. Aduc jertfe pe cei ce cad in puterea lor unei zeife concepute si ea dupa chipul lor. Ei lucreaza propriu zis contra lui Dumnezeu care ingrijeste prin pronie de oameni. Acesti zei reprezinta patimile oamenilor in mod potenjat. Ei indeamna pe oameni la rau, nu la bme. Sacrificiile sint cerute de ei ca fapte de razbunare. 64 a. Gapitolul urmeaza strict lui Eusebiu (Theophones, 86). Eusebiu descrie prostitu- pa rituala, practicatain Baalbec, apoi aminte§te pe Ganimede, ca sa treaca la homo- sexualitate. 65. Nedepasindu-se prin idoli in cugetare, oamenii care-i cinstesc nu depasesc nici pornirile lor inferioare. Ei nu sint ajutafi de idoli sa devina mai buni, mai curaj:i, ci gasesc in ei ca for^e oarbe ale naturii, justificarea tuturor pornirilor patimase, socotite proprii naturii. CUVtNT JMPOTRIVA EUNILOR 59 sa aduca prin aceasta cinstire maicii zeilor lor. To}i traiesc ca cele mai josnice fiin|;e si se intrec cu cei mai rai ca ei, cum zice sfintul slujitor al lui Hristos, Pavel: «Femeile lor §i-au schimbat rinduiala cea fireasca, in cea contrara firii. La fel si barbajii, parasind intrebuinjarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii de alfii, barbajii lucrind cu barbaji rusinea» (Rom., 1, 26-27). Iar savirsind acestea si cele asemenea, marturisesc si arata §i pe asa zi§ii lor zei ca avind aceasta viejuire. De la Zeus au invajat stricarea copiilor si adulterul, de la Afrodita, curvia, de la Rea, destra- balarea, de la Marte, uciderea si de afyii, alte asemenea fapte, pe care legile le pedepsesc, iar omul in^elept le respinge. Oare se mai cuvine deci a socoti ca sint zei cei care fac astfel de lucruri §i a nu-i socoti mai degraba mai animale dedt animalele, pentru destrabalarea purtarilor lor? Si oare se mai cuvine a socoti oameni pe cei ce cred in ei si nu mai degraba a-i compatimi ca pe unii ce sint mai animale decit animalele si mai lipsiji de suflet decit cei fara suflet? Caci daca ar fi Jinut seama de mintea sufle- tului lor, nu s-ar fi prabusit in acestea, tagaduind pe Dumnezeul adeva- rat, Tatal Domnului nostru Hristos. xxvn Dar poate cei ce s-au ridicat peste acestea si se minuneaza de crea- pxine, speriindu-se de aceste uriciuni date pe fa$a, nu vor tagadui nici ei ca acestea sint vrednice de disprejuit §i de respins de catre to^i 66 , ci vor socoti cinstirea cosmosului si credin^a in parfile lui buna si de netagaduit. §i se vor lauda ca dau credinja si dau inchinare nu pietrelor si lemnelor si chipurilor de oameni, de pasari necuvintatoare, de serpi §i de animale cu patru picioare, ci soarelui si lunii §i tuturor celor din cer §i de pe pamint si intregii firi a apelor. Vor zice ca nu se pot dovedi §i acestea ca nefiind zei, fund vadit tuturor ca nu sint nici neinsufle|.ite, nici animale, ci intrec §i firea pamenilor prin faptul ca sint in cer, iar altele pe pamint. Se cuvine deci sa ne ocupam si cu acestea. Caci desigur ca ra|iimea va afla §i in acestea un argument adevarat impotriva lor. Inainte de a incepe aceasta cercetare §i dovedire, ajunge sa vedem ca crea|iunea insasi striga impotriva lor si arata pe Facatorul ei Dumnezeu, pe Cei ce impantyeste asupra ei si a tuturor, pe Tatal Domnului nostru Iisus Hristos. Parujii in|elep|;i II resping pe El, dar se inchina si zeifica zidirea facuta de El, macar ca si ea se inchina si marturiseste pe Domnul, pe Care aceia II resping in favoarea ei. Dar trebuinja pe care parfile ei o au unele de altele ii ru§ineaza pe oamenii care se alipesc cu admira|;ie de 66. Pentru confinutul celor zece capitole ce incep aci, a se vedea paralele la Eusebiu (T. Kehrhan, De sancti Athanasii quae fertur contra gentes oratione, Berlin, 1913). 60 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE aceste parfi socotindu-le zei 67 . Cad §i ele fac cunoscut si arata ca fiind Domn §i Facator al lor pe Tatal Cuvintului, prin trebuinja ascultarii necontestate de El, sadite in ele, precum ziee dumnezeiasca Lege: «Ceru- rile spun slava lui Dumnezeu §i facerea miinilor Lui o vesteste taria»- (Ps. 18, 2). Marturia lor nu e ascunsa, ci e foarte clara celor ce nu au ochiul injelegerii cu totul orbit. Cad daca ar lua §i ar cugeta cineva in mod des- parjit fiecare din parjile zidirii, ca de pilda soarele in sine, sau luna, sau pamintul, sau aerul , sau ar desparji caldura, racoarea, firea uscata si umeda, de legatura intre ele, privindu-le pe fiecare in sine si deosebit, ar afla in mod sigur ca nimic nu-§i este indestulator siesi, ci toate au nevoie de legatura intre ele si exista prin ajutorul ce si-1 dau una alteia. Soarele se invirte§te cu cerul intreg §i e cuprins in el si n-ar exista fara miscarea lui in cer. Iar luna §i celelalte stele marturisesc ajutorul ce le vine de la soare. Pamintul, iarasi, nu se arata dindu-si roadele fara ploi. Iar ploile nu ar cobori pe pamint fara sa se foloseasca de nori. Dar nici norii nu s-ar arata §f nu s-ar produce prin ei insisi, fara aer. Iar aerul nu e de la sine, ci e incalzit de eter §i straluceste luminat de soare. Izvoarele §i riurile nu vor veni la existenfa niciodata fara pamint. Iar pamintul nu se reazema in el insusi, ci se odihne§te pe firea apelor si e Jinut de ele in mijlocul univer- sului. Iar marea §i oceanul eel mare care curge in jurul intregului pamint sint mi§cate de valuri §i purtate precum le impinge forja vinturilor. Si vinturile insesi nu sint de la ele, ci, potrivit celor ce au grait despre ele, iau fiin^a din arderea §i caldura eterului in aer §i prin el sufla pretutindeni. Iar despre cele patru elemente, din care consta firea trupurilor, despre caldura, racoare, uscaciune §i umezeala, cine ar fi atft de lipsit de inf ele- gere, ca sa nu vada ca sint unite intre ele si ca, daca se despart si se arata fiecare de sine, se desfiinjeaza una pe alta si devine stapina in ele cea care e mai tare? Caci caldura e desfiinjata de raceala cind aceasta se inmul- ];este. Si raceala e desfiinjata de puterea caldurii. Uscaciunea se umezeste de catre umezeala si aceasta se usuca de cea dintii 68 . xxvm Cum ar fi deed acestea zei, cind au nevoie una de ajutorul celeilalte? Sau cum s-ar putea cere ceva de la ele, cind ele insele cer cele de tre- buin|a una de la alta? Despre Dumnezeu insa trebuie sa cugetam ca nu 67. Fiecare dintre parjile lumii se dovedegte slaba, avind trebuin|a de celelalte. Dum- nezeu nu poate fi decit o realitate care nu depinde de nimic altceva. 68. Aceasta infelegere a lumii fizice e depagita de progresul stiinfei ca superficiala §i naiva, dar ideea dependenj«i reciproce a tuturor a fost confirmata de aceasta. Pe linga aceea, sfintul Atanasie nu se bazeaza in acestea pe vreo inva^atura a Bisericii, ci pe ceea ce afirmau oamenii de §tiin^a de atunci. COVlNT JMPOTRIVA ELINILOR 61 aire nevoie de nimic altceva, ci I§i este suficient Sie§i si deplin in El insusi 91 toate subzista in El si mai degraba El insusi da tuturor toate 69 . Dar atunci, cum e drept sa se declare zei soarele §i luna §i celelalte parti ale zidirii and nu sint a§a, ci au nevoie unele de altele? Dar poate vor martu- risi si ei: da, este vadit ca desparjite si luate in ele insele sint cu lipsuri; dar unindu-se toate si constituind un corp mare, se va putea zice ca intre- gul este Dumnezeu. Caci intregul care se constituie astfel nu va mai avea nevoie de ceva din afara. El isi va ajunge siesi spre toate, vor zice parutii nafelep^i. Dar si in aceasta se vor dovedi usor de respins. Acest cuvint al lor va arata si mai mult necredinja l° r §i se va dovedi, nu mai putin ca cele dmainte, produs al ignoranfei. Caci daca intregul se produce prin unirea celor separate §i se constituie din cele partiale, intregul s-a alcatuit din parti, din care fiecare este o parte a intregului. Dar un astfel de intreg e departe de notiunea de Dumnezeu. Caci Dumnezeu este intreg adevarat, $i nu alcatuit din parti. El nu Se constituie din parti diferite, ci El insu§i este cauzatorul componenjei tuturor. la seama deci ce judecata contrara hii Dumnezeu manifesta cei ce spun acestea. Caci daca se alcatuieste din parti, desigur El Se va arata ca eel neasemenea lui insugi si ca eel ce se intregeste din parti neasemanatoare. Pentru ca daca e soare, nu ar trebui sa fie luna. Si de e luna, nu ar trebui sa fie pamint. §i de e pamint, nu ar trebui sa fie mare. Si astfel pe oricare din ele ar afirma-o cineva, ca una cu El, ar vedea nebunia ce rezulta din acesta concep];ie a lor. Dar cineva ar putea arata greseala lor §i daca ar privi la trupul nostru omenesc. Caci precum ochiul nu este auz, nici auzul mina, nici stomacul piept, nici gitul picior, ci fiecare din acestea are o lucrare proprie, si aceste madulare deosebite constituie un trup cind par|;ile sint unite spre folosul lui, dar se si separa cind vine timpul, sau cind firea care le-a adu- nat le desparte, precum voieste si porunce§te Dumnezeu, la fel (daca Atotputernicul ne ingaduie aceasta compara|ie), daca par|;ile zidirii unite intr-un corp ar fi dumnezeu, acesta ar fi in contrazicere cu sine insusi, precum s-a aratat, trebuind sa se desparta potrivit firii par^ilor facute sa se imparta. XXK Dar §i altfel poate fi dovedita necredin|;a lor, la lumina adevarului. Caci daca Dumnezeu este necorporal si nevazut si de nepipait dupa fire, cum pot gindi pe Dumnezeu trup si cum pot cinsti prin inchinare, ca pro- prii lui Dumnezeu, cele ce se vad cu ochii §i pot fi pipaite cu mina? §i iara§i, daca Dumnezeu este atotputernic, El poate f i in toate si nimic nu-L 69. Nu poate fi Dumnezeu eel ce are nevoie de altceva, deci eel cu lipsuri in sine §i dependent de altceva in existenja. 62 SFI'NTUL ATANASIE CEL MARE poate stapini, dar El stapineste §i cirmuieste toate, cum nu vad cei ce zei- fica zidirea ca ea nu intra Tntr-o astfel de definite a lui Dumnezeu? Caci and soarele ajunge sub pamint, lumina lui fiind umbrita, nu poate fi vazuta pe pamint. Iar ziua soarele acopera luna cu stralucirea luminii lui. §i grindina vatama de multe ori rodurile pamintului. Iar focul e stins de revarsarea apelor §i iarna e alungata de primavara. Iar vara nu ingaduie primaverii sa treaca peste hotarele ei §i ea este, la rindul ei, oprita de toamna sa iasa din hotarele ei. Daca acestea ar fi zei, n-ar trebui sa fie biruite §i acoperite una prin alta, ci sa conviejuiasca totdeauna impreuna si sa-§i implineasca deodata lucrarile in comun. Ar trebui ca ziua §i noap- tea, soarele si luna si toata multimea stelelor sa-si arate deodata lumina si aceasta sa lumineze tuturor si toate sa fie luminate de ele. Ar trebui ca vara §i iarna §i primavara §i toamna sa coexiste deodata in mod neschim- bat in aceleasi locuri. Ar trebui ca marea sa fie amestecata cu izvoarele si sa daruiasca oamenilor bautura comuna. Ar trebui ca adierile linistii §i ale vinturflor sa fie unite. Ar trebui ca focul §i apa sa satisfaca in comun nevoile oamenilor. Ar trebui sa nu suporte nimeni vreo vatamare din partea lor, odata ce ele ar fi zei si nu ar face nimic spre vatamare, ci mai degraba toate spre folos. Iar daca aceasta este cu neputinja din pricina impotrivirii intre ele, cum e cu putinja ca acestea fiindu-§i protivnice una alteia §i luptindu-se intre ele §i neputtndu-se rabda una pe alta, sa mai fie numite zei, sau cum mai pot fi cinstite ca dumnezeu? §i cele ce sint prin fire neimpacate, cum ar darui pacea celor ce li se roaga §i le-ar fi acestora indrumatoare spre armonie? Deci nici soarele, nici luna , nici alta parte a zidirii, cu atit mai pu|;in statuile in pietre §i in aur §i in alte materii, nici Zeus si Apolo §i altii, nascociti de miturile poetilor, nu pot fi zei cu adeva- rat, asa cum a aratat cuvintul nostru. Ci unele dintre ele sint parti ale creatiunii, altele, chipuri neinsufletite, iar unii sint oameni muritori. De aceea §i credin|a in ei §i zeificarea lor nu sint o fapta a dreptei credin|;e, ci a necredin|;ei in Dumnezeu §i semnul unei mari rataciri de la cunostin|a Dumnezeului eel unul §i adevarat, adica a Tatalui lui Hristos™. Pina aici s-a dovedit §i s-a aratat ca cinstirea idolilor de catre pagini e plina de toata necredin|a §i nu s-a introdus spre nici un folos, ci spre stri- carea vietii omenegti. Acum, odata ce ratacirea a fost dovedita, sa intram pe drumul adevarului, a§a cum s-a fagaduit la inceput, §i sa contemplam 70. Cine poate face parjile sa se constituie intr-un intreg? Este in ele ceva care le uneste. Dar atunci acel ceva e altceva decit parjile. Insa atunci de ce continua ele sa se lupte intre ele in cadrul intregului? §i ce sens este intr-un astfel de univers al unei eterne tragedii? Nu are nevoie un astfel de univers de o putere superioara, pentru a realiza intre parjile lui o adevarata unitate? CUVlNT 1MPOTRIVA ELINILOR 63 pe Cirmuitorul §i Facatorul tuturor, pe Cuvintul Tatalui, ca prin El sa eunoastem si pe Tatal Lui si ca pagfnii sa afle cit de mult s-au departat de la adevar. XXX Cele spuse inainte n-au facut altceva decit sa arate ratacirea care s-a introdus in viaja omeneasca. Iar calea adevarului ne va duce spre Dum- nezeu eel cu adevarat existent. §i pentru cunoasterea si injelegerea nera- tacita a ei nu avem trebuinja de altceva decit de noi insine. Caci calea spre Dumnezeu nu e asa de departe sau de straina de noi,precum nu e nici Dumnezeu,macar ca e mai presus de toate. Ci este in noi si e cu putinja sa-i aflam inceputul de la noi in§ine, precum a inva^at Moise zicind: -Cuvintul credinjei este in launtrul inimii tale» (Deut., 30, 14). Aceasta a aratat-o si a intarit-o si Mintuitorul zicind: «imparaj;ia lui Dumnezeu este in launtrul vostru» (Luca, 17, 21).Iaravindinnoimsinecredint;a §iimpa- rafia lui Dumnezeu putem sa eontemplam §i sa injelegem indata pe Imparatul tuturor, pe Cuvintul mintuitor al Tatalui. Deci sa nu-§i caute scuze elinii care se inchina idolilor. §i nici altcineva sa nu se amageasca pe sine, spunind ca nu are o astfel de cale si, drept urmare, sa-si caute o scuza pentru necredinja lui. Caci toji am intrat si ne aflam pe ea, de§i nu pasesc toji pe ea, ci voiesc sa o paraseasca pentru placerile viejii care ii atrag. Si daca ar intreba vreunul care este aceasta cale, a§ raspunde ca ea e sufletul fiecaruia §i mintea din el 71 . Caci numai prin aceasta poate fi Dumnezeu vazut §i infeles si numai nefolosind mintea au putut tagadui 71. Pe de o parte Dumnezeu e mai presus de toate, sau transcendent tuturor. Pe de alia, exista chiar in noi inceputul drumului care duce la El. Aceasta e mintea noastra, care e central si virful sufletului nostru si care nu e compusa din par|;ile trupului, ci e subiectul unitar al tuturor, care e chipul Cuvintului sau al Rajiunii supreme, prin care sintem legaji, tnmscendindu-ne, de Cuvintul transcendent, trebuind sa-I raspundem. Dumnezeu e mai presus de toate cele ce, neavind minte sa-L gindeasca, nu pot sa se ridice prin ea peste toate, sa le cuprinda pe toate, fara sa fie cuprinsa de ele. Dar mintea arata in trebuinja ei de a se ridica peste toate, spre cineva asemanator ei, dar mai presus de ea, ca este o lega- tnra intre Dumnezeu si ea. Mintea e cale spre Cuvintul eel liber, Care dealtfel devine tot mai prezent in ea, ca Cel ce e «calea» prin excelenja. §i in aceasta miscare spre Cuvintul sau in El spre to^i e viaja omului. Precum mintea le poate cuprinde pe toate, dar ea nu poate fi supusa legilor lor de compozi^ie §i desfacere, asa e si Dumnezeu-Cuvintul. Dar El e mai presus si de minte. El e liber de toate si stapin peste toate* dar are o legatura cu toate. Mintea insa trebuie sa stea in legatura cu El, prin dialogul cugetarii^ Legatura cu toate o traiegte si mintea, dar numai in masura in care e" mai unita cu Cuvintul. E o afir- mare paradoxala ca Dumnezeu e pe de o parte mai presus de toate, pe de alta, ca drumul Lui incepe din noi, din mintea noastra. Aceasta nu inseamna o continuitate de natura, ci o legatura dialogica. AspiraJ;ia minfii noastre spre El e o dovada ca ea are nu numai asema- narea cu El, ci si ca El a sadit si intre^ine aceasta aspirajie si responsabilitate in ea, prin puterea Lui. Dar intrudt aspiratia tinde spre El ca spre Unul ce e mai sus de ea, mintea arata ca Dumnezeu e totodata dincolo de ea, ca El nu e identic cu ea, sau la nivelul ei. 64 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE necredintiogii pe Dumnezeu. De aceea, §i-au tagaduit inainte de toate mintea. Gad e propriu celor ce nu au minte sa tagaduiasca pe Facatorul §i Ziditorul ei 72 . Dar pentru cei simpli e necesar sa fie aratat pe scurt §i fap- tul ca fiecare dintre oameni are suflet si ca acesta este rational, mai ales fiindca mufyi dintre eretici neaga §i aceasta, socotind ca omul nu e nimic mai mult decit chipul aratat al trupului. Pentru ca aratat fiind acest fapt, vor pu'tea sa aiba prin ei in§isi mai limpede dovada minciunii idolilor. XXXI Mai intii, un mic semn ca sufletul oamenilor este rational ne este deo- sebirea lui de fapturile nerationale. Caci lumea s-a obi§nuit sa le numeasca pe acestea nerationale pentru faptul ca neamul oamenilor este rational. Apoi nici aceasta nu e fara importanfa pentru dovedire, anume ca numai omul cugeta cele din afara de sine §i gindeste la cele ce nu sint de-faja §i revine la cugetarea lor 72a si prin judecata alege ceea ce e mai bun dintre cele cugetate. Caci fiinjele nerationale vad numai pe cele de fa$a §i se reped numai spre cele vazute cu ochii, chiar daca dupa aceea se aleg cu o vatamare. Dar omul nu se porneste indata spre cele vazute, ci judeca prin cugetare cele vazute cu ochii §i de multe ori dupa ce s-a pornit, e tras inapoi de cugetare. §i dupa ce a cugetat un lucru, revine iara§i prin cuge- tare la el §i fiecare simte, daca e prieten al adevarului, ca mintea omului e altceva decit simjurile trupului. De aceea fiind altceva, ea e judecatoarea simjurilor, sau a lucrarii simjurilor §i a celor ce le percep acestea 73 . Mintea le distinge pe acestea, §i le aminteste si alege ceea ce e 72. Cei ce tagaduiesc pe Dumnezeu nu pot explica cum s-a putut ivi in minte aspira^ia catre ceva mai presus §i sim^ul raspunderii. §i cum acestea nu pot fi inabugite total, ci eel mult slabite, se poate reveni la ele. 72 a. Prin amintire. 73. Prin minte omul se pune in legatura cu cele ce nu sint sesizate de sim|;uri. Prin minte el i§i aduce aminte de cele ce nu sint prezente acum in fa^a sim^urilor, dar au fost altadata. Prin minte se gindeste la un viitor nelimitat. Si aceasta nu poate fi degeaba. Deci prin ea traieste intr-un cere mai larg decit animalul, caci cugetarea traieste intr-un cere mai larg. Traiegte in acest cere mai larg prin congtiinta. De aceea omul poate frina porni- rea spre cele prezente, comparindu-le cu altele care nu sint prezente, dar pe care le consi- dera mai bune §i pe care le poate aduce de fa£a. Uneori insa se infrineaza de la toate cele sesizate acum sau altadata prin sim^uri, socotind ca in felul acesta isi intareste mai mult libertatea si considerind ca hranirea sufletului cu idei inalte este mai de folos decit satisfa- cerea trupului prin cele poftite de sim|;urile lui. Astfel omul se dovedeste pe de o parte capabil sa traiasca pe un alt plan, sau si pe un alt plan, iar pe de alta ca avind o libertate fa^a de cele spre care il indeamna sim|;urile, sau care 11 ispitesc prin sim|;uri. Chiar in lucra- rea sim|;urilor omul pune de obicei o judecata de valoare, prin care compara cele sesizate acum cu altele sesizate altadata si cu un con|;inut valoros de alt ordin decit eel material. In aceasta judecata omul se lasa condus de o responsabilitate faja de alte persoane si pe dea- supra de o Persoana suprema, care-i susfine responsabilitatea ia\& de celelalte persoane. Aceasta il ajuta sa isi manifeste libertatea fa^a de lumea supusa simfurilor, sau faja de sim- CUVlNT 1MPOTRIVA ELIN1LOR 65 mai bun. Caci ochiul poate numai sa vada, urechile pot numai sa auda, gura, numai sa guste, naf a, numai sa perceapa mirosurile, iar miinile, sa pipaie. Dar a deosebi cele ce trebuie sa le priveasca §i auda si sa fie pipaite si gustate si mirosite, nu mai e propriu simjurilor, ci sufletului §i minjii acestuia 74 . Mina poate apuca §i o sabie §i gura poate gusta §i otrava. Dar ele nu stiu ca acestea le vatama, daca nu le distinge mintea. Ca sa ne folosim de un chip, acestea se aseamana cu o lira bine intoc- mita §i.cu cintare^ul ce o minuieste cu pricepere. Fiecare coarda a lirii are sunetul sau propriu: una, un sunet grav, alta, un sunet ascufit, alta, unul de mijloc, alta, unul foarte ascujit, alta, altul. Dar in armonia lor nu se dis- ting §i in sinteza lor nu se cunosc decit de eel priceput. Iar armonia lor se arata si sinteza lor e corecta numai and eel ce fine lira love§te coardele ei si atinge pe fiecare cum se cuvine. La fel se armonizeaza simjirile in trup ca intr-o lira, cind sint calauzite de o minte priceputa §i cind sufletul le distinge §i §tie ce face §i lucreaza prin ele. Dar acest lucru e propriu numai oamenilor. §i aceasta o face partea rajionala a sufletului oamenilor, de care, folosindu-se, sufletul se deosebeste de animale si arata ca e in trup cu adevarat altceva decit cele ce se vad. Caci adeseori, trupul zacind pe pamint, omul i§i inchipuie si contempla cele din cer §i adeseori trupul odihnindu-se si linistindu-se §i dormind, omul se misca in launtrul sau §i prive§te cele din afara ale sale, calatorind §i umblind prin alte Jari, intil- nind cunoscuji, §i adeseori prin aceasta prevazind faptele sale de miine §i cunoscindu-le pe acestea de mai inainte. Iar aceasta cine altcineva o poate face decit un suflet rational, prin care omul cugeta §i in|;elege cele mai presus de sine? xxxn Dar §i ceea ce urmeaza poate fi o dovada exacta celor ce inclina spre nerusinarea lipsei de ra];iune. Cum fiind trupul muritor prin fire, omul cugeta la nemurire §i adeseori desfide moartea pentru cauza virtu^ii? §i fiind trupul vremelnic, cum i§i inchipuie omul cele ve§nice, incit dispre- |;uie§te cele prezente §i le doreste pe acelea? Trupul nu ar putea cugeta el insugi pe seama sa cele vesnice §i nu ar putea cugeta cele din afara de sine. Caci el este muritor si vremelnic. E necesar sa fie altul eel ce cugeta cele opuse trupului §i contrare firii lui. §i ce ar putea fi acesta, daca nu sufletul rational §i nemuritor? Dar acesta nu e exterior trupului, ci e interior lui, precum cintarejul face sa rasune in lira cele mai inalte. §i j;urile insegi. Omul judeca mereu faptele savirgite, cautind sa se fereasca de gre§elile savir- §ite in trecut §i caindu-se de ele. El cregte prin aceasta moral (Jinind seama §i de judecafile altera asupra sa), pentru judecata ultima, cu totul neamagitoare. 74. Argumentul e paralel cu eel din Theophanes, 63-64. 66 ' SFlNTUL ATANASIE CEL MARE cum, iarasi, ochiul vazind prin fire §i urechea auzind prin fire, omul se intoarce de la unele din ele si le alege pe altele? Cine este eel ce intoarce ochiul de la o vedere? Sau cine inchide urechea ca sa nu auda ceea ce ea aude prin fire? Sau cine impiedica adeseori gustarea, care e gustare prin fire, de la pornirea ei naturala? Cine refine mina, care se intinde prin fire, de a lucra, de a atinge ceva? Cine opreste mirosul, care e facut si el pentru a mirosi, de la a percepe ceva prin mirosire? Cine lucreaza acestea impo- triva inclinarilor naturale ale trupului? Sau cum trupul, abatindu-se de la fire, urmeaza sfaturilor altuia si se lasa cirmuit spre ceea ce ii convine aceluia? Toate acestea nu fac decit sa arate sufletul rational ca conducator al trupului . Caci trupul nu se misca el insusi, ci e condus si purtat de altul, precum nici calul nu-§i pune el insusi hajul, ci e minat de stapinul sau 75 . De aceea se dau si legi oamenilor pentru a face cele bune si a ocoli raul. Dimpotriva, fiinjele nerafionale nu deosebesc cele rele datorita faptu- lui ca sint in afara rajiunii si injelegerii ra|ionale 76 . Socotesc deci ca s-a dovedit din cele spuse inainte ca exista in om un suflet rational. xxxm Dar e necesar sa se stie, spre respingerea idolilor, ca in invaj&tura bisericeasca se cuprinde si afirmarea ca sufletul e nemuritor. Iar cunos- tinja despre aceasta ni se face mai injeleasa din cunostinja despre trup si din cea despre deosebirea acestuia de suflet. Caci daca cuvintul nostru a dovedit ca sufletul este altceva decit trupul si ca trupul este muritor, e necesar ca sufletul sa fie nemuritor daca nu este ca trupul. Si iarasi, daca sufletul se misca, precum s-a aratat, iar trupul nu se misca fara ca sa fie miscat de altele, urmeaza ca sufletul se misca de la sine insusi si deci ca se 75. Trupul nu se misca si nu se infrineaza el insusi, ci e miscat si infrinat de o voinja constienta care nu e parte a lui. Numai miscarea singelui si procesul de asimilare a minca- rurilor se desfasoara de la sine. Dar toate rela|iile trupului cu cele din afara de el sint diri- jate intr-un fel sau altul de voin^a congtienta care nu e o parte a lui. Exista in om un factor care nu e parte a trupului, desi nu poate lucra decit prin trup si trupul nu e trup omenesc daca nu e decit o miscare automata si reciproc condi$ionata a elementelor lui constitutive. Lucrarile sim|;urilor sint totodata acte ale voin^ei mai presus de procesele ce se produc in simj;uri, voinja care nu e privata de con§tiinja care insoj;este voin^a §i lucrarile sim|;urilor, constiinja care aduce cu ea idei si scopuri, prin care omul cauta sa depageasca mereu sta- rea sa prezenta. 76. E de remarcat legatura ce o face sfintul Atanasie intre judecata rafionala proprie omului §i capacitatea de a deosebi intre bine §i rau, sau de a vedea ca raul e deosebit de bine. Caci fiinja lipsita de ra|;iUne e purtata de sim|;uri, sau dominata de cele ce se prezinta ca ispititoare sim|;urilor. In ele nu e o rajiune congtienta §i nici libertate. Pentru fiin|a dominata de simj;uri realitatea e in afara deosebirii intre bine §i rau. In toate domnegte simtualitatea. Toate se uniformizeaza in intunericul §i automatismul simjxialita^ii. Lumina ce o aduce rapunea in realitate e una cu lumina deosebirii intre bine §i rau. Cind rafiunea renun|;a la distingerea §i sus^inerea binelui, renunja pina la urma la ea insasi. CUVtNT iMPOTRIVA ELINILOR 67 misca de la sine si dupa ingroparea trupului in pamint 77 . Caci sufletul nu moare, ci moare trupul, din pricina plecarii sufletului. Daca ar fi mi§cat §i sufletul de trup, urmarea ar fi ca, plednd eel ce-1 misca, ar muri §i sufle- tul. Dar daca sufletul misca trupul, e necesar mai degraba ca el insusi sa se miste pe sine. §i daca sufletul se misca prin sine, in mod necesar traieste si dupa moartea trupului. Caci miscarea sufletului nu e nimic alt- ceva decit viaja lui 78 , precum si de trup zicem ca traieste cind se mi§ca §i ca moare and inceteaza migcarea. Aceasta o poate vedea cineva in mod mai clar §i din lucrarea sufletului in trup. Caci daca §i cind a intrat in trup §i s-a unit cu el, nu s-a contras §i nu s-a masurat potrivit cu micimea tru- pului, ci de multe ori, stind trupul pe pat §i nemiscindu-se §i dormind ca in somn, sufletul vegheaza dupa puterea lui §i depa§e§te firea trupului §i - ca §i cind ar pleca din trup, dar raminind totu§i in trup - i§i inchipuie §i contempla cele mai presus de pamint, ba de multe ori se intilneste §i cu sfinjii cei din afara de trupurile pamintesti §i cu ingerii, cum nu ar avea mai virtos si cu mult mai mult experienja nemuririi dupa ce se dezleaga -de trup, cind voieste Dumnezeu care 1-a legat de trup? Caci daca legat cu trupul a trait viaja cea din afara a trupului, cu mult mai mult va trai §i dupa moartea trupului si nu va inceta sa traiasca pentru Dumnezeu care 1-a facut astfel prin Cuvintul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea cugeta §i se gindegte el la cele nemuritoare §i vesnice 79 , fiindca este el 77. Sufletul, prin voia §i cugetarea lui, migca trupul, nu invers. Dar experienja nu ne arata ca sufletul ar fi miscat de altceva, sau in oriee caz el nu mai e migcat de un factor superior cum e miscat trupul de suflet, ci miscarea lui e legata de constitujia lui §i la ea par- ticipa voia lui. Din aceasta sf. Atanasie scoate un argument ca sufletul se misca si dupa moartea trupului. Desigur sufletul care a conviej;uit cu trupul nu e un suflet lipsit de urma- rile acestei convie^uiri. Amintirile conviejuirii cu trupul s-au imprimat in suflet §i au dat un con|;inut propriu sufletului fiecarei persoane. Aceste intipariri au un rol in felul mis- carii sufletului dupa moartea trupului. Caci si pe Dumnezeu L-a gindit in trup in mod deosebit fiecare si altfel decit II traiesc ingerii. A trait nevoia de ajutor a lui Dumnezeu fiecare in alt mod si aceasta s-a reflectat in compatimirea altora in alt mod decit la atyii gi decit la ingeri. 78. Onticul nu e fara miscare. 79. Un suflet care nu gindeste, care nu iubegte, e mort. De aci urmeaza ca odihna ve§- nica a sufletului nu e o incremenire, o nesimjire, o lipsa de gindire. Deosebirea e ca in acea odihna sufletul nu trece de la un conjinut finit la altul finit in gindirea §i sim|;irea lui, ci are drept conjinut pe Dumnezeu eel infinit §i toate le vede unite, in radacinile lor comune si infinite, in Dumnezeu. E o viaja prin primire, nu prin osteneala cuceririi con|;inutului. Aceasta o va spune direct sfintul Maxim Marturisitorul in «Opuscvla theologica et pole- mica». Miscarea sufletului nu trebuie injeleasa ca o acjaune reciproca intre mai multe parji ale lui, susfinuta si de un factor deosebit, ca in trupul omenesc, care e o migcare biologica imbibata de voinja §i de con§tiin|ii, ci ca miscarea intrinseca spirituala a unui agent simplu. E o migcare care inseamna gindire, iubire, dorire. Dar aceasta miscare din suflet nu ar putea avea loc fara un obiect al gindirii, al iubirii, al doririi. Si o migcare care face sufletul 68 SFtNTUL ATANASIE CEL MARE insusi nemuritor. Caci precum trupul muritor fiind, simjurile lui privesc la cele muritoare, asa e necesar ca sufletul care contempla §i cugeta cele nemuritoare sa fie §i el nemuritor §i sa traiasca pururea. Pentru ca ideile §i gindurile nemuririi nu-1 parasesc niciodata, staruind in el si fiind ca o iascace arde continuu spre asigurarea nemuririi. Pentru aceea are §i ten- ding de a contempla pe Dumnezeu §i aceasta i se face ca o cale, care ia cunostin^a §i injelegerea lui Dumnezeu Cuvintul nu din afara, ci din el insusi 80 . XXXIV De aceea zicem,precum am spus-o si mai inainte, ca, tocmai prin fap- tul ca au tagaduit pe Dumnezeu si cred in cele neinsuflejite, au cugetat ca nu au suflet rational §i prin aceasta au cazut in osinda nebuniei lor, soco- tindu-se intre cele necuvintatoare (neraplonale) 81 . §i de aceea ei sint vrednici de mila §i au nevoie de calauzire ca unii ce, lipsi^i de suflet, cred superstijios in cele neinsuflejite. Iar daca pretind ca au suflet §i socotesc rajionalitatea lor ca un lucru mare, avind dreptate in privinja aceasta, pentru ce cuteaza sa se poarte protivnic rajiunii, ca unii ce nu au suflet §i, nu cugeta cele ce trebuie sa le cugete §i se fac pe ei tocmai in aceasta mai inalji ca divinitatea? Caci avind suflet nemuritor, dar nevazindu-1 in ei, §i-L inchipuie pe Dumnezeu ca aflindu-Se intre cele vazute §i muritoare. Sau pentru ce, a§a cum L-au parasit pe Dumnezeu, nu se intorc iaragi la El? Caci precum s-au departat cu injelegerea lor de la Dumnezeu §i si-au inchipuit ca zei cele ce nu sint, asa pot prin mintea sufletului lor sa se mai bogat, mai bun, mai nobil e miscarea sus^inuta in el de atracpa unui subiect mai inalt §i inepuizabil in bogafia, in bunatatea, in iubirea lui. Sufletul e capabil de o mi§care eterna pentru ca Cel care-1 atrage este infinit. 80. Sufletul nu se poate obignui cu gindul ca nu va trai ve§nic. Aceasta simpre este normala. Ea reflecta vesnicia fiin|;ei sale. De aci vine si trebuin^a de a cugeta pe Dumnezeu ca ipostasul eternitistyii. Gindul acesta e asa de nedesparjit de el, fie pentru ca fine de esenfa lui, fie pentru ca se afla intr-o legatura cu Dumnezeu eel nemuritor §i vegnic iubi- tor, Care Se reflecta in suflet ca atare. Mai bine-zis, sufletul reflecta prin esenfa lui pe Dumnezeu eel nemuritor. Precum trupul cunoaste prin simfurile lui cele materiale pentru ca sta in contact direct cu ele, si aceasta il arata pe el insu§i ca muritor asemenea acelora, a§a sufletul cugeta cele vegnice pentru ca este in contact direct cu ele - respectiv cu Dum- nezeu - §i aceasta il arata si pe el nemuritor. Caci nu se poate desparji intre gindire si sufletul ginditor: precum e ea asa e el. Gindirea e viafa sufletului. Pe de alta parte gindirea nu ajunge niciodata la capatul celor gindite. Acestea constituie un ocean infinit. Orice punct atins deschide perspectiva unui alt punct de atins. Gindirea are in ea setea iubitoare de eternitate, e facuta pentru eternitatea iubirii. 81. Exista o legatura logica intre negarea lui Dumnezeu eel mai presus de natura §i negarea sufletului rajional. Cine admite pe una o admite si pe cealalta. Pentru eel ce-si neaga sufletul rational totul este supus legilor compunerii si descompunerii. Rafionalita- tea unei astfel de realitaji e superficiala. E rafionalitatea repeti|iei fara rafiune a acelora§i procese. CUVlNT IMPOTRIVA ELINILOR 69 intoarca iara§i la Dumnezeu. Dar se pot intoarce numai daca leapada inti- naciunea a toata pofta pe care au imbracat-o §i se spala atit de mult pina securata de tot ce s-a adaugat sufletului ca strain de el si-1 arata pe el cum a fost facut, ca sa poata sa contemple in el Cuvintul (Rajiunea) Tatalui, dupa care a si fost facut, la inceput 82 . Caci a fost facut dupa chipul si ase- manarea lui Dumnezeu, precum arata si dumnezeiasca Scriptura, care ace din partea lui Dumnezeu: «Sa facem pe om dupa chipul si asemana- rea Noastra»- (Fac, 1, 26). De aceea numai and leapada de la sine murda- ria pacatului, asezata peste el si restabileste -«dupa chipuK curat, cugeta si vede (contempla) in starea stralucitoare a acestuia, ca intr-o oglinda, chipul Tatalui, sau pe Cuvintul si in El pe Tatal, al Carui chip este Muituitorul 83 . Sau daca nu e suficienta invajatura ce vine de la suflet din cauza tul- burarii minjii lui de catre cele din afara, si sufletul nu poate vedea cele mai inalte, se poate cistiga cunostin^a despre Dumnezeu §i de la cele ce se vad, dat fiind ca zidirea arata si proclama pe Stapinul si Facatorul ei prin rihduiala si armonia ei, ca prin niste litere. XXXV De fapt, pentru ca Dumnezeu este bun §i de-oameni-iubitor §i cu grija pentru sufletele facute de El, dar e nevazut si de necuprins prin fire si dincolo de toata fiin^a creata si de aceea neamul omenesc nu poate ajunge u§or la cunostinja despre El, pentru ca toate sint create, iar El este necreat, a intocmit crea|;iunea prin Cuvintul Sau (prin Rajiunea Sa) ast- fel, ca, deoarece El este prin fire nevazut, sa poata fi cunoscut de 82. Aci sfintul Atanasie leaga §i mai direct ra^ionalul §i binele, declarind ca sufletul nu poate vedea pe Dumnezeu daca nu s-a curajit de petele opace ale poftelor inferioare, care 2 leaga de cele sensibile, trecatoare si compuse; care fac sa predomine m el simj:ualitatea nerajionala, lipsita de orizont. Ra):iunea personala suprema nu poate fi inj;eleasa (contem- plata)decit de un suflet devenit deplin rational, neslabit de sim|ualitatea ce-1 leaga de tumea sensibila. Aceasta nu e proprie sufletului, ci i s-a adaus, acoperind ra^ionaljtatea lui, datorita unirii cu trupul, sau datorita faptului ca nu impune sim^urilor trupului rajionalita- tea lui, ca sa vada si in lumea sensibila rajiunile divine. 83. Sufletul nu este «chipul» lui Dumnezeu, ci «dupa chipul». Caci «chipul» Tatalui este Dumnezeu-Cuvintul. Sufletul rational e «dupa chipuW Cuvintului sau al Rafiunii supreme, care se na§te din Tatal ca subiect izvorttor al Rapunii supreme, sau al Cuvintului suprem. Numai intrucit se poate socoti si Cuvintul modelul dumnezeiesc al sufletului, se poate spune de acesta ca e «chipul» lui Dumnezeu. Sufletul trebuie sa arate ca ceea ce a fast facut, rapune dupa chipul Ra^iunii supreme personale. Numai asa poate sa strabata prin sine si prin toate spre acea Rajiune transcendenta nesflrsita, atotluminoasfi si lumi- oatoare. Desigur, in rafiunea sufletului §i a Ra^iunii supreme, care da sensul desavirsit al tuturor, e implicat binele, prin care se promoveaza via^ tuturor, in deplina armonie si iubire. Simfualitatea nera{;ionala echivaleaza, dimpotriva, cu egoismul orb inchis in ingus- time si clipa. 70 SHNTtil ATANASItt Ctl MAKE oameni prin operele Lui. Caci mesterul se cunoaste de multe ori din opere, chiar daca ramine nevazut. Astfel se spune despre scqlptorul Fidias ca operele lui se cunosteau de privitori ca ale lui chiar cind nu era de la\& Fidias, dinjsimetria si propoi-jia parjilor intreolalta. Asa se poate cunoaste din rinduiala lumii Dumnezeu, Facatorul si Orinduitorul ei, chiar daca nu se vede cu ochii trupului. Cad Dumnezeu nu a abuzat de firea Sa nevazuta - sa nu spuna cineva aceasta - ca sa Se lase pe Sine cu desavirgire necunoscut oamenilor 84 . Ci precum am zis inainte, a rinduit astfel creajiunea, ca,chiar daca nu e vazut prin fire, totugi sa fie cunoscut prin opera Sa. Iar aceasta nu o spun de la mine, ci din cele ce am invajat de la barbafii teologi, dintre care unul este Pavel, care scrie romanilor asa: «Cele nevazute ale lui Dumnezeu de la zidirea lumii prin fapturi fiind cunoscute se vad» (Rom., 1,20). Dar §i Luca indrazneste si zice: «§i noi smtem oameni patimitori ca voi si va propovaduim sa va intoarceji de la cele desarte la Dumnezeul eel viu, Care a facut cerul §i pamintul §i marea $i cele dintr-insele, Care in neamurile trecute a lasat toate popoarele sa umble in caile lor, desi nu S-a lasat pe Sine nemarturisit ca Cel ce lucreaza cele bune, dindu-ne noua ploi din cer si vremuri producatoare de roade, umplind de hrana si de veselie inimile noastre» (Fapte, 14, 15—17). Caci cine, vazind mersul in cere al cerului §i drumul soarelui §i al lunii si pozi^iile §i miscarile celorlalte stele, care sint opuse si diferite, dar piatreaza in deosebirea dintre ele o ordine,nu se ^indeste ca ele pe ele se (in In aceasta rinduiala, ci altul este Facatorul §i Orinduitorul lor? §i cine, vAzind soarele rasarind ziua si luna aratindu-se noaptea §i scazind §i Implinindu-se in acelasi numar egal de zile, si unele din stele aler^nd §i schimbindu-§i drumurile in mod diferit, iar altele mi§cindu-se in mod neabatut, n-ar ajunge la gindul ca exista un Creator care le cirmuieste? XXXVI Cine, vazind cele contrare prin fire, unite si traind intr-o legaturs armonioasa, vazind de pilda focul amestecat cu racoarea si uscatul cu aps si acestea neluptindu-se intre ele, ci alcatuind o unitate, ca un singur trup, nu se va gindi ca Cel ce le uneste este in afara de ele? Cine, vazind iarng retragindu-se in fat;a primaverii §i primavara in f&\a verii si vara in fa|;£ toamnei §i ca acestea, desi protivnice prin fire (caci una racpreste, alts arde, alta hraneste §i iara§i alta vestejegte), totu§i slujesc toate in moc egal §i nevatamat oamenilor, nu ar in^elege ca e Cineva mai mare ca ele care le fine in unitate §i le cirmuieste pe toate, chiar daca nu-L vede? Cine 84. Nu S-a folosit de firea Sa omeneasca nevazuta, ca sa-i lase pe oameni ii necunoglinta vl. ClIVlNT tMI'OTRIVA KI.INII.OR ^ 71 vazind norii purtaji de aer si in nori legata greutatea apelor, nu se va gfndi la Cel ce le-a legat si le-a iinduit pe acestea? Sau cine, vazind pamintul insusi, atit de greu prin fire, rezemat pe ape si raminind nemis- cat pe ceea ce se misca prin fire, nu va cugeta ca e Cineva care le-a rinduit si le-a facut pe acestea, adica Dumnezeu? Cine, vazind rodirea la vreme a pamintului si ploile din cer si curgerea riurilor si firea izvoarelor si inmul- Jirea animalelor prin unirea celor neidentice, si acestea nesavirsindu-se pururea, ci la timpuri rinduite; si, in general, cine, vazind rinduiala sta- tornica si neschimbata, alcatuita din cele neidentice si contrare, nu se va gindi ca exista o unica putere care a infaptuit aceasta rinduiala si o cir- muieste cum e bine, ca sa ramina la fel? Caci ele n-ar putea coexista si ramine asa prin ele insele, data fiind opozijia din fire intre ele 85 . Fiindca apa este prin fire grea si curgatoare in jos, iar norii sint usori si tind in sus; si totusi apa mai grea e purtata de nori. §i iarasi pamintul este foarte greu, iar apa, mai usoara ca el, si totusi ceea ce e mai greu e purtat de ceea ce e mai u§or si pamintul nu cade in jos, ci ramine nemiscat. §i barbates- cul nu e la fel cu femeiescul si totusi se unesc impreuna si se infaptuieste din amindoi nasterea unor animale la fel cu ele. §i, vorbind pe scurt, rficoarea e contrara caldurii si apa se lupta cu uscatul si totusi unindu-se nu se opun una alteia, ci prin combinarea lor alcatuiesc un corp si dau nastere tuturor 86 . xxxvn Nu s-ar combina cele ce lupta intre ele si isi sint protivnice daca Cel ce le-a unit n-ar fi mai mare si stapin al lor, daca elementele nu I s-ar supu- ne, ca niste roabe, Stapinului. Numai in acest fel elementele nu mai ascul- ta de firea lor ca sa lupte impotriva altuia, ci, recunoscind pe Domnul care le-a legat, realizeaza o armonie intre ele, fiindu-si prin fire contrare, dar conducindu-se in mod armonie prin voinja Celui ce le cirmuieste. Caci daca nu s-ar infaptui prin voin|a Unuia mai puternic combinarea unitara a acestora, cum s-ar combina si uni ceea ce e greu cu ceea ce e ugor: uscatul cu lichidul, linia dreapta cu cea circulara; focul cu raceala; 85. Ordinea lumii arata un creator al ei. E un argument traditional dezvoltat de stoici §i folosit de apologe|i. 86. Chimia explica astazi aceasta intercondiponare si intregire a elementelor, dar numai pina la un loc. Mai bine-zis descrie empiric manifestarea acestei intercondtyionari $i intregiri, fara sa o explice de fapt. In fond este intre ele ceva unitar si contrar, care prin echilibrul intre ele produc toate formele de individuajiuni. Dar nu putem evita intrebarea: cine a ortnduit universul astfel ca din formele §i mi§carile contrare sa se produca aceste individuatiuni in care e un sens si totusi in repetipa nasterii si mor^ii lor lipseste un sens final? Nimic in natura nu are o putere care sa domine totul, ci totul se compune din puteri neputincioase, dominatoare si dominate. Aceasta fire a lor cere pe cineva care le domina pe toate si nu e dominat de nimic, care e izvorul a toata puterea si ratiunea. 72 SrtNTtU, ATANASIK CKI, MARK marea cu pamintul; soarele cu luna; stelele cu cerul; aerul cu norii, firea flecaruia fiind contrara firii celuilalt? Cad s-ar produce o mare lupta intre ele, una arzind, alta racind, ceea ce e greu tragfnd in jos, ceea ce e usor traglnd, dimpotriva, in sus, soarele luminind, aerul intunecind. Ba §i ste- lele s-ar lupta intre ele, pentru ca una se afla intr-o pozijie inferioara, alta, intr-una superioara. Si noaptea n-ar face loc zilei, ci ar ramine mereu opusa ei si luptind cu ea. Iar petredndu-se lucrurile astfel, nu s-ar mai vedea o unitate frumoasa (un cosmos), ri un haos (o acosmie), nu o rtnduiala, d o neorinduiala §i nu o sinteza, d o anarhie, §i nu masuri, d lipsa de masuri. Iar prin opozijia si lupta intre ele, toate s-ar desfiinja sau ar ramine numai ce e mai tare. §i aceasta ar arata iara§i o neorinduiala (acosmie). Cad raminind numai ce e mai tare §i lipsindu-se de folosul celorlalte, ar face totul disproporjionat, a§a cum daca ar ramine numai pidorul, sau numai mina, nu s-ar mai vedea trupul intreg. Cad ce lume ar mai fi aceea in care s-ar arata numai soarele, sau s-ar invirti numai luna, sau ar exista numai noaptea, sau numai ziua? Ce fel de armonie s-ar mai pastra, daca ar fi numai cerul fara stele, sau numai stelele fara cer? §i ce folos s-ar mai arata daca ar fi numai marea, sau daca pamintul s-ar afla fara ape gi fara celelalte parti ale zidirii? Cum ar fi aparut §i omul, sau in general vreo vietate pe pamint, daca elementele s-ar fi aflat in lupta intre ele si n-ar fi ramas dedt numai eel mai puternic dintre ele, care n-ar fi fost sufident pentru alcatuirea corpurilor? Cad nu s-ar fi constituit nimic dintre toate numai din caldura sau numai din racoare, sau numai din apa, sau numai din uscat, d ar fi fost toate in neorinduiala §i necompuse. Ba nid chiar ceea ce pare a fi mai tare n-ar fi putut exista fara ajutorul celor- lalte. Numai aga poate exista si el. xxxvni Fiindca deci nu e o neorinduiala, d o rtnduiala in toate, §i nu e o lipsa de masura, d o simetrie, §i nu e un haos, d un cosmos §i o sinteza armo- nioasa a cosmosuhii, e necesar sa cugetam si sa primim ideea unui stapin care le aduna §i le ^ine strinse pe toate §i infaptuiegte o armonie intre ele. Si degi nu Se arata ochilor sub rtnduiala §i armonia celor contrare, e de cugetat Cirmuitorul §i Ortnduitorul si Imparatul 87 . 87. Dumnezeu nu Se arata in mod descoperit, caci prin aceasta ne-ar coplegi si n-am fi tn stare sa ne folosim in mod liber de lume. Dar nu ne-am putea folosi de ea nici daca ar fi un haos. Dumnezeu Isi arata iubirea Sa fa^a de noi in mod discret, coboritor la puterea noastra, lasindu-ne sa fim stapini asupra lumii daruite noua de El. N-am putea sa o folo- sim tn Hbertate, nici daca El ar fi prezent in mod descoperit, nici daca ea ar fi un haos, in care El sa nu Se stravada nicidecum. Cind Dumnezeu a spus: «Creste^i si stapintyi pamin- tul*, ne-a dat putinfa de a o stapini prin Hbertate si, prin aceasta, de a creste liberi in dragostea fa^a do El. Un tata care ar da fiului spre mostenire niste lucruri haotice, sau 1-ar CUVlNT iMPOTRtVA K.UNII.OR 73 Sa luam ca pilda o cetate constituita din oameni mutyi §i felurtyi, mici si mari, bogafi §i saraci, batrini si tineri, barbafi §i femei. Daca o vedem cir- muita dupa o buna rinduiala §i pe cei din ea, de§i feluri^i, traind in armo- nie intre ei, iar nu pe bogaji opu§i celor saraci, sau pe cei mari protivnici celor mici, sau pe cei tineri contrazicind pe cei batrini, ci pe to$i viejxtind In pacea respectului reciproc, vazind-o astfel, injelegem numaidecit ca buna armonie este susjinuta de prezenja unui cirmuitor, chiar daca nu-1 vedem pe el insu§i. Caci neorinduiala este semnul lipsei unei conduceri (anarhia). Iar rinduiala arata un cirmuitor. La fel, vazind armonia madu- larelor trupului intreolalta, sau ca ochiul nu se lupta cu urechea, nici mina nu se rascoala impotriva piciorului, ci pe fiecare implinind o trebuinja proprie fara razvratire impotriva celorlalte, injelegem din aceasta in chip sigur ca este in trup un suflet care le conduce pe acestea, chiar daca nu-1 vedem pe el insusL Asa, e necesar sa vedem in rinduiala si armonia tuturor pe Dumne- zeu, Cirmuitorul tuturor, §i, pe Acesta, ca fiind unul sj nu mutyi. Caci aceasta rinduiala bine intocmita si armonia concordiei tuturor nu ne indica mul|;i cirmuitori si conducatori ai ei, ci pe CuvintulCel Unul. Pentru ca daca ar fi mul^i conducatorii crea|;iei, nu s-ar pastra aceasta rin- duiala a tuturor, ci ar fi toate in neorinduiala, din cauza celor mulji. Caci fiecare ar trage toate spre voia sa §i s-ar lupta cu ceilaljl Caci precum am spus ca credin|;a in mulji zei e una cu necredin|a, a§a este in mod necesar conducerea de catre mulji una cu anarhia. Pentru ca acolo unde fiecare se impotrive§te conducerii altuia, nu mai este nici un conducator, ci peste toate e stapina anarhia. Iar unde nu e un conducator, e o neorinduiala. §i invers, acolo unde cele multe §i felurite sint cuprinse intr-o singura rin- duiala §i armonie, se arata ca existind un singur stapinitor. Sa folosim iara§i o pilda: daca aude cineva de departe sunetul unei lire, scos din multe coarde, admira armonia §i simfonia lor, sim|;ind ca nu numai cea joasa scoate sunetul, nici numai cea ascujita, nici numai cea de mijloc, ci ca toate suna impreuna, |inindu-se in echilibru. Iar din aceasta intelege ca lira nu se mi§ca de la sine, dar nici nu e lovita de mai mul|,i, ci ca e un coplegi prin prezenfa lui prea puternica, prea impunatoare, n-ar lasa fiului putin^a de a cregte in libertate §i de a se simp la largul sau in prezenfa lui. Dragostea adevarata este discrete. Ea da tot ce trebuie celui iubit, dar ii si lask impresia ca lucrarea lui e necesara, sau foarte importanta. Fiul trebuie mai mult sa ghiceasca, din daruri, valoarea §i iubirea tatalui. Acesta nu trebuie sa-1 strimtoreze, sa-1 priveze de libertate. Dar Dumnezeu e mai mult ca un tata pamintesc. El nu numai ca ne-a dat toate, lasindu-ne ca sa le folosim in mod liber, ci le §i pne in armonie ca sa le putem folosi §i ne ajuta ca sa putem scoate Mosul eel mai bun din ele, dar §i aceasta o face in mod discret, delicat. In natura e §i lupta, dar §i armonie. Sint de folos si cele tari §i cele mai slabe. 74 .SKlN'HH, ATANABIK CKL MARK singur dntarej, care combina prin priceperea lui sunetul fiecarei coarde cu al celorlalte intr-o simfonie armonioasa, desi nu-1 vede pe acesta. Tot asa intre rinduiala lumii intregi este o armonie universale, in care nu se razvratesc nici cele de sus fafa de cele de jos, nici cele de jos faja de cele de sus, ci din toate se infaptuieste o unica armonie, iar de aci urmeaza ca unu este Cirmuitorul si imparatul intregii creajiuni, luminind si misdnd toate cu lumina Sa. XXXIX Deci nu trebuie sa cugetam ca sint mutyi cirmuitorii si facatorii crea- tiunii, ci, pentru a pastra dreapta credinja stricta §i adevarul, trebuie sa credem ca Facatorul ei este Unul. §i semnul sigur ca Facatorul universu- lui este Unul e ca nu sint multe lumi, ci una. Cad daca erau raulfi zei, tre- buiau sa fie si multe §i diferite lumi. Caci nu puteau mulji zei sa alca- tuiasca o singura lume, nici o singura lume sa fie facuta de mulfi zei, date fiind implicative absurde ale acestui fapt. Intii, unica lume facuta de mutyi zei ar implica o slabiciune a celor ce au facut-o, aratindu-se ca un singur lucru a fost savirgit de mul^i. §i aceasta ar fi un semn sigur al nedesavir§i- rii capadta^ii fiecaruia de a-1 face. Caci daca ar fi ajuns unul, n-ar fi fost nevoie sa-si implineasca mai mul|;i in mod reciproc insuficien^a. Dar a spune ca in Dumnezeu exista vreo insufiden^a nu e numai propriu necredin^ei, d intrece orice nelegiuire. Chiar un mester dintre oameni n-ar fi socotit desavirsit, d slab, daca n-ar sawsi singur o opera, ci hnpreuna cu mul|;i. Iar daca fiecare (din zei) ar fi putut sa creeze intreg universul, dar 1-au creat to|;i impreuna ca sa se arate lucrind unul cu altul, prin aceasta s-ar spune un lucru de ris. Cad in acesj caz fiecare ar fi lucrat pentru slava, ca sa nu se presupuna ca e neputincios. Dar a spune ca exista in zei o slava de§arta e de asemenea cu totul absurd. Astfel, daca fiecare era in stare sa creeze intregul univers, ce trebuin|;a a fost de mulji, odata ce fiecare a fost sufident pentru a face totul? Apoi ar fi absurd ca opera sa fie una, iar infaptuitorii ei mutyi §i feluri|;i, odata ce o lege natu- rala arata ca unul si desavir§itul e superior celor mutyi §i diferi^i. Dar trebuie stiut §i aceasta, ca daca lumea s-ar fi facut de catre mul|;i, ar avea §i miscarile deosebite si neasemanatoare. Cad depinzind de mul^i facatori ar avea §i mi§carile deosebite. §i in aceasta felurime, cum s-a spus mai inainte, s-ar arata ianigi o dezordine §i un haos. Pentru ca nid o corabie drmuita de mul^i nu va pluti drept, daca nu i-ar fine drma un singur drmaci 88 . §i nid lira lovita de mulj;i n-ar scoate un sunet armo- nios, daca artistul care o lovegte n-ar fi unul. Ded una fiind creajiunea si una ordinea ei, Unu trebuie cugetat ca este si imparatul §i Domnul 88. Dupfi Atenagora Supplicatio 22, 8; $i Teofil, Catre Autolic 1, 5. CUVlNT IMPOTRIVA KUNILOH 75 creator al ei. De aceea si Creatorul a facut intreaga lume ca una, ca nu cumva prin combinarea mai multora sa fie socottyi mutyi si creatorii, ci una fiind opera, sa se creada ca Unu este si Facatorul. Dar din faptul ca Unu este Creatorul, nu urmeaza ca una trebuie sa fie si lumea. Caci Dum- nezeu ar fi putut face si alte lumi. Dar odata ce una este lumea creata, e necesar sa se creada ca Unu este §i Creatorul ei 89 . XL §i cine poate fi Acesta? Caci trebuie sa se arate si sa se spuna si aceasta, ca nu cumva din necunoasterea acestui fapt, ratacindu-se cineva sa presupuna un alt creator si prin aceasta sa cada iarasi in aceeagi necre- dinja. Si socotesc ca mintea nu poate avea nici o indoiala in privinja aceasta. Caci daca cuvintul nostru a aratat ca cei numiji de poeji zei nu sint zei si i-a dovedit pe cei ce zeifica creajiunea ca rataciji si in general a demonstrat ca inchinarea la idoli a neamurilor este necredinja §i impie- tate, este necesar ca, odata respinse, credinjia cea adevarata sa fie cea a noastra, care afirma ca Dumnezeu eel inchinat §i propovaduit de noi este singurul Dumnezeu adevarat, Care e §i Domnul si Creatorul intregii zidiri. Si cine este Acesta daca nu Tatal lui Hristos, Cei prea sflnt §i din- colo de toata fiinja creata, Care, ca suprem Cirmuitor, conduce si orin- duieste prin In^elepciunea Sa §i prin Cuvintul Sau, Domnul si Mintuito- rul nostru Hristos, toate in chip mintuitor si face aceasta cum socoteste El ca este bine? Si care afirma ca este bine ceea ce s-a facut §i cele ce vedem ca se fac in creajiune, pentru ca asa a voit §i voieste. Nu poate fi cineva care sa nu creada aceasta. Caci altfel, migcarea crea|;iunii ar fi fara sens si universul s-ar misca degeaba. In acest caz ar avea dreptate eel ce nu ar crede in cele spuse de noi 90 . Dar daca lumea a fost creata prin cuvint, fnjelepciune §i §tiin|;a si a fost impodobita cu toata rinduiala, e necesar 89. Unitatea lumii indica un unic creator. Totugi acest unic creator ar putea crea mai mult decit o singura lume. E o presupunere care salveaza atotputernicia si libertatea lui Dumnezeu. Altfel puterea si libertatea Lui ar fi restrinse la masura si felul acestei unice lumi. Totusi aceste mai multe lumi posibile nu e necesar sa fie infaptuite. Aceasta L-ar face pe Dumnezeu supus necesita|ii unei continue crea|;ii, cum gfndeste Origen. Pe de alta parte, aceste mai multe lumi n-ar trebui sa se contrazica intre ele, ci sa se situeze pe dife- rite planuri §i prin ele sa se urmareasca unicul scop, eel al apropierii lor in diferite moduli de acelasi unic Dumnezeu infinit. Dar spre acest unic scop urmarit in moduri diferite se poate tinde si prin unica lume constituita ea insasi din diferite planuri. 90. Daca nu s-ar fi urmarit un bine prin crearea lumii si nu s-ar urmari un bine prin miscarea sadita in ea, crearea si miscarea ei ar fi fara sens. Numai un scop bun imprima crearii si miscarii lumii un sens. O lume f acuta pentru a se migca pur §i simplu spre oriunde si fara sfirsit, este o lume fara sens, fara ra^iune. Iar un dumnezeu care ar fi facut asa, s-ar arata un dumnezeu lipsit de ra^iune, de «Logos», deci imperfect, in faptul ca Dumnezeu este izvoritorul unui Cuvint, al unui Logos, se arata perfectiunea Lui. Lipsa 7(i MHNTU1. ATANAMItC CKI. MAKE ca Cel ce o conduce si a orinduit-o sa nu fie altul dedt Cuvfntullui Dumnezeu 1 ". Iar prin Cuvfntul infelegem nu rafiunea impletita si concrescuta cu fiecare din cele facute, pe care unii au obisnuit sa o numeasca si ra^iune seminala (logos spermatikos) - care e neinsuflejita §i nu cugeta si nu in|;e- lege, ci e prezenta si eficienta numai printr-un me§te§ug exercitat din afara §i prin stiinja celui ce o impune - §i nici cuvintul ce-1 are neamul cuvintator, compus din silabe §i aratindu-§i injelesul in aer. Ci numesc Cuvintul de sine, viu si lucrator, al lui Dumnezeu eel bun al tuturor. E Cuvintul care e altul decit rajiunea celor facute §i a toata creajiunea. E Cuvintul propriu si unic al Tatalui, Care a impodobit si lumineaza tot uni- versul cu purtarea Lui de grija 92 . unui astf el de Logos ar indreptaji pe cineva sa nu creada nici in crearea lumii de un singur Dumnezeu , ca o lume plina de sens §i putindu-§i realiza sensul ei deplin in unirea cu Dumnezeu-Cuvintul. 91. Ordinea lumii este podoaba ei. SEntul Atanasie le identified. Dumnezeu «a impo- dobit* creajia, sau a facut-o un cosmos, o podoaba, o frumuseje, intrucit a intiparit in ea ortnduiala. Esteticul apare astfel tot a§a de strins legat cu rajionalul, ca §i binele. 02. SInt menjionate aci trei feluri de rajiuni: a) Rajiunile concrescute cu fapturile. Ele ■bit puae tn evidenja deosebita prin lucrarea oamenilor, mai ales a megterilor si artistilor (logosul spermaticos al stoicilor); b) Rajiunea omului care cugeta si injelege - deci sesizea- Ct fi rajiunile din lucruri §i le exprima in cuvinte; c) Rajiunea sau Cuvintul lui Dumne- Mu-Tatal. lntre Rajiunea lui Dumnezeu §i ratiunile lumii este o legatura. Din ordinea crttturilor, constituita din legatura intre ratiunile lor, se deduce ca Dumnezeu este Rajiu- ntl, ca nu e o realitate ira^ionala. O legatura si mai strinsa este intre Rajiunea divina si riflunea cugetatoare a omului, care cunoaste ratiunile lucrurilor si are un efect asupra lor, puntndu-le in relief si combinindu-le in moduri variate, pornind de la modurile combinarii proprii a lor. Ra|iunea aceasta umana e dupa chipul Rafiunii divine. Ultima are o §i mai mare eficienta asupra ra|iunilor lucrurilor si asupra lucrurilor insele. Ea poate chiar da flin^a acestora, putind crea lucrurile. « Dar legatura intre Rajiunea divina si rafiunea umana e si de alt ordin. Omul, subiect al ra|iunii sale, poate purta oarecum un dialog despre sine cu rajiunea sa, cunoscindu-se; dar poate purta prin ea un dialog si cu aljii. Dialogul acesta este perfect in Dumnezeu, Intre Tatal care naste Rajiunea si aceasta Rajiune. Tatal Se reveleaza Lui insusi prin Rajiunea Sa. Dar aceasta Rajiune are un deplin caracter de alter-ego cu care Tatal poate vorbl. De aceea in Dumnezeu Rajiunea se poate numi in mod deplin si Cuvintul, fund si in prlvinja aceasta un model al rajiunii omenesti care se exprima in cuvinte. Omul e in doua moduri un chip al Sfintei Treimi: a) Prin legatura ce o are, ca ea, cu un tu si cu un el de care vorbesc cei doi dintii; si b) prin dialogul interior ce-1 poarta cu rajiunea sa, prin care arata ca e o funja duala potenjiala. Dar dta vreme omul se actualizeaza deplin ca fiinja duala prin legatura cu un tu oarecum exterior, Dumnezeu are dualitatea personala ca un fapt interior. Daca omul, ca chip al lui Dumnezeu, e fecund si pe plan spiritual, ca izvor al gin- dirii despre sjne, cu atit mai perfecta e fecunditatea lui Dumnezeu, care naste Rajiunea sau glndirea despre Sine, cu care poarta un dialog fiind o alta Persoana, asigurindu-Se prin ea launtric despre existenja Sa. In expresia «constiinJa de sine»- se afirma atit ca omul e dual In gfndire, eft si cd e nedeplin dual. Constiinja de sine a lui se actualizeaza deplin prin legatura cu un altul exterior. Daca omul slabegte in aceasta legatura, e chinuit in con- jtiinla de sine. Omul e capabil si de rai si de iad, prin constiinja de sine.Dumnezeu are insa tn interior dualitatea personala perfecta, deci o fericire cu neputinja de pierdut. El are in sine insusi fericirea comuniunii perfecte, pe cind omul are in sine insusi numai setea dupa comuniunea perfecta. Rajiunea lui Dumnezeu Tatal este nu numai Logos, adica Rajiune sau Cuvfnt, ci «autologos» sau «autoraJiune», cu caracter ipostatic si necreata. Rajiunea CUVlNT lMPOTRIVA KUNII.OH 77 Caci fiind Cuvfntul eel bun (Raf-iunea cea buna) al Tatalui* 3 , El a dat crea^iunii podoaba rtnduielii si armoniei intre toate, unind cele contrare intre ele §i infaptuind din toate podoaba unei unice armonii. Acesta, fiind Puterea si Injelepciunea lui Dumnezeu, invirteste cerul §i a atirnat pamintul nesprijinit pe nimic decit pe voia Lui. Iluminate de El soarele lumineaza pamintul, iar luna are Iumina ei masurata. Datorita Lui, apa atfrna peste nori §i ploile se revarsa pe pamint, marea e Jinuta intre mar- gini si pamintul se impodobeste cu verdeafa si cu roduri de tot felul. Deri daca vreun credinrios ar intreba, dupa cele spuse, daca, in general, exista un Cuvint al lui Dumnezeu, s-ar dovedi lipsit de minte, indoindu-se despre Cuvintul lui Dumnezeu. Caci din toate cele vazute are dovada ca toate s-au facut prin Cuvintul si Injelepciunea lui Dumnezeu si nimic din cele facute nu s-ar fi facut daca nu s-ar fi facut prin Cuvintul, adica prin Cuvintul dumnezeiesc, asa cum s-a aratat. XLI Iar fiind El Cuvintul, nu e compus, precum am spus, cum e cuvintul omenesc, din silabe. Ci este chipul intocmai al Tatalui. Oamenii fiind compusi din parfi si fund creaji din ceea ce nu este, au cuvintul lor com- pus §i lesne de desfacut. Dar Dumnezeu este Cel ce este §i e necompus. De aceea §i Cuvintul Lui este Cel ce este si e necompus. El este Dum- nezeu eel Unul §i Unul - nascut, Care, provenind ca un bun din Tatal, ca din izvorul cel bun, toate le orinduieste frumos §i le susfine ca atare 94 . Iar omului e si ea intr-un fel autorajiune sau autocuvint, pentru ca e izvoritoare de ginduri §i de cuvinte, sau cuvint cuvintator, dar nu e unita in interior cu cel cugetat sau cu cel caruia ii vorbe§te. Precum omul nu depasegte prin ra|iunea sa deplin singuratatea, dar §tie ca mai e si altceva sau altcineva, in Dumnezeu aceasta singuratate e depasita deplin. Astfel, chiar din rinduiala ra^ionala a lumii si din ra^iunea omului lucrStoare in ea se deduce nu numai un Dumnezeu rational, ci unul care e nascator al Ra^iunii sau al Cuvintu- lui personal. 93. Cuvintul e bun, ceea ce inseamna ca Insa§i Ra(:iunea suprema e in acelasi timp buna, caci a facut o hime care se misca nu fara rost, ci spre o tot mai strinsa unire cu El, ca izvor al vie|ii. Dar arata si in Dumnezeu existenja iubirii. 94. Sfintul Atanasie uneste strins in nopunea de Logos in|;elesul Raj;iunii si al Cuvintu- lui, trecind de la unul la altul. Rajiunea e Cuvint, Cuvintul e Rajiune. In ambele infelesuri Logosul nu e compus, ci unul desavirgit, cita vreme cuvintul omenesc e compus din silabe, exprimind no^iuni, sau ra^iuni alcatuite si ele din componente mai reduse. De aceea si rajiunea omeneasca insasi este pe de o parte una, pe de alta este compusa, avind in sine concentrate aspecte, relafii intre cauza §i efecte, intre premize si concluzii, ca niste relafii intre silabe. Prin faptul ca e una si singura, Rajiunea divina ^ine in unitate toate cele create, netre- cind in in^elegerea lor de la un aspect antinomic la altul, de la cauza la efect, etc., ca rajiu- nea omeneasca. De fapt, si cea din urma sesizeaza unitatea dintre diferite aspecte, dar numai prin acestea. Caci ea e numai chip al Rajiunii sau al Cuvintului suprem cel unul §i desavirsit. 78 SMNTUI, atanasie cel mare cauza pentru care In general Cuvfntul lui Dumnezeu Se salagluieste in cele create este cu adevarat minunata si arata ca ele nu puteau fi altfel decft asa cum sint. Cad firea celor create, ca una ce a luat subzistenja din cele ce nu sint, este, privita in ea insasi, curgatoare si slaba si muritoare. Dar Dumnezeul tuturor este bun si suprabun prin fire. De aceea este si de oameni iubitor. Caci in Cel bun nu s-ar putea naste pizma faja de nimeni 85 . El nu pizmuieste existenja nimanui, ci voieste ca to$i sa existe, pentru ca sa poata sa-Si puna in aplicare iubirea Sa de oameni 96 . Vazind deci ca toata firea creata este, prin rajiunile ei, curgatoare §i pe cale de desfacere, ca sa nu patimeasca ea aceasta si ca sa nu se topeasca iara§i universul in neexistenja, dupa ce a facut prin Cuvintul Sau vesnic toate §i a dat fiinja zidirii, n-a lasat-o sa fie purtata si clatinata de firea ei si ame- nin^ata sa cada iarasji in nimic, ci, fiind bun, cirmuieste si statorniceste prin Cuvintul Sau, Care e si El Dumnezeu, creajiunea intreaga, ca, lumi- nata prin conducerea, prin purtarea de grija §i prin pastrarea ei in rin- duiala de catre Cuvintul, sa poata dura statornic, ca una ce se imparta- seste de Cuvintul lui Dumnezeu cu adevarat existent (tou oviwc ovxoq) §i, ajutata de El, sa ramina in existen|;a! 97 Caci «E1 este chipul lui Dumnezeu eel nevazut, intiiul nascut a toata zidirea, fiindca prin El si in El s-au ase- zat toate, cele vazute §i cele nevazute. §i El este capul Bisericii»-, cum ne Inva|A slujitorii adevarului in sfintele lor Scripturi (Col. 1, 15-18). 95. Plato, Timaeus, 29: «Era bun, iar eel bun nu nagte pizma niciodata, faja de nimeni*. Dumnezeu e bun §i ca Raj;iune. Caci in|;elege ca o^Persoana valoarea altei Per- soane divine §i a tuturor celor pe care le creeaza. 96. Dar desavirgita bunatate se intemeiaza pe v\&\& neamenin|ata de nimic, pe via^a ■au pe puterea nemarginita. De aceea Cel atotputernic fund singurul desavirsit si bun nu Invidiaza existenja nimanui, ci, dimpotriva, vrea ca toji sa existe. Caci exista din puterea Lui, care, fiind nelimitata, nu e amenin^ata de cei pe care ii aduce la existenja. 97. Cuvintul lui Dumnezeu-Tatal, sau Rajiunea Lui, fiind chipul ipostatic al Tatalui, interior Lui, e tot asa de adevarat existent ca si Tatal. Ca atare Tatal , ridicind in acest chip ipostatic al Sau crea|;iunea, face ca aceasta sa se impartaseasca de fermitatea eterna in existen^i, fiind introdusa in acest alter-ego interior al Tatalui, sau ridicata in El in launtrul dialogului etern intre Tatal si Fiul. Prin aceasta, creatura congtienta nu mai e slabita de ainguratatea ei, chinuita de o constiinja de sine lipsita de legatura reala cu Parintele vie|ii. Ea se simte in dialogul real cu Tatal si, prin aceasta, cu semenii sai ca una ce e imbra|i§ata impreuna cu to^i de Cuvintul si Fiul lui Dumnezeu. Aceasta incadrare statornica in Fiul Tatalui e totodata o penetrare a ei de inj;elegerea adevarata a existenj;ei sale, fiind ajutata in men^inerea ei in ra|iunea ei si in Rafiunea divina, in acord deplin cu rafionalitatea intre- gii crea^ii. Omul, actualizindu-si congtiinfa de sine ca legatura neslabita cu alfii si cu Dum- nezeu, nu se mai simte chinuit de o constiin^a bolnava de singuratate, de lipsa de iubire fata de afyii %\ fa^a de Dumnezeu §i prin aceasta s-a actualizat pe deplin ca fiin^a ra^ionala §i in comunicare cu via(a nesfirsita. Sfintul Atanasie uneste astfel ontologicul cu ra^ionalul, cu binele si cu comuniunea. CUVINT IMPOTRIVA Kt.INII.OH 7!) XLII Deri Insu§i Cuvintul atotputemic si atotdesavirsit sfint al Tatalui, sa- lasluindu-Se si intinzind puterile Lui in toate si pretutindeni si luminin- du-le pe toate cele aratate si nevazute, le fine in Sine si le stringe, nela- sind nimic gol de puterea Lui, ci dindu-le via$a tuturor §i pazindu-le pe toate impreuna si pe fiecare in parte. Combinind principiile a toata fiinja sensibila, care sint caldura §i racoarea, umezeala §i uscaciunea, le face sa nu se impotriveasca unele altora, ci sa alcatuiasca o unica si simfonica ar- monie. Datorita Lui §i puterii Lui nici focul nu se lupta cu raceala, nici apa, cu uscatul. Ci ca niste prietene si surori prin ele insele contrare adu- nindu-se impreuna ele susjin viaja in cele vazute si se fac principii ale existenj;ei in trupuri. Supunindu-se Cuvintului lui Dumnezeu, cele de pe pamint primesc viaja, iar cele din ceruri subzista. Si datorita Lui toata marea si marele ocean i§i menjin miscarea intre Jarmurile lor, iar pamin- tul intreg inverzeste si se impodobeste cu plante de tot f elul, cum am spus inainte. §i, ca sa nu ma lungesc amintind pe toate cele vazute, pe nume, nu e nimic din cele ce sint si se fac, care sa nu fi fost facut si sa nu dureze in El §i prin El, cum zice si teologul: «La inceput era Cuvintul §i Cuvintul era la Dumnezeu §i Dumnezeu era Cuvintul. Toate printr-Insul s-au fa- cut si fara de El nimic nu s-a facut» (loan, 1,3). Precum un cintare];, combinind sunetele joase cu cele inalte si cele din mijloc impreunindu-le cu altele prin arta lui, alcatuiegte o unica melodie, a§a §i Injelepciunea lui Dumnezeu, puriind tot universul ca pe o lira si impreunind cele din aer cu cele de pe pamint si pe cele din cer cu cele din aer si unind intregurile cu parjile §i cirmuindu-le toate cu porunca §i voia Sa, alcatuie§te o singura lume si o unica rinduiala frumoasa si armonioa- sa a ei, El insugi raminind nemiscat, dar toate miscindu-le, prin crearea si orinduirea lor, dupa bunavoirea Tatalui 98 . Caracterul minunat al dumne- zeirii Lui este ca prin una si aceeagi incuviin|;are le rinduieste pe toate deodata §i impreuna, si nu pe rind, pe cele ce se misca drept §i in cere, pe cele de sus, pe cele de la mijloc, pe cele de jos, pe cele lichide, pe cele ra- cOroase, pe cele fierbin|i, pe cele vazute si nevazute, dupa firea fiecareia. Caci deodata §i din aceea§i porunca a Lui eel drept se misca pe linia dreapta, eel circular in cere, eel de la mijloc, unde este, eel cald incal- zeste, eel uscat usuca. Si tuturor li se da via|a §i subzistenj;a de la El dupa firea lor. §i prin El se produce o minunata si cu adevarat dumnezeiasca armonie". 98. Ideea despre Cel nemigcat care toate le migca e de la Aristotel. Dar sfintul Atanasie precizeaza printr-o nota personala: le mi§ca dupa voia Sa §i a lui Dumnezeu-Tatal.nu printr-o lege interioara. Dumnezeu nu Se migca §i le migca toate spre Sine pentru ca e iubire interpersonala. 99. De la ideea ca lumea este o unitate, pentru ca unul este Dumnezeu care a creat-o si o cirmuieste, sfintul Atanasie a progresat la ideea ca lumea este un tot armonie, pentru ca 80 ' SKINTUI. ATANAMll OKI. MARE XLin Si ca sa se injeleaga aceasta printr-o pilda, sa vedem cele spuse imagi- nfndu-ne un mare cor 100 . Corul consta din barbaji, copii, femei, batrfni si tineri difertyi. Dar fiind condus de un singur dirijor, fiecare dnta dupa firea si puterea lui:_barbatul ca barbat, copilul ca copil, batrinul ca batrin si tmarul ca tinar. Insa to^i alcatuiesc o armonie. Sau sa privim sufletul din noi. El misca deodata toate sim^urile noastre dupa lucrarea fiecaruia, astfel indt fiind de fa^a un lucru, misca spre el toate simjurile: ochiul pentru a-1 vedea, mina pentru a-1 atinge, mirosul pentru a-1 mirosi, gus- tul pentru a-1 gusta; ba de multe ori §i celelalte madulare ale trupului^ de pilda picioarele, pentru a umbla. Sau, ca sa ilustram si cu a treia pilda, cele zise se aseamana cu o mare cetate zidita si guvernata prin prezenja conducatorului §i imparatului care a cladit-o. Fiind acela prezent si poruncind si privind spre toate, toji asculta: unii se grabesc spre lucrarea pamintului, atyii spre scoaterea de apa din fintini, altul porneste sa aduca hrana; si unul pleaca spre sfatul ceta^ii, altul intra in biserica, judecatorul la judecatorie, legiuitorul se ingrijeste sa dea legi, mestesugarul se asaza la lucrul lui, corabierul coboara la mare, tlmplarul se duce la timplarie, medicul la ingrijirea bolnavilor, zidarul la lucrarea zidariei. Unul por- negte la cimp, iar altul se intoarce de la cimp. Unii se misca in jurul ceta|;ii, al^ii ies din cetate, iar aljii se intorc in ea. Si toate acestea se fac §i se tmplinesc in prezen^ conducatorului si la porunca lui. La fel se intimpla In toata crea|;iunea. Desi pilda e mica, trebuie in|;eleasa intr-un mod cuprinzator. Caci la un semn al incuviinjarii lui Dumnezeu-Cuvintul, toate se orinduiesc deodata si se implinesc cele proprii fiecareia si prin toate se sus)ine o unica ordine. XLIV Caci prin consim^irea §i prin puterile Cuvintului dumnezeiesc §i parintesc, Care toate le rinduieste §i le cirmuie§te, cerul se invirteste, ste- Cel prin care s-a creat §i se sus^ine este Rajiunea ipostatica suprema. Ca atare, Ea are o func$ie armonizatoare. Lumea nu e una prin simplitate uniforma, ci unitatea ei se conci- Uaza cu bogajia energiilor §i formelor ei. Dar acestea pot fi ftnute in armonie numai grlritr-o Ra^une suprema, care se reflecta in rajionalitatea reciproc articulata a parfcilor ei. Ittoritd acesteia nici una nu se razboieste impotriva celeilalte, ci fiecare respecta si pro- moveaza pe fiecare. Unde nu e rajiune, unde fiecare vrea sa se impuna singur, se naste dezordinea si haosul nera#onal. Ra^iune, ordine, respect si ajutor reciproc intre toate drept condtyionare a existen^ei fiecareia, ^in impreuna. Numai aceasta armonie ii poate face ferictyi pe to^i. Dimpotriva, razboiul tuturor impotriva tuturor nu e starea cea nor- mala si nici nu poate crea o mutyumire generala. Razboiul nu poate fi considerat ca parinte al tuturor, cum a zis Heraclit. Starea de razboi e produsul pacatului, al egoismului, al ira- tionalitatii. Oamenii nu se pot impaca cu aceasta stare. Ei tind spre armonie. Acolo dom- neste ra^iunea, ca reflex al Rafiunii supreme, care creeaza toate in unitate si vede ceea ce le uneste pe toate. 100. Clement,Protrepttc 88, 3. CUVlNT IMPOTRIVA KUNILOH _^_^_ *! lele se misca, soarele lumineaza, luna se rotegte, aerul e luminat de soare, eterul se incalzeste §i vinturile sufla; iar munjii se intind spre inatyime, marea se misca in valuri si hraneste pestii din ea, pamintul rodeste rami- nind nemiscat, omul se plasmuieste, traieste §i moare §i, simplu vorbind, toate se insuflejesc si se migca. Focul arde, apa racoreste, izvoarele Jis- nesc, rturile curg, timpurile §i ceasurile tree, ploaia cade, norii se umplu, grindina coboara, zapada se ingroaga in cristale, pasarile zboara, gerpii se tirasc, pestii inoata, marea slujeste plutasUor, pamintul se seamana §i da roduri la vremea sa, plantele cresc, unele odraslesc, altele se ingroasa, iar altele imbatrinesc dupa cre§tere §i se vestejesc si unele pier, altele se nasc §i apar. Iar toate acestea si inca mai multe decit acestea, pe care nu le putem spune din pricina multimii lor, le mi§ca §i le rinduieste prin incu- viinjarea Sa Cu-wintul lui Dumnezeu, Facatorul de minuni si de lucruri uimitoare, lumin£ndu-le §i dindu-le viaja. Iar prin aceasta produce si sus- fine lumea cea una, nelasind in afara de Sine nici puterile nevazute. Caci Facatorul lor le salasluieste §i pe ele in toate si le |;ine impreuna, daruin- du-le continuu via|a prin incuviin|area si prin purtarea Sa de grija. Despre aceasta nu avem motiv sa ne indoim. Caci precum prin purtarea Lui de grija trupurile cresc, iar sufletul rational (cuvintator) se mi§ca §i are puterea sa cugete si sa viejuiasca - §i acest lucru nu are nevoie sa fie dovedit - tot asa Cu^ntul lui Dumnezeu, printr-o simpla incuviin^are, misca §i sus|;ine cu puterea Lui lumea vazuta §i puterile nevazute, dindu-i fiecareia lucrarea proprie, a§a incit pe cele dumnezeie§ti le mi§ca §i mai dumnezeiegte 101 §i pe cele ce se vad, asa cum se vad. El insu§i fiind Con- ducator §i Imparat al tuturor §i facindu-Se temelia tuturor, toate le lucreaza spre slava §i cunoasterea Tatalui Sau, mva|ind §i zicind prin operele savir§ite de El: «Din marimea §i frumuse];ea fapturilor se cunoaste in chip asemanator Facatorul» (In^. Sol., 13, 5). XLV Caci precum privind la cer §i vazind podoaba orinduirii Lui si lumina stelelor ne gindim la Cuvintul care le-a rinduit, asa, cugetand la Cuvintul lui Dumnezeu, trebuie sa cugetam §i la Dumnezeu Tatal, din Care prove- nind, pe drept cuvint Se nume§te Talmacitorul §i Vestitorul Lui. §i aceasta o poate in|;elege cineva din ceea ce se inllmpla cu noi. Caci daca cuvintul ce provine din oameni ne face sa ne gindim la minte ca la izvorul ei §i, concentrindu-ne asupra cuvintului, vedem prin gindire mintea indi- cata de el, cu atit mai mult, cunoscind printr-o mai mare imaginable §i 101. Puterile acestea par sa fie puterile ce se actualizeaza in lucrarile necreate. Caci desi spusese mai sus ca Dumnezeu e facatorul celor create si le daruieste via^a, aceasta se poate infelege in sensul ca ele se ivesc din Dumnezeu numai prin lucrurile necreate. H2 SKtNTlll, ATANA»1K CM. MARE printr-o inaljare fara asem&nare puterea Cuvtntului, ajungem la ideea Tatalui eel bun al Lui 10 ' cum zice Insusi Mintuitorul: «Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal*- (loan, 14, 9) acestea le vestesc in chip mai clar si cu putere toate Scripturile de Dumnezeu insuflate. De la ele luind §i noi indrazneala, \i le scriem acestea, iar tu, citindu-le, vei putea crede in cele spuse. Caci cuvintul intarit prin cei mai mari aduce o dovada cu neputinja de respins. Deri Cuvintul lui Dumnezeu a indemnat de la inceput poporul iudei- lor sa respinga idolii, zicind: «Sa nu-^i faci $ie idoli, nici orice asemanare a dte sint in cer sus §i pe pamint jos» (Ie§., 20, 4). Iar pricina respingerii lor o arata cu alte cuvinte, zicind: «Idolii neamurilor sint argint §i aur, lucruri ale miinilor omenesti. Gura au §i nu vor grai, ochi au §i nu vor vedea, urechi au §i nu vor auzi, nari au si nu vor mirosi, miini au §i nu vor pipai, picioare au §i nu vor umbla» (Ps. 113, 12-15). Dar n-a trecut sub tacere nici invajatura despre creajiune. Ci cunoscind frumusejea ei, ca nu cumva privind unii la aceasta frumuse|;e sa socoteasca parjile ei nu ca opere ale lui Dumnezeu, ci sa le creada zei, le atrage oamenilor ateri|ia zicind: «Ca nu cumva uitindu-te la cer §i vazind soarele si luna §i toata podoaba cerului sa te ratacesti §i sa te inchini acelora, pe care Domnul Dumnezeul tau le-a imparfit tuturor neamurilor de sub cer» (Deut., 4, 19). Li le-a imparjit acestea nu ca sa le fie zei, ci ca din lucrarea lor sa cunoasca, precum s-a spus, cei din neamuri pe Dumnezeu, Creatorul tuturor. Poporul de odinioara al iudeilor avea o inva|atura mai deplina, pentru ca avea cuno§tinja despre Dumnezeu nu numai din operele crea- fiunii, ci §i din dumnezeie§tile Scripturi. Acestea in general, atragind pe oameni de la ratacirea §i inchipuirea nera];ionala privitoare la idoli, spune: «Nu vei avea atyi dumnezei, afara de Mine» (Ies., 20, 3). Nu-i impiedica pe ei sa-i aiba pe aceia, ca alji dumnezei, pentru ca ar exista al^i dumnezei, ci pentru ca nu cumva, intorcindu-se de la Dumnezeul eel ade- varat, sa inceapa sa-si faca zei din cele ce nu sint, cum sint a§a numijii de 102. Prin cuvintul omenesc cunoagtem mintea noastra sau a altora, care il izvoragte; din Cuvintul lui Dumnezeu cunoagtem pe Tatal. Dar Cuvintul inseamna §i ra^iune, pre- cum judecata este o legatura Intre cuvinte. Ra|;iunea specifica in cuvinte, in sensuri sau nofiuni comunicate, revelate, con|inutul indefinit al min|ii, and se defineste. In ra^iune, in cuvtnt, acel indefinit se face cunoscut, revelat, sau se arata in forma comunicata. Cu atit mai mult se face revelat infinitul Tatalui in unicul Cuvint al Lui. Deosebirea consta numai tn aceea ca in Tatal con^inutul Infinit este nerevelat, pe cind in Fiul el se reveleaza. Iar cind Cuvintul intra in relate cu o lume de fapturi marginite dar legate intre ele, con^inutul Lui indefinit se reveleaza in sensuri definite, dar trimifind totusi prin legatura dintre ele la continutul indefinit al sau ca Cuvintul dumnezeiesc, Care Se cunoaste ca bun pentru ca S-a nascut din Tatal eel bun. CUVlNT IMPOTR1VA KI.INII.OK 83 catre poeji §i scriitori zei, care au fost aratafi ca nefiind cu adevarat zei. Caci insugi cuvintul amintit arata ca aceia nu sint zei spunind: «Nu vei avea atyi dumnezei». Pentru ca se refera la viitor. Iar cele viitoare nu suit nici atunci and se vorbegte despre ele. XLVI Deci credinja respingind impietatea neamurilor, Scriptura dumne- zeiasca a lasat oare neamul omenesc sa traiasca lipsit de Dumnezeu? Nu, ci raspunzind acestui gind, zice: «Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul tau unul este». (Deut., 6, 4); §i iara§i: «Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta §i din toata puterea ta» (Deut., 6, 5); si iara§i: «Domnului Dumnezeului tau sa te Tnchini §i nu numai Lui sa-I slujesti §i numai de El sa te lipe§ti«- (Deut., 6, 13). Iar ca toata de Dumnezeu insuflata Scriptura marturiseste §i despre purtarea de grija a Cuvintului pentru toate §i de frumoasa orinduire a lor, ajung cele ce se vor spune acum de scriitorii Scripturii pentru a intemeia vrednicia de crezare a cuvintului. Ei au spus: «Intemeiat-ai pamintul si ramine. Prin rinduialaTa ramine ziua» (Ps. 118, 90-91); §i iara§i: «Cinta|i Dumnezeului nostru in chitara, Celui ce imbraca cerul cu nori, Celui ce gateste pamintului ploaie, Celui ce scoate in mun|i iarba §i verdeaja spre folosul oamenilor, Celui ce da dobitoacelor hrana» (Ps. 146, 7-9). Prin Cine da, sau prin Cine s-au facut toate? Prin Cel prin care s-au facut, prin Acela este §i purtarea de grija in continuare. Si cine e Acesta, daca nu Cuvintul lui Dumnezeu, despre Care zice Scriptura §i in alt loc: «Prin Cuvintul Domnului cerurile s-au intarit §i prin Duhul Lui, toata puterea lor» (Ps. 32, 6). De fapt Scriptura spune ca toate s-au facut in El §i prin El. Despre aceasta ne incredinjeaza zicind: «E1 a zis §i s-au facut; El a porun- cit §i s-aii zidit» (Ps. 32, 9). Tot despre aceasta ne asigura §i marele Moise la inceputul carjii despre facerea lumii, zicind: «§i a zis Dumnezeu: Sa facem pe om dupa chipul §i asemanarea Noastra» (Fac, 1, 26). Iar despre facerea cerului §i a pamintului §i a tuturor, Tatal a zis catre Fiul: «Sa se faca cerul §i sa-§i adune apele, sa se arate uscatul; §i pamintul sa scoata iarba §i toata vietatea^ (Fac, 1, 6, 9, 12, 20). Din aceste cuvinte ar putea cineva sa mustre pe iudei ca neinjelegind cu adevarat Scriptura. Caci ar putea intreba: «Cu cine vorbea Dumnezeu ca sa dea porunca?» Daca poruncea §i vorbea celor ce se creau de catre El, vorbirea ar fi fost de prisos. Caci acelea inca nu erau, ci urmau sa fie. Dar nimenea nu vorbeste celui ce inca nu este, nici nu porunceste §i spune sa se faca celui ce inca nu a fost facut. Iar daca Dumnezeu porun- cea celor ce vor fi, trebuia sa zica: «Fa-te, cerule §i fa-te, pamintule §i ie§i verdea^a; §i fa-te, omule!» Da» El n-a facut aceasta, ci a poruncit, zicind: «Sa facem om»; §i «sa scoata verdea£a». Din acestea se vede ca Dum- H4 HIM NTH I, At AN AMU CKt. MARK nezeu a vorbit despre acestea cuiva apropiat" 13 . Deci e necesar sa infele- gem prin aceasta pe cineva, caruia vorbindu-i s-au facut toate. Dar cine ar fi Acesta, daca nu Cuvintul Lui? Caci cui ar putea spune cineva ca vor- beste Dumnezeu, daca nu Cuvintului Sau? Sau Cine era impreuna cu El dnd facea toata fiinfa creata, daca nu Injelepciunea Lui, care zice: «Cind facea cerul §i pamintul, eram impreuna cu El» (Pilde, 8, 27). Iar in numele de cer §i pamint se cuprind toate cele facute in cer §i pe pamint. Deci facea toate §i le dadea forma §i le orinduia, ca Injelepciunea §i Cuvintul, care existau impreuna cu Tatal, privind la El. §i Acesta dadea tuturor tarie ca sa fie, fiind Puterea Tatalui, precum zice si Mintuitorul: «Toate cite vad ca le face Tatal le fac si Eu asemenea» (loan, 5, 19). Dar si sfin^ii Lui ucenici ne invaja ca toate prin El si spre El s-au facut §i ca fiind nascutul eel bun din Cel bun §i Fiul Lui adevarat este Puterea §i In|;elep- ciunea §i Cuvintul Tatalui, nefiind acestea prin imparta§ire, nici adaugin- du-I-se acestea din afara ca celor ce se impartasesc de El §i sint injelepjiji de El §i facuji puternici §i cuvintatori (rajionali) in El, ci este Injelepciu- nea de Sine, Cuvintul (Rajiunea) de Sine, Puterea de Sine proprie a Ta- talui, Lumina de Sine, adevarul de Sine, dreptatea de Sine, virtutea de Sine si pecetea §i stralucirea si chipul §i, pe scurt, rodul atotdesavir§it al Tatalui §i unicul Fiu, chipul intocmai al Tatalui 104 . 103. Sflntul Atanasie prezinta cuvintele lui Dumnezeu de la inceputul Facerii ca fiind spuse de Tatal catre Fiul. Caci prin Fiul le-a facut pe toate. Faptul ca are un Fiu arata exis- ten^a eterna a dialogului, a Cu\antului in Dumnezeu. Dar acum Dumnezeu-Tatal vorbegte Fiului despre crearea lumii. Lumea e opera unui act in care se manifests comuniunea dia- logica din Dumnezeu. E opera Fiului care asculta pe Tatal §i a Tatalui care nu vrea ca lumea sa fie adusa la existen^a decit sfatuindu-Se cu Fiul, caci vrea ca Fiul sa-L reveleze si fn planul creaturalului, cum II reveleaza in planul eternita^ii Sale, si anume, ca lumea sa primeasca pecetea filia}iei, sa fie unita cu Fiul in dragostea ei fa^a de Tatal; ca Tatal sa manifeste fa^a de lume iubirea Sa parinteasca asemanatoare celui fa^a de Fiul Unu-nascut. Tatal vrea ca Fiul insusi sa-Si manifeste in actul crearii lumii iubirea Sa ascultatoare fa^a de Tatal, ca §i lumea sa se intipareasca de aceasta iubire §i ascultare. Dar prin aceasta vrea sa-Si arate si El iubirea deosebita faj;a de lumea pe care o creeaza din ascultarea iubitoare l&\& de Tatal, ca sa participe si ea la bunata^ile primite de la Tatal de El, impreuna cu El. Tot ascultind de Tatal, Fiul va si mintui lumea. O lume care n-ar fi opera unei impreuna sfatuiri in sinul Sfintei Treimi ar fi opera unei decizii arbitrare, sau a unei necesitaji laun- trice, nu ar fi opera unui act de iubire interioara a lui Dumnezeu. In afara de aceasta, nu ar fi opera unei sfatuiri, deci a unei gindiri dialogice a lui Dumnezeu in Sine insusi, deci a liberei Lui Radium, ci emanajaa unei fiin^e supuse unei legi oarbe. Intiparirea acestei Ra^iuni §i sfatuiri libere in ra^ionalitatea ei bine orinduita este o manifestare a liberta^ii unei fiin^e constiente. Fara un Logos ca semn al unei comuniuni in Dumnezeu, lumea nu ar fi ra|ionala §i nici loc al unei comuniuni libere asemanatoare. Lumea rafionala e opera lui Dumnezeu care are un Logos ca semn al gindirii si comuniunii interioare. Nu exista dialog interior, imperfect in om §i perfect in Dumnezeu, fara reflexiune, fara rajiune, fara lumina; si nici invers. Fiin^a suprema isi arata pluralitatea ei, in unitate perfecta, prin sfa- tuire atotiubitoare. 1 04. Sflntul Atanasie foloseste adeseori termenyl «prin participare« ca sa arate rela^ia omului cu Dumnczeu-Cuvintul, dar rc'spin^i' ucest termen dnd descrie rela^ia Fiului cu CUVlNI IMIKITHIVA KI.INII.ltH H. r l XLVII Cine ar despar^i deci pe Tatal, ca sa deosebeasca puterile Cuvintului de ale Lui? Caci este Cuvintul §i Injelepciunea Tatalui. De aceea, cobo- rfnd la cele create, li se face acestora spre cunoasterea §i in^elegerea Tatalui de Sine sfinfire §i de Sine Viaja §i Usa §i Pastor §i Cale, 105 §i Impa- rat si Cirmuitor §i Mintuitor in toate §i de-via^a-Facator §i lumina §i pur- tare de grija a tuturor. Deci avind Tatal din Sine un astfel de Fiu bun si Creator, nu L-a ascuns fapturilor, ci li-L descopera tuturor, in fiecare zi, prin subzistenja §i viafa creajiei. Dar in El si prin El Se arata si pe Sine insusi 106 , cum zice Mintuitorul: «Eu sint intru Tatal si Tatal este intru Mine» (loan, 14, 10). Deci in mod necesar Cuvintul este in Cel ce L-a nascut §i Cel ce S-a nascut coexista ve§nic cu Tatal 107 . Acestea asa fiind si neexistind nimeni afara de Sine, ci si cerul si pamintul §i toate cele din ele atirnind de El, totugi unii oameni fara minte, inlaturind cunostinja Lui §i credinfa in El, au cinstit cele ce nu sint; si in loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sint, «slujind zidirii in locul Zidito- rului» (Rom., 1, 25) si patimind astfel un lucru nebunesc si plin de impie- tate. E asa ca §i and ar admira cineva operele in locul artistului §i, uimit Tatal, in opozijie cu Eusebiu (Hist. eccl. 1, 3, 13. Vezi si deosebirile intre uexexeiv si uexexeo8cu din cele trei Cuvintari impotriva arienilor, 1,16). Prin aceasta sflntul Atana- sie afirma deofiin^imea Fiului cu Tatal, in vreme ce la Eusebiu se observa, sub influenza lui Origen, o trasatura subordinajiana. Dupa Atanasie, desi nascut din Tatal, Fiul nu primeste viaja, in^elepciunea, puterea de la Tatal ca de la cineva strain, ci le are impreuna cu Tatal, prin fiinja comuna. De aceea Fiul este de la Sine Rajiune, de la Sine In^elepciune si Putere, pe cind noi le simpm ca avindu-le de la un izvor superior. In special sim^im cum cuvintul nostra e legat de necesitatea raspunsului nostru, a unei raspunderi fa^a de suprema auto- ritate a lui Dumnezeu, si apoi de raspunderea noastra fa^a de semeni, impusa noua de o autoritate suprema. Cuvintul lui Dumnezeu implica si El un raspuns fa{;a de Tatal, dar nu ca fa^a de cineva exterior. Tatal naste Cuvintul vorbindu-Si Sie, si Fiul raspunde Tatalui, ca temeliei Sale personale, ca Egalului Sau in fiinja. 105. Daca nu li S-ar revela fapturilor ca Via^a in Sine, ca Sfin^enia in Sine, deci ca de o fiin^a cu Tatal, nu L-ar face cunoscut pe Tatal insusi in Sine. Sau, daca nu ar fi de o fiin^a cu Tatal, nu li S-ar arata ca Viaja de Sine etc. Desi coboara la fapturi, Cuvintul li Se face totusi cunoscut ca Cel ce are Viaja in Sine. Numai asa li Se face izvor de viaja si sfint.enie, dar li Se face prin impartasire, nefacindu-i de o fiin^a cu Sine, sau cu dumnezeirea. De aceea Cuvintul nu are puterile dumnezeiesti prin impartasire de la Tatal, ci in baza deo- fiin|imii lui cu Tatal. 106. Insasi existenj;a creajiei cu buna ei orinduire ra^ionala este o dovada a existen|ei unei reflexiuni comunitare a lui Dumnezeu, adica dovada unui Logos cu care dialogheaza Tatal. De aceea, prin insagi facerea lumii ca un cosmos bine si rational rinduit si susjinut si drmuit, Dumnezeu-Tatal II reveleaza pe Cuvintul, dar Se reveleaza si El ca avind in Sine pe Cuvintul, sau ca fiind Tatal unui Fiu. 107. Dumnezeu nu poate fi fara sa gindeasca la Sine, nu poate fi o realitate intunecata, inconstienta. Dar gindind la Sine, dialogheaza cu Sine. Iar dialogul Lui cu Sine nu e numai pe jumatate dialog, ca in om. Cel cu care dialogheaza e o alta Sine ipostatica a Sa, cum va zice sflntul Grigorie de Nyssa. 86 ,-tHNTlll, ATANA.1IK CE1, MARE de cladirile din oras, ar disprefui pe arhitectul lor §i ar lauda instrumental muzical, dar ar fnlatura pe eel ce 1-a construit §i 1-a intocmit. Acestia ar fi tare nebuni si orbi. Caci cum ar fi cunoscut cladirea, sau corabia, sau lira, daca n-ar fi lucrat un mester de corabii, daca n-ar fi cladit un arhitect §i daca n-ar fi armonizat (lira) un muzician 108 ? Precum deci eel ce gindeste aga, e nebun §i dincolo de orice nebunie, la fel nu mi se par sanatogi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu gi nu cred in Cuvintul (Rajiunea) Lui, Mintuitorul tuturor, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care Tatal orinduiegte §i sus|ine §i poarta grija de toate. Tu insa, iubitorule de Hris- tos, avind credin^ia in El, bucura-te §i umple-te de nadejde ca rodul cre- dinj&i si slujirii Lui evlavioase este nemurirea §i impara|;ia cerurilor, daca sufletul tau se va impodobi potrivit legilor Lui. Caci precum celor ce vie- ^uiesc li se da drept cununa via^a vegnica, a§a pe cei ce umbla pe calea contrara §i nepartaga de virtute li asteapta mare rugine §i o primejdie de neocolit in ziua judeca|;ii; caci desi au cunoscut calea adevarului, au lucrat contrar celor cunoscute. 108. Aceste trei imagini se cuprind in primele pagini ale scrierii lui Eusebiu, Theopha- net. A se vedea si la P. Ricken, Die Logoslehre des Eusebius von Caesarea und der MitteU platonismus, Theologie und Philosophie, 42, 1967, p. 356, nota 139. TRATAT DESPRE INTRUPAREA CUVINTULUI SI DESPRE ARATAREA LUI NOUA, PRIN TRUP INTRODUCERE: UNITATEA LUCRARH LUI DUMNEZEU In cele dinainte de acestea am infajisat indestulator citeva lucruri din cele multe despre ratacirea paginilor, aratata in Cinstirea idolilor si in su- persttyia lor si cum s-a ivit nascocirea acestora de la inceput, dat fiind ca oa men ii sj-au alcatuit din rautate credinja in idoli. Dar am insemnat puri- ne lucruri si despre dumnezeirea Cuvintului §i despre providenja si pu- terea Lui si ca Parintele eel bun toate le intocmeste prin El §i ca toate sint ' migcate si Jinute in viaja de El. Drept urmare, Fericite si cu adevarat Iubitorule'de Hristos, sa istori- sim, potrivit dreptei noastre credinje, si cele despre intruparea Cuvintu- lui si sa infa|i§am dumnezeiasca aratare a Lui catre noi 1 , pe care iudeii o birfesc, iar elinii o iau in ris, dar careia noi ne inchinam. O facem aceasta, ca din paruta micsorare a Cuvintului sa cistigi o si mai mare §i 1. In scrierea dinaintea acesteia, Cuvint contra Elinilor (PG 25, col. 1-95), care a fost socotita si ca prima parte a scrierii de fa{a, sfintul Atanasie a aratat cum Dumnezeu a zidit toate prin CuvintuI Sau eel ipostatic §i cum in armonioasa si rajionala lor intocmire era prezenta lucrarea Lui, cu toate ca, indemnati de patimi, oamenii nu vedeau aceasta pre- zen^a si lucrare a Cuvintului. In scrierea aceasta sfintul Atanasie arata cum acela§i Cuvint, Care e totodata Rafiunea personala §i Subiectul care vorbegte prin toate oamenilor, vazind pe oameni cazufi de la vederea Lui si comunicarea cu El prin zidire, a venit in mod mai aratat intre oameni prin intrupare, ca sa Se faca mai cunoscut lor. El le va vorbi acum oamenilor mai clar, dar va si curaji trupul omenesc de patimi, ca mintea oamenilor sa poata vedea mai limpede prezenta Lui §i sa auda mai vadit cuvintele Lui. Toata teologia sfintului Atanasie este o teologie a Logosului vazut ca Persoana dumnezeiasca egala cu Tatal. Logosul ca Persoana, Care e si Ra^iunea din care iradiaza ra|iunile tuturor lucruri- lor, §i Cuvint, Care vorbegte prin toate lucrurile, vrind sa-i lege pe oameni de Sine, este atit Creatorul si Proniatorul lumii, cit si Mintuitorul ei. Din CuvintuI lui Dumnezeu ca Rat-iune decurg sensurile tuturor; in acelasi timp in comuniunea cu El, ca subiect al cuvin- telor, au viajA toate. Sfintul Atanasie nu face eroarea lui Origen, sa lege Logosul de create in asa masura incit sa afirme o create eterna de lumi succesive (I. Zizioulas, Verite et communion dans la perspective de la pensee patristique grecque, in «Irenikon», torn. L - 1977 - nr. 4, p. 456). Sfintul Atanasie, facind o deosebire neta intre fiin^a si voin^a si vazind pe Fiul ca nas- cut din fiin^a Tatalui, iar crea^ia produsa de voinja lui Dumnezeu, afirma caracterul trans- cendent al Logosului, odata cu afirmarea categorica a Treimii Persoanelor (ibid.).ln lega- tura cu caracterul personal al Logosului noi socotim ca sta §i infelegerea Logosului ca Cuvint ce Se adreseaza oamenilor vorbind, deci cautind o comuniune cu ei, comuniune care se va reinnoi si adinci prin intruparea Lui. !M> .SKlNTUI, ATANASIK CM. MARK mai dreapta credinta in El. Caci cu dt e mai luat in ris de necredincio§i, cu atit da o mai mare marturie despre dumnezeirea Lui. Pentru ca cele pe care nu le cuprind oamenii, socotind ca sint cu neputinfa, pe acestea le dovedeste El ca fiind cu putinja 2 ; §i cele ce oamenii le batjocoresc, ca ne- cuvenite lui Dumnezeu, pe acelea le face El ca intru totul cuvenite buna- tatii Lui; §i cele pe care oamenii, facind pe injeleptii, le iau in ris ca fund omenesti, pe acelea le arata dumnezeiesti prin puterea Lui, risipind prin i Cruce nalucirea idolilor, cu paruta Lui smerenie si induplecindu-i pe \nevazute, pe cei ce rid de El si nu cred, sa recunoasca dumnezeirea §i pu- terea Lui 3 . Dar istorisirea acestora cere o reamintire a celor spuse inainte. Numai asa vei putea cunoaste cauza aratarii in trup a Cuvintului celui atit de ma- re §i atit de minunat al Tatalui §i nu vei crede ca Mintuitorul a purtat trup in virtutea firii 4 , ci ca fiind netrupesc prin fire §i Cuvintul insu§i, din iubi- rea de oameni §i din bunatatea Tatalui Sau, S-a aratat noua, pentru a noastra mintuire, in trup omenesc. Deri se cuvine ca, infati§ind noi aceasta fapta a Lui, sa vorbim intii despre crearea tuturor §i despre Dumnezeu, Creatorul tuturor, ca astfel sa se m^eleaga ca §i innoirea zidirii s-a cuvenit sa se faca de catre Cuvin- tul care a creat-o la inceput. Caci nu se va arata nimic protivnic in faptul ca Tatal a lucrat mintuirea creatiunii prin Acela prin Care a §i creat-o. Capitolul I. Cele ce au premers intruparii Cuvintului, in iconomia mintuirii 5 n Producerea lumii si zidirea tuturor au inj;eles-o multi in chip felurit. §i fiecare a infati§at-o precum a voit. Unii spun ca toate s-au produs de la sine si din intimplare; asa socotesc epicureii, care-si inchipuie ca nu exista o purtare de grija a tuturor de catre cineva, vorbind contrar sem- 2. Tocmai fn faptul ca, fntrupindu-Se, Cuvintul S-a facut a§a de mic §i de smerit, El a fftcut un lucru pe care nu-1 pot face oamenii §i de aceea a dovedit chiar prin smere- nia Lui ca e Dumnezeu (ca sa nu mai vorbim de faptele minunate si de invierea savirsite prin trupul Lui). 3. Oamenii rid de smerenia lui Hristos §i de crucea suportata de El, ca de niste lucruri prea omenesti, deci nedemne de Dumnezeu. Dar chiar in acestea s-a aratat puterea Lui dumnezeiasca, pentru ca nici un om nu le-ar fi suportat cum le-a suportat El, prin puterea dumnezeiasca. De aceea chiar, prin ele i-a atras pe oameni la credin^a in El. 4. Mintuitorul Hristos a avut trup nu pentru ca era prin fire om; sau Fiul lui Dumnezeu S-a imbracat in trup nu pentru ca firea Lui dinainte de intrupare II mina fara voie la aceasta, printr-o lege sadita in El. Aceasta ar fi un fel de identificare monofizita sau pan- teista, a lui Dumnezeu, cu lumea. 5. Titlurile capitolelor le luam dupa Kannengiesser. TRATAT DESPRK 1NTRUPARKA CDVlNTlIU)! |M nelor limpezi gi vadite. Dar daca toate s-ar fi produs fara o providen^a, ar fi trebuit ca toate sa fie in chip simplu §i la fel, fara deosebiri intre ele 9 '. Ca Intr-un corp simplu, toate ar fi trebuit sa fie soare sau luna; iar la oameni totul ar fi trebuit sa fie mina sau ochi, sau picior. Dar nu este asa. Caci vedem ca o parte e soare, alta luna, alta pamint, iar in trupurile oameni- lor o parte e picior, alta mina, alta cap. Iar aceasta intocmire arata ca ele nu s-au facut de la sine, ci ca le-a premers o cauza. Din aceasta poate fi cunoscut Dumnezeu, Care le-a intocmit §i le-a facut pe toate 6 . Altii, intre care este si Plato, eel mare la elini, spun ca Dumnezeu le-a facut pe toate dintr-o materie mai inainte existenta §i nefacuta, caci n-ar fi putut face Dumnezeu ceva, daca n-ar fi existat mai inainte materia, asa cum §i timplarul trebuie sa aiba un lemn existent de mai inainte, ca sa poata lucra. Spunind aceasta, ei nu injeleg ca leaga de Dumnezeu o slabi- ciune. Caci daca nu este El insusi cauza materiei, ci face lucrurile dintr-o materie dinainte existenta, neputind zidi fara materie ceva din cele facute, El e slab precum §i timplarul dovedeste ca e slab neputfnd intocmi ceva din cele de trebuinja, fara lemne. In acest caz, daca am presupune ca materia n-ar fi existat, Dumnezeu n-ar fi facut ceva. Dar cum s-ar mai numi atunci Facator §i Creator Cel ce ar fi primit puterea de a face de la altceva, adica de la materie? Daca ar fi asa, Dumnezeu ar fi, dupa ei, numai un mester, si nu Creatorul care da existenta tuturor, odata ce numai ar prelucra o materie mai inainte existenta, dar nu ar fi El insusi §i cauzatorul materiei. Astfel, nici n-ar mai trebui sa Se numeasca Creator, daca nu creeaza materie din care a facut cele create. Iar unii dintre eretici isi plasmuiesc un alt facator al tuturor decit Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, susjinind aceasta dintr-o mare orbire 7 . Daca Domnul a spus catre iudei: «N-aJi citit ca Ziditorul i-a facut pe ei de la inceput barbat §i femeie?»- §i a adaugat: -«Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau §i pe mama sa §i se va lipi de femeia sa §i vor fi amindoi un trup», numind apoi pe Facatorul: «Deci, ceea ce Dumnezeu a impreunat omul sa nu desparta» (Matei, 19, 4), - cum socotesc acestia ca zidirea este straina de Tatal? Iar daca, dupa loan: «Toate printr-Insul s-au facut §i fara de El nimic nu s-a facut» (loan, 1,3), - cum ar fi facatorul altcineva decit Tatal lui Hristos? 5 a. Sflntul Atanasie scoate din varietatea §i armonia tuturor un argument pentru un Facator al lor inzestrat cu ra^iune. Inttmplarea le-ar fi lasat pe toate la fel, neavind la ori- gine o ra^iune personala pluia de imaginatie §i prin care le armonizeaza pe toate. 6. Ra^ionalitatea lumii trimite la un Subiect rational care a cugetat-o, armonizarea varieta^ilor intr-o unitate a universului trimite la un Subiect rational care le-a facut gin- dindu-le ca o unitate in diversitate. 7. Acegtia erau unii dintre gnostici, cum era Marcion. !>¥ .SKlNTIU, ATANAMK CM. MAKE III Acegtia scornesc astfel de mituri 8 . Dar invajatura dumnezeiasca si credin^a cea intra Hristos disprejuieste grairea lor desarta ca pe un pro- dus al necredin^ei. Nu de la sine s-a produs (lumea), caci nu e lipsita de o i providenja; nici dintr-o materie mai dinainte existenta, caci nu e slab 'Dumnezeu. Ci toate le-a stiut si le-a putut face Dumnezeu prin Cuvintul, jdin cele ce nu existau nicidecum 9 . Caci zice prin Moise: «La inceput a (facut Dumnezeu cerul si pamintul» (Fac, 1, 1). Iar in cartea prea folosi- toare a Pastorului se spune: «Inainte de toate, crede ca Unul este Dum- nezeu eel care a facut §i le-a intocmit pe toate §i le-a adus la existenja, din ceea ce nu este» 10 . La fel spune §i Pavel: «Prin credin^a cunoastem ca s-au intocmit veacurile cu Cuvintul lui Dumnezeu, ca s-au facut cele vazute din cele ce nu se vad» (Evr., 11, 3). Caci Dumnezeu este bun, mai bine-zis, izvorul a toata bunatatea. Iar eel bun nu pizmuieste pe nimeni. De aceea, nepizmuind existenta nima- nui, a facut toate din cele ce nu sint, prin Cuvintul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos. Dintre ele, inainte de toate El S-a milostivit de neamul oamenilor de pe pamint. Caci stiind ca, datorita simplului fapt ca e facut, nu se poate menjine pururea, le-a daruit lor ceva mai mult; adica nu i-a creat pe oameni pur si simplu ca pe toate animalele necuvintatoare, ci i-a facut dupa chipul Lui, impartasindu-le si din puterea Cuvintului Sau, pentru ca, fiind ca un fel de umbre ale Cuvintului si fiind cuvintatori, sa se poata men^ine in fericire, traind in rai viaja cea adevarata, si anume, cea a sfin^ilor 10 ". Iar stiind ca libertatea de alegere a oamenilor poate inclina in amindoua par|;ile, a voit sa le asigure de mai inainte harul dat lor prin 8. Miturile sint produsele fanteziei omenegti referitoare la marile teme ale existen|;ei. Hristos nu e produs mitologic, pentru ca a fost o Persoana care a trait in istorie si invierea Lui a fost experiata de ucenicii Lui. Nu-si da cineva viaja, cum au facut-o ei pina la unul, pentru un mit nascocit de imaginajie. 9. Facerea lumii a fost un act constient si atotputernic al lui Dumnezeu. Facerea ei prin Cuvintul, Care e si Rafiune, inseamna §i aceasta calitate congtienta §i atotputernica a actului creator. Caci Cuvintul inseamna peste tot, pentru sfintul Atanasie , atit Rajiune, cit si Cuvint. Dumnezeu a facut lumea cugetind-o in chip rajional si a facut-o numai prin ros- tirea Cuvintului, printr-o impreuna hotarire cu Cuvintul Sau, fara nici o oboseala. 10. Herma, Pastorul, Inva^atura I, 1 (Die griechischen christl.Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderten, Leipzig, Berlin, 48, p. 23, 5-8). 10 a. Paring socotesc ca omul e facut capabil de via^a vegnica prin faptul ca e creat ca fiin^a ra^ionala sau cuvintatoare. Caci cine ra^ioneaza si vorbegte, sau gindeste §i comu- nica ceva nu se satura niciodata de a rajiona si a comunica prin cuvint, pentru ca e pus in legatura cu infinitatea lui Dumnezeu, de care nu se satura §i nu termina niciodata de a o cunoaste si comunica. In aceasta se arata ca este in legatura cu Dumnezeu-Cuvintul, Care Se comunica omului prin toate lucrurile ca incorporari ale ra^iunilor Lui adincite in infini- tatea Lui, dar si in mod direct, ca partener de iubire, nesfirsit in con^inutul Lui, capabil de a Se talmaci, dupa intrupare §i inviere, in sensuri rationale, nesfirgite, accesibile lor. Aceasta inseamna ca omul e facut «dupa chipul lui Dumnezeu». TRATAT HKSI'KtC tNTKUPARKA CUVlNTl U.UI M lege. Caci asezindu-i In raiul Sau, le-a dat lor lege". Aceasta, pentru ca, daca vor pastra (ce au primit) si vor ramine buni, sa aiba in rai viaja nein- tristata, nedureroasa §i fara gryi; ba pe linga aceasta sa aiba §i fagaduin^a nestricaciunii din ceruri. Iar daca vor calca porunca si, intorcindu-se, se vor face rai, sa stie ca vor avea sa sufere in moarte stricaciunea cea dupa fire si nu vor mai viejui in rai, ci murind vor ramine in afara acestuia, in moarte si in stricaciune 118 . Aceasta le-o spune de mai inainte §i dumnezeiasca Scriptura, aratind pe Dumnezeu ca poruncind: «Din tot pomul din rai veji minca, dar din pomul cunostinjei binelui §i raului sa nu mincaji. Caci in ziua in care ve\i minca, cu moarte ve$i muri» (Fac, 2, 16-17). Iar «a muri cu moarte» ce este altceva decit nu numai a muri, ci §i a ramine in stricaciunea mor^ii? IV Poate te vei mira pentru ce, pornind sa graim despre intruparea Cuvintului, vorbim acum despre inceputul oamenilor. Dar nici aceasta nu este ceva strain de scopul istorisirii. Caci e de trebuinja ca, vorbind despre aratarea Cuvintului noua, sa graim §i despre inceputul oameni- lor, ca sa cunosti ca noi am fost motivul pogoririi Lui, si neascultarea noastra a facut iubirea de oameni a Cuvintului ca Domnul sa vina la noi si sa Se arate intre oameni. Pentru ca noi am fost pricina intruparii Lui §i pentru a noastra mintuire S-a lasat mi§cat de iubirea de oameni ca sa Se sala§luiasca in trup omenesc §i sa Se arate in el. Caci Dumnezeu a facut pe om §i a voit sa ramina in nestricaciune. Dar oamenii nesocotind aceasta §i intorcindu-se de la cunoasterea Lui §i gindind si nascocind rau- tatea pe seama lor, cum s-a spus mai inainte, au cazut sub osinda morjii cu care au fost ameninjaji mai inainte, §i deci n-au mai ramas cum au fost facu|l Ci s-au facut stricaciosi, potrivit cu ceea ce au gindit, §i moartea a pus stapinire pe ei. Caci calcarea poruncii i-a intors pe ei la starea cea dupa fire, ca a§a cum neexistind au fost adu§i la existenja, a§a sa suporte precum se cuvine, §i stricaciunea spre nefiinja in cursul timpului 12 . Caci daca avind odata drept fire nefiinja 13 , prin prezen|;a si iubirea de oameni . 11. Le-a dat lege, intrucit le-a dat porunca sa nu se apiece spre rau; loc, a§eandu-i in rai, sau in apropierea Sa. 11 a. Prin fire oamenii au stricaciunea. Numai prin har sint ridicati din ea. Iar cum oamenii au, prin cuvintul dat lor ca chip al Cuvintului, un fel de vesnicie (prin setea inter- minabila de a sti si de a comunica), desi ajung in stricaciunea morfii, pastreaza un fel de vesnicie in ea. 12. Stricaciunea duce pe oameni spre moarte in cursul timpului vie|ii lor. Iar stricaciu- nea si moartea le vin din pacat, ca incetare a cunoasterii infinite a lui Dumnezeu si a comu- nicarii infinite cu El si cu semenii. 13. Se vorbeste despre firea potentials a oamenilor inainte de a fi fost adusi la exis- ten^a. Pe de o parte ea era una cu nimicul. Dar prin puterea Cuvintului firea lor potentials una cu nimicul a fost adusa la existen^a. 04 SHNTUI, ATANAS1E CK1. MARE a Cuvintului au fost chemati la existenta 14 , in chip firesc, golindu-se de gfndul la Dumnezeu si fntordndu-se spre cele ce nu sint - caci cele rele sint cele ce nu sint, iar cele bune sint cele ce sint 18 - odata ce s-au desp&rfit de Dumnezeu, Care este, s-au golit si de existenja. De aceea, desfacfndu- se, ramin in moarte §i in stricaciune. Caci omul este dupa fire muritor, ca unul ce a fost facut din cele ce nu sint. Dar pentru asemanarea lui cu Cel ce este, pe care ar fi putut-o pastra prin gindirea la El, ar fi slabit strica- ciunea dupa fire §i ar fi ajuns nestricacios 16 . Caci zice Injelepciunea: «Luarea aminte la legi este intarirea in nestricaciune» (In$. Sol, 6, 18). §i fiind nestricacios, ar fi viejuit ca Dumnezeu, cum arata si dumnezeiasca Scriptura zicind: «Eu am zis: dumnezei sinteti si fiii Celui Prea-Inalt. Iar voi muriji ca niste oameni si cade^i ca unul din capetenii» (Ps. 81, 6-7). Caci Dumnezeu nu ne-a facut numai din cele ce nu sint, ci ne-a daruit si viet^uirea dupa Dumnezeu prin harul Cuvintului 17 . Dar oamenii depar- tindu-se de la cele vesnice si prin sfatul diavolului intorcindu-se spre cele ale stricaciunii 18 , s-au facut lor insisi pricinuitori ai stricaciunii moi-jii. Caci fiind, precunei am zis, dupa fire stricaciosi, ar fi scapat de ceea ce sint dupa fire, prin impartasirea dupa har de Cuvintul, daca ar fi ramas buni". Deri, datorita Cuvintului care era cu ei, stricaciunea cea dupa fire 14. Fiul lui Dumnezeu 1-a chemat pe om la existenja §i prin cuvint in sens propriu, prin prima intrare In dialog cu el. Cuvintul lui Dumnezeu rostit catre om e plin de o putere prin care ii comunica acestuia viafa, intrind in comuniune cu el. Cuvintul cheama pe om la existen^a ca pe o fiin^a existind prin Dumnezeu virtual, dar in sine insusi neexistind inca. Daca cuvintul semenului imi da curaj in triste^ea mea, imi fntareste via^a, de ce n-ar putea Cuvintul suprem, Izvorul tuturor cuvintelor datatoare de putere ale semenilor, sa-mi dea chiar existen^a? 15. Cele rele sint dezordini si stirbiri ale fiinjei, rani canceroase ale fiin^ei, dar nu des- fiin^ri totale ale ei. Caci, ceea ce nu e deloc nu e nici rau. Dar o fiinj& umana, odata exis- tenta, nu mai ajunge niciodata la totala neexistenja. Ea progreseaza in rau, deci in stirbi- rea existenj«i, dar nu ajunge niciodata la sfirsitul total al existen^ei. Ea trebuie sa sufere etern de stirbirea existen|;ei. Acesta e raul. E nefiinja grefata pe fiin|a. 16. Ar fi ramas in har cum era la inceput si deci pe calea nestricaciunii. Gindirea la Dumnezeu 1-ar fi Jinut si in har. Parinpi socotesc ca gindirea statornica la Dumnezeu este o legatura cu El, ca fiind expresia acestei legaturi sau produdnd-o. O gindire la Dumnezeu este exercitarea raspunderii fafa de El. Iar aceasta il tine pe om in legatura cu Dumnezeu. 17. Harul ce ni se da este in mod special harul Cuvintului. Caci e harul prin care Dum- nezeu comunica cu noi si noi comunicam cu Dumnezeu-Cuvintul, prin rajiune si cuvint raspunzator; e harul prin care Cuvintul adresindu-Se constiin|;ei noastre si raspunderii noastre si nascindu-le si intretinindu-le ne tine in legatura cu El. 18. In loc de a ramine in comuniune cu Dumnezeu Cel netrecator, s-au intors spre lucrurile incongtiente §i stricacioase, spre placerile trupesti produse de ele. 19. Impartasirea de Cuvintul ar fi fost prin har, nu prin fire, caci Cuvintul e transcen- dent omului si nu e de aceeasi fire cu omul, in sens panteist. Impartasirea aceasta are sens de comuniune, daca e prin har sau prin bunavoinfa Cuvintului. Dar omul ar fi ramas in im- partasire sau in comuniune cu Cuvintul prin har, daca ar fi ramas bun, adica ascultator de TRATAT DKJU'RK INTHUI'AHKA CUVlNTUI.UI M nu s-ar fi apropiat de ei'". Asa zice si Infcelepriunea: «Dumnezeu a creat pe om Intra nestricaciune 9i ca chip al vegniciei Lui. Dar prin pizma dia- volului, moartea a intrat in lume» (InJ. Sol., 2, 23-24) 21 . Iar aceasta intfmplindu-se, oamenii mureau §i stricaciunea prindea putere impotriva lor §i era mai tare ca firea in tot neamul 2 ", ihcit ducea tnainte impotriva lor si ameninjarea lui Dumnezeu pentru calcarea poruncii. Si de fapt, oamenii nu se menjinura, datorita greselilor lor, in •numite margini, ci, intinzindu-se treptat, au ajuns la lipsa de orice masura 22 . La inceput ei s-au facut nascocitorii rautajii si au chemat impo- triva lor moartea si stricaciunea 23 . Pe urma, abatandu-se tot mai mult spre nedreptate §i intrednd toata nelegiuirea, neoprindu-se la un singur rau, ci nascocind prin altele noi pe toate cele noi 24 , s-au facut nesatui in a El. Deci daca ar fi facut si el din partea lui ceva pentru a ramine in comuniune cu El, prin r&ipunsul la apelul Lui. 20. Invajatura sfintului Atanasie despre omul stricacios prin fire pare a contrazice pe oca care socoteste pe om bun prin fire. Dar ultima invajatura ia drept fire a omului vietiii- rea lui in unire cu harul. Gad spre aceasta e rinduit omul. Pe de alta parte, nu s-ar putea ■ocoti Dumnezeu ca fund cu voia autorul unei firi stricacioase, ci, intrucit creatura are o fire limitata in puteri, deci stricacioasa, Dumnezeu nu poate face o fire care sa fie in ea huasi nemarginita in putere si deci nestricacioasa. De aceea El a rinduit ca firea creata, Siitata prin ea in puteri, deci stricacioasa, sa se mentina nestricacioasa, deci in veci, prin partasirea de El. Dumnezeu a creat in special pe om pentru comuniunea permanenta cit El printr-o ascultare de El. Aceasta e ultima consecinja a faptului ca Dumnezeu singur e IMCreat, pe dnd opera Lui e creata. O cugetare contrara nu poate scapa de panteism. Dar pa dnd in cugetarea crestina despre Dumnezeu eel necreat si lumea creata se asigura neatricadunea acesteia prin Dumnezeu eel necreat, in panteism totid e intr-o curgere con- tlnuA, tntr-o facere si desfacere de nedepasit, lipsita de orice sens. In timp ce invajatura Ofestina despre Dumnezeu eel transcendent mentine zona infinita a nestricariunii, din qare se pot impartasi prin comuniune si oamenii creati, in toate felurile de panteism o ast- fel de zona nu exista. Datorita lui Dumnezeu eel nestricados, stricadunea data potential in flrta creata n-ar fi devenit atfuala in ea, nu s-ar fi apropiat de ea daca ar fi ramas in dialog dt comunicare cu Dumnezeu. Ded stricadunea |ine pe de o parte de firea oamenilor, dar tntrucft ei sint facuti cu aspiratia spre vesnide si cu putinja de a o avea, pe de alta parte Itricaciunea nu le e fireasca. 21. Diavolul rupe dialogul omului cu Dumnezeu, ded legatura lui, prin responsabilita- tt, cu Dumnezeu. Omul se insingureaza prin aceasta, ramine cu via^a moarta, nemaifolo- ■ind cuvintul pentru a raspunde si ded pentru a comunica cu Dumnezeu si cu semenii la nesfirsit. 21a. Stricaciunea era mai tare ca firea, ded in fire era si o anumita tendin|a de a dura. 22. In firea omului era o stricadune asa zidnd ontologica, datorita creaturalului ei. Dar era Jinuta in friu de legatura cu Dumnezeu. Dar oamenii au facut-o sa se adualizeze si ai-ai desfasoare lucrarea mai repede, sporind in pacatele lor. Daca la inceput ea mai era tjnuta oarecum in friu printr-o anumita legatura cu Dumnezeu, cu timpul au promovat ei fnslsi cu voia tot mai mult lucrarea ei. La inceput oamenii traiau mai mult, pe urma, tot mai putin. Exista grade si in lucrarea stricadunii datorita gradelor de slabire a legaturii cu Dumnezeu. 23. Nu Dumnezeu a produs moartea si stricadunea, ci oamenii au produs-o. Dar putin^a ei era data in marginirea creaturii. Insa oamenii ar fi putut sa se apere de ea, prin comuniunea cu Dumnezeu, Izvorul nemuririi si al vietii, raminind in legatura responsabila cu Cuvintul. 24. Raul este o nascodre a omului. Este produsul imaginatiei sale ca poate trai si fara legatura responsabila cu Cuvintul, cautindu-si placerile in lumea creata, prin imaginable. (Mi HPlNTUI, ATANAHIK CK1, MARK pacatui. Se intinsesera peste tot preacurviile si furturile; tot pamintul era plin de ucideri gi de rapiri. Nu se mai gindea nimeni la lege, in pornirea spre stricaciune si spre nedreptate. Se razboiau cetaji impotriva cetajilor si se ridicau popoare impotriva popoarelor. Toata lumea era sfisjata de razvratiri §i de lupte; fiecare se intrecea in calcari de lege. Nu lipseau nici faptele protivnice firii, ci, cum a spus Apostolul martor al lui Hristos: «Femeile lor si-au schimbat fireasca rinduiala impotriva firii; asemenea gi barbajii, lasind intrebuin^area cea dupa fire a femeii, s-au aprins unii de alfii in poftele lor, barbajii lucrind uriciunea in barbaji si luind in ei msigi rasplata ratacirii lor» (Rom., 1, 26-27). VI Necesitatea rascumpararii omului Moartea intarindu-se prin acestea tot mai mult si stricaciunea sta- ruind, datorita acestora, impotriva oamenilor, neamul omenesc se strica, §i omul rational, zidit dupa chipul lui Dumnezeu, disparea, iar lucrarea facuta de Dumnezeu se pierdea. Caci moartea, precum am zis, se intarea impotriva noastra prin lege 25 . Si nu era cu putin^a a scapa de aceasta lege, dat fiind ca Dumnezeu o orinduise din pricina neascultarii. Astfel, ceea ce se petrecea era ceva de neinjeles, dar care trebuia sa se petreaca §i in acelagi timp era ceva cu adevarat necuvenit. Era de neinjeles, dar trebuia sa se produca, pentru ca Dumnezeu care a grait s-ar fi aratat ca a min|;it daca, legiuind ca omul cu moarte sa moara de va calca porunca, acesta n-ar fi murit dupa calcarea ei, ci cuvintul Lui s-ar fi facut desert. Dum- nezeu n-ar fi grait adevarul, daca spunind ca noi vom muri, omul n-ar fi murit. Dar era totodata necuvenit ca cele odata create ca fiinje rationale (cuvintatoare) si partase de Cuvintul sa se piarda §i sa se intoarca iara§i prin stricaciune la neexistenja. Nu era potrivit cu bunatatea lui Dumne- zeu sa se strice cele facute de El, datorita inselaciunii uneltite de diavol impotriva oamenilor. Dealtfel era cu totul necuvenit ca maiestria aratata de Dumnezeu in fiinja oamenilor sa dispara, fie prin negrija lor, fie prin inselaciunea dracilor 26 . De aceea duce la o insingurare. Ea produce forme noi in existenja, dar forme produca- toare de dezordine, de slabiciune §i de neputin^a chinuitoare. Orice forma noua de rautate deschide perspectiva unei noi forme. E o coborire progresiva in neputin^a, opusa vircu§u- lui progresiv in bine, in viaja, descris de sfintul Grigorie de Nyssa (epectaza). Lumea fiind din nimic, poate fi dusa de om tot mai mult spre nimic. 25. Cazind din legatura cu Dumnezeu prin spirit sau prin comunicarea responsabila cu Cuvintul lui Dumnezeu, trupul ramas fara puterea spiritului asupra lui se descompune ca printr-o rinduiala sau lege fireasca. Unde nu mai lucreaza Dumnezeu, se inainteaza spre nimic; unde nu mai e legatura prin ratiunea si cuvintul responsabil cu Dumnezeu- Cuvintul, create in om slabiciunea produsa de egoismul singurata^ii. 26. Era nepotrivit cu bunatatea lui Dumnezeu sa se distruga cele facute de El prin uneltirea diavolului; dar si mai nepotrivit ar fi fost pentru Dumnezeu, ca minunata maies- trie aratata de El in alcatuirea omului sa se piarda prin aceeasi amagire si legatura mai TRATAT PESfflr. tNTHUHAKBA t!UVtNTUt.UI 97 Deci stridndu-se si pierzfndu-se astfel de fiinfe rationale (cuvfnta- toare), ce trebuie sa faca Dumnezeu, Care e bun? Sa lase stricaciunea sa se intareasca Tmpotriva lor si sa stapineasca moartea asupra lor? Dar atunci ce nevoie ar mai fi fost ca aceste fiin^e sa fi fost facute chiar si la inceput? Ar fi trebuit mai bine sa nu fi fost facute decit, odata facute, sa greseasca si sa se piarda 27 . Caci daca dupa ce 1-a facut pe om, ar privi cu nepasare stricarea lucrului facut, din aceasta lipsa de grija s-ar vedea mai mult slabiciunea si lipsa Lui de bunatate, decit daca nu 1-ar fi facut la Inceput. Caci daca nu 1-ar fi facut, nu ar fi fost cineva care sa vada slabi- ciunea Lui. Dar odata ce 1-a facut si 1-a creat ca sa existe, era cu totul fara injfcles sa se piarda lucrul Sau si mai ales sub ochii Sai ca ai Celui ce 1-a facut. Deci nu putea sa lase pe oameni sa fie stapini^i de stricaciune, caci acest lucru era necuvenit §i nepotrivit cu bunatatea lui Dumnezeu. VII Dar asa cum nu trebuia sa se intimple aceasta, tot asa nu se potrivea cu Dumnezeu nici contrarul, adica sa Se arate Dumnezeu mincinos in legea cu privire la moarte. Caci era necuvenit ca pentru folosul si menji- nerea noastra sa Se arate mincinos Dumnezeu, Parintele Adevarului 27 ". Deci ce trebuia sa se intimple, asa stand lucrurile? Sau ce trebuia sa faca Dumnezeu? Sa ceara oamenilor sa se pocaiasca pentru neascultare? Aceasta ar fi fost potrivit cu Dumnezeu, ar zice cineva, spunind ca pre- cUm prin neascultare au ajuns in nestricaciune, asa prin pocainja ar fi ajuns iarasi la nestricaciune. Dar pocain^a nu implinea ceea ce era potri- vit cu Dumnezeu, caci El s-ar fi aratat si in acest caz mincinos, nela- puternica a omului cu Dumnezeu prin Cuvintul sa se desfiinjeze. Dumnezeu S-ar fi dove- dit ca Se lasa biruit de diavol. Deci trebuia sa gaseasca un mijloc §i mai maiestrit in dejuca- rea maiestriei diavolului de a distruge opera lui Dumnezeu. Se astepta ca Dumnezeu sa gaseasca acest ceva si mai maiestrit, ^inind seama de maiestria pusa in alcatuirea fiin- ^ei omenesti, ceva care sa cistige complexa fiinfa omeneasca mereu insetata de infinit, pentru a carei amagire si diavolul s-a folosit de o maiestrie deosebita. 27. Au fost facu|i pentru dialog. Dumnezeu a voit sa fie in dialog cu noi, sa nu fie para- sit de noi. 27 a. Nu s-ar fi cuvenit sa fie menjinut omul printr-un dialog mincinos al omului cu Dumnezeu, sau fara un dialog. Caci aceasta nu-i putea comunica acestuia viaja. Un dialog mincinos produce intii stricaciunea §i moartea spirituals, apoi, ca urmare, §i pe cea tru- peasca. Pretindu-se la un dialog mincinos cu oamenii, Cuvintul insusi ar fi devenit minci- nos, sau i-ar fi lasat pe oameni sa viefuiasca fara un dialog cu El. Puterea Lui s-ar fi aratat cu totul slaba. Oamenii ar fi aratat ca nu sint prin Dumnezeu. Dar oamenii sufera cind nu se simt prin raspunderea lor in dialog cu Cuvintul eel Prea Puternic. In minciuna nu mai e nici Rafiune, nici Cuvint. Daca adevarul se arata in Cuvint, minciuna nu mai este ade- varat Cuvint, deci nici Rajiune. De aceea a avut dreptate evanghelistul loan sa identifice pe Dumnezeu cu Cuvintul si pe Acesta cu Ra^iunea. Dumnezeu e un Tata al carui Fiu e totodata Cuvintul. Caci cui se marturiseste cineva mai sincer decit fiului sau? De aceea Fiul si Cuvintul e din veci impreuna cu Tatal. Dumnezeu nu e intii un adinc care nu Stie de Sine. Iar stiind de Sine, Se comunica pe Sine Fiului Sau si Siesi, prin Fiul iubit si Cuvintul Sau. 98 srtNTUL ATANAS1E GEL MAKE sfndu-i pe oameni sub stapmirea morpi. Pe de alta parte, pocainja nu putea sa-i ridice pe oameni din cele ale firii a7b , caci face sa mceteze doar pacatul. Daca ar fi fost deci numai pacatul si nu §i stricaciunea ca urmare a lui, ar fi fost de ajuns pocain^a. Dar odata ce, dupa calcarea ce a pre- miers, oamenii erau stapiniti de stricaciunea cea dupa fire §i erau dezbra- cafi de harul de a fi dupa chipul lui Dumnezeu, ce trebuia sa se intimple altceva? Sau, de cine era nevoie pentru readucerea acestui har, daca nu de Cuvintul lui Dumnezeu, Care a facut la inceput toate, din cele ce nu slnt? Caci era propriu Lui sa aduca iarasi pe eel stricacios la nestrica- ciune" c §i sa implineasca pentru to"fi ceea ce se cuvenea in fa|a Tatalui. Caci fund Cuvintul Tatalui si fiind mai presus de toate, era firesc ca numai El avea puterea sa creeze din nou toate 28 si sa patimeasca pentru top §i sa fie pentru top sol vrednic pe linga Tatal 28 *. Capitolul II tntruparea Cuvintului - condipe a biruinfei asupra morpi si a daruirii nestricaciunii vm Din pricina aceasta Cuvintul netrupesc, nestricacios si nematerialnic al lui Dumnezeu vine in latura noastra, nefiind departe nici inainte 29 . Caci nici o parte a zidirii nu a ramas goala de El. El le umple pe toate pretutin- 27 b. Pocainja omului ramas in sine insu§i nu-1 poate inatya de la stricaciunea proprie flril. Numai o noua comuniune cu Dumnezeu, Care aduce omului puterea Lui, poate sa ridice pe om din stricaciunea proprie firii lui. Deci trebuia un act din partea lui Dumnezeu, care sa nu insemne totugi o simpla retractare a sentin|«i. Un act prin care sa se impli- neasca sentin^a morjii §i totugi prin aceasta sa se redea omului nestricaciunea. E o logica pe care o va relua Anselm de Canterbury: Omul nu putea scapa de pedeapsa dedt supor- ttnd cineva pedeapsa in locul lui. Dar la sfintul Atanasie, eel ce suporta pedeapsa in locul oamenilor nu-i scapa numai de o sentin^a externa, ci de o lege interna. Firea supusa stri- cadunii prin iesirea din comuniunea de viafa datatoare a lui Dumnezeu, trebuia sa reintre tn aceasta comuniune suportind moartea prin cineva care e si om in legatura cu oamenii, dar si Dumnezeu, Izvorul viej;ii. Trebuia invinsa moartea in om prin suportarea ei de catre unul mai tare ca ea, dar care o poate suporta ca om. 27 c. Numai Cel ce.a adus pe om la via$a il putea,readuce iaragi la via^a adevarata, prin revenirea in dialogul nemincinos cu el. Cuvintul a adus pe om la viaja restabilind in uma- nitatea asumata ra^iunea responsabila. 28. In aceasta se deosebeste gindirea sSntului Atanasie, de a lui Anselm: Hristos nu numai patimeste pentru to^i, ca sa-i scape pe to^i de osinda morjii, ci ii si creeaza din nou, din firea Lui omeneasca, scapata de moarte prin puterea dumnezeiasca §i umpluta de aceasta putere, pe care prin comuniunea cu fra^ii Sai intru umanitate le-o transmite. Ii creeaza din nou ca fiin^e rationale si responsabile in ia\& Tatalui. 28 a. El nu numai vorbeste din nou oamenilor, ci ii ridica si pe ei in Sine la vorbirea responsabila catre Tatal impreuna cu El. Dar vorbirea eea mai responsabila catre Tatal pentru oameni sta in patimirea Lui pentru ei. 29. Inainte de intrupare, Cuvintul-Ra^iune era fundamentul unitar al tuturor si pe toate le lega prin ra^ionalitatea si vorbirea Lui comunicata lor intre ele si cu El. In special TRATAT DESPRE tNTHtH»ARgA CUVlNTULm 99 deni, fiind In acelasi tlmp impreuna cu Tatal Sau. Dar vine pogorindu-Se cu iubirea Sa de oameni si cu aratarea Sa 29a . Cad, vazind neamul rational (cuvintator) pierdut si moartea impara|ind asupra lui prin stricaciune, v&zind ameninjarea cu stricaciunea de pe urma neascultarii stapinind asupra noastra si ca nu se cuvenea sa se inlature legea (morjii) inaihte de a se implini, vazind ca nu avea nici un injeles sa se piarda cele ce El insusi crease 29b , mai vazind si rautatea covirsitoare a oamenilor, care crescuse pe incetul impotriva lor insisi, incit ajunsese de nesuferit si, in sfirsit, vazind ca toji oamenii erau supusi morjii, - S-a milostivit de neamul nostru si S-a indurat de neputinja noastra. Si pogorind la stricaciunea noastra si nesuferind stapinirea morjii prin care se pierdea ceea ce a facut si se nimicea lucrul Tatalui Sau privitor la oameni, Isi ia trup, un trup care nu e strain de al nostru. Caci nu a voit sa fie simplu in trup, nici tiu a voit sa se arate numai. Caci ar fi putut, daca ar fi voit, sa-§i faca ara- tarea Sa printr-un alt trup mai mare 29c . Ci il ia pe al nostru, si pe acesta nu &i chip simplu, ci din Fecioara neprihanita si neintinata §i nestiutoare de barbat (I Petru, 1, 18), un trup curat si cu adevarat strain de unirea femeii cu barbatul. Caci fund puternic si facator al tuturor, Isi pregateste El Jnsusi in Fecioara trupul ca templu si Si-1 face propriu, ca pe o unealta (organ) 30 , facindu-se cunoscut si locuind in el. §i astfel, luind din cele ale pe oameni ii lega de Sine prin raspunderea lor faja de El. Dar legatura aceasta slabise din bricina alipirii oamenilor la suprafaja mai pu^in luminata de ra^ionalitatea unitara a lucru- rilor §i a lor proprie. De aceea Rajiunea-Subiect cuvintator suprem - I§i asuma Ea insa§i rapunea cuvintatoare §i trupul omenesc, pentru ca sa intareasca pornind de la El comu- niunea intre subiectele ra|ional-cuvintatoare umane intre ele si sa puna sub lucrarea Sa Oirecta ra^ionalitatea trupului, legind cu Sine in felul acesta pe to|i oamenii pentru o comunicare curata prin trupurile lor. ,. : .. 29 a. Venind in trup, s-a aratat mai clara prezenfa Lui si ni s-a facut mai vadita iubirea Lui. 29 b. Aparifia §i dispari|;ia formelor umane, ca in panteism, este un lucru fara sens. Nu se potrivea un Dumnezeu personal, Tata al unui Fiu, Care prejuieste valoarea persoane- lor umane ca pe cea a unor atyi fii. .29 c. Ar fi fost sa-gi ia un trup mai puternic in fa$a mor^ii decit al nostru, dar n-ar fi tnvins moartea in trupul nostru. 30. Folosirea numelui de templu pentru trupul Domnului, dupa ce Pavel il aplicase fie- carui trup omenesc (I Cor., 3, 16, 19), se constats si inainte de sfintul Atanasie, la Eustatie dfe Antiohia (PG 18, 677). Aceasta arata valoarea ce o are trupul omenesc. El e menit sa fie templu viu al lui Dumnezeu-Cuvintul §i, in acelasi timp, organ prin care Dumnezeu eel ltttrupat vorbeste si lucreaza a§a cum vorbeste si lucr'eaza si sufletul. Nu numai sufletul ra^onal-cuvfntator al omului are o rela|ie intima cu Dumnzeu-Cuvintul, ci si trupul, prin care sufletul rational vorbeste si lucreaza. Prin trup se reveleaza sufletul ra^ional-cuvin- tator, dar prin suflet Se reveleaza lucrind §i vorbind Cuvintul lui Dumnezeu. Relafia aceasta intima vine din faptul ca intre rajaunea-subiect a sufletului §i rajaonalitatea-obiect a trupului este o misterioasa inarticulare. Ele ^in impreuna, cum fin impreuna Logosul ca Subiect §i rafiunile Lui despre lucruri. Omul e dupa chipul Logosului in ambele privinfe. Trupul participa la calitatea de subiect a sufletului si acesta nu se poate manifesta decit prin rafionalitatea trupului legata de cea a cosmosului. Dumnezeu-Cuvintul, Izvorul- cuvintelor, Cuvintatorul prin excelenfa al tuturor cuvintelor in mod nesonor, Se face 100 SKtNTUI. ATANAMB CKt, MARE noastre un trup asemenea celui al nostra, 1-a predat mor^ii pentru tofi, pentru ca toft erau supusi stricaciunii morpi, aducindu-1 (jertfa) Tatalui 30 *. §i o face aceasta cu iubire de oameni, pentru ca, murind to# in El (Rom., 6, 8), sa se desfiin^eze in El legea stricaciunii oamenilor 31 (adica, implinin- du-se si istovindu-se in trupul Domnului pina la capat puterea ei, sa nu mai aiba putere impotriva oamenilor asemanatori) 32 , si sa intoarca spre nestricaciune pe oameni, intorsi odinioara spre stricaciune, si sa-i duca din nou din moarte la viaja mistuind, prin trupul pe care Si 1-a insusit si prin harul invierii, moartea lor, asemenea unei trestii mistuite de foe 33 . rx Cad stiind Cuvintul ca nu se putea desfiinja. altfel stricaciunea oame- nilor decit prin moarte, dar nu era cu putinja sa moara Cuvintul, odata ce era Insugi Fiul eel nemuritor al Tatalui, Isi ia un trup in stare sa moara, pentru ca acesta, imparta§indu-se de Cuvintul Cel peste toate sa Se faca in stare sa moara pentru tcfi, dar prin Cuvintul ce locuia in El sa ramina nestricacios si drept urmare sa inceteze la to$i stricaciunea, prin harul invierii". Subiectul cuvintelor omenesti sonore. Dar ca trupul sa fie al Lui §i cu totul daruit lui Dumnezeu II ia din Fecioara. 30 a. El jertfeste trupul nostra, facindu-1 unealta ascultatoare a Sa si a rajiunii cuvin- titoare umane din prima clipa a inceputului formarii Lui ca om. El primeste si moartea careia li erau supusi topi, dar, intrucit o primeste voluntar, ea e in acelasi timp o daruire a Lui ca om Tatalui. Aci moartea nu mai e o exclusiva intindere a nimicului, nimicul e tnfruntat si biruit de taria viejii aratate in iubirea jertfelnica, prin moartea primita ca jertfA, deci prin putere se invinge moartea ca putere a nimicului. Prin aceasta uneste ra|;iu- nea umana si ra|ionalitatea trupului omenesc deplin cu Tatal, asa cum era unit si El ca Fiu fiinfial al Tatalui cu Tatal. Prin aceasta umple sufletul si trupul Sau omenesc de toata pute- rea dumnezeiasca ce-I vine Lui vesnic din Tatal. 31. Unit fiinpal cu noi toji in umanitate, moartea Lui poate fi msusita de toji prin comuniune, dar moartea Lui fiind in acelasi timp daruire Tatalui e §i o eliberare de pacat si o umplere de puterea dumnezeiasca, ea are acest efect pentru tofi. Depinde numai de ei ■a-gi tnsugeasca cu voia aceasta putere aflata in ea. 32. In trupul Domnului, cu care erau legate prin fire virtual trupurile tuturor, s-a tmplinit legea morjiii §i a stricaciunii ce duce la ea, intrata in trupul omenesc dupa despar- ^irea de Dumnezeu; dar s-a implinit oarecum istovindu-si puterea. Caci moartea Lui fiind, prin lipsa Lui de pacat, si o daruire lui Dumnezeu, legea mor^ii a fost invinsa in El. 33. Trupul inviat al Domnului era plin de focul dumnezeiesc, sau al Duhului din sufle- tul Lui, cum se spune in cintarile de la Duminica Tomii. Acest foe, care e insasi puterea de via^a a dumnezeirii, a biruit slabiciunea trupului care-1 supunea stricaciunii; dar a biruit aceasta stricaciune nu fara a fi intarit voin|a Sa omeneasca de a nu se lasa stapinit de slabi- ciunea afectelor, care intrejin stricaciunea trupului si due la moartea definitiva. 34. Trupul luat de Hristos, fiind trupul Cuvintului, care e purtatorul tuturor, poate muri pentru to$i, dar tot pentru acelasi motiv poate sa ramina si nestricacios si sa invie si sa raspfndeasca peste to^i puterea invierii. Evanghelia ne spune ca in cele trei ore de ago- nie a Domnului s-a fntunecat tot pamfntul (Matei, 27, 45). Ordinea ra^ionala in care lucea Ra(.iunea-Subiect a Cuvintului s-a intunecat de moartea care umbrea prin ea, ca un somn, cum spun sfinpi paring, constiint-a Lui umuna si ar fi umbrit constiin^a tuturor oamenilor TRATAT DESPHK INTHIJI'ARKA CUVlNTUmi UM Deci adudnd prin moarte, ca un dar sfint §i ca o jertfa libera de orice pata, trupul pe care 1-a luat, a dep&rtat indata, de la toji cei asemenea Lui, moartea, prin aducerea ca dar a trupului celui asemenea cu eel al lor 34 *. Caci intrudt Cuvintul lui Dumnezeu era mai presus de to|i, adudn- du-Si templul Sau §i organul trupesc ca pre$, a platit prin moarte in mod cuvenit datoria pentru to|i 35 . §i fiind prin trupul asemanator unit cu to^i, Fiul nestricados al lui Dumnezeu i-a imbracat in mod cuvenit pe toji cu nestricadune prin fagaduinja invierii 36 . Astfel nu mai este in ei stricaciu- nea, datorita Cuvmtului ce locuieste in ei printr-un singur trap. Caci, asa dupa cum intrind un mare imparat intr-o cetate mare §i locuind in vreuna din casele din ea, intreaga cetate se invredniceste de mare dnste &i nu mai e atacata de vreun dusman sau tilhar pentru a o nimid, ci se invred- niceste mai degraba de toata ingrijirea din pricina imparatului care locuieste intr-o casa din ea, la fel s-a petrecut si cu Imparatul tuturor. Cad venind in Jara noastra si locuind intr-un trup asemenea cu al celor- latyi, toata uneltirea vrajmasttor impotriva oamenilor §i toata stricaciunea morjii, puternica odinioara, a incetat 36 ". Dar neamul omenesc s-ar fi pier- iJut daca Stapinul §i Mintuitorul tuturor, Fiul lui Dumnezeu, n-ar fi venit pentru a pune capat morjii. X Se cuvenea cu adevarat bunataj;ii lui Dumnezeu sa savirseasca acest lucru mare. Cad daca un imparat care zideste o casa sau o cetate nu pri- veste nepasator razboirea ei de catre lilhari prin lipsa de grija a locuitori- lor, d apara §i izbavegte lucrul facut de el, necautind la nepasarea locuito- daca ar fi fost treaza §i ar fi putut cunoagte ceea ce se petrece. Ceva din moartea suportata de Bafiunea-Subiect a tuturor prin trupul asumat se mtindea peste toate. Dar oamenii erau prea morji cu sufletul ca sa simta aceasta moarte eliberatoare de moarte. O vor sim^i mai tirziu actualizlnd-o pentru ei cei ce vor crede in El (Gal., 3, 19-20). Cuvintul puternic trezind puterea raspunderii in sufletul omenesc asumat, aceasta putere se intindea $i asupra trupului. 34 a. Trupul intarit in sfinj;enie prin responsabilitatea trezita in suflet, aducindu-se in curatie Tatalui, invinge moartea. 35. Plata acestui pref pentru to^i prin moarte nu are numaidecit un in^eles juridic, sau numai un injeles juridic. El a inviat pentru to^i, pentru ca nu se putea scapa de stricaciune, decft tredndu-se prin moartea trupului Sau. Dar ei, desi mureau top, nu scapau propriu zis de moarte prin moartea lor, ci mergeau la moartea vesnica. Numai Iisus trednd, ca si ei, prin moarte, §i anume trednd prin ea pentru top ca Unul ce era si Dumnezeul tuturor, 1-jt scapat pe top in El de stricadune si de moarte, platind in locul lor datoria morpi. I-a scapat fiind de o fiinpi cu ei ca om, dar si Dumnezeu. 36. Nestricadunea deplina o au deocamdata oamenii numai virtual in fagaduin|a invierii. Dar ea a inceput sa-§i puna o baza in ei prin unirea lor cu Hristos eel inviat, inca in viapi aceasta. In suflet Rapunea-Subiect suprem restabilegte rapunea-subiert in puterea ei care pregateste prin curape si trupul pentru invierea intru slava luminii. 36 a. Dar intre trupurile oamenilor §i intre ele §i al lui Hristos este o legatura inte- rioara prin deofiinpmea lor, cum nu e intre casele dintr-o cetate. 102 SFlNTUL ATANAME CEL MARE I rilor, ci la ceea ce i se cuvine lui sa faca, cu atlt mai virtos Dumnezeu, Cuvintul Prea Bunului Tata, nu a trecut cu vederea neamul omenesc facut de El, cazut in stricaciune. Ci a inlaturat, prin aducerea trupului Sau, moartea ce se lipise de acesta, iar negrija lor a lecuit-o prin mvaja- tura Sa, indreptind toate ale oamenilor prin puterea Sa. Acestea le poate vedea cineva marturisite §i de barbajii teologi 37 ai Mintuitorului insusi, daca citeste scrierile lor. Cad aceia zic: «Dragostea lui Hristos ne sileste sa socotim aceasta, ca daca Unul a murit pentru toji, atunci to$i au murit. Si El a murit pentru toji, ca noi sa nu mai viejuim noua, ci Celui ce a murit si a inviat pentru noi» (II Cor., 5, 14) din morji, Domnului nostru Iisus Hristos. §i iarasi: «Pe Iisus, Cel ce a fost micsorat pujin sub ingeri, II vedem, pentru patima morjii, incununat cu slava §i cinste; caci prin harul lui Dumnezeu a gustat moartea pentru toti» (Evr., 2, 9). Apoi arata §i pricina pentru care nu trebuia altul decit Insusi Cuvintul lui Dumnezeu sa Se intrupeze, zicind: «Caci I se cadea Aceluia, pentru Care si prin Care sint toate, sa desavirseasca prin patimire 38 pe Capete- nia mlntuirii lor, pe Cel care a ridicat pe mulji fii la slava» (Evr., 2, 10). Iar prin aceasta se arata spunind ca nu putea sa ridice altcineva pe oameni din stricaciunea ce s-a ivit, decit Cuvintul lui Dumnezeu care i-a facut §i la tnceput pe ei. Dar ei spun si ca Cuvintul a luat trup spre a-1 jertfi pentru trupurile asemanatoare. Caci zic: «Deci, de vreme ce copiii s-au facut parta§i sin- gelui si trupului, S-a impartasit §i El de ele, ca sa surpe prin moarte sta- plnirea morpj, adica pe diavolul, si sa-i izbaveasca pe acegtia pe care frica morpi ii facea sa traiasca tot timpul in robie» (Evr., 2, 14-15). Caci prin jertfa trupului Sau a pus sfirsrt legii privitoare la noi §i a innoit mceputul viepi noastre 38a , dindu-ne nadejdea invierii. Pentru ca de vreme ce moar- tea stapmea peste oameni pornind de la oameni, desfiinjarea morjii sji tnvierea spre via|a s-au facut §i ele prin intruparea lui Dumnezeu Cuvin- tul". O spune aceasta purtatorul-de-Hristos-barbat, zicind: «Ca de 37. *» Rajaunii personale supreme, deci persoane care-si dau seama de sensul viefii, care sta in viafa ve§- nicfi a persoanei in comuniunea ei fara sfirsit cu Persoana suprema si cu persoanele umane. De la aceasta vie|xiire ra^ionala omul e atras spre animalitatea unei vie^uiri fara sens prin nalucirile si amagirile placerilor de o clipa, careai fagaduiesc o fericire care nu e fericire adevarata, o existenfa care e mai degraba un gol de existenfa. Aceste naluciri aco- pera cunostinfa de Dumnezeu, Cel ce este cu adevarat, si ca atare e Izvorul viepi pentru cei ce cauta comuniunea cu El prin implinirea voii Lui, si Care le cere sa nu se scufunde in placerile neraponale ale trupului. Cel prin care a fost facut omul fund Cuvintul, iar omul Bind facut dupa chipul Cuvintului ca sa-I raspunda, nu era potrivit Cuvintului «sa taca» si omului, sa nu-I raspunda. 47. Nu e nici un sens a fi omul rational, dar a se folosi de rajiune pentru a duce o via|a asemenea animalelor neraponale. Aceasta inseamna a nu folosi rapunea pina la capat, adica a nu vie^ui prin ea pentru cunoasterea sensului vietii, care consta in eternizarea per- soanei printr-o intarire a spiritului din om prin comuniunea dialogica cu Dumnezeu, Spi- ritul nemuritor si Izvorul viepi. 48. Dumnezeu nu putea sa-i faca pe oameni decit pentru a-L cunoaste pe El, pentru a fi fntr-o legatura dialogica responsabUa cu El. Caci numai cunosdndu-L pe El ca Cel ce este cu adevarat si raspunzindu-I prin implinirea voii Lui, omul soarbe din Izvorul viejii si se face partas de via^a nemuritoare. De dragul oamenilor vrea Dumnezeu ca ei sa-L cunoasca pe El, stfnd in legatura raspunzatoare cu El. De dragul lor i-a facut cu acest scop. §i numai asa se realizeaza ei ca fiin^e deplin rationale. Iar nerealizindu-se prin cunoaste- rea sensului existen^ei, care consta in eternizarea persoanei umane, existenfa insasi apare fara rost, desfigurfndu-se. O astfel de existen|a a oamenilor e nedemna chiar si pentru Dumnezeu. Crea^ia Lui devine absurda. 48 a. Cele nerationale n-au existen^a reala, fac crea^ia lui Dumnezeu paruta. Din nou sffntul Atanasie vede deplina existence asa cum o vrea Dumnezeu in deplina rationalitate. TRATAT DESPRE tNTRUPAKKA CtlVlNTULUI 107 dna de pieire si cele Ce s-au facut odata partase de chipul lui Dumnezeu nu trebuiau sa se piarda. Deci, ce trebuia sa faca Dumnezeu? Ce altceva dedt sa innoiasca exis- ten^a lor dupa chipul Sau, ca prin acesta sa-L poata cunoaste oamenii iara§i pe El? Dar aceasta cum s-ar fi putut inHmpla altfel, dedt venind Insusi Chipul lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru Iisus Hristos? Cad prin oameni nu era cu putinja, de vreme ce ei au fost facuji dupd chipulLui 49 . Dar nid prin ingeri, cad ei nu sint chipuri 50 . De aceea a venit Insusi Cuvintul lui Dumnezeu, Care in calitate de Chip al Tatalui sa poata rezidi pe omul eel dupd chipul Lui. Iar aceasta nu se putea intimpla daca nu era nimidta moartea si stricadunea 51 . De aceea, pe drept cuvint a luat El trup muritor, ca sa poata fi nimidta in El moartea, iar oamenii cei dupa chipul Lui sa fie reinnoijl Ded nu putea implini altdneva aceasta trebuinja dedt Chipul Tatalui 52 . XIV Cad atund dnd un chip inscris in lemn e sters de petele din afara, este nevoie sa vina din nou eel al caruia este chipul, ca sa poata fi innoit chipul in materia aceea. Pentru ca materia in care s-a inscris chipul nu e Bruncata prin stergerea lui, d chipul se intipareste din nou in ea. La fel si Prea Sfintul Fiu al Tatalui, Cel ce e chipul Tatalui, a venit in locul nostru, ca sa innoiasca pe omul facut dupa chipul Lui §i sa-1 afle pe eel pierdut, prin iertarea pacatelor, precum zice El insusi in Evanghelie: «Am venit sa aflu si sa mintuiesc pe eel pierdut* (Luca, 19, 10). De aceea a spus si catre iudei: «De nu se va naste cineva din nou...» (loan, 3, 6). Prin aceasta nu a vorbit despre nasterea din femeie, cum se gindeau aceia, d de sufletul nascut si zidit din nou, dupa chipul Lui. De vreme ce nebunia idoleasca si necredinja stapineau lumea mtreaga §i acopereau cunoasterea de Dumnezeu, dne putea sa inve^e lumea despe Tatal? Se va spune ca omul? Dar nu era data oamenilor putinfa sa strabata tot pamintul de sub soare, nid firii lor sa alerge peste tot, nid puterea de a se face vrednid de crezare in privin^a Lui, nid forja de a se impotrivi prin ei in§i§i amagirii si naludrii demonilor. Cad odata ce 49. Cel ce este si el dupa chipul Altuia, ca §i semenii sai, nu poate innoi calitatea sa de a fi dupa chipul Aceluia, ci numai Acela insusi poate face aceasta. 50. Ingerii nu sint chipuri dupa care omul sa fie dupa chipul lor. Ci noi avem ca model, ca chip normativ, pe Insusi Cuvintul, sau Rajiunea suprema personala, necreata. Nu in comunicare cu ingerii avem via|a eterna. 51. For^a nimicitoare a specificului omului, de existen^a «dupa chipul»- lui Dumnezeu, adica rational, prin comuniunea fara sfirsit cu Raliunea personala suprema, e stricadunea si moartea, sau nefiin^a, care, grefata pe fiin|a, face fiin^a nedeplin ra^ionala, deci nedeplin existenta, prin iesirea din comuniunea dialogica responsabila cu Cuvintul vie|:ii. Din nou sfintul Atanasie identifica existenta deplina cu ra^ionalitatea deplina, care se pAstreaza In comuniune cu Rafiunea suprema. 52. Ideea aceasta a sfintului Atanasie ca numai Cuvintul, ca chip al Tatalui si de aceeasi fiin^a cu El, ne poate mintui de moarte, e motivul pentru care el lupta pentru cali- tatea de chip al Tatalui, a Fiului intrupat §i de o fiin^ cu El. 108 SKtNTtH. ATANASIE CEI, MARE toti erau rantyi si zapactyi de amagirea draceasca si de desertaciunea idoli- lor, cum ar fi putut convinge vreunul dintre oameni sufletul si mintea celorlatyi oameni, cind nici unul din ei nu putea macar vedea? Iar ceea ce nu vede cineva, cum poate invaja pe atyii? Dar poate va zice cineva: ajungea zidirea. Dar daca ar fi ajuns zidirea, nu s-ar fi produs atit de mari rele. Caci zidirea exista §i totu§i oamenii se mfasurau in ratacirea lor in privinja lui Dumnezeu. De cine era deci nevoie, daca nu de Cuvintul lui Dumnezeu, Care vede $i sufletul §i mintea §i Care misca toate in zidire §i prin ele face cunoscut pe Tatal? 53 . Era propriu Celui ce invaja despre Tatal prin purtarea de grya si frumoasa intocmire a tuturor, sa reinnoiasca aceasta invajatura 54 . Dar cum putea face aceasta? Poate va zice cineva ca o putea face tot prin acelea, deci aratind iara§i prin lucrurile zidirii cele privitoare la El. Dar aceasta fapta nu mai avea rod sigur. Caci oamenii au trecut odata cu vederea acestea, nemaicautind in sus, ci plecindu-§i ochii in jos. De aceea, pe drept cuvint vrind sa foloseasca pe oameni, vine ca om, luindu-Si un trup asemanator lor, pentru ca cei ce n-au voit sa-L cunoasca din purta- rea de grya §i din cirmuirea tuturor sa-L cunoasca din cele de jos - in^eleg din faptele trupului, adica din faptele savirsite prin trup - pe Cuvintul lui Dumnezeu in trup §i, prin El, pe Tatal Lui 55 . XV Asa cum un bun inva^ator, care are grija de ucenicii sai, invaja pe cei ce nu se pot folosi de cele mai inalte coborind la ei prin cele mai simple, la fel face si Cuvintul lui Dumnezeu, cum zice Pavel: «De vreme ce prin In^elepciunea lui Dumnezeu lumea nu a cunoscut prin inj^lepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mintuiasca pe cei ce cred, prin nebunia propovaduirii» (I Cor., 1, 21). Dat fund ca oamenii, intor- 53. Cuvintul intrupat este Cei ce lucreaza in creajiune, inainte si dupa intrupare, fiind Cuvintul creator §i providenjaator. El cunoagte mintea §i sufletul, sau gindurile si simjirile lui, fiind aproape de el. Deci §i le poate si insusi prin intrupare. Dar El migca in mod ratio- nal toate ener^ile create, le fine §i le misca in ordinea raponala in care le-a creat. De aceea {fi omul facut dupa chipul Lui pune ordine in cele ce-i sint de trebuinfa din natura. Prin rafionalitatea lor in miscare omul poate descifra rafiunile crea|iei, dar prin aceasta nu o cunoaste numai pe ea, ci si pe Cei ce, ca Subiect creator al acestei rafionalitafi, o sus- fine si o misca in ordine. Dar El nu e un Logos imanent creafiunii, in sens panteist, ci e Fiul personal al Tatalui personal, fadnd cunoscut prin Sine, ca prin Cei ce lucreaza in crea- tiune, pe Tatal Sau, adincul-obirsie din care este El, Care a creat prin El si conduce toate in ordine. 54. Revelafia mai presus de fire, adusa prin venirea Cuvintului in trup, nu face decit sa reinnoiasca si sa improspateze revelajia Lui prin natura, aratata in toate lucrurile si per- soanele ca ra|iuni si cuvinte ale Lui. 55. Ch. Kannengiesser, in edifia acestei lucrari a sfintului Atanasie (Sur V 'incarnation du Verbe, Sources Chretiennes, nr. 199, p. 150-156), face o deosebire intre omul care ar fi ramas legat de Dumnezeu, daca n-ar fi cazut, si omul restaurat in Hristos. Dar el merge mult prea departe, silogismul sau ducindu-1 la concluzia ca nu se poate face o deosebire intre sufletul omului si mintea lui. TRATAT DESPHK tNTRUPAKKA t'llytNTUUII 109 dnd spatele contemplarii lui Dumnezeu si avindochiiscufundati in jos ca intr-un adinc, ll cautau pe Dumnezeu in cele ale simjurilor, inchi- puindu-si ca zei oameni muritori si demoni, Cuvintul lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru comun si de oameni iubitor, Isi ia trup §i viejuieste ca om intre oameni si atrage sim^urile tuturor oamenilor, ca cei ce cugetau ca Dumnezeu este in cele trupesti sa cunoasca adevarul din faptele ce le lucreaza Domnul prin trup si prin El sa cugete la Tatal 56 . Caci fiind oameni si cugetind toate cele lumesti erau atrasi de toate cele spre care se mdreptau simjurile lor si din toate parjile invajau adevarul. De erau coplesiji de zidire, o puteau acum vedea marturisind pe Domnul Hristos; iar de era atrasa cugetarea lor de oameni, in asa masura ca ii putea socoti zei, din faptele Mintuitorului, comparind faptele Lui si ale acelora, li se arata ca intre oameni singur Mintuitorul e Fiul lui Dumnezeu, cele savir- gite de ei nefiind asemenea celor f acute de Dumnezeu-Cuvintul 57 . Chiar de erau robfyi de demoni, vazindu-i pe acestia alungaji de Domnul, au putut cunoaste ca numai Acesta este Cuvintul lui Dumnezeu si ca demo- nii nu sint zei. Iar daca mintea lor era preocupata de morji, indt sa creada in ei ca in niste eroi, sau, cum ii numeau preojii, zei, vazind invierea lui Hristos marturiseau ca acestea sint minduni §i ca singurul Domn adeva- rat este Cuvintul lui Dumnezeu care a biruit moartea 58 . De aceea S-a si nascut §i a venit ca om si a murit §i a inviat, todnd §i umbrind prin fap- tele Sale cele laudate ale oamenilor care au fost, ca oriunde ar fi atrasi oamenii, sa-i inal|;e de acolo si sa le faca cunoscut pe Tatal Sau eel adeva- rat, precum El insusi zice: «Am venit sa mintuiesc si sa aflu pe eel pier- dut» (Luca, 19, 10). 56. Aici sfintul Atanasie arata adevaratul ingles al inva|Arii oamenilor prin trupul Jui Hristos. Nu e vorba de o invajare a lor din experienja unui pacat depagit, ci dintr-un model de trup prin care se vedea curafia sufletului omenesc §i prin el prezen|a ajutatoare a puterii dumnezeie$ti. Hristos le dadea putin|a sa sfin|;easca insesi sim|;urile obisnuite, sa hu se ispiteasca de cele materiale §i de semenii lor ce pacatuiau cu trupul, aratindu-le un trup ce persista in infrinare si vazind prin el pe Dumnezeu-Cuvintul. Trupul lor se ra£onaliza, primea putere sa se ra^ionalizeze, privind trupul deplin ra^ionalizat prin Rapunea personala suprema, Care-1 asumase. De altfel si oamenilor din rai li se poruncise sa se men|;ina in curate si prin privirea curata cu sim^urile la lucrurile firii. Nu ajunge numai «credinja umila a fiecarui credincios»- in Hristos, ca el sa se mintuiasca, ci e necesar fi un efort spre menjinerea trupului in ihfrinarea de la pacat, dupa pilda lui Hristos. Altfel tn ce ne-ar fi ajutat Cuvintul lui Dumnezeu intrupindu-Se? 57. Odata ce au cunoscut prin sirr^uri pe Cuvintul in trup, n-au invafat numai sa se sileasca sa-L urmeze, ci au inva|at, prin comparafia celorlal^i oameni cu El, sa nu-i mai socoteasca zei, iar zidirea de care se minuneaza o vedeau ca opera a Lui. Deci oriunde gi-ar fi indreptat simjxirile, dupa ce au cunoscut prin sim|;uri pe Cuvintul in trup, nimic nu-i mai ispitea sa le socoteasca pe cele vazute mai presus de El. Simj;urile lor au fost eli- berate de aceasta ispita. Sim{;urile sint si ele puteri organizate rational, prin care rafiiunea- subiect poate sesiza ra|iunile lucrurilor. 58. Cum ar fi zei cei ce n-au putut invia? Ei aratau prin aceasta ca nu sint dumnezei. tntrucit singur Hristos a inviat, vedeau ca singur El este Dumnezeu. ltO .sMntui. ATANAam c:ei, mare XVI Deri odata ce a cazut cugetarea oamenilor In cele supuse simfurilor, Cuvlntul S-a pbgorft pe Sine ca sa Se arate prin trup, pentru ca sa fntoarca spre Sine ca om §i sa indrepte simjurile lor spre Sine 58 "; si asa vazindu-L aceia pe El ca om, sa se convinga prin faptele savirstte de El ca este nu numai om, ci si Dumnezeu §i Cuvintul si Injelepciunea adevara- tului Dumnezeu. Aceasta voind sa o arate §i Pavel, zice: < ca sa nu-L ia cineva drept om din pricina patimii, preintimpina gindurile oamenilor. De aceea Scriptura descrie puterea Lui mai presus de fire §i neasemanarea firii Lui cu noi, zicind: «Iar neamul Lui cine-1 va spune? Ca s-a ridicat de pe pamint via|;a Lui. Pentru faradelegile poporului a fost dus la moarte. §i voi da pe cei rai in schimbul ingroparii Lui §i pe cei bogaji in schimbul mor|ii Lui. Ca farade- lege nu a savir§it, nici s-a aflat viclenie in gura Lui. §i Domnul voie§te sa-L curate pe El de rani» (Isaia, 53, 8-10). XXXV Dar poate, auzind proorociile despre moartea Lui, vei cauta §i cele insemnate despre Crucea Lui. Caci nici acestea nu s-au trecut sub tacere. Si ele au fost aratate foarte limpede de sfin^i. Moise le vesteste de mai 130 SFtNTUt, ATANAMK CKL MARE inainte cu glas inalt zidnd: «Ve^i vedea viaja voastra atirnata inaintea ochilor vogtri gi nu ve|;i crede» (Deut., 28, 66). Iar proorocii de dupa El marturisesc gi ei despre aceasta, zicind: «Iar.Eu, ca un miel nevinovat dus spre a fi jertfit, n-am §tiut. Asupra Mea au socotit rele, zidnd: venfyi gi vom infige sultya in piinea Lui gi-L vom smulge pe El dintre cei vii» 83 ', (Ier., 11, 19). §i iaragi: «Strapuns-au miihile Mele gi pieioarele Mele; numarat-au toate oasele Mele, imparjit-au hainele Mele lorugi gi pentru camaga Mea au tras sorft» (Ps. 21, 17-20). Iar moartea atirnata in vaz- duh, care s-a savirgit pe lemn, nu e alta dedt cea de pe Cruce. §i in nici o alta moarte nu se strapung miinile gi pidoarele, dedt numai in cea de pe Cruce. Dar n-au lasat neinsemnat nici faptul ca prin venirea Mintuitoru- lui toate neamurile au inceput sa cunoasca pe Dumnezeu. Ci s-a facut §i despre aceasta pomenire in Sfintele Scripturi: «Ca va fi, zice, radacina lui Iesei §i Cel ce S-a ridicat capetenie peste neamuri; in El yor nadajdui nea- murile» (Isaia, 11, 10). Am dat aceste purine cuvinte spre dovedirea celor ce s-au petrecut. Dar toata Scriptura e plina de marturii ce resping necredin^a iudeilor. Cad care dintre drep|;ii §i sfin^ii proorod §i patriarhii infajasaji in dum- nezeie§tile Scripturi a avut nagterea din fecioara? Sau care femeie §i-a ajuns sie§i, ca sa dea nagtere vreunui om, fara de barbat? Nu s-a nascut Avel din Adam, Enoh din Iared, Noe din Lameh, Avraam din Tara, Isaac din Avraam §i Iacov din Isaac? Nu s-a nascut Iuda din Iacov §i Moise §i Aaron nu sint din Avraam? Nu s-a nascut Samuel din Elcana, David din Iesei, Solomon din David, Iezechia din Ahaz, Isaia din Amos, Ieremia din Helchia, Iezechiel din Vuzi? N-a avut fiecare pe tatal sau inceput al naste- rii sale? Cine s-a nascut numai din fecioara? De aceea a avut atita grija proorocul sa insemneze aceasta. Dar carei nasteri i-a premers o stea in ceruri si a vestit lumii pe Cel ce Se nastea? Caci Moise, dupa ce a fost nascut, a fost ascuns de paring. Iar det)avid nu au auzit nici vecinii, de vreme ce nid marele Samuel nu 1-a cunoscut pe el. Ci a cautat sa afle de mai are Iesei un fiu. Iar martor al nagterii lui Hristos nu a fost un om, d o stea aratata pe cer, de unde El insugi a coborit. XXXVI §i care dintre impara|ii de odinioara a impara^it «inainte de a putea numi pe tatal sau pe mama sa» (Isaia, 8, 4) gi a dobindit biruinja impo- triva vrajmagilor? Nu a inceput David sa impara|;easca la 30 de ani gi Solomon dnd a ajuns la tinere|;e? Ioag avea gapte ani dnd a luat impara- ^ia (IV Regi, 12, 1) gi Iosia a luat stapinirea avind ani gi mai pu^ini. Totugi gi acegtia, avind aceasta virsta, au putut numi pe tatal gi pe mama lor. 83 a. Se proorocea ca trupul Lui va fi pfinea Sfintei Impartaganii. TRATAT DESPRK tNTHUI'AREA CUVlNTULUl 131 Cine e deci Cel ce a imparatit gi a pradat pe vrajmasi, inainte de nagtere? Sa.neapu.na ttlcuind, cine a fost un astfel de imparat in Israel si in Iuda, in care §i-au pus toate neamurile nadejdea §i au avut in El pacea? Oare nu s-au ridicat mai degraba, de pretutindeni, impotriva lor? Caci at a durat Ierusalimul, a durat §i un razboi neimpacat impotriva lor si to^i luptau impotriva lui Israel. Asirienii ii asupreau, egiptenii ii prigoneau, babilo- nienii ii calcau. $i ceea ce e si mai de mirare e ca si pe sirienii vecini ii aveau luptind impotriva lor. Sau nu purta David razboi cu Moab si nu taia pe sirieni, nu se apara Iosia de vecini si nu avea Ezechia teama de mindria lui Senahertb? Nu a pornit Amalic cu razboi impotriva lui Moise Si nu i se impotriveau amoreii? Nu au luptat cei ce locuiau in Ierihon impotriva lui lisus Navi? $i, peste tot, au avut vreodata neamurile lega- turi de prietenie cu Israel? Se cade deci sa stim cine e Acela in care nea- murile §i-au pus nadejdea. El trebuie sa existe, de vreme ce e cu nepu- tin^a ca proorocul sa minta* 3b ; Dar moartea pe Cruce, a caruia dintre sfin^ii prooroci sau a patriarhi- lor de la inceput, a fost suferita pentru mintuirea tuturor? Sau cine a fost ranit §i a suferit moartea pentru sanatatea tuturor? §i care dintre drep|;i sau dintre regi a coborit inEgipt §i, prin coborfrea aceasta, auincetat ido- lii sa existe? Avraam a coborit, dar cinstirea idolilor a continuat; Moise s-a nascut acolo §i cu toate acestea credin|a amagitoare nu a incetat. xxxvn §i caruia dintre cei de care vorbe§te Scriptura i s-au strapuns miinile §i picioarele, sau care a fost atfrnat pe lemn si s-a sffr§it pe cruce pentru mintuirea tuturor? Avraam a murit culcat in pat. Isaac si Iacov ail murit si ei cu picioarele intinse pe pat. Moise si Aaron au sfirsit in niunte. David, in casa, nesuferind nici o uneltire din partea poporului; desi a fost cautat de Saul, a ramas nevatamat. Isaia a fost sfisiat, dar nu a fost spinzurat pe cruce. Ieremia a fost ocarit, dar nu a murit osindit. Iezechiel a patimit, dar nu pentru popor, ci a vestit numai cele ce vor veni asupra poporului. Apoi acestia, macar ca au patimit, au fost oameni, cum sint si toji ceilal|;i dupa asemanarea firii. Dar Cel vestit de Scripturi ca va patirhi pentru toji nu a fost simplu om, ci e numit Viaja tuturor, chiar daca e asemenea oamenilor dupa fire. «Vej;i vedea, zice, Via|a spinzurata inaintea ochilor vostri» (Deut., 28, 66); si: «Neamul Lui cine-1 va spune?^ (Isaia, 53, 8). Neamul tuturor sfinjilor de la inceput se poate afla si povesti, adica cine §i de unde a fost fiecare. Dar neamul Celui ce e Viafa cuvintele dum- nezeiesti spun ca e de nepovestit. Cine este deci Acesta, despre Care 83 b. Dupa sfintul Atanasie un cregtinism trait cu toata puterea credin|»i e singurul remediu pentru fnlaturarea razboaielor §i pentru pace, nu numai intre neamuri, ci gi fntre ele gi Israel. 132 .SHNT1.1L ATANAIUK CK1, MARE spun aoestea dumnezeiestile Sfcripturi? Sau cine e asa de mare, ca si proorodi vestesc de mai fnainte lucruri asa de mari? Nimeni altul nu se afla astfel, afara de Mintuitorul de obste al tuturor, Dumnezeu-Cuvintul, Domnul nostru Iisus Hristos. Caci Acesta a iesit din fecioara §i S-a aratat ca om pfe pamlnt si e Cel al carui neam dupa trup e de nepovestit. Fiindca nu este cineva care sa poata spune pe tatal Lui dupa trup, de vreme ce trupulLui nu e din barbat, ci numai din Fecioara. Daca pe tajii lui David si Moise si ai tuturor patriarhilorli poate arata oricine in sirul neamurilor lot, rieamul dupa trup al Mintuitorului nu-1 poate nimeni arata pornind de la un barbat. El a facut si steaua sa-I vesteasca nasterea trupului. Caci se c&dea ca, coborind Cuvintul din cer, din cer sa I se faca §i vestirea. §i se cadea ca, venind Imparatul zidirii, sa fie cunoscut limpede de toata lumea. , El Se nagtea in Iudea §i au venit sa I se inchine cei din Persia. El este Cel ce inca fnainte de aratarea Sa trupeasca a dobindit biruin|a asupra vrajmaailor §i ixofeele impotriva inchinarii la idoli. §i to^i cei din nea- muri, de pretutindeni, parasind obiceiurile parintegti §i necredin];a ido- leasca, isi pup nadejdea in Hristos §i se inscriu intre cei ai Lui, cum se pot vedea ac^stea §i cu ochii. Caci nu a incetat altadata necredin|;a egiptenilor decjt dnd Domnul tuturor, ca purtat de un nor, a coborit acolo cu trupul si a risipit amagirea idoleasca, mutindu-i pe to|i la Sine §i prin Sine la Tatal. El este Cel ce S-a rastignit, avind ca martor soarele §i zidirea §i pe oei ce I-aupricinuit Lui moartea. §i prin moartea Lui s-a adus mintuire tuturor bj. toata < zidirea s-a izbavit. El este Via^a tuturor §i Cel ce ca o oaie §i-a,dat,feirupul Sau ca prej; de rascumparare pentru mintuirea tuturor, chiar daca iudeii nu cred. a. Alte marturii si cugetari , , , . . despre minunile lui Hristos xxxvni Iar daca socotesc ca nu.aj.ung acestea, sa se convinga din alte cuvinte pe care le mai au.. Caci despre cine zic proorocii: «M-am aratat celor ce nu Ma cautau, am fost aflat de cei ce nu intrebau de Mine; am spus: «Aici sfnt*, poporului care nu chema numele Meu; am intins miinile Mele catre poporul ce nu Ma asculta §i Mi se impotrivea» (Isaia, 65, 1-2). Cine este Cel ce S-a aratat? Sa li se spuna iudeilor! Daca e proorocul, sa spuna unde s-a ascuns, ca sa se arate mai pe urma. Dar cine este acest prooroc care s-a facut, din nevazut, vazut si si-a intins miinile pe Cruce? Nu e nici Unul dintre drep^i. E numai Cuvintul lui Dumnezeu care, fiind netru- pesc dupa fire, S-a aratat pentru noi in trup si a patimit pentru noi. TRATAT PliaWE iNTRtJPAKBA CUVlNTUmi 133 Iar daca nu le ajunge nld aceasta, sa se fncredin(eze dint alte cuvinte, privind dovada lor asa de limpede. Caci zice Scripture: 4ntarip>va, mtini slabe si genunchi slabanogtyi. Mtngnaji-va, cei descurajaji cu cugetul. intartyi-va si nu va temeji lata, Dumnezeul nostra cu judecafca raspla- teste. El insusi vine si ne va mintui pe noi. Atunci se vor deschide ochii orbilor si vor auzi urechile surzilor. Atunci va sari schiopul ca cerbul si limba gmgavilor va fi limpede» (Isaia, 35, 3^6). Ce pot spune si despre acestea, sau cum vor indrazni sa priveasca si la acestea? Caci proorocia arata ca Dumnezeu va veni si va face eunoscute semnele si timpul venirii Lui: orbii vor vedea, schiopii vor umbla, surzii vor auzi §i limba gmgavi- lor se va face limpede. Toate acestea se spun despre venirea lui Dumne- zeu. Dar sa spuna and s-au facut astf el de semne in Israel, sau unde s-a intimplat asa ceva in Iudea? A fost curajit leprosul Neeman, dar nu a auzit nici un surd, nu a umblat nici un olog. Hie si Elisei au inviat un mort, dar nici un orb din nastere nu a vazut cu adevarat. Mare lucru este si sa fie inviat un mort. Dar nu e o minune asa de mare ca cea facuta de Min- tuitorul. Si daca Scriptura nu a trecut sub tacere vindecarea leprosului §i invierea copilului vaduvei, daca s-ar fi intimplat sa umble vreun olog si sa vada vreun orb mai inainte, fara indoiala le-ar fi aratat §i pe acestea. Dar daca nu au grait Scripturile, e vadit cd nici nu s-^au petrecut acestea mai mainte. Cind s-au facut deci acestea, daca nu efnd a venit Insusi Cuvintul lui Dumnezeu in trup? §i cind a venit, daca nu atunci cind au umblat 616- gii si au vorbit limpede gingavii §i au auzit surzii $i au vazut orbii din nas- tere? De aceea si iudeii care le priveau vorbeau de ele ca de nfste fapte de care nu au auzit sa se fi intimplat altadata: «Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii vreunui orb din nastere. De nu era Acesta de la Dumnezeu, nu putea face nimio (loan, 9, 32-34). ■■'•■■ b. Raspuns la afirmarea obisnuita a iudeilor, ca Mesia inca nu a venit XXXIX Dar poate si acegtia, neputtnd sa se impotriveasca celor vadite, nu vor tagadui cele spuse, dar vor spune ca inca le asteapta pe acestea si ca Dumnezeu-Cuvintul nu a venit inci. De fapt, ei o spun aceasta in tdate par|;ile, nero§ind de impotrivirea lor nerusinata fa^a de cele aratate. Dar vor fi da|;i pe fa$a si in privin^a aceasta mai intii de alfii, nu de noi. Vor fi da|;i pe fafa de preain|;eleptul Daniel, care a prevestit si timpul de fa|;a §i venirea Mintuitoralui, zicind: «§aptezecj de saptamini s-au taiat peste poporul tau §i peste cetatea cea sfinta, ca sa se implineasca pina la capat pacatul si sa se pecetluiasca pacatele si sa se stearga nedrepta^ile si sa se 134' ; SKlNTtll, ATANAIIH CEL MARE ispaseasca faradelegile §i sa se aduca dreptatea vesnica si sa se pecet- luiaaca vedenia.gi proorocul §i sa se unga Sfintul sfinjilor. Si sa stii §i sa mfelegi ca sa raspunzi ca de la sflr§itul cuvintului se va zidi Ierusalimul ptna la Pova$uitorul eel uns* (Dan., 9, 24-25). Poate in alte cuvinte se pot gasi motive pentru a se amina implinirea celor sense pentru un timp vii- tor.Dar ce pot spune sau ridica impotriva acestora? Cad ad Hristos §i Unsul e aratat nu ca om simplu, d e vestit ca Sfintul sfin^ilor; §i de Ierusa- limae spune ca ramine pina la venirea Lui si apoi inceteaza si proorocul |i vederea In IerUsalim". S-au uns odinioara David §i Solomon §i Eze- chia, dar Ierusalimul §i locul sfint au ramas mai departe, §i proorocii prooroceau: Gad §i Asaf §i Natan si dupa ei Isaia §i Osea §i Amos §i altii. Apoi si cei unsi se numeau oameni sfinfi, dar nu sfin^ii sfinjilor. Iar daca pun mainte robia si spun ca din pricina ei nu a mai f ost Ierusalimul, ce vor Zice despre prooroci? Caci poporul cobonnd odinioara in Babilon, erau acolo Daniel si Ieremia; si au proorocit Iezechiel §i Agheu si Zaharia. XL Deci spun pove§ti iudeii §i tree cu vederea timpul de fa|a. Caci, and a tncetat proorocul sau vedenia din Israel, daca nu acum, and a venit Hris- t0|, Sfihtul sfin|ilor? Si un semn §i o dovada insemnata a venirii lui Dum- B^zeUifCuvintul e ca nu mai sta in picioare Ierusalimul, nici nu s-a mai ridicat prooroc, nici nu se mai descopera vreo vedere intre ei. §i e firesc si fie asa. Caci, venind Cel prezis, ce nevoie mai e de cei ce-L prezic? Si fiind prezent Adevarul, ce nevoie mai e de umbra? De aceea.au prooro- Cit>pmi a venit Dreptatea insa§i §i Cel cea rascumparat pacateletuturor. Pentru aceea si Ierusalimul a durat atfta timp, at qei din el se ocupau cu chipurile adevarului. Iar odata ce Sfintul sfin|;ilor e de fa|a, pe drept cuvint s-a pecetluit si vederea si proorocia, iar impara|;ia Ierusalimului a tncetat. Li s-au uns lor regi, pina ce s-a uns Sfintul sfinjilor. Caci si Iacov prooroceste, zidnd ca impara^ia iudeilor va sta pina la Acela: -«Nu va lipsi conducator din Iuda §i capetenie din coapsele lui, pina va veni Cel caruia li etfnt rtnduite §i El este a§teptarea neamurilor^ (Fac, 49,10). De aceea §i MIntuitorul striga zidnd: -«Legea §i proorodi au proorodt pina la Ioan^ (Matei, 11, 33). Daca ar mai fi ded la iudei imparafie, sau proorode, sau vedere, ar avea drept sa tagaduiasca pe Hristos care a venit. Dar daca nu mai este nid rege, nid vedere, §i s-a pecetluit toata prooroda, iar cetatea §i tem- plul s-au ruinat, pentru ce mai staruie in atita necredin|a §i neascultare, tndt cele ce au fost le vad, iar pe Cel ce le-a savir§it acestea II tagaduiesc? Pentru ce, dnd vad pe cei din neamuri parasind idolii §i punindu-§i 84. Toate cele din Vechiul Testament au incetat pentru ca s-au Implinit m Hristos. TKATAT DK8PRK tNTRUPAKKA RUVINTULUI 135 nadejdea In Dumnezeul lui Israel prin Hristos, tagaduiesc pe Hristos, Cel din radacina lui Iesei dupa trup, §i ca El a venit si imparajeste de acum? Daca neamurile ar crede In alt dumnezeu §i n-ar marturisi pe Dumnezeul lui Avraam §i Isaac si Iacov si Moise, ar avea dreptate sa spuna ca n-a venit Dumnezeu. Dar daca neamurile se inchina lui Dumnezeu care a dat legea prin Moise §i fagaduinja lui Avraam §i al Carui cuvint 1-au defaimat iudeii, pentru ce nu recunosc, mai bine-zis, pentru ce tree de bunavoie cu vederea ca Domnul eel proorocit de Scripturi a stralucit lumii si S-a ara- tat ei trupeste, precum zice Scriptura: «Domnul S-a aratat noua» (Ps. 117, 27); §i iarasi: «A trimis pe Fiul Sau §i i-a vindecat pe ei» (Ps. 106, 20); §i iarasi:«Nu sol, nu inger, ci Insusi Domnul i-a mintuit pe ei» (Isaia, 63, 9)? Ei patimesc ceva asemanator cu eel stricat la minte care vede pamin- tul luminat de soare, dar tagaduie§te soarele care lumineaza pamintul. Ce ar avea sa faca mai mult Cel asteptat de ei, odata ce a venit? Sa cheme neamurile? Dar le-a chemat. Sa faca sa inceteze proorocia §i domnia §i vedenia? Dar a facut §i aceasta. Sa dea pe faja necredin^a. idoleasca? Dar a fOst data pe fajit §i osmdita. Sa nimiceasca moartea? Dar a fost nimicita. Ce deci nu s-a facut din cele ce trebuia sa le faca Hristos? Sau ce mai lip- seste, ce nu s-a implinit, ca sa se bucure iudeii, care totu§i nu cred? Daca deci, precum vedem, nu mai e la ei nici rege, nici prooroc, niei Ierusali- mul, nici jertfe, nici vedenie, ba s-a §i umplut tot pamintul de cunostinja lui Dumnezeu, §i cei din neamuri, parasind necredin|a, alearga la Dum- nezeul lui Avraam prin Cuvintul si Domnul nostru Iisus Hristos, e vadit si pentru cei lipsi^i cu totul de ru§ine ca a venit Hristos si a umplut pe toji de lumina Lui si a adus inva^atura adevarata §i dumnezeiasca despre Tatal Sau. Din acestea §i din multe altele din Sfintele Scripturi, poate cineva respinge cum se cuvine pe iudei. Capitolul VI Dovedire fa^a de filosofii elini si fafa de inchindtorii la idoli. Dovezi rationale despre conformitatea cu crea^ia a intruparii XLI Cit prive§te pe elini, e de mirare sa-i vezi rizind de cele ce nu sint de rts, orbi cum sint fa|;a de propria lor rusine, pe care nu o vad cind aduc jertfe pietrelor §i lemnelor 85 . Dar de vreme ce inva|;atura noastra nu e lip- 85. E nedemn de om, §i deci ruginos, sa se Tnchine pietrelor si lemnelor inferioare nivelului lui de persoana. 136 • SHNTUl ATANAIIt CtL MARE sita de dovezi, sa-i rusinam si pe ei cu drepte judecaft, pornind mai ales de la faptele pe care le vedem si noi. Ce e lipsit de rajiune sau vrednic de risul lor in credinfa noastra? Poate faptul ca spunem ca Cuvintul S-a ara- tat in trup? Dar §i ei vor marturisi ca acest lucru nu e lipsit de rajiune, daca se vor face prietenii adevarului. Daca tagaduiesc peste tot ca exista un Cuvint (o Rafiune) a lui Dumnezeu, se ostenesc degeaba, rizind de ceea ce nu cunosc 86 . Iar de marturisesc ca exista un Cuvint (o Rajiune) al lui Dumnezeu §i ca Acesta e conducatorul tuturor §i ca in El a creat Tatal zidirea §i prin purtarea Lui de grija se lumineaza si exista toate §i El imparategte peste toate, incit din faptele proniei se cunoaste El si, prin El, Tatal, ia seama, rogu-te, de nu curava isi intorc batjocura, fara sa stie, impotriva lor in§ile. Filosofii elini spun ca lumea este un corp mare §i au dreptate spunind aceasta. Caci vedem lumea §i parjile ei, supuse simjurilor. Daca deci in lume, care e un corp, este Cuvintul lui Dumnezeu §i El S-a salasluit in toate §1 in fiecare din parjile ei, ce e de mirare sau ce e fara rajiune in spusa noastra ca El S-a salashiit in om 87 ? Caci daca ar fi intru totul nera- fcional sa fie El in trup, ar fi nerajional sa fie sala§luit §i in lumea ca intreg si sa lumineze si sa mi§te toate, cu purtarea Lui de grija. Caci intreaga lume este un corp. Iar de e cuvenit sa fie El salagluit in lume §i sa fie cunoscut aflindu-Se in lume ca intreg, se cuvine sa Se arate §i in trupul omenesc, §i acesta sa fie luminat §i miscat de El. Caci neamul omenesc este §i el o parte a totului, §i, daca e necuvenit ca partea sa fie organ al Lui spre cunoasterea dumnezeirii, ar fi atotnecuvenit sa fie cunoscut din lumea ca intreg. XLII De fapt daca trupul intreg e jinut in lucrare §i e luminat de om, daca ar spune cineva ca e nera];ional sa fie puterea omului §i in degetul picioru- lui, s-ar socoti ca e fara minte, odata ce, admi|ind ca el strabate §i lucreaza In trupul intreg, il opreste sa fie §i intr-o parte a lui. La fel eel ce admite §i 86. Dac6 nu e o Raj;iune a lui Dumnezeu, nu exista peste tot o rajiune si atunci nu se poate ride In numele ra^iunii de crestinism ca afirma ceva contrar rapunii. Iar ra^iunea conttienta e o insugire a persoanei. Daca Dumnezeu nu e Persoana, nu e inzestrat cu Ra^lune. Persoana umana trebuie sa-si aiba originea intr-o realitate de caracter personal. Acela e Inceputul fara inceput, care e superior naturii nu numai intrucit in|;elege ra^ionali- tatea ei, ci si creeaza lucrurile din ea, pentru rajiiunea umana care le gindeste ca cea de a doua, fara sa le creeze, dar le imbina pina la un punct in mod liber. 87. Rajionalitatea unitara a naturii si, In cadrul ei, rajionalitatea proprie fiecarei com- ponente a ei arata Rafiunea ginditoare, creatoare si proniatoare (deci personala) divina, ca prezenta cu lucrarea rajlonala unitara si in acelasi timp felurita in toata creaj;iunea si in fiecare parte a ei. Iar in om, care nu e numai opera gindita a Creatorului si Proniatorului, ci si opera ginditoare a intregii ra|ionalita^i a lumii, Se arata Creatorul ginditor prezent, ca tmpreuna-glnditor cu omul ginditor, sau intre^inind in om funcjia de subiect ginditor si deci dovedindu-Se si prin aceasta ca Subiectul ginditor originar si creator. TRATAT Otim iNTRUfAHEA CUVtNTUmi 137 crede ca Cuvintul lui Dumnezeu si Dumnezeu este In intreaga lume, si intreaga e luminata"" si miscata de El, nu ar cugeta nerajional daca ar spune ca fiecare trup omenesc e miscat si luminat de El. Iar daca ar spune ca nu socotesc potrivit sa se vorbeasca de aratarea Mfntuitorului in trup, pentru motivul ca acesta e facut §i e creat din nimic, prin aceasta II scot pe El §i din creajiune. Caci si ea a fost adusa de catre Cuvintul la existenja din nimic. Iar daca, chiar creata fund zidirea, nu e nerajional sa fie in ea Cuvintul, nu e nerajional sa fie El §i in om. Caci cele ce le cugeta despre Intreaga lume, e de trebuinja sa le cugete ei §i despre o parte a ei. Iar omul e, cum am spus inainte, si el o parte a intregului. Deci nu e necu- venit sa fie Cuvintul si in om, §i ca totul sa fie luminat, §i sa fie miscat de catre El §i in El, si sa viejuiasca in El, precum zic si scriitorii lor ca: «In El viejuim si ne mi§cam §i sintem» (Fapte, 17, 28). Ce e deci vrednic de ris, daca spunem ca eel in care este Cuvintul e folosit de El ca un organ, spre aratarea Lui? Caci, daca nu era in el, nici n-ar fi putut sa Se foloseasca de el 88 . Iar daca am admis mai inainte ca Cuvintul este in toata lumea §i in parjile ei, de ce e de necrezut ca sa Se §i arate in cele ce este? 90 Caci, precum prin puterile Lui Se afla intreg in fie- care si in toate §i pe toate le orinduieste dupa stiinja, daca ar voi n-ar fi nepotrivit sa Se foloseasca §i de soare, sau de luna, sau de cer, sau de pamint, sau de apa, sau de foe, ca de un glas, pentru a Se face cunoscut pe Sine §i pe Tatal Sau, despre Care a spus ca le-a facut, dat fiind ca El le susjine pe toate §i e cu toate §i in fiecare, in parte, §i Se arata pe Sine in 88. Cuvintul lui Dumnezeu lumineaza creatla, intrudt e strabatuta de o raftonalitate ce poate fi cunoscuta de omul rational, intrudt e facuta ded de o Persoana congtienta pentru persoana congtienta. Altfel n-ar fi luminata, neavind nid un sens. Cuvintul romanesc «lume»-, care vede lumea ca lumina, sau ca luminata, reda tocmai aceasta inva^atura, afir- mata de sfinjii paring, ca creapunea e luminata, deci are un sens, Fiind opera unei Persoane si fiind pusa la dispozijia persoanei umane pentru imbogaj;irea ei spirituals m vederea eternizarii. 89. Kannengiesser socoteste cam nepotrivita voin^a sfintului Atanasie de a sugera misterul intruparii, in noutatea lui esen^iala, cu ajutorul unor reprezentari destul de naive, dar conforme gindirii timpului sau, despre prezenja Logosului in toate, deci §i in trupul omenesc fed. tit. p. 417, nota 1). Dar aceste reprezentari socotim ca sint confirmate azi si mai mult prin rafionalitatea materiei §i a organismelor descoperite de gtiinja. Iar pre- zenfa Cuvintului creator §i proniator in trupul omenesc. in general, e folosita de sfintul Atanasie numai ca o baza pentru posibilitatea prezen^ei si mai accentuate a Cuvintului in trup, in urma intruparii. Un trup lipsit de ra^ionalitatea naturala, sustinut in el de Cuvintul creator si proniator, n-ar putea sluji lucrarii rationale superioare a Cuvintului intrupat. Top paring Bisericii socotesc ca o via|;a nesupusa patimilor e o viajA readusa la raj;ionali-' tatea originara si, daca sufletul se poate manifesta prin el mai dar, cu atit mai mult Dumnezeu Cuvintul. 90. Dumnezeu-Cuvintul Se arata §i in lucrarile §i migcarile naturale ale creajiei si ale trupului, dar intrudt ele se petrec in general dupa legile permanente, se poate usor socoti ca in ele nu Se arata Dumnezeu ca deosebit de ele, d numai ca ceea ce e propriu lor. De aceea, Dumnezeu aratindu-Se mai clar in fapte ce depasesc migcarile repetate ale creapei si trupului, se poate spune ca El de-abia acum Se arata deplin prin trup si prin natura. ISM 1HNTUL ATANAIH Clh MAM chip nevazut In toate. La fel, nu e necuvenit ca El, Care a orlnduit toate si da viaja tuturor, sa Se faca cunoscut, daca voieste, prin oameni, folosin- du-Se de trupul omenesc ca de un organ spre aratarea adevarului si spre cunoasterea Tatalui. Caci si omenirea e o parte a totului. §i precum min- tea, fiind in omul intreg, e facuta cunoscuta prin trup, adica prin limba, si nu va spune cineva ca se micsoreaza din cauza aeeasta .fiinfa min^ii, asa Cuvintul, fiind in toate, daca Se foloseste de acest organ omenesc, acesta nu apare ca un lucru necuvenit. Caci, precum am spus, daca ar fi un lucru necuvenit sa Se foloseasca de trup ca de un organ, ar fi necuvenit sa Se afle $i in lumea ca intreg. a. Conformitatea cu omul a intruparii XLIH De ce atunci, vor zice poate, nu S-a aratat prin alte parfi mai inalte ale creajiunii si nu S-a folosit de un organ mai inalt, ca de pilda de soare sau de luna, sau de stele, sau de foe, sau de eter, ci numai de om? Sa stie ca Domnul n-a venit simplu pentru a Se arata, ci pentru a vindeca §i invaja pe cei ce patimesc. Celui ce vrea sa se arate ii ajunge sa apara si sa uimeasca pe cei ce privesc. Dar eel ce voiegte sa vindece si sa inve|;e nu se multumeste numai sa vina, ci vrea sa se faca de folos celor ce au nevoie si sa se arate potrivit cu trebuin^a lor, ca nu cumva, covirsind nevoia celor ce patimesc, sa tulbure pe cei ce au trebuinja de El §i aratarea lui Dum- nezeu sa fie fara de folos acestora". Nimic nu era ratacit in crea^iune, in cugetarea despre Dumnezeu, dedt singur omul 92 . Nici soarele, nici luna, nici cerul, nici stelele, nici apa, nici eterul nu au tulburat rinduiala, ci avind pe Cuvintul de Ziditor si Imparat au ramas cum au fost 93 . Dar 91. Sfintul Atanasie nu se folose§te, pentru preferin^a ce a avut-o Cuvintul de a Se Imbraca In trup omenesc, de argumentul direct al mai marii inrudiri intre El si om. Ci se foloseste de trebuin^a mai mare ce o avea omul de asezarea Cuvintului in trup. Omul avea trebuinta propriu zis de vindecarea de patimi, de eliberarea de neascultare, de strica- clune, de moarte, de inva^atura prin cuvint. Dar in acest argument e implicate indirect si ideea ca omul e superior naturii. Caci numai omul a fost capabil sa cada in neascultare si in patimi din libertate §i numai pentru el moartea constituie golirea existen|:ei de Orice sens. tar Invatetura n-o poate primi dedt omul §i numai el se poate folosi de ea. De asemenea numai omul e inzestrat cu cuvintul prin care poate fi invatet si deci numai prin intruparea ca om tsi putea insusi Cuvintul dumnezeiesc cuvintul omenesc pentru a invate pe oameni, pentru a-i inalta in comuniunea cu Sine. 92. Numai omul a putut ajunge la cugetari ratacite despre Dumnezeu, pentru ca numai omul are o libertate in cugetare. Si numai omul poate cugeta; si poate cugeta despre Dum- nezeu. 93. N-au tulburat-o pentru ca n-au putut face aeeasta, neavind libertate si neputfnd adapta legile naturii in conformitate cu voia lui Dumnezeu sau sa le foloseasca contrar ei. Fapturile inconstiente nu ll cunosc pe Dumnezeu, ci numai ll fac cunoscut in « De aceea, indemnat de voi, am socotit sa scoatem pavaza acestei urtte erezii §i sa aratam raul miros al nebuniei ei. Aceasta, pentru ca cei ce se afla inca departe de ea^a fuga §i mai mult de ea, iar cei amagi^i de ea sa se razgindeasca §i sa cunoasca cu ochii deschi§i ai inimii ca, precum intune- ricul nu este lumina, nici minciuna adevar, a§a nici erezia ariana nu e buna; ba ca §i cei ce numesc pe ace§tia cregtini se in§ala mult §i tare, ca unii ce nu cdtesc Scripturile, nici nu cunosc peste tot cregtinismul §i credin]a lui. n Ce vad, deed, comun intre erezie §i dreapta credin]a, cei ce flecaresc, zicind ca aceia nu spun nimic rau? Daca aceasta este adevarat,"atunci ei pot spime ca §i Caiafa este crestin §i ca §i Iuda vinzatorul poate fi numarat 158 SKlNTUl, ATANASIK CEI. MAUI, fntre apostoli si ca cei ce 1-au cerut pe Varava in locul Mintuitorului n-au facut nimic rau; ca si Imeneu §i Alexandru au cugetat drept §i, ca Aposto- lul a spus neadev&ruri despre ei (I Tim., 1, 20). Dar nici un cre§tin n-ar rabda sa auda acestea §i nimeni n-ar socoti sanatos la minte pe unul care indrazne§te sa spuna aceasta. Caci acestia au in cinste in locul lui Hristos pe Arie, precum maniheii pe Maniheu 1 si elinii, in loc de Moise §i atyi sfin^i, pe comicul Sotade 2 si pe fiica Irodiadei. De fapt Arie scriind Thalia', imita. stihurile cu injelesuri muieresti ale aceluia. Caci in birfelile lui impotriva Mintuitorului a incurajat bataia de joe §i risul, incit cei ce au cazut in aceasta erezie si-au stricat mintea si au innebunit, schimbind numele Domnului slavei in asemanarea chipului omului stricacios, §i numele de crestini, in eel de arieni, pe care il au ca semn al necredinfei lor. Si osindiji fiind, sa nu incerce sa se apere, nici sa minta, faja de cei ce nu sint ca ei, numind §i ei pe crestini de la dascalii lor, ca sa para ca in felul acesta si ei se pot numi arieni. Nici sa nu ramina nepasatori and sint facuji de ru§ine pentru numele lor. Iar de se ru§ineaza, sa se ascunda, sau sa iasa dm strimba lor credinfa. Pentru ca nu §i-a avut vreodata vreun popor numele de la episcopii lui. Caci de§i dascalii nostri au fost ferici|;ii apostoli §i ei au slujit Evanghelia Mntuitorului, totu§i nu de la ei ne-am numit $i sintem cre§tini, d de la Hristos. Iar cei ee-§i au de la aljii incepu- tul credin^ei pe care o fin, pe drept cuvint au §i numele de la ei, stind sub ascultarea lor. m Noi to|i fiind §i numindu-ne cre§tini de la Hristos, odinioara a fost scos dintre noi Marcion, care a nascocit o erezie.§i cei ce au ramas cu cei ce 1-au scos pe acela, au ramas crestini. Iar cei ce au ramas cu Marcion nu s^-au mai numit crestini, ci marcioniti. Asa §i Valentin si Vasilide §i Mani- heu si Simon Magul au dat celor ce i-au urmat numele lor. Si unii se numesc valentinieni, alfii vasilinieni, alfii manihei, al|ii simonieni, §i alfii frigieni, de la Frigia, si novafieni de la Novat. A§a §i Meletie, scos de Petru, episcopul si martirul, a numit pe ai sai, nu cre§tini, ci meletieni. La fel §i fericitul Alexrandru, scojind pe Arie, cei ce au ramas cu Alexandru au ramas crestini. Iar cei ce au iesit impreuna cu Arie au parasit numele Mintuitorului, pe care-1 avem noi, si s-au numit arieni. fata deci, ca §i dupa moartea lui Alexandru, cei ce sint in comu- niune cu Atanasie, care i-au urmat lui si cu care la rindul sau e in 1. Maniheu a trait in sec. II si a fost incepatorul unei erezii influen^ata de dualismul parsist, dupa care materia este tot asa de eterna ca si Dumnezeu. 2. Sotade era un poet Cretan care a compus versuri cornice. 3. Era opera lui Arie. TREI CUV1NTE IMPOTRIVA ARIBNILOR 159 comuniune Atanasie Insugi, au acelagi nume de cregtini. Si nici unul dintre ei nu are numele lui Atanasie, nici el nu se numeste de la ei, ci to$i se numesc mai departe, in chip obisnuit, cregtini. Cad chiar daca sintem urmagi ai invajatorilor gi sintem ucenicii lor, dar, invajind de la ei cele ale lui Hristos, sintem gi ne numim nu mai pufin cregtini. Iar cei ce urmeaza ereticilor, chiar daca aceia ar avea zed de mii de urmagi, poarta totu§i numele celui ce a nascodt erezia. Astfel murind Arie, macar ca a avut mulji urmagi, totugi cei ce sint cunoscuji ca cugetind cele ale lui Arie se numesc arieni. Si dovada minunata a acestui fapt este ca elinii care intra in Biserica, parasind superstijia idolilor, nu primesc numele celor ce i-au catehizat, ci pe al Mintuitorului, si in loc de elini incep sa se numeasca cregtini. Iar cei ce merg la ei, sau cei ce tree de la Biserica la erezie, para- sesc numele lui Hristos gi se numesc arieni, ca unii ce nu mai \m credinjia lui Hristos, ci s-au facut urmatori nebuniei lui Arie. IV Caci cum vor fi cregtini cei ce nu sint cregtini, ci stapintyi de nebunia lui Arie? Sau cum mai sint madulare ale Bisericii catolice 4 (universale) cei ce au lepadat credinja apostolica gi s-au facut nascocitorii unor rele noi; cei ce, parasind cuvintele dumnezeiegtilor Scripturi, numesc cele ale Thaliei lui Arie injelepciune noua? Pe drept cuvint o spun aceasta. Caci propo- vaduiesc de fapt o erezie noua. De aceea e de mirare ca, degi au scris mul|;i multe tflcuiri si cuvintari la Vechiul gi Noul Testament gi cele ale Thaliei nu se gasesc la nimeni, nici chiar la cei mai seriogi dintre elini, ci numai la cei ce cinta intre pocale cu zgomot gi cu glume, ca sa stirneasca risul altora, minunatul Arie n-a imitat nimic cuviincios, ci ignorind Cele ale scriitorilor seriogi gi furind multe din alte erezii, a rivnit numai la glu- mele lui Sotade. Caci ce putea sa faca el vrind sa rida de Mntuitorul, dedt sa prinda in dntece molegitoare uritele cuvinte ale necredin^ei lui? Cad daca, precum zice In^elepdunea: «Din sfirgitul cuvintului se va cunoagte barbatul»-, tot aga din cuvinte se va cunoagte nebarbatia sufletului cuiva gi stricadunea cugetarii celui ce le-a scris. Si de fapt nu s-a putut ascunde vicleanul, d, macar ca se sucegte ca garpele intr-o parte gi in alta, a cazut totugi in ratadrea fariseilor. Cad precum aceia, urmarihd faradelegea, se prefaceau ca cefceteaza cuvintele legii; gi vrind sa tagaduiasca pe Domnul eel agteptat gi de fa|;a, se faceau ca-L^numesc Dumnezeu, dar au fost daji pe fa^a ca hulindu-L prin cuvintul: i-> arata cind era El. Dar El este pururea §i este §i acum, daca este si Fiul; pentru ca El este Cel ce este daca e §i Tatal Fiului 16 . Iar de spuneji ca era cindva cind Fiul nu era, raspunsul este nebunesc $i fara in^eles. Cum era §i nu era Acela? Deci aflindu-va in aceasta nepu- tin^a de a raspunde, trebuie sa spuneji: «Era cindva un timp cind Cuvin- tul nu era>->-. Caci aceasta inseamna in chip firesc cuvinjelul vostru «cindva»-. Dar ceea ce a£i spus chiar scriind: «Nu era Fiul inainte de a se 15. Arianismul reprezenta o absurditate pe care nici paginii nu o puteau accepta. Pagi- nii vedeau totul ca un fel de dumnezeu in devenire, sau in miscare de emanate (panteism). Dar arianismul, recunoscind un Dumnezeu necreat, pe de o parte contesta acestui Dum- nezeu puterea de a crea lumea intreaga din nimic, dar pe de alta, ti recunogtea putinfa de a aduce la existenj;a o creatura superioara celorlalte, care sa creeze apoi lumea. Nu stia cum sa vada trecerea de la Dumnezeu necreat la o lume creata. Iar pina la urma tot recunostea o astfel de trecere, crezind insa ca poate usura aceasta trecere, in^elegind-o ca efectuindu- se in mod treptat. Insa de fapt nu era nici aceasta o trecere treptata. Caci oricit de inalta ar fi prima creatura, tot creatura ramine,adusa la existen^a din nimic. Arienii erau ocrotiti de imparatul Constan^iu si sus^inu^i de unii episcopi. 16. Tatal nu putea fi Tata cind nu era Fiul. El nu era si nu este Tata decit daca era si este si Fiul. El n-a putut fi «cindva» cind nu era Fiul. Caci Tatal este «Cel ce este», adica este existenja de la Sine §i prin exci-len|a numai daca este si Tata. Daca nu e Tatal Fiului, nu e peste tot inainte de aceea. El Se schimba, ca toate. Daca nu a nascut din veci pe Fiul; El nu a fost din veci «Cel ce este» §i la aceasta nu poate ajunge prin dezvoltare. Un Dum- nezeu care nu poate naste din Sine un egal al Sau. nu are puterea deplina a lui Dumnezeu, deci nu e Dumnezeu. Daca a fost un timp cind nu L-a putut naste pe Fiul, nu L-a putut naste niciodata. De aceea arienii conchideau logic ca Fiul nici nu S-a nascut vreodata din Dumnezeu, deci ca Dumnezeu n-a fost niciodata Tata. Ci ca Fiul e o creatura. Dar este un lucru infinit mai mare sa poata naste cineva un egal cu Sine, din Sine, decit sa faca un lucru infinit inferior Lui. Tltl;i C'l AI.VII, IMIII'I'KIVA AKIKMI.'IH J(j7 naste» e una cu a zice: «- cu adeva- rat, nu are o stabilitate parmenidiana mcremenita, nu e nici purtat de o miscare involun- tara spre alte §i alte forme, ci are o fecunditate superioara ambelor acestor caracteristici. El naste un Fiu si purcede un Duh Sfint. 18. Termenul grecesc «Logos» are nu numai inj;elesul de «Cuvintul», ci si pe cel de Ratiune. Cine priveste crea|;iunea vede ra|;ionalitatea ei, deci si Subiectul acestei ra|;ionali- tap si pe Tatal Lui, sau Rajiunea ipostatica suprema, Care e totodata Facatorul tuturor creaturilor. Caci lumea n-a putut fi facuta decit de Cel ce i-a dat aceasta ra|;ionalitate. Fara ea n-ar putea exista. Fara ea lumea nici n-ar putea fi cunoscuta. In insasi cuno§tibilitatea creatiunii e implicata cunoasterea Ra<;iunii personale divine, ca Creatoare a ei. 19. In textul din P. G. e -«prin e\e» (5i' auxwv), dar cred ca e «prin EU (5i' ouxou). Caci iffntul Atanasie a negat mai sus si va nega mai jos ca din crea|;iune poate fi cunoscut in mod direct Insusi Tatal. Tatal poate fi cunoscut din Subiectul ra$ionalita|ii crea^iei. 20. Ra^iunea observata in creajiune nu e Tatal insusi, ci Fiul. Daca ra^ionalitatea crea- iei ar fi Insusi Tatal, ar insemna ca ea nu trimite la cineva mai inalt, ci e proprie creaturii. n acest caz ra^ionalitatea crea^iunii n-ar fi ra^ionalitatea care are ca Subiect Ra^iunea (personala) creatoare. Logosul sau Ra^iunea ipostatica divina are doua aspecte: este pe de o parte Subiectul ra^iunilor, ale caror chipuri sint ra|;iunile fapturilor, pe de alta e Ra^iunea ipostatica a Tatalui. Daca Ra^iunea-Subiect al ra^iunilor reflectate in crea^iune n-ar fi Ra^iunea - Subiect ce provine din alt Subiect, ar putea fi confundata cu ra^ionalitatea crea^iunii in sens panteist. I! 'I'RKI CUVINTK 1MPOTH1VA ARIKNILOH Hi!) nagte nu era* 21 . Iar ceea ce se spune In psalmul 144 catre Fiul: ^Imparafia Ta e imparajia tuturor veacurilor*-, nu ingaduie cuiva sa cugete nici eel mai mic interval in care sa nu fi fost Cuvintul. Caci daca orice interval se masoara in veacuri, iar imparatul tuturor veacurilor si Facatorul lor este Cuvintul, va fi numaidecit o nebunie ca nefiind inainte de El nici eel mai mic interval, sa se spuna ca «era cindva and nu era» Cel vesnic §i ca «Fiul este din nimic» 22 . Insu§i Domnul zice: «Eu sint Adevarul^ §i nu zice: «Am fost facut ade- var*, ci totdeauna zice «sint» 22a ; «Eu sint Pastorul»; « Eu sint Lumina» (loan, 8, 12; 10, 14); si iarasi: «Voi Ma numiji pe Mine Domnul §i Inva|;a- torul, si bine ziceji, caci sint» (loan, 13, 13). Deci cine, auzind un astfel de cuvint spus despre Sine de Dumnezeu insusi si de Injelepciunea §i de Cuvintul Tatalui, se va mai indoi despre adevar §i nu va crede indata ca prin «sint» se arata vesnicia Fiului §i f aptul ca e f ara de ineeput inainte de tot veacul? XIII Din cele spuse e vadit ca Scripturile se arata spunind despre Fiul ca e vesnic. Dar aceleagi Scripturi pun, cum vor arata cele urmatoare, pe seama fapturilor cele ce le spun arienii: «nu era», «inainte», «cindva»-. Astfel Moise, istorisind despre facerea lumii, zice: «Si toata verdeaja pamintului mai inainte de a se fi facut pe pamint; §i toata iarba pamintu- lui mai inainte de a fi rasarit. Ca nu daduse Dumnezeu ploaie pe pamint si .21. Daca n-ar fi o Ra^iune din veci, cum ar fi putut aparea peste tot o rajiune tnfelega- toare? Iar acea Ra^iune din veci nu poate fi decit personala, caci nu poate exista o ra^io- nalitatefara subiect. 22. Imparatul timpului trebuie sa fie mai presus de timp, sa nu fie supus timpului, sa nu fie produs de timp, Caci in acest caz timpul ar fi imparatul. Nu e timp «inaintea» Lui, ci El este «mai inainte de orice timp». Eternitatea timpului face ca toata realitatea sa fie rela- tiva, sa se desfasoare in timp, sa aiba in ea o neputinja de a ajunge la o desavfrsire. Adevarul care e realitatea adevarata nu devine, ci exista din veci. Numai pentru ca este un adevar sau o realitate desavirsita din veci sint §i unele adevaruri care devin. Dar ele se si desfac, sau sint depasite. Iar aceasta arata ca nu sint in ele totul. Deci nici una din acestea nu e adevarul deplin §i ve§nic persistent. Adevarul deplin are in sine totdeauna totul. De el nu se poate spune ca a fost adevarul, sau va fi, sau este acum, dar nu va mai fi si n-a fost. De aceea Domnul zice totdeauna despre Sine «sint»-, intavun prezent etern. Pe de alta parte o realitate plenara nu poate fi impersonala, nu poate fi lipsita de constiin^a de sine, singura care da unei existence cea mai bogata complexitate. O realitate, oridt ar fi de adinca si de puternica, daca nu stie de sine, e ca si cind n-ar fi; daca nu e pentru sine si daca nu e din veci nimeni pentru care sa fie, daca nu e nimeni care sa stie de ea, e ca si cind n-ar fi. Pe linga aceea, daca exista persoane in planul nostra, ca realitati infinit supe- rioare fa|;a de obiecte, realitatea suprema trebuie sa cuprinda in sine caracterul personal. Cum s-ar finaliza in persoane realitatea noastra, daca n-ar fi in baza ultima a realitatii acest caracter? In acest sens Dumnezeu e «lumina». De aceea, in^elegerea rasariteana a lui Dumnezeu ca lumina, nu e inferioara celei care in^elege pe Dumnezeu ca «intuneric», cum a spus Jean Danielou in Platonisme et theologie mystique. 22 a. «Sint» la prezentul permanent arata ca nu a fost cindva cind n-a fost, sau va fi, dar inca nu este, ci e vesnic. 170 SHNTI 1, ATANASIK CKI. MARK nu era om care sa lucreze pamintul"- (Fac, 2, 5). §i inDeuteronom: «Cind a impar^t Cel Prea inalt neamurile» (32, 8). Iar Domnul insusi a spus despre Sine: «Daca M-aJi iubi, v-aji bucura ca am zis: Ma due la Tatal, pentru ca Tatal este mai mare decit Mine. Si acum v-am spus (acestea), mai inainte ca sa fie, ca sa crede^i and vor fi» (loan, 14, 28-29). Iar despre crea^iune zice prin Solomon: «Inainte de a fi facut pamintul, inainte de a fi facut adincurile, inainte de a se ivi izvoarele apelor, inainte de a se fi intemeiat munjii, inainte de toate culmile, M-a nascut pe Mine»- (Pilde, 8, 22); si: «Inainte de a fi fost Avraam Eu sint» (loan, 8, 58). Iar catre Ieremia zice: «Te stiu pe Tine inainte de a te fi plasmuit Eu in pintece» (1, 5). §i David cinta: «Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam §i in neam. inainte de a fi fost facuji munjii si alcatuite pamintul si lumea, din veac si pina in veac Tu e§ti» (Ps. 89, 1). Iar la Daniel se zice: «Strigat-a Suzana cu glas mare si a zis: «Dumnezeule eel ve§nic, cunoscatorul celor ascunse, Cel ce stii toate inainte de facerea lor» (Dan., 13, 42). Deci «nu era odata» si «inainte de a fi» §i «dnd» si toate cuvintele de felul acesta e potrivit sa fie spuse despre cele f acute si despre creaturi, dar sint straine Cuvintului. Iar daca Scripturile spun acestea despre cele facute, insa despre Fiul spun ca e «pururea», atunci, o, dusmanilor lui Dumnezeu, nu s-a facut Fiul din nimic, nici nu este dintre cele facute, ci e chipul Tatalui si Cuvintul vesnic; nici n-a fost vreodata neexistent, ci e pururea exis- tent, ca Cel ce e stralucirea vesnica a Luminii vesnice. Atunci, de ce va inchipui^i timpuri inaintea Fiului? Sau, pentru ce huli^i, spunind ca a aparut dupa timpuri Cuvintul prin care s-au facut si veacurile? Caci cum a putut veni la subzistenja timpul si veacul, and nu era inca, dupa voi, Cuvintul, «prin Care toate s-au facut si fara de Care nimic nu s-a facut» (loan, 1, 3) 2:i . Sau pentru ce cugetind la timp, nu spu- ne$i deschis: «era un timp and nu era Cuvintul»? Ci acoperi^i numele timpului spre amagirea celor simpli, dar in gindul vostru nu-1 ascundeji, 23. Nu exista nimic fara o rajjune. Dar ratiunile tuturor trebuie sa fie ^ndite de o Ra^iune personala. Ar fi absurd sa se cugete din veci o ra^ionalitate incon§tienta, deci §i lucrurile in care e incorporate, inclusiv timpul. Ra|.iunea aceea personala, constienta, sta la baza intregii rationalitap inconstiente a lucrurilor, deci §i a lucrurilor §i a timpului in care ele se desfa§oara. Timpul apare §i el, dupa invatetura cregtina, and sint aduse la existente creaturile. Numai ele exista in timp pentru ca sint supuse schimbarii §i pentru ca n-au fost totdeauna, ci s-au creat din nimic. Nu e un timp vesnic, o vesnica evolu^ie. Aceasta L-ar supune pe Dumnezeu timpului, in care nu poate ajunge desavirgirea. Sau Dumnezeu n-ar mai fi Dumnezeu desavirsit din veci. Exista o realitate suprema deasupra schimbarii, deasupra evolujjei care nu duce la desavirsire. Altfel nu s-ar putea explica realitatea in miscare. Nu se poate spune ca neschimbarea aceasta e proprie doar legilor evolu|;iei dar ca aceste legi le-ar schimba pe toate. Caci cum ar fi asa, cind ele insele ar fi neputincioase sa duca ceva la vreo desavirsire. Dar Dumnezeu, fiind nesupus mi§carii, are totu§i o viate, intrucit este in El o iubire statornica, din veci desavirgita, intre Tatal §i Fiul. Singura Treimea explica cum Dumnezeu e mai presus de timp, dar are totusi o viate. TRRICTVINTI-; !\fPf!TR'VA AR'K\!I/.iR 171 insa nici nu-1 puteti ascunde. Caci dati de infeles timpurile and zicej;i: «Era a§,adar and nu era» si «N-a fost inainte de a se naste» 23il . XIV Dovedite fiind acestea, ei spun cu si mai multa nerusinare: «Daca n-a fost dndva and nu era, ci Fiul este vesnic si exista impreuna cu Tatal, nu mai este Fiu, deci spunetj ca El este frate al Tatalui». Nebuni si certarefi ce sinte^i! Daca am spune ca El este numai vesnic cu altul, si nu Fiu, fjtyar- nicia voastra ar putea parea intru citva dreapta credinpt. Dar daca, numindu-L vesnic, tl marturisim Fiu din Tatal, cum poate fi socotit Cel nascut, frate al Celui ce L-a nascut? 24 §i daca credin^a noastra este in Tatal si in Fiul, ce fratie este intre Ei? Sau cum se poate numi Cuvintul frate al Celui al carui Cuvint este? Aceasta nu e o contrazicere, care le vine din nestiinfa. Caci cunosc si ei adevarul. Ci e pretextul iudaic al celor ce voiesc sa se desparta de adevar, cum a zis Solomon (Prov., 18,1). Dar Tatal si Fiul nu S-au nascut impreuna dintr-o obirsie mai inainte exis- tenta, ca sa fie socotifi frati. Ci Tatal este obirsia si nascatorul Fiului; si Tatal este Tata si nu e Fiul cuiva. Si Fiul este Fiu si nu frate. Iar de se spune ca e Nascutul etern al Tatalui, bine se spune. Caci nu a fost fiinta Tatalui vreodata nedesavirsita ca sa i se adauge mai tirziu ceea ce-i este propriu 24 ". Nici nu S-a nascut Fiul ca un om din alt om, ca sa aiba exis- tenj;a mai tirzie decit existen^a Tatalui 241 '. Ci e Nascutul lui Dumnezeu si, fiind propriu lui Dumnezeu Celui ce exista pururea, exista din eterni- tate. Caci e propriu oamenilor a naste in timp din cauza nedesavirsirii firii; si e propriu lui Dumnezeu sa aiba un Nascut etern, pentru desavir- sirea eterna a firii 2 '. Daca deci nu e Fiu, ci s-a facut ca o faptura din cele ce 23 a. A socoti pe Fiul ca semn al con§tiinJ.ei divine, facut dupa un timp. Inseamna a supune pe Dumnezeu ttmpului in sens panteist. a-L socoti dezvoltindu-Se de la ceva mai puJAn desavirsit la ceva mai desavirsjit. Ar insemna sa se admita o vesnicie temporala inainte de apari^ia Cuvintului, a Logosului, a Ratiunii. 24. Doua sau trei Persoane vesnice in Dumnezeu. Care n-ar proveni vesnic dintr-Una. n-ar mai salva unitatea deplina in Dumnezeu odata cu iubirea desavirsita. Doua sau trei Persoane frafi presupune ca ele isi au o obirsie comuna a existenj.ei lor din veci. Daca acea obirsie ar fi personala. am avea un fel de patrime in Dumnezeu, in care nefiind un singur Tata si un singur Fiu. nici iubirea n-ar fi desavirsita; iar daca ar fi imper- sonala, persoanele ar fi niste realitafi de al doilea grad. ceea ce inseamna panteism. 24 a. Este propriu fiinj.ei lui Dumnezeu. sau lui Dumnezeu. sa fie obirsia prin nastere a unui Fiu, adica sa aiba o via|a de iubire interpersonala eterna in El insu§i. Numai asa n-are nevoie de lume, numai asa lumea nu provine din El fara voia Lui, aratindu-L ca o esen^a fara constiin|;a si voin|.a. supusa legilor evolu|iei. 24 b. Omul aparind dupa un timp, e firesc ca §i omul ce se naste din el sa apara dupa un timp. Daca omul in general nu e etern. e firesc ca fiecare dintre oameni sa-si aiba tim- pul de apari|;ie deosebit de al altora. 25. In Dumnezeu nu se poate produce o schimbare asa de mare ca nasterea in timp. Pentru ca aceasta L-ar supune evolu|;iei. sau unei legi a schimbarii. El n-ar mai fi Dumne- zeu in acest caz. Arianismul ducea in fond la o concepjie impersonala, panteista despre 172 SFlNTUL ATANASIE CEL MARE nu sint, e firesc ca ei sa-si naluceasca despre El cele ale fapturii, zicind ca «a fost odata and n-a fost». Caci cele facute s-au facut ca unele ce nu erau. Iar daca e Fiu (caci aceasta o spune si Tatal si o striga si Scripturile), iar Fiul nu e altceva decit Cel ce Se na§te din Tatal, iar eel ce Se nagte din Tatal e Cuvintul §i In|;elepciunea si Stralucirea Lui, ce trebuie sp us decit ca, zicind ei: «A fost odata cind n-a fost», jefuiesc pe Tatal ca ni§te tilhari de Cuvintul §i spun impotriva Lui ca a fost odata fara Cuvintul propriu si fara Injelepciunea Sa 25a si ca lumina a fost odata fara stralucire 25b §.i izvo- rul era neroditor §i uscat 26 . Caci chiar daca facindu-se ca se tern de i cuvin- tul timp, pentru cei ce i-ar osindi pentru aceasta, §i spun ca El este inainte de timp, totusi dau unele intervale, in care isi nalucesc ca El nu era . Prin aceasta dau sa se injeleaga timpuri si II lipsesc pe Dumnezeu, plini de toata necredinja, de Rafiune 26 *. XV Iar daca marturisesc totu§i ca noi numele Fiului, pentru ca nu voi esc sa fie osindiji pe fa$a de to£i, dar tagaduiesc ca Acesta este Nascutul piro- priu al fiinjei Tatalui, pe motiv ca nu ar putea avea loc aceasta fara cugje- Dumnezeu. Daca Tatal nu are un Fiu deosebit de lume, nu se mai deosebeste de lun le. Numai Sfinta Treime distinge pe Dumnezeu de lume, asigura transcendenja dupa fiinj^i a lui Dumnezeu si mintuirea pentru veci a persoanei umane, incepind cu invierea, care scoate pe om de sub robia legilor naturii. Aci e marimea sfintului Atanasie ca a delimit at teologic intre panteismul elen - continuat in gnosticism - si Dumnezeul personal al Tre; i- mii, in stare sa dea si persoanelor umane o eternitate. _ 25 a. Un Dumnezeu care nu ar fi Tata al unui Cuvint e un Dumnezeu lipsit de Ra|iune , de In|;elepciune, de sfat si comuniune. Este o esen^a supusa unor legi oarbe, ea insagi fiind ' oarba spiritual. 25 b. Daca Fiul S-ar fi nascut mai tirziu, Tatal ar fi devenit si El Tata mai tirziu. Dar aceasta ar insemna ca s-a intimplat ceva ulterior in fiin|;a Tatalui sau in insa§i fiinj;a dum- nezeiasca. Sfintul Atanasie. sta pe temeiul ultimei expresii a Sinodului de la Niceea: «Nas- cut din fun|a Tatalui». El nu desparte intre fiin|;a §i proprietaj;ile personale: nagtere, pur- cedere. Desigur aceste proprieta|;i deosebind Persoanele, nu sint comune Lor. Dar ele se produc in mod distinct in fiin|;a insasi. Fiinja intreaga este posedata in mod deosebit de Tatal, de Fiul §i de Sfintul Duh. Si de modul posedarii de catre Tatal, |;ine §i nasterea Fiului de catre El, din insagi fiin^a Sa, care e §i a Fiului, intr-un alt mod. Tatal da Fiului fiinfa ce o are, Fiul o primeste. Dar fiin|;a insagi se lasa data si totodata primita. Daca fiin^a ar fi fost data si primita de-abia mai tirziu, ar insemna ca in ea s-a produs un fenomen important nou, echivalent cu o prefacere. 26. Dumnezeu nu poate fi lipsit eindva de fecunditate. Aceasta ar insemna lipsa de putere si de viaja in El si nu ar mai putea fi numit nici Creatorul. Dar in realitate, El nu creeaza numai fapturi straine de El. Daca El e «lumina», daca El gindeste, fecunditatea Lui cea mai proprie este un rod al gindirii §i nu un rod nesubzistent, ci subzistent, iposta- tic. Alta e gindirea cind e impreuna-gindire. Alta plirlatate are un Subiect cind e impreuna Subiect cu altul §i cind intre Sine si celalalt subiect este o armonie ca intre Tata §i Fiu. Daca nu ar rodi o Rajiune-Subiect ar insemna ca nu este El insugi capabil de o Rapune deplina; ar insemna ca are o Ra^iune neputincioasa sa mearga pina la ipostazierea ei in- tr-un Subiect-Fiu. Chiar omul cind gindeste sa aiba un fiu, va putea sa-1 aiba. Dumnezeu ramine cu o rajiune neputincioasa? 26 a. Un Dumnezeu fara Cuvintul vesnic e un Dumnezeu lipsit de Logos, de Rajiune. E o esenja oarba, inconstienta. Dar cum poate emite atunci din Sine rajiunile aratate in lume? TREI CUVINTE tNUHPTRIVA ARIENILOR 173 tarea unor parji si desparjiri in Dumnezeu, prin aceasta tagaduiese nu mai pujiin si, ca e Fiu adevarat, dindu-I numai numele de Fiu. Dar cum nu fac o greseala mare gindind lucruri trupesti despre Cel netrupesc §i taga- duind, pentru meputinja firii lor, ceea ce e propriu Tatalui prin fire? Iata-i ca nu inteleg nioi cum este Dumnezeu si cum e Tatal, tagaduindu-L si pe El, nebunii, de v reme ce masoara cu masurile lor si pe Cel Nascut al Tata- lui. Iar cugetind asa §i socotind ca nu poate exista un Fiu al Tatalui, sint vrednici de mila. Pe de alta parte trebuie sa fie luaji la intrebari si daji pe faja, ca poate vor veni macar a§a la simjire. Daca, dupa voi, Fiul este din nimic §i n-a fost inainte de a Se na§te, fara indoiala ca S-,a numit Fiu si Dumnezeu §i Intelepciune prin imparta- sire 27 . Caci asa se socotesc ca exista, §i sint sfin|ite toate celelalte. Dar atunci trebuie sa spuneti de cine Se impartaseste Fiul? Daca toate cele- lalte se impartasesic de Duhul, El (Fiul) de cine Se, impartaseste, dupa voi? De Duhul? Dar mai degraba Duhul ia de la Fiul, cum a spusEl insusi; si e o nebunie sa se ,spuna ca El Se sfinf este de Duhul. Deci Se imparta- seste de Tatal. Caci numai aceasta a mai ramas §i e necesar sa se spuna. Altfel ce este El §i de unde este? Daca e din ceva din afara de Tatal, nu mai e partas la Tatal, ci la ceea ce e in afara de Tatal si nu mai e atunci nici al doilea dupa Tatal, av.ind inainte de Sine acel ceva 27 ". §i nu mai trebuie numit nici Fiul Tatalui, ci al acelui ceva de care imparta§indu-Se S-a numit Fiu si Dumnezeu. Dar aceasta e o nebunie §i o lipsa a dreptei cre- dinte, odata ce Tatal insusi a spus: «Acesta este Fiul Meu cel iubit»; dar a spus si Fiul ca Tatal Lui este Dumnezeu. Deci din acestea e vadit ca acel ceva de care se impartayeste nu e din afara, ci e fiin|a Tatalui. §i daca acel ceva e altceva decit fiinja Fiului, va urma aceeasi absurditate, aceja aflin- du-se la mijloc intre Tatal §i fiin]a Fiului, orice ar fi acesta. XVI In fa$a acestor cugetari nebune§ti §i straine de adevar, trebuie saspu- nem ca Fiul este in intregime ceea ce este propriu fiintei Tatalui. Caci a spune ca Dumnezeu Se da prin impartasire este egal cu a zice ca §i na§te; 27. Sflntul Atanasie face o deosebire neta intre comuniunea in fiin^a cu Tatal, proprie Fiului, §i existen|a prin impartasire de puterea lui Dumnezeu, proprie fapturilor. Aceasta nu inseamna ca puterea folosita de fapturi este necreata, ci ca puterea kii Dumnezeu creeaza si sus|ine existen|a si puterile lor. E indicata aci distinc^ia intre fiin|a lui Dumne- zeu si energiile, Lui necreate. Dar inva|atura despre ele va deveni clara de abia prin sf . Grigorie Palama. Sfintul Atanasie face insa o deosebire intre felul eum se impartasesc fap^ turile de Dumnezeu si felul impartasirii Fiului de insasi fiin^a Tatalui. 27 a. Daca ar fi din altceva, Fiul n-ar mai fi numai Fiu al Tatalui, ci al acelui altceva din care este; si n-ar mai fi al doilea dupa Tatal, ci dupa aceea din care a fost facut, care ar fi la mijloc intre fiin^a dumnezeiasca §i Fiul. S-ar introduce niste trepte intre Dumnezeu §i- Fiul. §i cu ce rost? Ar face mai explicabila producerea asa zisei prime trepte de catre Dumnezeu? 174 sriNI'' I, VI'NNAHIKCKI. MAIU. iar nasterea arata pe Fiul. De Fiul toate se impartasesc prin harul Duhu- lui ce vine de la El. Dar din aceasta e vadit ca Fiul insusi nu se imparta- ge&te de nimeni. Caci Fiul este Cel ce e impartasit de Tatal. Pentru ca fmpartasindu-ne de Fiul, zicem ca ne impartasim de Dumnezeu. Si aceasta este ceea ce a spus Petru: «Ca sa fi^i partasi durnnezeiestii firi» (I Petru, 1, 4). E ceea ce zice si Apostolul: «Oare nu stiji ca sinte^i Biserica lui Dumnezeu?*; si: «Noi sintem Biserica lui Dumnezeu celui viu» (I Cor., 3, 16). Si vazind pe Fiul, vedem pe Tatal. Caci cunoasterea §i injelegerea Fiului este cunoasterea Tatalui, dat fiind ca e nascut din I iin^a lui Dumne- zeu (caci s-a aratat si s-a marturisit ca impartasirea lui Dumnezeu este una cu a se impartasi §i a naste). Astfel nasterea din Dumnezeu nu e patimire si imparfcire a acelei feri- cite fiin^e. Nu e deci lucru de necrezut a avea Dumnezeu un Fiu, nas- cut din fiin^a Lui proprie. §i nu cugetam la o patimire si la o impar^ire a fiinfei Lui Dumnezeu, spunind de Fiul ca e nascut din El. Ci credem mai degraba ca nasterea cea una e propria si adevarata nastere a lui Dumnezeu. Arattndu-se si dovedindu-se ca Fiul este Cel nascut din fiinfa Tata- lui, nu mai e indoiala pentru nimeni, ba, dimpotriva, e vadit ca Acesta e tn^elepciunea §i Cuvintul Tatalui, in Care si prin Care creeaza si face toate; si stralucirea, prin care lumineaza toate si Se descopera celor carora voieste 2 ". Aceasta este infaj;isarea §i chipul Lui, in care El (Tatal) este contemplat si cunoscut. Caci de fapt cel ce vede pe Acesta vede pe 28. Este semnificativ ca sfintul Atanasie insista asupra numirii de Logos a Fiului. Logos are ingreceste dublu sens de rafiune si cuvint. Sensul de, cuvint pune in evidenfa nu numai implicarea rela^iei celui ce vorbegte cu o alta persoana, ci si putin^a cuvintului de a djjtiga odala rostit o oarecare existen^a de sine, sau «ipostatica». Cuvintul nu numai ca transforms pe cei ce-1 aud si e luat de aljii ca al lor, ci chia.r cel ce-1 rosteste il traieste ca adresindu-i-se si lui insusi. De altfel si cu rafjonamentul se intimpla la fel. Eu ma simt mustrat, indemnat. incurajat de cuvintul meu (si de rajionamentul meu). E deci usor de cugetat ca acest caracter al cuvintului, al cugetarii se irnplineste in Dumnezeu pina la capfrt. Cuvintul, cugetarea in^eleapta (rafciunea, inj;elepciijjiea) primeste in Dumnezeu un caracter ipostatic, personal. Cel ce naste Cuvintul ll traieste ca ipostas, ca persoana, desi pe de alta parte El Isi pastreaza calitatea de Nascator, de Tata. Astfel Dumnezeu, nascind Cuvintul, In^elepciunea. nu mai e o singura Persoana, ci capata un partener in deplina armonie cu Sine. Cuvintul nascut de Sine e totodata cuvintator, cum e si Nascatorul insusi cuvintator; dar Cuvintul nascut e al doilea cuvintator, impreuna cuvintator. Asa se infap- tuieste caracterul comunitar si starea de deplina fnjielepeiune si Lumina in Dumnezeu. Numai asa Dumnezeu, creind prin Cuvintul, creeaza printr-un Cuvint plin El insusi de putere. Numai asa Cuvintul in care iau fiinja creaturile, e un fundament real, statornic al lor. Un cuvint, o rafiune neipostatica, nu ar constitui un fundament statornic al rajiionalita- tii lor, al intelepciunii reflectate in ele. Aceasta n-ar reflecta o «lumina» permanenta. Lip- vindu-le un astfel de fundament statornic, sau s-ar confunda cu rafionalitatea suprema tntr-un mod panteist, sau s-ar degrada repede insafji ra};ionalitatea si consistent lor. Un cuvint neipostatic n-ar mai putea crea nici cuvintele ipostatice si n-ar mai putea vorbi cu ele. Si omul n-ar mai avea in cuvintul ce si-1 spune un fel de partener (desi nedeplin) al vorbirii cu sine. THKI CI'VINTI'i IMIt>TRIVA AHILNII.l )H 1_7V» Tatal 2 ". Acesta este Hristos, intra Care toate au fost rascumparate si Care a facut iaragi din nou creatiunea 30 . Fiul fiind astfel, nu se potriveste, ba e chiar primejdios sa se spuna ca El este din nimic, sau ca n-a fost inainte de a Se naste. Cel ce spune aceasta, despre eel ce este propriu fiin^ei Tatalui, ajunge cu blasfemia pina la Tatal insugi, trebuind sa cugete despre El ceea ce isi naluceste mintiind despre Cel nascut din El. XVII Ajunge §i numai aceasta pentru a rasturna erezia ariana. Dar abaterea ei de la dreapta credinfa o poate vedea cineva §i din ceea ce urmeaza. Daca Dumnezeu este Facator si Ziditor, dar creeaza fapturile prin Fiul si nu se pot cunoaste cele facute decit ca facute prin Cuvintul, cum nu e o blasfemie ca odata ce Dumnezeu este Facatorul, sa se spuna ca Cuvintul Lui Ziditor si In|;elepciunea Lui n-au'fost cindva? Caci aceasta este egal cu a zice ca nici Dumnezeu nu e Facator, neavind din Sine pe Cuvintul Creator in care creeaza, ci e venit din afara §i e strain Lui si neasemenea Lui, dupa fiinja 31 . Apoi sa ne spuna, mai bine zis sa vada, greseala ce o savirsesc zicind: «Era cindva cind nu era» si «nu era inainte de a Se na§te»-. Caci daca Fiul nu e din veci impreuna cu Tatal, nu e Treimea din veci, ci mai inainte a fost monada si S-a facut Treime mai tirziu prin adaos, deci cunostinja lui Dumnezeu despre Sine a crescut si s-a constituit cu inaintarea vremii 31 ". §i iarasi, daca Fiul nu e nascut propriu al fiin^ei Tatalui, ci a fost facut din nimic, Treimea insa§i a luat existenfa din nimic §i a fost cindva cind n-a fost. Si o vreme Treimea e cu lipsa, apoi e deplina. A fost cu lipsa inainte de a se fi facut Fiul, §i deplina dupa ce a fost facut. Si deci §i facutul se numara impreuna cu Facatorul 31b ; §i Cel ce S-a facut cindva e socotit 29. Daca la nota anterioara am accentuat caracterul ipostatic pe_care-l are Ir4elepciu- nea §i Cuvintul lui Dumnezeu Tatal, nu trebuie sa uitam ca aceasta In|;elepciune, Ra^iune §i Cuvint, nu se desparte de Subiectul lor prin care e Tatal. Cuvintul e Cuvint ipostatic, dar e Cuvintul Tatalui. Cine II vede pe El vede pe Tatal. Mai trebuie observat ca in Raj.iunea Sa, in Cuvintul Sau, Tatal Isi vede toata fiin|;a Sa intr-un nou ipostas. Ra|iunea Sa, Cuvin- tul Sau sint «Chipul»- fiinj;ei Sale intregi, dar in interiorul Sau. 30. Numai Ra^iunea. conform careia si prin care s-a creat ra^ionalitatea lumii, putea sa o si readuca pe ea din tulburarea in care a cazut la ra^ionalitatea deplina, facindu-se Ea fnsasi centrul ei prin trupul asumat legat cu toata creatiunea. 3 1 . Daca Dumnezeu nu are o Rajiune ipostatica, n-a putut face lumea prin Ea. In acest caz e facuta dupa o rajiune nedumnezeiasca, fiind un fel de realitate total straina, adica nici nu e propriu zis opera lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are in acest caz o Ratiune dupa care §i prin care sa creeze lumea. Nici nu se mai poate sti daca mai exista propriu zis un Dumnezeu, sau daca El mai are vreo legatura cu lumea. 31a. Aceasta inseamna o evolu^ie panteista involuntara a unei realita^i care nu poate fi numita Dumnezeu. 31 b. Completindu-Se cu Cuvintul facut mai tirziu. Treimea astfel completata nu se mai poate spune ca e Treime. Pentru ca ea nu e pur nefacuta. sau necreata, ci e un amestec din necreat si creat. !n general nu se mai face o deosebire neta intre necreat si creat. Aria- 171i HflNTUL ATANAHIK Cf.l, MARK impreuna cu Cel pururea existent si - ce e mai mult - Treimea e socotita neasemenea cu Ea insasi, constind din firi straine si deosebite. Iar aceasta inseamna a nu spune alta decit ca firea Treimii e ceva facut 32 . §i cum ar intemeia ea o dreapta credinja, daca nu e asemenea ei insasi, ci se completeaza din ceea ce adauga timpul si uneori nu e asa, alteori e asa? Caci ea va lua iarasi un adaos din afara de ea §i aceasta, la nesfirsit, dat fiind ca odata §i la inceput s-a constituit din adaosuri. Nu incape indoiala in acest caz ca ea se si micsoreaza. Caci cele ce se adauga e vadit ca se pot si inlatura. XVIII Dar nu este asa; sa nu fie! Treimea nu e f acuta, ci este vesnica §i in Treime e o singura dumnezeire §i Sfinta Treime are o singura slava. Voi mdrazniji sa o rupeji in diferite firi: spuneji ca Tatal vesnic are impreu- na-§ezator pe Cuvintul, care cindva nu era. Deci pe Fiul care e impreuna- sezator cu Tatal il socotiji strain de Tatal. Treimea este Creatoare §i Facatoare; dar voi nu va temefi sa o coborifi intre cele ce sint din nimic, nu va.rugina|i sa faceji egale cele roabe cu noble^ea Treimii si sa punefi in rind pe Imparatul, Domnul Savaot, cu supusii. Incetaji sa amestecaji cele neamestecate, mai bine-zis cele ce nu sint, cu Cel ce este 33 . Cei ce spun acestea nu pot aduce slava si cinste Domnului, ci neslava si necinste. Pentru ca cel ce necinsteste pe Fiul, necinsteste §i pe Tatal. Caci nismul era in fond tot un panteism, nefadnd o distincjie neta intre necreat §i creat, cum crede Spassky (a se vedea «Introducerea»). 32. Un Dumnezeu care devine Treime in timp, care adauga la ceva altceva, poate creste cu vremea la patrime si asa mai departe. Daca el se constituie cu parj;ile ce i se adauga, e un dumnezeu al devenirii. Nu se mai poate face fli el o deosebire intre necreat si creat. Propriu-zis tot ce }ine de lumea in devenire |ine de Dumnezeu. Lumea care ne apare asa de relativa e ea insasi dumnezeu. Panteismul pacatuie§te prin faptul ca pro- clama relativul dumnezeu, ca nu face distinc|;ia intre necreat §i creat. Totul este necreat, dar in acelagi timp totul este in devenire si ve§nic imperfect. In el se fac continuu alte si alte lucruri, dar numai ca apari|ii etle aceleia§i esen^e necreate.Aspira^ia umana dupa o desavirsire si dupa vesnicia persoanei nu-si gasegte satisfacjie. In fond a pune pe acelasi plan ceva ce apare in timp cu ceva ce e vesnic, inseamna a socoti pe Tatal ca o esen^a ce se dezvolta cu timpul. §i numai in sens impropriu se spune in acest caz ca Tatal e necreat si Fiul creat. Totul e dincolo de creat, dar in devenirea fara sens. Nu se mai face o deosebire intre necreatul neschimbat si desavirsit si intre creatul relativ si schimbator care-gi poate cistiga desavir§irea in necreatul Dumnezeu cel personal. Un relativ etern, nedesavirsit in nici una din unitajile sale §i supus in insagi baza sa unei legi a devenirii fara |;inta, nu-si explica insa existen^a. Numai necreatul care are in Sine desavirsirea de care se bucura congtient Se poate explica si pe Sine si tot ce e relativ. 33. Sfintul Atanasle accentueaza distinc|:ia categorica intre necreat si creat. Numai necreatul, cu absolutul si desavirgirea Lui Se poate explica pe Sine si explica cele relative. Necreatul ca Cel neprodus de nimic, trebuie sa aiba in Sine desavirsirea; El este prin exce- len^a sau este pur si simplu. Ceea ce se afla in devenire, ca vesnic nedesavirsit, nu are in sine desavirgirea si nu poate fi din veci. A-l socoti din veci, inseamna ai atribui calita^i pe care e vadit ca nu le are. Inseamna a nu afla nici o explicate a existen^ei, sau nici un logos-raliune al ei gi in ea. Numai necreatul are un Logos §i da tuturor o rafionalitate. TKEI CUVINTK IMPOTRIVA ARIKNII.OK 177 daca acum dumnezeirea in Treime e desavirgita si aceasta intemeiaza adevarata gi singura credinfa in Dumnezeu 34 , iar in aceasta sta binele gi adevarul, acest bine §i adevar trebuie sa fie asa pururea, ca sa nu se pro- duca binele gi adevarul gi sa alcatuiasca prin adaosuri plenitudinea dum- nezeirii 34 ". Ea trebuie sa fie vegnica. Iar de n-a fost din veci, nu poate fi nici acum 34 \ ci e aga cum o socotiji voi de la inceput ca sa nu fie nici acum Treime 340 . Dar n-ar suferi vreunul dintre cregtini pe astfel de eretici. Caci e propriu elinilor a invaja despre o treime facuta §i a o socoti deopotriva cu cele facute. Caci numai cele facute au lipsuri §i primesc adaosuri. Cre- dinja cregtina cunoagte Treimea cea fericita ca neschimbata gi desavirgita §i pururea la fel; gi nici n-O socotegte ca a avut vreodata vreo lipsa 34d . Amindoua acestea sint contrare dreptei credinje. De aceea o cunoagte ca neamestecata cu cele facute §i se inchina unitajii neimparjite a dumnezei- rii, pazind-o astfel. Si fuge de hulele arienilor §i marturiseste si §tie pe Fiul ca fiind pururea. Caci este vegnic ca gi Tatal, fiind Cuvintul Lui veg- nic. Dar sa vedem gi aceasta. xrx Dumnezeu este gi Se numegte izvorul In|;elepciunii gi al Viefii. Caci zice prin Ieremia: «M-au parasit pe Mine izvorul apei celei vii»- (Ier., 2, 13); gi iaragi: «Scaun inalf^at al slavei, sfinjirea noastra, agteptarea lui Israel, Doamne, to^i cei ce Te parasesc pe Tine sa se rugineze; cei ce se departeaza sa se scrie pe pamint ca au parasit pe Domnul, izvorul viefii» (Ier., 17, 12, 13). Iar la Baruh s-a scris: «A)i parasit izvorul inj;elepciunii» (Bar., 3, 12). Daca e aga, urmeaza ca Via^a §i In];elepciunea nu sint straine de fiin|;a Izvorului, ci proprii; nici n-au fost vreodata neexistente, ci sint pururea. Iar acestea sint Fiul care zice: «Eu sint viaja» (loan, 14, 6) gi: «Eu, infelepciunea, am salagluit sfatul* (Pilde, 8, 12). Cum deci nu va fi 34. Un dumnezeu nedesavfrgit, adica un dumnezeu nefecund in neschimbabilitatea sa, sau un dumnezeu in devenire, nefiind dumnezeu adevarat, nu poate fi nici baza pentru o credinja adevarata. 34 a. Binele desavirsit, adevarul desavfrgit nu se poate constitui prin adaosuri, prin evolu|ie. Cum ar tinde spre desavirgire, ceea ce nu are de la inceput sadit in sine, dintr-o desavirsire ini^iala, aceasta aspirate? Cum ar putea aparea de exemplu persoana umana, care e infinit mai de pre^ si mai inalta decit obiectele, daca n-ar fi nu numai potential exis- tenta, ci deplin actuala la un nivel de suprema desavirsire, Persoana de la temelia tuturor? 34 b. Nu poate fi bine unde nu e iubire, nici adevarul, ca izvor al adevarului, intr-o esen|a supusa evolu^iei care nu ajunge la o desavirsire (fiind supusa unor legi oarbe fara scop). Plenitudinea e binele si adevarul plenar, la care nu se poate ajunge prin evolu^ie. Prin evolufie, care $ine realitatea mereu neimplinita, nu se poate ajunge la absolut. 34 c. Plenitudinea trebuie sa fie din veci. Plenitudinea nu se objine in timp. Din ce izvor s-ar hrani? 34 d. Plenitudinea e Treimea din veci, pentru ca e iubirea desavirgita, careia nu i se poate adauga nimic, la fericirea comuniunii si libertaj;ii ei, care e prin sine si nu facuta de altcineva. Daca n-a fost de la inceput Treimea, sau fericirea si binele desavirsit, nu poate deveni Treime nici prin evolufie. 17H SKlNHIl, ATANASIF, CE1. MAKE lipsit de dreapta credin^a eel ce zice: «era dndva cfnd Fiul nu era»? Aceasta e una cu a zice: «Era dndva and Izvorul era uscat, fara ViaJ;a si fara fnjelepciune»- 35 . Un astfel de izvor n-ar mai fi izvor. Cad Cel ce nu naste din Sine nu este izvor 36 . De dta aiureala nu e plina aceasta cugetare despre Dumnezeu! Caci Dumnezeu le vesteste celor ce fac voia Lui, ca vor fi ca un izvor nelipsit de apa, spunind prin Isaia proorocul: «Si te vei satura precum pofteste sufletul tau; si oasele tale se vor ingrasa si vor fi ca o gradina imbatata si ca un izvor caruia nu-i scade apa» (Isaia, 58, 11). Iar acestia indraznesc sa huleasca pe Dumnezeu, Cel ce spune ca este izvor de injelepciune, zidnd ca e neroditor si a fost lipsit dndva de infelepciunea Sa. Dar cele spuse de ei sint minciuni, iar Adevarul marturiseste ca Dumnezeu este Izvor vesnic al Injelepciunii Sale. §idaca Izvorul este vesnic, numaide- dt vesnica trebuie sa fie si Injelepciunea. Caci intru acestea s-au facut toate 37 , cum dnta David: «Toate intru Injelepciune le-ai facut» (Ps. 103, 24). Iar Solomon zice: «Dumnezeu cu Injelepdune a intemeiat pamintul, a gatit cerurile cu pricepere» (Prov., 3, 19). Si aceasta Injelepciune este Cuvintul. Prin El, cum zice loan, «toate s-au facut si fara El nimic nu s-a facut» (loan, 1, 3). §i El este Hristos. Cad -«Unul este Dumnezeu Tatal, din Care sint toate si noi intru El; si Unul este Domnul Iisus Hristos, prin Care sint toate si noi prin El» (I Cor., 8, 6). Iar daca prin El sint toate, El nu se numara impreuna cu toate. Caci cel ce indrazneste sa spuna ca Cel prin care sint toate e unul din (aceste) 35. Dumnezeu cel atotplin nu poate fi lipsit de fecundifate pe planul cel mai inalt, pe planul existen^ei Sale, desi aceasta fecunditate nu poate adauga fiin|;ei Sale infinite ceva in plus. El nu poate fi lipsit o vreme de Tn^elepciune, sau de cunoasterea Sa, care e cea mai malta cunoastere si cunoasterea atotcuprinzatoare, odata ce El e totul infinit si nu-I poate lipsi nimic din veci, deci nici constiinja si cunoasterea. Iar aceasta cunoastere deplina nu se poate opri numai la un chip inconsistent al Sau, care nu I-ar da deplina bucurie. Daca si oamenii vorbesc oarecum cu chipul lor, trebuie sa fie si in Dumnezeu un Chip ipostatic si unic, pentru ca El nu poate avea chipuri diferite ale Sale, provenite dintr-un progres al Sau la o mai malta cunoastere de Sine. In acest caz nici unul din aceste chipuri nu L-ar reflecta in intregime. 36. Fecunditatea dumnezeiasca trebuie sa fie din veci si desavfrsita, adica sa aiba un singur Chip, un singur Fiu desavirsit din veci. Un Dumnezeu uscat, neroditor si neiubitor nu e Dumnezeu. 37. Cuvintul «toate s-au facut si s-au intemeiat intru Inj;elepciune» are doua in^elesuri: a. toate exista prin faptul ca se desfasoara potrivit unei rafionalita^i a lor; b. iar prin aceasta ele insele isi au temelia intr-un ipostas rational neclintit, infinit. Daca n-ar avea un astfel de fundament adinc, toate s-ar risipi ca o casa fara fundament. Numai o Persoana suprema poate susjine ra^ionalitatea, dar si fiin^a insasi a tuturor celor ce nu-si pot avea existen^a prin ele. Chiar si numai persoana umana are o adincime indefinita, incomparabil mai adinca decit obiectele, fapt dovedit de manifestarile ei continuu noi. Cu atit mai mult, Persoana suprema. Logosul dumnezeiesc este, atit prin ra^ionalitatea Lui cit si prin carac- terul Lui ipostatic fundamentul tuturor ratiunilor. Si persoana umana raj;ionala tinde spre o Porsoana suprema §i eterna; iar Pcrsoanu eterna nu poate fi fara o rationalitate eterna. TRKI ClIVINTK IMKITHIVA AKIKNII.OR I7JJ toate, fara Indoiala va cugeta aceasta si despre Dumnezeu din care sint toate. Iar daca se fereste de aceasta ca de o aiureala si desparte pe Dum- nezeu de toate celelalte ca pe Altul, va ramine credincios siesi, daca va spune ca si Fiul eel Unul nascut fiind propriu fiinjei Tatalui este Altul dedt toate. Iar nefiind El unul dintre toate, nu e ingaduit sa se spuna despre El ca «era cindva and nu era» si ca « nu era inainte de a se naste*. Astfel de expresii se potrivesc pentru fapturi 38 . Dar Fiul e asa cum e si Tatal. Caci Cuvintul §i In|;elepciunea Tatalui este Nascutul fiinjei Lui pro- prii. Pentru ca aceasta este propriu Fiului Tatalui si aceasta este propriu Tatalui Fiului, ca nu arata nici pe Dumnezeu vreodata fara Cuvint (fara Rajiune), nici pe Fiul ca neexistmd vreodata 39 . Pentru ca altfel, de ce ar fi Fiu, daca nu e din Tatal? Sau de ce ar fi Cuvint §i Infelepciune, daca n-ar fi pururea si propriu Tatalui 39 *. XX Deci, and oare a fost Dumnezeu fara ceea ce e propriu Lui? 40 Sau cum poate cugeta cineva despre ceea ce e propriu lui Dumnezeu, ca despre ceva strain §i deosebit de El? Caci celelalte, cum sint cele facute, nu au nimic asemenea dupa fiinja cu Facatorul; ci sint din afara de El, prin har §i prin voinja, facute prin Cuvintul 41 , incit pot sa §i inceteze cindva, daca ar voi Cel ce le-a facut. Caci aceasta este firea celor facute 42 . Dar de este 38. Dumnezeu e din alt plan dedt cele supuse timpului. Iar Fiul, fiind din fiinfa lui Dumnezeu-Tatal, e si El din alt plan. Numai de cele supuse timpului se poate spune ca apar in timp, sau e vreun timp inaintea lor. Dar pentru eel ce nu cunoaste realitaji nesu- puse timpului, nu exista propriu-zis Dumnezeu, ci realitatea intreaga este intr-o modifi- care eterna si fara Jinta a ei. Dar aceasta realitate etern-temporala isi arata, tocmai in fap- tul de a fi supusa timpului si prin el unor legi superioare dar oarbe si fara o jinta, relativi- tatea, care ii face existenja eterna inexplicabila si fara sens. 39. Daca Ra^iunea sau Cuvintul Tatalui nu are desavirsirea ce consta in caracterul ipostatic, Tatal nu are Ra]iune sau Cuvint; iar daca Tatal nu poate fi fara Ra|;iune sau Cuvint, Acesta nu poate fi cugetat ca neexistind vreodata. Tatal cugetind din etern, ceea ce cugeta are caracter ipostatic. Aceasta e esen|;a argumentarii sfintului Atanasie. Pe ea se bazeaza convingerea lui despre Dumnezeu in Treime. 39 a. N-ar fi Ra|;iune suprema, daca n-ar fi obirsia suprema. Ar fi o Rafiune relative. 40. E propriu lui Dumnezeu sa aiba un Fiu, adica un Cuvint, sau o Ra|iune, prin care sa Se cugete si sa Se exprime pe Sine insusi sau intreaga fiinj;a a Sa, si aceasta sa ia, ca Chipul desavirsit al Lui, caracter ipostatic. Altfel cugetarea sau in);elepciunea lui Dumne- zeu, prin care Se cugeta pe Sine, ar fi nedesavirsita. Dumnezeu n-ar afla printr-o astfel de cugetare in mod deplin cunostinja despre Sine, adica despre intreaga Lui putere. Ar ramine inchis intr-un fel de cugetare neputincioasa. 41. Aci sfintul Atanasie da de in^eles ca fara Cuvintul Sau ipostatic Dumnezeu nu ar putea aduce le existenja nici fapturile. Caci daca n-ar putea cugeta si vorbi pina la capat, cum ar putea sa si creeze ceva in afara de El? De desavirsirea lui Dumnezeu Jin deci doua lucruri: sa nasca un Cuvint ipostatic si sa produca prin El fapturi create. 42. Firea celor create este sa fie aduse la existen^a printr-o Rajiune si printr-un Cuvint ipostatic si sa subziste in El, prin voia Lui. Daca nu au un astfel de fundament, nu pot fi create si hu pot subzista prin voia Lui. Atunci apar si dispar in baza unei legi. Numai pentru ca este un Cuvint ipostatic, in Care subzista, persoanele create pot dura in veci subzistfnd in El, dar nu in mod necesar, ci prin voia Lui. 180 SrlNTUL ATANAS1E CEl. MARE propriu fiinfei Tatalui (§i s-a marturisit mai inainte ca aceasta este Fiul), cum n-ar fi indraznej; §i lipsit de credin^a sa se spuria ca e din nimic si ca nu era inainte de a se naste, ci ca s-a ivit dupa aceea si ca poate iara§i sa nu fie dndva? Sa se gindeasca numai la aceasta eel ce cugeta cu adevarat: cum poate fi scoasa desavir§irea §i plinatatea din fiinja Tatalui? 43 Dar §i mai limpede ar vedea cineva nebunia ereziei, daca s-ar gindi ca Fiul este chipul §i stralucirea §i pecetea sau aratarea §i adevarul Lui 44 . Caci daca exista Dumnezeu, ca lumina, exista §i stralucirea ei; §i daca exista supor- tul, exista §i chipul lui intreg; §i daca exista Tatal, exista §i adevarul. Sa se gindeasca deci cei ce fac atirnator chipul §i aratarea dumnezeirii de timp, In ce prapastie de ratacire cad. Pentru ca daca n-a fost Fiul inainte de a Se na§te, nu a fost pururea Adevarul 44a . Dar aceasta nu e ingaduit sa se spuna. Caci existind Tatal, a fost pururea in El Adevarul, Care este Fiul eel ce zice: «Eu sint Adevarul^ (loan, 14, 6); §i subzistind suportul, numaidecit e drept sa fi fost §i aratarea si chipul lui. Caci nu se zugraveste din afara Chipul lui Dumnezeu, ci Insusi Dumnezeu este Nascatorul Lui, in care privindu-Se pe Sine Se bucura de El, cum Insu§i Fiul zice: «Eu eram intru care Se bucura» (Pilde, 8, 30). Cind deci nu Se privea Tatal in chipul Sau? 45 Sau cind nu Se bucura de El, ca sa indrazneasca ei sa spuna: 43. A nu avea Tatal un Fiu inseamna a fi lipsit de insasi desavirsirea si plinatatea Sa, a fiinfei Sale dumnezeiesti, sau a modului patern de a avea fiin$a dumnezeiasca. Ba din aceasta urmeaza si privarea fiin^ei dumnezeiesti de modul filial de a fi avuta. Ramine o fiinfa fara viala, fara cugetare, fara comunicare launtrica, interipostatica. lata cit e de gre- sit a vorbi de fiin^a dumnezeiasca in mod abstract, in afara Treimii. 44. Fiul ne dovedeste adevarul despre Dumnezeu, sau ca exista un Dumnezeu adeva- rat, neantrenat in evolujia proprie naturii; El este semnul aratator al Lui. Caci un Dum- nezeu fara via^a in Sine, fara comuniune, nu ar fi un Dumnezeu personal, deci n-ar fi Dumnezeu. Fiind pecetea aratata a lui Dumnezeu, aceasta pecete se reflecta in toate cele create prin El, in ra|ionalitatea lor, mai ales in ra|iunea umana. 44 a. Adevarul ca ceva vesnic nu poate fi unde realitatea se completeaza prin evolu- fie. O realitate lipsita de ra^iune, sau de con§tiin];a de sine, nu cuprinde totul, deci nu e adevarul. 45. S-ar putea spune ca sfintul Atanasie identifica pe Fiul cu constiin^a de Sine a Tata- lui. Caci constiinja de sine nu inseamna altceva decit gindirea la sine, vederea spirituala a sinei proprii, a intregii fiin^e proprii. De-abia aceasta da putinja pentru constiin^a despre altele, in cazul lui Dumnezeu, putinja gindirii la crearea altor lucruri si la susfinerea si desavirsirea lor. Dumnezeu nu putea fi lipsit cindva de constiin^a de Sine si de bucuria de Sine, data fiind plenitudinea Sa. Propriu-zis aceasta e caracteristica personala a constiin- ^ei de Sine. Dar constiin^a de Sine a lui Dumnezeu nu-L lasa intr-o singuratate monoper- sonala. De altfel si omul prin constiinja de sine se afla oarecum intr-o convorbire cu sine, e scos din singuratatea absoluta. Orice exprimare a omului, care ramine statornica si vie, e ca un alt sine (o poezie mare, de exemplu). Dar la Dumnezeu orice exprimare e totala. Fara aceasta exprimare si constiin^a de Sine a Lui s-ar afla intr-o totala nestiin|;a de Sine. Ea e un fel de reduplicare, de iesire din singuratate care e egala cu inconstienja. Pe om constiin^a il mustra pentru faptele rele, aproape ca o persoana; il face sa se bucure pentru faptele bune, aproape ca de ale altei persoane. Se goate spune ca in om constiin^a repre- zinta gfndul la ce-ar spune alte persoane despre el. In orice caz ea implica legatura omului cu alte persoane (§i, in ultima analiza, cu Dumnezeu); reprezinta judecata altor persoane aflate alaturi de el, pentru ca asomt-nea persoane nu exista in interiorul lui. Dar THE! CUVtNTK tMEOTRIVA AHIKNII.Oft '^ |g] «Chipul este din nimio %\\ «Nu Se bucura Tatal, mainte de a Se face Chi- pul». Dar cum S-ar vedea Facatorul si Creatorul pe Sine mtr-o fiin^a creata si facuta? Caci Chipul trebuie sa fie asa cum este si Tatal Lui. XXI Vino deci sa vedem cele ale Tatalui, ca sa cunoastem §i Chipul Lui, daca este al Lui. Dumnezeu este vesnic, nemuritor, puternic, lumina, Imparat, Atotfiitor, Dumnezeu, Domn, Creator si Facator. Acestea tre- buie sa fie §i in Chip, ca intr-adevar eel ce vede pe Fiul sa vada pe Tatal. Iar de nu este astfel, ci este facut, cum zic arienii, §i Fiul nu e vesnic, El nu este Chipul adevarat al Tatalui, daca nu le e rusme sa spuna ca Fiul se numeste chip chiar daca nu e de o fiinte asemenea Tatalui (oux ojioidc ouoidc), ci se numeste numai asa. Dar acesta, o, dusmanilor ai lui Hris- tos, nu e chip, nici pecete. Caci ce asemanare este intre cele ce sint din nimic si Cel ce le-a adus pe cele ce nu sint la existente? 46 Sau cum ar fi asemenea (opoiov) Celui ce este eel ce nu este, ceea ce are o lipsa in a nu fi fost cindva si e unit cu cele ce s-au facut? Caci asa voiesc arienii sa fie El. Nascocind astfel de ginduri, ei zic: «Daca Fiul este nascut al Tatalui si chip al Lui §i asemenea intru toate Tatalui, trebuie numaidecit ca, pre- cum S-a nascut, asa sa §i nasca si sa fie si El tata al unui fiu. Si iarasi eel nascut din El trebuie sa nasca si el si a§a mai departe la nesfirsit. Caci in aceasta se arata eel nascut asemenea celui ce 1-a nascut». Dusmanii lui Dumnezeu nascocesc adevarate blasfemii ca sa nu marturiseasca pe Fiul chip al Tatalui. Ei cugeta despre Tatal insu§i lucruri trupesti si pamin- testi, atribuindu-I divizari, curgeri §i transmisiuni de curgeri. De fapt, daca Dumnezeu este ca un om, poate fi si nascator ca omul, ca §i Fiul sa Se faca tata al altuia §i asa sa se nasca in continuare si al^ii din alfii, ca sa sporeasca, dupa ei, succesiunea la o mutyime de zei. Dar daca Dumnezeu nu este ca un om - si de fapt nu este - nu trebuie cugetate cele omenesti la la Dumnezeu constiin^a de Sine trebuie sa fie ea insasi o alta Persoana. Desigur precum in om constiin|a nu reprezinta numai ceva deosebit de om, ci si ceva al lui, fiind insa si ceva deosebit de el in ea, cu atit mai mult in Dumnezeu constiinja este si a Tatalui, dar ea repre- zinta si pe Fiul. In ea Se intflneste Tatal cu Fiul, mai mult decit se intilneste in constiinta unui om el insusi cu ceilalp. Fara Fiul Tatal nu S-ar cunoaste pe Sine si fara Tatal Fiul n-ar fi constient ca Chip ipostatic al Lui. A se privi pe sine spiritual e una cu constiinta de sine. Dumnezeu nu a fost niciodata fara constiinfa care sa-I dea siguranta despre Sine ca un Altul. 46. Cele aduse la existenja din cele ce nu sint nu au o consistent in ele insele. Iar fap- tul ca le-a putut aduce din nimic la existen|;a e o dovada in plus a puterii Celui ce e prin Sine. E cea mai mare minune sa se faca din nimic ceva. Cel ce o poate aceasta e cu adeva- rat Dumnezeu atotputernic. O esenja care nu poate crea ceva din nimic nu are o putere nemarginita. E supusa unor legi si depinde de altceva in faptele ei. In acest caz insasi exis- tenfa acestei esenfce, sau acestor legi ramine inexplicabila si intr-o nedesavirsire. 182 SKtNTUL ATANA8II', CKI. MARK Dumnezeu 47 . Animalele necuvfntatoare si oamenii se nasc de la Inceputul creafiei prin succesiune, unele din altele. Si eel ce se naste, odata ce s-a nascut dintr-un tata care s-a nascut si el, in mod firesc se face §i el tata al altuia, avind in sine aceasta de la tatal, din care s-a nascut si el. De aceea nici nu este intre acestia un tata propriu §i un fiu propriu, nici nu se afla la ei in mod statornic condijia de tata §i de fiu 48 . Caci acela§i este fiu al celui ce 1-a nascut §i tata al celui ce s-a nascut din el. Dar in dumnezeire nu este asa. Caci Dumnezeu nu e ca omul. Nici nu este Tatal din alt tata. Nici nu naste pe Unul care va deveni tata. Nici nu este Fiul dintr-o emanare (cur- gere) a Tatalui, nici nu S-a nascut dintr-un tata care s-a nascut §i el. De aceea nici nu S-a nascut pentru a naste 49 . Astfel, numai in dumnezeire Tatal este in mod propriu Tatal §i Fiul in mod propriu Fiul §i numai in Ei singuri e un fapt stabil ca Tatal sa fie vesnic Tatal §i Fiul ve§nic Fiul. XXII Deri eel ce intreaba pentru ce Fiul nu e nascator al unui fiu, sa intrebe pentru ce Tatal nu a avut un tata? De fapt, ambele acestea sint absurde $i pline de toata necredinja. Caci precum Tatal e vesnic Tata §i nu Se va face niciodata Fiu, asa §i Fiul e vesnic Fiu §i nu Se va face vreodata tata. Si in aceasta se arata mai ales ca e pecete §i chip al Tatalui, ca ramine ceea 47. Arianismul se misca intre laturile unei parute alternative in privinte lui Dumne- zeu: sau incadra pe Dumnezeu in logica proceselor biologice omenesti, confundind pla- nul dumnezeiesc cu eel biologic omenesc, necunoscind o deosebire intre Dumnezeu si natura, deci necunoscind un Dumnezeu care sa nu fie ca o natura supusa legilor ei; sau considera pe Dumnezeu lipsit de o fecunditate si de o iubire interioara, ca o realitate lip- site de viate, capabila doar de o revarsare sau de o evolutieiara sens, fara scop, care nu creeaza fiinfe constiente din iubire, pentru a le impartasi de iubirea Lui interioara. 48. In general omul, fiind si tata si fiu, nu e tata sau fiu prin excelente, ci fiecare trece dintr-o stare in alta. Fiecare devine tata pe baza faptului ca e mai intti fiu, sau condtyia de tata e unite cu sau slabita de cea de fiu. Nici unul nu e tata pur, sau fiu pur. Nici unul nu are numai sentimentul de tata, sau numai pe eel de fiu. In nici unul nu e paternitatea pura sau filia^ia pura. Tatal dumnezeiesc nu e condtyionat de nici un alt tata. Fiul dumnezeiesc e Fiul Tatalui prin excelen^a, impartasindu-Se de Tatal in mod exclusiv. El se bucura de iubirea unui Tata care nu I se da numai pe jumatate, cealalta jumatate dindu-se unui tata propriu, si raspunde cu iubire filiala intreaga, care nu se da pe jumatate, cealalta jumatate dfndu-se ca iubire paterna unui fiu sau unor fii proprii. In Dumnezeu e Tatal suprem si Cel ce e numai Tata, dar e si Fiul suprem si Cel ce e numai Fiu. Din acel Tata e toata parin|i- mea (Efes., 3, 7). Spre El tinde toata filia^iunea. in Dumnezeu e Fiul din care deriva si in care se aduna toata filiala. Daca n-ar fi un Tata care e numai Tata si un Fiu care e numai Fiu, existenfa ar avea ceva panteist. Totul ar fi supus unei succesrani fara inceput gi fara sfirsit, unei legi in care nici un nascut nu dureaza vesnic, pentru ca nu are un Tata vesnic si nu e un Frate vegnic al unor persoane ce vor dura vegnic. 49. Nu s-a nascut cu pornirea de a nagte, ca sa fie supus acestei porniri. El nu e numai primul, ci gi ultimul nascut gi exclusiv nascut. El nu e o veriga dintr-un lan^ de indivizi fara valoare absoluta. El e intors total spre Tatal. El are in Tatal totul in eternitate. Traiegte exclusiv din fiin^a infinita gi din dragostea absoluta a Tatalui gi in sinul iubirii Tatalui, daruit gi El total iubirii de Tata fate de Fiul. TtUI t'UVINTK 1MKTOUVA ARIKNII.OH 183 ce este si nu Se schimba, ci Isi are din Tatal identitatea 811 . Daca deci S-ar schimba Tatal, S-ar schimba si Chipul, caci precum este Nascatorul, asa este si Chipul §i stralucirea Lui. Si daca Tatal este neschimbat §i ramine ceea ce este, in mod necesar ramine si Chipul ceea ce este si nu Se va schimba. Fiul este din Tatal. Deci nu va deveni altceva decit ceea ce este propriu fiinjiei Tatalui 51 . Astfel in zadar au nascocit nebunii si aceasta, voind sa desprinda Chi- pul de Tatal, ca sa faca pe Fiul egal cu fapturile. Caci punindu-L aderenfii lui Arie pe Fiul intre acestea, bazat pe invajatura lui Eusebie 52 , §i socotin- du-L ca pe cele facute prin el, au sarit din adevar. §i insusmdu-si cuvinte viclene, staruie de la inceput, de cind au plasmuit erezia aceasta, §i pina acum, in ea. Unii dintre ei intimpinind pe tineri in piafa (in agora), ii intreaba, nu cu cuvinte din dumnezeiestile Scripturi, ci cu unele din «pri- sosurile inimii» lor (Luca, 4, 45), zicind: «Cel ce este a facut pe eel ce nu era, din cele ce nu sint, sau pe eel ce este? A facut deci pe eel ce este sau pe eel ce nu este?» 52a §i iarasi «Cel nefacut este unul, sau doi? Si (Fiul) nu este liber §i neschimbat prin propria voinja, fiind de o fire schimbatoare? Sau e ca o piatra, nemiscat prin el insusi» 53 . Apoi apropiindu-se de femei, spun iaragi cuvinte muieresti: «Oare ai avut vreun copil inainte de a naste? Deci precum n-ai avut tu, asa nici Fiul lui Dumnezeu n-a fost inainte de a Se naste». Cu astfel de cuvinte incintindu-se isi bat joe nevrednicii de orice sfiala, asemanindu-L pe Dumnezeu cu oamenii. §i spunind ca sint crestini, schimba slava lui Dumnezeu intru asemanarea chipului omului stricacios. xxm N-ar trebui nici macar sa li se raspunda la unele ca acestea, odata ce sint atit de prostesti si de nebune. Dar ca sa nu para ca erezia lor confine ceva intemeiat, se cuvine sa li se raspunda §i la acestea fie §i numai in treacat, mai ales pentru femeile amagite de ei cu usurinfa. De fapt spu- 50. S-ar zice ca omul ce se naste dintr-un tata seamana cu tatal sau lntrudt nu ramine numai fiu al lui, ci se face §i tata ca el. De fapt Fiul dumnezeiesc I§i pastreaza mai mult asemanarea cu Tatal, intrucit nu-Si slabeste orientarea spre Tatal printr-o orientare spre un fiu propriu. Toata viaja Lui e comuna cu a Tatalui, e sorbita continuu din Tatal. Fiul Isi are toata identitatea din comuniunea exclusiva cu Tatal. 51. Daca ar deveni §i Fiul Tata, n-ar fi un Tata fara de inceput, ci un Tata condijionat, cum nu e Tatal dumnezeiesc. Dar raminind exclusiv Fiul, El ramine cu desavirsire in sinul Tatalui Cel necondijionat, partasul viepi Lui necondiponate. 52. E vorba de Eusebie de Nicomidia, care inclina spre semiarianism. 52 a. Deci daca Tatal L-a nascut pe Fiul, Acesta nu era inainte de nastere? Era o intre- bare vicleana a arienilor. Dar intrebarea li se putea pune si lor cu atit mai mult: Daca Tatal L-a facut pe Fiul, El n-a fost inainte de a fi facut? Nasterea din Tatal se poate concilia cu eternitatea Fiului, pe cind facerea Lui nu se putea concilia cu aceasta eternitate decit in sens panteist. 53. Arienii insinuau ca daca Fiul e neschimbator prin fiin^a §i nu prin voin^a, n-ar fi liber, deci I-ar lipsi o importanta insusire a dumnezeirii. Dar daca e neschimbator prin 184 SKlNTlll, ATANAS1R CEI. MARK nfnd ei acestea, ar trebui sa intrebe si pe un arhitect: «Po|;i sa dadesti ceva fara materia ce-|;i sta la indemana? Precum nu po^i tu, asa nici Dum- nezeu n-ar putea sa faca toate fara o materie ce-I sta la dispoztyiew. Ar mai trebui sa intrebe pe fiecare dintre oameni: «Po|i sa fii fara un spajiu? Iar daca nu poji, Dumnezeu nu este si El in spajiu?» Prin aceasta ar fi facufi de ru§ine de cei ce ii aud. Deci pentru ce and aud ca Dumnezeu are un Fiu, cautind la ei in§i§i, II tagaduiesc pe Acesta? 54 §i and aud ca Dum- nezeu creeaza si face, de ce nu le opun pe acestea celor omenesti? §i ast- fel ar trebui sa injeleaga creajia in chip omenesc si sa-I impuna lui Dum- nezeu o materie, ca sa nege ca Dumnezeu e creator §i sa se rostogoleasca cu maniheii. Iar daca ideea de Dumnezeu le intrece pe acestea 55 §i indata ce aude cineva despre acestea crede §i §tie ca Dumnezeu nu este cum sin- tem noi, ci ca exista ca Dumnezeu §i nu creeaza cum creeaza oamenii, ci creeaza ca un Dumnezeu, e vadit ca §i naste nu cum nasc oamenii, ci ca na§te ca Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu imita pe oameni, ci mai virtos oamenii II imita pe El. Pentru ca Dumnezeu fiind in mod propriu §i singur cu adevarat Tata al Fiului Sau, s-au numit si ei taji ai fiilor lor. Caci din El *() SFtNTUI, ATANASIK OKI, MARK aceasta ne dau dumnezeiestile Scripturi. Ele spun ca Cuvintul lui Dum- nezeu este Fiul Lui si Fiul este Cuvintul si In^elepciunea Tatalui 88 . Iar Cuvintul si Injelepciunea nu e parte a Celui al carui Cuvint este 89 , nici nascut prin patima. Scriptura unindu-I pe amindoi L-a numit Fiu ca sa arate pe Cel nascut prin fire ca al fiinjei insasi 70 ; dar ca sa nu injeleaga cineva pe Cel nascut omeneste, indicind iarasi fiinja Lui, L-a numit §i Cuvint si Injelepciunea §i stralucire. Caci din aceasta cugetam §i caracte- rul nepatima§ (dnaSec) §i etern §i cuvenit lui Dumnezeu. Caci ce patima, sau ce parte a Tatalui este Cuvintul (Rajiunea) §i Injelepciunea §i stralu- cirea Lui? Aceasta o pot cunoaste §i cei fara de minte. Caci precum au Intrebat pe femei despre copil, asa sa intrebe pe barba$i despre Cuvint, ca sa afle ca cuvintul pe care-1 rostesc nu e nici patima a lor, nici parte a minjli lor. Iar daca a§a e cuvintul oamenilor, macar ca sint patimitori si divizibili, pentru ce cugeta la Dumnezeu cel netrupesc si indivizibil, patimi §i parti, ca sa faca pe binecredinciosi sa nege nasterea adevarata §i prin fire a Fiului? Ca nasterea din Dumnezeu nu e unita cu patima s-a dovedit inde- ajuns prin cele dinainte. Acum s-a aratat §i in mod deosebit ca Fiul S-a nascut fara patimire. Sa auda acum aceleasi lucruri §i despre Injelep- ciune. Nu este Dumnezeu ca omul. Sa nu §i-L inchipuie nici in privinja aceasta ca pe un om. De fapt oamenii sint facuji primitori de injelepciune, dar Dumnezeu nu Se imparta§e§te de nimic de la altul, ci este El insusi Tatal In|;elepciunii Sale 71 , de care cei ce se impartagesc obisnuiesc sa se patimd, ln^eleg un Dumnezeu care nu sufera dureri trupe§ti in firea Sa, un Dumnezeu nepAtimag in sens rau si un Dumnezeu nepasiv. Dar ei recuhosc iubirea si compatimirea in Dumnezeu. Ei stiu de un Dumnezeu nepatimitor, dar nu de unul patimas, asa cum un om duhovnicesc e nepatimitor, dar sufera adinc cu cei ce sufera. La Dumnezeu se uneste paradoxal mila, iubirea, buna patimire cu libertatea. Nasterea Fiului din Tatal nu e nici dureroasa, nici patima§a, nici pasiva. Totul e activ si nedureros in ea. 68. Pentru a arata ca nasterea Fiului din Tatal e nedureroasa, nepatimasa si nepasiva, sffntul Atanasie precizeaza ca la Dumnezeu Fiul care Se naste e Cuvintul si viceversa. Spunindu-Si Tatal Cuvintul in mod spiritual, nascindu-L, nu savirsegte un act patima? §i neliber. E un act al iubirii de Sine, dar, in acelasi timp, un act prin care na§te in iubire un chip real al Sau. Cuvintul e unicul chip al Tatalui, pentru ca numai cind Tatal nu S-ar cunoaste integral printr-un singur act vesnic, ar trebui sa incerce a prinde §i in alte chi- puri fiin^a Sa. Deci Cuvintul sau Fiul lui Dumnezeu nu e o parte din Dumnezeu nici in mod spiritual, nici fizic. 69. In orice numar se uneste tainic unul cu multiplul. 1+1 nu e numai 2, ci e in acelasi timp o unitate. Niciodata nu gasesti doi despar^i^i, dar nici un unul pur, desparjat de alfii, sau de altele. Orice multiplu formeaza totodata o unitate si in orice unu e un multiplu. Eu vorbesc cu mine ca si cu un altul, pentru ca sint de fapt intr-o legatura cu altul, sau cu aljai. Asa e si Dumnezeu. El e Tatal Fiului chiar in unitatea Lor. 70. Scriptura a unit numele de Fiu cu cel de Cuvint sau de Injelepciune, ca sa accen- tueze si mai mult provenirea Lui din fiin^a Tatalui. 71. Omul are in^elepciunea prin parti cipare; o primeste. Dumnezeu e Tatal In|;elep- ciunii. Omul are nevoie de un dialog cu altul pentru a se lamuri in orice lucru §i pentru a se tmboga|,i de cunostinfa §i chiar pentru a deveni mai constient de sine, in dialog cu altul TRKI niVINTK tMPOTRIVA ARIKNII.OR HM numeasca In^elep^i. §i In^elepciunea aceasta nu este nici ea nici patimire, nici parte, ci un nascut al Tatalui. De aceea a fost El pururea Tata §i nu §i- a adaugat calitatea de Tata, ca sa nu se cugete ca e si schimbator. Caci daca e un bine ca sa fie El Tata, dar n-a fost pururea Tata, nici binele n-a fost in El pururea 72 . XXIX Dar iata, zic, Dumnezeu este §i pururea facator, caci nu I s-a adaugat puterea de a crea. Deci, daca e Facator etern, sint eterne §i fapturile §i nu e ingaduit sa se spuna nici de ele ca nu au fost inainte de a se face 73 . Arian fara de minte! Ce are asemenea Fiul §i creatura, ca sa aplice cele ale Tata- lui si creaturilor? Cum, aratindu-se in cele dinainte o deosebire asa de mare intre Cel nascut §i eel facut, staruiesc in nepricepere? Trebuie sa se spuna iaragi ca lucrul facut este, precum s-a spus, din afara celui ce-1 face, iar fiul este un nascut al fiinjei. De aceea lucrul facut nu e necesar sa fie pururea. El e facut and vrea Facatorul. Dar nascutul nu e supus voinJ;ei, ci este propriu fiinjei. §i facator este §i se zice cineva, chiar cit nu exista inca operele lui. Dar tata nu se zice cuiva §i nu este, neexistind Fiul. Iar daca vor sa iscodeasca pentru ce Dumnezeu, putind face ceva, nu face pururea, e §i aceasta o cutezan|;a a celor nebuni. Caci «cine a cunoscut mintea Domnului, sau cine s-a facut sfatuitorul Lui?» (Rom., 11, 34). Sau: «Cum va spune vasul olarului: de ce m-ai facut a§a?» (Rom., 9, 20). Chiar daca nu ne putem folosi decit de un gind obscur, ca sa nu tacem, sa auda: devine in^elept, cunosdnd si alte puncte de vedere, cu care Jine in cumpana pe al sau. Dumnezeu are acest dialog In Sine insugi. El nagte din Sine pe Cel cu care dialogheaza. Conjinutul dialogului si partenerul dialogului sint una. Si El Ii este interior. Noi sintem legafi cu cel cu care dialogam, dar acela ne este oarecum si exterior. Aceasta ne face dependent de el ca de cineva din afara. Lui Dumnezeu partenerul de dialog nu-I este exterior. De aceea InJ;elepciunea Lui nu este in pericol. Dumnezeu nu Se simte dependent de partener ca de un altul. Vorbe§te cu El ca cu unul ce Ii este interior, tnjelepciunea o au impreuna. Nici unul nu simte ca e dependent in ea de un altul in oarecare fel strain. 72. O fiin^a sau esenja impersonala, fimd lipsita de comuniunea interpersonala, e lip- sita de bine. Un Dumnezeu monopersonal nu e bun. Dar supremul bine e propriu unui Dumnezeu in care comuniunea e animata §i de dragostea de Tata si de cea de Fiu. E o f en- tire suprema pentru Dumnezeu sa fie Tata al unui Fiu si invers, sa fie in El nu o dragoste necalificata, ci o dragoste sensibilizata de afec^iunea paterna §i filiala. Un Dumnezeu care nu e din veci Tata si Fiu nu e Dumnezeul desavirsit bun si deci Dumnezeul adevarat. Taina unitajai pliromei, pe care o traim si noi, dar spre a carei desavirsire si inaintam, la Dumnezeu e desavirsita din veci. Numai de aceea o traim si noi in mod nedeplin si aspi- ram spre deplinatatea ei. Ca sa revenim la dependent in^elepciunii de ea, noi ne ostenim, deci suferim in oare- care fel ca sa cistigam injelepciunea; §i primind-o, sau neproducind-o noi insine, ne aflam in oarecare raport de pasivitate cu ea. 73. Arienii II socotesc pe Dumnezeu si Facator etern. Dar noi nu tragem de aci conclu- zia ca ar fi creat din eternitate, ci ca are puterea creatoare din veci. Dar ei confundau aceasta cu calitatea eterna de Tata. Iar prin aceasta confundau nasterea cu crea^ia si dovedeau o in^elegere panteista a lui Dumnezeu. De fapt din calitatea de Tata decurge cea de Creator, dar nu uzeaza de ea in mod necesar. li>2 HKlNTUL ATANAS1K CKL MARE «Desi Dumnezeu poate crea pururea, cele create nu puteau fi din veci* 74 . Caci sint din cele ce nu sint (din nimic) §i nu erau inainte de a se fi facut. Iar cele ce n-au fost inainte de a se fi facut, cum puteau exista fmpreuna cu Dumnezeu eel pururea existent? De aceea Dumnezeu, avind in vedere folosul lor, and a vazut ca cele facute pot avea acest folos, atunci le-a §i facut pe toate 75 . §i precum, putind sa trimita de la inceput, pe vremea lui Adam, sau a lui Noe, sau a lui Moise pe Cuvintul Sau, nu L-a trimis decit la sfirgitul veacurilor, caci a §tiut ca aceasta este spre folosul intregii zidiri, asa §i fapturile le-a facut and a voit §i and le-a fost de folos. Iar Fiul, nefiind faptura, ci propriu fiinjei Tatalui, este puru- rea". Caci Tatal fiind pururea, pururea trebuie sa fie §i ceea ce e propriu fiinjei Lui 77 , care este Cuvintul Lui §i Injielepciunea. Si fapturile, chiar cind nu sint, nu micgoreaza pe Facatorul, caci El are puterea sa le faca atunci and voieste. Dar Cel nascut, daca nu exista pururea impreuna cu Tatal, inseamna o micsorare a fiin^ei Lui. Deci fapturile le-a facut and a voit prin Cuvintul Lui 78 . Iar Fiul este pururea Nascutul propriu al fiin|;ei Tatalui. 74. Dumnezeu poate crea din veci, dar fapturile nu pot fi din veci, caci in acest caz n-ar mai fi fapturi, ci s-ar confunda cu Dumnezeu, in sens panteist. Intre putin^a Lui de a crea din veci si venirea lor la existen^a, se interpune libertatea Lui. Un Dumnezeu neliber nu mai e Dumnezeu; e o natura care nu e stapina pe ea insasi, ci supusa unor legi, care nu sint nici ele libere. Creafiunea e un semn al libertajii lui Dumnezeu, al Dumnezeului adevarat. Caci nu putem concepe un Dumnezeu absolut fara libertate. Daca cele create sint eterne, sint ele insele dumnezeu, sau un fals dumnezeu, supus unor legi si deci lipsit de libertate. 75. Fapturile existente din veci s-ar schimba necontenit. Caci n-au nimic deasupra legilor, care le compun si le descompun succesiv pe toate, neputind ajunge la desavirsirea netemporala. Tot a§a e §i cu o succesiune de alte si alte lumi, care dovedesc ca nu pot ajunge niciodata la desavirsire, ca in sistemul origenist. Numai o lume unica, care nu e din veci, capita o valoare unica si netrecatoare. Numai o lume care are deasupra ei un Dum- nezeu neschimbator si iubitor e asigurata pentru o existenjii eterna §i se poate umple de viafa desavirsita a unui Dumnezeu, Care nu e supus El insusi proceselor de compunere si descompunere. Deci spre folosul ei a creat-o Dumnezeu cind a voit sa o duca la o desa- vtrjire si fericire, pe care nu i-o poate da o esenja in vesnica §i relativa migcare. Toata lupta Parin^ilor e pentru un Dumnezeu personal, impotriva panteismului filosofiei elene, camuflata in tot felul de sisteme gnostice si de erezii. In aceasta sta valoarea ei perma- nenta, opusa unor mereu renascute filosofii panteiste, pentru care lumea fara sens este singura realitate. 76. Deci janind de fiinta Tatalui si nefiind exterior ei. De aceea e pururea ca si Tatal. 77. Pare a se sus|.ine aci ca Fiul ca persoana ^ine de fiinfa dumnezeirii, sau ca e propriu fiinfei dumnezeirii sa aiba un fiu, deci pare a se deduce Persoana din fiinja. De fapt fiinj;a dumnezeiasca nu se gaseste neipostaziata. Fiul Se naste din fiin^a ipostaziata a Tatalui, din ipostasul in care fiinfa are forma izvorului originant. De aceea sfintul Atanasie nu spune simplu ca Fiul e propriu fiinjei dumnezeie§ti, ci, propriu fiinjei Tatalui. 78. In Cu\^ntul unic si atotcuprinzator pe care Tatal si-L spune, sau in chipul total al fiinfei Sale de care este constient, se cuprind ca posibilitate §i toate cele pe care le poate crea. Iar intrucit acest Cuvint sau Chip are o obiectivitate ipostatica, Tatal creeaza cele aflatoare in El ca posibilitate nu fara impreuna-lucrarea Lui. In ambele aceste sensuri toate le face Tatal prin Cuvintul Sau. i'RKI CHVIINTK IMWITKIVA AHIKNII.OH lj),| XXX Acestea pe cei credinciosi ii veselesc, iar pe cei eretici ii intristeaza, pentru ca vad desfiinjata erezia lor. Dar si cealalta intrebare a lor: De e unul nefacut sau doi 79 , arata ca nu e dreapta cugetarea lor, ci suspecta si plina de toata viclenia. Pentru ca nu pun intrebarea aceasta spre cinstea Tatalui, ci spre necinstirea Cuvintului. Caci daca cineva, necunoscind viclenia lor, ar raspunde ca Cei nefacut e Unul, indata s-ar varsa veninul lor zicind: «Deci Fiul e dintre cele facute si bine am spus ca nu era inainte de a Se naste». Caci toate le tulbura si le amesteca numai ca sa desparta pe Fiul de Tatal si sa numere pe Facatorul tuturor cu fapturile. Mai intii sint vrednici de osinda si pentru ca disprefuiesc pe episcopii adunaji la Niceea, fiindca s-au folosit de cuvinte neaflate in Scripturi, desi necon- trare credinjei. Dar spre desfiinf;area necredinjei lor au facut acest lucru, folosind cuvinte neaflate in Scriptura 80 . Iar ei o fac aceasta nascocind defaimari la adresa Domnului, nestiind nici despre ce vorbesc, nici ce susjin. Sa intrebe pe elini de la care le-au auzit. Caci nu sint din Scripturi, ci nascocite de aceia. Auzind cite intelesuri are acest cuvint, sa afle ca nu stiu sa intrebe bine nici despre cele ce graiesc. Caci si eu m-am informat pentru ei si am aflat ca nefacut se zice ceea ce n-a fost inca facut, ci poate sa se faca, de pilda lemnul care n-a fost inca facut, dar poate fi facut blid. Si iarasi nefacut se zice ceea ce n-a fost facut nici nu poate sa se faca vreo- data, ca un triunghi patrulater, sau numarul cu soj;, numar fara soj;. Se zice iarasi nefacut ceea ce exista dar nu e nascut din cineva, nici nu are pe cineva tata. Iar vicleanul sofist Asterie, care e si aparatorul ereziei, zice in scrierea lui ca «nefacut» este ceea ce n-a fost facut vreodata, ci exista pururea. Deci ar trebui sa adauge la ce in^eles al cuvintului nefacut cugeta ei and pun intrebarea de mai sus, ca eel intrebat sa poata da raspunsul cuvenit. XXXI Iar de socotesc ca intreaba bine cind zic: «Unul este eel nefacut sau doi?», sa auda mai intii, ca niste nepricepu|;i, ca sint mul|;i si nici unul. Caci sint multe cele ce se pot face si nimic ce nu se poate, precum s-a spus inainte. Iar daca, cum ii place lui Asterie, «nefacut» este ceea ce nu s-a facut, ci exista pururea, cei ce intreaba asa sa auda nu o data, ci de multe ori, ca si Fiul poate fi numit in acest in|;eles nefacut. Caci nu e nici dintre cele facute, nici faptura, ci exista etern impreuna cu Tatal, precum s-a aratat, desi ei schimba de multe ori modul de a vorbi impotriva Domnu- 79. Arienii foloseau fara sa distinga cuvintele nefacut §i nenascut, pentru ca, din afir- marea Parinjilor ca Fiul e nascut, sa traga concluzia ca Fiul e facut, caci nu pot fi doi nefacufi. 80. Nefacut.. |j)4 SHNTUL ATANASIK CKl. MARK lui, zicfnd ca e din «cele ce nu sint», sau «nu era inainte de a Se naste» cazind din toate (cite sint). Deci daca voiesc sa intrebe despre Cel ce este §i nu despre nasterea din cineva, nici daca are un Tata, vor auzi §i de la noi ca in acest injeles nu e decit Unul si Singurul nefacut: Tatal ca eel neprovenit (sau Dumnezeu?), nemaiavind sa auda nimic altceva de la eel ce a spus aceasta. Dar din a se spune ca Dumnezeu este «nefacut» in acest injeles, nu urmeaza ca Fiul este facut 81 . Caci din dovezile de mai inainte e vadit ca Cuvintul este asa cum este §i Cel ce L-a nascut pe El. Deci daca Dumne- zeu e nefacut 82 , nici Chipul Lui nu e facut, ci nascut. Iar Acesta este Cuvintul si In|;elepciunea Lui. Caci ce asemanare are cel facut cu Cel nefacut? Nu vom obosi de a spune iaragi §i iaragi acestea. Fiindca daca ei voiesc ca facutul sa fie asemenea nefacutului, incit cei ce-L vad pe Acesta, sa-L vada pe acela, nu sint departe de la a spune ca §i nefacutul este dintre fapturi. Deci toate sint amestecate de ei. Caci egalizeaza cele facute cu cel nefacut §i cel nefacut se desfiin^eaza facindu-se pe masura celor facute 83 . Aceasta numai ca sa coboare pe Fiul intre fapturi. XXXII Dar socotesc ca nici ei n-ar mai voi sa spuna acestea, daca ar asculta de sofistul Asterie. Caci acela, de§i se straduieste sa apere erezia ariana §i declara ca Cel nefacut este Unul, vorbeste impotriva acestora and spune ca §i In^elepciunea lui Dumnezeu este nefacuta §i fara de inceput. Caci intr-o parte a celor scrise de el zice: «Nu a spus fericitul Pavel ca propo- vaduiegte pe Hristos, Puterea lui Dumnezeu, sau In|;elepciunea lui Dum- nezeu (I Cor., 1, 24), ci fara articol o putere a lui Dumnezeu si o injelep- ciune a Lui, aratind ca alta este Puterea proprie a lui Dumnezeu, cea sadita in El si coexislind cu El in mod nefacut» 83 \ §i iarasi dupa pu$in: «Caci Puterea §i In^elepciunea eterna, pe care ^ndirea adevarata o declara fara de inceput §i nefacuta, nu e decit una §i aceeas>>. De§i nein^e- legind bine spusa Apostolului, a socotit ca sint doua in|;elepciuni, totu§i vorbind de o in|;elepciune ce exista impreuna cu Dumnezeu si e nefacuta, nu a spus ca Cel nefacut este unul, ci ca mai este §i un alt nefacut 81. Nefacut, in sensul ca exista din veci e si Fiul ca si Tatal, desi El este nascut (vewtouevov). Caci Fiul exista ca nascut din veci, odata cu Tatal. El este stralucirea nefacu- tului. El este prin nasterea eterna. Exista o nastere din eternitate. Precum exista un Tata etern, asa exista si un Fiu etern: parintimea e eterna, filiatia e eterna. Ambele sint ale unei fiinte nefacute. 82 . Cum e Tatal, asa e si Fiul. Deci daca Tatal e nefacut, asa e si Fiul. Iar care-L declara facut ll socotesc asa si pe Tatal. In acest caz toate sint si facute si nefacute, in sens panteist. 83. Deci Arie ajungea la identificarea creatului cu necreatul in sens panteist, nu cum zice Spassky, ca facea o distinc^ie intre ele. 83 a. Asterie spunea ca Hristos e numai o putere si o in^elepciune necreata de Dum- nezeu, nu puterea si in^elepciunea naturala, necreata, a Lui. TRKI ('I)VINTK IMPOTKIVA AHIKNIIXW UM fmpreuna cu El. Caci eel ce coexists nu coexists cu sine, ci cu un altul. Deci sau asculta ei de Asterie §i In acest caz sa nu mai intrebe: «Unul este eel nefacut, sau doi?», ca sa nu se mai indoiasca luptmdu-se cu el, sau, daca se opun aceluia, sa nu se mai bazeze pe scrierea aceluia, ca nu cumva musdndu-se intreolalta sa se macine intre ei. Acestea le-am spus pe scurt impotriva nepriceperii lor. Dar despre voinja lor vicleana, ce ar putea spune cineva? Cine nu le-ar uri cu drep- tate nebunia cea atit de mare? Fiindca nemaiindraznind sa spuna ca e «din cele ce nu sint» (din nimic), sau ca «nu era inainte de a se naste», au nascocit cuvintul «nefacut», ca numindu-L pe Fiul catre cei simpli «facut«-, sa susjina iarasi injelesul cuvintelor: «din cele ce nu sint» §i «era cindva cind n-a fost». Caci prin acestea se arata cele facute (id Yevntd) §i creaturile. XXXIII Trebuia, de aceea, daca Jin la cele ce le spun, sa staruie in ele §i sa nu le schimbe mereu. Dar nu voiesc, socotind cu usurinja ca le pot face toate, daca acopera erezia sub acest nume, propunind cuvintul «nefa- cut». De fapt cuvinjelul «nefacut» nu arata o relajie a Tatalui cu Fiul, chiar daca ei ar murmura impotriva, ci cu cele facute. Caci usor poate vedea cineva ca Lui I se potriveste numele de Atotjiitor si Domn al pute- rilor. Pentru ca desi Tatal stapineste toate prin Cuvintul, Fiul impara- Jeste §i El peste imparajia Tatalui §i are stapinirea peste toate ca Cuvint §i chip al Tatalui. Deci e vadit ca si prin acesta Fiul nu Se numara intre toate §i ca nu in relajie cu Fiul Se numeste Tatal Atotjiitor si Domn, ci in relajie cu cele facute prin Fiul, peste care stapineste §i domne§te prin Cuvintul 84 . Deci Cel nefacut nu e asa in relajie cu Fiul, ci cu cele facute 84. Numele de «nefacut« nu arata o relajie a lui Dumnezeu cu Fiul ca facut, ci cu cele facute. Dar numele de Tata arata relajia Lui cu Fiul. De§i Tatal face prin Fiul toate, Fiul nu Se numara intre cele facute. Dimpotriva chiar faptul ca prin Fiul le face Tatal toate, II arata pe Fiul deasupra celor facute. Daca Fiul stapinegte peste toate si Tatal le jine toate prin Fiul, Fiul e si El impreuna stapinitor si atotfiitor al tuturor cu Tatal. Cum I-ar fi Fiului posibila stapinirea peste toate prin Sine, daca ar fi una dintre fapturi? Cum le-ar face Tatal pe toate prin Fiul, daca Fiul ar fi si El dintre fapturi? Fiul e Cel prin care Tatal le face si le susjine pe toate, pentru ca e Cuvintul unic si atotcuprinzator al Tatalui, in care se cuprind virtual cuvintele si puterile tuturor fapturilor, pe care le face Dumnezeu cind voieste. Deci Tatal nu e nefacut in relajie cu Fiul, ci in relajie cu cele facute prin Fiul. Daca Tatal Se manifests Siesi prin Fiul si Cuvintul, El Se poate manifesta prin El si in crearea si susjinerea lumii create. Aceasta e o alta revelajie a Tatalui. O revelajie pe planul exterior, dta vreme Fiul si Cuvintul e o revelajie pe planul dumnezeiesc interior. De aceea este o legatura speciala intre Fiul si lume. Mai ales omul e dupa chipul Fiului, sau un alt chip al Tatalui pe plan exterior, dupa chipul prim si etern al Lui, care e Fiul. De aceea Tatal poate vorbi si cu omul, sau omul poate raspunde Tatalui impreuna cu si prin Fiul cel etern si in El. In fiecare om si in toji la un loc se reflecta in mod special Chipul si Cuvintul cel unic si Injelepciunea atotcuprinzatoare a Tatalui. Caci prin El se arata stralucirea sau lumina spi- rituala a Tatalui si in planul creat. |j)(j ^ SMNTHL ATAN A.NIK CK1. MARK prin Fiul. §i, pe drept cuvint, pentru ca Dumnezeu nu e ca cele facute, tie Creatorul si Facatorul lor prin Fiul. Precum Cel nefacut e indicat prin relate cu cele facute, asa Tatal ca Tata indica pe Fiul. §i eel ce numeste pe Dumnezeu Facator §i Creator §i nefacut prive§te §i cugeta la cele create §i facute. Iar eel ce numeste pe Dumnezeu Tata indata intelege §i contempla pe Fiul 85 . De aceea se poate mira cineva de cerbicia necredintei lor ca, de§i numele de nefacut are un inteles bun §i e folosit pentru dreapta credin^a, ei il folosesc potrivit ereziei lor pentru necinstirea Fiului, neamintindu-si ca cine cinsteste pe Fiul cinsteste pe Tatal, si eel ce nu cinste§te pe Fiul nu cinsteste pe Tatal (loan, 5, 20) 86 . Caci daca le-ar sta la inima lauda §i cinstirea Tatalui, ar trebui mai virtos - §i aceasta ar fi un lucru mai bun §i mai mare - sa cunoasca pe Dumnezeu ca Tata si sa-L numeasca astfel, si nu asa cum II numesc ei. Caci zicTndu-I ei lui Dumne- zeu nefacut, II numesc numai Facator si Creator, pornind, cum s-a spus, de la lucrurile facute si socotind deci ca pot indica prin acest nume si pe Cuvintul ca faptura, dupa placerea lor 87 . Dar eel ce zice lui Dumnezeu Tata, o deduce aceasta din f aptul ca are un Fiu, neignorind ca existind un Fiu, toate cele facute s-au creat numaidecit prin Fiul 88 . Dar acestia, numindu-L «nefacut», II indica numai din opere §i nu cunosc nici ei pe Fiul, cum nu-L cunosc elinii. Insa cei ce numesc pe Dumnezeu Tata II indica ca atare din Fiul. Iar cunoscind pe Cuvintul, II cunosc ca fiind si Creator si inteleg ca prin Fiul s-au facut toate 89 . XXXTV Deci e mai bine credincios si mai adevarat a intelege pe Dumnezeu din Fiul §i a-L numi Tata decit a-L numi numai din opere si a-I zice «nefacut» 90 . Numai aceasta arata, precum am zis, pe fiecare din Ei, si toate operele indeobste ca fiind produse de voia Lui prin Cuvintul. Iar 85. Cind zici Tatal, zici implicit si Fiul, si viceversa; iar cind zici Cel nefacut, implici pe cele facute, §i viceversa. 86. Un Dumnezeu lipsit de Cuvintul interior e un Dumnezeu fara constiinja, e un Dumnezeu natura; un Dumnezeu care nu e Tatal unui Fiu, deci e lipsit de iubire. Acela nu e Dumnezeu, ci o natura inconstienta, nelibera si oarba, supusa unor legi, care si ele sint nelibere si inconstiente. Intr-o astfel de concepfie nu sta la originea tuturor «lumina». 87. Daca nu-I atribui lui Dumnezeu decit numele de «nefacut» si nu si cel de Tata, nu vad implicat in El, prin opozi|:ie, decit lucrurile create, nu si pe Fiul, ca nefacut, dar nascut din fiinta Lui. 88. Cele create n-au fost aduse la existen^a in mod necesar, ci au fost aduse la exis- tent.a neindoielnic prin Fiul. Pentru ca Fiul e Cuvintul in care se cuprind toate ra^iunile lucrurilor, toate cuvintele ce vrea sa le creeze Tatal, prin Fiul, spunindu-§i-le impreuna. 89. Un Dumnezeu care le face pe toate prin Fiul, ca infelepciunea Lui, ca Fiu prea iubit al Lui, le face din voin|a si din iubire si destineaza fiin^ele constiente create unei vesnice viet.i in comuniunea fericita cu El. 90. A-L infelege pe Dumnezeu numai din rela|ia cu cele facute inseamna a-L lipsi de caracterul personal si de comuniunea interioara sau a-L reduce la o natura din care apar lucrurile in virtutea unei legi carom ii cste supus, ceea ce-L coboara de la treapta de TRKI CIIVINTK, tMPOTKIVA AKIINII.DH l!)7 numele de Tata se afla In relate numai cu Fiul si sta odata cu El. $i cu at Se deosebeste Fiul mai mult de cele facute cu atit e mai deosebit a numi pe Dumnezeu Tata, decit nefacut 1 ". Cad acest nume pe linga ca nu se afla in Scriptura si e suspect, are infeles multiplu si cugetarea celui intrebat des- pre el e purtata spre multe sensuri. Dar numele de Tata e simplu, se cuprinde in Scriptura §i e mai adevarat si nu implica decit pe Fiul. Numirea de nefacut a fost nascocita de elinii care nu cunosteau pe Fiul 91 *. Dar numele de Tata ni s-a facut cunoscut §i ni s-a daruit de Domnul nostru. Caci stiind El insugi al cui Fiu este, a spus: «Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine» (loan, 14, 10); si: «Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal» (loan, 14, 9); si: «Eu si Tatal una sintem» (loan, 10,30). Si nicaieri nu se vede sa fi numit El pe Tatal «nefacut». Dar si pe noi invaj;indu-ne sa ne rugam, n-a zis: «lar and va rugaji zice^i: Dumnezeule nefacut», ci: «Tatal nostru care esti in ceruri» (Matei, 6, 9; Luca, 11, 2). Si punctul principal al credinjei noastre a voit sa-1 concentreze, poruncindu-ne sa ne botezam nu in numele celui nefacut si facut, nici in numele Creatorului §i creaturii, ci in numele Tatalui §i al Fiului §i al Sfintului Duh (Matei, 28, 19). Caci desavirsiti astfel, sintem infiaji si noi, cei ce sintem dintre fap- turi 91b . §i spunind numele Tatalui, cunoastem din acest nume si pe Cuvintul eel intru Tatal 92 . Deci s-a dovedit desarta §i folosirea de catre ei a cuvintului «nefacut», neindicind nimic altceva decit o nascocire fantezista. XXXV Cit despre intrebarea lor daca Cuvintul este schimbator, e de prisos a discuta. Caci ajunge sa repet in scris cele spuse de ei, pentru a arata indrazneala necredinj;ei lor. lata cele ce le intreaba flecarind: «Este liber Dumnezeu la cea a unei esen£e incongtiente §i nelibere. E infinit mai mare un Dumnezeu care are un Fiu sau Cuvint decit unul care nu creeaza decit lumea aceasta relativa, in mod involuntar §i fara nici o Jinta. 91. E mare deosebirea intre Fiul §i lucrurile create. Dar tocmai de aceea e cu mult mai mare deosebirea intre numele de Tata dat lui Dumnezeu si eel de «Nefacut». Caci numele de nefacut II reduce pe Dumnezeu la o esen^a din care decurg lucrurile printr-o lege, pe cind numele de Tata II arata ca Persoana libera in relate iubitoare eterna cu Fiul si Cuvin- tul si facind lumea prin voinja libera si din iubire, pentru a o duce la fericirea desavirsirii. 91a. Aceia nu cunosteau via^a personala, de dragoste, a lui Dumnezeu eel in Treime. 91b. Numai daca Dumnezeu e in Treime, sau e un Tata si un Fiu, putem deveni si noi cei creaji fii ai lui Dumnezeu prin har, sau infrajtyi cu Fiul dumnezeiesc si desavirsij,i. 92. Botezindu-ne in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh, nu marturisim numai ceea ce este Dumnezeu in Sine, ci ne punem in legatura cu El. Prin aceasta Cei ce este Tatal ni se face si noua Tata, intrucit e Tata al Celui ce fiind Fiul Lui din veci Se face si om de o fiinja cu noi, dindu-ne putin^a sa ne unim cu El. Daca L-am marturisi pe Dumnezeu numai nefacut, am ramine mai departe in starea de fapturi trecatoare, provenite dintr-o esenfa oarba, impersonala, ca fundament natural, involuntar si inconstient al existen(.CM noastre, care nu no poate duce la nici o finta. ,,) H NFINTDI, ATANA8IK CK1, MAKE sau nu? E bun prin voin|,a sa libera si se poate schimba daca voieste, avfnd o fire schimbatoare? Sau e ca o piatra, sau ca un lemn, neavind voin^a libera ca sa se miste si sa se incline in amindoua parj;ile?» Nu e strain ereziei lor sa spuna si sa cugete acestea. Caci odata ce si-au plas- muit lor un dumnezeu iesrt din nimic si un fiu creat, e firesc sa-si aleaga astfel de cuvinte, potrivite cu ceea ce e creat. Luptind cu cei din Biserica si auzind de la ei despre adevaratul §i unicul Cuvint al Tatalui, cuteaza sa rosteasca despre El astfel de cuvinte, susjinind o parere decit care nu poate fi alta mai murdara. Caci cine auzind doar astfel de cuvinte nu se tulbura, chiar daca nu le poate combate, si nu-si astupa urechile, indignat de aceste cuvinte noi, pe care le graiesc aceia si pe care el le aude, cuvinte a caror blasfemie se simte chiar din rostirea lor? Pentru ca daca Cuvintul Se schimba si Se preface, unde se va opri si care e sfirsitul (to xeAoc) schimbarii lui? 92a Sau cum va putea eel schimbacios sa ajunga asemenea Celui neschimbator? §i cum eel ce vede pe eel schimbacios socoteste ca vede pe Cel neschimbator? Sau in ce stare ajungind el, va putea cineva sa vada in el pe Tatal? Caci e vadit ca nu va vedea in el pururea pe Tatal, odata ce Fiul Se schimba pururea §i este de o fire schimbatoare. Caci Tatal este neschimbator §i ramine neprefacut si e pururea la fel §i e nein- cetat Acelasi, iar daca Fiul este, dupa ei schimbator si nu e pururea ace- la§i, ci de o fire schimbatoare, cum poate El fi chipul Tatalui, neavind ase- manarea cu El in neschimbare? 92b . Si cum poate fi intru totul in Tatal, avind o voinja ce se poate inclina in amindoua parole? Daca e schim- bator si sporeste in fiecare zi, nu e nici desavirsit 93 . Dar aceasta e parerea arienilor. Insa adevarul straluceste si ii arata lipsi$i de judecata sana- 92 a. Noi nu ne putem preface, pentru ca avem in Hristos eel inviat jinta ultima spre care tindem. Dar pentru aceasta Hristos trebuie sa fie neschimbator, deci Dumnezeu, Care cuprinde in Sine toata desavirsirea. 92 b. Hristos ca Dumnezeu e neschimbat pentru ca, fiind desavirsit, nu are unde inainta. De aceea e pnta noastra ultima. .... 93. Cuvintul dumnezeiesc e neschimbator nu in sensul unei incrememn, ci in sensul ca El cuprinde infinitatea sensurilor si a puterilor si a valorilor, dar in raport cu lumea le pune in actualitate ca energii necreate pe care le iradiaza. Dar intre toate este o armonie. In fiecare sint implicate toate. Fiecare sta in legatura cu toate. El e Chipul integral al Tata- lui, obirgia tuturor. El e neschimbator, dar viu si lucrator asupra noastra. E in acord cu Sine in tot ce face, dar si cu noi in aspira^ia spre adevarata noastra lmphmre. El nu e schimbator in sensul ca creste cu vremea sau ca poate alege si binele si raul. In El este de la inceput tot ce va face. Nu ajunge cu vremea la ceva ce n-a fost in El din veci. In acest caz n-ar putea ajunge niciodata la capatul desavirsirii (to teAoc). Nu e in El o evolu^ie, care ar reduce in El ceea ce nu e din veci. In concepjia Parin^ilor binele e una cu existen^a, cu via^a plenara. A spori in bine inseamna a spori in existenja, in via^a. Cuvintul lui Dumnezeu e neschimbat, pentru ca are in El viala dumnezeiasca desavirsita de la inceput. Nu sporeste in viata cu vremea. Daca Dumnezeu ar spori in bine, ar insemna ca n-ar avea plemtudinea vietii de la inceput. Sau daca ar putea alege and binele and raul, ar insemna ca existenta nu e legata de bine. Dar atunci de unde suferin^a care urmeaza raului? A socoti pe Fiul schimbacios, capabil de crestere, sau de bine si de rau, inseamna a nu-L vedea ca Fiul lui Dumnezeu eel desavirsit in veci in cxisten^a si in bine. TREI CUVINTK IMPOTRIVA ARIKNII.OR Miff toas&. Caci cum n-ar fi desavfrgit eel egal cu Dumnezeu? Sau cum nu e schimbator Cel ce e una cu Tatal si e Fiul propriu fiin^ei Lui? Caci fiin^a Tatalui fiind neschimbatoare, neschimbator trebuie sa fie si Nascutul propriu din ea. Aceasta a§a fiind, socotindu-L pe Cuvintul in chip minci- nos schimbator, sa vada cit de primejdios este cuvintul lor. Caci din rodul lui se cunoaste pomul. Pentru aceea, eel ce vede pe Fiul yede pe Tatal (loan, 14, 9) §i cunostinJ;a Fiului este cunostin|.a Tatalui. XXXVI Deci neschimbat este chipul neschimbatului Dumnezeu. Caci Iisus Hristos este ieri §i azi si in veci acela§i (Evr., 13, 8). Iar David zice despre El in psalmi: «Intru inceput Tu, Doamne, ai intemeiat pamintul, §i ceru- rile sint fapta miinilor Tale. Acelea vor pieri, iar Tu vei ramine. Toate ca o haina se vor invechi si ca un vesmint le vei infasura §i se vor schimba. Iar Tu acela§i esti §i anii Tai nu se vor sfirsi». (Ps. 101, 26-28). Iar Domnul insu§i spune despre Sine prin proorocul: «Vedej;i-Ma pe Mine, vedeji ca Eu sint» (Deut., 32, 39) si: «Nu Ma schimba (Mai., 3, 6). Si, desi ar putea zice cineva ca acestea se refera la Tatal, se potrivesc sa se spuna §i despre Fiul, pentru ca chiar facindu-Se om tsi arata identitatea si neschimbarea Sa celor ce socotesc ca S-a schimbat din pricina trupului si a devenit alt- ceva 94 . §i sint mai vrednici de crezare sfinjii (evanghelisti) si mai virtos Domnul decit reaua cugetare a celor necredinciosL Iar, potrivit locului amintit din psalm, firea tuturor celor facute §i a toata zidirea - indicate prin cer si pamint - Scriptura o declara schimbatoare, dar pe Fiul, ridi- cindu-L mai presus de ele, II arata ca nefiind facut (yevnxov), ba mai vir- tos, schimbindu-le pe celelalte §i El raminind neschimbator, prin cuvin- tele: «Iar Tu acelagi e§ti §i anii Tai nu se vor sfir§i»- 95 . §i pe drept cuvint. Caci cele facute fiind din cele ce nu sint (din nimic) si nefiind inainte de a se face, sau pentru ca, nefiind deloc, se fac, au o fire schimbatoare. Dar Fiul fiind din Tatal §i propriu fiinjei Lui, este neschimbat §i nealterabil ca Tatal insu§i. Caci nu se poate zice ca S-a nascut dintr-o fiinj;a neschimba- Daca nu S-ar reflecta El in lume ca bine §i ca sens si ca aspirate spre ele (ca Inj;elepriune si Putere), in toata iesirea lor treptata la eviden|;a, prin ce s-ar mai cunoaste ca exista un fun- dament bun si nelipsit de sens al existen^ei? Existenjia n-ar prezenta nici un sens. Binele n-ar fi bine si sensul n-ar fi sens. Nici n-ar exista constiin^a despre ele. Atunci de ce ar mai fi oameni care lupta pentru bine §i pentru sens? Ar trebui ca top sa se predea raului si nonsensului. 94. Chiar luind trupul nostru Cuvintul lui Dumnezeu nu Se schimba, ci intareste si in el binele si sensul puse in el prin creape, refacind si in ceilalp oameni puterea lor. 95. Chiar in trup s-a vazut puritatea binelui si deplinatatea sensului Cuvintului dum- nezeiesc, ridicind trupul din clatinarea lui intre bine si rau si aratind chiar prin el voinfa de a-i cuprinde pe top in dragostea Lui care a mers pina la jertfa de Sine si comunicind prin El pe Duhul Sau, Care uneste cu Fiul pe top cei ce voiesc prin trupul Lui, ba comunicindu- Se chiar pe Sine intreg tuturor in Euharistie. Chenoza nu L-a fmpiedicat de la aceasta, ci u fost un mijloc pentru implinirea acestui scop. ^ ()() SKlNIUl, ATANASIK, C-Kt, MAHK toare un Cuvlnt schimbator si o Injelepciune ce se modifica. Caci cum ar mai fi Cuvint, daca e schimbator?' 9 Sau cum mai e Infelepciune aceea care se altereaza, afara de cazul and e socotita ca un accident intr-o substan^a? De fapt ei voiesc sa vada si sa numeasca Cuvintul §i Fiul §i Infelepciu- nea ca pe un har §i ca pe o deprindere virtuoasa ce se produce ca un acci- dent intr-o fun^a oarecare, deci care ca atare poate scadea si creste. Asa au spus adeseori ca o gindesc. Dar nu este aceasta credinfa crestinilor. Nici nu spune ea ca aceasta este Cuvintul si Fiul adevarat al lui Dumne- zeu, sau adevarata In|;elepciune. Caci ceea ce se schimba si se altereaza si nu staruie in una si aceea§i stare, cum poate fi cu adevarat? 97 Iar Domnul zice: «Eu sint Adevarul- (loan, 14, 6). Daca deci Domnul insusi spune despre Sine aceasta si arata neschimbarea Lui, iar sfin^ii marturisesc in invafatura lor aceasta, ba si cugetarea despre Dumnezeu cunoaste ca aceasta corespunde dreptei credin|;e, de unde au nascocit cei rau-credin- cio§i acestea? Le-au vomitat din inima lor cea plina de stricaciune. XXXVII Deoarece rastalmacesc cuvintele dumnezeiesti §i se silesc sa le schimbe injelesul dupa mintea lor, e necesar sa li se raspunda atita at sa se apere spusele Scripturii §i sa se arate in|;elesul drept al lor, iar ei sa fie arataji ca cugetind gresit. Astfel ei spun ca Apostolul a scris: «Pentru aceea §i Dumnezeu L-a preainalfat pe El si I-a dat Lui nume mai presus de tot numele, ca in numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, al celor ceresti §i al celor pamintesti §i al celor de dedesubt» (Filip., 2, 9-10). Iar David a scris: «Pentru aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tau, cu untdelemnul bucuriei mai mult decit pe partasii Tai» (Ps. 44, 8). Apoi adauga de la ei, ca spunind ceva injelept: «Daca a fost inatyat pentru aceasta si a luat har si a fost uns, a luat plata voin^ei. Dar daca a lucrat 96 Cele create sint schimbatoare, caci se pot departa prin purtarea lor de la Dumne- zeu izvorul vietii. Dar le schimba si Cu^"ntul lui Dumnezeu pentru ca nu le poate tace sa fncapa dintr-o data toata plinatatea Lui de viaj;a si de sens. Cuvintul fiind una cu sensul sau cu Ratiunea cea dreapta, nu poate fi schimbat, nu Se poate altera. Scnimbarea Cuvin- tului nu inseamna decit minciuna §i minciuna nu mai e propnu zis Cuvintul sau Ratiunea. Pentru ca nu mai reda nici realitatea. Si la oameni un astfel de cuvint nu mai e deat cu numele cuvint. Prin el oamenii se insala; el e produsul imoralitafii si produce haosul, aco- pera sensurile realitatii. Prezinta binele ca rau si invers. Produce dezordine intre oameni. Face viata un chin, un cosmar. Cuvintul lui Dumnezeu e vazut de sfintul Atanasie ca sen- sul si ordonatorul intregii existence. De aici si obliga^ia omului de a folosi cuvintul in acest scop. Altfel, lucrind contra cuvintului dumnezeiesc apare haosul in via^a omeneasca. Numai in raspunderea fa^a de Cuvintul suprem, fafa de originea ipostatica a cuvintelor oamenii isi implinesc obliga}ia de a conlucra la men^inerea rinduielu si sensului intre ei §i 97. Adevarul e ceea ce ramine valabil totdeauna. Altfel, daca totul se schimba, ce se poate socoti adevarat? TKKI CUVINTK IMPOTRIVA AHIKNII.OK 201 numai sa o spuria, ci si sa o scrie Eusebie si Arie. Iar aderenfii lor nu obo- sesc sa o graiasca in mijlocul tirgului (agora), nevazind cfta nebunie e in cuvintul lor. Caci daca a luat ca plata a voinj;ei cele ce le avea, nu le-ar fi luat daca nu ar fi aratat cu fapta ca avea nevoie de ele. Deci luindu-le pe acestea prin virtute si prin imbunata^ire, pe drept cuvint ar fi fost numit fiu si dumnezeu pentru acestea si nu ar fi Fiu adevarat. Caci fiu adevarat al cuiva e eel ce se naste dupa fire din acela, cum a fost Isaac al lui Avraam si Iosif al lui Iacov si stralucirea soarelui. Iar cei ce se numesc «din virtute si har» au, in loc de nasterea din fire, numai pe cea primita prin har si sint altceva decTt ceea ce li s-a dat lor, cum sint oamenii care au luat Duhul prin impartasire. Despre acestia a si zis: «Fii am nascut si i-am inaljat, dar ei M-au respins» (Isaia, 1,2). Tocmai pentru ca nu erau fii dupa fire, s-au schimbat §i li s-a luat Duhul §i au fost lepadaji. Dar pocaindu-se, iarasi ii va primi si, dindu-le lumina, iarasi ii va numi fii Dumnezeu eel care le-a dat la inceput harul. XXXVIII Daca deci si pe Mintuitorul II socotesc asa, urmeaza ca nu e nici dum- nezeu adevarat, nici fiu, nici asemenea Tatalui, nici nu are pe Dumnezeu ca Tata al existen^ei dupa fiinja, ci numai dupa harul dat Lui, iar al exi- stence! dupa fiinja II are pe Dumnezeu ca Creator asemenea tuturor. Iar fiind astfel, cum zic acestia, e limpede ca nici numele de Fiu nu-1 are de la inceput, ci acesta e numai o incununare a faptelor si a sporirii, care nu au inceput decit de and S-a facut om si a luat chip de rob. Iar aceasta pentru ca facindu-Se ascultator pina la moarte, se zice ca S-a preainaljat si a luat numele prin har, «ca in numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece» (Filip., 2, 10). Dar ce a fost inainte de aceasta, daca numai acum a fost inatyat si numai acum a inceput sa fie inchinat si numai acum S-a numit Fiu, dupa ce S-a facut om? Iar aceasta arata ca el n-a adus nici o imbuna- tajire trupului, ci mai virtos trupul 1-a imbunata|;it pe el, daca, dupa necredin|;a lor, S-a inal^at si S-a numit Fiu dupa ce S-a facut om. Deci ce era inainte de aceasta? Caci trebuie sa-i intrebam din nou, ca sa se vada si capatul din urma al necredinjei lor. Caci - daca Domnul Se face acum Dumnezeu, Fiu, Cuvint, dar nu era acestea inainte de a Se face om, sau nu era nimic din acestea si S-a imparta§it de acestea de pe urma prin vir- tute, sau era altceva, care, dupa capetele lor, s-a preschimbat -, e necesar ca ei sa spuna ca el nici nu a existat inainte, ci e intru totul om prin fire si nimic mai mult. Dar cugetarea aceasta nu e a Bisericii, ci a celui din Samosata si a iudeilor de acum. Iar de cugeta ale acestora, pentru ce nu se si taie imprejur ca iudeii, ci fajaresc crestinismul, desi lupta impotriva 'Ml SMNTUl, ATANASIK CEI, MARK lui? Si daca nu era, sau era, dar s-a Imbunata^it pe urma, cum s-au facut toate prin El, sau cum, daca nu era desavJrsit, S-a bucurat Tatal mtru El?"" Iar El insu§i, daca acum S-a imbunatajit, cum Se veselea inainte de aceasta in ia\a Tatalui? Si cum, daca a primit dreptul la inchinare de abia dupa moarte, Avraam e infaji§at ca inchinindu-I-se in cort (Fac, 18) §i Moise in rug (Ie§., 3)? §i cum a vazut Daniel slujindu-I Lui zeci de mii de zeci de mii §i mii de mii de ingeri (Dan., 7, 10)? §i cum, daca, dupa ei, a primit abia acum imbunatajirea, a grait Insu§i Fiul despre slava Lui dinainte de lume §i mai presus de lume (loan, 17, 5)? Caci a zis: «Preama- regte-Ma, Parinte, cu marirea ce am avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea». Si daca de-abia acum a fost inaljat, dupa ei, cum a aplecat ceru- rile §i S-a pogorit inainte de aceasta (Ps. 17, 10)? §i iara§i: Cum «Cel inalt §i-a dat glasul Sau» (Ps. 17, 14)? Deci daca Fiul a avut slava inainte de a fi lumea §i Domnul slavei a fost preainalt §i S-a pogorit din cer §i a fost pururea inchinat, El nu S-a facut mai bun dupa pogorire, ci mai virtos El a imbunatajit cele ce aveau nevoie de imbunatajire. §i daca S-a pogorit pentru a imbunatafi, nu a primit numirea de Fiu si de Dumnezeu ca ras- plata, ci mai virtos El insusi ne-a facut pe noi fii ai Tatalui si ne-a indum- nezeit, facindu-Se El insu§i om". XXXK Deci nu se poate spune ca, fiind om, S-a facut pe urma Dumnezeu. Ci fiind Dumnezeu, S-a facut pe urma om, ca sa ne indumnezeiasca. Fiindca, daca S-ar fi numit Fiu §i Dumnezeu cind S-a facut om, pe de alta parte, inainte de a Se face om, a numit dumnezei fii popoare de odinioara §i 1-a pus pe Moise dumnezeu al lui Faraon §r Scriptura le da multora numele de dumnezei, cind zice: «Dumnezeu a stat in adunare de dum- nezei» (Ps. 81, 1), e vadit ca s-ar fi numit fiu si dumnezeu dupa ace§tia. Dar atunci cum s-au facut toate prin El, §i El este inainte de toate (loan, 1, 3; Col., 1, 16-17)? Sau cum este «intiiul nascut al intregii zidiri» (Col., 1, 15), daca are inainte de Sine pe aljii care se numesc fii §i dumnezei? Si cum primii parta§i nu se imparta§esc de Cuvintul? 100 Deci nu e dreapta 98. Aceasta bucurie de Fiul o marturiseste Tatal inca de la Botez (Matei, 3, 17), Inainte de orice fapte care L-ar fi desavirsit si trebuie sa o fi avut Dumnezeu din veci. Caci El n-a crescut in bucurie. 99. Nu de jos, prin eforturile noastre, s-a produs infierea §i indumnezeirea noastra, ca unele ce ar fi existat virtual in natura noastra, ci de sus. A trebuit sa fie un Fiu sus la Dumnezeu, ca sa ne faca si pe noi fii prin har. Daca n-ar fi un Fiu si un Tata in cer, n-am putea deveni fii ai lui Dumnezeu dupa har. Am ramine inchisi in ordinea naturii si in posi- bilita^ile ei limitate. N-am putea transcende natura, indumnezeindu-ne dupa har. 100. Din aceasta se vede ca cei numi^i «fii» §i -«dumnezei» in Vechiul Testament au de la Hristos aceasta calitate care e «Primul nascut» intre cei ce au fost sau vor fi «fii» §i «»- §i «dumnezei»-. TRKI CUVINTK tMPQTRlVA ARIKNIhOR 203 parerea ca Hristos S-a numit Fiu si Dumnezeu dupa ce S-a facut om. Aceasta este o nascocire a iudaizan^ilor de acum. Caci cum pot cunoaste astfel pe Dumnezeu ca Tata? §i fara Fiul eel adevarat nu poate fi nici infiere. De aceea El insusi a zis: «Nimeni nu cunoaste pe Tatal, decit Fiul §i eel caruia i-L descopera Fiul» (Matei, 10, 27) 101 . §i cum poate avea loc fara Cuvintul o indumnezeire chiar inainte de El? Caci chiar El a spus catre iudei, frajii acestora, ca -«i-a numit dumnezei pe cei catre care a fost cuvintul lui Dumnezeu» (loan, 10, 35) 102 . Iar daca to^i cfyi s-au numit fii ai lui Dumnezeu si dumnezei, fie pe pamint, fie in ceruri, au fost infia^i si indumnezefyi prin Fiul, iar Fiul insusi este Cuvintul 103 , e vadit ca prin El sint fii §i dumnezei tofi, iar El, inainte de toji; mai bine-zis singur El este Fiu adevarat §i singur El, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Deci n-a primit aceste insusiri ca plata a virtufii, nici nu e altul decit aces- tea, ci e acestea dupa fiin|a 104 . Caci e nascut al fiintei Tatalui, incit nu tre- buie sa se indoiasca nimeni ca Cuvintul (Logosul) e neschimbator, dupa asemanarea Tatalui celui neschimbator. XL Pina aci, folosindu-ne de intelesurile privitoare la Fiul, am respins nascocirile lor nerajionale, precum ne-a aratat Insu§i Domnul. Dar e bine sa infaji§am §i cuvintele dumnezeiesti ca sa se dovedeasca si mai mult, odata cu nebunia lor, neschimbabilitatea Fiului §i firea Lui neschimba- toare, una cu a Parintelui. Scriind deci catre filipeni, Apostolul zice: 101. Daca Dumnezeu nu are un Fiu pe care L-a trimis sa Se faca om, pentru ca sa ne alipim Lui, El nu poate fi Tatal in general. Deci nici Tatal nostra. Fara un Fiu etern nu putem fi infiap. Si deci nu ne putem astepta la o iubire parinteasca din partea Lui. El e, In acest caz, o forja impersonala, supusa unor legi incongtiente §i ele. Totul e atunci farfi sens. Numai avind un Fiu vegnic se poate cunoaste Dumnezeu ca Tata. Numai prin El poate fi omul facut fiu al lui Dumnezeu. In afara de Hristos ramine o piesa fSra pre| intr-o succesiune a formelor naturii inconstiente. Fiul ne descopera pe Dumnezeu ca Tata. 102. Daca Dumnezeu nu ar avea un Cuvint care e totodata Rajiune, nu ar grai oameni- lor inteligibil. El nu ar fi persoana distincta de natura §i omul nu ar putea fi ridicat peste procesele naturii, nu s-ar putea deci indumnezei dupa har. Totul e o desfagurare fara sfir- §it si fara sens §i fara o );inta. De aceea, chiar pe cei din Vechiul Testament, carora le-a adresat Dumnezeu Cuvintul, ii declara fii. 103. Intre insusirea de Fiu si de Cuvint al Tatalui este o strinsa legatura, sau o identi- tate. Prin Fiul se exprima Tatal eel mai deplin si in iubirea dintre Tata §i Fiu se arata cea mai deplina rajionalitate, sau eel mai deplin sens al existenjei. In iubirea altuia afli eel mai deplin sens al lui. O lume fara iubire e o lume fara sens. Antichitatea §i Apusul, incepmd de la scolastica §i continuind cu toate filosofiile pornite din Renastere, au separat intre rajiune si iubire §i au pus iubirea pe un plan secundar. De aci toate filosofiile panteiste ce au ca model legile rationale fara sens ale naturii. 104. Daca n-ar fi in Dumnezeu un Fiu sau un Cuvint din fiin^a Tatalui si daca Iisus Hristos n-ar fi decit o faptura supusa legilor naturii, n-ar avea cine ridica pe oameni dea- supra legilor ei. Bunatatea, sfin^enia, iubirea, inj;elepciunea la EI nu sint cistigate, deci nu sint deosebite de fiin|;a Lui, ci sint implicate in fiin^a Lui. Caci altfel ar fi supus unor legi ale naturii, care nu e prin sine bunatate, iubire, sfintenie netrecatoare. 204 srlNTUl. ATANAHIK C'Kl, MARK «Aceasta sa se cugete intru voi, ca si in Hristos Iisus care fiind in chipul lui Dumnezeu, nu rapire a socotit a fi intocmai ca Dumnezeu, ci S-a degertat pe Sine chip de rob luind, facindu-Se intru asemanarea oamenilor. $i la infttyisare aflindu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte, iar moarte pe cruce. Pentru aceea §i Dumnezeu L-a preainatyat pe El §i I-a daruit Lui nume peste tot numele, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, al celor ceresti §i al celor pamintesti si al celor de dedesubt. Si toata limba sa marturiseasca ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu» (Filip., 2, 5-11). Ce ar putea fi mai limpede si mai vadit decit aceasta? Caci nu S-a facut mai bun din ceva mai de jos. Ci, fiind Dumnezeu, a luat chip de rob §i luind aceasta nu S-a facut mai inalt, ci S-a smerit. Unde e deci in aceasta rasplata virtujii, sau ce sporire §i imbunatajire este in coborire? 105 Caci daca Dumnezeu fiind, S-a facut om §i pogorindu-Se, dupa aceea se zice ca S-a inatyat, unde S-a inatyat, odata ce e Dumnezeu? Iar fiind vadit ca Dumnezeu e prea inalt, e necesar ca si Fiul Lui sa fie preainalt. Deci unde avea sa fie inalfat Cel ce este intru Tatal §i este asemenea intru toate Tatalui? Prin urmare nu are nevoie de nici un adaos §i nu este asa cum II cugeta arienii 106 . Si daca Cuvintul S-a pogorit ca sa fie inalfat - §i a§a s-a scris - ce nevoie era ca sa Se smereasca pe Sine, ca sa caute sa ia ceea ce avea? Si cum a primit har Datatorul harului? Sau cum a primit un nume spre a fi inchinat, Cel ce e inchinat pururea intru numele Sau? De fapt sfinjii I se rugau §i inainte de a Se fi facut om: «Dumnezeule, intru numele Tau, mintuie§te-ma» (Ps. 33, 1). §i iarasi: «Acestia in care, §i ace§tia in cai, noi insa vom fi marifi intru numele Domnului^ (Ps. 8). El era inchinat §i de Patriarhi. Iar despre fngeri s-a scris: «§i sa se inchine Lui ingerii lui Dumnezeu» (Evr., 1,6). XLI Dar §i David cinta: «Inaintea soarelui este numele Lui §i inaintea lumii, din neam in neam» (Ps. 71, 17-5). Dar atunci, cum a luat nume Cel care era Cel preainalt inainte de a fi inaljat? Sau cum I s-a dat sa I se aduca inchinare Celui ce §i inainte de a fi primit aceasta I se aducea puru- 105. Iisus a primit un nume ca om, care e mai presus de tot numele din cer §i de pe pamint. Dar aceasta pentru ca fiind si Dumnezeu cuprinde totul in Sine §i Se folosegte de totul (de divin §i de uman), cu libertatea Sa. Toate celelalte persoane sint parfiale §i infe- rioare Acestuia, prin firea lor creata pe care El o enipostaziaza. Iisus le are adunate pe toate virtual in Dumnezeu, ca sa le adune §i actual. Dar numai Persoana divina poate primi Inchinare in mod congtient. Esen^a nu, caci numai persoana are un nume propriu. 106. Omul care cigtiga stari (virtu^i) mai inalte prin eforturi, le poate §i pierde. Hristos are starile supreme prin fire. Deci nu le poate pierde. Si nu le are de la altul. Smerirea lui Hristos prin intrupare nu e deci o pierdere a insusirilor Lui dumnezeiesti. Ea arata intr-o ulta forma marefia Lui. THKI niVINTK IMPOTKIVA AHIKNII.OK 20A rea inchinare? Nu e o enigma, ci o taina dumnezeiasca" 17 . «La fnceput era Cuvlntul §i Cuvintul era la Dumnezeu §i Dumnezeu era Cuvintul» (loan, 1, 1). Dar acest Cuvlnt S-a facut mai pe urma pentru noi trup. Si spusa de acum: «L-a preainal}at» nu indica fiinja inatyata a Cuvintului. Caci aceasta era pururea si este deopotriva cu Dumnezeu. Ci inaljarea este a omenita^ii. Caci nu s-a spus aceasta inainte de a Se face Cuvintul trup, ci ca sa se arate ca «S-a smerit» si «L-a preainal|;at» se spune despre omenesc. Caci numai celei ce-i aparjine smerenia ii aparjine si inatyarea. §i daca Cuvintul «S-a smerit» s-a scris pentru primirea trupu- lui, e vadit ca si cuvintul «a fost preainal|;at» s-a scris pentru aceasta 108 . De aceasta (inalf;are) avea nevoie omul, din cauza smereniei trupului §i a morjii 109 . Fiind deci Cuvintul chip al Tatalui si nemuritor si luind chipul robului si rabdind pentru noi ca om in trupul Sau moartea, ca sa Se aduca astfel Tatalui pentru noi prin moarte 110 , de aceea se spune ca a §i fost preainatyat ca om pentru noi, ca, precum prin moartea Lui noi toji am murit in Hristos, asa in acela§i Hristos noi sintem preainatyafi, ridicin- du-ne din morji si suindu-ne la ceruri, «unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator» m , «nu la inchipuirile celor adevarate, ci in cerul insusi, ca sa se infa$i§eze acum pentru noi inaintea fejei lui Dumnezeu^ (Evr., 6, 20; 9, 24). Iar daca acum Hristos a intrat pentru noi in cerul insusi, de§i §i inainte de aceasta este pururea Domnul §i Facatorul cerurilor, aceasta s-a scris pentru ca S-a §i inaljat pe Sine pentru noi. Si precum El, Care sfin|;e§te pe toji, spune iara§i ca Se sfinfeste Tatalui pentru to£i, nu ca sa Se faca sfint Cuvintul ci ca sa ne sfin^easca in Sine pe noi pe toji, a§a §i 107. O enigma e un lucru natural, mca neinj;eles. Taina e ceva dumnezeiesc ce nu poate fi ingles niciodata deplin. Enigma aparj;ine naturii, taina, lui Dumnezeu eel trans- cendent naturii, dar lucrind in natura. 108. De aci se vede ca sflntul Atanasie nu atribuie -«smerirea» trupului, ci actului de asumare a trupului de catre Dumnezeu-Cuvintul. Dar acesta e un act care nu schimba fiiri|a dumnezeiasca. E o taina cum Fiul lui Dumnezeu pe de o parte Se «smereste» luind trup, pe de alta nu-Si schimba firea dumnezeiasca; §i cum, prin inalfarea firii Sale omenesti, Se ridica si El insusi din aceasta smerenie, nu ridica numai firea omeneasca asumata. 109. Fiul lui Dumnezeu a coborit la firea omeneasca, sau S-a coborit la starea de om (fara sa inceteze a fi si Dumnezeu), pentru a inalfa nu numai trupul Sau individual din umilinja care ii este proprie si din moartea vesnica, intrata prin pacat, ci si trupul tuturor oamenilor ce cred in El. Dar daca n-ar fi si Dumnezeu Cel ce poarta trupul, nu §i-ar putea inalfa trupul Sau si al altora. El insusi Se inalfa, de la starea de purtator de trup smerit, la starea de purtator al unui trup slavit, de la starea de purtator al unui trup muritor, la sta- rea de purtator al trupului nemuritor. 110. Moartea lui Hristos nu e moartea ca desparjare de Dumnezeu, ci o moarte ca dar al viejii omenesti adus de El Tatalui. Si un astfel de dar adus lui Dumnezeu devine moar- tea tuturor celor ce se alipesc de Hristos. 111. Deci moartea lui Iisus, fiind un dar al viejii adus lui Dumnezeu Tatal, Ii aduce preainatyarea ca om in numele nostru. Si de aceea si moartea noastra in Hristos, devenind un dar al vietii noastre adus lui Dumnezeu, inseamna si o inalfare a noastra cu Hristos la Tatal. 2()() MHNTIU. ATANASIK CKI, MARK prin spusa de acum: «L-a preainatyat pe E\», nu s-a aratat ca a fost inal^at El insusi, caci e pururea Cel preainalt, ci ca S-a facut pentru noi dreptate (I Cor., 1, 30) "\ ca noi sa ne inatyam intru El §i sa intram prin porjile ceru- rilor, pe care El le-a deschis iarasi pentru noi. Caci cei ce alergau inainte ziceau: «Ridica^i, capetenii, porjile voastre, §i va ridicaji porjile vesnice $i va intra imparatul maririi» (Ps. 23, 7). Porjile nu erau Tnchise Celui ce e Domnul si Facatorul tuturor, ci si aceasta s-a scris pentru noi, carora ne era inchisa poarta raiului. De aceea se spune, in chip omenesc pentru El, Care purta trup: «RidicaJi por$ile» si: «Va intra», ca despre un om care intra. Dar se spune despre El si in chip dumnezeiesc, pentru ca tot El este Cuvintul lui Dumnezeu, pentru ca Acesta este si Domnul si imparatul slavei. Iar aceasta Tnatyare savirsita pentru noi a vestit-o mai inainte Duhul zicind: «Si in dreptate vor fi inaljaji, pentru ca slava puterii lor esti Tu» (Ps. 88, 17). Iar daca dreptatea este Fiul, nu El are nevoie sa fie inatyat, ci noi sintem cei ce sintem inaljafi intru dreptate, care este El 112a . XLII Dar nici cuvintele: «I-a daruit Lui» nu s-au scris pentru Cuvintul. Caci era, de asemenea, inchinat inainte de a Se face om, precum am mai spus, de catre ingeri si de catre toata zidirea, avind cele ce le are si Tatal. Ci si aceasta s-a scris despre El pentru noi §i de dragul nostru. Caci precum Hristos a murit si a fost inatyat ca om, a§a se spune ca a luat ca om ceea ce avea pururea ca Dumnezeu, ca sa ajunga la noi §i acest har daruit. Pentru ca nu S-a micsorat Cuvintul luind trup, ca sa ceara sa ia El har, ci mai vir- tos a indumnezeit ceea ce a imbracat si a daruit aceasta si neamului oamenilor. Caci precum Cuvintul era pururea inchinat, fiind si existent in chipul lui Dumnezeu, asa Acelasi, fiind si numindu-Se §i om si ca atare numindu-Se Iisus, are nu mai pujin toata zidirea sub picioarele Lui, inco- voindu-si genunchii in fa$a Lui intru numele Lui 113 ;§i marturisind ca 112. Omenitatea Lui a fost f acuta de Fiul lui Dumnezeu izvorul drepta^ii pentru noi, infelegind prin dreptate toata cura^ia, toata sfinj;enia, nu o dreptate juridica, obj;inuta prin jertfa Lui ca plata pentru noi care ne putem mintui raminind pacato§i, cum se spune de catre protestan^i. 112 a. Nici o valoare, nici o virtute nu sta de sine, ci e intr-o persoana, e a unei per- soane. Toate sint in mod culminant in Cuvintul lui Dumnezeu, ca izvor al lor pentru lumea care s-a facut prin El. El este forma concreta §i activa a valorilor, a virtu^ilor. 1 13. In umanitatea lui Hristos e concentrata toata boga|ia §i inalpmea darurilor dum- nezeiesti ce au sa se reverse peste noi in veci. A primit ca om ceea ce avea din veci ca Dumnezeu. Umanitatea Lui e un fel de legatura intre Dumnezeu si noi. Caci ea nu e des- parfita de dumnezeirea Lui (ele sint unite «in chip nedesparjit»). Iar ipostasul Lui trait ca unitate de Subiect este unul. Insa Subiectul acesta se resimte §i de umanitatea pe care o poarta. Ca atare are in El ceva receptiv, dar nu pasiv. Acelasi Subiect al lui Hristos, fiind divino-uman, e §i daruitor §i primitor. Ba mai mult: in rela^ia Lui cu oamenii e nu numai uman, sau inel pasiv de transmitere a darurilor primite, ci §i divin, deci daruitor. Sau chiar in elementul uman prezent in Subiectul Lui eel unul e si o miscare de daruire activa, THKI CllVINTK 1MW>THIVA AKIKNIMW 207 chiar fadndu-Se Cuvmtul trup si rabdind moarte cu trupul, aceasta nu s-a facut spre neslava dumnezeirii Lui, ci spre slava lui Dumnezeu"\ Iar slava Tatalui consta in a fi omul facut si apoi pierdut si in a se face viu eel omorit si a fi facut templu al lui Dumnezeu. Intr-adevar faptul ca puterile din ceruri, ingerii §i arhanghelii care se inchina pururea Lui, I se inchina si acum Domnului in numele lui Iisus, este un har §i o inafyare a noastra; caci Fiul lui Dumnezeu este inchinat chiar facut om si puterile ceresti nu se smintesc vazindu-ne pe toji cei de un trup cu El ridicaji in Jinuturile lor 115 . Aceasta nu s-ar fi putut intimpla, daca Cel aflat in chipul lui Dum- nezeu n-ar fi luat chip de rob si nu S-ar fi smerit ingaduind trupului Sau sa ajunga pina la moarte 116 . XLIII lata cum ceea ce pare oamenilor o nebunie a lui Dumnezeu, s-a facut prin Cruce mai de cinste decit toate. Caci prin aceasta s-a asezat in El invierea noastra. Si nu numai Israel, ci si toate neamurile, cum a prezis proorocul, parasesc idolii lor si recunosc ca adevaratul Dumnezeu pe Tatal lui Hristos si a incetat inchipuirea demonilor si e inchinat singur Dumnezeu eel adevarat intru numele Domnului nostru Iisus Hristos 1168 . Iar in faptul ca se aduce inchinare Domnului chiar venit in trup si numit Iisus si ca se crede ca El este Fiul lui Dumnezeu §i prin El este cunoscut Tatal, se arata, precum s-a zis, ca nu Cuvintul, intrucit e Cuvint, a primit acest har, ci noi 116b .Caci prin inrudirea Lui cu noi dupa trup, am devenit si nedesparjita de miscarea activa daruitoare a caracterului divin al subiectului Sau. Aceasta s-a intimplat mai ales cind a primit un nume «mai presus de tot numele», and fara sa-Si schimbe firea, omenitatea a primit tot ce avea dumnezeirea. Chiar §i in trairea noastra ca subiect se afla nu numai o nota activa, ci §i una receptiva. Iar in comunicarea catre alfii a ceea ce avem, ne traim dind nu numai ce avem sau am produs noi, ci §i ceva ce am primit de mai sus. Nici chiar viaja personala a omului simplu nu e despai-jita de cea dumne- zeiasca. Dar in Subiectul lui Hristos nota daruitoare e traita cu alta intensitate §i claritate. Caci Hristos Se traieste nu numai ca Eu, ci §i ca Tu §i ca El de§i Se traiegte §i ca Eu uman. 114. Expresia greaca poate fi in{;eleasa in doua sensuri: a) ca primirea trupului §i a mor^ii nu a coborit dumnezeirea la neslava, ci numai El facindu-Se om S-a aratat intru neslava; b) ca chiar in intrupare §i moarte S-a slayit ca Dumnezeu. Sensul al doilea nu contrazice pe primul, ci e implicat in el. Dumnezeu I§i arata marirea chiar in coborire, sau in intrupare §i jertfa. §i ne aduce slava tuturor. 115. Nu socotesc ca aceasta ar micgora pe Dumnezeu. 116. Tocmai in faptul ca a lasat trupul Lui sa ajunga pina la moarte, s-a aratat puterea Lui §i iubirea Lui de oameni. Caci a primit moartea noastra in trupul Lui, ca sa o biruiasca dinauntru, pentru a ne ajuta §i noua sa o biruim prin spirit, prin contribu^ia credin^ei noastre, dind omului o astfel de putere. S-a smerit ca sa ni Se faca apropiat, dar §i ca sa ne apropie de El pentru veci. S-a smerit El §i ne-a tnalfat, pe noi, acesta e marele §i ve§nicul paradox. Pare o nebunie aceasta coborire, dar e o marejae mai presus de toate in aceasta coborire inatyatoare. Prin ea a inal^at trupul nostru, dar S-a slavit §i pe Sine ca Dumnezeu. 116 a. Fara temeiul ce ni-1 da Hristos n-am indrazni sa spunem Tatalui Tata, sa ne inchinam Lui ca atare. Temeiul sta in faptul ca Fiul lui Dumnezeu Se face om. 116 b. Toate religiile pagine se bazeaza in ideile lor despre Dumnezeu pe inchipuiri. Numai Hristos, Care a biruit prin Cruce moartea a aratat ca adevaratul Dumnezeu nu 20H SHNTIU, ATANAHtK C.'KI. MARK noi temple ale lui Dumnezeu si ne-am facut fii ai lui Dumnezeu, asa indt se aduce inchinare Domnului si in noi si cei ce ne privesc vestesc - cum zice Apostolul (I Cor., 14, 25) - ca «Dumnezeu este cu adevarat in aces- tia». E ceea ce spune si loan in Evanghelie: «Iar celor cfyi L-au primit pe El, le-a dat lor putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu^ (loan, 1, 12). Iar in epistola scrie: «Intru aceasta cunoa§tem ca ramine intru noi, din Duhul Lui, din Care ne-a dat noua» (I loan, 3, 24). E si aceasta un semn al bunata|ii aratate de El noua, ca am fost inal^i prin faptul ca este in noi Domnul eel Preainalt si ca I s-a dat harul pentru noi, pentru ca S-a facut om ca noi Domnul care ne da harul. Si Insusi Mintuitorul S-a smerit pe Sine luind trupul nostru smerit; si a luat chip de rob, imbracind trupul robit pacatului. Si n-a avut nimic de la noi spre imbunatajire; caci El nu are nevoie de nimic si e deplin Cuvintul lui Dum- nezeu. Ci mai virtos noi ne-am imbunatajit de la El 116c . Caci El este «lumina care lumineaza pe tot omul care vine in lume» (loan, 1, 9). In zadar iau arienii in sprijin conjunc|ia «pentru aceea», fiindca zice Pavel: «Pentru aceea si Dumnezeu L-a preainatyat pe El». Caci n-a spus-o aceasta, ca sa indice incoronarea virtu|ii, nici sporirea in imbunata|ire, ci cauza inafyarii procurate noua. Si ce este aceasta altceva decit ca Cel ce Se afla in chipul lui Dumnezeu si era Fiul prea slavitului Tata S-a smerit pe Sine si S-a facut rob in locul nostru §i pentru noi? 117 Caci daca nu S-ar fi facut Domnul om, n-am fi inviat noi din morji, rascumparaji de pacate, ci am fi ramas morji sub pamint; nici n-am fi fost inalja|;i la cer, ci am zacea in iad. Pentru noi deci si de dragul nostru s-a spus: «L-a preainal- J»t» §i «I s-a daruit» 118 . poate fi dedt Tatal Lui, in acelasi timp puternic si de oameni iubitor, biruind pe tngrozito- rul du§man al viej;ii. Iar cinstea ce se da prin aceasta lui Hristos, socotit ca Fiul lui Dum- nezeu eel fntrupat, nu se aduce numai Fiului eel vesnic, caci aceasta o primea El prin prooroci si inainte, ci si omului. Caci Fiul lui Dumnezeu a biruit moartea in trup, nu din afara de trup. 116 c. Trupul nostru asumat de Cuvintul a devenit atit de cinstit prin deofiin^imea cu trupul Cuvintului ca a devenit §i el templu al lui Dumnezeu. Deci trupul nostru a fost inal- fat, nu Cuvintul. 117. Aci sfintul Atanasie afirma ca Fiul lui Dumnezeu insusi S-a smerit. Dar smerenia aceasta e in acelasi timp un act de aratare a marii iubiri dumnezeiesti fa|;a de oameni §i al puterii Lui de a indumnezei pe oameni. 118. Fa^a de arieni, care aplicau la Cel ce S-a intrupat, dar Care nu era, dupa ei, cu adevarat Dumnezeu, inatyarea si primirea darului, ca o rasplata a efortului pentru virtute, sfintul Atanasie, aparind dumnezeirea Celui intrupat, aplica la oameni tot ce a primit Cel intrupat. Nu Cel ce S-a facut om a cistigat ceva din aceasta, ci omenitatea pe care a asu- mat-o. Astfel sfintul Atanasie a fost pus in situa^ia sa dezvolte tot ce a cistigat omul prin intruparea Cuvintului: infierea, indumnezeirea, desavirsirea, nemurirea etc. Dar tocmai in aceasta se arata marirea lui Dumnezeu: ca poate ridica prin smerirea Sa la atita inaljime o faptura creata din nimic. Iar aceasta o implineste Dumnezeu, mergind in smerire nu numai pina la intrupare, ci pina la moarte, din iubire pentru om. Sfintul Atanasie dezvolta astfel, pe baza hristologiei sale, soteriologia sa. Pentru arieni, din intrupare a cistigat numai cel ce s-a intrupat, urcind mai sus de la treapta nedumnezeiasca la care se afla. Ino- TRKI CllVINTK IMPOTRIVA AMIKNII.11K 200 XLIV Acesta socotesc ca e mfelesul celor scrise: un fnjeles foarte biseri- cesc. Dar §i In altceva socotesc ca ar putea arata cineva injelesul celor scrise, spunind in mod paralel aceleasi: ca ele nu exprima fnatyarea Cuvintului intrucft este Cuvintul. Caci El este, precum s-a spus cu pu|:in mainte, Cel Prea-Inalt §i asemenea Tatalui. Ci ceea ce s-a scris arata invierea din mor^i din cauza intruparii Lui. Caci spunind ca S-a smerit pe Sine pina la moarte, indata a adaugat: «Pentru aceea L-a preainal|;at». Prin aceasta a voit sa spuna ca, desi se zice ca a inviat ca om, ca Via^a S-a inatyat prin inviere. Caci Cel ce S-a coborit, acelasi este si Cel ce a inviat. Caci S-a pogorft trupeste; §i Acelasi a inviat, pentru ca era Dumnezeu in trup 119 . Si aceasta este iaragi un motiv pentru care a adaugat conjuncjia «pentru aceea»: nu ca sa indice rasplata virtujii, nici a vreunei alte spo- riri, ci cauza pentru care s-a savirsit intruparea; si cauza pentru care cei- latyi oameni de la Adam si pina acum au murit si au ramas morfi, iar Acesta singur a inviat intreg din morfi. Iar cauza aceasta este cea pe care El insusi a prezis-o, ca, Dumnezeu fiind, S-a facut om. Caci to$i ceilalfi oameni, fiind numai din Adam, au murit si au avut moartea imparajind peste ei. Dar Acest al doilea om este din cer (I Cor., 15, 17). Caci «CuvTntul trup S-a facut» §i Acesta Se numeste om din cer §i ceresc, pentru ca e Cuvintul care S-a coborit din cer. De aceea nici n-a fost Jinut de moarte. Caci, de§i S-a smerit pe Sine, ingaduind trupului Sau sa ajunga pina la moarte, pentru faptul ca acesta era capabil de moarte, totu§i a fost suprainatyat de pe pamint pentru faptul ca El era Fiul lui Dumnezeu in trup 120 . Deci ceea ce se spune aci: «Pentru aceea Dumnezeu L-a preaTnalj;at» (Filip., 2, 6) este egal cu ceea ce se spune in menirea l-a ridicat in treapta pe El, nu pe om, dupa arieni. Oarecum centrul iconomiei lui Dumnezeu este, pentru sflntul Atanasie, omul. Inva|;atura sfintului Atanasie e cel mai pro- fund umanism. El pune in lumina valoarea omului pentru Dumnezeu. Dumnezeu I§i arata marirea, facind mare pe om. 119. Aci refera §i invierea la ipostasul Cel unul al lui Hristos. Invierea nu e a naturii, ci a Persoanei. Iar Persoana sau Ipostasul lui Hristos este una sau unul. In Ipostasul Lui este prezenta §i natura Lui omeneasca. Deci inviind firea Lui omeneasca, invierea e §i Opera a Ipostasului cel unul. Cuvintul lui Dumnezeu §i-a trait El insugi intr-un fel invierea cu trupul, dind-o ca Dumnezeu §i primind-o ca om. Ca urmare, dupa inviere, s-a trait ca Ipostas al unei naturi umane inflate, de acum nemuritoare. 120. Moartea e ultima putere exercitata de legile naturii asupra omului. Dumnezeu e suprema treapta a libertajii spiritului. El e adevarata «metafizica», realitatea superioara naturii in Persoana. §i trebuie sa fie o astfel de realitate superioara legilor, care n-au nici- un sens daca sint eterne §i singure. §i numai devenind Subiect al trupului omenesc, Dum- nezeu poate ridica acest trup in Sine, deasupra legilor care-1 due spre moarte. Smere- nia Lui ini^iala a constat in faptul ca S-a facut Subiect al unui trup capabil de moarte; sme- rirea de mai departe a constat in faptul ca l-a lasat sa ajunga pina la moarte, cind putea sa-1 opreasca de la moarte. Dar in acest caz s-ar fi exercitat asupra trupului o putere din afara omului, nu o intarire interioara a omului, sus^inuta, e drept, de faptul ca subiectul trupului in acest caz era Dumnezeu insu§i. '211) SrlNTUl, ATANASIK CJKt. MARK Fapte prin Petru: «Pe care Dumnezeu L-a inviat, dezlegind durerile mor^ii, deoarece nu era cu putin^a sa fie finut Acela de ea» (Fapte, 2, 34). Caci ceea ce s-a scris de Pavel: «Pentru ca fiind in chipul lui Dumnezeu, S-a facut om si S-a smerit pe Sine pina la moarte, de aceea §i Dumnezeu L-a preainatyat pe El», se spune si de catre Petru. Pentru ca, deoarece fiind Dumnezeu S-a facut om, iar semnele §i minunile L-au aratat ca Dumnezeu celor ce-L priveau, nu era cu putinja sa fie }inut El de moarte. Iar omului nu-i era cu putinf a o astfel de izbinda. Caci omului ii este pro- prie moartea. De aceea Cuvintul, fiind Dumnezeu, S-a facut trup, ca omorit fiind cu trupul sa faca vii pe to$i prin puterea Lui. XLV Dar fiindca se spune ca El «a fost inatyat» si ca Dumnezeu «I-a daruit» Lui, §i ereticii socotesc ca aceasta arata o lipsa §i o patima a fiinjei Cuvintului, e nevoie sa spunem in ce injeles se zic si acestea. Se spune ca a fost inatyat de la cele mai de jos parji ale pamintului (Efes., 4, 9), pentru ca se zice ca moartea a fost §i a Lui. Ba se spune de amindoua ca sint ale Lui, pentru ca era al Lui §i nu al altuia trupul ridicat din morji §i ridicat la ceruri. §i trupul fiind al Lui §i nefiind in afara Cuvintului, in chip cuvenit fiind inatyat trupul, se spune ca a fost inafyat El insusi ca om, din pricina trupului. Daca deci nu s-ar fi facut trup, nu s-ar putea spune despre El acestea. Dar daca Cuvintul S-a facut trup, e necesar sa se atri- buie Lui ca om invierea §i inatyarea 121 . Aceasta, pentru ca moartea atri- buita Lui sa fie rascumparare a pacatului oamenilor §i desfiinjare a mor- Jii, iar invierea §i inal|;area sa ne ramina asigurate noua. S-au spus deci amindoua: «Dumnezeu L-a preainal$at» §i «Dumne- zeu l-a daruit»-, ca sa se arate, precum am zis, §i prin aceasta ca nu Tatal este Cel ce S-a facut om, ci Cuvintul Lui este Cel ce primegte de la Tatal in chip omenesc §i e inatyat de El 122 . Este vadit deci si nu trebuie sa se 121. Sfintul Atanasie accentueaza mereu importan|;a trupului. Pentru ca sa scoata trupul din moarte a luat Cuvintul trup. Omul nu e intreg deci fara trup. Trupul e atit de mult al Cuvintului intrupat, ca se pot alterna expresiile: a fost inatyat sau inviat trupul si Cuvintul insugi a fost inalj;at gi a inviat. Radacinile trupului sint in suflet, iar la Hristos el face parte din ipostasul divino-uman. Chiar prin dumnezeirea Sa lucreaza Hristos invie- rea §i inatyarea trupului. Toata crea^iunea materiala o include Logosul dumnezeiesc in Sine in mod nou: mai intii prin intrupare, apoi prin inviere. Daca toata materia e o rajio- nalitate plasticizata («un logos plasticizat»-), trupul e mai mult decit atit. In el se modeleaza in mod special toata aceasta plasticizare prin suflet, care pune in vibrajie constienta trupul gi viceversa. In voce se simte felul de a fi al unui suflet. Fiecare suflet traieste in felul lui propriu simtirile trupului. 122. Hristos Se traieste nu numai ca Om primitor, ci si ca Fiu. Si El Se face Fiul om, pentru ca Tatal sa ramina §i pentru Fiul intrupat in rolul de Daruitor suprem. De aceea omul este cu deosebire «chipul Fiului», sau «dupa Chipul (Fiul) Tatalui». Intre Fiul si omul creat este o relafie §i o inrudire deosebita. Facindu-Se Fiul om, intare§te in om sentimen- tul d(- primitor. Desigur, omul primesU' altfel de la Tatal, ca Fiul, de la Tatal. Primeste ca 'I'RKI CIIVfNTK tMPOTRIVA AKII.NII.I )l< ^11 indoiasca nimeni ca cele ce le da Tatal le da prin Fiul. Si este minunat si de mirare ca harul pe care-1 da Fiul de la Tatal, pe acela se zice ca-1 pri- meste Fiul insusi; si inatyarea pe care Fiul o primeste de la Tatal, fiind inaljat El insu§i, o primeste pentru al^ii. Caci Insusi Acela care este Fiul Tatalui S-a facut si Fiul omului. §i in calitate de Cuvint, El da cele de la Tatal. Caci toate cite le face si le da Tatal, le face si le daruieste prin Fiul. Dar ca Fiul omului se spune ca primeste cele de la Sine omeneste, pentru faptul ca nu este al altuia, ci al Lui, trupul care are insusirea de a primi harul, asa precum s-a spus 123 . Caci a luat inalfarea ca om. Iarinal- Jarea a constat in Tndumnezeirea Lui (ca om). Dar Cuvintul insusi o avea pururea aceasta dupa dumnezeirea Sa si dupa desavir§irea identica cu a Tatalui. XLVI Deci cele scrise de Apostol avind acest in|;eles ii da de minciuna pe cei lipsi^i de credinja. Iar spusa psalmistului are acelasi injeles adevarat, pe care ace§tia il rastalmacesc, iar psalmistul il arata ca binecredincios. Caci zice: «Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului. Toiag al drepta^ii e toiagul imparajiei Tale. Iubit-ai dreptatea si ai urit faradelegea. De aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tau, cu untdelemnul bucuriei mai mult decit pe partasii Tai» (Ps. 44, 7, 8; Evr., 1, 8-9). Privi^i, arienilor, §i cunoasteji si de aid adevarul, Psalmistul ne-a numit pe noi toji partasi. Daca El ar fi unul din cei facuji, ar fi fost §i El unul din cei ce se imparta- de la Cei cu totul transcendent Lui, nu ca de la Cei de o fiin|a cu El, cum primeste Fiul. Dar umanitatea Fiului primeste si ea ca de la Cei transcendent §i transmite si oamenilor aceasta simjire. 123. Fiul primeste, ca Fiu al Tatalui, toate de la Tatal. Dar avindu-le de la Tatal, and asuma un trup, le da El insusi de la Sine trupului, dar El insusi este posesorul trupului Sau. Hristos insusi este si primitor si Daruitor. E primitor in calitate de Fiul lui Dumnezeu §i in calitate de om. Dar e si Daruitor ca Cei ce fiind Fiul lui Dumnezeu Si-a asumat o natura umana. E in in|;eles indoit primitor si Daruitor. Primeste ca Fiu si ca Fiu facut om §i daruiegte naturii umane asumate si celorlal|;i oameni, participind §i ca om cu aceasta extindere a daruirii. Caci tot ce e in Hristos primitor nu ramine pasiv ci devine daruitor activ. Dar Hristos ca Logos, ca Fiu al Tatalui, e Cei mai inalt Primitor, pentru ca primeste ca Unul eel de o fiinj;a cu Tatal, si supremul Daruitor; e eel mai inalt Daruitor catre creafie, pentru ca numai prin El se daruieste de catre Tatal - si nu in mod pasiv - totul crea^iei. Acest indoit rol, de suprem Primitor si Daruitor, il implineste Fiul lui Dumnezeu si prin intrupare. Primind ca Fiu de la Tatal cu care e de o fiinfa, Fiul Se afla si El in planul supe- rior oricarei dependence proprie creajiei. Primind ca Fiu se poate spune ca are si El de la Sine, ca un Fiu legitim. Primeste in baza dreptului Sau intrinsec si da ca unicul prin care se poate da creaturii dependente, deosebite de Dumnezeu, sau relative. El Se afla pe planul lui Dumnezeu eel absolut. Iar Dumnezeu eel absolut, revelat in mod limpede de Hristos, e un Dumnezeu al iubirii interpersonale supreme. Acest lucru 1-au evidenjiat prin gindirea lor teologica sfin^ii Paring, mai ales fa^a de filosofiile panteiste care nu cunosc peste tot un Dumnezeu propriu-zis sau un Dumnezeu al iubirii constiente. Iar facindu-Se om si ridicindu-Se si ca om in planul iubirii absolut, Hristos ne ridica si pe noi. 2\2 SHNTUI, ATANASIK CM, MAHK §esc. Dar odata ce L-a laudat pe El ca pe Dumnezeul eel vesnic, zidrid: «Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului», iar pe toate celelalte le-a aratat ca imparta§indu-se de El, ce trebuie cugetat altceva decit ca El e altul decit cei faciei si ca El e singur Cuvintul eel adevarat al Tatalui, stralucirea §i inj;elepciunea Lui, de care toate se impartasesc, sfin^indu-se de la El prin Duhul? §i se spune aci ca se unge nu ca sa devina Dumne- zeu. Caci era Dumnezeu §i inainte de aceasta. Nici ca sa Se faca Imparat, caci impara|;ea din eternitate, fiind chipul lui Dumnezeu, cum arata ver- setele (II Cor., 4, 4; Col., 3, 10). Ci s-a spus §i aceasta tot pentru noi. Regii din Israel deveneau regi cind se ungeau, nefiind regi mai inainte, ca David, Ezechia, Iosia si ceilal^i. Dar de Mintuitorul, desi e Dumnezeu §i impara|;este peste Impara^ia Tatalui §i este Daruitorul Duhului Sfint, totusi se spune ca Se unge, ca iarasi, spunindu-se ca Se unge cu Duhul ca om, sa ne daruiasca noua, oamenilor, odata cu inafyarea §i invierea, si locuirea Duhului §i familiaritatea cu El. In acest injeles a spus §i Domnul insu§i prin Sine in Evanghelia catre loan: «Eu i-am trimis pe ei in lume si pentru ei Ma sfinjesc pe Mine, ca sa fie si ei sfin^i intru adevar» (loan, 17,18-19). Spunind aceasta a aratat ca nu El este Cel ce Se sfinjeste, ci El este Cel ce sfinj;este. Caci nu Se sfin|;e§te de catre altul, ci El insu§i Se sfin^este pe Sine, ca sa fim sfin^i^i noi intru adevar. Iar Cel ce Se sfin|e§te insu§i pe Sine este Domn al lucrarii sfintitoare. Cum se savirsegte deci aceasta? Cine o face aceasta daca nu Cel ce zice: «Eu, fiind Cuvintul Tata- lui, Imi dau Mie insumi, facut om, Duhul 124 si Ma sfin^esc prin aceasta pe Mine insumi facut om, ca in Mine, Care sint Adevarul («Iar Cuvintul Tau este Adevarul^ - Ioan,17, 17), toji sa se sfin|;easca». 124. Chiar daca Se sfin^este pe Sine, faptul ca El insugi Se sfin^e§te II arata Stapin sau Subiect activ al sfin^irii Sale. Deci in El este puterea de a Se sfinji. El nu depinde de altul in sfinfirea Sa. Fiind absolut ca Dumnezeu, El Se ridica si ca om la starea aceasta. Dar aceasta face pentru ca prin legatura Sa ca om cu noi sa extinda asupra noastra sfin^enia Sa, sa ne faca partasi dupa har ai dumnezeirii Sale, subiecte ale ei. Acelasi ipostas, fiind si dumnezeiesc si omenesc, ca dumnezeiesc sfinfeste, ca om Se sfin^.e§te. Isi da Siesi sfinfe- nia ce o are. Si-o da Siegi ca om ca s-o extinda si la oameni. Iar aceasta o face din Duhul pe care-L are in Sine,ca propriu al Sau. Sfin^enia nu se poate defini. Ea exprima ceea ce nu are comun Dumnezeu cu noi. Cind zicem ca Dumnezeu e puternic, cunoscator, ne gin- dim la ceva ce avem si noi intr-un grad minim, la ceva analog. Dumnezeu intreg, cu toate insusirile Lui, este prin sfin|;enie Cel cu totul altfel. Cind zicem de cineva ca e sfint, recu- noastem ca are ceva care nu poate veni decit de la Dumnezeu. Dar sfinjenia nu se opune constiintei, bunata|ii, iubirii, puterii, liberta|;ii, ci le implica. Sfin^enia e in Dumnezeu o calitate a Duhului Sfint ca Persoana. Ca sfin|,enia e o calitate a Persoanei, arata si faptul ca ea e legata de adevar, de constiin|a adevarului, cum e opusa adevarului minciuna ca con- trara a tot ce e sfint. Minciuna exista pentru ca exista mincinosi, si adevarul exista pentru ca este cineva congtient de el, cineva care-1 marturiseste, care nu-1 acopera §i nu'vrea sa insi>lo % p(> altii. IHK1 < IIVINTK IMPOTHIVA AHIKNII.I )H 2 I 'A XLVII Iar daca Se sfin^este insusi pe Sine pentru noi, §i aceasta o face pentru ca S-a facut om, e vadit ca §i pogorfrea Duhului peste El in Iordan s-a facut peste noi, pentru ca El purta trupul nostru. §i aceasta nu s-a facut spre imbunata^irea Cuvintului, ci spre sfin^irea noastra, ca sa ne impar- tasim si noi de ungerea LUi si ca sa se spuna catre noi: «Au nu sttyi ca sin- teji Biserica lui Dumnezeu §i Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi?» (I Cor., 3, 16). Caci spalindu-Se Domnul ca om in Iordan, noi eram cei ce ne spalam intru El §i de catre El. Si primind El Duhul, noi eram cei ce ne faceam primitori ai Duhului de la El. De aceea El nu a fost uns ca Aaron, sau ca David, sau ca toji ceilatyi, cu untdelemn, ci altfel decit to^i cei ce s-au facut partagi de El, cu untdelemnul bucuriei, pe care El insu§i il tal- maceste ca fiind Duhul. Caci zice prin prooroc: «Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns pe Mine» (Isaia, 61, 1). Iar Apostolul a zis: «Precum L-a uns pe El Dumnezeu prin Duhul Sfint» (Fapte, 10, 38). Dar cind s-au spus acestea despre El, daca nu cind venind in trup S-a botezat in Iordan si S-a pogorit Duhul Sfint peste El? E drept ca Insusi Domnul zice: «> (loan, 20, 22); §i «Eu II trimit pe El; §i Acela Ma va slavi §i cite va auzi, va grai» (loan, 16, 7, 13, 14). Precum deci Domnul, Datatorul Duhului, nu Se fereste sa spuna ca scoate dracii cu Duhul ca om, asa Acelasi, fiind Datatorul Duhului, nu Se fereste sa spuna: «Duhul Domnului peste Mine, prin care M-a uns pe Mine» (Isaia, 61, 1), pentru faptul ca S-a facut trup, cum a spus loan. Aceasta ca sa se arate ca noi sin- tem cei carora ne aparjin amindoua: ca avem nevoie de harul Duhului pentru a fi sfin{i{;i §i ca nu putem scoate dracii fara Duhul. Dar prin cine si de la cine trebuie sa se dea Duhul, daca nu prin Fiul, al Caruia §i este Duhul? Si cind am putut lua noi Duhul, daca nu cind S-a facut Cuvintul om? 133 Si precum arata spusa Apostolului, ca nu ne-am fi mintuit si prea- inatyat daca Cei ce este chipul lui Dumnezeu n-ar fi luat chip de rob, la fel arata §i David ca nu ne-am fi impartagit altfel de Duhul si nu ne-am fi sfinjit daca n-ar fi spus Insu§i Cuvintul, Datatorul Duhului, ca Se unge pe Sine pentru noi. Caci sfinJindu-Se intii trupul intru El si spunind El ca a luat pentru noi in trupul Sau Duhul ca om, noi avem ca urmare harul Duhului, primit din plinirea Lui. LI Iar cuvintele: «Iubit-ai dreptatea si ai urit nedreptatea» se spun in psalm (44, 8) nu cum injelegeji voi, ca sa arate ca firea Cuvintului e schimbacioasa, ci mai virtos ca sa arate neschimbabilitatea ei. Fiindca schimbacioasa e firea celor facuji. Caci unii au calcat porunca, alj;ii s-au facut neascultatori, precum s-a spus, iar faptuirea lor nu e sigura, ci se intfmpla de multe ori ca ceea ce acum e bun in ea, dupa aceea se schimba si se abate, incit eel ce e acum drept dupa pu\,in timp se afla nedrept. De aceea era nevoie de Cineva neschimbacios, ca oamenii sa aiba neschim- barea Cuvintului intru dreptate ca chip §i pilda in vederea virtufii. Iar acest irifeles are o urmare binecuvintata pentru cei cu cugetul sanatos. 132. Hula impotriva Duhului este nerecunoa§terea faptelor Duhului ca ale lui Dum- nezeu. 133. Duhul e al Fiului. Dar al Fiului in calitatea de primit al Lui de la Tatal. Deci numai Fiul ni-L putea da, facindu-ne asemenea Siegi, primitori ai Duhului eel primit si de El de la Tatal. Cu deosebire Fiul ni Se face datator al Duhului prin faptul ca Se face om. Ome- nescul Lui II face, in mod si mai accentuat, rmjlocitor al Duhului catre noi. Dindu-Si-L Siesi ca om, ni-L da prin aceasta si noua, celor untyi cu El. In Duhul S-a facut Fiul si ca om Fiul prea iubit al Tatalui si in Duhul ne facem si noi fii iubiti ai Tatalui impreuna cu Hristos ca om. itlH sHnhh. atanasik cm, mark, Deoarece intiiul Adam s-a schimbat si prin pacat a intrat moartea in lume, trebuia ca al doilea Adam sa fie neschimbator, ca, chiar daca sar- pele ar incerca iarasi, amagirea lui fiind slaba, iar Domnul fiind neschim- bator, sarpele sa se arate slab in uneltirile lui fa$a de tofi. Caci precum pacatuind Adam, pacatul lui a trecut la to^i oamenii, asa Domnul facindu- Se om si biruind sarpele, puterea Lui va trece la toji oamenii, ca fiecare din noi sa poata spune: «Nu ne sint necunoscute gindurile lui» (II Cor., 2, ll) 134 . Deci pe drept cuvint Domnul eel pururea si prin fire neschimba- cios, iubind dreptatea si urind nedreptatea, Se unge si Se trimite Acela§i, ca fiind si raminind Acelasi, dar luind trupul schimbacios, sa osindeasca pacatul in el (Rom., 8, 3), dar trupul sa-1 faca liber, ca sa putem implini de acum dreptatea legii in El, incit sa putem zice: «Iar noi nu mai sintem in trup, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi» (Rom., 8, 9) 13 . 5 LII In desert o, arieni, deci a|i nascocit si aceasta presupunere; in desert aji luat ca pretext si aceste cuvinte al Scripturilor. Caci Cuvintul lui Dum- nezeu este neschimbator §i pururea la fel; nu altfel decit Tatal. Caci cum ar fi asemenea cu Tatal, daca n-ar fi asa? Sau cum toate ale Tatalui ar fi ale Fiului, daca n-ar avea Fiul §i neschimbabilitatea si neputinja de alte- rare a Tatalui? Nu ca unul ce e supus legilor §i are aplecarea spre amin- doua, iubeste aceasta si uraste aceea, ca, din frica de cadere, sa imbraji- seze contrarul si a§a sa se arate schimbator in alt mod 138 . Ci ca Cel ce este 134. Primul Adam era schimbacios, fiind numai om. De aceea schimbindu-se el de la bine la rau, toj;i cei proveni|;i din el au mo§tenit starea lui de cadere. Hristos ca om este neschimbat, deoarece nu e numai om, ci §i Dumnezeu, sau pentru ca umanitatea in El e purtata de ipostasul dumnezeiesc. De aceea cei ce se nasc din El prin botez, si ramin alipiji de El, ramin neschimba|;i in bine, pentru ca sttlpul pe care se reazima continuu nu se cla- tina. Din puterea biruitoare a pacatului §i a diavolului ce le curge din Omul Hristos le pot birui toji pe acestea. £>aca cineva fine mereu deschis canalul de comunicare intre el §i Hristos, se intaregte mereu din puterea ce-i vine din Hristos. 135. Cel neschimbacios e Fiul. in calitatea aceasta El este totusi trimis de Tatal. Iar in baza trimiteriii, luind trupul schimbacios, il face pe acesta neschimbacios ca pe Sine tnsusi. Caci osindeste pacatul in Sine, murind din pricina pacatului intrat in firea ome- neasca luata si de El, dar il si elibereaza de pacat, caci nu S-a lipit personal de pacat. A luat moartea firii pentru pacat, dar a biruit moartea pentru ca nu Si-a insusit El insusi pacatul; a facut trupul Sau mai tare chiar decit moartea, pe care a suportat-o totusi de bunavoie. Nu putea s-o invinga altfel in insusi trupul Sau, daca nu o suporta, Trebuie sa bei otrava, ca sa ara|;i ca o po^i invinge. Dar a invins moartea pentru ca Cel ce a luat-o impreuna cu trupul nu era simplu om schimbacios, ci si Dumnezeu cel neschimbacios. A invins schim- barea, traind schimbarea. Nu schimbarea de la bine la rau, ci de la via^a in trup la moartea trupului si la invierea lui. Neschimbabilitatea lui Dumnezeu nu e deci o lipsa de via|A, o apatie indiferenta. In El e o intensa via^a, ca intensa iubire a tot ceea ce e bun. 136. Dumnezeu iubeste dreptatea nu din frica de nedreptate. Aceasta L-ar arata iarasi capabil de schimbare. Acesta e sensul neschimbarii lui Dumnezeu, nu cel al unei lipse de via^a, cum socoteste mai nou teologia occidental^, punind la indoiala ideea parin^ilor bise- ricesti despre Dumnezeu cel nepatimitor. IKKI ClIVINTK lMI'UIHIVA AHIKNII.UK 21!) Dumnezeu $i Cuvintul Tatfilui si ca atare Judecator drept si de virtute iubitor, ba mai virtos Daruitor de virtute. Deci se spune ca iubeste drep- tatea si uraste nedreptatea ca Unul ce e drept §i sfint prin fire. Dar ace- lasi lucru il spun dumnezeiestile Scripturi si despre Tatal: «Drept este Domnul §i a iubit dreptatea» (Ps. 10, 8); si: «Urit-ai pe to^i cei ce iubesc faradelegea» (Ps. 5, 7); §i: «Iubeste por^ile Sionului mai mult decit salasu- rile lui Iacov» (Ps. 86, 1) ; §i: «Pe Iacov a iubit, iar pe Esau 1-a urit» (Mai. , 1 , 2). Iar dupa Isaia, glasul Domnului zice iarasi: «Eu sint Domnul eel ce iubesc dreptatea §i urasc rapirile nedrepte»- (Isaia, 61, 8). Deci sau sa inteleaga §i cuvintele acelea ca acestea - caci si acelea s-au scris despre Chipul lui Dumnezeu - sau, intelegindu-le si pe acestea rau ca pe acelea, sa cugete §i pe Tatal schimbacios. Dar daca chiar numai a auzi aceasta, and o spun al|ii, nu e fara primejdie, bine este sa intelegem spusa ca Dumnezeu iubeste dreptatea §i ura§te rapirile nedrepte, nu ca o aplecare a Lui spre amindoua parjile si ca o capacitate pentru cele con- trare, in sensul ca pe aceea o alege, iar pe aceasta nu o alege. Caci aceasta e propriu celor create. Ci in sensul ca, Judecator fiind, pe cele drepte le iubeste §i le imbrajiseaza, iar de cele rele se afla departe. Iar drept urmare bine este a cugeta §i despre Chipul lui Dumnezeu, ca asa iubeste §i ura§te si El. Pentru ca aceea§i e firea Chipului, cum e §i a Tatalui, macar ca arienii, ca niste orbi, nu vad nici intelesul acestui cuvint, nici al altora din dumnezeiestile Scripturi. Caci alipindu-se, din pricina gindurilor, sau mai bine zis a aiurelilor din inima lor, mai mult de literele decit de intele- surile dumnezeiestilor Scripturi §i raminind nesimjitori la acestea, dupa obiceiul lor, nu vad intelesul literelor. Ci luind ca regula necredin^a lor, rastalmacesc toate cuvintele dumnezeie§ti potrivit acesteia. Ei rostesc doar aceste cuvinte nefiind, de aceea, vrednici sa auda altceva dedt: -xRataciJi, ne§tiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu» (Matei, 22, 10). Iar daca staruiesc in aceasta, sint facuji de ru§ine, trebuind sa auda: «Da|;i cele ede omului, omului, iar cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu^ (Matei, 22, 21). LIII Dar ei mai spun ca s-a scris in Pilde: «Domnul m-a zidit inceput al cai- lor Sale spre faptele Sale» (Pilde, 8, 23). Iar in Epistola catre Evrei, Apos- tolul zice: «Facindu-Se cu atit mai presus decit ingerii, cu cit a mo§tenit un nume mai deosebit decit ei» (Evr., 1, 4). §i dupa pu^in: «Pentru aceea, fra|;i sfin|;i, partagi chemarii cere§ti, cugeta^i la Apostolul si Arhiereul marturisirii voastre, la Iisus, Care a fost credincios Celui ce L-a facut pe El»- (Evr., 3, 1-2). Iar in Fapte: «Cunoscut deci sa va fie voua, tuturor, casa lui Israel, ca Domn §i Hristos L-a facut Dumnezeu pe acest Iisus, pe Care voi L-ati rastignit«- (Fapte, 2, 36). 2W SKlNTUl. ATANAMK UV.l MARK Intorcind aceste scrise In sus si in jos si ratacind in privinta infelesului lor, au dedus din acestea ca Cuvintul lui Dumnezeu este creatura §i faptura §i unul din cei faciei. Si asa amagesc pe cei fara de minte, dind ca pretext spusele de mai sus, si semanind in locul adevaratului injeles otrava ere- ziei lor. Caci daca 1-ar fi cunoscut pe acesta, n-ar fi aratat necredinja in Domnul slavei, nici n-ar fi rastalmacit cele bine scrise. Daca deci insu§indu-si pe faja cugetarea lui Caiafa, judeca in mod iudaic, nesocotind ceea ce s-a scris, ca DumnezeU Se va salaslui pe pamint, sa nu ia in sprijin cuvintele apostolice, caci acesta nu e un obicei al iudeilor. §i daca s-au amestecat cu maniheii, negind ca «Cuvintul trup S-a facut», cum §i prezenja Lui in trup, sa nu se spijineasca pe cuvintele din Pilde, caci acestea sint straine maniheilor. Iar daca pentru demnitatea de crezare la care |in §i pentru cistigul material ce-1 au din aceasta, voind sa para iubitori ai credinjei nu indraznesc sa nege ca «Cuvintul trup S-a facut», deoarece asa s-a scris, dar nici sa in^eleaga drept cele scrise, admijand venirea Mintuitorului in trup, deci daca le neaga injelesul, sa nege §i faptul ca Domnul S-a facut om. Caci e nedemn sa se faca marturi- sirea ca Cuvintul S-a facut trup, dar sa se fereasca de cele scrise despre El si de aceea sa strice in^elesul acestora. LIV Deci s-a scris ca «S-a facut cu atit mai presus decit ingerii>->. E de tre- buinja sa cercetam mai intti aceasta. Caci a§a cum se cuvine sa facem cu toata dumnezeiasca Scriptura, trebuie si e necesar sa luam exact in con- siderare timpul in care a grait Apostolul, persoana §i lucrul despre care a scris, ca nu cumva eel ce citeste, ne^inind seama de acestea, sau cugetind la altceva, sa se afle in afara infelesului adevarat. Aceasta §tiind-o §i eunucul acela iubitor de inva|atura, 1-a rugat pe Filip zicind: -«Te rog despre cine graieste proorocul aceasta? Despre sine sau despre altci- neva?>* (Fapte, 8, 34). El se temea ca nu cumva referind cuvintele la alta persoana, sa se rataceasca de la in|;elesul eel drept. Iar ucenicii, voind sa afle timpul celor spuse, L-au rugat pe Domnul zicind: «Spune-ne, and vor fi acestea? §i care va fi semnul venirii Tale?» (Matei, 24, 3). Caci auzind de la Mintuitorul cele despre sfir§it, ei au voit sa afle §i vremea, ca nici ei sa nu se insele, dar §i pe al\n sa-i poata inva^a. Aflind deci, i-au indreptat pe tesalonicieni, (ce se aflau) in pericol sa rataceasca. Cind deci cineva are cuno§tin^a dreapta a acestora, are si in|elegerea dreapta §i sanatoasa a credin^ei. Dar daca infelege altfel vreuna din aces- tea, indata cade in erezie. In privinfa timpului s-au ratacit cei din jurul lui Himeneu §i Alexandru, care spuneau ca invierea s-a facut deja (I Tim., 1, 20). Iar unii dintre galateni aminau timpul, iubind taierea- TRW CUVINTK IMPOTKIVA AHIKNIIOH 22[ imprejur. Iar in privin^a persoanei au ratacit si ratacesc iudeii inca pina azi, cind zic ca se spune despre vreunul din ei: «Iata Fecioara va avea in pintece §i va naste fiu §i va enema numele lui Emanuel, care se talma- ceste: Cu noi este Dumnezeu» (Isaia, 7, 14; Matei, 1, 20); si and auzind: «Prooroc ne va ridica noua Dumnezeu» (Deut., 18, 16), socotesc ca se spune despre vreunul dintre prooroci; iar cind aud: «Ca o oaie spre jun- ghiere S-a adus» (Isaia, 53, 7), nu inva|a de la Filip, ci socotesc ca aceasta se zice despre Isaia sau despre altul oarecare dintre proorocii care au fost. LV Aceasta pajind-o §i dusmanii lui Hristos, au cazut in urita lor erezie. Caci daca ar fi cunoscut persoana §i lucrul §i timpul celor spuse de Apos- tol, nu ar fi referit la dumnezeire cele privitoare la omenitate, ajungind nebuneste la atita necredin|;a. Aceasta poate sa o vada cineva daca ar injelege bine inceputul celor scrise. Caci zice Apostolul: «De multe ori §i in multe feluri vorbind Dumnezeu odinioara parinjilor no§tri prin proo- roci, in zilele acestea din urma a grait noua prin Fiul» (Evr., 1, 1). Apoi, dupa pujin zice: «Fac£nd prin Sine insusi curajirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta maririi intru cele inalte, facindu-Se cu atit mai presus de ingeri cu cit a §i mo§tenit nume mai deosebit decit ei» (Evr., 1, 4). Deci cuvintul apostolic aminteste timpul in care a grait Dumnezeu noua prin Fiul, cind s-a savirsit si curajirea pacatelor. Dar cind a grait noua prin Fiul? Si cind s-a facut cura];irea pacatelor? Si cind S-a facut om, daca nu la sflr§itul proorocilor, in zilele cele de pe urma? Dar istorisind despre iconomia cu privire la noi §i vorbind despre timpurile din urma, spune in chip firesc ca nici in timpurile de mai inainte n-a lasat pe oameni fara sa le graiasca, ci le-a grait lor prin prooroci. §i fiindca au slujit §i proorocii §i li s-a grait §i lor prin ingeri, dar a venit §i Fiul ca sa slujeasca, a adaus in chip necesar: «Cu atit mai presus de ingeri facindu-Se», voind sa arate ca pe cit Se deosebeste Fiul de rob, pe atit a fost mai presus slujirea Fiului de slujirea robilor. Deci deosebind Apostolul slujirea cea noua de cea veche, indrazneste sa scrie §i sa spuna iudeilor: «Cu atita facindu-Se mai presus de ingeri^. De aceea nici n-a folosit comparativul «mai mare» sau «mai cinstit^, ca sa nu socoteasca cineva ca Acela §i aceia sint de acela§i neam; ci «mai presus» ca sa faca cunoscuta deosebirea firii Fiului faja de cele create. §i dovada aceasta o avem din dumnezeiestile Scripturi. Caci David cinta: «Mai buna este o zi in curdle Tale decit mii» (Ps. 83, 11). Iar Solomon zice: «LuaJi inva^atura §i nu argint si cuno§tin|:a mai mult decit aurul cercat, fiindca injelepciunea e mai presus decit pietrele pretioase» (Pilde, 8, 10-11). Caci cum nu sint de alta fiinja §i deosebite dupa fiin^a 2'1'J. HKINTtll. ATANAS1K, OKI, MAKE intelepciunea si pietrele din pamint? Si ce inrudire este intre curdle ceresti §i casele de pe pamint? Sau ce asemanare este intre cele vremel- nice si muritoare si intre cele vesnice §i spirituale? Aceasta a spus-o si Isaia: «Acestea le spune Domnul famenilor: Celor ce vor pazi simbetele Mele si vor alege cele ce le voiesc Eu si vor Jine legamintul Meu, le voi da lor in casa Mea si intre zidurile Mele loc de prej, le voi da un nume vesnic. mai presus de al fiilor si al fiicelor, care nu va disparea» (Isaia, 56, 4, 5). Astfel nu e nici o inrudire intre Fiul si ingeri. §i nefiind nici o inrudire, nu s-a spus «mai presus» in in^eles comparativ, ci distinctiv, din pricina deosebirii firii Lui de a acelora. Insugi Apostolul, tilcuind cuvintul «mai presus», nu-1 foloseste in alt infeles decit in acela de deosebire a Fiului de cele create, zicind ca El e Fiu, iar celelalte sint roabe; §i El ca Fiu §ade cu Tatal de-a dreapta Lui, iar ele stau §i sint trimise §i liturghisesc (slujesc). LVI Acestea fiind astfel scrise ele nu arata, o, arieni, pe Fiul ca fiind creat, ci mai virtos ca altul decit cele create; ca fiind propriu al Tatalui §i in sinul Lui. Dar §i cuvintul scris aci < a aratat iarasi identitatea fiin^ei. LK Apostolul insusi nu a voit sa asemene fiinja Cuvintului cu cele create, cind a spus: «Cu attt mai presus facindu-Se decit ingerii». Pentru ca El este fara asemanare; mai bine zis e altfel decit ele. Caci privind la venirea in trup a Cuvintului si la iconomia savirsita de El, a voit sa arate ca nu e asemenea celor mai inainte de El, ci pe cit Se deosebeste prin fire de cei mai inainte trimisi de El, pe atita si chiar mai mult e mai presus harul adus de El slujirii prin ingeri. Caci de la slujitori se cer numai rodurile. Dar Fiului si Stapinului Ii este propriu sa ierte si datoriile si sa mute via 140 . Cele adause de Apostol arata deosebirea Fiului fafa de cele create, zicind: «De aceea tr'ebuie sa luam aminte cu atit mai mult la cele auzite, ca nu 140. Slujitorii culeg doar roadele prin munca lor. Fiul §i Stapinul iarta §i gregelile celor ce nu au muncit §i muta via in farina altora. A§a a mutat Hristos via, din Israel eel dupa trup. El a sadit-o intr-un loc, El o poate transplanta in alt loc. TRm CUVINTK IMWJTKIVA AKIKNILOR 225 cumva sa alunecam pe alaturi. Caci daca s-a adeverit cuvfntul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, nesocotind o asade mare mintuire care, luind inceput din propovaduirea ei de catre Domnul, ne-a fost adeverita de catre cei ce au ascultat-o?» (Evr., 2, 1-3). Dar daca Fiul a fost unul dintre cei creati, n-a fost mai presus de ei §i nici pedeapsa neascuMrii n-a fost mai mare din pricina Lui. Caci nici slujirea ingerilor nu aducea, unuia sau altora din cei ce calcau legea data prin ei, o pedeapsa mai mare sau mai mica. Ci una era legea si una pedeapsa celor ce o calcau. Dar deoa- rece Cuvintul nu e dintre cei creaji, ci e Fiul Tatalui, de aceea cu cit este El mai presus, §i cele savirsite prin El de asemenea mai presus §i mai deose- bite, cu atft §i pedeapsa este mai grea 141 . , Sa priveasca deci harul dat prin Fiul §i sa cunoasca asa cum e marturi- sit.prin fapte, ca e altul decit cei creaji §i ca singur El este Fiul adevarat al Tatalui; §i ca Tatal este in El. Legea prin Tngeri s-a grait §i ea n-a desavir- §it pe nimeni, caci avea nevoie de venirea Cuvintului, cum a spus Pavel. Iar venirea Cuvintului a desavirsit lucrul Tatalui 141 *. Atunci imparajea moartea, de la Adam pina la Moise, dar venirea Cuvintului a desfiinjat moartea si nu mai murim to|;i in Adam, d m Hristos tofi sintem facu|;i vii 142 . Atunci, de la Adam pina la Ber§eba, se vestea legea §i numai in Iudeea era cunoscut Dumnezeu (Ps. ?2, 2). Acumin tot pamintul a iesit vestirea Lui si tot pamintul s-a umplut de cunogtinja lui Dumnezeu §i toate neamurile au fost inva|ate de catre El. §i s-a implinit acum ceea ce HI. Pedeapsa e mai mare pentru cei ce mj se alipesc Fiului, lntrudt se lipsesc de un bun mai mare: se lipsesc de calitatea de fii ai Tatalui prin har, pe care le-o aduce Fiul. Pe ctnd calcarea Legii date prin ingeri ji lasa in acelasi plan al «robilor» mai mult sau mai pufin distanta^i de Dumnefceu Fhil, In care Se ftfla Tatal, aci pierd odata cu Hristos si pe Tatal. Ei se lipsesc totodata de inviere. E ceea ce se spune in nndurile urmatoare. 141 a. In iconomia Lui, Dumnezeu a urmarit ridicarea oamenilor la treapta de fii ai Tatalui si de frap ai Fiului, dupa har, in unirea lor cu El arattndu-se cea mai calda iubire a Sfintei Treimi. Aceaste opera nu se putea duce la sfitsit decit prin inomenirea Fiului. Inge- rii, ca fapturi mai apropiate de Dumnezeu, ne puteau ridica eel mult prin implinirea poruncilor trimise npua prin ei la o apropiere mai mare de Dumnezeu, dar nu ne puteau face fii ai Tatalui, pentru ca nici einu sint fii. Pe de alta parte noi fiind imbracaja in trupul devenit muritor, nu puteam scapa de moartea trupului decit prin Fiul lui Dumnezeu, Care, luind trupul. postru, j-a biruit moartea. 142. Prezen^a Logosului nu se iinpaca eu moartea, care e fara sens, caci, cum spune sfintul Maxim Marturisitorul, toate au o rafiune, numai raul nu are o ratiune ca fundament al existen^ei. Raul e prin fire descompunere, destramare, moarte, nefiin^a. Logosul e si putere datatoare de viaja, si sus|inere a vietii. Filosofiaelenafacuse o legatura intre ra|iu- ne si existenfa. Dar pentru crestinism Logosul active Persoana. Caci El e si Cuvint. Numai pentru persoana are un rost §i un sens existen^a. Persoana justifica §i descopera ra|iunile lucrurilor. Pentru persoana lumea a fost facuta cu un sens. Dar persoana umana nu e cea care creeaza lumea si-i da un sens. Numai o Persoana suprema a putut crea lumea si i-a putut da un sens pentru persoana umana. Dar and omul se rupe de Dumnezeu sensul lui si al lumii se intuneca. Numai Logosul creator il poate restitui, desfiin^ind moartea, care e cea mai mare intunecare a sensului lumii create. 226 grlNTUt, ATANASIB OBI, MARE s-a scris: «Tot;i vor fi inva^a^i de Dumnezeu» (Isaia, 54, 13; loan, 6, 45). Atunci ceea ce S-a aratat era chip (tip). Acum S-a aratat Adevarul insugi. Aceasta o arata, dupa aceea, Apostolul insu§i in mod mai vadit, zicind: «Cu aceasta S-a facut Iisus cheza§ul unui mai bun Legamint»- (Evr., 7, 22); §i iaragi: «Acum a savirsrt o slujire (liturghie) cu atit mai deosebita, cu cit este Mijlocitorul unui mai bun Legamint, care s-a rinduit spre faga- duinje mai inalte» (Evr., 8, 6); §i : «Caci nimic n-a desavirgit legea, ci era pregatire spre o mai buna nadejde» (Evr., 7, 19). Si iarasi zice: «Trebuia deci ca chipurile celor din ceruri sa se curajeasca din acestea, iar cele ceregti insegi, cu mai inalte jertfe decit acestea^ (Evr., 9, 23). Se spune deci gi aci gi in toata Epistola despreDomnul ca e mai presus, fund de fapt mai presUs gi altfel decit cele create. Caci e mai presus jertfa adusa de El, e mai presus nadejdea in El; la fel, fagaduinjele cele prin El; nu ca unele mai mari in comparable cu cele mai mici, ci ca altele faf,a de altele dupa fire. Pentru ca si Cel ce le-a iconomisit pe acestea e mai presus de cele create. LX Dar §i spu3a ca S-a facut chezas. arata chezagia data de El pentru noi. Caci precum, fiind Cuvintul, S-a facut trup, iar faptul de a Se fi «facut» il a;tribuim trupului (pentru ca trupul este facut §i creat), a§a §i aci, «S-a l^cut* ca sa-1 luam in al doilea in^eles, inseamna ca S-a facut om. Deci sa cunoasca cei dornici de sfada ca trebuie sa paraseasca §i aceasta gre§ita in- ^elegere a lor. Caci Pavel nu spune ca «s-a facut» fiinta Lui, §tiindu-L pe El Fiul §i in|;elepciunea si stralucirea §i Chipul Tatalui, ci refera expresia «s-a facut» la slujirea Legamintului, prin care moartea ce imparaj;ea odi- nipara a fost desfiirtt;ata. De fapt §i prin aceasta slujirea Lui s-a facut superioara. «Pentru ca ceea ce era cu neputin^a legii - fiind slaba prin trup - a savirsit Dumnezeu, trimijmd pe Fiul Sau intru asemanarea tru- pului pacatului §i pentru pacat a osindit pacatul in trup«- (Rom., 8, 3), sco- |ind din el pacatul, de care, era robit neincetat, ca sa nu primeasca cugetul dumnezeiesc 143 . Caci fadnd pe de alta parte trupul capabil de Cuvintul, ne-a facut pe noi sa nu mai umblam dupa trup, ci dupaDuh (Rom., 3, 4) 144 143. Legea poate fi comparata cu ra^iunea in ea tnsa§i. Ea e slaba in ea insa§i, din pri- cina pornirilor senzitive ale materiei, sporite prin pacat. Numai Persoana suprema, ca datatoare a legii, ca pirtere spirituala suprema, ca utiliratoare a ra^iunii, o poate folosi spre intarirea trupului, slabind senzitivitatea pacatoasa din trup. Oricine poate folosi legile prezente in trup si in materie, si in sens bun §i in sens rau. Sau le poate lasa pe aces- tea cu totul pasive in fa^a pornirilor simt«aUtatii, nefolosindu-se de voiniaspre a scoate trupul de sub putterea acestei sim$ualitat;i. In sens bun le poate folosi cu atit mai mult Datatorul legilor, ca Stapin al lor, and asuma trupul in care foloseste legile spre eliberarea lui de pacatul scufundarii prea mari in sim^ualitate. 144. Logosul, sau Ra^iunea suprema ca Persoana, Care a pus o lege in trup, venind Insusi in trup, reintareste legatura legii cu El in trup, sau face trupul supus Datatorului legii, superior dar nu contrar ei. Astfel Logosul e «mai presus» de lege, dar nu contrar TREI CUVINTt tMfOTHlVA AKIKNIU)* 227 »i sa zicem adeseori: «Noi nu sfntem in trup, ci in Duh» (Rom., 8, 9); 91: *N-a venit Fiul lui Dumnezeu In lume ca sa judece lumea, ci ca sa-i ras- eumpere pe to^i si sa mmtuiasca lumea prin El» (loan, 3, 17). Caci inainte lumea era judecata prin lege ca vinovata 148 , iar acum a primit El asupra Sa judecata si, murind cu trupul pentru to|;i, a daruit mintuirea tuturor 14 '. Aceasta vazind-o loan a strigat: «Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul, prin Iisus Hristos» (loan, 1, 17). Dar e mai pfesus harul decit legea si adevarul, decTt umbra 147 . LXI Deri ceea ce e «mai presus», precum s-a zis, nu se putea implini prin altcineva decit prin Fiul, Care sade de-a dreapta Tatalui. Dar ce inseamna aceasta decit ca e Fiu adevarat si ca dumnezeirea Tatalui este aceeasi cu dumnezeirea Fiului? Caci Fiul imparajind in imparatia Tatalui §ade pe acelasi tron cu Tatal, si fiind vazut in dumnezeirea Tatalui, Guvintul este Dumnezeu, si eel ce vede pe Fiul vede pe Tatal (loan, 14, 9). §i asa este un singur Dumnezeu. Sezind de-a dreapta Tatalui, nu face pe Tatal de-a stinga. Ci ceea ce este in Tatal de-a dreapta §i de cinste, aceea are si Fiul. De aceea zice: «Toate cite le are Tatal, ale Mele sint» (loan, 16, 15). De aceea desi Fiul §ade, de-a dreapta Tatalui, II vede si El pe Tatal de-a dreapta, macar ca farindu-Se om zice: «Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea Mea pururea, ca e de-a dreapta Mea, ca sa nu Ma clatin» (Ps, 15, 8). Se arata si in aceasta ca Fiul este intru Tatal §i Tatal intru Fiul. Tatal fiind la dreapta, la dreapta este §i Fiul. Si sezind Fiul la dreapta, Tatal este intru Fiul. -I.- Iar ingerii slujesc urdnd §i coborind 148 . Dar despre Fiul zice: «§i sa se inchine Lui toft ingerii lui Dumnezeu» (Evr., 1, 6). Si and ingerii slujesc, tegii, §i prin aceasta o restabileste ca forma de lucrare a Lui ca persoana, restabilind pute- rea spirituals a omului asupra trupului, fara desfiin^area propriu zisa a legilor lui funda- mentale, prin comuniunea lui cu Logosul suprem ca persoana. Caci unde e Cuvintul e 91 Duhul, Care intareste spiritual pe om. 145. lege slabita este o lege calcata, o lege cazuta din puterea ei sus^inatoare a exis- teh^ei umane fn fiutenticitatea ei §i fii progresul ei spre desavf rsire si spre via$a nemuri- tqare. Dar toemaj aceasta aduce piericiunea §i moartea fapturii. Incit chiar prin nesocoti- rea ei, legea se razbuna asupra vie^ii omenegti, judednd-o. Legea nepazita, legea nejinuta Ca o putere a viefii bine orinduite, aduce chiar prin aceasta descompunerea in viafa. ,:. 146. Luind trupul nostru supus morfii, pentru ca nesocotise legea, a primit Fiul fnsugi judecata legii. Dar invingmd moartea asumata prin puterea Duhului, a restabilit legea vie- Jii in trupul Sau si al nostru, . 147. Legea lui Moise era legea coborita la nivelul omului cazut. Era legea care legali- za cpmportarea omului la un nivel moral scazut, mai mult formalist, ca sa stie ca nu poate scapa totusi de leged lui Dumnezeu si de moarte. Harul ridica legea la nivelul omului care poate trai liber ia\a de pacat §i poate scapa de moartea vesnica. 148. Urea la Dumnezeu ca sa primeasca poruncile si coboara la oameni ca sa li le aduca. Aceasta trebuie sa fie §i miscarea noastra intii spre Dumnezeu gi apoi spre oameni. 228 SKlNTUL ATANA81I CEt. MAKt spun: «- §i sa nu se vada nici o deosebire intre ei dupa fire. Darin acest caz smt §i ei fii cum este El inger §i §ed tofi mdeob§te de-a dreapta Tatalui, sau sta §i Fiul cu tot-i ca un duh slujitor, trimis la slujire §i El asemenea aeelora. Dar Pavel deosebeste pe Fiul de <5ele create zioind: «Caruia dintre ingeri i-a spus vreodata «Fiul Meu egti Tu?^ (Evr., 1, 5). §i Acesta creeaza cerul §i pamintul, iar aceia sint creati de-El. Si El sade cu Tatal, iar ei stau de fa|;a slujmd 149 . Cui nu-i este iara§i vadit ca nu despre fiinja Fiului a spus -«faeindu- Se«-, ci despre slujirea savir§ita prin El? Caci precunei, fiind Cuvintul, S-a facut trup, asa, fadndu-Se om, S-a facut cu atat mai presus in slujire sluji- rii savirgite prin ingeri, cu dt Se deosebeste Fiul de robi si Creatorul de cele create. Ded sa inceteze sa in|;eleaga expresia «fadndu-Se» ca refe- rindu-se la fiinja Fiului. Cad nu e dintre cele create. Si sa mjeleaga ca expresia «fadndu-se*> se refera la slujirea §i la icohomia implinita de El. Iar cum s^a facut mai presus in slujire, fiind mai presus in fire dedt cele create, o arata cele spuse inainte §i socotesc ca §i aceasta ii, face de ru§ine pe ei. Iar de se impotrivesc, aceasta corespunde cu indrazneala lor neso- cbtita de a se impotrivi acestora §i de a opune acestora cele spuse despre Tfttal insusj, nepotolindu-se ca sa-§i opreasea limba de la ele, sau ca sa gtie ih ce adinc de nebunie au cazut. Cad s-a scris: «Fa-Te mie Dumnezeu spryinitor §i loca§ de scapare, ca sa ma mintuie§ti pe mine» (Ps. .30, 2); §i iarasi: «Facutu-S-a Domnul loc de scapare celui sarac* (Ps. 9, 10); dar si alte ca acestea se afla in diuhnezeiestile Scripturi. Daca zic ca acestea 149. Tatal gi Fiul «§ed»- pe tron; ingerii «stau de fa^a» (in picioare) slujind. Stapinul sa- de, slujitorul sta in picioare in fa^a Stapinului, gata sa piece indata la lucrul la care e trimis. THKI CUVINTK IMWIHIVA AHIHNIIHH 229 s-au spus despre Fiul, ceea ce este poate si mai adevarat, sa gtie ca sfin^ii II roaga sa le fie ajutor si loc de scapare, ca pe Unul ce nu este creat. Deci sa infeleaga si cuvintele «facmdu-Se» si «L-a facut» si «L-a zidiK ca referindu-se la venirea Lui in trup. Caci atunci S-a facut ajutor si locas de scapare, and a ridicat in trupul Lui pe lemn pacatele noastre si a zis: ■xVeniJi la Mine tofi cei ostentyi si impovaraji si va voi odihni pe voi» (Matei, 11, 28). LXni Dar daca deelara ca cele spuse s-au zis despre Tatal, fiindca si despre El s-a scris: «Sa Te faci» («sa fii») si «S-a facut», oare vor merge cu indrazneala asa de departe incit sa spuna ca Dumnezeu insusi este -«facut»? Desigur vor indrazni si aceasta, cum cugeta unele ca acestea despre Cuvintul Lui. Caci vqinja de consecvenja ii duce sa cugete si despre Tatal cele ce si le inchipuie despre Fiul. Dar sa nu se intfmple yreunuia dintre credincio§i nici macar sa cugete la asa ceva. Caci nici Fiul nu este dintre cele create, nici ceea ce s-a. scris si s-a spus aci: «Sa Te faci»- §i «S-a facut» nu inseamna sa Te faci incepind sa existi, ci arata aju- torul care S-a facut El celor ce au trebuinfa. Caci Dumnezeu este pururea Si acelasi. Iar oanaenii s-au facut dupa aceea, prin Cuvintul, and Insusi Tatal a voit. Si Dumnezeu este nevazut si neaprppiat celor create si mai ales oamenilor de pe pamint. Dar and oamenii slabind II roaga, and pri- gonij;i, au nevoie de ajutor, and nedrepta^i alearga la El, atunci Cel nevazut, din iubire de oameni, Se arata prin binefacerea Lui pe care o savirseste prin Fiul Sau si intru El. Ca dupa trebuinja fiecaruia se fac ara- tarile Lui dumnezeiesti; Se face celor slabi tarie, celor prigoni^i scapare si celor nedreptafiji, loc de mintuire. Caci tuturor le spune: «Inca vorbind tu, i|;i zic: iata sint de ia\a» (Isaia, 58, 9). Deci ceea ce i se face fiecaruia spre ajutor prin Fiul, aceasta spune fiecare ca i se face Dumnezeu. Fiindca si ajutor I se face Dumnezeu insusi prin Fiul. Aceasta o stie si obisnuinja oamenilor; si aceasta o marturiseste fie- care si o spune dupa cuviinja. Adeseori le vine oamenilor ajutor si de la oameni. Unul vine in ajutor altuia care e nedreptajit ca Avraam lui Lot. Altul deschide casa celui prigonit, ca Avdia fiilor proorocilor (III Regi, 18, 4). Altul odihneste pe un strain, ca Lot pe ingeri (Fac, 19, 3). Altul da cele de trebuinja celor ce cer, ca Iov (Iov, 29, 15-16). Deci precum fiecare din cei ce au fost ajuta|i de afyii, and zice: «Cutare mi s-a facut mie aju- tor», sau: «Mi s-a facut scapare si prin aceasta daruitor», zidnd acestea nu indica inceputul facerii acelora sau al fiin^ei celor ce le-au facut bine, ci binefacerea facuta lor de catre aceia, asa and zic sfin^ii catre Dumnezeu: 230 ^ HylNTlll, ATANA81E OKI, MAKE «S-a facut» si «Sa Te fad* nu indica vreun inceput al facerii Lui. Cad Dumnezeu e fara de inceput gi nu e facut, ci mintuirea facuta de El oamenilor. LXIV Astfel injelegindu-se aceasta, urmeaza ca si despre Fiul trebuie sa in^elegem acela§i lucru ori de dte ori se spune «S-a facut»- §i «sa Se faca«-, ca si spusa «fadndu-Se mai presus de ingeri». Auzindu-le acestea nu trebuie sa cugetam ca se produce vreun inceput al Cuvintului, nici sa ni-L fnchipuim, pe temeiul acestora, creat. Ci trebuie sa cugetam la slujire 9i la iconbmie, in sensul ca S-a facut om, and auzim aceasta spusa a lui Pavel. Caci cmd Cuvintul S-a facut trup si S-a salasluit intru noi (loan, 1, 14), a venit ca sa slujeasca si sa daruiasca tuturor mintuirea; deci atunci S-a facut noua mintuire, ni S-a facut viafa, ni S-a facut ispasire. Atunci iconomia cea pentru noi s-a facut mai presus ca a ingerilor si s-a facut cale si inviere. §i precum cuvintul: -«Fa-Te mie Dumnezeu sprijinitor» nu Inseamna facerea fiin];ei lui Dumnezeu msusi, ci iubirea Lui de oameni - cum s-a spus -, asa si acum, spunindu-se:-«facmdu-Se mai presus de Jngerix-, si *S-a facut» §i «cu atit S-a facut Iisus un chezas mai bun», nu Inseamna ca insagi firea lui Dumnezeu s-a creat, sa nu fie!, ci binefacerea facuta cu noi prin intruparea Lui, chiar daca eretidi ramin herecunosca- tori §i iubitori de sfada. CUVlNTUL AL DOILEA IMPOTRIVA ARIENILOR (PG. 26, 139-322) Eu speram ca celor ce fa^aresc nebunia lui Arie le vor ajunge dovezile adevarului infajisate in cuvintul de mai inainte §i se vor opri §i se vor intoarce de la cele rau cugetate §i graite despre Mintuitorul. Dar nu stiu de ce nu se lasa induplecaji nici asa, ci, ca porcii si ciinii ce se tavalesc in varsaturile §i in noroiul lor, i§i nascocesc §i mai multe argumente ale necredinjei. Neinjelegind nici scrisa din Proverbe: «Domnul m-a zidit inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale» (Pilde, 8, 22), nici spusa Aposto- lului; «Credincios fiind Celui ce L-aiacut pe El» (Evr., 3, 2), se impotri- vesc, spunind ca Fiul lui Dumnezeu este faptura §i creatura. Le-ar fi fost de ajuns din cele spuse inainte sar§i dea seama, din insagi marturia Ade- varului, ca Fiul nu este din cele ce nu sint, nici din cele create. Caci fiind Dumnezeu, nu poate fi faptura, nici nu e ingaduit sa se spuna ca e crea- tura. Fiindca e propriu creaturilor §i fapturilor sa li se spuna ca sint din cele ce nu sint (din nimic) §i ca «nu erau inainte de a se na§te». Deri fiindca, parca temindu-se sa se desparta de nascocirea de mituri, i§i iau ca false temeiuri spusele de mai inainte ale dumnnezeiestilor Scripturi, care bine s-au scris, dar sint rastalmarite cu viclenie de ei, sa reluam iara§i injelesul celor mai inainte spuse ca sa intarim sufletele cre- dincio§ilor, iar pe ei sa-i aratam din fiecare din acestea ca nu cunosc cre§- tinismul. Caci daca 1-ar fi cuftoscut, nu s-ar fi incuiat in necredinja iudei- lor, ci, cercetfnd, ar fi invajat ca «La inceput era Cuvintul §i Cuvintul era la Dumnezeu §i Dumnezeu era Cuvintul^ (loan, 1, 1); iar dind a binevoit Tatal ca Insugi Cuvintul sa Se faca trup, atunci s-a spus in mod cuvenit despre El de catre loan: «Cuvintul trup S-a facut» (loan, 1, 14), iar de catre Petru: «L-a facut pe El Domn §i Hristos» (I Petru, 3,15); iar prin Solomon, de catre Domnul insugi: «Domnul m-a zidit pe mine inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale» (Pilde, 8, 22); iar de catre Pavel: «Cu atit mai presus facindu-Se dedt ingerii» (Evr., 1, 4); §i iara§i: «S-a de§ertat pe Sine, chip de rob luind» (Filip., 2, 7); §i iara§i: «Deci, fra^i sfin^i partagi ai chemarii ceresti, sa cunoagte^i pe Trimisul (Apostolul) si Arhiereul 232 SKlNTUI. ATANASIK CEI, MARE marturisirii noastre Iisus, Care e credincios Celui ce L-a facut pe El» (Evr., 3, 12). Toate acestea spuse au acelasi in^eles in care se cuprinde dreapta noastra credinja si care arata dumnezeirea Cuvintului si cele spuse in chip omenesc despre El, pentru faptul de a Se fi facut El si Fiul omului. Si de§i acestea sint de ajuns ca dovezi impotriva lor totu§i, deoarece nemjelegind spusa Apostolului - ca sa amintesc intii de ea - socotesc pe Fiul lui Dumnezeu intre fapturi, pentru ca s-a scris: «Credincios fiind Celui ce L-a facut pe El*, am crezut ca e de trebuinja sa-i rusinam iarasi fiindca spun acestea, precum am facut si in cele spuse inainte, pornind de la afirmarea lor. n Daca deci nu e Fiu, sa I se spuna faptura si sa I se atribuie si Lui toate cele ale fapturilor. Si sa nu se mai spuna ca e Fiul unic si Cuvintul si Tn$e- lepciunea. Si Dumnezeu insusi sa nu Se mai numeasca Tata, ci numai Facator §i Creator al celor f acute de El. Si sa se socoteasca zidirea chip si pecete a voii creatoare a Lui. Iar El, potrivit socotinjei lor, sa nu se mai considere ca avind fire nascatoare, ca sa fie din fiin^a Lui Cuvintul, In|e- lepciunea §i peste tot un Chip 1 . Caci daca nu e Fiu, nu e nici Chip. Iar neflind Fiu, cum spunefi ca Dumnezeu este Creator, daca toate cele f acute se fac prin Cuvintul si intru In^elepdune §i fara Acesta hu s-ar putea face ceva si, daca, chiar si dupa voi, fara El nu are intru Cine si prin Cine sa faca toate? Iar daca fiinja dumnezeiasca nu e, dupa voi, roditoare, ci pustie, ca o lumina ce nu lumineaza, ca un izvor uscat, cum nu va rusi- na$i sa spuneji ca are o lucrare (energie) creatoare? Si desfiinjind ceea ce e dupa fire, cum nu va rusinaji voind sa prefera];i ceea ce e dupa voinja? 2 1 . Daea nu e un Fiu, ca chip al lui Dumnezeu Tatal prin care se aduce la existen^a crea- (iunea, crea^iunea iese direct din dumnezeu ca chip al lui. In acest caz creajiunea e o ema- nate din dumnezeu in sens panteist. Asa-zisul dumnezeu in acest caz e o esenja, din care i6se fara vdia ei lumea. Totul e supus in acest caz unei fatalitaji oarbe, fara sens. Numai distinc^ia intre un Fiu care e din fiinta lui Dumnezeu, ca Tata, si intre o lume create prin voin^a lui Dumnezeu, evita panteismul, salvindu-se transcendenta lui Dumne- zeu de o lume neidentificata cu El si nesupusa exClusiv unor legi involuntare. Numai in West caz lumea e create prin vbinte lui Dumnezeu, fiind deosebite de fiinte Lui; si daca e create prin vointe, e create si prin cugetare, caei voin^a libera nu lucreaza fara cugetare §i fara un scop. Daca Dumnezeu nu e un Tate care are un Fiu, El n-are o viate personate. Caci un dumnezeu moriopersonal, fiind lipsit de o viate personala intre^inute de o comu- nlune interpersonala, nu e propriu zis un Dumnezeu personal. El e mai degraba o esente din care lumea iese fara voia Lui. De aceea un dumnezeu monopersonal nu poate avea o vointe si o sim^ire iubitoare si deci o cugetare libera. El nu-are in acest caz o constiinte de sine, prin care Isi vede chipul sfiu; nu are propriu zis o sine. Numai un Dumnezeu cunos- tindu-Se pe Sine in chipul Sau vede bogapa Sa si poate cugeta si avea o lume conforma ei. 2. Nu poate avea o lucrare operind ceva in extern daca nu e roditor prin fiinte. Omul poate lucra asupra unei lumi exterioare, pentru ca e roditor si prin fiinte h"- Dar pfna la un punct si lumea |ine de el, il completeaza pe el. Totusi e o deosebire si la el intre ceea ce TRBI CUVINTB tMPOTRIVA ARIKNII.OH 23H Caci dac6 pe cele din afara si care nu au fost mai inainte, voind sa fie, le creeazfi §i Se face Facator al lor, trebuie socotit ca e cu mvilt mai inainte Tata al Celui nascut din fiin^a Lui. Caci daca recunoa§te$i lui Dumnezeu voinja referitoare la cele ce inca nu suit, pentru ce nu recunoasteji lui Dumnezeu ceea ce e mai presus de voinja Lui? 3 Iar mai presus de voinja este de a fi Dumnezeu prin fire, Tata al Cuvintului Sau. Daca deci ceea ce e mai inainte, care este dupa fire, n-a existat, dupa nebunia lor, cum ar putea sa se faca ceea ce e dupa aceea, care este dupa voinja? 4 Iar mai inainte este Cuvintul §i de-abia in al doilea rind, creajiu- nea. Deci exista Cuvintul, chiar daca necredinciosn indraznesc sa spuna multe impotriva. Caci prin El s-a facut zidirea. Si e vadit ca Dumnezeu fiind Facator are si pe Cuvintul creator nu din afara, ci propriu Lui 5 . Deci spunem din nou acela§i lucru: daca are voinja §i voinja e creatoare §i ajunge voinja Lui spre intemeierea celor ce le creeaza, iar Cuvintul Lui este Facator si Creator, nu incape indoiala ca El este voinja vie a Tatalui §i lucrarea Lui voluntara §i Cuvintul Lui adevarat, intru Care da fiinjfi tuturor §i le cirmuie§te cum se cuvine. Caci nimeni nu se va indoi ca Armonizatorul exista inaintea armoniei si a celor armonizate. §i e, cum am spus inainte, pentru Dumnezeu un lucru posterior a crea, faj;a de a na§te. Caci Fiul este in mod propriu §i adevarat din acea fericita §i etern existenta fiin^. Iar cele ce sint ciin voin|a ei se constituie din afara si sint create prin nascutul propriu din ea 6 . na§te §i ceea ce face omul. Ceea ce face e mai mult opera voinjei, decit ceea ce na§te. La animale nu e nici nagterea, nici migcar ea mtre lucruri cu efectele ei, opera voin|:ei. Ele sint mai identificate cu natura. Dar la om rela|iile interpersonale au ca premize nasterile, deci unitatea de natura; a§a e §i la Dumnezeu. 3. Inainte de a voi cineva ceva, el este. 4. lata pentru ce sfintul Atanasie a insistat sa considere pe Fiul «nascut din fiinfa Tata- lui». In formularea Sinodului II ecumenic aceasta expresie s-a inlocuit cu cea «de o fiin^a cu Tatal», pentru a nu se injelege fiinja ca nascind prin sine. Dar sfintul Atanasie nu a vazut fiinja ca nascind prin sine, ci pe Tatal nascind pe Fiul din fiin^a Sa. 5. Cuvintul e f orja intrinseca a celui ce vrea sa faca ceva, e putinja $ndirii a ceea ce vrea sa faca. Iar cineva care gindegte la ceva sta intr-un fel oarecare de vorba cu sine. La Dumnezeu, .acest Sine cu care sta El de vorba nu este numai un Sine, ci un fel de altul, un alt Sine. Dumnezeu fiind Unul, nu e totusi intr-o singularitate absoluta. E un Unul care nu e lipsit de iubire, ceea ce implica o comuniune. . 6. Voin^a prin care cineva face ceva e anterioara actului facator. Iar voinja oricarei fiinfe_ dotate cu spirit implica. gindirea, sau e §i gindire. Pe de alta parte voinja nu e fara congtiinja celui ce voiegte. Voinja lui Dumnezeu nu e anterioara existenjei Lui. El nu poate voi sa existe inainte de a -fi. In acest caz El n-ar putea dispune de voinfa Lui. Dar nici existenja Lui nu e anterioara voinJ;ev Lui. El «este» din veci fiin^a care voieste. Daca exis- ten^ei noastre fi premerge voinja altuia, care este anterior noua gi in ultima instanja e voinja Existenjei supreme, acelei existenje nu-i premerge voinja altcuiva. Nu se poate merge a§a la infinit. Temeiul ultim a tot ce exista este o existenta care e in acelagi timp gi o voinja. Desigur e o taina de neinjeles, o existenja care nu exista fara voinja altei existenje, ci a carei existenja e una cu voinja proprie. Dar nu se poate explica o existenja supreme fara o voinja, nici o voinja suprema fara o existenja care o implica. In felul acesta insugi faptul ca exista o lume implica o existenta 234 JIKINTUL Al ANAHK CIX MARK III Deci Cuvlntul, aratind marea absurditate a celor ce spun ca Domnul nu e Fiul lui Dumnezeu, ci faptura, e necesar sa marturisim ca El este Fiul. Iar daca este Fiul, precum si este, si FiulSe marturiseste ca nu e din afara, ci din Cel ce naste, sa nu se mai certe, precum am spus inainte, pentru cuvinte, chiar daca sfinjii folosesc pentru Cuvintul expresia «L-a facut», in loc de «L-a nascut». Caci cuvintul este indiferent, pina ce se marturiseste firea. Caci nu desfiinjieaza cuvintele firea, ci mai degraba firea preface cuvintele atragindu-le la ea. Caci nu sint cuvintele inaintea firilor, ci firile sint primele si, dupa ele, cuvintele. De aceea and fiin^a este creatura sau faptura, expresia «a facut» si «s-a facut» §i «a zidit>-> se foloseste in sensul ei propriu, indicind faptura. Dar and firea e fat sau fiu, atunci «l-a facut» §i «s-a facut» §i «l-a zidit» nu se mai folosegte in sens propriu, nici nu indica o faptura, deslin loc de «l-a nascut» e folosit, fara deosebire, expresia «l-a facut». Astfel de multe ori parinjii numesc pe fiii nascu^i din ei robii lor, fara sa nege identitatea firii. §i pe robii proprii ii numesc, cu bunavoinja fii, fara sa ascunda originea dobindirii lor. Parin- ^ii numesc pe fiii lor robi pentru autoritatea ce o au asupra acelora, §i pe robi fii, din bunavoinfa faja de ei. Sara il numea pe Avraam domn, de§i nu era roaba, ci so^ia lui. Si Apostolul a unit cu Filimon pe robul Onisim, dgtigat de el ca pe un frate. Iar fiatgeba, de§i era mama, numea pe fiul ei rob, spunind tatalui: «Pe robul tau, Solomon* (HI Regi, 1, 19). La fel, proorocul Natan, intrind la David, i-a spus ca §i aceea: «Pe Solomon, robul tau» (ibid., 20). Nu le era greu sa-1 numeasca pe fiu, rob. Acela auzind aceasta cuno§tea firea §i ace§tia, spunind a§a, nu ignorau ca era fiu adevarat. Ei cereau ca el sa fie mostenitor al tatalui, chiar daca il numeau rob, caci era prin fire fiu al lui David. IV ' Ded precum, citindu-le acestea, le injelegem cum trebuie, si auzind pe Solomon numit rob, nu-1 socotin de fapt rob, ci fiu adevarat §i dupa fire, la fel cugetam §i despre Mintuitorul, cugetind ca sfin|;ii II in|;eleg ca Fiu adevarat si ca fiind prin fire Cuvintul and zic: «Credincios fund Celui ce L-a facut pe El» (Evr., 3, 2); sau and El insusi zice: «Domnul M-a zidit pe Mine>> (InJ/Sir., 24, 8) §i cele asemenea. Sa nu nege deci vreunii vreo Jpsusir.e ce o are El de la Tatal. Ci ca §i despre Solomon §i David sa cugete drept §i despre Tatal si despre Fiul. Fiindca, daca auzind despre Solo- mon c4 e rob, il marturisesc totusi fiu, cum nu s-ar pierde cu drept supremft care o voieste. Insasi existen^a lumii fara o vointa care o prevede ar fl de altfel o Ulna de neexplicat. Atit faptul lui «este» in general e o taina, cit §i faptul lui «este» impreuna cu voin^a concomitenta e o taina de neexplicat. Dar faptul din urma e mai u§or de admis pentru cugetare, decit eel al unei existence pur §i simplu fara o voinja concomi- tenta pe o treapta suprema §i anterioara unei lumi supuse legilor. THE! CUVINTB IMWfflUVA AKIKNH,<>K 285 cuvtnt, nepastrfnd acela§i m^eles dnd e vorba de Domnul? Cum nu s-ar pierde, dnd, auzind ca e Fiu, Cuvtnt si I nfelepdune, se for^eaza sa rastal- maceasca si sa tagaduiasca nasterea cea dupa fire si adevarata a Fiului din Tatal, iar dnd aud expresia cu Indies de faptura, se grabesc mdata sa-L socotesca pe Fiul prin fire faptura si tagaduiesc pe Cuvintul, desi pot prin faptul ca S-a facut om, sa refere toate aceste expresii la omenitatea Lui? Cum nu se arata ded ca vrednici de sdrba in fa$a Domnului avind in ei doua masuri, sau injelegind cum se cuvine numirea de rob aplicata lui Solomon, dar hulindu-L prin ea pe Domnul? Cad consimt ca Solo- mon e rob prin simfire, dar expresia «Cel ce L-a facut» referita la Dom- nul o socotesc ca mare sprijin pentru erezia lor. Dar si acest sprijin le este trestie usor de*frint. Cad se vor osindi indata de vor pricepe modul de vorbire al Scripturilor. Pentru ca precum Solomon este numit rob, desi e fiu, la fel, ca sa reluam cele spuse mai inainte, de§i parinjii pe cei odrasltyi din ei ii numesc ereaji §i zidi^i §i facuji, totusi nu tagaduiesc ca ei le sint fii dupa fire. Astfel Ezechia, cum s-a scris la Isaia, spunea rugindu- se: «Pentru ca din ziua de azi voi face prunci care vor vesti dreptatea Ta, Doamne al mintuirii mele» (Isaia, 38, 19). El a spus -«voi face». Dar proo- rocul in aceea§i carte §i in alt loc zice; «Si fiii tai ce vor ie§i din tine» (Isaia, 39, 7; IV Regi, 20, 18). Ded in loc de «a na§te» a spus «voi face» §i cei nas- cuji din ei zice ca sint facufi. §i nu tagaduie§te dnevaca cuvintul se refera la cei nascuji prin fire. Iar Eva nasdnd pe Cain, a spus: «Am dobindit om prin Dumnezeu» (Fac, 4, 1). Deci in loc de «am nascut» a zis si ea «am dobindit^. §i vazind intii na§terea, a spus: «am dobindit»-. Si nu va socoti cineva din pridna cuvintului «am dobindit»-, ca ea l-a cumparat pe Cain din afara §i nu l-a nascut din ea. Iar patriarhul Iacov, a zis lui IOsif: «AcUm ded cei doi fii ai tai, facu^i ^ie in Egipt, inainte de a veni eu la tine in Egipt, sint ai mei, Efraim si Manase» (Fac, 48, 5). Iar Scriptura zice despre Iov: «I s-au facut lui sapte fii si trei fiice» (Iov, 1, 2). §i MoiSe a spus in Lege: «De se vor face \ie fii» §i «De se va face fiu». lata deci iara§i cum au numit pe cei nfiscu^i, facu];i, §tiind ca odata ce sint marturisi|i fii, chiar daca spune cineva ca «s-au facut», «i-am dobin- dit», «i-am facut», aceasta hu-i schimba. Cad firea §i adevarul atrag cugetarea la ceea ce e propriu lor. De aceea cu cei ce discuta daca Domnul e creatura sau faptura, trebuie mai intii sa stabilim cu ei daca este Fiul si Cuvintul si In|:elepdunea. CSd odata dovedite acestea, se inlatura indata si inceteaza presupunerea ca e faptura sau creatura. Pentru ca nici fap- tura nu poate fi Fiul sau Cuvintul, nid Fiul, faptura. Iar acestea a§a fiind, 23(i gylNTtlt, ATANA8IE CEL MARE • limpede pentxu toft dovada ca cuvintul care spune *-a facut* nu e spre folosul ereziei lor, ci mai degraba spre osinda. Caci s-a aratat ca expresia «a facut* e folosita in dumnezeiasca Scriptura si pentru fii adevaraft si dupa fire. De aceea odata ce s-a dovedit ca Domnul este Fiul adevarat, Cuvintul si Injelepciunea Tatalui, chiar daca se spune despre El «L-a facut* sau «S-a facut* , nu se spune ca e faptura, ci sfin^ii se folosesc de expresia aceasta in mod amestecat ca si cu privire la Solomon (fiul lui David) si la fiii lui Ezechia. Caci gi'acestia, hascindu-i din ei, au spus: «Am facut* si «am dobindit* si «s-au facut*. Deci si protivnicii lui Dumnezeu, care folosesc aceste mici cuvinjele ca pretexte, trebuie, fie macar si mai tfrziu, sa lepede din cele spuse injelesul necredincios si sa cugete despre Fiul ca e Fiul adevarat, Cuvintul si Infelepciunea Tatalui, nu faptura, nu creatura. Caci daca Fiul este faptura, prin ce Cuvint si prin ce InJ;elep- ciune s-a facut ea? 7 «Caci toate Intru injelepciune le-ai facut* (Ps< 103, 24); si «Toate printr-Insul s-au facut si fara de Dinsul nimic nu s-a facut* (loan, 1,3). Iar daca El este Cuvintul si In|;elepciunea, in Care se fac toate, El nu este dintre cele facute, nici in general dintre cele create, ci nascut al Tatalui. VI Vedeji deci ce greseala este a zice ca Cuvintul lui Dumnezeu este fap- tura? Zice undeva Solomon in Ecclesiast: VToata faptura o va aduce Dumnezeu la judecata cu tot ce s-a trecut cu vederea, fie bun, fie rau» (InJ;. Sir., i, 12, 14) 8 . Daca deci Cuvintul e faptura, va fi adus, dupa voi, si El la judecata. Si unde mai e judecata, odata ce e judecat Judecatorul? 9 Cine va ' ' ' 7. Cuvfhtul, In|;elepciunea implied pentru sfintul Atanasie o relate bipersonala. O singura persoana nu vorbe§te §i deci nu cugeta. Daca Dumnezeu e o singura persoana, nu We cuvint §i nu are cugetare. In acest caz lumea e o emanate oarba a unei esen^e domi- nate de o lege oarba. Congtiin^a implica bipersonalitatea. Deci Cuvintul, sau Cugetarea lui Dumnezeu, in Care se implica bipersonalitatea lui Dumnezeu, trebuie sa fie, din firea Lui, de nivelul Lui, gi nu o faptura. Fkil, fund Cuvintul, arata ca si Tatal e Cuvintatorul; Fiul fiind tntelepciunea, arata si pe Tatal ca izvor al Injelepciunii. Sint numaidecit doua per- ■oane, dar Una ca fiinta dumnezeiasca, necreata. Prhi aceasta crestinismul a iesit din abstractiunea unui eu care ar putea cugeta Intr-o totala singularitate (Fichte). Cugetarea e O relate bipersonala comunitara. Acesta e un nou fapt pentru care omul e dupa chipul lui Dumnezeu. Chiar lumea nu poate veni la existen|a prin crearea de catre un Dumnezeu singur fara un.Fiu; sau in Infcelepciunea prin care s-a creat e implicat Sfatul, constiinja de sine a lui Dumnezeu. 8. Tot ce a trecut neobServat, fie bun, fie rau, va fi adus la himina si deci la judecata, qa si nu se mindreasca nimeni cu fapta altuia, ca sa nu scape nici un rau nejudecat, ca sa Ou ramlna nimic nevalorificat sau nedezaprobat in veci. 9. Cel ce judeca e mai presus de orice judecata. Fiul lui Dumnezeu, Gindirea iposta- tica a Tatalui, nu poate fi supusa judeeajii. Ce instanta mai presus de Dumnezeu poate exiata? Cine altul poate imbraca in valoare sau in dezaprobare vesnica tot ce s-a facut? El e absolutul. Nu e supus vreunei judecafi superioare. Pentru ca El e criteriul suprem a tot ce e bun si opusul adevarat a tot ce e rau. Judecata Lui devenind relativa, totul s-ar relati- viza. Dar Iisus Hristos poate judeca pe oameni si pentru ca El insusi a Incercat cele ome- mtl IHJVINTK tWOTRIVA AHIKNILOK 237 da binecuvfntarile celor drepfi si pedepsele celor nevrednici, daca va sta, dupa voi, si Domnul cu tofi in fa^a judeca^ii? 1 " Si m baza carei legi va fi judecat Datatorul oricarei legi? 11 Este propriu fapturilor a fijudecate, a fi binecuvintate si osindite de Fiul. Teme$i-va deci de Judecatorul si credep: spusei lui Solomon. Caci daca toata faptura va fi adusa de Dumnezeu la judecata, iar Fiul nu este dintre cei judecaji, nu e cineva, mai inalt care sa ne arate atita iubire, incit sa se faca om pentru noi. To{;i sintem inchisi in aceeasi relativjtate neputincioasa. 18. Daca ar fi unul dintre mai mufyi fii, ar fi si el relativ si n-am mai avea in venirea Lui iubirea asa de mare a unui Tata dumnezeiesc care isi da pentru noi pe unicul Fiu. ^ 19. E o jertfa careia El ii ramine credincios, persistind in dispoztyia ei, sau staruind in starea de jertfa, de predare continua Tatalui pentru noi, dar si de comunicare a acestei Ittei damenilor, siau arattndu^Se mereu ca Cei jertfit pentru noi Tatalui. Dumnezeu Fiul a (ost mijos jct4 noi si mai inainte. Dar prin intrupare Si-a aratat si Isi arata in mod deplin si efectiv mila Lui. 20. Jertfele din Vechiul Testament hu erau intra totul curate §i nu curajau deplin. Numai jertfa lui Hristos e curata de orice gind contrar si fara nici o rezerva, sau e o totala daruire de Sine insusi a lui Hristos, ; peste care nu poate fi alta- 21. Hristos insugi, ca Arhiereu desavirsit, nu are urmasi, pentru ca nu moare. Dar arhiereii car«-L reprezinta vizibil au urmasi, pentru ca mor. . 22. Se pune in legatura statornicia lui Hristos in arhierie §i in implinirea fagaduin|;e- lor Sale, cu auzirea noastra de catre El, care ramine viu sau cu sensibilitatea Lui statornica fa^a de suferinfele noastre. THK1 ClIVINTB 1MHOTRIVA ARIKNII.OH 241 Asa numtyii zei mincinogi ai elinilor nu sfnt vrednici de crezare nici in ce privegte existence, nici fagaduinfele. Caci nu sint aceia pretutindeni. Dar §i cei locali pier cu timpul gi se destrama prin ei ingigi. De aceea Rajiunea striga impotriva lor, pentru ca nu sint vrednici de crezare, ci sint apa mincinoasa si nu e credinciosie in ei. Dar Dumnezeul tuturor §i singur cu adevarat existent este credincios, fund mereu acelasi, §i zicind: Wedeji-Ma, ca Eu sint» (Deut., 32, 30) si «Nu M-am schimbat» (Mai., 3, 7). De aceea si Fiul Lui este acelasi, pururea fiind si neschimbindu-Se si nefiind mincinos nici in privin|;a existenjei, nici a fagaduinjei 23 , precum scrie iarasi Apostolul, tesalonicienilor, zicind: «Credincios este Cel ce ne-a chemat pe noi, Care va si implini» (I Tes., 5, 24). Caci in indeplini- rea a ceea ce fagaduieste se arata ca e credincios in graire. Iar evreilor le scrie despre injelesul acestui cuvint si despre neschimbarea lui asa: «Daca noi nu credem, El ramine credincios. Caci nu Se poate tagadui pe Sine*-. De aceea cu dreptate istorisind venirea in trup a Cuvintului, Apos- tolul zice: «Fiind credincios Celui ce L-a facut pe El Apostol = Trimis» (Evr., 3, 5). Prin aceasta a aratat ca chiar facindu-Se om, Iisus Hristos este ieri si azi acelasi si ramine neschimbat in veci. Si dupa ce Apostolul prin arhieria Lui aminte§te de omenitatea Lui, nu tace mult, ci indata aminteste si de dumnezeirea Lui, ca sa ne asigure din toate parole, ca, mai ales and vorbeste de smerenia Lui, indata sa cunoagtem inaljimea §i slava ce o are de la Tatal 24 . Caci zice: «Moise a fost slujitor, iar Hristos, Fiu. Acela a fost credincios in casa, iar Acesta este Fiul in casa»- (Evr., 3, 5-6), ca Unul ce a cladit-o si e Domn si Ziditor al ei, sfmj;ind-o ca Dumne- zeu. Caci Moise, fiind om prin fire, s-a facut credincios, crezind lui Dum- nezeu, Care graia prin Cuvintul 25 , iar Cuvintul era in trup nu ca unul dintre cei facu|;i, nici ca o creatura 28, ci ca Dumnezeu in trup §i ca Creato- 23. Numai dada Hristos este Fiul dupa fiinja a lui Dumnezeu si ca atare neschimbator si nepieritor, cum nu sint formajiile naturii, putem avea siguranja in fagaduinj;ele Lui, in mintuirea noastra, in via$a de veci fagaduita de El si existenta in El. 24. Daca Hristos §i-ar pierde in smerenie puterea si inal|;imea dumnezeiasca, nu ne- ar mai putea ajuta. El Se apropie de noi intim prin smerenie ca sa nu ne ramtna ca un domn pamintesc inaccesibil inconjurat de atijia subalterni si prins de atitea ocupajii; dar in acelasi timp men^ine si toata puterea prin care poate fi atent la fiecare si ne poate ajuta in toate. Uneste in Sine in chip minunat smerenia si inatyimea; e Frate si Domn; apropiat de fiecare si dispunind de toate ca sa ne poata ajuta. 25. Moise credea lui Dumnezeu care ii graia prin Cuvintul. Iisus Hristos e insusi Cuvintul lui Dumnezeu. Moise sim^ea in cuvintul ce i-1 adresa Dumnezeu, ipostasul dum- nezeiesc al Cuvintului. Dumnezeu trimite in cuvintul adresat omului pe Fiul si Cuvintul Sau ipostatic. Cuvintul ce vine la simprea omului nu e numai un mijloc pasiv de care Se foloseste Dumnezeu in comunicarea Lui, ci are El insusi subiectivitatea personala, plina de putere 26. Hristos nu era ca o entitate creata in trupul creat, ci ca un subiect necreat in firea omeneasca creata. 242 SrtNTUI, ATANASIK, OKI, MARK, rul §i Ziditorul a ceea ce s-a zidit de catre El. Oamenii au fost imbracafi In trup pentru a fi si a fiinfa. Iar Cuvintul lui Dumnezeu S-a facut om pentru a sfinji trupul 27 . Si fiind Domnul, era in chip de rob. Caci e roaba Cuvintu- lui toata creajiunea cea facuta §i zidita prin El. De aci rezulta ca §i expre- sia Apostolului «L-a facut» nu-L arata pe Cuvintul ca facut, ci trupul ase- menea noua pe care 1-a primit. De aceea a devenit §i Fratele nostru, facindu-Se om. XI Deci s-a aratat ca, chiar daca foloseste cineva pentru Cuvintul expre- sia «L-a facut», o foloseste in loc de «S-a nascut». Daca e a§a, cum vor mai putea susjine nascocirea, sau mai bine zis aiureala lor, odata ce cuvintul nostru, limpezind aceasta expresie, a aratat ca Fiul nu este fap- tura, ci prin fiinja este nascut din Tatal, iar prin iconomie, dupa buna- voinja Tatalui, S-a facut pentru noi om §i exista ca atare? De aceea se zice de catre Apostol ca e «Credincios Celui ce L-a facut pe El», iar in Pilde, ca «S-a zidit» (Pilde, 8, 22). Caci odata ce se marturiseste ca S-a facut om, nu e nici o piedica de a zice, precum s-a spus inainte, ca «S-a facut», sau «S<*a zidit», sau «S-a plasmuit«-, sau ca e rob, sau Fiul slujnicei, sau Fiul omului, sau ca S-a alcatuit, sau ca S-a pogorit, sau ca e mire, sau ca e rudenie, sau frate. Caci toate aceste cuvinte sint proprii alcatuirii ome- negti §i ele nu indica fiinja Cuvintului, ci faptul ca S-a facut om. Acest in^eles il are §i spusa din «Fapte» a lui Petru, care zice: «Pe acest Iisus, pe Care voi L-a$i rastignit, L-a facut Domn §i Hristos» (Fapte, 2, 36). Deci nici aci nu s-a scris: «L-a facut Sie§i Fiu», sau «L-a facut Siesi Cuvint», ca sa intemeieze asemenea naluciri. Daca deci n-au uitat sa vorbeasca despre Fiul lui Dumnezeu sa cerceteze daca s-a scris undeva: «§i-a facut Dumnezeu Sie§i Fiu», sau: «§i-a creat Siesi Cuvinte, sau daca s-a scris undeva limpede ca Cuvintul e faptura sau creatura. Si atunci sa le dea drept motiv (al ereziei), ca sa fie vadi|;i §i astfel ca niste lipsifi de minte. Caci daca nu afla nimic de felul acesta, ci arata numai ca s-a scris in gene- ral «s-a facut», ma tern ca nu cumva auzind: «La inceput a facut Dumne- zeu cerul §i pamintul» si «A facut soarele §i luna» §i «a facut marea», sa spuna ca Cuvintul e cerul §i El este lumina facuta in prima zi §i El pamin- tul §i fiecare dintre cele facute, ca sa se asemene asa zigilor stoici. Pentru 27. Omul nu poate exista fara trup. Trupul {ine de fiin^a lui. El incepe sa existe odata cu Inceputul formarii trupului lui^Hristos, fiind Cuvintul lui Dumnezeu eel intrupat, exista fnainte de a-§i forma un trup. El Isi formeaza trupul nu pentru a exista El insusi, ci pentru a sfin^i trupul. Sfinprea nu-i poate veni trupului decit de deasupra lui, de la Dumnezeu. El a adus trupului Sau sfinftrea desavirsita, facindu-Se El insusi, ca Dumnezeu-Cuvintul, purtatorul lui. Sfintirile dinainto de Hristos erau parfiale. TKKI (DVINTK IMI'OTKIVA AHIKNIMtH 243 ca aceia extind pe Dumnezeu fnBusi in toate; iar acestia II pun pe Cuvin- tul lui Dumnezeu in rind cu toate. §i au ajuns sa spuna lucruri asemana- toare, zicind ca El este una dintre fapturi 2 ". XII Dar sa asculte iarasi acelea§i lucruri §i sa inveje intii ca Cuvintul este Fiu, cum s-a spus si in cele dinainte, §i nu faptura; si expresiile care-L arata ca atare sa nu le refere la dumnezeirea Lui, ci sa cerceteze pentru ce §i in ce ingles s-au scris acestea. §i celor ce cerceteaza le va raspunde in mod sigur iconomia (intruparea) omeneasca, pe care a primit-o pentru noi. De fapt si Petru, spunind ca Dumnezeu «L-a facut Domn §i Hristos» a adaugat indata: «Pe acest Iisus pe care voi L-aJi rastignit». Din aceasta le-a devenit clar tuturor §i le poate deveni §i acestora, daca vor privi lega- tura cuvintelor, ca n-a spus ca a facut fiinja Cuvintului, ci ca L-a facut dupa omenitatea Lui. Caci ce este ceea ce s-a rastignit, daca nu trupul? Iar trupul Cuvintului cum il putea indica altfel decit spunind «L-a facut»? Deci expresia «L-a facut» are aci un infeles corect. Caci n-a zis, cum am spus inainte: «L-a facut pe El Cuvint sau Domn». §i n-a spus simplu «L-a facut», ci «L-a facut la voi» si: «In mijlocul vostru» (Fapte, 2, 22), egali- zind expresia «L-a facut» cu expresia «L-a adeverit^. Aceasta a indicat-o Petru incepind aceasta inva|atura principals printr-o precizare deose- bita, spunind catre ei: «Barbat;i izraeltyi, asculta|;i cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit la voi de Dumnezeu prin puteri, prin minuni §i semne, pe care le-a facut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, precum ingiva §tiji» (Fapte, 2, 22). Deci ceea ce a spus la sfirsit prin «L-a facut» (Fapte, 2, 36), a lamurit-o la inceput prin «L-a adeverit» (Fapte, 2, 22). Caci din semnele si minunile pe care le-a facut, Domnul S-a ade- verit ca nu era om simplu, ci ca era Dumnezeu in trup si ca Hristos era Domnul. Aceasta o spune si loan in Evanghelie. De aceea §i mai mult ll prigoneau pe El iudeii, ca nu numai dezlega Simbata, ci §i numea pe Dumnezeu Tata al Sau, facindu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu (loan, 10, 38). Dar nu S-a facut Domnul pe Sine atunci Dumnezeu. Caci nici nu e cu putinja ca Dumnezeu sa Se faca. Ci S-a adeverit Dumnezeu prin fapte, zicind: «Iar de nu crede|i Mie, credeji faptelor Mele, ca sa cunoasteji ca Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine» (loan, 10, 30). Deci asa L-a facut pe El Tatal Domn §i Imparat in mijlocul nostru §i pentru noi, care mai inainte eram neascultatori; si e vadit ca Cel ce S-a aratat atunci 28. Un Dumnezeu care nu ar avea un Cuvfnt ca Fiu deosebit de lume, ci al carui cuvint ar fi faptura, ar fi un Dumnezeu izvor al celor create, deci una in esen^a cu ele. Sftntul Ata- nasie atribuie arienilor din nou o gtndirc panteista, ca o consecinta a gindirii lor. 244 SKtNTUI, ATANASItt CK1. MARK Domn gi Imparat n-a inceput a Se face atunci Imparat si Domn, ci a inceput a-Si arata domnia Lui si a Si-o extinde §i peste cei ce erau neascultatori 2 ". XIII Daca deci socotesc ca inainte de a Se face om §i de a rabda Crucea, Mintuitorul n-a fost Domn §i Imparat, ci atunci a inceput sa fie Domn, sa Stie ca rostesc in mod vadit cuvintele celui (lui Pavel) din Samosata. Dar precum am vazut §i am spus inainte, El este Domn §i Imparat etern. Caci Avraam I se inchina ca unui Domn, iar Moise zice: «Si Domnul a plouat peste Sodoma §i Gomora pucioasa §i foe de la Domnul din cer» (Fac, 19, 24). Dar §i David cinta: «Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea«- (Ps. 109, 1); §i: «Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului; toiag de dreptate, toiagul imparajiei Tale» (Ps. 94, 7); §i: «Impara|;ia Ta, imparajia tuturor veacurilor» (Ps. 144, 13). Deci e vadit ca si inainte de a se face ceva a fost Imparat §i Domn etern, fiind Chipul si Guvintul Tata- lui. Iar daca Cuvintul este Domn §i Imparat ve§nic, e vadit ca Petru n-a spus ca s-a facut fiinja Fiului, ci domnia Lui, care s-a infaptuit pentru noi and S-a facut om si, rascumparind pe to^i prin cruce, S-a facut Dom- nul §i Imparatul tuturor 30 . Iar daca pentru ca s-a scris: «L-a facut» staruie in erezie, nevrind sa spuna ca «L-a facut» este una cu «L-a adeverit», fie pentru ca nu in^eleg, fie din pricina ereziei lor contrare lui Hristos, sa in|;eleaga ca §i a§a cuvin- tele lui Petru au un injeles drept. Caci eel ce se face domnul vreunora, ii aduce sub sine pe cei ce exista deja. Dar daca Domnul este Creatorul tuturor §i imparatul vesnic, iar cind S-a facut om ne-a cistigat §i pe noi, e vadit §i din aceasta ca spusa lui Petru nu arata ca fiind facuta fiinja Cuvin- tului, ci supunerea de dupa aceea a tuturor si domnia ci§tigata de El peste toJl §i aceasta este aceelagi lucru cu ceea ce s-a spus inainte. Caci pre- cum acolo am infa|isat cuvintele: «Fa-Te mie Dumnezeu sprijinitor» (Ps. 30, 3) §i: «Domnul S-a facut scaparea mea, a celui sarac» (Ps. 9, 10), Si cuvintul a aratat ca acestea nu prezinta pe Dumnezeu facut, ci lucrarea savir§ita de El cu fiecare, la fel cuvintul lui Petru are acela§i in^eles. 29. Fiul lui Dumnezeu este din veci Imparat si Domn, neavind nimic superior care sa-L stapfneasca. Dar El Isi extinde Domnia si Impafapa Sa peste noi, cind luind un trup liber de pacat si eliberindu-1 de afecte, ne da si noua puterea de a fi liberi si de a-L cunoaste pe El ca Domn si izvor al domniei noastre peste noi in§ine. 30. Scapindu-ne de robia pacatului, S-a facut El Domnul nostru, dar un Domn de a carui domnie ne impartasim si noi. Caci El e Domnul care e in acelasi timp Fratele nostru. El S-a facut Domnul nostru, patimind pentru noi si ridicindu-ne pe noi din robia pacatului si a mortii impreuna cu Sine. Ne-a facut domni, intrucit ni S-a facut Frate El, Domnul. TKKI giVINTK tMPOTRIVA ARIKNII.OH 245 XIV Deci Cuvintul fiind Insusi Fiul lui Dumnezeu, El este Domnul tutu- ror. Iar noi eram inainte supusi robiei stricaciunii" si blestemului legii, pe urma si treptat ne-am predat fiinfa celor ce nu sint, fadndu-ne robii lor, cum a spus fericitul Apostol (Rom., 1, 20), adica zeilor ce nu sint prin fire. N-am mai cunoscut pe Dumnezeul eel adevarat, ci am cinstit cele ce nu sint, in locul adevarului. Dar pe urma, precum poporul de odinioara sus- pina impovarat in Egipt, asa si noi, avind in noi legea naturala si rugindu- ne si zicind cu suspinele negraite ale Duhului (Rom., 8, 26): «Doamne, Dumnezeul nostru, dobindeste-ne pe hoi» (Isaia, 26, 13), Dumnezeu ni S-a facut loc de scapare si Dumnezeu sprijinitor, asa S-a facut si Domnul nostru. §i nu a primit atunci El inceputul existenfei Sale, ci noi am primit pe Domnul ca inceput al existenfei noastre 32 . Deci Dumnezeu bun fiind si fiind Tatal Domnului, miscat de mila §i voind sa Se faca cunoscut tuturor, face pe Fiul Sau sa imbrace trupul omenesc si sa Se faca om si sa Se numeasca Iisus, ca intru trupul acesta aducindu-Se pe Sine pentru totj, sa-i elibereze pe to^i de plasmuirea de zei si de stricadune si sa Se faca Dom- nul si Imparatul tuturor 33 . Tocmai in a-L face pe El Tatal Domn si Imparat, consta ceea ce a spus Petru: «L-a facut pe El Domn si L-a trimis ca Hristos» (Fapte, 2, 36). Iar aceasta e una cu a zice ca «L-a facut> Tatal pe El om. Cad e propriu omului a fi facut. Dar nu L-a facut simplu om, d L-a facut (om) pentru a domni peste toji §i pentru a sfin|i pe to£ prin ungere 34 . 31. Imparatul adevarat este numai Dumnezeu eel nesupus stricaciuniii, descompune- rii §i morfii. 32. Nu Domnul a primit, cind S-a facut om, inceputul existenjei Sale, ci noi am primit de la El inceputul existen^ei noastre nestricacioase §i nemuritoare. Daca ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut aduce aceasta noua existenj;a. 33. Ii scapa pe toja de zeii plasmui^i de inchipuirea lor, care nu-i puteau ajuta sa scape de stricaciunea produsa de pacat si de patimi, prin faptul ca Se da El insusi pentru tofi, biruind din dragostea pentru ei pacatul si patimile egoismului. Asa ii elibereaza de proce- sul descompunerii prin patimi, ii face stapini peste ei insisi, supunindu-se Celui ce-i iubeste, Celui liber de patimi sau cistigindu-le iubirea fa)A de El si de semeni. Nu s-a facut om pentru a se incadra in destinul oamenilor cazuji. La ce-ar fi facut aceasta? Ci pentru a-i aduce sub stapinirea Lui, care e totodata eliperarea lor. Iar aceasta n-o putea face decit raminind si Dumnezeu. Dar totusi El devine imparat al tuturor si ca om si ca Frate al lor, ridicindu-i pe toji la aceasta demnitate a Lui. 34. Temelia invierii trupului intru nestricaciune a pus-o Domnul Hristos in biruirea afectelor. Dar luptind si noi impotriva afectelor cu ajutorul impartasirii de trupul inviat al Domnului, facem si noi radacina trupului din sufletul nostru capabila de a se dezvolta In trupul inviat cind toata natura se va innoi. Dar prin Jisnirea puterii din trupul inviat al Dom- nului la a doua venire, care va da chip inviat si nestricacios intregii creafii, vor invia si tru- purile celor ce vor merge in iadul vesnic. Dar acestea vor fi nu trupuri luminoase si nesupu- se chinurilor, ci trupuri intunecate si ca o carne vie, pururea purulenta si pururea persis- tent!. Precum trupurile celor din rai vor fi atit de stravezii ca nu prin trup se va vedea sufle- tul, ci invers (sfintul Grigorie Palama), asa si la cei din iad se va vedea prin sufletul inrait trupul, coplesit de sufletul demonizat. Astfel, primii vor fi inrudiji cu ingerii, iar ultimii, cu demonii. Dar inca acum exista o apropiere intre starea suflctolor dinainte de judocuta finalu §i sturea lor inviata. Asu avem sa inle-l(>gfm poato invicrcii luturor odatn cu Hiislos. 24b ^ SKlNTlH, A'I'ANAtUK CKI, MARK Caci desi a luat chip de rob Cuvintul care este in chipul lui Dum- nezeu, asumarea trupului n-a robit pe Cuvintul care e Domn prin fire 35 . Ci mai virtos prin aceasta s-a savirsit de catre Cuvintul eliberarea intregii umanita^i 38 . Iar Cuvintul, Domn prin fire si facut om, prin chipul de rob S-a facut Domnul tuturor si Hristos, spre a sfinji in Duhul pe to$i. Caci precum Dumnezeu facindu-Se Dumnezeu sprijinitor si zicind: «Voi fi lor Dumnezeu», nu Se face atunci mai mult Dumnezeu, nici nu incepe atunci sa Se faca Dumnezeu, ci ceea ce este pururea aceea Se face si celor ce-L roaga, cind voieste El, a§a si Hristos, fiind Domn si Imparat vesnic, nu Se face and este trimis mai mult Dumnezeu, nici nu incepe atunci sa fie Domn si Imparat, ci ceea ce este pururea aceea S-a facut atunci si dupa ^rup 37 si, rascumparind pe to^i, Se face si astfel Domn al viilor si al morji- lor 38 . Caci de acum toate slujesc Lui. Aceasta este ceea ce spune David: «Zis-a Domnul Domnului Meu: Sezi de-a dreapta Mea, pina ce voi pune pe dusmanii Tai asternut picioarelor Tale» (Ps. 109, 1). Caci nu se putea savirsj rascumpararea prin altul, dedt prin Domnul prin fire, ca nu cumva fiind creaji prin Fiul sa numim pe altul Domn si sa cadem in nebu- nia ariana si elina, slujind fapturii in locul lui Dumnezeu, Care a creat toate 39 . XV Acesta e, dupa pujinatatea mea, in^elesul celor spuse. Caci cuvintele spuse de Petru catre iudei au o cauza adevarata §i buna. Pentru ca iudeii, ratacind de la adevar, asteapta pe Hristos care va veni. Si nu socotesc ca El va primi sa patimeasca, ci zic cele ce nu le injeleg: «Noi stim ca atunci cind va veni Hristos va ramine in veac; deci cum zici Tu ca El trebuie sa Se inal|e?» (loan, 12, 34). Apoi nu-L socotesc pe El Cuvintul care vine in trup, ci ca va fi simplu om, cum au fost to$i regii. Dar Domnul, rusinind pe sofii lui Cleopa, a invatat ca Hristos trebuie sa patimeasca intii (Luca, 24, 26); iar pe ceilalji iudei, ca Dumnezeu a venit pe pamint, zicind: «Daca i-a 35. Trupul 1-a luat El insu§i din ini^iativa Lui, nu I s-a dat. El n-a fost facut om dintr-o intyiativa straina, ci El insusi, sau si El insugi S-a facut om, conlucrind cu Tatal si cu Duhul Sftnt. El este liber fa$a de trupul Lui de la inceput, il suporta in libertate. E Imparatul lui, nu robul lui. Sau Se face rob de buna voie, raminind si Imparat. 36. Eliberind trupul ca Cel ce e stapinul tuturor si nestapinit de nimic in firea umana luata de El, elibereaza in potenj;a intreaga umanitate unita cu El. Dar aceasta e una cu a fi stapinita de Dumnezeu eel liber, facindu-se si ea libera de robie. 37. Aflindu-Se din veci, Domn si Imparat ca Dumnezeu, nestapinit de nimic superior, Se face si dupa trup. Caci nici dupa trup nu este stapinit de nimic, facindu-Se izvor de libertate si de putere si, prin aceasta, aducind sub stapinirea Sa, ca fiinje libere pe to^i cei ce se alipesc de El. El S-a facut in chip paradoxal prin patimirea mor^ii, din chip de rob, tnvingitor al mor^ii, ridicat intru slava. 38. Cel ce rascumpara pe to^i, platind cu suportarea mor^ii de catre El moartea tuturor ca sa o biruiasca, Se face Stapinul lor, eliberindu-i in acelagi timp. 39. Cine slujeste creaturii, roaba legilor si mor^ii, ramine supus acestora pierzind din caracterul si demnitatea persoanei. TKW CUVINTtt tMPUTHIVA AKIKNILOH 247 numit dumnezei pe aceia pentru care S-a facut Cuvlntul lui Dumnezeu - §i nu poate minf-i Scriptura - catre Acela pe care Tatal L-a sfinjit si L-a trimis in lume, voi zicefi: Tu hulesti, fiindca am spus ca sint Fiul lui Dumnezeu?»- (loan, 10, 35). 1 XVI De aceea Petru, invafind acestea de la Mintuitorul, i-a corectat pe iudei m ambele privinje: O, iudei, dta vreme dumnezeiestile Scripturi vestesc ca va veni Hristos, voi II socotiti pe El om simplu, ca pe unul dintrecei din David. Dar cele sense despre El nu-L arata asa cum zicetj voi, ci II vestesc Domn si Dumnezeu §i nemuritor §i Datatorul viefii. Caci Moise a zis: «Veti vedea viaja voastra spinzurata inaintea ochilor vostri- (Deut., 28, 66) 40 . Iar David zice: «Sezi de-a dreapta Mea pina ce voi pune pe dusmanii Tai asternut picioarelor Tale» (Ps. 109, 1). Dar in alt loc zice: «Nu vei lasa sufletul Meu in iad, nici nu-1 vei da pe eel cuvios al Tau sa vada stricaciunea» (Ps. 15, 10). Ca aceste cuvinte nu se refera la David, o marturiseste el insu§i, numind pe Cel ce va veni, Domnul sau. Dar vedefj §i voi ca David a murit §i ramasijele lui sint la voi. Deci cuvintele acestea s-au spus de Dumnezeu si nu poate fi vreo minciuna in ele. Daca deci puteji arata ca unul de felul acesta a venit inainte si pute]i dovedi ca el este Dumnezeu din semnele §i minunile ce le-a facut, va contrazicej;i pe voi insiva. Iar daca nu-1 puteji arata pe unul de felul acesta ca a venit, ci-1 a§teptaj;i inca, cunoa§te^i timpul de la David. Caci cele spuse de el se potrivesc timpului de faj;a. Iar daca timpul prezis odinioara este eel de faja §i aji vazut voi in§iva cele savirgite la voi, cunoa§tej;i ca acest Iisus, pe Care voi L-a$i rastignit, este Hristos eel asteptat. Caci David si to|i proo- rocii au murit, §i mormintele lor sint la voi; dar invierea savir§ita acum v-a aratat ca cele scrise se refera la El 41 . Faptul rastignirii arata implinirea cuvintului: «Vet;i vedea viaja voastra spinzurata^; iar strapungerea coas- tei Lui prin sulifa implinegte cuvintul: «ca o oaie spre junghiere S-a adus» (Isaia, 53, 7). Iar prin faptul ca n-a inviat numai, ci a si ridicat mort;i vechi din morminte (caci pe acestia i-au vazut mai mulf;i dintre voi) 42 , s-a impli- nit cuvintul: «Nu vei lasa sufletul Meu in iad» (Ps. 15, 10) §i: «inghif,it-a moartea, biruind-o» (Isaia, 25, 8) si: «A luat Dumnezeu» (toata lacrima) 40. Cuvinte care profefesc rastignirea lui Hristos. 41. Invierea lui Hristos e prima jinta a istoriei prezisa de prooroci. E Jinta care anti- cipeaza ^inta finala a istoriei, care depasegte puterile istoriei. Ea e conditional de invierea lui Hristos, ca arvuna a ei. 42. Matei, 27, 52. Trebuie sa fi fost tot o inviere cu trupuri coplegite de spirit, care se aratau cind voiau ca si trupul lui Hristos. Intre sufletul unit cu Hristos, care pastreaza In el radacinile trupului intarite, si trupul inviat, dar straveziu, este o legatura poten^iala, car<> se actualizeaza pentru to^i la invierea cea de obste si s-a realizat in parte pentru sfintii din Vechiul Testament cind Hristos a Invins moartea. 248 SFtNTUI, ATANASIE CE1, MARE (ibid.). Iar faptul ca a facut astfel de semne ca cele savirsfte, tl arata ca fiind Dumnezeu in trup §i ca fiind Via^a si Domnul morjii. Caci trebuia ca Hristos, Care a dat viafa altora, sa nu fie El insu§i tinut de moarte. Iar aceasta nu s-ar fi intimplat, daca, precum socottyi voi, Hristos ar fi fost simplu om. Cu adevarat El este Fiul lui Dumnezeu. Caci oamenii suit supu§i tofi morjii. Sa nu se mai indoiasca deci cineva, ci sa cunoasca in chip neindoielnic toata casa lui Israel ca acest Iisus, pe Care L-aJi vazut in chipul omului, facind astfel de semne si fapte, pe care nimeni nu le-a facut vreodata, este Insugi Hristos si Domnul tuturor. Caci facindu-Se om si numindu-Se Iisus, cum am spus mai inainte, nu S-a micsorat prin patimire ome- neasca, ci mai virtos, facindu-Se om, Se dovedeste Domnul celor vii §i celor morti 43 . Caci: «De vreme ce, precum a spus Apostolul, intru infe- lepciunea lui Dumnezeu lumea nu a cunoscut prin injelepciune 44 pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mintuiasca pe cei ce cred, prin nebunia propovaduirii» (I Cor., 1, 21). Asa si noi oamenii, deoarece nu am voit sa cunoastem pe Dumnezeu prin Cuvintul Lui §i sa slujim Cuvin- tului lui Dumnezeu, Celui ce ne e Stapin prin fire, a binevoit Dumnezeu sa arate in om domnia Lui si sa atraga pe toji la Sine 45 . Dar nu se cuvenea sa o faca aceasta printr-un om simplu, ca nu cumva, avind noi ca Domn un om, sa devenim inchinatori ai omului (antropolatri) 46 . De aceea Insugi Cuvintul S-a facut trup 47 §i s-a chemat numele lui Iisus. §i asa L-a facut pe El Tatal Domn si Hristos, ceea ce e una cu a zice: L-a facut sa dom- 43. Daca nu S-ar fi facut om, nu ar fi biruit din launtrul trupului, angajind si efortul omului, af ectele si moartea ca urmari ale pacatului, facindu-Se Domn puternic in viaja §i in favoarea oamenilor. Tocmai facindu-Se om §i suportind moartea noastra ca s-o biruiasca, Si-a dovedit Fiul lui Dumnezeu mai mult dumnezeirea Sa, sau a facut-o mai eficienta asu- pra noastra. 44. A fost In|;elepciunea lui Dumnezeu in temeiul careia oamenii n-au putut injelege, prin in^elepciunea lor contrara Ei, marea putere mai presus de natura, aratata in intrupa- rea, crucea si invierea Domnului. 45. Omul s-a lasat ispitit sa infeleaga prin inj;elepciunea sa, Infelepciunea lui Dumne- zeu. Prin aceasta s-a inchis in pacatul mindriei, in stricaciune §i in moarte. De aceea Dum- nezeu a facut In^elepciunea Sa ipostas al firii omenesti, ca sa ni se impuna ca distincta de a noastra. Deci tot Dumnezeu (sau Cuvintul lui Dumnezeu) esteCel ce ne mintuieste, dar lucrind prin om, descoperindu-i-Se si stralucindu-i ca adevarataln|;elepciune. Nu ne poate mintui un om simplu, sau un rob al mindriei, uzind de puterile naturale prin care ramine rob. De aceea nu ni se poate face un om simplu, niciJDomn adevarat, ci un domn fals care sporeste robia in care ne aflam cu robia in care se afla el si prin care ni se face tiran. Lucrind in omul slab, dar capabil sa incapa pe Dumnezeu in el, a mintuit Dumnezeu pe oameni. Pentru ca in omul care se umfla pe sine prin mindrie nu incape Dumnezeu. 46. Si sa ne inchidem iarasi in grantyele umanului. 47. Minunea omului se arata in faptul ca Insusi Fiul lui Dumnezeu Se poate imbraca in el si Se poate manifests prin el. Dar micimea omului, pe de alta parte, se arata in aceea ca nu ne putem mintui inchizindu-ne in omenesc. TKKI C1IVINTK tMI'OTHIVA AKIKNII.OK 24!) neasca si sa fmparajeasca, pentru ca in numele lui Iisus, pe Care voi L-aJi rastignit, precum se pleaca tot genunchiul, asa sa cunoastem si noi ca Doran si Imparat pe Fiul si, prin El, pe Tatal 4 ". XVII Auzind acestea mulji iudei s-au rusinat si au cunoscut in sfirsit pe Hristos, cum se scrie in Fapte (2, 37). Dar intrucit arienii se hotarasc sa ramina iudei si sa se opuna lui Petru, sa le spunem niste cuvinte asema- natoare. Poate ca in felul acesta se vor rusina §i ei si vor cunoaste inva^a- tura adevarata a dumnezeiestii Scripturi. Ca Hristos este Doran §i Impa- rat, s-a facut deci vadit din cele spuse inainte §i nimeni nu se indoieste despre aceasta. Caci fiind Fiu al lui Dumnezeu, trebuie sa fie asemenea Lui. Iar fiind asemenea, numaidecit este si Domn §i Imparat. Caci insusi El zice: «Cine Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9). Ca §i singura spusa a lui Petru: «L-a facut pe El Domn si Hristos* (Fapte, 2, 36), arata ca Fiul nu e faptura, se poate vedea din binecuvintarea lui Isaac, desi aceasta e numai un chip intunecos a ceea ce spunem acum. Caci acela a spus lui Iacov: «Fa-te domn al fratelui tau», iar lui Esau: «Iata 1-am facut pe el domn al tau» (Fac, 27, 29, 37). Chiar daca «a facut» ar indica fiin|;a si inceputul facerii lui Iacov, nici in acest caz n-ar trebui sa se gindeasca asa despre Cuvintul. Caci Cuvvntul nu e faptura lui Dumnezeu, ca Iacov. Ar putea sa intrebe despre aceasta si pe aljii, ca sa nu mai staruie in greseala. Iar daca acestea nu se in|;eleg despre fiinja, nici despre inceputul existen- |;ei, macar ca Iacov este dupa fire creatura si faptura, cum nu sint mai furiosi decit diavolul, cind cele ce nu indraznesc sa le atribuie nici celor creaji prin fire le atribuie Fiului lui Dumnezeu, zicind de El ca e faptura? Caci spunind Isaac: «Fa-te»- §i «l-am facut»- n-a indicat nici inceputul facerii lui Iacov, nici fiinja hu* pentru ca le-a spus acestea dupa treizeci si mai mutyi de ani de la facerea (nasterea) lui; ci stapinirea peste fratele sau, care i s-a dat dupa aceea. xvm Cu atit mai mult ne-a indicat Petru fiinja Cuvintului spunind acestea. Caci II stia pe El ca Fiul lui Dumnezeu, odata ce a marturisit «Tu esti Hris- tos, Fiul lui Dumnezeu celui viu»- (Matei, 16, 16). Ci a indicat Imparafia si Domnia Lui, cea facuta si intemeiata pentru noi dupa har. De aceea, spu- nind acestea, nu a lasat nepomenita dumnezeirea vesnica si primita de la Tatal a Fiului lui Dumnezeu. Ba a spus inainte si ca El a varsat pe Duhul peste noi. Dar a da Duhul cu putere nu e propriu fapturii, nici zidirii, ci e 48. Prin om, rare v «dupn chipul» Tatului, so cunoaste chipul Tntalui (sau Fiul), n'\, prin chip, Tnlal insusi. '■^ r>() SI'INIUI, ATANA.MK (Kl, MAHK darul lui Dumnezeu 4 ". Caci fapturile se sfint,esc de Sfintul Duh. Dar Fiul nu e sfint.it de Sfintul Duh, ci mai virtos El insugi ll da pe Acesta tuturor, aratind ca nu e faptura, ci Fiu adevarat al Tatalui 50 . Totusi se spune de Cel ce da Duhul, ca S-a si facut. Caci Domnul S-a facut in ceea ce sintem noi dupa omenitatea Lui. Dar II si da, pentru ca e Cuvintul lui Dumnezeu 51 . Caci a fost pururea §i este, §i, precum e Fiu, asa e §i Domnul si Imparatul tuturor, fiind intra toate asemenea Tatalui §i avind toate ale Tatalui, precum a spus El insu§i (loan, 16, 15). Dar sa cercetam §i spusa din Pilde: «Domnul m-a creat inceput al cai- lor Sale spre lucrurile Sale» (Pilde, 8, 22) 5Z . tnsa aratindu-Se ca nu e fap- tura, Cuvintul S-a aratat ca nu e creat. Caci e acela§i lucru a spune ca e faptura §i ca e creat. Astfel dovada ca nu e faptura e aceeasi cu dovada ca nu e creat. De aceea se va mira cineva ca ei i§i nascocesc §i din aceasta un motiv al necredinjei si nu se ru§ineaza de dovezile prin care au fost res- pinsi. Mai intii au incercat sa amageasca pe cei simpli, intrebindu-i: «Cel ce este a facut pe eel ce nu este din ceea ce nu este, sau pe eel ce este?» §i: «Ai avut un fiu Tnainte de a se naste?» Dar §i aceasta intrebare dovedin- du-se neserioasa, au nascocit altceva: «E Unul eel nefacut sau doi?» Dar respingi fund §i in aceasta, indata au nascocit altceva: «Oare e liber §i de o fire schimbacioasa?» Inlaturata fiind §i aceasta, au recurs la cuvintul Apostolului: «Cu atit mai presus facindu-Se decit ingerii>^ (Evr., 3, 2). Dar dupa ce adevarul a aratat §i in|;elesul acesteia, acum, adunind toate aces- tea, socotesc sa-si intemeieze erezia pe cuvintele «faptura>v §i -«creatura». Si dindu-le acelea§i in];elesuri, nu se rejin de la relele lor cugetari, ci le sucesc si le rastalmacesc iara§i in multe feluri, doar vor putea amagi pe 49. Nu se poate revarsa ca o ploaie §i ca o viafa nesfirgita Duhul din faptura marginita, ci numai din oceanul infinit al viejii dumnezeiesti. 50. Sfin^enia este exclusiv un atribut al lui Dumnezeu. Caci in El e dinamica desavirsi- rii spre care aspira si de care e condus omul. De aceea aspirajia spre ea ne e sadita si sus^i- nuta m deosebi de Sfintul Duh, dinamica ipostaziata a Tatalui ce Se coboara spre fapturi, odata ce acestea sint aduse le existen^a. Iar dragostea nu e un lucru pasiv, ci o miscare libera. Cu atit mai mult e asa in Dumnezeu. De aceea e Persoana, si anume in gradul Ei suprem, Persoana dumnezeiasca. Cu eft se desavir§este, sau se sfinjsste cineva mai mult, cu atit e mai liber (in dragoste) sau mai persoana. Dar Fiul nu e nici El supus in mod pasiv Duhului. El ne daruieste Duhul sfin|;eniei in libertate, sau ne aduna in Duhul care odih- neste in El. 51. Hristos ne da Duhul, dar L-a si primit de la Tatal. II da ca Dumnezeu, II primeste ca om, pentru ca in El si in El sa-L primim si noi. El Si-1 da Siesi si-L primegte pentru noi, dar ll primeste de la Sine. Daca L-ar primi de la altul, n-ar fi El insusi care ni-L da, ci L-am primi si noi de la Dumnezeu, avindu-L pe El numai ca mijlocitor. El insa e pe de o parte mijlocitor, pe de alta, Izvorul Duhului. In umanitatea Lui e ca Fiul izvor ultim al sfinj;eniei. Hristos «S-a facut» sfint ca om prin El insusi ; dar «S-a facut» sfint El insusi, pentru ca e nu numai om, ci si Dumnezeu. 52. In Hristos, Dumnezeu a facut o deschizatura in umanitate spre Sine, facindu-Se El insusi unul din subiectele ei. Aceasta e coborirea Lui «necoborita», cobortrea prin care a fnaltat omenirea in planul dumnezeiesc. THKI ClIVIN'IT, IMKl't'KIVA AHIKNtl.OH 'JM^ vreunii prin schimbarea nelncetata a argumentelor. Degi prin cele spuse Inainte s-a aratat gi degertaciunea acestei nascociri a lor, totugi pentru ca raspmdesc peste tot spusa din Pilde gi multora din cei ce nu cunosc cre- dinja cregtina li se pare ca ea spune ceva, e de trebuinfa ca, precum am cercetat cuvintul: «Fiind credincios Celui ce L-a facut pe El» (Evr., 1, 4), sa cercetam §i cuvintul: «M-a create, ca, precum in toate, a§a §i in aceasta sa se arate ca nu au in capul lor altceva decit naluciri. XIX Mai intii, ce au prezentat la inceput, cind a fost plasmuita de catre ei aceasta erezie, fericitului intru pomenire Alexandru? Atunci au scris: e creatura, dar nu una dintre creaturi; faptura, dar nu ca una dintre fapturi; e nascut, dar unul dintre nascufi. Sa vada fiecare viclenia si fajarnicia acestei erezii! Caci cunoscindu-si uri|;enia cugetarii lor nebune, se silesc sa o infrumusejeze prin neclaritatea vorbelor. §i spun ceea ce cugeta, anume ca e creatura, dar socotesc ca se pot ascunde, adaugind: dar nu ca una dintre creaturi 53 . Dar spunind asa, i§i dau §i mai mult pe faj.a necredinja. Caci daca e, dupa voi, creatura, cum va preface^ zicind: dar nu ca una dintre creaturi? Si daca este faptura, cum nu e una dintre fap- turi? In acestea se poate vedea veninul ereziei. Iar zicindu-I «nascut», dar unul din cei nascuji, recunosc mulfi fii si dogmatizeaza ca unul dintre aceg- tia e Domnul. Astfel, dupa ei, El nu mai este Unul nascut, ci intre mulfi fra^i este si el un nascut §i'un fiu. Dar ce nevoie e de aceasta ipocrizie, ca sa spuna pe de o parte de El ca e creatura, pe de alta ca nu e creatura? Caci daca spuneji ca nu e una dintre creaturi, sofisma voastra se va dovedi lip- sita de injeles. Pentru ca spune|;i pe de alta parte ca e una dintre creaturi. §i toate cite le-ar spune cineva despre celelalte creaturi, le cugetaji §i voi despre Fiul, ca ni§te nebuni §i orbi cu adevarat. Care alta dintre creaturi este altfel decit celelalte, ca sa pute|;i spune §i despre Fiul ca e deosebit? 84 53. Nu e ceva intermediar intre creat §i necreat. Creatul e din nimic. Necreatul nu e din nimic. Nu poate sa fie ceva din nimic si in acelasi timp sa nu fie din nimic. De fapt arienii se complaceau intr-un fel de panteism neoplatonic. Toate sint din ceva, dupa ei, dar unele mai intii si mai aproape de esenja sursa, altele mai tirziu si mai departe de aceea. Sffntul Atanasie nu admite acest panteism ambiguu. Pentru el exista un Dumnezeu In Treime si o lume creata, cu totul deosebite una de alta. Fiul e Fiul Tatalui, nascut din El, dar nu creat. In panteism nu exista mintuire, caci totul e supus aparitiei si dispari^iei. Pe sfintul Atana- sie il intereseaza mintuirea omului personal in Dumnezeu Cei personal care dureaza In veci. In panteism nu exista nimic absolut, nimic stapin pe sine fnsusi. Totul e un total rela- tiv, sau un absolut supus legilor oarbe, totul pluteste in intunericul lipsei de sens. Pornirea spre existen^a individuala e considerata ca forma a patimilor, care prin aceasta isi primesc o justificare, dar justificarea foarte relativa a unei placeri de o clipa. Daca Tatal nu are o plenitudine a vie{ii in Sine, prin iubirea dintre El si Fiul Sau, atunci El e un amestec intr«> creat si necreat. El e din veci, dar in mod neliber, ca o nature fara sens. 54. Nici o creatura nu se deosebeste de celelalte fapturi sau creaturi ca creatura. Sa se arate vreo deosebire esenjiala dintre ele, ca sa poata fi distins si Fiul ca crouturu de olo. 252 grlNTUt, ATANAMIK CKL MARE §i toata creaflunea aratata s-a facut In gase zile. in prima zi s-a facut lumina; in a doua taria; m a treia, adunfnd apele, a aratat uscatul, ca sa produce din el felurite roade; in a patra a facut soarele §i luna si toata ceata stelelor; in a cincea a dat fiinja viefuitoarelor din mare si pasarilor din aer; in a §aptea a facut animalele cu patru picioare de pe pamint si in sfirsit pe om. «Iar cele navazute ale lui Dumnezeu de la zidirea lumii, din fapturi fiind cunoscute, se vad» (Rom., 1, 20). Desigur nici lumina nu e ca noaptea, nici soarele ca luna, nici cele necuvintatoare ca omul cuvintator, nici ingerii ca Scaunele, nici Scaunele ca Stapiniile. Dar toate sint crea- turi. Insa fiecare dupa neamul sau fiinf a proprie, cum s-a facut, asa este si ramine. XX Deri sau sa se scoata Cuvintul dintre fapturi si sa fie unit ca Creator cu Tatal si sa fie marturisit Fiu; sau, daca e in general creatura, sa fie martu- risit ca aflindu-se in aceeasi relate ca celelalte fapturi intre ele. Sau sa se spuna ca fiecare dintre acelea poate fi numita creatura, dar nu ca una dintre creaturi; sau nascuta, sau facuta, dar nu ca una dintre fapturi, sau dintre nascuji. De fapt voi aji spus ca nascutul si facutul sint acelasi lucru, scriind: nascut sau facut 55 . Astfel, dupa voi, desi Fiul intrece pe celelalte, cfnd e comparat cu ele II socotiji nu mai pujin creatura ca §i pe acelea. De fapt si intre creaturile prin fire unele intrec pe altele. Caci stea de stea se deosebeste (I Cor., 15, 41) in slava. Dar §i celelalte toate se deosebesc intre ele, cind sint comparate. Insa aceasta nu le face pe unele stapine, iar pe altele roabe celor mai inalte 56 . Nici pe unele cauza facatoare, iar pe altele ca facute prin acelea 57 . Ci toate au prin fire insusirea de a fi facute si create, marturisind prin ele pe Creatorul lor, cum zice David in psalm: «Cerurile spun slava lui Dumnezeu §i facerea miinilor Lui o vesteste taria>->- (Ps. 18, 2) 58 . Sau cum zice si inteleptul Zorobabel: «Tot pamintul 55. Fa$& de aceasta concluzie ariana, in Simbolul de la Niceea s-a spus: «nascut, nu facut>». Se vedea de aici iara§i panteismul arianismului, care identifica in fond toate, spu- nlndu-le nefacute §i facute, prin aceea ca toate au un in};eles relativ. 56. Caci toate sint supuse legilor oarbe si fara sens. 57. De fapt cauza propriu-zisa a tuturor este Dumnezeu, Care nu e cauzat de nimic. Numai El e cauza fara sa fie si ef ect. Numai in El calitatea de cauza nu e slabita de calitatea de efect. Cel ce e intii efect, arata in ceea ce se produce prin el pe eel care ii este lui insusi cauza. Numai Dumnezeu nu arata in lucrarile Sale pe cineva superior drept cauza a lor sau a Lui. 58. Aceasta nu inseamna o cunoastere a lui Dumnezeu prin analogie. Dumnezeu e cu totul altfel decit creaturile. Ele cer un Creator deosebit de ele. Ele se arata ca neputind fi prin ele. Dar prin aceasta se arata limitate §i subordonate unor legi. Insa trebuie sa fie cineva care nu e limitat, condi^ionat, supus unor legi. Trebuie sa fie cineva care are putere sa le faca pe toate fara sa aiba nevoie de a fi fost facut de altcineva, fara sa fie incadrat in THKI t'UVINTF, IMPO'IKIVA AHIKNII.OM 2M cheama dreptatea si cerul o binecuvinteaza; gi toate lucrurile se clatina si tremura*. (III Ezdra 4, 36). M Iar Facatorul lor este Cuvintul. Caci El insusi zice: «Eu sint Adevarul* (loan, 14, 6). Deci nu e creatura Cuvintul, ci singur e propriu Tatalui §i intru El toate se armonizeaza §i El e laudat de toate ca Creator. «Eram, zice El insusi, la El orinduind» (Pilde, 8, 30) 80 ; §i: «Tatal Meu pina acuma lucreaza, §i Eu lucrez» (loan, 5, 17). Iar: «pina acum» arata pe Cuvintul existind etern in Tatal. Caci e propriu Cuvintului sa lucreze faptele Tata- lui §i sa nu fie in afara de El. XXI Iar daca ceea ce lucreaza Tatal aceea lucreaza si Fiul §i cele ce le creeaza Fiul sint creaturile Tatalui, pe de alta parte daca Fiul este lucru si creatura a Tatalui, atunci sau se lucreaza §i Se creeaza si Fiul pe Sine insu§i (fiindca cele ce le lucreaza Tatal sint §i lucruri ale Fiului), ceea ce este absurd si cu neputinja; sau creind §i lucrind cele ale Tatalui, El nu e lucru, nici creatura, ca nu cumva Acelasi fiind Cauza facatoare sa Se afle intre cele create, facindu-Se pe Sine eel ce a fost facut, sau mai bine zis aflindu-Se ca unul ce nu poate crea 61 . Caci daca, dupa voi, El S-a facut din ordinea dependenjelor reciproce, ci care trebuie sa le fi dat tuturor aceste legi odata cu existen^a. 59. Pamintul invoca dreptatea, pentru ca are nevoie de ea, dar nu §i-o poate da. E facut pentru ea, dar nu el o face. Dreptatea e mai inalta decit el. Pamintul o cunoaste din nevoia ce o simte de ea, dar si din faptul ca nu si-o poate da el insu§i. Ea vine de la Dumne- zeu, ea e semnul existen^ei §i lucrarii Lui, deosebita de a pamintului, dar de care pamintul are nevoie. Dumnezeu nu e ca creaturile, dar ele au nevoie de El §i prin aceasta II cunosc. Dar II cunosc ca fiind altfel decit ele. Pe de alta parte toate lucrurile se clatina §i tremura si cunosc pe Dumnezeu din aceasta neputinja a lor, din aceasta sim^ire ca se afla in faj,a Cuiva care nu se clatina ca ele, care e cu totul altfel decit ele, de care au nevoie pentru durata lor si pentru o viaja mai inalta. Atita il cunosc pe Dumnezeu: ca avind nevoie de El, deci ca izvor al puterii lor de a fi. Dar intrucit in aceasta II cunosc ca e altfel decit ele, nu-L cunosc decit ca mister, in mod apofatic^ Dar acest mister lumineaza sensul existenjei lor, nu-1 acopera de intuneric ca minciuna §i ca procedeele magiei. Deci cerurile spun marirea •lui Dumnezeu nu numai prin marirea lor, ci si prin minusul aflat in marirea lor. 60. Fiecare e pus, ca rajiunea creata, dupa chipul unei rajiuni existente in Cuvintul, sa inainteze spre tot mai mare asemanare cu acea ra|;iune si cu Cuvintul in care se afla pina la un fel de unire neconfundata cu El. Caci in fiecare din acele radium e Cuvintul insusi. Ajungind acolo, omul se descopera in autenticitatea sa cea mai proprie, pe masura ce des- copera pe Cuvintul unit cu sine; si descopera pe ceilalp prin autenticitatea ra<;iunii lor. Numai in aceasta armonizare intre ele se descopera pe ele insegi. Fiecare subiect se desco- pera si se realizeaza pe sine, descoperindu-si armonia cu al^ii si unirea sa cu Cuvintul dumnezeiesc in care se afla toate. Prin aceasta devine tot mai mult un subiect liber lucra- tor §i armonizator impreuna cu Cuvintul. 61. Omul ca faptura, in parte subiect, in parte obiect, pe de o parte lucreaza, pe de alta e lucrat. El nu e pur lucrator, pur activ, pentru ca e creat. Fiul lucreaza numai, nu e si lucrat, pentru ca nu este obiect, ci numai Subiect, ca Dumnezeu, ca Creator si ca Proniu- tor si Mfntuitor. Ca Fiu al lui Dumnezeu, fiind in gradul suprem Subiect activ e capabiL.Ma creeze din nimic, intr-o independent total a de orice. 2fl4 NKtNTIII, ATANASIK. I'KI, MAHK cele ce nu erau, cum a putut aduce la existen^a cele ce nu sint (sa le creeze)? 82 Sau daca, fiind creatura, aduce si el la existenja o creatura, tre- buie cugetat despre orice creatura acelasi lucru, deci trebuie socotit ca toate pot crea. Si daca gxndiji a§a, ce nevoie mai e de Cuvintul, odata ce cele subordonate pot fi create de cele superioare? Sau fiecare dintre cele facute ar fi putut auzi la inceput de la Dumnezeu: «Fii» §i «Fa-te» §i s-ar fi creat astfel fiecare pe sine. Dar nici nu s-a scris aceasta, nici nu era cu pu- tin^a. Caci nici una dintre cele facute nu este cauza creatoare 63 . Toate s-au facut prin Cuvintul. Deci daca si Cuvintul ar fi dintre creaturi, nu le-ar lucra pe toate 64 . Nici ingerii nu le pot crea, fiind si ei creaturi, chiar daca Valentin, Marcion si Vasilide socotesc asa, iar voi susjinefi cele ale lor. Nici soarele, fiind creatura, nu va aduce vreodata la existen^a ceea ce nu e, nici omul nu va crea pe om, nici piatra nu va inventa piatra, nici lemnul nu va spori lemnul. Ci Dumnezeu este Cel ce formeaza omul in pintece si inatya munjii si lungeste lemnele. Iar omul fiind capabil de stiinja da forme materiei si modified si prelucreaza cele ce sint, cum a inva|at. Si le iubeste chiar si numai pentru ca au fost facute. Dar cunoscindu-si firea lui, de are nevoie de ceva, stie ca trebuie sa o ceara de la Dumnezeu. xxn Daca deci se spune ca Dumnezeu face §i alcatuie§te numai din mate- rie, aceasta este o cugetare elina. In acest caz Dumnezeu trebuie numit megtegugar, nu Facator. §i in acest caz Cuvintul (Ra^iunea) lucreaza materia la porunca lui Dumnezeu si slujind Lui. Dar daca Dumnezeu cheama cele ce nu sint la existen^a prin Cuvintul Sau, Cuvintul nu este din cele ce nu sint §i din cele chemate la existenj;a, ca sa nu cautam un alt Cuvint prin care si acesta a fost chemat la existenja 65 . Caci prin Cuvint s-au facut cele ce nu sint. Si daca prin El creeaza si face Dumnezeu, El nu 62. Daca a fost creat din nimic, e dependent de Cel ce L-a creat, sau e in mare grad limitat §i pasiv. Cum poate fi deci atit de puternic in lucrarea Lui, atit de independent in puterea Lui Tncit sa creeze din nimic? 63. Cel creat nu poate fi cauza creatoare. Caci puterea lui e limitata. Numai Cel dotat cu putere nelimitata poate crea din nimic. Calitatea de creatura ii limiteaza puterea. E dependent de cauza creatoare suprema. El vine de la altul. Ceea ce poate face, face din puterea ce-i vine de la altul. §i e dependent de tot complexul universal in care e incadrat de Creatorul adevarat, neputind iegi din el. Puterile lui ramin incadrate in elementele care-1 constituie. Nu poate decit sa se foloseasca de ele daca e liber. Iar daca nu e liber, aceste elemente §i cele ale cosmosului dispun de el. 64. Ceea ce exista prin faptul de a fi fost creat e in mare parte obiect supus lucrarii, nu lucrator pur, deci nu poate avea supuse toate lucrarile sale, calitate pe care o are numai Dumnezeu cel necreat, dar Creator. 65. Aci Cuvintul are sens de exprimare. Dar ca Dumnezeu sa poata chema prin Cuvint la existence cele ce nu sint, El trebuie sa-§i vorbeasca si Lui insusi, din veci. Caci altfel s-ar produce o mare modificare in Dumnezeu, daca ar incepe sa vorbeasca numai cind cheama lucrurile la existen(.a. Cine se adreseaza celor din afara trebuie sa se adreseze intr-un fel §i THttl CUV1NTK IMKJTUIVA AKIKNIUtlt 2M este dintre cele create si facute, ci mai vfrtos e Cuvintul lui Dumnezeu care creeaza; e Cuvintul care si din lucrurile Tatfilui, pe care El insusi le creeaza, se cunoaste ca este in Tatal si Tatal intru El, si cine-L vede pe El vede pe Tatal (loan, 14, 9-10), pentru ca e propriu fiintei Lui si pentru asemanarea Fiului cu Tatal in toate 88 . Cum deci creeaza Tatal prin El, daca nu e Cuvintul §i Intelepciunea Lui? Dar cum ar fi Cuvintul §i inte- lepciunea Lui, daca n-ar fi nascut din fiinj;a Lui, ci ar fi fost facut din cele ce nu sint? §i cum, toate fiind din cele ce nu sint si creaturi, iar Fiul fiind, dupa ei, una dintre creaturi si din cele ce nu au fost cindva, poate descoperi singur pe Tatal; §i nimeni altul, ci singur El cunoaste pe Tatal? 87 Caci daca e cu putin^a ca el, faptura fiind, sa cunoasca pe Tatal, Acesta poate fi cunoscut de to}!, pe masura fiecaruia. Caci toate sint fapturi ca si ele 88 . Iar daca nu e cu putin|a celor facute nici sa vada, nici sa cunoasca pe Tatal, caci vede- rea §i cunoasterea Lui intrece puterea tuturor, cum insusi Dumnezeu a zis: «Nimeni nu va vedea faja Mea si va fi viu» (Ies., 33, 20), si daca Fiul a zis: «Nimeni nu cunoaste pe Tatal decit Fiul» (Matei, 11, 27), atunci Cuvintul e altceva decit cele facute, singur El cunoscindu-L §i vazindu-L pe Tatal, precum a zis: «Caci nu L-a vazut altcineva pe Tatal, decit Cel ce este la Tatal»- (loan, 6, 46); §i: «Nimeni nu cunoaste pe Tatal decit Fiul» (Matei, 11,27), chiar daca lui Arie nu i se pare asa. Cum deci singur El L-a cunoscut pe Tatal, daca nu singur El e propriu al Lui? §i cum ar fi propriu al Lui, daca ar fi creatura si n-ar fi Fiul adevarat al Lui? Nu trebuie sa obosim spunind acestea mereu in favoarea dreptei credin];e. Caci e pro- priu necredinj;ei a cugeta ca Fiul este unul dintre toate. §i e o hula si o aiu- reala a spune ca e creatura, dar nu ca una dintre creaturi; §i faptura, dar nu ca una dintre fapturi; §i nascut, dar nu ca unul dintre cei nascuji. Caci sie insu§i. Exista o comunicare bipersonala in Dumnezeu Inainte ca sa Se adreseze celor pecare le creeaza. Pe om il aduce la existenfa, dindu-i prin Cuvintul Sau creator, chiar din momentul apari^iei lui in existen^a, caracterul de tu. Si in crearea tuturor lucrurilor e implicat acest tu, care le va folosi. Prin crearea tuturor, Dumnezeu Se adreseaza implicit omului. Dar dialogul intre Dumnezeu si lume - care e un conjinut al omului - presupune dialogul vesnic in Dumnezeu insu§i. 66. Numai daca prin Cuvint in^elegem existen^a in Dumnezeu a unei relajii interper- sonale, putem in^elege de ce a trebuit sa faca Dumnezeu lumea prin Cuvintul. 67. Lucrul are importanja practica pentru mintuirea noastra. Daca in Hristos nu e Fiul Unul nascut, ci o creatura, Hristos nu ne-a adus nici El adevarata cunostinfa a lui Dumne- zeu si nu ne-a pus in comunicare mintuitoare cu Dumnezeu. Si atunci raminem definitiv inchisi in imanenj;a noastra. Numai in Hristos experiem transcendence mintuitoare a lui Dumnezeu, sau faptul ca exista un Dumnezeu transcendent lumii acesteia, in care toate individuatiunile pier, dar din care El ne poate ridica. 68. Un dumnezeu cunoscut de toate cele create la fel e un dumnezeu panteist, deux sive natura. Iar un astfel de dumnezeu nu ne poate mintui do pieirea eterna. In afura Sfin- tei Treimi §i a Fiului lui Dumnezeu eel fntrupat nu e decit panteismul si mourtea dcfinitiwi a persoanei. 2M 8KINTUI. ATANASIK CBI. MARK cum nu e una dintre acestea, daca, dupa ei, nu era inainte de a se naste?"' De fapt e propriu creaturilor §i fapturilor sa nu fie inainte de a se face gi sa-si primeasca existente din cele ce nu sfnt (din nimic), chiar daca una intrece pe altele in slava. Aceasta o vedem si in toate celelalte crea- turi, care se deosebesc intre ele cum o dovedesc cele ce se vad. XXIII Dar daca, dupa eretici, era creatura sau faptura, dar nu ca una dintre fapturi, deosebindu-se de ele prin slava, ar fi trebuit ca sa fie aratat de Scriptura prin comparable mai inalt decit celelalte fapturi, spunindu-se de pilda ca e mai marit decit arhanghelii, mai cinstit decit Scaunele, mai stralucitor decit soarele §i luna, mai inalt decit cerurile. Dar nu e indicat astfel, ci Tatal II arata ca fiind Fiul Lui propriu §i unic, zicind 70 : «Fiul Meu esti Tu» (Ps. 2, 7) §i: «Acesta este Fiul Meu eel iubit intru care am bine- voit» (Matei, 3,17). De aceea Ii §i slujeau ingerii (Matei, 4, 1 1), ca Unuia ce era altfel decit ei. §i I se aduce inchinare de catre ei nu ca Unuia ce e mai mare in slava, ci ca Celui ce e altul decit toate creaturile si decit ei in§isi, fiind singur propriu Tatalui §i Fiu dupa fiin|&. Caci daca I-ar fi adus inchi- nare ca Unuia ce-i intrecea in slava, ar trebui ca fiecare dintre cei mai de jos sa aduca inchinare celui ce e mai sus. Dar nu este asa. Caci creatura nu se inchina creaturii, ci numai robul stapinului §i creatura, lui Dumnezeu 71 . Apostolul Petru il opreste pe Cornelie, care voieste sa i se inchine, zicind: «§i eu sint om» (Fapte, 10, 26). Ingerul din Apocalipsa il opreste pe loan, care voieste sa i se inchine, zicind: «Vezi sa nu faci aceasta. Caci 69. De fapt inva^atura ariana era inconsecventa, nelogica si ambigua. Ea afirma ca Cuvintul e creatura, dar nu ca una dintre creaturi. Dar nu exista un al treilea plan Tntre necreat si creat. Arienii spuneau ca Cuvintul e nascut, dar nu a fost inainte de a Se na§te. Dar prin aceasta supuneau pe Dumnezeu schimbarii. In fond un panteism e evolutionist. Nu cunosteau distinc^ia clara intre transcendent lui Dumnezeu, Care are o fiin^a cu o via^a personala sau interpersonala proprie din veci, si imanenja crea^iei aduse la esdstenja din nimic. Totul pentru ei era o imanenja a naturii. Daca Cuvintul e adus la existent din nimicul anterior Lui, e vadit ca e creatura. De fapt acest nimic nu era pentru ei cu adeva- rat nimic, ci o esenja in dezvoltare. 70. Prin comparable se arata diferite trepte din acelasi plan: bun, mai bun, eel mai bun. Dar Dumnezeu, deci si Fiul Lui, nu poate fi indicat prin comparajie cu cele create. El e cu totul din alt plan. Cunoasterea lui Dumnezeu nu poate cistiga din compararea Lui cu cele create, chiar daca e cugetat ca avind in mod superlativ insusirile lor. 71. Prin inchinare se inj;elege adorarea adusa de noi lui Dumnezeu cu simjirea ca ne aflam fa^a de El intr-o dependents absoluta. Pe sfinji ii cinstim numai ca pe niste modele, ca pe unii ce au contribuit la intarirea credin|;ei in Dumnezeu, pentru prezenja puterii lui Dumnezeu in ei si ca pe unii care se roaga pentru noi. Ii cinstim cum cinstim pe mvajatorii nostri, pe parin^ii nostri, pe oamenii care ne ajuta prin osteneala §i jertfa, ii cinstim pentru ca ne indrumeaza spre inchinarea lui Dumnezeu. In raporturile lor fa^a de noi, ei ne arata pe Dumnezeu de dincolo de ei si in raportul nostru fa^a de ei vedem pe Dumnezeu de din- colo de ei, desi in ei. Cinstim puterea lui Dumnezeu aratata in ei, ne incalzim de iubirea lor fa(.a de Dumnezeu. TKKI ( IIVINIK, IMHOTHIVA AHIKNII.OK W7 sint impreuna-slujitor cu tine si cu proorocii, fra^ii tai, si cu cei ce pazesc cuvintele cartii acesteia. Inchina-te lui Dumnezeu* (Apoc, 22, 9). Deci e propriu numai lui Dumnezeu sa I se aduca inchinare. §i aceasta o §tiu si ingerii, pentru ca, de§i intrec pe atyii in slava, tofi sint creaturi §i nu sint dintre cei carora li se cuvine inchinare, ci dintre cei ce se inchina Stapinului. Pe Manoe, tatal lui Samson, care voia sa aduca jertfa ingerului, acesta 1-a oprit, zidnd: «Nu-mi aduce mie, ci lui Dumne- zeu» (Jud., 23, 16). Iar Domnului I se aduce inchinare §i de catre ingeri. Caci s-a scris: «Si sa se inchine Lui toji ingerii lui Dumnezeu» (Ps. 96, 7; Evr., 1, 6). La fel de catre toate neamurile, cum zice Isaia: «Ostenit-a Egiptul si negUstoria etiopienilor §i barbaji inafyi ai Savaimului la Tine vor veni si Tie IJi vor sluji»; apoi: «Si se vor inchina Tie §i Tie se vor ruga, ca Tu esti Dumnezeu si nu este Dumnezeu afara de Tine» (Isaia, 45, 14). Iar pe ucenicii care I se inchina ii lauda §i le spune cine este, zicind: «Voi Ma numiji pe Mine: Domnul §i Invaj^torul, si bine zice|;i. Caci sint» (loan, 13, 13). Iar lui Toma, care-I zice: «Domnul Meu si Dumnezeul Meu» (loan, 20, 28), ii ingaduie sa-I zica a§a, sau mai virtos il aproba §i nu-1 opreste. Caci El este, cum zic si ceilal^i prooroci §i cum cinta David: «Domnul puterilor^ (Ps. 47, 9), «Domnul Savaot» (Ps. 23, 10), care se tal- maceste «Domnul o§tirilor» §i Dumnezeu adevarat §i atot|;iitor, chiar daca arienii se despart de noi in privin^a aceasta. XXIV Deci nu I s-ar fi adus inchinare §i n-ar fi spus acestea El insusi despre Sine, daca ar fi fost dintre creaturi. Dar fiindca nu este creatura, ci nai^cu- tul propriu al fiinjei lui Dumnezeu eel inchinat si Fiu prin fire, I se aduce inchinare §i e crezut Dumnezeu §i e Domnul ostirilor §i Stapinitor si Atot- ]iitor, ca si Tatal. Caci El insu§i a zis: «Toate cite le are Tatal ale Mele sint» (loan, 16, 15). Caci e propriu Fiului sa aiba cele ale Tatalui si sa fie de asa fel ca sa se vada in El Tatal, §i de a se fi facut toate prin El §i de a se infap- tui §i de a se afla in El mintuirea tuturor. De aceea bine este sa-i intrebam pe ei si aceasta, pentru ca sa se arate si mai limpede greseala ereziei lor: daca toate sint creaturi si toate i§i au existent din nimic, iar Fiul este §i El, dupa voi, creatura §i faptura §i unul dintre cele ce n-au fost cindva, de ce numai prin El s-au facut toate §i fara de El nimic nu s-a facut (loan, 1, 3)? Sau, pentru ce and spune «toate>*, nu se cugeta ca in toate se indica si Fiul, ci numai celelalte create? Iar and Scripturile vorbesc despre Cuvin- tul, de ce nu e cugetat ca e dintre toate? De ce II unesc mai virtos cu Tatal, sodbtind ca Tatal lucreaza si implinegte toata pronia §i mintuirea tuturor prin El, daca toate pot fi create prin porunca Tatalui, prin Care, dupa voi, a fost si El facut? Oare oboseste Dumnezeu poruncind, sau slabestc in a 2.5H SylNIUI, ATANASIK CKI, MARK le lucra pe toate, ca numai pe Fiul sa-L creeze singur, iar pentru crearea tuturor sa aiba nevoie de un slujitor si de un ajutor? Doar nu I se cere nici un efort ca sa faca ceea ce voieste, ci a fost destul sa vrea, ca sa ia fiinjia toate §i nimic nu s-a impotrivit voii Lui. De ce atunci nu au fost facute toate numai prin porunca lui Dumnezeu, prin care a fost facut, dupa voi, §i Fiul? Sau sa spuna de ce s-au facut toate prin El, daca si El este facut? Toate cele spuse de ei sint aiureli. Totu§i ei spun: «Voind Dumnezeu sa creeze firea facuta, fiindca a vazut ca aceasta nu se poate impartagi de mina preaputernica a Tatalui §i de fapta Lui creatoare, face §i creeaza intii singur pe Unul singur si-L numeste pe acesta Fiu si Cuvint, ca, deve- nind acesta un mijloc, sa poata astfel sa fie facute prin El toate». Aceasta nu numai ca au spus-o, ci au indraznit sa o si scrie Eusebie, Arie si Asterie. XXV Cum n-ar osindi cineva din acestea erezia lor intreaga, pe care, com- binindu-§i-o cu multa nebunie, nu se rusmeaza sa se imbete impotriva adevarului? Caci daca vor zice ca din pricina oboselii in a lucra celelalte a facut Dumnezeu numai pe Fiul, va striga toata creajiunea impotriva lor, ca unii ce graiesc cele nedemne de Dumnezeu. Ba §i Isaia spune prin scris: «Dumnezeu eel vesnic, Care a asezat marginile pamintului, nu va flaminzi, nici nu va obosi, nici nu poate fi patrunsa injelepciunea Lui» (Isaia, 40, 28). Iar daca Dumnezeu, socotind celelalte nevrednice de a fi create de Sine, a facut numai pe Fiul, iar pe acelea le-a incredinjiat Fiului luat in ajutor, aceasta inca e nedemn de Dumnezeu. Caci nu este in Dum- nezeu vreo infumurare. Ci ii va rusina pe ei Domnul zicind: «Oare nu se vind doua vrabii pe un banuj;? Si nici una din ele nu cade pe pamint fara stirea Tatalui vostru Cel din ceruri» (Matei, 10, 29) 72 . Si iarasi: «Nu va mgriji|;i de sufletul vostru, ce ve^i minca, nici de trupul vostru, cu ce va ve\i Imbraca. Nu e mai mult sufletul decit mincarea si trupul mai mult decit haina? Privijii la pasarile cerului ca nici nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare §i Tatal vostru eel ceresc le hraneste pe ele. Nu 72. Creajiunea are valoare pentru ca are un sens. Iar pe acesta il are numai daca e opera unui Dumnezeu personal. Iar un Dumnezeu personal e un Dumnezeu care e Tata al unui Fiu. Daca ea ar fi opera unei esenje, care se misca prin intermediul unui strat mai adinc, n-are valoare pentru ca nu are un sens. Uciderile de oameni se inmutyesc unde se pierde credinja in Dumnezeu eel personal, sau in Sfinta Treime. Numai un Dumnezeu personal poate privi cu aten^ie la fiecare faptura si numai un Dumnezeu care e Tatal unui Fiu din veci Se poate ingriji cu dragoste de Parinte de fiecare om. O esenja impersonala nu poate avea grjja congtienta de nimic. Providenja e semnul valorii ce o are in t&\& lui Dum- nezeu eel personal tot ce a creat. O esenja impersonala nu e capabila de providen^a. Pro- viden^a implica valoarea omului si a creajiunii in fa^a lui Dumnezeu eel personal. Nu degeaba Iisus a revelat ideea de Tata a lui Dumnezeu si legata de ea ideea de providenj;a. Numai un Dumnezeu care e Tata vesnic al unui Fiu poate arata dragoste de Tata si fa^a de fapturile constiente. TRKI CIIVINTK, IMPOTRIVA ARIKNII.OH 259 sintefi voi mai mult dedt ele? Si cine dintre voi, mgryindu-se, poate adauga un cot la statura lui? Si pentru haina, de ce va tngrytyi? Inva^i de la crinii clmpului cum cresc si nu se ostenesc, nici nu tore. Dar va spun voua ca nici Solomon in toata slava lui nu s-a imbracat ca unii din acestia. Iar daca iarba dmpului care azi este, iar miine se arunca in cuptor, Dum- nezeu o imbraca astfel, nu cu mult mai mult pe voi, putin credincio§ilor?» (Luca, 12, 24-28). Daca nu e nedemn de Dumnezeu sa Se ingrijeasca de lucruri atit de mid, de parul capului §i de o vrabie §i de iarba dmpului, nu a fost nedemn de El nid sa le creeze. Caci celor al caror Proniator este, le este §i Facator prin Cuvintul. Afara de aceea, acestia cad intr-o si mai mare gre- seala, and impart fapturile si creatiunea, §i pe una o socotesc fapta a lui Dumnezeu, iar pe celelalte, ale Fiului. Se cuvine ca sau toate sa fi fost facute impreuna cu Fiul de catre Tatal, sau, daca toate cele facute au fost facute prin Fiul, sa nu spuna ca El este una dintre cele facute 73 . XXVI Apoi se poate respinge si urmatoarea aiureala a lor. Daca Cuvintul este de fire creata, cum, neputind aceasta sa suporte insa§i lucrarea lui Dumnezeu, a putut singur acesta din toate sa fie facut de fiinja lui Dum- nezeu cea nefacuta §i atotcurata, cum zice];i voi? E necesar ca daca acesta a putut, sa fi putut §i aceea toata; sau, neputind aceea, sa nu poata nici Cuvintul. Cad §i acesta e, dupa voi, una dintre fapturi. Sau iaragi: Daca din neputin|a firii create, de a se imparta§i de insa§i lucrarea lui Dumne- zeu, a fost nevoie de un mijlodtor, e necesar ca §i Cuvintul, daca e crea- tura si faptura, sa fi avut nevoie pentru crearea lui de un mijlodtor, odata ce §i el este de fire creata, care nu se poate imparta§i de lucrarea lui Dum- nezeu, ci are nevoie de mijlodtor. Iar daca se descopera un mijlodtor al aceluia, acest mijlodtor ar avea nevoie iara§i de altul. Si asa urdnd dneva mereu §i cercetind cu mintea, va afla in§irindu-se o mare mul|;ime de mij- lodtori §i ar fi cu neputinja sa se infaptuiasca o creajiune; cad ea are nevoie mereu de un alt mijlodtor §i nid un mijlodtor nu poate veni la existenja fara un alt mijlodtor, dat fiind ca fiecare este de fire creata, care nu se poate imparta§i de lucrarea lui Dumnezeu singur, cum ziceji voi. De dta nebunie nu sufera ei, socotind ca cele deja existente e cu nepu- tin^a sa existe! Sau poate i§i vor nalud ca ele nid nu s-au facut, cau- 73. Ar fi absurd sa se spuna ca Dumnezeu a facut toate prin Fiul, daca Fiul este facut. Numai daca Fiul n-a fost facut, se poate spune ca toate cele facute au fost facute prin El. Sau Fiul trebuie pus In rind cu Tatal eel nefacut si Facator, sau trebuie pus Jn rind cu cele facute. Nu poate fi si facut si Facator. 2 (Ps. 103, 24) §i: «Fara Cuvintul nimic nu s-a facut» (loan, 1,3). Dar spre slujiri nu e trimis numai unul, ci mutyi, si anume atfyia d\i voieste Domnul. Caci mutyi Arhangheli, multe Scaune si Stapinii si Domnii mii de mii si zeci de mii de zeci de mii stau de fa$a slujind §i gata spre a fi trimisi (Dan., 7, 10); si mutyi prooroci si doi- sprezece apostoli §i Pavel; si Moise, §i acesta nu singur, ci si Aaron cu el si dupa aceea alji saptezeci de batrini s-au umplut de Duh Sfint (Num., 11, 25). Si lui Moise i-a urmat Iisus aflui Navi, si aceluia Judecatorii, si ace- lora nu unul, ci mutyi regi. Daca deci Fiul ar fi creatura, §i dintre cele facute, ar trebui ca sa fie mutyi fii de f elul acesta, ca sa aiba Dumnezeu §i mul|i ast- fel de slujitori, asa cum si din ceilalfi e o mul|;ime. Dar daca nu se poate ve- dea aceasta, ci creaturile sint multe, dar Cuvintul este unul, cine nu vede din acestea ca Cuvintul Se deosebe§te de toate §i nu are egalitatea cu crea- turile, ci egalitatea cu Tatal? De aceea nici nu sint multe cuvinte, ci un unic Cuvint al unui unic Tata §i un singur Chip al unui singur Dumnezeu. Dar iata, zic ei, §i soarele este numai unul §i pamintul unul. Sa spuna, nebunii, ca §i apa e una §i focul unul, ca sa auda ca fiecare dintre cele create este una dupa fiin^a sa, dar spre slujirea incredin|;ata nu este nici unul indestulator 76 . Caci a zis Dumnezeu: «Sa se faca luminatori in taria cerului spre luminarea pamintului §i spre desparfirea intre zi §i noapte si sa fie spre semne §i anotimpuri §i zile §i ani» (Fac, 1, 14). Apoi zice: «§i a facut Dumnezeu doi luminatori mari, pe luminatorul eel mare spre stapi- nirea zilei si pe luminatorul eel mic spre stapinirea noptii; si stelele. §i i-a pus in taria cerului ca sa lumineze pe pamint, ca sa stapineasca peste zi §i noapte» (Fac, 1, 17). XXVIH lata ca sint mul^i luminatori §i nu numai soarele, nici numai luna, §i fiecare este unul dupa fiinja, dar slujirea tuturor este comuna. §i ceea ce lipseste fiecaruia se impline§te de altul. Soarele are puterea sa stapi- neasca numai peste intervalul de dupa inceputul zilei, si luna numai noaptea. Iar stelele arata impreuna cu cei doi vremile si anii; si toate sint spre semne si spre trebuin|;a vie|;ii. A§a si pamintul nu e pentru toate, ci numai pentru roade si pentru intrefinerea celor ce viefuiesc pe el. Iar taria, spre a despar|;i intre apa si apa si spre asezarea luminatorilor in ea. 75. Numai Dumnezeu poate face din" nimic ceva. Numai El poate crea gi recrea. 76. Apa e una, focul unul. Dar nici unul nu ajunge spre toate slujirile, decit spre unu singura. §i fiecare are nevoie de celelalte. 2()2 SUN'I'in. ATANASIK CE1, MARK. Aga §i focul si apa s-au facut impreuna cu toate celelalte spre alc&tuirea trupului. Si fn general nici una nu e singura, ci toate cele facute alcatuiesc lumea, fiind unele altora ca niste madulare 77 . Daca deci a§a injeleg §i pe Fiul ca este, sa fie respingi de toji pentru ca II socotesc pe Cuvintul una dintre toate §i parte neindestulatoare spre slujirea incredinjata lui deosebita de a altora. Iar daca aceasta este o afir- mare necredincioasa, sa stie ca Cuvintul nu este dintre cele create, ci e singur Cuvintul propriu al Tatalui §i Creatorul celor facute. Dar au spus: «Este creatura §i din cele facute. Insa a invajat ca de la un dascal §i mester sa creeze §i asa a slujit lui Dumnezeu care 1-a inva^at». Acestea a indraz- nit sa le scrie Asterie sofistul, ca unul ce a invajat sa tagaduiasca pe Dom- nul, nedindu-§i seama de nebunia lui. Daca a crea este un lucru ce se invaja, sa ia seama sa nu spuna ca §i Dumnezeu e Creator nu prin fire, ci prin stun^a, fiind in stare sa §i piarda aceasta insu§ire. Apoi daca Injelep- ciunea lui Dumnezeu a dobindit insu§irea de a crea prin invajatura, cum se mai poate numi Injelepciune, odata ce are nevoie de invajatura? Si ce era inainte de a invaja? Caci nu era infielepciune, odata ce avea nevoie de invat&tura. Era deci un lucru gol. §i nu este in|;elepciune prin fiint^, ci-§i are numele de injelepciune din propagire §i e in|;elepciune numai cit pas- treaza ceea ce a invajat. Pentru ca ceea ce nu are cineva prin fire, ci dobindeste prin inva|iitura, e cu putinja sa §i uite. Iar a spune astfel de luqruri despre Cuvintul lui Dumnezeu nu e propriu crestinilor, ci elinilor. XXDI Caci daca socotesc ca Cuvintul ci§tiga insu§irea de a crea prin inva|a- tura, nebunii de ei introduc in Dumnezeu §i pizma §i slabiciunea; pizma pentru ca n-a invajat pe mul^i, ca precum sint mul^i arhangheli §i ingeri in jurul Lui, a§a sa fie §i mul^i creatori; iar slabiciunea, pentru ca n-a putut sa faca totul singur, ci a avut nevoie de un ajutor §i slujitor ; de§i au admis ca firea facuta a putut fi facuta numai de Dumnezeu singur, daca, dupa ei, Fiul fund facut, n-a putut fi facut decit de Dumnezeu singur. Dar Dumne- zeu nu are nevoie de nimeni. Sa nu fie! Caci El insusi a zis: «Sint plh» (Isaia, 1, 11). Nici nu S-a facut Fiul Creator prin invatatura. Ci fiind El Chipul §i In|;elepciunea lui Dumnezeu, lucreaza cele ale Tatalui. Nici n-a facut Tatal pe Fiul pentru lucrarea de aducere la existen^a a celor facute. Caci chiar existind Fiul, apare iara§i lucrind Tatal, cum Insugi Fiul zice: «Tatal Meu pina acuma lucreaza §i Eu lucrez» (loan, 5, 17). Iar daca, dupa 77. Ot ar fi soarele de mare, omul e mai mare decit el prin con§tiin^a sa. De fapt toate sint pentru om, caci fl intrejan pe el si-i prilejuiesc conjinutul vie};ii spirituale. Dar omul nu e pentru ele, caci el nu le poate intre^ine, ci numai cunoaste si folosi. Totusi, desi asa de mare fa$a de ele, nu omul le-a facut, ci Unul care e atotputernic, dar constient ca omul, putindu-le cugeta §i armoniza pentru el. tRKI CUVtNTK IMH1TMVA AWIF.NII.OR 2M voi, de aceea s-a facut Fiul, ca sa le lucreze pe cele de dupa El, dar se arata si Tatal lucrind cu Fiul, se arata de prisos si prin aceasta facerea Fiului. De altfel pentru ce Dumnezeu, voind sa ne creeze pe noi, cauta peste tot un mylocitor, ca si dnd n-ar ajunge voin^a Lui ca sa dea fiinj;a celor ce li convin Lui? Caci spun Scripturile: «Toate cite a voit a facut» (Ps. 1 18, 1 1) §i: «Cine s-a impotrivt voin^ei Lui?» (Rom., 9, 19). Iar daca ajunge voinja Lui pentru a crea toate, e de prisos iarasi, dupa voi, un mijlocitor. Iar pilda lui Moise, a soarelui §i a lunii, adusa de voi, s-a dovedit fara putere 78 . Dar §i ceea ce urmeaza va va ru§ina. Daca voind Dumnezeu sa creeze firea facuta, iar gfndind la aceasta cugeta si creeaza, dupa voi, pe Fiul, ca sa ne creeze pe noi, lua|i seama cita necredinfa aji indraznit sa rosttyi. XXX Intii, de aci urmeaza ca mai mult Fiul a fost facut pentru noi §i nu noi pentru El 79 . Urmeaza ca n-am fost creaji noi pentru El, ci El a fost facut pentru noi. Deci pare ca El trebuie sa ne mutyumeasca noua §i nu noi Lui, ca femeia barbatului. «Caci nu s-a zidit, zice Scriptura, barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbate (I Cor., 11, 9). Deci, dupa voi, precum barbatul e chipul §i slava lui Dumnezeu , iar femeia e slava barbatului, a§a si noi sintem chipul lui Dumnezeu §i am fost facuji spre slava Lui, iar Fiul lui Dumnezeu e chipul nostru si a primit existenja spre slava noastra. Si noi am fost facuji spre a fi pentru noi, iar Cuvintul lui Dumne- zeu, dupa voi, nu a fost facut spre a fi pentru Sine, ci ca organ spre tre- buinja noastra; 80 deci, dupa voi, nu noi sintem datorita Lui, ci El e facut spre trebuinja noastra. 78. Taina cea mare este modul trecerii de la Dumezeu eel necreat la lumea creata. Arienii credeau ca o explica, admijind o creatura suprema ca intermediara intre Dumne- zeu eel necreat §i lumea creata. Dar taina nu se poate explica nici prin aceasta. Trebuie admis, daca nu vrem sa-L socotim pe Dumnezeu una in esen^a cu lumea, §i prin aceasta totul lipsit de sens, ca El poate sa faca aceasta trecere. Dar trecerea e mai usor infeleasa daca socotim pe Dumnezeu Persoana. Caci daca e Persoana, are in Sine o putere de a iegi afara de Sine, deci nu cu fiinja; mai ales prin iubire. Iar iubirea presupune in El doua sau trei Persoane. Numai iubirea unita cu voin^a face posibil un adevarat salt de la Dumnezeu la lume si ultima sa nu decurga organic din El, fara voia Lui, adica sa nu fie propriu zis o prelungire a Lui. Caci aceasta ar inlatura orice absolut si orice sens din existen^a. Totul ar fi purtat inexplicabil si fara sens de legi inconstiente si inexplicable ele fnsesi. Unui Dum- nezeu care n-ar avea o iubire in Sine, I s-ar impune lucrarea in legatura cu lumea ca o necesitate. Dar de cine? Un dumnezeu lipsit de o libera fecunditate interioara, ar fi impins prin firea lui in fecunditatea producatoare a lumii. Numai un Dumnezeu care are un Fiu, e un Dumnezeu liber si constient fa^a de lume, un Dumnezeu nepanteist. 79. Dar nu ne-a facut pentru Fiul in sensul ca Fiul ar avea trebuinfa de noi, ci ca sa ne fericeasca si pe noi prin unirea cu Fiul Sau, sau cu Sine prin Fiul Sau. In sensul acesta ne-a facut pentru Sine. 80. Un organ nu e spre a fi, in sensul unei entitap' fn sine, cum e omul. Dar Dumnezeu nu e facut de cineva spre a fi (elc to clvai), ci este pur §i simplu. In acest sens este Unieul, este Unul articulat, e Cel ce este (6 &v). E singurul «Cel ce este». De aceea El nu e adu« In existence prin altceva, cu privire la eeva. Nu e «un spre a fi inainte de a fi», nu o eincvu 2(14 SKlNTUI, ATANASIK Vtl. MARK, Dar cum nu intrec toata nebunia cei ce cugeta acestea? Caci daca Cuvintul este facut pentru noi, nu este nici intiiul dintre noi la Dumnezeu. Nici nu hotaraste Dumnezeu despre nqi avindu-L pe El in Sine, ci avindu-ne pe noi in Sine, hotaraste, cum zic aceia, cu privire la Cuvintul Sau". Iar daca e a§a, poate nici nu a voit Tatal intru totul pe Fiul. Caci nu voindu-L pe El L-a creat, ci voindu-ne pe noi, L-a creat pe El. Caci L-a gindit pe El dupa noi. Deci dupa acesti necredinciosi e de prisos Cuvintul creat ca unealta, odata ce s-au facut (s-au cugetat intii) cele pentru care a fost creat el. Dar daca Tatal L-a facut pe Fiul ca pe singurul plin de putere, iar noi am fost facuti de Fiul ca neputinciosi, pentru ce nu se gindeste intii la El, ca fiind puternic, ci la noi? Sau de ce nu prefera sa-L voiasca pe El ca pe eel puternic, ci pe noi cei slabi? Sau pentru ce facindu-L intii pe El, nu-L §i voieste intii pe El? Sau pentru ce voindu-ne intii pe noi, nu ne §i face intii pe noi, odata ce Ii ajunge voin$a ca sa dea existenja tuturor? Pentru ce II creeaza intii pe El, desi se gindeste intii la noi si ne voieste pe noi inaintea mijlocitorului? Si pentru ce voind sa ne creeze pe noi si voin- du-ne pe noi, ne numeste creaturi, iar pe acela pe care-L creeaza pentru noi, il numeste Fiu si mostenitor al Sau? Trebuia sa ne numeasca fii mai degraba pe noi, pentru care-L face pe El. Oare nu e vadit ca, fiind acesta Fiu, la El S-a si gindit si pe El L-a si voit intii si pentru El ne-a si facut pe toti? 82 Acestea sint vomitarile si varsaturile ereticilor. care ia hotarire'a de a-1 face spre a fi, ci este prin Sine. Existen^a pur si simplu are calitatea de a fi prin Sine. Pe de alta parte toate celelalte entitaji, chiar cele care au fost aduse la o existen^a oarecum de sine, cum e omul, sint pentru altcineva, desi nu in sensul in care este natura pentru om sau organele sale pentru el. Numai Dumnezeu nu e pentru altcineva. El e prin Sine §i pentru Sine. De aceea este existenja adevarata. Pe de alta parte, Dumnezeu fund Cei pentru care sint toate, totusi El nu are nevoie de ele, ci ele au nevoie de El. Dar omul, desi e eel pentru care exista organele sale, are nevoie de ele, deci nu e deplin prin sine. Organele omului nu sint facute spre a fi pentru ele, ci spre trebuinja omului, care e facut spre a fi. Dar toate sint facute pentru Dumnezeu nu pentru ca El are nevoie de ele, ci pentru ca ele sa aiba trebuinja de El. Dumnezeu fiind prin Sine, deci din veci, neprecedind existenja Lui actul altcuiva savirsit spre a fi El nu are nimic de obiect in Sine. El este din veci prin Sine si pentru Sine in mod liber. Dar e un paradox a fi din veci §i a fi liber, deci a fi in mod obiectiv liber, nepu- tfnd totusi sa nu fie. Un astfel de Subiect desavirgit, reprezentind puterea desavir§ita, Isi arata aceasta putere, nedepinzind de nimic in existenja' acestui act, ci dovedindu-Se total liber in aceasta. 81. Dumnezeu nu ne-a facut, dupa arieni, pentru ca e Tatal unui Fiu si vrea sa-§i extinda iubirea parinteasca §i asupra altor fiinjie, ci pentru ca, cugetindu-ne intii pe noi, cauta sa creeze un instrument pentru a ne aduce prin el la existen|;a. Aceasta nu e o expli- care suficienta a aducerii noastre la existenfa. Noi nu mai sintem adu§i la existen|a din simfirea de Tata a lui Dumnezeu, pentru a avea si alfi fii. Sau cum ne cugeta Tatal, neavind o Ratiune (un Cuvint)? Aceasta coboara atlt pe Tatal cit §i pe Fiul §i pe noi la o existen^a supusa necesitatii. 82. Nu ne-a facut pentru Fiul, ca avind Acesta trebuin|;a de noi. Aceasta ar face pe Fiul dependent de noi; si insa§i gindirea Tatalui la El ar fi dependents de noi, deci si calitatea THKI t'tlVINTK tMI'OTHIVA AMIKNII.OH 2(i, r > XXXI Dar nu trebuie sa lasam acoperit de tacere in^elesul adevarului, ci se cuvine mai virtos sa-1 vestim cu putere. Cuvfntul lui Dumnezeu nu a fost facut pentru noi, ci mai degraba noi am fost facuji pentru El; si intru El s-au facut toate (Col., 1, 16). Nici nu a fost facut Acesta ca Cel puternic, de Tatal, din pricina slabiciunii noastre, numai ca sa ne creeze pe noi prin El ca printr-o unealta. Sa nu fie! Nu este a§a! Caci chiar daca nu ar fi fost in socotinja lui Dumnezeu sa creeze cele facute, nu e mai puf;in adevarat ca Cuvintul era la Dumnezeu §i intru El era Tatal 83 . De aceea era cu nepu- tinj;a a se face cele facute fara Cuvintul; §i pe drept cuvint. Deoarece Cuvintul este Fiul propriu prin fire al fiin$ei lui Dumnezeu §i este din Dumnezeu §i intru El - cum Insugi a spus -, fapturile nu puteau sa nu se faca prin El. Caci precum lumina lumineaza toate prin stralucire, §i fara stralucire nu s-a luminat ceva, a§a §i Tatal a lucrat toate prin Cuvintul ca printr-o mina si fara El nu face nimic 84 . De fapt Dumnezeu insusi a zis, cum spune Moise: «Sa se faca lumina» si: «Sa se adune apele» si: «Sa scoata pamintul»- si:«Sa facem pe om».(Fac., 1, 3, 9, 11, 26). Iar David cinta: «E1 a zis §i s-au facut. El a poruncit §i s-au zidit» (Ps. 32, 9). Dar n-a zis, cum zic oamenii, ca sa auda cineva §i ca, aflind acela voia celui ce zice, sa piece §i sa faca. Aceasta e propriu creaturilor. Dar a cugeta sau a spune aceasta despre Cuvintul e un lucru necuve- nit. Caci Cuvintul lui Dumnezeu este El insugi Creator §i Facator §i El este Sfatul Tatalui 85 . De aceea, nu a spus dumnezeiasca Scriptura, ca a lui Dumnezeu, ca Tata §i ca Fiu, ar fi dependents de noi. Dumnezeu ar cistiga o noua forma prin noi. Ar fi supus unei evolufii. N-ar mai fi Subiect absolut, transcendent, care poate explica totul. Dar ne-a facut pentru Fiul in sensul ca in Fiul e explicafia noastra si ne-a facut ca sa ne bucuram prin unirea cu Fiul de iubirea parinteasca a Tatalui. A gfndi Dumnezeu pe Fiul pentru noi inseamna a desfiinja orice transcendenja libera. Daca nu e in Dumnezeu o viaja, o lucrare, o gindire decit in legatura cu noi, El are nevoie de noi ca sa lucreze, sa gindeasca. Dar aceasta e propriu unei esenj;e panteiste, nelibere. Insa trebuie sa existe un factor al libertajai desavirsite si un izvor suprem al gindirii. Acestea doua sfnt strins unite. Nu are nici un rost o gindire fara libertate §i nici o libertate fara gindire. Unde nu sint acestea doua nu exista persoana. Numai asa existenf a facuta are un virf transcen- dent sau nefacut, care o explica. §i e necesar un virf transcendent sau nefacut al realitafii dependente sau facute. 83. Daca le-ar fi adus la existen];a un dumnezeu fara un fiu, acest dumnezeu ar avea un caracter panteist. El n-ar avea o viaja in sine, o lucrare in sine. Lucrarea lui ar fi fost o lucrare necesara de aducere la existenj;a a f apturilor. Fiul e semnul libertajii lui Dumnezeu faja de crea^iune. Dar si al iubirii Lui fa|a de aceasta. Caci o creajiune emanate din dum- nezeu fara voia lui nu implica o iubire a lui fafa de ea. . 84. In Fiul se reveleaza lucrarea ginditoare interioara a Tatalui, cum se reveleaza in mina lucrarea interioara a omului; Gindirea e Fiul, prin Care Se reveleaza Tatal Lui insusi. Tatal nu poate gindi si lucra ceva fara acest al doilea Ipostas al gfndirii si lucrarii Sale. Daca Cuvintul e revelarea in tot felul a Ipostasului-obirsie, totul se face prin Cuvin- tul ca revelare a Tatalui. 85. Fiul e Sfatul Tatalui, caci Tatal Se sfatuieste cu El. Tatal nu Se poate sfatui, nu S<> poate gindi la nimic decit impreuna cu Fiul. 2-> se cunoaste prin Cuvintul. «Caci toate, zice intru In|;elepciune le-ai facut» (Ps. 103, 4) ; §i: «Cu Cuvin- tul Lui cerurile s-au intarit»- (Ps. 32, 6); §i: «Un Domn Iisus Hristos, prin Care sint toate §i noi, prin El«- (I Cor., 8, 6) 86 . xxxn Din acestea se poate vedea ca nu impotriva noastra este lupta arieni- lor, ci, prefacindu-se ca lupta cu noi, lupta de fapt cu dumnezeirea insa§i. Caci daca ar fi fost a noastra spusa: «Acesta este Fiul Meu» (Matei, 17, 5), dispre^uirea lor din partea noastra ar fi fost mica. Dar daca spusa este a Tatalui, precum a fost auzita de ucenicii in§i§i, si daca Insu§i Fiul zice despre Sine: «Inainte de to|i mun|;ii M-a nascut pe Mine» (Pilde, 8, 25), cum nu se lupta §i ei impotriva lui Dumnezeu ca giganjii mitologiei, avind limba sabie ascu|;ita a necredin|ei, cum spune psalmistul (Ps. 56, 5)? Nu s-au temut nici de glasul Tatalui, n-au respectat nici cuvintele Mntuito- rului, n-au crezut nici sfinfilor. Dintre acegtia unul scrie: «Care e Stralu- cirea slavei si Chipul ipostasului Lui» (Evr., 1, 3) §i: -«Hristos, puterea lui Dumnezeu si In|;elepciunea lui Dumnezeu* (I Cor., 1, 24); iar psalmistul 86. Prin Cuvintul ipostatic sau lmpreuna cu El vorbeste Tatal. In Cuvintul ipostatic este izvorul ultim ll cuvintelor, al sensurilor, al voinjei. Prin si in Cuvintul se fac si se cunosc toate, inclusiv noi insine. Eu sint opera creata a Cuvintului, a voin|;ei exprimate de Tatal prin si in Cuvintul. Dar sint o opera in care s-a imprimat calitatea de Cuvint graitor a Fiului. Simt in necesitatea mea de a vorbi §i de a raspunde ca Dumnezeu m-a creat graind in Sine si de aceea si chemindu-ma pe mine sa fiu. Stiu ca a zis si am fost facut, ca m-a facut vorbind, din cunoasterea fiin^ei mele. Stiu ca a creat lucrurile graind, din con- statarea caracterului de cuvinte (de sensuri exprimate in cuvinte) ale lucrurilor. TRW CUVINTK, IMPOTHIVA AKIKNII.OR 267 zice} «Ca la Tine este izvorul vie^ii, fntru lumina Ta vom vedea lumina* (Ps. 35, 10) si: «Toate cu infelepciune le-ai facut» (Ps. 103, 24). Iar proo- rocii zic: «Si a fost Cuvintul Domnului catre mine» (Ier., 2, 1). Si loan zice: «La inceput era Cuvintul* (loan, 1 , 1) ; iar Luca: «Precum ne-au pre- dat noua cei ce au fost de la inceput vazatorii §i slujitorii Cuvintului» (Luca, 1, 2). La rindul lui, David zice iara§i: «A trimis pe Cuvintul Sau si i-a vindecat pe ei» (Ps. 106, 20). Toate acestea Jintuiesc la stilp erezia ariana §i arata vesnicia Cuvin- tului §i ca nu e strain,ci propriu fiinjei Tatalui. Caci cine a vazut vreodata lumina fara stralucire? Sau cine indrazneste sa spuna ca e strain chipul de ceea ce subzista? Sau cum nu e un aiurit eel ce spune ca Dumnezeu a fost vreodata fara Cuvint (Rajiune) si fara Injielepciune? Caci astfel de pilde §i astfel de chipuri le-a dat Scriptura, ca, firea omului fiind neputin- cioasa, sa in|;eleaga pe Dumnezeu §i sa putem sa pricepem pe at e cu putinjit din acestea, fie macar cit de pufin §i de intunecos, ceva cu privire la El. Pentru ca insasi zidirea e indestulatoare spre cunoa§terea existen- \ei lui Dumnezeu §i a proniei Lui 87 . «Caci din marimea §i frumuse|;ea fap- turilor, se vede ca printr-o asemanare (analogic) Facatorul lor>->- (In^;. Sol., 13, 5) 88 . Nu inva|;am aceasta certnd cuvinte de la ele, ci credem auzind Scripturile. Caci privind rinduiala §i armonia tuturor, cunoa§tem ca El este Facatorul, Stapinul §i Dumnezeul tuturor si in|;elegem pronia minu- nata si calauzirea minunata a tuturor de catre El 89 . Dar precum e indestu- latoare creajiunea §i Scriptura ca sa cunoastem acestea, la fel sint indes- tulatoare cele spuse inainte despre dumnezeirea Fiului, ca sa vedem ca e de prisos, ba chiar plin de nebunie, a se indoi cineva si a se intreba 87. Sfintul Atanasie nu exclude faptul ca Dumnezeu e mai presus de In|;elegere si e negrait (apofatic). No^iunile de Fiu, de Cuvint, de ln|;elepciune, de Chip sint imprumutate de la noi §i nu se aplica la Dumnezeu in inj;elesul ce-1 au in existen^a noastra. Nici raportul Fiului cu Tatal nu e ca eel vazut la oameni, nici raportul Cuvintului cu ipostasul Tatalui nu e ca la noi. Totusi in aceste chipuri e si ceva adevarat cu privire la Dumnezeu. Pentru ca realitatea pe care ele o redau nu este eel pufin o dovada sigura despre existenfa lui Dum- nezeu §i despre purtarea Lui de grya de creapune. Iar din aceasta purtare de grya de o lume rajionala organizata si mi§cata se vede ca §i Dumnezeu are o Ra^iune nelipsita de ipostas. 88. Cunoagterea analogica nu exclude apofaticul lui Dumnezeu. De aceea, sfintul Ata- nasie nu contrazice aci ceea ce spusese mai inainte ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin analogic E ceva analogic in Dumnezeu cu ra^ionalitatea creafiei. Dar in acelasi timp in schema larga a analogiei se afla adincul de taina mai presus de analogic 89. Cunoasterea lui Dumnezeu din natura e insuficienta chiar pentru o cunoastere analogica a lui Dumnezeu. Ea trebuie completata cu cea prin cuvintele Scripturii. Cad natura nu graie§te. Dar nici cuvintele Scripturii n-ar ajunge fara exemplificarea lui Dum- nezeu ca realitate personala rafionala gi infeleapta si de incomparabila putere, cu ajulorul naturii. Prin amindoua II cunoastem pe Dumnezeu, nu numai ca existent, ci n'i ca Focator «l Proniator. 26H SI'IN'I'UI, ATANASIK CKI. MAHK in chip eretic: cum poate fi Fiul vesnic? Sau cum poate fi din fun^a Tatalui si poate totusi sa nu fie parte a Lui? Cum, cfnd se spune ca cineva e din altul, nu e parte a lui, sau eel imparfit ramine totusi intreg? XXXIII Acestea sint putredeje nascociri ale ereticilor. Si de§i am respins si fn cele dinainte desertaciunea lor, asemanarea celor spuse acum si injele- sul pildelor date vadesc §i ele golul dogmei lor necurate. Deci vedem pe Cuvintul pururea fiind, si fiind din Acela, si fiind propriu fiinjei Celui al Carui Cuvint este si neavind un inainte §i un dupa El. E asa cum vedem si stralucirea din soare, ca fiind proprie lui si neimparfind, nici micsorind fiin^a soarelui, ci fiind si ea intreaga, dar §i stralucirea desavir§ita si intreaga, nemicsorind fiinja luminii, ci fiind ca ceva nascut cu adevarat din ea. Asa vedem §i pe Fiul, nu din afara, ci nascut din Tatal §i pe Tatal raminind intreg, iar Chipul subzistenjei Lui pastrind pururea asemana- rea desavirgita a Tatalui Lui si Chipul Lui, incit eel ce II vede pe El vede in El si subzistenj,a al carei Chip este. Caci din lucrarea Chipului cunoastem cu adevarat dumnezeirea subzistenjei 90 . Aceasta invatand-o si Fiul, a spus: «Cel ce ramine intru Mine, Acela face lucrarile pe care le fac Eu» (loan, 14, 12); si: «Eu si Tatal una sintem» (loan, 10, 20), si: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 10). Sa incerce deci erezia dusmana a lui Hristos mai intii sa imparta pil- dele aflate in fapturi §i sa spuna: era odata soarele fara stralucire, sau aceasta nu este proprie fiinjei soarelui, sau e proprie, dar prin imparjire e o parte a luminii. Si iarasi, sa desparta cuvintul §i sa spuna ca acesta este strain minjii, sau ca a fost odata cind n-a fost, sau ca nu e propriu fiin^ei minjii, sau ca e prin impar^ire parte a aceleia. La fel, sa desparta chipul si lumina si puterea, cum o fac cu cuvintul si cu stralucirea si sa nascoceasca apoi cele ce vor. Iar daca nu pot avea o astfel de indrazneala In acelea, cum i§i pot intinde in chip desert nebunia si mai mare la cele ce sint mai presus de fapturi si de • firea lor si sa incerce cele cu neputinfa? XXXIV Caci daca chiar in cele create si trupesti nu se vad cele ce se nasc ca fiind par|;i ale fiin^elor, nici ca venind la existenja in chip pasiv, nici mic- gorind iim\a parin^ilor, cum nu aiureaza ei cautind si nascocind la Dum- nezeu Cel netrupesc §i adevarat, par|;i si patimiri, atribuind impar|;iri 90. Chipul are gi El o lucrare, deci e viu. Dar lucrarea Lui e insagi lucrarea revelata, sau intrata Sn migcare a Tatalui: ca subzisten^a, ca obirgie de temelie a Fiului. IHKI CUVINTK iMmTHIVA AHIKNII.OK 2WI Dumnezeului eel nepatimitor (dnaBtf) si inalterabil", ca sa tulbure prin acestea auzul celor simpli si sa-i intoarca de la adevar? Caci cine auzind de Fiul nu cugeta la Cel ce e propriu fiin|ei Tatalui? §i cine auzind la inceput (la inceputul cregtinismului) ca se invafa ca Dumnezeu are un Fiu §i ca a facut toate prin Cuvintul Lui, nu in^elegea aceasta a§a cum cuge- tam noi acum? Cine, and s-a ivit urita erezie a arienilor, nu s-a mirat indata, auzind cele ce le spun ca spun ceva strain si seamana alt cuvint decit eel semanat de la inceput? Caci ceea ce s-a semanat de la inceput in fiecare suflet este ca Dumnezeu are ca Fiu pe Cuvintul, In{;elepciunea si Puterea si acestea sint Chipul si Stralucirea Lui. Iar din cele spuse rasare indata ca e pururea din Tatal, ca e asemenea cu El, ca Cel nascut din fiinja Tatalui este etern si ca in aceste numiri nu e nici un injeles propriu crea- turii si fapturii. Iar and un om dusman, in vreme ce dormeau ceilatyi oameni, a semanat gindul ca «era cindva and nu era» si intrebarea: «cum poate fi aceasta?^, s-a nascut ca o neghina erezia vicleana a dusmanilor lui Hristos; si indata, pustiiji de toata dreapta cugetare, au inceput sa iscodeasca ca niste tilhari si indraznesc sa zica: «Cum poate sa existe Fiul impreuna cu Tatal din eternitate? Caci oamenii se ivesc dupa o vreme din al^i oameni; §i tatal este de 30 de ani, iar fiul isi ia inceputul nascindu-se abia atunci. §i in general nici un fiu nu a fost inainte de a se naste». §i iarasi soptesc: «Cum poate fi Fiul Cuvint, sau Cuvintul chip al lui Dumnezeu? Caci cuvintul oamenilor e compus din silabe; el arata numai voinja celui ce graieste si indata inceteaza si dispare»-. XXXV Aceia, uitind argumentele aduse inainte impotriva lor, le spun aces- tea, legindu-se iarasi in lanj;urile necredin|:ei. Dar cuvintul adevarului ii respinge astfel: Daca ar specula despre vreun om, n-ar avea decit sa spe- culeze omene§te §i despre cuvintul §i despre fiul lui. Dar daca vorbesc 91. Sfintul Atanasie leaga aci nepatimirea lui Dumnezeu de neputinja impar|irii Lui, a desprinderii vreunor par|;i din El. Aceasta ar fi legata de o pasivitate proprie obiectului, de o alterare suportata fara voie §i de o durere. Teologia apuseana contemporana dez- aproba ideea unui Dumnezeu nesupus patimirii, socotind-o contrara participarii lui Dum- nezeu la durerile noastre prin compatimire. Dar nofiunea patristica a nepatimirii inlatura de la Dumnezeu cu deosebire insugirea de obiect manipulat si divizibil. Dumnezeu este Subiectul prin excelen^a. Ca atare e unitar, neschimbabil, nemicsorabil, de neimpartit. Aceasta nu exclude o mila in Dumnezeu, o compatimire fa^a de noi. Dar El ramine mereu intreg, nesupus in mod pasiv unor inriuriri si acj;iuni din afar a. Parin^ii, afirmind «nepati- mirea>» lui Dumnezeu, o fac pentru ca sa inlature de la El calitatea de obiect neliber. Caci aceasta inseamna dependent Lui de o for^a superioara sau de o lege mai Jnalta. Aceasta inseamna a nu cunoaste un Dumnezeu propriu-zis ca virf transcendent si cu adevarat explicator a tot ce exista in mod dependent, in contextul referinfelor reciproce. Fiul Tata- lui nu Se afla pe un plan inferior lui Dumnezeu cel absolut liber. Fiul reveleaza in mod nealterat libertatea nesupusa vreunei dependence a Tatalui. In El se manifesto x.'onstiin|.u si lucrarea absolut libera a Tatalui. Comuniunoa in gcn(>ral nu face pe cei ufluH in ca dependent unul de allul. 270 SFlNTUI, ATANASIE CEL MARK despre Dumnezeu, Care a creat pe oameni, sa nu mai speculeze ome- neste, ci sa vorbeasca altfel, anume ca despe firea mai presus de cea a oamenilor. Caci, cum este eel ce nagte, asa trebuie sa fie §i eel nascut. §i cum e Tatal Cuvintului, a§a e §i Cuvintul Lui. Omul nascut in timp naste tot in timp pe eel nascut din el. §i fiindca e din ceea ce nu este, cuvintul lui inceteaza §i el §i nu ramine. Dar Dumnezeu nu e ca omul. Aceasta a spus-o Scriptura. Ci este ca Cel ce este §i este pururea. De aceea, §i Cuvintul Lui este Cel ce este §i este etern impreuna cu Tatal ca straluci- rea luminii' 2 . §i cuvintul oamenilor este compus din silabe §i nici nu viaza, nici nu lucreaza ceva, ci reda numai injelesul cugetarii celui ce graieste. §i abia a iesit §i a §i trecut, nemaiaparind, pentru ca nici nu era peste tot inainte de a se rosti 93 . De aceea cuvintul oamenilor nici nu viaza §i nici nu e in gene- ral om. §i o sufera aceasta, precum am spus inainte^ pentru ca §i omul care il na§te pe acesta are firea din ceea ce nu este. Dar Cuvintul lui Dum- nezeu nu este, cum ar spune cineva, cuvint rostitor (npocpopiKoq), nici sunet de vorba, nici nu e rostirea unei porunci a lui Dumnezeu, ci ca stra- lucirea luminii este Nascutul desavir§it al Celui desavirsrt. Pentru aceea este §i Dumnezeu §i Chip al lui Dumnezeu. «§i Dumnezeu era, zice, Cuvintul»- (loan, 1, 3). §i cuvintele oamenilor nu inseamna nimic ca lucrare. De aceea nici nu lucreaza omul prin cuvinte, ci prin miini, pentru ca acestea exista, dar cuvintul lui nu subzista. Dar Cuvintul lui Dumne- zeu, cum a spus Apostolul, este «viu §i lucrator §i mai ascujit decit toata 92. Numirea 'O wv (Cel ce este) nu specifics un timp anumit al existenfei, ci o existenja pur §i simplu, o pururea-existenja. Dumnezeu este Cel ce exista pururea. Dumnezeu este existenja. In afara de El nu este vreo existenja, decit cea creata de El. El Se defineste ca Cel ce este. Si cum nu e cindva cind lipsegte existenja, El e existen|a neincetata. Caci In cel ce Inceteaza de a fi intr-un fel oarecare, pentru a reincepe a fi in altfel, e o slabiciune a existenfei. Existentepur si simplu nu poate fi micsorata sau schimbata. N-ar mai fi in acest caz existen^i totala. In Dumnezeu insa nu e nici o slabiciune a exisfenjei. El este plenitudi- nea existenfei. Deri ea nu poate fi micsorata, schimbata, trecatoare de la un mod la altul. Poate din aceasta in);elegem neschimbarea Cuvintului Lui. Omul se schimba de la o clipa la alta. Dumnezeu e total pururea. Cuvintele prin care se exprima omul arata prin schim- barea lor modificarea existenfei lui de la un moment la altul, arata deci §i putinfa incetarii lui de a fi. Nici un cuvint omenesc nu-1 poate reda pe om plenar, pentru ca nu exista plenar nlciodata; cu atit mai pu^in existen^a plenara in general. Dumnezeu Se exprima §i Se reveleaza intreg fn acelagi unic Cuvint in mod etern, pentru ca exista pururea plenar. Daca cuvintele ce vin din acest Cuvint la oameni se schimba, e pentru ca oamenii nu pot primi putin^a existen^ei plenare §i a exprimarii ei intr-un singur cuvint. Dar totugi in fie- care cuvfnt de la Dumnezeu e ceva care depaseste marginirea, perisabilul. E un alt motiv pentru care omul trece mereu la alt cuvint. Sesizind aceasta omul e ridicat intrucitva din ■tarea sa de marginire, din starea sa trecatoare. 93. Totusi, omul graiegte, schimbind cuvintele, dar intr-un fel raminind acelasi. El se schimba pentru ca ramine atirnat de existen|a plenara §i cauta sa cuprinda tot mai mult din ea in existen^a sa si vrea sa exprime aceasta. Existen|a plenara patrunde in existen|;a lui pe de o parte produefndu-i noi experience, pe de alta comunicindu-se prin noi cuvinte gi omul voiegte sa arate aceasta. Un cuvint trece ca sa faca loc altuia, pentru ca nu se pot aduna mai multe intr-unul. Dar in cuvintele urmatoare ramine ceva din ceea ce s-a expri- mat in cele dinainte. TKKI CUVINTK IMI'OIKIVA ARIKNIIXW 271 sabia cu ascut,is indoit si patrunde pfna la despar^itura sufletului si a duhului, a incheieturilor si madularelor; si destoinic este sa judece sim(i- rile si cugetarile inimii; si nu este nici o faptura nevazuta inaintea Lui, ci toate sint goale si descoperite ochilor Lui, Caruia vom da socoteala» (Evr., 4, 12-13). Deci e Creatorul, si fara El nu s-a facut nimic, nici nu poate sa se faca ceva fara de El 94 . XXXVI §i nu trebuie intrebat pentru ce nu e Cuvintul lui Dumnezeu ca al nostra, pentru ca, precum s-a spus inainte, Dumnezeu nu e cum sintem noi. Dar nu trebuie intrebat nici cum e cuvintul din Dumnezeu sau cum naste Dumnezeu si care e modul nasterii lui Dumnezeu. Ar fi prost cineva daca ar indrazni sa intrebe astfel de lucruri, pentru ca e un lucru negrait §i propriu firii lui Dumnezeu, cunoscut numai Lui §i Fiului. La fel e prost a voi cineva sa tilcuiasca aceasta in cuvinte. Aceasta e egal cu a intreba: unde e Dumnezeu si cum e Dumnezeu si cum e Tatal? Dar pre- cum a intreba de aceasta e un lucru lipsit de evlavie si e propriu celor ce nu cunosc pe Dumnezeu 95 , a§a nu se cuvine a intreba nici despre astfel de lucruri, nici despre nasterea Fiului, nici a cobori pe Dumnezeu si injelep- ciunea Lui la masura si la slabiciunea noastra. Dar aceasta nu trebuie sa ne faca sa cugetam contrar adevarului. Daca nu afla cineva raspuns intre- bind despre aceasta, aceasta nu trebuie sa-1 faca sa nu creada celor scrise. Caci mai bine este ca cei ce nu pricep sa taca si sa creada, decit sa nu creada din pricina neinjelegerii 98 . Caci eel ce nu pricepe poate sa aiba intrucitva iertare, pentru ca cercetind s-a linistit. Dar eel ce, nepricepind, 94. Cuvintul omenesc este nelucrator, iar eel dumnezeiesc e lucrator. De aceea cuvin- tul omenesc nu poate crea si transforma lucrurile, cum o poate face cuvintul dumnezeiesc si nu poate patrunde in inima omului operind prefaceri si provodnd remuscari, cum o poate face atit de puternic cuvintul dumnezeiesc. In cuvintul dumnezeiesc e puternic pre- zent §i lucrator Insusi Cuvintul dumnezeiesc ca persoana vie. Este §i in eel omenesc pufin prezenta persoana graitorului, dar numai intrucit are in sine pe Cuvintul dumnezeiesc, vorbind din raspunderea vibranta fa^a de El si din puterea Lui. In cuvintul celui ce nu are graind in sine pe Dumnezeu Cuvintul nu este puterea producatoare de adinci transfor- mari in sens bun. Apoi el poate duce pe om si spre rau, nu numai spre bine. 95. Cel ce cunoaste pe Dumnezeu II cunoaste ca fiind mai presus de cunoastere. 96. Pe de oparte cunoagtem adevarul despre Dumnezeu din revela|ie, pe de alta nu-L in^elegem depl&i. Il stim in coptururi generale si chiar ni se impune rational ca atare. Caci o existenj;a fara un Dumnezeu este pentru ra|:iune lipsita de sens, este absurda, iar un dumnezeu impersonal nu e dumnezeu. Dar un Dumnezeu personal e un Dumnezeu al iubirii vesnice, §i iubirea vesnica cea mai pura este iubirea intre un Tata si un Fiu. Pe de alta parte adevarurile acestea generale despre Dumnezeu nu pot fi pricepute pina la epui- zare. Nici cele din existence noastra $i a lumii nu le in^elegem deplin si nu le vom in^elegc niciodata deplin. Deci trebuie sa vedem o impacare intre ceea ce infelegem si ceea ce nu infelegem, intre sens si taina, intre exprimabil si apofatic, intre rational si suprara|.ional, intre cunoastere si credin|.a. A se refine numai ceea ce se intelege inseamna a se raminc intr-o monotona si Sngusta superficialitate. Chiar domeniul infinit al tainei e sesiztit 272 NPlNTIU, ATANASIK CKI, MAKK fsi nascoceste cele necuvenite si graieste cele nevrednice de Dumnezeu ramine cu osinda indraznelii neiertata. Caci eel dintii poate avea din aceste taine nein^elese o mingiiere din Scripturi, ca sa primeasca cum se cuvine cele sense. Dar sa in^eleaga ca o pilda cuvintul nostru; anume ca, precum cuvintul propriu al nostru este din noi si nu un lucru din afara de noi, asa si Cuvintul propriu lui Dumnezeu este din El. Dar nu e faptura ca cuvintul oamenilor 97 . Altfel ar trebui sa cugetam si pe Dumnezeu om 98 . Apoi cuvintele oamenilor sint multe §i deosebite si de aceea tree in fie- care zi, pentru ca cele dintii nu ramin, ci dispar. §i aceasta se intimpla pentru ca §i parinjii lor, fiind oameni, au virstele trecatoare, iar gindurile vin unele dupa altele, si cele ce le cugeta pe rind, acelea le §i rostesc. De aceea §i au multe cuvinte si nici unul din ele nu ramine 99 . Caci eel ce graieste se opreste §i cuvintul indata inceteaza. Dar Cuvintul lui Dumne- zeu este Unul §i Acela§i si, precum s-a scris, Cuvintul lui Dumnezeu ramine in veac (Ps. 118, 80), neschimbindu-Se; §i nici nu e primul sau al doilea faja de altul, ci este Acelagi pururea. Caci se cuvine ca, Unul fiind Dumnezeu, Unul sa fie §i Chipul Lui §i Unul Cuvintul Lui si Una Injielep- ciunea Lui 100 . printr-o adinca intuijie. Prin rational se vede, dincolo de el, suprarajionalul, oceanul mis- terios al existenjiei; sensul adinc al rajionalului licareste din fundamentul lui suprarajio- nal. Nu pop fi deplin rational daca nu vezi dincolo de el adincul infinit al supraraponalului. 97. Pilda, simbolul, chipul tfi da un infeles, dar nu cu totul adecvat. Este in ele un amestec de in^eles si neinj;eles. 98. Cuvintul nostru seamana cu al lui Dumnezeu, deci ne ajuta sa-L inj;elegem pe Acela. Dar al nostru J;ine de faptura, pe cind al lui Dumnezeu e necreat. Din acest punct de vedere e diferit ca in^eles de Cuvintul lui Dumnezeu. 99. Omul, fiindea rosteste ginduri finite, trebuie sa treaca mereu la alte rostiri §i gin- duri. Dumnezeu spune totdeauna infinitul in Sine; dar nu pentru noi. 100. Pentru ca El reveleaza tot ce e in obir§ia divina. Intr-un fel e a§a cum e persoana omeneasca, cuvintul viu §i ipostatic (cu temelia in sine), care cuprinde tot ce este ea. Dar pe cind acest cuvint ipostatic se exprima treptat in alte si alte cuvinte, Cuvintul Tatalui arata tot ce este Tatal deodata §i pururea, ca Chipul unic al Tatalui. Dumnezeu e actualizat ji exprimat din veci pina in veci prin Cuvintul in plenitudinea Lui. Persoana umana poate fi identificata cu cuvintul, pentru ca cuvintul nu are in ea o subzistenj;a proprie. Dar in Tatal dumnezeiesc are. Persoana umana are in ea cuvintele in mod potential, ca un fel de saminta a lor. La Tatal dumnezeiesc nu e o deosebire intre Cuvintul si Fiul. La El e nascut din veci tot ce are sa spuna, infinitul ca ipostas deosebit. Dar chiar la om cuvintul nu e cu totul lipsit de o subzistenja proprie. Caci cuvintul porneste el insugi din om. Are un fel de voinfa de a se manifesta, care nu e separata de volnja persoanei §i de caracterul ei inter- personal. Cu atit mai mult la Dumnezeu, Cuvintul are o voin|a unita cu voima Tatalui, ara- tindu-Se ca un ipostas propriu. Daca avind un Fiu, Tatal are iubire fa^a de El, §i aceasta poate explica crearea lumii, se poate spime si invers: Cuvintul arata iubirea fa|a de Tatal care-L naste si care Se arata pe Sine intreg in El. Prin analogie vedem cum omul vorbeste altuia pentru ca il iubeste. Tatal naste Cuvintul ca o manifestare a iubirii rodnice fa^a de Sine. El Se are pe Sine rodit intreg in Fiul din veci. Hotarindu-Se sa vorbeasca prin Cuvintul Sau si unor alte fiint-e, le da existence prin creare. E q alta manifestare a rodniciei si iubirii Sale, o mani- festare libera a ei. Prin cuvintele manifestate treptat si continuu din Cuvintul Sau si de Cuvintul Siiu, creeaza din iubire si desavirseste continuu pe atyii, daca acestia primesc THKI CUVtNTK IMI'OTHIVA AKIKNII.UK 273 XXXVII De aceea ma minunez, cum Unul fiind Dumnezeu, acegtia, potrivit nascocirilor lor, introduc multe chipuri si In(,elepciuni si cuvinte. §i spun ca altul este cuvintul propriu prin fire al Tatalui, Jntru care a facut si pe Fiul. §i Fiul adevarat spun ca se nume§te ca imagine «Cuvintul», cum se numeste si «Vie>» si «Cale» si «Usa»- si «Pom al vie$ii»-. §i mai spun ca El Se numeste inj;elepciune numai cu numele. Caci alta zic ca este inj,elep- ciunea proprie si adevarata a Tatalui, care coexista cu El in mod nenas- cut, intru care facind si pe Fiul, L-a numit pe Acesta infelepciune prin participare 101 . Iar acestea nu le spun numai prin cuvinte, ci Arie le-a si scris in Thalia. Iar sofistul Asterie a scris, precum am spus §i mai inainte: «N-a spus fericitul Pavel ca propovaduieste pe Hristos, puterea lui Dum- nezeu' sau injelepciunea lui Dumnezeu (I Cor., 1, 24), ci, fara adaosul arti- colului, o putere a lui Dumnezeu si o infelepciune a lui Dumnezeu. Deci a aratat ca alta este puterea proprie §i naturala a lui Dumnezeu, care co- exista cu El in mod nenascut; aceasta este nascatoare a lui Hristos si crea- toare a lumii intregi. Despre aceasta ne invaja el in Epistola catre Romani, zicind: «Cele nevazute ale Lui de la zidirea lumii din fapturi fiind cunoscute se vad, vesnica Lui putere si dumnezeire. Caci precum n-ar putea zice cineva ca dumnezeirea amintita aci este Hristos, ci ca e Insu§i Tatal, asa socotesc ca vesnica Lui putere si dumnezeire nu e Fiul Unul Nascut, ci e Tatal care a nascut. Deci el invaja ca alta este acea putere si infelepciune a lui Dumnezeu aratata prin Hristos»-. Si dupa puj;in acelasi Asterie zice: «De§i vesnica Lui putere si infelepciune, pe care gindirea o socoteste fara inceput si nenascuta, este una si aceeasi; cele create de El in mod deosebit sint insa multe, intre care primul nascut si unicul nascut este Hristos. Si toate atirna la fel de Cel ce o are pe aceea. Si toate pute- rile se numesc cu dreptate ale Creatorului, Care se foloseste de ele. De aceea proorocul spune ca Dumnezeu numeste lacusta, trimisa de Dum- nezeu ca pedeapsa pentru pacatele oamenilor, nu numai putere, ci si putere mare (Ioil, 2, 25). Iar fericitul David cere in mai mul|i psalmi nu numai ingerilor, ci si puterilor sa-L laude pe Dumnezeu»- (Ps. 102, 21). XXXVIII Cum nu sint vrednici de toata minia chiar si numai pentru rostirea acestora? Caci daca, cum socotesc ei, Fiul nu e Fiu pentru nasterea din Tatal si pentru ca e propriu fiin^ei Lui, si Cuvintul e pentru cele cuvintate cuvintele Lui. In veci va grai Tatal prin Cuvintul cuvintele Sale, pentru a-i desavfrsi in veci prin iubire, sau pentru a le arata in veci iubirea. 101. Dupa arieni fiul e ceva inferior, facut de Dumnezeu prin fnfelepciunea si cuvintul ca insusiri neipostatice. Numai de acest fiu se poate spune ca e «nascut», pe cind puterea yi intelepciunea lui Dumnezeu, mull superioare acestui fiu, oxista din veci ca in.susiri nutu- rale in Dumnezeu. 274 SI'INI'IH. ATANASIK CKI. MARK (raflunea pentru cele cugetate rational), si intelepciunea, pentru cele orinduite cu intelepciune.si puterea, pentru cele putute, fara indoiala se va numi si Fiu pentru cei facuji fii. Ba poate are si existen|.a numai cuge- tat6 pentru cele ce exista. El deci n-ar fi nimic din acestea. Dar ce este El atunci? Caci nu e nimic din acestea, daca ele sint numai numiri ale Lui. §i atunci El are numai o nalucire a existenfiei, infrumusejindu-se pentru noi cuvintele acestora 102 . Dar aceasta este mai degraba o nebunie diavo- leasca, ba poate mai mult decit atita, daca se voiesc pe ei sa subziste cu adevarat, dar pe Cuvintul lui Dumnezeu II socotesc ca neexistind decit cu numele. §i cum nu e prapastios si a zice ca intelepciunea coexista cu Tatal, dar a nu admite ca aceasta este Hristos, ci ca exista multe puteri si in|;elep- ciuni create si una dintre ele este Domnul, asemanat de ei si cu omida rotitoare si cu lacusta? §i cum nu sint plini de toata viclenia cind auzind de la noi ca Cuvintul coexista cu Tatal, cirtesc indata zicind: «Deci spuneji ca sint doi nefacuji?» Dar zicind ei: ^Intelepciunea Lui nefacuta», nu vad ca se intoarce impotriva lor reprosul desert pe care ni-1 atribuie noua? §i cum nu e foarte nebun si gindul lor de a spune ca intelepciunea nefacuta care coexista cu Dumnezeu este Insusi Dumnezeu? Caci eel ce coexista nu coexista cu sine. Dar atunci cu cine coexista? Caci §i despre Domnul spun evanghelistii ca era impreuna cu ucenicii. Deci nu era impreuna cu Sine, ci cu ucenicii. Aceasta trebuie sa o admita, in cazul ca nu ar spune ca Dumnezeu e compus, avind o injelepciune impletita cu Sine si implini- toare a fiinjei Lui, nefacuta si ea, pe care ei o socotesc §i creatoare, ca sa ia Fiului puterea creatoare. Caci toate se silesc sa le spuna ca sa nu cugete cele adevarate despre Fiul. XXXIX Dar unde au aflat spunindu-se in dumnezeiasca Scriptura, sau de la cine au auzit ca exista alt Cuvint si alta In|;elepciune decit acest Fiu, ca sa-si plasmuiasca §i ei unele ca acestea? De fapt s-a scris: «Au nu sint cuvintele Mele ca focul si ca ciocanul care sparge piatra?» (Ier., 23, 29). Iar in Pilde zice: «Va voi invafa pe voi cuvintele Mele» (Pilde, 1, 23). Dar acestea sint porunci si indemnuri, pe care le-a dat Dumnezeu sfin|ilor prin propriul si singurul Cuvint adevarat. Despre ele a spus si psalmistul: 102. Daca el nu exista, nu au nici ele nimic din el, ci sint numai nume ale lui. Aceasta rezulta din afirmarea ca fiul e inferior puterilor, care le fac pe toate. De ce mai e nece- sar atunci el? De ce se mai vorbeste de un fiu? Dar si puterile divine, daca nu exista decit pentru a face lucruri inferioare, sint dependente de acestea. Nu exista atunci ceva supe- rior si inferior. Nu e ceva cu adevarat existent, in sine si de sine existent ('O cbv). Totul e slab, totul poate fi mai mult o parere, un joe de pareri, un joe de numiri inconsistente. Fara Troimea vesnic existenta in Sine, nu exista o adevarata existen^a. TKKI C1IVINTK IMI'OI'KIVA AHIK.NII.C IK '175 «Am oprit picioarele mele de la toata calea cea vicleana, ca sa opresc cuvintele Tale» (Ps. 118, 101). Deci acestea le-a aratat Mintuitorul ca sint altceva decit El insusi §i ca le-a spus de la Sine: «Cuvintele pe care le-am grait voua» (loan, 6, 64). Deci acest fel de cuvinte nu sint nascute si fii, nici nu sint atitea cuvinte creatoare sau atitea chipuri ale Unicului Dumne- zeu, nici nu s-au facut atitea cuvinte oameni pentru noi 103 , nici nu este Cel ce S-a facut, dupa loan, trup, unul din astfel de multe cuvinte. Ci a fost binevestit de loan ca Cel ce e singur Cuvintul lui Dumnezeu: «Cuvintul trup S-a facut» (loan, 1, 14) si: «Toate prin El s-au facut» (loan, 1, 3). De aceea numai despre Domnul nostru Iisus Hristos si despre unitatea Lui cu Tatal s-a scris si se da marturie. Insu§i Tatal arata ca Unul este Fiul. La fel sfinjii, invajaji fiind despre aceasta, spun ca Unul este Cuvintul si Acesta este Unul nascut. Iar lucrurile sint aratate ca fiind prin El. «Caci toate cele vazute §i nevazute printr-Insul s-au facut §i fara de Dinsul nimic nu s-a facut«-. Iar despre altul oarecare, nu nascocesc §i nu plas- muiesc cuvinte pretinse inj;elepciuni, intrucit Scriptura nu indica vreo existenja sau vreun nume al lor. Acestea sint invenjia §i nascocirea minjii lor vrajmasa lui Hristos. Ei se folosesc rau de numele Cuvintului §i al In};elepciunii, ca sa nascoceasca alte lucruri, negind pe adevaratul Cuvint al lui Dumnezeu si adevarata §i singura Injelepciune a Tatalui. §i-i urmeaza, nenoroctyii, pe manihei. Caci §i aceia, vazind lucrurile lui Dum- nezeu, tagaduiesc pe Dumnezeu insu§i, singurul si cu adevarat existent, §i-si plasmuiesc un altul, despre care nu pot arata nici vreo dovada, nici vreo marturie din cuvintele dumnezeie§ti 104 . XL Daca deci nici in cuvintele dumnezeiesti (in Scriptura) nu se afla alta in|;elepciune decit acest Fiu, nici de la Paring n-am auzit asa ceva, ci s-a marturisit §i s-a scris de catre ei ca exista in mod nefacut In^elepciunea care coexista cu Tatal, fiind proprie Lui si creatoare a lumii, aceasta nu e decit Fiul. Iar aceasta §} dupa ei coexista etern cu Tatal. Caci Ea este §i creatoare, precum s-a scris: «Toate intru In^elepciune le-ai facut» (Ps. 103, 24). De fapt §i Asterie insu§i, parca uitind de cele ce a scris chiar el 103. Un singur Cuvint S-a facut om pentru noi. Deci El e altul decit cuvintele Lui. Sau El nu este unul din aceste cuvinte. 104. Daca nu exista Dumnezeu, nu se poate explica nici existenfa lucrurilor. Lucru- rile nu pot dovedi si marturisi un dumnezeu mincinos, sau neexistenfa unui Dumnezeu adevarat. Daca exista ceva, exista pentru ca exista un temei ferm, etern si plenar al exis- tenfei, un Dumnezeu care nu e una cu nature atit de lipsita de o consistence in sine, un Dumnezeu care are o viafa eterna si neschimbata in Sine, deci un Dumnezeu care e din veci Tatal unui Fiu. Numai un Dumnezeu care are o ln|,elepciune si o Puterc care nu depinde de lume, ci este in El insusi, poate crea cu putero si in^elepciune, sau cu constiin(,a si voin|,a, o lumo. '27li SFlNTlU. A1ANASIK VV.\. MAHK inainte, marturiseste mai pe urma, fara voie, ca si Caiafa, opunindu-se elinilor, ca nu sint multe m^elepciuni, nici nu o mai nume§te banda rulanta" 19 , ci e o singura injelepciune, scriind asa: «Unul este Dumnezeu- Cuvintul, dar sint multe cele rationale; §i una este fiinfa si firea injelep- ciunii, dar sint multe cele injelepte §i bune». §i dupa pu$in iarasi scrie: «Care sint cei pe care pretind sa-i numeasca fii ai lui Dumnezeu? Nu vor zice ca sint §i acestia cuvinte, nici nu vor afirma ca sint mai multe in^elep- ciuni. Caci nu e cu putin^a, odata ce unul este Cuvintul §i una Injelepciu- nea dovedita, sa se atribuie muljimii fiilor fiin|;a Cuvintului si sa li se daruiasca numirea de In$;elepciune». Deci nu e de nici o mirare daca arie- nii, luptindu-se impotriva adevarului, se ciocnesc §i intre ei, aci zicind ca sint multe inj;elepciuni, aci afirmind ca e una si aci asemuind injelepciu- nea cu o banda rulanta, aci spunind ca coexista cu Tatal si e proprie Lui si uneori numind numai pe Tatal nefacut, alteori numind §i injielepeiunea §i puterea Lui nefacuta. Ei se lupta cu noi care spunem ca Cuvintul lui Dumnezeu exista pururea, dar, declarind ca puterea coexista in mod nefacut cu Dumnezeu, uita de cele ale lor 106 . Astfel, se arata zapacifi in toate, negind Injielepciunea adevarata §i, nascocind-o pe cea care nu exista, a§a cum maniheii i§i plasmuiesc un alt dumnezeu, tagaduindu-L pe Cel existent. XLI Dar sa auda §i celelalte erezii, impreuna cu maniheii, ca Unul §i Ace- lasi este Tatal lui Dumnezeu si Stapinul si Facatorul zidirii prin Fiul 105. Pentru arieni, ca pentru to^i pantei§tii, cele ce emana din esen^a fundamentala se migca ca o banda (omida) rulanta, una din alta. Din cele de mai sus curg cele mai de jos, dar cele mai de sus stau sub necesitatea producerii celor mai de jos. Sfintul Atanasie lucreaza cu distinc^ia intre necreat si creat. Creatul e ceea ce ca obiect-total sta sub puterea Celui necreat. Cel necreat e cu totul liber faj;a de cele create. Numai El e dincolo de orice dependenfa, de orice incadrare in sistemul de reciproce dependence. Iar acest sistem nu poate primi existen^a ca realitate obiect - in care ingerii si oamenii sint inzestra^i si cu o anumita libertate - decit de la Cel cu totul liber si plin de atita putere asupra a ceea ce e obiect, incit Tl poate aduce chiar la existen^a din nimic. Altfel rea- litatea obiectuala a lumii nu se poate explica. Dumnezeu e cu totul transcendent facutu- lui, in sensul ca in El nu e nimic facut de altcineva, ci exista pur si simplu din eternitate In desavirsita libertate. Lui nu I se poate spune facut, ci necreat, sau simplu ^existent prin Sine». 106. Afirmind si una si alta nu scapa de panteism, caci incadreaza si pe Tatal din care emana cea mai inalta treapta de in(;elepciune in banda rulanta, din care fiecare parte re- prezinta o treapta mai de jos a in^elepciunii. Termenul «nefacut», atribuit Cuvintului, sau chiar lui Dumnezeu, nu precizeaza daca acest Dumnezeu sau Cuvint nefacut nu are ceva propriu unei naturi nelibere existente din veci, fiind imprimata in componentele ei de dependence reciproce. Numai termenii de necreat §i de creat salveaza pe Dumnezeu de orice dependent proprie naturii. §i numai termenul de creatura aplicat naturii o distinge de Dumnezeu si-L distinge pe Dumnezeu de ea, ii da acesteia un inceput si explica toate dependence reciproce §i schimbarile din cadrul ei. Numai spunind ca Logosul e nascut din Tatal din veci, II aratam §i pe El si pe Tatal ca Persoane, evitind ideea unei esen^e ves- nice nefacute. De aceea cel mai bine se potrivesc lui Dumnezeu termenii de necreat si I Kl-.l CIIVINTK IMI'OTKIVA AKIKNII.l 1H 277 Sau"". Sa auda indeosebi arienii maniaci ca Unul este Cuvintul lui Dum- nezeu, Care e singurul Fiu propriu si adevarat din fiinfa Lui §i Care are unitatea dumnezeirii, nedesparfita de Tatal Lui, cum am spus de mai multe ori inva£nd de la Mintuitorul Insu§i. Caci daca nu e asa, cum creeaza Tatal prin El §i Se reveleaza in El celor ce voieste §i-i lumineaza pe acestia? 108 Sau pentru ce in savirgirea botezului se numeste, impreuna cu Tatal, si Fiul? Daca (ar raspunde ca) Tatal nu este suficient, raspunsul ar fi necredincios. Iar daca (ar raspunde ca) e suficient, ceea ce e ingaduit sa se spuna, ce trebuinfa e de Fiul fie spre creare, fie spre sfinta baie? Caci ce are comun creatura cu Greatorul? Sau pentru ce se numara eel facut impreuna cu Facatorul in desavirsirea tuturor (in botez)? Sau pen- tru ce s-a predat, dupa voi, credinja intr-un Creator si intr-o creatura? 1 "" Pentru ce e trebuinja de o creatura pentru a ne impreuna cu dumnezeirea, daca pentru a ne uni cu Fiul, care e creatura, e de prisos, dupa voi, numi- rea Fiului in botez? 110 Apoi daca Fiul este creatura, odata ce una este firea creaturilor rationale, nu va veni nici un ajutor creaturilor de la o creatura, pentru ca toate au nevoie de harul de la Dumnezeu. Creator. Caci acestea sint nesupuse legilor, ca cele create, ci-L arata ca Tata si Fiu, ceea ce face vadit caracterul personal, creator, al lui Dumnezeu. Numai impreuna acestea arata pe Dumnezeu liber de vreo lege careia I-ar fi supus. 107. Maniheii spuneau ca nu Dumnezeu a creat lumea, ci ea e produsul unui principiu al raului, opus lui Dumnezeu. Dar prin aceasta socoteau pe Dumnezeu limitat. Deci negau si ca Dumnezeu a facut toate prin Cuvintul sau Rajiunea Sa, ca o unica lume ra^ionala inti- parita de un sens. 108. Daca Fiul n-ar fi de o fiinja cu Tatal, deci de o fiin|;a necreata, nefacuta, n-ar crea Dumnezeu lumea prin El, ciea ar izvori direct din fiinfa Lui, in sens panteist, sau ar exista de la ea, in sens maniheic. In acest caz Fiul n-ar revela pe Tatal ca deosebit de lume si creaturile constiente nu s-ar lumina de cuno§tinj;a ca exista un Dumnezeu deosebit de lume, Care le face posibila o existenja pentru veci, nelasindu-le sa se topeasca prin moarte in lume. Toate acestea depind de faptul ca Tatal are un Fiu. Daca Fiul este crea- tura, Dumnezeu nu poate decit emite din El lumea existenta, deci El insusi e de o fiin^a cu ea in sens panteist. Numai un Fiu de o esent-a dumnezeiasca, deosebit de esenja lumii, nu confunda pe Dumnezeu cu lumea in sens panteist. Numai Fiul asigura un Dumnezeu deo- sebit in esenj;a de lume. Fara un Fiu deosebit de esen^a lumii, nu exista decit panteismul pagin. In apararea dumnezeirii Fiului, Paring au delimitat crestinismul de elenismul pan- teist §i de gnosticismul care-1 masca pe acesta in termeni cre§tini. De aceea luptind pentru dumnezeirea Fiului, au respins categoric orice paginism, apartnd transcendence lui Dum- nezeu ca necreat §i Creator. In constiin^a de sine a omului exista un dialog al lui cu sine insusi, un fel de dualitate nedeplin realizata. Numai prin aceasta se reveleaza omul lui insusi si deci si altora. Dar la om aceasta dualitate in unitate nu e deplina. La Dumnezeu e deplina. Dumnezeu stie de Sine prin Fiul. Iar cine nu stie de sine nu stie nici de al^ii §i nu se lumineaza nici altora. 109. Daca Fiul e creatura, de ce mai spunem ca credem si in El, punfndu-L alaturi de Tatal? Numai daca Fiul e de o fiint,a cu Tatal, exista o creatura deosebita de Creator. Altfcl totul este de o esen^a. Nu mai exista deosebire intro Creator sj creatura. 1 10. Cu creatura ne unim si fara a credo in ca. Pentru ce sh mui numim in acest cuz pe Fiul la botez ca po Unul in care civdem, ca sii tic unim cu Kl? V&rb un Tatft care arc un Flu, nu se creeaza lumea, dar fara Ki nici nu se innoicstc dinlr-un Dumnezeu transcendent ci. Fara un Kiu do o fiin).n cu Tnt.nl ecl nccrcnt nu nc |)utcni uni cu Dumiic/cu ecl neeroiit, ci 27H SI'INTIII, ATANASIK t'K.I. MAIIK Cu put.in inainte am spus fnsa ca In mod necesar prin El s-au facut toate. Iar fiindca si rinduiala sfintului botez ne cere sa-L numim, e nece- sar, cum socotesc si cred, sa zicem ca nu pentru ca nu este suficient Tatal, e impreuna numit si Fiul, nici dintr-o simpla intimplare, ci fiindca e Cuvintul lui Dumnezeu si Infelepciunea Lui proprie, fiind stralucirea Lui; si ca atare este pururea cu Tatal. De aceea este cu neputin|;a ca, daruindu-ne Tatal harul, sa nu-1 daruiasca in Fiul. Caci Fiul este in Tatal, ca stralucirea in lumina. Caci nu ca avind vreo lipsa, ci ca fiind Tata, a intemeiat pamintul cu Inj;elepciunea Sa (Pilde, 3, 19) si a facut toate cu Cuvintul din Sine si intareste sfintul botez in Fiul. Caci unde e Tatal, acolo e si Fiul, asa cum unde e lumina, acolo e si stralucirea. Si precum cele ce le lucreaza Tatal le lucreaza prin Fiul - caci insusi Fiul zice: «Cele ce le vad facindu-le Tatal, pe acelea le fac si Eu» (loan, 5, 20) - asa dindu- se celui pe care il boteaza, il boteaza si Fiul si eel pe care-1 boteaza Fiul se desavirseste (se boteaza) in Duhul Sfint 111 . Asa cum lucind soarele, poate spune cineva ca lumineaza si stralucirea lui, - caci una e lumina si nu se poate desparji si desface -,1a fel unde este si Se numeste Tatal, acolo este numaidecit si Fiul. De aceea numindu-Se in botez Tatal, e necesar sa fie numit impreuna si Fiul. XLII De aceea fagaduindu-Se sfinjilor a zis: «Vom veni Eu si Tatal la el si Ne vom face salas in el» (loan, 14, 23). Si iarasi: «Ca precum Eu si Tu una sintem si acestia sa fie una in Noi» (loan, 17, 22) 112 . Si harul dat este unul, fiindu-ne dat de la Tatal in Fiul 113 , precum scrie Pavel in fiecare epistola: raminem inchisi in starea noastra de creaturi pieritoare. Botezul e zadarnic. Sau daca Hristos nu e Fiul prin fiinj;a identica cu a Tatalui, ci numai prin infiere, Dumnezeu ne poate infia si pe noi fara Fiul, in mod direct. Se nesocoteste iarasi granij;a intre necreat si creat. Toate sint in fond de o esen^a in sens panteist. Sau raminem in ceea ce sintem, ca unii ce sintem noi insine de esenja divina. Dar prin aceasta ne topim in marea esen^a. Aceasta e o existenja fara sens. Cind se afirma aceasta, omul nu se mai salveaza. Numai prin sfinta Treime comuniunea de Persoane se poate salva, caci numai Ea ii asigura exis- ten^a vesnica, mai presus de natura in care persoanele apar ca sa dispara. 111. Am vazut ca nasterea Cuvintului din Tatal arata un dialog si o unire intre Ei, deci o revelafie a Tatalui prin Fiul, cam asa cum se reveleaza omul lui insusi prin constiin^a ca un alter ego. 112. Puterea unirii intre noi ca persoane neconfundate nu ne poate veni decit din uni- rea dintre Tatal si Fiul. Tatal ne uneste cum isi uneste un tata copiii, unindu-ne in iubire cu Fiul Sau; Fiul ne uneste cu Sine si cu Tatal, ca pe niste fraji ai Sai, alipindu-ne de Tatal ca pe Sine. Cind iudeii de mai tirziu au tagaduit pe Iisus Hristos ca revelindu-ni-Se ca Fiul ji prin aceasta facindu-ne in mod deplin clar pe Dumnezeu ca Tatal, au negat si pe Dum- nezeu ca Tata, cu toate ca si in Vechiul Testament e indicat Dumnezeu ca Treime, desi in mod mai pu^in clar. Altfel nu s-ar fi afirmat creajia din nimic. Un Dumnezeu fara o viaja de iufeire in Sine nu creeaza o lume din libertate, deci din nimic, ci lumea emana din Dum- nezeu fara voia Lui. 113. Harul este unul, dar in el se simte iubirea dintre Tatal si Fiul in Duhul Sfint, ca iubire de Tata si Fiu. De aceea produce in noi iubirea fa^a de Tatal ca Tata si fa^a de Fiul ca I'HKI CIIVINTK, IMI'OTUIVA AKIKNI II )U 27!) «Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos» (Rom., 1, 7; I Cor., 1, 3; Efes., 1, 2). Caci lumina trebuie sa fie impreuna cu stralucirea si stralucirea sa se vada impreuna cu lumina. De aceea iudeii tagaduind impreuna cu acestia pe Fiul nu au nici pe Tatal. Caci parasind izvorul InJ;elepciunii, cum a spus Baruh osindindu-i (Bar., 3, 2), au lepadat de la ei si Inj;elepciunea, sau pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care este, cum spune Apostolul, «Puterea si InJ;elepciunea lui Dumnezeu^ (I Cor., 1, 24). De aceea au zis: «Nu avem imparat fara numai pe Cezarul» (loan, 19, 16). Pentru aceasta iudeii §i-au luat pedeapsa cuvenita a tagaduirii. Caci au pierdut odata cu cetatea (Ierusalimului) §i rafiunea. Iar acestia se primejduiesc sa piarda si plinatatea Tainei; vor- besc de botez. Caci daca desavir§irea (botezul) se da in numele Tata- lui si al Fiului, ei nu cheama pe Tatal adevarat, pentru ca tagaduiesc pe Cel din El si asemenea fiinj;ei Lui, sau pentru ca tagaduiesc pe Fiul adeva- rat si numesc a§a pe un altul, inchipuindu-§i-l creat din cele ce nu sint. Dar facind asa, e cu totul de§ert si nefolositor botezul dat la ei, avind in el doar o aparenf;a, dar in realitate neavind nimic care sa ajute dreptei cre^- dinfe. Caci arienii nu-1 dau in numele Tatalui §i al Fiului, ci in numele unui Creator §i al unei creaturi, sau al unui Facator §i al unei fapturi" 4 . Dar precum creatura e altceva decit Fiul, asa altceva este in realitate ceea ce socotesc ei ca dau, chiar daca se prefac, din pricina a ceea ce e scris in Scriptura, ca cheama pe Tatal §i pe Fiul. Caci nu eel ce zice simplu «Doamne» II §i da pe El, ci eel ce impreuna cu numele are §i credin^a cea dreapta. De aceea si Mintuitorul nu a poruncit simplu sa se boteze, ci mai intfi a zis: «InvaJaJ;i>->, apoi: «Boteza|;i in numele Tatalui §i al Fiului si al Sfintului Duh», ca din invaj;atura sa se nasca credinj;a dreapta §i la cre- din|;a sa se adauge savirsirea botezului. XLIII La fel §i multe alte erezii, rostind numai numele dar necugetind , pre- cum s-a spus, drept, si neavind credinj;a sanatoasa, primesc fara folos apa data la ei, fiind lipsita de dreapta credin|;a. De aceea apa folosita de ei mai degraba ii murdare§te prin necredin^a decit ii mintuie§te. A§a §i elinii, de§i rostesc cu buzele numele lui Dumnezeu, poarta asupra lor vina necredinjei, pentru ca nu cunosc pe Dumnezeu eel real existent §i rdevarat, pe Tatal Domnului nostru Iisus Hristos. La fel si maniheistii §i frigienii §i ucenicii lui Pavel de Samosata, de§i rostesc numele, sint cu Frate in Duhul Sfint, dar §i fa|a de semenii no§tri ca fra^i. Daca ar fi harul unei sintfure Persoane, nu 1-am sim|i ca harul iubirii. 114. Un Creator fara un Fiu nu ne poate da decit un sentiment al dependentci. Mil, mai mult, El nu poate scoate tTeu(,ia !ji pe oameni din procesul falul al compunerii si descompunerii. 280 SKtNTUI, ATANASIK CKI. MARK toate acestea eretici. Tot asa, dupa aceia, cei ce cugeta cele ale lui Arie, chiar daca citesc Scripturile §i rostesc numele, ii amagesc pe cei ce pri- mesc ale lor, fiind mai necredinciosi decit aderenjii celorlalte erezii, pe care le intrec §i le fac mai pu$in vinovate prin limbujia lor neinfrinata. Caci aceia stilcesc ceva din adevar §i gre§esc sau in privinfa trupului, spu- nind ca Domnul n-a avut trupul din Maria, sau ca nu a suferit moartea, nici nu S-a facut om, ci numai S-a aratat astfel §i nu a fost cu adevarat, ci parea ca are trup, neavind de fapt, §i parea la aratare om, ca intr-o inchi- puire a visului. Dar acestia i§i indreapta necredinfa in mod deschis spre Tatal insu§i. Caci auzind din Scripturi despre dumnezeirea Lui ca se arata in Fiul ca intr-un chip, hulesc, spunind ca ea este creatura 115 §i poarta peste tot acest cuvin^el referitor la ea ca un gunoi intr-un sac §i-l varsa ca un sarpe veninul. Apoi, fiindca dogma lor produce scirba tutu- ror, indata iau ca sprijin ereziei lor ameninjate cu poticnirea, ocrotirea omeneasca, ca vazind aceasta omul mai simplu sau mai fricos, sa nu cunoasca vatamarea nebunei lor cugetari. Cum deci nu sint vrednici de mila cei amagi|i de ei? Sau cum nu se cuvine sa plingem pentru ei ca isi predau indata ceea ce le e spre folos acestei naluciri, de dragul placerilor §i cad din nadejdea viitoare? Caci socotind sa primeasca ceva de la eel ce nu exista, nu vor primi nimic, ci, alipindu-se de creatura, nu vor avea nici un ajutor de la creatura. Si crezind in eel neasemenea §i strain dupa fiinja de Tatal, nu se vor alipi nici de Tatal, neavind pe Fiul Lui propriu, Cei din El prin fire, Care Se afla in Tatal §i intru Care Se afla Tatal, cum Insugi a zis (loan, 14, 10). §i cei amagiji de acestia vor ramine nenorociji, pustii §i goi de dumnezeire. Caci nu-i vor urma, cind vor muri, fagaduinj;ele min- cinoase de pe pamint. Nici nu vor putea chema in ajutor pe careva din- tre cei ce i-au amagit, cind vor vedea pe Domnul pe care L-au taga- duit, §ezind pe tronul Tatalui Sau §i judecind pe vii §i pe morj;i. Caci ii vor vedea §i pe aceia judecaji §i caindu-se pentru nedreptatea §i necre- din^a lor. XLIV Acestea le-am infa|;i§at mai inainte, explicind spusa din Pilde §i opu- n£ndu-ne scornelilor lor nebune§ti, ca, cunoscind ca nu se cuvine sa numeasca pe Fiul lui Dumnezeu creatura, sa inve|;e §i ei sa citeasca bine spusa din Pilde, care are §i ea un injeles drept. Caci s-a scris: «Domnul M-a zidit (creat) pe Mine inceput cailor Sale spre lucrurile Sale» (Pilde, 8, 22). Dar deoarece sint proverbe §i s-au spus in forma de pilde, nu trebuie sa fn^elegem cuvintul asa simplu cum se spune, ci sa intrebam de per- il 5. Numai un Fiu care nu e identic in iim\a Lui cu lumea, ci din fiin^a unui Dumnezeu deosebit de lume, deosebegte pe Dumnezeu de lume, ca transcendent ei si nesupus peri- sabilitdt-ii formelor ei. TKI',1 (UVINTK IMI'OIHIVA AKIKNII.OH l/H) soana, apoi sa cautam cu dreapta credin^a Intelesul potrivit. Caci cele spuse In chip de pilde nu se spun In mod deschis, ci se vestesc In chip ascuns, cum Insusi Domnul a Invafat in Evanghelia dupa loan, ziclnd: «Acestea vi le-am grait in pilde. Dar vine ceasul cind nu va voi mai grai voua in pilde, ci pe ia\a» (loan, 16, 25). Deci trebuie dezvelit intelesul spu- sei, ca sa aflam ceea ce e ascuns §i sa nu-1 luam ca §i cind ar fi spus lucrul pe ia\a, ca nu cumva intelegindu-1 gresit sa ratacim de la adevar. Daca s-a scris despre inger sau despre alta dintre cele facute, va fi spusa «M-a creat pe mine», ca despre unul dintre noi, care sintem fapturi. Dar daca Intelepciunea lui Dumnezeu, prin Care toate s-au facut, vorbeste despre Ea insagi, ce trebuie sa intelegem decit ca, spunind: «M-a creat», nu zice ceva contrar lui «M-a nascut». Caci Ea nu Se numara pe Sine intre crea- turi, ca una ce uita ca e creatoare §i facatoare, sau ca una ce nu cunoaste deosebirea Creatorului de creaturi. Dar ce inteles ne arata prin pilde, nu pe fa£a, ci in mod ascuns, ne spune Ea insasi, dupa pujin, infa];i§indu-l in alte cuvinte §i insuflindu-1 sfin^ilor ca pe o proorocie: «In}elepciunea §i-a facut Sie§i casa» (Pilde, 9, 1). E vadit ca aceasta casa este trupul nostru pe care insu§indu-Si-l, S-a facut om. Caci cu dreptate se spune de catre loan: «Cuvintul trup S-a facut» (loan 1, 14). Iar prin Solomon Infelepciu- nea spune despre Ea insagi, dezvoltind infelesul, nu ca «sint creatura», ci ca «Domnul M-a creat inceput al cailor spre lucrurile Sale». Deci nu m-a creat spre a fi, nici pentru ca am un inceput si o facere ca fiind creatura. XLV Deci aci Cuvintul nu a grait prin Solomon indicind fun{a dumnezeirii Sale, nici nagterea Sa vegnica si adevarata din Tatal, ci umanitatea §i ico- nomia intruparii Lui pentru noi. De aceea, precunei am spus inainte, n-a zis: «Sint creatura», sau «Am fost facut creatura»-, ci «M-a create. Caci creaturile, avind fiin^a areata, sint dintre cele facute §i se spune ca se creeaza; §i fara indoiala creatura se creeaza. Dar cuvintul «M-a creat» nu indica fiin];a sau nagterea, ci arata ca S-a facut altceva Acela despre care se spune; deci desigur nu ca eel de care se spune ca se creeaza este prin fire §i prin fiin|;a creatura. Aceasta deosebire o cunoaste dumnezeiasca Scriptura, zicind despre creaturi: «Umplutu-s-a pamintul de zidirea Lui» (Ps. 103, 24); §i: «zidirea insa§i suspina §i impreuna sufera dureri>-v (Rom., 8, 22). Iar in Apocalipsa se zice: «Si a murit a treia parte dintre fapturile cele din mare, cu suflare in ele» (Apoc, 8, 9). Dar §i Pavel zice: «Toata faptura lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat din ce se ia cu mufyumire» (I Tim., 4, 4). Iar in Intelepciune s-a scris: «Intru Intelepciu- ' nea Ta ai zidit pe om, ca sa stapineasca peste zidirile facute» (Int,. Sol., 9, 2). §i ca acestea se zic creaturi pentru ca au fost create, putem auzi si de la Domnul care zice: «De la inceput Cel ce i-a zidit, barbat si femeie i-a ^ . M'lNTtU, ATANASIK CTKI. MAKK zidit pe ei» (Marcu, 10, 6). Iar Moise scrie in CIntare: «lntrebaj;i zilele ce s-au facut inainte de tine, din ziua in care Dumnezeu a zidit pe om pe pamint, de la marginea cerului» (Deut., 4, 32). Iar Pavel zice in Epistola catre Coloseni: «Care este Chipul lui Dumnezeu eel nevazut, intiiul nas- cu^ a toata zidirea, pentru ca in El s-au facut toate cele din ceruri si cele de pe pamint, cele vazute si nevazute, fie scaune, fie domnii, fie incepatorii, fie stapinii. Toate prin El si spre El s-au facut si El este inainte de toate» (Col., 1, 15-16). XLVI Deri despre faptul ca cele ce au prin fire fiinja creata se numesc crea- turi si se spune ca s-au creat, ajung acestea care s-au spus spre a le |ine minte. Caci Scriptura e plina de astfel de locuri. Iar ca singur cuvintul «M-a create nu indica fiinja §i facerea, o spune David in psalmi: «Sa se scrie aceasta intru neamuri si poporul eel zidit va lauda pe Domnul» (Ps. 101, 19); si iarasi: «Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule» (Ps. 50, 12). Iar Pavel in Epistola catre Efeseni zice: «Desfiin|md legea porun- cilor in dogma, ca sa zideasca pe cei doi in Sine intr-un om nou» (Efes., 2, 15); si iarasi: «Imbraca];i pe omul eel nou, eel zidit dupa Dumnezeu intru dreptate si in cuviosia adevarului» (Efes., 2, 24). David n-a vorbit de vreun popor creat dupa fiinj;a, nici nu s-a rugat sa primeasca alta inima decit cea pe care o avea, ci a vorbit de innoirea cea dupa Dumnezeu. Si nici Pavel nu a vorbit de crearea dupa fiinja a doi oameni in Domnul si nici nu ne-a sfatuit sa imbracam un alt om, ci a vorbit de omul eel dupa Dumnezeu, de via|;a intru virtute, iar prin cei zidiji in Hristos a in|;eles cele doua popoare innoite in El. Acest in^eles il are si ceea ce se spune la Ieremia: «A zidit Dumnezeu mintuire spre sadire noua, intru care mintuire vor umbla imprejur oame- nii»- (31, 22). Iar spunind aceasta n-a indicat vreo noua fiinfa a creaturii, ci o prooroceste pe cea innoita in oameni, care ni s-a facut noua in Hristos. Aceasta fiind deosebirea intre creaturi si ceea ce spune cuvintul: «M-a creat», daca afla^i undeva spunindu-se Domnului «creatura», arata^i-o si lupta|;i-va pentru aceasta. Iar daca nu s-a scris undeva ca Domnul este creatura, ci spune doar El insusi despre Sine in Pilde: «Domnul M-a creat pe Mine», rusinaji-va de deosebirea amintita inainte si de cele spuse in Pilde; si auzind: «M-a create, nu mai in|;elegeji «creatura», ci umanitatea facuta a Lui. Fiindca acesteia ii este propriu a fi creata. Caci cum oare nu face|;i un lucru nedrept cind, auzind pe David si pe Pavel spunind «a create, nu inj;eleget;i fiin|;a si facerea, ci innoirea, iar auzind pe Domnul zicind «M-a create pune|;i fiinja Lui in rind cu creaturile? Sau cum auzind: «In|;elepciunea §i-a zidit Siesi casa si a sprijinit-o pe sapte stilpi» (Pilde, 9, 1), in|;elegeti casa in mod alegoric, dar cuvintul «M-a TKI',1 CIIVINTK IMI'OTKIVA AHIKNII.OK ^ creat (zidit)» intelegindu-1 nu asa cum e spus, preface^ pe Cuvintul in creatura si nu va convinge^i ca e Creator, nici nu va teme^i de faptul ca El e singurul nascut propriu al Tatalui. Ci raminind la litera, va siltyi sa cuge- tafi despre El lucruri mai mici decit despre oameni. T XLVII /De fapt insasi spusa arata ca nu e decit o nascocire a voastra sa spu- neji ca Domnul este creatura. Caci cunoscind Domnul fiin^a Sa, ca fiind In^elepciunea cea nascuta si unica nascuta a Tatalui si alta decit cele facute si decit creaturile prin fire, zice acum cu iubire de oameni: -"Dom- nul M-a creat pe Mine inceput al cailor Sale». Aceasta e egal cu a zice: «Tatal Meu Mi-a alcatuit trup (Evr., 10, 5) si M-a creat intre oameni pentru mintuirea oamenilor». De fapt, precum auzind pe loan zicind: «Cuvintul trup S-a facut» (loan, 1, 14), nu in^elegem ca Cuvintul intreg S-a facut trup, ci ca a imbracat trup si S-a facut om, §i auzind ca «Hristos S-a facut pentru noi blestem» (Gal., 5, 18), sau ca: «Pe Cel ce nu a cunos- cut pacat L-a facut pacat pentru noi» (II Cor., 5, 21), nu in{;elegem ca El S-a facut intreg blestem si pacat, ci ca a primit blestemul nostru, cum a spus Apostolul: «Ne-a rascumparat pe noi din blestem» (Gal?, 3, 13) si pacatele noastre a purtat, cum a spus Isaia (53, 4) si cum a scris Petru «Le-a urcat in trupul Sau pe lemn» (I Petru, 2, 24) - tot asa, cind auzim in Pilde ca «L-a create, nu trebuie sa injelegem pe Cuvintul intreg creatura prin fire, ci ca a imbracat trupul creat si Dumnezeu L-a creat pe Acesta pentru noi, alcatuindu-I, precum s-a scris, pentru noi acest trup creat, ca intru El sa ne putem innoi si indumnezei 116 . 116. Avem aci concepjia despre mintuire, ca innoire §i indumnezeire a firii noastre, lucrata dinauntru, din Subiectul dumnezeiesc ce S-a facut propriu ei. Mintuirea nu vine din achitarea unei datorii ca o noua stare juridica a fostilor pacatosi care L-au ofensat pe Dumnezeu. Ci firea omeneasca se ridica la cea mai inalta treapta de via|a. Nu e ridicata numai la o stare creaturala nesupusa pedepsei, ci e ridicata prin har din planul creat in eel necreat. Izvorul infinit de viaja nu e decit in planul dumnezeiesc necreat. Creatura nu se poate reinnoi deplin si nu poate ramine etern reinnoita decit in unire cu Dumnezeu ca izvorul infinit si etern de viaja. Altfel, innoirea noastra nu poate fi desavirsita si eterna. Insuficien^ele legate de lume arata ca ea nu e din sine si nu poate dobindi plinatatea eterna din sine, ci ca dincolo de ea este transcendenja atotdesavirsita care este din veci prin ea insa§i si are plenitudinea viejii §i a fericirii. Lumea n-a putut emana dintr-o esen^a iden- tica cu ea, caci nedesavirsirea ei ar arata-o §i pe aceea nedesavirgita si incapabila sa dea fericire lumii. Aceasta ar arata ca nu exista nici un plan de existen^a desavirsita. Atit faptul ca lumea n-a emanat dintr-un izvor desavirsit, cit si faptul ca acel izvor are cu adevarat o via^a nelimitata fara minusuri in el arata ca lumea a fost adusa la existen^a din nimic In deplina libertate. Dumnezeu, avind in El o viaj.a fara lipsuri, poate oferi in Sine fericirea desavirsita in iubirea comuniunii desavirsite ce o are in Sine din veci. El e urf Tata din care nu emana un Fiu in baza unei legi, ci pe care-L naste din veci cu iubire de Tata. Exista din veci o iubire » comuniunii perfecte in libertate. Fiul n-are in El nimic mai mic decit Tatal. Acrastu L-ur arata §i pe Tatal nedesavirsit. Fara acest vfrf suprem ul i>xislcn|.(>i dcsfivirsitc, cxis- 284 NUN I til. ATANASIK. CKI. MAKK Cine v-a amagit deci pe voi, o, Iipsitilor de minte, sa numij;i pe Creator «creatura»? Sau, de unde v-ajj procurat aceasta cugetare noua si va lau- dafi cu ea? Caci Pildele spun «M-a creat* , dar nu numesc pe Fiul <«crea- tura», ci «nascut»- si, potrivit distinc$iei mai inainte amintite a Scripturi- lor, intre «a creat»_§i «creatura», cunosc pe Fiul in ceea ce e propriu Fiu- lui prin fire, adica Injelepciunea unica, cea nascuta §i creatoare a fapturi- lor. Iar spunind «M-a creat», nu spun aceasta despre fiin^a Lui, ci-L arata ca S-a facut inceput al multor cai, intrucit «M-a create e contrar faptului de a fi nascut, dar El Se face inceput al cailor prin faptul ca e Cuvintul unul nascut fa|;a de ele. XLVHI Iar daca e nascut, cum spuneji despre El ca e creatura? Caci nimeni nu zice despre cele ce le creeaza ca le naste 117 . Nici nu numeste creaturi pe cele nascute de el. §i iara§i, daca nu e Unul nascut 118 , cum este inceput al cailor? Caci daca inceputul cailor Sale e §i el creat, acesta nu mai e numai singur creat, avind impreuna cu sine pe cei facu£i. Caci §i Rubin, facin- du-se inceput al fiilor, nu era unicul nascut, ci primul in timp, dar prin fire §i rudenie era unul din cei de dupa el. Deci tot asa daca Cuvintul ar fi creat ca inceput al cailor, ar fi si El ca acele cai §i caile ar fi asa cum este Cuvin- tul, chiar daca e creat primul in timp. Caci si inceputul unei cetaji e a§a cum sint celelalte par^i ale ceta|ii; si parjile unite cu inceputul alcatuiesc impreuna cetatea intreaga §i unica, ca madularele multe ale unui trap. Si nu e o parte a ei, dintre cele ce o fac, iar alta a celor facute, supunindu-se altei par|;i, ci toata e ingrijita la fel de eel ce o face si se zideste prin el. Daca deci si Domnul Se creeaza in acest injeles ca inceput al tuturor, in mod necesar alcatuieste §i El impreuna cu toate o singura create si nu se deosebegte de celelalte, chiar daca e facut ca inceput al tuturor; nici nu e stapin al celorlalte parji ale creajiunii, chiar daca in privinja timpului e mai vechi 119 . Caci si el are impreuna cu toate unul si acela§i Cuvint ten^a nu s-ar putea explica §i nici ajungerea ei la desavirgire n-ar fi posibila, lucru care ar face fara sens aspira|:iile ei, mi§carea ei. 117. Daca e unul nascut in sensul arian, ca unica creatura nascuta pe treapta cea dintii, el nu putea fi facatorul tuturor creaturilor, mai presus de ele, fiind el insusi creatura. 118. Cele ce se nasc sint din fiinja celui ce na§te, pe and cele create nu sint din fiinjia lui. Mai pot fi din fiinja lui §i cele ce emana din el, dar nagterea implica o iubire personala Intre eel ce nagte si eel nascut, cum nu e intre emanator si emanat. Fiul nascut din Tatal nu e emanat. Lumea, de§i facuta din nimic de un Dumnezeu liber §i atotputernic, e §i opera iubirii Lui. De aceea in ea este o aspirate spre desavir§irea in iubire. §i Dumnezeu o poate duce la aceasta desavir§ire in comuniunea iubirii cu El. 119. Adevarata putere §i libertate are numai Cei care creeaza din nimic. §i numai El poate duce existenj:a creata la libertatea §i desavir§irea Lui. Numai El le poate ridica la libertatea si eternitatea Sape toate, eliberindu-le de slabiciunile lor, provenite din putin|;a de a se apropia de nimicul din care au fost scoase prin departarea de Creator. Un Dumne- zeu care n-ar putea crea din nimic n-ar avea o putere nelimitata, ci ar fi inchis in sine. Lumea n-ar fi decit o revarsare a sa. N-ar putea aduce la existen^a o noua realitate din TlU'.t CtlVIN'IT, IMI'OTHIVA AHIKNII.MH ___ (ratiune), nefiind stapfn al creatiunii. $i daca, dupa voi, e creature, cum poate El singur sa fie creat, ca sa fie §i inceput al tuturor? Caci e vadit din cele spuse inainte ca intre creaturi nu e nimic statornic prin sine si facut primul, ci are facerea impreuna cu toate, chiar daca se deosebeste in slava de celelalte' 2 ". Nici o stea, nici unul dintre marii luminatori nu a apa- rut una sau unul mai intii si altul sau alta a doua, ci intr-o singura zi; §i la aceeagi porunca au fost chema^i to^i sau toate la existen^a. La fel s-a plas- muit §i facerea animalelor cu patru picioare, a pasarilor, a pestilor §i a plantelor; la fel §i neamul eel dupa chipul lui Dumnezeu al oamenilor. Caci desi Adam s-a plasmuit singur din pamint, dar in el erau ra^iunile succesiunii (succesive ale) intregului neam 121 . XLIX Iar din zidirea aratata a lumii «cele nevazute ale ei din fapturi fiind cunoscute le vedem» (Rom., 1, 20). Dar nici din acestea nu o vedem pe fiecare desparjita, nici pe una ca intiia si pe alta ca a doua, ci deodata toate cum s-au constituit dupa neam. Caci nici Apostolul n-a insirat pe fiecare in mod desparjit ca sa spuna: fie inger, fie Scaun, fie Domnie, fie Stapinie, ci le spune odata pe toate in ordinea lor: «fie ingeri, fie Arhan- gheli, fie Incepatorii» (Col, 1, 16). Caci asa este facerea creaturilor. Daca deci Cuvintul e creatura, trebuia, cum am spus inainte, sa nu se faca pri- mul dintre ele, ci impreuna cu celelalte puteri, chiar daca le intrece prin slava pe celelalte. Caci §i despre celelalte se spune ca toate s-au facut odata §i nu este intre ele vreuna prima, alta a doua, ci se deosebesc intre ele doar in slava, §i unele sint de-a dreapta, altele in cer si altele la stinga §i toate preamaresc deodata pe Domnul si stau de fa$a slujindu-I. Deci daca Cuvintul e creatura, nu e primul, nici inceputul celorlalte. Iar daca e inainte de toate, precunei si este, caci singur El e primul §i Fiul, nu e ince- putul tuturor prin fiin^a comuna. Caci in toate se numara si inceputul tuturor 122 . Iar daca nu e inceput, nu e nici faptura 123 , ci e vadit ca e despar- nimic. Insuficienfele lumii ar fi insuficienjele lui. N-ar exista decit o unica realitate plina de toate insuficien^ele pe care le experiem. Aceste insuficien^e legate de existenfa ar face-o pe aceasta inexplicabila, dat fund ca existen|a aspira spre plenitudine. 120. Toate cele facute sint dependente nu numai de Dumnezeu, ci §i intre ele. Daca ceva n-ar fi dependent de altele, ar avea in sine tot ce-i trebuie. Dar aceasta ar insemna desavirsirea, plenitudinea pe care nu o are decit Dumnezeu. Pe de alta parte singuratatea fara iubire nu poate avea fericirea. Astfel desavirsirea lui Dumnezeu implica pe de o parte unitatea plenara, pe de alta interpersonalitatea. 121. Rafciunile tuturor oamenilor sint implicate in rajiunea primului om. Si ra^iunile intregului cosmos sint implicate intr-o ra^iune unitara a lui. 122. Daca ar fi inceputul tuturor, avind totusi aceeasi fiin^a cu ele, ar face si el parte din ele. Nu pofi scoate capul din totalitatea trupului. 123. Daca ar fi creatura, n-ar fi propriu zis inceputul tuturor. Iar daca nu e inceput in sensul ca e incadrat in toate, nu e nici creatura. Sfintul Atanasie afirma mereu ca nu sinl decit doua feluri de existence, radical deosebite intre ele. Undo nu e aceasta distinctic si opozitie intre ele, sint de aceeasi esen).a. Nu se depusesli' panteismul, cure nu poate 2H(i NHNTUI, ATANASIK CKI, MAHK tit prin fiin^d si prin fire de toate fapturile §i e altul decit ele. El este ase- manarea §i chipul singurului §i adevaratului Dumnezeu. De aceea Scrip- turile nu-L pun in rindul fapturilor. Ci David mustra pe cei ce indraznesc sa-L cugete ca e a§a ceva, zicind: «Cine e asemenea fie, Doamne?» (Ps. 82, 2,; 85, 8); si: «Cine se va asemana Domnului dintre fiii lui Dumne- zeu?» (Ps. 88, 7). Iar Baruh zice: «Acesta este Dumnezeul nostru; nu se va socoti altul ca El» (3, 2). El creeaza, iar ele sint create. El e Cuvintul si In^elepciunea proprie a fiin|;ei Tatalui. Iar cele facute, nefiind mai inainte, s-au facut prin Cuvintul insu§i 124 . Deci mult trimbijiata afirma|;ie a voastra: «Cuvintul e creatura» nu este adevarata, ci e numai o nalucire a voastra, §i sinteji acuzaji de Solo- mon insu§i, impotriva caruia min|i|;i adeseori. Caci el nu L-a numit pe Acela creatura, ci Nascutul §i injelepciunea lui Dumnezeu, zicind: dum- nezeu intru InJ;elepciune a intemeiat pamintul» (Pilde, 3, 19) si: «Inj;elep- ciunea Si-a zidit Siesi casa» (Pilde, 9, 1). Si insasj spusa cercetata res- pinge necredin|;a voastra. Caci s-a spus: «Domnul M-a zidit (M-a creat) pe Mine inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale«- (Pilde, 8, 22). Daca El este inainte de toate, dar zice: «M-a creat pe Mine» nu ca sa fac lucrurile, ci spre lucruri (eiq xd epya), actul «M-a create e al doilea, sau se va arata al doilea in raport cu lucrurile, aflindu-le, cind e creat, subzistind inainte de El, pe cele pentru care e facut. Iar daca e asa, cum mai este El inainte de toate? §i cum s-au mai facut toate prin El si s-au constituit in El? Caci iata ca §i dupa voi lucrurile s-au constituit inainte de El, odata ce El Se creeaza isi Se trimite spre ele. Dar nu e asa. Sa nu fie! Cugetarea ereticilor e mincinoasa. Caci nu e Cuvintul lui Dumnezeu creatura, ci Creator. El da de in^eles prin: «M-a creat pe Mine» ca a imbracat trupul creat. explica lumea cu insuficienjele ei. In acest caz nu e nimic desavirgit §i nu e scapare de topi- rea tuturor individuajiunilor in unica esenja, ca sa apara altele intr-o insiruire fara scop, fara sens, sau ca o banda rulanta, in care aceleasi apar si dispar, mai mult sau mai puj;in identice, neajungind la o adevarata si statornica odihna in plenitudine. Numai ideea unui Dumnezeu Creator si a unei lumi pe care El o creeaza, recunoaste undeva o putere si o desavirsire superioara tuturor insuficien);elor si scapata de non-sens, scapind de non- sens si lumea. Insuficienj;ele lumii se explica in acest caz din faptul slabirii voluntare a legaturii ei cu El. Ar fi posibila o scapare de aceste insuficien|;e prin voinja Lui si prin vointa ei pusa de acord cu a Lui. Dar daca nu exista decit aceste doua planuri radical deo- sebite, nu poate exista ceva intermediar, o trecere treptata de la unul la altul. Nu poate avea cineva in sine si puterea necondijionata a necreatului, si slabiciunea totala a creatu- lui. Una se anuleaza pe alta. Cine afirma aceasta tot in panteismul inexplicabil ramine, tot tn Impacarea cu o inexplicabilitate a existentei. 124. Chiar daca se traduce «eiq epYa» cu «spre lucruri» si nu «in lucruri», Cuvintul socotit ca faptura Se arata ca avindu-§i existen|;a in dependent de lucruri, deci ca al doi- U'u in rolul Lui fafa de ele. In orice caz Cuvintul conceput ca faptura e pus in dependen|a de celolalte fapturi. i'HI',1 1'IIVINIK IMI'OIHIVA AKIUNIM l|< !-> pe Cuvintul dupa existent Lui. Caci pre- cum inainte de plasmuirea Lui au existat seminjiile pentru care a fost plasmuit, asa se arata ca existind si lucrurile spre care a fost creat. Insa and la inceput era Cuvintul, lucrurile inca nu erau, precum am spus inainte; dar dupa ce s-au facut lucrurile §i trebujnja a cerut, atunci s-a spus de El ca «s-a create. Sa luam o pilda: pierzindu-se unii slujitori §i aflindu-se la dusmani din negrija lor, de exista un fiu, e trimis de tatal din trebuin|a ce s-a ivit ca sa-i caute §i sa-i aduca; §i acesta plecind, imbraca o haina asemanatoare lor si ia infa|;i§area lor, ca nu cumva socotindu-1 cei prin§i un stapin, sa fuga, §i el sa fie impiedicat sa coboare la cei ascun§i de dusmani sub pamint. Iar daca cineva 1-ar intreba: de ce faci aceasta, el ar raspunde: tatal meu m-a plasmuit asa §i m-a trimis la lucrurile lui. Iar spunind aceasta nu se declara nici robul aceluia, nici unul dintre slujitorii cauta|,i, nici nu arata inceputul facerii lui, ci grija data lui pe urma de tatal sau pentru slujitorii lui. In acelasi fel §i Domnul, imbracind trupul nostru, §i intru infa];i§are aflindu-Se ca un om (Filip., 2, 8), daca ar fi intrebat de cei ce-L vad a§a si se mira de aceasta, ar spune: «Domnul M-a zidit pe Mine inceput al cailor Sale spre lucrurile Sale» §i: «M-a plasmuit sa adun pe Israel*-. Aceasta aratind-o si Duhul in psalmi, a zis: «L-ai alcatuit pe El ^i L-ai pus pe El peste lucrurile miinilor Tale» (Ps. 8, 7). E ceea ce spune TKKI niVINTtt IMWHKIVA AHIKNIUIH 'JW si Domnul insusi despre Sine: «Eu am fost asezat de El imparat peste Sion, muntele eel sfint al Lui» (Ps. 2, 6). Dar precum nu cind a stralucit trupeste in Sion, a primit inceputul de a fi, nici de a imparati, ci fiind din veci Cuvintul lui Dumneaeu si Imparat etern, a binevoit sa faca sa stralu- ceasca imparajia Lui omeneste si in Sion, ca rascumparindu-i pe ei de pacatul ce impantyea in ei, sa-i aduca astfel in Imparajia parinteasca a Lui, la fel fiind asezat peste lucruri nu a fost asezat peste cele ce inca nu existau, ci peste cele ce existau deja si aveau nevoie de indreptare. LIE Deri«M-a create si «M-a plasmuit» si «M-a asezat», avind acelasi in^eles, nu indica inceputul existen};ei Lui, nici fiinja Lui creata, ci innoi- rea savirsita de El cu noi prin lucrare. Caci spunind acestea, ne-a invatet totusi ca a existat si inainte de acestea, zicind: «Mai inainte de a fi Avraam, Eu sint» (loan, 8, 58); si: «Cind a gatit cerul eram impreuna cu El» (Pilde, 8, 27); si: «Eram la El tocmind (armonizind)» (Ibid. 30). Deci precum era El inainte de a fi Avraam, iar Israel a fost dupa Avraam si este vadit ca se formeaza (se plasmuieste) mai pe urma, Cel ce exista mai inainte, si formarea nU inseamna inceputul existen^ei Lui, ci inomenirea, prin care aduna seminjiile lui Israel, tot asa fiind pururea cu Tatal, El este Creatorul zidirii si e vadit ca lucrurile sint dupa El. Deci «M-a zidit» nu arata inceputul existen|;ei Lui, ci iconomia implinita cu lucrurile, pe care a savirsit-o in trup. Caci trebuia ca El sa fie altul decit lucrurile si mai virtos sa fie Creatorul lor, apoi sa primeasca sa savirseasca in Sine innoirea lor, ca fiind creat El intre noi, toate sa se recreeze in El 1 ". De fapt zicind «M-a zidit (M-a creat)», indata a adaugat si cauza (sco- pul), zicind «spre lucruri», ca prin expresia «a se crea spre lucruri» sa arate ca S-a facut om pentru innoirea acelora. Caci este obiceiul Scrip- turii ca atunci cind indica facerea dupa trup a Cuvintului, sa arate si cauza (scopul) pentru care S-a facut om. Iar cind vorbeste El sau slujitorii Lui de dumnezeirea Lui, spun toate printr-un cuvint simplu, nelegat de vreun alt infeles si nu unesc cu el vreo cauza (scop). El este stralucirea Tatalui; dar precum Tatal nu e pentru vreo cauza, asa nu trebuie cautata nici (cauza) stralucirii Lui 128 . Asa s-a scris: «La inceput era Cuvintul si 127. Omul e creat din nou, dar acum nu in afara lui Dumnezeu, ci fn Dumnezeu- Cuvintul, ca umanitatea in general sa nu mai cada in slabiciunea invecinata cu nimicul, prin pacat. Puterea dumnezeiasca este acum in interiorul umanita(ii noastre aflate in El. Ajunge sa ne deschidem Lui, ca sa primim toata puterea innoirii si indumnezeirii. 128. «Cauza» de care vorbeste aci sfintul Atanasie are In^elesul de scop. Nu e o cauza care-L determina pe Fiul prin fire sa Se faca om, ci El si Tatal hotarasc in mod liber intru- parea Sa, pentru eliberarea omului din pacat si moarte, ca cea mai mare scufundare in nimic. In Dumnezeu insusi nu exista nici cauza, nici scop pentru existenfa Persoanelor divine. Ele exista pur si simplu. Desi Duhul, purcezind din Tatal, Se odihneste peste Fiul, aceasta nu e un scop pentru care s-nr face purcederea Lui. Kiecare Persoana exista cu 290 SrtNTllI, ATANASIK CEl MARE Cuvfntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvfntul* (loan, 1, 1). Si nu s-a adaugat pentru ce. Dar cfnd s-a sens: «Si Cuvfntul trup S-a facut», s-a pus si cauza {scopul) pentru care s-a facut aceasta, zidndu-se: « la Hristos cv] inviat, ca sa aduca gi trupul lui W2 MK1NTUL ATANASIK Cttl. MAHK printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit invierea mor^Hof »■ (I Cor., 15, 21) 134 . §i iarasi: «Caci ceea ce era cu neputin^a legii, fiind slaba prin trup, a savirsit Dumnezeu trimijind pe Fiul Sau in asemanarea tru- pului pacatului §i pentru pacat a osindit pacatul in trup, ca sa implineasca dreptatea legii intra noi, care nu umblam dupa trup, ci dupa duh»(Rom., 8, 3-4) 138 . Iar loan zice: «Ca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa mintuiasca lumea prin El» (I loan, 3, 17). Dar si Mintuitorul insu§i spune:«Am venit spre judecata in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi» (loan, 9, 39). Deci nu pentru Sine a venit, ci pentru mintuirea noastra si pentru a surpa moartea si a osindi pacatul si pentru ca orbii sa vada §i ca sa invie pe to^i din morji. Iar daca n-a venit pentru Sine, ci pentru noi, nu pentru Sine a fost creat (ca om), ci pentru noi 136 . Iar daca n-a fost creat pentru El, ci pentru noi, nu e creatura, ci se zice aceasta pentru ca a imbracat trupul nostra. Ca acest injeles il au Scripturile, se poate afla de la Apostol. Caci zice in Epistola catre Efeseni: «Surpind peretele din mijloc al desparjitu- rii, dusmania in trupul Lui, a desfiinjat legea poruncilor in inva^aturile ei, ca sa zideasca pe cei doi in Sine intr-un om nou, facind pace» (Efes., 2, 14-15) 137 . Iar daca in El se creeaza cei doi si acestia sint in trupul Lui, urmeaza ca purtind pe cei doi in El, e si El ca unul ce e creat. Caci a unit pe cei creaji in El si El era in ei, ca unul din aceia. Astfel cei doi fiind in El, in mod potrivit zice: «Domnul M-a creat pe Mine» (Pilde, 8, 22). Caci pre- cum primind slabiciunile noastre, se spune ca este El insu§i slab, desi El la o via^a scapata de amenin^area mor^ii. Cei ce asteptau moartea erau strimtora|;i prin frica ei de la actele etice cele mai curajoase. De aceea njimai accepttndu-se moartea, se poate invia. 134. Din interiorul omului trebuie sa se invinga moartea, pentru ca din acel interior, din voia lui, a pornit slabiciunea care 1-a dus la moarte. Acolo trebuie sa se instaleze si puterea care sa o invinga. 135. Moartea a intrat in trup prin pacat ca slabire a legaturii cu Dumnezeu ca izvorul vie^ii. Hristos a primit moartea, osindind prin moarte pacatul si implinind dreptatea legii, dar in acelasi timp scapindu-ne de moarte si de pacat, fapt urmarit fara putere de lege. Caci El a luat moartea ca urmare a pacatului in firea noastrayca ultima slabire a existen^ei ei de pe urma lui, ca ie§ire nevruta a firii umane din legatura cu izvorul vie|;ii, dar ca Per- soana suportind in firea Lui urmarile pacatului, insa nesavirsindu-1, a |inut pe de alta parte firea Sa, asa slabita prin voie, in legatura cu Dumnezeu oferind-o prin moarte Lui si astfel a putut invinge moartea primind-o, in vreme ce ceilal|:i ajung in moarte si ramin in ea, pentru ca nu se predau prin ea lui Dumnezeu, ci se afla in pacat. Dar de la El se intinde aceasta putere si la noi, and ne alipim de El. Fiind fara de pacat, El a oprit in trup procesul de descompunere, de pe urma lui; a acceptat numai desparjirea sufletului de trup, dar a rftmas cu dumnezeirea legata de trup, pentru ca trupul insu§i nu se desparjise de dumne- zeire prin pacat. 136. El vine pentru noi, nu pentru Sine, dar ca sa ne foloseasca noua, nu ca sa-§i folo- seasca Lui prin noi. Nu El cistiga de la noi, ci noi de la El. 137. Nu prin inva^turile legii, a caror implinire depinde de noi, am inviat, ci prin Hristos si in Hristos ca Dumnezeu. In El S-a unit Dumnezeu cu umanitatea. Si aceasta se fntimplfi apoi si cu noi. THE! I'DVINTF, IMH>THIVA AHIKNH.MH 293 nu e slab - caci e Puterea lui Dumnezeu - si ca S-a facut pentru noi pacat si blestem, desi n-a pacatuit El fnsusi, ci a purtat pacatele noastre si blestemul nostru, la fel creindu-ne pe noi in El 18 ", poate zice ca «M-a creat pe Mine spre lucruri» (ibid.), desi El insusi nu e creature 13 ". LVI Caci daca ar spune, cum socotesc aceia, «Domnul M-a creat pe Mine» pentru ca fiin^a Cuvintului e creata §i deci El e creatura, n-ar fi fost creat pentru noi. Iar daca nu S-ar fi creat pentru noi nu ne-am fi creat in El uo . Iar daca n-am fi fost creafi in El, nu L-am avea pe El in noi, ci L-am fi avut in afara, adica am fi primit de la El invajatura ca de la un invajator. Iar daca ne-am fi aflat noi astfel, pacatul ar fi imparajit tot asa de mult peste trup, raminind in trup si nefiind scos din el. Dar Apostolul se opune acestora, spunind cu pujin inainte de cele amintite: «Caci a Lui faptura sintem, creaji in Hristos Iisus» (Efes., 2, 10). Iar daca noi ne-am creat in Hristos, nu El este Cel ce a fost creat, ci noi sintem cei creaji in El §i pentru noi e cuvintul: «M-a create. Caci pentru trebuin|;a noastra, desi Cuvintul e Creator, n-a respins nici expresia potrivita creaturilor. Dar ex- presia «M-a creat» nu e proprie Lui intrucit e Cuvintul, ci noua, celor creaji in El. Si precum Tatal fiind pururea, pururea este si Cuvintul Lui, §i fiind pururea, zice: «Eu eram de care se bucura §i in toate zilele ma inve- seleam in fa^a Lui» (Pilde, 8, 30); si: «Eu intru Tatal §i Tatal intru Mine«- (loan, 14, 18), asa and pentru trebuinj;a noastra S-a facut om, spune El insusi ale noastre ca noi: «Domnul M-a creat pe Mine», ca salasluindu-Se El in trup, sa fie scos cu desavirsire pacatul din trup si noi sa avem cuge- tul liber 141 . Deci ce trebuia sa spuna El dupa ce a fost facut om? Am fost la inceput om? Dar aceasta nici nu I se potrivea Lui, nici nu era adevarat. Iar cum aceasta nu se cuvenea s-o spuna, era propriu si potrivit sa spuna ca om: «M-a create si «L-a facut pe El»-. De aceea a adaugat la: «M-a create §i cauza,care este trebuin|;a lucrurilor (a fapturilor). Iar unde se arata cauza, aceasta cauza usureaza infelegerea spusei. Astfel aci dupa cuvintul «M-a zidit» adauga drept cauza: lucrurile. Dar indicind nasterea 138. Intrudt S-a creat pe Sine ca om nou, ne-a creat §i pe noi in El din nou, fara de pacat, ca §i El (prin botez). 139. Fiind Acelagi §i Dumnezeu §i om, I se poate spune ca e si necreat si creat, ca e si slab si tare, ca poarta pacatele noastre ca ale Sale,dar nu e pacatos. Moare pentru ca e creat, slab, purtator al pacatelor noastre, dar invinge moartea fiind acelasi necreat, eel tare, eel ce nu avea pacat. 140. Ne-am creat ca oameni noi in El, pentru ca El a fost creat ca om nou pentru noi, fara sa fie creatura in Sine. In cazul din urma nu ne-am fi creat din nou in El. 141. Unde e pacat nu e libertate, ci robie. Domnul ia chip de rob, dar ramine in acelasi timp Domn ca sa elibereze de robia pacatului umanitatea asumata, ca sa devina liber si ca om. El fiind Domn peste Sine, Se face pe Sine ca om liber. 1194 SKlNIIJl, ATANAH1K CEL MARK din Tatal in mod nelegat de vreo cauza, a adaus indata: «Iar inainte de tot,i mun^ii M-a nascut pe Mine» (Pilde, 8, 28). N-a adaugat pentru ce, ca la «M-a create, and a spus: «pentru lucruri». Ci a spus nelegat de ceva: «M-a nascut», ca §i: «La inceput era Cuvintul* (loan, 1, 1). Caci chiar daca nu s-ar fi creat lucrurile, Cuvintul lui Dumnezeu era §i Dumnezeu era Cuvintul 142 . Dar facerea Lui ca om nu s-ar fi produs, daca n-ar fi exis- tat drept cauza trebuinja oamenilor. Nu e deci creatura Fiul. Caci daca ar fi creatura n-ar fi zis: «M-a nascut pe Mine». Pentru ca creaturile sint lucruri exterioare celui ce le face. Dar Nascutul nu e din af ara, ca un lucru, ci e din Tatal, propriu fiinjei Lui. Acelea sint creaturi, dar Cuvintul e Fiul Unul nascut al Tatalui. LVH De fapt despre create n-a zis Moise: « SFlNTlll, ATANASIK CKI, MARK aceasta spunefci ca nascutul si facutul inseamna acela§i lucru' 4 "; si din aceasta va dovediji lipsifj de in^elegere si necredinciosi. Caci primul lucru spus in Cintarea lui Moise este acesta: -«Au nu Parintele insusi te-a agoni- sit pe tine si te-a creat?» (Deut., 32, 6). Iar dupa puffin, in aceeasi Cintare zice: «Pe Dumnezeu care te-a nascut L-ai parasit; §i L-ai uitat pe Dum- nezeu eel ce te hrane§te» (32, 18). Injelesul e foarte minunat. Caci n-a zis intii «a nascut», ca nu cumva cuvintul sa nu para deosebit in infeles de «a facut» si ace§tia sa aiba motiv sa spuna: «Moise a spus ca Dumnezeu a zis la mceput: «sa facem pe om»; dar tot el dupa aceasta a zis: «Pe Dumne- zeu care te-a nascut L-ai parasite, ca sa para cuvintele nedeosebite in Infeles, deci ca nascutul si faptura sint acelasi lucru. De aceea a adaugat «te-a nascut»- dupa cuvintele «te-a agonisit si te-a facut», ca cuvintarea sa se arate avind o explicate. Caci cuvintul -«a facut» indica cu adevarat ceea ce e propriu firii oamenilor, pentru ca sint lucruri si fapturi. Iar «a nas- cut» arata iubirea de oameni a lui Dumnezeu ce s-a aratat fafa de ei dupa ce i-a creat. §i fiindca ei s-au aratat nemutyumitori ia\k de aceasta, Moise, mustrindu-i, zice intii: «Cu acestea rasplatiji Domnului?>-> Apoi adauga: «Au nu Parintele te-a agonisit §i te-a zidit (creat) pe tine?» Iar dupa aceea zice: «Au jertfit demonilor §i nu lui Dumnezeu, zeilor pe care nu-i cuno§- teau; cei de curind au venit, pe care nu i-au cunoscut parinjii lor. Pe Dumnezeu care te-a nascut L-ai parasit» (Ibid., 17, 18). UX Caci Dumnezeu n-a creat numai pe oameni, ci i-a §i chemat fii, ca Unul ce i-a nascut dupa aceea pe ei 147 . Caci cuvintul «a nascut» indica gi ad pe fiu. Aceasta o spune proorocul: «Fiu a nascut §i a crescut» (Isaia, 1, 2). §i in general cind Scriptura vrea sa indice un fiu, nu-1 indica prin cuvintul «am zidit» (creat), ci prin cuvintul «l-am nascut«-. Aceasta se 146. Se dovedegte ca arienii faceau confuzie mtre esen^a divina §i lume. Nu e un nas- cut deasupra celor facute, ci e un fenomen general din eternitate. 147. Prima aducere la existenja a oamenilor o numeste Moise «facere». Ea i-a scos din nimic. Au fost total obiecte in acest act al lui Dumnezeu. Reinnoirea lor, s3u infierea lor, o numegte Iisus * (loan, XXX 10, 7; 14, 6). De aceea Se nume§te si «Intiiul nascut din mor^i"-, nu pentru ca a murit intiiul dintre noi, caci muriseram noi insine mai inainte. Ci pentru ca, primind moartea pentru noi si desfiin$ind-o pe aceasta a inviat eel dintii, ca om, inviind trupul Sau pentru noi. De aceea inviind Acela, pe urma vom fi sculaji §i noi de El §i pentru El. LXII Dar desi e numit Intiiul nascut al creajiunii (Col., 1, 15), nu e numit asa ca unul ce e egal cu fapturile si ca intiiul in timp (cum ar putea fi aceasta, fiind Unul-nascut?). Ci pentru pogorirea Cuvintului la fapturi, prin care S-a si facut Frate al multora. Caci Unul nascut, neavind mulji fraji, ramine Unul nascut. Dar Se numeste Intiiul-nascut pentru ceilatyi fraji. De aceea nicaieri in Scripturi nu s-a zis Intiiul nascut al lui Dumnezeu, nici creatura a lui Dumnezeu, ci Unul-nascut si Fiul si Cuvintul si Injelep- ciunea. Pentru ca acestea se refera la legatura cu Tatal si sint proprii Lui: «Am vazut, zice, slava Lui, slava ca a Unuia-nascut din Tatal» (loan, 1, 14) ; si: «A trimis Dumnezeu pe Fiul Sau Cel Unul naseut» (I loan, 4,9); §i: «In veac, Doamne, Cuvintul Tau ramine» (Ps. 118, 89); si: «La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Duninezeu»- (loan, 1 , 1) ; si: «Hristos, Pute- rea lui Dumnezeu si In|;elepciunea lui Dumnezeu^ (I Cor., 1, 21); si: «Acesta este Fiul Meu eel iubit» (Matei, 3, 1 7) ; si: «Tu e§ti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu» (Matei, 16, 16). Dar, Intiiul-nascut inseamna pogorirea la zidire. De aceea S-a numit «Intiiiul nascut al zidirii». La fel «M-a create arata harul ce s-a facut crea- turilor. Caci pentru ele se si creeaza. Dar daca este «Unul nascut», pre- cum §i este, se poate injelege §i cuvintul «Intiiul nascut». Insa daca este numai -«Inmul nascut» nu poate fi numit si «Unul-nascut», caci nu poate fi acelasi Unul-nascut §i Inliiul nascut, decit prin referire la ceva si la alt- ceva. Unul nascut, precum s-a zis, e pentru nasterea din Tatal; iar Intiiul nascut, pentru pogorirea la zidire si pentru ca face pe mutyi oameni frajl Desigur, aceste doua expresii fiind contrare intre ele, ar putea spune cineva ca in privinja Cuvintului ^ine mai mult la insusirea de Unul- Aceasta inseamna ca avem trupuri de aceeasi fire intre noi §i cu Hristos ca om. Aceasta nu fnseamna ca Hristos ne scoate si pe noi fara contribujia voin^ei noastre din pacate, caci in aceasta are un rol §i voinja noastra personala. Dar totusi legatura tainica dintre trupul lui Hristos si ale noastre va face ca sa invie chiar si trupurile celor pacatosi. Dumnezeu men- fine, datorita intruparii si invierii Sale, firea noastra omeneasca pentru veci. 160. In trupul Lui ne este Fiul lui Dumnezeu Conducator spre Imparajia cerurilor. Caci daca n-ar avea un trup puternic in sfin^enia Lui, cum ne-ar da noua putere sa sfin- j;im trupul nostru? In trupul Lui ne conduce la Tatal, caci daca n-ar fi ajuns ca om la Tatal, cum am putea fi dusi de El ca oameni la Tatal? Numai daca Domnul e Imparat peste tot ce supune si slabeste trupul in mod patimas, ne face si pe noi in stare sa devenim impreuna imparati cu El, chiar in trupul nostru. TKKI CUVINIK tMfOIUIVA AIUKNII.OH M£ nascut, pentru faptul ca nu exists alt Cuvint, sau alta In^elepciune, ci numai Acesta este Fiul adevarat al Tatalui. De fapt, precum s-a spus inainte, cu privire la El nu s-a vorbit de vreo cauza, ci s-a fnfa^isat dez- legatdeorice: «Fiul Unul Nascut Cel ce este in smul Tatalui* (loan, 1, 18). Dar expresia «-> are unita cu ea creafta drept cauza. Pe aceasta a adaugat-o Pavel, zidnd: «Ca intra El s-au zidit toate» (Col., 1, 16). Dar daca toate fapturile s-au creat in El, El este altul decit creaturile si nu este creatura, ci Creatorul creaturilor 161 . LXIII Deri nu S-a numit «Intiiul nascut» pentru ca e din Tatal, ci pentru ca in El s-a facut creajia (Col., 1, 15). Si precum inainte de create era Fiul insu§i, prin Care s-a facut creajia, a§a inainte de a Se numi «Intiiul nascut a toata crea|ia», era Insu§i Cuvintul la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul 162 . Dar rau credinciogii nepricepind nici aceasta, umbla de colo, colo spunind: «Daca e Intiiul-nascut a toata crea£ia», e vadit ca §i El este din create. Nebuni! Daca in general este intiiul nascut al intregii crea^ii, atunci e altul decit toata creajia. Caci n-a zis: Este «Intiiul nascut intre alte creaturi», ca sa nu se cugete ca unul dintre creaturi, ci s-a scris: «a toata crea$ia»-, ca sa arate ca e Altul decit crea^ia. Rubin nu s-a numit intiiul nascut al tuturor fiilor lui Iacov, ci al lui Iacov §i al frajilor sai (Fac, 35, 25), ca sa nu fie socotit ca e altul decit fiii lui Iacov. Iar despre Domnul insu§i Apostolul n-a zis: «ca sa fie Intiiul nascut al tuturor», ca sa nu fie socotit ca poarta alt trup decit al nostru, ci «intre mutyi fra|i» (Rom., 8, 29), pentru asemanarea trupului. Daca deci §i Cuvintul ar fi fost una dintre creaturi, Scriptura ar fi spus §i despre El ca e Intii nascut intre atyi frajl Dar sfin^ii zicind ca e «Intiiul nascut a toata crea$ia»-, arata direct ca e altul decit toata creajia §i nu e creatura Fiul lui Dumnezeu. Caci daca ar fi creatura, ar fi si El intiiul nascut al Lui. Dar cum poate, o, arieni, ace- la§i sa fie §i primul al Lui §i al doilea? Apoi daca e creatura §i toata crea- 161. Nu se poate infajisa deosebirea intre Dumnezeu si lume, spunindu-se simplu ca lumea e areata, iar Dumnezeu necreat. Ci trebuie sa se adauge lui Dumnezeu si calitatea de Creator al lumii si proniator. 162. Sfintul appstol Pavel numeste pe Hristos nu numai «lntaiul nascut din morti» (Col., 1, 18), ci si «Intiiul nascut a toata zidirea» (Col., 1, 15). Sensul primei expresii s-a explicat spunindu-se ca El e intiiul nascut din mor^i pentru ca S-a facut si om. Sensul celei de-a doua este aratat acum, spunindu-se ca Fiul in aceeasi calitate e incepatura tuturor. Dar sfintul Atanasie mai adauga o nuan^a ca sa inatye si mai mult pe Fiul fafa de create. El S-a numit «lntiiul nascut a toata creatia» numai dupa ce s-a creat in El lumea. Aceasta inseamna ca El este independent de create. Numai constatindu-se ca in El a creat Dumne- zeu, cind a binevoit, toata zidirea, s-a putut spune ca El este «lntiiul nascut» a toata crea- jla, ca sa se arate ca in afara de El nu s-a putut aduce aceasta la cxisten^a. Lumea e depen- dents in existence ei de El, dar El nu e dependent de ea. 302 SKINTUL ATANASIE CF.L MARK tura s-a facut prin El si subzista in El, cum poate sa si creeze zidirea si sa fie $i una din cele ce subzista in El? lM Dovedindu-se absurda nascocirea lor, vor fi respinsi de adevar, aratindu-se ca S-a numit «lntiiul-nascut intre multi frati» pentru rudenia trupului, iar «Intiiul-nascut din morti»-, pentru faptul ca din El §i dupa El este invierea din morti; in sflrsit, «* (Evr., 1, 6). Sa auda dusmanii lui Hristos si sa se simta strapunsi ca intrarea Lui in lume L-a facut sa S< numeasca §i Intfiul nascut al tuturor. Astfel El este Fiul Unul Nascut al Tatalui, pentru ca numai El este din Tatal; dar este Intiiul nascut al crea- tiei pentru faptul infierii tuturor. Iar ca intiiul nascut intre frati, a si inviat ca pirga celor adormiti. Dar pentru ca in acest scop trebuia sa fie intiiul in toate, de aceea se si creeaza ca inceput al cailor ca sa intre si sa paseasca toate pe aceste cai prin El, Care zice: «Eu sint calea si usa» (loan, 14, 6; 10, 7); si impartasindu-ne prin El de cunostinja Tatalui, sa zicem si noi: «Fericiti cei neprihaniti in cale» (Ps. 118, 1); si: «Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu» (Matei, 5, 8). LXV Aratind deci adevarul ca Cuvintul nu e creatura dupa fire, urmeaza sa aratam cum s-a spus ca e inceput al cailor. Fiindca prima cale, cea prin Adam, s-a pierdut si, in loc de a ramine in rai, ne-am abatut spre moarte, am auzit cuvintul: «pamint esti §i in pamint vei merge». De aceea Iubito- rul de oameni Cuvintul lui Dumnezeu, cu voia Tatalui a imbracat trupul creat, ca pe acest trup pe care l-a omorit primul om prin neascultare, sa-1 faca El viu prin singele trupului Sau 187 si sa ne deschida noua «o cale noua §i vie»-, cum a zis Apostolul, «prin catapeteasma, adica prin trupul Sau>* (Evr., 10, 20). Aceasta aratlnd-o §i in alt loc, zice: «Asadar de e cineva in Hristos zidire noua, cele vechi au trecut, iata toate noi s-au facut» (II Cor., 5, 17). Iar de s-a facut cineva zidire noua, trebuia sa fie Fiul ca inceput al acestei zidiri. Deci nu putea fi acesta un om simplu §i numai pamintesc, cum ne-am facut noi prin neascultare. Caci oamenii creati s-au facut prin ei necredinciosi si au pierdut acea prima creatie. Era trebuinja deci de altcineva ca sa o innoiasca pe cea dintii §i pe cea facuta noua sa o pas- treze. Dar nu s-a creat ca inceput si cale a noii zidiri altcineva, ci insusi Domnul, din iubirea Sa de oameni. De aceea cu dreptate zice: -«Domnul 166. Sfintul Atanasie a vorbit mai inainte de o « (Fac, 2, 17), ci: «Unde sint Eu si voi ve^i fi» (loan, 14, 3). Incit putem zice: «Caci a Lui faptura sintem, zidi^i spre fapte bune- (Efes., 2, 10) 170 . 168. Fiul lui Dumnezeu trebuia sa Se faca om nou, ca inceput al noii creajii. Caci nici unul dintre oameni nu putea face aceasta. Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu trebuia sa Se faca creatura, dar sa ramina §i Dumnezeu, Care conduce umanitatea luata in Sine pe dru- mul eel nou, nemailasind-o sa se abata de la el. Daca nu S-ar fi facut Fiul lui Dumnezeu insusi om creat, ci ne-ar fi aratat numai din afara drumul eel nou, noi nu puteam merge pe el. Fiul lui Dumnezeu Se face parte din create, Se asaza in centrul ei. Daca nu conducea firea omeneasca ca pe propria fire §i, alipi|i de ea, si pe cei ce cred in El, acest drum nu putea fi urmat. 1 68. Nu poate avea loc invierea, daca nu se poseda un trup muritor. Dar un trup muri- tor nu poate avea decit cine e creat dupa trup §i poarta in el urmele pacatului. Deci pentru a avea ocazia sa invie, Domnul a trebuit sa ia un trup creat, purtator al urmarilor pacatului omenesc. 170. Dupa sfintul Atanasie, Hristos plateste cu moartea pentru pacatul nostru, dar nu ca sa fim scapa|;i de moarte prin faptul ca moartea Lui se socotegte in locul mor|ii noastre, ci prin faptul ca via^a restabilita in umanitatea Lui ni se transmite §i noua daca ne deschi- dem Lui prin credinj;a. Fiul lui Dumnezeu ia in Sine firea noastra imprimata de insuficien- [e\e urmarilor pacatului ce due la moarte, marginita de limita morjii, ca sa implineasca insuficientele ei, ca s-o elibereze de limita mor|;ii, de toate limitele, nu desfiinjind-o ca fire crt-atu, ci punind-o in comuniune cu izvorul infinit al viefii dumnezeie§ti. THKI CUVINTK IMHOTKIVA AHIKNII.OH MS Deci fiindca lucrul lui Dumnezeu, adica omul creat desavirsit, a ajuns prin neascultare intr-o stare plina de lipsuri si s-a facut mort prin pacat, dar nu se cuvenea sa ramina lucrul lui Dumnezeu nedesavirsjt (dteAfeq), de aceea si to^i sfinjii se rugau pentru aceasta, zidnd: «Doamne, vei rasplati pentru mine; Doamne, lucrurile miinilor Tale nu le trece cu vederea» (Ps. 137, 8). Cuvintul desavirsit al lui Dumnezeu a imbracat trupul nede- savirsit si se spune ca S-a creat pentru lucruri, ca, platind datoria pentru noi, sa implineasca prin Sine cele ce lipsesc omului. §i acestuia li lipsea invierea §i calea spre rai. §i aceasta este ceea ce s-a spus de Mintuitorul: «Eu Te-am proslavit pe pamint; lucrul pe care Mi 1-ai dat ca sa-1 impli- nesc, 1-am implinit (1-am desavir§it)» (loan, 17, 4). §i iara§i: «Lucrurile ce Mi le-a dat Tatal ca sa le implinesc (desavir§esc), aceste lucruri insesi pe care le fac marturisesc despre Mine» (loan, 17, 4). Iar lucrurile de care spune aci ca I le-a dat Lui Tatal spre Tmplinire (desavir§ire) sint acelea pentru care Se creeaza El, spunind in Pilde: «Domnul M-a zidit pe Mine Tnceput al cailor Sale spre lucrurile Lui». Aceasta este egal cu a zice: «Tatal Mi-a dat lucrurile^ §i «Domnul M-a zidit pentru lucruriw. Lxvn Cind a luat deci lucrurile ca sa le desavir§easca, o dusmanilor ai lui Dumnezeu? Caci din aceasta se va cunoaste §i ceea ce inseamna «M-a create. De vefi spune ca la inceput, and le-a adus din nimic la existen^a, e o minciuna. Caci inca nu erau facute. Dar El apare vorbind de ele ca exis- tand deja. Dar nu e ingaduit a vorbi nici de timpul dinainte de a Se fi facut Cuvintul trup, ca sa nu para ca venirea Lui in trup a fost de prisos; caci venirea Lui s-a facut de dragul lor. Deci ramine sa se spuna ca atunci cind S-a facut om a primit lucrurile. Caci atunci le-a §i desavirsit, vindecind ranile noastre §i daruindu-ne invierea din morji 171 . Iar daca s-au dat Cuvintului lucrurile cind El S-a facut trup, e vadit ca atunci cind S-a facut om S-a §i creat pentru lucruri. Deci «M-a zidit» nu se refera la fiin^a Lui, ci la facerea trupului Lui. Caci atunci, deoarece lucrurile se facusera, prin neascultare, nedesavirsite si ciuntite, se spune ca S-a creat trupe§te, ca desavir§indu-le §i facindu-le intregi sa infa^i§eze Tatalui Biserica, cum zice Apostolul, neavind nici pata, nici zbircitura, sau ceva din acestea, ci sfinta §i fara prihana. Deci s-a desavirsit in El §i s-a restabilit neamul omenesc precum era facut la inceput, sau mai virtos printr-un §i mai mare har. Caci inviind El din mor^i, nu ne mai temem de moarte, ci in 17.1. Doua lucruri a savirgit Cuvintul venind in trup: ne-a scapat de ranile patimilor, caci acestea sint adevarate rani, sau insuficiente ale firii noastre; si ne-a scapat de moarte, ca urmare n acestor rani. A sen put trupul do moarte, scapfndu-1 tntii de ranile pacutelor. ,'40ti SFlNTUI, ATANASIK CV.l MAKE Hristos vom fmparafi vesnic in ceruri 172 . Iar aceasta s-a facut, fiindca Insusi Cuvintul lui Dumnezeu, fiind propriu al Tatalui si din El, a imbra- cat trupul si S-a facut om. Caci daca S-ar fi facut om, fiind creatura, ar fi ramas umanitatea cum era, nefiind unita cu Dumnezeu 173 . Caci daca ar fi fost El creatura, cum s-ar fi unit ea prin faptura cu Creatorul? Sau ce aju- tor ar fi venit de la cei asemenea celor asemenea, avind si ei trebuinja de acelasi ajutor? Sau cum, daca Cuvintul ar fi fost o creatura, ar fi putut sa abroge hotarirea lui Dumnezeu si sa ierte pacatul? 174 Caci s-a scris de catre prooroci ca aceasta e propriu lui Dumnezeu: «Cine e Dumnezeu ca Tine, Care poate ridica pacatele si birui faradelegile? » (Mih., 7, 18). Caci Dumnezeu a zis: «Pamint esti si in pamint vei merger (Fac, 3, 9). §i asa oamenii s-au facut muritori. Deci cum ar fi putut sa fie dezlegat pacatul de catre cei creaji? Dar 1-a dezlegat Domnul insusi, cum Insusi a spus: «Daca va va elibera pe voi Fiul,«cu adevarat liberi veji fi» (loan, 8, 36). §i prin aceasta Fiul care ne-a eliberat a aratat cu adevarat ca nu e creatura, nici dintre fapturi, ci Cuvintul propriu si Chipul fiinjiei Tatalui, Care a dat si la inceput sentinja si singur a iertat pacatele 175 . Deoarece prin Cuvintul s-a spus: «Pamint esti si in pamint vei merge», se cuvine ca prin acelasi Cuvint si in El sa se aduca eliberarea si dezlegarea osindei. LXVin Dar a putut, spun ei, chiar fiind Mintuitorul creatura, sa zica numai Dumnezeu si sa dezlege blestemul. Acelasi lucru 1-ar putea auzi ei de la 172. Biserica e neamul omenesc scapat de rau, de pacate si de moartea vesnica, prin unirea in Hristos cu Dumnezeu. Numai in aceasta comuniune cu Dumnezeu fn Hristos, Capul creat din nou al umanitajii noastre, vom imparaji vesnic, nesupusi pacatelor §i mor- ^ii, fmpreuna^i cu Tatal si cu Fiul. Numai unul din Treimea vesnica a Persoanelor dumne- zeiesti putea da invierea persoanelor omenesti. In panteism aceasta nu e posibil. De aceea apara sfintul Atanasie deofiinpmea Fiului cu Tatal. 173-174. Sfintul Atanasie considera important ca Hristos e Fiul lui Dumnezeu eel Intrupat nu pentru ca prin aceasta valoare a Lui a putut da Tatalui o satisfacjie egala sau chiar mai mare decit ofensa faeuta Lui de oameni prin pacat, ci pentru ca prin asumarea umanita^ii noastre de insugi ipostasul dumnezeiesc, aceasta, si deci noi to^i cind credem, sfntem uni|;i pe veci cu Fiul lui Dumnezeu si infiati de Tatal. Juridismul soteriologiei lui Anselm a avut urmarea de a fi schimbat doar situajia juridica a oamenilor in raport cu Dumnezeu, catolicismul impunindu-le si lor unele obliga^ii juridice mai mici, iar protes- tantismul, considerindu-i eliberaji de orice obligate de a mai face ceva si ei, odata ce nici nu au primit de la Hristos vreo putere pentru aceasta. In Biserica rasariteana omul unit intim cu Hristos primeste puterea de a duce si el o via};a noua. Hristos, Care a sca- -pat umanitatea Sa de pacat §i de moarte, ne da §i noua puterea pentru o via|a dupa chipul vie^ii Lui. 175. Nici aci nu e vorba de o abrogare juridica a sentinjei divine de condamnare prin satisfacerea onoarei lui Dumnezeu de catre Hristos. Caci in teoria «satisfacfiei» se spune cfi Hristos a platit totul pentru oameni in mod juridic. Aci se spune ca sentinfa a fost abro- gate pentru ca omenirea a fost innoita in Hristos, si din puterea Lui noi to^i putem duce o viafa innoita. El a ridicat umanitatea din pacat si din moarte. Prin aceasta s-a abrogat sen- tinf^a divina de condamnare a umanului. I Kl.l CUVINTK IMI'UIKIVA AHIKNII.UH 307 altul, cure ur zice: «Puteu chiar daca n-ar fi venit El, sa zica numai Dum- nezeu si sa dezlege blestemul-. Dar trebuie privit la ceea ce e de folos oamenilor si a nu cugeta In toate ceea ce e cu putinja lui Dumnezeu. Fiindca putea §i inainte de corabia lui Noe sa piarda pe oamenii deventyi atunci neascultatori. Dar a facut-o dupa construirea corabiei. Putea si fara Moise sa zica numai si sa scoata poporul din Egipt. Dar era de folos sa o faca prin Moise. Putea si fara Judecatori sa izbaveasca Dumnezeu poporul. Dar era de folos poporului sa ridice la vreme potrivita cite un Judecator. Putea Mintuitorul sa vina §i de la Tnceput, sau, venind, sa nu Se predea lui Pilat. Dar a venit la sfirsitul veacurilor §i cautat a spus: «Eu sint» (loan, 18, 5). Dar ceea ce face, o face spre folosul oamenilor si nu se cuvenea sa se faca altfel. Ci se ingrijeste de ceea ce e spre folos §i se cuvine. Pentru ca n-a venit ca sa I se slujeasca, ci sa slujeasca si sa lucreze mintuirea noastra. Desi putea spune Legea din cer, a vazut ca e de folos oamenilor sa o spuna de pe Sinai §i a facut aceasta ca sa se poata urea §i Moise si sa poata auzi si ei de aproape cuvintul si sa creada mai u§or. Din acestea se poate vedea temeiul binecuvintat a ceea ce s-a facut. Daca Dumnezeu, vrtnd sa-Si arate puterea, ar fi grait numai, desigur bleste- mul s-ar fi dezlegat §i a§a, aratindu-se puterea Celui ce ar fi poruncit. Dar omul ar fi devenit numai asa cum era si Adam inainte de calcarea porun- cii, luind harul din afara, neavindu-1 articulat cu trupul 176 . Caci a§a era si atunci, cind a fost a§ezat omul in rai. Ba poate ar fi fost si mai rau, pentru ca invajase sa pacatuiasca. Fiind deci astfel, daca ar fi fost iarasi ispitit de sarpe, s-ar fi ivit din nou trebuinja sa porunceasca §i sa se dezlege bleste- mul. Si a§a s-ar fi ivit trebuinja aceasta la nesfirgit §i oamenii ar fi ramas vinovafi mereu, robind pacatului. Iar pacatuind pururea, pururea ar fi avut nevoie de iertare §i niciodata n-ar fi fost eliberaji definitiv, fiind in ei in§i§i trupuri si pururea supusi legii pentru slabiciunea trupului lor 177 . 176. Precum sentin|a de la inceput prin care s-a hotarit ca omul sa moara n-a fost numai o sentin|a juridica, ci o retragere a lui Dumnezeu din omul care I s-a inchis, a§a in Hristos nu se retrage sentin^a de condamnare numai juridic, ci in mod eficient, intrurft Fiul lui Dumnezeu asuma firea noastra fara de pacat §i o duce la inviere. Numai in calitate de Fiul lui Dumnezeu putea face ambele aceste lucruri, dar cu o umanitate care In Adam s-a inchis lui Dumnezeu, iar in Hristos I s-a facut ascultatoare. 177. Din aceasta expunere se vede ca o eliberare adevarata de pacat si de moarte nu le putea veni oamenilor decft din maxima unire a lor cu Dumnezeu. Iar aceasta nu putea fi alta decit asumarea firii umane de ipostasul Fiului lui Dumnezeu. Prin aceasta Dumnezeu S-a facut om, iar omul s-a facut Dumnezeu pe veci, fara ca Dumnezeu sa Se altereze, fara ca omul sa se piarda in Dumnezeu. O mai mare unire ca aceasta nu se putea. Fiind noi in comunicare cu Hristos care e om, pentru firea noastra asumata de El, din ipostasul dum- nezeiesc ce o poarta ni se poate comunica direct puterea dumnezeiasca. Caci umanitatea Lui comuna cu a noastra primegte din ipostasul Lui divin tot ce are El ca Dumnezeu. In comunicarea cu Hristos sint doschise pentru oameni t.oato puterih' existento in Dum- nezeu, dar in forma omeneasca. O cinsto mai mare nu se poate cugeta pentru om, cu umii- nitatea sa uiba cu ipostas pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, inlr-unu din concretizarili 1 ei, suu ca MB MUNTlll. ATANASIK CJKI. MARK LXIX Si iaragi daca Fiul ar fi creatura, omul ar fi ramas muritor, nefiind unit cu Dumnezeu. Caci nu creatura a unit vreodata creaturile cu Dumnezeu, avlnd si ea sa caute pe cineva care sa o uneasca cu El 178 . Nici nu poate o parte a creajiei sa fie mintuitoarea creajiei, avind §i ea nevoie de min- tuire. Deci neputandu-se intimpla aceasta, trimite Dumnezeu pe Fiul Sau gi Acesta Se face Fiul omului, luind trupul creat, ca, deoarece to$i sint supugi morjii, Acesta, fiind altul decit to^i, sa-§i predea propriul trup morjii pentru toji; §i a§a, intrucit to$i mor prin El 179 , sa se implineasca sentinja (caci toji au murit in Hristos), §i toji sa se faca prin El liberi de pacat §i de blestemul pentru El §i sa viefuiasca cu adevarat pururea, ca unii ce au inviat din morji si au imbracat nemurirea §i nestricaciunea (nealterarea). Caci Cuvintul imbradnd trupul, precum s-a aratat de multe ori, s-a vindecat toata mu§catura §arpelui din el 180 . §i orice rau odraslea din miscarile carnii s-a taiat, §i impreuna cu ele s-a desfiinjat moartea ca urmare a pacatului. Caci Domnul insu§i zice: «Vine stapinito- rul lumii acesteia §i nu afla nimic intru Mine» (loan, 14, 30). Sau cum spune loan: «Spre aceasta s-a aratat, ca sa strice lucrurile diavolului» (I loan, 3, 8). Iar acestea fiind desfacute de la trup, to|i am fost elibera^i pentru inrudirea trupului 181 . Si a§a ne-am unit §i noi cu Cuvintul. Iar Fiul lui Dumnezeu sa Se faca purtatorul firii omenegti, sau Fiu al Omului. Prin aceasta Dumnezeu S-a angajat in pastrarea eterna a umanului la nivelul maxim posibil. 178. Numai Cel necreat poate lega cu Sine ceea ce e creat, in asa fel ca sa-1 scape de amenin^area nimicului din care a fost adus la existen^a. Intre existentul necreat §i nimic este o prapastie, pe care numai Necreatul existent o poate trece, putind aduce la existen|a creatura din nimic. Dar putind face aceasta, Dumnezeu poate-ramine continuu prezent cu puterea Sa in creatura, in vreme ce creatura nu poate ie§i prin ea din nimic ca sa se uneasca cu Dumnezeu, nici nu poate sili pe Dumnezeu sa ramina unit cu ea. 179. «Toj;i au murit in Hristos», caci umanitatea Lui e in centrul firii noastre comune. De aceea am si inviat toti in El. Dar acestea s-au facut in El pentru noi potential. Noi tre- buie sa actualizam moartea §i invierea Lui in noi. Unitatea noastra dupa fire (umana) cu El nu desfiint«aza importan^a insusirii noastre de catre noi in mod personal a ceea ce avem virtual de la El. 180. Orice pacat, orice patima e o rana purulenta in noi, in care a avut un rol si musca- tura demonilor. Invidia e o rana dureroasa in sufletul nostru produsa si de o mugcatura a jarpelui spiritual. Gindul rau despre altul e §i el o mugcatura, care lasa o rana in mine. Dar manifestata in cuvint, in fapta fa^a de altul produce si in acela, ca o muscatura, o rana purulenta. Mindria ma chinuieste ca o rana adinca. Toate sint in acelasi timp msuficien^e, neputinfe ce ne due spre moarte. Si nu le putem vindeca prin noi insine. Dimpotriva, le Inmultim, le adincim. Fiul lui Dumnezeu, luind firea noastra, a vindecat aceste rani din ea. Se vede si din aceasta in^elesul ontologic al mintuirii in gindirea sfintului Atanasie. Cu cit ratiunea care se plasticizeaza in existen^a mea e mai tare, cu atit mentine mai tare exis- ten|a mea realizata prin puterea lui Dumnezeu. De aceea Cuvintul dumnezeiesc, suprema Ratiune, dupa al carei chip e §i ratiunea plasticizata in mine, poate vindeca plasticizarea realizata de aceasta in firea omeneasca asumata de El si prin puterea iradiata din aceasta si in noi. 181. Desprinse fiind patimile din trupul asumat de Cuvintul, ne-am putut elibera si noi de ele, datorita inrudirii comunicante (miyybvcia) dupa trup, sau a unitatii de natura THM (HVINTK IIWOTRIVA AKIKNII.OH 30!) unindu-ne cu Dumnezeu, nu mai raminem pe pamlnt"", ci, precum a spus El, unde este El si noi vom fi (loan, 14, 3). $i astfel nu ne vom mai teme de sarpe, caci s-a golit de putere, fiind gonit din trupul propriu de Mintuitorul, Care spune: «Mergi mapoia Mea, satano!» (Matei, 4 10); §i a§a e aruncat in afara raiului, in focul eel vesnic. Nu vom mai avea sa ne ferim nici de femeia care incearca sa ne ispiteasca. Fiindca «la inviere nici nu se insoara, nici nu se marita, ci vor fi ca ingerii» (Matei, 22, 20). Si in Hristos va fi zidire noua (Gal., 6, 15); nici barbat, nici femeie, ci in toji va fi Hristos (Gal., 3, 28; I Cor., 15, 28). Iar unde e Hristos, ce temere §i ce pri- mejdie va mai fi? LXX Iar aceasta nu s-ar fi savirsrt, daca Cuvintul ar fi fost creatura. Caci cu creatura s-ar fi luptat pururea diavolul, care e §i el creatura. Si omul aflindu-se la mijloc, ar fi fost pururea supus mortii. Caci n-ar fi avut pe cineva in care §i prin care sa fie unit cu Dumnezeu §i liber de orice frica 183 . Deci adevarul arata ca Cuvintul nu e dintre cele facute 184 , ci e mai virtos Facatorul lor. Astfel a luat §i trupul facut si omenesc, ca, innoindu-1 in calitate de Facator, sa-1 indumnezeiasca in Sine, si asa sa duca in impara- |ia cerurilor pe toji dupa asemanarea aceluia. Dar nu s-ar fi indumnezeit omul unindu-se tot cu o creatura, deci daca Fiul n-ar fi fost Dumnezeu adevarat. Nici n-ar fi indraznit omul sa stea in fa$a Tatalui, daca n-ar fi Cuvintul prin fire §i adevarat al Lui, Cel ce a imbracat trupul. Si precum nu ne-am fi eliberat de pacat si de blestem, daca trupul pe care 1-a imbra- cat Cuvintul n-ar fi fost trap omenesc 185 - caci nu avem nimic comun cu ceea ce ne este strain - a§a nu s-ar fi indumnezeit omul daca Cuvintul care S-a facut trup n-ar fi fost prin fire din Tatal si cu adevarat si propriu al Lui. Caci de aceea s-a facut aceasta unire, ca omul prin fire sa se uneasca cu Cel prin fire Dumnezeu si mintuirea omului si indumnezeirea lui sa fie sigura. Deci cei ce tagaduiesc ca Fiul este prin fire din Tatal si intre trupul Lui §i al nostru. E o mare taina unirea neconfundata a firii diferitelor persoane omenegti. Persoanele umane nu au nici o fire desparfita, nici o fire nerepetata in fiecare. E o comunicare de la una la alta, chiar fara cuvinte §i acte. Ce se intimpla cu fiecare are repercusiuni asupra tuturor, fie bun, fie rau. Totusi are §i voin^a un rol, slabind comuni- carea dar neanulind-o, ci strimbind-o, dar putfnd-o §i intari §i adinci in bine. 182. In via|a patimasa, nelibera. 183. E afirmat aspectul ontologic, nejuridic al mintuirii. Sintem scapa^i de moarte nu pentru ca a satisfacut Hristos, murind, datoria noastri de a muri; ci pentru ca sintem unifi in El cu Dumnezeu, izvorul vie^ii, ca Unul ce nu e creat din nimic, nici supus aparifiei ji disparifiei fara rost a individua^iunilor, ca in sistemele panteiste. 184. «Facutele» sint obiectele Celui ce le-a facut si le sus^ine. Cind El le lasa din mine Lui, se intorc prin moarte in nimic. 185. Daca ar fi imbracat Cuvintul trupul altei specii, nu s-ar fi mfntuit neamul ome- nesc. Pe cit de important e pentru oami-ni faptul ca Cuvintul v Dumnezeu, tot pe utit do important «• fuptul ca a luat trupul nostru. 310 SKlN'ttll, ATANASIF, CF.I, MAKE propriu fiin^ei Lui sa tagaduiasca si ca a luat trupul adevarat omenesc din Pururea-fecioara Maria. Caci n-am mai fi avut nici un folos nici daca Cuvintul n-ar fi fost Fiul prin fire §i adevarat al lui Dumnezeu, nici daca n-ar fi fost trup adevarat eel pe care 1-a luat. Dar a luat trup adevarat, chiar daca se infurie Valentin. §i Cuvintul a fost prin fire si cu adevarat Dumnezeu, chiar daca se infurie arienii. §i in trupul acesta a fost incepu- tul noii noastre zidiri. Caci L-a creat ca om pentru noi si ni L-a facut pe Acesta cale noua, precum s-a scris. LXXI Deci Cuvintul nu e nici creatura, nici lucru. Caci sint una si aceeasi creatura si faptura §i lucrul. §i daca ar fi creatura si faptura, ar fi si lucru. De aceea nici n-a zis: «M-a creat lucru», nici «M-a facut cu lucrurile», ca sa nu para ca e creatura prin fire §i fiin|;a 186 ; nici -«M-a creat sa fac lucruri», ca nu cumva, dupa proasta gindire a celor rau credincio§i, sa se soco- teasca facut ca unealta pentru a ne face pe noi. Dar nici n-a spus: «M-a creat inainte de lucruri», ca nu cumva, precum este nascut inaintea tutu- ror, asa fiind socotit §i creat inaintea lucrurilor, sa se cugete ca e acelasi lucru «L-a nascut» §i «L-a create. Ci a adaugat cu precizie: «Spre lucruri» (eic epya), ceea ce e egal cu a zice: «Tatal M-a facut in trup ca sa fiu om». Deci §i din aceasta se arata iarasi ca El nu e «lucru», ci «nascut». Caci pre- cum eel ce intra in casa nu e parte a casei, ci altul decit casa, asa eel ce se creeaza spre (in) lucruri e altul dupa fire decit lucrurile. Caci daca Cuvin- tul lui Dumnezeu e lucru ca voi 187 , o, arieni, prin ce mina si prin ce injelep- ciune s-a facut si El? Caci tot ce s-a facut, s-a facut prin mina si prin Inje- lepciunea lui Dumnezeu. Fiindca Insu§i Dumnezeu zice: «Mina Mea a 186. Identificarea creaturii cu lucrul (epyov) arata caracterul de «obiect» al creafiunii In report cu Dumnezeu. Yapk de actul prin care Dumnezeu o aduce la existen^a, ea e obiect, neavind nici o picatura de intyiativa, proprie subiectului. Dar fiinja constienta create (ingerul, omul), chiar daca e adusa la existent fara nici o intyiativa a ei (caci nu e clnd incepe sa fie adusa la existen^a), e gindita ca o entitate care are in ea libertatea. Deci indata ce apare in existen^a incepe sa-§i manifeste libertatea ei. Caci e «dupa chipul» Creatorului, Care are toata ini^iativa de subiect in actul crea|;iei si e Subiectul prin exce- \en\k. Iisus insa n-a fost facut om ca un obiect, sau fara o inij;iativa a Lui. El era Subiect sau Ipostas din veci cind S-a facut om, sau Ipostas al firii omenesti, cu colaborarea Tatalui si a Sfintului Duh. El insusi «S-a facut om». A intrat de buna-voie intre cele facute. 187. Oamenii sint lucruri pentru calitatea de facu^i de altcineva, de Dumnezeu. Dar pe de alta parte sint facuja sa fie subiecte. Dar nu ca sa-si depageasca insusirea de facufi, devenind ei ingisi sus^inatorii lor in existen^a. Caracterul lor de subiecte e sus^inut mereu de Dumnezeu. Ei sint facuji ca subiecte ca sa poata raspunde liber prin faptele lor apelului lui Dumnezeu, putind si sa nu raspunda, negativ. Men^inindu-se ca subiecte datorita lui Dumnezeu, Subiectul nelimitat, au o limita in acest caracter al lor. Daca nu fin seama de ea, ci vor sa fie subiecte nelimitate, devin in oarecare masura obiecte ale patimilor lor, dar fara a inceta sa ramina in parte subiecte. Dar isi pot trai calitatea de stapini peste ei, accep- tfnd calitatea de «robi» ai lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu le intareste libertatea prin iubi- rea Lui. Si ei se simt liberi cind raspund iubirii Lui cu iubirea lor. Noi nu putem trai ca subiccti 1 cu adevarat libere decit in palma larga si mingiietoare a lui Dumnezeu. TKI.I CUVINTt, IMHOTKIVA ARIttNIMHt Ml facut toate acestea» (lsaia. 66, 22)""'. lar David dnta: «Si Tu la fnceput, Doamne, ai intemeiat pamintul; si lucrurile miinilor Tale sint cerurile» (Ps. 101, 26). §i iara§i: «Mi-am adus aminte de zilele vechi si am cugetat la toate lucrurile Tale, gindind la fapturile miinilor Tale* (Ps. 142, 5). Deci daca fapturile s-au facut prin mina lui Dumnezeu - iar pe de alta parte s-a scris ca «toate prin Cuvintul s-au facut §i fara de El nimic nu s-a facut» (loan, 1, 3) §i iara§i: «Un Domn Iisus, prin Care suit toate» (I Cor., 8, 6) si ca «In El s-au infiinfat toate» (Col., 1, 17) - e vadit ca Fiul nu e lucru, ci El insugi este mina lui Dumnezeu si Injelepciunea. Aceasta cunoscind-o si cei ce s-au facut martori in Babilon, Anania, Azaria, Misael, resping necredinja ariana. Caci zicind: «Binecuvintati toate lucrurile pe Domnul!» (Dan., 3, 57), au socotit lucruri pe cele din cer §i de pe pamint §i toata zidirea, dar nu L-au numit intre ele si pe Domnul. Pentru ca n-au zis: «Binecuvinteaza, Cuvinte, §i lauda, In^;elepciune!». Aceasta ca sa arate ca toate celelalte sint slavitoare si lucruri, dar Cuvin- tul nu este lucru, nici dintre cele ce slavesc, ci e inchinat §i cugetat ca Dumnezeu impreuna cu Tatal, fiind Cuvintul §i Injelepciunea §i Creato- rul lucrurilor 189 . Aceasta a spus-o §i Duhul in psalmi, facind cea mai clara distincjie: «Drept este Cuvintul Domnului si toate lucrurile Lui intru cre- din};a» (Ps. 32, 4). E ceea ce spune §i in alt psalm: «Cit s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru Injelepciune le-ai facut!>> (Ps. 103, 25). LXXII Daca Cuvintul ar fi lucru, fara indoiala ar fi fost facut §i El intru Inje- lepciune. In acest caz nu L-ar fi deosebit de lucruri §i nici pe acestea nu le-ar fi numit lucruri, nici pe El nu L-ar fi binevestit ca Cuvintul §i ln|.e- 188. mina a lui Dumnezeu care n-ar fi facut exclusiv prin ea insagicele facute, n-ar fi mina unui Subiect desavirgit. Ea ar avea o nevoie oarecare de altceva pentru a face ceva. 189. In grecegte creaturile se numesc «din cele ce lauda», iar Cuvintul, «Cel laudat-. Laudele absolute (imnele) nu se pot adresa decit lui Dumnezeu. Ele se aduc Celui ce a facut si face toate exclusiv din puterea Lui. Dumnezeu nu poate inchina imne fapturilor Sale, nici ele insele nu-si pot adresa imne reciproc, caci nu are nici una ceea ce are exclu- siv de la alta. In imne fapturile exprima totala lor dependents si recunostinj;a fa^a de Faca- torul si Sus|;inatorul lor. Lucrurile neinsuflejite preamaresc pe Dumnezeu prin insasi existen|a lor, dind marturie fapturilor constiente despre puterea si in^elepciunea F&cato- rului lor si indemnindu-le pe acelea, prin aceasta, la preamarirea Lui constienta. C4ci preamarire constienta nu pot aduce decit acestea. Dar fara marturia celor neinsuflejite n-ar avea un temei atit de puternic pentru preamarirea lor constienta. In preamarirea constienta a acestora se arata caracterul lor de subiecte, dar in acelasi timp se arata ca acest caracter le vine de la Dumnezeu, fiind prin ele insele obiecte, pentru faptul ca sint create de El. Sint facute ca subiecte ca sa-si dea seama de faptul ca sint obiecte ale actului creator si sus^inator al lui Dumnezeu, neavfnd nimic de la ele. Chiar faptul ca pot lauda pe Dumnezeu e de la El. Dar totusi sint laudate §i ele de Dumnezeu pentru lauda ce o aduc lui Dumnezeu, caci ar putea si sa nu-L preamareasca pe Dumnezeu. Do aci urmeaza ca ade- varata lor constiin(,a de sine se arata in preumarirea lui Dumm-zcu, deci $i adcvrtnitii lor sensibilitatc do subiecte. M'Jt SHNTIU, A'I'ANAfflK. CKI. MARK lepciunea proprie a lui Dumnezeu §i nu lucru. Aceasta deosebire a facut-o §i Pavel scriind evreilor: «Caci viu este Cuvintul lui Dumnezeu si lucrator §i strabate pina la desparfirea sufletului si a duhului, a mcheietu- rilor §i madularelor si destoinic este sa judece simjirile si gindurile inimii 9i nu este zidire nearatata inaintea Lui, ci toate sint goale si descoperite ochilor Lui, Caruia avem sa-I dam socoteala«- (Evr., 4,12-13). lata ca pe cele facute le-a numit zidire (creatura), iar pe Fiul II stie ca fiind Fiul lui Dumnezeu sau altul decit creaturile. Iar adaugind: «Toate sint goale §i descoperite ochilor Lui, Caruia avem sa-I dam socoteala», prin aceasta arata §i ca El e altul decit toate. De aceea El e Cel ce judeca, iar dintre cele facute fiecare e dator sa-I dea raspuns (Aoyov) 190 . Dar si din faptul ca toata zidirea suspina impreuna cu noi spre a se eli- bera de robia stricaciunii (Rom., 8, 21-22), se arata ca Fiul e altul decit creaturile. Caci daca ar fi creatura, ar fi §i El una dintre cele ce suspina §i are nevoie de Unul care sa-L faca si pe El fiu si sa-L elibereze impreuna cu toate. Dar daca toata zidirea suspina dupa eliberarea din stricaciunea robiei 191 , iar Fiul nu e dintre cele ce suspina, nici dintre cele ce au nevoie de eliberare, ci El insusi este Cel ce preface in fii si elibereaza toate - caci spune iudeilor: «Iar robul nu ramine in casa in veac, dar Fiul ramine in veac, deci daca Fiui va va face liberi, vefi fi liberi cu adevarat» (loan, 8, 35-36) - se dovedeste §i din aceasta mai limpede ca lumina ca Cuvintul 190. Numai Cel ce a facut toate prin Sine, nesilit §i neajutat de altceva, poate judeca toate si nu poate fi judecat de nimeni. Caci judecatorul care nu poate dispune de toate, ci de care poate dispune un altul superior, e fara putere, fara autoritate ultima. Nici una din diversele forfe dintr-un sistem panteist nu poate judeca pe celelalte, nici una pe alta, pentru ca nici una nu are puterea sa aplice sentinfa ei exclusiva §i nici constiinja eterna pentru a men^ine sentin);a data. Judecata ultima asupra tuturor si eternitatea judeca|;ii §i puterea de a aplica sentinfa data pentru veci e proprie numai lui Dumnezeu, Creatorul liber si necondi|:ionat al tuturor. In textul din Evr. 4, 12: «vom da socoteala«- se exprima prin: «catre Care ne este cuvintul». Cuvintul ne e dat pentru a ne fine legaji de Cuvintul dumnezeiesc, de sursa cuvintelor. Iar legatura cu El o traim mai ales in raspunsul ce §tim ca trebuie sa-1 dam pentru faptele noastre. Cuvintul nostru e cuvint raspunzator, impus de Cuvfntul poruncitor. In acest cuvint de raspuns traim puterea Cuvintului dumnezeiesc asupra noastra. Nu putem scapa din aceasta legatura cu El. Aceasta e §i cea mai existen- fiala legatura a noastra cu El. Mai ales Cuvintului dumnezeiesc nu-I putem refuza raspun- sul de justificare, data fiind sim^irea ca El le vede toate ale noastre. Prin cuvintul raspuns aratam ca trebuie sa lucram conform cu Cuvintul sau cu Rafiunea noastra model §i pentru orice abatere vom da socoteala. Trebuinja justificarii in fafa Lui e ea insa§i o manifestare a constiin|ei ca de norma data de El, dar si de incadrarea noastra in ea, depinde vegnica noastra existen^a fericita. Ea ni-L arata ca Stapinul nostru absolut, Care ne-a creat numai prin El, spre o armonie a tuturor cu El si in El. 191. Stricaciunea, descompunerea o simfim ca o neputin|;a de a rezista nimicului, care ne duce spre moarte fara voia noastra. E o robie a neputin^ei de care nu ne poate scapa dedt Cel ce este existen^a din care nu poate roade nimicul. Numai Cel atotputernic §i atol- existent ne poate scapa de aceasta robie a neputinjei. Alterarea e dezordinea contrara armoniei ra^iunilor in Ra^iunea suprema egala cu existen|;a fara stirbiri. Numai armonia cu toate poate fine pe fiecare in Rafiunea cuprinzatoare a tuturor. 1KKI ClIVINIK IMFOTHIVA AKIF,NII,1)H j^3 lui Dumnezeu nu e creatura, ci e Fiul adevarat si propriu prin fire al Tatalui. Deci, degi am dat purine explicari, despre cuvintele: «Domnul M-a zidit pe Mine inceput cfiilor» (Pilde, 8, 22), socotesc ca smt destule spre a le folosi celor mai cuminji ca temei pentru surparea ereziei ariene. Dar pentru ca ereticii, citind §i versetul urmator In care s-a scris: «Inainte de veac M-a intemeiat pe Mine>» (Pilde, 8, 23), cugeta rau si despre el, afirmind ca si aceasta s-a spus cu privire la dumnezeirea Cuvintului §i nu la venirea Lui in trup, e de trebuinj;a ca sa aratam rataci- rea lor, explicind si acest verset. LXXIII S-a scris deci: «Dumnezeu a intemeiat pamintul intru Inj;elepciune» (Ps. 107, 19). Dar daca pamintul s-a intemeiat intru Injelepciune, cum se face temelie Cel ce pune temelie? Deoarece si acest lucru este spus printr-o imagine, trebuie cautat injelesul lui. Aceasta s-a spus ca sa cunoastem ca Tatal creeaza intru Injelepciune si intemeiaza pamintul in Ea, ca sa fie neclintit §i sa persiste in Ea. Iar Injelepciunea insasi S-a intemeiat in noi ca sa fie inceput si temelie a noii noastre fapturi si innoiri 192 . De aceea n-a spus nici aci: «M-a facut inainte de veac, Cuvint sau Fiu», ca sa nu aiba un inceput al facerii. Caci aceasta trebuie sa se caute inainte de toate: daca e Fiu; si aceasta trebuie sa o cercetam in pri- mul rind in Scripturi. Si la aceasta raspunde §i Petru zicind, cind au fost intrebaji apostolii: «Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu» (Matei, 16,16). Aceasta a intrebat-o in primul rind si tatal ereziei ariene: «De esti Fiul lui Dumnezeu* (Matei, 4, 6). Caci stia ca acesta este adevarul si punc- tul principal al credinjei noastre. §i daca El este Fiul, tirania diavo- 192. Sfintul Atanasie socote§te pe Dumnezeu ca Creator al celor facute ca activ, iar pe cele facute, pasive in raport cu actul crearii lor. Daca Dumnezeu ar fi §i activ §i pasiv in actul aducerii celor facute la existen^a, El n-ar mai fi propriu zis Creatorul liber al lor, ci ar face parte din sistemul general de referin^e involuntare. Dar aceasta ar face inexplicabila existenj;a. Toate ar fi supuse unor legi, care nu smt nici ele libere, care sint si ele oarbe, pentru ca daca toate se fac fara o decizie libera, la ce ar mai fi de folos o cugetare si o con- stiinja statornica de sine, de un Logos personal? Dar Dumnezeu-Cuvintul, creindu-ne Se deosebegte de noi ca temelie a noastra, pe de alta parte intrupindu-Se ca sa ne fntareascfi In Sine pe veci, Se-pune pe Sine insusi temelie in noi. Raminind deci activ, Se face toto- data pasiv, nemairaminindu-ne numai o temelie exterioara, ci facindu-Se parte din noi. Nu e pus in stare de pasivitate de altul, ci El insusi Se face Cel care trebuie innoit de Sine insusi. E o pasivitate acceptata in ipostasul Lui, de El insusi. Deci e activ in a Se accepta ca pasiv. In aceasta pasivitate Se manifests tot ca activ, dar in alta forma. El e inainte de orico inceput, dar Se face si inceput al celor ce incep prin El o noua existen^a. Numai pentru ca El e inainte de orice inceput, Se poate face si inceput a toata existen|,a deosebita dc> El, dur in cadrul Lui nesupus inceputului si sftrsjlului. In El ca inceput e puterea oricarui inceput, dar si a inceputului fara sfirsit. •"* 1 '•* SI'lNTUl, AI'ANASIK C'KI. MARK lului va ajunge la sfirsit 1 " 3 . Iar daca e creatura si unul dintre cei ce provin din Adam eel ingelat de §arpe, nu avem nici un interes de el. De aceea §i iudeii s-au infuriat ca Domnul S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu si zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau propriu. Caci daca ar fi zis de Sine ca e una dintre creaturi, ca «sint faptura», nu s-ar fi infuriat, auzindu-L, nici n-ar fi socotit aceste cuvinte blasfemie, stiind ca §i odinioara au venit unii ingeri la parinfii lor. Dar fiindca Se numea pe Sine Fiu, si-au dat seama ca aceasta nu e o insu§ire a creaturii, ci a dumnezeirii si a firii Tatalui. LXXIV Deci discipolii lui Arie, chiar daca ar imita pe tatal lor, diavolul, ar tre- bui sa se intereseze intii de aceasta si numai daca ar fi spus: «M-a inte- meiat Cuvint sau Fiu», sa cugete cum cugeta. Iar daca n-a spus a§a, sa nu-§i inchipuie cele ce nu sint. Si n-a zis: «Inainte de veac M-a intemeiat pe Mine Cuvint sau Fiu», ci simplu «M-a intemeiat pe Mine», ca sa arate iara§i, cum am spus, ca nu o zice aceasta pentru El, ci in ghicitura pentru cei cladiji pe El. Aceasta stiind-o si Apostolul, scrie: «Nimeni nu poate pune alta temelie decit cea pusa, care este Iisus Hristos. Dar sa ia seama fiecare cum zideste» (I Cor., 3, 10-1 1). Insa e de trebuinja ca temelia sa fie a§a cum sint §i cele cladite pe ea, ca sa se poata §i armoniza. Deci fiind Cuvintul, in calitate de Cuvint nu are pe ceilatyi a§a cum este El, spre a se armoniza cu El. Caci e Unul nascut. Dar facindu-Se om, are ca pe cei ase- menea, pe cei al caror trup 1-a imbracat. Deci se pune ca temelie dupa umanitate, ca si noi sa putem fi cladifi pe El ca pietre pre|;ioase si sa ne facem templu al Duhului ce locuieste intru noi (II Cor., 6, 16) 194 . Si pre- cum El este temelia, iar noi pietre prejioase cladite pe El, asa El este iarasi via, iar noi mladifele, unite nu dupa fiinfa dumnezeirii, caci aceasta 193. Daca Fiul lui Dumnezeu S-a facut ipostasul umanitajii innoite §i biruitoare a mor- |;ii, ea nu mai poate fi desfacuta de El §i noi avem m Hristos comunicarea u§oara si directa cu Dumnezeu, putind birui ispitele diavolului si scapa de moarte prin inviere. 194. Daca Hristos n-ar fi si om, n-ar fi temelia noastra ca templu al lui Dumnezeu. Ar exista o desparjire intre noi si El ca Dumnezeu. Noi ne zidim cu El intr-o unitate, pentru ca umanitatea noastra se uneste cu umanitatea purtata de El. Prin aceasta sintem incadja^i si noi m umanitatea purtata de El. El Se uneste cu noi ca Fiul Tatalui prin fiinfa cu fii prin har. Are loc o trecere continua fara confuzie intre El si noi prin umanitatea Lui. Trebuie sa vina in noi altceva decit putem avea de la noi, dar printr-un mediu care nu ne e strain, care, pastrind o fire comuna cu noi, e transfigurata de ceea ce e mai presus de noi. Aceasta nu s-a putut savirsi decit articulindu-se ceea ce e al nostru Tn ipostasul, in subiectul Fiului lui Dumnezeu. Articularea aceasta se face ca o $|ina care leaga umanitatea de dumnezeire. Noi, pietre aspre, devenim, prin cladirea pe temelia divino-umana care este Hristos, pietre pre^ioase. Aurul patrunde in firea pietrelor care sintem noi, aurindu-le. Occidentul crestin, pierzind in);elegerea mintuirii ca patrundere a dumnezeirii in umanitatea prin Fiul lui Dumnezeu, a pierdut si infelegerea veche-crestina a Bisericii. Biserica a devenit in catolicism o organiza^ie juridica a celor ce primesc iertarea in forma juridica pentru ca Hristos a platit prin jertfa Lui pentru noi. Protestantismul a mers mai departe refuzind Hiscricn si subordonarea sub o astfel de organizafie juridica. THE! ('UVINTK IMIOTHIVA AHIKNII.MH 31£ e cu neputln^A, ci dupfi umanitate. Caci mladitele trebuie sa fie asemana- toare viei, asa cum noi sfntem asemenea Lui dupa trup. Astfel, pe ereticii care cugetau cele omenesti, se cuvine s6-i respingem cu pilde omenesti prin aceleasi cuvinte. Deci n-a spus: «Temelie M-ajacut pe Mine», ca nu cumva avind ca faptura un inceput al facerii, sa aiba ace§tia si in aceasta un pretext neru§inat al necredinjei; ci: «M-a pits temelie». Iar ceea ce e temelie e pusa temelie pentru pietrele a§ezate pe ea. Dar aceasta nu se face in mod simplu, ci and se muta piatra din munte si se asaza in sinul pamintului 195 . Caci cit timp piatra este in munte, inca nu s-a pus temelie. Dar and o cere trebuin^a si e mutata si asezata in sinul pamintului, atunci daca ar putea piatra vorbi, ar spune: «Acum m-a pus temelie» eel ce m-a mutat din munte. Deci Domnul nu a luat inceput al existen^ei cind s-a pus temelie (caci Cuvintul era §i inainte de aceasta). Ci cind a imbracat trupul nostru, pe care 1-a luat, taindu-1 din Maria, atunci zice: «M-a pus pe Mine temelie»-, ceea ce este egal cu a zice: «Fiind Eu Cuvintul, M-a imbracat in trup pamintesc«-. Caci a§a se pune temelie pentru noi, pri- mind ale noastre, pentru ca noi, fiind contrupesti si articulindu-ne §i legindu-ne cu El prin asemanarea trupului, «sa ajungem la barbatul desavir§it»- (Efes., 4, 13) §i sa raminem nemuritori si nestricaciosi. LXXV Iar cuvintele: «inainte de veac»- §i «inainte de a fi facut pamintul» §i «inainte de a se fi infipt munjii» (Pilde, 8, 23, 25), sa nu tulbure pe nimeni. Caci foarte bine le-a legat §i pe acestea cu «L-a intemeiat» si «L-a zidit (creat)». Caci §i acestea se refera la iconomia cea dupa trup. De fapt harul adus noua de Mintuitorul s-a aratat de curind, cum a spus Apostolul (Tit, 2, 11), §i ni s-a impartasit dupa venirea Lui. Dar El a fost pregatit mai inainte de a fi fost facu^i noi, mai bine zis chiar inainte de intemeierea lumii. §i cauza este buna §i minunata. Caci nu trebuia ca Dumnezeu sa hotarasca despre noi mai pe urma, ca sa nu apara ca necunoscind inainte cele privitoare la noi. Creindu-ne deci Dumnezeul tuturor prin Cuvintul propriu §i stiind cele ale noastre, mai presus de noi, §i cunoscind de mai inainte ca, facu^i buni, pe urma vom calca porunca §i vom fi sco§i din rai pentru neasailtare, fiind bun §i de oameni iubitor, ne-a pregatit de mai inainte in Cuvintul Sau, prin Care ne-a §i creat, iconomia mintuirii noastre. Aceasta ca, chiar daca, amagi^i de sarpe, vom cadea, sa nu rami- nem definitiv mor^i, ci avind in Cuvintul rascumpararea si mintuirea mai inainte pregatite noua, inviind iara§i, sa raminem nemuritori, cind El Se va zidi (crea) pentru noi inceput al cailor §i Intiiul nascut al ereajiei, 195. Piatra care se muta din munlo si se nyuzu in scobitutii omc^U'iiscii ric pe pfiniinl este Fiul lui Dumnezeu. ■W> M'TN Till, ATANASIK CKI. MARK facindu-Se Intiiul nascut al fratilor si inviind ca Cel dintii din morjii. Aceasta o inva^a fericitul apostol Pavel, care, explicind cuvintele dinPro- verbe: «inainte de veac» §i «inainte de a se face pamintuK spune catre Timotei: «Patimeste pentru Evanghelie dupa puterea lui Dumnezeu care ne-a mintuit pe noi si ne-a chemat cu chemare sfinta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarire §i dupa harul ce ni s-a dat in Hristos Iisus mai inainte de timpuri vesnice, dar s-a aratat acum prin aratarea Mintui- torului nostra Iisus Hristos, Care a surpat moartea si ne-a luminat viaj;a» (II Tim., 2,8-10); iar catre efeseni: «Binecuvintat este Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ne-a binecuvintat pe noi cu toata binecuvintarea duhovniceasca, intru cele ceresti in Hristos Iisus, precum ne-a ales pe noi intru El inainte de intemeierea lumii, ca sa fim noi sfinji si fara prihana inaintea Lui in iubire, rinduindu-ne pe noi de mai inainte spre infiere prin Iisus Hristos intru El» (Efes., 1, 3-5). LXXVI Cum ne-a ales inainte de a fi facuji noi, daca nu eram, precum a zis el, mai inainte cunoscuji? §i cum, inainte de a fi creaji ca oameni, ne-a rin- duit de mai inainte spre infiere, daca nu a fost pus temelie insusi Fiul inainte de veci, primind iconomia cea pentru noi? §i cum, precum adauga a zice Apostolul, am fost alesi, fiind de mai inainte rinduiji, daca nu a fost pus temelie insusi Domnul inainte de veac, ca sa fie El rinduit pentru noi, spre a primi tot ce a fost rinduit ca judecata impotriva noastra prin trap, ca sa fim apoi infiaji intru El? 196 Dar cum am fi luat aceste fagaduinje inainte de vremuri vesnice 197 hefiind inca, ci fiind facuji in vreme, daca 196. Domnul a fost rinduit dinainte de veacul lumii acesteia ca temelie a innoirii noastre, avind sa suporte intii urmarile pacatului nostru, patimirile nepacatoase si moar- tea, purtindu-le ca un om adevarat, ca trecind §i noi prin ele, rejinindu-ne de la pacat ase- menea Lui, sa dobindim si noi infierea, odata ce El S-a comportat ca un Fiu adevarat al Tatalui si dupa ce S-a facut om. Daca El a fost rinduit dinainte de veacul acesta spre a ne infia, facindu-Se om fara de pacat si dindu-ne §i noua puterea sa ne curaj;im de pacate, fnseamna ca §i noi am fost cugetaji spre a fi creaj;i prin El, dupa chipul Lui, inainte de acest veac si apoi a fi infiaji asemenea Lui, cind S-a facut El vazut ca modelul nostru. Cind am fost crea|i, am fost creaj;i in vederea acestei infieri. De aceea ne-a creat Dumnezeu, ca sa ne faca sa ajungem asemenea Fiului Sau, fapt ce incepe sa se savirseasca prin intruparea Lui. Ne-a facut oameni, ca sa Se faca Fiul lui Dumnezeu om, desigur nu pentru trebuinja Lui, ci pentru marea cinstire a noastra, pentru aratarea marii Lui iubiri si in afara Lui. Desigur, sfintul Atanasie nu exclude din aceasta mai-inainte-cunoastere a lui Dumnezeu a ceea ce va face din noi caderea noastra. 197. «IIpd xp6vwv aiojviow>. Sfin^ii paring fac deosebire intre eternitatea lui Dum- nezeu (6i'5i6tnc) si veacurile (eonii) dinainte de crearea lumii si cele in care lumea va petrece dupa viata de pe pamint. Acestea sint si ele un fel de vremi (vremi eonice, partici- pfnd la eternitatea lui Dumnezeu), pentru ca in ele se gindeste Dumnezeu la lumea tempo- rala pe care o va crea si in ele va petrece lumea dupa eonul ei pur temporal, in care ne aflam acum. Se face o distinc^ie intre cele ale interioritatii divine si preocuparea Lui de c<>Io create. IHKI 1'UVINTK IMI'OTHIVA AKIKNII.C1H 317 harul ce a venit la noi nu se afla asezat in Hristos?'"" De aceea si la jude- cata, eind fiecare va lua dupa faptele sale, El va zice: «VeniJ.i, binecuvinta- tii Parintelui Meu, de mosteniti ImparaJ,ia cea gatita voua inainte de inte- meierea lumii>» (Matei, 25, 31). Cum deci, sau in cine, s-a gatit, inainte de a fi faciei noi, daca nu in Domnul pus temelie inainte de veacul acesta""', ca, cladindu-ne pe El, sa ne imparta§im, ca pietre bine imbinate, de viaj.a si de harul din El? Iar aceasta s-a facut, dupa pujina noastra in^elegere binecredincioasa, ca, precum am spus inainte, inviind din moartea cea de scurt timp, sa putem viejui vesnic, ceea ce n-ar putea dobindi oamenii aflaji pe pamint, daca nu ni s-ar fi pregatit noua de mai inainte in Hristos nadejdea viejii si mintuirii 200 . Deci in mod cuvenit, venind Cuvintul in tru- pul nostru §i zidindu-Se (creindu-Se) in El inceput al cailor in lucrurile Lui, se pune ca o astfel de temelie. Caci asa a fost voia Tatalui intru El, precum s-a zis, inainte de veac §i inainte de a se face pamintul §i inainte de a se infige munfii si inainte de a Jisni izvoarele. Aceasta, pentru ca, §i cind pamintul §i munfii §i formele ce se arata vor trece, la sfirsitul veacu- lui de faja, sa nu ne invechim §i noi, ci sa putem viejui §i dupa acestea, avind in Cuvintul insusi pregatita noua, inainte de acestea, prin hotarire, viafa si binecuvintarea duhovniceasca 201 . Asa vom putea sa avem nu o viaja trecatoare, ci sa raminem dupa acestea vie^uitori in Hristos, pentru ca si inainte de acestea viaja noastra a fost intemeiata si pregatita in Hristos Iisus. 198. Noi nu eram inca, dar era cugetat Fiul lui Dumnezeu in viitoarea Lui intrupare, ca Hristos, si, legaji de El, eram cugeta^gi noi. 199. Noi sintem acum intr-un veac. In via|a viitoare vom trece t>rintr-un §ir de veacuri (eoni), inaintind la o tot mai inalta stare de cunoastere si fericire. Inainte de veacul acesta ni s-a pregatit via^a veacurilor viitoare in Hristos. 200. Numai daca ni s-a hotarit si pregatit in Hristos de mai inainte via^a viitoare in El, putem fi atragi spre ea. Caci nu poate inainta de sine viaja paminteasca spre acea stare. Deci am fost creaji ca oameni si am fost rinduiji spre infiere, pentru ca exista Fiul dinainte de veci, dupa chipul Caruia sa fim creaji §i apoi, dupa caderea prevazuta, restabilifi. Daca n-ar fi fost Fiul dinainte de veci nu s-ar fi hotarit crearea si infierea noastra. Un funda- ment impersonal al existenjei n-ar fi putut cugeta la crearea unor fiinje dupa chipul Fiului Sau, pentru a le iubi in El §i pentru ca ele sa iubeasca cu iubirea Lui pe Dumnezeu si pe semeni. 201. Daca ni s-a pregatit viaja in Fiul inainte de veacul existen^ei lumii acesteia, vom putea sa si duram untyi cu El, Cel netrecator, si dupa trecerea modului de existence al lumii veacului acestuia. Cei rindui^i sa dureze in veacurile viitoare au trebuit sa fie rindui^i la aceasta intr-un veac anterior celui prezent. Aceasta nu se opune invierii cu trupurile, pe care sfintul Atanasie o afirma cu putere, dar e o taina in ce legatura vor fi trupurile noastre, coplegite de Duhul, cu ceea ce ramine din formele trecatoare ale lumii de acum. Poate toate vor fi coplesite de Duhul si via^a lor nemonotona va fi Intretinuta de Duhul Sfint in comunicare cu duhul din oameni, si nu de procesele schimbatoare. Vom duce cu noi, pe de alta parte, tot ce am cistigat ca in^elegere a ra^iunilor divine din viata solidara cu formele lumii. Pentru sfintul Atanasie nu se pune tnlrebarea daca Fiul lui Dumnezeu S-Hr fi intrupat in caz ca omenirea n-ur fi cazut. Caci aceasta ur inscmna sa negam lui Dumne- zeu prestiinta ca vom cadea, deci ca Fiul lui Dumnezeu Se va intrupa pentru ca vom eadeu in pacat. MIH SHNI'IU, A'i'ANASIf. i :KI, MAHK LXXVII Caci nu se putea intemeia viafa noastra in altul decit in Domnul, exis- tent dinainte de veacuri, prin Care s-au facut si veacurile, ca, fiind in El, sa putem si noi mosteni viaja vesnica. Caci Dumnezeu e bun. Iar fiind puru- rea bun, a voit aceasta, cunoscind ca firea noastra slaba are nevoie de aju- torul si mintuirea de la El 202 . §i precum un arhitect injelept, hotarind sa cladeasca o casa, voieste totodata ca, daca aceasta s-ar strica dupa facerea ei, sa o innoiasca iarasi, iar voind aceasta il si pregateste de mai inainte pe lucrator si-i da cele trebuitoare spre innoire, si asa pregatirea de mai inainte a innoirii se face inaintea zidirii casei, la fel se pune in Hristos temelia mintuirii si innoirii noastre inainte de a fi noi, ca sa putem sa fim si reziditi in El. Sfatul si hotarirea s-au pregatit inainte de veac. Dar lucrul s-a facut cind a cerut trebuinf;a si a venit Mmtuitorul. De aceea Domnul va fi inainte de noi toji in ceruri, luindu-ne si pe noi in viaj;a vesnica 203 . Au ajuns acestea spre dovedirea ca Cuvintul lui Dumnezeu nu este creatura, dar si spre dovedirea ca spusa amintita are un injeles drept. Dar fiindca spusa aceasta s-a dovedit avind un injeles drept, urmeaza sa ara- tam si care este acest injeles. Poate ca aceste multe dovezi ii vor rusina pe cei fara de minte. Dar e de trebuin^a iarasi de cele spuse inainte. Caci ceea ce avem de spus se refera la aceeasi ghicitura si la aceeasi injelepciune. N-a spus Cuvintul ca El este creatura prin fire, ci in aceasta ghicitura a spus: «Domnul M-a zidit (creat) pe Mine» (Pilde, 8, 22). E vadit ca in aceasta se cuprinde un injeles, dar nu descoperit, ci ascuns. Pe acesta il putem afla si noi, daca inlaturam acoperamintul ghiciturii. Caci cine, auzind in|;elepciu- nea Facatorului, nu cauta indata inj:elesul, gindindu-se cum poate sa Se creeze Cel care creeaza? Cine, auzind pe Fiul unul nascut al lui Dumnezeu zicind ca Se creeaza pe Sine inceput al cailor (ibid.), nu cerceteaza in|;ele- sul, mirindu-se cum poate Fiul unul nascut sa Se faca inceput al multor altora? Caci spune proverbul: «Inf;eleptul va in|.elege pilda si cuvintul fntunecos si cuvintele intelepfilor si ghiciturile» (Pilde, 1, 5-6). LXXVIII Infelepciunea de Sine 204 si una nascuta a lui Dumnezeu e creatoarea si facatoarea tuturor. Caci «toate, zice, intru inj;elepciune le-ai facut» 202. Este de remarcat aceasta intemeiere nu numai a crearii omului §i lumii, ci §i a ve§- niciei lor, pe bunatatea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu le-a creat din bunatate, bunatatea aceasta divina, vesnica, nu poate sa le lase sa piara dupa o vreme. Bunatatea aceasta II indeamna sa le conserve vesnic, cu atit mai mult cu cit vede ca crea|ia e slaba prin ea insasi ca una ce e adusa la existen^a din nimic. Ti-e mai mila de cineva cind e linga tine si-i vezi slabiciunea decat cind nu-1 vezi existmd. 203. A fost inainte de existen|a noastra in acest veac. ca temelie pentru noi. Dupa ce am fost creati si am cazut si El a realizat intruparea cugetata dinainte de acest veac, va fi in starea aceasta de om innoit in veci, urmind sa ne ridice si pe noi la ea in unire cu El. 204. «In|;elepciunea de Sine» Se numeste pentru ca nu-Si are izvorul in alta in|,elep- ciune. superioara. Dar «In^elepciunea de Sine» este personala. Caci nu exista in{.elep- eiuiie capabila sa aleaga intre hotariri diferite, care nu e personala. Unde se face totul fara I'HM CIIVINII, IMHHUIVA AKIKNII.IIK ____«__________ iiiil (Ps. 103, 24); gi «Umplutu-s-a pamintul de zidirua Ta» (ibid.). Dar ca nu numai sa existe, ci ca sa existe bine, a binevoit Dumnezeu sa Se pogoare in^elepciunea Sa la creaturi, ca sa aseze o intiparire oarecare (iuiiov nva) si o pecete a Chipului Sau In toate, in comun si in fiecare, pentru ca cele facute sa se arate in^elepte si lucruri vrednice de Dumnezeu"" 1 . Caci pre- cum cuvintul nostru e chipul Cuvintului care e Fiul lui Dumnezeu, a§a In|;elepciunea creata in noi este chipul Aceluiasj Cuvint, Care e In^elep- ciunea Lui. Astfel infelepciunea noastra avind capacitatea de a cunoaste si de a cugeta, ne face implinitori ai Infelepciunii creatoare si prin Ea putem cunoa§te pe Tatal Ei 206 . «Caci eel care are, zice, pe Fiul are si pe Tatal» (I loan, 2, 23); si: «Cel ce Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine» (Matei, 10, 40). Fiind creata deci in noi si in lucruri o astfel de intiparire a Inj;elepciu- nii, in mod cuvenit adevarata §i creatoarea Int,elepciune reia in Sine cele ale mtiparirii Ei. De aceea zice: «Domnul M-a zidit (creat) pe Mine in lucrurile Lui». Caci cele ce le spune Infelepciunea in noi, le spune Dom- alegere, e natura, iar in natura sint procese involuntare,nu infelepciune. ^Infelepciunea de Sine» e Persoana suprema, Care nu devine infeleapta invatind de la alta persoana. 205. Avem aci inca un sens al inva^aturii ca toate s-au facut prin Cuvintul (prin Logo- sul) lui Dumnezeu. El §i-a imprimat chipul in ele. De aceea au in ele o rafionalitate sau o cuvintare plasticizata §i de aceea este intre ele o armonie. Ele constituie o unitate in varie- tate, fiind legate in mod rational. Aceasta unitate in varietate este in Cuvintul lui Dumne- zeu o unitate nediferen|iata. Deci «prin Fiul» nu inseamna ca Fiul lucreaza numai ca unealta la crearea lumii, ci ca-§i imprima, creind, chipul Sau activ in ea, ca al unui Dumne- zeu in^elept si impreuna lucrator. Propriu-zis in aceasta sta crea|;ia-.in crearea unui chip al Cuvintului deosebit in subzistenfa de El. 206. In alt mod, dar in solidaritate cu rajionalitatea (posibila de a fi descifrata in cuvinte) din fapturile inconstiente este intiparit chipul Fiului lui Dumnezeu, ca Intelep- ciune si Cuvint, in fapturile con§tiente. Omul, chip al Cuvintului, este o fun^a cuvintatoare, legata de Dumnezeu prin raspundere, si de lucruri prin putinta de-a exprima rationalita- tea lor in cuvinte si de a o folosi spre binele de ob§te. Dar folosirea cuvintelor implica in|e- lepciuneaca cunoastere si cugetare. Astfel exista o anumita identitate intre cuvint si inj.e- lepciune. In om sint intiparite amindoua, in identitatea lor de conjinut si in deosebirea lor de forma. Dar ele il fac pe om prin fire §i chip al Fiului lui Dumnezeu, indemnindu-1 la iubire de fii fa{:a de Tatal si de frafi fa]& de oameni, ca frajj ai lui Hristos. Unde nu mai func- {ioneaza corect cuvintul §i infelepciunea, se slabeste relafia omului cu Dumnezeu ca Tata §i cu oamenii ca frajl Folosind bine cuvintul si rajiunea ca in^elepciune sporim in unitatea noastra in Cuvintul §i Infelepciunea lui Dumnezeu, ca Fiu al Lui si Frate unificator al nostru §i prin El, in cunoasterea Tatalui §i in afecfiunea fa}a de El, ca suprema sursa a cuvintului insuflefit de raspundere si voinJA de comunicare si a in^elepciunii, cart." voieste sa menfina toate in unitatea armoniei in Sine. Cuvintul §i infelepciunea noastra le sim^im dependente, provenite de sus §i cu menirea de a ne inatya §i prin aceasta de a ne uni cu Cel prin Care ne vin, si prin El cu ultima obirsje a lor. Prin cuvintul si infelepciunea noastra, aplicate lumii, nu Dumnezeu ci§tiga, ci noi. Cuvintul §i in(.elepciunea sint imprimate atit «in comun», cit si -<>gn|.irr se fnee din Chipul iu|ioiihI, unilai' si ,420 SFINTUI, ATANASIK CEI, MARK nul insusi ca ale Sale; §i nu e creat El odata ce e Creator, dar pentru chl- pul creat al Sau in lucruri, spune acestea ca despre Sine 207 . §i precum spune: «Cel ce va primeste pe voi, pe Mine Ma prime§te» (Matei, 10, 40) 20 \ a§a, de§i nu este printre cei creaji, totugi, deoarece chipul si intipa- rirea Lui se creeaza in lucruri, spune ca si and ar fi El insusi acestea: «Domnul M-a creat pe Mine inceput al cailor Lui in lucrurile Lui» (Pilde, 8, 22). A§a s-a facut intiparirea Injelepciunii in lucruri, ca, precum am spus inainte, lumea sa cunoasca in ea pe Cuvintul creator al ei si prin El, pe Tatal. Aceasta este ceea ce a spus si Pavel: «Fiindca ceea ce e cunoscut lui Dumnezeu aratat este in ei. Caci Dumnezeu le-a aratat. Pentru ca cele nevazute ale Lui de la zidirea lumii din fapturi fiind cunoscute se vad» (Rom., 1 , 19-20) 209 . Deci Cuvintul nu este creatura prin fiinja, si ceea ce s-a spus in Pilde se refera la Injelepciunea care este §i Se graieste in noi. LXXIX Iar daca ei nu cred in acestea, sa ne spuna daca este vreo inj;elepciune in creaturi, sau nu este? De nu este, de ce ii invinuiesc apostolii, zicind: «De vreme ce intru Injelepciunea lui Dumnezeu, lumea n-a cunoscut prin injelepciune pe Dumnezeu» (I Cor., 1, 21)? Sau, daca nu este inje- lepciune, cum se afla in Scriptura o mutyime de in|;elep];i? (In^. Sol., 6, 24). Sau cum se zice: «In$eleptul temindu-se se abate de la rau» (Pilde, 14, 16)? Sau: «Cu In^elepciune se zideste casa» (Pilde, 4, 5). Iar Ecclesiastul zice: «Int;elepciunea omului va lumina casa lui» (Eel. 8, 1). §i mustra pe cei indrazneji, zicind: -«Sa nu zici: ce s-a intimplat, ca zilele de mai inainte erau mai bune ca acestea? Caci n-ai intrebat cu in|elepciune despre aceasta» (Eel., 7, 11). complet, imprimat in lumea vazuta. Aceasta ramine in veci, chiar daca formele vazute sint trecltoare. 207. Cele ce spune inj;elepciunea noastra creata le spune Fiul lui Dumnezeu insusi, Cuvintul §i Inj;elepciunea lui Dumnezeu, odata ce inj;elepciunea noastra e chipul Lui, inti- parit §i susj;inut in noi de El. Cuvintul men nu e numai al meu, ci §i al Lui, sau mai mult al Lui. Iar and El Se face om, creind umanitatea asumata de El, ca un chip al Lui, se poate spune ca, creind aceasta umanitate, Se creeaza pe Sine. Chipul si Prototipul (modelul) sint strins legate nu numai in calitate de chip si model, ci si pentru ca modelul creeaza chipul. De aceea poate spune §i ca creeaza §i ca Se creeaza. Fiul lui Dumnezeu e prezent in mine, dar nu Se confunda cu mine in sens panteist. Sint legat dialectic de El. E in mine cum e un interlocutor al meu in mine, ba cu mult mai mult. 208. E foarte interesanta aceasta interpretare a locului. Fiecare om are in chipul Logo- sului, sau al Fiului lui Dumnezeu pe care-1 poarta, pe Logosul sau pe Fiul lui Dumnezeu insusi in sine, nedesparjit de sine. In aceasta se implica persistenja vesnica a fiecarui om, intrucit poarta in sine si legat cu sine pe Logosul sau pe Fiul lui Dumnezeu Cei etern intr-o forma in care ii e dat lui sa-L poarte. Fiecare e legat dialogic, prin raspunderea simjita faj;a de Tatal, cu Cuvintul si Fiul lui Dumnezeu eel intrupat, cu Care isi traieste impreuna aceasta raspundere, Fiul asumind aceasta raspundere de buna voie pentru noi prin intru- pare, iar noi avind-o obligator pentru noi insine prin creare. 209. De aceea avem datoria sa cunoastem creata, caci prin aceasta ne imbogatim in cunoagterea lui Dumnezeu si a noastra. Prin cunoasterea lumii actualizam chipul Cuvintu- lui si al In^elepciunii Tatalui in noi. I'KKI I'llVINTB IMI'DTHIVA AMII'.NII,! l|( 3^1 Iar de eatu, procum zice gi fiul lui Sirah: *a rationala u or^anismelor si proceselor naturii. De aceea si in coborirea la formarea trupului propriu, Cuvintul lui Dumnezeu uclualizen/.a potcnte nflatc in Sine ca Haliune suprema. Deci ele nu corcNpondent.u lor in Ka(.iunca necreula eterna. Astfel •chipul de rob- al Kiului lui Durrine/.eu nu e contrar ehipului lui Dumnezeu, in Cure Se alia dm veci (Kilip., 2, 5). 322 SMNTM. ATANASIE CK1. MARK spune lui Saul, care prigonea Biserica in care se intiparise chipul Lui: «Saule, pentru ce Ma prigone§ti?» (Fapte, 9, 4). Precum nu s-ar mira cineva, daca intiparirea In^elepciunii aflatoare in lucruri ar zice: «Dom- nul M-a zidit (creat) pe Mine in lucruri», la fel daca insa§i In|;elepciunea cea adevarata §i creatoare, sau Cuvintul unul nascut al lui Dumnezeu ar spune despre cele ale chipului Sau ca despre Sine insu§i: «Domnul M-a zidit (creat) pe Mine in lucruri», nimeni, uitind de cea creata in lume si in lucruri, n-ar trebui sa creada ca a spus despre fiinja Injelepciunii de sine ca «s-a create, ca nu cumva, amestecind vinul cu apa (Isaia, 1, 22), sa apara ca tradind adevarul. Caci aceasta este creatoare §i facatoare. Iar intiparirea ei se creeaza in lucruri, precum §i «dupa chipul» Chipului. Iar «inceput al cailor» o numeste, fiindca acest fel de Injelepciune, se face inceput §i introducere a cunostin|;ei de Dumnezeu. Caci pornind de la Ea, ca pe o cale, §i pa§ind pe Ea intru frica lui Dumnezeu, cum a spus Solo- mon ca «inceputul injielepciunii e frica de Dumnezeu» (Pilde, 1, 7), apoi urcind mai sus prin cugetare §i in^elegind In^elepciunea creatoare din create, va cunoaste prin Ea §i pe Tatal Ei, cum a spus Domnul insugi: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9) 213 ; §i cum scrie loan: «Cel ce marturisegte pe Fiul are §i pe Tatal>^ (I loan, 2, 23). Iar cuvintul: «Inainte de veac M-a intemeiat pe Mine», 1-a spus fiindca lucrurile ramin neclintite §i pururea in chipul ei 214 . Apoi ca nu cumva cineva, auzind despre in|;elepciunea astf el creata (zidita) in lucruri, sa creada ca Fiul lui Dumnezeu, Care e adevarata Inj;elepciune, e creatura, a adaugat in mod necesar: «Inainte de a fi munjii» §i «inainte de a fi pamintul» §i «inainte de ape» §i «inainte de tofi munfii^, «M-a nascut pe Mine» (Pilde, 8, 22, 25-26). Aceasta, pentru ca spunind «inainte de toata zidirea»- (caci toata zidirea a aratat-o in acestea) sa arate ca El nu S-a creat dupa fiin^a impreuna cu lucrurile. Caci daca S-a creat «in lucruri^ dar «inainte de lucruri>->-, e vadit ca exista §i inainte de a Se fi creat. Deci nu e creatura prin fire §i fiin|a, ci, precum El insugi a adaugat, este nascut. Iar care e deosebirea §i cum se distinge creatura dupa fire de Cel nascut, s-a aratat in cele dinainte. LXXXI Iar fiindca adauga, zicind: «Cind pregatea cerul, eram impreuna cu El» (Pilde, 8, 27), trebuie sa §tim ca nu spune acestea numai pentru ca nu pregatea Tatal cerul sau norii de sus prin Ea. Caci nu e nici o indoiala ca 213. In^elepciunea creata e legata de cea necreata, caci nu se poate explica provenind din ea fnsagi. Iar ridicindu-se omul la constiinte despre ea vede prin ea pe Tatal ei. Caci Intelepciunea care sta in legatura cu in^elepciunea noastra porneste dintr-un Sin ultim, din care straluce§te. 214. Lucrurile nu pot iesi din tiparul In^elepciunii dumnezeiesti imprimat in ele; daca ar iesi, ar intra in haos; iar cind nu sint ^inute in armonie, apare dezordinea. IKK) CUVINTIt IMIMTRIVA ARIKNIUIK .'i'j.'l toate s-au creat fntru Intelepciune si fara de Ea nimic nu s-a facut. Ci ceea ce se spune este aceasta: «Toate s-au facut In Mine si prin Mine-* 21 ". Iar fiind nevoie sa se creeze intelepciunea in lucruri, dupa fiinta eram cu Tatal, iar prin coborfrea la cele f acute eram cea care armonizam fntipari- rea (chipul) Mea cu lucrurile, incit fntreg cosmosul se afla in acord cu sine ca un corp, neimpotrivindu-se vreo parte alteia. De aceea toft d\i se fac privitori ai creaturilor printr-o dreapta infelegere, dupa in^elepciunea data lor 2 ' 6 , pot spune §i ei: 4n rinduiala Ta ramin toate» (Ps. 118, 91). Iar cei ce n-au grija de aceasta vor auzi: «Zicind ca sint in£elepj;i, s-au prostit» (Rom., 1, 22). «Pentru ca ceea ce este cunoscut din Dumnezeu, este aratat in ei. Caci Dumnezeu le-a aratat lor. Fiindca cele nevazute ale lui Dumne- zeu se vad de la facerea lumii, fiind cunoscute din fapturi, adica vesnica Lui putere §i dumnezeire, ca sa fie ei fara aparare, pentru ca, cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, ci s-au inchinat fapturii in locul Facatorului tuturor, Care este binecuvintat in veci. Amin.» (Rom., 1, 19, 21, 25). Si ei se vor rusina, auzind: «De vreme ce intru InJ,elepciu- nea lui Dumnezeu - in in^elesul in care am spus inainte - lumea n-a cunoscut in in^elepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa min- tuiasca pe cei credincio§i prin nebunia propovaduirii» (I Cor., 1,21). Caci n-a mai voit Dumnezeu sa fie cunoscut^ ca in vremurile dinainte, prin chipul si umbra Injelepciunii, aflata in zidiri, ci a facut ca insasj Injelep- ciunea adevarata sa ia trup §i sa Se faca om §i sa sufere moartea Crucii ca prin credinja in Ea sa se poata mintui de acum to|;i cei ce cred 217 . 215. Toate sini nu numai facute prin Ea, ci si in Ea. Caci Injelepciunea nu e numai un model si o putere prin care s-au facut toate, dar Ea le-a ramas exterioara. Ci toate sint ase- zate in Ea, sau sint imprimate de Ea ca mod rational de a fi si ca putere care le sus^ine; sau sint imprimate de structurile rationale din care se explica si care le susjin. Se hranesc din Ea ca dintr-un izvor fara de care nu s-ar putea men^ine. 216. Fiecare om are coborfta la el la alta treapta Infelepciunea necreata ca suport al fn- };elepciunii create date lui. De aceea fiecare om se afla pe alta treapta in urcusul prin fn^e- lepciunea sa spre In^elepciunea dumnezeiasca. insa fiecare se foloseste de infelepciunea celorlatyi si tojide injelepciunea sa in acest urcus, daca voieste. Caci nu numai treptele la care ecoborita In|elepciunea sint diferite, ci si aspectele Ei. Dar toate tind spre unificarea lor in Infelepciunea cea una si atotcuprinzatoare, dumnezeiasca. Toft pot cistiga de la to^i daca vorsa sporeasca in armonie si sa nu se afirme unilateral ca opusi unii altora. 217. Inj;elepciunea creata din lucruri si din oameni, desi e legata de In^elepciunea ne- creata, e totusi numai chip si umbra a Ei. Coborirea Ei e si o translate la alt plan. Totusi t> prezenta si ea in chip si umbra. Caci nu si-ar putea imprima chipul sau arunca umbra fara o putere ce iradiaza din Ea. Indt sporirea in fntelepciunea creata e si o ridicare fn In(,elop- ciunea necreata prezenta in oarecare fel in ea. Insa in Fiul lui Dumnezeu care Se face om e prezent Cuvintul graind El insusi fn mod direct, sau e prezenta tntelepciunca fn^-legind Ea insasi, desi prin firea omeneasea, ca or>(an direct. In umbra se vede acum mai dar pre- zenta Subicetului sau a Prototipului din care porncslc; in in(,elepciunea creata se simtc miscindu-Se mai direct Intelepciunea necreata. X'M SKINTUI, ATANASIK CKI. MAHI, E Aceeasi In^elepciune a lui Dumnezeu, Care Tnainte Se arata pe Sine prin chipul ei, pentru care se zice ca se creeaza, si prin aceasta arata pe Tatal, iar mai pe urma, Aceeasi fiind Cuvintul, S-a facut trup, cum S-a spus (loan, 1, 14), si dupa ce a desfiinjat moartea si a mintuit neamul nostru S-a descoperit si mai mult pe Sine si prin Sine pe Tatal 218 , zicind: «Da-le lor sa Te cunoasca pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu, si pe Cel pe Care L-ai trimis, Iisus Hristos» (loan, 17, 3). LXXXII S-a umplut deci tot pamfntul de cunostinj;a Lui. Caci una este cunos- tinja Tatalui prin Fiul si a Fiului de la Tatal; si Se bucura Tatal de El si de bucuria aceasta Se veseleste Fiul in Tatal, zicind: «Eu eram de care se bucura si toata ziua Ma veseleam inaintea fetei Lui» (Pilde, 8, 30). Aces- tea arata iarasi ca Fiul nu e strain, ci e propriu fiinfei Tatalui. lata deci ca nu pentru noi, cum spun cei necredinciosi, S-a facut Fiul, nici nu este peste tot din nimic. Caci nu §i-a procurat Dumnezeu Siesi din afara pe cineva care sa-I faca bucurie 219 . Ci ceea ce se spune arata pe cineva pro- priu si asemenea. Caci and a fost and nu Se bucura Tatal? Iar daca Se bucura pururea, pururea exista si Cel de care Se bucura. Dar de ce Se bucura Tatal, daca nu privindu-Se pe Sine insusi in Chipul propriu, care e Cuvintul Sau? Caci daca Se veselea si de fiii oamenilor dupa ce a ispra- vit lumea, cum s-a scris chiar in Pilde, si aceasta are acelasi infeles. Fiindca Se veselea si atunci nu pentru ca I-a venit din afara vreo bucurie, ci iarasi privind la lucrurile facute dupa Chipul Sau. Deci si bucuria aceasta a lui Dumnezeu are ca motiv Chipul Sau. Dar cum Se veseleste si Fiul altfel, daca nu privindu-Se pe Sine in Tatal? 220 Iar aceasta este egal cu a zice: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9); si: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 10). 218. Dupa inviere Hristos S-a descoperit si mai mult ca Dumnezeu, raminind totu§i aproape de noi, sau ridicindu-ne pe noi la un nivel in care avem alta injelegere a Lui, mai profunda §i in infinit progres. Dar §i a Tatalui §i a Duhului Sfint. 219. Aceasta ar arata ca Dumnezeu nu are in Sine toate cele de care are nevoie, ci e cu lipsuri. 220. Dumnezeu nu Se poate bucura de ceva din afara de Sine. Caci aceasta ar insemna ca e ceva macar de aceeasi valoare in afara de Sine, deci nu mai e Dumnezeu care e exis- tenta nesfirsita. Dar nu Se poate bucura nici de Sine daca e o singura Persoana, caci o bu- curie careia nu i se raspunde cu o bucurie nu e o bucurie deplina. Bucuria adevarata rasa- re numai din iubirea dintre doi. Deci avem paradoxul: Dumnezeu nu Se poate bucura cu adevarat decit de Sine sau de chipul Sau spiritual. Dar acest chip trebuie sa aiba caracter de Persoana deosebita ca sa-I raspunda cu bucuria Lui. Omul nu se poate bucura deplin i-xclusiv de chipul sau, pentru ca acest chip nu-i poate raspunde cu bucuria lui. El se bucu- rft de chipul sau numai pentru ca stie ca de acest chip al sau se bucura si altul. La Dumne- 11(1,1 niVINTK IMI'DIKIVA AKIKNII.HH M2/> Deci din toate parole lauda voastra s-a aratat desarta, o, dusmani ai lui Hristos, si in zadar a(.i umblat si a^i trfmbifat pretutindeni cuvintul : «Domnul M-a zidit (creat) pe Mine inceput al cailor Sale» (Pilde, 8, 22), rastalmacind in|;elesul lui si propovaduind mai degraba nascocirea voastra dedt in^elesul cugetat de Solomon. Caci cugetarea voastra s-a dovedit o simpla nalucire. Iar spusa din Pilde si toate cele graite inainte arata ca Fiul nu este prin fire §i fiin|:a creatura, ci Nascutul propriu al Tatalui, In|;elepciunea si Cuvintul adevarat prin care toate s-au facut si fara de care nimic nu s-a facut (loan, 1, 3). zeu insu§i chipul Sau e totodata altul care se bucura de El. Se bucura de lume, pentru ca Se pune prin ea intr-o noua lumina chipul Sau sau fafa Fiului Sau, ca inj;elepciune imprimata in ea. Dar Dumnezeu a facut fiinj;e care sa participe §i ele in mod con§tient la bucuria Fiu- lui de Tatal Sau. De aceea Se intrupeaza Fiul §i duce aceste fiin|e la viaja vesnica. CUVINTUL AL TREILEA iMPOTRIVA ARIENILOR (P. G. 26, col., 321-468) Arienii, precum se vede, odata ce s-au hotarit sa se faca apostap si dusmani ai adevarului, se silesc sa aplice la ei cuvintul Scripturii: «Cind necredinciosul ajunge in adincul relelor, nu ia seama la nimio (Pilde, 18, 3). Caci nici and sint dovedifi nu se opresc, nici and nu mai stiu ce sa spuna nu se rusineaza. Ci ca privirea desfrinatei (Ier., 3, 3), au pierdut orice rusine faja de top in suspnerea necredinj;ei lor. De fapt dupa ce am aratat cum spusele pe care le iau ca pretext: «Domnul M-a zidit pe Mine» (Pilde, 8, 22) si «Mai presus facindu-Se decit ingerii» (Evr., 1, 4) si «Intiiul nascut» (Rom., 8, 29; Col., 1, 15) si: «Credincios fiind Celui ce L-a facut pe El» (Evr., 3, 2), au un in};eles drept si infapseaza dreapta credinpi in Hristos, nu stiu cum, imbibap de veninul sarpelui si nevazind cele ce tre- buie sa le vada, nici in|;elegind cele ce le citesc, urlind din adincul inimii lor necuviincioase, au inceput sa defaime si spusa Domnului: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine^ (loan, 14, 10). Caci zic: Cum poate incapea Acesta in Acela si Acela in Acesta? Sau cum poate Tatal, fiind mai mare, sa incapa in Fiul, Care e mai mic? Sau ce e de mirare, daca Fiul este in Tatal, odata ce §i despre noi s-a scris: «Caci in El viejuim si ne miscam si sintem«- (Fapte, 17, 28)? Ei patimesc aceasta de pe urma lipsei lor de minte, socotind ca Dumnezeu e trup si neinf;elegind nici ce este Tatal ade- varat si Fiul adevarat, nici ce este lumina nevazuta si vesnica si straluci- rea nevazuta, nici ce este ipostasul (subzisten^a) nevazut si pecetea (figura) netrupeasca si Chipul netrupesc (Evr., 1, 3). Caci daca ar fi cunoscut acestea, n-ar fi luat in ris pe Domnul slavei, nici n-ar fi in|;eles corporal cele necorporale, rastalmacind cele bine spuse. Le-ar fi ajuns doar sa le auda acestea si sa creada, odata ce le-a spus Domnul insusi, de vreme ce credinja primita cu simplitate e mai buna decit cea din gindurile nesigure ale iscodirii. Deci fiindca au pornit sa intineze si acest cuvint prin erezia lor, e nevoie sa vadim pe de o parte gresita lor injelegere, iar pe de alta, sa aratam in|;elesul adevarului, pentru apararea credinciosilor. Caci cuvintele: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» nu sint de neim- IHKI C1IVINTK IMI'OTHIVA AHIKNII.OH 327 pacat fntre ele, ca si dnd s-ar umple intre ele niste vase goale, astfel ca Fiul sa umple golul Tatalui si Tatal sa umple golul Fiului, ca si dnd nici unul dintre Ei n-ar fi plin si desavirsit. Aceasta e propriu corpurilor 1 . De aceea, chiar numai spunind aceasta isj arata necredin(a. Caci Tatal e plin si desavirsit si Fiul e plinatatea dumnezeirii. Dumnezeu nu e in Fiul nici cum e in sfin^i, in care salasluindu-Se ii intareste. Caci Fiul este Puterea si In};elepciunea Tatalui, iar pe cele facute le sfinfeste prin impartasirea lor de El in Duh. Fiul insa nu e Fiu prin participare, d e Nascutul propriu al Tatalui. Si iarasi nu e Fiul in Tatal nici cum se spune ca «intru El viejuim §i ne miscam §i sintem»-. Caci El este din Tatal cum e din izvor viafa, in care toate se fac vii si exista. Caci nu viejuieste viaj;a in via^a. In acest caz n-ar fi via^a. Ci mai virtos El da viaj;a tuturor. II Sa vedem si cele spuse de avocatul ereziei, sofistul Asterie. Caci a scris, luindu-se la intrecere cu iudeii, acestea: «E vadit ca de aceea a zis despre Sine ca e in Tatal si Tatal in El, pentru ca nici cuvintele ce le spu- nea n-a spus ca sint ale Lui, ci ale Tatalui, nici faptele nu sint ale Lui, ci ale Tatalui, Care-I dadea puterea^. Daca eel ce a spus aceasta ar fi fost un simplu copilandru, ar fi avut iertare din pricina virstei. Dar de vreme ce eel ce le-a scris se numeste sofist si se lauda ca le stie toate, e vrednic de tot disprejul. Si cum nu se arata pe sine strain de apostoli, laudindu-se in cuvinte dornice sa convinga (I Cor., 2, 4) si socotind ca poate amagi prin ele, dnd el insusi nu injelege cele ce le spune, nici despre ce lucruri da asi- gurari? Caci cele ce Fiul le-a spus ca proprii si potrivite numai Celui ce e Fiul, Cuvintul si In^elepciunea si Chipul fiin^ei Tatalui, acestea le coboara el la toate creaturile §i le face comune Fiului si acestora. Nelegiuitul zice ca oricine primeste puterea Tatalui si, urmind necredin^ei lui, spune ca Fiul S-a facut Fiu si Cuvintul a primit puterea cuvintului. Nu voie§te ca Fiul sa fi spus acestea in calitate de Fiu, ci II pune si pe El in rind 1. Daca Dumnezeu n-ar fi decit una cu cele ale lumii acesteia, lumea aceasta ar trebui sa fie din veci, deci n-ar mai fi o deosebire intre un Dumnezeu necreat si o lume creata. Aceasta e concepjia diferitelor panteisme. Dar noi cei creati II experiem pe Dumnezeu in noi ca transcendent noua; exista o trecere de prezen^a si totusi o discontinuitate de esen^a de la El la noi si viceversa. Fiul insa nu-L are pe Tatal in Sine ca transcendent Lui, ci ca una in fiin|a cu El. Daca Dumnezeu eel trait de noi nu ne-ar fi pe de alta parte transcendent, ar fi o amagire gi ndul ca avem experience unui Dumnezeu transcendent, deosebit de noi. Aceasta e concepts panteista. Dar daca Dumnezeu n-ar putea fi o Persoana in alta Persoana in acelasi plan transcendent noua, ci numai in noi, n-ar fi un Dumnezeu transcendent. Totul ar fi o ima- nen^a panteista. Acestea sint tezele gnostice si teosofice. Numai un Fiu dumnezeiesc Unul nascut traseaza un hotar intre Dumnezeu eel transcendent si lumea imanenta. Altfel totul apare si dispare in procesele imanente, fntr-o vesnica relativitate lipsita de sens si in cart- omul nu are nici o valoare deosebita de a lucrurilor, pentru ca nu i se da nici o perspective de a se salva intr-o si de catre o trnnscendenta etern nesupusA producerii si dispari^ifi altor persoane. ;WH SHNi'tH. ATANAttlK I'I'X MAUI', cu fapturile, ca pe unul ce a invat-al $i El asemenea lor. Dupa el, Hristos a zis: «Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine», pentru ca cuvintele ce le ros- tea nu erau ale Fiului, ci ale Tatalui, ca §i faptele Lui. Caci spune ca §i David zice: «Voi auzi ce va grai Domnul Dumnezeu intru mine» (Ps. 84, 9). La fel Solomon: «Cuvintele mele s-au grait de Dumnezeu» (III Regi, 8, 59). De asemenea Moise aducea cuvintele de la Dumnezeu. Si fiecare prooroc nu spunea cuvintele lui, ci cele de la Dumnezeu: «Acestea zice Domnul». Si faptele ce le faceau sfin|ii nu erau ale lor, ci spuneau ca sint ale lui Dumnezeu, Care le dadea putere. Asa Hie si Elisei cheama pe Dumnezeu ca sa scoale El pe mor|i. Iar Elisei, curajind pe Neeman de lepra, ii spune: «Ca sa cunogti ca Dumnezeu este in Israel^. Iar Samuel in zilele secetei se ruga lui Dumnezeu sa dea ploaie. Si apostolii ziceau ca nu cu puterea lor fac semnele, ci cu harul Domnului. Din acestea e vadit , dupa el, ca §i acest cuvint al Domnului e comun tuturor, incit fiecare poate spune: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru mine». Si deci acesta nu mai este singurul Fiu §i Cuvint al lui Dumnezeu, ci este §i El unul din cei multi. Ill Dar daca ar fi spus Domnul aceasta, ar fi trebuit sa nu zica: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine», ci mai virtos: «Si Eu sint in Tatal §i Tatal este §i in Mine», ca sa nu aiba ceva propriu §i unic fa|;a de Tatal, ci sa aiba acela§i har comun cu toji. Dar nu e cum spun aceia. Deci §i necugetind ca Fiul e cu adevarat din Tatal, spun o minciuna despre Fiul eel adevarat, singurul Caruia I se potriveste sa spuna: «Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine». Caci Fiul este intru Tatal, cum se cuvine sa cugetam, fiindca tot ce este Fiul este propriu fiintei Tatalui, ca stralucirea din lumina si ca riul din izvor, incit eel ce vede pe Fiul vede ceea ce e propriu Tatalui §i in|;e- lege ca fiinfa Fiului fiind din Tatal este la fel in Tatal. Dar §i Tatal este in Fiul, pentru ca Fiul este ceea ce e propriu Tatalui, precum e in stralucire soarele si in cuvint (rafiune) mintea si in riu izvorul. Astfel eel ce vede pe Fiul vede ceea ce e propriu fiintei Tatalui §i in|;elege ca Tatal este in Fiul. Caci Fiul fiind chipul si dumnezeirea Tatalui, urmeaza ca Fiul este in Tatal si Tatal, in Fiul. De aceea spunind in mod cuvenit inainte: «Eu si Tatal una sintem» (loan, 10, 30), a adaugat: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine», ca sa arate identitatea dumnezeirii Lor si unitatea fiintei. IV §i sint una nu in sensul ca ceea ce e una se imparte in doua dar rami- nind totusi una 2 . Nici pentru ca una are doua nume, incit acela§i sa fie odata Tatal §i altadata Fiul. Aceasta cugetind-o Sabelie, a fost judecat ca 2. Nu c una care sa se imparta in doua parfi uniforme ce pot sa se adune iarasi intr-una. rum cuvintk imiothiva AUII.NII.HH ___ eretic. Ci sint doua, pentru e_ Tatal este Tut_l «i nu este tot El Fiu; si Fiul e Fiu, si nu e tot KI Tata. Dar firea e una . C_ci Naseutul nu e neascmenea Nascatorului. Ci e Chipul Lui $i toate ale Tatalui sint ale Fiului. De aceea nici nu e Fiul alt Dumnezeu. Caci nu s-a inventat din afara; pentru ca in acest caz ar fi mul|,i dumnezei, cugetindu-se o dumnezeire straina de a Tatalui. Caci de§i Fiul este ca nascut altul, ca Dumnezeu este acelasi. $i una sint EI si Tatal prin insu§irile §i proprietajile comune ale fiin{ei si prin identitatea unei unice dumnezeiri, precum s-a zis inainte. Caci si straluci- rea este lumina, nu a doua faja de soare, nici alta lumina, nici prin impar- tasirea de ea. Ci toata e nascuta ei proprie. Iar aceasta stralucire nascuta este in mod necesar o unica lumina cu soarele si n-ar putea spune cineva ca ele sint doua lumini, ci sint doua ca soare §i ca stralucire, dar una este lumina din soare ce lumineaza prin stralucire cele de pretutindeni. Astfel dumnezeirea Fiului este totodata a Tatalui. De aceea e si neimparjita. $i a§a este un singur Dumnezeu si nu este altul afara de El. Astfel Ei fiind doi, dar dumnezeirea fiind una si aceeasi, aceleasi se spun despre Fiul, cite se spun si despre Tatal, fara sa I se spuna Fiului Tata, cum I se spune Dumnezeu: «§i Dumnezeu era Cuvintul» (loan, 1, 1); sau Atotyiitorul: «Acestea zice Cel ce era si Cel ce este si Cel ce vine, Atot|;iitorul» (Apoc, 1,8); sau Domnul: «Un Domn Iisus Hristos» (I Cor., 8, 6). Se mai spune §i ca este Lumina: «Eu sint lumina» (loan, 8, 12); §i ca §terge pacatul: «Iar ca sa §ti|;i, ca putere are Fiul omului sa ierte pacatele pe pamint» (Luca, 5, 12). Si toate celelalte cite le mai afli. Caci Insu§i Fiul zice: «Toate cite le are Tatal ale Mele sint» (loan, 16, 15). §i iara§i: «Ale Mele, ale Tale sint» (loan, 17, 10). V Iar cel ce aude cele ale Tatalui spuse despre Fiul va vedea §i asa pe Tatal in Fiul. Dar va vedea §i pe Fiul in Tatal, cind cele spuse despre Fiul se spun §i despre Tatal. Dar pentru ce cele ale Tatalui se spun despre Fiul, daca nu pentru ca Fiul este nascut din El? §i pentru ce cele ale Fiului sint proprii ale Tatalui, daca nu pentru ca Fiul este nascutul propriu al Lui? Iar Fiul fiind propriu fiin|;ei Tatalui, pe drept cuvint cele ale Tatalui se zic ca sint ale Fiului. De aceea in mod potrivit, zicind: «Eu §i Tatal Una sintem» (loan, 10, 30), a adaugat: «Ca sa cunoa§te|i ca Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 10, 38). Iar dupa aceasta iara§i a spus: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9). In aceste trei spuse este acela§i in|eles. Caci cel ce a cunoscut ca Fiul §i Tatal sint una stie ca Fiul este in Tatal §i Tatal in Fiul. Pentru ca dumnezeirea Fiului este a Tatalui §i ea este in Fiul. §i cel ce a injeles aceasta s-a convins ca cel ce vede pe Fiul vede pe Tatal. Caci in Fiul se vede dumnezeirea Tatalui. Aceasta va putea s-o inteleaga cineva mai ugor din pilda chipului imparatului. Caci in chip este infa(.isarea si figura imparatului si in impa- 330 HKlNTDt, ATANASIK CKL MARE rat este infatigarea chipului. fntre chip si imparat este o asemanare deplina, incit eel ce priveste la chip priveste in el pe imparat; §i iaragi, eel ce priveste pe imparat cunoa§te ca el este eel din chip. Iar prin asemana- rea neschimbata, celui ce voieste sa priveasca dupa chip la imparat, chi- pul i-ar putea spune: «Eu §i imparatul una sintem, caci eu sint in acela §i acela in mine; si ceea ce vezi in mine, vezi in acela; §i ceea ce vezi in acela, aceea vezi in mine». Deci eel ce se inchina chipului se inchina in el §i imparatului. De vreme ce deci si Fiul este chipul Tatalui, trebuie sa se cugete ca dumnezeirea §i ceea ce e propriu Tatalui este fiinja Fiului. Aceasta trebuie s-o injelegem cind se spune: «Cel ce fiind in chipul lui Dumnezeu» (Filip., 2, 6); §i: «Tatal este intru Mine» (loan, 14, 10). VI Chipul dumnezeirii nu este o parte a ei, ci fiinja Fiului este plenitudi- nea dumnezeirii Tatalui; §i Fiul este intreg Dumnezeu. De aceea si pentru ca e intreg Dumnezeu, «nu rapire a socotit a fi deopotriva cu Dumnezeu^ (Filip., 2, 6). §i iara§i, de vreme ce dumnezeirea Fiului §i chipul Lui nu-i al nimanui altuia decit al Tatalui, a spus: «Eu sint intru Tatal»- (loan, 14, 10). Astfel in Hristos eel ce impaca lumea cu Sine era Dumnezeu (II Cor., 5, 10) 3 . Caci Fiul este propriu fiinjei Tatalui. De aceea a putut fi impacata m El lumea cu Dumnezeu. Astfel cele ce le lucra Fiul erau faptele Tatalui. Caci Fiul este chipul dumnezeirii Tatalui, Care lucra faptele. De aceea eel ce vede pe Fiul vede pe Tatal. Caci in dumnezeirea parinteasca este §i se vede Fiul. Si chipul Tatalui (parintesc) din El arata in El pe Tatal. Si a§a este Tatal in Fiul. §i dumnezeirea, care se afla in Fiul din Tatal, arata pe Fiul in Tatal §i neimparjirea intre Ei. Si eel ce aude §i vede cele spuse despre Tatal, auzindu-le ca spuse despre Fiul, nu le va adauga la fiinja Lui prin har §i impartasire, ci pentru ca insa§i existen^a Fiului este pro- prie fiinjei parinte§ti §i nascuta din ea, va in|;elege corect, cum am spus, cuvintul: «Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine* (loan, 14, 10) §i: «Eu §i Tatal una sintem» (loan, 10, 30). Caci Fiul este ca Tatal, avind toate ale Tatalui. De aceea se indica impreuna cu Tatal. Caci n-ar spune cineva Tata, neexistind Fiul. Cel ce numegte pe Dumnezeu «Facator» nu indica numaidecit §i cele f acute. Caci este Facator §i inainte de fapturi 4 . Dar eel 3. Numai un Dumnezeu transcendent lumii, dar devenit Subiect al firii omenegti Sntr-una din Persoanele Lui in unire neconfundata cu omul §i cu lumea, a putut mintui lumea si persoanele umane de piericiune. 4. Daca n-ar avea capacitatea de Facator inainte de a face fapturile, nu le-ar putea face. Dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa puna in funcjie capacitatea de Facator din eternitatea de cind exista El. Pentru ca fapturile nu ^in de fiin^a lui Dumnezeu, ci sta numai in puterea Lui ca ele sa existe sau nu. Deci capacitatea Lui de Facator o arata pe aceasta unita cu libertatea Lui. El poate crea, dar nu e silit sa creeze. In acest caz nu ar crea din nimic. Iar un Dumnezeu incapabil sa creeze din nimic n-ar fi un Dumnezeu atotputernic. Libertatea de a crea din nimic si atotputernicia Jin impreuna. I'HKI niVINTK iMI'diRIVA AKII.NII.I IK 3JH ce zice «Tatal» indica indata Impreuna cu Tatal si existence Fiului. De aceea eel ce crede In Fiul crede In Tatal. Caci crede In ceea ce e propriu fiinfei Tatalui 8 . Si asa este o singura credinfa Intr-un unic Dumnezeu". §i eel ce se inchina Fiului si-L cinsteste pe El, in Fiul se inchina Tatalui si-L cinsteste pe Tatal 7 . Caci una este dumnezeirea si de aceea una este slava si una inchinarea cea adusa in Fiul si, prin Fiul, Tatalui. §i eel ce se inchina asa se inchina unui singur Dumnezeu. Caci este un singur Dumnezeu si afara de El nu este altul. Astfel, and se zice numai Tatalui Dumnezeu si ca este un singur Dumnezeu si «Eu sint»- (Ie§., 3, 14); §i: «Afara de Mine nu este Dumnezeu-* (Deut., 32, 39); si: «Eu sint intiiul si Eu dupa aceea» (Isaia, 11, 6), bine se zice, caci unul este Dumnezeu si Singurul si intiiul. Dar acestea nu se zic spre desfiin|;a- rea Fiului. Sa nu fie! Caci si El este in Cel unul si Intiiul si Singurul, ca Cel ce e singur Cuvintul si Infelepciunea si stralucirea Celui unul si singurul si intiiul. Caci este si El intiiul, fiind plinatatea dumnezeirii Celui dintii si singurul, adica fiind Dumnezeu intreg si deplin. Deci nu s-a spus pentru El (pentru desfiinjarea Lui), ci spre a se arata ca nu este altul cum e Tatal si Fiul Lui. Acesta este gindul proorocului aratat si vadit tuturor. VII Rau-credinciosii, umblind si cu acestea, birfesc pe Domnul si ne oca- rase pe noi, zicind: «Iata se spune ca Dumnezeu este unul si singurul si intiiul. Cum deci spune£i voi ca Fiul este Dumnezeu? Caci daca ar fi si El Dumnezeu, n-ar fi spus: «Eu sint singurul^ (Deut., 32, 39), nici ca «Unul este Dumnezeu^ (Deut., 6, 4). De aceea e necesar sa aratam, pe cit e cu putinja, injelesul acestor spuse, ca sa cunoasca toji si din acestea ca arie- nii sint cu adevarat du§mani ai lui Dumnezeu. Daca Fiul ar vrea sa Se 5. Ajunge sa crezi in Dumnezeu Fiul, ca sa crezi implicit §i in Dumnezeu Tatal. Caci nu poate exista un Fiu fara un Tata. In afara de aceea, Fiul e propriu fiinjei Tatalui. in Fiul se arata fiinfa Celui ce e Tata. Fiin|;a lui Dumnezeu nu sta de sine, ci e fiinfa unui Tata ce are un Fiu. In fiecare din Ei se arata fiin^a ambilor: in Fiul se arata fiin(,a Celui venit din Tatal, iar in Tatal, fiin^a Celui ce a dat fiin^a Lui Fiului. 6. Nu trebuie sa afirm doua credin^e deosebite, sau separate: una referindu-se la Fiul §i alta la Tatal, in care caz ar fi doi dumnezei. Crezind in Tatal, crezi in Fiul §i viceversa. Ei sint din alt punct de vedere una. 7. Un singur act al credin^ei, care se indreapta atit spre Tatal cit si spre Fiul, are In sine o singura inchinare indreptata spre Amindoi. Nu pot zice Fiul fara sa cuget la Tatal si vice- versa. De aceea nu dau Unuia din Ei o cinste mai mare ca Celuilalt. E un singur Dumnezeu in doua Persoane neconfundate. E o singura inchinare care referindu-se la o Persoana se refera implicit si la Cealalta fara sa Le confunde. Aceasta nu inseamna ca nu Le pot numi si deosebit. Dar nu pot numi pe Una fara sa ma gindesc si la a doua. Chiar cuvintele: «Eu sint singur Dumnezeu» si cele asemenea, din Vechiul Testament, le-a spus Tatal prin Cuvintul Sau. Caci un Dumnezeu care nu are un Cuvint, can 1 la El e dovada comuniunii eterne, deci ipostas deosebit, nu gfndoste, nu vorbostc, nu are constiin(,a de Sine, ci c o fort.a ourba, supusa unor legi implacabiU'. XVI NIINIIH, A TAN AMI'. I'l'.l, MAHK opuna Tatalui, s-ar putea asculta birfirea lor. Si daca Tatal, vorbind de Fiul, cum auzea David vorbindu-se despre Adonis §i Avesalom, ar putea folosi in folosul lor acest fel de spuse, ca nu cumva Fiul, numindu-Se pe Sine Dumnezeu, sa rupa pe vreunii de la Tatal. Dar eel ce cunoaste pe Fiul cunoaste mai bine pe Tatal, Fiul descoperindu-L pe El prin Sine; si in Cuvintul Se vede mai bine, precum s-a spus, Tatal. Caci venind Fiul, nu pe Sine, ci pe Tatal L-a preamarit, spunind unuia care s-a apropiat de El: «Ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun decit Unul Dumnezeu* (Luca, 18, 19). Sau raspunzind celui ce L-a intrebat care e cea mai mare porunca din Lege: «Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul tau este Dom- nul eel unul* (Marcu, 12, 29-30); si spunind muljimilor: «M-am pogorit din cer nu ca sa fac voia Mea, ci voia Tatalui care M-a trimis pe Mine* (loan, 6, 38); iar pe ucenici inva}indu-i: «Tatal Meu este mai mare decit Mine* (loan, 14, 28) si «Ce\ ce Ma cunoaste pe Mine cunoaste pe Cel ce M-a trimis pe Mine* (loan, 5, 23). $i daca asa este Fiul fata de Tatal Sau, ce impotrivire este intre Ei, ca sa primeasca cineva cu o astfel de banuiala cele spuse? Sau daca Cuvintul este Fiul Tatalui, cine e atit de lipsit de minte, afara de dusmanii lui Dumnezeu, ca sa creada ca Dumnezeu a grait acestea, defaimind si desfiin^ind pe Fiul Sau? Nu asa le in|;eleg cres- tinii. Sa nu fie! Caci nu s-au scris acestea contra Fiului, ci pentru dartma- rea zeilor mincinosi plasmuiji de oameni. Aceasta e mfelegerea dreapta a spuselor acestora. VIII Dumnezeu, bun fiind si ingrijindu-Se de oameni, vazindu-i pe cei ali- piji de zeii mincinosi ca se departeaza de El, zice chemindu-i la Sine pe cei rataciji: «Eu sint singurul Dumnezeu* (Deut, 32, 39) si: «Eu sint* (Ie§., 3, 15) si: «Afara de Mine nu este alt Dumnezeu* (Deut., 6, 4) si toate spusele de felul acesta, ca sa defaimeze cele ce nu sint si sa intoarca pe toji la Sine. Si precum daca cineva, in timpul zilei si cind lumineaza soa- rele, ar zugravi pe un lemn chipul soarelui fara sa aiba macar vreo inchi- puire a lui si ar zice ca chipul acesta este cauza soarelui, iar daca soarele vazind aceasta ar zice: «Eu singur sint lumina zilei si nu este alta lumina a zilei, afara de mine*, nu ar zice acestea privind la stralucirea lui, ci la chi- pul de pe lemn si la neasemanarea produsa de nalucirea desarta, asa spune si Dumnezeu: «Eu sint* si: «Eu singur sint Dumnezeu* si: «Nu este altul afara de Mine*, ca sa atraga pe oameni de la zeii mincinogi §i ca sa-L cunoasca acestia pe adevaratul Dumnezeu. Si e neindoielnic ca zicind Dumnezeu acestea, le-a zis prin Cuvintul Sau, chiar daca iudeii de acum sus|in ca nu le-a grait acestea prin Cuvintul. Dar prin Cuvintul au fost spuse, oricit s-ar infuria cei stapinifi de diavol. Caci s-a facut Cuvin- I ul catre proorocul §i s-au auzit acestea. Iar daca Cuvintul era al lui Dum- TUKI ClIVINIi; IMI'UTHIVA AKIKNIIDK MM nezeu si prin El le-n spus Dumnezeu acestea si nu este ceva co zice yi face Dumnezeu, care sa nu zica si sa nu faca prin Cuvintul", nu s-au spus aces- tea, o, dusmani ai lui Dumnezeu, contra Lui, ci celor stniine si care nu suit de la El". Caci si cele spuse prin icoana de mai sus, dacii soarele ar fi grait cuvintele acelea, nu le-ar fi spus avind stralucirea sa in afara de sine, ci le-ar fi spus, aratind in stralucire lumina sa §i prin aceasta respingind ratacirea. Deci nu desfiin^ind pe Fiul, nici contra Lui sint spuse acestea, ci spre surparea minciunii. De aceea nu a spus Dumnezeu lui Adam aceste cuvinte de la inceput, desi era cu El Cuvintul prin care toate s-au facut. Pentru ca nu era inca trebuin|;a, nefiind inca idoli 10 . Dar cind oamenii s-au desparjit de adevar si si-au numit zei precum au voit, atunci a fost nevoie de astfel de cuvinte spre desfiin};area zeilor care in realitate nu existau. Iar eu as adauga sa zic, ca aceste cuvinte s-au spus si impotriva nebuniei dusmanilor lui Dumnezeu, ca sa afle ca dumnezeul pe care-1 cugeta ca fiind in afara fiinjei Tatalui, nu este dumnezeu adevarat si nici Chipul si Fiul Intiiului si Singurului Dumnezeu. IX Deci Tatal Se numeste singurul Dumnezeu adevarat nu spre desfiin- Jarea Celui ce a zis: «Eu sint adevarul» (loan, 14, 6), ci spre desfiinjarea celor ce nu sint dumnezei adevaraji prin fire, cum e Tatal si Fiul Lui. De aceea Insugi Domnul a legat indata cu cuvintul de mai sus: «§i pe Care L-ai trimis, Iisus Hristos» (loan, 17, 3). Daca ar fi fost creatura, nu S-ar fi legat §i numarat pe Sine cu Cel ce L-a creat. Caci ce este comun Dumne- zeului adevarat si celui neadevarat? Dar legindu-Se pe Sine cu Tatal, a aratat ca este din firea Tatalui si ne-a dat sa cunoa§tem ca este Nascutul adevarat al Tatalui adevarat. Aceasta aflind-o si loan, a inva|;at, scriind in Epistola: «§i sintem in Dumnezeul eel adevarat, adica in Fiul Sau Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si via|;a cea de ved» (I loan, 5, 8. Tatal nu spune numai tot ce spune prin Cuvintul, aratindu-Se in aceasta ca e un Dumnezeu al comuniunii, ci si face tot ce face prin Cuvintul. Caci «a face» inseamna a lucra cineva constient prin alegerea scopului, deci a gindi la ceea ce face. Cine nu se misca in modul acesta nu «face», ci e miscat fara voie si inconstient in procese de neocolit. «A face» implica, ca §i «a vorbi», comuniunea §i libertatea. 9. Cele ce le spune si le face Dumnezeu despre lucruri la inceputul si in cursul timpu- lui, le spune §i le face prin Cuvintul Sau. Caci Cuvintul prin care le spune §i le face e ve§nic si le are din veci in Sine si deci nici El, nici Tatal nu le cistiga in timp. El le spune si le face in timp, pentru ca nu le spune si face pentru El, ci pentru cele ce nu sint proprii fiinjei Lui si ca- re nu sint din fiin^a Lui, cum e Fiul din i\m\.a Tatalui. Caci ceea ce e din fiin^a Lui e din veci. 10. Cuvintul e spus de Dumnezeu catre fapturi in mod liber, deci cind voieste sau cind e spre folosul celor carora le e spus. Deci si Cuvintul, prin Care se spun anterior cuvintek ce se spun, e liber. Cuvintul nu-L sileste pe Dumnezeu sa graiasca. In Dumnezeu Cuvintul e Fiul unui Tula. Ei Se sfnluiosc in libcrtatc ce cuvinte sa se spunii prin Cuvintul celor it nu sint de o fiin(.a cu Ei, ci pe care ii creeuzu si ii cirmuiesc. Tnlnl si Fiul au in vedcrc folosu ficcarei fapturi. M4 SKlNTUI, Al ANASIK CKI, MARK 20). Dar si proorocul zicind despre creaj;iune: «Care singur intinzind cerul» (Iov, 9, 8), iar despre Dumnezeu: «Eu singur am intins cerul» (Isaia, 14, 24), a facut vadit tuturor ca prin «singur» indica si pe Cuvintul Celui singur. Caci in El s-au facut toate si fara de El nimic nu s-a facut. Deri daca prin Cuvintul s-au facut, dar Dumnezeu zice: «Eu singur», impreuna cu Cel singur se injelege si Fiul, prin Care s-a facut cerul. Astfel deci si and zice: «Un Dumnezeu» si «Eu sint singurul» si «Eu sint intiiul^, in Unul si Singurul §i Intiiul se injelege ca aflindu-Se impreuna Cuvintul, precum in lumina, stralucirea. Iar aceasta nu s-ar putea injelege despre altul decit numai despre Cuvintul. Caci toate cele- lalte au primit existenja din ceea ce nu este prin Fiul §i se deosebesc mult prin fire de El. Dar Fiul insusi este din Tatal prin fire, fiind Nascu- tul adevarat al Lui. De aceea spusa pe care au socotit s-o ia in sprijin cei fara de minte: «Eu sint intiiul» (Isaia, 44, 16), in apararea ereziei lor, le da pe fa^a mai virtos nebuneasca lor gindire. Caci zice Dumnezeu: «Eu sint intiiul si Eu dupa aceea». Daca numarindu-se impreuna cu cele de dupa El Isi zice intiiul dintre ele, ca ele sa fie socotite al doilea dupa El, va fi si El, dupa voi, dintre fapturi, precedindu-le numai prin timp 11 . Dar aceasta intrece toata necredinja. Insa daca a spus: «Eu sint intiiul>>-, aratind ca nu e din cineva, nici nu e cineva inainte de El, ci El este inceputul (obirsia) si cauza tuturor, si spre desfiin|;area miturilor eline, e vadit ca si numin- du-L pe Fiul intiiul nascut nu o face numarindu-L cu creaturile, ci spre dovedirea crearii tuturor si infierii tuturor prin Fiul 12 . De fapt precum Tatal este intiiul, asa e §i Fiul intiiul, ca Chip al Intiiului §i pentru ca este in Intiiul; iar fiind nascut din Tatal, in El se creeaza §i se infiaza toata crea];iunea 12 bis . 1 1 . In romanegte s-a tradus: -«din nimic>». Dar in greceste se spune «din ceea ce nu este» sau «din cele ce nu sint». Nimicul nu trebuie sa se Tnfeleaga ca ceva ce inconjoara pe Dum- nezeu, ce se afla la marginea ce-L limiteaza pe El. Dumnezeu este infinit. Nu e marginit nici tnacar de nimic. A crea din nimic inseamna a nu fifolosit ceva pentru a aduce la existen^a ceva. Puterea lui Dumnezeu se arata si in aceasta. In felul acesta Dumnezeu, de§i e infinit, poate totusi sa dea fiinfa si la altceva, adica la ceva ce nu este El, si aceasta fara sa f oloseasca nimic. Poate sa creeze cit de multe, desi El este infinit. Ele nu-L limiteaza, precum nimicul nu-L limiteaza. Pentru ca fiinfa lor e sus^inuta de El, nu are in ea puterea de a fi. 12. Dumnezeu nu poate fi intiiul faj;a de creaturi. Caci aceasta L-ar incadra si pe El intre ele. Numai fiinj;a Lui este prin ea insasi, deci este cu adevarat. Fiinj;a_lor este prin ea tnsasi nimic. Creafiunea numai prin puterea Lui apare si se susjine. El I§i zice «intiiul» numai in sensul ca a trebuit sa fie El ca «Unicul» inainte de a le fi adus pe ele la existenja. Nu este intiiul nici i&\& de Fiul in sensul ca ar fi intiiul fa^a de Fiul, ca fa^a de o creatura ce e adusa la existence dupa ce exista El ca Tata. El zice ca e «intiiul» in sensul ca e obirsia prin excelen^a, ca nu e ceva inaintea Lui, ca nu e din cineva, sau din ceva, in sensul ca-§i are temeiul existenfei in Sine, pe cind ele nu-si au acest temei in ele, ci in El. Altfel s-ar aproba miturile eline, potrivit carora orice zeu are un tata, traducindu-se in aceasta succesiunea de cauza si efecte din natura. 12 bis. Tatal se zice «intiiul» pentru ca e cauza tuturor, deosebita prin fiin^a de toate, in sensul in care nu exista alta cauza. Iar Fiul e numit «intfiul», pentru ca prin El s-au facut TRKI CUVINTK lMPOTWVA ARIKNIMM MS Dar ei incearca si se fmpotriveasca §i acestora prin nascocirea mituri- lor lor. Ei spun ca Fiul si Tatal nu sint una, nici asemenea asa cum propo- vaduieste Biserica, ci cum voiesc ei. Caci zic: El si Tatal sint una, deoa- rece cele ce le voieste Tatal, acelea le voieste si Fiul, si Fiul nu Se opune nici gmdurilor, nici judecajilor Lui, ci in toate este de acord cu Tatal, redind prin numele de cuvint identitatea si ceea ce e conform corespun- zator inva^aturii Tatalui. Acestea au indraznit unii dintre ei nu numai sa le graiasca, ci sa le §i scrie. Dar ce ar putea fi mai aiurea si mai nebunesc decit aceasta? Daca pentru acestea^sint una Fiul si Tatal §i daca in felul acesta este Cuvintul asemenea Tatalui, urmeaza ca si ingerii si celelalte ce ne sint superioare, Incepatoriile si Stapiniile §i Scaunele §i Domniile, §i cele vazute, soarele si luna §i stelele,sint ca Fiul §i fiii; §i trebuie sa se spuna si despre ele ca ele §i Tatal una sint; si ca fiecare este chip si cuvint al lui Dumnezeu. Caci cele ce le voieste Dumnezeu, acelea le voiesc §i ele. Si nu se deosebesc nici in judecaji, nici in hotariri, ci in toate sint asculta- toare Celui ce le-a facut. Fiindca n-ar ramine in slava lor, daca n-ar voi §i ele cele ce le voieste Tatal. Caci despre eel ce n-a ramas in aceasta, ci s-a smintit in cugetare, ar auzi: «Cum a cazut din cer Luceafarul, care rasare de diminea$a!» (Isaia, 14, 42). Dar cum, acestea asa fiind, numai Acesta este Fiul Unul Nascut §i Cuvintul §i Intelepciunea? Sau cum, fiind atitea asemenea Tatalui, numai El este Chip? De fapt se afla §i intre oameni multi asemenea Tatalui, foarte mul];i ajun§i martiri si, inainte de ei, apostolii si proorocii §i inain- tea lor patriarhii; si mutyi pazesc si in acest timp porunca Mintuitorului facindu-se milostivi ca Tatal eel din ceruri (Luca, 6, 36) si urmind indem- nului: «Fi}i urmatori lui Dumnezeu ca niste fii iubi^i §i umbla|;i intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi» (Efes., 5, 1-2). Mul^i s-au facut urmatori si lui Pavel, precum §i acela, lui Hristos. Si totu§i nici unul nu este nici Cuvint, nici Injelepciune, nici Fiul Unul Nascut, nici Chip; nici n-a indraznit vreunul din ei sa spuna: «Eu si Tatal una sintem» (loan, 10, 30), sau: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 10) 13 . Ci despre tofi s-a zis: «Cine este asemenea Tie, intre dumnezei, Doamne?» toate, El insu§i fiind prin fiin^a deosebit de toate ca §i Tatal, fiind singur de o fiinta cu Tatal, nu si ele. E «lntiiul» nascut, in sensul ca a trebuit sa fie El din veci, ca unul ce e de o fiinta cu Tatal, deci «nascut» din Tatal, ca sa le poata aduce la existen^a pe ele. 13. Omul poate sa simta pe Dumnezeu in sine, dar II simte ca transcendent lui; sau se simte pe sine intr-o dependenjA totala si ca un bob de praf fara o consistenta in sine insusi. Dar Fiul II traieste pe Tatal fn Sine ca Tata dupa fire. Nu ne este data noua o astfel dt> experien^a a Tatalui. Dar in marirea Fiului faja de noi, simt,im marirea Tatalui. In trnircu acestei mariri, traim noi pe Dumnezeu ca Dumnezeu. Tl si traim, dar sim(.im trcbuin(,n mb-L 3i preamarim. .'■l.'H i MINI 111, ATANASIK (.'HI. MAIU. (Ps. 75, H) si: «Cine se va asemana Domnului intre fiii lui Dumnezeu?» (Ps. 88, 7). Dar numai despre El s-a scris ca e singurul Chip adevarat, si prin fire, al Tatalui. Caci de§i am fost f£cu$i §i noi dupa chipul si ne numim chipul §i slava lui Dumnezeu, dar nu pentru noi insine, ci pentru chipul si slava lui Dumnezeu salasluita in noi, care este Cuvintul Lui si prin care, facindu-Se pe urma pentru noi trup, am primit harul acestei numiri 14 . XI Dovedindu-se deci §i aceasta afirmare a lor necuvenita si nerationala, e necesar sa referim asemanarea si unitatea Fiului (cu Tatal) la insagi fiinj,a Lui. Caci daca n-am infelege-o asa, nu s-ar mai arata El, precum s-a zis, ca fiind mai mult decit cele facute, nici nu va mai fi asemenea Tatalui, ci va fi asemenea Tatalui numai prin cugetari. In acest caz s-ar deosebi de Tatal intrucit Tatal este Tatal, iar cugetarile, cugetari. Daca deci Fiul este asemenea Tatalui, dupa cugetari si invatatura, Tatal este, dupa ei, Tata numai cu numele, iar Fiul nu este un chip intocmai, ba nici nu se va arata ca avind identitatea si asemanarea cu Tatal. Caci ce asemanare si identi- tate va avea eel ce e altfel decit Tatal? Doar si Pavel invata aceleasi ca Mintuitorul, dar nu era, prin aceasta, asemenea Lui, dupa fiinf;a. Invajind deci aceia acestea, ratacesc. Fiul si Tatal sint una asa cum s-a spus. §i Fiul este asemenea cu Tatal si e din Tatal, cum vedem si cugetam pe un fiu faja de tata §i cum se vede stralucirea fafa de soare. Numai fiind astfel Fiul, lucrind Fiul, Cel ce lucreaza este Tatal si venind Fiul la sfinji, Cel ce vine in Fiul e Tatal 15 . Caci El insusi a spus: «Vom veni Eu si Tatal si Ne vom face la el loca§» (loan, 14 4 23). Caci in Chip se vede Tatal si in stralucire este lumina. De aceea, precum am spus pu|in mai inainte, dind Tatal har §i pace, le da acestea si Fiul, cum a aratat Pavel, scriind in fiecare Epistola: < (Rom., 1, 7; I Cor., 1, 3; Efes., 1, 2 etc.). Caci unul si acelasi har este de la Tatal in Fiul, cum una este lumina soarelui si a stralucirii; si cum soarele lumineaza prin stralucire. Asa se roaga si pentru tesalonicieni, zieind: «Insu§i Dumnezeu si Tatal nostru si Domnul Iisus Hristos sa jndrepteze calea noastra spre voi». Prin aceasta afirma unitatea Tatalui §i a Fiului. Caci n-a zis sa indrepteze, la plural, ca 14. Sintem faciei «dupa chipul lui Dumnezeu*, adica dupa Fiul, Care este «chipul» Tatalui. Deci in calitatea noastra de fiin|e «dupa chipul lui Dumnezeu^ se cuprinde §i cali- tatea noastra de fii ai Tatalui. Dar noi nu avem aceasta calitate prin §i pentru noi, ca s-o putem pastra prin noi Tnsine. Ci o avem pentru ca se sala§luieste «chipul» Tatalui in noi. Pentru noi e mai mult un har, sau un dar aceasta calitate. E in ea o iradiere din Dumnezeu cel transcendent in noi. Numai intrucit chiar in starea de pacat nu sintem cu totul rupj-i de puterea lui Dumnezeu, mai avem ceva din chipul Lui in noi. 15. Vine in cei alipiti de Fiul ca intr-o extensiune a Fiului. TKKI t.'UVINTK IMIHITKIVA AKIKNIUiK 337 dindu-se un har indoit de catre doi, de la Acesta si Acela, d la singular, ca sa arate ca Tatal II da prin Fiul". Dar putlndu-se necredinciosh rusina de acestea, totusi nu voiesc". XII Caci daca n-ar fi unitate §i daca Cuvintul n-ar fi Nascutul propriu al Tatalui, ca stralucirea din soare, ci Fiul S-ar deosebi prin fire de Tatal, ar ajunge sa dea harul numai Tatal, netrebuind sa se asocieze nici una din creaturi cu Tatal in cele ce le da. Dar aceasta dare comuna arata unitatea Tatalui §i a Fiului. De aceea nu se roaga cineva sa primeasca ceva de la Dumnezeu si de la ingeri, sau de la alte creaturi, nici nu zice: «Sa-|;i dea fie Dumnezeu si ingerul»; ci ne rugam pentru o singura dare de la Tatal si de la Fiul 18 . Caci prin Fiul se daruiesc cele date. §i nimic nu este ceea ce n-ar lucra Tatal prin Fiul. Astfel eel ce primegte darul il are in mod sigur". Iar daca patriarhul Iacov, binecuvintind pe nepojii Efrem si Manase, a zis: «Dumnezeu eel ce ma hraneste din tinerejele mele pina in ziua aceasta; ingerul eel ce m-a scos din toate relele, sa binecuvinteze pruncii acestia» (Fac, 48, 15-16), nu a unit pe vreunul din ingerii creafi dupa fire cu Dumnezeu care i-a creat pe ei, nici n-a lasat pe Dumnezeu care 1-a hranit, ca sa ceara binecuvintarea pentru nepoji de la ingeri. Caci zicind: «Cel ce m-a scos din toate relele^, n-a aratat pe vreunul din ingerii creafi unit cu Dumnezeu, ci L-a rugat pe Cuvintul lui Dumnezeu, prin Care scapa Dumnezeu pe cei pe care voieste. Pe Acesta, stiindu-L numit inger de mare sfat al Tatalui (Isaia, 9, 6), a aratat ca nu este altul dedt El, Care binecuvinteaza si Care scapa de rele. Caci nu s-a rugat sa fie el binecu- vintat de Dumnezeu, ci a voit sa fie binecuvintafi nepojii de catre inger. Dar catre Cel pe care-L ruga aceasta pentru sine, zice: «Nu Te voi lasa, de nu ma vei binecuvinta» (Fac, 32, 26). Iar Acesta era Dumnezeu, cum insusi zice: «Am vazut pe Dumnezeu fa^a catre fafa»-; pe Acesta II ruga sa binecuvinteze si pe fiii lui Iosif. Caci propriu ingerului este sa slujeasca poruncii lui Dumnezeu. §i de multe ori merge inainte ca sa se biruiasca amoreul si e trimis sa pazeasca poporul pe calea Lui. Dar acestea nu sint ale lui, ci ale lui Dumnezeu, Care porunceste §i-l trimite. Catci e propriu lui Dumnezeu sa scape pe cei pe care voieste El sa-i scape 20 . De aceea nu 16. E har parintesc §i fra^esc, sau filial in acelasi timp. Caci ne da calitatea de fii ai Tatalui impreuna cu Fiul. 17. CInd parinfii dau binecuvfntare unui copil, sint age de uni(i fn simfire, ca gestul binecuvintarii tl traiesc ca unul singur. Cu atlt mai mult are loc aceasta la Tatal si la Fiul. 18. Dar zicem: «Sa-ti dea \.ie Dumnezeu Tatal si Fiul pentru rugaciunile sfintilor». 19. Ceea ce vine cuiva din cei untyi in dragostea pentru el, vine ca o imbelsugaro si ii aduce dragostea lor, cum nu aduce ceea ce li se da de unul singur. 20. Fj o deoaebire fntre rugaciunea catro Dumnt'zeu si cea catre sfinfi sau inguri. Lui Dumnozou I se vvrv cu Colui («' da do lu Sine ceea ci- 1 se citc. tngerului si sflntului 1 s«' c«>ri' 338 SI'lN H1L ATANAMIK CKI, MAHK altul, ci Domnul Duranezeu i S-a aratat si i-a spus: «Iata, Eu voi fi cu tine, pfizindu-te fn toata calea pe care vei merge* (Fac, 28, 15). §i nu altul, ci Dumnezeu, aratindu-Se, 1-a oprit pe Laban de la planul lui rautacios, poruncindu-i sa nu graiasca rele lui Iacov. §i Iacov insusi nu s-a rugat altuia decit lui Dumnezeu, zicind: «Scoate-ma din mina fratelui meu Esau, ca ma tern de el» (Fac, 32, 11). Dar si femeilor, vorbindu-le, le-a zis: «Nu i-a ingaduit Dumnezeu lui Laban sa-mi faca rau» (Fac, 31, 44). XIII De aceea si David nu-1 ruga pe altul, ci pe Dumnezeu insusi, sa-1 scape: «Catre Tine, Doamne, am strigat intru necazul meu, si m-ai auzit. Doamne, izbaveste sufletul meu de buze nedrepte si de gura vicleana» (Ps. 109, 1-2). Lui i-a adus si mutyumire, graind cuvintele din psalmul 17, fn ziua in care 1-a izbavit pe el din mina tuturor vrajmasilor lui si din mina lui Saul: «Iubi-Te-voi, Doamne, taria mea; Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu» (Ps. 17, 23). Iar Pavel, rabdind multe prigoniri, nu mutyumea altuia decit lui Dumnezeu, zicind: «Din toate m-a izbavit si ma va izbavi Domnul, intru Care am nadajduit» (II Cor., 1, 10). Si nu altul decit Dumnezeu 1-a binecuvintat pe Avraam §i pe Isaac. Iar Isaac L-a rugat pe Dumnezeu pentru Iacov, zicind: «Dumnezeul meu sa te binecuvinteze si sa te faca sa cresti si sa te inmutyeasca si sa fii in adu- narea neamurilor si sa-Ji dea \ie binecuvintarea lui Avraam, parintele meu» (Fac, 28, 3-4). Iar daca nu e al altuia a binecuvinta si a izbavi decit al lui Dumnezeu §i nu a fost altul care a izbavit pe Iacov decit Domnul insusi si de aceea nu a chemat patriarhul pe altul decit pe Insusi Izbavito- rul peste nepojii sai, e vadit ca nu a unit pe altul cu Dumnezeu, in rugaciu- nea sa, decit pe Cuvintul Lui, pe Care L-a numit si Inger, pentru ca sin- gur El este Cel ce-L descopera pe Tatal. Aceasta a facut-o si Apostolul, zicind: «Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos» (Rom., 1,7). Caci a§a era binecuvintarea sigura, pentru nedespar^irea Fiului de Tatal si pentru ca unul si acelasi este harul dat. Caci desi e dat de Tatal, ceea ce e dat e prin Fiul. Si desi se spune ca Fiul sk se roage pentru noi lui Dumnezeu. Si ceea ce se face uneori prin inger, Dumnezeu o face. Ingerul primeste uneori nu numai porunca de a vesti ceva, ci si puterea de a face ceva. Dar toata puterea vine in ultima analiza de la Dumnezeu. Primeste §i porunca §i puterea ca de la Stapfnul suprem. Dar prin Fiul lucreaza Tatal ca prin Cel cu care e una. Ingerul traieste §i el pe Dumnezeu, dar ca pe Cel infinit superior gi de a Carui apropiere se cutremura. Nu se poate invoca deodata Dumnezeu si ingerul, pentru ca e alt sentiment pus in invocarea ajutorului ingerului. In cererea adresata ingerului sau sfintului gindul merge tot la Dumnezeu. Caci simjim ca de la Dumnezeu ne vine in ultima instan^a totul, chiar daca ne da prin inger sau prin sfint. Un imparat poate lucra §i prin slujitori. §i prin aceasta i^i arata puterea. TKKI giVIN'I'K iMIHVlrtlVA AHIKNII.OK 33!> daruieste, Cel ce da prin Fiul si In Fiul este Tatal". Caci zice Apostolul, scriind corintenilor: «Mul^umesc Dumnezeului meu totdeauna pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat voua in Hristos Iisus» (I Cor., 1,4). Aceasta o poate vedea cineva si in lumina §i in stralucire. De fapt ceea ce lumineaza lumina e facut sa straluceasca de stralucire. §i ceea ce stralu- ce§te prin stralucire este ceea ce e luminat de lumina. Astfel, fiind vazut Fiul, este vazut Tatal. Caci Fiul e stralucirea Tatalui. §i asa, Tatal si Fiul sint una. XIV Dar aceasta nu o poate spune cineva despre cele facute §i create. §i lucrind Tatal, nu lucreaza vreunul dintre ingeri aceleasi; sau alta dintre creaturi. Caci nici una dintre acestea nu e cauza facatoare a acestora, ci toate sint dintre cele facute 22 . Iar acestea sint desparjite §i deosebite de Cel Unic §i sint altceva dupa fire §i lucrare. Ele nu pot nici lucra cele ce le lucreaza Dumnezeu §i, precum am spus inainte, nici darui impreuna cu Dumnezeu and El daruieste 23 . §i nici vazind cineva un inger, nu poate spune ca vede pe Tatal. Caci ingerii, precum s-a scris, sint duhuri sluji- toare trimise spre slujire 24 . §i ei vestesc darurile date de Dumnezeu, prin Cuvintul, celor ce le primesc 25 . §i insusi ingerul, cind e vazut, marturi- seste ca a fost trimis de Stapinul, cum a marturisit Gavriil lui Zaharia si acelasi catre Nascatoarea de Dumnezeu Maria. §i cel ce vede un inger stie ca a Vazut un inger, §i nu pe Dumnezeu 26 . Zaharia a vazut un inger. 21. Ceea ce se da e mai sigur cind se confirma de catre doi, cind vine din generozitatea a doi egali care sint «una». Dragostea a doi fafa de cineva e mai vie si e simfita ca atare. Comuniunea care da caldura viefii omenesti e susfinuta de comuniunea suprema. Darul ce vine din dragostea intre doi pentru mine ma incalzeste mai mult. El e menit, sim^indu-se ca dar al unei comuniuni in dragostea faja de mine, sa intre^ina dragostea intre oameni. 22. Creatul nu creeaza din nimic, caci este limitat in putere, fiind supus unui sistem de referinj;e si imprimat de niste legi. Creatul nu face nimic numai de la sine, caci sta sub puterea Celui ce 1-a facut si nu lucreaza prin puterea sa exclusiva. E miscat si de altceva, nu se misca numai prin sine. In ultima analiza prin toate lucreaza Creatorul necreat, Care le-a facut si le susjane in existenfa pe toate. 23. Omul nu da nimic complet de la sine, pentru ca nu are tot ce ar vrea sa dea numai de la sine. Numai Dumnezeu poate da complet de la Sine tot ceea ce da. 24. Ingerul e experiat ca trimis, ca slujind supus unei raspunderi. Dar unde se traieste raspunderea, se traieste implicit cel ce impune raspunderea. In raspunderea noastra.in raspunderea tuturor, in miscarea impusa moral sau fizic tuturor sim^im pe Cel ce impune raspunderea tuturor, pe Cel a carui porunca se implineste de to^i. 25. Experierea lui Dumnezeu e mai presus de experierea celor create. Intr-un fel, in raspunderea ce ne-o impune II sim^im mai mult decit pe toate. In alt fel, experience Lui nu e atit de simfita ca a celor create. E mai pufin simfita chiar decit experienfa ingerilor. Pe El II experiem in faptul de a simfi ca noi si toate depindem de El. El e experiat odata cu insufi- cienfa tuturor. E inexperiabilul simfit prin toate cele experiate, ca insuficiente. El e cum nu sint toate. El e implinirea tuturor, fmplinirea fara de care ele nu pot fi. 26. Nu ingerii dau darurile, ci ei le vestesc, sau le transmit de la Dumnezeu. De ce e necesara vestirea sau transmiterea lor de catre ei? Pentru a se arata ca Dumnezeu are putere chiar peste cele mai inalte fiinfe create. Apoi, cu sa simfim ca darurile ce le primim nu ni se dau ca unor insi izolnfi, ci intr-un context. Do ele s<> folo.Mt'NC fiinfolc cu fit. .sint mai 340 ,1F1N TUt ATANASIK GKl, MARK Dar Isaia a vazut pe Domnul. Marjoe, tatal lui Samson, a vazut un inger, dar Moise a vazut pe Dumnezeu. Ghedeon a vazut un inger, dar lui Avraam i s-a aratat Dumnezeu. Deci nici eel ce a vazut pe Dumnezeu nu a vazut un mger, nici eel ce a vazut un inger nu a socotit ca a vazut pe Dum- nezeu. Caci cele facute se deosebesc prin fire mult, mai bine-zis cu totul, de Dumnezeu Creatorul. Uneori, aratindu-se un inger, eel ce 1-a vazut a auzit glasul lui Dumnezeu, cum s-a intimplat din rug.Caci «Ingerul Dom- nului s-a aratat in para de foe din rug. Si a chemat Dumnezeu pe Moise din rug, zicind: «Eu sint Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov» (leg., 3, 2-6). Dar ingerul nu era Dumnezeul lui Avraam. Ci eel ce graia in inger era Dum- nezeu 27 . Caci precum in stilpul de nor si in cort graia lui Moise Dumne- zeu, asa si in ingeri se arata graind Dumnezeu. Asa graia Dumnezeu si lui Navi, prin ingeri 28 . Dar cele ce le graia Dumnezeu e vadit ca le graia prin Cuvintul §i nu prin altul 29 . Iar Cuvintul nu e despartit de Tatal, nici neasemenea si strain fiin^ei Tatalui. Cele ce le lucreaza Cuvintul sint lucrurile lui Dumnezeu §i impreuna infaptuiesc o singura creatiune 30 . Caci ceea ce da Fiul e darul lui Dumnezeu. Si eel ce vede pe Fiul §tie ca, vazindu-L pe El, nu a vazut un inger, nici pe vreunul mai mare dintre ingeri, nici peste tot vreuna din creaturi, ci pe Tatal insusi. Si eel ce aude pe Cuvintul stie ca aude pe Tatal, precum eel ce e luminat de stralucire stie ca e luminat de soare. congtiente si se folosesc intr-un fel toate fapturile. Dumnezeu lucreaza pentru fiecare in cadrul universal. In sfirsit, ca sa experiem pe Dumnezeu nu numai in raspunderea noastra, ci si a altuia, sau a altora. Toate slujesc lui Dumnezeu pentru toate si toate se bucura de ceea ce face Dumnezeu pentru fiecare. 27. Vederea lui Dumnezeu e indefinite, pentru ca e infinit. E cu totul coplesitoare ca a Necreatului de catre creaturi. Ea produce extazul fricii, dar si al supremei fericiri. Vederea lui Dumnezeu nagte responsabilitatea absoluta. 28. Glasul vine dintr-un mai mare adinc si in mod mai activ decit chipul transfigurat ce se arata. Vine de acolo de unde omul e insarcinat cu o raspundere si de unde se simte voin^a de a impune o raspundere absoluta. Vine de la Subiectul suprem, Care investeste raspunderea data cu o putere obligatoare suprema. 29. Cuvintul lui Dumnezeu e infinit mai presus de ingerul in care vorbeste Dumnezeu. In Cuvintul dumnezeiesc se simte poruncitorul suprem. Ingerul mijloceste cunostin^a Celui ce-i porunceste prin con§tiin|;a raspunderii primite si de el, pe care i-o sim(im §i noi. O sim- te si el §i o sim^im si noi ca raspunderea data de forul suprem. Ea e traita de vestitor in glasul tainic al Subiectului suprem, dar si in prezenja acestui glas in glasul vestitorului auzit de eel caruia i se vestegte. Auzim astfel glasul Subiectului suprem, desi nu rasuna fizic. Asa ni se comunica Cuvintul suprem, prin Cuvintul adresat noua direct sau prin altul, cerind, producind si impunind cuvintul nostru ca raspuns, cuvint ce ni se cere intrupat in faptele si in fiinta noastra. 30. Cele ce le graieste Cuvintul lui Dumnezeu au putere creatoare si transformatoare. Noi incadram faptele noastre in cadrul naturii create. El aduce ceva nou si ne ajuta sa intro- ducem ceva nou in lume, desi tot El sus^ine cele ce exista dupa ce le-a creat. IHKI t'tlVINTK IMPOTHIVA ARIKNIUiR 341 XV Astfel, voind dumnezeiasca Scripture sa Jntelegem acest fapt, ne-a dat aceste pilde, din care, precum am spus si mai Inainte, putem respinge si pe tradatorii iudei si risipi si defaimarea elinilor, care spun si socotesc ca graind noi despre Treime, vorbim de mutyi zei. Dar noi, precum arata §i pilda, nu introducem trei obirsii sau trei paring, ca cei din jurul lui Mar- cion §i Maniheu, fiindca, asa cum nu propunem ca chip trei sori, ci un soare §i o stralucire si o lumina din soare in stralucire, asa §tim de o sin- gura obirsie si pe Cuvintul-Creator nu-L socotim avind o altfel de dum- nezeire decit pe cea a unicului Dumnezeu, intrucit provine din ea. Mai virtos ar fi vinovaji de politeism sau de ateism arienii, pentru ca bodoga- nesc ca Fiul e creatura din afara si ca Duhul este din nimic. Socotind asa, sau vor spune ca Cuvintul nu e Dumnezeu, sau spunind ca e dumnezeu - pentru ca a§a s-a scris - intrucit nu e propriu fiinjei Tatalui, vor introduce mul|i dumnezei, din pricina deosebirii lor de natura, daca nu vor indrazni sa spuna ca El Se numeste dumnezeu prin participare, ca toate. Dar si prin socotinja din urma isi dovedesc necredinja, declarind pe Cuvintul una dintre toate. Dar asa ceva noua nici prin minte nu ne trece. Caci unul este felul dumnezeirii; si el este si in Cuvintul. §i unul este Dum- nezeu Tatal, existind in Sine, ca Cel ce exista in toate si Se arata in Fiul ca Cel ce strabate prin toate, si in Duhul, ca Cel ce lucreaza in El prin Fiul. Astfel marturisim ca unul este Dumnezeu in Treime. §i prin aceasta cugetind o dumnezeire in Treime sintem cu mult mai virtos binecredin- ciosi decit ereticii care vorbesc de o dumnezeire multiforma si mult imparfita. XVI Daca nu e asa, ci Cuvintul este o creatura si o faptura din nimic, sau nu este Dumnezeu adevarat, pentru ca este una dintre creaturi, sau daca, rusinaji de Scripturi, II numesc Dumnezeu, e necesar sa spuna ca sint doi dumnezei, Unul creator si Celalalt creat; si sa se inchine la doi domni, Unuia nefacut si Celuilalt facut sau creatura; si sa aiba doua credin^e, una in Dumnezeu cel adevarat si alta in asa numitul de ei dumnezeu facut si plasmuit. E necesar ca ei, astfel orbiji, and se inchina Celui nefacut sa intoarca spatele celui facut, iar and se apropie de creatura sa se depar- teze de la Creator. Caci nu poate fi vazut Acesta in acela, dat fiind ca firile si lucrarile (energiile) lor sint straine si deosebite. Astfel cugetind, fara indoiala vor lega intre ei mai mutyi zei. Aceasta este soarta celor ce cad de la unicul Dumnezeu. Pentru ce deci arienii, cugetind unele ca acestea, nu se numara pe ei impreuna cu elinii? Caci si aceia, ca si ei, se inchina zidirii, in locul lui A42 .SUNTlll, ATANA3IK Cttl. MAHK Dumnezeu care a creat toate. Ei ocolesc numele de elini (pagini), pentru ratacirea fara de minte a acelora, dar isi insu§esc pe ascuns o cugetare asemenea lor. f si insusesc §i pretinsa lor sentin^a injeleapta, obisnuind sa spuria: «Nu zicem doua entita^i nefacute». Dar ei se arata spunind aceasta spre amagirea celor simpli. Caci spunind: «Nu zicem doua enti- ty nefacute^, afirma de fapt doi dumnezei si pe acestia avind firi deose- bite, adica unul avind o fire facuta, iar celalalt nefacuta. Daca elinii se fnchina unui dumnezeu nefacut si multora facuji, acestia se inchina unuia nefacut si altuia facut. Deci nu se deosebesc nici astfel de elini. Caci eel numit de ei «facut» este unul din mulja; iar cei mulfi ai elinilor au aceeasi fire cu acest unul 31 . Dar astfel si acestia si aceia sint creaturi. Nenorocijii, cjt au gresit, cugetind impotriva lui Hristos! Caci au cazut din adevar si au intrecut tradarea iudeilor, tagaduind pe Hristos; iar rostogolindu-se cu elinii, tagaduiesc pe Dumnezeu si slujesc creaturilor si diferi^ilor zei. Dar Unu este Dumnezeu si Unu Cuvintul Lui, si nu mul|i. Caci Dum- nezeu este Cuvintul si numai El are chipul Tatalui. §i El insusi fiind Min- tuitorul, a mustrat pe iudei zicind: «Tatal care M-a trimis pe Mine, Acela va marturisi despre Mine. Nici glasul Lui nu 1-a^i auzit vreodata, nici chi- pul Lui nu l-aji vazut. i?i cuvintul Lui nu-1 ave^i salasluit in voi. Pentru ca nu crede|;i in Cel pe Care L-a trimis Acela» (loan, 5, 37-38). Iar Cuvintul L-a legat bine cu Chipul, ca sa arate ca Cuvintul lui Dumnezeu este Insusi Chipul si pecetea si infajisarea Tatalui Lui. §i iudeii care nu au primit pe Cel ce le graia nu au primit nici pe Cuvintul, Care este Chipul lui Dumne- zeu. Pe Acesta vazindu-L patriarhul Iacov, a fost binecuvintat, si in loc de Iacov a fost numit de catre El Israel, cum majturiseste dumnezeiasca Scriptura zicind: «A rasarit soarele cind a trecut fa$a lui Dumnezeu» 32 (Fac, 32, 21). Iar Acesta era Cel ce a zis: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal»- (loan, 14,9); si: «Eu sint intru Tatal, si Tatal, intru Mine» (loan, 14, 10); si: «Eu si Tatal una sintem^ (loan, 10, 30). Astfel unul este Dumnezeu si una este credinja in Tatal si in Fiul. De fapt, Cuvintul fiind Dumnezeu, urmeaza ca Domnul Dumnezeul nostru este Domnul cel unu. Caci Fiul este propriu si nedespar|it al Celui Unu dupa identitatea si comuni- tatea fiin^ei. 31. §i elinii §i arienii se inchinau la ceea ce e conditional;, ca la ultima realitate, care e necondfyionata si condij;ioneaza toate, deci la un fals dumnezeu, la ceva care nu e mai pre- sus de noi. §i unii si al^ii credeau in condi^ionat ca in necondtyionat. Dar prin aceasta faceau condtyionat §i ceea ce socoteau necondtyionat. Caci daca acesta se leaga in mod natural de necondtyionat, il face si pe acela conditional Daca unesc pe Fiul «creat» de Tatal necreat, II fac si pe Tatal creat. Declarind pe Fiul pe de o parte creatura, pe de alta, dumnezeu, fac toate creaturile zei. 32. Fa^a lui Dumnezeu Tatal este Fiul care-L reveleaza. Ea se reflecta in ra^ionalitatea crea{.iei, dar mai direct in umanitatea lui Hristos. Dar §i in sfin^i. THKI C-IIVINTK IMPOTK1VA AKIKNILOK 343 XVII Dar, neruginindu-se nici astfel, arienii zic: «Nu e cum zice^i voi, ci cum voim noi. Caci, rasturnmd voi ideile noastre de mai inainte, am aflat una mai noua §i zicem: asa este Fiul si Tatal una si asa este Tat&l In Fiul si Fiul In Tatal, cum slntem noi in El. Caci asa s-a scris in Evanghelia dupa loan, and Hristos S-a rugat pentru noi, ziclnd: «Parinte Sfinte, pazeste-i intru numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat Mie, ca sa fie una ca si Noi» (loan, 17, 11); giiarasidupapujin: «Nu numai pentru acegtia Ma rog, ci si pentru cei ce cred prin cuvintul lor in Mine, ca to^i sa fie una, precum Tu, Parinte, in Mine §i Eu intru Tine, ca si ei sa fie una intru Noi; ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Mi-ai dat-o Mie, Eu am dat-o lor, ca sa fie una precum si Noi una sintem; Eu intru ei §i ei intru Mine, ca sa fie desavirgiji intru una si ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis» (loan, 17, 20-23). Apoi, luind pretext de aci, adauga viclenii acestea: «Daca, precum sin- tem noi una in Tatal, asa sint si El §i Tatal una §i asa este §i El intru Tatal, cum oare, din faptul ca El zice: «Eu §i Tatal una sintem* (loan, 14, 30) §i: «Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 14, 10), voi trageji conclu- zia ca El este propriu §i asemenea fiinjei Tatalui? Caci de aci rezulta in mod necesar ca si noi sintem proprii fiin|,ei Tatalui, sau ca e §i acela strain de fiinfa Lui, cum sintem §i noi straini». Acestea le flecaresc aceia aiurind. Iar eu nu vad in reaua lor cugetare decit o indrazneala nesocotita si o nebunie diavoleasca, ziclnd §i ei ca acela: «Ne vom sui la cer si vom fi ase- menea Celui prea inalt» (Isaia, 14, 13). Caci cele date prin har oamenilor ei voiesc sa fie egale cu dumnezeirea Celui ce le da 33 . Auzind ca oamenii sint numi];i fii, au socotit ca sint prin ei in§i§i egali cu Fiul adevarat prin fire. Si auzind iara§i pe Mintuitorul ziclnd: «Ca sa fie una precum §i Noi», se amagesc pe ei in§i§i §i plini de indrazneala socotesc ca a§a sint §i ei, cum este Fiul intru Tatal §i Tatal intru Fiul. Ei nu vad caderea ce i-a venit, dintr-o astfel de inchipuire, tatalui lor, diavolul. XVIII Daca deci, cum am spus de multe ori, Cuvintul lui Dumnezeu este egal cu noi si nu Se deosebeste de noi decit prin timp, este asemenea noua si in privinj;a poztyiei pe care o are la Tatal, avind §i noi aceeagi pozi^ie. §i nu trebuie numit nici Unul nascut, nici Cuvintul Unic, sau Injelepciunea Tatalui, ci trebuie sa socotim ca avem to^i acela§i nume, fiind asemenea Lui. Caci e drept ca cei ce au o unica fire sa aiba si un nume comun, chiar daca se deosebesc in privin^a timpului. Om e Adam, om e si Pavel, om e si eel ce s-a nascut acum. Timpul nu schimba firea neamului omenesc. Daca 33. Noi stnlcm fn Tatftl prin hur, nu prin fiin|li ca Kiul. Arienii le ronfundnu accslca, 344 SHNTUl. ATANAS1E CEl MARK deci Cuvintul Se deosebeste numai prin trup, trebuie sa fim si noi ca El: Dar nici noi nu sintem Cuvintul sau In^elepciunea, nici Acela nu e crea- tura sau faptura. Altfel, de ce to^i am fost facuji din unul si numai El este Cuvintul? Daca ei socotesc ca pot spune astfel de lucruri, noi le socotim blasfemii. §i nici n-ar mai trebui macar sa iscodim aceasta spusa, spre dovedirea ei, cugetarea noastra binecredincioasa a credinjei noastre drepte. Dar ca sa-i aratam si din aceasta ca necredinciosi, sa dam pe faja pe scurt, asa cum am invajat de la paring, si din aceasta spusa erezia lor. E obiceiul dumnezeiestii Scripturi sa prezinte oamenilor lucrurile cele dupa fire prin chipuri si pilde. Iar aceasta o face pentru ca din cele dupa fire ale lor sa se arate miscarile voinjei oamenilor. In felul acesta se arata fie moravurile rele, fie cele drepte ale lor. Cele rele le opreste and zice: •«Nu ftyi cum e calul sau catirul, care nu au pricepere»- (Ps. 38, 9) ; sau cind, mustrind pe cei devenifi astfel, zice: «§i omul, in cinste fiind, n-a price- put; alaturatu-s-a dobitoacelor fara de minte §i s-a asemanat lor» (Ps. 48, 12). §i iarasi: «Cai infierbinta|;i dupa iepe s-au facut» (Ier., 5, 8). Iar Min- tuitorul, aratind pe Irod cum este, a zis: «Spune|i vulpii acesteia>->- (Luca, 13, 32). Iar ucenicilor le-a spus: -«Iata va trimit pe voi ca pe niste oi in mij- locul lupilor. Fiji deci injelepji ca serpii si nevinovafi ca porumbeii» (Matei, 10, 16). N-a spus aceasta ca sa ne facem prin fire dobitoace, sau ca sa ne facem serpi si porumbei, caci nu ne-a facut El asa si de aceea nici nu cauta firea noastra aceasta; ci ca noi sa ocolim pornirile lor neraftonale, si, cunoscind pruden];a sarpelui, sa nu ne lasam amagi|i de el, ci sa ne insusim blindefea porumbelului. XIX tnvajind iara§i din chipurile celor dumnezeiesti pe oameni, Mintuito- rul zice: «FiJi milostivi ca Tatal vostru Cel din ceruri» (Luca, 6, 36) §i: ♦q) una, cum am invajat de la Tatal si milostivirea. Caci cele asemenea pot sa fie in unitate cu cele ase- menea. Asa trupul e una dupa specie cu alt trup. Cuvintul insa nu ne este noua asemenea, ci este asemenea Tatalui. De aceea El este prin fire si in adevar una cu Tatal Sau. Iar noi fiind de aceeagi specie intre noi (caci dintr-unul ne-am facut toji si una este firea tuturor oamenilor), ne facem una intre noi prin dispozfyie, avind ca model unitatea prin fire a Fiului cu Tatal. Caci precum ne-a invajat blin- dejea de la Sine, zicind: «InvaJ;aJ;i de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima» (Matei, 11, 29), nu ca sa ne facem egali cu El - fiindca aceasta e cu neputinja - ci ca, privind la El, sa raminem pururea blinzi, asa, voind sa avem o simjire adevarata si sincera si netrecatoare intre noi, ne da pilda Sa §i a Tatalui si zice: «Ca sa fie una, precum si Noi»; ca precum intre Noi este o unitate neimpar^ita, asa si ei, cunoscind de la Noi unitatea firii neimparjite 39 , sa pazeasca §i ei conglasuirea intre ei, caci, precum s-a zis, e mai usoara pentru oameni imitarea care se intemeiaza pe cele proprii firii; pentru ca de vreme ce acestea ramin si nu se schimba niciodata, iar moravurile oamenilor se schimba cu u§urin|;a, ei pot, privind spre ceea ce e ne-schimbat in fire, sa ocoleasca cele rele, iar in cele bune sa se mode- leze din nou. In felul acesta si cele spuse: «Ca si ei sa fie una intru Noi», au un in|;eles drept 40 . 37. Prin cuvintul de raspuns atirnam §i noi de Cuvintul dumnezeiesc §i sintem cu El in Tatfil, cind raspundem cum se cuvine cuvintului Lui. Deci numai prin Cuvintul aflat in Dumnezeu prin fiinj£. 38. Particula «ca» are si in limba noastra, ca si in altele, doua sensuri: prin unul se exprima imitarea, prin celalalt identitatea. Noi putem fi co Tatal in sensul ca-L putem imita, dar nu in sensul ca putem fi exact cum este El, Tatal ceresc. Deosebirea se vede mai clar cfnd sfintul Atanasie spune ca putem fi una intre noi, ca Tatal si Fiul intre Ei. Pe de alta parte imita|;ia lui Dumnezeu de catre noi nu e o imitate pur exterioara. Intr-un fel noi nu imitam numai pe Fiul si chiar pe Tatal, ci si sintem in Ei si Ei in noi. Dar nu sintem in Fiul cum e Tatal in Fiul, ci avem in acelasi timp sim^irea transcendenjsi Lui. Simjim ca dupa fire Tatal §i Fiul sint din alt plan decit noi, in calitate de Dumnezeu. Ei sint mai pre- sus de toate planurile condij;ionate, in care se afla toate, afara de Dumnezeu. 39. Cunoscind oamenii, prin Sfinta Treime, o anumita unitate in afara de cea pe care o au ei. pot sa conglasuiasca mai usor intre ei, bazati pe aceasta unitate a firii, imitfnd intru- citva iubirea dintre Persoanele dumnezeiegti unite §i Ele prin fire. 40. Din puterea unita^ii afectuoase dintre Tatal si Fiul venita in noi, putem imita §i noi datorita gi unita^ii dupa fire unitatea Lor, fara ca sa devenim una, ca Ei §i cu Ei, cum sint Ei una. Imitarea uneste unitatea noastra prin fire cu participarea la unitatea Tatalui cu Fiul. TBKI CUVINTK IMPOTRIVA ARIBNII.DK ' U7 XXI Daca era cu putinfa sa fim si noi ca Fiul in Tatal, ar fi trebuit sa zica: «Ca si ei sa fie una intru Tine, precum este Fiul intru Tatal». Dar nu a spus asa. Spunlnd «ln Noi», a aratat distanfa §i deosebirea: ca El singur este in Tatal singur, ca Cuvintul si Injelepciunea, iar noi in Fiul §i, prin El, in Tatal. Iar spunind aceasta, nu a indicat altceva decit ca «prin unitatea Noastra sint §i ei una intre ei, astfel precum sintem Noi una prin fire si intru adevar. Altfel, nu ar fi una, daca nu ar afla unitatea cu Noi» 41 . Ca «in Noi» are acest infeles, auzi de la Pavel care zice: «Acestea le-am inchipuit intre mine §i Apolo, ca sa inva^i intru noi ca sa nu va mindi-tyi cu ceea ce intrece cele ce s-au scris» (I Cor., 4, 6). Deci expresia «intru noi» nu este egala cu expresia «intru TataK cum este Fiul in El, ci pilda §i chip; e ca §i cind ar zice cineva: «sa inveje de la noi». Precum e Pavel corintenilor, asa le este unitatea Fiului si a Tatalui model si inva|;atura prin care pot sa inve|e, privind la unitatea Tatalui §i a Fiului, cum sint datori sa se faca una in cuget. Iar daca trebuie inj;eleasa §i altfel spusa «intru Noi», ea este egala cu spusa «pot deveni insa una prin puterea Tatalui §i a Fiului». Caci fara Dumnezeu e cu neputinj;a sa se infaptuiasca aceasta unitate 42 . Iar acest injeles poate fi aflat §i in cuvintele dumnezeiegti: «Intru Dumnezeu vom face putere» (Ps. 59, 13) §i: «Intru Tine vom fringe coarnele vrajma- silor nostril (Ps. 43, 6). Deci e vadit ca devenind una in numele Tatalui §i al Fiului, avem legatura sigura a iubirii. Caci largind acest in|eles, Dom- nul zice: «§i slava pe care Mi-ai dat-o Mie le-am dat-o lor, ca sa fie una, cum sintem Noi una» (loan, 17, 22). Cu bun rost n-a spus nici aci: «Ca sa fie in Tine, cum sint §i Eu». Ci a spus: <* aplicata noua, ca celor ce sintem deosebtyi prin fire, are injelesul unui «precum-> ce se refera la altceva decit la cele ale firii. Astfel Fiul este in Tatal in mod simplu si fara vreo restrict^ exprimata prin vreo particula oarecare. Caci aceasta Ii aparjine prin fire. Noi insa neavind aceasta prin fire, e folositor chipul si pilda, and se aplica la noi, zicindu-se: «Precum Tu in Mine §i Eu in Tine». Cind acestea se vor desavirsi astfel, zice Hristos, atunci lumea va cunoaste ca Tu M-ai trimis (loan, 17, 23). Caci de nu a§ fi venit §i de nu as fi purtat trupul lor, nici unul dintre ei nu s-ar fi desavirsit, ci ar fi ramas to^i stricaciosi (coruptibili). Deci lucreaza, Parinte, intru ei 45 . §i precum Mi-ai dat Mie sa port trupul lor, da-le lor Duhul Tau, ca sa fie si ei una in Acesta si sa se desavirseasca intru Mine 46 . Caci desavirsirea lor arata ca s-a savirstt intruparea Cuvintului Tau. §i lumea vazind pe acestia desavirsiji §i purtatori de Dumnezeu 47 , va crede, neindoielnic, ca Tu M-ai trimis si am venit la ei 48 . Caci de unde ar fi desa- virsirea lor, daca Eu, Cuvintul Tau, nu M-as fi facut om, luind trupul lor, si n-a§ fi desavirsit lucrul ce Mi 1-ai dat Mie, Parinte? 49 Iar lucrul s-a desa- 44. Analogiile intre via^a crea];iei §i Dumnezeu nu sint simple asemanari de la distant intre cele ce se petrec in ea §i cele din Dumnezeu, nici identificari. Ci cu at ne apropierr mai mult de Dumnezeu si vie^uim in El, cu atit analogiile au mai mult adevar in ele, pentri ca ne-am ridicat si noi peste via^a simplu naturala a noastra. Totusi nici prin aceasta ni se ajunge la identitate. Iesirea lui Iona din chit nu se putea face fara puterea lui Dumne- zeu, dar ea nu e identica cu invierea lui Hristos. Teologia catolica a susjinut teoria cunoas- terii lui Dumnezeu prin analogie, fara intilnirea noastra cu El. Teologul protestant Pan- nenberg opune cunoasterii Lui prin analogie cunoasterea doxologica, care preamarejU lucrarile lui Dumnezeu in noi. De fapt cunoasterea analogica si doxologica se intilnesc. Ci cit ne departam mai mult de Dumnezeu, cu atit sintem mai pu^in asemenea Lui si-I cunoagtem mai pu^in prin analogie. 45. Facindu-Se Fiul dupa trup ca noi, desi este una cu Tatal dupa dumnezeire, este si ii noi, sau una cu noi dupa omenitate. Dar datorita acestui fapt, lucreaza si Tatil in noi, Care 1 unit cu Fiul Lui. §i lucrind Tatal in oameni, datorita faptului ca e una cu Fiul, lumei cunoaste din Ei ca Fiul a fost trimis de Tatal. Caci Tatal ne scoate prin Fiul, devenit purtato al trupului nostru ca Dumnezeu, si pe noi din stricaciune. Astfel desi nu ne facem una ci Tatal dupa fiin^a, ca Fiul, sau nu-L avem in noi dupa fiin^a ca Fiul, Tatal lucreaza si El in noi 46. Numai primind in trupul lor Duhul ce-L are Hristos in trupul Sau, oamenii po invia intru nestricaciune. Unde e Duhul, se invinge procesul coruperii. 47. Fiul, purttnd trupul unit dupa fiinfa cu trupurile oamenilor, ii poarta si pe ei, daca se alipesc. Asa se explica invierea §i desavirsirea tuturor. Dar ca subiecte ei se folosesc d faptul ca sint purta^i de Cuvintul numai daca se deschid cu voia si cu credin^a acestei pur tari de catre El. 48. Invierea cu trupul intru nestricaciune e cea mai mare dovada a dumnezeirli li Hristos si a trimiterii Lui de catre Tatal. 49. Lucrul in mod concret dat Fiului de Tatal spre desavirsire e trupul omencHC. Du prin invierea lui desavinjesU' potential Unite trupurile. 3.W SKtNTdl, ATANAStK CKI, MAKE virgit, pentru ca, rfiscumparafi fiind oamenii din pacat, nu mai rarrifn mor^i, ci indumnezetyi, si au, din Noi, legatura dragostei intre ei 50 . XXTV Noi le-am spus acestea, tilcuind pe at s-a putut mai simplu cuvintele spusei amintite. Dar fericitul loan ne va arata in epistola sa pe scurt, dar mtr-un mod mai desavirsit, injelesul celor sense, respingind pe de o parte in^elegerea celor necredinciogi, inva£ndu-ne pe de alta cum sintem noi in Dumnezeu si Dumnezeu in noi, §i iarasi, cum sintem una si cit este de deosebit dupa fire Fiul de noi 51 . §i asa ii va opri pe arierii sa mai creada ca ei vor fi ca Fiul, ca sa nu auda si aceste cuvinte: «Iar tu esti om si nu Dumnezeu» (Iez., 28, 2) 52 ; si: «Nu te intinde, sarac fund, la masura boga- tului» (Pilde, 23, 4). Deci scrie loan: «Intru aceasta cunoastem ca petre- cem in El §i El intru noi, ca ne-a dat noua din Duhul Lui» (I loan, 4, 13). Deci pentru harul Duhului dat noua noi sintem in El si El in noi 53 . §i deoa- rece Duhul este al lui Dumnezeu, prin El, Care Se salasluieste in noi, socotim pe drept cuvint ca avind pe Duhul, sintem si noi in Dumnezeu. §i asa este si Dumnezeu in noi. 50. Scapafi de moarte in toate privinj;ele (deci si sufleteste), nu sint decit cei indumne- zei^i. Caci numai in Dumnezeu e via^a neamenint»ta de moarte. Dar cei indumnezei^i poarta intre ei legatura dragostei. Caci au imprimat in ei in mod desavirsit chipul Persoa- nelor dumnezeiegti unite prin dragostea desavirsita. Viaja fara de moarte e via$a in dra- goste. De aceea este Dumnezeu eel in Treime Dumnezeu adevarat, sau viaj;a adevarata, pentru ca e Dumhezeul dragostei. Prin dragostea primita de la Sflnta Treime putem fi si noi unul in altul («interioritate reciproca^-Madinier), cum sint Tatal §i Fiul. Fiul intrupin- du-Se a adus §i in relajaile Sale cu oamenii, deci §i intre noi, legatura de dragoste ce-o are El cu Tatal, dar nu dupa firea dumnezeiasca cum o are cu, Tatal, ci dupa cea omeneasca. Unitatea Lui cu ei in firea omeneasca e menita in ea insagi sa restabileasca legatura lor in dragoste, dupa modelul Sfintei Treimi. Dar puterea acestei restabiliri o aduce prin inome- nire in calitate de Unul in fiin^a cu Tatal si cu Duhul Sfint. 51. Dumnezeu care ne indumnezeieste luind firea noastra, fiind Fiul Tatalui, ne face si pe noi, cu care se uneste dupa firea omeneasca, fii ai Tatalui dupa har, dar nu dupa fiinja. 52. Cine socoteste, ca arienii, pe Cuvintul ca prima faptura, dar ll considera chiar in aceasta calitate dumnezeu, vede in toate piesele lumii dumnezei in sens panteist.. 53. Aci sfintul Atanasie introduce §i pe Duhul Sfint in explicarea faptului ca sintem in Dumnezeu si Dumnezeu e in noi. Daca ar fi Fiul singur in noi, s-ar putea cugeta la o exis- tence a Lui in noi ca in Tatal, la o unitate de fiinja a Lui cu noi. Dar fiind in noi cu Duhul, sau prin Duhul eel de o fiinta cu El, de o fiin^a deosebita de a noastra, aceasta arata o comuniune intre Fiul si Duhul, deosebita de comuniunea ce o are cu noi dupa firea ome- neasca. Dumnezeu are in Sine o comuniune proprie, care nu-L sile§te la o comuniune cu noi, aceasta nefiind unica pe care ar putea-o avea. Dar din comuniunea cu Dumnezeu eel In Treime aflat in noi, deosebita de cea cu noi si intre noi oamenii, cistigam si noi o putere de sus pentru intarirea comuniunii intre noi §i cu El. Daca n-ar fi o comuniune superioara intre Fiul si Duhul, n-ar fi ceva care sa indemne pe Fiul sa intre in comuniune cu noi. Nu ajunge numai o comuniune intre Fiul si Tatal, Care trimite pe Fiul, care sa faca pe Fiul sa nu Se confunde cu noi, dar totusi sa intareasca comuniunea Sa cu noi, ci mai trebuie si o comuniune intre cele doua Persoane ce vin in noi, adica intre Fiul si Duhul, pentru ca sa-§i fie suficiente in comuniunea Lor distincta de comuniunea cu noi, dar si sa luam putere din comuniunea Lor superioara pentru comuniunea noastra cu Dumnezeu si intre noi. THK) 1'UVlim IMPCJTKIVA AKiKNlLDM 3M Deci nu cum este Fiul in Tatal, sinlem si noi In Tatal. Caci nu Se impartaseste si Fiul de Duhul ca sa fie 91 El pentru aceasta in Tatal". Nici nu primeste El pe Duhul, ci mai virtos ll da tuturor. Si nu Duhul leaga pe Cuvintul de Tatal, ci mai virtos Duhul ia de la Fiul". Si Fiul este in Tatal ca Cuvintul propriu si ca stralucirea Lui. Iar noi fara Duhul sintem straini §i departe de Dumnezeu, iar prin impartasirea de Duhul sintem legaft de dumnezeire (untyi cu ea) S8 . Deci a fi noi in Tatal nu e al nostru, ci al Duhu- lui, Care este in noi §i petrece in noi, pina and II pastram in noi prin mar- turisire. Caci spune loan: -«Cine marturise§te pe Iisus ca este Fiul lui Dumnezeu petrece in El §i el in Dumnezeu» 57 . Deci ce asemanare §i ce egalitate este intre noi §i Fiul? Sau cum nu vor fi convin§i arienii din toate parjile.gi mai ales de loan, ca altfel este Fiul in Tatal §i altfel ajungem noi in El; §i ca nici noi nu vom ajunge ca Acela, nici Cuvintul nu e ca noi, afara de cazul ca vor indrazni, ca totdeauna, sa spuna §i acum ca Fiul a ajuns §i El in Tatal prin impartasirea de Duhul si prin imbunatajirea faptuirii. Dar chiar a cugeta aceasta intrece orice necredinja. Caci El e Cel ce da, precum s-a spus: prin Duhul si toate cite le are Duhul le are de la Cuvintul. XXV Deci Mintuitorul, zicind despre noi: «Precum, Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa sa fie si ei una intru Noi» (loan, 17, 23), nu vorbeste de identitatea ce o vom avea noi cu El. Aceasta s-a aratat din spusa de la loan. Ci, cum a scris loan, Hristos face o cerere catre Tatal ca sa daruiasca prin El, celor ce cred, pe Duhul, prin Care sa aratam ca sintem in Dumne- zeu §i ca prin aceasta sintem uniji cu El. Caci de vreme ce Cuvintul este in 54. Noi numai ne impartasim de Duhul. De aceea nu sintem prin fiin^a in Tatal. Dar Fiul nu Se impartaseste de Duhul ca noi, ca sa fie in Tatal din acest motiv, deci nu dupa fiinja. Deci Duhul nu e nici El creatura, dar nu e nici mai dumnezeiesc decit Fiul, caFiul sa aiba nevoie sa Se impartaseasca de El, cum avem noi, si sa fie in Tatal prin aceasta impar- tasire de Duhul, cum sintem noi. Ordinea impartasirii de Duhul este mai jos de ordinea unitajiii de fiinja intre Persoanele Sfintei Treimi. Impartasirea inseamna o grantya fiin^iala intre noi si El. Dvihul Sfint are un rol deosebit in aceasta ordine a impartasirii. Prin Fiul venim la existen^a, de Duhul ne impartasim. Dar si prima acfiune si a doua le fac impreuna, ca sa existam si ca sa sporim in existen^a. Sintem si sporim de la Tatal. prin Fiul, in Duhul Sfint. Dar prin Fiul ni se face posibila si accesibila impartasirea de Duhul, datorita faptului ca prin EI sintem crea|i si El Se intrupeaza. 55. Sfintul Atanasie apara aci ideea egalita^ii Duhului cu Fiul. Nu El ll alipeste pe Fiul de Tatal. Dar Duhul nu ia de la Fiul in sensul ca ar fi mai mic decit Fiul. Daca Fiul ll daruieste pe Duhul, luindu-L de la Tatal, inseamna ca Duhul e tot asa de mult in interiorul Treimii, ca si Fiul. 56. De Duhul numai ne impartasim, nu sintem una in fiin^a cu El. Deci legatura pe cure ne-o prilejuieste El cu Dumnezeu nu este o legatura de fiin^a. Totusi, Duhul farind parti- din Treime, prin Duhul sintem lega^i de dumnezeire. 57. In convingerea ca Hristos e Fiul lui Dumnezeu care merge pina la marturislrc, up arata prczcnVu Duhului in El. 352 SKIN Wl ATANASIE CM. MAHK, Tatal, iar Duhul se da din Fiul, vrea ca noi sa primim Duhul, ca atunci dnd ll vom lua, avind Duhul Cuvintului, Care este intru Tatal, sa aratam 3i noi, datorita Duhului, ca sintem una in Cuvintul §i prin El in Tatal 58 . Iar spunind «ca Noi», aceasta nu inseamna nimic altceva decit ca acest har al Duhului venit in ucenici e statornic si irevocabil 59 . Caci ceea ce e, cum am spus inainte, propriu Tatalui §i Fiului prin fire, aceea voieste sa ni se dea noua in mod irevocabil prin Duhul. Aceasta stiind-o, Apostolul a zis: «Cine ne va desparji pe noi de dragostea lui Hristos?» (Rom., 8, 35). «Caci nu-I pare lui Dumnezeu rau de darurile Lui si de chemarea prin har» (Rom., 11, 29). Deci Duhul este Cel ce ne fine in Dumnezeu, si nu noi prin noi insine. §i precum sintem fii §i dumnezei, pentru Cuvintul din noi, asa vom fi in Fiul si in Tatal §i, ajunsi in Fiul si in Tatal, vom fi socotifi una pentru Duhul care este intru noi §i intru Fiul aflator in Tatal 80 . Deci and cade cineva din Duhul pentru vreo rautate, harul ramine ne- retras de la cei ce voiesc daca dupa ce au cazut se pocaiesc 61 . Dar nu mai e in Dumnezeu eel ce a cazut (de tot), pentru ca s-a departat de la El Duhul c^l Sfint §i Mingiietor. In acela va fi eel caruia i s-a supus pacatuind 62 , 58. Se spune aci ca Duhul ni Se da prin Fiul, sau din Fiul, iar nu ca purcede din Fiul. Ni Se da prin Fiul, pentru ca Fiul a luat trupul nostru si S-a facut om §i a intrat in unire cu noi prin comunitatea firii omenesti. Dar Duhul dat noua prin Fiul sau din Fiul Se afla in Fiul, iar Fiul Se afla in Tatal. Deci nu e exterior Treimii. De aceea, primind pe Duhul, sintem lega£i de Dumnezeu eel in Treime, fara sa ne facem de o fiin^a cu El. Iar ridicaji in legatura cu comuniunea treimica, luam puterea de a fi si noi una intre noi. Persoanele Sfintei Treimi sint una in alta, dar Tatal Isi pastreaza calitatea Lui proprie de Tata, de obirsie a celorlalte doua. Iar ambele vin in lume impreuna, insa fiecare pastrindu-si calitatea: Fiul, ca Cel prin care ni se dau toate si ni Se da chiar si Duhul. Duhul dindu-ni-Se prin Fiul, dar fara sa Se desparta de Fiul ne aduna in Fiul, iar prin Fiul, in Tatal, intrueit Fiul este in Tatal. Cind esti in intimitatea unei persoane, unita cu altele, esti in unitatea dintre ea si ele. Fundamentul ultim al existenj;ei este o unitate personala comunitara. Numai pe ea se poate intemeia valoarea persoanelor si atenfia fiecareia pentru fiecare. Altfel totul e fara sens. Noi avem pe Duhul care e in Fiul si e Duhul Fiului, sau Duh de Fiu. De aceea Duhul ne uneste cu Fiul si ne face fii ai Tatalui, impreuna cu Fiul. 59. Adica, pe cei carora li Se da ii face untyi in mod statornic, cum statornica este si unitatea Persoanelor dumnezeiesti. 60. Pe de o parte Duhul aflindu-Se in noi, pe de alta, in Fiul Care este in Tatal, precum cele trei Persoane dumnezeiesti sint una, aflindu-Se Una in Alta, fara sa Se confunde, asa ne facem si noi una, adica unul in altul. Duhul are o pozijie deosebita in raport cu noi. El ia locul cel mai intim in noi; dar e totodata in Fiul, Care Se afla in Tatal. Locul cel mai intim in noi e in con§tiin|a noastra de fii ai Tatalui ceresc. Deci Duhul Se afla in noi, trezind aceasta constiin^a, intrueit are cu Sine pe Fiul si pe Tatal, intrueit Se afla totodata in Fiul, iar Fiul in Tatal, cu sim^ire de Fiu. Duhul Isi are locul in Fiul, datorita Tatalui si venind de la Tatal. De aceea ia loc §i in noi trezindu-ne con§tiin|a de fii. Iar avindu-Si locul in Fiul, ramine in Fiul, prin Care Tatal II trimite in intimitatea noastra, caracterizata prin filiatie fa^a de obir- sia noastra suprema. 61. Numai staruin|;a in rau alunga harul. Daca imediat dupa cadere omul se caieste, harul nu se retrage. Chiar harul ce persista il face pe om sa se caiasca. Cel ce se caieste imediat arata ca nu a cazut de tot, ca nu zace in cadere. 62. Duhul cel rau ne face robi prin patimi; Duhul Sfint ne face liberi, pentru ca ne face nepatimasi. THttl I'UVINTK IMPUIHIVA AHtftNU,UH 353 cum s-a Intlmplat cu Saul (I Regi, 16, 14). Cad s-a departat de la El Duhul lui Dumnezeu si U finea duhul eel rau. Auzindu-le acestea, dusmanii lui Dumnezeu ar trebui sa se rusineze si sa nu se mai inchipuie egali cu Dumnezeu. Fadnd ei asa, au cazut de la infelegere. Pentru ca «cel necre- dincios nu e in stare de cunostinta» (Pilde, 29, 7). Si nu suporta cuvintele celor binecredinciosi. Caci acestea sint grele pentru ei. XXVI Caci neobosind in ginduri necredincioase, ci invirto§indu-se ca Faraon, auzind si vazind iarasi in Evanghelii despre cele omenesti ale Mintuitorului, au uitat cu totul, asemenea samosateanului, de dumnezei- rea parinteasca data Fiului, §i cu limba indrazneaja cuteaza a spune: Cum poate Fiul sa fie din Tatal prin fire §i asemenea Lui dupa fiin|s, and zice: «Datu-Mi-s-a toata puterea» (Matei, 28, 18); §i: «Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului» (loan, 5, 22); §i: «Tatal iube§te pe Fiul si toate le-a dat in mina Lui. Cine crede in Fiul are viaja vesnica» (loan, 3, 35); §i iara§i: «Toate Mi s-au dat de catre Tatal; si nimenea nu cunoa§te pe Tatal dedt Fiul §i eel caruia vrea Fiul sa-i descopere>* (Luca, 10, 22); §i iara§i: «Tot ce Mi-a dat Tatal va veni la Mine» (loan, 6, 37)? Apoi adauga: Daca era, precum zice, fiu dupa fire, nu ar fi avut nevoie sa primeasca, ci ar fi avut totul dupa fire ca fiu. Sau cum poate fi puterea prin fire si adevarata a Tatalui, Cel care in vremea patimilor a zis: «Acum sufletul Meu s-a tulburat, si ce voi zice? Parinte, izbave§te-Ma de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit in ceasul acesta. Parinte, preaslaveg- te-Ti numele Tau. Atunci a venit glas din cer: §i L-am preaslavit §i iarasi II voi preaslavit (loan, 12, 27-28). Si iara§i a spus acelea§i: «Parinte, de este cu putinjA sa treaca paharul acesta* (Matei, 26, 39); §i: «Acestea zicind Iisus, S-a tulburat cu duhul si a marturisit §i a zis: Amin, amin zic voua, unul dintre voi Ma va vinde» (loan, 13, 21). Din acestea cei cu gin- duri rele deduc: Daca era Puterea nu I-ar fi fost frica, ci mai virtos ar fi dat putere §i altora. Apoi zic: Daca era In^elepciunea prin fire §i adeva- rata si proprie a Tatalui, cum oare s-a scris: «Si Iisus inainta cu infelep- ciunea §i cu virsta si cu harul la Dumnezeu §i la oameni* (Luca, 2, 52)? §i venind in par|;ile Cezareii lui Filip, a intrebat pe ucenici, cine zic oamenii ca este (Matei, 16, 13). Iar venind in Betania a intrebat unde e asezat Lazar (loan, 11, 18). Iar dupa aceea a intrebat pe ucenici: «CIte piini avefi?» (Marcu, 6, 38). Cum deci, zic ei, era In^elepciunea eel ce inainta in fnfcelepciune si nu §tia cele ce le intreba ca sa le afle de la altii? Ba tot ei mai zic si aceasta: Cum poate fi Cuvintul propriu al Tatalui, fara de Care nu a fost vreodatft Tatal si prin Care toate le face, cum ziceti voi, Cel ce zicea pe cruce: H/J4 M'lNI'lll, ATANASIK CKI, MARK «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?» (Matei 27, 46), iar mainte de acestea Se ruga: «Preaslaveste numele Tau» (loan, 12, 28), §i: «Preaslaveste-Ma pe Mine, Tata, cu slava pe care am avut-o la Tine mainte de a fi lumea» (loan, 17, 5). Ba Se ruga §i in pustie si porun- cea §i ucenicilor sa se roage sa nu intre in ispita. Ba mai zicea: «Duhul este rivnitor, iar trupul neputincios» (Matei, 26, 41); §i: «Despre ziua §i ceasul acela nimenea nu stie, nici ingerii, nici Fiul» (Matei, 13, 32). Deci necinstijii deduc si din acestea: Daca, dupa parerea voastra, Fiul ar fi fost din veci la Dumnezeu, n-ar fi fost in nestiin^a cu privire la ziua aceea, ci ar fi cunoscut-o in calitate de Cuvintul; nici n-ar fi fost parasit Cel impreuna existent, nici n-ar fi cerut sa se dea slava, avind-o pe aceasta intru Tatal, nici nu s-ar fi rugat in general. Caci fiind Cuvintul, n-ar fi avut nevoie de nimic. Ci zice acestea fiindca era creatura si unul dintre cele facute si de aceea avea nevoie de cele ce nu le avea. Caci e propriu crea- turilor sa aiba trebuinfa si nevoie de cele ce nu le au. XXVII Acestea le graiesc necredinciogii, nascocindu-le. Dar cugettndu-le acestea, ar trebui sa intrebe lucruri si mai indrazneje: «Pentru ce, in general, S^a facut Cuvintul trup?» Si iarasi sa adauge: «Cum a putut, Dumnezeu fiind, sa Se faca om? Sau cum a putut, netrupesc fiind, sa poarte trup?» Sau sa intrebe in mod si mai iudaic, asemenea lui Caiafa: «Pentru ce Hristos, om fiind, Se facea pe Sine Dumnezeu?» (loan, 10, 33). Caci vazind acestea §i unele apropiate acestora, iudeii atunci raur- murau cele de mai sus. Iar acum arienii, citindu-le, nu le cred nici ei §i au cazut in blasfemie. Caci daca ar cerceta cineva in mod paralel spusele acestora §i acelora, li va afla, fara indoiala, intflnindu-se in aceeagi necre- dinja §i ii va vedea aratind aceeasi indrazneala si purtind o lupta comuna impotriva noastra. Caci iudeii intrebau: «Cum, om fiind, poate fi Dumne- zeu?» 63 . Iar arienii intreaba: «Daca era Dumnezeu adevarat din Dumne- zeu adevarat, cum S-a putut face om?» 64 . §i iudeii se sminteau §i-§i bateau joe, zicind: «Daca Acesta ar fi fost Fiul lui Dumnezeu, n-ar fi rab- dat crucea»- 6S . Iar arienii intr-o forma diferita ne intreaba: «Cum indraz- ntyi sa spune^i ca e Cuvintul propriu al fiin|;ei Tatalui unul care are trup, care poate suporta trupul? »l 6 63. O astfel de intrebare nu intuiegte marea taina §i valoare a omului, nici nu-§i da seama ca Dumnezeu este iubire si ca daca nu e iubire nu e Dumnezeu; si ca din iubire Se face om. 64. E o intrebare care arata ca nu au putut in^elege de fapt puterea lui Dumnezeu, ci-L limitau. 65. A rabdat-o pentru ca prin aceasta a intarit si 1-a mintuit pe om. 66. Aceia nu in^eleg ca trupul poate fi instrument sfint.it al sufletului si,deci, si al lui Dumnezeu. TIU.1 C'tiyiNTMMIflTRIVA AHII.NIIDH MM Apoi iudeii eftutau sa omoarc pe Domnul pentru eft numea pe Dum- nezeu Tatftl Sau $i Se fftcea pe Sine egal cu El, declarind eft lucreuzft cele ce le lucreazft Tatftl. Arienii, la rindul lor, au inva^at sj ei sft spuna ca nu e egal cu Dumnezeu, nici nu este Dumnezeu Tatftl propriu §i prin fire al Cuvintului, ba cauta sft §i omoare pe cei ce cugeta acestea. Mai departe, iudeii intreaba: «Nu este Acesta fiul lui Iosif, Cel pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum zice deci: «Inainte de a fi Avraam Eu sint §i M-am coborit din cer?» (loan, 6, 42; 8, 58); iar arienii, auzindu-i, intreaba §i ei la fel: «Cum poate sa fie Cuvintul lui Dumnezeu sau Dumnezeu eel ce doarme ca un om si plinge si intreaba?» Deci §i unii §i aljii, pornind de la cele omene§ti pe care le-a rabdat Mintuitorul pentru trupul pe care 1-a luat, tagaduiesc ve§nicia §i dumnezeirea Cuvintului. XXVIII Deci aceasta aiureala iudaica fiind si pornita de la vinzatorul Iuda, ar trebui ca acestia sau sa marturiseasca deschis ca sint ucenici ai lui Caiafa §i Irod, neacoperindu-§i cugetarea iudaica cu numele crestinismului, §i sa tagaduiasca deplin, cum am spus §i inainte, venirea Mintuitorului in trup - caci acesta este in|elesul propriu al ereziei lor -, sau, daca se feresc sa se iudaizeze deschis §i sa se taie imprejur, pentru a placea lui Constan|:iu §i celor amagifi de ei, sa nu mai spuna cele ale iudeilor. Caci se cuvine ca cei ce se feresc de numele vreunora sa se fereasca §i de cugetarea lor. Dar noi sintem crestini, o, arienilor! Sintem crestini §i ne e propriu sa in|;elegem corect Evangheliile despre Mintuitorul si sa nu-L ucidem cu pietre impreuna cu iudeii, cind auzim despre dumnezeirea §i ve§nicia Lui, nici sa nu facem caz de cuvintele smerite pe care le spune ca om pentru noi. Daca voifi sa va face|i §i voi crestini, lepadaji nebunia lui Arie §i spalafi-va urechile mtinate de cuvintele hulitoare prin cuvintele bine- credincioase, cunoscind ca, incetind sa fi|,i arieni, va vet;i opri §i de la reaua cugetare a iudeilor de acum §i indata va va straluci adevarul din intuneric. Si nu ne ve|;i mai osindi ca vorbind de doua dumnezeiri eterne, ci ve$i recunoa§te §i voi ca Domnul este Fiul adevarat §i prin fire al Tatft- lui §i ca nu e simplu ve§nic, ei se cunoa§te ca impreuna existfnd cu eterni- tatea Tatalui 67 . Fiindca exista a§a numitele puteri ve§nice, cftrora El le 67. Nu exista decit o singura eternitate §i, aceea, comuna Tatalui si Fiului si Duhului Sfint, subzistfndln cele trei Persoane ca insusire a unei unice fiinVe. Trei eternitafi ur fi cu trei esenje impersonale si supuse unor legi limitative. Ele n-ar fi persoane desavSrsito, pentru ca s-ar limita reciproc, deci n-ar exista un Dumnezeu udevarat. De aceea va spune sfintul Maxim Marturisitorul ca Dumnezeu e mai presus de via^a, de nemurire, de sfinte- nie, chiar daca ele n-au inceput in limp (Capete ynostice, 1, 50). Kternitaten nu exiHtii inaintea persoanei, ci in pcrsoanu. Iar Hersouna supremft nu e .singura, ci in comuniune treimicu. Dumnezeu eel personal sau comuniune odata ce afectele lor au trecut asupra Celui nepatimitor si au fost lepa- date, devin si ei nepatimitori si liberi de ele In veci, precum a inva^at loan, zidnd: «Si sttyi ca Acela S-a aratat ca sa ridice pacatele noastre si pacat in El nu este» (I loan, 3, 5). Asa fiind, va intreba vreun eretic: «Pentru ce invie trupul, care e muritor prin fire? Iar dac& fnvie, pentru ce nu flamfn- zeste si inseteaza si patimeste iarasi si nu ramine muritor? S-a facut din pamint, deci cum inceteaza in el ceea ce e dupa fire?» Trupul va putea raspunde in acest caz ereticului care cauta cearta prin aceasta: Sint din pamint si muritor dupa fire, dar pe urma am fost facut trupul Cuvintului si El insusi a purtat afectele mele, desi este nepatimitor. Iar prin aceasta m-am eliberat de ele, nefiind lasat sa mai slujesc lor, din pricina Domnu- lui care m-a eliberat de ele. Daca vrei sa ma intrebi de ce m-am izbavit de stricaciunea cea dupa fire, i\i spun ca, pentru ca Cuvintul lui Dumnezeu a luat trupul meu de rob. Si precum Domnul, imbracind trupul, S-a facut om, asa noi oamenii sintem indumnezeifi, fiind prelua^i de Cuvintul prin trupul Lui, si de aceea mostenim viafa vesnica". XXXV Acestea le-am cercetat in chip necesar, ca, de-L vom vedea pe El lucrind sau spunind ceva dumnezeieste prin trupul propriu ca printr-un organ, sa cunaastem ca le lucreaza acestea pentru ca e Dumnezeu; si iarasi, de-L vom vedea graind sau patimind ceva omeneste, sa stim ca, purtind trup, S-a facut om si asa le face §i le graieste acestea. Caci cunos- cind cele proprii fiecareia si vazindu-le §i in|;elegindu-le ca lucrate amin- doua acestea de catre Unul, vom crede in chip drept §i nu vom rataci. Dar daca cineva, vazind cele facute de Cuvintul dumnezeieste, va tagadui cuiva. Ca «nepatimirea» pe care teologia occidentala contemporana (protestanta §i cato- lica: Moltmann §i H. Miihlen) o tagaduiegte lui Dumnezeu, tn^eleglnd-o ca o incremenire nepasatoare a Lui, are acest inj;eles la sfin|ii paring se vede §i din fraza urmatoare a sfin- tului Atanasie, in care spune ca §i noi ne vom bucura in viafa viitoare in Hristos de nepati- mirea Lui. Dar aceasta nu e o lipsa de dragoste. In rindurile acestea e temeiul formulei «calugarilor sci|;i» de la 519-520: «Unul din Treime a patimit cu trupul>-. 99. Arienii se vede ca nu recunosteau o inviere a trupurilor §i o viafa ve§nica in ele. Pentru ca socoteau ca ceea ce e pamintesc prin fire ramine prin fire muritor. Deci lumea imanenta ramine asa cum este. Nu e ridicata in alt plan. Sflntul Atanasie recunoagte ca creafia, inclusiv trupul luat din pamint, ramine dupa fire neschimbata. Dar afirma cre- dinfa in indumnezeirea trupului dupa har si in invierea lui la viafa nemuritoare, pentru ca cunoaste un Dumnezeu superior naturii create §i in stare sa o iftdumnezeiasca. Pamintul, desi iesit din nimic, a primit o existenfa de la Dumnezeu si a fos ridicat la starea de trup omenesc care, in unire cu sufletul, e capabil de o simfire omeneasca. De ce n-ar puteu atunci acest trup sa fie ridicat, in unire cu Cuvintul, §i la o viafa indumnezeita? Chiar in natura pamintului e imprimata o rafionalitate. In materia devenita trup e imprimata o rafionalitate superioara, capabila de a sluji ca instrument Cuvintului. De ce n-ar putea fi ridicat atunci la o rafionalitate, la o simfire si la un cuvint si mai inalt, adica la o indumnc- zeire a lui, in unire intima cu Dumnezeu-Cuvintul, Cart- a nsumat trupul nostru? Dumno- zeu nu lasa desparfit de El si lipsit de El nimic din celt' create, afara do cazul cind vrt'unclc din ele ■ unelc fiinfe oniencsti ■ nu vor su-I facu loc in i.-lc Witt WKIN'IHI, ATANASIK CF.I, MARK trupul, sau vazind cele proprii trupului, va tagadui imbracarea in trup a Cuvintului, sau pornind de la cele omenesti va cugeta in chip coborit despre Cuvintul, unul ca acesta, amestecind ca un circiumar iudaic vinul cu apa, va socoti crucea sminteala, iar ca un elin va socoti propovaduirea ei nebunie (I Cor., 1, 23). E ceea ce au patimit §i arienii, du§mani ai lui Dumnezeu 100 . Caci vazind cele omene§ti ale Mintuitorului, au socotit ca El este creatura. Dar gindind a§a ar fi trebuit ca, vazind ei si cele dumne- zeiesti ale Cuvintului, sa nege facerea trupului Lui si sa se uneasca cu maniheii. Dar aceia ar trebui sa afle macar si mai tirziu ca «Cuvintul trup S-a facut». Noi insa, urmarind scopul credintei, sa cunoastem cele ce le cugeta acestia in chip rau, ca unii ce avem in^elegerea cea dreapta. Caci cuvin- tele: «Tatal iubeste pe Fiul §i toate le-a dat in mina Lui» (loan, 3, 35) §i: «Toate Mi-au fost predate de catre Tatal Meu» (Matei, 11, 27) si: «Nu pot sa fac de la Mine nimic, ci precum aud, judec» (loan, 5, 30) §i toate de felul acesta cite se mai spun, nu arata ca Fiul nu le-ar fi avut totdeauna pe acestea. Caci cum oare cele ce le are Tatal nu le-ar fi avut din vesnicie Unicul Cuvint si In|;elepciunea dupa fiin|;a a Tatalui, odata ce spune: «Toate cite le are Tatal, ale Mele sint» (loan, 16, 15) si «Toate ale Mele sint ale. Tatalui^ (loan, 17, 10)? Caci daca cele ale Tatalui sint ale Fiului, iar Tatal le are acestea pururea, e vadit ca cele ce le are Fiul, Care Seafla in Tatal, sint pururea in El. Deci nu a spus acestea pentru ca nu le-a avut vreodata, ci pentru ca Fiul, Care are ve§nic cele ce le are, le are de la Tatal. XXXVI Dar ca nu cumva cineva, vazind pe Fiul avind toate cite le are Tatal, amagit de asemanarea §i identitatea desavirgita, sa cada in greseala lui Sabelie, socotind ca El este Tatal, a zis: «Mi s-au dat» §i «Am luat» §i «Mi s-au predate, pentru a arata ca nu este El insu§i Tatal, ci Cuvintul Tatalui §i Fiul vegnic, avind, din pricina asemanarii cu Tatal, din eternitate cele ce le are de la El. Deci pentru ca este Fiul, are de la Tatal vegnic cele ce le are. Iar ca spusele: «Mi s-au dat», «Mi s-au predate §i cele asemenea acestora nu micgoreaza dumnezeirea Fiului, ci-L arata mai virtos Fiu cu adevarat, se poate afla chiar din ele insele. Caci daca I s-au predat Lui toate, aceasta arata mai intii ca El este Altul decit toate pe care le-a pri- mit. Apoi, fiind Mo§tenitorul tuturor, singur El este Fiul propriu dupa fiinf;a al Tatalui. Pentru ca daca ar fi fost unul dintre toate, n-ar fi fost El Mogtenitorul tuturor, ci fiecare ar fi primit ceva, cum ar fi voit si cum i-ar 100. Iudeii au amestecat vinul cu apa, pentru ca ei cred in Dumnezeu eel personal, dar nu admit intruparea si crucea Fiului Sau; paginii nu au nici macar vinul credintei in Dum- nezeu eel personal. Arienii sint la fel cu paginii. Pentru ca, daca Fiul e natura imanenta, si Col din care provine e tot natura imanenta. i'RK.1 CUVINTK IMPOTWVA AMKNIt.OK M7 fi dat Tatal. Dar primindu-le El toate, El este Altul dectt toate si e singur Fiul propriu al Tatalui. Iar faptul ca «I s-a dat» si «I s-a predat» nu-L arata ca nu le-ar fi avut vreodata, cum se poate vedea dintr-o spusa asemanatoare cu cea despre toate. Caci Insusi Mintuitorul zice: «Precum Tatal are viaja intru Sine, a§a a dat si Fiului sa aiba viafia intru Sine» (loan, 5, 26). Spunind «I-a dat» S-a aratat pe Sine ca nu e Tatal. Iar spunind «asa», a aratat asemanarea §i identitatea firii Fiului cu Tatal. Deci daca era odata cind nu le avea Tatal, e vadit ca si Fiul era cind nu le avea. Caci precum le are Tatal, asa le are si Fiul. Iar daca e necredincios lucru a spune ca Tatal nu le avea, dar e binecredincios a zice ca Tatal le are pururea, cum nu e absurd ca, odata ce Fiul zice «precum are Tatal, asa are si Fiul», acestia sa spuna ca nu are asa, ci altfel? Mai vrednic de crezare este ceea ce zice Cuvintul si a crede ca toate cite spune ca le-a luat, avindu-le pururea, le are de la Tatal. Caci Tatal nu le are de la cineva, dar Fiul le are de la Tatal. Ca in pilda straluci- rii, daca stralucirea ar zice: «Lumina mi-a dat tot locul ca sa-1 luminez si nu-1 luminez de la mine insami, ci precum voieste lumina», zicind aceasta n-ar spune ca ea nu a fost cindva, ci: «sint proprie luminii si toate ale ei sint ale mele»-, asa trebuie cugetat cu mult mai virtos despre Fiul. Caci Tatal dindu-le toate Fiului, le are iarasi toate in Fiul; si avindu-le Fiul, le are pe aceleasi si Tatal. Caci dumnezeirea Fiului este dumnezeirea Tata- lui. Si asa Isi implineste Tatal intru Fiul purtarea de grija a tuturor"". XXXVII Acesta e in|;elesul spuselor amintite. Cit despre cele spuse omeneste despre Mintuitorul, ele au de asemenea un injeles binecredincios. De aceea le-am si explicat mai inainte pe acestea, ca, de-L vom auzi pe El intrebind unde e asezat Lazar (loan, 11, 34), sau intrebind in parjile Cezareii lui Filip: «Cine zic oamenii ca sint Eu?» (Matei, 16, 13) si: «Cite piini ave^i?» (Marcu, 6, 38) si: «Ce voi^i sa va fac?-> (Matei, 20, 32), sa 101. «Toate cite le are Tatal ale Mele sint» se refera si la faptele purtarii de grya a Tatalui de lume. Iar aceasta se precizeaza in sensul ca toate faptele purtarii de grija ale Tatalui fa^a de lume Tatal le savirseste «prin Fiul». E si in aceasta o lucrare in comuniune a Tatalui si a Fiului; Tatalui ii place sa lucreze prin Fiul, pentru ca II iubeste pe Fiul. Deci si in purtarea de grija a lui Dumnezeu de lume se manifests dragostea intre Tatal si Fiul. Nimic nu-I place vreunei Persoane dumnezeiesti sa faca singura. !n nici o fapta nu Se des- parte Una de Alta. Pe de alta parte, Tatal implineste purtarea de grija fa^a de lume prin Fiul nu numai ca prin Fiul eel iubit, Care-L iubeste la rindul Sau pe Tatal, ci si ca prin Cuvintul sau In|elepciunea Sa sa le conduca pe toate in mod incept si sa le faca prin cuvintul imprimat in ele sa raspunda Cuvintului si hh le tinrt prin aceastu legate de Cuvin- tul Sau si, prin Kl, de Sine insusi. HQH HMN'HJL ATANAglK CKU MARK cunoastem din cele spuse inainte infelesul cored al celor zise si sa nune smintim ca arienii, dusmanii lui Hristos. Mai intii trebuie intrebafi ace§ti necredinciosi, de unde trag%pncluzia ca El nu §tia? Nu totdeauna eel ce intreaba intreaba pentru ca nu stie. Ci se intimpla ca eel ce stie sa si intrebe despre cele ce le stie. Astfel loan stia ca Iisus care Tntreba: «Cite piini aveji?» nu era nestiutor cu privire la aceasta, ci cunostea ceea ce intreba. Caci zice: «Iar aceasta o zicea, ca sa incerce pe Filip. Pentru ca El stia ce avea sa faca» (loan, 6, 6). Iar daca stia ce avea sa faca, nu intreba din nestiinja, ci intreba cunoscind. Din aceasta se poate deduce acelasi lucru si despre cele asemanatoare. De pilda and intreaba Domnul unde e asezat Lazar, sau cine zic oamenii ca este El, nu intreaba din nestiinja, ci cunoscind cele ce intreba pe ei si stiind ce avea sa faca. Astfel se inlatura repede sofisma lor. Iar daca vor sa se mai sfadeasca in privinja intrebarilor, sa auda ca in dumnezeire nu este nestiinja, dar, precum s-a spus, ii estepropriu trupu- lui sa nu stie. §i ca acesta este adevarul, priveste cum Domnul, intrebind unde este asezat Lazar, a spus, nefiind de faf&, ci fiind iieparte, ca Lazar a murit §i unde a murit. Iar Cel ce e socotit de ei ca nestiutor cunoa§te dinainte gindurile ucenicilor si stie ce este in inima fiecaruja si ce este in launtrul omului; ba, ceea ce e mai mult, El singur cunoaste pe Tatal §i zice: «Eu sint intru Tatal si Tatal fntru Mine» (loan, 14, 9). XXXVIII Deci e limpede oricui ca este propriu trupului sa nu stie, iar Cuvintul, intrucit e Cuvintul, cunoaste toate inca inainte de a Se face. Dar nici facindu-Se trup n-a incetat sa fie Dumnezeu; si nici, pentru ca e Dumne- zeu, nu ocoleste omenescul. Sa nu fie! 102 Ci mai virtos, Dumnezeu fiind, a 102. Faptul c& Dumnezeu e deosebit de lume, nu-L face sa Se |ina distant de om si despar^it de el. Aceasta ar putea fi o obiec^ie a panteistilor. Dar ce folos de o divinitate identica cu lumea, daca ea nu poate ajuta omului sa iasa din monotonia relativists a lumii §i din procesul ei care produce si nimiceste persoanele umane, asimilmdu-le cu lucrurile si nedindu-le putin|a sa aiba in ea o viafa vegnica si fara lipsuri? Odata ce Dumnezeu a creat pe om si trupul omenesc, nu e motiv sa Se fereasca de el si nici nu e lipsit de puterea de a realiza o unire intima cu aceasta creatura excep^ionala §i capabila de a raspunde con§tient iubirii Lui si de a-L cunoaste, fara sa-i schimbe natura de creatura. De ce n-ar putea, in acest scop, sa o si indumnezeiasca, ridicind-o la nivelul celui mai adecvat dialog cu El in iubire? De ce n-ar putea in acest scop sa Se faca si El insusi ipostas al firii omenesti, ca sa lucreze prin ea intr-un mod efectiv asupra tuturor oamenilor, din maxima apropiere a lor, lucrind asupra firii Sale omenesti in primul rind? Nu se dovedeste prin aceasta ca firea noastra a fost facuta ca eel mai apt organ de manifestare a lui Dumnezeu prin ea? Daca trupul nostru imprimat de ratiunea sufletului poate fi folosit ca organ al cuvintelor, prin care se exprima sensuri si se savirsesc in cosmosul adecvat omului fapte ca semne de iubire fata de semenii sai, de ce n-ar putea fi folosit de Cuvintul dumnezeiesc insusi, izvo- THKI CtlVINTIC IMPOTKIVA AWKNIUtH jjfif) luat trupul gi fiind in trup a fndumnezeit trupul. Si precum fiind fn el intreba, In el a si inviat mortul. Si a aratat ca Cel ce face pe mor^i vii si le aduce sufletul in trup, cu mult mai virtos cunoaste cele ascunse ale tutu- ror §i deci cuno§tea si unde era asezat Lazar. Totu§i a intrebat. Cad a facut §i aceasta Preasfintul Cuvint al lui Dumnezeu, Care a rabdat toate pentru noi, ca, purtind astfel §i nestiin^a noastra, sa ne daruiasca sa cunoastem pe singurul adevaratul Tata al Sau si pe Sine insu§i trimis de El pentru noi spre mintuirea tuturor, har de at care n-ar putea fi altul mai mare . Cind deci spune Mintuitorul cuvintele, de care se poticnesc arienii: «Datu-Mi-s-a puterea» (Matei, 28, 18) si «Preamareste pe Fiul Tau» (loan, 17, 1), iar Petru: «I s-a dat Lui stapinirea», le cunoastem pe toate acestea ca avind acela§i inteles, anume ca toate se spun omeneste din pri- cina trupului. Caci de§i nu avea trebuinja, totugi se spune ca cele ce le-a primit El le-a primit omeneste, pentru ca, primind Domnul §i ceea ce pri- meste aflindu-se in El, harul sa ne ramina sigur 104 . Caci omul singur are putinj;a sa si primeasca si sa si piarda 105 . Aceasta s-a aratat cu Adam care, primind, a pierdut ceea ce a primit. Dar ca sa ramina harul de nepierdut §i sa fie pastrat sigur pe seama oamenilor, I§i insuseste El darul §i spune ca a luat ca om puterea pe care o are pururea ca Dumnezeu. Si asa spune: nil tuturor sensurilor si al iubirii filiale faja de Tatal §i al fra^ieta^ii cu oamenii, devenit Subiect al lui, ca mijloc al comunicarii de sensuri §i de iubire in forma sensibila potrivita oamenilor, fara sa anuleze cele proprii omenescului? ' 103. Cunoagtem din nestiin^a asumata pentru noi clt de mare este iubirea de oameni a Tatalui, Care a voit ca Fiul sa Se faca om pentru noi, dar si a Fiului, Care a primit sa Se faca om. Ea L-a facut sa Se apropie si in privin^a aceasta la maximum de noi. Dar nestiinja Lui omeneasca se uneste in chip tainic cu atotstiin};a si cu atotputernicia Lui, prin care a indumnezeit omenescul. Un dmenesc care nu si-ar recunoaste cu smerenie condtyia sa nu s-ar deschide in mod real dumnezeirii. Cel ce toate le stie ne-a dat si prin aceasta pilda de smerenia cuvenita omenescului, pentru a-1 fnalj;a cu adevarat. Cel ce stie ca prin sine nu stie nimic, si tot ce stie stie prin Dumnezeu, stie cu adevarat mai mult decit cel ce pretinde ca stie totul prin sine. 104. Daca n-ar fi primit El ca om, dar de la Sine ca Dumnezeu in mod statornic darul eliberarii de pacat si de moarte, acest dar nu s-ar extinde din El la toji cei ce vor sa-1 pri- measca in dar. Deci pentru aceasta El trebuia sa fie si Dumnezeu si om, adica umanitatea sa fie asumata de Dumnezeu cu toate slabiciunile ei de pe urma pacatului, ca sa fie biruite de dumnezeirea Lui; numai pacatul trebuia sa nu fie in El ca despar^ire de Dumnezeu- Tatal Lui cu voia. De aceea S-a intrupat chiar Fiul lui Dumnezeu, ca iubirea maxima ce-L leaga de Tatal sa faca cu neputin^a desparfirea Lui de El ca om prin pacat. Trebuia sa fie asumata si nestiin^a ei, ca sa vada ca om ca nu poate cunoaste pe Dumnezeu decit venin- du-I din ipostasul dumnezeiesc cu care era unita umanitatea Lui. El trebuia sa experieze si nestiin^a Sa ca om si faptul ca cunoasterea li curgea mereu de la ipostasul Sau dumne- zeiesc, ca nu li vine din omenesc. 105. Animalul nu poate primi cunostinfa si cura^ia morala. Iar Dumnezeu nu are nevoie sa le primeasca. Numai omul poate si primi si piorde nct'Hte daruri folosind rau libertatea. 370 SKIN Till, ATANASIK CM, MARK «Preamareate-Ma pe Mine*, Cel ce preamare§te pe atyii, ca sa arate ca are trup ce are nevoie de acestea. De aceea primind trupul, deoarece tru- pul se afla in El §i pentru ca luindu-1 pe el S-a facut om, se spune ca El a primit. XXXIX Daca deci, cum s-a spus de multe ori, Cuvintul nu S-ar fi facut om, ar fi cum ziceji voi, ca Cuvintul a primit si are nevoie de slava si nu cunoaste. Dar daca S-a facut om - si de fapt S-a facut - si e propriu omului sa pri- measca si sa aiba nevoie, pentru ce sa cugetam pe Cel ce da numai ca pri- mind §i sa socotim pe Cel ce procura altora numai ca avind nevoie §i sa desparjim astfel pe Cuvintul de Tatal ca nedesavirsit §i ca avind nevoie, iar umanitatea sa o lipsim de har? 106 Caci daca Insusi Cuvintul, intrucit e Cuvintul, e Cel ce a primit §i a fost slavit, si daca El este, dupa dumnezei- rea Lui, Cel ce a fost sfinjit si inviat, ce nadejde mai au oamenii? 107 Ei ramin cum sint, goi si fara curaj si morji, neavind nici o comuniune cu Fiul care daruieste. Pentru ce a mai si venit atunci Cuvintul si S-a facut trup? 108 Daca pentru a primi acelea ce spune ca le-a luat §i ar fi gol de ele inainte de aceasta, in mod necesar va mutyumi si El mai degraba trupului, caci de-abia cind S-a facut trup a primit de la Tatal cele ce nu le-a avut inainte de coborirea in trup. De fapt, din aceasta s-ar arata ca a ajuns mai virtos El la o stare mai buna prin trup, si nu trupul a ajuns la o stare mai buna prin Cuvintul. Dar aceasta este o cugetare iudaica. Daca insa Cuvintul a venit ca sa mintuiasca neamul oamenilor si daca S-a facut trup ca sa-i sfinfeasca si sa-i indumnezeiasca (§i de fapt pentru aceasta S-a facut om), cui nu-i este limpede ca cele ce zice ca le-a primit cind S-a facut trup, nu le zice pentru Sine, ci pentru trup? Caci ale trupu- lui in care era El au fost si darurile date prin El de Tatal 109 . Dar sa vedem 106. Hristos Se traia pe de o parte ca primind, pe de alta ca daruind El insusi. Erau doua planuri in El, in intima comunicare. Se traia ca primind pentru noi, staruind in comu- niune cu noi, dar §i daruindu-Si Lui insu§i §i noua, tot pentru noi. 107. Daca in Hristos nu e si Cel ce da, ci numai Cel ce primeste, cine ne mai poate da ceva mai presus de cele omenesti? 108. In acest caz fiecare om trebuie sa caute, ocolind pe Hristos, o relate directa cu Dumneseu, ca sa primeasca si el cele ce le-a primit Hristos. Dar atunci de ce S-a mai facut om acel CuvJnt, daca e si El doar o creatura? Ar trebui sa se spuna ca pentru a ajunge prin trup la o stare mai inalta. Deci oamenii s-ar afla fara El la o stare mai inalta. Dar ce stare mai inalta este aceasta care-i duce la o moarte definitiva, in circuitul fara sens al naturii, care nu are o realitate atotputernica si libera deasupra ei? 109. Prin Cuvintul s-au dat trupului darurile dumnezeiesti. E un alt sens al expresiei «prin Cuvintul"-. «Prin Cuvintul»- s-a facut si «prin Cuvintul^ a fost inafyat la starea indumnezeita. «Prin» inseamna si «in». «In Cuvintul>-> au fost §i se men^in toate ca exis- tence naturale. 4n Cuvintul» se inalfa toate. Daca nu s-ar fi facut prin El si in El, nu s-ar fi putut tnatya tot prin El §i in El. El e virful umanita|;ii, pentru ca ipostasul dumnezeiesc al TKKI CDVINTK IMW)1HIVA AHIKNII.OH * 371 care erau cele ce le cerea 9! cei pentru care zicea ca le-a luat, ca sa se rusi- neze aceia si prin aceasta. El cerea slava 31 zicea: «Toate Mi s-au predat» (Luca, 10; 22); si dupa inviere zice ca a primit toata puterea (Matei, 28, 18). Dar §i inainte de a fi spus: «Toate Mi s-au predate, El era Domnul tuturor. Caci toate s-au facut prin El. Era singurul Domn, prin Care toate s-au facut. Si cerind slava, era si este El Insusi Domnul slavei, cum zice Pavel: «Caci daca ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi rastignit pe Domnul slavei* (I Cor., 2, 8). Caci avea cele ce le cerea: «Cu slava pe care am avut-o la Tine inainte de a fi lumea» (loan, 17, 5). XL Dar §i puterea, despre care a spus dupa inviere ca a primit-o, o avea si inainte de a o primi §i inainte de inviere. Caci certa El insugi cu de la Sine putere pe satana, zicind: «Mergi inapoia Mea, satano!» (Matei, 4, 10). Ba le-a dat §i ucenicilor putere impotriva lui si a zis catre ei dupa ce s-au intors: «Am vazut pe satana ca un fulger din cer cazind» (Luca, 10, 18). Dar iara§i ceea ce a spus ca a primit, arata ca a avut §i inainte de a primi. Caci alunga dracii §i ceea ce legase satana dezlega El, ca in cazul fiicei lui Avraam (Luca, 13, 16); §i ierta pacatele, spunind slabanogului si femeii care I-a spalat picioarele: «Iarta-Ji-se pacatele tale*- (Matei, 9, 5; Luca, 7, 48) ; §i scula morji si a redat vederea orbului din nastere, daruindu-i pute- rea sa vada. Si acestea le facea nu fagaduindu-le in temeiul faptului ca va primi puterea pentru ele, ci avind chiar atunci puterea. Din acestea e vadit ca cele ce le avea in calitate de Cuvintul, zice ca le-a primit ome- neste facindu-Se om, ca si dupa inviere, venita ca de la El, oamenii de pe pamint, facindu-se partasi dumnezeiestii firi (I Petru, 1, 4), sa aiba putere impotriva dracilor, iar in ceruri, elibera^i de stricaciune, sa impara|;easca ve§nic. §i in general trebuie cunoscut aceasta, ca nimic din cele ce a spus ca le-a primit, nu le-a primit ca neavindu-le, caci le avea pururea Cuvin- tul, odata ce era Dumnezeu; ci se zice ca le-a primit acum omene§te ca, primindu-le trupul in sine, sa ramina si in noi in mod statornic 110 . Caci §i Fiului a asumat-o pe aceasta. Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului. In sens mai larg toate suit imprimate de rajiunea al carui izvor este Cuvfntul si care are diferite trepte, fn sens, in iubire, in comuniune. Deoarece prin Cuvintul facut om se dadeau umanita^ii toate cele dumnezeiesti, El era si eel ce le cerea de la Tatal si eel prin care se dadeau. Prin El nu se dadeau numai, ci se si cereau de catre umanitate, caci El S-a facut si ipostasul ei. El e in acelasi timp vfrful rugator si jertfitor al umaniti^ii prin care ni se comunica cele cerute si daruite Lui prin jertf a. Caci El este Cel care primeste si El da toate. De la El se dau si fn El se primesc toate. 1 10. parte din Hristos le are si le da, iar parte le primeste. Dar fiecare parte este a Aceluiasi ipostas sau subiect, indt se poate spune ca El le da si El le primeste, sau El §i le da Lui. Eu imi dau porunci si sfaturi si eu le primesc. Mi lt> dau cu o parte din mine si le pri- mesc cu alta. Iar dindu-Si-le Cuvfntul lui Dumnezou si prlmindu-lo ca om, In avem si noi statornic fn El si It; primim Htiilornic din El. 372 .SKtNTUl ATANAS1K CE1, MARK spusele lui Petru: «A primit cinste si slava de la Dumnezeu* (II Petru, 1, 17) §i: «Se supun Lui fngerii» (I Petru, 3, 22) au acela§i injeles. Precum a intrebat omene§te, a sculat pe Lazar dumnezeie§te. Astfel «a primit» s-a spus omeneste; iar supunerea ingerilor arata dumnezeirea Cuvintului. . XLI Incetaji, deci, uritorilor de Dumnezeu, si nu mai umili];i pe Cuvintul. Nici nu mai inlaturaji dumnezeirea Lui, care este a Tatalui, socotindu-L ca pe unul ce are vreo nevoie, sau sufera de nestiinja. Nu aruncaji cele ale voastre asupra lui Hristos, cum faceau iudeii ce aruncau odinioara cu pietre asupra Lui. Caci acestea nu sint ale Cuvintului, intrucit e Cuvintul, ci suit proprii oamenilor. §i precum vazindu-L scuipind si intinzind mina si strigind pe Lazar, nu spunem ca minunile au fost omenesti, de§i s-au savirstt prin trup, ci ale lui Dumnezeu 111 , asa, cind se spun in Evanghelie cele omenesti despre Mintuitorul, trebuie sa privim iarasi la firea celor spuse §i, vazindu-le ca fiind straine de Dumnezeu, sa nu le punem pe socoteala dumnezeirii Cuvintului, ci pe seama umanita|ii Lui. Caci desi Cuvintul insusi S-a facut trup, patimirile (afectele) erau ale trupului. Dar daca trupul e purtat dumnezeieste in Cuvintul, harul §i puterea sint ale Cuvintului 112 . Caci facea lucrurile (faptele) Tatalui prin trup. Dar arata nu mai pujin afectele trupului in Sine. Asa a intrebat §i a sculat pe Lazar; a mirat pe Maica Sa, zicind: «Inca n-a sosit ceasul Meu» (loan, 2, 4), insa indata a prefacut apa in vin. Caci era Dumnezeu adevarat in trup §i trup adevarat in Cuvintul. De aceea din fapte Se facea cunoscut pe Sine ca Fiu al lui Dumnezeu §i II facea cunoscut pe Tatal Sau, iar din afectele trupului arata ca poarta trup adevarat §i ca acesta era propriu al Lui 113 . 111. Intinderea miinii a fost fapta omeneasca, dar prin mina intinsa s-a savirsit o minune dumnezeiasca. Mina intinsa a putut sluji ca mijloc prin care iradia puterea dumne- zeiasca. Lui Hristos ca Subiect comun al miinii intinse si al puterii dumnezeiesti ce iradia din El trebuie sa I se atribuie amindoua, si ele erau atit de unite incit attt El at si eel vinde- cat sim^ea scur^ndu-se prin mina intinsa puterea dumnezeiasca. El nu simfea intinzind mina numai ceea ce simte un om obignuit. 112. Desi Cuvintul S-a facut trup, pentru ca S-a facut trup real, afectele au fost pre- zente in trup, dar suportarea lor de catre Insusi Cuvintul ca subiect le face ale lui Dumne- zeu. Dar El nu le anuleaza prin aceasta, ci le slabeste puterea, nelasindu-Se dus prin ele la pacat, prin satisfacerea lor peste masura, caci le satisfacea mai pupn decit cereau, iar durerea o rabda fara sa caute sa scape de ea. In aceasta se manifesta o tarie a spiritului din puterea lui Dumnezeu. Deci le-a biruit in acelasi trup oarecum omeneste. Dar le-a putut mrui numai pentru ca Cuvintul insusi S-a facut purtatorul lor. In modul acesta, printr-o putere ce ne vine de la Hristos, dar care nu se dispenseaza de efortul nostra ci-1 intareste, le putem birui si noi, afara de moarte, pe care trebuie sa o suportam dar tot cu taria rabda- rii, pentru a trece dincolo de ea cu aceasta tarie. Cuvintul, biruindu-le prin puterea Sa ce intarea puterea omeneasca, ne-a comunicat aceasta putere biruitoare ca har si noua. 1 13. Le facea si pe cele omenesti si pe cele dumnezeiesti in mod unit. Suporta afectele omenesti, dar le si biruia. Intreba ca un om nestiutor si afla raspunsul de la Sine, ca Dum- nezeu. Caci dumnezeiescul isi deschidea usa la bataia omenescului; simtirea foamei ii THKI CUVINTK IMWITHIVA AWKNIUm H73 XLII A§a fiind acestea, sa cercetam §i cuvintul: «Iar de ziua aceea si de eea- sul acela nimeni nu stie, nici fngerii, nici Fiul» (Marcu, 13, 32). Caci aflfn- du-se acestia In privinfa lui in mare nestiinja si intuneric, socotesc sa aiba in el un temei puternic pentru erezia lor. Dar eu ii vad si fn intemeierea pe acest cuvint a ereziei lor, ca pe giganfii - luptatori impotriva lui Dum- nezeu. Caci Domnul cerului si al pamintului, prin Care toate s-au facut, e judecat de ei pentru ceea ce spune despre ziua aceea §i despre ceasul acela. §i Cuvintul care toate le stie e socotit de ei ca nestiind ziua aceea, si Fiul care cunoaste pe Tatal e declarat ca nestiind ceasul si ziua. Cine ar putea spune vreun lucru mai prostesc ca acesta, sau cine ar putea sa ros- teasca o nebunie egala cu aceasta? Cind prin Cuvintul s-au facut toate, si anii si vremurile si noaptea si ziua si toata zidirea, cum spun ca Ziditorul nu cunoaste faptura Sa? Dar insu§i §irul celor citite arata ca Fiul lui Dum- nezeu gtie ceasul §i ziua, chiar daca arienii se prabugesc in nestiin|;a. Caci zicind «nici Fiul», descrie ucenicilor cele dinainte de ziua aceea, zicind: «Vor fi acestea §i acestea §i apoi sfir§itul». Cel ce stie cele dinainte de ziua aceea, fara mdoiala stie §i ziua care se va arata dupa cele spuse inainte. Caci daca n-ar fi stiut ceasul, n-ar fi aratat nici cele dinainte de el, nestiind and va fi ceasul acela. Daca cineva vrind sa spuna celor ne§tiutori unde e o casa sau o cetate, arata cele dinaintea casei sau cetajii, pe urma zice: «Apoi indata e cetatea sau casa», fara indoiala eel ce le descrie pe acelea §tie unde e casa sau cetatea. Caci daca n-ar sti, n-ar descrie cele dinaintea lor, ca nu cumva, din pricina nestiinf ei, sa-i fina pe ascultatori departe de ele, sau ca nu cumva, graind, sa gre§easca §i sa ramina in afara de ceea ce vrea sa arate. A§a Domnul spunind cele dinainte de ziua §i de ceasul acela stie exact si nu e in nestiinfa cu privire la timpul cind va veni ceasul si ziua aceea. XLin Dar pentru ce, daca stia, nu a spus atunci deschis aceasta ucenicilor, nu-i este ingaduit nimanui sa iscodeasca, odata ce El a tacut. «Caci cine a cunoscut gindul Domnului? Sau cine s-a facut sfetnicul Lui?«- (Rom., 8, 24). Dar pentru ce, stiind, a spus ca nici Fiul nu stie, socotesc ca oricare dintre credincio§i §tie ca aceasta a spus-o ca om din pricina trupului. d&dea prilejul s-o fnvinga. Daca n-ar fi simfit-o real, n-ar fi avut prilejul sa-§i arate pute- rea asupra ei. Daca n-ar fi avut prilejul sa rabde starile legate de trupul Sau ca niste pasi- vitafi involuntare si dureroase, nu le-ar fi putut invinge. Rabdarea afectelor I s-a facut mij- loc de biruire a lor prin aratarea puterii dumnezeiesti. Cel fntrupat nu da alta putere uma- nului Sau fn suportarea afectelor decit pe cea a rabdarii. Si aceasta line de chenoza Cuvfn- tului. Ontologia prefacerii fn bine a umanului are ca baza eticul, sau spiritualitatea. Omul nou e omul spiritualizal. Lu Hccusta <> njulal do Duhul Sflnt. 374 SI'lNTUI. ATANAIIK CM. MARK Deci nici aceasta nu inseamna o slabiciune a Cuvintului, ci este propriu firii omenesti sa nu stie. Si aceasta o poate vedea cineva iarasi bine, daca cerceteaza cu buna constiinja vremea, sau and §i cui a spus Domnul aceasta. Astfel, nu a spus aceasta and a fost facut cerul de catre El, nici dnd era la Tatal, «tocmind toate» (Pilde, 8, 30), nici inainte de a Se face om, ci and «Cuvintul trup S-a facut». De aceea toate cite le spune dupa ce S-a facut om, omenegte, cu dreptate le pune pe seama omenitatii. Caci e propriu Cuvintului sa stie cele facute de El §i sa nu ignore inceputul si sfirgitul lor. Pentru ca sint lucrurile Lui si stie cite suit §i pina and le-a f&cut sa existe 114 . Caci stiind inceputul §i sfir§itul fiecaruia, stie desigur §i sfir§itul general §i comun al tuturor. Dealtfel spunind in Evanghelie pentru omenescul Lui: «Parinte, a sosit ceasul, preamareste pe Fiul Tau» (loan, 17, 1), e vadit ca fiind Cuvint §tie §i ceasul sfirsrtului tuturor, dar ca om nu-1 §tie. Caci e propriu omului sa nu stie si mai ales sa nu stie aces- tea. Dar §i acestea sint proprii iubirii de oameni a Mintuitorului. Caci de vreme ce S-a facut om, nu Se ru§irieaza, din pricina trupului nes,tiutor, sa spuna: «Nu stiu», vrind sa arate ca, §tiind ca Dumnezeu, nu stie trupeste (omene§te) 115 . Caci n-a zis: «Nici Fiul lui Dumnezeu nu stie», ca sa nu se arate dumnezeirea nestiutoare, ci: «Nici Fiul», ca nestiinja sa fie a Fiului nascut din oameni. XLIV De aceea, vorbind §i de mgeri, n-a mers mai departe, pentru ca nici Duhul Sfint n-a facut-o, ci a tacut, aratind prin acestea doua ca daca Duhul stie, cu atft mai mult stie Cuvintul, in calitate de Cuvintul, de la Care primeste Duhul. §i ca tacind despre Duhul a aratat ca s-a referit la slujirea Lui omeneasca atunci and a spus «nici Fiul». §i aceasta e o dovada ca vorbind omene§te nu stie «nici Fiul»-, dar arata ca dumne- zeiegte toate le §tie 116 . Caci de Fiul de care zice ca nu stie ziua, spune ca cunoa§te pe Tatal. «Caci nimeni, zice, nu cunoaste pe Tatal decit Fiul>» (Matei, 15, 27). Dar oricine, afara de arieni, va marturisi impreuna cu noi 114. Dumnezeu ca Persoana creatoare §tie de toate cele ce le-a creat. Inva^atura cre§- tina, socotind pe Fiul lui Dumnezeu, prin Care toate s-au facut, Logosul sau Cuvintul, Ii atribuie o constiinj& a lor §i o lucrare creatoare care le orinduiegte pe toate in relajiile lor reciproce. Fiecare din noi sintem adu§i la existen|;a in contextul in care putem implini un rol propriu §i de fiecare din noi stie El. Dar El stie §f de creatia in totalitate, cu ce scop e facuta $i pina cind are sa dureze in forma actuala. Numai o esen^a incongtienta in sens panteist nu §tie de cele ce ies din ea, ci toate se succed in baza unei legi inconstiente. Dar mintea noastra cere o impacare intre o ordine §i o cugetare care o gindeste §i o creeaza in mod constient. 1 15. El luind omenescul nostru nu-1 golegte de ceea ce-i este propriu, ca sa nu fie om numai in aparen^a. El I§i da ca Dumnezeu Siegi ca om cuno§tinjia ce n-o are ca om. E o taina modul cum se face in practica aceasta comunicare in Hristos, dar ea e reala. 116. E o taina in unirea acestora. I'KK.I CUVINTK IMI'OTHIVA AHIICNII.DH 375 ca Cel ce cunoajte pe Tatal cu atit mai mult cunoajte tntreaga zidire. Iar In fntregul ei se afla si sttrgitul ei. §i daca s-a hotartt ziua si ceasul ei de catre Tatal, e vadit ca s-a hotartt prin Fiul si ca Fiul stie ceea ce s-a hotartt prin El. Caci nu e nimic care nu s-a facut si nu s-a hotarnicit prin El. Deci daca El esta Creatorul mtregului, stie cum si eft §i pfna cfnd a voit Tatal sa fie acesta. Iar in dtimea si durata lor e implicate si schimbarea lor 117 . §i iarasi, daca toate ale Tatalui sint si ale Fiului - caci El fnsusi a spus-o aceasta -,iar a Tatalui este si a sti ziua, e vadit ca §i Fiul stie, avfnd-o si aceasta proprie prin primirea de la Tatal. Si iarasi, daca Fiul este intru Tatal si Tatal intru Fiul, iar Tatal stie ziua §i ceasul, e vadit ca §i Fiul, fiind intru Tatal §i cunosdnd cele din Tatal, stie si El ziua si ceasul. Iar daca Fiul este si Chipul adevarat al Tatalui, iar Tatal stie ziua si ceasul, e vadit ca Fiul are si in cunoasterea acestora asemanarea cu Tatal. §i nu e de mirare, daca Cel prin care s-au facut toate si in care sint asezate toate (Col., 1, 17) cunoa§te cele ce s-au facut si cind va fi sfirsitul fiecareia din acestea si a tuturor indeob§te 118 . Ci e de mirare indrazneala proprie nebuniei arienilor, care ne-a silit sa ne intindem la atita aparare. Caci numarind pe Fiul lui Dumnezeu si Cuvintul cel vesnic intre cele facute, putin le mai trebuie sa gindeasca a zice ca si Tatal e mai mic decit zidirea. Caci daca Cel ce cunoaste pe Tatal nu stie ziua, nici ceasul sfirsi- tului, ma tem sa nu fie mai inalta, cum ar spune aceia in nebunia lor, cunostinja despre creatie, sau mai bine-zis despre partea mai de jos a realitatii, care e creatia, decit cunostinja despre Tatal. XLV Hulind aceia astfel impotriva Duhului, sa nu se astepte sa primeasca vreodata iertarea necredin|;ei lor, cum a spus Domnul (Matei, 12, 32). Dar noi, iubitorii §i purtatorii de Hristos, cunoastem ca nu nestiind Cuvintul, in calitate de Cuvintul, a spus: «Nu §tiu»-. Caci §tia. Ci indicind omenescul - caci e propriu oamenilor sa nu §tie - si pentru ca a imbracat trupul nestiutor, in care aflindu-Se, a spus trupe§te: -«Nu §tiu»-. Caci dupa ce a spus: «Nici Fiul nu §tie» si a dat ca exemplu ne§tiin]a oamenilor din vre- 117. Caracterul desavir§it personal, constient si voluntar al lui Dumnezeu se arata nu numai in aceea ca El a creat lumea din nimic, cfnd si cum a voit, ci si In aceea ca i-a fixat un hotar temporal. Dar acest hotar nu inseamna sfirsitul ei deplin, ci transfigurarea ei. Caci atit a iubit lumea, ca i-a rinduit o existence vesnica gi o bucurie desavirgita a ei de El si a Lui de ea, in Fiul Sau. Dar atit creatia eft si planul cu privire la ea se realizeaza de Tatal fn comuniune cu Fiul, pentru ca aceasta comuniune sa-gi extinda puterea gi sa se reflecteze si in creatiune si in raportul lui Dumnezeu cu ea. 118. Toate exista pentru ca au fost aduse din nimic la existence si sint men^inute in existenfa de catre puterea Tatalui, manifestata prin Fiul. De aceea nu vor mai fi fn forma actuala, cfnd Tatal, prin Fiul,le va da alta forma. Si aceasta nu a lasat-o Tatal prin Fiul neprevazuta, sau nu va fi silit de lume sa o schimbe. Ci schimbarea depinzind de Kl, u si fost prevazula do El. 37<) SrlNI'lll, At ANAS1K CK.L MAKK mea lui Noe, a adaugat indata: «Privegheati deci ca nu sttyi nici voi ceasul in care vine Domnul vostru» (Matei, 24, 42) §i iarasi: «ln ceasul in care nu gindtyi vine Fiul omului» (ibid., 44). Caci §i Eu facindu-Ma pentru voi ca voi, am zis: «Nici Fiul»-. Daca ar fi fost nestiutor dumnezeie§te, ar fi tre- buit sa zica: «PrivegheaJ,i, deci, ca nu stiu»- §i: «In ceasul in care nu gin- desc». Dar nu a spus a§a. Ci spunind: «Voi nu §tiji» si: «In care nu gin- dtyi>*, a aratat ca a nu §ti e propriu oamenilor. Deci pentru acestia a zis si El, avind trupul asemenea lor §i facindu-Se om: «Nici Fiul nu stie». Caci nu stia cu trupul, de§i fiind Cuvintul stia. Iar pilda celor din vremea lui Noe da iara§i pe faj;a neruginarea dugmanilor lui Hristos. Caci §i vorbind despre aceasta nu a zis: «Nu am stiut», ci: «Nu au cunoscut pina ce nu a venit potopul» (ibid., 30). Caci oamenii nu au cunoscut. Dar Cel ce a adus potopul (iar Acesta era Mintuitorul) cunostea ziua si ceasul in care va deschide cataractele cerului §i va desfunda adincurile. De aceea a zis lui Noe: «Intra tu si fiii tai in corabie» (Fac, 7, 1). Daca nu ar fi stiut, nu ar fi spus de mai inainte lui Noe: «Peste §apte zile voi aduce potopul pe pamfnt"- (ibid., 4). Iar daca in pilda privitoare la Noe arata ziua, sau arata ca El a cunoscut ziua potopului, El §tie §i ziua celei de a doua veniri a Lui. XLVI Dar §i din cele spuse prin pilda fecioarelor, a aratat §i mai limpede care sint cei ce nu cunosc ziua si ceasul. Caci zice: «Privegheaj;i, deci, ca nu §ti^i ziua sau ceasul^ (Matei, 25, 13). Cel ce cu pu|in inainte zisese: «Nimenea nu stie, nici Fiul» (Matei, 24, 36), acum n-a zis: «Eu nu §tiu», ci: •«Voi nu §ti^;i». Astfel intrebind ucenicii despre sfirsit, bine a spus atunci: «Nici Fiul nu §tie>*. Caci atunci a spus-o trupeste (omenegte) din pricina trupului, ca sa arate ca in calitate de om nu stie. Fiindca e propriu oame- nilor sa nu §tie. Dar intrucit e Cuvintul §i El este Cel ce vine §i El este Judecatorul §i El Mirele, stie and §i in ce ceas vine §i cind va zice: «De§- teapta-te cela ce dormi §i te scoala din morji si te va lumina Hristos» (Efes., 5, 14). Caci precum, facindu-Se om, flaminze§te §i inseteaza §i patime§te cu oamenii, asa impreiina cu oamenii, ca om, nu stie. Dar dumnezeieste, fiind Cuvintul §i In^elepciunea intru Tatal, stie §i nu e nimic care sa ignore. A§a si despre Lazar intreaba omenegte Cel ce, plecind spre el, il scoala, stiind de unde sa strige sufletul lui Lazar. Si a fost mai mare lucru ca §tia unde e sufletul, decit unde e agezat trupul. Dar a intrebat ome- negte, ca sa-1 invie dumnezeiegte 119 . A§a intreaba §i pe ucenici cind se due 119. Intreaba ca sa arate ca e ca noi, om adevarat, aratind prin intrebare dorul §i capa- dtatea umanului de a progresa mereu in infinitatea dumnezeirii. In intrebare se arata si faptul ca umanul §tie ca e ceva mereu nou de stiut. Intreaba ca sa intrebam si noi. Dar Intreaba §i ca sa arate ca prin intrebare omenescul bate cu smerenie la u§a dumnezeiescu- lui. In aceasta isi arata umanul dorul dupa o cunostin^a mereu sporita sadit in el de Dum- nezeu si o deschidere pentru ea. E si in intrebare a legatura a omului cu Dumnezeu cel THRI (HIVINTK IMPO'IHIVA AHIKNII.OH 377 in partile Cezareii, degi stia si inainte de a raspunde Petru. Cad daca Tatal a descoperit lui Petru cele despre care a intrebat Domnul, e vadit ca descoperirea s-a facut prin Fiul' 2 ". «Caci nimeni, zice, nu cunoaste pe Fiul dedt Tatal, §i pe Tatal, dedt Fiul §i eel caruia voieste Fiul sa i-L desco- pere». (Luca, 10, 22). Iar daca cunostin^a Tatalui si a Fiului se descopera prin Fiul, e ne'indoielnic ca Insu§i Domnul care a intrebat a descoperit mai intii lui Petru de la Tatal, apoi a intrebat omeneste pe Petru, ca sa arate §i prin aceasta ca intrebind trupeste (omeneste), §tia dumnezeieste ceea ce avea sa spuna Petru 121 . Deri stia Fiul, cunosdnd Tatal §i cunos- dnd pe Tatal Sau dincolo de a Carui cunostinja nu exista vreuna mai mare §i mai desavirgita. XLVII Dar sint destule acestea pentru respingerea lor. A§ voi totu§i sa-i intreb daca ramin si dupa acestea dusmani ai adevarului si luptatori impotriva lui Hristos? Apostolul, scriind in Epistola II catre Corinteni, zice: «Cunosc un om in Hristos, care inainte cu patrusprezece ani, fie in trup, fie afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie» (II Cor., 12, 2). Ce spu- neti despre aceasta? A stiut Apostolul ceea ce a patimit in vedere, chiar daca zice «nu stiu», sau n-a stiut? Daca ziceti ca n-a stiut, luati seama ca nu cumva, obisnuiti cu caderea, sa cadeti §i in aiureala frigienilor, care spun ca atit proorocii at §i altii care L-au slujit pe Cuvintul nu stiau nici cele ce faceau, nici cele ce propovaduiau. Iar daca ziceti ca, de§i spunea infinit. In momentul in care intreaba cu cea mai adinca §i mai curata smerenie, lui Iisus I se §i deschide u§a dumnezeirii de unde vine lumina. A§a intra omenescul la cele dumne- zeiegti §i cu contribufia lui, cu setea lui, nu e ridicat ca un obiect pasiv acolo. Cel ce intreaba se imbogafeste Jn cuno§tin$a, pentru ca nu se inchide cu mindrie in sine. Apoi chiar daca stie, eel ce intreaba patrunde in inima celorlal^i §i se intaregte si largeste in ceea ce stie; sau arata ca stiin^a sporeste in deschidere, nu in inchidere. Pe linga aceea, eel ce intreaba il face §i pe eel intrebat sa se sileasca sa afle, sau sa se intrebe §i sa dea un ras- puns. Fiul lui Dumnezeu a luat si modul intrebarii firii umane, ca sa nu ne ferim de a folosi acest mod, ca sa |;inem seama si de ceea ce gindesc, stiu si ne spun al\ii intr-o ches- tiune sau alta. Ce armonie nu s-ar realiza intre oameni daca s-ar intreba in toate si ar ^ine seama unul de altul in ceea ce gindesc! 120. Tatal, ultimul izvor al cunostin^ei, pentru ca le are toate in Sine, descopera lui Petru raspunsul la intrebarea Fiului prin intrebarea Fiului, sau mai ales prin intrebarea omeneas'ca pe care Fiul, intrupindu-Se, Si-a insusit-o. Dar i-a descoperit si Fiul. Caci insasi intrebarea e maieutica, e sfredel care gaureste prin mintea omului si prin inima lui, atras de magnetul adevarului dumnezeiesc care il face sa se straduiasca sa afle raspunsul, sa se apropie prin aceasta de Tatal si sa se deschida Tatalui. Top sintem organe facute sa pitrundem in adevar, in realitate, dar organe ce se pun in funcfiune unul prin altul. Dar daca numai Fiul cunoagte pe Tatal, in intrebarea Fiului, coborita la modul smerit al intre- barii omenesti, trebuie sa fi licarit totusi si o lumina care nu licaregte in intrebarile noastre de simpli oameni, desi o anumita licarire este si in ele. Caci cine intreaba si-a pus o pro- blema si intr-un fel s-a apropiat de un raspuns. «Prin Fiul» ca Rapune ni se da totul: chiar si intrebarea In care licareste deja o anumita cunoastere. 121. Faptul ca Hristos stia ca Dumnezeu ceea ce intreba ca om pe Petru trebuin sn don intrebarii Lui o lumina care a trebuil n& fie simfita de Petru. 378 jiKlNTUt. ATANAHIK CM. MARE «nu stiu», stia, caci avea in sine pe Hristos, descoperindu-i lui toate, cum nu e stricata cu adevarat si nu se osinde§te prin sine insasi inima acestor dugmani ai lui Dumnezeu, care zic ca Apostolul care spune «nu stiu» stie, iar Domnul care zice «nu §tiu» nu stie? Caci daca, fiindca avea pe Hristos in el Pavel stia cele ce spunea ca nu le stie, cum nu stie mai virtos Hristos insusi, chiar daca zice: «nu §tiu»? Apostolul stia ce i se inlimpla, pentru ca-i descoperea Domnul. De aceea si zice: «Cunosc un om in Hristos». Caci cunoscind pe om, stia si cum a fost acest om rapit. La fel Elizei, vazind pe Hie, a cunoscut cum a fost inaljat. Dar desi stia aceasta, fiii proorocilor socotind ca Hie a fost aruncat de catre Duhul intr-un munte, el cunoscind inceputul'pe care 1-a vazut, i-a oprit pe barbaji Insa silin- du-1 aceia, a tacut si le-a ingaduit sa mearga (sa-1 caute) (IV Regi, 2, 12, 15-18). Deci pentru ca a tacut, oare n-a cunoscut? A cunoscut, dar a inga- duit ca si and n-ar fi stiut, pentru ca aceia, incredinjlndu-se, sa nu se mai indoiasca despre inaljarea lui Hie. Cu atit mai virtos Pavel, fiind el insusi rapit, a stiut ca si cum a fost rapit. Deci si Hie a cunoscut. §i daca 1-ar fi intrebat cineva, ar fi spus cum a fost inaljat. Totusi Pavel spune: «Nu §tiu»-, pentru doua motive, precum socotesc eu: unul, cum zice el insusi, ca nu cumva pentru marimea descoperirilor sa-1 socoteasca cineva «mai presus decit il vede» (H Cor., 12, 6); al doilea, pentru ca spunind Mintui- torul: «Nu §tiu«-, trebuia sa spuna §i el: «Nu stiu», ca nu cumva , rob fiind, sa para mai presus de Domnul Sau si ucenic, mai presus de Dascal. XLVIII Deci Cel ce a dat lui Pavel sa stie a stiut cu mult mai virtos El insusi. Caci spunind cele dinainte de ziua aceea, a stiut, t cum am spus inainte, §i cfnd va fi ziua aceea si ceasul aceia. §i totu§i stiind, zice ca nici Fiul nu stie. Pentru ce a spus atunci: «Nu §tiu» cele ce le stia ca Stapin? A facut aceasta, precum socotesc, pentru ca dindu-ne-o spre cercetare, aceasta sa ne fie spre folos. §i El insusi da min^ii indemnuri spre cautarea adeva- rului. Prin amindoua Mintuitorul a urmarit folosul nostru. De aceea ne-a aratat si cele ce ne vor intimpina inainte de sfirsit, ca nu cumva, cum lnsu§i a spus, sa ne uimim, sau sa ne inspaimintam cind se vor petrece; dar si ca, vazindu-le^ sa asteptam pe temeiul lor sfirsitul. Dar despre ziua si ceasul nu a voit sa ne spuna dumnezeieste «stiu», ci trupeste, pentru trupul nestiutor, precum am spus inainte: «Nu §tiu». Aceasta pentru ca nu cumva sa-L intrebe si El sau, nespunindu-le, sa intristeze pe ucenici, sau spunindu-le, sa faca ceva contrar folosului lor si al nostru, al tuturor. Pentru ca orice face El face spre folosul nostru, de vreme ce pentru noi S-a facut Cuvintul trup. Deci pentru noi a spus si ca «nici Fiul nu §tie». §i n-a min^it spunind aceasta (caci a spus omeneste, ca om: «nu §tiu») ; §i n-a lasat nici pe ucenici sa-L sileasca sa spuna. Caci spunind: «nu §tiu»- le-a TRKI CHVINTI4 IMWJIRIVA ARIHNU.OH 379 oprii staruinfa intrebarii'". Dar in Faptele Apostolilor e scris ca atunci cind, avind ingerii aproape, S-a inatyat ca om »i a ridicat la cer trupul nostru si dnd ucenicii, vazind aceasta, ll intrebau iarasj tind va fi sfirgitul §i dnd va veni din nou, le-a spus: «Nu este al vostru sa sti^i anii §i vremu- rile pe care le-a pus Tatal in stapinirea Sa» (Fapte, 1, 7). Deci n-a spus atunci: «Nid Fiul», cum a spus inainte de aceasta omene§te, ci: «Nu este al vostru sa §tij;i». Cad acum trupul era mviat §i lepadase starea muri- toare §i era indumnezeit. De aceea nu se mai potrivea sa raspunda tru- peste, acum dnd Se inatya la ceruri, ci sa-i inve^e dumnezeieste ca: «Nu este al vostru sa cunoasteji anii §i vremurile, pe care Tatal le-a pus sub stapinirea Sa»; §i ca «ve\i lua putere» 123 . Dar care e puterea Tatalui, alta dedt Fiul? Cad «Hristos e Puterea §i In^elepdunea lui Dumnezeu» (I Cor., 1, 24). XLIX Ded stia Fiul, fiind Cuvintul. Aceasta a indicat-o, zidnd: «Stiu, dar nu e al vostru sa cunoasteji». Dar pentru voi, sezind in munte, am spus spre folosul vostru §i al tuturor: «Nici Fiul nu §tie»-. Cad e de folos voua sa auziti aceasta §i despre ingeri §i despre Fiul pentru viitorii amagitori, ca, chiar daca demonii se vor preface in ingeri §i vor incerca sa va vorbeasca despre sflrsitul lumii, sa nu-i credeji, deoarece ei nu cunosc aceasta. La fel, daca Antihrist, prefadndu-se in Hristos va zice: «Eu sint Hristos»- si va incerca si el sa vorbeasca despre ziua aceea §i despre sfirsrt, ca sa rataceasca pe cei ce-1 aud, amintindu-va de Cuvintul Meu ca nici Fiul nu §tie, sa nu-i credeji 124 . 122. A spus ca om: «Nu §tiu», pentru ca S-a asezat si prin aceasta in locul nostru, care nu avem nici un folos din a sti ziua sfirsitului. A voit sa Se traiasca in privin^a aceasta, ca om. A spus: -«Nu §tiu» pentru a opri curiozitatea fara folos a oamenilor. Daca alta data a spus ca §tie, intre ele nu-i o contrazicere. Caci lucrurile sfirsitului, imprejurarile lui sint asa de deosebite, de duhovnicegti, de complicate, ca desi Hristos le-a infajisat in general, ele nu puteau fi descrise pe masura priceperii oamenilor. Caci nu e vorba de o zi cu o anu- mita data in calendar, ci de o zi in care intimplarile vor fi de natura indescriptibila. Deci a putut spune ca nu §tie pentru ca nu le poate descrie pe infelegerea oamenilor, iar alta data a spus ca stia, spunind aceasta in mod general, neintrind in amanunte care sa fie ca o pre- cizare a zilei. 123. Nu le mai spune acum simplu: «Nu stiu». Caci acum apostolii, vazindu-L inviat, pricepeau ceva din felul sfirsitului. Dar nici acum nu intra in detalii, caci nu pricepeau nici acum acest lucru in mod deplin. De aceea le spune numai ca va fi o zi proprie unor alte trairi, proprie unor timpuri luate in stapinire de Tatal si pentru a caror intelegere vor lua putere de la Duhul Sfint. Caci nu este al vostru, ca oameni, sa infelegeti aceste lucruri. Ve^i lua pe Hristos prin Duhul Lui si veji pricepe intrucitva ceea ce dortyi sa gti^i. Dar aceasta se refera la to^i crestinii care vor avea pe Duhul Sfint lucrfnd in ei. 124. Nil e dat fapturii sa stie dnd va fi sflrsitul, caci aceasta tnseamna sa stie de mai inainte toata dezvoltarea lumii, care nu se face fara o legatura cu Dumnezeu. De aceea a spus si Fiul facut om, in aceasta calitate, ca nu stie sflrsitul, pentru ca sa nu credent nici unei fiinte purtatoare de trup care pretinde ca stie sflrsitul. Credin^a in aceasta prcziccrc produce o mul|imo de tulburdri, mult haos in istorii-. Kir vin din preten|,ia omului ca hc poate face deopotriva cu Dumnezeu in cunoastere. 380 SKlNTUI. ATANASIP, OKI, MARK, Dealtfel nici nu e de folos oamenilor sa cunoasca cind va fi sfirsitul, sau cfnd va fi ziua sfir§itului. Caci cunoscind aceasta vor dispre^ui timpul de plna atunci, asteptind zilele apropiate sfirsitului si vor avea motiv sa se fngrijeasca de ei numai atunci. De aceea a tacut si in privinja sfirsitului fiecaruia prin moarte, ca nu cumva mindrindu-se oamenii cu pretenjia cunostinjei sa inceapa sa fie fara grija in cea mai mare parte a timpului lor 128 . Deci Cuvintul ne-a ascuns amindoua acestea: atit sfirsitul de obste dt si sfirsitul fiecaruia (de fapt in sflrgitul de obste se cuprinde sfirsitul fiecaruia si in sfirsitul fiecaruia se cuprinde sfirsitul de obste) 126 , ca fiin- du-ne acesta necunoscut si mereu asteptat, sa inaintam in fiecare zi ca niste chema^i, intinzindu-ne spre cele dinainte, si de cele dinapoi uitind (Filip., 3, 13) 127 . Caci cine, cunoscind ziua sfirsitului, nu sare peste timpul de la mijloc, ca peste ceva de prisos, iar necunoscindu-1 nu se pregateste in fiecare zi? De aceea a adaugat Mintuitorul la cele spuse: «Priveghea];i, deci, ca nu stiji nici voi in ce ceas vine Domnul vostru» (Matei, 24, 42) si: «ln ceasul in care nu gindiji va veni Fiul omului» (Luca, 12, 40). Deci pentru folosul ce-1 avem din nestiinja 128 , a spus aceasta. De fapt si and spune aceasta, voieste ca noi sa fim totdeauna pregatiji. Caci voi nu sttyi, zice, dar Eu, Domnul, §tiu cind voi veni, chiar daca arienii nu M-asteapta pe Mine, Care sint Cuvintul Tatalui. 125. Daca ar sti cineva cind ii va veni sfirsitul, ar amina indreptarea si cain^a pina aproape de ziua aceea si deci nu ar mai folosi tot timpul viejii pentru aspori duhovniceste. Acela ar devaloriza timpul dat noua de Dumnezeu spre crestere spirituals. 126. Murind fiecare din noi, §tim ca vom muri to|i. 127. Tema «intinderii»- necontenite inainte o va relua sfmtul Grigorie de Nyssa. Dar sfintul Atanasie precizeaza ca inaintarea noastra e provocate de o chemare continua, care atrage fiinte noastra ca un magnet spiritual. Sfintul Maxim a evidenfiat in legatura cu aceasta important «mi§carii»-. Fiin|a noastra ajunge la mai mult, la bine, §i la statornicirea in bine, la ^inta desavirgirii, prin migcare. Dar aceasta pune in relief important timpului. Nu po^i ajunge la o treapta mai inalta a in|;elegerii, a tariei in bine, fara sa fi trecut prin alta mai de jos. In acest sens inspiraj;iile sint legate de momentele succesive ale timpului. Hris- tos nu a voit sa devalorizeze eforturile omului, cresterea lui, inspirapile legate de specifi- cul fiecarui moment al timpului. Sfintul Atanasie vorbeste mai incolo de o sporire a uma- nitafii lui Hristos. Aci se arata sensul istoriei, in care a intrat §i Fiul lui Dumnezeu prin intrupare. Se arata ca istoria e voita de Dumnezeu pentru oameni, ca drum de inaintare a umanitityii spre El. E un fapt care e ajutat si de pronia dumnezeiasca si care arata ca Dum- nezeu nu vrea o via|a a oamenilor in repettyie monotona, ci o vrea ca un motus stabilis spre El, cu riscul de a se manifesta in ea si un «motus instabilis». Dumnezeu ne reveleaza bogatiile Sale spirituale pe rind, pe masura ce ne maturizam prin eforturi in legatura cu toata umanitatea §i cu experienja din timpul parcurs. 128. Nestiinte sfirsitului ne ajuta sa crestem prin eforturi, ca sa ajungem la o tot mai adevarata cunoastere. In eforturile ce le facem spre o treapta noua este intr-un fel o necu- noastere a ei, in altul o oarecare ghicire, o banuiala a ei. O «futurologie»- perfecta ne-ar diminua eforturile libere de a ajunge la cunoastere, la «descoperiri»-. Preten|;ia unei cunoagteri anticipate perfecte a viitorului este expresia concep^iei ca in istorie totul decurge dupa legi fixe: ea nu fine seama de libertatea fiecarui om aducatoare de surprize. TRW CIJV1NTK 1MPOTMVA AWKNIIUK Hi L Deci Domnul, cunoscfnd folosul vostru, mai mult decit voi, a asigurat astfel pe ucenici, si ei inva^i astfel, au indreptat pe tesalonicienii ce aveau sa fie amagtyi in privinia aceasta (II Tes., 3, 2). Dar de vreme ce dusmanii lui Hristos nu se indupleca nici asa, voiesc sa-i intreb si despre acestea, de§i stiu ca au o inima mai impietrita ca a lui Faraon. In rai Dum- nezeu intreaba, zicind: «Adame, unde esti?» (Fac, 3, 9). §i intreaba §i pe Cain: «Unde este fratele tau?» (Fac, 4, 9). Daca socottyi ca El a intrebat pentru ca nu §tia, va alatura^i maniheilor. Caci ei au o asemenea indraz- neala. Iar daca, temindu-va sa va numiji pe fa$a manihei, va sityi sa spu- neji ca intreaba stiind, de ce socottyi absurd sau de mirat, daca Fiul, intru Care intreba atunci Dumnezeu, imbracat in trup, intreba pe ucenici ca om? Aceasta nu o pute^i face decit daca asemenea maniheilor vedep. si in intrebarea pusa atunci lui Adam nestiin^a, ca sa staruiji in relele voastre cugetari. De fapt invin§i in toate, va agitaj;i iara§i pentru ceea ce s-a spus la Luca si care bine s-a spus, dar voi o intelegeji rau. Iar ce este aceasta trebuie sa o aratam, ca sa se vadeasca §i prin aceasta cugetarea voastra sucita. LI Deci spune Luca: «§i Iisus sporea cu in^elepciunea §i cu virsta si cu harul la Dumnezeu §i la oameni» (Luca, 2, 52). Spusa este aceasta. Deci fiindca se poticnesc §i intru aceasta, e de trebuin|;a sa-i intrebam iara§i, ca pe farisei §i saduchei, despre ceea ce zice Luca. Sa incepem deci asa: Iisus Hristos este om ca toji ceilatyi oameni, sau Dumnezeu purtator de trup? Daca e §i el om comun ca ceilalji oameni, va spori ca un om. Asa ginde§te Samosateanul. Si asa gindi|;i in fond §i voi, desi cu numele o negaji de frica oamenilor. Dar daca e Dumnezeu purtator de trup - §i acesta e ade- varul, pentru ca «Cuvintul trup S-a facut» §i fiind Dumnezeu S-a coborit pe pamint - ce sporire avea Cel ce este egal cu Dumnezeu? Sau unde avea sa inainteze Fiul, fiind pururea in Dumnezeu? Caci daca Cel ce e pururea in Tatal inainteaza, ceeste dincolo deTatal, ca sa inainteze de la Acesta mai departe? Deci e bine sa spunem aceleasi pe care le-am spus despre faptul ca a primit §i a fost preamarit. Daca facindu-Se om, a spo- rit, e vadit ca inainte de a Se face om era nedesavirsrt si mai degraba I-a fost trupul Lui pricina de desavir§ire decit El trupului. §i iara§i,dac6 Cel ce era Cuvintul sporea, ce putea deveni mai mare decit Cuvintul gi In^e- lepciunea §i Fiul §i Puterea lui Dumnezeu? Caci acestea sint Cuvintul, de Care daca se poate imparta§i cineva ca printr-o raza, acela devine desa- virsrt intre oameni si deopotriva cu ingerii. De fapt §i ingerii §i arhanghe- lii §i domniile §i toate puterile §i scaunele, imparta§indu-se de Cuvintul, vad pururea fa{a Tatalui Lui 129 . Cum deci Cel ce daruieste altora desavir- 129. In scnsul c4 Fiul e fut.a urfttutfi u TutAlui, dur a'l ch col unit cu Fiul c in ve\n\.U' flllitlrt cu Tatfil ?i c vftzut. 6c TiilAl ca flu. 22U SHNTtll, ATANASIF. CKI, MARK, sirea sporeste El insugi, dupa ei? Caci fngerii au slujit §i la nasterea Lui omeneasca si ceea ce se spune' despre aceasta la Luca se spune pe temeiul slujirii ingerilor. Cum deci poate veni cineva in general, fie si numai la gindul ca a fost simplu om? Sau cum sporea Injelepciunea in intelepciune? Sau cum Cel ce da har altora (precum spune Pavel in fie- care epistola ca prin El se da harul: «Haral Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu to^i'* - II Tes., 3, 14 si in alte locuri), sporea El insu§i in har? Sau sa spuna ca Apostolul minte, sau sa cuteze a spune ca Fiul nu este In$e- lepciunea. Iar daca e Injelepciunea, cum a spus Solomon si cum a scris Pavel, ca «Hristos este Puterea, §i injelepciunea lui Dumnezeu» (I Cor., 1, 24), ce sporire primea Injelepciunea? Ln Oamenii fiind creaturi, pot sa se intinda si sa sporeasca in virtute. Asa a fost mutat Enoh; si Moise crescind s-a desavirsit; iar Isaac s-a facut mare sporind. §i Apostolul zice ca se intindea in fiecare zi spre cele dinainte. Caci avea fiecare unde sa inainteze privind la treapta dinaintea lui. Dar Fiul lui Dumnezeu, fiind unicul 130 , unde avea sa Se intinda? Toate inainteaza privind la El. Dar El, fiind unic, este intra Tatal de la Care nu Se intinde mai departe, §i ramine intru El pururea 131 . E propriu oameni- lor sa sporeasca. Dar Fiul lui Dumnezeu, fiindca nu are unde sa spo- reasca, fund desavirsit intra Tatal, S-a smerit pe Sine pentru noi, ca intru smerenia Lui sa putem creste mai virtos noi. Iar cre§terea noastra nu sta in altceva decit in a ne departa de la cele ce cad sub simjuri si a ajunge la El, la Cuvintul 132 . Pentru ca nici smerenia Lui nu sta in altceva decit in a fi luat trapul nostru. Deci nu Cuvintul, in calitate de Cuvintul, e Cel ce spo- reste, odata ce e desavirsit, din Tatal cel desavir§it, si nu are nevoie de nimic, ci intrucit ii conduce si pe aljii in sporire, s-a vorbit si aci de spo- rire, omeneste. Caci §i sporirea este a oamenilor. De aceea §i Evanghelis- tul uneste sporirea cu virsta. Dar Cuvintul lui Dumnezeu nu se masoara 130. Nu smt mai mulp fii dupa fiinj;a ai lui Dumnezeu, care, deosebindu-se, dupa ei, sa poata Inva^a ceva unul de la altul. 131. Avind singur pe Tatal, are totul. 132. Cuvintul lui Dumnezeu nu inainteaza mai sus de Tatal, sau de dumnezeirea pri- mita de la El, ci coboara la noi din iubire. Dar coborirea nu mic§oreaza dumnezeirea, caci coboara prin asumarea firii noastre, fara a o parasi pe cea dumnezeiasca. Prin aceasta cobortre ni Se face accesibil noua, ca sa putem creste in El. Caci inaltind firea asumata, ne tnal^ si pe noi, care ne unim cu El prin credin^a. Dar inatyarea Lui ca om, si a noastra, nu fnaeamna o separare a Lui de trupul asumat, si a noastra, de trupurile noastre. De aceea fnatyarea Lui nu anuleaza faptul de a Se fi cobortt. Si deci si noi avem de inva^at de la El smerenia. Numai acceptind smerenia, ne inatyam. Totusi prin aceasta ne inatyam de la a vedea in lume numai ceea ce cade sub simjuri. Ea ni se face stravezie in raj;iunile ei unite cu Rapunea suprema din care ele se proiecteaza si astfel noi crestem in sim^irea Cuvintu- lui, ca Cel ce ne cheama la cuvintul nostru responsabil fata de apelul Lui, deci in constiin^a atfrnarii noastre de El. Si prin aceasta ?1 sim^im tot mai intens pe Cuvintul dumnezeiesc si THBI I'UVtNTK IMIKM'RIVA AHIKNII.OH atta cu vfrsta, ci vlrstele sint ale oamenilor. Deci 9! sporirea e a trupului"". Iar crescind trupul, sporea in el 9! aratarea dumnezeirii pentru cei ce vedeau. Si cu eft se descoperea (se revela) mai mult dumnezeirea, cu atit cregtea harul Lui ca om la toft oamenii m . Caci ca prune era purtat pe brafe, iar ajuns baiat a ramas in templu si ii examina pe preoft despre cele din Lege. §i crescind trupul pe incetul, si Cuvintul aratindu-Se in el 138 , e marturisit intii de Petru, apoi de toft, ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Aceasta chiar daca iudeii cei vechi §i acestia de acum i§i inchid ochii cu voia, ca sa nu vada ca «a spori intru in|;elepciune» nu inseamna a spori In^elepciunea insasi, ci a spori mai degraba El omeneste in Ea. «§i Iisus sporea intru Injelepciune §i har» (Luca, 2, 52). Iar de trebuie sa spunem mai adevarat, El insusi sporea in Sine insusi 138 . LIII Dar care e sporirea de care se vorbeste, daca nu, precum am spus inainte, indumnezeirea si harul transmise oamenilor de Injelepciune 1 ", and se desfiinjieaza in ei pacatul si stricaciunea prin asemanare si inru- unirea noastra cu El. Dar la aceasta simjire a Lui ne inatya intrucit S-a coborit la noi si ne-a aratat cum El insusi a raspuns Tatalui, ca om, pentru noi. Jertfa Lui pentru noi ne da pute- rea sa ne jertfim si noi, depasind inchiderea noastra egoista in noi insine. 133. Dar, cum a spus .sfintul Alanasie mai inainte, prin «trup» trebuie sa intelegem intreaga fire omeneasca. Deci cu aceasta sporea Hristos. 134. Cu cresterea in virsta, cresteau mijloacele prin care Se descoperea Cuvintul. Spo- rea in cuvintele prin care vorbea Cuvintul. Sfintul Atanasie pare a spune ca descoperi- rea dumnezeirii sporea pe masura cresterii trupului ca mijloc de comunicare a ei catre cei- lalp oameni. Caci trupul insufle^it e deschis spre Dumnezeu si spre oameni. S-ar putea cugeta aceasta si din afirmarea sfintului Atanasie ca , pe masura cresterii Lui cu trupul, sporea si aratarea harului prin El catre oameni. Dar prin expresia «sporea in El aratarea dumnezeirii» pare totusi sa afirme si o sporire a aratarii dumnezeirii in firea Lui ome- neasca. Aceasta se poate in^elege astfel: crescind El in organele Lui trupesti si in faculta- £le sufletesti, sesiza mai accentuat dumnezeirea in firea Lui omeneasca. El Se descoperea, ca Dumnezeu, Lui insusi, ca om, desi avea unita cu Sine ca om sau cu firea Sa omeneasca, deci adinc imprimata in ea, dumnezeirea Sa, in unirea lor intr-o Persoana. Caci harul in care sporea «la oameni» nu era detasat de umanitatea Sa, fiind o umanitate imprimata de dumnezeire, o umanitate noua, transfigurata, indumnezeita. 135. In edi|;ia din P.G. e data, dintr-un codice, si versiunea: «aratindu-Se pe Sine Sie§i» (tautw), care nu contrazice versiunea: «Se arata pe Sine in el»- (in trup = 4v ai)t), caci §i trupul sau firea Sa omeneasca era a Lui. 136. Aceasta expresie exprima explicarea data la nota 134. El Isi descoperea Siesi, ca om, dumnezeirea ce o avea unita adinc si ipostatic cu firea Sa omeneasca. Kl ca Dumnezeu Se descoperea Siesi ca om. in acest sens era o sporire in descoperirea dumnezeirii in umanitatea Sa, sau descoperirea dumnezeirii Sale in El se realize pe masura cresterii Sale trupesti si sufletesti ca om; dar si invers: la El sporirea umanitatii era puternic ajuUta de dumnezeirea imprimata in umanitatea Lui. 137. Indumnezeirea si harul veneau intr-un fel de la Cuvintul tot mai mult pc masura cresterii Lui in trup. Dar sporirea firii omenesti in ele nu lasa indumnezeirea si harul dela- sate de firea omeneasca, ci aceasta se uratu ch o fire indumne/.t'ita si harul, ca o putcrc ce iradia mai departo din aceasta fire. Si iradiereu ei mai puternlcn in oameni ii indumne- zeieste p<> acestia sau are loe rind fur si ei eforturi ele a ereijte. 384 SKlNI'lll, ATANASIK CKI. MARK. dire cu trupul Cuvintului? Astfel crescfnd El in vlrsta trupului, sporea in trup si aratarea dumnezeirii si S-a aratat tuturor ca este templul lui Dum- nezeu §i ca era Dumnezeu in trup. Iar daca susjin ca Iisus S-a numit Cuvintul facut trup §i refera la El spusa «sporea», sa auda ca nici aceasta nu micsoreaza lumina parinteasca, care este Fiul. Aceasta arata iarasi ca trup S-a facut Cuvintul si a purtat trup adevarat. §i, precum am spus, ca Cuvintul a patimit cu trupul §i a flaminzit cu trupul §i a obosit cu trupul, asa se spune cu dreptate si ca sporea cu trupul. Caci nu s-a savirsit spori- rea de care se vorbeste, aflindu-Se Cuvintul in afara. Caci in El era trupul care sporea si de aceea trupul se numeste al Lui. §i aceasta iarasi, ca si sporirea oamenilor sa fie sigura pentru Cuvintul impreuna existent 138 . Deci nu era nici sporire a Cuvintului, nici trupul nu era In£elepciunea insasi, dar trupul S-a facut corpul Cuvintului. De aceea, precum am spus inainte, nu Injelepciunea in calitate de In^elepciune sporea in Sine, ci omenescul sporea intru In};elepciune 139 , ridicindu-se (unepavapaivov) cite pujin peste firea omeneasca si facindu-se si aratindu-se tuturor ca organ al Ei spre lucrarea dumnezeirii si spre stralucirea Ei H0 . De aceea nici nu a spus «Cuvintul sporea», ci «Iisus», nume cu care S-a numit Domnul cind S-a facut om. Aceasta arata ca sporirea este a firii omenesti, precum am spus inainte. LIV Astfel, precum sporind trupul, se spune ca sporea El insusi pentru f ap- tul ca era trupul Lui, la fel, cele spuse privitoare la cele ce le-a patimit in vremea morjii: s-a tulburat, a plins, trebuie luate in acelasi injeles. Acestia insa, umblind de colo pina colo si sus$inindu-si erezia si prin ele, zic: «Iata ca plingea si zicea: -«Acum sufletul Meu s-a tulburat>-> (loan, 12, 27). 138. «Sporirea», de§i e a umanitajii asumate de Cuvintul, se poate atribui §i Cuvintu- lui, intrudt Cuvintul S-a facut §i ipostasul sau subiectul ei. El Se facea pe Sine, ca Dumne- zeu, cauza sporirii Sale ca om. Chiar in omul obisnuit sint diferite nivele gi nivelul mai Inalt ajuta nivelului mai coborit sa se inatye. Chiar o voin{a buna ajuta trupul sa sporeasca in cele bune. Dar voin|;a buna e cea care asculta de Dumnezeu, deci sta in legatura cu un nivel si mai inalt. 139. Omenescul din Iisus sporea «in in^elepciune» nu numai in sensul ca devenea mai in^elept, ci §i in sensul ca inainta in In|;elepciunea dumnezeiasca aflatoare inel, sau patrundea tot mai mult in Ea, mai bine zis sporea in constiinja ca e unit cu Ea; sau In|;elep- ciunea unita ipostatic cu firea omeneasca Se arata tot mai mult acesteia §i sporea inj;elep- dunea ei §i prin aceasta Se arata tot mai mult §i oamenilor. 140. Omenescul din Iisus, inaintind tot mai mult intru In|elepciunea cu care era unit ipostatic, se ridica nu peste firea lui, ci peste puterile ei, intrudt firea lui omeneasca cu puterile ei devenea un organ tot mai adecvat manifestarii dumnezeirii prin ea sau prin puterile ei. Aceasta o facea §i transparent^ pentru dumnezeirea ce se descoperea prin ea. Transparent^ nu numai privirii cunoscatoare, ci intregii simjiri a iradierii puterii ei de catre fiin|a celor ce veneau aproape. Dar si Hristos Isi sim^ea organele trupesti si sufletesti ridicate peste nivelul lor natural §i umplute de o putere dumnezeiasca. Lucrarea dumne- zeiasca a Intelepciunii straluceste pe fa|,a trupului. TRKI CUVINT1 IMPOTRIVA ARIKNII.UR 385 Si Se ruga sa treaca paharul (Luca, 26, 39). Cum ded, spunlnd El acestea, este Dumnezeu si Cuvintul Tatalui?* Da, s-a sens, o, dusmanilor ai lui Dumnezeu, ca a pims si a zis «M-am tulburat»; si pe cruce a strigat: «Eli, Eli lama sabahtani?*, care mseamna: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?» (Marcu, 15, 34). Si S-a rugat sa treaca paharul. Caci s-au scris acestea. Dar as voi ca si voi sa raspundeji. Caci e necesar sa se raspunda §i la tot ce se opune celor infajisate de voi. Desigur, daca eel ce vorbeste e om simplu, e firesc sa plinga si sa se teama de moarte ca un om. Dar daca e Cuvintul in trup (§i nu trebuie sa obosim a spune pururea aceasta), de cine avea sa Se teama, odata ce e Dumnezeu? Sau pentru ce Se temea de moarte, odata ce era El insu§i via|;a §i a ridicat pe aljii din moarte? Sau cum, zicind: «Nu va teme^i de cei ce ucid trupul» (Matei, 10, 28; Luca, 12, 4), Se temea El insugi? §i cum Cel ce a spus lui Avraam: «Nu te teme, ca Eu cu tine sint» (Fac., 26, 24), si-1 incuraja pe Moise impotriva lui Faraon §i i-a spus fiului lui Navi: «Intareste-te §i te imbarbateaza» (Ios., 1, 6), Se temea El insusi de Irod §i de Pilat? Cum facindu-Se altora ajutor, ca sa nu se teama «Caci Domnul, zice, este ajutorul meu; nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul?»- (Ps. 117, 6), S-a temut El insu§i de stapinitori, care erau oameni muritori? Cum oare, Cel ce a venit impotriva morjii, S-a temut de moarte? Cum nu e absurd §i contrar credinjei a spune ca S-a temut de moarte sau de iad, Cel de Care s-au cutremurat, vazindu-L, porjile iadului? Daca, dupa voi, S-a temut Cuvintul de moarte, pentru ce, vorbind inainte cu mult despre uneltirile iudeilor, n-a fugit, ci, cautat fund, a zis: «Eu sint» (loan, 18, 5)? Caci putea sa nu moara, precunei a zis: «Putere am sa pun sufletul Meu si putere am iara§i sa-1 iau pe el» (loan, 20, 18) §i: «Nimeni nu-1 ia pe el de la Mine» (ibid.,) 141 . LV Deci acestea nu erau proprii firii Cuvintului in calitate de Cuvint. Dar in trupul ce patimea acestea era Cuvintul, o, dugmani ai lui Hristos si iudei nemul|;umitori! De aceea nu s-au spus acestea inainte de asumarea trupului, ci numai and «Cuvintul trup S-a facut» si s-a scris ca s-au spus acestea omeneste. De fapt, Cel despre care s-au scris acestea a inviat El insu§i pe Lazar din mor|;i si a prefacut apa in vin si a daruit orbului din nastere vederea §i a zis: «Eu §i Tatal una sintem«- (loan, 10, 30). Daca deci din cele omenesti iau prilej sa cugete cele smerite despre Fiul lui Dumne- zeu, ba mai virtos II socotesc pe El intreg om din pamint §i nu din cer, pentru ce nu-L recunosc si din cele dumnezeiesti pe Cuvintul cel aflator 141. Sfintul Atanasie expune aci un (fir de dovezi ca HriHtus nu S-a temut de moarte ca Dumnezeu. 3Bfi ^ HKlNTtJU ATANA8IK OKI. MARK in Tatal si nu leapada necredinfa lor? Caci pot vedea cum Cel ce savir- seste acele fapte este Acelasi care-Si arata si trupul patimitor lasindu-1 sa plinga §i sa flaminzeasca, aratind in el cele ale trupului. Caci din cele de felul acesta facea cunoscut ca, fiind nepatimitor, a luat trup patimitor, iar din faptele Sale (dumnezeiesti) Se arata pe Sine ca fiind Cuvintul lui Dumnezeu, Care S-a facut om. De aceea a zis: «Iar daca nu crede^i Mie», vazindu-Ma imbracat in trup omenesc, «crede$i macar faptelor Mele, ca sa cunoaste^i ca Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine» (loan, 10, 38). Foarte mare neruginare §i hula arata du§manii lui Hristos and auzind: «Eu §i Tatal una sintem» (loan, 10, 30), se straduiesc sa rastalmaceasca in^elesul acestei spuse si sa imparta unitatea Tatalui si a Fiului, iar and aud ca a plins, a asudat, a patimit, nu-L vad pe El in trup, ci din acestea II coboara in creajiune pe Cel prin care s-a facut creajiunea. In ce se mai deosebesc atunci acestia de iudei? Precum aceia, hulind, socotesc faptele lui Dumnezeu ca ar fi ale lui Beelzebul, asa si acestia, socotind pe Domnul care le lucreaza acestea intre creaturi, vor fi supusi aceleiagi osinde ca aceia. LVI Auzind ei: «Eu si Tatal una sintem», ar trebui sa injeleaga ca una este duninezeirea Lui si a Tatalui si ca El e propriu fiin^ei Tatalui; iar auzind ca a plins si cele asemenea, sa le socoteasca proprii trupului. Din amin- doua au prilejul binecuvintat sa vada ca unele s-au scris despre El ca Dumnezeu, iar celelalte se spun pentru trupul Lui omenesc. Caci nici ale trupului nu s-ar fi savirsit in afara trupului, daca n-ar fi luat trup strica- cios §i muritor. Caci muritoare a fost Sfinta Maria, din care a fost isi trupul Lui. De aceea a fost necesar ca aflindu-Se EMn trup supus patimilor si pKnsului si oboselii, sa se socoteasca ale Lui impreuna cu trupul si aces- tea, care sint proprii ale trupului. Deci daca a plins si S-a tulburat, nu Cuvintul in calitate de Cuvint era Cel ce plingea si Se tulbura, ci acestea erau proprii trupului. Si daca Se ruga sa treaca paharul, nu dumnezeirea era cea infricosata, ci era proprie omenitafii Lui aceasta patimire, ca si spusa: «Pentru ce M-ai parasit?>^ (Marcu, 15, 34). Dar evanghelistii le-au declarat iarasi, potrivit celor spuse inainte, ale Lui, desi El nu patimea nimic, intrucit Cuvintul era nepatimitor. Erau ale Lui, fiindca Domnul insusi S-a facut §i om si acestea se spun cS sint facute de El ca om, pentru ca, despovarind El trupul de patimi, sa-1 faca liber de ele 142 . De aceea nici 142. Suportindu-le cu taria rabdarii, le-a biruit §i deci a u§ur at trupul de ele, sau 1-a eli- berat. Astfel, faptele dumnezeiegti §i patimirile omene§ti alcatuiesc un paradox, in care par^ile parute contrare nu se lupta totusi intre ele, ci conlucreaza la realizarea scopului co- mun al eliberarii firii de patimiri §i de moarte. Caci taria dumnezeiasca mareste rabdarea omeneasca spre biruirea afectelor si a mortii. Punerea patimirilor pe seama Cuvintului pe motiv ca si le-a facut «proprii» e reluata de Maxenjiu «scitul« si de Leon^iu de Bizanf . TKEI CWVINTB IMWITKIVA AMRNII.OH 387 nu poate fi parasit de catre Tatal Domnul care este In El pururea, nici inainte de a spune aceasta, nici dnd o spune. Nici nu e fngaduit sa se spuna ca era infricat Domnul, de Care s-au mspaimintat portarii iadului, lasind sa iasa pe cei Jmuji in el. Si tot de aceea mormintele s-au deschis §i multe trupuri ale sfinfilor au inviat §i s-au aratat la ai lor (Matei, 27, 53). Sa taca deci tot ereticul si sa se teama sa spuna ca S-a infricat Domnul, Cel de care fuge moartea ca un balaur si dracii se cutremura si marea se inspaiminta. Caci pentru El se deschid cerurile si toate puterile salta; si spunind El: «Pentru ce M-ai parasit? », Tatal arata ca a fost pururea si era §i atunci intru El. Caci pammtul, cunoscmd pe Stapinul ce graia, indata s-a cutremurat si catapeteasma s-a rupt si pietrele s-au despicat si mor- mintele, precum am spus inainte, s-au deschis, iar morjii din ele s-au sculat. Si ceea ce e minunat, e ca cei ce erau atunci de f a$a §i mai inainte II tagaduisera, vazind pe urma acestea, marturisesc: «Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu este Hristos !»- LVH In ce priveste cuvintele: «De este cu putinja sa treaca paharul» (Matei, 26, 30), aflaji cum le-a spus acestea, certind pe Petru: «Nu cugefi cele ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor» (Marcu, 8, 33). Caci voia ceea ce se ruga sa nu-i vina si pentru care venise. §i era propriu Lui sa vrea, caci pentru aceasta a venit. Insa era propriu trupului sa-i fie frica 143 . De aceea ca om a 143. Un exemplu de paradox in care contrariile conlucreaza. Daca nu i-ar fi fost trupu- lui frica, nu s-ar fi putut manifesta taria voin);ei care a invins frica si prin care de fapt a biruit-o. Daca Cuvintul a biruit frica nelasind-o sa invinga, e pentru ca a avut-o de fapt. Dar in taria cu care a invins frica reala, era totu§i prezent ajutorul dumnezeiesc. In acest sens se poate in^elege si cuvintul despre parasirea Lui in vremea chinurilor de pe cruce. Daca n-ar fi avut sentimentul parasirii, n-ar fi sim^it toata spaima morj;ii si deci nu s-ar fi aratat nici toata taria in biruirea spaimei. Dar in taria cu care o invinge e prezent totusi ajutorul dumnezeiesc. Pe de alta parte la invingerea ei prin rabdare are o contribute si mila Lui fa^a de oameni, stiind ca aduce o jertfa pentru ei, precum in faptul ca Tatal II lasa sa sufere aceste chinuri se arata mila Tatalui fa);a de oameni, care izvoragte din iubire. Dar nu simplu aceasta mila ii face pe oameni ca, induiosa^i de ea, sa se intoarca de la pacat si deci sa scape de moarte, ci mila e doar un impuls generos care-L face pe Fiul lui Dum- nezeu sa Se faca om si sa accepte moartea pentru ei (iar pe Tatal, sa fie de acord), ca biruind-o sa scape umanul de ea. Victoria asupra mor|:ii se objjjie prin incordarea rabdarii omenesti, intarita de puterea dumnezeiasca, de a suporta §i invinge frica de ea, putere manifestata din mila. In expresia «cu moartea pe moarte a calcat» nu se injelege moartea pe care Hristos a rabdat-o doar ca un prilej exterior de a invinge moartea, ci ca o mcordare uriasa de a o suporta, care reprezinta o nespusa tarie prin care va birui. In Occident nu s-a in^eles acest lucru; se crede ca Hristos e invins total prin moarte si e inviat de catre Tatal, pentru ca a primit-o din ascultare fa^a de El. Nu se vede legatura interioara intre puterea din mila aratata in suportarea mor^ii, si deci intre taria cistigata prin aceasta de firea noastra, si victoria asupra ei. In ideea ca moartea n-ar fi fost prea tare simjita, ci ar fi fost ceva mai mult exterior, cum apare uneori intr-un Iisus care Se odihneste linistit pe cruce, retras in dumnezeirea Lui, iarasi nu se exprima tot sensul expresiei «cu moartea pe moarte a calcat». De fapt pe cruce se intilnesc doua porniri puternice care, degi par ca se opun una alteia, de fapt conlucreaza la realizarea aceluiasj scop: frica omeneasca de 388 .HFtNTIIL ATANASIE CK1, MAKE spus acest cuvint. Si amindoua acestea s-au spus de catre El, ca sa arate ca Dumnezeu £nsu§i o voia, dar fadndu-Se om avea un trap temator §i pentra aceasta amesteca voia Lui cu slabiciunea omeneasca, pentru ca, desfiin|ind-o pe aceasta, sa faca pe om indraznet; faj;a de moarte 144 . lata deci un lucru cu adevarat minunat (paradoxal): Cel pe care dusmanii lui Hristos ll socotesc vorbind cu frica, ii face pe oameni indrazne^i §i fara teama fa$a de ceea ce se socoteste ca El avea frica. De aceea fericijii apos- toli, mtariji de aceste cuvinte, au dispre|;uit dupa El moartea, in asa fel ca nici nu mai aveau grija de cei ce-i judecau, ci spuneau: «Se cade sa ascul- tam mai mult de Dumnezeu decit de oameni» (Fapte, 5, 20). Iar ceilalja sfinfi mucenici indrazneau asa de mult incit socoteau mai virtos ca se muta la viaja decit ca sufera moartea. Deci cum nu e absurd sa se admire barbatia slujitorilor Cuvintului, iar de Cuvintul insu§i sa se spuna ca I-a fost frica, daca prin El aceia dispre- *,uiau moartea? Din hotarirea §i barbatia atit de neclintita a martirilor se arata ca nu dumnezeirea era cea care se temea, ci ca Mintuitorul a inlatu- rat frica noastra. Caci precum a desfiinjat moartea prin moarte §i toate cele omenegti prin fapte omenesti, a§a, prin ceea ce se socoteste ca era la El frica, a inlaturat frica noastra §i a facut pe oameni sa nu se mai teama de moarte 145 . Deci a spus acestea §i in acela§i timp le-a trait. Caci era al omului sa zica: «Treaca paharul* si: «Pentru ce M-ai parasit?» Dar dum- nezeiegte facea sa se acopere soarele §i sa se scoale mor^ii. §i iara§i zicind omenegte: «Acum sufletul Meu s-a tulburat»- (loan, 12, 27), spunea §i dumnezeie§te: «Putere am sa pun sufletul Meu §i putere am sa-1 iau iara§i» (loan, 10, 18). A se tulbura este propriu trupului. Dar a avea putere sa puna §i sa ia sufletul and voieste nu'mai e propriu omului, ci puterii Cuvintului. Caci omul nu moare prin puterea sa, ci prin necesita- tea firii §i fara sa vrea. Dar Domnul fiind El insu§i nemuritor, insa avind trap muritor, avea putere, ca Dumnezeu, sa Se desparta de trup §i sa-1 reia pe acesta iara§i and voie§te. Despre acestea zice §i David in psalmi: amenin^area nimicului §i taria ei de a mfrunta, ajutata de Dumnezeu, aceasta frica in toata taria ei. Trebuia ca frica sa^e manifeste deplin, pentru ca sa fie invinsa cu adevarat atit ea, eft si moartea. Era in El si frica si voin^a de infruntare a fricii. 1 44. Unind voia omeneasca intarita de cea dumnezeiasca, de a rabda moartea ca om, a copleait frica si slabiciunea omeneasca in fa^a mor^ii, sau taria mor^ii, pregatind invierea. 145. Sfintul Atanasie pare sa suspna in acest capitol ca frica lui Hristos era numai socotita (vouiZopivn) fricS si de fapt El n-a avut o frica reala; daca mucenicii n-au avut o frica de moarte, nici Hristos nu a avut. Dar cuvintul grecesc poate insemna si ca frica nu e considerata atit de tare, ca sa nu poata fi invinsa, ca sa aiba ultimul cuvint. Din alte cuvinte ale sffntului Atanasie se vede ca el admite o frica reala a lui Hristos. Altfel de ce ar mai fi aratat Iisus ca se ruga cu sudori de singe? El a avut o frica reala, ca sa invinga de fapt frica. Dar martirii intemeiaji pe exemplul Lui biruitor al mor^ii si pe puterea ce le vine din Hristos eel Inviat au putut sa nu mai aiba frica, intrucit moartea a fost invinsa in insasi radacina ei. TMH CUVINTH iMWriKIVA ARItSNIUM 989 «S& nu lasi sufletul meu In iad, nici sa dai pe eel cuvios al Tau sa vada stri- caciune* (Ps. 15, 10). Cad se cuvenea ca trupul care era stricacios sa nu mai ramma muritor din pricina firii lui, ci sa se faca, din pricina Cuvintu- lui care 1-a fmbracat, nesupus stric&ciunii. Fiindcfi precum El, lumd tru- pul nostru, a imitat ale noastre, asa noi, primindu-L pe El, ne fmpartasim de nemurirea Lui 148 . Lvni Deci in desert se prefac arienii ca se smintesc si cugeta lucruri mici despre Cuvintul, pentru ca s-a scris ca S-a tulburat §i a plins. Ei se arata ca neavind nici simjire omeneasca odata ce nu cunosc firea oamenilor si cele proprii acestora. Ar fi trebuit ca din acestea mai virtos sa se minu- neze ca Cuvintul Se afla intr-un astfel de trup patimitor si nici nu impie- dica pe uneltitori, nici nu se razbuna impotriva celor ce-L ucideau, de§i putea, Cel ce a impiedicat pe aljii sa moara, sau murind i-a inviat din morfi 147 . Dar a ingaduit trupului Sau sa patimeasca. Caci pentru aceasta a §i venit, cum am spus inainte, ca sa patimeasca cu trupul si drept urmare sa se faca trupul nepatimitor §i nemuritor 148 ; §i pentru ca, precum am spus de multe ori, intrucit batjocurile si toate cele ce ni se intimpla, ajun- gind la El, sa nu se mai atinga acestea de oameni, ci sa fie desfiin^ate cu totul de catre El §i ca urmare ei sa ramina in veac nestricaciosi, ca temple ale Cuvintului 149 . 146. El a luat trupul nostru patimitor si muritor ca, rabdindu-le acestea intarit de puterea dumnezeiasca, sa putem lua noi acest trup intarit prin prezen|;a lui Dumnezeu si asa sa scape si trupul nostru de patimi si de moarte. 147. Deci Cuvintul a ingaduit trupului Sau sa patimeasca real, refinind puterea Sa dumnezeiasca de a opri patimirea din trup, sau de a o face mai pu^in sim^ita. Dar in rabda- rea cu care trupul Lui suporta patimirea, se manifesta totusi in alt mod puterea dumne- zeiasca. Puterea dumnezeiasca intarea umanul ca sa invinga real neputinjele sale si moartea, nu ca sa le ocoleasca. Facea din puterea Sa dumnezeiasca un mijloc de a intari omenescul raminind omenesc, nu de a scapa de omehesc. Hristos inaltlndu-1 in Dumne- zeu, confirma valoarea omenescului, nu o anuleaza. Omenescul ramine astfel etern, dar ridicat in sinul dumnezeirii. Arienii nu Jineau seama de experienja celor proprii oameni- lor, pe care le-a luat in mod real Fiul lui Dumnezeu si pe care numai suportindu-le in mod real le-a putut ridica din starea lor de slabiciune, intarind omenescul, din izvorul nesfirsit al viejii dumnezeiesti. 148. Patimind se face trupul nepatimitor si nemuritor, nu ocolind patimirea si moar- tea. Caci prin patimirea rabdatoare creste puterea omeneasca si la aceasta tarie isi aduce contribujia si taria dumnezeiasca. Hristos spunind pe cruce: *>Dumnezeul Meu, Dumne- zeul Meu, pentru ce M-ai parasit?», a in^eles prin parasire si aceasta ingaduire data ome- nescului de a-si trai suferin^a, pentru ca, suportind-o prin rabdare ca pe una traita real, sa o invinga. Caci o suferinja, odata rabdata, face si ea omenescul trecut prin ea mai ome- nesc. Bloy a spus: -«Souffrir passe, avoir souffert ne passe jamais-*. §i acest omenesc sen- sibilizat il vrea Dumnezeu, ca transparent pentru El. 149. Toate cele ce ating pe oameni, intrudt |;in de trup, au ajuns prin trupul Lui pina la El ca ipostas dumnezeiesc al trupului si de aceea le-a stins puterea (ca slabiciuni), ca sa nu mai aiba putere nici asupra lor, intrucit umanitatea lor atinsa de ele a fost intarita de Cel ce, Dumnezeu fiind, S-a facut ipostasul firii omenesU indeobste. Se afirma aci o tainicft a»0 SrlNTlIt, ATANABIK CM, MARE Daca dugmanii lui Hristos ar fi in^eles acestea astfel, ar fi recunoscut seo- pul urmarit de Biserica, ca o ancora a credin^ei gi n-ar fi naufragiat de la credinjA, nici n-ar fi cazut in atita neruginare, indt sa se impotriveasca gi celor ce, cazind ei, voiesc sa-i ridice, ba sa-i socoteasca mai virtos dug- mani pe cei ce-i indeamna la dreapta credinja. Dar precum se vede, ereticul este cu adevarat viclean §i are inima stri- cata gi aplecata spre necredinja in toate privinj;ele. Caci iata, fiind res- pingi in toate gi arata^i goli"fi de orice in};elegere, nu se rugineaza, ci ca fiara numita de miturile eline «hidra», dupa ce sint ucigi §erpii dinainte, nagte afyi §erpi, intrecindu-se cu ucigatorul lor prin nasterea altora, aga §i du§manii §i uritorii lui Dumnezeu, plingind suflete§te pe ruinele argu- mentelor ce le-au folosit, nascocesc alte §i alte argumente prostesti. §i socotind ca adevarul e dusman al lor, nascocesc noi obiecfii impotriva lui, ca sa se arate prin toate §i mai du§mani ai lui Hristos. LIX Caci dupa alitea dovezi impotriva lor, de care ru§inindu-se ar fugi §i diavolul insusi, tatal lor, nascocesc alte argumente, pe care le mormaie, unora soptindu-le, altora biziindu-le ca niste mu§te, zicind: «Fie, acestea le tilcutyi a§a §i birui|;i prin rajionamente si dovezi. Dar trebuie sa recu- ttoa§te|;i ca Fiul a fost nascut de Tatal prin intense §i voin^a». Iar prin aceasta amagesc pe mul|i, punind in fa];a inten^ia §i voin|a lui Dumnezeu. Daca ar spune careva dintre cei credinciosi aceasta mai simplu, spusa aceasta n-ar trezi nici o banuiala, in|elegerea drept-credincioasa invin- gind rostirea mai simpla a cuvintelor. Dar cuvintele sint ale ereticilor, iar spusele ereticilor trezesc banuiala. Caci, precum s-a scris: «Cei necredin- ciogi raspindesc vicle§uguri» §i «Cuvintele lor sint viclene» (Pilde, 12,5); §i chiar daca aproba ceva o fac dintr-o inima corupta. De aceea sa cerce- tam §i spusa aceasta, ca nu cumva, dupa ce au fost respinsi in toate, sa fi riascocit, ca hidrele, vreun cuvin^el nou, ca printr-o astfel de vorbire mestegugita §i printr-o aparen|a de probabilitate sa-§i semene iaragi, in alt mod, necredinja l° r - De fapt eel ce zice: «Fiul a fost nascut prin voin]a» spune acelasi lucru cu: «A fost dndva cind n-a fost» gi cu: «Fiul a fost facut din cele ce nu sint (din nimic) gi este deci creatura». Dar fiindca spunind acestea au fost facu|i de rugine, incearca acum viclenii sa afirme acelagi lucru altfel, sco- Jfnd in fa^a *-> (ibid., 11) si: «Sa facem pe om» (ibid., 26), socotesc, precum am spus si in cele dinainte, ca arata voinja Celui ce le-a facut pe acestea. Caci Creatorul voieste sa faca cele ce nu erau, ci se fac dupa aceea din afara. Dar pe Cuvintul Sau propriu, nascut prin fire, nu-L voieste inainte. Caci in (prin) El face Tatal toate celelalte cite le voieste. $i in 152. Ceea ce e facut prin voinja e inferior celui ce o face. Deci daca Fiul e facut prin voin^a, e inferior Tatalui. Mai ales cind voinja cuiva nu are nevoie de nimic pentru a face ceva, acel ceva e cu totul inferior lui. Dar arienii spunind totu§i ca Fiul e nascut prin voinja Tatalui, sau primul nascut, se aflau intr-o totala contradic|;ie. In acest caz Fiul nu mai depinde numai de voinfa Tatalui, ci si de fiinfa Lui. Iar daca toate sint nascute la fel cu Fiul, intre fiinfa Tatalui si toate cele ce exista nu mai e nici o deosebire de esen^a. Prin aceasta rolul voinjei Tatalui slabeste. Toate ar emana din El ca dintr-o esen|a. Prin voin);a ei inje- legeau mai mult un impuls orb si involuntar. Dar atunci, de unde raponalitatea ce exista in lume? In acest caz nici Fiul nu Se mai bucura ca Unul Nascut de o atenjie constienta deosebita din partea Persoanei care-L naste ca Tata, nici persoanele create nu se mai bucurft de o aten^ie constienta din partea Creatorului. In acest caz, nu mai e Cineva care sa poat& mintui persoana de dispari^ia din nou a ei in esenja fundamentala. E mai mare lucru sa fie oameni crea^i de o Persoana iubitoare prin voin^a, dedt sa fie emana^i dintr-o esen^a impersonala, care nu le ofera nici o atenj;ie si nici o perspectiva de desavirsire in comuniu- nea iubirii. Arienii, in fond, confundau cele facute, cu Fiul eel Unul Nascut, in sens pan- teist. Deci nu cunosteau un Dumnezeu in comuniunea interpersonala din eternitate si superior prin fiin^a eterna celor create de El din nimic. Contrar parerii lui Spassky nici arianismul nu facea propriu-zis o deosebire intre necreat si creat. Se afla tot pe linia gnos- ticismului. TUKI CUVWTK tMfdTRIVA AKIRNII.OK 3U3 (prin) El lucreaza, cum zice Iacov, apostolul, fnvafind: «Voind ne-a nas- cut pe noi prin Cuvfntul adevarului>* (Iacov, 1, 18)"". Deci voin(a lui Dum- nezeu cu privire la toate cele facute gi renascute este in Cuvintul, intru Care si face §i rena§te pe cele ce socoteste de bine. Aceasta o spune iarasi Apostolul, scriind celor din Tesalonic: «Caci aceasta este voia lui Dumne- zeu in Hristos Iisus pentru noi» (I Tes., 5, 18) 154 . Iar daca Cel in (prin) care le face e §i voia Tatalui, cum poate sa Se faca §i El prin intense si voinfa? Caci daca §i El S-a facut prin voinja ca noi, e necesar ca si voinj-a privi- toare la El sa fie in alt Cuvint oarecare, prin care Se face §i El. Pentru ca s-a aratat ca voinja lui Dumnezeu nu e in cele ce se fac, ci in Cel prin care se fac toate fapturile 155 . Apoi fiindca este acelagi lucru sa se spuna ca e «prin voinJ£» §i ca «era cindva and nu era», ajunge sa se spuna al doilea lucru. Dar ru§ina}i pentru ca prin aceasta indica timpuri, sa injeleaga ca §i spunind «prin voin$a» indica timpuri inainte de Fiul 156 . Caci cele ce nu au existat cindva au fost mai intii voite, ca in cazul tuturor creaturilor. Iar daca Cuvintul este Ziditorul creaturilor, iar El exista impreuna cu Tatal, cum poate premerge Celui ce e etern existent faptul de a fi fost voit, ca unuia ce nu exista? Caci daca Ii premerge voinja, cum sint in El toate? 1S7 153. Se refera la nasterea de sus prin Fiul cel intrupat, la aducerea in general la exis- tenja. Principalul e ca prin Acela§i Cuvint ne creeaza Dumnezeu si ne naste la o viaja noua in El. 154. Voia lui Dumnezeu, care in greceste se exprima prin acelasi cuvint prin care se exprima «sfatul»-, e comunitara, nu arbitrara. E ca si hotarirea noastra cea buna, care se ia printr-un sfat cu altul, sau Jinind seama si de altul. O voie in izolarea spirituals totala, ca o manifestare arbitrara absoluta, nu poate fi cugetata. Ea e un capriciu. In ea nu e nici un pic de iubire. Iar in acest caz trebuie presupusa vreo lege interna care determina paruta hota- rire proprie. E un fel de definire de sine a ceva ce se simte silit sa iasa din indefinitul pro- priu, ca dintr-un fel de nimic (Jakob Bohme). Dar intrucit aceasta necesitate este sadita in acel ceva, definirea trebuie sa se faca din veci. Pe de alta parte, daca defmirea nu se arata decit intr-o realitate imperfecta, acel ceya trebuie sa fie §i el imperfect. Fara o voie luata in comuniune, deci fara un Fiu pe care II are Tatal deosebit de lume, nu exista decit pan- teismul relativist §i fara sens. A fi creafi si renascufi de Tatal unui Fiu, pentru a fi asezafi In Fiul, inseamna pentru oameni a fi primtyi §i ei in iubirea Lui fa^a de Fiul si a-L iubi gi ei im- preuna cu Fiul. 1 55. In cel ce e facut exclusiv prin voia altuia, nu se afla nici o f arima de voie prin care ar veni la existenja sau ar da si altora existen^a. Voinja cu privire la ele si la altele care se fac este exclusiv in Cel prin care ele sint facute. Daca Fiul ar fi facut si El de Tatal, n-ar fi in El nici o voie. Deci n-ar putea contribui in mod voluntar la aducerea celorlalte la existenja, ci ar fi doar un instrument pasiv al altcuiva sau al vreunei legi. 156. A fi prin voinja cuiva inseamna a fi un timp inainte de a fi; a fi prin voin^a aceluia inseamna a pune un timp intre cel prin care este cineva si cel ce era prin acela. Numai la oameni este aceasta, pentru ca omul nu are puterea de a naste decit dupa o maturizare fizi- ca. In esen^a eterna nu se poate cugeta insa o maturizare. Timpul in panteism fsi pierde orice semnificat;ie reala §i orice valoare, desi totul decurge intr-un timp etern. Daca esen(a exista din eternitate, din eternitate au trebuit sa emane din ea toate. Numai Persoana sau comuniunea personala poate da, prin voin^a, o realitate si o valoare si timpului, pentru ca il distinge de eternitate. 157. In cazul neexistenfei Fiului ca Unul naacut, nu mai e o deosebire intre nasterp gi facere, ci acestea se confunda in procesul omanarii sau nl producrrli involuntary a tuturoi' de catre esen^a t?terna. 394 SHNTUl, ATANAHIK CKI, MAKE In acest caz Insusi Fiul este, prin voin^a, nascut ca unul din toate, precum si noi ne-am facut fii prin Cuvfntul adevarului. Deci e necesar sa cautam, precum s-a zis, alt Cuvint, prin Care si acesta s-a facut si s-a nascut impreuna cu toate pe care le-a voit Dumnezeu 158 . LXH Dar daca exista un alt Cuvint al lui Dumnezeu, va fi §i acesta facut prin Cuvint. Iar daca nu este altul (§i nu este), ci toate s-au facut prin El, cite a voit Tatal, oare nu se dovedeste aceasta o rautacioasa nascocire cu multe capete? Caci fund facuji de ru§ine pentru ca numesc Cuvintul fap- tura §i creatura §i spun ca Cuvintul lui Dumnezeu nu era inainte de a Se naste, II arata in alt mod iaragi creatura, vorbind de voinja §i zieind: *Daca n-a fost facut prin voinJ;a, urmeaza ca Dumnezeu L-a avut pe Fiul din necesitate §i fara sa voiasca». Dar cine L-a supus necesita|ii, o, prea- viclenilor, care atrageji toate spre erezia voastra? Ei vad ceea ce e opus voinjei. Dar nu vad ceea ce e mai mare §i superior ei. Caci precum se opune voinjei ceea ce e contrar voin^ei, asa se sUprapune §i premerge voin^ei ceea ce e dupa fire 159 . Casa §i-o face cineva voind; dar pe Fiu II na§te dupa fire. Si ceea ce e facut prin voinj;a a inceput a se face §i e in afara de eel ce face. Dar Fiul este Nascutul propriu al fiin^ei Tatalui si nu e in afara de El. De aceea nu voieste in privinja Fiului, ca sa nu para ca voieste si in privin|a Sa 160 . Deci pe cit e de superior Fiul creaturii, pe atita e de superior ceea ce e dupa fire voinjei 161 . Auzind ei aceasta, ar trebui sa nu socoteasca ceea ce e dupa fire ca facut prin voinja. Dar uitind ei ca aud vorbindu-se despre Fiul lui Dumnezeu, indraznesc sa cugete opozijii omenesti in Dumnezeu, adica vad in El o necesitate contrara voinjei, ca sa nege ca exista un Fiu adevarat al lui Dumnezeu 162 . Dar sa ne raspunda: 158. Daca-i premerge cuiva o voinja, ii premerge si subiectul voinfei. Caci nu exista voinja nepurtata de cineva care este. 159. A fi mai presus de voinja nu inseamna a fi contrar voinjei, ci a fi prin firea pro- prie, in care e implicata si voinja ei de a fi si de a lucra asa cum este conform ei. De fiinta adevarata, desavirgita a lui Dumnezeu fine voinja proprie. Dar si de fiinja oamenilor ca fiinje con§tiente. Insa voinja lor e din voinja lui Dumnezeu odata cu fiinta lor. Aceasta idee a dezvoltat-o sfintul Maxim Marturisitorul. Nu exista fiinta constienta incremenita sau miscata fara voie. 160. Daca Tatal ar produce pe Fiul prin voinja, S-ar produce §i pe Sine prin voinja, caci Fiul are aceeasi fiinta, deci si aceeasi voinja cu Tatal. 161. Deci nasterea Fiului nu e un act al voinjei, dar nici contrar ei. Dar in El relajia Intre fiinja si voinja e un mister. 162. Arienii admit in Dumnezeu o opozijie intre voinja si fiinta, ca, socotind pe Fiul produs prin voinja, sa nu-L yada nascut prin necesitate. In Dumnezeu nu exista insa o opozijie intre voinja si fiinja. In fiinja e implicata voinja, dar voinja poate lucra si fara a da ceva din fiinta, de§i la Dumnezeu nu lucreaza contrar fiinjei, cum se intimpla uneori la oameni.'care nu au fiinta prin ei. La oameni, ceea ce e prin fiinta nu e intru totul §i prin IKKI HUVINTK IMPOTHIVA AKIKNIM )K 3IM A fi Dumnezeu bun si milostiv e propriu voinfcei sau nu e propriu voin(ei? Daca e prin voinj,a trebuie admis ca a fnceput sa fie bun si e cu putin^a sa nu fie bun. Caci e propriu voin}ei si alegerii sa se apiece In amindoua par- ole si aceasta e o patimire a firii rationale. Dar daca vazindu-se absurdi- tatea acestora, se va zice ca El nu e bun si milostiv din voinja, sa se vada cele ce urmeaza din aceasta: Ca e bun in mod necesar si fara voie; dar cine Ii va impune Lui aceasta necesitate? Iar daca e absurd a atribui lui Dumnezeu necesitatea si de aceea El este bun prin fire 163 , cu atit mai vir- tos §i mai adevarat este El Tatal Fiului prin fire, §i nu din voinfa. LXIII Dar sa ne spuna si aceasta (caci vreau, spre ru§inarea lor, sa mai adaug §i aceasta intrebare mai indrazneaja, dar doritoare sa ajute dreptei credinje; iarta-ma, Doamne!): Tatal insusi exista intenjionind mai intii, apoi voind, sau inainte de a voi? Caci daca indraznesc sa spuna acestea despre Cuvintul, trebuie sa auzim si raspunsul lor la intrebarea aceasta, ca sa stie ca aceasta indrazneala II atinge §i pe Tatal. Deci de vor spune, odata ce au spus despre Fiul ca e din voinja, ca §i Tatal e Tata din voinfa, ii vom intreba: ce era inainte de a voi, sau ce a avut mai mult, cum zicejj voi, dupa ce a voit? Iar daca aceasta intrebare e absurda §i fara temei, si nu e ingaduit peste tot a grai astfel de lucruri (caci ne ajunge sa auzim numai despre Dumnezeu, ca sa stim si sa injelegem ca El este Cel ce este), cum n-ar fi nerajional sa se cugete asemenea lucruri despre Cuvin- tul (Logosul) lui Dumnezeu si sa se vorbeasca despre intense §i voin^a? Caci ajunge doar sa auzim despre Cuvintul, ca sa stim §i sa in|;elegem ca Dumnezeu, Care nu exista din voinja, are pe Cuvintul propriu nu prin voinja, ci prin fire. §i cum nu intrece orice nebunie chiar numai a cugeta ca Insu§i Dumnezeu intenjionaza §i gindeste §i alege §i voieste si Se indeamna pe Sine ca sa nu fie fara Cuvint si In^elepciune (nerajional §i neinfelept), ci sa aiba Cuvint §i Inj;elepciune? 164 Caci trebuie sa Se gin- voinj;a, nici totdeauna conform cu ea. Arienii vor sa vada pe Fiul ca produs al voinfei, socotind ca ceea ce e prin fiin^a in Dumnezeu este prin necesitate. La Dumnezeu insfi nu e o voin^a opusa necesitajii si invers. Totul in El e libertate, dar nu o libertate opusa fiintei. Dumnezeu e desavirgit «Cel ce este>->- §i, prin aceasta, desavirsit liber. Jakob Bdhme si, ala- turi de el, Berdiaev afirma ca in voin^a este un paradox: pe de o parte ca iese prin ea fnsasi din nimic, pe de alta ca este in ea insasi, ca sa poata iesi din nimic. De fapt voin^a nu poate fi din nimic, odata ce exista ca voin^a. La baza existen):ei ei nu se poate distinge Intre a fi si a voi. Aceasta e propriu in general persoanei, desi persoana umana mai intii este (prin atyii, sau prin Altul), ca sa poata voi. Dar in temelia existen^ei, a fi nu poate fi anterior lui a voi. Ea e Persoana prin excelen^a. La Ea a fi coincide cu a voi. Nici una nu precede. 163. Dumnezeu fund bun, nu e nici din necesitate, nici dintr-o voin^a, care ar putea fi si contrara firii. El e bun prin fire, careia nu-i este contrara voinfa. Caci voinfa n-ar putea fi contrara firii Lui. Aceasta nu ar fi o voinfa. 164. E absurd a zice ca Dumnezeu inten^ioneaza si voieste sa Se faca gfnditor. E absurd a zice ca Cel ce nu o Tata din veci intcnponcaza lu un moment dat sa Se faca Tula. E HWi SFtNTUI. ATANAJtft CBL MARK deasca sa cugete despre Sine insuji Cel ce voieste sa cugete despre Cel propriu fiin^ei Sale. Deri, fiind atit de absurda o astfel de cugetare, e bine-credincios a spune ca cele facute s-au facut prin bunavoire §i voinja, iar Fiul nu este creatura a voinfei, adusa pe urma la existenja, ca creajiunea, ci e prin fire Nascutul propriu al fiinjei. De fapt, fiind Cuvintul propriu al Tatalui, nu lasa sa se cugete inainte de El vreo voinja, El insu§i fiind Sfatul viu (voia vie) al Tatalui 165 si Puterea si Creatorul celor ce le voiegte Tatal. Aceasta o spune El Tnsusi despre Sine in Pilde: «A1 Meu e sfatul §i a Mea este intarirea; a Mea e injelepciunea, a Mea puterea» (Pilde, 8, 14). Pentru ca precum El este Injelepciunea intru care a gatit cerurile (Pilde, 3,19), El este §i taria §i puterea. Caci «Hristos este Puterea lui Dumnezeu §i fnjelepciunea lui Dumnezeu» (I Cor., 1, 24). Acum a spus-o pu|in schimbat: «A Mea este in|elepciunea §i taria>->. §i adauga: «A1 Meu este sfatul». Caci El este Sfatul viu, cum am invafat si de la proorocul, ca El este Ingerul marelui sfat (Isaia, 9, 6); §i S-a numit voia Tatalui. Asa trebuie respinsi acestia, care cugeta cele omenesti despre Dumnezeu. LXIV Deci daca fapturile s-au intemeiat prin hotarire §i bunavoire §i toata zidirea s-a facut prin voinja, precum Pavel a fost chemat Apostol prin voia lui Dumnezeu (I Tim., 1, 1) §i chemarea noastra s-a facut prin buna- voire si voinja, iar «toate prin Cuvintul s-au facut», Acesta este in afara celor facute prin voinja §i mai degraba El este sfatul viu (voia vie) al Tata- lui, prin Care toate s-au facut; intru El §i sfintul David mutyumind a zis: «Tinutu-m-ai de mina dreapta a mea §i intru sfatul Tau m-ai pova|;uit» (Ps. 72, 24). Deci nu poate Cel ce e Sfatul §i Voia Tatalui sa Se faca §i El prin Voia §i Sfatul Lui, ca fiecare, decit daca, precum am spus inainte, innebunind, vom spune iara§i ca El S-a facut prin Sine insu§i sau prin altul oarecare. Dar cine este prin care s-a facut? Trebuie sa plasmuiasca un alt cuvint §i, intrecindu-se cu Valentin, sa numeasca un alt Hristos. Caci nu s-a scris in Scripturi despre altul. Dar chiar daca vor plasmui vreun altul, fara indoiala §i acela se va face prin vreunul. Si asa cugelind noi §i mergind pe aceasta linie, vom ajunge la erezia cu multe capete a pagfnilor, care cad in politeism §i intr-o nebunie fara masura, de care absurd a zice ca Dumnezeu existind singuratic din eternitate inten^ioneaza apoi sa fie Jntr-o comuniune. 165. In greceste termenul sfat e radacina termenului care mseamna voin|A. Inainte de a voi cineva ceva se sfatuieste cu altul, sau cu voinja sa. Voinja e ca un «alter ego» cu care se sfatuieste. Tatal ll are pe Fiul ca impreuna sfatuitor. Se sfatuieste cu Sine insusi ca si cu un altul. Nu e fntii Tatal si apoi Cuvintul, sau Sfatul, sau Voin|a. Tatal nu voieste intii pe Fiul 31 apoi ll naste, ci voin^a Lui eterna e una cu Cuvintul. TRW tllJVINTK tMPOTHlVA AHIKN)I,()K 397 imping vom voi ca Fiul sa fie din nimic. Caci la aceasta ajung, soco- tindu-L produs de o intense si de o voin^a care nu se pot aplica cu adeva- rat dedt celor f Acute si create. Dar cum nu e lucru necredincios sa apli- cam cele ale celor facute, Creatorului? Sau cum nu e hulitor a spune c& exista in Tatal o voinja inainte de Cuvintul? Caci daca premerge o voinja in Tatal, cum e adevarat ceea ce spune Fiul: «Eu sint rntru Tatal» (loan, 14, 10)? Sau daca este si El in Tatal, El Se va socoti al doilea, si n-ar trebui ca El sa zica: «Eu sint intra Tatal», odata ce este inaintea Lui voinja, prin care toate s-au facut si prin care si El s-a facut, cum ziceji voi. Caci chiar daca s-ar deosebi prin slava, nu ar fi mai pujin unul dintre cei ce s-au facut prin voinja. Si precum am spus inainte, daca este asa, cum este El Domnul, iar acelea roabe? Acesta e Domnul tuturor, pentru ca domnia Lui e unita cu domnia Tatalui; §i fara indoiala creajia e roaba, pentru ca e in afara de unitatea Tatalui si a Fiului, §i, nefiind cindva, s-a facut 186 . LXV Dar ar trebui ca , spunind ei ca Fiul a fost facut prin voim^a, sa spuna ca a fost facut si prin injelepciune. Caci socotesc ca in{;elepciunea si voinja (sfatul) sint acelasi lucru. Pentru ca ceea ce voieste cineva cind se sfa- tuie§te, aceea si cugeta cu injelepciune. Insusi Mlntuitorul le-a unit pe acestea ca pe niste surori, zicind: «A1 meu e sfatul (voinja), a mea intari- rea, a mea injelepciunea, a mea puterea» (Pilde, 8, 14). Caci precum taria §i intarirea sint una si aceea§i, caci amindoua sint putere, asa este acelasi lucru a spune injielepciunea §i voinja (sfatul), care amindoua sint Dom- nul. Dar necredinciosu nu voiesc ca Cuvintul si Sfatul eel viu (voinJ;a cea vie) sa fie Fiul. Iar despre infelegere si sfat (voinja si injelepciune) bas- nesc ca sint o deprindere care se dobindeste §i se pierde in mod omenesc. Ei misca toate si propun inj;elegerea si voinja lui Valentin numai ca sa separe pe Fiul de Tatal si sa nu spuna ca e Cuvintul propriu al Tatalui, ci creatura. Sa auda, de aceea, ceea ce a auzit Simon Magul (Fapte, 8, 20): Necredinja lui Valentin sa nu va fie spre pieire! Sa auda fiecare mai degraba pe Solomon care zice ca Cuvintul este In^elepciunea si Cugeta- 166. Cele ce s-au facut din nimic exclusiv prin vointe Creatorului sint roabe, pentru ca existenja lor atirna exclusiv de voinja Lui. Nimic nu au de la ele. El e Domnul pentru ca El nu atirna de nici o lege, de nici o voinJA straina, nu e incadrat in nici un sistem de refe- rinje, nu e stapinit de nici o patima, dar e capabil de nesfirsita iubire in libertate, avind in Sine pe Cine iubi din veci si putind sa faca si creaturi pe care sa le iubeasca. Cind zicem ca creajia e adusa le existenja si tinuta in existente numai prin voinja lui Dumnezeu, nu inje- legem ca ea nu e create si susjinuta prin puterea lui Dumnezeu. Dar puterea Lui se mani- festo in funcjie de voinja Lui. Qnd nu mai vrea, l$i retrage puterea Lui. Aici apare realita- tea energiilor necreate, deosebite de fiinja lui Dumnezeu. Fiul avind in Sine fiinja Tatalui, ca un alt mod de existenja a fiinjei Lui, nu poate inceta sa existe, pentru ca modurile de existence ale fiinjei nu pot fi anulate prin voinja. Tatal nu poate inceta sa fie Tata si nu poate deci anula pe Fiul. MH SKlNTUl, ATANAS1R CM, MARK rea lui Dumnezeu. Caci zice: «Dumnezeu intru Injelepciune a intemeiat pamintul si a gatit cerurile cu inj;elegere>* (Pilde, 3, 19). Iar cum se zice aci «^, nici: «Pe Care L-am avut Fiu prin bunavoire»-, ci simplu: «Fiul Meu» §i mai mult: «Intru Care am binevoit» (Matei, 3, 17). Prin acestea a aratat ca: «Acesta este Fiul prin fire, intru Care se afla a§ezata voinja privitoare la cele ce Imi plac Mie». 167. Nu e voinja inaintea Fiului §i a Cuvintului, caci Fiul §i Cuvintul insu§i e voin|l. §i cum nu a putut fi niciodata Dumnezeu fara voin|a, nu a putut fi fara Fiul §i Cuvintul. La Dumnezeu Voinja, Cuvintul, implica comuniunea intima. Voia lui Dumnezeu e voia comuna a Tatalui §i a Fiului. Spunind Cuvintul, Tatal §i-L spune Sie§i, aratind ca Cel ce II spune §i Cel Caruia I-L spune sint doi, dar untyi in una. Voind Dumnezeu cu Fiul, nu Se dubleaza si nu Se imparte in doua. Pe de alta parte a zice ca Dumnezeu nu are din veci pe Fiul si Cuvintul si Voia, inseamna a zice ca nu e din veci Persoana constienta, dubla sau tripla, ci devine aceasta dupa o vreme, fiind din eternitate o esenja inconstienta si lipsita de voin^i, supusa unei legi a evolu|;iei, care o duce la starea de persoana in comuniune. Dar o evolu|;ie intr-o realitate eterna e un nonsens. Caci oricind esen]» eterna ar fi putut fncepe sa fie si a putut ajunge la starea de persoana. 168. Nu poate fi voin^a inaintea fiinfei dumnezeiesti a Tatalui, cum e inaintea crea$iei. Caci aceasta ar insemna sa existe o alta fiinfa superioara, a carei voinJ;a sa fie aceea care aduce la existenfa fiinfa Tatalui. Caci o voinfa de sine nu poate exista. Ea e totdeauna a unei fiin^e. §i cum voinJ;a e unita cu cugetarea constienta, din veci trebuie sa existe o Per- soana care sa aiba voin^a. Iar acea voinja nu are propriu-zis un obiect inferior spre care sa se atinteaSca, ci implica in Sine o comuniune. Caci in voin^a ei Persoana eterna Se are pe Ea insasi, fiind din veci o dualitate in unitate. 189. Sfintul Atanasie inca nu clarificase ideea de ipostas ca deosebit de fiinfa, dar de aici si din alte locuri se vede ca, legat de fiin^a, in^elegea si ipostasul. Caci numai asa putea vorbi de fiin^a parinteasca si, pe linga aceea, §i de Ipostasul parintesc caruia ii este propriu Fiul. THKt CtlVINTK IMWJTKIVA AHIKNII.OH Ml) LXVI Dar daca Fiul este prin fire si nu din vointa, este oare El fara voia Tatalui si nevrut de Tatal? Nicidecum. §i Fiul este voit de Tatal si, cum El insusi zice: «Tatal iubeste pe Fiul si toate le arata Lui» (loan, 3, 35). Caci precum Tatal nu a inceput a fi bun prin voinjia, iar aceasta nu inseamna ca e bun fara intense si fara voie - caci ceea ce este, aceea e §i voit de El - la fel §i Fiul: de§i nu a inceput sa fie prin voin|;a, nu e nevrut de Tatal §i nici contrar voii Lui. Caci precum I§i voieste ipostasul Sau, a§a §i Fiul, fiind propriu fiin^ei Tatalui* nu este nevrut de El 170 . Deci Fiul e voit §i e iubit de Tatal §i de aceea poate socoti cineva cu dreapta credinjia ca Dum- nezeu Se voie§te si nu lipseste voinja in El. Iar Fiul, cu aceeasi voin|;a cu care e voit de Tatal, iubeste si voieste si cinsteste §i El pe Tatal. Si voin^a care este din Tatal in Fiul este una, incit §i prin aceasta este vazut Fiul in Tatal si Tatal in Fiul. Deci sa nu introduca cineva vreo voinjia premerga- toare, ca Valentin; nici sa nu se introduca pe sine la mijloc intre unicul Tata si unicul Fiu, cu pretextul vointei 171 . Caci s-ar dovedi lipsit de minte, punind intre Tatal si Fiul vointe. §i cugetarea 172 . De fapt una este a zice ca a fost facut prin voinja si altceva, ca Fiul, fiind prin fire propriu Tatalui, e iubit §i voit de El. Caci a zice ca a fost facut prin voin|;a inseamna intii ca El n-a fost cindva, apoi ca Cel ce L-a facut are putinja de mclinare in ambele parji. Deci poate cineva cugeta ca Tatal a putut si sa nu fi voit pe Fiul 173 . Iar a zice de Fiul ca ar fi putut §i 170. Tatal Isi vrea fiinja, desi ea nu e din voinja Lui. Dar Tatal Se vrea ca ipostas deo- sebit al fiin|;ei Sale, ca mod propriu de existenj;a a ei, deci ca Tata, desi nu Se constituie ca atare prin voinjs. Dar chiar prin aceasta II vrea pe Fiul, caci daca n-ar avea pe Fiul, n-ar fi nici El Tatal. Adica II vrea pe Fiul ca propriu fiin^ei Lui parintesti, desi Fiul nu Se consti- tuie prin voinJ;a, cum nici El ca Tata nu Se constituie prin voin^a. Aceasta ar insemna ca inainte de Persoane, in Dumnezeu este o esenja impersonala. Dar cum ar avea ea pro- priu-zis o voinj;a constienta de a ajunge la starea de persoana? Aceasta n-ar fi o voin^a constienta, personala, ci un impuls impersonal, supus unei legi superioare inconstiente. Iar nefiind din veci comuniune personala, aceasta stare nici nu dureaza in veci. Pe de alta parte, daca esen^a are din veci impulsul de a deveni comuniune personala, ea din veci a trebuit sa se realizeze ca atare. Caci nu po(i stabili in eternitate un punct ulterior de la care ceva incepe. Fiin^a dumnezeiasca exista din veci, dar exista in cele trei Persoane. Si fiinfei Lor ii aparjiine voin^a. Caci existind, Ele Se si iubesc, deci Se voiesc. Nici fiinj;a nu produce voinjia §i nici voin^a nu produce fiinfa. Fiinfa exista din veci ca fiinj;a ce voieste si gindeste. 171. Nu trebuie pusa nici voinj;a intre Tatal si Fiul. Aceasta I-ar putea desparji. Cine introduce intre Tatal si Fiul voin^a se introduce pe sine insusi cu voin^a sa intre Ei sau Ii desparte cu voinja §i cugetarea sa. 172. Nu e o cugetare care e deosebita de Fiul ca ipostas. Nu face Tatal pe Fiul obiect al cugetarii Sale. Rela^ia intre Ei e mult mai intima. 173. Cel ce face ceva prin voin^a e suveran peste ceea ce face. Se poate cugeta si ca ur fi putut sau ar putea sa nu vrea sa fi facut sau sa faca acol cevu. Nimic din sine sau din afara de sine nu-1 impinge la a face acel cevu. Nimic nu-i ingusleaza libcrtatca yi Huvcruni- tatea. Trebuio su cxiste la baza exi8ton(.t>lor un uslfol dc for libci' »i suv«'ran. Nu pot fi tonic 400 srlNTUL ATANASIK CKt, MARK sa nu fie este o indrazneala a necredin^ei, care atinge insagi fiin^a Tatalui, odata ce ceea ce este propriu ei putea sa nu fie 174 . E ceva asemanator cu a zice: Ar putea si sa nu fie bun Tatal. Dar precum e bun pururea §i prin fire, asa e si Tata pururea nascator prin fire. Insa a zice ca Tatal voie§te pe Fiul §i ca Cuvintul voieste pe Tatal 175 nu indica o voinja premerga- toare, ci face cunoscuta autenticitatea firii dumnezeiesti §i apartenenja Unuia la Altul si asemanarea Lor desavirsfta. E ca si in cazul stralucirii si luminii. Precum stralucirea nu are o voinja premergatoare in lumina, caci e nascuta prin firea luminii si voita de eel care a nascut-o, nu prin cugeta- rea voinjei, ci prin fire si intru adeyar, asa §i despre Tatal si Fiul ar vorbi drept numai eel ce ar zice ca Tatal iubeste §i voieste pe Fiul si Fiul iubeste si voieste pe Tatal. LXVII Deci sa nu se spuna de Fiul ca e creatura voinjei, nici sa nu se intro- duce in Biserica cele ale lui Valentin, ci sa se spuna ca e Voinja vie (Sfatul viu) §i nascut cu adevarat prin fire, precum e stralucirea din lumina. Caci asa a zis §i Tatal: «Aflat-a inima Mea Cuvint bun»- (Ps. 44, 2). Iar Fiul zice: «Eu sint intru Tatal §i Tatal intru Mine» (loan, 14, 10). Iar daca Cuvintul e in inima, unde este voinja in alta parte? Si daca Fiul e in Tatal, unde e voinja in alta parte? §i daca El e voinja, cum e Sfatul prin voin^a? 176 Ar fi absurd ca sa Se faca Cuvintul prin Cuvint §i Fiul prin Fiu si Injelepciunea prin In];elepciune. Caci Fiul este toate ale Tatalui. §i nimeni nu e in Tatal inainte de Cuvintul. Ci in Cuvintul e §i voinja. §i prin El se indeplinesc in lucruri cele ale voinjei, precum au aratat Scripturile. A§ voi ca necredincio§ii, cazu|;i in nebunie §i eugetind despre voin|;a, sa nu mai intrebe pe femeile lor care au nascut, cum intrebau inainte zicind: «Oare ai avut un fiu inainte de a naste?» Ci sa intrebe pe parin|i §i reciproc conditionate. Cine ar fi produs aceasta interconditionare? Apoi un Tata fara un Fiu ar arata o fiin^ neroditoare in Dumnezeu, incremenita sau revarsindu-se intr-o ema- nate sau intr-o evolu^ie in mod involuntar. Dar aceasta ar micsora fiinta dumnezeiasca. 174. Sfintul Atanasie deduce din faptul ca Fiul este propriu fiin|;ei Tatalui ca, daca Fiul ar fi putut sa nu fie, ar fi putut sa lipseasca fiin|;ei Tatalui ceea ce-i este propriu ei. E impli- cate aici ideea ca e propriu fiin{,ei dumnezeie§ti sa subziste in Tatal §i in Fiul. si o nesubzis- ten^ a ei in Tatal si in Fiul ar face ca fiinja insasi sa nu fie adevarata fiin^a dumnezeiasca, sau suprema. Teologia nu a dezvoltat deplin relajia ipostasurilor cu fiinj;a. Le-a tratat mai mult ca doua realitaji independente una de alta. 175. Fiul voieste pe Tatal nu ca sa-L faca Tata, ci avindu-L II voieste. Dar si Tatal voieste pe Fiul nu ca sa-L nasca, ci avindu-L etern, ca Fiu. Iar fiecare din Ei, avindu-L pe Celalalt, inseamna ca-L iube§te. Iar lipsa de iubire din veci ar insemna o grava scadere, o mare imperfec^iune a lui Dumnezeu. El n-ar mai fi in acest caz Dumnezeu. In calitatea de Treime din veci se arata realitatea lui Dumnezeu. 176. Din eternitate e fiinta in trei ipostase. Dar tocmai de aceea din eternitate ele se voiesc una pe alta. A exista pentru Dumnezeu inseamna a se voi. Nu se poate separa intre a exista (fiin^a in ipostasuri) si a se voi. Nu e una mai tirziu decit alta. THK1 CUVINTK IMPOTHIVA AHIKNIMIR 40) sa le spuna: «Oare prin vointa afi devenit paring sau prin firea voin^ei voastre?" 7 Sau copiii sfnt asemenea firii si fiin^ei voastre?» Sa-i mtrebe chiar daca s-ar rugina de paring, intrebindu-i despre cauza facerii, de la care au sperat sa primeasca cunostin};e. Si ei vor raspunde: «Cei pe care ii nastem nu sint ai voinjei, ci sint asemenea noua; nici n-am devenit paring voind mai inainte aceasta, ci e propriu firii a naste, caci si noi sin- tem chipurile celor ce ne-au nascufc*. Deci sau sa se osindeasca pe ei in§i§i si sa inceteze sa mai intrebe pe femei despre Fiul lui Dumnezeu,sau sa invete de la ele (sau ei) ca nu Se naste Fiul prin voinja, ci prin fire si intru adevar. E cuvenit si potrivit sa-i respingem pe acestia §i cu dovezi de la oameni, pentru ca ei isi intemeiaza reaua cugetare si prin ginduri omene§ti despre dumnezeire. Deci §i acest argument al lor s-a dovedit ca §i celelalte a fi numai un basm si o nascocire a fanteziei. Si pentru aceasta sint datori macar §i mai tirziu ca, vazind in ce prapastie a nebuniei au cazut, sa se ridice din ea §i sa fuga ca de o cursa a diavolului, sfatui|;i de noi. Caci Adevarul eel de oameni iubitor striga pururea: «De. nu credefi Mie, din pricina imbraca- mintei trupului, crede|;i macar faptelor Mele, ca sa cunoaste|;i ca Eu sint intru Tatal si Tatal intru Mine» (loan, 10, 38) si: «Eu §i Tatal una sintem^ (ibid. 30) §i: «Cel ce Ma vede pe Mine vede pe Tatal» (loan, 14, 9). Caci Domnul de obicei I§i arata iubirea de oameni si «voie§te ca toji cei cazu^i sa se indrepteze», cum zice David (Ps. 145, 8). Dar cei necredincio§i, nevoind sa auda glasul Domnului §i nesuportind sa vada pe Dumnezeu marturisit de toj;i, sint purtaji de colo, colo, ca ni§te muste, impreuna cu tatal lor, diavolul, cautind pretexte pentru necredinja. Dar ce argumente ale necredinjei si de unde le vor putea afla, daca nu vor imprumuta de la iudei si de la Caiafa birfirile lor si de nu vor lua de la elini argumente ale acestei necredin|;e? Caci dumnezeie§tile Scripturi s-au inchis lor §i ele ii dovedesc de pretutindeni ca lipsi^i de minte si dusmani ai lui Hristos. 177. La baza voinjei oamenilor de-a na§te fii sta natura lor in care e implicate voia. IN D ICE SCRIPTUBISTIC Prescurtarile folosite semnifica: ClE = Cuvint impotriva elinilor 1C = Cuvint despre Intruparea Cuvintului CA I = Cuvintul Jntii impotriva arienilor CA II = Cuvintul al doilea impotriva arienilor CA III = Cuvintul al treilea impotriva arienilor Cifra araba din fiecare trimitere a indicelui (ex.: CA II 29) corespunde cu cifra romana de deasupra fiecarui subcapitol din textul respectiv (adica: CA II XXIX). Facerea l,l:IC,3;CAn,57 1,3: CA HI, 29, 61 1,3, 9,11, 26: CAH, 31 1,6: CA m, 29 1,6,9,12,20: CtE, 46 1,11: CAIH, 61 1,14: CA n, 27 1,17: CAH, 27 1,26: CtE, 34,46; CA m, 29,61 2,3: CA H, 57 2,5: CA I, 13 2,16-17: IC, 3 2,17: CAH, 66 3,9: CA H, 67; CA m, 50 4,1: CAD, 4 4,9: CA in, 50 7,1: CAm, 45 7,4: CA ni, 45 15,8:CAn,31 18: CA I, 38 19,3: CA I, 63 19,24: CA II, 13 21,5: CA I, 56 21,8: CAn, 51 26,24: CA HI, 54 27,29,37: CA II, 17 28,3-4; CA HI, 12 28,15: CA III, 12 Vechiul Testament 31,44: CA m, 12 32,14: CA HI, 12 32,21: CAm, 16 32,26: CA m, 12 35,25: CA H, 4,63 48,5: CA H, 4 48,15,16: CA HI, 12 49,10: IC, 40 Iegirea 3: CA I, 38 3,2-6: CA HI, 14 3,13: CA H, 31 3,14: CA m, 6 3,15: CA m, 8 4,13: CAH, 31 20,3: ClE, 45 20,4: ClE, 45 28 §i 29: CA II, 7 33,20: CA H, 22 Numerii 11,16: CA I, 48 11,25: CAH, 27 24,5-7: IC, 33 24, 17: IC, 33 Deuteronomul 4,19: ClE, 45 4,32: CA II, 45 6,4: CIE, 6,46; CA HI, 7,8 6,13: ClE, 46 18,16: CA I, 54 21,23: IC, 25 28,66:lC, 35,37; CAH, 16 30,14: CIE, 30 32,4: CA H, 6 32,6: CA II, 58 32,8: CA I, 13 32,17-18: CAH, 58 32,18: CA II, 58 32, 30: CA H, 10 32,39: CAI, 36; CA IH, 6,7,8 Iosua 1,6: CAm, 54 Judecatorii 23,16: CA H, 23 I Regi 16,14: CA m, 25 III Regi 1,19: CA H, 3 1,20: CA H, 3 8,59: CA m, 2 18,4: CA I, 63 IV Regi 2,12,15-18: CA II, 47 i nuick aqmrTimmi t: 403 4,1B:CAII,51 12,1: IC, 38 20,18: CA II, 4 Iov 1,2: CA I, 56;CAII,4 9,8: CA III, 9 18,3: CA I, 10 29,15-16: CAI, 63 Psalmii 2,6: CA II, 52 2,7: CA II, 23,57 5,7: CA I, 52 8: CA I, 40 8,7: CA II, 52 9,10: CA I, 62; CA II, 13 10,8: CA I, 52 12,5: CA III, 59 15,8: CA I, 61 15,10: CA II, 16; CA III, 57 17,10: CAI, 38 17,14: CAI, 38 17,23: CA III, 13 18,2: CIE, 26; CA 111,20,79 21,17: IC, 35 23,7: IC,25; CA I, 41; CA III, 28 23,10: CAI, 5;CAII, 23 30,2: CA I, 62 30,3: CA II, 13 32,4: CA II, 71 32,6: CIE, 46;CAII, 31; CA III, 65 32,9: CIE, 46; CA II, 31 33,1: CAI, 40 35,10: CA II, 32; CA III, 59 35,18: CA I, 12 38,9: CA III, 18 43,6: CA m, 20 44,2: CAII, 57; CAIII, 59,67 44,7: CA I, 49 44,7,8: CA I, 46 44,8: CA I, 37,49, 51 45,2: CA I, 47 47,9: CA II, 23 48,12: CA III, 18 50,12: CA II, 46 50,13: CA I, 48 56,5: CA II, 32 59,13: CA III, 20 71,17: CAI, 41 72,2: CA I, 59 72.24: CA III, 84 73,2: CA II, 57 75,8: CA III, 10 81,1: CAI, 39 81,6: CAI, 9 81,6-7: IC, 4 82,2: CA II, 49 83,11: CAI, 55 84,9: CA III, 2 85,8: CAI, 57; CAII, 49 85,10: CAII, 50 86,1: CAI, 52 88,7:CAI,57;CAII,49;CA III, 10 88,17: CAI, 41 89, 1:CAI, 13 94, 7: CA II, 13 96, 7: CA II, 23 101,19: CA II, 46, 66 101,26: CAII, 57,71 101,26-28: CA I, 36 102,21: CAII, 37 103,4: CA II, 31 103,24: CA I, 19; CA II, 5, 27,32,40,45, 71,78 106,20: IC, 40;CAn, 32 109,1: CAII, 13,14, 16 109, 1-2: CA III, 13 109, 3: CA II, 57 110, 2: CAIII, 60 113,11: CAIII, 60 113,12-15: CIE, 45 115,12-16: CIE, 14 117,6: CA til, 54 117,24: IC, 40 118,1: CAII, 64 118,11: CAII, 29 118,73: CAII, 57 118,80: CAII, 36 118,89: CAII, 62 118,90-91: ClE, 46 118,91: CAII, 81 118,101: CAII, 39 134,6: CA III, 60,65 137, 8: CA II, 66 142, 5: CAII, 71 144,13: CAII, 6,13 145, 8: CA III, 67 146, 7-9: ClE, 46 Pildele 1.5-6: CAII, 77 1,7: CA II, 80 1,23: CA II, 39 2,5: CA II, 79 3,19: CAI, 19; CAII, 50; CA III, 63,65 8,10-11: CAI, 55 8,12: CAI, 19 8,14: CAIII, 63,65 8,22: CA II, 32,60 8,22,25-26: CA II, 80 8,23: CAI, 13,53; CAII, 72 8,23-25: CA II, 75 8,25: CA II, 32,60 8,27: ClE, 46; CA II, 53,81 8,28: CA II, 56 8,30: CA I, 20; CA II, 20,56,82; CAIII, 43 9,1: CAII, 44,50 12,5: CA III, 59 18,1: CAI, 14 18,3: ClE, 8; CA III, 1 23,4: CA III, 24 29,7: CA III, 25 Eclesiastul 7,11: CAII, 79 7,30: CfE, 7 12,14: CA II, 6 Isaia 1,2: CA I, 37; CA II, 59 1,11: CAII, 29 1,22: CA II, 29,80 2,4: IC, 52 5,20: CA I, 1 7,14: IC, 33; CA I, 54 8,4: IC, 33,36 9,6: CA III, 12,63 11,6: CAIII, 6 ll,9:lC, 45 11,10: IC, 35 11,28: CAI, 12 14,13: CA III, 17 14,42: CA III, 10 19,1: IC, 33 25, 8: CA II, 16 26,13: CAII, 14 35, 3-6; IC, 38 38,19: CAII, 4 39,7: CAII, 4 40,28: CA II, 25 44,16: CAIII, 9 44,24: CA III, 9 45,14: CAII. 23 404 NKtNTUt, ATANAS1E CKI. MARK 49,3: CA II, 51 S3, 3-5: IC, 34 53,4: CA II, 47; CA III, 31 53, 6-8: IC, 34 53, 7: CA I, 54; CA II, 16 53,8: IC, 37 53,8-10: IC, 34 54,13: CA I, 59 56, 4,5: CA I, 55 58,9: CA I, 63 58,11: CAI, 19 61,1: CA I, 47,50 61,8: CA I, 48,52 63, 9: IC, 40 65,1-2: iC, 38 66,22: CAH, 71 Ieremia 1,5: CA I, 13; CA HI, 33 2,12: CAI, 7 2,1: CA II, 32 2,13: CA I, 19 3,3: CA III, 1 5,8: CA III, 18 11,19: IC, 35 17,12: CAI, 19 23,29: CA II, 39 31,22: CA II, 46 Iezechiel 28,2: CA III, 24 Daniel 3,57: CA II, 71 7,10: CAI, 38; CA II, 27 9,24-25: IC, 39 13,42: CA I, 12,13 14,4: CA III, 30 Osea 7,14: CA I, 7 11,1:1C, 33 Mihea 7,18: CA II, 67 Ioel 2,2: CA I, 5 2,25: CA II, 37 2,28: CA III, 30 Maleahi 1,2: CA I, 52 2,10: CA n, 59 3,6: CA I, 36 3,7: CA II, 10 Zaharia 1,2: CA II, 31 1,17: CA II, 31 Baruh 3,2: CA II, 42,49 3,12: CAI, 19 4,20,27: CA I, 12 III Ezdra 4,26: CA II, 20 Infelepciunea lui Solomon 9,2: CA II, 45 13,5: CIE, 44;CAII, 32 14,12: ClE, 9 14, 12-21: CIE, 9 Infelepciunea lui Iisus, fhil lui Sirah 1,10: CAn, 79 2,23-24: IC, 5 24,2: CA II, 4 Matei 1,20: CAI, 54 1,23: IC, 33 1,25: CA m, 29 2,15: IC, 33 3,17: CA II, 23,62; CA HI, 59,65 4,6: CA II, 73 4,10: CA II, 69; CA in, 40 4,11: CA II, 23 5,7: IC, 32 5,8: ClE, 2; CA II, 64 5,48: CA III, 19 6,9: CA I, 34 7,25-30: CA II, 25 8,14: CA III, 32 8,17: CA III, 31 9,5: CA III, 40 10,16: CA III, 18 10,27: CAI, 39 10,29: CA II, 25 10,40: CAII, 78 Noul Testament 11,25: ClE, 6; CAII, 50 11,27: CAI, 12; CAn, 22; CA in, 35 11,28: CAI, 62;CAm, 54 11,29: CA HI, 20 11,33: IC, 40 12,24,26: CA I, 50 12,32: CA I, 50; CA III, 45 12,40: CA IH, 23 13,13: ClE, 23 13,32: CA m, 26 13,55: CA I, 50 15,27: CA III, 44 16,13: CA IH, 26, 37 16,16: CA II, 18,62 16,19: CA II, 73 17,5: CA n, 32, 39 19,4:lC, 2; CAII, 57 20,32: CA III, 37 22,10: CA I, 52 22,20: CA II, 69 22,21: CAI, 52 24,3: CA I, 54 24,30: CA IH, 44 24,36: CA HI, 46 24,42: CA HI, 45,49 24,42,44: iC, 56 24,44: CA III, 45 25,13: CAin, 46 25,31: CAn, 76 26,30: CA III, 57 26,39: CA in, 26,34 26,41: CA HI, 26 26,64: IC, 56 27,46: CA m, 26 27,53: CA III, 56 28,18: CA IH, 26,38,39 28,19: CAI, 34 Marcu 6,38: CA III, 26,37 8,33: CA III, 56 10,6: CA II, 45 12,29: CIE, 6 Luca INH1CK SCRtmmillTtC 405 12,29-30: CA III, 7 5,22: CA III, 26 14,9-10: CA I, 12,61 13,32: CA III, 41 5,23: CA III, 7 14,10: ClE, 47; CA I, 34,61; 15,34: CA III, 56 5,26: CA III, 36 CA II, 33,43,82; CA III, 15,37: CA III, 54 5,30: CA III, 35 1, 5,6,10,16,17,64, 67 5,37-38: CA III, 16 14,12: CA II, 33 5,39: CA III, 29 14,18: CA II, 56 1,2: CA II, 32 6,6: CA III, 37 14,23: CA II, 42; CA III, 11 2,52: CA III, 26,51,52 6,37: CA III, 26 14,28: CA III, 7 4,34: IC, 32 6,38: CA III, 7 14,28-29: CA I, 13 4,45: CA I, 22 6,38,40: CA II, 53 14,30: CA II, 69; CA III, 17 5,12: CA III, 4 6,42: CA III, 27 16,7: CA I, 47 6,36: CA III, 10 6,46: CA II, 22 16,7,13,14: CA I, 50 7,48: CA III, 40 6,64: CA II, 39 16,13: CA 1,47 8,28: IC, 32 7,1: CAn, 61 16,14: CA I, 47 10,18: IC, 25; CA m, 40 8,12: CA I, 12;CAIII, 4 16,15: CAI, 61; CAII, 18,24; 10,22: CA III, 26,39, 46 8,35-36: CA II, 72 CA III, 4,35 11,2: CA I, 34 8,36: CA II, 67 16,25: CA II, 44 11,23: CA I, 23 8,58: CA I, 13; CA II, 53; 17,1: CA III, 25 12,4: CA m, 54 CA m, 27 17,2: CA III, 25 12,40: CA III, 49 9,6: CA HI, 32 17,3: CA II, 81; CA 111,-9 13,16: CA III, 40 9,32-34: IC, 38 17,4: CA II, 66 13,32: CA HI, 18 9,39: CA II, 55 17,5: CA I, 38; CA III, 26 17,21: CIE, 30 10,7: CA n, 64 17,10: CA III, 4,35 18,19: CA III, 7 10,14: CAI, 12 17,11: CA HI, 17 19,10: IC, 14,15 10,18: CA in, 57 17,17: CA I, 46; CA III, 19 24,26: CA H, 15 10,20: CA n, 33; CA III, 3 17,18-19: CA I, 46 26,39: CA m, 54 10,30: CA I, 34,; CA H, 12, 17, 20-23: CA HI.17 54; CA III, 5, 6, 10, 16, 17, 22: CA II, 42; CA III, 55, 67 20,21,22 1,1: CA I, 11,24,41; CA II, 10,33: CA HI, 27,30 17,23: CA I, 48; CA III, 23 1,7,32,53,56,57,62; CA 10,33,30: CA I, 4 18,5: CA II, 68; CA III, 54 III, 4,59 10,35: CA I, 39; CA II, 15 18,37: CA H, 54 1,1-3: CA III, 29 10,37-38: IC, 18; CA III, 32 19,9: CA III, 30 1,2: CAI, 9 10,38: CA II, 12; CA III, 19.15: CAI, 8 1,3: CIE, 42; IC, 2; CA I, 5,55,67 19,16: CAII, 42 12,13,19,39,56; CA H, 11,18: CA HI, 27 20,18: CA III, 54 5,24,27,35,39,71,82 11,34: CA III, 37 20,22: CA I, 47, 48,50 1,9: CA I, 43 12,9: CA I, 9 20,28: CA II, 23 1,12: CA I, 43; CA III, 19 12,27: CA III, 54,57 1,12-13: CA H, 59 12,27-28: CA III, 26 Faptele Apostohlor 1,14: CA I, 25,64; CA II, 12,28: CA III, 26 1,7; CA III, 48 1,39,44,47,53,62,81; 12,32: IC, 25 2,22: CA II, 12 CA III, 29,30,32 12,34: CA II, J5 2,24: IC, 27 1,17: CA I, 60 12,46: CA 11, 54 2,34: CA I, 44 1,18: CA II, 62 13,13: CA I, 12; CA II, 23 2,36: CA I, 53; CA II, 11, 2,4: CA III, 41 13,21: CA III, 26 , 12,14,17 3,6: IC, 14 ' 14,3: CA II, 66,69 2,37: CA II, 17 3,17: CA I, 60; CA III, 29 14,6: CA I, 19,20,36; CA II, 4,32: CA III, 20 3,35: CA III, 26,35, 66 61,64,65; CA III, 8,19 5,20: CA III, 57 5,17: CA II, 20,29 14,9: ClE, 45; CA I, 12,34, 8,20: CA III, 65 5,19: ClE, 46 35,61; CA II, 17,54, 8,34: CA I, 54 5,20: CA I, 33; CA II, 41; 80,82; CA III, 5,16, 9,4: CA II, 80 CA III, 19 37,67 10,28: CA II, 23 loan 4(H) SHNTUI, ATANASIK CKt. MARK 10,38: CA I, 47 14,15-17: ClE, 35 17,28: IC, 42; CA III, 1 Romani 1,7:CAII, 42;CAIII, 11,13 1,19-20: CA II, 78 1,19,21,25: CA II, 8 1,20: ClE, 35; CA I, 11; CAII, 14,19,49 1,21-24: CIE, 19 1,22: CA II, 81 1,25: ClE, 8 1,26-27: CIE, 26; IC, 5 3,4: CA I, 60 3,21: IC, 12 5,14: CA III, 33 6,8: IC, 8 8,3: CA I, 51,60 8,3-4: CA II, 55 8,9: CA I, 51,60 8,19,21: CAII, 63 8,22: CA II, 45 8,24: CA III, 42 8,26: CA II, 14 8,29: CA II, 63; CA III, 1 8,35: CA in, 25 9,5: CA I, 11 9,8: CA I, 24 9,19: CA II, 29 9,20: CA I, 29 9,33: CA III, 28 11,29: CA HI, 25 11,34: CA I, 29 I Corinteni 1,1: CA III, 61 1,3: CA II, 42; CA III, 11 1,4: CA HI, 13 1,16: CA 11,31 1,21: IC, 14; CA II, 16,62, 79,81 1,23: CA III, 35 1,24: CAI, 11,34; CAII, 32, 37,42; CA III, 30,48, 51,63 1,30: CA I, 41 2,4: CA III, 2 2,8: !C, 53; CA III, 39 2,9: IC, 57 3,10,11: CAII, 74 3,16: CAI, 16,47 4,6: CA III, 20 6,12: ClE, 4 8,6: CAI, 19; CAII, 31,71; CA 111,4 10,13: CA II, 6 11,9: CAII, 30 14,25: CA I, 43 15,17: CAI, 44 15,21: CAII, 55 15,21-22: IC, 10 15,28: CA II, 69 15,41: CAII, 20 15,51: CAI, 54 15,53-55: IC, 21 15,55: IC, 27 II Corinteni 1,10: CA in, 13 2,11: CAI, 51 3,17: CAI, 11 4,4: CA I, 46 ' 5,10: IC, 56; CA m, 6 5,14: IC, 10 5,17: CA n, 65 5,21: CAII, 47 6,16: CA II, 74 12,2: CA III, 47 12,6: CA in, 47 Galateni 3,13: IC, 25; CAII, 47 3,28: CA II, 69 4,4: CA in, 31 4,6: CA H, 59 5,18: CAII, 47 6,15: CA II, 69 Efeseni 1,2: CA II, 42; CA in, 11 1,3-5: CA n, 75 l,5:CAin, 61 1,13: CAI, 47 2,10: CA II, 56,66 2,14: IC, 25 2,14-15: CA H, 55 2,15: CA n, 46 2,24: CA II, 46 3,15: CA I, 23 3,17-19: IC, 15 4,4,13: CA III, 22 4,9: CA I, 45 4,13: CA II, 74 5,1-2: CA III, 10 5,14: CA III, 46 Filipeni 2,5-11: CAI, 40 2,6: CA I, 44; CA II, 53; CA III, 5,6,59 2,6-8: CA III, 29 2,7: CA II, 1 2,8: CA II, 52 2,9-10: CA I, 37 2,10: CA I, 38 3,13: CA III, 49 3,14: CIE, 5 6,7: CAI, 47 Coloseni 1,8: CA n, 6,60 1,10: CAI, 8 1,15: CAI, 39; CAII, 62,63; CA ra, 1 1,15-16: CA II, 45 1,15-18: CIE, 41 1,16: CA II, 49,62 1,16-17: CAI, 39 1,17: CAII, 71;CAin, 44 2,9: CA in, 31 2,15: IC, 45 3,10: CAI, 46 I Tesaloniceni 5,18: CA in, 61,65 5,24: CA II, 10 II Tesaloniceni 3,2: CA m, 50 3,14: CA III, 51 I Timotei 1,1: CA III, 64 1,20: CA I, 2,54 4,1: CA I, 8 4,4: CA II, 45 5,16: CA II, 6 6,15: IC, 10 II Timotei 2,8-10: CA II, 75 3,16: CA in, 28 Tit 1,11: CAI, 8 2,11: CAII, 75 INDICE ICRHTUftllTIC 407 Evrai 1,1: CA I, 24,50 1,3: CA I, 9; CA II, 32; CA III, 1,59,65 1,4:CAII, 118; CA III, 1 1,5: CA I, 62 1,5,7: CA I, 57 1,6: CA I, 40,61 1,8-9: CA I, 46 1,8,10,11: CA I, 58 2,1-3: CA I, 59 2,2: IC, 25 2,9: IC, 10 2,10: IC, 10 2,14-15: IC, 10; CA H, 55 3,1-2: CA I, 53; CA H, 7 3,2: CA II, 1,4,6,18; CA IH, 1 3,4: CA I, 55 3,5: CA II, 10 3,5-6: CA H, 10 3,12: CA II, 1 4,12-13: CA E, 35, 72 6,20: CA I, 41 7,12: IC, 25 7,19: CA I, 09 7,21: CA II, 9 7,22: CA I, 59 8,6: CA I, 59 9,12,24: IC, 20 9,23: CA I, 59 9,24: CA I, 41 10,5: CA n, 47 10,20: IC, 25; CA II, 65 11,3: IC, 3 11,35: IC, 21 13,8: CA I, 36 Iacov 1,18: CAIII, 61 I Petru 1,4: CA I, 16; CA in, 40 1,18: IC, 8 2,22: IC, 17 2,24:CAH, 47;CAin, 31 3,15: CA II, 1 3,22: CA III, 40 4,1: CAIII, 31,34 4,19: CA II, 9 II Petru 1,17: CA III, 40 I loan 2,20: CA I, 1, 47 2,23: CA II, 78,80 3,5: CA III, 34 3,8: CA II, 54,69 3,17: CA II, 55 3,24: CA I, 43 4,9: CA II, 62 4,13: CA III, 24 5,20: CA in, 9,19 Apocalipsa 1,4: CA I, 11 1,8: CA III, 4 8,9: CA II, 45 12,9: IC, 20 22,9: CA II, 23 INDICE REAL §1 ONOMASTIC Aaron: IC, 35,37; CA II 7,9,27 Achile: ClE 16 Adam: IC, 10; CA I 29,59; CA II 48,51,68 CA III 18,33,38 Adevarul: ClE 1,16;IC 12,15,50; CAI 19,20 CA III 19,67 adevar: CIE 1; CA I, 8; - atul Dumnezeu CA II 6,8 Adonis: CA III 7 Adrian: ClE 9 adulter: ClE 12 aer: ClE 27 afectele trupului: CA III 41 Afrodita: CIE 9,10,12,26; - dinPafos: CIE 9 Agheu: IC 39 Ahaz: IC 35 Alexandra: CA I 2,54 Aloe: CA I 47 Alomena: CIE 12 amagire draceasca: IC 14 Amon: CIE 9,24 Amoreul: CA III 12 Amos: tC 35,39 Anania: CA II 71 anarhie: ClE 37 Antihrist: CA I 7; CA III 49 Antinoos: ClE 9 Antiope: ClE 12 Anubis: ClE 22 apa: ClE 16,29 Apocalipsa: CA 111 Apolo: ClE 10,18,29; lC 47 apostol: CA I 2,55; CA II 9,14,27; CA III 2,10,57,61; -ul Pavel: CA II 73,75; -ul: lC 5,25; CA I 1,12,16,37,40,54,55,57, 58,59; CAII 67,74,75; CAI 25,31,47,51, 52,59,65; ClE 4; CA I 32,50; CA II 1; -ul tesalonicenilor: CA II 65 arabi: ClE 23 arama: ClE 12 Arcadia: ClE 9 argint: ClE 12 arhangheli: CA I 42; CA II 27; CA III 51 arhetipuri: CIE 25 Arhiereul: CA II 1,7,9 Arhitectul: CIE 47 arian: CAI 1,2,3,8,17,21,35; CAII 41; CA III 15,16,27,35,49,60,70 Arie: CA I 3,4,7,37; CA II 1,24,37,43; CA III 28 Aristeos: CIE 18 armeni: CIE 23; IC 51 armonie: CIE 38,42; CA II 2 Armonizatorul: CA II 2 Artemiza: CIE 10,12,18 arta: CIE 13,20 arvuna a invierii: lC 22 Asaf: lC 39 Asclepios: IC 49 asemanare: ClE 2,34; CA II 33 Asterie: CA I 30,31,32; CA II 24,40; CA III 2,60; - Sofistul: CA II 28 Astyagi: CA III 30 Atanasie: CA I 3 ateism: CA ip 15 Atena: ClE 10,11,12,18 Atotyiitorul: CA I 21 aur: ClE 12,20; -ar: CA I 24 Avesalom: CA III 7 Avraam: lC 35,37,40: CA I 37,38; CA H 3,13; CA III 13,14,27,54 Azaria: CAII 71 Babilon: lC 39; CA II 71; -ieni: IC 36 Baruh: CAI 12,19 barbat: CA II 69 Beelzebul: CA I 50 Berseba: CA I 59; CA II 3 Betania: CA ID 26 Binele: lC 43; CIE 4 biruinja asupra morjii: IC 45 Biserica: IC 24; CAI 1,3,4,7,35,38; CAII 80; CA III 10,58; -rica lui Dumnezeu: CAI 16 blestem: CA II 47,55,68 INOICK KKAI, j)l ONOMAH'I'KI 401) Boe^la: !C 47 botez: CA II 41 ; a se - a: CA I 48 cabiri: IC 47 Caiafa: CA I 2; CA II 40; CA III, 28,67 Cain: CA II 4; CA III 50 cal: ClE 5; CA III 18,19 Calea: CA II 64 capadocieni: ClE 23 came: ClE 14 Carpocrat: CA I 56 catir: CA III 18 cauza : -a raului : ClE 6 ; - creatoare : C A II 2 1 CauzatOrul: IC 2 calcarea poruncii: CA II 68 Capetenia mintuirii: IC 10 carbuni: CIE 14 Cel Prea Inalt: CA I 13, 44; IC 4 cele inteligibile: CIE 4 eel rau: CIE 7 cer: CA I 36, 43; CA HI 9,45; -run: CA 1 39, 45; CAII 20, 23, 71 ; CAIII, 33, 56, 63, 65 Cesareea: CA IE 46 ; - lui Filip: CA III 26, 37 cezarul: CA I 8 chaldei: IC 51 chip: CIE 34; CA I 20,31; CAII 2, 29, 80 CA III, 4, 28; - trupesc: CIE 2; - adeva- rat al Tatalui: CA HI 60; - adevarat CA m 10; - de rob: CA I 42, 43; CA III 29; - ul barbatului: CIE 14; -ul Tatalui CIE 8; IC 13, 14, 20; CAI 22, 60; CAII 13; CA III, 16, 44; -ul Domnului: IC 11 - ul §i asemanarea: IC 1 1 ; -ul lui Dum- nezeu: IC 13; CA I 20, 52; CA II 14, 35 -ulrobului: CA I 41 chit: CA III 23 Cilicia: ClE 23 cinstirea idolilor: CIE 21, 29 Cirmuitorul: ClE 29,38, 40; IC 16 coasta Lui: CA II 16 coexista, a -: CA II 38;- etern cu Tatal: CAII 40 Conducator: CIE 47 Constanpu: CA III 28 contempla, a -: CIE 3, 31; CA 1 16; -rea lui Dumnezeu: IC 15 corabie: CA III 45 Corax din Siracuza: CIE 18 Core: ClE 10 coribanti: ClE 10 Corint: CA III, 20; -eni: CA III 13, 21 Cornelie: CA II 23 cosmos: ClE 38; CA II 81 crea, a -: CA II 22, 29, 46; -rea lumii: IC 2 Creatorul: ClK 35,40; !C 1, 2; CA I 21, 33, 34, 62; CA II 2, 13, 20, 31 , 35, 37, 41 , 46, 50, 07; CA III 44; - oamenilor: CA II 61 creatura: CA I 32, 34; CA II 19, 21, 22, 24, 42, 43, 48, 65, 60, 67, 69, 71 ; CA III 62; - prin fire: CA II 20; - rationale: CA II 41 create; creatiune: ClE 27, 29; IC 19, 42, 43, 45; CA I 16, 21; CA II 7, 10, 19, 25 credincios: CA I 30; CA II 6 credinfa: ClE 1, 29; CAI 54; CA II 7 ; dreapta -: ClE 8; CA II 22 crestin: CA I 2, 3, 10; CA III 7, 28; -ism: CAII 1 Creta: CIE 10 crocodil: ClE 23 Cronos: CIE 11,16,25; IC 47 cruce: CIE 1 ; IC 19, 25, 26,27, 29, 35; CA II 13, 53; CA III 26, 27, 32; -a lui Hristos: IC 30^ - a Domnului: CA III 30; ocara - cii: IC 24; rodul -cii: IC 56; semnul - cii: IC 27, 29, 31, 32, 47, 50 cugetare, a cugeta: CA II 29; -re elina: CA II 22; -rea lui Dumnezeu: CA III 65 cuget sanatos: CA I 51; - dumnezeiesc: CA I 60; - liber: CA II 56 cunoastere, a cunoaste: CA 116; CA II 22; - a lui Dumnezeu: CIE 2 cunostinja: CIE 1; - de Dumnezeu: ClE 29; CA I 17; - a Dumnezeului: ClE 29; - despre Dumnezeu: IC 13 curjile ceresti: CA I 55 Cuvintul: CIE 1, 23, 38, 40, 41, 42, 47; IC 4, 5, 11, 20, 44; CAI 5, 6, 8, 9, 10, 13, 18, 19, 20, 24, 25, 27, 29, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 48, 58; CAII 2, 4, 5, 14, 17, 20, 21 , 26, 28, 29, 30, 33, 34, 36, 37, 46, 47, 50, 51, 53, 57, 62, 67, 69, 70* 74, 75, 76; CA HI: 16, 22, 23, 24, 30, 31, 34, 39, 41, 42, 45, 46, 47, 48, 49, 51, 52, 54, 55, 56, 59, 60, 61, 63, 65, 67; - lui Dumnezeu: IC 9, 10, 15, 21, 38, 44, 45, 50; CA I 7, 8, 12, 39, 41, 43, 53; ClE 41, 44, 45, 46; CAII 6, 7, 11, 16, 27, 31, 38, 56, 57, 65; CAIII 12, 18, 30, 33, 34, 38, 62; - Tatalui: IC 16; CA 1 12; 16, 35, 46, 52; CA II 13; - zidi- tor: IC 43; - Unul nascut: IC 55; - crea- tor: CA 1 17; - coexista cu Tatal: CA II 38; - Lui: CA III 16; - facut trup: CA III 53; - bun: CA III 57; dumnezeirea -lui: CA III 40; aratarea -lui: IC 4; fntrupa- rea -lui: IC 1, 54; - dumnezeiesc: CAIII 21 Damasc: lC 33 Danai-: ClK 12 410 HFtNTUI. ATANASIE CRL MARE Daniel: IC 39; CA I 13,38; CA III 30 David: !C 35, 38, 37, 39; CA 1 13, 41, 46, 48, 55; CA II 3, 13, 16, 20, 31, 32, 37, 49, 66; CA III 7, 13, 57, 59 Datatorul harului: CA I 40; - si al vietii: CA II 16 Delfi: IC 47 Demetra: ClE 10 demiurg: ClE 6, 7 demoni: IC 15, 43, 50, 55; CA I 8 desfrtnare: ClE 12 deserta, a se -: CA II 1; CA HI 29 diavol: ClE 25; IC 6, 25, 52; CAI 6, 8; CAH 73; CA HI, 8, 17, 59 Diomede: ClE 12, 16 Dionis: ClE 9, 12; - al hindusilor: CIE 9 Dioscuri: ClE 12 divinitate: ClE 20, 34 Dodone: ClE 10; IC 47 Domn: CIE 27, 40; IC 15, 25; CA I 4, 9, 21, 38, 41, 47, 51, 52; CA II 49; CAI 46; CA II 12, 13, 14, 16, 50; -prin fire: CAH 14; - al viilor §i al morplor: CA II 14; -Iisus: CAII71;-IisusHristos:CAIII4, 11, 13; -ul Hristos: IC 15; CA II 75; -ul puteri- lor: CA I 5; CA II 23; -ul Savaot: CA I 18; -ul slavei: CA I 53; CA III 3, 39; -ul mortii: CA II 16; -ul ostirilor: CA II 23. 24; -ul Iisus Hristos: CA HI 11 draci: IC 6, 11, 12, 25, 31, 32, 49j CA I 50; CA m 40, 56; nebunia -lor: IC 46, 48 duh: CA III 26, 44; -urile in§elatoare: CA 1 8 Duhul: CAI9, 11, 15, 37, 43, 46, 50, 56;CAII 18, 72;CAm 19, 23, 25, 26; -Domnului: CAI 47; - Fiului: CAII 61; -luiDumne- zeu: CA HI 24 Duhul Sfint:IC 57; CAI 6; CAII 7, 18,27,41 .dumnezeire: CIE 1; IC 1, 18, 19, 20, 45, 53; CA 1 12, 20, 21, 42; CA II 10, 12, 32, 53, 73; CA in 4, 5, 6, 15, 57; -a Cuvintului: IC45;CAni;CAm33, 52 Dumnezeu: ClE 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9^ 20, 22, 23, 28, 29, 30, 33, 34, 35, 38, 46; IC 1, 2, 3, 6, 7, 8, 10, 11, 13, 30, 32, 38, 43, 44, 45; CAI: 4, 5, 7, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 20, 21, 23, 25, 27, 29, 31, 36, 37, 38, 39, 44, 46, 47, 49, 52, 57, 58, 59; CAII 1, 2, 11, 12, 16, 22, 25, 29, 31, 36, 37, 39, 53, 57, 58, 68, 70, 75; CA III 7, 8, 13, 14, 16, 19, 21, 23, 24, 25, 30, 31, 35, 40, 41, 47, 51, 54, 57, 61, 62; -adevarat: CIE 10, 14, 26; CA I 39; CA III 9, 19; - cirmuitorul: ClE 38; - creatorul: CA IH 14; - Cuvin- tul: ClE 33; IC 10, 12, 18, 33, 46, 57; CA II 40; -ul lui Avraam: IC 40; Puterea 9i Infelepciunea lui -: CA II 37; CA III 30; - Tatal, CA III 15, 27; vointa lui - : CA II 2: unicul -: CA III 15 dumnezeu: IC 11; CAI 35, 39, 57; CAHI 25; -ul eel rau: CIE 6 E Edoneu: CIE 12 Efraim: CA II 4 Egion: ClE 11 Egipt: CIE 10,23; IC 33, 47^ CA II 4, 23, 27; -eni: CIE 9, 10, 23, 24; IC 36, 37, 45, 51 Elcana: IC 35 elin: CIE 1, 6, 12, 19, 21, 25; IC 2, 33, 43, 48, 50, 51, 53, 55; CA I 2, 3, 4, 10, 18, 30; CAII 40, 43;CAIH 15, 16,35 Elisei: IC 38; CA IE 2, 47 Emanuel: IC 33; CA I 54; CA IH 29 enigma: CA I 41 Enoh: CA in 52 epirot: CIE 23 eretic: CiE 6; CA I 30, 45; CA II 74; CA m 15, 56, 58, 59 erezie: CA 1 3, 7, 8, 10, 22, 55; CA n 19, 24, 33; CA m 2, 54, 59; - ariana: CA n 34, 72, 73; veninul -i: CA n 19 Eros: CIE 9 eter: CIE 27 eternitate: CA H 34; - a Tatalui: CA HI 28 etiopieni: ClE 23; IC 51; CA H 23 eunuc: ClE 54 Europa: CIE 12 Eusebiu: CA I 22, 37; CA n 24 Eva: CA I 1 Evanghelie: CIE 6; CA 1 8, 43, 46; CAHI 17, 26, 28, 30; - a Mintuitorului: CA I 2; -a dupa loan: CA m 19 evangheli§ti: CA m 56 evrei: CA I 10, 12; CA H 10 existenfa: IC 3, 11, 42; CA II 21, 38, 67; - a Fiului: CA m 3 Ezechia: IC 36, 39, 46; CA II 4, 5 famen: CA I 55 faptele trupului: IC 54 Faraon: CA I 39; CA HI 26, 54 farisei: IC 23; CA I 4; CA HI 51 Facatorul: CIE 2, 4, 6, 25, 27, 29, 30, 34, 35, 39; IC 2, 11, 12, 17, 18, 25; 54; CA 1 12, 17, 20, 21, 29, 30, 33, 58; CAII 2, 31, 32, 59; - cerurilor: CA I 41; - de minuni: ClE 44; - tuturor: CA I 41; - zidirii: CA n 41 faptura: IC 11, 13; CA I 9, 13, 19, 31; CA II 2, 3, 5, 6, 12, 19, 22, 23, 24, 44, 49; -uri nerajionale: ClE 31 INDICtC HK.AI. %\ ONOMAHTIC 411 Fedoara:lC17, lB.aSjCAIMiCAIimi- Maria: CA II 70; CA III 20 femele:CAI7;CAII69 fenlcleni: ClE 18, 23 Ferson: CA II 27 fier: CtE 12 fiinta: -a Cuvintului: CAI 45; CAII 7, 18, 56; - creata: ClE 40; -aluiDumnezeu: CAI 16; CA II 26; - dumnezeiasca: CA II 2; - aFiului:CAI, 15,62;CAIII6;-amintii: CA 1 33 ; -a parinteasca: CA III 6 ; - a Ta- talui: CA I 15, 20, 29, 39, 58; CA II 34, 82: CA III 6, 14, 27, 56 Filimon: CA II 3 Filip: CA I 12, 54; -eni: CA I 40 filosofi: ClE 19; - elini: 1C 41 fire: ClE 4, 32; CAI 38;-aingerilor: CAI 56; CA II 8; - a binelui §i a raului: CIE 7 ; -a omeneasca: CIE 16; - a Tatalui: CA III 9; CA II 73 - dumnezeiasca: CA III 40; - a oamenilor: CA II 58; Fiul: CA I 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 18, 19, 22, 26, 30, 31, 32, 37, 38, 45, 50, 55, 56, 57, 58, 61, 63; CAII 4, 5, 6, 17, 19, 20, 21, 24, 28, 29, 30, 34, 37, 38, 39, 41, 42, 49, 67; CAIII 1, 2, 5, 7, 10, 11, 14, 17, 20, 21, 23, 26, 35, 42; - aflator in Tatal: CA III 25; - lui Dumnezeu: IC 18, 30, 53; CA 1 22, 42, 43; CAII 1, 3, 14, 15, 16, 72, 73, 78; CA III 28, 42, 43, 44, 45, 46, 48, 51, 52, 55, 61, 65, 66, 67; -Tatalui: CAI 10, 15;-adevarat: CA I 15; CA II 5; CA III 19, 8; - eel Unul: CA I 19; - omului: CA II 1, 11, 69; CA III 45, 49; - unic: CA II 2; - slujnicei: CA II 11; - vesnic: CA II 32; - unul nascut: CA II 37, 77; - nascut din femeie: CA III 31; - nestricacios: IC 9; - propriu al Tatalui: CA III 36 fiu: - al lui Dumnezeu: CA I 43; - al lui Sirah: CA II 79 foe: CIE 16, 29 frate: CA II 61, 62; -le nostra: CA II 10 frica de Dumnezeu: CA II 80 Frigia: CAI 3; -eni: CAI 3; CAII 43; CA III 47 G Gad: IC 39 galateni: CA I 54 Ganimede: ClE 11 ghicitori: TC 47 gindire omeneasca: ClE 2 goli: IC 51 grairo dosnrtn: tC 3 greel: ClE 10 gura: ClE 31 H haos: CtE 38, 39 har: ClE 2; IC 7, 10; CA I 5, 6, 20, 37, 38, 43, 59;CAII41,61,67;CAIII11,13,19,26, 32, 38, 51, 52; -ul Duhului: CA 1 16; CA III 24: -ul Invierii: IC 9, 21 Hector: CIE 16 Hecuba: ClE 16 Hefaistos: ClE 10, 12 Helchia: IC 35 Hera: CIE 10, 11, 12, 16, 18, 25 Heracle: CIE 12 Hercule: IC 49 hermafrodit: CIE 22 Hermes: CIE 9, 10, 12 Himeneu: CA I 54 hindusi: CIE 23, 24 Hircania: IC 51 Homer: CIE 18 Horos: CIE 9, 10 hotarirea lui Dumnezeu: CA II 67 Hristos: CIE 1, 6; IC 1, 10, 19, 21, 27, 28, 29, 31, 32, 39, 40, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 53, 54, 55; CAI 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 11, 21, 42, 49, 59; CA II 12, '14, 16, 32, 37, 46, 64, 65, 67, 69; CA III 16, 23, 25, 27, 34, 41, 45, 46, 47, 49, 54, 55, 57, 58, 67; - Fiu: CA n 10; - Iisus: IC 57; CA I 40; CA II 56; CA III 13, 65; mor^i in -: IC 28 hula, a huli: CA I 50; CA II 22; - impotriva Duhului Sfint: CA I 50 Iacov: IC 33, 35, 37, 40; CA 1 37; CA II 4, 17, 51, 63; CAIII 12, 14, 16, 61 iad: IC 45; CA 1 43; CA III 23, 57; portarii -ului: CA III 56 Iared: IC 35 . iconomie: CA I 59; CA II 6, 12 identitate: - a firii: CA II 3; - a dumnezeirii: CA III 3 idol: ClE 1, 7, 9, 10, 11, 24, 30, 45; IC 20, 31, 33, 36, 40, 46, 50, 51, 52; cinstirea -ilor: IC 1, 30; inchinare la -i: lC 53; slu- jirea - ilor: IC 55 idololatrie: C!E 8; IC 50 Iedei: IC 35 Ieremia: IC 35, 39; CA III 33 Ierihon: IC 36 Ierusalim: IC 39, 40; CA II 31 Iesei: lC 35 Iezechia: IC 35 lezechiol: lC 35, 37. 39 412 SflNTUl, ATANA.NIK, CKI. MARK Iisus: CA I 37, 40, 41; CAII 1, 8, 16, 27; CA III 24, 53; - Nazarineanul: CA II 12; - Hristos: ClE 5, 6, 27, 33: IC 23; CA 1 10, 40, 43, 48, 60; CAII 10, 31, 43, 81 ;CA III 9, 19, 51 Hie: IC 38; CA III 2, 47 Imeneu: CA I 2 loan: IC 24; CA 1 1, 43; CA II 39, 44; CA III 19, 24, 25, 29, 30, 33, 34, 59 Ioel: CA III 30 Iona: CA III 23 Iordan: CA I 47 Iosia: CA I 46 Iosif: CA I 37, 57; CA II 4; CA III 12, 27 Iov: CA II 4 ipostas: ClE 6 Irod: CA III 18, 28, 54 Irodiada: CA I 2 Isaac: IC 35, 37, 40; CA III 13, 14, 52 Isaia: IC 24, 35, 39; CAI 12, 19, 54,55; CA 114 Isis: ClE 9, 10 ispasire: CAI 64; CAII 7 Israel: ClE 46; IC 33, 36, 38, 40; CAI 19, 43, 46; CA II 16, 51, 53; CA III 7, 16 iubire: IC 16; -a de oameni: IC 4, 8 Iuda: IC 35, 36; CA I 2 iudaizant: CA I 39 Iudeea: IC 37; CA I 59 iudei: IC 1, 2, 14, 18, 22, 35, 37, 38, 40; CA I 38, 39, 50, 53; CAII 12, 15, 16, 17, 41, 72; CA HI 15, 27, 28, 52, 54, 55, 67 I fmparat: CIE 2, 38, 47; CAI 18, 21; CAlI 12, 16: -ul maririi: CA I 41; - vesnic: CA I 47; CAII 13 fmparajie: CA 1 49; CAII 76; - a lui Dumne- zeu: ClE 30; - a cerurilor: CA II 61; - a Tatalui: CA I 33, 46 Inaljarea: CA I 41, 45, 46 fnchinare: ClE 13; CA I 41; - la idoli: IC 53 mdumnezei, a -: IC 54; CAI 39; CAH 47, 70; CA m 23, 48 infia (a -): CA II 41 fnger: IC 13; CAl 42, 49, 55, 59; CAII 18, 19, 31, 37, 69; CA III 12, 13, 14,26, 51;-ii lui Dumnezeu: CAI 40; CAII 23; -de mare sfat: CA III 12, 63 fntina, (a -): IC 17 fntfiul nascut: CA I 39; CA II 61, 64 f ntrupare: IC 1 ; CA 1 44, 64 ; - a Mintuitoru- lui: IC 10 infelegere rationale: ClE 32 tntelepciune: IC 4, 19, 32; CA I 4, 5, 12, 14, 16, 17, 19, 28, 36; CA II 2, 4, 28, 31, 32, 34, 36, 38, 40, 41, 44, 50, 62, 71, 72, 73, 78; CA III 10, 26, 28, 29, 46, 48, 51, 52, 53, 63; - creatoare: CA II 78, 80: - cea adevarata: IC 46; CA II 80; - a elinilor IC 46, 47, 48; -a lui Dumnezeu: ClE 42 IC 31; CAII 29, 32, 42, 71, 81;CAIII 19 - a omului: CA II 79 ; - a Tatalui: CIE 47 IC 48; CA I 58; CA II 5, 39; CA III 29 mvajatura: CA II 28; - a lui Hristos: CIE 1 inviere, a invia: IC 10, 15, 23, 26, 29, 31, 44; CA I 43, 44, 46; CA III 7; nadejdea -ii: IC 10 Jertfa: CIE 11, 24; IC 31; CAII 7; -aMintui- torului: CA II 9; adus ca - : CIE 25; - de animale: IC 11 judecata: CA II 6 Judecator: CA I 52; CA II 6, 68; CA III 46 Jupiter: CIE 25 Laban: CA III 12 Lameh: IC 35 Lazar: CA III' 26, 32, 37, 38, 46, 55 Leda: CIE 12 Legamint: CA I 59, 60 lege: CIE 27; IC 6, 12, 40; CAI 59; CAH 9, 27; CA HI 52; a doua -: CA II 16; - a lui Dumnezeu: CIE 4 lemn: CIE 14 Leta: CIE 12 Levi: CA I 26 Lia: CA I 57 Libia: IC 47, 9; -eni: CIE 24 Licurg (din Sparta): CIE 18 Luca: CA HI 50 lucrare: -a lui Dumnezeu: CAII 26; -adum- nezeirii: CA III 53 ; -a chipului: CA II 33 lume: IC 41, 42, 43; CA I 28; -a ca intreg: IC 41,42 lumina: CIE 8, 29; CA I 24, 43; CA III 4, 43 Lumina vesnica: CA I 13 Lycia: IC 47 M Maia: CIE 12 ]Vrana.SG* CA II 4 Maniheu: CA I 2; CA III 15; -isti: CA I 2, 3, 8, 23, 53; CA II 39, 40, 43, 50; CA III 35 Manoe: CA II 23 Marcion: CA I 3; CA III 15 Maria: CA II 7, 43; CA III 29, 31 Marte: CIE 16, 26 martin CA III 57 materie: CIE 13; IC 2, 3, 11, 14; CAI 23; CA II 22 INIIICK RKAI. SI ONI >M ANTIC IL 4IH midulare: CA II 30, 4B; -le trupului: ClE 4; CA II 28 Meletle: CA I 3 myiocitor: CA II 7,26,29,30 minciunaiClE 18; CA II 18 minte: ClE 1,5,8,31; tC 14; - a Domnulul: CA I 29; - ratacitoare: ClE 23 minune: IC 49; CA I 44; CA II 12; CA III 30 mire: CA II 11; CA III 48 Misail:CAII71 mituri: ClE 15,19; - mincinoase: ClE 16; - eline: CA III 9 mfna: ClE 31; - prea-puternica a Tatalui: CA II 24 mlntuire, amintui: IC 34; CAII 24,68,70,75; CA III 38; IC 14,15,44; CA II 16 Mintuitorul: ClE 2,23,45,47;IC 9, 10, 13, 16, 19, 20, 21, 24, 26, 28, 31, 33, 37, 38, 44, 45, 46, 52, 53; CA I 2, 3, 12,38, 43, 46; CA II 4, 8, 13, 39, 41, 55, 68, 69; CA III 17, 23, 28, 29, 34, 36, 38, 48, 57, 65; - eel rastignit: IC 53; intruparea -lui : IC 33; numele -lui: IC 50 Moab: IC 36 moarte: CIE 3; IC 9: CA 1 44,45; CA III, 32 ; - pe cruce: CA 1 40; CA III 29; - a trupu- lui: ClE 33 modul na§terii lui Dumnezeu: CA II 36 Moise: ClE 2,6,30; IC 33,35,37,40; CA I 2, 29, 39, 59, 60; CA II 10, 13, 16, 27, 29, 31, 37, 68; CA III 2, 14, 33, 52, 54, 61 morji: IC 8 mostenitor: CA II 30 muritor: CA II 67 N Neeman: IC 38 nastere: - din Dumnezeu: CA I 16, 28; - a Fiului: CA II 36 Natan:IC39;CAII3 natura: CIE 18 Navi: CA III 54 nalucirea demonilor: IC 14 Nascatoarea de Dumnezeu Maria: CA III 14,33 Nascatorul: CA III 4 Nascutul: CA 1 19, 35; CA II 58,60; CA III 4, 5, 12; - desavirsit: CA II 35 neam: IC 25; CA I 41; -ul omenesc: ClE 8; -ul oamenilor: ClE 31; -ul rational: 1C8 neascultare: CA II 67 nefiinfa: IC 4 nelegiuire: IC 5 nemurire: IC 21, 44 Neotera: ClE 10 nepatimitor: CA I 28; CA III 56 neitrlciciune: tC 04; -a din cerurl: lC 3 Nlceea: CA I 30 Noe: IC 30; CA I 29; CA II 51; CA III 40 Novat, novafieni: CA I 3 Novi: CA II 27 Numele: - Domnului: CA I 40; - lui Dum- nezeu: CA II 43; - lui lisus: CA I 42; - Tatalui: CA I 34 ochi: ClE 31 Odiseu: ClE 16 olar: CA I 24 om, oameni: ClE 9; IC 6, 45, 49, 51; CA III 23, 29, 30, 31, 45, 57; - simplu: CA III 54; - stricacios: CA I 22 omenitate: CA I 41; CA II 10,12; CA III 43,56 Omfele: CIE 12 Orinduitorul: CIE 35,38 Osea: IC 39; CA I 7 Osiris: CIE 9 osinda: CA II 67; -da morfii: lC 4 Pafos: CIE 9 patima: CIE 17,19; CA I 28,45; CA III 34 Patimi: CA III 26 patriarhi: CA I 40 Pavel: CIE 5,26; IC 3,15,16,21,56; CA I 32, 57, 60, 62; CA II 9, 27,37; CA III 11, 18, 21, 29, 47, 48, 61, 64; - din Samosata: CA II 13, 43 pacat: CIE 8; CA I 51; CA III 33 pagini: CIE 29; lC 1 pamint: CIE 6; CA I 36,39; CA HI 33 Parinte: CA 1 38,40; CA III 17; -le adevaru- lui: IC 7 Pastorul: ClE47;CAI 12 patimire, a patimi: ClE 22; !C 7,10,17, 20, 54; CA I 28; CA III 31, 32 pecete: CA I 20,47; CA II 2; -a Tatalui: CAI49 pelasgi: ClE 23 Perseu: ClE 12 Persia, persi: lC 37,51; ClE 23 Petru: CA I 44; CA II 12, 13, 16, 17, 18, 73; CA III 34 Pilat: CA II 68; CA III 54 Pithia: lC 47 pline:ClE 14; CA III 37 Plato: lC 2,43 placerile trupului: ClE 3 plasmuire, a plasmui: CA II 52; ClE 11, 23; -re mincinoaHa: CtK 16 plinat.nl.ru dumnwlrll: CA I 18; CA 1 1 Ml 414 .NHtNTUI, ATANASIK CKL MARE poarta raiului: CA I 41 porta: ClE 3; - trupeasca: ClE 8,19 pogortre, a se pogori: CA I 38,44; CA II 11 politeism: CA III 15 Poseidon: ClE 11,18 potop: CA III 45 povajuitor: Ic 39 prapastie: ClE 5 preacurvie: ClE 16 preaslavit: CA III 26 pref de rascumparare: IC 37 priveghere, a priveghea: IC 56; CA III 49 pronie:IC41;CAII24 prooroc, a prooroci: CIE 14; IC 12, 38, 39, 40, 54; CAI 8, 47, 54, 55; CAII 16, 32, 67; CA III 9, 10,31 providenja: ClE 25; IC 2, 19 psalmist: CA I 46, 49, 57; CA II 39 putere: ClE 36; CA II 34; CA III 48, 51, 56; - creatoare: CA II 38; - a lui Dumnezeu: IC 19, 21, 32, 55; CA I 32; CAII 55; CA III 5 1 ; - a Cuvintului : CA HI 5 1 ; - divina: ClE 19; - a Tatalui: IC 48; CA III 1 ; -ile cerului, ceresti: CA I 42; CA III 51, 56 R Rahila: CA I 57 rai: ClE 2; IC 3; CA II 69 rationalitate: CLE 34 raiiune: ClE 8, 32, 40; - seminala: CIE 40 Rascumparare: IC 21, 25; CA 1 16; CA II 7, 13, 75 rastignire, a rastigni: IC 21,25; CA II 11,12,16; CA IH 39 ratacire: ClE 29 raul: ClE 6,7 Rea: ClE 26 rit: ClE 19 rob,robie:IC10;CAI55,57;CAII4,ll,14, 53; CA HI 47 romani: ClE 9,11 Rubin: CA I 63 rug: CA IH 14 S saduchei: CA III 51 Samaria: IC 33 samosateanul: CA III 51 Samson: CA II 23 Samuel: IC 35 Sara: CA II 3 Sarpedon: ClE 11 satana: IC 25; CA II 69; CA in 40 Saul: CA II 80; CA III 13 scaun: CA II, 49; - de Judecata: IC 56 Scaune (ingeri): CA II 19, 23, 27; CA ffl 51 scifi: ClE 23 Scripture: ClE 1 , 6, 8, 14, 17, 34, 46; IC 4, 34, 37, 38, 40, 56; CA 1 1, 4, 8, 9, 13, 14, 22, 28, 30, 37, 39, 52, 54, 55, 62; CAII 1, 5, 6, 15, 16, 24, 29, 32, 39, 42, 47, 49, 55; CA III 16, 18, 28, 29; dumnezeiasca -: CA III 30 Scyla (si Caribda): ClE 22 Sfat: CA III 64; - viu: CA III 64,65 Senaherib: IC 36 _ senatul roman: CIE 10 Sfinta Maria: CA III 56 sfinti, a-: CIE 2; CAI40, 41, 47; CAII 14, 39; CA m 31; SSntul sfintilor: IC 39, 40 Simon (Magul): CA I 3; CA m 65 simonieni: CA I 3 simhiri: IC 15 Sinai: CA II 68 Sion: CA I 52; CA n 52 sirieni: CIE 23; IC 36 sinul Tatalui: CA I 48 slava: CA n 23, 62; CA m 39, 59; - a lui Dumnezeu: CA II 20, 79; - desarta: CIE 11 slabiciune a firii: CA I 28 smerenie, a se smeri: CA 1 41; CA II 10, 40, 41, 43, 44; CA in 52 smirna: CA I 47 soare:CAIII 11, 14 Socrate: CIE 10 Solomon: IC 35, 39; CAI 13, 55; CAII 3, 4, 5, 6, 25, 44, 50, 80, 82; CA in 2, 51, 65 Solon (din Atena): CIE 18 Sotade: CA I 2,4 Sotir: CIE 12 Stapin: CIE 34,«38; CA 17; CA U 41; CA III 56; -ul tuturor: CIE 6 Stapinie (ingeri): CA II 19,27,49 stapinirea mor-Jii: IC 8,10 stihii: CIE 9 stoici: CAn 11 stralucire: CA II 34; - Tatalui: CA III 28 stricaciune: IC 3,10,44; - a morjii: IC 8 subzistenja, a subzista: CA II 38,50 suflet: CIE 4,5,31,33; CA II 72; - rational: CIE 32 sultya: CA II 16 superstore: CIE 8,18 Susana: CA I 13 sarpe: CIE 19,20,27; CAI 7, 10; CAII 69,73 taina (dumnezeiasca): CA I 41 Tara: IC 35 Tatal: CtE 6, 46, 47;IC 7, 11, 14, 15, 42; CAI 5, 8, 9, 11, 14, 15, 16, 17, 20, 22, 25, 27, INDK.'K RIAL 01 ONHMAKTIi; 415 30, 36, 42, 45, 46, 49; CAII 4, 17, IB, 21, 29, 31, 33, 37, 41, SO, 66, 71; CA III 1, 2, 3,5,7,11,12,14,17,20,21,30,36,44, 48, 48, 52, 05, 56, 61, 62, 63, 66, 67; - Atottlitor: CA I 33; - lul HrUtoi: ClE 9; CAI43;-Fiului:CAI27;CAIII62;-ln- telepclunii Sale: CA I 28; - Cuvtntului: CA II 2, 35; - lui Dumnezeu: CA II 41 ; -a al existen^ei: CA I 38; - prin har: CA II 51, 59; lnfcelepciunea si Puterea -lui: IC 48; slava -lui: IC 56, 57; CA 1 42; iposta- sul -lui: CA I 9; tronul -lui: CA I 47; CA II 43; taurieni: ClE 25 taiere-imprejur: CA I 54 Teba: ClE 23 temelie: CA II 74 templu: ClE 20; - al Duhului: CA II 74; CA III 52 teolog: CIE 35 teologhisire: ClE 19 Tersitos: ClE 16 Tesalonic: CA III 61 Testament: Vechiul -: CA 1 4; Noul -: CA 1 4 Tetis: ClE 11 Tezeu: ClE 10 Thalia: CA I 2,4,5,6,7,8,10; CA II 37 Tifon: ClE 10 tiran: CIE 9,11 timplar: CA I 24 Tracia: CIE 23 Treime: CA I 17,18,58; CA III 15 Triptolem: ClE 18 Troia: CIE 12 trup: ClE 3, 33; IC 8, 17, 18; CA I 45; CA II 56; CA m 27,30,31,33,34,39,56,57; -ul Domnului: IC 20; CA I 47 U ucenlc: tC 10; CA I 50; CA III 26,48 umaniUte: CA II 67,74; - a Cuvintului: CA III 41 ungere, a unge: CA I 46,47,49; CA II 14 univers: ClE 39,41 untdelemnul bucuriei: CA I 47,49 Unul-nascut: CA II 39,62; CA III 10 Valentin: CA I 3,56; CA II 70; CA III 60, 65, 66, 67; -ieni:CAI3 Varava: CA I 2 Vasilide: CA I 3; -ian: CA I 3 varsare de singe: CIE 5 venire (a doua): CA III 45 Viaja: IC 21,24,30,37,44; CA 1 19; - vesnica: CA HI 26, 34; templul -efti: IC 31 virtute: CIE 17,32; IC 12; CA I 38 voie libera: ClE 4; - a Tatalui: CA III 64 voinja vie a Tatalui: CA II 2 vrajitorie: IC 11,31,46,47 Vuzi: IC 35 Zaharia:tC39;CAII31 zeificare: ClE 21,29,47 zeitate: CIE 22 zeu: CIE 9, 10, 12, 13, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 27, 28, 31, 45; IC 46, 49; CA 1 21; -i mincinosi: CIE 15; CA III 8; -i falsi: ClE 25 Zeus: ClE 9,10,11,15,16,18,24,26,29; IC 47 zidire: ClE 1, 4, 8, 29, 40, 47; IC 8, 12, 14, 15; CA III 64; armonia - rii: IC 12 Ziditorul: ClE 3, 8, 17, 30, 47; IC 18, 45 Zorobabel: CA II 20 CUPRINS Studiu introdvctiv 5 1. Scurta sch.i{a biografica 5 2. Scrieri 8 3. Invafatura Sfintului Atanasie 12 Tratat despre intruparea Cuvintului si despre aratarea Lui noua prin trap . . 87 Introducere: Unitatea lucrarii lui Dumnezeu 89 Capitolul I. Cele ce au premers intruparii Cuvintului in iconomia mintuirii 90 Necesitatea rascumpararii omului 96 Capitolul II. Intruparea Cuvintului - condifie a biruinj&i asupra morfii si a daruirii nestricaciunii 98 Capitolul III. Intruparea Cuvintului - refacere a omului zidit «dupa chipul»- lui Dumnezeu si dar al cunostinfei mai presus de fire 103 Capitolul IV. Valoarea mintuitoare a intruparii Cuvintului 110 Jertfa de pe Cruce 114 Invierea lifi Hristos . 123 Capitolul V. Dovedire fa$a de iudei, din Vechiul Testament 128 a. Alte marturii si cugetari despre minunile lui Hristos 132 b. Raspuns la afirmarea obisnuita a iudeilor, ca Mesia inca nu a venit 133 Capitolul VI. Dovedire f&\& de filosofii elini si fa)a de inchinatorii la idoli. Dovezi rationale despre conformitatea cu crea^ia a intruparii 135 a. Conformitatea cu omul a intruparii 138 b. Intruparea se potriveste cu trupul omenesc 140 c. Efectele intruparii in univers 141 d. Dovezi scoase din fapte despre sfirsitul inchinarii la idoli al vrajitoriilor si oracolelor si al domniei filosofilor 143 e. Raspindirea minunata a puterii dumnezeiesti a inva^aturii lui Hristos. . . 147 Concluzie: Efectul universal al intruparii 151 Concluzie generala 152 Trei cuvinte impotriva arienilor Cuvintul intii impotriva arienilor 157 Cuvintul al doilealmpotriva arienilor 231 Cuvintul al treilea impotriva arienilor 327 Indice scripturistic 403 Indice real si onomastic 408 Cuprins 417 Tehnoredactor: Pr. VALENTIN BOGDAN Dat la cules 20.IV.1986. Bun de tipar 20.VI.1987. Format 16/70x100. Legat 1/1. Coli de tipar 26. Comanda nr. 241. TIPOGRAFIA INSTTTUTUHn BIBLIC 51 DE MISIUNE AL BISERICH ORTODOXE ROMANE