EUSEBIU DE CEZAREEA
VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE

oyp

C O L E C 7 I A ^~

PARIN^I §i scriitoki biserice§ti

A PARE
DIN INITIATIVA PATRIARHULU1

IUSTIN

§1 SE CONTINUA SUB INDRUMAREA
PREA FERICITULUI PARINTE

TEOCTIST

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

ea

-<s?6e)

COMISIA DE EDITARE :

Episcop Dr. VASIL E TlRGOVIgTEANUL, VICAR PATRIAR-
HAL (pre?edinte) , |Pr. DUMITRU SOARE~| (vicepre?edinte), Pr.
Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof.
NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU,
Prof. ALEXANDRU ELIAN, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof.
DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar).

PARINTI §1 SCRIITORI BISBRICB§TI
14

"^ EUSEBIU ^

DE CEZAREEA

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE

CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA
PREA FERICITULUI PARINTE

TEOCTIST

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

STUDIU INTRODUCTIV DE

PROF. DR. EMILIAN POPESCU

TRADUCERE §1 NOTE DE

RADU ALEXANDRESCU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE

AL BISERICH ORTODOXE ROMANE

Bucurejti - 1991

STUDIU INTRODUCTIV

La inceputul «epocii de aur» a literaturii creatine din secolvl al
IV-lea un loc de frunte l-a detinut Eusebiu de Cezareea. Cunoscut mai cu
seama ca istoric al Bisericii §i supranumit chiar «parinte al istoriei ecle-
siastice», Eusebiu a scris numeroase lucrari §i in alte domenii, remar-
cindu-se ca exeget, teolog, apologet §i polemist. Lucrarile sale se disting
printr-o mare eruditie, o buna cunoastere a Scripturii, a istoriei, litera-
turii antice, 'cronologiei, filologiei, paleografiei, filosofiei si geografiei.
De§i stilul sdu nu era nici placut, nici strdlucit, cum spune Fotie in seco-
hd al IX-lea, si ca teolog a avut tendinte ariene, multe din lucrarile sale
au supravietuit in cursul timpului mai cu seama prin marea masd de
mformatii culese din arhive, in bund parte azi disparate. De aceea,
Eusebiu conteazd azi mai cu seama ca istoric. El afost insdfoarte munci-
tor pind la adinci bdtrineti. Cu exceptia lui Origen, Eusebiu depdseste
pe toti scriitorii Bisericii de rdsdrit, prin amploarea cercetdrilor si a eru-
ditiei 1 . Totusi, multe din lucrarile sale s-au pierdut, fiind cunoscute
numai dupd titlu, citate de el insusi sau de alti scriitori; din unele se pds-
treazd doar fragmente. De§i ca istoric a fost pasionat cercetdtor al trecu-
txdui, Eusebiu a relatat pe larg evenimentele timpului sdu, in care afost
angajat activ. El a cunoscut nu numai perioada persecutiilor singeroase
impotriva Bisericii de la inceputul secolului al JV-lea, dar si pacea acor-
datd de Constantin eel Mare si disputele doctrinare de dupd aceea. Sti-
mat ca savant de intreaga lume romand de atunci, si chiar de impdratul
Constantin eel Mare, caruia i-a cistigat bundvointa si prietenia, el a
jncat un" rol activ §i in viata Bisericii, ca episcop de Cezareea in Palestina
ft personalitate teologicd.

1. Quasten, Initiation aux Peres, p. 44.

EUSEBIU DE CEZAREEA

VIATA

t

Cu toate ca Eusebiu a scris o opera vastd §i variata §i a jucat un rol
activ in societatea timpului, despre viata lui avem destul de putine stiri.
El a evitat sa dea amdnunte despre persoana sa, socotind ca aceasta ar
dduna gloriei sale in posteritate. Prin firea sa el era inclinat sa relateze
mat cu seama evenimente externe de persoana sa. Nici biografia scrisd
de Acacius, elevul si succesorul sau la scaunul de Cezareea, nu ni s-a pas-
trat. Unele date despre el le culegem totusi din lucrarile lui Eusebiu de
Emesa, ucenic al sau, sau ale altor contemporani, ca sjintul Athanasie eel
Mare, Alexandru al Alexandriei, Arie, Eusebiu de Nicomidia. Ceva mai
tirziu, istoricii bisericiesti Socrate, Sozomen, Theodoret de Cyr si Iero-
nim scriu §i ex despre el.

In sfirsit, in Actele Sinodului VII ecumenic de la Niceea (787) si in
lucrarea Antirrhetica a patriarhului Nichifor Mdrturisitorul, Eusebiu
este citat cu opinii eretice in legatura cu cultul icoanelor.

Data na§terii nu se cunoaste exact, dar invatatii opineaza ca ea tre-
buie fixatd intre anii 260-264 2 , oricum inainte de toamna anului 264.
Eusebiu pare sa se ji ndscut la Cezareea Palestinei, de care vorbeste cind
era episcop ca de «Orasul (cetatea) nostru» (rj fjficrepa noMg) si, cum in
vremea aceea era obiceiul de a se hirotoni episcopi dintre preotii bdsti-
nasi ai unei localitdti, aceasta indicatie afost luatd in considerare pentru
sustinerea ca loc de bastind al lui Eusebiu, Cezareea Palestinei. Dinfekrt
cum Eusebiu vorbeste in lucrarile sale despre evrei, se exclude faptul ca
el sa ji fost de origine iudaicd. Nu se stie insd nici dacd in momentul nas-
terii sale familia sa era crestind. Tineretea si-a petrecut-o in Palestina
si, asa cum spune el insusi (V. C. I, 19), ca tindr a avut prilejul sd-l vadd
pentru prima oara pe Constantin eel Mare, pe cind acesta a venit in
Palestina (296), ca insotitor al impdratului Diocletian (284-305).

Eusebiu a fostbotezat la Cezareea si tot aid a primit primele indru-
mdri religioase. Credo (simbolul), pe care mai tirziu ilvaprezenta Sino-
dului I ecumenic de la Niceea, l-a invdtat aid. Eusebiu a fost hirotonit
preot aid de episcopal Agapius al Cezareei.

Instructia si-a fdcut-o sub indrumarea preotului Pamfil, un mare
invdtat din Fenida, care era adept si ucenic al lui Origen. Pamfil s-a
ingrijit de biblioteca lui Origen, refdeind-o, apoi intemeind aid o scoald
dupd modelul predecesorului sau, orientata mai cu seama spre criticd de
text si exegeza Sfintei Scripturi. Sub influenta lui Pamfil, Eusebiu a
adoptat vederile origeniste, raminind loial acestora intreaga viata, desi
nu totdeauna necritic. La Biblioteca si Scoala lui Pamfil, Eusebiu a citit

2. Moreau, Eusebius in RAC, col. 1052.

STUDIU INTKODUCTIV

opere ale literaturii crestine §i pagine, scotindu-si material pentru pro-
priile sale lucrari, dar mai ales studiind, copiind si cercetind texte ale
Sfintei Scripturi. Pamfil i-afost lui Eusebiu nu numai maestru, ci §i prie-
ten §i colaborator apropiat, iar recuno§tinta §i dragosteafata de el aufost
atit de mart, incit el s-a numit dupa aceea Eusebiu al lui Pamfil, adicafiul
spiritual al acestuia. Fericitul Ieronim il numeste pe Eusebiu asa, si tot
astfel este mentionat si in cele mai multe manuscrise. Dupa moartea
martirica a lui Pamfil, la 16 febr. 309, Eusebiu a scris (se pare prin
311-313) biograjia acestuia, din pacate pierduta. Tinarul Eusebiu a
audiat insa si prelegerile celebrului exeget Dorothei din Antiohia, a
mers apoi pentru completarea instructiei sale si la Cezareea Philippi,
unde, in fata unei case atribuite de localnici femeii careia Mintuitorul i-a
oprit curgerea singelui, a vdzut statuia Domnului Hristos 3 .

Eusebiu a fost un asiduu cercetator §i aceasta pasiune l-a dus §i la
Ierusalim, unde a lucrat in biblioteca episcopului Alexandra. Zelul
pentru studiu a fost mare si tinarul Eusebiu a putut beneficia nu numai
de profesori buni, ci si de perioada de pace, pe care a cunoscut-o Biserica
dupa moartea impdratului Valerian (253-259), inversunat persecutor al
crestinilor, care a durat pina in anul 303 (24 febr.), cind a inceput marea
persecutie dezlantuita de Diocletian §i Galeriu. Cu mici intreruperi
aceasta. mare persecutie a durat pina la 30 apr. 311, cind Galeriu
impreuna cu Constantin si Liciniu dau decretul de toleranta.

Pina la aceasta ultima mare criza din istoria crestinisrnului si
inainte de pacea acordata de Constantin si Liciniu in 313 Eusebiu a reu-
sit sa redacteze importante lucrari si anume Cronica (Xpovixoi xavoveg xai
baxo/jfi 7zavto5catfjg iazopiaq 'EMrjvcji/), Istoria eclesiastica (cdrtile I-VII) si

3. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VII, 18, 1-4,: «Intrucit am pomenit de acest oras,
socot ca nu e bine sa tree cu vederea o povestire vrednica de a fi stiuta de urmagi. Anume
ca femeia aceea, careia ii curgea singe, despre care aflam din Sfinta Evanghelie (Matei, 9,
20 §i urm. ; Marcu, 5, 25 §i urm., ; Luca, 8, 43) ca Mintuitorul a vindecat-o de suferinja ei, va
fi venit din Cezareea Philippi. Se arata §i azi casa ei si ca ar mai exista prejioasa amintire
in legatura cu minunea, pe care i-a facut-o Mintuitorul... Pe piatra de sus din fa$a porjii
casei, in care a locuit femeia, este statuia din bronz a unei femei, care, aplecata in
genunchi, intinde miinile inainte, intocmai ca o femeie care se roaga. In faja ei se afla, din
acelasi metal, figura unui barbat in picioare, imbracat frumos cu o mantie dubla si care
intinde mina catre femeie. La picioarele barbatului cre§te linga o coloana o planta
curioasa, care ajunge pina la tivul mantiei de bronz si aceasta ar fi leacul impotriva tuturor
bolilor. Aceasta statuie trebuie sa fie chipul lui Iisus si se pastreaza pina astazi; am vazut-o
cu proprii mei ochi, cind am zabovit in acel oras. Nu trebuie sa ne niiram de faptul ca pagi-
nii, pe care Mintuitorul i-a daruit atunci cu binefaceri, i-au ridicat asemenea monumente.
Caci noi am vazut si chipurile apostolilor sai Pavel §i Petru si chiar chipul lui Hristos
insusi, pictat in culori. Era de a§teptat, deci, ca cei vechi sa cinsteasca fara rezerva pe sal-
vatori, dupa obiceiul lor pagin». M-am ghidat in aceasta traducere de lucrarea: Eusebius
von Caesarea, Kirchengeschichte, herausgegeben und eingeleitet von Heinrich Kraft. Die
tJbersetzung von Philipp Haeuser (Kempten 1932), neu durchgesehen von Hans Armin
Gartner, Miinchen, 1967.

EUSEBIU DE CEZAREEA

Introducere elementara generala (pdstratafragmentar). Persecutia ince-
puta in anul 303 a stingherit activitatea cdrturdreasca a lui Eusebiu, dar
n-a intrerwpt-o cu totul. Din cauza ei el afost obligat sdpardseascd Ceza-
reea si samearga la Tyr, iar apoi in pustiul Thebaidei din Egipt, unde,
dupa o vreme, a fost si arestat. Nu stim cind se plaseaza fuga lui din
Cezareea §i arestarea in Egipt, dar se crede ca la inceputul perioadei de
persecutie 4 . In noiembrie 307 Pamfil a fost arestat si pind la decapitarea
sa la 16 februarie 309 colaborarea dintre el si Eusebiu n-a incetat. Unii
invatati sustin ca amindoi au alcdtuit atunci (pind in 308) cele 5 cdrti din
Apologia lui Origen. Cartea a Vl-a a fost scrisd de Eusebiu singur dupd
moartea lui Pamfil. Din pdcate intreaga lucrare s-a pierdut.

§i alte lucrdri aufost elaborate de Eusebiu inprimul deceniu al seco-
lului al TV-lea, in plind perioadd de persecutie, unele pdstrate, altele
pierdute §i cunoscute doar din scurte referiri la ele, dupa titlu sau din
fragmente.

Laputin timp dupa restabilireapdciipentruBisericd in 313 Eusebiu
a fost ales episcop de Cezareea inlocul lui Agapius, mort intre timp. Nu
se cunoaste anul exact al preludrii acestei functii, dar Agapius a murit
intre 313-315, iar inainte de 315 Eusebiu era deja episcop 5 . Inprimii 10
ani de episcopat activitatea scriitoriceascd a lui Eusebiu, atit cit ea ne
este cunoscutd, a fost mai putin intensd in comparatie cu cea anterioara
episcopatului. Cauza pentru incetinirea ritmului de pregdtire §i publi-
care a lucrdrilor stiintifice rezidd probabil in angajarea lui Eusebiu ifi
munca de reorganizare a vietii eparhiei sale, dupa distrugerile suferite
in timpul persecutiei. De altfel, eparhia sa era cea mai importantd din
Palestina, Cezareea devenind, dupa scaderea rolului lerusalimului, dis-
trus de romani, metropola politicd a intregii provincii. In cartea X, 2, 1-3
a Istoriei eclesiastice, Eusebiu se referd la munca de reconstructie, care a
avut loc, la reorganizarea vietii creatine, la actiunea de reci§tigare a
bunurilor pierdute, la bucuria generala, care cuprinsese clerul si popo-
rul: «j4m vdzut cum in fiecare loc, care cu putin timp inainte fusese adus
la ruind de tiranii fard de Dumnezeu, cum s-a revenit la viatd din lunga
amorteald §i decddere, cum iardsi s-au ridicat biserici din temelie pind
la mare indltime si au devenit mai mdrete decit cele distruse mai inainte.
Mdritii impdrati (Constantin §i Liciniu) au largit si inmultit, prin legi
continui date infavoarea cre§tinilor, harul de sus, de care ne-afdcutpdr-
tasi Dumnezeu, episcopii au primit scrisori imperiale, cinstiri §i daruri
in bani de la impdrati... Au avut loc sdrbdtori de innoire in orase §i sfin-

4. Bigelmair, Eusebivs Pamphili, p. IX: vermutlich war es am Anfang der Verfol-
gung des Pamphilus.

5. Moreau, op. cit, (capitolul primii ani de episcopat); Bigelmair, op. cit, crede a
fi devenit episcop din 313.

STODIU INTRODUCTTV

tiri de locasuri de rugaciune, constructii noi, adunari ale episcopilor, din
departari §i tari strdine oamenii au revenit la casele lor, neam cu neam
traieste acum in pace, mddularele ttupului lui Hristos se afld intr-o
armonie deplind... PutereaDuhului luiDumnezeupatrunde toate madu-
larele, ele devenind o inimd, o credinta plina de bucurie §i toate aduc
slava lui Dumnezeu».

Impdratul Constantin i-a dat lui Eusebiu insarcinari speciale in
legaturd cu aceastd mimed vastd de reorganizare a vietii creatine in
Palestina (VC, II, 45, 46; III, 25 siiirm.).

Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea activitatea scriitoriceasca a
lui Eusebiu devine si mai intensa, din aceastd perioadd datind si lucrd-
rile care sint cuprinse in acest volum: Viaja lui Constantin, Discursul fes-
tiv la 30 de ani de domnie (Tricennalia) §i Discursul rostit cu prilejul sfin-
prii Bisericii Sfintului Mormint de la Ierusalim. Tot in aceastd vreme
Eusebiu devine unul dintre cei mai apropiati colaboratori si prieteni
ai impdratului Constantin, caruia ii influenteaza adesea politica
religioasd.

Eusebiu n-a supravietuit mult mortii lui Constantin (22 mai 337).
Desi nu se cunoaste anul exact al mortii sale, se considerd cd el a tveetat
din viatd prin anii 339-340. Dupd aceastd data numele sau nu mai este
mentionat. Socrate (Hist. eccl. II, 4) §i Sozomen (Hist. eccl. Ill, 2) dateazd
moartea sa intre intoarcerea sfintului Athanasie la Alexandria (337) §i
moartea lui Constantin II (340). In tot cazul, Acacius, succesorul sau, a
luat parte in anul 341 la un sinod la Antiohia, reprezentind Cezareea
Palestinei 6 .

Dar, asa cum am spus, Eusebiu n-a fost numai un om cufundat in
cercetare §i autor a numeroase carti. Prestigiul pe care si-l cistigase ca
erudit, exeget §i istoric, ca episcop al unei cetdti importante, apoi trece-
rea de care se bucura pe lingd impdratul Constantin, toate l-au atras si in
viltoarea disputelor doctrinare ale vremii. Cea mai de seamd contro-
versd doctrinara, in care s-a amestecat, a fost arianismul. Arte isifdeuse.
in vremea aceea cunoscuta, la Alexandria, invdtatura sa eretica despre
Fiul lui Dumnezeu si a fost excomunicat pentru aceasta, de sinodul epis-
copilor prezidat de Alexandra al Alexandriei; atunci el s-a adresat lui
Eusebiu cerindu-i sprijinul. Cu ajutorul lui Eusebiu, al altor episcopi
orientali §i al lui Eusebiu de Nicomidia s-a organizat in Bythinia un
sinod, care, fdrd_sd aprecieze profunzimea si gravitatea problemei, a

6. T.D. Barnes, Constantin and Eusebius, Cambridge, Massachusetts and London,
1981, p. 263.

10 EUSEBIU DE CEZAREEA

gasit nevinovat pe Arie si i-a cerut lui Alexandra sa-l reintegreze. La
refuzul episcopvlui de Alexandria, Eusebiu a organizat, cu sprijinul
unor episcopi din Palestina, un sinod la Cezareea in anul 324 (putin
inainte de lupta de la Chrysopolis, linga Chalcedon, intre Constantin si
Liciniu, care a avut loc in toamna acelui an), unde s-a hotarit ca Arie
sa-§i reia functiile sale, dar sa se supuna episcopvlui sau. Atitudinea
pro-ariand a lui Eusebiu s-a manifestat si la sinodul dinAntiohia, convo-
cat la 20 decembrie 324 sau la inceputul anului 325, cu scopul de a alege
un nou episcop in load celui decedat (Philogonius, dupa unii 7 , Theodo-
tos, dupa altii*). Refuzind sa recunoascd Expunerea de credinja CExdsag
mozswi;) ortodoxd, adoptatd acolo, Eusebiu a fost excomunicat, impreuna
cu episcopii Theodot de Laodicea, Narcissus de Neronias, care «ca si cum
or fi uitat de Sfinta Scriptura §i invdtatura apostolicd... au manifestat
puncte de vedere opuse. Spunind-o clar, ei au dovedit ca au aceleaqi
vederi cu Arie...» 9

Excomunicarea a fost proclamata doar provizoriu, deoarece episco-
pii prezenti la Antiohia nu vroiau sa anticipeze hotarirea sinodului con-
vocat de Constantin laAncyra, tocmai cu scopul de a se pronunta inpro-
blema ariand. Pina la urmd, imparatul Constantin a socotit ca nuAncyra
este load eel mai potrivit pentru un sinod general (ecumenic), ci Niceea
in Bithynia, mai aproape de resedinta sa imperiala. Sinodul a fost con-
vocat in 20 mai 325 §i este cunosait in istorie ca primul Sinod ecumenic.
La acest sinod Eusebiu, deqi era recunoscut ca mare invdtat, a venit ca
acuzat si n-a jucat in desfdsurarea lucrdrilor §i luarea hotaririlor un rol
hotdritor, a§a cum s-a crezut. El n-a avut nici presedentia, n-a rostit nici
cuvintul de salut pentru impdrat §i ceilalti participant^ ci acest rol l-au
avut Eustatius de Antiohia, Alexandru de Alexandria, Athanasie §i
Eusebiu de Nicomidia. Mentiunea din Vita Constantini III, 11, potrivit
cdreia cuvintarea de salut rostitd «de conducdtorul rindului din
dreapta» (oTovde^iovr/jrjfMctognpcjrcvuv), adicd de eel care se afla in capdtul
rindului din dreapta imparatului, §i o precizare ca acest vorbitor se
numea Evcefiioz b emoxonxx; se refera, de fapt, la Eusebiu de Nicomidia,
care, ca gazdd a sinodului, era justificat sa aibd acolo un rol de frunte.
Unii invatati socot mai probabila deschiderea sinodului de catre Eusta-
tius de Antiohia 10 .

La sinod Eusebiu a fost obligat sdfacdMdrturisirea de credintd, ca o
dovadd a dreptei sale credinte. Aceasta «Mdrturisire» era, de fapt, Sim-
bolul de botez din Cezareea, pe care l-a prezentat ca propriul sdu

7. Wallace-Hadrill, Eusebius, p. 24.

8. Moreau, op. cit.

9. Wallace-Hadrill, op. cit., p. 25.
10. Moreau, op. cit.

STUDIU INTRODUCTIV 11

Credo 11 . Excomunicarea lui Eusebiu a fost astfel ridicata cu aprobarea
impdratului. Rolul lui la sinod, in redactarea Simbolului de credintd, n-a
putut fi, deci, important §i nici chiar in discutiile privind sdrbdtorirea
Pa§telor, de§i el se ocwpase cuprobleme de cronologie §i istorie. De altfel,
la sinod Eusebiu s-a departat de arienii extremi§ti, fiind prinfirea lui un
om al compromisului. El socotea, ca §z la inceputul crizei ariene, ca pro-
blema poate fi rezolvata prin concesii reciproce. Pe de altd parte, Euse-
biu de Nicomidia ne spune ca Eusebiu de Cezareea era condus in contro-
versele bisericeqti mai de grabd de simpatii personale, decit de conside-
rente teologice. Astfel, el a trebuit sa se piece in fata argumentelor lui
Alexandru, Athanasie §i a altor teologi §i sd semneze hotdririle sino-
dului.

Totuqi, la Niceea Eusebiu a ciqtigat, in sensul cd i-a fost ridicata
excomunicarea Sinodului de la Antiohia §i, in al doilea rind, l-a cunoscut
indeaproape pe imparatul Constantin, cdruia i s-a impus prin eruditie,
elocintd, talent diplomatic s,i spirit de supunere, putind mai tirziu sd-l
influenteze in politica sa religioasd.

Dupd Sinodul de la Niceea Eusebiu n-a ramas insd fidel hotaririlor
dogmatice semnate acolo. Impreund cu Eusebiu de Nicomidia, §i el filo-
arian, au inceput lupta pentru indepdrtarea din scaune a ierarhilor orto-
doc§i, reu§ind sd inldture pe Eustatie de Antiohia (in 330), §i Asklepios
de Gaza (in 325 sau 326), pe acesta din urmd, fiindcd ceruse excomunica-
rea sa la Ancyra. §i sfintul Athanasie, devenit episcop de Alexandria
dupd moartea lui Alexandru, a avut de suferit din cauza ma§inatiilor lui
Eusebiu. Bucurindu-se de' sprijinul impdratului, a prim.it de la acesta
preqedentia unui sinod la Cezareea Palestinei in primdvara anului 334,
care trebuia sd judece pe Athanasie. Deoarece acesta din urmd nu s-a
prezentat, sinodul n-a avut loc, dar in anul urmdtor (335), la sinodul con-
vocat de Constantin la Tyr, Athanasie a fost invins prin lucrarea din
umbra a lui Eusebiu. §i dupd aceea, cind Athanasie a cerut sprijinul
impdratului la Constantinopol §i cind Constantin a convocat pe partici-
pantii de la Niceea pentru a clarifica unele probleme, Eusebiu a facut
parte din partida care se formase la palat impotriva lui Athanasie.

Un alt adversar al lui Eusebiu a fost Marcellus de Ancyra. Impotriva
lui, Eusebiu a scris lucrdri (Contra Marcellum) care trebuiau sd arate ca
invdtdtura sa nu era ortodoxd §i sa justifice hotdrirea de condamnare a
unui sinod la Constantinopol, convocat de Constantin in anul 330 cu
episcopii din Pont, Asia, Thracia §i Moesia. De§i Eusebiu n-a fost de fata,
opiniile sale au avut un rol hotdritor in condamnare.

11. Amanunte despre aceasta Marturisire gasim in scrisoarea adresata de Eusebiu
comunitajii din Cesareea; v. Athanasius, De decretis Nicaenae synodi, VII, appendix;
Socrate, Hist, eccl, I, 8; Theodoret, Hist. eccL, 1, 12; cf. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 27-28.

12 EUSEBIU DE CEZAREEA

EUSEBIU §1 CONSTANTIN

A§a cum am spus, Eusebiu s-a bucurat de o deosebita trecere pe
linga impdratul Constantin. Ca unul care cunoscuse perioada crunta a
persecutiilor si daunele imense aduse Bisericii, Eusebiu vedea in Con-
stantin pe omul providential, ajuns sd reglementeze raporturile dintre
Stat si Biserica. Constantin era, in conceptia lui Eusebiu, trimisul Provi-
dentei divine, intruparea calitatilor de conducator ideal. De aceea, el s-a
pus cu totul in serviciul lui Constantin, sprijinind actiunile acestuia in
favoarea Bisericii, scriind lucrari menite sa-i glorifice faptele in toate
domeniile. Eusebiu a devenit unfel de scriitor de curte al lui Constantin.
Glorificarea lui Constantin este f acuta mai cu seama in Vita Constantini
§i Laus Constantini (Tricennalia), unde acesta apare ca alesul lui Dumne-
zeu si imparatul ideal. Cititorul acestei carti isi va da singur seama de
modul cum il vedea Eusebiu pe Constantin, de aceea nu mai staruim
asupra altor amanunte.

OPERA

Asa cum am spus, din numeroasele lucrari alcatuite de Eusebiu,
unele nu ne sint cunoscute decit dupa titlu, dinfragmente sau din scurte
referiri la ele, ale lui sau ale altora. Ieronim spune cd Eusebiu a scris
nenumdrate volume, dar din ele citeaza doar o parte 12 . Listele alcatuite
mai tirziu de Fotie in secolul al IX-lea 13 , de Nichifor CaUist in secolul al
XTV-lea 14 si de Ebed Jesu bar Berikha 15 sint si ele incomplete. Cu toate
acestea, specialistii moderni au alcdtuit un catalog de titluri destul de
cuprinzator. Daca unele lucrari s-au pierdut, totusi multe s-aupastrat in
original sau in traduceri siriace, armene, georgiene ori latine. Pentru
unele lucrari s-a putut stabili si cronologia lot, pentru altele insa nu.
Deoarece o insiruire a lor este dificila, le vom prezenta aid dupa conti-
nued lor.

Scrieri biblice §i exegetice

Educat in §coaIa lui Pamfil, care la rindul sau mostenise de la Origen
preocuparea pentru studiul textului Sfintei Scripturi, Eusebiu a consa-
crat o buna parte din activitatea sa copierii, stabilirii, prelucrarii si edita-
rii Vechiului si Noului Testament. Stradania aceasta este atestata de

12. Hieronymus, De viris ill. 81.

13. Photius, Bibliotheca, cod. 9, 113, 27, 39, 118, 127.

14. Nichifor Callist, Hist, eccl., VI, 37.

15. Ebed Jesu Catal. libr, syr., apud I.S. Asemani, Bibliotheca orientalis, HI, 1,
Roma, 1725, p. 18 si urm.; reprodus de E. Preuschen, in A. v. Harnack, Geschichte der
altehristlichen Literatur, I, Leipzig, 1893, p. 552.

STUDIU INTRODUCTW 13

multe manuscrise ale Sfintei Scripturi, care poarta numele lui. Imparatul
Constantin, cunoscind aceasta preocupare si renumele §colii de la Ceza-
reea s-a adresat lui Eusebiu cu rugamintea de a-i procura 50 de exem-
plare ale Sfintei Scripturi «pe pergament de cea mai buna calitate, cu
caractere u§or de citit §i intr-un format usor de minuit, scrise de caligrafi,
care-§i cunosc bine meseria si care sa fie de folos la 50 de biserici din
Constantinopol» (VC, IV, 36).

1. Intrebari si raspunsuri in Evanghelii (Ilepi x&v ev Eu<XYYcA.ioi<;
Ctixti patoiv xai Auoewv sau Ilept Siacpovuxc; EuaYyeAlQv, dupa Ieronim), a
fost scrisa, dupa cit se pare, inainte de anul 312 . Lucrarea este un ras-
puns la intrebarile puse de doi clerici si se imparte in doua parti: prima
este adresata lui §tefan (in doua carti) §i raspunde la 16 divergence din
Evanghelii privitoare la neamurile din care se tragea Mintuitorul §i la
copilaria Sa; a doua, este dedicate lui Marinus (o singura carte), in care
raspunde in patru puncte la divergence privitoare la inviere. Din
lucrare nu se pastreaza decit fragmente in grece§te §i siriaca §i un rezu-
mat (epitome).

2. Onomasticonul (Ilept twv -cojtix&v ovofid-rov tqv ev deuy ypacpfj)
alcatuit inainte de anul 331 17 , sau mai exact intre 326-330 18 . Este un fel de
dictionar al locurilor biblice in ordine alfabetica, cu indica];ii geografice §i
istorice §i cu denumirea actuala din vremea lui Eusebiu. Foarte apreciat,
Onomasticonul a fost tradus §i in latina de Ieronim, care i-a facut unele
corecturi §i adaosuri. Pastrat in greceste §i latine§te, el reprezinta un
izvor important privitor la topografia Tarii sfinte.

Dar Onomasticonul nu este decit a patra parte dintr-o lucrare mai
mare asupra geografiei biblice alcatuita de Eusebiu la indemnul episco-
pului Paulin de Tyr. Cele trei parfi s-au pierdut. Ele cuprindeau: 1. O
transpunere in greceste a denumirilor de neamuri ebraicementionate in
Sfinta Scriptura; 2. O descriere a vechii Iudei si a celor 12 triburi; 3. Un
plan al Ierusalimului si al templului.

3. Comentariu la Isaia ('Ynonvniiaxa ei<; 'Hoatav).

Scrisa probabil dupa anul 324, adica dupa inlaturarea lui Liciniu de
catre Constantin 19 , cuprindea 10 sau 15 carti (dupa Ieronim, De viris ill.,
81, §i Comentariu la Isaia). Considerata pierduta, lucrarea a fost desco-
perita aproape in intregime pe marginea unui manuscris din Florenja
(Bibl. Laurentiana, Plut., XI, 4) 20 . In comentariul sau Eusebiu este depen-
dent de Origen, pe care-1 citeaza frecvent.

16. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 57.

17. Quasten, op. cit., p. 481.

18. Wallace-Hadrill, op. cit., p. 57.

19. Bigelmair, op. cit., p. XXXV; Wallace-Handrill, op. cit, p. 57.

20. A. Moehle, Der Jesaia Kommentar des Eusebius von Kaisareia fast vollstdndig
wieder aufgefunden, Zeitschrift fur die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde
der alteren Kirche, 33, 1934, p. 87-89. .

14 EUSEBIU DE CEZAREEA

4. Despre sarbdtoarea Pastilor (lamurire mistica.) (Ilepi toO Tl&oxa
eoprfig (iiuotdct^ avaxakvtyu;) alcatuita in anul 325 21 sau in 334 22 §ijpas-
trata doar in fragmente. A fost dedicata lui Constantin (VC, IV, 34). In ea
se expunea importante §i semnifica^ia Pa§tilor la evrei §i crestini §i se
condamna obiceiul de a se sarbatori o data cu evreii.

5. Comentarii la Psalmi ('YTCO|ivrj|j,aTa ei<; xovq Tcdnoug), lucrare
scrisa dupa anul 330 23 sau dupa 335 24 . Este privita ca una din cele mai
importante opere exegetice, distingindu-se prin eruditie §i spirit critic.
Ea a fost tradusa de doua ori in limba latina §i s-a bucurat de apreciere
din partea scriitorilor patristici.

6. Canoanele evanghelice, lucrare nedatata, in care Eusebiu a intro-
dus un nou sistem de imparjire a Evangheliilor dispunind conjinutul lor
in capitole (sectiones), numerotate in continuare, apoi a§ezindu-le in 10
tabele (canones), pentru a arata concordan|;a dintre ele §i anume: cano-
nul I: texte comune tuturor celor patru evanghelii; II. comune la Matei,
Marcu §i Luca; III. comune la Matei, Luca §i loan; IV. comune la Matei,
Marcu si loan; V. comune la Matei si Luca; VI. comune la Matei si Marcu,
§i a§a mai departe. Aceste tabele puteau fi folosite impreuna cu cifrele
sec^iunilor (capitolelor) din textele evangheliilor si dadeau posibilitatea
cititorului sa gaseasca Ui§or pasajele paralele. Sistemul acesta, cunoscut si
sub numele de Canoanele sau Sectiunile lui Eusebiu, a fost adoptat §i de
Ieronim la Vulgata.

7. Despre poligamie §i despre binecuvintarea de a auea copii la vec-
hii barbati iubitori de Dumnezeu (patru carji) (IlEpv -rife tcov naXai deocpi- '
A.<ov dvdpcov 7toA.uYanta<; xai Tzokvnaibiac;) Textul lucrarii nu ni s-a pastrat,
dar sfintul Vasile eel Mare il cunostea, fiindca face referiri la el (in De Spi-
ritu Sancto, 29, 72) numind-o: Dijicultati cu privire la poligamie la cei
vechi. Eusebiu insu§i o citeaza de doua ori: Preparatio evangelica, VII, 8
§i Demonstratio evangelica, I, 9. In lucrare se arata motivele pentru care
cregtinismul nu poate admite poligamia §i se recomanda o singura casa-
torie, iar clerului cumpatarea §i castitatea.

Scrieri apologetice

Angajarea sa activa in societatea timpului, necesitatea de a apara
credin|a crestina impotriva atacurilor filosofilor si polemistilor pagini,
1-au determinat pe Eusebiu sa desfa§oare §i o ampla activitate apologe-
tica. Folosind experienj;a dobindita de apologefii de dinaintea lui si bazin-
du-se pe imensele sale cuno§tin{;e de literatura §i istorie antica Eusebiu a
dat lucrari de mare valoare, in care a scos in lumina superioritatea religiei

21. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 57.

22. Bigelmair, op. cit., p. XXXVIL

23. Idem, ibidem, p. XXXV.

24. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 57.

STUDIU INTRODUCTIV 15

crestine fa$a de principalele religii din trecut, acestea fiind in concepjia sa
doar o pregatire pentru crestinism.

1. Introducere elementara generala la Evanghelie a fost compusa
inainte de preluarea funcjiei sale de episcop 25 §i cuprindea 10 carfi, din
care s-au pastrat doar car|ile 6-9 §i alte rare fragmente. In partea a doua
se expun, sub titlul Eclogae profeticae texte mesianice din Vechiul Testa-
ment, precum §i interpretari ale lor 26 . Lucrarea trebuia sa serveasca de
introducere la marea opera apologetica in doua par|;i: Preparatio evan-
gelica §i Demonstratio evangelica.

2. Preparatio evangelica (EvayyeXwf\ TtpcmapaoxeDfi) compusa in 15
car\,i (pastrate incomplet) dupa anul 314 sau dupa alta opinie in 315 28
sau intre 312-318 29 cu scopul de a combate politeismul pagin §i a arata
superioritatea religiei iudaice ca pregatire pentru Evanghelie. In acela§i
timp ea arata iudeilor ca implinirea profejiilor Vechiului Testament s-a
facut prin intruparea lui Iisus Hristos.

3. Demonstratio evangelica (Eti) ayyEXixr\ anobti^iQ), compusa dupa
lucrarea precedents §i inainte de Sinodul de la Niceea, este o aparare a
crestinilor in faja evreilor, care le reprosau ca nu respecta legea iudaica,
dar i§i atribuie promisiunile care au fost facute poporului ales. Lucrarea
arata ca Vechiul Testament are o valoare universala, nu este circums-
crisa la evrei, iar implinirea profe];iilor se face in cadrul religiei cre§tine.
Profe];iile privitoare la Hristos se refera la Logosul intrupat §i se reali-
zeaza in El. Din cele 20 de carji, cit cuprindea lucrarea, au mai ramas doar
10 §i fragmente din a 15-a.

4. Theophania (Ilepi ftecxpaviag - Despre aratarea lui Dumnezeu in
trup) nu se stie cind a fost compusa: dupa anul 324, and Constantin-a
devenit singur conducator al imperiului 3 , in jurul anului 333 31 sau dupa
anul 337 32 . Ea ar fi ultima dintre scrierile apologetice ale lui Eusebiu. Din
textul original grec s-au pastrat numeroase_ fragmente, dar lucrarea o
avem in intregime intr-o traducere siriaca. In primele trei carfi se tra-
teaza despre Logos, in general, despre revelarea Sa in creafie, in sufletul
omului, in pastrarea universului, dar mai ales in Hristos; cartea a IV-a
aduce dovezi din Vechiul Testament despre dumnezeirea lui Iisus Hris-
tos, iar in a V-a se critica cei care II socotesc pe Hristos un inselator sau
magician (se reproduce, de fapt, cartea a Hl-a din Demonstratio
evangelica).

25. Dupa Wallace-Hadrill, ibidem, inainte de 303.

26. Dupa Eduard Schwartz, Eusebios, P. W. §i Bigelmair, op. cit. p. XXXVIII, proba-
bil identica cu Preparatio ecclesiastica §i Demonstratio ecclesiastica, lucrarii men|ionate
de Fotie. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 57 considera lucrarea aparte §i compusa intre anii
303-312.

27. Quasten, op. cit., p. 466.

28. Bigelmair, op. cit., p. XXXK.

29. Wallace-Hadrill, op. cit., p. 57.

30. Quasten, op. cit, p. 470.

31. Bigelmair, op. cit, p. XL.

32. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 58.

16 EUSEBIU DE CEZAREEA

5. Impotriva lui Porfirie. Eusebiu a scris (intre 303-312) aceasta
lucrare in 25 de carji, disparate complet, impotriva cunoscutului filozof
neoplatonic de la sfirsjtul secolului al Ill-lea, care publicase o lucrare
importanta intitulata: impotriva cre§tinilor. Se pare ca Eusebiu a com-
batut,an special, acele parjj din lucrarea lui Porfirie in care acesta pretin-
dea ca exista contradicjii in Evanghelie cu privire la genealogia Mintuito-
rului si la inviere.

6. Impotriva cuvintelor lui Hierokles in favoarea lui Apollonius de
Tyana (Ilpog toOg unep 'ArcoAXoovtou tou Tuaveux; 'IepoxXeoug Xoyovc,).
Hierokles a fost, se pare, guvernatorul provinciei Bithynia in jurul anului
307 §i scrisese o lucrare intitulata: Cuvinte iubitoare de adevar adresate
cre§tinilor, in care susjinea ca magicianul Apollonius din Tyana poate fi
comparat cu Iisus Hristos si ca a fost chiar mai mare decit El. Lucrarea lui
Eusebiu a fost compusa probabil intre anii 311-313 sau chiar mai
devreme 33 §i este un mic tratat descoperit in Codex Arethas de la Paris.

Scrieri dogmatice

In aceasta categorie se inscriu: 1. Apararea lui Origen, alcatuita
impreuna cu Pamfil (v. mai sus p. 8), 2. Contra lui Marcel episcop de
Ancyra (KaraMapxeMovTov 'Ayxipagbnoxonov), scrisa dupa anii 335 sau 336
(cind a avut loc la Constantinopol sinodul arian, care 1-a condamnat pe
acesta), cu scopul de a justifica din punct de vedere doctrinar hotaririle
sinodului §i 3. Despre theologia bisericeasca (Ilepi -rfjg sxxXi)oiaoxvH,?i<;
frcoAc-Yiag). Alcatuita in trei carti catre anul 337 34 ea este dedicata episco 1
pului arian Flacillus de Antiohia. In ea se continua §i aprofunda critica la
adresa lui Marcel, pe care-1 acuza de sabelianism. Dar doctrina despre
Logos, expusa de Eusebiu, nu este ortodoxa, ci plina de idei subordina-
|;ianiste. Fiul nu este de aceeagi natura cu Tatal, ci produsul voinj;ei sale
libere, iar Duhul Sfint este creafia Fiului. In ciuda acestor idei eretice
lucrarea s-a pastrat in intregime.

Discursuri si predici

In activitatea sa atit de bogata Eusebiu a rostit discursuri §i predici,
din care insa nu ne-au ramas decit foarte purine. Discursul eel mai
important, care ni s-a pastrat, este eel rostit de Eusebiu la aniversarea
a 30 de ani de domnie a imparatului Constantin in anul 336 (Aoyog
riaxovtaerrjpixog); el este cuprins §i in volumul de fata §i va fi analizat mai
departe, p. 50 §i urm. Lui i se adauga Discursul rostit de Eusebiu la Ieru-

33. Quasten, op. cit., p. 472; dupa Wallace-Hadrill inainte de 313, ibidem, p. 57.

34. Wallace-Hadrill, op. cit, p. 57 o pune in anul 335.

STUDIU INTRODUCTIV . 17

salim cu prilejul sfin£irii Bisericii Sfintului Mormint (si el cuprins in volu-
mul de fata, p. 57 si urm.)- Despre alte discursuri nu avem dedt referiri
indirecte. Astfel, Eusebiu insusi spune (VC, I,) ca el a rostit §iDiscursul
festiv la aniversarea a 20 de ani de domnie a lui Constantin. In schimb,
a§a cum am spus, Eusebiu n-a tinut discursul inaugural in fata imparatu-
lui cu prilejul deschiderii Sinodului I ecumenic de la Niceea (325), ci acest
lucru a fost facut de Eusebiu de Nicomidia, de Eustatie al Antiohiei ori de
Alexandra al Alexandriei. Cum s-a aratat mai inainte, Eusebiu se afla la
sinod intr-o situatie destul de dificila, din cauza excomunicarii care
fusese pronuntata la Sinodul de la Antiohia si apoi de la Ancyra.

In categoria predicilor unii invaj&ti 35 incadreaza Cuvintarea tinuta
de Eusebiu in anul 316 cu prilejul sfintirii Bisericii din Tyr (Hist, e'ccl. X,
4, 1) si o alta Despre martirii din Antiohia.

Scrisori

De§i Eusebiu trebuie sa fi purtat o bogata corespondenta, el care a
fost atit de angajat in disputele doctrinare ale timpului si avea legaturi cu
personalitaji de seama ale imperiului, totusi nu ne-au ramas de la el decit
trei scrisori: Scrisoarea cdtre Flacillus (v. mai sus p. 16), de la inceputul
lucrarii De ecclesiastica theologia, cea Cdtre Carpianus, un fel de intro-
duces la Canoanele evanghelice si cea adresata Comunitatii sale din
Cezareea, la sfirsitul lucrarilor Sinodului I ecumenic de la Niceea, in care
explica pozijia adoptata de el la sinod. Deoarece nu ni s-au pastrat actele
Sinodului I ecumenic, aceasta scrisoare este un document important
asupra dezbaterilor care au avut loc si asupra pozijiilor oscilante ale
lui Eusebiu.

Exista mentiuni despre alte scrisori trimise de Eusebiu unor perso-
nalitaji ale timpului, de pilda lui Alexandra al Alexandriei, caruia i-a scris
eel pujin de doua ori pentra a-1 apara pe Arie, apoi a trimis o scrisoare, in
timpul Sinodului de la Niceea, episcopului Euphrantion de Balanea in
Syria, in care «nu ezita sa spuna ca Hristos nu este Dumnezeu adevarat»;
in fine, o scrisoare adresata Constantiei, sora lui Constantin, in care
Eusebiu apara punctul de vedere ca aceasta nu face bine procurindu-si
icoana cu chipul Mintuitorului. De aid se vede tendinta sa iconoclasta,
combatuta de ortodocsi in timpul disputelor iconoclaste (Nichif or Martu-
risitorul §i Sinodul VII ecumenic de la Niceea; v. mai sus, p. 6).

Lista de lucrari a lui Eusebiu este mult mai mare, ea incluzind titluri
care se incadreaza in toate categoriile, dar despre ele se stie foarte putin,
uneori doar titlul sau simple fragmente. Nu intentionam sa facem o pre-
zentare exhaustiva a lor, ci trecem sa vorbim mai degraba de:

35. Quasten, op. cit, p. 484.

18 EUSEBIU DE CEZAREEA

Scrierile istorice

Printre cele dintii lucrari se numara 1. Cronica, alcatuita poate chiar
inainte de anul 303 36 , in jurul acestui an 37 sau chiar in acest an 38 . Prima
parte este o expunere a istoriei chaldeienilor, asirienilor, evreilor, egip-
tenilor si a romanilor, iar a doua consta din tabele cronologice dispuse in
coloane paralele (xpovvxoi xavoveg), insotite de mentiuni privind cele mai
importante evenimente din istorie, mai cu seama din Vechiul Testament.
Eusebiu pune inceputul lucrarii in anul nasterii lui Avraam (2016-2015 i.
Hr.), iar sfirsitul in anul 303. Forma originala a lucrarii s-a pierdut
aproape in intregime §i ceea ce ni s-a pastrat este o prelucrare facuta de
altcineva, care o duce pina in anul 325. Partea a Il-a a acestei prelucrari,
pastrata intr-o traducere armeana din secolul al Vl-lea, a fost tradusa in
latina de Ieronim §i continuata pina in anul 378, anul mortii imparatului
Valens. Sub aceasta forma Cronica a influen|;at istoriografia Evului
Mediu.

2. Despre viata lui Pamfil (Ilepi xoi3 piou IIa|i.(piAou) in trei carti, din
pacate toate pierdute. Lucrarea a fost scrisa dupa moartea lui Pamfil 39 .

3. Istoria bisericeasca ( 'ExxATiaiaaxixf) ioxopia) este opera cea mai
importanta a lui Eusebiu. Ea i§i are radacinile in Cronica §i intr-un anu-
mit fel este o continuare a ei. Eusebiu expune istoria crestinismului ince-
pind cu vremea apostolilor si pina in timpul sau; lucrarea a cunoscut, se
pare, patru editii in cursul anilor 312/313, 315, 317, 323 sau curind dupa
acesta (324) 40 . De fiecare data insa lucrarea a primit modificari sau a fost
largita. La inceput a avut doar opt car]i, ca la sfirsit sa ajunga la 10. Valoa-
rea istoriei biserice§ti consta in multimea faptelor relatate, extrase dintr-
o multime de scrieri ale Bisericii primare (vezi volumul XIII din aceasta
colec]ie, care cuprinde aceasta lucrare).

4. Despre martirii dinPalestina (Ileal row ev Uakucnrvq /japrvprjoavrw),
lucrare realizata prin anii 31 1 41 sau 313 , in care ni se prezinta persecu-
tiile dintre anii 303-31 1 intr-o regiune cunoscuta direct de autor. Intre cei
83 de martiri, de care vorbeste Eusebiu, un loc de frunte il ocupa Pamfil,
prietenul sau si conducatorul Scolii si Bibliotecii din Cezareea Palestinei.
La acestia s-a adaugat numarul si mai mare al marturisitorilor: «Este cu
neputin|;a sa expui multimea nenumarata a celor carora li s-a scos mai
intii cu sabia ochiul drept, apoi le-a fost ars cu focul, in plus au ramas
paralizati de piciorul sting, fiindca le-a fost arsa cu fierul ro§u incheietura
genunchiului, dupa care au fost condamnati sa lucreze in minele de cupru
din provincii si nu atit in vederea muncii, cit mai cu seama pentru a fi

36. Wallace-Hadrill, op. cit., p. 57.

37. Quasten, op. cit., p. 442.

38. Bigelmair, op. cit., p. XLI.

39. Dupa Wallace-Hadrill, op. cit., p. 57 intre 311-313.

40. Bigelmair, p. XLI §i Quasten, op. cit, p. 445.

41. Wallace-Hadrill, op. cit., p. 57.

42. Bigelmair, op. cit, p. XLII.

STUDIU INTRODUCTIV 19

maltrataji §i chinuiti» (Hist. eccl. VIII, 12, 10). Lucrarea este inclusa in
vol. XIII din aceasta colectie.

5. Culegere de vechi acte martirice, lucrare pierduta, dar la care
Eusebiu se refera de mai multe ori. In ea Eusebiu va fi adunat mult mai
multe documente decit cele pe care le citeaza in Istoria bisericeasca. Pare
sa fi fost scrisa inainte de anul 313.

Volumul de fata cuprinde patru lucrari istorice legate intre ele prin
subiect §i care in cursul timpului au fost, in general, publicate impreuna:
1. Viata lui Constantin; 2. Discursul adresat adunarii sfintilor; 3. Discur-
sul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a imparatului
Constantin (Tricennalia) ; 4. Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfin-
tirii Bisericii Sfintului Mormint de la Ierusalim.

VIATA LUI CONTANTIN

1. Viata lui Constantin, cunoscuta in mod obisnuit dupa denumirea
latina Vita Constantini sau De vita Constantini nu este de fapt o expu-
nere amanuntita a vietii si faptelor imparatului ori a evenimentelor din
timpul sau, ci o lucrare panegirica, adica un elogiu adus de Eusebiu lui
Constantin eel Mare, omul in care acesta vedea pe trimisul lui Dumnezeu
pentru a scapa Biserica de persecutii, pe eel care a intrupat realizarea
celor mai scumpe idealuri ale crestinilor. De aceea un invatat modern 43 pro-
punea ca titlul grecesc al lucrarii Ei<; xov (Jiov xoC ixaxapiou Koovoxavxivov)
PaaiXeax; = [(Cuvint) despre viata fericitului imparat Constantin] sa fie tra-
dus cu Reflexiuni asupra vietii lui Constantin. De fapt, titlul exact al
lucrarii nu se cunoaste, deoarece partea ei de inceput a suferit modificari
in cursul timpului. Speciali§tii sint de parere ca el trebuie recunoscut in
cuvintele cu care incepe cartea I-a §i anume Eixxfiiov rov na/Mpikyu dq rbv
Piovrov/uaxapicwK(jimavri\w/3amA£cjs(MiYosd)= Cuvintul I (cartea I-a) allui
Eusebiu al lui Parafil despre viata fericitului imparat Constantin.
Atit titlul adevarat al lucrarii, cit si caracterul ei ar reie§i, de asemenea,
din ceea ce spune Fotie in lucrarea sa Biblioteca: Evospiov rov Ilayupikx) fj
„Ei<; Kuxozemivov rbv /ueyav fiaoiAea" bpcoyiocaixf] rerpdfliflAoc = Lucrare enco-
miasta in patru carti a lui Eusebiu despre viata marelui imparat Con-
stantin. Asa stind lucrurile, scrierea Eiq tbv fiiov Komjuowivov n-ar trebui
privita ca viata lui Constantin (Bioq Kovoravtivov), ci ca o lucrare Despre
viata lui Constantin 44 , intrucit ea nu este o biografie amanuntita, ci un
enc'omion. Istoricul bisericesc Socrate (Hist. eccl. I, 1) folose§te si el
cuvintele dg ibv /ftov §i nume§te lucrarea byxufuov. La inceputul sumarului
capitolelor de la prima carte intilnim iara§i o titulatura deosebita:
KapaAaia rov xcaa dtbv fliou rov ytaxapiov Kovorawivov fiamMcjg = Capitolele
(cdrtii) despre viata placuta lui Dumnezeu a fericitului imparat Con-
stantin. Dar aceasta nu poate fi decisiva pentru stabilirea titlului exact,

43. W. Tefler, Author's Purpose, p. 157.

44. Heikel, Eusebius Werke I, p. XLV.

20 EUSEBIU DE CEZAREEA

deoarece sumarul capitolelor fiecarei car}i nu apartin lui Eusebiu, ci unui
autor posterior 45 .

Intreaga lucrare a lui Eusebiu cuprinde patru carji. Prima carte
incepe cu o lunga introducere (1, 1-11) in care se expun scopul si maniera
lucrarii, se continua apoi cu o prezentare asupra amintirii lui Constantius
Chlorus, tatal lui Constantin, in care se insereaza si citeva amanunte
despre tinerej;ea lui Constantin, pina la preluarea conducerii imperiale (I,
12-24). Dupa amintirea pe scurt a unor victorii repurtate de Constantin
asupra barbarilor §i britanilor (I, 25), Eusebiu vorbegte de inlaturarea lui
Maxentiu de la Roma §i despre unele masuri in favoarea cre§tinismului
in Apus (I, 26-47). Victoria asupra lui Maxentiu a obfinut-o cu ajutorul lui
Dumnezeu, pentru ca s-a pus sub patronajul crucii, care i s-a aratat pe
cer. Este, de fapt, descrierea viziunii lui Constantin, care a contribuit la
convertirea sa (I, 28). Dupa sarbatorirea a zece ani de domnie (I, 48),
Constantin i§i indreapta privirile spre orient, unde Galeriu, Maximin
Daia §i Liciniu persecute pe crestini (I, 49-59).

Cartea a dotba prezinta razboaiele dintre Constantin §i Liciniu, in-
cheiate cu victoria celui dintii, ca urmare a ajutorului dat de Dumnezeu
(II, 1-19); dupa victorie Constantin da o serie de decrete in favoarea cre§-
tinilor (I, 20-60). Intre timp izbucnesc la Alexandria neinjelegerile doctri-
nare dintre episcopul Alexandru si preotul Arie in legatura cu dumnezei-
rea Fiului lui Dumnezeu. Pentru a rezolva aceasta disputa Constantin
scrie acestora <:u rugamintea de a aplana neinf;elegerile, care nu pot
aduce nimic bun Bisericii §i Statului. Purtatorul scrisorii §i mediatorul in
aceasta problema este vestitul episcop Hosius de Cordoba, un apropiat
consilier al lui Constantin (II, 61-73).

Cartea a treia incepe cu o paralela intre imparatul crestin Constan-
tin, care s-a pus sub patronajul crucii, si ceilalfi imparafi persecutori (III,
1-3). Urmeaza relatarea despre Sinodul I ecumenic de la Niceea (325),
care a formulat normele de unitate dogmatica §i de sarbatorire a Paste-
lor. Aceasta a reprezentat o victorie pentru imparat §i a prilejuit sarbato-
riri legate si de implinirea a 20 de ani de domnie (III, 4-24). In orient
(Palestina), Constantin §i mama sa Elena au construit biserici, au dat dis-
pozij;ii sa fie distruse templele pagine (III, 25-59); totodata intervine in
via^a interna a Bisericii pentru solutionarea depunerii din scaun a lui
Eustace, patriarhul Antiohiei, cauzata de arieni (III, 60-63). El da in lega-
tura cu aceasta §i un decret impotriva ereticilor (III, 64-66).

Cartea a patra are mai pu|;ina unitate decit celelalte. Ea incepe cu
relatarea unor fapte facute de Constantin in folosul statului (IV, 1-7) si cu
o scrisoare adresata regelui persan Sapor I, in care se ocupa §i de soarta
crestinilor din afara imperiului (IV, 8, 14). Constantin este aratat apoi ca
un om foarte credincios, care i§i petrece timpul rugindu-se, dind norme
de sarbatorire a zilei Duminicii si a altor sarbatori, oprind cultele pagine,

45. Idem, op. cit, p. XLV; Winkelmann, Leben Konstantins, p. XLVI-XLIX §i mai
departe in aceasta lucrare, p. 28-29.

STUDIU INTRODUCTIV 21_

$inind discursuri si preocupindu-se de procurarea de Biblii pentru biseri-
cile din Constantinopol (IV, 15-39).

In prezentarea despre ultimii ani de viaja si de domnie punctul cul-
minant al realizarilor sale il formeaza sfinfirea Bisericii Sfintului Mor-
mint si aniversarea a 30 de ani de domnie. Dar aceste evenimente sint
tulburate de noi dispute teologice, care au dus la convocarea unui sinod
la Tyr. Amanunte despre acest sinod, in care Sfintul Athanasie a fost acu-
zat de arieni, cunoastem destul de purine de la Eusebiu, si el filo-arian; de
fapt, el se mutyumeste sa reproduca o scrisoare a lui Constantin catre
participant, cu indemnuri de pace si unitate (IV, 40-47). Urmatorul capi-
tol prezinta informafii despre cei trei fii ai imparatului, pe care Constan-
tin i-a invajat sa domneasca in frica lui Dumnezeu, despre starea sanata-
tii sale la 63 de ani de viata, ingaduinfa si marinimia sa, care n-a fost bine
injeleasa de unii, despre o solie si daruri venite de la indieni, un razboi
pornit impotriva persilor, in care el era inso|it de episcopi si de un cort in
forma de biserica, despre zidirea Bisericii Sfinjilor Apostoli din Constan-
tinopol, ce avea sa-i fie loc de inmormintare. Ultimele capitole se ocupa
de botezul §i moartea lui Constantin la Rusaliile din anul 337, de inmor-
mintarea sa in Biserica Sfin|ilor Apostoli, succesiunea la tron prin Con-
stants, in partea orientala a imperiului, de cinstirea sa dupa moarte,
subliniindu-se faptul ca el a fost eel mai credincios dintre tofi imparajii
romani (IV, 48-75).

Scopul §i genul lucrarii reies din lunga introducere facuta de Euse-
biu. Autorul doreste sa povesteasca unele lucruri, care sa poata fi pe
masura fericirii de care s-a bucurat barbatul acela, sa-i faca un portret
alcatuit din cuvinte vrednice de geniul lui si de faptele placute lui Dumne-
zeu. Fiindca ar fi de mare rusine ca amintirea lui Nero si a altor tirani,
inca si mai cumpli|;i, mai nelegiuifi §i vrajma§i lui Dumnezeu, sa fi aflat
oameni care sa astearna in scris faptele lor urite, inzorzonindu-le si
facindu-le loc in car|;i groase de istorie, iar noi sa trecem sub tacere pe
aceia care si-au dus via|;a dupa preceptele Evangheliei. Autorul se simte,
deci, obligat sa ia aceasta sarcina, deoarece el a avut privilegiul sa
cunoasca pe imparat si faptele lui bineplacute lui Dumnezeu, ori relata-
rea virtu|;ilor si nobilelor sale ac|;iuni ar putea indemna si pe al\ii sa sa^r-
§easca binele si sa progreseze in dragostea fajii de Dumnezeu; consem-
narea unor istorisiri atit de placute lui Dumnezeu nu va ramine fara ecou,
spune Eusebiu, ci va prilejui tuturor celor cu o buna asezare sufleteasca o
lectura cit se poate de folositoare. Autorul nu va infajisa insa toate faptele
sale de arme, biruintele ori triumfurile imparatului, legile date in folosul
supusilor §i alte fapte de bine, ci se va opri asupra acelor care au fost pla-
cute lui Dumnezeu (to rcp6<; tov freo<piAfj ou vteivovxa (Jtov Xiyew te xai YP&-
<pevv). Cum insa acestea sint nenumarate, el va alege dintre ele doar pe
cele cunoscute, care vor fi mai de folos si vrednice a fi amintite pentru
urmasi; pe acestea le va povesti pe scUrt, fiindca prilejui favorabil este sa
laude in fel si chip pe fericitul imparat, lucru cu neputin|;a mai inainte de
moartea unui om, din cauza nenumaratelor intorsaturi ale sortii (VC, I,

22 EUSEBIU DE CEZAREEA

10-11). Lucrarea trebuie sa aiba, deci, un scop moral-edificator, sa
reprezinte o glorificare a imparatului. Sublinierea caracterului enco-
miastic, facuta mai intii de Socrate (Hist, eccl., I, 1,2) si Fotie (Bibliot-
heca, Cod. 127) reprezinta o caracteristica esentiala a lucrarii. De fapt,
Eusebiu a respectat pe o buna parte a lucrarii sale regulile utilizate la
encomionul in proza, mai ales in ce priveste amplificarea meritelor per-
sonajului prezentat si in lasarea la o parte a aspectelor sale negative. In
vremea in care traia Eusebiu, aceste reguli fusesera expuse de retorul
Menandru, intr-un tratat intitulat PaoiAixdc; Xoyoc, = panegiric imparatesc
si este posibil ca autorul Vie|;ii lui Constantin sa-1 fi cunoscut. Sfatul eel
mai important dat autorilor era ca ei sa aiba in vedere amplificarea (a\>E,f\-
oiq) faptelor de glorie, lasarea la o parte a celor negative. Asa se explica
de ce Eusebiu pastreaza tacere asupra slabiciunilor si pacatelor lui Con-
stantin, iar pe de alta parte, proslaveste meritele sale.

In Introducere, Menandru sfatuia pe autori ca ei sa vorbeasca de
greutatea nemasurata a sarcinii pe care si-o iau, de incapacitatea lor de
a-i face fata, dar si de necesitatea realizarii ei. El le dadea sfatul sa spuna
ca, poate, numai Homer, Orfeu sau muzele (Kalliope) ar putea vorbi in
chip corespunzator de tema aleasa. Eusebiu insa, care era crestin, adap-
teaza aceste norme, zicind ca numai Dumnezeu ar putea sa laude dupa
cuviinfa pe Constantin (I, 2, 9).

In ceea ce priveste continutul de baza al lucrarii Menandru reco-
manda sa se vorbeasca despre patrie (jtoctpu;), orasul natal (itoAic), popo-
rul (efrvoc;) sau neamul (yevog) din care se tragea subiectul operei, even-
tual de unele intimplari miraculoase aparute la na§tere (to Ttepi Trjg
yevf\ae(x)<;), de infati§area fizica (xa irepi xt\q ipuoeox;), despre educatia pri-
mita (avaTpocpfi), daca de pilda crescuse intr-un palat imperial sau a pre-
luat de timpuriu conducerea, de copilarie (uavdeia), de calitatile suflete§ti
(cpuoic; xr\q, (puxfjO-

Din toale acestea Eusebiu se opreste doar la citeva, deoarece fie nu
le cunostea, fie ele nu se apUcau la persoana lui Constantin. De pilda, el
vorbeste laudativ doar despre tatal sau Constants Chlorus (I, 13 §i
urm.), men^ioneaza frumuse^ea tinereasca si robuste|;ea fara egal a lui
Constantin (1, 19, III, 10), calitatile sufletesti (1, 19, 20), faptul ca de tinar a
crescut la palatul lui Diocletian (1, 12,19). Un alt punct important al con|i-
nutului de baza al lucrarii era, dupa recomandarile lui Menandru, infaji-
sarea faptelor (itpa^eig) razboinice si pasnice, ordonate dupa fiecare vir-
tute in parte. Eusebiu nu respecta insa acest principiu, ci le prezinta in
ordine cronologica, abatindu-se, astfel, de la regulile stricte ale encomio-
nului si apropiindu-se mai degraba de ale biografiei. In felul acesta auto-
rul utilizeaza procedee intilnite la biografiile antice ca acelea ale lui Plu-
tarh sau Philon 46 . Razboaiele sint prezentate fara descrierea amanun^ita
a luptelor, a§a cum cereau regulile retoricii, ci mai degraba cu rezultatele
lor, cistigate ca urmare a calita^ilor sale militare (dvSpeia, <pp6vr|oi<;), dar

46. Winkelmann, op. cit., p. L.

STUDIU INTRODUCTTV 23

mai cu seama prin ajutorul lui Dumnezeu, ajutor dat pentru evlavie
(eiioePeia; I, 11, 25 si urm; II, 3 si urm.; TV, 5). In felul acesta razboaiele
sint privite printr-o prisma crestina-teologica. Norocul, soarta (xuxi),
socotite altadata ca determinante in cistigarea luptelor, sint inlocuite aid
cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dupa cistigarea razboiului, suveranul trebuia, dupa recomandarile
lui Menandru, sa fie prezentat ca un om plin de dreptate si clementa fata
de invinsi, bun conducator, administrator, legislator in scopul de a asi-
gura bunul trai al supu§ilor (qnA.ocvO'ponuoc). Eusebiu lauda dreptatea si cle-
menta manifestata de Constantin fata de Liciniu si partizanii sai (II, 13,
14, 15), omenia (cpiAavOpooTua I, 43, IT 13-15, 44, IV, 1, 4, 25, 26), opera sa
de conducator (II, 44), administrator (IV, 2, 3) si legislator (IV, 26) . In loc
de a face elogiul imparatesei (PaoiAiaoa), Eusebiu lauda pe mama lui Con-
stantin (III, 41 si urm.). Frecvent se vorbe§te de fericirea care domnea in
imperiu, abundenta bunurilor materiale si spirituale, de rugaciunile pe
care le inaltau lui Dumnezeu supusii, pentru a da imparatului §i fiilor sai
lungime de zile. Eusebiu vede mai ales intelepciunea ((ppovriaig) impara-
tului in faptul de a-si fi ales ca protector pe Dumnezeul crestinilor. Neur-
mind intru totul tipicul retorului Menandru pentru realizarea unui pane-
giric (encomion) imperial, Eusebiu creaza un tip nou crestin de ast-
fel de lucrare.

O alta deosebire fata de normele lui Menandru este faptul ca Eusebiu
include in cadrul documentarii sale marturii (scrisori si acte oficiale), care
arata formatia sa de istoric. Scrisorile sint adresate sinoadelor, diverse-
lor comunita|;i sau personalitati din imperiu (unele chiar lui Eusebiu
insusi: II, 46, III, 61, IV, 35, 36) si sint prezentate in extenso sau chiar in
rezumat (III, 22, 23, IV, 25-27). Actele oficiale (edictele) reglementeaza
probleme generale ale vietii din imperiu si sint ca si scrisorile de o mare
valoare documentara si istorica 48 .

Prin aceste caracteristici speciale, pe care le-am relevat, si altele
nemen|;ionate aici, lucrarea De vita Constantini a lui Eusebiu nu este nici
biografie; nici panegiric in adevaratul sens al cuvintului. Ea are ceva din
ambele. In plus, in ea se afla, ca un catalizator al acestora, idealizarea
personajului, caci Eusebiu ne prezinta nu numai aspecte din via|;a lui
Constantin, ci si figura sa de imparat ideal, care sa fie model pentru
urmasi. Amplificatio (ccu^tiok;) din recomandarile lui Menandru este
depasita aici, ia forma unei transfigurari, a unei supranaturalizari in sens
crestin a tot ceea ce a facut imparatul.

Eusebiu afost prin excelenta istoric, el nu avea nici talent, nici prega-
tire oratorica, de aceea lucrarea De vita Constantini nu este considerate
o reu§ita a genului. Ea este, in plus, prea mare si incarcata cu lucruri care
nu sint necesare. Laudele aduse lui Constantin au parut exagerate unor

47. Farina, Impero e Imperatore, p. 21.

48. O analiza a valorii scrisorilor, cu traducere §i comentarii bogate a facut Heinz
Kraft, Konstantins religiose Entwicklung, p. 160-261.

24 EUSEBIU DE CEZAREEA

invatati §i i-au determinat sa-1 socoata pe Eusebiu ca «cel mai dezgusta-
tor dintre panegiri§ti» 49 .

Confinutul lucrarii, uneori prea amanuntit, alteori prea neprecis, ca
§i orientarea pro-ariana a autorului au facut ca Viata lui Constantin sa nu
devina un model pentru biografiile cre§tine §i sa nu aiba o raspindire
prea mare. Capitolul referitor la faptele imparatului §i eel final cuprind
inegalitati, goluri, omisiuni, ceea ce face impresia ca materialul a fost
adunat in graba §i a ramas insuficient prelucrat.

Autond si autenticitatea lucrarii

Exista o literatura foarte bogata in care a fost dezbatuta problema
daca Eusebiu a fost autorul intregii lucrari sau doar al unei parti (a unui
nucleu), completata mai apoi de altii, §i, de asemenea, daca §tirile sale
sint sau nu veridice.

Problema autorului a fost pusa chiar din secolul al XVII-lea de catre
Jacobus Gothofredus, care considera ca Eusebiu nu poate fi autorul
lucrarii, deoarece in cartea a Ill-a, cap. 48 se vorbe§te de statuile Bunului
Pastor expuse in Constantinopol, in for, pe linga fintini, ori aceasta rela-
tare n-ar putea proveni de la un om cunoscut pentru atitudinea sa icono-
clasta 50 . Pe aceea§i linie de gindire se plaseaza §i Joannes Georgius
Dorscheus 51 , care in 1653 atragea aten|;ia asupra faptului ca Fericitul
Ieronim nu mentioneaza in catalogul lucrarilor lui Eusebiu §i De vita
Constantini 52 . Ceva mai tirziu, dar in acela§i mod, Christoph Sand 53
afirma cam acelea§i lucruri, propunind ca autor pe Macarie de Ierusalim.
Totu§i Christoph Sand releva ca lucrarea confine (III, 58, 59, IV, 33, 36) §i
indicatii care ar pleda pentru Eusebiu.

Invafatii men|;iona|;i mai sus faceau afirmafii de felul acesta in studii
care nu priveau direct cartea Viata lui Constantin. In aceea§i vreme cu ei
insa Henricus Valesius (Henri Valois) scotea pentru timpul de atunci
(1659) o editie excelenta a textului lucrarii §i, cunoscind bine problemele,
combatea ipotezele lui Gothofredus §i ale celorlalf i in privin|a paternita-
Jii eusebiene. Sprijinit §i de Lenain Tillemont, care aducea ca argument
hotaritor lucrarea Viata lui Constantin (III, 61) §i cele afirmate de Fotie,
Valesius conchidea, pe baza datelor aflate la Socrate §i Fotie (Bibl. cod.
127), ca lucrarea este a lui Eusebiu §i reprezinta un «veritable panegyri-
que», terminat dupa moartea lui Constantin, poate in 338 sau imediat
dupa aceea. Informatiile pe care le contine sint veridice, deoarece Euse-

49. Jacob Burckhardt, Zeit Konstantins, p. 223, 242, 250; Winkelmann, op. cii., p.
LII-LIII.

50. Jacobus Gothofredus, Philostorgius, Hist, eccl., Dissertationes, Geneva, 1643, p.
273; idem, Opuscula varia, Geneva, 1654: De interdicta Christianorwm cum Gentilibus
Communione Epistola, p. 37.

51. Georgius Dorscheus, Exercitationes ad Concilium Nicenum I, Strasbourg, 1653,
p. 3.

52. Faptul ca Ieronim nu mentioneaza VC in catalogul lucrarilor lui Eusebiu nu poate
constitui un argument impotriva autorului ei; v. Winkelmann, Echtheitsfrage, p. 405-412.

53. Christoph Christophori Sandii Nucleus Historiae Ecclesiasticeae, Exhibitus in
Historia Arianorum, Koln, 1676, p. 48.

STUDIU INTRODUCTlV 25

biu a avut prilejul sa se intrejina chiar cu imparatul. Totodata Valesius
surprinde in textul lucrarii unele inadvertence, cum ar fi, de pilda I, 47,
unde se vorbegte de moartea lui Maximianus §i I, 48 - II, 18, cuprinzind
relatarea despre razboaiele lui Constantin cu Liciniu din anii 314 si 324.

In epoca moderna si contemporana discujiile au continuat §i mai
intens. Jakob Burckhardt a fost primul critic care a exprimat cuvinte
aspre la adresa lucrarii Viata lui Constantin. Pozijia adoptata de el a avut
mare ecou in cercetarile ulterioare. Burckhardt considera ca Eusebiu a
fost un teolog important §i un cercetator sirguincios, dar el n-a avut prea
mult spirit critic; totusi nu-i lipsit de valoare, deoarece a fost un contem-
poran al evenimentelor. Lucrarea in discu$ie insa nu poate fi utilizata ca
izvor de seama, deoarece confine prea multe denaturari, treeeri sub
tacere, tainuiri, ficpuni. Eusebiu ar fi fost un ipocrit, eel mai dezgustator
panegirist care a falsificat complet imaginea lui Constantin pentru a-1
face exclusiv conducator crestin §i un model pentru atyii 54 .

Influenjat de Burckhardt, Amedeo CriveUucci spune §i el ca Eusebiu
n-a prezentat un Constantin adevarat, ci un «imperatore modello», de
aceea lucrarea ar fi fara via$a, monotona, de neutilizat. In plus, el supune
analizei unele edicte si scrisori (II, 24-42, 48-60, III, 64 si urm., IV, 9-13)
atribuite de Eusebiu lui Constantin §i conchide ca ele con$in neclaritaji,
sint prolixe si nu corespund stilului imparatului. Dar nu numai in stil, ci
uneori si in conceptele fundamentale sint deosebiri, in consecinja edic-
tele ar fi o create a lui Eusebiu. De aceea am avea de a face cu o opera
nascuta din fantezia si retorica autorului 55 .

Pozi|;ia adoptata de Crivellucci a incitat si pe atyi cercetatori sa stu-
dieze edictele §i scrisorile reproduse in De vita Constantini. S-au concre-
tizat mai multe direcfii: 1. Documentele sint autentice in forma prezen-
tata de Eusebiu; 2. Documentele au fost falsificate de Eusebiu; 3. Docu-
mentele sint falsificari din perioada constantiniana sau post-constanti-
niana si au fost incluse in text de Eusebiu sau atyi prelucratori ai Vietii lui
Constantin; 4. Documentele sint adevarate, dar deformate in urma pre-
lucrarii lor in cancelarii sau de traducator.

Dintre cei care au supus unei analize atente documentele si au pledat
pentru autenticitatea lor, cu felurite argumente, men^ionam pe Viktor
Schultze 56 , Otto Seeck 57 , Ivor August Heikel 5S , Ireneo Daniele 59 §i mai
ales Heinz Kraft 60 . Aljii ca Augusto Mancini 61 , Pierre Batiffol 62 si mai ales

54. J. Burckhardt, op. cit, loc. cit.

55- Amadeo Crivellucci, Delia fede storica di Eusebio nella Vita di Cos-
tantino, appendice al vol. primo della Storia delle relazione tra lo Stato e la Chiesa,
Livorno, 1888.

56. Viktor Schultze, Die Glaubvmrdigkeit des Eusebius, Theologisches Literatur-
blatt, 10, 1889, p. 81 §i urm.

97. Otto Seeck, in Zeitschrift fiir Kirchengeschichte, 17, 1897, p. 53-61; v. in aceea§i
revista, 18, 1898, p. 321-322, 330, 345, unde el este mai favorabil.

58. Heikel, Eusebius Werke I, p. LXVI-LXXXII.

59. Daniele, Documenti, ...

60- Heinz Kraft, op. cit, v. mai sus n. 48.
6i. Mancini, Osservazioni...
62. Batiffol, Les documents...

26 EUSEBIU DE CEZAREEA

Henri Gregoire 63 merg mai mult sau mai putin pe calea deschisa de
Crivellucci.

Dar obiectiile lui Burckhardt §i Crivellucci au indreptat atentia cer-
cetatorilor nu numai asupra studierii autenticitatii documentelor (edic-
tele §i scrisorile), ci §i asupra integritatii si unitatii lucrarii. Acest lucru s-a
intimplat mai cu seama dupa aparijia editiei critice a lui Ivar August Hei-
kel (1902), inso|ita de comentarii filologice. S-a atras atunci atentia
asupra unor locuri din Viata lui Constantin, care prezinta dificulta|i din
punct de vedere Biologic §i istoric, isi gasesc paralele in Historia eccle-
siastica ori conjin repetari ale unor documente expuse in aceea§i lucrare
(II, 20 =11, 24-42) §i s-a spus ca sint adaosuri mult ulterioare. La acestea
s-au dat raspunsuri felurite. Augusto Mancini credea, de exemplu, ca
Eusebiu insu§i ar fi transcris in Viata lui Constantin unele pasaje din HE,
iar Giorgio Pasquali 84 explica dificultatile, modificarile, adaosurile, dis-
crepance din text prin aceea ca Eusebiu n-a alcatuit dintr-o data
intreaga lucrare. Indata ce a aflat de moartea imparatului el §i-a schitat
planul lucrarii sub forma de encomion. Fiind batrin insa §i evenimentele
schimbindu-se rapid a fost obligat sa-§i modifice lucrarea de mai multe
ori, chiar inainte de a o termina. Murind intre timp, el n-a putut sa-i dea
ultima corectura. Cel care ar fi completat-o si ar fi publicat-o ar fi fost,
dupa Pasquali, episcopul Acacius, succesorul sau la scaunul de Cezareea
Palestinei. Caracterul lucrarii (de encomion) §i scopul ei politic-religios
1-ar fi determinat pe Eusebiu sa nu reproduca edictele §i scrisorile in
forma lor originala.

Jules Maurice 65 propune alta solufie: dificultatile lucrarii ar putea fi
explicate daca am admite ca prelucrarea s-a facut de catre un autor dupa
moartea lui Eusebiu, in timpul domniei lui Constantius; a§a s-ar intelege
§i tendin|;ele pro-ariene presarate in text.

Henri Gregoire 66 a ridicat cele mai severe obiectii impotriva lucrarii.
El socotea ca Eusebiu nu poate fi considerat autor al ei, ci doar al unui
nucleu. Vita Constantini confine erori voluntare, falsuri, inexactitati cal-
culate, exagerari voite, pe care nu este posibil sa le atribuim unui autor ca
Eusebiu. Toate acestea sint de data ulterioara. De pilda, relatarea despre
viziunea §i convertirea lui Constantin din anul 312 n-ar avea o baza reala,
chiar daca Eusebiu precizeaza ca avea inf orma|;ii directe de la imparat §i
ca acesta i le-a garantat prin juramint. Relatarea n-ar fi decit ultimul sta-
diu al unei legende crestine raspindite in timpul imparatului Theodosie I
eel Mare. Originile ei s-ar gasi intr-un panegiric pagin, apoi in De morti-
bus persecutorum a lui Lactantiu 67 . Daca ea ar fi fost adevarata, n-ar fi
scapat atentiei scriitorilor biserice§ti din secolul al IV-lea, ca Cyril al Ieru-

63. Gregoire, cu numeroasele sale lucrari, citate la Abrevieri §i Bibliografie.

64. Pasquali, Komposition der VC...

65. Jules Maurice, La Vita Constantini, Bulletin de la Societe nationale des antiquai-
res de France, 1919, p. 154-155.

66. V. mai sus nota 63.

67. Seston, Constantin as a bishop, p. 127-132 crede ca aceasta relatare despre
viziune este o interpolare din timpul perioadei theodosiene; cf. Quasten, op. cit., p. 455.

STUDIU INTRODUCTIV __ 27

salimului, Rufin, Ambrozie, Gelasius din Cezareea, Fericitul Ieronim si
chiar Fericitul Augustin.

Gregoire aduce in discu|;ie §i alte pasagii din Vita Constantini ca
dovezi impotriva paternitajii eusebiene. Argumentul capital 1-ar consti-
tui insa partea in care se relateaza masurile ordonate de Liciniu impo-
triva crestinilor si razboiul dintre el si Constantin, ca urmare a acestora
(I, 48 - II, 18). Confruntarea dintre cei doi imparati, databila in 314 (de
fapt 316/317) ar fi prima si asupra ei se insista exagerat de mult in
lucrare, in timp ce asupra celei de a doua din anul 324, mult mai impor-
tanta, ni se spune foarte pu|;in. In afara de faptul ca timpul dintre cele
doua razboaie apare ca foarte scurt, intervine dificultatea ca primul raz-
boi n-a fost cauzat de atitudinea dusmanoasa a lui Liciniu fata de crestini.
Pe atunci Liciniu favoriza pe crestini. Deoarece ambele n-ar corespunde
realitatii, am avea de a face cu un adaos facut mai tirziu, care ar veni in
contradictie si cu Historia ecclesiastica X, 8, 2-8, unde se vorbeste doar
de razboiul din 324.

Concluzia lui Gregoire este ca nucleului eusebian i-au fost adaugate
de catre «falsul Eusebiu», un epigon, mari parji, pe care le-a copiat stin-
gaci din adevaratul Eusebiu (in special din Historia eccl.) si din alte surse.
Acest epigon ar fi fost Euzaios, episcop arian de Cezareea, mostenitorul
bibliotecii lui Eusebiu.

Controversele ulterioare au fost mult influenfate de tezele lui Gre-
goire. Paul Petit 88 , P. Orgels 69 , G. Downey 70 si altii merg pe aceeasi linie,
aducind noi exemple de interpolari si erori. P. Scheidweiler 71 a mers si
mai departe contestind chiar posibilitatea existentei unui nucleu euse-
bian; el plaseaza compunerea operei in jurul anului 430. Mai tirziu insa el
revine asupra acestei opinii, admi|;ind ca cea mai mare parte din lucrare ii
revine lui Eusebiu, iar restul lui Gelasie.

In fata acestor critici s-a ridicat o intreaga pleiada de aparatori ai
lucrarii ca: N. H. Baynes 72 , P. Franchi de Cavalieri 73 , F. Vittinghoff 4 ,
J. Vogt 75 , K. Aland 76 , Friedhelm Winkelmann 77 si atyii. Ei au sus|inut ca
Vita Constantini este o opera autentica a lui Eusebiu^ chiar daca in planul
§i compunerea ei mai exista probleme de lamurit. In acelasi timp ei au
aratat ca exista corespondente de texte paralele, mergind pina la repro-

68. Petit, Libanius...

69. Orgels, Erreurs historiques,...

70. Downey, Builder,...

71. Scheidweiler, Kirchengeschichte... si Vita Constantini...

72. Baynes, Constantin the Great...

73. Pio Franchi de Cavalieri, Constantiniana (Studi e Testi, 171), Citta del Vaticano,
1953 (pentru VC p. 51-65).

74. Vittinghoff, Eusebius...

75. Vogt, Constantin der Grofie...; idem, Der Erbauer...; idem, Die Vita Constantini
tiber den Konflikt zwischen Konstantin und Licinius, Historia, 2, 1954, p. 463-471.

76. K. Aland, Eine Wende in der Konstantin-Forschung... si Die religiose Haltung
Kaiser Konstantins; v. Bibliografia... p. 42.

77. In numeroasele sale lucrari indicate la Abrevieri si Bibliografie.

28 EUSEBIU DE CEZAREEA

ducerea cuvint cu cuvint ori numai in conjinut, intre Vita Constantini, pe
de o parte, si lucrari autentice ale lui Eusebiu sau din literatura crestina
ori pagina a secolului al IV-lea, pe de alta parte. Lucrarea Vita Constan-
tini a lost transmisa sub numele lui Eusebiu §i aceasta este o indicate
importanta in judecarea autorului ei. Celor care au susfinut ca lucrarea
confine numeroase parji interpolate, li s-a replicat ca admiterea interpo-
larilor creaza dificulta|;i si mai mari, «fac din Eusebiu postum o figura §i
mai complicate decit cea veche §i originala»- 78 . Cu toate acestea, s-a admis
ca in purine locuri au patruns adaosuri ulterioare, dar acestea nu sint
semnificative (in relatarea despre viziunea lui Constantin in VC, IV, 71).
Toata lucrarea il are ca autor pe Eusebiu. Unele stingacii, nefinisari nu
trebuie explicate neaparat prin interpolari sau modificari ulterioare
(Interpolation oder spatere Veranderungen). Eusebiu insu§i a putut sa-§i
refaca lucrarea de mai multe ori, sa §i-o largeasca introducind in ea
buca|;i gata constituite (fertige) din lucrarile sale mai vechi ori din ciorne
si colecfii de materiale. El n-a apucat insa sa dea acestora ultima redac-
tare (mina), probabil din cauza batrine$ii §i a morjii. Lucrarea a aparut
postum.

Cit prive§te autenticitatea documentelor reproduse in lucrare (edicte
si scrisori) ea a fost aparata cu diverse argumente, dar cea mai conclu-
denta proba a constituit-o descoperirea unui papirus (Papyrus London
878), a carui redactare nu este posterioara anului 320. Pe verso acestui
papirus se afla copiata scrisoarea lui Constantin trimisa locuitorilor din
provincii dupa infringerea lui Liciniu §i pe care Eusebiu o reproduce in
cartea II, 27, 28, sfir§itul capitolului 26 si inceputul lui 29. Autenticitatea
ei, pina la descoperirea papirusului, a fost contestata de unii inva|a^i.
Papirusul dovede§te fara nici o indoiala autenticitatea unuia din docu-
mentele citate de Eusebiu in Vita Constantini si implica pe a celorlalte 79 .

Titlurile capitolelor (Ke<pdlaia)

Atit la Vita Constantini cit §i la Oratio ad sanctum coetum carfile si
capitolele sint precedate de titluri, care rezuma con];inutul lor. In edifiile
de text de pina acum sau de traduceri aceste «Titluri» au fost pastrate §i
a§ezate de cele mai multe ori la inceputul carjilor respective ori chiar la
inceputul intregii lucrari, cum procedeaza Fr. Winkelmann in edi|;ia sa
din 1975. In manuscrise se afla puse fie la inceputul fiecarei carji, cu care
formeaza un corp comun, fie pe margine, fie chiar la inceputul fiecarui
capitol.

In legatura cu originea §i autenticitatea acestor titluri speciali§tii nu
sint toji de acord. De pilda Valesius 80 , urmat de Heikel gi socot ca ele nu-1

78. Cf. Quasten, op. cit., p. 455.

79. A.H.M. Jones and T.C. Skeat, Notes on the Genuiness of the Constantian Docu-
ments in Eusebius' Life of Constantine, Journal of Ecclesiastical History, 5, 1954, p.
194-200.

80. Valesius, op. cit.; despre argumentarea lui Winkelmann, Authentizitiitspro-
btem, p. 192, nota 2.

81. Heikel, Eusebius Werke I, p. Cm.

STDDIU INTRODUCTCV 29

pot avea de autor pe Eusebiu, deoarece despre el se vorbeste la persoana
a m-a. In al doilea rind, se susjine ca e greu de crezut ca Eusebiu si-ar fi
intrerupt expunerea retorica printr-o farimtyare in asemenea capitole
(Abschnitte), care uneori rup sirul gindirii (de pilda VC, I, cap. 1, 2). In al
treilea rind, ne aduce ca argument faptul ca este o deosebire de stil intre
textul propriu-zis al lucrarilor si eel din «Titluri»-. Autorul acestor titluri
trebuie sa fi fost un cititor sau un editor, care le-ar fi scris, la inceput, pe
marginea textului, ca un fel de notice ori explicari marginale si mai apoi
au fost introduse in cuprinsul lucrarii.

Impotriva parerii lui Valesius §i Heikel s-au ridicat Pasquali 82 si
Eduard Schwartz* 3 . Ei susjineau ca aceste titluri sint opera lui Eusebiu,
deoarece ele confin lucruri care nu reies din text, adica precizari, pe care
numai autorul le putea da. De pilda, nu s-ar fi stiut ca in cartea IV, 44, 1
este vorba de notarul Marianus ori in cartea III, 1 de episcopul Eusebiu
(de Nicomidia), in III, 60 de Eustace al Antiohiei etc.

Fr. Winkelmann* 4 considera insa ca impotriva autenticitajii acestor
titluri (K&pakna) pledeaza diferenja de stil (folosirea unor expresii com-
plicate), unele greseli (de pilda p. 5, 4: ua!;i^ivou in loc de ^a^iniavoC), ori
exprimari, care arata ca s-a scris dupa vremea lui Eusebiu (p. 4, 18: orcep
vuv = pe care §i acum). Winkelmann socoate ca titlurile au fost redactate
curind dupa moartea lui Eusebiu, atunci and numele lipsa in text erau
cunoscute si puteau fi introduse.

PROBLEME DINTRE CELE MAI CONTROVERSATE:
1. Relatarea despre viziunea si convertirea lui Constantin

In controversa care s-a iscat in legatura cu problema autenticitajii si
veridicitafii lucrarii Vita Constantini un loc de seama 1-a ocupat relatarea
despre viziunea §i convertirea lui Constantin. Eusebiu prezinta viziunea
lui Constantin in cartea I-a, cap. 28-30, spunind ca imparatul dindu-§i
seama de inferioritatea militara in care se afla, s-a rugat Dumnezeului
tatalui sau (\i6voq Oeog) si i-a cerut sa se descopere cine este, sa-1 ajute in
necazul de faja: Ǥi cum sedea imparatul inatyind astfel rugaciune starui-
toare, i s-a aratat un semn cu totul fara de seaman de la Dumnezeu. Era
cam pe la ceasurile amiezei, cind ziua incepuse sa scada §i Constantin a
vazut cu ochii sai pe cer, deasupra soarelui, semnul de biruinja (tpoitaiov)
al crucii, facut din lumina si deasupra o inscripjie: «Intru aceasta vei
invinge» (totjT(p vixq.), dupa care la vederea unei asemenea privelisti si el
§i intreaga armata (care il inso^ea in expedite) §i asistase la minune au
fost cuprinsi de frica. Constantin... era descumpanit, neputind sa-i pri-
ceapa tilcul. Or, tot cugetind la ea, iata ca s-a lasat noaptea, fara sa prinda

82. G. Pasquali, in Gottingische Gelehrte Anzeiger, 171, 1909, p. 295 si urm.

83. Eduard Schwartz, in GCS, 9, 3, Leipzig, 1909, p. CLII si urm.

84. Winkelmann, Leben Konstantins, p. XLVIII-XLIX.

30 EUSEBIU DE CEZAREEA

de veste. §i in timpul somnului i s-a aratat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu
semnul vazut de el pe cer §i i-a poruncit ca semnul ce i s-a aratat pe cer
sa-1 faca §i sa-1 foloseasca spre ajutor ori de cite ori va avea de luptat cu
dusmanii». A doua zi a impartasit prietenilor sai taina §i a poruncit sa-i
faca semnul, care il vazuse pe cer §i 1-a pus pe scuturile §i steagurile
armatei cistigind batalia. Eusebiu ne spune mai departe ca imparatul
«tulburat de viziunea aceasta §i nemaisocotind cu cale sa se inchine altui
Dumnezeu, decit Celui ce i se aratase, a chemat la sine pe preojii de£ina-
tori ai invataturii Lui, intrebindu-i ce fel de Dumnezeu era acela §i care ar
putea fi tilcul aratarii semnului vazut de el. Ei i-au raspuns ca acela era
Dumnezeu Fiul, Unul Nascut al singurului Dumnezeu si ca semnul era
simbolul vazut al nemuririi, insemnul triumfal al biruin];ei, pe care el o
avusese asupra mortii, intr-o vreme cind sala§luia in treacat pe pamint».

Eusebiu arata ca toate cele relatate de el i-au fost spuse de Constan-
tin catre sfir§itul vietii, la cca. 25 de ani dupa acest eveniment §i ca le-a
garantat autenticitatea cu juramint.

Henri Gregoire 85 , ca §i cei care 1-au urmat in opiniile sale sustin ca
relatarea lui Eusebiu nu trebuie admisa, deoarece s-ar baza pe o legenda
mai tirzie, introdusa apoi in text de un interpolator. Ei arata ca textele
crestine, care vorbesc despre acest eveniment, nu au valoare, ca exista
deosebiri sau contradicfii intre ele. To^i acestia se bazeaza, in special, pe
faptul ca Eusebiu n-ar spune nimic despre eveniment in Historia eccle-
siastica, publicata in ultima edijie in anul 324, ori un asemenea lucru nu
putea fi trecut cu vederea. De asemenea, Lactantiu, care vorbegte de
vedenie (De mort. pers. 44, 5) da o relatare diferita: Constantin ar fi avut
in noaptea precedents luptei cu Maxentiu un vis, in care i s-a spus ca el
va fi invingator, daca va insemna pe scuturile ostasilor litera X traversata
de P. Este vorba de chrisma, adica de primele doua litere ale numelui lui
Hristos. Aceasta relatare este facuta de Lactantiu cam in anul 318, cind
i§i publica lucrarea mai sus amintita. Unii invatati gasesc neconcordante
chiar in relatarea lui Eusebiu din Vita Constantini §i anume ei spun ca, in
timp ce in cap. 28-30 se arata ca semnul vazut pe cer a fost crucea, folo-
sita dupa aceea ca stindard biruitor in lupta, in cap. 31 se arata ca acest
semn a fost labarum-ul, o forma mai tirzie a stindardului armatei lui
Constantin si care avea forma chrismei incadrata intr-o coroana
(cere). Concluzia care s-ar impune ar fi aceea ca pasajul respectiv a fost
interpolat.

Aceasta concluzie nu este insa valabila, deoarece Eusebiu se ref era la
evenimentul de care vorbim, in Hist. eccl. DC, 9, 2 (e adevarat mai pe
scurt) §i in Discursul festiv rostit cu prilejul sdrbatoririi a 30 de ani de
domnie (Tricennalia, 3). In ambele locuri el spune ca imparatul s-a rugat,
la inceputul campaniei impotriva lui Maxentiu lui Hristos, ca sa-1 ajute in
lupta. Ca in Vita Constantini, alcatuita dupa moartea imparatului relata-
rea este mai bogata in amanunte, se datoreste faptului ca la o departare

85. Gregoire in special in Conversion §i Vision; v. lista celorlate lucrari la Abrevieri §i
Bibliografie.

STUDIU INTRODUCTIV 31

atit de mare, evenimentul a fost imbracat in legenda si cuprinde, poate, §i
unele infloriri. Nucleul evenimentului a fost insa real si nu trebuie sa ne
indoim de veracitatea lui. De altfel, unii cercetatori au subliniat faptul ca
de§i aparijia luminoasa a crucii pe cer se inscrie printre fenomenele
ceresti destul de rare, totu§i ea nu este necunoscuta . Constantin a fost
convins ca a vazut semnul crucii pe cer la inceputul luptei cu
Maxentiu, ca el reprezinta simbolul lui Iisus Hristos si ca acesta 1-a ajutat
sa cistige lupta.

Relevanta in aceasta privinta este comportarea sa fata de crestinism
dupa eveniment. Panegiricul de la Trier din toamna anului 313 preci-
zeaza ca dupa intrarea in Roma imparatul n-a urmat drumul traditional
de triumf spre Capitoliu §i n-a adus jertfa lui Juppiter, cum se obisnuia.
Autorul Panegiricului de la Trier nu mentioneaza nici o divinitate pagina
care 1-ar fi ajutat sa ci§tige lupta la Pons Milvius (Podul Vulturului), ci face
doar referiri la «indicatiile divine^ (divina pracepta) date lui Constantin
in taina si care sint, desigur, de pus in legatura cu Dumnezeul crestinilor.
Toate acestea arata o distanjare a lui Constantin de practicile de cult
pagine. Este adevarat, ca pe Arcul de triumf al lui Constantin de la Roma
terminat in 315 este reprezentat Sol invictus (Soarele neinvins), dar
acesta este opera senatului pagin din capitala imperiului. In inscripfie se
mentioneaza ca victoria a fost obtinuta la «intervenj;ia divinitajii»
(instinctu divinitatis; Dessau, Inscr. latinae selectae, nr. 694). Divinita-
tea este aici numita in sens neoplatonic (Fiinja absoluta), dar ea putea fi
injeleasa §i de crestini in sensul lor. Ca adorator al lui Sol invictus Con-
stantin era adeptul monoteismului solar de tendinta filosofica §i consi-
dera ca aceasta nu este incompatibila cu credinta cre§tina, deoarece
Suprema Divinitas, din aceasta religie, nu-i parea deosebita de Dumne-
zeul crestinilor. Constantin n-a repudiat dintr-o data toata mo§tenirea
paginismului si, la fel ca tatal sau, care fusese monoteist, el considera
soarele ca mediator vizibil intre Dumnezeul suprem si oameni.

Constatin a inclinat din ce in ce mai mult spre cre§tinism si dovada
cea mai clara a atitudinii sale in aceasta vreme a fost statuia sa din Forul
de la Roma, care, dupa instructiunile lui trebuia sa poarte in mina
dreapta o cruce. Potrivit lui Eusebiu (Hist. eccl. X, 4, 16; cf. VC. 1, 40; Tri-
cennalia, 9, 8) inscriptia dedicatorie de sub statuie spunea: «Prin acest
semn aducator de mintuire, care este adevarata dovada a puterii, eu am
salvat orasul vostru de sub jugul tiranului, am eliberat Senatul si poporul
roman, redindu-i vechea demnitate si stralucire» 87 .

Desi pina in anul 322 chipurile vechilor divinita|;i, mai ales ale lui Sol,
mai sint reprezentate, mai cu seama pe monede, totusi treptat apar §i
simbolurile cre§tine, in special pe monede si medalii, dar si pe alte

86. Karl Baus, Konstantins «Bekehrung» zum Christentum, in Handbuch der Kirc-
hengeschichte, herausg. von Hubert Jedin, Bd. 1. Von der Urgemeinde zur friihchristlic-
hen GroBkirche, Herder, Freiburg in Br., 1973, p. 454-462.

87.Eusebius, Hist, eccl., IX, 9, 10-11; VC, I, 40; Trie. IX, 8; cf. Karl Baus, op.
cit., p. 460.

32 KUHBHIU PE CKZAREEA

obiecte. De pilda, pe un medalion de argint batut la Ticinum cu prilejul
decennaliilor din 315 este reprezentat Constantin cu casca, iar pe aceasta
monogramul lui Hristos (chrisma). Laborum-ul este intilnit pe o moneda
de bronz batuta la Constantinopol catre anul 337. De§i inceata, aceasta
patrundere a simbolurilor creatine n-ar fi putut apare fara asentimentul
lui Constantin, ceea ce arata convingerile sale religioase.

Semnificative in privin^a simpatiei lui Constantin fafa de crestinism
dupa anul 312 sint doua scrisori, una trimisa lui Maximin in orient, in
care intervine in favoarea crestinilor (Lactanjiu, De mart. pers. 37, 1),
cealalta expediata prefectului Anullinus in Africa de Nord, in care-i cerea
sa redea Bisericii bunurile confiscate (Eusebiu, Hist, eccl, X, 5,
15-17). Dintr-un alt document aflam ca tot atunci Constantin trimite o
suma mare de bani episcopului ortodox Caecilian de Cartagina, pe care
acesta putea s-o foloseasca pentru «clerul dreptmaritului si prea sfintului
cult ortodox» (Ibidem, X, 6, 1-5). Este posibil ca orientarea aceasta atit de
rapida spre Biserica a lui Constantin sa se fi datorat §i influen|;ei episco-
pului Hosius de Cordoba, devenit consilier al imparatului in problemele
religioase. Exista §i alte dovezi pentru interesul lui Constantin ia\a de
cultul crestin, pe care-1 socotea necesar fericirii §i prosperitajii imperiu-
lui. Cea mai clara §i importanta este Edictul de la Milan din anul 313 dat
Impreuna cu Liciniu. 88

2. Sfirsitul lui Maximian Hercule
(VC, I, 47)

Vale8ius, (Edi^ia 1672, annot. I, 47, p. 207) arata ca moartea lui Maxi-
mian este agezata dupa victoria impotriva lui Maxenjiu, deci cu doi ani
mai tlrziu, de§i, se §tie, ca el a murit in anul 310. Succesiunea istorica ar fi
prin aceasta tulburata. El socoate ca nu Eusebiu ar fi vinovat de aceasta,
ci autorul sumarului capitolelor, care, in cap. 47 vorbe§te de moartea lui
Maximin; nu este deci vorba de o problema filologica, ci de o
interpolare. 89

Mancini 90 face o comparable intre Hist. eccl. VIII, 13, 15 §i VC I, 47
aratind ca din punct de vedere cronologic, logic §i gramatical si stilistic
este vorba de o interpolare din Hist, eccl., deoarece Eusebiu expune
fntr-o riguroasa ordine cronologica evenimentele pina la moartea lui
Maxentiu §i intrarea in Roma a lui Constantin. Dimpotriva VC I, 47, 1 ar

88. Indic&m aici §i alte lucrari privind viziunea §i convertirea lui Constantin: Jacques
Moreau, Sur la vision de Constantin (312) in Revue des Etudes Anciennes, 35, 1953, p.
307-333; Andre Piganiol, L'empereur Constantin, Paris, 1932, p. 72; William Seston, La
viiion payenne de 310 et les origines du chrisme constantinien, Anuaire de l'lnstitut de
Philologie et d'Histoire orientales et slaves, 4, 1936, p. 373 si urm.; Joseph Vogt, Die
Bedeutung des Jahres 312 fiir die Religionspolitik Konstantins des Grojien, in ZKG, 61,
1942, p. 171-190.

89. Winkelmann, Aulhrntizitatsproblem, p. 192.

90. Maru-ini, in Studi, Storii-i, 4, 1895, p. 532 535.

S'l'UDIll INTHODUCTIV 33

prezenta un eveniment din anul 310 si incurca toata ordinea cro-
nologica 91 .

N. H. Baynes 92 nu vede nici o problema cronologica, ci una de confi-
nut. In Hist. eccl. VII, 13, 15; 14, 1 moartea lui Maximian este pusa corect
inaintea aceleia a lui Maxentiu; deci orice copist, care ar fi avut in fata
textul lui Eusebiu, n-ar fi putut face aceasta gre§ala. Eroarea s-ar explica
printr-o legatura mentala a autorului cu evenimente de mai tirziu, adica
conspiratia altor membri ai familiei lui Maximian.

J. Vogt 93 zice ca VC, I, 42, 2 s-ar referi la Crispus §i Fausta, adica la
evenimente din 326, de§i in VC I, 48 se vorbe§te de decennalia. Tema
intregului capitol arfi: ajutorul lui Dumnezeu impotriva dusmanilor din
afara si dinauntru. In acest caz considerable cronologice nu mai jucau
pentru autor nici un rol.

F. Vittinghoff 4 merge cam pe aceeasi linie. In cap. 22-48 se respecta
criteriul cronologic, dar in 46 §i 47 sint referiri la evenimente de mai tir-
ziu. Criteriul cronologic, obisnuit la oamenii de stiinta moderni, nu opera
totdeauna la Eusebiu. Lucrarea nu este o biografie §i nici o schita a vietii
in ordine cronologica, ci un encomion.

Chr. Hdbicht socoate ca locul din VC s-ar referi la chestiunea Bas-
sianus (Bassianus-Affare); e greu de crezut ca ar privi evenimentele din
anul 326, deoarece Eusebiu nu s-ar fi expus miniei fiilor Faustei. Conclu-
zia lui Fr. Winkelmann 96 este ca teza interpolarii nu se poate sustine, ci
capitolul apartine tot lui Eusebiu.

3. Maxenjiu

Scheidweiler 97 socoate ca in VC sumarul capitolului I, 13, unde se
spune ca Maxentiu a prigonit pe crestini, ar fi intarit de VC, I, 49 si I, 56,
unde se fac vagi aluzii la acela§i lucru. Aceasta ar contrazice Hist. eccl.
VIII, 14, unde se spune ca la inceput Maxentiu n-a fost persecutor al cre§-
tinilor, ci a incercat sa-i atraga; numai dupa o oarecare vreme el a ordo-
nat masuri de persecutie. Scheidweiler crede ca aceste aluzii ascunse la
persecutia lui Maxentiu impotriva cre§tinilor ar proveni de la Geiasius de
Cezareea sau au fost chiar mai tirzii, adaogate de un interpolator. Lucrul
nu este sigur, deoarece admi|;ind pozi|;ia aceasta pentru Maxentiu, ea ar
veni in contradictie cu VC, I, 33-36, unde se vorbe§te pe larg de atitudi-
nea lui. 98

91. Winkelmann, op. cit, p. 206.

92. Norman H. Baynes, in BZ, 39, 1939, p. 468 §i urm.

93. J. Vogt, in Romische Mitteilungen, 59, 1943, p. 202.

94. Vittinghoff, op cit, p. 347-349.

95. Chr. Habicht, Zur Geschichte... p. 374, nota 5.

96. Winkelmann, ibidem, p. 233.

97. Scheidweiler. Vita Constantini, p. 15 si urm.

98. Winkelmann, ibidem, p. 233-234.

34 EUSEBIU DE CEZAREEA

4. Masurile lui Constantin impotriva paginismului

William Seston", preluind ideile lui J. Maurice 100 , socoate ca masu-
rile aspre impotriva paginismului luate de Constantin §i prezentate de
VC II, 48, 56, 60; III, 55, 56; IV, 22-25 sint o interpolare ulterioara.
Aceasta pentru ca in lumina lui Codex Theodosianus §i a celor spuse de
Libaniu ele par exagerate, iar privite prin prisma lucrarii Laus Constan-
tini a lui Eusebiu ele sint incompatibile. Paul Petit 101 a incercat sa inta-
reasca aceasta pozijie, sustinind ca ele ar fi interpolari din perioada theo-
dosiana. Autorul de mai tirziu (interpolatorul) ar fi dorit sa determine pe
Theodosius la masuri §i mai hotarite impotriva cultelor pagine. VC, III,
48, 57 insa§i ar contrazice aceasta prezentare. Fr. Vittinghoff 102 contra-
zice aceasta parere. -

5. Razboaiele lui Constantin impotriva lui Liciniu

(VC, I, 48-11, 18)

Felul cum sint prezentate a determinat numeroase critici la adresa
obiectivitafii autorului VC. Speciali§tii au considerat ca este nereala des-
crierea razboiului din anul 314, atit in privinta cauzelor, cit si a desfa§ura-
rii lui. Cele relatate s-ar potrivi mai bine cu evenimentele celui de al doi-
lea razboi din 324.

Primul razboi a avut loc nu in 314 ci in 316/317. In aceasta privinfa
exista o corespondent intre relatarea din Hist. eccl. VIII, 2 §i urm §i VC.
Pacea incheiata intre cei doi imparaji (VC, II, 15) a durat pujin, poate
doar citeva zile, de aceea a trecut repede in uitare §i nu se gaseste men-
fionata in nici un izvor. Vita Constantini a unit ambele razboaie din 316/
317 §i 324 intr-o singura relatare, a §ters granifele dintre ele, a lasat la o
parte cauzele §i cronologia diferita §i le-a prezentat ca un eveniment uni-
tar, care se potriveste mai bine cu caracterul unui razboi religios. De fapt,
este descris mai mult razboiul din 324, totu§i §i primul razboi este pome-
nit pe alocuri, chiar intr-o maniera mai pregnanta decit in Hist, eccl.,
unde este prezentat mai inofensiv 103 . Aceasta este concluzia adoptata §i
de Fr. Winkelmann 104 .

6. Constantiu Chlor

Vita Constantini II, 49 (cf. I, 13) ne spune ca Constant™ era crestin.
Acela§i lucru se afirma §i in Hist. eccl. VIII, 13, 14. J. Vogt arata ca Con-
stantiu nu era crestin, dar destul de tolerant, ca evita urmaririle termi-

99. W. Seston, Constantin as a bishop, p. 130 §i urm.

100. Jules Maurice, ibidem.

101. Petit, Libanius, p. 578-591.

102. Vittinghoff, op. cit., p. 358-364.

103. Habicht, op. cit, p. 375.

104. Winkelmann, op. cit, p. 230; despre aceste razboaie, v. J. Vogt, Romische Mit-
teilungen, 58, 1943, p. 190-203; idem, in Historia, 2, 1953, p. 463 si urm.; Pio Franchi de
Cavalieri, Studi e testi, 171, 1953, p. 51 si urm.; Vittinghoff, op.cit., p. 352 si urm.; J.
Moreau, Historia, 4, p. 239-241; Scheidweiler, Vita Constantini, p. 17 si urm.; Paul
Orgels, Erreures historiques, p. 575-611.

105. J. Vogt, Heiden und Christen in der Familie Constantins des Grojien, in Era-
nion. Festschrift fur Hildebracht Hommel, Tubingen, 1961, p. 149-161, mai ales, 155-58.

STUDIU INTRODUCTIV 35

nate cu varsare de singe si ingaduia crestini la curtea sa. Scheidweiler 106
socotea ca Lactan£iu, De mort. pers., 15, 17, spune pe drept cuvint exact
contrariul in comparajie cu Hist. eccl.. El se indoie§te atit de veracitatea
VC, II, 49 cit §i de VC, I, 16 si lasa sa se in|;eleaga ca VC ar fi fost interpo-
late. Winkelmann 107 socoate ca nu este nici un motiv sa ne indoim de fap-
tul ca aceste capitole menjionate din VC aparfin lui Eusebiu.

7. Tratatul de pace cu persii

(VC, IV, 57)

H. Gregoire 108 si Paul Petit 109 sint de parere ca intreaga prezentare
nu are o baza istorica. Heikel 110 arata ca unele manuscrise nu dau
intreaga relatare si ca totul ar fi fost reconstruit de umanisti din expresii
eusebiene. Vittinghoff 111 subliniaza ca sumarul capitolelor precizeaza ca
e vorba de o solie persana la Constantin, nu de un tratat de pace. Alcatui-
rea interna a contextului arata ca acest capitol a fost interpolat. Capito-
lele precedente tind sa arate o victorie a lui Constantin asupra persilor,
iar pregatirile de razboi pe scara larga sint indicate exact: «o expu-
nere a masurilor de pregatire de razboi ar fi greu de asteptat in aceasta
forma, daca Constantin pu|;in dupa aceea si-ar fi schimbat parerea
asupra triumfului asupra persilor care-i lipsea si ar fi incheiat un tratat de
pace formal» 112 .

8. Constantin ca «episcop al celor dina£ara»

(VC, IV, 4, 24)

William Seston 113 este de parere ca opinia potrivit careia imparatul
se desemna «episcop al celor din afara» (bishop of those outside - em-
ox6i:oc, xwv sxtoq), nu poate proveni de la Eusebiu, ci de la un interpola-
tor. Seston zice ca daca am intelege expresia eirioxcmog t&v extoc la genul
masculin, ea s-ar lamuri bine prin VC, 1, 44 (xoivdg enioxoTioc,), desemnind
pe cei din afara bisericii si Constantin ar fi in mod exclusiv episcop numai
peste acestia. Dar interpretarea aceasta este in contradicfie cu concep^ia
ariana, pe care o reprezenta Eusebiu, de aceea pasajul ar fi fost interpolat
de un ortodox, poate de Athanasie sau Ambrozie.

106. Scheidweiler, ibidem, p. 14.

107. Winkelmann, ibidem, p. 233.

108. H. Gregoire, Nouvelles recherches constantiniennes, Byzantion, 13,
1938, p. 583.

109. Petit, Libanius, p. 576.

110. Heikel, Eusebius Werke I, p. 140, r. 31, p. 142, r. 10.

111. Vittinghoff, op. cit, p. 346 §i urm.

112. Idem, ibidem, cf. Winkelmann, Authentizitatsproblem, p. 232.

113. Seston, op. cit, p. 131.

36 EUSEBIU DE CEZAREEA

Fr. Vittinghoff u nu este de acord cu aceasta interpretare §i socoate
ca semnificatia termenilor trebuie inj;eleasa in cadrul capitolelor 23-25,
din care ar reiesj sarcina sa intr-un cadru statal-politic. Imparatul este
episcop nu numai peste cetatenii imperiului, care se afla in af ara Bisericii,
ci §i peste ceilalti, care, ca membrii ai Bisericii, apartin in acela§i timp sta-
tului roman §i sint supusn imparatului, iar ca crestini sint supusi ordine-
lor §i legilor statului. T&v ixxoc, este un genitiv de la neutrul xa ixxoq.
Johannes Straub 115 zice ca x&v eiooo - x&v ixxoc, nu trebuie intelese ca o
opozitie pagino-crestina, ci in sensul «statal-ecclesiastic» (es ist nicht die
Gegenuberstellung «heidnisch-christlich» beabsichtigt, sondern «staat-
lich-kirchlich»). El intelege expresia in sens masculin: oi x&v ixxoc,.

S. Calderone 11 ® intelege ca §i Straub expresia la masculin.

Rafaele Farina 117 face o trecere in revista a opiniilor exprimate pina
la el si eonstata ca s-au cristalizat doua directii: una exprimata de Vale-
sius (Migne, PG. XX, 1171 A) si urmata apoi de altii, si cea de a doua, ini-
tiata de Heikel {Evsebius Werke, I, p. LXTV, 126, 10), imparta§ita, de ase-
menea, de numero§i adepti. Potrivit primei directii genitivul tcov exxoc,
ar trebui inteles de la xa sxxoq: «voi sinteti episcopi pentru cele care se
afla in interiorul (cadrul) Bisericii^, iar «eu sint episcop consacrat de
Dumnezeu pentru Vucrurile din afara». F.A. Heinichen §i J. A. Fabri-
cius 119 au modificat putin traducerea lui Valois in sensul: «voi sinteti epis-
copi pentru problemele interne (interior a ecclesiae = doctrina et sacra-
menta) iar eu pentru chestiunile externe (regimen et tutela = cirmuire §i
protectie).

Potrivit in^elesului lui Heikel ar trebui tradus: «voi sinteti episcopi
ai celor care sint inauntrul Bisericii, in schimb eu sint episcop ai celdr
care se afla in afara Bisericii^. Heikel crede ca wv ixxoc, este genitivul
masculin de la oi ixxoc,. Altii ca J. Turmel 120 si F. Cayre 121 au inteles emioxo-
itoQ twv ixxoc, ca episcop al celor din afara, in sensul de sef pentru af ace-
rile profane. Dupa Caspar 122 ar trebui sa intelegem pe Constantin ca
episcop pentru chestiunile externe (Bischof fur die ausseren Angelegen-
heiten»), dar un episcop care, in realitate, cirmuia fara limite episcopa-
tul. Ernest Ch. Babut 123 zice §i el ca tov two - x(bv ixxoc, sint genitivul de

114. Vittinghoff, ibidem, p. 368.

115. Johannes Straub, cu studiile indicate la Bibliografie.

116. S. Calderone, Costantino e il Cattolicesimo, 1, in Pubblicazioni a cura dell'Isti-
tuto di Storia dell'Universita di Messina 3, Firenze, 1962, p. XI-XLV.

117.

Farina, Impero e Imperatore, p. 312-319.

118. F.A. Heinichen, Commentarii in Eusebio Pamphili Historiam ecclesiasticam,
Vitam Constantini, Panegyricum atque in Constantini ad sanctorum coetum oratio-
nem et Meletemata Eusebiana (Eusebii Pamphili scripta historica 3), Lipsiae, 1870, p.
797 si urm.

119. Jo. Alberti Fabricii, Bibliographia antiquaria, Hamburgi, 1760, p. 282.

120. Joseph Turmel, Histoire du dogme de la Papaute des origines a la fin du qua-
trieme siecle, I, Paris, 1908, p. 214-215.

121. F. Cayre, Patrologia e storia delta Teologia, I, Roma, 1936, p. 299-300.

122. Erich Caspar, Geschichte des Papstums, 1, Tubingen, 1930, p. 117.

123. Ernst Ch. Babut, Eveque du dehors, Revue critique et de litterature N.S. 68,
Paris, 1909, p. 362-364.

STUDIU INTRODUCTIV 37

la oi e'iooo - oi extoq si ca ar trebui traduse: «numai voi sinteti episcopii
pentru credinciosii Bisericii, iar eu am fost pus de Dumnezeu episcop
pentru cei din afara» («seulement, vous etes les eveques des fideles de
IEglise et moi, j'ai ete etabli par Dieu eveque de ceux qui sont au
dehors*). Primii ar fi episcopii cre§tinilor, eel de al doilea al paginilor.

9. Relatarea despre inmormintarea lui Constantin

(VC, IV, 58-60, 70-71)

Glanville Downey 12i , vorbind de VC, IV, 71, unde se gasesc urma-
toarele cuvinte eioe-ci xai vuv = «se vede inca si acum» mormintul lui Con-
stantin, interpreteaza aceasta ca o interpolare, deoarece, zice el, la scurta
vreme dupa moartea imparatului, Eusebiu nu se putea exprima astfel.
Lucrul acesta nu-1 putea spune decit un interpolator de mai tirziu. El
conexeaza aceasta expresie cu VC, IV, 60, unde expresia rfj<; tqv enzoa-
t6A,o)v TrpoapfioEcog xowqvov = vrednic de impreuna chemare cu apostolii,
ar fi tot o interpolare, deoarece Socrate si Sozomen au o cu totul alta con-
ceptie despre scopul lui Constantin.

J. Vogt 125 nu este de parerea lui Downey, ci intelege: «se poate vedea
inca astazi», in sensul ca «trupul este demn de cinstirea (serviciul
divin), care se da apostolilor». Capitolele 71-73 au unitate, nimic nu
poate fi atribuit unui interpolator. Vittinghoff 26 sustine punctul de
vedere al lui Vogt, dar Moreau 127 nu este pe deplin convins de aceasta, ca
si Winkelmann .

PRINCIPALELE EDITH §1 TRADUCERI

Prima editie a textului grecesc al VC o datoram lui Robert Estienne (Stephanus,
1503-1559), aparuta la Paris in 1544. VC a fost inclusa intr-un volum, care cuprinde mai
multe lucrari de istorie bisericeasca si anume, in afara de Historia ecclesiastica a lui Euse-
biu, pe cele ale lui Socrate, Theodoret, Sozomen, Evagrie si altele. VC apare la un loc cu
Oratio ad sanctum coetum, unde aceasta din urma este inscrisa pe locul cai^ii a V-a: Eccle-
siasticae historiae. Eusebii Pamphili lib. X. Ejusdem de Vita Constantini lib. V etc...
Lutetiae Parisiorum, 1544.

O traducere latineasca destul de libera si cu greseli a textului grecesc stabilit de Step-
hanus a facut episcopul englez Joannes Christophorson, aparuta dupa moartea acestuia in
1558, in prima editie la Louvain (Cisterciae) in 1559 si a doua in 1570 la K61n (au urmat si

124. Downey, Builder, p. 53-80. Pentru Basilica Sfinfilor Apostoli, v. R. Egger, Die
Begrdbnisstatte des Kaisers Konstantin, Jahreshefte des osterreichischen archaologisc-
hen Instituts, 16, 1913, p. 212-230. EynarDyggve, La question du Saint Sepulcare a I'epo-
que constantinienne, in Actes du VI e Congres intern, d' etudes byzantines, 2, Paris, 1948,
(1951), p. 111-123.

125. J. Vogt, Der Erbauer, p. 111-117.

126. Vittinghoff, op. cit, p. 371.

127. J. Moreau, Zum Problem der Vita Constantini, Historia, 4, 1955, p. 244. nota 7.

128. Winkelmann, Authentizitdtsproblem, p. 238-239.

38 EUSEBIU DE CEZAREEA

allele). In aceasta lucrare Oratio ad sanctum coetum apare separat de VC §i in plus se
adauga: Discursul rostit de Eusebiu la 30 de ani de domnie (Eusebii Oratio in laudem Con-
stantini Magni ad tricesimum illius annum nunquam antehac nee graece nee latine
impressa).

Prima edi^ie cu text grec a lui Stephanus §i paralel traducerea latina a lui Christop-
horson a aparut in 1612 la Geneva, prin grija lui Severin Binius. In cadrul volumului de
istorici bisericegti VC are 4 carji, urmeaza Oratio ad sanctum coetum §i apoi, pentru prima
oara, textul grec al Discursului lui Eusebiu la 30 de ani de domnie.

O rascruce in editarea §i studierea lucrarilor istorice ale lui Eusebiu a insemnat edifia
greco-latina a lui Henricus Valesius (Henri Valois, 1603-1676) din anul 1659 la Paris.
Valois a utilizat nu numai manuscrise mai multe si mai bune decit predecesoni sai in stabi-
lirea textului, dar a insojit edi^ia de note §i comentarii filologice §i istorice de o mare
patrundere, multe din ele raminind valabile §i astazi. Titlul lucrarii lui, la Abrevieri, s.v.
Valesius (Valois). Lucrarea lui a fost de mai multe ori retiparita.

In 1720 William Reading (Guilelmus Reading) a publicat la Cambridge o edijie modi-
ficata a lui Valesius. El a introdus sub text notele §i observajiile pe care Valesius le plasase
la inceput §i a adaugat noi observafii ale sale sau ale altor invstyafi, dintre care cele mai
multe aparfin lui W. Lowth. Unele din acestea n-au insa prea mare valoare: Eusebii
Pamphili, Socratis Scholastici... quae extant tiistoriae Ecclesiasticae, Graece et Latine, in
tres tomos distributae. Henricus Valesius Graecum Textum ex Mss. Codicibus emendavit,
Latine vertit et Annotationibus illustravit. Guilelmus Reading novas Elucidationes prae-
sertim chronologicas in hac Editione adjecit. Tom. 1: Eusebii Pamphili ecclesiasticae his-
toriae libri decern. Ejusdem de Vita Imperatoris Constantini libri TV. Quibus subicitur
Oratio Constantini ad Sanctos et Panegyricus Eusebii, Henricus Valesius... illustravit.
Hanc Editionem criticis plurimum eruditorum observationibus locupletavit Guilelmus
Reading, Cantabrigiae, 1720 (au urmat si alte edifii).

Edtyia lui Valesius a fost inclusa in Patrologia Graeca, vol. 20, Paris, 1857, col.
905-1230, cu deosebirea ca observafiile sint in subsolul paginei, la care se adauga unele
ale editorului.

Un pas hotaritor inainte in editarea §i comentarea textului 1-a facut Ivar August Hei-
kel in 1902, publicind la Leipzig VC, Discursul lui Constantin la adunarea sfinjilor §i Dis-
cursul lui Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie, ca prim volum din opera lui Euse-
biu in colecjia GCS. El a insofit edij;ia de bogate observajii §i comentarii filologice si isto-
rice, a dezbatut problema autenticitaj;ii pe baza stilului. In stabilirea textului a utilizat
numeroase manuscrise (titlul lucrarii la Abrevieri, s.v. Heikel, Eusebius Werke I).

Edtyia lui Heikel a fost insa depagita in multe privinfe de aceea a lui Friedhelm Win-
kelmann, invajat care conteaza azi ca unul din cei mai buni cunoscatori ai lucrarilor lui
Eusebiu aici in discujie. EI a consacrat numeroase studii, in special VC, §i are o contribute
esenfiala in stabilirea textului §i a clarificarii problemelor pe care le pune. In aceasta pri-
vin$a menfionez volumul Die Textbezeugung der Vita Constantini des Eusebius von Cae-
sarea (TU, 84), Akademie Verlag, Berlin, 1962 si mai ales eel care cuprinde textul grec al
VC (v. Abrevieri, s.v. Winkelmann, LebenKonstantins). Acest volum, care reprezinta sta-
diul eel mai avansat in privinja cercetarii §i stabilirii textului, ca §i edi|ia lui Heikel au stat
la baza traducerii §i comentariilor de fa^a. • .

Prima traducere in limba germana a aparut in 1777 §i a fost f acuta de Friedrich
Andreas Stroth. Bazata pe textul lui Valesius §i finindu-se stnns de text, ea este si azi utila.
In Bibliothek der Kirchenvater au aparut doua traduceri, una la Kempten in 1880, a
lui J. Molzberger, bazata pe textul editat de Friedrich Adolf Heinichen, Leipzig, 1830, cea-

STUDIU INTRODUCTIV 39

lalta in 1913, a lui Johannes Maria Pfdttisch, dupa edtyia lui Heikel. Aceasta din urma tra-
ducere a fost consultata §i in volumul de fa^a, de§i ea cuprinde pe alocuri impreciziuni §i
este uneori prea libera si neclara (Titlul exact la Abrevieri, s.v. Pfattisch, Eusebius Pamp-
hili). Introducerea generala la volum este facuta de Dr. Andreas Bigelmair.

Prima traducere in limba franceza §i singura pe care o cunoastem este a lui Louis
Cousin, facuta dupa edifia lui Valesius din 1675: Histoire de I'Eglise ecrite par Eusebe
Eveque de Cesaree. Traduite par Monsieur Cousin, President de la Cour des Monnoyes.
Dedie au Roi. La vie de I'empereur Constantin, ecrite par Eusebe Eveque de Cesaree, p.
497-703. Urmeaza discursul imparatului si Harangue a la louange de rempereur... acheve
d'imprimer peur la premiere fois le 2 Janvier 1675.

In limba engleza menfionez traducerea destul de libera, dar insofita de comentarii §i
note a lui Ernest Cushing Richardson (v. titlul exact al lucrarii la Abrevieri, s.v. Richard-
son, Life of Constantine).

ABREVIERI

Barnes, Good Friday Sermon — Timothy D. Barnes, Th Emperor Constantine's Good
Friday Sermon, The Journal of Theological Studies, NS., 27, 1976, p. 414-423
(Oxford).

Idem, Constantine and Eusebius = T. D. Barnes, Constantine and Eusebius, Cambridge,
Massachusetts, London, 1981.

Batiffol, Les documents — * P. Batiffol, Les documents de la Vita Constantini, Bulletin
d'ancienne litterature et d'archeologie chretiene, 4, 1914, p. 80-95.

Baynes, Constantin the Great, — Norman H. Baynes, Constantine the Great and the
Christian Church. Raleigh Lecture on History. Proceedings of the British Academy,
15, 1929, aparut 1931, p. 341-368 = idem, Konstantin der Groj3e und die christliche
Kirche, ins Deutsche ' iibersetzt von Ulrich Bracher, in vol. Konsttntin der Groj3e,
herausg. von Heinrich Kraft (Wege der Forschung, Bd. 131), Barmstadt, 1974,
p. 145-174.

Bigelmair, Eusebius Pamphili, — Andreas Bigelmair, Des Eusebius Pimphili Bischofs
von Caesarea ausgewahlte Schriften, Einleitung von... (BKV, 1), Kempten und
Miinchen, 1913, p. V-LXI.

KV — Bibliothek der Kirchenvater

Burckhardt, Zeit Konstantins — Jakob Burckhardt, Bie Zeit Konstantins des Grofien,
prima edifie, Basel, 1853, dar sint mai multe; aici trimiterile se facia edijia din 1935.

BZ — Byzantinische Zeitschrift.

Cavalieri, Constantiniana — Pio Franchi de'Cavalieri, Constantiniana, (Studi e Testi,
171), Citta del Vaticano, 1953 (pentru VC, p. 51-65).

Crivellucci, Fede storica — Amedeo Crivellucci, Delia fede storica di Eusebio nella Vita di
Costantino, appendice al vol. primo della Storia delle relazione tra lo Stato e la
Chiesa, Livorno, 1888.

Idem, Documenti — 1 documenti della Vita Constantini, Studi storici, 7, 1898, p. 412-429.

Daniele, Documenti — I. Daniele, / documenti Constantiniani della «Vita Constantini^
di Eusebio di Cesarea (Analecta Gregoriana, 13), Roma, 1938.

De Deckker, Discours a Fassemblee — Daniel de Decker, Le -»Discours a I'assemblee des
saints* attribue a Constantin et I'oeuvre de Lactance, in Laetance et son temps,
Recherches actuelles. Actes du IV Colloque d'Etudes Historiques et Patristiques,
Chantilly 21-25 septembre, 1976, edites par J. Fontaines et M. Perrin, Editions
Beauchesne, Paris (Theologie historique, collection fondee par Jean Danielou, diri-
gee par Charles Kannengiesser).

40 EUSEBIU DE CEZAREEA

Dorries, Selbstzeugnis Konstantins -= Hermann Dorries, Das Selbstzeugnis Kaiser Kon-
stantins, Gottingen, 1954 (Abhandlungen der Akademie der Wissenschaften in
Gottingen, Philologisch-historische Klasse, Nr. 34).

Downey, Builder -= Glanville Downey, The Builder of the Original Church of the Apostels
at Constantinople. A Contribution to the Critic of the Vita Constantini attributed to
Eusebius, Dumbarton Oaks Papers, 6, 1951, p. 53-80.

Drake, In Praise =- H. A. Drake, In Praise of Constantine: A Historical Study and New
Translation of Eusebius' Tricennial Orations (University of California Publica-
tions: Classical Studies, vol. 15), 1976.

Farina, Impero e Imperatore =- Rafaele Farina, L'impero e I'imperatore cristiano in
Eusebio di Cesarea. La prima teologia politica del cristianesimo, Zurich, 1966
(Pontificium Athenaeum Salesianum, Facultas Theologica Salesiana, Ser. I: Fon-
tes, vol. 2).

Gregoire, Conversion — Henri Gregoire, La ^conversions de Constantin, Revue de
1'Univ. de Bruxelles, 36, 1930-1931, p. 231-272 ■= ins Deutsche iibersetzt vonHerta
Lazarus: «Die Bekehrung» Konstantins des Grofien, in vol. Konstantin der Grope,
herausgegeben von Heinrich Kraft, Darmstadt, 1974, p. 175-223.

Idem, Eusebe n'est pas l'auteur — Eusebe n'est pas Vauteur de la Vita Constantini dans sa
forme actuelle et Constantin ne s'estpas «converti» en 312, Byzantion, 13, 1938,
p. 561-583.

Idem, Vie de Constantin = La vie de Constantin attribue a Eusebe ne saurait etre de cet
historien, in Academie des inscriptions et Belles Lettres. Comptes rendus des
seances 1939, p. 183 §i urm.

Idem, Vision, — La vision de Constantin «liquidee», Byzantion, 14, 1939, p. 341-351

Idem, L'authenticite, = L' authenticity de la Vita Constantini attribute a Eusebe de Cesa-
ree, Bulletin de l'Academie Belg., 39, 1953, p. 462-479.

GCS = Die griechischen christlichen Schriftsteller, Leipzig

Habicht, Zur Geschichte.. — Chr. Habicht, Zur Geschichte des Kaisers Konstantin, Her-
mes, 86, 1958, p. 360-378.

Harnack, Chronologie, — Adolf von Harnack, Die Chronologie der altchristlichen Litera-
tur bis Eusebius, Leipzig, 1904

Heikel, Eusebius Werke I, Ivar A. Heikel, Eusebius Werke, Erster Band. VSber das Leben
Constantins, Constantins Rede an die heilige Versammlung, Tricennatsrede an
Constantin, Leipzig, 1902 (GCS, 7).

Idem, Kritische Beitrage, = Kritische Beitrage zu den Constantin-Schriften des Euse-
bius, Leipzig, 1911 (— Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristli-
chen Literatur, XXXVI, 4).

Heinrich Kraft, Konstantin der GroBe, = Heinrich Kraft, Konstantin der Grofie, heraus-
gegeben von..., Darmstadt, 1974 (Wege der Forschung, Band CXXXI).

Heinz Kraft, Konstantins religiose Entwicklung, — Heinz Kraft, Kaiser Konstantins reli-
giose Entwicklung, Tubingen, 1955 (Beitrage zur historischen Theologie, herausg.
von Gerhard Ebeling, 20).

Mancini, Osservazioni, — A. Mancini, Osservazioni sulla Vita di Costantino di Eusebio,
Rivista di Filologia, 33, 1905, p. 309-360.

Moreau, Eusebius in BAC = J. Moreau, Eusebius von Caesarea, in Reallexikon fur

Antike und Christentum, 6, 1966, col. 1052-1088.

Orgels, Erreurs historiques, = P. Orgels, A propos des erreurs historiques de la Vita Con-
stantini, in Melages Henri Gregoire TV. Annuaire de PInstitut de Philologie et
d'Histoire orientales et slaves, 12, 1952, p. 575-611.

STUDIU INTRODUCTIV 41

Pasquali, Komposition der VC — G. Pasquali, Die Komposition der Vita Constantini des
Eusebius, Hermes, 45, 1910, p. 369-386.

Petit, Libanius, — P. Petit, Libanius et la Vita Constantini, Historia, 1, 1950, p. 562-582.

Pfattisch, Eusebius Pamphili, — Des Eusebius Pamphili vier Biicher iiber das Leben des
Kaisers Konstantin und des Kaisers Konstantin Rede an die Versammlung der
Heiligen. Aus dem Griechischen iibersetzt von P. Johannes Maria Pfattisch, Bene-
diktiner in Ettal, Kempten-Munchen, 1913 (BKV, 9).

Quasten, Initiation aux Peres, = Johannes Quasten, Initiation aux Peres de I'Eglise,
Tome III: Lage d'or de la litterature patristique grecque du concile de Nicee au con-
cile de Chalcedoine, Paris, 1963.

RAC = Reallexikon fur Antike und Christentum

Richardson, Life of Constantine, — Ernest Cushing Richardson, The Life of Constantine
by Eusebius, together with the Oration of Constantine to Assembly of the Saints,
and the Oration of Eusebius in Praise of Constantine, A revised Translation with
Prolegomena and Notes, in volumul: A Selected Library ofNicene and Post-Nicene
Fathers of the Christian Church, second Series Translated into English with Prole-
gomena and Explanatory Notes under the Editorial Supervision of Philip Schaff , D.
D., LL. D., and Henry Wace, D. D., in Connection with a Number of Patristic Sco-
lars of Europe and America, vol. I, Michigan, 1890.

Scheidweiler, Kirchengeschichte des Gelasius, — F. Scheidweiler, Die Kirchen-
geschichte des Gelasius von Kaisarea, BZ, 46, 1953, p. 277-301.

Idem, Vita Constantini, = Nochmals die Vita Constantini, BZ, 49, 1956, p. 1-32.

Seston, Constantin as a Bishop, =- W. Seston, Constantine as a Bishop, Journal of Roman
Studies, 37, 1947, p. 127-131.

Schwartz, Eusebius, PW, — Eduard Schwartz, Eusebius, in Paulys Realencyclopadie der
klassischen Altertumswissenschaft, 6, Stuttgart, 1907, col. 1370-1439 - E. Sch-
wartz, Griechische Geschiehtsschreiber, 1957, p. 495-598.

Tefler, Author's Purpose, — W. Tefler, The Author's Purpose in the Vita Constantini,
Studia Patristica I, TU, 63. Berlin, 1957, p. 157-167.

TU = Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur

Valesius (Valois), Vita Constantini, — Eusebii Pamphli Ecclesiasticae Historiae libri
decern. Ejusdem de Vita imperatoris Constantini libri TV. Quibus subicitur Oratio
Constantini ad sanctos et Panegyricus Eusebii. Henricus Valesius Graecum textum
collatis IV mss. codicibus emendavit, latine vertit et adnotationibus illustravit, Pari-
siis, 1659.

VC = Vita Constantini

Vittinghoff, Eusebius — Friedrich Vittinghoff, Eusebius als Verfasser der «Vita Constan-
tini», Rheinisches Museum, N. F., 96, 1953, p. 330-373.

Vogt, Constantin der GroIJe =■ Joseph Vogt, Konstantin der Grofie und sein Jahrhundert,
zweite neubearbeitete Auflage, Miinchen, 1949-1960.

Idem, Der Erbauer — Der Erbauer der- Apostelkirche in Konstantinopel, Hermes, 81,
1953, p. 111-117.

Wallace-Hadrill, Eusebius — D. S. Wallace-Hadrill, D. D., Eusebius of Caesarea, London,
1960.

Winkelmann, Echtheitsfrage — Friedhelm Winkelmann, Zur Echtheitsfrage der Vita
Constantini des Eusebius von Casarea, Studii clasice, 3, 1961, p. 405-412.

Idem, Konstantins Religionspolitik — Konstantins Religionspolitik und ihre Motive im
Urteil der literarischen Quellen des 4. und 5. Jahrhunderts, Acta antiqua Acade-
miae Scientiarum Hungariae 9, 1961, p. 239-256.

42 EUSEBIU DE CEZAREEA

Idem, Authentizitatsproblem — Zur Geschichte der Authentizitdtsproblem der Vita Con-
stantini, Klio, 40, 1962, p. 187-243.

Idem, Textbezeugung — Die Textbezeugung der Vita Constantini des Eusebius von Cae-
sar ea, Berlin, 1962.

Idem, Leben Konstantins — Eusebius Werke. Erster Band. Vber das Leben des Kaisers
Konstantin, herausgegeben von Friedhelm Winkelmann (Die griechischen-christ-
lichen Schriftsteller der ersten Jahrhunderte Eusebius, Erster Band, erster Teil),
Akademie Verlag, Berlin, 1975.

ZKG — Zeitsehrift ffir Kirchengeschichte

BIBLIOGBAFIE SELECTIVA

(pentru Eusebiu si Constantin, in general
si Vita Constantini, in special)

K. Aland, Eine Wende in der Konstantin-Forschung (Forschungen und Fortschritte,
28, 1954, p. 213-217; idem, Kaiser und Kirche von Konstantin bis Byzanz (Berliner
Byzantinsche Arbeiten, 5), 1957, p. 188-212; idem, Die religiose Haltung Kaiser Konstan-
tins (Studia Patrisctica 1, TU, 63) Berlin, 1957, p. 549-600' = Kirchengeschichtliche Ent-
wiirfe, p. 165-201.

Andreas Alfoldy, Hoc signo victor ens. Beitrdge zur Geschichte der Bekehrung
Konstantins des Grofien, Pisciculi. Festschrift F. J. Dolger, Minister, 1939, p. 1-18 "■ in
vol. Konstantin der Grope, herausg. von Heinrich Kraft (Wege der Forschung, Bd,
CXXXI), Darmstadt, 1974, p. 224-246; idem, The Conversion of Constantin and pagan
Rome, translated by Harold Mattingly, Oxford, 1948; idem, A Conflict of ideas in the Late
Roman Empire. The Clash between the Senate and Valentinian I, translated by Harold
Mattingly, Oxford, 1952.

R. Andreotti, Licinius nella tradizione storiografica latina, in Hommage a Leon Her-
mann, Bruxelles, 1960, p. 105-117.

Timothy D. Barnes, Constantine and Eusebius (v. Abrevieri) ; idem, The new Empire
of Diocletian and Constantine, Cambridge, Massachusetts and London England, 1982.

P. Batiffol, Les documents...

Norman H. Baynes, Constantin the Great,...

H. Berkhof, Die Theologie des Eusebius von Caesarea, Amsterdam, 1939.

Andreas Bigelamir, Eusebius Pamphili...; idem, Zur Theologie des Eusebius von
Cdsarea, in Festschrift G. Herfling, 1913, p. 65-85.

Jakob Burckhardt, Zeit Konstantins...; idem, Constantin und die Kirche, in vol.
Konstantin der Grofle, herausg. von Heinrich Kraft, Darmstadt, 1974, p. 19-55.

A. Casamassa, I documenti della Vita Constantini di Eusebio di Cesarea. Letture
Constantiniane, Roma, 1914, p. 1-60 ■= Scritti Patristici 1, Lateranum, Nova Series, XXI,
Roma, 1955, p. 3-40.

Pio Franchi de'Cavalieri, Constantiniana (Studi e Testi, 171), Citta del Vaticano,
1953: pentru VC, p. 51-65.

M. R. Cataudella, Sul problema della Vita Constantini attribuita a Eusebio di Cesa-
rea (Oikoumene. Studi paleocristiani pubblicati in onore del Concilio Ecumenico Vaticano
II, Universita di Catania, 1964, p. 553-571; idem, La persecuzione di Licinio e Vautenti-
cita della Vita Constantini, Atheneum, 48, 1970, p. 46-83; 229-250.

Amedeo Crivellucci, Della fede storica di Eusebio nella Vita di Costantino, Appen-
dice al vol. primo della Storia della relazione tra lo Stato e la Chiesa, Livorno, 1888; idem,
I documenti della Vita Constantini, Studi storici, 7, 1898, p. 412-429.

I. Daniele, Documenti...

I. G. Davies, Eusebius. Description of the Martyrium at Jerusalem, American Jour-
nal of Archeology, 61, 1957, p. 171-173.

Hermann Domes, Selbstzeugnis Konstantins...; idem, Konstantin der Grope, Stutt-
gart, 1958.

STUDIU INTBODUCTIV 43

A. Ehrhardt, Constantins des GrofSen Religionspolitik und Gesetzgebung, Zeitsch-
rift der Savigny-Stiftung fur Rechtsgeschichte, 72 (LXXXV, Band der Zeitschrift fiir
Rechtgeschichte), Romanische Abteilung, 1955, p. 127-190 = in vol. Konstantin der
GrofSe, herausg. von Heinrich Kraft, Darmstadt, 1974, p. 388-456.

Glanville Downey, Builder,...

Harold Allen Drake, Semper victor eris. Evidence for the Policy and Belief of Con-
stantine I contained in Eusebius' Tricennial Oratio (Teza de doctorat dactilografiata §i
multiplicata la University of Wisconsin Ph. D., 1970, History ancient, 225 p. ); idem, In
Praise... \

R. Farina, Impero e Imperatore...

J. Gillman, Some Reflections on Constantin' s «Apostolic» Consciousness, in Studia
Patristica 4 (TU, 79), Berlin, 1961, p. 422-428.

Henri Gregoire, Conversion; idem, La statue de Constantin et le signe de la croix,
Antiquite classique, 1, 1932, p. 135-142; Byzantion, 7, 1932, p. 647-661; idem, Eusebe
n'est pas I'auteur; idem, Vie de Constantin; idem, Vision; idem, L' authenticity.

Chr. Habicht, Zur Geschichte...

A. H. M. Jones and T. C. Skeat, Notes on the Genuineness of the Constantinian
Documents in Eusebius' Life of Constantine, Journal of Eccl. History, 5, 1954, p. 196-200.

Johannes Karayannopoulos, Konstantin der Grofie und der Kaiserkult, Historia, 5,
1956, p. 341-357, in vol. Das Byzantinische Herrscherbild, herausgegeben von Herbert
Hunger (Wege der Forschung, Bd. CCCXLI), Darmstadt, 1975, p. 109-132.

Heinrich Kraft, Konstantin der Grofie...

Heinz Kraft, Konstantins religiose Entwicklung. . . ; idem, Kaiser Konstantin und das
Bischofsamt, in Saeculum, 8, 1957, p. 32-42.

Richard Laqueur, Eusebius als Historiker seiner Zeit (Arbeiten zur Kirchenge-
schichte, 11), Berlin und Leipzig, 1929.

J. Lassus, L'empereur Constantin, Eusebe et les Lieux saints, Revue de l'Histoire
des Religions, 171, 1967, p. 135-144.

H. Lietzmann, Der Glaube Konstantins des Grofien, Sitzungsberichte der Preuss.
Akademie der Wissenschaften, Berlin, Phil.-hist. Klasse, Berlin, 1937 (Kleine Schriften I,
p. 186-201).

A. Mancini, Osservazioni...

H. Montgomery, Konstantin, Paulus und das Lichtkreuz, Symbolae Osloenses, 43,
1968, p. 84-109.

J. Moreau, Sur la vision de Constantin, Revue des Etudes Anciennes, 55, 1953, p.
307-333; idem, Zum Problem der Vita Constantini, Historia, 4, 1955, p. 234-245; idem,
Verite historique et propaganda politique chez Lactance et dans la Vita Constantini,
Annales Universitatis Saraviensis, 4, 1955, p. 89-97; idem, Eusebios in RAC.

P; Orgels, Erreurs historiques...

J. R. Palanque, Constantin, empereur Chretien d'apres ses recents historiens, Etu-
des medievales offerts a M. le Doyen Augustin Flich, Montpellier, 1952, p. 133-142.

G. Pasquali, Komposition der VC...

P. Petit, Libanius,...

A. Piganiol, L'etat actuel de la question constantinienne, Historia, 1, 1950, p. 82-96;
idem, Sur quelques passages de la Vita Constantini, Annuaire de l'lnstitut de Philologie et
d'Histoire orientales et slaves, 10, 1950, p. 513-518.

Johannes Quasten, Initiation aux Peres... p. 439-459 (pentru Eusebiu, in general §i
VC, in special).

R. T. Ridley, Anonimity in the Vita Constantini, Byzantion, 50, 1980, p. 241-258.

J. M. Sansterre, Eusebe de Cesaree et la naissance de la theorie «cesaropapiste» ,
Byzantion, 42, 1972, p. 1972, p. 135-195; 532-591.

F. Scheidweiler, Kirchengeschichte des Gelasius; idem, Vita Constantini.

Eduard Schwartz, Eusebius, PW.

Seston, Constantin as a Bishop.

J. Sirinelli, Les vues historiques d'Eusebe de Cesaree durant laperiodepreniceenne,
Paris, 1961.

44 EUSEBIU DE CEZAREEA

Jakob Spiegel, Eine Kritik an Kaiser Konstantin in der Vita Constantini des Eusebs.
Wegzeichen. Fetgabe Hermenegild M. Biederman, Wurzburg, 1971, p. 83-94.

Rulph H. Storch, The Eusebian Constantine (the Image of Constantine in the Vita

Constantini), Church History, 1971, p. 145-155.

Johannes Straub, Vom Herrscherideal in der Spdtantike, Stuttgart, 1939, p.
113-129, idem, Konstantins christliches Sendungsbewustsein, Das neue Bild der Antike,
2, 1942, p. 374-394; idem, Kaiser Konstantin als eitioxorox; xS>v extoc;, in Studia Patristica
1, Berlin, 1957, p. 678-695 — in vol. Regeneratio Imperii. AufsatzeUber Roms Kaistertum
und Reich im Spiegel der heidnischen und christlichen Publizistik, Darmstadt, 1972, p.
119-158; idem, Constantine as K0IN02 EIH2K0II0E. Tradition and Innovation in the
Representation of the First Christian Emperor's Majesty, Dumbarton Oaks Papers, 21,
1967, p. 35-55.

K. F. Stroheker, Das konstantinische Jahrhundert im Lichte der Neuerscheinun-
gen, 1940-1951, Saeculum, 3, 1952, p. 654-680.

W. Tefler, Author's Purpose.

Friedhelm Winkelmann, Die Vita Constantini des Eusebs. Ihre Authentizitat, ihre
Textbezeugung (Diss, Theol. Halle), 1959; idem, Echtheistfrage; idem, Konstantins Reli-
gionspolitik; idem, Authentizitdtsproblem; idem, Textbezeugung; idem, Die Beurteilung
des Eusebius von Cdsarea und seiner Vita Constantini im griechischen Osten. Ein Bei-
trag zur Untersuchung der griechischen hagiographischen Vitae Constantini, in Byzanti-
nische Beitrage, herausgegeben von Johannes Irmscher, Berlin, 1964, p. 91-119.

Friederich Vittinghoff, Eusebius.

Joseph Vogt, Die Bedeutung des Jahres 312 fur die Religionspolitik Konstantins des
Gropen, ZKG, 61. 1942, p. 171-190; idem, Constantin der Grofie; idem, Der Erbawer;
idem, De Vita Constantini des Eusebius iiber den Konflikt zwischen Konstantin und Lici-
nius, Historia, 2, 1954, p. 463-471.

Mgr. Dr. A. de Waal, Konstantin der Grope und seine Zeit. Gesammelte Studien.
Festgabe zum Konstantins Jubilaum 1913 und zum gold^nen Priester-jubileum, herausg
von Franz Joseph Dolger, Freiburg in Br. 1913 (Supplementheft der Romischen Quar-
talschrift).

D. S. Wallace-Hadrill, Eusebius.

Ludwig Woelkel, Der Kaiser Konstantin. Annalen einer Zeitenwende,
Munchen, 1957.

Festgabe zum Konstantins Jubilaum 1913 und zum goldenen Priester-jubileum, herausg.
von Franz Joseph Dolger, Freiburg in Br. 1913 (Supplementheft der Romischen Quar-

CUVINTAREA LUI CONSTANTIN LA ADUNAREA SFINTILOR

(Oratio ad sanctum coetum = To t63v ayuov avXXoyw)

Numeroase manuscrise ale lucrarii VC a lui Eusebiu, §i intre acestea
eel mai bun (Vaticanus), prezinta imediat dupa cartea a IV-a, ca un apen-
dice al ei, sau chiar a V-a carte 1 Cuvintul impdratului Constantin pe care
l-a adresat adunariisfintilor (BaoiAeox; KwvoravTivoo Xojoq 6v eyP ai i ;£ T V
xebv ccyicov ouAAoycp). Textul propriu-zis al acestul cuvint incepe astfel:
«Augustul Constantin catre adunarea sfintilor^ 2 (KcovotavTivog ozfiaoxoc,
xep twv dyiov ouAAoyo)).

1. V. totusi precizarea lui Fr. Winkelmann, Leben Konstantins, p. XVI, n. 3, potrivit
careia in mss. B, Oratio este inainte de VC.

2. Textul Cuvintarii se afla in edi^ia lui I. A. Heikel, Eusebius Werke I, dupa Vita Con-
stantini, p. 149-192. O noua edijie critica a textului, inso|.ita de traducere franceza, este in
pregatire sa apara in colecfia ^Sources Chretiennes», prin grija lui Daniel de Decker; v. p.
87, nota 47 din studiul acestui autor: he Discours a I'assemblee des saints* attribue a Con-
stantin et I'oeuvre de Lactance, in vol. Lactance et son temps... v. Abrevieri §i Bibliografia.
Pe de alta parte, Fr. Winkelmann vorbe§te §i el de o noua editie a textului: A-n.notation.es
zu einer neuen Edition der Tricennatsreden Eusebs und der Oratio ad sanctum coetum in
GCS (CPG 3498. 3497) in ANTIAQPON, Hommage a Mauritius Geerard pour celebrer
l'achevement de la Clavis Patrum Graecorum, Cultura-Wetteren-Belgique, 1984, p. 1-7.

STUDIU INTRODUCTIV . 45

Se crede ca locul acestei cuvintari in cadrul lucrarii VC a lui Eusebiu
s-ar explica prin ceea ce el insu§i spune in cartea a IV-a, capitolele 29 §i
32. Intr-adevar, in capitolul 29 Eusebiu vorbeste de obiceiul lui Constan-
tin de a tine cuvintari si a trata diverse probleme, intre care §i teologice:
«E1 insu§i i§i imbogatea mintea cu cuvintele dumnezeie§tii Scripturi,
petreeindu-si noptile in priveghere, iar m clipele de ragaz scriind cuvin-
tari, caci ii placea sa se infatiseze necontenit inaintea oamenilor, incre-
dintat ca e bine sa domnesti peste supusj prin puterea convingerii, facind
din cirmuirea sa o domnie a chibzuintei. Astfel ca, nu pregeta sa cheme
lumea la sine, iar oamenii nu pregetau nici ei sa se adune puhoi ca sa
asculte vorbele intelepte ale imparatului. Cind i se oferea prilejul sa vor-
beasca despre un subiect cu caracter teologic, Constantin i§i indrepta
tinuta, lua o infati§are severa si cobora glasul, lasind impresia ca - prin
marea lui putere de credinta - va izbuti sa-§i initieze ascultatorii in tai-
nele dumnezeie§tii invataturi. Publicul ii raspundea cu strigate de incu-
viintare».

Daca cele de mai sus se refera la obiceiul, in general, al lui Constantin
de a tine cuvintari, in cap. 32 Eusebiu precizeaza ca el exemplifica acest
lucru cu Cuvintarea imparatului adresata Adundrii sfintilor: «Imparatul
i§i alcatuia cuvintarile in latina; existau insa anumiti oameni carora le
revenea sarcina de a le talmaci in greceste. Am de gind ca in continuarea
acestei scrieri sa adaug, un model de cuvintare a lui, pe care el insu§i a
intitulat-o: Cdtre Adunarea sfintilor (Aoycx; xou xd>v ayiwv ovkkoyov) §i
pe care a inchinat-o Bisericii lui foumnezeu, astfel ca marturia ce o aduc
eu intru acestea sa nu poata parea o simpla in§irare de vorbe goale».

Cuvintarea incepe cu o scurta introducere (capitolele 1 §i 2), in care
se arata ca ea a fost tinuta in Vinerea Mare (Patimilor) (fi toC uadfuiaxoc;
fmepa TidpeoTiv) in fata unui public compus din ascultatori numiti de el
«prea iubitii mei inva|;atori, precum §i voi toti ceilalti prieteni ai mei».
Aceste cuvinte par sa indice faptul ca imparatul vorbea in fata ierarhilor,
unii foarte apropiati, pe care ii considera «invatatori» §i «prieteni». Ceva
mai departe arata ca acestora le cere sprijinul, ca unora care sint price-
puti in dumnezeie§tile lucrari de taina (II, 2: xoug e7rioxfmova<; xcbv Oetcav
^uoxripicov), iar de,se va intimpla sa gre§easca prin cuvint (edv xi nxaXa^a
av |i|3aivn) sa-1 indrepte, caci ei nu trebuie sa se astepte la cine stie ce
inalta stiinta, ci sa ia in considerare sinceritatea incercarii lui.

Totu§i Cuvintarea nu era adresata numai ierarhilor, ci intregii Bise-
rici, pe care el o califica «cirmaci al sufletelor, luptatoare pentru adevar,
leagariul iubirrii de oameni^. In cadrul acestei Biserici universale el
atrage luare aminte celor ce-i slujesc lui Dumnezeu cu sinceritate (II, 2: oi
xov Oeov eiAixpivCx; 6eP6vxe<;). Totu§i, Cuvintarea are §i un tel polemic §i
apologetic-misionar §i de aceea ea ii prive§te §i pe necredincio§i (XI, 7:
5i)ooepet<;), adica pe pagini, pe care-i invita sa compare religia lor cu cea
cre§tina. Prin aceasta imparatul se adreseaza, deci, tuturor supu§ilor (XI,
1: uTcfixooi) imperiului, cerindu-le sa participe la implinirea telurilor sale
§i anume: cei intelepti sa se sileasca §i mai mult in cinstirea lui Dumne-

46 EUSEBIU DE CEZAREEA

zeu, cei neintelepji sa se converteasca §i in loc de nefolositori (dvxi
dxpfioTwv), sa devina de folos (xpf|ai|!oi). Sarcina pe care §i-o ia vorbitorul
este sa determine prin cuvintul sau pe cei neinitia|;i in invatatura credin-
tei sa-si schimbe cugetul §i sa se indrepte spre Dumnezeu. Constantin i§i
ia aceasta sarcina cu bucurie §i ar fi dorit ca mai de mult sa-i fi fost desco-
perit lucrul acesta (dirox&Aixpic;), fiindca fericit este eel ce a cunoscut din
tinere^e bucuria dumnezeiestii inva|;aturi §i frumusetea vietii dusa in vir-
tute (dperf)), dar el se mingiie cu faptul ca, desi cei inzestrati nu ajung infe-
lepti de copii, este un lucru foarte imbucurator ca ei cunosc totu§i intelep-
ciunea (ocxpicc) in puterea virstei (ev rrj tfj<; dxufjg r\Xixiq).

Restul Cuvintarii este imparfit in trei parti, principale. Prima parte
(cap. 3-10) trateaza despre Dumnezeu Tatal §i Iisus Hristos, in calitatea
lor de creatori ai intregii zidiri §i de stapini ai universului, despre falsele
concepfii pagine in zei, in destin §i in no roc, despre erorile filosofilor,
aratind ce se poateadmite §i ce respinge din invatatura lui Platon; despre
ficfiunile poetilor, care nu trebuie crezute. Partea a doua (cap. 11-21)
este o expunere a inva^aturii crestine despre intruparea Mintuitorului,
intrupare prevestita de proorocii Vechiului Testament, dar §i de Sibila
din Erythraea, §i de poetul Virgiliu in Ecloga a IV-a. Accentul in aceasta
parte (cap. 11-16) cade pe moartea Mintuitorului: Dumnezeu nu poate fi
invins de om, a§a cum nici iubirea omeneasca nu poate fi intrecuta de
rautate. Dumnezeu si-a aratat prin moarte iubirea Sa fata de om, vrind
prin aceasta sa §tearga pacatul §i sa instituie dreptatea; de aceea, Hristos
a si strins in jurul sau pe oamenii cei mai intelepti, ca sa propovaduiasca
invatatura aducatoare de mintuire. In nimic nu s-a aratat El mai maref , ca
in faptul ca nu §i-a utilizat puterea pentru a se razbuna, ci a trecut cu
vederea gre§ala §i pacatul, socotindu-le omene§ti.

In Partea a Ill-a (cap. 22-25) imparatul arata ca biruin|:ele sale s-au
datorat ajutorului lui Hristos, ca dimpotriva conducatorii pagini, perse-
cutori ai religiei cre§tine, ca Decius, Valerian, Aurelian, Diocletian §i-au
sfir§it viafa in condi|;ii din cele mai grele.

In capitolul de incheiere (26) imparatul aduce mul|umire lui Dumne-
zeu pentru toate binefacerile, de Care s-a invrednicit, zicind ca Dumne-
zeu este cauza credintei lui, de la El trebuie sa cerem reu§ita noastra de
orice fel §i Lui sa I-o raportam; caderile sint insa de pus pe seama usurin-
tei noastre.

t

Autorul, data si destinatarul lucrarii. Nu toti specialistii sint de
acord sa atribuie lucrarea lui Constantin. Primul care a exprimat dubii in
aceasta privinta a fost J. P. Rossignol 3 , urmat apoi de A. Mancini 4 , 1. A.
Heikel 5 si de altii 6 . Ei susfin ca nu se poate atribui lui Constantin o aseme-

3. Virgile et Constantin le Grand (pr£mi£re partie), Paris, 1845, IV-VTI, 230.

4. La pretesa Oratio Constantini ad sanctorum coetum, Studi storici, 3, 1894, p.
92-117, 207-227.

5. Op. cit, p. XCII si urm. ; idem, Die Rede an die Versammlung der Heiligen zur
Interpretation und Echtheitsfrage, in Kritische Beitrage zu den Konstantinschriften, p.
2-49 (TU, 36, 4), Leipzig, 1911.

6. R. P. C. Hanson, The Oratio ad sanctos attributed to the Emperor Constantine and
the Oracle of Daphne, Journal of Theol. Studies, N. S. 24, 1973, p. 505-511; v. insa si
recenzia la acest studiu facuta de H. A. Drake, In Praise, p. 136-137, n. 7.

STUDIU INTRODUCTIV . 47

nea lucrare mediocra, in care se gasesc nepotriviri §i gre§eli istorice, ca ea
a fost alcatuita mai degraba de un mistificator de la curtea imparatului,
bun cunoscator al limbii grece§ti §i punind-o pe seama lui Eusebiu; a§a s-
ar explica §i traditia literara care a inserat lucrarea la VC.

Alti invatati 7 socot insa ca trebuie sa i se dea lui Constantin ceea ce ii
revine de drept §i anume ca Oratio ar fi un document de stat, adresat de
imparat autoritajilor bisericesti, credinciosUor §i tuturor supusUor din
imperiu cu ocazia Pastelor. In el Constantin se adreseaza in mod oficial
clerului §i poporului, vorbindu-le de victoriile sale repurtate asupra riva-
lilor pagini §i persecutori ai crestinismului, aratindu-le totodata simpatia
§i atasamentul pe care intelegea sa le dovedeasca de aid inainte.

In privinja formei originare a cuvintarii, a momentului redactarii ei
§i a destinatarului nu exista unitate de vederi. Pentru unii Cuvintarea ar
fi fost compusa initial in latina de Constantin insu§i sau din ordinul sau,
apoi incredintata cancelariei imperiale pentru a fi tradusa in greaca 8 .
Pentru altii 9 , Constantin s-ar fi limitat sa dea doar unele directive gene-
rale sau sa introduca in latina citeva pasaje nu prea importante, pe care
apoi Eusebiu de Cezareea sau un adaptator anonim le-ar fi amplificat §i
redat in limba greaca. Potrivit unei alte ipoteze 10 lucrarea ar fi opera lui
Lactanfiu, apropiat cur$ii imperiale, deoarece ideile dezvoltate in ea au
similitudini cu cele din Institutiones divinae si De mortibus persecuto-
rum ale acestuia. Oratio ar arata preocuparile literare, filosofice §i reli-
gioase, dar §i politice ale lui Constantin in jurul anilor 324-325, adica in

7. Paul Wendland, recenzie la I. A. Heikel, Eusebius werke I, in Berliner Philolo-
gische Wochenschrift, 22, Berlin, 1902, p. 226-236; Adolf v. Harnack, Die Chronologie der
altchristlichen Literatur bis Eusebius, in Geschichte der altchristlichen Literatur bis
Eusebius, t. II, 2, Leipzig, 1904, p. 116-117; Ed. Schwartz, Eusebios, PW. col. 1427; Joh.
Maria Pfattisch, Die Rede Konstantins des Grofien an die heilige Versammlung suf ihre
Echtheit untersucht, Freiburg i. Br., 1908; idem, Die Rede Konstantins an die Versamm-
lung der Heiligen, in Franz Joseph Dolger, Konstantin der Grojie und seine Zeit, Gesam-
melte Studien, Freiburg in Breisgau, 1913, p. 96-142; A. Kurfess, Kaiser Konstantins
Rede an die Versammlung der Heiligen, eine Karfreitagsrede vom Iahre 313 (Verhand-
lungen der 57. Versammlung Deutscher Philologen) Leipzig, 1930; idem, Zur Echtheits-
jrage und Datierung der Rede Konstantins an die Versammlung der Heiligen, Zeitschrift
fur Religions und Geistesgeschichte, 1, Koln, 1948, p. 355-358; idem, ZuKaiser Konstan-
tins Rede an die Versammlung der Heiligen, Theologische Quartalschrift, 130, Tubingen,
1950, p. 145-165; Hermann Dorries, Selbstzeugnis Konstantins, p. 129-161; A. Piganiol,
L'Empire Chretien (325-395), II e ed. mise a jour par Andre Chastagnol, Paris, 1972, p. 32,
n. 4; J. Moreau, Eusebe de Cesaree, in Diet, d'hist. et geogr. eccl., 1. 16, 1963. col. 1457 si s.
v. Eusebios von Caesarea in RAC, col. 1074-1075; R. Farina, Impero e Imperatore, p.
15-16.

8. Daniel de Decker, Discours a I'assemblee, p. 77, n. 13.

9. V. Schultze, Quellenuntersuchungen zur Vita Constantini des Eusebius IV. Die
Osterrede, ZKG, 14, 1894, p. 550-551; J. M. Pfattisch, Ptatos Einfluss auf die Rede Kon-
stantins an die Verswnmlung der Heiligen, Theologische Quartalschrift, 92, 1910, p. 416;
H. von Schonebeck, Beitrdge zur Religionspolitik des Maxentius und Konstantin, Klio,
43, 1939, p. 90; Heinz Kraft, Konstantins religiose Entwicklung, p. 272.

10. A. Piganiol, op. cit., p. 32: «Le Discours a I'assemblee des saints s'il est de Con-
stantin, comme il est probable, est ecrit sous l'inspiration de Lactance»-. Daniel de Decker,
op. cit, p. 79-87.

48 EUSEBIU DE CEZAREEA

momentul in care el ata§a guvernarii sale partea orientala a imperiului,
smulsa lui Liciniu. Ea ar fi fost o scrisoare adresata unui sinod si anume
celui convocat la Antiohia inainte de Pastele din 325. Oratio este conside-
rate un document autentic constantinian, elaborat in cancelaria imperials,
dupa modelul lui De mortibus persecutorum.

Nici in legatura cu data nu exista unitate de vederi. Astfel, J. P. Ros-
signol 11 atribuie, fara a preciza o data exacta, lucrarea domniei lui Con-
stantin, soeotind ca autorul ei ar fi un «mistificator» de la curtea sa, care a
pus-o pe seama lui Eusebiu. Ed. Schwartz 12 crede ca Oratio are in vedere
monarhia, adica perioada de dupa anul 324, cu toate ca in ea se fac refe-
riri numai la victoriile asupra lui Maxentiu, nu si asupra celor lui Liciniu.
J. M. Pfattisch 13 o considera anterioara Sinodului de la Niceea, din cauza
ideilor dogmatice «naive», exprimate in ea si propune perioada dintre
313-325. Ed. Norden 14 zice ca Oratio a fost rostita la Sinodul de la Niceea,
(325) iar A. Kurfess 15 propune data de 29 martie 313, adaugind ca a fost
rostita la Roma. A. Piganiol 16 stabileste anul 323, iar R. P. C. Hanson 17 ,
pornind de la faptul ca in cap. 18, 13-14 se face referire la oracolul de la
Daphne, socoate ca lucrarea a fost alcatuita de un compiiator dupa anul
362. In sfirsit, un asiduu cercetator al problemelor constantiniene, T. D.
Barnes 18 , stabileste ca Oratio a fost tinuta de Constantin la 12 aprilie 31 7
§i anume la Sardica. Principalele argumente aduse in favoarea acestei
datari sint: 1. In titulatura imparatului nu se afla epitetul vixiyrrig (victor,
triumphator), care i se adauga in mod constant dupa victoria din anul 324'
impotriva lui Liciniu. Deci Cuvintarea a fost alcatuita inainte de 324. 2.
Din titlurile si din continutul cap. 22 ar reiesi ca prigonitorul crestinilor, la
care se refera Constantin, este imparatul Galeriu (nu Maximin Daia ori
Maximian). Marea cetate (f) \iEyaXr\ itokiQ) si iubita ((piXx&xr] ttoAk;), amin-
tita in context, este Sardica, locul unde Galeriu si-a stabilit resedinta si
unde a si murit. Socotim ca din toate propunerile de datare de pina acum
cea mai probabila este aceea a lui T. D. Barnes.

Desigur analize si discutii asupra autenticitatii Cuvintarii, asupra
datei si locului unde a fost rostita, vor mai exista. Important mi se pare sa
relev ca partizanii autenticitatii sint mai numerosi si ca printre ei se inscriu
nUme prestigioase ca V. Schultze, Adolf von Harnack, J. M. Pfattisch si Her-
mann Dorries. De pilda, concluzia lui Domes, rezultata in urma analizei
atente a continutului lucrarii, este ca e mai usor sa rezolvi dificultatile rele-
vate de diferiti critici, decit sa presupui ca lucrarea este un fals' 9 .

11. Op. cit., p. rV-VH, 230.

12. Deutsche Lrteraturzeitung, 29, 1908, col. 3099.

13. Die Rede Konstantins des GrofSen an die Versammlung der Heiligen, 1908

14. Die Geburt des Kindes, 1924, p. 3, 170.

15. Kaiser Konstantins Rede an die Versammlung der Heiligen, ein Karfreitags-
rede... p. 130-131; idem, Zu Kaiser Konstantinsrede... p. 164-165.

16. In Revue de 1'histoire et de philosophic religieuse, 12, 1932, p. 370-372.

17. Op. cit., loc. cit.

18. T. D. Barnes, Good Friday Sermon, p. 414, 423.

19. Op. cit., p. 161.

STUDIU INTRODUCTIV 49

Edifii

Migne, PG, 20, col. 1253-1316; edtye critica: I. A. Heikel, Eusebius Werke I, p. 149-192.
Se preconizeaza noi edi|ii critice, una pregatita de Daniel de Decker, in Sources Chretien-
nes, alta de catre Fr. Winkelmann, la Berlin; v. mai sus n. 2.

Traduceri

In engleza: Richardson, Life of Constantine, p. 561-580; in germana: J. Molzberger, in
Bibliothek der Kirchenvater, 2, 1880, p. 235-287; J. M. Pfattisch, in Bibliothek der Kir-
chenvater 2 , 9, 1913, p. 191-272.

Bibliografie

T. D. Barnes, Good Friday Sermon, p. 414-423; idem Two Speeches by Eusebius, in
Greek, Roman and Byzantine Studies, 18, 1977, p. 341-345.

A. Bolhuis, Vregils 4. Ecloga in der Oratio Constantini ad sanctorum coetum, Diss.
Amsterdam, 1950; idem, Die Rede Konstantins des Grofien an die Versammlung derHei-
ligen und Lactantius -"Divinae institutiones*, VC 10, 1956.

Daniel de Decker, Discours a I'assemblee; idem, Evocation de la Bible dans le «Dis-
cours a I'assemblee des saint» prete a I'empereur Constantin, in Studia Biblica I, 1978.
Papers on Old Testament and Related Themes. Sixth international Congress on Biblical
Studies, Oxford 3-7 April, 1978, Edited by E. A. Livingstone, Journal for the Study of the
Old Testament, Supplement Series, 11, Scheffield, 1979, p. 133-143.

Hermann Dorries, Selbstzeugnis Konstantins.

Rafaele Farina, Impero e Imperatore.

R. P. C. Hanson, The Oratio ad sanctos attributed to the Emperor Constantine and
the Oracle of Daphne, Journal of Theol. Studies, N. S., 24, 1973, p. 505-511.

Adolf von Harnack, Die Chronologie der altchristlichen Literatur bis Eusebius,
Leipzig, 1904. <

Ivar A. Heikel, Eusebius Werke I, p. XCI-CIII; idem, Die Rede an die Versammlung
der Heiligen zur Interpretation und Echtheitsfrage, in Kritische Beitrdge, p. 2-49.

A. Kurfess, Kaiser Konstantins Rede an die Versammlung der Heiligen, eine Kar-
freitagsrede vom Jahre 313 (Verhandlungen der 57. Versammlung Deutscher Philologen
und Schulmanner zu Salzburg vom 25. bis 28. Sept. 1929 (1930), Leipzig, 1930; idem, Zur
Echtheitsfrage und Datierung der Rede Konstantins an die Versammlung der Heiligen,
Zeitschrift fur Religions und Geistesgeschichte, 1, Koln, 1948, p. 355-358; idem, ZuKai-
ser Konstantinsrede an die Versammlung der Heiligen, Theologische Quartalsehrift, 130,
Tubingen 1950, p. 145-165; idem, Der griechische Ubersetzer von Virgils vierter Ekloge
in Kaiser Konstantins Rede an die Versammlung der Heiligen, Zeitschrift fur die neutes-
tamentliche Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche, 35, 1936, p. 97-100; idem,
Kaiser Konstantin und die Sibyle. Theologische Quartalischrift, 117, 1936, p. 11-27;
idem, Die griechische tlbersetzung der vierten Ekloge Virgils, Mnemosyne, 3, 5, 1937, p.
282-288; idem, Kaiser Konstantin und die Erythraische Sibyle, Zeitschrift fur Religions
und Geistesgeschichte, 4, 1952, p. 42-57.

A. Mancini, La pretesa Oratio Constantini ad sanctorum coetum, Studii storici, 3,
1894, p. 92-117, 207-227.

Joannes Maria Pfattisch, Die Rede Konstantins des Grofien an die Versammlung der
Heiligen auf ihre Echtheit untersucht, Freiburg in Br., 1908; idem, Platos Einfluss auf die
Rede Konstantins an die Versammlung der Heiligen, Theologische Quartalsehrift, 92,
1910, p. 399-417; idem, Die vierte Ekloge Virgils in der Rede Konstantins an die Ver-
sammlung der Heiligen, Miinchen, 1913; idem, Die Rede Konstantins an die Versamm-
lung der Heiligen, in Franz Joseph Dolger, Konstantin der GrofSe und seine Zeit,Gesam-
melte Studien, Freiburg in Br. 1913, p. 96-121.

4 - Eusebiu de Cezareea

50 EUSEBIU DE CEZAREEA

DISCURSUL FESTIV

LA ANIVERSAREA A 30 DE ANI DE DOMNIE

A IMPARATULUI CONSTANTIN (TRICENNALIA)

Majoritatea manuscriselor lucrarii Vita Constantini prezinta dupa
Oratio ad sanctum coetum o noua scriere a lui Eusebiu sub urmatorul
titlu: Evae/Hov tov JJccfjupikyu aq KaworavzTvov rdv {SaoiAea Tfxaxovtaenjpixog =
(Cuvint) al lui Eusebiu al lui Pamfil pentru imparatul Constantin cupri-
lejul aniversdrii a 30 de ani (de domnie) 1 . Aceasta lucrare, cunoscute si
sub titlul Tptaxowaerripixbt; ^oyoq saxx mai frecvent Oratio de laudibus Con-
stantini sau prescurtat De laudibus Constantini ori Laus Constantini, a
fost editata impreuna cu Vita Constantini §i Oratio ad sanctum coetum.
Justificarea conexarii acestui Cuvint la celelalte doua lucrari o gasim
exprimata chiar de Eusebiu insu§i in cartea IV, 46 din VC. Referindu-se
la descrierea Bisericii Sfintului Mormint de la Ierusalim, zidita §i impo-
dobita de Constantin, Eusebiu zice: «infa$isarea acestei Biserici (inchi-
nate) Mintuitorului... am facut-o... dupa puterile noastre intr-o scriere
aparte, dedicate imparatului insusi, pe care o vom publica la timpul potrivit,
dupa incheierea lucrarii de fate, adaugindu-i si pe aceea intocmite la implini-
rea a 30 de ani de domnie, adica pu|;in mai tirziu, dupa sosirea
noastra in cetatea ce poarta numele imparatului §i pe care am rostit-o
chiar in fate lui».

Marturia proprie a lui Eusebiu despre redactarea acestui Cuvint. a.
facut ca in critica moderna sa nu se manifeste indoieli asupra autenticita-
tii lui. Mai mult decit atit el a constituit un argument in favoarea autentici-
tafii lucrarii Vita Constantini 2 . Opinii divergente s-au exprimat doar in
legatura cu faptul daca lucrarea este sau nu unitara, daca, adica, a§a cum
ni se pastreaza, a putut fi rostita in intregime de Eusebiu in fata impara-
tului la aniversarea a 30 de ani de domnie.

Cel care a ridicat prima indoiala a fost Valesius (Valois), istoriograf
de curte al lui Ludovic al XlV-lea, pomenit de noi de mai multe ori in
cadrul acestei introduceri. El a spus ca lucrarea este prea lunga §i ca, deci,
nu putea fi rostita intr-o singura imprejurare 3 . In edi^ia critica cea mai
recenta existenta azi, aceea a lui Heikel, ea insumeaza 64 de pagini 4 , iar in
traducerea lui Drake 5 44 de pagini (cu litera marunte). Chiar daca am

1. I. A. Heikel, Eusebius Werke, I, p. 193.

2. Andre Piganiol, Sur quelques passages de la Vita Constantini, Annuaire de l'ln-
stitut de Philologie et d'Histoire orientates (Melanges H. Gregoire), 10, 1950, p. 513-518.

3. Henri Valois, Laus Constantini, XI, 1 = Migne, PG, 20, 1857, col. 1375, n. 48.

4. I. A. Heikel, op. cit., p. 193-259.

5. H. A. Drake, In Praise, p. 83-127.

STUDIU INTRODUCTIV 51

admite ca Eusebiu a urmat practica veche, potrivit careia oratorii £ineau
un discurs scurt si il dezvoltau dupa aceea pentru publicare, totusi istori-
cului nostru nu i se poate atribui un asemenea procedeu, deoarece el era
batrin, cind a rostit discursul (anul 336) si dupa aceea el n-a mai trait decit
3-4 ani, timp in care stim ca a fost ocupat cu redactarea altor lucrari
majore. In aceasta perioada el a scris De ecclesiastica theologia, Un
comentariu la Psalmi, Vita Constantini, Laus Constantini, Sepulchrum
Christi si, foarte probabil, Contra Marcellum §i De Theophania 6 . Eusebiu
n-a putut, deci, rosti tot textul in fata imparatului. Pe de alta parte, cerce-
tarea atenta a con$inutului §i faptul ca unele manuscrise reproduc doar o
parte din el (cap. I-X), restul aflindu-se in altele, care poarta si alt titlu
(BaoiAixov ouyYP a M'M' a ) au dus la concluzia ca lucrarea nu este unitara, ci
compusa din doua parti distincte 7 . Prima parte ar reprezenta Discursul
rostit in mod real de Eusebiu la Constantinopol cu prilejul jubileului de 30
de ani; cea de a doua, un Cuvint pronunjat la Ierusalim in septembrie
335, cu ocazia sfinjirii Bisericii Sfintului Mormint, dnd imparatul nu era
de fata. Din Vita Constantini IV, 46 reiese ca partea a doua, privind Sfin-
tul Mormint, este «o lucrare separata inchinata imparatului insu§i» ev
obceio) ovyypa\i[ittTi raxpadovxeq aux£) PaaiAeT n;pooe(p(dvf|oa|a.ev). Primele
10 capitole contin, deci, cuvintarea jinuta la Constantinopol §i lor li se
poate atribui denumirea de Aoyog xpiaxovxaeTripiKog (VC, IV, 46), iar res-
tul de 8 capitole, precedate in manuscrise de titlul Baa\lix6<; koyoQ sau
BaoiAixov ovyypa[i[ia, cum se afla in textul propriu-zis (XI, 1), fac parte
din Cuvintul rostit de Eusebiu la Ierusalim, la 17 sept. 335 s , and impara-
tul nu era de fata.

De fapt, locul exact al jinerii Discursului este indicat in cap. XI, p.
224, unde Eusebiu insusi spune: «Dar privitor la darurile oferite de tine
Dumnezeului si Mintuitorului tau, in chiar inima noastra, ma refer la pro-
vincia Palestina si chiar la acest oras de aici, unde ca dintr-un izvor a $s-
nit Cuvintul aducator de mintuire, raspindindu-se apoi la toji oamenii».
Distinc|;ia care s-a facut intre cele doua par|;i componente ale lucrarii De
laudibus Constantini a determinat pe unii cercetatori sa denumeasca
partea a Il-a: De Sepulchro Christi ori Sepulchrum Christi 9 .

6. Wallace-Hadrill, Eusebius, p. 55, 57-58; M. J. Rondeau, Une nouvelle preuve de
I'mfluence litteraire d'Eusebe de Cesaree sur Athanase, in Recherches des Sciences Reli-
Kieuses, 56, 1968, p. 386, n. 2.

7. 1. A. Heikel, Vber die Handschriften von Eusebius, in Nachrichten von der koni-
glichen Gesellschaften zu Gottingen, Phil.-hist. Klasse, 1895, p. 434-441 §i Eusebius
Werke I, p. CIV-CVT; Winkelmann, Textbezeugung.

8. Asupra datei de 17 sept. 335, v. H. A. Drake, In Praise, p. 142, n. 6.

9. Drake, op. tit, p. 31.

52 EUSEBIU DE CEZAREEA

Discursul de la Constantinopol a fost rostit, cum am spus, in fa£a
imparatului, iar Eusebiu precizeaza aceasta atit in VC, IV, 46, cit §i in LC,
I, 1, II, 5, IH, 1, 2, VI, 1, 10, 18, IX, 1, X, 7, iar data exacta este 25 iulie
336 10 . Ambele discursuri par sa fi fost unite laolalta in chip eronat de
catre scribii, care s-au ocupat de opera lui Eusebiu 11 . Ceea ce i-a determi-
nat in buna masura sa faca acest lucru a fost con^inutul asemanator 12 , ast-
fel ca unele manuscrise le pun impreuna; totusi trebuie subliniat ca ele
constituie doua lucrari separate, alcatuite pentru ocazii deosebite sj
public deosebit. Exista §i unele deosebiri de stil intre ele: de pilda, in timp
ce Eusebiu vorbeste in discursul aniversar de la Constantinopol de impa-
ratul Constantin la persoana a ITI-a (cu o singura excepfie, p. 212, 1, unde
i se adreseaza direct), in eel de al doilea, de la Ierusalim, el foloseste per-
soana a Il-a. Folosirea persoanei a Il-a pentru imparat, atunci cind el era
absent, nu trebuie sa ne mire, caci acesta era un artificiu de compozitie 13 .
Susjinatorul eel mai hotarit al tezei ca lucrarea este compusa din doua
parti distincte este Drake 14 . El aduce in sprijinul acestei idei argumente
de continut si de stil.

10. Idem, When was the «De laudibus Constantini* delivered?, Historia, 24, 1975, p.
345-356.

11. Ed. Schwartz, Eusebios, PW., col. 1427.

12. De pilda, Wallace-Hadrill, Eusebius, p. 43-44 sus^ine ca, de fapt, in Iucrare nu
sint decit doua sec^iuni ale unei singure opere. Prima parte ar fi, in general, de natura bio-
grafica, cea de a doua, ar avea confinut teologic, dar ambele sint unite impreuna de un
scop comun: demonstrarea originii divine a noului imperium. Premizele puse in cap. I ar
fi dezvoltate in partea a Il-a, care n-ar fi intaleasa, daca primul capitol ar fi fost scris dupa
ea. Wallace-Handrill conchide ca, partea a doua, socotita de mul^i cercetatori ca ceva
separat, ar repeta intr-o forma extinsa planul primului capitol, demonstrind^ mai intii,
puterea lui Dumnezeu in creafie, apoi puterea Sa printre oameni, ca rezultat al Intruparii,
conducind la prezenta manifestare a acelei puteri in imperiul lui Constantin. O tema
comuna ar curge peste tot in cele 18 capitole §i anume strinsa relate a lui Constantin cu
Dumnezeu, din care rezulta numeroase consecin|e favorabile pentru to\i. Dar Drake, In
Praise, p. 32, 34-35, se intreaba daca o tema comuna presupune neaparat si o Iucrare
comuna, ori e posibila §i independen|a. Este adevarat, zice el, ca cap. XI reia o tema
expusa in cap. I, dar in el se introduce §i un material nou §i se stabilesc noi Jeluri. Ar tre-
bui facuta o comparape nu cu capitolul I, ci cu Prologul, care il precede. Aid Eusebiu
anun^a ca discursul va trata patru teme: 1. Natura impara|;iei §i regalitapi; 2. Imparatul
suprem; 3. Imparajia adevarata faj;a de cea falsa; 4. Consecinjele care urmeaza pentru fie-
care. Ori in capitolul XI, Eusebiu plaseaza dintr-odata un nou scop. Discu|;ia teologica
continua, dar este impulsionata de critica fara sens la adresa bisericilor zidite de Constan-
tin (X, 2-4). Independent acestor capitole finale este, de altfel, indicata de referinj;e
interne (urmeaza exemplele). Concluzia lui Drake este: daca unitatea teologica, susjinuta
de Wallace-Hadrill, poate fi acceptata, nu se admite concluzia ca avem de a face cu o sin-
gura Iucrare, §i nu cu doua. Exista puternice argumente interne, cum ca cele doua par^i
ale manuscrisului au fost compuse in vederea a doua ocazii diferite.

13. E. Galletier, Panegeriques latines, Paris, 1952, II, p. 149; cf. Drake, op. cit., p.
142, n. 10, p. 144, n. 53.

14. Drake, op. cit., p. 31 si urm.

STUDIU INTRODUCTIV 53

Planul discursului tinut la Constantinopol la 25 iulie 336

Intrudt la Laus Constantini §i Sepulchrum Christi nu exista ca la
celelalte lucrari anterioare titluri de capitole (xty&Xcaa.) rezumam in cele
de mai jos continutul lor.

I-III. Eusebiu incepe prin a spune ca el va evita modelele tradijio-
nale, folosite in expunerea calitajilor spirituale ale suveranilor: «M-am
infaji§at aid nu spre a depana pove§ti sau spre a istorisi cu vorbe meste-
§ugite si cu glas de sirena cine §tie ce lucruri placute auzului ori a folosi
intorsaturi de cuvinte puerile», ci ma voi «departa de caile batute pina
acum, cintind faptele imparatului intr-o forma noua». Eusebiu crede ca
imparatul este un om cu totul deosebit de ceilalti, «inzestrat atit cu §tiin|a
celor dumnezeiesti, dt §i cu a celor legate de om», §i ca merita sa scoata in
evidenta «trasaturile lui de-a dreptul divine^, «tainicele mistere ale viejii
lui» (Prolog, I, 3, 4), sa vorbeasca despre domnia lui pilduitoare §i despre
opusul ei. Eusebiu il compara pe Constantin cu soarele: «el stralucegte ca
soarele, raspindindu-§i razele de lumina pina in cele mai indepartate
locuri ale imperiului sau, prin prezenja cezarilor sai» (EI, 4). Imperiul sau
este reflectarea imaginii imparajiei cere§ti, pentru ca el s-a straduit sa-1
modeleze dupa chipul celui din cer (III, 5-6). Astfel impodobit cu imagi-
nea regatului ceresc, el chivernise§te pe cei de jos, jinind ajintita privirea
in sus, drmuind dupa aceasta forma arhetipala §i intarindu-se prin imita-
rea domniei suveranului ceresc, pe care Stapinul a toate a dat-o numai
neamului omenesc intre toate creaturile sale. Pentru ca aceea este norma
autoritajii regale, ca pe toji sa-i conduca unul singur. Monarhia intrece
orice forma constitu^ionala §i administrativa, iar polyarhia, bazata pe
egalitate, duce mai degraba la anarhie §i razboi civil. Din aceasta cauza
avem un singur Dumnezeu §i nu doi, trei sau mai mufyi. Exprimindu-ne
mai precis, credin^a in mai multi zei, insemneaza ateism. Exista doar un
singur imparat, iar Logosul Sau §i legea Sa imparateasca este una, neex-
primata in cuvinte ori silabe, nici supusa stricaciunii timpului, in carti ori

table, ci este Dumnezeu-Logosul eel viu §i prezent, care pregate§te
impara^ia Tatalui tuturor celor care sint sub binecuvintarea Sa. Supre-
mul imparat, care §ade pe scaunul de domnie al boljilor ceresti §i care a
facut pamintul scaun picioarelor Sale (1, 1), este adevaratul autor al festi-
vitajilor de fa|;a.

Logosul eel Unul Nascut al lui Dumnezeu, imparaf;este din veci pina
in vecii fara de sfir§it impreuna cu Tatal Sau. Tot a§a iubitul Sau imparat
(al nostru), calauzit de sus de imparateasca binecuvintare §i confirmat in
numele dumnezeiestii chemari, domnegte aid pe pamint de o foarte
indelungata vreme. Dupa modelul Logosului, imparatul lupta cu forj;ele
raulului, cheama intreg neamul omenesc la qunoa§terea Atotputernicu-

54 EUSEBIU DE CEZAREEA

lui, dind normele noii credin|;e, cinste§te pe sfinji §i cuviosi, primindu-i in
palatul sau, sarbatoreaste jubileul dupa modelul divin, inchinindu-1 Celui
care 1-a inconjurat de glorie, ca o recunostinta a facerilor de bine, nespur-
cindu-1 cu singele jertfelor, ci aducindu-I insugi Imparatului a toate, in
chip de jertfa bine placuta, chiar imparateasca sa fiin^a, caci el s-a daruit
pe de-a intregul lui Dumnezeu.

IV. Gindirea abstracts, baza puterii omului, temeiul cumpatarii, inf.e-
lepciunii, virtu^ii, pasiunea pentru filosofie, putinta de a cunoaste ce e
bine §i frumos, de a intui pe Dumnezeu, vin toate de la Logos. Cind Logo-
sul a facut pe om dupa chipul §i asemanarea cu El, i-a dat prin aceasta §i
starea imparateasca, facindu-1 in acelasi timp partas de vestea imparafiei
ceresti, spre care el este chemat. Prin aceasta chemare, adresata lumii
intregi, Dumnezeu a dat imparafiei pamintesti drept model pe cea
cereasca, indemnind intreg neamul omenesc sa rivneasca la ea ca la cea
mai sublima nadejde.

V. Imparatul Constantin s-a imparta§it din acestea, fiind inzestrat de
Dumnezeu cu calitaji fire§ti si, pe deasupra, lasindu-si sufletul patruns de
revarsarea darurilor pogorite asupra lui de acolo, de sus. Imparatul §i-a
potrivit sufletul virtujilor supreme, luindu-se dupa modelul acelei impa-
ra^ii din alta lume, el n-a fost ca alji conducatori sclav al poftelor, deci
nevrednic de titlul de imparat. Caci cum i§i va putea exercita puterea ca
stapin absolut unul care a ajuns robul placerilor rele, un afemeiat impati-
mit, rob al cistigului pe cai necinstite, irascibil §i minios, rob al diavolilor
seto§i de singe §i al duhurilor ucigatoare de suflet?

VI. Dumnezeu a daruit pe imparatul Constantin cu cununa sarbato-
ririi a 30 de ani de domnie, ca rasplata pentru faptele sale bune, dar
aceasta nefiind suficient a hotarit sa o prelungeasca cit mai mult posibil si
chiar in marele veac al ve§niciei. Lui i-a descoperit Dumnezeu mintuito-
rul insemn (= crucea), prin care el a biruit moartea, ca sa iasa biruitor in
lupta impotriva tuturor celor fara Dumnezeu, a dusmanilor, a barbarilor
§i chiar a diavolilor.

VII. Mai inainte oamenii erau inrobi|:i demonilor, pierzatori de
suflete, care prin nefericita urzeala a credinj;ei in zei, i-au facut sa nu mai
recunoasca pe adevaratul Dumnezeu, inlocuindu-L cu zeii, care nu au
nici un fel de existen^a; in schimb, pe Cel ce este, L-au neglijat cu totul, ca
§i cum nici n-ar fi. Ei au §i persecutat §i pus la chinuri pe cei care au ramas
credincio§i Dumnezeului adevarat. Dar, Imparatul suprem a oprit §irul
nelegiuirilor savir§ite, ridicind pe cei umili|i §i obiditi, prin alesul Sau
Constantin.

VIII. Constantin §i-a dat seama ca zeii trebuie indeparta|;i din cre-
din|^ poporului chiar §i fara for|a militara, doar prin trimiterea unor

STUDIU INTRODUCTIV 55

inal|;i demnitari in provincii, care, increzatori in puterea credinj;ei lor, au
stirpit pretutindeni amagirea aceasta si, in risetele mutyimii, au silit pe
preofii acelei credin|;e sa scoata la lumina, din cele mai intunecate cot-
loane, pe zeii lor, statuile din lemn, imbracate in aur sau alt material pre-
tios, ori din bronz. Imparatul a folosit forja militara numai pentru a dis-
truge un templu din Fenicia (Liban), unde aveau loc perversiuni. Prin
voia lui Dumnezeu s-a instaurat pacea in imperiu, razboaiele au luat sfir-
§it (de vreme ce se sfir§ise cu zeii), s-au terminat varsarile de singe din
anii de glorie ai smintitei credin^e in zei.

IX. Comparatie intre starea de decadere a imperiului in vremea and
domnea politeismul §i cea infloritoare de azi, cind zeii au fost lichida$i.
Evlavia care se arata atunci zeilor, nu se poate compara cu duhul de pace,
care domne§te azi in imperiu pretutindeni, cind cruzimile intre fraji sint
inlaturate. Nici un zeu sau profet pagin n-a fost in stare sa prooroceasca
peste veacuri venirea Mintuitorului ori sa arate propria lor parasire.
Constantin a biruit puhoiul vrajma§ilor cu ajutorul semnului crucii §i prin
invocarea ajutorului lui Dumnezeu. Drept recunostin|a el a inatyat lui
Dumnezeu mare^e edificii, atit in capitals, cit §i in provincii (in Palestina
Biserica Sfintului Mormint, a amenajat citeva pesteri §i alte locuri legate
de viata Mintuitorului, la Antiohia, o biserica unica prin amploarea §i fru-
muse];ea ei, inscrisa intr-un plan octogonal, in Bithynia §i in alte par^i). Ca
rasplata pentru toate acestea el a fost daruit de Dumnezeu cu o domnie
lunga §i cu urma§i vrednici.

X. Mintuitorul semn al crucii a facut ca cei dornici de a-§i desavir§i
via]a sa poata parasi pe neinsufle^ii idoli §i sa ia aminte la inva^aturile
sfinte, marturisind pe Cel aflat mai presus de toate, pe Creatorul eel
nevazut, adevaratul Dumnezeu. Dumnezeu unul este vestit intregii lumi
§i astfel a fost realizata unitatea tuturor supugilor imperiului. Asemenea
unei calauze pricepute imparatul vegheaza sus, la cirma, ingrijindu-se ca
vasul sa nu se abata din cale, iar insu§i Dumnezeu, imparatul suprem, §i-
a intins spre el dreapta, pina ce 1-a facut sa biruie to|;i vrajmasii §i potriv-
nicii, sporindu-§i domnia intru mul^ime de ani.

In rezumat, Discursul festiv la aniversarea a 30 de ani de domnie ar
cuprinde 15 trei par|i principale, precedate de un prolog. In prima parte
(cap. I— III) se vorbegte de rolul Suveranului (Imparatului) Suprem,
despre Logos §i despre imparat la aceasta aniversare. In partea a doua
(cap. IV-VI) sint aratate darurile Logosului, de care se bucura imparatul
§i care e recompensat de Dumnezeu cu o sarbatorire mareata. In sfir§it,
in ultima parte (cap. VII-DX) se arata biruintele Logosului si ale impara-

15. Idem, op. cit, p. 36-37.

56 EUSEBIU DE CEZAREEA

tului ca trimis al lui Dumnezeu, care au fost de folos intregii omeniri. Ulti-
mul capitol (al X-lea), cuprinde mutyumirile aduse de imparat lui Dumne-
zeu pentru pacea §i unitatea instaurate in imperiu.

Cu toate ca Eusebiu promite la inceputul lucrarii sa urmeze o cale
noua, totu§i Laus Constantini are caracterul unui encomion, construit pe
tema victoriei si a aniversarii 16 . Conform normelor artei retorice, Laus
Constantini proslave§te la lmparatul Constantin: virtus, dementia, pietas
§i iustitia 11 , in contrast cu crudelitas, vis, libido §i superbia du§manilor.
Discursul este de asa maniera construit, incit in fiecare din cele trei
secjiuni intervine Dumnezeu-Logosul, iar imparatul, in tema victoriei
(biruinjei) §i a aniversarii. Eusebiu a intenfionat, fara indoiala, sa aiba o
imparjire in trei §i fiecare parte la rindul ei, divizata in trei teme, pentru a
simboliza tainica Treime, din care se compune numarul trienal, teorie
expusa pe larg in cap. VI, 10, 11-18.

Discursul a fost apreciat de invajajii moderni ca o lucrare care
fixeaza pentru prima oara in chip clar «filosofia politics, a imperiului cres-
tin, acea filosofie a statului, care s-a menjinut in cursul mileniului de
absolutism bizantin» 18 . El ar infajisa figura ideala a imparatului crestin §i
impreuna cu Vita Constantini ar trasa liniile fundamentale ale doctrinei
crestine cu privire la putere, la imparat si imperiu. Ambele lucrari sint
semnificative §i pentru cercetarea teologiei politice a lui Eusebiu 29 , dar
cheia pentru injelegerea acestei teologii politice ar reprezenta-o mai ales
Laus Constantini 20 . Pentru Fr. Winkelmann LC ar fi numai o opera de
teologie 21 .

16. Jean Gage, Ercnjpbs vixornxog, la victoire imperiale dans I'empire Chretien, Revue
de l'histoire et de philosophie religieuse, 1933, p. 393; cf. Drake, op. cit., p. 37.

17. Laus Constantini V, 4: odxppw, ayadog, dCxcuog, avdpeioz, dxsefif]^ cpiMftcoc Heikel,
Eusebius Werke I, p. 204, r. 20-21. Acestea sint virtutile cardinale ale imparatilor romani
incepind cu Augustus; v. M. P. Charlesworth, The virtues of a Roman Emperor: Propa-
ganda and the Creation of Belief, Proceedings of the British Academy, 1937, p. 105-133;
R. Storch, The Eusebian Constantine, Church History, 40, 1971, p. 145-155.

18. Norman H. Baynes, Eusebius and the Christian Empire, Annales de l'lnstitut de
Philologie et d'Histoire orientales (Melanges Bidez), 2, 1934, p. 13-18; retiparit in Byzan-
tine Studies and other Essays, London, 1955, p. 168-172 (aici p. 168); William Seston,
Constantine as a Bishop, p. 129: «Laus Constantini este un fel de manifest al filosofiei
politice a imperiului cre§tin».

19. R. Farina, Impero e Imperatore, p. 15, 22.

20. Hans Georg Opitz, Euseb von Casarea als Theologe, Zeitschrift fur die neutesta-
mentliche Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche, 34, 1935, p. 15.

21. Fr. Winkelmann, Konstantins Religionspolitik, p. 241.

STUDIU INTRODUCnV 57

DE SEPULCHRO CHRISTI (SC)

Planul lucrarii. Concepfia lucrarii este mai pu$in complicate §i ar
reprezenta dupa unii cercetatori 22 nu un discurs, ci un tratat teologic, cu
caracter apologetic, prezentat de Eusebiu imparatului cu prilejul sfintirii
Bisericii Sflntului Mormint. Scopul principal ar fi justificarea construirii
de catre Constantin a acestei Biserici, care fusese criticata de du§manii
imparatului. Folosirea cuvintelor ev t$ ficunkxaj tcode... ouyypajjfjmi (= in
aceasta compozijie - carte - regala XI, 1) §i evitarea cuvintului Joycx;,
caracteristic pentru «discurs», ar justifica aceasta ipoteza. Heikel arata 23
ca ouYYpa/jjua n-a fost totdeauna folosit cu sensul de «compunere»,
«carte», in opozifie cu «discursul», ci ca el desemna proza in comparable
cu poezia. Fraza de inceput din capitolul XI ar deveni, astfel, o simpla
propozifie de tranzi^ie, in care Eusebiu explica destul de clar materialul
pe care-1 adauga la lucrarea sa imperiala §i oficiala 24 . Cum se va vedea din
conjinut, lucrarea nu este un encomion.

XI. Eusebiu arata scopul lucrarii in felul urmator: «In ceea ce pri-
ve§te trofeele victoriei (crucile) asupra morjii, inalfate in casele de ruga-
ciune §i templele sfin|;ite sau marefele §i luxoasele basilici, mari realizari
la scara imperiala, pe care le-ai ridicat in onoarea amintirii vegnice a
mormintului Mintuitorului §i al caror temei nu este clar in ochii tuturor...
Cei care in orbirea sufletului lor sint ignoran^i in lucrarile divine, privesc
acestea ca ceva ridicol §i demn de luat in ris, socotind, intr-adevar, sur-
prinzator si nedemn pentru un imparat, atit de mare, sa-si risipeasca
zelul pentru niste morminte si monumente dedicate celor morji... Pe
deplin convins, marite imparate, de faptul ca aceste lucruri te bucura §i ifi
fac placere, doresc acum sa arat tuturor in cuvintul meu temeiurile §i cau-
zele lucrarilor tale pioase» (SC, XI, 1, 2, 3, 7). In acela§i timp, Eusebiu
adauga la acest scop special, un altul mai larg: Biserica Sflntului Mormint
este simbolul misiunii divine a imparatului: «Doresc cu tarie sa ma fac
interpretul inten|;iilor tale §i sa devin vestitorul sufletului tau iubitor de
Dumnezeu si sa invaj; tot ceea ce este potrivit §i necesar pe eel ce doreste
sa afle principiile dupa care Dumnezeu, Mintuitorul nostru, isi exercita
puterea Sa, rafiunile pentru care Cel care preexista §i avea grija de tot
universul a coborit dupa multa vreme la noi, din cer, luind trap omenesc
§i a mers pina acolo, incit s-a supus puterii mor|;ii. Voi vorbi apoi de via$a
Lui nemuritoare de dupa aceasta §i despre invierea din mo4i, aratind nu
numai cauzele, dar §i demonstra|;ia logica §i invatemintele luminoase,
necesare celor care au nevoie de ele» (XI, 7).

22. Quasten, Initiation aux Peres, p. 463.

23. Heikel, Kritische Beitrdge, p. 82.

24. Drake, In Praise, p. 44.

58 EUSEBIU DE CEZAREEA

Logosul este intermediar intre Atotputernicul Dumnezeu si umani-
tate; El controleaza direct lumea creata, dar se afla intr-o strinsa legatura
cu Tatal, impartasindu-Se de cele mai intime §i mai negraite atribute ale
Acestuia.

XII. Logosul nu este identic cu Inalta putere nemasurata, dar pur-
cede din Ea, din imparateasca dumnezeire a Tatalui, ca o odrasla buna a
unui parinte bun, asa cum cuvintul izvoraste in chip tainic din intelect.
Logosul este mijlocitor intre Tatal §i lume, a§a cum cuvintul este interme-
diar intre minte (intelect) si cei din jur.

XIII. Logosul a coborit pe pamint pentru a indrepta pe un om cazut
in politeism, care a ajuns sa cinsteasca pe zei, aducindu-le jertfe si zidin-
du-le temple si sanctuare. In schimb, singurul si adevaratul Logos al lui
Dumnezeu, Imparatul si Creatorul a toate ajunsese sa nu mai insemne
nimic.

XIV. Logosul a luat trup omenesc, intrucit esen|a Sa dumnezeiasca,
imateriala si nevazuta nu putea sa se arate unor fiinfe, care, cautind pe
Dumnezeu in create, aici jos pe pamint, nu mai erau in stare (sau le lip-
sea voinja) sa contemple pe Izvoditorul si Creatorul tuturor lucrurilor,
altfel decit sub chipul si infajigarea omeneasca.

XV. Dupa ce s-a folosit de trup in atingerea scopului Sau, Logosul a
lasat ca acest trup sa moara pentru a convinge pe oameni de adevaral
morjii, dar si de eel al invierii. Folosind alt mijloc al sfirsirii viejii Sale pe
pamint, n-ar fi putut libera omenirea, supusa mor];ii, de catusele propriei
ei naturi, n-ar fi fost urmat de oamenii de pe toata fafa pamintului si n-ar
fi putut convinge pe ucenicii Sai sa nu se teama de moarte.

XVI. Dovada operei Logosului in lumea romana se arata in raspindi-
rea invaj;aturii Sale §i in soarta persecutorilor. Statul roman si invatatura
lui Hristos au prins a inflori impreuna si au izbutit sa le impace pe toate,
caci, in timp ce puterea Mntuitorului nostra a nimicit diversitatea de
principii si pluralitatea zeilor, s-a realizat si unitatea imperiului, prin
aceea ca puterea Romei a supus popoarele, adunindu-le laolalta, iar min-
tuitoarea noastra invafatura i-a inlesnit §i netezit calea.

XVJ7. Pieirea persecutorilor vrajmasi lui Dumnezeu, hotartfi sa nimi-
ceasca, pe de o parte, bisericile §i zidirea atitor locasuri de cult crestine,
pe de alta parte, este o dovada a puterii lui Dumnezeu in zilele noastre.
Acesta este un fapt, pe care numai Mintuitorul nostra s-a dovedit in stare
sa-1 savir§easca.

XVIII. Constantin insugi poate sa dea marturie de ajutorul §i sfaturile
primite de la Mintuitorul, ant in vremuri de primejdie, cit si in organiza-
rea statului, in hotaririle de interes general, in legislatie, prin care s-a
inviorat viata. Pentru toate acestea imparatul a hotarit sa ridice un locas

STUDIU PJTRODUCTIV 59

de rugaciune, inchinat biruinjei asupra morjii, care sa fie un templu sfint
al Dumnezeului celui sfint, oferindu-I si daruri minunate.

Parcurgind confinutul capitolelor ne dam seama ca Sepvlchrum
Christi nu este un encomion, deoarece despre Constantin nu se vorbe§te
dedt in introducere §i incheiere. Pare deci verosimila opinia, potrivit
careia Baoikxbv auyypa/u/Mx este un tratat teologic, destinat cititorilor pagini,
pentru a-i introduce in credinta crestina. In el se rezuma, de fapt, primele
trei carti ale Theophaniei, adaptate la situajia pe care Eusebiu o avea
in vedere 25 . Aljii au vazut in aceasta lucrare un fel de predica 26 , sau
predica-panegirica 2 7 .

Edifii:

I. A. Heikel, Eusebius Werke I, p. 193-259, sub titlul:
E'oacjSiov IlafMpikx) eif KwarcnrrTvov Bamtea Tpiaxonaecrjpixdi;.

O noua edi];ie a textului a fost anun^ata ca se pregateste de catre Fr. Winkelmann,
Annotationes... (v. titlul complet mai sus, p. 45, n. 2)

Traduceri:

Richardson, Life of Constantine, vol. I, p. 581-610 (Drake, In Praise, precizeaza ca
aceasta traducere dupa textul lui Heinichen are la baza una mai veche facuta la 1683 de un
anonim, iar in 1845 a aparut din nou in chip anonim la Samuel Bagster and Sons
Publishers).

Cea mai recenta traducere integrala cu comentariu este a lui Drake, In Praise, p.
83-127.

BIBLIOGRAFIE

N. H. Baynes, Eusebius and the Christian Empire, Annuaire de l'lnstitut de Philolo-
gie et d'histoire orientale (Melanges Bidez), 2, 1934, p. 1-10 = Byzantine Studies and
other Essays, London, 1955, p. 167-172.

25. Quasten, op. cit, p. 464.

26. Drake, op. cit., p. 39.

27. Jean Gage Le sermon-panegyrique qu'il prononca aux tricennalia du prince,
Revue de l'histoire et philosophic religieuse, 1933, p. 393.

60 EUSEBIU DE CEZAREEA

H. A. Drake, Eusebius' Oration to Constantine from Pagan Perspective, in Aufstieg
und Niedergang der Romischenwelt, III; idem, When was the «De laudibus Constantini*
delivered?, Historia, 24, 1975, p. 345-356; idem, In Praise.

R Farina, Impero e Imperatore, p. 14-15, 22 si passim.

I. A. Heikel, Kritische Beitrage; idem, Uber die Handschriften von Eusebius "Vita
Constantini, Laus Constantini, Oratio ad sanctum coetum, in Nachrichten von der koni-
glichen Gesellschaft der Wissenschaften zu Gottingen, Phil.-hist. Klasse, 1885, p.
434-441.

Quasten, Initiation aux Peres, p. 462-464.

Wallace-Hadrill, Eusebius; idem, The Work of Eusebius of Caesarea in the Light of
Recent Researches, in Aufstieg und Niedergang der Romischen Welt, III.

VIA^A
FERICITULUI IMPARAT CONSTANTIN

CUPRINSUL ISTORISIRII VIETH

CELEI DUPA VOIA LUI DUMNEZEU

A FERICITULUI IMPARAT CONSTANTIN

Cuprinsul c&rtii intii

1. Inainte-cuvintare: despre sfir§itul lui

Constantin.

2. Tot inainte-cuvintare: despre suirea la

domnie a fiilor sai.

3. Cum ii cinstegte Dumnezeu pe imparajii

cei credinciogi §i cum ii nimiceste pe
tirani.

4. Dumnezeu 1-a acoperit pe Constantin cu

cinste.

5. De-a lungul celor treizeci de ani cit a

jinut singur friiele imparajiei, Con-
stantin a domnit cu credinja pina dupa
implinirea virstei celor saizeci de ani.

6. A fost rob al lui Dumnezeu §i biruitor

peste neamuri.

7. Comparable cu Cirus, regele pergilor, §i

cu Alexandru al macedonenilor.

8. Constantin a stapinit peste aproape

intreg pamintul.

9. A fost fiul evlavios al unui imparat §i a

lasat domnia in urma sa unor fii de
imparat.

10. Despre trebuinja §i folosin|a de suflet a

istorisirii de faja.

1 1 . Ea nu va povesti aici decit numai f aptele

lui Constantin placute lui Dumnezeu.

12. Asemenea lui Moise, Constantin a fost

crescut in sala§urile tiranilor.

13. Cum n-a suferit Constanjiu, tatal sau,
ca oamenii lui Diocletian, ai lui Maxi-
mian §i Maxenjiu, sa-i prigoneasca pe
crestini.

14. Cum a umplut Constanfiu, parintele
sau, camarile vistieriei - dupa ce mai

inainte fusese ru§inat de Diocletian din
pricina saraciei sale - §i cum a inapoiat
el banii celor ce ii adusesera.

15. Despre prigoana stirnita de ceilatyi.

16. Cum a lasat Constanfiu sa se creada ca
ar fi un slujitor al idolilor si cum a izgo-
nit el pe cei ce se aratasera gata sa
aduca jertfe, pastrind, in schimb, mai
departe la palat pe aceia care prefera-
sera sa-§i marturiseasca credin^a.

17. Despre inclinarea lui de cuget spre
crestinism.

18. Dupa caderea de la domnie a lui Diocle-

tian §i a lui Maximian, Constanfiu a
ramas intiiul cu titlul de Augustus,
bucurindu-se §i de daruirea lui cu
urma§i.

19. Cum - mai de mult, pe cind era abia
tinar - a sosit fiul sau Constantin
impreuna cu Dioclejian in Palestina.

20. Cum s-a intors Constantin inapoi la
tatal sau din pricina uneltirilor lui Dio-
cletian.

21. La moartea lui Constanfiu, Constantin
- fiul lui - ramine imparat.

22. Cum - dupa funeraliile lui Constanfiu -

1-a aclamat armata pe Constantin cu
titlul de Augustus.

23. Scurta evocare a caderii tiranilor.

24. Cum - prin voia lui Dumnezeu - a ajuns

sa imparafeasca Constantin.

25. Biruin^ele lui Constantin asupra barba-

rilor §i britanilor.

26. Cum s-a gindit el sa elibereze Roma de
Maxenjiu.

62

EUSEBIU DE CEZAREEA

27. Cum - luind el aminte la prabusirea
inchinatorilor la idoli - a hotarit Con-

stantin sa imbrapseze crestinismul.

28. Cum - in chip de raspuns la rugaciunea

lui - i-a dat Dumnezeu sa aiba urma-
toarea vedenie: o cruce luminoasa -
aparuta pe cer in miezul zilei - §i o
scriere care il indemna sa invinga prin
acel semn.

29. Cum i s-a aratat lui Hristosul lui Dum-
nezeu in somn, poruncindu-i sa se
foloseasca in razboaie de un insemn
facut dupa chipul crucii.

30. Intocmirea acestui semn al crucii.

3 1 . Descriere a insemnului in chip de cruce,

astazi numit de romani labarum.

32. Cum a citit Constantin Sfintele Scrip-
turi dupa ce mai inainte fusese catehi-
zat.

33. Via$a de desfriu dusa de Maxenjiu la
Roma.

34. Cum si-a luat zilele femeia unui inalt
demnitar ca sa nu alunece in desfriu.

35. Prapadul abatut de Maxenjiu asupra
poporului de la Roma.

36. Solomoniile lui Maxenjiu. Foamete la
Roma.

37. Infringerea ogtilor lui Maxenjiu in Ita-
lia.

38. Moartea lui Maxenjiu la podul de peste

Tibru.

39. Intrarea lui Constantin in Roma.

40. Despre statuia lui cu cruce si despre
inscripjia ei.

41. Provinciile sint cuprinse de bucurie.
Darniciile facute de Constantin.

42. Cinstirea episcopilor. Zidiri de biserici.

43. Faptele de bine savirsite de Constantin

faja de cei sarmani §i nevoiagi.

44. Constantin ia parte la sinoadele episco-

pilor.

45. Stapinirea lui de sine fafa de cei ratacifi

la minte.

46. Biruinfe asupra barbarilor.

47. Vrind sa unelteasca impotriva lui Con-
stantin, Maximin moare. Moartea
altora, de care Constantin afla in urma
unei revelajii.

48. Serbarea primilor zece ani de domnie ai

lui Constantin.

49. Cum impila Licinius finuturile Rasari-
tului.

50. Cum a vrut Licinius sa unelteasca
impotriva lui Constantin.

51. Oprelistile puse de Licinius episcopilor.

Impiedicarea $inerii de sinoade.

52. Crestinii sint surghiuni^i si isi pierd
bunurile.

53. Interzicerea adunarii femeilor in bise-
rici. Credinciogii sint siliti sa se roage
in afara porjilor (ceta|;ii).

54. Barbatul care se impotrivea aducerii de
jertfa era izgonit din oaste, iar intemni-
|a^ilor nu le mai era ingaduita hrana.

55. Despre nelegiuirile, arghirofilia §i via^a

de desfriu a lui Licinius.

56. Cum s-a hotarit el sa inceapa o pri-
goana.

57. Cum a ajuns Maximian cu trupul ros de

puroaie si mincat de viermi sa scrie in
sprijinul crestinilor.

58. Cum a trebuit Maximin - prigonitorul
crestinilor - sa fuga si sa se ascunda
imbracat in straie de sclav.

59. Ros de boala si lovit de orbire, Maximin

scrie in sprijinul crestinilor.
Acestea sint capitolele primei car^i.

DESPRE VIATA
FERICITULUI IMPARAT CONSTANTIN

Intocmita de Eusebiu al lui Pamfil

Cartea intii

1.1. N-a trecut cine §tie cita vreme de cind tot omul se veselise in ser-
bari §i in petreceri la implinirea a tot soiul de decade - de fapt cea de a
doua §i cea de a treia - de la inceputul domniei marelui imparat; n-a tre-
cut cine stie cita vreme de cind noi in§ine ii inatyasem biruitorului celui
plin de stralucire imnuri de lauda la implinirea a douazeci de ani de cir-
muire, in mijlocul unei adunari de slujitori ai lui Dumnezeu; curind
aveam sa-i impletim cu spusa noastra cununi §i la implinirea a treizeci de
ani; ca ieri aveam sa-i impodobim cu ele venerabilul crestet in chiar laun-
trul palatului... 1.2. §i iata ca acum duhul nostra se pomeneste descum-
panit, dornic - pe de o parte - sa i se adreseze cu vorbele de altadata, dar
nemaistiind incotro sa se intoarca de multa uimire, care singura pune
stapinire pe el la contemplarea unei priveli§ti atit de tulburatoare.
Fiindca ori incotro ar scruta cu privirea - fie spre rasarit, fie spre apus, fie
deasupra a toata intinderea pamintului sau chiar pina la cer - intr-un fel
sau in altul el n-ar afla decit chipul prea-fericitului imparat. 1.3. Pe
pamint, el ar vedea pe fiii lui acoperind cu stralucirea lui intinderile toate,
aidoma in aceasta unor luminatori noi; ba chiar §i pe el 1-ar afla inca viu §i
in plina putere, cirmuind viejile oamenilor cu §i mai multa autoritate
decit inainte, inmuljit in fiii care 1-au mostenit.

Ace§tia fusesera mai demult facu|i parta§i la vrednicia cezara; acum,
insa, iata-i pe de-a-ntregul patrunsi (de duhul parintesc) prin virtutea
credin|;ei in Dumnezeu, §i, in tgmeiul extraordinarelor calita|;i ale parin-
telui lor, recunoscuti ca imparafi §i augu§ti in toata puterea cuvintului.

2. 1. §i mare este uimirea care ne cuprinde duhul, vazind cum un om
pe care cu pu|;in timp in urma il puteam privi cu ochii nogtri aid, in mijlo-
cul nostra, in trupul sau muritor, se poate mindri - intr-un chip cu totul
de necrezut - cu locasurile lui imparate§ti, cu avujiile, cu titlurile §i cu
imnurile, chiar §i acum, cind, savir§indu-se din viaja, lucrarea firii ar tre-
bui sa dea de ru§ine tot ceea ce, strain de ea, se dovedeste a fi de prisos!
2.2. De s-ar putea duhul nostra inalja pina-n cere§tile bol^i, chiar §i acolo

64 KUMKBIt) 1>K CK/.ARKKA

ar trebui el sa-§i infa\,i§eze de trei ori fericitul suflet al imparatului sala§-
luind laolalta cu insusj Dumnezeu, slobod de tot invelisul sau muritor jji
pamintesc, in ve§mint de lumina stralucind aidoma fulgerului! Apoi, la
gindul ca sufletul acesta a incetat a mai fi stinjenit de ostenelile muritori-
lor (la care nu va mai lua parte nici chiar pentru un rastimp nespus de
indelungat) §i ca a fost invrednicit cu pururea floritoarea cununa a viejii
celei fara de sfir§it §i cu nemurirea - fericita (mo§tenire a) vesniciei - va
fi, desigur, cuprins de uimire (ca unul ce nu-i mai mult decit un biet duh
muritor), nemaisimjindu-se in stare sa rosteasca vreo vorba, constient
fiind de propria-i neputin^a, §i, ca atare, impunindu-§i singur verdictul
tacerii §i trecind Cuvintului Celui mai puternic decit el, §i a-toate-cuprin-
zator, cinstea de a Se intrece in cintari de lauda; Lui, Celui Care - fiind
singur fara de moarte §i Cuvint al lui Dumnezeu - singur este in masura
sa-Si intareasca vorbele spre incredinjare.

3. 1. Prin mijlocirea lor, ne-a §i prevenit El ca aceia care-L vor pros-
lavi - precum §i cei ce-L vor cinsti - vor fi, in schimb, covir§i|i cu duhov-
nicejtile daruri, in vreme ce aceia care se vor fi hotarit sa-I fie potrivnici
gi dugmani nu vor lucra decit spre nimicirea propriilor lor suflete. Odata
cu asta, El a intarit in chip nemincinos fagaduin|,a cuprinsa in cuvintele
Sale cum ca va face ca sfir§itul vie^ii tiranilor celor fara Dumnezeu §i
potrivnici lui Dumnezeu sa fie inspaimintator, pe cind slujitorului Sau,
avea sa-i faca de rivnit §i de proslavit, pe linga via|a, pina §i moartea,
dovedindu-1 vrednic de pomenire §i de un monument nu pieritor, ci dim-
potriva, nepieritor. 3.2. Adevarat este ca natura muritoare (a oamenilor)
gi-a injghebat un soi de consolare pentru sfir§itul ei supus morjii §i pieirii:
anume, prin consacrarea de imagini, oamenii §i-au inchipuit ca vor putea
darui amintirii inainta§ilor lor onoruri nepieritoare. Unii, prin ceruitele
culori ale picturii celei cu jocuri de umbre, afyii in statui f acute din materie
fara via^a, au intocmit chipuri de oameni - in timp ce aljii, iara§i sapind cu
Utere adincite in tablii [de piatra] §i pe stilpi - §i-au inchipuit ca vor putea
astfel sorti virtu^ile celor cinsti^i de ei unei amintiri pururi - dainuitoare.
Dar toate acestea erau §i ele supuse morfii, §i, cu trecerea timpului, tre-
buiau 9i ele sa-§i afle sfir§itul; de altminteri, acelea nu erau decit tot atitea
Snfa^igari ale unor trupuri pieritoare, iar nu marturii inchipuind nemuri-
torul suflet. Totodata, unora ce nu stiau sa-§i puna nadejdea intr-un bine
aflat dincolo de napraznicul sfir§it al muritoarei lor vieji, lucruri ca aces-
tea puteau sa li se para mutyumitoare. 3.3. Dumnezeu, insa - Dumnezeul
deopotriva mintuitor al tuturor - a rostuit la Sine iubitorilor credin^ei
bunuri care covir§esc inchipuirile noastre muritoare, chiar daca dind aid,
in chip de arvuna, abia pirga raspla^ii, (§i doar cit) spre a intari intrucitva
vedorii ochilor nosjlri muritori midojdea in nemuriro. Vechi prevestiri

VIA'l'A LUI CONSTANTIN CK1, MARK 65

de-ale proorocilor, pastrate in scris, profe^isera cindva aceste lucruri.
Acelasi lucru il marturisesc viejile barbafilor iubtyi de Dumnezeu, care au
luminat in vechime, in fel si chip, prin virtuj;ile lor, raminind neuitaji in
amintirea urma§ilor lor. Or, acelasi lucru 1-au dovedit si vremile noastre,
cind, dintre to^i barbajii care au apucat vreodata sa stapineasca peste
imparajia romanilor, singur Constantin a ajuns sa fie in chip vadit iubit
de Dumnezeu Cel a-toate-stapinitor, facindu-se pentru toji oamenii o
adevarata pilda de viafa inchinata lui Dumnezeu.

4. Faptul acesta 1-a invederat - prin limpezi judecaji vadite - Dumne-
zeu Insusi, Cel proslavit de Constantin, fiind necurmat alaturi de el atit la
inceputul cit si in cursul si la sfirsitul domniei lui, si facind din el un inva-
fator priceput in a ne da noua, muritorilor, o pilda de credinja in Dumne-
zeu. Intr-adevar, dintre toji stapinitorii care vor fi existat cindva si al
caror nume ne va fi ajuns la auz, numai pe acesta 1-a facut El aidoma
unui mare]; luminator ceresc si unui vestitor cu rasunator glas al neinse-
latoarei credinj;e; numai lui i-a invederat Dumnezeu - prin muljimea
bunatajilor cu care 1-a inzestrat - chezasia credin^ei dovedite.

5. In ce priveste lungimea domniei, El 1-a invrednicit de trei decade
pline si de inca pu^in pe deasupra, punindu-i ca hotar al viejii lui de om
numarul indoit al acestor ani. Facind apoi din el un chip al propriei Sale
stapiniri monarhice, Dumnezeu i-a dat biruinja peste toata ceata tirani-
lor, prefacindu-1 intr-un nimicitor al uriasilor vrajmasi ai lui Dumnezeu,
care in sminteala cugetului lor inaljasera armele necredin|;ei chiar impo-
triva Supremului Imparat al intregii zidiri. Doar ca in timp ce acestia din
urma au licarit - ca sa spunem asa - numai pentru pu|;in timp, ca apoi
indata sa se stinga, Dumnezeu Cel Unui si acelasi 1-a incins pe slujitorul
Sau (care avea sa se lupte singur cu atit de mutyi) cu armura (unei puteri)
inchipuind-o pe cea dumnezeiasca, cura^ind - prin mijlocirea lui, - lumea
noastra, a pamintenilor, de puzderia celor fara Dumnezeu, si - pentru ca
acela era in drept sa marturiseasca in auzul tuturor, cu glas tare, ca stie
cine este adevaratul Dumnezeu si ca se leapada de sminteala cinstirii
unora ce nu fiinjeaza nicidecum - asezindu-1 tuturor neamurilor dascal al
credin|;ei in Dumnezeu.

6. Or, asa a facut Constantin, si asa a dat el de stire (lumii), ca un slu-
jitor credincios si bun ce era, numindu-se si marturisindu-se fatis rob si
slujitor al imparatului Celui mai presus de toate; iar Dumnezeu n-a zabo-
vit a-i raspunde pe potriva, asezindu-1 domn si stapinitor, singur biruitor
de neinvins si de neinfrint intre impara^ii din toate timpurile, pururi
invingator si intotdeauna bucuros sa poata inchina un monument aminti-
rii unei biruinj;e asupra vrajmasilor; un imparat cum nu ne-a ajuns la auz
sa fi fost vreodata unui, chiar din cele mai vechi timpuri. Atit de iubit de

86 KIIHK.III1I l>K CK/AKKKA

Dumnezeu si de trei ori fericit, atit de credincios si de ajutorat in toate,
indt i-a fost foarte usor sa supuna popoare mai multe decit inaintasii sai
si sa-§i depene domnia nestinjenit chiar pina in cea din urma clipa.

7. O veche tradtyie staruie sa ni-1 infa|iseze pe Cirus al persilor drept
eel mai stralucit imparat cunoscut vreodata. Totusi, nu la asa ceva ni se
cade noua sa luam aminte, ci la felul cum a luat sfirsit lunga via|;a a aces-
tuia; or, tocmai, se zice ca el n-a avut parte de o moarte buna, ci dimpo-
triva, de una nefericita si rusinoasa, adusa de mina unei femei. Pe de alta
parte, urmasii elinilor (de altadata) ni-1 preamaresc pe macedoneanul
Alexandru sub motiv ca el ar fi supus popoare fara numar si de tot soiul,
adaugind insa si faptul ca el s-a stins napraznic, prada desfriului si befiei,
inainte de a fi ajuns barbat in toata puterea cuvintului. Or, via|;a lui s-a
sfirsit la numai treizeci si doi de ani, din care partea de domnie n-a fost
mai mare de o treime. Alexandru se napustea ca furtuna, trecind totul
prin singe si aducind jugul neiertator al robiei peste un intreg popor sau
peste o intreaga cetate. Abia ajuns in floarea tinerejii, a si trebuit sa-si
plinga iubitul, ca apoi indata sa cada prada soartei nemiloase care 1-a
rapit fara a-i ingadui sa aiba parte de urmasi, ca pe un ins fara capatii, ca
pe un vintura-lume ratacit pe pamint strain si du§man, numai ca sa nu-si
mai poata revarsa urgia asupra neamului omenesc. Indata dupa aceea
imparatia lui s-a imbucata^it, fiecare dintre credinciosii sai slujitori tra-
gindu-si si zmulgind din ea pentru sine cite o bucata.

§i unul ca el poate totusi sa fie cintat cu asemenea infocare!

8. 1. Or, imparatul nostru a inceput sa domneasca la virsta cind toc-
mai macedonul se sfir§ea, si si-a inmul^it anii vie|;ii pina la indoitul virstei
aceluia, iar pe cei ai domniei, pina la de trei ori (domnia aceluia). 1.2. Oas-
tea el si-a intarit-o prin porunci blinde si chibzuite patrunse de duhul
evlaviei, si, in fruntea ei a ajuns pina in ^ara britanilor si pina la popoa-
rele care salasluiesc undeva in mijlocul oceanului de la soare-apune; a
supus pina si intreg |inutul sci|;ilor eel farimi|;at spre miazanoapte intre
mii de neamuri barbare nestatornice; 1.3. iar dupa ce si-a intins stapini-
rea pina in cele mai indepartate locuri de la miazazi pina asupra blemizi-
lor si a etiopilor in§i§i, n-a mai stat la indoiala daca sa cucereasca sau nu
popoarele de la soare-rasare; 1.4. si, ajungind pina la marginile cele de pe
urma ale intregii lumi - adica pina la inzii cei atit de departe si pina la
neamurile ce sala§luiesc in jurul intregului pamint purtator de viaja - a
stralucit luminindu-le cu razele credin|;ei si a supus totul in cale; demni-
tari ai locurilor, guvernatori, satrapi, regi ai multor neamuri barbare i se
plecau de bunavoie si trimiteau la el solii cu daruri, socotind faptul de a
face cunostin|.a cu el si prietenia lui drept un bun nepre^uit - pina intr-atit
incit au ajuns sa-i dedice la ei acolo, in semn de cinste, imagini pictate si

VlA'l'A I.UI CONSTANTIN CKI, MAHK 67

statui; dintre to^i stapinitorii (Romei), singur el, Constantin, a fost recu-
noscut si aclamat ca atare de ei to|,i. Iar el, cu imparateasca tarie a spuse-
lor sale, L-a propovaduit pe Dumnezeu intru toata sinceritatea.

9. 1. De altminteri, Constantin nu era omul care sa faca lucrurile
numai cu vorba pentru ca la fapta sa dea inapoi. Incercat in toate virtu-
|ile, el se putea de asemeni lauda cu nenumaratele roade ale evlaviei.
Stia sa-si indatoreze prietenii prin fapte de bine f acute din tot sufletul; a
domnit dind legi patrunse de dragostea fata de oameni, straduindu-se
sa-si faca domnia cit mai pujin impovaratoare si cit mai binecuvintata
de catre toti supusii, pina ce Dumnezeu eel cinstit de el a incins cu cununa
nemuririi pe acela care se ostenise in dumnezeiestile inclestari atita lun-
gime de vreme si l-a mutat de la domnia cea paminteasca la viata cea fara
sfir§it, pe care El a pregatit-o la Sine sufletelor celor ce s-au sfintit. Pe de

alta parte, ridicindu-i trei fii drept urmasi la domnie 2. - fapt care amin-
teste felul in care primise el insusi tronul de la parintele sau, - mo§tenirea
lui s-a transmis mai departe pentru un timp nedefinit, ca un bun parintesc,
feciorilor si urma§ilor acestora, prin legaturile firii. Insusi Dumnezeu
l-a glorificat pe fericitul imparat - pe cind acesta se mai afla inca printre
noi - cu semnele dumnezeiestii Sale pretuiri, iar in clipa sfirsitului l-a
inzestrat cu podoaba aleselor Sale avutii; fie-i, atunci, tot El si [adevara-
tul] cronicar, ca sa-i poata sapa in stilpii cerului lupte si biruinte, intru
lungime de veacuri!

10. 1. In ceea ce ma priveste, daca tacerea imi apare ca sigura §i feri-
ta de primejdii, a povesti niste lucruri astfel incit ele sa poata fi socotite
pe potriva f ericirii de care a avut parte barbatul acesta imi pare o sarcina
anevoioasa; insa pe de alta parte - daca vrem sa ne izbavim de invinuirea
§ovaielii si a delasarii - eu cred ca se cuvine totusi ca, luind pilda de la arta
picturii cea tot de noi muritorii indeletnicita, sa inchinam amintirii acestui
om iubitor de Dumnezeu un portret alcatuit din cuvinte. Or, ar fi intr-
adevar rusinos pentru mine daca nu i-as inchina zestrea mea de puteri -
cit de mici ar fi acestea si cit de pu|;in pretuite - unui barbat care, in necu-
prinsa lui evlavie, noua tuturor a stiut sa ne faca cinste. 2. De aceea socot
ca ar fi foarte de folos (§i chiar de trebuin|a) sa alcatuiesc aceasta scriere
inchinata geniului unui imparat si totodata unor fapte placute lui Dumne-
zeu, imparatului celui mai presus de toate. Fiindca ar fi de mare rusine
ca, in vreme ce amintirea lui Nero si a altor tirani inca §i mai cumpli|i, mai
nelegiui|;i si mai vrajma§i lui Dumnezeu, a aflat oameni ce n-au sovait sa o
astearna in scris si care, printr-o mestesugita rastalmacire a uritelor lor
fapte, le-au inzorzonat si le-au croit loc in scrieri de istorie intinse pe
multe car^i, noi sa-i trecem sub tacere pe aceia pe care Dumnezeu-Insusi
i-a socotit vrednici sa aiba a face, sa se bucure de vederea, dc cunostin|,a
si de prezenja unui imparat atit de marc cum dc-a lun^ul luturoi- 1 impuri-

66 KUHKIUl^K (T./AHKK.A

lor nu este de aflat! De unde rezulta pentru oricine - dar mai cu osebire
pentru noi - ca se cuvine sa facem cunoscuta rodnica veste a faptelor de
bine tuturor oamenilor la care imitarea binelui este in masura sa stir-
neasca fierbin|;eala dragostei de Dumnezeu. 3. Cei care au adunat si con-
semnat viefile unor barbaji nu tocmai insemnaji precum §i fapte lipsite
de bune-urmari §i straine folosului sufletesc, numai datorita simpatiei -
sau, dimpotriva, aversiunii lor fa^a de cite unii - ori, poate, ca sa poata
face caz de multa lor invajatura - au tamiiat in laudarosenia lor si cu mes-
tesugul vorbelor lor, subiecte legate de fapte urite asa cum nu s-ar fi
cuvenit sa faca, §i au devenit astfel - pentru toji cei care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, avusesera mai inainte norocul de a nu se fi impartasit de
lucrarea faptelor rele - pilduitori de invajaturi nu tocmai bune si care ar fi
meritat sa piara in tacerea uitarii. 4. Or, stilul istorisirii mele - chiar de
s-ar intimpla sa aiba de suferit din comparatia cu marejia subiectului
insugi - va avea oricum de ci§tigat in stralucire, chiar numai din simpla
fngirare a unor fapte de merit; pe de alta parte, consemnarea unor istori-
siri atft de placute lui Dumnezeu de buna seama ca nu va ramine fara
ecou, ci, dimpotriva, tuturor celor cu o buna asezare sufleteasca le va pri-
lejui o lectura cit se poate de folositoare.

11.1. Majoritatea ac^iunilor acestui om de trei ori fericit, faptele lui
de arme, ca imparat, inclestarile si bataliile purtate in razboaie, vitejia,
biruin^ele si trofeele zmulse dusmanului, precum si triumfurile de care a
avut parte (sau - in vreme de pace - hotaririle luate de el spre buna cir-
muire a statului si spre binele fiecarui ins), corpul de legi dat de el spre
folosul bunei rinduieli a supusilor sai, precum si cele mai multe lupte
purtate de el cu imparateasca dirzenie, de care toji scriitorii amintesc - eu
cred ca e bine sa le tree cu vederea, de vreme ce rostul straduin^elor
ce-mi stau inainte este sa povestesc §i sa tree in scris numai lucrurile care
^in de acel fel de via^a ce Ii este placut.lui Dumnezeu. 2. Cum insa §i
acestea sint fara numar, eu voi alege dintre ele doar pe cele mai profita-
bile gi mai vrednice a fi amintite urmasUor no§tri; ba inca §i povestirea lor
o voi face cit mai pe scurt, fiindca, iata, prilejul de a-1 cinta in voie, in toate
chipurile cu putin|;a, pe omul acesta cu adevarat ferice abia acum se
ivegte, el fiind cu neputin^a mai inainte vreme, datorita indemnului de a
nu ferici niciodata un ins inaintea mor^ii sale, din cauza necunoscutelor
intorsaturi ale sorjii-

Fie-mi, dar, Dumnezeu intr-ajutor, iar Cuvintul eel ceresc sa ma
sprijine in aceasta lucrare, umplindu-ma de duh!

De acum ma voi asterne la scris incepind cu cea dintii virsta a acestui
barbat.

V1ATA LUI CONSTANT1N CEL MARE _^^_____ 89

12. 1. Exists o veche istorisire care spune ca, intr-o vreme and
poporul evreilor era amarnic impilat de un neam cumplit de tirani, Dum-
nezeu a binevoit catre cei impila^i si a facut asa fel ca Moise, proorocul,
inca prune, sa fie crescut chiar sub acoperisul palatelor tiranilor §i chiar
in mijlocul lor, proniindu-i astf el sa se poata imparta§i din in};elepciunea
lor. Cu trecerea timpului, Moise a ajuns la vista barbajiei si dreptatea
celor impilafi le-a venit acestora intr-ajutor impotriva asupritorilor.
Atunci a purees §i proorocul lui Dumnezeu afara din salasurile tiranilor,
plinindu-si datoria fa$a de voia Celui atotputernic; §i s-a lepadat - atit in
fapta cit §i in vorba - de tiranii care il crescusera, facindu-si prieteni
numai pe cei care de fapt erau chiar frafi si rude cu el. Asa 1-a inafyat
Dumnezeu pe Moise indrumator al intregului popor, si tot asa i-a eliberat
El pe evrei de sub jugul vrajmasilor, urmarind neamul tiranilor cu
pedepse trimise de El insusi. 2. Aceasta veche istorisire, pe care cei mai
mutyi au primit-o doar ca pe un mit, a fost la inceput (doar) auzita de toata
lumea; dar, iata ca acum acelasi Dumnezeu ne-a ingaduit noua sa vedem
cu ochii nostri minuni noi, mai mari decit cele povestite in mituri si mai
patrunse de adevar decit tot ce va fi ajuns mai inainte la auzul oamenilor.
Tiranii timpurilor noastre s-au ridicat la lupta impotriva Dumnezeului
celui mai presus de toate §i I-au prigonit Biserica; atita doar ca in mijlocul
lor se afla acum si Constantin - eel care in curind avea sa fie nimicitorul
lor - inca tinar si gingas si chipes, abia mijindu-i tuleile, a§teptind ascuns
in salasurile impilarii (asemenea celuilalt slujitor al lui Dumnezeu), fara
insa a urma pilda celor fara Dumnezeu - chiar daca era atit de tinar. 3. Cu
sprijinul Duhului lui Dumnezeu, buna lui zestre sufleteasca 1-a ajutat sa
scape de acolo si sa aleaga calea credinjei si a vie|;ii celei placute lui Dum-
nezeu, mai ales ca §i bunul zel al parintelui sau fusese pentru copil un
indemn sa urmeze binele. Doar §i Constan|;iu, parintele sau - intrucit
cuvine-se ca, venind vremea, sa improspatam si amintirea lui - a fost
unul dintre cei mai de seama imparaji ai timpului nostra.

lata de ce se §i cade sa sedem pu|;in de vorba despre lucrurile care de
la parinte venite 1 , i-au infrumuse];at fiului zestrea.

13. 1. In anii celor patra imparafi care-si impar|;isera cirma domniei,
Constan|;iu a fost singural care a avut o injelegere a lucrurilor cu totul
straina celorlal];i, punind pentru sine temei de dragoste din partea lui
Dumnezeu, Cei mai presus de toate. 2. Incit in timp ce aceia sugrumau §i
sfigiau Bisericile lui Dumnezeu din inalt pina la pamint, nimicindu-le
locasurile de rugaciune pina la a nu li se mai vedea nici temeliile, acesta

1 . «Ca de la parinte venite» nu exista in text. L-am inserat considerindu-1 cerut de
conceptul de fiu de la finele frazei. (n. tr.)

70 KUMKHIU l)K CEZAHEKA

si-a pazit miinile curate de pingarirea cu astfel de nelegiuire, nevrind sa li
se asemene in nici un fel si in nici un chip. Cei trei si-au patat stapinestile
tarimuri casapind barbafi si femei de acelasi singe si cu frica lui Dumne-
zeu; Constan^iu, in schimb, si-a pastrat sufletul nepatat. 3. Si s-au inrobit
uccia in amestecatura rautajii, mai intii ei-insisi, iar apoi si pe supusii lor,
pe tot-i , dind ascultare viclesugurilor puse la cale de duhurile rele, in timp
c-e acesla domnea raspindind asupra alor sai pacea cea mai adinca, inga-
duindu-le sa savirseasca nestingherifi cele ce }in de cinstirea lui Dumne-
zt'u. Iar cind ceilal^i impilau pe toata lumea cu cele mai grele dari, facin-
du-lt> viaj,a de nesuferit si mai cumplita decit moartea, numai Constanfiu
izbutea sa injghebe pentru supusi o domnie ferita de necazuri §i senina;
el singur arata fa{a de ei o grija parinteasca niciodata dezmin|;ita. 4. Nenu-
marato mai sint si celelalte trasaturi ale acestui barbat, pe care toata
lumea le lauda fara preget; eu insa voi aminti doar de doua ispravi, care
vor trebui sa marturiseasca si pentru cele pe care nevoit sint sa le tree
sub tacere ca sa pot ajunge la subiectul propus al scrierii mele, care
asteapta.

14.1. Raspindindu-se zvonul despre omenia si bunatatea acestui im-
parat si despre cit de placut ajunsese el sa fie lui Dumnezeu, precum si ca, de
atfta grya faj;a de supusi, nu ajungea sa agoniseasca bani in vistierie,
imparatul, care se afla atunci pe treapta cea mai inalta a puterii, a trimis la
el solie sa-1 certe pentru nepasarea aratata treburilor ob§te§ti §i sa-1
ocarasca pentru saracire, aducind dovada in sprijinul acestor spuse (toc-
mai) faptul ca nu se invrednicise sa stringa in vistieria lui nici un ban. 2.
Constan(,iu i-a poftit pe solii imparatului sa mai zaboveasca pujina vreme
acolo, dupa care a chemat la sine din toate finuturile stapinirii sale pe cei
mai avuji dintre bogatasi, carora le-a spus ca avea mare nevoie de bani §i
ca sosise vremea in care se cuvenea ca fiecare dintre ei sa-si dovedeasca
de buna voie devotamentul faf;a de imparatul sau. 3. La auzul acestor
cuvinte aceia s-au grabit cu zor mare sa-i umple vistieria cu aur, cu argint
$i cu alte scumpeturi, intrecindu-se in darnicie cu cautatura luminoasa §i
vesela - ca si cum de cine stie cita vreme nu-si dorisera altceva decit sa-si
poata dovedi bunul zel. 4. Apoi indata i-a poftit si Constanjiu pe solii
imparatului celui mare sa priveasca comorile cu ochii lor, dupa care le-a
poruncit sa duca marturia celor vazute de ei aceluia care il ocarise pentru
saracia lui, si sa adauge ca de mare nadejde este 2 sa te gospodare§ti alt-
minteri decit iscind in jurul tau suspine si decit agonisind averi pe cai
nedrepte, precum si ca toate cele ce le adunase el atunci se aflau acolo de
mult, la stapinii acestor avu^ii, ca tot atitea (comori) ale sale incredinf;ate
sprc paza unor strajuitori credinciosi. 5. Solii s-au minunat nespus de

V. 'I'i'Xl r<>Hl|>l (ll II )

VIA'I'A I.UI CON.STANT1N 1>X MAHK 71

asemenea intimplare; dar dupa plecarea lor, a chemat imparatul acesta
atit de iubitor al oamenilor din nou la sine pe stapinii avutiilor, zicindu-le

- dupa cite se pare - sa si le ia inapoi pe toate §i sa se duca la casele lor,
desigur fara a uita sa-i laude pentru ascultarea si zelul dovedit.

6. Aceasta intimplare marturise§te despre bunatatea sufleteasca a lui
Constantiu. Urmatoarea va aduce limpede marturie despre buna lui cin-
stire de Dumnezeu.

15. Din porunca stapinirii, in toate colturile pamintului mai-marii
a§ezati in fruntea popoarelor ii prigoneau pe credincio§ii lui Dumnezeu.
Or, iata ca tocmai de prin imparatestile loca§uri aveau sa iasa la lumina,
inaintea oricaror altora, mucenicii cei placuti lui Dumnezeu, purtind pina
la capat intreaga lupta pentru dreapta lor credin^a §i infruntind pentru ea
de bunavoie chiar focul, securea sau apa marii, precum si toate celelalte
chipuri ale mortii. Curind, in curtile imparatesti aflate pretutindeni a
inceput sa se faca simtita lipsa barbatilor credinciosi - lucru care pe cei
raspunzatori i-a lipsit mai abitir de ocrotirea lui Dumnezeu, de vreme ce
a-i prigoni pe credinciogi insemna totodata a inabu§i rugaciunile inal|;ate
de aceia in sprijinul lor.

16. 1. Numai Constantiu a dat ascultare unui gind infelept §i cuvios,
purcezind la un lucru de necrezut §i a carui infaptuire stirneste uimirea:
anume, el a poruncit tuturor oamenilor sai (incepind chiar cu cei aflati in
slujbele palatului §i pina la demnitarii in functie) sa se hotarasca - fie a
jertfi demonilor (in care caz puteau ramine mai departe in preajma sa,
pastrindu-§i rangul neatins), fie sa nu le aduca jertfa (in care caz portile
sale aveau sa le ramina inchise iar ei aveau sa fie izgoniti pina departe §i
lipsiti de ocrotirea sa). 2. Oamenii s-au impartit, trecind unii deoparte,
altii de cealalta parte, si dindu-§i fiecare in vileag felul alegerii. Atunci
le-a dezvaluit si omul acela minunat gindul ascuns de el in spatele siretli-
cului, unora punindu-le in lumina la§itatea §i egoismul, altora - in schimb

- aducindu-le foarte mare lauda pentru statornicia lor inaintea lui Dum-
nezeu; dupa care, pe cei dintii - de vreme ce fusesera in stare sa-§i tra-
deze Dumnezeul - nu i-a mai socotit vrednici sa dea ochii cu imparatul
lor (intr-adevar, cum §i-ar fi putut pazi credinj;a fa|a de imparat unii
carora le fusese data in vileag nerecunostintii fa$a de Cei de sus?). Ca
atare, el a decretat ca ace§tia vor trebui sa paraseasca curtea impara-
teasca §i sa piece cit mai departe; despre ceilalti, in schimb - pe care insugi
adevarul ii dovedise vrednici de (dragostea lui) Dumnezeu - a socotit Con-
stantiu ca tot astfel se vor purta ei si cu imparatul lor, si, drept urmare, i-a
rinduit in garda sa de corp §i le-a dat in grija pina si veghea imparatiei insa§i,
lasind sa se in^eleaga ca din astfel de oameni se cade sa ne facem noi prie-

72 KlIHEHIU I)B CEZAKKEA

tenii si oamenii de casa cei mai apropia|,i gi de nadejde, pre^ul lor intre-
clnd cu mult pe acela al unor camari pline de neasemuite comori.

17.1. Am aratat deci, pe scurt, amintirea lasata in urma sa de tatal lui
Constantin. De ce fel de sfirsit a avut el parte dupa ce s-a aratat astfel lui
Dumnezeu §i cita deosebire a vadit Dumnezeu, Cei cinstit de el, intre el si
ceilatyi partasi la imparajie, isi va putea da seama oricine va lua aminte la
natura acestor intimplari. 2. intr-adevar, dupa dovezile de pricepere in
acta de a cirmui, aduse de el de-a lungul multor ani, dupa ce recunoscuse
drcpt singur Dumnezeu pe Acela aflat deasupra tuturor, dupa ce-si ridi-
caso glasul impotriva puzderiei de zeitaji a celor fara Dumnezeu, si, prin
rugaciunile celor cucernici 3 , i§i incinsese intreaga casa (cu un zid prote-
guitor), Constanfiu a continuat sa viejuiasca in liniste, fara tulburare -
(partas facindu-se singurului) lucru socotit de unii ca insemnind fericirea,
anume faptul de a nu avea cugetul incarcat, precum si acela de a nu fi
fmpovarat constiin|;a altora. 3. Astfel a continuat el a cirmui tot timpul cat
a avut parte de domnie, in chip statornic si fara tulburare, daruindu-si
intreaga familie - copiii, sotia §i pe toti cei ai casei 4 - Dumnezeului Celui
unul, imparatul tuturor, si facind ca mul|;imea celor afla|i inlauntrul zidu-
rilor palatului sa nu poata fi socotita cu nimic mai prejos de o Biserica a
lui Dumnezeu - printre ei aflindu-se §i slujitori ai lui Dumnezeu care nu
conteneau sa inal^e rugaciuni 5 pentru imparat. Faptele acestea numai la
el, la Constanjiu, se petreceau - intr-o vreme cind, pe alte meleaguri,
poporului iubitor de Dumnezeu nu-i era ingaduita nici macar purtarea
numelui (de cre§tin)!

18. 1. Curind dupa aceea 1-a rasplatit Dumnezeu a§a incit sa aiba
parte chiar de cea mai inalta treapta a puterii imparate§ti. N-a§ putea
spune cum s-a intimplat; dar cei care in acea vreme dejineau rangul eel
dintii, au abdicat de la domnie; or, aceasta rasturnare de situate s-a
petrecut nu cu mult peste un an de la inceputul prigoanei Bisericilor. A§a
a fost aclamat Constanjiu singur drept Augustus §i «Cel Pios», §i asta
dupa ce mai inainte se invrednicise de purtarea cununei cezare §i i se
recunoscuse intiietatea in rindul celorlatyi. Cum spun: dupa intiia lui
calire in astfel de treburi, a dobindit Constanfiu si podoaba celei mai
inalte trepte a ierarhiei romane, numit fiind imparat cu precadere intre
cei patru care fusesera proclamafi apoi. 2. Pe linga aceasta el singur se
mai deosebea de to^i ceilatyi impara^i si prin mul^imea urmasilor, fiindca
a dat via^a unui mare numar de fii si fiice. Iar cind, in cele din urma, dind

— — — __-_~__ _____ _ y

3. Shu cregtinilor. (n. tr.)

4. Slujbu.'jii yi domnitarii de diverse ranguri de la curte.

5. Tcrmenul A.«x()i't«, prezent aid, se refera de fapt la practicarea unor slujbe reli-
KioiiHc. (n. It.)

V1ATA LU1 CONSTANTIN CBL MARK 73

soartei cuvenita plata, a ajuns la virsta implinirii batrinefilor si a fost sa se
savirseasca din via^a, atunci iarasi i s-a infifyisat Dumnezeu in chipul unui
faptas de lucruri minunate, rinduindu-1 pe Constantin sa fie - dintre to^i
copiii-intiiul la capatiiul celui ce tragea sa moara, spre a primi de la el
mostenirea domniei.

19. 1. Iata-1 deci pe Constantin ajuns pe aceea§i treapta cu ceilalji
partasi la cirma imparajiei si - cu o vorba a proorocului de altadata al lui
Dumnezeu - viejuind in mijlocul lor. De altfel, Constantin fusese socotit
de ei vrednic sa primeasca inalta cinste inca din anii cind abia pa§ise din
virsta copilariei in aceea a fecioriei: noi insine 1-ara putut vedea straba-
tind Jinutul 6 Palestinei in tovarasia celui mai virstnic dintre imparaji; ori-
cine poftea 1-a putut limpede vedea sezind de-a dreapta acestuia, dind
inca de pe atunci o pilda de cumpanire imparateasca. 2. Nimeni nu i-ar fi
putut sedea alaturi in ce priveste frumusejea si farmecul, precum si in ce
priveste inalfimea (si proporfiile) trupului 7 ; iar tinerii de virsta lui il stiau
de frica, atit de vinjos era, atita era de puternic. Numai ca zestrea lui
sufleteasca ii intrecea cu mult calitajile trupe§ti: inainte de orice, isi
invesmintase sufletul cu podoaba cumpatarii, careia mai apoi se price-
puse sa-i dea o neasemuita stralucire prin marea lui cultura, prin innas-

cuta lui putere de judecata si prin intelepciunea cu care il daruise Dum-
nezeu.

20. 1. Atit de mindru de toate aceste lucruri, atit de vinjos, atit dc
chipes 8 si plin de istejime cunoscindu-1 stapinitorii de atunci pe tinar,
fost-au cupringi de pizma si de teama, socotind ca apropierea lui ar putea
insemna pentru ei o ameninjare; incit intr-ascuns au si inceput sa unel-
teasca impotriva lui, ferindu-se, totusi, sa-1 sorteasca morj;ii fa|i§, anume
de frica tatalui. 2. Dindu-§i tinarul seama cum sedeau lucrurile (i];ele
uneltirilor ii aparusera in doua rinduri, prin voia lui Dumnezeu, ca la
lumina zilei), si-a aflat scaparea in fuga, facindu-se si intr-aceasta aseme-
nea marelui prooroc Moise. Dar in toate el il avea de partea sa pe Dum-
nezeu, iar Acesta ii purta de grija ca sa-i poata urma tatalui la impara|ie.

21. 1. Deci izbavindu-se in ultima clipa din mrejele uneltitorilor, a
ajuns Constantin la tatal sau intr-o goana,si a mai zabovit alaturi de el,
fiindca la aceeagi vreme zilele parintelui se apropiau de sfirsit. Vazindu-si
Constan^iu fiul aparut ca din senin, pe data §i-a parasit patul §i 1-a
cuprins in braf;e, adaugind ca intr-o clipa ca aceea - in care se pregatea
sa-si ia ramas bun de la via|;a - ii fusese dat sa-si descarce sufletul de sin-
gura povara care-1 mai tragea in jos (injelegind prin aceasta departarea la

6. Textual: poporul. (n. tr.)

7. Textual: [ityefio^ (n. tr.)

8. Textual: mare, bine facut (n. tr.)

74 EUSEBIU DE CEZAREEA

care pina atunci i se aflase copilul). Apoi a inaltat lui Dumnezeu o ruga-
ciune de mufyumire, zicind ca moartea li aparea acum de preferat unei
vieji fara sfirsjt; dupa care, gatindu-si ultimele pregatiri, 2. §i-a luat
ramas bun de la fii §i de la fiice.care facusera cere in jurul sau §i s-a sfirsrt
chiar acolo in imparatescul sau cort 9 si culcu§, dupa ce - dind ascultare
legilor firii - trecuse sorjii impara$iei in seama celui mai virstnic dintre fii.

22. 1. Deci n-a ramas statul fara imparat. §i s-a aratat Constantin
ie§ind de sub acoperi§ul parintelui sau impodobit cu mantia de purpura a
tatalui (a carui imparateasca demnitate le parea tuturor ca prinsese pe loc
viafa in faptura lui); apoi, inconjurat de prietenii aceluia, a trecut in frun-
tea alaiului si si-a petrecut parintele pe ultimul drum. O multime fara
numar de oameni (de tot felul) §i de osta§i apar^inind garzilor 1-a insojit
pe bine-placutul lui Dumnezeu, cu tot fastul, unii deschizindu-i drumul,
ceilalfi pa§ind in urraa lui; to|;i il inatyau in slavi pe de trei ori fericitul
raposat, preamarind totodata intr-un singur glas si cuget - in venirea la
domnie a fiului - intoarcerea la via|a a celui pierit. §i indata - de la cele
dintii urale - 1-au §i aclamat pe noul stapinitor cu titlul de imparat §i
(dintr-odata) de august §i pios, cu strigari de bucurie 2. care - de§i se
adresau fiului - ii sedeau bine si celui stins din via|;a, de vreme ce-1 feri-
ceau pe fiu pentru norocul de a fi urmat la domnie unui asemenea tata.
Iar toate provinciile 10 aflate sub stapinirea lui erau pline de bucurie §i de
o nespusa veselie pentru faptul ca nu fusesera vaduvite de buna orin-
duire a imparafiei nici macar pentru un timp cit de cit scurt.

In pilda lasata de imparatul Constantiu a aratat Dumnezeu seme-
nilor no§tri de ce fel de sfir§it au parte credincio§ii iubitori de Dumnezeu.

23. Eu n-am socotit ca ar mai fi cu cale sa istorisesc aid in scris de ce
cruda soarta au avut parte ceilalti imparafi (care au prigonit Bisericile lui
Dumnezeu ca §i cum ar fi vrut sa se razboiasca cu ele), dupa cum n-am
socotit cu cale sa pingaresc amintirea celor buni prin compararea lor cu
cei care le fusesera ca o pilda potrivnica 11 . De ajuns fie-le experienfa fap-
telor spre invajatura acelora care - ori cu ochii lor, ori din auzite - au
prins de stire pa^aniile intimplate fiecaruia dintre acegtia in parte.

24. A§a 1-a rinduit Dumnezeu, Rinduitorul intregii zidiri, pe Con-
stantin - odrasla unui tata atit de minunat - intii-statator §i cirmuitor al
intregii lumi, astfel ca nici un om sa nu se poata mindri ca lui i-ar datora el
dobindirea acestei intiieta|;i; lucru care-1 deosebe§te de (cazul) celorlalti
(impara|i), care n-au ajuns la o asemenea demnitate decit urmare unei
alegeri facute de aljii.

25. 1. Odata asezat pe scaunul imparafiei, a si inceput Constantin sa
sirguiasca la mostenirea primita de la parintele sau, veghind cu multa

9. Textual: palat. (n. tr.)

10. Textual: neamurile (n. tr.)

11. Text neclar. (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 75

omenie peste toate popoarele a caror soarta le adusese mai intii sub sta-
pinirea tatalui. Totodata, pe barbarii de prin pnuturile scaldate de apele
Rinului - precum §i pe aceia care sala§luiesc in apropierea oceanului de la
soare-apune, care cutezasera a se razvrati - pe top i-a supus, imblinzin-
du-le salbaticia; iar pe dp a vazut ca se impotriveau cu indaratnicie
injghebarii unei viep de buna rinduiala, i-a izgonit de pe meleagurile lor,
fugarindu-i ca pe ni§te fiare. 2. Ispravind de dus aceste lucruri la sfir§it
bun, §i-a purtat Constantin privirea §i peste celelalte pnuturi ale lumii,
avintindu-se peste neamurile britanilor - care sala§luiesc chiar in mijlo-
cul oceanului - pe care subjugindu-le a pornit sa cerceteze §i celelalte
provincii ale imparapei, spre a veni in sprijinul celor ce aveau nevoie de
ajutor 12 .

26. Mai apoi, cunosdnd el ca lumea intreaga ar putea fi asemuita
unui uria§ trup, §i vazind ca stapineasca cetate a statului roman, capul
acestui trup 13 , incapuse in puterea unui tiran, la inceput s-a gindit sa lase
ocrotirea ei in seama celor care stapineau peste celelalte intinderi (ale
imparapei), care §i erau mai inaintap in virsta dedt el. Dar negasindu-se
nimeni in stare sa duca asemenea lucru la bun sfirgit (dp indraznisera sa
incerce, o incheiasera rau), a grait Constantin zidnd ca via|;a nu merita sa
fie traita cita vreme era nevoit sa asiste neputincios la spectacolul cum-
plitelor suferin^e ale imparatestii cetati, si a inceput sa se pregateasca de
lupta spre nimicirea tiraniei.

27. l.Din cauza viclenelor §i vrajitore§tilor farmece pe care tiranul
nu inceta sa le urzeasca, Constantin in|;elesese ca avea nevoie de un aju-
tor mai puternic decit eel pe care i-1 putea aduce o oaste; ceea ce 1-a §i
facut sa-§i caute ajutorul la Dumnezeu, lasind abia in al doilea rind inte-
resul pentru inarmarea soldaplor si grija de a avea o oaste numeroasa;
fiindca - socotea el - fara sprijinul lui Dumnezeu nici acesta nu-i putea fi
de vreun ajutor, in timp ce - cum zicea Constantin - tot ce se face cu
impreuna-lucrarea lui Dumnezeu este de nestavilit §i cu neputin|a de
stricat. 2. De aceea a inceput sa cugete carui Dumnezeu se cuvenea sa i se
supuna el; §i in timp ce-§i punea asemenea intrebare, a mijit in el gindul
ca, daca aproape top cei ce ajunsesera mai inainte la drma statului i§i
incredin|;asera soarta mulpmii zeilor - carora le §i slujisera prin libapi,
jertfe §i ofrande 14 - totu§i, dupa ce mai intii fusesera amagip prin tot felul
de oracole §i de preziceri priitoare lor, top o sfir§isera rau, fara ca vreu-

12. Ideea inclusa in text pare a fi: spre a clarifica situajiile care necesitau interven^ia
sa (n. tr.)

13. Textual: capul intregului. (n. tr.)

14. Sau statui (votive), (n. tr.)

76 EUSEBIU DE CEZAREEA

nul dintre zei sa le vina in ajutor ca sa-i scape de cumplita soarta ce se
abatuse asupra lor de sus; apoi ca numai tatal sau, care alesese calea
opusa - lepadindu-se de ratacirile lor - §i care se inchinase de-a lungul
intregii sale vieji Dumnezeului Celui mai presus de toate, isi aflase in El
mintuirea si (adevarata) straja a scaunului sau de domnie, precum §i pe
orinduitorul a tot binele.

27. 3. A§a a judecat Constantin, deschizind calea unui gind binecu-
vintat: anume ca tofi cei ce-§i pusesera nadejdea in mul|imea zeilor pieri-
sera prada unor intorsaturi cumplite ale soartei, de nu mai ramasese
dupa ei nici urma de neam ori de vlastare, sau macar amintirea numelui
lor printre oameni, pe cind Dumnezeul parintelui sau ii daduse acestuia
dovezi vadite §i nenumarate ale puterii Sale. Pe urma §i-a mai dat el
seama ca toji cei ce pornisera pina atunci cu oaste spre a-1 dobori pe tiran
- si care se avintasera in batalie increzatori in muljimea zeilor lor - o sfir-
§isera cumplit: la incheierea luptei, unul din ei fusese nevoit sa dea ru§i-
nos bir cu fugifii, fara sa fi izbutit a face ceva, iar altul fusese doborit si
sfirtecat chiar in mijlocul propriei sale osti, adaugindu-se numarului
celor care §i-au gasit sfirsitul atunci. Deci, framintind el toate lucrurile
acestea in minte, a inj;eles ca a te supune smintelilor zeilor care nu exista
precum si a cadea in atit de ru§inoase rataciri este o adevarata nebunie;
fapt care 1-a si facut sa priceapa ca singurul Dumnezeu caruia se cuvenea
ca el sa I se inchine era doar Cei al parintelui sau.

28. 1. Catre Acesta, deci, si-a inaltat el glasul in rugaciune, rugindu-
se Lui si implorindu-L sa-i descopere cine este El §i sa-si lase 15 dreapta
Sa asupra telului care-i sedea inainte. Si cum §edea imparatul inal^ind
staruitoare rugaciune, i s-a aratat un semn cu totul fara seaman de la
Dumnezeu; carui semn - daca 1-am fi aflat din gura altcuiva - poate ca nu
ne-ar fi tocmai usor sa-i dam crezare; dar de vreme ce insugi imparatul,
purtatorul de biruin|a, ne-a destainuit aceste lucruri noua in§ine, celor ce
scriem aceasta carte, anume mult mai tirziu, cind am fost socotifi vrednici
de cunostinj^ si de prezenja sa 16 (iar el adaugase spre incredin|;area vor-
belor sale/puterea/juramintelor), cine - ma-ntreb - ar mai putea pune la
indoiala exactitatea istorisirii, mai ales ca, intre timp, viitorul avea sa
aduca el insusi marturie despre adevarul ei? 2. Deci cam pe la ceasurile
amiezii, cind ziua incepuse sa scada, zicea Constantin ca vazuse cu ochii
sai chiar pe cer, strajuind deasupra soarelui, semnul marturisitor de
biruinja al unei cruci intocmite din lumina si ca odata cu ea putuse deslu§i
un scris glasuind: «Sa biruie§ti intru aceasta!»-; dupa care, la vederea unei

15. Textual: sa-§i inatye (n. tr.)

16. ojiiAia se refera - a§a cum reztlltft din alte locuri - la existenja unui climat de
interes real si bunavoin|a in raporturile dintre Constantin si viitorul sau biograf. (n. tr.)

VIA'l'A I.U1 CONSTANTIN CM. MARK 77

asemenea priveli§ti, fusesera cuprin§i de uimire §i el §i intreaga oaste
(care, cum mar§aluia el pe drum, venea pe urmele sale, §i de aceea asis-
tase §i ea la minune).

29. Aceasta aratare povestea Constantin ca-1 descumpanise, nepu-
tindu-i el pricepe tilcul. Or, tot cugetind la ea, §i adincindu-se el in gin-
duri, iata ca s-a lasat noaptea fara sa prinda el de veste. Si, dormind el, i
s-a aratat Hristosul lui Dumnezeu cu semnul vazut mai inainte pe cer,
poruncindu-i sa inchipuie la rindul sau semnul ce i se aratase sus in cer,
spre a se pune sub ocrotirea lui in luptele pe care avea sa le poarte cu
du§manul.

30. In zori, trezindu-se, le imparta§ise §i prietenilor sai taina; dupa
care chemase la sine mesteri in prelucrarea aurului §i a nestematelor, se
a§ezase el insu§i in mijlocul lor §i le zugravise cam cum putea sa arate
acest semn, dindu-le porunca sa-1 intocmeasca §i ei la rindul lor asa, din
aur §i din pietre scumpe.

Odata, cind a binevoit Dumnezeu sa ne faca aceasta bucurie, ne-a
invrednicit imparatul insu§i sa privim chiar cu ochii no§tri insemnul.

31. 1. Acesta arata in felul urmator: de virful unei (cozi de) lance
inalte §i poleite cu aur era prinsa piezi§ o stinghie in forma semnului cru-
cii. Sus de tot, deasupra intregului insemn, era o cununa impletita din aur
§i batuta cu pietre nestemate, de care se afla prins simbolul numelui Min-
tuitorului; doua litere inchipuind - prin cele doua litere de la inceputul lui
- insu§i numele lui Hristos (P-ul fiind prins in mijlocul crucii X-ului), ini-
Jiale pe care imparatul s-a obi§nuit sa le poarte inscrise pe coif chiar §i
mai tirziu. 31.2. De bucata aceea trans versala de stinghie prinsa de lance
atirna o bucata de pinza foarte fina de culoare purpurie, intre|;esuta bogat
cu (fir de) aur §i acoperita cu nestemate de toate culorile, prinse des, care
in lumina zilei scinteiau - o lucratura de o frumuse|;e nespusa - 1-a privit.
Bucata aceea de pinza prinsa de stinghie avea lafimea egala cu lungimea
ei; iar partea intinsa a lancei - care era foarte inalta - 17 avea indata sub
biruitorul semn al crucii (chiar in susul fi§iei de pinza descrise de noi)
imaginea - inchipuita pina la piept, §i din aur - a de-Dumnezeu-iubitului
nostru imparat, precum §i pe aceea a fiilor sai.

31. 3. Ei bine, de acest insemn mintuitor s-a folosit imparatul necur-
mat in chip de semn ocrotitor impotriva a toata puterea potrivnica §i
vrajma§a. §i a trimis porunca tuturor unitajilor sale sa poarte in fruntea
lor cite un insemn alcatuit dupa modelul acela.

32. l.Dar despre asemenea lucruri vom mai vorbi noi pujin mai
tirziu.

17. «Care, de la capatul ei do jos, se inalfa mult in sus» (n. tr.)

78 KUHKIUll l)K CX/.AHICKA

Asadar - cam in aceeasi vreme - tulburat de viziunea avuta si nemai-
socotind cu cale sa se inchine altui Dumnezeu decit Celui ce i Se aratase, a
chemat Constantin la sine pe ini^ia^ii in invajaturile Lui, pe care i-a intre-
bat ce fel de Dumnezeu era acela si care ar putea fi tilcul aratarii semnului
vazut de el. 2. Ei i-au raspuns ca acela era (Insusi) Dumnezeu, Fiul Unul-
Nascut al singurului Dumnezeu, §i ca semnul era simbolul vazut al nemu-
ririi si insemnul triumfal al biruin|;ei pe care El o avusese asupra mor^i,
intr-o vreme cind salasluise in treacat pe pamint. Dupa aceea, 1-au mai
invafat ei aratindu-i care fusese pricina acestei veniri (pe pamint) si chi-
pul anume in care se petrecuse iconomia Lui faj;a de oameni.

3. Cam in acest fel a fost el invajat atunci. Pe de alta parte, dumne-
zeiasca aratare, pe care intr-un chip atit de neobisnuit o putuse el vedea
chiar cu ochii sai, il umplea de uimire. §i comparind el cereasca viziune
cu tilcuirea cuprinsa in invajatura lor, se intarea in gindurile lui, din ce in
ce mai incredin^at ca Insusi Dumnezeu il adusese la cunoasterea ei. Drept
aceea a si cerut Constantin sa cerceteze Sfintele Scripturi, iar dintre
preop!i lui Dumnezeu si-a facut sfetnici, adaugind ca Dumnezeul Cel
vazut de el se cerea slujit cu toata osirdia.

In fine, odata incins cu platosa acestor semne prevestitoare de bine,
a purees si el la lupta sa inabuse ameninj;area focului tiraniei.

33. 1. Omul care mai inainte vreme pusese stapinire pe imparatescul
orag (al Romei) dezlan^uise de mult asupra lui urgia necredintei si a fara-
delegii, indraznind fara sa pregete la toata fapta rea §i murdara: desfacea
legiuitele casatorii, (rapind) barba|;ilor femeile cu care se unisera ei prin
puterea legii, pe care femei le batjocorea ingrozitor, ca apoi sa le (lepede
9i sa le) trimita inapoi la barba^ii lor. §i nu se purta asa numai cu oamenii
de rind, lipsi^i de insemnatate, ci necinstea pina §i pe aceia care defineau
demnitaji inalte in senatul roman. Nenumarate erau femeile libere pe
care cumplit le pingarise acest om fara sa poata ajunge la sa|;iu in sufletul
sau furtunos §i nestapinit. 2. Doar in clipa cind s-a legat de femei crestine
n-a mai fost el in stare sa gaseasca un mijloc spre a-§i satisface pofta de
desfrtnare, fiindca acelea se aratau mult mai voitoare sa se sorteasca 18
mor^ii decit sa i se dea lui cu trupul, spre pierzanie.

34. Or, auzind femeia unuia dintre senatorii care indeplineau §i func-
tia de eparh - o crestina - ca in§ii care obi§nuiau sa-i slujeasca tiranului in
astfel de treburi se apropiau de casa ei, apoi dindu-§i seama ca - de frica -
barbatul ei le daduse acelora incuviin];area sa o ia, a cerut sa i se ingaduie
numai citeva clipe de zabava ca sa se poata gati cu obisnuitele-i podoabe;

18. Textual: «sa-§i ucida sufletul». (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 79

dupa care, ducindu-se de una singura in camara casei, si-a strapuns piep-
tul cu sabia.

Femeia a murit pe data, lasindu-le mijlocitorilor lesul ei; dar prin
fapta ei mai graitoare decit vorba, ea 19 a dovedit tuturor - si oamenilor
de atunci, si celor de mai tirziu - ca singura mult prejxiita curatie 20 a cres-
tinilor este de nebiruit, (ea singura) putind tine piept ispitei. lata dar ce
amintire a lasat in urma sa aceasta femeie.

35. 1. Toata lumea tremura de groaza celui care era in stare de fapte
atit de mirsave : oameni de rind sau demnitari, oameni cu vaza sau lume
marunta, pe toji ii vlaguise o asemenea cumplita tiranie. Dar, chiar daca
nu li se dadea nici o clipa de ragaz, ci isi indurau necurmat amarul impila-
rii, ,1a un moment dat a existat totusi o incercare de contenire a cruzimii
ucigase a tiranului 21 . Odata, in temeiul unui pretext neinsemnat, acesta
isi lasase poporul la cheremul garzilor setoase de singe: fiinte fara numar
si-au aflat atunci moartea in plin oras - cetaj;eni romani, cazuti nu sub
loviturile scitilor sau ale altor barbari, ci doboriti de lancile si de celelalte
arme ale celor de aceeasi vita cu ei.

35. 2. §i printre senatori au fost atifia ucisi (numai fiindca tiranul
rivnise la averea lor) ca nici nu li se mai stia numarul: oamenii cadeau in
ghearele mor|;ii cu miile, prada unor invinuiri nastrusnice si mereu altele.

36. 1. Cununa relelor fapte ale tiranului 1-a impins pina la vrajitorie.
Urmind uritele tipicuri ale magiei, el punea sa se spintece (pintecele)
femeilor ramase grele, apoi cerceta cu luare-aminte maruntaiele prunci-
lor abia nascufi, sau, iarasi, injunghia lei si recurgea la tot soiul de practici
cumplite, ca sa poata chema in ajutor duhurile rele spre indepartarea
razboiului care amenin|;a; prin astfel de mijloace tragea el nadejde sa
poata inclina cumpana biruintei de partea sa! 22

36. 2. Asa stapinea tiranul peste partile Romei. §i nu gasesc cuvinte
care sa poata arata prin ce soi de fapte isi ingenunchease el supusii;
supusi pe care, curind, el avea sa-i saraceasca de tot si sa-i aduca intr-o
asemenea stare de infometare incit aveau sa duca lipsa pina si a hranei
lor de toate zilele - cum nimeni, azi, nu-si aminteste sa se fi petrecut
vreodata la Roma!

37. 1. Toate acestea il indurerau pe Constantin, care, cuprins de mila,
isi instruia oastea cu osirdie, inarmind-o impotriva tiranului. La urma
(punindu-se sub ocrotirea Dumnezeului Celui prea inalt si chemindu-L
pe Hristos de partea sa ca sa-1 izbaveasca de primejdie si sa-1 ajute, apoi
asezind semnul de biruinja - insemnul acela mintuitor - in fata pedestri-

19. Textual: «a sadit in toti (convingerea)» (n. tr.)

20. Textual: «cumpatare» sau «infrinare».

21. Text obscur (n. tr.)

22. Textual: «sa puna stapinire pe biruin|;a» (n. tr.)

80 EUSEBIU DE CEZAREEA

mii §i a garzilor sale) a pornit cu intreaga-i oaste, incerdnd sa redobin-
deasca pentru poporul de la Roma acea stare de libertate la care el avea
dreptul din strabuni. 2. Dar intrucit Maxenjiu - care se incredea mai mult
in uneltirile lui vrajitoresti decit in dragostea 23 supusilor - nu indraznea
sa se arate nici macar atit cit sa apuce a iesi pe poarta cetajii, si fiindca -
de aceea - tot locul, toate Jinuturile si cetafile aflate sub inrobitoarea lui
stapinire, el le incinsese cu o mulfime fara numar de soldati si le in} esase
cu garnizoane, a fost nevoie ca imparatul, care nu se bizuia decit pe spriji-
nul lui Dumnezeu, sa atace mai intii prima, apoi cea de a doua si a treia
linie de bataie a tiranului; pe care, insa, le-a cucerit fara greutate, pe
toate, chiar de la eel dintii atac, punind stapinire poate ca pe cea mai mare
intindere a pamintului italic.

38.1. Astfel a ajuns el pina in imediata vecinatate a Romei. Dar Dum-
nezeu, ca sa nu-1 stie pe Constantin nevoit sa se incinga la lupta cu popo-
rul din Roma, 1-a tras El insu§i pe tiran, prins parca, in nevazute lan-
|uri, pina departe in afara potior ora§ului, adeverind facerile Sale din
vechime impotriva necredinciosilor (carora cei mai mulfi nici nu le dau
crezare, socotindu-le a fi doar poveste - chiar daca, dimpotriva, credin-
ciosii le $in a fi de crezare, de vreme ce ele se afla trecute in Scripturile
Sfinte); iar acestora - [de fapt] , a§ putea spune: tuturor, adica atit credin-
ciosilor cit §i necredincio§ilor - le-a adus sub priviri, in toata puterea lor,
minunile (Sale). 2. Fiindca, intr-adevar, asa dupa cum pe timpul lui Moise
si al iubitorului de Dumnezeu popor al evreilor «a zvirlit El carele farao-
nului si oastea lui in mare, inecind pe alesii si puternicii lui calare];i in
apele Marii Rosii», tot asa si Maxen|;iu cu ostasii si cu garzile lui «s-au ine-
cat, pravalindu-se in adincuri ca un bolovan» cind, puterii de la Dumne-
zeu venite sa lupte de partea lui Constantin intorcindu-i aceia spatele, au
rupt-o la fuga, incercind sa treaca de cealalta parte a riului ce le taia calea.
Malurile apei fusesera unite chiar (din porunca lui) Maxenfiu cu un pod
de vase bine intocmit, care insa - in ciuda speran|;elor lui de a-1 putea
nimici acolo pe (imparatul eel) plaeut lui Dumnezeu - avea sa se prefaca
in unealta a propriei sale pierzari. 3. Caci Dumnezeul lui Constantin avea
sa-i fie acestuia necurmat intr-ajutor 24 , pe cind tainuitele puneri la cale
ale celuilalt aveau sa se intoarca necru|ator asupra uneltitorului insusi.
Am putea §i noi, de aceea, sa spunem: «Cascat-a sub el adinc §i 1-a inghi-
|it; cadea-va in groapa pe care a sapat-o. Intoarce-se-va stradania sa
asupra capului sau, iar nedreptatea de el savir§ita pogori-se-va asupra
crestetului sau»... 4. Fapt este ca din incuviin|area lui Dumnezeu, masi-
nariile podului - si in acela§i timp viclesugul 25 tainuit in ele - nu s-au pus

23. Sau: «sprijinul>-> (n. tr.)

24. Textual: «avea sa-i fie prezent si favorabil» (n. tr.)

25. Aici cu in^elesul de «amenin^are napraznica» (n. tr.)

VIATA LU1 CONSTANTIN CEL MARE 81

in miscare in clipa dorita (ci mai curind); puntea a inceput sa ia apa; apoi,
brusc, vasele au inceput sa se scufunde asa cum erau ele incarcate cu
oameni - in primul rind cu nef ericitul Maxenjiu impreuna cu corpul lui de
garda insotit de restul lancierilor - dupa cum cu mult inainte graise
Scriptura: «Scufundatu-s-au ca plumbul in viltoarea apei». 5. De aceea,
potrivit imi pare mie ca aceia carora le-a adus Dumnezeu in dar aceasta
biruinta sa-si inalte in felul lor glasul - chiar daca nu cu insesi cuvintele,
dar in tot cazul cu fapta lor - si, pomenire facind aceluiasi fel de biruinta
avuta impotriva tiranului de odinioara, sa zica - aidoma celor din
preajma marelui slujitor Moise: «Cinta-vom Domnului, Care slavitu-S-a
intru slava multa. Cal si calaret a zvirlit El in apa marii; ajutor si scapare
S-a facut El mie spre mintuire», si «Cine intre dumnezei e asemenea Tie,
Doamne? Cine, asemenea Tie, slavit e in sfinti, minunat e in slava, facind
lucruri infricosatoare?»

39. 1. Dupa ce, dar, a inaltat el - prin insesi faptele sale A-toate-Sta-
pinitorului (Dumnezeu), adevarata cauza a biruintei sale, aceste cintari
(precum si altele intru totul asemanatoare, asa cum se si cuvenea unui
mare slujitor al Lui), si-a facut Constantin intrarea in imparateasca cetate
in glasul cintecelor de biruinta. 39.2. Toata lumea - senatori, nobili §i
oameni cu vaza de acolo, laolalta cu toata omenirea din Roma - i-au iesit
in intimpinare din toata inima, puhoi, cu ochii veseli, primindu-1 cu urari
de fericire si cu o nesfir§ita bucurie, ca niste scapa|;i din inchisoare. Bar-
bati, femei si copii se inghesuiau laolalta cu nenumarate cete de slujitori si
nu mai conteneau a striga, numindu-1 cind salvatorul, cind dezrobitorul
si cind binefacatorul lor.

39. 3. El insa - patruns cum era prin insa§i firea lui, de credinta in
Dumnezeu - la auzul strigatelor lor nu s-a lasat furat de ingimfare, la
lauda lor n-a lasat sa creasca in el trufia, ci, stiind bine cit ajutor Ii datora
lui Dumnezeu, s-a grabit sa intoarca (adevaratului) prilejuitor al biruintei
sale o rugaciune de multumire.

40. 1. Apoi a descoperit Constantin tuturor semnul eel mintuitor -
atit prin viu grai cit si prin inscriptii pe piatra - si a inaltat chiar in inima
orasjului imparatesc un monument triumfal in amintirea biruintei avute
asupra dusmanului, monument in care a pus sa se scrie lamurit, cu litere
sapate, de nesters, ca acesta se dovedise sa fie semnul izbavitor al statu-
lui roman si ocrotitorul impara|;iei intregi. 2. §i a mai pus sa se aseze
neintirziat in mina propriei sale statui, inaltata intr-unul din locurile cele
mai umblate ale Romei, o lance lunga in chipul crucii, poruncind sa se
sape dedesubt, cu slove latinesti, cuvint cu cuvint urmatoarea inscriptie:
«Prin acest semn mintuitor - adevarata dovada a barbatiei - am izbavit
eu orasul vostru de sub jugul tiranului, redindu-va libertatea; si, izbavin-

6 - Eusebiu de Cezareea

82 EUSEBIU DE CE2AREEA

du-va, am redat atit senatului eft §i poporului roman insemnatatea §i
stralucirea lor de odinioara».

41. 1. Dar impodobindu-se 28 imparatul eel iubit de Dumnezeu cu
marturisirea aducatoarei de biruinj;a cruci, cunoscut le-a facut el fajis
pina §i romanilor pe Fiul lui Dumnezeu. 2. Dupa amarnicul jug patimit de
ei de pe urma tiranului, toti locuitorii orasului - senatul deopotriva §i lao-
lalta cu mul|;imea nenumarata a poporului de rind - pareau ca incep sa-§i
recapete suflarea, ca la atingerea razelor unui soare ie§it din neguri 27 ,
trezindu-se intinerfyi la o viaja noua. Iar popoarele toate cite viejuiau
pina spre ^armurile oceanului de la Apus - si ele scapate de necazuri, pe
care mai inainte le indurasera la nesfirsit - nu se mai saturau sa-1 prosla-
veasca pe bunul lor purtator de biruinj&, pe cucernicul, pe binefacatorul
tuturor, in serbari pline de stralucire §i de veselie. Lumea toata recunos-
tea cu un singur glas ca, prin harul lui Dumnezeu, Constantin era omul
menit sa reverse lumina binelui asupra tuturor. 3. De asemenea pretu-
tindeni a fost publicat un rescript imperial care reda celor ce fusesera
lipsiji 28 de aceasta, dreptul de a se bucura de bunurile lor, iar pe cei sur-
ghiuni];i in chip samavolnic ii rechema la vetrele lor; facind sa cada lan|u-
rile §i scapind de primejdie §i de spaima pe tot omul care avusese astfel
de suferit de pe urma cruzimii tiranului.

42. 1. Chemind imparatul insu§i la sine pe slujitorii lui Dumnezeu,
vrednici i-a socotit de cea mai inalta cinstire, arattndu-le prietenia §i prin
fapta si prin vorba, ca unor oameni consacraji aceluiasi Dumnezeu ca si
al sau. Astfel, printre comesenii sai se intimplau uneori oameni foarte de
rind - judecindu-i dupa infa^isare si port; totu§i, Constantin nu-i pre^uia
asa; ceea ce parea el sa intrevada in ei nu era omul, care putea fi vazut de
toata lumea, ci Dumnezeul Cel proslavit de fiecare din ei. De asta ii §i
lua cu sine pretutindeni pe unde calatorea, incredinjat ca §i prin acest
fapt va putea atrage de partea sa bunavoirea Dumnezeului slujit de ei. 2.
Da, si bisericile lui Dumnezeu le-a inzestrat el imbelsugat prin propriile
sale mijloace, marind casele de rugaciune, facindu-le sa arate mai
semeje, si a impodobit sanctuarele cele mai de seama ale bisericii cu
nenumarate daruri votive.

43. 1. Nevoiasilor, Constantin le-a imparjit felurite ajutoare in bani,
aratindu-se omenos si marinimos chiar §i faf a de oamenii din afara care
veneau la el. De amarftju uita|;i de lume care cer§eau prin piej;e nu s-a
mgrijit numai in asa fel incit ei sa nu duca lipsa de bani si de mincare, ci si
ca sa aiba straie ca lumea cu care sa se poata imbraca. Insa pe aceia care
cindva o dusesera bine, dar pe care intorsaturile vie^ii ii ruinasera, i-a

26. Ideea in original include sensul de stralucire, marejie. (n. tr.)

27. Textual: «ca la atingerea razelor unei lumini mai curate». (n. tr.)

28. Textual: «jefuiti de ele» (n. tr.)

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE 83

sprijinit cu sporita marinimie, imparfindu-le cu imparateasca chibzuinja
binefaceri intr-adevar minunate, pe unii inzestrindu-i cu rnogii, pe aljii
invrednicindu-i de felurite onoruri. 2. Si faja de bie£ii orfani s-a purtat ca
un parinte; de vaduvele lipsite de aparare se ingrijea indeaproape, refa-
dndu-le viafa 29 ; ba de fetele ramase fara sprijin parintesc s-a ingrijit intr-
atita incit le casatorea cu barbaji avuji pe care-i cunostea, inzestrind
miresele din vreme cu ce se cuvenea sa aduca ele mirilor in casnicie. 3.
Fiindca a§a cum, inaljindu-se deasupra pamintului, revarsa soarele
asupra tuturor imbelsugatul tremur al luminii, tot astfel lumina §i Con-
stantin, cu razele omeniei lui, pe to^i cei ce se infafisau inaintea lui, cind,
la ceasul rasaritului de soare, se arata in afara palatului - parca inaltih-
du-se §i el in vazduh odata cu cerescul luminator! Caci nici nu era cu
putinta sa te afli aproape de el, fara ca pina la urma sa te bucuri §i tu de
impartagirea vreunui dar 30 , la fel cum nu i s-a intimplat cuiva sa se
a§tepte la ajutorul lui §i sa ramina pina in cele din urma dezamagit!

44. 1. lata dar cit de apropiat se purta el cu toata lumea. Totu§i, Bise-
ricii lui Dumnezeu ii inchina el cu osebire rivna sa; §i intrucit in unele
^inuturi existau oameni care nu se injelegeau intre ei (in credin|;a), Con-
stantin a organizat sinoade ale slujitorilor lui Dumnezeu, a§a, ca §i cum ar
fi fost el insu§i un episcop al tuturor, inscaunat de Insu§i Dumnezeu. 2.
De aceea nici nu se dadea in laturi sa vina insu§i el la adunarile lor §i sa
§ada laolalta cu ei, luind parte la dezbateri - (osirdnic cum se dovedea) sa
puna tuturor toate sub dumnezeiescul semn al pacii. Se ageza undeva in
mijlocul lor, ca §i cum ar fi fost doar unul (oarecare) din mutyimea celor de
faja, parasindu-§i afara 31 si lancierii §i strajile dimpreuna cu intregul corp
de garda, lasindu-se in seama fricii de Dumnezeu §i neprimind sa fie
inconjurat decit de prietenii sai devotaj;i, care se bucurau de cea mai mare
incredere. 3. In cele din urma, pe ci|i ii vedea dispu§i sa primeasca cu
astimpar §i din tot sufletul hotarirea 32 care se impunea, pe ace§tia pe toti
ii graia de bine, aratind ca se bucura cind ii este dat sa vada ca toata lumea
e la un gind; dar dinspre cei nesupu§i se intorcea cu sila.

45. 1. Rna §i fa]a de oamenii care nu-1 aveau la inima se purta tot
rabdator, indemnindu-i §i pe ei cu glas stapinit §i cu blinde|;e sa mai
cugete §i sa nu se invrajbeasca. Ru§inat;i la auzul cuvintelor lui de

29. Sau: «facindu-li-se sprijin in via}a» (n. tr.)

30. Sau: «favoare». (n. tr.)

31. cmoTeia&nevcK; («dupa ce se scuturase de»...) aduce aici o nuan$a graitoare, foarte
veridica, in masura sa ne semnifice interesul real aratat de imparat faja de dezbaterile teo-
logice. (n. tr.)

32. yv6|j,t|, «punctul de vedere» (n. tr.)

84 EUSEBIU DE CEZAREEA

indemn, se intimpla ca unii din ei sa se schimbe la cuget; pe ceilalti, pe
care infeleapta-i cumpanire nu izbutea sa-i induplece, ii incredin|;a lui
Dumnezeu §i ii lasa sa piece, fara a pastra faj;a de vreunul nici cea mai
slaba Jinere de rau. 2. Asa, e de inj;eles de ce s-au putut intarita roco§anii
cei din tinuturile Africii pina Tntr-atita, incit sa ajunga chiar la fapte de
indrazneala; se vede treaba ca din pizma fata de belsugul de bine al aces-
tor zile, rautatea cine stie carui diavol izbutise sa asmuta oamenii la fapte
necugetate, in nadejdea de a stirni pina la urma minia imparatului impo-
triva lor. 3. Dar pizma nu i-a slujit aceluia 33 la nimic; celor petrecute,
imparatul le-a raspuns cu un hohot de ris, adaugind ca indemnul la ele
era vadit ca i se datora celui rau: asemenea indrazneli nu puteau fi in nici
un caz puse in seama unor insi cu scaun la cap, ci fie intr-a unora smintiji,
fie intr-a unora stirniji de rautatea diavolului (in care cazuri ei se dove-
deau mai vrednici de mila decit de pedeapsa); asa ca, in ceea ce-1 privea,
el n-avea sa se expuna nicidecum nebuniei unor zanateci, decit eel mult
atita cit - din prea marea lui iubire de oameni - avea sa-i ingaduie lui sim-
$amintul compatimirii.

46. A§a isi vadea imparatul grija 34 fata de bisericile lui Dumnezeu,
ocirmuitorul tuturor, Caruia prin intreaga sa lucrare el ii slujea neobosit.
Drept raspuns, Dumnezeu i-a pus sub picioare toate neamurile barbare,
asa incit Constantin sa poata inalta pretutindeni monumente de biruinf a
impotriva du§manilor; §i a facut ca pretutindeni sa i se duca vestea de
invingator §i ca vrajma§ii §i potrivnicii lui sa-i §tie de frica - chiar daca din
nascare Constantin nu era asa, ci dimpotriva, cit se poate de blind, de
binevoitor §i de omenos, cum nu stiu daca va mai fi fost vreunul.

47. 1. In acest rastimp a fost prins si eel de al doilea (imparat) care
lepadase puterea (§i care |;esea intr-ascuns firele unei uneltiri impotriva
vietii lui Constantin), ispa§indu-si fapta printr-o moarte ingrozitoare. §i
numaidedt - §i pretutindeni - i-au fost acestuia nimicite (ca unui spurcat
§i nemernic ce se dovedise) inscripfiile de lauda, statuile §i celelalte
lucruri de acest fel care-i fusesera dedicate spre cinstire.

47. 2. Au mai fost dupa el §i al|ii care, straini de el, au uneltit in taina
impotriva imparatului si au fost pringi: fiindca, prin mijlocirea unor
semne 35 tainice, Dumnezeu ii destainuia intotdeauna slujitorului Sau, in
chip minunat, intentiile tuturor celor de acest soi. 3. Trebuie spus ca
Dumnezeu 1-a invrednicit in numeroase rinduri de imparta§irea unei
teofanii in care El i se infatisa pe nea§teptate, in chip minunat, dindu-i de

33. Adica diavolului. (n. tr.)

34. Textual: «pronia». (n. tr.)

35. Sau: «aratari- - (pcto^axa (n. tr.)

- Textual: «spre preferintele lor». (n. tr.)

VIA^A LUI CONSTANTIN CEL MARE 85

§tire - cind intr-un fel, cind in altul si din timp despre feluritele fapte ce
aveau sa se intimple. De necuprins in cuvinte sint negraitele si minuna-
tele lucrari ale harului dumnezeiesc de a caror impartasire Dumnezeu-
Insusi a socotit cu cale sa-§i invredniceasca slujitorul. 4. Aflata la adapos-
tul lor, viap. lui Constantin s-a putut depana intr-o lini§te netulburata si
in bucuria ce i-o prilejuia ascultarea supusilor, precum si in bucuria de a-i
vedea pe toji acestia traind in buna invoire; dar mai presus de toate il
bucura lumina raspindita de bisericile lui Dumnezeu!

48. A§a s-au depanat cei dintii zece ani ai domniei lui Constantin.
Prilej pentru el de a rindui serbari populare si de a inalta lui Dumnezeu,
Imparatului a toate, ca o jertfa fara foe §i fara fum, rugaciuni de multu-
mire. Prilej pentru el si de mare bucurie - daca nu luam aminte cite ii
ajungeau la ureche despre impilarea careia ii erau supuse popoarele de la
rasarit.

49. 1. Caci intr-o vreme i s-au dat de stire ca si prin parjile acelea s-ar
afla o fiara pindind cu ginduri rele atit Biserica lui Dumnezeu cit si pe cei-
lafyi locuitori din provincii. Era ca si cum rautatea diavolului s-ar fi silit sa
lucreze tocmai contrariul fapturilor de-Dumnezeu-iubitului; in felul
acesta, intreg statul romanilor arata ca §i cum s-ar fi imparjit in doua,
aidoma imparjirii in noapte §i zi - bezna revarsindu-se peste fapturile
de la rasarit, pe cind de cealalta parte oamenii se puteau impartasi din
stralucirea luminii. 49.2. Or, daca ne gindim cit de imbelsugat fusesera
acestia din urma darui|;i de Dumnezeu, vom in|;elege ca priveli§tea unei
asemenea lucrari era de nesuferit pizmuitorului §i uritorului binelui, la
fel cum ii era si tiranului care impila cealalta jumatate a lumii, si care, in
ciuda unei domnii fericite si a faptului de a fi fost vrednicit de cimotie 36 de
un imparat atit de mare cum era Constantin, s-a lepadat pina la urma de
asemuirea cu de-Dumnezeu-iubitul, ostenindu-se sa-si impinga rautatea
pe calea necredinciosUor pina acolo incit - chiar atunci cind ii era dat sa
vada cu insisi ochii sai nefericitul sfirsit al acestora - mai mult se simjea
atras spre partea lor decit de sprijinul prietenesc al celui care era mai bun
(decit el).

50. 1. Asa a stirnit acela razboi necrujator impotriva binefacatorului
sau, fara a mai tine seama de legile prieteniei, uitindu-si de juraminte, de
inrudire §i de in|;elegeri 37 . Fiindca in ne|;armuita lui iubire de oameni,
Constantin ii daruise lui Liciniu zalogul gindurilor sale curate, incuviin-
|;indu-i 38 casatoria cu propria sa sora, primindu-1 astfel in sinul unei fami-

36. Sau «cumnajie» (n. tr.)

37. Injelegeri scrise, sau tratate. (n. tr.)

38. Textual: «invrednicindu-l de casatoria^ (n. tr.)

86 EUSEBIU DE CEZAREEA

lii de imparat din tata in fiu si incredin|;indu-i deplina stapinire peste
popoarele de la rasaritul impara|iei. Acela insa s-a purtat tocmai pe dos,
punind la cale, impotriva prea-bunului, fel de fel de intrigi, si nascocind
cele mai nea§teptate uneltiri prin care i-ar fi putut raspunde binefacato-
rului sau cu raul. 2. Licinius a inceput prin a se preface, dindu-i-se prie-
ten; insa toata lucrarea lui nu era decit un viclesug §i o fafarnicie, prin
mijlocirea carora el indraznea sa traga nadejde ca va ramine nedescope-
rit; dar Dumnezeu i-a dat in vileag lui Constantin uneltirile ce i se puneau
la cale in intuneric. Dovedit inca de la intiile lui inselaciuni, Licinius a
trecut la altele: odata intindea mina ca prieten, altadata cauta sa-§i dove-
deasca bunul gind incheind inj;elegeri si juruindu-se, pentru ca pe negin-
dite sa se lepede de invoieli, iar mai apoi sa trimita din nou solie la Con-
stantin, sa se roage de el §i sa se prefaca prin tot felul de fajarii. La urma,
insa, tot i-a declarat fa}is razboiul, in sminteala ratacirii sale stirnind
impotriva sa la lupta pe Dumnezeul despre Care, altminteri, stia ca era
slavit de imparat.

51.1. Licinius a inceput prin a harixii din umbra pe slujitorii lui Dum-
nezeu aflati in puterea sa - cu toate ca aceia nu urzisera niciodata nimic
impotriva stapinirii -, legindu-se de cele mai rau-intentionate pretexte.
Negasindu-le, totusi, nici o pricina §i neavind cum sa le faca raul, Licinius
a scos o lege prin care episcopilor le era cu desavirsire oprita orice fel de
intrunire; de asemenea nici unuia nu-i mai era ingaduit sa se infa|;iseze in
chip de oaspete la episcopul Bisericii vecine cu a sa, nici sa intruneasca
sinoade, nici sa |;ina adunare sau sfat 39 pentru luarea hotaririlor celor
mai bune. 51.2. De fapt, nu era decit o fafarnicie menita sa loveasca in
noi: fiindca sau aveam sa calcam legea, primindu-ne pentru aceasta
pedeapsa, sau aveam sa dam ascultare poruncii, ceea ce ar fi insemnat
incalcarea bisericestilor pravile. Doar se stie ca nu este chip sa afli lamu-
rire in pricini mari decit printr-o indreptare 40 sinodala; dupa cum dum-
nezeiestile pravile au mai statornicit si ca hirotonirea episcopilor sa nu se
faca decit numai in felul acesta.

lata deci cum - hotarit sa nu savirseasca decit tot ce putea fi mai
potrivnic faptelor imparatului iubit de Dumnezeu - lua hulitorul tot felul
de hotariri de acest soi; §i in vreme ce celalalt imparat, dind cinstire sfin-
tei legi, chema pe preojii lui Dumnezeu la adunare, domnind mai departe
cu pace si cu buna inf elegere, acesta naruia armonia cea intr-un glas grai-
toare (a supu§ilor), straduindu-se sa surpe tot binele.

52. §i in timp ce de-Dumnezeu-iubitul Constantin ii socotea pe sluji-
torii lui Dumnezeu vrednici sa paseasca in launtrul imparatestilor ziduri,

39. Textual: «cercetari» (n. tr.)

40. Sau «hotarire» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 87

(Licinius), de-Dumnezeu-uritul, minat de simjaminte potrivnice, izgonea
pe toji supu§ii sai credinciosi lui Dumnezeu de la palat, trimitind in sur-
ghiun pe cei mai credinciosi §i mai devotaji barbaji din preajma sa si
poruncind ca aceia care, in temeiul unor vechi merite, fusesera daruiji
de el cu cinstire §i cu onoruri, sa slujeasca pe viitor altora, ostenind la
feluritele trude ale sclavilor. Pe averile lor s-a facut stapin pe de-a-ntre-
gul, ca pe cine stie ce chilipir; ba pe cite unii care marturiseau numele
Mintuitorului i-a dat si morjii. Fiindca in ceea ce-1 priveste, (Licinius) era
un patima§ care se naravise de tot la suflet, dedindu-se la tot soiul de des-
trabalari si la alte ingrozitoare fapte de rusine, si lepadindu-se de ome-
neasca podoaba a cumpatarii; prin care purtare el se pusese singur sub
semnul necrufator al oprobriului.

53. 1 . lata de ce a si dat o noua lege, prin care le interzicea femeilor sa
se adune laolalta cu barbajii la sfintele slujbe 41 , ba nici macar nu le mai
ingaduia sa se infajiseze la atit de prejuitele vetre de deprindere a virtu-
pi. De asemenea, nici episcopilor nu le mai era ingaduit sa le imparta-
seasca femeilor invajaturile dumnezeiestii credinje - dupa cum nici
femeilor nu le era ingaduita incredin'jarea - spre educare - a altor femei.

53. 2. Masura a avut insa pretutindeni parte numai de zeflemele.
Drept urmare, Licinius s-a gindit la un alt mijloc de naruire a Bisericilor,
poruncind ca pe viitor obisnuitele adunari ale credincio§ilor sa aiba loc in
afara por];ilor, in cimp deschis, unde aerul se dovedea mult mai bun la tot
omul decit eel al caselor de rugaciune de prin ora§e.

54. 1. Negasind, insa, cine sa-i dea ascultare nici la cele de mai sus, a
dat porunca fajisa ca - in cazul cind ei s-ar fi impotrivit aducerii de jertfe
zeilor 42 , - militarii de prin toate orasele sa fie destitui|;i din funcfiile lor de
raspundere. A§a s-au pomenit a§ezarile de pe tot cuprinsul provinciilor
(sale) vaduvite de oamenii cu frica lui Dumnezeu investiji acolo cu funcjii
inalte; dar trebuie spus ca, atunci cind i-a lepadat de la sine, §i datatorul-
de-legi s-a vaduvit singur de rugaciunile acestor barbaji sfin^i.

54. 2. Se mai cade, oare, sa amintesc aici faptele straine (de Biserica)
savir§ite de un om ca el, care a fost in stare sa taie neferici^ilor zvirli];i in
temni|;e pina §i acea cu totul neinsemnata marturie de milostenie care
lua infajisarea bucatelor? De un om care nu ingaduia nici o mila faja de
fiin|;ele aflate in lanjuri, muritoare de foame? Asa, nimeni nu mai putea fi
bun la suflet; nimeni nu mai putea savirsi vreo fapta buna, chiar daca se
sim|;ea atras sa sufere alaturi de aproapele sau... Dar dintre toate legile,
cea mai aspra, cea mai neruginata, cea mai absurda, cea mai ingrozitoare
a fost cea care supunea pe oamenii ce se lasau cuprin§i de mila, ace-

41. Textual: «spre a inatya rugaciuni lui Dumnezeu». (n. tr.)

42. toT<; 8ainooi, «demonilor», duhurilor rele. (n. tr.)

EUSEBIU DE CEZAREEA

leiasi pedepse ca a celora care le stirnisera mila; incit fiintele care-§i
inchinau viata 43 ajutorarii celorlate fapturi omenesti urmau §i ele sa fie
puse in lanturi §i zvirlite in inchisori, patimind la rindu-le aceeasi soarta
cu cei mai inainte supusi caznelor.

55. 1. Cam asa aratau hotaririle 44 lui Licinius. Se cade oare sa mai
insir aici schimbarile facute de el rinduielilor privitoare la casatorie, sau
innoirile 45 impuse de el soartei celor aflafi pe patul de moarte - prin care
el indraznea sa puna capat puterii unor legiuiri romane stravechi, bune §i
intelepte, ca sa le inlocuiasca cu altele, barbare si crude, sub tot soiul de
pretexte prin care, de fapt, nu urmarea decit sa-si impileze supusii?

Hulpav cum era de cit mai multe dari, Licinius a mai pus la cale si o
noua masurare a paminturilor - ca si cum, in temeiul remasurarii, peticul
de tarina ar fi putut cumva sa se mareasca! 55.2. Insi care nu mai mun-
ceau pe ogoare, ci care de mult isi dormeau somnul de veci, erau totusi
trecufi in registre, prilejuindu-i un mijloc de ci§tig scandalos. Era de o
zgircenie fara limita si de o lacomie fara satiu; trasaturi care-1 faceau ca -
in ciuda faptului ca toate camarile vistieriei lui gemeau de multimea auru-
lui, a argintului si a maldarelor de bani - sa se tinguiasca si sa se vaite de
saracie, ca unul care a cazut prada chinurilor lui Tantal! In fine, nu gasesc
ca e cazul sa mai zabovesc aici asupra purtarii lui fata de unii oameni care
nu-i pricinuisera nici un rau, dar pe care i-a osindit la surghiun §i carora
le-a insfacat averile - ori sa insir pe ci|;i insi de vi|;a aleasa §i cu vaza i-a
intemnijat, lasindu-le pe soatele lor cele dupa lege la cheremul sclavilor
scirbo§i, prada celei mai cumplite batjocuri; ori faptul ca - chiar daca, de
batrinete, se subrezise de tot - el nu pregeta sa se lege de femei maritate
sau de fecioare; (ajunge numai sa adaug ca) in comparatie cu excesele lui
de la sfirsit, faptele lui de la inceput ajungeau sa para neinsemnate,
aproape ca lipsite de orice semnificatie 46 .

56. 1. In ultimul act al acestui delir, Licinius si-a indreptat 47 toate
armele impotriva Bisericilor, prinzindu-se in lupta cu episcopii, pe care -
luind seama la prietenia de care se bucurau ei din partea marelui si
de-Dumnezeu-iubitului imparat - ii tinea drept cei mai de seama potriv-
nici (§i chiar du§mani) ai sai. 56.2. Lucrul acesta ii stirnise cu osebire
minia impotriva noastra, facindu-1 sa uite de dreapta-judecata a mintii,
smintindu-1 de-a binelea §i facindu-1 sa-i piara din amintire soarta cite
unora care ii mai prigonisera pe cre§tini si inainte de el; dupa cum il facea

43. Textual: «care se indeletniceau cu» (n. tr.)

44. Decretele (n. tr.)

45. vecj-repiafioi: schimbarile forjate (n. tr.)

46. Sau «ca §i cum nici n-ar fi fost savir§ite». (n. tr.)

47. Textual: «s-a inarmat». (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 89

sa nu-si mai poata aminti cum se ridicase cindva el insusi, crud si neindu-
plecat, impotriva cite unora, spre a le pedepsi impietatea; sau a§a cum il
facea sa uite cele vazute cu ochii lui, atunci cind fusese martorul felului
cum insu§i frunta§ul facatorilor de rele, al carui nume nu-1 voi rosti 48 ,
pierea lovit de biciul lui Dumnezeu.

57. 1. Pe acesta, de cum a prins sa loveasca in Biserici, minjindu-si el
eel dintii sufletul cu singele dreptilor iubitori de Dumnezeu, 1-a §i ajuns
pedeapsa de la Dumnezeu; (pedeapsa) care si-a inceput lucrarea in car-
nea propriului trup, inaintind pina la a-i patrunde in suflet. 57.2. Anume,
in adincul celor mai intime parji ale trupului i s-a iscat mai intii un abces
care mai apoi s-a prefacut intr-o rana adinca, in chip de fistula; amindoua
ii macinau necurmat maruntaiele, umplindu-1 de viermi si raspindind in
jur o duhoare ca de les. Intreaga povara a carnurilor lui ajunsese, de prea
multa lui lacomie, un urias morman de grasime pe care (puroaiele) acelea
o faceau sa putregaiasca, oferind - dupa cite se pare - persoanelor ce se
apropiau de el o priveliste greu de indurat si cutremuratoare. 57.3. Intr-
un tirziu, tot zbatindu-se el in strinsoarea unei napaste atit de cumplite, a
inceput sa-si dea seama ce (greseala) facuse atunci cind indraznise sa se
lege de Biserica; a§a ca, marturisindu-se inaintea lui Dumnezeu, a dat
porunca de incetare a prigoanei cre§tinilor, indemnind prin legi si edicte
imparatesti la grabnica refacere a bisericilor si indemnindu-i (pe credin-
ciosi) sa-§i reia datinile 49 §i sa inalte rugaciuni pentru el.

58. 1. lata, deci, de ce pedeapsa avusese parte eel care stirnise pri-
goana.

Asadar celalalt imparat, despre care e vorba in rindurile noastre,
avusese prilejul sa vada cu propriii sai ochi si sa se incredin|;eze din pro-
prie cuno§tin|;a, de soarta care-1 ajunsese pe Maximin 50 ; cu toate acestea
el pe toate le cufundase in apele uitarii, nemaivrind sa-si aminteasca nici
de pedeapsa care-1 ajunsese pe prigonitorul de la inceput, nici de cruda
soarta a celui de al doilea, care parca se incinsese cu intiiul intr-un soi de
intrecere a rautafii, la care fiecare cauta sa se impauneze cu ce noi
pedepse va fi fost el in stare sa mai nascoceasca impotriva noastra. 58.2.
Focul, sabia si tintuirea (pe cruce) nu-1 mai multumeau; la fel, nici fiarele
salbatice sau adincurile marii. Fiecarei asemenea pedepse el ii opunea o
pedeapsa inca si mai deosebita, scotind §i o lege prin care (crestinii)

48. Textual: «oricine ar fi fost el» (n. tr.)

49. Datinele sau chiar ritualul. Textul msa e vag: to auvfiftri Ttpdireiv (n. tr.)

50. Ca in multe locuri, textul e vag si, fara sa-§i denumeasca personajul, spune
despre el doar ca «s-a incredinj;at neindoielnic prin proprie experien|;a, de aceste lucruri».
In general, imparatii vizati sint probabil Maximin Tracul, Maximian, Diocletian, Decius,
Valerian si Aurelian.

90 EUSEBIU DE CEZAREEA

puteau fi lipsiji de lumina ochilor. Drept urmare, o mulfime foarte mare,
nu numai de barbaji, ci §i de copii §i de femei §i-au pierdut care ochiul lor
drept, care piciorul drept 51 - fie de sabie, fie din atingerea fierului ro§u -
ca apoi sa fie azvirlrji in napasta muncii din mine.

58.3. Dar n-a fost nevoie de cine stie cita vreme pina ce sa-1 ajunga §i
pe el minia cea dreapta a lui Dumnezeu, cind increzator in demonii pe
care ii Jinea drept zei §i in numarul eel fara de numar al soldajilor, a pur-
ees la razboi. Fiindca, lipsit 52 de nadejdea in Dumnezeu, (Maximin) a fost
nevoit in cele din urma sa lepede de pe sine podoaba imparate§tilor
(insemne) - care nici nu i se potrivea - §i sa-§i caute sovaielnic §i nebar-
bateste scaparea in fuga, amestecat in multime, ca apoi sa nu mai stie
decit sa se ascunda prin lanuri §i prin sate, tragind nadejde ca in vegmin-
tele lui de sclav va putea scapa.

58. 4. Nu putea insa scapa de privirea ochiului lui Dumnezeu 53 , nici
de pronia Lui a-tot-rinduitoare. Tocmai cind socotea el ca scapase cu
viaja, a fost strapuns de sageata de foe a lui Dumnezeu, care 1-a trintit cu
capul de pamint. §i 1-a mistuit limba de foe cea de Dumnezeu trimisa,
desavir§it, nemailasind nici o urma din trasaturile lui de mai inainte,
afara de oasele scheletului - ca la strigoi.

59. 1. Deci inrauta|indu-i-se tot mai tare boala cea de Dumnezeu tri-
misa, in cele din urma i-au sarit §i ochii, cazind din prinderile lor §i lasin-
du-1 cu desavir§ire orb. In felul acesta, drept urmare a foarte dreptei
judecaji dumnezeiesti, a trebuit §i el sa indure asprimea pedepsei alese
de el, la inceput, impotriva martirilor lui Dumnezeu. Pina la urma, vazin-
du-se ramas in via|a in pofida unei napaste atit de man, avea sa se mar-
turiseasca §i el Dumnezeului cre§tinilor, recunoscindu-§i prin viu grai
faptele indreptate impotriva lui Dumnezeu. Aidoma primului (prigoni-
tor), el a dat porunci tagaduitoare, prin legi §i prin edicte scrise, marturi-
sindu-§i gregala privitor la aceia pe care ii tinuse drept zei, §i nemairecu-
noscind, din proprie experienjs, alt Dumnezeu decit pe eel al crestinilor.

59. 2. Toate lucrurile acestea ii erau lui Licinius cunoscute prin fapta,
si nu doar din auzite de la atyii; totusi, el raminea mai departe de nes-
tramutat dintr-ale sale, aidoma unuia cu mintea cufundata in neguri.

51. Textual: -«incheietura piciorului drept». (n. tr.)

52. Textual: «despuiat» (n. tr.)

53. Textual: «marelui ochi». (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE

91

Cuprinsul carjii a doua

1. Tainica prigoana a lui Liciniu giucide-
rea de catre el a episcopilor in pontica
cetate a Amasiei.

2. Nimicirea bisericilor §i casapirea epis-
copilor.

3. Cum s-a urnit Constantin in apararea
crestinilor ameninjaji de prigoana.

4. Cum s-a pregatit Constantin de razboi
in duh de rugaciune, iar Liciniu, in
temeiul unor preziceri.

5. Liciniu aduce jertfe zeilor intr-o dum-
brava. Spusa lui cu privire la idoli §i la
Hristos.

6. Vedeniile aparute prin ora§ele supuse
lui Liciniu, inchipuind pe soldajii lui
Constantin strabatindu-le strazile .

7. Toate luptele purtate sub semnul alca-
tuit de Constantin in chipul crucii au
fost urmate de biruinfa.

8. Cum au fost ale§i cincizeci de barbaji
ca sa poarte crucea.

9. Cum dintre doi stavrofori a fost ucis
tocmai eel ce dase bir cu fugijii, pe cind
eel ramas cu eredinja inlupta ascapat
cu via^a.

10. Ciocniri armate. Constantin iese invin-
gator.

11. Fuga lui Liciniu. Vrajile lui.

12. Constantin se roaga in cort §i invinge.

13. Omenia lui Constantin ta\a de prinsu
din razboaie.

14. Mai multe despre rugaciunile pe care
le inalta el in cort.

15. Inselatoarea prietenie a lui Liciniu.
Inchinarea lui la idoli.

16 Cum §i-a sfatuit Liciniu soldafii sa evite
atacarea (insemnului) crucii.

17. Constantin iese invingator.

18. Moartea lui Liciniu. Triumful lui Con-
stantin.

19. Sarbatori si cintari de lauda.

20. Legiuirile lui Constantin privindu-i pe
marturisitorii credin|;ei.

21. Hotariri privitoare la bunurile muceni-
cilor §i ale Bisericii.

22. Cum §i-a dobindit Constantin stima
neamurilor pagine .

23. Cum a recunoscut el fafis in Dumnezeu
pricina implinirilor sale. Despre legile
transcrise (in paginile istorisirii de
&t&).

24. Legea data de Constantin, privitoare la
cinstirea lui Dumnezeu §i la cregtinism,
care cuprinde toate acestea.

25. Pilda luata din vechime.

26. Despre cei prigoni^i §i despre prigoni-
torii lor.

27. Cum s-a facut prigoana pricina de rele
pentru zadaritori.

28. Dumnezeu 1-a ales pe Constantin mij-
locitor al facerilor Sale de bine.

29. Vorbele pline de evlavie ale lui Con-
stantin, inchinate lui Dumnezeu.
Lauda marturisitorilor.

30. Lege privind incetarea surghiunului, a
impilarii din partea Sfatului cetaj;ii §i a
sechestrelor.

31. La fel §i despre cei 'surghiunifi in
insule.

32. Despre cei osindi|i la injositoarele
munci din mine §i la insarcinarile
ob§te§ti.

33. Cu privire la marturisitorii din rindu-
rile oastei.

34. Eliberarea celor trimi§i sa munceasca
in torcatoriile de Una §i a persoanelor
de condijie libera ajunse in stare de
sclavie.

35. Privitor la mogtenirea averilor aparji-
nind martirilor, marturisitorilor, sur-
ghiunfyilor §i expropria|.ilor.

36. Mo§tenirea celor lipsi|;i de rude trece in
seama Bisericii. Bunurile daruite de ei
cuiva anume ramin inamovibile.

37. Dejinatorii unor asemenea {aiini, gra-
dini sau case, urmeaza sa le inapoieze,
pastrind pentru ei doar foloasele ago-
nisite de pe urma lor 54 .

38. In ce chip se cer satisfacute cererile
privitoate la acestea.

54. Sau: uzufructul (n. tr.)

92

EUSEBIU DE CEZAREEA

39. Cuvine-se vistieriei 55 sa inapoieze
bisericilor paminturile, gradinile,
casele §i celelalte bunuri.

40. Gropntyele mucenicilor §i cimitirele
urmeaza a fi date inapoi bisericilor.

4 1 . Cei ce vor fi cumparat bunuri (din avu-
tul) bisericilor, precum §i cei ce le vor fi
capatat in chip de dar, urmeaza sa le
inapoieze.

42. Indemn la slujirea plina de rivna a lui
Dumnezeu.

43. Trecerea in fapta a poruncilor date de
Constantin prin lege.

44. Cum a promovat Constantin pe dem-
nitarii cregtini. Demnitarilor pagini nu
le-a mai fost ingaduita jertfirea (la
idoli).

45. Cu privire la legile care au pus opre-
liste jertfelor §i au raspindit porunca
de a se inafya biserici.

46. Scrisoarea trimisa de Constantin lui
Eusebiu §i celorlal|;i episcopi, privi-
toare la zidirea bisericilor precum §i la
faptul ca (locagurile) vechi se cereau
refacute §i - cu ajutorul cirmuitorilor -
facute mai incapatoare.

47. Cum a scris el impotriva cinstirii idoli-
lor.

48. Edict al lui Constantin, trimis provin-
ciilor: despre ratacita credin^a cea in
mufyi zei, cu o inainte-cuvintare despre
rautate §i despre virtute.

49. Despre parintele iubitorului-de-Dum-
nezeu Constantin cit §i despre Diocle-
tian §i Maximian, urgisitorii.

50. Prigoana a incetat in urma unui oracol
al lui Apollo, in care se spunea ca pro-
orocirile nu vor mai putea avea loc, din
cauza dreptilor.

51. Pe cind era inca tinar, a auzit Constan-
tin cum, spunindu-i-se lui Diocletian
ca crestinii ar fi drepfii (pamintului), a
dat imparatul porunca scrisa ca cresti-
nii sa fie prigoni}!

52. La cite chinuri §i pedepse indraznitu-
s-a a-i supune pe cregtini.

55. Adica: fiscului (n. tr.)

56. Textual: prezbiterul (n. tr.)

57. Cu nuanta de «confruntare intre
curente de opinie» sau «de idei» (n. tr.)

53. Cum au adapostit neamurile barbare pe

cre§tini.

54. Ce soarta i-a asteptat pe prigonitorii
care dadusera ascultare oracolului.

55. Cuvintul de lauda inal|;at lui Dumnezeu

de catre Constantin. Marturisirea lui
privitoare la semnul crucii. Rugaciune
pentru Biserici si pentru neamuri.

56. Constantin se roaga ca toji sa devina
cre§tini, fara insa a sili pe cineva.

57. Cuvintul de lauda inatyat lui Dumnezeu
pentru lumina rasarita de El, prin Fiul
Sau, celor eazuji in ratacire.

58. Inca un cuvint de lauda pentru felul
chivernisirii lumii.

59. Cuvint de lauda catre Dumnezeu, Cela
ce intotdeauna povaJ;uie§te la bine.

60. La sfir§itul edictului: indemnuri ca
nimeni sa nu stea in calea altuia.

61. Cum s-au stirnit din Alexandria certuri
din pricina invataturii lui Arie.

62. Cu privire la acesta din urma §i la meli-
tiani.

63. Cum a scris Constantin prin trimigi, ca
sa faca pace.

64. Scrisoarea lui Constantin catre episco-
pul Alexandra §i catre preotul 56 Arid

65. Cum necurmat se ingrijea Constantin
de pacea (impara^iei).

66. Cum a indreptat el certurile 57 din
Africa.

67. In care se arata ca in Rasarit a fost lea-
ganul credin£ei.

68. Mihnit de infruntarea (dintre crestini),
Constantin ii sfatuiegte la pace.

69. Din ce s-a iscat cearta lui Alexandra cu
Arie, §i cum s-ar fi cuvenit ca ei sa nu
staruie asupra acelor lucruri.

70. Indemnuri la impacare.

71. Cum nu se cuvine sa te cerfi pentru
ni§te cuvinte fara insemnatate §i in
jurul acelora§i lucruri.

72. Cum - datorita evlaviei sale - a ajuns
Constantin sa plinga de durere; §i cum,
de§i urma sa calatoreasca spre melea-
gurile Rasaritului, a fost ^inut in loc de
cele petrecute.

73. Zavistia §i neinfelegerile au continuat
chiar §i dupa primirea scrisorii lui
Constantin.

CARTEA A DOUA

1.1. A§a s-a prabusit (imparatul) eel aratat (de noi) pina in adincul
genunii impotrivitorilor lui Dumnezeu; §i facindu-se in aceasta, spre raul
sau, parta§ zelului celor a caror pieire, datorata inraitei lor necredinje, o
putuse el vedea cu propriii sai ochi - a stirnit prigoana impotriva crestini-
lor, ca para unei vapai altminteri stinse demult, inte^ind cumplita vilva-
taie a necredin|;ei inca si mai virtos decit inaintasii sai. 2. Se purta intoc-
mai ca o fiara primejdioasa sau ca un sarpe adunat si incolacit in jurul sau,
pufnind de furie si de uriciune; doar ca, de frica lui Constantin, el zabo-
vea sa porneasca pe fa$a cu razboi impotriva Bisericilor lui Dumnezeu
aflate in puterea sa; in schimb, (cu timpul) tot $inindu-§i veninul rautatii
tainuit, a pus intr-ascuns §i pe alocuri capcane episcopilor, pe cei mai
influenji dintre ei ucigindu-i cu ajutorul vicleanului sprijin al guvernato-
rilor de provincie. Felul cum isi aflau acegtia moartea era atit de neobis-
nuit, incit nimanui nu-i mai ajunsese vreodata asemenea lucru la auz; iar
cele petrecute in ponticul oras al Amasiei intrece pina si culmile cruzimii.

2. 1. §i anume, acolo, dupa prigoana dintii, au fost naruite biserici
pentru a doua oara, de sus si pina jos; unele au fost chiar inchise de cir-

muitorii locurilor, astfel incit nimeni, dintre cei in drept sa aduca lui
Dumnezeu legiuitele slujbe, sa nu se mai poata aduna. Fiindca acela care
daduse asemenea porunca nu putea pricepe ca ele 58 se savirseau spre
folosul (chiar al) sau, gindind astfel din pricina constiintei sale impova-
rate, ci era incredin|;at ca prin toata fapta noi nu urmaream decit sa aba-
tem indurarea lui Dumnezeu asupra lui Constantin. 2. Or, fiind cite unii
dintre (cirmuitori) slugarnici si lingusitori, si gindind ei cum sa faca spre
a-i fi nelegiuitului pe plac, pe cei mai influenti fruntasi ai bisericilor i-au
supus pedepselor capitale; ceea ce a facut ca oameni care nu dadusera
vreodata temei niciunei invinuiri sa fie tiriti (prin inchisori) §i pedepsi];i
deopotriva cu uciga§ii de rind. Ba unii si-au aflat sfir§itul in cite un chip cu
totul nou, cu trupul ciopir|;it de sabie in nu §tiu cite bucajele; pentru ca

58. Slujbele (n. tr.)

94 EUSEBIU DE CEZAREEA

dupa o atit de cumplita osinda - a carei grozavie intrece tot ce ne-a ajuns
pina azi la auz 59 - sa fie arunca|i in adincul marii, pestilor facindu-li-se
hrana. 3. Asa §i cu pujina vreme inainte, o parte din barbajii credincio§i
lui Dumnezeu au luat calea surghiunului; asa, meleagurile (nelocuite) §i
pustia 60 au primit iar in sinul lor pe slujitorii lui Dumnezeu. Ei, si de
vreme ce - precum se vede - pina §i aceste (netrebnicii) ii iesisera tiranu-
lui cu spor, §i-a pus el in gind sa porneasca iar prigoana impotriva tuturor
(crestinilor).

(Liciniu) era foarte hotarit; nimic nu 1-ar fi putut opri sa treaca la
fapta, daca Dumnezeu, aparatorul (credincio§ilor) Sai, n-ar fi purees sa
zagazuiasca ameninjarea, indrumindu-1 61 spre aceste meleaguri pe sluji-
torul Sau Constantin ca (lumina) unui far 62 aprins in inima intunericului
si a beznelor noptii.

3. 1. Cind §i-a dat acesta seama ca (grozaviile) care ii ajungeau la
ureche intreceau puterea de indurare (a omului), a cumpanit indelung;
dar cum innascuta-i dragoste de oameni se impletea la el cu strasnicia, a
sarit intru apararea oropsijilor, cugetind ca scaparea unei atit de mari
muljimi de oameni cu preful inlaturarii unuia singur nu putea fi socotita
altfel decit o cauza sfinta pusa sub semnul evlaviei. Fiindca de n-ar fi dat
el glas decit multei sale iubiri de oameni si daca s-ar fi milostivit de acela
care nu merita sa suferi pentru el, lucrul nu i-ar fi fost de nici un folos,
fiindca n-ar fi avut darul sa-1 clinteasca (pe Liciniu) din relele lui apuca-
turi; dimpotriva, 1-ar fi inrait §i mai tare impotriva oamenilor aflati in
puterea lui; iar celor care avusesera de suferit de pe urma lui nu le-ar mai
fi ramas nici o nadejde de scapare. 2. Deci in^elegind imparatul aceste
lucruri, cu graba §i nezabavnic s-a urnit spre a le intinde celor ajunsi in
strafundurile napastei o mina izbavitoare. Oastea si-a inzestrat-o ca de
obicei. §i a adunat in jurul sau intregul efectiv al infanteriei si al cavale-
riei; doar ca deasupra, in fruntea tuturor, i§i croia drum insemnul acela al
nadejdii a§ezate in Dumnezeu.

4. 1. Dar mai injelegind el bine ca in acele clipe avea nevoie, mai mult
ca oricind, de sprijinul rugaciunii, a chemat la sine pe preojii lui Dumne-
zeu, cu gindul ca era de datoria lui sa-i aibe in preajma sa intru buna paza
a sufletului. 2. Pe de alta parte, (Liciniu) - care, in tiranica lui domnie, se
socotea intrucitva la adapost -, in§tiin^at fiind, ca in biruin|;ele lui asupra
vrajmasilor, Constantin nu se sprijinise pe nimeni altul decit numai pe
ajutorul 63 lui Dumnezeu (precum si ca, asa cum s-a aratat, preotii Aceluia

59. Sau «intrece tot ce ne-a fost dat sa auzim in tragedii» (n. tr.)

60. Textual

61. Textual

62. Textual

63. Textual

<cimpul §i pustiul» (n. tr.)
«tragindu-l de mina» (n. tr.)
«luminator mare» (n. tr.)
«pe impreuna- lucrarea lui Dumnezeu» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 95

se aflau necurmat in preajma lui, iar insemnul mintuitoarelor Patimi era
purtat inaintea lui §i a intregii osti), a socotit atare veste vrednica doar de
un hohot de ris, de batjocura §i de impro§carea ei cu ocari. Insa dupa
aceea a adunat in jurul sau pe prevestitorii §i pe ghicitorii Egiptului, pe
vrajitori §i pe desdntatori, pe preo^ii aducatori de jertfe §i pe proorocii
parelnirilor sai dumnezei, straduindu-se sa-§i dstige prin jertfe buna-
voinja acestor zei inchipuiji §i intrebindu-i ce sfirsrt va avea pentru el
razboiul care tocmai izbucnise. 3. Aceia i-au raspuns neintirziat §i intr-un
glas ca i§i va birui vrajma§ii §i ca va ci§tiga razboiul, graindu-i printr-o
intreaga in§iruire de profejii §i in stihurile placut-sunatoare a tot soiul de
preziceri; in zborul pasarilor, ornitomanjii i-au dtit §i ei ca soarta era de
partea lui; iar aducatorii de jertfe i-au tilcuit in spasmele maruntaielor
acela§i raspuns.

Intarit de prevestirile lor inselatoare, a pornit (§i Liciniu) la rindul
sau cu indrazneala sa infrunte - pe dt ii sta lui in puteri - oastea (lui Con-
stantin), care se apropia.

5. 1. In pragul bataliei 64 , Lidniu a adunat elita garzilor sale precum
§i pe cei mai prejuiji dintre prieteni intr-unul din locurile pe care le |ineau
ei drept sfinte, unde se afla o dumbrava destul de intinsa §i strabatuta de
ape, infesata de statui cioplite in piatra ale inchipui|;ilor sai zei. Dupa ce a
aprins in cinstea acestora luminari de ceara §i le-a adus obignuitele jertfe,
pare-se ca le-ar fi vorbit acelora dupa cum urmeaza:

5. 2. «Prieteni §i tovara§i ai mei de lupta!

lata aici pe zeii nostri parinte§ti, pe care am fost invajaji sa-i cinstim
din mo§i-stramo§i. Barbatul aflat in fruntea o§tii vrajma§e s-a rupt mi§e-
le§te de tradi];iile stramo§e§ti §i s-a luat dupa o inva^tura a necredin|;ei,
sirguind fara noima unui zeu strain - gasit de el nici n-a§ §ti sa va spun
unde - si batjocorindu-si osta§ii cu rusinosul insemn al acestuia. Increza-
tor in el, Constantin a pus mina pe arme §i a pornit... - dar nu atit impo-
triva noastra, d mult mai degraba impotriva zeilor in§i§i, pe care i-a
tradat.

5. 3. A sosit, asadar, dipa care va lamuri dne anume se insala; clipa
care va hotari intre zeii veneraji de noi, §i aceia carora li se inchina impo-
trivitorii no§tri 65 . Caci ea sau ne face sa izbindim §i va aduce dovada ca
zeii nostri sint cei cu adevarat izbavitori §i de nadejde, sau - in caz ca zeul
aceia singuratic al lui Constantin, venit de cine stie unde, va izbuti sa
biruie mul];imea intotdeauna prisositoare a zeilor no§tri - nimeni nu va
mai avea temei sa ezite carei divinita|i se cuvine sa ne inchinam, fiind ori-

64. Textual: «in pragul razboiului»- (n. tr.)

65. Textual: -«partida cealalta» (n. tr.)

96 EUSEBIU DE CEZAREEA

cum nevoit sa treaca de partea invingatorului §i sa-i aduca plata 66 cuve-
nita biruinj;ei.

5. 4. Deci daca va izbindi zeul acela strain - §i, astazi, batjocorit de
noi - atunci sa cada toate piedicile care ne vor fi oprit mai inainte sa-1
recunoagtem §i sa-1 veneram, iar celor carora in van le-am aprins lumi-
nari sa le spunem pentru totdeauna «ramas bun!» Dar daca vor izbindi ai
no§tri - ceea ce nu poate fi pus la indoiala -, abia atunci dupa biruinta
vom porni noi (cu adevarat) la lupta impotriva necredinciosilor!»

5. 5. Asa le-a grait Liciniu celor aflati acolo; iar noi, cei care insem-
nam slova in scrierea de fata, i-am aflat spusa dupa putina vreme, de la
unii care o putusera auzi chiar cu urechile lor.

Dupa rostirea acestor cuvinte, Liciniu a dat porunca ostii sa treaca
la atac.

6.1. Intre timp, zice-se ca prin ceta|;ile aflate sub ascultarea tiranului
s-ar fi aratat un semn anevoie 67 de lamurit prin cuvinte. Parutu-li-s-a,
anume, oamenilor a vedea f elurite unitati de ale lui Constantin strabatind
orasul cu infatisarea unor invingatori - cu toate ca, de fapt, nu se facuse
vazut nicaieri nici macar un singur asemenea ostas. Or, singura o putere
neobisnuita, venita de sus, putea da chip viitorului prin mijlocirea unei
asemenea aratari!

2. In fine, in clipa incaierarii, atacul 1-a inceput acela care calcase
invoiala de buna-intelegere. Constantin L-a invocat pe Mintuitorul si
Preainaltul Dumnezeu 68 , le-a dat si soldatilor sai aceeasi parola si a iesit
biruitor din incaierare. Nu mult dupa aceea l-a invins pe Liciniu si intr-o
a doua batalie, intr-un chip si mai stralucit, purtind necurmat mintuitorul
insemn in fruntea ostilor sale.

7. Unde se arata semnul 69 acela, acolo o luau si dusmanii la fuga,
urmarij;i de invingatori. Luind imparatul aminte la aceasta, pe oriunde se
intimpla sa-si vada oastea ajunsa la strimtoare, a poruncit ca biruitorul si
mintuitorul insemn sa fie purtat intr-acolo in chipul leacului aducator de
izbinda; iar biruinta nu se lasa asteptata, caci voia lui Dumnezeu 70 ii ote-
lea si-i invigora pe cei ce luptau (de partea lui), redindu-le taria.

8. Acest fapt l-a hotarit pe Constantin sa aleaga din rindurile garzilor
sale de corp nu mai pufin de cincizeci de barbati puternici, viteji si plini de
frica lui Dumnezeu, carora le-a dat porunca sa nu se ingrijeasca de nimic
altceva decit de paza insemnului. Singura lor datorie consta, asadar, din a

66. Cu injelesul de «rasplata» (n. tr.)

67. Textual: «s-ar fi aratat ceva cu neputirrja de lamurit» (n. tr.)

68. «Dumnezeu, Cei mai presus de toate» (n. tr.)

69. Textul spune doar «acesta», pronumele putindu-se referi la «semnul» men);io-
nat mai sus, dar mai curind la «labarum»-ul purtat de oastea lui Constantin. (n. tr.)

70. Textual: «soarta (vruta) de Dumnezeu^ (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 97

sta in preajma insemnului, din a-1 pazi si din a-1 purta cu rindul pe umeri
- lucru povestit de imparat chiar noua, scriitorului car|;ii, mult dupa
aceste intimplari, intr-o clipa de ragaz; caruia insa i-a mai adaugat inca o
intimplare minunata si vrednica de amintit in scris.

9. 1. Povestea, asadar, Constantin ca odata - in miezul unei incaie-
rari in care oastea-i fusese cuprinsa de o mare zarva si intrase in deban-
dada - din lasitate, soldatul care purta insemnul pe umeri isi pierduse
cumpatul si trecuse insemnul in grija altuia, ca sa poata fugi de la locul
bataliei. Dar abia apucase acesta sa primeasca insemnul, abia avusese
celalalt timp sa iasa de sub ocrotirea lui, ca iata, o darda 71 1-a izbit in pin-
tece, ucigindu-1 pe loc. 2. §i in vreme ce acesta platea pretul lasitatii si al
lipsei sale de credinta, zacind acolo rapus de naprazna, 1-a ocrotit izbavi-
torul insemn tocmai pe celalalt, care inatyase insemnul pe umerii sai, cru-
tindu-i viata §i scapindu-1 de nenumaratele proiectile fintite in el; caci
toate se infipsesera pina la urma in coada insemnului, lasindu-1 pe purta-
torul lui nevatamat.

Fost-a intimplarea aceasta minune cum nu este mai mare, ca dardele
tintite de vrajmas inspre un lucru atit de subtiatic cum era coada insem-
nului, sa se si infiga in el si sa ramina infipte, iar purtatorul sa scape cu
viata - vrind prin asta sa arate ca barbatii investiti cu asemenea indato-
rire nu trebuiau sa se teama ca ar putea fi vreodata loviti.

3. Istorisirea de mai sus nu-mi apartine, ci - asa cum s-a intimplat
si in alte rinduri - a ajuns la urechile mele chiar din gura imparatului.
Acesta, dupa primele biruinte, purtate prin puterea lui Dumnezeu, a por-
nit mai departe in fruntea unei osti rinduite in formatie de mars 72 .

10. 1. Chiar la intiia incaierare, neputindu-i sta inainte, comandan|;ii
din prima linie ai partii potrivnice au lepadat armele, zvirlindu-le cu
amindoua bra|;ele, si s-au aruncat la picioarele imparatului. El i-a primit
pe toti in rindurile sale fara sa se atinga de ei, bucuros sa le poata darui
viata. 2. Altii insa au pastrat armele, infruntind riscurile ciocnirii cu dus-
manul. Vazindu-i imparatul neindupleca|;i de prietenosul sau indemn la
injelegere, a dat porunca de atac. Aceia n-au zabovit sa intoarca spatele si
sa-si caute scaparea in fuga. Dupa legile razboiului, o parte din ei au fost
prinsi si ucisi; insa cei mai multi s-au invalma§it unii cu altii, cazind rapusi
de propriile lor spade.

11.1. Zguduit de o asemenea intorsatura si vazindu-se ramas desco-
perit §i fara ajutor de la ai sai, Liciniu, singurul vinovat 73 (pe care aproape

71. Btkoq,, aici cu intelesul generic de «proiectil», poate fi §i sageata, §i suli^a (n. tr.)

72. Sau: «de lupta>> (n. tr.)

73. Sau: «incepatorul» (n. tr.)

7 - Eusebiu de Cezareea

98 EUSEBIU DE CEZAREEA

toata intreaga oaste strinsa - precum §i ajutoarele primite - ll parasisera,
§i caruia faptele ii dovedisera nimicnicia nadejdii in cei pe care-i credea
dumnezei), a rupt-o ru§inos la fuga. §i gonind el insotit doar de putini,
s-a intors in inima Jinuturilor sale, la adapost, deoarece iubitorul de
Dumnezeu Constantin poruncise alor sai sa nu-1 urmareasca prea indea-
proape, spre a-i da fugarului sorti de scapare: anume, tragea nadejde
Constantin ca - luind seama la dezastrul sau - Liciniu va sfir§i prin a se
lepada de cumplita-i sminteala, dind ascultare gindului celui bun. 2. Or,
in vreme ce - urmare prisosului sau de dragoste fata de semeni - Con-
stantin inchipuia ginduri ca acestea, hotarit sa nu-1 Jina pe celalalt de rau,
ci chiar sa-i daruiasca iertarea (desi celalalt nu se dovedise vrednic de ea),
Liciniu i§i vedea mai departe de rautajile lui, insirind sminteala peste
sminteala si capatind indrazneala pe zi ce trecea mai mult. §i cu cit se
daruia el mai mult uritelor §i amagitoarelor naravuri, cu atit prindea
indrazneala mai mare; de unde si pentru unul ca el s-ar fi putut spune -
ca despre tiranul de altadata - ca «Dumnezeu ii impietrise inima».

12. 1. §i in vreme ce, dedindu-se la astfel de apucaturi, se pravalea
Liciniu pe povirnisul pierzaniei, vazind imparatul ca avea nevoie de o a
doua infruntare cu arme, I-a inchinat Mintuitorului sau intreg ragazul pe
care-1 avea. Pusese sa-i fie ridicat cortul undeva afara, cit mai departe
de tabara; la adapostul lui, Constantin ducea o viaj;a curata, inaltind in
dub. de sfinfenie rugaciunile sale lui Dumnezeu - dupa pilda proorocului
de altadata al lui Dumnezeu, despre care ne adeveresc Scripturile Sfinte
ca-§i ridicase cortul in afara valma§agului taberei.

Putini - dar a caror credin|;a si statornica daruire faja de Dumnezeu ii
erau cunoscute - puteau zabovi acolo. Insa, de cite ori i§i incepea pregati-
rile de lupta, era la el un fapt obisnuit (sa se cufunde in rugaciune); sim^ul
de prevedere il facea ogoit §i-l indemna sa purceada in toate dupa voia lui
Dumnezeu.

2. Ei bine, in asemenea clipe de ragaz, in vreme ce-si inalj;a ruga-
ciunile catre Dumnezeu 74 , mai intotdeauna avea Constantin parte §i de o
teofanie; dupa care - ca unul cu adevarat minat de Duhul lui Dumnezeu 75
- iesea degraba afara din cort si le striga oamenilor sa porneasca neintir-
ziat, sa nu zaboveasca nici o clipa §i sa puna imediat mina pe arme. Iar
aceia se napusteau ca un singur om §i loveau cu voinicie, pina and - in
pujina vreme a unui singur ceas - se faceau stapini pe victorie, inatyin-
du-§i biruitoarele insemne peste capetele vrajma§ilor.

13. 1. A§a obi§nuia imparatul sa se poarte pe cimpul de lupta §i a§a
facuse el §i mai inainte; cu sufletul necontenit inchinat Dumnezeului sau,

74. Textual: «Dumnezeului sau» (n. tr.)

75. Textual: «ca pus in miscare sub o inspirafie dumnezeiasca». - Am preferat «teo-
fanie», iar nu <-ivedenie» sau «apartyie», primul termen fiind de disociat, in vocabularul
patristic, de practicele mantice. (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 99

gindind ca in toate sa nu plineasca decit voia Acestuia, se Jinea at mai
departe de multa varsare de singe. 2. De unde se poate vedea ca el se fra-
minta pentru soarta 76 vrajma§ilor in aceeagi masura in care se ingrijea de
viaja alor sai. De aceea i§i §i indemna el oamenii ca, dupa o biruinja, sa
cru};e intotdeauna viata prin§ilor, ca sa nu sorteasca mortii niste fiinfe
cmenesti de aceeasi alcatuire 77 ca a lor. Iar de cite ori baga de seama ca nu
mai putea stapini furia solda£ilor, ii potolea prin mijlocirea banilor,
poruncind ca fiecarui ins care avea sa aduca cu el un dusman prins sa-i fie
platita, pe drept, o anumita suma de bani.

lata, asadar, ce §iretlic fusese in stare sa nascoceasca imparatul, in
istetimea lui, ca sa scape viejile unor oameni: un §iretlic care nu insemna
decit ca imparatul le rascumpara acelora via£a cu banii sai; un §iretlic
caruia avea sa-i datoreze supraviejuirea pina §i un mare numar de
barbari.

14. 1. De asemenea viclesuguri 78 - precum §i de nenumarate altele
intru totul asemanatoare - ii placea deci imparatului sa se foloseasca
indeob§te. Or, §i de data aceasta s-a inchis el inaintea luptei - a§a cum ii
§edea in obicei - in cort, petrecindu-§i in rugaciune tot ragazul ce-i mai
raminea. §i cum se tinea departe de tot ce i-ar fi putut face viata u§oara §i
placuta, se calea in posturi, trupul strunindu-§i-l; iar acum se straduia
sa-L induplece pe Dumnezeu prin rugamin];i staruitoare sa Se milosti-
veasca de el, sa-i vina in ajutor - (dar) §i sa implineasca ce-Si va fi pus El
in gind sa faca.

2. A§a se ingrijea Constantin de treburile statului fara a-§i ingadui
nici o clipa de ragaz 79 §i rugindu-se pentru salvarea du§manilor nu mai
pujin decit pentru a oamenilor sai.

15. Si iara§i §i-a pus Liciniu, fugarul de mai adineauri, pe chip masca
prefacatoriei 80 , fa|arindu-se §i cer§ind innoirea juraminfilor de priete-
nie. Pe care imparatul nu s-a dat in laturi sa i le ofere in termenii unei
in]£legeri (precise) din care urmau sa traga foloase alit (el) cit §i intreaga
imparatie 81 . Celalalt a raspuns aratindu-se voitor a se supune inj;elegerii
§i intarindu-§i spusa prin grele juraminti de credinja; dar in taina s-a por-
nit din nou sa adune oaste §i sa o instruiasca, luind-o de la capat cu raz-
boiul §i cu bataliile, nepregetind sa se alieze cu barbarii §i cercetind 82

76. Textual: «de salvarea»- (n. tr.)

77. $uoi<;: fire, natura (n. tr.)

78. Textual: «de astfel de lucruri... surori cu ele...» (n. tr.)

79. Textual: «fara somn» (n. tr.)

80. Textual: «§i iar s-a prefacut (Liciniu), de curind-fugarul, cu in§elaciune» (n. tr.)

81. Textual: «in termenii unor in^elegeri (precise) formulate asa fel incit sa fie avan-
tajoase pentru via^a si folositoare intregului (imperiu) (n. tr.)

82. Textual: «batind drumurile si cercetind» (n. tr.) /

100 EUSEBIU DE CEZAREEA

necurmat, in cautarea unor dumnezei noi (de vreme ce intiii il dezama-
gisera). Nu incape vorba ca Liciniu nu voia sa-§i mai aminteasca nimic
din cite doar cu putin inainte rostise el cu privire la zei, nici sa recunoasca
drept .singur Dumnezeu pe Acela care se dovedise a fi ocrotitorul lui
Constantin; §i - oricit de caraghios ar parea - tot alerga dupa alfi zei cit
mai numerogi §i cit mai necunoscuti 83 mai inainte.

16. 1. Dar invatind el din paj^nie ce dumnezeiasca §i negraita putere
se ascundea in mintuitorul insemn care indrumase oastea lui Constantin
sa iasa biruitoare, a inceput Liciniu sa-§i indemne soldatii sa nu se napus-
teasca niciodata spre acesta si sa nu priveasca spre el ca la ceva neinsem-
nat 84 , intrucit insemnul era insufle|it de o putere in stare de orice, straina
§i potrivnica lui 85 - fapt care f acea ca infruntarea lui sa trebuiasca neapa-
rat ocolita. Apoi, dind aceste ordine, s-a grabit sa se incle§teze in lupta cu
Constantin, care, in omenia sa, zabovise aminind cit putuse clipa fatala
vrajma§ului sau.

2. Increzatori in droaia lor de zeitati, aceia s-au napustit cu multime
mare de oaste, purtind necurmat inaintea lor cioplite, neinsufletite §i ido-
le§ti chipuri de morti; doar ca, incins cu platosa credintei, Constantin
punea pretutindeni stavila puzderiei vrajma§ilor mintuitorul si de-via|.a-
facatorul insemn, ca o infricosatoare straja relelor. La inceput, imparatul
a mai zabovit o vreme, din pricina infelegerii incheiate, ca nu cumva sa
ajunga el intiiul la infruntarea armata;

17. Insa vazind el indaratnicia dusmanilor, care se grabisera sa puna
mina pe arme 86 , s-a miniat, §i, intr-un singur iure§, a spulberat intreaga
oaste a potrivnicilor, culegind odata cu izbinda asupra vrajma§ilor §i
biruin^a. asupra demonilor.

18. Dupa savirsirea tuturor acestora, a dat Constantin judecatii -
dupa legea razboiului - pe insu§i de-Dumnezeu-uritul Liciniu si pe tova-
ra§ii lui cei mai apropia|;i, adUcind asupra lor pedeapsa ce o meritau.
Odata cu tiranul au fost intemnij;a$i si au pierit primindu-si cuvenita
osinda §i cei care-1 sfatuisera pe acela sa se masoare in lupta cu Dumne-
zeu, iar cei care doar cu pu|;in inainte i§i pusesera nadejdea in prezicatori
au putut cunoaste din fapta ce fel de Dumnezeu era Acela al lui Constan-
tin §i au marturisit ca Acesta era adevaratul §i singurul Dumnezeu.

19. 1. Iar-daca au fost necredincio§ii zvirli|;i in laturi, astfel incit sa nu
mai fie piedica bunului mers al imparatiei , cura|;atu-s-au §i razele soa-
relui de prihana tiranicei atingeri 87 . Toate provinciile 88 aflate sub stapi-

83. Textual: «cit mai mul-fj §i cat mai noi» (n. tr.)

84. Sau: «sa nu priveasca la el cu dispref» (n. tr.)

85. (Liciniu).

86. Textual: «pe sabie» (n. tr.)

87. Textual: «de (pecetea) domniei tiranice» (n. tr.)

88. Sau: «popoarele» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE . 101

nire romana s-au unit intreolalta: cele de la rasarit au facut cu celelalte
impreuna un singur tot, intregul trup al statului patrunzindu-se de fru-
musetea unei singure voinfe 89 , ca purcezind de la un singur cap; fiindca
acum puterea monarhica era prezenta pretutindeni. Stralucitoarele ras-
fringeri de lumina ale evlaviei le indulceau acum zilele celor mai inainte
vreme cufundati in intuneric §i in umbra mortii. Amintirea urgiilor de
altadata pierise; pretutindeni, tot omul il proslavea pe invingatorul din
lupta, recunoscind ca numai izbavitorul acestuia putea fi marturisit drept
Dumnezeu. 2. Iar Constantin - eel intru totul neasemuit pentru credinta
lui in Dumnezeu - biruitorul imparat (care-§i adaugase acest stapinesc
epitet drept urmare biruintei cu care-1 daruise Dumnezeu peste toti vraj-
ma§ii si potrivnicii) a luat in stapinire si Rasaritul (imparatiei), refacind
sub el vechea unitate a statului roman.

Astfel a si cbivernisit el - ca singur stapinitor peste toti - propova-
duirea imparatiei lui Dumnezeu, cirmaci facindu-se al intregii puteri si al
intregii rinduieli de viata romane 90 .

3. Asa a pierit in uitare groaza de urgia care mai inainte vreme ii
chinuise pe toti. Poporul de prin toate provinciile si orasele o tinea intr-o
sarbatoare; tot omul care inainte vreme nu stia decit sa umble cu capul
plecat, acum fi se uita in ochi cu zimbetul pe fata si cu un Hear in privire.
Corurile §i imnurile cintate de ei il proslaveau pe Dumnezeu, imparatul
impara|;ilor, ca fiind Cel mai presus decit toata faptura; apoi - cu urari ce
pareau a nu mai lua sfirsit - aduceau cinstire drept-biruitorului Constan-
tin (precum si atit de chipesilor lui fii, de-Dumnezeu-iubitorii cezari) 91 .
Nimeni nu-§i mai amintea de relele de altadata; toata uriciunea necredin-
\ei cazuse prada uitarii; tofi se bucurau de fericirea acelor zile §i asteptau
cu nerabdare sa vada ce le pregatea diminea|a de miine.

20. 1. Asa au fost promulgate si la noi - in felul cum de pe acum §i
avusesera parte de ele locuitorii celeilalte jumata|;i a lumii - edicte insu-
flefite de dragostea de oameni a imparatului, legi patrunse de 92 frica lui
Dumnezeu, care ofereau oamenilor prilej nesfirsit de speranfa in bine 93 .
Locuitorilor din provincii, ele le acordau tot ce le era de trebuinfa si de
folos, iar bisericilor lui Dumnezeu le recunosteau cele cuvenite; 2. dar,
inainte de orice, ele chemau inapoi din surghiun pe tofi aceia care,
nevrind sa se inchine idolilor, fusesera izgoniti si silifi de guvernatorii
provinciilor sa ia calea pribegiei. Aceleasi legiuiri ii absolveau de insarci-

89. Sau: «a unei autoritaji unices (n. tr.)

90. Sau: «Astfel, cirmaci facindu-se al intregii puteri §i rinduieli de via$a romane,
(Constantin) devenea incepatorul acelei monarhii in care cuvintul lui Dumnezeu avea sa
fie raspindit pretutindeni^ (sau «vestit tuturor»). - Text obscur. (n. tr.)

91. Text corupt (n. tr.)

92. Textual: «respirind» (n. tr.)

93. Textual: «ofereau tot felul de fagaduinfe de bunatafi» (n. tr.)

102 KUSKBIU UK CEZARKKA

nari pe cei care, in temeiul aceleiasi pricini, fusesera inscrisi In sfaturile
cetatilor, §i rinduiau tuturor celor carora le fusesera confiscate averile
sa yi le capete inapoi. 3. Totodata, tot omul care, in timpul restristei, se va
fi distins printr-o neobisnuita si lui-Dumnezeu-inchinata putere de a
fndura 94 si care ajunsese prada grozaviilor viej;ii din mine, sau eel care
avusese de ispasit in singuratatea unei insule, aidoma celui silit sa tru-
deasca la munci publice de rind, (sortite sclavilor) - toji acestia s-au
vazut, in virtutea acestor legi, sloboziji pe fa|,a 95 de toate necazurile de
mai sus. La fel i-a despovarat de ru§ine recunostin^a imparatului §i pe
barbafcii pe care neclintirea lor in dumnezeiasca credinj;a ii facuse sa-§i
piarda rangul capatat in armata, lasindu-le deplina alegere daca sa-si
recapete vechile funcjii §i daca sa se bucure iara§i de onorurile cuvenite
rangului lor de altadata, sau - in caz ca ei ar fi prins drag intre timp de o
viat-6 mai tihnita - daca sa ramina slobozi de orice sarcina ob§teasca.
Cu acelasi prilej au scapat si cei care in chip ru§inos §i spre necinsti-
rea lor fusesera osindtyi sa trudeasca la munci bune ^numai pentru
femei.

21. A§a rinduia slova imparatului privind persoanele care avusesera
de indurat asemenea nedrepta^i. Cit prive§te averile lor, legea cuprindea
prevederi amanunjite: bunurile apar|;inind sfin|;ilor mucenici ai lui Dum-
nezeu, care-si dadusera viafa intru marturisirea credin|;ei, urmau sa
revina rudelor lor de singe; in lipsa acestora, urmau sa mo§teneasca
Bisericile. Totodata, acest edict al darniciei mai prevedea §i ca bunurile
mai dinainte instrainate de fisc prin vinzare sau chiar in chip de dar -
aidoma celor rejinute chiar de el 96 - sa fie restituite vechilor lor stapini.

Cit de admirabile rinduieli cuprindea pentru Biserica lui Dumnezeu
amnistia aceasta publicata (in provincii)!

22. Pma §i paginilor din afara Bisericii (precum intregii popula];ii din
provincii) le-a fost darnicia imparatului prilej a se bucura din partea lui
de atitea alte daruri, cit sa nici nu le pofi numara! Or, a§a stind faptele - si
vaztnd acum toate acestea cu propriii ei ochi, putea §i lumea de prin
parole noastre (care altadata - in temeiul lucrurilor auzite de ea ca s-ar
petrece in cealalta jumatate a statului roman - nu pregeta sa-i fericeasca
pe cei de dincolo pentru norocul lor, §i care se rugase sa vina odata §i
rtndul izbavirii ei din necaz) sa se socoata in sfir§it vrednica de fericit,
marturisind ca (apari^ia) unui asemenea imparat trebuia in];eleasa ca un

94. Textual: «care se distinsesera prin puternica lor - lui Dumnezeu inchinata -
vt'Khu asupra sufletului» (n. tr.)

95. Sau: «fn bloc» (n. tr.)

96. Adica de fisc (n. tr.)

Textual: ••neamurilor straine de Biserica« (n. tr.)

VIATA LU1 CONSTANTIN CK1. MAKE 103

eveniment tulburator, cum de and lumea si pamintul nu se mai pbme-
nise sub soare! 97

lata ce gindeau oamenii despre Constantin.

23. 1. Asadar, dupa ce, prin puterea mintuitorului Dumnezeu, i-au
fost supuse toate; dupa ce, inaintea intregii lumi, a recunoscut el cui
anume ii datora asemenea implinire 98 ; dupa ce L-a marturisit pe Acela -
Jar nu pe sine - ca fiind adevaratul pricinuitor al izbinzilor sale, toate
acestea le-a adeverit imparatul in niste hotariri alcatuite in slova lati-
neasca §i greceasca, trimise §i publicate de el in fiecare provincie. 2.
Valoarea acestor texte nu poate fi infeleasa decit numai luind aminte la
conjinutul" lor. Au fost doua scrieri: una adresata Bisericilor lui Dumne-
zeu; cealalta era adresata lumii de la ora§ 100 care nu facea parte din Bise-
rica. Pe aceasta din urma imi pare nimerit sa o inserez istorisirii mele, ca,
datorita ei, scrierea sa se poata pastra §i sa poata fi cunoscuta si de urma-
§ii nostri, ea marturisind totodata si despre adevarul spuselor mele. Tex-
tul este copiat dupa originalul actului imparatesc aflat in pastrare la noi, a
carui autenticitate o intareste semnatura autografa a imparatului-
insu§i 1<)1 , cu greutatea unei adevarate pece^i.

24. 1. ^Constantin Biruitorul, Maritul §i Augustul, catre locuitorii
Palestinei.

Tuturor carora cu dreapta a§ezare §i cu chibzuin^a placutu-le-a a
cugeta despre Cel-de-sus, le-a fost intotdeauna limpede §i neindoielnic la
ce departare de strinsa urmare a preaslavitei inva^aturi crestinesti se
aflau acei oameni, care au luptat impotriva ei si care cu inver§unare au
staruit a-i arata dispreful lor. 2. Astazi insa - si indeosebi drept urmare
unor fapte invederate si unor savirgiri incarcate de stralucire - s-a aratat
cit de lipsita de rost era indoiala de atunci §i cita tarie se afla in puterea
Dumnezeului Celui mare, astfel ca celor care cu credinciogie ii cinstesc
minunata lege §i care nu se incumeta sa-i calce acesteia nici o porunca, ea
sa le poata raspunde cu prisosinfa de daruri, inzestrindu-i cu tarie aleasa
si cu nadejde in tot ce savir§esc - in timp ce propagirea celor nelegiuiti
ramine §i ea pe potriva a§ezarii sufletegti a acestora. 3. Cine, dar, se va
putea imparta§i din vreun bine, daca nu va vrea sa-L marturiseasca pe
Dumnezeu, Care este cauza a tot binele, si daca nu va vrea sa-I aduca
cuvenita cinstire? - Iar fapteje intaresc spusa celui ce graieste aid.

97. Textual: «recunosdnd ca un asemenea imparat era un lucru extraordinar §i
cum din veac (sau: nicaieri in lume) nu se pomenise ca, sub (mingiierea) razelor soarelui,
sa fi luminat vreodata neamul omenesc!»- (n. tr.)

98. Textual: «asemenea bunata|;i»- (n. tr.)

99. Textual: «prevederile» (n. tr.)

100. Sau: «paginilor de la oras« (n. tr.)

101. Textual: «a insasi miinii sale drepte» (n. tr.)

104 KUSKHUI DK CKZAKKKA

25. ««Cine pofle$te sa depene-n minte vremile care s-au scurs pina
a/i din timpurile ccle mai vechi precum §i faptele petrecute-n rastimp,
vedea-va cum loj-i aceia care s-au ingrijit din timp sa-si ageze faptele pe
temelia dreptajji §i a binelui, au si propa§it intru bine 102 , roada dulce adu-
cind ca din vita 10,1 de bun soi; pe cind cei care au indraznit intru nedrep-
tati, invirtosmdu-se in sminteala lor impotriva Celui-de-sus (sau, in
petreeerea lor cu oamenii, nemaistiind de nimic sfint), incumetindu-se a
surghiuni, a batjocori, a ucide, §i cite altele de acest soi, si care nici nu s-au
cait, nici cale n-au aflat sa-§i indrepte mintea spre vreunul din scopurile
ccle frumoase - to^i acestia §i-au capatat plata pe masura faptelor savir-
sjte. Lucru care desigur ca nu se va fi petrecut nici pe nedrept, nici fara
temei.

26. 1 . «Cfyi insa unei fapte ii pun inceput cu cuget drept, neabatut
strunindu-§i mintea intru frica Celui-de-sus §i raminind neclintiti in cre-
din(,a lor intru Dinsul, sau cei in ochii carora spaimele si amenintarile vie-
t-ii nu capata mai mare prej; decit speranfa lor in viitor, toti acegtia - chiar
daca vremelnic le este dat sa indure cine §tie ce necazuri - nu anevoie le
sufera amarul, incredin^i ca asa vor §i avea parte de o pretuire mai
mare. Iar renumele lor cu atit straluceste, cu cit mai greu sint incercaj;i in
suferin(,a. 2. In schimb, cifi n-au vrut sa ia seama la dreptate sau n-au luat
aminte la Cel-de-sus, ci^i pe cei ce se nevoiau intr-ale Sale nu s-au sfiit
sa-i supuna batjocurii §i caznelor celor mai groaznice (§i care nu infele-
geau sfi se socoata singuri neferici|;i ca ajunsera sa imparta pedeapsa in
virtutea unor asemenea temeiuri, astfel incit sa-i pizmuiasca §i sa-i feri-
ceasca tocmai pe aceia care, in ciuda unor asemenea incercari, izbuteau
sa-gi pastreze ne§tirbita credin|;a in Cel-de-sus) - din soiul lor oaste dupa
oaste a pierit, multe osti au dat bir cu fugi|;ii si toate bataliile lor s-au pre-
facut In tot atitea cumplite infringeri.

27. 1. «A§a arata in§ii care zamislesc necrutatoarele razboaie; asa
pustiitorii, care nimicesc fara mila; de aid lipsurile care se fac simtite in
m^loacele trebuitoare traiului, cit grmuljimea relelor ce se trag din ele;
de asta si pricinuitorii unor asemenea nemernicii s-au imparta§it si ei din
chinurile unei morji infioratoare, sau chiar daca §i-au mai dus zilele, au
avut parte de o viaja atit de chinuitoare cit sa o si poata socoti mai rea
decit moartea, rasplata capatind, pentru nedrepta^ile lor, pedepse pe
masura acestora. Fiecare §i-a avut partea de ruina potrivit cu puterea
indemnului care-1 impinsese - in sminteala lui - 2. sa creada ca ar putea
in frunta si ca ar putea razbr^ 104 legea lui Dumnezeu. Lucru care i-a facut

102. 'IYxI.uhI: '<au iji ajuns la un sfinjit bun» (n. tr.)

10H. Toxtuul: -ruducina" (n. tr.)

104. Tcxl.ul (la numai xarcfn.oXr\if\nai, care insa arc ambelo sonsuri (n. tr.)

VIATA Mil CONHTANTIN CICI. MAHK 105

greu de indurat nu numai viafa ci §i spaima de pedepsele la care urma sa
se a§tepte odata ajuns in farina.

28. 1. «Fiind a§adar atit de mare §i atit de becisnica nemernicia in ale
carei chingi se prinsese omenirea, iar treburile statului aflindu-se -
aidoma unei fapturi atinse de ciuma - in primejdie de moarte si simtita
facind nevoia de multa si mintuitoare grija, ce cale de usurare a gindit
Dumnezeu, ce prilej de iesire din impas? (Iar calea trebuie in|;eleasa ca
fiind de-a dreptul dumnezeiasca, fiindca numai ce este dumnezeiesc fiin-
teaza cu adevarat si este inzestrat cu putere dainuitoare peste timp. Pre-
cum a marturisi §i a preamari facerea-de-bine a Celui atotputernic nu
trebuie inj;eles drept lauda goala). 2. Pe mine m-a dorit 105 El spre inde-
plinirea voii Sale; pe mine m-a cercetat si m-a aflat potrivit ei, asa fel incit
incepind de la marea din dreptul britanilor §i de pe meleagurile unde, ca
sub imperiul necesitatii, ii este soarelui dat sa apuna, sa scot afara §i sa
spulber - cu sprijinul unei puteri mai mari decit mine - primejdia 106 care
pe toate le tinea in puterea ei; a§a fel ca, invatatura luind prin fapta mea
mijlocitoare, neamul omenesc sa se intoarca la slujirea preasfintei Legi;
§i iar, in a§a fel incit, din indrumarea Celui atotputernic, preafericita cre-
dinja sa se raspindeasca in lume, .

29. 1. «N-a§ vrea sa par in nici o clipa nerecunoscator Lui . Cind
m-am incredintat ca in asta sta menirea mea cea nobila §i ca se cere sa o
iau drept un dar plin de har, am inaintat pina-n |inuturile de la rasarit,
care, inca §i mai greu napastuite, cereau §i din partea noastra o sporita
purtare de grija (chiar daca eram pe deplin incredinfat ca datoram totul -
sufletul meu intreg si fiecare suflare a mea, ba pina §i eel mai neinsemnat
dintre ginduri - Dumnezeului Celui Prea Inalt).

2. «Stiu cit se poate de bine ca cine se |;ine indeaproape §i dupa drep-
tate 107 de cereasca nadejde, cine §i-a pus-o cu precadere §i neabatut in
dumnezeiegtile locuri, cinstire agonisindu-§i cu atit mai mare cu cit se
va fi departat de neajunsurile §i de framintarile lucrurilor paminte§ti,
aceluia nici bunavoin|;a oamenilor nu-i este de trebuin|;a. 3. Socot totu§i
ca este bine ca incercarile §i suferintele nemeritate §i nesocotite, care
vremelnic s-au abatut peste unii ca acestia fara rost, noi sa le izgonim cit
mai departe, ca sa nu se intimple lucrul acela ingrozitor care ar insemna
ca trezvia §i statornicia lor (cu prisosin|;a dovedita din voia tiranilor bucu-
ro§i sa asupreasca oamenii pentru cinstirea adusa de ei lui Dumnezeu),
acum, sub ocrotirea unui slujitor al lui Dumnezeu, sa nu le poata aces-
tora inalfa numele pe o treapta de lumina §i de fericire mai inalta^.

105. Textual: «cautat» (n. tr.)

106. Textual: «spaimele» (n. tr.)

107. Sau: «corect», «cum se cuvine- (n. tr.)

106 KUBKB1U DK CEZARBBA

30. «De aceea, toji d\i - fiecare la vremea sa - i§i vor fi lasat patria
luind calea surghiunului ca sa nu-si calce credinja in Dumnezeu (o cre-
din^a careia ei i s-au daruit din toata puterea sufletului), avind de suferit
de pe urma unei osinde crude, precum si tot eel care a fost inscris in
registrele curiale in pofida faptului ca mai inainte vreme nu fusese trecut
in ele 108 - tofi sa se intoarca pe meleagurile lor parintesti si la indeletnici-
rile lor obisnuite, mutyumire aducind lui Dumnezeu, salvatorul tuturor.

31.1. «De asemenea, privitor la cfyi sint Jinuji impotiwa voii lor prin
insule, porunca dam sa se poata bucura de aceasta purtare de grija.
Inconjura^i pina astazi din toate parjile de impotrivirea munjilor si de
apele marii, sa fie eliberaji de mohorita si neomenoasa apasare a singu-
rata^ii gi sa fie redafi celor dragi lor, spre implinirea arzatoarei dorin^e a
acestora. 2. Cei care, vreme indelungata, au dus o viaja injesata de lipsuri
9i de ponoasele murdariei 109 , sa se bucure de intoarcerea lor acasa ca de
un dar sosit pe neasteptate, luindu-si pe viitor orice grija si ducindu-§i
via^ alaturi de noi fara teama. Fiindca chiar si singur faptul de a ajunge
cuiva la auz - necum de a socoti demna de crezare - teama de viaja (de
via^ petrecuta alaturi de noi, care ne mindrim si sintem incredin|a^i a fi
slujitori ai lui Dumnezeu) trebuie socotit drept un lucru dintre cele mai
ingrozitoare, de vreme ce sintem nascu^i spre a indrepta chiar greselile
savfrgite de alj;ii.

32. 1. «Cei osindi^i sa trudeasca la chinuitoarele munci din mine sau
la indeplinirea muncilor obstesti, sa schimbe indelungata lor truda cu
dulceafa odihnei, ducind de azi inainte o viaja lipsita de griji §i libera^gi
Inecind sdrba cea peste masura a suferin|;elor lor in desfatarea tihnei.

32. 2. «Cine va fi fost vaduvit de obsteasca libertate a cuvintului §i va
fi fost urgisit in drepturile lui ceta^enesti , cu cuvenita bucurie sa-§i reca-
pete starea de mai inainte si sa revina in patria lui ca intors dintr-o cala-
torie - dupa o desparfire - vremelnica.

33. «<De asemenea, cfyi se vor fi aflat mai inainte in oaste pe vreo
treapta din cele de sus (din care vor fi cazut in temeiul vreunui pretext
nesuferit 110 si nedrept, numai fiindca injelesesera ca a-L marturisi pe
Cel a-tot-puternic era de preferat onorurilor de care se bucurau), sa
hotarasca daca mai Jin la via^a militara (in care caz sa ramina mai departe
in rang) sau daca aleg ca odata cu despar^irea [de oaste] sa se bucure de
cinste, cum si de tihna unei vie|;i libere. Caci potrivit si cu cale este ca bar-
batul care, fa^a cu primejdia sosita de naprazna, va fi dat dovada de ase-

108. Deci cu sila (n. tr.)

109. Textual: «o viafa prapadita amestecata cu niscai murdarie scirboasa» (n. tr.)

110. Sau: «neprietenesc», -"dugmanos^ (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CKL MARK 107

menea calita^i suflete§ti §i de o asemenea tarie, sa se poata bucura §i de
tihna (daca pofteste) sau de cinstire - dupa placul sau.

34. 1. «De asemenea, cei care - lipstyi in chip silnic de cinstea cuve-
nita obirsiei lor alese - au fost osindi^i prin judecata sa fie trimisi in torca-
torii de lina sau prin Jesatorii de in - unde vor fi supusi unor munci
necrujatoare si nesuferite - ori sa devina robi ai vistieriei statului ni fara
ca aleasa lor obirsie sa le mai fie de vreun folos, sa se bucure iar de drep-
turile potrivite rangului lor de odinioara ca si de dulceata libertajii, in
temeiul obisnuitelor privilegii, ducindu-si viaja mai departe intru bucurie
deplina.

2. «Iar eel ce va fi schimbat starea sa de libertate cu robia, drept
urmare a unui abuz necugetat si lipsit de omenie §i suferind prin aceasta
rigorile unor indeletniciri nepotrivite lui si ajungind aproape pe neastep-
tate, din liber, sclav, sa-si recapete - dupa porunca noastra - starea lui
libera de mai inainte si sa fie redat celor ce i-au dat viaja, ca mai apoi sa se
reapuce de ostenelile potrivite oamenilor liberi, izgonind din minte inde-
letnicirile nepotrivite lui, in care a fost nevoit sa trudeasca.

35. 1. «Ca atare se cade sa nu uitam nici de bunurile 112 de care fie-
care [din acestia] a fost vitregit sub felurite pretexte. Deci: cine se va fi
inclestat cu tarie in lupta cea aleasa §i dumnezeiasca a muceniciei, pas-
trindu-si cugetul neinfricat si neclintit, si de aceea a fost jefuit de averea
sa; cine sava fi hotarit sa-si marturiseasca credin|;a , temelie punind

prin fapta sa nadejdii in via|a" vesnica; cine va fi fost silit sa pribe-
geasca fiindca nu voise sa se arate consim^itor cu prigonitorii sai, fiind la
rindu-i jefuit de avere; sau cine - chiar dintre cei neosindi|i la moarte - va
fi trecut prin urgia de a se fi vazut despuiat de lucrurile sale, mostenirea
tuturor acestora poruncim sa se treaca asupra celor de un neam cu el. 2.
Legile ingirind lamurit dreptul rubedeniilor celor mai apropiate, lesne
este de hotarit cui anume i se cuvine sa mo§teneasca §i cine ar urma sa-i
succeada pe drept, fiindu-i doara aceia rudele cele mai apropiate, carora
- chiar §i in cazul unui sfirsit firesc - oricum, aveau sa le revina acele
bunuri.

36. «Daca insa nu se va afla in viaja niciuna dintre rubedeniile lui
apropiate, a§a fel incit sa se poata hotari, pe rind, dreptul de mo§tenire al
celor pomeniji mai inainte (in|;elegem ca atit in cazul mucenicilor, cit §i
acela al marturisitorilor sau al fugarilor ce se vor fi stramutat pentru vreo
asemenea pricina), rindui-se-va atunci mo§tenitoare Biserica de prin
meleagurile fiecaruia; lucru care cu siguranj;a ca n-ar avea cu ce sa-i
nemulfumeasca nici pe cei plecafi (din aceasta lume), de vreme ce ei ar

111. Adicfi fiscului (n. tr.)

112. Sau: «averile» (n. tr.)

1QH ___ KU8KB1U UK CEZAREKA

urma sa aiba mostenitoare tocmai Biserica pentru care vor fi indurat ati-
ta suferinta.

«Adaoge-se §i aceasta, anume ca daca vreunul din cei mai inainte
pomeni{i va fi apucat sa daruiasca ceva din bunurile sale cuiva dupa pla-
cul sau, ele ii vor ramine aceluia in buna §i deplina stapinire.

37. 1. «Totu§i, vrind noi ca porunca noastra sa nu zamisleasca vreo
incurcatura, si ca tuturor sa le fie lesne de recunoscut ce anume este cu
drcptate, sa se stie ca tot eel ce a intrat in stapinirea vreunei Jarine, vreu-
nei case, vreunei gradini sau vreunui alt lucru de al celor pomeniji mai
sus, bine si spre folosul sau va fi de va marturisi singur acest lucru, dind
bunul inapoi cit mai degraba. 2. Pentru ca daca cineva se va dovedi ca a
tras foloase multe de pe urma unui bun intrat in stapinirea lui pe nedrept,
desi socotim ca cedarea lor 113 n-ar mai fi un lucru tocmai drept, cuvine-se
totusi ca ei sa recunoasca eel pufin ce anume si de unde au agonisit, spre a
merita iertarea noastra pentru pacat, asa fel ca, printr-o asemenea recu-
noastere, ei sa se vindece de lacomia lor de mai inainte si pentru ca Dum-
nezeul Cel Prea Inalt sa o poata talmaci drept un semn de remuscare,
aratindu-Se iertator faja de pacatul savirsit.

38. «Spune-vor, poate, intru apararea lor cei ce se vor fi facut stapini
pe astfel de bunuri (daca cumva despre unii ca ei se cuvine - si mai poate
fi - folosita o asemenea vorba 114 ) ca pe atuhci ar fi fost de-a dreptul cu
neputinjA sa nu primesti ceva, and privelistea intregului §ir de primejdii

ce te asteptau putea fi intilnita la tot pasul : izgonirea fara mila, moar-
tea fara cru^are, neinduratul surghiun si neincetata jefuire [a celor] fara
vina, prigoana cea fara sajiu, scoaterea la mezat a lucrurilor 115 .

«Deci de va vrea cineva sa invoce asemenea pretexte pentru a nu se
lepada de nesa^ioasele sale pofte, prilej va avea a cunoaste 116 ca acest
lucru nu va ramine nepedepsit, indeosebi avind in vedere faptul ca asa
In^elegem noi sa ne facem datoria fa^a de Prea-inaltul Dumnezeu. Incit a
pastra mai departe tot ceea ce necru|;atoarea sila il va fi constrins cindva
sa agoniseasca, devine astazi prilej de primejdie, cum de altfel §i de tre-
buin^ este a face cu osirdie 117 sa piara pofta 118 cea fara sajiu, atit cu cuge-
tul cit §i pe calea pildelor.

39. «Nici vistieriei 119 nu i se va ingadui sa mai defina ca fiind al sau
ceva dintr-ale celor pomenij;i, ci - dupa ce fara dreptate il va fi avut in sta-

113. «Cedarea» sau «restituirea» profiturilor (n. tr.)

114. Referire la expresia «a se face stapini»- (n. tr.)

115. Ideea inclusa in paragraf pare a fi ca iminen^a si insusi faptul prigoanei puteau
ofcri o justificare actelor de instrainare a averilor (n. tr.)

116. Textual: «a sim{.i» (n. tr.)

117. Toxtuul: -pe orice cale» (n. tr.)

118. Textual: -poftele- (n. tr.)

119. Kiseului. -C'h fiind al snu»: (kpau.n;, «definitiv» (n. tr.)

V1ATA LUI CONSTANTIN C'Kl, MARK, 109

pinirea sa pentru o vreme - dupa dreptate il va inapoia Sfintelor Biserici,
asa, ca si cum nici prin gind nu i-ar trece sa le infrunte 120 . In schimb, tot ce
se va dovedi ca pe drept cuvenit Bisericilor - case ori Jarini ori gradini
ori altele de acest fel - porunca dam sa le fie restituite acestora in depli-
natatea lor si fara nici o restringere legata de dreptul lor de proprietate.

40. «De altminteri, pina si locurile acelea pe care trupurile mucenici-
lor le-au facut vrednice de cinstire, prefacindu-le in amintitoare
salasuri 121 ale raposarii lor celei pline de slava, ne intrebam cine oare ar
fi in stare sa ,le tagaduiasca -sau chiar cine ar fi in stare sa pregete a dis-
pune privitor la ele - ca privitor la unele ce li se cuvin Bisericilor? Caci nu
exista dar mai mare, nici osteneala mai bineplacuta si mai plina de
foloase, decit (cu dumnezeiasca voie) zelul faja de ele si - iar - decit ina-
poierea in bune si depline drepturi Sfintelor Biserici a tuturor lucrurilor
de care anumi^i in§i nedrepji §i josnici le-au jefuit sub dezgustatoare pre-
texte.

41. «Cum insa deplina purtare de grija ne cere sa nu trecem cumva
sub tacere nici pe cei care vor fi cumparat in buna regula lucruri aparji-
nind vistieriei, nici pe aceia ce vor fi avind in stapinirea lor vreun bun pri-
mit tot dintr-acolo. ca dar (si care in van si-au indreptat nesajioasele
pofte asupra unor asemenea lucruri), sa se stie ca chiar daca - prin mijlo-
cirea bunurilor pe care indraznisera sa le cumpere - asemenea oameni se
vor fi incumetat sa abata inspre alta parte 122 purtarea noastra de grija
faja de aceia, totu§i ei nu vor avea de suferit de pe urma lor decit doar atit
at se poate §i cit se cuvine.

Destul, deocamdata, despre aceste lucruri.

42. «Or, avind in vedere ca prin dovezi cit se poate de lucratoare §i
limpezi s-a putut vedea cum - intru puterea, intra indemnurile 123 §i intra
sprijinul pe care Dumnezeul Cel atotputernic a binevoit necontenit sa mi
le trimita - apasarea 124 care strivea cindva intreaga stare a omului a fost
de acuma ridicata de pretutindeni sub soare, pute|i vedea - daca fiecare
in parte §i toji intreolalta va ve|;i da silinta spre a§a ceva - de cit prisos de
putere §i har a fost nevoie pentru ca - daca se poate spune - pina §i
saminta celor ticalo§i §i netrebnici sa fie spulberata §i nimicita, bucuria sa
le fie redata celor buni §i raspindita cu imbelsugare peste toate meleagu-
rile pamintului. Tuturor li s-a dat putinfa sa slujeasca dumnezeiestii legi

120. Lacuna, (n. tr.)

121. Textual: «monumente» (n. tr.)

122. Sau: «sa puna la incercare» (n. tr.)

123. Sau: «povefele» (n. tr.)

124. Cu intelesul de «jug». - «Care strivea»: textual, «care tinea in ghearele ei»
"Intreaga stare» sau «condit.ie» (ndvia t6 dvOpuncia) (n. tr.)

110 EUSEBIU DE CEZARBEA

dupa cuviin^fi, cu toata cinstirea, ingaduindu-le celor care se vor fi dedi-
cat ei sa i se inchine potrivit datinei. Iesrt-au acestia la lumina ca din
strafundurile beznelor; incit, ajungind ei sa capete limpedea cunoa§tere a
lucrurilor, vor avea a-i sluji in viitor in chip cuvenit §i a-i arata unanima
dnstire.

Se va trimite 128 pe meleagurile rasaritene ale imparajiei noastre».

43. lata dar ce ordona intiiul edict 128 trimis noua de imparat. Cele
prevazute de lege au prins indata via^a in fapta: tot ce se facea acum era
la antipodul bataii de joe §i a mirsaviei de mai adineauri a tiranilor. Iar cei
prevazufi in aceasta lege s-au bucurat cu tojii de marinimia imparatului.

44. Si a trecut imparatul de la lucrurile acestea la fapta. Dintii a numit
peste neamurile din provincii guvernatori, dintre care cei mai mutyi
imbratisasera 127 credinja mintuitoare; iar pe in§ii rama§i credinciosi
paginismului i-a oprit sa mai aduca jertfe. Legea-i privea in aceeasi
masura si pe demnitarii aflafi in funcjii mai inalte decit cea de guvernator,
dupa cum ii privea §i pe aceia care dejinusera in trecut funcjia de prefect;
in caz ca erau cre§tini, li se dadea ingaduinta sa se mindreasca cu acest
nume; dar daca nu erau de aceasta credin^a, nu le mai era ingaduit sa
jertfeasca idolilor.

45.1. Curtnd dupa aceea - §i cam in acela§i timp - au fost promulgate
doua legi, dintre care una punea capat scirboaselor practici idole§ti
dndva raspindite §i la ora§ §i pe la j;ara 128 ; nu-i mai era ingaduit nimanui
sa cuteze a inal^ (vreunui zeu) statuie, nici a se indeletnici cu prezicerile
$i cu celelalte fleacuri de acest soi, nici - §i inainte de toate - sa jertfeasca;
cealalta lege ordona ca zidurile caselor de rugaciune sa fie facute mai
inalte iar bisericile lui Dumnezeu mai incapatoare, atit in lungime cit §i in
la^ime, ca si cum nebunia credinjei intr-o droaie de zei ar fi §i pierit
undeva, in departari, iar mai to^i oamenii s-ar fi aratat dornici sa dobin-
deasca in curtnd bunavoin^a lui Dumnezeu. 2. Asa 1-a indemnat pe impa-
rat daruirea lui fa$a de Dumnezeu sa cugete §i sa scrie conducatorilor
locali de pretutindeni. Legea mai adauga §i ca se cuvenea ca ei sa nu fie cu
mlna strinsa, ci sa plateasca lucrarile din chiar vistieria imparateasca.

A mai scris Constantin §i urmatoarea scrisoare, trimisa persoanelor
aflate in fruntea Bisericilor de pretutindeni - cu care prilej a bine-
voit sa-mi trimita una §i mie - care a fost §i cea dintii scrisoare trimisa de
el fe^ei noastre.

125. Sau: «expune», «publica», «afi§a» (n. tr.)

126. Textul spune simplu: «scriere» (n. tr.)

127. Textual: «se dedicaserS» (n. tr.)

1 28. Precizare interesanta, din care se poate presupune ca la data redactarii textului
lui Kiwebiu, publicul nu mai avea vie in minte prezen^a paginismului in structure vechii
s(>cictA|,i (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 111

46. 1. «Constantin, Biruitorul, Maritul si Augustul, catre Eusebiu.

Cunoscind faptul ca pina astazi nelegiuitul bun plac al tiranilor n-a
contenit a-i prigoni pe slujitorii mintuitorului Dumnezeu, in};eles-am §i
m-am incredinj;at cu tarie, prea iubite frate, ca toate lucrarile de zidarie
ale bisericilor s-au naruit, fie din cauza ca nu au mai fost intrejinute, fie
ca, de frica silniciei, care plutea deasupra tuturor, ele au fost durate la
proporj" mai modeste decit li s-ar fi cuvenit. 2. Astazi, insa - odata cu
reintoarcerea libertafii, odata cu izgonirea - prin pronia Dumnezeului
Celui Prea Inalt §i prin purtarea noastra de grija - a acelui balaur de la
cirma puterii - imi pare mie ca s-ar cuveni ca toata lumea sa poata lim-
pede cunoaste puterea lui Dumnezeu, iar oamenii care - de frica sau din
necredinja vor fi alunecat cindva in pacat, sa-L recunoasca pe Cel ce cu
adevarat este, §i sa-§i intemeieze iaragi via|;a pe adevar §i pe dreptate 129 .

3. «De aceea, bisericilor aflate sub indrumarea ta (precum §i a celor-
latyi indrumatori ai Bisericii de pretutindeni: episcopi, prezbiteri si dia-
coni - cunoscuji }ie), aminte§te-le sa se sileasca la lucrarile ce se cer
f acute prin sanctuare, si anume: sau sa refaca zidurile existente, sau sa
le inal|;e, sau - acolo unde asa s-ar cuveni - sa purceada la altele noi. Cele
trebuitoare le vei capata 130 tu insu|;i (iar ceilatyi, prin mijlocirea ta) de la
guvernatori §i de la ceilalji cirmuitori de provincie, care au si primit
porunca sa raspunda cu toata sirguin]a la tot ce sfinjia ta le vei cere.
Dumnezeu sa te ocroteasca, frate iubit».

4. Asemenea scrisoare a fost trimisa 'de Constantin, inainte-statato-
rilor Bisericilor din toate provinciile, iar guvernatorii de provincie au pri-
mit porunca sa dea ascultare §i sa treaca la fapta. Astfel ca, foarte curind,
prevederile legii au §i fost infaptuite.

47. 1. Dar imparatul avea sa-§i dovedeasca cu inca §i mai multa tarie
credinciosia fa|a de Dumnezeu 131 , publicind in toate provinciile un cuvint
de invajatura prin care se ridica impotriva idole§tii rataciri a celor ce
domnisera pina atunci, §i i§i indemna cu mult har supu§ii sa marturi-
seasca pe Dumnezeul Cel Prea Inalt 132 iar pe Hristos sa-L numeasca fa|;i§
IVKntuitorul sau. 2. Drept care potrivit imi pare mie a cuprinde in cartea
de faja §i acest cuvint (scris chiar de mina lui, dar pe care eu il voi reda
talmacit din latineste), ca sa-1 putem cu tojii asculta pe imparat graind
parca cu glas §i tarie, spre luarea tuturor aminte:

48. 1. «Constantin, Biruitorul, Maritul §i Augustul, catre locuitorii
provinciilor rasaritene.

129. Sau: «este cu adevarat fiitor« (n. tr.)

130. Textual: «cere» (n. tr.)

131. Sau: «frica de Dumnezeu» (n. tr.)

132. Sau: «mai presus de toate» (n. tr.)

112 KUSBBIU DE CE/.AHEEA

Tot ce se afla in puterea atotstapinitoarelor legi ale firii, ne ofera
noua tuturor destul prilej de intuire a purtarii de grija §i a injelepciunii
doveditoare de buna chivernisire a lui Dumnezeu. Cei ce se lasa minafi
de puterea lor de judecata pe dreapta cale a cunoasterii nu au nici un
temei de indoiala in atingerea acestui Jel, fiindca gindul eel sanatos §i
chiar singura privirea - ajintita cum trebuie - ii vor aduce la cunoa§terea
lui Dumnezeu ca purtaji de unul §i acelagi indemn al adevaratei virtu|;i.

Asa ca tot omul sanatos la minte sa nu se tulbure vazind framinta-
rea unei lumi minate de principii contrarii. 2. Ascuns §i nefolosit tot s-ar
dovedi darul virtu^ii daca duhul rautajii nu i-ar opune (ispita unei) viefi
intortocheate si pline de sminteala. De aceea ii §i este virtu|ii pusa inainte
o cununa, in timp ce Dumnezeul eel Prea inalt 133 hotara§te intru jude-
cata. §i tot de aceea ma voi si stradui sa va marturisesc voua, tuturor,
nadejdile mele, dt mai lamurit cu putinja.

49. 1. «Luind eu aminte la purtarile lor salbatice, pe imparatii cei
dinaintea mea i-am Jinut drept ni§te oameni foarte aspri. Singurul care
s-a priceput sa lucreze in duh de blinde|;e a fost tatal meu, care, cu o
minunata evlavie, in toate lucrarile sale II chema in ajutor pe Mintuitorul
Dumnezeu. 2. Bolnavi (la suflet), ceilal^i preferau sa dea friu liber rauta-
t-ii, iar nu blinde^ii din ei; pe aceea §i-o hraneau cu imbelsugare; §i in felul
acesta fiecare la vremea sa a ajuns sa intoarca spatele invataturii adeva-
rului. Iar grozavia rauta|;ii lor a mers pina intr-acolo incit, intr-o vreme
cind atit lucrarea lui Dumnezeu cit §i indeletnicirile oamenilor se savir-
§eau, toate, in plina pace, ei au izbutit sa stirneasca din nou razboiul
dintre frate §i frate.

50. «Se spune ca Apollo s-ar fi facut cunoscut pe atunci in negurosul
strafund al unei pesteri (iar nu pogorindu-se din cer), zicind ca drepjii
pamintului fl stinjeneau sa graiasca adevarul si ca acest lucru facea ca
prevestirile date pe tripodiu sa fie in§elatoare. Lucru aratat pina §i de
preoteasa zeului, atunci cind, cu cosi|;ele despletite, prada nebuniei, a
prins sa se tinguie asupra rauta|;ii ascunse in oameni. De altminteri,
vedea-vom la ce rezultat aveau sa duca aceste lucruri.

51. «Pe Tine, Dumnezeule Prea Inalt, Te chem spre marturie : eram
inca doar un copil cind am auzit cum - §i cu cita staruinta! - intii-statato-
rul dintre imparatii de atunci ai romanilor, nefericitul (pe drept cuvint
nefericitul!) cu sufletul bintuit de ce|;urile nebuniei, i§i iscodea
solda^ii pu§i sa-1 pazeasca, doar o afla cine ar putea fi acesti «drep|;i ai
pamintului^, si cum unul dintre preojii jertfitori din preajma lui i-a ras-

133. Do regula, pentru exprimarea transcenden|ei divine, Eusebiu folose§te sin-
tiiKnm -Dumnezeu Col deasupra tuturora«. Aici insa apare pentru prima data termenul
("hJikitoi;, "proH-inalt", roluat in purine rinduri (n. tr.)

V1ATA 1.U1 CONSTANT1N CM, MAHK 113

puns: «Fara indoiala, crestinii!»- la care imparatul, sorbindu-i vorbele de
parca i-ar fi picurat miere, si punind mina pe sabia |,inuta pentru pedep-
sirea ticalosilor, a abatut-o asupra cuviosilor celor neintinaji, pe data
dind poruncile acelea aducatoare de moarte (parca scrise cu virful spadei
muiate in singe), iar judecatorilor ordonindu-le sa se iscuseasca cit mai
tare la minte spre a nascoci pedepse noi.

52. «Era de vazut, in acei ani, era cu adevarat de vazut de cita tarie au
dat dovada sfinjitele feje intru credinja lor in Dumnezeu, Jinind piept in
iuresul nestavilit al faradelegii unor umilinte cu totul neobisnuite 134 ; era
de vazut cum oameni cumpataji carora nici macar dusmanii nu fusesera
in stare sa le faca vreun rau, au putut ajunge jinta 135 pornirilor nestapi-
nite ale unor concetateni iuji la minie. Ce foe, ce torturi, cite soiuri de
unelte schingiuitoare nu 1-au asteptat atunci pe omul de orice virsta, fara
nici o deosebire! Au fost vremuri cind cu siguranja ca nici farina nu-§i
mai putea stapini plinsul; de jur-imprejur, minjita de singe, intreaga rin-
duiala a lumii gemea de durere; pina si lumina zilei ajunsese sa se
ascunda de multa mihnire a unei asemenea privelisti!

53. «Dar ce sa mai spun... Fiindca pina §i barbarii care i-au adapostit
in acea vreme pe fugarii no§tri, ingaduindu-i intr-o atit de blinda captivi-
tate, se pot azi fali ca le-au asigurat acestora nu numai scaparea din ghea-
rele mor];ii, ci §i (libera slujire) a credin^ei. Pentru romani, izgonirea cre§-
tinilor de atunci, de pe cuprinsul lumii romane, si fuga lor la barbari
ramine §i astazi o pata de nesters.

54. «§i totu§i de ce sa ma mai tinguiesc eu amintindu-mi la nesfirsjt
de suferin^ele acelora §i de indurerarea ce cuprinsese toata suflarea
pamintului 136 ? Dusu-s-au, pina la urma - dupa o moarte infrico§atoare -
§i incepatorii ticalo§iei; pravalitu-s-au in haurile Acheronului, intru
nesfir§ita osinda; prin§i in incle§tarea razboaielor civile, ei n-au mai lasat
in urma nici amintirea numelui lor, nici urma§i - lucru pe care nu 1-ar fi
pajit, de n-ar fi fost la mijloc acea smintita profetie a oracolului pithic, cu
amagitoarea ei putere (de incredin^are)!

55. 1. -"fie, Dumnezeule Prea Inalt, ma rog eu astazi: fiibun §i inga-
duitor cu fapturile Tale din |;inuturile Rasaritului; locuitorilor din provin-
cii (care vreme atit de indelungata au suferit de pe urma impilarilor) da-le
- prin mine, slujitorul Tau - tuturor tamaduire! Nu fara temei Iti cer eu
aceasta - o, Stapine a toate, Dumnezeule sfint; caci sub indrumarea Ta
am inceput eu §i am savir§it a lucra pentru izbavirea oamenilor; insem-
nul Tau 1-am purtat eu pretutindeni in fruntea ostilor mele biruitoare; §i

134. Textual

135. Textual

136. Textual

lumea de pe pamint» (n. tr.)

«unor umilinfe nu oarecari §i de fieeare zi» - (n. tr.)

«bataia-de-joc a» (n. tr.)

<amintind la nesfirsit bocctelc acclorn !ji doliul (ce cupiinscsc) pe tonta

114 EUSEBIU DE CEZAREEA

de mi-or cere-o indatoririle mele, sub aceleasi insemne ale puterii Tale
imi voi infrunta din nou dusmanii.

2. «De aceea si sufletul meu limpede impletit din dragoste si din
teama, in seama Ta mi 1-am lasat. Numele Tau dupa cuviinj;a il iubesc,
insa puterea Ta o cinstesc, cunoscuta facindu-mi-o Tu prin dovezi fara de
numar si spre intarirea credinj;ei mele. De unde indemnul meu de acum
este sa pun eu insumi umarul la innoirea prea-sfintului Tau locas pe care
netrebnicii si nelegiuitii aceia 1-au pingarit in pustiitoarea lor ratacire a
min|;ii.

56. 1. «Spre binele intregii lumi si in folosul intregii omeniri, as vrea
ca poporul Tau sa aiba parte de liniste si sa ramina la adapostul dezbina-
rilor. Fie pacea si linistea celor credinciosi si cu cei aflati in ratacire.
Fiindca numai intru dulceata acestei partasii vor putea si acestia sa fie
indreptati si adusi pe calea dreapta. Nimeni sa nu se aseze in calea al-
tuia: aiba fiecare parte si sa se bucure de tot ce-i doreste sufletul. 2. Cuvi-
ne-se totusi ca tot omul cu mintea limpede sa stie ca nimeni nu va putea
viejui in sfintenie si in curate de nu-1 vei chema Tu intru odihna sfintelor
Tale predanii 137 . Cei ce vor voi sa i se sustraga, gasi-vor lacasele insela-
ciunii, asa cum le-a fost voia; noua, pregatita ne este casa cea prea-stra-
lucitoare a adevarului Tau. Dar ce dai Tu pe cale fireasca le dorim si noi
lor, la rindu-ne, asa fel ca in obsteasca buna-intelegere sa le fie si lor
harazita aflarea bucuriei.

57. «Nu este nimic nou, nimic neobisnuit in aceasta credin|;a a
noastra, ci - dupa cum priceput-am 138 -de cind ai pus temelia intregului
cosmos, ai poruncit priceperea acestui lucru dimpreuna cu cuvenita Ta
proslavire. Numai ca oamenii au cazut, tiriti in rataciri de tot soiul. §i
totusi, prin Fiul Tau, Tu le-ai rasarit tuturor o lumina pura, tuturor amin-
tindu-le de Tine, ca raul sa nu mai aiba putere asupra lor .

58. 1. «Lucrarile Tale o adeveresc; puterea Ta ne spala de pacat 139 si
ne da credinta. Soarele si luna isi urmeaza fiecare calea rinduita dupa
dreptar, si nici stelele nu strabat bolta lumii haotic. Anotimpurile se
insira, luindu-si unul altuia locul - precum se cuvine. Prin cuvintul Tau
dobinditu-si-a si pamintul starea tariei si se poarta vintul dupa cum ii e
legea. Clocotul apelor se aduna in curgeri nestapinite. Marea este si ea
prinsa imprejur intre limite nestramutate. §i tot ce gasim noi pe pamint
sau in apa oceanului a fost iscusit cu o desavirsire in acelasi timp minu-
nata si aducatoare de foloase. 2. Lucruri care de nu s-ar petrece dupa
dreptarul 140 voii Tale, neindoielnic ca, prin felurimea lor (si prin covirsi-

137. Textual: «legi» (n. tr.)

138. Sau: «am fost fnva^ati sa credem», - In continuare, text confuz (n. tr.)

139. Sau: «gre§eala» (n. tr.).

140. Sau: «ne dezvinova|;e§te». - «Calea rinduita dupa dreptar» sau «calea lor
legiuita». - La fel si mai departe: «precum se cuvine» sau «in chip legiuit^ (n. tr.)

TIAJA LU1 CONSTANTOf CEL MARE 115

toarea lor putere de dezlan^uire), ar rava§i rinduielile dintre oameni §i
viaja toata. Oricum, aceia care s-au luptat cindva intreolalta ar fi putut
la vremea lor aduce o §i mai mare vatamare neamului omenesc - ceea
ce, de altminteri, unii ca ei se §i straduiesc sa mai faca, chiar daca noi
nu-i putem vedea 141 .

59. «Dar mul^umescu-f i fie, Stapine al tuturor, Dumnezeule Prea
Inalt 142 : cu at se face firea omeneasca cunoscuta mai bine in temeiul felu-
ritelor ei inclinari, cu atit mai mult temei capata §i invataturile dumne-
zeiescului Cuvint in fafa celor ce cugeta drept si pasesc pe nobila cale a
virtutii. Cine insa nu vrea sa fie tamaduit, sa nu povatuiasca pe altul la
atare lucru: puterea vindecatoare a leacurilor e la vedere §i se afla la
indemina oricui. Asadar, bine este ca nimeni sa nu aduca stricaciunea
acolo unde faptele invedereaza existenta curafiei, astfel incit noi toti sa
ne putem folosi de pe urma impreuna-parta§iei noastre la binele ce ne-a
fost daruit - adica la dulceata pacii -, ferindu-ne con§tiinta de tot ce-i
poate fi ei potrivnic!

60. 1. «Nimeni sa nu faca altuia rau intru ceva de care se va fi incre-
dinjat el insugi ca nu este bine . Cu tot ce vedem noi cu ochii no§tri, cu
tot ce pricepem cu mintea noastra ca este bun , cuvine-se - de se poate -
sa ne ajutam aproapele; iar de nu se poate, atunci mai bine sa lasam
(lucrurile sa se depene de la sine). Fiindca una este sa te prinzi de buna-
voie in lupta pentru nemurire si altceva este sa fii silit la ea sub ameninta-
rea pedepsei. 2. Am spus toate aceste lucruri §i le-am cercetat chiar mai
amanunjit decit o cerea telul insu§i al ingaduin|ei 143 mele, fiindca n-am
vrut sa-mi ascund credin];a in adevar - mai ales ca (dupa cite aud) sint
unii care susjin ca, laolalta cu practicarea celor ce se faceau in temple, ar
fi fost spulberata acum §i puterea intunericului.

«Sfatul acesta a§ fi vrut sa-1 dau tuturor, daca navalnicul clocot al
viclenei rataciri n-ar fi prins atit de adinc radacina in sufletele cite unora,
punind in primejdie mintuirea tuturor».

61.1. lata, deci, cuvintele asternute in scris de insusi imparatul catre
to|i supu§ii sai din provincii, cu taria de glas a unui adevarat crainic al lui
Dumnezeu, ca sa-§i fereasca supu§ii de ratacirea cea de la demoni §i ca
sa-i faca sa deprinda adevarata credinta 144 .

2. Fiindca tocmai cind se bucura el de asemenea lucruri, a inceput sa
se intinda un zvon de nu mica tulburare care se infiripa prin biserici. La
auzul ve§tii, indurerat, Constantin §i-a pus in minte sa curme 145 raul.

141. «Dupa dreptarul» sau «Dupa criteriul», «Dupa judecata». (xata xpioiv rfj<; ofj<;
PovAfioewq) (n. tr.)

142. Pasaj confuz (n. tr.)

143. Textual: «foarte mare» (n. tr.)

144. Cu un termen modern: «a\ competentei» (n. tr.)

145. Sau: «frica lui Dumnezeu» (n. tr.)

116 KtJHKHU) l)K CK/.AREEA

3. Drept este ca poporul lui Dumnezeu ajunsese sa se cam ingimfe,
falindu-se indeosebi in temeiul bunei chivernisiri a imparatului. Din
afara nu-1 mai amenin^a nici o primejdie; ca si mai ieri, harul lui Dumne-
zeu Incinsese Biserica de jur-imprejur cu orbitoarea (plato§a) a deplinei
pad. Totu§i, invidia §edea la pinda fericirii noastre. Iat-o furi§indu-se
fnauntrul ei. Iat-o, in fine, chiar dind tonul in mijlocul adunarilor sfinfilor.
4. Drept care ea i-a facut pe episcopi sa se adune, dind buzna intr-in§ii
cu duhul vrajbei sub cuvint ca ar fi vorba de dumnezeiestile dogme.
Curind, din ndnsemnata scinteie s-a incins o vilvataie de flacari,
care a izbucnit in Biserica Alexandriei, raspindindu-se ca din inaltul unei
guri (de vulcan) peste intregul Egipt, peste Libia si, de cealalta parte, pina
chiar dincolo de meleagurile Tebei. 5. Iar in curind, flacara avea sa mis-
tuie si restul provinciilor si al oraselor, astfel incit puteau fi vazuji cer-
tindu-se pe cuvinte nu numai intii-statatorii bisericilor, ci insasi multi-
mea de rind a credincio§ilor , care ajunsese sa se imparta hotarit in
doua, fiecare trebuind sa aleaga: sau asa, sau altfel. Spectacolul acestor
evenimente ajunsese sa ia forme atit de neghioabe incit minunatele ade-
varuri ale dumnezeiestii inva|;aturi erau supuse unei cumplite batjocuri
chiar in teatrele 146 necredinciosUor.

62. A§a se harfuiau (crestinii) chiar in Alexandria, certindu-se crunt
privitor la invajaturile cele mai inalte. In temeiul unor pricini mult mai
vechi, al(.ii de pe intreaga intindere a Egiptului §i din Tebaida de sus erau
si ei divizat-i, astfel ca bisericile ajunsesera sa se invrajbeasca 147 pretu-
tindeni. Alaturi de ele, intreaga Libie era in suferin|;a ca un trup ros de
boala; apoi au inceput sa cada la boala si celelalte provincii: alexandrinii
trimiteau soli episcopilor fiecarei provincii, iar aceia erau trasi fie de par-
tea unora, fie de partea celorlal|;i, lasindu-se tiriti in viltoarea 148 care-i
prinsese in sine pe to$i.

63. Pe imparat, aflarea acestor lucruri - care capatau la el intelesul
unei nenorociri abatute chiar asupra sa - 1-a ranit in adincul sufletului.
Numaidecit a ales din numarul iubitorilor de Dumnezeu de care era
Inconjurat, un barbat foarte bine stiut de el §i incercat prin viata lui plina
de cumpatare, precum §i pentru temeinicia credintei lui; un om care, nu
de mult, se distinsese prin felul cum isi facuse cunoscut crezul. Pe acesta
1-a trimis in chip de judecator si aducator de pace la razvratitii din Ale-
xandria, ca sa inmineze pricinuitorilor certei din partea sa o scrisoare de
cea mai mare insemnatate.

146. Textual: «sa vindcce» (n. tr.)

147. Textual: -in roprezonta^iilo scenice ale necr(^dincio§ilor» (n. tr.)
1411. Textual: -ajunsesera intr-o sl.ar<^ de sfifjiere- (n. li\)

VIAl'A LUI CON.HTANTIN CKI. MAHK 117

Cum si scrisoarea aceasta aduce dovada purtarii de grija a imparatu-
lui faj,a de poporul lui Dumnezeu, cred ca e bine sa o cuprind si pe ea in
prezenta aratare a viejii lui.

lata cuprinsul scrisorii:

64. «Constantin, Biruitorul, Maritul, Augustul - catre Alexandru §i
Arie:

Martor il chem, de se poate, pe Dumnezeul intregii zidiri ca am avut
indoit temei sa pureed la acele lucruri a caror raspundere am luat-o eu
asupra mea.

65. 1. In primul rind cu osirdie mi-a fost in minte sa dau un singur
chip aspiratiei tuturor neamurilor catre Dumnezeu. In al doilea rind mi-
am pus in gind sa inviorez si sa intaresc din nou 149 trupul atit de adinc
ranit al intregii noastre lumi. 2. Cu aceste doua jeluri in fafa, priveam la
intiiul cu ochiul eel nevazut al gindului; la eel de al doilea am incercat sa
ajung prin puterea armelor - incredintat ca daca prin rugaciunile mele as
fi putut dobindi buna-injelegere a tuturor slujitorilor lui Dumnezeu, §i
treburile statului ar fi putut da roade, schimbindu-se la chip dupa dorinfa
tuturor cuviosilor.

66. «Numai ca o sminteala de nesuferit a pus stapinire pe intreaga
Africa prin anumiji insi care, cu o iresponsabila usurinja, au indraznit sa
amageasca puterea de credinja a poporului, risipind-o in felurite erezii.
Hotarit sa o vindec de aceasta boala, n-am gasit alt leac mai potrivit cu ea
decit, dupa nimicirea vrajmasului tuturor oamenilor, care in sfintele
noastre adunari s-a ridicat sa va infrunte cu nelegiuita-i voie 150 , sa trimit
pe unii dintre ai vostri sa va ajute la gasirea unita|;ii de vedere in acele
lucruri care, astazi, sint intelese de voi felurit.

67. «Taria luminii si legea rinduitoare a sfintelor pravile s-au nascut
prin purtarea de grija a Celui Atotputernic, ca sa spunem asa, in chiar
shiuI Orientului, revarsindu-si stralucirea peste intreaga lume ca
dintr-un sanctuar scinteietor 151 . De aceea §i eu, socotindu-va ca pe ni§te
calauze ale mintuirii popoarelor, am cautat - luind aminte la indemnul
sufletului meu (dar §i pe cit mi-o ingaduia puterea de patrundere a privi-
rii) - sa va cercetez. Astfel ca numaidecit dupa marea noastra biruin|;a §i
dupa adevaratul triumf pe care 1-am avut impotriva dusmanilor, mi-am
ales drept scop sa urmaresc infaptuirea acelui \el pe care-1 socoteam ca
fiind si eel mai grabnic si eel mai nobil dintre toate.

68. 1. «Dar o, minunata §i dumnezeiasca pronie! Cit de adinc mi-a
putut fi ranit auzul - si nu atit auzul cit insasi inima! - cind am aflat ca

149. Textual: «razmerij,a» (n. tr.)

150. Textual: «§i sa articulez la loc» (n. tr.)

151. Sau: «putero u min(.ii» (yvo)^) (n. tr.)

118 EUSEBIU DE CEZABEEA

dezbinarea ivita chiar in mijlocul vostru era cu mult mai cumplita dedt a
celor rama§i acolo, fapt ce facea ca meleagurile voastre - pe care eu tra-
geam nadejde sa le vad aducindu-le §i altora leac de viafa 152 - sa aiba,
pina la urma, nsvoie de inca si mai multa purtare de grija!

2. «Am stat §i am chibzuit asupra inceputului precum §i asupra tilcu-
lui 153 acestor lucruri: obiectul lor mi s-a parut foarte clar m dar citu§i de
pu|;in potrivit unei asemenea inversunari. Incit, constrins sa va scriu rin-
durile de fata, chema-voi in ajutorul meu dumnezeiasca pronie §i ma voi
adresa comunei voastre puteri de cuget 155 , venind pina in mijlocul sfadei
voastre - de buna seama ca in chip de sol al pacii. 3. Fiindca cu sprijinul
Celui Atotputernic - si chiar de s-ar intimpla sa se iveasca vreun prilej
mai virtos de discordie -, adresindu-mi eu cuvintul sfin|itelor cugete ale
celor ce ma vor asculta, izbuti-voi fara mare greutate sa-1 fac pe fiecare sa
dobindeasca ce-i este lui spre folos; iar atita vreme cit va mai dainui vreo
pricina cit de mica §i cit de simpla care sa se faca piedica obstestei bune-
intocmiri , cum sa nu mi se recunoasca mie putin|;a indreptarii starii de
lucruri, ca fiindu-mi mai la indemina si cu mult mai lesnicioasa decit
oricui ?

69. 1. «Din cite am aflat, punctul de plecare al nein^elegerii de astazi a
fost urmatorul:

Cind tu, Alexandre, ai vrut sa afli parerea fiecarui prezbiter 156 al tau
cu privire la un anumit text din Scriptura (ba chiar legat de un punctcu
totul lipsit de insemnatate al neintelegerii voastre), tu - Arie - ai dat un
raspuns pripit care, din capul locului, bine ar fi fost daca nici macar nu
ti-ar fi venit in minte; sau - de vreme ce tot ££i venise in minte - oricum,
bine ar fi fost sa nu vorbesti despre el. Asa a incoltit in voi doi discordia;
adunarea s-a imprastiat iar preasfintul popor al credinciosUor , tras fie
intr-o parte, fie in cealalta, s-a despreunat din armonioasa intocmire
care-1 facea (un singur trup).

2. «De aceea fiecare dintre voi doi cuvine-se in egala masura sa-i
daruiasca celuilalt iertarea sa §i sa primeasca intru sine dreptul indemn
pe care i-1 voi da eu, ca un impreuna-slujitor cu el. Ma gindesc anume ca
ar fi fost bine daca de la bun inceput n-ar fi pus nimeni intrebari legate de
asemenea lucruri, sau daca - intrebarea odata pusa - n-ar mai fi venit
raspunsul. Pentru ca acest soi de intrebari (care nu e cerut de apasarea
necesitatii 157 , ci la care e§ti ademenit de catre de§artul [duh ce se zamis-
leste] din trindavie, chiar daca ar avea drept obirsie vreun exercifiu filo-

152. Textual: «ca dintr-un luminator sfin|it» (n. tr.)

153. Sau: «vindecarea» (n. tr.)

154. Sau: «subiectului», «con|inutului» (v-ko&eoic) (n. tr.)

155. Textual: «simplu» (n. tr.)

156. Sau: «armonioasei voastre drepte-socoteli» (n. tr.)

157. Sau: «preot». - «din Scriptura»: textual, «scris in Lege» (n. tr.)

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE 119

sofic 158 de judecata, datori sintem sa-1 zavorim in tainita cugetului, nici-
decum sa-1 facem cu atita lipsa de raspundere cunoscut publicului si sa-1
incredin};am intr-un chip atit de necugetat urechilor muljimii. 3. Ce pre-
gatire are omul de rind ca sa poata deslu§i limpede inriurirea 159 unor
intrebari atit de insemnate si atit de grele, sau ca sa raspunda la ele 160
cum se cuvine? Sau chiar daca am presupune ca un oarecare ar putea-o
face cu usurinja, va intreb : cita lume va putea el convinge? Si iarasi:
cine va putea face fata cerin|;elor unor asemenea subiecte fara a se
expune primejdiei de a calca strimb?

4. «Iata de ce, bine este ca in astfel de pricini sa ocolim vorba de
prisos, ca nu cumva - m virtutea slabiciunilor noastre firesti - neputin-
du-le noi da de rost (sau iarasi, ascultatorii nostri neputind - datorita
min^li lor mai incete - ajunge la deslusita pricepere a spuselor noastre), ei
bine, din amindoua aceste cauze, poporul sa nu ajunga, vrind-nevrind,
fie sa huleasca, fie sa se dezbine.

70. Ǥi tot de aceea se cuvine ca intre voi atit intrebarea cea nechib-
zuita cit si necugetatul raspuns sa-si acorde deopotriva iertarea. Pricina
certei dintre voi n-a pornit de la ce era mai insemnat intre poruncile
cuprinse in Scriptura §i nici nu vi s-a furisat [in suflet] vreo noua erezie
privind slujirea lui Dumnezeu; voi avefi totusi una si aceeasi putere de
judecata, astfel incit sa va putefi pune pina la urma de acord.

71. 1. «Faptul ca v-ati putut invrajbi pornind de la niste pricini
marunte si atit de neinsemnate, facind ca mutyimea poporului lui Dum-
nezeu (pe care obladuitoarele voastre cugete s-ar fi cuvenit sa-1 calau-
zeasca pe calea dreapta) sa-si piarda unitatea credin|;ei, mie imi pare un
lucru lipsit de raspundere, ba chiar de-a dreptul de rau augur. 2. Incerc sa
va trezesc con§tiin];a punindu-va in fa|a pilda data de filosofi, carora -
chiar atunci cind se pun in slujba aceluia§i crez 161 - deseori li se intimpla
sa aiba pared deosebite in legatura cu cite un aspect oarecare al teoriilor
lor; si totusi, chiar atunci cind calitatea cunostintelor lor ii face sa se deo-
sebeasca unii de altii, unitatea de crez ii face in stare sa gaseasca intre ei
unul si acelasi grai 162 . Or, daca asa stau lucrurile cu ei, nu se cuvine oare
cu atit mai virtos ca, in temeiul unei atari invaj;aturi de credin|;a, si noi cei
pusi sa fim slujitori ai Dumnezeului Celui mare, sa ne in|;elegem intreo-
lalta in acelasi duh? 3. Dar haide|;i sa zabovim mai mult asupra celor
spuse si sa le cercetam cu luare-aminte sporita ca sa vedem daca are

158. Textual: «nu e cerut de stringenfa vreunei legi» (n. tr.)

159. «Filosofic» sau «intelectual» corespunde unei corecturi moderne; manuscri-
sele dau «firesc» (n. tr.)

160. Sau: «implica|iile». Textual: «for|a» (n. tr.)

161. Textual: «sa le tilcuiasca» (n. tr.)

162. Sau: «inva|aturi» (Soyuata) (n. tr.)

120 ' EUSEBIU DE CEZAREEA

vreun rost ca din de§arta si marunta voastra gilceava de cuvinte frafii sa
se ridice unii impotriva altora, iar tot ce era mai important la acea adu-
nare 163 sa ajunga, din cauza ru§inoasei noastre dihonii - a noastra, care
intreolalta ne pfadim pentru niste lucruri atit de marunte si citusi de pu$in
apasatoare 164 - prada dezbinarii! Sint porniri josnice §i de a§teptat mai
curind din partea unor tinerei necopji la minte decit dintr-a unor preoji,
barba|i cu judecata intreaga!

4. «Sa ne ferim, deci, de bunavoie din calea ispitelor diavolesti!
Dumnezeul nostru Cel mare, Mintuitorul tuturor, Si-a rasfrint lumina
deopotriva peste to$i oamenii . Ingadui$i-mi de aceea mie, slujitorului
Celui Atotputernic, ca sub obladuirea proniei Sale sa-mi dau toata oste-
neala in a-mi atinge Jelul, lucru care ar insemna ca prin indemnurile
mele, prin purtarea mea de grija si prin staruinja dojenilor 165 mele sa-I
intorc muljimile la armonioasa stare de impreuna-injelegere. 5. Daca -
asa cum spuneam - avem aceeasi credinja si o inj;elegere unitara a inva-
j;aturilor 166 noastre, §i daca e adevarat ca porunca cuprinsa in Scriptura
ne conduce - prin toate ale sale - la o singura voinja 167 , atunci lucrul acela
care a avut darul de a isca intre voi oarecare zavistie, de vreme ce nu
poarta asupra intregului 168 Scripturii, sa nu mai zamisleasca in voi nici
osebiri de vedere, nici razvratire! 6. Eu nu va vorbesc citu§i de pu];in spre
a va sili sa ajungeji la in|;elegere, cind e vorba de un lucru atit de simplu 169
(sau cum o mai fi obiectul nedumeririi voastre). Pastrarea nevatamata a
demnita|;ii sinodului §i unitatea comunita|;ii ramin posibile. Ele insa ar
insemna ca duhul in^elegerii sa dainuiasca mai departe in to"fi chiar atunci
cind s-ar intimpla ca intre voi sa se iveasca vreo nein|;elegere (in eel mai
rau caz, legata de cine stie ce marun^is): fiindca (drept este ca) noi nu
dorim in toate unul si acelasi lucru si ca nu ne miscam 170 dupa aceleagi
porniri ale firii si in virtutea aceluiasi cuget.

«Sa avefi, dar, acelasi crez, aceeagi intelegere §i o aceeasi talmacire a
proniei Dumnezeului Celui Atotputernic; iar tot ce in maruntele voastre
pricini de nedumerire ve\i cerceta impreuna, cuvine-se - in cazul cind
n-aj;i ajunge la unitatea de vederi - ca ele sa nu treaca dincolo de hotarele
gindului, ci sa ramina tainuite in umbra cugetului. Darul eel de mare prej
al legaturii 171 dintre voi, adevarul credinfei - precum si cinstirea lui Dum-
nezeu si a Legii - sa ramina mai departe pentru voi de neclintit!

163. Textual: «sa respire in acelasi ritm» (n. tr.)

164. Sau - cu termenii nostri de azi - «miza sinodului» (n. tr.)

165. Textual: «necesare» (n. tr.)

166. Sau: «sfaturilor». - «mul$imile»: textual, «popoarele» (n. tr.)

167. Textual: «convingerilor»-. - «In Scriptura»: textual, «in Lege» (n. tr.)

168. Propriu-zis: «intenjie» (n. tr.)

169. Sau: «eser4ialului». - «bsebiri de vedere» sau «defini|;ii»- (n. tr.)

170. Sau: «inutil» (n. tr.)

171. Textual: «nu sintem stapini^i de» (n. tr.)

VIAJA LUI CONSTANTIN CEL MARE 121

Intoarceji-va, a§adar, unii catre alfii in duh de dragoste §i buna-
voinja; reda^i intregului popor dreptul de a se cuprinde in braje; iar voi,
cu sufletele din nou curate, recunoasteji-va iar unul pe altul, voi insisi,
§tiind ca nu de purine ori prietenia ce se infiripa dupa incetarea unei dus-
manii se arata, odata cu impacarea, mai frumoasa!

72. 1. «Redaji-mi tihnitele zile si nopjile ocolite de griji, ca sa-mi
ramina si mie macar cit de pujin din bucuria pe care o zamisleste lumina
cea neintinata §i o via£a de liniste; altminteri ar insemna sa ma podi-
deasca lacrimile, sa nu ma mai pot opri din plins, iar viaja sa-mi ajunga
nesuferita. Pentru ca, daca poporul lui Dumnezeu - prin el in|;elegind
eu aici pe impreuna-slujitorii mei - s-a putut dezbina drept urmare unei
pricini atit de nepotrivite §i pagubitoare, cum oare voi mai putea eu sa-mi
pastrez cumpatul pe viitor? 2. Ca sa va puteji da seama cit de mult ma dor
toate acestea, sa §ti^i ca deunazi, in cetatea Nicomidiei, am fost cuprins pe
neasteptate de nezabavnica dorinta sa calatoresc spre meleagurile Rasa-
ritului. Or, tocmai cind ma gindeam eu mai cu osebire la voi si and
aproape ca ma si hotarisem sa vin la voi 172 , a sosit stirea aceasta care mi-a
intors gindurile, ca sa nu fiu nevoit sa vad cu in§i§i ochii mei o stare de
fapte la aflarea careia nici macar auzului meu nu-i venise a-i da crezare.
3. Redeschideji-mi, a§adar, prin impacarea voastra, por^ile Rasaritului,
pe care mi le-aji zavorit odata cu zavistia ce a pus stapinire pe voi! Reda-
ji-mi cit mai grabnic bucuria de a veni sa va vad - atit pe voi cit §i pe toate
celelalte neamuri 173 - §i de a-I mul|;umi Celui Atotputernic cu cuvinte pld-
cute auzului pentru faptul de a va fi dat tuturor putinja de a va in|;elege
intreolalta si de a ramine fiin|;e libere».

73. Asa s-a straduit iubitorul de Dumnezeu Constantin ca prin scri-
soarea trimisa sa faca pace in Biserica lui Dumnezeu. (Aducatorul ei) §i-a
dat si el silin|;a in ducerea la bun sfirsit a insarcinarii primite, nu numai
purtindu-se in duhul ei, ci si lucrind dupa voia celui ce-1 trimisese.

Numai ca ruptura s-a dovedit a fi prea mare pentru o simpla scri-
soare. Dusmania celor ce se infruntau crestea mereu, iar samin|;a raului
ajunsese sa prinda radacina in toate provinciile Rasaritului.

Era - dupa cite se spune - un barbat cu frica lui Dumnezeu.

lata ce a fost in stare sa faca invidia ajutata de rautatea unui diavol
plzmas in bunul mers al Bisericii!

172. «Prieteriiei» sau «dragostei» (n. tr.)

173. Textual: «cind ajunsesem ca §i cum a§ fi fost in mijlocul vostru»- (n. tr.)

122

EUSEBIU DE CEZAREEA

Cuprinsul carfii a treia

1. Comparable intre credincio§ia lui Con-
stantin §i sminteala prigonitorilor.

2. Inca despre credincio§ia lui Constan-
tin, §i cum se mindrea el cu semnul
crucii.

3. Despre imaginea care-1 infajiga pe
imparat avind deasupra (semnul) cru-
cii, in timp ce dedesubt era incolacit
balaurul.

4. Alte amanunte privitoare la certurile
iscate de Arie in Egipt.

5. Despre neinj;elegerea privitoare la sar-
batoarea Pastelui.

6. Cum a poruncit Constantin sa se Jina
sinod in orasul Niceea.

7. Despre sinodul ecumenic: ce anume
episcopi au luat parte la el.

8. Cum au sosit acolo barba^i din felurite
provincii, la fel ca in Faptele Apostoli-
lor.

9. Despre virtujile §i despre virsta celor
doua sute cincizeci de episcopi.

10. Adunarea de la palat, la care a luat
parte si Constantin.

11. Tacerea ce a urmat cuvintarii episco-
pului Eusebiu.

12. Cuvintarea rostita de Constantin in
faj;a sinodului, despre pace.

13. Cum a facut Constantin sa se poata
intelege episcopii care mai inainte nu
se putusera intelege intre ei.

14. Cum a ajuns adunarea sa se inteleaga
intr-un singur glas atit intra cele ale
credintei cit §i privitor la ^inerea Pas-
telui.

15. Cum a sezut Constantin la ospaf lao-
lalta cu episcopii, cind §i-a serbat
douazeci de ani de domnie.

16. Darurile sale pentru episcopi §i scri-
soarea adresata de el tuturor (provin-
ciilor).

17. (Scrisoarea trimisa de) Constantin
bisericilor 174 , privitor la sinodul
niceean.

18. Spusa lui Constantin despre unificarea
praznuirii Pastelui si impotriva iudei-
lor.

19. Indemn la urmarea (praznuirii din) cea
mai insemnata 175 parte a lumii.

20. Indemn la supunere fa^a de hotaririle
luate in scris de sinod.

21. Indemn facut episcopilor inainte de
despartire, cu privire la unitatea de
cuget.

22. Plecarea episcopilor si scrisorile tri-
mise de imparat. Impai-pre de bani

catre popor ,.

23. Cum a scris Constantin egiptenilor
indemnindu-i sa se ^ina in pace.

24. Cit de des scria el episcopilor §i popo-
rului insu§i scrisori pline de cucernicie.

25. Cum a poruncit el sa se zideasca la
Ierusalim, pe sfintul loc al invierii Min-
tuitorului, un locas de inchinare.

26. Cum facusera oamenii cei fara Dumne-
zeu ca sa acopere dumnezeiescul mor-
mint cu un morman de pamint §i cu
idoli.

27. Cum a dat Constantin porunca privi-
toare la materialele din care fusese
facut templul acela idolesc, ca si pentru
sapatura scoasa , sa fie anincata cit
mai departe.

28. Ivirea preasfintului mormint.

29. Cum a scris el §i guvernatorilor §i epis-
copului Macarie privitor la zidirea
(unei biserici).

30. Scrisoarea lui Constantin catre Maca-
rie, despre zidirea salasului de la mor-
mintul Mintuitorului.

31. Cuvine-se ca el sa fie - prin zidurile si
prin stilpii §i prin marmurele sale -
mai frumos decit toate bisericile de pe
pamint.

32. Si inca: ce va trebui deslugit demnitari-
lor privitor la frumuse^ea acoperisului,
la numarul calfelor precum §i la
materiale.

33. Cum a fost zidita biserica Mintuitorului
in chipul acelui nou Ierusalim vestit
prin proorocii.

34. Descrierea zidirii preasfintului mor-
mint.

174. Sau «provmcii» (n. tr.)

175. Sau: «mare» (n. tr.)

VUVTA LUI CONSTANTIN CEL MARE

123

35. Descrierea cur|ii §i a porticului.

36. Descrierea zidurilor bisericii si a fru-
muse^ii - implinite in aur - a lucrarilor
dinauntru.

37. Descrierea celor doua porticuri aflate
de o parte si de alta, precum si a celor
trei intrari de la rasarit.

38. Descrierea bolfii si a celor douaspre-
zece coloane, precum §i a pocalelor 176 .

39. Descrierea curjii interioare 177 , a exe-
drelor si a colonadelor.

40. Despre mutyimea darurilor aduse.

41. Despre zidirea unqr biserici in Bet-
leem si pe muntele Maslinilor.

42. Venind Elena - imparateasa si maica
lui Constantin - sa se roage, a zidit
aceste lacasuri.

43. Din nou despre biserica din Betleem.

44. Despre marinimia §i facerile de bine
ale Elenei.

45. Despre evlavia aratata de Elena in
biserica.

46. Testamentul Elenei si sfirsitul ei, la
virsta de optzeci de ani.

47. Cum si-a ingropat Constantin maica, si
cum a acoperit-o el cu marire mai
inainte, in timpul viefii.

48. Cum a zidit imparatul in Constantino-
pol biserici inchinate mucenicilor, si
cum a desfiinjat el (acolo) inchinarea la
idoli.

49. Semnul crucii [asezat]in palat; iar la
flntini, Daniel.

50. 1. Cum a ziditi el biserici si in Nicomi-
dia precum si in celelalte ceta$i.

50. 2. Despre biserica zidita [de el] in
Antiohia.

51. Cum a hotarit el sa se faca o biserica si
la Mamvri.

52. Scrisoarea trimisa de Constantin lui
Eusebiu, cu privire la Mamvri.

53. Cum S-a aralat Alinluilorul acolo lui
Avraam.

54. Distrugerea templelor si statuilor ido-
lesti de pretutindeni.

55. Nimicirea templului idolesc din
Aphaka Feniciei, precum §i a neru§i-
narilor petrecute acolo .

56. Nimicirea (templului) lui Asclepios din
Aigai.

57. Cum §i-au parasit elinii idolii §i au
venit la cunoagterea lui Dumnezeu.

58. Cum a darimat el templul Afroditei din
Heliopolis si cum a zidit intiia biserica

din acest oras .

59. 1. Despre tulburarile izvorite in Antio-
hia din cauza lui Eustathios.

59. 2. Scrisoarea de impaciuire a lui Con-
stantin.

60. Scrisoarea trimisa de Constantin
locuitorilor Antiohiei, cerindu-le sa,
nu-1 zmulga pe Eusebiu din (biserica)
Cesareii, ci sa caute alt (episcop).

61. Scrisoarea trimisa de Constantin lui
Eusebiu spre a-1 lauda pentru respin-
gerea episcopatului Antiohiei.

62. Scrisoarea trimisa de Constantin sino-
dului pentru a nu-1 zmulge pe Eusebiu
din Biserica Cesareii.

63. Cum s-a straduit el sa zmulga din rada-
cina lor ereziile.

64. Hotaririle luate de Constantin impo-
triva ereticilor.

65. Confiscarea locurilor de adunare ale
ereticilor.

66. Cum - dupa ce au fost descoperite la ei
car^i din cele cuprinzind inva^aturi
nelegiuite - s-au intors mutyi dintre
eretici in sinul Bisericii universale.

176. Sau: «vaselor» (n. tr.)

177. Sau: «mijlocii» (n. tr.)

124 ^^_ EUSEBIU DE CEZAREEA

CARTEA A TREIA

1.1. Asa - pizmuindu-i Bisericii prisosinja binelui - a stirnit invidia,
uritoarea binelui, furtuna si tulburare in sinul acesteia tocmai la vreme
de pace §i de bucurie. Ci nu s-a dat in laturi imparatul eel bine-placut lui
Dumnezeu de la nimic ce-i §edea lui in puteri; si in toate purtindu-se toc-
mai pe dos decit cutezasera a face numai cu pujina vreme inainte tiranii
in cruzimea lor, izbutea sa biruie orice vrajmasie si impotrivire. 2. Astfel,
Jinindu-se departe de Dumnezeul Cel adevarat, ei silisera lumea prin
toate mijloacele sa se inchine zeilor celor fara de viaja, in timp ce Con-
stantin se muljumea sa o faca a injelege, prin fapta §i prin cuvint, ca, de
vreme ce erau fara viaja, aceia nici nu existau, si o indemna sa-L marturi-
seasca pe Cel singur fiitor. Sau, iar, fa};a de batjocoritoarele vorbe cu care
ei isi risesera de Hristosul lui Dumnezeu, el unul recunostea in scris ca
fiindu-i spre ocrotire si biruinta tocmai semnui pe care aceia-1 luasera
mai virtos in deridere; ba chiar se mindrea cu acel biruitor simbol al sufe-
rinjei 178 . Daca aceia-i izgonisera pe slujitorii lui Dumnezeu, lasindu-i fara
casa §i fara camin, Constantin ii chema pe toji inapoi si ii reda cami-
nelor lor. 3. Fa$a de cei dinainte, care-i impro§casera cu necinste, impa-
ratul ii inconjura cu cinste si le atragea admira];ia tuturor. §i daca aceia
dadusera pe nedrept porunca sa se purceada la confiscari, jefuindu-i pe
credinciosii lui Dumnezeu de tot mijlocul de trai 179 , Constantin li— 1 daduse
inapoi adaugind de la sine inca multe alte daruri. In edictele lor, cei
dinainte raspindisera in popor impotriva cirmuitorilor Bisericii toate
calomniile; ei bine, Constantin a facut ca prestigiul acestora sa creasca
din nou, la loc, dupa care (datorita cinstirii ce le-o arata) i-a inaljat §i
mai mult, facindu-i - prin hotariri §i prin legi - sa sporeasca inca si mai
tare in autoritate. 4. Pe urma, in timp ce aceia se straduisera sa stirpeasca
laca§urile de rugaciune, pravalindu-le pina in temelii, imparatul a stator-
nicit prin lege ca, din banii vistieriei imparatesti, bisericile inca existente
sa fie facute mai inalte, iar lor sa li se adaoge altele noi si cit mai mindre.
Sau iar, fa$a de cei dinaintea sa, care poruncisera ca dumnezeie§tile
lacasurile de rugaciune, pravalindu-le pina in temelii, imparatul a stator-
nicit prin lege ca, din banii vistieriei imparatesti, bisericile inca existente
sa fie facute mai inalte, iar lor sa li se adaoge altele noi si cit mai mindre.
Sau iar, fata de cei dinaintea sa> care poruncisera ca Dumnezeiestile

178. Sau: «al patimilor» (n. tr.)

179. Sau: «avutul» (Piog) (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTiANTIN CEL MARE 125

Scripturi sa fie puse pe foe si nimicite, el unul a poruncit ca acestea sa fie
copiate §i raspindite tot pe cheltuiala imparatestii vistierii, intr-o forma
de toata frumusetea 180 . 5. Porunca acelora fusese ca episcopii sa nu
indrazneasca sub nici un cuvint a se intilni in adunari; or, Constantin a
adunat in jural sau episcopi sosiji de prin toate provinciile imperiului ,
ingaduindu-le accesul in chiar inima palatului imparatesc, ba chiar pina
in umbra 181 dormitorului, sau facindu-si-i meseni. Si in vreme ce aceia ii
vredniceau pe demoni cu daruri 182 , el le-a dat in vileag ratacirea §i a
impartit materia ajunsa nefolositoare a acestor daruri, altora, care
aveau ce face cu ea - si inca pentra totdeauna. Cei dinainte poruncisera
ca templele sa fie impodobite cu multa sirguinta; or, Constantin a nimicit
pina-n temelii tocmai pe cele pe care inchinatorii lor le prej;uiau mai mult.
6. Aceia ii supusesera pe marturisitorii de Dumnezeu celor mai ingrozi-
toare pedepse; or, imparatul tocmai pe prigonitorii acestora i-a urmarit
§i i-a cuminjit, abatind asupra lor pedeapsa cuvenita lor de la Dumnezeu
si cinstindu-le sfinjilor de-Dumnezeu-marturisitori necurmat amintirea.
Fata de aceia, care-i izgonisera pe de-Dumnezeu-iubitorii barbaji de la
palat, el unul tocmai in acestia din urma si-a pus nadejdea, tinindu-le
partea fajis si recunoscind ca se incredea in ei mai mult dedt in oricine
altul. 7. Iar daca aceia s-au aratat atit de setosi de avere, ca-si robisera
sufletul supunindu-1 patimii lui Tantal, Constantin si-a desferecat cu
imparateasca darnicie toate camarile vistieriei, impar];ind din ele imbel-
§ugat, cu mina larga. Fafa de nenumaratele crime savirsite de inaintasii
sai numai ca sa le poata confisca si rapi celor ucisi averile, cit a jinut dom-
nia lui Constantin sabia n-a contenit a atirna nefolosita de impar|itorii
drepta];ii, fiindca populaj;ia si autorita^ile din provincii se calauzeau mai
curind dupa datinile locuitorilor 183 dedt prin legi impuse lor.

8. Luind noi aminte la acestea, cu buna dreptate am putea spune ca
domnia lui Constantin a insemnat inceputul unei vieji noi si a unui suflu
nou, lumina zorilor mijind pe neasteptate deasupra biejilor paminteni, in
plina bezna - si inca mai minunata ca oricind; incit nu ne ramine decit sa
recunoastem in totul numai lucrarea lui Dumnezeu, a Celui care a stiut sa
razbeasca numeroasa ceata a necredinciosilor prin taria imparatului Sau
celui de-Dumnezeu-iubitor.

2. 1. Or, daca luam aminte la faptul ca aceia s-au pur-tat asa cum
nimeni nu se mai purtase pina atunci, cutezind sa loveasca in Biserica asa

180. HEYaA.oiipE7reT xataaxeufj: «intr-o edi|;ie admirabila» sau «sub o forma minu-
nata» (n. tr.)

181. Textual: «pina-n centrul dormitorului» sau, mai exact, «pina in dormitorul
imparatesc, locul eel mai ferit (al palatului)"- - (n. tr.)

182. ava0f|n<ua putind insemna si statui sau monumente (n. tr.)

183. Sau: «in virtutea unei autorita|;i parinte§ti» (n. tr.)

126 EUSEBIU DE CEZAHEEA

cum din veac nu se pomenise, era firesc ca Insu§i Dumnezeu sa infa|i§eze
lumii un barbat cu totul neobisnuit, cu ajutorul caruia sa poata infaptui
lucruri nemaiauzite §i nemaivazute. 2. Dar ce putea fi mai iesit din comun
decit miracolul revarsarii - prin mijlocirea dumnezeiegtii inf;elepciuni - a
insugirilor acestui imparat asupra neamului omenesc? imparatul se facea
tuturor, cu toata indrazneala - si staruitor - vestitorul Hristosului lui
Dumnezeu, fara a tainui cuiva numele Mintuitorului 184 - ba dimpotriva,
mindrindu-se cu el si dindu-1 lesne in vileag, and insemnindu-si chipul
cu semnul aducator al mintuirii, and falindu-se cu marturia biruinjei
sale.

3. 1. Acest semn, Constantin a pus sa fie infatisat intr-o pictura de
mari dimensiuni pe care a asezat-o chiar la intrarea in curtea palatului ca
sa poata fi vazuta de toata lumea. In imagine, izbavitorul semn era infati-
sat deasupra capului sau; iar fiara cea vrajmasa si ucigasa care prin tira-
nia celor fara de Dumnezeu se napustise asupra Bisericii lui Dumnezeu,
era infajisata ca un balaur pravalit in strafundurile adincurilor. (Chiar
sfintele carj;i ale proorocilor lui Dumnezeu ne-o infajiseaza in chip de
balaur sau de §arpe incolacit, 2. fapt care lamureste de ce a pus imparatul
ca ea sa fie inchipuita pe suprafa|a cerata a picturii ca un balaur stra-
puns in plin de o sageata si cazut sub picioarele sale §i ale fiilor sai, pina in
adincurile marii). Asadar, prin el Constantin il dadea in vileag pe insu§i
vrajma§ul eel nevazut al neamului omenesc, pe care-1 arata pus pe fuga
pina-n strafundul pierzarii, datorita puterii mintuitorului semn aflat dea-
supra capului sau.

3. Cam asa arata pictura aceea atit de viu colorata. Pe mine, insa,
m-a minunat indeosebi inaljimea de cuget a imparatului, care, din
indemnul lui Dumnezeu, a infajisat tocmai ceea ce glasul proorocului
graise cindva despre fiara aceea: «In ziua aceea Domnul Se va napusti cu
sabia Sa cea grea, mare si infricosatoare asupra balaurului, asupra inco-
lacitului sarpe, asupra §arpelui care fuge, §i va ucide balaurul in mare».

lata, dar, ce a pus imparatul sa fie infatisat cu cit mai mare fidelitate,
§i cu jocuri de lumini si de umbre.

4. Toate lucrurile acestea le-a dus imparatul la bun sfirsit, asa cum ii
poftise inima. Era insa nu in mica masura tulburat de zizania ivita din
pizma si care ajunsese sa clatine ingrozitor viata bisericii lui Dumnezeu
din Alexandria, precum si de ponoasele schismei celor de la Thebaida §i
din Egipt. Oras dupa oras, un episcop se ridica impotriva altuia; mulji-
mile ajunsesera sa se invrajbeasca §i ele unele cu altele; putin a lipsit ca
ele sa nu se infrunte in lupta deschisa; aduse pina in pragul nebuniei, ele

184. Sau, mai exact: «fara a tainui cuiva calitatea Lui de mintuitor» (n. tr.)

VLVTA LUI CONSTANTIN CEL MARE 127

nu se mai dadeau inapoi de la nici un fel de faradelege, ajungind chiar
pina la a indrazni sa batjocoreasca imaginea imparatului. Numai ca prin
asemenea fapte ele nu izbuteau sa-i trezeasca imparatului minia, ci mai
curind sa-i umple inima de compatimire, fiindca nebunia acelor smintiji il
durea pe Constantin peste fire.

5. 1. Mai era insa §i alta boala - mai veche §i necrujatoare - care de
multa vreme iscase neinfelegeri in Biserica , anume sfada privitoare la
sarbatorirea Pastelui 185 . Unii sustineau ca se cuveneau pastrate rinduie-
lile iudeilor, in vreme ce aljii cereau sa fie respectata data exacta, si sa nu
ne luam dupa ratacirea unor oameni §i a§a aflaji in afara 186 binecuvintarii
evanghelice. 2. Or, de vreme ce §i in privinja aceasta multimile de pretu-
tindeni ajunsesera de multa vreme sa nu se mai poata injelege, incurcind
Dumnezeiestile Scripturi in a§a fel incit nimeni nu le mai putea descurca
(fiindca la vremea unuia §i aceluia§i praznic, datorita deosebirilor de
data, praznuitorii ii aduceau cinstire in chipuri foarte deosebite: in timp
ce unii se mai nevoiau in post si asceza, ceilal|i isi §i aflasera limanul de
lini§te), nimeni nu se mai dovedea in stare sa afle acestui rau leacul; par-
ole invrajbite pareau deopotriva de puternice.

Numai Dumnezeului Celui Atotputernic ii era lesne sa le gaseasca
leacul; or, spre revarsarea facerilor Sale de bine, iata ca dintre toji oame-
nii de pe lume El 1-a aflat doar pe Constantin.

3. Auzind acesta ce se petrecea si vazind el ca scrisoarea trimisa la
Alexandria ramasese fara ecou, s-a cufundat in meditate, zicind mai apoi
ca nevazutul vrajma§ care rascolise in asemenea masura via^a Bisericii se
cerea razboit in cu totul alt chip.

6. 1. Si atunci - ca pentru a-1 infrunta intr-o batalie hotaritoare - s-a
hotarit imparatul sa adune intreaga oaste a lui Dumnezeu intr-un sinod
ecumenic, poftind prin scrisori pline de curtenie pe episcopii de pretutin-
deni sa vina cit mai degraba spre a lua parte la el. N-a fost o porunca
oarecare, fiindca la indeplinirea ei §i-a spus cuvintul straduin|;a perso-
nala a imparatului, fie in alegerea curierilor oficiali, fie spre inlesnirea
procurarii nenumaratelor animale de povara de care avea sa fie nevoie.
A fost desemnat §i orasul potrivit sinodului, un ora§ purtind numele
biruin|;ei: anume Niceea, din provincia Bitiniei.

2. De cum s-a raspindit porunca, cu buna inima s-au grabit to$i intr-
acolo - aidoma alergatorilor, cind pornesc de la semn 187 mina|:i de nadej-
dea ca vor izbindi intru bine si ca-§i vor afla pacea; la care se adauga
fascinafia exercitata asupra lor de prilejul ce le era dat sa poata da ochii
cu un asemenea imparat. Cind in cele din urma s-au aflat toji laolalta, s-a

185. Textual: «privitoare la sarbatoarea mintuirii^ (n. tr.)

186. Sau: «vrajma§i» (n. tr.)

187. Sau: «bariera» (n. tr.)

128 EUSEBIU DE CEZAREEA

putut intr-adevar vedea ca la mijloc fusese mina lui Dumnezeu, Care
izbutise sa a§eze alaturi, unii cu altii, oameni ce nu se osebeau intre ei
numai prin firea lor (§i dt de mult se osebeau!), ci §i ca infatisare, dupa
\sra §i locul §i neamul lor de bastina! Pe to^i izbutise sa-i gazduiasca una
§i aceea§i cetate, dind ochilor prilejul de a se desfata de privirea
celei mai bogate cunune de fefe bisericesti, alcatuita numai din flori de
foarte mare pre};.

7. 1. S-au adunat acolo, trimisi de toate bisericile (care cuprindeau
Europa intreaga, Libia §i Asia), cei mai de seama slujitori ai lui Dumne-
zeu. In una $i aceea§i casa de rugaciune au putut incapea §i sirieni §i cili-
cieni §i fenicieni §i arabi §i palestinieni (de parca insu§i Dumnezeu ar fi
facut-o deodata mai mcapatoare), iar odata cu acestia: egipteni, tebani,
libieni §i trimi§i veniji tocmai din Mesopotamia; era de fata si un episcop
al Persiei; nu lipsea din ceata nici eel al scitilor; Pontul, Galatia, Capado-
cia §i Asia, Frigia §i Pamfilia i§i aveau §i ele trimi§ii lor; la fel cu tracii §i cu
macedonenii, cu aheenii si cu epiro|ii, precum si cu celelalte neamuri,
aflate inca §i mai departe; pina §i foarte-cunoscutul episcop de Spania
facea parte din mutyimea celor prezenti. 2. Batrine|;ea fl facuse insa pe eel
al imparatestii ceta|.i sa nu poata veni; erau totusi de faj;a prezbiteri, tri-
misi de el sa-1 reprezinte.

Asemenea cununa - prinsa cu legatura pacii - din veac numai impa-
ratul Constantin I-a putut-o inchina lui Hristos, Mintuitorului sau, ca un
dar cu adevarat vrednic sa fie primit de Dumnezeu pentru biruinta sa
asupra vrajmasttor §i potrivnicilor sai: chiar in zilele noastre, imaginea
unui sobor apostolic.

8. Fiindca §i odinioara - precum scris este - s-au adunat «din toate
neamurile pe care le acopera cerul, barba^i credinciosi^, adica: «§i parti §i
mezi §i elami];i, mesopotamieni si iudei §i capadocieni, oameni veniti din
Pont §i din Asia, din Frigia §i din Pamfilia, egipteni, barbafi din parjile
Libiei §i ale Cirenei, romani de pretutindeni 188 , iudei si prozeli|;i, cretani §i
arabi»; singurul lucru osebitor fa];a de soborul acelora stind in faptul ca,
de asta data, nu se numarau to^i in rindurile slujitorilor lui Dumnezeu.
A§adar, din adunarea celor de acum faceau parte mai mult de douasute-
cincizeci de episcopi, Tnconjurati de o multime cu neputin|;a de apreciat
de prezbiteri §i de diaconi.

9. Din rindurile slujitorilor lui Dumnezeu, unii straluceau prin graiul
lor plin de injelepciune, aljii prin strasnicia vietii pe care o duceau §i prin
indelungatele lor privegheri 189 , al|ii prin modestie. Unora le stirnea injur

188. Sau: «in treacat» (n. tr.)

189. Sau: «prin (via|a lor de) indelungate infrinari» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 129

admirajia virsta lor inaintata; alfii, dimpotriva, sclipeau de tinereje si de
avint, si erau unii care abia de curind pasisera pe calea preo^iei.

La porunca imparatului, intrefinerea lor, a tuturor acestora, le
fusese asigurata zilnic §i prisositor.

10. 1. La data rinduita sinodului spre lamurirea 190 subiectelor con-
troversei, s-au adunat to^i cei ce urmau sa hotarasca intr-o sala 191 aflata
chiar in inima palatului. In sala - care parea ca le depaseste pe toate cele-
lalte ca marime - fusese asezat in ordine, de o parte si de cealalta, un
mare numar de scaune. Patrunzind inauntru, cei chemaji s-au asezat fie-
care pe locul sau 192 . 2. §i dupa ce - cu fastul cuvenit - au sezut cu tojii in
asteptarea imparatului (care trebuia sa apara dintr-o clipa in alta), s-a
asternut, stapina, tacerea. In fine, a aparut din suita imparatului mai intii
unul, pe urma inca unul, apoi si un al treilea barbat. Pe urma au inceput
sa se insire si atyii, nu insa apar|;inind oastei sau obisnuifilor soldaj;i din
garda, ci numai dintre cei ce-i erau prieteni apropiafi. 3. La un semn -
vestind apropierea lui Constantin - s-a ridicat intreaga adunare. Atunci a
intrat §i imparatul, patrunzind pina chiar in mijlocul lor, aidoma unui
inger trimis de Dumnezeu din cer. Constantin era imbracat in vesminte
atit de stralucitoare ca aruncau injur talazuri de fulgere infocate, carora li
se adauga orbitoarea sclipire a aurului si a pietrelor nestemate.

4. Or, (spre deosebire de impunatoarea) infajisare a lui Constantin,
se vedea cit de colo ca el se ingrijise sa-§i invesminteze sufletul cu podoa-
bele fricii lui Dumnezeu si ale cucerniciei: dovada privirile sale plecate,
rogeata asternuta in obraji, felul cum pasea, si - de altminteri - intreg
felul sau de a fi 193 (chiar daca inalfimea lui il facea sa-i depaseasca pe to$i
cei afla|;i in preajma sa); dovada, frumusejea lui, jinuta lui atit de impuna-
toare, vigoarea de nebiruit a trupului; si toate aceste calita];i, concurate de
blinde];ea si de marea sa bunatate, faceau ca extraordinara-i limpezime
de cuget sa nici nu poata fi redata in cuvinte.

5. Dupa ce, pasind mai departe, a ajuns in mijlocul rindului din fa|a,
Constantin s-a oprit in dreptul unui scaunel 194 facut din aur, care-1
a§tepta, dar pe care n-a primit sa §ada, mai inainte ca episcopii sa-1 fi pof-
tit sa ia loc. La fel cu tofi cei din alai.

11. Apoi s-a ridicat, din cinul episcopilor, eel ce sedea primul in par-
tea din dreapta. Acesta a rostit un cuvint destul de scurt, adresind impa-

190. Sau: «spre adoptarea unei hotariri» (n. tr.)

191. oixoq ar mai putea insemna aici -«corp de cladire» (n. tr.)

192. Sau: «pe locul cuvenit (rangului sau)» (n. tr.)

193. Sau: «de a se arata». Textual: «aparenja» (eI6o<;). - In continuare, textual: «pre-
cum §i inalfimea (trupului), prin care ii depagea pe toji cei din jurul sau». Text nesigur
(n. tr.)

194. Sau: «micjil|>» (n. tr.)

130 EUSEBIU DE CEZAREEA

ratului §i Atotstapinitorului Dumnezeu un imn de bucurie si mufyumire.
Dupa ce §i-a reluat locul, s-a facut tacere. Toate privirile erau indreptate
spre imparat. Atunci, catind spre ei cu ochii sai limpezi, cu privirea lui
senina, adunindu-si gindurile, cu glas lini§tit, cu vorba dulce, acesta le-a
vorbit in felul cum urmeaza:

12.1. «DorinJa mea cea mai arzatoare era sa ma pot > cindva, bucura
de prezenfa voastra aici, dragi prieteni. Acum ca lucrul acesta s-a impli-
nit, imi voi marturisi fajis recunostin^a inaintea Imparatului intregii lumi
pentru a-mi fi harazit, pe linga atitea alte faceri de bine, sa-mi pot bucura
ochii si de lucrul pentru mine mai presus decit oricare altul, acela de a
va putea gazdui pe toji laolalta; caruia-I voi adauga muljumirea de a va
vedea minaji de un singur cuget si stapiniji de acelasi duh. '"•'

2. -«Sa nu ingaduim atunci pizmasului nostru vrajmas s6-§i bata joe
de tot ce ne este mai scump; si - dupa ce, priiS 1 puterea Mintuitorului si
Dumnezeului nostru, a fost spulberat din calea noastra razboiul ridicat
de tirani impotriva lui Dumnezeu - sa nu ingaduim diavolului, iubitorului
de rele, sa se napusteasca cu noi ponoase 195 asupra dumnezeiestii legi.
Fiindca, dupa mine, vrajba ascunsa in sinul Bisericii lui Dumnezeu este
mai mspaimintatoare decit razboiul sau decit o batalie, oriat ar fi ea de
grea; ea-mi pare mult mai de temut decit o primejdie amenin^fnd de
undeva din afara. 3. Dupa ce - cu ingaduinfa §i cu impreuna-lucrarea lui
Dumnezeu - mi-am biruit unul dupa altul dusmanii, socoteam ci nu-mi
mai ramasese decit sa-mi marturisesc recunostin|a inaintea lui Dumne-
zeu si sa ma bucur de bucuria celor izbaviji de El cu mina mea. Dar and
am aflat de cearta iscata intre voi (o cearta la care nu m-a§ fi ajteptat
niciodata),n-am nesocotit citusi de pu]in cele ce-mi ajunsesera la ureche,
ci dimpotriva, rugindu-ma in sinea mea 196 sa-mi fie |ngaduit sa iau asupra
mea si aceasta purtare de grija, v-am chemat grabnic la mine pe to$i. 4.
lata in ce sens pot eu spune astazi ca adunarea voastra ma bucura intr-
atita.

Totu§i, numai atunci am sa pot eu socoti ca mi s-a indeplinit cu ade-

• varat dorin^a, cind va voi vedea mina|;i de aceea§i bunavoire unii f aja de

ceilal|;i, §i cind, deasupra tuturor, va stapini - singura aducatoare de

armonie - pacea; pacea aceea pe care voi, ca unii ce v-afi afjerosit lui

Dumnezeu, s-ar fi cuvenit sa o binevesti|;i in jurul vostru.

5. «A§adar, nu mai zabovtyi, prietenii mei, cei ce sinteji totodata
vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, stapinul nostru, al tuturor, si Mintuito-
rul nostru. Incepeji prin a scoate pe loc la vedere pricinile ne&i^legerii

195. Cu injelesul de «C£domnii», «hule» (n. tr.)

196. «In sinea mea» incearca sa redea nuan^a intensiva a grecescului e»6fc(i£vo<;
(n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTS CEL MARE 131

voastre, §i despovara$i-le - sub semnul pacii - de catusele ambiguitatii.
Asa veji putea savirsi si ce ii este placut Atotstapinitorului Dumnezeu; iar
mie - celui ce deopotriva cu voi ma straduiesc a-I sluji - imi veti putea
face darul unei bucurii fara seaman».

13. 1. §i incheindu-§i cuvintarea - Jinuta de el in limba latina, dar
imediat talmacita de altcineva - le-a dat imparatul cuvintul mai-marilor

sinodului. Atunci au inceput acestia sa-i moraliseasca pe ceilalji, care insa
nu pregetau sa se apere si sa raspunda la rindu-le cu invinuiri. Fiecare
grupare se sprijinea pe o mulfime de argumente, ceea ce a facut ca la
inceput sa se iste sfada mare. Imparatul asculta pe toti vorbitorii §i cinta-
rea temeiurile 197 spuselor lor cu luare-aminte §i fara partinire. §i tot refi-
nind cite ceva din tezele fiecarei grupari, a facut ca ireductibila lor inver-
sunare sa faca loc, treptat, apropierii. 2. §i de vreme ce cu fiecare sedea
de vorba cu omenie, folosindu-se si de limba elina (care nu-i era straina),
impresia pe care o lasa era aceea a unui om din cale afara de placut; lucru
care i-a §i ingaduit ca pe unii sa-i convinga, la atyii sa mai poata starui, sa-i
laude pe cei ce vorbisera bine - pe toji aducindu-i pe calea impacarii. §i
a§a a fost pina cind, in cele din urma, i-a facut pe tofi sa se poata in£e-
lege deplin in legatura cu toate subiectele contestate.

14. A§a au ajuns toji sa marturiseasca o singura credinj;a §i sa se in|;e-
leaga deplin in privin^a datei la care urma sa se Jina Pagtele 198 . Cele hota-
rite impreuna au fost pe data intarite 199 printr-un act semnat de fiecare
(episcop). Dupa incheierea lucrarilor, imparatul a descris sinodul drept
cea de a doua izbinda purtata de el asupra vrajma§ului Bisericii, si a hota-
rit sarbatorirea evenimentului spre slava lui Dumnezeu.

15. 1. La aceeasi vreme, imparatul implinea douazeci de ani de dom-
nie. Cu acest prilej, in toate provinciile s-a adunat lumea in sarbatoare;
dar pentru slujitorii lui Dumnezeu, imparatul a rinduit el insu§i un ospat,
la care - de vreme ce-§i aflasera cu to|ii pacea - a luat §i el parte, astfel
incit - prin mijlocirea lor - sa-1 poata inchina lui Dumnezeu, intrucitva in
chipul unei jertfe pe potriva Lui. De la aceasta masa data de imparat n-a
lipsit nici unul dintre episcopi.

2. Ce s-a petrecut acolo nu poate fi redat prin cuvinte. De jur-impre-
jur, in curtea palatului, garzile si solda|;ii §edeau de paza cu sabia scoasa
din teaca; dar dincoace de ei 200 , oamenii lui Dumnezeu pa§eau nestinghe-
ri|i, patrunzind pina in adincurile palatului. Ba unii din ei au si §ezut, pina

197. Textual: «primea premisele»- (n. tr.)

198. Textual, ca mai inainte: «sarbatoarea mintuirii» (n. tr.)

199. exupoOxo, cu in|;elesul de «au capatat putere de lege>», «au devenit oficiale»
(n. tr.)

200. Textual: «in mijlocul lor» (n. tr.)

132 EUSEBIU DE CEZAREEA

la urma, chiar alaturi de Constantin, in vreme ce ceilalfi si-au avut locul
pe sofale asezate de o parte §i de cealalta. Chipul acestei rinduiri
mdemna la asemuirea cu impara^ia lui Hristos, fiindca aducea mai mult
cu o imagine de vis decit cu una aievea.

16. Pe la mijlocul acestui minunat banchet, ca sa-si dovedeasca odata
mai mult faj;a de cei prezenji atit de prietenoasa-i ospe^ie, Constantin i-a
acoperit - imparateste 201 - cu daruri, pe fiecare dupa insemnatatea ran-
gului. Iar amintirea sinodului, Constantin a rejinut-o si pentru cei ce nu
luasera parte la el intr-o scrisoare pe care o voi adauga istorisirii vie|ii lui,
spre luare la cunostinfa 202 .

Scrisoarea arata in felul urmator.

17. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul si Augustul, catre Biserici.
IncredinJ;indu-ma eu din fericita intorsatura pe care au luat-o lucru-

rile la noi cit bine se poate ascunde in puterea lui Dumnezeu, socotit-am
ca cea mai frumoasa Jinta pe care mi-a§ putea-o pune in via]a ar fi sa fac
asa incit fericitele muljimi intrate in Biserica universale sa poarte in ele o
singura credinja, o dragoste neintinata precum si cuviosia cea intr-un
singur gind in fa|a lui Dumnezeu, stapinul nostru, al tuturor. 2. Dar intru-
cit in aceasta privin|;a nu se putea ajunge la o rostuire nepartinitoare §i
nestramutata altfel decit prin convocarea tuturor - sau macar a majorita-
^ii - episcopilor si prin amanun|;ita cercetare 203 a fiecaruia in legatura cu
articolele preasfintei noastre credin];e, voi n-afi pregetat a va aduna -
ba inca a veni chiar in numar cit mai mare (voi adauga aici ca am fost eu
insumi de faja, ca si cum as fi facut parte din cinul vostru; de ce sa o taga-
duiesc de vreme ce faptul de a ma fi pus, alaturi de voi, in slujba aceluiagi
scop, imi face atita bucurie?). Asa, lucrurile au fost cercetate cu cea mai
mare luare-aminte, toate, pina ce - in duh de in^elegere si unire 204 - a iesit
la lumina si cugetul eel placut lui Dumnezeu, pretutindeni veghetorul, si
pina nu le-au mai ramas, dihoniei si indoielii intr-ale credin^ei, nici cea
mai mica urma de loc.

18. 1. «Cu acela§i prilej facutu-s-a sfat §i pentru praznuirea preas-
fintei sarbatori a Pastelui; §i a parut tuturor ca se cuvine ca tot omul sa o
serbeze pretutindeni la aceeasi data. Fiindca ce poate fi pentru noi mai
frumos, ce ar putea fi mai demn de noi decit ca toji sa Jinem mai departe
nestirbita, dupa o singura rinduiala (§i dupa criteriul eel mai vadit), o sar-
batoare ca aceasta, datorita careia ne este azi ingaduit sa purtam in noi
speranta nemuririi?

201. Textual: «cu damicie» (n. tr.)

202. Textual: «ca (o inscrip^ie pe) o stela» (n. tr.)

203. Cu injelesul de «consultare» (n. tr.)

204. Textual: «spre perfecta in^elegere, care fine de unire», sau «care duce la unire»
(n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 133

2. «Inainte de orice, ni s-a parut lipsit de cuviinta ca noi sa \inem.
un praznic atit de sfin^it ca acesta dupa acelagi tipic cu iudeii, care, prin
josnica lor tradare 205 , §i-au intinat miinile, §i care din aceasta au ramas ca
niste orbi la suflet. Daca, deci, nu vom mai |ine seama de prescrierile 206
lor, vom putea pastra veacurilor viitoare - dupa un tipic mai aproape de
adevar, transmis noua pina astazi inca din cea dintii zi a patimilor - tradi-
fia acestei nnduieli. Noi nu avem nimic de impar^it cu indaratnicul popor
al iudeilor. 3. Fiindca noua Mintuitorul ne-a deschis alt drum; preasfintei
noastre credinfe ii §ade inainte o cale daruita cu lege §i cu marefie. De
aceasta sa ne {inem, scumpii mei fra£i, intr-un singur cuget, §i sa lepadam
de la noi orice ne poate ingreuia con§tiin|;a! Intr-adevar, ar fi cum nu se
poate mai absurd ca aceia sa se poata mindri ca, de nu ne vom |ine dupa
inva|;atura lor, noi nu sintem in stare sa pazim vie aceasta tradijie! 4. Or
ma intreb eu, cum vor putea cugeta dupa dreptate unii care, dupa ce au
ucis pe Domnul §i Parintele lor, ie§indu-§i din minti, nu se mai poarta
astazi dupa canoanele chibzuinfei, ci numai potrivit cu pornirile lor dez-
lan^uite, lasindu-se tirfyi oriincotro ii trage mo§tenita lor sminteala? - De
aceea nici nu sint ei in stare sa recunoasca adevarul acestor lucruri, pina-
ntr-atit incit - eel mai ades - in ratacirea lor in loc sa primeasca cu bind
cuvenitul indemn la indreptare, ei ajung sa praznuiasca Pa§tele de doua
ori in cursul aceluiagi an! De ce, dar, sa le urmam noi pilda unora care in
chip marturisit se arata suferinzi de o boala 207 atit de grea? Fiindca in nici
un caz nu avem de ce sa ingaduim o a doua praznuire a Pagtelui in
cuprinsul unuia §i aceluia§i an.

In caz ca atita nu va este de ajuns, atunci ingadui|;i, injelepjiile
voastre, ca fervoarea §i rugaciunea voastra sa se faca simtita pretutin-
deni, astfel incit curajia sufletelor voastre sa nu aiba in nici un caz de
suferit asemuindu-se unor oameni cu obiceiuri atit de rele!

5. «Fa$a de cele aratate, cuvine-se sa ne dam seama ca - data fiind
insemnatatea cauzei (§i fiind vorba de praznicul Cel mai de seama al cre-
dinj;ei noastre) - ar fi cu totul necuvios sa ingaduim dezbinarii sa dom-
neasca peste noi ! O singura zi ne-a lasat Mintuitorul pentru praznui-
rea eliberarii noastre: ziua preasfintelor Sale patimi; iar dupa voia Lui,
§i Biserica Lui universale tot una cuvine-se sa fie; fiindca chiar daca
madularele ei se afla raspindite pe tot soiul de meleaguri deosebite intre
ele, pe toate le incalzeste acela§i Duh - adica voia lui Dumnezeu. 6. Jude-
caji, dar, cu iscusin|a potrivita sfin^eniei voastre, cit de crunt si eft de
nepotrivit ar fi ca in cuprinsul acelora§i zile unii sa §ada §i sa posteasca iar

205. Sau: «crima» (n. tr.)

206. edou<; pentru eflvoix;: «(acelui) popor». - «vom putea pastra»: textual, «vom
transmite» (n. tr.)

207. Textual: «ratacire»- (n. tr.)

134 EUSEBIU DE CEZAHEEA

altii sa benchetuiasca; iar dupa trecerea zilelor Pastelui, sa se lase ceilatyi
in voia petrecerilor §i a feluritelor ingaduinfe, in vreme ce intiii ar urma
sa se dedice din nou postirilor celor dupa canon! De aceea §i voieste
dumnezeiasca pronie ca noi sa adoptam in aceasta privinta cuvenita
indreptare si sa-i gasim o formulare unica. Lucru de care eu cred ca voi
toli va pute^i da §i singuri seama.

19. 1. «Or, vadindu-se acum cerinja dreptei rostuiri a praznicului,
astfel incit sa nu mai raminem lega|i prin nimic de un popor ce a fost in
stare sa ucida pe Parintele §i Domnul sau, (cuvine-se sa luam aminte la)
existenta unei rinduieli ce se bucura de bun nume in toate Bisericile de la
apus, de la miazazi §i de la miazanoapte, precum §i in unele dintre cele de
pe meleagurile de la soare-rasare. Ceea ce a si facut ca, deocamdata,
tuturor sa li se para de asteptat (eu insumi am recomandat aceasta idee
agerimii voastre) ca o rinduiala ce se tine intr-un singur fel §i intru buna
intelegere la Roma, in Italia §i in toata Africa, in Egipt, in Spania, in Gal-
lia, in Britania, in Libia, in intreaga Elada, in diocezele Asiei si Pontului si
in Cilicia, va capata si chibzuita voastra incuviinjare, luind voi aminte -
de buna seama - nu numai la covirgitoarea multime a Bisericilor §i a
meleagurilor abia pomenite, ci si la faptul ca pentru noi toti, un lucru ca
acesta (care pare sa aiba de partea sa toata greutatea unei cumpaniri
amanuntite, §i care ne ingaduie sa nu mai fim lega|;i cu nimic de sperjurul
iudeilor) trebuie socotit ca vrednic de dorit intru toata cuviosia. 2. Pe
scurt: dupa ce au cercetat intreolalta pricina, tuturor de acolo' placu-
tu-le-a ca preasfintul praznic al Pastelui sa fie |;inut pretutindeni in una
§i aceeasi zi. Fiindca deosebirile de vederi nu-si au locul in pricini atit de
incarcate cu sf interne; §i e mai bine sa urraam unui astfel de gind, strain
ratacirii celor de alta credin|a 208 §i oricarei putinte de a pacatui 209 .

20. 1. «Iar daca lucrurile a§a stau, atunci se cade ca voi sa primiji
harul lui Dumnezeu - adevarata porunca dumnezeiasca - cu inima des-
chisa: pentru ca toate cele hotarite 210 in sfintele soboare ale episcopilor
trebuie in|;elese ca tot atitea aratari ale voii dumnezeiesti. 2. Astfel ca, de
indata ce veti fi dat de stire tuturor iubitilor nostri trap, despre cele scrise
mai sus, voi in§iva veti fi Jinuti sa nu va abateti de la hotarirea 211 mai
inainte luata (aidoma praznuirii preasfintei zile a Pastelui), si chiar sa o
transmiteti mai departe sub porunca, asa inert, atunci cind voi veni la voi
spre a ma impartasi de indelung-dorita voastra revedere si impreuna-

208. Textual: ^strain ratacirii (spirituale) a strainilor (de noi)» (n. tr.)

209. Textual: ^strain oricarei imixtiuni a pacatului» sau «strain caderii !n pacat»
(n. tr.)

210. Textual: «savir§ite» (n. tr.)

211. Textual: «sa fineti hotarirea» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 135

sedere, sa pot sarbatori laolalta cu voi Sfintul Praznic in aceeagi zi si sa
ma pot veseli de toate alaturi de voi, vazind cum puterea lui Dumnezeu a
zdrobit tic&losia diavolului prin mijlocirea faptei voastre, si mai vazind
credinja voastra, pacea §i buna voastra injelegere inflorind pretutindeni.
Dumnezeu sa va aiba in paza Sa, fraji iubi$i!»

3. imparatul a trimis cite un asemenea exemplar al scrisorii - care-i
avea in vedere pe toji - in toate provinciile imperiului. In ea, oricine
putea sa vada oglindindu-i-se - intru deplina curate a gindurilor - fer-
voarea credinj;ei in Dumnezeu.

21. 1. Iar la sfirsitul lucrarilor sinodului, Constantin i-a indemnat pe
episcopi sa se mai adune odata laolalta intr-o anumita zi, cind, venind ei
acolo, le-a dat a inj;elege ca se cadea 212 ca de atunci inainte ei sa se poarte
unii cu aljii in duh de pace, sa se lepede de ambtyii, sa ocoleasca pricinile
de zizanie si sa uite de zavistie atunci cind se va intimpla ca vreunul
dintre episcopi - dind glas din el duhului in};elepciunii - sa straluceasca,
ci sa vada in harul unuia un dar sortit tuturor oamenilor. Apoi pe cei mai
inzestraji i-a mai indemnat sa nu caute a se inalfa deasupra celor mai
pujin inzestraji (Dumnezeu fiind singur in masura sa judece cine este pe
drept mai bun), de vreme ce inaintea celui mai slab decit tine cuvine-se
mai curtnd sa te pleci si sa-$i araji osirdia, atunci - mai ales - cind lipsa de
cusururi 213 este pretutindeni un dar intilnit atit de rar. 2. lata de ce - a mai
spus imparatul - trebuie sa ne trecem unul altuia cu vederea micile
noastre scaderi, sa ne aratam intelegatori si sa iertam omului ce este
omenesc, fiindca nu exista lucru mai de pret ca armonia §i buna-inj;ele-
gere; a§a nici potrivnicii no§trii cei oricind dornici sa batjocoreasca
dumnezeiasca lege nu vor mai gasi in vrajbele dintre noi un subiect bun
de luat in ris; indeosebi daca ne gindim ca fata de ei - care inca n-au
cunoscut calea mintuirii - noi trebuie sa ne purtam tot timpul si in toate
cu cea mai mare grija; fiindca numai cind vor vedea ca totul, la noi, merita
prejuire, numai atunci (vor voi §i ei sa se lase mintutyi). Or, bine este sa
nu uitam ca vorba nu are asupra tuturor acelasi efect, 3. de vreme ce unii
sint mul^umiji sa-si poata asigura traiul, alfii i§i cheltuiesc energia pentru
a se pune sub ocrotirea unui protector; unii stiu sa-i pre^uiasca pe cei ce li
se adreseaza cu bunavoinja, in vreme ce dragostea altora nu poate fi tre-
zita decit prin daruri. Pu|;ini sint cei dornici de invajatura curata, si rar e
un om indragostit de adevar! De aceea si trebuie sa ne aratam deschi§i
tuturor, de fiecare ingrijindu-ne sa-i dam ce-i poate fi lui spre mintuire,
aidoma medicilor; iar astfel vor ajunge toti sa slaveasca 214 in toate min-
tuitoarea inva|atura.

212. Textual: «trebuiau sa-§i dea toata silin|a» (n. tr.)

213. Textual: «desavir§irea» (n. tr.)

214. Cu intelesul de «sa traduca in fapt», «sa inalfe prin fapta» (n. tr.)

136 EUSEBIU DE CEZAREEA

4. Cam asa le-a vorbit 215 el mai intii; iar la urma i-a indemnat sa
inal|;e lui Dumnezeu prisos de rugaciune pentru sine. In fine, luindu-si
ramas bun, s-a desparjit de ei, lasindu-i sa piece fiecare intr-ale sale; iar
aceia s-au dus plini de bucurie, calauziti de un singur gind (la care ajunse-
sera de fa|a cu imparatul). Totodata, cei care de atita vreme se rupsesera
de trupul Bisericii erau acum din nou madulare ale ei.

22. Bucuros de fericitul deznodamint al sinodului, imparatul le-a
scris celor ce nu luasera parte la el scrisori in care-1 descria in termenii cei
mai entuziasti 216 , in acelasi timp dind porunca de insemnate gratificafii
catre tot omul §i de la f;ara si de la oras; gratificajii prin care el injelegea sa
onoreze cea de a douazecea aniversare a venirii sale la domnie.

23. Dar pe cind tofi isi aflasera linistea, singur Egiptul mai era rascolit
de inclestarile unei nestavilite vrajbe; lucru care a inceput iarasi sa-i dea
imparatului de gindit (chiar daca fara a-i trezi minia). De aceea el i-a
inconjurat pe cei de acolo cu toata cinstea, de parca i-ar fi fost parinti
(ba nu, ci mai curind ca si cum ar fi fost niste prooroci ai lui Dumnezeu!),
chemindu-i pentru a doua oara in fa£a sa si din nou mijlocind intre unii si
atyii plin de rabdare; si iar i-a invrednicit de daruri; dupa care si-a facut
cunoscuta hotarirea printr-o scrisoare in care intarea si pecetluia dog-
mele stabilite de sinod si indemna staruitor la armonie (astfel ca ei sa nu
mai dezbine Biserica si sa o fereasca de sfisiere, precum si ca ei sa pas-
treze in gindurile lor amintirea hotaririi date de Dumnezeu). §i lucru-
rile acestea le-a consemnat imparatul intr-o scrisoare.

24. 1. A mai scris imparatul foarte adesea despre subiecte asemeni
acestora, intocmind scrisori nenumarate: parte din ele, pentru a le
imparta§i episcopilor hotariri luate de el spre binele Bisericilor lui
Dumnezeu; iar altele, pentru a vorbi multimilor in care scop acest suflet
ales 217 se adresa omenirii din biserici ca unor fraji si laolalta-slujitori ai
sai! . 2. Ar fi nevoie de timp mult spre a le putea aduna la un loc; insa a
face lucrul acesta acum ; ar insemna ca noi sa imbucata|im intregul 218 isto-
risirii de fa|a.

25. Curind dupa aceea 219 a mai inal|;at iubitorul-de-Dumnezeu Con-
stantin §i un magnific monument 220 pe pamintul Palestinei. - lata despre
ce este vorba: imparatul socotea ca era de datoria lui ca atit de binecuvin-
tatul loc al mintuitoarei Invieri de la Ierusalim sa arate frumos si sa fie
venerat de lume. De aceea a dat porunca nezabavnic sa se inalte [acolo]

215. Textual: «i-a indemnaW (n. tr.)

216. Textual: «ca un fruct bine copt» (n. tr.)

217. Textual: «omul acesta de-trei-ori-fericit» (n. tr.)

218. Textual: «trupul» (n. tr.)

219. Textual: «A§a stind lucrurile» sau «intre timp» (n. tr.)

220. Textual: «mormint» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 137

un salas al rugaciunii; iar gindul acesta nu i-a venit din uitarea de Dum-
nezeu, ci dintr-o pornire a duhului stirnita de Mintuitorul insu§i.

26. 1. Fiindca intr-un rind, niste hulitori - mai bine-zis prin mijloci-
rea lor, intreg neamul demonilor - se silisera sa abata intunericul uitarii
asupra dumnezeiescului mormint in care ne fusese daruita nemurirea -
adica acela unde, scaldat intr-o lumina orbitoare, ingerul coborit din cer
rasturnase piatra celor cu mintea impietrita (care-si inchipuiau ca Cel viu
mai putea inca fi gasit printre morji), si le daduse femeilor vestea cea
buna, pravalind piatra necredintei care le inabusea m|;elegerea si incre-
din#ndu-le ca Cel cautat de ele era viu. 2. Or, ni§te insi fara Dumnezeu §i
haini i§i pusesera cindva in gind sa piarda de pe faja pamintului 221 pes-
tera aducatoare de mintuire, inchipuindu-si in sminteala lor ca odata cu
ea vor putea fereca si adevarul. §i isi dadusera silin^a multa aducind
acolo, de afara, o gramada de pamint cu care infundasera §i acoperisera
intregul loc; deasupra lui facusera o movila pe care o presarasera cu
pietre, astfel ascunzind undeva, dedesubtul ei, sub povara movilei, dum-
nezeiasca pe§tera. 3. Mai apoi - ca sa nu ramina nimic la vedere - prega-
tisera acolo sus, deasupra, un ingrozitor si adevarat mormint al sufletelor
inchinat idolilor celor fara via|a, in care au zidit neinfrinatului duh al
Afroditei un locas intunecos. Acolo, pe niste altare blestemate §i spur-
cate, isi aduceau ei jertfele, incredinjaji ca numai acoperind aducatoarea-
de-mintuire pe§tera cu spurcatele lor intinari vor putea face sa li se
implineasca dorinfele.

4. Sarmanii de ei nu erau in stare sa priceapa ca Aceluia ce biruise
moartea nu I se potrivea sa-si lase marturia izbinzii sa zaca undeva sub
povara uitarii - la fel cum nefiresc ii este §i soarelui ca, dupa ce a rasarit si
§i-a inceput cursa pe crugul ceresc, sa nu-§i arate lumina nimanui aflat
oriunde pe intinsul pamintului! Fiindca cu atit mai virtos lumina aduca-
toarea de mintuire putere a lui Dumnezeu (§i nu trupurile, ci chiar sufle-
tele oamenilor), umplind intreaga lume cu fulgeratoarele ei revarsari! 5.
§i totusi, uneltirile facute impotriva adevarului de catre oamenii aceia
fara Dumnezeu §i fara credin]a au dainuit vreme indelungata, pentru ca
nu se gasise nimeni - nici un demnitar, nici un general si nici un singur impa-
rat! - in stare sa nimiceasca cele cutezate acolo, pina la Constantin, cel iubit
de Imparatul Cel mai presus decit toji impara^ii. 6. Minat cum era de
Duhul lui Dumnezeu, Constantin nu putea rabda sa mai vada pomenitul
loc ajuns - datorita uneltirii vrajmasilor, sub maldarul acela de necura^ii -
prada uitarii si a ignoran^ei; §i nesuferind el sa se arate ingaduitor faja de

221. Textual: «sa faca nevazuta dinaintea oamenilor» (n. tr.)

138 EUSEBIU DE CEZAREEA

reaua-credinfa a pricinuitorilor rauta^ii, L-a chemat pe Dumnezeu intr-
ajutor 222 §i a dat porunca sa se cure$e locul, incredinjat ca, prin purtarea
sa de grija, urma ca tocmai meleagurile acelea - care fusesera atit de pin-
garite de vrajmagi - sa se bucure pe viitor de aratari cu atit mai mari ale
ajutorului Celui Prea Bun.

7. Indata dupa primirea poruncii, fost-a pravalit esafodajul acela al
in§elaciunii din inaltul sau §i pina jos; si s-a prabusrt si a pierit salasul
ratacirii dimpreuna cu toate statuile lui si cu toti demonii (ce-si facusera
acolo salasul).

27. Dar rtvna imparatului nu s-a marginit la atit, ci a poruncit ca pra-
bu§irile acelea ajunse numai piatra §i lemn, anume sa fie luate de acolo si
aruncate cit mai departe. §i aceasta porunca a fost infaptuita fara nici o
intirziere. Totusi, Constantin nu s-a multumit numai cu atit, ci, din
indemnul Celui de Sus, a poruncit oamenilor sa sape cit mai adinc §i sa
duca §i sapatura aceea minjita cu singele jertfit demonilor cit se putea
mai departe.

28. Pe data s-au facut §i acestea. Iar cind, luindu-se deoparte strat
dupa strat 223 , a inceput sa apara pamintul aflat in fundul sapaturii, ivitu-
s-a impotriva tuturor asteptarilor si insa§i minunata §i preasfinta dovada
a aducatoarei de mintuire invieri, pe§tera cea intre toate sfinta, oferind
privirilor icoana convingatoare 224 a intoarcerii la viaja a Mintuitorului
(Care, dupa pogorirea Sa in intuneric, a revenit la lumina) aducind celor
sosiji acolo ca sa vada, temeinica dovada a minunilor petrecute, si a
marturisit invierea Mintuitorului prin fapte mai intaritoare decit toata
spusa omului.

29. 1. Indata dupa aceea, poruncit-a imparatul ca in temeiurile unor
legiuiri pline de cucernicie §i ale unor mari daruri bane§ti sa se zideasca
in (preajma) mintuitoarei pe§teri un sala§ de inchinare vrednic de
numele lui Dumnezeu, bogat si de o stralucire imparateasca. (Era ca §i
cum el §i-ar fi pus aceste lucruri in gind mai de mult §i - prin grija [Celui] -
de-sus - le-ar fi putut vedea mai dinainte infaptuindu-se).

2. Guvernatorilor provinciilor rasaritene le-a dat in grija ca, prin
daruri de bani cit mai bogate si prisositoare, lucrarea aceasta sa arate si
ea neobi§nuit de frumoasa , mare §i impodobita bogat. Si i-a mai scris §i
episcopului de atunci al Bisericii Ierusalimului urmatoarea scrisoare,
care-i arata in termeni foarte lamuri|;i puterea de credin^a §i desavir§ita
daruire fa|a de invajatura Mintuitorului.

lata cum glasuia scrisoarea:

30. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul si Augustul, catre Macarie.
Atit de mare este harul Mintuitorului nostra, ca nici o risipa de

222. crtJvepYog - aici, ca §i in alte locuri: «impreuna-lucrator» (n. tr.)

223. Textual: «un element dupa altul» (n. tr.)

224. Textual: «asemanatoare» (n. tr.)

VIAJA LUI CONSTANTS CEL MARE 139

cuvinte nu-mi pare pe masura minunii petrecute acum; iar faptul ca mar-
turia preasfintelor Sale patimi a putut zace atit amar de ani acoperita de
farina (pina and, prin nimicirea dusmanului nostru, al tuturor, ea le-a
putut in sfirsrt lumina slujitorilor Sai eliberaji, viaja) adevarat ca intrece
toata puterea de mirare. 2. Daca to|i oamenii $inuti drept inj;elepti pe
acest pamint s-ar aduna la un loc §i ar vrea sa rosteasca ni§te vorbe care
sa poata fi socotite pe potriva mtimplarii, ei nu i-ar putea face faja nici
macar intr-o cit de mica masura, fiindca intr-atita intrece puterea de aoe-
verire a acestei minuni toata puterea de inj;elegere a minjii omene§ti pe
dt se arata cele ceresti mai puternice decit cele pamintesti 225 . 3. lata de ce
§i primul si ultimul meu gind e necurmat la faptul ca, la fel cum se arata
adevarul §i cum se intareste el zilnic prin minuni mereu noi, tot astfel s-ar
cuveni ca §i sufletele noastre ale tuturor sa sporeasca in zelul lor pentru
sfinta lege intru prisos de cumpatare, de armonie §i de buna - injelegere.

4. «Voiesc cu tarie sa te incredintez de acest lucru care socot eu ca
nu mai inseamna o pricina de indoiala pentru nimeni, anume ca dorin^a
mea cea mai fierbinte este ca acea sfinta asezare salvata 226 de mine, dupa
porunca lui Dumnezeu, de ruginoasa ei adaugire idoleasca, ca de povara
unei nesuferite greuta|;i (locul acela care, din voia lui Dumnezeu, a fost
sfint inca de la inceput, iar care acum - de cind a adus cu sine la lumina
marturia mintuitoarelor Lui patimi - a ajuns inca §i mai sfint), sa o inzes-
trez cu o zidire cit mai frumoasa.

31. 1. <-<Cuvine-se, deci, iscusin|;ei tale sa chiverniseasca lucrurile
astfel §i sa prevada toate cele trebuitoare asa fel ca nu numai lacasul bise-
ricii, ci §i tot restul sa se arate in cele din urma pe potriva, incit pina §i cele
mai mindre zidiri din ora§ele noastre sa fie umbrite de frumusejea ei. 2.
Pentru inaltarea zidurilor ei - cit §i ca acestea sa arate cit mai frumos -
bine este sa §tii ca i-am dat-o in grija bunului nostru prieten Dracilianus,
loc^iitorul prefectului eparhiei, precum §i guvernatorului provinciei.
Acestora doi , credincio§ia mea le-a trimis porunca, pentru ca tot ce
iscusin|a ta va socoti de trebuinja spre inal^rea lacasului, §i mesteri §i
calfe, de le vei face cunoscut, pe data prin osteneala lor sa-|i trimita. 3.
Privitor la coloane §i la celelalte lucruri din marmura, rogu-te ca singur sa
chibzuie§ti ce anume material le-ar putea mai bine pune in valoare si le-
ar face mai potrivite cu scopul 227 , apoi neintirziat scrie-mi, astfel incit din
scrisoarea ta sane putem §i noi face o parere privitor la cantitatea §i la
calitatea lor, si sa le putem trimite acolo de pe oriunde va fi nevoie. Caci

225. Textual: «omene8ti» (n. tr.)

226. «Salvata» sau «scapata». Textual: «u§urata» (n. tr.)

227. Textual: <4e-ar face mai utile» (n. tr.)

140 EUSEBIU DE CEZAREEA

se cuvine ca locul eel mai vrednic de admirat din intreaga lume sa stralu-
ceasca potrivit cu insemnatatea lui!

32. 1. «Cit despre tavanul acestei biserici, doresc sa-ti cunosc pare-
rea: anume daca sa fie captu§ita cu lemn sau daca te gindesti la vreun alt
material. In cazul cind ea ar urma sa fie captu§ita cu lemn, socot ca el ar
putea fi §i poleit cu aur. 2. In rest, rog pe cuviogia ta sa incuno§tiin$eze cit
mai grabnic pe pomeni|;ii demnitari de cite calfe, citi me§teri §i ce chel-
tuieli va avea nevoie, §i sa se osteneasca a-mi face cunoscut §i mie, nein-
tirziat, §i nu numai privitor la lucrarile in marmura §i la coloane, ci si cu
privire la parfile captusjte cu lemn - in caz ca ele ti s-ar parea mai fra-
moase.

Dumnezeu sa te aiba in paza Sa, iubite frate!»

33. 1. lata, dar, ce a scris imparatul; iar porunca lui numaidecit s-a §i
facut fapta, inaljind chiar pe locul aducatorului de mintuire mormint un
Ierusalim nou in schimbul celui vechi, care, dupa uciderea Domnului sau,
se prabu§ise, cazind prada pustiirii §i platind astfel miria cuvenita pentru
necredinciosii sai locuitori. 2. Asadar, in fa£a orasului a inceput imparatul
sa inal^e loca§ul sau inchinat mintuitoarei biruinte a Domnului asupra
mor|;ii, inzestrindu-1 cu prisos de bogafie §i darnicie. Incit lesne ne vine
noua a spune ca aceasta ar putea fi acea noua §i innoita cetate a Ierusali-
mului dinainte vestita prin profetii, pe care ne-o vestesc §i ne-o cinta un
noian de texte inspirate.

3. Mai intii - si ca lucru de capetenie al intregii lucrari - Constan-
tin s-a ingrijit de infrumuse^area sfintei pegteri: mormintul insu§i era
purtatorul a nenumarate amintiri nemuritoare, fiind el dovada biruin|;ei
avute de marele nostra Mintuitor impotriva mor|;ii; era chiar acel venerat
mormint in dreptul caruia ingerul, strafulgerind de lumina, a dat tuturor
de stire buna veste a invierii 228 adeverite de Mintuitorul Insu§i ...

34. Deci spre aceasta - ca spre tot ce putea fi mai de seama - s-a
indreptat inainte de toate rivna imparatului, impodobind (locul) cu
coloane lucrate ales §i cu alte lucrari de toata frumuse^ea, si facind ca
marita pe§tera sa arate neasemuit de mindra intra mul|;imea podoa-
belor ei.

35. Apoi s-a mai ingrijit ca o mare intindere de pamint aflata acolo
sub ceral liber sa fie acoperita cu piatra lustruita, §i, pe trei laturi, incon-
jurata de un impunator peristil.

36. 1. Biserica insasi se afla in fa|;a pe§terii, de cealalta parte, adica
spre rasarit: era o construcjie cu totul neobi§nuita, nespus de inalta, 229
foarte lunga §i foarte lata, pe dinauntru acoperita in intregime cu placi de
marmura felurit colorata; pe dinafara, zidurile - f acute din piatra lus-

228. «A invierii»-: textual, «a nagterii din nou» - tfjv Tia\\yytv tolav - (n. tr.)

229. Textual: «inalta la nesfir§it»- (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 141

truita, pretutindeni desavirsrt imbinata - sclipeau in neasemuita lor fru-
musefe, intra nimic mai prejos decit marmura. 2. Sus, acoperi§ul era pe
dinafara acoperit cu plumb (ca un scut impotriva ploilor de iarna), iar pe
dinauntru se infajisa ca o suprafajia sculptata §i captu§ita cu lemn: un
ocean de motive care se inlanjuiau dominind intregul interior al lacasu-
lui, pretutindeni poleit cu aur stralucitor §i rasfringind din tot locul o
revarsare de lumina.

37. De o parte §i de cealalta, zidul se prelungea in cite doua porticuri
cu coloane suprapuse, lungi cit tinea biserica §i cu coamele aurite: cele
aflate in imediata apropiere a fa$adei se sprijineau pe stilpi masivi, iar
cele dinauntrul lor se sprijineau pe niste zidarii de forma cubica, foarte
bogat ornamentate pe dinafara. Trei porji foarte ingrijit croite chiar in
latura de rasarit a cladirii se deschideau mulfimilor ce §iroiau intr-acolo.

38. In fa£a lor se afla partea de capetenie a intregii lucrari: o absida
dominind lacasul, incununata de un briu alcatuit din douasprezece
coloane (dupa numarul Apostolilor Mintuitorului), avind capitelurile
ornate cu vase mari de argint - un dar minunat adus de imparatul insu§i
Dumnezeului sau.

39. De acolo, inaintind spre intrarile din faJB bisericii, se deschidea
un al doilea atrium, care avea de amindoua parole exedre precedate de
un spajiu descoperit si de cite o colonada, carora le urmau trecerile spre
curte. Urmatoare acestora - §i in chiar mijlocul pia|;etei - se afla intrarea
principals, lucrata foarte frumos si prilejuind lumii de afara o priveliste
coplesitoare a celor aflate dincoace de ea.

40. Aceasta biserica a inal|at-o, dar, imparatul, ca o marturie impu-
natoare a mintuitoarei Invieri, ingrijindu-se sa fie nespus de frumoasa in
toate parole ei, cu cheltuiala §i cu un fast de-a dreptul imparatesti. §i a
mai inzestrat-o, ca podoaba, cu nenumarate si minunate daruri facute
din aur, din argint si din pietre nestemate - acestea prinse in materiale
foarte osebite, prin lucraturi care, la fiecare din ele, dovedeau (datorita
marimii, §i numarului §i felurimii lor) un mestegug atit de maiestrit, cit nu
ne putem noi ingadui acum a-1 arata prin cuvinte.

41. 1. Pe aceleasi meleaguri a mai infrumuse£at Constantin - bogat
inzestrindu-le - §i alte doua locuri, foarte cinstite de lume datorita unor
tainice pegteri aflate pe cuprinsul lor. Pe§terii in care avusese loc cea din-
lai dumnezeiasca aratare 230 a Mintuitorului - adica acolo unde se nascuse
El in trup - i-a dat si el cuvenita pre^uire; in vreme ce, in cazul celei de a
doua, el a consfinjit amintirea inaljarii la ceruri, petrecute cindva pe inal-

230. Sau: «teofanie» (n. tr.)

142 EUSEBIU DE CEZAREEA

Jimea din apropiere . 2. Si in timp ce cu atita daruire savirsea aceste
lucruri, s-a ingrijit imparatul §i de pururea-pomenirea maicii sale, cea
care fusese lumii pricina unui atit de mare bine.

42. i. Aceasta, dupa hotarirea luata de a raspunde lui Dumnezeu,
Imparatul imparajilor, cu o viaja de cucernicie, socotise ca fund de dato-
ria ei sa inatye rugaciuni de muljumire pentru fiul sau §i marele imparat,
precum §i pentru fiii lui, prea-cucernicii cezari, nepojii ei. In acest scop,
batrina s-a grabit sa vina, ca minata de sprinteneala unei femei inca
foarte tinere, dornica sa vada §i sa afle cit mai multe de pe aceste binecu-
vintate meleaguri, precum §i sa viziteze provinciile, asezarile §i popoa-
rele de la rasaritul impara}iei . 2. §i inchinare - dupa cuviinja - aducind
ea (pamintului pe care se purtasera odinioara) pa§ii Mintuitorului, dupa
proorocescul cuvint ce zice: <4nchina-ne-vom locului unde au sezut
picioarele Lui», pe data a vadit rod de credinja si pentru viitor.

43. 1. Drept aceea, ea i-a consacrat Dumnezeului caruia I se inchi-
nase, darul a doua biserici: una, cea de la pestera in care Se nascuse
(Mintuitorul); cealalta, cea de pe muntele Inatyarii Sale. (^Dumnezeu
impreuna cu noi» a primit pentru noi pina §i faptul de a Se naste, locul
nasterii Sale trupe§ti purtind la evrei numele de Betleem. 2. lata de ce a si
infrumusejat prea-cuvioasa imparateasa (locul) in care a adus Nascatoa-
rea de Dumnezeu Pruncul pe lume, cu construe^ vrednice de toata
mirarea, imboga|;ind sfinta grota in tot chipul. Pujin mai tirziu i-a aratat §i
imparatul cuvenita cinstire, inzestrind-o imparateste cu darurile sale §i
adaugind rivnei maicii sale (o sumedenie de) vase de argint §i de aur, §i
|esaturi de toate culorile).

3. Apoi a glorificat maica imparatului prin zidiri uimitoare §i locul 231
aflat pe Muntele Maslinilor, de unde avusese loc Inal^area la ceruri a
Mintuitorului (nostru, al) tuturor: in virf, sus - deci in partea cea mai
inalta a muntelui - a pus sa se inalfe un sfint laca§ de biserica, loc de
mchinare Mintuitorului, Care salasluise acolo, (tradi|ia, vrednica de cre-
zare, spune ca in aceea§i pe§tera i§i ini|;iase Mintuitorul lumii invajaceii,
fadndu-le cunoscute inva|aturile Sale cele tainice §i negraite). 4. Dar §i
aid, imparatul a adus cinstire Marelui Imparat ceresc prin felurite
daruri §i podoabe.

A$adar, augusta Elena (cuvioasa maica a iubitorului de Dumnezeu
imparat) a inal|at cele doua sfinte, impunatoare, frumoase si pururea
vrednice de amintire laca§uri, in dreptul celor doua tainice grote, inchi-
nindu-le lui Dumnezeu, Mintuitorul ei, ca tot atitea marturii ale evlaviei
sale. In care lucrare trebuie spus ca mult s-a ajutat ea, totusi, si de impa-
rateasca putere a fiului.

211. Textual: «amintirea» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 143

5. Rod, pe masura, avea sa-i vina batrinei dupa nu multa trecere
de vreme. Fiindca (dupa o viaja in care, pina in pragul caruntiei, avusese
parte numai de bine, aducind prin vorba §i prin fapta bogatia de roade a
poruncilor Mintuitorului, astfel §i mai apoi - §i cu mintea mereu tinara -
depanind zile ferite de necazuri trupe§ti §i de griji sufletesti), in cele din
urma, pentru toate, ea a avut parte de la Dumnezeu de un sfir§it potrivit
evlaviei sale, §i de o buna rasplatire inca din vremea viejii de aid.

44. Strabatind intregul Rasarit inconjurata de stralucirea ce i-o adu-
cea autoritatea 232 imparateasca, Elena imparj;ea in jur daruri din belsug,
atit poporului de prin ora§e, cit §i oricarui ins care venea la ea sa-i
ceara ; §i tot din bel§ug imparjea ea cu darnicu-i braj §i unitajilor annate.
Dar eel mai mult i§i arata darnicia inaintea saracilor celor goi §i neajuto-
ra£: fa$a de unii, cu daruri in bani; iar faja de al^ii, impar}indu-le cu priso-
sinfa ve§minte ca sa-§i acopere trupul. Pe cite unii i-a scapat din inchi-
soare sau de patimirile lor din mine; a slobozit de prigoana pe mul^i
asupri^i; in sfir§it, cite unora le-a trimis vorba sa se intoarca din sur-
ghiun.

45. De§i stralucind de asemenea fapte de bine, Elena nu dadea uitarii
nici dovezile de credin]a in Dumnezeu: in biserica lui Dumnezeu putea fi
vazuta oricind, casele de rugaciune le inzestra cu daruri minunate §i nu
dadea uitarii nici macar lacagurile aflate in cele mai neinsemnate cetafi.
Merita cu adevarat sa vezi cum umbla femeia aceasta extraordinara,
invesmintata simplu §i modest, in mijlocul poporului inghesuit in jurul ei,
vadindu-§i evlavia ta\a de Dumnezeu prin tot soiul de fapte bine-placute
Lui.

46. 1. §i stingindu-se ea intru mul];ime de zile, odata ajunsa la virsta
de optzeci de ani §i sim|indu-se chemata la o via]a mai buna, stiindu-§i
sfirsitul aproape, §i-a luat ramas bun de la cei apropiaji ■■, rinduindu-si

toate cele ale sale §i exprimindu-§i ultimele dorin|;e in favoarea singur-
stapinitorului imparat al intregii lumi, singurul ei fiu, §i in favoarea copii-
lor lui (nepojii ei). Fiecaruia dintre acegtia i-a lasat mo§tenire cite ceva
din averea ei raspindita pe toata fa^a pamintului. 2. Iar dupa ce a facut
acestea, §i-a dat duhul 233 de fa^a cu minunatul ei fiu care o veghea §i-i
purta de grija §i-i |;inea miinile intre ale sale. Fapt care - daca ne gindim
bine - ne-ar putea indemna sa spunem ca aceasta preafericita femeie
nici nu arata aidoma uneia aflate in pragul morjii, ci mai degraba ca una
ce se pregatea sa lase in urma ei viaja paminteasca spre a o capata pe cea
cereasca. Fiindca in timp ce se pregatea sa fie primita de Mintuitorul ei, in
sufletul sau ea ajunsese de pe acum sa se impartageasca din nepieritoa-
rea stare a ingerilor.

232. Textual: «puterea» (n. tr.)

233. Textual: «a incheiat §i cu sfir§itul vie|;ii» (n. tr.)

144 EUSEBIU DE CEZAREEA

47. 1. Pina §i trupul fericitei a avut parte de onoruri neobi§nuite:
insojit de o foarte numeroasa escorta armata, a fost adus in cetatea impa-
rateasca, unde a fost asezat intre mormintele impara^ilor.

A§a s-a sfir§it maica imparatului, fiinja vrednica de necurmata
noastra aducere-aminte, atit pentru faptele ei placute lui Dumnezeu, at
§i datorita mladi|;ei celei fara de pereche §i minunate careia-i dadu-se ea
viaja; 2. mladija care - pe linga toate celelalte - merita sa fie binecuvin-
tata 234 §i pentru pietatea sa fa$a de aceea careia-i datora viaja. Constantin
izbutise sa faca din Elena - care mai inainte nu fusese credincioasa - o
fiinja atit de cuvioasa, de parca Insu§i Mintuitorul tuturor ar fi povatuit-o
inca din frageda ei tinereje. §i atita o acoperise cu imparatestile onoruri,
ca pretutindeni, in toate provinciile (§i chiar prin garnizoane) era acla-
mata ca imparateasa augusta; iar pe unii bani de aur pusese sa i se bata §i
ei chipul. 3. Mai mult decit atit, Constantin ii daduse drepturi depline
pina §i chiar asupra vistieriei imparate§ti, ca Elena sa se poata f olosi de
ea dupa cum ii era vrerea §i sa o administreze a§a cum avea ea sa creada
ca ar fi mai bine, pe toate chivernisindu-le dupa voie si cum socotea ea sa
fie mai potrivit: or, §i prin acestea din urma o facuse imparatescul ei fiu
sa se distinga §i sa poata fi invidiata.

Astfel ca printre faptele lui vrednice de pomenire noi si pe acelea le
vom trece, prin care - cu prisos de cuviosie cinstindu-si Constantin
maica - a implinit §i dumnezeie§tile porunci ce rinduiesc cele privitoare
la cinstirea parinjilor.

4. A§a a savir§it imparatul frumoasele lucrari mai sus aratate de pe
meleagurile Palestinei, inalfind prin toate provinciile biserici noi care le
intreceau cu mult in stralucire pe cele vechi.

48. 1. Pe de alta parte, orasul ce-i purta numele el 1-a aratat vrednic
de o cinstire deosebita, facindu-1 sa straluceasca prin numeroase case de
rugaciune, cu biserici mari inchinate mucenicilor si cu alte cladiri minu-
nate, pe care le-a zidit atit in afara cetajii, cit §i chiar ininima ei, §i prin
care Constantin in|;elegea sa aduca cuvenita cinstire amintirii acelora §i
sa-§i puna ora§ul sub ocrotirea Dumnezeului lor. 2. Plin de dumnezeies-
cul duh al infelepciunii, imparatul a hotarit sa curefe cetatea ce-i purta
numele de toate formele de idolatrie, astfel incit prin templele ei sa nu
mai ramina nici urma de statui ale asa-zi§ilor zei, care sa poata fi vene-
rate, nici altare minjite de singele jertfelor, nici arderi-de-tot, nici sarba-
tori inchinate demonilor, nici vreo alta forma de supersti|;ie.

49. La fintinile aflate in mijlocul pie^elor putea fi vazut chipul Pasto-
rului celui bun, bine cunoscut noua, celor ce ne calauzim dupa Dumne-

234. Textual: «felicitata» (n. tr.)

Y1ATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 145

zeiestile Scripturi, precum si acela al lui Daniel inconjurat de lei, totul
iucrat in bronz si prins in placi de aur stralucitor. Atita se incinsese
sufletul imparatului de dumnezeiasca dragoste, incit pina §i in domnes-
tile incaperi ale palatului - §i anume in cea mai insemnata dintre ele -, pe
un panou mare poleit cu aur aflat in plin centrul tavanului, pusese sa fie
prins simbolul mintuitoarelor Patimi, alcatuit din felurite pietre prejioase
de mai multe culori, fixate in prinderi din aur masiv - care dadea
impresia unui scut acoperitor al insasi domniei iubitorului de Dumne-
zeu imparat.

50. 1. lata, dar, cu ce lucrari si-a infrumusefat el orasul. Apoi, in
amintirea biruintei asupra vrajmasilor sai §i ai lui Dumnezeu, a daruit
Constantin si Capitalei bitinice - pe spezele propriei vistierii - o biserica
foarte mare si impunatoare inchinata Mintuitorului sau. 2. Tot asa a
imbogatit el si orasele mai insemnate ale celorlalte provincii, cum a fost
cazul metropolei orientului, purtind numele lui Antioh, careia - in calita-
tea ei de intii-statatoare a tuturor acelor provincii - i-a inchinat o biserica
cu totul neobisnuita prin marime si prin frumuseje, strajuita din toate
partile de ziduri puternice, in mijlocul carora locasul insusi - de forma
octogonala - se inalta neinchipuit de semef;, inconjurat de jur-imprejur cu
fdoua caturi de) incaperi, unele la nivelul pamintului, altele deasupra lor.

§i acest locas 1-a incununat Constantin cu mult aur, cu risipa de
bronz §i cu tot soiul de alte materii pretioase.

51. 1. Acestea au fost locasurile cele mai insemnate afierosite de
imparat lui Dumnezeu. Dar ailind el ca acelasi Mintuior, Care nu de mult
Se aratase lumii, Se mai descoperise in vremurile de demult unor
oameni cu frica lui Dumnezeu la stejarul ce se cheama Mamvri de pe
meleagurile Palestinei, a dat porunca sa se inalte si acolo o casa de ruga-
ciune Dumnezeului ce i se facuse vazut atunci. 2. In acest scop a trimis el
fiecarui guvernator de provincie cite o scrisoare autografa prin care
ordona sa-i fie dusa porunca la bun sfirsit. Iar noua, celor ce scriem
aceasta istorisire, ne-a trimis o scrisoare de instiinf;are plina de tile, a
carei copie ma gindesc sa o inserez acestor rinduri, spre o mai exacta
recunoastere a rivnei iubitorului de Dumnezeu barbat.

Certindu-ne, dar, pentru cele aflate de el ca s-ar petrece chiar in acel
loc, imparatul scria - cuvint cu cuvint - urmatoarele:

52. ^Constantin Biruitorul, Maritul si Augustul, lui Macarie si celor-
lalti episcopi din Palestina.

Fost-a un act de mare bunavoin|;a acela pe care prea-cucernica mea
soacra si 1-a ingaduit fa|a de noi atunci cind, prin mijlocirea unei scrisori,
ne-a facut cunoscuta sminteala pina azi tainuita voua a unor nelegiui];i,
astfel ca greseala pina acum trecuta cu vederea sa-si capete prin noi -
chiar daca cu oarecare intirziere - cuvenita indreptare si vindecare.

10 - Eusebiu de Cezareea

146 EUSEBIU DE CEZAREEA

Fiindca pingarirea sfintelor noastre locuri cu intinaciunile raspindite de
ni§te ticalosi este, fara nici p indoiala, o nelegiuire foarte mare. Dar ce
anume, prea-iubitii mei frati, n-a putut fi trecut sub tacere - in daruirea
ei catre Dumnezeu - de amintita persoana, de§i scapase agerimii
voastre?

53. 1. «Ei bine, spune dinsa ca locurile acelea - care-§i iau numele de
la stejarul din Mamvri (unde stim noi ca salasjuise Avraam) - au fost pin-
garite in fel §i chip de ni§te inchinatori ai demonilor; adaugind ca tot
acolo, in apropiere, au fost a§ezati niste idoli care ar trebui neaparat
nimiciji, §i un altar unde - cum spune dinsa - se aduc necurmat jertfe
spurcate.

2. «Lucrul acesta este §i impotriva mersului vremilor noastre §i imi
pare totodata §i nepotrivit cu sfin^enia acelor locuri. De aceea voiesc ca
inal|;imile voastre sa §tie ca noi i-am facut cunoscut prea-stralucitului
comite §i prieten al nostru Acachie, prin scrisoare, sa arunce neintirziat
in foe tofi idolii de care va da acolo §i sa darime jertfelnicul din temelii; pe
scurt, sa cure|e bine intreg locul de orice asemenea lucruri, ostenindu-se
pentru aceasta din rasputeri, urmind ca mai apoi sa aiba grija sa inal|;e pe
acelea§i meleaguri, sub indrumarea voastra, un locas. vrednic de univer-
sala §i apostolica Biserica.

Revine, deci, in seama chibzuinfiei §i a cuviosjei voastre ca, de indata
ce vi se va spune ca toate spurcaciunile de acolo au fost nimicite, sa va
adunaji in acel loc impreuna cu episcopii Feniciei (pe care-i ve\i putea
chema in temeiul scrisorii de fata), si sa trasafi planul unei biserici potri-
vite nazuin];elor mele, astfel ca - prin purtarea de grija a pomenitului
nostru comite - lacasul sa poata fi dus la bun sfir§it dt mai grabnic §i -
precum a primit el porunca - cit mai frumos, dupa cum o cere §i vechi-
mea §i insemnatatea locului.

Mai mult ca orice vreau sa va ingriji|i ca, pe viitor, nici unul din
oamenii aceia blestema|i si ingrozitori sa nu mai indrazneasca sa se apro-
pie de aceste meleaguri. Fiindca - dupa porunca acum' de noi data -
daca intr-un loc de o asemenea insemnatate (privitor la care dat-am
porunca sa fie impodobit cu lacasul fara pata al unei biserici care sa
merite a primi in ea adunarea unor oameni sfinjiji) se va mai petrece un
singur asemenea sacrilegiu, bine este sa se §tie ca noi nu-1 vom mai trece
cu vederea, §i ca pe to|i cei care vor fi indraznit la el, ii vom socoti buni de
pedeapsa. Iar de va fi sa se mai petreaca ceva potrivnic celor poruncite,
cuvine-se ca nezabavnic - §i uitind de orice ingaduinta - sa-mi dati voi
in§i§i de §tire prin scrisoare, ca sa-1 supunem pe eel gasit vinovat de ase-
menea nelegiuire la cea mai grea ispa§ire.

3. «§ti|:i, doar, ca acolo S-a aratat §i i-a vorbit intiia oara Dumne-

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 147

zeu, stapinul a toate, lui Avraam. Acolo si-a aflat intiia ei infafisare 235 cin-
stirea sfintei legi. Acolo 1-a invrednicit intiia oara. pe Avraam, Mintuito-
rul Insusi, aratindu-i-Se insotit de cei doi ingeri. Acolo a pus Dumnezeu
inceput a Se arata oamenilor. Acolo i-a fagaduit El lui Avraam cele legate
de seminjia lui viitoare, si tot acolo §i-a Jinut El, neintirziat, legamintul.
Acolo i-a prevestit El ca va fi tatal multor neamuri. 4. Iar daca asa stau
lucrurile, atunci mie de cuviinfa imi pare ca, prin purtarea voastra de
grija, un asemenea loc sa se pastreze curat de toata intinaciunea si sa-§i
primeasca din nou sfinjenia de odinioara prin aducerea cuvenitei
inchinari lui Dumnezeu, Atoatedrmuitorului §i stapinului tuturor - §i
numai Lui 236 .

lata, deci, ce va trebui sa urmariji voi, cu cuvenita grija, in caz ca
sfinfiile voastre vej;i voi sa ma ajutafi intru implinirea unor dorinfi
patrunse de cucernicie si de cele mai alese ginduri fa$a de Dumnezeu.

Ca veji voi, sint incredin|;at.

Dumnezeu sa va aiba in paza, fra|;i iubi|;i»-.

54. 1. Pe toate le-a infaptuit imparatul ducindu-le la bun sfirsit spre
slava puterii Mintuitorului. §i in vreme ce aducea necurmata cinstire lui
Dumnezeu, Mintuitorul sau, Constantin dadea in vileag prin toate mij-
loacele idoleasca ratacire de credin]^ a neamurilor. 2. Atunci - din impa-
rateasca porunca - au fost zmulse prin toate ora§ele por^ile intrarilor in
temple, care astfel au ramas cu vestibulurile lor goale. Alte temple s-au
ales cu £iglele zmulse, si, ca atare, cu acoperisul distrus. In cazul altora,
admirabilele bronzuri cu care inselaciunea celor de odinioara s-a mindrit
atit de indelung, au fost expuse in vazul tuturor prin toate piejele Capita-
lei. Privirea trecatorului se putea opri acum dispretuitoare cind asupra
trepiedului pithic, cind asupra celui smintian; in hipodrom fusesera
expuse cele de la Delfi, iar la palat - muzele Heliconului.

3. Intreg orasul purtator al numelui imparatului a fost in|;esat cu
daruri votive din bronz foarte frumos lucrate §i adunate de prin toate
provinciile, prin care - in numele zeilor, veac dupa veac - cei bolnavi de
atare sminteala in van i§i adusesera mutyimea de jertfe §i de arderi-de-
tot, pina intr-un tirziu, cind, facind din asemenea jucarii risul si batjocura
privitorilor, imparatul i-a inva|at sa priceapa adevarul.

4. Insa cu statuile de aur a facut altfel. Bagind de seama ca sperie-
torile acelea infricosatoare, din aur si argint, ale smintitei inchinari izbu-
teau sa insele multimea celor fara de minte si sa-i inspaiminte ca pe nis-
te bie|;i copii, socotit-a Constantin de trebuinja sa le indeparteze dinain-
tea lor ca pe tot atitea pietre de poticnire asezate-n calea celor ce pasesc

235. -riiv xaTapxf|v: «inceputul»-, «intrarea in vigoare». - «Cinstirea» sau «tradij;ia»
(OpTioxeia) (n. tr.)

236. Textual: «si nimic altceva sa nu se sawseasca (acolo)» (n. tr.)

148 EUSEBIU DE CEZAREEA

prin Tntuneric, §i sa faca in a§a fel incit imparatescul drum al credintei
sa li se arate tuturor neted §i ferit de primejdii 237 . 5. Totusi, in pofida aces-
tor intentii, imparatul n-a gasit ca ar avea nevoie nici de oaste, nici de
puternicele sale garnizoane, ca sa poata triumfa asupra acelor ratacite
credinte ; ajunsu-i-au in acest scop cite unul sau altul din prietenii sai, pe
care-i trimitea cu aceea§i porunca prin toate provinciile imperiului. 6.
Bizuindu-se pe puterea de credinta a imparatului §i pe propria lor
daruire catre Dumnezeu, ace§tia n-au pregetat a cobori in mijlocul unor
multimi nenumarate §i alcatuite din tot soiul de oameni de toate rasele,
urmarind fara crutare stravechea ratacire prin toate cetatile si peste
toate meleagurile, silind pe preotii ei - in hohotele de ris §i in batjocura
gloatei - sa-§i duca zeitatile afara, in plina lumina, din intunecatele lor
unghere, ca apoi sa le despoaie de podoabe §i sa descopere tuturor privi-
rilor, sub stratul de culoare, uriteriia 238 materialului . Dupa aceea ei des-
faceau de pe material stratul ce li se parea ca merita retinut, topindu-1 §i
trecindu-1 prin foe, dupa care stringeau tot ce socoteau ca ar mai putea
folosi la ceva, §i-l puneau de o parte; iar restul - care nu mai era bun de
nimic - li— 1 lasau vanilor inchinatori, ca sa nu uite cumva rusinea patita.

7. §i a mai savir§it acest minunat imparat urmatorul lucru: in timp ce
idolii cei fara viata erau - a§a cum am aratat - spoliati de toata materia lor
pre|;ioasa, s-a inversjunat si impotriva statuilor turnate din bronz; astfel
ca pina §i ace§ti zei de poveste, cu pletele albite de vreme, au fost in cele
din urma legati cu fringhii §i du§i ca sa fie topiti .

55. 1. Ca o incununare a celor ce se petreceau 239 , imparatul - care
parea sa fi aprins o vilvataie de foe prealuminoasa - veghea el insusi cu
imparateasca-i privire sa nu mai ramina pe undeva vreo rama§ita
ascunsa a ratacirii. §i aidoma vulturului, care-§i poarta zborul in slavile
cerului, §i care de acolo, din inalt, e in stare sa deslu§easca cu agerimea
privirii sale cele aflate atit de departe sub el, pe pamint, tot a§a - §ezind el
de veghe in imparatescul sala§ al frumosului sau oras - a putut si Con-
stantin deslu§i ca undeva, departe, pe pamint fenician, ameninta intr-
ascuns ceva ce putea deveni o mare primejdie pentru suflet. 2. Acolo
- undeva, departe de forfota ora§elor, a pietelor §i a locurilor publice, cu
care sint ele de obicei onorate spre a putea fi mai atragatoare - se afla o
dumbrava §i un templu inspre care nu te indruma nici o rascruce §i nu
ducea nici o carare §i nici un drum. Locul fusese inchinat ingrozitorului
demon al Afroditei si se afla la Aphaka, undeva in inaltul muntelui
Liban. 3. Era pentru toti desfrinatii - care, ca urmare a vietii lor usura-

237. Textual: -m led §i plan» (n. tr.)

238. anopcpia, literalmente <4nformitatea» (n. tr.)

239. Sau: «A§a stind lucrurile» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 149

tice, isi distrusesera sanatatea - o adevarata §coala a viciului. Barba|i cu
infa|;i§are de femeie (si care nici nu mai erau tocmai barbati), uitind de
demnitatea proprie insasi firii lor, cautau sa se puna - adoptmd stricate
purtari femeiesti - sub ocrotirea acestei iazme. Raporturi cu femei, nein-
gaduite de lege, desfrinari, adultere, apucaturi de nedescris si de-a drep-
tul scirboase, se savirseau la adapostul templului ca intr-o tara fara legi si
fara cirmuitor. §i nimeni nu scotea nici o vorba despre toate acestea
fiindca nici un barbat mai cu vaza nu cuteza sa mearga intr-un aseme-
nea loc.

4. Totusi, faptele nu puteau ramine tainuite §i marelui nostru impa-
rat, care - dupa ce, in imparateasca-i purtare de grija, si-a dat seama
de gravitatea lor - a hotarit ca un astfel de sanctuar nu merita mingiierea
razelor soarelui si a poruncit sa fie darimat din temelii impreuna cu toate
darurile aduse si inchinate zeitei .

5. A§a au fost destramate pe data - §i la un simplu semn al impa-
ratului - urzelile nerusinatei rataciri. De curatirea locului s-a ingrijit o
mina de soldati; iar cei care pfna atunci traisera in desfrinari, de teama
imparatului au deprins invataturile cumpatarii, la fel ca grecii filosofa§tri
§i inchinatori idolesti, care din proprie experien|;a au invatat cit de vane
le erau invataturile .

56. 1. Caci, pe de alta parte, ratacirea filosofa§trilor, legata de de-
monul din Cilicia, luase o mare amploare: mii §i mii de oameni erau
impresionati la gindul ca, aratindu-se cind §i cind (in somn) unor sufe-
rinzi veniti sa doarma (in sanctuarul sau, interventia lui) salvatoare §i
tamaduitoare ii putuse vindeca de boala. De fapt, el era o mare pierzanie
pentru suflet, fiindca izbutea sa zmulga sufletele mai lesne de amagit din
bra£ele adevaratului lor Mintuitor §i sa le imbulzeasca pe ratacitoarea
cale a celor fara Dumnezeu. Statornic cu sine insu§i, imparatul - care §tia
ca Mintuitorul adevarat nu era altul decit Dumnezeul eel zelos - a porun-
cit ca §i acest templu sa fie darimat din temelii. 2. La un singur semn,
minunea aceea atit de cintata de nepretuifii filosofi (o data cu eel care,
fara a fi nici demon, nici Dumnezeu, se ascunsese inauntrul ei, ademe-
nind bietele suflete de-a lungul a multe §i nesfir§ite veacuri), s-a prabusit
pina la pamint sub loviturile unui pumn de solda|;i. Ei bine, duhul acela,
care pe aljii se falise ca i-ar putea scapa de necazuri, n-a mai gasit spre a
se feri de napasta decit leacul de care se zice ca ar mai fi avut el parte
atunci cind a fost lovit de traznet. 3. Or pretioasele infaptuiri savir§ite
§i inchinate lui Dumnezeu de imparatul nostru nu erau numai ni§te
vorbe, de vreme ce, cu puternicul ajutor al Mintuitorului sau, el a izbutit
sa faca una cu pamintul si templul de acolo (din Cilicia), a§a fel incit in
urma lui sa nu mai ramina nici urma din sminteala trecutului.

150 EUSEBIU DE CEZAREEA

57. 1. In ceea ce-i priveste pe fostii inchinatori ai idolilor, vazind ei
to^i chiar cu ochii lor infringerea ratacitei lor credinj;e (precum §i pretu-
tindeni neintrerupta 240 pustiire a templelor §i a idolilor), unii au alergat sa
se puna sub ocrotirea mintuitoarei invajaturi a lui Hristos. , iar ceilatyi,
chiar daca n-au purees la aceasta, totu§i n-au mai pregetat sa se lepede acum
de de§arta lor invajatura parinteasca, sa rida §i sa zeflemiseasca ceea ce mai
inainte socotisera ca ar fi zeitafi. 2. §i cum sa nu gindeasca ei asa vazind dta
spurcaciune se putea ascunde sub infa]isarea exterioara a acestor idoli?
Fiindca dedesubtul lor au fost gasite oseminte adunate de pe la mor|;i §i
feste goale, cu care se facusera felurite vraji, precum §i zdrenje murdare
§i patrunse de cea mai cumplita ingalare, sau tot soiul de gunoaie §i
pleava. 3. Or, dind ei cu ochii de lucrurile acestea adunate in interiorul
(statuilor) lipsite de viaja, sigur ca n-au pregetat sa se lepede de multa
sminteala care le intunecase §i lor, §i inaintasUor lor, mintile; dupa cum
au mai priceput si ca nici in tainicele unghere ale templelor , nici macar
inlauntrul statuilor, nu se ascundea nici un fel de duh, nici un prezicator,
nici un zeu §i nici un prooroc (cum stiau ei pina atunci) - nici chiar cea mai
palida aratare.

4. Faptul acesta a facut ca, inaintea trimisilor imparatului, cea mai
intunecata vagauna - ba pina §i cele mai ascunse firide - sa se deschida
fara nici o greutate. Cele mai tainice §i mai ferite locuri (sau spa];ii din
temple) au fost rascolite de pa§ii soldafilor; a§a a fost descoperita acea
orbire a neamurilor care din stravechi timpuri se facuse stapina peste
mingle oamenilor, §i a fost data in vileag inaintea tuturor.

58. 1. Or, §i aceste evenimente pot fi destul de bine trecute in rindul
infaptuirilor imparatului, deopotriva cu porunca data de el fiecarei pro-
vincii in parte (a§a cum a fost cazul la Heliopolis, in Fenicia, unde - in
numele Afroditei - destula lume nu facea decit sa, se dedea placerilor
celor mai neinfrinate, privind cu ingaduin|;a cum sofiile §i fiicele lor se
destrabalau in voie). 2. Atunci s-a raspindit §i vestea despre noua §i in|e-
leapta lege data de imparat, care punea opreliste inva|;aturilor inaintea
carora nu pregetasera ei pina atunci; lege careia el ii adaugase §i anumite
indemnuri scrise, ca §i cum Insusi Dumnezeu 1-ar fi minat in a§a fel incit
sa-i poata forma pe toj;i oamenii dupa dreptarele virtu|;ii. Ceea ce 1-a
facut sa nu sovaie a le trimite §i acestora o scrisoare in care-i indemna sa
se grabeasca la cunoasterea Celui atotputernic. 3. Insa §i de data aceasta
si-a inso|it el vorbele cu fapta, punind §i in locul acela temeliile unei mari
biserici, ca loca§ de rugaciune. §i a§a s-a infaptuit pentru prima oara ce
nu se facuse 241 niciodata, din chiar pragul veacurilor: cetatea inchinatori-
lor idolesti a fost socotita vrednica a primi in dar o biserica a lui Dumne-

240. Sau: «in curs» (n. tr.)

241. Textual: «Ce nu s-a mai auzit» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MAKE 151

zeu, cu preoji si cu diaconi, precum si un episcop sfinjat Dumnezeului
Celui Prea Inalt, spre a-i calauzi. 4. Doar ca, m grija sa de a trage §i acolo
pe cat mai mul|i spre dreapta invajatura, a trimis imparatul din timp
(bani) mulfi pentru ajutorarea sarmanilor - inca un indemn pentru ei sa
mearga si sa primeasca at mai degraba invatatura mintuitoare.

Era aproape ca si cum ar fi rostit si el vorbele acelea: «... pe ocolite
sau fajis, numai sa-L propovaduim pe Hristos».

59. 1. Dar pe cind tcrji i§i duceau zilele in bucurie - §i in vreme ce
Biserica lui Dumnezeu se inalja pretutindeni, sub toate formele si in
toate provinciile, din ce in ce mai mindrii - din nou s-a strecurat invi-
dia, pizmuitoarea bunatajilor, in buna asezare a unor lucruri atit de fru-
mos orinduite, tragind nadejde ca - plictisit de multele noastre gilcevi §i
indemnuri la dezordine - sa-1 poata cit de curind indeparta de noi pe
imparat. 2. §i aprinzindu-se o vilvataie de foe, a mistuit Biserica Antio-
hiei, atragind peste ea nenorocire peste nenorocire, incit pujin a mai lip-
sit ca cetatea ea insasi sa se surpe de-a binelea.

Credinciosii acestei Biserici se impar^isera in doua. Dar §i restul
lumii din oras - careia i se adaugau autorita|;ile §i garnizoana - ajunsese
sa se dusmaneasca in asemenea grad incit cu siguranja ca ar fi tras
sabia, de n-ar fi fost purtarea de grija a lui Dumnezeu, precum §i teama ce
lena inspira imparatul, care sa domoleasca pornirile de minie ale gloatei.
3. Astfel, din nou a lucrat indelunga-rabdare a imparatului in chipul unui
salvator si tamaduitor de suflete, aducind acelor suferinzi, prin vorbele
sale, vindecare. §i raspunzind starii de lucruri cu toata bKnde^ea, a trimis
Constantin in mijlocul poporului - din rindurile celor apropiaji lui si ono-
ra|;i cu titlul de comite - pe omul sau de mare incredere, ca sa stea de
vorba cu ei, si, in temeiul unor scrisori, sa-i indemne din partea sa la
impacare. Acestui indemn el ii adauga un al doilea, anume ca ei sa se
inchine lui Dumnezeu dupa cuviinta. In rindurile sale Constantin isi
dadea multa osteneala fa|;a de ei si i§i marturisea deplina in|;elegere, dupa
avusese prilejul sa-1 asculte pe insusi pricinuitorul tulburarii. 4. Or, eu
a§ fi transcris aici scrisorile aeestea atit de pline de tile §i de neobisnuit
folos, daca prin asta nu i-as fi pus in acelasi timp pe cei certaji de imparat
intr-o lumina neplacuta. 5. Pentru care pricina voi lasa atari epistole de o
parte (fiindca-mi pare mai cuminte sa nu improspatez amintirea unor
fapte urite), nemaiadaugind carjii de faj;a decit acele scrisori alcatuite de
el sub semnul bucuriei, in clipa cind mul|imea s-a vazut iarasl unita §i
impacata; prin care rinduri el ii sfatuia pe cei din Antiohia, sa nu ridice
preten^ii asupra acelui cirmuitor strain de ei care le mijlocise impacarea,
ci, dupa rinduiala Bisericii, sa-si aleaga drept pastor un barbat, pe care
li— 1 va face cunoscut Mintuitorul Insusi, al tuturor.

152 EUSEBIU DE CEZAREEA

Constantin s-a adresat osebit, de o parte poporului, de cealalta epis-
copilor, scriindu-le, deci, urmatoarele:

60. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul, Augustul - locuitorilor Antiohiei.

Cita bucurie inseamna pentru toata lumea inzestrata cu pricepere si
in^elepciune, in];elegerea dintre voi! Iar dupa indemnul legii, dupa
indemnul vietii si al rivnei voastre, hotarit sint eu insumi, fratii mei, sa va
iubesc si sa va port o prietenie fara moarte. Fiindca a purta cu adevarat -
si in duh de adevar - roade bune nu inseamna altceva decit sa te poti
ajuta de o judecata dreapta si sanatoasa. 2. Insa ma intreb atunci ce
anume vi s-ar potrivi voua mai bine? Fapt este ca ar trebui sa sovai a
spune despre voi ca adevarul va este mai curind o cale de scapare decit o
tinta pentru discordie 242 . Or, pentru niste fra|;i minati cu totii de acelasi
crez (anume ca a urma neabatut drumul eel drept catre Dumnezeu che-
zasuieste faptul de a-j;i avea numele inscris in lacasul eel preacurat si
sfint), ce anume ar putea fi mai minunat decit ca ei sa se faca partasi -
prin propasirea lor - la binele obstesc? Iar daca pilduitoarea invatatura a
Sfintei Scripturi va mina zelul pe calea unor impliniri inca si mai bogate,
atunci firesc este ca si noi sa dorim sa ne intarim judecata in invataturile
cele bune.

3. S-ar putea intimpla sa va intrebati cu mirare unde anume vreau eu
sa ajung printr-o asemenea introducere. Ei bine, nu voi pregeta (si nici
nu ma voi da in laturi) de la a va spune cum stau lucrurile. Trebuie sa sti|i
ca v-am citit mesajul, din care - in temeiul stralucitelor marturii aduse
acolo - am putut pricepe ca voi ati dori cu infrigurare sa-1 aduce|i la voi
pe Eusebiu, astazi inca episcop al Cesareei - pe care-1 stiu si il pre|;uiesc
si eu foarte mult, de multa vreme, pentru invatatura si pentru blindetea
lui. 4. Or, ce vi se pare voua ca as putea eu gindi, in straduinta mea de
a-mi aduce partea la o cit mai buna asezare a lucrurilor? Ce anume griji
mi-a putut mie da rivna voastra?

O, credin|;a sfinta, care prin cuvintul si dupa voia 243 Mntuitorului
nostru ne pui in fata ca o icoana de viata, cit de greu ti-ar fi sa te lupti cu
pacatele omenesti, de n-ar fi sa te lepezi de la bun inceput de gindul folo-
sului! De unde si eu cred ca biruin|;a este de partea cui se straduieste mai
cu osirdie la dobindirea starii de pace; dar si ca acolo unde ceea ce ii este
omului cuvenit ii este infa|;isat doar sub forma de posibilitate, nimeni nu
va ajunge de bunavoia sa.

5. «De aceea va intreb, fratii mei: de ce sa luam o hotarire care altora
nu le-ar putea aduce decit amaraciune? De ce sa stricam ceva ce n-ar duce
decit la prabusirea increderii oamenilor in bunele noastre intentii?

242. Sau: «o cale de ie§ire la larg (mai curind) decit o pricina de ura». - Intregul text
pare foarte corupt. (n. tr.)

243. yvunir\: «hotarirea^, «rinduiala» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 153

Am §i eu o parere foarte buna despre barbatul pe care 1-ati socotit ca
merita pretuirea §i preferinta voastra; dar mie nu-mi pare bine venit sa
§ubrezim chiar intr-atita temeiurile unei stari de fapte care fiecaruia ar tre-
bui sa i se infati§eze drept cit mai bine intemeiata si cit mai statornica, astfel
incit nimeni sa nu se mai poata increde in propria sa putere de hotarire, iar la
o confruntare a calitatilor cite unora cu cele ale acestui barbat, sa nu se
poata ajunge ca nu rtumai unul dintre ei, ci chiar mai multi sa straluceasca
inaintea semenilor lor ! 6. A§a ca sa nu vi se para nici surprinzator, nici greu
de suferit, vazind cit de egale - §i, mai ales, cit de egal pretuite - pot fi intre ele
demnitatile, in sinul Bisericii. Fiindca nu are nici un rost ca cercetarea (pur-
tata dupa felurite criterii) sa puna-n valoare pe cite unii - fie ei mici, fie ei
mari - cind puterea de judecata a tuturor se impartageste deopotriva din
taria dumnezeie§tilor dogme §i le paze§te pe acestea in asa fel ca, in
temeiul unei Legi sortite deopotriva tuturor, nimeni sa nu aiba de suferit
din asemuirea lui cu altul.

7. «Spunind lucrurilor pe adevaratul lor nume, toate cele de mai
sus 244 nu va indeamna sa cautati a aduce la voi pe barbatul (despre care
vorbim), ci va indeamna mai curind sa va luati gindul de la el; iar tot ce a
fost pina acum arata mai mult ca o fapta de silnicie decit ca una facuta
dupa dreptate - orice ar gindi, in aceasta privinta, multimea. Va graiesc
fati§ §i cu toata taria ca indrazneala voastra se face adevarata pricina de
osinda, iar nu numai pricina de tulburare marunta. Sa nu uitam pilda ce
ne-o dau mieii: anume, cum li se vade§te lor §i lipsa de putere §i starea
sanatatii in starea dintilor, sau atunci cind - din nesirguinta pastorului -
se intimpla sa li se inrautateasca viata! 8. Or, daca lucrurile stau intr-ade-
var asa - §i daca nu ne in§elam - atunci cuvine-se ca la asta sa luati voi
aminte mai intii, fratii mei (dupa care indata vor urma destule altele, §i nu
marunte!), §i anume - inainte de orice - ca ceea ce este nobil, ca §i
schimbul deschis al gindurilor sa nu aiba nimic de suferit intre voi. Apoi
cuvine-se sa aveti in vedere ca barbatul sosit in mijlocul vostru pentru a
va da sfatul potrivit si-a luat intre timp de la Dumnezeu dreapta plata,
bucurindu-se de daruri neobi§nuite (asa cum ati fost chiar voi de parere,
cu gindul la multa lui blindete).

Si a§a, potrivit imi pare ca (intru deplina curajie a cugetului - pre-
eum va si sta in obicei) sa va siliti la gasirea unui barbat cu adevarat pe
masura cerintelor voastre. Ferecati tot indemnul la razmerita §i la neo-
rinduiala, care niciodata nu aduce dupa sine dreptatea! Din ciocniri nu ies
decit scintei si flacara. 9. Or, eu a§a ma voi putea face bine-placut lui
Dumnezeu, asa voi putea sim|;i implinindu-se urarile voastre de viata

244. Textual: «cele petrecute» (n. tr.)

154 EUSEBIU DE CEZAREEA

lunga, anume pe masura dragostei mele pentru voi §i pentru inclinarea
voastra spre omenie; lucru ce s-a §i putut vedea de and afi lepadat ^de
la voi intinaciunea aceea §i aji inceput sa va in^elegeji impreuna in buna
pace, dindu-mi in aceasta privin^a un seran sigur, croindu-va cale
cereasca in plina lumina §i $inindu-va ca de o cirma de fier.

Povara voastra este povara nestricaciunii; tot ce ar fi putut dauna
corabiei voastre a fost lepadat din pintecele ei. De asta si trebuie sa va
f olostyi de toate a§a f el incit sa nu para din nou ca ni s-a impotmolit cora-
bia de tot - ca urmare a unei pripeli nechibzuite si fara rost - sau ca tot ce
am incercat noi era de la inceput sortit esecului.

Dumnezeu sa va aiba in paza Sa, fraji iubi}i!»

61. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul §i Augustul - catre Eusebiu.

Citit-am cu placere multa scrisoarea intocmita de in|;elepciunea ta si
mi-am dat seama ca te $ii cu adevarat de canonul pravilei bisericesti.
Ramii deci neclintit in el, de vreme ce a§a pare ca-I vei putea face lui
Dumnezeu pe plac §i ca te vei potrivi §i tradi|iei apostolice.

Te mai poji socoti fericit §i pentru ca ai fost gasit vrednic - ca sa
spunem asa - de tot omul, 245 sa fii episcop al oricarei Biserici; fiindca de
vreme ce to^i i§i doresc sa vii la ei, bucuria ta [de a fi cu ei] va avea numai
de sporit.

2. «Inj;elepciunea ta (care s-a priceput sa pazeasca atit poruncile lui
Dumnezeu §i canonul apostolic cit §i rinduiala Bisericii) ai facut foarte
bine neprimind episcopatul Antiohiei, spre a ramine mai departe in sinul
acelei Biserici in care, de la inceput, din voia lui Dumnezeu, ai primit
demnitatea episcopala. 3. Poporului scrisu-i-am privitor la aceasta o
scrisoare. Si celorlalji liturghisitori din preajma ta (care-mi scrisesera si
ei unele lucruri pe care le poate si sfin^ia ta lesne citi §i cumpani) le-am
scris din indemnul lui Dumnezeu sa le spun ca nu au dreptatea de par-
tea lor. Va trebui insa ca pe viitor in|;elepciunea ta sa te alaturi sfatului
lor, asa ca tot ceea ce lui Dumnezeu §i Bisericii le va parea de cuviinja, sa
poata prinde radacina §i in Biserica Antiohiei.

Dumnezeu sa te aiba in paza Sa, iubite frate!»

62. 1. -«Constantin Biruitorul, Maritul §i Augustul, catre Teodot, Teo-
dor, Narcis, Aetius, Alfeu, si catre ceilalj;i episcopi din Antiohia.

Citit-am cele scrise de injelepciunea voastra §i am incuviin^at chib-
zuita hotarire a lui Eusebiu, eel uns episcop, deopotriva cu voi. Si aflind
de toate cele petrecute (parte din scrisoarea voastra, parte dintr-ale ilu§-
trilor comi|i Akakios si Strategius), le-am cumpanit dupa cuviin|a; apoi
am scris poporului Antiohiei ce anume ar putea fi placut lui Dumnezeu §i
potrivit intereselor Bisericii. Poruncit-am totodata sa se adauge scrisorii

245. Textual: «prin marturia intregului univers» (n. tr.)

VlAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 155

de fa$a o copie a aceleia, ca sa va fie si voua cunoscut ce anume am hotarit
eu sa spun poporului in clipa in care mi s-a cerut sa judec dupa dreptate.

In scrisoarea voastra se spune ca, dupa o indelungata chibzuinja,
alegerea §i voia - atit a poporului cit si a voastra in§iva - il cer pe Euse-
biu, prea-sfinfitul episcop al Bisericii din Cesareea, sa se aseze pe scau-
nul Bisericii din Antiohia si sa primeasca a lua grijile acesteia asupra sa. 2.
Pe de alta parte, scrisoarea lui Eusebiu - care mie imi pare ca este in
consensul rinduielilor Bisericii - susjine parerea contrarie, ,zicind ca, el
nu va parasi sub nici un cuvint o Biserica ce i-a fost dndva data in grija de
Dumnezeu. Drept urmare, am socotit ca se cuvine mai curind sa se faca
asa cum o cere atit de dreapta lui hotarire - el, adica, sa nu fie zmuls din
sinul Bisericii sale -, iar voi toji sa o incuviinjaji.

Se cere totusi ca in^elepciunea voastra sa aiba cunostinja si mai
departe de parerea mea. Or, din cite am aflat, prezbiterul Eufronios -
cetacean al Cesareii Capadociei - ca si Georgios - si el prezbiter in Aret-
husa (care, amindoi, au fost numiji in acele locuri de Alexandru eel din
Alexandria), sint amindoi foarte incercaji intr-ale credinjei. 3. Cuvine-se,
deci, sa fac cunoscute injelepciunii voastre numele acestora, ca putind fi
alese - totusi neuitind si de atyii pe care i-aji putea socoti vrednici dem-
nitajii episcopale fara sa va abateji de la rinduielile apostolice. Or, numai
asa pregatindu-va va putea in|;elepciunea voastra sa-si potriveasca ale-
gerea cu canoanele Bisericii si cu tradifia apostolica, precum o cere bise-
riceasca pravila 246 .

Dumnezeu sa va aiba in paza Sa, fra^i iubiji!»-

63. 1. Scriind cirmuitorilor Bisericilor in felul aratat, imparatul nu
urmarea decit ca toate sa fie facute spre lauda Cuvintului lui Dumnezeu.
Dar dupa ce a pus stavila pornirilor la dezbinare, asezind Biserica lui
Dumnezeu sub semnul bunei injelegeri si al armoniei, Constantin a mers
mai departe, socotind de datoria sa sa nimiceasca inca un soi de oameni
fara Dumnezeu, ca pe un rau cumplit printre oameni. E vorba de niste
inselatori, care, sub o infajisare ce impunea, facusera un adevarat prapad
prin ora§e; proorocescul glas (al Mintuitorului) ii pomenise dndva, zidn-
du-le «prooroci mincinO§i»- §i «lupi rapitori»: «Pazi|i-va de proorodi
mindno§i, care vor veni la voi cu chip de miei, dar care pe dinauntru sint
lupi rapitori; dupa faptele lor ii ve$i putea recunoaste». 3. O porunca data
de Constantin si trimisa guvernatorilor de provinde a spulberat intreaga
- si de trista amintire - tagma a acestora; iar legii, el i-a adaugat §i o
invajatura datatoare de via|a pentru persoana lor, in care-i indemna sa
nu pregete a se cai, de vreme ce Biserica lui Dumnezeu li se facea ca o
poarta deschisa spre calea mintuirii.

246. Textual: «§tiinta« (n. tr.)

156 EUSEBIU DE CBZAREEA

Asculta, cititorule , in ce fel le graia el in scrisoarea aceea:

64. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul §i Augustul, catre eretici.
Cuvine-se sa recunoasteti in temeiul acestei legiuiri (atit voi, nova-

tienilor, cit sj voi: valentinieni, marcioniti, paulieni, sau voi care va trageti
numele de la frigieni; pe scurt, voi toti care, in adunarile voastre, ati dat
glas 247 unor crezuri sectare) cu cit fir de minciuna s-a impletit de§arta
voastra credinta §i in ce leacuri amestecate cu otrava s-a imbibat invata-
tura voastra - fapt care pe cei sanatosj ii facea sa alunece in neputinte, iar
pe cei aflati pe calea vietii, sa ajunga - datorita voua - prada mortii celei
de-a pururi!

2. «0 voi, ce sinteti potrivnici adevarului, vrajma§i ai vietii §i sfet-
nici ai pierzarii! Totul la voi este facut sa se impotriveasca adevarului, dar
§i sa se potriveasca celor mai cumplite vicii, sa se margineasca la sminteli
§i simulacre, prin care voi nu faceti decit sa dati chip minciunii, pe cei
nevinovati sa-i asupriti iar pe credincio§i sa-i lipsiti de lumina! Voi nu
faceti decit su va pierdeti vremea cu un chip parelnic ai dumnezeirii; voi
pingariti totul §i crestati in con§tiintele curate si nevinovate ale oamenilor
rani aducatoare de moarte; pot spune aproape ca voi rapiti oamenilor
vazul §i lumina zilei! 3. E oare nevoie sa va in§ir toate vinile? Nici lipsa
noastra de timp, nici multimea grijilor, nu ne ingaduie sa zabovim cit de
cit - a§a cum s-ar cere - asupra rautatilor voastre. Iar nebunia voastra
este nu numai mare, ci chiar atit de mare, atit de hida §i de degradanta, ca
o singura zi nu mi-ar ajunge spre a o descrie. §i altminteri se cuvine mai
curind sa ne astupam urechile §i sa ne intoarcem privirea de la asemenea
lucruri, astfel ca insjrarea lor amanuntita sa nu intineze cumva spontana
si curata inflacarare a credintei noastre!

4. «Este oare cazul sa mai ingaduim dainuirea unor atit de mari rele?
Cind depa§e§te o anumita masura, ingaduinta ajunge sa li se faca §i
oamenilor sanatosi pricina de bube ciumate. De ce, atunci, sa nu zmul-
gem acest rau - ca sa spunem a§a - din radacina, urmarindu-1 fati§, inain-
tea tuturor?

65. 1. «De vreme ce grozavia pierzaniei voastre a ajuns pina intr-
acolo incit sa nu mai poata fi ingaduita, legea de acum va previne ca nici
unuia dintre voi nu i se va mai ingadui pe viitor sa mearga la adunari.
Drept urmare, am poruncit ca toate casele in care tineti voi adunare sa fie
sechestrate. Ingrijorarea noastra este atit de mare, incit vrem sa nu va
mai puteti tine nelegiuitele §i nebunestile adunari nu numai in locurile
cunoscute indeob§te, dar nici prin casele oamenilor sau prin cine §tie ce
alte locuri apartinind unor particulari.

247. Textual: «ati implinit» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 157

2. «Lucrul eel mai bun ar fi ca voi toti care va sirgui£i a-I sluji Domnu-
lui in duh de adevar §i cu buna credinta sa va alaturati Bisericii universale
pentru a va imparta§i din sfintenia ei, prin care veti putea ajunge si la
cunoasterea adevarului. In tot cazul, inselaciunea intortocheatelor
voastre invataturi va fi cu desavirgire scoasa de pe rabojul lumino§ilor
ani ai domniei noastre; vreau anume sa zic: blestemata si pustiitoarea
dihonie a ereticilor §i a schismaticilor. Fiindca potrivit imi pare, cu ferici-
rea de care am avut eu parte intru Dumnezeu, sa indrumam pe toti cei
ce-si deapana viata sub semnul nadejdii, pe drumul drept, ca sa fie feriti
de ratacirile de credinta dezordonate, si sa-i aducem de la intuneric la
lumina, de pe calea desertaciunii, pe aceea a adevarului, si din moarte, la
mintuire.

3. <«Spre intarirea mijloacelor acestei tamaduiri, dat-am porunca -
cum am mai spus - ca toate [locurile dej adunare inchinate in§elatoarei
voastre credinte (deci lacasurile de rugaciune - daca asa pot fi ele numite
- ale ereticilor) sa fie sechestrate si negre§it predate Bisericii universale,
celelalte locuri revenind fiscului. In felul acesta, pe viitor nu va va mai
ramine nici o posibilitate de adunare; si asa, incepind cu ziua de astazi, nu
veti mai putea cuteza sa va tine^i nelegiuitele adunari nicaieri: nici in
public, nici pe la oameni acasa.

«Spre stire^.

66. 1. A§a a risipit imparateasca porunca ascunsele intruniri ale celor
de alta credinta; asa au fost prinse-n capcana 248 jivinele, pricmuitoarele
inraitei lor necredin^e. O parte dintre cei in§elati de ele au luat calea Bise-
ricii cu ginduri ascunse (cu toate ca §1 de teama imparatului), prefacin-
du-se pentru o vreme, cu atit mai mult cu cit legea cerea ca §i cartile lor sa
fie puse sub urmarire, iar tot eel ce se mai deda la relele si neingaduitele
lor naravuri era inhatat. De aceea se §i prefaceau aceia in tot chipul,
anume ca sa se poata salva. Altii insa au pa§it cu adevarat - si cu cele mai
bune ginduri - pe calea nadejdii in Atotputernicul Dumnezeu. 2. Or, cir-
muitorii Bisericilor au avut mult a veghea atunci pentru amanuntita ose-
bire a unora ca acestia de ceilalti: cind incercau ei sa se apropie, pe prefa-
cuti ii izgoneau cit mai departe de turma lui Dumnezeu. ca pe ni§te lupi
ascunsi sub blana de oaie, in schimb. pe cei ce o faceau de buna-credinta,
dupa ce mai intii - si pentru o vreme - ii cercetau cum se cuvine, in cele
din urma ii numarau in rindurile celor primiti [de Biserica| .

3. A§a a facut Constantin cu nemernicii cei de alta credinta. In
schimb Biserica a primit fara nici o zabava pe unii care, in invataturile
lor de credinta, nu strecurasera nimic netrebnic, dar care fusesera tinuti
de schismatici departe de obstea credincio§ilor prin alte mijloace. Oame-

248. Textual: «vinate» (n. tr.)

158

EUSEBIU DE CEZAREEA

nii ace§tia aratau aidoma celor intorgi in pilcuri din surghiun inapoi in
patria lor; fiindca r si ei i§i revedeau maica - Biserica - de care fusesera
atita vreme desparfiji, §i la care acum reveneau cu atita bucurie!

Asa s-au unit la loc, in deplina armonie, madularele unicului trup (al
Bisericii). Singura continua sa-§i raspindeasca lumina - revenita la ea
insagi - Biserica universale (cea iubita) de Dumnezeu; in afara ei nu mai
ramasese nici urma de erezie sau de schisma. Iar cauza acestei mari §i
unice izbutiri nu are cum reveni altcuiva decit numai imparatului celui
atit de iubit de 249 Dumnezeu.

Cuprinsul carfii a patra

1. Cum rasplatea Constantin pe cit mai
mutyi, impar^indu-le daruri si felurite
demnita^i.

2. §tergerea cite unui sfert din darile
anuale.

3. Micsorarea 250 darilor impovaratoare.

4. Cum le daruia Constantin bani celor
invinsi in procesele pentru pricini
banes ti.

5. Supunerea sctyilor. Cum au fost ei
infrin$i prin semnul Mintuitorului
nostru.

6. Supunerea sarmajilor cu prilejul unei
rascoale a sclavilor.

7. Soliile aducatoare de daruri ale barba-
rilor.

8. Cum i-a scris Constantin regelui Per-
siei - care-i trimisese o solie de pace -
privitor la crestinii de pe meleagurile
aceluia.

Prea-cucernicele rinduri trimise de
augustul imparat Constantin lui Sapor,
regele Persiei, spre a-i marturisi cre-
dinfa sa in Dumnezeu si Hristos.
In continuare: impotriva idolilor, pre-
cum si despre slavoslovia lui Dumne-
zeu.

Mai departe: despre tirani si prigoni-
tori, si despre robitul Valerian.
Cum a prevazut Constantin caderea
prigonitorilor, si cum se bucura el
acum de pacea neamului crestin.

9.

10

11.

12

13. Indemnuri la iubirea crestinilor de pe
meleagurile Persiei.

14. Pacea de care se bucurau crestinii in
temeiul fierbinfilor rugi ale lui Con-
stantin.

15. Cum a fost el infajisat rugindu-se, si pe
monede §i in picturi.

16. Cum a oprit el prin lege reprezentarea
imaginii sale in templele idolesti.

17. La palat, rugaciuni si citiri din Dumne-
zeiestile Scripturi.

18. O lege hotaraste cinstirea zilelor de
Duminica si de vineri.

19. Cum a poruncit Constantin ca si ostasii
sai necrestini sa se roage Duminica.

20. Cuvintele rugaciunii cu care si-a inva-
pt 251 Constantin ostasii.

21. Semnul crucii Mintuitorului pus pe
armele ostasilor sai.

22. Rivna lui la rugaciune si cinstirea ara-
tata praznicului Pastelui.

23. Cum a pus el capat idololatriei si cum a
cinstit el pe mucenici si sarbatorirea
lor.

24. Cum s-a definit Constantin ca un fel de
episcop al lucrarilor din afara (Biseri-
cii).

25. Mai departe: despre interzicerea adu-
cerii de jertfe, a ceremoniilor secrete, a
luptelor de gladiatori si a nesabuitelor
obiceiuri de mai inainte, de pe melea-
gurile Nilului.

249. Textual: «atit de intrat in grija lui Dumnezeu» (n. tr.)

250. Textual: «egalizarea>», «nivelarea» (n. tr.)

251. Textual: «daruit» (n. tr.)

VIAf A LOT CONSTANTIN CEL MARE

159

26. Insemnata imbunatafire adusa legii
indreptate impotriva oamenilor fara
copii. De asemenea, imbunatajirea
adusa legii testamentare.

27. Cum a hotarit el prin lege ca crestinii
sa nu mai poata fi robi iudeilor; cum a
dat el hotaririlor sinodale putere de
lege - precum si altele.

28. Daruri catre biserici, catre fecioare si
catre cei lipsifi.

29. Cuvintarile lui Constantin; subiectele
lor.

30. Cum a insemnat el unuia dintre hrapa-
re$i, spre rusinarea lui, masurile unui
mormint.

31. Cum a fost criticat Constantin pentru
prea marea lui iubire de oameni.

32. Despre cuvintarea alcatuita de Con-
stantin cu prilejul adunarii sfin^ilor.

33. Cum a ascultat Constantin stind in
picioare cuvintarea lui Eusebiu despre
mormintul Mintuitorului.

34. Cum a scris el lui Eusebiu despre Paste
si despre Dumnezeiestile Scripturi.

35. Scrisoarea lui Constantin, in care-1
lauda pe Eusebiu pentru cuvintul lui
despre Pasti.

36. Scrisoarea trimisa de Constantin lui
Eusebiu, privind editarea carjilor Sfin-
telor Scripturi.

37. Cum s-au editat carfile.

38. Cum - dupa primirea crestinismului -
portul Gaza a fost facut oras, si cum a
primit el numele lui Constantin.

39. Cum a fost f acuta oras si o localitate de
pe meleagurile Feniciei, si cum erau
nimicite idolestile locasuri din celelalte
cetaji, pentru a face loc bisericilor.

40. Cum a chemat Constantin, in rastim-
pul celor treizeci de ani, trei fii ai sai la
imparajie, §i cum a hotarit el sfinjirea
locasului din Ierusalim.

41. Cum a poruncit el ca intre timp sa se
Jina la Tir un sinod pentru lamurirea
nein^elegerilor ivite in Egipt.

42. Scrisoarea trimisa de Constantin sino-
dului din Tir.

43. La praznicul sfinjirii de la Ierusalim au
fost de ia\a episcopi sosifi din toate
eparhiile.

44. Despre prietenoasa primire f acuta lor
de notarul Marianus. Despre darurile
imparjite saracilor, precum si despre
cele aduse bisericii.

45. Feluritele cuvintari jinute in adunari
de episcopi precum si de Eusebiu,
autorul scrierii de fa$a.

46. Acesta a facut mai apoi chiar inaintea
lui Constantin o descriere a bisericii
mormintului Mintuitorului, Jinind si o
cuvintare cu prilejul implinirii a trei-
zeci de ani de domnie.

47. Cum a avut loc sinodul din Niceea in al
douazecilea an de domnie al lui Con-
stantin, iar sfinjirea bisericii din Ieru-
salim, in al treizecilea.

48. Cum nu suferea Constantin prea
marea lauda a cuiva.

49. Nunta cezarului Constan|iu, fiul impa-
ratului.

50. Solie si daruri de la indieni.

51. Cum a impar^it Constantin imparafia
intre cei trei fii ai sai, invajindu-i sa
domneasca in frica lui Dumnezeu.

52. Cum i-a calauzit el intru credin^a chiar
si la virsta barba^iei.

53. Cit de sanatos la trup era Constantin la
virsta de peste saizeci de ani si dupa
treizeci si doi de ani de domnie.

54. Despre excesele si fafarniciile cite
unora, inlesnite de prea marea lui
ingaduinja.

55. Cum nu a incetat Constantin a scrie
cuvintari pina in pragul morfii.

56. Cum a pornit el cu razboi impotriva
persilor, inso^at de episcopi si [urmat]
de un cort in chip de biserica.

57. Cum a primit el pe solii persi, si cum a
privegheat el impreuna cu top ceilalp
la praznicul Pastelui.

58. Despre zidirea la Constantinopol a
bisericii Apostolilor.

59. Continuarea descrierii bisericii.

60. Cum a pus el sa se faca acolo si un sar-
cofag pentru sine.

6 1 . Slabiciunea care a pus stapinire pe el la
Helenopolis si staruin];ele 252 lui spre a
fi botezat.

252. Sau: «rugile»- (n. tr.)

160

EUSEBIU DE CEZAREEA

62. Ruga lui Constantin eatre episcopi. ca
sa aiba parte de Taina spalarii de
pacat .

63. Cum a inaltat Constantin cuvinte de
lauda catre Dumnezeu, dupa spalarea
sa de pacat .

64. Moartea lui Constantin la amiaza sar-
batorii Rusaliilor.

65. Jalea soldatilor si a comandantilor.

66. Aducerea trupului de la Nicomidia in
palatul din Constantinopol.

67. Cum a fost Constantin cinstit de comiti
si de toti ceilalti, dupa moarte, ca §i
cum ar fi fost in viata.

68. Cum a hotarit armata ca fiii lui sa
poarte de atunci inainte titlul de
augusti.

69. Jalea locuitorilor Romei. Cum 1-au cin-
stit ei pe Constantin in imagini ehiar §i
dupa moarte.

70. Constantiu - fiul lui Constantin - ii
inhumeaza acestuia trupul la Constan-
tinopol.

71. Slujba (inuta in biserica a§a-numita a
Apostolilor, la moartea lui Constantin.

72. Despre pasarea phoenix.

73. Cum s-au batut monede infatismdu-1
pe Constantin inaltindu-se la cer.

74. Cum i-a raspuns Dumnezeu lui Con-
stantin. cela ce-L cinstise pe El, cu
dreapta cinstire.

75. Constantin a fost eel mai credincios
dintre toti imparatii romani de pina la
el.

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 161

CARTEA A PATRA

1.1. Dar savirsind el asemenea fapte spre buna rostuire si spre proslavi-
rea Bisericii lui Dumnezeu - silinja dindu-si-o intreaga ca sa inalte in
cugetele oamenilor invajatura Mintuitorului la loc de prej; -, Constantin
nu nesocotea nici celelalte osteneli, straine ei. Peste intreaga omenire ce-
§i ducea via^a pe meleagurile provinciilor el n-a incetat nici o clipa sa-si
reverse bel§ugul feluritelor binefaceri, punind in valoare cind parinteas-
ca-i grija (cu care-i inconjura pe toti, fara osebire), cind priceperea de a-
i rasplati pe fiecare dintre prietenii sai de nadejde, cu demnitati felurite.
Fa$a de to$i isi raspindea filotimia cu inima cea mai larga, asa ca oricine-i
cerea o oarecare favoare putea fi incredinjat ca n-avea sa dea gres:
nimeni, nici unul dintre suplicanji nu fusese vreodata inselat in asteptari.
2. Tuturor, el le raspundea daruinde-le fie belsug de bani, fie posesiuni;
pe cite unii ii invrednicea cu demnitatea de guvernator, pe altii, cu cea
senatoriala; mulji capatau titluri inalte; unii erau ridica|,i la treapta de
comiti de rangul intii, al^ii de rangul doi sau trei, iar altii, nenumarati se
vedeau de asemenea inzestraji cu apelativul «inalt», precum si cu nu-
meroase alte onoruri: fiindca prin mijlocirea feluritelor onoruri impara-
tul se sirguia sa mul];umeasca pe cit mai multi.

2. Cit de mult se silea el sa faca oamenilor via|;a placuta ne putem da
seama dintr-o pilda de mare folos, stiuta pina-n zilele noastre de toata
lumea. Din darile pentru pamint, lui Constantin ii revenea in fiecare an o
patrime; aceasta patrime el totusi a impartit-o la loc proprietarilor de
pamint, lucru care - daca punem la socoteala darea din fiecare an - a
facut ca o data la patru ani acestia sa nu mai plateasca nici un fel de dare.
Faptul a fost de el intarit prin lege, raminind asa §i pentru viitor si facind
ca ocirmuirea imparatului sa dainuiasca pentru totdeauna de nesters in
amintirea contemporanilor sai §i a urmasilor lor.

3. Totusi, unii au contestat masuratorile de pamint facute sub cir-
muitorii de mai inainte, plingindu-se ca |;arinile lor fusesera incarcate cu
dari impovaratoare. A§a cum o cerea dreptatea, imparatul a trimis la fata
locului barbaji imputernici];i sa indrepte 253 aceste dari si sa nu le
socoata acelora plingerea ca o vina.

4. La alte procese, pentru ca pierzatorii sa nu ramina mai intristati
decit cei carora li se facuse dreptate, imparatul le daruia acelora - din

253. Sau: «sa niveleze» (n. tr.)

11 - Eusebiu de Cezareea

162 EUSEBIU DE CEZAREEA

propria-i avere - fie pamint, fie bani. Astfel, invinsul la judecata se putea
bucura in aceea§i masura cu mvingatorul §i i§i putea ridica privirea ca sa-
§i bucure ochii de vederea lui Constantin. Era cu neputinta ca, odata
ajuns (intru adincul umilintei §i al necazului tau) inaintea acestui atit de
mare imparat, sa pleci altminteri (decit cu bucuria in suflet). A§a, §i unii
§i ceilalti se intorceau de la judecata senini §i veseli, f acind ca toata lumea
sa se minuneze de multa marinimie a imparatului.

5. 1. Mai este oare nevoie sa amintesc aici ca imparatul avea sa-i
supuna pe barbari, silindu-i sa asculte de puterea romana? Ca el a izbutit
pentru prima oara sa subjuge popoarele scitilor §i ale sarmatilor (care
mai inainte nu stiau ce inseamna sa slujesti altuia), facindu-i - chiar
impotriva voii lor - sa-i recunoasca pe romani drept stapini? Fiindca
ocirmuitorii mai vechi (ai Romei) ajunsesera chiar sa le plateasca scitilor
un tribut, facind astfel - in virtutea acestei mirii anuale - din romani un
popor aflat la cheremul 254 barbarilor!

2. imparatul nu se putea socoti impacat cu un asemenea gind. Unui
biruitor ca el nu i se parea potrivit ca - dupa pilda celor care-1 preceda-
sera - sa plateasca mai departe birul. De aceea, punindu-si el nadejdea in
Mintuitorul sau §i infruntindu-i §i pe acestia cu biruitorul semn (al crucii),
pe toti i-a supus intr-un timp foarte scurt: pe cei mai narava§i i-a cumintit
pe calea armelor, iar pe ceilalti i-a atras de partea sa pe calea unor solii

foarte bine gindite, facindu-i §i pe ei sa se lepede de viata animalica §i fara
§tiinta de lege pe care o duceau, in schimbul unei vieti chibzuite §i puse
sub semnul legii.

A§a au invatat scitii, pina la urma, sa le slujeasca romanilor.

6. 1. Dar si pe sarmati i-a pravalit Dumnezeu Insu§i sub calciiul
lui Constantin, care i-a zdrobit in pofida multei lor semetii de barbari - si
iata cum:

Cind s-au ridicat scijii impotriva lor, ca sa se poata apara, stapinii au
fost nevoi|i sa imparta sclavilor lor arme. Ace§tia au ie§it biruitori, dar
mai apoi au intors armele impotriva stapinilor, pe care i-au izgonit din
casele lor, pina la ultimul om.

2. Constantin ajunsese acum singura lor salvare. §i intrucit §tia sa
vina in ajutorul oamenilor, pe toti izgoni|;ii i-a gazduit pe meleagurile
romane: pe cei mai buni de lupta 250 i-a inrolat in propriile sale unitati;
celorlalti, ca sa poata trai, le-a impartit pamint ca sa-1 lucreze. Ceea ce i-a
§i facut pe aceia sa marturiseasca cum ca nenorocirea ce se abatuse
asupra lor se sfir§ise in cele din urma cu bine, de vreme ce le ingaduise

254. Textual: «robit» (n. tr.)

255. Sau: «destoinici» (n. tr.)

VIATA LU1 CONST ANTIN CEL MARE 163

ca, in schimbul neomene§tii lor vieti de barbari, sa se poata si ei bucura
de viata libera a romanilor.

A§a i-a daruit Dumnezeu lui Constantin biruinfa impotriva tuturor
neamurilor vrajmase. Incit, pina la urma, nu purine au fost seminjiile
de barbari care au venit sa se supuna lui chiar §i de buna voia lor.

7.1. Soli sosiji de pretutindeni ii aduceau necontenit daruri de mare
pre}; de prin partile lor. Intr-un rind, ducindu-ne acolo, am putut vedea §i
noi pe acesti barbari asteptind cuminti si insiruiti in dreptul potior pala-
tului, in ciuda infafisarii lor ciudate si impunatoare. Purtau vesminte cu
totul neobisnuite, aveau trasaturi foarte deosebite de ale noastre si tot
atit de deosebite le erau pieptanatura si forma barbii. Barbarul era
incruntat, cu totul altfel la infajisare (decit noi), cu trupul neobisnuit de
inalt. Unii erau ro§covani, altii mai albi ca zapada; unii erau mai negri la
chip decit abanosul sau pucioasa, iar aljii mijlociu de negri: luind bine
aminte la cei chemafi inauntru, puteai vedea acolo pina si blemizi si inzi si
etiopi sosifi «de la capatul pamintului, oameni nespus de osebiti». 2. Fie-
care dintre acestia aducea imparatului, la rindul sau, daruri de pref; de pe
meleagurile sale - asa cum si sint ei ?nfaji§aji: unii, cununi de aur; al|;ii,
diademe batute in pietre scumpe; aljii, feciori cu parul balai; unii, ve§-
minte de ale barbarilor cu motive 1 florale, |,esute cu fir de aur; alfii, cai
sau scuturi sau land lungi sau sageti si arcuri - care, toate, nu erau alt-
ceva decit simbolul dorin^ei lor de a sluji cauzei imparatului si de a lupta
alaturi de el, in caz ca i-ar fi dobindit bunavoin|;a. 3. Imparatul le lua din
miinile aducatorilor si le dadea sa fie puse la locul euvenit; apoi le intor-
cea darul cu atita marinimie ca, de la o clipa la alta, facea din acesti tri-
misi niste oameni bogati. Pe cei mai ale§i dintre ei ii invrednicea si de
felurite demnitati romane - lucru care a facut ca multora sa le §i placa
atare indeletnicire pina la a da uitarii drumul de intoarcere in patrie.

8. Iar cind a socotit regele Persiei sa-i dea lui Constantin de stire,
prin solii, despre gindul sau de pace, a trimis si el daruri doveditoare ale
inten$iilor aflate la temelia prietenestii invoieli (pe care §i-o dorea).
Imparatul a incheiat cu el in^elegerea dorita, dar pina la urma 1-a intrecut
in marinimie si in asteptari pe acela, care-1 onorase mai intii. cu bunul sau
gind, . Aflind ca Bisericile lui Dumnezeu se inmul|,isera pe pamintul Per-
siei §i ca o mare mul|;ime de popor i§i cauta adapost in stinele pastoriei lui
Hristos, s-a bucurat, de parca lui i-ar fi stat in grija menirea oamenilor de
pretutindeni, §i din acea clipa a si inceput sa ia aminte la soarta tuturor.
Lucru pe care ni-1 infa|;iseaza cu propriile sale cuvinte in staruitoarea si
me§te§ugita scrisoare trimisa regelui Persiei in intentia de a-i a§eza pe
aceia sub ocrotirea sa.

Si scrisoarea aceasta - scrisa in latine§te de imparatul insusi - se afla
la indemina noastra. Talmacita in limba elineasca, ea ii va fi desigur mai
lesne de priceput cititorului. Iat-o, deci:

164 EUSEBIU DE CEZAREEA

9. «Dumnezeiasca credinta pazind-o, partas ma fac al luminii celei
adevarate. Lumina adevarului avind-o drept calauza, iata marturisesc
dumnezeiasca credinta; faptele mele o intaresc. §i zicind a§a, eu nu fac
decit sa-mi recunosc fati§ inchinarea in fata preasfintei predanii, vazind
in ea adevaratul meu dascal pe calea cunoa§terii lui Dumnezeu celui
preasfint.

Intarit de puterea Acestuia 256 , am trezit pe rind intreaga lume - de la
indepartatele meleaguri din apropierea oceanului incepind - la speranfa
de neclintit intr-o mintuire. Tot eel ce sub infricosatorii tirani de mai
inainte purta asupra-§i jugul unei robii care - lovind in to$i, zi dupa zi -
pe toate le ducea de ripa, vazindu-se acum partas. al rasplatei 257 , ca insa-
nato§it (dupa o lunga suferinta) a prins puteri de viata noua.

Pe Acest Dumnezeu - al carui semn este purtat pe umeri de o
intreaga oaste inchinata Lui - II marturisesc eu. §i oriincotro o cheama
glasul dreptatii, intr-acolo o si trage semnul negresit. Asemenea pricini
mi-au adus si mie multumirea unor izbinzi stralucite §i napraznice. Deci
acestui Dumnezeu marturisesc eu a-I sluji spre nemuritoare aducere-
aminte; cu mintea mea agera si curata, pe El II deslusesc eu aievea, acolo,
intru cele de sus.

10. 1. Cind ingenunchez, pe El II chem. Ma jin departe de toata spur-
caciunea aducerii de jertfe 258 , de neplacuta si respingatoarea ei miasma,
si fug de toata lumina lumeasca, de care - toate - nelegiuita si ingrozi-
toarea ratacire (a inchinarii la idoli ) intinindu-se, a prabusit foarte multe
popoare - ba neamuri intregi -, pravalindu-le pina in adincuri.

2. «Dumnezeul a toate nu ingaduie ca acelea aduse de El la fiinta in
pronia Sa asupra oamenilor (§i datorita iubirii Sale de oameni) spre a le fi
acestora de folos la nevoie, sa ajunga bataia-de-joc a oricui. Oamenilor,
El nu le cere nimic altceva decit curatia gindului §i un suflet fara pri-
hana, prin care singure cumpanegte El faptele noastre de bine §i cre-
dinta noastra. 3. Placute Ii sint lucrarile smereniei §i ale blindejei: pe cei
umili ii iubeste tot atit precit ii uraste pe gilceAntori. Iube§te credinciogia
iar necredincio§ia o osinde§te, impilarea celor ce nu se pricep decit la
vorbe goale negresjt surpind-o. El osinde§te ingimfarea celor trufasi si il
pravale§te pe tot eel tras in sus de fumurile seme^iei - raspunzind, in
schimb, dupa cuviinta celor smeriti la cuget §i net;inatori-de-rau.

4. «De aceea si are El foarte la inima orice domnie ce se deapana
in duh de dreptate, intarind-o cu purtarile Sale de grija si ocrotind reges-
cul nostru cuget cu harul pacii aducator de adinca liniste.

256. Textual: «Sprijinindu-ma pe alianta cu puterea Acestui Dumnezeu» (n. tr.)

257. Textual: «profitind de razbunarea generala». - In realitate, textul grecesc are
aid nuanfe mai puf in violente decit ar lasa sa se creada redarea lui literala, accentul parind
sa cada pe o stare de fapte in care rolurile s-au inversat. (n. tr.)

258. Textual: «fug de toata spurcaciunea singelui» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 165

11. 1. «Or, frate, mie nu-mi vine a crede ca gre§esc atunci cind pe
Acest Dumnezeu unic - pe Care multi dintre imparatii nostri, aflindu-se
sub inriurirea unor credinte ratacite si nebune§ti, L-au tagaduit - II mar-
turisesc a fi Cirmuitorul §i Parintele a toate. De altminteri toji aceia au
avut parte de un sfirsit atit de infiorator, incit, mai tirziu, de cite ori si-a
pus El in minte sa le aduca cite unora ce se sirguiau pe aceeasi cale (cu
tiranii) o pova|;a menita sa-i intoarca din drum, nimanui nu i-a stat la
indemina o pilda mai buna decit prabu§irea acelora in§i§i. 2. Unul dintre
ei cred ca a fost §i omul asupra caruia abatindu-se minia lui Dumnezeu ca
o furtuna, 1-a spulberat de pe pamintul nostru, abatindu-1 pe meleagurile
voastre ca sa predea acolo insemnul eel atit de mult discutat al biruin^ei,
spre rusinea lui.

12. «Sincer vorbind, mie-mi pare ca darea pe fata, astazi, a tristei lor
sorfi este, pina la urma, un lucru bun, mai ales ca eu putusem sa o prevad
din clipa in care ei se pornisera sa tulbure poporul lui Dumnezeu cu nele-
giuitele lor rinduieli. De aceea si trebuie sa-I fim noi recunoscatori lui
Dumnezeu pentru faptul ca-n desavir§ita-I pronie asupra tuturor robilor
dumnezeiestii legi, daruindu-le acestora din nou pacea, El le ingaduie sa
se §i bucure §i sa se mindreasca de ea. Ceea ce ma §i face sa fiu incredin-
fat ca la noi toate lucrurile vor sta bine §i statornic atita vreme cit va vrea
§i El sa ne tina pe toti strin§i in juru-I prin mijlocirea curatei §i incercatei
credinte a acelora §i a unitatii crezului nostru in Dumnezeu.

13. «Or, nici nu-fi inchipui cit de mult m-a bucurat sa aud ca cre§-
tinii - fiindca la ei imi este gindul in tot ce-ti scriu - au inceput (a§a cum
mi-a§ fi dorit §i eu) sa se raspindeasca 259 pe cea mai mare parte a melea-
gurilor Persiei. Precum ifi. doresc eu \ie tot binele, tot astfel li-1 doresc eu
§i lor, ca supu§i ai tai - prin care fapt II vei §i putea avea de partea ta pe
Insu§i Stapinul a toate, miluitor §i blind.

Pe ei, deci - gindindu-ma eu la puterea ta - fi-i a§ez eu sub a ta
ocrotire; pe ei, chiar pe ei £i-i incredin|;ez eu cu totul, cunoscindu-Ji multa
credincio§ie: iube§te-i cu toata taria iubirii tale de oameni, §i-$i vei
dobindi prin credincio§ie o mul];umire fara margini, de care sa ne putem
bucura §i noi».

14. 1. Indrumate, parca, de o singura calauza, bucuroase sa-§i duca
viap. sub (privegherea) slugii lui Dumnezeu, popoarele de pe intreg
pamintul i§i vedeau toate de ale lor, propa§ind 260 in netulburata pace.
Nimic nu mai putea §edea in calea Romei. 2. Totu§i, incredintat ca nimic
nu-i putea fi mai de ajutor spre paza acestei stari decit rugaciunile iubito-

259. Textual: «sa impodobeasca», «sa puna in valoare (cu prezenta lor)» (n. tr.)

260. Textual: «statornice» (n. tr.)

166 EUSEBIU DE CEZAREEA

rilor de Dumnezeu, imparatul se straduia sa si le dobindeasca, se ruga
osirdnic lui Dumnezeu si poruncea capetelor Bisericilor sa inatye ruga-
ciune pentru el.

15. 1. Cit de puternic i se inradacinase lui Constantin credinja in
Dumnezeu se mai poate vedea si daca luam aminte ca el s-a gindit singur
sa bata o moneda de aur infaj;isindu-l cu privirea parca ridieata, asa cum
fac cei ce se roaga fierbinte lui Dumnezeu. 2. Acest tip de moneda a avut
curs pe intreaga arie a lumii romane. Iar in palatele imperiale din unele
ceta|i, Constantin a fost infa|,i§at - stind in picioare - deasupra imaginilor
aflate pe la porti, cu privirea ridieata spre inaltul cerului si cu bra|;ele de
asemeni intinse - ca unul aflat in rugaciune.

16. Asa a cerut el sa fie infatisat in imagini - adica rugindu-se. Iar una
din legile date de el nu mai ingaduia reprezentarea persoanei sale in tem-
plele idolesti, pentru ca nici macar imaginea pictata sa nu poata fi atinsa
de necuratia smintitei §i neingaduitei credinje.

17. Am putea insa pune la socoteala un lucru mult mai insemnat,
daca luam seama ca el injghebase un fel de biserica a lui Dumnezeu in
chiar launtrul palatului sau, precum si faptul ca-i intrecea cu mult in f er-
voare pe tofi cei ce se adunau acolo. Cu Sfintele, Scripturi in mina, Con-
stantin urmarea cu luare-aminte tilcul inspiratelor ei cuvinte; apoi,
impreuna cu lumea de la palat, inalj;a rugaciunile ce se cereau spuse.

18. 1. imparatul s-a mai gindit sa faca, din ziua inchinata rugaciunii,
cea mai insemnata - §i cea dintii - zi (a saptaminii), ca una ce si era, de
fapt, o zi inchinata Domnului si aducatoare de mintuire. Diaconi §i al^i
slujitori ai lui Dumnezeu - oameni cu o viafa fara cusur si inzestraji cu
toate virtutile - au fost pusi de el sa vegheze asupra intregii sale case.
Strajile, credincioase lui, §i soldafii i corpului de' garda, parca incinsi cu
plato§a daruirii de sine, vedeau in el pe invatatorul lor intru cele ale
cuviosiei si nu cinsteau mai putin mintuitoarea si sarbatoreasca zi a
Duminicii, ci inaltau si ei rugaciunile cele atit de dragi imparatului. 2. De
altfel, fericitul Constantin s-a ingrijit ca toata lumea sa (poata) face ca ei,
fiindca-si pusese in gind sa faca treptat din tot omul un inchinator la
Dumnezeu. Asa a hotarit el prin lege ca ziua inchinata Mintuitorului sa le
fie zi de odihna tuturor cetafenilor imperiului, iar cea din ajunul simbetei
sa fie §i ea o zi aleasa - cred eu ca spre aducere-aminte a celor savirsite,
dupa tradi|;ie, de Mintuitorul in asemenea zile. 3. In tot cazul, intreaga sa
oaste a fost invafata de el sa cinsteasca osirdnic aceasta zi a Mintuitorului
- chemata §i «zi a luminii» sau «a soarelui»; soldatilor care imparta§eau si
ei dumnezeiasca credinfa le era acum ingaduit sa zaboveasca in voie in
biserica lui Dumnezeu, ca sa se poata ruga nestingheriti.

19. Dar si celor ce nu imbratisasera inca dumnezeiasca inva^atura

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 167

le-a dat - prin alta lege - porunca sa mearga Duminica pe un dmp
deschis din imediata apropiere a cetatii, unde, la un semn, ei urmau sa
Tnalte cu totii laolalta lui Dumnezeu o rugaciune invatata anume. Fiindca
(nici lor) nu li se cadea sa-si puna nadejdea in land si in platose sau in
vigoarea lor trupeasca, ci se cuvenea ca si ei sa recunoasca in Dumnezeu,
Cel aflat mai presus de toate, pe Daruitorul a tot binele si chiar al biruin-
\ei, si, ca atare, li se cuvenea si lor sa-I inalte unele rugaciuni de multu-
mire, cu braj;ele intins ridicate spre cer, cu ochii gindului de asemenea
ajintiji asupra Imparatului ceresc, si sa-L pomeneasca in ruga lor drept
datator de biruinta, izbavitor, strajuitor si sprijin 261 .

Insusi imparatul i-a invatat pe toti ostasii sai aceasta rugaciune,
zicindu-le sa graiasca pe latineste urmatoarele:

20. 1. «Pe Tine singur Te stim Dumnezeu, pe Tine drept imparat Te
cunoastem, pe Tine intr-ajutor Te chemam; de la Tine ne-am dobindit
biruinjele, prin Tine mai presus de vrajmasi aratatu-ne-am, Tie recunos-
tinta i|i datoram pentru bunurile dobindite; in Tine am nadajduit ca si pe
cele viitoare ni le vei darui: cu to^ii Tie ne rugam; iar pentru imparatul
nostru Constantin dimpreuna cu evlaviosii sai fii, fierbinte ne rugam:
via|a da-le cit mai lunga si de biruinta plina!^>

2. Asa a hotarit el sa faca unitatile o§tii sale in fiecare zi de Dumi-
nica 262 , si asa le-a invatat el sa zica, de se rugau lui Dumnezeu.

21. Asijderi a pus el sa fie trecut si pe arme mintuitorul semn al cru-
cii , dupa cum oastea insasi, odata echipata si gata de lupta, n-avea sa mai
inalte inaintea ei nici unul din auritele chipuri de altadata 263 , ci numai
mintuitorul insemn de biruinta.

22. 1. Or, la anumite ceasuri ale zilei, Constantin se zavora in ascun-
zisul celor mai ferite camari ale palatului, singur cu Dumnezeul sau Cel
Unul, Caruia, ingenunchind, fierbinte-I cerea in rugaciune ceea ce avea el
mai multa nevoie, ca un adevarat partas, al lucrarilor de taina 264 . Pentru
zilele mintuitoarei sarbatori (a Pastelui) isi prelungea mult reculegerea,
praznuind-o 265 in sfintele-i slujbe cu toate puterile sufletesti si trupesti
adunate, cu totul daruit unei vieti pline de har, §i, prin asta, pe toti parta-
§ii la praznic intrecindu-i. 2. Sfinta veghe de noapte o prelungea pina-n
zi: anumiji oameni trimi§i de el aprindeau pe intreg cuprinsul orasului
luminari lungi de ceara, .carora li se adaugau facliile aprinse la tot pasul -
ceea ce facea ca tainica noapte a veghii sa ajunga in cele din urma mai

261. Textual: «saritor in ajutor» (n. tr.)

262. Textual: «de ziua luminii» (n. tr.)

263. Textual: «obi§nuita (pina atunci)» (n. tr.)

264. ola tk; jietoxcx; iepwv opyicov - «ca un participant la sfintitele mistere», expresie
cu referire la cultul Demetrei.

265. Verbul ixtXeixo, prezent in text, sugereaza o participare directa, activa, pro-
priu-zis exercitarea unei functii sacerdotale. (n. tr.)

168 EUSEBIU DE CEZAREEA

daruita cu lumina decit miezul zilei, Iar in zori - dupa pilda mintuitoare-
lor revarsari de dar (ale invierii) - i§i intindea §i imparatul generosul sau
brat; peste toate provinciile §i neamurile §i popoarele imparajiei , tutu-
ror facindu-le daruri bogate.

23. In felul acesta preotea Constantin Dumnezeului sau. Tuturor
popoarelor aflate sub administrate romana, precum §i militarilor, por-
tile tuturor templelor idolesti le-au fost cu desavirsire inchise; aducerea
de jertfe a fost §i ea oprita cu totul. O lege data pentru guvernatorii pro-
vinciilor hotara de asemenea cinstirea zilei Domnului; ba, la indemnul
imparatului, acestia au inceput sa cinsteasca si zilele amintirii mucenici-
lor, acordindu-le in biserici cuvenita sarbatorire §i facind imparatului pe
plac in toate.

24. Fapt care i-a si ingaduit sa spuna odata, la primirea unor epis-
copi, ca si el ar fi un fel de episcop, sau - cum 1-am putut eu insumi auzi
zicind - «Voi sinteti episcopi intru cele dinauntru ale Bisericii; pe mine,
insa, m-a a§ezat Dumnezeu episcop al celor aflate in afara ei». fn duhml
acestor vorbe, Constantin si-a pastorit tofi supusii cu multa chibzuinj;a; si
ii indemna din rasputeri sa mearga pe calea unei vieji cuvioase.

25. 1. §i a ajuns el ca printr-o strinsa insiruire de legi si rinduieli sa
dea in cele din urma porunca a§a: nimeni sa nu mai jertfeasca idolilor, sa
nu se mai indeletniceasca cu prezicerile, sa nu mai inal^e chipuri cioplite,
sa nu oficieze cine §tie ce culte secrete §i sa nu intineze arenele ; ora§elor
cu singeroasele lupte dintre gladiatori. 2. Dar pentru Egipt - §i mai ales
pentru Alexandria - unde lumea obisnuia sa-si venereze fluviul sub infa-
tisarea unor f ameni, a dat Constantin o lege deosebita in care cerea ca tot
acel neam de oameni nici-barbati-nici-femei sa dispara negre§it din via^a
(publica), astfel ca lumea sa nu mai poata da ochi cu niste in§i supu§i unor
asemenea dezmaturi.

3. Idololatrii aceia i§i inchipuiau acum ca fluviul nu va mai curge ca
intotdeauna. Fapt este ca Dumnezeu - prezent in lucrarile lui Constantin
- i-a inspirat acestuia o lege in care totul era impotriva a§teptarilor lor,
fiindca dupa disparijia acestei tagme, care cu spurcatele ei obiceiuri,
intina orasele, fluviul a curs mai abitir ca odinioara, ca peste niste melea-
guri intr-adevar gatite sa-1 primeasca, §i n-a contenit sa le ude egipteni-
lor |;arinele cu ape inca si mai bogate, silindu-i sa ia aminte din fapta sa
nu mai aiba de-a face cu insi spurcafi §i sminti|;i ca aceia, ci sa caute cauza
a tot binele numai la Cel care este in masura sa daruiasca tot binele.

26. 1. Dar nenumarate au fost cele savir§ite de imparat in fiecare
provincie, inlesnind mult sarcina celor ce §i-ar pune rivna sa scrie despre
ele. Intre aceste lucrari s-au numarat §i niste legi carora Constantin le-a
dat o forma noua, insuflind duh de sfinj;enie unei idei stravechi.

Sa spunem, deci, citeva vorbe si despre ele.

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 169

2. Vechile legi ii pedepseau pe oamenii lipsi^i de copii, neingaduindu-
le sa lase mostenire persoanelor apropiate lor. Legea era foarte cruda,
intrueit pedepsea pe in§ii ramasj fara copii ca pe ni§te tilhari. De aceea
s-a §i gindit imparatul sa faca aici unele osebiri, ingaduind in anumite
cazuri mostenirea, §i a insuflat legii un duh de sfintenie, zicind ca printr-o
asemenea masura nu trebuiau pedepsite decit persoanele dovedite a fi
de rea intense. 3. Fiindca exista mulfi oameni ramagi fara copii §i care o!
cij;i copii n-ar fi vrut ei sa aiba, de nu le-ar fi fost lor piedica la aceasta nu
stiu ce slabiciune fizica; dupa cum mai exista persoane ramase fara copii
nu pentru ca n-ar fi vrut sa-i aibe, ci numai fiindca se feresc sa aiba a face
cu vreo femeie, preferind sa se daruiasca alesei cai a injelepciunii 266 . Tot
a§a cum sint §i femei care, daruindu-se pe de-a-ntregul lui Dumnezeu, au
ales calea neintinarii §i a deplinei feciorii, dedicindu-se, trup §i suflet,
unei viefi fara pata §i patrunsa de sfinfenie. 4. §i intreb, atunci: asemenea
fiinj;e meritau ele sa fie pedepsite? Nu meritau ele mai curind admira}ia si
mcuviinjarea noastra? Fiindca daca voia cea buna este prin ea insa§i
vrednica de mare pre\, hotarirea de a o trece in fapta este mai presus
decit ce ne propune noua firea.

Dar daca a§a stau lucrurile, atunci cuvine-se mai curind ca noi sa le
plingem de mila oamenilor lipsiti de bucuria de a avea copii - datorita
cine stie caror neputin|;e fizice - iar nu sa-i pedepsim; iar de tot eel ce-§i
daruie§te puterea de dragoste Celui Atotputernic, mai potrivit imi pare
mie sa ne minunam din cale afara, decit sa ne inver§unam impotriva lui.
Or, in acest sens a schimbat §i imparatul - §i cu dreapta socoteala - pre-
vederile legii.

5. In continuare, vechile legi stabileau §i indatoririle §i termenii pre-
ci§i de care cei ce-§i faceau testamentul erau obliga^i sa se |ina, chiar
de-ar fi fost ei pe patul lor de moarte. Era o stare de lucruri care - la for-
mularea ultimelor dorinti ale celor ce se stingeau din viaja - ducea la
multe necazuri. 6. Lucru pe care in};elegindu-l imparatul, a schimbat §i .
aceste prevederi, zicind ca acela ce se savir§ea sa-§i arate voia in cuvin-
tele simple ale vorbirii obi§nuite §i sa-§i exprime hotarirea fie in scris, a§a
cum i se parea lui mai potrivit, fie (de-i va fi lui voia altfel) fara sa o mai
treaca in scris, dar in prezenf a unor martori de crezare §i cu adevarat in
masura sa nu-i schimbe in];elesul cuvintelor.

27. 1. §i a mai legiuit Constantin ca nici un cre§tin sa nu mai poata fi
rob iudeilor; fiindca nu era admisibil celor elibera|;i de Mintuitorul sa
robeasca sub jugul uciga§ilor proorocilor §i ai Domnului. Iar de ar mai fi
fost gasit vreunul robind, trebuia numaidecit lasat liber, in vreme ce
iudeul avea sa fie pedepsit'eu plata unei anumite sume de bani.

266. Textual: ~a filosofiei» (n. tr.)

170 EUSEBIU DE CEZAREEA

2. In privinja hotaririlor luate de episcopi la sinoade, Constantin le-a
intarit cu (propriul sau) sigiliu, astfel ca guvernatorii provinciilor sa nu
poata impiedica aducerea lor in fapta, fiind preotii lui Dumnezeu mai
presus decit orice fel de judecator.

3. §i a mai inchipuit Constantin pentru supusi nenumarate alte hota-
riri asemanatoare acestora; dar pentru cuprinderea lor intr-o carte 287 si
pentru amanuntita urmarire a chibzuintei imparatului ar fi nevoie de

mult mai mult ragaz.

§i se cade, oare, sa mai arat in tot amanuntul cum se daruia el Dum-
nezeului sau Celui mai presus de toate? Cum din zori si pina seara nu-i
era gindul la altceva decit cui i-ar putea el face bine, si cum se arata el
dornic sa faca tuturor binele, fara nici o osebire?

28. 1. Cu toate acestea, fata de Bisericile lui Dumnezeu s-a intrecut
Constantin pe sine insusi in darnicie, fiindca le-a inzestrat cu paminturi
sau le-a imparfit griu pentru intretinerea saracilor, a orfanilor si a femei-
lor napastuite de soarta. De altminteri el se ingrijea §i singur indea-
proape de cei goi, carora le daruia ve§minte cu nemiluita; 2. dar pe toti cei
ce-si inchinau viata dumnezeiestii intelepciuni 268 ii socotea vrednici de o
atenjie cu totul deosebita, in timp ce cinul preasfintelor pururea-fecioare
se bucura din partea sa aproape de aceiasi veneratie ca Dumnezeu insusi,
fiind el incredintat ca Acesta - Caruia ele isi daruiau intreaga lor viata -
isi si facuse salas in sufletele lor.

29. 1. El insusi isi imbogatea mintea in cuvintele dumnezeiestii
Scripturi, petrecmdu-si nop^ile in priveghere iar in clipele de ragaz
scriind cuvintari, caci ii placea sa se infa|;iseze necontenit (inaintea oame-
nilor), incredintat ca e bine sa domneasca peste supusi prin puterea con-
vingerii, facind din cirmuirea sa o domnie a chibzuintei. 2. Astfel ca nu
pregeta sa cheme lumea la sine; iar oamenii nu pregetau nici ei sa se
adune puhoi ca sa asculte in|;eleptele vorbe ale imparatului.

Cind i se oferea prilejul sa glasuiasca despre un subiect cu caracter
teologic, Constantin isi indrepta |inuta, lua o infati§are severa si cobora
glasul, patrunzindu-te in gindul ca - prin marea lui putere de credinja -
va izbuti sa-si ini];ieze ascultatorii in taina dumnezeie§tii invaj;aturi.
Publicul ii raspundea cu strigate de incuviin|;are. Atunci imparatul ii facea
un semn prin care-1 indemna sa priveasca spre inaltul cerului §i sa-si
indrepte minunarea si slavosloviile numai asupra Imparatului Celui a
toate, 3. dupa care, venind mai la obiect, incepea prin a critica smintelile
credin^ei in zei sub cuvint ca demonicele culte ale neamurilor nu erau
decit inselaciune si paravan pentru necredin^a, ca apoi sa-§i invete ascul-

267. Textual: <4n cadrul subiectului (acestei carti)» (n. tr.)

268. Textual: «filosofii» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 171

tatorii sa recunoasca in Dumnezeu pe Imparatul suprem, §i, in fine, sa le
vorbeasca atit despre pronia Lui cea indeob§te, cit §i despre cea legata de
fiecare dintre ei in parte. In cele din urma ajungea §i la iconomia lucrarii
mintuirii, unde arata ca §i aceasta se facuse, in chip necesar, asa cum tre-
buia ea sa se petreaca. Pe urma schimba subiectul, trecind la invafatura
despre judecata lui Dumnezeu, 4. si, adresindu-se ascuitatorilor sai cu
putere de patrundere sporita, se pornea sa mustre pe furi, pe siluitori §i
pe cei lacomi §i nesatui de avere. Iar de se intimpla sa loveasca cu sfichiul
vorbelor sale pe cite unii dintre cei apropiaji lui §i aflaji de fata, ii f acea sa
le simta puterea pina-n adincul constiinjei, si-i silea pina la urma sa-§i
piece capetele, prevenindu-i fatis §i cu glas raspicat ca aveau sa dea soco-
teala lui Dumnezeu pentru faptele lor, adaugind ca a§a cum Dumnezeu
Cei Prea Inalt ii daruise lui impara^ia celor pamintegti, tot astfel, dupa
pilda Atotputernicului, le incredin|;ase §i el lor cite ceva din imparajia sa,
spre buna gospodarire, §i ca tofi aveau sa dea seama - fiecare la vremea
sa - de faptele lor inaintea Imparatului tuturor.

5. A§a nu pregeta el niciodata sa marturiseasca §i sa le aminteasca
acestora, dascalindu-i. Dar, in pofida nobilelor sale convingeri - care-i
determinau intreaga finuta - in ciuda ideilor lui §i a hotaririlor pe care le
lua, intotdeauna se mai iveau niscai indaratnici §i surzi la chemarea bine-
lui, pricepu^i in a-1 incuviin^a pe Constantin cu vorba §i chiar cu strigate
de consimfire, dar care, de atita cupiditate, in fapta nu |ineau de loc
seama de vorbele lui.

30. 1. De aceea, odata a §i prins el pe unul din insojitorii sai (de mina)
§i i-a zis:

«Pina cind vom tot zabovi noi in lacomie, prietene?»

Dupa care, schi|ind pe jos cu o lance pe care intimplator o Jinea in
mina, conturul unui om, a adaugat:

«Daca ai dobindi toate boga^iile lumii §i intreg pamintul, pina la urma
tot n-ai avea parte de nimic mai mult decit de atita petic - §i inca nici asta
nu e sigur».

2. Dar, in ciuda unor asemenea vorbe §i initiative, fericitul impa-
rat nu izbutea sa le stavileasca pornirile, chiar daca faptele sedeau mar-
turie ca de Dumnezeu inspiratele sale graiuri nu erau citu§i de pu|;in lip-
site de tile.

31. Or, de vreme ce teama de moarte nu izbutea sa-i traga pe cei rai
inapoi de la facerea rautajii (§i asta din pricina desavir§itei iubiri de
oameni a imparatului, care facea ca nici unul dintre guvernatorii provin-
ciilor sa nu primeasca niciodata §i sub nici un cuvint sa ia masuri impo-
triva celor ce calcau legea), faptul se prefacea in oprobriu deloc lipsit de
insemnatate, aruncat asupra intregii sale administrafii: daca pe buna-

172 EUSEBIU DECBZAREEA

dreptate sau daca nu, judeca-va fiecare asa cum i se va parea lui mai bine;
grija mea se opreste numai la aratarea starii reale a lucrurilor .

32. Imparatul i§i alcatuia cuvintarile in latina; existau insa anumiji
oameni carora le revenea sarcina de a le talmaci in greceste. Am de gind
ca in continuarea acestei scrieri sa adaug, in chip de exemplu, o anumita
cuvintare a lui pe care el insusi a intitulat-o Cdtre adunarea sfintilor si pe
care a inchinat-o Bisericii lui Dumnezeu, astfel ca marturia ce o aduc eu
intru acestea sa nu poata parea o simpla insirare de vorbe goale.

33. 1. §i mai este ceva ce cred eu ca merita sa nu fie dat uitarii - ceva
savirsit de omul acesta minunat, chiar in legatura cu noi. Imboldit de
marea lui evlavie, 1-am rugat intr-o vreme sa ne ingaduie sa rostim de
faja cu el un cuvint privitor la sfintul mormint al Mintuitorului 289 . Con-
stantin s-a aratat fbarte bucuros sa-1 asculte si s-a amestecat in mutyimea
publicului, raminind in picioare chiar acolo, in mijlocul palatului, Cunde
se petreceau lucrurile). Noi am inceput prin a-1 pofti sa sada pe unul
dintre jilfurile imparatesti, care-1 astepta; dar Constantin nu s-a lasat
induplecat, ci a urmarit cu cea mai mare incordare cele ce se rosteau,
cumpanind si adudnd in spusele cu caracter dogmatic marturia sa spre
recunoa§terea adevarului. 2. Dar timpul trecea §i cuvintarea se lungea.
Ne-am gindit, a§adar, sa-i punem capat; el insa s-a impotrivit, indemnin-
du-ne sa o continuam pina la sfirgit. L-am rugat, atunci, din nou sa sada;
dar el s-a intunecat la chip §i ne-a raspuns ca nu e bine sa ascutyi cu dela-
sare o dezbatere legata de dumnezeiestile dogme, §i ca de altminteri,
acestea ii sint de mare folos §i ajutor sufletesc - adaugind ca se cuvine sa
ascul];i stmd_, in picioare atunci cind se vorbeste despre cele ale lui Dum-
nezeu.

Cind totul a luat sfir§it, am plecat fiecare acasa, la ale sale.

34. Dar imparatul, in marea lui purtare de grija pentru bisericile lui
Dumnezeu, ne-a trimis o scrisoare avind ca subiect copierea de Dum-
nezeu inspiratelor Scripturi, §i inca una despre prea-sfintul praznic al
Pa§telui. (Noi ii lamurisem atunci; unele in|;elesuri tainice ale acestei sar-
batori; or, din raspunsul sau poate oricine vedea at de mult precise el
spusele noastre).

35. 1. -xConstantin Biruitorvl, Maritul, Augustul, cdtre Eusebiu.
Mare reu§ita - si mai presus de toata puterea cuvintelor - imi

pare mie sa cuvintezi dupa cuviin];a despre tainele lui Hristos; ase-
menea faptului de a fi lamurit intr-un fel potrivit sfada privind si
|;inerea §i originea praznicului Pa§telui, precum si atit de folositoa-
rea - dar §i chinuita - lui incropire. Fiindca pina §i celor ce izbutesc

269. Textual: «privitor la mintuitorul mormint^ (n. tr.) •

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 173

sa patrunda, cu inf elegerea lor, cele ale lui Dumnezeu 270 nu le este
la indemina sa graiasca despre ele asa cum s-ar cuverii.

Ei bine, inva|;atura §i rivna ta pe mine m-au umplut de admira-
ble: de aceea am si citit cu multa placere cartea [trimisa] , si, asa cum p>a
fost dorinj;a, am poruncit ca ea sa le fie data cit mai multora dintre cei
dornici sa-i slujeasca lui Dumnezeu cu vrednicie.

2. «Vazind deci, tu, cu dt prisos de mutyumire primim noi daruri ca
acesta trimis de luminajia ta, sileste-te sa ne bucuri cit mai des cu astfel
de lucruri (in care, precum spui, ai fost format). Fiindca, chiar daca - pre-
cum vine vorba - e multa vreme de cind alergi, noi tot te imboldim sa dai
mai mult zor la subiectele ce-ji sint la indemina.

Marea ta incredere o dovedeste si faptul ca pe insul care-$i talma-
ceste stradaniile in limba latineasca, tu nu 1-ai socotit nevrednic de scrie-
rile tale, chiar daca talmacirea lui nu este, eel mai ades, in masura sa
redea pe potriva frumuse^ea cuvintelor tale .

Dumnezeu sa te aiba in paza Sa, iubite frate».

Asa arata, deci, scrisoarea lui privitoare la acest subiect. Cea privi-
toare la copierea Sfintelor Scripturi graia in felul urmator:

36. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul, Augustul, catre Eusebiu.

Cu ajutorul proniei lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, in orasul ce
ne poarta numele o mare multime a oamenilor s-a daruit pe sine prea-
sfintei Biserici. Acest avint - care acolo se face simjit pretutindeni - face
totodata sa ni se para foarte potrivita injghebarea in acele locuri a mai
multor Biserici. 2. Primeste, dara, cu voie buna hotarirea asupra careia
ne-am oprit, stiind ca ni s-a parut potrivit sa o impartasim mai intii
in^elepciunii luminajiei tale: urmeaza, anume, ca tu sa porunce§ti scrie-
rea - de mina unor mesteri caligrafi care-si cunosc bine meseria - a cinci-
zeci de tomuri din Sfintele Scripturi (pe care, anume, le vei socoti a fi mai
pre^ioase, atunci cind le ai, si mai de folos unei Biserici), pe foaie de
pergament de cea mai buna calitate, cu caractere usor de citit §i intr-o
forma usor de minuit. 3. Trimis-am pentru asta procuratorului diocezei o
scrisoare aratatoare a bunavoin|;ei noastre, ca sa se ingrijeasca de tot ce
va fi nevoie pentru intocmirea acestei edi|ii; incit, vrind sa grabim scrie-
rea. tomurilor, nu mai lipseste decit purtarea ta de grija.

4. «In temeiul scrisorii de faja vei avea de azi inainte dreptul la doua
care oficiale pentru transport; fiindca numai a§a vor putea ajunge cit mai
repede frumos-asternutele scrieri sub ochii nostri. In care scop desigur
ca va fi nevoie si de ajutorul unuia dintre diaconii bisericii tale: sa stie
acesta ca atunci cind va ajunge la noi va avea a se bucura de marini-
mia noastra.

270. Tradus larg. Textual: «celor capabili sa priceapa», determinativul fiind expri-
mart independent, in continuare. - «La indemina»-: textual, «posibil»- (n. tr.)

174 EUSEBIU DE CEZAREEA

Dumnezeu sa te aiba in paza, frate iubit».

37. A§a a poruncit imparatul.

Cuvintul lui a fost trecut numaidedt in fapta. In tomuri minunat
lucrate, noi am trimis cite trei sau cite patru 271 .

Inca un fapt din care se poate vedea raspunsul imparatului: aflind el
ca cetatea Constantiei de pe meleagurile noastre (cetate care mai inainte
vreme fusese in mod covirsjtor populata de inchinatori ai idolilor) se
lepadase - ca urmare a unei rabufniri de credinta - de idoleasca-i rata-
cire, ne-a marturisit bucuria sa, adaugind ca era favorabil faptului 272 .

38. Indata dupa imbrajisarea mintuitoarei credinje in Dumnezeu,
palestiniana cetate a Constantiei a crescut mult, atit inaintea lui Dumne-
zeu Insu§i cit §i in ochii imparatului: a fost - ce nu fusese ea niciodata -
declarata ora§ §i §i-a schimbat numele spre a-1 putea adopta pe eel (cu
mult mai potrivit) al iubitoarei de Dumnezeu surori a imparatului.

39. 1. La fel s-a petrecut §i in multe alte locuri, precum in cetatea
feniciana purtind numele imparatului, cetate ai carei locuitori dadusera
flacarilor un numar neinchipuit de mare de sculpturi idolegti, spre a se
putea pune sub legea mintuirii. 2. Deci si prin alte |;inuturi venea lumea
catre mintuitoarea cale a cunoa§terii, distrugind pe data, prin ora§e §i pe
la sate, tot ce jinuse ea pina atunci drept sfint, ca ni§te lucruri goale de
orice in^eles. Templele zeitatilor §i celelalte locaguri inchinate lor,
sememe foarte, le darimau oamenii fara nici un indemn dinafara §i inaljau
pe temeliile lor, in schimbul amagitorului loc de inchinaciune, cite o biserica.

3. Dar scrierea amanun];ita a faptelor iubitorului de Dumnezeu Con-
stantin nu cred sa mi se potriveasca mie cit li se potriveste celor ce au
fost socotifi vrednici a-1 insoti pretutindeni. Pricina pentru care am §i
dorit ca, dupa ce vom fi dat scrisului, pe scurt, lucrurile cunoscute noua,
sa ajungem §i la zilele sale cele mai de pe urma.

40. 1. Dupa patruzeci de ani de cirmuire, trei fii ai sai si prea-mindri
cezari se vazusera chema];i in vremi diferite sa imparta cu el povara
imparajiei: Constantin, care purta numele tatalui sau, se imparta§ise pri-
mul din aceasta cinste cam dupa primii zece ani de domnie parinteasca; al
doilea, Constanjiu, care purta 273 numele bunicului sau, se impartasise din
ea in preajma celei de a douazecea aniversari, in vreme ce Constans, eel
de al treilea, (al carui nume ii oglinde§te statornicia de caracter §i autori-
tatea), ajunsese la ea cam dupa trecerea celei de a treia decade. 2. Impa-
ratul, care se vedea mostenit - dupa chipul treimic - de trei fii placuji
lui Dumnezeu, §i care, din decada in decada, ii ridicase la marea cinste a

271. Text lacunar (n. tr.)

272. Text lacunar (n. tr.)

273. Textual: «care fusese impodobit cu» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 175

impartasirii domniei, a socotit aceasta a treizecea aniversare a sa drept
foarte potrivita spre a-si arata recunostinta inaintea Imparatului tuturor.
In acest scop a hotarit el tot pentru atunci si data sfinjirii locasului
inaltat de el cu atita rivna si dragoste de frumos la sfintul mormint din
Ierusalim.

41. 1. Dar si intru acestea s-a ridicat iubitoarea de rau invidie, ame-
ninjind sa tulbure fastul sarbatoririi asa cum ameninja norul intunecat,

aducator de furtuna, sa acopere stralucitoarea lumina a razelor soare-
lui: anume, semanind din nou neastimparul si duhul zizaniei in rindurile
Bisericii din Egipt. 2. Numai ca, spre a putea lupta cu zavistia diavolului,
de Dumnezeu iubitul imparat n-a pregetat sa adune 274 cit mai grabnic, ca
o adevarata oaste a lui Dumnezeu, un sinod la care a chemat nenumara^i
episcopi din intregul Egipt, din Libia, din Asia si din Europa, trimi-
|indu-le cuvint sa vina cit mai repede, atit pentru lamurirea sfadei cit si -
dupa aceea - in vederea sfinjirii bisericii despre care a fost vorba.

3. Deci cu prilejul acestei calatorii le-a poruncit Constantin episcopi-
lor sa i poposeasca, in capitala Feniciei spre a lamuri acolo searbedele
certuri ivite, sub cuvint ca nu se cuvenea ca ei sa se adune spre sluji-
rea lui Dumnezeu dezbinaji in cuget, de vreme ce insusi dumnezeiasca
porunca indemna pe cei invrajbiji sa nu-si aduca darurile mai xnainte de a
se fi impacat cu lumea, mai inainte de a fi facut pace cu to^i cei din jur.

4. Scrisoarea ce urmeaza sta marturie rivnei cu care impara-
tul s-a straduit sa traduca el insusi in fapta porunca Mintuitorului, in duh
de injelegere pentru toti §i intru deplina armonie:

42. 1. «Constantin Biruitorul, Maritul, Augustul, catre sfintul sinod
din Tir.

Ar fi fost probabil nimerit, §i intru totul pe potriva vremurilor
noastre priitoare, ca Biserica universala sa se dovedeasca invulnerabila,
ca to|i slujitorii lui Hristos sa fi putut ramine in afara atingerii oricarei
certari. Dar de vreme ce cite unii s-au asternut la drum imboldi$i de
duhul nelinistitor al rivalita|;ii (si drept urmare unei vieti nu tocmai vred-
nice de ei), ajungind sa incurce toate lucrurile (o nenorocire mai mare,
dupa a mea parere, decit oricare alta nenorocire), va indemn (pe voi care,
cum vine vorba, afi ajuns sa alergati) sa va aduna|;i neintirziat in sinod
pentru a sari in ajutorul celor ce au nevoie de ingrijire si pentru a-i lecui
pe fratii afla^i in primejdie de moarte, reunind intre ele intru buna infele-
gere madularele astazi dezbinate si indreptindu-i (cit ingaduie timpul) pe
cei gresifi, ca sa aduceji din nou pe cuprinsul unor asemenea eparhii
cuvenita buna intelegere, (pe care - vai, ce cumplit lucru! - fost-au de
ajuns atit de putini ca sa o tulbure!)

274. Textual: «sa inarmeze» (n. tr.)

176 EUSEBIU DE CEZAREEA

2. «ToJi oamenii socot eu ca-mi dau dreptate sa spun despre aceasta
buna-infelegere ca daca lui Dumnezeu, Stapinului a toate, ea ii este bine-
placuta (iar noua in§ine neprejuita 275 ), pentru unii ca voi - in caz ca le veti
reda pacea - ea se va preface intr-un motiv de nu tocmai marunta min-
drie. Asadar: nu zaboviti, ci pe loc puneji-va la incercare rivna, si puneji-
le celor mai inainte aratate capat - a§a cum se cuvine -, in$elegindu-va
intreolalta intru deplina voastra curate si putere de credinj;a. Fiindea
atita ne cere noua intru deplina tacere (dar mai ales voua va cere sa o
faceji in tot locul) Mintuitorul, Caruia ii slujim.

3. «Nu va va lipsi nimic din cele in care credincio§iei mele ii revine
cuvintul hotaritor. Am facut tot ce mi-a|;i cerut in scrisorile voastre. Tri-
mis-am vorba episcopilor despre care mi-ati vorbit - a§a cum doreati -,
ca sa vina §i ei sa ia parte acolo, alaturi de voi, la dezbateri. L-am trimis §i
pe consularul Dionisie sa le aminteasca aceasta celor ce vor lua parte la
sinod alaturi de voi, §i sa vegheze el insu§i necurmat §i in mod suve-
ran la buna desfa§urare a lucrurilor.

4. «Daca insa cineva incerca-va §i de data aceasta sa-§i astupe ure-
chile ca sa nu-mi auda porunca de a merge acolo (ceea ce insa nu-mi prea
vine a crede), eu voi trimite numaidecit pe altcineva care, in temeiul unui
ordin imparatesc, il va expulza, facindu-1 sa priceapa ca nu era cazul sa se
impotriveasca unor porunci venite din partea imparatului, §i in folosul
adevarului.

5. «Altminteri, sfintiilor voastre va revine sarcina ca - intru depli-
nul consens al hotaririlor voastre §i neluind aminte nici la antipatii §i nici
la simpatii - potrivit canoanelor bisericesti §i apostolice, sa inchipui];i un
leac pe potriva gre§elilor descoperite - sau, mai bine spus, spre lecui-
rea celor ce vor fi cazut in gre§eala - ca sa scapa|;i Biserica de orice ocara,
ca sa-mi u§ura|i grijile §i ca - redindu-le invrajbi];ilor de astazi pacea - sa
va dobinditi un nume cum nu se poate mai bun.

Dumnezeu sa va aiba in paza Sa, fraji iubifi!»

43. 1. Dar pe cind se treceau aceste^jorunci in fapta, un alt purtator
de cuvint al imparatului s-a infa$i§at chematilor la sinod cu o scrisoare
de la imparat, prin care scrisoare ei erau indemnaji sa se zoreasca si sa-si
continue cit mai neintirziat calatoria spre Ierusalim. 2. Ca urmare s-au §i
agternut cu totii la drum, §i au calatorit cu po§talioanele oficiale din Feni-
cia pina acolo unde erau ei a§tepta|;i, in^esind meleagurile toate. Asa s-au
adunat la Ierusalim, laolalta, minunaj;ii episcopi ai fiecarei eparhii. 3.
Macedonenii i§i trimisesera §i ei mitropolitul; popoarele Pannoniei §i ale
Mysiei, frumoasele §i tinerele lor mladite ale lui Dumnezeu; apoi era

275. Textual: «covir§ind toata rugaciunea» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 177

acolo §i o sfinta fata trimisa de episcopii din Persia (un foarte subtil
cunoseator al Sfintelor Scripturi). Bitinienii si tracii impodobeau cu pre-
zen|;a lor intreaga adunare. 4. Nu lipseau nici episcopii cei mai de frunte
ai Ciliciei. Pentru puterea lor de convingere, fruntasii episcopilor Capa-
dociei straluceau, inconjurati de toti ceilafyi. Toata Siria si Mesopotamia,
Fenicia, Arabia, Palestina ea insa§i, Egiptul §i Libia, |inutul Tebei, toate
laolalta [erau prezente acolo] , injesmd prin trimisii lor bogata ceata a slu-
jijorilor lui Dumnezeu. Lor le urma, venita din toate eparhiile, multime
nenumarata de norod. Iar pentru trebuinjele tuturor acestora, imparatul
se ingrijise anume, trimijindu-si cei mai incercafi slujbasi de la palat spre
a infrumuseja sarbatoarea, dindu-i un fast de-a dreptul imparatesc.

44. 1. Deosebit de ei toti se numara o buna cunostinfa de-a impara-
tului, un barbat din cale af ara de credincios §i de evlavios si de incercat in
cunoasterea Sfintelor Scripturi. Acesta se facuse remarcat, stralucind
inca de pe vremea tiranilor pentru statornicia lui in credinta: de aceea pe
buna dreptate i se si Tncredintase sarcina de a-i indruma pe cei sositi
acolo. Traducind cit mai neocolit in fapta voia imparatului, acesta a salu-
tat adunarea cu un foarte prietenos cuvint de bun sosit, cu ospete bogate
si festinuri. Saracimii cersetoare (precum si multimii celei fara numar
a miselimii - barbati si femei - care nu avea ce pune in gura si ducea lipsa
de toate), el le-a impartit cu multa marinimie bani si imbracaminte, iar
pe deasupra a mai inzestrat si insasi biserica toata, infrumusetind-o cu o
sumedenie de daruri trimise de imparat.

45. 1. Asa isi implinea acela insarcinarea. La rindul lor, slujitorii lui
Dumnezeu faceau sa sporeasca frumosul praznicului prin rugaciunile §i -
totodata - prin convorbirile lor, in care daca unii preamareau devota-
mentul iubitorului de Dumnezeu imparat fata de Mintuitorul a toate,
in§irind amanun|;it marile lui merite legate de inatyarea locasului, altii le
bucurau tuturor auzul dindu-le prilejul sa ia parte (odata cu slavosloviile
ce-si aveau radacina infipta in dumnezeie§tile dogme) la celalalt ospa|;,
eel gindit. 2. Unii aduceau tilcuiri la citirile din dumnezeiasca Scriptura,
scojind la lumina invataturile ei ascunse. Iar cei care nu se incumetau in
nici una din aceste directii, se straduiau sa-L induplece pe Dumnezeu
savirsind jertfele cele fara singe si felurite tainice ierurgii si inaljind lui Dum-
nezeu fierbinji rugaciuni pentru pacea tuturor, pentru Biserica lui Dumne-
zeu, §i chiar pentru imparat, ca pricina a tuturor acestora - precum §i pentru

de Dumnezeu iubitorii lui copii.

3. A§a am cinstit si noi praznicul - noi care am fost socotiti vred-
nici de un bine aflat deasupra meritelor noastre - prin felurite cuvintari
tinute in public, cuvintari in care am pus in lumina tilcul inteleptelor

178 EUSEBIU DE CEZABEEA

cugetari cuprinse in scrisoarea imparatului, sau am talmacit simbolurile
aflate in discu^ie, legindu-le de viziunile profetice 276 .

A§a s-a savirsrt cu bucurie mare praznicul acestei sfintiri in eel de al
treizecilea an de domnie al imparatului.

46. Dar infa];i§area acestei biserici inchinate Mintuitorului, a min-
tuitoarei pesteri, precum si aratarea podoabelor trimise de imparat §i a
muljimii de daruri mestesugite din aur, din argint si din pietre nestemate,
noi am facut-o - dupa puterile noastre - intr-o scriere osebita inchinata
de noi imparatului insu§i, pe care cindva o vom publica, dupa incheierea
lucrarii de fa{;a, adaugindu-i si cuvintarea tinuta la implinirea celor trei-
zeci de ani (de domnie), adica numai putin mai tirziu, dupa sosirea
noastra in cetatea ce poarta numele imparatului, si pe care am putut-o
rosti chiar in auzul imparatului; si era atunci pentru a doua oara cind
inaltam lauda lui Dumnezeu, imparatului tuturor, chiar inauntrul palatu-
lui imparatesc. Ascultind-o de Dumnezeu iubitul Constantin, parut-a sa-i
f aca placere multa, asa cum ne-a si dat el a infelege indata dupa aceea, la
ospatul dat de el episcopilor prezenfi; iar ace§tia s-au bucurat la rindul
lor de multele §i de feluritele lui dovezi de pretuire.

47. Intrunirea - atit de mare, f acuta de imparat la Ierusalim - este
dupa stirea noastra imediat urmatoare, ca insemnatate, celei - renumite
- izbutite de el mai inainte in orasul din Bitinia. Dar in vreme ce aceea
avea infa|i§area sarbatoririi unei izbinzi - la care atunci, in al douazecilea
an de domnie, erau inaltate rugaciuni (de multumire pentru biruin^a
avuta) chiar acolo, in Niceea, asupra potrivnicilor si vrajmasilor sai -,
aceasta de acum sporea stralucirea celei de a treia decade sub chi-
pul bisericii (inaltate §i) inchinate de imparat, ca un dar de pace lui Dum-
nezeu, datatorului a tot binele, chiar in preajma mormintului aducator de
mintuire

48. Toate aceste infaptuiri ale imparatului il faceau pretuit de toti
pentru virtutile sale placute lui Dumnezeu. Lucru care a si facut pe unul
dintre slujitorii lui Dumnezeu sa cuteze a-1 ferici - de fata cu el - pentru a
se fi invrednicit el inca din viata de acum sa ia singur in mina friiele impa-
ratiei peste atita multime de oameni, urmind ca in cea de apoi sa impara-
teasca impreuna cu Fiul lui Dumnezeu. Constantin i-a ascultat vorbele cu
enervare, indemnindu-1 apoi sa nu se mai incumete a rosti asemenea
lucruri, ci mai curind sa se roage pentru imparat, astfel ca acesta din
urma sa poata fi gasit vrednic a-i sluji lui Dumnezeu atit in timpul vietii
de aid cit si in cea de pe urma.

49. Dupa scurgerea celui de al treizecilea an de domnie a facut Con-
stantin nunta celui de al doilea fiu al sau (dupa ce mai demult §i-l casato-

276. Text corupt. (n. tr.)

yiAfA LUI CQNSTANTIN CEL MARE 179

rise si pe eel mai virstnic). §i s-au finut (cu acest prilej) banchete si
ospete, imparatul aducindu-si el insu§i fiul la altar, (iar mai apoi) sporind
stralucirea petrecerii, aratindu-se cind printre grupurile barbatilor, cind
printre cele de femei, acestea aflate deosebit, de o parte.

Mutyimii de rind - precum §i feluritor ora§e - le-au fost facute
daruri bogate.

50. Cam tot atunci au venit la el soli trimi§i de inzii cei de la soare-
rasare, cu daruri: pietre de mare pret §i de tot soiul, strafulgerinde, §i ani-
male foarte diferite de cele cunoscute pe la noi. Ei ii aduceau aceste
daruri in semn de recunoa§tere ca stapinirea lui se intindea pina la ocean,
adaugind ca la dinsii capeteniile ajunsesera sa-1 cinsteasca in asemenea
masura incit il infatisau in picturi §i in sculpturi, recunoscindu-1 drept
(singurul) imparat si stapin pe destinele tuturor.

La inceputul domniei lui Constantin, britanii cei dinspre ocean, de la
soare-apune, i se supusesera primii; or iata-i acum alaturindu-li-se si
pe inzii cei de la soare-rasare!

51. 1. Dar, odata ajuns stapin de la un capat la celalat al pamintului,
Constantin a imparat conducerea intregii imparatii intre cei trei fii ai sai,
cum §i-ar fi lasat el parinteasca avere mo§tenitorilor sai celor mai iubiji.
Partea ce fusese cindva a bunicului sau i-a lasat-o fiului sau mai mare;
rasaritul, celui de al doilea; iar intinderile cuprinse intre acestea doua,
celui de al treilea. 2. Insa adevarata mostenire buna §i mintuitoare de
suflet pe care le-a lasat-o el a fost saminfa fricii de Dumnezeu: el insu§i ii
adusese pe calea cunoa§terii dumnezeie§tilor invataturi, dindu-i apoi in
seama unor dascali incerca|i in credin|;a. §i pentru disciplinele de rind
le-a tocmit in chip de dascali oameni ajun§i la masura deplina a invafa-
turii. Unii le faceau cunoscuta arta razboiului; alfii ii familiarizau cu
stiin^ conducerii unui stat; aljii, in fine, ii invafau aplicarea legilor. 3. Fie-
care fiu avea in jurul sau o curte a sa cu pedestrime, cu lancieri, cu garda
personala si cu tot soiul de unitafi, carora li se adaugau ofi|;eri, centurioni,
^nerali §i comandan|;i de unita|;i, carora parintele lor le cunostea atit pri-
ceperea la razboi cit si devotamentul.

52. 1. Pe timpul cind cezarii nu ajunsesera inca la virsta coapta, ei
avusesera, firegte, trebuinfa de ajutor din partea altora care duceau, de
£apt, greul treburilor statului; dar odata intrati in virsta barba|;iei, pova|;a
parintelui lor le-a fost singura de ajuns. Cind se stringeau toti laolalta,
Constantin ii indemna staruitor - dind cale convingerilor sale - ca ei sa-si
dea silin|;a a-1 urma in pilda lui de cucernicie; iar cind erau plecati
departe, tinea legatura cu ei prin scrisori in care se facea auzit glasul
autorita^ii sale imparatesti, a carei preocupare de capetenie era marturi-
sirea credin|;ei in Dumnezeu, imparatul a toate, §i care se cerea £inuta la

180 EUSEBIU DE CEZAREEA

loc mai de cinste decit chiar demnitatea imparateasca. 2. Mai tirziu el le-a
dat in sfirsit putere sa se osteneasca si singuri spre binele statului,
indemnindu-i totu§i sa aiba grija mare de Biserica lui Dumnezeu si cerin-
du-le sa se poarte inainte de toate ca niste crestini.

Asa si-a povatuit imparatul fiii, care insa nu s-au mulfumit cu
indemnul venit de la parintele lor, ci, ca de la ei pornind, au mers mai
departe, patrunzindu-si gindurile de sfintenia inchinarii lui Dumnezeu §i
implinind bisericestile pravile in chiar inima palatului, dimpreuna cu toji
ai lor, 3. (Desi pina si intr-acestea - adica in faptul de a-i fi inconjurat cu
prieteni unul si unul, patrunsi de frica lui Dumnezeu - se facea simtita
grija veghetoare a tatalui. Dupa cum aceleiasi categorii de oameni ii apar-
tineau si persoanelor cele mai de vaza, pe umerii carora apasau cu preea-
dere grijile tarii. Ceea ce-1 §i facuse pe imparat sa-si lase fiii in grija aces-
tOr oameni patrunsi de credinta in Dumnezeu asa cum i-ar fi asezat la
adapostul unor puternice metereze).

4. Iar dupa buna savir§ire a tututor lucrurilor, socotit-a Dumnezeu,
chivernisitorul a tot binele, ca de trei ori fericitul Constantin i§i dusese la
sfir§it bun tot ce avusese de facut in via|;a §i ca-i sosise ceasul mutarii la o
viata mai buna; a§a ca a ingaduit si asupra lui ce |ine de firea tuturor fap-
turilor.

53. Domnia lui Constantin a tinut treizeci si doi de ani fara numai
citeva luni si citeva zile; iar viata, cam de doua ori pe atita. Pina la acea
virsta, trupul sau n-a cunoscut nici boala, nici slabiciune, raminind intreg,
nevatamat, parca mai tinar decit oricare tinar. Era o adevarata placere
sa-1 privesti §i sa-i vezi vigoarea de cite ori avea de dus ceva la capat
prin propriile sale puteri, ca atunci cind facea exerci^ii fizice sau cind
umbla calare, ori cind se a§ternea la drum, cind se inclesta in lupta cu
dusmanul, cind triumfa asupra vrajmasilor sau cind - asa cum se
intimpla de cele mai multe ori - si-i supunea in lupte lipsite de varsare de
singe.

54. 1. La fel si cu virtutile lui sufletesti, care atinsesera culmile desa-
virsirii aflate la indemina omului, facindu-1 sa se distinga in toate pri-
vintele, dar cu precadere in facerea de bine unde, de altminteri, lumea
era inclinata mai curind sa-1 critice, §i acest lucru din cauza rautafii celor
rai, care-si gaseau in ingaduinta imparatului un paravan pentru ticalosia
lor. 2. Fapt este ca noi insine am fost martori in anii aceia urmatoarelor
doua necazuri: o navala de oameni dezlantuiti in facerea de rele, gata sa
distruga intreaga viata (sociala), si ipocrizia de nedescris a cite unora
care, furisati in Biserica, nu erau crestini decit cu numele. 3. Ei
bine, bunatatea §i omenia lui Constantin, fervoarea si innascutul sau sim];
al adevarului il indemnau sa se increada in prefacatoria acestor asa-zi§i

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 181

crestini, care, ascunzindu-si adevaratele lor simfaminte, simulau fata de
el buna-credin$a. Or, increzindu-se in asemenea oameni, i s-a intimplat
and §i and §i lui sa alunece pe carari indoielnice. O pata pe care invidia -
stirnita de meritele sale - (era de a§teptat sa) le astearna asupra lor.

55. 1. Dar dreptatea dumnezeiasca avea sa se intoarca impotriva
acelora, si inca nu dupa mult timp.

In schimb, imparatul se deprinsese atit de mult sa trudeasca intru cele
ale duhului incit pina in ceasul sau din urma nu inceta sa scrie cuvintari, pe
care le tinea ca de obicei, §i isi indestula ascultatorii cu invataturi de credin^a.
La fel de vie pastra el legatura cu viata publica sj cu armata, avind intot-
deauna in vedere, inainte de orice, ce le putea fi oamenilor mai de folos.

2. Fapt vrednic de luat in seama: cu pujin inainte de a-si da sufle-
tul, a £inut obisnuitului sau auditoriu un fel de cuvintare funebra, zabo-
vind ca niciodata asupra nemuririi sufletului, asupra celor ce-si savirsi-
sera via|;a in cucernicie precum si asupra rasplatilor pregatite de Insusi
Dumnezeu iubitilor Sai. Nu mai putin si-a dat Constantin osteneala
atunci sa-i faca a pricepe si ce sfirsit ii asteapta pe cei din ceata potrivnica
Lui, zalogind pieirea hulitorilor de Dumnezeu.

Cuvintele sale, rostite cu mare gravitate, au parut a face asupra
celorlalji o impresie puternica, incit 1-a §i determinat sa-1 intrebe pe un
inchipuit filozof ce anume avea de spus despre toate acestea. Filozoful i-a
raspuns dind grai adevarului si laudind cu tarie - desi cam impotriva con-
vingerilor sale - invatatura potrivnica credintei in mai multi zei.

3. Vorbindu-le prietenilor sai despre aceste lucruri chiar in pragul
morjii, imparatul dadea impresia ca-si usura si-si netezea singur calea
spre o viaja mai buna.

56. 1. Vrednic de amintit ar mai fi si faptul ca in aceeasi vreme -
auzind el de niste miscari ale barbarilor de la Rasarit - a pornit cu razboi
impotriva pergilor, zicind ca aceea era singura biruinta careia ii simtea
lipsa. 2. Dupa luarea acestei hotariri s-a asternut la drum cu oastea,
impartasindu-le stirea si episcopilor din preajma lui si socotind ca unii
dintre ei sa ramina alaturi de el pentru indeplinirea celor legate de cult. 3.
Aceia insa i-au raspuns ca, daca asa ii era lui voia, ei aveau sa-1 urmeze
din toata inima, si chiar - departe gindul de a-1 lasa singur - ca erau dor-
nici sa-1 inso^easca in razboi si sa lupte alaturi de el cu rugaciunile pe care
aveau sa le inalte catre Dumnezeu. Bucurindu-se foarte de vorbele
lor, imparatul le-a aratat cam cum avea sa fie drumul. Totodata, minat
de mult-ai credin|;a, in pregatirile pentru acel razboi Constantin a pus sa i
se faca cortul dupa chipul bisericii, astfel incit sa-§i poata inalta inauntru,
impreuna cu episcopii, rugaciunile catre Dumnezeu, (singurul) datator
de biruinta.

182 EUSEBIU DE CEZAREEA

57. Intre timp, aflind per§ii despre pregatirile lui de razboi §i temin-
du-se rau sa se incumete la lupta cu el, au trimis o solie ca sa-1 induplece
la pace. §i primind acest prea facator de pace imparat pe solii per§ilor,
s-a invoit cu bucurie la impacare.

In sfirsit, apropiindu-se marele praznic al Pastelui, a privegheat
imparatul dimpreuna cu toti ceilalfi, ca sa-§i poata inal|;a rugaciunile catre
Dumnezeu, apoi a luat toate masurile pentru inaltarea, in ora§ul ce-i
purta numele, a bisericii inchinate apostolilor 277 .

58. Aceasta biserica, dupa ce a facut-o sa se £nal|;e cit sa nu gasesti
cuvinte a spune, a acoperit-o de jos pina sus cu pietre de toate culorile,
care-fi furau privirile; partea ei de deasupra a impar}it-o in fisti inguste §i
a poleit-o in intregime cu aur. Deasupra acesteia el i-a pus ca paza sigura
impotriva ploilor un acoperi§ de arama - nu de |;igla; dar §i el stralucea de
atita multime de aur incit ii puteai vedea chiar din departare strafulgera-
rile revarsindu-se in lumina soarelui.

De jur-imprejur, acoperi§ul era marginit de un soi de rebord reticu-
lar, lucrat numai din arama §i aur.

59. Asa a fost infrumuse|;ata biserica prin marea rivna a imparatului.
In jurul ei se deschidea sub cerul liber o curte descoperita §i foarte
mare, marginita pe cele patru laturi ale ei de patru porticUri care inchi-
deau intre ele §i curtea §i biserica. Porticurile erau inconjurate de cladiri
apar|;inind palatului, de terme §i de locuri de agrement, ca §i de multe alte
construc|:ii legate indeosebi de necesitajile de cazare ale personalului
de paza.

60. 1. Toate le-a consacrat imparatul spre dainuirea pomenirii Apos-
tolilor Mintuitorului nostru. Totu§i, prin aceasta construc|;ie Constantin
urmarise §i o a doua |;inta, pe care la inceput o tinuse ascunsa, dar de care
pina la urma avea sa-§i dea seama toata lumea: 2. (anume ca-§i) alesese
singur din timp acest loc pentru clipa de neocolit cind avea sa se savir-
seasca din viata, prevazind in nemasurata lui credinta ca dupa moarte
trupul lui, ajuns vrednic de impreuna gederea cu Apostolii, va avea parte
si dincolo de moarte de rugaciunile ce aveau sa se aduca acolo spre cinsti-
rea acelora. Motiv pentru care §i poruncise el sa se slujeasca acolo, ridi-
cind la mijloc un altar inconjurat de douasprezece sarcofage §i de coloane
sfintite, spre cinstirea §i pomenirea cetei Apostolilor. In centrul lor
pusese sa-i fie a§ezat propriul sarcofag, strajuit de o parte §i de cealalta
de cite §ase Apostoli; pentru care lucru spunea el ca iaragi daduse ascul-
tare unui gind in|;elept, scopul sau fiind ca, dupa moarte, trupul ramas
fara viata sa i se poata odihni dupa merit.

277. Tot textul cuprins intre « » lipsegte din manuscrise, el aparind abia in a§a-
numite «Editio Genevensis»- din anul 1612 (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 183

3. De mult, deci, framfntase el asemenea ginduri.

Constantin - care asteptase aceasta clipa atit de indelungat, inchi-
puindu-si-o mereu - a inchinat Apostolilor biserica, incredintat ca
printr-un asemenea act avea sa-§i atraga din partea lor un foarte temei-
nic ajutor pentru suflet; si Dumnezeu nu 1-a amagit si nu 1-a aratat
nevrednic de cele cerute in rugaciuni.

4. Dupa savirsirea primelor indatoriri 278 ale praznicului Pastelui,
Constantin a petrecut mintuitoarea sarbatoare cu fast si cu bucurie
multa, facind din ea si pentru sine si pentru ceilalti un prilej de voiosie, in
care a zabovit pina in ultimele-i clipe de via|a, cind Dumnezeu - Care-1
ajutase la savirsirea tuturor acestora - 1-a gasit vrednic, la sorocul potri-
vit, sa fie mutat la o viaja mai buna.

61.1. Totul a inceput cu o stare de slabiciune care mai apoi s-a inrau-
ta|it si 1-a facut pe Constantin sa-si paraseasca orasul si sa se duca
intr-o localitate cu bai calde - de unde, in fine, a ajuns in orasul purtind
numele mamei sale. Si zabovind el acolo in casa de rugaciune inchinata
mucenicilor, a inatyat lui Dumnezeu rugaciuni si litanii. 2. Dar incredin-
$indu-se, pe clipa ce trecea, de apropierea sfirsitului, Constantin s-a
patruns de gindul ca venise vremea sa se cureje de toata gresala savirsita
de el de-a lungul intregii vie$i, incredin|;at fiind ca tot pacatul ce-1 va fi
putut el face ca un simplu om ce era ii putea fi curatat de pe suflet prin
puterea de care erau patrunse cuvintele sacramentale si prin mintuitoa-
rea baie (a botezului). 3. Convins, deci, de acest lucru, a ingenuncheat §i a
inceput a se ruga fierbinte lui Dumnezeu, spovedindu-se pe loc in bise-
rica aceea inchinata mucenicilor si invrednicindu-se pentru intiia oara de
rugaciunile insotitoare punerii miinilor.

Pe urma a parasit cetatea si a ajuns intr-una dintre localitatile aflate
in imediata apropiere a Nicomidiei, unde, chemind la sine pe episcopi,
le-a vorbit in felul cum urmeaza:

62. 1. «A sosit in cele din urma si clipa in care am nadajduit atita
vreme si la care tinjind, atita vreme m-am rugat, ca sa dobindesc mintui-
rea cea intru Dumnezeu. A venit vremea ca si noi sa meritam a fi insem-
na|i cu pecetea nemuririi; vremea mintuitoarei pecetluiri 2. pe care,
cindva, imi doream sa o agonisesc in apele Iordanului, acolo unde spune
tradi|;ia ca si Mintuitorul S-a facut partas ei spre a ne da astfel pilda spa-
larii (de pacat). Dar Dumnezeu, Care stie ce anume ne este spre folos,
vrea sa ne impartasim de ea cKiar aici si inca de pe acum. 3. Incit nu mai
§ovaiti, fiindca chiar daca Dumnezeul vietii si al mor|;ii va vrea ca noi sa rami-
nem inca in via|a, oricum, eu ma voi alatura poporului lui Dumnezeu aici, si,
bucurindu-ma de partasia Bisericii, voi putea astfel lua parte dimpreuna
cu ceilalti (crestini) la rugaciunile de obste.

278. aaxf\oei<;, acte de devotiune (n. tr.)

184 K1 'SI- MM HI, ( K/AUKKA

Lucrul acesta e un bun dobindit, iar de acum ma voi supune invaj;a-
turilor vrednice de via^a intru Dumnezeu».

4. Auzindu-i vorbele, (episcopii) au purees la cele cuvenite 279 , savir-
sind si impartasindu-1 cu dumnezeiestile Taine, nu insa inainte de a-i fi
cercetat credin);a cu multa grija 280 . A§a a ajuns Constantin sa fie, din veac,
eel dintii 281 imparat care s-a invrednicit de desavirsirea celei de a doua
na§teri intru Tainele lui Hristos. §i invrednicindu-se a fi insemnat cu
dumnezeiasca pecete, duhul sau s-a bucurat, s-a primenit §i s-a umplut
de lumina dumnezeiasca. Nemasurata-i credinta li covirsea sufletul cu
fericire, uimindu-1 la aratarea lucratoarelor (dovezi ale) puterii lui Dum-
nrzeu.

5. Dupa indeplinirea celor cuvenite, Constantin s-a imbracat in
straie imparatesti, majestuoase si stralucitoare ca lumina, §i s-a intins pe
un pat alb ca neaua, nemaiprimind pe el purpura.

63. 1. Iar in urma, ridicind glasul, a inatyat lui Dumnezeu o rugaciune
de mutyumire, adaugind urmatdarele: «In clipa asta pot cu adevarat
spune ca sint fericit; acum stiu ca m-am invrednicit de via|;a cea fara
moarte si ca m-am impartasit din dumnezeiasca lumina.. .»-. Dupa care
%i-& amintit si de cei neferici|;i, cainindu-i pe to]i cei lipsi^i de o asemenea
bucurie 282 .

2. Apoi au inceput sa se perinde pe dinaintea lui comandan|;ii de
armata si cei de mari unitafi, carora le dadeau lacrimile si care se vaitau
intre ei ca sint pe cale sa ramina singuri - urindu-i, de aceea, via|a cit
mai lungfi; dar imparatul le-a raspuns ca abia acum fusese el gasit vred-
nic de adevarata via^a §i ca numai el avea cum sa stie din ce fel de rasplata
incepuse s& se impartaseasca; fapt care-1 indemna mai curind sa-§i gra-
beasca - si in nici un caz sa-si mai amine - calatoria spre Dumnezeul sau.
3. §i zicind aceste vorbe, a mai dat unele porunci, facindu-le romanilor -
adica locuitorilor Capitalei - privilegiul unor daruri anuale in bani, lasind
tmparatia mostenire fiilor sai ca un bun stramosesc §i dind glas tuturor
gindurilor sale celor mai scumpe.

64. 1. Toate acestea s-au petrecut in marele, prea-cinstitul si prea-
sfinfitul praznic al Rusaliilor, care se j;ine la §apte saptamini si care poarta
pecetea acelei zile unice cind spun Dumnezeiestile Scripturi ca a avut loc
si Inal|;area la ceruri a Mintuitorului nostru si coborirea printre oameni a
Sfintului Duh. 2. Asadar, intr-o asemenea sarbatoare a fost invrednicit
Constantin de cele aratate mai sus; iar in cea din urma zi (pe care am
putea sa o numim sarbatoarea sarbatorilor, fara teama de greseala), pe la

279. Proscrise do cult (textual: «de lege», «legiuite») (n. tr.)

280. Suu: «insa nu mai inainte de a-i fi spus ce urma el sS mai faca» (n. tr.)

281. Textual: «singurul» (n. tr.)

282. Textual: ••bunntnti- (n. tr.)

VIAJA LUI CONSTANTIN CKI. MARE 185

amiaza a fost §i el inatyat, la Dumnezeul sau, lasindu-ne noua, muritori-
lor, ceea ce avea el inrudit cu firea noastra, ca sa se uneasca Dumnezeu-
lui sau cu tot ce era in sufletul sau mai duhovnicesc si mai incins de dra-
gostea de Dumnezeu.

Asa s-a sfirsit Constantin.

Noi insa vom urmari lucrurile mai departe.

65. 1. Indata (dupa aflarea vestii), soldatii garzilor precum §i cei din
garda de corp au inceput to|i sa-si sfi§ie straiele, si, cazind la pamint, sa se
bata cu pumnii in cap, jeluindu-se, tinguindu-se §i gemind de mult amar,
chemindu-si stapinul §i domnul §i imparatul nu ca pe un stapin ce le
fusese , ci asa cum isi cheama fiii pe nume un venerabil parinte. 2. De
altfel atit generalii comandan|i 283 cit §i centurionii nu-1 pomeneau pe
Constantin decit (zicindu-i) «salvator», «straja» §i «binefacator». Restul
oastei, dindu-i onorurile cuvenite, ii sim^ea lipsa asa cum simt turmele
lipsa unui bun pastor. 3. §i tot a§a a inceput §i lumea sa alerge prin intreg
ora§ul, revarsindu-§i adinca durere din suflet prin tipete §i prin strigate;
unii pareau prada unei adevarate prabugiri launtrice; fiecare resim|;ea
jalea ca ceva de la sine, ca la o lovitura primita de el insusi, ca §i cum
nimanui nu i-ar fi mai ramas acum nimic care sa-i faca via]a vrednica sa
fie traita.

66. 1. Apoi, ridicindu-i soldatii trupul, i 1-au a§ezat intr-un sicriu de
aur pe care, acoperindu-1 cu purpura imperiala, 1-au dus pina-n orasul
ce-i poarta numele, unde 1-au a§ezat in principala incapere a palatului,
in inaltul unei platforme. Acolo, in jurul ei, pe sfe§nice de aur, au aprins
lumini, oferind privirilor o priveliste extraordinara, cum nu mai vazuse
nimeni §i cu nici un prilej, din negura vremilor incepind, sub soare: 2. §i
anume, trupul (neinsuflejit al) imparatului a§ezat chiar in inima palatului,
sus, in sicriul lui de aur, impodobit cu insemnele imperiale, cu purpura §i
cu diadema, pazit zi §i noapte, de jur-imprejur, de straji fara nuraar.

67. 1. Comandanjii intregii armate, comi^ii §i intregul cin al dregato-
rilor, carora datina le ceruse pina atunci sa ingenuncheze inaintea impa-
ratului, nu §i-au schimbat cu nimic atitudinea, ci - fiecare dintre ei la
momentul potrivit - patrundeau inauntru §i, ingenunchind, ii aduceau
omagiul lor ca §i cum el ar mai fi fost inca in viaja.

Ace§tia, deci, au fost cei dintii. Lor le-au urmat membrii senatului §i
to^i inaljii func^ionari ai statului, iar mai pe urma poporul de rind, puhoi,
venit cu femei §i cu copii - ca sa nu scape asemenea priveli§te.

2. Scena s-a prelungit vreme foarte indelungata (in care rastimp sol-
dajii luasera hotarirea sa lase trupul lui Constantin in acela§i loc §i sa-1

283. Sau: «taxiarhii», comandanfi de deta§ament (n. tr.)

186 KUSKB1U DK CEZAREEA

pazeasca mai departe), pina ce au sosit §i fiii lui ca sa aduca parintelui lor
ultimul lor salut. 3. A§a a continuat fericitul Constantin sa imparaj;easca
pina si dupa moarte - si a fost singurul om (invrednicit cu asemenea
soarta). Totul se petrecea ca si cum el ar mai fi fost in viaja; si a fost o
dovada de pre^uire de care, de cind cerul si pamintul, Dumnezeu 1-a gasit
vrednic numai si numai pe el. De altfel, Constantin a si fost singurul
imparat care a cinstit pe Dumnezeu, Imparatul a toate, precum si pe
Hristosul Lui, cu fapte atit de mari; incit nu-mi pare de mirare ca tot el
singur sa fi fost gasit vrednic de o asemenea soarta, si ca Dumnezeul eel
Prea Inalt sa-i harazeasca lui ca si dupa moarte sa mai imparaj;easca
peste cei vii, astfel ca tot omul cu inima 284 neimpietrita sa poata pricepe
ce este aceea impantyia cea fara virsta si fara sfir§it pregatita sufletului
nostru.

Deci asa s-au petrecut lucrurile.

68. 1. Iar generalii comandanji de mare unitate 285 au ales din toate
unit&tile barbaji bine cunoscufi pentru credinja §i devotamentul lor faf;a
de imparat, pe care i-au trimis sa le dea limpede de stire cezarilor cele
intlmplate. In rastimp, 2. peste garnizoanele militare raspindite pe toata

fa(,a imperiului, s-a abatut ca un fel de suflare trimisa de Cel Atotputer-
nic, aducatoare a vestii despre moartea imparatului §i facindu-le parca sa
hotarasca intr-un singur gind - ca §i cum marele lor imparat ar mai fi fost
inca in via^a - sa nu recunoasca pe scaunul impara|iei romanilor pe
nimeni altul decit numai pe fiii lui. Drept care, nu dupa multa vreme ei au
cerut ca tofi acestia sa nu mai fie saluta|i ca ni§te cezari ci sa poarte titlul
de augusti - primul §i eel mai insemnat simbol al investiturii imperiale.
Cum zic, asa s-au petrecut lucrurile prin garnizoane, ale caror unita|;i
isi trimiteau unele altora, in scris, rezultatele voturilor §i aclama|iilor lor,
facind ca intr-o singura clipita lumea de pretutindeni sa afle unitatea de
cuget din sinul armatei.

69. 1. Indata dupa aflarea vestii despre moartea imparatului, in rin-
durile locuitorilor Capitalei, ale senatului precum si ale poporului de
rind, s-a cuibarit - de nestavilit - jalea; pentru ei to]a nu putea fi o neno-
rocire mai mare si mai cumplita. Termele §i piej;ele au fost inchise;
aceeasi soarta au avut-o §i spectacolele si toate cele ce aveau loc de obicei
pentru desfatarea iubitorilor de distrac|;ii. Recunoscuji pina atunci
pentru senzualitatea lor, acestia arborau acum expresia unor fiinje zdro-
bite, rididndu-1 cu un singur glas in slavi pe Constantin - ^fericitul, de
Dumnezeu iubitul Constantin , care a dat dovada ca merita cu adevarat
sa fie imparat».

284. Textual: -cu mintpa« (n. tr.)
2H5. "Taxiarhii- (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANT1N CKI-, MARK 187

2. Dar, nemaiputindu-se mutyumi doar sa strige, au inceput sa treaca
la fapte, inatyindu-i imagini ca unuia aflat inca in via^a - cu toate ca-1 stiau
dus din lumea celor vii; in ele era infajisat cerul (cu culoare) si Constantin
odihnindu-se in eterica inatyirrie a- boltilor ceresti. Pe de alta parte, si ei
tot doar fiilor lui le recunosteau titlurile de augusti si de cezari; carora
insa cu sfisietoare strigate le cereau ca trupul imparatului lor sa fie adus
si inhumat acolo, in imparateasca cetate si in mijlocul lor.

70. 1. lata deci onorurile de care i-au facut ei parte aici celui aflat de
Dumnezeu la atit de mare prej.

Ajuns in oras, fiul eel mijlociu a trimis sa fie adus trupul parintelui
sau, apoi s-a asezat singur in fruntea cortegiului funebru, urmindu-i
ostimea grupata pe unitati, iar acesteia o mulfime fara numar de oameni
de rind .

Trupul imparatului era strajuit din toate partile de landed si de
ostasi ai infanteriei grele.

2. Ajungind la Biserica Apostolilor Mintuitorului, acestia au depus
sarcofagul, ingaduind noului lor imparat, Constan|;iu, sa-si cinsteasca
parintele atit prin prezen^a sa at §i printr-a tuturor celor de fata, si sa pli-
neasca tot ce-i cerea lui solemnitatea clipei.

71. 1. Mai apoi el s-a retras (de o parte), si unitatile de solda|i i-au
urmat exemplul. In mijloc au pasrt slujitorii lui Dumnezeu, puhoiul

curio§ilor si mul|:imea credinciogilor, toata; iar aceia au savirsit dumne-
zeiasca slujba a inmormintarii, inal];ind cuvenitele rugaciuni. Culcat in
inaltul acelei platforme, fericitul Constantin primea dovada marejiei
sale: nemaistapinindu-si lacrimile, mul|;imea nenumarata a poporului i§i
unea glasul cu preojii lui Dumnezeu, strigindu-I Acestuia cu glas de jale
rugile lor spre (mintuirea) sufletului imparatului, si astfel indeplinind
fierbintea dorinfa a acelui om atit de placut lui Dumnezeu, 2. Cel Care-§i
vadea acum bunavoinja fa|;a de el §i prin aceea ca, in clipa sfirsitului, le
daruia iubi^ilor si vrednicilor lui fii, drept mostenire, scaunul impara];iei,
iar lui insusj privilegiul de a putea fi pomenit impreuna cu Apostolii in
locul acela atit de mult rivnit de el; lucru care poate fi vazut §i astazi,
fiindca pina si astazi ramasi|;ele acelui prea-fericit suflet continua a fi sla-
vite odata cu numele Apostolilor, iar mulfimea credinciosilor intru
Dumnezeu se aduna acolo dupa dumnezeie§tile rinduieli spre a-1 vred-
nici in slujbele-i pline de taina si spre a-1 face sa se impartaseasca din

puterea sfintelor rugaciuni.

Asa continua Constantin sa imparateasca pina si dupa moarte - ca
un intors la via|;a - peste intreaga imparafie romana, ca un adevarat
«Biruitor», ca un adevarat «Marit» si «August» - cum fusese el numit.

72. §i nu atit dupa pilda acelei pasari din Egipt, careia-i merge vesica
ca ar fi singura in stare sa-fji pr( v /.icii mnurlm (riispindiloaic de hunr

188 KUBKBIU DE CEZARKEA

miresme), ca apoi sa revina la viaj;a din propria ei cenusa si sa-si ia zborul
fntocmai ca mai inainte; ci dupa aceea a Mintuitorului sau, Care, aidoma
bobului de grfu, Se inmutyeste sub binecuvintarea lui Dumnezeu, da in
spic §i acopera toata fa^a pamintului cu roadele Sale. Lui I s-a asemuit
prea-fericitul, fiindca prin succesiunea fiilor (numele lui) nu a mai ramas
singur; ceea ce a facut ca prin toate provinciile el sa fie mfajisat in imagini
impreuna cu ei si ca numele sa-i dainuiasca si dupa moarte.

73. Chipul i-a fost infajisat si pe monede; pe una din ie\e, fericitul era
f nfttyisat cu capul acoperit, iar pe cealalta fa£a minind un car tras de patru
cai si fnatyat de o mina intinsa lui de sus.

74. Dumnezeul Cel mai presus de toate, Care in persoana lui Con-
stantin- singurul imparat de pma atunci ce se aratase fatis crestin - ne-
a pus sub priviri o pilda atit de frumoasa, ne-a inlesnit totodata sa ne dam
seama dtfi deosebire sta intre inchinatorii Sai si ai Hristosului Sau, de o
parte, si, de cealalta parte, potrivnicii acestei credin^e, care s-au consti-
tuit prigonitori ai Bisericii Sale, si, prin aceasta, si L-au instrainat si L-au
facut lor vrajmas: infioratorul sfirsit al fiecaruia dintre ei nu era altceva
dectt pedeapsa care-i astepta in chip hotarit pentru potrivnicia lor fa|;a de
Dumnezeu, la fel cum sfirsitul lui Constantin le facea tuturor tot atit de
vadita chezasia dragostei Aceluiasi Dumnezeu.

75. Dintre to^i impara];ii Romei, Constantin a fost singurul care L-a
proslavit pe Dumnezeu, Imparatul a toate, cu o atit de mare daruire; el
singur a marturisit §i a raspindit fa^is, tuturor, invajatura lui Hristos; el
singur a proslavit Biserica Lui, asa cum nimeni nu mai facuse vreodata;
el gi numai el a spulberat ratacita credin|;a cea in mufyi zei, (stirpind-o) cu
totul. El a desfiin^at toate formele de idololatrie, si a fost singurul invred-
nicit atit In timpul viejii cit §i dupa moarte cu asemenea dovezi de pre-
^uire cum nu i-au fost date niciodata nici unui elin, nici unui barbar, ba
chiar nici macar vreunuia dintre romanii cei mai de seama; asemenea om
nu s-a mai pomenit din adincurile vremilor.

CUVlNTARE

tinutA cu prilejul sArbAtorirh
a treizeci de am de domnie
ai imparatului constantin

PROLOG

1. M-am infatisat aid nu spre a depana povesti sau spre a istorisi cu
vorbe mestesugite §i cu glas ca de sirena cine stie ce lucruri placute auzu-
lui; si nici nu voi oferi iubitorilor de desfatare, in potire de aur ornate cu
frumusetea de orriamente a intorsaturilor de cuvinte, cine stie ce licoare
menita sa le faca lor placere. Nu; ci - dupa indemnul infeleptilor - propun
sa ne departam cu tojii de caile batute §i chiar sa ne abatem de la ele; ba
chiar va previn sa nu va inghesui^i la acel soi de lucruri spre care lumea
se aduna puhoi. 2. Eu in tot cazul am venit cu gindul de a slavi inaintea
voastra faptele imparatului nostru, intr-o forma noua. Fiindca, cu toata
mul^imea fara numar a celor ce se sirguiesc azi in acelasi scop, imi pro-
pun sa pornesc pe o cale nu tocmai umblata de lume, pe care, de altfel,
nici nu se cuvine sa pasim cu (a§a-zicind) picioarele neimbaiate.

Admiratorii stilului comun brazdat de intorsaturi de cuvint puerile
se bucura in tap. dovezilor de inspirafie ieftina si la indemina tuturor;
sa-i lasam atunci pe ei sa le farmece oamenilor de rind auzul cu istorisiri
tot de rind 286 , cu care sa-i poata bucura. Fiindca inij;iatii in|;elepciunii
supreme, cunoscatorii §tiin|;ei atit a celor dumnezeiesti cit si a celor legate
de om, care identified voia 287 Celui Atotputernic cu binele, s-au fixat din
vreme asupra meritelor placute lui Dumnezeu si asupra faptelor de
Dumnezeu inspirate ale imparatului nostru, pe care ei le socot mai de
pref decit cele numai omenesti; ei vor ingadui, desigur, celor mai pu|;in
darui^i sa-i laude imparatului calitajile lui mai marunte. 3. Or, fiind impa-
ratul inzestrat atit cu stiinja celor dumnezeiesti cit §i cu a celor privitoare
la om (cea dintii |intind catre Dumnezeu; cea de a doua avindu-1 drept

286. Textual: «sa farmece auzul muritor cu istorisiri muritoare»

287. «voia»: .textual, «alegerea». (n. tr.)

190 ' EUSEBIU DE CEZAREEA

tinta pe om), sa-i lasam, atunci, pe cei cu adevarat apti pentru astfel de
lucruri sa puna in valoare, spre priceperea celor aflati in afara incintelor
sacre, trasaturile lui omenesti - care, de altminteri, au insemnatatea lor si
care au adus foarte mult bine in viata noastra (fiindca intreaga inzestrare
a imparatului este frumoasa; doar ca ele nu pot fi puse chiar alaturi de
trasaturile lui de-a dreptul divine), 4. iar noi, in schimb, care ne aflam
inauntrul unei asemenea sfinte incinte si care am patruns pina-n adincu-
rile ei tainice si neumblate, sa zavorim auzurilor nesfintite portile si sa
amintim tainicele mistere ale viejii imparatului inaintea acelor per-
soane care singure au cunostinta de ele, care §i-au cufundat urechile in
apele purificatoare ale credintei si care si-au concentrat toata atentia
asupra celor mai inaripate facultati ale sufletului omenesc; cu ei, cei care
umbla inaintea imparatului a toate, savir§i-vom noi acest dumnezeiesc
rit in tacere, 5. facind din inspiratele cuvinte ale injelepfilor (nostri) -
patrunse nu de spiritul propriu divinatiei (mai bine spus: al freneziei si al
pierderii stapinirii de sine), ci strabatute de lumina dumnezeie§tii inspi-
ratii - calauza noastra intru asemenea tainica lucrare, spre a ne invata ce
trebuie sa intelegem prin a domni; spre a ne vorbi despre Imparatul
suprem, despre dumnezeiestile osti care-L inconjoara pe imparatul tutu-
ror, despre acea pilda de domnie pe care o avem in fata ochilor, precum
si despre opusul ei, §i despre urmarile amindurora. Calauzindu-ne dupa
inspiratele lor luminari, sa incepem, deci, acest dumnezeiesc ritual.

1. 1. Iata-ne, agadar, in toiul sarbatoririi unui imparat mare. Noi,
vlastarele acestei domnii, ne veselim inspirindu-ne din preceptele acelor
invataturi inaripate, mai cu seama ca bucuria noastra il are in frunte si de
fata chiar pe Imparatul suprem - prin care cuvinte eu II am in vedere
pe Cei cu adevarat mare, adica pe Acela aflat dincolo de toate (si trag
nadejde ca, imparatul nostru, care sta de faj;a cu noi, nu ne va tine de rau
pentru aceste vorbe, ci ca dimpotriva se va alatura sfintei noastre cuge-
tari); ma gindesc, deci, la Cei aflat mai presus de toate, la imparatul
suprem, la Cei nemasurat, sezind pe scaunul de domnie al boljilor
ceresti, Care a facut pamintul scaunel la picioarele Sale. Nimeni nu-L
poate inchipui intr-un fel vrednic de El. De jur-imprejurul Sau lumina
straluceste ca fulgerul, facindu-L - prin puterea 288 straluminarilor ei - de
nevazut privirilor noastre, ale tuturor.

2. in jurul Sau dau roata ostile ceresti si-I stau de straja Puterile cele
de sus, marturisindu-L ca fiind Stapinul si Domnul §i imparatul lor. Mul-
timile fara sfirsit ale ingerilor, cetele arhanghelilor si corurile de sfinte

288. Textual: «prin ascutimea» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANT1N CKI, MAHK 191

duhuri rasfring la rindullorluminaceserevarsadinjurulSau, adapin-
du-se din ea ca dintr-un izvor nesecat. Toate aceste lumini, divinele si
duhovnicestile feluri de lumina netrupeasca ce salasluiesc dincolo de
bolta cereasca, inal|;a Marelui Imparat cele mai sublime si mai inspirate
cintari de slava. La mijloc a fost intins marele si albastrul acoperis al
cerului, pentru osebirea celor aflaji in afara salasurilor imparatesti de cei
aflaji inauntrul lor; in jurul sau, soarele si luna §i luminatorii ceresti isi
poarta faclele parca in curtea unui palat, dind slava Imparatului Celui de
dincolo de toate, iar la semnul si la cuvintul Lui agajindu-si pururea-
arzindele torte in ajutorul celor ce salasluiesc in zonele mai umbroase din
afara cerestii bolji.

3. Pe Acest Mare Imparat pina si mult biruitorul nostru imparat II
slaveste, dindu-si seama ca Lui Ii datoreaza el de fapt domnia; tot despre
El marturisesc si de Dumnezeu iubitorii nostri cezari - invaj;atura de la
parintele lor luind-o, ca este izvorul a tot binele; iar grosul armatei, ome-
nirea de la |;ara si de prin orase, precum si inafyii demnitari din provincii,
in adunarile lor Lui I se inchina, luind in aceasta invajatura de la Mintui-
torul, Cel mai mare dintre dascali.

De fapt, toata suflarea omeneasca (feluritele popoare si neamuri si
limbi, care altminteri sint insufle|ite de mentalitaji atit de deosebite),
toate - si oficial si in particular - nu izbutesc sa se potriveasca unele cu
altele decit in aceasta singura situatie, anume atunci cind in gindurile lor
de la sine - izvoritoare si spontane si in liberele lor deductii, II invoca pe
Unul si Singurul Dumnezeu.

4. Fiindca, oare, nu este adevarat ca intreaga stihie a pamintului pe
El II recunoaste drept stapin atunci cind, prin roadele si prin vie|;uitoarele
pe care le poarta si le aduce la lumina, isi marturiseste ascultarea in fa|a
voii Celui Atotputernic? §i bogat curgatoarele ape ale riurilor, ca si susu-
rul nesfirsit, venit din adincuri, al izvoarelor, II vadesc pe Cel ce este
cauza unei asemenea minuna|;ii. Tot pe El II arata si adincul |;inut in chin-
gile din strafunduri ale marii, ca §i zbuciumul valurilor, atunci cind se
inalta spre cer, umplind pamintul de groaza, ca apoi - apropiindu-se de
tarm - potolite de ordinea dumnezeiestii legi, sa se chinceasca! Tot pe El
si stapinita siroire a ploii de iarna, bubuitul tunetului si scinteierile fulge-
relor, joaca mereu innoita a vintului, goana riorilor in inaltul vazduhului;
tot pe El II marturisesc, pentru to^i cei ce nu sint in stare sa-L vada cu '
insisi ochii lor.

5. Soarele, atotstralucitorul, care strabate prin vremi, numai pe El II
stie de stapin, si, plecat in fa^a voii Lui, nu se incumeta sa se abata din
cale. Luna - cu lumina ei mai palida decit a soarelui - supusa rinduielilor
lui Dumnezeu, in unele raspasuri si> impuj-ineaza, cu upoi su croasca iar la

192 EUSEBIU DE CEZAREEA

loc. Cerul in frumusefea sa, scinteind din noianul sau de stele (care-1 stra-
bat in pJlcuri 289 si in buna rinduiala, pe acelasi neabatut drum), da si el de
stire despre daruitorul a toata lumina. Asadar, toft luminatorii ceresti, la
semnul si la cuvintul Lui se supun impreuna aceleiasi armonii, gonind
de-a lungul imenselor lor cruguri pe pista din inaltul vazduhului. Alter-
nant zilei cu noaptea, scurgerea timpului si schimbarile anotimpurilor,
ritmurile si rinduiala intregului univers aduc lauda nemarginit-feluritei
intelepciuni a nemasuratei Lui puteri.

Tot Lui ii raspund cu necesara si cuvenita dumnezeiasca cunoastere
nevazutele Puteri care isi deapana zborul prin cuprinsul vazduhului.
Intregul univers si in asamblu, tot Lui - acestui Mare Imparat - Ii inalj;a
lauda; tot Lui si cerurile cerurilor si crugurile boljilor celor de sus; ostirile
ingerilor lauda li inatya cintindu-i cintari de netalmacit; duhurile zamis-
lite de duhovniceasca-I lumina isi binecuvinteaza si ele, intru dumne-
zeiasca cunoa§tere, Zamislitorul; pe El II arata singur mare domn si sta-
pin pina-n vecii cei fara de timp, anteriori cerului pe care-1 vedem cu
ochii, anteriori zidirii lumii, si infinitele vecii anterioare aparifiei intregii
lumi vazute.

6. Cel care El Insusi este mai presus de toate, anterior si ulterior
tuturora, asadar Cuvintul Sau preexistind caUnulNascut, suprem arhie-
reu al lui Dumnezeu Celui Insu§i suprem, Cel mai virstnic decit timpul §i
decft to^i vecii - intiiul si singurul inchinat maririi Tatalui, intru mila Sa
myloceste spre mintuirea tuturor, slavindu-Se in fruntea stapinirii a
toate si incununindu-Se ca un al doilea intru (launtrica) imparajie a Tata-
lui; findca El este tocmai lumina cea mai presus de toate, cea care se
misca in jurul Tatalui, facind in acelasi timp si legatura si hotarul intre
substan^a fiin^elor create si esen|a 290 cea fara inceput si necreata. Fiindca
El este chiar lumina care se revarsa de sus, din dumnezeirea cea vesnica
gi fara inceput, imbaind in inj;elep^easca (§i mai stralucitoare decit soa-
rele) straluminare tarimul cel mai presus de cer, precum si toate cele
ceregti. Putem spune despre El ca este cirmuitorul acestei lumi intregi -
El, Cuvintul lui Dumnezeu, Cel care dainuieste totodata si mai presus de
toate $i Intru toate si in toate cele vazute si nevazute; El, Cel de la Care (si
prin Care) icoana imparajiei celei de sus avind-o, de Dumnezeu iubitul
nostru imparat isi da silin^a sa |;ina bine cirma intregii noastre vie|;i
pamintesti, dupa pilda Atotputernicului.

2.1. Cuvintul cel Unul-Nascut al lui Dumnezeu impara^este din vecii
cei fara inceput si pina-n vecii fara de sfirsit impreuna cu Tatal Sau. Tot
asa, iubitul Sau (imparat al nostru), calauzit de imparateasca binecuvin-

2H9. Tcxtuul: «in ordine» (n. tr.)
290. iftfa (n. tr.)

VIAJA LU1 CONSTANT1N CEL MAHK 193

tare 291 pe care o primeste de sus, si intarit de divina sa investitura, dom-
neste §i el aici pe pamint de foarte indelungata vreme. 2. Mintuitorul a
toate face ca toate - cerul intreg si lumea, precum §i impara};ia de sus - sa
ajunga vrednice de Tatal Sau; la fel §i iubitul Sau, adunindu-§i supusii de
aici, de pe pamint, in jurul Cuvintului Celui Unul-Nascut si aducator de
mintuire, ii pregateste imparajiei Aceluia. 3. Pe de alta parte, Mintuitorul
nostru, al tuturor, ca un pastor bun ce este, tine prin nevazuta si dumne-
zeiasca-I putere duhurile ce s-au lepadat de El (§i care au obiceiul sa se
poarte prin aer si sa se napusteasca in sufletele oamenilor) ca pe niste
salbaticiuni, cit mai departe de turma Sa. Dar tot asa si iubitul Sau, daruit
de El, de sus, cu atitea triumfuri asupra vrajmasilor, ii cuminjeste pe dus-
manii declara|i ai adevarului, pe calea razboiului! 4. Sau iar - a§a dupa
cum Cuvintul (desi anterior universului si in acelasi timp mintuitor a
toate) imparta§e§te cetasUor Sai seminj;ele cunoasterii si ale mintuirii,
luminindu-i si facindu-i vrednici a afla impara|;ia Tatalui - ei, bine, tot asa
si iubitul Sau, ca un adevarat talmaci al Cu\antului lui Dumnezeu,
cheama dupa sine intreg neamul omenesc la cunoasterea Atotputernicu-
lui, strigind cu glas tare ca sa fie auzit de intreg pamintul si dind de veste
normele noii credinje! 5. §i, dupa cum deschide Mintuitorul a toate
cerestile por|i ale impara|;iei Tatalui inaintea calatorilor plecati din lumea
noastra intr-acolo, la fel §i cu acesta, dupa ce (din zelul sau fa|;a de Cel
Atotputernic) a curatat paminteasca lui imparatie de toata murdaria
smintelilor necredinciosilor (in nemijlocita-i purtare de grija fa|a de
intreaga turma a supusilor), a chemat cetele sfin|;ilor si cuviosilor in
palatul sau!

Dintre toji impara|;ii Romei, el singur a fost invrednicit de Dumne-
zeu, Imparatul a toate, cu o domnie care sa fi Jinut treizeci de ani. Dar nu
face aidoma inainta§ilor sai, adica sa inchine (aceasta sarbatoare) duhuri-
lor htonice sau cine §tie caror demoni chemaji sa se arate sub chipuri care
sa sminteasca lumea - unor amagiri, deci, unor prostii puse la cale de
niste oameni fara Dumnezeu; ci o inchina Celui Care 1-a inconjurat de
glorie, ca o recunoastere a facerilor de bine carora el le-a fost |inta, totu§i
fara a spurca palatul cu singele prelins (al jertfelor) - asa cum se facea
odinioara - si fara a-§i mai face grija sa induplece puterile htonice prin
fum, prin foe si prin arderi de tot, ci aducindu-I Insu§i Imparatului a
toate, in chip de jertfa bineplacuta §i bineprimita, chiar imparateasca sa
fiin|a, precum si cugetul sau atit de inalt |;intind catre Dumnezeu! Fiindca
Acesta nu-si afla placul decit in felul de jertfa pe care imparatul nostru s-a
deprins sa o aduca in gindurile si in mintea lui ajunsa fara pata, departe
de ruguri si de varsarile de singe. Stapin pe credin^a Sa in ascunsul mis-

291. Tcxluul: <<^ir()iri*», "rcvi'iisarc- (n. ti.)

194 EUSBBIU DE CEZAREEA

carilor neinselatoare ale sufletului, el a adus prin puterea gindirii sale o
contribute insemnata in teologie, sirguindu-se ca in calitatea sa de impa-
rat sa oglindeasca dt mai mult iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
daruindu-se Lui pe de-a-ntregul §i aducindu-I-se in chip de pirga a lumii
ce i-a fost incredinfata, chiar pe sine.

Dar aceasta suprema jertfa imparatul o aduce in folosul nostru al
tuturor; si, ca un bun pastor ce este, asa aduce el ...«minunate hecatombe
de mielu§ei intii-nascuji...» adica purtind dupa sine spre cunoasterea §i
cinstirea Lui, sufletele duhovnice§tii sale turme.

3. 1. De o astfel de jertfa Se bucura Dumnezeu §i-i bineprime§te cu
drag darul, sporindu-i (la vederea unei atit de insemnate §i minunate
jertfiri) sporindu-i spun, hierofantului nostru - cu mirare - domnia cu
inca foarte mutyi ani. In chip de raspuns la un asemenea sacrificiu, El i§i
inte^este facerile de bine, ingaduindu-i acestuia sa-§i sarbatoreasca dom-
nia prin fel de fel de serbari placute, §i, la fiecare zece ani, sa imparta-
seasca unuia din fiii lui cele ale domniei, ca pentru a prelungi cit mai mult
fnflorirea plantei ajunse la ceasul implinirii.

2. Dintre fii, eel care poarta acelagi nume cu parintele sau a fost pri-
mit de el sa-i impartaseasca domnia la capatul celor dintii zece ani; urma-
torul in virsta, dupa inca zece ani; iar eel de al treilea tot asa, adica dupa
atyi zece ani si cu prilejul sarbatorii de acum. Cum cea de a patra decada a
gi inceput - iar timpul nu inceteaza sa se depene - suindu-§i neamul la
domnie, imparatul se arata pregatit sa inmul|;easca stralucirea acestui
tron, numind cite un nou cezar; in felul acesta ajunge el sa-§i implineasca
proorocia rostita dndva, de mult, de dumnezeiestii prooroci, atund dnd
strigau: «Primi-vor sfin^ii Celui Prea Inalt impara|ia»

3. De unde se vede ca Insu§i Dumnezeu, Imparatul a toate, il
daruiegte pe preacucernicul imparat, inmul|;indu-i atit anii dt §i copiii, §i
fadnd stapinirea lui peste popoarele pamintului infloritoare §i tinara, ca
si cum abia de curind ar fi prins radadna. Tot Dumnezeu i-a inlesnit §i
aceasta sarbatorire, dindu-i biruinfa peste toji vrajma§ii §i potrivnidi §i
fadnd din el o pilda de cucernicie adevarata pentru omenirea intreaga. 4.
Iar el - imparatul - straluceste ca soarele, raspindindu-§i razele de
lumina prin lumina cezarilor pina-n cele mai departate locuri cunoscute
lumii. Noua, celor de la rasarit, ne-a desemnat o odrasla demna de un
asemenea parinte; altora, pe al doilea fiu; iar pe celalalt 1-a sortit altora -
ca pe ni§te luminatori, on ca niste facie raspindind propria lui lumina.
Constantin a inhamat cu mina lui - prinzindu-i cu acelea§i hajuri §i din-
du-le sa traga telega imparafiei - pe cei patru §i atit de avinta^i cezari ca
tot atitia minji, strunindu-i prin aceste divine ha^uri ale bunei in^elegeri §i
armoniei; a§a, din inaltul sau, strabate el toata faj,a lumii, fiind prezent
prctutindeni si nelasind sa-i scape nimic.

VIATA LUI CON3TANTIN CEL MARE HH5

5. Dar inca ceva! Binecuvintat cum este el a reflecta imaginea impa-
rajiei ceresti, imparatul, cu privirile a^ntite sus spre aceasta imagine
arhetipala, ii calauzeste pe cei de aid, jos, prinzind tot mai jmternica
radacina in exercitarea investiturii sale monarhice (cu care lmparatul
suprem a daruit aici, pe pamint, numai neamul omenesc), a carei lege
hotaraste stapinirea unuia singur asupra tuturor. 6. Or, forma monarhica
intrece toate celelalte constitujii §i moduri de guvernare: bunaoara
poliarhia, rezultind din egalitatea in drepturi, capata pina la urma chipul
anarhiei §i al rasturnarii de valori 292 . lata de ce avem §i un singur Dumne-
zeu, iar nu doi, nici trei si nici mai mutyi, mai ales ca (marturisirea) mai
multor divinita}! echivaleaza in mod cert cu a nu recunoaste pe niciuna.
Nu este decit un singur Imparat, iar Cuvintul §i imparateasca-I Lege,
tot Unul sint - Lege nerostita in cuvinte articulate sau supusa stricaciuni-
lor timpului in carti sau pe table, ci Cuvintul eel viu si Insusi Dumnezeu,
Cela ce le pregateste tuturor supusilor Sai, care I-au urmat in timp,
imparafia Tatalui. 7. Pe El II inconjoara o§tile ceresti: miliardele de ingeri
implinitori ai voii lui Dumnezeu, puzderia cetelor mai presus de lume,
apoi duhurile nevazute din cer care asigura buna rinduiala a universului;
pe ele, pe toate, Cuvintul-imparat le diriguieste ca un fel de guvernator al
Imparatului suprem. Pe El L-au denumit cu toata hotarirea cuvintatorii
de Dumnezeu in revela|;iile lor: §i Capetenie a capeteniilor, §i Mare
Arhiereu, §i Prooroc al Tatalui, §i Inger al sfatului celui mare, §i Lumina a
stralucirii Tatalui, §i Fiu Unul-Nascut, §i cu nenumarate alte nume; dar
Parintele LuiL-a facut sa fie cuvint viu §i lege §i injelepciune §i plinatate
a tot binele, §i a§a L-a daruit tuturor supusUor impara^iei Sale in chipul
unui dar purtator al celor mai inalte binecuvintari. Iar El, Care in toate
razbate si Se poarta pretutindeni, El Care tuturor imbelsugat le imparte
darurile Tatalui, le-a oferit §i creaturilor Sale cuvintatoare de pe Pamint
un chip al investiturii Sale imparatesti atunci and a inzestrat sufletul
omului - suflet facut dupa imaginea Sa - cu ni§te ingaduin|;e de-a dreptul
dumnezeiesti, 293 care fac ca omul sa se poata bucura §i de celelalte virtu|;i
ce §iroiesc din acela§i dumnezeiesc izvor. Iar injelept nu este decit numai
Acela Care singur este si Dumnezeu. El singur este bun prin insa§i esenta
Sa, numai El e adevarata putere §i izvorul adevaratei drepta|;i; El, Tatal
Cuvintului si al In|;elepciunii, izvorul luminii §i al viejii, iconomul adeva-
rului si al virtujii, diriguitorul Insu§i al impara^iei Sale si a toata cirmui-
rea si investitura 294 .

292. Sau «al razboiului civil", cum a mai fost tradus az&ai<;: traducere mai aproape de
litera, dar mai departe de trama ideilor textului: razboi civil a fost la Roma si in timpul
republicii, si dupa intronarea condueorii monarhice (n. tr.)

293. OeixoiTs ftv)v&nr.oiTf|v |...] dvftpdmou ijiux^v xataxoouiyiai; ..in/.cNliind Huflelnl (...)
omului eu puteri dumne/.eieyti (n. tr.)

?.M. ( "u in|i'lesul de ..|(<K>I imii ■•xi-reilnre M pulerii--, i'-/.in>nin (n Ii )

196 EUSEBIU DE CEZAREEA .

4. 1. Ne putem insa intreba: de unde stim noi oamenii asemenea
lucruri? De unde indrazneala asta a limbii mele - care nu e decit carne -
de a da glas unor idei atit de straine acestei carni §i trupului? Cine L-a
putut zari pe Imparatul eel nevazut, ca sa poata vedea la El astfel de
puteri? - Prin sim^uri noi luam contact cu realitafile din aceea§i familie cu
trupul si percepem rela^iile dintre ele; in schimb nimeni nu a cutezat
vreodata sa se laude ca ar fi vazut cu ochii sai aceasta imparajie nevazuta
§i atit de deosebita de tot (ce §tim)! Nici un muritor n-a cuprins vreodata
frumuse^ea adevaratei injelepciuni! Cine - ajutindu-se de puterea sim-
{.urilor - a contemplat chipul dreptajii? De unde s-au cuibarit in mintea
omului conceptele de «autoritate legitima» §i de «investitura impara-
teasca"? De unde i-a putut veni unei fiinje lucrate din carne §i din singe
ideea puterii moftarhice? Cine a raspindit pe pamint asemenea idei (care
nu au in ele ceva vizibil §i formal) - sau §i (conceptul unei) fiinfe netru-
pesti, nedefinite prin forma? 2. Ei bine, pentru asemenea lucruri nu era
posibil dectt un singur mijlocitor: Cuvintul lui Dumnezeu, Cel prezent
in toate 295 , principiul facultajii cuvintatoare §i in^elegatoare a omului,
Care, singur nedesparjit fiind de dumnezeirea Tatalui, imprastie peste
odraslele Sale revarsarile de daruri ale Tatalui. De aid, aceasta facultate
fireasca de a gindi, care este aceea§i §i la greci §i labarbari; de aici, conceptele
de ra^iune §i de in|elepciune, semin|;ele cumpatarii §i ale dreptafii; de aici,
injghebarea me§te§ugurilor; de aici §i §tiin^a deprinderii virtu|;ii, dulcele
nume al in^elepciunii §i nobila pasiune pentru filosofie; de aici, putinja de a
cunoaste tot ce e bine §i tot ce e frumos; de aici chiar §i (launtrica) reprezen-
tare a lui Dumnezeu §i posibilitatea unei viefi vrednice slujirii Lui cu cre-
dinta; de aid si imparateasca investitura 296 a omului §i nedu§manoasa Lui
stapinire a tot ce este pe pamint. Fiindca atund and Cuvintul - Parintele
fiint«lor cuvintatoare - a asezat in sufletul omului amprenta (alcatuirii lui)
dupa chipul si dupa asemanarea lui Dumnezeu, prin asta el a §i facut ca
fiinta aceasta sa capete stare imparateasca; iar and, de pe intreg pamin-
tul, numai pe el l-a ales ca sa-1 inveje a impara|;i §i a se supune (precum §i
pentru a intui sau chiar a capata invajatura a ceea poate insemna faga-
duita nadejde a impara];iei cere§ti), ei bine, atunci inseamna ca Parintele
nu va §ovai sa Se §i faca El Insu§i cunoscut fiilor sai muritori, ci ca va
culege roadele semanaturii Sale §i ca, odata cu innoirea binecuvintarii
pogorite de sus peste ei, El le-a adus tuturor buna veste a imparta§irii
imparatiei ceresti. Ca-i cheama §i ca-i indeamna sa se arate pregati|;i
pentru urcu§, imbradnd ve§mintul potrivit acestei chemari. Cu o putere
cu neputin^a de aratat prin vorbe, El a umplut de aceasta chemare tot

295. 6 fiia ndvTGW f|X(jv - «Principiul»: textual, «parintele» (n. tr.)
290. Aici ioxi'n; ••capacituU , » (n. tr.)

VIAJA LUI C0N8TANTIN CEL MARE 197

(pamintul nostru) scaldat de lumina soarelui §i a dat pamintestii imparajii
drept model pe cea cereasca, indemnind neamul omenesc intreg sa riv-
neasca la ea ca spre cea mai sublima dintre nadejdi 297 .

5. 1. Or, se poate spune ca de Dumnezeu iubitul imparat s-a §i
impartasit din acestea, fiind el inzestrat de Dumnezeu cu asemenea
fire§ti calitaji si, pe deasupra, lasihdu-si sufletul patruns de revarsarea
darurilor pogorite asupra lui de acolo, de sus! Ajuns fiinta desavirsit
rajionala prin lucrarea Cuvintului, Care este ratiunea insasi; ajuns in|;e-
lept prin impartasirea din izvorul injelepciunii; ajuns bun si drept prin
impartasirea binelui si a dreptatii; ajuns si cumpatat asa cum numai cum-
patarea poate fi, el isi aduna vitejia din puterea (trimisa lui )de sus. 2.
Adevarul este ca imparatul nostru si-a potrivit sufletul acestor virtufi
suverane luindu-se dupa modelul acelei imparajii din alta lume. Or, cine
nu s-a impartasit din ele si se leapada de Imparatul a toate; cine nu-L
cunoaste pe Tatal eel mai presus de ceruri al sufletelor noastre si nici nu
§i-a pus podoabele potrivite [infa$i§arii inaintea] unui imparat; cine se
lasa stapinit de urit 298 si de josnicie; cine se leapada de regescul har al
blindefii, luind chipul miniei si parca prefacindu-se intr-o fiara; cine in
locul unei purtari ingaduitoare se lasa patruns de otrava greu-amenin|;a-
toare a rautajii; cine in loc sa-§i ascuta chibzuin|;a, se sminteste; cine se
leapada si de ra^iune si de intelepciune, lasindu-se in voia nesocotin|;ei
(cea mai cumplita pornire a sufletului, care, in strapezeala ei, scalda cele
mai ingrozitoare vlastare: desfriul, rapacitatea, crima, sacrilegiul, nereli-
giozitatea); asadar, cine ajunge sub stapinirea lor, chiar daca puterea
uzurpata de el il va face pentru o vreme sa para ca domneste, in realitate
nu poarta cu adevarat titlul de imparat. 3. Am sa §i intreb: cum ar putea el
sa se arate vrednic a prelua aparenta autorita|;ii monarhice, el - adica
omul - al carui suflet a ajuns sa gazduiasca chipurile amagitoare ale unei
liote de diavoli? Cum isi va exercita puterea in chip de stapin absolut unul
care si-a agonisit un roi de stapini plini de cruzime §i care a ajuns robul
placerilor rele, un afemeiat impatimit, rob al cistigului pe cai de necinste,
irascibil si rob al izbucnirilor de minie, robul fricii §i al spaimelor, rob al
diavolilor setosi de singe si al duhurilor ucigatoare de suflet?

4. De aceea spun eu ca , in temeiul adevarului insusi, numai impa-
ratul acesta iubit de Dumnezeu, de imparatul suprem, poate fi declarat
imparat al nostru; el singur a ajuns cu adevarat liber (si nu spun bine, ci
mai curind stapin peste sine), mai presus de dorinja de imbogatire si de
pofta de femei, biruitor peste placeri - chiar si peste cele firesti. A ajuns
sa poata stapini peste izbucnirile de minie si peste furie, sa le stapineasca,

297. Textual: -propunind accst lutru in chip do voslo-bunrt" (n. t,r.)

298. Cu inlclcsul de ••dczordinc-, ■•haos- (n. If.)

19B EUSEBIU PE CEZAREKA

iar nu sa fie stapinit de ele! Ei da, unul ca el este un adevarat imparat, §i
merita titlul de «biruitor»- pe care-1 poarta, fiindca el s-a aratat biruitor
peste patimile de care sint stapintyi oamenii; fiindca el s-a straduit sa
inlruchipeze aid forma aceea arhetipala a Imparatului suprem, si fiindca
(prin reflectarea in oglinda minjii sale a luminii virtujilor decurgind din
aceasta arhetipala forma) el s-a transfigurat, atingind astf el masura in|e-
lepciunii ZHB , a bunatajii, a dreptajii, a vitejiei, a cucerniciei si a iubirii de
Dumnezeu. Ajuns la cunoasterea de sine insusi, se poate cu adevarat
spune ca numai el, imparatul acesta al nostru, a ajuns sa fie §i un filosof,
earuia, in plus, i s-a dat §i injelegerea tuturor binecuvintarilor pe care
avea sa le primeasca el din afara fiinjei sale - mai bine spus: din cer. El
s-u priceput sa puna in valoare venerabilul titlu decurgind din monarhica
sa investitura, prin admirabila roba pe care o poarta, fiind de alt-
fel, si singura persoana ce r si ingaduie sa imbrace pe drept impara-
teasca mantie.

5. Imparatul acesta invoca, noapte dupa noapte si zi dupa zi, pe Tatal
CM mai presus de ceruri; II cheama in rugaciunile sale; el nu tinjeste dupa
ultceva decit dupa imparajia cea de sus. Fiindca el stie prea bine ca pre-
zentul (fiin^ele dimpreuna cu toate cele trecatoare ale vie|ii , care parca
ar curge, aidoma unui fluviu, ca pina la urma sa piara) nu se poate
masura in vreun fel cu Dumnezeu, imparatul suprem; de aceea si inse-
teaza el dupa impara^ia aceea nepieritoare si netrupeasca a lui Dumne-
zeu, rugindu-se sa poata avea parte de ea, inal$indu-§i mintea - prin
mare^ia cugetarii - pina dincolo de bolta cerului §i lasindu-se patruns
pina-n adincul inimii de negraita sete dupa luminile intrezarite acolo,
prin comparable cu care maririle acestei lumi nu par a fi decit intuneric. In
faptul de a domni peste oameni el vede doar un fel de autoritate marunta
gi foarte trecatoare, exercitindu-se intr-o via]a si ea supusa morjii, efe-
mera; o autoritate nu foarte substantial diferita de cea a pacurarilor, a
miorarilor sau a ciurdarilor, dar pe care in schimb el o socoate mult mai
anevoie de adus la fapta decit a acelora - §i inca peste niste fringe cu mult
mai indaratnice. Lui - in temeiul caracterului sau greu de clintit precunei si
a educa|;iei sale alese - uralele mul^imii si vorbele magulitoare mai
degraba ii sint povara, decit placere.

6. Sa nu se creada totusi ca privirea proteguitorului sau anturaj, a
ostilor sale fara numar, a puzderiei de infanteri§ti si de pedestra§i §i de
calari darui^i lui cu trup si suflet, produce asupra lui o impresie mai mare.
Nu! nici macar faptul de a le putea porunci acestora nu-1 ame^este, caci
C-onstantin nu uita in nici o clipa sa-si adune gindurile in sine insu§i si,
astf el, sa descopere neincetat in el aceeasi natura comuna noua, tuturor

299. Krferire 1» int.clcpc'iunea practicfi, la cumpfttaro sau chibzuin^a (n. tr.)

VIATA LU1 CONSTANTIN CEL MARK 199

oameriilor. Un zimbet se abate peste buzele lui atunci cind constata
impresia produsa asupra mutyimii (impresie de copii la vederea cine §tie
carei ciudajenii) de mantia lui inflorata, fesuta cu fir de aur, de purpura
imperiala, de insagi cununa ce o poarta. Cu desavirsire strain de aseme-
nea simjaminte, de vreme ce a gustat din dumnezeiasca cunoastere,
el §i-a imbracat sufletul cu podoabele cumpatarii §i dreptajii §i cucerniciei
si ale celorlalte virtuji; podoabe intr-adevar imparatesti de asta-data .

7. Mai mult decit atit. Lucrurile acelea atit de rivnite de lume - vreau
sa spun: aurul §i argintul si pietrele (prejioase), a caror frumusefe pe noi
ne uimeste - el nu le £ine drept mai mult decit niste pietre de rind, sau
decit o materie oarecare, fara valoare (adica tocmai ce si sint ele, in reali-
tate), de nici un ajutor in lupta noastra cu navala raului. Intr-adevar, ne
pot ele vindeca de boala? Ne pot ele ajuta in vreun fel sa scapam de
moarte? Or, constient de toate acestea, Constantin nu sovaie sa se folo-
seasca de ele (dar cu buna stiinta! - si numai atit cit sa le faca supusi-
lor sai placere prin demnitatea intruchipata), fara insa a se lasa amagit;
ba, dimpotriva, ingaduindu-§i sa zimbeasca la privelistea celor care, in
imaturitatea lor launtrica, se lasa impresionaji de ele! §i tot asa se mai
refine el si de la zaiafet §i bejie, precum si de la excesivul rafinament al
mincarurilor facute pe gustul mincailor (care mincaruri - isi da el seama -
fie ele potrivite cine stie cui, in tot cazul lui nu-i sint potrivite, mai ales ca
ele fac omului mult rau, incejosindu-i facultatea contemplativa a sufletu-
lui). 8. Pentru toate aceste motive, imparatul - indrumat dumnezeie§te si
inva|;at cum este cu inatyimile cugetului - nu conteneste a urmari realita-
\i\e care transced cele ale viejii, pe cerescul Tata invocindu-L si de Impa-
rafia Lui insetindu-se, pe toate intru credin|;a savir§indu-le, iar supusilor
sai - luind chip de bun dascal - impartasindu-le dumnezeiasca §tiinta a
cunoasterii Imparatului suprem.

6. 1. Or, Dumnezeu - Care cere de la noi zalogul reciprocitajii - iata
ca-1 daruieste acum cu cununile sarbatoririi de treizeci de ani, alcatuite
din perioade pline de propasire; iar noua, tuturor, ne da ingaduin|a de a-1
praznui pretutindeni cu serbari - dar ce spun eu «pretutindeni»? Fiindca
intreg universul ia parte la ele. 2. §i in timp ce noi, aid, pe pamint, ne
veselim de o asemenea inflorire a cunoasterii lui Dumnezeu, eu nu cred
ca vom gresi inchipuindu-ne cum crugurile fapturilor celor din cer, sub
imboldul propriei lor naturi, se alatura bucuriei noastre, a celor de pe
pamint; mai mult chiar, ca Insusi imparatul Cela ce peste toate impara-
teste Se bucura, ca un parinte bun ce este, de sfinta putere de cinstire a
bunilor Sai fii, precum si ca mai cu osebire pentru asta 1-a invrednicit El
pe calauzitorul nostru, pe acela caruia-i datoram noi propasirea noastra,
de onorurile sarbatorii de astazi, incarcate de ani! Carcia trei dec-ado de

200 EUSEBIU DE CEZARKEA

domnie neajungindu-i, a hotarit El sa o viitoreasca pina at mai departe,
intru vecie.

3. Or, vecia este pe deplin imuabila, lipsita de sfirsrt; nici originea
ei, nici circumscrierea, nu sint accesibile min|ii omene§ti, eel pufin pe cale
fireasca. Ea nu e inzestrata, sa zicem, cu un centra de la care pornim sa o
putem cuprinde, §i nu ingaduie nici macar sesizarea a ceea ce numim noi
«prezentul» - cu atit mai pujin viitorul sau trecutul -, concepte
temporale 300 , fiindca ce a fost nu mai are, propriu-zis, existen|;a; viitorul,
pe de alta parte, nu o are inca, iar prezentul s-a §i dus pe aripile gindului,
odata cu vorba, mai iute chiar decit ii rostim noi numele. El nu are o anu-
mita stare, ca noi sa-1 putem cuprinde in vreun fel; sintem nevoiti fie sa
privim inainte, in viitor, fie sa-1 vedem in trecut; fiindca, repet, prezen-
tul aluneca pe linga noi, cu neputin|;a de prins, odata cu insu§i gindul. Or,
vecia (in^eleasa in maxima ei extindere), nu se lasa cu nici un chip
cuprinsa de gindul omului, ci dimpotriva se sustrage oricarei incercari a
lui de a o stapini. 4. In schimb, ea nu se da in laturi sa se marturiseasca
Imparatului sau, pe Care-L poarta pe umeri, mindrindu-se cu zestrea
primita de la El. Iar El, Cel de deasupra ei, conducindu-i carul, nu o tine -
dupa cuvintul poetului - prinsa cu impletitura unor hamuli de aur, ci o sta-
pineste - precum prin ni§te hafuri - cu legaturile nepatrunsei sale in^e-
lepduni, hotarindu-i minunata intocmire a lunilor §i a anotimpurilor, a
epocilor.a anilor, precum §i alternan|;a zilei cu noaptea, §i £inind-o in
legaturile unor determinari si unor masuri foarte felurite. Fiindca vecia
este in ea insa§i in continua extindere spre infinit, acceptindu-§i numele
cu Inj;elesul unui prezent perpetuu 301 §i identic cu sine (chiar daca o consi-
deram in componentele ei; dar ea, de fapt, nu are nici un fel de compo-
nente, nimic care saofaca in vreun fel divizibila); un prezent depanin-
du-se continuu §i la nesfir§it. §i iata-L, totu§i, pe Dumnezeu stabilind pe
parcursul lui anumite intervale; iata-L parca insemnind din loc in loc
mereu cite un punct pe linia aceasta dreapta ce parca fuge ca sa se piarda
In infinit! 301b Ea ramine unitara, asimilabila insa§i ideii de unitate; §i iat-o
totugi prinsa-n chingile a tot soiul de cifre §i prefacuta de El, din ceva lip-
sit de chip 302 (§i din diversitatea inclusa in ea), intr-o realitate cu multe
chipuri.

5. Mai intii §i inainte de orice El a strecurat in ea o materie fara
forma, un fel de substanja a-toate-cuprinzatoare. In al doilea rind a

300. aiuv - «vecia», fiind un concept supratemporal. In textul prezent, el pare sa
implico in mod expres durata, ceea ce nu contravine ideii de baza a termenului grecesc, ci
doar il particularizeaza (n. tr.)

301. Eusebiu propune aici etimologia ccifov din del uv, «perpetuu-fiitor»-. De notat
abscn^u din discu^ie a termenului xp6voi;, specializat pentru notiunea de timp (n. tr.)

301 b. Imagine remarcabila a conceptului de durata devenit timp.

302. Sau ..informal" (n. tr.)

VIATA LUI CON8TANTIN CKI. MARK 201

inzestrat aceasta materie cu o anume calitate, actualizind in ea, prin
puterea insasi a doimii, forma - din informal -; prin puterea triadei, El
i-a dat cele trei dimensiuni - lajimea, lungimea si inalfimea - si, din imbi-
narea materiei cu forma, a intocmit un soi de trup. Mai apoi, prin dedu-
blarea doimii, a conceput tetrada stihiilor (pamintul, apa, aerul, focul),
hotarind astfel in temeiul starii lor pururea izvoritoare rinduiala univer-
sului intreg. Or, noi §tim ca decada isi are radacina in tetrada: unul, doi,
trei, patru, dau nastere numarului zece. Zecele inmultit cu trei determina
components unei luni; iar douasprezece repetari ale lunii alcatuiesc un
ciclu solar. Asa, deci, iau nastere anii si anotimpurile, facind ca vecia cea
fara chip §i infajisare sa capete totusi o anumita forma, ca toate lucrurile
care gonesc prin ea, croindu-§i un drum in viaja, sa-si afle locul si sa se
poata desfata ca la privirea unei picturi pline de culoare si prospe£ime. 6.
La fel cum - pentru cei care vor sa-si dispute premiile la alergare - se
inseamna pe stadioane anumite distante, si tot dupa cum parcursul aler-
gatorilor care au de strabatut distance mari este insemnat cu unele
puncte de odihna si cu felurite marcaje - ca nimeni sa nu deznadajduiasca
§i sa nu slabeasca ritmul - tot a§a imboldeste si urneste Imparatul a toate
si vecia in intregul ei, prin legile 303 in|;elepciunii, cuprinzind-o si minind-o
in chipurile cele mai neasteptate, asa cum socoate El ca este bine.

Dar atunci inseamna ca tot El (care a stiut sa aseze peste vecia initial
nedeterminata vesmintul acesta plin de culoare si mereu infloritor) este
§i Acela care a facut ca soarele sa-si reverse stralucirea in zi si ca noaptea
sa se mohorasca la culoare, prinzind in f;esatura ei scinteierile aurii, ca de
lampion, ale stelelor, aprinzind lumina vie a Luceafarului, atit de diferi-
tele faze ale lunii si sclipitoarele osti ale astrilor, §i asezind pe crestetul
cerului intreg, ca un val imens, cununa inepuizabilei frumuseji. Dupa ce a
extins aerul, de sus, din inalt, pina-n hauri, dupa ce a insuflefit intregul
univers, in lung si in lat, cu putere, El a ingaduit §i neamului pasaresc sa
se adauge chipului lumii, depanind pentru toate fiintele din aer - atit
pentru cele nevazute cit si pentru cele vazute - ca un fel de imensa mare.
Pamintului i-a pastrat locul de la mijloc, dindu-i rostul unui centru si
inconjurindu-1 cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumuse^ea prin
albastrul straielor, 7. iar mai apoi, facindu-1 sa fie vatra, maica si manca
tuturor vie|;uitoarelor de pe cuprinsul lui, udindu-1 cu roura ploilor si a
susurelor de apa si rost dindu-i sa rodeasca prin padurile lui si prin
minunatele lui flori, intru sporirea bucuriei vie|;ii.

Vie^uitoarelor pamintului le-a sortit una - pre|;uita si iubita de El mai
mult decit oricare alta - pe care a plasmuit-o dupa chipul Sau,
inzestrind-o cu intelect si cu putere de cunoastere - odrasla a puterii

303. Broiiol, aici cu nuunta do "U'W constitutive- (n. ti.)

202 EU8EBIU DE CEZAREEA

cuvfntatoare 304 si a inj;elepciunii: fiin|;a chibzuitoare a omului, careia i-a
dat autoritatea 305 sa stapineasca peste toate cite misuna §i isi due zilele
acolo. Spun deci ca, dintre toate fiinj;ele de pe pamint, omul Ii era lui
Dumnezeu eel mai drag. Lui i-a ingaduit El, ca un adevarat parinte, sa fie
slujit de animalele necuvintatoare. Lui, adica omului - in scopul caruia a
ingaduit El si marii sa se lase strabatuta (de corabii), impodobind toto-
data pamintul cu nesfirsita felurime a plantelor. Lui i-a dat putere si
peste jivinele care misuna in adincuri, si peste zburatoare. Pe el 1-a inzes-
trat cu puterea cunoasterii, ca sa poata imbrafisa toate stiinjele, dindu-i
spre contemplare pina si alcatuirea cerurilor, invajindu-l ciclurile soare-
lui, fazele lunii, orbitele planetelor si pozijiile stelelor fixe. El, omul,
este singura fiinja de pe pamint careia El i-a poruncit sa ajunga la cunoas-
terea Tatalui Celui mai presus de ceruri si sa proslaveasca in cintari pe
Imparatul suprem al intregii vecii.

8. Dar la toate acestea a mai incins Creatorul vecia cea identica cu
ea insasi si cu legaturile celor patru anotimpuri, punind iernii hotar pri-
mavara, iar mai apoi nelasind nici acest prim anotimp sa traga mai mult
la cintar, ci, odata cu cununa belsugului, facind ca intreaga desfasurare a
timpului sa se reverse in toiul verii. Ca pentru a-i cru|a timpului o parte
de truda, i-a mai adaugat si intervalul toamnei; dupa care - adica: dupa
ce 1-a scaldat, ca pe un nobil telegar, cu cernerea racoritoare a ploilor ier-
nii, si dupfi ce, astfel scaldindu-1, i-a reimprospatat vigoarea 306 , iata ca-1
aduce din nou - curat si indestulat de caderea ploilor - la potoul primave-
rii. 9. Or, din clipa in care a prins Imparatul suprem veacul in harnasa-
mentul ciclului anual, El 1-a si pus sub ascultarea unui minas de seama,
adica sub ascultarea Cuvintului Sau Celui Unul-Nascut, Mintuitorul
intregii crea^iuni, Caruia I-a incredinjat ha^urile acestui intreg. Iar
Acesta, primind darul din miinile bunului Sau parinte si - ca sa spunem
asa - prinzind intreg cuprinsul cerului cu tot ce se afla in el inauntru, ca si
pe din afara, in chingile uneia §i aceleiasi armonii, ii da asezarea potrivita,
urmarind in duh de dreptate cerin|;ele odraslelor Lui cuvintatoare de pe
pamint. Fiinfelor carora le-a dat a strabate via|a aceasta pusa sub semnul
morjii le-a hotarit si niste praguri de via^, dind astfel tuturor oamenilor
putinfa de a se pregati din timp sa pa§easca in via|;a ce li se deschide din-
colo de veacul de acum. Fiindca exista - ei da, exista! - dincolo de veacul
de acum si o astfel de via^a duninezeiasca si fericita, despre care El ne-a
incredin^at ca ea le-a fost pregauta celor ce se lupta cu pricepere si cu nadej-
dea rasplatilor fagaduite. Caci El ne-a inva^at urmatorul lucru: anume ca toji

304. Sau -facultatii in^elegatoare»- - A6yoi;, care este mai mult decit «ra^iunea» pro-
priu-zisa, ftidvoia, putlnd implica si modalita^ile de cunoastere suprara^ionala (n. tr.)

305. <tpx l >tf| ftuvonn - sintagma remarcabila (n. tr.)

30fi. Textual: „l-a facut sa straluceasca de cura|.cnii< <-sau: de frumuse^-.>" (n. tr.)

V1ATA LUI CONSTANTW CKI. MAKK 203

cei care vom fi dus o existence cumpatata §i patrunsa de cucernicie vom ple-
ca de aid spre a ne lua locul in salagurile unei viefi mai bune, in vreme ce
aceia ce se vor fi facut vinovaji aid vor avea parte de cuvenita Sa (minie).

10. Lucrurile se petrec deci intrudtva ca la intrecerile noastre, unde
invingatorilor le sint fagaduite de mai inainte diverse cununi 307 . Dar daca
pe atyii ii daruieste pentru virtu^ile lor cu cununa anumitor daruri, pentru
bunul nostru imparat, care s-a inconjurat cu podoaba credinjei in Dura-
nezeu, il aud dind de stire ca a pregatit inca de pe acum o rasplata mai
bogata dedt cea a obisnuitei intreceri; o rasplata de a carei arvuna ne-a
dat El ingaduinja sa ne minunam §i sa o laudam inca de pe acum, odata cu
aceasta aniversare alcatuita din numere perfecte - adica din intreirea atit
a decadei dt §i a unitajii.

11. Intiia triada poate fi socotita odrasla unita|ii, care este maica
insa§i a numerelor, diriguind lunile toate, anotimpurile §i anii §i orice
alta desfasurare in timp. Ea ar putea fi considerata principiul insu§i,
temeiul §i elementul de baza al oricarei mul|;imi. Unitatea i§i trage
numele de la «a ramine»; intr-adevar, in timp ce orice multime poate
descreste (sau - dimpotriva - poate creste) dupa regulile descresterii sau
cre§terii numerice, numai unitatea are permanent §i ramine stabila dnd
o despovarezi de mutyime (de orice soi de muljime) §i de (relatia ei cu)
numerele care decurg din ea. Ea poarta in sine asemanarea cu esente cea
neimpartagita §i atit de deosebita de toate realitafile celelalte, din a carei
putere §i participare i§i trag fiinte toate creaturile. 12. Unitatea este
zamislitoarea oric&rui numar am vrea noi, intregul §i nesfir§itul §ir al
numerelor fiind supus legii combinarii §i adaosului unitafilor. In afara
unitaj;ii, esen^a numerelor este de neconceput; insa tocmai de aceea
§i trebuie ea socotita in afara mutyimii, mai osebita §i mai pre|;ioasa dedt
oricare alt numar, pe toate producindu-le, tuturor stindu-le temei, dar
raminind totu§i cu neputinte de modificat prin vreo interven|;ie din afara
naturii sale 308

13. Situajia lui trei este inrudita. Este §i el indivizibil §i inseparabil,
fiind eel dintii intocmit dintr-un numar cu so$ §i unul fara so^. Unu adau-
gat lui doi - numar cu so|; - genereaza eel dintii numar compus propriu-
zis, adica trei. Or, triada - alcatuita cum este ea din : inceput, din mijloc §i
din sfir§it, iar acestea egale intre ele (purtind deci pecetea echilibrului) -
este o intruchipare a dreptajii. Sigur ca prin aceasta ea devine un
simbol 309 al Treimii celei tainice, celei preasfinte §i imparate§ti, a Carei

307. Lacun& (n. tr.)

308. Textual: «cu neputinta de extins de catre /alt/cinova» (n. tr.)

309. Sau «chip», «imagine>. - cixwv (n. tr.)

204 EUSEBIU DE CEZAREEA

fiin^fi fara inceput §i nesupusa devenirii tainuieste 310 germenii fiinjarii
tuturor creaturilor, principiile §i rosturile 311 lor.

14. De aceea se §i cade sa vedem in puterea 312 triadei inceputul a
toate. Pe de alta parte, decada (care incheie §irul numeric, pe toate conji-
nindu-le in sine insa§i) poate sa fie socotita un numar complet si perfect.
Fiindca in ea sint cuprinse si tiparele si ideile ce stau la baza rafiunii,
raporturilor §i proporfiilor dintre toate. Bunaoara unitajile, adaugin-
du-se una alteia, due pina la urma la zece §i se opresc la el ca la parintele
lor si ca intr-un fel de limita sau de imprejmuire in jurul careia sint
nevoite sa tot goneasca la nesfirsit, 15. dindu-i un al doilea ocol, pe urma
un al treilea, apoi un al patrulea, si a§a mai departe pina la zece, alcatuind
din zece decade, suta. De acolo se intorc din nou la punctul lor de plecare
si o iau din nou de la inceput, ajung iara§i la zece §i din zece in zece la o
suta, invariabil trimise inapoi la intilnirea aceleasi limite. Asa intocmesc
ele mai departe pina §i cele mai mari muljimi - adica intotdeauna prin
revenirea la ele insele. 16. Asa devine zecele unitatea decadelor - adica
tot asa cum in intocmirea decadei intra zece unitati (pentru care decada
se preface intr-un fel de limita, un reper final, care insa e in acela§i timp §i
un punct de intoarcere, o imprejmuire aratind - in calitatea ei de ultim
termen, de limita a unitajilor - spre infinitul numeric).

Combinind acum triada cu decada (prin intreita cuprindere a crugu-
lui zecilor), ia nastere numarul treizeci - eel mai natural dintre toate
numerele, de vreme ce el este fa$a de decada in acelasi raport in care este
triada fa^a de unitate. 17. Numarul treizeci, pentru eel de al doilea lumi-
nator care urmeaza soarelui este un soi de limita ferma, de vreme ce de la
o conjuncfie la alta el determina ciclul unei luni, dupa care, luind-o de la
inceput 313 , da la iveala o lumina noua §i un nou §ir de zile, impodobit cu
frumuse^ea altor treizeci de unitati, inzestrat cu noble|;ea altor trei
decade si cu stralucirea altor zece triade.

18. Ei bine, dupa acelasi tipic, binecuvintarile 314 pogorite din partea
(lui Dumnezeu), Daruitorul a tot binele, asupra suveranei domnii a birui-
torului nostru imparat, se prefac acum intr-un nou inceput de binecu-
vintata domnie. Caci, sa nu uitam tocmai de aceasta sarbatorire de trei-

310. Textual: «con^ine» - 6mcikr\<pe. Germenii creajiunii nefiind implicaj;i in iconomia
launtrica a Sfintei Treimi, am preferat «tainuie§te», de§i ceva mai departat de sensul pro-
priu termenului grecesc; dar §i a§a trebuie procedat cu discriminare, raportul propriu
referit de Eusebiu fiind mai curind unul cnuzal fn. )r.)

311. A6yoi xai oWoi - (xrajiunile §i cauzolc-. in terminologie moderna) par sa expli-
(•iti'7.f sensul celor discutate anterior (n. tr.)

312. <<Puterea»- sau «incarcatura», «intocmirea«. - -«Inceputul«-: 6pxf|, insemnind
concomitcnt si «principiu" §i «inceput» (n. tr.)

313. Textual: «zamislindu-se din nou>> (n. tr.)

314. Textual: <-dovezile» sau ^prilejurile de cinstire» (n. tr.)

VIATA LUI CON8TANTIN CKl MARK 200

zeci de ani! Or, ea se deapana mai departe, urmarind umplerea unor
intervale inca §i mai mari §i improspatindu-ne nadejdea in dobindirea
viitoarelor bunata^i ale impara^iei ceresti, in care nesfirsrtele si luminoa-
sele osti se rotesc in jurul imparatului a toate. (Nu este lumina izvorita
din acest soare singuratic al nostru , fiindca ele toate raspindesc acolo o
lumina mai puternica decit cea a soarelui, licarind §i scinteind de stralu-
minarea revarsata in ele de vegnicul lor izvor). 19. Acolo sufletul fiinteaza
imbaiat in neintinata frumusej;e a bunatafilor; acolo viaja nu §tie ce este
necazul; acolo ne vom putea imparta§i din bucuria cea cuminte §i preas-
finta; timpul devine durata fara sfir§it si inceteaza de a mai fi timp, fiindca
ajunge sa capete alta dimensiune, nemaifiind supus unei limite, nemai-
putindu-se masura nici in zile, nici in luni, nici in ani, nici in anotimpuri
sau in perioade. Nu va mai fi decit un singur fel de viaja, intinzindu-se la
nesfirsrt; o via£a luminata nu de soare, nici de puzderia stelelor sau de
razele lunii, nu, ci o viaj;a al carei soare va fi insu§i Dumnezeu-Cuvintul,
Fiul eel Unul-Nascut al Imparatului suprem. 20. De altminteri, sfintele
noastre invajaturi II §i numesc tainic: Soare al dreptajii §i Lumina mai
presus de toata lumina, El fiind Cel ce lumineaza preafericitele ostiri cu
razele drepta|;ii §i cu scinteierile in];elepciunii; El fiind Cel care, primind
sufletele ce s-au rostuit intru credinfa (primindu-le, adica, nu undeva in
cuprinsul cerului, ci in chiar sinul Sau), le aduce prin fapta dovada faga-
duintelor Sale. 21. Privirea nici unui muritor n-a vazut, auzul nimanui nu
a deslusit, §i nici macar mintea - cit timp e in trup - n-a fost vreodata in
stare sa deslugeasca bine (rasplajile) dinainte pregatite celor ce s-au gatit
cu podoabele cuvio§iei, a§a cum e§ti tu insuji - o, Preacucernice imparat!
- caruia - singurul dintre to$i oamenii care au existat vreodata! - Insu§i
Dumnezeu, Suveranul imparat a toate, i-a ingaduit sa se purifice inca din
timpul vie|ii sale pamintegti! Tu, caruia El Ti-a descoperit mintuitorul
semn prin care El a biruit moartea §i a triumfat asupra vrajmasilor (sim-
bol al biruinjei §i scut temut de demoni!). Tu, care ai pornit lupta impo-
triva in§elatoarelor naluciri, ie§ind biruitor din infruntarea tuturor celor
fara Dumnezeu, a tuturor du§manilor §i barbarilor §i chiar a diavolilor!
7. 1. In noi stau impletite doua naturi, cea spirituals §i cea trupeasca.
Ultima se rasfringe in trasaturile noastre aflate la indemina oricui; cea-
lalta este alcatuita din ceea ce nu poate fi vazut. Fiecare dintre ele are de
infruntat cite o liota vrajma§a si de neam strain, dintre care una isi duce
razboiul in chip nevazut, in vreme ce a doua se napuste§te asupra
noastra pe fa|;a. Adica in vreme ce aceasta din urma loveste in trupurile
noastre trupeste, cealalta izbe§te din plin cu netrupe§tile ei arme, in
sufletul gola§ al omului. 2. Dar daca adevaraj,ii barbari - bunaoara noma-
zii salbatici, pe care nici nu-i pot.i osebi de fiurc - dau tircoak 1 furnicarelor
civilizutc al(> (('('lorlaH.i) oameni, lc pusUcsc (inutuiilc, le subjugn celnlilr,

206 EUSEBIU DE CEZAREEA

atacind lumea din orase cu nemila unor lupi aparuti din pustiu §i fadnd
dt mai multe victime, ceilalti du§mani, cei nevazuti, diavolii pierzatori de
suflete (cei mai cruzi dedt toti barbarii, si care strabat prin aer), pun sta-
pinire pe om inrobindu-1 prin nefericita urzeala a credinjei in zei si fadn-
du-1 pina la urma sa nu mai recunoasca pe adevaratul Dumnezeu, pe
care-L inlocuiesc cu imensa eroare a necredinjiei, furisind de nu §tiu unde
(in temple) pe unii care nu au nici un fel de existenta; in schimb pe Cela
ce este - pe Cei care cu adevarat si singur este - fadndu-L cu totul uitat,
ca si cum nid n-ar fi.

3. A§a au ajuns ei sa zeifice nasterea - zamislirea trupeasca - la fel
cum au facut un zeu §i din opusul ei, adica din dezagregarea trupului, din
moarte. Celei dintii - vazuta in principiul ei germinativ - i-a fost inchinat
cultul orgiastic al Afroditei; cealalta a luat numele de Pluto (sau de Tha—
natos) din cauza nemasuratei sale puteri asupra neamului omenesc. Necu-
nosdnd alt soi de viaja in afara celei care incepe and te nasti, ei - oamenii
de altadata - au facut din cauza ei, un zeu; §i cum, de asemenea, ei nu-§i
inchipuiau ca dupa moarte ai mai putea fiinfa, iata-i proclamindu-1 pe
Thanatos zeu suprem §i a-toate-biruitor. Or, pornind de aid - §i neputin-
du-se supune nici unui fel de dreptare (moartea punind totul sub semnul
pieirii) - ei au ajuns sa duca o viaja nevrednica de acest nume §i sa faca
ni^te lucruri pentru care ar fi meritat de mii de ori moartea: nemailuind
aminte la Dumnezeu, nevrind sa mai tina seama de hotaririle judecatii
dumnezeiegti, refuzind sa-§i improspateze amintirea naturii lor spiri-
tuale §i nemaisupunindu-se dedt unui singur §i cumplit stapin, anume
Moartea. §i inchipuindu-§i ei cu tarie ca destramarea trupului, care
urmeaza mor^ii, ar putea insemna sfir§itul a toate, iata-i facind din
moarte un zeu mare §i avut - de unde §i numele de Pluto. De fapt, Moar-
tea nu era singura lor zeitate; ei i-au fost asociate toate cele ce capatau
pref in ochii lor in raport cu ea, adica lucrurile care contribuiau sa le
indulceasca via$a. 4. Astfel au ajuns ei sa zeifice placerea trupeasca; min-
carea era §i ea o zeitate; tot zeitate era §i producerea ei; rodul copadlor,
un zeu; placerea be^iei, inca un zeu; pofta trupeasca, iar un zeu; iar place-
rea rezultind de aid, alt zeu. Asa au luat nastere misteriile Demetrei §i
Proserpinei; a§a, rapirea de catre Hades a Corei, iar mai apoi intoarcerea
ei. De aid, misteriile lui Dionysos §i infringerea lui Heracle de catre mai
puternicul zeu al betiei; de aid, orgiile pline de destrabalari inchinate lui
Eros §i Afroditei. De aid desfrinarile care nu 1-au cru];at nid pe Zeus,
fadnd din el iubitul lui Ganimede, §i tot de aici si licentioasele istorioare
despre niste divinitati iubitoare de placeri si de desfriu.

5. Ei bine, da, acestea toate nu erau dedt tot atitea sageti trase de
temutii vrajmasi, dusmanii Imparatului suprem, impotriva noastra, a

VIAfA LUI CONSTANTIN CKL MAHK 207

locuitorilor pamintului, ca sa ne faca rau cit mai mult, cu sminteala inver-
sunarii lor contra lui Dumnezeu. Prin ele, ei chiar ajunsesera sa se faca
stapini peste tot neamul oamenilor: marturii 315 ale impietajii erau inal-
Jate pretutindeni; prin toate cotyurile rasareau temple §i sanctuare inchi-
nate unor culte amagitoare. 6. Pina §i conducatorii de popoare de atunci
erau si ei atit de impatimiji acestei sminteli incit au fost in stare sa sacri-
fice zeilor lor - deci sa ucida pentru ei! - fiin^e omenesti de acelaisi singe -
ba chiar rude cu ei - §i sa ridice sabia impotriva marturisitorilor adevaru-
lui! Asa s-au prins ei intr-o inclestare pe viaja §i pe moarte §i fara Dum-
nezeu, si nu impotriva unor straini de neam, ci impotriva celor mai apro-
piate fiinj;e si chiar a prietenilor lor: fraji sau rubedenii sau tovarasj cre-
dinciosi, care in rastimp se hotarisera sa cinsteasca §i sa slaveasca pe
Dumnezeu ducind o viaja cit mai demna, pusa sub semnul cumpatarii
si £inindu-se de pravilele adevaratei credin|;e! 7. Ca ni§te adevara|;i scosi
din min$i, ei au prins sa ucida in nestire pentru demonii lor pe cei ce-si
inchinasera fiinja lor Imparatului a toate. §i totu§i, pentru vitejii martu-
risitori ai adevaratei credin^e (carora o moarte izbinditoare §i in duh de
adevar le era mai draga decit insa§i via|a), asemenea cumplite silnicii
n-au insemnat nimic. Ca niste adevara|;i osta§i ai lui Dumnezeu, ei se
patrundeau de puterea veghei, sfidind toate chipurile mor|;ii: si focul, §i
sabia, §i rastignirea, si fiarele salbatice, §i adincurile marii, ciopirtirea
madularelor ori arderea cu fierul ro§u, scoaterea ochilor sau mutilarea
intregului trup. In temeiul dragostei lor fara margini pentru Imparatul
lor, ei preferau - in schimbul a tot ce poate fi bun sau placut in via|;a -
infometarea sau lucrul in mine sau lanfurile. Iar prin curajul lor plin de
inflacarare, femeile nu se dovedeau mai prejos decit barba^ii. Unele
dintre ele au §i fost supuse aceluiagi fel de incercari ca §i barba|;ii; pe care
biruindu-le, au avut parte §i de o aceea§i rasplata. Altele, luate cu sila
spre a fi pingarite, au ales moartea, numai sa nu-§i vada trupul terfelit, §i
multe mii dintre acestea n-au suferit nici macar cea dintii §oapta, nici eel
dintii indemn la destrabalare, venit din partea cine §tie carui inalt demni-
tar al meleagurilor, lasindu-se schingiuite §i infruntind cu tarie sentin];a
de moarte, oricum ar fi sunat ea.

8. Asa - adica raminind de neclintit - au biruit osta§ii imparatului
suprem, in lupta, oastea celor cu muljime de zei, facindu-i pe vrajmasii
lui Dumnezeu §i ai mintuirii oamenilor - care-s mai de temut pina §i decit
cei mai cruzi dintre barbari - sa se bucure de atita prisos de jertfe, in timp
ce slujitorii acelor zei sorbeau cu nesa^ din singele varsat de ei pe
nedrept, chefuind la banchetul lor tragic si blestemat carp putea insemna
pieirea intregului neam omenesc.

IMS. Textual: •slilpi- (n. I.r.)

208 EU8EBIU DE CEZAREEA

9. Asa stind lucrurile, ce-i raminea de facut imparatului cazu^ilor sub
obida? S-ar fi cuvenit oare sa nu-I pese de mintuirea credinciosilor sai
prieteni, sa se prefaca a nu baga de seama ce navala infruntau ei din
toate parole? Despre nici un cirmaci n-am putea spune ca da dovada de
pricepere daca 1-am vedea lasindu-§i corabia cu intreg echipajul prada
valurilor, fara a schtya vreun gest in incercarea de a-si salva oamenii de
naufragiu. Nici un general n-ar fi in stare de atita cruzime incit sa-si dea
oamenii in miinile dusmanilor, fara a urmari un plan anume 316 . §i nici un
pastor cu adevarat bun nu va ramine nesimtitor la gemetele mielului
ratacit de turma, ci va lasa oile sale neprimejduite la adapost, ca sa poata
veni in ajutorul celui ratacit, cu orice rise, adica chiar de ar fi sa infrunte
niscai fiare salbatice. 10. Or, in cazul nostru, ingrijorarea 317 imparatului
suprem nu avea drept obiect una din fapturile Sale necuvintatoare, ci
chiar intregul ostii celor ce se razboiau de partea Sa. De aceea a si bine-
primit El inclestarile si luptele date de ei pentru credinja, cinstindu-i pe
cei porntyi in cautarea Sa cu raspla|i cum numai El poate imparti, si tre-
cindu-i in rindurile ingerestilor Sale cruguri din cer; celor de pe pamint
le-a stat de straja ca sa poata ajunge ca niste germeni vii ai credintei
urmasilor lor, dindu-le sa vada singuri soarta necredinciosilor, sa-i afle
tilcul si sa povesteasca lucrurile mai departe. 11. Mai apoi, intinzindu-§i
dreapta impotriva vrajma§ilor, pe data, cu un singur semn i-a facut sa
dispara, lovind in ei prin mijlocirea pedepsei venite lor de sus si silindu-i
sa rosteasca cu propriile lor buze, si impotriva voii lor, lunga marturisire
a nelegiuirilor savir§ite de ei. Astfel a ridicat El pe cei prabu§i|;i in farina,
pe cei umiltyi |i pe toti obidi^ii inal];indu-i.

12. Si au devenit fapta lucrurile acestea vrute de Imparatul suprem,
din cer, Care §i-a incins starostele, facmd din el un ostas de nebiruit (eu
Stiu ca multa lui cuvio§ie il face pe imparatul nostru sa se bucure auzindu-
se numit astfel) si i-a dat pe mina intregul neam al dusmanilor sai, mutyu-
mindu-Se sa lupte impotriva unei asemenea puzderii cu ajutorul unuia
singur. Ceilatyi erau mii si zeci de mii (erau atit de mutyi fiindca aveau de
partea lor si mul^imea demonilor; desi tot asa se poate spune si ca nu
aveau pe nimeni, de vreme ce acestia nu au nici o realitate, pe cind impa-
ratul nostru este un imparat legitim, icoana a Imparatului Celui unic §i
suprem). Contrar acelora - al caror cuget fara Dumnezeu ii indemna sa
ucida cu cruzime §i sa se minjeasca cu singele cucerniciei -, Constantin,
luind pilda de la Mintuitorul si neavind nimic altceva in minte decit numai
si numai salvarea, a ajuns sa-i mintuiasca pina §i pe cei fara Dumnezeu,
invatindu-i tocmai cucernicia! 13. Astfel, ca un adevarat biruitor ce este,
Constantin a invins neamul acela de doua ori barbar, imblinzind neindu-

3 IB. Textual: ••fata vrco (•omponsa(,ii > » (n. tr.)

M17. imoufti'i, nici cu in[clcsul ()<• '-an^ajatiKMil". ■•intcrcs-, .■luarc-atnintc" (n. tr.)

VIA'I'A MM CONSTANTIN (K.I. MAUtt 209

plecatele sale popula^i prin solii pline de pricepere, si, silindu-i sa recu-
noasca si sa nu mai poata ignora de partea cui este puterea, le-a schimbat
viaja, dintr-un trai nelegiuit si animalic facindu-i sa ia calea cumpanirilor
si a legii si aducind (spre rusinarea lor) prin fapte dovada ca cumplita, sal-
batica si nevazuta natura a demonilor fusese de mult invinsa de Cel Atot-
puternic. Fiindca Mintuitorul a toate ii biruise pe cei nevazuji tot prin
nevazute mijloace; dar, in calitatea lui de staroste asezat de Imparatul
suprem, (Constantin) i-a urmarit mai departe pe invinsi, spoliindu-i pe
aceia care, de fapt, isi dadusera duhul si murisera demult, si imparjind
imbelsugata prada intre ostasn unui biruitor ca el.

8. 1. Fiindca de indata ce a in|;eles ca in van (§i aidoma unor copii) se
temea duiumul gloatei fara minte de gogorij;ele plasmuite din aur si
argint, de care era plina smintita lor credin|;a; §i, iar, de cum si-a dat Con-
stants seama ca aceste gogori|;e trebuiau neaparat scoase si aruncate din
calea lor (ca tot atitia bolovani de care se pot poticni pasii cui orbecaie
prin bezna), el a netezit imparatescul drum (al credin^ei), facindu-1 tutu-
ror de nepoticnit. 2. Hotarirea odata luata, s-a mai gindit el ca pentru a
duce la bun sfirsit lupta cu ele nu avea nevoie de solda|i si de mai stiu eu
cita oaste: unul singur - sau eel mult doi - dintre inalfii demnitari din
preajma sa, trimisi la un singur semn al sau in fiecare provincie, erau de
ajuns. 3. Iar aceia, increzatori in puterea credintei lor, n-au §ovait sa se
arunce in valmasagul atitor popoare si seminfii, stirpind pretutindeni -
prin toate ceta|;ile §i peste toate meleagurile - amagirea inveterata acolo,
si, in risetele mulfimii, silind insa§i preotimea (acelor credin|:e) sa-§i
scoata plina de ru§ine la lumina, din cele mai intunecate cotloane, zeii; pe
care i-au despuiat de podoabe, ca sa poata arata tuturor materia informa
ramasa la vedere sub culoare. Mai apoi le-au jupuit de ceea ce ar fi putut
eventual sa fie vreun material prefios - pe care 1-au §i topit in foe, si, din
ce se arata sa fie bun la ceva, luau pentru ei si puneau la loc sigur atita cit
socoteau ei ca le-ar fi de trebuinta; restul - impreuna cu ce nu avea
valoare - il lasau mai departe acolo, in seama amagitilor inchinatori, spre
aducere aminte a rusinii pa|;ite. 4. Dar iata ce a mai facut minunatul
nostru imparat: chiar atunci - adica pe cind idolii fara via|;a erau des-
puia|i de materia lor pre|;ioasa in felul aratat - s-a hotarit sa loveasca si in
statuile facute din bronz. §i asa au fost tirite de la locurile lor, legate cu
fringhii, reprezentarile acelora care in mitologie erau veneraji drept zei.
Marele nostru imparat a aprins un imens rug si a vegheat cu imparateas-
ca-i privire sa nu scape nici cea mai marunta ramasi(,a a acelei sminteli.

5. Dar asa cum vede vulturul din inallul cerului pina tocmai jos, pe
pamint, nolasind privirii sa-i scape niruic, lot asa si v\ desi era piins in
mulU v lc indutoriri ale palatului si ale IVumosului sau onis iala, si-u putul

210 EUSEBIU DE CEZAREEA

da seama din inaltul departarilor ca in tara Feniciei se ivise o ingrozitoare
primejdie de suflet!

Anume, se aflau acolo o dumbrava si un templu, situate in mijlocul
orasului, iar nu in vreo pia|;a sau la vreo intilnire de drumuri - asa cum se
straduiesc de obicei sa le aiba orasenii, datorita frumusejii lor - nu; 6. ci
locul - inchinat nemernicului demon (ce se ascunde sub numele) Afrodi-
tei - se afla tocmai in inaltul Libanului, departe de incrucisarile §i de tra-
seele soselelor. Era pentru to|i neinfrina|ii care-si macinau puterile tru-
pesti in dulcea|;a depravarii ca o adevarata scoala a relelor: barba£i cu
infatisare de femeie (un fel de ne-barbafi care-si necinsteau sexul) isi
omagiau demonul-zeita cu purtari patimase, de femeie; femeile se pur-
tau si ele tot nelegiuit; acolo, in acel templu, isi avea inceputul alunecarea
in adulter si se savirseau lucruri ingrozitoare - pentru care nu gasesc
cuvinte! - ca intr-un loc nelegiuit si cu totul neprivegheat!

Or, nimeni nu avea cum da de stire ce se petrecea acolo, fiindca nici o
persoana cu demnitate nu indraznea sa se apropie de un asemenea loc. 7.
Cu toate acestea, asemenea fapte nu puteau in nici un chip ramine
ascunse unui imparat mare ca al nostru. Martor el insusi, datorita impa-
ratestii sale puteri de veghe, al starii de lucruri, Constantin s-a incredin-
tat ca un asemenea templu nu merita sa mai fie mingiiat de lumina zilei, si
a poruncit ca el sa fie darimat din temelii, cu ofrandele aflate inauntru, cu
tot. A§a a pierit dintr-o data, la un singur semn dat de imparat, urzeala
acelei sminteli neinfrinate. O mina de osta§i s-a ingrijit de cura|;irea locu-
lui. Iar de teama imparatului, desfrinatii de pina atunci au trebuit sa
invete ce este simtul masurii, 8. fiindca el, imparatul, le dadea tuturor
necontenit in vileag lucrarea nascocirilor facute sa amageasca pe cei
multi, §i isi binecuvinta Mintuitorul inaintea tuturor. Fapt este ca in aju-
torul vinovatilor nu s-a infa|;i§at nici un aparator, fie el demon sau zeu, §i
nu s-a produs nici un oracol, nici o profejie. Adevarul este ca mintea 318
omului incetase de a mai fi cufundata in bezna: luminata de neamagitoa-
rele raze ale cuvio§iei, ea ajunsese sa critice singura ignoranta stramosi-
lor §i sa le compatimeasca miopia, socotindu-se fericita ca a scapat de o
atit de mare amagire. 9. Or, in timpul eel mai scurt, din voiaDumne-
zeului Celui Mare §i cu ajutorul imparatului, intreg neamul vrajmagilor
§i potrivnicilor no§tri, atit vazuti cit §i nevazu|i, a fost spulberat;
pacea - dulcea §i buna noastra mama - s-a lasat peste noi toti; razboaiele
au luat sfirsit (de vreme ce se sfirgise §i cu zeii); sfir§it au luat §i incle§ta-
rile de la tara sau de la ora§ (inelestari care, mai inainte, pe vremea inchi-
narii la demoni, se intefisera); sfirsitu-s-au varsarile de singe din anii de
glorie ai nalucitei credinte in mulji zei!

318. Textual: -sufletul» (n. tr.)

VIA? A LUI CONSTANTIN CEL MARE 211

9. 1. Deci, asa stind lucrurile, inseamna ca a sosit ceasul sa comparam
starea de lucruri de acum cu cea de altadata si sa urmarim cum, din
decaderea inijiala, s-a ajuns la infloritoarea situate de azi ■; sa revedem
in minte si sa ne dam seama ce inseamna faptul ca, pe atunci, prin toate
cetatile, zeilor le erau dedicate cu multa grija porticuri, sanctuare, par-
curi si temple, sau ca altarele lor erau incarcate de podoaba multimii de
daruri votive.

2. Tiranii din acele vremuri faceau mare caz de zeitatile lor. Feluri-
tele semintii si popoare isi cinsteau credinta stramoseasca fie la cimp, fie
in oricare alt loc, chiar si in casa fiecarui om, prin altare si prin chipuri
cioplite prezente pretutindeni, in caminele si chiar in incaperile lor de
dormit. Totusi, rodul acestei cucernicii nu se poate asemui cu duhul de
pace care domneste azi pretutindeni si care ne sare in priviri; ba chiar
dimpotriva, el se facea simjit doar prin razboaie, prin inclestari si prin
razmerije: macinati tot timpul viejii de asemenea porniri, oamenii isi ine-
cau meleagurile in singele fratesc varsat de ei in razboaie purtate de unii
impotriva altora. 3. Pe de alta parte, in§i tinu|;i de ei la mare cinste adu-
ceau la cunostinfa puternicilor zilei proorociri si oracole si felurite pre-
vestiri, insojite - de buna seama - de multa lingusire. Oricum, propria lor
pieire nu se pricepeau ei sa o prevesteasca, asa cum nu se pricepeau ei sa
prevada propriul lor viitor, in general - lucru ce poate fi socotit drept
cea mai buna dovada a inselatoriei lor.

4. Nici macar unul singur dintre cei de a caror profetica putere se
minuna lumea odinioara n-a fost in stare sa vesteasca luminoasa aparitie
printre oameni a Mintuitorului si nici macar noua cale de cunoastere a lui
Dumnezeu, vestita si deschisa de El. Nici Apollo si nici altul din acei mari
demoni nu s-a priceput sa prevada si sa prevesteasca propria lor para-
sire, numele Celui ce avea sa Se razboiasca cu ei si sa-i biruie! 5. Existat-a
printre ei vreun prezicator sau vreun vizionar care sa fi prevestit ca avea
sa apara printre oameni ceva cu totul nou care urma sa le acopere de
uitare tot ce aveau ei mai scump pe lume? Care avea sa deschida tuturor
oamenilor calea cunoasterii si a proslavirii Imparatului tuturor? Cine a
cunoscut de mai inainte domnia glorioasa si cucernica, de azi, sau cine a
stiut de victoriosul nostru imparat, care peste tot pamintul n-a facut decit
sa zdrobeasca lucrarea demonilor? Cine a stiut ca cei mari (dinaintea
lui) vor pieri? 6. Si care dintre eroi a aratat semnul topirii in foe §i al pre-
facerii unor lucruri fara via|;a si de nici un folos in ceva care sa poata fi
de folos? Care dintre zei au dat de stire ca propriile lor statui vor fi imbu-
catatite in risetele multimii, si puse pe foe? 7. Unde au fost atunci partiza-
nii lor ca sa impiedice atingerea de mina omeneasca a acelor scumpe
daruri votive? Unde erau to$i cei care mai inainte vreme nu sovaiau in
fa|a luptei - tocmai acum cind isi puteau vedea asediatorii adinciti in uita-

212 EUSEBIU DE CEZAREEA

rea pacii? Unde mai sint aceia care-§i puneau nadejdea in niste simple
lucruri ca in niste zeitaji, si care, in searbedele lor convingeri incepind sa
bata cimpii, inatyasera ratacita lor credinja in slavi §i iscusisera impotriva
partasilor adevarului un razboi atit de viclean? 319 8. Unde mai este astazi
oastea aceea de uriasi incin§i in lupta cu Dumnezeu? Unde suieratul
balaurilor care cu limbile lor ascu^ite dadeau glas unor graiuri atit de
nelegiuite impotriva imparatului a toate? Increzatori in muljimea fara
numar a zeilor lor, dusmanii imparatului a toate s-au napustit asupra
noastra cu oaste si ostime multa, purtind inaintea lor chipurile lipsite de
via|,a ale fantomaticilor lor idoli. Dar incingindu-si pieptarul credinjei,
Constantin a chemat in lupta 320 mintuitorul si de viaja facatorul semn,
intimpinind cu el puhoiul vrajmasilor precum cu o sperietoare sau piaza-
buna sj invingind simultan si pe vrajmasii lui, §i pe demoni; ca mai apoi,
din recunostinJ,a, sa nu uite a inal|;a cu glas tare rugaciune de mul|umire
Celui ce-i inlesnise biruin|;a, §i sa dea lumii spre cunostinja - prin inscrip-
(,ii - aducatorul de biruin|;a insemn. (Sa nu uitam ca) aici, in chiar centrul
Capitalei, a inalt.at Constantin un monument mare|; in amintirea biruinj;e-
lor avute impotriva tuturor du§manilor sai - o marturie de negters a sal-
varii statului roman §i un simbol al trainiciei stapinirii lui asupra lumii!

9. Or, cele spuse de mine mai inainte, sint lucruri pe care el a finut
sa le faca tuturor cunoscute, dar mai cu osebire osta§ilor lui, (pe care nu
ostenea sa-i dascaleascaj sa nu-§i puna mari speran|,e in armele, in armu-
rile sau in deprinderea lor , cu scopul de a-§i apara trupul, ci sa ia aminte
la Dumnezeul Cel Prea Inalt, adevaratul datator a tot binele si chiar al
biruin|,ei!

10. Oricit de necrezut ar parea, iata, asa a ajuns imparatul inva^ato-
rul de viaj-a religioasa al ostii sale, inal];ind cu ea rugaciuni pline de fer-
voare si inspirate, potrivite dumnezeie§tilor predanii, adica inal|;indu-§i
bra|.ele spre cer, iar privirile cugetului §i mai sus, spre imparatul eel mai
presus de ceruri, chemindu-L in rugaciunile sale drept datatorul sau de
biruinfA, Mintuitorul, Straja §i ajutorul Sau. Tot el a mai socotit ca se
cuvine ca o anumita zi sa fie inchinata rugaciunii - ziua cea pe drept
cuvint de capetenie in saptamina , ca fiind cea dintii, domneasca si min-
tuitoare, ziua luminii si a viejii, a nemuririi si a tot binele. 11. Facindu-se
si ajungind singur propriul sau dascal intr-ale binelui, el ' nu s-a dat in la-
turi sa se inchine Mintuitorului sau in chiar launtrul palatului, savirsind
pi-in rugaciune dumnezeie§tile pravile. Dar el isi strunea si cugetul, si lua
aminte la inva^aturile sfinte. Slujitorii §i oamenii lui de incredere sint cu
l,o|,ii din rindurile celor fagaduij;i lui Dumnezeu, oameni care s-au distins

HI 9. (itxi')(>i>xi:<><;, «dc culise- "dus din umbra- (n. tr.)

X'.O. Tcxlual: -n nliniiil in formntia sa do litpl.it, spit- ltifruntarea du^manului- (n. tr.)

VIATA LUI CONBTANT1N C:KI, MAKE 213

prin deosebita lor demnitate si prin virtuple de care au §tiut sa dea
dovada. Lor le-a Incredin^at el veghea peste intreaga lui stare. Ei au
devenit paznicii lui devotap, straji incinse cu toate armele omeniei, care
pe imparatul lor §i 1-au facut la nndul lor dascal de via£a cu frica lui Dum-
nezeu.

12. $ i a prejuit Imparatul mult aducatorul de biruinfa semn, dupa
ce din experienta si-a putut da seama ce dumnezeiasca binecuvintare se
ascunde In el. In faja semnului acestuia a dat inapoi multimea ostilor
vrajma§e; de el s-a sfarimat trufia dugmanilor lui Dumnezeu; datorita lui
au tacut glasurile defaimatorilor §i ale necredinciosUor; prin el au fost
supuse seminjiile barbare §i au fost puse pe fuga o§tile nevazuplor
demoni; prin el au fost date in vileag balivernele din care se hranea smin-
tita credin^a in zei. Datorita lui a impinzit imparatul tot locul cu monu-
mente triumfale, ca Jelul final si suprem al unei datorii pe care o avea de
platit, recomandind tuturor, pretutindeni (cu adaosul imparate§tii sale
darnicii) sa inalje biserici §i lacasuri §i sfinte case de rugaciune. 13. Nein-
ttrziat, in chiar inima provinciilor §i a ora§elor, au prins a se inalta mari
lucriri doveditoare ale geniului imparatesc, lucrari carora nu le-a trebuit
vreme multa ca sa lumineze peste toate popoarele, §i care aduceau cu
ele marturia biruinj;ei asupra tiraniei celor fara Dumnezeu: fiindca top cei
care fusesera hotart|;i pina cu pupn inainte, in ratacirea minpi lor, sa se
incinga in lupta cu Dumnezeu, se napustisera ca turbati, ca ni§te ciini
asupra zidurilor cite unor biete §i neinsuflejite laca§uri (cu Insu§i Dum-
nezeu sigur ca le-ar fi fost cu neputinjia sa se lupte!), pe care le darima-
sera pina la pamint - ba chiar distrusesera din temelii asemenea (nevino-
vate) lica§uri de inchinare, facfndu-le sa arate aidoma unei cetafi cazute
sub dugmani!

Asa-§i facusera ei cunoscuta multa lor rautate (prin care parca ar fi
vrut sa se razbune asupra lui Dumnezeu!). Dar n-a trecut vreme multa §i
iata-i simfind pe propria lor piele riscul unei atare incumetari: dintr-o
sin|pri suflare ca de vintoasa, furtuna stirnita asupra-le de Cel de sus i-a
spulberat, oamenilor nemailasindu-le in urma lor nici urraa de familie
sau de urmasi, nimic care sa le aduca aminte cine au fost ei; §i pe data -
orieft de mulp s-ar fi numarat ei - top s-au stins in suierul biciu§tii aba-
tute peste ei de sus! .

14. Afa, deci, §i-au aflat sfir§itul cei ce se incle§tasera in lupta impo-
triva lui Dumnezeu, lasindu-1 pe Constantin (care se pusese de unul sin-
gur sub obladuirea mintuitorului insemn - dar de ce zic eu «de unul sin-
gur», de vreme ce alaturi §i impreuna-lucrind cu el, Constantin II avea
pe (Insugi Dumnezeu Cel) Unul? - sa refaca lacajurile mai adin(>auri dis-
truie |i sa le faca sa arate cu mult mai minunatc decil fuscsei-ii ele, sn

214 EUSEBIU DE CEZAREEA

infrumuse|;eze cu tot felul de biserici ale lui Dumnezeu ora§ul care-i
poarta numele, dar sa §i onoreze capitala Bitiniei cu una mai mare §i mai
frumoasa dcit toate, si sa impodobeasca celelalte orase de frunte din pro-
vincii in acela§i chip. 15. Cu toate ca, dintre toate provinciile imperiului,
Constantin s-a oprit cu precadere asupra a doua, arnindoua din rasarit:
una, cea a Palestinei, ca fiind cea de unde putem spune ca a izvorit - iar
apoi s-a revarsat pretutindeni - apa vie (a adevarului); cealalta fiind
metropola rasariteana purtind numele lui Antioh. In aceasta din urma -
fiind ea principalul oras al tuturor provinciilor rasaritene 321 - a inaugurat
el o lucrare extraordinara 322 , unica prin amploarea §i prin frumusetea ei.
Pe dinafara a incercuit intreaga biserica cu un §ir lung de ziduri, in laun-
trul carora a inalfat locasul neinchipuit de mult, inscriindu-1 - pentru
sporita diversitate - intr-un plan octogonal, strajuindu-1 de jur imprejur
cu tot soiul de construcfii §i de curti §i ornindu-1 cu tot ce putea fi
mai frumos!

16. Cam a§a a facut el acolo.

Dincoace, in provincia Palestinei, chiar in inima regatului evreiesc,
chiar pe locul aducatorului de mintuire mormint 323 , a inaltat o imensa
casa de rugaciune, o sfinta biserica inchinata mintuitorului nostru
insemn, pe care a inzestrat-o cu daruri nespus de bogate, cinstind cu
odoare de o negraita frumusete acest salas de ve§nica aducere aminte a
biruin|;ei marelui nostru Mintuitor asupra mor^ii. 17. Tot acolo 324 a mai
luat el seama la trei locuri unde se aflau tot atitea tainice pe§teri |;inute de
lume la mare prej;, pe care de asemenea le-a daruit cu construc|ii costisi-
toare. In pe§tera primei teofanii a adus imparatul cuvenitele dovezi de
pretuire; dincolo - adica acolo unde, in final, s-a petrecut inaltarea la cer
- o zidire chiar pe inalj;ime, spre aducere aminte; iar in centrul intregii
scene pe care s-a dat batalia mintuirii noastre 325 , a glorificat mintuitoa-
rea biruin|;a (asupra mortii).

Toate aceste locuri le-a infrumusetat imparatul din dorinta lui de a
face cunoscut tuturor mintuitorul semn, 18. adica acela care 1-a §i raspla-
tit pentru puterea lui de credin|,a, inmutyindu-i casa §i neamul, intarin-
du-i scaunul impara|:iei peste muljime de ani si agonisind bunilor sai fii,
neamului sau §i urma§ilor acestuia, roadele virtutii. 19. Eu cred ca
aceasta nepartinitoare lucrare a dreptatii, in temeiul careia fiecare a pri-
mit pina la urma ce i se cuvenea, poate fi socotita cea mai convingatoare
dovada a puterii Celui proslavit de Constantin, mai cu seama daca ne gin-

321. Textual: «de pe acolo» (n. tr.)

322. Textual: «divina» (n. tr.)

323. Gr. p.ap-ri3piov, ca in multe alte locuri (n. tr.)

324. Adica in pnuturile Palestinei (n. tr.)

325. tip 6e p,ea(p toC itavxoi; ay&voc,, membru de fraza cu in|,eles incert, sensul de baza
al termenului ctywv fiind acela de confruntare (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTS CEL MAKE 215

dim la ceilal|;i, la cei care odinioara se inversunasera impotriva lacasuri-
lor noastre de inchinare, si pe care plata nemerniciei i-a ajuns atit de
curind, spulberindu-i, lasindu-i deodata fara casa, fara camin §i chiar fara
fiinj;a! Or, iata, priviji in schimb la Constantin, eel care-§i cinste§te Sta-
pinul slujindu-I cu nefarmurita evlavie §i inaljindu-I cite un palat, iar
alteori revelindu-L Supusilor sai de pretutindeni prin inzestrarea (cite
unor biserici); iata-1 - spun - cum i§i afla in El salvatorul si slujitorul §i
strajuitorul casei, al domniei si al neamului!

A§a a vadit mintuitorul semn (al crucii), prin dumnezeiasca-i virtute,
lucrarile lui Dumnezeu.

10. 1. Incredin^ata ini|;iaf;ilor intr-ale teologiei, talmacirea acestui
insemn se poate intinde mult. Minunat lucru e sa-1 pofi cuprinde in
cuvinte! Dar inca §i mai minunat, sa cugeti la acest cu adevarat mintuitor
semn, care, neajutat, a fost in stare sa arunce in negura uitarii noianul de
minciuni §i celelalte sminteli care din stravechi timpuri s-au tot pus in
seama zeilor - aprinzind in sufletele tuturor oamenilor duhovniceasca
lumina a descoperirii unicului adevarat Dumnezeu! 2. Ceea ce face ca
astazi to|;i cei care doresc sa-si desavirseasca via$a pot sa-si bata joe de
asemenea idoli neinsufletiti, sa calce in picioare nelegiuitele pravile ale
demonilor §i sa ia in ris inselatoarele rituri ale stramosestii lor predanii.
Oamenii s-au rostuit pretutindeni sub semnul invafaturilor sfinte si
cugeta cu luare aminte la mintuitoarea noastra predanie; iar acest lucru
ii face acum sa nu se mai teama de nici o faptura care le-ar incapea in
priviri §i nici sa mai priveasca cu minunare in inalt, la soare, la luna, la
stele; ci, dimpotriva, ii indeamna sa-L marturiseasca pe Cei aflat mai
presus de ele, pe Creatorul lor nearatat si nevazut (pe care - §i numai pe
El! - sint ei acum deprinsi sa-L proslaveasca!). 3. lata, dar, cit de mari
daruri le-a adus oamenilor semnul acesta mare si de neinteles, care a
scos la vedere inselaciunea celor lipsite de realitate si a pus tuturor in
lumina cele ce mai inainte nu le erau cunoscute , scaldindu-le in razele
credin|;ei! 4. Cuvintele, invafaturile §i indemnurile la o viata chibzuita §i
inchinata lui Dumnezeu rasuna astazi in auzul tuturor neamurilor - mai
ales ca insusi imparatul se ingrijeste sa le dea de stire. Or faptul ca un atit
de mare imparat sa nu pregete a striga cu toata taria glasului sau (in chi-
pul unui talmaci al lui .Dumnezeu, imparatul suprem), sa strige, spun,
intregii zidiri, sa-§i pastoreasca si sa-§i indrume intreaga turma spre
cunoasterea adevaratului Dumnezeu, mie imi pare a fi o minune dintre
cele mai mari! 5. Asa incit astazi in inima palatului n-ai sa mai auzi inal-
findu-se, ca altadata, uguitul gingav al celor fara Dumnezeu, ci, dimpo-
triva, preoji si alte sfin|:ite fe|;e binecuvintind prin cintari cucernicia
imparatului. Unul Dumnezeu El Insu§i, imparatul tuturor, este vestit

216 KUSKBIU 1)U CKZAREEA

intregii lumi, iar binevestitorul cuvint al Tndurarilor Sale aduna astazi pe
toJ,i oamenii sub acoperamintul Aceluia§i suprem Imparat, incredin|;ind
pe pamintestii Sai fii de milostivirea §i de dragostea Parintelui lor celui
mai presus de ceruri. Coruri peste coruri Ii dedica Acestuia cintari de
biruin^a, facind intreg neamul omenesc sa se armonizeze cere§tilor cete
ale ingerilor. Folosindu-se de trupurile lor 326 ca de ni§te instrumente
muzicale, sufletele cugetatoare Ii inatya cuvenitele imnuri si cintari de
taina. Popoarele de la apus Ii deprind invajaturile intr-un acela§i timp cu
cele ale rasaritului, pe cind cele de la miazazi (la unison cu cele de la mia-
zanoapte) dau glas unor cintari pline de armonie, strunindu-§i viata inc-
hinula lui Dumnezeu in temeiul acelora§i pravile §i invataturi, marturi-
sind cu tarie un singur Dumnezeu - Cel aflat mai presus de toate -, recu-
noscindu-L pe Mintuitorul Cel Unul-Nascut ca fiind cauza a tot binele §i
adeverind aid, pe pamint, pe singurul lor imparat, laloalta cu de Dumne-
zeu iubit-ii fii ai acestuia. 7. Asemene? unei calauze pricepute, imparatul
vegheaza sus, la cirma, ingrijindu-se ca vasul sa nu se abata din cale si
purtindu-§i intreaga ceata a corabierilor, cu vint prielnic, pina la ocrotito-
rul si datatorul lor de liniste liman. De sus, Insu§i Dumnezeu, Imparatul
suprem, Si-a intins spre el dreapta pina ce 1-a facut sa biruie peste to^i
vrajmagii §i potrivnicii, sporindu-i domnia intru mutyime de ani. Si sigur
ca de acum inainte El il va invrednici de daruri inca §i mai mari, spre a-§i
intari prin fapte asemenea fagade cum nu ni se cade noua acum a grai.
(Ar trebui, pentru asta, sa ne agteptam ultimul drum; fiindca
nici ochilor acestora ai nostri, supu§i mortii, nici urechilor acestora
de came ale noastre , nu le este in fire sa poata cuprinde tainele lui
Dumnezeu).

326. Textual: «de trupurile in care-s invelite» sau «infa§urate» (n. tr.)

DESPRE SFlNTUL MORMlNT

11.1. Ingaduie-mi acum - o, biruitorule §i mare intre cei mari, Con-
stantin! - sa strecor in aceasta imparateasca cuvintare despre supremul
Imparat a toate anumite invajaturi de taina: nu spre a \i le descoperi \ie,
celui inteleptit de Dumnezeu, §i nici cu gindul de a da pentru tine in vileag
anumite arcane, pe care de fapt Insusi Dumnezeu fi le-a descoperit
inainte de a rosti eu aceste vorbe (astfel incit sa nu le afli de la oameni, si
nici prin mijlocirea omului, ci chiar de la Mintuitorul nostru, al tuturor, §i,
totodata, prin repetatele viziuni acoperite de dumnezeiasca slava, prin
care El te-a facut sa vezi si sa descoperi tainele ascunse in sfintele pra-
vile); ci doar ca pe cei lipsifi de invatatura sa-i putem trage spre lumina si
sa facem cunoscute, celor ce nu au cunostinja de ele, temeiurile si cauzele
sfinfitelor acte izvodite de puterea ta de credin^a.

2. Buzele oamenilor de pretutindeni te lauda pentru osirdia cu care
te-ai ingrijit ca oriunde pe lume, zilnic, sa I se inchine slujbe §i sa-I fie
adusa cinstire lui Dumnezeu, Imparatului a toate. Dar privitor la darurile
inchinate de tine Strajuitorului §i Mintuitorului tau in chiar vatra aceea a
noastra care este Palestina §i in orasul acela din care cuvintul aducator de
mintuire s-a raspindit sjroind ca dintr-un izvor spre tofi oamenii, precum
si la trofeele doveditoare ale izbinzii asupra morjii, inatyate drept case
de rugaciune §i sfin|;ite biserici (sau la semefiele, preafrumoasele, mare-
^.ele, imparate^tile lucrari monumentale, roade ale unui cuget de imparat,
construite 327 deasupra mintuitorului mormint de nemuritoare aducere-
aminte) 3. - ei bine, motivele (injghebarii acestor lucrari) nu le pot fi tutu-
rora limpezi. Cine s-a luminat in dumnezeiestile inva|;aturi prin puterea
Duhului lui Dumnezeu, stie si, desigur, isi poate da seama (iar de tine pe
drept se minuneaza - si totodata te fericeste - ca ai putut ajunge la ase-
menea hotariri §i fapte - de altminteri nu fara chemare de sus); dar cine-i
lipsit de priceperea lor nu vede in ele - in launtrica-i orbire - decit un
motiv de ridicol §i de fafisa luare in ris, fiindca el socoate nedemn si cu
totul nepotrivit |;inutei unui imparat cu adevarat mare sa-si dea atita
osteneala pentru niste monumente si pentru mormintele unor trupuri
lipsite de via^a. 4. «N-ar fi totusi mai normal» - ar putea spune oricare

327. Propriu-zis «amenujate» (n. tr.)

218 EUSEBIU DE CEZAflSEA

dintre acestia - «sa raminem cu datinile noastre stramosesti, sa cinstim
mai departe pe eroii si pe zeii meleagurilor noastre, iar nu sa ne lepadam
de ei si sa-i parasim ca urmare a unei asemenea restristi? Sau de ce nu
i-am diviniza si pe ei, asemenea Aceluia, de vreme ce si ei au patimit,
aidoma Lui? Sau invers: daca aceia nu pot fi accepta|i din cauza
omenestilor lor slabiciuni, atunci se cere ca §i Aceluia sa i se aplice acela§i
criteriu!»

lata este, asadar, cam ce ar putea grai vreunul dintre ei, cli-
pind siret, si imbracindu-si arogan^a in aratoasele straie ale falsei
injelepciuni.

5. Or, iata, totusi, ca iubitorul de oameni Cuvint al Preabunului Tata
nu Se mufyumeste sa-1 socoata pe unul ca acesta vrednic de compatimit
pentru ignoranja lui, a§a cum il socoate pe tot omul umblind pe cai rata-
cite; ba iata-L chiar injghebind sala§uri si rinduind inva|;atura pretutin-
deni, pe toate meleagurile; chemind cu insistenta de pe cimp, din catune,
de pe farini, din pustie sau din toate orasele, la deprinderea dumnezeies-
tilor Sale invajaturi, si pe elini si pe barbari, pe invajafi laolata cu lumea
de rind, pe saraci laolalta cu bogajii, pe slugi laolata cu stapinii, pe cirmui-
tori si pe supusii lor, pe netrebnici, pe cei nedrep|i, pe nestiuitorii de
carte, pe facatorii de rele, pe hulitori; indemnindu-i - ca un iubitor de
oameni Mintuitor si doctor al sufletelor, cum si este - sa se grabeasca a se
lasa in seama dumnezeiestilor Sale ingrijiri! Aducind tuturor vestea ster-
gerii vechilor ticalo§ii, auzi|;i-L strigind cit se poate de deslusit: «Venifi la
mine voi toji cei trudnici sf impovarati, si Eu va voi odihni>->; si «Nu pe
drepji am venit Eu sa-i chem la pocainta, ci pe pacato§i», ca mai apoi sa §i
motiveze de ce: «Fiindca nu sanatosii, ci bolnavii au nevoie de docto-
reasca ingrijire», si «Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci pocainta lui». 6.
Toate acestea fac ca numai cunoscatorii dumnezeiestilor taine (care vor
fi patruns rostul rivnei cerute la asemenea infaptuiri) sa poata recu-
noa§te ca imparatul nostru a avut parte de o inspirafie mai bogatS decit
au de obicei oamenii, sa se minuneze de cucernicia lui si sa-si dea seama
ca zelul aratat de el iapk de mormintul aducator de mintuire si de nemu-
rire n-a luat fiinta fara voia lui Dumnezeu, ci dimpotriva, numai sub insu-
flarea Celui Atotputernic, al Carui slujitor credincios si mijlocitor 328 se si
mindreste el ca este.

7. Or - marite imparate - fiind eu pe deplin incredin|;at de bucuria
si de placerea ce \i le dau asemenea lucruri, hotaritu-m-am sa aduc tutu-
ror spre stire in cuvintul meu de astazi temeiurile si cauzele actelor tale
de devojiune. Imi doresc cu tarie sa ma pot preface acum intr-un bun til—
cuitor al cugetului tau si al sufletului tau inchinat lui Dumnezeu, pentru

328. Propriu-zis «argat mijlocitor de lucruri bune» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 219

ca astfel sa poata fi strunifi intru deplina invajatura to$i cei inseta|i sa afle
temeiurile puterii lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, datorita carora El,
Care a fost dintotdeauna si inaintea tuturor, El, Care are totul in grija, a
coborit pina la urma din cer, venind in mijlocul nostru; temeiurile - spun
- in virtutea carora a luat El asupra-§i natura omeneasca si S-a supus
pina §i morjii. Totodata, voi putea astfel prilejui, celor la care se mai face
sim{ita lipsa lor, nu numai cunoa§terea cauzelor, ci §i demonstrajia pe
cale logica precum si puternica fesatura de inva$aturi legate de via$a fara
de moarte de mai apoi §i de invierea din morfi.

8. Sosit-a, deci, vremea sa luam in discujie si asemenea lucruri...

Ei bine, trebuie sa spun ca, in ochii mei, cine §i-a intors puterea de
credinta de la Dumnezeu, Facatorul intregii lumi §i Supremul calauzitor
a toate, spre unele din creajiunile Sale - cum ar fi soarele, luna sau alte
componente ale universului, sau cum ar fi elementele primare (pamintul,
apa, focul, aerul); cine le venereaza pe ele cu acela§i titlu ca pe Facato-
rul si Creatorul lor; cine cinsteste cu numele de zei niste lucruri cu desa-
virsire lipsite de existenta, care n-ar fi fost niciodata si nici n-ar fi putut fi
numite in vreun fel, de n-ar fi fost in voia 329 Cuvintului lui Dumnezeu,
Ziditorul lumii - ei bine, un asemenea om mie nu-mi pare a fi diferit de
cei care, patrunzind in interiorul unui palat, in loc sa se gindeasca la
arhitectul care a fost in stare sa duca la bun sfirsit o lucrare de asemene a
proportii, cad intr-o admirafie fara margini la vederea acoperisurilor si a
zidurilor ei, a multimii motivelor ornamentale pictate si policrome sau
daltuite §i poleite cu aur, a sculpturilor in piatra, §i le atribuie lor o calitate
pe care de fapt n-o poate avea decit artistul, in marea lui experien|;a;
cind, in realitate, numai arhitectul care le-a iscusit merita admirafie, iar
nu ele, care ne cad sub privire; incit, daca putem spune despre ele toate
ca sint niste reugite ale unei anumite iscusih|;e, nu-1 putem recunoa§te
drept iscusit decit pe acela care le-a facut sa fie a§a cum sint! 9. Pot chiar
sa spun ca ei nu se deosebesc cu nimic de acei copii nu tocmai cop|:i la
minte pe care-i uluie§te - sa zicem - lira cu sapte corzi, adica instrumen-
tul in sine, fara sa cugete la omul care a izvodit primul aceasta iscusinja si
care s-a priceput sa lucreze cu ea; sau care, nesocotind un viteaz, se
apuca sa-i celebreze - sa zicem - lancea, sau scutul, si sa le decoreze pe
ele cu laurii victoriei. Sau iar: care admira in egala masura pief;ele si
intretaierile de strazi, monumentele §i incintele sacre (desi pustii de
viaj;a), sau gimnaziile unei metropole imperiale, cind de fapt ei n-ar tre-
bui sa admire coloanele si pietrele, ci pe inteleptul intemeietor §i datator
de lege! 10 Ei bine, tot asa §i cu cei ce privesc la cele din jur cu ochii
trupului: nu soarelui, nu lunii, nici altui corp ceresc cuvine-se sa-i atri-

329. Textual: «de n-ar fi fost prezent (in ele)» (n. tr.)

220 KUSKBIU DK CEZAREEA

buie ei o funcfie cauzala; mult mai potrivit imi pare ca acestia sa recu-
noasca in toate lucrarea intelepciunii, §i ca ele sa nu se poata bucura de
acela§i pref; si de aceeasi cinstire ca §i Facatorul si Creatorul lor. Dupa
cum la vederea lor - chiar a lor! - se cuvine ca noi sa ajungem la dumne-
zeiasca cunoastere si la inchinarea Cuvintului lui Dumnezeu, Imparatul
impara^ilor, Cel ce nu poate fi vazut cu ochii trupului, ci doar 330 cu o
minte luminata si curata si intru deplina nazuinja a sufletului. Sa ne gin-
dim cum stau lucrurile cu noi, oamenii, si vom vedea ca infelepciunea
si puterea noastra de cunoastere n-au fost niciodata atribuite nici ochilor,
nici capului, nici miinilor, nici picioarelor sau celorlalte madulare, si cu
atit mai puj;in straielor unui filosof sau mobilelor sau celorlalte lucruri ale
lui de acasa; nevazuta §i insesizabila, a§a cum este ea, numai mintea
omului poate stirni admirafia oricarui ins cu putere de judecata.

1 1 . Or, tot astf el - §i cu atit mai mult - cuvine-se sa ne cutremuram, dar
nu privind la maiestrita lucrare a intregului univers (a carui alcatuire are
in ea ceva trupesc §i e f acuta din una si din aceea§i materie), ci

numai cu gindul la nearatatul §i nevazutul Cuvint; pentru to^i, datato-
rul de chip §i frumusete, Unul-Nascut Fiu al lui Dumnezeu, pe Care
Ziditorul a toate (Cel a Carui fire este mai presus pina §i decit eel mai inalt
fel de a fi) L-a nascut El Insu§i din Sine Insusi §i I-a dat stapinirea §i cir-
muirea a toate.

12. Subreda trainicie a trupului §i natura fapturilor noastre cugeti-
toare abia de curind 331 create neputind suferi apropierea de Atoatestapf-
nitorul Dumnezeu, din cauza nemarginitei lor imperfecfiuni §i departari
de Cel Atotputernic (Care este nenascut, mai presus §i dincolo de toate,
negrait, insesizabil, neajuns, salasluind in inima neapropiatei lumini -
cum graiesc dumnezeiestile Scripturi - in timp ce cealalta, adusa la fiin|a
din nefiinja, se afla undeva, la o foarte mare departare de starea Lui cea
nenascuta), simfitu-s-a nevoia ca Preabunul Dumnezeu a toate stmeu-
seasca puterea mijlocitoare (§i ea dumnezeiasca §i atotputernica) a
Cuvintului Sau Celui Unul-Nascut, cum nu se poate mai potrivita - de
vreme ce se afla intr-o atit de strinsa legatura cu Tatal, imparta§indu-Se
pina si de cele mai intime §i mai negraite atribute ale Acestuia, dar imple-
tindu-se intr-o nemasurata smerire (si, ca sa spunem asa, conformindu-
se condifiei) celor aflat;i atit de departe de tel 332 . Fiindca, altminteri, cum

330. Textul adauga aici voot5(j.evoi;, «in|;eles», «intuit», «conceput»-, cu referire la
modalitatile de cunoastere suprarajionala. - Mai departe, pentru minte: vouc;. (n. tr.)

331. xOv &pti yevo\itvwv «mai-adineauri ivite», subliniaza efemeritatea creaturii,
inconsisten^a ei in relaj;ia cu divinul (n. tr.)

332. Sau de piscul cunoa§terii, al rostului fiin^ei - toi<; -rfji; axpac; d7ioXip,ntiavoji£voi<;
(n. tr.)

VIAI'A I.UI CONSTANTIN CKI, MAHK 221^

ar putea suferi Cel aflat dincolo §i mai presus de toate - fara incalcarea
sfinfeniei Sale - partasia materiei pieritoare §i a trupului?

lata, deci, cum se explica strinsa legatura 333 ce une§te Cuvintul dum-
nezeiesc de intreaga zidire si-L face sa |ina hafurile universului, pe care-1
pune si il men^ine in miscare prin netrupeasca §i dumnezeiasca-I putere,
ghidindu-1 intru deplina-l infelepciune a§a cum socoate El ca-i este aces-
tuia spre bine. 13. Demonstratia acestui lucru imi pare acuma evidenta.
Fiindca daca acele componente ale universului pe care de obicei le
numim «elemente primare 334 » (a§adar: pamintul, apa, aerul, focul), a
caror natura nu are in ea nimic rational - dupa cum singuri ne dam seama
- ar putea fiinja prin ele insele, sau daca ar fi adevarat ca in adincul tutu-
ror lucrurilor zace una si aceeasi esenj;a (si pe care invafa|;ilor in ale aces-
tei stiinte le place sa o numeasca fie a-toate-primitoare, fie maica, fie
manca, dar despre care toti ne spun ca este lipsita de orice fel de infati-
sare sau chip, ca este neinsufle|;ita si lipsita de rajiune), atunci intreb: de
unde si-ar fi putut ea dobindi rostuirea? Ce ar fi putut determina deose-
birea dintre elemente, sau, dimpotriva, atracjia §i unirea contrariilor?
Cine a dat porunca mai grelei stihii a pamintului sa se lase purtata de
apa? Cine a inversat insusirile apei (care stim ca nu curge decit in jos) si a
purtat-o pina sus, in nori? Cine a silit vlaga focului sa se furiseze in
ascunzisurile lemnului si sa se amestece cu elementele atit de contrarii
naturii lui? Cine a inclus in racoarea aerului o anume virtute termica,
punind astfel capat razboiului dintre ele, sub forma ingaduinjei? Cine a
inzestrat muritoarea spi|a a oamenilor cu posibilitatea perpetuarii, pre-
lungindu-i existen|;a pina-n vecia vietii celei fara de moarte? 335 Cine a dat
aici chip barbatului §i a inchipuit femeia, facindu-i sa-si corespunda unul
altuia, intr-o deplina armonie, §i a iscusit pentru toate fiintele principiul
generarii? Cine preface fluiditatea semin|;ei barbatului, - care nu e mai
mult decit o biata scursura pieritoare si insensibila - in ceva care sa poata
da viaja unei fiin|;e? Cine lucreaza chiar si astazi toate acestea §i nenuma-
rate alte minuna];ii ale minuna^iilor, mai presus de puterea noastra de
minunare? Cine duce la capat, zi cu zi si ceas cu ceas, prin nevazuta si
insensibila Lui putere, toate aceste treziri la viaja si pieriri?

14. Ei bine, cauza tuturor acestor lucruri poate fi pe buna dreptate
aflata in Cuvintul lui Dumnezeu, Care lucreaza in chip atit de neinje-
les. In calitatea Sa de Cuvint cu adevarat atotputernic al lui Dumnezeu,
El S-a raspindit in toate in chip netrupesc: si sus, spre inalt, si jos, spre

333. Textual: «intrepatrundere» (n. tr.)

334. Sau «stihii» - itp&ta oxovx»-ta (n. tr.)

335. Textul, nu foarte precis aici, ar putea implied intrepntrunricrcn a doua planuri:
eel al perpotufirii spc^-i $i aeela al ncmuririi iilin.se prin li«r. (n. tr.)

222 EUSEBIU DE CEZAREEA

adinc - cuprinzind (ca sa spunem asa) in bratele Sale desfasurarea 336
intregului univers, adunindu-1 intr-un tot si legindu-1 intreolalta. Prin
preainteleapta §i ra|ionala Lui putere, El Si-a intocmit, din irajionala, din
amorfa si insesizabila natura a corpurilor, un instrument de o desavir-
sita armonie, facind sa-i sune (corzile) in chipul eel mai plaeutjfminind
insu§i soarele, luna si stelele cerului, prin cuvinte nestiute, pe o cale care
sa fie tuturor spre folos.

15. Acelasi Cuvint al lui Dumnezeu S-a plecat, pogorindu-Se sin-
gur pe pamint, unde a pus temeiul tuturor soiurilor de fiinte si al atit de
frumoaselor plante, in toata felurimea lor. Si tot acest Cuvint al lui Dum-
nezeu S-a scufundat pina-n adincurile marii, dind la iveala spi|;a pestilor
si iscusind si acolo fiinje cu adevarat nenumarate, in nesfirsita lor varie-
tate. Si tot El desavirseste (fatul) inauntrul pintecelui matern, plasmuin-
du-1 si dindu-i via|;a in fauraria naturii. El este Cel Care, schimbind
natura insasi a apei, o sloboade de greutatea ce o face sa curga, dupa care,
odata ajunsa usoara, o inalja pina foarte sus (in care timp o si indulceste);
iar mai apoi o aduce din nou (si cu masura) pe pamint - in anumite ano-
timpuri, totusi, cu mai mare abunden|;a. 16. §i indata, aidoma unui foarte
bun gospodar care s-a ingrijit sa-si irige mo§ia si sa patrunda de ume-
zeala uscaciunea (pamintului), El ii da un chip pe de-a-ntregul nou,
ajutindu-Se pentru aceasta fie de farmecul florilor, fie de felurite alte
efecte, de dulcea|;a miresmelor, de succesiunea innoitoare a fructelor, sau
oferind gustului prilejuri de bucurii nenumarate. 17. Dar, oare, de ce ar
trebui sa ma incumet sa insir acum (toate) putin|;ele dumnezeiescului
Cuvint si sa incerc ceea ce, de fapt, nu poate fi facut de nimeni, de vreme
ce puterea (Lui) reduce puterea noastra de judecata la aproape nimic?
Au fost unii care I-au dat numele de ^Natura universale ; al|;ii, de «Suflet
al universului»; iar altii, acela de «Destin». Al^ii insa au identificat in El pe
Dumnezeu Cel mai presus de toate, confundind in urraa nu stiu carui fapt
niste lucruri care in realitate sint foarte pupn compatibile intre ele si
imbrincind pe Insu§i Stapinul a toate, Puterea cea nenascuta si neajunsa,
de sus pina aici, jos, pe pamint; si au si inzestrat-o cu un trup material si
pieritor, despre Care mai apoi au zis ca ar fi o fiinta aflata undeva la mij-
loc, intre fapturile necuvintatoare si cele cuvintatoare, precum si intre
cele muritoare si cele nemuritoare.

Ei, asa zic cite unii.

12. 1. Dar dumnezeiasca Tradi|;ie ne invata ca (Binele) Cel mai pre-
sus de tot binele si Cauza tuturor este totodata §i mai presus de toata
puterea de in|;elegere, ceea ce-L face sa fie de negrait, de nedescris si cu

336. Sau «direc|iile», «cardinile». - Textual: «intinderile §i masurile», nXa-u] te xai
[iixr\ (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 223

neputinja de numit, mai presus de concepte si de puterea noastra de
judecata, cu neputin^a de categorisit, neexistind nici in trup, nici in cer,
nici in vazduh, sau in vreo alta parte a universului, ci ascunzindu-Se
desavirsrt in afara tuturor in negraitul adinc al cunoasterii. Da, numai pe
Acesta ne inva|a Dumnezeie§tile Scripturi sa-L marturisim a fi pe drept
cuvint Dumnezeu: (o fiin|a) deosebita de orice mod de existenja tru-
peasca §i opusa oricarui raport de dependen|;a. Asta §i face ca toate sa se
poata trage din El, iar nu numai sa capete existenfa prin El - ni se spune.
2. Iar El, salasluind ca un imparat undeva inauntru, in ascunsul, in taina
nepatrunsei lumini, pune lege §i ordoneaza totul numai prin puterea
voii Sale. Fiindca numai datorita voii Sale exista toate cele ce sint; ce nu
voieste El, nici nu poate fi. Toate cele vrute de El sint bune, fiind El Insusi
bun prin insa§i fiinja Sa. Fiindca Cuvintul lui Dumnezeu, prin Care i§i
capata fiinja toate, izvoraste in chip negrait, revarsindu-se de sus, din
Bunul Tata, ca apa riului dintr-un nesecat si ve§nic izvor, aducind
tuturor prisos de mintuire.

3. Un soi de pilda poate fi aflata chiar din alcatuirea noastra. Inte-
lectul 337 este o facultate cu desavir§ire nevazuta. Nici un om nu s-a pri-
ceput vreodata sa arate ce §i cum este el, de fapt. Aidoma unui imparat, el
sala§luie§te undeva inauntru, in cele mai nepatrunse locuri ale alcatuirii
noastre , de unde insa singur porunce§te ce anume trebuie facut. Astfel
purcede din el singura-nascuta sa facultate a graiului, izvodita in chip tai-
nic (§i in virtutea unei puteri cu neputinfa de numit) parca in adincurile
cele mai secrete ale fiin|ei parinte§ti. §i tot astfel ajunge aceasta sa fie
pentru toata lumea eel dintii vestitor al cugetului parintesc, dind lk\i§ de
§tire cele vrute de parintele ei in acele ascunse locuri. 4. §i iar a§a ajunge
§i lumea sa se imparta§easca din foloasele graiului, chiar daca nimeni nu
i-a putut vreodata vedea parintele cu ochii. Or, cam in acela§i chip (de§i,
mai curind, mai presus de orice chip §i asemuire), Cuvintul eel desavir§it
al lui Dumnezeu, Imparatul a toate (Cuvintul, spun, Care fiind Fiul Unul-
Nascut al Tatalui, nu-si are temeiul numai in posibilitatea rostirii §i a
Carui natura nu e determinate nici de alcatuirea silabica, nici de substan-
tive sau verbe, §i nu se face cunoscut sub chipul unui glas purtindu-se
spre noi prin aer, ci este Cuvintul eel viu si activ tocmai al lui Dumnezeu,
Cel aflat mai presus de toate), fiind El esenjialmente - daca se poate
spune astfel - puterea §i in^elepciunea lui Dumnezeu, se naste din impa-
rateasca Dumnezeire a Tatalui ca o odrasla buna a unui parinte §i el bun,
rourind - spre mintuirea tuturor lucrurilor - intreaga zidire, §i scaldind
cu propria-I desavirgire totul in savir§irea vietii §i a ratiunii, a intelep-
ciunii §i a luminii si a tot binelui, cernind nu numai peste creaturile Sale.

337. Sau mintea, vou? (n. tr,)

224 EUSEBIU DE CEZAEEEA

aflate eel mai aproape si la indemina Sa, ci chiar §i peste cele de departe,
de pe pamint, din mari §i din oricare alta modalitate de existen^a. 5. Aces-
tora, tuturor, El le rinduieste cu cea mai mare dreptate limitele, dome-
niile, legea 338 §i ordinul de dependent, legiuind §i hotarind fiecaruia, cu
imparateasca autoritate, ce i se cuvine: astfel, pe unele le salasluieste in
boltile cele mai presus de lumea (vazuta), pe altele chiar in cer, altora le
rinduie§te salasurile din inaltul eterat, altora aerul sau pamintul; iar mai
tirziu, cind vine vremea ca ele sa se mute din nou in alta parte, El le
judeca viaj;a cu luare aminte, cerindu-le socoteala pentru starea lor sufle-
teasca §i pentru apucaturile deprinse. Si se ingrijeste de viata si de hrana
nu numai a fapturilor cuvintatoare, ci si de a celor necuvintatoare - spre
folosul celor cuvintatoare. 6. Acelora, El le ingaduie bucuriile vietii aces-
teia vremelnice §i supuse morjii; pe cind acestora din urma le of era posi-
bilitatea impartagirii din via^a cea fara de moarte. Ca Fiu al lui Dumnezeu
ce este, El pe toate le inzestreaza cu putere, facindu-Se prezent in toate si
a§ezind peste toate pecetea chemarii Sale 339 . Si privind in sus la Parintele
Sau, ca fiind Mintuitor comun tuturor, cu incuviin|;area Aceluia El le chi-
vernise§te dupa cuviinta pe cele aflate jos, dupa Sine, raminind intrucitva
undeva, intre Unul §i celelalte, ca sa poata trage fiinta creata spre (Dum-
nezeul) necreat.

7. Asadar, ca mijlocitor, Cuvintul lui Dumnezeu ajunge sa fie ca un
nod de nedesfacut, legind intre ele doua realitati distincte §i neinga-
duindu-le sa se departeze prea mult una de alta. El este pronia univer-
sala, straja §i cirmuitorul tuturor lucrurilor. El este puterea lui Dumnezeu
§i injelepciunea Lui. El: Dumnezeu Cel Unul-Nascut, Cuvintul nascut din
Dumnezeu. «Intru inceput era Cuvintul, si Cuvintul era la Dumnezeu, si
Dumnezeu era Cuvintul. Toate prin El s-au facut, iar fara El n-a fost
nimic din cite s-au facut». Asa ne invafa sfintita doctrina a cuvintatorilor
de Dumnezeu. El este deci §i gradinarul a toate, prin Care incotyeste §i
inflore§te starea de fiinta a tuturor. Patrunzind necontenit totul cu roura-
rea Sa, El ii primeste pururi §i prospetimea §i farmecul. 8. Astfel tragind
din ha|;uri, El strabate de-a dreptul prin toate, |;inind sub semnul dirigui-
tor al Tatalui Sau cirma imensei corabii a universului.

lata, dar, cit de iscusit este Fiul Acesta Unul-Nascut pe Care Dumne-
zeu eel aflat dincolo de toate L-a nascut - rob bun al unui Tata bun -
daruindu-L acestei lumi ca pe eel mai de pret bun al ei , ca sufletul unui
trup altminteri neinsufle|;it, §i slobozindu-§i Cuvintul in necuvintatoarea
intocmire trupeasca, luminind si inviorind cu dumnezeieasca putere a
Acestuia, informa, nevazuta, neinsufletita §i neintocmita noastra conditie

338. Textual: «legile §i mo§tenirea» (n. tr.)

339. Textual: «§i indestulind toate lucrurile cu putere cuvintatoare^ sau «gindita»,
«spirituala» - Aoyixoi; pentru voepog (n. tr.)

VIA^A LUI CONSTANTIN CEL MARE 225

de faptura. De aceea si trebuie sa-L marturisim §i sa-L proslavim: fiindca
El este Cela Ce salasluieste pretutindeni, inauntrul materiei §i in stihii;
El este Acela Care pe toate le genereaza; El insusi este lumina - dar in
acelasi timp si vlastarul gindit 340 - al negraitei Lumini, unul in esenta Sa
(intrucit purcede din Tatal eel Unul), dar inzestrat cu puteri fara numar.
9. Sa nu ne inchipuim cumva ca de vreme ce universul este ceva
atit de complicat, se cere sa presupunem si existen|;a unei mulfimi de
puteri care sa-1 diriguiasca ; dupa cum multimea creaturilor nu presu-
pune fiintarea mai multor zeita|l Ce cumplita copilarie au savirsit, in
ratacirea lor, adeptii politeismului cind au zeificat anumite componente
ale marelui tot §i cind au maruntit universul eel unul! 10. Este ca si cum
am osebi ochiiide acel intreg care este omul §i am spune ca ei sint omul;
sau, iar, ca si cum am spune despre urechi ca ele sint alt om; despre cap,
la fel; §i tot imbucatatind noi cind gitul, cind pieptul sau umerii sau picioa-
rele sau miinile sau celelalte madulare (si daca am purcede tot astfel si cu
facultatile sale perceptive), am ajunge sa facem din acel unic om o sume-
denie de oameni si sigur ca ne-am face de risul oricarui ins de bun simt.
Ei bine, tot asa stau lucrurile si cu cine, din partile universului celui unul,
ajunge sa faca o gramada de zei, sau cu cine zeifica insusi acest univers
creat, alcatuit din atitea componente - netinind seama de faptul ca firea
dumnezeirii nu este nicidecum divizibila in parti componente: fiindca in
cazul cind ar fi compusa, ea ar presupune existenta unei realita|i supe-
rioare , in stare sa o alcatuiasca. Si inca ceva: alcatuita din mai multe
parti, ea n-ar putea in nici un caz fi ceva dumnezeiesc. Ma intreb, de alt-
minteri: cum ar putea fi altfel, de vreme ce in alcatuirea ei ar insemna sa
fie cuprinse realita|i si inegale §i deosebite - unele dintre ele mai rele, iar
altele mai bune? Or, fiind ea §i simpla §i neimpartita si fara alca-
tuire, iat-o dintr-odata lasind in urma ei intreaga rostuire a lumii vazute!
11. Asta si voia sa zica vestitorul adevarulUi atunci cind spunea cu glas
raspicat ca numai Cuvintul lui Dumnezeu, Care singur este anterior tutu-
ror lucrurilor, poate fi numit mintuitorul tuturor fiintelor cuvintatoare,
in vreme ce Dumnezeul Cel transcendent, Cela ce-L na§te pe Cuvintul,
in calitatea Sa de cauza unica a toate, poate fi pe drept cuvint numit Tatal
Cuvintului Celui Unul-Nascut, si nu ingaduie intuirea nici unei cauze
superioare Sie-si. De aceea si este El unul. De aceea si Se naste Mintuito-
rul a toate din El ca Unul-Nascut: El, , Cuvintul lui Dumnezeu, Cela Ce
este in toate. Iar universul acesta vazut poate fi asemuit unei harpe alca-
tuite dintr-o mul|;ime de corzi, unele pentru sunete inalte, altele pentru
sunete joase, unele mai incordate, altele mai slabe, iar altele potrivit de
intinse - dar toate cit se poate de bine acordate ca sa se poata cinta din ele

340. Sau «duhovnicesc», voepov (n. tr.)

226 EUSEBIU DE CEZAREEA

a§a cum trebuie: fiindca si el, desi alcatuit dintr-o multime de parti si de
alcatuiri, din rece §i din opusul acestuia, adica din cald, din umed §i, iar,
din opusul acestuia, adica din starea uscata - din clipa in care le-a vazut
punmdu-se de acord intre ele in temeiul uneia §i aceleia§i armonii, sigur
ca ne apare ca un maret instrument muzical, create a Dumnezeului Celui
mare; din care instrument dumnezeiescul Cuvint (Care nu e alcatuit din
parji sau din imbinarea unor elemente contrarii, ci este unitar §i simplu),
cinta pretutindeni cu pricepere si cu tile, inalttnd 341 Parintelui Sau, Impa-
ratului a toate, cintarea cuvenita §i facuta pe potriva Lui. Fiindca asa cum
trupul - un singur §i acelasi trup - este alcatuit din alaturarea unei mul-
fimi nenumarate de madulare si de parji, de organe §i de maruntaie,
coordonate de indivizibila dar unitara prezenja a sufletului §i de intelect
(care §i el este nedivizat, netrupesc §i unic), la fel si in cazul universului,
care - de§i alcatuit din multe parti - ramine unitar; ceea ce face ca §i
Cuvintul lui Dumnezeu, Cel Preaputernic §i Atotputernic, purtindu-Se
singur prin toate §i pe toate coordonindu-le in chip nevazut, sa poata fi
socotit cauza tuturor celor din cuprinsul Lui.

12. Nu vedeti oare cu ochii vogtri cum arata universul? Cum unul
si acelasi cer prinde intr-o aceeasi imbra^isare puzderia necuprinsa si
dantuitoare a stelelor? Sori nu-s mai mul|i, ci unul singur; dar nu
umbregte el, prin prisosul sau de lumina, sdnteierile tuturor celorlalte
stele? La fel si cu Tatal (de§i este unul singur); §i tot asa I se cuvine §i
Cuvintului Sau sa fie, ca Fiu bun al unui Parinte bun. Daca cineva va gasi
de obiectat cum de nu-s ei mai mulji, ei bine, il a§tept sa se plinga mai
departe de faptul ca nici sori §i nici luni nu-s mai multi §i mai multe, nici
mai multe lumi, §i-l a§tept cu inca zece mii de pricini de nemul|;umire, in
incercarea lui nebuneasca de a intortochea fara rost tocmai buna a§e-
zare §i intocmire a lucrurilor. Fiindca asa cum in lumea noastra vazuta un
singur soare umple de lumina intregul spatiu 342 , tot asa in ordinea gindita
Cuvintul lui Dumnezeu eel Unul §i Atotputernic le lumineaza pe
toate intr-un fel care noua ne ramine nearatat §i nevazut.

13. Si la om, unul si acela§i suflet, una si aceeagi facultate rajionala,
poate fi temeiul unui mare numar de tending . Munca cimpului sau con-
structia corabiilor, naviga^ia sau zidirea caselor - pe toate deprinzin-
du-le, le poate face. Una §i aceea§i facultate rationala a omului poate
cuprinde nesfirgitul §ir al stiinfelor: geometrie, astronomie, gramatica,
retorica, medicina - excelind nu numai in disciplined teoretice, ci tot pe
atit §i in cele practice. §i uite ca totusi nimeni n-a presupus vreodata ca in
acela§i trup ar putea exista mai multe suflete, §i nici nu s-a minunat de
coexistent mai multor moduri [simultane] de a fi, pe care sa le fi dedus

• 341. Sau «raspunzincU, «replicind» (n. tr.)
342. Textual: «intreaga lume sensibila» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 227

din varietatea inclina|iei noastre spre cunoastere! 14. Sau sa admitem ca
am lua de jos un bof; inform de noroi §i ca am incepe sa-1 framintam intre
degete, facindu-1 sa capete infatisarea unui animal avind capul intr-un
fel, labele din fata si din spate in alt fel, ochii si ei altfel, §i tot a§a mai
departe, cu falcile, cu urechile, cu botul, cu narile, cu cosul pieptului §i cu
umerii - dar respectind regulile artei; ei bine, alaturarea mai multor
tipuri, parti §i madulare, in ansamblul unuia si aceluiasi trup, nu demon-
streaza nimic privitor la o presupusa multitudine de artisti [care sa-i fi
dat nastere]; lauda ii revine doar aceluia singur dintre noi, care va fi pus
la cale totul in virtutea unei anumite intentii §i a unui anumit impuls
creator.

Or, tot asa se petrece si in cazul universului acestuia al nostru: unui
fiind (desi alcatuit dintr-o multime de parti), nu are de ce incuraja presu-
punerea unei multimi de forte creatoare (si, ca atare, nu are cum sa ne
indemne la identificarea unei pluralitati de zei), ci ne obliga la teologhisi-
rea dumnezeirii unice, prea-iscusite si prea-armonioase, a puterii si a
intelepciunii lui Dumnezeu, care pe toate le strabate cu for|,a Sa unica §i
cu unica Sa putere creatoare, umplind totul cu prezenta lor si nelasin-
du-le sa le scape nimic in lume, intocmind §i insufletind totul; pe scurt,
veghind asupra tuturor in ansamblu si asupra fiecaruia in parte - fiinte
sau lucruri - in chipul eel mai felurit cu putinta.

15. Dupa acelasi tipic strabate vazduhul, intr-un iure§, una §i aceeasi
lumina a soarelui, luminindu-ne ochii si incalzindu-ne, ingrasind 343
pamintul, facind plantele sa creasca, facindu-se masura timpului, calauza
stelelor, strabatind cerul, revarsindu-se peste lume si facind tuturor sim-
|ita puterea lui Dumnezeu. Ei bine, pe toate acestea ea le face in virtutea
uneia si aceleia§i inzestrari firesti a sa. Sau iar: puterea focului purifica
aurul, dar topeste plumbul; inmoaie ceara, intareste noroiul §i carboni-
zeaza lemnul - totul in virtutea unicei sale puteri de ardere. 16. Or, tot
a§a §i Cuvintul lui Dumnezeu, Imparatul suprem, Care pe toate le stra-
bate, in toate salasluieste si este prezent pretutindeni, atit in cer cit si pe
pamint, Se face calauza tuturor celor nevazute precum si a celor vazute,
minind cu negraitele-I puteri soarele, cerul si intregul univers. Cu pute-
rea Sa datatoare de putere, El Se face prezent in toate, pretutindeni pur-
tindu-Se, rourind pina si peste soare, peste luna §i stele, lumina izvorita
din ve§nicu-I izvor de lumina . Cerul - pe care 1-a facut sa fie cea mai
adecvata replica a propriei Sale marej;ii - este in veci stapinirea Lui, Care
puterile cele mai presus de cer §i de lumea [ vazuta] - a ingerilor, a duhu-
rilor §i a (celorlalte) fiinfe spirituale - le umple de viata, de lumina, de
in|;elepciune, precum §i de toate virtutile §i de tot binele potrivit lor, din

343. Sau «fertilizind» (n. tr.)

228 EUSEBIU DE CEZAREEA

propria-i vistierie. Potrivit aceleia§i arte a creatiei, El nu inceteaza a
darui stihiilor fiinta, iar corpurilor posibilitatea combinarii §i a amestecu-
lui, a formei, a chipului si [a inscrierii intr-un anumit] tip, activind in vir-
tutea aceleiasj puteri feluri de existenta nenumarate §i osebite intre ele la
nesfirsit, pentru toate fiintele §i plantele, pentru vietatile cuvintatoare si
pentru cele necuvintatoare; astfel dovedindu-Se stapin nu peste lira cu
sapte sau cu mai multe corzi, ci peste intregul univers rasunind (ca
lucrare a Cuvintului creator al intregului) cu o inepuizabila armonie.

13. 1. As vrea acum sa stam de vorba §i sa deslusim de ce anume
(fiind El o realitate atit de mare) a trebuit sa coboare Cuvintul lui Dumne-
zeu spre oameni. Fiindca El este cirmuitorul cerului si al pamintului,
Cuvintul lui Dumnezeu eel nascut ca din supremul izvor al dumnezeirii
Tatalui; Cel pururi prezent in lume §i peste lume, Care cu tarie Isi face
cunoscuta lucrarea pronietoare si purtarea de grija fa|;a de oameni.

Vezi insa ca spita aceasta nesocotita a noastra, a oamenilor, n-a fost
in stare sa priceapa adevarul; din care pricina oamenii au inceput sa pri-
veasca la soare, la luna, la cer §i la stele ca la niste dumnezei. §i nu s-au
multumit cu atit, ci s-au apucat sa zeifice insasi natura aceasta pamin-
teasca a lucrurilor, roadele pamintului §i diferitele feluri de hrana, inal-
|;ind idolesti chipuri Demetrei §i Korei, lui Dionysos si altora asemenea.
2. §i nu numai atit, de vreme ce n-au sovait sa zeifice cugetele propriei
lor minti - ba pina §i graiul, care le face cunoscute. Mintea a luat numele
Atenei iar graiului i-au dat numele de Hermes; facultatile proprii §tiinte-
lor au fost denumite de ei Mnemosyne §i Muze. Dar nici atit n-a fost
de-ajuns; in duhul unei sminteli sporite, si ca o culme a faradelegii, ei
si-au indumnezeit pina si propriile porniri patimase de care, dimpotriva,
s-ar fi cuvenit sa se fereasca si sa le poarte de grija cu cugetul infrinat!
A§a au capatat infa|;i§are noua pofta trupeasca , patima§a, si neinfrinata
tinjeala a sufletului, partile trupului §i madularele care indeamna la fapta
rea, precum si neinfrinarea de la placerile rele, luind numele lui Eros, al
lui Priap, al Afroditei, sau altele asemenea lor. 3. §i nici atita n-a fost de
ajuns; fiindca oamenii au decazut pina la [a se margini la] viata aceasta
trupeasca si vremelnica §i au ajuns sa zeifice pe niste bie|;i muritori, pe
care, dupa moarte (care pe toti ne asteapta), i-au facut sa fie eroi si zei, ca
§i cum monumentele funerare §i mormintele ar putea izvori starea de
nemurire si dumnezeirea! Dar inca odata nu numai atit - daca ne gindim
ca au ajuns sa adore tot soiul de jivine necuvintatoare, ba pina §i cele mai
primejdioase reptile! §i tot nu ajunge: fiindca iata-i taind copacii, cioplind
piatra, scormonind pamintul in cautarea aramei, a fierului §i a celorlalte
zacaminte, iscodind ici §i colo pentru a putea plasmui tot soiul de infati-
sari de femei §i de barbati, sau chipuri de fiare si de reptile, pe care mai
apoi sa le inconjoare cu toata cinstea!

VIAJA LUI CONSTANTIN CEL MARE 229

4. §i tot nu ajunge, de vreme ce ei au fost in stare sa vada zeitati
pina chiar si in relele duhuri furisate in interiorul statuilor, ascunse in
umbra firidelor, bune doar sa linga liba^iile §i sa adulmece fumul jertfe-
lor aduse! §i uite ca tot nu ajunge: fiindca folosindu-se de descintecele ce
intra in neingaduita indeletnicire a magiei, de asemenea cintece §i far-
mece, ei au ajuns chiar sa atraga duhurile nevazute ce se poarta prin aer,
si sa se foloseasca de ele!

De la un neam la altul, au ajuns astfel sa fie socotiji zei feluri|i
oameni; la elini se numara in rindurile celor invrednicfyi cu titlul de eroi
sau de zei - printre aljii - Dionysos, Heracle, Asclepios si Apollo; la egip-
teni, tot asa, printre mulji aljii fusesera socoti|;i zei Horus, Isis si Osiris; si
este de luat aminte cum niste oameni, a caror multa §tiinf;a ii facea sa se
mindreasca cu injghebarea geometriei, a astronomiei si a matematicii, nu
stiau sa vada si nu s-au priceput sa descopere, sa precizeze si sa defi-
neasca singuri masurile proprii puterii divine si covirsitoarea ei osebire
de starea fiintelor muritoare si necuvintatoare! 5. Lucru care i-a facut
pina la urma pe oameni sa accepte tot soiul de jivine ingrozitoare, serpi
venino§i §i fiare salbatice, carora n-au mai sovait sa li se adreseze ca unor
zei. Asa au facut fenicienii cu Melkathar si cu Usor, precum si cu alji
oameni de o cu mult mai joasa spi|A, pe care, pe to|i, §i i-au numit zei. A§a
si arabii, cu Dusaris si cu Obodos, ge^ii cu Zamolxis sau cilicienii cu Mop-
sos, tebanii cu Amfiaraus, altii cu atyii, care to|;i n-au depasit cu nimic con-
di];ia omeneasca si nu erau nimic altceva decit niste oameni.

Precum se vede, si egiptenii, §i fenicienii, si elinii - pe scurt: intreg
neamul omenesc scaldat de lumina soarelui - fie ca din nebagare de
seama, fie ca din intimplare (sau) amagit de cine stie ce lucrare diavo-
leasca - a ajuns sa cinsteasca in chip de zei si eroi, sa aduca jertfe §i sa
instituie culte impanate cu tot soiul de inselaciuni vrajitore§ti, sa zideasca
temple §i sa inalte sanctuare atit in cetaji cit si prin catune: fie unor par|;i
alcatuitoare ale universului, fie stihiilor, fie roadelor pamintului, saupro-
priilor lor porniri patima§e, smintelilor si inchipuirilor de inspira|;ie
demonica; inaintea carora facusera la fel cu niste bieti oameni supusi
celor mai omenesti incercari ale vietii, care nici macar nu injghebasera -
cit le fusese lor dat sa traiasca - vreun dreptar de virtute, nici nu pusesera
temeiurile vreunei filosofii, nu facusera nimic profitabil in viata §i nici nu
lasasera in urma lor invatacei porniti pe calea virtu^ii; cu niste oameni de
la care nu se pastra nici o invatatura, nimic scris in folosul nevoitorilor
spre o viafa inchinata binelui, si carora nu le fusese mintea decit la muieri
si la placeri urite. In schimb, singur-adevaratul si transcendentul Cuvint
al lui Dumnezeu, Imparatul si Creatorul tuturor, ajunsese sa nu mai
insemne pentru ei nimic. §i ajunsesera ei la o asemenea nebunie, la o ase-

230 EUSEBIU DE CEZAREEA

menea ratacire a mintii, indt daca pe de o parte nu se dadeau in laturi de
la a se inchina unor muritori oarecari ca unor zei, totusi se multumeau sa
regaseasca la ace§tia obi§nuitele porniri ale oamenilor, aceleasi iubiri
nelegiuite, acelea§i fapte rele, acelea§i nenorociri mergind pina la
moarte!

Toate acestea ei nu le infatisau ca pe niste lucruri spuse de altii dar
totu§i indoielnice 344 , ci drept tot atitea fapte carora le stateau ei in§i§i
marturie; §i cu toate ca recunosteau si gre§elile, si mizeriile, si moartea
eroilor lor (iar mai inainte desfrinarile lor, legaturile lor perverse cu alfi
barbaji sau rapirea unor femei), lucrul acesta nu-i impiedica sa impin-
zeasca toate cetatile §i catunele §i tot locul cu temple, cu statui si cu sanc-
tuare, dind pierzaniei propriile lor suflete prin imitarea unor asemenea
zeitati.

6. Fiindca daca este adevarat ca se intimpla sa-i mai auzi vorbind
si despre niste zei, despre fiii unor zei, despre niste eroi sau despre anu-
miji demoni buni, in realitate se petrecea exact contrariul, in sensul ca ei
puneau in valoare exact contrariul celor ce s-ar fi cuvenit revelate. Era
intocmai ca si cum cineva, vrind sa arate altuia soarele sau ceilalti lumi-
natori ai cerului, in loc sa-§i ridice privirea spre inalt, ar incepe sa scor-
moneasca cu mina pe jos prin tarina, cautind sa dea de urma fortelor
ceresti in noroi si in glod. Ei bine, asa ceva au facut oamenii cind au ince-
put sa se amageasca singuri sau din in§elatorul indemn al railor demoni,
ajungind sa caute fiinta cea gindita - cea mai presus de cer si de univers -
a dumnezeirii, undeva jos, in lumea trupurilor si a devenirii, in patimirile
celor sorti^i mort;ii, sau pina chiar si in moartea lor. S-a ajuns astfel la
asemenea nebunie, incit lumea n-a mai §ovait sa le aduca jertfa tot ce
avea ea mai de pret pe lume, fara sa mai ia in seama legaturile care-i
uneau 345 (cu cei adusi jertfa) §i mergind pina la a injunghia - in nebunia §i
in ratacirea minfii lor - pe singurul si mult-iubitul lor copil!

7. Or - ma intreb - exista oare nebunie mai mare decit sa ucizi ni§te
fiinte omenesti si sa minjesti toate oragele si fiecare casa din cuprinsul lor
cu singele celor din spita ta? §i totusi ce altceva spun elinii? Nu-i plina
istoria lor de amintirea unor asemenea grozavii? Nu jertfeau oare feni-
cienii lui Kronos, in fiecare an, pe singurii §i mult iubifii lor copii? Sau
la Rodos nu-i erau oare jertfiti oameni aceluiasi zeu in a sasea zi a lunii
metageitnion? La Salamina, un anumit ins - dupa ce fusese purtat in
jurul sanctuarului Atenei Agraulis si al lui Diomede - inconjura de trei
ori in goana altarul, dupa care preotul il strapungea cu o lance in dreptul
stomacului §i il ardea de tot pe rug. Dar poate ca cele mai numeroase
jertfe omenesti au fost aduse in Egipt; la Heliopolis ii erau aduse Herei

y

344. Sau -«criticabile»- (n. tr.)

345. Textual «fara sa mai ia seama la fire»- (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTTN CEL MAKE 231

trei asemenea jertfe zilnic, pina cind - dindu-si seama de grozavie -
regele Amosis a dat porunca inlocuirii lor cu jertfa a tot atitea figurine
de ceara. La Chios era obiceiul sa-i fie sacrificat lui Dionysos Omadios un
om care era facut bucajele. La Tenedos, la fel. Si la Sparta se aduceau
jertfe omenesti - lui Ares. La fel se petrecea si in Creta, unde jertfele
omenesti ii erau aduse lui Kronos. In Laodiceea Siriei, ii era jertfita Ate-
nei cite o fecioara (in ultima vreme insa, o ciuta).

Atit libienii cit §i cartaginezii obisnuiau sa-si imbuneze zeita^ile cu
sacrificii omenesti. Dumatenii din Arabia jertfeau in fiecare an cite un
tinar, pe care-1 ingropau sub altar; iar din istorie stim ca toti elinii, inainte
de a porni la razboi, purcedeau in comun la sacrificii omenesti. Tot asa cu
tracii si cu scifii. Atenienii comemoreaza siastazi pe tinerele fete ale lui
Leos, precum si uciderea fiicei lui Erehteus. Dar cine nu §tie ca si acum, in
capitala, la sarbatoarea lui Iupiter Latiaris, inca se rnai injunghie cite un
om? 8. Marturie ca stau lucrurile asa sint cei mai venerabili filosofi. Dio-
dor, care a adunat laolalta ce a gasit prin biblioteci, spune ca libienii jert-
feau doua sute dintre cei mai de seama tineri ai lor in public si ca acestora
li se adaugau inca nu mai putin decit alti trei sute. Dionisie, istoricul
romanilor, scrie lamurit ca Zeus si Apollo le-au cerut asa-numitilor abo-
rigeni din Italia sacrificii omenesti, adaugind ca acestia din urma se grabi-
sera sa jertfeasca zeitafilor cite o parte din tot ce aveau ei; dar ca, de
vreme ce nu jertfisera fiinta omeneasca, avusesera de patimit tot soiul de
napaste, de care nu putusera seapa decit prin pieirea celei de a zecea
parji dintre ei - un sacrificiu decimant cafe pina la urma le pustiise
meleagurile.

Vedeti dar ce fel de napaste urmareau intreaga spi|;a a oamenilor
inca din cele mai vechi timpuri.

9. Or, asemenea nenorociri inca tot nu erau de ajuns; fiindca lumea
cadea prada §i altor mii de calamitali de nestavilit. Toate popoarele
pamintului, elini sau barbari, se impotriveau unul altuia, ca sub imperiul
unei boli de nevindecat, ca minati in nestire de o putere demonica, nepu-
tindu-se in|;elege si neputind profita in nici un fel unele de la altele, imbu-
catatind sau stirbind ici §i colo cite ceva din marele tot al naturii lor
comune. In toate col|;urile pamintului oamenii se invrajbeau in temeiul
unor legi si constitutii care-i impingeau la lupta. 10. Faptul luase o ase-
menea amploare incit, inraiti in vrajmasii, oamenii isi depanau toata
via|a in lupte si in razboaie; ajunsese cu neputinta sa umbli altfel decit
inarmat pina-n dinji, gata de lupta; la £ara, j;aranii umblau si ei inarmati,
§i de vreme ce le era gindul mai mult sa cumpere arme decit unelte, se
mindreau sa poata pune stapinire pe bunurile si pe fiinj;ele vecinilor lor.
11. Mai mult decit atit: pina si in istorisirile lor despre zeii lor gaseau ei

232 EUSEBIU DE CEZAREEA

temeiuri de viata rea si nelegiuita; asa incit, dedindu-se tuturor formelor
viciului, ajungeau sa-si surpe nu numai sanatatea ci si sufletele! Si nu
numai atit, de vreme ce - calcind in picioare firestile noastre limite - au
ajuns oamenii la savirsirea celor mai neinchipuite faradelegi, facind unii
cu aljii ni§te fapte de necrezut: «barbatii au purees cu barbatii la tot ce
putea fi mai de rusine, primind apoi chiar in ei plata fireasca a ratacirii
lor» - cum spun Sfintele Scripturi. 12. §i nici atit n-a fost de ajuns;
fiindca, dind meditatiei lor firesti privitoare la divinitate o forma alterata,
oamenii au ajuns pina la urma sa-§i inchipuie ca pe lume nimic n-a fost
prevazut (de Dumnezeu), ca nimic nu este cirmuit de El , si, ca atare,
s-au vazut siliti sa atribuie fiintarea si subzistenta a toate irationalei si
spontanei naturi a destinului si necesitajii! 13. Dar nu numai atit; fiindca
de vreme ce-n inchipuirea lor sufletul pierea odata cu trupul, ei ajunsera
sa se multumeasca cu o viata animalica, cu o viata ce nu merita sa fie
traita, in care gindul nu le era la natura sufletului; o viata in care ei nu
aveau a se astepta la o hotarire a dumnezeie§tii judecati, nici la rasplati-
rea virtutii, si in care nici nu se girideau ca traind altfel decit sub semnul
dreptatii, fiinta lor s-ar putea in cele din urma alege cu pedeapsa!

14. Asa se face ca, pina la urma, datorita tuturor acestor forme ale
raului, popoare intregi ajunsesera sa duca o viata animalica, in care -
lasindu-se-n voia celei mai profanatoare si mai nelegiuite dintre legaturi

- au fost unii care s-au incurcat cu propria lor mama; altii s-au casatorit
cu surorile lor; altii si-au siluit fetele sau si-au ucis oaspetii carora le ofe-
risera adapost. Au fost unii care au si simtit gustul carnii de om; cite unii
care, dupa ce si-au sugrumat batrinii, au si ospatat din ei - sau care i-au
aruncat de vii sa fie sfisia|;i de ciini.

Timpul nu-mi ingaduie sa arat toate ponoasele stravechii boli care
ajunsese sa fie stapina peste intreaga omenire. 15. Dar asemenea fapte

- si nenumarate altele ca ele - au facut, desigur, ca iubitorul de
oameni Cuvint al lui Dumnezeu, milostivindu-Se de cuvintatoarea gloata
a oamenilor, sa-i certe spre binele lor pe cei ce se lepadasera de Eh odi-
nioara prin proorocii Sai, cu mult inaintea acestora prin al^i barbati iubi-
tori de Dumnezeu, iar dupa ei prin prietenii Sai; dupa care, prin legi, prin
indemnuri si prin fel de f el de invataturi, a injghebat pentru oameni un f el
de preambul §i temei 346 pentru slavirea lui Dumnezeu. Or, in clipa cind -
satui sa tot fie purtati incolo §i incoace si sa se lase sfi§iati fara mila (dar
nu de lupi sau de cine §tie ce salbaticiuni, ci de demonii cei rai si cruzi si de
duhurile cele silnice si pierzatoare de suflete) - au inceput oamenii sa
simta lipsa unui ajutor mai puternic decit tot ajutorul ce le putea veni de

346. «Preambul» sau «premisa» - Ttpootjuov. «Temei», textual: «elemente» - aTOixeia
(n. tr.)

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE 233

la oameni, a sosit printre noi de bunavoie Insusi Cuvintul lui Dumnezeu,
dind ascultare indemnului primit de la preabunul Sau Tata. 16. Pricina
aratarii Sale aid in mijlocul nostra a stat in cele invederate: ele toate
L-au facut sa vrea unirea cu toti oamenii; dar lucrul acesta El 1-a savirsit
intr-un chip neobisnuit Sie§i (Care, nefiind fiin|a trupeasca, si obisnuit
fiind sa strabata nevazut intregul univers, Isi vadeste minunata forta
creatoare chiar prin lucrarile Sale din ceruri §i de pe pamint) - adica sub
o forma noua, foarte deosebita de condijia Sa obisnuita. Prin mijlocirea
unei fiin];e 347 supuse mortii, a consimtit sa stea El Insu§i de vorba cu
muritoarele noastre fiinte si sa salasluiasca printre noi, punind astfel la
cale mintuirea firii noastre muritoare prin (ceea ce continea El Insu§i)
asemenea (ei in aceasta noua persoana a Sa).

14.1. Dar sa aratam acum de ce - vrind El sa ia legatura cu oamenii -
a ajuns Cuvintul eel netrupesc al lui Dumnezeu sa se foloseasca de trap
ca de o unealta.

De fapt, cum altfel ar fi putut esenta cea dumnezeiasca, cea insesiza-
bila, cea nemateriala si nevazuta, sa se manifeste unor fiin|e inva|ate sa
caute pe Dumnezeu intr-o lume a devenirii (ba chiar aici, jos, pe pamint)

- a§adar unor fiinte care nu mai erau in stare (sau carora le lipsea voin^a)
sa contemple pe izvoditoral si creatorul tuturor lucrurilor - altfel decit
sub chipul si sub infatisare omeneasca? 2. De asta S-a plecat El pina la a
intra in legatura cu oamenii prin mijlocirea unui instrument supus mortii:
adica in temeiul unui soi de analogii - si numai fiindca le era lor draga
calea asta; fiindca (dupa cum se zice) cele asemenea se atrag. De asta S-a
aratat Cuvintul lui Dumnezeu pe aceasta cale: adica avindu-i in vedere
pe to|,i cei pe care nu-i multumeste decit lucrul vazut cu ochii lor, care-§i
cauta dumnezeii in statui §i in tot soiul de imagini sculptate dar neinsufle-
tite,- care-si imagineaza ca natura dumnezeiasca ar putea salaslui

undeva in materie sau in trup, si care aclama pe altii (tot oameni si, prin
insasi conditia lor, tot muritori) ca zei. 3. De asta §i-a pregatit El - cu ros-
tul unui instrument - un trup, un adevarat templu preasfint care sa fie
salasul vizibil al puterii celei spirituale, imagine minunata si preasfinta,
mai de pret decit toate neinsufletitele sculpturi. Orice imagine facuta din
materie neinsufle|:ita si lucrata de miinile unor megteri ca sa inchipuie
ceva - fie din bronz, fie din fier, din aur, din fildes, din piatra sau lemn -
poate prea bine sa se transforme intr-un salas al demonilor; dar chipul 348

acela dumnezeiesc, croit in virtutea dumnezeiestii in|elepciuni, participa

(

347. Textual: «unei unelte», «unui instrument^ - 6i opydvou yap toi frvritoC (n. tr.)

348. Textual: «imaginea», «statuia» - ayaXp,a (n. tr.)

234 EUSEBIU DE CEZAREEA

in acelasi timp si la viata si la starile cele gindite 349 . Era un chip 350 incar-
cat cu toate virtutile, salas al Cuvintului lui Dumnezeu si templu sfint
dumnezeiestii sfmtenii. 4. Odata salasluit in el, Cuvintul incepea §i El sa
ia parte la conditia noastra de oameni - in temeiul naturii noastre
comune - si totodata sa Se faca cunoscut. Doar ca El n-avea sa cada sub
stapinirea acelorasi impatimiri (precum ceilalti oameni), dupa cum nu
avea sa Se lege nici de trup in felul in care este legat sufletul omenesc;
dupa cum n-avea nici sa decada din ce fusese El mai inainte §i sa se
lepede de dumnezeirea Sa. Fiindca daca nici macar razelor soarelui nu li
se intimpla nimic - desi ele razbat pina-n tot locul si se astern in drumul lor,
printre altele, si peste necuratia mortaciunilor - ei bine cu atat mai putin ar
putea patimi netrupeasca putere a Cuvintului lui Dumnezeu, in sinea ei;
§i cu atit mai pu$in va fi fost ea afectata sau degradata din starea ei ante-
rioara, de vreme ce legatura ei cu trupul va fi fost facuta in afara legi-
lor trupului.

Aceasta este lucrarea pe care a facut-o Mintuitorul tuturor, ca sa ne
poata veni tuturor in ajutor si sa ne mintuiasca: anume datorita acestui
instrument (al firii) omenesti, pus la cale de El, de care El s-a folosit exact
asa cum face un cintarej; din lira atunci cind vrea sa-si dovedeasca price-
perea. 5. Un mit de al elinilor spune despre Orfeu ca el izbutea sa imblin-
zeasca tot felul de fiare, potolindu-le instinctele prin darul sau de a cinta
si lovind cu plectrul in corzile instrumentului. Poveste redata si
printr-un dans; fiindca, iata, ajung oamenii sa creada ca lira asta neinsu-
fletita ar putea domestici ni§te jivine, ba chiar ca ar putea clinti steja'rii
sub chemarea muzicii! Or, Preainjeleptul §i intru-totul-priceputul Cuvint
al lui Dumnezeu, punind la cale tot soiul de leacuri sortite sufletelor ome-
nesti celor robite puzderiei de rele, a luat de asta data in mina un
instrument muzical care era chiar opera infelepciunii Sale: anume omul,
pe care 1-a facut sa inal^e in auzul fiintelor cuvintatoare (iar nu intr-al
unor jivine necuvintatoare) cintari peste cintari, pentru a lecui prin
remediile dumnezeiestii invaj;aturi toata stricaciunea elinilor si barbari-
lor, precum si irationalele, animalicele patimi ce pun stapinire pe suflet;
iar sufletelor bolnave care-1 cauta pe Dumnezeu in lumea aceasta a deve-
nirii si in ce e trupesc oferindu-le - ca un adevarat si suveran doctor -
tocmai leacul cautat de ei si potrivit lor: un Dumnezeu in trup omenesc.
6. Dupa care, de vreme ce la cerin|;ele noastre trupesti li era gindul nu in
mai mica masura decit la cele ale sufletului, (a ingaduit) ochilor no§tri tru-

• 349. «Gindite» (cu valoarea acordata acestui determinativ in vechea terminologie
bisericeasca) sau -«spirituale»- (termen modern, mai ambiguu), pentru voepd ovoia, cu refe-
rire la starile «inalte», spiritualizate sau induhovnicite (n. tr.)

350. Din nou ctYaAua, ca mai sus - termen la care Eusebiu revine cu tile, in virtutea
paralelismului cu imaginile lucrate de muni omene§ti, de care fusese vorba mai inainte.

BATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 235

pesti sa vada ni§te minuni nemaipomenite - miracole §i faptuiri ale pute-
rii dumnezeiesti. Urechilor noastre trupesti le-a dat invafatura cu o limba
de asemeni trupeasca, ducind la bun sfir§it prin mijlocirea acestei infati-
§ari de om luate de El toate cele privitoare la adevarata dumnezeire, si
pe care oamenii numai a§a mai erau in stare sa le priceapa.

14. 7. Sigur ca pe toate astea El le-a indeplinit dind ascultare voii 351
Tatalui, raminind El Insusi mai departe imaterial - adica intocmai asa
cum era El §i mai inainte alaturi de Tatal - deci, fara sa Se altereze in pro-
pria Lui esenta si fara sa-§i piarda natura, raminind mai departe neatins
de incatusarea trupului. Fiindca activitatea Lui nu se marginea numai la
Iocul unde se afla vasul acela al Sau trupesc, §i nu intimpina nici o piedica
in a fi totodata altundeva in univers. 8. Rezulta ca atita vreme cit avea sa
petreaca in mijlocul oamenilor, El n-a incetat sa umple intreaga lume §i
sa salasluiasca alaturi de Tatal - de fapt sa ramina in El - continuind sa
poarte de grija la tot ce-i in cer §i pe pamint §i raminind (contrar noua) cu
totul liber sa fie in acelagi timp pretutindeni §i sa-§i duca mai departe
obi§nuita §i dumnezeieasca-I lucrare. Omului i-a dat sa se imparta§easca
din ce este al Sau fara insa a primi de la el, in schimb, nimic din cele ce tin
de natura lui muritoare. Fiinta acestuia supusa pieirii El a facut-o partasa
dumnezeiestii puteri fara totu§i a Se imparta§i, la rindul Sau, din muri-
toarea ei natura. 9. Trupeasca-I nastere nu I-a adus nici o pingarire; iar
mai tirziu, cind a fost sa se desparta de ce era acum muritor, El n-a avut
de patimit nimic in propria-I nepatimire - a§a cum §i cintareful din lira nu
are nimic de patimit din spargerea instrumentului sau (sau din zmulgerea
corzilor), sau tot dupa cum, aplicind unui om luminat la minte o pedeapsa
corporala, este lipsit de sens sa spunem ca in|;elepciunea luminatei Sale
minti (sau sufletul pe care-1 poarta in trup) au fost distruse sau pirjolite.
10. De aceea e mult mai bine sa spunem ca puterea Cuvintului n-a avut
nimic de patimit de pe urma trupestilor patimi, la fel cum, in pilda luata
de noi, razele de lumina ajunse din cer pe pamint nu sufera nimic la atin-
gerea tinei, a mocirlelor sau a cine stie caror necura|;ii. Oricine e in drept
sa spuna ca §i ele-s luminate de razele soarelui; numai ca lumina nu
sufera nici o intinare - si nici soarele - din intrepatrunderea lor cu ele-
mentele corporale, 11. fara ca lucrul acesta sa contravina legilor naturii.

Or, mintuitorul §i netrupescul Cuvint al lui Dumnezeu (Care este El
insusi si via|;a §i lumina gindita), de cum se atinge de ceva cu dumne-
zeiasca §i netrupeasca Sa putere, in chip necesar ii da via1;a §i-l impar-
ta§este din lumina Lui spirituala. Trupul de care se atinge se sfin|;este §i
pe data se lumineaza; orice boala, orice betesug §i toata suferinta pier,
facind ca acelea ce sint lipsite sa primeasca in schimb cite ceva din plina-

351. Textul folose§te aid pluralul: n;cn:pixca<; (JouXatQ (n. tr.)

236 EUSEBIU DE CEZAREEA

tatea Lui. 12. De asta §i-a petrecut El intreaga via|;a cam in felul aratat,
facind dovada cind a identita|ii de natura cu noi a trupului luat de El sa-I
slujeasca, cind a Insusi Cuvintului-Dumnezeu, ca un Dumnezeu ce este
lucrind minuni si savirsind fapte de neinjeles, dind mai dinainte glas
lucrurilor ce aveau a se petrece abia mai tirziu si descoperind prin anu-
mite fapte de temut - dar mai cu seama prin dumnezeiestile Sale invaj;a-
turi menite sa imboldeasca sufletele noastre sa se infatiseze sus, in locul
acela mai presus de ceruri - pe Cuvintul lui Dumnezeu (Cel Care nu mul-
tora le este dat sa-L vada) in chiar aratarea Sa lucratoare.

15. 1. Fata de toate acestea, ce ne mai ramine noua decit sa lamurim
in rostul sau faptul acela fundamental si atit de controversat al sfirsitului
viejii Sale, al felului cum a putut El patimi, precum si marea minune a
invierii Sale celei urmatoare mortii.

O vom face prin mijlocirea unor dovezi convingatoare - nu insa
inainte de a ne fi reamintit toate elementele.

15.2. Pentru motivele aratate, (Cuvintul) S-a folosit de unealta aceea
muritoare intrucitva ca de o imagine adusa sa-I stravada dumnezeiasca
marejie, ducind o viata in care s-a purtat fata de trup asa cum se poarta
orice imparat mare cu crainicul sau, §i savirsind totul pe potriva dumne-
zeiestilor sale posibilitaji. Dar daca dupa viaj;a dusa de El in mijlocul
oamenilor El ar fi devenit deodata invizibil §i ar fi disparut (luindu-si pe
furis si crainicul - adica propria-I infa|;i§are -, zorind sa pacaleasca moar-
tea prin fuga), distrugind si dindu-§i pieirii abia mai apoi ceea ce era
muritor, ca efect al propriei Sale vointe, oricine L-ar fi putut lua drept o
simpla nalucire iar El n-ar fi lucrat in concordanta cu Sine-Insusi. ca
Viata si Cuvint al lui Dumnezeu si ca dumnezeiasca Putere. Lasindu-si
El-Insusi crainicul prada nimicitoarei distrugeri, 3. sigur ca nici lupta
pornita de El impotriva demonilor n-ar fi dus - prin neimplicarea mortii
- la nimic, si nici nu s-ar mai fi stiut unde anume dainuieste El dupa a-
ceasta plecare. Nimeni din cei ce nu-L vor fi primit nu I-ar fi dat crezare,
iar El nu s-ar fi dovedit mai puternic, in Sine-Insusi, decit moartea, n-ar
fi putut elibera pmeneasca seminjie supusa mortii de catusele propriei
ei naturi, n-ar fi fost urmat de oameni pe toata fata pamintului, nu Si-ar fi
putut convinge ucenicii sa nu se teama de moarte si n-ar fi putut pune in
fa$a viitorilor Sai inva|acei nadejdea de viata care, dupa moarte, ii
asteapta la Dumnezeu. Nu §i-ar fi putut tine fagaduintele, n-ar fi putut
implini cele vestite despre El prin proorociri, si n-ar fi putut razbate toc-
mai prin ultima dintre toate incercarile - cea impotriva morfii.

15. 4. Asadar, pentru toate aceste motive, cuvenindu-i-se acelei pie-
ritoare unelte, cu tot dinadinsul, ca dupa credincioasa slujire adusa de ea
dumnezeiescului Cuvint sa se poata bucura de un sfirsit pe masura dum-
nezeirii Lui , i-a fost rinduita o moarte pe potriva. Exista o singura alter-

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 237

nativa: sau sa o lase cu totul prada distrugerii si pieirii - ceea ce ar fi
insemnat sfir§itul intregii drame prin cea mai ingrozitoare incheiere
posibila -, sau sa Se dovedeasca El insusi mai puternic decit moartea,
facind din ceea ce fusese supus mortii, cu dumnezeiasca-I putere, o par-
tasie la nemurire.

Prima varianta ar fi presupus tradarea propriei Sale fagaduin};e. A§a
cum nu-i este propriu focului sa racoreasca si nici luminii sa umbreasca,
tot astfel nu-i este nici vietii sa ucida, sau Cuvintului dumnezeiesc sa
lucreze nebuneste. Cit de consecvent ar fi fost El daca dupa ce altora
le-ar fi fagaduit viata, ar fi ingaduit nimicirea acestei unelte ale Sale si ar
fi asistat la distrugerea propriului Sau chip? §i cum s-ar mai fi potrivit
actul Sau mijlocitor (al carui rost este dobindirea nemuririi pentru toti cei
care-si cauta scaparea la El) cu faptul de a fi lasat pe solul 352 dumnezeirii
Sale sa piara, prada stricaciunii? 5. Astfel, sigur ea eel de al doilea termen
al alternative! devenea necesar; adica devenise necesar ca El sa Se
dovedeasca mai puternic decit moartea.

Dar cum sa atinga El un asemenea scop? Pe furis? Asa, hoj;este? Sau
dimpotriva: in chip minunat si in vazul tuturor?

Or, savir§ita in secret si pe ascuns, ramasa tuturor tainuita, izbinda
Lui n-ar fi adus nimanui nici eel mai mic folos. §i invers: vestita tuturor si
aflata de toti, ea tuturor le putea mijloci folosul incuibat intr-o asemenea
minune. Devenind necesar ca unealta aceea a Sa sa se dovedeasca mai
puternica decit moartea, precum si ca acest lucru sa nu se petreaca intr-
ascuns, ci in vazul lumii, se explica acum de ce n-a ales El ocolirea mor-
fii: fiindca altminteri El n-ar fi facut decit dovada fricii si a micimii Sale in
fata ei. Numai prin implicarea mortii si a luptei cu ea a putut El darui celor
supusi mortii nemurirea, fiindca scopul luptei era mintuirea §i viata si
nemurirea noastra, a tuturor. 6. Cind cineva vrea sa arate faptul ca o oala
e rezistenta la foe (deci mai presus de taria acestuia), nu are cum altfel sa
dovedeasca asemenea minuna^ie decit punind-o el insu§i cu miinile lui pe
foe, ca apoi sa o poata scoate de acolo nevatamata si intreaga. Tot asa a
facut §i Cuvintul lui Dumnezeu, tuturor datatorul de viafa, cind a vrut sa
arate ca acea pieritoare unealta de care se slujise spre mintuirea oameni-
lor era de fapt mai puternica decit moartea, si partasa la propria Sa viata
si nemurire: anume lucrarea aceasta singura potrivita scopului, care
consta in a o parasi pentru o clipa, dind mortii ceea ce era al ei (pentru

dovedirea afinita|;ii de natura cu ea), ca numai pujin dupa aceea sa o

— ■

352. Nuan|a termenului grecesc epfieveij? folosit de Eusebiu in text se refera nu
numai la capacitatea de transmitere a mesajului primit, ci §i la talmacirea lui. Cu alte
cuvinte, trupul luat de Cuvintul lui Dumnezeu nu este numai solul Acestuia, ci in acelasi
timp - §i mai ales - un mijlocitor pentru cunoasterea Lui (n. tr.)

238 EUSEBIU DE CEZAHEEA

inalte din nou din moarte, drept dovada a puterii Sale dumnezeie§ti pre-
cunei §i a faptului ca, datorita ei, viata fagaduita de El avea sa fie pururi-
dainuitoare §i mai presus decit tot ce insemna moartea.

15. 7. Cazul este, deci, limpede §i clar. Si trebuia neaparat ca ucenicii
Lui sa vada cu propriii lor ochi ce inseamna intoarcerea la viafa cea de
dupa moarte, regenerarea cea intru putere, la care-i invata El sa nadaj-
duiasca §i pentru care-i pregatea, imboldindu-i sa ajunga mai tari decit
moartea. De asta le-a si ingaduit El sa vada acest lucru cu ochii lor.
Fiindca era necesar pentru ei, care aveau sa-§i inchine viata credintei, sa
se convinga cu propriii lor ochi 353 de adevarul celei dintii si mai insem-
nate dintre invajaturile Lui; dar cu cit mai necesar era acest lucru pentru
unii care, aidoma lor, urmau sa-L vesteasca intregii lumi, urmau sa faca
tuturor cunoscuta calea cunoagterii lui Dumnezeu, deschisa de El tutu-
ror oamenilor! 8. Ca sa poata ei ramine neinfricaji si de neclintit la gindul
mor|;ii ce-i astepta in confruntarea lor cu ratacita credin|;a in zei a neamu-
rilor (§i ca sa-1 poata primi cu atita seninatatel), viata de dupa moarte tre-
buia sa ajunga pentru ei o convingere absoluta. Fiindca de n-ar fi stiut ei
de ce nu le pasa de moarte, nici nu s-ar fi putut infatisa pregatiti sa
infrunte soarta potrivnica. lata deci pentru ce - vrind El sa-i inarmeze
impotriva cumplitei puteri a mortii - nu s-a mul|;umit Cuvintul sa-i stru-
neasca numai pe calea vorbelor §i a indemnurilor, nici nu s-a marginit sa
ticluiasca cele legate de nemurirea sufletului cu simpla putere de con-
vingere §i recurgind numai la presupuneri - a§adar in temeiul unor
cuvinte de felul celor pe care le rostim noi, oamenii - ci dimpotriva, le-a
pus in fafa lauTii unei biruinte culese de El impotriva morjii chiar prin
fapta!

15. 9. Acesta este eel dintii (§i mare) motiv al luptei date de Mintuito-
rul nostru impotriva mortii. A§a a putut El dovedi ucenicilor Sai ca moar-
tea - care pentru toti oamenii este ceva atit de cumplit - nu inseamna de
fapt nimic, §i i-a putut El face sa vada cu propriii lor ochi (dindu-le prile-
jul sa se incredinteze ei in§i§i prin vaz) 354 adevarul fagaduitei vieti (de
dincolo). A§a a putut El face (din actul Tnvierii) pirga nadejdii noastre, a
tuturor, intr-o viata in Dumnezeu §i in nemurire.

15. 10. A mai existat insa §i un al doilea motiv pentru inviere, §i
anume, dovedirea naturii dumnezeie§ti a puterii ce sala§luia in trupul
Lui . Fiindca daca mai inainte vreme oamenii fusesera in stare sa divini-
zeze anumite fapturi omenesti supuse mortii §i cazute sub biruin^a mor-
tii, facindu-§i din ei eroi §i zeitati, sigur ca de-oameni-iubitorul Cuvint al lui

353. Textual: «prin intermediul unei scene intru totul convingatoare» (n. tr.)

354. Ca mai sus, «prin mijlocirea unui spectacol convingatoi>> (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 239

Dumnezeu S-a manifestat §i in aceasta directie. infatismd oamenilor o
natura mai puternica decit moartea. Facind ca, dupa curmarea vietii, tru-
peasca-i mortalitate sa se imparta§easca din cea de a doua viata, El le-a
ingaduit tuturor sa vada cam in ce fel arata triumful asupra mor}ii si i-a
facut sa injeleaga ca, in moarte, se cuvine sa nu marturisim decit un sin-
gur Dumnezeu, anume pe Cel incununat cu laurii biruintei.

Arata-voi acum si un al treilea motiv al mintuitoarei Sale morti.

15. 11. A fost, anume, un sacrificiu, o jertfa adusa lui Dumnezeu,
supremul imparat al tuturor, pentru intreaga noastra spita; o jertfa adusa
§i consacrata intregii noastre turme a oamenilor; o jertfa adusa spre inla-
turarea ratacitei credinje insuflate de demoni. Fiindca aceasta unica §i
mare jertfa a preasfintului trup al Cuvintului nostru, odata adusa spre
folosul intregului neam al oamenilor, odata oferit ca o jertfa de ispasire a
tuturor neamurilor cazute in starea de necredinta la care-i adusese rata-
cirea insuflata lor de demoni, toata puterea blestemajilor §i spurcajilor
demoni avea sa piara; toata sminteala paminteasca §i amagitoare avea sa
se destrame, lasind fara intirziere locul liber unei prezente mai puternice
decit ea.

12. Asa, deci, s-a infa$i§at mintuitoarea jertfa (inaltata aid, in lumea)
oamenilor: a fost sacrificiul acestui trupesc instrument al Cuvintului, El-
insu§i; §i a fost adus in folosul intregii 355 noastre turme a oamenilor.
Despre el e vorba §i in actul jertfei aduse morjii, despre care vorbesc
Sfintele Scripturi atunci cind exclama: «Iata pe mielul lui Dumnezeu, Cel
ce ridica pacatul lumii!», dupa ce (mai inainte) prevestisera: «Adusu-s-a
ca o oaie la taiere, §i ca un miel necirtind celui ce-1 tunde». Tot ele ne
arata §i rostul acestui act, atunci cind adauga: <-<El ne poarta pacatele §i
pentru noi sufera; §i iata ca noi L-am crezut doar un biet suferind, un
amarit lovit de soarta! Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, se
sfir§ea din pricina faradelegilor noastre: peste El se abatuse pedeapsa
care noua avea sa ne aduca pacea! Prin rana 356 Lui am fost vindecati. Cu
tojii aidoma oilor rataciseram: fiecare dintre noi umbla pe drumul sau
intr-aiurea. Dar Domnul II daduse in schimbul pacatelor noastre^. 13.
Acestea sint cauzele pentru care a fost jertfita omenitatea 357 Cuvintului
lui Dumnezeu. Numai ca Supremul Arhiereu consacrat lui Dumnezeu,
Stapinului §i Imparatului-a-toate (prin care Suprem Arhiereu in^elegem
Cuvintul lui Dumnezeu, Puterea §i In^elepciunea lui Dumnezeu - Care se
cere osebit de jertfa adusa), dupa nu multa trecere de vreme §i-a zmuls
trupul 358 din moarte, aducindu-I-1 Tatalui in chip de pirga a mintuirii

355. Textual: «comunei» (n. tr.)

356. Textual: «lovitura (primita)^, «vinataia» (n. tr.)

357. Textual: «omenescul instrument (n. tr.)

358. Textual: «a rechemat (ceea ce avusese El) muritor» (n. tr.)

240 EUSEBIU DE CEZAREEA

noastre, a tuturor, §i inaltindu-L spre bunul folos al oamenilor ca un ade-
varat trofeu al biruintei asupra ostirii demonilor, precum §i ca o pavaza
impotriva sacrificiilor omenesti (care - cum §tim - se aduceau).

16. 1. A§a stand lucrurile, a sosit vremea sa recurgem §i la dovezi -
daca adevarul acestor lucruri mai are nevoie de vreo dovada §i daca evi-
denta unor asemenea fapte mai are nevoie de intarire. Primeste-le
totu§i, pregatit sa le asculti cu luare-aminte.

16. 2. Odinioara, toate popoarele de pe pamint traiau dezbinate.
Intreaga spita a oamenilor era impartita fie in tinuturi, fie in etnii, ori in
natiuni, in stapiniri autarhice ori in poliarhii. O asemenea stare de lucruri
facea ca sjrul luptelor fra|;e§ti , al razboaielor, al devastarilor §i al inrobirilor
ce se abateau peste ogoarele §i peste agezarile oamenilor sa nu-§i afle nicio-
data sfirsrtul. Pretexte se gaseau cu duiumul: ba cite un fapt de dezmaj, ba
rapirea unor femei; §i uite asa s-a ajuns la dezastrul Ilionului §i la (subiectele)
tragediilor din vechime, atit de bine cunoscute de toata lumea. 3. Sigur ca nu
vei gre§i vazind in credinta ratacita cea in multi zei pricina tuturor acestor
nenorociri. Fiindca din clipa in care acel mintuitor instrument care a fost
preasfintul trup al lui Hristos s-a aratat mai presus decit toata amagirea §i
lucrarea demonilor si strain de toata rautatea ce razbate prin fapte si prin
vorbe, el a §i fost inaltat ca un trofeu doveditor al biruintei §i ca o pavaza
impotriva batrinilor §i inrai|;ilor demoni, iar toate lucrarile acelora au fost
spulberate. Cirmuirea dupa dreptare regionale, pluralitatea conducerii,
dictaturile singulare ca §i democratiile (iar odata cu ele pustiirile §i ase--
diile care, din cauza lor, se abateau peste cetati §i meleaguri) au incetat.
Tuturor le era acum vestit un acela§i Dumnezeu; 4. pretutindeni inflorea
o singura imparatie: cea a romanilor. Stravechea, nestinsa §i nepotolita
vrajba dintre popoare, brusc, pierea. §i chiar din clipa cind cunoa§terea
Dumnezeului Celui unic §i invatatura lui Hristos - ca singura mintuitoare
credinta - le erau imparta§ite tuturor, ei bine: chiar din acea clipa
intreaga imparatie a Romei se supunea unui singur imparat, facind pre-
tutindeni sim^ita o adinca pace. Deci simultan - §i in aceea§i perioada
data - ca la un singur semn al lui Dumnezeu, au mijit in lumea noastra, a
oamenilor, doua mladite ale binelui: statul roman §i invatatura dreptei-
credin|;e. 5. Inainte vreme, Siria fusese cirmuita osebit (§i de catre unii);
Asia cunoscuse alta vi|;a regeasca; Macedonia alta; alta dinastie isi ose-
bise Egiptul §i pusese stapinire peste el; altii facusera tot a§a cu tinutul
Arabiei - ba pina §i iudeii se facusera stapini peste Palestina; prin catune,
prin ora§e §i peste tot locul oamenii i§i ucideau semenii (cuprin§i parca de
nebunie) §i, facind jocul demonilor, se poate spune fara gre§ ca n-aveau
in minte decit razboiul §i lupta.

VlAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 241

§i iata ca, deodata - si parca din acelasi punct - au inceput sa iasa la
iveala doua mari forte: statul Roman (de atunci devenit monarhie) si
invatatura lui Hristos - care au prins a inflori impreuna si au izbutit sa le
astimpere si sa le impace pe toate. 6. In vreme ce puterea Mintuitorului
nostru nimicea inclinatia spre diversitatea de principii si spre pluralita-
tea zeilor (inspirata de demoni), vestind tuturor - deci si elinilor §i bar-
barilor, pina-n cele mai departate colturi ale lumii - imparatia unica a lui
Dumnezeu, puterea Romei supunea statele existente 359 (de vreme ce
, cauzele ele - insele care duceau la pluralismul statal fusesera spulberate),
sirguindu-se sa cuprinda pe tot omul intr-un intreg unitar si armonios, si

- dintre atitea felurite popoare - pe cele mai multe sa le adune laolalta (ba

- fapt nemaiintilnit pina astazi - sa-si intinda stapinirea pina chiar la
marginile pamintului). In care scop, mintuitoarea noastra invatatura ii si
inlesneste si-i netezeste calea.

16. 7. Mare minune, in ochii cui isi atinteste privirea la adevarul fap-
telor si cui nu se lasa cuprins de indemnul sa ia in u§or maretia (unui ase-
menea destin), daca ne gindim ca nimicirea ratacitei credinte inspirate de
demoni ne apare ca un fapt care are loc concomitent cu disparitia vraj-
bei si a inversunarilor dintre popoare! Daca ne gindim ca in timp ce tutu-
ror le era vestit Dumnezeul Cel unul si Calea cea una prin care poate El
sa fie cunoscut, intre oameni prindea radacina o unica imparajie facind ca
intreaga lor spita sa ajunga a vietui in pace si in buna intelegere, ca toata
lumea sa se socoata frati §i sa ajunga la recunoasterea adevaratei sale
naturi! Pe data - aidoma unor fii tragindu-se din acelasi tata (sau, iata, in
chipul unor copii avind cu tofii in unul Dumnezeu un singur tata, precum
si o singura maica in dreapta lor credinta) - oamenii au inceput sa-si vor-
beasca §i sa se poarte intre ei cu pace, facind ca din acea clipa intreg
pamintul sa arate intru totul aidoma unei gospodarii si unei familii unice
si bine chivernisite. §i tot de atunci a ajuns un lucru cit se poate de simplu
sa calatoresti si sa zabovesti oriunde-ti pofteste inima. Plecat din apusul
imparatiei , poti astazi ajunge in rasaritul ei fara nici o teama, la fel cum e
si cu cei din partile de acolo (atunci cind ii poarta drumul incoace) - asa
cum e si firesc intre hotarele aceleiasi tari. Asa s-au implinit §i prezicerile
continute in proorociile din vechime, precum §i exclamatiile profe^ilor
(atit de numeroase, cite timpul nu ne-ar ingadui a insira!); intre care,
insa, unele iata ce ne striga in fata despre mintuitorul Cuvint: «Stapini-va
de la mare pina la mare, si dinspre riuri pina la marginile lumii», sau:
«Rasari-va in zilele lui dreptatea si prisosinfa de pace», «Bate-vor sabiile
lor si vor face din ele fiare de plug, iar din sulite vor face coase. Nici un
neam nu va mai pune mina pe sabie impotriva altui neam, deprinderea
razboiului lipsindu-le».

359. Textual: «care puteau fi vazute» (n. tr.)

242 EUSEBIU DE CEZAREEA

16. 8. lata, asadar, ce profejii s-au putut auzi din stravechi timpuri in
limba evreilor. Asemenea lucruri - pe care noi le putem vedea implinite -
nu fac decit sa intareasca marturiile ce au razbit pina la noi din veac. Iar
daca e§ti dornic sa afli multimea (prisosul!) acestor instiinjari, atunci,
imparate, te-as. indemna sa nu le cauti in grai, ci in fapta! Si desfa mari
ochii mintii, deschide-ti larg portile priceperii, stai pentru o vreme si
cumpaneste §i intreaba-te singur facind asa ca si cum ai vrea sa afli de la
altul, ca sa poti mai bine patrunde in miezul lucrurilor: fost-a vreodata,
din negura timpului, vreun imparat, vreun cirmuitor, vreun filosof sau
vreun legiuitor, ori vreun prooroc (fie el elin sau barbar) care sa fi atins
un asemenea grad de virtute (§i nu atit dupa moarte, ci inca in viata fiind
ca fiinta care rasufla si-i inca plina de vlaga!), incit numele lui sa fi ajuns
pretutindeni in lume in auzul si pe buzele tuturor? Or, faptul acesta n-a
fost lucrarea nimanui altul decit numai si numai a Mintuitorului nostru, si
a fost savirsit de El dupa biruinta Lui asupra mortii (vestita de El ucenici-
lor Sai §i de El dusa la bun sfir§it). Drept care le §i spusese El: «Merge]i
acum §i invata]i toate neamurile in numele Meu», prin care cuvinte El le
daduse din timp de veste si le descoperise ca Evanghelia 360 Lui urma sa
fie cunoscuta in toata lumea si tuturor neamurilor, in chipul unei martu-
rii. Iar graiului Sau, fapta-i urmase pe data: fiindca pe data - §i nu zabav-
nic - de cuvintele Sale s-a umplut lumea toata.

16. 9. Ce vor mai avea acum de spus cei care, la inceputul cuvintarii
mele, ma sfidau 361 , cind marturia lucrului vazut cu ochii covirse§te in
putere de convigere orice argumentare? Dar mergi acum mai departe §i
mai ginde§t^-te §i la lucrul urmator: fost-a vreodata, din veac, vreun om
care sa fi intocmit - prin singura puterea cuvintelor sale, deci fara sa
scrie nimic - niste dreptare de via|;a pline de cucernicie si de injelep-
ciune? §i care sa fi fost in stare a semana din lucrarea inva];aceilor sai cu
atita usurinta peste tot omul, pretutindeni deschizind vetre de invatatura
si facind ca tot omul, fie el elin sau barbar, sa se recunoasca in semenul
sau de la un cap si pina-n celalalt departat cap al lumii? Sa-ti raspund eu:
n-a fost nici unul. Inseamna, deci, ca §i privita asa, aceasta a fost numai
lucrarea Mintuitorului nostru, care, savirsita dupa moartea Lui, se face
marturie a dumnezeiestii Sale vieti §i puteri. Dar daca nici asta nu-1 poate
incredinta pe necredincios, sa ne spuna el noua celor dornici de lamurire,
care alt vestit intelept izbutit-a sa puna capat salbaticelor §i crudelor
moravuri ale barbarilor doar in virtutea unor legi pline de omenie, facin-
du-i, bunaoara, pe scitii ascultatori ai invataturii lui sa nu se mai manince

360. Cu lnjelesul originar §i etimologic de «veste buna» (n. tr.)

361. Text ambiguu, putindu-_se interpreta ca o referire la dificulta^ile ridicate de fap-
tul istoric al mortii Mintuitorului. In care sens el mai poate fi citit si „cei care, initial «sau:
in principiu» imi criticau acest lucru" (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 243

intre ei, pe persj sa nu mai nunteasca cu mamele lor, pe altii sa nu-si mai
dea dinilor morfii sau sa nu-si mai spinzure batrinii, si pe altii sa nu mai
savirseasca alte soiuri de fapte asemanatoare acestora, ingrozitoare si
bestiale. Totu§i, cele pomenite nu-s dedt niste dovezi marunte ale dum-
nezeiestii vieji de dupa moarte a Mintuitorului nostra. Am sa-ti infafisez
si alte dovezi - mai mari dedt ele - si am sa te indemn sa cugeji daca a
existat vreodata vreo fiin^a omeneasca care sa fi stirnit atita impotrivire -
fie intre inatyii demnitari si intre regi, fie intre civili, fie intre militari, intre
lumea de la oras §i intre cea de la tara, ded in rindurile tuturor, si atit de
indelunga vreme - dneva care, nevoit fiind sa se razboiasca fara intrera-
pere, a putut totusi da dovada unei tarii mai mult dedt omenesti, inflo-
rind in cele din urma zi dupa zi, si, oridt ar fi inaintat in virsta, raminind
mereu tinar! Carui alt om (din dji vor fi vazut din veac lumina soarelui)
i-a fost dat - aidoma Mintuitorului nostra - sa voiasca a-si plini in numele
sau un popor cum n-a mai fost altul pe lume, si sa-1 si plineasca (dar nu
intr-ascuns, in cine stie ce ungher uitat al pamintului, ci pretutindeni sub
soare, prefadndu-si voia in fapta doar in virtutea dumnezeiestii puteri cu
care va fi fost inzestrat)? Cine altul a cugetat sa invete toate popoarele
cunoa§terea si inchinarea unui singur Dumnezeu aflat mai presus de cer
§i de tot universul? §i nu numai ca S-a gindit la asa ceva, ci a si purees la
fapta, dovedind - daca mai era nevoie - prin chiar taria acestei lucrari ca
ea fusese voita de Dumnezeu! - Dar lucrul care a zavorit in cele din urma
pina si cele mai slobode guri a fost f aptul ca din clipa cind El a inceput sa
propovaduiasca pe Dumnezeul Cel Prea Inalt, chemind toate noroadele
ca numai pe Acesta sa-L marturiseasca drept adevarat Dumnezeu , El a
§i fost invrednicit de impreuna-lucrarea §i ajutorul Celui Ce-L trimisese!
Privefte acum si ia aminte din ce anume constau inva];aturile ce
decurg din aceasta vestire (§i care - date tuturor de stire - au si fost inta-
rite de fapte). Te voi intreba: fost-a vreodata om care, luminind - aidoma
Lui - sufletul omului cu negraita lumina, 1-a facut sa fie in stare a lua in
deridere mincinoasele sale credin|e stramosesti, asa fel indt sa nu mai
dnsteasca nici piatra, nici lemnul §i ce-i fara viaja, ca pe un dumnezeu?
Dar dne altul daca nu Mintuitorul nostra a facut ca cei mai mari inchina-
tori la idoli (graiesc aid despre egipteni, de la care le-a venit si elinilor
incurcata lor credinfa in zei), sa nu se mai lase insela^i §i sa nu mai incon-
joare cu suprema cinstire tot soiul de jivine, de serpi, pina si vietuitoarele
cele mai neghioabe si mai biete, sa nu marturiseasca alt Dumnezeu decit
pe Cel aflat mai presus de toate si sa se lupte pentra credinta pina la raz-
birea prin moarte 362 ? Cine - din adincurile vremilor - izbutit-a sa puna

362. Textual: «pina dincolo de feluritele morfi (care-i a§teptau)» - cu referire la cazul
mucenicilor (n. tr.)

244 EUSEBIU DE CEZAREEA

pe fuga din (marea) noastra turma, a oamenilor, cu bratul Sau nevazut §i
puternic, primejdioasa, cumplita spita a demonilor (care cindva, ravasise
intreaga noastra natura omeneasca, iar prin lucrarea idolilor virise multa
sminteala in credinta oamenilor), ca pe niste fiare neindurate? Cine altul
a ingaduit vreodata cu tarie celor ce-si rinduiesc viaf;a in chip cinstit si
neprefacut dupa filosofia data de El, ca - in temeiul invocarii Lui in starile
cele mai curate ale rugaciunii purtate de El mai departe pina la Dumne-
zeul tuturor - sa puna pe goana ultimele ramasite ale duhurilor rele; cine
altul, daca nu tocmai Mintuitorul nostru? Cine altul de nu singur Mintui-
torul nostru invatatu-Si-a participantii la Taine sa savirseasca jertfele
cele fara singe, duhovniceasca jertfa ce se aduce in rugaciune si in taini-
tele cuvintarii-de-Dumnezeu? 10. lata deci cum de au luat fiin|a, pe toata
fata pamintului, altarele si sanctuarele bisericilor noastre - rostul lor
fiind sa inalte Dumnezeului si Imparatului nostru Celui unic si suprem (si
numai Lui!), din mijlocul neamurilor, sfintitele liturghii ale cugetatelor si
duhovnicestilor noastre' jertfe.

Cine - prin insesizabila si nevazuta-I putere - facut-a sa se stinga
jertfa adusa prin rana si singe, prin fum si prin foe; cine a aruncat in
uitare crudele si nebunestile ucideri §i jertfe de fiinte omenesti carora
istoria elinilor le aduce ea insasi marturie? Fiindca nu trebuie sa uitam ca
jertfele omenesti au pierit de pe fata pamintului abia dupa dumnezeiasca
propovaduire a Mintuitorului nostru, in anii domniei lui Hadrian.

16. 11. Iar daca mesajul 363 si puterea izvoritoare din moartea Min-
tuitorului nostru au putut primi intarirea unor atare dovezi, cine se va
mai invirtosa sa nu recunoasca adevarul dumnezeiestii Lui vieti? Fiindca
asemenea faptc sint fapte de vii iar nu fapte de morti; si - dupa cite ni se
spune - tot ce vedem noi sint aratari ale celor nevazute. Nu mai departe
decit ieri, spita vrajmasilor lui Dumnezeu se straduia sa vire groaza in
viata oamenilor, pradind si luind cu japca si facindu-si de cap. Dar odata
plecati dintre cei vii, iata-i zacind la pamint aidoma celui din urma gunoi:
fara suflare, fara viata si fara grai, de nu-i mai pomeneste nimeni, cum si
nimeni nu si-ar mai aminti de ei. Fiindca asta e starea celui mort: cine nu
mai are parte de via|;a nu mai inseamna el insusi nimic. Iar cine nu mai
este nimic nici n-ar putea savirsi ceva. Atunci noi, despre Cel Care da
dovada deplinei Sale puteri, Care ne arata ca iucreaza, ba chiar ca poate
lucra mai virtos decit cei vii, cum sa ne inchipuim ca nu traieste? Faptul
ca nu-L putem vedea cu ochii trupului nu are nici o importanta: criteriul
cumpanirii noastre nu trebuie sa depinda de argumente ce tin de trup,
asa cum nici arta nici feluritele teorii ale stiintei nu ne lumineaza in
temeiul unor criterii corporale. Cine a vazut vreodata cu ochii lui mintea

363. dpe-rfi, «virtutea~ cu in|elesul de «rostul» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 245

omului sau puterea lui Dumnezeu? Sint realitati ce nu pot fi cunoscute
decit prin efectele lor. 12. lata dar de ce ne este potrivit ca si nevazuta
putere a Mintuitorului nostru sa o scrutam si sa o deslusim din lucrarile
ei , - fie ca ar urma sa deducem ca cele savir§ite de El apartin unei fiin|;e
vii, fie ca (ele ar tine de puterea) uneia care nu este (vie), oricit de necuge-
tata ni s-ar parea o asemenea alternative. (Fiindca cu ce temei am putea
noi ca, despre ceva care nu este, sa spunem ca este? Non-existenta este
categoric definita de noi toti drept nefiinta §i ca atare ea nu are nici cum
lucra, nici cum infaptui; de ea £ine starea mortii, in vreme ce viata presu-
pune contrariul).

17. 1. Venit-a clipa, atunci, sa luam aminte la lucrarile 364 chiar din
zilele noastre ale Mintuitorului nostru si sa cuprindem cu privirea izvodi-
rile vii ale unui Dumnezeu viu. (E oare cazul sa ne intrebam daca aseme-
nea fapte ne pot duce cu gindul la o lucrare vie savirsita de o fiinta tot vie
si fiintind ca adevarat Dumnezeu? - Sau care-s aceste fapte? - intreba-
ma-vei, poate. - Le vei afla indata).

17. 2. Mai ieri-alaltaieri, o mina de vrajmasi ai lui Dumnezeu, mus-
tind de infumurare, se stirnisera cu puterea de partea lor §i cu oaste de
oameni multa, hotariti sa rada de pe fata pamintului loca§urile Lui de m-
chinare §i sa-I nimiceasca bisericile. Neputindu-L vedea cu ochii, ei II
razboiau folosind toate vicle§ugurile, impro§cindu-L §i tintind in El cu
toate vorbele ce le veneau la gura.

Numai ca El avea sa Se apere tot a§a cum si este El: in chip nevazut.

3. Si uite asa, au ajuns ni§te oameni care mai adineaori se desfatau de
toate cele, care erau fericiti de toata lumea §i ridicati in slavi ca niste zei, si
care vreme indelungata - cit timp statusera ei locului si pastrasera pacea
cu Cel pe Care mai apoi aveau sa-L razboiasca - tinusera cu pricepere
friiele impara|;iei, ca - la un singur semn de sus - sa nu li se mai §tie de
nume 365 . Fiindca de indata ce si-au schimbat purtarea §i s-au incumetat
sa poarte razboi cu Dumnezeu, de indata ce s-au hotarit sa se puna impo-
triva Dumnezeului nostru - sub ajutorul §i ocrotirea zeitatilor lor, pe data
- zic - si la un singur puternic semn tocmai al Dumnezeului cu Care ei se
razboiau, si-au primit toti pedeapsa pentru cutezanta lor, abandonind
totul si luind-o la goana dinaintea Lui, recunoscindu-I dumnezeirea si
adoptind pina la urma o purtare cu totul potrivnica neru§inarii lor dintii.

4. Drept care §i El n-a pregetat a-Si inalta msemnele biruintei peste tot
pamintul, impodobindu-1 iar cu frumusetea sfintelor Sale locasuri de
inchinare si cu semetia salasurilor afierosite Lui. In orase si-n sate, pre-

364 dTtoTeXeonaxa - termen imprumutat probabil din astrologie (§i care mai apare
atit in textul lui Eusebiu cit §i la Constantin) are intelesul specializat de ^lucran (sau
efecte) ale unei cauze» (n. tr.)

365. Textual: «sa nu mai existed, cu nuanta intensiva (n. tr.)

246 EUSEBIU DE CEZAREEA

tutindeni, la tara sau in pustia barbarilor, iata-L inchinind biserici si
sanctuare Dumnezeului Celui Unul, Imparatului a toate, Stapinului
intregii lumi (fapt datorita caruia au fost si locasurile acestea invrednicite
a purta numele Domnului - nu ca din partea oamenilor, ci chiar din par-
tea Domnului a toate - de vreme ce le-a fost lor ingaduita denumirea de
Casa a Domnului).

1 7 . 5. Sa pofteasca atunci cine va vrea, §i sa ne faca si pe noi a pricepe
cine - dupa atare prapad si pustiire - fost-a in stare sa recladeasca sala-
surile de jos si pina sus? Cine a hotarit refacerea lor, invrednicindu-le sa
arate ca abia durate (si mult mai semete decit inainte) tocmai cind soarta
lor paruse pecetluita? Cine a izbutit acest lucru nu dupa savirsirea din
viata a acelor vrajmasi ai lui Dumnezeu, ci - fapt minunat intre toate - de
pe cind prigonitorii mai erau inca vii, ca dezicerea lor de tot ce cutezasera
ei cindva sa se faca prin insasi gura si scrisul lor, si nu intr-o vreme cind le
era lor mai bine (ca sa nu se poata spune ca au facut-o din simpla inga-
duinta 366 ), ci tocmai si anume cind i-au ajuns pe ei sfichiurile biciului lui
Dumnezeu? 6. Cine - dupa linistirea furtunii prigoanelor (ba chiar in
toiul prapadului) - a izbutit - prin indemnurile dumnezeiestilor Sale
invataturi - sa susfina peste tot pamintul, de-a lungul intregii lor vieji §i
intru deplina sfintenie a cugetului, pe sirguitorii in^elepciunii 367 si pe slu-
jitorii lui Dumnezeu, zeci si zeci de mii de barbati sau de slujitoare ale
altarului (precum §i cinurile pururea-fecioarelor), a§a fel incit to|i acegtia
sa vegheze de buna voia lor multe zile in §ir, postind de bucate, de apa §i
vin, izbutind sa deprinda cu dreapta-socoteala stapinirea de sine precum
si taria ce fi-o daruie§te o viata de lipsuri? Cine a fost in stare sa
convinga pletore de femei si barbati ca - in temeiul citirii dumnezeiestilor
Lui pove|;e - sa renun|;e la hrana trupeasca in favoarea unei hrane
duhovnicesti mai potrivite unor fiinte inzestrate cu duh suprarafional?
Sau cine a putut convinge atijia barbati si femei si copii barbari si nesco-
liti, ori multimea argatilor, sau puhoaiele fara numar ale neamurilor, sa
nu le pese de moarte si sa creada cu tarie in nemurirea sufletului lor? Ca
ochii dreptatii scruteaza toate faptele oamenilor - atit pe eele de omenie
cit si pe cele neomenoase - si, ca atare, ca se cere sa a§teptam judecata lui
Dumnezeu; precum §i ca tocmai de asta ni se cuvine noua sa ne purtam §i
drept §i cu masura, in viata? Fiindca un lucru este sigur: anume ca de nu
s-ar fi tinut ei de astfel de invataturi, nici n-ar fi putut trudi la jugul cre-
dintei in Dumnezeu.

366J "tiAavflpuiucc - aici cu nuan^a de infelegere fa^a de cineva aflat pe o pozi^ie mai
slaba (n. tr.)

367. Textual: «pe cei atit de dornici sa-§i inchine viaja filosofiei» - Aici ca in multe
alte locuri, termenul de filosofie se specializeaza, preluind sfera conceptului de in^elep-
ciune sau chiar de contemplatie (via^a contemplativa), in virtutea unei evolutii semantice
pilduitoare (n. tr.)

VIA^A LUI CONSTANTIN CEL MARE 247

Este un fapt pe care - astazi inca - numai Mintuitorul nostru S-a
dovedit in stare sa-1 savirseasca.

Dar sa lasam aceasta discutie §i 7. hai sa-1 ascultam pe omul nostru
eel incremenit la minte cam ce ar avea el de raspuns la unele ca acelea de
mai sus. - Ci spune-ne, deci, intr-un fel care sa se sustina (a§adar nu
dintr-o pornire necugetata, ci punindu-ne inainte roadele meditatiei tale
adinci 368 ), si dupa o ades-repetata iscodire in sine-ti, zi-ne deci: care alt
intelept, dintre atifia dti se vor fi vestit din negura vremilor, au fost
cunoscuji §i §tirici}i cu glas proorocesc, din cele mai vechi timpuri. in rin-
durile iudeilor celor de odinioara §i bine-placuti lui Dumnezeu, aidoma
Mintuitorului nostru, in a§a fel incit, aflind ei inca de atunci atit locul de
bastina cit §i vremea aratarii Lui, viata pe care avea sa o duca, puterile,
cuvintele si ispravile Lui, sa le strecoare intre foile Sfintei Scripturi? 8.
Sau aratatu-s-a oare vreodata vreun razbunator atit de napraznic al
celor incumetate impotriva-i incit sa fi fost in stare (aidoma Mintuitorului
nostru) sa-si abata nevazuta putere simultan cu savir§irea nelegiuirii lor,
peste intregul popor al iudeilor, carora avea sa le naruie din temelii
regescul palat 369 , ba darimindu-le deplin §i templul cu toate minunatiile
sale dinauntru? Care altul - de nu Mintuitorul nostru - S-a priceput sa
arate din timp prin cuvint si lucrare ce vor faptui acesti necredinciosi si ce
se va petrece cu Biserica intemeiata de El pretutindeni in lume, adeverin-
du-§i spusa in fapta? Caci iata ce zice El despre templul necredinciosilor:
«Ramas-a casa voastra pustie^, §i «Piatra peste piatra nu va ramine in
locul acesta pina ce nu va fi nimicit»; iar despre Biserica Sa: «Bise-
rica Mea voi zidi-o pe piatra, incit porjile iadului nu vor avea putere
asupra-i».

17. 9. Sau cum vi se pare faptui ca, la inceput, El s-a gindit sa cheme
la Sine niste oameni simpli, din popor, pe care i-a facut sa-§i lase navoa-
dele §i sa ajunga datatori de lege §i invatatori ai intregii lumi? Sau faptui
de a le fi vestit (§i ce le spusese El prin grai avea sa §i treaca in fapta!) ca
va face din ei pescari de oameni; dupa care i-a §i inzestrat cu asemenea
iscusinta §i putere, incit au fost ei in stare sa scrie §i sa lase in urma lor
carji care s-au dovedit atit de convingatoare, ca, talmacite pretutindeni
pe pamint §i-n tot graiul - barbar ori grecesc - au ajuns la toate popoarele
un temei de cumpanire, tuturor adeverindu-le dumnezeiescul izvor al
invajaturilor cuprinse intr-insele? 10. Sau iar, ce aveji a-mi zice cind a
profejit El ce avea sa se intimple mai tirziu §i cind S-a pus chezas, ucenici-
lor ca vor fi du§i inaintea regilor §i a dregatorilor, ca vor avea de suf erit §i

368. Textual: «propunindu-ne rodul unui suflet cuvintator» (sau rational - 4" J X'n
XoYixf)), «inzestrat cu o in|elegere superioara^ (n. tr.)

369. Sau «regescul loo - cum spune textul, putind fi raportat §i la capitala, adica la
Ierusalim (n. tr.)

248 EUSEBIU DE CEZAREEA

ca vor fi schingiuiti peste poate, si asta nu spre a ispasi cine stie ce fapta
necugetata, ci numai §i numai pentru a-L fi marturisit pe El? Sau felul
cum i-a pregatit El sa indure totul de buna voie, incingindu-i cu armele
credintei si facind ca in incle§tarea lor cu potrivnicii lor sa le scinteieze
sufletele cu mult mai virtos decit piatra de diamant, nu depaseste el pute-
rea cuvintului? 11. Si cum sa nu ne minunam peste poate vazind cum nu
numai cei care-L urmasera, dar §i cei ce aveau sa le urmeze acelora - iar
mai apoi urmasii acestora, §i cei de mai apoi, si tqt asa pina chiar in zilele
noastre - tuturor, deci, intr-atit li s-au intetit puterile suflete§ti, incit, de§i
nu se facusera prin nimic vinovati de moarte, au suferit cu bucurie
pedepse peste pedepse lasindu-se schingiuiti in fel §i chip, minati de cre-
dinta lor in Dumnezeul a toate?

Dar fost-a vreodata vreun imparat a carui domnie sa fi tinut cit vea-
cul? 370 Care altul s-a aratat in stare sa poarte asemenea lupte dupa
moarte §i sa-§i biruie du§manii, supunind tarim dupa tarim, tinut dupa
tinut si cetate dupa cetate, pina ce va fi ajuns stapin §i peste Elada si peste
lumea barbara, zdrobindu-§i potrivnicii prin nearatata putere a neva-
zutului Sau brat? 12. lata insa §i lucrul eel mai de capetenie din tot ce am
vorbit noi pina acum: pacea adusa peste toata fata pamintului prin pute-
rea Lui (despre care am mai avut noi prilejul sa stam de vorba), aceasta
pace oare nu va inchide nici ea clevetitoarele guri, de ne vom gindi ca
buna intelegere dintre popoare §i consensul lor au coincis cu lucrarea
invataturii Mmtuitorului §i poruncii date de El intregului univers, pre-
cum §i de ne vom gindi ca pacea aceasta a intregului univers - aidoma
rinduielii de El gatita neamurilor - fusese vestita din vremi de prooro-
cii lui Dumnezeu?

Intregul crug al acestei zile nu mi-ar ajunge - o, imparatul meu - de
a§ vrea sa adun laolalta §i sa in§ir invederatele dovezi ale dumnezeiestii
tarii a Mintuitorului nostru, care pot fi vazute §i astazi in lucrarile Sale.
Sigur este ca din negura veacurilor, nici printre elini, nici printre barbari,
n-a fost nici un om care sa fi dat dovada fortei unor asemenea dumne-
zeiesti atribute, a§a cum a fost Mintuitorul. 13. Caci ce sa mai vorbim
despre oameni, cind pina §i acele personaje in care toate neamurile
vedeau ni§te zeitati n-au fost in stare sa dea aici, pe pamint, dovada unei
asemenea virtuti 371 ? §i sa ne spuna cine va pofti, sa vina oricare filosof
incoace §i sa arate despre care zeu sau despre care erou din cifi pururi
fost-au §tiuti a auzit el ca va fi daruit oamenilor ni§te invataturi in masura
sa le chezasuiasca viata vesnica §i imparatia cereasca, asemenea Mintui-

370. Textual, «sa se fi lungit pina-n veac», veacul avind aici intelesul vechi romanesc
de «ev», durata nedeterminata, eventual neingradita temporal (n. tr.)

371. Ouoi?, luat cu intelesul de «potential» (n. tr.)

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE 249

torului nostru, facind puhoaiele de lume de pretutindeni sa se ajute intre
ele in practicarea inf;eleptelor Sale invataturi, hotarindu-le sa nu se mai
gindeasca decit la cer si sa nadajduiasca in petrecerea cereasca gatita
sufletelor iubitoare de Dumnezeu? Fost-a vreodata vreun zeu - sau fiinta
de om ajunsa erou - care sa fi revarsat - asemenea soarelui - de la rasant
si pina la apus, belsugul de lumina al invataturii sale, facind ca peste tot
pamintul un popor dupa altul sa slujeasca in acelasj chip aceluia§ unic
Dumnezeu? Care zeu sau care erou - din cifi vor fi fost ei - izbutit-a sa
inlature pe toti zeii si eroii elinilor si barbarilor, hotarind (si dind de in£e-
les) ca nici unul dintre ei nu era, de fapt, un adevarat dumnezeu; ca mai
apoi, razboi suferind din partea tuturor, sa nimiceasca - de§i singur -
intreaga oastea dusmanilor sai, ajungind sa stapineasca peste toji zeii §i
eroii cunoscuti si singur sa fie aclamat de toate neamurile ca Fiu al lui
Dumnezeu? 14. Cine altul a lasat cuvint locuitorilor nesfirsitelor intinderi
ale pamintului, fie ei pe pamint sau pe mare, sa se adune in fiecare sapta-
mina intr-un loc spre a tine praznicul zilei Domnului? Si cine i-a invatat
sa nu-§i imbuibe trupul, ci sa-si invigoreze sufletele prin dumnezeiestile
Sale invataturi? Fost-a vreun zeu sau vreun erou, care, razboit aseme-
nea Mintuitorului nostru, sa-si fi biruit vrajmasii asa cum i-a biruit El? §i
nu trebuie trecut cu vederea ca, de la inceputul inceputurilor si pina
acum, ei nu si-au contenit atacurile indreptate impotriva invataturilor si
poporului Sau! Numai ca El, ca un nevazut, in chip nevazut §i-a minat
credinciosii - odata cu sfintele Sale locasuri - pe culmile slavei!

17. 15. E oare nevoie sa ne straduim sa insiram in vorba dumne-
zeiestile lucrari cele mai presus de cuvint ale Mintuitorului nostru? Cind
chiar de ne-am tine noi gura, aceste fapte tot vor |;ipa auzului nostru
sufletesc (numai sa-1 avem!), ca lumea asta a noastra, a oamenilor, n-a
cunoscut din veac decit un singur eveniment cu adevarat iesit din comun,
uimitor §i neasemuit: atunci, anume, cind Fiul lui Dumnezeu S-a aratat
cu adevarat pe pamint.

18. 1. Prisositoare ti se vor fi parut cuvintele rostite azi de mine,
de vreme ce in atitea rinduri evidenf,a dumnezeirii Mintuitorului
impunindu-ti-se pe calea propriei tale experience, te-ai prefacut tu
insuti pentru toti (si nu numai cu buzele, ci chiar cu fapta) intr-un vestitor
al adevarului. Numai ragaz sa ai - o, imparatul meu! - si negresit ca, de
vei vrea, istorisi-ne-vei nenumaratele aratari-de-Sine ale Mintuitorului
tau, nenumaratele Sale descoperiri la vremea somnului. 2'. §i nu am
acum in gind sfaturile Sale (pentru noi tainice), ci numai ce a pus El in
chiar puterea ta de judecata pentru bunul mers al treburilor §i in folosul
tuturor. 3. Pe drept ne-ai putea insira atunci puternicele veniri intr-aju-
tor la vremuri de razboi ale lui Dumnezeu - pavaza si paza ta -, felul cum

250 EUSEBIU DE CEZAREEA

au pierit vrajma§ii §i uneltitorii potrivnici \ie, sprijinul Lui la timp de pri-
mejdie, scaparea din clipele de descumpanire, sprijinul din clipele de
pustiire, caile deschise in momentele ce pareau fara iesire, prevestirile de
viitor, sau, iar, grija ta pentru propasirea generala, puterea ta de
patrundere in sinul situafiilor tulburi, marile tale infaptuiri si acte de rin-
duiala in stat, felul cum te-ai priceput sa-$i orinduie§ti armata, justefea
fiecarui act (de domnie) considerat in sine, hotanrile de interes general §i
actele legiuitoare care ne-au inviorat via$a. §i ai fi in drept atunci sa in§iri
tot ce noi n-am avut de unde afla, tot ce vei fi stiind tu singur, tot ce vei fi
tainuind tu in augusta-Ji memorie, ca in adincurile unei vistierii.

Ei bine, pentru toate aceste pricini, §i in virtutea unor atit de impre-
sionsinte marturii ale acelei puteri ce ne-a mintuit, ai hotarit tu sa dai
oamenilor (necredinciosUor §i deopotriva credinciogilor) un loca§ de
rugaciune inchinat biruinjei asupra mortii, care sa fie §i un templu sfint al
Dumnezeului celui sfint; apoi daruri minunate §i mari inchinate vietii
ve§nice §i impara];iei lui Dumnezeu - aduceri-inainte pentru Mintuitorul
nostru, supremul nostru Imparat, a§a cum se potrivesc ele §i-mi par
firesti ca din partea unui imparat purtator de biruinta. Pe care a§ezin-
du-le tu in jurul (mormintului) aducator de marturie al vietii vegnice, ai
pecetluit cu imparateasca slova §i desavirgita izbinda a cerescului §i dum-
nezeiescului Cuvint 372 , marturisind inaintea tuturor neamurilor, limpede
§i fara echivoc, prin fapta §i prin spusa, inchinarea ta plina de cucernicie
§i de dragoste pentru Dumnezeu.

372. Textual „ai inserts imparateasca titulatura «biruitor §i triumfator» pe emblema
cerescului Cuvint al lui Dumnezeu" (n. tr.)

CUVINTUL ADRESAT DE CONSTANTIN
adunArh SFINTILOR

Cuprinsul cuvintarii a cincea

1. La inceput se aminteste de praznicul
Pastelui. Apoi: cit bine a adus Cuvintul
lui Dumnezeu tuturor oamenilor si
cum a fost El dusmanit tocmai de cei
carora le facuse El bine.

2. Indemn catre Biserica si catre asculta-
tori sa-i urmareasca §i sa-i indrepte
gregelile cuvintarii .

3. Dumnezeu este si Tatal Cuvintului si
Creatorul intregii zidiri; iar cele exis-
tente nu §i-ar putea pastra fiin^a, daca
ar trebui sa asculte de mai multe cauze.

4. Despre ratacita credinja in idoli.

5. Cum a creat Hristos, Fiul lui Dumne-
zeu, toate cele ce sint, si cum a deter-
minat El limitele fiecareia dintre ele.

6. Cu privire la destin: cit de falsa se
dovedeste a fi credinfa in el, atit in
temeiul legilor dupa care se calauzesc
oamenii, cit si in temeiul legilor zidirii,
care, depanindu-se nevalmasrt §i dupa
o buna rinduiala, dovedesc prin insa§i
rinduiala lor intenfia Creatorului.

7. Privitor la lucrurile de neinjeles, se
cere sa binecu-wntam inj;elepciunea
Creatorului, si nu altceva, si sa nu cau-
tam cauza lor in vreo pornire intimpla-
toare.

8. Dumnezeu imparte oamenilor din bel-
§ug lucrurile trebuitoare, in schimb pe
cele spre desfatare le imparte cu
masura, iar pe amindoua, atit cit au
oamenii nevoie.

9. Cum au gresit filosofii in parerile lor,
vrind ei sa le stie pe toate, §i cum s-au
primejduit cite unii. Totodata, despre
invaj;aturile lui Platon.

10. Despre cei ce nu vor sa stie nici de
invajaturile Scripturii, nici de cele ale
filosofilor; si cum ca se cade fie sa crezi
toate spusele poejilor, fie sa nu crezi
nimic din ele.

11. Despre aratarea in timp a Domnului:
cum s-a petrecut ea, §i cu ce scop.

12. Despre cei care n-au cunoscut aceasta
taina, anume ca din vina lor n-au
cunoscut-o, §i cit de mari raspla|:i ii
asteapta pe cei ce au cunscut-o; dar
mai ales, despre cei ce §i-au dat via|;a
marturisind.

13. Deosebirea dintre feluritele pai-ji ale
zidirii este un lucru necesar. Inclinarea
oamenilor spre bine sau spre rau se
afla la alegerea lor, facind ca si judecata

faptelor lor sa fie atit necesara cit si
dreapta.

14. Deosebirea dintre natura zidita §i fiin|;a
nezidita este infinita. Dar omul se
poate apropia de ea ducind o viaja vir-
tuoasa.

15. Cite invajaturi a dat Mintuitorul, cite
minuni a savirsit, si cit ajutor a dat El
celor rabdatori.

16. Cum a fost intruparea lui Hristos ves-
tita de prooroci, rostul ei fund prabusi-
rea idolilor si a ceta|ilor idole§ti.

282

EUSEBIU DE CEZAREEA

17. Cum au ucenicit ln^elep^ii cei de alt
neam la infelepciunea lui Moise.
Despre Daniel si despre cei trei tineri.

18. Despre versurile cu acrostih ale Sibilei
din Eritreea, marturie aducind Mintui-
torului §i Patimilor Sale. Iar acrostihul
zice: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Mintuitor, Cruce.

1 9. Proorocia despre Mintuitorul n-a fost
pl&smuita de vreun crestin, ci este
chiar a Sibilei din Eritreea. Cicero
insusi a talmacit in latineste carfile ei
mai inaintea aratarii printre oameni a
Mintuitorului. Si Vergilius aminteste
de ea si de nasterea cea din fecioara,
slavind aceasta taina prin vorbe cu tile
ascuns, de teama stapinitorilor.

20. Alte versuri ale lui Vergilius Maro pri-
vitoare la Hristos; tilcuirea lor, in care
se vede ca poetul s-a mutyumit sa vor-
beasca numai pe ocolite despre taina.

21. In cuvintele folosite de el nu poate fi
vorba despre un om oarecare. De ase-
menea, cum ca - din necunoasterea
inchinarii faja de Dumnezeu - necre-

dinciosii nu-s in stare sa priceapa nici
maear de ce sint ei pe lume .

22. Imparatul inchina, mul^umind, biruin-
^ele sale - precum §i celelalte aratari de
bine - lui Hristos si il invinuieste pe
tiranul Maximin, vrajmagul, a carui
cumplita prigoana n-a avut alt rezultat
decit sporirea si intarirea credinj;ei.

23. Despre felul de viaja al crestinilor, si
cum se bucura Dumnezeu de cei ce-§i
due viaja in chip virtuos. Trebuie sa ne
asteptam la o judecata si la plata (fap-
telor noastre).

24. Cit de rau §i-au sfirgit via|a Decius,
Valerian si Aurelian, din cauza prigoa-
nei stirnite de ei impotriva Bisericii.

25. Cit de rusinos a renun^at Diocletian la
domnie, si cum a fost el lovit de tras-
net, din cauza prigoanei lui impotriva
Bisericii.

26. Dumnezeu este cauza credinjei impa-
ratului. De la Dumnezeu trebuie sa
cerem noi reusita noastra si tot Lui sa o
referim; pe cind caderile noastre cuvi-
ne-se sa le atribuim u§urin|;ei noastre.

CUVINTAREA LUI CONSTANTIN
CATRE ADUNAREA SFINflLOR

1.1. Constantin, Augustul, catre adunarea sfinjilor.

Lumina care covirseste lumina - §i pe a zilei §i pe a soarelui -, prelu-
diul invierii si datatoarea de armonie noua trupurilor trecute prin atit de
man incercari, chezasia fagaduinjei, calea ce duce la viata vesnica - vreau
sa spun: praznicul Patimilor - iata, ne-a ajuns - prea iubijii mei inva^a-
tori, precum si voi, toti ceilalti prieteni ai mei! Este un praznic ce se face
inca si mai aducator de binecuvintare mutyimii inchinatorilor Acelui
Dumnezeu Care e telul de pe urraa a toata inchinarea, prin simjul
nostru launtric, al fiecaruia, izvorind spre El neintrerupta cuvintare si
inal$indu-I neincetat cintare de lauda...

1. 2. O, tu, natura, maica a toate, ce ai dat tu mai de seama lumii? In
ce sta oare lucrarea ta, de vreme ce Creatorul 373 a toate este Cel ce Ji-a
dat \ie fiin^a? El este Cel ce ^i-a dat podoaba, daca socotim ca podoaba
firii nu-i altceva decit via£a cea dupa fire. Dar, iata, totusi, ca pornirile
potrivnice firii au ajuns, in cele din urma, de nestavilit, facind ca oamenii
sa nu mai stie sluji Dumnezeului tuturor dupa cuviin]a, facindu-i sa-si
inchipuie ca totul in jur s-ar petrece nu dupa rinduiala proniei, ci doar
asa, la intimplare, haotic si criticabil;

1.3. Aceasta , cu toate ca (adevarul) le era neincetat si cu tarie amin-
tit prin gura proorocilor de Dumnezeu inspiraji, de care s-ar fi cuvenit ca
ei sa asculte! Dar vezi ca faradelegea, netrebnica faradelege, care li se
impotrivea acestora , inversunindu-se in tot chipul sa acopere lumina
adevarului, se sim^ea la largul ei tocmai in starea de confuzie zamislita de
intuneric. Or, lucrul acesta s-a petrecut nu tocmai la adapost de silnicii §i
de fapte de cruzime, mai ales cind interesele cirmuitorilor s-au priceput
sa minuiasca oarbele si maruntele pasiuni ale mul|;imilor - sau, mai bine
zis, cind ele luau pe neasteptate calea nebuniei.

373. Textual: «cauza» (n. tr.)

284 EUSEB1U DE CEZAREKA

Ei bine, acest fel de a injelege via};a - sub semnul caruia s-au perindat
generajii peste generajii - a fost pricina de capetenie a nenorocirilor ce
nu incetau a da peste ei.

1.4. Insa de indata ce a prins a straluci printre oameni lumina (pre-
zenfei) Mintuitorului, dreptatea a luat locul faptelor de nedreptate, iar
framintarea cea cu multe chipuri a lasat loc linistii: tot ce fusese mai
inainte vreme vestit prin gura proorocilor isi gasea implinirea. Hristos
patrundea mindru in casa Parintelui Sau, raspindind peste intreaga lume
lumina cucerniciei si a cumpatarii si punind pe pamint temeiul unui
templu nou, fara sflrsit, nestricacios, al virtujii - vreau sa spun: Biserica,
in care sa poata fi savirsite in duh de cucernicie toate cele cuvenite atit
Tatalui celui mai presus de toate cit si Sie-Insusi.

1. 5. Ce a pus atunci la cale nebuneasca nelegiuire a neamurilor? Ei
bine, ea s-a straduit sa zadarniceasca darurile lui Hristos, §i, silindu-se sa
nimiceasca Biserica (al carui rost este sa aduca tuturor mintuirea), a dat
vanei credinje in idoli un impuls nou. Asa s-a ajuns din nou la razmerija,
la razboi, la infruntare in lupta, la intejirea greutajilor viejii, la pofta de
clstig (care nu Jine neaparat de firea raului) - iar toate acestea, cind stir-
nite de amagitoarele scinteieri ale speranj;ei, cind dictate de frica.

Dar sa o lasam sa zaca mai departe in farina, invinsa de puterea vir-
tu^ii (asa cum o si cere dreptatea), pierind sfisiata sub povara parerii de
rau, si sa vedem ce am mai putea sa spunem potrivit cuvintului lui
Dumnezeu.

2. 1. Asculta, dar, o tu, Biserica; o tu, cirmaciule 374 (al sufletelor), care
^i-ai dobindit sfin|;enia fecioriei; o, tu, doica a copilariei §i a sfielii, care te
framfn^i pentru adevar, careia iubirea de oameni nu-i lasa clipa de pace §i
din al carei vesnic izvor gilgiie nectarul aducator de mintuire! Ci hia\i
aminte si voi, to|;i cei ce-I slujifi marturisit lui Dumnezeu (Care tocmai de
aceea S-a si ingrijit de voi); dar sa nu va pese intr-atit de felul meu de a
vorbi, cit mai cu seama de adevarul celor ce voi avea a va spune; si nici de
mine, care va graiesc acum, cit de temeiurile investiturii mele.

2. Fiindca puterea cuvintelor se subjie atunci cind inten|;ia vorbitoru-
lui ramine undeva uitata 375 .

(Drept este ca-mi fac ginduri mari; dar sint incredin];at ca la radacina
indraznelilor mele se afla sadita dragostea fierbinte de Dumnezeu. Ea
singura-mi poate invinge sfielile. Pentru care pricina cu atit mai virtos
voi si cere sprijinul vostru, al celor pricepuji intr-ale dumnezeie§tilor
lucrari de taina, ca - urmarindu-mi spusa - de se va intimpla sa gresesc
prin cuvint, sa ma indrepta];i, cunoscind ca nu trebuie sa va a§tepta];i (din

374. vaCxX^po;, propriu-zis «armator« (n. tr.)

375. Text obscur (n. tr.)

VIATA LUI CON8TANTIN CKL MAKE 255

partea mea) la cine stie ce Inalta gtiin^a gi ca nu va cer altceva decit sa
luaji aminte la sinceritatea de care sint minat).

2. 3. Pogoare-se asupra noastra, prin vorbele mele, Suflarea cea
minunata a Tatalui §i fericita lucrare a Fiului 378 , spre a face sa fie rostit de
mine si in^eles de vol ce va socoti El insusi cu cale! Fiindca oricine se
indeletniceste cu retorica sau cu oricare alta stiinja §i i§i inchipuie ca-§i
poate duce menirea la bun sfirsrt fara ajutorul lui Dumnezeu, sa §tie ca
trudeste zadarnic: iar cei carora Dumnezeu le-a daruit Suflarea Sa sa nu
§ovaie si sa nu zaboveasca!

Ne cerem §i noi, acum, iertare pentru lungimea acestei introduceri,
ca sa putem patrunde din plin in subiect.

3.1. Binele spre care tinde totul - adica Dumnezeu, Cel de-a pururi
mai presus de fiinja - Cel fara obirgie §i fara inceput, este singurul izvor
al tuturor celor supuse devenirii. Iar ceea ce din El izvoraste, tot la El se §i
intoarce 377 , cu precizarea ca atit desprinderea cit §i reunirea aceasta, nu
trebuie injelese ca petrecindu-se undeva in spajiu, ci in duh; ivirea in
lume nu se petrece ca o de§ertare a unor maruntaie ce dau fiin|;a - a§a
cum se intimpla de regula cu ce ia nastere din saminja - ci prin rinduirea
proniei, care a iscusit (in acest scop) universului celui vazut - precum §i
celor din cuprinsul lui - un Stapinitor care sa le aduca la mintuire. Asadar
tot ce se cuprinde in lume, de acolo - din El - i§i trage §i rostul existen|;ei.
De la El avem noi §i sufletul §i sim|;urile §i toate organele datorita carora
cele semnalate de sim^uri i§i afla in noi expresia lor finala.

3. 2. Or, ce ne arata noua ra^iunea? Ea ne arata ca toate lucrurile au
un singur stapinitor, precum §i ca numai stapinirii Sale i se pot ele
supune, 378 toate: atit cele cere§ti cat §i cele pamintesti, atit corpurile
simple dt §i cele insuflejite 379 . Fiindca daca stapinirea peste toate aceste

realita|;i fara numar n-ar apar|ine unuia singur ci mai multora, atunci ar
insemna ca totul sa se datoreze, in final, intimplarii 380 , feluritelor potriviri
dintre stihii, (sau altor pricini, istorisite in) vechile mituri: bunaoara, invi-
diei §i lacomiei, care le-ar domina pe toate reciproc §i atit cit i-ar sta fie-
careia in putere, zapacind armonioasa potrivire a intregului. Fiecare
dintre acesti mul|;i §i-ar gospodari in felul sau partea ce i-ar reveni, 3.
fara sa se sinchiseasca de faptul ca intregul univers trebuie sa-§i pastreze
pentru totdeauna inalterate identitatea §i stabilitatea. - Ar mai fi putut
careva ajunge la cunoagterea creatorului acestei necuprinse lumi a

376. Textual: «§i al copilului celui cu lucrari bune» (n. tr.)

377. Textual: «une§te» (n. tr.)

378. In sensul ca ii pot fi raportate, referite (n. tr.)

379. Sau corpurile inerte, in opozi^ie cu cele organizate, compuse, migcatoare
(<pu(iix& opyavixii) (n. tr.)

380. Shu dcstinului (n. tr.)

256 EUSEBIU DE CEZAREEA

devenirii? Cui mai intii §i cui mai pe urma i-am fi inaltat noi rugaciu-
nile si litaniile noastre? Sau cui anume sa-i pot eu sluji cu precadere,
fara sa savirsesc un act de impietate fata de ceilalti? Sau, iarasi, pre-
supunind ca a§ fi dus lipsa de ceva din ale vietii, ca as fi inaltat ruga
pentru dobindirea acestui ceva, si ca mai apoi, mi-a§ fi aratat - fata de
aceasta putere , care mi-a implinit ruga - recunostinj;a, oare n-as fi adus
prin aceasta jignire alteia, care mi se impotrivise? Cui, dar, m-as mai fi
putut eu ruga sa ia aminte la pricina incercarilor mele, si de la cine as mai
fi putut eu trage nadejde sa obtin o schimbare?

3.4. Admitind ca mi s-ar raspunde - bunaoara prin preziceri sau pe
calea oracolelor - ca cele cerute de mine nu stau in puterea celui rugat ,
si ca ar trebui sa ma adresez altei zeitati, intreb: unde, dar, mai este mila
si unde, dumnezeiasca pronie cea fata de oameni? Iar ca sa capat acest
ajutor, nu mi-ar mai fi ramas decit sansa ca vreo zeitate mai omenoasa
sa se impuna, pina la urma, cu sila asupra celei complet lipsite (de un
atare sentiment). De unde, iar suparare, discordie si gilceava, si asta
pentru a nu se fi tinut fiecare din ele - si drept urmare poftei de mai mult
- de ceea ce ii revenea anume; iar sfirsitul ar fi fost, neindoielnic, confuzia
generala.

3. 5. Si ce ar mai fi urmat dupa asta? Potrivnicia iscata intre puterile
ceresti cu siguranta ca ar fi distrus totul sub ele si pe pamint, spulberind
rosturile timpului si rinduiala anotimpurilor, precum si folosul dat de
roadele fiecarui anotimp in parte; dusa ar fi fost si lumina zilei, ea insasi,
la fel cum s-ar fi dus si mingiietoarea odihna a noptii ce-i urmeaza.

Destul insa cu toate acestea. Si sa ne intoarcem mai bine la subiectul
nostra, caruia nu-i poate fi gasit cusur.

4. 1. Tot ce are inceput are si sfirsit. Inceputul in timp il numim nas-
tere, si tot ce se naste e pieritor, timpul macinindu-i fiinta 381 . Intreb
atunci: cum ar putea fi nemuritoare (niste zeitati) izvodite sub semnul
stricaciunii? - Cu toate acestea, printre popoarele cele mai lipsite de
judecata minjii, credinta aceasta s-a inradacinat atit de puternic incit ele
au ajuns pina chiar la a-si inchipui zeitatile nuntind si facind copii! Or,
daca cei nascu|i astfel sint la rindul lor nemuritori, inseamna ca ei nu
contenesc niciodata sa tot zamisleasca, §i ca se inmultesc peste masura!
Iar daca numarul lor n-a incetat sa tot creasca, ma intreb: oare cerul
intreg si intreg pamintul ar mai fi putut ele cuprinde atita multime de zei?
§i ce sa spunem despre insii care-si inchipuie ace§ti fratji ceresti nuntind
intre ei, si care, astfel, se fac de-a dreptul vinovati de destrabalare si desfriu?

S-o spunem pe fata: chiar numai cultul lor si darurile ce li se aduc au
in ele ceva rusinos si provocator, inca din clipa cind cineva iscusit in

381. Textual: «infati§area» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 257

potrivirea cuvintelor se a§aza sa ticluiasca imnuri (ritmate sau nu), §i de
and sculptorul, mchipuindu-§i o anumita scena, da forma unui fel de
jucarii (pe care insa o executa maiestrit), ca apoi - parca uitind cele abia
petrecute - sa inceapa sa dea importanta lucrului aceluia pe care doar el
insu§i il faurise, §i sa-1 venereze ca pe o zeitate nemuritoare (cu toate ca
despre sine insu§i, parintele si creatorul statuii, el recunoaste ca este
muritor!).

4. 3. Ca sa nu mai vorbim ca aceia§i in§i fyi vor arata mormintele §i
monumentele anumitor fiinfe «nemuritoare», atribuind pina la urma un
cult nepieritor unor mor^i §i nedindu-§i seama ca ceea ce este intr-adevar
fericit §i nepieritor nu duce lipsa cinstirii ce-i poate veni din partea unor
fiin{;e pieritoare. Fiindca acel Ceva care nu poate fi vazut decit cu mintea
si care nu poate fi sesizat decit cu rajiunea nu are nevoie sa imbrace o
anumita infa|i§are ca sa poata fi cunoscut; §i tot de aceea El nici nu poate
fi conturat prin nici un fel de reprezentare - imagine pictata sau relief.

Toate lucrurile pomenite se fac in cinstea unora care au murit: iar
acestia au fost niste oameni care au trait §i ei doar atit cit le-a fost lor dat
sa traiasca in trup!

5. 1. Dar de ce sa-mi intinez eu gura tot graind despre asemenea
spurcate lucruri, cind inten^ia mea este sa inal\ lauda adevaratului Dum-
nezeu? De aceea, hai sa-mi clatesc cerul gurii de amarul lor cu o sorbitura
din apa sfinjeniei, care riureaza din nesecatul izvor al dovezilor de
putere 382 date de Dumnezeul caruia ne inchinam noi, mai ales ca socot de
datoria mea sa-L binecuvintez pe Hristos prin pilda viefii mele §i prin
recuno§tin|a ce I-o datoram in schimbul nenumaratelor §i marilor Sale
faceri de bine.

5. 2. Si spun atunci ca El a pus temeiurile intregii lumi §i ca §i oameni-
lor le-a hotarit un rost prin Cuvintul Sau datator de lege. Apoi, indata
le-a dat acestor abia-adu§i-la-via|;a drept salas un loc minunat, incarcat
cu flori §i cu tot soiul de roade. Voia Lui era - atunci, la inceput - ca ei sa
nu aiba prilejul de a cunoa§te nici bunatajile nici relele viefii ; dar in
cele din urma El Le-a rinduit pe pamint o re§edin|a cum numai unei fiinje
cuvintatoare i se cadea sa aiba; si atunci, indata - ca unor fiinte cu\anta-
toare ce erau - le-a dezvaluit El §i cuno§tin|;a bunata|;ilor si relelor viefii .

Tot atunci le-a §i poruncit El sa se inmulteasca.

Asa au ajuns sa fie locuite de oameni toate meleagurile pamintului
cele scaldate de jur-imprejur de framintatele ape ale Oceanului.

5. 3. Pe urma neamul omenesc s-a inmulfit din ce in ce mai tare §i a
ajuns sa inventeze feluritele me§te§uguri cerute de viata. Intre timp desi-

382. Sau: «de perfec^iune^ - dpTixai (n. tr.)

258 EUSEBIU DE CEZAREEA

gur ca s-au inmultit - in egala masura - si feluritele soiuri de animale
necuvintatoare, fiecare din ele facind cunoscuta cite o anumita si foarte
aleasa inzestrare fireasca: animalele domestice, blindetea §i supunerea
in fata omului; cele salbatice, forta, iuteala si un anumit instinct 383 care le
face sa poata scapa de amenintarea primejdiei.

5. 4. Pe urraa a rinduit El ca grija tuturor celor domestice sa cada
intrucitva in seama oamenilor, lasind ca asupra celor salbatice sa-si
spuna cuvintul confruntarea.

Mai apoi a intocmit neamul zburatoarelor, foarte numeros si foarte
deosebit ca infati§are §i comportament: fapturi extraordinar de bogat
colorate §i inzestrate cu un minunat dar al cintului. Iar dupa ce a mai rin-
duit si toate celelalte lucruri din cuprinsul zidirii, stabilind fiecarei catego-
rii un anumit rost al vietii, bine determinat, a desavirsit Dumnezeu intru
frumusete plinatatea a toate.

6. 1. Numai ca, in nechibzuinj;a lor, majoritatea oamenilor atribuie
naturii minunata rinduire a tuturor lucrurilor; iar unii dintre ei, fie desti-
nului, fie intimplarii. Or, cei care atribuie un asemenea imperiu destinu-
lui nu-si dau seama ca, rostindu-i numele, ei nu au in vedere (o forj;a)
activa, si nici macar o oarecare subzistenta. Fiindca, la urma urmei, in ce
sa mai conste destinul de vreme ce pe toate le-a zamislit natura? Sau
in vers: cum sa ne inchipuim noi natura, atita vreme cit legea destinului isi
spune in toate cuvintul hotaritor? De altfel chiar numai faptul de a spune
ca legea naturii sta in destin da de inteles ca legea este in intregul ei
lucrarea unui legiuitor. De unde rezulta ca si destinul, fie el §i lege, este
tot o creatie 384 a lui Dumnezeu. Prin urmare, pina la urma toate de Dum-
nezeu asculta si nimic nu scapa puterii Sale.

6. 2. Dar sa admitem ca destinul ar fi ceva facut de Dumnezeu, si sa
zicem ca el ar fi un fel de predestinare. Intreb: cum s-ar mai putea atunci
trage dreptatea sau cumpatarea sau §i celelalte virtuti, din destin? Sau de
unde ar mai proveni contrariile lor: bunaoara nedreptatea sau nemfrfna-
rea? Or, rautatea tine de fire, iar nu de destin, dupa cum si virtutea
consta in slefuirea caracterului si a naravurilor noastre. §i mai intreb
atunci: cum ar putea oare caderile - sau chiar meritele unei purtari fru-
moase §i demne (care se datoreaza, desigur, oricaror alte cauze decit
intimplarii sau destinului!), sau toate actele de dreptate (precum §i notiu-
nea de merit) cu care i se raspunde fiecaruia in viata - cum se pot ele
sustine, intreb, in temeiul destinului?

6. 3. Legile si indemnurile la virtute, precum §i indemnurile de infri-
nare de la ce nu se cuvine, laudele si mustrarea, pedepsele si tot ce ne

383. Tipovoia, aid capacitate de intuire, instinct (n. tr.)

384. Sau: «inventie» - aid supr^a (n. tr.)

VIA^A LUI CONSTANTIN CEL MARE 259

indeamna la virtute sau ne refine de la rau, cum ar putea ele sa nu-si aiba
rostul in dreptate - care este o forma a purtarii de grija a lui Dumnezeu -
ci 385 in intimplare, sau chiar m mersul viefii? Or, dimpotriva: asa cum ne
ducem noi viata, asa sint si roadele pe care le culegem: ciuma si zavera,
sau seceta, sau rodnicia, se succed fatis, aratind tuturor - doar ca fara
glas - cit de mult depind ele toate de felul cum ne intelegem viafa.

6. 4. Fiindca fiinta lui Dumnezeu se bucura de dreptate si nu pri-
meste nici un fel de intinare; se deschide cugetului smerit, in schimb
uraste necuviinfa si fala care face creatura (sa vrea) sa se inalfe pina din-
colo de limitele ei.

Or, desi dovezile acestei stari de lucruri ne stau aproape intotdeauna
cit se poate de limpede sub priviri, ele ne apar inca si mai puternic in
lumina ori de cite ori, adunindu-ne in noi insine (si, ca sa spun asa, incor-
dindu-ne puterile minfii), staruim in meditatie asupra cauzei lor. De
aceea si spun eu ca se cuvine sa ducem o viata cumpatata si Iinistita, sa nu
ne inalfam in cuget mai presus decit ii este dat firii noastre si sa fim incre-
dintati ca Dumnezeu, Caruia nu-I scapa nimic din tot ce se intimpla, Se
afla intotdeauna alaturi de noi.

6. 5. Ne mai ramine insa sa cercetam daca nu cumva este totusi ade-
varat ce ziceam mai inainte, anume ca rinduiala tuturor lucrurilor s-ar
putea datora fie destinului, fie intimplarii. Ne intrebam: oare cele ceresti,
stelele, pamintul si marea, focul, vintul, apa si aerul, succesiunea anotim-
purilor, vara si iarna, toate acestea putem noi sa credem ca se petrec fara
nici un rost, asa, la intimplare? Nu se cere oare mai curind sa credem ca
au fost create?

6. 6. Unii insi cam lipsiti de minte pretind ca majoritatea acestor
lucruri au fost concepute de oameni spre satisfacerea unei trebuinfe a
lor, natura oferindu-le in acest sens cu prisosinfa tot ce aveau ei nevoie.
Or, admifind ca parerea aceasta ar merita oarecare atentie atunci cind
vorbim despre cele pamintesti si supuse pieirii, intreb totusi: dar cele
nemuritoare, realitatile nesupuse schimbarilor, sint oare §i ele tot ni§te
invenfii ale oamenilor? Ei bine, o fiinta care sa cada sub simf;urile
noastre, cum este omul, nu are cum sa fie zamislitoarea acestor lucruri si
a tuturor celor asemenea, supuse constiinfei noastre dar pe care numai
mintea le poate pricepe; ci numai fiinfa cea spirituals si vesnica a lui
Dumnezeu.

6. 7. De altminteni chiar numai principiul bunei-rinduieli este o
lucrare a proniei: dovada , faptul ca ziua este scaldata de lumina soare-
lui, faptul ca noaptea urmeaza apusului aceluiasi soare, sau ca, ajungind

385. fj «ex» toC auTo^d-cou - textual: «de la sine», «accidental» (n. tr.)

260 EUSEBIU DK CEZAREBA

stapina, ea - noaptea - nu ramine scaldata in intuneric, si asta ca urmare
a hoinarelii stelelor. Or, ce sa mai spunem noi atunci despre luna, care, cu
cit se departeaza mai mult de soare, se si rotunjeste mai tare, si care, pe
cit se apropie de el, se ingusteaza? Nu ne vorbesc ele oare despre Cuvin-
tul ordonator si despre in^elepciunea lui Dumnezeu?

6. 8. Dar atit de binevenitele vapai ale soarelui, care fac ca roadele sa
se coaca; sau umbletul vintului, care pregateste bel§ugul recoltelor; sau
racoarea zilelor de ploaie - precum si potrivirea intreolalta a tuturor
acestora, datorita careia totul se desfasoara cu rost si in buna rinduiala;
sau, iar, rigoarea cu care revin planetele la timpul cuvenit exact in acelasi
loc - nu arata ele deslusrt (lucrarea) poruncii dumnezeiesti? Desavirgita
diaconie a astrelor, nu-si spune oare ea singura supunerea in fa$a legii lui
Dumnezeu?

6. 9. Semefia munjilor, adincul haurilor, netezimea fara sfirsit a cim-
piilor - care nu ne fac placere numai pentru frumuse^ea lor, ci si pentru
foloasele ce le aduc - se pot ele oare explica altfel decit in temeiul pro-
niei dumnezeiesti? Dar dimensiunile si delimitarea uscatului fa$a de apa,
necesare atit agriculturii cit si aducerii de marfuri trebuitoare din Jari
straine, cum ar putea cineva sa spuna ca nu dovedesc limpede exacta §i
judicioasa purtare de grija a lui Dumnezeu? Apa din mun^i ajunge la loc
de §es, pe care-1 scalda cit ii trebuie pamintului ca sa prinda via^a; dupa
aceea ea se napusteste in mare, iar marea o varsa in ocean;

6. 10. §i mai indraznim noi sa spunem ca toate lucrurile astea se
petrec de la sine sau ca efect al intimplarii? (Desigur ca fara sa aratam
dupa ce tipic si sub ce forma se prezinta aici acest «de la sirie», care de
fapt nu are nici o realitate: nici spirituala, nici sensibila, si care nu face
decit sa ne biziie in urechi sunetele unei vorbe goale!)

7. 1. Pina la urma, cuvintul «intimplare» vedem ca nu convine decit
acelei categorii de oameni care se complac in a depana idei la nimereala,
fara sa se sinchiseasca de temeiul lor; oameni care nu-s in stare sa cugete
ca lumea la obiectul real al acestor idei, §i care, din cauza acestei nepu-
tin^e, ajung sa-§i inchipuie ca tot ce nu pot ei explica, sigur ca se dato-
reaza intimplarii 386 . Fiindca exista unele realita|;i inzestrate cu proprietati
iesite din comun, a caror corecta in^elegere cere meditafie adinca - asa
cum este cazul originei izvoarelor termale. Nimeni nu poate da lesne
explica^ia unui foe cu o putere atit de uriasa; iar fenomenul este cu atit
mai de nein|;eles cu cit, desi sint inconjurate de ape red, aceste izvoare
nu-si pierd niciodata fierbinjeala.

386. Textual: «a fost rinduit fara sens» - simt.it de autorul acestor rinduri ca un non-
sens (n. tr.)

VIATA LU1 CONSTANTIN OCI. MAKK 261

7. 2. Ele par, ce-i drept, sa constituie un fenomen destul de rar intilnit
pe faj;a pamintului; dupa parerea mea, rostul sau este sa faca oamenilor
mai lesne de recunoscut puterea proniei, care-si ingaduie sa rinduiasca
asa ca doua proprieta^i opuse (cum sint starile de cald si de rece) sa poata
avea aceea§i obirsie.

7.3. Multe, nenumarate lucruri a daruit Cel Atotputernic oamenilor
spre indulcirea yiefii lor §i ca sa le fie spre folos; dar cu deosebire le-a
daruit El rodul maslinului si eel al vi|;ei: unul inlesne§te refacerea puteri-
lor sufletesti §i ne reda seninatatea, celalalt ne face placere §i ne este §i de
ajutor ca leac tamaduitor al puterilor trupului.

(Alt fenomen cu totul extraordinar §ade in neostoita §i necontenita
curgere a riurilor la ceasurile noptii la fel ca la ceasurile zilei - simbol al
neincetatei §i neintreruptei curgeri a vietii. Acela§i rost il are, de altmin-
teri, §i alternan|;a zilei cu noaptea).

8. 1. As. vrea ca tot ce rostesc eu sa poata convinge ca nimic nu se
petrece fara rost §i nechibzuit; precum §i ca rostul §i pronia sint (la) Dum-
nezeu - Cel care, intre altele, a rinduit ca pentru anumite trebuin|;e sa ne
folosim de calitajile metalelor, §i Care, in acest sens, a rinduit aurul,
arama §i pe celelalte, in proportiile cuvenite: adica despre acelea cu folos
mare §i felurit, a poruncit sa fie distribuite cit mai din belsug; pe cind
celelalte, al caror rost sta in placerea data de podoabe §i in bogajie, le-a
impar|;it in acelasi timp cu marinimie dar si cu luare-aminte, si cu un
gind aflat intre zgircenie §i generozitate.

8. 2. Sa presupunem ca metalele destinate podoabelor s-ar fi gasit tot
atit de imbelsugat ca §i celelalte: ei bine, minati de ispita cistigului, cauta-
torii de metale nu si-ar mai fi dat osteneala sa dea de urma celor atit de
trebuitoare la munca cimpului, la zidirea unei case sau la constructia unei
corabii (cazul fierului §i al aramei); nu s-ar mai fi sinchisit sa le extraga, §i
nu le-ar mai fi mers gindul decit la cele sortite desfatarii §i inavutirii care
nu prinde bine nimanui. Or, tocmai asta face ca - dupa cit se zice - extra-
gerea aurului §i a argintului sa fie mai anevoie §i cu mai multa truda decit
a tuturor celorlalte metale, a§a fel ca adaosul de truda sa contrabalanseze
adaosul de interes.

8. 3. Dar cite alte lucrari ale dumnezeiestii pronii n-am putea noi sa
ingiram, din toate cite ne-a facut ea parte cu atita imbel§ugare numai
§i numai ca sa ne cuminf;easca viata §i sa ne puna in fa|;a indemnul catre
celelalte virtu^i, dar §i ca sa ne abata pa§ii de la nefolositoarele chemari
ale bogaj;iei! A da de urma si de rostul lor, al tuturor, este cu mult peste
puterile omului; intr-adevar, cum ar putea cugetul unei fiin|,e supuse
legilor devenirii §i atit de neajutorate sa dea singura de urma adovarului

262 EUSEBIU DE CKZAREKA

ultim? 387 Cum oare sa recunoasca ea voia lui Dumnezeu, care de la ince-
putul inceputului a fost dt se poate de limpede?

9.1. De asta e bine sa ne mutyumim cu ce este la indemina noastra §i
a naturii noastre. Fiindca, de pilda, amagitoarele iscodiri continute in
«dialoguri» ne pot abate cu usurinta de la adevaratul rost al lucrurilor -
asa cum s-a §i petrecut cu destui filosofi care s-au dedicat aflarii ratiuni-
lor §i naturii intime a acestora. Si fiindca ori de cite ori se intimpla ca
insemnatatea subiectului sa depa§easca posibilitatile lor de iscodire, ei
ajung pina la urma, pe cai ocolite, sa disimuleze adevarul, sa sustina
pareri contrarii §i sa se critice unii pe alfii pentru invataturile lor, totul
sub masca in|;elepciunii. De unde s-au iscat §i unele razmerij;e in rindurile
mutyimii, precum §i grelele osinde date de unii conducatori de popoare,
carora la un moment dat li se paruse ca fusese incalcata cine stie ce
datina stramo§easca - din care nu de purine ori li s-a tras chiar lor
moartea.

9. 2. Pina §i Socrate, pe care priceperea intr-ale dialecticii il facuse
vanitos, §i care avea darul sa poata rasturna o situatie 388 ; Socrate, eel
care se juca tot timpul cu afirmajiile cele mai contradictorii, a cazut vic-
tima invidiei celor de acela§i singe §i concetatenilor lui. Insusi Pitagora
(care lasa sa se creada ca se straduie§te din rasputeri sa dobindeasca sta-
pinirea-de-sine si deprinderea tacerii) a fost prins cu minciuna, de vreme
ce - dupa o oarecare §edere in Egipt - le-a dat italiojilor de §tire anumite
lucruri de mult vestite de prooroci, ca §i cum ar fi fost de la el.

9. 3. Dar pina si Platon, de departe eel mai moderat dintre ei; Platon,
primul care §i-a deprins semenii sa-§i desprinda cugetul de la lucrurile
sensibile, sa §i-l inal|;e spre cele inteligibile §i nesupuse devenirii §i sa pri-
veasca numai spre inalj;imi, a vorbit (pe buna dreptate) despre o prima
divinitate mai-presus de fiin|a, careia i-a subordonat o a doua, §i a definit
aceste doua fiin^e doar prin numar, adaugind ca amindoua participa deo-
potriva la desavir§ire, numai ca fiinj;a celei de a doua divinitati se trage
din cea dintii, care ar fi prin excelen^a creatoarea §i ordonatoarea tuturor
lucrarilor, pe cind cea de a doua ar lucra dupa poruncile celei dintii,
legind existen|;a 389 tuturor de aceea (dintii) ca de insasi cauza lor.

9. 4. Spunind lucrurilor pe nume, unul ar fi Dumnezeu eel care de
toate Se ingrijeste §i Care, in pronia Sa, le-a rinduit pe toate prin Cuvin-
tul (Sau); iar Cuvintul, fiind si El Dumnezeu, este Fiu al lui Dumnezeu (ce
alt nume I S-ar fi putut da Lui fara riscul de a savir§i o cumplita eroare,

387. Textual: «cum ar putea cugetul unei fiinfe supuse pieirii, §i (atit de) lipsite de
putori, sa ajunga la (inj-elegerea) adevarului total? (n. tr.)

388. Textual: «care facea cauzele rele sa ajunga pina la urma favorabile» (n. tr.)
389 ouutoutu; - «con-sistent,a», «rostul^ (n. tr.)

VIATA I.UI CON.STANTtN CICI, MAKK 2fl3

daca nu tocmai eel de Fiu?). Iar Tatal a toate Isi merita pe drept numele
de Tata si al Cuvintului Sau.

9. 5. Ei bine, daca pina aid Platon se dovedeste a fi judicios, in conti-
nuare el se departeaza de la adevar, fiindca ajunge sa aduca in scena o
pletora de zeita^i, fiecare dintre ele inzestrata cu o anumita infatisare -
adica tocmai lucrul care a provocat printre oamenii mai putin inzestrati
cu judecata o atit de mare sminteala, mai ales daca ne gindim ca acestia
nu obisnuiau sa ia aminte la pronia Dumnezeului celui Prea Inalt, pentru
ca, in schimb, sa se inchine unor reprezentari ale lor cu chip de om sau cu
infajisarea altor viefuitoare. §i a§a s-a facut ca un om cu o fire atit de
aleasa, vrednica de toata admiratia, odata cazut prada unor asemenea
confuzii, sa se contamineze in final, (facind la rindul sau aceeasi gregeala)
§i sa hu mai scape criticii noastre, .

9. 6. Cu toate ca, la un moment dat, mie imi lasa impresia ca pe Pla-
ton 1-au incercat §i unele remuscari §i ca a cautat sa-si indrepte eroarea -
acolo, anume, unde el adevereaza (si cu ce tarie!) ca Dumnezeu a insuflat
in noi Logosul Sau; dupa cum tot atit de limpede mai spune ca suflarea lui
Dumnezeu este tocmai partea aceea rationala a sufletului dupa care
imparte el toate lucrurile in doua categorii: spirituale §i sensibile, pe
unele 390 ..., in vreme ce despre celelalte spune ca sint (un intreg facut) din
intreteserea elementelor corporale; cele dintii, supuse puterii de intele-
gere a minjii; pe cind despre celelalte ne putem face o parere prin mijloci-
rea ra|;iunii noastre ajutate de simfuri. lata de ce si cele dintii, strins legate
fiind de Duhul Sfint (care si El este necompus si, ca atare, de nedestra-
mat), sint vegnice §i sortite unei vie|;i fara sfirsit, in vreme ce realitatile
supuse simturilor, care se destrama in virtutea aceleiasi ratiuni ce le-a
facut sa se alcatuiasca, nu au cum sa se impartaseasca dintr-o viata fara
moarte.

9. 7. Lucruri extraordinare spune pina la urma Platon si in conti-
nuare, cind scrie ca fiinfele care au dus o via|;a buna - asadar sufletele
celor ce au petrecut in sfintenie si au facut fapte de bine - urmeaza ca,
dupa despar|;irea lor de trup, sa salagluiasca intru sfintenie in cele mai
minunate locuri din cer. (Este, de altminteri, o invajatura profitabila:
fiindca cum sa-i dai crezare §i sa tragi nadejde la o fericire ca asta fara sa
te straduiesti din rasputeri sa-|,i petreci via^a cit se poate de bine, intru
dreptate si buna-chibzuinta, si ferindu-te de rau?) - Dupa cum drept
consecin|a adauga el ca sufletele celor rai vor fi purtate incolo si incoaco
de apele Acheronului si ale Pyriflegetonului, aidoma lesurilor unor
naufragia|;i.

390. Lncuna (n. Ir.)

264 EUSEBIU DE CEZAREEA

10. 1. Cu toate acestea exista §i oameni atit de orbi incit, chiar daca se
intilnesc la un moment dat cu asemenea invajaturi, nu se sinchisesc de
ele §i, in loc sa fie cuprinsi de frica, nu au pentru ele decit cuvinte de dis-
pret si i§i bat joe de ele ca de cine §tie ce nascociri. Insi ca ei, daca sint buni
sa pre|;uiasca ni§te calitati de stil, in schimb nu sint in stare sa ia aminte la
temeiurile unei invajaturi. Nu-s buni decit sa dea crezare balivernelor
unor poeti §i sa imprastie de-a lungul Eladei si a tinuturilor barbare idei
rasuflate.

10. 2. O, ce spun poetii este ca dupa moarte sufletele sint judecate de
fiii lui Dumnezeu - adica de niste oameni; tot ei le mai cinta acestora §i
judecatile facute, sau chemarile la judecata, adaugind ca aceia§i stau de
paza tuturor raposatilor. Si tot poetii mai povestesc §i despre ni§te lupte
purtate intre puterile de sus 391 , §i fac caz de nu stiu ce legi ale razboiului,
zicind despre aceste puteri ca sint minate de destin. Sau, tot dupa ei,
unele dintre ele sint din fire arjagoase; altele, absolut indiferente faja de
necazurile oamenilor; iar altele, in fine, morocanoase. Pe urma ei ni le
mai arata jelind uciderea copiilor lor, nestindu-le in putere sa vina intr-
ajutorul nu numai al unor straini, dar nici macar in al cite unora la care ele
tineau nespus de mult; §i uite, asa ajung zeii sa fie inzestrati cu toate
neputinf;ele oamenilor, carora poetii nu pregeta sa le cinte odata vrajbele,
alteori ranile, alteori bucuria sau durerea.

10. 3. Or, adevarul este ca noi ar trebui, totu§i, sa le dam crezare.
Fiindca daca este adevarat ca ei au auzit chemarea poeziei atin§i fiind de
suflul inspirator al, divinitafii, nu avem nimic altceva de facut decit sa
le dam crezare §i sa ne patrundem noi in§ine de graiul lor inspirat. Dar,
ce povestesc ei? Povestesc patimirile zeilor §i demonilor lor. De unde
rezulta ca patimile acestora se cer crezute fara rezerve.

Totu§i, cineva ar putea obiecta cum ca este cu neputin|;a ca poe^ii sa fi
min|it, adaugind ca daca poezia are darul de a incinta pe ascultator, in
schimb adevarul celor povestite depinde strins de faptul ca lucrurile s-au
petrecut intr-adevar asa §i nu altfel.

10. 4. Eu unul a§ spune aici ca este in natura poeziei sa mai si §tir-
beasca din adevar; numai ca atunci cind mint, poe^ii nu mint fara rost:
fiindca sau o fac din interes banesc, sau o fac ca sa objina cine stie ce
favoruri , sau, in fine, o mai fac ca sa mascheze cine stie ce fapta mir§ava
de care au ei stire - §i asta, de frica amenin^arii legilor. (De§i intr-un ase-
menea caz mie mi se pare ca ar fi fost totu§i cu putin|a ca ei sa nu nasco-
ceasca tot soiul de baliverne despre natura Celui Atotputernic, §i, ca
atare, sa nu se faca vinovati de impietate).

11.1. Dar eel ce se §tie vinovat de a fi dus o viata netrebnica, critica-
bila, dezordonata, daca se caieste - daca-§i va inatya gindul la Dumnezeu,

391. Sau: «demoni» (n. tr.)

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 265

deschizindu-si larg ochii inimii -, daca se va rape de via$a dusa de el mai
inainte, va avea parte de obladuirea lui Dumnezeu si va trai in veac. Ori-
cum, se cade sa inatyam multumirea noastra lui Dumnezeu, Care, asa
cum 1-ar mintui pe acela, ne poate mintui pe noi toji. Insa ne va mintui cu
atit mai lesne cu cit ne vom increde noi mai deplin in puterea Lui de vin-
decare a sufletelor noastre, cu cit vom fi mai pujin sovaielnici, cu cat ne
vom feri sa facem aidoma celor care, (bolnavi fiind), acum se incred
intr-o anumita medicare §i acum fug de ea. Nu; leacul acesta care se
cheama dreptate si cumpatare - ca si toate celelate - se cere luat cu cons-
tant treaza si cu curaj!

Pe cit cu putinfa, noi ceilal^i ne straduim din rasputeri sa sadim spe-
ranja in sufletele celor care n-au avut cunostinfa de o asemenea invaja-
tura, rugindu-L pe Dumnezeu sa ne vina intr-ajutor: fiindca mie nu-mi
pare un lucru tocmai oarecare sa tragi cugetul supusilor tai pina la evla-
vie - chiar cind el, cugetul, este inca nepervertit - sau - atunci cind el se
arata rau si indaratnic - sa-1 faci sa admita tocmai contrariul convingeri-
lor sale, , si sa faci din niste oameni de nimic ni§te oameni de'valoare. Iar
daca este adevarat ca nu am nici un motiv sa nu ma bucur de raspunde-
rea unei asemenea sarcini §i ca e bine sa ma patrund de gindul ca a-I
inatya Mintuitorului lauda nu e un lucru potrivit oricui, ci numai unui om
de bine, atunci inseamna ca se cuvine sa-mi iau ramas bun de la toate
relele rinduieli ticluite de soarta, in nein^eleapta si oarba ei dibuire si sa
vad in convertirea mea principala condi]ie a mintuirii mele.

As fi dorit eu de mult sa-mi fie descoperit lucrul acesta, fiindca ade-
varat e ca fericit este eel ce a ajuns sa cunoasca inca din tinerejea sa si
care §i-a aflat bucuria in aflarea dumnezeiestii invajaturi §i in frumusefea
unei vie|;i puse sub semnul virtu|;ii. Dar s-o spunem fara vanitate: cind
cei inzestra|;i nu ajung in^elepji de mici copii (din leagan - cum vine
vorba), atunci faptul de a se fi «inj«lepjit»- in pirga vie^ii ramine totu§i un
lucru imbucurator.

1 1 . 2. In ceea ce ne priveste, taria noastra nu sta in nici un f el de inva-
|;atura omeneasca; toate darurile, toate trasaturile noastre de caracter
care plac oamenilor cu-scaun-la-cap, de la Dumnezeu sint. §i am un scut
nu tocmai neinsemnat, de care ma folosesc ca de o pavaza impotriva a tot

veninul trimis 392 impotriva mea' de eel viclean: anume, cunoa§terea
lucrurilor placute lui Dumnezeu; din ea imi voi alege eu cele potrivite
cuvintarii de fat.a, in asa fel incit sa pot inafya lauda Parintelui a toate.
11. 3. Iar Tu, Hristoase, Mintuitorul nostra , al tuturor, fii si Tu aid,
de fa$a, si ma sustine in zelul sfintitei lucrari (careia ma inchin acum) ; ina-

392. Textual: «urzit», «fabricat» (n. tr.)

266 EUSEBIU DE CEZAREEA

ripeaza-mi spusa, cind voi grai despre fcaria 393 Ta, si arata-mi cum sa
gasesc, despre Tine, cuvintele cele mai alese!

(Totu§i, sa nu creada nimeni ca va auzi din gura mea cine stie ce ter-
meni sau cine stie ce idei §lefuite pina la subtirimea (obisnuita retoricii),
fiindca eu sint pe deplin con§tient de faptul ca barbatilor ageri la minte nu
le place vorbaria deslinata si buna numai sa ne gidile la ureche; pentru ca
intr-un asemenea caz, vorbitorii se gindesc intotdeauna numai la aplauze
§i de aceea nu se sinchisesc daca ce spun ei are sau nu are vreun rost).

11. 4. Ei bine, exista oameni (oameni fara minte si fara credinta) care
fac caz de faptul ca Hristos, (Mmtuitorul) nostru, a fost osindit; §i ca Lui,
Care pentru toate vietuitoarele este izvorul vietii, I-a fost luata si
viata 394 ... Dar daca asemenea idei nu au de ce sa ne mire, de vreme ce ele
ne vin din partea unor insi porniti pe calea necredinfei, care nu se mai
tern sa o recunoasca §i care nu-§i mai tainuiesc rautatea, in schimb
atunci cind ar vrea sa lase sa se creada ca sint incredin^i de faptul ca
Dumnezeu, Care este nesupus stricaeiunii, ar fi putut (El-insusi) patimi
ceva din partea oamenilor, ei pretind un lucru care intrece toate limitele
bunului-simf;. La fel §i (cu cei care-§i inchipuie ca) cruzimea a putut iesi
biruitoare asupra iubirii de oameni, sau care nu-si dau seama ca marini-
mia §i indelunga-rabdare a lui Dumnezeu nu poate fi ravasita de seme-
tia omului ; ca deriderea nu le poate face sa-si schimbe natura, ci ca
intotdeauna 395 ... ajunge sa anihileze inversunarea siluitorilor prin forja
ratiunii §i a generozita|;ii.

11. 5. In marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu a planuit inca de la
inceput sa stirpeasca nedreptatea §i sa inal|e bunacuviinta §i dreptatea,
in care scop a §i adunat in jurul Sau pe cei mai in|;elepti oameni si a pus la
punct cea mai frumoasa §i mai profitabila invatatura, pentru ca tot omul
de bine §i ajutat de soarta sa se poata sirgui §i sa dea de urma lucrarii Sale
proniatoare in lume. De altfel ma intreb: cine ar putea sa ne aminteasca o
fericire mai mare decit dobindirea dreptatii lui Dumnezeu, Cei care pe cei
ce s-au aratat vrednici de inva|;atura Sa i-a facut asemenea Lui? §i Care,
impartind tuturor binele, le-a dat odata pentru totdeauna posibilitatea de
a-si implini menirea?

11. 6. In asta sade marea noastra biruinta; in asta sta adevarata
putere, marea Lui lucrare, povata de intelepciune gindita de El pentru
binele tuturor popoarelor. lar daca a$a este, atunci §i noi - o, Mintuito-

393. OGpTyni (n. tr.)

394. Sensul textului pare sa fie: exista oameni care ne obiecteaza faptul ca acest
Hristos despre care spunem noi ca este izvorul viej,ii n-a fost decit un osindit oarecare,
care pina la urma a platit cu propria lui viaj:a. - In continuare, textul pare a fi lacunar (n.
tr.)

395. Lacuna (n. tr.)

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE 267

rule al tuturor! - Tie intru lauda Ip. vom inalta trofeele noastre dobindite
prin lupta. Tu insa, o uricioasa si nerusinata calomnie!, care te mindresti
cu spusele si cu tipetele tale mincinoase; tu amagesti numai copiii, tu cis-
tigi increderea doar a adolescenjilor sau a barbajilor inca necopji la
minte, ademenindu-i sa se lepede de credin|;a adevaratului Dumnezeu!
Tu pui la cale plasmuirea de statui, facindu-i pe aceia sa le inalf;e lor ruga-
ciune si sa li se inchine, astfel ca singura rasplata de care vor avea ei parte
pentru nesimtirea lor sa sada doar in amagirea lor!

11. 7. Ei bine, tocmai,. unii ca ei se pomenesc pina la urma a cirti
impotriva lui Hristos, Dumnezeul si Fiul lui Dumnezeu si Pricinuitorul a
tot binele! Dar - intreb eu - oare nu tot Lui I se inchina (si pe drept
cuvint!) popoafele si neamurile cele mai inteiepte si mai luminate ale
pamintului? Oare nu Lui, Celui investit cu toata puterea si Care este mai
presus de tot binele? 396 Iar daca asa este, atunci si lauda noastra cuvine-
se sa sporeasca, si uimirea noastra sa creasca nemasurat la gindul ca, in
loc sa se foloseasca de multa Lui putere, ca sa Se razbune pentru nedrep-
tatea ce I se facea, Hristos, Care stia cit de mici pot fi oamenii, i-a iertat
totusi, gindind El ca atit prostia cit si inclinarea spre pacat sint totusi niste
trasaturi omenesti; dupa care, raminind de neclintit in hotarirea luata, nu
S-a lepadat nici cit de putin de fireasca Sa iubire de oameni!

Duceti-va, asadar, de la mine, necredincio§ilor! (Fiindca cele intim-
plate au fost posibile numai datorita pacatului aceluia ramas nepedepsit).
Duce|:i-va la jertfele voastre de singe, la benchetuiri, duce|;i-va la prazni-
cele si la befiile voastre! Pune];i-va pe fata masca devofiunii, ca sa va
daruiti mai din plin placerilor si destrabalarii; lasa|,i sa se creada (ca nu va
e gindul decit la) jertfa pe care o a,duce|;i, ca sa va puteti mai lesne robi
placerilor! Voi nu aveti nici cea mai mica idee ce anume este binele; nu
cunoasteti nici macar cea dintii dintre poruncile pe care Dumnezeul Cel
mare le-a dat oamenilor cind a rinduit Fiului Sau sa le calauzeasca via|;a
pentru ca aceia ce si-o vor petrece intr-un chip demn, intelep|;este, la
judecata ce le-o va face Fiul Sau sa mosteneasca o viata noua, de fericire
si implinire.

11.8. (Or, eu tilcuiesc hotarirea lui Dumnezeu privind felul cum tre-
buie sa-si duca oamenii viata nu - aidoma celor mai multi dintre ei - in
necunostinta de cauza, nici in temeiurile unor presupuneri, sau numai
asa, pe dibuite!)

Cineva ar putea sa intrebe: de unde denumirea aceasta de «fiu»? Si
despre ce fel de «nastere» poate fi vorba, de vreme ce - cum se vede - nu
avem a face decit cu un singur Dumnezeu, si inca cu unul strain oricarui
soi de amestec?

396. unepxuTTTuv, «prive§te de deasupra» sau «este», «priveste» dincolo de» (n. tr.)

268 EUSEBIU DE CEZAREEA

Or, se cere aid sa admitem posibilitatea a doua feluri de na§tere. Una
este cea pe care o stim cu totii, §i care are loc pe cale fireasca 397 ; cealalta
se petrece in virtutea unei cauze ve§nic-izvoritoare 398 al carei temei nu
poate fi contemplat decit de dumnezeiasca pronie sau, dintre oameni,
de cei care au izbutit sa-I merite dragostea. Fapt este ca un in|;elept va sti
intotdeauna sa recunoasca pe Autorul bunei-rinduieli a universului. Iar
de vreme ce nimic nu exista fara intervenfia unei cauze, inseamna ca tre-
buie neaparat ca si cauza (ultima) sa fie anterioara creafiunii. Dar si exis-
tent universului si faptul dainuirii lucrurilor din cuprinsul lui presupun
neaparat anterioritatea cuiva care sa le faca a dainui. De unde vom zice ca
Hristos este cauza acestei dainuiri, la fel cum zicem ca dainuirea fiinfelor
este efectul unei cauze; si tot asa este si Tatal cauza Fiului, iar Fiul, efectul
acestei cauze.

11. 9. In fine, anterioritatea Lui cred ca devine astfel de ajuns de
clara. Sa vedem insa cum a putut El cobori pe pamint, in lumea noastra, a
oamenilor.

Pricina hotaririi de a cobori sta - asa cum cu mult inainte o si spuse-
sera proorocii - in purtarea de grija faja de toate; la urma urmei este
firesc ca un creator sa se ingrijeasca de creatia lui. Dar, de vreme ce urma
ca El sa ia infajisarea trupeasca si creata si sa zaboveasca un timp pe
pamint (asa cum o cereau lucrurile), si-a rinduit o nastere zamislita fara cas-
nicie, adica in afara impreunarii nuptiale: o nastere dintr-o fecioara sfinta
(fiind Maica Domnului fecioara). A§a §i-a facut fiin|a aceasta dumne-
zeiasca intrarea in timp; asa a devenit vizibila esen|;a cea spirituala; a§a a
putut lumina cea netrupeasca sa devina trup. 399

11. 10. Totul a fost concordant atunci: un porumbel luminos, care-si
luase cindva zborul de pe area lui Noe, s-a pogorit deasupra pintecelui
Fecioarei. Concordant a fost insa si ce s-a petrecut dupa aceasta unire
mai presus de sim^uri, de o puritate ce depaseste sfin|;enia insasi si supe-
rioara insasi castita|;ii: o injelepciune dumnezeiasca vadita inca din
frageda pruncie, apoi infricosarea cu care L-a primit, la Botez, apa Ior-
danului.

11. 1 1 . Si, odata cu asta, imparateasca ungere (care rimeaza cu price-
perea rostului tuturor lucrurilor); pe urma o invatatura si stapinirea
unei puteri uimitoare, in stare sa vindece pina si ce era de nevindecat;
grabnica si nestavilita implinire a rugamin|;ilor (§i, in general, viata Lui cu
desavirsire pusa in slujba oamenilor); o doctrina care nu urmarea pune-
rea in valoare a istejimii, ci infelepciunea (fiindca invataceii nu aveau a
se stradui spre deprinderea virtu|;ilor denumite «civice», ci spre cele care

397. Textual: «prin lehuzie» (n. tr.)

398. Textual: «ve§nice» - ai8io<; aitla (n. tr.)

399. Textual: «sa ajunga materie» (n. tr.)

VIATA LUI CONST ANTIN CEL MARE 269

aveau sa le deschida drumurile lumii spirituale; aveau a se sili sa dis-
cearna realitatea aceea care ramine perpetuu inalterata, si sa se exerseze
spre cunoasterea prea-marelui Tata).

11. 12. §i de asta nici facerile Lui de bine nu au fost unele obisnuite:
orbilor, El le-a daruit vederea; slabanogilor, vigoarea; iar morfii, El i-a
raspuns cu aducerea inapoi la viafa. (§i n-am sa zabovesc acum in a
aminti indestularea din pustie, care a putut satura - dupa atita trecere de
timp - o mare mutyime de oameni cu atit de purine bucate!)

11. 13. Pentru asta, dupa putere I$i mutyumim, Hristoase, Dumne-
zeule si Mintuitorule, pronia suprema a marelui Tata; Tu, Care ne min-
tuiesti din necazuri si ne-ai propovaduit cea mai minunata invafatura! Si
o spun acum nu ca sa-Ti inal$ lauda, ci doar ca sa-mi marturisesc recu-
nostinja.

11. 14. Fiindca ce om Ti-ar putea inalja lauda dupa cuviin^a, cind ni
se spune ca Tu ai facut cele ce sint in lume , din nimic; 400 ca Tu ai aprins
pentru ele lumina si ai adus in dezordonatul valmasag al stihiilor frumu-
se\e, ordine si masura? Cu toate ca dovada cea mai neprej;uita a iubirii
Tale de oameni sta mai curind in faptul de a fi facut din ni§te suflete
nobile niste rivnitori ai vie$ii dumnezeie§ti §i fericite, dupa care Te-ai
ingrijit ca acestia sa dobindeasca bunurile cele cu adevarat bune, sa
imparta cit mai multora din in|;elepciunea si din implinirea lor launtrica §i
sa poarte roadele nepieritoare ale virtu^ii, stind deoparte din calea nein-
frinarii, plini de dragoste faja de oameni, privind injur cu ochii indurarii
si incingindu-se cu platosa credin|;ei, gata sa intimpine via];a cu buna-
cuviin|;a si cu toate chipurile virtu|;ii (care mai inainte vreme fusese izgo-
nita din viafa oamenilor); fiindca aceasta a devenit adevarata cauza a
coboririi - mai bine spus: ea a facut necesara coborirea - pe pamint a
Mintuitorului, Care vegheaza in pronia Sa asupra tuturor: caci nu putea
fi gasit nimeni, nici un tamaduitor in stare sa scoata cu adevarat lumea de
sub puterea unor rele atit de mari si a unei asemenea grozavii!

11. 15. Or, pronia a rinduit iarasi - §i pe data - tot ce mai inainte
fusese ravasit sub imperiul dezordinii si al neinfrinarii. Si n-a facut-o pe
ascuns, fiindca era constienta de faptul ca, daca unii oameni au, prin mij-
locirea chibzuin|;ei lor si a minfii, privirea aj;intita asupra ei, atyii, in
schimb, ajun§i asemenea vieJ;uitoarelor necuvintatoare, isi concentreaza
atenpla asupra acestei lumi supuse simjurilor. Asadar, de asta a lucrat ea
aceasta binecuvintata si miraculoasa tamaduire in vazul tuturor: anume
ca nimeni - fie el minat de rivna sau delasator - sa nu poata avea vreo
indoiala; de asta le-a dat ea raposa^ilor sa revina la via];a; de asta le-a
poruncit ea celor cu sanatatea subrezita sa-si revina in puteri. Linistirea

400. Ca §i altadata, e$ oux ovtwv - textual: «din ce nu erau ele», cu referire la II Maca-
bei 7,28 (n. tr.)

270 EUSEBIU DE CEZAREEA

apelor marii §i porunca ascultata.' de domolire a vintoasei (sau, pina la
urma, inaljarea la cer) - dupa infaptuirea atitor lucrari minunate §i dupa
chemarea oamenilor din starea de necredinta in aceea de putere §i de
credinf;a - a cui lucrare ar putea ele sa fie daca nu a lui Dumnezeu §i a
puterii Sale supreme?

11. 16. Sa nu uitam ca pina si clipele imediat urmatoare Patimilor
n-au fost lipsite de manifestari extraordinare: bezna a patruns peste
lumina zilei §i a facut soarele de nevazut! Pretutindeni, lumea a fost
cuprinsa de infrico§are la gindul ca va fi sosit sfirgitul lumii si ca va domni
din nou haosul - asa, ca inaintea intocmirii universului!

(S-a cautat §i cauza acestui mare necaz, in ideea ca n-ar fi fost de
mirare ca oamenii sa fi savirsit vreo nelegiuire in fata divinitatii, pina
cind, in nemasurata-I marinimie, nemaitinind seama de nesocotinta
oamenilor, pronia a redat cerului intreg infafisarea lui obisnuita, impo-
dobindu-1 la loc cu dansul stelelor).

Se poate deci spune ca pina §i chipului lumii - care ajunsese atit de
posomorit - i-a dat ea atunci din nou seninatatea!

12.1. Cineva caruia i-ar face placere sa huleasca ar putea sustine aici
ca, in calitatea Sa de Dumnezeu, (Cuvintul) ar fi putut determina la
oameni o alegere mai buna si mai favorabila lor. Intreb totusi: dar ce cale
ar fi putut fi mai buna, ce metoda mai eficace pentru injeleptirea naraviti-
lor, decit £nsu§i graiul Sau? Nu i-a invatat oare chiar El sub privirile lor si
stind in mijlocul lor ce inseamna o via^a a§ezata? Or, daca inva|;atura lui
Dumnezeu nu s-a dovedit lucratoare in ei in ciuda prezenjei Sale,
inseamna ca in lipsa Sa - si neputindu-I ei asculta spusa - ar fi fost mult
mai rau.

12. 2. Dar ce a stat in calea acelei preafericite invataturi? Numai jos-
nicia omeneasca; fiindca de cite ori ne invirto§am impotriva unor idei
rostite cu har §i cu temei, un nor vine §i se lasa asupra mintii noastre,
adumbrind-o. Iar aceia nu faceau decit sa-si afle cea mai mare placere in
a nu se sinchisi de poruncile Lui si in a nu ciuli urechile la legea ce le
fusese data. Fiindca de nu le-ar fi sfidat, ei ar fi dobindit, ascultindu-le, o
§tiin|;a foarte folositoare nu numai pentru viata de acum, ci si pentru cea
de apoi: adevarata noastra via|;a, in care plata faptului de a fi dat ascul-
tare lui Dumnezeu va fi existenta cea nesupusa stricaciunii §i ve§nica, la
care vor avea dreptul toti cei ce vor fi ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu,
toji cei a caror vie|;uire de invidiat va fi devenit o pilda vesnica pentru cei
hotarifi sa-si inchine fiinja marii confruntari (a muceniciei).

12. 3. lata de ce a fost incredintata aceasta invatatura unor oameni
intelep|i: anume pentru ca tot ce vor avea aceia sa dea de stire sa fie pas-
trat de inva|;aceii lor cu toata grija, iar porunca lui Dumnezeu sa ramina

\TATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 271

patrunsa de adevar §i pazita fara §tirbire. Pentru ca ea este cea care
zamisle§te intru curafia credintei §i in desavir§ita noastra daruire lui
Dumnezeu, indrazneala in fa|a mortii: numai ea poate infrunta furtu-
nile vietii, §i, minata de neinvinsa putere a lui Dumnezeu, incercarea
muceniciei; 401 iar cind, in marea sa daruire, (sufletul nostru) va fi invins
pina §i cele mai cumplite pricini de teama, atunci Acela pe Care cu atita
vitejie L-a marturisit el, il va socoti, la rindul Sau, vrednic sa poarte
cununa.

12. 4. Si totusj nu se semete§te; fiindca el §tie - cred eu - ca §i acest
dar tot de la Dumnezeu venit e ca sa poata el indura §i implini cu bucurie
dumnezeie§tile porunci. §i e firesc atunci ca o asemenea viata sa lase in
urma ei o amintire de neuitat §i o glorie vesnica: fiindca, pe de o parte,
viaja mucenicului este o viafa de chibzuinfa §i de continua amintire a
poruncilor, iar pe de alta parte sfir§itul sau se preface intr-o revarsare a
daruirii de sine §i a tot ce poate fi mai nobil in om. De unde §i cintarile §i
psalmii §i fericirile ce urmeaza, precum §i lauda inal|;ata lui Dumnezeu,
Celui ce vegheaza asupra tuturor.

12. 5. A§a arata jertfa de mul|;umita ce se aduce in amintirea acestor
viteji: o jertfa curata, fara urma de singe sau de siluire, care n-are nevoie
de miresmele tamiierilor sau de ruguri, ci doar de o lumina curata, si
atita cit e nevoie de ea pentru luminarea celor ce se roaga.

(Acela§i puternic simf; al masurii domne§te §i in ospefele pe care nu
putini le fac spre a veni in ajutorul nevoiasUor §i pentru a-i sustine, sau
pentru ajutorarea celor cazu|± Ei bine, cine vede in toate acestea ceva
demn de dispre|; inseamna ca nu e in stare sa judece lucrurile in duhul
acestei inva|;aturi dumnezeie§ti §i fericite!)

13. Sint unii care nu pregeta sa se obrazniceasca pina la a-I cere lui
Dumnezeu socoteala, zicind, bunaoara: «La urma urmei, ce a urmarit El
atunci cind nu §i-a inzestrat creaturile cu o natura identica, ci dimpotriva
cu una osebitoare si eel mai adeseori opusa una alteia ? Fiindca din asta
se trag §i deosebirile care ne definesc trasaturile de caracter sau inclina-
rile. Pentru deplina ascultare de poruncile lui Dumnezeu, pentru buna
Lui cunoa§tere precum §i in scopul intaririi credintei fiecaruia dintre noi,
n-ar fi fost oare preferabil ca oamenii sa fie to$i inzestra|;i cu acelea§i tra-
saturi de caracter? Lucru care lui Dumnezeu I-ar fi fost foarte cu
putinta!»

Cel ce spune asemenea vorbe pare ca ar vrea sa conteste buna rin-
duiala a universului, ca §i cum nici n-ar mai admite alternan|;a zilei cu
noaptea, ci ar dori sa fie de-a pururi ziua (de§i e nevoie §i de odihna); ca §i

401. Text corupt (n. tr.)

272 EUSEBIU DE CEZAREEA

cum linia de despar£ire a uscatului de apele oceanului nu 1-ar mai mul-
Jumi; ca §i cum 1-ar supara prisosul darurilor pe care pamintul le poarta
spre folosul fiin^elor de pe pamint, sau mutyimea cailor pe care marea le
deschide inaintea corabierilor; pe scurt, el pare a cere ca totul sa fie uni-
form, sau chiar, pina la urma, sa nici nu mai existe bunaoara paduri §i
mun|i, urmind ca toate diversele lucrari ale naturii sa dispara impreuna
cu numele pe care le poarta!

Sigur ca toate acestea nu-s decit niste vorbe-n vint; dar a cere ca to|i
oamenii sa fie inzestraji cu acelasi temperament e o idee de-a dreptul
caraghioasa, cum este §i faptul de a nu pricepe ca in acest caz rinduiala
fiin^elor din univers nu s-ar mai inscrie in rinduiala universului, sau ca
temperamentele au alta natura decit fenomenele fizice, sau ca exista o
mare deosebire intre suferinjele trupului §i chinurile sufletesti!

Dumnezeu a intocmit intregul univers din elemente diferite. Or, faja
de felurimea posibilitajilor corporale, sigur ca pentru punerea in valoare
a universului a fost nevoie de diversitate §i de varietate; §i asa cum prin
natura multe §i nenumarate (...), 402 multe se datoreaza marii sau aerului.
Pe om 1-a facut fiinja cugetatoare §i 1-a daruit cu darul cunoasterii a ce e
rau si ce e bine, pentru ca de cele dintii sa se Jina de o parte si sa le
doreasca numai pe acestea din urma. Iar dupa ce i-a dat atita dreapta
socoteala cita avea el trebuin^a, 1-a lasat liber sa vrea si i-a ingaduit sa
hotarasca singur in ce fel isi va duce viaja; §i a facut asa, deopotriva cu
to^i oamenii. Veji intreba: dar de unde diversitatea caracterelor? Eu cred
ca din pu|inatatea interesului nostru fa$a de binele daruit noua de pronie;
ceea ce ne §i face sa ne lasam in voia pornirilor oarbe sau a poftelor, §i,
uitind de bine, sa tragem spre tot ce e rau. Adevarul este ca minia cloco-
te§te in noi - §i nu pu];in -; poftele dau §i ele navala, §i, impreuna, din
clipa and ajung sa domine cugetul celor fara minte, ii due la prabu§ire. §i
invers: cind cugetul ramine stapin in om, intreaga lui via|;a se deapana cu
masura §i merita lauda. Lucrurile se petrec ca in cazul unui vizitiu cu
experien|a, tragind de ha^urile unui atelaj dublu, neascultator si muscat
de streche: fiindca numai asa putem noi ajunge sa ne controlam credinfa,
cucernicia, dreptatea, cumpatarea §i fericirea rezultind din practicarea
tuturor virtujilor. Iar acestea din urma - si cele asemenea lor - izbutesc in
cele din urma sa scoata sufletele la liman sub privirea judecatorului celui
sfint: §i nu spre a fi judecate sau spre a purta povara osindei pacatelor
lor, ci spre a-§i capata raspla^ile fagaduite de El sufletelor ce vor fi dus o
via$a cu adevarat nobila. Dupa cum pe cele prihanite, care se vor fi dedat
placerilor trupesti, le va ajunge 403 pina la urma pedeapsa venita sa raz-

402. Lacuna (n. tr.)

403. Textual: «le va zvirli» (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 273

bune dreptele spuse ale lui Dumnezeu, facindu-le sa se jeleasca (pentru
judecata la care se supusera; pe acestea le asteapta focul eel nestins si
vesnic, prapastia cea povirnita si fara iesire.

Dar jignitoare este si ideea celor pe care-i nemultumesc deosebirile
dintre fiinte si care ar vrea ca toate lucrurile sa se afle, valoric, pe aceeasi
treapta. Fapt este ca oamenilor fara Dumnezeu li se pare ca a prefera
un lucru nobil altora inferioare lui (sau ideea ca o fiinta nemuritoare s-ar
putea bucura de covirsitor mai multa fericire decit fiintele noastre
pamintesti si pieritoare - si asta direct proportional cu nobletea si cu
dumnezeirea ei) ar fi un lucru cu totul nedrept; dupa cum tot nedreapta
s-ar putea sa li se para ideea ca neamul omenesc nu ramine nici el strain
de bunatatea lui Dumnezeu (desi trebuie spus ca acest lucru nu are in
vedere pe toti oamenii si ca el nu se petrece necondintionat, ci ca de el se
vor bucura numai cei ce-si vor fi indreptat pasii pe drumul deschis de
Dumnezeu-Insusi, deci alegind eel mai nobil fel de a-si petrece viata, care
este cunoasterea adevarurilor lui Dumnezeu)!

14. 1. Sigur ca este nebunie curata sa compari un lucru creat cu reali-
tatile necreate. Fiindca acestea n-au nici inceput, nici sfirsit, pe cind eel
dintii, creat cum este si supus devenirii (si care-si are si inceputul si exis-
tenta in timp), bineinteles ca are si un sfirsit. Or - intreb eu - aceste reali-
tati f acute sa fiinteze, cum ar putea ele sa ajunga egale cu Cel ce a porun-
cit aducerea lor la existenta? Fiindca daca ele I-ar fi Lui pe potriva, atunci
n-ar putea fi vorba - la propriu vorbind - nici despre o porunca data de
El spre aducerea lor la fiinta! Or, tocmai ca nici macar cele ceresti nu-I
pot fi Lui puse alaturi, asa cum nu poate fi pusa lumea supusa simturilor,
alaturi de lumea inteligibila; sau, iar, modelele, pe aceeasi treapta cu ima-
ginile lor.

14. 2. §i atunci cum sa nu-ti vina a ride la gindul valmasagului tuturor
acestor elemente, in care nobletea dumnezeirii ar urma sa fie diluata prin
reducerea ei la masura oamenilor sau a animalelor? Sau cum sa nu socoti
nazuinta catre dobindirea unei puteri comparabile cu puterea lui Dum-
nezeu, drept ceva nebunesc si iesit din fagasul unei vieti intelepte si vir-
tuoase? Daca este adevarat ca aspiram la fericirea dumnezeirii, trebuie
sa ne calauzim existenta dupa porunca lui Dumnezeu; fiindca numai asa
vom putea duce o viata mai presus de puterea destinului in salasurile
(Sale) nemuritoare si nesupuse pieirii; vreau sa spun: supunindu-ne noi
viata legii puse noua de Dumnezeu.

14. 3. Oricum, singurul lucru aflat in puterea omuiui si care se poate
ridica pina la (asemuirea cu) puterea lui Dumnezeu sta in slujirea curata
si fara ascunzisuri a lui Dumnezeu, in intoarcerea noastra catre El, in
contemplarea lucrurilor placute Lui si in deprinderea lor, precum si in
faptul de a nu ne lasa inconvoiati spre pamint, ci (atit cit ne sta in puteri)

274 EUSEBIU DE CEZAREEA

in a ne inalta cugetul spre cele de sus, de pe culmi: aceasta este indeletni-
cirea care - cum vine vorba - ne poate duce la biruin}& §i la dobindirea
nenumaratelor bunataji

Aceasta este, de fapt, ratiunea si cauza deosebirilor legate de noble-
J;ea §i de puterea fapturilor. Cine va vrea sa ia aminte cum trebuie, gasi-
va in ele prilej de intarire si de binecuvintare mare; dar prostii, nemultu-
mitorii, pentru semejia lor isi vor atrage cuvenita pedeapsa.

15. 1. A§adar, Fiul 404 lui Dumnezeu ii cheama pe toti la virtute, con-
stituindu-se singur dascal al poruncilor Tatalui pentru cei drept cugeta-
tori. Sa nu ne amagim singuri, facind greseala de a nu-I lua chemarea in
seama, si sa recunoastem ca de grija soartei noastre - adica pentru ferici-
rea oamenilor - a batut El atitea drumuri §i a chemat la Sine pe cei mai
vrednici insi ai vremii, invatindu-i §i strunindu-i cum sa-si duca via|;a §i
cum sa raspunda invidiei venite din partea celui potrivnic (caruia tare ii
mai place sa amageasca si sa insele pe cei lipsiti de experienja) cu acel
leac de viata asezata, care sta in credinj;a §i in dreptate.

15. 2. De asta a luat El in seama pe bolnavi, a eliberat pe slabanogi de
necazurile care-i napadisera, a mingiiat pe cei ajunsi in cea mai neagra
saracie §i mizerie, sau a indemnat pe oameni §i le-a poruncit sa cumpa-
neasca cu masura, sa ia aminte §i sa sufere barbate§te, fara tinere-de-
minte a raului, toate umilintele §i tot dispretul lumii - adaugmd ca cele
pomenite se fac intrucitva din cercetarea Tatalui si ca aceia care vor sti sa
primeasca necazul cu daruire-de-sine, intotdeauna vor invinge. §i a mai
marturisit El cu tarie ca exista ceva in care, in chip miraculos, se afla
inclusa o putere neintrecuta: statornicia cugetului intru aflarea in|elep-
ciunii - adica in aflarea adevarului si a binelui - care-i face pina si pe
bogatii ce nu se abat de la dreptate sa-si imparta cu dragoste lucrurile
nevoia§ilor. Dupa cum ne-a mai oprit - §i inca cu tarie - de la urmarirea
puterii, 405 zicind ca daca El a venit spre noi ca la niste fiinte marunte, tot
a§a li se cuvine §i acestora sa faca acte de milostenie, 406 mai ales ca este in
natura oamenilor sa-si inceapa via|;a in lipsa §i in goliciune, dupa cum §i
sfirsitul lor tot in lipsa si in goliciune se petrece: ceea ce - adauga El - face
ca singurul lucru pentru care merita sa te ostene§ti, sa ramina virtutea.
Drept care pe ea ne-a vestit El ca se cuvine sa o tinem la loc de cinste,
fiindca mintuirea sufletului depinde strins de felul cum se tine el de cirma
celei mai nobile dintre virtu|;i: exercitiul predilect al cucerniciei, al dreptei

404. Aici, ca §i in alte locuri la Constantin, «copilul« sau «odorul lui Dumnezeu» (n.
tr.)

405. Termenul bwaoxeici. pare a se referi aici la exercitarea dominatoare, represiva.
a puterii (n. tr.)

406. Text corupt (n. tr.)

VIAfA LOT CONSTANTIN CEL MARE 275

socoteli §i al blindetii, ca singura cale pe care putem noi Tnfrunta furtu-
nile vietii.

Deei, dupa ce a pova|uit sufletele ucenicilor Sai prin astfel de indem-
nuri (precum §i prin multe altele asemenea lor), pentru ca ei sa se sileasca
la acest atit de f olositor mod de a inj;elege viat;a nu numai sub ascultarea
poruncilor Sale, ci §i prin (pilda vie a) faptei, i-a calauzit Hristos pe calea
lunga si pustie a incinselor nisipuri, a§a cum le-a mai croit drum si prin
valurile unei mari rascolite de vinturi, potolind talazurile §i facindu-le sa
ingaduie deasupra, in pofida legilor firii, pa§ii lui Dumnezeu §i ai acelor
drepji.

15.3. Or, dupa ce a intarit credinjia mutyimilor care-i dadusera ascul-
tare printr-o incercare atit de mare si atit de neobisnuita, S-a ingrijit
Hristos sa-i faca §i neinfricaji in faj;a primejdiilor §i grozaviilor vietii §i sa
faca din ei niste osirdnici invatacei ai nadejdii in (menirea) Sa. Odata s-a
intimplat chiar ca El sa astimpere cu vorba minia unuia dintre prietenii
Sai care i§i cam pierduse cumpatul; barbatul incercase sa se apere cu
sabia impotriva altui ins, care scosese sabia, ca §i cum El, Mintuitorul,
n-ar fi fost de fafa §i gata sa-i vina in ajutor; acestuia, deci, El i-a poruncit
sa se linisteasca §i sa-si vire sabia inapoi in teaca, dojenindu-1 pentru fap-
tul ca nu-§i incercase scaparea la Dinsul; §i cu asemenea prilej a rostit El
cu glas de legiuitor ca tot eel ce pune inceput nelegiuirii, precum §i tot eel
ce va cuteza sa apuce sabia spre a se apara de prigonitor, va muri de
moarte rea.

15. 4. Fiindca adevarata, cereasca in|;elepciune, ne cere mult mai
degraba sa ne lasam nedreptatiti decit sa nedrepta|;im noi pe aljii, iar la
vreme de restri§te sa fim gata de suferin^a; in nici un caz sa raspindim
suferinta; fiindca daca tinem seama cit de rau este sa faci nedreptate,
bine este sa ne patrundem de gindul ca nu eel nedreptafit, ci, dimpotriva,
eel ce nedreptate§te va avea parte de pedeapsa cea mai crunta.

Or, unuia care face voia lui Dumnezeu nu-i este greu nici sa nu faca
nedreptatea, nici sa nu patimeasca de pe urma ei, Fiindca unul ca el se
lasa in seama lui Dumnezeu, Care Se afla pururi alaturi de noi §i Se ingri-
jeste ca niciunul dintre ai Sai sa nu sufere vatamare. Altminteri, cum ar
putea cineva sa-§i dea singur cea mai buna povata, sau cum §i-ar putea
inchipui cineva ca ar putea cere ajutor de la Dumnezeu, dar ca ar putea,
totodata, sa se ajute §i singur? (Intimplarea de mai sus) ducea la confrun-
tarea dintre doua posibilitati, dintre care era greu sa §tii care va invinge;
dar nici un om cu mintea la cap n-ar alege un lucru nesigur in dauna
altora avind temeiul certitudinii.

Atunci, cum sa te indoie§ti de prezenta §i de ajutorul lui Dumnezeu
and ai trecut tu-insuti prin incercari atit de mari §i cind te-ai vazut elibe-
rat din ele la un singur semn al Sau? Cind la indemnul Mintuitorului ti-ai

276 EUSEBIU DE CEZAREEA

croit cale prin apele aceleiasj mari care (cindva) se mai trasese deoparte
§i lasase poporului chemat sa o strabata drumul liber? Pentru mine, fap-
tul de a putea lua aminte la porunca Celui Ce ne poarta de grija, la intim-
plari ca acestea: minunate, de necrezut - ajunge sa devina un prilej
puternic de intarire a credintei noastre §i o adevarata temelie pentru
convingerile noastre. Dar tot de aiei se cere sa luam aminte ca la vremea
marilor incercari sa nu cadem din credinta, ci sa o pastram nestramutata
in Dumnezeu, fiindca cu asemenea simtaminte in suflet, Dumnezeu va
zabovi (§i El pururi) in cugetul nostru, neinvins; iar sufletul, pastrind in
cuget pe Cel neinvins, nu va ajunge nici el in voia napastelor ce dau
navala.

Noi am priceput toate cele de mai sus din insasi biruinta lui Dumne-
zeu, Care, desi batjocorit in pronia Sa asupra tuturor prin nedreptatea
savirsita de niste nelegiuiti, n-a lasat sa mijeasca in Sine nici eel mai mic
rod al stricaciunii, 407 ci, dimpotriva, a cules rodul biruintei supreme si - ca
sa spunem asa - §i-a incins fruntea cu cununa izbinzii definitive asupra
raului, ducind pina la capat pronietoarea Lui hotarire si dragostea fa|;a de
cei drepti, si nimicind ciino§ia nedreplilor §i nelegiuitilor.

16. 1. Si iata-I, totu§i, Patimile prevestite de prooroci a§a cum Ii
fusese proorocita §i na§terea cea dupa trup §i cum fusese profe^ita si clipa
intruparii. De altminteri, rostul luarii-asupra a trupului era limpede:
fiindca prin ea, El avea sa nimiceasca vlastarele nedreptatii §i desfriului,
care aduceau stricaciunea in dreptele lucrari si naravuri omenesti, §i
pentru ca intreg pamintul sa incapa sub stapinirea ra|;iunii si a cumpata-
rii. In acest scop era nevoie ca in mai toate sufletele sa domneasca legea
data lumii de Mintuitorul §i sa se intareasca credinta in Dumnezeu, sa
piara credinta in idoli, care a dus nu numai la adevarate maceluri in rin-
durile vietuitoarelor necuvintatoare, ci chiar la jertfe omenesti rituale si
la infioratoarea pingarire a altarelor: in Egipt, bunaoara, sau in Asiria,
ale caror legi ingaduiau jertfirea sufletelor unor drepti inaintea unor ima-
gini vane, plasmuite .din bronz sau din lut.

16. 2. Ale caror roade le-au §i cules si Memfisul si Babilonul atunci
cind s-au vazut pustiite si parasite, cu zeii lor parintesti, cu tot. §i nu vor-
besc numai din auzite; ci spun asa fiindca am fost eu-insumi pe acele
meleaguri, le-am cercetat §i am putut vedea cumplita soarta a acestor
orase. Pustiul Memfis unde cindva, dind ascultare dumnezeiestii
porunci, Moise a naruit ingimfarea atit de puternicului - pe atunci -
faraon, a carui oaste biruitoare peste atitea popoare de frunte, incinsa de

407. Textual: «al vatamarii^ (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE

lupta, el a nimicit-o nu cu o ploaie de sageti, nu in naprazna aruncaturilor
de sulifa, ci numai §i numai cu (puterea) sfintei, pa§nicei si staruitoarei
sale rugaciuni!

17. 1. Or, nici un popor n-ar fi avut parte vreodata - nici in trecut,
nici in viitor - de mai multa fericire decit eel (al iudeilor), daca ace§ti
oameni nu s-ar fi lepadat singuri, cu buna-stire, de (lucrarea) Duhului
Sfint. Fiindca ce cuvinte de lauda am putea noi gasi potrivite unuia ca
Moise, care a adus la buna rinduiala un neam de oameni (ramas) fara rin-
duiala, care le-a agonisit acestora in suflet podoabele ascultarii §i cinstirii,
care a schimbat robia lor in libertate, care a facut din niste insi posomoriji
o omenire cu chipul senin si care i-a adus la o asemenea constiin}£ de sine
incit, urmare unor atit de mari izbinzi (si ca o consecin^a a reusjtei lor in
tot ce faceau), aceia au ajuns pina la urraa sa cada prada ingimfarii?

Atit de mult i-a intrecut Moise in intelepciune pe inaintasii sai, incit
pina si in|;eleptii §i filosofii atit de la pret printre popoarele de alt neam au
ajuns, cu timpul, adepti ai invataturii lui.

17. 2. Asa a fost cazul cu Pitagora, care, adoptindu-i 408 gindirea, a
ajuns sa se bucure de o atit de mare faima incit a devenit o pilda de chib-
zuin^a pina si pentru Platon, inteleptul intre infelepji! Pe de alta parte,
Daniel, eel care putuse sa prevesteasca viitorul, Daniel eel mare la suflet
ca nimeni altul, a carui viajs a fost o incununare a frumusefii, cite n-a fost
nevoie sa faca pentru a birui veninul crudului stapin de pe atunci al Asi-
riei - 3. adica al lui Nabucodonosor - a carui impresionanta (si in tot cazul
imensa) for|:a s-a revarsat pina si asupra persilor - si asta, pina si dupa ce
din intreg neamul lui ajunsese sa nu se mai aleaga nimic? Fiindca si astazi
se mai face caz de bogajia tiranului §i de neinspirata lui ocrotire a unei
credinf;e care mai bine ar fi fost sa nu fie; de risipa metalelor de toj soiul
facuta de el pentru (a da un chip acelor) zei, sau de templele lor pina la cer
de inalte, ori de neomenoasele lui legi, facute anume de (preotii) acelei
credin|,e pentru a incuraja cruzimea? §i iata-1, totugi, pe Daniel infruntin-
du-le pe toate cu nestirbita lui credin|;a in adevaratul Dumnezeu si ves-
tindu-i tiranului ca nefericita lui asuprire 409 avea sa devina cauza unei
nenorociri mari. - Tiranul nu i-a dat ascultare, fiindca o prea mare boga-
tie se preface intotdeauna intr-o frina a gindului bun; si pina la urma si-a
dat in vileag salbaticia cugetului, poruncind ca barbatul acela drept sa fie
sfisiat de fiarele salbatice.

17.4. (Admirabila a fost si purtarea neabatuta a celor trei fraji la cea-
sul marturisirii! Cu gindul la ei, urmasii lor au slavit din rasputeri cre-
dinta lor in Mintuitorul. de vreme ce aceia ramasesera nevatamati din

408. [i\.p.r\(j&\ievoq - textual, «imitindu-i» (n. tr.)

409. Textual: «rivna» (n. tr.)

278 EUSEBIU DE CEZAREEA

focul, din cuptorul si din caznele pregatite lor ca sa-i mistuie, si de vreme
ce, cu nevinovata apropiere a trupurilor lor, ei izbutisera sa tina departe
dogoarea de care fusesera invaluiji acolo, in cuptor!)

Dupa caderea regatului Asiriei (si in urma unor mari framintari), din
pronia lui Dumnezeu, Daniel a ajuns in Persia, la curtea lui Cambise. Dar
si acolo a fost privit cu ochi rai, la care s-au adaugat tot soiul de intrigi
funeste fiesute de magi, si un intreg si lung sir de primejdii; din care insa el
s-a izbavit prin impreuna-lucrarea proniei lui Hristos, ajungind sa stralu-
ceasca deplin intru dovada tuturor virtutilor.

17. 5. Barbatul acesta obisnuia sa se roage de trei ori pe zi; afara de
asta, purtarea lui sta marturie unor virtuti mari §i neobisnuite, traducin-
du-se prin fapte ce nu puteau fi trecute sub tacere. Implinirea rugaciuni-
lor lui i-a suparat pe magi, care, minati de invidie, 1-au pirit stapinitorului
(si 1-au convins pe acesta) ca, minuita de Daniel, o asemenea putere
devenea foarte primejdioasa pentru domn. Asa a ajuns Daniel - care, mai
inainte vreme, fusese fara indoiala cauza unor foarte mari binefaceri
pentru persi - osindit sa fie dat hrana leilor, infricosatorilor; numai ca atit
osinda cit si zavorirea lui Daniel acolo nu s-au facut, pina la urma, spre
pieirea lui, ci dimpotriva, spre vesnica lui slavoslovie: fiindca, intr-un
sfirsit, Daniel a fost gasit (teafar), inconjurat de leii imbunaji si imblinziti
(a§a cum nu se dovedisera cei ce-1 inchisesera acolo): pe toate fiarele ace-
lea (care, prin natura lor, sint atit de fioroase), el izbutise sa le imblin-
zeasca cu rugaciunea lui, cu buna lui asezare launtricaajutata de acea vu>
tute care este echilibrul sufletesc!

17.7. Pina la urma a aflat si Cambise (era oare cu putinja sa mai -fii in
umbra niste dovezi atit de puternice ale puterii lui Dumnezeu?), care a
ramas uimit la auzul intimplarii si caruia indata i-a parut rau ca daduse
atit de lesne ascultare clevetirilor acelor magi; dar inainte de toate a cerut
sa vada cu ochii lui o asemenea scena. §i asa a dat el cu ochii de omul
nostra laudind pe Hristos cu amindoua miinile ridicate: iar leii sedeau
culcati la picioarele lui, ca intr-o adinca plecaciune!

§i indata a osindit Cambise aceleiasi pedepse pe magii care-1 insela-
sera, si i-a inchis in curtea cu lei; unde insa jivinele - care, mai adineauri,
se purtasera ca niste fiinte cazute in adoratie 410 - s-au napustit asupra lor
si s-au purtat cu ei asa cum le era lor firea, nemailasind viu pe niciunul.

18. 1. As vrea acum sa aduc marturia unor izvoare straine adeveri-
toare ale dumnezeirii lui Hristos, fiindca din ele cu siguranja ca nici huli-
torii (Lui) nu vor mai putea tagadui, in ascunzisurile cugetului lor - daca
mai sint ei in stare sa dea ascultare unor asemenea cuvinte - ca Hristos
este Dumnezeu si Fiu al lui Dumnezeu.

410. Textual: «ca ni§te lingu§itori» (n. tr.)

VIA^A LUI CONSTANTIN CEL MARE 279

18. 2. §i ma gindesc acum la Sibila din Eritreea, cea care spunea
despre sine ca ar apartine celei de a §asea generatii de dupa potop. Or, in
calitatea ei de preoteasa a lui Apolo, purtind aceea§i cununa ca §i zeul
adorat de ea §i veghind asupra tripodului in jurul caruia sta (intotdeauna)
infasurat un §arpe, ea le graia, scrutind viitorul, tuturor celor ce se oste-
neau sa ajunga pina acolo. Adevarul este ca, in simplitatea lor, parintii ei
o harazisera unei meserii in care, de fapt, se petreceau tot soiul de lucruri
tulburi §i ru§inoase, sau, in tot cazul, nimic vrednic de prejuire - a§a cum
se intimpla daca stai si iei aminte fie chiar la Dafne. Dar, patrunzind ea
odata in adincurile neajunse ale cultului aceluia nefericit §i idolesc, §i
ajungind la un moment dat sa aiba cu adevarat parte de o inspira|ie
divina, iat-o totu§i prevestind in versuri viitorul legat de acest Dumnezeu
(al nostru) §i facind limpede cunoscuta, prin intyiale de acrostih, povestea
coboririi (printre oameni a) lui Iisus:

I lata, musti-va pamintul sudoare, semn aducind de judecata:

I Iata-L coborind din cer pe Imparatul tuturor veacurilor,

S Singur-judecatorul a tot trupul §i al universului intreg!

O, vedea-vor pe Dumnezeu, muritorii - fie ei cucernici sau pagini -
U Unde sfinpi II inconjoara §i unde timpul ia sSrgit,

S Sufletele (din nou) intrupate ale oamenilor judecindu-le!

C Cind lumea toata nu va fi dedt pustiu §i balarie,

R Rupe-se-vor muritorii de idoli §i de intreaga lor bogajie;

E El - focul - mistui-va pamintul, cerul, pina §i talazul marii!...

1 Iadul, de navala lor, i§i va vedea porjile sparte!

S §i tot trupul - al celor mor|;i - ie§i-va la slobozitoare lumina:

T Tilhari §i sfinfi fi-vor deopotriva iscodifi de foe, pentru vecie!

O Oricite fapte ascunse, pe toate atunci infa|;i§a-le-vom;

S §ti-va dumnezeiasca lumina sa rupa pecetile inneguratelor inimi.

Th Tinguire - iata ce se va auzi pretutindeni - si scrignet de dinti.

E Ei da: pali-va stralucirea - a soarelui si a horelor stelare.

Oare ce zvircolire e-n cer, de face sa paleasca luna?
U Umple-va hauri; nimici-va 'natyarea colinelor.

U Unde-a pierit seme|;ia de trista amintire, a lumii?

1 lata: §i munte §i ses vor fi una; iar marea

O O, de s-ar mai deschide luntra§ilor! farina e pirjolita de trasnet:
S Sfiriind, au pierit §i izvoare, a pierit §i susur de apa.

S Suna-va din cer glasul trimbifei, cumplit rasunind a jale,

Oglinda aducind nelegiuirii, nefericirii si suferinfelor intreg universului.

T Tulburea adincime tartara, desclestindu-§i falcile, arata-va privirii pamintul;

1 Iesi-vor la scaunul dumnezeiescului }\xde\ impara|;ii, pina la unul,
R Rostogol se va abate din cer puhoiul de foe §i pucioasa!

280 EUSEBIU DE CEZAREEA

S Semn vor primi atunci oamenii toti (cumplit semn primi-vor) -

T Trunchiul de lemn: credinciosilor, lor, un rivnit pocal

A Aducindu-le viata doar lor, ca un zaplaz al Zidirii,

V Val de lumina abatind peste cei ale§i, din izvoritoarea duzina.

R Retevei ciobanesc - doar ca din fier - stapini-va atunci in toate.

O O. Doamne al nostra, Tu. Cel azi inscris la capat de stih.

S Suferinta primind pentru noi - Tu esti vesnicul mintuitor imparat! 411

18. 5. Ei bine, singur Dumnezeu ii putea inspira acelei fecioare ase-
menea cuvinte! Iar in ceea ce ma prive§te pe mine, eu am sa o fericesc
pentru faptul de a fi fost aleasa de Mintuitorul spre a profeti purtarea Lui
de grija fata de noi!

19. 1. Dar iata, totu§i, atita muitime de oameni nedindu-i crezare!
Desi recunosc existenta unei sibile proorocite in Eritreea, parerea lor
este ca versurile au fost scrise de un inchinator apartinind credintei
noastre, inzestrat cu oarecare dar poetic, si ca, de aceea, ele trebuiesc
socotite apocrife; ca ele sint atribuite Sibilei doar in virtutea continutului
lor moral, gindit sa frineze proliferarea placerilor si sa intoarca sufletele
spre o viafa chibzuita §i frumoasa.

19. 2. Dar adevarul iese singur la lumina. Si adevarul acesta arata ca
oamenii no§tri au stabilit cu mare sirguinta exactitatea cronologica;
astazi, nimeni nu se mai poate intreba daca versurile n-au fost cumva
alcatuite dupa coborirea lui Hristos printre noi §i dupa judecata lui, §i
daca atribuirea lor Sibilei de odinioara n-a facut cumva decit sa aduca in
circulatie un fals.

19.3. Fiindca pina §i Cicero marturise§te ca ar fi dat de aceste stihuri,
ca le-a tradus in latinesjte §i ca le-a inserat in scrierile sale. Or, Cicero a
fost ucis and Antoniu tocmai venise la putere; Antoniu a fost la rindul lui
inlaturat de August, care a domnit timp de cincizeci §i §ase de ani. Lui i-a
urmat Tiberiu: §i in anii acestuia Si-a facut Mintuitorul luminoasa aratare
in lume. s-a zamislit taina preasfintei noastre credinte §i a prins (in sfir§it)
chiag o omenire noua - aceea la care cred eu ca se gindea 4. eel mai de
seama poet al Italiei, cind scria:

«Atunci, iata, ivitu-s-a o omenire noud», sau cum mai scrie el in alt loc din Bucolice:
«lngaduiti-mi, o muze sidle, istorisire aleasd.'»

Ce putea fi mai limpede, nu? §i iata-1, totusi, adaugind:

«Iatd, s-a implinit prevestirea femeii din Cumae!»

Prin «femeia din Cumae», nu incape indoiala ca el are in vedere tocmai Sibila.

19. 5. Dar neputindu-se multumi cu atita, ascultati-1 adaugind acum -
ca §i cum i s-ar fi cerut sa depuna marturie:

411. In original, acrostihul arata: IHSOY2 XPEIST02 0EOY YIOS SQTHP
STAYPOS §i se traduce «Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mintuitor; cruce». (n. tr.)

VIA^A LUI CONSTANTIN CEL MARE 281

«Iata-l mijindu-ne iara sfint giragul de veacuri;
Fecioara veni-va din nou aducindu-ne, drag, imparatul».

19. 6. Or, cine poate sa fie aceasta fecioara revenita printre noi? Cine
alta decit aceea implinita 412 §i ramasa grea de la Duhul Sfint? Si ce s-ar fi
putut impotrivi ca fiinta aceasta, ramasa grea de la Duhul Sfint, sa fie si sa
ramina de-a pururi fecioara? Iar intoarcerea ei aici se va petrece atunci
and se va arata §i Dumnezeu pentru a doua oara, spre izbavirea 413 lumii.

19. 7. Dar iata ce mai adauga poetul:

«0 tu, luna plina, inchina-te pruncului abia nascut
Ce va preface o lume de fier intr-o lume de aur!
Domnia lui vindeca-va muritorilor ranile toate;
Suspinele impovarate cu vina afla-vor atunci alinare».

19.8. Noi ne putem da seama ca aici se rostesc niste lucruri in acelasi
timp fatis si totodata pe ascuns, pe calea alegoriei, astfel ca oricine sta sa
scormoneasca mai in adinc intelesul versurilor sa poata avea revelatia
dumnezeirii lui Hristos, 9. poetul ingrijindu-se totusi sa adumbreasca
adevarul in asa fel ca niciunul din personajele influente in Capitala sa
nu-1 poata invinui ca ar scrie lucruri potrivnice traditiei neamului sau si
ca s-ar lepada de stramo§easca lui credinta in zei. Dupa convingerea
mea, poetul a avut stire de fericita taina purtatoare a numelui Mintuito-
rului; dar ca sa evite riscurile unei reactii (ce s-ar fi putut dovedi) neierta-
toare, el s-a mentinut intre limitele cerute de mentalitatea comuna, adau-
gind de aceea ca acestui prune vor trebui sa-i fie inaltate altare, zidite
temple si inchinate jertfe.

La fel a facut el §i mai departe, cu gindul tot la oamenii inzestrafi cu
intelegere. Caci iata ce spune:

20. 1. «Viata luind ca de zeu fara moarte, vedea-va in jur
- Adunati - pe eroi;»

(adica pe drepti)

...«pe urma el - insuqi

Patriei §i fericitilor ce-1 agteptau arata-se-va
Prin mogtenite virtufi |;inind strinse friiele lumii.
Tie, copile, iti inchina intiiele-i roade tanna:
Orzul §i trestia; nufarul, §i cu el impreuna, acantul».

20. 2. Cit de extraordinar a putut sa fie omul acela (si cita inva|:atura a
putut el sa adune) incit, de§i cunostea neiertatoarea cruzime a acelor vre-
muri, a putut scrie:

«Din ugerul plin, caprite junici nesilite-ti vor da dulee lapte,
iar turma nu va mai §ti cum e frica de leii cei groaznici».

412. Textual: «plina» „Citatele vergiliene aparfin eglogci IV".

413. Textual: «u§urarea» (n. tr.)

282 _^___ kusebiu.de cezareea

- zidnd bine, de vreme ce credinja (in Hristos) ajunge sa nu se mai
teama de puterea demnitarilor de la curte!

«...A§a izvodi-vor scutecele, ca de la sine iarba de buna-mireasma.
Pieri-va soiul cumplit al aspidei, pieri-va...
Iar in bogate ponoare asire-nflori-va amomul».

20. 3. Nimeni n-ar putea insira adevaruri mai rnari si mai potrivite
puterii Mintuitorului! Fiindca iata, pina §i scutecele (in care a fost infasat)
Dumnezeu - puterea Duhului Sfint - au izvodit aid omenirii celei noi
floare de buna-mireasma! Sarpele e ucis, si o data cu el piere si otrava lui,
care, la inceputul timpurilor, i-a inselat pe intiii oameni, fadndu-i sa le
alunece gindurile, de la cumpatarea cea innascuta, la gustarea placerilor,
ca sa-i prinda-n puterea cumplitei primejdii pe care le-o pregatise.

20. 4. Or, datorita faptului ca inainte de pogorirea printre noi a Min-
tuitorului nu §tia nimeni ca dreptii vor avea parte de nemurire, acela
facea mult prapad in sufletele oamenilor, lipsite de sprijinul speranjei;
dar dupa Patimile Lui, si dupa ce - din impreuna-lucrarea Duhului Sfint
- El S-a desparfit pentru scurta vreme de trupul in care Se invegmintase,
li S-a descoperit oamenilor si posibilitatea invierii; careia i se adauga fap-
tul ca orice urma de faradelege savir§ita de om avea sa fie stearsa prin
puterea sfintei curajiri. Atunci i-a indemnat El pe invafacei sa indraz-
neasca, si le-a poruncit sa spere cele asemenea din minunata §i inal|atoa-
rea Sa inviere.

20. 5. Pe drept cuvint s-a curmat atunci puterea 414 toata a (duhurilor)
care imprastiau otrava; sfirsit a cunoscut si moartea, si totul a intrat sub
semnul invierii. 415 (Tot asa a- luat sfir§it si neamul asirienilor, care s-a
transformat pina la urma intr-o pricina de credinj;a in Dumnezeu).

Iar atunci dnd poetul spune ca amomul va creste imbel§ugat si pre-
tutindeni, el are in vedere mul];imea inchinatorilor (lui Hristos), care s-a
ivit imbelsugata dintr-o radacina unica si a facut floare bogata intru
buna-mireasma, scaldata de roua.

20. 6. Dar iata ce mai spui tu cu atita tile, in continuare - o prea inje-
lepte poet Maro:

«Pe data afla-vei ispravi de eroi §i faptele marelui tata,
Toate mustind de putere...»

Or, prin lauda inaltata eroilor, tu ai in vedere lucrarile drep|;ilor; iar
vorbind despre faptele tatalui, tu ne vorbesti de fapt despre zidirea lumii
§i despre lucrarea pururei sale dainuiri - poate ca pina §i despre legile

414. Textual: «firea>- (n. tr.)

415. Textual: «si s-a pecetluit invierea^ (n. tr.)

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 283

prin care Biserica cea de Dumnezeu iubita injghebeaza o viata dreapta §i
cumpatata!

20. 7. Remarcabil imi pare mie §i felul cum descrii tu propa§irea unei
vie|i mai inainte impartita intre bine §i rau, §i schimbarea nea§teptata,
fara veste, care intervine in asemenea cazuri:

«Grabnic s-au bucurat, aurii, bogatele holde» (ceea ce vrea sa
insemne ca roadele dumnezeiestii legi au §i inceput sa se cunoasca)

«Ciorchini atirna-vor de spinii ro§iaticz» (lucru cu neputinta intr-o
viafa lipsita de lege!)

■«Din inima seaca de pin revarsa-se-va, darnicd, mierea»,

20. 8. prin care cuvinte poetul subintelege prostia §i invirtosarea de
cuget a oamenilor de atunci. S-ar putea, insa, ca el sa ne mai fi vorbit §i
despre dulcele rod al veghii, din care gusta-vor cei ce se daruiesc raz-
boiului (celui sfint, spre dobindirea) lui Dumnezeu:

«Unna ramine-va totu§i a celei strabune metehne;
Marea din nou spintednd,' vor incinge ceta|;ile-n ziduri:
Brazde de plug margini-vor de-o parte §i alta, ogoare.
Fi-va, apoi, alt Tiphys; tot astfel, tessalica Argo
Fi-va eroilor ei sa se bucure; si-un nou Achile
In inclestari de danai §i troieni iar de fata...»-

O, prea-inj;elepte poet, cit de bine grait-ai! Te-ai folosit cum nu se
poate mai bine de puterile poeziei. Nefiind profet, nu avea nici un rost sa
incepi a prooroci; mai mult, eu cred ca te-a mai retinut §i teama de pri-
mejdia care-i ameninta pe toti cei ce riscau sa dea in vileag nesabuinta
credintei lor stramo§e§ti!

20. 9. Or, Vergiliu spune pe nume adevarului intr-un fel acoperit,
care sa nu-1 primejduiasca, dar care - pe cit cu putinta - sa ramina totu§i
la indemina intelegerii celor in masura sa inteleaga; acest lucru il face sa
aduca in discutie meterezele sau razboiul (care, de altminteri, fac parte §i
astazi din viata oamenilor); insa prin Achile pornind sa ia parte la raz-
boiul Troiei, el il are in vedere pe Mntuitorul, Troia simbolizind aid
intreaga lume. Razboiul Sau este lupta impotriva relei puteri ce-I sta
impotriva, in care El se mfa|;i§eaza in virtutea propriei Sale pronii si din
porunca prea-marelui sau Tata.

10. Dar ce ne mai spune poetul?

■xffi-apoi, (And sosi-va la timp barbatiei §i ceastd §i rodul»
(cu alte cuvinte: cind, ajuns la virsta barbatiei, vei fi zmuls din radacina
relele care se napustesc din toate parole in viata oamenilor §i vei fi infru-
musejat intreg pamintul cu harul pacii),

284 EUSEBIU DE CEZAREEA

«Nu va mai fi cuvenit luntrasilor man sa infrunte.

Gaia rodi-va din ea din belsug - si bogata - masura,

Singura, ne-nsaminjata, salbatica; poate nici vtya

Nu se va mai mistui de dorul cujitului harnic.

Omul nu va mai avea trebuinja de lina cea toarsa:

Straluci-va berbecul precum cufundat in vapsele tiriene

Luindu-§i pe blana-ntinata roscata culoare-a porfirei.

Dar hai, pune mina si ia sceptrul tare-al regescului nume

Din incordatul - cumplit incordatul! - tatalui bra$, §i-l insfaca!

Vezi cit de £epene jin minezi temeliile lumii!

Vezi bucuria-ncalzind §i pamintul §i cerul si marea;

Tare, inima veacului £inator, dar §i vesela foarte!

O, anii de mi-ar ajunge, si - dulce - nu sece puterea-mi,

Qnt sk-p. inal}; cuvenit cita vreme-ncuiba-ma-va vlaga!

Nu m-ar invinge-n cintari nici Orfeu, inspiratul §i tracul,

Nici Linos, nici macar Pan - zamislitul din j;arna arcada -

Da, nici unul ca Pan incumeta-s-ar, cred eu, sa ma-nfrunte!»

Prive§te - zice el a§adar - prive§te §i vezi bucuria universului celui in
continua cregtere, precum §i a tuturor elementelor!

21. 1. Totu§i, cineva din rindurile rau-chibzuitorilor §i-ar putea
exprima parerea ca aici n-ar fi vorba de altceva decit de na§terea unui
om. Dar ce rost ar avea ca la na§terea unui copil oarecare pamintul sa dea
rod de la sine, neinsamintat, sau ca vita sa nu se mai mistuie a§teptind
tai§ul cosorului (sau vreo alta interven|;ie)? Cum ar putea cineva sa-§i
inchipuie ca n-ar fi vorba decit de nasterea unui simplu om? Natura este
aducatoare la implinire a rinduielii dumnezeiesti, iar nu executoarea
poruncii unui om, oricine ar fi el. Bucuria stihiilor se leaga §i ea de cobori-
rea lui Dumnezeu printre noi, iar nu de na§terea unui om oarecare; in
fine, dorinta poetului de intirziere a sfir§itului vie|;ii este dovada 416 invo-
carii lui Dumnezeu, fiindca lui Dumnezeu - iar nu vreunui om - obisnuim
noi sa-I cerem (sa ne cru|e) via|;a sau sa ne scape (din incercari).

21.2. (Asa I s-a adresat si Sibila din Eritreea lui Dumnezeu, zicindu-
I: «De ce, o Doamne, mi-ai pus povara aceasta a proorociei? De ce nu ma
iei mai bine de pe faj;a paminului si nu ma |ii de o parte (pentru Tine) pina
in prea fericita zi a venirii Tale?»)

Celor deja rostite, Maro le mai adauga §i urmatoarele:

«Prinde, copile, a cunoaste vazind-o, minunata ta maica -
Dupa suns: suferitu-te-a ea vreme lunga!
Tie parinj;i nu-{i zimbira deplin, nici tocmai pe data,
Tu nu in pat te-ai jucat, nici de hrana bogata stiut-ai...»

21. 3. Or, cum I-ar fi zimbit tocmai Lui parintii, cind unul din ei era
chiar Dumnezeu, puterea de negrait, cea cu neputin|;a de infa|;isat §i fara

416. Textual: «simbo!uI» (n. tr.)

VLAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 285

trup omenesc, care pe toate le cuprinde? §i cine nu §tie ca Sfintul Duh nu
are de ce lua parte la unirea nuptiala? Ce fel de pofta, ce soi de dorinja ar
putea intra in alcatuirea binelui catre care tind toate? Ce pot avea in
comun intelepciunea §i placerea? - (Dar sa-i lasam sa ne raspunda la ase-
menea intrebari pe cei ce alearga dupa invajatura omeneasca cea la inde-
mina muljimii, dar care nu se pricep la invajatura lui Dumnezeu; vreau
sa spun ca, in timp ce acestia se fudulesc ca sa faca impresie §i sa para cit
mai grozavi, ceilalfi isi dau silinja sa-si cureje sufletul de toata lucrarea -
§i vorba cea rea!)

21. 4. O, tu, credinja in Dumnezeu, pe tine te invoc sa vii in ajutorul
cuvintelor mele: tu insati esti ca o lege sBnta §i o nadejde puternica in tot
ce e bun, §i dascal al sfin|eniei §i nein§elatoare fagaduinta a nemuririi!
Inaintea ta ma inchin eu, o, cuviosie §i dragoste de oameni, fiindca din
grija ta am avut de cistigat noi, cei vindecaji! Mutyimea celor ce n-au
cunoscut purtarea ta de grija (din cauza vrajma§iei sadite in ei impotriva
ta), §i care, de aceea, nu vrea sa §tie de Dumnezeu, nu stie nici macar in ce
sta rostul vie];ii §i al faptului de a fi, asa cum nu §tie ea nici ca ea-insa§i',
dimpreuna cu toji nelegiui|;ii, depind totusi de cinstirea cuvenita Celui
Atotputernic! Fiindca intregul univers - dimpreuna cu tot ce se afla in El
- al Sau este!

22. 1. In ce ma prive§te, eu unul socot ca norocul meu §i al tuturor
alor mei nu sta in altceva decit in bunavoin|;a Ta. Marturie aduc la aceasta
implinirea tuturor rugaciunilor mele, actele de curaj, biruinjele, triumfu-
rile asupra vrajmasilor - cunoscute §i impartagite in strigari si de marea|;a
cetate (a Romei), vrute §i de poporul mult iubitei ceta|;i (de la rasarit) -
chiar daca acesta din urma, in§elat in gresita lui a§teptare, a ajuns la un
moment dat sa-§i aleaga un conducator nevrednic; dar acesta n-a intir-
ziat a fi prins si a-si avea soarta pe masura nemerniciilor lui de care nu-i
bine sa ne mai aducem aminte - mai ales pentru mine, eel ce-ti vorbesc si
care, vorbindu-ti, mi-am dat toata silinta sa ma exprim cuviincios §i sa-ti
bucur auzul.

Totu§i, voi adauga un lucru care cred eu ca poate fi spus fara a
supara pe cineva. Impotriva ta, o! credinta in Dumnezeu, §i impotriva
tuturor preasfintelor tale biserici, au pornit tiranii cindva un razboi
necru^ator izvodit de nemasurata lor nebunie §i mi§elie. Nici chiar la
Roma nu era lipsa de oameni pe care o nenorocire de asemenea
amploare sa nu-i bucure! §i se ajunge la hotarirea cimpului unde avea sa
se dea batalia. Atunci ai aparut tu in cale, §i te-ai daruit (acelora in care
era) credinja 417 in Dumnezeu. Cruzimea acelor nemernici le-a pecetluit
destinul, sortindu-i pentru totdeauna focului; pe tine, in schimb, ea te-a

417. Text obscur, aici §i in continuare (n. tr.)

286 EUSEBIU DE CEZAREEA

acoperit pina la urma cu prisos de glorie, vrednica a fi cintata de-a pururi!
Cine a privit atunci, a fost cuprins de o sfinta uimire: 3. fiindca de§i calaii
schingiuiau trupurile sfintilor, ostenindu-se in fel §i chip cum sa-i chi-
nuiasca mai rau, legaturile acestora slabeau, chinurile se indulceau, fia-
rele inrosrte in foe se sleiau; in schimb, marturisitorii lui Dumnezeu au
ramas neclintiji - cu toata grozavia incercarilor la care erau supu§i - §i nu
s-au lepadat nici o clipa de marturisirea lor!

22. 4. Ei bine, nemernicule, la ce fi-au folosit pina la urma asemenea
grozavii? Si ce te-a putut indemna la o asemenea dezlantuire? Fiindca
de-mi vei spune ca ai facut-o in apararea credinfei in zei, eu te voi
intreba: care zei? §i apoi ce fel de credinta aveai tu (in zei), care sa se fi
potrivit in vreun fel naturii divine? Crezi tu cumva ca zeii ar fi putut fi
nestapiniti la minie, ca tine? Fiindca daca ar fi fost a§a, atunci ne-am fi
putut ingadui sa ne miram de preferinfele lor, iar nu sa dam ascultare
poruncilor lor nerusinate a caror nedreapta urmare era scaldarea in
singe a unor oameni fara vina!

22. 5. Dar tu vei spune, poate, ca ai facut-o in virtutea credinfei tale
stramosesti, §i, totodata, cu gindul la ce va crede lumea. Aid te in|;eleg.
Fiindca o credinja ca aceea se aseamana mult cu ce ai facut tu §i fine de
unul §i acela§i fel de nebunie. Cine stie; poate ca ti-ai inchipuit ca sub chi-
purile acelea omene§ti plasmuite de diver§i me§teri §i arti§ti se va fi
ascunzind vreo forfa aleasa...! De asta-ti vei fi dat tu atita silinfa in lega-
tura cu ele? Ca nu cumva sa se murdareasca? (Fiindca, precum se vede,
zeii tai cei atit de mari aveau nevoie de grija omului...)

23. 1. Or, compara acum religia voastra cu a noastra. Aici, in ea, oare
nu e de gasit noble|,ea unitafii de cuget §i neincetata iubire de om? Un fel
de a-ti ispa§i pacatul care sa nu duca la prabugirea fiintei, ci care sa-fi
sporeasca luarea-aminte? Un fel de a sluji pornit din ideea de a izbavi, iar
nu din cruzime? O credin|a fara cusur: mai intii, privindu-L pe Dumne-
zeu; iar mai apoi ceruta de intre-legatura fireasca dintre oameni? Mila
fa$a de napastuifii soartei? O viata simpla, deloc nevoita sa-§i mascheze
e§ecul pe dupa tot soiul de subterfugii? Cunoastereaadevaratului Dum-
nezeu §i a stapinirii Sale unice?

23. 2. Ei bine, aceasta este adevarata credinta in Dumnezeu, religia
cea curata §i cu desavir§ire fara pata; in ea noi avem parte de un trai pus
sub semnul chibzuinjei; iar cei ce se inchina ei ajung sa pa§easca spre
via|a cea de-a pururea parca mergind pe o §osea minunata! Fiindca
nimeni, odata cufundat intr-un asemenea fel de viaja, cu sufletul eliberat
de cele trupesti, nu va muri pe de-a-ntregul; s-ar putea spune mai curind
ca el §i-a dus la bun sfir§it rolul ce-i fusese incredinjat de Dumnezeu;
fiindca tot eel ce-L marturiseste pe Dumnezeu nu ramine prada nici

VIATA LUI CONSTANTIN CEL MARE 287

nerusinarii, nici miniei, ci, infruntind cu curaj loviturile vietii, i§i face din
invajul privegherii un mijloc de dobindire a milei lui Dumnezeu.

23. 3. Un lucru e sigur: anume ca Dumnezeu primeste bunele strada-
nii ale oamenilor cu bucurie; si ar fi un lucru dintre cele mai de neinj;eles
ca, atunci and niste simpli oameni carora alfii (egali - sau chiar mai mici -
in rang fata de ei) le-au facut un bine, se pricep sa le fie acelora recunos-
catori §i gata sa le raspunda tot cu binele, Stapinul a toate sa uite a ras-
punde cu binele (desi El ne urmareste tot timpul, totusi nu se apropie de
noi decit atunci cind facem binele); El, Care priveste curajul §i dreptatea
cu bunavoinfa §i raspunde la ele cu binele (chiar daca definitiva rasplata
El o amina pina la sfir§itul anilor no§tri, cind trupul va fi parasit de suflet,
cind sufletul nostru se va putea apropia, curat si neintinat, de Dumnezeu
eel curat si neintinat, si cind va fi cercetata intreaga noastra viejuire)!

Dreptatea lui Dumnezeu si cercetarea dreptilor va consta in aceea
ca, dupa ce li s-a pus la incercare, in via|a, credin^a si fermitatea, de vor fi
gasiji cum e bine, isi vor lua indata plata - viaja vesnica - in timp ce rati
vor avea parte de cuvenita pedeapsa.

24. 1. Dar tu, Decius - pe tine te intreb acum -, tu, care altadata fi-ai
batut joe de niste oameni drepti; tu care urai Biserica si care pedepseai pe
tot eel ce-si ducea via^a in sfinjenie: cum o duci tu acum, dupa ce |i-ai sfir-
sit via^a? Din ce amar (din cit de cumplit amar) iti este tesuta soarta?
(Soarta care s-a §i vazut in clipele premergatoare mor|;ii tale, cind ai cazut
dimpreuna cu intreaga-|;i oaste pe cimpul de lupta din Scitia, facind de
risul gej;ilor mult-trimbifata forta a Romei!).

24. 2. Dar tu, Valeriane, care fata de slujitorii lui Dumnezeu Ji-ai dat
in vileag aceeasi sete de singe: si la tine s-a vazut pina la urma aceeasi
necru|atoare judecata cind, prins in lupta §i dus legat (cu toata mantia ta
de purpura §i celelalte insemne ale demnitafii imparate§ti), Sapor -
regele persilor - a poruncit sa fii jupuit (de viu) si imbalsamat, spre a le fi
(altera) de-a pururi pilda!

24. 3. Pina la urma tu insuti, Aureliane (tu, para-de-foc a tuturor
faradelegilor!), n-ai facut tu nebunia de a te napusti de-a curmezisul Tra-
ciei? Si n-ai fost tu spintecat acolo, sub privirile tuturor, chiar in mijlocul
drumului, caruia i-ai umplut sanjul cu singele tau blestemat?

25. 1. Dupa singeroasa lui prigoana, Diocletian si-a pecetluit singur
soarta cind s-a socotit nevrednic de domnie si cind §i-a dat in vileag relele
urmari ale nebuniei, inchizindu-se intre pere];ii unei case de rind.

25. 2. Or - intreb eu atunci - la ce i-a folosit lui faptul de a fi pornit la
lupta impotriva Dumnezeului nostru? Fiindca - daca nu ma insel - tot
r^stul vie#i Dioclejian a tremurat de frica sa nu moara cumva lovit de
traznet! Poate s-o spuna Nicomidia; istorisesc si cei ce au fost de fa$a
atunci, printre care ma numar insumi eu! Fiindca intr-adevar am putut

288 EUSEBIU DE CEZAREEA

vedea cum, cu duhul slabit si temindu-se de cea mai neinsemnata privire,
de eel mai marunt zgomot, se vaicarea Diocletian recunoscind ca smin-
teala lui ajunsese sa fie cauza tuturor napastelor ce-1 asaltau, de cind stir-
nise la lupta impotriva lui - §i de partea drepfilor - purtarea de grija a lui
Dumnezeu!

Adevarul este ca, de cite ori se pornea furtuna si traznea, palatul si
casa lui ajungeau de-a dreptul pustii!

Soarta asta ii fusese prezisa de persoanele mai chibzuite (din jur),
care nu se mai puteau hotari sa taca si sa ascunda jalea acelor cumplite
stari de lucruri, ci ajunsesera sa exclame deschis, cu glas tare:

25. 3. «Ce nebunie! Si la ce sminteala te poate duce pina la urma
puterea, incit, desi om fiind, sa te incingi la lupta cu (insusi) Dumnezeu!
Sa-p. pui in gind batjocorirea tocmai a celei mai sfinte si mai drepte cre-
dinte! Sa pui la cale nimicirea unei atare muljimi si a atitor oameni drepji,
fara nici cea mai mica pricina! Si cind asta? Tocmai intr-o clipa de propa-
sire atit a (viejii) individuale cit si a celei publice, cind pretutindeni totul
merge cum trebuie si cind buna intelegere dintre fruntasii statului e mai
stabila ca oricind! Dar toate acestea i§i vor afla plata; arata-se-va rasplata
pentru singele varsat pe nedrept; si cine stie daca una si aceea§i nenoro-
cire nu se va abate atunci si peste vmova|i si peste nevinovaji; oricum,
divinitatea are toate motivele sa se aprinda impotriva unor asemenea
nelegiuiti».

Zicind asa, lumea f acea o judecata destul de nimerita, fiindca ea avea
sub priviri mari, neinchipuite fapte de cruzime. Dar iata totusi ca dupa
epuizarea tuturor mijloacelor de faptuire aflate la indemina celor cruzi,
nemernicia oamenilor i-a impins pe aces'tia sa recurga la niste pedepse
de-a dreptul ingrozitoare. Fiindca pomenitul imparat a mers pina la a
osindi pe unele fecioare sfinte (si pe niste femei care duceau o via$a cum-
patata) sa fie batjocorite in destrabalari, indemnind prin ordonan|;e neru-
sinate tineretul sa se daruiasca placerilor. Aici, insa, cumpatarea omului
de rind s-a dovedit pina la urma mai puternica decit neru§inarea tiranu-
lui. Fapt este ca nimeni n-a vrut sa ajunga prada unor placeri nelegiuite,
iar ordonan|;a imparatului n-a izbutit sa clatine cumpatarea poporului. O,
ce minunata cumpanire in aplicarea legilor! O, ce lectie i-a fost data de
obstescul bun-simt al supu§ilor! O, cit de frumoasa in|;elegerea dovedita
de oaste fata de cetafeanul de rind!

Hna la urma, unii care - in lupta - nu intorsesera niciodata spatele in
faja dusmanului, au ajuns sa strapunga piepturile celor de acelagi singe
cu ei...

25. 4. In final, a hotarit dumnezeiasca pronie si plata pentru aseme-
nea nemernicii - o plata totusi nu lipsita de necazuri pentru toata lumea.

VIAfA LUI CONSTANTIN CEL MARE 289

Adica: a urmat o baie de singe care, daca ar fi avut drept tinta pe barbari,
ar fi fost in masura sa ne asigure pacea pentru totdeauna. Insa cind dum-
nezeiasca pronie a hotarit dezrobirea Capitalei, intreaga oaste a pomeni-
tului imparat (oaste care ajunsese sa asculte de un om de nimic, de un
uzurpator al puterii) a inceput sa se subjie §i sa se faramijeze intr-o
sumedenie de lupte.

25. 5. Or, cine ar putea face caz de o dovada mai limpede §i mai con-
vingatoare a judecatii lui Dumnezeu? Universul insu§i o da de stire! Pina
§i puzderia stelelor lumineaza azi mai limpede si cu mai multa for|;a,
bucurindu-se (cred eu) de cuvenita pedeapsa abatuta asupra unor ase-
menea nelegiuiri; pina si anii care au urmat timpurilor acelora cumplite §i
neomenoase par sa se bucure de norocul lor §i dau de stire impacarea lui
Dumnezeu cu oamenii. De altminteri si strigatele inaltate lui Dumnezeu
de cei asupriti §i inseta|i de o libertate care face parte din fiinja lor - deo-
potriva cu binecuvintarile inalj&te lui Dumnezeu dupa inlaturarea acelor
rele (deci dupa recapatarea liberta|;ii §i dupa restabilirea unor raporturi
intemeiate pe ideea de dreptate) - cum sa nu glasuiasca ele in fel si chip
despre pronia lui Dumnezeu §i despre dragostea Lui de oameni?

26. 1. Cind insa se aduce lauda purtarii mele de grija (care, de altmin-
teri, i§i are radacina in chemarea de la Dumnezeu), oare nu invedereaza
lumea ca Insu§i Dumnezeu este temeiul ispravilor mele? Sigur ca da, de
vreme ce Dumnezeu este Cel Care vrea binele, in timp ce oamenii n-au
nimic alta de facut decit sa-I dea ascultare. Dupa mine, este un fel minu-
nat §i cum nu se poate mai fericit de a-|i in|;elege via|a: anume ca inaintea
oricarei ac];iuni sa te asiguri de reusita celor ce te pregatesti sa faci.

2. Toata lumea §tie ca noi I-am inchinat lui Dumnezeu toata sfinta
truda a bratelor noastre, intru credinta curata si incercata, precum si ca
tot ce am izbutit sa facem mai bine se datoreaza nu numai acestor bra$e,
ci si rugilor si staruinj;elor noastre in rugaciune. Din ele au rezultat si
pentru stat §i pentru fiecare ins in parte asemenea foloase, cum nimeni
nu §i-ar fi dorit mai mari: nici pentru sine, nici pentru fiin|;ele ce-i erau lui
mai dragi.

Luptele si razboaiele purtate au fost comentate §i au avut marterii
lor care au putut vedea cum a pregatit Dumnezeu, in purtarea Sa de grija,
biruinta poporului (Sau), si cum S-a alaturat El rugaciunilor noastre.
Rugaciunea dreapta este cu neputinta de biruit, §i tot eel ce va starui in
rugaciune curata nu va fi dezamagit, fiindca, de nu vei §ovai in credinta
ta, nu e cu putinta sa nu capeti cele dorite. Dumnezeu se afla mereu ala-
turi de noi, plin de bunavointa in fata dovezilor noastre de noblete sufle-
teasca. E omene§te sa te mai §i impletice§ti citeodata; doar ca Dumnezeu
nu are nici o vina in omene§tile noastre impiedicari. De aceea imi §i pare

290

EUSEBIU DE CEZAREEA

nimerit ca toti cei ce vor sa se tina de cele ale credintei sa inalte multamita
Mintuitorului pentru tot ce a facut El spre mintuirea noastra, a tuturor, §i
pentru buna chivernisire a statului; prin rugaciunile lor sfinte §i starui-
toare sa abata, impreuna, milostivireaiui Hristos asupra noastra, ca El sa
nu puna capat facerilor Sale de bine.

Fiindca El este un aliat de neinvins §i un adevarat proteguitor al
dreppUor, in aceeasi masura in care mai este §i eel mai bun dintre judeca-
tori, calauza (noastra pe calea) nemuririi si intii-statatorul 418 vietii ve§-
nice.

INDICE SCRIPTURISTIC

Exodul, 2 §i urm.: 69
Exodul, 14.28: 80
Exodul, 15.1, 2, 5, 11: 81
Psalmi, 72.8: 241
Isaia, 2.4: 241
Isaia, 27.1: 126
Isaia, 32.17: 241
Isaia, 53.4-7: 239

Daniil, cap. 6: 278
Daniil, 7.18: 194
2 Maeabei 7.28: 269
Matei 7.15: 155
Matei 9.12, 13: 218
Matei 16.18: 247
Matei 23.38: 247
Matei 24.2: 247

Matei 28.19: 242
Luca 5.32: 218
loan 1.1, 2: 224
loan 1.29: 239
loan 18.10: 275
Fapte 7.49: 190
Romani 1.27: 232
Filipeni 1.18: 151

INDICE REAL SI ONOMASTIC

aborigeni: 231

Acachios: 146, 154

Acheron: 113, 263

Aetius, episcop: 154

Africa: 92, 134

Afrodita: 123, 137, 148, 150,

206, 210, 228
Anile: 283
Ahaia, aheeni: 128
Aigai: 123

Alexandria: 116; 126 si urm., 168
Alexandru, episcop: 92, 117

§i urm., 155
Alexandru Macedon: 66
Alfeu, episcop: 154
Amasia: 91, 93
Amfiraus: 229
Amosis: 231

Antiohia: 123, 145, 151 §i urm., 214
Antoniu: 280
Aphaka: 123; 148
Apollo: 92, 112, 211; 229, 231, 279
Arabia, arabi: 128, 177; 229, 231, 240
Ares: 231
Arethusa: 155
Arie: 92,117 §i urm.

Asclepios: 123, 229
Asia: 128, 134, 175, 240
Asiria, asirieni: 276, 282
Atena, atenieni: 231
Atena (zeita): 228, 230, 231
Aurelian, imparat roman: 252, 287
Avraam: 123, 146, 147

B

Babilon: 276

barbari: 92, 113, 158, 162, 163, 181, 248

Betleem: 123

Biblia: vezi Sfinta Scriptura

Biserica crestina: 69, 82, 83, 85 si urm., 91,

102, 107, 116 si urm., 123, 130, 132, 157,

158, 163, 180, 252 si urm.
biserica Sf. Mormint: 122, .136 si urm., 159,

214
Bitimia: 127, 145, 177, 178, 214
blemizi: 66, 163
Britania, britani: 66, 105, 134, 179

Cambise, regele persilor: 278
Capadocia: 128, 177
cartaginezi: 231

292

EUSEBIU DE CEZAREEA

Cesareea: 155

Chios: 231

Cicero: 252, 280

Cilicia, cilicieni: 128, 134, 149, 177, 229

Cirene: 128

Cirus, regele persilor: 66

Constans (sau Constant), imparat

roman: 174, 194
Constantia: 174
Constantin I, eel Mare: vezi mai ales 61, 62,

73, 74 si urm., 81, 91 si urm., 98 si urm.,

101, 112 si urm., 122 si urm., 129 si urm.,

141 si urm., 158 si urm., 168 si urm., 179

si urm., 183 si urm., 197 si urm.
Constantin II, imparat roman: 174, 194
Constantinopol: 144, 147, 160, 173, 178
Constantin I, imparat roman: 61, 69

si urm., 72, 112
Constantin n, imparat roman: 159, 160,

174, 187, 194
Core: 206, 228
crestini (vezi §i biserica crestina): 62, 87,

158, 159, 165, 169, 252
crestinism: 91, 165, 240 §i urm.
Creta, cretani: 128, 231
Cronos: 230, 231
cruce: 62, 76, 78, 91, 95, 123, 126, 145,

167, 213
Cuvintul (persoana treimica): vezi 192 §i

urm., 202, 220 si urm., 233 si urm.

D

Dafne: 279

Daniil: 123, 145, 252, 277, 278

dari: 158, 161

Decius, imparat roman: 89, 252, 287

Delfi: 147

Demeter: 206, 228

destinul: 251, 258

Diocletian, imparat roman: 61, 89, 92, 252,

287, 288
Diodor din Sicilia: 231
Diomede: 230
Dionisie: 176

Dionisie din Halicarnas: 231
Dionysios: 206, 228, 231
Dracilianus: 139
Duhul Sfint: vezi 263

dumateni: 231

Dumnezeu: (vezi Cuvintul, Duhul Sfint, lu-

mina dumnezeiasca): vezi 190 §i urm.,

220 si urm., 251, etc.
Dusaris: 229

E

edicte: vezi legi

Egipt, egipteni: 116, 126 si urm., 134, 136,

159, 168, 175, 229, 240, 243, 262, 276
Elada: vezi Grecia

Elena, imparateasa: 123, 142 si urm.
Epir, epiroji: 128
episcopi: (vezi §i sinoade): 62, 86, 87, 88, 91

si urm., Ill, 122 si urm., 171 si urm., 168,

178, 181
Erehteus: 231

erezii, eretici: vezi 115 §i urm., 123, 156
Eros: 206, 228
etiopi: 66, 163
Eufronios: 155
Europa: 175
Eusebiu de Cesareea: 77, 97, 111, 122, 123,

145, 152 si urm., 159, 168, 172 si urm.,

177, 178
Eustathios: 123
evrei: vezi iudei

F

fameni: 168

Fenicia, fenicieni: 123, 128, 146, 148, 150,

159, 175 si urm., 210, 229, 230
filosofi, filosofie: 251, 262
Frigia, frigieni: 128, 156
Galatia: 128
Gallia: 134
Ganimede: 206
Gaza: 159
Georgios: 155
geti: 229, 287
gladiatori: 158, 168
Grecia, greci: 134, 230, 231, 241, 243, 248

H

Hades: 206

Hadrian, imparat roman: 244
Helenopolis: 159
Heliopolis: 123, 150, 230

INDICE REAL §1 ONOMASTIC

293

Hera: 230

Heracle: 206

Hermes: 228

Horus: 229

Hristos: (vezi §i Cuvintul, Sinoade):
vezi 77, 114, 123, 138, 147, 251,
252 si urm., 278 si urm.

idolatrie: (vezi si zei): 158, 168

idoli: vezi zei

Ierusalim: 122, 136, 138, 159, 176, 178

Ilion: 240, 283

impozite: vezi dari

indieni, inzi: 66, 159, 163, 179

Iordan: 183, 268

Isis: 229

Italia: 134, 231

iudei: 69, 122, 128, 133, 159, 169,

240, 247, 277
Iupiter: 231

1

ingeri: vezi 195

jertfe: vezi sacrificii

labarum: 62, 77

Laodiceea: 231

legi: 101 si urm., 110 si urm., 124,

150, 159, 168 si urm.
Leos: 231

Liban, munte: 148, 210
Libia, libieni: 116, 128, 134, 175, 177,

231
Licinius, imparat roman: 62, 85 si

urm., 91 si urm.
lumea: vezi universul
lumina dumnezeiasca: 191, 192, 205,

222, 225

M

Maearie, episcop: 122, 138, 145
Macedonia, macedoneni: 128, 176, 240
magie: 79, 229
Mamvri: 123, 145, 146

marcioniti: 156

Marianus: 159

martiri: vezi mucenici

Maxentiu, imparat roman: 61, 62, 80, 81

Maximian, imparat roman: 61, 62, 89

Maximin, imparat roman: 62, 89, 252

meltyiani: 92

Melcathar: 229

Memfis: 276

Mesopotamia: 128, 177

Mnemosyne: 228

Moise: 69, 80, 252, 276, 277

Mopsos: 229

mormintul lui Hristos: vezi biserica Sf. Mor-

mint
mucenici: 91, 102, 107, 123, 168, 271
Muntele Maslinilor: 123
muze: 228
Mysia: 176

N

Nabucodonosor, rege babilonian: 277

Narcis, episcop: 154

Nero, imparat roman: 67

Niceea: 122, 127, 159, 178

Nicomidia: 121, 123, 160, 287

Nilul: 159

Noe: 268

novatieni: 156

O

Obados: 229

Octavian August, imparat roman: 280

omul: vezi 201, 202, 223

oracole: 92, 112, 113, 279 si urm.

Orfeu: 234

Osiris: 229

Palestina, palestinieni: 128, 136, 144, 177,

214, 217, 240
Pamfilia: 128
Pannonia: 176
pastele: 122, 127, 131 si urm., 159, 172 si

urm., 251
paulieni: 156
persecutii ale cregtinilor: vezi 71, 74, 87 si

urm., 91 §i urm., 112, 185 §i urm.

CUPRINSUL

Studiu introductiv 5

Viaja 6

Eusebiu §i Constantin 12

Opera 12

Scrieri biblice si exegetice 12

Scrieri apologetice 14

Scrieri dogmatice 16

Discursuri §i predici 16

Scrisori 17

Scrierile istorice 18

Viata lui Constantin 19

Autorul si autenticitatea lucrarii 24

Probleme dintre cele mai controversate 29

Relatarea despre viziunea si convertirea lui Constantin 29

Sfirsitul lui Maximian Hercule 32

Maxen^iu 33

Masurile lui Constantin impotriva paginismului 34

Razboaiele lui Constantin impotriva lui Liciniu 34

Constanfiu Chlor 34

Tratatul de pace cu persu 35

Constantin ca „episcop al celor din afara" 35

Relatarea despre inmormintarea lui Constantin 37-

Principalele editii si traduceri 37

Abrevieri 39

Bibliografie selectiva 42

Cuvintarea lui Constantin la adunarea sfintilor 44

Editii '. 49

Traduceri 49

Bibliografie 49

Discursvl festiv la aniversarea a 30 de ani de domnie a Imparatului

Constantin (Tricennalia) 50

De sepvlchro Christi 57

Viata fericitvlui imparat Constantin 61

Cuprinsul istorisirii viejii celei dupa voia lui Dumnezeu

a fericitului imparat Constantin 61

Despre viata fericitvlui imparat Constantin intocmita de Eusebiu

al lui Pamfil 63

Cartea intii i 63

Cuprinsul cartii a doua 91

Cartea a doua 93

Cuprinsul cartii a treia 122

CUPRINSUL 295

Cartea a treia 124

Cuprinsul carjii a patra 159

Cartea a patra 161

Cuvintarea tinuta cu prilejvl sarbatoririi a treizeci de ani de domnie

a imparatului Constantin 189

Despre Sfintul Mormint 217

Cuprinsul carjii a cincea 251

Cuvintvl adresat de Constantin adunarii sfintilor 253

Indice scripturistic 291

Indice real si onomastic 291

Cuprinsul 294

Digitally signed by Apologeticum

DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca

teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com

Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document

Location: Romania

Date: 2005.08.10 15:16:07 +03'00'

Redactor: Pr. CORNELIU ZAVOIANU
Tehnoredactor: Pr. V. BOGDAN

Dat la cules: 20 mai 1990; Bun de tipar: 25 iunie 1991. For-
mat 16/70x100, legat 1/1. Coli de tipar 19. Comanda 56

TIPOGRAFIA INSTTTUTULUI BIBLIC 51 DE iflSIUNE
AL BISERICH ORTODOXE ROMANE