EUSEBIU DE CEZAREEA ISTORIA BISERICEASCA COLECTIA «pArinti §i scriitori biserice§ti» A F A R E DIN INIJIATIVA PATRIARHULUI roSTIN MOISESCU §1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUD BISERIC1I ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE : Episcop Dr. VAS1LE TlRGOVI$TEANUL, VICAR PATRIAR- HAL (pre?edinte) , Pr. DUMITRU SOARE (vicepre?edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMI- TRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar). pArinti $i scriitori bisericb^ti 13 j EUSEBIU DE CEZAREEA^t I SCRIERI J /gW PARTEA fNTllA *\GS v®&* ^<£?. «Blbltoteca», cod. 13 ; Migiie, P.G., 103, 53 — 56. 6. .1. Quasten, Initiation aux Pkres, vol. Ill, Paris, 1963, pag. 441. 7. Fotie, ibidem. B. Adv. Ruilnum, lib. 2. !). Intorla biseticeasci, II, 21, Migne PG, 67. 10. Mlrloblbl. J 27, Migne, PG, 103, 409. ■TVDIU INTKODUCTIV •zdpdcip» de Indrdzncala cu adevdrat «revolutionard» cu care sfintfi Ata- nasie, Uarie, Meletie si Eustatie ai Antiohiei, Marcel de Ancira si aipi suspneau formula «omousiand», care era ceva cu totul nou pentru cd termenul «omousios» nu se alia, in Slinta Scripturd. I s-a mai adus invinuirea ca «amept de triumlul Bisericii» si de ve- nirea la cfrma statului loman a unui impdrat crestin, el a lost *prea atent tafd de avantajele materiale ardtate de noul Impdrat episcopilor si ere- dinciosilor» u . Poate cd un om ca el, care a vdzut el insusi ororile si schingiuirile persecupei 12 , vedea In noul Impdrat numai binefacere si dar trlmis cu adevdrat de Dumnezeu. In orice caz, stilul uneori prea curteni- tor fata de impdrat, pe care il aratd in cuvintdrile sale, Eusebiu il talma- ce?te — cum bine observd K. Aland 13 — cape o «captatio benevolentiae» cu care el vede ligura totusi «trecdtoare» a suveranului, ca simbol al strdlucirii netreedtoare a Logosului dumnezeiesc ddtdtor de lumind si de pace intre oameni. Intrucit In acest volum prezentdm numai doud lucrdri de caracter istoric, «Istoria bisericeasca» si «Martirii din Palestina», lasam pentru vo- lumul urmdtor prezentarea mai in amdnunfime a celorlalte aspecte din activitatea marelui invdtat din Cezareea Palestine!. Dar mai intii, clteva date biografice. VIAJA Incd in sec. XVII insufleptul teolog galican N. Tillemont se plingea de putindtatea stirilor privitoare la viafa lui Eusebiu, pe care ar fi vrut s-o descrie ca pe a unui sfint, dar «ln rindul cdrora nu ne-a dat voie sd-1 trecem» u . E interesant de constatat cit de putine stiri biografice ne-a ldsat un astfel de istoric prin contributia cdruia ni s-a dat posibilitatea de a cunoaste atitia scriitori si atitea opere din trecutul Bisericii vechi. Despre data nasterii unii iS sau glndit la anii 275 — 280, pe clnd al- pi l6 au mers mai devreme, intre anii 260 — 264. Mai probabil pare anul 265, la care s-au oprit cei mai mulp dintre cercetdtori. 11. H. v. Campenhausen, Griechische Vater, ed. V, Stuttgart, 1977, p. 68. 12. A. Puech, Histoire de la litterature grecque, chretienne, vol. Ill, Paris, 1930, pag. 218. 13. K. Aland, Eusebius v. Caesarea, in ((Religion in Geschichte und Gegenwart», ed. Ill, vol. II, Tubingen, 1958, pag. 740. 14. Tillemont, Memoires, VII, 39, citat dupa G. Bardy, o. c. 17. 15. E. Preuschen, in «Realenzyklop. fur prot. Theol. u. Kirche», ed. Ill, vol. V, pag. 508 16. Ed. Schwartz, in Pauly-Wissowa, ReaJenzyWop, d. Klass., A W. 6, I, 1370. EUMBIU DC CEZAREEA Chlur dacd nu era o biograiie, ci numai un eloglu cuvlntul pe care I 1-n dcdlcat Acaciu 17 , tostul sau ucenic si urmas pe scaunul din Ceza- reea, totusi am fi putut alia date mai precise despre viafa lui Eusebiu, dar eu s-a pierdut. $tirile pe care le putem desprinde din scrierile proprii slnt destul de putin concludente, dar totusi importante, ardtindu-ne mai ales legdturile lui cu unii sau cu altii dintre episcopii sau scriitorii con- temporani, cdrora le dedica una sau alta din scrierile sale ori pe care un Rutin sau un Fer. leronim le traduc, le compileazd sau le completeazd. Din tuate acestea reiese cd asa cum si-a ddruit intreaga viafa adunind si salvlnd de la pieire mdxturii vechi pentru ca «de dragul adevdrului» 1S lucrurile «sd nu se uite» 19 , si atunci cind impdratui Constantin ii oferea scaunul arhiepiscopal din Antiohia el a renunfat, rdminind mai departe In Cezareea, cexind in schimb sd-i dea ingdduinta de a cerceta arhivele spre a prezenta posteritafii mdrturii care sa hrdneascd sufletul, cum re- hse din «Vita Constantini» 20 . Locul nasterii sau «cel putin eel in care s-a iormat», cum zice Bar- denhewer 2I , este Cezareea, in care istoriseste mai tirziu cd a intilnit pentru prima oara in anul 296, pe cind era incd tindr, pe impdratui Dio- cletian Insotit de si mai tinarul pe atunci Constantin eel Mare 22 . Hotdritoare a tost pentru el apropierea de invdtatul preot si viitor martir Pamiil, mare admhator al lui Origen. Acesta provenea dintr-o iamilie nobila din Beirut, unde si-a terminal studiile de drept, iar, dupa ce a trecut prin institutiile culturale din Alexandria, a pdrdsit activitatea administrated pe care a exercitat-o un timp in patria sa si s-a mutat la Cezareea, isi imparte averile la sdraci si imbratiseaza viafa de inaltd «tilosofie», distingindu-se «mai mult decit tofi contemporanii nostri prin rlvna sa genetoasd pentru "Sflnta Scripturd», refdeind si imbogdfind bi- blloteca Intemeiatd de Origen printr-o muncd asidud de copiere si co- rectare a textelor 23 . $i Pamtil nil muncea singur. Appiian, trecut si el prin scolile din Beirut, viitor martir si el, precum si Porfir, lost elev ul sSu^dar pe care-1 trata ca pe un *adevdrat tiu», acesta din urmd un ca- llgrat destoinic, slnt mimai doi din cei pe care-i stim cu numele 24 . Lingd acestia s-au alaturat si alfii, edei era vbnba de un adevdrat institut, desi 17. «Eic x6v ptoM too...» Socrate, Istoria, n, IV, Migne, 67, 292. IB. Istorla bisericeasca, IV, VII, 15. 19. Isloria, VII, XXX, 1. 20. Viata lui Constantin, III, 59 $i urm. :n. Op. cit., p. 240. 22. Viala lui Constantin, I, XIX. 23. S-au pastrat In diferite biblioteci ale lumii codici confinind insemnari mar- glnaje privind acea munca exceptionala. Informatii G. Bardy, o. c. p. 21 — 22. 24. Despre ei, aici, mai jos, «Martirii din Palestina», XI, 1 — 15. HTUDIU INTHODUCTIV poute nu asa luxos cum va fi cazul deserts de Eusebiu Insusi — dc astd data dupd terminarca pcrsecupilor — clnd Impdratul Constantln va cere sa i se copieze pe pergament, pentru uzul bisericilor din impdrdtie, mai muhe exemplare din Sflnta Scripturd 2i . Lingd astfel de oameni indrdgostiti de studiile biblice si de via[a linistitd si asceticd s-a atasat si Eusebiu. Nu se stie exact cind s-au apro- piat cei doi cdrturari : Pamiil si Eusebiu. Dar ei au devenit un trup si un sutlet. Se cunosc doud manuscrise ale Hexaplei, unul, cuprinzind textul proorociilor lui lezechiel, celdlalt la I Regi, pe marginea carora glosele dovedesc colaborarea amindurora in munca de corector 26 . Cu sigurantd cd aceastd colaborare a inceput inainte de anul 303, cind a izbucnit per- secutia lui Diocletian, si «ramii uimit cind citesti scrierile lui Eusebiu sa constati cite nume de opere si autori prolani si crestini» intilnesti in ele, aproape toate Hind din biblioteca fostd a lui Origen si reidcutd acum de cei doi. O prima marturie a laborioasei lor colabordri va fi «Apologia lui Origen», pe care au redactat-o impreund. Lucrarea era conceputd in 5 cdrfi, carora Eusebiu le va adduga mai tirziu pe cea de a sasea. Lucra- rea era dedicata mdrturisitorilor condamnati sa munceasca in mine si confinea o apdrare a memoriei lui Origen, pe care unii incepusera sd-1 condamne. Lucrarea s-a pierdut, in afard de cartea prima care ni s-a pdstrat intr-o traducere foarte libera idcutd de Rutin 27 . Din respectul si admirafia pe care le-a purtat dascdlului $i binefded- torului sdu, Eusebiu isi va lua supranumele de «Eusebiu al lui Pamiil», ceea ce vrea sa spuna cd a tost iiu duhovnicesc al lui Pamiil. Asa-1 po- menesc atit continuatorii «Istoriei» sale, Socrate 28 , Sozomen 2 *, clt si Per. Ierohim 30 si altii de mai tirziu si dsa figureazd pind azi in marile colectii ale operelor patristice. Fdrd sa precizeze de unde a luai infor- mafia, istoricul bizantin Nichiior Kallist ff 1363) crede cd Eusebiu ar fi tost fiul unei surori a lui Pamfil 31 . Pentru motivul cd intr-un pasaj din «Martirii din Palestina» 32 Eusebiu numeste pe Pamfil SsouoTyjc, asa cum 25. Viafa lui Constantin, IV, 36. 26. Indicatii la G. Bardy, o. c. p. 23. 27. Textul ei, in Migne PG, 17, 541—616. 28. Istoria bisericeasca, I, 1. 29. Istoria bisericeasca, I, 40. 30. De viris iilustribus, LXXXI, ed. I. N. Daianu, Bucure$ti, 1915, p. 110, «ob ami- citien Pamphili martyris ab eo cognomentum sortitus est». 31. Istoria bisericeasca, VI, 37, Migne, P.G., 145, 1204—1205. 32. MP, XI, 1 d. 10 1UISRBIU MB CK85ABKKA inccpuscrd sd tie denumiii incd din veacul IV episcopii 33 , unii 3I au ere- zut pe nedrept cd Eusebiu ar fi fost inainte sclav. Nu se poate pieciza In care rdstimp a ascultat Eusebiu si alU dascdli ai timpului, despre care vorbeste cu entuziasm in «Istoria bisericeascd* 35 , Intre ei presbiterul Dorotei din Antiohia, unuldin intemeietorii scolii ca- tchetice din acel oras, om cu «cuno$tintele cele mai liberale», precum si episcopul Meletie din Pont, supranumit «mierea atticd», refugiat vreme de saptc ani In Palestina in timpul persecufiei lui Diocletian 36 . Intre timp insd Eusebiu primeste hirotonia 37 intra presbiter de la episcopul Agapie, ceea ce Harnack si altii nu stiau 38. cei doi pdstrau Insti mai departe contactul. Nu stim cifi ani s-au putut strecura printre intemnitdri si executfiri cei doi mari indragostiti ai studiului si ai caifri cMfi vreme Intre anii 303 — 310 o serie intreagd de martiri primesc cununa muceniceascd tocmai in Cezareea, cum ne informeazd tratatul despre •Martlrll din Palestina» 39 . Eusebiu mdrturiseste cd «nici noi, care locuiam lmpreund cu el, nu stim cum a iesit din casd» ; tindrul Apptian, care lo- cuia lmpreund cu el, printr-un curaj uimitor, dar si printr-o deosebitd imprudenta opreste pe guvernator sd mai aducd jertie idolilor i0 . Dupd sflrsitul lui noiembrie 307, vreme de doi ani si mai bine, cei doi preofi, Pamtil si Eusebiu, au trecut prin primejdii, au stat chiar intemnifati timp dcstul de indelungat, pind ce la 16 iebr. 310 Pamfil a fost dus pentru ultima oard In iafa judecdtorului Urban si, intrucit a reiuzat sd aducd jerttd zeilor pdglni, a lost executat 4l . Nu se stie cum a sedpat Eusebiu si ce a idcut intre 310 — 313. Dacd pind ce Pamtil iusese intemnifat Eusebiu era liber sd-1 cerceteze si sd iucreze impreund, dupd ce prietenul sdu a fost executat, Eusebiu s-a retugtat (ne spune redactarea mai lungd a carta «Martirilor din Pales- tina") mai intii la Tir, unde a asistat la martirizarea mai multor crestini aruncati la fiare si apoi aruncafi in mare U2 , dupd care a trecut in Tebaida Egiptului, de unde la fel ne prezintd o serie de astfel de amdnunte* 3 . Unii 33. A?a se adresa Episcopul Alexandru al Alexandriei (f 329) inti-o epistolZ. CI. Lampe, Patristic Greek Lexicon s.v. 34. Intre altii Th. Zahn, Ewsebius v. C. ein geborener Sklave, in «Neue Kirchl. 7,eitschrift», 1918, pag. 29. Dintre romani : G. G. Stanescu, Eusebiu al Cezareii, Cluj, 1040, pag. 3. 35. VII, XXKII, 2—4. 36. VII, XXXII, 26—28. 37. O confirms sf. Atanasie, De Decretis Nicenae Synodi, la sfirsit. 38. Harnack, Gesch. d. altchristl. Literatur, II, 2, p. 107. 39. Capitolele I— VII. 40. Mart. Palest. IV, 4—15. 41. Mart. Palest. XI, 2—3. 42. 1st. bis., VII, 2 ( VIII, 7—9. 43. 1st. bis.. VIII, X. ■TUDIU INTRODUCTIV 1 1 cred cd a avut si el parte de detentiune In acest timp u , altii li aduc acu- za/ii cd ar /i adus /erf/e Idoliloi 4S ca sd scape, ceca ce nu pare deloc piobabil pentru ca. reactfa n-ar fi intiiziat sa se resimtd atunci clnd, ceva inainte de a. 313, va fi ales episcop de Cazareea In locul lui Agapie, care a fost martirizat 46 . Din activitatea ca episcop a lui Eusebiu amintim doar citeva tapte mai semnificative, urmind ca In volumul urmdtor unde se vor prezenta alte scrieri ale lui legate de viata imparatului Constantin sd completdm cu alte amdnunte tabloul vietfi lui. Una din primele manitestdri publice a tost participarea la tirnosirea bisericii din Tir, care pare a ii avut loc intre anii 316/7 si 319 si la care Eusebiu a rostit cuvintarea iestivd 47 . In legdturd cu sinodul de la Niceea e bine sd nu uitdm de epistola pe care Eusebiu a trimis-o enoriasilor sdi din Cezareea, prin care ne da sd intelegem cd pentru a salva pacea Bisericii, la ceierea imparatului, a semnat si el formula sinodald care consfinfea consubstanfialitatea Tata- lui si Fiului 48 . Dacd rolul impdeiuitorist si dubios pe care 1-a avut la sinoadele din 330, 335, 336, care a creat destule disensiuni in Biserica, va fi adus si ne- multumiri Imparatului care moare in anul 337, ceva similar trebuie cd va fi simfit si Eusebiu care n-a Intiiziat nici el mult timp dupd aceea, ci a Inchis ochii spre sfirsitul anului 339 sau Inceputul anului 340, edei la sinodul antiohian numit «al sfintirii» din vara anului 341 figura ca epis- cop de Cezareea Acaliu. Martirologiul sirian pomeneste pe Eusebiu la data de 31 mai, martirologiul ieronimian are data de 29 iunie 49 . SCRIERI Dacd din punct de vedere al stilului, scrisul lui Eusebiu este destul de greoi si fdrd farmec, dacd din pricina inconsecvenfei sale doctrinare el a fost numit «om cu doud feluri de grah B0 , iar in amintirea lumii me- dievale nici asa numitele «Decretalii gelasiene» din apus 5X si nici dezbaterile Sinodului VII ecumenic 52 nu-i puteau fi prea 44. Puech, o. c. p. 170. 45. Epifanie. Panarion, haer. 68. 46. Mart. Palest, VI, 3—7. 47. 1st. bis., X. Ciadirea bisericii nu putea fi inceputa inainte de sfirsitul anului 313, chid are loc Infringerea ImpSratului Maximin, dar nici dupS finea anului 319, clnd incep persecutiile lui Liciniu irapotriva crestinilor. 48. Textul ei Sn Migne, P.G., 20, 1535—1545 si, mai nou, Atanasie, De decretis Niceenae Synod I, 19, ed. G. Opitz, p. 42—47. 49. (P. Hristu) tn «Enciclop. teol. greaca», Atena, 1964, s.v. 50. DupS lacob, 1, 8. Socrate, Istoria biserlceascd, I, 23 : SiifXciaaoo 8. VIII, XIII, 7. ■TUDIO INTRODUCTIV 17 cadavru a fost aruncat la tlare M . In general impresioneazd puternic sln- ceritatea expunerii si comportarea exemplard a unora dintre martiri, de pildd stlntul Roman 87 , sau mdrturisitorii din minele de aiamd din Phaeno sau din Cilicia 88 . De o valoare deosebitd sint aiirmatiile sciiitoiului atunci clnd de- clard : «am vazut cu ochii mei biserici ddrimate» 89 , «am lost de fafd eu insumi la pdtimirea lot (In Tir)» 90 , , si cd, dacd m-am stilt sd tin mat aproape de text, dar si mat liber oarccum — undc a tost caxul, pentru a fi mai usor de Jnfe- Ics, edei limbajul si compozifia lui Eusebiu nu slnt deloc usoare — , au mat rdmas destule neajunsuri, pe care sa cdutam sd. le trecem pe cit se poate cu vederea. Din evlavia, din cdldura si din modestia cu care scria Eusebiu acele marete pagini din istoria crestinismului primelor veacuri, or putea fi si pentru noi prilej de a cduta mereu innoire si intdrire su- lleieascd. Notam doar citeva din studiile $i publicajiile mai cunoscute a. In I i m b i straine 1. Aland K., Die religiose Haltung Kaiser Konstantins, in «Studia Patristica» I (63) 1957, pag. 549—600. 2. Idem, Eusebius v. Caesarea, in ^Religion in Geschichte und Gegenwart», ed. Ill, Tiiblngen, 1958, p. 739—740. 3. Balanos M. S., Zur Charakterbild des Kirchenhistorikers Eusebius v. Caesarea, In «Theol. Quartalschrift», 1935, p. 309—322. 4. Bardy, G. Eusebe de Cesaree : Histoire ecclesiastique, vol. IV : Introduction, pag. 9 — 135). In editura «Sources chretiennes» cu bogate comentarii cu indice foarte dez- voltat (pag. 137—328). 5. Bigelmair A., Eusebius v. Caesarea, aligemeine Einleitung, in colectia «Biblio- thek der Kirchenvater», Kempten und Miinchen, 1913, pag. I — LXI. 6. Chevalier, Ul., Repertoire des sources historiques du Moyen Age, Paris, 1905, vol. I, col. 1414—1417. 7. Ehrhard, A., Die Dberlieierung und Bestand der hagiograph. und homil. Litera- tur der grlchischen Kirche von den Antangen bis zum Ende d. 16 Jht. Erster Teil : Die Vberlieterung, I, Leipzig, 1937, pag. 1 — 18. 8. Harnack, Ad., Geschichte d. altchristlichen Literatur, vol. I, Leipzig, 1893, pag. 543—550. 9. Idem, Die Chronologie d. altchrisil. Literatur, bis Eusebius, ed. Ill, vol. II, Leip- zig, 1904, p. 106—127. 10. Bardenhewer, O., Geschichte d. altkirchl. Literatur, ed. Ill, vol. Ill, Freiburg I. Br., 1923, pag. 240—262. 11. Kraft, H., Eusebius v. Caesarea: Kirchengeschichte, Eingeleitet u. herausge- fleben von-, Miinchen, 1967. 12. Laqueur, R., Eusebius als Historiker seiner Zeit, Berlin, 1929. 13. Leclerq, H., Historiens du christianisme, in «Dictionnaire d'archeologie chre- tlcnne et de liturgie tome VL Paris, 1906, col. 1550—1556. 14. Nirschl, J., Lehrburch d. Patrologie und Patristik, Mainz, 1883, vol. II, pag. 8—28. 15. Pueoh, A., Histoire de la litterature grecque chretienne, tome III, Paris, 1930, pag. 166—219. 16. Quasten, J., Initiation aux Peres, vol. HI, Paris, 1963, p. 439—486. 17. Schwartz, Ed., Griechische Geschichtsschreiber, Leipzig, 1957. 18. Wallace S. Hadrill, Eusebius oi Caesarea, London, 1960. b. 1 n 1 i mba romanH 1. Garboviceanu, Petre, Viafa si activitatea lui Eusebiu de Cesareea, ca studiu Introductiv la «Istoria bisericeasca» a lui Eusebiu tradusa de mitropolitul Iosif. 2. Stanescu, G. G., Eusebiu al Cesareei, Cluj, 1940. 3. Bulat, T. G., Eusebiu, episcop de Cesareea, istoric al Bisericii primare, in «Re- vlsta Av istorie bisericeasca», an. nr. 1, Craiova, 1943. •1. Comun, I. G., Patrologie, Bueurosti, 1956. EUSEBIU DE CEZAREEA ISTORIA BISERICEASCA CARTEA INTIIA Ce se a$teapta de la lucrarea de fata 1. M-am hotarit sa scriu despre urmasii sfintilor apostoli, precum si despre rSstimpul care s-a scurs de la Mintuitorul si pina la vremurile noastre, sa arat cite si cit de insemnate au fost evenimentele care au avut loc in decursul a ceea ce numim «istorie bisericeasca», apoi citi au fost cei care au participat in chip stralucit la conducerea treburilor din diecezele cele mai importante j care au fost cei care, in cadrul fiecarui neam, au propov&duit cu graiul sau cu scrisul, cuvintul eel dumnezeiesc j apoi care, citi si in ce vreme au trait cei care, de dragul inovatiilor, au cazut in cea mai grea ratacire, facindu-se vestitori si sprijinitori ai «sti- intei celei mincinoase» 1 stricind fara crutare ca niste «lupi ingrozitori» 2 turma lui Hristos ,• in afara de acestea, nenorocirile pornite din partea intregului neam evreiesc, ca si toate uneltirile nascocite dupa aceea im- potriva Mintuitorului nostru, cite si in ce chip s-a dus din partea pa- ginilor lupta impotriva invataturii celei dumnezeiesti de dragul careia unii au luptat, dupa imprejurari, chiar cu singe si cu chinuri, in sfirsit, marturiile aduse in zilele noastre prin mila si bunavointa la care Mintui- torul nostru ne-a facut pe toti partasi : iata ce am gasit de bun sa las in scris aici. De aceea nu voi incepe in alt chip decit minecind de la in- susi planul de mintuire al iconomiei Mintuitorului si Domnului nostru Iisus, Hristosul lui Dumnezeu. 2. Tocmai de aceea, firea lucrurilor cere multa intelegere din partea celor binevoitori, cSci marturisesc eu insumi ca realizarea deplina si fara lipsuri a unei atit de mari fagaduieli intrece puterile mele, intrucit sint eel dintii care pornesc o astfel de lucrare, pasind oarecum pe un drum pustiu si nebStatorit, asa incit pe de o parte cer lui Dumnezeu sa-mi fie 1. / Tim., 6, 20. 2. Fapte, 20, 29. 30 KUHKHIU DK CR7.AKKKA Indrumfitor si puloroa Domnului Sii-mi stea intr-ajutor, iar pe de alta parte, Intrucit de la unii oameni, care au calcat inainte de mine pe ace- lasi drum n-a fost cu putint,ci sa g&sesc decit niste urme goale, cSci abia dacfi s-au pSstrat citeva slabe temeiuri de la cei care, fiecare in felul lor, ne-au ISsat oarecari istorisiri despre timpul in care au trecut, pe acestea ridicindu-le inaintea noastra ca pe ni§te torte, le folosim ca pe ni§te stri- gnte prin care paznicii cheama pe oameni din inaltul locului de pinda, artftindu-ne ce cale trebuie sa apucam ca sa indreptam fara greseala si fiiril primejdie mersul expunerii 3 . 3. Asadar, din cite am socotit ca sint folositoare scopului propus, voin alege ici si colo citeva din cele care se refera aici ca si intr-o li- vadfi duhovniceasca, vom stringe pasajele potrivite din scriitorii de alta- data si voi incerca sa le incheg laolalta intr-o singurS. expunere istorica, salvind de la uitare succesiunile daca nu ale tuturor apostolilor lui Iisus, dar macar ale celor mai vestiti dintre ei si a caror amintire a ramas vie pin3 in zilele de azi. 4. In ce ma priveste, eu sint de parere ca realizarea prezentei lu- crari este de cea mai mare trebuin^a deoarece pina acum, dupa cite stim, nimeni dintre scriitorii bisericesti nu a nutrit nadejdea sa scrie cindva o lucrare de acest fel. Nadajduiesc asadar ca ea se va dovedi de foarte mare folos celor care privesc cu rivna spre invatamintul folositor al istoriei in general. 5. De altfel, in scrierea Canoanele timpurilor, pe care eu am com- pus-o, am dat nu de mult un rezumat al evenimentelor 4 , de aceea renunt de astS data de a le istorisi si aici mai pe larg. 6. DupS cum am spus, aceasta scriere a mea va incepe cu ideea ca Iconomia si teologia lui Hristos depasesc marirea si puterea ratiunii oraene§ti. 7. — De aceea oricine va vrea sa redacteze istorie bisericeasca tre- buie sfi se duca inapoi pinS la inceputurile Iconomiei lui Hristos, intru- cit de El am fost invredniciti sa-I purtam numele si aceasta Iconomie e mult mai dumnezeiasca decit li s-ar parea multora. 3. In sens de «explorare» sau de cercetare a genezei faptelor istorice (Platon, Potion 96, A. trad. rom. C. Papacostea, Bucure$ti, 1968, p. 379). Eusebiu era con$tient asa cum se face astazi, iata ce lamurire s-ar putea aduce : viata pe care o duceau oamenii de altadata nu le ingaduia sfi' cuprinda cu mintea invafatura atit de inteleapta si de desavir§ita 27 adusfi de Hristos. 18. Caci Indata, inca de la inceput, dupa un scurt rastimp de viata ifericita, primul om a inceput sa asculte tot mai putin de poruncile dum- nezeiesti, caziiid in viata muritoare si pieritoare, primind de acum in lo- cul desfcit&rii de altadata cu Dumnezeu acest pamint incarcat de Western. Urmarea a fost ca cei care au venit dupa aceea s-au impra§tiat in tot 1 ' i 24. Ie$., 3, 4—6 (dupa ed. 1914). 25. Pilde, 8, 12 f 15—16. 26. Pildc, 8, 22—25; 27; 28; 30—31. Se ?tie ca acest citat a fost adesea folosit de apologeti (Iustin, Dialog, LXI, LXXIX ; Teofil de Ant., C&tre Autolic, II, X), dar el u fost dozbutut mult si pe vremea arianismului. 2'?. Lu Intrebarea de ce Intruparea Domnului a venit asa tirziu, a raspuns Eusebiu niul pe larg In I'racparatio cvangclica ?i in Dcmonstratio cvang. ^ 1HTUIUA ■HMUCEABCA, CAKTKA IN Til A ■ 3fl pamintul si s-au facut si mai rfii, cu exceptia unuia sau a altuia, Indra- gind o viafa ca fiarele, aproape de nesuferit. 19. Nici mScar nu le-a trecut prin minte s3-si zideascS vreun oras, s3-si injghebeze vreo orinduiala obsteasca, sa cultive indeletniciri mai deosebite sau sS se intereseze de stiinte. Despre legi si judecati, ca sa nu mai vorbim despre virtute si despre filosofie, se parea ca nici dupd nume nu le erau cunoscute. Duceau viata de nomazi, parca ar fi trait prin pustietatf ca vietatile salbatice si ca barbarii. Judecata pe care o credeau un lucru firesc, aceste seminte ale intelegerii si ale blindetei sufletului omenesc, le-au inlocuit cu nesabuinta unei rautati liber con- simtite. Astfel s-au dedat la tot felul de nelegiuiri, uneori pingarindu-se in patimi urite unii pe altii, alteori ucigindu-se intreolalta, ajungind sa se devoreze unii pe altii, ba au ajuns chiar sa urzeasca lupte si impo- triva lui Dumnezeu sub forma asa numitelor lor lupte de uriasi, din pa- cate atit de cunoscute, de toti, incercind pina la urma chiar sa duca o lupta de asalt al pamintului impotriva cerului : nebunia unui duh rau i-a facut sa se ridice chiar si impotriva Celui care e peste toate. 20. Impotriva celor ce duceau o astfel de viata Dumnezeu, Cel ce vegheaza peste tot, a trimis potop de ape si ploaie de foe parca ar fi fost vorba de o pSdure salbatica ce s-a intins in toata lumea, zdrobindu-i prin infometSri continui, prin ciuma, prin razboaie, prin tunete si fulgere de sus, cautind parca sa opreascS prin astfel de pedepse aspre o imbol- navire sufleteasca si mai ingrijoratoare si primejdioasa. 21. Atunci, dar, cind putin a lipsit ca primejdia rautatii sa se fi re- varsat peste aproape toti oamenii si cind -parca o betie coplesitoare a cuprins si a intunecat sufletele aproape ale tuturora, atunci s-a aratat «lntelepciunea cea intii nascutS» si cea intii zidita a lui Dumnezeu 28 , in- susi Cuvintul eel preexistent, rod al unei iubiri nemarginite fata de oa- meni, infatisindu-se fapturilor Sale odata sub forma de inger, altSdata chiar sub forma Lui insSsi, descoperindu-se unuia sau altuia din bSr- batii venerabili ai antichitatii 29 , asa cQm o putea face numai o putere mintuitoare a lui Dumnezeu, totusi nu in alt chip decit sub infatisarea omeneasca pentru ca altfel nici nu era cu putinta. 22. Iar cind semintele credintei au fost aruncate de ei in toata mul- timea oamenilor si cind intregul popor care se trage din vechii evrei s-a intors iarasi la credinta, Dumnezeu i-a dat acestui popor prin mijlocirea proorocului Moise precum si altor multimi angajate si ele in vechile mo- ravuri, drept chipuri si simboale ale unei simbete binecuvintate, ini- 28. Pilclc, 8, 22 j Col., 1, 15. 29. / Cor., 1, 24. 30 EUMBIU DK CHZAHBKA tlerile tHierii imprejur ?i ale altor rlnduleli simbolice, dar nu si Intele- gerea InsSsi a acestor taine ascunse. 23. Si cind legiuirea vestitS printre iudei a fost propovSduitS si r3s- plnditS la toti ca o mireasma" cu bun miros, atunci, multumita iudeilor, cele mai multe popoare si-au mai luminat gindirile prin legiuitori si prin filosofi 30 , schimbindu-si obiceiurile si imblinzindu-si-le, din sSlbatice si crude, cum fuseserS, in asa fel incit sa dea nastere la o pace adinca iz- vorStS din prietenie si din bune legSturi intre oameni, incit acum toti ceilalti oameni si toate neamurile pamintului au fost pregStite si indru- mate spre cunoasterea Tatalui ceresc 31 . De asta data acelasi invatator al tainelor si asistent al Tatalui in lucrarile Lui bune, Cuvintul dumne- zeiesc si ceresc al lui Dumnezeu s-a aratat El insusi cu trup de om ne- deosebindu-se de noi cu nimic in ce priveste fiinta acestui trup, savirsind multe fapte bune si patimind pe vremea inceputurilor Imperiului Roman, asa cum fuseserS ele prevestite de prooroci. Intr-adevar, acestia vestisera c& va veni pe lume o fiinta care va fi in acelasi timp si Dumnezeu si om, rare va savirsi fapte mai presus de fire si va invata toate neamurile cre- dlnta in Dumnezeul eel adevarat, ba, ceea ce-i mai mult, ei au prevestit $i chipul tainic in care se va naste Iisus, apoi invat^tura cu totul noua pe care o va aduce El, faptele cu totul iesite din comun pe care le va sfivirsi, precum si modul in care va muri si in care va invia din morti si, pe deasupra, si chipul in care El isi va reaseza pe veci o imparatie dumnezeiascS in ceruri. 24. AceastS imparatie vesnica a vestit-o inca proorocul Daniel atunci cind, sub inspiratia Duhului celui dumnezeiesc, a descris, mai mult decit omeneste, chipul in care i S-a aratat Dumnezeu : «Am pri- vit, zice, in vedenia de noapte si iatS pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului si El a inaintat pinS la Cel vechi de zile si a sezut in fata Lui. 51 haina Lui era albS ca zSpada si pMrul capului SSu era curat ca lina ; tfOnul S5u era o flacara" de foe, rotile Lui, foe arzator. Un riu de foe se vflrsa si iesea din El. Mii de mii li slujeau si miriade de miriade stSteau Inalntea Lui. Judecatorul S-a asezat si cartile au fost deschise» 32 . $i apoi, mai departe : «Am privit, zice, in vedenia de noapte si iatS pe norii ce- rului venea cineva ca Fiul Omului si El a inaintat pina la Cel vechi de zile si a fost dus in fata Lui. Si Lui I s-a dat st5pinirea, slava si impara- 30. Intlietatea cronologic5 si superioritatea invataturii biblice fat§ de cultura fi- losofi lor antici era o temS predilecta apologetilor cre$tini. 31. Are dreptate G. Bardy (Eusebe : Hist. eccl. I, 10) cind afirma ca !n acest stil rctorlc e cam mult optimism, desi nu se poate tagSdui rolul iudaismului si mai ales >. 10. Nici unul din acesti oameni, oricit de vestiti ar fi fost ei in sinul poporului prin dregatoria lor, prin cinstea de care se bucurau, prin sirul lung al stramosilor, totusi ei n-au putut transmite vreodata supusilor lor — pe urma numirii figurative a lui Hristos care li s-a atribuit — nu- mele de crestin. Nici unuia dintre ei nu i s-a adus din partea supusilor inchinare ca unui Dumnezeu ,• dupS ce fiecare din ei a murit nimeni nu le-a putut arata o iubire atit de mare incit sa fie in stare sa moara pentru ei moarte de mucenici si nimeni dintre ei n-a provocat vreo zguduire 42a intre toate popoarele pamintului, caci puterea chipului pe care-1 repre- zenta fiecare nu era in stare sa provoace o astfel de miscare pentru adevSr, asa cum a facut-o Mintuitorul nostru. 11. Iisus n-a primit de la nimeni nici un simbol sau vreun semn de preotie intrucit trupeste nici macar nu se tragea din neam de preoti 43 ?i nici n-a fost ridicat la tron prin arme omenesti, dupa cum nici n-a fost facut prooroc, asa cum ajungeau ceilalti ; cu alte cuvinte El n-a primit de la iudei nici o dregatorie si nici o intiietate. In schimb a fost impo- dobit de Tatal Sau cu toate onorurile, dar nu numai cu simboluri ale lor, ci in deplin adevar. 12. Fara sa aiba nimic asemanator din cele pomenite, Hristosul nos- tru poate fi numit mai mult declt oricare altul «Unsul», iar intrucit nu- mai El e cu adev3rat «Hristosul lui Dumnezeu», El a umplut lumea in- treaga cu crestini, adicS cu cei care-I poarta numele si care-L cinstesc, inchinindu-I-se ** : la El nu mai e vorba de simboluri sau de imagini, ci El e Intruchiparea virtufilor celor mai curate si a vietii intr-adevSr ce- resti datoritS tocmai InvStaturilor pe care El le-a incredintat ucenicilor Sai. 13. Cit despre ungerea Lui, aceasta nu trebuie s-o intelegem ca un fel de pregatire trupeascH, ci e ceva dumnezeiesc, ceva care se savir- seste prin Duhul lui Dumnezeu, prin impartSsirea diri dumnezeirea cea necreata a TatSlui. Despre acest lucru ne invata si Isaia atunci cind grd- 42 a. Nichifor Calist traduce termenu) %iV|aic (— mi?care) prin atta^bQ (— cu- tremurare), observa Valesius, Migne, P.G., 20, 72. 43. Preotia lui Hristos nu se tragea din semintia levitic5, p5minteasc5 [Evr., 7, 11 — 14), ci din cea vesnic5, a lui Melchisedec. 44. Fapte, 11, 26. 40 fCl/MBIU DS CIZAMKA ieste parcS prin Irtsfigl gura lui Hristos 45 : «Duhul Domnului peste Mine, cfi Domnul M-a uns sS binevestesc sfiracilor ,• M-a trimis s3 vindec pe cei cu inima zdrobitS, s5 propovfiduiesc celor robitf slobozirea si celor orbi, vederea^. $i acest lucru ne InVatS nu numai Isaia, ci si David atunci cind se adreseaza" lui Hristos ■ grSind : «Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului toiag de dreptate, toiagul impar&tiei Tale. Iubit-ai dreptatea si ai writ fSrSdelegea ,• pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tau cu nntdelemnul bucuriei, mai mult decit pe paftasii Tai» 46 . Aid, in primul stih, chiar Cuvintul lui Dumnezeu II numeste Dumnezeu, iar in eel de til doilea El e cinstit cu sceptru imparatesc. 14. $i mai departe, dupa ce a vorbit de puterea Lui cea dumneze- lasc3 si impSrateascS, el ll arata" in al treilea rind pe Hristos cum e uns nu cu untdelemn material, ci cu untdelemn dumnezeiesc al bucuriei, arStind astfel cS alegerea Lui e cu totul sfinta si deosebita de cea a ina- intasilor despre care stim ca" au primit o ungere tfupeasca si figurativa. 15. Iar in alt loc, acelasi David ne mai spune despre Hristos urma- toarele : «Zis-a Domnul, Domnului meu : «$ezi de-a dreapta Mea, pin5 ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale» * 7 . $i «din pin- tece mai inainte de luceafSr Te-am nascut. Juratu-s-a Domnul $i nu se va cSi : Tu est! preqt in veac, dupa rinduiala lui Melchisedec» 48 . ,, 16. Iar acest Melphise-dec e intflnit in Sfintele Scripturi ca un preot al Dumnezeului Celui prea Inalt, fara s3 fi fost sfintit cu vreun untdelemn produs de miini omenesti si nici nu si-a primit vreo preotie de felul ce- lei evreiesti prin mostenire, asa incit insusi Mintuitorul n-a primit o preotie dupa rinduiala altora, ci e numit si «Hristos» si «preot» dupa rin- duiala lui Melchisedec, adevar 3tni$rit chiar cu juramint. , J7., De altfel nici istoria insasi nu ne spune c| ; El ar fi fost uns tru- peste In cadrul ppporului evreu, Jntrucit nici nu facea parte din semintia pjeoteaseS, cjsi-ajluat fiiuta din Dumnezeu insusi, «inainte de luceafar», adlcS inainte de a fi fost creata lumea, de aceea preotia Lui este nemu- ritoare si netrecatoare pentru veci de veci. -., 18. Q, ,ma>turie. puternica si limpede in legatura cu ungerea Sa ne- trupesascS si dumnezeiasca consta in aceea ca\ dintre tqti citi au trait pina" acum singur El e numit, ,^ reeunoscut si marturisit «Hristos» de ca- tre toti aamenii dm lumea intreaga, numai El ecunoscutcu acest nume de cStre elini si de catre barbari, incit si azi e cinstit de catre toti ade- 45. Luca, 4, 18; Isaia, 61, 1. 46. PS., 44, 8— 9 j Evr., 1, 8—9. 47. Ps., 109, 1 i Evr., 1, 13. 48. l's., 109, 3—4; Evr., 7, 2. ISTORIA BlSERICEASCA, CARTEA INTIIA 41 rentji Lui din intreaga lume ca adevaratul si singurul imparat, fiind prea- marit mai mult decit un prooroc si ca singurul si adevaratul mare preot al lui Dumnezeu, ca unul care exista inainte de toate veacurile pentru ca a primit de la insusi Dumnezeu cinstirea de a fi Cuvintul lui Dum- nezeu si de a I se aduce inchinare ca unui Dumnezeu. 19. Iar ceea ce-i si mai presus decit orice e faptul cS prin El si noi sint'em sfinti{i, caci noi nu-L cinstim numai prin cuvinte si prin zgomotul de vorbe, ci din toata puterea sufletului nostru, in asa fel incit faptul ca pasim pe urmele Lui dovedeste ca ll cinstim mai mult chiar decit insasi viata noastra. A fost necesar, asadar, inainte de a incepe istorisirea noastra, sa facera aici aceste citeva constatari, pentru ca nimeni sa nu creada ca Mintuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos si-ar fi luat fiinta numai din clipa in care s-a intrupat. IV Religia vestitd de Iisus tuturor neamurilor nu-i nici noua si nici slrdina 1. Iar ca sa nu se creada cS invatatura adusa de El ar fi ceva nou si strain, fiind doar o alcatuire omeneasca si nedeosebita de a oricaror altor oameni, sa precizam pe scurt si acest lucru. 2. Intr-adevar cind s-a aratat, nu de mult, Mintuitorul nostru Iisus Hristos si a luminat pe oameni, atunci a fost firesc sa fi luat fiinta un popor nou care nu era nici mic, nici slab si nici pierdut undeva intr-un ungher uitat de lume, ci eel mai numeros si mai crestin dintre toate po- poarele, asadar un popor nepieritor si de nebiruit, care se bucura in toata buna vreme de ajutorul lui Dumnezeu, care desi a ap&rut parca dintr-o data dupa cum a si fost proorocit la plinirea tainica a vremii, totusi el este poporul care se cinsteste pretutindeni cu numele lui Hristos, si aces- tia sint crestinii. 3. Privind cu ochii Duhului Sfint spre viitorul acestui popor, unul dintre prooroci a fost atit de coplesit de mirare, incit a exclamat : «Cine a auzit sau cine a vazut unele ca acestea ? Oare o tara se naste intr-o singura zi sau un popor dintr-o data ?» 49 $i arata care va fi nvimele in 49. Isaia, 66, 8. 42 Euaraiu oa CEZAHBBA viilor al acestui popor atunci cind spune : «slujitorii Mei vor fi numiti cu alt nume, care se va binecuvinta pe pSmint» 80 . 4. Dar chiar dacS de fapt noi nu sintem de mult si dacS acest nume recent al crestinilor a ajuns s& fie cunoscut de toate popoarele doar in vremile mai noi, felul nostru de viata si chipul petrecerii noastre, precum si tnvfitfitura credintei noastre n-au fost pl&smuite de noi acum de cu- rind, ci ele au fost rinduite, ca sa zic asa, de la prima creatie a omenirii de simtul religios al oamenilor de atunci, dupa cum vom dovedi-o. 5. Mai intii chiar poporul evreu nu este un popor nou, ci e cinstit de tofi oamenii din pricina vechimii lui, lucru pe care to{i il recunosc 51 . Traditiile si scrierile lui amintesc despre o serie de barbati din vremea veche, chiar daca acestia n-au fost prea numerosi, dar totusi vesti^i prin evlavie, prin dreptate si prin toate celelalte virtu|i, si dintre care unii au trHlt IncS inainte de potop, altii dupa aceea, asa cum au fost fiii si ur- masii lui Noe si ai lui Avraam, de care fiii evreilor sint mindri ca i-au avut drept conducatori si stramosi. 6. Toti cei cunoscuti prin dreptatea lor, de la Avraam si urcind Inapoi pina la primul om, nu i-ai putea socoti a fi fost departe de adevar si ar fi putut fi recunoscuji de crestini, cu fapta, nu numai cu nuraele S2 . 7. Acest nume ne da sa intelegem intr-adevar ca, pe urma cunoas- terii si a invfitaturii lui Hristos, el se deosebeste prin intelepciune, prin dreptate, prin tSria caracterului si a virtutii, prin curaj si prin martu- risirea credintei intr-un singur Dumnezeu Cel mai presus de toate ; pe toate acestea oamenii de atunci le cultivau tot atit de mult ca si noi cei de azi. 8. Ca si noi, ei nu se laudau deloc cu tSierea imprejur, cu tinerea simbetelor, cu oprirea de la cutare si cutare mincare, nici cu alte pre- scrlptii, pe care mai tirziu Moise eel dintii a inceput sa le socoteasca doar ni§te simboluri. Astazi, astfel de lucruri nu le mai spun nimic cres- tinilor. In schimb, ei recunosc pe Hristos din insusi graiul lui Dumnezeu, Care, asa cum am mai aratat-o, a fost vazut de Avraam 53 , i-a proorocit lui Isaac M , a vorbit cu Iacov-Israel 55 , dupa cum stim ca a stat de vorba cu Moise si cu proorocii de mai tirziu. 50. Isaia, 65, 15 — 16. Parca auzim raspunzind cuvintele sfintului Iustin : deci «noi nu stntem un popor vrednic de dispretuit ?i nici un trib barbar, ci pe noi ne-a ales Dumnezeu ca «popor sflnt». Dialog. CXIX, trad, rorii. p. 232. 51. «Doctrina noastra nu-i nici noua, nici mitica, ci mai veche si mai adevarata dectt InvStSturile tuturor poetilor §i filosofilor», zicea Teofil de Antiohia (Catre Au- tollc, III, XVI). 52. Iustin, Apol. I, 46. 53. Pac, 18, 1. 54. Pac, 26, 2. 55. Pac, 35, 1. ^_ IHTOHtA BUMtlCEABCA, CAWTEA 1WTI1A 43 9. lata de ce s-ar putea spune c8 acesti «prieteni ai lui Dumnezeu» au fost cinstiti cu numele cle Hristos dupa cuvintul spus despre ei M «nu vS atingeti de unsii Mei si nu vicleniti impotriva proorocilor Mei». 10. Drept aceea se cade s& credem ca aceasta credinta, cea dintii si cea mai veche dintre toate, asa cum o practicau acei «prieteni ai lui Dumnezeu», care traiau pe vremea lui Avraam, este la fel cu cea pro- povSduita tuturor popoarelor de inva|atura lui Hristos, 11. Iar daca se va zice ca Avraam a primit mult mai tirziu inv5ta- tura despre taierea imprejur, trebuie raspuns ca inca cu multa vreme inainte el s-a invrednicit, pe temeiul puternicei lui credinfe, de o re- cunoastere a dreptatii sale, intrucit cuvintul lui Dumnezeu ne spune ca «Avraam a crezut pe Dumnezeu si aceasta i s-a socotit lui spre drep- tate» 57 . 12. De aici rezulta ca si inainte de taierea imprejur Dumnezeu in- susi, respectiv Hristos, Cuvintul lui Dumnezeu, S-a aratat unui om drept, facindu-i fagaduinta in legatura cu cei care urmau sa se indrep- teze mai tirziu ca si el, spunindu-i : «intru tine se vor binecuvinta toate neamurile pamintului» 38 si iarasi : «Din Avraam se va ridica un popor mare si tare si printr-insul se vor binecuvinta toate neamurile p&min- tului» 5 ». 13. De aceea trebuie precizat ca toate acestea s-au implinit pentru noi. Intr-adevar, Avraam s-a indreptat in urma credintei in Cuvintul lui Dumnezeu, in Hristos, Cel care i S-a ar&tat, a parasit inchinarea la idolii stramosilor sai m si la ratacirile vietii lui de pina atunci, marturisind ca exista un singur Dumnezeu peste toate, aducindu-I slujire prin fapte bune, iar nu prin tinerea Legii lui Moise, care a venit mai tirziu ; unui astfel de om i s-a spus ca intru el se vor binecuvinta toate neamurile si toate semintiile pSmintului. 14. Iar astazi la crestinii raspinditi in lumea intreaga, credinta lui Avraam se vede tocmai in fapte, caci ele sint cu mult mai hotaritoare. 15. $i atunci ce ne-ar putea impiedica sa recunoastem unui si ace- lasi fel de a crede si de a ne inchina atit la cei care traim dupS Hristos, cit si la vechii «prieteni ai lui Dumnezeu» ? De aceea am si tinut sa dovedim c§ aceasta credinta nu-i nici noua si nici strains, ci, la drept 56. Ps. 104, 15 i J Paral, 16, 22. 57. Pac, 15, 6; Rom., 4, 3. 58. Pac. 22, 18. 59. Pac, 18, 18. 60. Pac, 12, 1. 44 EtJSBBIU DC CBZARBBA vorbind, e cea dintli, slngura si adev&rata regula a credintei, fiind trans- misS noua prin InvStatura lui Hristos. Atita despre acest lucru. V Despre anii aratarii Sale printre oameni 1. Si acum, dupa cuvenita pregatire pentru in^elegerea isto- riei bisericesti, sa pornim pe drumul acestei istorisiri, vorbind mai intii despre intruparea Mintuitorului nostru. Sa rugam dar pe Diimnezeu, Tatfil Cuvintului, si pe Iisus Hristos insusi, despre care vorbim 61 , ca sa ne stea Intr-ajutor si sa ne indrume in expunerea adevarului. 2. Era anul al patruzeci si doilea de domnie al imparatului Octavian August si al douazeci si optulea de la cucerirea Egiptului si de la moar- tea lui Antoniu si a Cleopatrei, prin care s-a pus capat stapinirii pto- lemeilor in Egipt, cind, potrivit proorociilor, se nastea in Vifleemul Iudeii Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos 62 , pe vremea cind Siria era condusa de guvernatorul Quirinius. 3. Recensamintul sau numaratoarea savirsita sub Quirinius 63 e a- mintita si de eel mai vestit dintre istoricii iudei, Iosif Flaviu, atunci cind istoriseste un alt eveniment, si anume, rascoala galileenilor, care a avut loc In acelasi tiinp, rascoala despre care pomeneste si Luca in Faptele Apostolilor, cind scrie : «Dupa aceea s-a ridicat Iuda Galileianul, in vre- mea nurnaratorii si a atras popor mult dupa el, si acela a pierit si toti cl^i au ascultat de el au fost imprastiati» 64 . 4. Tocmai despre acelasi subiect vorbeste si istoricul amintit in a optsprezecea carte a Antichitdtilor sale, in urmatoarele cuvinte : «Quiri- nius, membru al Senatului, dupa ce a indeplinit alte dregatorii si dupa ce a trecut prin toate ca sa ajunga consul, fiind om de mare vrednicie, 61. Deoarece Eusebiu nu aminte^te aici ?i despre ajutorul Duhului Sfint, un co- plst din sec. XI a notat pe margine cuvintele «si pe prea Sfintul Duh». Cf. G. Bardy, op. cit.yp. 20. 62. Dup3 Iosif Flaviu (Antichit. XVIII, 2, 2) imparatul Octavian August a dom- nlt 57 de ani, 6 luni si 2 zile, dintre care 14 ani impreuna cu Antoniu, plnii la ariul 30 l.d.Hr., cind a cucerit si Egiptul. Moartea lui Octavian are loc In 19 aug. anul 14 al erei noastre. Potrivit calculului lui Iosif Flaviu, Nasterea Domnului a avut loc cu 2 — 3 ani mai devreme declt Inceperea erei noastre. Cf. Eusebius Schrilten erster Band, von Dr. Marzell Stihloher, Kempten 1870, p. 38, «Bibliothek der Kirchenvflter». (>;). luca, 2, 2. (Jl. Faptc, 5, 37. ^ HTDHIA »WWlCtA,HCA, CAHTBA 1NTIIA 45 a venit In Siria ImpreunH cu citiva oameni trimlsi de Caesar ea sa ju- dec'e poporul de acolo si s& facfi numarStparea bunurilor» ° 5 . 5. Iar ceva mai departe adauga : «Iuda Gaulonitul, originar din ora- sul cu numele Gamala, a eistigat de partea lui pe fariseul Sadoc si a atitat poporul la rascoalS, spunind c& numSrStoarea aceasta nu ajuta la nimic altceva decit sa aduca mai multS robie asupra lor, indemnind poporul s&-si apere libertatea» 66 . 6. Iar in a doua carte a Razboiului iudaic, Iosif Flaviu scrie despre acelasi om urm&toarele : «Atunci un galilean cu numele Iuda a indem- nat pe compatriotii sai sa se rascoale invinuindu-i ca platesc bir roma- nilor si ca in lpc de Dumnezeu ei asculta de niste stapini muritori» 67 . Acestea erau spusele lui Iosif. VI Find la venhea Mintuitorului, potrivit proorociilor, evreii au avut Gonducatori legiui(.i. Irod e primul strain care damneste peste ei 1. Pe atunci, Irod, primul conducator strain de neam, a fost facut rege peste poporul iudeu, implinindu-se astfel proorocia facuta de Moise, potrivit careia se vestea 68 ca «nu va lipsi conducator peste Iuda, nici print din neamul lor pina ce va sa vina eel caruia i s-a rezervat si pe care Moise il numeste «asteptarea neamurilor». 2. SOroacele prezicerii nu se irnplinisera in vremea cind se ingS- duise iudeilor sa traiasca sub conducatori din neamul lor, incepind in trecut cu Moise si coborind pina la dornnia lui August, in timpul caruia eel dintii strSin, Irod, a ajuns conducator al iudeilor sub ascultarea ro- manilor. DupS cum ne-o spune Iosif 69 , Irod se tragea din Idumeea dupa tata, iar de mama din Arabia. Dar dupa cum istoriseste Iuliu Africa- nul 70 , care a fost si el istoric si inca nu un om oarecare, cei care au scris despre el cu precizie spun ca Antipater, adica tatal lui Irod, se nascuse el insusi dintr-un oarecare Irod din Ascalon, unul din slujito- rii de la templul lui Apollo. 65. Antichit. iud., XVIII, 1. Dupa socoteala lui Iosif Flaviu recensamintul ar fi avut loc In anul 7 dupa Hristos. Se vede c& Eusebiu confunda (ca $i Origen, Com. Math., 22, 15) cele doua recensaminturi : din anul I si din anul 6 (sau 7) d.Hr. 66. Antichit. iud., XVIII, 1. 67. Despre r&zboiul iudaic, II, 8, 1. 68. Fac, 49, 10 (dupa ed. 1914). 69. Antichit. iud., XIV, VIII, 121 ; Razb. iud., I, 123, 181. 70. A se vedea mai jos, I, VII, 11 — 12. 40 EUMBIU DE CEZARXEA 3. Acest Antlpater dus In robie de mic copil de catre niste haiduci din Idumeea 71 a ramas la ei pentru c& tat&l lui fiind s&rac nu 1-a putut rSscumpcira. Si fiind crescut dupS obiceiurile lor, el a fost indrSgit mai tirziu de Hircan, marele preot al iudeilor. Din el s-a nSscut apoi Irod 72 eel din timpul Mintuitorului. 4. Acum regalitatea iudeilor trecuse In miinile lui, «asteptarea nea- murilor» de care vorbisera proorocii bStea deja la usa pentru faptul ca do acum lipseau conducatorii si prin^ii care inceplnd cu Moise condu- seserd pe iudei. 5. Inainte de robia si de surghiunul lor in Babilon, iudeii isi avu- sosera regi incepind cu Saul si apoi cu David, iar inainte de regi, cei care-i condusesera s-au numit «judecatori» : acestia venisera dupa Moise $i dupii urmasul acestuia, Iosua. 6. Dupa intoarcerea din Babilon, ei nu incetasera sa aiba o condu- ccre aristocratica si oligarhica — pentru ca treburile publice erau con- duse de preofi — pina cind generalul roman Pompei a asediat si a cu- cerit Ierusalimul cu forta, a pingSrit locurile sfinte, intrind pina in col- turile cele mai sfinte ale templului 73 , a trimis in robie la Roma, deodata cu copiii sai, pe eel care prin succesiune ancestrala fusese pina atunci rege si mare preot si care se numea Aristobul si, in sfirsit, a dat preo- tia supremfi fratelui sau Hircan, silind tot neamul iudeilor sa plateascS tribut romanilor. 7. Dar Hircan, cu care se incheie succesiunea marilor preoti, a fost fficut prizonier de parti 74 , asa incit eel dintii, cum am spus-o, strainul Irod a preluat de acum in miinile lui, sub puterea Senatului roman si a Imparatului August, conducerea peste poporul iudeu, 8. E sigur ca in timpul lui a venit pe lume si Hristos si tot atunci s-a apropiat dupS cum spusesera proorocii si impara^ia asteptata a nea- murilor si chemarea lor. Caci incepind de atunci nu mai existau con- ducfitori si printi iesiti din Iuda, adicS din poporul iudeu, si tot de acum 71. Idumeii sau edomitii erau urmasii lui Esau eel «rosu>> (numit asa din pri- clna fiilirii pielii lui si a «f:erturii rosii», pentru care si-a vindut dreptul de intli nitsrut. Edomitii locuiau la inceput In jurul Marii Moarte, iar mai tirziu (cind iudeii uu fost dusi in robia babilonica) ei s-au extins si in sudul Palestinei, fiind mereu In dusmanie cu iudeii, pina cind loan Hircan, fiul lui Simon Macabeul, i-a supus (a. 106 I.d.Hr.), cu condifia sa primeasca si ei taierea imprejur (Antichit. iucl., XIII, 9, 1). 72. Iosif (Antichit. iud., XIV, 1, 3) da alta versiune. 73. Iosif Flaviu afirma (Antichit. iud., XIV, 4) ca Antoniu n-a profanat templul, In scliimb a robit pe iudei de 10000 talanti. 74. Chemat In ajutor de Antigon, fiul lui Aristobul. loan Hircan a fost mare proot intrc anii 63 — 40 i.d.Hr., iar Antigon intre 40 — 37. Antigon este ultimul descendent nl dlnastiei Ilasmoncilor. ^_ iriOHtA >MHHWC»ASCA, CABTEA 1NTHA 47 marea preotie, care Inainte trecuse in chip regulat din neam In neam, de la strcimosi la urmasii lor imediati, se sfirsise. 9. Despre toate acestea avem drept chezas pe Iosif 7B ; el ne arata" ca dupd ce a primit dregStoria de rege de la romani, Irod n-a mai rin- duit arhierei din vechea semintie, ci a incredintat aceasta" cinste unor oameni necunoscufi. Si cind e vorba de asezarea arhiereului, tot asa a facut si fiul lui Irod, Arhelau, iar mai tirziu tot asa au facut si romanii, in stapinirea carora au ajuns iudeii. 10. Acelasi Iosif istoriseste 76 ca primul dintre acestia, adica" Irod, a pus sub cheie, cu sigiliul sau propriu, odajdiile sfinte ale arhiereului si n-a mai ingaduit altor mari preo^i sa le mai poata folosi. Dupa el Arhelau si apoi romanii au procedat la fel. 11. Daca vorbim si despre astfel de fapte o facem ca sa dovedim dreptatea unei alte proorocii legata de aratarea in lum,e a Mintuitorului nostru Iisus Hristos si care s-a intimplat atunci. In cartea lui Daniel, dupa ce Scriptura a numarat foarte clar un numar exact de saptamini " pina la venirea conducatorului Hristos, asa cum am aratat-o si in alt loc 78 , vesteste ca dupa ce odata s-au implinit aceste sSptamini, va dis- pSrea si ungerea la iudei, lucru care se vede clar c5 s-a implinit in vre- mea nasterii Mintuitorului nostru Iisus Hristos. Am precizat aceste lucruri pentru ca sa stabilim adevarul anilor. VII Despre pdruta contradictfe dintre Evanghelii cu privire la genealogia lui Hristos 1 . Intrucit genealogia privitoare la Hristos, care ne-a fost transmisa de amindoi evanghelistii, Matei si Luca 79 , difera una de alta, multi cred ca ele s-ar contrazice, de aceea fiecare din credinciosii care nu cunosc adevarul au cautat sS gaseasca explicatia acestor pasaje. Sa reproducem si noi una linga cealalta ambele genealogii, asa cum ne-au fost ele pas- trate intr-o epistola adresata lui Aristide, lingS care anexam acordul 75. Iosif Flaviu, Antichit. iud., XX, 247, 279. 7G. Antichit. iud., XVIII, 92—93. 77. Dan., 9, 24—27. 7fS. F.cloaa prophet., 143, 12—165 (citat dupa G. Bardy, op. cit-, p. 24). 79. Mali;/, 1, 1 si urm. ; Luca, 3, 23 si urm. 8UHB1U DH CBZAREBA dintre cele doua Evanghelli, asa cum nl 1-a transmis Juliu Africanul, des- pre care am mai amintit ceva mai sus 80 . Acesta din ujma combate in primul rind pSrerile celorlaltf, c3 sint fortate sau ratacite, apoi reproduce in termenii urmatori concluzia pe care si-a facut-o el insusi in aceasta problema : 2. «In Israel numararea numelor neamurilor se socotea fie dupS fire, fie dupS lege ,• dupa fire, prin filiatii trupesti ; dupa lege, atunci cind cineva avea copii sub numele fratelui mort care ramSsese farS mostenitori 81 . Intrucit nadejdea in inviere nu fusese inca precizatS, s-a cautat un inlocuitor pentru invierea asteptata si fagaduita, si anume prin- tr-o «inviere muritoare», adica dupa numarul zamislirilor, pentru ca si numele rSposatului sa se perpetueze. 3. Intrucit asadar dintre cei de care-i vorba in aceasta genealogie unit au urmat trupeste parintilor lor, pe cind altii, fiind nSscuti din cu- tiire sau cutare strain, au primit numele cutare sau cutare, caci pome- nire s-a fScut si de unii care au fost realmente nascuti ca si de ceilalti care s-au nSscut prin conventie. 4. In chipul acesta nici una dintre Evanghelii nu greseste, nici cind num8r3 dupS fire si nici cind numSrS dupa lege. Neamurile iesite din Solomon si cele iesite din Natan se confunda unele cu altele in urma celei de a doua c3sStorii, din atribuire pe seama unui urmas, in asa fel Incit aceleasi persoane sint luate uneori in urmas, dar in chipuri dife- rite, uneori ca pSrinti putativi, alteori ca parinti reali. In chipul acesta, ambele liste fiind cu totul juste, se ajunge la Iosif intr-un mod com- plicat, dar corect. 5. Pentru ca sS se inteleaga cele spuse voi lamuri cum decurge in- lantuirea urmasilor rezultati de aici. Numarind neamurile ce pornesc de la David peste Solomon, observam ca al treilea de la sfirsit 82 e Natan care a nSscut pe lacov, tataT lui Iosif. Dupa Luca, insa, incepind cu Natan, fiul lui David, al treilea de la sfirsit este Melchi, caci Iosif este flul lui Eli, care la rindul lui e fiul lui Melchi 83 . 6. Or, dacS termenul indicat de noi e Iosif, atunci va trebui sa ara- tfim in ce fel poate fi socotit tata si unul si celalalt : lacov care coboara din Solomon si Eli, care vine din Natan ; sa aratam ca cei doi barbati (lacov si Eli) erau frati si ca inaintea lor, parintii lor : Natan si Melchi, 80. Nu se cunosc date despre Aristide, adresantul lui Iuliu Africanul. Acesta a fost contemporan cu Origen $i ne-a lasat citeva scrieri, din pacate pastrate doar fragmentar. Eusebiu reproduce si in alt loc pasajul de mai jos (Migne, P.G., 22, 000—901). 81. Adicfi, prin cSsatoria de levirat. 82. Mate/, 1, 15—16. 83. 7,uea, 3, 23—24. IHTOnlA ■HimCHAlCA, CAHTEA INTlIA 49 cu toate cfi proveneau din descendenti diferiti, amlndoi dovin buniaii lui Iosif. 7. Asadar, Natan si Melchi c&s3torindu-se succesiv cu aceeasi fe- meie au avut copii care erau frati dupa 1 mamS, intrucit legea nu oprea ca o femeie care ar fi fost respinsa de soful ei ori c3reia i-ar fi murit sotol s3 se cSs&toreasca cu un alt barbat. 8. Din aceasta femeie (Esta, caci asa ne spune tradijia c8 se chema ea), Natan, primul care cobora din Solomon, nastea pe Iacov, dar in- trucit Natan a murit, vaduva lui s-a casatorit cu Melchi, care se tra- gea din Natan, si Impreuna" au avut un fiu numit Eli, care era din ace- easi semintie, dar din altS familie, dupa cum am spus mai inainte. 9. In chipul acesta vom vedea ca Iacov si Eli, care veneau din pa- ring diferiti, erau frati dupa mama. Din acestia, unul, si anume Eli, a murit fara copii, pe cind celalalt, Iacov, fratele sau, a luat in casatorie pe so^ia aceluia si ca al treilea membru al familiei 1-a nascut din ea pe Iosif 84 , care din punct de vedere natural tinea de fapt de el, de aceea s-a si spus : «Iacov a nascut pe Iosif» 85 , dar care, potrivit legii, se socotea a fi fiul lui Eli, caci lui i-a facut un urmas fratele sau. 10. Asadar genealogia privitoare la Iosif nu se poate spune ca-i gresita, caci pe de o parte Evanghelia dupa Matei ne spune : «Iacov a nascut pe Iosif», iar pe de alta parte Luca scrie : (Iisus) era, «dupa cum se socotea,, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, care, dupS cum s-a spus, era fiul lui Melchi». Luca n-ar fi putut reda mai clar descendenta le- gala, caci la urma urmei ca sa urce cu enumerarea neamurilor pina la Adam «fiul lui Dumnezeu» 86 , Luca n-a folosit expresia «a nascut», 11. ceea ce in fond nu-i nici fara temei si, nici pl&smuit din vint. CSci Parintii Mintuitorului dupa trup ne-au mai transmis, fie sub forma de preamarire, fie numai ca sS se stie, ceea ce nu-i departe de adevar, si anume ca navSlind asupra orasului Ascalon din Palestina niste bande de idumei au prSdat si templul lui Apolloh care era asezat tocmai linga" zidurile orasului si au luat prizonier impreuna cu alti mul^i si pe An- tipater, fiul unui slujitor al templului cu numele Irod, pe care 1-au tinut mult timp in robie, iar intrucit preotul nu si-a putut rascumpSra fiul, Antipater a ajuns sa fie crescut dupS obiceiurile idumeilor si mai tir- ziu a fost indrSgit de Hircan, mai marele preotilor din Iudeea. 12. Mai tirziu el a fost trimis in fruntea unei solii in numele lui Hircan la Pompei, de la care a obtinut libertatea regatului care fusese 84. Prima pereche era Natan $i Melchi/ a doua, Iacov ?i Eli. 85. Mate/, 1, 16. 86. Luca, 3, 23—24 Kusi'tolu de Crznreea 50 EUSMIW OE CEZAREEA rflpit de Aristobul, fratele sSu, ba a avut chiar nofocul de a fi recu- noscut el ca guvernator al Palestinei s7 . Dar in scurt timp Antipater a fost ucis prin inseiaciune din pricina invidiei provocate de norocul lui neasteptat, asa incit dupa el a urmat la tron fiul sau Irod, care va fi Inliirit printr-un decret al senatului de catre Antoniu si August ca sa domneasca peste iudei. Fiii sai au fost Irod si ceilalti tetrarhi S8 , lucru despre care gasim stiri si la ceilalti istorici greci ! 13. Insemnari scrise din arhive ne dau stiri despre genealogiUe ovreilor adevaraji precum si despre ale celor proveniti de la alte cre- dinte, cum au fost cazurile cu Achior Amonitul 89 , despre Rut moabitean- ca "° si despre neamurile iesite din Egipt si incuscrite cu evreii 91 . Irod, pp care nu-1 interesa deloc neamul israelit,ilor, dar pe care-1 stinjenea originea sa modesta, a poruncit sa se arda registrele acestor genealogii, tuchipuindu-si ca si-ar spori faima neamului prin aceea ca nimeni nu si-ar mai putea urea de acum prin registre publice faima neamului pina la patriarhi sau la neamurile prozelit,ilor ori ale strainilor cu care s-nu incuscrit 14. Totusi citeva familii au purtat grija de stirile privitoare la ge- nealogiile neamurilor lor, fie pastrind vie amintirea lor, fie fMcind copii dupa ele si laudindu-se ca au salvat pomenirea nobletei lor 92 . Printre ele se aflau cu privire la neamurile apropiate dupa trup ale Mintuito- rului si unele asa numite «desposini» 93 de loc din satele iudaice din Nazaret si din Kohaba. Aceste neamuri se raspindisera in restul {aril si si-au notat asa zisele genealogii dupa «Cartea zilelor» 94 pe cit le-a stat in putintS. 15. CS ar fi asa sau altfel, nu s-ar putea gasi o explicate mai po- triviia, eel pu^in la ceea ce cred si la ceea ce crede orice om de bun simt. SS fie destul atita, chiar daca n-avem aici garantie deplina pentru cfi nu avem si nu putem avea o stire mai buna. Oricum, Evanghelia spune adevarul intreg». 87. Iosif Flaviu, Antichit. iud., XIV, 127—139. 88. CInd s-a nascut Iisus, cei patru tetrarhi (prin{i stapinitori «peste a patra pnrte») erau Pontiu Pilat peste Iudeea, Irod Antipa peste Galileea, Filip peste Itureea ijl Lisanios peste Abilene. Are dreptate G. Bardy (op. cit., p. 28) c!nd spune c8 infor- matille lui Iuliu Africanul sint cam «romantate» fata de cele ale lui Iosif Flaviu. 89. Iudit, 14, 6. 90. Rut, 4, 19—20. 91. /e?., 12, 38 j Deut., 23, 8. 92. Totusi registre publice (5i)(j.6aioi BeXtoi) existau si pe la anul 100 clnd tsi scrio Iosif Fliiviu Autobiogralia sa. Cf. H. Kraft in «Eusebius Kirchengeschichte», Miin- fhcii, 19G7, p. 102. 93. Adica domnio, «os de domn». 94. Nu se stie ce va fi insemnlnd Cartea zilelor. Poate Cronict sau Paralipomcnc. IMiOniA ■IMmCSABCA, CAKTBA INTIIA gj 16. Iar la urma areleiaal eplstole, Iuliu Africanul adaugfi : «Natan filnd niort, un urmas al lui Natan cu numele Melchi a nascut cu ace- easi femeie pe Eli. Eli si Iacov erau asadar frati. Iar dupS ce Eli a murit, Iacov i-a adus un urmas care va zamisli pe Iosif, fiul sau natural si fiu dupS lege al lui Eli. In chipul acesta Iosif era fiu atit al unuia, cit si al celuilalt» 95 . Atit de la Africanul. 17. Pornind de la aceasta genealogie a lui Iosif urmeaza cS si Maria apare din aceeasi semintie ca si el, caci dupa legea lui Moise nu era ingaduit ca ea sa se casStoreasca cu cineva dintr-un neam strain flG , ci era rinduit sa se marite cu cineva din aceeasi cetate si din aceeasi se- mintie, pentru ca mostenirea familiei sa nu treacS la alta semintie. Dar cu aceasta, destul despre acest lucru. VIII Despre planul lui Irod de a ucide prunci $i cu ce moarte a iost pedepsit $i el 1. Dupa ce Hristos s-a nascut asa cum fusese anuntat, in Betleemul Iudeii, la vremea despre care am pomenit, iata Irod a fost cercetat de magii veniti din Rasarit, care i-au cerut sa-i spuna unde se afla regele iudeilor care s-a nascut de curind, intrucit ei vSzusera steaua si do- rinta i-a pus pe drumuri ca sa vina sa se inchine acelui prune dum- nezeiesc. Nu putina i-a fost mirarea lui Irod cind a auzit de asa ceva, gindindu-se ca de acum insa§i viata lui ar fi pusa in primejdie. §i fa- cind cercetare de la invatatii Legii evreiesti in legatur5 cu locul unde era sa se nasca Hristos, indata ce a inteles ca, potrivit proorociei lui Miheea, locul acela era Betleemul 97 , Irod a poruncit printr-un edict s2 fie ucisi toti pruncii sugaci din Betleem si din imprejurimi, de doi ani si mai mici, dupa timpul pe care-1 intelesese de la magi 98 , crezind de- sigur cS in felul acesta Iisus va avea si El aceeasi soarta nenorocita ca si cei de o virsta cu El. 95. Eusebiu reproduce acest pasaj si in alta scriere a sa : Quaest. ad. Steph 4, Migne, P.G., 22, 901. 96. Num., 36, 8—9. 97. Mih., 5, 2. 98. La inceput magii erau preoti (la medo-persi), cu timpul cititori in stele, astro- nomi (mai ales la babilonieni). Numarul magilor veniti la Ierusalim nu era cunoscut. Incepind de la papa Leon I (f 461) se stie ca ar fi fost trei magi. Cf. Stihloher, op. cit., p. 46. £2 EUaXBIU DC CKZAXXKA 2. Dar pruncul lumtttat a r&sturnat uneltirile lui, fiind dus in Egipt, cfici prin aratarea unui Inger p&rintii intelesesera" mai dinainte care va fi soarta Lui. Asa ne-o spune istorisirea sfintS a Evangheliei M a . 3. In legSturS cu aceste intfmplari se cade s3 vedera si in ce Chip a fost pedepsit Irod pentru indr&zneala cu care s-a pornit el impotriva lui Hristos si a celor de o virsta cu EL Caci indata, farS s& se astepte la asa ceva, dreptatea dumnezeiasca 1-a urmarit cit inca se afla in viata, ar8tindu-i semnele a ceea ce i se va intimpla la plecarea lui din cele de pe pamint. 4. Tocmai cind i se parea ca" totul merge bine in regatul sSu, faima casei sale s-a intunecat prin nenorociri venite una dupa alta : mai intii uciderea sotiei, apoi a celor doi fii si in urm& a celor mai apropiate rudenii si prieteni. De fapt, acum nici nu putem descrie amanuntit aceste Int!mpl3ri care ar lasa in umbra pina si pe cele din tragediile antice. Istoricul Iosif le-a descris totusi destul de pe larg in Istoriile sale. 5. Curind dupa nelegiuirea sSvir^ita impotriva Mintuitorului §i a celorlalti prunci, pumnezeu a dat lui Irod o grea loviturS, care i-a gra- bit si moartea ; de aceea nu-i fara rost sa intelegem cele spuse de isto- ricul care a descris aceste nelegiuiri $i care scrie despre moartea lui In a 17-a carte a Antichitaplor iudaice : «Pentru Irod boala era cu atit mai amarS cu cit Dumnezeu il pedepsea si pentru faradelegile savirsite de el inainte. 6. Intr-adevar, niste friguri usoare care-i macinau fara incetare ma- runtaiele nu dSdeau celor din jurul sSu impresia sa priceapa toata va- paia care-1 mistuia inauntru. Simtea o salbatica dorinta de a minca, dar cu nimic nu-si putea potoli foamea. Intestinele lui erau numai rani, tndeosebi stomacul ii provoca dureri cumpljite, un lichid albicios ii curgea fSrS incetare din picioare. 7. O boalS asemSnatoare se manifesta si in abdomen, iar organul BSu viril intrase in putrefactie producindu-i viermi. Ca sa poata respira trebuia sS se ridice mereu in picioare si raspindea un miros rau cu totul de nesuferit din pricina oboselii si a respiratiei sale apasatoare. MSdu- larele ii erau zguduite de spasme inspSiminatoare. 8. Slujitorii celor sfinte si cei carora li s-a incredintat prezicerea viitorului spuneau ca Dumnezeu se razbUna astfel din pricina multelor nelegiuiri sSvirsite de acest rege» ". lata si un alt pasaj din cealalta, scriere a aceluiasi istoric. 98 a. Matei, 2, 1—7. 90. Antlchit. lud., XVII, 168—170. WTOHIA IHMlKtCEAiCA, CARTK A tN'l'IIA JS 9. In a doua carte a Istorlel sale, el mal dfi unele descrieri despn> acelasi personaj, scriind a?a : «Mai tirziu, boala i-a cuprins intreg orga- nismul, manifestindu-se In dlferite chipuri. Accesele de frlguri nu erau prea mari, dar el avea o mincarime insuportabiia pe tot corpul, dureri neincetate de intestine, umfiaturi la picioare ca un idropic, umfiaturi mari la abdomen, la membrul viril o cangrena ajunsese sa produce! viermi j in afara de' aceasta, o respiratie asmaticM si penibiia, spasme din toate mSdularele, in asa masura incit toti ghicitorii vedeau in acestea o pedeapsa pentru relele comise» l0 °. 10. Dar in ciuda tuturor acestor suferinte, regele se lega de viata, nadajduind vindecare si cautind leacuri. A trecut si dincolo de Iordan si a fScut uz si de apele termale de la Callirhoe l01 , care curg spre lacul Asfaltit si dulceata lor le face chiar bune de baut. 11. Doctorii s-au gindit chiar sa incalzeasca cu ulei cald trupu] sau slabit, introducindu-1 intr-o baie de ulei. Dar el a lesinat dind ochii peste cap ca un slabanog. Slugile au izbucnit in strigate, ceea ce 1-a facut sS-si revina, dar incolo, vazind ca vindecarea nu-i suride, el a poruncit sa se imparta cite 50 de drahme fiecarui ostas si mari sume ofi|erilor si prietenilor lor. 12. Dupa aceea s-a intors la Ierihon abatut si hotarit sa infrunte chiar moartea dupa ce-si va pune in aplicare inca o ultimS isprava. Po- runci asadar sa fie convocati fruntasii tuturor cetatilor din intreaga Iudeea si i-a inchis in ceea ce se numeste hipodrom. 13. Apoi a chemat pe sora lui, Salomea, si pe sotul ei Alexa : «stiu, zise el, ca iudeii vor sarbatori bucurosi moartea mea, dar tot asa s-ar putea sa fiu si regretat de unii si sa am o in- mormintare pompoasS daca vreti sa ascultati de poruncile mele. Pe acesti oameni intemnitati aici sS-i omoriti indata ce voi muri eu, inconjurindu-i cu armata ; in chipul acesta intreaga Iudeea si fie- care casa va plinge dupa mine chiar daca nu va vrea». 14. Iar mai departe, acelasi Iosif adauga : «ln acelasi timp Irod se imbata de dorinta de a se indopa de cit mai multa mincare, cu toate ca suferea de o tusa spasmodica. Stapinit de aceste doua palimi, el si-a pus gindul sa o termine cu via^a. A luat un mar si a cerut apoi un cutit, caci avea obicei sa taie in bucaji ceea ce minca. Apoi dupa ce a vazut ca nimeni nu-1 impiedica si-a ridicat mina cu cutitul ca si cum ar fi vrut sa se injunghie» l02 . 100. R&zb. iud., I, 657—662. 101. Localltate pe coasta r8s8ritean5 a Marii Ro^ii. M. Abel, Geogrnp/i/e de la Palestine, Paris, 1932, I, p. 461. 102. Rizb. tud., I, 664—665. 54 eusebiu nr. ckeaheea 15. Acelasi isloric mai relateazfi ca\ putin Inainte de a muri, Irod a dat porunca sli fie ucis si eel de al treilea si ultimul sSu fiu, in afarfi de ceilalti doi pe care tot el ii ucisese si c5 astfel, in niste chinuri groaz- nice, si-a incheiat viata l03 . 16. Acesta a fost sfirsitul zilelor lui Irod, care a suferit astfel o dreapta pedeapsa pentru uciderea pruncilor masacrati in jurul Betle- emului, crezind ca astfel poate primejdui ?i viata Mintuitorului nostru. DupS acest masacru un inger s-a aratat lui Iosif pe cind era in Egipt, cerindu-i sa aduca din nou in Iudeea pe Pruncul §i pe mama Lui, ara- tind prin aceasta ca murisera cei ce cautasera sfirsitul Pruncului. La ncestea Evanghelistul adauga : «Auzind ca Arhelau domneste in Iudeea in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luind instiin- tarea in vis, s-a dus in partile Galileii» 504 . IX Despre cele intimplate in vremea lui Pilat 1. Istoricul pomenit mai inainte mai relateaza totodata ca dupa moartea lui Irod s-a urcat pe tron Arhelau. Potrivit testamentului lui Irod, tatSl sSu, si hotaririi lui Cezar August, el primise sa mosteneasca stS- plnirea asupra iudeilor, dar dupa 10 ani, cazind §i el de la putere, au venit in locul lui cei doi frati : Filip si Irod eel tinar, care si-au primit tetrarhiile lor deodata cu Lisanias l05 . 2. Acelasi Iosif arata in cea de a optsprezecea carte a Antichita- fllor l0 ° c& in al doisprezecelea an de domnie a lui Tiberiu — care ur- mase la conducerea suprema lui August care-si pastrase puterea vreme de 57 de ani — Pont,iu Pilat a primit postul de guvernator peste Iudeea si a rttmas in aceasta slujba 10 ani incheiati, aproape pina la moartea lui Tiberiu. 3. S-a dovedit deci limpede minciuna Memoriilor sau Actelor lui Pilat, plasmuite de curind impotriva Mintuitorului 107 nostru, pentru ca 103. Antichit. iud., XVII, 187 ; Razb. iud., I, 665. Irod a murit la 5 zile de la cxecutarqa fiului sau Antipater, la finea lui martie sau inceputul lui aprilie, anul 750 a.U.c. sau anul 41 d.Hr., la virsta de saptezeci de ani. 104. Matei, 2, 22. 105. Luca, 3, 1. Antichit. iud., XVII, 188— 189 ; 342—344. Datele oferite de Eusebiu nu stnt cu totul exacte. Pentru amanunte la E. Schuerer, Gesch. d. jud. Volken, ed. IV, p. I, 448-449 ; 716—720. Arhelau a fost exilat in Galia in anul 6 d.Hr. 106. Antichit. iud., XVIII, 32—33. 107. Eusebiu nu pare a avea cunostinta de versiunea apocrifa crestina a Acte- lor lui Pilat, desi se refera la ele, asa cum o facuserS si Iustin (Apo/„ I, 25 ; 28) si Tcrlulimi (Apol., 5, 21). In srhimb, el desrrie pe larg (in lstotia bis., IX, V, 1) pamfletul 1MTOKIA BISSRICXABCA, CAUTBA INTIIA mai Intii de toate insu$i litlul acestei scrieri dovedeste prin el insusi minciuna acestei plasmulrl, 4. Autorii acestor Mcmorli pun pe vremea celui de al patrulea consulat al lui Tiberiu (adicS in al Vl-lea an de domnie a lui) cele scornite cu atita nerusinare despre patimile Mintuitorului ; or, pe vre- mea aceea Pilat inca nu-si primise incredintarea de guvernator peste Iudeea (daca peste tot trebuie sa folosim mSrturia lui Iosif), ceea ce do- vedeste cu claritate in sensul celor spuse mai inainte ca" Pilat a fost asezat de Tiberiu ca guvernator peste Iudeea in al zecelea an de domnie a lui. X Despre arhiereii iudeiloi sub care si-a propovdduit Hristos invdfdtura 1. In vremea aceea, potrivit Evanghelistului, in al XV-lea an al domniei lui Tiberiu si in al IV-lea de guvernare a lui Pilat peste Iudeea, precum si intr-o vreme cind slujeau ca tetrarhi peste restul Iudeii Irod (eel tinar), Lisanie si Filip, Mintuitorul si Domnul nostru Iisus, Hristo- sul lui Dumnezeu «avea ca la 30 de ani cind a inceput sa propovSdu- iasca» l08 , venind intii la botez §i vestind Evanghelia Sa. 2. Sfinta Scriptura spune ca toata durata propovaduirii Domnului a avut loc pe vremea arhiereilor Anna si Caiafa, ceea ce vrea sa spunS ca toata durata invataturii Sale s-a desfasurat intre anii cind au servit acesti arhierei. Or, daca Iisus si-a inceput propovaduirea sub arhieria lui Anna $i a durat pina in vremea lui Caiafa 109 , inseamna cS in- treaga Lui propovaduire n-a durat chiar patru ani impliniti. 3. Intrucit inca de atunci nu mai erau in vigoare prevederile Legii, urmeaza ca nu mai era actual nici obiceiul ca serviciile liturgice sa fie incredintate pe viata si prin succesiune ancestrala, ci guvematorii ro- mani incredintau arhieria cind unuia, cind altuia pe termen de un an ii0 eel mult. anticre$tin pus In circulatfe pe vremea «tiranului» Maximin Daja in anii 311 — 312. Se $tie ca potrivit «Actelor» apocrife Pilat ar fi raportat impar.atului Tiberiu despre minunile, r5stignirea si invierea Domnului Hristos, precum si despre pedeapsa data de el (de catre Pilat). Imparatul Tiberiu ar fi propus senatului roman sa treaca in rindul zeilor pe Hristos si pe Nfaica Lui. 108. luca, 3, 23. 109. Anna si Caiafa exercitau impreun5, nu succesiv, functia de «mare prcot» (M. Lagrange, L'Evangile selon saint Luc, Paris, 1921, p. 102 — 103). 110. Confuzie. Numirea era la cheremul guvemantilor, dar ea nu se fScea declt pe durata unui singur an. 50 KUSEBUJ DE CKKAltEEA 4. Ioslf marturise$te numele a patru arhierei care s-au perindat In- cepind de la Anna plna la Caiafa, spunind In aceeasi carte a Antichltd- tUoi sale urmatoarele : «Valerius Gratus dupS ce a depus din arhierie pe Anna a proclamat ca mare preot pe Ismael, fiul lui Favi, iar la putin timp dupS aceea, tniaturindu-1 si pe acesta, a asezat ca arhiereu pe Ele- azar, fiul marelui preot Anna. 5. Dupa ce a mai trecut un an 1-a inlaturat si pe acesta si a incre- dlntat arhieria lui Simon, fiul lui Camit, care nici el n-a dus-o mai mult de un an, asa ca dupa el a venit (ca urmas) Iosif numit si Caiafa 1U . 6. Asadar, reiese ca durata intreaga a propovaduirii Mintuitorului nostru n-a fost mai lunga de patru ani impliniti, intrucit patru mari preoti au ocupat acest post pe cite un an, incepind de la Anna si pina la instalarea lui Caiafa. Ca acest Caiafa era intr-adevar arhiereu in anul clnd a avut loc r&stignirea Mintuitorului ne-o spune cuvintul inspirat al Evangheliei 112 , asa incit cu ajutorul lui si al celor spuse inainte e dovedit timpul cind a avut loc propovSduirea lui Hristos. 7. S3 mai adSugam ca la putina vreme dupa inceperea acestei pro- povSduiri El a chemat pe cei 12 apostoli, singurii pe care i-a si numit printr-un dar deosebit «apostoli» l13 , pe care «i-a trimis cite doi inaintea fetei Sale in fiecare cetate si loc, unde Insusi avea sa vina» l14 . XI Marturii despre loan Botezatorul $i despre Hiistos 1. Despre taierea capului lui loan Botezatorul de catre Irod eel tinSr ne informeaza atit sfintele carti ale Evangheliilor, cit ^i Iosif 115 atunci cind aminteste despre Irodiada, despre care ne spune ca Irod a luat-o in casStorie cu toate c5 era sotia fratelui sau, dupa ce si-a alungat pe cea care-i fusese sople legiuita, desi fusese si ea fiica lui Areta regele Petreei, pe care o corupsese pe cind inca ii trSia sotul. Din cauza ace- leiasi Irodiade, dupS ce a ucis pe loan Botezatorul, Irod a pornit cu rfizboi impotriva lui Areta pe a carui fiica a necinstit-o. 2. Dar in acest razboi, asa ne spune Iosif, a pierit intreaga armat5 a lui Irod drept pedeapsa pentru nelegiuirea savirsita' fata de loan. 111. Antlchlt. iud., XVIII, 34; 35. 112. Male/, 26, 3 ; 57 ; loan, 11, 49 ; 18, 13 ; 24 ; 29. 113. Male/, 10, 1 ; Marcu, 3, 14 ; Luca, 6, 13 ; 9, 1 etc. 114. Luca, 10, 1. 115. Mate!, 14, 1—12 f Marcu, 6, 14—19; Luca, 3, 19—20. Iosif Flaviu, Antichit. Iud., XV11I, 109-114. IMTOWIA BtMHICKABCA, CAH'l'KA tNTtIA 57 3. Acelasi Iosif niHrturise$te lt6 c& loan era unul din cei mai drepti oameni si ca boleza, asa cum de altfel ne relateazS si cele scrise in Sfintele Sqrjpturi. Tot el ne mai informeazS si aceea c& tot din pricina Irodiadei $i-a pierdut Irod tronul, fiind surghiunit impreunS cu ea si pe- depsiti sa traiasca in orasul Vienne din Galia l17 . 4. Toate acestea sint descrise in a 18-a carte a «AntichitStilor», unde se scriu si despre loan urmatoarele : «unii dintre iudei credeau cS ar- mata lui Irod a fost nimicita de Dumnezeu insusi, Care a rSzbunat astfel pe buna dreptate moartea lui loan, numit Botezatorul. 5. Caci intr-adevar Irod a fost eel care a poruncit sa-1 omoare, cu toate ca loan era un om bun care indemna pe iudei sa savirseascS intre ei numai fapte virtuoase, iar fata de Dumnezeu sa fie cu credinta si sa vina cu to^ii la botez, zice el, caci numai atunci e placut botezul, inain- tea Domnului, daca te cureti nu atit ca sa \i se ierte anumite greseli, cit mai ales sa te purifici sufleteste printr-o viata mai sfinta. 6. Or, intrucit multimile se stringeau in jurul lui grabindu-se sa-i asculte predicile, Irod se temea de puterea de convingere pe care loan o avea asupra oamenilor, pe care i se parea ca-i indeamna la un fel de rascoala, caci avea impresia ca tot poporul inclina sa meargS dupa sfa- turile lui ; de aceea socotind ca-i mai bine inainte de a fi lasat lucrurile sa ajunga atit de departe, Irod a preferat sa puna la cale uciderea lui decit sa-i para rau (in caz c-ar fi izbucnit o revolutie) ca n-ar mai fi pu- tut-o scoate la capat. Din pricina acestei banuieli, loan a fost aruncat in temnita din Maheront lls , de care am mai pomenit, si acolo a fost «ucis» l19 . 7. Dupa ce am expus parerile lui Iosif despre loan, iatS cu ce cu- vinte aminteste el si despre Mintuitorul nostru in aceeasi scriere a sa : «In vremea aceea a trait si Iisus, un om in|elept, daca in general poate fi el socotit om. Caci a savirsit minuni si a invatat pe oameni sa cu- noasca adevarul, cistigind in acest scop pe multi dintre iudei si pe mul^i dintre pagini. 8. Acesta a fost Hristos, Care desi in urma denuntului unora dintre conducatorii nostri a fost osindit de Pilat sS moarS pe cruce, totusi cei care 1-au iubit inca de la inceput n-au incetat s-o facS si dupa" aceea, inchinindu-I-se. Caci li s-a si aratat dupa trei zile ca fiind din nou in viata, dupa cum deja multi prooroci preziseserS aceste minuni si multe 116. Antichit. kid., XVIII, 117. 117. Eusebiu confundS exllarea lui Irod Agripa in Galia cu cea a lui Arhelau (Iosif, Antichit. iud., XVIII, 7), despre care am vorbit mai sus. 118. Actualmente, Mkaur, la 3 ore spre est de Marea Rosie. 110. Antichit. iud., XVIII, 117—119. 39 KUBKBItJ OR CEZARKCA altele despre El. De fapt nlcl ptna azl n-a disparut neamul crestinilor, care-si trag numeJe tormai de la El» l2 °. 9. Din clipa in care un istoric provenit tocmai din neamul iudeilor ne transmite in scrierea sa astfel de lucruri despre loan Botezatorul si despre Mintuitorul nostru, cum s3 poata scapa de invinuirea de plasmu- itori nerusinati cei care au nascocit Memoriile 121 relative la aceste doua personaje ? Dar sa fie destul cu cele spuse aid. XII Despre ucenicii Mintuitorului 1. Numele Apostolilor Mintuitorului nostru sint cunoscute de tot,i, in schimb lista celor 70 n-o gasim nicaieri. Unul dintre ei trebuie sa fi fost Barnaba, de care aminteste in diferite locuri cartea Faptelor Aposto- lilor 122 , iar in chip special Pavel in epistola sa catre Galateni. Dintre ei mai facea parte, dupa cum sta scris, Sostene 123 , eel care scria im- preuna cu Pavel epistola cStre Corinteni. 2. Cei put,in asa ne informeaza si Clement in cartea a V-a a Hipo- tipozelor sale, atunci cind citeaza stirea lui Pavel despre Chifa : «Cind Chifa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva m socotindu-1 si pe el alaturi de cei 70 de ucenici si purtind ca un al doilea nume si pe eel al apostolului Petru. 120. Iosif Flaviu, Antichit. iud., XVIII, 63 — 64. Autenticitatea acestui «testimo- nium flavianum», cum a fost numit de critica istorica (Eusebiu 11 reproduce §i in Demonstr. evang., Ill, III, 105 — 106 $i in Theoiania, V, 44), a fost mult discutata. ln- deosebi se crede ca ar fi fost interpolate expresiile : 1) «daca in general poate fi socotit om» ; 2) «Acesta era Hristos» si 3) «s-a aratat dupa trei zile ca fiind din nou in viata, dupa cum deja multi prooroci prezisesera aceste minuni si multe altele despre El». Ch. Martin crede ca autorul acestor glose ar fi Origen. Multi cercetatori contesta intreg pasajul. Dar si mai multi il accepta. Ad. Harnack il admite socotind pe Iosif Flaviu un sincretist. G. Bardy inclina sa creada ca mai acceptabila pare a fi interpolarea celor trei afirmatii. Oricum, toate variantele Antichit. iud. cuprind textul integral. Ambrozie si Ieronim nu se indoiau de integritatea textului. Interpolarea se va fi facut fn sec. III. Dar la urma urmei, nimeni n-a pus la fndoiala referatul lui Iosif Flaviu despre loan Botezfitorul. De ce n-ar fi facut-o si pentru Iisus Hristos, chiar daca in forma exprimarii s-ar fi adaugat vreo expresie sau doua ? 121. E vorba de Acta Pilati. 122. Dar pe vremea lui Eusebiu nu se cunostea numele tuturor celor 70 (72) de ucenici ; deja inainte de anii 500 lista lor circula pretutindeni. Hennecke-Schneemel- Cher, Neutestam. Apokryphen. 123. / Cor., 1, 1. 124. Gal., 2, 11. Se vede ca intre cei 70 de ucenici era unul cu numele Kefa. In cazul acesta, aid (Gal., 2, 11) n-ar fi vorba de apostolul Petru. ^_ IMTOHfA »im»CBABCA, CAH TKA INTIIA ,19 3. $i Matia, eel «rure va fi numSrat ImpreunS cu cellalti Apo- stoU» ,25 , precum si eel pentru care «s-au tras sortj", trebuie s& se fi in- vrednicit de a fi fost chematf Ih rindul celor 70. Dupa cum se istoriseste, dintre ei va fi facut parte si Tadeu, despre care voi Iranspunc indata o istorioara" care a ajuns pin3 la noi ,26 . 4. Daca am cerceta mai atent, indeosebi daca am analiza martu- riile lasate de Pavel, am vedea ca numarul ucenicilor Mintuitorului a fost mai mare de 70. Caci dupa Invierea sa din mort,i Mintuitorul s-a aratat mai intii lui Chifa, apoi celor doisprezece si dupa aceea deodata la peste cinci sute de frat,i din care unii au murit — spune Pavel — dar dintre care cei mai mult,i traiesc pina astazi 127 . 5. Dupa aceea s-a aratat lui Iacov, care era unul din asa numitii «frati ai Domnului». Apoi intrucit afara de acestia existau, dupa pilda celor 12, inca un mare numar de apostoli, printre care trebuie amintit si Pavel insusi, acelasi Pavel adauga : «dupa aceea s-a aratat tuturor apostolilor». Atita despre apostoli. XIII Istorisire despre regele celor din Edessa 1. In legatura cu aceasta istorisire, iata cum s-au petrecut lucrurile. Intrucit dumnezeirea Domnului si Mintuitorului nostru devenise cunos- cuta oamenilor in urma savirsirii puternicelor si tainicelor Sale mi- nuni, au fost cistigati multe mii de oameni chiar si dintre cei care lo- cuiau in Jmuturi straine, din cele mai indepartate de Iudeea, mai ales pentru ca nadajduiau ca vor putea fi vindecati de boli si de suferinte de tot felul. 2. Asa se face ca regele Abgar, care domnea cu mare cinste peste popoarele de dincolo de Eufrat si care suferea cumplit de o boala tru- peascS, dupa socotintele omenesti cu neputinfa de vindecat, auzind de vestitul nume al lui Iisus si de minunile Lui recunoscute de toft, I-a trimis printr-un sol o smerita scrisoare, rugindu-L sa vina si sa-1 vin- dece de boala. 125. Fapte, 1, 23—26. 126. Matei, 18, 4 §i Marcu, 3, 14, pun pe Tadeu intre cei 12 ppostoli, dar In listele lui Luca el lipse?te. A?adar Tadeu va fi fost numai ucenic, nu apostol. Eusebiu afirma ?i el acest fapt aici mai jos, I, 13. 127. / Cor., 15, 5—7. 00 EUSEBIU DE CBKARCBA 3. Neputind sfl dea altfel ascultare acestei cereri, Iisus 1-a invrod- nicit totusi de o scrisoare special^ 128 , prin care-i fagaduia cS-i va tri- mite pe unul din ucenicii S3i ca sa-1 vindece si sS-1 mintuiasca pe el si pe toti supusii lui. 4. DupS scurta vreme fSgaduinta facuta regelui s-a si implinit, cSci dupfi ce Iisus a inviat din morti si s-a inaltat la cer, Toma, unul din cei doisprezece apostoli, a trimis la Edessa, printr-o lucrare dumnezeiasca, pe Tadeu, care si el era numarat in rindul celor saptezeci de ucenici ai lui Hristos, ca vestitor si propovaduitor al invataturii despre Hristos, asa incit prin el au fost duse aici la indeplinire toate fagaduintele Min- tuitorului. 5. Exists in aceasta privinta si o marturie scrisa scoasa din arhivele din Edessa, care era atunci oras imparatesc. Intr-adevar, intre docu- mentele obstesti ale tarii privitoare la treburile vechi si intre cele ra- mase din timpul lui Abgar, se afla si istoria urmatoare pastrata de atunci pln8 azi. Cel mai bun lucru este sa ascultam glasul ei, asa cum am luat-o din arhivS si cum a fost tradusa textual din limba siriaca 129 : Copie a epistolei scrise de toparhul Abgar catre Iisus si trimisa Lui prin solul Anania din Ieiusalim. 6. «Abgar, toparhul, fiul lui Uchama 13 °, lui Iisus, bunului Mintuitor, care s-a aratat in Ierusalim, salutare. Auzit-am de tine ca f3ra leacuri si far3 plante tamaduiesti. Mi s-a spus ca pe orbi ii faci sa vaza, pe ologi sa umble, pe leprosi ii curati 131 , cfi alungi si duhurile necurate si pe demoni, ca tot felul de boale vin- deci, ba chiar ca si pe morti ii inviezi. 128. Abgar V Uchama {sau Avgar ori Augar), regele din Osroene — cu capitala Edessa, a fost persoanS istorica, domnind la Edessa in doua rinduri : odata intre anii 4 l.d.Hr. si 7 d.Hr., a doua oara intre anii 13 — 60 d.Hr. Provincie romana inca de pe vremea lui Traian, statul Osroene este primul stat crestin de la finea sec. II, cind domnea regele Abgar IX «cel mare», fapt pentru care a fost confundat Abgar V cu acest suveran. Spre a da vechime si faima mare, de origine apostolica acestui stat de la marginea imperiului crestin, s-a compus o corespondenta legendara, intre Abgar si Iisus. FHnd bolnav, Abgar cere lui Iisus sa Vina sa-1 vindece. Iisus i-ar fi raspuns eft nu poate merge personal, dar ii va trimite un ucenic in persoana lui Tadeu, care venind 1-a vindecat si a crestinat pe toti. Critica recuraoaste autentica scrisoarea lui Abgar, dar celelalte amSnunte sint romantate. Eusebiu a copiat legenda din arhivele Bdessel. Corespondenta a circulat si pe pamintul romanesc de mult timp. N. Cartojan, Cirfile populate In literatura roman&, Bucuresti, 1974, vol. II, p. 167 — 174. 129. Traditia consemnata de Eusebiu (Istoria III, 1, 1) spune ca in partile Osro- onel, la Parti, a predicat apostolul Toma, cunoscut la sirieni $i sub numele de Tadeu. Moastele sf. Toma erau pastrate pe la anul 394 in Edessa intr-o biserica cu hramul sfintulul, cum ne aratS Pelerinaful Eteriei (edifia «Sources chrttiennes, vol. 21, Paris, 1948, p. 168 — 174). Critica istoricS recunoaste c5 aceste tinuturi erau crestinate ina- Inte de anil 200. Ad. Harnack, Mission und Ausbreitung..., ed. 4, II, p. 678 — 680. 130. Cel negru. 131. Mare/, 11, 5. ^ 1WTOMIA ■IMimClAICA, CARTKA INTlIA 61 7. $i auzind eu toate acestea despre tine, am socotit in gindul meu din douS lucruri una : ori ca e$ti Dumnezeu care ai coborit din cer si faci astfel de minuni, ori eft e$ti Fiul lui Dumnezeu eel ce face astfel de minuni. 8. Drept aceea Hi scriu acum si te rog sa ostenesti a veni pinfi la mine, ca sa ma izbavesti de boala pe care o am. CSci am mai inteles cS iudeii murmurS impotriva ta si vor sa-ti faca rau. Eu am cetatea prea mic§, dar indeajuns amindurora pentru a petrece cu cinste». 9. (Aceasta e epistola scrisa de Abgar luminata oare'eum de lumina dumnezeiasca. $i acum sa ascultam si epistola pe care a scris-o Iisus si care i-a fost adusa de acelasi sol, scurta, dar far& indoiala plinS de inteles. lata textul ei) 132 . Raspunsul lui Iisus prin solul Anania cdtre toparhul Abgar 10. «Fericit esti (Abgare) de vreme ce ai crezut in mine far a sa ma fi vazut, caci scris este despre mine, ca cei ce ma vor vedea nu vor crede, pentru ca si cei ce nu m-au vazut sa creada si sa fie vii. Iar cit despre ceea ce-mi scrii ca sa vin la tine, trebuie sa implinesc mai intii toate cele pentru care sint trimis 133 , iar dupa ce le voi plini, sa ma inalt catre Parintele Cei ce m-a trimis. Iar dupa ce ma voi fi inaltat la El l34 , i|i voi trimite pe unul din ucenicii mei, care si de boala te va ta- madui, si viata cea vesnica iti va darui tie si celor ce sint cu tine». 11. In afara de aceasta epistola se mai afla acolo urmatoarea notita scrisa tot in limba siriaca : «Dupa inalfarea lui Iisus la cer, Iudanumit Tadeu a trimis lui Ab- gar pe apostolul Tadeu, care era unul din cei saptezeci de ucenici. La sosirea lui, acesta a gazduit la unul Tobie, fiul lui Tobie. Dupa ce s-a auzit vorbindu-se despre el, a fost instiintat Abgar ca un apostol al lui Iisus se afla in cutare loc, asa dup& cum i se fagaduise. 12. Intre timp, cu puterea lui Dumnezeu, Tadeu incepuse s3 vin- dece tot felul de bob, de suferinte, incit pe toti ii cuprinsese uimirea. Auzind Abgar de aceste minuni si lucrari uimitoare si-a dat seama ca acesta trebuie sa fie eel de care ii scrisese Iisus : «Dupa ce ma voi fi inaltat la cer, iti voi trimite pe unul din ucenicii mei care te va vindeca de toate neputintele tale». 132. Textul intre paranteze lipse$te in manuscrisele siriene $i latine. loan, 20, 29. 133. Matei, 3, 15. 134. loan, 12, 32. 82 EUBJCBIi; DK CCKAREEA 13. De aceea a chemat la sine pe Tobie, la care gazduia apostolul, $1 i-a zis : «Am auzit ca un om facator de minuni gazduieste in casa ta. Trimite-1 la mine». Atunci Tobie s-a dus la Tadeu si i-a spus : «Printul Abgar a trimis dupa mine si mi-a poruncit sa te conduc la el ca s3-l InsfinStosezi si pe el». Tadeu a raspuns : «voi merge pentru ca si imputer- nicire mi s-a dat ca sa vin la el». 14. A doua zi dis-de-dimineata Tobie a luat pe Tadeu si s-au dus la Abgar. Cind au sosit acolo, toti mai marii tinutului erau de fata stind In picioare in jurul toparhului. Inca de cind a intrat apostolul Abgar a vazut un anumit semn 135 pe fata apostolului Tadeu si indata s-a inchi- nat inaintea lui Tadeu, ceea ce a uimit pe toti cei de fata, intrucit ei nu vflzusera aratarea de pe fata apostolului, pe care singur Abgar o va- zuse. 15. Acesta a intrebat pe Tadeu : «Intr-adevar, tu esti acel ucenic al lui Iisus, despre care m-a instiintat zicindu-mi : «Iti voi trimite pe unul din ucenicii mei, care te va vindeca si-ti va da viata» ? Tadeu i-a rSspuns : «Intrucit ai crezut cu tarie in Cel care m-a trimis, iata de aceea m-a trimis la tine. Si acum, daca crezi in El, dorintele inimii tale itj vor fi Implinite asa dupa cum ai crezut. 16. Mintuitorul nostru a implinit mai intii voia Tatalui Sau si abia dupa ce a fmplinit-o, s-a intors din nou linga Tatal Sau». 17. La care Abgar a raspuns : «Cu atita tarie am crezut in El, incit as fi fost in stare sa plec cu armata sa nimicesc pe iudeii care L-au rfistignit, dac& n-as fi fost impiedicat de la aceasta de Imperiul Roman». La care Tadeu a raspuns : «De aceea in numele Domnului pun mina mea peste tine». $i indata ce a facut acest lucru regele s-a vindecat de boala lui si de suferintele care-1 incercau. 18. Abgar s-a minunat ca dupa cum auzise vorbindu-se despre Iisus acelasi lucru il simtise si prin mijlocirea ucenicului Sau, Tadeu : ca ?i el vindeca fSrS leacuri ?i fara plante, ba inca nu numai pe el, ci si pe Abdos, fiul lui Abdos, care suferise de podagrS. Caci si acesta a venit la el ingenunchind inaintea lui. si tot asa a fost vindecat prin rugaciune si prin punerea miinilor. Dar inca si pe alti multi oameni i-a mai vin- decat savirsind mari minuni si propovaduind cuvintul Domnului. 19. La toate acestea zise Abgar : «Tu, Tadeu, savirseste toate aces- tea prin puterea lui Dumnezeu despre care nici noi nu ne putem mira destul. Dar pe linga aceasta, te rog sa ne inveti cum s-a facut venirea Domnului, cum s-a intrupat ea, care e puterea Lui si cu ajutorul cui a fftrut El ceea ce am auzit spunindu-se». 135. In text cpajxa — vedenie, aratare, ca in Fapte, 7, 31 ; 10, 3 etc. IHTUIttA BHIBRICEASCA, CARTKA tNTllA (jM 20. La care Taclou a rfispuns : «Acum voi t&cea un timp. Intrucit InsS am fost trimis sa-tl vestesc cuvintul, adunS-U pe miine dimineata pe toti sfetnicii. Voi propovSdui inaintea lor si voi semana in ei cuvin- tul viefii 136 , intrucit voi vorbi despre venirea lui Iisus, despre chemarea Lui, despre scopul pntru care L-a trimis Tatal Sau in lume, despre pu- terea, despre minunile si tainele pe care le-a adus in lume, cu ce pu- tere le-a savirsit, apoi despre invatatura Lui, cum s-a plecat si s-a sme- rit El, noutatea chemarii sale, in ce chip s-a lasat El injosit si apasat, ca si cum s-ar fi lipsit de dumnezeirea Sa, micsorindu-se pe Sine, des- pre rastignire, despre coborirea la iad, cum a rupt zavoarele care nu niai fusesera rupte din veac, sculind la viata pe cei morti §i ducindu-i iarasi in mare numar la Tatal Sau». 21. Abgar a poruncit asadar sa stringa dis-de-dimineata pe sfet- nicii sai sa auda predica lui Tadeu si dupa aceea a poruncit sa-i daru- iasca aur si alte metale pre^ioase, dar acesta n-a vrut sa primeasca, spu- nindu-le : «daca ne-am lipsit pina si de bunurile noastre, cum am putea primi pe ale altora ?» Aceasta s-a intimplat in anul 340» 137 . lata ce am socotit ca nu-i fara folos sa vi le traduc textual din limba siriaca si pe care le-am gasit ca-si au aici locul lor potrivit. 136. Matei, 13, 19 ; Luca, 8, 12. 137. E vorba de era seleucida (de la Seleuc Nicator) care incepe cu data de 1 oct. anul 312 in urma bataliei de la Gaza. Scazlnd 312 din 340 am avea 28/29 ani data mortii Mintuitorului. Abia dupa ce am calcula — dupa Eusebiu — $i cei trei ani de activitate a Mintuitorului am avea anul 32 ca an al mortii Domnului. CARTEA A DOUA In cartea prima a istoriei noastre bisericesti am relatat intii pe scurt, ca un fel de introducere la cele ce vor urma, despre dumnezeirea Cuvin- tuhli Mintuitor, despre vechimea inv5tSturii noastre de credint,a, despre felul de vietuire evanghelica a crestinilor, dar mai ales despre venirea nu prea de mult in lume a Mintuitorului, despre patimirile Lui, precum si despre alegerea apostolilor Sai. In aceasta (a doua carte) vom cerceta t'Vonlmentele care au avut loc dupa InSlJarea Lui la cer, in care scop ne foloslm pe de o parte de Sfintele Scripturi, iar pe de alta, vom istortsi chipS izvoare profane, pe care le vom aminti cind va fi cazul. Despre viata Apostolilor dupa Inaltarea la cer a Mintuitorului 1. Asadar in locul tradatorului Iuda, eel dintii care a fost chemat prin tragere la sorji la apostolie a fost Matia, care, dup3 cum am amintit $i mai inainte, era unul din ucenicii Domnului 1 . Prin rugaciune si prin punerea miinilor au fost apoi rinduiti ca diaconi pentru slujba de obste ?apte bSrbati incercati in frunte cu $tefan 2 , care si el, eel dintii dupa Domnul, a fost dat mortii curind dupa ce fusese ales, fiind omorit cu pietre de ucigasii Domnului si astfel a cistigat cununa numelui pe care-1 purta 3 ca martor biruitor al lui Hristos. 2. Tot asa si Iacov eel supranumit «fratele Domnului» 4 , intrucit se numea si fiu al lui Iosif, iar acest Iosif era «tata» lui Hristos, caci dupa cum ne spune Scriptura SfintS a Evangheliei 5 , s-a aflat ca fecioara cu 1. A se vedea mai sus, I, XII, 3. 2. Fapte, 6, 1—6. 3. Stltpavoc — cununa, joe de cuvinte. 4. Gal., 1, 19. f>. «Iacov al lui Alfeu», a5a se numeste el la Matei, 10, 3 ; Marcu, 3, 18 ; Luca 6, 15 1 loan, 19, 25 j Fapte, 1, 13. Inca Protoevanghelia lui Iacov (17, 1) si dupa ea *i Clcmont si Origen, mai apoi si Epifanie susftn ca Iacov este fiul lui Iosif dintr-o ultfi cSsatorie. In sensul acesta Iacov, fratele Domnului, trebuie deosebit de apostolii propriu zisi. Numai Fer. Ieronim si dupa el majoritatea teologilor romano-catolici au Idontiflcat pe Iacov al lui Alfeu numit de unii Cleopa, cu Iacov, fratele Domnuliu. Prin IBTOK1A BlimiCEAlCA, CABTKA A DOUA flj care era «logodit avea In plntece din Duhul Sflnt Inca Inainte de a fi ei tmpreunS» 6 — acest Iacov, cfiruia cei vechi ii dSdeaU porecla de «cel drept», din pricina deosebitei sale evlavii, a ajuns, dupS cum se spune, s8 fie asezat eel dintii pe scaunul episcopal din Ierusalim. 3. lata ce spune si Clement in a sasea carte a Hypotipozelor sale 7 : «DupS inaltarea Mintuitorului la cer, Petru, Iacov si loan, ca unii care fuseserS cinstitl in chip deosebit de insusi Mintuitorul, nu au ajuns sa se certe intreolalta pentru intiietate, ci au ales pe Iacov eel drept ca episcop in Ierusalim». 4. Iar in a VH-a carte a aceleiasi scrieri ne mai spune si alte lucruri : «...lui Iacov eel drept, lui loan si lui Petru Mintuitorul dupa invierea Sa le-a incredintat darul cunoasterii, pe care acestia 1-au impartasit apoi si celorlalti 70, dintre care facea parte si Barnaba». 5. Asa incit existau doi cu numele Iacov : pe de o parte, Iacov «cel drept», care a fost aruncat de iudei de pe acoperisul templului si apoi batut cu un drug de fier de un pioar pina a incetat din yjatS, iar pe de alta parte eel caruia i s-a taiat capul 8 . Asadar, pe buna dreptate, spu- nea Pavel : «pe altul din apostoli n-am vazut (atunci in Ierusalim n. tr.) decit numai pe Iacov, fratele Domnului» 9 . 6. Tot in aceeasi vreme fagaduintele pe care Mintuitorul le-a facut regelui din Osroene si-au primit si ele implinirea : intr-adevar, in urma unei lucrari dumnezeiesti, Toma a trimis pe Tadeu in Edessa ca vestitor si evangheiist al invataturii despre Hristos, dupa cum am aratat ceva mai inainte si dupa cum ne informeaza o scriere 10 aflata chiar in acea localitate. 7. Iar Tadeu, odata sosit in acele locuri, a vindecat pe Abgar prin puterea cuvintului Domnului si prin felul neasteptat al minunilor sale, a pus in mirare pe toti locuitorii acelei cetati uimindu-i atit de mult prin faptele sale si convingindu-i sa se inchine puterii lui Hristos, incit pina la urma i-a facut ucenici ai invataturii mintuitoare a lui Hristos. De atunci si pina azi intreg orasul Edessa si-a inchinat viata numelui lui §tirile sale Eusebiu este un bun martor al traditiei ortodoxe, care respinge pSrerea lui Ieronim. A se vedea Studiul Noului Testament (colectiv), Bucuresti, 1954, p. 177 — 178. 6. Matel, 1, 18. 7. Clement Alex., Hypotyp., fragm. 10. Staehlin, III, 198, (citat dupa Bardy, o. c. p. 49). 8. Fapte, 12, 2. 9. Gal, 1, 19. 10. Alci, mai sus I, XIII. 3 — Eusebiu de Cezareea 66 EUSEBIU DE CEZAREEA Hristos, conslituind o puternicS mSrturie a blnefacerii arfitate de Mlntui- torul fata de locuitoril ei 11 . 8. Dar s3 lasSm acum aceste ?tiri luate dupS vechi documente isto- rice si sS ne intoarcem iarasi la dumnezeiasca ScripturS. Cu ocazia mu- ceniciei lui Stefan, o prima si mare prigoana s-a dezlantuit de cStre iu- dei impotriva Bisericii din Ierusalim, asa incit, cu excepjia celor 12, to^i ceilalft s-au imprastiat prin Iudeea si Samaria 12 ; unii din ei ajungind, dupS cum ne spune Sfinta Scriptura, pina in Fenicia, in Cipru si Antiohia nemaiindrSznind sa vesteasca printre pagini cuvintul credintei, ci s-au mflrginit s3-l propovaduiasca doar iudeilor l3 . 9. In zilele acelea si Pavel spumega de ura impotriva Bisericii u , in- trind prin casele cre§tinilor, tirind pe bSrbati §i pe femei si predindu-i in temnita. 10. Dar si Filip, unul din cei alesi deodata cu Stefan pentru slujba diaconiei 15 , aflindu-se printre «cei imprastiati», a venit in Samaria si fi- lnd, plin de putere dumnezeiasca, a predicat eel dintii cuvintul intre oa- menii tinutului aceluia ,• atit de bogat a fost harul dumnezeiesc care-1 insotea incit pina si Simon Magul a fost rapit de cuvintele sale impreuna cu o foarte mare multime. 11. De fapt, acest Simon ajunsese pe vremea aceea sa farmece in asa mSsura pe cei care se lasau inselati de magia lui, incit unii il socoteau a fi «puterea cea mare a lui Dumnezeu» 16 . Atunci dar, fi- de Filip, Simon s-a prefacut ca vrea si el sa imbratiseze credinta in Hristos, cerind chiar sa fie botezat. 12. De altfel trebuie sa admiram ceva la cei care si azi mai fac parte IncS din blestemata erezie care-i poarta numele 17 : dupa obiceiul stra- mosului lor, ei se furiseaza pe toate caile in Biserica intocmai ca o ciuma, 11. Tradi(ia armean5 a Diciascaliei Addai ne spune ca in afara de arhivele crea- tine ale cetatii Edessa Insusi chipul Mintuitorului ?i eel al regelui Abgar erau pictate pe poarta cetStii. Sa nu se uite apoi c& in anul 944 basileii bizantini aduceau tot din aceastfi cetate celebrul Mandileion (Sfintul Aier) depunindu-1 in Constantinopol, d.p. ImpSratul Constantin VII Porfirogenitul. H. Beck, Kirche und Theologie..., Miinchen, 1959, p. 551—552. 12. Papte, 8, 1. 13. Fapte, 11, 19. 14. Fapte, 8, 1—3. 15. Fapte, 6, 5. 16. Fapte, 8, 9—10. 17. Credem c5 Eusebiu greseste cind spune ca si in vremea lui mai existau ade- rentl ai acestei erezii cita vreme pe la 248 Origen spune (Contra lui Celsus, I, 41 j 57) ctt «ln toata lumea abia daca mai sint 30». Si Epifanie (C. Haeres., XXI, Migne, P.G., 41) spunea c8 erezia lui Simon s-a stins de mult. Confuzia facuta de sfintul Iustin (Apol. I, XXVI ; LVI i Apol. II, XV si Dial. CXX) privind pretinsul cult al lui Simon la Roma, ("Slmonl Suncto Deo») era in legatura cu zeul sabin Semo Sancus. ^ irrOHIA ■WMC1ABCA, CARTEA A DOUA 87 si ca o rlie, provocind cele mal mari pagube celor care slnt In stare sa le strecoare otrava ascunsa In ei, cea atlt de greu de vindecat si atlt de puternica. Cei mai multi dintre ei au fost totusi exclusi indata ce a fost data pe fata rautatea lor, asa cum a fost cazul chiar cu Simon in- susi, care a fost rusinat de Petru din cauza inselaciunii si pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita 18 . 13. Dar intrucit propovaduirea mintuirii facea progrese de la o zi la alta, o intimplare dumnezeiasca a facut sa vie din tara etiopienilor un slujbas al reginei din tara aceea, in care, potrivit unei traditii vechi, la cirma se afla si azi tot o femeie 19 . El a fost eel dintii dintre pagini care cu ajutorul unei aratari dumnezeiesti a fost adus de Filip sa guste din partasia la tainele Cuvintului dumnezeiesc, incit s-a facut pirga a credinciosilor din intreaga lume, iar traditia ne istoriseste ca odata ajuns acasa a fost primul care a propovaduit acolo cunoasterea lui Dumnezeu eel peste toate si petrecerea rascumparatoare a Mintuitorului printre oameni. Prin el s-a implinit proorocia *> : «Etiopia va intinde mai inainte la Dumnezeu, mina ei». 14. In vremea aceea Pavel, «vasul alegerii» 21 , ca «apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos insusi si a lui Dumnezeu-Tatal, Care L-a Inviat pe El din morti» 22 , a fost socotit si el vrednic de a fi chemat printr-o aratare si printr-un glas ceresc 23 care a Insotit descoperirea. II Ce impresie a tacut asupra lui Tiberiu reieratul lui Pilat despre Hristos 1. Dupa ce uimitoarea sculare din morti si inaltarea la cer a Min- tuitorului nostru au ajuns sa fie cunoscute de cei mai multi, intrucit un vechi obicei cerea guvernatorilor provinciali sa intocmeasca celor ce detineau puterea imperials un raport despre tot ce s-a mai intimplat nou, in asa fel incit sa nu le scape nimic neamintit, a ajuns si Pilat sa 18. Fapte, 8, 15—24. 19. Fapte, 8, 2&— 38. Pliniu eel Tinar relateaza (Hist, nat., VI, 35) ca In Insula Meroe pe Nihil superior, in Nubia, domnea de multa vreme o regina cu numele Can- dachia. Cit rasunet va fi avut convertirea reginei nu se stie. Proportii mai mari va avea In sec. IV activitatea misionara a lui Frumentiu (Socrate, Istoria bis., I, 19, Migne, P. G„ 67), p. 128. 20. Ps. 67, 32. 21. Fapte, 9, 15. 22. Gal., 1, 1. 23. Fapte, 9, 3—6. IUMBIU DB CEZAREEA aduca" la cunostinta lmpfiratului liberiu zvonurile care circulau deja prin intreagS Palestine despre invierea din morti a Mintuitorului nostru Iisus, precum si despre alte minuni in care poporul crede, spunind ca" din mo- ment ce a inviat din morti, El este cu adevSrat Dumnezeu. 2. Probabil ca Tiberiu va fi adus acest lucru la cunostinta senatu- lui 24 , dar acesta n-a vrut sa. ia la cunostinta 25 poate pentru ca despre asa ceva nu se facusera cercetSri mai devreme, caci, potrivit unei legi mai vechi, la romani nimeni nu putea fi recunoscut ca Dumnezeu decit prin- tr-un vot si printr-o hotarire a senatului. In realitate insa acest lucru nu s-a fScut pentru ca invatatura mintuitoare a propovaduirii dumnezeiesti n-avea nevoie de aprobarea si recomandarea oamenilor. 3. Cu toate ca senatul ar fi respins propunerea facuta in legatura cu Mintuitorul nostru, totusi Tiberiu va fi ramas pe linga parerea pe care si-a fScut-o de la inceput si nu va fi luat nici o masura impotriva InvatSturii lui Hristos. lata ce comunica in aceasta privinta Tertulian, foarte bun cunoscator al legilor romane, vestit de altfel si ajuns a fi dintre cei mai cunoscuti la Roma in urma Apologiei pentru cre$tini, scrisa de el in limba latina si tradusa in greceste, in care declara urma- toarele : 5. «Ca sS putem discuta despre obirsia legilor de acest fel, va tre- bui sa stim ca la romani exista o veche hotarire ca nici un zeu sa nu fie consacrat de imparat fara aprobarea senatului. Asa a procedat M. Aemilius Scaurus cind a fost vorba de un zeu oarecare cu numele Al- burnus. Faptul acesta vine si el in sprijinul cauzei noastre fiindca la voi divinitatea trebuie sa fie recunoscuta de oameni. Daca un zeu nu place omului nu va fi zeu ; macar in aceasta privinta omul se cade sa fie binevoitor zeului. 6. Astfel Tiberiu, in timpul caruia numele de «crestin» a aparut pe lume, a supus senatului faptele privitoare la aceasta invatatura, asa cum ele ii fusesera aduse la cunostinta din Palestina, de unde a pornit ea, arStind senatorilor ca lui nu-i displace deloc. Dar senatul a respins-o pentru motivul ca ea nu fusese in prealabil aprobata de o lege. Tiberiu 24. Nu-i exclus ca guvernatorii sa fi facut astfel de rapoarte imparatului. Dovada cazul lui Pliniu catre imparatul Traian (Plinius eel Tinar, Opere complete, traducere, note ?i prefata Liana Manolache, Bucuresti, 1977, p. 343 — 344). Credem ca o astfel de informare va fi avut loc si pe vremea lui Tiberiu, de catre Pilat, dar e greu de crezut eft Imparatul va fi adus cazul si la cunostinta senatului, care in aceasta epoca a impe- rlulul avea un rol destul de redus fata de epocile anterioare. 2.0. Totusi faptul ca atit sfintul Iustin (Apol. I, XXXV, 9 ; XL VIII, 3) cit si Tertu- lian (Apol. V, 2; XXI, 24) vorbesc hotarit despre o informare a impSratului, constituie un fapt care nu poate fi pus prea usor la indoiaia indiferent de amSnuntele complexe «lo At/o/or creatine ale lui Pilat, care sint confirmate si de multe variante ale unor scrieri upocrife. IHTOH1 A HHEHICEAWCA, CAHTKA A DOUA 89 a rSmas la pfirerea sa $1 a amenlntat cu moartea pe cei care invinuiau po crestini» 26 . In iconomia Sa, Providenta dumnezeiascS a purtat de grijS ca inca" de la inceput invStarea Evangheliei sS se rSspindeascS in mod nestinjenit in toate p&rtile lumii. Ill Cum de s-a raspindit in scurt timp Invafatura cre$tina in toata lutnea 1. Fara indoiala ca numai datorita unei puteri ceresti si unui ajutor de sus a putut straluci asemeni razelor soarelui in toata lumea inv&ta- tura mintuirii. In scurta vreme glasul de Dumnezeu pazitilor evanghe- listi si apostoli a rasunat, cum zice Sfinta Scriptura 27 , in toata lumea si «pina la marginile lumii au ajuns cuvintele lor». 2. $i intr-adevar, in scurta ^reme au rasSrit in toate orasele §i sa- tele, ca niste «arii» 28 pline, o mul^ime de biserici puternice si pline de credinciosi. Cit despre cei ale caror suflete erau apasate fie de moste- nirea obiceiurilor stramosesti, fie de ratacirea vechii boli a inchinSrii superstitioase la idoli, datorita puterii lui Hristos si in urma invatSturii, precum si a minunilor savirsite de apostolii Sai, au fost si ei eliberati cumva de acele ingrozitoare robii si scosi din grelele cStuse (ale pSca- tului, n. tr.)- In acest scop s-au lepadat si ei de orice formS de inchinare draceasca la mai multi dumnezei, marturisind ca exista numai un singur Dumnezeu, Care a facut toate, Caruia I se inchina dupa adevSrata cre- dinta printr-o dumnezeiasca si inteleapta slujire rSspindita de Mintui- torul in toata lumea. 3. Si intr-adevar, harul lui Dumnezeu incepuse sa se raspindeascS si peste celelalte popoare — mai intii in Cezareea Palestine!, unde Cor- neliu, eel dintii, a primit credinta in Hristos, el si casa lui, printr-o des- coperire dumnezeiasca si in urma .stradaniilor apostolului Petru 29 . DupS aceea au venit la credinta un mare numar de pagini din Antiohia, cS- rora le-au propovaduit cei imprastiati de prigoana pornitS impotriva lui Stefan, asa incit Biserica din Antiohia a ajuns sa fie curind inflori- toare si populata, dovada ca deja de atunci se aflau in ea multime de 26. Tertulian, Apologeticum, trad, rom. («P. S. B.», 3, Bucure?ti, 1981, p. 46). Nu credem ca Sntreaga aoeasta problema ar fi doar o «nascocire cu scopuri apologetice initvata de unii cre$tini», cum vrea H. Kraft, o. c. p. 121. 27. Ps. 18, 4. 28. Mate/, 3, 12 ; Luca, 3, 17. 29. Fapte, 10, 1—48. TO EVIEBIU DC CJCZAMIA prooroci refuglati din Ierusalim, Intre ei Barnaba §i Pavel, precum $1 o muljime de alti frati, cfici tot acolo a si apfirut atunci, ca dintr-un izvor bogat si putemic, numele de ,«crestin» 30 . 4. Iar cind Agav, unul din proorocii de acolo, a vestit c§ va veni In curind o seceta, atunci tot de acolo au fost trimisi la Ierusalim Pavel §1 Barnaba in scopul intr-ajutorarii frafesti 31. IV Dupa moartea lui Tiberiu, Gaius a pus pe Agripa rege peste iudei, suighiunind pe Trod pentru totdeauna 1. Dup3 ce Tiberiu a domnit cam douSzeci si doi de ani 32 si dupa ce a venit la cirmS Gaius, acesta a incredintat coroana de rege al iu- dellor lui Agripa, punindu-1 in acelasi timp ca rege si peste tetrarhiile lui Filip si Lisanias, la care a mai adaugat dupa scurta. vreme inca o tetrarhie, de asta data a lui Irod 33 , pe care 1-a surghiunit pentru totdea- una, dimpreuna cu Irodiada, caci el fusese eel care domnise pe vremea rSstignirii Mintuitorului 34 si care-si mai agonisise si alte foarte multe crime, dup3 cum nmrturiseste si Iosif 35 . 2. Sub Gaius a ajuns la foarte mare faima nu numai printre ai nos- tri S6 , ci si printre cei crescuti in stiintele profane, Filon, un evreu, care se tr3gea dintr-o familie foarte veche, dar care nu era cu nimic in urma celor mai vestiti dintre totji slujbasii aflati in Alexandria. 3. Cit era de mare si cit de importanta era vrednicia muncii pe care a depus-o in stiintele dumnezeiesti ale tarii sale e un fapt cunoscut de toti. Cit despre filosofia si despre artele liberale ale educatiei gre- ce§ti, nu-i nevoie s-o mai spunem noi, dupa ce stim ca el studiase si in- vfitatura lui Platon si a lui Pitagora, asa inclt intrecea in rivna lui pe toti cei din vremea sa. 30. Fapte, 11, 19—26. 31. Fapte, 11,27—30. 32. Imparatul Tiberiu a domnit Intre anii 14—37 d.Hr., In total 22 ani, 6 luni si 26 zlle. 33. Gaius Caligula a domnit doar 4 ani (37 — 41 d.Hr.). Agripa i-a fost eel mai bun prleten, de aceea 1-a eliberat din temnita si i-a dat sub stSpinire toate patru tetrarhiile. Amfinunte, Valesius In Migne, P.G., 20, p. 146. 34. Luca, 23, 6—12. 35. Antlchtt. iud., XVIII, 224. 36. Eusebiu vorbeste admirativ despre Filon din Alexandria (25 !JHr. — 50 d.Hr.), probabil din priclna rolului predominant pe care-1 acorda acest filosof Logosului dum- nezelesc, de^i pentru el Logosul nu e o persoana in sinul Sfintei Treimil, iar prin abu- zul lui de alegorizare a realitatilor biblice si istorice el se IndeparteazS de adevfirurlle crcstlnc. J. Danlelou, Orlgbne, Paris, 1948, p. 179 si urm. ^^_ 1HTOH1A BI»»mCKABCA, CAHTCA A DOUA ]M V Filon Minis sol in numele ludeilor, pe llngd Gaius 1. In 5 din cartile sale istoriseste Filon ce s-a imtimplat iudeilor pe vremea impSratului Gaius 37 . In acelasi timp el ne da" stiri despre nebunia lui Gaius de a se declara zeu si de a savirsi alte mii de fapte nebunesti in timpul domniei lui, intre altele si o serie de nenorociri provocate in paguba iudeilor, precum si despre solia pe care a implinit-o cind a fost trimis la Roma in folosul confratilor sai din Alexandria si, in sfirsit, despre incercarea de aparare a traditiilor iudaice in fata lui Gaius, din care n-au rezultat decit batjocuri si derideri si care era sa-1 coste chiar si viata. 2. La aceste evenimente se refera si Iosif in cea de a 18-a carte a AntichitdtUor sale, unde scrie textual : «Cu ocazia rascoalei, care s-a iscat in Alexandria, intre iudeii de acolo si intre pagini 38 , au fost alesi cite 3 delegati din ambele partide rSsculate 39 , spre a se prezenta in fata lui Gaius. 3. Unul dintre delegatii paginilor alexandrini era si Apion 40 , care de multe ori blasfemiase pe iudei, aducindu-le intre altele si invinuirea ca in vreme ce toti ceilalti supusi ai imperiului roman au ridicat in cin- stea lui Gaius altare si temple socotindu-1 si altfel a fi in toate privin- tele deopotriva cu zeii, singuri iudeii erau de parere ca pentru iudei e lucru rusinos sa cinstesti pe imparat inchinindu-te unor statui si sa faci acolo jurSmint in numele lui. 4. FatS de aceste multe si grele invinuiri, prin care nadajduise ca-1 va atita pe Gaius impotriva noastra, singur Filon, cSpetenia delegatiei iudaice, om vestit in toate, frate cu Alexandra Alabarhul 41 , el insusi un filosof istet, a fost in stare sa respinga cu tarie aceste acuzatii. 5. Dar imparatul Gaius i-a inchis gura si i-a poruncit sa piece, do- vadS ca era minios si pornit sa ia atitudine dura impotriva delegatilor iudei. Adinc mihnit, Filon s-a retras zicind iudeilor care erau in jurul lui c3 ar trebui s-avem rabdare caci, cu toate ca Gaius s-a supSrat pe 37. Din cele 5 scrieri ale lui Filon amintite de Eusebiu aid, nu ni s-au pastrat decit cartfle III (Contra Flaccum), ?i IV (Legatio ad Gaium). Cea mai noua edltie a operelor lui Filon (35 volume) ne-a dat-o Institutul «Sources Chretiennes», Paris, 1961 — 1982. 38. RSscoala a avut loc in toamna anului 38. 39. Antichit. iud., XVIII, 257—260. 40. Vedhe familie aristocratica In Egipt, conducatorul partidei anti-iudaice. 41. Personaj istoric. Cuvintul «alabark» insemneaza perceptor de dari pe coasta araba a Nilulul. E. Schuerer, o. c, III, 132-134. 72 Kunxnm dk cezareia noi, totusi prin nreosta el n-a fScut altceva declt sa porneasca si mai mult pe Dumnezeu Impotriva lui» 42 . Aceasta e marturia lui Iosif in scrierea sa Legatio ad Gaium. 6. Dar in aceeasi scriere a sa, Legatio ad Gaium, insusi Filon descrie amSnuntit si corect cele intimplate atunci. Cea mai mare parte din aceastS relatare voi lasa-o insa afara, amintind mai incolo numai faptele care vor dovedi si mai clar cititorilor ca ceea ce li s-a intimplat iudeilor atunci provine din nelegiuirea savirsita de ei impotriva lui Hristos. VI Nenorocirile care s-au abatut asupra iudeilor provin din nelegiuirile comise de ei impotriva lui Hristos 1. Filon relateaza mai intii cS pe vremea lui Tiberiu cea mai mare influents asupra tuturor persoanelor din jural imparatului o avea Seia- nus 43 r care se silea din toate puterile sa stirpeasca cu totul pe evrei si ca, pe de alta parte, in Iudeea Pilat — pe vremea caruia s-au savirsit toate nelegiuirile impotriva Mintuitorului — i-a tulburat nespus de tare pe iudei prin aceea ca a luat masuri (socotite de iudei ilegale) impo- triva templului din Ierusalim 44 , care pe atunci statea inca in picioare. Dup5 ce a murit Tiberiu, puterea a revenit lui Gaius, care pe multi i-a nedreptatH, dar eel mai mult se pare ca a avut de suferit poporul evreiesc de pretutindeni. Ne putem face o idee despre acest lucru chiar si numai citind citeva fapte din scrierea lui Filon, care spune textual : 2. «Atit de nefiresc era felul de a se purta al lui Gaius cu toata lu- mea si Indeosebi cu neamul evreiesc pe care 1-a persecutat cu toata ura, lncit le-a sechestrat casele de rugaciune 45 din toate orasele, incepind cu cele din Alexandria, punind in locul lor chipurile si statuile cu efigia lui proprie (cSci prin aceea ca le-a ingaduit altora sa le aseze, a facut acest lucru chiar cu puterea lui). Cit despre templul din orasul sfint, care se pSstrase inca neatins si cu vechiul drept de azil, el 1-a desfiintat si 1-a transformat intr-un sanctuar pentru el, care sa fie numit «sanctu- arul noului Zeus Epifanius Gaius» 46 . 42. Filon, Legatio ad Gaium, ed. A. Pelletier, Paris, 1972, 24, 38. 43. Prefectul pretoriului pe vremea lui Tiberiu. 44. A se vedea aici mai jos. 4f). Fapte, 16, 13. 4G. Filon, Legatio ad Gaium, 43. ^_ MTOH1A ■IMHICBAHCA, CAWTEA A DOUA 73 3. Dar mai slnt inca" multe alte nenorociri, care nici nu se pot descrie si care au cazut pe capul iudeilor din Alexandria pe vremea domniei aceluiasi Gaius, dupS cum le-a istorisit acelasi scriitor intr-o alt5 scriere intitulatS Despre virfufi 47 , fapt pe care-1 intareste si Iosif, aratind ca probabil incepind de pe vremea lui Pilat si a nelegiuirilor savirsite impotriva Mintuitorului au inceput si nenorocirile care s-au abatut asupra intregului neam al iudeilor. 4. Ascultati, dar, ce relateaza acest ultim scriitor in a doua carte a Razboiului ludaic, unde graieste asa : «Trimis in Iudeea de catre Ti- beriu ca guvernator, Pilat a dat ordin sa fie aduse in Ierusalim pe furis noaptea chipurile mascate ale Cezarului care se numeau «insigne». A doua zi dis-de-dimineata faptul acesta a provocat o foarte mare tulbu- rare printre iudei, care intr-adevar apropiindu-se au ramas consternati de uimire in fata acestei privelisti. Legile evreiesti fusesera calcate in picioare intrucit ele interziseserS sa se aduca in oras vreun chip (al unui zeu, n. tr.) 48 . 5. Comparind aceastS istorisire cu cea din Scriptura Evangheliei, vom vedea ca multa vreme s-a intors impotriva lor strigStul pe care-1 scosesera in fata aceluiasi Pilat, prin care ei spuneau ca «n-au alt impa- rat decit pe Cezarul» 49 . 6. Mai departe, acelasi scriitor istoriseste textual despre o alta ne- norocire care a venit peste ei : «Apoi Pilat a pus la cale si alte tulbu- rari, in timpul carora s-a facut stapin pe vistieria sfinta numita «Cor- ban» 50 , cu gindul sa construiasca un apeduct aducind apa de la o dis- tanta de 300 de stadii 51 , ceea ce a provocat nemultumirea multimii. 7. Odata, pe cind se afla la Ierusalim, Pilat a fost inconjurat de o multime care vocifera impotriva lui. El insa, presimtind ca se vor pro- duce tulburari, a amestecat prin multime soldati imbrScati civili, inter- zicindu-le de a-si lua sabiile si poruncindu-le sa loveasca numai cu bastonul pe cei care ar striga. La un moment a dat semnalul de atac : dintre iudeii care au fost loviti multi au murit din lovituri, multi s-au omorit unii pe altii, calcindu-se in picioare ca sa scape cu fuga. Speriata de soarta celor morti, multimea a amutit» 52 . 8. Tot el mai istoriseste ca in Ierusalim au mai izbucnit multe alte rascoale, dar cS, incepind din timpul lui Iisus, rascoala, razboaie si ne- 47. Titlul acesta pare a fi o introducere generala privind activitatea ambasadei iud,aice la Roma la care paiticipa $i Filon. 48. Rdzfa. iud., II, 169—170 ; Origen, In Math. Comm., 24, 15. 49. loan, 19, 15. 50. Cuvlnt aramaic ce InseamnS donatie, dar. 51. Dupa unele aprecieri ar fi vorba de 200 de stadii, dupS altele 400. La greci stadiul avea 178 m, iar la romani 185 m. 52. Rdzb. iud., 2, 175—177. f4 SCSIBIU DE CBZAKCBA norociri peste nenoroclrl n-au pSrSsit orasul si Iudeea intreaga" pinS ce a venit sflrsitul prin asediul de sub Vespasian. §i iata acesta a fost chlpul In care urmSrile pedepsei dumnezeiesti n-au intirziat s5 se arate pentru nelegiuirile sSvirsite de iudei impotriva lui Hristos. VII Sinuciderea lui Pilat Nu se cade sa trecem cu vederea cS, dupa cite se spune, chiar si Pilat care trSise pe vremea Mintuitorului a ajuns in asa de mari ne- cazuri sub domnia lui Gaius, despre a carui epocS tocmai acum vorbim, Inclt de nevoie a ajuns propriul sau ucigas si propriul sau calau, caci se vede ca" pinS in sfirsit, dreptatea dumnezeiasca nu 1-a iertat nici pe el. Asa spun aceia dintre greci care deodata" cu olimpiadele au inregistrat si evenimentele timpului 83 . VIII Despre toametea din vremea Imparatului Claudiu 1 . Dar Gaius n-a putut p5stra domnia nici patru ani impliniti M , asa Inclt dupa" el a urmat ca singur st§pinitor Claudiu. Intrucit pe vremea lui s-a lntlmplat o mare foamete 55 care s-a resimtit in toata" lumea tlu- cru pe care-1 sustin si scriitorii straini de invS^tura noastra), insem- neazfi cS s-a implinit proorocia lui Agav care a fost amintita si de «Fap- tele Apostolilor» si despre care s-a spus ca va cuprinde intreaga lume. 2. Luca raporteazS si el in «Faptele Apostolilor» despre foametea JntlmplatS sub Claudiu, precizind cS prin mijlocirea lui Pavel si a lui Barnaba fratfi din Antiohia au trimis celor din Iudeea ceea ce au putut fiecare din proviziile lor 56 , dupa care adauga" : 53. Nici Iosif $i nici Eusebiu nu dau amanunte despre felul si locul unde a sfirsit Pilat. Apocrifele ne spun insa ca el a fost exilat in Galia, la Vienne, unde s-a sinucis. Schuerer, o. c, I, 492. 54. Caligula a murit asasinat in 20 febr. 41. Cf. P. Grimal, Civilizafia romanH, trad. E. Cizek, Bucuresti, 1973, I, p. 572. 55. Foametea a avut loc sub procunatorul Tiberiu Alexandru. Dar tot sub Claudiu (a. 41 — 54) se cunosc si al{i ani de seceta (intre altii, relatata si de Tacit, Anale, XII, 43 la anul 50). 56. Papte, 11, 27—30. IBTOHIA ■MMUCDAaCA, CAKTEA A DOUA 73 IX Despre mucenicia Apostolului Iacov 1. «In vremea aceea — adic5 sub Claudiu Cezarul — regele Irod Agripa a pus mina pe unii din BisericS si a ueis cu sabia pe Iacov, fra- tele lui Ioan» 57 . Despre acest Iacov ne-a pSstrat si Clement in a saptea carte a Hypotipozelor o pilduitoare istorioarS, pe care va fi luat-o din traditia inaintasilor. 2. El spune ca eel care 1-a pirit sa fie judecat a ramas miscat vSzin- du-i curajul, incit a declarat,cS si el este crestin. 3. «Amindoi, ni se spune, au fost dusi la locul de osind5, insa" ina- inte de a ajunge acolo, pirisul 1-a rugat pe Iacov sa-1 ierte. Iacov s-a raz- gindit putin, apoi i-a zis : «Pace tie !» §i 1-a sSrutat. DupS aceea amin- durora li s-a tSiat capul in acelasi timp» 58 . 4. $i apoi — dupS cum zice Scriptura — «vSzind Irod c5 moartea lui Iacov ,e pe placul iudeilor, a luat si pe Petru si 1-a bSgat in temnitS» 59 , unde putin a lipsit sa nu moara, dacS un inger nu s-ar fi aratat acelui apostol noaptea si daca nu 1-ar fi slobozit din lanturi, fiind astfel liber mai departe pentru slujba propovSduirii ^ §i iatS asa s-a descoperit purtarea de grij5 fatS de Petru. X Cum a resimfit Irod Agripa pedeapsa dumnezeiascd. pentru ca a prigonit pe Apostoli 1. Ceea ce era de asteptat sS i se intimple regelui pentru ca" a pri- gonit pe apostoli nu s-a ISsat mult5 vreme asteptat. DupS cum citim in «Fapte», curind dupS ce a pornit prigoana impotriva apostolilor, Irod a plecat la Cezareea si acolo, intr-o zi de praznic, impodobit cu un ves- mint regal, a tinut poporului o cuvintare de la inSltimea tribunei : tot poporul i-a rSsplatit cuvintele cu aplauze ca si cum nu un om ar fi vor- bit, ci un zeu, cind deodata — ne spune Scriptura — «ingerul Domnului 1-a lovit 61 (pentru cS nu a dat slav3 lui Dumnezeu) si a murit mincat de viermi». 57. Fapte, 12, 1—2. 58. Clement Alex., Hypot., VII, fragm. 14. 59. Fapte, 12, 4. 60. Fapte, 12, 3—17. 61. Fapte, 12, 22—23. 76 EUSEBIU DE CEZAREEA 2. Va trebui sa 1 admirfim cit de mult se impacS, cele spuse de Sflnta ScripturS despre aceastS minune cu cele istorisite de Iosif in a 19-a carte a AntichitdfUor sale, unde ne infatiseaza minunea in cuvintele urm3- toare : 3. «La 3 ani de cind stSpinea peste intreagS Iudeea, Irod Agripa a venit la Cezareea, care mai inainte se numise Turnul lui Straton. El prflznuia aici jocurile in cinstea lui Cezar, stand ca aceastS serbare era inchinatS izbinzii lui, iar in mult,ime se strinsesera mult,i slujbasi ai t,inu- tului si dregStori din cei mai vestiti. 4. In cea de a Il-a zi a serbarii 62 Irod a imbracat niste haine lu'crate numai din argint, caci era o tesatura ce-ti trezea uimirea cind 1-ai fi vflzut dis-de-dimineatS urcind pe scena teatrului : argintul luminat de primele raze ale soarelui lucea atit de uimitor, incit privirea lui parca te Ingrozea si-ti lua vederea. 5. Indata au inceput sa ploua laudele : fiecare in felul lui, cuvin- tele nu erau spre binele sau atunci cind i-au dat nume de zeu, zicindu-i : «StSpine, sS ai mila" de noi ! DacS pina acum te-am cinstit numai ca om, de acum mSrturisim totusi ca esti mai mult decit o fiint,a muritoare». 6. Pentru astfel de vorbe regele nu i-a certat deloc, dar nici n-a respins 13udSroseniile lor nelegiuite. Dar la scurta vreme dupa aceea, ridiclndu-si ochii in sus, el a vazut un inger 63 stind deasupra capului sfiu. IndatS a inteles ca acest inger era un sol rau, asa cum fusese alta- datS un sol al fericirii, si pe loc a simtit o grea suiferinta. 7. Dureri cumplite 1-au apucat in abdomen si ele se dovedeau a fi tot mai greu de suferit. Privind spre prietenii s&i le-a zis : «Eu, zeul vostru, va trebui totusi sa plec din viata. Soarta arata deja de acum ca" vorbele ce mi-ati adresat sint minciuni. M-ati declarat nemuritor si iata cfi acum m8 due spre moarte. Dar trebuie sS-Ji primesti soarta asa cum a vrut-o Dumnezeu. Caci n-am trait nicicind in lipsuri, ci intr-o nesfir- $ltS fericire». Pe cind zicea acestea acul suferin^ei il chinuia si mai tare. 8. «Apoi 1-au dus repede in palat. Indata s-a raspindit vestea peste tot cS nu va mai trSi mult. Multimea impreuna cu femei si cu copii s-au asezat pe saci, dupa obiceiul stramosesc, facind rugaciuni pentru rege ; 62. SerbSrile acestea («decenalii») au fost introduse de Irod eel Mare, care a in- temelat ora$ul Cezareea cu ocazia implinirii a 10 ani de domnie a Imparatului Oct. August, hotSrind ca aceste serbari s3 se repete tot la cinci ani In cinstea aceluiasi ImpSrat. Programul serbSrilor cuprindea reprezentari muzicale, gimnastice, lupte de glacfiatorl si de fiare salbatice (Iosif, Antichit. iud., XVI, 5). 63. La Iosif Flaviu In loc de inger ii apare o bufnita, care i s-a 15sat odatS pe cap pc ctnd sc af!a la Roma, intr-un moment cind cazuse in dizgratie in fata imparatului Tlborlu, cu care ocazie un german i-a prezis ca acesta va fi un «semn|» : cind va mai aparoa accastfi pasare, el va muri in scurt timp (Antichit. iud., XVIII, 6). MTORIA ■MHOmCBAlCA. CAHTEA A DOUA ff peste tot n-auzeai dorft pltnsete si bocete. Intins pe un pat dintr-o camera de sus, regele privea Jos, uitlndu-se cum stau prosternati, in- tin?i pe saci, asa incit nici el nu si-a putut stSpini pllnsul. 9. DupS 5 ani durerile de stomac 1-au coplesit atit de tare, inch a plecat din viaja la virsta de 54 de ani, dup& 7 ani de domnie. Intr-ade- v3r, 4 ani a doninit sub Gaius : 3 ani ca guvernator al tetrarhiei lui Filip, iar incepind din al 4-lea a primit pe deasupra si pe cea a lui Irod. Sub domnia Cezarului Claudiu a mai domnit 3 ani» 64 . 10. Nu ma pot mira nici eu destul cit de mult se potrivesc cele spuse de Iosif cu cele din Sfinta Scriptura" : daca unii cred c3-i o nepo- trivire in modul cum e pomenit regele, in schimb timpul si faptele do- vedesc ca-i vorba de una si aceeasi persoana. Ori va fi fost la mijloc o greseala in scrisul numelui, ori ca una si aceeasi persoana purta douS nume, cum se intimpla adeseori. , XI Teuda ln$elatoml 1. Intrucit acelasi Luca aminteste in «Faptele Apostolilor» cS la ancheta facuta apostolilor dascSlul Gamaliel a pomenit de cazul lui Teuda, care s-a rasculat in vremea despre care am vorbit, zicind (oa- menilor, n. tr.) ca el este cineva 65 , fapt pentru care a fost omorit im- preuna cu toti cei care se increzusera in el, vom aminti si noi cele scrise de istoricul Iosif despre el 66 . lata" cu ce cuvine se exprim3 el in scrierea pe care am pomenit-o adineauri : 2. «Pe cind guverna Fadus 67 Iudeea, un inselStor cu numele Teuda a convins un mare numSr de oameni sa-si ia cu ei tot ce au si sS treacS dincolo de Iordan. El spunea ca e prooroc si cS va desparti in doua apele Iordanului, ingSduindu-le astfel sS treaca cu u^urinta peste el. Cu ast- fel de fagaduinte el a reusit sa insele pe multi. 3. Dar Fadus nu le-a ingaduit sa se bucure de aceasta nesocotintS, ci a trimis un escadron de cSlareti care i-a surprins pe neasteptate, omo- 64. Antichit. iud. XIX, 343 — 351. Moartea lui Irod Agripa are loc In anul 44. 65. Fapte, 5, 35—36. 66. Antichit. iud. XX, 494-^195. 67. Cuspius Fadus e primul procurator trimis de Imp5ratul Claudiu. Trebuie pre- cizat ra potrivit relatSrii evang. Luca (Fapte 5, 36) rascoala de care vorbea Gamaliel (care se stie c5 a avut loc in anul 6 d.Hr.) nu poate fi identificatS cu aceasta de care ne vorbesc Iosif $i Eusebiu, care are loc in anul 45. 78 BUHBIU DB CEZAMEA rind pe multi dintre el, iar pe altii 1-a prins de vii, lntre care si pe Teuda Insusi si, dup8 ce 1-a tSlat capul, i 1-a trimis la Ierusalim» 68 . Pe de altS parte, iatS si modul in care vorbeste Iosif despre foame- tea de sub Claudiu Cezarul : XII Elena, regina din Adiabena 1. «In vremea aceea a bintuit in Iudeea foametea cea mare, in tlmpul careia regina Elena 69 a cumparat de multi bani o cantitate de griu din Egipt, impartindu-1 celor care se aflau in lipsuri». 2. E usor de ghicit ca aceasta stire se acopera cu istorisirea din «Faptele Apostolilor», unde se arata ca ucenicii din Antiohia au hota- rit ca fiecare din ei sa trimita din ajutoarele de care se puteau lipsi ce- lor din Iudeea, pe care le-au si incredintat batrinilor prin miinile lui Barnaba si ale lui Pavel. 3. De la aceasta Elena, de care aminteste istoricul, ne-au ramas pina astazi citfva stilpi puternici in afara zidurilor orasului numit astazi Ae- 11a 70 . S-a spus ca ea ar fi domnit peste popoarele Adiabenei. XIII Simon Magul 1. Dar in vremea in care credinta in Mintuitorul si Domnul se ras- plndea la toatS lumea, vrajmasul mintuirii oamenilor a uneltit in chip si forma cum sS atraga la sine capitala imperiului si s-o cucereasca. In acest scop a ales pe Simon, despre care am vorbit mai inainte 71 , si prin curse inselatoare a dus in ratacire pe multi din locuitorii Romei. 2. Acest lucru ni-1 arata Iustin, care nu de mult imbratisase inva- tfitura apostolilor si ajunsese vestit in aceasta invatatura. Despre el voi 68. Antichit. iud., XX, 197—198. 69. Antichit. iud., XX, 101. Aceasta regina din Adiabene sau Osroene, care tre- cusq la iudaism, Isi avea palat in Ierusalim, unde va fi si inmormlntata atlt ea clt $1 flul ei, regele Izatis [Antichit. iud., XX, 2—4). 70. Despre Aelia, noul nume al lerusalimului dat de cStre Imp3ratul Adrian, In urma distrugerii vechiului centru iudaic (a. 135 — 138), a se vedea mai jos IV, VI, 4. 71. II, I, 11. UTOHIA ■IMWCHASCA, CAHTEA A DOUA , 79 spune cele cuvenite la locul potrivit ". In prima sa Apologie scrisfi cfi- tre Antonin spre apflrarea credintei noastre, Iustin spune urmfitoarele : 3. «Si dupS inSltarea Domnului la cer demonii au scos la ivealfi pe anumiti oameni, care au spus despre ei cS sint zei si care nu numai c& nu sint pedepsifi, ci dimpotrivS. au fost invrednicitf si de onoruri. Astfel, un oarecare Simon Samariteanul, din satul care se numea Git- thon, care in vremea Cezarului Claudiu, cu ajutorul demonilor, a sS- virsit minuni de magie in cetatea voastra impar5teascS, Roma, a fost socotit drept zeu si a fost cinstit de catre voi cu o statuie, care i s-a ridicat pe o insula din riul Tibru, dintre cele doua poduri, avind pe ea s^pata, in limba latina, inscriptia : «Simoni deo sancto». Si aproape tofi samaritenii, ba chiar si unii de alte nationality, il adora, recunoscin- du-1 ca cea dintii divinitate a lor ; iar despre o oarecare Elena, care-1 insotea pretutindeni in vremea aceea si care mai inainte fusese intr-un local de pierzanie din Tir, in Fenicia, s-a spus ca este prima lui ra- tiune» 73 . 5. Cu cele spuse de Iustin consuna intru totul si Irineu 74 ; in prima lui scriere Contra eieziilor, el descrie cele afirmate despre acest om ?i despre invatatura lui nelegiuita si stricatS. Acum ar fi de prisos s-o mai expunem, intrucit cine vrea poate cunoaste amSnuntit chiar si apa- ritia si viata marilor ereziarhi care au urmat dupa" Simon, precum si in- v§t3turile lor ratacite, care sint expuse cu grija in cartea lui Irineu. 6. Dupa cum ne spune traditia, Simon a fost primul scornitor al tu- turor ereziilor : incepind de la el si pina azi cei care au urmat erezia lui pretind cS nu prezintS altceva decit filosofia cre$tinilor cea purificata Si vestitS pentru moralitatea ei, pe cind in realitate ei nu se sfiesc sa" se intoarca iara§i la idololatria de care lasau sS se inteleaga c3 s-ar fi lepadat. Ei se pleaca pina la pamint inaintea tablourilor si icoanelor care contin atit chipul lui Simon, cit si eel al tovara§ei sale Elena, in- dr^znind sS-i cinsteasca chiar si cu tamiie si cu jertfe singeroase si cu libatiuni. 7. Cit priveste practicile lor mai ascunse, de care — pe cit spune — sint ei insisi impresionatf sau, mai bine zis, de-a dreptul incre- meniti, mai ales cei care le traiesc pentru prima datS, ele n&ucesc pe om 72. IV, XII, 16—18. 73. Simon Magul socotea pe Elena ca fiind inspiratoarea doctrinei sale si o credea dotat5 cu ratiune divinS. S-a dovedit cS In loc de Simon Magul era vorba de un zeu etrusc Semon Sancus. De la Iustin, confuzia in legaturS cu statute lui Simon Magul a trecut si la alti scriitori. Intre ei, Tertulian {ApoL, 13), Ciril Ierus., (Cateh. 6, 14) etc. 74. Irineu, Contra ereziilor, passim. BO SUHBIU Dl CEZAREEA cu adevarat, tulburlndu-1 mlntea si aproape innebunlndu-1, Inclt nu numai eft nu pot fi istorisite In scris, ci nici mScar nu pot fi redate cu graiul de oameni care au cit de putinS bunacuviintS, atita sint ele de nerusi- nate si de negrait. Tot ce a putut scorni omul vreodatS a fi mai fara rusine si mai spurcat a fost intrecut cu mult de erezia monstruoasa a acestor oameni, caci isi fac de lucru numai cu femei din cele mai tica- loase si dedate la toate fSradelegile 75 . XIV Predica Apostolului Petru in Roma 1. Pe acest Simon, parintele si autorul atitor nerusinSri, 1-a ridicat atunci acea putere rea si cu totul potrivnica binelui ca pe un mare vrojma? al marilor si dumnezeiestilor apostoli ai Mintuitorului nostru. 2. Cu toate acestea harul dumnezeiesc, eel mai presus de ceruri, a venit in ajutorul slujitorilor sai, ferind cit mai repede, inca de la in- ceputul lucrarii si a prezenfei lor, flScarile atitStoare ale raului, inge- nunchind §i infringind cu ajutorul lor orice trufie a cugetului pornita impotriva cunoa§terii lui Dumnezeu 76 . 3. Aceasta a fost pricina ca n-a prins radScini nici secta lui Simon $i nici a altora dintre cei contemporani apostolilor. Caci lumina adeva- rului $i cuvintul dumnezeiesc, care s-au aratat nu de mult oamenilor de pe pfimint, infloreau peste tot si lucrau cu putere prin apostoli, biruind Si IntSrindu-se pretutindeni. 4. Dupa ce inselatorul Simon, de care am vorbit, a fost rusinat mai Intli In Iudeea de catre apostolul Petru, el a luat-o repede la fuga si s-a dus, parc3 orbit in cugetul sau ca de o lumina dumnezeiasca, cu gindul S& paraseasca Rasaritul de dragul Apusului, gindindu-se ca numai acolo lsl va putea duce viaja cum vrea. 5. Dupa ce a sosit la Roma, a fost ajutat cu puternic sprijin de un duh rau care se incuibase acolo 77 si in scurt timp stradaniile lui au avut atita succes incit a fost cinstit ca zeu de catre cei de acolo, care i-au ridicat si o statuie 78 . Dar imprejurarile nu i-au priit mult timp, caci indatS dupa el, chiar de la inceputul domniei lui Claudiu, Providenta cea peste tot lucrStoare, in bunatatea si dragostea ei fata de oameni, 75. // Tim., 3, 6. 76. II Cor., 10, 5. 77. Dec! e vorba de o lucrare diavoleascS (Apoc, 17, 1 — 8). 78. Se repetS ca bun3 afirmatia gre^itS a lui Iustin. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEAADOUA ■ a . .ni ■ i — i , 2. 1 a tndrumat tmpotriva unai aitfal de ciume, pe viteazul si raarele apos- tol Petru, primul apSrfitor lntre totf ceilalti din pricina virtutfi sale. Ca un viteaz luptStor al lui Dumnezeu, intSrit cu arme dumnezeiesti v \ el a adus din RSs3rit pentru oamenii din Apus comoara pretioasa" a luminii celei intelegatoare propovSduind cu folos, • ca o adevSrata" lumina si ca un cuvlnt mintuitor de suflete, vestea imparStiei cerurilor. XV Evanghelia dupd Marcu . 1. Si Intrucit de acum cuvintul dumnezeiesc se r&spindise printre romani, puterea lui Simon s-a stins odatS cu el 80 . In schimb, cu atit mai mult strSlucea credinta in inimile oamenilor care ascultau predicile lui Petru, pe care nu se saturau cM le-au ascul- tat o data $i nici cu faptul ca au primit invStatura oraia a cuvintului dumnezeiesc, cl s-auadresat prin tot felul de rugaminti lui Marcu (a cSrui Evanghelie si-a redactat-o dupS cum 1-a insotit pe Petru) ce- rfndu-i ca sS le lase in scris insemnSrile dup5 InvStStura cafe le-a fost transmisS oral. Si atl'ta s-au rugat pinS ce 1-au cfstigat pe om, incit se poate spune cS asa numita «Evanghelie dupS Marcu» e rpdul insisten- telor lor. 2. Se spune ca apostolul Petru cunostea acest fapt In Urma unei descoperiri a Duhului Sfint, dfe aceea s-a bucurat mult auzind des- pre dorinfa acestor oameni, asa inclt le-a ihgSduit sM aibS aceastS carte spre citire in adunSrile lor. Intimplarea o intareste si Clement in cartea a. VI-a a Hipotipozelor 81 sale, precum $i episcopul Papia din Ierapole 82 . Dar despre Marcu aminteste si Petru insusi in prima sa epistolS, despre care se spune cS a fost scrisS chiar tn Roma, ceea ce reiese din mSr- turia graiului sSu metaforic, atunci cind aminteste in acest pasaj despre Babilon zicind : «vS fmbrStiseaza' Biserica cea aleasa" din Babilon si Marcu, fiul meu» w . 79. E/es., 1, 6, 13—17. 80. Cu toate ca Eusebiu si-a revizuit de mai multe ori Istoria, totusi 1-au mai scSpat destule nepotriviri. Asa e cazul si cu Simon Magul. Aid spune cS puterea lui «s-a stins deodatS cu el», iar mai tnainte (II, I, 12), spunea c5 si Sn vremea lui aceasta «WestematS ereziex era Inca" activ8 f 81. Clement Alex., Hypotyp., VI, fragm. 9 ed. Staehlin, III, 197-— 8, dtat dupS G. Bardy, op. ctt., p. 70. 82. Despre Papia, a se vedea mai jos : III, XXXIX, 15. 83. / Petru, 5, 13. 6 — Suseblu de Cezareea §2 EUSEBIU DE CEZABEEA XVI .: V ' Marcu e eel care piedica piimul crestinismul in Egipt i I, I>espre acest Marcu se spune cS a fost eel dintii trimis sa pre- dice Evanghelia in Egipt, asa cum a eompus-o, si tot el a intemeiat acolo primele biserici M . 2. Atlt de mult s-a intSrit inca de la inceput muljimea credincio§ilor bSrbati sj femei in aceastS tara, iar felul lor de trai a fost din cele mai intelepte si mai serioase, incit Filon a socotij vrednice de a fixa in scris stradaniile lor, intrunirile lor, mesele lor "comune, precum si toate ce- lejalte obiceiuri ale vietii lor M . . . ' > xvn Ce povesteste Filon despre ascetii din Egipt .'-,■:, 1, ,-Se pare c3 pe vremea domniei lui Claudiu, Filon ar fi intilnit in Roma p& Petru, care propov3duia celor de acolo (invStStura crestina, n. tt.\, lucru care nu-i imposibil, caci scrierea la care ne referim si pe care Filon va fi compus-o mult mai tirziu confine" tocmai astfel de Indrumiiri bisericesti care la noi si acum sint respectate. 2. Par chiar si cind descrie In chjpul eel mai amanuntU posibil viatavascetilqr nostri, ne lasa cu adevarat impresia nu numai ca ii cu- noaste pe (>amenii cu viata apostolica din tiropul sau, ci parea-i si ad- mirS si ii cinsteste : dupS cit Se pare ei erau evrei de origine si prin urmare tineau intocmai ca si evreii obiceiurile vechi, 3. Mai intii, in eartea cu titlul Despre viata contemplative sau Des- pre fugdtori, Filon ne asigurfi cS nu spune de la el nimic in expunerea realS a faptelor *. Pe acestia Filon ii numeste terapeutf M *, iar pe femeile eare trMie'sc Impreuna cu ei le numeste terapeutide. Denumirea aceasta o bazeazS pe aceea eS intocmai ca niste doctori, poartS grija si vindeca 84. In Cronica sa (la anul 45 d.Hr., ed. Helm., p. 179) Eusebiu afirma ca Marcu a evanghelizat si Egiptul si Alexandria. Poate ca stirea va fi luat-o de la Dionisie, epjscopul Alexandriei, ucenicul lui Origen, la care Eusebiu se refera adeseorMn Js- toria sa. 85. Autenticitatea acestei scrieri a fost mult timp controversatS. Oricum, afir- matia lui Eusebiu ca terapeutfi ar fi fost crestini e gresta. E discutabil si daca Filon putea cunoaste pe crestini si scrierile lor. Nici Intllnirea lui Filon cu sflntul Petru la Roma nu se $tie de unde o va fi luat O susfin insS si Fericitul leronim (De viris lllustrlbus. XI) si patriarhul Fotie {codex 105). 86. Folosim editfa F. Daumas si P. Miguel, Paris, 1964. 86 a. fcepajtwrijc — doctor ISTORIA BISERIQEASCA, CABTEA A DOUA 83 "" — - — V i — ■ ' ! " ■ • "' . — ■ — *i — '—-*■' — •'"' : '■ " "" ' '• ' — ' " '"' • ' • y "" ' de rautat,ea patimilor sufletele celor care vin la ei, ta&anatosindu-i si in- drumindu-i sS cinsteasca pe Dumnezeu prin slujire curata si evlavioasft. 4. N-au incredintat averile rudelor lor 87 . Dupa ce s-au eliberat de toate grijile viefii au pSrSsit si zidurile cetatii 8 * si si-au injghebat un ada- post in locuri singuratice si prin grSdini, intrucit si-au dat seama cS nici o legStura cu cei de alte preocup&ri nu le este de folos, ci eblar stri- cScioasa\ Cei care duceau un astfel de trai se nevoiau cu mutt avint si cu credinta fierbinte sa duca viata pe care o trSiserS altadata proorocii. 6. Caci intr-adevar, chiar si in scrierea canonicS a «Faptelor Apos- tolilor» ni se istoriseste ca tofi ucenicii apostolilor isi vlndeau avutiile, iar banii ii imparjeau intre ei dupa" cum avea trebuinfa fiecare, incit ni- nes} nu ducea MpsS ?*, cSci tofi cei ce aveau case sau mosii le vindeau, tax cestui lor il aduceausi-1 puneau la picioarele apostolilor si fiecSruia i se dadea ceea ce ii lipsea M . 7. Filon mai istoriseste despre ei si alte fapte asemSnatoare : « Acest soi de oameni (al terapeutilor) il potf afla pretutindeni in lume, c&ci spre binele desaVirsit trebuie sa tinda atit cei dintre pagini, cit si dintre barbari. Bar eel mai tare s-au inmulfit in Egipt, si anume to fiecare din finuturile numite «norae» si mai cu seama in jurul Ale- xandriei. { 8. Din toate partiie vin s3 se aseze in colonii printre terapeufi oa- meni din cei mai de frunte, si anume intr-un tinut din cele mai plScute, cum este eel de dfncolo de Mareotis, pe o colina destul de ridicata ase- zata foarte potrivit in ce priveste siguranfa si curafia aerului». M . 9. Dupa ce descrie adaposturile lor,. Filon spune urmatoarele des- pre casele lor de rug&ciuni din acele tinuturi : «In fiecare din aceste locasuri gasesti un colt sfint, numit loc de ruga sau minastire, in care terapeutii se due spre a-si lmplini fiecare tainele vietii lui reljgioase ? darnu aduc acolo nimic, nici bautur'a, nici hrana sau altceva din cele necesare trupului, ci doar legile, ouvintele inspirate ale proorocilor, cin- 87. De Vila coriiempl. cap. 13. 88. De vita contempL cap. 14. 89. Fapte, 2, 45. m. Fapte, 4, 34—35. 91. De vita contemplativa, 56 — 59. n}$4 - EUSEBIU DE CEZAREEA tece $i alteeva (poate cSrtfh care sporesc si desavirsesc stiinta si evlavia*. 10. $i apoi adauga : «Pentru ei, de cind rasare soarele si pina se fntunecS e vieme numai pentru ascezS. FilosofeazS citind dup5 obieeiul stramosilor lor Sfintele Scripturi, explicindu-le cu ajutoruj pildelor sau al alegoriilor, intrucit slnt de pSrerea c3 cuvintele sint doar semne ale unei realit&ti ascunse 92 , care se descopera numai in alegorii. 1 1 . Au si scrieri redactate de oameni b3trini, care au f ost cei dintii conducStori ai sectei lor si care le-au 13sat multe texte pe care le tal- macesc in felul lor prin alegorii, folosindu-le drept model pentru a-v4e- tui conform lor», 12. Se vede cS; in spusele acestuia vorbeste un om care a auzit .cu urechile lui modul lor de a tilcui Sfintele Scripturi. S-ar putea ca in ceea ce numeste el «cartile bStrinilor» sS fie vorba de Evanghelii $i de scrierile apostolilpr precum. si, poate, unele tilcuiri ale proqrocilor, asa cum e cazul cu «Epistola c&tre Evrei» precum si multe alte epistole : ale lui Pavel. 13. IatS si ce spune despre noii psalnii compusl de ei : «Ei nu rarain numai la contempiare, ci compun la adresa lui Dumnezeu cintSri si imme proprii, pe raetri si melodii diferite, desi ramin mai mult la tonuri grave »® 3 . 14. In aceeasi : scriere Filon istoriseste despre ei multe ale lucruri dar am socotit caVi bine s3 aleg numai pe cele care caracterizeazS viata lor bisericeascS. • 15. Dar daca ar vrea cineva s«i creadS c3 observatiile pomenite ; nu au in vedere viata eVanghelica, ci s-ar potrivi mai mult la alte^ do- menii decit -eel amintit, acela s-ar putea convinge si din alte cuvinte ale lui Filon, pe care le vom aminti indatS, asa tacit eel ce judeca drept, acela va gasi in ele mSrturie nezdruncinatS despre aceasta problems : 16^ «Drept temelie ei. isi* sSdesc in suflet st^iplnirea de sine, peste care pot apoi zidi si celelalte virtuti. Nimeni dintre ei n-ar minca si « n-ar bea ceva inainte de apusul soarelui, intrucit sint de pareire -cS filo- sofarea nu se poate face decit citS vreme e lumina, pe cind neputinjele trupesti se potrivesc mai curind cu intunericul, asalncit acelora le place lumina, pe cind acestora, o parte din noapte. » 17. Intre ei sint si de aceia care; dorind cit mai mult infelepciunea, nu-si aduc aminte de hranci decit numai dupa trei zile. Altii, la rindui . 92. Ibid., 64—65. \ 93. Ibid., 64 — 66. S-a vorbit chiar de o influents a imnografiei terapeutilor asu- pra literaturii pauiine : Btes., 5, 14 j I Tim., 3, 16 j Col, 3, 16. / ISTOEIA BISEKICEASGA, CAKTE4 A DOUA 85 — — : - i , 1 y ■ : _— I ' . . , ■ , i . ,- i n „ v -■ i n iV - i ^ r ■ i k»r, au atlta prisos de bucurie si de bunState pe urma intelepcitmii pe care le-o da din belsug si fara zgircenie inv&tatura, incit s-au obisnuit sa posteaSca inca o data pe atita si abia in a sasea zi gusta ceva hrana». ~Sintem de parere ca aceste afirmatii ale lui Filon jse potrivesc intru totul si fara nici o contradictfe cu viefuirea unora dintre crestkii. 18. Iar dacS totusi s-ar incapatina clneva sa nu creada asa ceva, acela s-ar putea convinge si cu mSrturii mai Iimpezi, asa com nu le putem afla in alt loc, in religia crestina cea traitS dupa Evanghelie. 19. Dupa cum ne spune Filon, «in cercurile amintite se aflS si per- soane feminine, dintre care cele mai multe sint fecioare inaintate in virstS, care si-au pastrat fecioria nu de sila, ca unele din preotesele pa- gine, ci prin libera alegere, din dorinfa si din rlvna dupa intelepciune, cacare se nevoiesc s5 trSiasca, lipsindu-se de buna voie de piacerile trupului. Ele nu doresc sa aiba urmasi trupesti, ci netrupesti, pe care-i poate naste numai un suflet iubitor de Dumnezeu» M . • •'•20. Ceva mai departe, Filon descrie luarurilecu si mai roultS clari- tate: «Tilcuirea Sfintelor Scripturi se face la ei cu ajutoruLimaginilor sau al pildelor si alegoriilor, lntr*adevar, acesti oameni aveau impresia c5 Legea insasi e o fiinta vie, al carei trup il formeazSgraiul, dar al ca*ei suflet e injelesul tainic ascuns in acest grai. §coala lor cauta sa cojxteraple tocmai acest inteles ca si cum ar ft vSzut In oglinda c»- VHttelorfrumusetea minunata a ideilor» •*. '<•.... •••21. Sa mai amintesc oare, pe llnga intrunirile lor, ocupatfile spe- dficeale bfirbatilor si ale femeilor (cSci bSrbatii si femeile traiesc.des- parfcti unii de altii), asceza lor religioasS care se continuS intr-un fel pfna- la noi si care in deosebi cu ocazia praznuirii PatimUor Domnului sedisting prinpost deosebit, prin privegheri de noapte si prin meditatii asupra cuvintelor eel or dumnezeiesti ? ' 22. Pe toate acestea scriitorul amintit le descrie in scf ierea sa ca si djisunumai la noi se mai pSstreazS astazi in uz. l"ot el aminteste si serr barea cu priveghere de toatS noaptea, Care ale loc tot asa cum ne-am obisnuit sa cintam si noi imnele respective, $i anume unul psalmodiind textvl ritmic, iar ceilalti ascultind in liniste si necintind cu el decit ulti- tnele cuvinte ale imnelor : Filon afirma expres ca in zilele acelea, toata lnausa se culca jos pe paie, nu se bea vin deloc, nu se maninca nimic afarAde piine si apS, sare si isop, care sint singura lor hrana. 23. Pe ling5 acestea, Filon mai descrie felul si ordinea in care sint rtbduiti cei alesi sS siujeascS in viata bisericeasca incepind de la dia- 94. Ibid. 105—107. 95. Ibid., 119—120. $8 '-'-.- EUSEBIU DE CEZABEEA con, si pina la episcopul care conduce pe toti, asa incit oricine doreste s3 cercetease cu grija aeeste lucruri se poate lamuri din cele relatate de acest scriitor. - 24. Da* oricine ya intelege usor cS scriind toate acestea Filon s-a condus dupa inva$atura adusa mai intii de vestitorii Evangheliei si de rinduielile l&sate de la inceput'de apostoli M . XVIII Care dintre scrierile lui Filon au ajuns pind la noi ? 1. BOgat in informatii si larg in conceptii, inalt si avintat in tilcu- irea Scripturilor dumnezeiesti, Filon a compus variate si numeroase tal- faaciri ale scrierilor sfinte. Mai intii, el a parcurs pe rind si in ordine lamurirea evenimentelpr cuprinse in Cartea Facerii intr-o lucrare iati- tnlata Aiegoriile JLegiiof Sfinfe 97 ? dupa aceea a compus cercetari speciale prin intrebari si raspunsuri la unele probleme importante din Biblie intr-o altS lucrare cu titlul Cercetdri si explicari la cartfie Fa r cerii si lesirii. 2: Afara de aceasta avem de la el o serie de tratate speciate deo- sebit de graitoare, cum sint cele Despre agriculture 99 si Despre befie, fiecare din ele in cite doua carti, precum si altele, CU titlu deosebit, asupra unor probleme speciale tot din Cartea Facerii: Ce dore$te si ce nu doreste un om cuminte 9 *, Despre amestecarea limbilor***, Des* pre luga" si regasire^f, Despre venirea la tnv&$Aura' va , Cihe ajunge s8 mo$teneasca bunurite dumnezeiesti sau despre imp&ttirea In pdrfi egtife si inegale m ; Despre trei virtufi 10 *, pe care Moise le-a descris in com- parafii cu altele. 96. La toate identificariie fScute de Eusebiu un comentator ca P. Lagrange {le Judaisme avant Jesus Chrtit., Parte 1931 J observa ca rtexttti lui Filon nu cuprinde nimic ce n-ar proven! de la iudei». Credem cS in admiratia lui pentru Filon se re- simte mult si influenta marelui sau discipol Origen, in exegeza caruia Filon a exer- citat o puternica influenta. * 97. Alegoriile legOot Slinte pare a fi cartea program, fntr-un fel opera princi- pala a lui Filon. In ultima editie cunoscuta noua, Legum atlegoriae ed. CL Mondesert, Paris, 1962. 98. Ed. J. Pouilloux, Paris, 1961 : tema central* e Fac, 9, 20. Tot in acelasi volam .si Despre befie; 99. Cu tittul mai scurt De sobrietate, ed. J. Gotez, Paris, 1962. Tema central^: Fac, 9, 21—23. 10ft Ed. J. G. Kahn, Paris, 1363. Tema centrala" : Fac, 11, 1— 9. • Wl. Ed. Starebinsk-Safran, Paris, 1970. Tema : Fac., 16, 6—14. 102. Ed. M. Alexandre, Paris, 1967. Tema centraii : Fac, 16, 1—6. 103. Ed. M. Harl, Paris, 1966, Tema : Fac, 15, 2—18. 104. Ed. Arnaldez si altii. Paris, 1962. ISTORIA BISBBICEASCA, CARTEA A DOUA S? ^ r- ■ : ■ —i - r — — — ~- — ' ' — *- — ~ — '—"■ 3. Afara de acestea, o lucrare ihtitulata" Despre schimbarea numelor 91 despre cauzele lor iia , in care aminte$te caVa>mai campus §i scrierea Despre Testamente, in doua cartf. 4. Mai avem- de la el scrierile Despre emigrare i0G , Despre viaia In- ieleptului cu adevdrat si Despre legile nescrise, apoi, Despre uriasi m , sau Despre neschimbabilitdtea dumnezeirii, apoi 5 carti Despre yisuri m , care, dupa cum zice Moise, ne slnt trimise de Dumnezeu. Toate aceste scrieri care s-au pastrat pina azi stau In legaturS cu Cartea Facerii l09 ; 5. In legSturS cu Cartea lesirii, cunoastem de la el 5 cartf cu titlul t- Probleme si rezolvtiri, Despre Cortul Mdrturiei, Despre Decalog, Despre legile particulare care se potrivesc cu punctele principale din Decalog, In 5 cartf, Despre animalele de jerttd sice lei de jertfe se cunosci Despre preseriptiile Legii In legaturd cu raspldta binelUi, cu pedepsele si cu blestemele aruncate asupra celor rai 116 . 6. Pe linga" toate acestea mai notam urmatoarele monograf ii : Des* pre Providenfd 111 . Uh discurs despre fudef, Despre cetdfean, apoi Ale* xandru sau cd $i animalele mute au untel de minte, precum sXtratatul Cd orice pdcdtos e un rob m $i continuarea Ivd, Cd orice virtuos este Jiber»3. - 7. Au mai fost compuse de el §i scrierile ufmatoare: Despre viafd contemplattvd sau despre rugStori, dupa care am descris si noi feiul de" vietuire al bSrbatflor apostolici, precum si Tdlmdcirile numelor evr&iesti at late In Lege si In prooroci, care pare a fl tot o scriere a lui Filon. 8. Cind a venit la Roma pe vremea lui Gaius, Filon a descris nele- giuirile acestuia intr-6 operSintitulatS cu finefe s» ironie Despre virtufi. Se spune cS pe vremea lui Claudiu el si-a citii ac^asta lucrare chiar in senatul roman si ca toleranta lui a fost atit de admirata, incit s-a socotit potrivit a pune scrierile lui in bibliotecile publice 114 . 185. Ed. S. Arnaldez, Paris, 1964. Tema : Fac., 6, 13—9, 19. 106. Ed. J. Cazeau, Paris, 1965, Tema : Fac, 12, 1—6. 107. Ed. A. Moses, Paris, 1963. Tema : Fac, 6, 4-42. 108. PSstrata partial Despre visuti, ed. P. Savinel, Paris, 1962, Tema : Fac, 20, 3} 28, 12} 31, lit 37, 40— 41. 109. Multe din ele pierdute sau pastrate fragmentar (cele nesemnalate si seedt- tate). 110. Pierdute aproape Integral. 111. Ed. Hadas-Lebel, Paris, 1974. Restul cartilor pierdute. 112. PierdutS. 113. Ed. Petit, Paris, 1974. 114. Fer. Ieromm, In Liber interp. tmbr. nom., Migne, P.L., 23 j 774, zice cS e atlta nepotrivire Intre titlurile si scrierile lui Filon, lnclt mai bine sa taci dectt si te pronunti. Alaturi de multe pierdute, stnt si unele necunoscute atit lui Eusebiu, ctt si lui Ieronim, care le-a tradus. Asa, De opiiicio murtdi, ed. R; Arnaldez, Paris, 1961. S-ar putea ca lista data aid de Eusebiu sa fie lista celor prezente atunci In bi- blioteca din Cezareea (cf. Q. Bardy, op. cit, p. 80). % 88 EUSEBItJ DE CEZAREEA XIX Ce nenorocid au dat peste iudei in.ziua-de Pafti k In aeele vremi, pe cind Pavel isi Incjieia drumul, ocolit de la lerusalim pina" in Jliric* 15 , Claudiu alunga din Roma pe iudei, de acpea Acvila si Priscilla li6 fiind alunga^i impreuna cU alU iudei din Roma debarcarS in Asia si acolo au trait impreunS cu apostolul Pavel, care intarea temeliile invafaturii puse de el in Bisericile din acele |i- nuturi, dupS cum ne aratS cartea «Faptelor» m , , Claudiu ^ conducea inca treburile imperiului cind, la un Paste, s-a produs in lerusalim o rSscoalS si o tulburare atit de mare, Incit numai iudeii care se inghesuiau cu tSrie spre usile templului, trei- zecide mii au pierit fiind c&lcatf unii de altii 118 , iar sSrbatoarea "a de- vest undoliupentru tot poporul, prilej de bocire pentru toate fami- liile,dupS cum ne istoriseste textual Iosif. 2. Claudiu a pus lege peste iudei pe Agripa " 9 , fiul lui Agripa, tri- mitind pe Felix ca guvernator J2 ° peste toata Samaria si Galileea, precum si peste, Jara numitii Pereea. Dupa" ce a definut puterea vreme de 13 ani si 8 lusi Claudiu a murit si a ISsat ca urmas pe Nero. • ■'''■*■■ ''■;"•"■'.' xx Ce evenimente au mai avut loc ■ ■■'■<■■ 1$ lerusalim pe vremea lui Nero 1. Pe vremea lui Nero 121 si in timp ce Felix guverna Iudeea, preo|ii din aceastS tarS au ajuns s& se certe intre ei, lucru despre care Iosif ne relateazS textual urmatgarele in cartea a 20-a a Aniichit&tiloi sale : 2. «Arhiereii au provocat o adevaratS rSscoalS impotriva preotilor si a mai marilor poporului din lerusalim si fiecare diri ei stringind in 111 Rom., 15, 19. 116. Fapte, 18, 2. Suetonlu, Dolsprezece cezari. Claudiu, 25 (trad, rom.), D» Popescu- V. Georoc, Bucuresti, 1958, p. 217. 117. Fapte. 18, 18— 19 j 23. 118. Iosif, R&zb. iud., 2, 227. Faptul s-a petrecut pe vremea procuratorului Ven- ditius Cumanus (48 — 52). Desigor ca numarul victimelor pare exagerat, Iosif zicer 20.000. . , 119. Agripa II n-a lost rege, desi purta aeest titlu (Fapte, 25, 12 j 24 i 26, 2). Foarte devout rowanilor, «1 a supravietuit si tragediei din anur 70. Moare pe la 109*. 120. Antonta Felix, procurator roman Intre anii 52 — 60. 121. Neron domneste intre anii 54— 68. ISTORIATBISEHJCEASCA, CAKTEA A DOUA 89- jurul lor o ceata de r&sculati aveau pretenjii de conducStor, asa incit de cite ori se intilneau se luau la cearta si se tmproscau cu pietre unii pe altii. Nimeni nu putea s3 puna" cap§t acestor dihonii, ci to{i isi fSceau de cap ca intr-o tarS f&rS stapin. .3. Atit de departe mergeau arhiereii cu semetia si cu lipsa de ru- sine, incit erau In stare sS-si trimitS sln}itoru pe arie ca sS-si ia cu forta dijma care altfel se cuvenea preofilor. S-a intimplat chiar c& unii din. preoft au ajuns s5 moarS de foame, atit de departe s-a mers cu abuzul de putere» 122 . > 4. Acelasi scriitor raai istoriseste cS in aqeeasi vreme si-^tu f&cut aparifia pe strSzile Ierusalimulul un #61 de tilhari care, dupS-spusa ace- luiasi autor, ucideau pe trecStori in plinS zi si chiar intre zidurile Ieru~ salimului. 5. Indeosebi cu prilejul s&rbatorilor amesteeindu-se in multime §i ascuiizind in mantale ni§te pumnale 123 mici, loveau pe nesimtite pe cei care hu tineau de partida lor, iar dupS ce miseliile erau savirsite, tot ei se" indignau de cele intimplate, asa incit inf&ti$area lor «cinstita» ii fScea cu totul nedescoperiti. 6. Mai intii insusi arhiereul Ionatan a tost ucis in feluLacesta, iar dupS. aceea in fiecare zi au urmat altii si al^ii. Frica a devenit mai gro- zava decit omorul, cSci — ca intr-un rSzboi — fiecare se. putea astepta sa-i vie lui rindul 1Z *. •'-,•■■■ -: - ' -/, :-';• >■./'. .,' -'"" .-'- \ -.;■ - !Xx j ■ - ' *Egipteanul» de care vorbe$te '"- [.'■' $i cartea Faptele ApHlor 1. Dup3 aceea Ibsif adauga" : «Intr-un mod si mai singer os decit acesta a lovit pe iudei falsul prooroc egiptean! CMci, intr-adevSr el s-a furi§at in farg ca un inse- lStbr, care a stiut sa-si dea aere de prooroc. A strtns in jural lui 30.000 de aderentf pe Care i-a adus din pustie pJnS linga" Muntele zis al Mfisli* nilor, De aici stStea gata sS cuprindS Ierusalimul cu asalt, Jar dupa 122. Antichit, lad., XX, 180— 181. ,; 123. Cunoscuta rSscoalS a «sicarilor» (de la sica-ae - pumnal) era o grupare fanatica a evreilor care au pregatit marile tulburari ce vor duoe la asedSul $i dari- marea Ierusalimului. 124. B&zb. kid., ll, 254—256. H. Lietzmann, Gesch. d. alt. Kitctie, I (Berlin; 1937), p. 185; 188.^ - , •90 . fctlSEBItT DE CEZAREEA dezarmarea garnizoanei romane ;i.a poporului s-a facut stapin ca un tiran cu ajutorul oamenilor rasculaft pe care-i comanda. 2. Dar Felix i-a presimtit planurile iesindu-i in intimpinare cu ar- mata romanS si cu intreaga multimea poporului care-1 sprijinea, asa tn- cit in inclestarea care a avut loc egipteanul a luat-o la fuga-cu citiva din aderentii sai^ pe cind eei mai multi au fost ucisi ori luati prizo- nieri» '* zS . 3. Acestea le istqriseste Iosif in a doua carte a Istoriei sale. Se poa- te face usor legatura intre cele zise aici si intre cele pomenite de «Fap- tele Apostolilor» in pasajul in care tribunul aflat la Ierusalim pe vre- mea lui Felix ,s»a adresat lui Pavel atunci cind multimea s-a ridieat im- potriva lui: «nu esti tu,,oare, egipteanul care inainte de zilele acestea ie-ai rasculat si ai scos in pustie cei 4000 de barbatf ucigasi ?» **?. Iat&, toate acestea au avut loc pe vremea procuratorului Felix. XXII '. ■ '■",-''•'• ' Pavel In lantuti la Roma, xtpaiaiea $i eliberarea lui 1. Ca urmas ai lui Felix a fost trimis de catre Nero ea guvemafor Festus ia7 , pe vremea cSruia Pavel si-a tinut cuvlntarea sa de aparare m , pe temeiul careia a fost trimis captiv la Roma lH . Era insotit de Aristarh, pe care pe buna dreptate H mai aminteste inca o datS intr-una din epis- tolele sale ca «tovaras de inchisoare» 130 . I s-a mai atasat si Luca, auto- rul «Faptelor Apostolilor», cu insemnarea ca Pavel a petrecut intre tfmp in Roma doi ani in libertate, propovaduind nestingherit cuvintul lui Dumnezeu *«, 2. Dupa ce si-a sustjnut cauza inaintea tribunalului, apostolul ya fi plecat din nbu in, calatorii misionare. revenind pentru a doua oara hi acelasi oras, unde si-a sfirsit viata ca mucenic. Ip acest din urma rastimp va ffscris, pe cind se, afla inc5 «in lanturi», epistola a doua catre Timotei, in care face de altfel amintire si de «prima lui aparare» 125. RtLzb. ftid„ H,"26f— 26*. Nu se stie cine a fost «falsul prooroc egipteart». 126. Fapte, 21', 38. Aici se da cifra de 4008, nu de 30.000 ca la Busebiu. 127. Porcius Festus, procurator intre anil 60 — 62: Data sigura a numirii ltu nu-i wjor de stabilit. 128. Fapte, 25, 8—12. 129. fapte, 27, 1. ' 130. Papte, 27, 2,- Co?., 4, 10. 131. Fapte, 28, 30—31. ^ ISTOHIA BISERICEASCA, CARTEA A DOUA g'j , si de sfirsitul care-1 asteapta. lata cum gr&ieste el despre aceste intim- piari : 132 «La Intlia mea aparare, nimenf nu mi-a stat iritr-ajutor, ci tofj m-au par&sit. S3 nu Ji se fina socotealS ! Dar Domnul mi-a stat intr-ajutpr si m*a intarit, pentru pa* print mine, Evanghelia sa fie pe deplin yestita si s-o auda toate neamurile, iar eu am fost izbavit - piata, pe care de altfel o afirma si mat deschis in aee 203. 159. Origen a fost eel dintii care a vorbit de autenticitatea epistolei sf. Iacov, Omilti'la losua, VII, 1 (In «P.S.Bjo, 6, p. 247). La'fel sustine si Eusebiu aici, desi, afirm& el, «se zice c5 nu-i autentkS, cu toate cS e cititS public». ■96, EtHEBtU QE CEZAREEA XXIV Anion, primal episcop alexandrin dupd Mareu 1. Pe cind se implinea al 8-lea an de domnie a lui Nero, eel dintli care a'ajuns episcop in Alexandria dupa Evanghelistul Marcu a fost Anian 180 . XXV Prigoana lui Nero, In timpul cdreia mor cd martiri Petru $i Pavel 1. Dupa ce isi int&rea deja puterea Nero a ajuns la planuri nele- gauite si a pornit la luptS si impotriva celor care se inchinau Dumne- zeului celui peste toate. Nu avem de gtnd sS descriem ajpi declte ne- legiuiri a fost In stare acest om. 2. Intrucit insS nmlfi scriitori au dat faptelor lui cele mai amanun- tite istorisiri, oricine va vrea ar putea sS judece chiar ^i dupS ele jos- nicia si nebunia acestui om care a ingramSdit nenumarate ucideri, ajun- gind, in setea lui dupa singe, sa nu cru|e nici pe cei mai apropiaji si nici chiar pe prieteni, ci a poruncit.sa fie omoriti in felurite chipuri pinS si mama lui, fjatji si sotia lui, precum si multf altii care ii erau rudenii de singe, ca §i cum si acestia ar fi fost dusmanii lui si ai statului lui 161 . 3. Pe linga aceasta, in legaturS cu el trebuie sa amintim si aceea c3 el a fost eel dintii care s-a purtat cu ur5 fata, de inchinarea ce se aducea lui Dumnezeu. ,4, In aceasta privinta Tertulian romanui spune despre el urmStoa- rele : «Cescetati ; documentele si veti afla ca a fost eel dintii care a pri- gonit credinta crestinS mai ales atunci cind, supunind Intreaga impara- tia, a inceput sS se arate in Roma crud fa|M de totf. Putem fi mindri c3;am putut fi osindifi de un astfel de om, caci oricine 11 cunoaste, acela stie ca numai lucrurile deosebit de bune au putut fi osindite de un astfel de om» 162 . 160. In Cronicd. la anul 62, Eusebiu face aceeasi afirmatie. Altceva nu se stie despre Anian. 161. Intr-uniiel similar se exprimS Eusebiu si In Cronicd la anii 58—60. Sueto- «iu, Doisprezece cezari, Nero, XXVIII si urm, 162. Tertulian, Apol. V, in «P .S.B., 3, p. 46: ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A DOUA 97 5. Asadar, acest om care s-a dovedit a fi dintre cei mai inraiti du$- mani ai lui Dumnezeu, a ajuns cu banuiala chiar sa spinzure pe Apos- tOli 163. 6. Se istoriseste ca pe vremea domniei lui, insusi Pavel a fost de- capitat 91 ca probabil si Petru a fost rastignit si ca aceasta stire a fost intarita de numele lui Petru si al lui Pavel care pina azi e legat de cimitirul roman care poarta numele lor precum relateaza si un om al Bisericii cu numele Gaius, care a trait pe vremea episcopului Zefirin al Romei 164 , care discutind in scris impotriva lui Proclu, conducatorul sec- tei catafrigienilor 165 , spune urmatoarele cuvinte in legatura cu locurile unde au fost inmormmtate sfintele lor oseminte apostolesti : 7. «In ce ma priveste, eu va pot arata unde se gasesc aceste trofee ale apostolilor 166 . Daca ai vrea sa urci pe Vatican ori pe via Ostia, atunci vei gasi trofeele celor care au intemeiat Biserica aceasta». 8. Ca amindoi au suferit in acela$i timp martirajul ne-o spune §i Dionisie, episcopul Corintului 167 r in epistola sa catre romani, unde afir- r^a : «De aceea si voi v-ati unit intreolalta prin aceeasi invatatura cu care au fost intarite de catre Petru si Pavel Bisericile din Roma si cea din Corint. Caci amindoi au s§dit aceasta invatatura si in Corintul nos- tru, propovaduindu-ne in acelasi fel in Italia si suferind totodata ace- easi moarte de martir». Cred coi prin aceasta marturie afirma^ia uoastra va fi si mai mult crezuta. XXVI De ce au venit peste iudei atitea nenorociri $i de ce au declarat ei razboi romanilor 1. Dupa ce a prezentat pe cit a fost posibil amanunte despre ne- norocirile cu care a fost incercat tot poporul iudeu, Iosif relateaza tot a$a de precis, intre multe altele, si faptul ca multi dintre iudeii de frunte 163. Tertulian, Prescript, contra eret., XXXI, in «P.S.B,», 3, p. 164. 164. Zefirin, episcop al Romei intre a. 210 — 217. 165. A se vedea mai jos : III, XXXI, 4 ; VI, XX, 3. 166. «Trofee» puteau fi ?i monumente comemorative, nu numai morminte. 167. Despre Dionisie a se vedea si Iosif, Razb. iud., II, 284. Eusebiu de Cezareea 08 EUSKWU DK CK7.AREXA dupa" ce au ajuns sa fie pedepsitf cu biciuirea, plna la urma au fost r.is- tigniti la Ierusalim de catre Florus 16S . Acesta era guvernator peste ]n- deea pe vremea cind era sa izbucneasca un nou razboi, si anume, in al doisprezelea an de domnie a lui Nero. Iosif istoriseste ca in aceastS rfiseoala a iudeilor s-a produs o cumplita tulburare in toata Siria : in toate orasele iudeii erau urinaria si ucisi fara milS de catre ceilal^i orii- seni, incit pretutindeni vedeai orasele pline de cadavre neingropate, ba- trini aruncati la un loc cu copiii, ba vedeai chiar si femei aruncate fara Imbracaminte pe strazi. Toata tara gemea de astfel de nenorociri care nu se pot descrie 169 , ba cu cit trecea vremea cruzimile deveneau tot. mai mari». lata asadar ce relateazS textual Iosif despre situajia iudeilor. 168. Gessius Florus, ultimul procurator (anii 64 — 66). 169. Iosif, Razb. iud., II, 462, 465. CARTEA A TREIA In ce pdifi ale lumii au piopovdduit Apostolii ? 1. Daca aceasta a fost situajia iudeilor, in schimb sfintii apostoli ai Mintuitorului precum si ucenicii lor s-au imprastiat In toata lumea lo- cuita pe atunci J . Dupa Traditie, lui Toma i-a cSzut soarta sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui loan in Asia, unde a si petrecut vreme mai indelungata murind in orasul Efes. 2. Petru pare a fi predicat la inceput intre iudeii imprSstiati prin Pont, Galatia, Bitinia, Capadochia si Asia, iar la urma a venit si la Roma, unde, la dorin^a lui, a fost rastignit cu capul in jOs 2 . 3. Ce sa mai zicem de Pavel, care incepind «din Ierusalim si pina in tinuturile Iliricului» 3 a plinit Evanghelia lui Hristos si a murit apoi moarte de martir pe vremea lui Nero la Roma ? Asa ne spune textual Origen in cea de a treia carte a Comentarului sSu la Cartea Facerii 4 . II Cineafostprimulintiistatator al Bisericii din Roma ? Dupa ce Petru si Pavel au murit ca mucenici in Roma, eel dintii care a urmat pe scaunul episcopal de acolo a fost Linus, despre care pome- neste Pavel la sfirsitul epistolei sale catre Timotei 5 . l.'H oixouiAEMi) 7rj —toata lumea locuita sau cunoscuta atunci spre deosebire d« Palestina, unde activaserS apostolii pina atunci. Ca sa exemplifice aceasta «explo2ie misionara» Rutin (f 410) spunea ca dupa Toma, Bartolomeu a ajuns sa predice in India Matei, In Etiopia. 2. Primele stiri despre rastignirea cu capul in jos a lui Petru vor fi provenit dir apocriful «Acta Petri", de unde le va fi luat Origen, iar de la acesta Eusebiu si Feri citul Ieronim (De viris ill., 1). 3. Rom., 15, 19. A. PiordutS. A. Harnack, Mission, 4, 1, 109. 5. // Tim., 4, 21. 10(1 I'.ti.SI'UIIU DK C'K/.AIIKKA III Despre epistolele Apostolilor 1. De la Petru se recunoaste ca ar proveni o singura epistola, asa numita «intiia», de care s-au servit si vechii slujitori in scrierile lor ca de ceva indiscutabil 6 . Cit despre asa zisa «a doua epistola a lui Petru», am inteles ca ea n-ar face parte din Testamentul Nou, dar cu toate acestea, intrucit multj au socotit-o ziditoare, ea a fost luata in seama alaturi de celelalte scrieri 7 . 2. In ce priveste cartea numita «Faptele lui Petru», apoi «Evanghe- lia dupa Petru», ca si «Kerigma» si «Apocalipsa numita a lui Petru», stim ca despre aceste carji nu ni s-a transmis in nici un fel ca ar fi fost soco- tite printre scrierile universal recunoscute si ca nici un scriitor biseri- cesc, nici dintre cei vechi si nici dintre cei mai noi, nu le-a pretuit a fi in stare sa ne aduca vreo mSrturie 8 . 3. In continuarea acestei Istoiii eu voi face uz citind pe rind nu nu- mai pe scriitori, ci voi arata si care au fost cartile contestate de care s-au servit unul sau altul, precum si ce spun ei despre Scripturi, daca sint ele biblice si recunoscute, cit si despre cele care nu sint 9 . 4. Dar dintre scrierile cunoscute sub numele lui Petru, nu cunosc decit una singura, anume o singura epistola autentica si recunoscuta de toti vechii invatati ai Bisericii. lata, atitea sint cele ce stim. 5. Cit despre Pavel, cele 14 epistole sint sigure si proX r in de buna seamS de la el. Daca, cu toate acestea, unii resping «Epistola catre Evrei» spunind ca nu-i recunoscuta de Biserica Romei ca fiind paulina, ar fi uedrept sa nu spunem. Dar tot in legatura cu aceasta problema, eu voi arata la timpul potfivit ceea ce au spus inaintasii nostri l0 . In schimb, nici asa numitele «Acte ale lui Pavel» nu le voi socoti intre cele netaga- duite. 6. Intrucit acelasi apostol aminteste in salutarile de la sfirsitul Epistolei c3tre Romani, intre altii, si de Herma, despre care se zice ca el ar fi autorul Ccirtii intitulate Pastorul, trebuie spus c& aceasta carte e tSgaduita de unii care n-o socotesc a fi printre scrierile recunoscute, dar cS unii au apreciat-o ca fiind foarte folositoare pentru cei care au lipsci de o invatatura elementara. De aceea, dupa cite stim, ea e citita (3. Afirmatic repetata : IV. XIV, 9 ; VI, XXV, 8. 7. Afirmatic repetata : III, XXV, 3. 8. A se vedea mai jos : VI, XII, 3—6. «t. Mai jos : VI, XX, 3. HI. Ill, XXXVIII, 1. IMTIirilA nfllKltlCHAKCA. CAHTtfA A THKIA |()| public in unele biserici frl m-am convins ca unii din scriitorii cei mai vechi au folosit-o ". 7. Cu aceasta sa" fie destul cele ce aveam de spus in legaturii cu intrebarea care sint scrierile dumnezeiesti net8g8duite si care, cele ne- recunoscute de to|i. IV Urma$ii imediafi ai Apostolilor 1. Ca Pavel a propovaduit printre pagini intemeind Biserici «de la Ierusalim precum si in tinuturile de primprejur pina in Iliric» l2 , se vecle atit din propriile lui cuvinte, cit si din ceea ce ne-a descris Luca in «Fap- tele Apostolilor». 2. Dar si despre Petru intelegem din cuvintele lui insusi in cite {i- nuturi a propovaduit el pe Hristos predind invatatura Legii noi mai ales celor taiati imprejur !3 , dupa cum reiese din epistola unanim recunoscuta pe care ne-a lasat-o si in care spune cS a scris-o iudeilor «ce traiesc im- prSstiati printre strainiin Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia» 14 . 3. Giti din acestia si care anume s-au facut adevarati rivnitori spre a fi socotiti vrednici urmasi ai lui Pavel si ai lui Petru, ca s5 poata paste Bisericile intemeiate de acestia, nu-i lucru usor de spus, in afara de cei despre care ne informeaza chiar scrierile apostolului Pavel. 4. Acestia au fost ajutati de nenumarati colaboratori sau «impreuna luptatori si lucratori» 15 , cum ii numeste acelasi apostol. Multi dintre ei au fost socotiti de el vrednici de o nestearsa amintire. De aceea in episto- lele sale el da buna marturie despre ei. De altfel in «Faptele Apostolilor>^ pomeneste si Luca despre ucenicii lui Pavel, dindu-le si numele. 5. Astfel, ca prim episcop peste Biserica din Efes e amintit Timo- tei 16 , iar peste Bisericile din Creta a fost rinduit mai intii Tit. 6. La rindul lui, Luca, a carui patrie era Antiohia l7 , iar pregatirea lui fusese cea de doctor, a trait mai cu seama in preajma lui Pavel, dar 11. Identificarea lui Herma din Epistola catre Romani, 16, 14 cu autorul P&storu- lui a fost sustinuta de Origen («P.S.B.», vol. 7, p. 15; 313; vol. 8, p. 275 etc.), dar nu-i probabila. 12. Rom., 15, 19. 13. Gal., 2, 7—10. 14. I Petru, 1, 1. 15. Filip., 2, 25. 16. Tit, 1, 5. 17. Nu se stie dc unde a luat Eusebiu stirea despre originea din Antiohia n !ui Luca. !■. eel dintii rare o spunc. Poate tot de la Origen. 102 EUSBBIU DK CKZAMKEA in acelasi timp a venlt In legatura si cu ceilalU apostoli, dobindindu-si rip la toti acestia buna marturie despre invatatura cea mintuitoare de su- flete, pe care ne-a l&sat-o in douS cSrtf insuflate de Dumnezeu : mai in- tii «Evanghelia» pe care el insusi declara c& a compus-o dupa traditiile celor care fusesera" ei insisi privitori si slujitori ai cuvintului dupa care, spuue el insusi ca a scris si el 1S , iar in al doilea rind «FapteIe Aposto- Iilor», pe care a redactat-o nu numai dupa cele pe care le-a auzit, ci dupa cite le-a trSit el insusi. 7. Iar atunci cind se spune despre Pavel ca avea obicei sa citeze Evanghelia dupa Luca, de fiecare data el folosea expresia «dupa Evan- ghelia mea» 19 . 8. Cind vorbe$te despre ceilalU ucenici de ai s&i, Pavel spune, de pllda, despre Crescens ca 1-a trimis in Galia, iar despre Linus, care in cea de a Il-a epistola catre Timotei sintem informati ca se afla la Roma tn preajma lui Pavel 20 , se stie ca a primit scaunul de episcop al Romei Indata. dupa moartea lui Petru, dupa cum am spus-o si mai; inainte 2l . 9. Chiar si Clement, eel de al treilea episcop al Romei, e amintit de Pavel ca «insotitor si impreuna lucrator cu el» 22 . 10. In afarS de acestia acel Areopagit numit Dionisie, despre care scrie si Luca in «Faptele Apostolilor» c5 a fost eel dintii dintre atenieni care au crezut In Hristos in urma cuvintSrii tinute de Pavel in Areopag, va fi fost eel dintii episcop al Atenei 23 , dupa cum marturiseste un alt vechi slujitor, Dionisie 24 , pastorul Bisericii din Corint. 11. Pe mSsurS ce vom inainta in expunerea noastra, vom aminti si despre alti urmasi ai apostolilor. Acum sa trecem la sirul firesc al isto- risirii noastre. V Despre ultimul asediu suportat de iudei dupa. ce a tost rdstignit Hristos 1. DupS ce Nero a domnit vreme de 13 ani, pe cind urma?ii sai Galba si Oto n-au fost in stare sa se mentina decit 1 an si 6 luni 25 , a 18. Luca, 1, 2—3. 19. Rom., 2, 16 j // Tim., 2, 8. 20. // Tim., 4, 21. 21. Mai sus, III, II. 22. Filip., 4, 3. Origen afirma in mai multe locuri ci autorul epistolelor lui C2e- mont e ucenic al apostolilor. 23. Fapte, 17, 34. 24. Mai jos, IV, XXIII, 3. 2.1. P. Grimal, op. cit., p. 611 ; 706. IKIUHIA ■ tMIHIC.'BAHl'A, t'AIITKA A Til HI A |()3 fost proc'amat do trupa ca imp&rat singur stdpinitor Vespasian, tocmai pe cind el so distingoa lupliad impotriva iudeilor. Pomindu-se indatfl la drum spre Roma :6 , noul imparat a incredintat conducerea luptei impo- triva iudeilor fiului sau Tit. 2. Or, intrucit dupa inSlfarea la cer a Mintuitorului nostru iudeii nu s-au saturat cu cite au savirsit impotriva Lui, au pus la cale tot felul de uneltiri si impotriva apostolilor Lui : ncigind mai intii cu pietre pe Ste- fan - 1 , iar dupa aceea prinzind pe Iacov, fiul lui Zevedei si frate cu loan, caruia i-au taiat capul 28 , dar mai cu deosebire punind mina si pe cela- lalt Iacov, care dupa inaltarea la cer a Mintuitorului nostru a ajuns sa fie eel dintii episcop pe scaunul din Ierusalim si pe care 1-au nimicit in modul in care am amintit 29 . La rindul lor si ceilalti apostoli au cazut prada unor nenumarate primejdii de moarte, fiind izgoniti mai intii din Ierusalim si fiind nevoiti sa caute alte neamuri, carora sa le descopere vestea Evangheliei, asa cum le fusese incredintata cu putere de cStre Hristos atunci cind le-a spus 30 : «Mergind, invatati toate neamurile in numele Meu». 3. tn sfirsit, chiar Bisericii din Ierusalim i s-a descoperit printr-o proorocie impartasita mai marilor acestei cetati poruncindu-le sa para- seasca cetatea inainte de a incepe rSzboiul si sa se mute in orasul Pella din Pereea 31 . Asa se explica de ce si crestinii s-au mutat din Ierusalim si din toata ludeea, iar dupS aceea a inceput sa" cada pedeapsa lui Dum- nezeu peste iudei din pricina multelor nelegiuiri savirsite de ei impo- triva lui Hristos si a apostolilor Lui, stirpind cu totul dintre oameni acest neam de nelegiuiti. 4. Cite rele s-au abatut atunci peste infreg poporul iudeu, dar mai ales cl\i din locuitorii Iudeii au cazut in cele mai grele nenorociri, cite mii de oameni din barbatii in floarea virstei au pierit atunci, dimpreunS cu femei si cu copii, prin sabie, prin foame si prin nesfirsite alte chinuri » cite orase evreiesti si care anume dintre ele au indurat peripetiile ingro- zitoare ale asediului ; apoi', cite rienorOciri si mai grozave au dat peste cei care se refugiaserS in cetatea Ierusalimului pe care o credeau Cci nu va putea fi nimicita ; in sfirsit, in ce chip a decurs razboiul si care au 26. Proclamarea lui s-a facut in 1 iulie 69, dar sosirea la Roma a avut loc abia in toamna lui 70. Avusese destule probleme de rezolvat in Orient, inclusiv in lega- tura cu razboiul contra iudeilor. 27. Fapte, 7, 58—60. 28. Fapte, 12, 2. 29. Aici, mai sus, II, XXIII. 30. Mate/, 4, 23 ?i 28, 19 (Citat eliptic). 31. Eusebiu e singurul care afirma aceasta mutare. Hamack, Mission..., U (332—638. 104 EUSEBIU DE CEZAREEA fost clipele cele mai grele ale lui, precum si care a fost grozavia infio- ratoare vesiita' de mult de catre prooroci in legatura cu pustiirea cetatii si a templului lui Dumnezeu 32 , cele atit de vestite altadata, dar care-si asteptau acum nimicirea prin foe, — toate acestea le va putea gasi cine ar vrea, fiind descrise in amanuntime in istoria scrisa de Iosif. 5. Totusi sint de parere ca. nu trebuie sa uitam nici noi ca, potrivit numarului celor strin§i in Iudeea si in Ierusalim cu prilejul sarbatorilor, asa cum ne informeaza acest scriitor, acestia erau, spre a folosi insasi e?cpresia lui, cam la trei milioane si stateau ingramadiii intre zidurile cetatii 33 ca si cum ar fi stat intr-o inchisoare uria^S. 6. Era deci de a$teptat ca tocmai in zilele in care se pusesera la cale atitea suferinte impotriva Mintuitorului, a Binefacatorului tuturor ^i a Hristosului lui Dumnezeu, iudeii sa fie incuia|i ca intr-o temnita, pentru ca astfel insa§i moartea sa cada asupra lor ca o judecata a drepta^ii dumuezeie§ti. 7. Dar lasind la o parte tot ce au ajuns sa sufere prin sabie ori in alt chip, cred ca va trebui sa descriem macar suferintele provocate de foa- mete, pentru ca cei care vor citi aceasta istorie.sa poata intelege chiar si numai din acest capitol pedeapsa lui Dumnezeu care nu a intirziat sa lpveasca pe cei care au savirsit nelegiuire impotriva Hristosului Dum- nezeu. . . VI Despre ioametea care a dat peste iudei 1. Sa punem mina, asadar, pe cea de a 5-a carte a Istoiiilor lui Iosif si sa urmarim nenorocirea care a avut loc atunci : «Chiar si, pentru cei.-9.vuti raminerea in oras insemna o adevarata osindire la moarte- Sub ban,uiala cS ar fi vrut sa dezerteze, ei erau omo- riti intrucit averea ii facea suspecti de trSdare. Deodata cu foametea crestea si furia rasculatilor. Cu fiecare zi amindoua aceste rele se fa- ceau tot mai mari 2. Griul lipsea pretutindeni, de aceea multi intrau prin casele oa- menilor ca sa controleze peste tot. Cind gaseau la unii cite ceva ii chi- nuiau in toate felurile pentru ce au tagaduit ; in schimb, daca la unul nu gaseau nimic il acuzau ca si-ar fi ascuns prea bine proviziile. Puteai deduce daca cineva are sau nu mai are griu din felul cum se prezenta 32. Dan., 9, 27 ; 13, 11 ; Mate!, 24, 15 ; Marcu, 13, 14. 33. Razb. iud., VI, 425—428. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA 105- trupeste : cind te uitai la cei care se mai tineau pe picioare infelegeai ca ei totusi mai au provizii de mincare si de bautura ; in schimb, cirid priveai pe cei extenuati, pe acestia i-ai fi lasat in pace caci ar fi fost o nebunie sa omori pe niste oameni care si asa nu mai aveau mult de trait. 3. Mvtlti din cei bogati erau in stare sa-si dea intreg avutul pe iuris numai sa capete o banita de griu ,• cei saraci, in schimb, se multumeau si cu o banita de orz. Unii se baricadau in eel mai ascuns ungher al lo- cuintei lor, iar drept culme a mizeriei unii au ajuns sa roada boabele de griu fara sa le mai macine, pe cind al|ii de frica ori de nevoie le prajeau cum se pricepeau. 4. Nicaieri nu mai vedeai bucate asezate pe masa, ci ele erau smulse si roase, asa crude cum erau luate de pe foe. Aceasta hrana era mizerabila si era o priveliste de plins s5 vezi cum cei puternici acaparan mai mult decit al^ii, pe cita vreme cei neputinciosi nu puteau decit sa geama. 5. Foamea e mai grea decit orice suferinta, dar nicaieri nu se vad mai deplorabil urmarile ei ca in lipsa de respect, cSci tot ceea ce in alte imprejurari merits o pretuire oarecare, e calcat acum in picioare. Fe- meile au ajuns sa smulga bucatura de la gura barbatului, copilul de la- gura parintilor ^i, ceea ce-i si mai inspaimintator, de dragul de a supravie^ui chiar si unele mame trageau bucatura din gura pruncilor si nu se rusinau nici macar sa retraga pina si laptele pentru hrana suga- ciului sleit de f oame. 6. Dar si cei care faceau astfel de fapte nu puteau ramine necunos- cuti, caci pretutindeni auzeai de oameni rasculati care jefuiau pentru & bucata de piine. §i oriunde vedeai o casa incuiata era semn ci cei din- launtru se pregateau sa manince, de aceea indata se spargeau usiie si se patrundea inauntru ca sa scoata uneori cu forta chiar si din git buca- tile de mincare ca sa le confiste. ' 7. BStrinii care nu voiau sa dea bucuros hrana din gura erau loviti, se smulgea parul femeilor daca acestea ascundeau vreo bucata in palma, nu se arata nici o considerate nici pletelor carunte si nici pruncilor, ci erau smulsi cu forta si trintiti la pamint pina si copiii care nu voiau sa sloboada din gura bucatura din care au muscat. Daca insa cineva intra inainte de sosirea hotilor si inghitea vreo portie inainte de a fi sosit ei, acela era batut si mai strasnic, socotindu-1 a le fi dusman. ' 8. Ca sa gaseasca provizii de hrana au fost scornite cele mai gro- zave chinuri : astupau cu mazare canalul urinar al acestor nenorociti, iar cu bastoane ascutite le infundau rectul. Te ingrozesti chiar numai JOll KUHUMIJ DK CK'/AHKKA clnd auzl co lei de chlnuri aveau so" Indure oamenii pina" sa" ajungS si declare o singurS pllne si «* uenunte un pumn de orz dosit. 9. Caiaii nu sufereau de foame (cruzimea lor ar fi cu mult mai mica daca" ea ar fi izvorlt din mizerie), cSci isi afisau mindria lor nebuna" fa- ctndu-si prin aceasta provizii pentru vremurile viitoare. 10. Cind unii din ei se furisau noaptea pina in apropierea posturilor romane ca sa caute legume salbatice si iarba" si cind credeau ca au scapat de vrSjmasi, li se lua tot ce strinsesera si oricit se rugau si cerseau de la ei, sau s-a intimplat adeseori invocind chiar si numele Domnului, ca Sci le lase din ceea ce adunasera cu pretul atitor primejdii, totusi nu li s-a inapoiat nimic, ci li s-a spus doar sa fie multumiti ca deodata cu hrana strinsa nu li s-a luat si viaja» 34 . 1 1 . AltadatS Iosif mai relateaza si alte amanunte : «Jntruclt deodata cu pierderea posibilitatii de a p&r&si Ierusalimul iudeii si-au pierdut orice nSdejde de a mai scapa cu viata, groaza infometSrii a cuprins tot mai coplesitor casa dupa casa si familii dupa familii. Acoperisurile ca- selor erau pline cu cadavre de femei si de copii 3S , pe ulitele inguste ale cetSitii abia daca mai puteai trece de lesurile b3trinilor. 12. Cete de copii si de tineri cu obraze scofilcite se imbulzeau ca niste stafii in piete, picind de pe picioare acolo unde suferinta i-a cople- ?it. Cei bolnavi nu aveau nici atita putere ca sa-si ingroape rudele lor, iar cei care ar fi putut-o face au refuzat s-o faca din pricina multimii mortilor si a nesigurantei care-i astepta si pe ei, caci intr-adevar multi din ei iacetau din viata in timp ce-si ingropau mortii, ba unii s-au grSbit sa se aseze la mormintul propriu chiar inainte de a le fi venit ceasul lor firesc. 13. Dar in ciuda tuturor acestor suferinte nicaieri parca nu mai au- zeai plinset sau geam&t : foamea le sugrumase orice simtire. Cei care se luptau cu moartea priveau in liniste pe cei care apucasera sS moara Inaintea lor. O liniste adlnca si un intuneric presimtitor de moarte se lntmsesera' peste intreg orasul. Dar si mai rSi decit toate aceste nenoro- ciri erau hotii si tilharii. 14. Intr-adevSr acestia scormoneau casele ca si cum acestea ar fi devenit niste morminte, insfScau pe morti ca sa-i dezbrace de haine si o luau apoi la fugS in hohote de rls dupa ce-si probasera pe cadavrele dezgolite ascutisul sabiilor lor. Uneori isi incercau si altfel sabia, stra- pungind de vii pe cei aflati inc3 in viata intinsi pe paturile lor. Daca unii din acestia ii rugau ca mzna lor ucigatoare sa nu-i crute, pe unii 34. R&zb. iud., V, 424—438. 35. Casele din Orient aveau acoperi$uri plate. ISTORtA BISERICEASCA. CARTEA A TREIA 107 ca acestia ii lasau cu dispret sa cada prada mortii ; in astfel de cazuri cei aflati in agonie i§i indreptau privirile spre templu cu gindul : cum, Doamne, de mai rabzi in viata astfel de oameni ? 15. La inceput rasculafti au hotarit sa inmorminteze pe cei morti pe cheltuiala statului pentru ca ajunsesera sa nu mai poata suferi mi- rosul rau al cadavrelor ,• mai tirziu, insa, cind n-au mai putut-o face, au hotarit sa-i arunce de pe inaltimea zidurilor tocmai in niste vagauni adinci. Cind Tit a facut odata controlul acestor vagauni si a vazut ca sint pline de cadavre intrate in putrefactie si ca putreziciunea curgea putemic din trupurile acelea, a gemut indata si, ridicindu-si miinile spre cer, a luat pe Dumnezeu de martor spunind ca nu se simte vinovat de o astfel de grozavie» 36 . 16. Iar dupa ce a mai istorisit si alte fapte, Iosif continua : «N-as putea sta la indoiala sa nu arat cit de mare este suferinta. Daca romanii ar fi intirziat si de asta data sa curme indrazneala rasculafilor, eu sint de parere ca orasul ar fi fost ori inghit,it de un cutremur de pamint, ori ar fi cazut prada unui potop sau ar fi fost nimicit de traznet, cum a fost nimicita Sodoma, pentru ca in el trSia un neam de oameni cu mult mai nelegiuit decit eel care a suferit toate acele nenorociri. Dar in felul acesta, din pricina nebuniilor unora a trehuit sa moara un intreg popor» 37 . 17. lata ce mai scrie Iosif si in cartea a 6-a : «Nesfirsita a fost multj- mea celor care au murit atunci in oras cazind prada foametei si de ne- descris au fost suferintele care, au cazut peste ei. Intr-adevar, in fiecare casa in care se putea macar banui ca ar exista ceva hrana, incepea raz- boiul si cei care tinusera eel mai mult unii la altii stateau gata sa se incaiere, nestiind in mina cui va ajunge ultima bucatica de hrana. Nici macar in saracia celor muribunzi nu mai exista crezare. 18. Orice om aflat inca in viata a ajuns sa fie controlat de catre tilhari care credeau ca omul se preface ca ar fi pe moarte, pe cind in realitate ar ascunde hrana chiar si in sin. Minati de foame, multi din tilhari umblau clatinindu-se pe drum, cu gura deschisa ca niste ciini turbati, poticnindu-se descumpaniti si ciocnindu-se pe la portj ca niste betivani, venind de doua sau de trei ori pe ceas in aceeasi locuinta. 19. Lipsa ii silea sa bage in gura orice : ca sa aiba ce sa manince, ei stringeau si ceea ce n-ar fi gustat nici cele mai spurcate din vietui- toarele necuvintatoare. Nu se fereau sa adune pina si serpare si talpa, caci pina la urma taiau in forma de curele pielea de pe scuturi si o ro- 36. Iosif, Razb. iud., V, 512—519. 37. Ibid., V, 566. 108 EUSEBIU DE CEZAREEA deau. Pentru unii si resturile de fin vechi erau o hranS. Multi stringeau fibre de plante, o portie de citeva bucati, vinzindu-le cu pret de patru atici. 20. Dar de ce trebuie sa pomenesc si de nerusinarea la care a dus atunci foametea ? CSci voi descrie o urmare a foamei, cum nu se po- vesteste nici la greci, nici la barbari, atit e de ingrozitoare de spus si de necrezut la auzire. Sa nu se creada cumva ca scornesc povesti pentru cei ce vor veni dupa noi, dar mai bucuros as lasa deoparte aceasta in- timplare daca n-as gasi printre contemporani o multime de martori, dupa cum, de altfel, a? face si patriei mele o slaba placere trecind sub tacere nenorocirile pe care ea le-a ihdurat intr-adevar. 21. Traia pe atunci printre locuitorii de dincolo de Iordan o femeie cu numele Maria, fiica lui Eleazar din cetatea Batezor (nume care in- semneazS «Casa cu isop»), o femeie din neam vestit si cu buna stare ,• era refugiata si ea in Ierusalim dimpreuna cu ceilalti multi si era si ea asediatS acolo. 22. Tiranii ii luasera toate bunurile pe care le strinsese in Pereea si pe care le adusese aici. Totu§i oameni inarmati zilnic ii fortau casa luind tot ce mai gaseau, fie bunuri, fie alimente, din care reusise sS-si mai procure intre timp. O grea amSraciune cuprinse pe aceasta femeie care de fiecare data certa si blestema pe tilhari atitindu-i. 23. Intrucit nu s-a gasit nimeni s-o ucida — ■ nici de minie, nici de mila — si intrucit ea nu se mai simtea in stare sa mai caute undeva hrana pentru altii, intr-o vreme cind foamea ii chinuia si ei maruntaiele si maduva, dar flaCara inimii sale era totu$i mai aprinsa decit foamea, a fost nevoita sa ia o hotarire silita si a pornit-o impotriva firii : si-a insfacat copilul, care sugea inca lapte, si i se adresa cu urmatoarele cu- vinte : - • 24. «Copil nenorocit ce esti, in acest razboi, in foamete si in ras- coala in care traim, pentru cine sa te pSstrez ? Chiar daca am scapa cu via^a, tot ne va ameninta robia romana ! Dar iata ca moartea prin foame vine mai repede decit robia, iar si mai rai decit foamea si robia sint rSsculatii. Hai, mai bine sa-mi slujesti drept hrana pentru mine, pentru cei rasculati sa servesti drept razbunare, iar pentru omenirea intreaga sa fii subiect de discutie asa cum nu s-a mai pomenit in Israel». 25. Dupa ce a rostit aceste cuvinte, ea si-a ucis pruncul, apoi 1-a prajit si a consumat jum&tate din el, cu gindul ca-si va pastra cealalta jumatate pentru zilele urmatoare. Dar iata ca tocmai acum isi fac apa- ritia rasculatii, care simtind mirosul acestei fripturi nelegiuite au ame- nintat pe femeie cu moartea daca nu le va arata restul de mincare. Ea ISTORIA BISERICEASCA. CARTEA A TREIA 109 raspunse ca a mai pastrat o portle frurnoasa si astfel le-a aratat restul din trupul copilului. 26. Cuprinsi de frica si de groaza, rasculatii au incremenit cind au vazut aceasta priveliste. Femeia le-a spus : «E al meu copilul §i a mea este si fapta pe care am savirsit-o. Mincati, caci si eu am mincat din el! Nu fiti mai mofturosi decit o femeie, mai sim^itori decit o mama! lar daca voi mai aveti atita credinfa incit nu vreti sa. va atingeti de jertfa adusa de mine, atunci ca una care am mincat jumatate din ea, la- sati-mi mie si partea care a mai ramas !». 27. La aceste vorbe oamenii s-au retras cu groaza inapoi aratin- du-se lasi macar in aceasta singura imprejurare, lasind mai departe ma- mei aceasta hrana. Dar indata s-a umplut intreg orasul de vestea acestei intimplari groaznice, fata de care se cutremurau numai cind si-o puneau inaintea ochilor ca si cum ei insisi ar fi savirsit o astfel de nelegiuire, qei flaminzi isi doreau parca si mai mult acum moartea, socotind fericiti pe cei care au pierit inainte de a fi auzit si de a fi vazut astfel de neno- rociri» 38 . lata dar care a fost rasplata pentru nedreptatea si nelegiuirea pe care iudeii le-au savirsit fa|;a de Hristosul lui Dumnezeu ! VII Despie prevestirile f acute de Hristos 1. $i acum se cuvine ca la aceste stiri sa adaugam si prevestirea adevarata a Mintuitorului, prin care se vede cS toate nenorocirile aces- tea au fost de mult proorocite prin cuvintele urmatoare : «Vai de cele Insarcinate si de cele care vor alapta in zilele acelea ! Rugati-v5 ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici simbata. Caci va f i atunci strimtorare mare cum n-a mai fost de la inceputul lumii pina acum si nici nu va mai fi» 39 . 2. Facind socoteala intreaga a tuturor mortilor, istoricul Iosif crede ca prin foame si prin sabie au murit cu totul un milion si o suta de mii 40 , pe cind ceilalti, rasculati si hoti care s-au denuntat unul pe altul dupa ce s-a incheiat ocuparea Ierusalimului, se pare ca au fost ucisi cu totii. In acelasi timp cei mai alesi si mai chipesi dintre tineri au fost 38. Ibid., VI, 193—213. 39. Matei, 24, 19—21. 40. Razb. iud., VI, 417—420. Cifra data de Iosif e exagerata. Tacit (Hist., V, 13) apreciaza cam la 600.000 numarul asediatilor. HO KUSKDIU l)T. CTZARErA alo^i sn insotoascft po InvingStori in triumf, iar dintre ceilalti, §i anume toti care au impllnit 17 ani, au fost pusi in laitfuri si trimisi la mun:-i publice in Egipt, pe cind cei mai multi vor fi fost impSrUU pentru lie- care provincie a imperiului, unde urmau s3 fie dati mortii in teatre prin sabie ori aruncafi la fiare. Cei care erau sub 17 ani au fost luafi prizo- nieri si dati sS fie vinduti in bilciuri. Numai categoria acestora din urma pare a se fi ridicat in total la 9000. 3. Toate acestea s-au intimplat aidoma in al treilea an de domnie a lui Vespasian, si anume asa cum au fost ele proorocite de vestirile profetice ale Domnului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos, care prin puterea Lui cea dumnezeiasca le-a privit ca si cum s-ar desfasura real- mente sub ochii Lui, le-a plins si le-a jelit Caci asa descriu evenimen- tele scrierile sfintelor Evanghelii, care reproduc insesi cuvintele Lui asa cum s-a adresat cindva Ierusalimului : 4. MScar «daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aCeasta, cele ce sint spre pacea ta ! Dar acum ascunse sint de ochii tai. Caci vor veni zile peste tine, cind dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura $i te vor strimtora din toate pSrtile. §i te vor face una cu pamintul si pe fiii tSi care sint in tine» 41 . 5. Apoi, in legatura cu poporul : «Caci va fi in tara mare strimto- rare si minie impotriva acestui popor. $i vor cadea de ascujisul sabiei si vor fi dusi la toate neamurile si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pina ce se vor implini vremurile neamurilor» 42 . $i dupa aceea : «Cind veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti cS s-a apropiat pustiirea lui» 43 . 6. $i comparind cuvintele Mintuitorului nostru cu stirile acestui is- toric in legatura cu rSzboiul (iudeo-roman, n. tr.), atunci cum sa nu te miri ?i s3 nu recunosti cit de adevaratS si cu totul mai presus de fire este pre^tiinta ?i prezicerea Mintuitorului nostru ? r- 7. In legMturS cu cele ce s-au intimplat in viata intregului popor iu- deu In urma osindirii la moarte a Mintuitorului, potrivit cuvintelor prin care multimea iudeilor scapa de la moarte pe un tilhar si pe un ucigas prin rugaciunile lor, in schimb indeparta din mijlocul lor pe Stapinul vietii 44 , nu gasim ca ar trebui sa mai adaugam ceva in plus. 8. Totusi ar fi drept sa amintim ca o marturie a Providentei celei atotmilostive si atotbune faptul ca ea a ingaduit sa mai treaca inca 40 41. I.uca, 19, 42—44. 42. luca, 21, 23—24. 43. luca, 21, 20. •l-l. /.urn, 23, 18—19; loan, 18, 40. IMTOHIA ■liBWCKAHC'A. CAHTKA A THF.IA ]]} de ani si mai bine do la acea mare nelegiuire sSvirsitS Smpotriva lui Hristos, pinS s3 fie nimlcit poporul iudeu. In tot acest timp cea mai mare parte din Apostoli si dintre ucenici, precum si Iacov insusi, primul epis- cop, supranumit «fratele Domnului», erau inca" in viafS, petrecind chiar in cetatea Ierusalimului, care ramSsese oarecum cea mai sigurS Intarire de pe atunci 4B . 9. Purtarea de grija a lui Dumnezeu si-a arStat si in acest mod in- delunga sa rabdare ca sa vada' daca nu cumva pina la urma acest popor totusi s-ar c§i de cele ce facuse si ar primi astfel iertare si mintuire. Pe linga aceasta indelunga rabdare Providenta le-a mai trimis si semne deosebite in legatura cu ceea ce urma sa li se intimple in caz ca nu se pocaiesc. De aceea am socotit ca dacS istoricul amintit crede ca merita sa pomenim si astfel de fapte, atunci nimic n-ar fi mai bine decit sa le descriem si noi. VIII Semnele dinaintea. lazboiului 1. Sa luam, dar, in miini si sa citim cele spuse.de Iosif Flaviu in cartea a sasea a Istoriei : «Niste inselatori care abuzind de numele lui Dumnezeu au cistigat pentru sine pe acest nenorocit popor in asa mS- sura incit el nu mai dadea nici o atentie si nu mai credea nici in semnele evidente ale pustiirii care batea la usa, ci, ca loviti de traznet, orbi si fara judecatS, luau in ris vestirile lui Dumnezeu. 2. Mai intii o stea in forma de sabie se aratase deasupra cetalii, unde coada ei a rSmas alungita vreme de un an de zile. Tot asa, inca inainte de inceperea rascoalei si de frSmintarile pregStirilor de razboi, intr-o vreme pe cind poporul se strinsese la sSrbatoarea azimilor in ziua a 8-a a lunii lui XantiC 45 a , pe la ceasul al noualea din noapte, s-a arStat o lumina atit de puternica deasupra altarului si a templului, de ai fi crezut c&-i plina" zi si aceastS luminS a durat o jumState de ceas ; oa- menii simpli au inteles ca acesta e un semn bun, dar cSrturarii si-an dat seama cS prin el se prevesteste tocmai raul ce avea sS urmeze. Altadatci, tot cu prilejul aceleiasi sarbatori, o vac5 adusS ca jertfS de marele preot a fatat un miel in mijlocul templului. 4. Pe la sase ceasuri din noapte usa din launtrul templului, care dS spre rasSrit — desi era din aramS si foarte grea incit seara abia c in- chiseser3 douSzeci de bSrbati si desi fusese InchisS cu fiare groase si cu 45. A se vedca mai sus, II, I, 2. 45 a. Luna aprilie la maccdoneni. 112 EUSEBIU DE CEZAHEEA drugi de fier, iar zavorul ei era puternic — a fost vazuta deschizindu-se singura dintr-o data. 5. La citeva zile dupS sarbatoare, in ziua de 21 a lunii lui Artemis 45 b , s-a vazut o aratare draceasca mai mare decit s-ar fi putut crede, iar ceea ce ar mai trebui spus ar fi si mai de necrezut, daca n-ar fi fost po- vestit de cei care au vazut-o si daca suferintele care au urmat n-ar fi lost pe marimea acestor minuni : intr-adevar, inainte de rasaritul soa- reiui au fost vazute in vazduh in tot tinutul din apropiere o multime de carute pline cu oameni inarmati cutreierind norii si inconjurind parca cetaUle ca sa le inchida. 6. Altadata, in urma sarbatorii numita a Rusalelor, noaptea pe cind preofii veneau pentru slujba, dupa cum le era obiceiul, spun ca au au- zit mai intii miscari si zgomote tulburatoare, apoi glasuri repetate : «sa iesim de aici ! » 7. $i iata ceva si mai ingrozitor. Un om cu numele Iisus fiul lui Anania, un tar an fara carte, cu patru ani inainte de a fi inceput razboiul, intr-o vreme cind treburile orasului se desfasurau in deplina pace si in buna stare, venind la sarbatoarea Corturilor, pe care toti trebuiau sa le intinda in cinstea lui Dumnezeu, a inceput sa strige dintr-o data prin templu : «Glas de la Rasarit, glas de la Apus, glas din patru vinturi, glas din lerusalim si din templu, glas de la mireasa si de la mire, glas peste tot poporul!» Cu astfel de strigate a cutreierat el zi si noapte strazile orasului. 8. Unii dintre capeteniile cetatii se alarmasera din pricina acestor strigate de rau augur si punind mina pe om 1-au batut ranindu-1 greu. Cu toate acestea el nu spunea nimic altceva decit striga aceieasi cuvinte inaintea celor de fata. 9. Pina la urma capeteniile si-au inchipuit ca omul este minat de o p.utere dumnezeiasca, fapt care s-a si dovedit real, de aceea 1-au dus inaintea guvernatorului roman. Acesta a poruncit sa fie batut cu vergi pina la singe, dar el n-a scos nici un geamat si nici n-a plins, ci repeta cloar la fiecare lovitura cit il tineau puterile : «Vai, vai de tine Ierusa- lime !» * 6 . 10. Iosif ne istoriseste 47 si alt fapt parca si mai straniu. Ne spune anume ca in Sfintele Scripturi s-ar afla o proorocie potrivit careia in vre- mea aceea cineva nascut din tara aceasta va ajunge sa staplneasca lu- mea intreaga. Iosif e de parere ca aceasta prezicere s-a implinit prin venirea lui Vespasian la cirma Imperiului roman. 45 b. Prima luna de primavara la spartani (aprilie — mai). 46. Razb. iud., VI, 288—304. 47. Ibid., VI, 312 — 315. Suetoniu, Doisprezece cezari. Vespasian V. Trad. rom. p. 317. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA 113 11. Numai "ca acest impSrat n-a ajuns sa eonduca Intreaga lume, ci numai tinuturile stapinite de romani, asa incit ar fi mai potrivit sS credem ca acea proorocie se referea la Hristos, Caruia insusi Tatai I-a spus : «Cere de la Mine si-T* voi da neamurile stapinirea Ta si stapinirea Ta marginile pSmiritului» 48 . Or, tocmai in vremea aceea s-a putut spune despre propovaduirea Sfintilor Apostoli : «In tot pamintul a iesit vestirea lor 51 la marginile lumii, cuvintele lor» 49 . y IX Iosil $i scrierile idmcpe de la el 1. Dupa toate acestea e bine sa nu uitam nici de persoana lui Iosif in- susi, care* a contribuit in asa m2sura. la scrierea de fatS, ca sa" cunoastem si sa aflam din ce tar& si din ce neam se trage. lata cum ne-o spune el insusi : «Iosif, fiul lui Matia, preot in Ierusalim, care la inceput a luptat si el voluntar impotriva romanilor si care s-a apropiat apoi de ei, dar numai de nevoie» B0 . . . 2. Intre iudeii de atunci el a fost cu mult eel mai vestit dintre iu- dei si s-a bucurat de cea mai mare trecere, si incS nu numai intre cei de un neam cu el, ci si intre romani, dovada ca a fost cinstit si in cetatea Romei prin ridicarea unei statui 5l , iar scrierile compuse de el s-au in- vrednicit a fi colecjionate si in biblioteca cetStii. 3. Antichitdtile iudaice le-a descris in toate cele douSzeci de carU ale operei cu acelasi titlu, iar Istoiia rdzboiulm" purtat in timpul s5u cu romanii a fost descris3 in sapte carti, m5rturisind el insusi ca, pe bunS dreptate, acestea din urma le-a compus nu numai in greceste, ci si in iimba sa materna S2 . 4. Mai avem de la el inca douS cMrti despre Antichitdtile iudeilor in care raspunde observatfilor aduse de gramSticul Apion M , care scri- sese pe atunci o lucrare indreptata impotriva iudeilor, precum si impo- triva altora care se siliserS sa batjocoreascS si ei traditfile poporului iudeu. 48. Ps., 2. 8. • 49. Ps., 18, 8 j Horn., 10, 18. 50. Iosif, R&zb. lud., I, 3. TafSl lui Iosif Flaviu se numea Matia 51: Nimeni In afarS de Eusebiu n-a spus acest lucru. 52. Versrunea aramaic5 a R&zboiuiui iudaic s-a pierdut. 53. Cunoscuta mai ales sub titlul Contra lui Apion. Ea nu-i apartine lui Iosif Flavin. «— Eusebiu de Cezareea 114 avaiBiu Da csZAMSA 5. In cea dlntli din aceste carfi el a statornicit numSrul scrierilor numlte «Vechiul Testament", arStindu-ne cS, potrivit unei vechi tradi- tii, aceste scrieri erau recunoscute de totf iudeii, caci iata cum se ex- prima" despre ele : X Cum comenteaza Iosil Scripturile dumnezeiesti 1. «Spre deosebire de' alte popoare, la noi, la iudei, toti sint de pa- rere cS nu exists mii de carfi, ci de toate sint numai 22, dar acestea confin descrierea intregului timp trecut si sint socotite pe buna dreptate ca provenind de la Dumnezeu. 2. Dintre acestea, primele cinci sint cartile lui Moise, care cuprind legile si traditia veche incepind de la facerea omului 5 * pinS la moartea lui Mpise, un rSstimp cam de trei mii de ani. ' 3. De la moartea lui Moise si pina la moartea lui Artaxerxe, care a lost regele persilor ce a urmat dup5 Xerxes, au compus istoria vre- imii lor, in 13 cSrtfr proorocii care au venit dupa Moise. Celelalte patru c&itf cuprind imne inchinate lui Dumnezeu si reguli de via^S pentru oameni. 4. In realitate, incepind cu vremea lui Artaxerxe si pin& in vremile noastre, toate au fost descrise, ktsS aceste insemnari n-au fost socotite ca avind aceeasi vrednicie de crezare ca cele de dinaintea lor pentru cU succesiunea proorocilor nu-i chiar asa de sigura. 5. Cit de vrednice socotim noi cSrtile sfinte o dovedim prin faptul cfi oriclt de mult timp s-a scurs de la compunerea lor nimeni n-a in- drfiznit vreodatS sM adauge, sS scoatS ori s5 schimbe ceva din acele cirti, ci tofi gSsesc lucru liresc, incepind din prima lor oopilSrie, sa vadS aceste cartf ca tot atitea invStSturi ale lui Dumnezeu, s5 tina la ele ?i dacS-i nevoie chiar sS moarS pentru ele». 6. B de folos sS amintim aceste cuvinte ale istoricului. O alta scriere care nu-i mai putin vrednica de el si care a fost compusa de acest scriitor este cea intitulatS Despre ratfunea dominant^, pe care unii o intituleaza - Macabricon 5 * pentru cS ea cuprinde luptele iudeilor 54. Ultimul comentar la aceste cSrti 1-a elaborat R. Arnaldez, Paris, 1961. 55. Nu apartine lui Iosif Flaviu. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA 115 despre care se vorbeste in cart,ile numite «ale Macabeilor», care se stie ca s-au purtat barbateste pentru credinta in Dumnezeu. 7. Catre sfirsitul carjii o douazecea din Antichitafi acelasi scriitor subliniaza ca si-a facut plan hotSrit sS scrie in patru cartf, potrivit in- vat§turii cuprinse in traditia iudaica, despre Dumnezeu, despre fiinta Lui, despre legi si despre motivele pentru care e slobod sa sSvirsesti anumite fapte si, in schimb, pentru ce e interzis sa sSvirsesti altele. Tot el mai aminteste in propriile sale scrieri ca s-a mai ocupat si de alte lucrari M . 8. In afar a de acestea e bine sa amintim cuvintele puse la sfirsitul Antichitdtilor spre a intari si mai mult pasajele imprumutate din ace- lasi scriitor 57 . Acolo Iosif acuzS, de pildS, pe Iustus din Tiberiada 58 , (care a incercat sa descrie ca si el intimplari din acea vreme), acuzin- du-1 ca nu spune adevarul, si indreapta inca si alte acuze impotriva lui, apoi continua textual : 9. «Cit despre mine, nu m-am temut daca cineva nu are aceeasi parere ca si mine despre scrierile mele, dar eu am avut curaj sS trimit scrierea mea inaintea ochilor imparatului intr-o vreme cind evenimen- tele erau inca actuale. Mi-am dat seama astfel ca am pSstrat traditia adevSrului. In acest sens m-am asteptat sa fiu confirmat de marturii si ialS ca nu m-am inselat. 10. Tot in felul acesta am prezentat scrierea mea si multor altora (din care unii au luat parte chiar la razboi), cum a fost cazul cu regele Agripa si cu unele din rudele lui. . ' 11. Chiar si impSratul Tit dorea atit de mult ca sa se documenteze in legatura cu istoria acestor evenimente, numai dupa scrierile mele, incit si-a scris cu mina proprie numele pe ele si a dat porunca sa se publice. Tot asa si regele Agripa a intSrit in saizeci si douS epistole adevarul expunerii mele» * 9 . Doua din aceste epistole sint chiar anexate de Iosif la scrierile lui. Dar destul despre aceste lucruri. Sa trecem acum iarasi la istori- sirea noastra. 56. Antichit., XX, 268. In versuri sau in proza *Istoria risipirii Ierusalimuluin a circulat lhult printre romani. Pe la inceputul sec. XIX ea a fost chiar tiparita. 57. E vorba de autobiografia sa, pe care Iosif Flaviu a lasat-o sa fie ca un fel de introducere la operele sale. 58. Acest alitor a scris si el o istorie a poporului iudeu si o cronica a regilor iudei, ambele pierdute. 59. Iosif, De vita sua, 361 — 4 (citat dupa G. Bardy, o. c, p. 117). tia EUSEBIU OB CCZAIUDIA I XI Dupd Iacov, Biserica din Ierusalim a tost condusd de Simeon Dupa moartea muceniceasca a lui Iacov si dupa nimicirea Ierusali- mului, care a urmat curind dupa aceea, apostolii si ucenicii Domnului, care mai ramaseserS inca in viata, s-au strins laolalta de pretutindeni, dupa cum se spune, in jurul rudelor dupa trup ale Domnului — au tifiut sfat cu totii si s-au intrebat : cine anume ar fi vrednic sa fie urmas al lui Iacov? La care totf intr-un singur gind au gasit ca Simeon, fiul'lui Cleopa, despre'care se face amintire in cartea Evangheliei eo , e vrednic i& urce pe scaunul episcopal al acestei Biserici, ca unul care era, cum Be spune, var al Mintuitorului. Intr-adevSr Hegesip istoriseste cS Cleopa era frate cu Iosif 6 '. Xii i VespasianaponincitsdseceTceteze dacd mai traiesc urmcugi ai scaunului lui David * i , . Ni se mai istorise$te totodata ca dupa ocuparea Ierusalimului, Ves- pasian a poruncit sa se intreprinda cercetari printre toti cei ce se trag , din neamul lui David, ca nu cumva sa mai raminS in viata vreunul din aceastfi semintie regalS. Drept urmare a acestei porunci s-a iscat o noua si foarte mare prigoana impotriva iudeilor 62 . XIII Anaclet devine al doilea episcop al Bisericii din Roma » DupS cei zece ani de domnie a imparatului Vespasian a urmat la cir- mS flul sau Tit 63 . Incepind din eel de al doilea an de domnie a acestuia, dupa ce pastorise ca episcop al Romei vreme de 12 ani, Lin a incre- dinfat conducerea acestei Biserici lui Anaclet. La cirma imperiului, dupa Tit care a domnit vreme de 2 ani si tot atitea luni, urmeaza fratele sau, Domitian. 60. Luca,. 24, 18} loan, 19, 25. „ 61. A se vedea mai ]os, III, XXXII ; IV, XXII, 4. 62. Nu stim sa mai fi afirmat si altcineva despre aceastS hotarire a lui Vespa- sian. 63. Tit moare la 13 sept. 81. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA 1)7 ' " ' -ir i nliiniil l i n .i I XIV Al doilea episcop al Blserfcii din Alexandria a iost Abiliu u In al 4-lea an de domnie a M Domitian a murit Anian, prlmul episcop al Bisericii din Alexandria, pe care o pastorise mai bine de douazeci si doi de ani. Dupa el a urmat ca al doilea episcop Abiliu. XV Cum a ajuns Clement ca al treilea episcop al Romei In al doisprezecelea an de domnie a aceluiasi imp&rat (Domitian n. ti.), timp in care Anaclet condusese Biserica Romanilor vreme de 12 ani, a fost inlocuit cu Clement, pe care in epistola sa catre Filipeni Apostolul (Pavel, n. tr.) il numeste colaborator al sSu atunci clnd zice : «Clement si cu to|i ceilaltf insotitori ai mei de lucru, ale caror nume sint scrise in cartea vietii» w . XVI Epistola lui Clement Pe la Clement n| s-a pSstrat o singurS epistola recunoscuta ca au- tentica, destul de lungS si minunata, pe care el a scris-o ca din partea Bisericii din Roma cStre cea a corintenilor, din pricina unei r3zvr3tiri care s-a iscat atunci in Corint. Am inteles ca in foarte multe Biserici aceastS epistola era folosita in adunarile obstesti de altadata si tot asa s-a continuat pinS azi «*. Iar c5 pe .vremea aceluiasi ImpSrat treburile (bisericesti, n. tr.) din Corint au fost tulburate de o rascoalS, ne sta drept marturie demna de incredere Hegesip 67 . 64. In decursul veacurilor titlurile capitolelor XIII $i XIV s-au contras Intr-unul singur. 65. Filip., 4, 3. 66. In Codex Alcxandrinus al Bibliei (sec. V) era cuprinsS ?i Epistola lui Cle- ment. 67. A se vedea mai jos : IV, XXIII. H B EU1MIU DM CBSAHttA, ' . XVII Persccutla ae$tinilor sub Domitian 1. Intrucit si-a arfitat cruzimea fata de multf, prin aceea cS a ucis fJSrS motiv intemeiat 68 un mare num&r de nobili si de oameni de vaza din Roma, iar pe foarte multi altf oameni de frunte tot atit de f8r& te- mei i-a trimis In surghiun4incolo de granitS, confiscindu-le averile, 1m- pa>atul Domitian s-a dovedit adevarat urmas al lui Nero prini ura si prin lupta pe care a dus-o impotriva lui Dumnezeu, caci a fost eel de al dollea dintre cei care au pus la cale prigoana impotriva noastrS 69 , pe clnd lui Vespasian, tat&lui sau, nicicind nu i-a trecut prin gind ceva rau Impotriva noastrS. XVIII Apostolul loan si *Apocalipsa» 1. Pe atunci umbla zvonul cS apostolul si evanghelistul loan e inca In vlata si cS din -pricina m&rturiei aduse in folosul inva^aturii cres- line T0 a fost osindit sa traiascS in insula Patmos. 2. Caci in cea de a cincea carte a sa Impotriva ereziilor, atunci cind vorbeste despre asa numita taina a numarului lui Antihrist 71 in legBturS cu loan, Irineu spune urmatoarele lucruri despre loan : 3. «DacS in vremile de azi ar trebui sS fie fficut cunoscut nume- le lui Antihrist, el ar trebui spus de eel care a vazut si «Apocalipsa», caci el a vazut-o nu prea demult, ci foarte aproape de vremile noastre, ?t anume pe la sflrsitul domniei lui DOmitian» 72 . 4. Pe atunci propov&duirea credintei se facea cu atita stralucire fnclt pina si scriitorii strMini de invSt&tura noastra nu stateau la indo- lala de a informa si ei In istoriile lor prigoana si suferintele muceai- ce^ti, precizindu-ne si data foarte exacts si istorisind c5, in al 15-Iea on de domnie a lui Domitian, o crestinS cu numele Flavia Domitilla, fiica de sorfi a lui Flavius Clemens, unul din consulii Romei de pe atunci, a fost surghiunita impreuna cu multi altii in insula Pontia drept pedeapsa pentru ca a declarat cS e crestina 73 . 68. J. Zeiller in Fliche-Martin, Histoire de 1'Eglise I (Paris 1935), p. 300—304. 69. AceastS parere o aveau $i altf scriitori biserice$ti (Tertulian, Apol. V, 4). 70. Eusebiu nu aminteste de aruncarea sfintului loan intr-un butoi cu untde- lemn clocotitor, de care ne vorbeste Tertulian, De praescr. eret., XXXVI, In «P.S.B.», 3, p. 164—165. 71. Apoc. 13, 18, unde sub numarul 666 pare a se face aluzie la Nero. 72. Irineu, Contra ereziilor V, XXX, 3. 73. J, Zeiller, op. cit., p. 302. Pare ca exilarile lui veneau $i din lacomie. Sue- tonlu, Doisprezece cezari. Qomltian XII, trad, rora., p. 343. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA 1 1 in — — — — — — — ^—*M— — i i ) —————■■ — — — — — — i XIX Domlttan pomncetfe ca tofi eel ce se ttag din neamul lul David s& tie omorltl Acelasi Domitfan a poruncit sa fie ucisi toti cei ce provin din. nea- mul lui David. Or, o veche traditfe ne informeaza ca unii eretici 7 * au pirit pe urmasii lui Iuda, fratele Mintuitorului dupa trup, afirmlnd ca ei se trag din neamul lui David si deci sint inrudiji chiar si cu Hristos Insusi. lata in ce termeni vorbeste undeva in aceastS problems Hegesip : XX RudeJe Mintuitorului 1. «Mai traiau incS din semintia Mintuitorului niste nepoti ai lui Iuda, care el fnsusi se numea «fratele Domnului dupS trup» 75 . Fiind pi- riti ca s-ar trage din neamul lui David, un soldat de serviciu 76 i-a adus inaintea Cezarului Domitian, caci, intocmai ca si Irod, §i acesta s-a in- grozit cind a venit Hristos pe lume. 2. Imparatul i-a intrebat dacS sint intr-adevgr din neamul lui Da- vid, la care intrebare ei au rSspuns : «da». Atunci i-a intrebat cite mo- sii aveau si cit e de mare averea lor? Ei au rSspuns ca ammdoi lao- ialta n-au mai mult de 9000 de dinari, fiecare din ei stSpinind doar jumatate din suma respective. Dar ei au tinut sa mai adauge cS nici averea pe care o au nu constS in aur, ci in valoarea unui teren in pret de 39 de pogoane, pe care il cultiva cu mlna lor, ca de acolo sa-si poata pjati darile si sS-si acopere nevoile traiului. 3. Apoi i-au arStat palmele, ca mSrturie cS traiau din munca bra- teior, in care scop si-au aratat si bStaturile palmelor formate de truda lor continual 4. Intrebindu-i despre Hristos si despre impSrStfa Lui, cind anume, in ce fel si unde se va arata ea, ei au raspuns cS acea impSrStie nu-i iumeascS si nici paminteasca, ci e ingereasca si cereascS si ca ea va veni la stirsitul veacurilor, atunci. cind Hristos va veni intru mSrirea 74. Nu se stie de ce fel de eretici va putea fi vorba. Poate fi vorba mai curind de feanuialS ori de frica. Sau cum tl caracterizeaza ■ Suetoniu : «Lacom la nevote »i crud de frica». Suetoniu, Domitian, trad, rom., p. 342 — 353. 75. Matei 13," 55 j Marcu 6, 3. 76. In text lipooxitouc, care pare un Imprumut din latina, obicel frecvent pentru expresia din viata militara («evocatus», crainic, herald). 190 "''^rr'y cviuuu si cueamia Sa, sfi Judece viil fi mortfi si sfi rfispl&teascfi pe fiecare dupfi faptele lui. 5. La cele spuse de el, Domitian nu i-a mai Invinuit cu nimic, ci doar i-a dispretuit ca pe niste oameni simpli, i-a pus in libertate si a dat po- runcfi sS inceteze prigoana impotriva Bisericilor. 6. DupS ce s-au vazut liberi, ca unii care erau oricum mSrturisi- tori si rude ale Domnului, oamenii respectivi au ajuns in posturi de conducere ale Bisericilor 77 si pacea fiind restabilita" ei au tr5it mai de- parts pinS pe vremea lui Traian». Asa ne spunea Hegesip. 7. Despre Domitian ne vorbeste tot cam in acelasi fel si Tertulian ziclnd : «Incercase odinioarS si Domitian sa faca" si el rHu Bisericii, ca unUl care avea si el o parte de cruzime ca si Nero. Dar cred c§ avind oarecare inteligentS s-a oprit foarte repede dupS ce a rechemat pe cres- tini din surghiun» 78 . 8. DupS Domitian, care domnise vreme de 15 ani, a luat puterea Nerva, sub care senatul roman a anulat onorurile atribuite lui Domi- tian si a votat o lege care ingaduia revenirea din exil a celor surghiu- niti pe nedrept si restituirea avuturilor lor. Asa ne informeaza' istoricii yrexnli 79 . ' ' 9. Potrivit unei vechi traditii crestine s-a intors pe atunci si apos- tolul loan din exilul sau pe insula (Patmos, n. tr.), reluindu-si mai de- parte viata in Efes. XXI Kerdos, al tieilea episcop al Bisericii din Alexandria Pupa" ce Nerva a domnit ceva mai mult decit un an, a urmat la tron Traian, sub care in primul an de domnie a urmat la cirma Bise- ricii din Alexandria Kerdos, inaintea cSruia iusese conducator acolo Abtliu vreme de 13 ani. Deci Kerdos e al treilea episcop al Alexandriei, primul fiind Anian. Tot pe atunci conducea cirma Bisericii din Roma Clement, care si el era al treilea episcop de acolo dupa" Pavel ?i Petru, primul fiind Linus, iar dupS el Anaclet. 77. Se vede c5 ideea de Seojtoouvai, a osului de domn, avea pe atunci o oare- care prestantfi. 78. Tertulian, ApoL, V. 79. Dio Casslus, Hist., LXVIII, 1. ISTORIA BISERICEASCA. CARTEA A TREIA 121 XXII Ignatie, al doilea episcop al Biseiicii din Antiohia In timpurile despre care vorbim, dupa Evodiu, care fusese primul cirmaci al Bisericii din Antiohia, stralucea luminatul Ignatie. Si tot asa a ajuns si Simeon sa fie al doilea dupa fratele Mintuitorului (Iacov, n.ti.),. la cirma Bisericii din Ierusalim. XXIII $tiii despie Apostolul loan 1. In vremurile acelea traia inca in Asia eel «pe care-1 iubea Iisus» s0 , loan, care era in acelasi timp atit apostol, cit si evanghelist, conducind Bisericile de pe acolo, dupa ce se reintorsese, deodata cu moartea lui Domifian, din surghiunul sSu din insula. 2. Ca loan traia in acel timp e destul daca aducem dovada a doi martori demni de incredere, intrucit, daca mai e nevoie s-o spunem, amindoi figureaza in primele locuri ale ortodoxiei bisericesti, si anu- me, Irineu si Clement Alexandrinul. 3. Cel dintii dintre acestia scrie textual in a doua carte Contra ereziilor : «Si tot presbiterii care s-au intilnit in Asia cu loan, ucenicul Mintuitorului, marturisesc ca el asa a invafat. Caci el a mai trait cu el inca pina in vremea lui Traian» 81 . 4. Si in cartea a 3-a din aceeasi lucrare Irineu confirma acelasi lucru cind zice : «Dar si Biserica intemeiata de Pavel in Efes si in care a petrecut si loan pina in vremurile lui Traian, constituie o marturie- vrednica de crezare despre traditia apostolica» S2 . 5. La rindul lui si Clement in tratatul sau : «Care bogat se va min- tui ?» descrie acele timpuri §i adauga o istorisire foarte pilduitoare pen- tru cei care doresc sa auda lucruri frumoase si folositoare. Luaji si ci- titi aceasta istorioara 83 asa cum sta ea scrisa : 80. loan, 13, 23 ; 19, 26 ; 20, 3. 81. Irineu, Contra ereziilor, II, XXII, 5. 82. Irineu, op. cit., Ill, III, 4. 83. Ea a mai fost folosita ?i de sfintul loan Hrisostom in C&tre Teodor eel cazut, I, Migne, P. G., 47, 305; Anastasie Sinaitul, Adm. in Ps., 6, Migne, P. G., 89, 1106 ?i urm. ; Maxim MSrturisitorul, Schol. in opet. S. Djonysii, I, Migne, P. G., 4, 573. In romaneste ea a fost tradusa de Pr. N. M. Popescu, in «B.O.R.», 39, (1915 — 1916), p. 536—539, iar recent, de Pr. prof. D. Fecioru, in colectia «P.S.B.», vol. 4^ p. 63—65. 122 W/MBIU D« OftRAUHBA 6. «Ascult8 o povestire care nu-1 poveste, ci e cuvlnt predat cu adevarat, care provine tocmal de la loan Apostolul si a carei amin- tlre s-a pastrat intreagft. Dupa moartea tiranului (Domitian, n. tr.), loan s-a jelntors din insula Patmos la Efes, cercetind, cind era rugat, tinu- turile invecinate ale populatiilor de acolo fie pentru ca in unele sa aseze episcopi, in altele sa intemeieze Biserici, iar in altele sa hirotoneascS clerici pe unul din cei aratati lui de Duhul. 7. Venind si intr-unul din orasele din apropiere, al cSrui mime il vor si cunoaste unii, el a mingiiat mai intli pe frati, apoi, intorcindu-si prlvirlle. spre episcopul asezat in cetatea Efesului si v&zind un tinar cru trup bine legat, placut la infatisare si cu suflet inflacarat a zis epis- copulul : «Ui incredin^ez purtSrii tale de grija cu toata rivna pe acest ttmar si iau ca martori Biserica si pe Hristos». Episcopul a primit si i-a fagaduit totul, dupS care apostolul a repetat iar5?i aceleasi lucruri si' a citat aceiasi martori, apoi a plecat la Efes. 8. Presbiterul a luat acasa pe tinarul care-i fusese incredintat, i-a tinut llngS el, 1-a hranit ?i 1-a ingrijit, iar in urm& 1-a botezat. Dupa aceea n-a !mai avut grija de el si nici nu 1-a mai pazit, socotind ca pe- cetea Domnului e destula paza. 0. FiiUd lasat de capul lui inainte de yreme, tinarul s-a lipit, spre pierzarea lui, de alti tineri, de aceeasi virsta cu el, dar lenesi, stricati si obisnuiti cu reie. La inceput acestia 1-au atras la niste mese bogate, dupa care 1-au luat cu ei sa meargS noaptea sa fure haine, pentru ca la urma s-ajunga sa faca fapte si mai rele. 10. Incetul cu incetul el s-a obisnuit si datorita firii sale mai aprinse, a lesit de pe calea dreapta, ca un cal nestapinit §i puternic, in stare sS-si ftiuste pinS si zabalele friului si sa se pravaleasca nSvalnic in prapastie. 11. Pierzindu-si cu totul nSdejdea in mintuirea lui Dumnezeu, el nici nu se mai gindea doar la fapte marUnte, ci planuia sa facS is- pravi mari a'$emanindu-se intru toate cu ceilalti. De aceea i-a luat pe acestia si a facut cu ei o bands de tilhari, iar intrueit el era eel mai brutal, eel mai crud si eel mai slngeros, a ajuns repede capetenia tilha- rilor. 12. Intre timp vremea trecuse. Ivindu-sie iarSsi nevoia, a fost che- mat si loan in aceiasi oras. Dupa ce si-a rlnduit trebuTile pentru care fusese chemat, loan a zis catre episcopul locului : «Haide, episcope, da-mi inapoi ce ti-am incredintat eu si Hristos, da-mi depOzitul pe care eu si Hristos ti 1-am dat in fata Bisericii peste care cirmuiesti tu si care-i martorul nostru». ISTORIA BISERICEASCA, CARTEAATREIA 123 13. B&trinul eplscop s»a spfiimtntat mat Intli, gtndindu-se la o sumS mare de bani pe care n-o primise, de aceea nici nu-si putea lnchipui ca-i vorba de banii pe care nu-i avea, dar, pe de alta" parte, nici nu putea sk nu aibS incredere In ceea ce-i spunea loan. «Pe tinSr tf-1 cer si su- fletul fratelui t3u», zise loan. Presbiterul a of tat atunci din adincul su- fletului si lScrimind a spus : «Acela a murit !» «Cum ? §i de ce a mu- rit ?» a Intrebat loan. «Pentru Dumnezeu e mort», zise episcopul ; «a plecat dintre noi, este un om rau si pierdut si, ceea ce-i mai rau, s-a facut tilhar. Impreuna cu banda lui a pus stSpinire pe intreg muntele din fata bisericii». 14. Apostolul ?i-a sfisiat hainele si dupa un geama\ profund s-a lovit peste cap zicind : «Ce s3 zic ? Bun paznic am ISsat pentru sufletul fratelui! DS-mi repede un cal si sS ma insoteasca - cineva, arStindu-mi drumul». $i s-a strecurat repede din bisericS asa cum era. 15. Ajuns la locul respectiv Apostolul a fost prins de straja tilha- rilor, dar nici nu a incercat sa fugS si nici nu s-a rugat sS-i dea drumul, ci striga doar :. apentru aceasta am venit, duceti-ma la capetenia voas- tra!». 16. Acesta astepta a?a cum era, inarmat. Dar indatS ce a recunoscut pe loan in eel ce venea spre sine, 1-a coplesit rusinea si a luat-o la fuga. Dar ca $i cum ar fi uitat ce virstS are, loan s-a luat dupS el pe •cit il tineau puterile si striga : 17. «Piule, de ce fugi de mine, p&rintele tSu, care nu-s inarmat si mai sint si b&trin? Fie-ti milS de mine, fiule, nu te teme ! La tine mai sint niste nSdejdi de viata" (vesnicS, n. tr.). Am sS mS asez pentru tine inaintea lui Hristos. Daca" ar fi nevoie m-as duce bucuros chiar la moarte pentru tine asa cum a murit si Mintuitorul pentru noi : pentru sufletul tau 1-as da bucuros pe al meu. Opreste-te si ai incredere ! Hristos este Cel care m-a trimis». 18. La auzul acestor cuvinte, tinSrul s-a oprit, plecind mai intii pri- virile in jos, iar dupa aceea aruncindu-si armele, tremurind si plingind cu amar. DupS aceea a imbrStisat pe bStrinul Apostol care se apropia si-a cerut iertare, asa cum putea prin pllnsetele lui, botezindu-se parcS a doua oara" prin lacrimile lui, ascunzindu-si doar mina dreapta. 19. Apostolul i-a garantat si 1-a asigurat cu juramint ca" a gSsit iertare pentru el de la Mintuitorul ,• s-a rugat de el, a ingenunchiat Ina- intea lui, i-a sSrutat mina dreapta ca s3-i arate c-a fost curatitS prin cainta si astfel 1-a adus din nou la BisericS. Acolo s-a rugat pentru el cu bogate rugaciuni, s-a nevoit impreuna cu el in postiri prelungite si imblinzindu-i cugetul cu multe si felurite cuvinte de imb&rbatare. $i, 124 imraiu ot cmbamba dupfi cum se spune, nu s-a dep&rtat de el plnfi ce nu 1-a redat deplin Bisericii, fostul cSpitan de tllhari dlnd o minunata mfirturie de cSintS adevfiratfi, o puternicfi dovada de natter e din nou, un trofeu vfizut al Invierii» M . XXIV Ordinea Evangheliilor l.Sa fie, asadar, aceastS istorioara l^sata de Clement spre inva- tStuia si spre folosul cititorilor. Si acum sS aratSm scrierile recunoscute ale acestui apostol (loan). 2.'$i cea dintli trebuie desigur primita «Evanghelia dupa Ioan», care-i cunoscuta in toate Bisericile de sub cer. CS cei batrini aveau bun temei cind au rinduit-o pe locul al patrulea, adica dupa celelalte trei, se poate vedea din urmatorul fapt : 3. Oamenii inspirati si cu adevarat vrednici de Dumnezeu, adica Apostolii lui Hristos, au tr3it o viata cu totul curata si si-au impodobit sufletele cu toate virtutile. Limba o cunosteau slab de tot B5 , In schimb el s-au intarit numai prin puterea dumnezeiascS, singura in staxe sa 88vlrseasca minuni, asa cum le-o dSduse Mintuitorul. Ei nu erau in stare s& tilcuiasca invatatura DascSlului lor prin convingere si prin meste- sugul vorbirii, lucru pe care nici nu-1 incercau. Numai dovada Duhului Stint lucra impreuna cu ei, numai puterea facatoare de minuni a lui Hristos lucraprin ei, le era de folos. Ei propovaduiau cunoasterea impa- rfttlei cerurilor In intreaga lumea Iocuita f ara sa-i faca nici cea mai micS Ingrijorare despre scrierea cSrtilor. 4. Ei lucrau asa pentru ca erau chematf la o slujire mai insemnata |1 mai presus decit puterile omenesti. Pavel insusi, eel mai puternic in pregStirea cuvintului si eel mai profund in cugetare, n-a dat nici el Scripturii decit epistole scurte, cu toate c8 ar fi avut de spus multe lucruri, si chiar adevaruri negratte 88 , ca unul care a privit si ta- rtmurile celui de al treilea cer si care fusese rapit pina in raiul lui Dumnezeu, unde se indeletnicise sa auda cuvinte negraite. 5. Ceilalti insotitori ai Mintuitorului : cei doisprezece apostoli, cei saptezeci de ucenici si nenumaratf altii nu erau totusi lipsiti de expe- rienta lucrurilor, insa dintre tofi numai doi : Matei si loan ne-au ISsat 84. Clement Alex., Care bogat se va mlntuf ?, cap. 42. 85. Fapte, 4, 13 i II Cor., 11, 6. Eusebiu se va fi gindit Indeosebi la cunostintele de limba literara greceasca. 86. II Cor., 12, 2—4. IITOMA 1IMMICSA1CA. CARTBA A TMIA 125 '"*■ ■ mum— — q— ■—— ^1 — tm—m m .. in ■■■■■. , In scris amintlre" de*pr« convorbirfle cu Mlntuitorul, inr tradifia ne spune ca si la aceasta au ajuns tot din necesitate. 6. Dupa" ce a propovSduit mal Intli printre iudei si fiind apoi nevoit sS mearga" si in alte finuturi, Matei a scris in limba maternS Evanghelia compuscL de el c3ci a cSutat sa" implineasca in scris lipsa prezentei lui printre cei de care se desparfea. 7. Intr-o vreme cind Marcu si Luca isi redactasera" si ei Evanghe- liile pe care le-au propovaduit, se spune, in tot acest timp loan se mul- tumea cu propovaduire nescrisa, dar ptoa la urma totusi s-a hotarit s-o redacteze si in scris pentru motivul urmator : intrucit cele trei Evan- ghelii scrise mai inainte se rasplndisera la toti credinciosii si ajunseserS si la el, loan se spune ca le-a primlt si a adus marturie despre adevarul lor. In schimb el a b&gat de seama ca ele nu prezentasera complet ceea ce Iisus sSvirsise la inceputul propovSduirii sale. 8. Si pe buna" dreptate, aici se vede limpede ca cei trei evanghe- listi au consemnat numai ceea ce a sSvirsit Mintuitorul in -primul an dupa prinderea ?i intemnitarea lui loan Botezatorul, asa cum ne lasa sa intelegem Inca de la inceput istorisirile lor. 9. GIndindu-se la rastimpul pe care-1 descrie, Matei incepe cu postul de patruzeci de zile si cu ispitirea Mintuitorului care a urmat, folosind urmStoarele cuvinte : «Si Iisus auzind ca loan a fost intemnitat, a plecat din Iudeea fn Galileea» 88 . 10. Tot asa face si Marcu : «6upS ce loan a fost prins, Iisus a ve- nit in Galileea» 89 , pe cind Luca, inainte de a fi inceput istorisirea fapte- lor lui Iisus, face si el aproape aceeasi observatie spunind ca «pe linga toate relele pe care le facuse, Irod a mai adaugat si pe aceasta, ca a inchis pe loan in temnita» M . 11. Se pare, dar, ca tocmai de aceea ar fi fost rugat loan s5 relateze intr-b Evanghelie specials despre timpul asupra caruia cei trei evan- ghelisti au pastrat tacerea, precum si despre faptele savirsite de Min- tuitorul in rastimpul dinainte de intemnitarea Botezatorului. Acest ade- var.ne lasa evanghelistul sa-1 intelegem fie atunci cind graieste «acest inceput al minunilor 1-a facut Iisus (in Cana Galileii>» 91 , fie atunci cind aminteste de Botezator in timp ce istoriseste despre Iisus si cind boteza 87. In text 6itofi^ij(xiiTa — «aduceri amlnte», «memorii», prin care sfintul Iustin designa Evangheliile, Apol., I, LXVI, 3 ; Dial. 6, 4 ; UI, 5 etc. Dar tot In acest sens vorbeau si apostolii uneori : loan, 14, 26 ; II Petru, 1, 12 ; II Tim., 2, 14. 88. Motet, 4, 12. 89. Marcu, 1, 14. 90. Luca, 3, 19—20 91. loan, 2, 11. }30 ' KDaKBlU OK CEEABttA pe atunci la Enon, HngS Salem, precizlnd limpede cfi «Ioan nu fusese lncfi aruncat In lnchisoare» M . 12. Asadar, In Evanghelia redactata de el loan ne relateaza" cele s§- virsite de Hristos lncfi Inainte ca loan sS fi fost aruncat In temnitS, pe clnd, (Jimpotriva, ceilalti trei evanghelisti ne istorisesc ce s-a Intlmplat dup8 prinderea si intemnitarea BotezStorului. 13. Cine priveste cu atentie, acela nu poate gfisi contradictie intre Evanghelii intrucit, pe de o parte, Evanghelia dupa loan expune ince- putul faptelor lui, Hristos, pe cind ceilalti ne istorisesc cele intlmplate »pre sflrsitul vietii Lui. Probabil ca loan a trecut sub tScere genealogia dupfi trup a Mlntuitorului din pricina cfi ea fusese descrisS mai inainte de Matei si de Luca ? in schimb, el a inceput sa vorbeascS despre dum- nezeirea Lui, care fusese lasatS cumva in seama Duhului Stint, ca fiind Cel mai desavirsit. 14. lata dar ce am avut de spus despre Evanghelia dupa loan. Despre cauza care a provocat redactarea Evangheliei dupa Marcu am yorbit ,3 mai inainte. 15. Privitor la cea dupa Luca ne-o spune inca de la inceput el in- susi, precizlnd care anume a fost motivul redaCtarii e& : «Deoarece, x zice el, multi s-au Incercat» poate cu prea mare usurinta sa alcStu- lasca o istorisire despre aceste lucruri pe care el le-a cunoscut deplin, a «g8sit cu cale» sa lase la o parte paxerile nesigure ale altera si sa dea Intr-o Evanghelie proprie o expunere exacts a ceea ce aflase te- meinic si plin de adevSr pe urma legSturilor si convorbirilor neintre- rupte si grSitoare avute cu Pavel si cu ceilalti Apostoli M . 16. lata, dar ce am avut de spus despre Evanghelii. Vom incerca sa arit&m mai deplin, clnd va fi cazul, folosind si marturiile batrinilor, ce anuUes-a mai spus si de altii in legStura cu aceleasi Evanghelii. > 17. Dintre scrierile lui loan in afara de Evanghelie, prima EpistoM • recunoscutfi de toti, atit de cei de azi si de cei de altSdata, ca auten- tlcS, pe cind asupra celorlalte doua shit indoieli 95 . 18. Clt despre Apocalipsa parerile celor mai multi sint impartite. Poate c8 la vremea cuvenita va ajunge sa fie si ea apreciata potrivit rnSrturiei batrinilor w . 02. loan, 3, 23—24. 03. Aid, mai sus : II, XV. 04. Luca, 1, 1 — 4. 05. Nu aduce nici o motivare. La rlndul lui, e drept, nici Origen nu aminte$te doclt eplstola a Il-a a lui Petru. 06. A se vedea mai jos : VI, XXV. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA J ■— — ■ 121 XXV Sfintele Scrlpturi recunoscute de tofi si cele care nu sint lecunoscute de totf 1. Ajunsi aici pare potrivit sS recapitulam lista carfilor Noului Testament pe care le-am amintit 97 . In primul rind trebuie sa punem sfinta , tetrada a «Evangheliilor», dupa care urmeazS cartea «Faptelor Apostolilor». 2. Dupa aceastS carte trebuie amintite «Epistolele» lui Pavel, dupa care va trebui recunoscuta prima EpistoIS a lui loan si tot asa prima Epistola a lui Petru. In urma acestora vom rindui — dacS se cuvine — «Apocalipsa» lui loan, despre care vom vorbi mai pe larg ce trebuie sS credem. 3. Acestea sint cartile recunoscute de toti. Printre cele asupra ca- rora exista indoiala 98 , cu toate ca si ele sint primite de cei mai multi, amintim Epistola zisa a lui Iacov, apoi a lui Iuda, asa numita «A doua EpistolS a lui Petru>5, precum si asa numitele «Epistola a doua si a treia» ale lui loan, fie cS ele provin de la evanghelistul respectiv, fie de la alt- cineva cu acelaf i mime. 4. Intre apocrife trebuie socotite «Faptele lui Pavel», cartea in- titulata «Pastorul», «Apocalipsa lui Petru», apoi: asa numita «Epistola lui Barnaba», scrierea cu numele «Didahia celor 12 Apostoli», si apoi, dupS cum am mai spus, «Apocalipsa lui Ioan» dacS vrem, aceasta din urm§ Kind — dupa cum am spus — respinsfi de unii, dar de alUi fiind; primitS intre cele recunoscute. 5. Tot in . rindui "celor apocrife au plasat unii «Evanghelia dupa Evrei», care place mai ales acelora dintre evrei care au primit pe Hris- tos M . 6. DacH toate aceste ultime cSi\i fac parte din categoria scrierilor contestate, in schimb credem ca-i necesar si s3 le catalogSm in ordine, numarind de o parte scrierile care,, potrivit traditiei bisericesti, sint adevSrate, autentice si unanim recunoscute, spre deosebire de cele care, desi nu sint cuprinse intre cele canonice, ci sint contestate, totusi sint 97. «Lista aceasta 'nu putea fi declt ezitantS, din moment ce nu ia in considerare practica uneia ori a mai multor Bisericii*. Lagrange, Histoire du canon el du Nou- veau Testament, Paris, 1923, p. 107. Cf. Bardy, o.c, p, 133. 98. Eusebiu foloseste expresiile clasice : 1. «omologumena» — cele recunoscute ; 2. «antilegomena» •» cele recunoscute partial si «notha» sau apocrife. 99. «Evanghelia cfitre Evrei. era pretuita de Hegesip (la Eusebiu, IV, XXII, 8), de Clement Alex. (Stromate, II, 45, 5) si de Orlgen (Com. loan 2, 87). A se vedea A. Kraft, o. c, p. 176. 130 BUKBIU DB CBZARBEA bine cu'noscute de eel mai multi dintre scriitorii bisericesti. Vom putea face asadar deoseblre lntre aceste cSrtf si Intre cele care (mai ales la eretici) slnt date sub numele unor apostoli, fie ca" e vorba de «Evanghe- lia lui Pejtru», a lui Toma, a lui Matia ori ale altora,. fie de «Faptele lui Andrei», ale lui loan ori ale altor apostoli : nici un scriitor bisericesc din cei recunoscuti de tradifie n-a socotit vrednice de a fi pomenite undeva aceste se'rieri 10 °. De altfel, ele se deosebesc de cele apostolice si prin felul de exprimare. Cit despre cugetare si felul de a pune pro- blemele, ele sint deosebite de ale ortodoxiei celei adevarate, ceea ce dovedeste ca - ele sint pl3smuiri ale ereticilor. E limpede, asadar, c3 ele nu trebule sS fie puse printre apocrife, dar nu trebuie nici sS le respin- gem cu totul ca absurde si nelegiuite. $1 acum sa" reluSm firul expunerii noastre. XXVI . Menandru tn$eldtorul 1. Lui Simon Magul i-a urmat Menandru, dUpS felul de vietuire, o altS unealtS cu nimic mai slaba decit eel dintii, In lucrarea cea dia- voleascS. Era de loc si el din Samaria ?i, cu toate ca a atins nu mai pu- tin decit maestrul sau culmea magiei, totusi el facea minuni mai sur- prinzStoare decit acela. Despre sine el declara ca e mintuitorul eel tri- mis de sus odinioara incS din veacuri'ne$tiute, pentru mintuirea oa- menilor. - , 2. El InvSta c3 numai asa ar putea cineva dobindi putere peste in- fleril care au ajuta^t la crearea lumii, dacS s-ar lSsa indrumat in prea- jabil de experienta magicS, pe care numai el o cunoaste, si dacS ar primi botezul de la el. Cei care s-ar invrednici de acest botez s-ar bucura Inca" de aici, de pe pamint, de nemurire vesnicS, pentru cS astfel ei n-ar mai muri, ci ar rSmine pe pamint intr-o nepieritoare tinerete ?i ar fi nemuritori. Usor putem gasi informatii in aceasta p'rivint§ la Irineu 101 . 3. Dar despre Menandru relateaza ?i Iustin in acela§i fel 'si anume ■atunci clnd aminte?te despre Simon (Magul, n. tr.), unde spune textual : «Un oarecare Menandru, samarinean ?i el, originar din satul Kapara- tala, s-a fScut ucenic al lui Simon si a ajuns sub influenta demonilor. 100. Felul In care se exprima Origen si Eusebiu In legatura cu canonicitatea c5r{i- lor blbllce — care au drept temelie In primul rind apostolicitatea lor — dovedeste ca el « ucontrlbuit esentlal la pSrerea generals despre istoria canonului biblic. 101. Irtneu, Contra ereziilor, I, XXIII, S. INTtMIA fttMWCr.AftCA, C'AHTKA A TKBIA 120 Venind apoi in Anllohla 9tlm cfi a inselat po multi oameni ru meste- sugurile magiei lui. P<> eel care-i urmau i-a convins ca nu vor mai murl, iar astfel de invataturl mai susfin citiva pina azi». 4. De bunS seamft cM numai prin lucrari diavolesti sint in stare ast- fel de vrSjitori sa discrediteze pe cei care au luat asupra lor numelc de crestin, aceasta mare tainS a credinjei 102 , invinuindu-i de magie si lu- itTd. in ris, cu ajutorul lor, invataturile bisericesti ale nemuririi sufle- tului si invierii mortilor. Dar cei care au subscris la astfel de «mintui- tori» au cazut din nadejdea cea adevaratS. XXVII Despre erezia ebionitUor 1. Pe altii, in schimb, pe care demonul eel rau n-a putut sa-i des- parta de dragostea lui Hristos, i-a robit, cistigindu-i cu alte slabiciuni : cei de demult pe buna dreptate i-au numit pe acestia «ebioniti», deoa- rece vedeau in Hristos un fel de sarantoc, o fiinta fara nici o preten- ce m . 2. Vedeau, adica, in El o fiinta simpla si modesta, un simplu om curatat prin stradanii morale, nfiscut pe cale fireascS din impreunarea unui barbat cu Maria. Erau de parere ca Legea lui Moise trebuie respec- tata intru totul pentru ca, ziceau ei, omul nu s-ar putea mintui numai prin credinta in Hristos si printr-o viata conforma acestei credinte. 3. O alta directie intre ebioniti evita de fapt acea stranie absur- ditate a lor, netagaduind ca Mintuitorul S-a nascut dintr-o fecioara si din Duhul Sfint, dar nici ei nu aprobau ca in calitate de Dumnezeu, Cuvintul si Intelepciunea ar fi existat si mai inainte, cazind astfel ca si ceilalti in nelegiuiri, cu atit mai mult cu cit — ca si ceilalti — cereau si ei cu orice pret respectarea integrals a prescriptiilor trupesti ale Legii. 4. Ei credeau ca vor trebui respinse cu totul Epistolele Apostolu- lui (Pavel) pe care-1 numeau «apostat al Legii», servindu-se numai de «Evanghelia zisa dupa Evrei», pe cind de celelalte nu t.ineau seama 104 . Respectau simbata si celelalte rinduieli iudaice, ca si ceilalti, dar, pe 102. I Tim., 3, 16. 103. Ca secta iudeo-cre^tina de orientare rigorista ebionitii sint cunoscuti mai Intii de Tertulian (De praescr. eret. X, 8j XXX, 5), apoi de Irineu (Contra ereziilor, I, XXVI, 2) $i mai ales de Origen {Filocalia, I, in trad. rom. «P.S.B.», 7, p. 324 j C. Ce/s. [[, 1, 22; V, 61, 29; 36, 65). De la Origen preia si Eusebiu cele dou5 nuance, una iu- d 14S . 8. «As vrea ca fiarele care ma asteapta sa nu ma cru^e si sa-mi stca gata ; de aceea am sa le lingusesc ca sa ma manince iute, nu precum se tern unii sa nu se atingS de ei. Iar de nu vor voi de buna voie, eu le voi si] i. 9. Iertati-ma, dar eu sti uce-mi e de folos : abia acum incep sa fiu ucenic ! Sa nu mS impiedice nici o faptura" din cele vazute si nici din cele nevazute, de a vedea pe Hristos ! Sa vin5 peste mine foe si cruce, haite de fiare, sa" mi se imprastie oasele si sa mi se striveasca madularele, sa mi se macine intreg trupul si sS vinS peste mine toate chinurile diavo- lului, numai sa dobindesc pe Iisus Hristos» l46 . 10. Acestea au fost vorbele pe.care le-a scris respectivelor Biserici din orasul de care am amintit. Trecind apoi dincolo de Smirna si ajun- 143. Ignatie, C&tre Eteseni, I ; VI. 143 a. Ignatie, Ctttre Magnezieni, II, 1. 144. Idem, C&tte Tralieni, I. 145. I Cot., 4, 4. M(5. fgmitie, Cd/rc Roman/, V. ISTORIA BISERICEASCA. CARTEA A TREIA 139 gind pe la Troia, el s-a adresat in scris si celor din Filadelfia l47 , apoi comunitatii din Smirna 148 si in chip special conducatorului lor, lui Poli- carp 149 , despre care marturiseste ca-i un barbat cu adevarat apostolic, dindu-i in seama purtarea de grija de turma sa din Antiohia ca unui adevarat si bun pastor, cerindu-i sa arate mare rivna si grija de ea. 11. Scriind smirnenilor, Ignatie foloseste urmatoarele cuvinte, scoase nu stiu de unde, in legatura cu Hristos : «Eu II stiu (pe Hristos, n. tr.), in trup si dupa Inviere si cred ca asa era. Cind a venit la Petru si la cei care erau impreuna cu el le-a zis : «Lua{i, pipaiti-Ma si vedeti ca nu sint demon fara trup» si indata s-au atins de El si au crezut Lui» 13 °. 12. $i Irineu a cunoscut marturia lui si aminteste de epistolele lui atunci cind declara : «Dupa cum a spus unul din ai nostri, care fusese osindit sa fie aruncat la fiare din pricina credintei in Dumnezeu : «sint griu al lui Dumnezeu si sint macinat de din|ii fiarelor, va sa fiu gasit piine curata a lui Hristos» lU . 13. Tot asa aminteste si Policarp despre aceleasi lucruri in epistola catre filipeni, spunind textual : «Va rog, dar, pe toti sa va supunet;i cuvin- tului drepta^ii si sa staruiti in rabdarea pe care ati si vazut-o cu ochii nu numai la fericitii Ignatie, Zosima si Rufu, ci si la altii dintre voi si la insusi Pavel si la ceilalti apostoli, fiind incredinta|i ca toti acestia «n-au alergat in zadar» 13S , ci in credinta si in dreptate si ca sint in lo- cul cuvenit lor, linga Domnul, impreuna cu Care au si patimit. Ca «n-au iubit veacul de acum» 133 , ci pe Cel care a murit pentru noi si pe Care Dumnezeu L-a inviat pentru noi» 154 . 14. $i apoi adauga : «Mi-ati scris si voi si Ignatie ca daca se va duce cineva in Siria sa duca si epistolele care se gasesc la voi. Lucrul acesta il voi face fie eu, daca voi avea timp potrivit, fie eel pe care il voi trimite ca delegat si pentru voi. Epistolele lui Ignatie, pe care ni le-a trimis, si altele pe care le avem la noi, vi le-am trimis asa cum ati cerut ; ele sint alaturate acestei epistole, din care veti putea scoate mari foloase, ca ele cuprind credinta, rabdare §i toata zidirea cuvenita in Domnul nostru» 133 . 147. Idem, Catre Policarp, VIII. 148. Idem, Catre Smirneni, XII. 149. Idem, Catre Policarp, VIII. 150. Ignatie, Catre Smirneni, III. 151. Irineu, Contra ereziiior, V, XXVIII, 4. 152. Filip., 4, 16. 153. II Tim., 4. 9. 154. Policarp, Catre Filipeni, XII. 155. Policarp, ibid., XIII. Dupa rasunatoarea biruinta asupra dacilor (105 — 106), drept multumita adusa zeilor, Traian a dez!an{uit o mare persecute contra cre$tinilor, care a costat moartea episcopilor Simeon al Ierusalimului $i Ignatie al Antiohiei. Tre- 140 EUSEBIU DE CEZAREEA lata, dar, cele care privesc pe Ignatie. Dupa el, la scaunul episco- pal al Antiohiei a urmat Heros. XXXVII Propovaduitorii care s-au mai distins pe viemea aceea 1. Printre barbatii care s-au distins pe atunci era si Codrat, despre care se spune ca, asemenea fiicelor lui Filip, era daruit cu darul prooro- ciei. In afara de acestia mai erau inca multi care se facusera vestiti in acel timp, ocupind primul loc dupa eel al apostolilor. Ucenici neintre- cufi ai unor astfel de oameni, ei zideau biserici «pe temeliile apostoli- lor* prin toate localitatile, largind tot mai tare cimpul de propovaduire crestina si semanind saminta sanatoasa a imparatiei cerurilor pe intinsui intregului pamint locuit. 2. Foarte multi din ucenicii care traiau pe atunci, fiind minati de o adinca dragoste fata de filosofia (crestina) 156 , implineau mai intii sfatul Mintuitorului de a-si imparti avutul in folosul celor lipsiti l57 , dupa care plecau departe de casa, savirsind lucru de evanghelisti l3s si nevoin- du-se a propovadui cu rivna cuvintul credintei, celor care nu auzisera pina atunci nimic despre asa ceva, si procurindu-le textul Scripturilor sfinte. 3. Dupa ce puneau in cite un tinut strain temeliile credintei, acesti ucenici asezau altii ca pastori, incredintindu-le acestora purtarea de grija de cei nou convertiti spre a fi introdusi in mod temeinic in Bise- rica, dupa care plecau iarasi in alte tari, la alte popoare, intariti de pu- terea si de darul lui Dumnezeu. Caci pe atunci lucrau inca in ei multe si minunate puteri ale Duhului Sfint 159 in asa masura incit de la prima auzire, ca si cum ar fi fost vorba de un singur om, multimi intregi de oameni primeau bucuros in inimile lor credinta in Dumnezeu, Facatorul a toate. cind prin Antiohia, in drumul lui impotriva parfilor, imparatul Traian a osindit pe Ignatie sa fie aruncat ]a fiare la Roma, pentru ca n-a vrut sa abjure credinfa cre?tina. La interventia prefectului Tiberian al Palestinei ca persecutia nu da roade, Traian publica edictul de incetare a persecutiei. In epistolele pe care le-a scris pe cind se afla in Troia, Ignatie exprima multumiri pentru acest fapt. Dar el se duce In dru- mul spre martiriu. Indicatii la M. Stigloher o.c, p. 185—186. 156. In inteles de vietuire crestina — dar si sub forma ascetica extrema a mar- tirajului, asa cum intilnim adeseori In Istoria lui Eusebiu : I, II, 19 ; II, XIII, 6 ; II, XVII, 10 j II, XXIII, 2 etc. A se vedea Eusebiu, Hist, eccl, P. Perichon, Paris, 1965. 157. Marcu, 10, 21. 158. // Tim.. 4, 5. 159. Harnack, Mission..., ed. 4, I, 220 — 229 ; T. M. Popescu, Primii didascali crestini, Bucuresti, 1932. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA 141 4. Intrucit nu-i cu putinta sa insiram cu numele pe toti cei care au intrat, incepind de la primii urmasi ai apostolilor, ajungind pastori sau evanghelisti in toate Bisericile din lume, vom aminti in istoria noastra pe scurt numai numele celor pe care traditia vestirii evanghelice ni i-a transmis pina astazi l60 . XXXVIII Epistola lui Clement $i alte sctieri atribuite lui pe neclrept 1. Asa au fost intr-adevar textele din epistolele lui Ignatie, despre care am vorbit adineaori, apoi eel din epistola adresata de Clement in numele Bisericii din Roma catre cea din Corint, scriere recunoscuta de toti. In ea intilnim multe idei si uneori chiar pasaje intregi din Epistola catre Evrei, prin care arata foarte limpede ca nu avem de a face cu o scriere compusa recent. 2. De aceea se pare ca pe buna dreptate a fost ea socotita ca facind parte dintre operele apostolului Pavel, caci acesta adresindu-se in scris evreilor trebuia s-o faca in limba materna, iar de traducerea ei ar fi in- grijit fie evanghelistul Luca l61 , fie Clement despre care vorbim. 3. Ultima parere ar fi cea mai probabila, din pricina asemanarii sti- listice dintre Epistola catre Evrei si cea a lui Clement, precum si din pri- cina inrudirii ideilor din ambele scrieri. 4. Trebuie spus ca se mai vorbeste si despre o a doua epistola a lui Clement. Totusi stim ca aceasta n-a fost atit de cunoscuta ca cea din- tii 162 , intrucit, dupa cite stim, ea n-a fost prea folosita de cei vechi. 5. In vremea din urma au fost date la lumina si alte scrieri mai extinse atribuite lui Clement, in care e vorba de dialogurile lui Petru si al lui Apion, despre care cei de demult nu ne-au pastrat nicaieri nici o amintire si care de altfel nu au puritatea ortodoxiei apostolice l63 . Despre epistolele lui Ignatie si a lui Policarp am vorbit mai inainte. 160. Idee scumpa 51 lui Origen, De principiis, trad, rom., prefafa, p. 2 — 3. Eusebiu face din ea insu^i firul rcuju al Istoriei sale. 161. A?a credea §i Clement Alexandrinul. 162 Eusebiu este eel dintii care aminte^te ?i de a doua epistola a sfintului Cle- ment Romanul. in schimb, ea figura, partial, chiar in Codex Alexandrinus (sec. V). 163. Aici e vorba de apocrifele pseudo-clementine, Omilii si Recunoasteri. |4U KUSUH1U DIC crZATlKKA XXXIX Scricrilc lui Papias 1. De la Papias ni s-au pSstrat cinci carti intitulate Explicari la Cuvin- tcle Domnului. Despre ele aminteste Irineu, care precizeaza ca de la el numai cinci cSrti se cunosc. lata cum se exprima el textual : «Acest lucru SI confirma in scris Papias in cea de-a patra din car^ile sale. De la el ni s-au pSstrat de toate cinci carti. Dintre barbatii vechi ai Bisericii, Papias uscultase pe evanghelistul loan si insojise pe Policarp» l64 . Atita ne spuno Irineu. 2. In schimb, chiar in introducerea la scrierea sa, Papias nu martu- rlseste c3 ar fi auzit si ca ar fi vazut el insusi pe sfintii apostoli, ci preci- zeaza - doar cS invafatura de credinta a primit-o de la oameni care au trflit in apropierea apostolilor. lata cum se exprima el : «Ca sa te inta- resc in adevSr, pentru tine nu m-as sfii sS adaug explicarilor mele tot ceea ce am prins altadata de la presbiteri sau batrini si pe care le-am pHstrat bine in amintire. Caci nu ma bucuram, ca cei mai multi, carora le plac vorbele multe, ci imi placeau cei care spun adevarul si nici nu cercetam astfel de dascali care ne transmit porunci straine, ci pe cei care-$i amintesc de cei care prezinta porunci date de.Domnul, ca unele ce sint izvorite din credinta si djn adevarul insusi. 4. DacS venea undeva vreunul care traise cindva in apropierea aces- tor presbiteri, atunci indata ma informam ce credinta avusesera aceia si Intrebam ce anume au invatat ? Ce Petru ? Ce Filip ? Ce Toma sau Iacov si ce anume Aristion sau loan presbiterul l65 sau: alti ucenici ai Domnu- lui ? Caci eram de parere ca stirile scoase din carti nu au, dupS mine, aceeasi valoare ca marturia orala vie si statornica» 166 , - 164. Irineu, Contra ereziilor, V, XXXIII, 4. 165. Pentru modul in care erau infelese in primul veac denumirile legate de cele trel trepte ale slujirii preo{e5ti (diaconi, preoti sau presbiteri si episcopi) a se vedea Intleosebi Iustin Moisescu, lerarhia bisericeasci in epoca apostolica, Craiova, 1955. Clt prive$te pe sfintul Irineu, care e citat aici, e semnificativ studiul lui A. d'Ales. din «Revue des etudes grecques» t. XLH (1929), p. 398 — 419. Cum bine observau sfin- tul loan Hrisostom, Teodoret si altii, mai ales pentru a doua si a treia treapta ierar- hlc8 terminologia a variat in primele veacuri. Insusi Eusebiu a conlundat lucrurile atunci clnd s-a referit la acest pasaj (a se vedea notele respective), atribuindu-i lui Popias ca, pe linga apostolul loan, ar fi existat si «presbiterul Ioan», ceea ce este Inexact. A se vedea studiul lui V. Gheorghiu, Tradiiia despre apostolul si presbite- rul loan la Eusebiu de Cezareea, Cernauti, 1926. La fel, Studiul Noului Testament, Bucuresti, 1954, p. 53. Pentru a evita confuziile, noi am folosit, In general, termenul «prent», «preot mai in virsta» (cum e cazul in acest capitol si alteie) $i «preotie». 166. Ucenic al urmasilor sfintului loan Evanghelistul si Insotitor al sfintului Po- licnrp, aceasta «curioasa» figura a veacului II, care a fost Papia, episcop de Iera- pole, a cules interesante «Explic3ri la cuvintele domnesti» In cinci carti, aproape in tntreglme plerdute afar3 de citeva fragmente pastrate de Eusebiu, dar care au produs dostnle confuzli intre cercetStori. INTOniA BINJCfllCKASlA. C'AHTKA A JHKIA 143 5. Putem observa din aceste cuvinto cfi Paplas aminteste numele lui loan de doua" ori : prima data II pune alilturl de Petru, de Iacov, de Ma- toi si de ceilaltf apostoii, gindindu-so astfel ,pe fata" la evanghelislul loan,- in eel de al doilea caz, intr-o astfel de exprimare, loan e pomenit in alta grupare cu totul deosebita de cea a apostolilor, avind inainlea lui insirat pe un oarecare Aristioa si fiind categorisit cu atributul de «presbiter» si fiind pus in rindul ucenicilor simpli. 6. Prin aceasta se adevereste stirea ca in Asia vor fi trait atunci doua persoane cu acelasi nume si ca in Efes fusesera ridicate doua mor- minte care si.azi sint numite «ale» lui loan. Trebuie dar sa atragem aten- tia asupra acestui fapt, caci s-ar putea ca atita vrerae cit acceptam pe eel dintii loan, atunci eel de al doilea va fi privit descoperirea dumne- zeiasca amintita sub numele lui loan. 7. Papia, despre care vorbim acum, recunoaste ca ar fi primit cu- vintele apostolilor prin mijlocirea eelor pe care i-a cautat l6T ; pe de alta parte insa el afirma ca a fost ucenic atit al lui Aristion, cit si al presbiterului loan. In scrierea sa el se refera la ele adeseori nominal atunci cind aminteste de traditiile lor. 8. Nu credem ca-i farS folos sS facem unele preeizari : la cuvintele lui Papia amintite adineaori e bine sS adaugam si alte stiri in care isio- riseste fapte iesire din comun, precum si altele care au ajuns pina la el pe baza traditiej. 9. S-a amintit in cele precedente ca" apostolul Filip a locuit la le- rapole impreuna cu fiicele sale 168 . Trebuie s& mai subliniem ca Papia, care traia pe acea vreme, spune ca a auzit si el o istorie miraculoasa despre fiicele lui Filip : e vorba de invierea unui mort, care a avut loc pe atunci, precum si o alta intimplare uimitoare in legaturS cu Iustus mi- mit Barsaba, care ar fi bSut o otrava omoritoare, dar prin darul lui Dumnezeu el n-a suferit nici o neplacere. 10. Acest Iustus e eel pe care, dupS Inaltarea la cer a Mintuitoru- lui, Apostolii 1-au propus impreuna eu Matia ca sa se completeze numSrul lor, alegind pe unul in loeul tradatorului Iuda si despre care cartea Fap- telor Apostolilor se exprima asa : «$i au pus inainte pe doi : pe Iosif numit Barsaba, zis si Iustus si pe Matia si rugindu-se au zis...» 169 . 11. Acelasi Papia mai red§ §i alte lucruri care ar fi ajuns pinS la el prin traditie orala, cum sint unele pilde stranii ale Mintuitorului, pre- cum si unele invataturi ciudate si alte fapte cu totul legendare. 167. Deci se insela sflntul Irineu cind afirma c5 Papia ar fi fost ucenic al tului loan Evanghelistul (Contra ereziilor, V, XXXIII, 4). 168. De care am amintit mai sus : III, XXXI, 3 — 4. 169. Fapte, 1, 23—24. 144 KUHKIIIU »K C'K/ARr.r.A 12. De plldrt, ol afirmS ca dupa invierea mortilor va urma o impit- ratie de 1000 de ani, in care impSrcitia lui Hristos se va arata in chip va- zut pe pamint. Dupa parerea mea Papia va fi auzit de la apostoli gresit aceastci pSrere alaturi de alte istorii vechi ale apostolilor, dar n-a in- to les ceea ce apostolii exprimau acolo in chip simbolic. 13. Intr-adevar, dupa cum se poate deduce din cuvintele sale, el era in cugetarea lui foarte marginit 17 °. Totusi el a fost de vina ca dupa el un foarte mare numar de scriitori bisericesti au primit aceleasi pa- reri increzindu-se in vechimea lor. Asa s-a intimplat cazul cu Irineu si altii care au ramas la aceleasi idei ca si el. 14. $i altceva ne mai transmite acelasi Papias in opera sa, inspirin- du-se din «explicarile» amintite, ale lui Aristion la cuvintele Domnu- lui l71 ca si din traditia despre presbiterul loan. Or, dupa ce asupra aces- tui fapt am facut atenti pe cititorii dornici de cunoastere, socotim ca-i daloria noastra ca, in afara de observatiile de mai sus l72 , sa ne mai re- ferirn si la traditia pe care a consemnat-o despre Marcu in legatura cu Evanghelia care-i poarta numele si unde sta scris : i 5. «$i iata ce mai spunea presbiterul : Marcu, care era tSlmaciul lui Petru, a scris corect, dar cu toate acestea fara rinduiala, tot ce-si aducea aminte ca s-ar fi spus ori ar fi fost savirsit de catre Domnul. Cari el nu auzise si nici nu insotise personal pe Domnul, ci doar a in- sotit mai tirziu pe Petru, dupa cum am amintit. Acesta isi expunea in- viUaturile dupa cum se simtea trebuin{a, dar nu asa ca si cum ar fi fa- cut o expunere ordonata a faptelor. De aCeea nu-i deloc greseala lui Mar- cu daca a scris dupa cum isi aducea aminte. Pentru ca el purta grija doar de un singur lucru : sa nu lase afara nimic din ceea ce auzise si sa nu se faca vinovat in expunerea sa de nici o minciuna». Asa ne-a spus Papia despre Marcu. 16. Privitor la Matei el a spus : «Matei a strins in limba ebraica cuvintele lui Iisus, pe care fiecare le explica dupa cum putea». 17. Acelasi Papia foloseste marturii scoase atit din prima epistolS a lui loan, cit si din prima epistola a lui Petru. Expune apoi si o alta istorie despre femeia care a fost pirita inaintea Mintuitorul pentru savirsirea mai inultor pacate 173 , istorie care se cuprinde in «Evanghelia dupa Evrei». Atita am fost nevoid sa adaugam la cele amintite mai inainte. 170. Acest atribut de «foarte m5rginit», cum il caracterizeaza Eusebiu, e in le- <1 "Uur "i cu credinta chiliasta sau a Imparatiei pamlnte?ti de 1000 de ani, pe care Papia ( iiutti s-o bazeze pe «Apocalipsa» sfintului loan. 171. De care s-a amintit adineaori : III, XXXIX, 4. 172. II, XV, 2. 173. loan, 7, 53 — 8, 11, pericopa care lipsea in cele mai vechi manuscrise bi- Mirc. CARTEA A PATRA I Episcopii Romei §i at Alexandriei pe timpul lui Traian Carre eel de al doisprezecelea an al domniei lui Traian 1 , episcopul Biseri- cii din Alexandria, despre care vorbeam cu pu^in timp inainte 2 , a parasit viafa, iar dupa. el a fost ales ca al 4-lea dupa apostoli, Primus, ca sa duca mai departe chemarea episcopala de acolo. Tot pe aceeasi vreme, la Roma, unde Evarist servise 8 ani, a urcat pe scaun episcopul Alexandra, care devine eel de al 5-lea urmas dupa Petru §i Pavel. II Ce au avut de suferit iudeii in acest timp 1. In vreme ce inva^atura Mintuitorului si Biserica Lui infloreau in fiecare zi adaugind mereu noi progrese, s-au inmutyit §i suferin^ele iudeilor una dupa alta. A§a, catre eel de al optsprezecelea an de domnie al lui Traian 3 , a izbucnit o noua rascoala a iudeilor care a provocat moartea multora dintre ei 4 . 2. Iudeii din Alexandria ca si din restul Egiptului si chiar din Cirene pareau mina{i parca de un duh rau, revohrfionar si, ceea ce-i mai mult, ras- coala lor s-a indreptat si impotriva cetajenilor greci cu care locuiau impreuna. Intrucit rascoala lua proporjii tot mai mari in decurs de un an s-a ajuns la un adevarat razboi in intreg Egiptul, pe vremea guvernatorului Lupu 5 . 3. In primele lupte, iudeii s-au aratat mai tari decit grecii, dar cind ace§tia se refugiara in Alexandria, iudeii au fost facu^i prizonieri fi uci§i. In schimb, cu toate ca de la fra^ii lor din Alexandria nu puteau astepta nici un sprijin, iudeii din Cirene condu§i de unul cu numele Lucua 6 au continuat sa prade Egiptul §i cimpiile lui. Vazind acestea, imparatul a trimis impotriva lor pe Marcius Turbo 7 cu armata de infanterie, cu vase de razboi §i chiar cu cavalerie. 4. Acesta a dus impotriva lor un razboi greu si de durata nimicind zeci de mii de iudei, nu numai in Cirene, ci si in Egipt, unde ei se raseulasera sub regele lor, Lucua. 1. Deci pe la anul 109. 2. Ill, XXI. 3. Pe la anul 115. 4. E. Schuerer, o.c. I, 661-668. 5. Marcus Rutilius Lupus, guvernator in Egipt intre anii 115-117. 6. Dupa Dio Cassius {Istorii, LXVII, 32), conducatorul lor se numea Andrei. Iudeii ar fi ucis in Cirene 220.000 de oameni. 7. Generalul Marcius Turbo a suprimat revolta in anul 117. 10 - EUSEBIU DE CEZAREEA U6 EUSEBIU DE CEZAREKA 5. Intruclt imparatul ie temea ca si iudeii din Mesopotamia s-ar putea ridica impotriva celor impreuna cu care locuiau acolo, a poruncit lui Lucius Quietus sa cur&teasca ?i provincia de acolo de astfel de oameni, a§ a incit a por- nit cu armata $i a nimicit o foarte mare multime dintre iudeii de acolo. Drept rasplata, imparatul 1-a facut guvernator peste Iudeea. Cei care au descris eve- nimentele de atunci au istorisit si ei faptele tot in acelasi mod 8 . Ill Cei care au inaintat apologii pentru creftini pe vremea impdratului Adrian 1. Dupa ce Traian a domnit douazeci de ani fara 6 luni, i-a urmat la conducere Aelius Adrian. Catre acesta s-a adresat Codrat inminindu-i o cuvfntare de aparare a credin^ei noastre pentru ca unii oameni rautacioji incercasera sa nedreptafeasca pe crejtini. Aceasta scriere se poate gasi §i azi pe la cei mai mul£ dintre fra£ §i chiar $i la mine. Ea ne ofera marturii stralucite despre inteligen£a fi despre ortodoxia autorului 10 . 2. Se poate deduce vechimea chiar din urmatoarele cuvinte pe care le reproducem: «lucrarea Mintuitorului nostru se dovedea mereu prezenta printre noi pentru ca era inca vie: cei pe care fi vindecase ori ii inviase din mor^i n-au fost vazufi numai cit timp Mintuitorul i-a vindecat sau i-a inviat, ci ei au putut fi vazu^i mereu prezen^i nu numai cita vreme a petrecut Domnul cu ei, ci multa vreme §i dupa ce El a inviat. Asa se face ca unii dintre ei traiesc fnca si azi*. Atfta din cele spuse de Codrat. 3. Aristide, un barbat care a ramas si el credincios credin^ei noastre,ne-a lftsat ;i el o apologie a credin^ei creatine asemanatoare celei a lui Codrat, pe care a adresat-o aceluia^i imparat Adrian. §i scrierea lui poate fi gasita inci pe la cei mai muty (crejtini, n.tr) u . Episcopii Romei §i ai Alexandriei pe vremea lui Adrian In al treilea an de domnie al aceluiafi imparat s-a sfir§it episcopul Ale- xandru al Romei dupa o pastorale de zece ani. Dupa el a urmat Sixt. In ace- 8. Dio Casssius, ibid. 9. Probabil, incepind din 10 august 117. 10. Afara de scurtul fragment pastrat aici de Eusebiu, Apologiahii Codrat s-a pierdut. Toate Incerc&rile de reconstitute au esuat pina acum. 1 1 . Se pare ca Eusebiu n-a avut-o in miinile sale. E discutabil daca ea a fost adresata impa- ratului Adrian sau Antoninilor. Multe veacuri socotita pierduta, ea a fost recent descoperita in traduceri siriene ji armene precum ji intr-o prelucrare cuprinsa in cadrul cunoscutei opere bizantine Varlaam $i /oara/scrisa de sfintul loan Damaschin ji pe care a publicat-o in anul 1953 la Ettal savantul Fr. Dblger. Traducerea romaneasca o da prof. D. Fecioru in «Mitropolia Banatului» 7-8/1983. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 147 lasi timp, in Biserica Alexandriei si-a sfirsit zilele Primus, dupa ze'ce ani de pastorale, lasind ca urmas pe Iustus. V Episcopii de Ierusalim de la Mintuitorul pind in timpul de care vorbeam 1. Despre anii de pastorire a episcopilor de Ierusalim n-am aflat sa se fi pastrat ceva sens, totusi tradi^ia precizeaza ca pastorirea lor a fost de scurta durata 12 . Astfel, am aflat din insemnari ca pina la rascoala iudeilor, de pe vre- mea lui Adrian, pe scaunul episcopal din Ierusalim s-au succedat un numar de 15 episcopi, despre care se spune ca au fost to{i iudei, dar care au primit in chip ortodox inva^atura lui Hristos intrucit fusesera. socotiji vrednici de slujba episcopala de catre persoane in stare s-o confirme. 2. Asa se face ca incepind de la Hristos si pina la rascoala amintita, intreaga comunitate din Ierusalim se compunea numai din iudei: se stie ca in timpul acelei rascoale iudeii s-au despar|it din nou de romani, pentru care au fost nimici^i in lupte grele. 3. Intrucit de acum inainte dispar episcopii provenifi din taierea impre- jur, ar fi potrivit sa dam aici macar sirul lor, incepind de la eel dintii. Asadar, eel dintii a fost Iacov supranumit «fratele Domnului», dupa care al doilea e Simeon, al treilea lust, al patrulea Zaheu, al cincilea Tobie, al saselea Venia- min, al saptelea loan, al optulea Matei, al noualea Filip, al zecelea Seneca, al unsprezecelea lust, al doisprezecelea Levi, al treisprezecelea Iuda. 4. Acestia au fost episcopii orasului Ierusalim incepind de la apostoli si pina la vremea de care ne ocupam. To{i proveneau din cei taia^i-imprejur. 5. In al doisprezecelea an de domnie a imparatului (Adrian) 13 pentru un timp de doisprezece ani a ocupat scaunul episcopal din Roma Telesfor, dupa ce vreme de zece ani pastorise Sixt. Telesfor era al saptelea episcop incepind de la apostoli. Pe scaunul Bisericii din Alexandria a urcat peste un an si citeva luni Eumenes, care era al saselea in vrednicia episcopala, dupa ce inaintasul sau (Iustus, n.tr) pastorise acolo unsprezece ani. VI Ultima impresurare a Ierusalimului, sub imparatul Adrian 1. Pe masura ce rascoala iudeilor devenea tot mai puternica, Rufus, guvernatorul Iudeii, a pornit impotriva lor cu toata cruzimea si fara nici o cru- tare, caci imparatul ii trimisese intariri militare, asa incit a nimicit de-a valma 12. §i in Cronica sa, Eusebiu se plinge ca «aproape deloc* nu se poate preciza numele §ii durata episcopilor de Ierusalim din pricina lipsei listelor. Datele din Istoria lui Eusebiu s-au acceptat fi in Cronologia lui V. Grumel, Paris 1958. 13. Anii 128-129. 148 BUSEBIU DE CEZAREEA zeci de mii de oameni, barbafi, copii, femei, iar, potrivit legilor razboiului, fara lor a fost transformata in provincie romana. 2. Conducatorul iudeilor fusese un barbat cu numele Bar-Kochba 14 , care In talmacire insemneaza «steaua». Cu toate ca avea apucaturi de ucigas si de ho$, totusi prin insemnarea numelui a ci§tigat atit de mare trecere in fa{a scla- vilor, incit li se parea ca el a venit pentru ei ca un luceafar din cer sa-i lumineze in chip minunat in necazurile lor. 3. Pe cind in al optsprezecelea an de domnie a imparatului lupta atinsese punctul ei culminant 15 in apropiere de Better 16 , un ora§el bine intarit nu departe de Ierusalim, iar asediul purtat din exterior dura de atita vreme, ras- cula^ii au ajuns din pricina foamei si a setei la ultimele limite ale pierzarii, a§a incit eel care a fost pricinuitorul acestor fapte necugetate a fost pedepsit dupa cum se cuvenea, iar potrivit legii si poruncii imparatului Adrian insusi s-a inter- zis poporului chiar si numai sa paseasca pina in apropierea Ierusalimului, in asa fel incit - cum poruncise Adrian - nici macar de departe sa nu mai aiba drept iudeii sa-si contempleze pamintul patriei. Asa istoriseste lucrurile si Ariston 17 din Pella. 4. In felul acesta Ierusalimul a fost golit cu totul de populate iudaica §i lip- sit cu desavir§ire de vechii lui locuitori, iar in locul lor a fost colonizat cu populate straina, adusa din afara, incit noul oras roman care s-a format acum si-a schimbat si numele, numindu-se Aelia, dupa numele imparatului Aeliu Adrian. De acum fi Biserica orasului se compunea numai din (crestini prove- ntyi dintre pagini n. tr.), iar dupa ce s-a terminat cu episcopii dintre cei taia^i imprejur, eel dintii a fost de asta data Marcu. VII Cine au fost in aceasta vreme c&peteniile gnozpi celei mincinoase 1. Pe vremea cind in intreaga lume straluceau Bisericile ca ni§te luceferi luminosi si pe cind credin^a in Mintuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos patrundea biruitor la toate popoarele, diavolul, dusmanul binelui, care tot- deauna s-a impotrivit adevarului §i care a fost vrajmas neimpacat al mintuirii omului, a nascocit tot felul de curse impotriva Bisericii. 14. Fiul stelei. Pe larg la Schuerer ox. I, 670-704; Dio Cassius, o.c. LXIX, 12-14. Rascoala a durat 3 ani ji jumatate. 15. Anii 134-135. 16. Betthera, azi Bittir, la Abel, o.c. 11,271, cam la 3 ore vest de Ierusalim. 17. Iustin, Apol. I, 47, Dialogul intre iudeo-crestinul Iason ji iudeul Papiscus s-a pierdut. Constantin eel Mare va permite evreilor sa vina o data pe an in Ierusalim. Informafii mai bogate, Bardy, O.C. 166. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA ' 149 2. Daca altadata a pus la cale impotriva ei prigoane venite din afara, acum, cind pe acestea nu le mai avea, diavolul s-a folosit - ca unelte in stare sa duca la pierzare sufletele - de oameni rai, de vrajitori §i de slujitori ai pierza- niei. Diavolul a folosit in acest scop metode noi, asa incit nimic n-a ramas neincercat: magi §i inselatori, ei nu se dadeau inapoi de a fi socottyi pe de o parte cei mai buni cre§tini, iar pe de alta parte sa intoarca de la calea care duce la cuvintul mintuirii pe cei care nu cuno§teau credinja noastra si asupra carora ei luptau in chipul eel mai statornic. 3. Din preajma lui Menandru, urmasul lui Simon Magul 18 , despre care am amintit inainte, a pornit la lucru asemeni unui balaur cu doua limbi si cu doua capete o putere care a dat nastere la doi conducatori de erezie: Satur- nin, de loc din Antiohia, si Vasilide Alexandrinul. Acesti eretici au infiin^at scoli eretice vrajmase lui Dumnezeu, unul in Siria, celalalt in Egipt. 4. Irineu precizeaza ca Saturnin macina mereu aceeasi ratacire ca sj Menandru, iar Vasilide, sub pretext ca prezinta adevaruri tainice, debita la nesftrsit scorniturile lui, {esind povejtile ingrozitoare ale unei erezii nelegiuite 19 . 5. Dintre numerosii barbafi ai Bisericii, care luptau pe atunci in folosul adevarului si care foloseau mai ales argumente rationale in folosul inva^aturii apostolice si biserice§ti, unii au prezentat prin scrieri, pentru cei care aveau de gind sa se apropie de ei, mijloace profilactice impotriva acestor erezii despre care am amintit. 6. Dintre acestea este si minunata «Combatere a lui Vasilide* compusa de un scriitor foarte apreciat pe atunci, Agripa Castor 20 , lucrare care a ajuns pi- na la noi fi care ne arata cit de periculoasa era maiestria acestei magii eretice. 7. Dind pe fa£a misterele ascunse ale lui Vasilide, Castor spune ca Vasi- lide compusese 24 de carfi in legatura cu Evangheliile 21 §i ca descoperise pentru el prooroci care i-ar fi dat numele de Barkaba §i Barkof si altele care nici nu au existat vreodata, iar ca sa impresioneze §i mai mult pe cei care se mirau de asa ceva, le dadea inten^ionat astfel de nume barbare. El mai inva^a ca nu-i nici o deosebire intre cei care maninca din jertfele aduse zeilor si intre cei care si-au abjurat credinta in timp de persecute. La fel, si intocmai ca §i Pitagora altadata, a impus si el aderen^ilor sai o tacere de 5 ani. 8. Acelasi scriitor a mai insirat §i alte asemenea rataciri ale lui Vasilide dind pe fa£a in chip stralucit ereziile lui. 18. A se vedea mai sus: III, XXVI, 1. 19. Irineu, Contra ere&ilor I, XXIV, 1-3. 20. Nu stim de el decit de la Eusebiu. A se vedea A. Puech, Hist, de la litt. grecque chret. II, Paris 1928, p. 261. 21. Probabil ca era vorba de un Evangheliar cu Jnsemnari sau glose marginale facute de el. A se vedea ji Origen, Omilia I, la Luca, in «P.S.B.» 7, p. 79. 130 EUSMIU 01 CEZAXEEA 9. Dup& cum relateaza Irineu 22 , tot in acea vreme traia fi Carpocrate, care la fel era parintele unei erezii, asa numita «erezia gnosticilor». Acestia pretindeau ca-i bine sa practici operapile magice ale lui Simon, dar nu in chip secret, cum zicea acela, ci pe fa{a, caci in aceasta ar consta marefia lor, fiind de-a dreptul mindri de mulfimea chefurilor pregatite de ei cu multa grija, de aratarile demonilor care le trimiteau fel de fel de visuri si se amestecau printre oameni, precum si alte lucruri de acest fel. In urma acestora, ei propovaduiau celor ce voiau sa ajunga pina la desavirsirea inrfierilor sau mai bine-zis a nele- giuirii lor, ca ar trebui sa savirseasca orice fapta pina §i cele mai rusinoase, pentru ca - spuneau ei - nu scapa altfel de stapinii acestei lumi, cum ii numeau ei, decit implinindu-le orice dorin|a, chiar prin faptele cele mai rusinoase. 10. Desigur ca s-a intimplat ca diavolul, care mereu se bucura de rau, sa se serveasca de astfel de slujitori fie pentru a duce in robie spre a-i pierde pe cei care s-au lasat inselafi de el, fie pentru ca sa dea neamurilor pagine mai multe pretexte de a batjocori cuvintul dumnezeiesc intrucit, spre rusinea intregii crestinatityi, faima unor astfel de oameni se raspindise peste tot. 1 1. Poate ca mai ales in felul acesta a luat nastere parerea nelegiuita si cu totul nebuneasca - de altfel cunoscuta pe atunci de pagini in legatura cu cre§ti- nii - ca noi am avea rela|ii nelegiuite cu mamele §i cu surorile noastre §i ca am consuma alimente spurcate. 12. De altfel, diavolul n-a profitat prea mult de aceste imprejurari pentru ca, deodata cu trecerea vremii, adevarul a iesit la iveala si a stralucit cu o lumina cuceritoare. 13. Intr-adevar, uneltirile diavolului s-au stins repede fiind coplesite de puterea adevarului: intrucit mereu apareau noi erezii, unele decurgind din altele, cele mai vechi au lincezit ori s-au indepartat de celelalte si s-au dizolvat In variate si nenumarate curente. In aceeasi vreme, pastrindu-si mereu aceeasi identitate, stralucirea Bisericii de pretutindeni si care singura e cea adevarata, crestea intr-una §i se intarea aruncind peste intreg neamul elinilor si al barba- rilor razele a tot ce era demnitate, curate, libertate, infelepciune, invafatura §i via(a dumnezeiasci. 14. Cu timpul erezia s-a stins, incit nu a mai ramas nimic din toate calom- niile care au fost rostite la adresa inva^aturii crejtine, care a ramas biruitoare pretutindeni, bucurindu-se de eel mai mare respect din pricina sublimita|ii si in^elepciunii ei, precum si din pricina principiilor ei dumnezeiesti si ratio- nale. In felul acesta nimeni n-a mai indraznit mai mult sa formuleze la adresa noastra astfel de batjocuri §i de calomnii cum le placuse s-o faci inainte celor care trecusera cu to^ii in tabara vrajma§ilor nojtri. 22. Irineu, Contra ertmlor, I, XXV, 1; 6; 3; 4. ISTOR1A BISER1CEASCA, CARTEA A PATRA 151 15. De altfel in vremea de care vorbim, adevarul ifi cistigase mul^i apara- tori, care luptau impotriva ereziilor si a necredin^ei, nu numai prin combateri orale, ci si prin argumentari scrise 23 . VIII Care au fast scriitorii bisericesti din acta epoci 1. Intre aparatorii adevarului se facuse cunoscut Hegesip, din care am citat si noi pina acum mai multe pasaje 24 cind am vrut sa stabilim anumite fapte din vremea apostolilor, folosindu-ne de argumentul tradi^iei. 2. In cele cinci carji (intitulate Memorii) in care ne reda intr-o forma simpla tradifia nefalsificata a invafaturii apostolice, indicind timpul in care a trait, a scris urmatoarele cuvinte despre cei care incepusera si-ji ridice idoli dupa credinfa lor: «Ei le inchinau monumente si temple, asa cum obisnuiesc pina azi. Printre ei se afla si Antinoos, un sclav al cezarului Adrian. In cinstea acestui sclav s-au praznuit chiar pina in vremurile noastre asa numitele «jocuri ale lui Antinoos*. Imparatul Adrian a intemeiat si un oras care-i poarta numele si a facut acolo si oracole in cinstea lui» 25 . 3. In aceasta vreme, Iustin, un prieten sincer al filosofiei celei adevarate, ifi petrecea timpul adincind scrierile grecilor. §i el descrie aceasta epoca atunci cind spune textual in Apologia pe care a adresat-o imparatului Antonin: «Socotim ca nu este ceva absurd sa amintim aici si de Antinoos, care a murit de curind si pe care to{i, de teama, au inceput sa-1 adore ca pe un zeu, cu toate ca stiau cine era si de unde venea* 26 . Iustin mai aminteste si de razboiul iudaic, afirmind textual 27 : «In razboiul iudaic ce a avut loc de curind, Bar-Kochba, conducatorul revoltei iudeilor, a poruncit ca numai crestinii sa fie supu§i la cele mai crunte pedepse daca nu vor tagadui si nu vor defaima pe Iisus Hristos. 4. In aceeasi scriere Iustin mai relateaza ca trecerea sa de la filosofia pagina la credin^a in Dumnezeu n-a facut-o ca pe un gest fara socoteala, ci dupa o matura reflexiune. lata cum se exprima el: «Eu insumi, pe cind ma gaseam impartaf ind inva^aturile lui Platon, auzind cit de mult erau defaimaji crestinii si vazind ca totusi ei sint fara de teama in fa{a mor^ii si in fa^a tuturor acelora pe care oamenii le socotesc infricofatoare, am in^eles ca este cu nepu- 23. Loc tipic pentru cunoajterea planului cu care iji concepuse Eusebiu Istoria sa. A se vedea introducerea lui G. Bardy: Eusebe de Cesarie, Histoire eccUsiastique, vol. IV, Paris I960, p. 78. 24. II, XXIII; III, XI; XII; III, XIX-XX; III, XXXII. 25. Se stie de scandalul moral provocat de cazul de inversiune sexuala savirsita de impara- tul Adrian fafa de favoritul sau, sclavul Antinoos, inecat in anul 130 in apele Nilului. Imparatul 1-a trecut in rindul zeilor. Aproape tofi apologefii 1-au denunfat (Teofil, Cdtre Autolic, III, 8, in traducere pag. 334), dar mai ales Origen, care in C. Celsus vorbeste pe larg de mai multe ori (III, 36-37; V, 63; VIII, 9). Era firesc deci sa scrie §i Iustin despre el. Din citatul acesta reiese ca Hegesip, autorul acestor rinduri, era contemporan cu Iustin [Apol. I, XXIX, 4). 26. Iustin Apologia I, XXIX, in trad. rom. «P.S.B.», 3, pag. 44. 27. Ibidem, pag. 46. UV2 KUJIKBIU DE CKZAREKA tin(& ca ei sa traiasca In rautate si in pofta placerilor. Ce om dedat placerilor si desfriului, care socoteste un lucru bun sa se hraneasca din came de om, ar fi in stare sa imbra^iseze moartea ca sa se lipseasca de bunurile lui si nu ar cauta cu tot dinadinsul sa se bucure de via{a prezenta fi sa se sustraga magistratului, decit sa se expuna mor^ii, denun^ndu-se pe sine insusi?* 28 5. Iustin mai istoriseste ca imparatul Adrian a primit de la stralucitul guvernator Serenius Granianus 29 o epistola privitoare la situafia crestinilor, in care se spune ca nu-i deloc just ca, chiar §i cind nu s-a inregistrat nici o acuza, si fara o cercetare necesara, crestinii sa fie da£ mor£i doar pe temeiul ca asa a Itrigat mul|imea. Imparatul i-a raspuns prin Minucius Fundanus, proconsulul Asiei, interzicindu-i sa osindeasca pe cineva daca nu exista impotriva lui o plingere sau o acuza^ie in regula. 6. Iustin reproduce epistola, pastrind textul latin asa cum era 30 , dar inainte de a o fi reprodus el scria aceste cuvinte: «Avind posibilitatea, pe baza unei scrisori a prea marelui si prea stralucitului cezar Adrian, parintele vostru, de a va cere voua sa porunci^i ca judeca^ile sa se faca asa cum v-am pretins, v-am cerut aceasta nu atit folosindu-ne de decretul lui Adrian, cit din con§tiin(a pe care o avem despre dreptatea cauzei noastre §i pentru aceasta am alcatuit aceasta cuvintare si explicare. Dar am alaturat §i copia de pe epistola lui Adrian, pentru ca din punctul acesta de vedere sa lua^i cuno§- tin^a c& noi spunem adevarul* 31 . 7. Am spus ca acelasi scriitor reda textul rescriptului in limba latina, dar noi 1-am tradus cit am putut mai bine in limba greaca. lata textul lui: IX Epistola lui Adrian prin care se interzice urmarirea crestinilor fara temei legal 1. «Catre Minucius Fundanus. Am primit epistola pe care mi-a scris-o stralucitul barbat, Serenius Gra- nianus, predecesorul tau. Socotim ca chestiunea aceasta trebuie sa ramina necercetata, pentru ca nici oamenii sa nu se tulbure §i nici sa nu se dea calom- niatorilor prilej de a-si manifesta rautatea. 2. Deci daca locuitorii din provincia ta vor putea sus^ine in chip lamurit plingerea lor impotriva crestinilor, in a§a fel ca sa se poata raspunde pentru ea 28. Iustin, Apol. II, XII. 29. Se pare ca numele lui adevarat era Qy. Licinius Silvanus Granianus, proconsul In 123-124. Rescriptul dateaza din anul 124. Minucius Fundanus era urmajul lui Granianus in proconsulatul Asiei. 30. Textul latin a disparut. Azi cunoajtem numai traducerea greaca a lui Iustin. Dar §i Kusobiu marturisejte c& a tradus acelasi document dupa originalul latin. 31. Iustin, Apol. I, anexa. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 153 si inaintea tribunalului, sa se indrepteze numai catre ace§tia, dar nu numai cu simple pretentii §i doar cu zvonuri. Caci e de datoria ta cea mai inalta ca daca cineva ar voi sa aduca vreo acuzatie, sa te informezi daca aceasta e intemeiata. 3. Deci, daca cineva aduce vreo invinuire si arata ca unii au savir§it ceva impotriva legilor, sa dispui asa cum se cuvine potrivit cu gravitatea delictului. Dar, pe Hercule! Daca cineva ar propune ceva numai din calomnie, fii atent asupra rauta^ii acesteia si cauta ca ea sa fie razbunata cum se cuvine». Acesta-i textul rescriptului lui Adrian. X Care au fost sub Antonin episcopii din Roma si Alexandria Dupa ce Adrian a domnit douazeci si unu de ani, platind si el mortii ulti- mul tribut 32 , a venit la cirma Imperiului Roman Antoninus supranumit «cel pios». In timpul primului lui an de domnie a incetat din via^a Telesfor 33 dupa ce condusese cirma Bisericii Romei timp de zece ani, iar dupa aceea conduce- rea Bisericii Romei o preia Higin. Irineu ne informeaza ca Telesfor §i-a sfirsit viata in chip stralucit, murind moarte de martir. Tot in aceea§i scriere se arata ca in timpul lui Higin, de care am amintit adineauri 34 , Valentin, intemeietorul ereziei care-i poarta numele, si Kerdon, capetenia ereziei marcionite, erau deja celebri in Roma. lata cum se exprima Irineu: XI Ereziarhii din acea vreme 1 . «De fapt, Valentin si-a facut aparitia in Roma pe vremea lui Higin, a inflorit eel mai mult pe timpul lui Pius §i a ramas (in capitala) pina pe vremea pastoririi lui Anicet. Kerdon, predecesorul lui Marcion, a trait §i el tot pe vre- mea lui Higin, care era eel de al noualea episcop al Romei 35 , sub care a facut §i pocain^a, dar n-a ramas statornic, ci o data, inva^a pe ascuns, alia data facea din nou pocainja, iar alta data, fund convins ca a inva^at ceva rau, s-a retras din adunarea frajilor*. 2. lata cum se exprima Irineu in a IITa carte a sa Contra ereziilor. De alt- fel, in special cu privire la Kerdon, el scria asa: «Un anume Kerdon, care era influen^at de aderen^ii lui Simon, petrecind in Roma pe vremea lui Higin, eel 32. Adrian a murit la lOiulie anul 138, dupa ce a adoptat §i a designat ca viitor imparat pe Antonin Piul (138-161). 33. Deci in anul 138 (poate inceputul lui 139). 34. Irineu, Contra ereziilor, III, III, 3. 35. Vechea traducere in limba latina a operei lui Irineu socotea ca Higin a fost al optulea episcop al Romei §i acesta e adevarul. G. Bardy, o.c. p. 173. 154 EUSEBIU DE CEZAREEA de al 9-lea definator al succesiunii episcopale incepind de la apostoli, invaja ca Dumnezeul eel vestit de Lege §i de prooroci nu-i una si aceeasi persoana cu Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, ci unul este cunoscut, pe cind celalalt e necunoscut, ca unul este drept, pe cind celalalt este bun. Dupa el a venit Mar- cion Ponticul, blasfemiind fara rusine §i organizind pe aceasta linie o adeva- rata scoala eretica» 36 . 3. Acelasi Irineu explica in amanunte prapastia adinca in care s-a ratacit Valentin 37 , dezvaluindu-i rautatea ascunsa §i vicleana ca a unui sarpe care se tupileaza intr-o pestera. 4. El mai istoriseste si despre un alt ereziarh cu numele Marcu 38 , om foarte dibaci in jonglerii magice. Despre desartele lui ini^ieri si despre murda- rele lui mistagogii Irineu se exprima astfel: 5. «Unii pregatesc cu adevarat pat de nunta §i indeplinesc inifierea ade- renfilor folosindu-se de anumite formule, spunind ca ceea ce savirsesc ei e o adevarata casatorie spirituala, referindu-se la un fel de casatorie cereasca. Al|ii due pe oameni la riu §i-i boteaza rostind urmatoarele cuvinte: «In numele Tatalui celui necunoscut de nimeni, al Adevarului care e mama a tuturor lucrurilor si al celui ce s-a coborit peste Iisus*. In fine, al{ii rostesc peste ei cuvinte evreiejti ca sa impresioneze §i mai mult pe cei intyia{i» 39 . 6. Dupa patru ani de pastorire a murit si Higin, iar dupa el a luat condu- cerea Bisericii Romei Pius . In acela§i timp, in Alexandria a fost rinduit ca pastor Marcu, dupa pastorirea de treisprezece ani implini^i a lui Eumene. La rindul sftu, dupa 10 ani de pastorire a lui Marcu a urmat Celadon la conduce- rea Bisericii din Alexandria. 7. §i in Biserica romanilor dupa o pastorire de 15 ani a lui Pius a luat conducerea credinciojilor din acel oras, Anicet, eel pe vremea caruia istori- seste si Hegesip ca a venit la Roma s i ca a ramas acolo pina pe vremea pastori- rii lui Eleuteriu 41 . 8. Tot in timpul acelora§i episcopi s-a distins in mod deosebit si Iustin, care vestea cuvintul dumnezeiesc purtind toga de filosof fi lupta si cu condeiul pentru apararea credinfei. Intr-o scriere pe care a compus-o Impotriva luiMar- cion* 2 , Iustin marturiseste ca in vremea in care scria aceste lucruri ereticul era inca in via{a, caci iata cum graiefte acolo: 36. Irineu, Contra ertvikr I, XXVII, 1-2. 37. Irineu, ox. I, I-IX. 36. Irineu, ox. I, XIII, 1. 39. Irineu, ox. I, XX, 3. 40. Dupft V. Grousel {Cronologie.p. 426), Higin a pastorit intre 129-142, Pius intre 142-157 (?), Anicet intre 157-168. Nici Origen ?i nici Eusebiu nu ftiu ca Pius ar fi fost frate cu Henna (pe care-I citeazi amindoi), asa cum spusese fragmentul Muratori. 41. Eusebiu revine asupra lui Eleuteriu: IV, XXII, 2, 3. 42. Nu e sigur daca sflntul Iustin a serfs o astfel de lucrare. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 155 ''If i 9. «In timpul in care scriu aceste lucruri un oarecare Marcion Ponticul isi inva^a aderenjii ca trebuie sa creada ca exista un Dumnezeu, care-i mai mare decit Facatorul lumii. Cu ajutorul demonilor el a corupt tot soiul de oameni de toate neamurile sa spuna blasfemii impotriva Celui care a creat lumea, taga- duind ca acesta ar fi Tatai lui Hristos si sa marturiseasca cum ca alaturi de £1 exista altul, cu mult mai mare decit El. 10. Si dupa cum am amintit, to£ cei stapinifi de astfel de idei se numesc crestini dupa cum se intimpla si in filosofie, unde cu toate ca tidul de filosof este un nume comun pentru filosofi, totusi ideile lor nu sint comune la to$i» 43 . Dupa care adauga: «Printre noi se mai poate afla (din operele lui Iustin, n. tr.) fi un Tratat impotriva tuturor ere&ilor; cine vrea sa-1 citeasca, i-1 putem da» 44 . XII Apologia lui Iustin cdtre impdratul Antonin (XI, 11). Dupa ce a compus o minunata scriere impotriva paginilor pre- cum si alte lucrari, care conpji o aparare a credinfei noastre, acelasi Iustin s-a adresat cu ele imparatului Antonin supranumit «cel pios» precum si Senatului Roman, ca unul care locuia chiar in Roma 45 . lata ce declara el in Apologie despre sine insusi si despre patria din care se trage: 12. «Imparatului Titus Aelius Adrianus Antoninus Pius, Augustul Cezar, si lui Verissimus, fiului filosof si lui Lucius, filosoful, fiul natural al Cezarului si adoptiv al lui Pius, iubitor de cultura, precum si sacrului Senat si intregului popor roman, eu Iustin, fiul lui Priscus, nepotul lui Bacchius, nascut in Flavia Neapolei din Syria Palestinei, adresez aceasta cuvintare a mea, in favoarea oamenilor de tot neamul care sint pe nedrept uri$i si chinui^i, ca unul care insumi fac parte dintre ei» 46 . XIII Epistola lui Antonin cdtre repre&ntanfii Asiei in problema noastrd (12) Intrucit acelasi imparat a fost intimpinat si de al^i fra^i din Asia, care aveau sa sufere tot felul de batjocuri, a gasit de bine sa adreseze «reprezentan- 0or Asiei* urmatorul rescript: 43. Iustin, Apologia I, XXVI. 44. Idem, ibid. pag. 43. Tratatul amintit nu s-a pastrat. 45. Exprimarea lui Eusebiu e ezitanta atunci cind prezinta operele lui Iustin. Desi vorbeste la plural, el totusi ne lasa impresia ca stia numai de o singura apologie. 46. Iustin, Apologia intiia, I, 1 . Lucius Verus, fiul lui Caianus Commodus, a fost adoptat de Adrian si apoi de Antonin Piul. A fost crescut impreuna cu Marcu Aureliu, care 1-a asociat la imperiu, dindu-i in sarcina Orientul. La rindul sau Verissimus (— eel mai adevirat) e o porecla data lui Marcu Aureliu de catre Antonin, care 1-a adoptat si pe el. Probabil ca Iustin a folosit si porecla aceasta cu un anumit scop (Kraft, o.c. p. 205). 136 KU8KBIU UE CKZAREEA 1. «lmparatul Cezar Titus Aelius Adrianus Antoninus Augustus Pius, Pontifex Maximus, cu puterea de tribun pentru a cincisprezecea oara §i de consul pentru a treia oara 47 , trimite salutari reprezentan^ilor Asiei. 2. §tiu ca zeii vor fi plini de grija ca sa nu lase pe niste astfel de oameni sa r&mtna ascun§i. Caci tocmai pe aceia ar trebui sa-i pedepseasca mai mult, care nu vor sa se inchine lor. 3. Pe unii ca aceia voi ii acuza£ de tulburare si-i invinurfi ca atei, din cauza pftrerii pe care ei o au despre zei, aducindu-le §i alte acuza^ii, pe care tnsa nu le putem dovedi. Se pare totu§i ca acelora le este folositor sa creada ca mor din cauza invinuirilor pe care voi li le aduce£. §i in felul acesta ei va Inving pe voi, punindu-§i mai degraba la dispozrfia voastra sufletele lor, decit sa se lase convin§i ca savirjesc cele ce pretinde^i voi. 4. In ce privegte cutremurele care s-au intimplat §i care se intimpla, nu se cuvine sa va arata^i plini de minie, atunci cind ele au loc, daca compara^i cele ale voastre cu cele ale acelora, 5. deoarece aceia suit mai plini de indrazneala decit voi fa$a de Dumne- zeu. Voi, in vremea aceea, pare^i ca neglija^i cu desavir§ire pe zeii vo§tri §i neglija^i cu totul templele, raminind straini de orice legaturi cu Dumnezeul eel nemuritor 48 . Din acest motiv va arataji plini de invidie fa^l de cei ce §i-au pas- trat legatura lor cu dumnezeirea ?i-i persecuta^i pina la moarte. 6. Cu privire la ni§te astfel de oameni religio§i §i al£ conducatori de pro- vincii s-au adresat in scris prea bunului meu parinte 49 , dar acesta le-a raspuns sa nu intreprinda nici o ac£une impotriva lor, in cazul cind nu s-ar dovedi ca ei iau vreo atitudine impotriva stapinirii romanilor. Si mie, de altfel, mulfi mi-au atras atenfia asupra unora ca ace§tia, dar le-am raspmis urmind indeaproape parerea tatalui meu. 7. Iar daca cineva ar vrea sa aduca impotriva unui cre§tin acuzajia ca eate crejtin, eel ce este astfel acuzat sa fie absolvit de crima care i se imputa, chiar daca s-ar dovedi ca este cre§tin; iar aceia care porne§te ac^iunea impo- 47. In continuare,Eusebiu aminte^te ca, potrivit informafiei lui Meliton de Sardes, impara- tul Antonin Piul a publicat in favorul crejtinilor din Larisa, Tesalonic, Atena §i pentru reprezen- tan(ii Ahaiei un rescript asemanator acestuia. S-ar putea ca aceia sa fie apocrif. Schwartz crede ci f i ace»t apocrif va fi fost redactat initial tot in latineste. Cea de-a 15-a putere tribunica a durat Intre 10 dec. anul 160 $i 9 dec. 161; al treilea consulat al lui e tot din 161, dar o data ce a fost pro- cltmat ca imparat in 161, nu mai are rost sa apara din nou tidul de consul. Celalalt tidu, de «armenicul», nu apare decit mai tirziu in documente. Din toate acestea reiese ca acest rescript nu-i au ten tic. Mai presus de toate, insa, vorbeste faptul ca intre timp Iustin murise, aja ca nu mai poate fi vorba aici de o opera a lui. 48. Chiar $i numai aceasta fraza ar fi suficienta pentru a. dovedi neautenticitatea acestui text. Bardy ox. p. 178. 49. Cel vizat e Antonin, care ar fi primit scrisori de la guvernatori. Or, dupa tidurile etalate hc vede cft-i vorba de Antonin. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 157 triva lui sa fie vinovat judecatii. Promulgat in Efes in adunarea reprezentativa a Asiei» 50 . 8. Ca asa s-au petrecut faptele marturise§te si Meliton episcop de Sardes, bine cunoscut pe vremea aceea, ceea ce reiese dintr-o apologie in favorul cre- dintei crestine, pe care si el a adresat-o imparatului Verus 51 . XIV §tiri despre Policarp, ucenicul apostolilor 1 . Pe vremurile despre care vorbim 52 si pe cind Biserica Romei era pas- torita de Anicet, potrivit informa^iilor lui Irineu traia si Policarp, care tocmai atunci venise la Roma ca sa discute cu el despre data serbarii Pa§tilor 53 . 2. Acela§i Irineu ne mai transmite in legatura cu Policarp §i alta istori- sire, care trebuie pusa in legatura cu ceea ce am spus §i in alt loc §i despre care graie§te asa 54 : 3. «Cit despre Policarp, el nu numai ca a primit invatatura de la apostoli §i s-a intilnit cu multi din cei care au vazut cu ochii lor pe Domnul, ci a §i fost a§ezat de catre apostoli ca episcop in Biserica din Smirna 4. §i in calitatea aceasta lam vazut §i noi in prima noastra tinerete (caci el s-a bucurat de o viata foarte indelungata si s-a despartit de lumea aceasta la o virsta foarte inaintata, sfirsind printr-o moarte stralucita §i impresionanta ca martir) invatind mereu aceeasi invatatura pe care a primit-o de la apostoli §i pastrind traditia Bisericii care e si singura adevarata. 5. Acela§i lucru il marturisesc §i toate celelalte Biserici de prin Asia, pre- cum §i cei care au urmat lui, caci Policarp a fost un martor al adevarului, cu mult mai vrednic de crezare §i mai sigur decit Valentin §i decit Marcion §i decit ceilal^i dascali cu idei nelegiuite. Pe vremea lui Anicet, pe cind petrecea in Roma, Policarp a readus la Biserica lui Dumnezeu pe mul$i din ereticii aminti^i, propovaduind ca exista numai un singur adevar: eel predat de Bise- rica §i primit de la apostoli. 6. Mai traiesc inca oameni 55 care 1-au auzit istorisind, cind se afla in Efes, ca loan, ucenicul Domnului, intrind odata intr-o baie, daca a vazut ca §ii Cerint se afla acolo a iefit indata din baie fara sa se fi imbaiat, ci strigind doar: «sa 50. Iustin, Apol. intiia, anexa. Cu toate obiecjiunile care i s-au adus, textul acestei epistole se afla reprodus in Cod. paris. gr. 450 din anul 1364, la un loc cu cele doua apologii ale sfintului Iustin. 51. Eusebiu revine mai incolo asupra lui Meliton de Sardes. 52. Adica din timpul cit domnea Antonin Piul (138-161). Termenul are in vedere durata domniei imparatului. 53. Mai jos: V, XXIV, 16. 54. Irineu, Contra ereziilor, III, III, 4. 55. In alt loc (III, XXVIII, 6) Eusebiu spune ca §i el (Policarp) a fost acolo. 158 EUSEBIU DE CEZAREEA rugim de aid, nu cumva sa se prabuseasca baia peste noi caci inauntru se afla ji Cerint, dusmanul adevarului!» 7. De altfel chiar si Marcion and a intilnit odata pe Policarp si tntrebin- du-1: «ma cunosti, Policarpe?»,la care acesta i-a raspuns: «Da cunosc, cunosc pe eel intii nascut al satanei!* 56 Atit de mult se fereau apostolii si ucenicii lor de cei ce falsificau adevarul, incit nu voiau nici macar sa inceapa cu ei vreo conversable, dupa cuvintul apostolului «de omul eretic dupa intiia si a doua mustrare, departeaza-te, stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut, fiind sin- gur de sine osindit*. 8. Exista si o foarte educativa epistola a lui Policarp catre Filipeni, din care daca vrea cineva din cei care se grijesc de mintuirea sufletului, acela poate desprinde din ea felul in care crede si se propovaduiefte adevarul*. 9. Attta din cele spuse de Irineu. In epistola pomenita si pastrata de la Policarp se face referire in citeva rinduri de intiia epistola a lui Petru 57 . XV In Smirna, pe vremea imp&ratului Verus, Policarp §i alfii mor ca martiri (XIV, 10). Dupa ce Antonin Piul a domnit douazeci si doi de ani impli- ntyi 58 , i-a urmat fiul sau Marcu Aurelius Verus supranumit si Antoninus tmpreuna cu fratele sau Lucius 59 . 1. Pe vremea lui Marcu Aureliu, pe cind prigoane crunte ravaseau Asia, }i-a sftrstt via^a ca martir Policarp 60 . Socot asadar foarte necesar sa cuprind in ibtoria mea ?i insemnarile pastrate de la el spre a ft de pomenire pentru cei care vin dupa noi. 2. E vorba de epistola compusa in numele Bisericii pe care o conducea si adresata Bisericilor din finuturile invecinate, in care e vorba si despre el. 3. «Biserica lui Dumnezeu care petrece vremelnic in Filomelium 61 §i tuturor comunitajilor Bisericii universale, mila, pacea si dreptatea lui Dumne- zeu si a Domnului nostru Iisus Hristos sa se inmutyeasca. Vorbind despre martiri, v-am scris, fra^ilor, si despre fericitul Policarp, care prin martiriul sau a pus capat persecu|iei ca si cum ar fi pecetluit-o». 56. Tit, 3, 10-11. 57. Pirere neprob»bili. 58. Intre 10.VII, 138-7.III. 161. 59. Amindoi fuseseri adoptafi de Antonin Fiul. 60. Acest fapt pare a fi avut loc la 23 febr. 156 (D. Fecioru: Scrierile pdrinfilor apostolici, in «P.S.B.» 1, p. 204). Alfii se gindesc tocmai la anul 177 pentru motivul'ca Anicet, episcopul Romei, cu care a discutat Policarp despre data Pastilor, pastorejte intre 158-168. Bardy, o.c. 181. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 159 4. Apoi inainte de a istorisi cele despre Policarp 62 , se descriu amanunte despre ceilal£ martiri, subliniindu-se statornicia de care au dat dovada in tim- pul chinurilor. Ni se relateaza ca intr-adevar cei care asistau acolo au ramas ului^i vazind cit de tare li se desirau in urma loviturilor pina si arterele si venele cele mai ascunse, incit se vedea chiar si alcatuirea trupului lor cu cele mai launtrice maruntaie §i parole cele mai ascunse ale organismului. Uneori erau intinsi pe scoici de mare si pe {aru§i ascufi^i, in sfir§it, dupa ce au suferit tot felul de cazne si suferin^e, au fost arunca^i la fiare ca sa le hraneasca. 5. In deosebi se istorise§te despre prea viteazul Germanicus, care cu aju- torul lui Dumnezeu a biruit teama fireasca a trupului. Cind proconsulul a voit sa-1 convinga atragindu-i aten^ia la virsta lui, rugindu-1 si spunindu-i ca fiind prea tinar si abia in floarea virstei ar trebui sa se cru^e, martirul n-a stat deloc la indoiala, ci plin de curaj a intaritat insa§i fiara salbatica asupra lui, aproape silindu-o §i a{ffindu-o ca sa scape cit mai repede de via^a nelegiuita ji paca- toasa a paginilor. 6. Moartea plina de mare^ie a acestui ora (Policarp) a uimit intreaga mul- ^imea atunci cind i-a fost dat sa vada statornicia §i curajul intregului neam al crestinilor incit a inceput sa strige intr-un singur glas: «piara nelegiui^ii! Sa fie cautat Policarp!* 7. La acest strigat s-a produs o mare tulburare. Un om cu numele de Quintus, frigian de neam, venit de curind din Frigia, cind a vazut fiarele §i celelalte cazne care-1 amenin^au, s-a infricosat, a sim£t ca puterile ii sleiesc §i, de frica, a scapat din mina mintuirea. 8. Dupa cum ne relateaza scrierea amintita, acest om fusese prea grabit si a pafit impreuna cu ceilalji fara o chibzuire mai temeinica in fa^a scaunului de judecata, incit caderea lui a servit celorlal^i drept pilda stralucita ca in astfel de primejdii nu se cuvine sa pa§im nebuneste fi fara chibzuiala. Asa vor fi sfirsit unii. 9. In schimb prea minunatul Policarp nu s-a lasat tulburat de la prima izbucnire a tulburarii, ci $i-a pastrat neclintita linistea cugetului, dorind sa ramina mai departe in cetate. Totu§i nu s-a impotrivit insisten^elor celor ce-1 insoj;eau si care-1 rugau si-1 indemnau sa se indeparteze de cetate, asa incit s-a adapostit intr-o casa de ^ara, nu departe de cetate, petrecind acolo impreuna cu cffiva credinciojfi. Noaptea §i ziua nu ficea nimic altceva decit staruia in rugaciuni asa cum obisnuia totdeauna cerind mereu pace pentru Bisericile de pe intreg pamintul. 62. In loc si continue cu citarea textului din Martiriul lui Policarp, Euiebiu rezuma cap. II-VII, pentru a cita din nou cap. VIII-XIX. 160 KllSfcBUI »t; CK/AHKKA 10. Cu trei zile fnainte de a fi prins, pe cind se ruga a avut o vedenie: perna care era sub capul lui a vazut-o aprinzindu-se dintr-o data si mistuindu- se. Trezindu-se, el a explicat indata celor din jur ce a vazut, proorocindu-le aproape tot ce avea sa i se intimple, precizindu-le ca va trebui sa fie ars de viu pentru Hristos. 1 1 . Cei care-1 urmareau puneau multa rivna in munca lor, dar silit iarasi de dragostea §i grija binevoitoare a frafilor sai, Policarp a schimbat inca o data adapostul, trecind in alta locuin^a. Totusi in scurt timp urmaritorii i-au prins urma. Mai intii au arestat doi sclavi tineri, iar dupa ce unul din ei a fost crunt chinuit au ajuns si la ascunzisul lui Policarp. 12. lntrucit sosisera la o ora inaintata, urmaritorii il aflara intr-o casu^a la etaj odihnindu-se. El ar fi putut, de fapt, sa treaca in alta casa, dar n-a mai vrut, spunind: «Faca-se voia Domnului» 63 . 13. Cind ain^eles ca urmaritorii erau acolo, ne spune actul respectiv, Poli- carp a coborit §i a vorbit cu ei, avind o infa£i§are vesela §i foarte placuta, incit oamenii aceia care-I cunoscusera pina atunci, privind pe acest batrin incarcat de ani, au crezut ca vad o vedenie neasteptata, cu o infafisare demna si linif- tita, asa ca se mirau de ce s-a depus atita rivna ca sa. prinda un batrin atit de venerabil . 14. Dar el, fara sa intirzie, a cerut indata sa le dea de mincare §i de baut cit vor vrea, rugindu-i doar sa-1 lase netulburat vreme de o ora ca sa-si impli- neasca rugaciunile. Dupa ce i s-a ingaduit, el s-a ridicat §i s-a rugat plin de harul lui Dumnezeu incit to^i cei de fa^a s-au cutremurat cind 1-au auzit cum se roaga, a§a ca mul^i din ei s-au cait la gindul ca tocmai ei s-au gasit sa-1 duca la moarte pe un batrin atit de venerabil §i atit de credincios. 15. Dupa aceea scrierea care ne vorbejte despre mucenicia lui continua textual astfel: «Terminindu-§i rugaciunea in care a pomenit pe toji cei pe care i-a intilnit vreodata, mici §i mari, straluci^i §i smeri^i, precum §i intreaga Bise- rica universale din toate pjiuturile locuite, sosind ceasul plecarii 1-au urcat pe un asin ?i 1-au dus in cetate, tocmai in ziua de simbata cea mare. Pe drum s-au intilnit cu conducatorul mili^iei sau irinarhul Irod §i cu tatal acestuia, Nichita, care 1-au urcat in trasura lor §i dupa ce 1-au luat linga ei au incercat sa-1 con- vinga zicindu-i: «ce rau poate fi sa recunosti ca imparatul e Dumnezeul nostra fi apoi sa-i aduci jertfa si astfel sa-^i scapi via|a?» 16. La toate acestea el n-a dat un timp nici un raspuns, iar dupa un timp, la insistent lor, a zis: «Nu voi face ceea ce ma sfatui^i voi!» Iar intrucit nu au reusit sa-1 convinga, i-au spus cuvinte ameninjatoare si 1-au impins cu atita putere incit la coborirea din trasura i s-a scrintit fluierul piciorului. Dar el nici macar nu s-a intors, ca §i cum nimic nu i s-ar fi intimplat, si-a continuat drumul voios, grabindu-se fi lasindu-se dus pina in stadion. M. Fapte, 21, 14. I.STOHIA BISKIUCKAStA, 1 'AltlUA A PATRA Itil 1 7. ZgomotuI era atlt de mare in stadion incit nimeni nu putea auzi pe celalalt. Cind Policarp a intrat pe stadion s-a auzit un strigat din cer: «Fii tare si curajos 64 , Policarpe!» Pe eel ce vorbea nimeni nu 1-a vazut, dar mutyi din ai no;tri au auzit glasul' 1 ''. 18. Dupa ce 1-au adus, mul^imile au in^eles ca Policarp a fost arestat §i atunci zgomotul s-a facut si mai mare. Dupa ce el a venit mai in fa$a, proconsu- lul 1-a intrebat daca el e Policarp, iar dupa ce a raspuns afirmativ proconsulul a cautat sa-1 convinga sa se lepede de Hristos, spunindu-i: «Fie-£i mila de virsta ta!» si alte asemenea cuvinte, cum le era obiceiul ca sa faca pe creftini sa-§i renege credinfa. 19. Apoi i-au cerut: «jura pe fericirea imparatului, caie§te-te», §i «piara nelegiuuii!» La care, cu fa£a serioasa, privind spre toata mul^imea celor din stadion, ridica mina spre ei, iar suspinind privi spre cer §i striga: «piara nelegiuijii!» 20. Dar intrucit proconsulul staruia mai departe si-i zicea: «}ura si-£ voi da drumul, blesteama pe Hristos!», Policarp a raspuns: «de 86 de ani ii slujesc §i nici un rau nu mi-a facut. Cum as putea sa blestem pe Imparatul meu, eel care mi-a adus mintuirea?» 21. Staruind acesta si mai mult si zicindu-i: «jura pe fericirea imparatu- lui*, Policarp a raspuns: «Daca socotesti in zadar ca voi jura pe soarta sau feri- cirea imparatului, cum zici tu si te prefaci ca n-ai sti cine sint, atunci asculta ce am sa-Ji spun cu toata indrazneala: Eu sint crestin si daca vrei sa cunosti inva- ^atura cre§tinismului, da-mi termen de o zi §i asculta». 22. Proconsulul i-a zis: «Convinge poporul!» La care Policarp a raspuns: «Pe tine te-am socotit vrednic sa-fi spun un cuvint caci am fost invafafi sa dam cinstea cuvenita dregatoriilor si stapinirilor rinduite de Dumnezeu 66 atita vreme cit aceasta cinste nu ne aduce noua nici o nedreptate. Cit despre acestia eu nu-i socotesc vrednici de a ma apara inaintea lor». 23. Atunci proconsulul i-a zis: «Am la dispozijia mea fiare, am sa te pre- dau lor in caz ca nu te caiesti», la care Policarp a raspuns: «Porunceste, caci pentru noi ramine cu neputin^a intoarcerea de la mai bine la ce-i mai rau, ci dimpotriva, e bine sa ne intoarcem de la rau la dreptate*. 24. Acela insa i-a zis din nou: «Daca de fiare nu-fi pasa, focului am sa te dau ca sa te domoleasca. atita vreme cit nu-$i schimbi parerea*. Policarp ras- punse: «Tu ma amenin^i cu un foe ce arde un timp §i apoi se stinge pentru ca nu cunosti focul judeca^ii viitoare §i al osindei celei vesjriice care e rinduit celor nelegiui$i. Dar de ce intirzii? Fa ce vrei!» 64. Josua, 1, 9. 65. Fapte, 9, 7. 66. Rom., 13, 1. KlISKBUI DK C'.I'./AKI'.KA 11)2 H.USKBIU DK CK/.ARKKA 25. Acestea si alte multe zicindu-le, Policarp s-a umplut de curaj §i de bucurie, iar fa^a lui stralucea de farmec incit nu numai ca nu ramasese doborit de atitea amenin^ari, ci dimpotriva tocmai proconsulul a fost eel care si-a iesit din fire, de aceea a trimis pe crainic sa strige de trei ori in mijlocul stadionului: «Policarp a marturisit ca este crestin». 26. La cele spuse de catre crainic, toata mutyimea paginilor si a iudeilor care Iocuiesc in Smirna cu o netagaduita furie si cu glas mare au strigat: •Acesta este dascalul Asiei, parintele crestinilor, surpatorul zeilor nostri, care pe mul|i i-a inva^at sa nu le aduca jertfe si sa nu li se inchine». 27. Asa spunind, au inceput sa strige si sa roage pe proconsul sau asiarhul Filip sa sloboada un leu asupra lui Policarp, dar el a raspuns ca asa ceva nu se cuvine intrucit luptele cu fiarele s-au terminat. In felul acesta s-au gindit sa strige intr-un singur glas ca Policarp sa. fie ars de viu in foe. 28. Caci trebuia sa se implineasca si vedenia ce i s-a aratat in legatura cu perna, atunci cind, vazindu-o arzind, in timp ce se ruga, intorcindu-se a spus in chip profetic credinciosilor din jurul sau: «probabil ca voi fi ars de viu». 29. §i intr-adevar, asa s-au si petrecut lucrurile mai repede decit s-ar putea spune: mulfimile, mai ales iudeii, care dupa obiceiul lor savirseau cu draga inima astfel de servicii, au inceput sa aduca repede lemne §i vreascuri de prin pravalii §i de prin bai. 30. Iar cind rugul a fost gata, dezbracindu-se de toate hainele de deasupra si desfacindu-si cureaua, Policarp a incercat sa-si dea jos si incaltamintea, lucruri pe care inainte nu le-a facut pentru ca fiecare dintre credincio§i se gra- bea sa se atinga cit mai devreme de trupul lui caci inca inainte de a avea perii albi era impodobit cu toata frumusetea. 3 1 . Indata, dar, au fost puse in jur toate materialele necesare pentru rug, iar cind a fost vorba sa fie {intuit, el le-a zis: «lasa$i-ma a§a, caci Cel ce-mi da taria sa indur focul, Acela imi va da si puterea sa rabd nemi§cat pe rug chiar §i ftra siguran^a cuielor voastre*. Astfel nu 1-au mai pironit, ci numai 1-au legat. 32. Cu miinile prinse la spate, a§a cum statea legat, Policarp semana cu un berbec ales dintr-o turma mare preg^tit sa fie o jertfa de ardere bine plS.- cuta lui Dumnezeu eel atotputernic 67 . 33. Apoi exclama: «Parinte al iubitului si binecuvintatului Tau Fiu Iisus Hristos, prin care am primit cunoftin^a despre Tine, Dumnezeul ingerilor si al puterilor si a toata faptura si al intregului neam al celor drepji care traiesc tnaintea Ta, Te binecuvintez ca m-ai invrednicit de ziua si de ceasul acesta sa fiu pus in ceata martirilor la paharul Hristosului Tau spre invierea vie^ii de veci a sufletului si a trupului, in nestricaciunea Duhului Sfint. (i7. fnf. Sol., 3, (i. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 163 34. Intru care fa sa fiu primit §i eu inaintea Ta astazi ca jertfa grasa §i bine- placuta precum m-ai pregatit §i m-ai descoperit §i implinit, Dumnezeule eel nemincinos §i adevarat. 35. Pentru aceasta §i pentru toate Te laud, Te binecuvintez §i Te preama- resc prin vesnicul arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, prin Care, impreuna cu El §i cu Duhul Sfint Ti se cuvine marire acum si in veacurile ce vor sa fie, Amin». 36. Dupa ce a pronuntat cuvintul «Amin» §i §i-a implinit rugaciunea, oamenii rinduiti sa poarte grija de foe 1-au aprins, iar cind flacara s-a facut mare am vazut o minune cei carora ne-a fost dat s-o vedem §i care am pastrat-o ca sa vestim §i altora ce s-a intimplat. 37. Caci asemenea unei bolti focul s-a intins ca o pinza de corabie umflata de vint inconjurind de jur imprejur trupul martirului ca un zid protector, iar el statea in mijloc nu ca un trup care ardea, ci ca aurul si ca argintul ars in cuptor. §i am simtit chiar si o mireasma atit de placuta parca ar fi fost de tamiie bine- mirositoare ori alta mireasma pretioaosa. 38. Vazind, in sfir§it, nelegiui^ii ca trupul lui nu poate fi nimicit prin foc,au poruncit confectorului sau lancierului sa se apropie de Policarp §i sa-1 stra- punga cu pumnalul. §i facind acest lucru a tisnit din el atit de mult singe incit a stins focul, asa ca toata multimea se mira ca exista arrta deosebire intre cei necredincio§i si intre cei alesi, intru care a fost si acest Policarp, eel mai minu- nat dascal cu duh apostolic si proorocesc din vremurile noastre si episcopul Bisericii universale din Smirna. Caci orice cuvint care iesea din gura lui s-a implinit si se va implini. 40. In schimb, duhul eel invidios §i calomniator, care se impotrive§te nea- mului celor drepti, vazind maretia muceniciei lui §i vietuirea lui fara pata inca de la inceput, ca unul care s-a incununat cu cununa nestricaciunii si-a luat ras- plata netagaduita a biruintei, s-a straduit ca nici macar rama§itele trupului lui sa nu fie luate de noi, cu toate ca mutyi dintre noi ar fi dorit sa le aiba, §i sa se imparta§easca de sfintele lui oseminte. 41. Au §optit, asadar, lui Nichita, tatal lui Irod si fratele Alcei, sa caute pe guvernator sa nu dea cumva osemintele lui Policarp, ziceau ei, nu cumva sa paraseasca pe Cei rastignit si sa inceapa de acum §i sa se inchine acestuia! Iar ei au zis acest lucru la instigarea §i indemnul iudeilor, care ne spionau ca si cum noi am avea de gind sa luam trupul lui Policarp chiar §i din foe! Ei nu in^eleg ca nu-L putem parasi nicicind nici pe Hristos, Care a patimit pentru mintuirea tuturor din intreaga lume, dar nici ca sa ne inchinam altuia nu putem. 42. Caci lui Hristos ne inchinam pentru ca este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri ii iubim dupa vrednicie ca pe ucenicii §i imitatorii Domnului, pentru neintrecuta lor iubire fata de imparatul si inva^atorul lor. O! De am ajunge §i noi parta§i §i impreuna ucenici cu ei! 164 EUSEBIU DE CEZAREEA 43. Vazind deci centurionul rautatea iudeilor, punind trupul lui Policarp la mijloc, dupa cum le este lor obiceiul, 1-a ars §i astfel mai tirziu am putut pune si noi mina pe osemintele lui cele mai cinstite decit pietrele pre^ioase si mai scumpe decit aurul si le-am asezat intr-un loc potrivit. 44. Dea Domnul ca acolo, daca-i posibil, sa ne stringem cu bucurie si cu veselie ca sa sarbatorim ziua martirului (socotindu-o) ziua lui de nastere atit pentru pomenirea celor care au savirsit lupta, cit §i pentru deprinderea §i pre- gatirea celor care vor urma de acum incolo in lupta». 45. «Acestea sint, dar, stirile privitoare la Policarp: alaturi de cei din Fila- delfia, el este al doisprezecelea dintre cei care au primit mucenicia la Smirna 68 , dar desigur, dintre to$i el este eel mai mult pomenit caci si paginii de pretutindeni vorbesc despre el». 46. Acesta a fost asadar sfirfitul de care s-a invrednicit minunatul §i apos- tolicul Policarp, despre care ne-au istorisit fra{ii din Smirna; in epistola pe care am amintit-o, inainte si in afara de Policarp, s-a mai facut pomenire §i de pati- mirile altor mucenici care au avut loc in acelasi oras al Smirnei, in acelasi timp ca si cea a lui Policarp. Printre ei se numara si Mitrodor, care se crede ca a fost inainte preot al ereziei lui Marcion si care se pare ca va fi murit tot ars de viu. 47. Tot dintre martirii celebri de atunci, facea parte §i un oarecare Pioniu, ale carui marturisiri amanuntite, curajul graiului sau, apologiile in folosul cre- dinfei facute inaintea poporului fi a dregatorilor precum §i cuvintarile lui de inva^atura catre popor si incurajarile lui catre cei care au cazut in ispitele per- secujiei, ca §i indemnurile adresate in temni^a fra{ilor care veneau la el, sufe- rin^ele pe care le-a rabdat apoi §i chinurile de tot felul care au urmat, ranile pe care le-au produs piroanele ^intuirii, curajul sau pe rug precum §i moartea lui dupa aceste minuni, toate acestea sint pe larg descrise in lucrarea care a fost dedicata special lui 69 ; asupra lui vom mai reveni pentru cei care doresc, fiindca e trecut in lista pe care am compus-o in legatura cu martirii mai vechi 70 . 48. Tot astfel ni s-au mai pastrat stiri §i despre al^i martiri care se spune ca au fost martiriza£ in Pergamul Asiei,§i anume despre Carp, Papil §i femeia Agatoniche, care s-au invrednicit de un sfirsit mare{ dupa multe §i stralucite marturisiri 71 . 68. Se vede ck in Smirna se compusese o colecfie de acte martirice. Nu jtim ce s-a ales de ea. A se vedea - cu toate c5 e vorba de un martir mai tirziu, sub Deciu - cele spuse in martiriul lui Pioniu.Knopf - Kriiger: Martyrakten ed. Ill, Tubingen 1929, p. 45-57, si tradus recent de pr. prof. I. Ramureanu, «P.S.B.» 11, p. 132-161. Intre ei este Mitrodor, eel pomenit aici. 69. Acta Pionii, nota precedenta. 70. Eusebiu intocmise el insu;i o colec^ie cu actele martirilor, care s-a pierdut. Ne-a ramas numai Martirii din Palestina tradus de noi in volumul de fafa. 71. Actele lor martirice au fost traduse $i publicate in Actele martirice de pr. prof. I. Ramu- reanu in «P.S.B.» 11, p. 162-171. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 165 XVI Iustin Filosoful sufera martirajul pe and propovdduia la Roma invdfdtura lui Hristos 1. In acelasi timp, Iustin, despre care am amintit mai demult, dupa ce a inminat imparatilor, asa cum am vorbit 72 , o a doua Apologieva. folosul invstyatu- rilor noastre, a fost impodobit si el cu o mucenicie dumnezeiasca pentru ca filosoful Crescens (care se straduia sa puna in lumina inva^atura si tot felul de a vie$ui al cinicilor) a urzit curse impotriva lui 73 , iar intrucit Iustin 1-a rusinat de repetate ori in discutii purtate impreuna in fa{a ascultatorilor, in cele din urma, drept cununa de biruin^a pentru adevarul pe care 1-a propovaduit, Ius- tin a sfirsit-o si el ca martir. 2. Faptul acesta, ca unul care statea cu totul in slujba adevarului, 1-a descris el insusi in apologia amintita, aratind in cuvintele urmatoare ceea ce avea sa i se intimple: 3. «La rindul meu, zice Iustin, si eu ma aftept sa fiu urmarit §i pus la stilp de catre unul din cei pe care i-am amintit sau eel putin de catre Crescens, acest iubitor de vilva care se face in jurul lui ca filosof si iubitor de parada. Caci nu este vrednic sa se numeasca filosof un barbat care marturiseste in mod public despre noi ceea ce nu stie, anume ca crestinii am fi niste atei si niste nelegiuiti, facind acest lucru numai spre muljumirea §i placerea multora dintre cei inse- lati cu privire la noi. 4. Prin urmare, daca ne prigoneste fara sa fi cunoscut inva^atura lui Hris- tos, el este un om inrait si cu mult mai primejdios decit ignorantii, care de multe ori se feresc sa discute si sa depuna marturie mincinoasa despre lucruri pe care nu le cunosc defel, sau daca, luind cunostin^a de ele, nu a in^eles mare- tia cuprinsa in ele sau, in fine, in^elegindu-o, face acestea ca sa nu fie banuit ca este si el unul dintre crestini, atunci el este si mai mizerabil si mai infam, dove- dindu-se rob al unei pareri oarbe si lipsite de ratiune, pentru ca da atentie fricii. 5. Pentru ca trebuie sa stiti ca eu i-am pus citeva intrebari in legatura cu aceste probleme si £im cerut sa-mi raspunda la ele, dar am aflat si m-am con- vins ca in realitate el nu cunoaste nimic in aceasta privin^a. Ca dovada ca spun adevarul, in cazul cind nu vi s-ar fi raportat voua discutiile noastre, sint gata sa va impartasesc si voua intrebarile pe care le-am pus, iar lucrul acesta ar putea bucura pe un imparat. 6. Or, daca atit intrebarile mele, cit si raspunsurile lui v-au fost aduse la cuno§thua, atunci ati putut vedea ca el nu cunoaste nimic din problemele noastre, iar daca totusi cunoafte, dar nu indrazneste sa spuna din cauza celor 72. IV, VIII, 3; IV, XI, 8; IV, XIX, 10. . 73. Iustin, Apologia a doua, III. IM KUSttBIU 0£ CKZARKKA care-1 asculta, prin aceasta dovedeste ca nu-i un barbat iubitor de infelep- ciune, ci e doar un barbat iubitor de slava desarta, ca unul care nu da cinstire cuvenita cunoscutei si admirabilei sentin^e a lui Socrate 74 (care spune ca «omul nu trebuie cinstit mai mult decit adevarul»)". 7. Acestea sint asadar stirile in legatura cu Iustin. Iar ca, asa cum s-a spus mai adineaori, moartea lui Iustin a avut drept cauza uneltirile lui Crescens, ne informeaza Tafian 75 , care, incepind din frageda tinere^e, a fost instruit in §tiin- Jele grecesti cistigindu-si prin ele o mare faima si lasind in urma sa si nume- roase marturii despre aceasta stiinja §i care in scrierea sa Cuvint impotriva elini- lorse exprima astfel: «Bine a spus prea minunatul Iustin ca barba^ii de care am amintit sint ca niste tflhari* . 8. Apoi, adaugind citeva cuvinte si despre filosofi, continua astfel: «Asa- dar, Crescens care se incuibase in capitals, intrecea pe to£i in pederastie si era cu totul robit iubirii de argint. 9. Cu toate ca sfatuia pe al^ii sa dispre^uiasca moartea, el se temea atit de mult de ea, incit n-a pregetat sa faca lui Iustin eel mai mare rau pregatindu-i moartea din pricina ca in propovaduirea adevarului el dovedise ca filosofii sint nijte mincai §i in§elatori» 77 . De aici s-a tras si pricina mor^ii lui Iustin. XVII Martirii pe care-i aminte§te Iustin in opera sa 1 . Inainte de a fi ajuns sa guste din patima, acela§i Iustin aminteste in prima sa Apologie 78 §i despre al^i martiri, care au murit inainte de el. lata cit de graitor se exprima el in aceasta privin^a atunci cind spune textual: 2. «0 femeie oarecare 79 , so^ia unui barbat desfrinat, fusese §i ea mai Inainte tot atit de desfrinata. fntrucit insa a ajuns sa cunoasca inva^atura lui Hristos ea s-a cumin^it si s-a straduit sa-1 faca fi pe so^ul ei deopotriva sa se cumin^easca, amintindu-i despre aceasta inva^atura §i vorbindu-i despre chi- nurile pe care vor avea sa le sufere in focul eel vesnic cei ce nu traiesc in 74. Pastrata la Platon: Republica, X, 595 C. Se observa ca Eusebiu a remaniat intrucitva tex- tul sflntului Iustin, caci nu concorda peste tot. 75. Tafian, Orat. XXXV, cf. A. Puech, Hist, de la litter, chret., II, 171-172. E drept insa ca Ta^ian nu afirma ca chiar moartea sfintului Iustin ar fi fost provocata de Crescens. 76. Tafian, Orat. XVII. 77. Idem, ibidem, XIX. 78. De o A doua apologie a lui Iustin Eusebiu nicaieri nu aminteste. Chiar si citatul care urmeaza e luat din Apologia a doua. 79. Asa incepe Martiriul sfinfilor Ptolemeu si Lucius, asa cum le vedem in Actele martirilor rd. Knopf-KrUger, p. 14-15 si care in fond sint fragmente luate din Apologia a doua a sfintului Iustin, cap. II. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 167 cumin^enie, in cumpatare si cu dreapta judecata. Acela insa staruind mai departe in acelea§i naravuri uricioase, prin faptele lui §i-a indepartat singur de la el pe sotia lui. Deci femeia socotind ca-i o nelegiuire sa te culci mai departe cu un barbat impotriva legii naturale §i care, impotriva justitiei, cauta sa-§i gaseasca prilejuri de placere in toate, s-a gindit sa se desparta de trairea lao- lalta cu el. Sfatuita insa de ai ei sa nu se grabeasca, ci sa njai a§tepte inca, in nadejdea ca sotul ei i§i va schimba felul de via^a, impotriva vointei ei, a ramas mai departe cu el. Odata, pe cind so£ul ei plecase la Alexandria, i-a ajuns la ureche ca acolo acesta a savirsit lucruri §i mai urite §i pentru ca sa nu se faca §i ea parta§a la nedrepta^ile si la nelegiuirile lui, deoarece se gasea sub acelasi acoperamint cu el, ducind acela§i fel de viata si impartind patul cu el, i-a dat ceea ce se cheama la voi «repudiu» 80 §i s-a desparfit de el. Dar bunul §i bine- voitorul ei barbat, care ar fi trebuit sa se bucure ca viafa pe care o traise ea mai inainte, plina de usuratate cu servitorii si cu argatii... cind se deda la betii si la tot felul de rauta^i, a incetat de a o mai duce si ca ea cauta pe orice cale sa-1 faca si pe el sa inceteze cu o astfel de viata, nevoind sa se desparta, i-a adus invinui- rea spunind despre ea ca este crestina. Deci, ea ti-a inminat tie, imparate, o cerere, in care ruga sa i se ingaduie sa-si aranjeze mai intii treburile ei, urmind ca apoi, dupa aranjarea treburilor ei, sa se apere §i de invinuirea ce i se aducea. Or, tu, imparate, ai admis cererea ei. Fata de situatia aceasta, nemaiputind zice nimic impotriva ei, fostul ei barbat s-a napustit asupra unui oarecare Pto- lemeu, fostul ei dascal in cele ale credinjei crestine, pe care Urbicus 81 1-a supus la chinuri procedind in felul urmator: el a apelat la un centurion, care-i era prieten si care de fapt virise pe Ptolemeu in inchisoare, convingindu-1 sa ia pe Ptolemeu de o parte §i sa-1 intrebe numai un singur lucru: daca si el este cres- tin. Ptolemeu care iubea adevarul si caruia nici prin gind nu-i trecea sa spuna vreo minciuna, marturisind ca este cre§tin a fost pus de catre centurion in lan- ^uri §i a fost chinuit multa vreme in inchisoare. In cele din urma el a fost adus inaintea lui Urbicus si a fost intrebat iarasi un singur lucru: daca este cre§tin. §i iarasi acesta stiind bine cite bunuri a dobindit din invatatura lui Hristos a mar- turisit ca trecuse prin §coala virtutii dumnezeie§ti. 1 1 . Caci oricine tagaduieste un lucru cit de mic, acesta face aceasta fie avind cuno§tinJa lucrului pe care-1 tagaduie§te, fie ca se socoteste pe sine nevrednic si strain de lucrul respectiv, in care caz se fereste sa-1 marturiseasca. La un adevarat crestin, insa, nu vom intilni niciodata asa ceva. 12. Deci Urbicus poruncind ca Ptolemeu sa fie scos §i trimis la chinuri, un oarecare Luciu - creftin §i acesta - vazind aceasta judecata cu totul nedreapta, adresindu-se lui Urbicus i-a zis: «Care e pricina pentru care pe omul acesta, care nu s-a dovedit a fi nici adulter, nici desfrinat, nici ucigas de oameni, nici 80. Repudium = divort prin tribunal. 81. Prefect al Romei. 168 EUSEBIU DE CEZAREEA pungas, nici rapitor si nici ca ar fi savirsit vreo oarecare nedreptate, ci numai a marturisit ca este crestin, 1-ai condamnat la chinuri? Judecata aceasta a* ta, Urbicus, nu-i conforma nici cu intentiile piosului nostru imparat, nici cu ace- lea ale fiului lui crescut el insusi in filosofie si nici cu ale Sacrului Senat.» Si fara sa-i raspunda nimic altceva Urbicus zise catre Lucius: «Mi se pare ca si tu esti crestin*. Si intrudt Lucius a raspuns: «Desigur», Urbicus a poruncit sa fie tri- mis si el (la moarte). Omul s-a declarat voios, spunind ca a scapat de niste sta- pini atit de rai fi se duce la Dumnezeu care e un bun parinte si bun imparat. Se mai pomeneste §i de un al treilea care a fost adus si care a fost osindit la munci». Din toate cele de mai sus 82 , pe buna dreptate, si ca o concluzie care s-ar putea desprinde in legatura cu Iustin, cele mai potrivite mi se par vorbele lui: «Si eu ma a§tept sa fiu urmarit de cineva si pus la stilp...» XVIII Scrierile lui Iustin care au ajuns pind la noi 1. Iustin ne-a lasat foarte multe lucrari care dovedesc un spirit cultivat §i rivnitor pentru lucrurile dumnezeiesti si care sint de eel mai mare folos. Le vom aminti pe cele mai cunoscute dupa ce vom spicui cu folos citeva pasaje din cele pe care am ajuns sa le cunoastem. 2. Avem de la el mai intii cuvintul adresat lui Antonin supranumit Piul, fiilor sai si senatului roman, in care se ia apararea invstyaturii noastre. O a doua scriere cuprinde si ea o apologie in folosul credinjei noastre, care e adresata catre urmasul aceluiasi imparat 83 de care am amintit, Antoniu Verus, despre a carui epoca tratam acum. 3. Avem si o alta lucrare intitulata Cuvint impotriva elinilot* 4 , in care, dupa ce s-a facut o lunga expunere legata de cele mai multe intrebari puse de noi si de filosofii elini, trateaza despre natura demonilor. Ar fi de prisos sa intram aici in analiza ei. 4. Impotriva elinilor maj exista inca o scriere care a ajuns pina la noi §i pe care autorul a intitulat-o «Combatere». In afara de aceasta, mai amintim si despre o alta lucrare, Despre puterea cu care conduce Dumne&u lumea, pe care o argumenteaza nu numai cu dovezi din Scripturile noastre, ci §i din scrierile grecesti. 82. IV, XVI, 3. 83. Oricit de ezitanta ar fi exprimarea lui Eusebiu in legatura cu cele doua Apologiiale lui Iustin, se poate deduce faptul ca el totufi ftia ca e vorba de doua apologii, doar ca cea de a doua nu putea fi adresata lui Marcu Aureliu, ci Senatului Roman, dar tot in vremea lui Antonin Piul. 84. Nu s-a cazut de acord a se recunoaste in fragmentele unor scrieri similare opera auten- tica a lui Iustin. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 169 5. Apoi o scriere intitulata «Psaltul» §i alta, in forma de manual, Despre sufiet, in care, adincind diferitele intrebari relative la acesta tema, arata care erau in aceasta privinta. parerile filosofilor elini, fagaduind ca va expune pro- pria lui parere intr-o scriere separata. 6. A mai compus §i un Dialog cu iudeii, dialog care de fapt a avut loc in ora- §ul Efes cu Trifon , eel mai vestit dintre evreii timpului ac'eluia. In el se arata in ce fel 1-a condus pe el harul dumnezeiesc catre invajatura credin^ei, cu ce rivna a fost minat inainte spre disciplined filosofice §i cu ce fierbinte entu- ziasm s-a dedicat el cautarii adevarului 86 . 7. In aceea§i scriere se descrie si campania de uneltiri a iudeilor impotriva inva^aturii lui Hristos, dezvoltind in felul urmator argumentatia sa: «Nu numai ca nu v-ati pocait pentru relele pe care le-ati savfr§it, ci alegindu-va cum ati vrut oameni de la Ierusalim, i-ati trimis peste tot pamintul, zicind ca s-a ivit o erezie nelegiuita, aceea a cre§tinilor, aducind impotriva noastra toate acele marturii pe care le aduc impotriva noastra cei ce nu ne cunosc, a§a incit voi nu sinteti numai cauzatorii nedreptatii noastre, ci in general cauzatorii nedrepta- tii tuturor celorlalti oameni» 87 . 8. Mai departe, Iustin scrie ca darurile profetice stralucesc inca viu in Biserica 88 pina in vremea aceasta. Apoi aminte§te de «Apocalipsa» lui loan, spunind limpede ca ea e opera apostolului 89 . Citeaza apoi citeva cuvinte aleproo- rocilor gi convinge pe Trifon ca ele au fost scoase din Scriptura de catre iudei . Un foarte mare numar de alte lucrari ale aceluia§i autor se mai afla. inca pe la frati. 9. Caci inaintea celor vechi scrierile acestui om s-au bucurat de a fi vrednice de atita atentie incit Irineu citeaza pasaje din ele, de pilda. in cartea a patra a operei Contra ereziilor, unde spune: «Pe buna dreptate zice Iustin in scrierea sa Contra lui Marcion ca nici in Dumnezeu n-ar crede daca El ar fi invajat ca pe linga Facatorul lumii ar mai exista inca un Dumnezeu, deosebit de El» 91 . Apoi in a cincea carte a aceleiasi scrieri: «Pe buna dreptate a afirmat Iustin ca inainte de a fi venit Domnul pe lume nicicind satana n-a indraznit sa. aduca blasfemie impotriva Lui pentru ca El inca nu ftia ca a fost osindit* 92 . 10. Era nevoie sa spunem aceste lucruri pentru ca cei dornici de cunoa§- tere sa studieze temeinic §i scrierile lui Iustin. Atita despre el. 85. Daca scrierile amintite mai inainte n-au putut fi identificate pina acum, in schimb Dia- logul cu iudeul Trifon este adeseori citata. Lacuna de la cap. LXXV pare a fi fost de mica propor- fie, doar 5-6 cuvinte. 86. Capitolele II-VIII con^in o autobiografie a sfintului Iustin. 87. Dialog, XVII. 88. Dialog, LXXXII. 89. Dialog, LXXXI. 90. Dialog, LXXI-LXXHI. 91. Irineu, Contra ereziilor, IV, VI, 2. 92. Idem, ibidem, V, XXVI, 2. 170 KUSKBUI I)K CKZAHKKA XIX Episcopii Romei s i ai Alexandriei pe vremea domniei lui Verus Se scursesera deja opt ani din domnia celui despre care vorbim 93 , cind, dupa pastorirea de unsprezece ani a lui Anicet, a urmat la cirma Bisericii romane, Sotir. Cit priveste Biserica Alexandriei, dupa ce vreme de patruspre- zece ani o condusese Celadion, a urmat ca succesor Agripin. XX Care au fost episcopii Antiohiei in acea vreme Despre Biserica Antiohiei se stie ca Teofil a fost eel de al §aselea episcop incepind de la apostoli: Corneliu fund asezat ca al patrulea dupa Heron, iar dupa el, ca al cincilea, a primit episcopatul Eros. XXI Scriitorii biserice§ti care au strdlucit in acel timp In vremea aceea 94 infloreau in Biserica Hegesip, eel despre care am mai vorbit in cele de pina acum 95 , apoi Dionisie, episcopul corintenilor 96 , Rynitos, episcopul credinciofilor din Creta 97 , iar in afara de acestia Filip, Apolinarie 98 , Meliton", Musanus 100 si Modest si mai ales Irineu 101 . De la to$i acesti barbaji, a ajuns in scris pina la noi dreapta credin^a asa cum ne-au predicat-o apostolii. XXII Hegesip si cei despre care aminte§te el 1. In cele cinci carfi de Memorii care au ajuns pina la noi, Hegesip ne-a lasat o imagine foarte complexa a geniului sau. In ele arata ca autorul a fost in legatura cu foarte mul^i episcopi, mergind pina la Roma si ca de la tofi el a pri- 93. Marcu Aureliu a inceput sa domneasca de la 7 martie 161. Deci cei 1 1 ani de domnie u lui Anicet se vor fi terminat prin 168-169. In Cronica sa, Eusebiu amplifies, uneori, dar in chip deitul de neinsemnat, f tirile despre titularii scaunelor Romei, Alexandriei, Antiohiei $ i Ierusali- mului, Abia incepind din sec. Ill stirile sint mai bogate. 94. Adica sub Marcu Aureliu. 95. II, XXIII, 4-18; III, XI-XII; III-XVI; III, XIX-XX; III, XXXII; IV, VI. 96. IV, XXIII. 97. IV, XXVIII. 98. IV, XXVII. 99. IV, XXVI. 100. IV, XXVIII. 101. IV, XXV. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 171 mit aceea§i inva^atura. Sa auzim, de pilda, ce spune dupa ce face citeva obser- vatii asupra Epistolei lui Clement catre corinteni 102 : 2. «Biserica din Corint a ramas credincioasa dreptei credin^e pina ce a ajuns acolo ca episcop Primus. 3. In drum spre Roma eu m-am oprit §i la Corint, petrecind cu ei mai multe zile, in care ne-am bucurat impreuna cu aceea§i credin^a adevarata. Sosit la Roma am facut oprire acolo pina ce a venit ca episcop Anicet 103 , al carui diacon era Eleuteriu. Sotir ii urmase lui Anicet, iar dupa acesta a urmat Eleuteriu. Cu fiecare succesiune §i in fiecare cetate viata bisericeasca se desfa- sura asa cum o cereau invatatura Legii, a proorocilor §i a Domnului». 4. Despre originea ereziilor din timpul sau Hegesip zice a§a: «Dupa ce Iacob eel Drept a suferit moarte de martir din acelea§i motive ca §i Domnul, a fost a§ezat ca episcop Simeon, fiul lui Cleopa, unchi al Domnului 104 ; toti 1-au vrut ca al doilea episcop (al Ierusalimului) pentru ca era var al Domnului. Intrucit atunci Biserica nu se spurcase inca cu nici o invatatura de§arta, era numita «fecioara» 105 . 5. Cel dintfi care a spurcat-o, §i anume din pricina ca n-a ajuns el episcop, a fost Tebutis, care facea parte din lumea celor §apte secte ale poporului iudeu: la ele apartineau Simon, intemeietorul simonienilor 106 , Cleobius, parintele cleobienilor, Dositei, parintele dositeenilor 107 , Gortei, intemeietorul goratenilor §i a masboteilor. Din acestea se trag menandrienii, marcionitii, carpocratienii, valentinienii, vasilidienii §i satornilienii, care apoi fiecare §i-au introdus invataturi aparte 108 . 6. Din ace§tia se trag hristo§ii cei mincino§i, proorocii si apostolii cei fal§i, care au distrus unitatea Bisericii prin invataturi ratacite despre Dumnezeu §i despre Unsul Sau». Hegesip ne mai informeaza §i despre sectele evreie§ti din timpul sau atunci cind afirma: «Intre cei taiaji imprejur, printre fiii lui Israel, existau pareri diferite cind era vorba de semin^ia lui Iuda §i de Hristos, §i anume, la esenieni, la galileeni, la imerobapti§ti, la masbotei, la samarineni, la saduchei si la farisei». 8. De altfel, Hegesip a scris el insu§ii multe alte lucrari, pe care partial le-am amintit inainte cind am citat din ele la timpul potrivit 109 . El aminte§te citeva 102. A se vedea mai sus III, XVI. 103. Pasaj foarte discutat. Schwartz ramine la sensul de mai sus si crede ca a fost vorba de o lacuna in text. Alfii traduc «am intocmit o succesiune pina la Anicet*. 104. A se vedea mai sus: III, 11. 105. Fecioara, imaginea Bisericii. 106. Despre Simon Magul s-a pomenit adeseori. 107. Despre el vorbeste si Origen, Filocalia, in «P.S.B.» 8, p. 320; C. Cels. I, 57 etc. 108. Listele si schema sectelor iudaice au preocupat pe mulfi, in deosebi pe Iustin si Epifa- niu. Multe din ele s-au stins devreme. Mai pe larg, la Bardy, o.c. p. 200-201. 109. A se vedea mai sus: II, XXIII; III, XI; IV, XXII. 17U I'.isi'.Hii ■ in: ck/.ahkka pasaje din «Evanghclia dupa Evrei»"°, din Evanghelia siriaca si indeosebi din cea scrisa in limba ebraica, prin care ne da sa in^elegem ca el a trecut de la iudaism la cretinism. Totodata mai pomeneste si de tradtyia iudaica nescrisa. 9. Nu numai Hegesip, ci si Irineu si un fntreg cere de batrini numeau Pil- dele lui Solomon «In£elepciunea cea plina de virtute». Despre asa numitele •car^i apocrife» Hegesip istorise§te ca unele dintre ele ar fi fost compuse de eretici tocmai in vremea lui 111 . Dar sa trecem acum la altceva. XXIII Dionisie, episcopul Corintului, si epistolele sale 1 . Despre Dionisie trebuie observat mai intii ca a ajuns pe scaunul episco- pal din Corint §i ca la rivna sa inspirata de Dumnezeu a facut partasi fara gelo- zie nu numai pe cei de sub ascultarea sa, ci si pe cei din fari straine, facindu-se foarte folositor tuturor prin epistolele catolice pe care le compunea pentru Biserici. 2. Printre acestea, una era adresata lacedemonienilor; ea e o cateheza a dreptei credinfe, sfatuind la pace si unitate. Cea catre atenieni este un indemn la credin^a si la viefuirea cea dupa Evanghelie: Dionisie ii cearta ca nu au pus destul pre\ pe aceste doua cerin^e si ca aproape au cazut de la credin^a cea dreapti de cind episcopul lor Publius 112 suferise moarte de martir pe vremea persecufiilor. 3. Autorul aminteste de Codrat 113 , care a ajuns episcop dupa mucenicia lui Publius, $i aduce dovezi ca §i-a dat toata rivna ca sa stringa iarasi pe ate- nieni in jurul Bisericii si sa aprinda in ei iarasi focul credinjei. Le mai aduce aminte de Dionisie Areopagitul, care potrivit celor spuse in «Fapte», dupa ce a fost convertit la credin^a de apostolul Pavel, a fost ales ca prim episcop al Bise- ricii din Atena 114 . 4. Mai avem de la acelasi Dionisie o epistola catre cei din Nicomidia, in ca- re combate erezia lui Marcion si ii cheama pe credinciofi la regula adevarului. 5. Trimipnd scrisoare si Bisericii care petrece pentru un timp in Gortinia si totodata §i celorlalte Biserici din Creta 115 , Dionisie lauda pe Filip, episcopul 1 10. Poate fi vorba de un targum al Evangheliei dupa Matei ori de un «Diatesaron», o irmonie a Evangheliilor, compusa pentru uzul evreilor. 111. Nu se §tie la ce «apocrife» face aluzie Hegesip. 112. Care a trait pe vremea lui Marcu Aureliu (160-170). 1 13. In orice caz, alt personaj decit apologetul care a redactat in anul 125 o apologie in fuvoarea crejtinilor. 1 14. Fapte 1 7, 34. Ca si despre ceilalfi inaintasi, listele episcopale pentru Corint sint foarte ncsigure. II. 1 ). Nici pentru Bisericile din Creta n-avem mai multe stiri. Cf. Harnack, Mis- sion..., II, 725 etc. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A PATRA 173 lor, pentru ca si-a facut vestita Biserica printr-un foarte mare numar de fapte bune, dar aminteste si aceea ca trebuie sa se fereasca. de primejdia ereticilor. 6. Scriind si «Bisericii care petrece vremelnic» in Amastris ca si Bisericilor din Pont, el le aminteste ca cei care 1-au indemnat sa le scrie sint Vasilide si Elpist, carora le explica unele pasaje biblice, amintind si aceea ca episcopul lor se numeste Palma 116 ; le da mai multe sfaturi despre casatorie si cumpatare, cerindu-le ca cei care dintr-un motiv oarecare ar cadea in vreo ratacire ori s-ar intoarce din vreo erezie sa fie primi^i. 7. La aceste epistole se mai adauga cea trimisa credinciosilor din Knosos, in care indeamna pe episcopul de acolo Pinitus sa nu puna obligator pe umerii fratilor jugul greu al fecioriei, ci sa aiba in vedere slabiciunile celor mai mul^i. 8. Acestei scrisori ii raspunde Pinitus aprobind cu admiratie indemnul lui Dionisie, cerindu-i in schimb sa le mai impartaseasca hrana si mai virtoasa in scrieri si mai minunate pentru poporul sub-alimentat, pe care-1 pastoreste, ca nu cumva, hrani^i numai cu hrana ca laptele, oamenii sa vada c-au imbatrinit cu minte ca de copii. Prin aceasta scrisoare, ca printr-un tablou foarte reusit, sint exprimate dreapta credin^a a lui Pinitus, grija lui pentru binele credincio- silor, erudi^ia si adinca lui intelegere pentru lucrurile dumnezeiesti 117 . 9. Mai avem de la Dionisie si o epistola catre romani, adresata lui Sotir pe cind era episcopul lor. Nimic nu-i mai vrednic de amintit din aceasta epistola decit cuvintele prin care Dionisie lauda obiceiul pastrat pina in vremea perse- cutiei de azi; el le scrie textual: 10. «Ati avut intr-adevar inca de la inceput obiceiul de a face bine in dife- rite chipuri tuturor fratilor si de a trimite ajutoare Bisericilor din fiecare cetate. Prin darurile pe care le-a^i trimis dintotdeauna - pentru ca voi ati pastrat, ca romani, un obicei transmis traditional - voi usurafi saracia celor lipsiti si spriji- niti pe fratii care lucreaza in mine. Sotir, episcopul vostru, nu numai ca a pas- trat acest obicei, ci 1-a intarit, trimitind din belsug ajutoare sfintilor §i mingiind prin cuvinte calde pe cei ce vin la el ca un rata iubitor care-si mingiie astfel copiii.» 118 1 1. In aceeasi scrisoare el aminte§te si de epistola lui Clement catre corin- teni si arata ca acolo de multa vreme a devenit obicei vechi de a fi citita in adu- nari 119 . Caci iata cum se exprima acolo Dionisie: «§i azi am praznuit ziua sfinta a Domnului, in care am citit si epistola voastra, pe care o pastram si 116. Nu cunoaftem din alta parte aceste nume in afara de Palma, care scrie episcopului Romei Victor in legatura cu data serbarii Pastilor -: aici V, XXIII, 3. 117. Se vede ca encratiti existau si in Creta. Harnack, o.c. II, 785. 118. De subliniat activitatea caritativa desfasurata de Biserica Romei (7tpoxa6r|jitvr| xfjt; kya.Ta\ . §i apoi in alt loc: 3. «Daca ereticii ar spune ca faptele Domnului ar fi fost numai nifte nalu- ciri, ii putem trimite la cardie proorocilor si din ele vom arata ca toate au fost proorocite despre El a§a dupa cum s-au intimplat §i ca nu exista decit un sin- gur Fiu al lui Dumnezeu. De aceea intru numele Lui si savir§esc adevarajii Sai ucenici, potrivit darului primit de la El 91 , tot felul de fapte de ajutorare. 4. Intr-adevar, unii scot demoni cu adevarat in asa fel incit adeseori toc- mai cei care au fost cura^i de duhuri rele cred §i ramin in Biserica. Al^ii au darul de a cunoagte viitorul, de a tilcui aratarile §i cu cuvintele proorocilor; al^ii vindeca pe bolnavi, insanato§indu-i doar prin punerea miinilor; chiar si azi - dupa cum am amintit - unii mor$i au fost invia^i si au petrecut cu noi un numar apreciabil de ani. 5. Pe scurt, nu-i cu putin^a sa spunem numarul harismelor, pe care Bise- rica din toata lumea le primeste de la Dumnezeu intru numele lui Iisus Hris- tos, Care a fost rastignit pe vremea lui Pon£u Pilat §i cu ajutorul carora savir- §e§te fapte bune chiar §i in folosul paginilor fara. sa in§ele pe nimeni §i fara sa ceara bani pentru aceasta, ci a§a, fara plata, cum le-a primit de la Dumnezeu'", tot a§a le imparte §i ea» 93 . 6. Iar in alt loc acelafi Irineu scrie: «Dupa cum am auzit spunindu-se in Biserica, mul{i fra^i au harisme profetice §i, prin puterea Duhului, graiesc in tot felul de limbi, ulcuind oamenilor cele ascunse, dupa cum ede folos, explicind tainele lor» 94 . Atita despre faptul ca s-a pastrat pina in vremurile de care ne ocupam puterea de a savir§i minuni. VIII Ce §tiri ne aduce Irineu despre Sfintele Scripturi 1. Intrucit inca de la inceputul acestei lucrari 95 am fagaduit sa reprodu- cem la momentul potrivit cuvintele primilor presbiteri si ale scriitorilor bise- ricejti, prin care ei au transmis in scris tradi^iile ajunse pina la noi despre Scripturile canonice, §i deoarece Irineu este unul din acestia, vom reproduce citeva pasaje din opera lui. 90. Irineu, Contra ereziilor II, XXXI, 2. 91. Efts., 4, 7. 92. Matei, 10, 8. 93. Irineu, Contra ereziilor II, XXXII, 4. 94. Irineu, ox. V, VI, 1. 95. In leR&tura cu Irineu suna format expresia «primii sau vechii preoti*. MB KUSEBtU DE CEZAREEA 2. In primul rind cele privitoare la Sfintele Evanghelii in limba lor, cam pe vremea cind Petru si Pavel propovaduiau la Roma vestea cea buna, punind astfel temeliile Bisericii de acolo. 3. «Apoi, dupa ce apostolii se raspindisera, Marcu, ucenicul §i talmaciul lui Petru, ne-a lasat §i el in sens cele propovaduite de Petru. Cit despre Luca, inso- titorul lui Pavel, a compus §i el o Evanghelie dupa predica auzita de la Pavel. 4. In sfirfit ucenicul Domnului, eel care s-a aplecat pe pieptul Lui 96 , a scos yi el o Evanghelie pe cind petrecea in Efesul Asiei» 97 . 5. Acestea sint, asadar, stirile date in cea de a treia carte de autorul despre care am vorbit. lata cum se exprima el in cea de a cincea carte a sa despre Apocalipsa lui loan §i despre in^elesul numarului lui antihrist: 98 «A§a se pre- zinta lucrurile §i numarul acesta il intilnim in toate manuscrisele vechi. Faptul acesta il marturisesc cei care au vazut pe loan cu ochii lor, iar in afara de aceasta ne spune §i ratiunea ca numarul fiarei e format dupa felul in care grecii numara literele numelui»". Iar ceva mai incolo zice despre acelasi nume: 6. «Nu grefim daca afirmam ceva cu siguranfa despre numele lui antihrist caci daca ar fi trebuit sa localizam hotarit numele lui in imprejurarile de astazi, atunci ar fi spus-o si cu gura eel ce a vazut el insusi descoperirea, caci nu-i prea de mult de cind a fost vazuta aceasta descoperire, ci foarte aproape de zilele noastre, fi anume spre sfirsitul domniei lui Domitian* 100 . 7. Asadar acestea le spune Irineu despre Apocalipsa. El amintefte §i despre intiia epistola a lui loan, aducind despre ea numeroase marturii 101 §i, probabil, si despre intiia epistola a lui Petru 102 , Pastorul (lui Herma), pe care nu numai ca-1 cunoa§te, ci chiar il §i citeaza, spunind: «Bine spune Scriptura: sA crezi mai intii ca exista numai un singur Dumnezeu, Care a creat §i rin- duiejte totul*. §i celelalte 103 . 8. Mai foloseste §i citeva cuvinte scoEise din «In£elepciunea lui Solomon», cfnd zice cam a§ a: «Vederea lui Dumnezeu duce la nemurire, iar nemurirea te apropie de Dumnezeu* iM . Mai departe aminteste §i de Memoriile unui presbi- ter apostolic, «al carui nume 1-a trecut sub tacere §i pomene§te doar de alta scriere a lui, Explic&ri la Sfintele Scripturi» 105 . 96. loan, XIII, 25; XXI, 20. 97. Irineu, Contra ereziilor III, I, 1. !)8. Apoc, 13, 18. 99. Irineu, ox. V; XXI, 1. 100. Irineu, ox. V, XXX, 3 (citat aici III, XVIII, 3). 101. Irineu, ox. Ill, XVI, 5 - I loan, 2, 18-22; III, XVI, 8- / loan, 4, 1-3. 102. Irineu, ox. IV, IX, 2-1 Petru, 1, 8; ox., IV, XVI, 5-1 Petru, 2, 16. 103. Irineu, ox. IV, XX, 2-Herma. Past. 1. Trad. rom. «P.S.B.», 1, 241. 104. Irineu, ox. IV, XXXVIII, 3-Inf., Sol. 6, 20. 105. Irineu, ox. IV, XXVII, 1-2; XXIII, 1; XXX, 1; XXXI, 1; XXXII, 1. ISTORIA BISKRICRASCA, CAtUKA A CINliKA H>£ 9. Aminteste si de Iuitln Martirul, si de Ignatie, folosind dovezi scoase dm scrierile lor l0ti , mai f&gaduieste ca combate Intr-o lucrare aparte si pe Marcion, folosindu-se de insesi scrierile lui" 17 . 10. lata apoi ce spune textual despre traducerea Celor saptezeci §i despre inspirajia Scripturilor: «Dumnezeu S-a fficut asadar om §i astfel Domnul insusi ne-a mintuit, dindu-ne semnul fecioarei, dar nu asa cum zic cei care si azi indraznesc sa talmaceasca cuvintul Scripturii: «Iata, fecioara va lua in pintece §i va naste fiu» 108 , in felul in care au f&cut-o Teodotion din Efes si Achila din Pont, prozeli^i iudei si unul §i celalalt, in urma carora «ebioni£i spun ca Hris- tos S-a nascut din Iosif» 109 . 11. Dupa care adauga ceva mai departe: «Inainte ca romanii sa-§i fi inte- meiat impara^ia, pe cind macedonenii stapineau inca Asia, Ptolemeu, fiul lui Lagos, foarte doritor de a-§i imboga£ biblioteca organizata de el la Alexandria cu cele mai bune car£ ale tuturor oamenilor, a cerut locuitorilor Ierusalimului Scripturile traduse in limba elina. 12. Ca unii care erau §i ei supu§i acelora§i macedoneni, au trimis lui Ptole- meu pe cei mai buni cunoscatori ai Scripturilor §i care cuno§teau amindoua limbile, 70 de batrini. §i intr-adevar, Dumnezeu a lucrat aici dupa cum a vrut, 13. caci voind sa puna la incercare indeminarea fiecaruia din ei, Ptole- meu a grijit sa nu se deosebeasca deloc confinutul Scripturilor daca ei ar lucra uni£ la traducere, de aceea i-a despar^it pe unii de alfii fi le-a poruncit tuturora sa traduca acelea§i car^i, pina s-au terminat toate Scripturile. 1 4. Iar cind s-au intilnit din nou cu Ptolemeu 1 10 §i au facutcompara^ie intre traducerile unora §i ale altora, Dumnezeu S-a preamarit §i Scripturile au fost re- cunoscute intr-adevar ca dumnezeiesti, caci to£ exprimara aceleafi idei in acelea§i cuvinte de la inceput pina la sfir§it, asa incit pina §i paginii §i-au putut da seama ca Scripturile au fost traduse sub insuflarea lui Dumnezeu. 15. §i nu-i nici o mirare in ceea ce a lucrat Dumnezeu, El care atunci cind Scripturile se nimicisera in timpul robiei poporului de pe vremea lui Nabuco- donosor §i cind dupa 70 de ani mai tirziu iudeii se reintoarsera in $ara §i cind acela§i Dumnezeu a inspirat pe vremea lui Artaxerxe, regele per? ilor, pe preo- 106. Irineu, ox. IV.VI, 2; V, XVIII, 4. 107. Irineu, ox. I, XVII, 4. 108. Isaia, 7, 14; Iustin, Dialog XLVII, 1. 109. Irineu, ox. Ill, XXI, 1. 110. Dupa cum ne relateaza Epistola luiAristea, diadohul Ptolemeu Filadelful (286-247 i. Hr.) a poruncit sa se traduca in greceste - la indemnul bibliotecarului sau Demetriu - cardie Pentateuhului. Asa a luat fiinfa traducerea de catre cei 72 de invafafi evrei cunoscuta sub numele «Septuaginta». Cf. Lettre d'Aristee a Philocrate par A. Pelletier, Paris, 1962. Sub urmasul sau Ptole- meu Evergetes s-au tradus si celelalte carfi ale V. Testament. WQ KUMKBIU UK CKZAHEKA tul Ezdra 1 ' ' din tribul lui Levi, ca sa refaca toate cuvintele proorocilor de pina atunci §i sa aseze din nou pentru popor Legea data de Moise* 112 . Atita despre Irineu. Episcopii din vremea imparatului Comodus Dupa ce Antdhin stapinise imperiul vreme de nouasprezece ani 113 , pute- rea o preia Comodus. In primul lui an de domnie peste bisericile Alexandriei a fost asezat Iulian dupa o pastorire de 12 ani a lui Agripin. X Panten filosoful 1 . §coala credinciosilor din Alexandria o conducea pe atunci un barbat foarte vestit pentru erudijia sa. Numele lui era Panten n *. Dupa un vechi obicei exista la ei un «didascaleion» al stiin^elor sacre, care s-a pastrat pina in vremea noastra §i §tim ca el e condus de cei mai capabili barba^i in filosofie §i teologie 115 . Se istoriseste ca eel de care vorbim era pe vremea aceea printre cei mai straluci^i caci iesise din §coala filosofica zisa a «stoicilor». 2. Se spune ca dovedea atita rivna §i inclinari atit de indrazne^e fafa de cuvintul sfint, incit pentru vestirea Evangheliei lui Hristos a fost privit ca un apostol al popoarelor din Rasarit, ajungind aceasta lucrare chiar pina in India 116 . Caci in vremea aceea existau inca mulji vestitori ai Evangheliei Domnului, care in rivna lor dumnezeiasca de a imita pe apostoli se straduiau sa contribuie la cre§terea §i zidirea cuvintului dumnezeiesc. 3. Se pare ca si Panten a fost dintre aceftia si de aceea se si spune ca a mers pina in India, iar acolo se zice ca i-a luat-o inainte Evanghelia dupa Matei, pe care a aflat-o la ni§te localnici care cuno§teau inva^atura creftina; la oamenii de acolo propovaduise Bartolomeu, unul dintre apostoli, lasindu-le Evanghelia dupa Matei in Umba ebraica pastrata pina in timpul de care vor- bim. Pe temeiul numeroaselor sale ispravi Panten ajunse conducatorul §colii din Alexandria, explicind oral §i in scris comorile inva^aturii dumnezeiesti. XI Clement din Alexandria 1 . Tot cam in vremea aceea s-a facut foarte cunoscut prin studierea Sfintei Scripturi Clement, omonim cu acel ucenic al apostolilor care condusese pe vremuri Biserica Romei. 111. Ezdra, 9, 38-41. 1 12. Irineu, o.c. Ill, XXI, 2. Se observe ca Eusebiu relateazd aici lucrurile cam simplist. 113. tntre 161-180. 1 14. Panten e o figura pufin cunoscuta. Un eercetator (H. Marrou, A. Diognete, Paris 1952) ti atribuia epilogul acestei epistole. Oricum, se pare ca el va fi fost activ si in scris (Kraft, o.c. 253) . 1 15. Nici Eusebiu nu stie lucruri prea sigure despre scoalacatehetica din Alexandria. 1 l(i. India sau Arabia sudica? se intreaba llarnack (Mission... II, fi!)8). ISTORIA BISttRICWASCA, CAK'I'KA A UNL'KA 201 2. In Hipotipovlt (Schifele) sale el aminteste pe Panten cu numele, soco- tindu-1 «dascalul» sau, fapt pe care ni-1 lasa sa-1 intelegem ?i in prima carte a Stromatelor (covoare) sale atunci cind aminte§te pe cei mei vestifi urmaji ai apostolilor, cu care a stat el In legfttura, zicind textual: 3. «Aceasta scriere nu-i o lucrare scrisa cu arta spre a ma lauda, caci in ea sint adunate insemnari pentru batrine^e, un leac impotriva uitarii, simple reproduceri, simple schrfe dupa inva^aturile stralucitoare §i pline de via^a ale acelor fericui §i cu adevarat vrednici barbaji, pe care m-am invrednicit §i eu sa-i ascult. 4. Dintre aceftia unul este un ionian, care locuia in Grecia; al^ii sint din Grecia Mare, unul din ei din Celo-Siria, altul din Egipt, altul din Anatolia, unul era din Asiria, altul era din Palestina, un evreu din na§tere 117 . In cele din urma am intllnit un altul - dar primul in puterea cuvintului §i a gindirii -, ala- turi de el am aflat odihna sufletului meu; 1-am gasit in Egipt unde era ascuns 1 18 . Dascalii ace§tia care pastrau tradi^ia cea adevarata, care vine direct de la Sfin- £i Apostoli, de la Petru, Iacov, loan §i Pavel, tradi^ie transmisa din tata in fiu - de§i pu^ini fii seamana cu paring - au ajuns pina la noi §i au depus in sufletele noastre acele frumoase semin^e stramo§e§ti §i apostolice» 119 . XII Episcopii de Ierusalim 1. Pe acele vremuri era in mare faima ca episcop de Ierusalim Narcis, care-i cunoscut chiar §i pina azi de catre mulji. El era eel de al 15-lea urmas, dupa rascoala iudeilor din timpul imparatului Adrian §i noi am aratat, in lega- tura cu timpul acela, ca incepind de atunci comunitatea de acolo s-a format din pagini dupa ce se terminase cea din taierea imprejur §i astfel primul epis- cop luat dintre pagini a fost Marcu 120 . 2. Dupa el, listele de succesiune a episcopilor locali numesc pe Casian, iar dupa el pe Publius, apoi pe Maxim; dupa el pe Iulian, apoi pe Gaius; dupa el pe Simah, apoi pe un alt Gaius §i inca un Iulian, apoi pe Capiton, dupa aceea pe Valens §i pe Dolihian. In fine, dupa to£ ace§tia, pe Narcis, al treisprezece- lea de la apostoli potrivit succesiunii regulate a episcopilor 1 " ' „121 1 1 7. Nu §tim cine vor fi fost cei vizafi: din Ionia, sa fi fost Meliton din Sardes, din Siria, Tajian sau Bardesan evreul, Teofil, din Cezareea ori Teodot, gnosticul, zice G. Bardy, ox. p. II, 41. In orice caz, se poate vedea §i de aici universalitatea cunostin(elor lui Clement, care citeaza in Stromatele sale numai pe Platon de peste 500 de ori. 1 18. Text intrerupt. E posibil sa fie aici o aluzie la persecufia care a izbucnit in anul 202 si cind sa se fi ascuns Panten de frica urmaritorilor. 119. Clement Alex., Stromate, I, 11, trad. Pr. D. Fecioru, in «P.S.B.» 5, p. 16-17. 120. A se vedea mai sus: IV, IV, 1; IV, VI, 4. 121. Nu se cunoagtc nimic precis despre acesti episcopi. 202 EUSEBIU DE CEZAREEA XIII Rodon §i §tirile lui despre marcioniti 1. Pe vremea aceea traia in Roma §i Rodon, originar din Asia, ucenic §co- lit - cum insugi afirma - la §coala lui Tajian, pe care il cunoaftem din cele pre- cedente 122 . El a compus diferite car^i §i s-a indreptat, intre alfii, §i impotriva ereziei lui Marcion, care in vremea aceea - potrivit celor spuse de Rodon - era dezbinata in mai multe direc^i. Tot el ne arata cine sint cei care au provo- cat aceasta dezbinare atunci cind combate cu grija grefitele inva^aturi scornite de fiecare din ei. 2. Sa auzim ce spune: «Cauza pentru care nu se impaca ei unii cu al^ii izvoraste din deosebirile privitoare la crezul lor. Intr-adevar, Apelles, unul din ceata lor, laudat pentru felul lui de via$a §i pentru virsta lui inaintata, marturi- seste un singur principiu, in schimb crede ca proorociile sint opera unui duh rau, convins de declarative unei fecioare indracite numita Filomena. 3. Al^ii, intre care si insusi Marcion, introduc doua principii, potrivit carora (de altfel ca si Potitus §i Vasilicus) intocmai ca un lup din Pont 123 , nega- sind aiurea raspuns la intrebarea: cum sa explici deosebirile dintre lucruri, recurg la simplitate si fara sa intrebe daca exista dovezi, recunosc doua princi- pii. In fine, afyii dintre ei s-au departat §i mai mult de acesti dascali, afirmind ceva §i mai gre§it: ca nu exista numai doua, ci chiar trei firi, asa cum sustine intemeietorul §i conducatorul lor, Sineros, dupa cum afirma ucenicii lui» 124 . 5. Acela§i Rodon descrie §i chipul in care a intrat in legaturi cu Apelles 125 spunind: «Cind batrinul Apelles ne frecventa s-a putut convinge ca in multe privin^e nu avea dreptate. De pilda a ajuns sa spuna ca nu-i numai decit nece- sar sa cercetezi amanun^it inva^atura, ci fiecare sa ramina la parerea lui pro- prie. Caci, zicea el, s-ar putea ca cei care si-au pus nadejdea in Cel rastignit sa se mintuiasca numai daca ar fi afla^i ca savir§esc binele. Problema cea mai intunecata din inva^atura era, cum spunea el, concep^ia despre Dumnezeu. Oricum, nu exista decit un singur principiu, dupa cum spune §i inva^atura noastra*. 6. Dupa ce a expus intreaga concep^ie a lui Apelles, Rodon continua: «De unde ai dovada in acest sens sau pe ce temei po$i tu afirma ca exista numai un singur principiu? Spune!» La care el raspunde: «Cuvintele proorocilor se con- 122. Aid, IV, I, 1. 123. Marcion era fiul unui episcop din ora^ul Sinope din Pont. El credea ca exista doi dumnezei: unul aspru si drept (eel al Vechiului Testament), al doilea, eel bun §i milostiv (eel al Noului Testament). A se vedea Istoria bisericeascd universala, I, 136-138. 124. Tertulian, Despre proscrierea ereticilor, XXX. 125. Un timp a fost aderent al lui Marcion la Roma, apoi s-a alipit de gnostici in Alexandria. 1STORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 203 trazic intre ele pentru ca nu contin nimic adevarat. Ele sint in contradic^ie, mincinoase si opuse unele altora. 7. De ce anume exista numai un singur principiu - continua el - nu poti sti, dar simt ca numai asa trebuie sa cred. Cind 1-am conjurat sa spuie adevarul, el jura ca adevarul il spune ca nu stie cum poate exista un Dumnezeu, iar ca pe El numai asa II putem crede. Cit despre mine, am inceput sa rid acuzindu-1 ca asa dascal cum se pretinde, nu se pricepe nici macar sa-si argumenteze crezul». 8. In aceeasi scriere acelasi Rodon se adreseaza lui Calistion 126 si marturi- seste ca. si el a fost la Roma ucenicul lui Tatian si ca. intr-o carte compusa de el (Probleme), Tatian fagaduia ca va explica pasajele neclare si ascunse din Sfin- tele Scripturi. La rindul lui, si Rodon fagaduieste ca va explica intr-o carte spe- cials «rezolvarile» date de Tatian. Se mai afirma ca de la Rodon ne-a mai ramas si un comentar la Exaimeron. 9. Cit despre Apelles, acesta s-a facut vinovat de 100 de ori fata de Legea lui Moise, luind in ris in mai multe scrieri cuvintul sfint si dindu-si silinta - eel putin asa credea el - sa-1 «demaste si sa-1 combata». Atita despre problemele acestea. XIV Proorocii mincinosi at catafrigienilor 126 * Vrajma§ul Bisericii lui Dumnezeu, care uraste cumplit binele §i indra- geste raul §i care niciodata n-a uitat sa scorneasca tot felul de uneltiri impotriva Bisericii lui Dumnezeu, a ajuns si de asta data sa provoace unele direc^ii straine de duhul Bisericii. Dintre eretici, unii s-au strecurat ca niste serpi veni- no§i prin Asia fi Frigia, laudindu-se cu Montan pe care-1 numeau «Mingiieto- rul» sau «Paracletul» noii Biserici si cu niste femei din anturajul lui, Priscilla si Maximilla, pe care le socoteau prooroci^ele lui Montan. XV Despre schisma produsd de Blastus in Roma Alti eretici au inflorit in Roma. Ei aveau in frunte pe un oarecare Florin, care s-a lasat de chemarea preoteasca, iar alaturi de el mai era inca unul, Blas- tus, cazut §i el in acelasi fel de la calea adevarului. Amindoi au reusit sa rupa pe mai multi insi din sinul Bisericii si sa-i atraga de partea lor. Fiecare dintre acestia se silea sa caute cai noi spre aflarea adevarului 127 . 126. Personaj necunoscut. 126 a. Sub «catafrigieni» se infeleg montani§tii, dupa numele intemeietorului acestei secte rigoriste, Montan, nascut in localitatea Pepuza din Frigia, provincie in care se resimfea inca influenza culturii «asiatice si barbare» [Enciclopedia civilizafiei grece§ti, Bucuresti 1970, p. 249). 127. Capitolele XIV si XV sint doar introducere pentru cunoasterea si combaterea monta- nismului, de care vorbeste, mai ales, cap. XVI. 204 KUSBBIU UK CE/AKKEA XVI Montan fi mincinoasele lui proorocife 1 . tmpotriva ratacirii numite a catafrigienilor, puternica ocrotire a adeva- rului a ridicat in Ierapole ca o arma tare §i nebiruita pe Apolinarie, despre care am amintit mai inainte 128 §i pe mul^i al£ barba£ inva{a{i din vremea aceea. 2. Acestia au §i lasat un foarte bogat material pentru istoria noastra. Unul dintre cei aminos, la inceputul scrierii sale impotriva acestor eretici, ne in- itiin(eaza ca pentru a-i combate a avut cu ei §i discu^ii orale 129 . lata cum i§i ince- pea el 130 scrierea: 3. «Cu toate ca e foarte multa vreme, iubite Avircius Marcelus, de cind mi-ai cerut sa compun o lucrare impotriva ereziei celor pe care tu ii nume§ti dupa numele lui Miltiade 131 , totu§i pina acum de fiecare data am ezitat nu atit ca n-aj fi fost in stare sa o combat si sa aduc o marturie pentru adevar, cit mai ales de frica si de ingrijorarea ca ar putea crede cineva ca eu as adauga ceva nou la invityatura Noului Testament §i a Evangheliei, fa£a de care nimeni din cei care vor sa se conduca dupa Evanghelia insa§i nu are voie nici sa adauge, nici sa elimine nimic 132 . 4. Intrucit nu e mult de cind ma aflam in Ancira Galatiei, am gasit Biserica de acolo cu urechile de-a dreptul amep^te nu de o noua proorocie, cum cred ei, ci de o falsa proorocie, cum se va vedea din cele urmatoare; drept aceea pe cit mi-a stat in putin{a §i cit mi-a ajutat Dumnezeu, am discutat cu ei in Biserica, cu fie- care prilej, zile de-a rindul, despre problema aceasta precum si despre altele de acest fel. Urmarea a fost ca intreaga comunitate s-a bucurat §i s-a intarit in adevar, iar partida vrajmasa a fost pentru moment respinsa §i du§manii rusina^i. 5. Presbiterii de acolo m-au rugat, de fa|a fiind fi presbiterul Zotic din Otrus 133 , sa le las textul celor rostite impotriva du§manilor credin^ei. Momen- tan nu li 1-am putut lasa, in schimb am fagaduit ca daca-mi va ajuta Dumnezeu li-1 voi trimite cit mai curind». 6. Dupa ce a spus aceste lucruri si altele asemanatoare la inceputul scrierii sale, iata cum prezinta el cauza ereziei amintite: «lnver§unarea lor impotriva Bisericii §i erezia lor recenta care-i indeparteaza de Biserica pleaca din urmatoarele: 128. IV, XXI; XXVI; XXVII. 129. Nu se stie despre cine poate fi vorba. 130. Unii au identificat pe acest scriitor cu episcopul Abercius de Ieropole de pe la flnele sec. al H-lea, autorul inscriptiei cunoscute (I. Ramureanu in Actele martinet, «P.S.B.» 11, pag. 3.W-361). 131. Unii cred ca sub Miltiade ar trebui sa vedem pe Alcibiade: V, III, 4. 132. Aboc, 22, 18-19. 133. Harnack (Mission... II, 770) crede ca Zotic va fi fost episcop in Otrus, localitate Irigiana. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 205 7. La grani^a Misiei frigiene se spune ca exista un sat cu numele Ardaban 134 . Se crede ca acolo a facut loc diavolului in sufletul sau, pentru prima data - si anume pe vremea proconsulului Gratus al Asiei 13 ° - unul dintre credinciosi, Montan, in urma unei nestavilite dorinte de a ajunge con- ductor. Influentat de duhurile rele, Montan a cazut la un moment dat in extaz, incepind sa scoata sunete si sa vorbeasca lucruri stranii, proorocind intr-un chip cu totul strain de felul traditional care pastra rinduielile vechi ale Bisericii. 8. Dintre cei care au auzit atunci cuvintele lui ratacite, unii 1-au dojenit declarind ca si-a pierdut mintea ca un indracit, posedat de duhul ratacirii care tulbura multimile si oprindu-1 sa mai graiasca in public, caci i§i aminteau de felul cum i-a inva^at Mintuitorul pe apostoli sa deosebeasca duhurile si de amenin^area de a se feri de proorocii cei mincino§i 136 ; altii, dimpotriva, incre- zatori in sfin^enia duhului lui profetic, dar mai ales infumura^i de mindrie §i uitind de porunca Mintuitorului, provocau mintile slabe, u§or schimbatoare si inselatoare ale poporului, lasindu-se fermecati si inselati de el asa fel ca nu-i mai puteai face sa taca. 9. Asudar, mai mult prin viclenie §i in§elaciune diavolul lucra la pierde- rea celor neascultatori, facindu-se cinstit de ei, aprinzind in ei un simtamint adormit §i instrainat de la dreapta credinta. In acest scop el a «trezit» doua femei, pe care lea imbatat cu aceleasi idei stricate, incit si ele au inceput sa pre- dice, ca §i «barbatul», aceleasi lucruri nebunesti, ratacite si stranii. Montan asi- gura ca cei care-1 vor urma cu bucurie si care vor fi mindri de el se vor mintui §i vor fi coplesi^i cu bogate fagaduin^e. Citeodata insa ii §i certa in toata regula si dupa toata cuviinta, aceasta ca sa apara in fata lor cu infa^isarea de judecator aspru (cu toate ca numarul frigienilor care se lasasera in§elati de el era mic). Pe de alta parte duhul eel nerusinat invata pe toti sa batjocoreasca Biserica intreaga oriunde s-a raspindit ea, pentru ca acest prooroc nu era cinstit si nici primit. 10. Fa{a de toate acestea, adevaratii credinciosi din tinutul Asiei s-au adu- nat in diferite localitati si au cercetat noua credinta si aratau ca ea e straina de Biserica, iar dupa ce au osindit erezia au alungat din Biserici pe aderen^ii lor, sco^ndu-i din comuniunea lor» 137 . 1 1. Acestea le istorise§te la inceputul car^ii, iar in restul ei a combatut pe fa£a ratacirea montanista. In cartea a doua ni se arata si felul cum au murit con- ducatorii lor: 134. Localitate neidentificabila. 135. Anii 171-172. 136. Matei, 7, 15; I loan, 4, 1. 137. Unii au crezut ca sub «adunarile celor credinciosi* ar trebui sainfelegem sinoade (P. Batiffol, L'Eglise naissante et le catholicisme, Paris 1909, p. 265); alfii au vazut in ele conferinfe mixte intrucit la ele luau parte si laici. iOli KUMEHIU UK CKZAKKKA 12. «Intrucit nc acuza eft sintem «omoritori de prooroci*, pentru eft n-am vrut s& primim pe proorocii lor nftbftdftiosi - desi ei ziceau eft tocmai Domnul f&g&duise venirea unor astfel de prooroci - sft ne raspunda ei inaintea lui Dumnezeu, dragii mei: existft oare in ceata celor care s-au ortftcit bilbiind tmpreuna cu Montan fi cu femeile din jural lui macar unul singur care sft fi fost urm&rit de iudei 138 sau de cei necredinciosi? Nici unul! §i tot asa, existft oare vreunul care sft fi fost prins si rftstignit pentru ca pomeneste numele lui Hris- t08? l3i * Nici unul singur! Iar dintre femei a mai fost vreodatft vreuna biciuitft si ucisft cu pietre in sinagoga iudeilor? 140 Niciodatft fi nicaieri! 13. §i totu§i Montan si cu Maximilla lui au ajuns sft sfirseasca de o moarte cu totul deosebitft de a celorlahi, cftci se istoriseste eft stftpinrfi de un duh al ratacirii ei au murit amindoi prin spinzurare 141 , desigur nu deodata, iar dupft un zvon larg r&spindit sfirsitul lor §i al vie^ii lor a fost acela§i ca si al lui Iuda. 14. §i tot asa se spune adeseori eft acest faimos Teodot, intiiul asa numit «chivernisitor» al noii proorocii 142 , ar fi fost ridicat din pftmint §i inftl^at spre cer, asa avea impresia in extazul lui atunci cind a fost incredin^at sft ducft mai departe duhul rfttftcitor, dar apoi in citeva clipe a fost zvirlit la pftmint si s-a sftrsit in chip ru§inos 143 . Cel pu£n a§a se istoriseste. 15. Dacft n-am vftzut cu ochii no§tri, nu putem dragul meu, nici s-o §tim prea sigur, eft se poate ca Montan si Teodot si femeia amintita inainte sft fi murit, fie asa cum am spus, fie in alt chip*. 16. Oricum, in aceastft carte ni se spune eft sfin^ii episcopi de atunci ar fi incercat sft se impotriveasca duhului care era in Maximilla, dar au fost impie- dica(i de alpi, §i anume de cfttre cei care stftteau in legatura cu ei. 17. El scrie: «S& nu spui eft duhul rftu care lucreaza in Maximilla grftia §i In cartea lui Asteriu Urban: «sint alungatft de la oi ca un lup, dar eu nu sint lup, ci cuvint, duh, putere» 144 . De aceea sft arate clar ce putere este cea care este in duh, sft dovedeascft si sft sileasca pe cei care erau prezen^i atunci ca sft-1 martu- riseascft si sft puna la proba acest duh nerusinat si sft discute cu el: oameni cu vazft si episcopi ca Zoticus 145 din localitatea Comana si Iuliu din Apameea 146 , 138. Explicare neclari. Probabil montanijtii se faleau ca si ei au martin. La aceasta obser- vafie crestinii ii intrebau: dar putefi voi aduce macar o singura dovada ca iudeii v-au prigonit, •ft cum ne-au prigonit pe noi? 139. Numele de «crestin». 140. Matei, 23, 34. 141. G. Bardy (o.c. p. 50) crede ca e discutabil acest fapt. 142. Casier (ca si Iuda). 143. A se vedea si mai jos, cap. XXI. Poate ca si felul morfii lui Teodot sa cuprinda ele- mente legendare. 144. Prin aceste trei expresii nu trebuie infeleasa Sfinta Treime, ci puterile Duhului. 145. Zotic pare a fi horepiscop. 146. Oras cunoscut in Asia proconsulara. ISTORIA BISER1CEASCA, CARTEA A CINCEA 207 carora aderentii lui Temison 147 le-au inchis gura, fara sa ingaduie sa faca de ru§ine acest duh mincinos si in§elator de norod». 18. Iar dupa ce tot acolo autorul mai face §i alte observatii in aceeasi carte spre combaterea falselor proorocii ale Maximillei, precizeaza si timpul cind scrie aceste lucruri, intrucit aminteste §i de «proorociile» ei, prin care vestea razboaie §i rascoale, tradindu-§i neadevarul lor atunci cind zice textual: 19. «Cum sa nu para de acum inainte mincinoase toate aceste lucruri? Caci iata s-au implinit mai bine de treisprezece ani de cind femeia aceea a murit si nici un razboi local sau universal n-a izbucnit in lume, incit prin mila lui Dumnezeu pina §i cre§tinii s-au bucurat de o pace statornica» 148 . 20. §tirile acestea provin din cartea a doua. Dar voi reda §i din cea de a treia carte citeva scurte pasaje privitoare la cei ce se lauda ca in rinduielile lor ar fi fost martiri si mai multi. «Atunci insa cind se vad loviti in tot ce spun §i cind se vad redu§i la tacere, atunci isi cauta scaparea la martirii lor, spunind ca multimea martirilor pe care-i au e o marturie a puterii asa numitului «duh pro- fetic» pe care-1 au 149 . Dar dupa cit se pare concluzia aceasta nu-i deloc dreapta. 2 1 . Caci exista si alte erezii care au un numar destul de mare de martiri §i pentru aceasta noi totu§i nu sintem de aceea§i parere cu ele §i nici nu vom marturisi vreodata ca adevarul e de partea lor. Mai intii, in§i§i partizanii ere- ziei lui Marcion, a§a numi^ii marcioni^i 150 , spun ca si ei au un mare numar de martiri ai lui Hristos, dar adevarul e ca ei nu-L marturisesc corect pe Hristos». Iar ceva mai departe adauga: 22. «De altfel, tocmai de aceea, atunci cind oamenii Bisericii sint chemaji la marturisirea credin^ei in adevar §i cind vin in contact cu cei pe care-i numesc «martiri ai ereziei frigiene», din clipa aceea ei se despart de ei §i mai curind vor sa moara decit sa mai aiba legaturi cu ei, pentru ca nu se impaca deloc cu duhul ce stapine§te pe Montan §i pe femeile lui» 151 . Acest lucru reiese cu toata claritatea din cele intimplate in vremea noastra la Apameea de pe Meandru in legatura cu cei care au murit moarte de martiri impreuna cu Caius si Alexandru din Eumenia» 152 . XVII Despre Miltiade §i scrierile lui 1 . In aceea§i scriere se face amintire §i despre scriitorul Miltiade, spunin- du-se ca si el a compus un tratat impotriva ereziei respective. Dupa ce repro- duce citeva cuvinte din afirmatiile ereticilor, el continua: «Acestea le-am aflat 147. CI. mai jos: V, XVIII, 5. 148. Rastimpul acestei «paci statornice» pare a fi intre 180-193. 149. «Duhul sa nu-1 stingefi» (/ Tes., 5, 19) parea deviza montanistilor. 150. Dintre martirii marcionifilor cunoastem cazul episcopului Asclepius, de care vor- beste Eusebiu in Martirii Palestinei, X, 3., si o femeie din Cezareea. 151. Deci ortodocsu erau convin^i ca montanistii se ratacisera de la adevarul Bisericii. 152. Localitate crestina inca de la inceputul sec. al II-lea. (Harnack, o.c. II, 740-741). 208 EUSEBIU DE CEZAREEA intr-una din scrierile prin care se combatea tratatul fratelui nostru Miltiade, in care acesta dovedise ca un prooroc n-are voie sa prooroceasca in stare de extaz, de aceea am §i rezumal>o». 2. Geva mai departe, tot in aceeasi scriere, ei numara pe cei care au proo- rocit potrivit Noului Testament §i printre ei aminteste §i de o anumita. femeie Amia precum §i de un Codrat 15? , despre care declara: «In starea de prefacuta proorocie caracterizata prin nerusinare si nesabuinta, proorocnl eel mincinos incepe mai intii printr-o ne§tiin$a cautata, dupa care, cum am mai spus, sufle- tul lui se pierde intr-un delir involuntar. 3. Ei nu vor fi in stare sa ne arate nici un prooroc din Vechiul ori din Noul Testament care sa fi fost minat de un astfel de duh, caci nici una din prooro- ciile facute de un Agav 154 , de Iuda 155 , de Sila 156 , de fiicele lui Filip 157 , de Amia din Filadelfia si de Codrat sau de oricare ar fi fost ei, nu au nici o legatura cu cele ale montanistilor*. 4. §i apoi iara§i, mai departe: «Caci daca dupa spusele lor femeile din preajma lui Montan au primit prin succesiune darul proorociei, ca si Codrat si Amia din Filadelfia, atunci sa ne arate care anume sint printre ucenicii lui Montan §ii printre femeile lui cei care i-au mostenit pe ei. Caci Apostolul e de parerea ca harisma profetica va dura in intreaga Biserica pina la sfirfitul celei de a doua veniri 158 . Or, cu toate ca au trecut 14 ani de la moartea Maximillei, ei nu vor putea sa indice numele nici unui urma§ de al lor». 5. Acestea toate ni le-a lasat acel scriitor anonim. Cit despre Miltiade pe care il amintefte, acesta ne-a lasat alte marturii despre rivna lui fata de prooro- ciile sfinte in tratatele pe care le-a compus, Impotriva pdginilor §i Impotriva iudeilor, fiecare din ele in cite doua car£i. Ne-a mai lasat §i o Apologie adre- sata capeteniilor lume§ti in favoarea filosofiei noastre creatine 159 . xvm §i Apolloniu a combdtut pe catajrigieni $i pe cei amintiti de el 1 . Impotriva ereziei numite a catafrigienilor, care inflorea pe atunci mai ales in Frigia, a pa§it printr-o combatere §i scriitorul bisericesc Apollonius 160 . 153. Despre Amia nu §tim nimic. Codrat e desigur alt personaj decit apologetul. 154. Fapte, 11, 27-30; 21, 10-11. 155. Fapte, 5, 22; 27; 32. 156. Fapte, 15, 18; // Cor., 1, 19; / Tes., 1, 1. 157. Fapte, 8, 5; 21, 8-9. 158. Efis., 4, 8; / Cor., 1, 7. 159. «CapetertiiIe» vor fi fost imparafii antonini, iar «filosofia» vizata e felul de «viefuire cre§tina». 160. Necunoscut din alta parte decit de la Eusebiu. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 209 El a scris impotriva lor o lucrare specials, in care pe de o parte a indreptat cuvint de mincinoasele lor proorocii, iar pe de alta parte a descris viaja condu- catorilor ereziei 161 . Sa ascultam cu ce cuvinte graieste el despre Montan: 2. «Dar, cine anume este acest recent dascal, ne arata lucrarile lui si inva- tatura lui. El este eel care inva^a despre casatorii ca trebuie desfiin^ate, el a intro- dus ca obligatoare posturile si tot el e eel care a dat localita$ilor Pepuza si Timion (doua orasele mici din Frigia) numele de «al doilea Ierusalim» 162 , cu gindul sa stringa acolo pe oamenii de pretutindeni, si tot el a asezat oameni care sa stringa bani, dind in chip viclean numele de «dona£e» bunurilor strinse de ei, scornind si plata unui salariu pentru cei care vor vesti inva^aturile lui pentru ca prin lacomia aceasta sa se intareasca propovaduirea cuvintului». 3. lata acestea in legatura cu Montan. Iar cind ajunge sa scrie despre proorocitele lui declara: «Vom dovedi acum ca din clipa in care aceste prime preotese au ajuns sa fie posedate de duhul rau ele si-au parasit indata pe so$ii lor. In acest caz, cum n-ar minji eel care ar spune ca Priscilla e inca tot fecioara?» 4. Dupa care continua: «Nu crezi oare ca orice Scriptura opreste pe proo- roc sa primeasca daruri si bogajii? 163 Atunci cum sa nu osindesc cind vad pe aceasta prooroci^a primind aur, argint si haine bogate?» 5. §i apoi, mai departe, despre unul din marturisitorii lor: «De altfel chiar si Temison si-a ascuns pofta dupa bunuri exterioare sub o infa^isare pioasa si neputind rabda incercarile martirajului §i-a rascumparat pedeapsa temni^ei printr-o mare suma de bani. Dar §i in acest caz, in loc sa se smereasca, nici macar nu s-a sfiit sa se laude ca «martir», maimutarind pe apostolul si compu- nind ca el o «epistola soborniceasca» 164 , catehizind pe oamenii care au o cre- dinta mai buna decit el insusi §i luptindu-se cu vorbe care nu spun nimic si blasfemiind pe Domnul, pe apostoli si Sfinta Biserica». 6. §i iata ce scrie despre unul din cei pe care ii cinstea ca martir: «Ca sa nu vorbesc despre mai mutyi, sa informeze prooroci^a macar despre Alexandru, care se fine el insusi ca-i martir si cu care ea fnsasi se complace sa petreaca in ospe^e, dar despre care totusi se spune ca mul^i il cinstesc. Nu-i nevoie sa vor- besc eu despre tilhariile si despre nelegiuirile pentru care a fost pedepsit; ar putea-o spune sacristia Bisericii» 165 . 7. Care din doi va ierta celuilalt pacatele? Va ierta oare proorocul tilha- ri ile martirului s au martirul lacomiile proorocului? Caci cu toate ca Domnul a 161. Cei mai temeinic studiu despre montanifti 1-a scris P. de Labrielle, La crise montaniste, Paris 1913. Montanistii atacau casatoria, postul, disciplina Bisericii (1st. Bis. Univ. p. 139-141). Tertulian a reprezentat (intr-un timp) o atitudine montanista moderata. 162. Informatii despre ambele localitafi, la Harnack, o.c. II, 738; 771. 163. Aici e citata Didahia celor doispreziece apostoli, XI («P.S.B.» 1, p. 30). 164. Prima atestare a acestor scrieri neo-testamentare. 165. '0 TUcr&oSo|j,o<; era partea posterioara a templului unde se tinea vistieria §i arhiva lui. 14 - EUSEBIU DE CEZAREEA 210 i.umi,uh) in: ck/ahkka spus «sa nu ave^i nici aur, nici argint, nici doua haine»"''', totuji acesti oameni au pacatuit tocmai prin aceea ca §i-au insugit lucruri oprite. Caci dupa cum vom dovedi, a§a numifii vo§tri «prooroci» §i «martiri» au cerut ultimul golo- gan nu numai de la ceiboga^i, ci tocmai de la cei saraci, de la orfani $i de la vaduve. 8. §i daca n-ar avea nimic pe con§tiin{a, atunci sa vina inaintea noastra §i sa aduca marturii amanun^ite despre cele amintite, pentru ca in caz ca sint invi- nui$i, eel pu^in pentru viitor sa inceteze de a mai savir§i astfel de fapte. Ca sa se probeze macar roadele proorociei, caci «dupa roade se cunoaste pomul» 167 . 9. Pentru ca cei ce doresc sa poata cunoaste istoria lui Alexandru, iata o spun eu: El a fost judecat de proconsulul Emilius Frontinus 168 din Efes, dar nu pentru credin^a, ci pentru tilhariile pe care le-a savirsit de repetate ori. Pe baza minciunii ca ar fi fost osindit pentru numele Domnului, a inselat pe credinciosii de acolo primindu-§i astfel rascumpararea. Cu toate acestea comunitatea cres- tinilor din locul de unde se tragea n-a vrut sa-1 primesca, pentru motivul ca fuse- se ho^ ordinar 169 . Cine vrea amanunte mai multe sa caute in arhivele publice din provincia Asiei. 10. Nici «proorocul» cu care conviejuieste deja de mai mulfi ani nu vrea sa-1 cunoasca! Prin faptul ca 1-am demascat, noi am dat pe fa{a §i calitatea proorociilor lui. §i astfel de fapte le putem dovedi in legatura cu mutyi; daca au curaj, sa vina la proba! 1 1. In alt loc al aceleia§i scrieri graie§te astfel despre proorocii cu care se falesc: «Daca nu vor sa recunoasca faptul ca proorocii montani§ti au primit da- ruri, atunci sk recunoasca macar acest adevar: daca sint con§tien^i ca au pri- mit, ei nu mai sint prooroci fi le vom aduce o mie de dovezi in acest sens. Caci trebuie probate toate «roadele» unui profet 170 : Spune-mi, are voie un prooroc sa intre intr-un local de bai publice? Are voie sa se unga cu crema? Indrage§te proorocul podoabele? Joaca un prooroc table §i zaruri? Imprumuta un proo- roc cu dobinda? ' 71 Sa declare daca a§a ceva e ingaduit ori nu. In ceea ce ma pri- veste, eu voi dovedi ca la ei se intimpla astfel de fapte !» 12. Acelafi Apolloniu istorise§te in aceea§i scriere ca pe timpul in care compunea el lucrarea aceasta se implineau exact patruzeci de ani de cind Mon- tan a inceput sa predice pretinsa lui «proorocie». 166. Matei, 10, 9-10. 167. Matei, 7, 17; 12, 33. 168. Necunoscut din alte izvoare. 169. UapaP&vr]/; — apostat. Se va fi lepadat insuji de Biserica ori in urma hofiei sa fi fost oxindit? Poate ultima alternativa. Judecata lui se va fi facut la Efes. 170. Didahia, XI, 8-12. 171. Se stie cit de osindita era in antichitatea crestina camataria. I. Seipel, Die wirtschaf- lische Lehre der Kirchenvdter, Viena 1907. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 211 13. El mai spune ca Zotic, despre care ne-a amintit scriitorul precedent 172 , s-a ridicat impotriva Maximillei, care se dadea drept preoteasa in Pepuza, §i ca s-a straduit sa combata duhul de care se folosea ea, dar aderen^ii ei 1-au impie- dicat. 14. Mai aminteste Apollonius si despre unul din martirii de atunci, cu nu- mele Trasea 173 . Tot el ne relateaza ca, potrivit unei traditii, Mintuitorul ar fi po- runcit apostolilor sa nu se departeze de Ierusalim vreme de doisprezece ani 174 , folosind in aceasta privin|a marturii scoase din «Apocalipsa» lui loan §i istori- sind ca la Efes a fost inviat un mort de catre loan insusi cu ajutorul unei puteri dumnezeiefti. Mai aminte§te §i alte lucruri prin care combatea foarte temeinic §i deplin erezia despre care am vorbit. Toate acestea le stim de la Apollonius. XIX Serapion despre erezia frigienilor 1 . Scrierile lui Apolinarie care sint indreptate impotriva amintitei erezii sint pomenite de Serapion 175 care, potrivit traditiei, urmase pe vremea aceea dupa Maximin, ca episcop de Antiohia. El aminte§te despre el intr-o epistola oarecare adresata lui Caricus si lui Pontius, in care, dupa ce combate si el insusi erezia, adauga urmatoarele cuvinte: 2. «Pentru ca sa stiti si aceea ca lucrarea acestei organizatii inselatoare, numita «noua proorocie», este urgisita de toata fraternitatea cea intru Hristos, care-i raspindita pe intreaga lume, va trimit si la scrierile lui Claudiu Apolina- riu, fericitul episcop din Ierapolea Asiei» 176 . 3. In aceasta scrisoare a lui Serapion sint trecute si semnaturile citorva episcopi, dintre care unul semneaza asa: «Eu Aureliu Quirinus, martir, doresc sa fiti sanato§i». Un altul, in felul urmator: «Aelius Publius Iulius, episcop din Debeltum, colonie in Tracia 177 . Pe cit e de adevarat ca Dumnezeu e in cer, tot a§a de adevarat e ca fericitul Sotas 178 din Anhial 179 a vrut sa scoata demonul din Priscilla, dar ipocri^ii nu i-au dat voie». 4. Mai sint inca in scrierile respective semnaturi autografe ale unui mare numar de episcopi care au aceea§i parere ca §i ei. lata, dar, ce lucruri urite se petreceau la eretici. 172. V, XVI, 5. 173. Trasea din Eumenia e amintit si in epistola episcopului Policrate de Efes. 174. Traditie semnalata §i de Clement Alex. {Stromate VI, V, 43). 175. Am mai pomenit de Serapion de Antiohia: IV, XXIV. 176. Despre Claudiu Apolinarie s-a vorbit mai sus: V, XVI, 1. 177. Despre raspindirea crejtinismului in aceste parfi, vezi Harnack, ox. II, 790-791. 178. Unii identified pe Sotas cu Zoticus. 179. Se pare ca episcopii Traciei au scris in comun o scrisoare episcopilor din Asia §i Fri- gia, cerind lamuriri. 212 KUSttBHI OK CK/.AHKKA XX Scrierile lui Irineu cdtre schismaticii din Roma 1 . Impotriva celor care au tulburat ordinea sanatoasa din Biserica Romei a compus Irineu diferite epistole. Una din ele se intitula: Cdtre Blastus, despre schismd m . Alta: Cdtre Florin, in legdturd cu monarhia sau conducerea unitard a lumii sau cd Dumnezeu nu-i autorul relelor m . Aceasta din urma parea ca sus^ine intr-adevar aceasta invatatura si.intrucit Florin cazuse in ratacirea lui Valen- tin, tratatul Despre odgoadd, compus de acelasi Irineu, ne da sa in^elegem ca el a prins in via^a chiar prima generate de dupa apostoli. 2. Acolo, spre sfirsitul scrierii, am gasit o insemnare foarte importanta, pe care nu ne putem stapini sa n-o facem cunoscuta si in acest loc. lata textul ei: «Duca vei vrea sa copiezi aceasta scriere, te conjur pe numele Domnului nostra Iisus Hristos si a prea maritei a doua veniri a Lui, cind va veni sa judece viii si mor^ii, sa compari apoi ceea ce ai copiat si sa o controlezi dupa acest model du- pa care te-ai orientat. Sa copiezi si conjurarea si so scrii in copia ta» 182 . 3. Insemnarea lui Irineu a fost si pentru el de folos, dar ea merita s-o istori- sim si pentru noi pentru ca sa avem inaintea ochilor pe acei vechi si cu adeva- rat sfinti barbafi ca model de grija plina de cea mai mare constiinciozitate. 4. In epistola catre Florin de care am vorbit adineaori, Irineu se gindeste la rela^iile lui cu Policarp atunci cind scrie: «Aceste invataturi ale tale, Flo- rine, nu sint izvorite - ca sa nu folosesc cuvinte grele - dintr-o judecata sana- toasa. Ele nu se impaca cu cele ale Bisericii si arunca pe cei care se lasa con- vin§i de ele in cea mai mare nelegiuire. Nici macar ereticii, care stau in afara Bisericii, n-au indraznit vreodata sa afirme a§a ceva. Dar nici preofii mai in virsta, care au fost inainte de noi si care au trait impreuna cu apostolii, n-au putut sa-^i transmita asemenea inva|aturi. 5. Te vedeam pe vremea cind eram copil in Asia inferioara pe linga Poli- carp; aveai pe atunci o stralucita pozi^ie la curtea imparateasca si te sileai sa ai un bun renume inaintea lui 183 . Caci imi amintesc mai bine lucrurile de atunci decit cele care s-au lntimplat acum mai de curind. 180. Schisma lui Blastus era in legatura cu data Paftilor. 181. Una din nedumeririle cele mai tulburatoare ale antichitafii creatine era originea rau- lui, la rezolvarea careia s-au nevoit gnosticismul, maniheismul ?i alte curente religioase. lnsu§i marcionismul - cu credinfa lui despre un Dumnezeu bun §i altul rau - aparfine tot aici. Cazul lui Florin este tipic. 182. Cind ne gindim la stenografii si tahigrafii folosifi de Origen, vom in^elege rolul aces- tor multiplicatori in istoria carfii si a culturii in general. Formula juramintului sau a impreca- (ici (Apoc, 22, 18-19) era o masura necesara ca sa evite falsificarea. 183. Evocind pe sfintul Policarp ca batrin intr-o vreme cind sfintul Irineu si colegul sau Florin vor fi avut cam 17-20 de ani, am putea deduce anul najterii sfintului Irineu, in iurul anu- lui 1 40 sau eel mai devreme 125. Se §tiecaintre anii 130-136 proconsul al Asiei cu sediul la Efes era pe atunci tocmai T. Aurelius Flavius, viitorul imparat Antonin Piul (P. Grimal o.c. II, 555). IS'I'UKIA HISKHICK.A.SCA, ( AHt'KA A CINCKA '1W (i. Intr-adevar, cunu|tin(ele pe care le aduni In tinerete cresc deodata cu sufletul si ramin unite mereu cu el. De aceea pot spune si locul unde sedea feri- citul Policarp"" atunci cind vorbea, locurile pe unde intra si iesea din clasa, felul lul de via^a, infafisarea lui fizica, felul cum vorbea cu mutyimile, cum isto- risea el rela^iile lui cu loan' 8 '' si cu celelalte persoane care au vazut pe Dom- nul, stirile sale despre minunile si despre inva^atura Lui; cum Policarp, dupa ce a primit totul de la martorii oculari ai vie^ii Cuvintului 18 '', pe toate acestea el le punea in legatura cu Scripturile. 7. Lucrurile acestea, prin mila lui Dumnezeu, care a venit peste noi, eu le-am ascultat cu grija si le-am insemnat nu pe hirtie, ci in inima mea si le rumeg constiincios cu ajutorul lui Dumnezeu. Dinaintea lui Dumnezeu pot marturisi ca daca acel venerabil si apostolic barbat ar fi auzit asemenea rata- ciri (ca ale tale), ar fi strigat si si-ar fi astupat urechile si ar fi exclamat dupa cum ii era obiceiul: «0, Bunule Doamne, pentru ce vremuri m-ai pastrat, ca sa ajung sa traiesc asa ceva!» §i daca ar fi auzit asa ceva ar fi sarit indata, grabin- du-se, de la locul unde sedea. Aceste adevaruri sint confirmate prin epistolele pe care Policarp le-a adresat fie comunita^ilor invecinate 187 care cautau sa-1 intareasca, fie unor fra^i deosebi^i, pe care el insu§i ii mingiia §i-i incuraja». Atita despre Irineu 188 . XXI Cum a fast martirizflt Apolloniu in Roma 1. In acelasi timp, pe vremea imparatului Commod viata cre§tina decur- gea in liniste si din darul lui Dumnezeu pacea pusese stapinire peste Bisericile din intreaga lume 189 . Pe atunci in sinul tuturor popoarelor cuvintul eel mintui- tor indruma suflet dupa suflet sa se inchine in mod cuviincios lui Dumnezeu eel peste toate, incit pina §i dintre romanii cei mai vestiti dupa avere si dupa neam au inceput sa paseasca impreuna cu toata casa si cu intreaga familia lor pe drumul mintuirii. 2. Desigur ca un lucru ca acesta nu putea fi pe placul diavolului, care din fire uraste binele si-1 pizmuie§te, de aceea s-a pregatit iarasi de lupta nascocind 184. In unele manuscrise se introduce aici atributul «6 5i5doKaAoq» (= invafatorul). 185. Desigur ca trebuie sa infelegem ca e vorba de loan Evanghelistul. 186. loan, 1, 1-2. 187. Nu ni s-a pastrat de la el decit o singura epistola, cea catre filipeni. 188. Aceasta epistola (catre Florin) s-a pastrat §i in traducere armeana. Din pacate, singur Eusebiu ne-a pastrat din toate epistolele sfintului Irineu, macar fragmente. 189. Cu excep^ia primilor ani domnia lui Commodus (180-31 dec. 192) a fost linistita pentru crejtini, deji au existat destule terori si comploturi. Eusebiu il lauda. De altfel si Tertulian afirma (Apol. XXXVIII) ca crestinismul a facut pe atunci progrese in toate straturile societalii. 214 EUSEBIU DE CEZAREEA impotriva noastra tot felul de curse. Asa, de pilda, in oraful Roma el a purtat pe la tribunale pe Apollonius 190 , unul din credinciosii cei mai cunoscuji pentru educa^ia si intelepciunea lui, si anume prin aceea ca el a indemnat pe un om care i se aratase unealta plecata, sa devina acuzatorul acestui creftin. 3. Dar acest ticalos nu fi-a ales timpul eel mai potrivit decretului impara- tesc. Cine inainta denunturi (neintemeiate, n.tr.) impotriva creftinilor putea fi pedepsit cu moartea 191 , asa incit din ordinul judecatorului Perennius 192 s-a hotarit pe loc sa i se fringa fluierele picioarelor. 4. Cit privefte pe preaiubitul de Dumnezeu martir, desi in urma indelun- gatului §i staruitorului indemn al judecatorului de a se apara in fata plenului senatului, in urma carui fapt Apollonius a si prezentat un temeinic cuvint de aparare in favoarea credintei pe care o marturisea, totusi prin hotarirea sena- natului i s-a taiat capul intrucit, potrivit unei vechi legi romane, crestinul care a ajuns o data in fata instan^ei de judecata 193 §i care nu-fi parasea credin^a nu putea fi iertat. 5. Cuvintul tinut de el in fa|a judecatorului, raspunsurile lui la intrebarile puse de Perennius §i intreaga lui cuvintare in fa£a senatului le va putea avea la indemina oricine va vrea sa le cunoasca mai bine dupa colec^ia vechilor acte martirice pe care o intocmesc eu. XXII Episcopii mai cunoscuti din perioada aceasta In eel de al zecelea an de domnie a lui Commodus, la conducerea scau- nului episcopal din Roma a urcat Victor, care avusese ca inaintas, vreme de treisprezece ani pe Eleuteriu. In acela§i an a preluat si Demetriu scaunul comunita^ii din Alexandria, dupa ce inaintea lui pastorise lulian tot acolo zece ani implini^i. Tot pe vremea aceea traia §i Serapion eel amintit mai inainte 194 §i care era al optulea episcop de Antiohia, incepind de la apostoli. Treburile Bisericii din Cezareea Palestinei le conducea Teofil, iar frinele Bisericii din Ierusalim, dupa cum am spus-o mai inainte 195 , le avea inca in mina Narcis. Biserica din Corintul Greciei o conducea pe atunci Bacchylos 196 , iar pe cea din Efes, Policrate. In afara de aceftia mai traiau pe atunci, bine inteles, nenu- 190. Textul martiriului lui (Knopf-Kriiger, ox. p. 30-35; in romanefte tradus de T.M. Popescu in «Studii teologice* 1932, pag. 83-90, iar mai nou de I. Ramureanu in Actele marti- rice, colec^ia «P.S.B.» 11, pag. 89-103) a fost descoperit abia la finele sec. XIX. 191. Din pacate rescriptul lui Adrian nu ni s-a pastrat decit in traducere greceasca, iar scri- soarea lui Marc Aureliu despre miracolul cu «Legio fulminatrix* (= care a adus ploaia) e apo- crifa. Piesele totu$i §i-au avut valabilitate (Tertulian, Apol., V, 6). 192. Pereniu fusese prefect al pretoriului (guvernatorul Romei) intre anii 183-186. 193. E vorba de jurisprudent stability de Traian: «si deferantur et arguantur, puniendi sunt*. Pliniu, o.c. p. 345. 194. V, XI, 1. 195. V, XIX. 196. Aici mai jos: V, XXIII, 4. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 215 mara£i atyi barbati distinsi. Cei a caror dreapta credin^a a ajuns in scris pina la noi sint cei ale caror nume le-am amintit inainte 197 . XXIII Despre controversa pascala purtata atunci 1. Pe atunci s-a iscat si o controversa destul de insemnata. Caci in vreme ce comunitajile din intreaga Asie socoteau ca, pe temeiul unei foarte vechi tra- ditii, ar trebui socotita ziua cea de a 14-a a lunii pentru serbarea Pa§tilor Min- tuitorului - caci in ea se poruncise iudeilor sa serbeze ca zi de Pa§ti jertfirea mielului, care sa aiba loc neaparat numai in aceasta zi cind se termina §i pos- tul, indiferent in ce zi a saptaminii ar cadea ea -, in acela§i timp, Bisericile din intreg restul lumii nu obi§nuiau sa tina seama de acelea§i rinduieli, ci dupa tra- di£ia apostolica Jin si acum obiceiul valabil si azi, ca Pastile sa nu se serbeze in nici d alta zi, ci numai in cea in care a inviat Mintuitorul, socotindu-se ca nu-i ingaduit sa sfir§e§ti postul in alta zi decit in ziua invierii Mintuitorului nostru. 2. In acest inteles s-au tinut sinoade §i adunari §i to^i deopotriva au decla- rat in scris ca regula bisericeasca pentru cre§tinii de pretutindeni sa nu serbeze Pa§tile in alta zi decit in cea de Duminica 198 , argumentind ca taina invierii din mor^i a Mintuitorului nu s-ar putea serba nicicum in alta zi decit Duminica §i ca numai in aceasta zi am putea sfirsi postul Pastilor. 3. Ni s-a pastrat pina azi hotarirea scrisa a episcopilor adunari atunci in Palestina §i pe care i-a prezidat atunci Teofil,episcopul comunitatii din Ceza- reea, si Narcis, episcopul celei din Ierusalim. Tot astfel mai avem inca o hota- rire scrisa, in aceeasi problema, de la episcopii intruntyi la Roma, din care vedem ca Victor era atunci episcopul Romei; apoi alta, de la episcopii din Pont prezidati pe atunci de Palma, care se vede ca era eel mai in virsta dintre to{i 199 ; alta din Galia, unde era episcop Irineu, 4. precum §i a episcopilor din Osroene 200 §i din ora§ele acelei tari, iar in chip deosebit o scrisoare de la Bachyllos, episcopul Bisericii din Corint, pre- cum §i numeroase scrieri ale altor episcopi; tofi marturisesc una §i aceea§i parere si hotarire, stabilind aceeasi data §i hotarirea lor unanima. 197. Acesta era §i scopul Istoriei: sa noteze mai ales episcopii care ne-au lasat §i scrieri. 198. Felul in care s-a desfasurat controversa pascala intre Bisericile din Rasarit fi cele din Apus a marcat una din cele mai impresionante dovezi de imitate in sinul crestinatityii. 199. S-a vorbit mai sus (IV, XXIII, 8), despre epistola trimisS. de batrfnul episcop Palma din Amastris catre Dionisie, episcopul Corintului. 200. Harnack, o.c. II, 678-683. 216 EUSEBIU DE CEZAREEA XXIV Contradicfiile din Bisericile din Asia 1. In fruntea episcopilor din Asia, care afirmau ca trebuie pastrate obi- ceiurile ramase din vechime, se afla. Policrate 201 . In epistola pe care a adresat-o lui Victor si Bisericii din Roma Policrate precizeaza traditia care a ajuns pina la el in urmatoarele cuvinte: 2. «Noi £inem neschimbata ziua (Pastilor, n.tr): nici nu adaugam ceva la ea, nici nu scadem ceva din ea. Caci si in Asia odihnesc mari luceferi, care vor invia odata, la a doua venire a Domnului §i care va veni cu marire si va cerceta pe sfin^i, intre care pe Filip, unul din cei 12 apostoli, care a adormit in Iera- pole, impreuna cu cele doua fiice ale sale inaintate in virsta si ramase in starea feciorelnica, in vreme ce o alta fiica ce a trait in Duhul Sfint isi doarme somnul in Efes 202 , 3. acolo unde a intrat in odihna cea de veci si loan eel care s-a odihnit pe pieptul Mintuitorului 203 , eel care a fost preot, martor al credintei si dascal. 4. Apoi pe episcopul si martirul Policarp din Smirna, ca si pe episcopul si martirul Trasea din Eumeneea 204 , adormiti cu to^ii in Efes. 5. Sa mai amintim si de episcopul si martirul Sagaris, care a adormit in Laodiceea 205 si pe fericitul Papirius si chiar pe Meliton eunucul, care tot timpul petrecea intru Duhul Sfint si acum odihneste in Sardes 206 , asteptind a doua venire din cer, in care va invia si el din mor^i. 6. To£i acestia au serbat data Pa§tilor potrivit Evangheliei, in cea de a patrusprezecea zi a lunii, fara sa faca vreo abatere, ci urmind regula credintei. §i eu, care sint eel mai mic intre toti, ma tin de traditia celor inruditi cu mine, din care unii au fost si inaintasii mei (pe acest scaun, n.tr). §apte dintre aceste rude au fost episcopi, eu sint al optulea. §i tot timpul aceste rudenii ale mele au tinut ziua in care poporul se ferea sa manince pastile cu piine dospita. 7. lata, fra^ilor, eu, care numar de la Dumnezeu sasezeci si cinci de ani si care am stat in legatura cu fra^ii din toata lumea, dupa ce am parcurs intreaga Sfinta Scriptura, nu ma las infricofat de amenin^arile nimanui 207 caci au fost mai mari decit mine cei care au zis: «trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decit pe oameni.» 208 201. Episcop de Efes. 202. In realitate, Filip avusese patru fiice 203. loan, 13, 33; 21, 20. 204. Mai sus: V, XVIII, 14. 205. Laodiceea Frigiei, cf. Hamack, ox. II 770 206. Cf. IV, XXVI 207. Filip., 1, 28. 208. Fapte, 5, 29. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 217 8. La cele de pina aici Policrate mai adauga in legatura cu episcopii care erau cu el pe cind scria §i care cugetau ca §i el cind zicea: «A§ putea spune nu- mele episcopilor care sint cu mine §i pe care, potrivit dorin^ei voastre, i-am convocat. Numele lor, daca le-as transcrie pe toate, ar fi destul de mare. Cu toate ca-si dau seama ca sint un om neinsemnat, totusj ei mi-au aprobat parerea §tiind ca nu in zadar am incarun^it, ci am vie^uit mereu in Hristos Iisus». 9. Fafa de toate acestea episcopul Bisericii Romei, Victor, a cautat sa ex- cluda repede din comuniunea unitara a Bisericii toate comunitatile din intrea- gaAsie, socotindu-le eterodoxe 209 . In acest sens el a adresat scrisori de condamnare, pretinzind ca to$i fra|ii din comunitatile amintite, fara deo- sebire, sint afurisi^i. 10. Dar aceasta procedura a episcopului Victor nu a fost pe placul tuturor episcopilor, ci 1-au sfatuit dimpotriva sa se gindeasca mai curind la pace, la unire frateasca, la dragoste. Ni s-au si pastrat citeva din epistolele lor, in care ataca destul de aspru pe Victor. 11. Printre ace§tia se gasea §i Irineu, care scria in numele celorlalp^ frapl pe care-i conducea in Galia: in primul rind el precizeaza ca numai in ziua de Duminica se poate praznui Taina invierii Domnului; in al doilea rind, el indeamna pe Victor intr-un mod cuviincios sa nu excluda Biserici cre§tine intregi numai pe motivul ca £in tradi^ia unui obicei stravechi. Intre multe allele, iata ce cuvinte intrebuin^eaza el: 12. «In fond, nu se discuta aici numai despre o anumita zi, ci si despre felul in care se tine postul. Unii cred ca trebuie postit numai o singura zi, al^ii doua, iar atyii §i mai multe. In schimb, alfii socotesc ca durata a postului patruzeci de ceasuri consecutiv, luate din zile §i noppl, ca §i cum ar forma o singura zi. 13. §i aceasta atit de mare variatie in tinerea postului 210 nu sa produs in zilele noastre, ci cu multa vreme inainte, pe cind traiau inaintasii no§tri, care probabil ca nu le-au fixat cu amanuntime, ci au pastrat acest obicei in mod simplu §i nevinovat, transmitindu-1 genera^iilor viitoare. Dar cu toata aceasta varietate, crestinii traiau in pace, asa cum traim si noi azi in pace, caci deosebi- rea in felul de a posti dovedeste o si mai mare unitate de credin^a». 14. Iar aici relateaza Irineu o istorioara pe care eu o vad potrivita cu cele discutate. Ea suna a§a: «Chiar §i presbiterii care traiau inainte de Sotir §i care conduceau pe atunci Biserica, pe care tu o conduci acum, si anume Anicet, Pius, Higin, Telesfor, Sixtus, n-au respectat nici ei aceasta obi§nuin£a 211 , dar 209. 'Aftpocoi;... aTtoTEpveiv ^ av exspo6o$oi3oag, poate tocmai aceasta pripeala cu care episcopul Victor a rupt pentru prima data unitatea dintre Biserici, a amarit eel mai mult con- §tiin^ele celorlalfi, cum va sublinia atit de frumos sfintul Irineu. 210. «Pe vremea sfintului Irineu postul Pastilor era foarte scurt: unii Jineau numai o zi, alfii doua, aljii mai multe, iar unii ramineau 40 de ceasuri nemincafi» (L. Duchesne, Origines du culte Chretien ed. 2, Paris 1898, p. 230). 211. A quartodecimanilor. 218 EUSEBIU DE CEZAREEA nici n-au silit pe contemporanii lor s-o tina numaidecit. Insa cu toate ca nu toti respectau la fel aceleasi obiceiuri, totu§i nimic nu-i oprea sa fie in pace cu cei provenifi din comunitaji, in care traditiile erau altele. Pentru cei care nu aveau acest obicei (al quartodecimanilor), tocmai aplicarea lui trebuia sa trezeasca in constiin^a lor contradicjia. 15. Or, din pricina unor astfel de deosebiri niciodata n-a fost excomuni- cat cineva, ci se obisnuia ca presbiterii dinainte de tine, cu toate ca nu tineau aceste traditii (ale quartodecimanilor), sa trimita Euharistia comunita^ilor care respectau acele traditii». 16. «Fericitul Policarp facuse un popas la Roma pe vremea episcopului Anicet 212 si, cu toate ca intre ei s-au iscat multe deosebiri fara insemnatate, totusi indata au facut pace, iar in problema datei cind trebuie serbate Pastile nu s-au certat intre ei. Intr-adevar, Anicet nu putea convinge pe Policarp sa nu respecte ceea ce observasera impreuna cu loan, ucenicul Domnului nostra, si cu ceilal^i apostoli cu care au convie^uit si cu care {inusera praznicele intr-o anumita traditie; dar nici Policarp nu 1-a induplecat pe Anicet sa £na rinduiala lui, caci era convins si el ca trebuie sa respecte traditiile presbiterilor de dinaintea lui. 1 7. Asa stind lucrurile, cei doi au ramas mai departe in comuniune, iar Anicet a ingaduit lui Policarp, desigur din respect pentru el, sa poata celebra Euharistia si astfel s-au putut despar^i in pace, de unde reiese ca in toata Bise- rica atit cei care {ineau, cit §i cei care nu ^ineau cea de a 14-a zi traiau in pace unii cu altii» 213 . 18. Astfel de cuvinte §i de indemnuri trimitea Irineu tocmai ca sa mijlo- ceasca impacarea intre Biserici (chiar numele lui inseamna «facator de pace») 2U , lucru pe care-1 savirsea §i prin toate celelalte fapte ale lui. Caci prin scris el n-a stat in legatura numai cu Victor, ci si cu foarte mul^i alti intiistata- tori ai Bisericii, tratind si cu ei probleme asemanatoare. XXV Cum s-au impdcat toft in controversa pascala Episcopii din Palestina, pe care i-am amintitmai inainte 215 , si anume Nar- cis si Teofil precum si Casius, episcopul Bisericii din Tyr, si Claras, episcopul celei din Ptolemaida, dimpreuna cu cei care se strinsera in sinod, au dat expli- ca^ii foarte amanuntite despre tradi^ia ajunsa pina la ei prin succesiunea apos- tolilor in legatura cu serbarea Pastilor, iar la sfirsit incheie cu urmatoarele 212. Aceasta calatorie a avut loc prin 154-155. 213. Nu ni s-au pastrat stiri dacft episcopul Romei si-a retras excomunicarea, dar crestina- tatea aproape uitase de acum aceste deosebiri, incit cu ocazia sinodului I ecumenic din anul 325 erau tofi unitari. 214. Eiprjvoiroiui;, facator de pace (Matei, 5, 9). 215. V, XXIII, 3. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 219 cuvinte: «Straduiti-va sa trimite^i copii dupa scrisoarea noastra in toate comu- nita^ile pentru ca sa nu purtam noi vina fata de cei care pot cadea u§or in rata- cire. Noi va declarant ca §i cei din Alexandria praznuiesc Pastile in aceea§i zi cu noi, caci intr-adevar §i ei primesc scrisori de la noi §i noi de la ei, pentru ca sa praznuim la fel §i deodata aceasta sfinta zi» 216 . XXVI Cite din frumoasele lucrdri ale lui Irineu ni s-au pdstrat Dar in afara de scrierile amintite ale lui Irineu §i de epistolele lui mai avem de la el §i o carte foarte concisa §i de mare folos, Impotriva paginilor, subintitulata Despre stiintd, apoi alta, dedicata unui frate cu numele de Mar- cian, Pentru dovedirea propovdduirii apostolice, 217 precum si o carticica de Conver- safii diferite, in care aminteste despre «Epistola catre Evrei», precum si despre «ln£elepciunea zisa a lui Solomon», cuprinzind pasaje citate atit dintr-una, cit §i din cealalta. Atitea sint scrierile despre care avem cuno§tinta ca au apar^inut lui Irineu. Commod si-a incheiat domnia dupa 13 ani. Dupa el a domnit nici chiar 6 luni incheiate Pertinax, raminind in continuare imparatul Sever 218 . XXVII Opere ale altor sccriitori care au stralucit pe atunci De la vechii scriitori bisericesti ai timpului de atunci ni s-au mai pastrat pina azi numeroase monumente care vorbesc de vrednicia §i rivna lor pentru credinta. Dintre cele care ne-au cazut in miini amintim de pilda car^ile lui Heraclit Despre ApostoL, apoi cele ale lui Maxim, privind diferite probleme ridicate de eretici, de pilda De unde vine rdul §i Ca materia e creatd, apoi alte carji ale lui Candid, Despre Exaimeron, ale lui Apion, despre aceea§i problema, la fel cele ale lui Sextus, Despre inviere, precum §i un alt tratat similar al lui Ara- bianus , in fine multe lucrari ale foarte multora 219 , despre care nu putem arata 216. Bisericile Palestinei §i Egiptului au trait in mare prietenie, in afara de tulburarea care a avut loc pe vremea lui Origen (cum vom vedea indata). O forma de pastrare a acestei unitafi e §i schimbul de epistole pascale, care devin obicei inca din sec. Ill, iar dupa Niceea obiceiul se oficializeaza. 217. Descoperita abia in 1907 intr-o traducere armeana. E un rezumat al operei mai mari Adversus haereses. 218. Pertinax nu a domnit §ase luni, ci abia 87 de zile (1 ianuarie - 27 martie), fund omo- rit in 2 iunie anul 193. Stapinul zilei e Septimiu Sever, 193-211. 219. Mupiwv aXXuv (=- o mul^ime, ale altora), expresie care nu spune nimic pentru un savant ca Eusebiu. Simple titluri. 220 EUSEBIU DE CEZAREEA nici data compunerii lor, dar nici sa dam vreun amanunt istoric, pentru ca nu li s-a pastrat nici o urma. Foarte numerosi sint si cei carora nu le cunoastem nici numele, nici operele lor ajunse pina la noi, toti autori ortodocsi si biseri- cesti, cum arata interpretarea ce o dau Scripturii, dar pentru noi ramase necu- noscute, neavind indicat nici autorul. XXVIII Cine a raspindit intii erezia lui Artimon 220 ; viafa lor §i cum au falsificat Scriptura 1 . Unul din aces ti barbati a compus impotriva ereziei lui Artimon, pe care a incercat s-o reinnoiasca in vremea noastra Paul din Samosata, o scriere, in care se pastreaza o istorioara utila temei noastre. 2. In ea se dovedeste ca respectiva erezie, care invata ca Mintuitorul ar fi fost un simplu om, s-a formulat abia de curind, cita vreme autorii ei ar vrea sa-i dea o vechime venerabila. Dupa ce a adus spre combaterea mincinoasei lui nelegiuiri diferite alte stiri, el istoriseste astfel: 3. «Intr-adevar, ei spun ca toti cei vechi si chiar si apostolii au primitprin tradtyie si au inva^at ceea ce spun acum, si anume, ca adevarul propovaduirii a fost pastrat intreg pina pe vremea episcopului Victor - care era al treispreze- celea episcop al Romei incepind de la Petru - dar ca, incepind de la urmasul sau Zefirin, adevarul a fost falsificat. 4. Poate ca aceasta afirmatie am mai putea-o crede daca insesi Scripturile sfinte n-ar fi fost cele care ar contrazice-o. Pe de alta parte, exista scrieri de la anumtyi frati, mai vechi decit epoca lui Victor, scrieri pe care acestia le-au compus in favoarea adevarului §i impotriva paginilor si a ereziilor din timpul lor, adica din timpul lui Iustin, Miltiade, Ta^ian, Clement si a altora mul^i; in toate aceste scrieri Hristbs e prezentat ca fiind Dumnezeu. 5. Cit despre car|ile lui Irineu, ale lui Meliton si ale altora, cine nu le stie? To£i aceftia invata ca Hristos este si Dumnezeu si om. §i cine nu stie de atitia psalmi §i cintari scrise de frati intra credinta, incepind din primele veacuri §i care cinta pe Cuvinrul lui Dumnezeu, pe Hristos, pe care-L prezinta ca Dumnezeu? 221 6. Intrucit, dar, de atitia ani se propovaduieste cugetarea bisericeasca, mai putem oare admite ca cei care au trait inainte de (episcopul) Victor sa fi propovaduit asa cum sustin ei (adica erezii)? De unde afita nerusinare sa atri- 220. S-a incercat o identificare a ereticului Artimon cu Ipolit, ceea ce e o grejeala. Din text se deduce ca Artimon a trait pe la anii 300 («in vremurile noastre», cum zice Eusebiu). 221. Intre notele care intra in nofiunea tradifiei si a unita^ii de credinfa, care formeaza firul rofu al Istoriei lui Eusebiu, e si apelul la autoritatea doctrinala a scriitorilor bisericesti, precum ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA 221 bui in chip mincinos astfel de inva^aturi lui Victor, dupa ce stim precis ca Vic- tor este eel care a indepartat din comuniune pe Teodot Curelarul, capetenia si parintele acestei apostazii tagaduitoare de Dumnezeu, care a sus^inut, el eel dintii, ca Hristos a fost numai om? Iar daca, asa cum spun, Victor a gindit asa cum ne-o spune blasfemia lor, atunci cum ar fi indepartat pe Teodot care scor- nise el insusi aceasta erezie?» 7. Acestea cu privire la pastorirea lui Victor, caruia, dupa ce a stat zece ani in fruntea Bisericii, i-a urmat Zefirin in eel de al noualea an de dom- nie a lui Sever. Autorul scrierii pe care o citam adauga in legatura cu intemeietorul amin- titei erezii inca un fapt care a avut loc pe vremea lui Zefirin. lata ce spune el textual: 8. «Voi aminti eel putin pentru mul^i dintre fra^i un fapt care a avut loc in vremea noastra si care, dupa parerea mea, daca s-ar fi intimplat in Sodoma fara indoiala ca ar fi dat de gindit pina si oamenilor din acel oras 222 . Natalios era un marturisitor 223 nu din alte vremi, ci din vremea noastra. 9. Acest om fusese dus pe vremuri in ratacire de catre Asclepiodor si de catre un alt barbat cu numele Teodot, bancher de meserie, care erau, atit unul, cit si altul, ucenici ai lui Teodot Curelarul, eel dintii care pentru aceasta gin- dire, mai bine zis din pricina acestei nebunii, fusese indepartat, cum am spus, de Victor, episcopul de atunci. 10. Natalios fusese fnduplecat de ei sa primeasca, drept rasplata, titlul de «episcop» al acestei erezii, asa ca incasa de la ei cite 150 de dinari pe luna 224 . 1 1. De cind se alipise de ei, Natalios primise de la Domnul adeseori pre- veniri in vis pentru ca Dumnezeul nostru eel preamilostiv si Domnul Iisus Hristos nu ingaduia ca un martor al propriilor Lui patimi sa traiasca si sa piara in afara de Biserica. 12. Fiind ademenit de slujba de intii statator si de patima rusinoasa a cisti- gului de bani, el dadea putina atentie unor astfel de preveniri, dar pina la urma a fost biciuit si chinuit o noapte intreaga atit de cumplit de niste sfin^i ingeri, incit indata ce s-a luminat de ziua s-a sculat, s-a imbracat in sac, s-a aco- perit cu cenusa si s-a aruncat indata, in hohote de plins, inaintea episcopului Zefirin. Ba mai mult, nu s-a multumit numai sa cada la picioarele preo^ilor, ci ingenunchia si inaintea laicilor, a§a incit inmuind cu lacrimile sale Biserica cea binevoitoare a lui Hristos eel milostiv, cu toate ca facuse multe rugamin^i §i la imnografia cre^tina, prin care se dovedeste ca datorita Providenfei divine adevarul cre^tin s-a putut men^ine nefalsificat. 222. Matei, 11, 23. 223. Al noualea an de domnie a lui Sever ne duce la anul 202, curind dupa publicarea rescriptului sau edictului de interzicere a convertirii la crestinism [Hist. Aug. Severus XVII). 224. Deci cam atita cit sa poata trai normal, nu in lux. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A CINCEA §i a aratat chiar urmele multor vinatai pe care le primise, totu§i numai cu greu a fost primit din nou la comuniune» 225 . 13. La acestea vom mai adauga citeva cuvinte din acelasi autor in lega- tura cu aceiasi eretici. Iata-le: «Acesti eretici nu s-au sfiit sa falsifice si textul Sfintei Scripturi, respingind regula veche a credintei, iar pe de alta parte, au tagaduit pe Hristos, necautind la ceea ce spun Sfmtele Scripturi, ci se sileau cu toata rivna sa descopere con- cluzii logice spre a afla temeiuri de a nu mai crede in Dumnezeu. Daca cineva ii facea atenti asupra vreunui cuvint al Sfintei Scripturi, ei intrebau daca pasa- jul respectiv ingaduie sa facem un silogism conjunctiv ori disjunctiv. 14. Caci parasind Sfmtele Scripturi ale lui Dumnezeu ei se ocupa mai mult de masuratori geometrice, oameni paminteni fiind, vorbesc doar de lucruri ale pamintului fara sa se gindeasca deloc la cele ce vin de sus. E drept ca unii dintre ei studiaza cu rivna geometria lui Euclid. Aristotel §i Teofrast sint admirati la ei, iar pe Galen sint unii care-1 chiar adora ca pe un zeu 22fi . 15. Si, in general, sa nu spun oare de cei care in folosul ereziei lor folosesc pina la abuz §tiintele pagine, alterind cu viclenia ateilor credinta simpla a Scripturilor dumnezeiesti, ca nici macar nu se apropie de credinta? De aici vine faptul ca-si intind miinile lor cutezatoare asupra Scripturilor Sfinte, pe care spun ca «le indrepteaza». 16. Oricine va vrea poate afla ca atunci cind vorbesc in felul acesta, eu nu-i calomniez. Caci daca vrea cineva sa strfnga laolalta §i sa le compare, ar baga de seama ca exemplarele Scripturilor folosite de ei se deosebesc intre ele. De pilda, exemplarele lui Asclepiade nu consuna intru toate cu cele folo- site de Teodot. 17. Si astfel de nepotriviri putem gasi destule, caci ucenicii unuia s_i ai altuia copiaza cu mare rivna, ceea ce, spun ei, a fost «corectat» de fiecare dintre ei, cu alte cuvinte ceea ce a fost falsificat de ei. La rindul lor, nici exem- plarele folosite de Hermofil nu sint de acord cu cele dinainte. Si tot a§a stau lucrurile §i cu exemplarele lui Apollinarie. N-ai decit sa compari exemplarele copiate inainte cu cele care au fost scrise mai de curind §i vei vedea cit de numeroase sint aceste deosebiri. Cit de semeata e aceasta nelegiuire, e proba- bil ca o ftiu §i ei. Caci fie ca nu cred ca Scripturile au fost rostite de Duhul Sfint, §i atunci sint necredinciosi; fie ca ei se cred mai intelepti decit Duhul Sfint, si 225. «Aventura» lui Natalios ne convinge ca incepind din prima jumatate a sec. Ill Biserica Romana a iertat si apostaziile, desigur cu valabilitate numai in eparhia lor (ne gindim la «edictul lui Calist» al Romei (217-222) ?i la schisma lui Ipolit, rigoristul, care susfinea ca pacatele grele nu pot fi iertate). A se vedea Eus. Popovici, 1st. Bis. Univ. vol. I (Bucuresti, 1925, pag. 344). • 226. §i tradifia ortodoxa, in spefa cea a Bisericii Romane, a zugravit in chip umanist pe zidurile exterioare ale bisericilor din Bucovina pe filosofii si invatafii vechi. (V. Grecu, Cdrfi de pictura bis. bizantina, Cernauji, 1936). ISTOHIA HINKKICKASCA. CAUTKA A C'INCIA '22H in cazul acesta ce altceva sint decit ni§te indractyi? Intr-adevar, ei nu pot taga- dui ca aceasta e cutezanja lor atunci cind exemplarele Scripturii sint scrise de mina lor, ca nu a§a le-au primit de la cei care i-au catehizat §i ca nu pot arata exemplarele dupa care §i-au «corectat» copiile lor. 19. Ci^iva dintre ei n-au indraznit sa falsifice chiar intreaga Scriptura, ci au tagaduit pur §i simplu numai Legea §i proorocii 227 , grabindu-se, sub pretex- tul unei inva^aturi fara de lege §i fara de Dumnezeu, spre cea mai adinca pra pastie a pierzaniei». lata ce amarnica istorie ne dau ereticii! 227. Cum faceau marcionifii. CARTEA A §ASEA I Persecutia de sub Sever Cind a pdrnit si Sever persecutia impotriva Bisericilor 1 , stralucite au fost pretutindeni marturiile aduse de luptatorii credintei si deosebit de numeroase au fost ele in Alexandria, unde veneau din intreg Egiptul si din Tebaida, ca pe un mare stadion, ade^ii lui Hristos si unde-si primeau de la Dumnezeu cunu- nile lor rabdind curajos diferite chinuri si diferite feluri de morti 2 . Intre ei se afla 51 Leonida, ratal vestitului Origen, caruia i s-a taiat capul lasindu-si copilul foarte tinar, dar care totusi de pe atunci nutrea o dragoste atit de mare pentru cuvintul eel dumnezeiesc incit gasesc potrivit sa-i descriu pe scurt via^a pentru ca faima lui a crescut foarte mult inaintea tuturora. II Despre rivna lui Origen inca din copilarie 1. Cine ar incerca sa prezinte in scris toate amanuntele viepa acestui om ar avea multe de spus, iar daca ar sta sa le istoriseasca pe toate ar trebui sa scrie o carte intreaga. Cu toate acestea, pentru moment, vom expune cea mai mare parte din aceste fapte, atit de pe scurt cit va fi cu putin^a, si pu^inul pe care-1 vom spune despre el il vom lua din epistolele si din istorisirea celor din jurul lui, care au ramas in via^a pina azi. 2. Via^a lui Origen imi pare vrednica de {inut minte asa zicind chiar de la leagan. Imparatul (Sept.) Sever era acum in al zecelea an de domnie 3 ; Laetus guverna Alexandria si restul Egiptului 4 , iar pe de alta parte, dupa Iulian urease de curind Demetrius la conducerea episcopala peste comunitajile acelei ^ari 5 . 3. Atunci s-a ridicat vijelios flacara persecutiei si o mare mul^ime (de cres- tini) au dobindit cununa muceniciei. Atit de mare era dragostea dupa marti- 1. Potrivit cunoscutei Historia Augusta, Severus XVII, decretul dat in a. 201-202 oprea convertirea ;i prozelitismul) ; Fliche-Martin, Hist, de VEglise II (Paris 1935), p. 113-117. 2. Persecutia lui S. Sever a bintuit si in Africa, dovada cazul vestitelor martire Perpetua si Kelicitas (cf. Actele martirice, op. cit. p. 104-131). 3. Anul 202. 4. Q. Marcius Laetus, ajuns in anul 205 prefect al pretoriului. Se cunosc si alte rude ale lui in posturi mari. 5. A se vedea mai sus, V, XXII. ISTORIA BISKHICKASCA, CAKTKA A 0ASKA 225 riu, care a cuprinsj tmfletul lui Origen, desi el era inca intr-o virsta frageda 1 ', incit se jurase sa ia in piept orice primejdii, caci dorin^a lui era sa sara si sa se arunce direct in lupta. 4. N-a lipsit mult si era cit pe-aci sa-si piarda viaja daca n-ar fi intervenit cereasca si dumnezeiasca Providen^a spre folosul altora, prin aceea ca mama lui a stiut sa impiedice inflacararea lui. 5. Mai intii ea 1-a asaltat prin cuvinte calde, rugindu-1 sa-i fie mila de ea §i sa nu uite dragostea ce i-o poarta. Dar cind a vazut ca la vestea arestarii si intemnijarii tatalui el ajunsese si mai mult stapinit de dorinja de a se jertfi ca martir, atunci mama-sa i-a ascuns imbracamintea §i a§a a fost nevoit sa ramina acasa. 6. Dar intrucit acum nu mai era posibil de a face altceva si intrucit dorin^a lui crescuse cu mult peste virsta lui si nu-1 lasa sa ramina linistit fara sa intre- prinda ceva, a trimis tatalui sau o scrisoare plina de indemn la martiraj 7 , in care-1 incuraja spunindu-i urmatoarele cuvinte: «sa nu care-cumva sa-^i schimbi parerea din pricina noastra!». Chiar §i numai aceste citeva cuvinte pot servi ca cea dintn proba despre vioiciunea cugetului prea tinarului Origen si a simtamintelor sale religioase hotarite. 7. Intrucit inca de copil a fost introdus in scrierile dumnezeie§ti, e de la sine in^eles ca Origen a pus temelii serioase pentru stiin^ele crestine. In acest sens el s-a dedicat intr-un mod cu totul neobisnuit studiului Sfintelor Scripturi, caci tatal sau nefiind mulfumit cu aceea ca fiul sau trecea prin ciclul stiin^elor profane 8 , n-a socotit ca ceva intimplator sa-i atraga aten^ia asupra Sfintelor Scripturi. 8. De aceea, mai presus de orice , mai mult decit in stiin^ele profane, el 1-a indemnat sa se adinceasca in stiin^ele in^elepciunii celei sfinte, pretinzindu-i sa inve^e zilnic pe dinafara §i sa recite pasaje intregi din Scriptura 9 . 9. §i lucrul acesta nu-i era deloc neplacut copilului, care, dimpotriva, muncea cu o rivna peste masura, in asa fel incit nu se mulfumea numai sa cunoasca simplu si superficial in^elesul Sfintelor Scripturi, ci cauta, inca de pe atunci, ceva mai mult, vrind sa descopere vederi mai adinci, punind in incur- catura §i pe tatal sau atunci cind il intreba mereu ce anume se ascunde in dosul Scripturii celei inspirate de Dumnezeu 10 . 10. De forma il certa si il indemna sa nu caute nimic din ceea ce la virsta lui nu putea pricepe si ceea ce trecea dincolo de in^elesul evident al cuvinte- 6. Va fi avut atunci cam 17 ani. 7. Cum va face-o mai tirziu, in alta persecute (a lui Maximin Tracul, in a. 235 cind va scrie Exortafie la martiriu) cf. «P.S.B.» 8, 345-395. 8 Ibidem. 9. Scrierile lui Platon vor fi citate numai intr-o singura lucrare a lui (C. Ceh.) de peste 500 de ori. 10. Pe larg, la H. de Lubac, Histoire et esprit. L 'Intelligence de I'Ecriture d'apres Origene, Paris, 1050. I r ' I'.I'NMIIII l)K < 'MARKKA 22fi KUSKBIU l)K CK/.AKKKA lor; in sinea lui, insa, el era plin de bucurie, aducind cele mai adinci mulfumiri lui Dumnezeu, izvorul tuturor bunurilor, ca 1-a invrednicit sa fie tata al unui astfel de copil. 1 1 . Se spune ca adeseori se apropia de copil pe cind dormea § i-i descope- rea cu respect pieptul ca si cum un duh ar fi salasluit intr-insul si-1 saruta, soco- tindu-se fericit ca are un astfel de copil 11 . Acestea si altele asemanatoare se Istorisesc despre tinere|ea lui Origen. 12. Dupa ce insa tatal sau si-a sfir§it via^a ca martir, Origen a ramas singur tmpreuna cu mama-sa si cu cei sapte fra^i mai tineri, intr-o vreme cind el nu avea mai mult de §aptesprezece ani. 13. Intrucit averea tatalui fusese confiscate de vistiernicii impara^iei, el a foat nevoit sa sufere impreuna cu ai sai de cele necesare vie^ii. Dar Dumnezeu i-a f&cut parte de purtarea Lui de grija prin aceea ca a gasit in|elegere si sprijin la o femeie, foarte bogata si de neam foarte ales, dar care mai purta de grija si unui vestit conducator al ereticilor din Alexandria fi care se tragea din Antio- hia. Pe acesta-1 luase numita femeie ca pe un fiu adoptiv si-i purta de grija in chip deosebit. 14. Cu toate ca Origen era nevoit acum sa traiasca laolalta cu acest om, a dat inca de pe atunci dovezi stralucite despre dreapta lui credinfa, caci in timp ce pe linga Pavel - a§a se numea omul - se aduna o mutyime foarte mare de oameni nu numai dintre eretici, ci si dintre ai nostri, din pricina adincii lui invafaturi, totusi Origen nu s-a invoit niciodata sa se roage impreuna cu el, ci pastra inca din tinereje regula de credinfa a Bisericii, pe cind pentru invafaturi- le eretice simfea - cum zice el insusi undeva in scrierile sale - un fel de dezgust. 15. Intrucit in stiin^ele elinesti fusese introdus de insu§i tatal sau §i dupa moartea acestuia rivna lui pentru invityatura a devenit si mai sporita, Origen a ajuns cu vremea sa stapineasca in mare masura foarte multe cunostin^e de cul- tura generala, mai ales dupa incetarea din viate a tatalui sau, ceea ce pentru virsta lui era cu totul deosebit 12 . Ill Incd de tindr, Origen propovdduie§te cuvintul Domnului I . Pe cind Origen era ocupat cu inva|amintul, au venit la el, dupa cum istoriseste undeva acest lucru el insusi, cifiva dintre pagini sa asculte cuvintul Domnului. Caci intrucit to£ fugisera de frica persecu^iei, nu mai ramasese in Alexandria 13 altcineva care sa propovaduiasca invaterura crestina. I I . Fundamentals pentru aceasta epoca din viafa lui Origen este monografia lui R. Cadiou, La jeunesse d'Origene, Paris, 1926. 12. E vorba de cele doua cicluri ale inva{;amintului antic: trivium (gramatica, dialectica, retorica) ;i quadrivium (aritmetica, geometria, astronomia fi muzica), din cunoftinfele carora prcda jcolarilor ca sa se intrefina. I. Marrou, Histoire de Veducation dans I'antiquite, Paris, 1948. 13. Fuga in persecute era ingaduita (Matei, 10, 23). ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A gASEA 227 2. Cel dintii dintre ei era, cum ne-o spune insusi, Plutarh, care, dupa ce a viefuit cre§tine§te, s-a invrednicit de martirajul cre§tin u . Al doilea a fost Heracla, fratele lui Plutarh 15 , care a dus o pilduitoare viata de filosof §i de ascet, ajungind, dupa Demetriu, sa se invredniceasca. de scaunul episcopal al Alexandriei. 3. Origen abia avea optsprezece ani cind a fost pus in fruntea §colii cate- hetice 16 . Aici a dobindit mari succese in timpul persecutiilor de sub Aquila, guvernatorul Alexandriei, cistigindu-si un nume foarte vestit printre to£ cre§- tinii, datorita dragostei si rivnei pe care le arata fata, de toti martirii cunoscu^i si mai pu^in cunoscu^i. 4. Intr-adevar, el le venea intr-ajutor nu numai cind se aflau in temnrfe sau cind erau ancheta^i, pina sa ajunga la sentin^a din urma, ci §i dupa pro- nun^area ei, pina cind martirii erau condu§i la moarte, dind dovada de cea mai mare indrazneala. si expunindu-se astfel la tot felul de primejdii. Cind cauta atit de curajos pe martiri §i cu atita indrazneala ii saruta si-i imbrati§a, s-a intimplat adeseori ca gloatele pagine care-1 inconjurau se infuriau §i stateau gata sa-1 ucida cu pietre daca n-ar fi sim^it de fiecare data dreapta protectoare a lui Dumnezeu, care-1 scapa de fiecare data in chip minunat. 5. Acelasi har dumnezeiesc si ceresc 1-a ocrotit de altfel de nenumarate ori (nici nu putem spune de cite ori) cind din pricina marii lui rivne pentru inva^atura lui Hristos si a curajului, s-a expus la tot felul de incercari. §i atit de crincena era lupta dusa impotriva lui de catre cei necredinciosi, incit se strin- geau in grup si-i inconjurau cu soldati casa in care locuia, din pricina mul^imii celor pe care-i inva^a adevarurile credintei. 6. §i astfel in fiecare zi prigoana impotriva lui s-a intetit atit de mult, incit nicaieri in ora§ nu mai putea fi adapostit, fund cautat din casa in casa si urma- rit peste tot locul, desigur din pricina multimii celor pe care ii adusese la cre- dinta cre§tina, dar in primul rind pentru ca viata lui morala dadea roadele celei mai curate filosofii 17 . 7. Sau dupa cum zicea el: «a§a sa-£i fie cuvintul dupa cum £i-e viata» 18 , iar viata sau purtarea erau pentru el doar o alta fata a invataturii lui. Mai ales pe aceasta cale, prin puterea lui Dumnezeu, a reu§it el sa determine pe multi sa-1 urmeze. 14. Aici mai jos, VI, IV, 1. 15. Heracla va lua locul lui Origen la conducerea §colii catehetice, iar dupa aceea va ajunge episcop - in Alexandria. 16. E prima ?coala catehetica crejtina instituita formal. De§i depajita, a se vedea I.N. Lun- gulescu, §coala alexandrind in lumina operelor lui Panten, Clement jt Origen, R. Vilcea, 1930. 17. La Eusebiu, demn urma§ si admirator al lui Origen, cuvintul quAoooepia are mai ales sens ascetic-moral, un stil de viefuire care te inalfa spre viafa vesnica mai ales prin martiraj. A se vedea indicele de cuvinte grecesti ale lui G. Bardy, Eusebe de Ces., Histoire eccl. IV, Paris 1960. 18. Vezi si Seneca, Epist. 114, 1. 228 KUSKBUI l)K ckzakkka 8. Cind Origen a vazut ca numarul ucenicilor care se stringea in jurul lui era tot mai mare, ca unul care fusese incredin^at de episcopul Demetriu, con- ducatorul Bisericii, numai cu munca de catehizare, Origen si-a dat seama ca nu-i potrivit sa ramina legat numai de inva^amintul §tiin$elor profane, de aceea 1-a parasit pe acesta, socotindu-1 nefolositor §i chiar potrivnic stiin^ei celei dumnezeie§ti. 9. A§a incit printr-o dreapta cugetare, ca sa nu mai fie avizat la ajutorul altora, si-a vindut toate scrierile vechilor scriitori profani 19 cu care se indeletni- cise cu multa sirguinja pina atunci, mul^umindu-se sa primesca de la eel care le-a cumparat doar cite trei oboli pe zi 20 . §i astfel timp de multi ani a vie^uit ca un «filosof» stind departe de orice pofte alimentare ale unui trai imbel§ugat 21 . Ziua intreaga ducea via^a de aspra asceza, iar partea cea mai mare din noapte o inchina studierii Sfintelor Scripturi, ducind viaja cea mai filosofica cu putin^a, pe de o parte prin deprinderea posturilor, iar pe de alta parte prin scurtarea timpului de somn, nefolosindu-se din capul locului nici de pat §i nici de perna, ci dormind numai pe pamintul gol. 10. Era de parere ca creftinul trebuie sa respecte tocmai acele cuvinte ale Mintuitorului care spun ca nu ne este ingaduit sa avem doua haine §i nici incal^aminte 22 §i ca nici nu se cade sa ne aratam ingrijora^i in legatura cu ziua de miine 23 . 1 1 . Mai mult, cu o rivna neinfilnita la virsta lui, Origen continua sa traiasca in frig §i in golatate 24 , certind foarte aspru pe cei din jurul sau atunci cind acestia il rugau sa se foloseasca §i el de ceva din bunurile lor din pricina chinurilor pe care le vedeau cum le indura de dragul inva^aturilor celor sfinte, dar el nici nu voia sa auda de a§a ceva. 12. Se spune chiar ca vreme de mai mulfi ani a umblat numai descult, fara sa fi luat ceva in picioare, apoi ca foarte multi ani de-a rindul a fost departe de a fi folosit vin sau alte mincaruri necesare traiului, incit la un moment dat a ajuns in primejdie de boala 25 , periclitindu-§i foarte greu stomacul. 1 3. Celor care priveau la felul lui de viata el le dadea un astfel de exemplu de trai induhovnicit, incit pe buna dreptate a indemnat pe mul^i din ucenicii sai sa-i urmeze pilda, ba chiar dintre paginii necredinciosi, dintre barbatii 19. Fiind prea mare numarul jcolarilor, Origen a incredinfat altcuiva fnvafamintul gene- ral si profan, trecind la eel cre§tin propriu-zis. Va reveni mai tirziu, dar numai pentru grupe de student mai avansa(i, predind de astadata filosofia pentru adul^i. 20. Biblioteca pe care a vindut-o ca sa-§i asigure un trai foarte modest cuprindea, se vede, lucrari multe §i de valoare, din moment ce §i-a putut asigura strictul necesar. 2\. «Filosofia» lui era deci de nuanfa ascetica extrema. 22. Matei, 10, 10; Luca, 10, 4. 23. Matei, 6, 34. 24. // Cor., 11, 27. 2. r >. Nu s-a putut stabili de ce suferinfa era vorba. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 229 invatati, dintre filosofi si inca nu dintre primii veniti. §i au fost si din aceia care dupa. ce au primit de la el in adincul sufletului credinta in cuvintul eel dumne- zeiesc au stralucit, la timpul respectiv, in persecutia care a avutloc, sfirsindu-si viata cu cununa mucenicesca. IV Citi dintre cei catehizflti de el au ajuns la martiraj 1. Primul dintre ei a fost Plutarh, despre care am vorbit ceva mai inainte 26 . Cind a fost condus sa fie omorit, putin a lipsit ca eel despre care vor- bim aici (Origen) si care 1-a insotit pina ce si-a aflat sfir§itul sa nu fie §i el insusi omorit de ceilalti locuitori, intrucit acestia credeau ca el ar fi adevarata cauza a mor^ii aceluia. Dar si de asta data voia lui Dumnezeu a fost aceea care 1-a ocrotit. 2. Dupa Plutarh, al doilea dintre ucenicii lui Origen, care s-a dovedit a fi si el un adevarat martir, a fost Serenus, care si-a probat prin foe credinta pe care a primit-o. 3. Cel de al treilea martir ie§it din aceea§i scoala a fost Heraclide, iar dupa el, ca al patrulea, a fost Heron: primul era doar catehumen, al doilea abia de curind primise botezul, dar amindurora li s-a taiat capul. In afara de acestia, ca al cincilea luptator pentru credinta, iesit din aceeasi scoala, a fost Serenus, altul decit eel pomenit cu acest nume inainte si caruia, dupa ce a indurat un mare numar de chinuri, se spune ca i s-a taiat §i lui capul. Dintre femei, Herais, care era doar catehumena, §i-a sfirfit si ea viata dupa ce a primit botezul focu- lui, a§a cum spune insu§i Origen undeva 27 . V Potamiana 1 . Ca al saptelea martir trebuie numarat Vasilide, eel care insotise la locul de osinda pe vestita Potamiana, a carei amintire e cintata §i azi printre compa- triotii ei 28 , pentru a carei feciorie §i nevinovatie a trupului, care erau podoa- bele ei, a fost nevoita sa duca lupte nenumarate impotriva unor oameni des- 26. VI, III, 2. 27. Tofi acejti martiri sint pomeniti in martirologiul ieronimian la data de 28 iunie, cf. H. Delehaye: Les Martyres d'Egipte, Bruxelles, 1923, p. 59. Origen insu§i vorbe^te de botezul cu foe, in Omilia, XXIV la Luca, in romanefte in «P.S.B.» 7, p. 116. 28 ; Martiriul Potamianei a format un capitol din cele mai cunoscute din viata Egiptului cre§tin. II pomene^te §i Palladiu, in Historia Lausiaca, III, cu toate ca el o pune, pe nedrept, sub imparatul Maximin. Pomenirea ei figureaza pe data de 28 iunie dupa martirologiul ieronimian si pe data de 7 iunie, dupa sinaxarul grec. Halkin, «Bibliotheca Hagiografica Graeca», 1 2 1 6, nr. 10. !M> KUSKHU) 1)K CK7.AKK.KA trabala^i, intrucit, in afara de sufletul ei, frumuse^ea ei trupeasca inflorise in toata deplinatatea ei; dupa ce a indurat tot felul de cazne, la sfirsit, dupa ce a suferit atit de cumplit incit numai insirarea lor te face sa te cutremuri, a fost arsa de vie impreuna cu mama ei, Marcela. 2. Se istoriseste ca judecatorul Aquila 29 (a§a se numea el) dupa ce a porun- cit ca tot trupul ei sa fie supus la chinuri cumplite, in cele din urma a amenin- lat-o ca va fi data pe mina gladiatorilor s-o necinsteasca pe rind. Pentru o clipa ea s-a recules si a cerut judecatorului sa-si puna planul in aplicare, raspunsul ei dfndu-^i sa in^elegi ca ea ar fi acceptat aceasta firguiala rusinoasa. 3. Dar abia apucase sa spuna acest cuvint in legatura cu sentin^a data, ca indata s-a si apropiat de ea Vasilide, unul din ostasii de garda, si a condus-o »pre locul de osinda. Intrucit gloatele o injurau §i o batjocoreau cu cuvinte spurcate, el o proteja de amenin^arile nelegiui^ilor, aratind fa£a de ea atita mila si ingaduinfa incit fecioara a primit simpatia care i se arata, indemnind pe bar- bat sa se dovedeasca curajos, spunindu-i ca va cere in clipa in care se va intoarce la Doffinul ca sa-i poata rasplati omului pentru toata bunatatea pe care i-a aratat-o. 4. Indata dupa ce a rostit aceste cuvinte, ea a indurat cu vrednicie moar- tea: din talpa pina in crestet, pe tot trupul i s-a turnat incet si in repetate rinduri smoala fierbinte. 5. lata ce lupta a putut indura aceasta vestita fecioara! N-a trecut multa vreme ca §i Vasilide a fost pirit de tovara§ii sai pentru o pricina oarecare, cerindu-i-se si lui sa depuna un juramint. El a declarat insa cu tarie ca lui nu i cade sa mai jure, intrucit e creftin, lucru pe care il susfine cu toata indrazneala. La inceput s-a crezut ca osta§ul glume§te, dar intrucit el staruia cu strasnicie, 1-au dus f i pe el in fa{a judecatorului si, intrucit si aici s-a aratat de neclintit, a fost aruncat in lan^uri. 6. Apropiindu-se de el ceilal^i frati cre§tini si intrebindu-1 care-i cauza acestei hotariri neasteptate si stranii, el a raspuns ca la trei zile dupa moartea ei i s-a aratat Potamiana martira, i-a pus o coroana pe cap §i i-a spus ca s-a rugat lui Dumnezeu pentru el si ca s-a dat raspunsul ca si el se va invrednici cit de curind de acelafi sfirsit. Fa{a de un astfel de raspuns, fra^ii i-au impa.rta§iit indata pecetea Domnului 30 , incit in ziua urmatoare, dupa ce a stralucit sus^i- nfnd ca martir credinja crestina, i s-a taiat si lui capul. 7. Se istorise§te ca mul^i al^i locuitori din Alexandria au trecut indata la tnva^atura lui Hristos in vremea de care vorbim, pentru ca pe cind dormeau, Potamiana li s-a aratat si i-a chemat. Atita despre acest subiect. 29. Despre Aquila am amintit mai inainte: VI, III, 3. 30. Adica 1-au botezat. El pare sa fi fost catehizat de Origen. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 231 VI Clement Alexandrinul 31 Clement, urmasul lui Panten, a avut conducerea scolii catehetice din Ale- xandria pina in aceasta vreme 32 , asa incit si Origen poate fi socotit a fi facut parte dintre ucenicii sai 33 . Din informa^iile cronologice pe care le da in prima carte a «Stromatelor» sale 34 , reiese ca Clement si-a incheiat lucrarea sa cu moartea imparatului Commodus, de unde deducem ca ea a fost scrisa pe vre- mea dinastiei lui Sever, a carui epoca tocmai o descriem si noi 35 . VII Despre scriitorul Iuda 36 In aceeasi vreme, un alt scriitor cu numele Iuda, prezentind in scris un tratat despre cele saptezeci de saptamini (de ani) din proorocia lui Daniel, ne- a lasat o cronologie care ajunge pina in al zecelea an de domnie a imparatului Sever, in care sus^inea ca venirea lui Antihrist, de care vorbea toata lumea, ar fi aproape, asa incit furia prigoanei pornite impotriva noastra tulbura cumplit cugetele multora. VIII Despre o faptd neobisnuit de indrazjieata a lui Origen 1. Pe cind conducea scoala catehetica din Alexandria, Origen a savirsit o fapta care marturiseste in mod coplesitor, pe de o parte, ca mintea lui era inca destul de necoapta si de copilareasca, dar pe de alta parte, aduce §i dovada stralucita despre credin^a si despre puterea lui de renun^are. Caci el ori va fi inteles prea simplist si prea copilareste cuvintele «sint fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru impara^ia cerurilor» 37 , ori se va fi gindit ca in felul acesta ar implini cuvintul Mintuitorului, ori, in fine, fund inca tinar si trebuind sa propovaduiasca adevaruri dumnezeie§ti nu numai in fa|a unor barbati, ci §i inaintea femeilor, pentru a putea indeparta din mintea celor necredincio§i orice posibilitate de banuiala sau de invinuire de viata imorala, a crezut ca tre- buie sa implineasca in toata deplinatatea acel cuvint dumnezeiesc. In acest 31. In traducerea facuta de Rufin textul acestor doua capitole (VI ?i VII) apare inserat in mijlocul cap. Ill, 8, probabil pentru ca acolo s-a mai amintit de Panten §i Clement. Oricum e pentru prima oara ca e pomenit Clement la conducerea jcolii catehetice. 32. Adica pina pe vremea imparatului S. Sever. 33. Nu-i chiar sigur ca Origen 1-ar fi avut pe Clement ca dascal, Bardy, o. c. I, 94. 34. Stromate I, XXI, 140, 7, trad. rom. pr. D. Fecioru, «P.S.B.» 5, pag. 93. 35. Stromate I, XXI, ed. cit. 97. 36. Necunoscut. 37. Matei, 19, 12. 232 EUSEBIU DE CEZAREEA scop §i-a dat toata sirguinta ca fapta lui sa ramina necunoscuta celor mai multi dintre ucenicii sai. 3. Cu toate acestea, oricit ar fi dorit-o, Origen nu a reu§it sa pastreze ascunsa o astfel de fapta. Intr-adevar, cind a aflat despre ea Demetriu, intiista- tatorul Bisericii egiptene, la inceput si-a aratat cea mai mare admiratie fata de o fapta atit de indraznea^a, aprobindu-i rivna §i sinceritatea credin^ei, incura- jindu-1 §i cerindu-i sa aiba vointa tare §i indrumindu-1 sa se daruiasca de acum inainte §i mai mult operei sale catehetice. 4. Aceasta a fost la inceput atitudinea episcopului. Dar la scurt timp dupa aceea, cind a vazut ce mare succes are Origen §i cit este de cunoscut §i de admirat de toti, lasindu-se minat de marunte socoteli omenesti, episcopul a cautat sa-1 invinuiasca in scris inaintea episcopilor din toata lumea de o fapta cu total nebuneasca, de§i cei mai cunoscuti §i mai cin- stiti episcopi ai Palestinei, fi anume eel de Cezareea §i de Ierusalim, socotind ca Origen e vrednic de o rasplata §i o cinstire §i mai mare, 1-au hirotonit 38 intru presbiter. 5. Iar intrucit Origen ajunsese de mare vaza, numele lui devenind cunos- cut in toata lumea in urma virtuta' §i in^elepciunii, Demetriu, nea\and alt temei pentru care sa-1 judece 39 , i-a facut un mare cap de acuza din acea veche fapta a lui din tinere^e si a avut indrazneala sa invinuiasca §i pe episcopii respectivi care 1-au ridicat la treapta preo^iei. 6. Aceste lucruri se petrec de fapt ceva mai tirziu. Caci pentru moment Origen indeplinea la Alexandria inca nestingherit aceea§i lucrare de inva^a- tura dumnezeiasca pentru to^i care-1 cautau zi §i noapte, daruindu-se in toata buna vremea inva|aturilor dumnezeie§ti §i ucenicilor sai. 7. Dupa ce Severus a domnit mai bine de optsprezece ani, i-a urmat la tron fiul sau Antonin 40 . In aceasta vreme printre cei ce s-au purtat vitejefte in timpul persecu^iei §i care au fost ocrotiji de Providen^a lui Dumnezeu in lupta pentru marturisirea credin^ei, s-a numarat §i un oarecare Alexandru, despre care adineauri am amintit 41 ca indeplinise slujba de episcop in Ierusalim. El a facut o atit de stralucita martarisire in favoarea credinjei in Hristos, incit i s-a incredin^at scaunul numitului episcopat, cu toate ca Narcis, predecesorul sau, era inca in viapi . 38. A se vedea §i o serie de considerente noi la Nautrin, Origene: Sa vie et son oeuvre, Paris, 1977. 39. Origen a regretat mai tirziu castrarea sa (In Math. Comment., XV, 3, Migne, P.G. 13, 1257). Pe de alta parte se §tie ca Meliton de Sardes, desi era eunuc, ajunsese episcop. 40. Caracalla. 41. VI, VIII, 6. 42. Despre amindoi vorbeste Eusebiu mai incolo: VI, IX si XI. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 233 IX Despre minunile sdvir§ite de Narcisus 1. Astfel pe temeiul unei tradi^ii transmise de fra^i din gura in gura, ceta£e- nii acelei comunita^i (creatine din Ierusalim n. tr.) istorisesc, intre alte fapte minunate savir§ite de Narcisus, §i pe urmatoarea: 2. Odata, cu ocazia privegherii celei mari din Vinerea Pa§tilor 43 , se spune ca diaconilor li s-a terminat untdelemnul, fapt care a provocat o foarte mare mihnire asupra mutyimii. Atunci Narcisus a poruncit celor care aveau sarcina sa ingrijeasca de luminatul lampilor sa scoata apa din fintina §i sa o aduca la el. 3. Porunca fiindu-i indeplinita pe loc, episcopul a rostit o rugaciune asupra acestei ape, dupa care a poruncit cu o puternica credin^a in Dumnezeu sa o toarne in lampi. S-a executat § i acest lucru §i, printr-o putere mai presus de orice a§teptare, printr-o minune dumnezeiasca, firea apei s-a schimbat, pre- facindu-se in ulei §i se pare ca mufyi din fra^i de acolo ar fi pastrat pina in vre- mea de azi un rest din uleiul acela ca dovada a minunii savir§ite atunci. 4. Dar despre via£a acestui om se mai istorisesc §i alte multe fapte minu- nate vrednice de a fi pomenite, intre care si eel urmator. Intrucit ni§te oameni nelegiui^i nu se puteau impaca nicicum cu firea lui hotarita §i aspra, de teama ca daca ar fi prin§i vor trebui sa fie crunt pedepsi^i, intrucit cugetul lor era incarcat de multe faradelegi, au luat-o ei inainte, urzind impotriva lui o lovi- tura fi punindu-i in circa o calomnie ingrozitoare. 5. Iar ca sa dea §i mai multa siguran^a afirma^iei lor, ei §i-au intarit pirile prin juraminte: unul a jurat sa piara de foe daca minte, altul sa-i fie trupul min- cat de nu §tiu ce boala 44 , iar al treilea, sa-§i piarda vederea ochilor. Dar nici in chipul acesta, cu toate juramintele lor, nici unul dintre crestini nu le-a dat aten^ie din pricina ca viafa plina de asceza §i de virtu^i pe care o ducea Narci- sus stralucea mai tare decit toate aceste minciuni. 6. Cu toate acestea nici el n-a purut rabda rautatea spuselor lor, iar fiindca de mult ifi dorea o via£a cu adevarat filosofica, Narcisus a parasit intreaga comunitatea Bisericii, ascunzindu-se in de§ert 45 §i traind mul^i ani in locuri ne§tiute de oameni. 7. Insa nici marele ochi al drepta^ii n-a ramas nepasator fa^a de cele petre- cute, a§a incit in scurta vreme cei nelegiui^i au fost pedepsiji fiecare dupa cum s-a jurat. Cel dintii a ars cu toata familia, s-ar zice fara o cauza precisa, ci doar dintr-o simpla scinteie cazuta pe casa in care locuia, a§a incit intr-o sin- gura noapte el insu§i cu tot ce a avut s-a facut scrum 46 . Celui de al doilea i s-a umplut trupul dintr-o data din cre§tet pina in talpi de boala cu care se osindise. 43. Atunci se priveghea toata noaptea. 44. Dupa cum se va vedea mai departe, era vorba de lepra. 45. Ar fi primul caz de viafa eremitica. 46. In unele manuscrise se spune ca ar fi venit ca un fulger din cer. 234 EUSEBIU DE CEZAREEA 8. Cit despre eel de aJ treilea, cind a vazut cum s-au sfirsit cei dinaintea lui, cutremurindu-se de groaza dreptatii negreselnice a lui Dumnezeu, care vede totul, a marturisit in fa{a tuturor urzelile puse la cale de to{i trei §i in cain^a sa s-a sfirsit intr-un plins continuu, a§a incit pina la urma §i-a pierdut vederea ochilor. Acestea au fost pedepsele suferite de cei nelegiuiti pentru minciuna lor. X Episcopii de Ierusalim Intrucit Narcisus se retrasese dintre oameni, incit nimeni nu §tia unde se mai afla, intiistatatorii Bisericilor vecine s-au gindit sa aleaga §i sa hiroto- neasca alt episcop. Acesta s-a numit Dios, dar nici el n-a pastorit timp indelun- gat §i a fost urmat de Gherman, iar acesta, de Gordios 47 . Pe vremea pastoririi acestuia, ca §i cum s-ar fi intors din nou la via£a, a aparut din nou Narcisus §i a fost rugat de to£ sa preia din nou locul eel dinm' intre frati, caci in urma retra- gerii sale §i a modului sau de viefuire 48 si mai ales din cauza razbunarii de care 1-a invrednicit Dumnezeu, to{i il cinsteau inca si mai mult decit inainte. XI Alexandru 1 . Deoarece, din pricina virstei prea inaintate Narcisus nu mai era in stare sa-si indeplineasca cuviincios obligajiile de serviciu, Providenta dumne- zeiasca a chemat pe Alexandru, despre care am mai spus 49 si am spus ca fusese episcop al altei dioceze, sa imparta cu Narcisus slujba episcopala, in urma unei descoperiri pe care acesta o avusese intr-o noapte. 2. A§a se explica de ce, ca §i cum aici ar fi fost vorba de o porunca dumne- zeiasca (intrucit el venea din pamintul Capadochiei, unde fusese ridicat de mai inainte la scaunul de episcop) 50 , Alexandru a pornit spre Ierusalim sa se roage §i sa viziteze locurile sfinte; or, oamenii de aici 1-au primit cu mare buna- voin^a §i nu i-au mai ingaduit sa se intoarca la ai lui. Caci noaptea au avut §i ei parte de o descoperire, cind un glas foarte limpede a spus celor mai zelo§i dintre ei cerindu-le sa iasa inaintea por^ilor ceta^ii lor fi acolo sa-§i primeasca episcopul eel rinduit lor de Dumnezeu. Oamenii a§a au facut §i in in^elegere cu episcopii vecini 1-au silit pe Alexandru mai de voie, de nevoie sa rarnina la 47. Nu se cunosc date despre viafa lor. 48. Iarasi termenul «(piA.ooo(pia». 49. Problemele transferarii episcopilor si a pastoririi a doi episcopi in aceeasi localitate se vor lamuri la sinodul I ecumenic. 50. In cuvintarea sa la sfintul Grigorie Taumaturgul (P.G. 46, 905), Grigorie de Nyssa afirma ca Alexandru fusese episcop la Capadochia. Dar aici Eusebiu nu vorbeste de o transfe- rare, ci de o hirotonire a lui Alexandru, cf. Bardy, o.c. p. II, p. 100. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A §ASEA 235 ei 51 . De altfel insu§i Alexandru aminte§te intr-o epistola particulara trimisa Antinoi^ilor 52 , care s-a pastrat pina in vremurile noastre, ca. Narcisus ducea impreuna cu el activitatea legata de acela§i scaun episcopal, caci iata cu ce cuvinte se exprima el spre sfirsitul epistolei: «Va saluta si Narcisus eel de una suta §aisprezece ani, care a administrat mai inainte acest scaun episcopal §i care §i acum sta alaturi de mine §i ma ajuta cu rugaciunile lui, indemnindu-va totodata §i el sa traiti in pace*. A§a stau lucrurile. 4. Dupa. moartea lui Serapion vrednicia episcopala din Biserica Antiohiei a primit-o Asclepiade, care s-a distins §i el in vremea persecu- £iei ca marturisitor. 5. La instalarea lui face aluzie Alexandru in epistola catre locuitorii Antiohiei, in care spune textual: « Alexandru, robul si prizonierul lui Dumne- zeu, catre prea fericita Biserica a Antiohiei, salutare intru Domnul. Domnul mi-a dat sa port ni§te lanfuri u§oare 53 atunci cind am in^eles, in vremea intem- ni^arii mele, ca, potrivit dumnezeie§tii Providente, Asclepiade e mai bine pregatit dupa vrednicia credin^ei sale §i a primit episcopatul sfintei noastre Biserici din Antiohia». 6. El subliniaza ca aceasta epistola a trimis-o prin Clement, atunci cind scrie la sfirfit urmatoarele cuvinte: «Va trimit aceasta epistola, domnii mei §i fra^ii mei, prin Clement 54 , preafericitul preot, barbat virtuos si cinstit, pe care fi voi il cunoaste£ fi-1 ve^i recunoafte. Prezenta lui aici, potrivit Proniei fi voii Domnului, a intarit Biserica Domnului si a facut-o sa creasca» 55 . XII Serapion §i scrierile atribuite lui 1 . Despre indeletnicirile literare ale lui Serapion se pare ca ni s-au pas- trat stiri §i la alti scriitori, dar pina in zilele noastre nu cunoa§tem decit urma- toarele: una adresata Lui Domnus, un personaj care in vremea persecu^iei s-a dovedit slab §i a trecut de la credin|a in Hristos la superstitia iudaiceasca 56 ; alta Catre Pontius si Carious, amindoi oameni de ai Bisericii 57 , 51. Eusebiu mai aminte§te §i de alte cazuri asemanatoare in Laodiceea. 52. Localitate intemeiata de imparatul Adrian in amintirea favoritului sau, Antinoos. §ti- rea lui Eusebiu e cea dintii informafie despre viafa cre§tina din acea localitate. 53. Poate ca Eusebiu a calculat gresit intemnijarea lui Alexandru, care ar fl avut loc totusi in jurul anului 203, iar nu cu 8 ani inainte, cum ar reiesi din scrisoare. 54. Nu e sigur daca acest Clement va fi Clement Alexandrinul, desi din alt pasaj asa ar reiesi (VI, XIV, 8). 55. A se vedea si V, 19. 56. Poate la o erezie iudaizanta. 57. Cf. V, XIX, 1-2. 2'M) KUSKHIII HKCK/.AHEKA '2. apoi scrierea Despre asa numita Evanghelia dupd Petru, pe care ar fi com- pus-o ca sa combata minciunile cuprinse in aceasta Evanghelie, din cauza anumitor credinciofi ai Bisericii din Rossos, care s-au lasat dusi de inva^aturi gresite, pe temeiul, zice-se, al acestei scrieri. Gasim potrivit sa citam din aceasta lucrare un scurt pasaj, prin care autorul combate parerea respectiva. lata cum se exprim& Serapion: 3. «Fra{ilor, noi ^inem la Petru §i la ceilalti apostoli cu aceeasj tarie ca §i la Hjistos. In schimb, avem atita experienta sa respingem pseudoepigrafele puse sub numele lui, pentru ca §tim ca pentru astfel de scrieri n-avem nici un temei traditional. i 4. Caci pe cind eram la voi socoteam ca to$i era^i lega^i de credin^a cea dreapta si chiar fara sa fi citit Evanghelia zisa a lui Petru imi ziceam: daca numai intr-atita consta supararea voastra, atunci puteti s-o cititi 58 . Intrucit insa m-am convins din auzite ca judecata voastra inclina spre erezii, ma voi grabi sa vin din nou la voi. Asadar, fra^ilor, aftepta^i-ma pe curind! 5. Noi cunoa§tem, fra^ilor, erezia lui Marcian 59 , care se contrazice pe sine insusi, nestiind ce graie§te. Lucrul acesta il puteti deduce §i din cele ce v-am scris. 6. Intr-adevar, noi am reu§it sa imprumutam aceasta carte de la altcineva, fi anume tocmai de la cei care o folosesc in calitate de urma§i ai celor care au introdus-o cei dintii - §i pe care noi ii numim dochefi 60 , pentru ca majoritatea ideilor lor \m de aceasta direc^ie -, asa incit am putut-o citi §i ne-am putut con- vinge ca in cea mai mare parte aceasta Evanghelie consuna cu adevarata inva- (atura a Mintuitorului, dar sint si citeva pasaje care o contrazic, si anume cele pe care le semnalam aici». Atita despre Serapion. XIII Despre scrierile lui Clement 61 1. De la Clement au ajuns pina la noi opt car^i intitulate Stromate sau dupa numele intreg «ale lui Titus Flavius Clement stromate sau note gnostice potrivit filosofiei celei adevarate». 2. Acela§i numar de car^i ca §i Stromatele cuprind fi operele sale numite Hipotipoz/ 2 , in care aminte§te cu numele despre Panten ca despre dascalul sau si fn care prezinta explica^ii la Sfintele Scripturi §i la tradi^iile cunoscute de el. 58. Evanghelia dupu Petru pare un produs popular, lipsit de elemente eretice; totusi e necanonica. 59. Personaj necunoscut, desigur altul decit Marcion. 60. Oricit de inofensivi ar parea, totusi daca sint doche^i (adica din cei care afirmasera ca Mintuitorul ar fi avut trup aparent), ei sint eretici. (il. A se vedeain romaneste operele lui traduse depr. prof. D. Fecioruincolec(ia«P.S.B.» , r > (i, Bucuresti 1982. In loc de 8 avem numai 7 carfi la Stromate, in aceasta traducere. (i2. Pierdute cu excepfia citorva fragmente. La fel si urmatoarele 3 lucrari. mOHl A WHKHICKASCA. I'AKTKA A »ASKA W7 3. Tot lui ii apar^in ?i Cuvihtul de indemn cdtrt elini sau Protrepticul, apoi o alta lucrare intitulata Care bogat se va mintui, precum si scrierea Despre Pasti si tratatele' 13 Despre post si lmpotriva defdimdrii, ca si Indemn la rdbdare sau Cdtrecei de curind botezflfi, a§a numitul Canon bisericesc sau lmpotriva iudaizanfilor, pe care 1-a dedicat episcopului Alexandra, de care am amintit mai inainte. 4. In Stromatele sau Covoarele sale Clement nu presara numai pasaje din Scriptura dumnezeiasca, ci da si pasaje din scrierile grecilor, desigur in masura in care i se pare ca ei ar fi spus ceva folositor, amintind §i despre concep^iile ce- le mai raspindite §i mai cunoscute atit pentru elini, cit si pentru barbari. 5. In acelasi timp examineaza si parerile gresite ale ereziarhilor, dindu-ne o informare bogata §i oferindu-ne material pentru largirea deosebita a cunos- tintelor. In general el pune fata in fa£a credin^a crestina si cea a filosofilor, asa incit desigur ca de aici a izvorit §i temeiul pentru care i s-a dat tidul Covoare. 6. In acela§i timp el se folose§te in aceasta lucrare si de marturii scoase din Scripturile necanonice, din «In{:elepciunea» zisa a lui Solomon si aceea a lui «Isus fiul lui Sirah», de «Epistola catre Evrei», de «Epistolele» lui Varnava, a lui Clement si a lui Iuda. 7. Mai aminte§te totodata si de Cuvintul lmpotriva elinilor &\\i\ Ta^ian, apoi despre Cassian 64 ca autor al unui «Hronograf», despre Filon, despre Aristobul, despre Iosif, despre Demetriu, despre Eupolem, to{i scriitori iudei, care sint de parere cu to^ii ca Moise §i neamul iudeilor se pot lauda cu o vechime mai mare decit cea a elinilor 65 . 8. Aceste car^i ale lui Clement sint pline de o mutyime de alte cunostinte folositoare. In cea dintii dintre ele el afirma despre sine insusi ca ar fi foarte apropiat de urma§ii Apostolilor §i tot in aceua^i utile !agaduie§te ca va comenta cartea Facerii 66 . 9. In scrierea Despre Pastf 7 marturiseste ca a fost silit de prietenii sai sa transmita in scris acele tradi^ii care au fost primite de vechii presbiteri. §i tot acolo aminte§te §i de Meliton, de Irineu §i de al^i cffiva, reproducind extrase din scrierile lor. XIV Scrierile pe care le aminteste Clement 1. In Hipotipozele sale Clement ne ofera, ca sa spunem mai pe scurt, extrase rezumative din intreaga Sfinta Scriptura neotestamentara, fara sa uite 63. Operele infirate de acum inainte s-au pierdut. 64. Iulian Cassian, scriitor rigorist amintit adeseori in Stromate. 65. Teza comuna apologetilor iudei si crestini. 66. Stromate, I, II, 11; III, XII, 95; IV, I, 3 etc. 67. Pastrata doar fragmentur. 238 K1ISKBIU OK CT./.ARKEA nici de asa numitele car^i controversate'' 8 , cum sint «Epistola lui Iuda», pre- cum si celelalte «Epistole sobornicesti*, apoi «Epistola lui Barnaba*'' , si •Apocalipsa lui Petru*. 2. Despre «Epistola catre Evrei» spune ca-i a lui Pavel si ca a fost adresata evreilor in limba lor proprie, dar ca Luca, dupa ce a tradus-o cu grija, a editat-o pentru elini in limba lor. De aici vine faptul ca limbs acestei epistole ar semana cu cea a Faptelor Apostolilor. 3. Ea nu incepe cu cuvintele «Pavel, apostolul», cum ar fi de asteptat, caci, zice Clement, el se adreseaza evreilor care erau pornrfi si nutreau o banuiala impotriva lui, de aceea e de in^eles ca el nu-si pune de la inceput numele. 4. Iar ceva mai departe adauga: «Dupa cum, adica, spunea odinioara un prea fericit presbiter 70 , Domnul a fost trimis la evrei ca apostol al Celui Atot- puternic, asa incit Pavel din modestie si din respect fa^a de Mintuitorul n-a vrut sa se intituleze apostol al evreilor, intrucit fund in primul rind dascal si apostol al paginilor, numai in chip exceptional s-a putut adresa si evreilor*. 5. Tot in aceleasi car£i relateaza Clement in legatura cu tradi^ia vechilor presbiteri privitoare la ordinea evangheliilor urmatoarele: acele Evanghelii care con^in spija neamului (lui Iisus) au fost scrise mai intii. 6. Astfel, la Evanghelia dupa Marcu lucrurile s-au petrecut in imprejura- rile urmatoare: dupa ce Petru propovaduise public inva^atura cre§tina in Roma si facuse cunoscuta Evanghelia cu puterea Duhului Sfint, mul^i din cei ce ascultasera aceste predici au rugat pe Marcu, ca unul care il inso^ise pe Petru de multa vreme si deci pastrase in amintire cele spuse, sa puna in scris cele propovaduite. 7. Aflind de aceasta dorinja, Petru n-ar fi intervenit nici ca sa-1 impiedice, dar nici ca sa-1 incurajeze. Cit despre loan, cind a vazut, la urma de tot, ca tnva^atura privind omenitatea Mintuitorului a fost pusa in lumina (in celelalte Evanghelii, n.tr.), la indemnul cunoseufilor sai §i fund luminat de Duhul Sfint, a alcatuit Evanghelia sa, care e mai duhovniceasca (decit celelalte, n.tr.). Atita ne spune Clement. 8. La rindul sau, acelasi Alexandru, de care a mai fost vorba inainte 71 , aminteste si el atit despre Clement, cit si despre Panten intr-o epistola adresata lui Origen, vorbind despre ei ca despre niste barba^i pe care i-a cunoscut per- sonal, lata cum se exprima: «Dupa cite ai aflat, a fost voia lui Dumnezeu 72 ca 68. Pasaj important privitor la stabilirea canonului carfilor biblice dar canonice (ivfiiaWjxou). (i!). In vechime era socotita «inspirata» (Stromate, II, VI, 3; Origen, C. Cels., I, 63). 70. Fara indicare. E posibil sa fie vorba de Panten. 71. Mai sus: VI, XI. 72. / 7m., 4, 3. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A jASEA 239 prietenia care ne-a venit de la stramosi sa ramina nu numai nezdruncinata, ci sa devina §i mai calda §i mai sigura. 9. Cunoa§tem intr-adevar pe acei fericiti paring, care au trait inainte de noi §i dupa care ne vom insirui §i noi in curind: atit pe Panten, cu adevarat fericitul §i domnul nostru, cit §i pe sfintul Clement, care a fost domnul meu §i ajutatorul meu, precum §i pe al£ii daca au mai fost. Prin mijlocirea acestora am ajuns sa te cunosc, pe tine care esti eel mai bun in toate privin^ele, domnul meu §i fratele meu». 10. Atit despre aceste lucruri. Cit priveste pe Adamantius (sa nu se uite ca acest nume il avea §i Origen), 73 in vremile cind Zefirin conducea Biserica Romei, el insu§i scria undeva ca pe cind se afla la Roma a spus: «De multa vreme am dorit sa vizitez aceasta straveche Biserica a Romanilor». Dupa o scurta petrecere acolo, el s-a reintors in Alexandria, 11. indeplinind cu toata rivna slujba obisnuita de catehet 74 . Demetriu, episcopul de atunci, il incuraja §i-i facea rugamin^i neintrerupte sa se faca pe cit se poate mai sirguincios fratilor 75 . XV Heracla Cind a vazut ca pentru el e prea mult sa se adinceasca atit in studiul teo- logiei spre a cerceta si explica Sfintele Scripturi, cit §i in catehizarea celor care veneau la el incit nu-1 mai lasau nici sa rasufle, caci catehizarea nu se intreru- pea de diminea^a pina seara, Origen a impar^it mul^imile facind apel la Heracla, barbat rivnitor in cele dumnezeie§ti, dar care era foarte §colit si fami- liar §i in filosofie, a§a ca a a§ezat pe acest coleg la munca de catehizare, pentru sine pastrindu-§i numai instruirea celor mai avansaji 76 . XVI Rivna cu care studia Origen Scripturile Sfinte 1 . Atit de mare era zelul cu care studia Origen Sfintele Scripturi, incit de dragul lor a invatat sa cunoasca §i limba ebraica, procurindu-si in acest sens mai intii textul scris in litere ebraice, pe cheltuiala proprie 77 . Dar mai ales a 73. Porecla « Adamantius* va fi fost data hii Origen din tinere^e ori numai mai tirziu pe urma muncii lui atit de temeinice. 74. Pastoria lui Zefirin a avut loc intre anii 198/200/-217. Venirea lui Origen la Roma, unde a ascultat o predica a lui Ipolit, a avut loc, se crede, in anul 212. 75. Mai sus: VI, III, 2. 76. R. Cadiou, o.c. p. 68. P. Nautin, ox. p. 183. 77. Cunostinfele de ebraica ale lui Origen au fost destul de modeste. 2*0 KIISKHIU dk c:k/.akkka cercetat edifiile grecesti scoase de cei care, in afara de Septuaginta, traduse- sera Scripturile Sfinte,cautind sa vada deosebirile dintre ea si cele facute de Aquila, Simah si Teodotion, pe linga care a mai gasit si altele, pe care le-a adus la lumina dupa ce zacusera timp indelungat nu stiu in ce unghere ascunse. 2. Din pricina ca nu se cunosteau autorii lor, el ne-a inftiin^at doar ca pe una din aceste edi£i a gasit-o la Neapoli linga Actiunviar pe alta in alt loc. 3. Oricum, in Hexaplele sale la Psalmi, in afara de cele patru edi^ii cunos- cute, el a adaugat nu numai o a cincea, ci si o a sasea si chiar o a saptea: despre una spune ca a gasit-o la Ierihon 78 , intr-un vas, pe timpul imparatului Antonin, fiul lui Sever 79 . 4. Toate aceste traduceri le-a strins intr-o singura lucrare, impar^ind tex- tul In stihuri si versete 80 , punindu-le unul alaturi de celalalt, inclusiv textul ebraic. Irt felul acesta ne-a ramas redactia numita «Hexapla» 81 , iar pentru o parte din text avem «Tetrapla» care cuprinde redac^iile lui Aquila, Simah si Teodotion puse fa^a in fa^a cu Septuaginta. XVII Simah traducatorul In legatura cu cei care au facut aceste traduceri ale Bibliei, trebuie sa stim ca unul din ei, Simah, era ebionit 82 . Erezia numita a ebioni^ilor sus^ine ca Hris- tos e fiul natural al lui Iosif si al Mariei, ca a fost simplu om; in schimb, ei pre- tind ca Legea trebuie respectata aspru, asa cum o respecta iudeii, dupa cum $tim deja din cele spuse mai inainte 83 . De la Simah s-au pastrat pina azi si citeva comentarii indeosebi la Evanghelia dupa Matei, in care se pare ca se straduieste sa-§i argumenteze erezia de care am vorbit. Origen afirma ca aceste lucrari, impreuna cu alte tilcuiri la Sf. Scriptura facute de Simah, le-a primit de la o oarecare Iuliana 84 , care, dupa spusa lui, le-ar fi mostenit de la Simah insusi. 78. Sipaturi recente (1952) au cautat sa identifice eventualele urme ale textelor biblice vizate aici. 79. Cum s-a spus mai inainte (VI, VIII, 4) e vorba de Caracalla care a domnit intre anii 211-217. 80. In greceste. 81. Pe 6 coloane: ebraic (in litere ebraice), pe alta coloana ebraic transcris cu litere gre- cef ti, apoi Septuaginta urmata de cele trei versiuni, Aquila, Simah §i Teodotion. La «Tetrapla» erau lasate afara primele doua ebraice. Manuscrisul original al Hexaplei s-a pastrat un timp in biblioteca din Cezareea, dar cu venirea arabilor s-a distrus. In 1875 F. Field (Oxford) a incercat o reconstitute a Hexaplei pe baza fragmentelor aflate. Ea se cere imbunatatita azi. 82. Simah favoriza interpretarile moralizante. 8S. Ill, XXXVII, 1. 84. Despre ea Palladiu, Hist. laus. LXIV. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 241 XVIII Ambrozie 1. Tot in acelasi timp a trait si Ambrozie 85 , care imbratisase inainte ere- zia lui Valentin, dar s-a lasat convins de adevarul propovaduit de Origen, asa incit lamurindu-si cugetul ca de o lumina stralucitoare a trecut indata la invatatura ortodoxa a Bisericii. 2. In vremea aceea, cind faima lui Origen se raspindise pretutindeni, multi oameni culti au venit in jurul lui ca sa deprinda alaturi de el o cunoastere cit mai temeinica a invataturilor sfinte. Multime de eretici si un mare numar de filosofi din cei mai cunoscu^i au venit sa-1 asculte cu rivna si sa invete de la el, putem zice, nu numai lucrurile sfinte, ci si adevaruri din filosofia profana. 3. Pe toti cei pe care-i vedea ca sint darui^i cu mai multa putere de intele- gere Origen ii introducea in disciplined filosofice, asa cum sint geometria, aritmetica si celelalte stiinte de baza, dupa care ii facea sa cunoasca sectele sau curentele diferite ale filosofiei 86 , explicindu-le scrierile lor, tilcuindu-le si exa- minindu-le cu de-amanuntul, in asa fel incit chiar §i printre elinii infisi acest om era socotit ca un mare filosof. 4. In schimb, pe multi din cei care erau mai putin dotati i-a indrumat spre inva^aturile elementare, spunind ca pentru ei acestea sint de eel mai mare folos pentru dobindirea cunostintelor necesare in^elegerii Sfintelor Scripturi. Oricum, el sus^inea ca §i pentru el indeletnicirea cu §tiintele profane si cu filo- sofia este de cea mai mare trebuin^a. XIX Ce se mai stie despre Origen 1. Cit despre martorii rodnicei activitati a lui Origen, acestia sint insu§i filosofii elini, care au inflorit in vremea aceea si in scrierile carora aflam multe stiri despre acest barbat. Unii din ei inchina chiar scrieri speciale sau ii dedica stradanii, asa cum fac unii ucenici pentru dascalul lor. De ce trebuie sa spun acest lucru? Amintesc doar de numele lui Porfiriu 87 , care s-a mutat in vremile noastre in Sicilia si a alcatuit acolo scrieri impotriva noastra, in care se sileste sa defaime Sfintele Scripturi, precum §i pe cei care le-au tilcuit, dar fara sa poata aduce nici cea mai mica invinuire impotriva inva^aturii noastre, dedi- cindu-se doar, in lipsa de argumente intemeiate, la simple injuraturi si defai- mari la adresa acestor tilcuitori §i indeosebi la adresa lui Origen. 85. Ambrozie, sprijinitorul lui Origen, inclinase in tinerefe spre valentinieni. Singur Fer. Ieronim credea ca ar fi simpatizat marcionismul [De viris ill. 56). 86. Cine cite§te scrierile lui Origen se convinge ca marele dascal alexandrin cerea pentru explicarea Scripturii si cunostin^e profane. 87. Opera lui Porfiriu cu titlul Contra cre§tinilor cuprinde 15 carfi. Ea s-a pierdut. Harnack a incercat o reconstituire din fragmentele pastrate (Gottingen 1916). lfi - F.IISF.RIII DF. CF.7ARFF.A 242 KIISEBIU 1IK (,'K/ARttKA 'A. Pe acesta /.ice eft 1-a cunoscut incft de tinftr si incearcft sft-1 defftimeze, dar f&ra sft-si dea seama mai curind il lauda decit fl injoseste fie atunci cind spune despre el lucruri adevarate, fiindeft nu e in stare sft grftiasca despre el altfel, fie si atunci cind minte in legatura cu unele lucruri pe care nu le in{e- lege, dar si in cazul acesta odata ii aduce invinuirea ca-i crestin, altadata descrie priceperea lui deosebita in problemele de filosofie. 4. Iatft, de pilda, in ce cuvinte se exprima despre el: «Unii, in loc sa fuga de ticftlosia Scripturilor evreiesti, s-au oprit la tilcuiri neconcludente pierzin- du-se in explica^ii incurcate si necorespunzatoare, care nu numai eft nu consti- tuie o lauda pentru invft^atura lor ciudata, ci mai curind isi preamaresc copilft- reste scornelile lor proprii. Intr-adevar, despre cele spuse atit de limpede de Moise, el crede ca ar fi fost spuse cu in^eles ascuns 88 , ridicindu-le pinft in slava cerului ca pe niste rostiri dumnezeiesti pline de taine ascunse, iar dupft ce au amftgit in chip lftudftros puterea de cugetare a sufletului, il incarca apoi cu explicarile lor proprii» 89 . 5. Mai incolo Porfiriu continua: «Aceasta ciudata metoda pro vine de la Origen, un barbat pe care si eu 1-am intilnit pe cind era inca finftr de tot si care avea incft de pe atunci foarte mare faima §i care este si acum vestit prin scrie- rile pe care le-a lasat si a carui faima s-a raspindit foarte mult printre dascalii acestor invityftturi. 6. El ascultase doar lec^iile lui Ammonius, care §i-a cistigat in vremile noastre o mare faima in filosofie, luind de la dascalul sau foarte mult in ce pri- veste familiarizarea cu stiin^ele in general, cu toate ca, potrivit dreptei orien- tftri in via^ft, el a urmat un drum cu totul opus. 7. De fapt, Ammonius era crestin 90 , fund crescut de parin^ii sai in invafa- turi crestine, dar dupa ce a inceput sa cugete §i sft adinceascft filosofia, s-a intors curind spre un stil de via^ft mai apropiat de legile cugetarii. In schimb, Origen era elin, crescut in studii eline§ti, dar cu timpul va cadea in indraz- neala barbarft 91 . Facind asa, el s-a tirguit cu sine insusi §i cu destoinicia sa in studii; in via^a, insft, el s-a comportat ca crestin, contrar legilor ratiunii; dar cit despre pftrerile despre lume si despre Dumnezeu, el le-a grecizat, inlocuind pftrerile grecilor cu niste fabule stranii. 8. Trftia mai mult in lumea lui Platon, urmarea scrierile lui Numenius, ale lui Cronius, ale lui Apollofane, ale lui Longin, ale lui Moderatus, ale lui Nico- 88. Porfir ataca la Origen mai ales tendinta lui de a alegoriza textele biblice. 8!). Despre Heracla se stie ca a audiat pe filosoful neoplatonic Ammonius Sacca. Origen insusi recunoaste ca si el 1-a audiat, desi nu-i da numele. !)(). Porfiriu se contrazice cind spune ca Ammonius a fost crestin. Acest crestin pare a fi fost episcopul de Thmuis care se numea tot Ammonius. 9 1 . Porfir exagereaza cind afirma ca Origen s-a convertit la crestinism dupa ce fusese cres- cut in cultura pagina, greaca, ceea ce e absurd. E drept insa ca a folosit «metode grecejtio spre a cxplica cre?tinismul. R. Cadiou, ox. p. 232. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A jASEA 243 mah §i ale altor barbati vestiti din scoala pitagoreilor. Era tot atit de familiari- zat cu scrierile lui Heremon stoicul si ale lui Cornutus, de la care a deprins til- cuirea alegorica a misterelor eline§ti, a carei metoda a aplicat-o la scrierile iudaice» 92 . 9. lata dar ce spunea Porfiriu in cea de a treia carte a sa intitulata Impotriva cre§tinilor. Pe de o parte are dreptate atunci cind vorbe§te despre vietuirea curata §i despre bogata stiinta a acestui barbat, dar pe de alta parte minte pe fata atunci cind afirma ca Origen a trecut de la paginism la crestinism - caci ce altceva ar fi grait eel ce avea sa scrie impotriva cre§tinilor decit sa minta? - iar despre Ammonius spune ca a cazut din viata cea cuvioasa lamoravurile pagine. 10. Or se stie ca Origen si-a pastrat invatatura cea dupa Hristos pe care o mostenise de la stramo§ii sai, dupa cum ne arata istorisirea de pina aci. Cit prive§te pe Ammonius, el a ramas pina la un moment din viata sa curat §i neclintit in conceptia cre§tina despre viata, a§a cum marturisesc pina astazi lucrarile acestui barbat ramas statornic in faima pe care si-a cistigat-o in fata tuturor prin scrierile sale, intre allele prin cartea intitulata Conformitatea dintre invatatura lui Moise §i cea a lui Iisus §i multe altele, care se pot gasi inca la iubito- rii de lecturi bune si frumoase 93 . 1 1 . Cam atita am crezut potrivit sa spun ca sa dovedesc pe de o parte cit de fatarnic era acest mincinos 94 , iar pe de alta parte, cit de dibaci era Origen in stiintele profane. Despre largile lui cuno§tinte in stiintele profane vorbe§te Origen insusi atunci cind se apara de invinuirea pe care i-au adus-o unii,spu- nind urmatoarele intr-o epistola de a sa: «De cind ma dedicasem cu toata fiinta stiintei cuvintului (dumnezeiesc n.tr.), iar faima vietuirii mele se raspindise pina departe, indata au inceput sa vina alaturi de mine atit eretici, cit fi oameni inva^ati in §tiintele grece§ti si mai ales in filosofie, de aceea am socotit ca trebuie sa cercetez atit invatatu- rile ereticilor, cit si solutiile pe care filosofii s-au legat sa le dea pentru aflarea adevarului. 13. Am facut acest lucru urmind pilda lui Panten, care s-a aratat pe vre- muri folositor multora dintre noi si care §i-a ci§tigat in aceasta privinta o prega- tire bogata, ca §i exemplul lui Heracla, care este acum intii statator intre preo- tii Alexandriei §i pe care eu insumi 1-am gasit alaturi de dascalul de stiinte pro- fane 95 , pe care 1-a audiat cinci ani inainte ca eu sa fi inceput sa-i ascult lectiile. 92. E drept ca Origen resimte influenza platonismului tirziu §i a stoicismului. Numenius din Apameea (sec. II) numea pe Platon un «Moise atticizant». J. Danielou, ox. p. 89 §i urm. 93. Eusebiu grefeste acceptind identificarea filosofului Ammonius cu episcopul omonim din Tmuis, care a scris (el, iar nu filosoful) operele amintite. 94. Porfiriu. 95. Ammonius Sacca. Ml KHSKHIll 1)1'. u;/,ahkka 14. Asadar, sub influenza acestui dascal, intr-o vreme cind purta inca imbracaminte obisnuita, Heracla a lepadat-o si a imbracat mantaua de filosof pe care o poarta si azi, cu toate ca nici azi nu inceteaza de a studia inca din car- die elinesti atit cit poate» 9fi . lata, dar, ce a zis Origen ca sa-si justifice deprinderile sale in domeniul literaturii elinesti. 15. Iar in vremea aceea, pe cind Origen se afla in fruntea scolii din Ale- xandria, un oftyer oarecare a adus lui Demetriu, episcopul comunita^ii, si pre- fectului de atunci al Egiptului, din partea guvernatorului Arabiei 97 , scrisori ca h& trimita cit mai curind pe Origen sa-i explice inva^atura crestina. Asa a ajuns Origen in Arabia si, in scurt timp, dupa ce si-a indeplinit misiunea, s-a reintors iarasi in Alexandria. 1 (i. Intre timp, insa, izbucnise in ora§ o mare tulburare 98 , de aceea plecind pe furis din Alexandria s-a dus in Palestina si s-a asezat in Cezareea. Aici epis- copii 1-au rugat, cu toate ca el nu se invrednicise inca sa fie hirotonit preot, sa ^ina cuvintari si sa tilcuiasca in adunarile Bisericii Sfintele Scripturi. 1 7. §i ca sa se vada ca asa stau lucrurile, episcopul Alexandru al Ierusali- mului si Teoctist, episcopul Cezareii, scriu ca sa se justifice urmatoarele cuvinte in legatura cu Demetriu (al Alexandriei, n.tr): «La acestea, el a adaos in epistola sa ca niciodata. nu s-a mai auzit spunindu-se si nici acum n-ar cunoaste vreun caz ca un mirean sa ^ina predici in fa^a unor episcopi. Nu stim cum poate vorbi cineva un lucru atit de neadevarat. 18. Caci acolo unde exista oameni in stare sa aduca servicii fra^ilor lor, ei sint invitafi de sfin^ii episcopi sa vorbeasca poporului. Asa a vorbit Evelpist in Laranda, la rugamintea fericitului episcop Leon; tot asa si la Iconium, Paulin, fiind rugat de episcopul Celsus, precum §i in Sinada, Teodor, de fa{a fiind episcopul Aticus". §i se poate ca astfel de cazuri sa se fi petrecut §i in alte locuri, dar pe care noi nu le cunoa§tem». In felul acesta, desi inca tinar, barbatul de care vorbim era cinstit nu numai de catre cei din jur, ci si de episcopi din alte {ari. 1 9. Dar intrucit Demetriu 1-a rechemat prin scrisori §i 1-a silit prin diaconii Bisericii sa se intoarca iara§i in Alexandria, el a plecat §i si-a indeplinit mai departe indatoririle sale. lid. Epistola aceasta autobiografica va fi fost scrisa din Atena in amil 233 adresind-o epis- copului Alexandru de Ierusalim ca justificare pentru acuzele aduse de episc. Demetriu al Ale- xandriei. A se vedea P. Nautin, o.c. p. 411. 97. E vorba de Arabia Petreea si Transiordania, cu capitala Bostra. Origen se va reintoarce acolo de doua ori. Calatoria va fi avut loc in anii 214-215. P. Nautin, o.c. p. 411. !)8. §tim ca o rascoala are loc in anul 215. Ca sa inabuse rascoala imparatul a jefuit orasul, a aliingat pe straini, a ridicat un zid imparfind orasul in doua. Dar a mai fost o rascoala in 221. !>!). Nu cunoa§tem din alta parte aceste persoane. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A jASEA 245 XX Ce alte scrieri se mai cunosc din vremea aceea 100 1. In vremea aceea straluceau multi carturari §i oameni din sinul Bisericii. Din epistolele pe care §i le adresau unii altora s-au mai pastrat unele pina astazi §i sint u§or de procurat. Unele pot fi gasite in biblioteca din Aelia 101 , pe care a organizat-o Alexandru, episcopul Bisericii de acolo; de acolo am putut aduna §i noi materialul necesar intocmirii lucrarii de fata 102 . 2. Printre acesti barbati, Beril este unul care, in afara de epistole, ne-a mai lasat §i diferite alte lucrari. El era episcop al Arabilor din Bostra 103 . Tot asa se prezinta cazul §i cu Hipolit 104 , care era §i el intiistatator al unei alte Biserici. 3. Pina la noi a ajuns si un Dialog, pe care 1-a compus Caius 105 , un om foarte invatat, care traia in Roma pe vremea episcopului Zefirin. Dialogul a fost indreptat impotriva lui Proclu, care apara erezia catafrigienilor. In ea se aduce la tacere indrazneala acelor potrivnici si neru§inarea lor de a compune §i alte Scripturi necunoscute pina acum. De pilda el aminte§te numai treispre- zece epistole ale Sfintului Apostol (Pavel, n.tr.), fara sa puna la socoteala, ala- turi de ele, §i «Epistola catre Evrei», pe care pina azi unii romani nu o cred ca este a Apostolului 106 . XXI Episcopii mai cunoscuti din timpul acela 1 . Dupa Antonin, care a domnit §apte ani si sase luni, a urmat Macrin. Intrucit acesta n-a domnit decit un singur an, la conducerea statului a urmat un alt Antonin 107 . In primul lui an de domnie moare si episcopul Zefirin al Romei, dupa ce a condus Biserica timp de optsprezece ani impliniti. 2. Dupa el episcopatul e incredintat lui Calist, care dupa ce a trait cinci ani lasa conducerea Bisericii pe mina lui Urban 108 . La rindul sau, imparatul 100. E vorba de perioada cit a petrecut Origen in Alexandria, deci cam pina la anul 230. Hronografia datelor nu e sigura. 101. Noul ora§ construit de Adrian dupa darimarea Ierusalimului (Cf. mai sus: IV, VI, 4), Aelia, avea cea mai veche Biblioteca cre§tina. 102. Fapt important de retinut 103. Mai jos: VI, XXXIII.' 104. A se vedea mai jos: VI, XXII. 105. Caius respingea Apocalipsa §i Evanghelia dupa loan. Cf. II, XXV, 8. 106. A se vedea mai sus: III, III. 107. Caracalla a fost ucis la 8 april 217. Urmas.ul lui imediat a fost Macrin, care a domnit numai un an, iarintre 218-222 a domnit Elagabal (numit as, a pentru ca in tinerefe fusese preot al soarelui Helios). 108. Moartea lui Calist a avut loc probabil in vremea unei rascoale in anul 222. m*» KiiSKBUi m; c:[;/,ai.*> 1 intr-un cimitir din Roma) sint tabelele pascale pentru anii 222-233. 111. Dintre operele amintite nu s-au pastrat decit Comentarul la Cintarea Cintarilor intr-o traducere georgiana. Nu §tim daca scrierea contra ereziilor e identica cu Filosofomena, din care n au pastrat fragmente. 1 12. A se vedea studiul ?i notele noastre la primele doua volume din operele lui Origen, «I'.S.B.» ()-7. Tot acolo §i despre rolul lui Ambrozie. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 247 nenumarate indemnuri si rugaminti, ci si procurindu-i din belsug tot ce-i putea fi de folos. 2. Intr-adevar, mai mult de sapte tahigrafi ii stateau la dispozitie cind dicta si care se schimbau alternativ dupa un anumit timp. Nici numarul copi§- tilor nu era mai mic §i tot asa stateau lucrurile si cu numarul tinerelor fete care caligrafiau frumos textele. Ambrozie oferea din plin tot ce era de trebuinta pentru intretinerea tuturor. Ba mai mult, el depunea o rivna nespusa la cerce- tarea anevoioasa a Sfintelor Scripturi, prin care indemna pe Origen in chip deosebit sa-si redacteze Comentariile sale. 3. Asa stind lucrurile, dupa ce Urban a pastorit vreme de opt ani Biserica Romei, i-a urmat Pontian, iar dupa Filerus, Biserica Antiohiana o conducea Zebenus. 4. In vremea aceea 113 , ca sa faca fata cerintelor urgente cerute de treburile bisericesti, mergind in Grecia, Origen a trecut prin Palestina si la Cezareea a primit hirotonia intru presbiter din partea episcopilor din acea tara 114 . Fra- mintarile produse de acest fapt in legatura cu persoana lui, hotaririle luate de conducatorii Bisericilor in legatura cu aceste framintari, precum si numeroa- sele foloase pe care le-a adus Origen propovaduirii cuvintului dumnezeiesc ar cere o expunere aparte. Noi am facut-o dupa cuviinta in a doua carte a Apolo- giei pe care am scris-o pentru el. XXIV Comentariile compuse de Origen in Alexandria 1. Fata de toate acestea va trebui sa adaugam ca in cartea a §asea a «Comentarului la Evanghelia dupa Ioan» 115 Origen subliniaza ca primele cinci carti din aceasta lucrare le-a compus pe cind se afla inca in Alexandria si ca din intreaga opera asupra acestei Evanghelii au ajuns pina la noi numai douazeci si doua de tomuri. 2. In cea de a doua carte a Comentarului la cartea Facerii ue , din totalul de douasprezece cite sint, el ne arata ca cele de dinaintea car^ii a noua au fost alcatuite in Alexandria dimpreuna cu Comentariile laprimii 25 de psalmi, apoi cele despre Plingerilelui Ieremia 117 , din care cinci tomuri au ajuns pina la noi §i in care aminteste si de lucrarile Despre inviere 11 *, care cuprind doua volume. 113. Pe la anul 230. Calatoria in Grecia a avut scop combaterea lui Marcion, cum reiese dintr-o epistola a lui Origen. P. Nautin o.c. 161-166. 1 14. Hirotonirea a avut loc in anul 231. Despre urmarile ei,in studiul volumului prim al operelor lui. 115. A se vedea la locul respectiv, vol. 6 (partea a Il-a). 1 16. Pierduta, afara de citeva fragmente. 117. Pastrate partial. 1 18. Pierduta, afara de citeva fragmente. 24H K1ISKBU) OK CK/.AKKKA 3. Chiar si lucrarea sa Despre principii a compus-o tot inainte de a pleca din Alexandria"". Cit despre car^ile intitulate Stromate m \ care sintin numar de zece, §i pe acelea le-a compus tot in acelasi oras in vremea domniei impara- tului Alexandru, dupa cum aratainse§i notele autografe din fruntea tomurilor. XXV Cum a citat Origen Scripturile canonice 1. La explicarea psalmului intii, Origen ne da un catalog al Scripturilor sfinte din Vechiul Testament, atunci cind scrie textual: «Trebuie sa bagam de seama ca dupa tradi^ia ebraica numarul car^ilor (vetero-testamentare, n.tr.) este de douazeci §i doua, numar care la ei este egal §i cu numarul literelor (din alfabet, n.tr)». 2. Ceva mai departe, vorbind despre altceva, el continua a§a: «Cele douazeci §i doua car£i (din Biblia, n.tr.) evreilor sint urmatoarele: cea intitu- lata «Facerea» §i care la evrei se nume§te Bere§it sau «La inceput» dupa cuvin- tul cu care incepe cartea; (a doua carte este n.tr) «Ie§irea», cu numele evreiesc Uelesmot, ceea ce inseamna «acestea sint numele». Pentru «Levitic» evreii au Uikra, ceea ce insemneaza «§i a chemat». Pentru «Numeri» evreii aveau Ames- feodeim, pentru «Deuteronom» aveau Elesddebareim care insemneaza «Acestea sint cuvintele»; «Iisus fiul lui Navi» sau Iosuebennun; «Judecatorii, Rut», la ei intr-o singura carte, Sofleim; «Regii», inma §i a doua carte, la ei e o singura carte, Samuel, adica «Cel chemat de Dumnezeu»; «Regii», car^ile a treia §i a patra, la ei una singura Uamelh-David, adica «Domnia lui David»; «Paralipo- mena», intiia si a doua, la ei intr-una singura Dabreiamein, adica «Istoria zile- lor»; «Ezdra» intiia §i a doua, la ei o singura carte Ez/ira, ceea ce vrea sa spuna - «Slobozitorul»; apoi «Cartea Psalmilor» sau Sfarteleim; «Pildele lui Solomon», in evreie§te Melot; «Eclesiast», in evreiejte Koelth; «Cintarea Cintarilor», iar nu cum cred unii cintari ale cintarilor, in evreie§te Sirassireim; «Isaia», Iessia; •Ieremia* cu «Plingerile» §i cu scrisoarea, la ei o singura carte, Uremia; •Daniel*; «Iezechiel»; «Iov»; «Estera». In afara de acestea mai avem cartile «Macabeilor» numite la ei Sarbetsabanaiel» m . 3. lata dar ce numara Origen in lucrarea amintita mai sus. In primul volum, Despre Evanghelia dupa Matei, el pastreaza ordinea canonica biseri- ceasca dovedind ca n-a cunoscut decit patru Evanghelii, scriind textual: 4. «Dupa cum am prins din tradi^ie, in legatura cu cele patru Evanghelii, care sint §i singurele recunoscute in Biserica lui Dumnezeu, cita se afla sub 1 19. Pistrata integral intr-o traducere latina a lui Rufin. Parfial avem §i text grec original pftstrat in Filocalia («P.S.B.» 8). A se vedea studiul nostru in Origen, partea a treia. 120. Pierduta, cu excepfia unor mici fragmente. 121. Lipsejte de pe lista indicafia proorocilor mici, din care s-a pastrat o buna parte in tra- ducorea lui Rufin. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 249 cer, mai intii a fost scrisa cea «Dupa Matei», eel care fusese inainte vame§, iar apoi a devenit apostol al lui Iisus Hristos, §i pe care a redactat-o pentru credin- ciosii proveni^i din iudaism, compunind-o in limba ebraica. 5. A doua Evanghelie este cea «Dupa Marcu», pe care a compus-o dupa indrumarile pe care i le-a dat Petru, care de altfel il §i numeste «fiul» sau in prima sa Epistola soborniceasca, unde zice: «Biserica cea aleasa din Babilon §i Marcu, fiul meu, va imbrafi§eaza» 122 . 6. A treia este Evanghelia «Dupa Luca», eel care a fost laudat de Pavel 123 , §i care a fost compusa pentru crestinii proveniti dintre pagini. Ultima dintre toate e Evanghelia «Dupa Ioan». 7. In cartea a cincea din Comentarul la Evanghelia dupa loan acelasi Origen zice urmatoarele in legatura cu epistolele Apostolilor: «Fiind intr-un fel invrednicit de a fi slujitorul dupa duh, iar nu dupa litera al Noului Testament, ca unul care si-a dus pina la capat propovaduirea Evangheliei incepind de la Ierusalim si pina in Iliric 124 , Pavel nu a trimis totusi epistole in toate Bisericile pe care lea intemeiat, iar unora din cele carora le-a scris, nu le-a trimis decit doar citeva rinduri. 8. Petru, pe care e «zidita Biserica lui Hristos, pe care nici portile iadului nu o vor birui» 123 , a lasat numai o singura epistola recunoscuta, poate si o a doua, a carei paternitate este insa discutabila. 9. Ce sa mai spunem despre eel care s-a aplecat cu capul pe pieptul Min- tuitorului 126 , despre loan, care a lasat §i el o Evanghelie, marturisind, insa, ca ar putea scrie mai multe «car£i decit ar putea cuprinde lumea intreaga» 127 si care a scris §i «Apocalipsa», in care i s-a poruncit sa taca §i sa nu scrie 128 «vocea celor §apte tunete»? 10. Ne-a lasat, e drept, §i o Epistola cuprinzind doar citeva rinduri, poate si o a doua §i a treia, dar pe acestea din urma nu to^i le recflnosc canonice 129 ; de altfel amindoua la un loc n-au nici 100 de rinduri. 11. In plus atunci cind e vorba de «Epistola catre Evrei», Origen se exprima in Omiliile sale in termenii urmatori: «Cit prive§te constructia stilis- tica, Epistola numita «Catre Evrei» nu are simplitatea graiului sau a exprimarii din celelalte scrieri ale Apostolului, ci in compozitia ei se foloseste mai ales de intorsaturi de fraze eline§ti, lucru pe care 1-ar recunoa§te orice om care se pri- cepe cit de cit la felurile diferite de exprimare. 122. I Petru, 5, 13. 123. // Cor., 8, 18-19; // Tim., 2, 8; Col, 4, 14. 124. Rom., 5, 19. 125. Matei, 16, 18; 1, 26; loan, 13, 25. 126. loan, 13, 25. 127. loan, 21, 25. 128. Apoc, 10, 4. 129. A se vedea si VII, XXV, 7-11 etc. 2/50 K1ISKBIP l)K CK/.AHKKA 12. De altfel, eft ideile din aceastft Epistolft sint minunate si cu nimic in urma celor din epistolele apostolice recunoscute, acest lucru e adevarat cft-1 va aproba oricine e atent la lectura epistolelor Apostolului*. 13. Dupft aceea el adauga: «Cit despre mine, daca ar fi sa-mi dau parerea a; spune eft ideile sint ale Apostolului, dar limbajul si compozi^ia sint ale cuiva care tinea minte inva^atura Apostolului si care redacteaza a§a zicind cu mintea lui cele spuse de dascalul sau. De aceea daca vreo Biserica crede despre aceastft epistolft ca-i opera lui Pavel, n-are decit sa o faca, pentru ca nu intim- pl&tor au transmis-o cei vechi ca fund a lui Pavel. 1 4. Daca ne-am intreba totusi cine a scris Epistola, trebuie sa raspundem eft numai Dumnezeu o stie. Tradi^ia ajunsa pina la noi o atribuie fie lui Cle- ment episcopul Romei, fie lui Luca, autorul «Evangheliei» si al Faptelor (Apostolilor, n.tr). Atita in legatura cu aceste probleme. XXVI Heracla ajunge episcop in Alexandria Era al zecelea an de domnie a numitului imparat cind Origen s-a stramu- tat din Alexandria in Cezareea 130 si a lasat pe seama lui Heracla scoala catehe- ticft de acolo. Nu dupa multa vreme a murit si Demetriu, episcopul Bisericii Alexandrinilor, dupa ce si-a indeplinit slujba vreme de peste patruzeci si trei de ani. In locul lui a urmat Heracla. XXVII Relatiile episcopilor fata de Origen Pe vremea aceea era in floare Firmilian, episcopul Cezareei Capadochiei 131 , care avea fata de Origen o admiratie atit de mare, incit 1-a chemat chiar in patria sa spre a fi de folos Bisericilor din eparhia lui; mai tirziu s-a dus el insusi pina in Iudeea si a petrecut cu el o bucata de vreme ca sa-si imbunfttftjeasca pregatirea teologica 132 . Dar nu numai atit, ci si intiistatatorii Bisericilor din Ierusalim, Alexandru, si al celei din Cezareea Palestinei, Teoctist, au rftmas statornic alaturi de el socotindu-1 singurul lor dascftl si inga- duindu-i sft se indeletniceasca cu talmacirea dumnezeiestilor Scripturi si cu cealaltft activitate de propovaduire a invataturii bisericesti. 1 30. E vorba de Alexandru Sever, varul lui Elagabal. El a domnit intre anii 223-235. «Stra- mutarea* lui Origen va fi avut loc prin anii 231-232. In Cezareea mai fusese pina atunci eel pu(in de 2 ori: a) in 2 15- 16, cind a fugit din pricina tulburarilor (cap. XIV) ; b) in 228, la trecerea spre Grecia. Atunci va fi fost hirotonit. 131. Firmilian a pastorit intre 230-248. 132. A se vedea VI, XXIII, 4 si VI, XIX, 17-18. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 251 XXVIII Persecutia lui Maximin 133 Dupa ce imparatul roman Alexandra si-a dus pina la capat domnia sa vreme de treisprezece ani, a urmat la tron cezarul Maximin. Acesta, dintr-o ura fata de casa lui Alexandra, care era formata mai ales din oameni credin- ciosi, a pus la cale o persecute, poruncind sa fie nimiciti numai capii Bisericii, pe care i-a socotit vinovati (de rapida raspindire a) invataturii evanghelice 134 . In acea vreme a compus si Origen cartea Exortatie la martiriu, pe care a inchi- nat-o lui Ambrozie §i lui Protoctet, preot al comunita^ii din Cezareea, pentru ca pentru amindoi situatia din vremea persecutiei a ajuns sa fie deosebit de grea 135 . Se istorise§te ca amindoi acesti barbati s-au luat la intrecere in marturi- sirea credintei in vremea domniei imparatului Maximin, care n-a durat mai mult de trei ani. Despre perioada acestei persecutii ne informeaza Origen si in cartea a douazeci si doua a Comentarului la Evanghelia dupa loan si in unele epistole. XXIX Cum a rinduit Dumnezeu pe Fabian ca episcop al Romei 1. Dupa Maximin a urmat la conducerea imperiului Gordian 136 , iar la episcopia Romei, dupa Pontian, a urmat vreme de §ase ani Anter si, dupa ce acesta a pastorit vreme de numai o luna 10 ', a urmat Fabian. 2. Se istorise§te ca dupa ce Anter murise, Fabian a venit de la |ara §i sa instalat la Roma, unde va fi ales apoi prin sorti intr-un chip cu totul iesit din comun, printr-o lucrare a harului dumnezeiesc §i ceresc. 3. Caci pe cind stateau aduna|i toti in vederea alegerii celui ce urma sa fie episcop, numele multora dintre barbatii vesti^i §i celebri erau in mintea majo- ritatii; numai la Fabian, care era de fata, nu se gindea nimeni. §i totusi la un moment dat un porumbel a coborit din vazduh §i s-a a§ezat pe capul lui, parca ar fi imitat pogorirea Duhului Sfint peste Mintuitorul in chip de porumb 138 . 133. Intre 235-238 Origen va fi trecut in Cezareea Capadochiei, in rest a ramas in Ceza- reea Palestinei. 134. Moartea lui Alex. Sever (18 martie 235) a avut loc in nord-vestul imperiului unde cauta sa opreasca rascoalele interminabile. Urmasul sau Maximin Tracul (235-238) inaugu- reaza «criza politica a imperiului*, asa numita «epoca a celor 30 tirani». Dar Maximin avea si ranchiune pe membrii familiei Severilor, intre altele si pentru ca se aratasera prea toleranti fata de crestini. 135. A se vedea textul scrierii si studiul introductiv in vol. Origen, Scrieri alese, partea a treia, «P.S.B.» 8, p. 345 si urm. 136. Maximin a fost ucis la 10 mai 238. Dintre Gordieni, 2 au fost ucisi dupa 2 luni si juma- tate, eel de al treilea urea, pe tron la 9 iulie 238 domnind pina in 244. 137. Eusebiu greseste: in loc de o luna, e vorba de 42 zile! Anter fusese exilat in Sardinia. 138. Matei, 3, 16; Marcu, 1, 10; Luca, 3, 22. 2!>2 K.USKBIU l)K, CK7.ARKKA 4. In fa^a acestei intimplari, toata lumea, ca si cind ar fi fost indemna(i de un duh dumnezeiesc, intr-o singura tresaltare si intr-un singur suflet a strigat «vrednic este» si fara nici o ezitare 1-au prins §i 1-au a§ezat pe scaunul episcopal. Tot in vremea aceea, dupa ce episcopul Zebenus al Antiohiei s-a mutat din via^a, eel ce a primit conducerea a fost Vavila. Apoi, in Alexandria, dupa ce Heracla a preluat sarcina vladiceasca pastorind in urma lui Demetriu, la cirma scolii catehetice din acel oras a urmat Dionisie, care fusese unul din uce- nicii lui Origen 139 . XXX Ucenicii lui Origen Pe cind Origen isi indeplinea in Cezareea munca lui obi§nuita s-au adu- nat in jurul lui mul^i nu numai din apropiere, ci si numerosi ucenici straini, care si-au parasit chiar patria lor. Dintre ace§tia, cei care ne sint mai cunoscu£ erau Teodor, care purta §i numele de Grigorie, episcop vestit in vremea sa, precum si fratele sau Atenodor. Amindoi erau indragosti^i peste masura de stiin^ele eline§ti si latine§ti uo , dar Origen le-a stiut insufla dragostea pentru (adevarata) filosofie, indemnindu-i sa-§i schimbe rivna lor de mai inainte cu iubirea fa^a de teologia crestina. Dupa ce au petrecut in preajma lui Origen vreme de cinci ani implinrfi, s-au imbunatajit arit de mult in cunoasterea lucru- rilor dumnezeiesti, incit amindoi s-au invrednicit inca de tineri de a fi chema^i sa ocupe scaunul episcopal in Biserica Pontului 141 . XXXI Africanul 1 . In aceea§i vreme se facuse cunoscut sj (Sext Iuliu) Africanul, autorul mai multor lucrari cu tidul Cestef 4,2 . De la el avem §i o epistola adresata lui Ori- gen, in care isi exprima nedumerirea in legatura cu «Istoria Susanei» 143 , de care ne vorbe§te proorocul Daniel, despre care el nu §tie daca e carte apocrifa si nascocita. Origen ii da un raspuns foarte complet 144 . 139. Demetriu a avut o pastorire lunga: 189-8 oct. 232. Heracla va pastori intre 232-248. 140. A se vedea in Origen, II, in Filocalia, XIII, «P.S.B.», 7, p. 354-356, Scrisoarea lui Ori- gen cfttre Grigorie. Cei doi frafi facusera studii mai intii in Cezareea Capadochiei §i voiau sa le continue la Beirut. Acum dupa. ce 1-au cunoscut pe Origen au ramas 5 ani linga el. 141. Grigorie va ajunge episcop in Neocezareea Pontului unde va deveni legendar prin nfin(enia si activitatea sa. Despre el vor vorbi in cele mai frumoase cuvinte sfinfii Vasile si Grigo- rie de Nyssa. 142. Sau «broderii», lucrare de confinut profan, pastrata doar fragmentar. 143. Evreii n-o socot carte biblica. Parole pastrate au fost reeditate in 1909. 144. Textul celor 2 epistole ale lui Origen, la P. Nautin, o.c, p. 176-182. ISTORIA BISER1CEASCA, CARTEA A SASEA 253 2. De la acelasi African au ajuns pina la noi §i alte carti, de pilda Hronogra- fia H5 in cinci carti, o lucrare bazata pe multe fapte reale. In ea i§i istorise§te calatoria pe care a facut-o in Alexandria din pricina faimei deosebite a lui Heracla 146 , despre care am afirmat si noi ca era foarte orientat in studiile filo- sofice si in celelalte §tiin£e elinesti §i ca la urma a urcat §i pe scaunul episcopal din acel oras. 3. Mai avem inca o epistola de la acela§i African catre Aristide in legatura cu paruta contrazicere intre genealogiile lui Hristos dupa Matei §i dupa Luca. In ea se arata clar potrivirea dintre Evanghelii pe baza unui referat, despre care am vorbit §i noi in prima carte 147 a operei prezente. XXXII Cartile biblice talmacite de Origen pe cind se afla in Cezareea 1. Cam in acelasi timp 148 Origen mai compunea si Comentariile la Isaia si in acela§i rastimp §i cele compuse asupra car^ii lui «Iezechiel». Dintre acestea au ajuns pina la noi treizeci de tomuri in legatura cu o treime din cartea proo- rocului Isaia, adica pina la vedenia fiarelor cu patru picioare din pustiu, iar din cele asupra lui Iezechiel, douazeci si cinci de tomuri, singurele pe care le-a facut la toata aceasta carte 149 . 2. Intr-o vreme pe cind se afla la Atena §i-a terminat cartile asupra lui «Iezechiel» 150 si le-a inceput pe cele despre «Cintarea Cintarilor», pe care le-a dus pina la cartea a cincea. Dupa care intorcindu-se iara§i la Cezareea, le-a dus pina la capat, adica pina la cartea a zecea. 3. Dar de ce sa intocmim lista amanuntita a scrierilor acestui barbat pentru care ar trebui scrisa o lucrare speciala? De altfel, am copiat-o atunci cind am vorbit despre viata lui Pamfil 151 , sfintul mucenic din vremea noastra. Acolo n-am descris numai rivna lui Pamfil fata de problemele teologice, ci am reprodus si lista cartilor strinse de el in biblioteca, fie ca ele au fost scrise de el, fie de alti scriitori biserice§ti. Cu ajutorul acestor cataloage, oricine va dori va 145. Pastrata doar fragmentar. Contine amanunte biblice §i profane. Lucrarea incepea de la facerea lumii §i ajunge pina la anul 221. El era un tip de savant. 146. Poate ca ar fi dorit sa vada si pe Origen, dar acesta plecase din Alexandria. Vizita va fi avut loc in anul 221. 147. A se vedea mai sus: I, VII, 2. 148. Deci sub Gordian (anul 238-244). 149. Din operele acestea s-au pastrat numai fragmente. 150. Pierdut. Drumul la Atena are loc in anul 240, deci dupa 10 ani de cind a mai fost acolo. 151. Lucrare pastrata numai in traducerea lui Rufin, dar numai prologul, cartile I— III si parte din cartea IV. 254 misKHin dk hkzahkka putea cunoafte in chip foarte amanunfit acelea dintre scrierile lui Origen care ni s-au pastrat 1 '' 2 . §i acum sa ne intoarcem iarasi la firul istorisirii noastre. XXXIII Gre§eala lui Beril 1 . Beril, despre care s-a vorbit mai inainte 153 , episcop in Bostra Arabiei 154 , se nevoia sa introduca alta rinduiala in Biserica si a indraznit sa spuna ca Min- tuitorul si Domnul nostru n-a avut o existen^a proprie inainte de a fi venit sa petreaca printre oameni, de aceea nu avea nici dumnezeire proprie, ci in El N-ar fi sala§luit numai dumnezeirea Tatalui 155 . 2. In fa^a acestei situa^ii, intrucit foarte mul£ episcopi au avut cu acest om discu^ii §i convorbiri, in cele din urma, intre atyii, a fost chemat acolo §i Origen. La inceput §i el a intrat in discutii cu el ca sa caute sa-i cunoasca parerile, dupa. aceea, intrucit acum §tia despre ce-i vorba, 1-a readus la ortodoxie in probleme- le in care se ratacise, convingindu-1 prin argumentarea sa, readucindu-1 iara§i la adevarata inva^atura si indrumindu-1 spre parerile sanatoase de la inceput. 3. Scrierile lui Beril se pastreaza pina astazi, dupa cum se pastreaza fi hotaririle sinodului convocat din pricina lui, cuprinzind la un loc §i intrebarile puse de Origen, precum §i convorbirile avute cu cei din comunitatea sa, cu alte cuvinte intreg dosarul celor intimplate atunci. 4. Despre Origen ne-au dat nesfir§it de multe stiri si oamenii mai batrini din vremea de azi, din care cred ca multe ar trebui lasate la o parte ca neavind nici o legatura cu lucrarea de fata. Dar tot ce trebuie cunoscut despre acest om le putem deduce din Apologia pe care am intocmit-o in apararea lui eu §i cu Pamfil, sfintul mucenic din zilele noastre; apologie pe care am facut-o cu multa grija lucrind impreuna. 156 , din pricina acelor impatimi^i in parerile lor. XXXIV Ce evenimente au avut loc pe vremea lui Filip (Arabul) Incheindu-§i Gordian domnia peste romani dupa. §ase ani impliniti, 1-a putere i-a urmat Filip impreuna cu fiul sau, numit tot Filip. Se istoriseste ca 1 .72. Despre via|a lui Pamfil a se vedea: Despre martirii PalestineiXl, 3. Lista carfilor lui Ori- gen o avem partial (800 de titluri) in epistola 33 catre Paula, a Fer. Ieronim. Lista lui Eusebiu avusese 2000 de tiduri de lucrari. 153. Mai sus: VI, XX, 2. 154. Calatoria la Bostra va fi avut loc intre anii 238-244. 155. Ratacirea lui Beryl va fi fost apropiata de cea a lui Heraclide, care avea indoieli mai ales in legatura cu persoana Mintuitorului. A se vedea Convorbirile lui Heraclide, in «P.S.B.» 8, p. 313 344. I /to. VI, XXIII, 4. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A §ASEA 255 Filip era cre§tin §i ca in ziua ultimei saptamini din Postul Pa§tilor el ar fi dorit sa ia parte impreuna cu multimea la slujbele facute atunci in Biserica, dar ca intiistatatorul locului nu i-a ingaduit sa intre inainte de a fi facut marturisire publica fi de a se fi inscris el insu§i in rindul pacatofilor care formau categoria penitentilor; altfel, intr-adevar daca imparatul n-ar fi facut asa ceva, desigur ca el n-ar fi fost primit de conducator din cauza multor plingeri pornite impotriva lui. Se spune ca Filip s-ar fi supus de buna voie, aratfndu-§i §i prin fapte since- ritatea §i evlavia rinduielilor impreunate cu frica de Dumnezeu 157 . XXXV Dionisie urmeazfi lui Heracla in episcopal In eel de al treilea an de domnie a imparatului a incetat din viata §i Heracla, dupa ce a pastorit §asesprezece ani peste Biserica Alexandriei. Dupa el urmeaza Dionisie. XXXVI Alte scrieri aledtuite de Origen 1 . In timp ce pe atunci, cum era firesc, credinta se raspindea mereu, iar invatatura noastra se propovaduia deschis pretutindeni, se spune ca Origen, fund trecut de suizeci de ani 158 §i ca in urma lungii sale experience dobindin- du-§i o foarte mare indeminare, a ingaduit tahigrafilor sa multiplice din cuvin- tarile tinute de el inainte, lucru pe care pina atunci nu 1-a autorizat. 2. Tot pe atunci a compus el §i cele opt carti de raspuns la scrierea indrep- tata impotriva noastra de catre Celsus epicureul §i intitulata Cuvint adevarat 159 , apoi cele 25 de tomuri din lucrarea Despre Evanghelia dupa Matei 160 , precum §i cartile La cei 12 proornri, din care nu ni s-au pastrat decit 25 de carti 161 . 3. Mai avem de la el §i o epistola adresata imparatului Filip insusi, alta catre femeia acestuia, Severa 162 , precum §i diferite altele catre mai mul^i. Toate epistolele pe care le-am putut aduna §i care se puteau pastra separat la cite un particular, strinse de noi in volume speciale ca sa nu se impra^tie fi sa se piarda, sint in numar de peste o suta. 157. Istoricii neaga ca imparatul Filip Arabul (244-249) ar fi fost crestin. Ca §i Elagabal va fi avut simpatii fafa de cretinism, dar mai mult nu. Sfintul loan Hrisostomul ne-a lasat in Cuvin- tarea la Sfintul Vavila, 6, §tirea ca acest Vavila 1-ar fi oprit sa intre in Biserica. A se vedea traduce- rea lui St. Bezdechi (Sf. loan Gura de Aur: Predict despre pocainta si despre Vavila, Sibiu 1938). Fer. Ieronim afirma {De vir. i//.54) clar ca Filip era crestin. 158. §tirea aceasta ne ajuta sa stabilim data nasterii lui Origen: 185. 159. Despre lucrarea Contra lui Celsus a se vedea studiul si cartea intreaga in Origen, Scrieri alese, partea a patra, «P.S.B.» 9. 160. Ni sa pastrat in greceste si in traducere latina sub titlul «Comentariorum Series», 161. Pierdute in intregime. 162. Pastrata doar fragmentar. 256 EUSEBIU DE CEZAREEA 4. Tot el a scris si episcopului Fabian al Romei, precum si multor altor conducatori ai Bisericii in legatura cu ortodoxia sa 163 . In sfirsit, mai sint si tex- tele din cartea a 6-a a Apologiei pe care am scris-o in legatura cu acest barbat. XXXVII Rataciri printre arabi Dar in vremea despre care vorbim au aparut si in Arabia oameni care voiau sa introduca o inva^atura straina de adevar. Caci ziceau ca pentru un timp, atit cit omul e inca pe parnint, sufletul din el moare deodata cu trupul atunci cind acestuia i-a sunat ceasul si se nimiceste impreuna cu el, dar ca la un anumit moment, anume chiar atunci cind va avea loc invierea, sufletul va invia si el deodata cu trupul. Tot cu acea ocazie s-a tinut si un sinod important 164 , la care a fost convocat din nou si Origen si, dupa ce a tinut cuvfn- tari inaintea poporului in legatura cu problema discutata, s-a ajuns pfna acolo incit a schimbat gindurile celor care se ratacisera. XXXVIII Erezia elchesaitilor Tot pe atunci a aparut inca o abatere: e vorba de asa numita erezie a elchesaitilor 165 , dar care s-a stins indata dupa ce a aparut. Despre ea aminteste Origen intr-o omilie tinuta in fata poporului in legatura cu psalmul 82, unde spune textual urmatoarele: «In zilele noastre s-a ivit cineva care se incumeta ca el poate argumenta o invafatura care respinge credin^a in Dumnezeu si e plina de toata nelegiuirea, asa numita inva^atura a elchesaitilor, care s-a ridi- cat de curind impotriva Bisericilor. Va voi infa^isa greselile pe care le pro- paga aceasta. inva^atura pentru ca sa nu va lasa^i dusi in ratacire de ea. Ea res- pinge anumite pasaje din intreaga Scriptura, cu toate ca se folose§te inca de cuvintele scoase din intreg Vechiul Testament si din Evanghelii, insa nu vrea sa stie nimic de scrierile apostolilor. Ea mai afirma ca fagaduirea credin^ei nu are nici o importan^a si ca in caz de nevoie omul care cugeta ar putea tagadui cu gura credinfa sa, dar cu inima nu. Ei ne mai arata si o carte despre care spun ca ar fi cazut din cer 166 ; cine asculta de ea si crede in ea va primi iertarea pacatelor, o alta iertare decit cea data noua de Iisus Hristos. 163. A se vedea studiul nostru din «P.S.B.», vol 7. 164. Intre 244-248, 165. Eusebiu greseste. Elchesaifii au fost eel pufin cu 130 de ani mai vechi (Cf. Bardy, o.c. VI, p. 140). 166. Despre carfile «cazute din cer» a se vedea acela§i Bardy, II, 140. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A jASEA 257 XXXIX Evenimentele mai importante de pe vremea domniei lui Deciu 1. Dupa ce Filip a domnit §apte ani a urmat la tron Deciu, care din ura pe care o avea fa{a de Filip a inceput o persecute impotriva Bisericilor 167 , in cursul careia §i-a sfir§it via^a ca martir in Roma episcopul Fabian, in locul caruia a urmat Corneliu. 2. In Palestina, Alexandra, episcopul Bisericii din Ierusalim, a fost dus din nou pentru Hristos inaintea scaunului de judecata a guvernatorului din Cezareea §i, dupa ce s-a aratat viteaz prin taria cu care a aparat din nou inva^a- tura cres tina, a primit cununa intemnijarii la o batrineje inaintata §i la o carun- te\e venerabila 168 . 3. Dupa ce a adus in tribunalul Jarii o marturie stralucita § i plina de faima, murind in temni^a de acolo, a fost proclamat Mazaban ca urmas, al sau la epis- copatul din Ierusalim. 4. In chip asemanator lui Alexandra, in inchisoarea din Antiohia a murit Vavila 169 , dupa ce a marturisit ca este creftin, iar in locul lui, ca intii statator al Bisericii de acolo a fost ridicat Fabius. 5. Care si cit de mari au fost suferinfele indurate de Origen in timpul aces- tei persecu^ii, cum §i-a gasit el sfir§itul intr-o vreme cind din pricina invidiei vicleanul diavol impreuna cu toata armata lui a pornit lupta impotriva lui, urzind contra lui toate vicleniile §i aruncindu-se asupra lui mai mult decit impotriva altora; care §i cit de mari au fost chinurile pe care le-a indurat acest barbat din pricina propovaduirii cuvintului lui Hristos, inchisori §i cazne tru- pe§ti, rani pe tot trupul, chinuri din pricina lan^urilor de fier |i alte torturi in ascunzi§urile temni^elor; in ce chip vreme de foarte multe zile i-au fost strinse picioarele in butuci pina la cea de a patra gaura §i, la urma, fiind amenin^at ca va fi omorit pe rug, precum §i suferirea tuturor celorlalte patimi cu care 1-au chinuit vrajma§ii, cu ce curaj a rabdat el toate acestea, cum s-au sfir§it apoi pentru el toate intr-o vreme cind judecatorul se straduia din toata puterea §i cu toata rivna sa nu-i ia via^a, in sfir§it, cite car£i a compus si a lasat pentru cei care aveau lipsa de imbarbatare, toate acestea se pastreaza in chip foarte amanun- tit §i exact in multele epistole ramase de la acest barbat 170 . 11)7. Se apropiau serbarile milenare de la intemeierea Romei ji Deciu fiind domic sa. restaureze tradi^iile imperiale a pornit prigoana generala pentru prima oara impotriva Biserici- lor. Cre§ tinii erau chemafi dupa liste §i obliga^i sa jertfeasca. Cine refuza era maltratat, inchis, averea confiscata. Se cauta §i apostazierea crejtinilor. 168. A se vedea §i mai sus: VI, XI, 5. 1 69. Vavila va fi murit in anul 251. Pomenirea lui e la 4 sept. In cinstea lui ni s-a pastrat un frumos panegiric de la Sfintul loan Hrisostom, tradus in romaneste de St. Bezdechi, Sibiu 1938. 170. Din pacate, nu ni s-a pastrat nici una din epistolele pe care, dupa spusa Fer. Ieronim {De viris ill. 54 ed. I.N. Dianu, Bucuresti 1919, p. 94), Origen le-ar fi scris «mai multora» dupa ce 17 - EUSEBIU DE CEZAREEA 258 KiisKHiu uk cv;ism;v.\ XL Intimpldrile prin care a trecut episcopul Dionisie 1. InformapAle despre Dionisie 171 le vom lua dintr-o scrisoare a lui catre Gherman 172 , in care, vorbind despre sine insusi, spune urmatoarele: «Eu vor- besc ca §i cum m-as, afla inaintea lui Dumnezeu §i El §tie ca nu mint» 173 . Dupa socoteala mea niciodata n-am fugit, dar nici n-am lucrat fara ajutorul lui Dumnezeu. 2. Mai inainte, atunci cind - la timpul sau - se publicase edictul de perse- cute a lui Deciu, atunci, tocmai in ceasul acela (prefectul) Sabinus 174 a trimis un frumentar 175 sa ma caute, iar eu ramasesem in casa vreme de patru zile caci agteptam sosirea acestuia. El insa scotocea prin toate ungherele: drumuri, riuri, ctmpuri, pe unde banuia ca m-as, fi ascuns sau pe unde m-ar fi facut scapat. Par- ca 1-ar fi orbit cineva, a§a nu-mi gasea el casa unde petreceam. Intr-adevar, el nu putea crede ca in timp ce eram urmarit, eu totu§i ramasesem acasa. 3. Cind nu fara greutate, dupa ce trecuse §i a patra zi, Dumnezeu mi-a poruncit sa plec §i dupa ce m-a condus in chip tainic, pe mine fi pe copiii mei precum §i pe mutyi dintre fra^i, am plecat cu to£i impreuna. Ca aceasta a fost lucrarea Providenjei lui Dumnezeu a aratat viitorul, in care am fost poate de folos unora dintre fra{i». 4. Pe urma, dupa ce a spus §i alte lucruri, ne-a aratat ce i s-a intimplat drept urmare a fugii sale, spunind urmatoarele: «catre apusul soarelui eu si inso^itorii mei am cazut in miinile osta§ilor §i am fost dufi la Taposiris (linga Alexandria, n.tr). In urma unei rinduieli dumnezeiefti, Timotei 176 nu era a lejlt din temni^. Tot Fer. Ieronim adauga acolo ca dupa ie§irea din temnifa ar fi mai trait pina In vremea imparafilor Gallus §i Volusian pina la implinirea virstei de 69 de ani (deci pina in anul 2Si) ji ca ar fi fost inmormintat in orasul Tyr, unde mormintul i s-ar fi pastrat multa vreme. Patriarhul Fotie preia si el aceasta parere («Bibliotheca» cod. 118). 171. Are dreptate G. Bardy (o.c. p. 143) ca de acum inainte Eusebiu mai mult reproduce din epistolele Sfintului Dionisie de Alexandria, necunoscute. Cele mai multe sint amintite in alte izvoare. 172. Nu se cunoafte unde a pastorit el ca episcop, dar se stie ca a acuzat pe Dionisie ca a fugit tn timpul persecu^ei lui Valerian. Dionisie ii raspunde. Acest raspuns va fi avut loc dupa anul 257. Valerian domneste intre anii 253-260. 173. Gal., 1, 20. 1 74. Aurelius Appius Sabinus era prefectul Egiptului. 175. «Frumentarius» putea fi si «negustor de grine», dar §i furnizorul care aproviziona armata cu hrana. Sa nu uitam ca Egiptul era «grinarul imperiului». Din punct de vedere adminis- trativ, Egiptul era domeniul rezervat exclusiv imparatului, care era reprezentat acolo printr-un prefect din ordinul ecvestru. Abia Diocletian va integra cu adevarat Egiptul in imperiu. Dar acest lucru explica si multe tulburari si rascoale care au avut loc in Egipt. Tulburarile descrise uici incepusera din 248. 1 76. Se pare ca Timotei va fi fost fiul episcopului Dionisie. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 259 intimplator acolo, a§a incit el n-a fost arestat, dar cind a sosit mai tirziu a gasit casa goala, iar slugile o pazeau; cit despre noi, am fost luati prizonieri». 5. §i iarasi dupa alte cite lucruri, continua: «§i in ce a constat minunata purtare de grija a Providentei? Caci va trebui sa spun adevarul intreg. Unul dintre tarani a intilnit pe Timotei care fugea uluit si 1-a intrebat care-i cauza ca e atit de ingrozit? 6. Acesta a spus adevarul 177 , pe cind celalalt, auzindu-1 - trebuiau sa parti- cipe la o cununie, caci e obicei la acesti oameni de a petrece noaptea intreaga la astfel de intruniri - a incuno§tiintat pe oaspeti indata ce a ajuns la ei. Acestia au sarit cu totii intr-o clipita ca §i cum ar fi fost in|ele§i de mai inainte si au fugit cit au putut mai repede, au picat peste noi si sco|ind tot felul de strigate s-au apropiat de noi care eram intinsi pe paturi fara cearceafuri, in vreme ce solda- tii care ne pazeau au luat-o indata la fuga. 7. In acel moment, Dumnezeu stie, m-am gindit mai inm' ca ni§te tilhari au dat peste noi ca sa fure si sa jefuiasca, de aceea am ramas citeva clipe inca pe pat; raminind gol, doar cu o camasa de pinza, voiam sa le dau celelalte haine, pe care le aveam asezate alaturi. Ei insa. mi-au poruncit sa ma scol §i sa ies de aici cit mai repede. 8. Abia atunci, dindu-mi seama de ce venisera ei aici, am inceput sa strig si sa-i rog fierbinte sa piece si sa ne lase pe noi in pace. Iar daca ar vrea totusi sa ne faca o placere, atunci sa o ia ei inaintea celor ce m-au adus aici §i sa-mi taie ei capul. In timp ce strigam in felul acesta, lucru pe care toti insotitorii mei il pot confirma, ei m-au silit sa ma ridic din pat. M-am aruncat indata la pamint, dar ei m-au luat de miini si de picioare §i m-au scos afara. 9. Martorii acestor inrimplari: Caius, Faust, Petru si Pavel 178 m-au urmat si luindu-ma in spate m-au scos afara din oras el si, suindu-ma pe un asin fara sa, m-au dus mai departe». lata, dar, ce istoriseste Dionisie despre sine insu§i. XLI Despre martirii din Alexandria 1 . In scrisoarea catre Fabius, episcopul Antiohiei, acela§i Dionisie istori- seste in modul urmator luptele pe care au avut sa le dea cei care s-au invredni- cit sa moara ca martiri pe vremea lui Deciu in Alexandria: «Persecutia care a izbucnit la noi n-a pornit dintr-un edict imperial, ci ea a inceput deja cu mai bine de un an inainte 179 . Un poet oarecare, cobind parca a rele pentru ora§ul 177. Peripefiile descrise de episcopul Dionisie sint palpitante. Nu trebuie sa se uite §i rolul preponderent jucat inainte de evrei in Alexandria, iar acum de cre^tini. 178. lnso|itorii episcopului in aceste tulburi imprejurari. 179. Deci cu un an inainte de edictul de persecutie publicat de catre imp. Deciu, anul 200. 2ti() KUSKBUI l)K CKZAHKKA acesta (n-are important cum se numea eI)' H ", a pus in miscare si a ridicat impotriva noastra gloatele paginilor, aprinzindu-le rivna pentru vechile lor superstipi. 2. A^a^i de el, ei au folosit toate prilejurile pentru desfasurarea acestei nelegiuiri. Cultul demonilor impreuna cu pofta de a ucide era singura lor forma de religie. 3. Mai intii au prins pe un mosneag cu numele Metras, caruia i-au porun- cit sa rosteasca cuvinte defaimatoare la adresa lui Dumnezeu. Intrucit acesta n-a vrut sa faca asa ceva, i-au dat mai multe lovituri cu toiegele, apoi i-au in{e- pat fa^a si ochii cu trestii ascu^ite, dupa care 1-au tint in pia^a orasului si 1-au ucis cu pietre. 4. Altadata au prins pe una dintre femeile crestine numita Cvita, au dus-o la templul zeilor si au fortat-o sa aduca jertfe zeilor pagini. Intrucit ea si-a intors fa|a impotrivindu-se cu dezgust, au legat-o de picioare si au tirit-o goala prin tot orasul peste bolovani de piatra bruta si biciuind-o tot timpul, dupa care au dus-o §i pe ea in acelasi loc unde fusese dus Metras si au ucis-o si pe ea cu pietre. 5. Mai apoi, parca intelegindu-se cu totii deodata, au tabarit peste casele crestinilor si, cazind fiecare peste cei care-i cunosteau si care locuiau mai in apropiere, i-au jefuit §i i-au golit de tot ce aveau. Obiectele mai pre^ioase si le-au ^inut pentru ei, in schimb, cele mai ieftine ca si obiectele din lemn au fost aruncate ori arse in sobe, incit i£i facea impresia ca orasul a cazut prada unor dusmani*. 6. «Fraj:ii s-au dat la o parte, retragindu-se si suferind bucurosi pradarea avu^iilor ca si cei despre care aduce marturie sfintul Pavel 181 . §i totusi pina acum nu stiu sa se fi lepadat de Domnul, decit poate unul sau doi din ei. 7. Tot atunci au prins si pe Apolonia, care era o fecioara in virsta si foarte distinsa: dupa ce au lovit-o atit de puternic peste falci incit toti din|ii i-au cazut din gura, au ridicat un rug la marginea orasului si au amenin^at-o ca o vor arde de vie daca nu rosteste impreuna cu ei formulele nelegiuite ale inchinarii la idoli. Scuzindu-se pentru un moment si fiind lasata in libertate, ea se arunca bucuroasa in foe unde a fost mistuita indata 182 . 8. Pe Serapion 1-au arestat de acasa si, dupa ce 1-au chinuit in chip groaz- nic fringindu-i toate madularele, 1-au aruncat cu capul in jos dintr-o camera de la etaj. Nu exista nici drum, nici strada si nici poteca pe care sa putem circula ziua sau noaptea in care sa nu se strige mereu si pretutindeni: cine nu rosteste 180. Probabil un preot egiptean din slujitorii zeului Serapis, deci un fel de «vazator». 181. Kvr., 10, 34. 1 8'2. Cazuri similare intilnim in scrierea «Martirii din Palestina». A se vedea tot aici, mai jos. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 261 cuvinte de hula (la adresa Dumnezeului cre§tinilor, n.tr.) va trebui sa fie prins imediat si aruncat in foe! 9. Situatia aceasta a durat multa vreme. De la un timp insa revolutia §i raz- boiul civil a lovit si pe cei nelegiuiti cu aceea§i cruzime cu care se aruncasera ei impotriva noastra. Atunci am rasuflat pentru un timp crezind ca poate ne-ar fi uitat; dar in scurta vreme am primit stirea ca nu ni s-a schimbat regimul care ne fusese mai binevoitor, ci ca o groaza mai mare decft cea de care ne temu- sem a dat peste noi. 10. §i intr-adevar edictul de persecutie s-a publicat: el semana cu eel pe care-1 fagaduise Domnul nostru, in orice caz eel mai ingrozitor prin aceea ca putin a lipsit sa nu amageasca §i pe cei alesi 183 . 1 1. De altfel toti au ramas ingroziti: multi din cei ale§i s-au prezentat din frica, pe cind altii, care erau in slujbe de stat, erau inlaturati de la locul lor de munca si, in sfir§it, al^ii erau ridicati chiar de vecinii si de prietenii lor 184 . Che- mati pe nume, ei se apropiau sa aduca jertfele nelegiuite si necurate, unii din ei palizi §i tremurind nu ca oamenii care merg sa jertfeasca, ci ca si cind ei in§isi ar fi fost victime aduse idolilor, incit erau luati in risete batjocoritoare ale numerosului popor care statea imprejur, caci reiesea ca lasitatea lor se eviden- tia atit in fata mortii, cit si a jertfirii». 12. «Altii se duceau mai hotarit in fata altarelor pagine si marturiseau cu indrazneala ca ei n-au fost niciodata cre§tini; in legatura cu acest fel de oameni s-a adeverit deplin proorocia Mintuitorului atunci cind a spus ca tare cu greu se vor putea ei mintui 185 . Dintre ceilalti unii urmau pe cei despre care am vorbit, pe cind altii o luau la fuga. Iara§i altii erau aresta^i. Dintre aces- tia unii s-au lasat sa fie prinsi fi intemnitati, dar apoi s-au lepadat de Dumne- zeu chiar §i inainte de a fi ajuns sa fie judecati. Altii, in schimb, dupa ce au indurat citva timp chinurile nu au mai voit sa rabde mai departe. 14. Dimpotriva, stilpii neclintiti §i fericiti ai lui Dumnezeu 186 , intariti de El §i scotind din credinta lor tare o putere §i o siguranta pe masura credincio- §iei lor nezdruncinate, au ajuns minunate marturii ale impara^iei ceresti. 15. Dintre ace§tia eel dintii a fost Iulian, un barbat suferind de artrita la picioare, incit nu putea nici sa stea in picioare §i nici sa umble 187 . El a fost adus deodata cu alti doi barbati care-1 purtasera pe sus; unul din cei doi s-a lepadat 183. Edictul lui Deciu a fost asemanat cu sfirsitul lumii (Matei 24, 24). 184. In afara de scrierea De lapsis («Despre cei cazuti») a sf. Ciprian fi de aceste epistole ale sf. Dionisie nu se cunoaste alta descriere mai vie a acestei grele persecutii. Victimele au fost foarte multe. A se vedea in general htoria bisericeasca universald vol. I, p. 86-88. 185. Matei, 19, 23; Marcu 10, 23; Luca, 18, 24. 186. Gal, 2, 9. 187. Iulian «podragosul» e cinstit la 27 februarie. Cf. Episcop Nicolae, Ohridski prolog, Beo- grad 1961, p. 150. 'im KUMKBItl l)K CKZAHKKA fndatft de credin(a cre?tina, in schimb celalalt numit Cronion §i poreclit Eunous precum §i batrinul Iulian insusi au marturisit pe Domnul astfel ca prin intreg ora§ul, care sti^i eft e mare, au fost purta^i fund aseza^i sus pe cftmile, dar tot timpul au fost biciuifi si, pina la urma, inconjurafi de tot poporul, au fost arsi de vii in var nestins. 16. Un ostas numit Besa 188 , care statuse tot timpul pe linga ei si care nu era de acord cu batjocurile la care erau supusi , a fost dus in fa£a judecatii si, dupft ce §i-a ci§tigat o mare faima in lupta pentru credinta, i s-a taiat capul. 17. Un altul, Makarios, libian de neam, cu adevarat «fericit» pentru numele sftu 189 , cu toate ca judecatorul a incercat mult ca sa-1 determine sa-si lepede credinta, n-a reu§it si de aceea a fost §i el ars de viu. In afara de acestia, Rpimah si Alexandru, dupa ce au ramas multa vreme intemni^ati, indurind chinuri, schingiuiri si biciuiri, au fost si ei arsi cu var clocotitor» 18. «Iar deodata cu ei au fost spinzurate §i patru femei. Sfinta fecioara Ammonarion, pe care judecatorul a chinuit-o foarte multa vreme pentru ca declarase eft nici macar nu va raspunde la cuvintele poruncite, intrucit §i-a finut cuvintul, a fost data §i ea morpi. Celelalte femei, anume venerabila Mer- curia, cea inaintata in virsta, precum §i Dionisia, cea cu copii multi, dar care nici pe copii nu-i iubea mai mult decit pe Domnul, au murit fara ca sa fi fost schingiuite mai inainte, ci li s-a taiat capul direct intrucit prefectul insusi s-a ru?inat sft le chinuie mai mult caci i§i daduse seama ca a fost invins de niste femei. In schimb, fecioara Ammonarion a luptat §ii a suferit pentru toate». 19. «§i egiptenii Heron, Ater 190 §i Izidor dimpreuna cu Dioscur, un baiat cam de 15 ani, au fost dati §i ei mor^ii. Judecatorul incercase mai intii cu cuvinte lingu§itoare sa induplece pe baiat socotindu-1 u§or influen^abil din pri- cina tinere^ii §i sft-1 constringa prin cazne, dar Dioscur nu s-a lasat induplecat §i a ramas tare. 20. Cit despre ceilatyi, el i-a schingiuit in chip salbatic §i, vazind ca totu§i se impotrivesc, i-a dat §i pe ei focului. Pe Dioscur, insa, care se distinsese in fa{a tuturor dind raspunsuri din cele mai intelepte la intrebarile puse, incit pinft fi judecfttorul il admirase, 1-a pus in libertate, spunind ca-i mai da un r&gaz ca sft-§i schimbe parerile, din pricina virstei sale inca fragede. Traieste §i azi acest minunat Dioscur, ramas pentru o lupta mai indelungata §i mai grea. 188. Din neamul bessilor, un trib trac. Bessii incre§tinafi vor avea in sec. al Vl-lea biserici proprii in Constantinopol si linga Iordan. A se vedea D. Staniloae: Despre vechimea crestinismului la Romani. Numele lui se afla in martiriul ieronimian la data de 19 martie sub numele de Bassus. Murtiriul lui a fost tradus si in latina si copiat in manuscris in sec. VIII-IX. 189. Max&piog — fericit (Matei 5, 10, 11). 190. Ater (— negru). In locul lui, martirologiul ieronimian are la data de 19 ianuarie pe Arsenie. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 263 21. Un oarecare Nemesion, egiptean 191 , si acela fusese pirit pe nedrept ca ar trai laolalta cu niste tilhari. Dupa ce s-a justificat in fata capitanului pentru aceasta calomnie foarte stranie, el a fost invinuit ca e crestin si pus in lanturi in fata guvernatorului. Pe nedrept, cum era, a fost pedepsit la de doua ori atitea chinuri si biciuiri decit se dadeau unor tilhari, apoi s-a poruncit ca acest prea fericit sa fie ars intre mai multi tilhari, fiind cinstit astfel samoara ca si Mintuitorul 192 . 22. O intreaga trupa de ostasi: Amon, Zenon, Ptolemeu, Ingenes si impreuna cu ei si batrinul Teofil au fost dusi in fata scaunului de judecata. De cite ori era judecat cineva pentru credinta lui crestina si se simtea ca vrea sa se lepede de Hristos, de fiecare data acesti soldati care stateau in apropiere scrisneau din dinti, dadeau din cap tulburati, inaltau din umeri si gesticulau din tot trupul, 23. asa, incit toti se intorceau spre ei prin atentia pe care o trezeau. Totusi, inainte ca cineva sa fi pus mina pe ei, s-au grabit ei insisi sa urce pe locul de judecata, declarind ca si ei sint crestini, incit pe guvernator si pe cei din com- pletul de judecata i-a apucat frica, asa ca pe masura ce crestea curajul in cei care erau judecati, in aceeasi masura scadea acest curaj in cei care judecau. De aceea crestinii ieseau triumfatori din sala de judecata, bucurindu-se ca au putut marturisi pe Hristos «facindu-i biruitori in Hristos» 193 . XLII Alti martiri pe care-i aminte§te Dionisie 1 . «De altfel multi alti crestini au mai fost sfisiati atunci in bucati de catre pagini prin orase si prin sate. Voi mai aminti doar un exemplu dintre acestia. Ishirion administra pe plata averea unuia dintre capeteniile tarii. Arenda§ul acestuia a poruncit lui Ishirion sa aduca jertfa idolilor. Intrucit el n-a vrut sa asculte a fost injurat si, fiindca §i dupa aceea s-a impotrivit, a fost maltratat; daca a vazut ca nici acum nu s-a incovoiat, arendasul a luat un toiag pe care i 1-a implintat in stomac, asa ca in scurt timp a si incetat din viata. 2. Ce sa mai zicem de multimea celor care rataceau prin pustiu si prin munti 194 §i care erau amenintati de foame si de sete, de inghet, de boli, de til- hari, de fiarele salbatice? Cei care au scapat din astfel de incercari pot sta mar- tori despre alegerea si despre biruinta lor. Ca sa confirm acest lucru voi istorisi o intimplare legata de via^a lor. 191. Sub atributul «egiptean» putem infelege atit pe alexandrini (sau greci), cit §i pe copfi, cei de la tara. Harnack, Mission, II, 725. 192. Care a murit pe cruce, intre tilhari. 193. // Cor., 2, 14. 194. Em., 11, 37. 264 EUSEBIU DE CEZAREEA 3. Cheremon, un mosneag inaintat in virsta, era episcop al Bisericii din Nilopolis 195 . La un moment dat, de frica saracinilor el a fugit impreuna cu so^ia lui in mun£i Arabiei 196 , de unde nu s-a mai intors. Cu toate ca fra£i 1-au cautat multa vreme, nu i-au putut gasi nici pe ei si nici cadavrele lor. 4. In acesti mun$i ai Arabiei mulfi dintre fugari au fost lua^i in robie de saracinii barbari; dintre ei unii au fost rascumpara^i cu sume mari de bani, pe cind pentru al£ii nu s-a putut face nimic. §i nu in desert fi-am povestit toate acestea, frate draga, ci ca sa stii ce incercari groaznice au dat peste noi: cei care au trecut ei insisi prin ele stiu istorisi lucruri cu mult mai multe». 5. Apoi, dupa citeva rinduri, adauga: «Asadar, ei insisi, sfin^ii martiri de la noi, care sala§luiesc acum impreuna cu Hristos, domnesc impreuna cu El, judeca. impreuna cu El si dau pedepse impreuna cu El, au ajuns sa ocroteasca si ei pe unii dintre fra^ii cazufi, care urmau sa fie pedepsi^i fiindca au jertfit ido- lilor. Vazind insa intoarcerea lor si cauuja lor si socotind ca ele sint indestula- toare pentru Cel care nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca (si sa fie viu, n.tr.) 197 , i-au primit, i-au strins si i-au impreunat cu ei, facindu-i partasi la rugaciunile si la ospe^ele lor 198 . 6. Ce ne sfatuuji, a§adar, fra^ilor, in legatura cu ace§ti barbari? Ce sa ne facem? Sa neapropiem de ei si sa fim de o parere cu ei? Sa judecam cu blin- de$e si sa ne fie mila de ei si sa ne purtam bine cu ei ori sa declaram ca hotari- rea lor nu-i dreapta §i noi sa ne facem a§a zicind judecatorii lor? Sa criticam blinde^ea lor si sa rasturnam rinduielile lor?» XLIII Nova? 99 , felul lui de viafd p erezia lui 1 . Novatus, un preot al Bisericii Romane, s-a ridicat cu trufie impotriva celor ce s-au slabanogit in credin^a in timpul persecu^iei, spunind ca pentru ei n-ar mai fi nici o nadejde de mintuire nici macar atunci cind ar savirsi tot ce-i necesar unei intoarceri sincere si a unei marturisiri curate. In felul acesta el a devenit capetenia unei erezii proprii ai carei partizani se numesc «cei cura^i 200 ». 2. In legatura cu aceasta ratacire a fost convocat la Roma un sinod care numara 60 de episcopi, precum si un numar si mai mare de preo$i §i de dia- 195. In centrul Egiptului. 196. Herodot, Istoria II, 8. 197. lee, 18, 23; 33, 1; II Petru, 3, 9. 198. Unii crejtini se ar^tau ing&duitori fa^a de cei «cazufi», alfii, intransigent (Edictul lui Calist, novafienii etc.). 199. Eusebiu confunda. Numele corect e Novafian. Novat era un dusman al Sfintului Ciprian. 200. KaBdpoi. Harnack [o.c, II, 807) crede ca pe la 250 erau cca 100 de episcopi, sau mai curind horepiscopi, in Italia. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 265 coni. Pastorii din fiecare tinut s-au sfatuit in toate chipurile ce ar fi de facut fi pina la urma au luat cu to£ii hotarirea ca Novat fi cei care se ridicasera impreuna cu el f i care hotarisera sa aprobe parerea nefrafeasca f i cu totul neo- meneasca a acestui barbat, sa fie socotiti ca scofi din Biserica si, dimpotriva, fra^ii care cazusera in nenorocire (in timpul persecu^iei, n.tr. ) sa fie ingrijiti fi vindecafi cu ajutorul leacurilor vindecatoare ale pocain^ei. 3. Au ajuns pina la noi nifte epistole ale lui Corneliu, episcopul Romei, adresate lui Fabius, episcopul Bisericii din Antiohia, in care se vorbeste despre sinodul romanilor fi ce s-a hotarit de catre cei din Italia, din Africa fi din £inutu- rile invecinate. Exista fi alte epistole scrise latinefte de catre Ciprian 201 fi de co- legii lui din Africa, in care se arata ca si ei erau de parerea ca ar trebui dat ajutor celor incercaji spre a alunga, pe buna dreptate, din Biserica universale condu- catorul ereziei ca si to£i cei ce se lasasera dusi impreuna cu el. 4. La acestea s-a mai adaos inca o epistola a lui Corneliu in legatura cu ho- taririle luate de sinod, precum si inca una privind cele savirsite sub influenza lui Novat. Din aceasta din urma epistola nimic nu ne impiedica sa reproducem ci- teva pasaje, pentru ca cei care vor citi aceasta scriere sa stie despre ce e vorba. 5. Corneliu il informeaza pe Fabiu despre felul de a se comporta a lui Novat declarind urmatoarele: «Ca sa stii ca. de multa vreme acest om ciudat dorea episcopatul si ascundea aceasta necugetata dorin^a fara ca sa fi banuit cineva acest lucru pentru ca avea cu el inca de la inceput chiar si marturisitori, ascunzindu-§i astfel nebunia, iata am sa te lamuresc. 6. Maxim, un preot din Biserica noastra, si Urban, oameni care au cucerit pina acum de doua ori o faima minunata prin felul cum au marturisit pe Hris- tos, apoi Sidonius si Celerinus, om care a indurat cu cea mai mare statornicie tot felul de cazne cu ajutorul lui Dumnezeu, intrecind prin puterea credin^ei slabiciunile trupului si astfel vrajma§ul a putut fi biruit, acesti oameni au cunoscut afadar pe Novat 202 si au surprins pe viu rautatea si falsitatea din el, juramintele lui strimbe si minciunile, purtarea lui neprietenoasa §i prietenia lui de lup; ei au trecut la sfinta noastra Biserica fi au dezvaluit inaintea tuturor, episcopi, preo^i fi mireni, toate uneltirile fi rauta^ile pe care le tainuiau de mult, declarind ca le pare rau ca s-au lasat convinfi de aceasta fiara vicleana fi rautacioasa, despar^indu-se pentru un timp de Biserica* 203 . 7. Mai departe, Corneliu continua: «Am bagat de seama, iubite frate, ce purtare neafteptata fi ce schimbare deosebita s-a putut petrece in acest om 201. Aceste epistole s-au pierdut. 202. In epistolele sfintului Ciprian se intflnesc tofi ace§ti fosti aderenfi ai lui Novat. In spe- cial Celerin a facut cerere si a fost - ca si ceilalfi - reprimit in Biserica. Sfintul Ciprian, epistolele 21-22, 37, 39, 49. 203. Ciprian, ep. 53, 54. 2(iti KUSKBIU DK CK7,ARK,KA intr-o vreme atlt de scurta. Caci acest foarte stralucit barbat, care lasa sa se creada prin juraminte ingrozitoare ca n-ar dori nicicum demnitate episcopala, apare dintr-o data episcop ca f i cum ar fi fost aruncat in mijlocul nostru printr-o scamatorie oarecare. 8. Intr-adevar, acest dogmatist sau maestru al inva^aturilor, acest aparator al stiin^ei despre Dumnezeu, atunci cind a vazut ca episcopia nu i-a fost data de sus, a incercat sa o ia pe ascuns fi, prin viclenie, fi-a ales in acest scop doi prieteni care-fi pierdusera. nadejdea ca ar mai putea fi mintui£ altfel, trimipn- du-i intr-un mic fi neinsemnat oraf el din Italia si acolo, ca sa poata induce in eroare pe trei episcopi 204 , oameni de {ara fi foarte inapoia^i, pe care i-a atras cu argumentari mincinoase, au afirmat cu tarie si au declarat solemn ca tre- buie sa piece cit mai degraba la Roma, ca astfel sa inceteze, prin mijlocirea lor, din acea clipa, orice neintelegere care s-ar putea isca intre alti episcopi. 9. Aduna^i acolo, acefti oameni mult prea naivi ca sa poata intelege vicle- niile si intrigile lor, dupa cum am spus-o mai inainte, au fost tinu^i un timp ca prizonieri de catre nifte oameni de teapa lor, care i-au speriat cu tot felul de amenin^ari, a§ a incit in momentul in care erau be£ fi ingreuia^i de bautura i-au silit cu puterea sa-1 hirotoneasca episcop printr-o falsa, si defarta punere a mii- nilor, o vrednicie episcopala pe care el o apara doar prin viclenie fi in§ela- ciune fi care in realitate nu-i poate apar^ine. 10. La scurta vreme dupa aceea, unul din acei episcopi s-a intors la Bise- rica, plingind fi marturisindu-fi pacatul. Noi 1-am primit deocamdata ca pe un laic, caci intreg poporul s-a rugat s-o facem; cit despre ceilal^i episcopi, le-am adus al^i urmafi pe care i-am trimis in fostele lor eparhii. 1 1 . Nu f tia oare acest af a zis aparator al Evangheliei 205 ca trebuie sa existe un singur episcopat intr-o Biserica universala? Iar intr-o astfel de Biserica - el jftia sigur acest lucru - sint patruzeci fi fase de preo^i, f apte diaconi, fapte ipo- diaconi, patruzeci fi doi de acoli£, cincizeci fi doi exorcifti, cite|i fi ufieri, mai mult de o mie cinci sute de vaduve fi nevoiaf i 206 , pe care-i hranef te doar iubi- rea §i filantropia creftina. 12. Dar nici macar o mutyime aHt de mare fi atit de necesarain Biserica, un numar oricum destul de sporit cu ajutorul lui Dumnezeu nu 1-a putut opri de la astfel de rataciri fi decaderi fi nu 1-a putut readuce la Biserica». 13. Iar dupa aceste citeva amanunte, Corneliu mai adauga: «Dar fie! Sa spunem acum fi pe temeiul caror fapte fi al carui comportament a putut el 204. Hirotonia unui episcop nu se putea face decit daca mai erau de fafa (pe linga eel care-1 hirotonea) Jnca doi episcopi. '205. Nova{ian isi sprijinea invafatura pe autoritatea Evangheliei, care, potrivit citatului din Efts., H, 7, ar consta numai din oameni cu totul «curafi». 20(i. Harnack (o.c, II, 805 si urm.) apreciaza numarul, pe atunci, al credinciosilor din Koina, la 30.000. Al^ii cred 50.000, fafa de popula^ia intreaga de un milion de oameni. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A §ASEA 267 indrazni sa se ridice cu gindul pina la vrednicia episcopala! Au doara pentru faptul ca a trait de la inceput in Biserica, pentru care a dus multe lupte si pentru ca s-a aflat in multe si mari primejdii din cauza credintei creatine? Desigur nu! 14. Ceea ce la facut pe el sa creada astfel de lucruri a fost Satana care s-a sala§luit in el si care a pus stapinire pe el destul de indelungat. A fost ajutat si de exorcisti 207 atunci cind a cazut intr-o boala grea, incit ai fi putut crede ca-i pe moarte, de aceea crezindu-se ca nu mai scapa cu viata i-au administrat slujba botezului 208 tocmai in patul pe care era culcat 209 si 1-au savir§it numai prin stropire, daca peste tot se poate spune ca un astfel de om 1-a putut primi. 15. Totu§i, dupa ce a scapat de boala, el n-a mai fost facut parta§ §i la cele- lalte daruri despre care ne vorbesc prescriptiile Bisericii, in frunte cu miruirea sau peceduirea de catre episcop. Or, daca n-a mai primit nimic din toate aces- tea, cum ar fi primit el pe Duhul Sfint?» 16. Iar mai incolo se adauga §i acestea: «Din lasitate §i din dorinta de a scapa cu via^a, in timpul persecutiei el a tagaduit ca ar fi preot. E drept ca a fost rugat in graba de catre diaconi sa iasa din casu|a in care se ascunsese el insusi, ca sa. vina in ajutorul fratilor, a§a cum se a§tepta de la un preot ca sa stea alaturi de credincio§ii aflati in primejdii si sa-i intareasca, dar el a stat atft de departe de rugamintile diaconilor incit a plecat suparat §i nici n-a vrut sa stie de ei; mai mult, a declarat ca nici nu mai vrea sa fie mai mult preot caci a indragit o altfel de filosofie» 210 . 17. Mai departe, Corneliu continua in felul urmator: «Asadar acest bar- bat deosebit a parasit Biserica lui Dumnezeu, in care, ca unul care a crezut, a fost invrednicit sa fie cinstit cu darul preotiei prin harul episcopului care-si pusese miinile peste el, ridicindu-1 in rindul preo^ilor cu toate ca tot clerul si mul^i mireni incercasera sa se impotriveasca episcopului pe motiv ca nu era ingaduit ca unul care primise botezul clinic numai prin stropire, a§a cum a fost cazul cu Novatus, sa fie inaljat la vreo vrednicie preo^easca oarecare 211 . Totu§i episcopul ceruse sa i se ingaduie sa hirotoneasca §i in astfel de condi^ii numai pe acest barbat» 212 . 207. Personal auxiliar care ajuta la primirea catehumenilor in Biserica prin lepadarea lor de satana si unirea cu Hristos, impreuna cu semnul intreit al sfintei cruci. 208. Botezul se administra prin scufundare (Powmijco) cf. can 49-50 apostolic. 209. Clericii botezati ca «clinici» (bolnavi) numai prin stropire erau sco§i din preo(ie. 210. Novatian era ascet si credea ca poate socoti asceza mai de pret decit administrafia unui preot, de aceea n-a parasit casa. Epistolele 30 si 36 din corespondenfa cu Ciprian arata ca parerile lui despre preotie sint mult mai inalte decit s-ar fi crezut. Novafian nu voia sa savir- seasca nici o slujba clericala. Corneliu il acuza ca a fugit si in persecute. 2 1 1 . Pe atunci nimeni nu putea fi hirotonit preot fara consimjamintul clerului si poporului, dovada exclamarea «vrednic este!» 212. E interesant ca nici sfintul Ciprian, nici papa Sixt autorul tratatului Catre Novatian (desi amindoi erau adversari hotariti ai lui Novafian), nu spun nici un cuvint fafa de acuzele aduse de papa Corneliu (G. Bardy, ox. p. 158). 268 EUSEBIU DE CEZAREEA 18. Dupa aceea Corneliu descrie cea mai grea dintre nelegiuirile lui: «Intr-adevar, terminind liturghia, Novat imparte cu mina lui tuturora cite o bucapxa din sfintul trap silind pe fiecare sa se jure, in loc sa. mul|umeasca lui Dumnezeu. §i anume, in clipa in care prinde cuminecatura cu mina lui, Novat £ine de mina pe fiecare cerindu-le sa rosteasca urmatorul juramint, pe care il reproduc aici: «sa juri pe singele si pe trupul Domnului Iisus Hristos ca nu ma vei parasi niciodata ca sa treci in tabara lui Corneliu!* 19. §i sarmanul om n-ajungea sa guste nimic pina nu se jura mai intii. §i in loc sa raspunda «Amin» atunci cind i se inmineaza cuminecatura, el rosteste: «eu nu ma voi reintoarce niciodata in tabara lui Corneliu* 213 . 20. §i apoi iarasi in alt chip: «Sa stii a§adar ca el e parasit de tofi si despar- £t de toate cercurile preo^esti. In fiecare zi frapA il parasesc si tree la Biserica. Asa a facut si Moise, fericitul martir 214 , care nu de mult a murit aducind o buna si frumoasa marturie, ghicindu-i de pe cind era inca in aceasta lume - indraz- neala si nebunia, de aceea a rapt orice contact cu el si cu inca cinci preoti. 215 care se desparp^sera si ei de Biserica deodata cu el». 21. La sfir§itul epistolei, Corneliu noteaza cu numele pe episcopii aflap atunci in Roma si care au osindit nebunia lui Novat. Mai mult, el noteaza si comunitatea al carei intiistatator era fiecare din acesti episcopi, aratind, desi- gur, §i pe cei care nu fusesera atunci prezenpl in Roma, dar care si-au exprimat si ei in scris asentimentul, indicindu-si numele si localitatea unde pastoresc, precum si cea din care scriu 216 . lata, dar, cite informapi a dat Corneliu episcopului Fabiu al Antiohiei. XUV Serapion, dupa informafiile date de acela§i Dionisie 1. Scriind aceluiafi Fabiu episcopul Antiohiei, care inclina intrucitva §i el insusi spre schisma, Dionisie al Alexandriei atinge, in epistolele pe care i le-a adresat, mai multe probleme, intre care si cea despre pocain^a, aratind si lup- tele precedente ale celor care au dat atunci in Alexandria o buna marturie. In deosebi, el ne istoriseste, intre alte fapte, si una cu totul minunata, care nu poate lipsi din cartea noastra si care este urmatoarea: 2. «I^i dau numai acest singur exemplu care a ajuns pina la noi. Traia la noi un barbat oarecare, cu numele Serapion, un mosneag credincios, care dusese mulp ani o via^a fara cusur, dar care a cazut in ispita in cursul persecu- 213. Preotul imparfea Sfinta JSuharistie cind spunea cuvintele: «Trupul Domnului nostra Iisus Hristos», la care credinciosul raspundea «Amin». 214. Preotii Moise si Maxim impreuna cu diaconul Nicostrat au fost aruncati sub Deciu (anul 250) in temnija, unde au murit dupa aproape un an. Ciprian ii aminteste adeseori. 215. Ciprian, Epistolele 28, 31 si 32. 216. Din pacate aceasta lista nu ni s-a pastrat. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SASEA 269 {iei recente. Pentru aceasta s-a rugat si a plins adeseori, dar nimeni nu i-a dat nici o aten^ie, intrucit el adusese jertfa. zeilor pagini. Cazind in boala, Serapion a petrecut trei zile fara sa poata grai ceva ori sa-§i revina. 3. Abia in cea de a patra zi a inceput sa se simta mai bine, de aceea a che- mat la sine pe fiul surorii sale si 1-a intrebat: «Pina cind ma £ine£i tot aici, nepoate? Te rog grabi^i-va §i dezlegafi-ma cit mai repede. Cheama pe careva dintre preo£i». §i spunind vorbele acestea din nou i-a stat graiul. 4. Copilul a alergat repede dupa preot: era noapte §i preotul era bolnav, incit n-a putut veni. Intrucit insa rinduise sa se dea muribundului dezlegarea daca va fi cerut-o inainte, pentru ca astfel sa moara in nadejde, preotul a incre- din^at copilului o buca^ica din Sfinta Impartasanie, cu indrumarea sa i-o inmoaie in apa si sa i-o vire in gura batrinului. Copilul a sosit acasa aducind cu sine Cuminecatura. Inca inainte de a intra in casa Serapion s-a trezit din nou si a zis: «Ai venit numai tu, fiule; se vede ca preotul n-a putut veni. Fa repede ceea ce fi-a spus sa faci §i pregateste-ma de drum*. Copilul a inmuiat in apa Euharistia §i apoi o puse in gura mosneagului. Acesta abia a reu§it s-o inghita si §i-a dat sufletul. 6. Oare nu reiese de aici cu claritate ca Dumnezeu 1-a tinut in via^a pina ce-si prime§te dezlegarea 217 , iar dupa stergerea pacatelor, pentru multele lui fapte bune poate fi din nou recunoscut (ca crestin, n.tr)?» Atita din cele ce ne-a informat aici Dionisie. XLV epistola a lui Dionisie cdtre Novat Sa vedem acum ce i-a scris acela§i Dionisie lui Novat, care tulbura pe atunci fra^ietatea dintre romani. Intrucit prin caderea sa §i pentru dezbinarea pe care a produs-o Novat pusese vina pe cvfiva fra^i, ca §i cum ace§tia 1-ar fi silit sa ajunga acolo unde a ajuns, sa bagi de seama in ce fel ii scrie Dionisie: «Dio- nisie catre fratele Novat, salutare! Daca tu te-ai despar^it de noi, a§a cum zici, fara voia ta, atunci da dovada ca macar la intoarcere vei face-o cu intreaga voia ta. Pentru ca mai bine ar fi trebuit sa rabzi totul, decit sa dezbini Bise- rica lui Dumnezeu. Marturia pe care ai fi adus-o pentru ca sa preintimpini schisma n-ar fi fost mai pu{in de lauda decit cea pe care ai facut-o ca sa te in- chini idolilor. Dupa parerea mea ar fi fost chiar mai de pre£. Caci in ultimul caz aduci marturie numai pentru sufletul tau, pe cind in cazul dintii e vorba de intreaga Biserica. §i acum, daca tu vrei sa aduci iara§i la impacare pe fra^i prin 217. In general numai episcopul putea reprimi pe un «cazut». In Alexandria au fost cazuri cind fi preotii o puteau face mai ales in caz de moarte, cind dadeau muribundului Sf. Euharistie (viaticum, merindea vesnica). Se cunosc cazuri cind se trimitea Sfinta Euharistie muribunzilor chiar si prin laici. Eusebiu vrea aici sa mai tempereze scrupulele episcopului Fabiu al Antiohiei. m KI/.NKBIU t)K CKZARKKA convingere ori prin sila, o astfel de intoarcere va trage in cumpana mai mult decit greseala, care va fi uitata, pe cind intoarcerea va fi preamarita. Iar daca nu vei putea readuce pe fra^i, atunci mintuieste-fi macar sufletul! \\i doresc sanatate si pace intr-u Domnul» 218 . XLVI Alte epistole ale lui Dionisie 1. In afara de epistola catre Novat, Dionisie a trimis §i egiptenilor o epis- tola Despre pocdinfd 2 ™ , in care expune mai multe idei ale lui in legatura cu cei cazuji descriind diferitele grade de vina ale fiecaruia din «cei cazu{i». 2. Tot Despre pocdinfd se nume§te §i epistola adresata lui Colon (care a fost episcop al comunitafii din Hermopolis), precum si alta conpjiind o serie de mustrari adresate turmei sale din Alexandria. Tot in coresponden^a sa se ufla si epistola udiTsata lui Origen cu tidul Despre martiriu, apoi alta trimisa fra^ilor din Laodiceea, unde pastorea ca intii-statator episcopul Telimidres, precum si o alta adresata fratilor din Armenia condusi de episcopul Meru- zane, in care se trateaza de asemenea Despre pocdinfd. 3. In afara de toate acestea, el a mai trimis o epistola 220 lui Corneliu, epis- copul Romei, ca raspuns la epistola ce-i scrisese acesta in legatura cu Novat, in care il incuno§tiin£eaza deschis c-a fost invitat de catre Helenus, episcop din Tarsul Ciliciei, precum §i de catre ceilal^i episcopi alia£ cu el, §i anume, Firmi- lian de Capadochia §i Teoctist al Palestinei, ca sa se intilneasca cu ei la sinodul din Antiohia, unde unii din ei se straduisera sa intareasca schisma pornita de Novatus 221 . 4. In aceea§i epistola ii scrie ca a fost in§ tiin^at ca Fabius a murit §i ca drept urmas al sau in scaunul Antiohiei a fost a§ezat Demetrian, iar in legatura cu episcopul Ierusalimului scrie aceste cuvinte: «Cit despre Alexandra, acest om minunat, care se afla in temni^a, iata va aduc la cuno§tin£a ca a murit moar- tea ferici^ilor». 5. In afara de aceasta, mai exista inca o epistola a lui Dionisie catre romani. In ea se trateaza probleme de administrate bisericeasca §i a fost trans- misa prin Hipolit. Tot aceleiasi comunitati i-a mai trimis o epistola Despre pace, alta Despre pocdinfd §i alta Catre mdrturisitorii din aceasta fard care mai (ineau inca la Novat, iar cind acestia s-au reintors la Biserica, le-a mai trimis doua epistole. Dar Dionisie a mai stat in legatura prin scris cu multe (alte per- sonality ale vremii, n.tr), lasind, §i celor care §i azi se nevoiesc sa ajunga la ele, un foarte insemnat folos 222 . ^.^ ^ M— mm. 218. In 1932 s-a descoperit o inscripfie despre «fericitul Novafian». Se admite ca acest preot schismatic a fost exilat in anul 252, pe urma s-a impacat cu Biserica. Probabil a murit ca marlir. 21!). E in legatura cu penitenfa celor «cazufi». 220. Pierduta. 221. St- vede ca s.i in Antiohia a avut loc o framintare ca cea produsa in Roma 222. Slrinsr an lost Icgaliuilc lui Dionisie ;il Alcxandrici cu colcgii lui din Roma cea prod cu colcgii CARTEA A §APTEA I Despre rautatile imparatilor Deciu si Gallus In cartea a sap tea a «Istoriei biserice§ti», prin propriile lui cuvinte marele 1 episcop al Alexandriei ia parte la toate impreuna cu noi, caci in epistolele pe care lea lasat, el istorise§te pe rind fiecare din evenimentele care au avut loc in acest rastimp. Cu el isi va face inceput si istorisirea mea. Intrucit imparatul Deciu n-a domnit nici macar doi ani impliniti, ci a fost sugrumat impreuna cu fiii sai 2 , a urmat la tron Gallus. In vremea aceea a murit §i Origen dupa ce implinise susezeci si noua de ani. Or scriindu-i lui Hermam- mon 3 iata ce zice Dionisie despre imparatul Gallus: «Dar Gallus n-a mai cazut in greseala lui Deciu si nici nu s-a gindit la ceea ce-1 facuse pe acela sa cada, ci s-a lovit tocmai de piatra pe care el ar fi trebuit sa o ia in seama 4 . Caci in timp ce domnia sa era infloritoare §i cind toate mergeau dupa cum dorea, el a por- nit o adevarata vinatoare dupa oamenii sfinti care se rugau lui Dumnezeu pentru pacea §i pentru sanatatea lui 5 . Prin urmare, deodata cu acesti oameni, el a prigonit si rugaciunile facute pentru el». Atita in legatura cu domnia imparatului Gallus. II Despre episcopii Romei din timpul acestor imparati In capitala romanilor, dupa ce Corneliu a pastorit aproape trei ani, a urmat la episcopat Lucius 6 , iar acesta, dupa ce a pastorit si el mai putin de opt luni, a transmis mai departe slujba episcopiei lui §tefan. Acestuia i-a adresat Dionisie prima sa epistola privitoare la botezul (ereticilor, n.tr.). Caci se purta 1. Prima data cind Dionisie e supranumit «cel Mare». 2. Nu se cunosc amanunte in legatura cu moartea lui Decius si a fiilor sai. Se stie insa ca Decius a murit la Abrittus=Razgrad, in sudul Dobrogei, in vara anului 251 in lupta data contra gofilor. Istoria Romaniei, vol. V, Bucuresti 1960, pag. 457. 3. Episcop egiptean. 4. Luca, 20, 17. Dionisie crede ca moartea lui Decius a venit ca o pedeapsa pentru cruzi- mea cu care persecutase pe crestini. Decius a ramas in amintirea scriitorilor creftini ca foarte crud, alaturi de Nero, Maximin si Galeriu. 5. Se vede ca Galus (250-253) urmarea indeosebi pe capii crestinatafii. 6. Corneliu si urma§ul sau Luciu (sau Lucian) au murit in exil in anii 252-253 sub Galus, probabil ca marturisitori. 27'2 KUSKHItl UK CK/.AHKKA pe atunci pasiunata controversa daca trebuie sau nu sa fie in prealabil curattyi prin baia botezului cei care se intorc de la orice erezie. Potrivit unei vechi tra- di^ii, nu se facea uz pentru astfel de cazuri decit de o rugaciune impreunata cu punerea miinilor. 7 Ill Ciprian e eel dintii care cere rebotezftrea ereticilor care revin la Bisericd Ciprian, pastoral crestinatajii din Cartagina, a fost eel dintii dintre barba- [i\ din vremea aceea care a socotit ca trebuie primi^i in Biserica numai acei eretici care au fost cura£ifi in prealabil de pacate prin baia botezului. Dar §te- fan (episcopul Romei, n.tr.), care credea ca n-ar trebui adusa nici o inova^ie §i nimic potrivnic vechii tradi^ii cunoscute de la inceput, s-a tulburat foarte tare din pricina aceasta. IV Cite epistole a compus Dionisie in problema rebotezjirii ereticilor Ca unul care de multa vreme discuta despre aceasta tema prin scrisori cu §tefan (al Romei), Dionisie arata ca dupa ce o data persecutia a incetat, Biseri- cile de pretutindeni au respins innoirile lui Novat §i astfel §i-au regasit pacea intre ele. lata cuvintele lui: V Despre pacea care a urmat dupa persecute 1 . «Sa stii, o data pentru totdeauna, frate, ca toate Bisericile din Rasarit si de mai departe, care erau inainte dezbinate, acum sint unite unele cu altele, ca fntii statatorii lor de pretutindeni au acelea§i cugete si se bucura nespus de mult de pacea care a venit peste ele mai presus decit orice a§teptari, §i anume Demetrian din Antiohia, Teoctist din Cezareea, Mazabane din Aelia, Marin din Tir (caci Alexandra murise), Heliodor din Laodiceea (unde Telimi- dres §>i-a incheiat viata), Helenus din Tars §i toate Bisericile din Cilicia, Firmi- lian si intreaga Capadochia - §i nu in§ir decit pe cei mai vesti^i dintre episcopi pentru ca sa nu lungesc prea mult epistola, plictisind cu prea multe vorbe; 2. cele doua Sirii intregi, dimpreuna cu Arabia (in ajutoral carora a^i venit totdeauna si carora nu de mult le-aji scris), ca si Mesopotamia, Pontul, Bitinia, 7. Se ftie ci impotriva acestei traditii, sfintul Ciprian reboteza pe eretici. A se vedea N. Milay: Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. II, partea I, Arad 1934, p. 335-337. La fel, can. 48 Car- lug. Ibidem, p. 207-209. S-a dovedit insa ca atitudinea sfintului Ciprian nu s-a generalizat nici in Biserica Africana. Potrivit practicii corecte, ereticul, daca a fost o data botezat, e uns acum ntmini cu untdelemn. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A SAPTEA 273 ca sa spunem pe scurt, to£, din toate partile se bucura de buna infelegere si de dragoste frajeasca preamarind pe Dumnezeu» 8 . 3. Acestea au fost cuvintele lui Dionisie. Pe de alta parte, §tefan implinindu-si slujba vreme de doi ani 9 , a urmat dupa el Sixtus. §i acestuia i-a scris Dionisie o a doua scrisoare in legatura cu botezul ereticilor, exprimindu-si atit parerea sa, cit si a lui §tefan si a altor epis- copi, spunind urmatoarele despre parerea lui §tefan: «La vremea sa, §tefan scrisese in legatura cu Helenus, cu Firmilian si cu toti cei din Cilicia, Capadochia si, desigur, si cu cei din intreaga Galatia si cu toate popoarele din jur, ca el n-ar mai vrea sa stea in legatura cu ei pentru simplul motiv, spunea el, ca ei boteaza din nou pe eretici. 5. Sa ne gindim numai ce lucru important este acesta! Caci, pe cite cred, intr-adevar, exista in aceasta privinta hotariri precise, luate in cele mai rnari sinoade ale episcopilor 10 . Or, potrivit acestor inva^aturi, cei care se intorceau de la erezii, dupa ce erau in prealabil catehizati erau deja spala^i si cura{a£i din nou de «necura|ia aluatului celui vechi 11 . Despre toate aceste probleme i-am scris in chip cuviincios». 6. Iar mai departe adauga: «Prea iubitilor no§tri colegi de preo^ie Dionisie si Filimon 12 , care au fost la inceput de aceeasi parere cu §tefan si care imi scri- sesera in aceeasi cauza, le-am raspuns mai intii doar in citeva cuvinte, pe cind acum le scriu mai pe larg». lata, asadar, cele privitoare la problema amintita. VI Despre erezia lui Sabelius In aceea§i epistola Dionisie mai subliniaza urmatoarele lucruri despre ereticii sabelieni care i§i facusera aparitia atunci: «In legatura cu invajatura care se propovaduie§te astazi in Ptolemaida Pentapolei 13 , inva^atura nele- 8. Dionisie a luat asupra-§i «bunele oficii* de a mijloci pentru pacea Bisericii in legatura cu botezul ereticilor. Se §tie ca §tefan, episcopul Romei (254-257), a amenin^at cu excomunicarea pe sfintul Ciprian §i Bisericile din Capadochia daca nu accepta tradifia valabila in Roma (de a nu reboteza pe eretici). In aceasta scrisoare, Dionisie ii aduce aminte - ca odinioara sfintul Iri- neu - ca pacea e mai buna decit orice. A se vedea Eus. Popovici, htoria, vol. I, p. 291-294. 9. Cronologia lui Eusebiu nu-i totdeauna corecta. Lui §tefan al Romei i se taie capul de imparatul Valerian la 2 august anul 257. Dar chiar si a§a el a pastorit mai mult de doi ani. 10. E vorba de sinoadele din Iconium §i Sinade, din jurul anului 235 ca si de sinoadele pre- zidate de sfintul Ciprian in anii 255-256, la care au participat un numar mare de episcopi. 11. I Cor., 5, 7. 12. Doi preoti din Roma: eel dintii dintre ei va urea pe scaunul Bisericii din Roma dupa. Sixt. 13. Numita asa pentru cele 5 orase (Berenice, Arsinoe, Ptolemaida, Apolonia si Cirene) in nordul Libiei actuale. 18 - EUSEBIU DE CEZAREEA 274 K11MEHUF 1)K CK/.AHKKA giuita si cu totul blasfemitoare la adresa Dumnezeului Celui Atotputernic, Tata] Domnului nostra Iisus Hristos 14 , invafatura cu totul de necrezut in lega- tura cu Fiul Sau unul nascut, Cel «mai intii nascut decit toata faptura*, Cuvin- tul care s-a facut om, inva^atura cu totul smintita in legatura cu Duhul Sfint, mi-au venit documente 15 din doua par£, si frapi m-au cautat sa ne lamurim si, pe cit am putut, cu ajutorul lui Dumnezeu le-am trimis unele observatjii, exprimindu-le in mod cit mai didactic, dupa cum reiese din copiile pe care $i le anexez* 16 . VII Despre rdutatea nelegiuita a ereticilor, vedenia avutd de Dionisie §i regula lui canonica 1. Dar si in epistola a treia privitoare la botezul ereticilor pe care a scris-o Filimon, preot in Roma, acelasi Dionisie mai adauga urmatoarele: «Am citit si eu lucrarile si tradtyiile eretice si in scurt timp mi-am impuiat capul cu nele- giuitele lor cugetari; dar am scos din ele acest folos ca le-am urgisit in sinea mea si m-am scirbit de ele si mai mult acum. 2. E drept ca un frate din rindul preo^ilor a cautat sa ma abata de la astfel de preocupari fiindu-i teama sa nu cad si eu in mocirla rautapi lor si sa-mi spurc astfel sufletul. Dar cum am fost nevoit sa constat, mi s-a aratat o vedenie de la Dumnezeu, care m-a intarit 3. si indata am auzit si un glas, care-mi poruncea zicind: «ia tot ce-^i va cadea in miini, caci vad ca esti in stare sa controlezi si pui la incercare totul si pentru tine acesta a fost insusi temeiul credin^ei». Am primit vedenia ca fiind pe potriva cuvintului apostolic prin care se spune despre cei mai tari: «Sa fi^i buni schimbatori de bani!» 17 4. Apoi, dupa ce a spus citeva cuvinte despre toate ereziile Dionisie adauga urmatoarele cuvinte: «Cit despre mine, stiu ca am primit canonul si norma aceasta de la fericitul parinte Heracla 18 , caci cei care reveneau de la 14. // Cor., 1, 2; Efes., 1, 3. 15. Sesiz&ri scrise, probabil hotariri sinodale sau opere teologice scrise. 16. Sabelianismul, numit a$a dupa numele preotului Sabeliu din Libia, este o incercare eretica de a explica taina Sfintei Treimi. Dupa el, Dumnezeu exista doar ca monada nedistincta. Abia cind e vorba de rela{iile cu lumea, El poate fi numit tata in calitate de Creator; Fiu, in cali- tate de Mintuitor, fi Duh, in calitate de Sfin|itor. Dar dupa savirjirea acestor lucrari specifice fie- care din cele trei moduri se reintorc in unitatea primara. Deci se neaga existenfa persoanelor divine, socotindu-se ele ca simple moduri de lucrare (modalism, antitrinitari modalifti). 17. Un «agrafon» din cele mai raspindite. A. Resch, Agrapha, ausserkanonische Schriflfrag- mente, ed. II, Leipzig 1906, No. 103. Se infilneste si in scrisul lui Origen, C. Cels. VII, 44; VIII, 15. A se vedea, fi in Lampe: A Patristic Greek Lexicon, sub voce (Tpane^itTn). 18. In text «noTta», care se intrebuurfa pentru mul^i alfi episcopi, nu numai pentru eel de la Roma, atit in sec. Ill cit fi in sec. VI. Cf. Lampe, s.v. ISTORIA B1SERICEASCA, CARTEA A jAPTEA 275 vreo erezie chiar si in cazul in care se departasera ei in§isi de Biserica, §i indeo- sebi cei care avind impresia ca ar vrea sa se reintoarca la Biserica, dar care in schimb s-au spurcat prin legaturi indelungate cu unul dintre dascalii eretici, pe acestia Heracla ii alunga din Biserica si nu-i mai primea ori de cite ori ar fi cerut-o pina ce nu denuntau in fa^a tuturora tot ce auzisera de la vrajmasi 19 . Abia dupa aceea ii reprimea in comuniune, dar fara sa le mai ceara sa fie din nou botezati ca unii care primisera de la inceput acest dar mare» (al iertarii pacatelor, n.tr). 5. Dupa ce a tratat mai pe larg aceasta problema Dionisie continua astfel: «§i iata ce am mai inva^at: ca acest obicei nu s-a introdus numai acuma §i numai de catre cei din Africa, ci inca cu mult timp inainte, pe vremea episco- pilor de dinainte de noi, §i inca in Biserici din cele mai populate, in intrunirile fratilor de la Iconium, la sinoade 20 si in multe alte locality unde pretutindeni s-a luat aceasta hotarire. Eu nu indraznesc sa ma abat de la hotaririle lor §i sa le stric ori sa le incurc, pentru ca Scriptura zice: «sa nu mu|i hotarul aproapelui tau, pe care 1-au a§ezat stramo§ii tai» 21 . 6. Cea de-a patra epistola a lui Dionisie privitoare la botezul ereticilor a fost adresata episcopului Romei, Dionisie, pe cind acesta era inca numai preot si care curind dupa aceea va fi facut episcop. Din ea se poate vedea ca noul ales e numit de catre episcopul Dionisie al Alexandriei «barbat inva^at fi admirat». Dupa ce face si alte observatii reda iara§i cazul lui Novat astfel: VIII Invatatura gre§ita a lui Novatus «Caci pe buna dreptate dispretuim pe Novatian, care a dezbinat Biserica si a dus pe unii dintre frafi la nelegiuiri si la blasfemii, introducind despre Dumnezeu o invatatura foarte nelegiuita, invinuind in chip mincinos pe prea bunul Domn Iisus Hristos ca-i lipsit de mila, dar mai ales pentru ca tagaduieste necesitatea Botezului, socotind ca credin^a §i marturisirea care il preced nu sint de nici un folos §i afirmind in acelasi timp ca in via^a celor cazu^i lucrarea Duhului Sfint ar fi cu totul de prisos, chiar daca ar mai fi vreo nadejde ca El ar mai ramme on s-ar mai mtoarce» . 19. Deci in cazul de fafa nu mai e vorba de botezul ereticilor, ci de cei care, crejtini fiind, s-au ratacit. 20. Nu avem date prea sigure despre aceste sinoade care s-au finut intre anii 230-235 si despre care Fericitul Augustin spunea ca ar fi intrunit in medie cite 50 de episcopi. 21. Deut., 19, 14. 22. Cu alte cuvinte Novafian nu era eretic, mai ales cind apreciem cele scrise de el in trata- tul De Trinitate. In schimb Novatian era un scrupulos, care nu putea admite reprimirea prea u§oara a pacatosilor. 27(i KlISKHIU l)K CK/AKKKA" IX Botezul nelegiuit al ereticilor 1. Dionisie a scris §i o a cincea epistola (despre botezul ereticilor n.tr, ) pe care a adresat-o episcopului roman Sixt §i in care, dupa ce spune multe lucruri impotriva ereticilor, explica. de ce s-a ajuns in acel timp la astfel de probleme: «Drept sa-^i spun, frate, am lipsa de un sfat temeinic si de aceea \\\ §i cer parerea in urmatoarea problema, in care am fost intrebat si eu §i in care nu vreau sa gresesc. 2. Intre fra^ii care participa la noi la slujbele liturgice traie§te un barbat care de mult era pre£uit ca un foarte vechi crestin inca inainte ca eu sa fi fost hirotonit episcop fi cred ca chiar inainte de a fi fost instalat fericitul Heracla 23 , traind totdeauna in comuniunea Bisericii §i aflindu-se in apropierea celor care urmau sa fie in curind boteza^i. Si auzind intrebarile §i raspunsurile obi§nuite in astfel de imprejurari 24 , s-a apropiat de mine plingind si tinguindu-se a cazut la picioarele mele declarind §i jurindu-se ca botezul pe care el il primise de la eretici nu era asemanator botezului crestin §i nici nu avea nimic comun cu el, ci era plin de nelegiuiri §i de hule. 3. Mai spuse ca acum sufletul lui e cu totul zdrobit §i «nu indrazne§te nici ochii sa §i-i ridice spre Dumnezeu» 25 , dupa ce atunci a inceput cu cuvinte §i cu fapte de hula. De aceea el mi-a cerut sa-i imparta§esc acest botez adevarat, sa-1 primesc realmente in comuniunea Bisericii si sa-i dau Harul eel prea sfint. 4. Desigur ca lucrul acesta nu 1-am putut face asigurtndu-1 ca partasia pe care a avut-o atita vreme cu Biserica ii va fi destul. Caci intr-adevar el a ascul- tat de multa vreme rugaciunile la Liturghie, unde a dat in tot timpul impreuna cu ceilatyi credincio§i «aminul» sau 26 a pa§it in fata sfintei Mese §i a intins mii- nile spre primirea Sfintei Merinde 27 prin imparta§irea vreme indelungata cu Trupul §i Singele Domnului nostru, de aceea n-as putea indrazni sa schimb rinduiala lucrurilor introduse de la inceput. Lam sfatuit, drept aceea, sa prinda curaj §i sa se apropie cu credin^a tare §i cu nadejde deplina spre impar- tasirea din Sfintele Daruri. 23. Am mai vorbit aici despre Heracla: VI, III, 2; VI, XIX, 13-14; VI, XXVI; VI, XXIX, 4; XXXI, 2; VII, VII, 1. El fusese elev §i colaborator al lui Origen. Episcopatul lui incepe prin anul 231. 24. Aluzie la examenul catehetic pentru primirea botezului de care ne aminteste inca pe la finele sec. I Epistola II cdtre Corinteni a sfintului Clement, cap. 17 (trad, rom.), P.S.B. 1, p. 102. 2. r ). Luca, 18, 13. 2(i. / Cor., 14, 16. 27. 'H ayfoi Tpo. Fixarea datei Pastilor era si pe vrcmea lui Dionisie destul de grea. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A gAPTEA 289 dintre colegii sai de preotie din Alexandria 97 , precum §i diferite alte epistole catre alte persoane, si acestea mai ales cind inca persecutia nu se sfirsise. XXI Despre evenimentele intimplate pe atunci in Alexandria 1 . Nici nu apucase sa se restabileasca bine pacea, ca Dionisie s-a si rein- tors la Alexandria 98 . Dar aici din nou au izbucnit o rascoala si un razboi, asa incit a fost cu neputin^a sa-si mai indeplineasca datoriile pastorale fa£a de toti crestinii din oras, din cauza ca acestia ajunsesera sa se imparta unii intr-o par- tida, ahii in alta dintre rasculati. Dar si de asta data, cu ocazia praznicului Pas- hlor, Dionisie li se adresa ca si cum s-ar fi aflat si acum in surghiun. 2. Mai tirziu, scriind inca o epistola pascala lui Hierax, episcopul egipte- nilor, face si aici amintire despre aceasta rascoala a alexandrinilor zicind: «Ce-i de mirare daca e greu sa graiesc prin epistole cu cei care locuiesc departe, cita vreme mi-e cu neputinta sa stau de vorba cu mine insumi si sa ma sfatuiesc cu sufletul meu? 3. De astfel de scrisori am lipsa chiar pentru cei care sint «inima mea»", fra^ii mei care locuiesc sub acelasi acoperamint cu mine, care au aceleasi sim- ^iri ca §i mine si care fac parte din aceea§i Biserica cu mine, cu toate ca imi vine greu sa le trimit astfel de scrisori. Caci ar fi mai u§or nu numai sa ajungi din- colo de grani^a sau chiar sa ajungi din Rasarit in Apus decit sa mergi din Ale- xandria pina in Alexandria. 4. Intr-adevar, strada cea mai centrala a orafului e §i mai nemarginita §i mai neumblata decit e pustia larga si fara drumuri, pe care a strabatut-o popo- rul lui Israel vreme de doua genera^ii de oameni 100 . Iar marea, pe care iudeii o aflara despicata si ridicata ca niste ziduri, s-a facut ca un hipodrom de cale larga pe care puteau trece in voie caii, pe cind egiptenii au fost inghititi de valuri 101 , desi marea noastra parea ca are numai limanuri calme si liniste, dar care adeseori se asemanase cu Marea Rosie 102 in urma multelor ucideri pe care le-a facut. 5. Dar fluviul care curge pe linga oras odata parea mai sec decit de§ertul fara apa si mai uscat decit eel la trecerea caruia israelitii insetau atit de 97. Colegiul preo^ilor avea rol mare in Alexandria chiar de la designarea noului episcop. H. Beck, Theologie und Kirche im byz- Reich, Munchen, 1959, p. 93. 98. Pacat ca Eusebiu nu da amanunte clare de ordin istoric despre tulburarile de sub impa- ratul Macrian, ci se refera comparativ mereu la greutafile evreilor in Egiptul de altadata. Ori- cum, a fost un greu razboi civil. 99. Filip., 12, 20. 100. Num., 14, 23. 101. Ie§., 14, 29. 102. Ie}., 15, 4. 19 - EUSEBIU DE C.EZAREEA 'MO EUSEBW DE CE2AREEA cumplit 103 , incit au rnurmurat impotriva lui Moise, asa ca Cel «care singur face minuni» 1,T|v PapPapog eaxiv). Sole- cismul e grefeala fafa de regulile sintactice ale unei limbi (de pildi lipsa de acord etc.). Numele provine de la localitatea Solei din Cilicia, ai carei loeuitori (erau colonisti!) foloseau un dialect stricat - fa|a de puritatea greaca - spre a fi infeles, i. Idiotismul e expresia ce nu poate fi tradusi in alte limbi. 168. / Cor., 14, 6. 300 KUSKBIU I)K CKZARKKA XXVI Epistolele lui Dionisie 1. Afara de cele amintite, de la Dionisie ni s-au pastrat si multe alte epis- tole. Asa sint cele impotriva lui Sabeliu 169 , pe care le adresase episcopului Ammon din Bernike, apoi una catre Telesfor, alta catre Eufranor §i iarasi catre Ammon si Euporus. Despre aceeasi problema a mai compus inca alte patru Bcrieri pe care le adreseaza omonimului sau, episcopul Dionisie al Romei. 2. In afara de acestea de la el ni s-a mai pastrat un foarte mase numar de epistole §i de scrieri mai extinse, redactate tot sub forma de epistole, cum sint cele Despre natura pe care le-a dedicat fiului sau Timotei 170 si cea Despre ispite pe care le-a adresat aceluia§i Eufranor (de care am amintit adineaori, n.tr). 3. Pe linga acestea, scriindu-i lui Vasilide, episcopul comunitatilor din Pentapole, Dionisie a mai compus un Comentar privitor la inceputul Ecclesiastului xl \. §i tot lui Vasilide ar mai fi scris inca multe alte epistole. lata, dar, cit de multe opere a scris Dionisie. §i acum, dupa ce am istorisit atitea lucruri, sa aducem la cunostin^a poste- ritafii §i istoria vremurilor noastre! XXVII Pavel de- Samosata §i erezia urzitd de el in Antiohia 1. Dupa ce Sixt a stat unsprezece ani in fruntea Bisericii romanilor 172 , i-a urmat Dionisie - omonimul celui din Alexandria. Cam in aceeasi vreme §i in An- tiohia sfir§indu-si ziljele Demetrian, i-a urmat ca episcop Pavel de Samosata 173 . 2. Intrucit acesta cugeta despre Hristos lucruri josnice §i nevrednice, in orice caz potrivnice inva^aturii biserice§ti, ca §i cum El nu ar fi fost prin fire decit un om obisnuit, a fost invitat sa participe la sinod §i Dionisie al Alexan- driei, care insa scuzindu-se ca fund prea in virsta §i cu sanatatea prea §ubrezita ca sa participe personal, §i-a expus prin scrisoare parerea sa proprie asupra problemei respective. Tofi ceilal^i pastori ai Bisericilor s-au grabit din toate parole sa vina la Antiohia §i §i-au dat mina impotriva celui ce voia sa pustiasca turma lui Hristos. 169. Despre Sabeliu §i erezia lui am mai vorbit mai sus: VII, VI. 170. In ultimele decenii s-au descoperit mai multe opere (deji fragmentare) in diferite recenziuni siriaca, armeana etc. A se vedea: W. Bienert, Djonysion V. Alexandrien. Zur Frage des Origtnismus im dritten Jahrhundert, Berlin 1978, p. 28 si urm. 171. Pastrata fragmentar. 172. Sixt a murit in 6 august 258. Eusebiu gresejte cronologia cam cu 10 ani. 1 73. Pavel de Samosata a urcat scaunul antiohian in anul 260. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A jAPTEA 301 XXVIII Despre cei mai cunoscufi episcopi din vremea aceea 1. Dintre episcopi cei mai vestiti erau Firmilian din Cezareea Capado- chiei, Grigorie §i fratele sau Atenodor, pastorii comunita^ilor din Pont, apoi Helenus al crestinatatii din Tars, Nicomas al celei din Iconium, dupa aceea Himeneu, al Bisericii din Ierusalim §i Teotecne al celei din Cezareea, vecina cu Ierusalimul, Maxim care conducea si el cu multa stralucire pe fra^ii din Bostra §i n-ar fi nici o greutate sa insjram §i mai multi din cei care s-au intrunit la Antiohia pentru acela§i motiv impreuna cu preo^ii §i diaconii, dar cei mai de seama dintre ei erau ace§tia. 2. Toti ace§tia s-au intrunit adeseori §i in diferite rastimpuri, in fiecare sedin^a dezbatindu-se cu vioiciune teze §i intrebari diferite. §i in timp ce Samosatenul §i aderen^ii lui cautau sa ^ina inca ascunsa §i voalata ratacirea invataturii, ceilalti, dimpotriva, isj dadeau toata silinta sa dezvaluie §i sa puna in lumina erezia ei si hula ei impotriva lui Hristos. 3. In vremea aceea a murit Dionisie, in al doisprezecelea an de domnie al lui Gallien, dupa ce a condus episcopatul Alexandriei §aptesprezece ani, dupa el urmind in scaun Maxim. 4. De alta parte, imparatul Gallien a condus imperiul cincisprezece ani implini^i, dupa care a urmat in loc Claudiu, care dupa odomnie de doi ani a lasat conducerea lui Aurelian. XXIX Cum a fost depus ji excomunicat Pavel de Samosata 1. Sub Gallien s-au strins foarte mul^i episcopi la un ultim sinod,»la care a fost demascat fi excomunicat in mod clar, §i recunoscut de toji ca eretic, feful §colii antiohiene (Pavel de Samosata, n.tr), fiind astfel scos din intreaga Bise- rica ce se gase§te sub cer. 2. Cei care a dat pe fata in modul eel mai temeinic invajatura periculoasa a lui Pavel a fost Malchion, un om cu o cultura multilaterala, care statuse inainte si in fruntea unei scoli retorice din cadrul institutiilor de invatamint ale elinilor din Antiohia, dar care era si eel mai pre£uit de preo^imea comunita^ii acestui oras, pentru excep^ionala curatie a credin^ei sale cre§tine. Acesta a pur- tat cu el o discutie, pe care, dupa cum se §tie, stenografii ne-au pastrat-o, au notat-o §i s-a pastrat pina azi. Dintre toti singur el a fost in stare sa demafte pe acest om, care era sarlatan §i in§elator. M2 KUSEBtU PE CEZAKEKA XXX Epistola episcopilor impotriva lui Pavel 1 . Dupa ce s-au sfatuit impreuria episcopii aduna^i (in Antiohia, n tr.) au redactat o epistola adresata episcopilor Dionisie al Romei §i Maxim al Ale- xandriei, dar pe care au trimis-o apoi in toate eparhiile. In ea sint facute cunos- cute lumii intregi stradaniile depuse in demascarea ratacirii de la dreapta cre- dinfa a inva^aturii mincinoase a lui Pavel, aratindu-se dovezile care s-au adus }i tntrebarile care i s-au pus, istorisindu-se in acela§i timp §i intreaga via^a §i felul de a se manifesta ale acestui om. Ca sa nu se uite aceste lucruri, ar fi bine s& reproducem aici parte din textul redactat atunci 174 : 2. «Lui Dionisie, lui Maxim §i tuturor celorlal^i impreuna slujitori cu noi de pe mtreg pamintul, episcopi, preofi, diaconi si intregii Biserici care se afla sub cer, Helenus §i Himeneu §i Teofil §i Teotecnes §i Maxim §i Ierax §i Eutihie ji Teodor §i Malhion §i Lukios precum §i to^i ceilatyi care petrec prin ora§ele vecine ji la populate invecinate, episcopi, preo£ §i diaconi fi Biserici ale lui Dumnezeu, frapllor prea iubtyi, multe salutari intru Hristos. 3. Iar ceva mai incolo se continua asa: «V-am trimis §i am indemnat chiar }i pe episcopii care locuiesc mai departe sa vina sa vindecam inva^atura adu- catoare de moarte, asa cum au facut-o cunoscuta inca pe cind traiau fericijii (intru Domnul adormi^i, n.tr.) Dionisie al Alexandriei §i Firmilian al Cezareii Capadochiei». Dintre ace§tia, eel dintii a adresat o scrisoare la Antiohia, dar nu 1-a invrednicit de salutare personala pe conducatorul Bisericii de acolo, ci scrisoarea a adresat-o direct comunita^ii, a§a cum se vede din copia ei, pe care o avem la dosar 175 . 4. Cit privefte pe Firmilian, acesta a venit de doua ori §i a condamnat mo- vable propovaduite de acest om, asa cum §tim §i noi inline care eram de fa^a |i precum o mai stiu §i al$ii muhi. Dar intrucit Pavel a fagaduit sa-§i schimbe ideile, Firmilian 1-a crezut §i nadajduia chiar ca lucrurile se vor indrepta in chip cuviincios fara sa se aduca vreo defaimare credinjei, totusi el amina rezolvarea problemei in§elind pe Firmilian, ca unul care nu numai ca tagaduia credin{a in Dumnezeul sau §i in Domnul sau, ci §i insa§i credin^a pe care o avusese in tineretile lui. 1 74. Reiese de aici ca inainte de redactarea acestor acte se (inusera citeva sinoade speciale Impotriva lui Pavel de Samosata. Acesta era de loc din Samosata, dar a pastorit in Antiohia, intre 260-269. Intre timp. dupa acel sinod, probabil in 267, murisera unii dintre participant! de la •eel sinod, asa: Firmilian (mort tocmai cind mergea spre Antiohia); Grigorie Taumaturgul fi fra- tele sau Atenodor. Cit priveste Antiohia, predecesorul lui Pavel fusese, Demetrian, iar succeso- rul lui Pavel era Domnus. Cel mai in virsta §i probabil pres, edintele sinodului a fost Helenus din Tars. La Ierusalim era Himeneu, Teofil in Tir, Teoctecnes in Cezareea, Maxim in Bostra si Nicon tn Iconiu, despre ceilal{i nu se stie unde pastoreau. 1 75. Din pacate pierduti. IMTOKIA BISKKICKASCA, CAHTKA A flAITKA aos 5. De aceea Firmilian avea de gfnd ta vinija Antiohia si de fapt ajunsese pina la Tars, caci cunojtea din experienfa rautatea tagaduitoare de Durnnezeu a acestui om, dar intre timp, tocmai fntr-o vreme cind noi ne-am intrunit deja in sinod, la care-1 invitasem si unde-1 asteptam sa soseasca si el, pe Firmilian, 1-a surprins sfirsitul vie|ii». 6. lata, in continuare, cum se descrie viafa si purtarea lui Pavel: «E1 se departase de la regula (credinjei, n.tr) si a trecut la inva^aturi mincinoase si nedrepte, nu ni s-ar cadea sa judecam faptele unuia care s-a situat in afara (Bisericii, n.tr), 7. poate fi pentru ca inainte fiind sarac f i lipsit, iar de la paring lui n-a pri- mit nici avere, dar apoi nici nu stim sa o fi putut ciftiga prin alta stradanie, acum vedem ca a ajuns la o avere peste masura de mare, dobindita prin nedrepta^i fi prin furt de lucruri sfinte, pe care le-a facut in paguba fra^ilor sai, in§ elind pe cei care au savirsit vreo iregularitate fi fagaduindu-le ajutor daca-1 platesc cu bani, desi in realitate el ii minte, second cistiguri mari din usurin^a cu care-1 platesc cei ce se sirrit in necaz numai ca sa scape, caci pentru el cre- din^a e un izvor de venit 176 . 8. Nu ne legam nici de faptul ca el nutreste ginduri sememe 177 , ca se fudu- leste imbracindu-se dupa moda marilor dregatori, caci ii place sa fie numit mai curind *ducenarius» 178 decit episcop, ca paseste falos prin pieje citind pe drum petrel §i raspunzind saluturilor mul^imii, in timp ce era insofit de o suita numeroasa, din care unii treceau in frunte, iar alfii il inso|eau din urma, lasind astfel sa se infeleaga ca credin^a e pre^uita sau disprefuita in chip sucit dupa fast §i dupa mindria inimii. 9. Nu pomenim .nici faptul ca in adunarile bisericesti ii plac spectacolele mare^e, care sa impresioneze, sa faca apel la imaginable, sa aji|;e inimile simple dornice de astfel de artificii. Pentru el a lasat sa se instaleze o tribuna si un tron inal^at, cu totul strain de un ucenic adevarat al lui Hristos; are un cabinet spe- cial 179 cum au si dregatorii lume§ti, cerind fi altera sa i se adreseze cu astfel de titluri, se lovefte cu mina peste coapse fi bate cu piciorul pe tribuna; pe cei care nu-1 aplauda fi nu agita batistele cum se obifnuiefte la teatre, care nu-1 aclama zgomotos fi nu se ridica repede, cum fac cei care-1 inso^esc, barbati fi 176. / Tim., 6, 5. 177. / Tim., 6, 17. 178. Se §tie eft Odenatus, soful Zenoviei, adusese mari servicii Imperiului Roman, invin- gind pe perji iar dupa moartea subita a lui Odenatus, Zenovia a anexat §i Egiptul si parte din Asia Mica formind un stat independent, rapt de eel de la Roma. A fost nevoie de un razboi lung § i greu pina ce viteazul imparat Aurelian a distrus regatul Palmirei, condus de Zenovia. Deji era episcop, Pavel indeplinea in ocelasi timp $i un serviciu militar ca «ducenarius» un fel de procura- tor la curtea ambi^oasei regine Zenovia din Palmira, pentru care incasa 200.000 de sester(i. 179. «Secretum» era un apartament special in care se pronunfau hotaririle sau sentinjele. M°* EUMKBIU DE CEZAREEA femei care-1 asculta in chip nepuviincios, pe cind cei care-1 asculta cu respect f i buna cuviinfa, asa cum se cade sa se fac& astfel de lucruri in casa lui Dumne- zeu, pe acestia ii mustra fi ii injura. Impotriva propovaduitorilor cuvintului, chiar si cind aceftia nu mai sint in viafa, el vorbefte in mod necuviincios pina si la adunarile publice, pe cind despre sine vorbefte cu ingimfare, parca n-ar fi episcop, ci un sofist sau sarlatan 180 . 10. Cit priveste psalmii in care se vorbefte despre Domnul Iisus Hristos, el i-a interzis, pretextind ca ar fi de data prea recenta compusi, zice el, de poe£i mai noi, de aceea in mijlocul bisericii, din ordinul lui personal au fost puse nifte femei sa execute tocmai in zilele de Pafti nifte cintece, de care te crucesti cind le auzi. O atitudine similara ingaduie el si la episcopii fi preojii din satele yi orasele care-1 ridica in slava in cuvintarile pe care le £.n poporului. 1 1. El nu vrea sa marturiseasca, a§a cum marturisim noi, ca Fiul lui Dum- nezeu S-a pogorit din cer (ca sa anticipam ceva din ceea ce vom scrie mai incolo si care nu va fi o simpla afirma^ie, ci reiese in toate privintele din multe pasaje ale documentelor, pe care vi le-am trimis 181 si mai ales din pasajul in care spune ca Hristos vine de jos, de pe pamint); dimpotriva, cei care cinta psalmi in cinstea lui, laudindu-1 in fa^a poporului, sus£n ca nelegiuitul lor inva^ator este inger coborit din cer, ceea ce nu impiedica pe acest fanfaron sa opreasca astfel de hule, ci le aproba. 12. Cit priveste pe «femeile introduse pe furi§» 182 , cum le nurnesc antio- hienii, acestor femei ale sale §i cele ale preofilor si diaconilor, care traiesc in jurul lui, impreuna cu care isi ascundea pacatele de neiertat, ale sale §i ale altora, de§i ele se stiu §i se cunosc, pentru ca astfel ei sa-i ramina obliga^i fi de frica pentru propria persoana sa nu indrazneasca sa se plinga de el din pricina cuvintelor fi faptelor lui nelegiuite - caci el i-a chiar imbogafit de-a dreptul, pe calea aceasta, incit e iubit fi admirat de cei care au aceleafi dorinte - ei bine! de ce ar trebui sa scriem despre asemenea lucruri? 13. §tiu, iubi^ilor, ca episcopul fi toata preo^imea trebuie sa fie pilda pentru popor in toate faptele lor bune 183 , dar tot afa de bine ftim ca prin intro- ducerea de catre ei a unor femei sub acoperamintul locuintei lor au pacatuit, iar al^ii sint banui|i de imoralitate, caci fi daca s-ar putea admite ca n-au facut 1 80. N-am putut avea la indemina studiul lui G. Bardy, Recherches sur Paul de Samosate, ed. II, Paris 1938. 181. Credem ca e vorba de copii sau stenograme dupa hotaririle sinoadelor anterioare, deci un fel de procese verbale. , 182. Despre «feminae subintroductae» sa se vada comentariile canoanelor de la sinodul I ecumenic, 5 trulan si 18 al sin. VII ecumenic, in N. Milas, Canoanele, I, 2, Arad, 1931. 183. / Tim., 4, 12; // Tim., 2, 21; 3, 17. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A §APTEA 305 nimic necinstit, ei totusi ar trebui eel pu^in sa se fereasca de a nu cadea sub banuiala din pricina unui astfel de fapt, ca pe nimeni sa nu tulbure, ci sa intoarca si pe alfii de la asa ceva. 14. Caci intr-adevar, cum sa osindeasca sau sa faca atent pe cineva sa nu mai innopteze de aici inainte cu vreo femeie in aceeasi casa, ferindu-se astfel sa nu cada (cum este sens) 184 , eel ce nu £ine de fapt o femeie, ci are pe linga el alte doua in floarea virstei si placute la vedere pe care le ia cu el in calatorie ori le poarta in lux si necumpatare? . 15. De fapt, in sinea lor to{i gem si se pling din aceasta pricina, dar tot atit de tare se tern §i de tirania §i de puterea lui, incit nu indraznesc sa-1 pirasca. 16. Cum am spus-o mai inainte 185 , un astfel de om ar mai putea fi indrep- tat daca ar avea sim^aminte crestinesti si daca s-ar afla in rindurile noastre; dar unuia care-fi bate joe de sfintele Taine 186 §i care se mai §i lauda cu erezia spur- cata a lui Artemas 187 (de ce sa nu aratam in fond cine-i tatal acestei erezii?) cre- dem ca nu sintem datori sa-i cerem nici o socoteala de faptele sale». 17. Dupa aceea, la sfirsitul epistolei, ei adauga urmatoarele: «Am fost nevoi^i, asadar, dupa ce am excomunicat pe acest incapajinat vrajmas al lui Dumnezeu, sa punem cu ajutorul Domnului, asa cum ne-am convins, in locul lui pe alt episcop in Biserica cea universala, pe fiul raposatului Demetrian, fost inainte-statator al acestei comunitaji, cu numele Domnus, om impodobit cu toate calita^ile cerute unui episcop, rugindu-va sa-i scrie^i fi sa primi^i de la el epistole de comuniune 188 . Celalalt nu are decit sa se adreseze in scris lui Arte- mas si ucenicii lui Artemas sa-1 intrefina in comuniune !» 18. Dupa ce asadar Pavel si-a pierdut vrednicia episcopatului prin cade- rea de la dreapta credin^a, Domnus a fost acela care a preluat, precum s-a spus, conducerea episcopiei din Antiohia. 19. Dar intrucit Pavel n-a vrut in nici un chip sa iasa din casele Bisericii, imparatul Aurelian a dat o decizie favorabila, in sensul ca acestea sa fie repar- tizate acelora cu care vor sta in corespondents episcopii cre§ tini din Italia §i din Biserica Romei. Abia in felul acesta persoana sus-men|ionata a fost scoasa din Biserica, cu ultima rusine, de autoritatea civila 189 . 20. Aceasta era asadar atitudinea lui Aurelian fa^a de noi; dar cu trecerea timpului, parerile lui despre noi au inceput sa se schimbe si, indemnat de unii 184. Inf. Sir., 9, 8; 25, 23; / Cor., 10, 12. 185. Mai sus: VII, XXX, 6. 186. / Tim., 3, 16. J I 187. Despre Artemon (sau Artemas) a se vedea si mai sus: V, XXVIII. 188. S-a stabilit din vejenime obiceiul ca la hirotonirea sau instalarea unui nou episcop aces- ta sa aliunde prin epistole delcomuniune intrarea sa in funcfie. Desigur pe baza unei gramate de hirotonire din partea celor qe 1-au sfinfit. Cf. Can. 89 Cartag. Mila§, Canoanele II, 1, p. 252. etc. 189. Se stie ca Pavel de Samosata n-a vrut sa paraseasca scaunul pina ce autoritafile romane nu au recucerit Antiohia, prin anii 271-272. 20 - EUSEBIU DE CEZAREEA WHi KlISKHIU 1)K Ut/.AKKKA sfetnici, se gindea sa reinceapa prigoana impotriva noastra, lucru despre care circulau zvonuri tot mai insistente. 2 1 . Dupa ce, dar, Aurelian a condus treburile publice sase ani, i-a urmat Frobus, iar dupa ce acesta a condus impara^ia tot cam acelasi numar de ani, a urmat la tron Carus si fiii sai, Carin si Numenian, iar intrucit to^i acestia n-au domnit decit trei ani implini^i, stapinirea incape in miinile lui Diocletian si a asociapllor lui, sub domnia carora are loc persecutia pe care si noi am trait-o 190 , iar legata de ea si (incercarea de, n.tr.) nimicire a Bisericilor. 22. Cu citva timp inainte, dupa noua ani de pastorale moare Dionisie, episcopul Romei, in locul caruia urmeaza la conducere Felix 191 . XXXI Despre nelegiuita rdtdcire a maniheilor, care apar chiar atunci 1 . In acelasi timp se mai inarma inca un nebun, care cauta sa tulbure min- (ile oamenilor prin aceea ca a dat numele sau unei erezii indracite si prin care insusi satana, vrajmasul lui Dumnezeu, a indemnat pe acest om sa lucreze la pierzania multora. Daca prin felul lui de vietuire, dupa grai si vietuire el era un adevarat barbar, in schimb firea lui era cea a unui indracit §i turbat. Pretindea, nici mai mult nici mai putin, decit ca el e Hristosul! Altadata umflindu-se in nebunia lui se dadea drept Paracletul sau insusi Duhul Sfint in persoana, pe cind iarasi altadata §i-a ales - ca si Hristos - doisprezece ucenici, care sa-1 ajute la raspindirea noii inva^aturi. 2. In fond, el a cusut laolata mai multe inva^aturi mincinoase si straine de Dumnezeu, pe care le-a cules din nenumarate erezii de mult iesite din moda si astfel, pornind din Persia le-a raspindit ca pe o otrava ucigatoare peste tot p&mintul locuit: de atunci numele nelegiuit al ereziei maniheice s-a facut cunoscut peste tot pina in vremile noastre 192 . Asa s-a urzit §i aceasta a§a zisa gnoza sau «cunoastere mincinoasa» 193 care a inceput atunci. 190. Aurelian a fost ucis in aug.-sept. 275, in sudul Traciei. Dupa el domnejte §ase luni Tacit, iar dupa el, Florian (88 de zile), apoi Probus (276-282), Carus cu cei doi fii: Carin ?i Numenian, ultimii tirani militari (282-283), pina ce in 284 urea Diocletian. 191. Dionisie al Romei moare in 26/27 dec. 269. 192. «Nebunia» adusa de maniheism consta indeosebi in incercarea de falsificare si mai- mu(lrire a crestinismului, dar in acelasi timp el era o primejdie si pentru ideologia pag^na a nou- lui stat, reorganizat de Dioclefian care a dat in anul 302 un decret impotriva lui. Sa nu se uite ca Iranul trftia pe atunci o epoca de renastere si de confruntare totala fafk de Imperiul Roman, con- fruntare care va dura 400 de ani. Poate ca nici azi nu cunoastem toate resorturile acestei miscari, care amenin(.a la un moment dat sa provoace tulburari hotaritoare chiar in Imperiul Roman increstinat, nu numai prin crize de constiinfa ca cea prin care a trecut ani de zile Fericitul Augus- tin, ci prin uaulicianismul si mai apoi prin bogomilismul cu rol atit de persistent in tot decursul rvului meaiu bizantin si care a influenzal ji miscarea catarilor din Apusul Europei. \m. I Tim., (i, 20. ISTOHIA BISKRttlKASt'A, CAHTKA A ^AflT.A 307 XXXII Bdrbafii mai vestifi ai Bisericii care au rdmas ptnd la lupta tmpotriva Bisericii 1. In vremea aceea, dupa o pastorire de cinci ani ca intii-statator al Biseri- cii romane, Felix a lasat ca urmas al sau pe Eutihie, care netraind nici zece luni implinite, a incredinfct ca urmas pe Gaius, contemporanul nostru, iar aces- tuia, dupa ce a pastorit Biserica vreme de cincisprezece ani, i-a urmat Marce- lin, care si-a aflat moartea in timpul persecu^iei 194 . 2. In aceeasi vreme, dupa Domnus, conducerea Bisericii antiohiene a preluat-o Timeu, care a lasat ca urmas pe Chiril, contemporanul nostru, pe vremea caruia am cunoscut pe Dorotei, un barbat foarte cult, care se invredni- cise a fi preot in Atiohia. Avind foarte mare rivna spre lucrurile dumnezeiesti, Dorotei s-a adincit §i in cunoasterea limbii ebraice, incit putea citi si in^elege Scripturile ebraice 195 . 3. Desigur, insa, ca el nu era strain nici de cunoasterea stiin^elor celor mai liberale ale elinilor. Darin acelasi timp el era si eunuc inca de la nastere, motiv pentru care ca semn de uimitoare incredere, imparatul 1-a luat in apro- pierea sa, incredin$indu-i controlul asupra vopsitului purpurei din Tir. 4. L-am auzit eu insumi cu cita indeminare explica in Biserica Sfintele Scripturi. Dupa Chiril a urmat ca episcop, peste crestinatatea din Antiohia, Tiranos, sub care strimtorarea Bisericii a ajuns la punctul extrem. 5. La rindul ei, dupa Socrate, comunitatea din Laodiceea a ajuns sa fie condusa de Eusebiu, care isi incepuse pastorirea in orasul Alexandria 196 . Cauza pentru care si-a schimbat serviciul a fost problema ridicata de situa^ia lui Pavel de Samosata. Din pricina acestuia el a trecut in Siria, unde a fost im- piedicat de credinciosii de acolo, foarte zelo§i in cele bisericesti, sa se mai in- toarca acasa, dovedindu-se a fi un exemplar iubit de contemporani, asa dupa cum ne putem u§or convinge din cuvintele lui Dionisie amintite mai inainte. 6. Anatolie, urmasul sau, s-a dovedit si el un om bun, fund, cum s-ar zice, unul bun dupa altul bun. Provenea si el tot din Alexandria, numarindu-se in primele rinduri intre cei mai vesttyi oameni ai vremurilor actuale datorita elo- cin|ei, educatiei §i pregatirii sale filosofice. In chip special, el a dus la cea mai 194. Felix 269-274; Eutihie 275-283; Gaius 283-296; Marceliu 296-304. 195. Preofii Dorotei si Lucian sfnt socotifi Intemeietorii scolii catehetice din Antiohia (Puech, ox. Ill, 50-53). Se stie ca despre moartea ca martir a lui Lucian, Filostorg ne-a lasat o impresionanta informatie (htoria, I, 13). Despre Chiril se stie ca a murit martir in Panonia ayind mare rol in patimirea cunoscuta a celor patru sculptori incorona(i (Quattuor coronati. H. Dele- haye, Les passions des martyres et Us generes litttratres, Bruxelles 1921, p. 328-344). 196. VII, XI, 24. M)H Kl I.SKHIII 1)1'. ('K/.AIU'.KA mare desavirsjre studiile aritmeticii, geometriei, astronomiei, fund versat atit in jtiinfele dialectice si fizice, cit si in cele retorice, de aceea, dupa cit se spune, a fost socotit vrednic de conceta^eni sa refaca in Alexandria o scoala pe direc- ^ie aristotelica 197 . 7. Se istorisesc nenumarate alte minunafii in legatura cu asediul cartieru- lui Piruchium din Alexandria 198 , unde el a fost invrednicit sa faca parte din con- siliul ora§ului. Voi aminti doar un singur fapt. 8. Se spune ca lipsindu-le asedia^ilor hrana atit de mult incit foamea deve- nise pentru ei mai greu de suferit decit dusmanul din afara, omul de care era vorba (Anatolie, n. tr.) §i care se afla printre ei a facut urmatorul plan: intrucit parte dintre ora§eni luptau de partea armatei romane §i prin urmare nu erau asediafi si intre ei era §i Eusebiu - care se afla pe atunci tot in Alexandria, inainte de plecarea lui in Siria, avind o reputa^ie deosebita §i nume vestit chiar si inaintea generalului roman - Anatolie in§tiin{:eaza printr-un curier pe Euse- biu ca asediapi sufera cumplit de foame. 9. La aceasta ftire Eusebiu a cerut de la generalul roman 199 , ca o deosebita favoare, sa asigure via^a macar acelora dintre «du§manii» lui, daca ace§tia i se vor preda de buna voie. Primind raspuns favorabil, el il in§tiin{a pe general despre cele cuvenite. Indata ce primi aceasta fagaduin^a generalul convoca senatul alexandrinilor §i le propuse de la inceput sa intinda o mina priete- neasca romanilor, dar cind i-a vazut furiosi, din cauza aceasta a zis: «Cred ca macar pe vladica vostru sa nu-1 min£$i, de aceea va sfatuiesc ca cei ce sint in plus si de nici un folos: femei batrine, copii, mo§negi sa iasa dincolo de por^ile ora§ului §i sa se duca unde vor vrea. Caci intr-adevar, de ce am £ne cu noi fara nici un folos astfel de oameni care in orice clipa ar putea muri? De ce sa isto- vim prin foame pe bolnavii §i asa chinui^i §i slabi^i trupe§te, cind ni se cere sa hranim in primul rind barbafi §i oameni tineri economisind din hrana nece- sara celor care ne sint intr-adevar de lipsa la apararea pazei ora§ului?» 10. Prin astfel de socoteli a convins Anatolie senatul ridicindu-se eel dintii si vorlnd o hotarire ca to£ cei ce nu sint de folos armatei - barbafi ori femei - sa paraseasca orajul intrucit altfel n-ar fi nici o nadejde de a mai scapa cu zile, fund amenin|a|i cu moartea prin foame. 197. Pe buna dreptate subliniaza G. Bardy (Eusebe, II, 223) ca pentru prima oara se con- itata cultivarea direc(iei aristotelice in cugetarea teologica crestina, care mai tirziu ne va duce la nume cunoscute ca Leonfiu de Bizanf, loan Damaschinul si al^ii. 198. Acest cartier in Alexandria era eel mai frumos, inconjurat cu zid, cuprinzind palatele Ptolemeilor, faimosul centru cultural «Muzeul», Senatul etc. In Egipt si in special in Alexandria «-au desfasurat lupte grele intre aderenfii imparatului Gallien fi rivalii sai (264). Suparafi ca au font birui(i de armata lui Gallien, rascula^ii condusi de Emilian au distrus cladirile frumoase din Piruchium. 199. Teodot. I.S1DHIA HISK.HK.'I'.ASCA, (AHTIA A frAHKA jll)!) 1 1 . Intrucit to{i senatorii au aprobat aceasta propunere s-au putut salva cei mai mulji din cei asediafi. Genemlul a avut grija ca oamenii Bisericii sa piece cei dintii, dar apoi gi ceilal^i, de toate starile si de toate virstele, nu numai cei viza^i prin decret, ci la rindul lor, mii de alfi ceta^eni, unii imbraca^i chiar in haine femeie§ti, au parasit noaptea orasul, refugiindu-se dincolo de lagarele armatei. Eusebiu i-a primit pe to^i ca un parinte §i ca un doftor, dindu-le toata ihgrijirea necesara intrucit starea lor se inrautajise din pricina acestei lungi impresurari. 12. A§a au fost cei doi pastori de care s-a invrednicit Biserica din Laodi- ceea sa-i aiba unul dupa altul §i care, dupa razboi, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu au parasit Alexandria venind aici. 13. Scrierile redactate de Anatolie n-au fost prea numeroase, totu§i atitea au ajuns pina la noi incit sa putem deduce ca el era un mare orator si un mare savant. In ele §i-a fixat mai ales parerile despre data Pa§tilor, de aceea va tre- bui sa amintim macar urmatoarele date, pe care le-a stabilit in legatura cu canonul Pa§tilor: 14. «Sa finem minte cind avem pentru prima data luna noua in cea dintii tuna §i sa stim ca inceputul ciclului zodiacului sau ciclului intreg de 19 ani aceea e care la egipteni cade in 26 a lunii Famenot, pentru macedoneni in 22 a lunii Distre sau, cum ar zice romanii, ziua a 1 1-a inainte de calendele lui Apri- lie. La data de 26 Famenot, de care am amintit, soarele a intrat nu numai in primul semn al zodiacului, ci a avansat deja cu 4 zile. De obicei acest segment se nume§te prima douasprezecime sau echinoc^iu, care e inceput de luna, capatul zodiacului §i punctul de plecare al planetelor, pe cind segmentul ante- rior se nume§te ultima luna, ultima douasprezecime §i sfir§iitul zodiacului. De aceea spunem ca fac o deosebit de mare gre§eala cei care pun in acest ultim segment prima luna §i care spun ca in a 14-a zi trebuie serbat Pa§tele» 200 . 16. «Nu noi am facut pentru prima oara acest calcul, ci el era cunoscut §i de iudeii de altadata inca inainte de Hristos, fund observat de ei cu cea mai mare grija. Putem deduce acest lucru nu numai din cele spuse de Filon 201 , de Iosif (Flaviu 202 , n.tr.), de Museu §i inca nu numai de ei, ci §rt de al^ii mult mai vechi, cum sint cei doi Agatobuli 203 supranumi^i «dascalii lui Aristobul eel Mare* 204 unul din cei §aptezeci de traducatori ai sfintelor §i dumnezeie§tilor 200. Ciclul pascal al lui Anatolie incepe din anul 276 $i cuprinde 19 ani. Echinocfiul de primavara cadea atunci la 22 martie. Pastile trebuiau sa cada la data de duminica de dupa 1 4 zile a lunii noi dupa echinoc{iul de primavara si avea ca termen ultim cea de a 20-a zi. 201. Filon, De septenario 19; Vita Moists III, 29. 202. Iosif Flaviu, Antichit. iud. Ill, X, 5. 203. Necunoscufi. 204. Despre Aristobul «cel Mare», la E. Schuerer, o.c. Ill, 512. 310 KUSKHIU DE CEZAREEA Scripturi ale evreilor, pentru Ptolemeu Filadelful si pentru tatal sau si care s-a dedicat traducerii, pe seama acelorasi regi si a explicarii Legii lui Moise 205 . 17. In explicarea problemelor ridicate de Cartea Iesirii acesti oameni spun ca toti trebuie sa aduca la fel jertfa Pastilor dupa echinoctiul de prima- vara la mijlocul primei luni. Iar acest termen il intilnim atunci cind soarele a trecut primul segment al elipticei sau, cum s-au exprimat unii: cind soarele a trecut de primul segment al zodiacului. Dar Aristobul adauga ca pentru praz- nicul jertfei Pa§tilor ar trebui ca si luna sa treaca segmentul echinoctial. 18. Or, intrucit avem de fapt doua echinoctii, unul de primavara, altul de toamna, si ele stau diametral opuse unul faja de celalat §i intrucit ziua de adu- cere a jertfei pascale este seara zilei a 14-a a lunii, atunci luna i§i va lua pozitia ei opusa soarelui, asa cum o putem vedea in zilele cu luna plina. Asadar ele vor fi astfel: soarele, in segmentul echinoctiului de primavara, pe cind luna, in segmentul echinoctiului de toamna. 19. §tiu ca multe alte lucruri au fost spuse de el, unele date ca probabile, allele intarite cu dovezi sigure, prin care cauta sa precizeze ca data serbarii Pastilor si a azimilor trebuie sa aiba loc neaparat dupa echinoc|iu, dar eu ma feresc sa cer atitea dovezi de la oamenii pentru care s-a ridicat valul de pe Legea lui Moise spre a privi mai curind, ca in oglinda, cu fafa descoperita, inva^atura §i patima Mintuitorului* 206 . Iar ca prima luna la evrei era in preajma echinocjiului ne-o da sa in^elegem §i inva^atura din «Car- tea lui Enoh» 207 . 20. Acela§i Anatolie a mai lasat dupa el zece tratate de introduceri gene- rale la aritmetica si alte marturii privind studiile lui si vasta lui experien^a in jtiin^ele sfinte. 21. Tot el a fost eel dintii pe care episcopul din Cezareea Palestinei, Teo- tecnes, 1-a hirotonit ca episcop, rinduindu-i ca dupa moarte sa-i fie urmas. §i Intr-adevar, pentru un timp scurt amindoi sint pomeniti ca infii-statatori ai acestei Biserici 208 ; in schimb, sinodul convocat impotriva lui Pavel de Samo- sata chemindu-1 la Antiohia, el a trecut prin orasul Laodiceea fi fra^ii de acolo 1-au re^inut pentru ca intre timp Eusebiu murise. 22. §i cind Anatolie a incetat din viaja, in locul lui a fost a§ezat §tefan ca episcop al comunitatii de acolo inainte de persecute. El era admiral pentru inva^atura sa filosofica fi in general pentru celelalte cunoftin^e de cultura 205. De fapt, Aristobul a fost contemporan cu Ptolemeu VI Filometor (170-150 i.Hr.). Doua fragmente din Aristobul sint reproduse de Eusebiu de Cezareea in Prep. Evang. VIII, 10 ? i XIII, 12. 206. // Cor., 3, 16-18. 207. Enoh, LXXII, ed. F. Martin, Paris 1906, p. 163 si urm. (Cf. Bardy, Eusebe, II, 227). 208. A se vedea mai sus (VI, XI) un caz similar la Ierusalim. ISTORIA BISERICEASCA. CARTEA A SAITEA 311 elena 209 , dar pentru credinta dumnezeiasca n-avea atit de multa dragoste, dovada ca deodata cu progresul persecutiei el s-a dovedit a fi mai curind un prefacut si un las fara curaj decit un adevarat filosof. 23. Desigur ca pentru aceea n-a fost destinat sa piara, ci §i-a revenit curind - gratie unui om pe care insusi Dumnezeu, Mintuitorul tuturor, 1-a rinduit: e vorba de Teodot, ale carui fapte corespund atit numelui sau, cit si unui adeva- rat episcop 210 . Avea o destoinicie deosebita in arta doftoriei, dar si in vindeca- rea sufleteasca, nimeni altul nu-1 intrecea in filantropie, in sinceritate, in milostenie, in rivna de a ajuta pe cei care aveau lipsa de el, iar pe deasupra se straduise foarte mult si in §tiintele teologiei. 24. Asa a fost Teodot. De alta parte, in Cezareea Palestinei, dupa Teotecnes s-a distins cu mare rivna in demnitatea episcopala Agapie. Despre el stim ca s-a ingrijit in chip neobosit de poporul incredintat lui, dovedind o purtare de grija exceptional^ fata de bolnavi, ingrijind pe toti cu o mina darnica. 25. In aceea^i vreme am cunoscutpe Pamfil 211 , un om exceptional de des- toinic in cuvint, adevarat filosof in felul de a vietui si care s-a invrednicit sa fie chemat la slujirea preoteasca in cadrul comunitatii de acolo. Deloc n-ar fi usoara misiunea de a descrie ce a insemnat de fapt acest om si de unde a venit. Multe din viata sa precum si scoala intemeiata de el §i luptele date cu ocazia diferitelor marturisiri din timpul persecutiei §i, in sfir§it, cununa martiriului pe care a incins-o, le-am descris intr-o carte pe care i-am dedicat-o lui insusi. Intre cei care au trait aici desigur ca el a fost cea mai admirabila apari^ie. Tot intre oamenii cu cele mai alese insusiri mai numaram pentru vremile noastre §i pe Pieriu 212 , un preot din scoala alexandrina, si pe Melitie 213 , epis- cop al Bisericilor din Pont. 27. Pieriu §i-a ci§tigat un nume deosebit prin saracia extrema in care a trait si prin cunostintele sale filosofice, dar in acelasi timp el avea §i o destoini- cie uimitoare in cercetarea si explicarea sfintelor Scripturi §i in vorbirile ^inute in fata credincios ilor din Biserica. In acela§i timp Melitius - aceasta «albina a Atticii» 214 , cum il numeau -\corespundea idealului unui barbat cult in toate domeniile, dar, indeosebi, cuneputinta este sa descrii puterea elocintei lui, desi, s-ar putea spune ca aceasta era la el un fel de dar al firii. Cit despre expe- rienta si stiinta lui, cine i-al fi putut depasi puterea? 209. Nu ni s-au pastrat date despre el. 210. Numele Theodot insemneaza «daruit de Dumnezeu». 211. Despre Pamfil, dascalul si protectorul lui Eusebiu, s-a vorbit si mai inainte: VI, XXXII, 3, dar si mai mult se va vorbi in cele ce urmeaza: VIII, XIII, 6 si in Martirii din Palestina XIII. 212. Supranumit si «Origen eel tinar», Pieriu a fost dascalul lui Pamfil. Din pacate se stiu putine date despre Pieriu. 213. Despre Melitie afirma Filostorgiu (Istorie I, 8) ca ar fi participat la sinodul I ecumenic. 214. Meir) = miere. 'v oXwv» sau «aut60eoc,» «6 em h&vtwv ©eo». 3. Dorotei si Gorgoniu au fost curteni (cameri^ti) ai lui Diocletian. Ambii au murit ca martiri. 314 . misKHit) »K ck/.ahkka 5. Se poate vedea, asadar, cu ce primire prieteneasca erau cinsti^i condu- catorii fiecarei Biserici de catre to^i dregatorii civili §i militari 4 . Pe de alta parte, cine ar putea descrie acele nenumarate intruniri §i mul^imile adunarilor din fiecare ora§ , precum §i remarcabilele intilniri din casele de rugaciuni ale crestinilor? Drept urmare a faptului ca vechile cladiri nu mai puteau incapea pe to£, in toate ora§ele s-au cladit biserici man §i spa^ioase 5 . 6. Aceste inaintari zilnice fi aceste sporiri in putere si in marime nu le puteau impiedica nici o ura, dupa cum nici un duh rau §i nici o viclenie ome- neasca nu le puteau opri atita vreme cit mina dumnezeiasca §i cereasca i§i spri- jinea si i§i ocrotea poporul, care de altfel se §i dovedise vrednic de asa ceva. 7. Cu toate acestea, din pricina prea marii liberta^i treburile noastre s-au Inrautafit, degenerind in moliciune §i in nepasare. Intrucit ajunsesem sa ne invidiem unii pe atyii §i sa ne ocarim intre noi atit de cumplit incit pu$in a lipsit ca pe linga vorbele urite cu care ne impro§cam sa nu luam si spada si lancea sa ne luptam intreolalta, capeteniile se sfi§iau intre ei, supu§ii se rasculasera unii contra altera, o nespusa fityarnicie §i prefacatorie dusese la eel mai inalt grad de rautate. Atunci judecata dumnezeiasca, asa cum §tie ea sa o faca, a ridicat bra^ul cu ingaduinta, intr-un timp cind intrunirile nu fusesera inca interzise, desfa§urindu-§i linistit si blind lucrarea sa de supraveghere §i indrep- tare! Persecu^ia a inceput mai intii printre fratii din rindurile armatei. 8. Ca §i cum am fi fost niste orbi, nu ne-am grabit sa ne ci§tigam buna- voin{a si iertarea dumnezeiasca, ci - judecind ca ni§ te pagini - ne inchipuiam ca de treburile noastre n-are Dumnezeu nici o grija §i nici un interes, de aceea ingramadeam nelegiuire peste nelegiuire. Cei care pareau ca sint pastorii nostri disprefuiau regula credin^ei §i se mistuiau, se macinau intre ei, pizmuin- du-se unii pe al^ii. Nu faceau decit sa se lase prada disputelor, amenin^arilor, pizmei, urei §i vrajma§iei reciproce. I§i urmareau patimas pofta dupa putere, de parca ar fi fost ni§te tirani. Dupa cum graia Ieremia: «Cum a intunecat cu iufimea Sa Domnul pe fiica Sionului! Aruncat-a din cer pe pamint marirea lui Israel §i nu §i-a adus aminte de cei de sub picioarele Sale. In ziua urgiei Sale prapadit-a Domnul, necru^nd, toate eel frumoase ale lui Israel §i le-a surpat cu mina Lui» 6 . i. Fara indoiala ca Eusebiu exagereaza cind afirma despre conducatori - in spefa Dioclefian - c4 ar fi dovedit infelegere fafa de cretinism ori ca, chiar in familia imparatului # Prisca, sofia lui Diocletian, fi Valeria fiica lui ar fi fost creatine, cum zicea Lactanfiu [De mort. persec. XV, 1). 5. Alta exagerare. Afara de biserica din Dura Europas (al carei baptisteriu dateaza dinainte de anul 256), de basilica de la Emaus ori basilica San. Clemente din Roma nu se prea cunosc biserici «marete» inainte de anii 300. 6. Pling. Ier. 2, 1-2 (dupa ed. 1914). De unde inainte lauda bunavoinfa imparafilor, acum osindeste poate exagerat decadenfa episcopilor. E o dovada de retorism. Totu§i au fost si intre iriuilii mul^i criminali de drept comun, cum a fost chiar Pavel de Samosata insus,i. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPTA 315 9. Au uitat §i de proorocia Psalmilor: «Stricat-a legamintul robului tau, batjocorit-a pe pamint sfintenia Lui» cu gindul la nimicirea Bisericilor: «Dobo- rit-a toate gardurile lui, facut-a intariturile lui ruina. Jefuitu-i-au pe ei to^i cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocara vecinilor sai. Inal^at-a dreapta vrajmasilor sai, veselit-a pe to£i dusmanii lui. Luat-a puterea sabiei lui si nu 1-a ajutat in vreme de razboi. Nimicit-a curatia lui §i scaunul lui la pamint 1-a doborit. Mic§orat-a zilele vie^ii lui, umplutu-1-a de rusine» 7 . II Despre darimarea Bisericilor 1 . Toate acestea s-au petrecut in vremea noastra. Caci am vazut cu ochii nostri case de rugaciuni darimate din virf pina. in fundajii si dumnezeiestile Scripturi si alte carti de slujba date focului in mijlocul pietelor, am vazut unii pastori ai Bisericii fie ascunzindu-se in chip ru§inos intr-un loc sau intr-altul, fie aresta^i in mod nedemn si insulta^i de dusmani intr-o vreme cind, potrivit cuvintului proorocesc, «varsat-au urgisire peste capeteniile lor si i-au facut pe ei sa rataceasca in loc neumblat §rt nu pe cale» 8 . 2. Dar nu-i chemarea noastra sa descriem destinul trist care pina in cele din urma a dat peste ei, caci rostul nostru nu-i acela de a face cunoscute gene- ratiilor viitoare nein^elegerile care existau intre ei inainte de persecutie §i nici sa istorisim doar nebuniile pe care le-au facut. De aceea m-am hotarit sa nu mai descriu despre ei nimic altceva decit ceea ce ne da sa in^elegem ca pe buna dreptate au venit acestea peste noi ca o pedeapsa de la Dumnezeu. 3. §i nu voi reinvia nici amintirea celor care au cazut in ispita din pricina persecu^iei sau care au naufragiat cu totul cind a fost vorba de mintuirea lor si care s-au prabu§it in chip voit in adincimile prapastiei, ci numai aceea vom refine in general in istorisirea noastra ce s-a dovedit a fi de folos atit noua, cit si celor care vor veni dupa noi. §i acum sa purcedem §i sa istorisim pe scurt luptele pe care au avut sa le dea martorii Cuvintului dumnezeiesc. 4. Era anul al nouasprezecelea de domnie a imparatului Diocletian 9 in luna Dystros, care la romani se nume§te martie, in preajma praznicului pati- milor Mintuitorului 10 , cind s-au publicat pretutindeni ni§te decrete impara- te§ti, care porunceau ca toate bisericile sa fie darimate pina in temelii, Scriptu- rile (cre§tinilor, n.tr.) sa fie aruncate in foe, iar cei care detin o slujba publica sa 7. Ps. 88, 38-44 (ed. 1914). 8. Ps. 106, 40 (ed. 1914). 9. Deci, in anul 303. lit) EUSKHUI l)K CKZARKEA fie destitui^i din ea si cei afla{i in servicii particulare sa fie lipsifi de libertate, daca ar ramine credincio§i credin^ei creatine". 5. Acesta a fost primul edict dat impotriva noastra. In scurta vreme au mai aparut si alte hotariri, prin care se poruncea ca to£ capii Bisericii de pretutindeni sa fie pusi in lan{uri si apoi siliji in toate chipurile sajert- feasca (zeilor, n.tr) 12 . Ill Felul in care s-au comportat apdrdtorii credinfei in timpul persecufiei 1 . Atunci foarte mul^i dintre conducatorii Bisericilor au indurat cu mult curaj suferin^e groaznice, oferind privelistea unor lupte cu adevarat marete. Dar In schimb au fost cu miile si cei care, din pricina la§ita(ii, au amor^it sufle- teste inca inainte §i de aceea s-au dovedit slabi chiar de la primul atac. In schimb, cei din ceata celor dintii au suportat fiecare alte §i alte chinuri: unul era batut si biciuit fara mila, altuia i se jupuia ori i se despuia trupul in chinuri inspaimintatoare, cu cangi de fier, sub durerea carora unii §i-au aflat sfirgitul in chip Ingrozitor. 2. In acelasi timp, al^ii au dus lupta in chipurile cele mai diferite. Astfel, unul din ei dupa ce a fost impins cu putere si tirit pina la locul jertfelor spur- cate si nelegiuite era eliberat ca si cum ar fi jertfit deja, de§i el n-a jertfit deloc; un altul, care nici macar nu s-a apropiat nu s-a atins de nimic necurat, era lasat sa piece fiind nevoit sa rabde in tacere calomnia celor care declarau ca el ar fi jertfit deja; altul, care a fost inhajat pe jumatate mort, era aruncat afara ca si cum ar fi fost mort intr-adevar. 3. Altul care zacea pe pamint a fost tint de picioare o buna bucata de drum si numarat apoi intre cei care ar fi jertfit. Unul $ipa §i declara cu glas tare ca nu vrea sa jertfeasca idolilor, pe cind al doilea striga: «sint crestin!* §i era mindru ca poate marturisi numele Mintuitorului si, in sfirsit, al treilea £nea sus }i tare ca el nici n-a jertfit §i nici nu va jertfi niciodata. 4. §i totusi, chiar §i aceia, dupa ce erau lovi^i peste gura §i adusi la tacere prin batai repetate de catre o ceata de osta§i special rindui$i pentru aceasta, 10. Propriu-zis primul edict de persecute a fost publicat in 24 febr. 303, dar pina. a ajuns in Palestine au mai trecut citeva zile. Potrivit calculelor mi Scaliger ji Petavius in anul 303 prazni- cul Pajlilor cadea in 18 aprilie. Din pacate nu ni s-a pastrat textul primului edict de persecute, dar prin datele oferite de Lactanfiu {De mort. pers. XIII, 1), precum si scrierii Martini din Pales- Una, coroborate cu actele martirice ale unor mucenici, s-au putut reconstitui evenimentele des- tul de amanun(it. A se vedea si notele din Migne, P.G. 20, 744-745. 1 1 . Unii au tradus acest pasaj in sensul ca cei care nu abjura credinfa cres tina vor fi redusi la starea de sclavie. 12. Nu se poate preciza exact data edictelor al doilea fi al treilea. EdictuI al doilea era indreptat mai ales impotriva conducatorilor Bisericii, iar eel de al treilea prevedea ca cei care jrrtfese vor fi elibera(i, altfel vor fi maltratati. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPT A 317 batu£i peste fa£a §i peste obraji, erau aruncati afara cu putere. In chipul acesta dusjnanii credintei credeau ca dupa ce au intrebuin^at toate mijloacele §i-ar fi ajuns pjita 13 . Dar nici prin astfel de metode nu s-a ajuns la vreun rezultat impo- triva martirilor. Ca sa putem istorisi amanuntit moartea lor, ce cuvinte ne-ar putea fi destule? IV Despre martirii lui Dumnezeu care au umplut lumea cu amintirea martirajului lor 1. Cu miile i-am putea arata pe cei care au dovedit un curaj demn de admirat pentru credin^a in Dumnezeu eel peste toate, §i aceasta nu numai din clipa cind a inceput persecutia impotriva tuturor cre§tinilor, ci §i cu mult mai de vreme, de pe cind inca domnea pacea. 2. Totu§i propriu zis lupta contra Bisericilor a inceput numai acum recent, cind eel care a luat puterea 14 a pornit la lucru ca trezit dintr-un somn greu, la inceput in taina si pe nesim^ite, fata de rastimpul scurs de la persecute lui Deciu si Valerian, intrucit el n-a pornit dintr-odata razboiul impotriva noastra, ci a facut mai intii o proba, indreptindu-se numai impotriva celor din rindurile armatei, inchipuindu-§i ca, daca va cistiga lupta impotriva acestora, atunci ii va fi u§or sa-i readuca dintr-odata si pe ceilatyi sub ascultarea sa. De aceea s-a putut vedea ca dintr-odata o multime de militari imbrafifau viata civila pentru ca sa nu fie nevoiti sa se lepede de credinta in Creatorul lumii. 3. Caci cind capetenia suprema a armatei 15 , oricare ar fi fost el, a pornit persecutia impotriva trupelor prin verificarea §i epurarea lor, le-a lasat sa aleaga una din doua: ori sa ramina ascultatori (vechii rinduieli, n.tr) |i atunci isi pot pastra pozifia si gradele cistigate in armata, ori, in caz ca se impotrivesc poruncii (de a jertfi idolilor, n.tr.), sa le piarda. Atunci foarte mulfi ostafi din imparap^a lui Hristos au preferat, fara ezitare §i fara sa mai discute, marturisi- rea lui Hristos in schimbul maririi aparente fi bunastarii avute inainte. 13. Au fost multe defectiuni asa cum ne convinge in deosebi tulburatoarea criza a donatis- mului, cind con^tiinfele multora nu voiau sa mai aiba de-a face cu elerieii care cazusera. 14. Potrivit stirii lui Lactanfiu {De mort. pers. XI), Galeriu a fost eel care a impins pe Diocle- fian la persecute intrucit era fiul unei preotese pagine fanatice. Altfel, desi a ezitat mulfi ani, e greu de spus care au fost cauzele reale ale persecute!. E posibil ca una din acestea sa fi fost start- le de lucruri din armata. S-au inmulfit in ultimul timp cazurile cind ofiterii si soldafii au aruncat jos armele pe motiv ca sint crestini si nu jertfesc. De aceea epurarile din armata incep inca prin anul 295. Cazul «legiunii tebaice* din sudul Fran^ei e tipic. Dar au fost fi altele. Lactanfiu, De mort. pers. X, 415. 15. «Capetenia suprema» era Dioclefian, iar dupa 305, cind el s-a retras, a ramas Galeriu. 318 EUSEBIU DE CEZAREEA 4. §i atunci arareori se intimpla ca printre cre§tini unul sau altul sa pla- teasca pentru impotrivirea de a-§i schimba credin^a nu numai cu pierderea rangului militar, ci chiar cu moartea, caci eel care executa atunci ordinul imparatesc o facea cu blinde|e §i nu indraznea sa mearga pina la varsarea sin- gelui decit pentru unii, temindu-se, pe cit se pare, de multime si dindu-se ina- poi de frica de a nu provoca deodata un razboi impotriva tuturor 16 . 5. Dar intrucit totusi atacul deschis a inceput, nu se pot reda in cuvinte numarul §i marimea martirilor lui Dumnezeu, pe care i-au putut vedea cu ochii lor locuitorii din toate orasele §i satele. V Despre martirii din Nicomidia Indata ce edictul impotriva Bisericilor fusese publicat - in Nicomidia el fusese afi§at intr-o pia|a mare §i foarte circulate - el a fost luat si sfi§iat in bucati nu de catre un necunoscut oarecare, ci de un barbat din cei mai vesti^i dupa rangul pe care-1 avea in lumea de atunci, om cu multa rivna pentru Dumnezeu si plin de credinta, care a socotit ca edictul e nedrept §i cu totul nelegiuit 17 . In acela§i ora§ se aflau prezen^i atunci doi impara^i: eel mai batrin §i eel care ocupa in conducere locul al patrulea dupa el 18 . Dar si cre§tinul (care rupsese afi§ul, n.tr) a fost eel dintii dintre locuitorii impara^iei care s-a facut cunoscutin felul acesta, de aceea, dupS cum era de a§teptat, pedeapsa pe care a indurat-o pentru o indrazneala atit de mare a fost dusa de el pina la ultima rasuflare, cu seninatate §i cu liniste. VI Despre martirii de la palatul imperial 1. Din citi au putut fi preamariti vreodata pentru curajul lor neintrecut §i admirabil, fie dintre elini, fie dintre barbari, timpul ne-a scos la suprafa^a ca martiri dumnezeiesti'ji minuna^i pe Dorotei §i pe al|i tineri, care slujeau in garda imparateascm. Acestia desi se bucurasera de cea mai mare cinstire din partea stapinilor lor, care se purtau cu ei ca §i cum ar fi fost copiii lor adevarati, 16. E de subliniat faptul ca in parfile dunarene persecufia impotriva militarilor crejtini a fost deosebit de crincena. J. Zeiller, Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes deL'empire romain, Paris 1918, p. 55 fi urm. 1 7. Unii au spus ca acest prim martir va fi fost loan. El a fost ars de viu. Actele martirice siriace cred ca acest martir din Nicomidia de la data de 24 februarie era Evetios. Cf. Bardy, Eusebe, III, p. 11. 18. Dioclefian si Galeriu. Se cunoaste sistemul tetrarhiei inaugurate de Dioclefian potrivit careia intreg Imperiul Roman avea in frunte cu titl'u de «august» pe doi imparafi: Dioclefian si Maximian Hercule, iar, la rindul lor, fiecare i§i va alege ca auxiliari sau coregenti cu titlul de «cezari»: Diocletian §i-l ia pe Galeriu (care era §i ginerele lui), iar Maximian Hercule, pe Con- stanfiu Hlor, tatal viitorului Constantin eel Mare. I.STOKIA BI.IKHIC'KAHCA, 1'AHIKA A DI'l'A 319 au ajuns sa prefuiasca batjocurile, chinurile fi feluritele chipuri de a-sj da viafa pentru erecting 11 ' drept mai mare bogfyie decit averile, faima §i placerile lumii. Dintre ei nu vom mai pomeni decit despre unul, lasind cititorilor posi- bilitatea sa judece singuri care a fost sfir§itul viefii lui, iar dupa exemplul lui sa ghiceasca §i pe al celorlal^i. 2. In orasul amintit un om a fost adus inaintea lmpara^ilor §i intrucit n-a vrut sa aduca jertfe idolilor, s-a dat porunca sa fie legat de un stilp a§a gol cum era §i intreg corpul sa-i fie batut §i sfi§iat pina ce, fiind biruit, sa implineasca, cu voie sau fara voie, ceea ce i s-a cerut. 3. Dar intrucit, in ciuda tuturor caznelor, el s-a aratat neclintit, cu toate ca i se vedeau oasele, au amestecat o{et cu sare §i i s-a turnat pe trup, care era intreg numai rana. §i intrucit nu-i pasa nici de durerile acestea, au adus un gra- tar §i foe, punind pe gratar buca£ din ceea ce mai ramasese din trupul lui a§a cum ai praji carnea pentru mincare, dar s-au ingrijit sa nu-I prajesca deodata, ca sa nu moara prea repede, ci doar pe incetul, caci nici cei care-1 {ineau pe gratar n-aveau voie sa-1 ia de pe foe pina ce martirul n-ar fi consim^it la ceea ce se poruncise. 4. Dar §i de astadata el a ramas neclintit, dindu-§i astfel sufletul in toiul chinurilor, ca biruitor. A§a s-a sfir§it de o moarte muceniceasca unul dintre curtenii imparate§ti. Numele lui era Petru §ii intr-adevar martirul merita pe deplin acest nume 20 . 5. Dar de§i nici suferin^ele celorlal^i n-au fost mai mici, totu§i ca sa nu incarcam prea tare lungimea acestei carti, noi ii vom trece cu vederea pe cei- lal{i. Vom aminti doar ca, dupa ce au indurat tot felul de chinuri, Dorotei §i Gorgoniu, precum §i mul^i al^ii din suita imparateasca, §i-au aflat moartea prin sugrumare, dobindindu-§i astfel ^i ei cununa biruin^ei din urma. 6. In aceeasi vreme i s-a taiat capul §i lui Antim 20a , intiistatatorul Bisericii din Nicomidia, pentru ca a marturisit si el credin^a in Hristos. Pe el 1-a urmat o ceata intreaga de martiri din pricina unui incendiu care tocmai in zilele acelea izbucnise in chip misterios in palatul imparatesc din Nicomidia fi despre care un zvon fals spunea ca ar fi fost aprins de ai no§tri 20b . Atunci, de-a valma, fara deosebire, in urma unei porunci imparate§ti, marea masa a cre§tinilor de acolo, cu familii cu tot, au fost unii strapunfi de sabie, al^ii au fost ar§i de vii. Se 19. Evr., 11, 26. 20. IleTpoo, eel cu credinfa tare ca piatra. Cei trei martiri Gorgoniu, Dorotei fi Petru erau mari demnitari la palatul imperial §i aveau serviciu de «praepositi cubiculi», adici un fel de majordomi ai palatului. In martirologiul roman Petru e trecut la data de 12 martie. 20a. Pomenirea se face la 3 septembrie, iar dupa calendarul apusean, la 17 aprilie. 20b. In cuvintarea atribuita imparatului Constantin eel Mare [Ad sanctorum coetuml, 2h) sr afirma ca incendiul s-a produs dintr-un trasnet. Lactan(iu {De mort. pers. XIII) spune ca focul a fost aprins de Galeriu, care a pus apoi vina po rrestini. 320 EUSEB1U DE CEZAREEA istoriseste ca printr-o rivna dumnezeiasca si de negrait s-au aruncat deodata pe rug mare mul^ime de barbati. fi femei. Calaii ar fi prins fi ei o ceata nume- roasa fi i-au {intuit pe corabii, de unde apoi i-au pravalit, inecindu-i in adincu- rile marii. 7. Dupa ce fi-au dat via^a, foftii slujitori imparate^ti au fost pusi in mor- minte cu onorurile obifnuite. Acum, cei pe care ii credeau stapini au dat o noua hotarire: sa fie scofi din morminte fi aruncati. in mare, de frica sa nu-i cinsteasca daca ar ramine in morminte fi sa nu-i scoata zei. Cel puri.n asta era credin^a lor 20c . §i iata, af a s-au intimplat lucrurile in Nicomidia la inceputul per secut^ei. 8. La scurta vreme dupa aceea, pe cind unii din af a numitul finut al Meli- tinei 20d , precum fi atyii din Siria incercau sa puna mina pe putere 21 , a iefit o porunca imparateasca potrivit careia conducatorii Bisericilor de pretutindeni trebuie sa fie aruncati. in inchisoare fi pufi in lan{uri. 9. §i privelif tea care a urmat de aici intrecea tot ce se poate descrie 22 : tem- ni(ele, care in toate vremurile fusesera destinate doar pentru inchiderea uciga- silor f i a pradatorilor de morminte, erau pline acum de o mulpine nenumarata de episcopi, de preo£, de diaconi, de citeti. fi exorcisti, ineit att mai era loc in ele pentru cei osinditf. ca raufacatori. 10. §i iarafi au fost puse din nou in circulate alte edicte, potrivit carora cei care jertfesc idolilor vor putea pleca in libertate, pe cind cei care se impo- triveau se poruncea sa fie pufi la tot felul de chimin 23 . §i cine ar putea numara de astadati mulpjnea martirilor din fiecare {unity in deosebi din Africa, din Mauritania, din Tebaida fi mai ales din Egipt, de unde mulfi emigrasera prin alte ora§e fi pjiuturi, dind martiri §i acolo. VII Despre martirii egipteni din Fenkia 1. Cunoaftem azi pe cei care s-au distins in! Palestine dar mai ales pe cei din Tirul Feniciei 24 . Cati cine oare nu s-ar mira cind s-ar gindi la nenumaratele 20c. Asa au procedat si cu ocazia altor martiri (Sf. Policarp, martiriul lui, cap. 18; Martirii din Lyon si Vienne) . Pomenirea celor 1003 mucenici din Nicomidia se face la 12 februarie (Ehr- hard: Oberlieferung, I 1937, p. 582). 20d. Melitene a fost unul din cele mai nefericite orase ale imperiului, zice H. Beck ox. 467. Aceasta citadels armeana de pe Eufrat, foarte des ameninfata de dusmani, a fost devreme creitinatA. 21. Tribunul Eugeniu a fost proclamat imparat de ostasii din Sekucia. Cind au ajuns la Antiohia, el a fost ucis. 22. Acest al doilea edict de persecute a aparut probabil in aprilie 303. 23. Edictul al treilea a aparut se pare la 27 septembrie 303. Nimeni nu poate crede ca amnlstia promisa ar fi cuprins ji pe crestini. In primavara anului 304 apare eel de al patrulea edict semnat numai de Galeriu. Despre el ne vorbeste cealalta scriere, Martirii din Palestine III. 24. In timpul acestor persecu^ii Eusebiu se afla tocmai in Tir. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPTA 321 biciuiri §i puterea rabdarii, pe care le intilnim numai la ni§te adevara^i lupta- tori pentru credinta, iar dupa aceste lovituri cine n-ar admira lupta lor cu fia- rele flaminde, cu sariturile leoparzilor, a diferitelor soiuri de ursi, a mistre^ilor si a taurilor imboldi^i asupra lor cu fier si cu foe. §i peste tot, rabdarea neintre- cuta a acestor eroi fa£a de oricare dintre fiare? 2. Am fost eu insumi de fata si mi-am dat seama ca asupra martirilor se simtea puterea si lucrarea dumnezeiasca a Mintuitorului nostru Iisus Hristos, pe Care il marturisesc, intrucit nici fiarele hamesite dupa hrana n-au indraznit multa vreme sa se atinga ori sa se apropie de trupul acestor prieteni ai lui Dumnezeu, ci mai curind se aruncau spre cei care le provocau din spate, numai asupra sfintilor luptatori nu voiau sa se repeada in nici un chip, cu toate ca acestia stateau singuri §i goi in arena, facindu-le semne cu miinile, dupa cum le poruncisera, dar fiarele n-aveau nici gind sa-i atinga. De cite ori se indreptau spre crestini, de atitea ori se intorceau inapoi, indemnati parca de o putere dumnezeiasca. 3. Privelistea aceasta s-a prelungit vreme indelungata, incit nu mica era mirarea tuturor cind vedeau ca daca prima fiara nu ataca, adeseori se intimpla ca impotriva unui singur crestin sa fie asmu^ite si a doua sau chiar a treia fiara. 4. Nu te puteai destul mira de puterea de rabdare nestramutata a acestor sfinti §i de taria de nezdruncinat care se sala§luise in aceste trupuri tinere. Caci vedeai cite un tinar care n-avea inca nici douazeci de ani stind legat, cu miinile fntr-o forma de cruce, trimitind cu o inima hotarita si senina, in cea mai deplina liniste launtrica, rugaciunile lui catre Dumnezeu fara sa se urneasca sau sa se intoarca macar din locul in care se afla, intr-o vreme cind ursii §i leo- parzii, inspirind teama de moarte, aproape ca atingeau trupul lor, dar nu stiu cum, printr-o putere dumnezeiasca si negraita, li se intepenea botul si indata se repezeau inapoi. 5. §i tot astfel puteai vedea si pe ceilalti, cinci de toti 25 , cum au fost arun- cati la un taur furios. Cu coarnele sale acesta arunca in aer pe ceilalti, care se apropiau de el §i dupa ce-i sfifia ii lasa pe jumatate morti. In schimb, cind se repezea furios si amenintator spre sfin^ii martiri, taurul nu mai era in stare nici macar sa se apropie de ei, ci dadea doar cu picioarele si cu coarnele in toate direc|iile. §i oricit a fost intepat cu fierul inro§it ca sa inspire furie si amenin- tare, totusi la indemnul Providentei el se retragea inapoi fara sa le faca nici un rau martirilor, incit asupra lor a fost nevoie sa fie asmutite alte fiare. 6. Totusi, pina la sfirsit, dupa aceste incercari ingrozitoare si de neinchi- puit, toti acesti tineri au fost strapun§i cu sabia si, in loc sa fie pu§i in pamint si in morminte, au fost aruncati in valurile marii. 25. In unele manuscrise lipse^te aceasta paranteza. 21 - EUSEBIU DE CEZAREEA 322 EUSEBIU DE CEZAREEA VIII Despre martirii din Egipt Aceasta a fost asadar lupta pe care au dat-o la Tyr egiptenii intru apararea credintei lor. Dar sint de admirat §i aceia dintre egipteni care s-au facut martiri in propria lor lara, caci pentru apararea inva^aturii Mintuitorului si aici au suferit in chip diferit moartea mii de barbati, de femei §i de copii 26 , aratindu-§ii astfel dispre£ul pentru viata trecatoare. Caci in timp ce unii au fost aruncati in foe dupa ce au fost sfisiati cu ghiare §i cu cangi de fier si au fost biciuiti in chip infiorator, al^Li au fost ineca^i in mare, pe cind altii i§i intindeau curajos capul celor care ar ft vrut sa li-1 taie, unii au murit in timpul torturilor, atyii au pierit de foame, unii au fost rastigniti pe cruce, al^ii au avut parte de o moarte obi§- nuita tilharilor, al^ii de alta mai rea, caci erau intor§i cu capul in jos, lasindu-i sa traiasca a§a spinzura^i pina ce se istoveau de foame. IX Despre martirii din Tebaida 27 1 . Cit despre batjocurile si chinurile pe care le-au indurat cei din Tebaida, ele nu pot fi nici macar descrise. In locul unghiilor de fier, intreg trupul lor era sfi§iat cu ajutorul unor scoici ascu^ite, cu atita cruzime pina cind omul isi dadea sufletul. Femeile erau ferecate strins de ambele picioare, spinzurate cu capul in jos si inal^ate astfel, cu trupurile complet goale §i fara nici o imbraca- minte, oferind astfel multimilor privelistea cea mai neomenoasa, mai cruda si mai lipsita de rusine dintre toate privelistile. 2. Altii i§i gaseau moartea legati de copaci si de crengile lor prin aceea ca impreunau cu un scripete, una de alta, crengile cele mai puternice §i de fiecare din ele se fixa cite un picior al martirilor, dupa care se dadea drumul crengilor sa revina la pozi^ia lor fireasca: in chipul acesta, intr-o clipa se despicau in doua trupurile nenoroci^ilor pe care-i chinuiau in acest fel. 3. §i astfel de chinuri nu durau numai citeva zile sau numai un timp oare- care, ci ele s-au prelungit ani de-a rindul 28 . Uneori puteai vedea zece, alteori douazeci de oameni mor^i deodata, in chipul acesta, dar alteori numarul lor nu era mai mic de treizeci, alteori numarul lor se apropia de §aizeci de in§i deodata; ba au fost cazuri ca au fost da{i mortii intr-o singura zi o suta de oameni, pe linga femei §i copii chinuiti §i osinditi in toate chipurile. 26. Sfintul Atanasie istorisejte {Hist, arian. ad monachos, 64) ca §i populatia pagina interve- nea adeseori ascunzindu-i §i ajutorindu-i cu cele de lipsa. Pacat ca expunerea lui Eusebiu nu-i prevazuta cu date §ii nume precise de oameni. 27. Partea sudica a Egiptului superior. 28. Eusebiu pare sa fi petrecut in Egipt spre sffrsitul celor opt ani de persecute (Migne P.G. 20, 762). ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPTA 323 4. Am vazut eu insumi, la faja locului, o multime de martiri indurind, deo- data, intr-o singura zi, unii taierea capului, altii erau ar§i pe rug, incit pina §i sabia cu care erau injunghiati se tocise ori in urma prea lungii folosiri se stir- bise, iar calaii obositi au trebuit sa fie schimbati unul dupa altul. 5. Am observat atunci la cei care credeau in Unsul Domnului o rivna cu adevarat minunata, precum §i o putere §i un curaj intr-adevar dumnezeiesti. Caci abia a apucat sa se pronun^e sentin^a impotriva unora, si din cealalta parte se grabeau altii spre scaunul de judecata al judecatorului, marturisind ca sint crestini, fara sa se sperie de ingrozitoarele chinuri si de orice fel de munci care-i asteptau, ci vorbeau cu toata indrazneala §i curajul despre credinja in Dumnezeul intregii himi si intimpinau cu bucurie, in ris §i voie buna sentin^a din urma, cintind pina la ultima rasuflare imnuri de lauda §i de multumire lui Dumnezeu Atotputemicul. 6. §i intr-adevar toti ace§tia erau vrednici de lauda 29 , insa si mai minunati erau cei care stralucisera prin avere, se nascusera dintr-un neam ales, se bucu- rasera inainte de marire deosebita, de un grai frumos si de o cugetare adinca, dar pe care le socoteau acum cu mult mai prejos decit adevarata evlavie si cre- din^a in Mintuitorul §i Domnul Iisus Hristos. 7. A§a era Filoromus, caruia i se incredintase o func^ie inalta in adminis- tratia imparateasca din Alexandria si care, dupa dregatoria si rangul pe care-1 avea intre oamenii imparatiei, era mereu insotit de ostasi atunci cind zilnic indeplinea rolul sau de judecator. Tot a§a §i Fileas, episcopul Bisericii din Tmuis 30 , vestit prin slujirea sa ob§teasca si prin multele servicii de ajutorare aduse ora§ului sau si prin cunostintele sale de filosofie 31 . 8. Cu toate ca multi dintre rudeniile si prietenii lor ii rugau - impreuna cu unii dregatori de rang mare, ba chiar si judecatorul ii indemna - sa aiba grija de ei insifi, dar mai ales de copiii si de sotiile lor, acesti oameni nici n-au vrut sa auda de a§a ceva incit din dragostea fa£a de lume sa dispre^uiasca poruncile pe care Mintuitorul le-a dat in legatura cu marturisirea ori cu lepadarea de Hristos 32 . Facind uz de o cugetare curajoasa si vrednica de un filosof, mai bine zis un suflet credincios §i iubitor de Dumnezeu, ei se impotrivira oricaror ame- nintari si batjocuri ale judecatorului, incit ammdurora li s-a taiat capul. 29. S-ar putea face o comparable pe de o parte intre referatele lui Dionisie al Alexandriei, cind vorbefte despre persecutia lui Deciu, §i pe de alta parte, acelea ale lui Eusebiu: acesta mai mult admira eroismul martirilor, pe cita vreme Dionisie arata ?i defectiunile §i renegarile cre^ti- nilor de atunci. 30. Oras in sudul Egiptului. 31. Pomenirea lui Filoromus §i a episcopului Fileas e amintita de mai multe ori in martiro- logiul ieronimian. Cei dintii are data de 4 februarie. Fileas si-a scris epistola catre eparhio^ii sai pe cind se afla in Tebaida, Filoromus se pare ca avea rangul eel mai mare in administratia Egip- tului. A se vedea Migne, P.G. 20, 761. 32. Matei, 10, 32-33; Luca, 9, 23-27. 324 EUSEBIU DE CEZAREEA X Insemndrile martirului Fileas despre evenimentele din Alexandria 1. Intrucit spusesem mai inainte ca Fileas si-a dobindit mare faima si pe urma bogatelor sale cunostinje de invafatura profana, sa vina el insusi de mar- tor, sa ne marturiseasca el insusi ce a fost si sa ne informeze despre martiriul care a avut loc in Alexandria, caci marturia adusa de el e de mai mare incre- dere decit ceea ce am putea spune noi. lata cum graia el: Extras din epistola lui Fileas cdtre cei din Tmuis. 2. «Intrucit toate aceste exemple, lamuriri si semne minunate au fost ase- zate pentru noi in dumnezeiestile si Sfintele Scripturi 33 , insemneaza ca si feri- crfii martiri care au suferit la noi n-au stat deloc la indoiala, ci si-au indreptat cu deplina curatie ochii sufletului spre Dumnezeu eel Atotputernic si, accep- tind in cugetul lor moartea pentru credin^a, s-au legat cu toata taria de chema- rea lor, in care au gasit ca Domnul nostru Iisus Hristos S-a intrupat pentru noi oamenii ca sa nimiceasca toata faradelegea si sa ne asigure puterile necesare spre a intra in viata cea vesnica. Pentru ca «n-a socotit o rapire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci s-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oamenilor si la infafisare aflindu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte, si inca moarte pe cruce 34 . 3. De aceea se nevoiau martirii, care purtau in sinea lor pe Hristos spre darurile cele mai inalte 35 si indurau orice oboseala si orice suferin^a. scornita de dusmani nu numai o singura data, ci pentru unii chiar si de doua ori. De aceea, oricit de zelosi erau paznicii in amenintarile lor, fie ele in vorbe, fie in fapte, martirii nu si-au schimbat hotarirea pentru ca «iubirea desavirsita alunga frica» 36 . 4. Ce cuvint ar fi atit de cuprinzator incit sa poata descrie curajul si stator- nicia lor in fiecare suferin^a, cind oricare din trecatori avea voie sa se poarte rau cu martirii, unii ii loveau cu ciomagul, alfii cu nuiaua, atyii cu biciul, al^ii cu cureaua sau, in sfirsit, al^ii cu fringhia. 5. In fiecare din aceste chinuri vedeai o priveliste noua §i constatai o rau- tate nesfirsita. Unora li se legau amindoua miinile la spate apoi, stind a§a fin- tui^i de un stilp sau de o birna, li se intindeau trupurile asa ^intui^i cu anumite unelte 37 §i li se smulgeau din incheieturi madular dupa madular. In astfel de torturi calaii aveau ordin sa loveasca in orice parte a trupului, nu numai in 33. Evr., 10, 32 si urm. 34. Filim., 2, 6-8. 35. / Cor., 12, 31. 36. I loan, 4, 18. 37. Probabil ca aceasta torturare se administra de un equleus, o unealta de lemn de inalti- mea si forma unui cal, pe care era fixat trupul martirului spre a putea fi mai cu ufurinta torturat. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPTA 325 coaste, ca la ucigagii de rind, ci cu uneltele lor puteau sfi§ia oriunde: in burta, in pulpa ori in obraz. Afyii erau atirnati de o singura mina undeva intr-o hala §i erau lasati sa stea spinzura^i in felul acesta: aceasta suferin$a intrecea in cru- zime pe toate celelalte prin intinderea peste masura a incheieturilor si madu- larelor. Altii erau lega^i de stilpi, fa^a catre fata, fara ca picioarele lor sa atinga pamintul, iar din pricina greuta^ii trupurilor, incheieturile trebuiau sa se intinda §i sa se stringa format. 6. §i ei indurau chinurile acestea nu numai atita timp cit dregatorul impa- ratesc ii interoga si cit timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi intreaga, caci atunci cind trecea la alti osindi^i, el lasa pe linga ei pe unii din slujitorii sai ca sa vada daca nu cumva, biruit de durere, da semne de nesinuire, dar §i atunci ordinul era §i mai fara de mila: ca legaturile lan^urilor sa fie §i mai strinse, afara de cazul cind, dupa atitea chinuri, osinditul isi daduse sufletul, in care caz el era azvirlit jos si tirit la o parte. 7. Caci vrajma§ii no§tri n-aveau voie sa arate fata de noi nici cea mai mica atentie, ci impotriva noastra trebuiau sa cugete §i sa actioneze in a§a fel ca §i cum noi nici n-am mai exista. Caci aceasta era cea de a doua suferin^a pe care vrajmafii o nascocisera dupa cea a ranilor. 8. Dupa aceste chinuri unii mai erau pusi cu spatele pe o masa cu ghimpi ascuti|i, dar cu picioarele departate unul de celalalt, strinse fiecare in butuci pina la a patra incheietura, in a§a fel incit, cind ii scoteau de acolo, era cu neputin^a sa se mai {ina pe picioare din pricina loviturilor §i ranilor proaspete de pe intreg corpul. Al^ii, aruncati pe pamint, zdrobiji cu totul de chinurile repetate ale torturilor, ofereau trecatorilor o priveli§te mai infioratoare decit se paruse chiar in timpul execu^iei, caci purtau pe trupurile lor rani nenuma- rate §i care de care mai variate. 9. In aceasta situate unii mureau inca in timp ce erau tortura^i, ru§inind prin rabdarea lor pe vrajmaj; al£ii erau zavoriji in temnita pe jumatate morti, unde dupa citeva zile se sfirseau istoviti de chinuri. Ceilal|;i, insa, care-si dobindisera vindecarea in urma ingrijirilor date, deveneau mai curajo§i pe masura ce trecea timpul §i petreceau in temnita. 10. Cind primeau a§adar porunca sa aleaga fie o eliberare blestemata in caz ca se ating de jertfele cele nelegiuite, fie, in caz ca nu vor sa jertfeasca, sa sufere pedeapsa cu moartea, martirii mergeau hotariti si veseli la moarte, caci stiau ceea ce ni se rinduise prin Sfintele Scripturi 38 : «Cel ce jertfe§te la al|i dumnezei, afara de Domnul, cu moarte sa piara» si «sa n-ave^i alt Dumnezeu afara de Mine» 39 . 38. Ie§., 22, 20. 39. Ie?., 20, 3. 326 EUSEBIU DE CEZAREEA 1 1 . Acestea sint cuvintele pe care de acolo din inchisoare martirul cu ade- varat filosof si totodata si prieten al lui Dumnezeu le adresa fratilor din intreaga crestinatate, inainte de a primi sentinta din urma, pentru ca sa-i infor- meze prin cite a trecut, dar in acelasi timp si ca sa-i indemne sa ramina tari si neclatina^i in credin^a fa£a de Hristos, chiar si dupa moartea care-1 astepta curind 40 . 12. Dar de ce trebuie sa scriu o istorie atit de lunga si de ce sa mai adaug noi lupte la cele pe care sfinpi martiri le-au indurat in toata lumea, mai ales cele care n-au fost descrise dupa legea obsteasca, ci dupa o procedura care se practica doar in vreme de razboi? XI Despre martini din Frigia 1. In aceeasi vreme niste osta§i au impresurat un mic orasel din Frigia, locuit numai de crestini, i-au pus foe si au ars pe toti locuitorii lui impreuna cu femei si cu copii care tocmai se inchinau lui Dumnezeu Atottiitorul, caci intreaga popula^ia oraselului, in frunte cu incasatorul statului ca si ceilafyi din magistral, precum si sfatul orasului si poporul intreg au marturisit ca sint cre§- tini §i ca nicicum nu se supun poruncii de a jertfi idolilor 41 . 2. Tot in acelasi orasel mai traia si un dregator imparatesc cu numele Adauctus 42 , originar dintr-o familie distinsa din Italia, care strabatuse toata scara marilor demnitari din jurul imparatului, raspunzind cu cinste chiar si de administra^ia casei imparate§ti si a finan^elor publice. Dar mai presus de aceste ranguri el s-a distins prin fapte alese de dreptate si de credin^a in Hristo- sul Domnului, de aceea a fost impodobit cu cununa de martir, rabdind pentru credinfa cu toata maretia dregatoriei lui. XII Despre foarte mum a ty barbati si femei, luptdtori pentru credintd 1. Dar de ce trebuie sa mai pomenesc cu numele si pe ceilalti ori sa soco- tesc cam ci^i dintre acestia erau barbati sau, in sfirsit, de ce sa descriu toate felurile in care au fost tortura^ admirabilii nostri martiri? Odata mureau tain- 40. Martirologiul ieronimian pune patimirea lui Fileas §i a lui Filoromus pe data de 24 februarie. Prefect al Egiptului nu mai era la acea data Clodius Calcianus, cum se artrma in «Mar- tiriul» lor, ci Hieracles. Martirajul va fi avut loc la inceputul anului 305, cf. Migne P.G. 20, 76. De la Fileas ni s-a mai pastrat o scrisoare redactata tot din temnifa si adresata episcopului Meli- tius de Licopole. S-a pastrat numai traducerea latina a ei (Migne P.G., 10, 1565 si urm.). Ca expeditori figureaza pe linga el al(i 3 episcopi aflafi pe atunci in temnita: Hesichius, Pahomie, Teodor (si Fileas). 41. Cazul e relatat si de Lactantiu (Div. inst. V, XI, 10), Socrate (1st. bis. Ill, 15) si Sozo- men (1st. bis. V, 11). Numele orasului nu e indicat. Unii cred ca e vorba de Appameea, atyii, de Eumeneia. Eusebiu aminteste de astfel de martiri ca episcopii Trasca, Gaiu si Alexandru. 42. Pomenirea lui se face la 4 oct. ISTORIA BISERICEASCA, CARTE A A OPTA 327 du-li-se capul cu securea, cum s-a intimplat in Arabia 43 , alteori li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ceea ce a fost cazul cu cei din Capadochia 44 ; uneori erau legati cu capul in jos si spinzurati de picioare, in vreme ce un foe inecacios ardea sub ei pina ce mureau inabusiti de aburii gro§i ai vreascurilor putrede, asa cum s-a intimplat in Mesopotamia 45 . Uneori li se taiau si nasul, urechile, miinile §i alte madulare sau parti din trup, cum a fost cazul in Alexandria. 2. §i de ce sa reinviez §i amintirea celor din Antiohia, care au fost prajiti pe gratar, dar nu ca sa moara, ci sa le prelungeasca tortura, sau sa pomenim de altii care preferau sa-§i vire mina in foe decit sa se atinga de jertfele cele nele- giuite? 46 Unii din ace§tia fugeau de astfel de probe ale mor^ii §i incainainte de a cadea in puterea si in miinile du§manului se aruncau ei in§isi de pe inatyimea caselor, socotind o astfel de moarte ca un ci§tig fa£a de cruzimea nelegiui^ilor 47 . 3. Acolo, in Antiohia, traia o persoana sfinta §i de o tarie sufleteasca admi- rabila; dupa. trup ea era femeie, dar era respectata de toti antiohienii pentru bunastarea si pentru neamul ales din care se tragea, precum §i pentru cinstea ei deosebita. Ea isi crescuse copiii in legile credintei, doua fete tinere deosebit de frumoase la trup, care acum se apropiau de floarea virstei. Minati de pofte salbatice fata de aceste fapturi, mutyi au pus in lucrare toate mijloacele ca sa afle unde le este ascunzatoarea. Pina la urma au aflat ca traiau intre straini. Printr-o viclenie oarecare, ele au fost chemate inapoi, la Antiohia, unde tre- buiau sa cada in cursa soldatilor. Vazindu-se pe ea §i pe fiicele ei intr-o astfel de situatie, mama le-a expus intr-o discutie toate primejdiile care le pindesc din partea oamenilor, iar dintre ele cea mai de nesuferit era amenin^area necinstirii, fie chiar §i numai daca ar trebui sa auda urechile lor de a§a ceva. Caci a-ti da cu voia ta sufletul in robia diavolului, zise ea, e o fapta mai rea decit toate chinurile mortii §i decit moartea insasi. Ea le-a dat, deci, sa in^eleaga ca nu mai exista decit o singura cale de a ocoli toate aceste rele, §i anume: fuga la Dumnezeu. 4. Atunci, hotarindu-se toate pentru aceea§i solute, ele §i-au strins frumos imbracamintea in jurul trupului si, odata ajunse in mijlocul strazii, au cerut gardienilor sa se departeze putin §i in clipa urmatoare toate trei se aruncara in fluviul care curgea pe alaturi 48 . 43. Nu cunoaftem martiri din Arabia. Poate in Filadelfia. Cf. Harnack, Mission., II, 701. 44. Aceea^i situate; Harnack, ibid., II, 743. 7. 45. Harnack, ibid., II, 689-693. 46. Poate ca e vorba de sfintul Varlaam din Antiohia care a patimit probabil in 304, §i a carui «patimire» ne-a aratat-o sfintul loan Hrisostomul. Ehrhard, o.c, I, 479; 486 etc. Pomenirea lui se face azi la 19 no v.; inainte era la 16 no v. 47. Asa e cazul sfintei Pelaghia a carei pomenire se face in 4 mai. Unii socot astfel de «pati- miri» asemanatoare sinuciderii (Fericitul Augustin, De civ. Dei, I, XXII). 48. Numele acestor mucenife nu ne sint date de Eusebiu. Dupa sfintul loan Hrisostomul ar fi vorba de Domnina, Bernice §i Prosdecia, a caror «patimire» s-a pastrat in limba siriaca dupa martirologiul siriac la 20 april, dupa eel ieronimian la 15 april. Dupa al nostru, la 4 oct. 328 EUSEBIU DE CEZAREEA 5. Asa §i-au luat zilele aceste femei. Dar tot in ora§ul Antiohia o alta pereche de fecioare, vrednice intra totul de Dumnezeu §i cu adevarat surori intre ele, vestite prin neam, dar §i mai stra- lucite ca fel de viefuire, tinere ca virsta, frumoase la trup, suflete bine crescute, evlavioase §i de o rivna neintrecuta, incit credeai ca in lumea intreaga n-ai mai putea afla astfel de femei, din porunca slujitorilor demonului au fost aruncate 4Q in mare . Toate acestea s-au petrecut in Antiohia. 6. Al£i au patimit in Pont chinuri care te ingrozesc chiar si numai cind le auzi: unora li se strapungeau degetele cu trestii ascutite, pe care li le virau sub unghii; pentru ahii se topea plumb pe foe, iar cind aceasta materie era incinsa §i fierbea, era turnata pe piept §i pe spate, arzindu-i astfel toate partile cu care se implinesc toate necesitarile corpului omenesc. 7. §i iarasi, ahii indurau fara mila in stomac si in madularele, pe care nu se cade nici sa le amintim cu numele, chinuri rusinoase §i de nedescris, pe care judecatori de neam ales §i cu respect fata de legi le nascoceau cu mult zel, pre- zentindu-§i astfel cruzimea ca pe o culme a intelepciunii; ca §i cum ar fi vrut sa ci§tige premiul pentru intrecere, a§a se trudeau ei sa inventeze mereu alte feluri de torturi. 8. Culmea calamitajilor s-a inregistrat atunci cind ace§ti nelegiutyi, scirbi^i si obosi^i de mul^imea uciderilor si a varsarilor de singe, declarara ca de acum nu mai doresc altceva decit ceea ce poate fi bun si omenesc pentru toti, de aceea de acum inainte nu ne vor mai nedrepta^i nici pe noi. 9. Caci, spuneau ei, nu se cade sa pingarim ora§ele cu singele conceta^e- nilor nostri, nici sa invinuim de cruzime puterea suprema pe care o define imparatul, care e binevoitoare §i blinda; de aceea ar trebui sa extindem peste to{i binefacerile puterii imparate§ti, care se distinge prin filantropie, a§a ca nimeni sa nu mai fie pedepsit cu moartea. Dupa ei, incepind de atunci aceasta pedeapsa pare sa nu mai fi fost folosita impotriva noastra, din pricina filantro- piei stapinitorilor 50 . 10. In schimb s-a dat porunca sa ni se scoata ochii ori sa ni se mutileze vreun picior. Caci pentru ei aceasta insemna filantropie §i totodata cea mai 49. H. Delehaye {Les origines du culte des Martyres, Bruxelles, 1922, p. 230) pune la indoiala insa^i autenticitatea acestei relatari a lui Eusebiu. Se cunoafte jtirea data de panegiricul sftntului Grigorie de Nazianz (Orat. XLffl) despre bunicii sfintului Vasile, care au fost nevoifi sa se ascunda prin paduri in timpul persecufiei lui Diocletian. §i sfintul Grigorie de Nyssa vorbeste despre bunicii lor care «au marturisit pe Hristos in vremea prigoanelor» (Viafa Fericitei Macrina, trad.T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 9). 50. Sub aceste expresii trebuie sa infelegem schimbarea de atitudine care prefera de acum exilul, munca forfata si mutilarea, in locul persecufiei de exterminare de pina atunci. Numai ca aceasta schimbare n-a venit dintr-odata. Despre deportarea in minele de plumb de la Faenon (sudul Palestinei) se va vorbi pe larg incepind cu anul 307 in cartea Martirii din Palestina. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPTA 329 blinda dintre pedepsele luate impotriva noastra. Incepind de atunci, ca urmare a acestei filantropii a celor nelegiui^i, era cu totul imposibil sa mai ara$i multimea nenumarata a celor carora li s-a scos mai intii ochiul drept cu sabia §i dupa aceea li s-a ars cu focul ori li s-a paralizat piciorul sting cu fierul inrosit, du- pa care ii osindeau sa lucreze in minele de arama ale {arii, unde conta mai pupln munca ce trebuiau s-o depuna, cit mai ales maltratarea §i chinuirea lor acolo. 11. Cu neputin^a este §i descrierea altor lupte, in care au pierit al£i lupta- tori, care au rabdat poate mai mult §i decit ace§ti martiri, pentru ca faptele lor curajoase intrec orice cuvint. In luptele lor, ace§ti minunati martiri ai lui Hristos s-au facut vesti^i in intreaga lume locuita, uimind, cum era §i firesc, pe to{i martorii prin curajul lor, oferind in persoana lor dovezi simjite despre puterea cu adevarat dumne- zeiesca §i nespusa a Mintuitorului. Pomenirea lor chiar §i numai cu numele ne-ar cere prea mult timp, daca n-ar fi ceva cu neputin^a.. XIII Conducdtorii biserice§ti care au confirmat prin singele lor autenticitatea credinfei pe care o vesteau 1 . Printre intii statatorii Bisericii, care au ajuns martiri in ora§ele cele mai importante, eel dintii pe care ar trebui sa-1 inscriem ca martir pe stilpii ridica^i in cinstea sfin^ilor din impara^ia lui Hristos este episcopul ceta^ii Nicomidia, caruia i s-a taiat capul, Antim 51 . 2. Iar dupa acesta , printre martirii din Antiohia fi din comunita^ile din jur a fost un, preot neintrecut prin toata via^a lui, Lucian, care la Nicomidia, in fa£a imparatului, a propovaduit impara^ia cereasca a lui Hristos, iar apoi §i prin scrieri 52 . 3. Dintre martirii din Fenicia cei mai vestiti ar fi iubi^ii de Dumnezeu in- tra toate pastori ai turmelor duhovnice§ti ale lui Hristos: Tiranion, episcopul Bisericii din Tyr, Zenovie 53 , preot al celei din Sidon, si Silvan, episcopul Bise- ricilor din jural Emesei 54 . 4. Acesta din urma a ajuns impreuna cu al^ii sa fie hrana a fiarelor salba- tice chiar in Emesa §i a fost primit in ceata martirilor. Ceilalti doi au adus slava lui Dumnezeu propovaduind cuvintul Lui in cetatea Antiohiei cu o rabdare dusa pina la moarte: unul dintre ei §i anume episcopul a fost aruncat in adinci- mile marii 55 , pe cind celalalt, Zenovie, un excelent medic, a murit curajos in urma ranilor la coaste care i-au fost facute cu cangi de fier. 51. Despre patimirea lui Antim de Nicomidia s-a vorbit aici: VIII, 14, 6. 52. Despre Lucian (+311) se va vorbi mai pe larg: IX,VI, 3. 53. Preot si medic. H. Delehaye, Les origines... 196; 225 etc. 54. Despre Silvan, mai jos: IX, VI, 1. 55. E curios cum a putut scapa Eusebiu o gre§eaia atit de evidenta: Antiohia nu este port la mare. 330 EUSEBIU DE CEZAREEA 5. Printre martirii din Palestina, lui Silvan, episcopul Bisericilor din jurul Gazei 56 , i s-a taiat capul in minele de arama din Phaeno impreuna cu al{i trei- zeci si noua de martin. Tot acolo si-au sfir§it zilele fiind arsi pe rug episcopii egipteni Pileu si Nil 57 , alaturi de altii. 6. Printre ei trebuie sa amintim si marea glorie a comunitatii din Ceza- reea, preotul Pamfil 58 , omul eel mai admirabil dintre to\i contemporanii vre- mii noastre, ale carui ispravi minunate le vom descrie la timpul potrivit. 7. Dintre cei care si-au aflat moartea in chip mare{ in Alexandria si in intreg Egiptul precum si in Tebaida, eel dintii ar fi Petru, episcopul Alexan- driei insasi 59 , un chip de dascal cu adevarat dumnezeiesc al credintei in Hris- tos, precum si presbiterii cei impreuna cu el: Faust, Dius, Ammonius, adeva- ra£ martiri ai lui Hristos, apoi Fileas, Isihie, Pahimios si Teodor 60 , episcopi ai Bisericilor egiptene, precum si nenumarati atyi crestini vesti^i, care sint pome- ni£i in comunita^ile lor, fiecare cu £ara si locul de unde se trag. Ca sa pui in scris luptele pentru credinta, asa cum s-au desfasurat ele pe intreg pamintul si sa istorisesti cu de-amanuntul toate prin cite au trecut nu-i treaba noastra, ci in primul rind a celor care au vazut evenimentele cu ochii lor proprii. Cit despre cele la care am fost eu insumi martor, pe acestea le voi face cunscute contem- poranilor printr-o alta scriere 61 . 8. In lucrarea de fata voi adauga la cele spuse si retractarea procedeelor intrebuin^ate impotriva noastra 62 , precum si tot ceea ce s-a intimplat de la inceputul persecu^iei, care pot fi de mult folos cititorilor. 9. Inainte de a fi inceput razboiul impotriva noastra fi in tot timpul cit atitudinea impara^ilor fa^a de noi era prieteneasca si pasnica, de ce adinca bunatate si prosperitate nu ne-a socotit vrednici stapinirea romana? Ce cuvinte le-ar putea istorisi? Pe atunci cind stapinii supremi ai lumii sarbato- reau zece §i douazeci de ani de domnie statornica 63 si plina de pace au putut-o face cu serbari, cu jocuri publice, ospeje foarte pompoase si cu mari desfatari. 10. Puterea lor crestea inainte fara piedici, zilnic se faceau progrese mari pina cind dintr-odata ei au rapt pacea cu noi si ne-au declarat un razboi fara 56. Prfznuit la data de 4 mai, episcopul Silvan de Gaza pare a fi fost hirotonit in timpul cit a stat in exil la minele din Phaeno de catre episcopul Meletie. 57. Mai jos, Mart. Palest., XIII, 3. 58. Mart. Palest., VI. 59. El e socotit ultimul martir: in anul 312. 60. Desprea Fileas si sofii s-a vorbit mai sus nota 40. 61. Adica despre martirii Palestinei. 62. E vorba de naAiv. In situafia aceasta, Sever, titularul pentru titlul de «august» peste Apus, a pornit impo- triva lui Maximian si a lui Maxenfiu, dar e invins, aja ca de acum titlul de «august» il revendica Maxenfiu, mai ales ca se certase cu tatal sau. Atunci intervin «cei mari», Diocletian, Maximian fi Galeriu, care in 1 1 nov. 307 aleg pentru Apus ca «august» pe Liciniu, silind astfel pe Maximian sa abdice pentru a doua oara. Maximin Daja si Constantin ramin numai cu grad de «cezari». Se restabileste astfel pentru scurt timp Tetrarhia. Dintre aceftia Galeriu si Maximin au continuat persecufia crestinilor. 69. In anul 308 Maximin s-a proclamat august, dar Galeriu nu-1 recunoaste nici pe el, nici pe Constantin decit in anul 310. In haosul acesta, la un moment existau 6 suverani cu titlul de «augusti». 70. Maximian se sinucide (ori e ucis) in anul 310. 71. Maxenfiu avea purtare imorala si tiranica, probabil si din pricina ca practica magia. 72. Vita Constantini, I, 33. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPTA 333 toate ca ramineau lini§titi §i suportau aceasta robie amara, totu§i nu se vedea nici o schimbare in brutalitatea singeroasa a tiranului. Intr-adevar, la eel mai mic pretext el preda pe oameni sa fie masacra|i de gardienii sai § i ucidea mul- |imi nenumarate de romani in pie^ele ora§ului nu cu lancii §i cu alte arme ale sci^ilor sau ale barbarilor, ci cu cele ale romanilor in§i§i. 4. Cite ucideri a facut intre senatori cu gindul de a pune mina pe averile lor, nici nu se poate socoti, dupa cum pentru te miri ce pricini inchipuite, al^ii §i al{ii i§i pierdeau via£a. 5. Tiranul a pus capat nelegiuirilor prin aceea ca s-a dedat magiei. Atunci, in framintarile magice el poruncea uneori sa deschida pintecele cite unei femei insarcinate, alteori cerea sa se cerceteze maruntaiele pruncilor nou nas- cuti §i iara§i alteori spintecind lei sau savir§ind alte astfel de nelegiuiri, ca sa cheme pe demoni §i sa impiedice razboiul. Caci toata nadejdea §i-o pusese in aceea ca doar-doar ar gasi prin magie semne de biruin^a. 6. Nici nu se poate spune cum a putut robi acest om pe supu§ii sai, atita vreme cit a condus in chip atit de tiran treburile Romei. Urmarea a fost ca § i hrana necesara a ajuns atit de rara §i de greu de aflat, incit contemporanii no§tri nu §tiu sa fi trait nicaieri a§a lipsuri mari ca la Roma 73 . 7. Tiranul Rasaritului, Maximin, a incheiat in taina prietenie cu eel de la Roma - doar erau frati de nelegiuiri - pe care s-a straduit s-o tina ascunsa vreme foarte indelungata 74 . Cind insa fapta a fost data mai tirziu la iveala, pedeapsa cuvenita n-a intirziat. 8. Nu te puteai destul mira cit de strinse erau legaturile de rudenie §i de fratie intre cei doi, cu toate ca in rauta^i §i in nelegiuiri tiranul Romei era frun- ta§ neintrecut. Intr-adevar, cei dintii dintre vrajitori §i magi se bucurau inain- tea lui de cele mai mari onoruri, caci era fricos in eel mai inalt grad §i foarte superstitios, punind eel mai mare pref pe o simpla gre§eala in legatura cu ido- lii §i cu demonii, fara invocarea demonilor §i a oracolelor, neindraznind, de pilda, sa mi§te nici virful unui deget. 9. A§a se explica faptul ca s-a ingrijit sa ne persecute cu mai multa cru- zime §i mai adeseori decit ininta§ii sai. A poruncit sa se ridice temple in fiecare ora§ §i sa reinnoiasca cu rivna loca§urile vechi, paraginite din pricina vremii. A a§ezat slujitori ai idolilor in fiecare localitate §i in fiecare ora§, iar in fruntea lor, ca mai mare peste fiecareeparhie, a pus pe unul din dregatorii care se dis- tinsesera eel mai mult in serviciile avute pina atunci, dindu-i §i o escorta de osta§i §i de paznici. Tuturor acestor vrajitori le-a dat, desigur ca unor oameni evlavio§i §i prieteni ai zeilor, dregatorii §i foarte mari privilegii. 73. Eusebiu, Vita Constantini I, 35-36. 74. Lactan^iu, De mort. persecut. XLIII. In acela§i timp, Constantin se aliaza cu Liciniu, caruia ii da in casatorie pe sora lui, Constanta. ■I'l'l KHSKBUI l)K CK/.AHKKA 10. Pornind de la aceste fapte, el storcea si chinuia nu numai un singur oras sau un singur {inut, ci toate {arile de sub stapinirea sa, prin incasari de aur, de argint, de bunuri nesfir§ite sub forma de dari grele si de amenzi nedrepte. Despuind pe boga^i de averile strinse de stramosii lor, el daruia dintr-o data lingusitorilor din jurul sau comori intregi §i gramezi de bani. 1 1 . Era dedat atit de fara friu be^iei, incit la ospe^e cadea intr-un fel de criza de nebunie §i-si pierdea ra^iunea, iar in stare de betie fiind, dadea ordine pe care a doua zi, cind isi revenea, le regreta. Nu lasa pe nimeni sa-1 intreaca la betie si la desfriuri, facindu-se astfel dascal al rautatilor atit pentru slujbasii lui, ctt si pentru popor. Atit de mult a demoralizat armata, incit prin voluptate §i dezordine s-a mole§it, iar pe guvernatori §i pe generali i-a incurajat prin furturi si lacomie sa se poarte fata de supu§ii lor cu tiranie ca si comandantul lor. 112. Dar de ce sa mai amintesc faptele urite si rusinoase ale acestui om si fie ce sa mai in§ir multimea femeilor pe care le-a necinstit? Nu se intimpla sa piece in vreun oras. sa nu necinsteasca femei ori sa nu corupa fete tinere. I'd. El savir§ea astfel de fapte fata de oricine, numai cu cre§tinii nu i-a mers, caci cei care se invatasera sa dispretuiasca moartea nu se temeau deloc de o astfel de tiranie. Oamenii au ajuns sa rabde mai bucuros focul, sabia, ras- tignirea, aruncarea la fiare ori in adincurile marii, ciuntirea ori arderea madu- larelor, frigerea pe gratar, orbirea sau scoaterea ochilor, mutilarea intregului trup, iar in afara de acestea infometarea, munca in mine si in lan£uri, marturi- sind prin toate acestea ca mai bucuros rabda de dragul credintei decit sa schimbe cinstirea adusa lui Dumnezeu cu jertfirea adusa idolilor. 14. Cit despre femei, odata intarite de invatatura cuvintului dumnezeiesc, nu stateau nici ele cu nimic in urma barbatilor, unele ducind acelea§i lupte eroice ca si barbajii, cistigind si ele cununa de martir, iar altele care erau luate ca sa fie necinstite §i-au dat via^a mai curind mor^ii, decit sa-§i dea trupul necinstei". 15. Singura dintre femei care era sa fie necinstita de acesttiran, o cre§tina foarte vrednica §i de mare faima din Alexandria 76 , a reu§it sa infringa pornirea nepotolita si neinfrinata a lui Maximin printr-o tarie sufleteasca foarte cura- joasa: ea era si foarte vestita prin bunastare, prin na§tere §i prin educatie, dar pe toate acestea le socotea cu mult in urma cumpatarii; el a rugat-o cu staruin^a sa-i cedeze, dar ea a spus ca mai curind vrea^fe moara. Imparatul n-a avut curajul s-o omoare, caci patima cu care o dorea era mai tare decit minia lui, asa incit a osindit-o la surghiun §i i-a confiscat toata averea. 1 6\ Numeroase alte femei, care n-au putut nici macar sa auda de amenin- ^area cu necinstirea, au suferit din partea guvernatorilor ^inutului tot felul de 75. Pasaje cu aproape acelea§i cuvinte intilnim §i in In laudem Constantini, VII, 7, fi Vita Cimxlanlini, I, 33-3.5. 7(>. Iluf'in (i numejte Doroteia. IMOHIA H1St,KliKAMA, > A It 1 1 A A I IITA 3M/> chinuri, de torturi, lu urmft, si mourlcu. Antl'd de femei sint vrednice de toata admira^a, dar cu adevarat minunata yi cea mai de admirat a fost acea femeic din Roma, intr-adevar cea mai nobila si mai nevinovata dintre toate cele care au incercat sa infrunte pe Maxen^iu, tiranul Romei si tovarasul de faradelegi al lui Maximin. 17. In^elegind ca cei ce serveau pe tiran cu astfel de placed se afla tocmai la ea - si era crestina si ea, desigur - si auzind ca so^ul ei, care era prefectul Romei, si-a dat de frica consimfamintul s-o prinda si so duca tiranului, ea a cerut sa o lase libera inca vreo citeva clipe pina se gateste, a intrat in camera ei si, fund singura, s-a strapuns cu sabia, murind imediat si lasind. celor care voiau so corupa doar cadavrul ei. Prin aceasta fapta, care vorbeste mai lirn- pede decit orice grai, a aratat tuturor oamenilor de azi si celor care vor veni dupa noi ca moartea eroica a crestinilor e singura putere care nu poate fi infrinta §i nimicita 77 . 18. lata cit de mare a fost in unul §i acela§i rastimp potopul rauta^ilor pro- vocat de doi tirani, care si-au lmpar^it intre ei Rasaritul §i Apusul. Cautind s;1 afle cauza acestor rele, cine ar sta la indoiala ca ea pleaca din persecufia pot nita impotriva noastra, mai ales ca aceasta prabu§ire nu s-a terminat inainte ca cre§tinii sa fi primit libertatea credin^ei lor? 78 . XV Care era in acest timp destinul necre§tinilor? 1 . De-a lungul celor zece ani cit a durat persecutia 79 comploturile si raz- boaiele civile n-au incetat deloc. Pe mare nu se putea calatori. Daca sosea de undeva vreun vapor trebuia sa te temi ca vei fi supus la tot felul de torturi: coaste strapunse cu {epu§i si ploaie de intrebari printre tot felul de cazne, daca nu cumva eel sosit vine dintr-o {ara vrajmasa, pentru ca pina la urma sa ajunga pedepsit cu rastignirea ori cu arderea pe rug. 2. In afara de acestea, pretutindeni nu se lucra decit la fabricarea scuturi- lor, a platoselor, gloanfelor si a lancilor, la pregatirea altor arme de razboi, a vaselor §i armelor pentru razboaie maritime. Pretutindeni nu auzeai decit de 77. Rufin ii da numele Sofronia, Vita Const. I, 28; 34. 78. Cf. IX, VIII. 79. Eusebiu socoate cei 10 ani incepind de la primul edict de persecute al lui Diocle{ian, 24 febr. 303, pina la edictul de la Milan, 313. Dar nu trebuie sk uitam ca inca in anul 312, cind Constantin invinge pe Maxenfiu, noul biruitor comunica lui Maximin Daja ca el a acordat liber tate crejtinilor, a?a cum se va vede din Istoria... lui Eusebiu, cartea IX. In afara de aceasta, inca in 31 1 Galeriu a dat un edict de toleran(a, cum reiese din 1st. bis., a lui Eusebiu, VIII, XVII, 1-2. Mai mult, in Apus n-au persecutat pe cre^tini nici Conslanliu Hlor, nici fiul sau, Constantin, ba nici chiar Maxen(iu. De altfel si in rcstul anilor pcisccu(ia ii lost adeseori intrerupta. ,i;t() KlISKBH) l)K CK/.AKUKA asa ceva si nimeni nu avea alte griji decit sa astepte zilnic izbucnirea unui nou razboi. La toate acestea se adaugau apoi foamea §rt ciuma. La timpul potrivit vom istorisi cele cuvenite §i despre aceste fapte 80 . XVI Imbunatdtirea situafiei 1 . Aceasta era situa^ia in tot timpul cit a durat persecutia dar cu ajutorul lui Dumnezeu ea a incetat cu totul in eel de al zecelea an, dupa ce inca din al optulea an a inceput a se domoli 81 . Intr-adevar, in clipa cind harul dumne- zeiesc §i ceresc §i-a aratat bunavointa cea milostiva §i iubirea sa pentru noi, utunci impara^ii din veacul nostru, adica tocmai aceia care mai inainte purta- sera razboi impotriva noastra 82 , §i-au schimbat parerile in mod cu totul sur- prinzator §i fi-au revocat edictele «cintind palinodia» 83 adica prin ni§te pro- grame foarte favorabile noua §i prin ordonan^e foarte blinde, au stins pirjolul persecu^iei care se intinsese foarte mult. 2. Nu ceva omenesc a dus la aceasta schimbare si nici-cum s-ar putea crede - mila sau bunavointa impara^ilor. Departe de ei a§a ceva! Caci zilnic, de la inceput §i pina in vremea noastra, ei nu cautau decit sa scorneasca impo- triva noastra tot mai multe §i tot mai mari suferinte, folosind noi metode mereu, sporind chinurile noastre, o data intr-un fel, alta data in alt fel. Dar s-a aratat limpede purtarea de grija a Providen^ei care s-a milostivit de popor, iar dupa aceea urmarind §i pe autorul relelor noastre 3. 1-a surprins, adica, o pedeapsa rinduita de Dumnezeu, care a inceput in trup fi pina la sfir§it i-a cuprins sj sufletul. 4. Intr-adevar, dintr-o data s-a format tocmai in mijlocul partilor care nu se pot numi o rana cu puroi, apoi un abces adinc sub forma de fistula adinca, incit putreziciunea a ajuns sa-i cuprinda in chip nevindecabil toate marun- taiele: o mul^ime de viermi mi§unau prin rani producind o duhoare de cadavru, caci in urma necumpatarii toata carnea de pe trupul lui s-a schimbat, inca inainte de imbolnavire, intr-o gramada de grasime, care a inceput sa putrezeasca §i care oferea celor ce se apropiau o privelifte de nesuferit §i ingrozitoare 84 . 80. Multele rizboaie §i calamitafi au fost provocate tocmai de contradicfiile interioare care mocneau in imperiu (F. Lot, La fin du monde antique, Paris 1927, p. 5 si urm). 81. Al optulea an inseamna anii 310-311. 82. Galeriu, mai intii, si Maximin Daja, in al doilea rind. 83. «Au cintat retractarea» adica «§i-au schimbat atitudinea», «Au anulat ordinele ante- rioare» in sensul in care folosisera cuvintul «naAiv(o5ia» Clement Alex. (Protrept. 7) ; Origen (C. dels., VIII, ()3, 3), Atanasie {Hist. Arian. 27) si cum il confirma chiar istoricul Filostorgiu (1st. bis. 2, 1), cu referire directa la Eusebiu: Retractarea lui Eusebiu. K4. De vita Const. I, LVII, 2; Lactanfiu, De mort. persecut., XXXIII. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A OPT A 337 5. Dintre medici, unii erau dezolati ca nu puteau suferi aceasta infectie peste masura de scirboasa, ceilalti, neputincio§i de a aduce vreun ajutor aces- tei gramezi umflate, pentru care nu mai aveau nici o nadejde de salvare, au fost dati mortii fara nici o mila. XVII Anularea edictelor de persecutie 1. Luptind impotriva unor astfel de nascociri imparatul a ajuns sa-si dea seama de crimele pe care le-a savir§it impotriva cre§tinilor. De aceea revenin- du-si in sine, si-a recunoscut vina mai intii inaintea lui Dumnezeu eel peste toate apoi, chemind pe cei din jurul sau, a poruncit sa inceteze cit mai repede persecutia impotriva crestinilor, iar pe baza unui edict si a unei ordonante imparatesti sa grabeasca recladirea bisericilor lor in care sa se tina serviciile dumnezeiesti obisnuite si sa faca rugaciuni pentru casa imparateasca 85 . 2. De la cuvint sa trecut la fapta, si astfel, in toate orasele au fost afisate ordonantele imparatesti, care cuprindeau retractarea edictelor de persecutie contemporane in acesti termeni : 3. «Imparatul cezar Galeriu Valeriu Maximin eel nebiruit, august, ponti- fice maxim, germanic maxim, egiptean maxim, tebaic maxim, sarmatic de cinci ori maxim, persic de doua ori maxim, carpic de sase ori maxim 87 , armean maxim, med maxim, adiabenic maxim, imbracat cu putere de tribun de douazeci de ori, aclamat imperator de nouasprezece ori, consul de opt ori, parinte al patriei, proconsul 4. §i imparatul cezar Flavius Valerius Constantin, eel pios, fericit, nebiruit august, pontifice suprem, imbracat cu putere de tribun, aclamat imperator de cinci ori, consul, parinte al patriei, proconsul 88 . 6. Intre alte orinduiri pe care le-am dat pentru folosul si binele popoare- lor, am hotarit mai intii ca totul sa fie indreptat potrivit vechilor legi §i a§eza- mintelor publice ale romanilor, iar crestinii care au parasit religia stramosilor lor sa poata imbratifa pareri mai bune 89 . 85. De vita Constantini, I, LVII. 86. Textul original al edictului lui Galeriu (afara de semnatura proprie) ni la pastrat Lac- tantiu: De mort. persecut. XXXIV. Publicarea lui sa facut la 30 april. 311. Dupa citeva zile (in 5 mai 311) Galeriu inchidea ochii, de aceea edictul pare a fi fost redactat anterior, de Constantin si de Liciniu, spre a pregati restabilirea deplina a tolerantei in intreg imperiul. Eusebiu da si el tra- ducerea greaca a edictului, dar in decursul vremii el a suferit o serie de schimbari de expresii. 87. Populatie dacica intre Dunare si Carpati. 88. Numele si titlurile lui Liciniu figureaza in primele editii ale Istoriei lui Eusebiu, dar in cele urmatoare ri-au mai aparut. Maximin Daja §i-a dat consimtamintul cu greu, cum se va vedea din cartea a X. 89. In text, aipEoiq. 22 - EUSEBIU DE CEZAREEA 338 EUSEBIU DE CEZAREEA 7. Dar dupa o anumita socoteala ei au fost cuprinsi de o mindrie atit de incapatinata 90 , incit n-au mai urmat ceea ce fusese hotarit de cei de alta data si, in loc de ceea ce m§i§i parinfii lor le statornicisera mai intii, ei §i-au facut legile lor proprii, dupa cugetul lor si cum le intelege fiecare, asa incit tineau de acum legile lor proprii si s-au strins laolalta ici si colo mul^imi pestrite de oameni. 8. Din aceasta cauza la edictul pe care 1-am publicat ca sa se reintoarca la rinduielile stabilite de stramo§i, foarte multi au fost biruiti de amenintarile pri- mejdiei, dar foarte mul|i au fost tulburati si au suferit tot felul de chinuri, fund omoriti in diferite feluri. 9. Iar intrucit cei mai multi au ramas in aceeasi nebunie 91 , ne-am dat seama ca nu aducem cinstea cuvenita nici zeilor ceresti si nici Dumnezeului cre§tinilor. De aceea, tinind seama de filantropia noastra si de obiceiul stator- nic potrivit carora ne-am obisnuit sa acordam iertare tuturor oamenilor, ne-am gindit ca ar trebui sa intindem cit mai repede iertarea noastra chiar §i in cazul de fata pentru ca iarasi sa fie ingaduit sa existe cre§tini §i sa-si cladeasca din nou casele in care isi tineau adunarile 92 , numai sa nu savir§easca nimic potriv- nic ordinii publice. Printr-un rescript special vom incuno§tinta pe judecatori la ce vor trebui sa fie atenti 93 . 10. In schimb, in urma iertarii ce le-am acordat, ei vor fi datori sa se roage lui Dumnezeu pentru noi in tot chipul, treburile publice sa se desfa§oare in buna rinduiala §i sa poata §i ei trai fara sa fie tulburati in caminurile lor 94 ». 1 1 . Prezentul edict a fost tradus din limba latina in cea greceasca, a§a cum am putut, §i acesta era textul lui. E vremea acum sa ne indreptam privirea asupra evenimentelor urmatoare. XVIII Adaos 95 1. Incolo, autorul acestui edict, dupa o astfel de marturisire, repede a si fost usurat de suferinte - desigur nu pentru multa vreme - si a murit. Despre el se spune ca a fost primul vinovat de acele groaznice persecutii §i ca multa 90. In text, -nXeovs^ia. 91. Airovola. 92. Textul original e mai sobru: «ut denuo sint christiani et conciliabula sua conponant» (= ca de acum inainte sa aiba voie sa existe si crestini si sa-si formeze adunarile proprii) ; Eusebiu adauga: «reconstruiri de biserici». 93. Nu e probabil sa se fi comunicat acest aliniat. 94. Deci acest edict de toleranta sau «palinodia» «nu era o recunoastere pocaita a unui pacatos, cum ar fi meritat-o crestinismul» (Lietzmann, ox. p. 57), ci un simplu calcul politic. Dar totusi, crestinii au rasuflat usurati. 95. Acest «adaos» figureaza numai in unele manuscrise ale Istoriei. ISTOUIA lUSI'.HICI'.ASCA, I AttTKA A I 111 A 339 vrcme inainte de a intra in tic^iunc yi ceilulti hnpaiuU, u silit pe croftinii din rindurilc armatei $i mai ales pe cei din |)alatul lui, sa parasoasca credin^a cre$- Una, lipsind pe unii dc gradele lor militare, iar pe ceilaltf tratindu-i intr-un mod rusinos §i amenintind pe unii chiar cu moartea. In sfir§it, el a fost acela care a indemnat la persecute generala pe ceilalU colegi de la tronul impara- tesc. Nici sfir§itul acestor oameni nu se cade s& fie trecut cu vederea. 2. Patru imparaU §i-au imparUt intre ei puterea suprema. Cei care aveau primul rang dupa vechime §i dupa onoare, inainte de a se fi scurs doi ani de persecute, abdicara de la tron, cum am spus-o mai inainte'"' §i traira restul vie- tii ca simpli particulari. lata in ce chip s-au sfir§it cu ei. 3. Cel care fusese invrednicit de primul loc, dupa onoare si dupa virsta, a fost mistuit de o boala indelungata §i foarte dureroasa 97 , pe cind celalalt, care urmase dupa el, fi-a pierdut viata sugrumindu-se dupa. cum i-ar fi profetit un demon, ca urmare a nenumaratelor crime pe care indraznise sa le comita . 4. Dintre ceilalU doi, care veneau dupa. ei, eel care detinea ultimul loc, adica tocmai acela despre care am afirmat ca ar fi fost initiatorul intregii perse cutii, a indurat chinuiilc pe care le-am amintit. In schimb, celalalt, care era inaintea lui, minunatul §i preablindul imparat Constantiu, dupa ce §i-a incheiat a§a cum se cuvine unui imparat timpul de domnie, aratindu-se foarte primitor §i foarte binevoitor pentru toti - caci intr-adevar a ramas strain de lupta care sa dus impotriva noastra, a ferit pe supu§ii care se inchin'au lui Dumne/.eu dc nedreptati §i de asupriri, nu a distrus biserici" §i nu a urzit nimic rau impotriva noastra - drept rasplata a avut parte de un sfirfit cu adevarat fericit §i de trei ori binecuvintat, lasind el insu§i Tmparatia, atunci cind a murit in lini§te sj in marire, fiului sau adevarat, urma§ul sau legitim la tron, suflet cu totul in^elept §i prea evlavios. 5. Acesta a si fost indata proclamat de catre ostasi imparat §i august §i sa aratat imitator al evlaviei paterne fata de inva.ta.tura noastra. 100 . Acesta a fost, a§adar, sfir§itul celor patru suverani de care am vorbit mai inainte §i care a venit pentru fiecare din ei la timp diferit 101 . 6. Dintre ei numai unul singur, pe care adineaori 1-am amintit, a facut cunoscut, in in^elegere cu cei primiti mai apoi la conducere, marturisirea pe care am citat-o mai inainte, comunicindu-o tuturora prin textul scris pe care 1-am adaos aici. 96. Diocletian fi Maximian. Cf. Lactanjiu, De mort. persec, XVII. 97. E vorba de Diocletian. Cf. Lactanfiu, De mort. persec, XVII. 98. Maximian, Lactanfiu, ibid., XXVIII-XXX. 99. Exagerat; au existat si in sectorul condus de Const. Hlor biserici dan'mate. 100. A se vedea mai sus: VIII, XIII, 12-14. 101. Diocletian abolit indelung. A murit abiain anul 3 Hi. Constantiu Hlor s-a dus eel din tii (3()(i). Dupa el a murit Maximian (310), iar Gulcriu, in 311. CARTEA A NOUA I Despre falsa destindere 1 . Con^inutul retractarii poruncilor imparatesti amintite mai sus a fost afl- oat pretutindeni in Asia si in ^inuturile invecinate. Pe vremea cind aveau loc aceste lucruri, Maximin, tiranul Orientului 1 , omul eel mai nelegiuit si dusma- nul eel mai inversunat al credin^ei in Dumnezeul eel peste toate nu se impaca deloc cu aceste documente. De aceea, in locul edictului amintit el a poruncit prin grai viu dregatorilor supusi ascultarii sale ca sa inceteze persecutia impo- triva noastra. Intrucit insa nu putea sa se impotriveasca in alt chip ordinului dat de superiorii sai, el a £inut ascuns actul respectiv si si-a dat silin^a ca in £inu- turile sale sa nu se publice acel edict, poruncind dimpotriva. prin ordin verbal dregatorilor sai sa inceteze persecutia impotriva noastra. Dar acestia isi comu- nicara unul altuia con^inutul acestei invitari. 2. Astfel, Sabin, care avea gradul eel mai inalt intre ei 2 , a comunicat guvernatorilor tuturor celorlalte {inuturi dispozifia imparateasca printr-o epis- tola scrisa in latinefte si al carei text in traducere suna in chipul urmator 3 : «Majesta£le lor mai marii nostri si prea straluci^ii nostri impara^i 4 au 3. hotarit inca de mai de mult cu cea mai statornica si sfinta. staruinta sa. indrepteze cugetele tuturor oamenilor spre drumul cinstit si drept al vietii, pentru ca chiar si cei care pareau ca urmeaza unor obiceiuri straine de cele ale romanilor sa se poata inchina in chip cuviincios zeilor nemuritori. 4. Dar incapapnarea unora si ingustimea de cuget a anumitor oameni s-a abatut atit de departe incit n-au putut fi scosi din ideile lor nici prin talmacirea corecta a poruncii date §i nici sa se teama de pedepsele la care se expun. 1 . Dup& cum s-a vazut din cele de mai sus (nota 88), Maximin Daja nu a semnat edictul din ,') 1 1 . El urma s-o faca intr-un mod deosebit de ceilalfi. 2. Sabin pare sa fi definut demnitatea de prefect al pretoriului pe linga Maximin. H. Rufin crede ca prin aceasta «dispozitie imparateasca» trebuie infeles edictul lui Galeriu, ceea ce nu e adevarat. «Dispozifia» nu s-a pastrat in toate variantele manuscrise ale Istoriei lui KiiNcbiu, ci numai in cele numerotate de Schwartz cu siglele A.T.E.R., adica primele 4 din cele 1 pe care le foloseste la edijia critica. Faptul ca se pomenesc in ea cuvinte mai blinde («ca prin nici un mijloc nu s-a reusit sa intoarne pe crestini de la cultul lor»), la indus in eroare pe Euse- biu. Kl nu va fi cunoscut de la inceput edictul lui Galeriu. \. Se face aluzie la edictul zis al lui Galeriu. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 341 5. Intrucit, totusi, in felul acesta multi s-au expus ei in§i§i primejdiei, pe temeiul bunatafii fire§ti a cugetului, majestatile lor, stapinii nostri, prea puter- nicii imparati au gasit de bine ca e strain de hotarirea lor proprie §i preasfinta sa arunce pe oameni pentru un astfel de motiv intr-o primejdie atit de mare, de aceea au hotarit sa scrie Luminatiei Tale, prin mijlocirea smereniei mele, ca daca vreunul dintre crestini a gasit de bine sa urmeze credinta propriului sau popor, tu ai datoria sa-1 fere§ti de suparari si de primejdii §i pe nici unul dintre ei sa nu-1 mai socotesti vrednic de pedeapsa pentru astfel de motive. Caci de multa vreme s-a stabilit ca ei nu pot fi convinsi pe alta cale sa se lase de parerile lor atit de incapatinate. 6. De aceea sa scrii, Luminatia Ta, curatorilor 5 , strategilor 6 §i mai marilor fiecarui tirg 7 sa stie ca, de acum inainte, nu mai auvoie sa puna in discu- tie acest edict (privitor la crestini, n. tr. s ) fata de cele de mai sus pentru fiecare eparhie...». 7. Crezind ca hotarirea comunicata lor prin aceasta epistola era adeva- rata, ei au popularizat-o prin scrisori adresate curatorilor, strategilor si drega- torilor de la tara. §i in acest sens ei nu s-au multumit sa execute aceste porunci doar prin scrisori §i prin multe alte documente, ci, ca sa implineasca mai bine dorinta imparateasca, ei au pus in libertate pe toti cei care mai ramase- sera inchifi in temnita din pricina credintei lor in Dumnezeu, dupa cum au eli- berat si pe cei care fusesera pedepsi|i sa munceasca in mine. Aceasta pentru ca se gindeau ca asa-i place cu adevarat imparatului. Dar ei se inselau. 8. Pe cind decurgeau astfel lucrurile , dintr-odata, a§a cum iese o lumina stralucitoare din intunericul noptii 9 , in fiecare oras au putut fi vazute biserici pline, numeroase adunari cu mul^ime de participant si mai ales obi§nuitele slujbe biserice§ti. Nu mica era § i mirarea necredinciosilor pagini in fata acestei schimbari mari si neasteptate a lucrurilor, exclamind: «mare §i singur cu ade- varat sfint este Dumnezeul cre§tinilor!» 9. Ca unii care suportasera cu credinciosie si curaj lupta persecutiilor (crestinii) isi regaseau din nou indrazneala in fata tuturora. In schimb, cei care se imbolnavisera sufleteste si care isi pierdusera inainte taria de cuget se gra- beau acum §i ei voiosi dupa reinsanato§ire, rugind pe cei ce ramasesera tari si cerind o mina de ajutor ca §i lor sa le fie Domnul milostiv 10 . 5. Curatorii ora§elor erau un fel de inspectori financiari. 6. Magistrati superiori numiti a^a mai ales in Orient. Ei aveau grade militare. 7. In text Tcayoi din latinescul «pagus», avind in frunte magistrati sau prefecti. 8. Aluzie probabil la un edict anterior prin care se ordonase persecutia. 9. // Cor., 4, 6. 10. Reiese de aici ca au fost si intre crestini destui care, daca nu au apostaziat, totusi au tre- cut prin probe grele. 342 EUSEBIU DE CEZAREEA 10. De asemenea, alesii luptatori pentru credinta elibera^i de aspra sufe- rinta a minelor se intorceau si ei voiosi si mindri la casele lor, trecind prin toate orasele, plini de o fericire de nedescris si de o incredere greu de expri- mat prin cuvinte. 1 1. Pe marile drumuri si prin pie^ele publice cete numeroase de marturi- sitori isi continuau drumul laudind pe Dumnezeu in cintece si psalmi, pentru ca cei care puteau fi vazuti inainte pusi la chinuri crude si alungati din patria lor, puteau fi vazuti acum cu fe^ele surizatoare si veseli regasindu-si caminurile lor. Asa se explica de ce chiar cei care strigau mai inainte impotriva noastra, acum se bucurau si ei impreuna cu noi de ceea ce s-a intimplat, vazind aceasta priveliste neasteptata 11 . II Schimbarea ce a urmat Dar ca unul care ura binele si care nu putea vedea pe oamenii buni, tira- nul acesta nu putea rabda asa ceva. In calitatea lui de stapin, cum am zis, peste tinuturile orientale, el n-a ingaduit sa se aplice nici sase luni ceea ce se hota- rise, de aceea a uneltit cit a putut ca sa strice pacea 12 . Mai intii a incercat, sub un pretext oarecare, sa ne impiedice sa ne mai intrunim in cimitire 13 . Dupa aceea a pus la cale sa se trimita impotriva noastra o delegare din care faceau parte niste oameni rai: el ati^ase adica pe ceta^enii din Antiohia sa-i ceara ca un favor imparatesc sa nu se mai ingaduie pe viitor nici unui crestin sa mai locuiasca in acest oras! §i a intervenit ca acest lucru sa-1 ceara si altii. Capete- nia uneltirii acesteia era antiohianul Teotecnos, un sarlatan crud si inclinat spre vrajitorie, om cu totul strain de semnificatia numelui lui 14 . Se pare ca el era cOnducatorul finantelor orafului. Ill Despre idolul ridicat recent in Antiohia Mult s-a razboit cu noi acest om, care a intrebuintat cu rivna toate mijloa- cele ca sa alunge din oras pe ai nostri, ca si cum ei ar fi niste tilhari nelegiuiti 11. VIII, XIV, 7; IX, I, 1. 12. Pe buna dreptate afirma G. Bardy [Eusebe, III, p. 47) ca Maximian nu va fi ajteptat pina la finea anului 3 12 ca sa trimita prin Sabinus «dispozifia» de care am vorbit mai sus. Ci auzind ca Galeriu a murit in 5 mai 3 1 1 el va fi acfionat rapid ocupind provinciile Asiei §i Bitiniei (care fuse- sera ale lui Galeriu) , infelegindu-se cu Liciniu ca sa-i ramina finuturile la vest de Bosfor. In situa- fia aceasta, data expedif iei lui Maximian va fi fost prin nov. 311. Imediat a §i inceput persecuta- rea cre§tinilor. 13. Chipurile, din motive de moralitate publica. 14. Teoteknos = copilul lui Dumnezeu. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 343 pe care-i scotocesti prin ascunzatoare. Prin calomnie si invinuiri, el a nascocit tot felul de procedee impotriva noastra, facindu-se pina la urma vinovat si de moartea foarte multora. In cele din urma a ridicat un idol dedicat lui Jupiter Filios 15 , in cinstea caruia a nascocit diferite procedee de magie §i de vrajitorie, in care scop a scornit ceremonii si initieri nelegiuite, iar ca adaos a inventat un soi de purificari dezgustatoare. Ca s-i mareasca faima, el lega noul idol si de persoana imparatului, in care scop a rinduit §i ni§te prooroci mincino§i. Iar prin lingusiri care-i placeau imparatului, el a$a pe demoni impotriva crestini- lor, spunind ca Dumnezeu insu§i ar porunci sa fie alunga^i crestinii dincolo de zidurile ora§ului §i de tinuturile inconjuratoare pe motiv ca ei ar fi oameni periculosi. IV Unele plingeri adresate impotriva cre§tinilor 1. Dupa ce i-a reusit aceasta lui Teotecnos, toji ceilalti slujbasi care se aflau sub aceeasi stapinire au inceput sa se straduiasca in aceeasi direc^ie. Caci guvernatorii tinuturilor au bagat de seama ca acest lucru era pe placul impara- tului si astfel comunicara celor din subordinea lor sa faca si ei la fel 16 . 2. Cind tiranul a aprobat §i decretele guvernatorilor, atunci s-a aprins din nou flacara persecu^iei impotriva noastra. In toate orasele erau rinduip: de catre Maximin insufi (cu gradul de preo^i ai idolilor, iar peste ei § i unii mari- preo^i) cei care se distinsesera inainte ca dregatori ai ora§elor §i care se remar- casera ca atare in serviciile lor. Acesti dregatori dovedeau mare rivna in impli- nirea slujbelor inchinate idolilor 17 . 3. Ciudata superstitie care a pus stapinire pe imparat mina, ca sa o spu- nem pe scurt, pe toti cei care se lasau ispititi de ea, cunducatori §i ascultatori, sa faca orice impotriva noastra numai sa ci§tige bunavoin^a lui. Pentru binefa- cerile pe care nadajduiau ca le vor primi, ei ii aratau aceasta mare favoare de a cere chiar si moartea noastra §i sa scorneasca fata de noi mereu alte si alte nedreptati. 15. Deci un fel de Iupiter, patronul prieteniei, cam in genul in care a fost §i eel din Dafne, cartierul cunoscut al Antiohiei, despre care ne vorbesc Iulian Apostatul §i mai tirziu sfintul loan Hrisostom in predica despre Sfintul Vavila. Episodul privitor la Teoteknos a fost introdus de Eusebiu mai Krziu, cum reiese din faptul ca. in unele variante manuscrise el nu este amintit. 16. In 1892, a fost descoperit pe o inscripfie din Lidia (vestul Asiei Mici in localitatea Ari- canda) textul unei astfel de petifii trimise «augustilor» imparafi Maximin §i Liciniu, din partea provinciilor Licia si Pamfilia, in care cerea sa se suprime cultul odios al crestinilor, care sa §i fie alunga^i din orase. Textul ei a fost editat de H. Gregoire in Inscriptions chretiennes d'Asie Mineure, Paris 1922, pag. 95. 17. A se vedea cele spuse mai inainte, VIII, XIV, 9. 344 iqi.SKIMI 1)K CKZAHKKA V Despre unele «memorii» sau «acte» nascocite 1 . Plasmuind atunci scrierea a§a numita Arte ale lui Pilat indreptate impo- triva Mintuitorului 18 , pline de toata blasfemia impotriva lui Hristos, ei au expediat-o cu aprobarea autorita^ilor in toate £arile supuse ascultarii lui, iar prin programe speciale ei recomandau ca pretutindeni, atit la £ara cit §i la ora§, ele sa fie afisate spre a fi vazute de to$i, iar directorii de §coli sa aiba. grija sa le puna la indemina copiilor ca manual de mva^atura, cerindu-le sa le inve^e pe de rost. 2. In timp ce poruncile au fost duse la implinire asa cum am vazut, alt- cineva, un comandant militar, caruia romanii ii spun «dux» 19 , a poruncit sa fie arestate in Damascul Feniciei 20 citeva femei de moravuri u§oare, pe care le-a luat dintr-un local public amenintindu-le ca vor fi supuse la chinuri, forjindu- le sa declare in scris ca inainte ele fusesera creatine si ca vazusera la cre§tini fapte ru§inoase, caci ei savir§esc faradelegi chiar §i in biserici 21 . El le-a mai poruncit sa declare tot ce voia el spre a calomnia credinta noastra. A transcris apoi §i in Arte vorbele lor, comunicindu-le imparatului, si acesta a poruncit sa publice §i aceasta scriere in tot locul §i in toate ora§ele. VI Despre martirii din vremea aceea 1 . Dar nu peste mult timp acest militar §i-a facut-o cu mina sa §i astfel §i-a primit pedeapsa pentru rautatea lui. Pe noi insa din nou ne-au lovit surghiunul si grelele persecu^ii, precum §i ingrozitoarele masuri luate impotriva noastra de guvernatorii din toate ^inuturile, a§a incit unii din cei care i§i ci§tigasera mare faima in propovaduirea cuvintului dumnezeiesc erau ridicati fara mila §i osindi^i la moarte. Trei dintre aceftia, din orasul Emesa in Fenicia, din pricina ca s-au declarat cre§tini au fost dati sa fie aruncati la fiare. Unul dintre ei, cu numele Silvan 22 , era episcop foarte inaintat in virsta, caci dejinuse acest servi- ciu vreme de patruzeci de ani implini^i. 1 8. Eusebiu este singurul, mcii bine zis primul care afirma ca statul roman a intervenit ofi- cial sa se introduca un lnvafamint anticrejtin, in care scop s-a prelucrat (potrivit celor spuse mai »us, I, IX, 4) pretinsul raport facut de Irod imparatului Tiberiu, despre care foarte de timpu- riu au scris si sfintul Iustin [Prima Apologie XXXV, XXXVIII), Tertulian [Apologeticum XXI) §i Acttlt apocrife ale lui Petru §i Pavel. 19. «Dux» (oTpaxoTreoftpxTH;) era capetenia militara a unei provincii. 20. Inca Diocletian a imparfit in doua Fenicia: cea maritima si cea de linga Liban cu capi- tala Emesa. Damascul era centra comercial in cea de a doua. A se vedea harta in Heussi-Mulert: Atlas zur Kirchengeschichte, ed. II, Tubingen 1919, harta I. 2 1 . Expresii folosite de Eusebiu pentru locasul de cult (biserica) : xupwtxdvv — IX,V, 2;IX, X, 10; PototAeiuv; vewi;, oijcov irpoaeuxTfipiov xwA.ov: V, XVI, 4. Uneori se transforma in bise- rica un vechi locas al idolilor. 22. Cronologic, martirii aminti^i acolo nu aparfineau epocii respective, ci celei (Icscrisc acum. iSTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 345 2. Tot in aceeasi vreme condusese si Petru in chip stralucit comunitatea din Alexandria, ajungind in urma vietii sale virtuoase si a cunoasterii adinci a Sfintelor Scripturi o mare podoaba a episcopilor, cind, fara nici un motiv si cu totul pe neasteptate, a fost arestat si fara sa fi fost judecat i s-a taiat capul proba- bil in urma unui ordin dat de imparatul Maximin. Deodata cu el au mai indu- rat aceeasi moarte fi multi alti episcopi din Egipt 23 . 3. Tot astfel si Lucian, presbiter al comunita^ii din Antiohia, un barbat minunat in toate privintele, dar mai ales prin aspra lui vietuire si cunoasterea adinca a Sfintelor Scripturi, a fost dus in orasul Nicomidia, unde petrecea atunci imparatul si, dupa ce a aparat in fa£a lui invatatura pe care o marturisea, a fost aruncat in inchisoare si omorit 24 . 4. Atitea suferinte ne-a adus intr-un rastimp atit de scurt acest dusman al binelui, care a fost Maximin, incit persecu^ia pe care el a provocat-o a fost mult mai crunta decit cea dinainte. VII Despre un edict impotriva noastrd afi§at pe un stilp 1. In mijlocul oraselor, gravate pe un stilp de arama, cum nu se mai intim- plase pina atunci, asa se afisau plingerile inaintate impotriva noastra, precum si rescriptele cuprinzind ordinele imparatesti respective. In scoli copiii purtau zilnic in gura numele lui Iisus, al lui Pilat si asa rramitele Acte \>\a.smmte in scop de batjocura. 2. Aici socot ca ar trebui sa reproduc tocmai acest edict al lui Maximin, afisat pe unul din stilpi, pentru ca sa fie pusa alaturi de laudaroasa si ingimfata aroganta a acestei vrajmasii pe care el o arata impotriva lui Dumnezeu, sfinta, neadormita dreptate a lui Dumnezeu, cu care judeca si pedepseste El pe cei necredinciosi si cu care urgiseste orice pacat. Impins de aceasta ura, (impara- tul) s-a grabit sa compuna el insu§i ordonanta privitoare la crestini §i redacta- rea ei sub forma de lege scrisa. 3. Copia dupa traducerea rescriptului, dat drept raspuns la plingerile adresate impotriva noastra, asa cum a fost afisat pe un stilp din Tir 25 : «Iata ca in sfirsit, sarmana indrazneala a cugetului omenesc a prins puteri scuturind si imprastiind intunecimea si negurile ratacirii, care mai inainte 23. Sfintul Petru de Alexandria e socotit ca ultimul martir, anul 312. 24. VIII, XIII, 2. 25. Acest document e un raspuns «mieros» dat de imparatul Maximin locuitorilor orasu- lui Tir, care, asemenea celor din Aricanda, i-au cerut sa indeparteze pe crestini din orase. Origi- nalul actului a fost redactat latineste, iar Eusebiu 1-a tradus in greceste cu oarecari stingacii. Cind redacta pentru prima oara cartea a IX-a a Istoriei sale, Eusebiu nu cunostea acest rescript. 346 EUSEBIU DE CEZAREEA tineau amortite simtamintele oamenilor nu atit nelegiuiti, cit mai ales nenoro- citi din pricina ca erau invaluiti in umbra primejdioasa a nestiintei. Acum ei §i-au dat seama ca Pronia binefacatoare a zeilor nemuritori este cea care guve- neaza §i sustine lumea». 4. «E un lucru de necrezut sa spui cit de imbucurator, cit de dorit §i de pla- cut este pentru noi sa vedem ca prin aceasta a^i dat dovada putemica despre simtamintele voastre pline de evlavie. Se §tia si pina acum de toata lumea ce aten^ie §i ce mare cinste da^i voi zeilor nemuritori. Credin^a in ei nu se arata prin vorbe, fara in^eles, ci printr-un §ir neintrerupt de fapte vrednice». 5. «De aceea poate fi numit orasul vostru pe buna dreptate «sediul §i sala- sul zeilor nemuritori*, in orice caz dovezi numeroase arata ca el infloreste datorita petrecerii la voi a zeilor cere§ti» 26 . 6. «§i iata ca acum, cind ora§ul vostru neglijeaza ceea ce ar fi trebuit sa puna la inima, dispretuind rugaciunile pentru binele lui propriu - atunci cind el a in^eles din nou ca aderen^ii acelei blestemate nebunii au inceput din nou sa se inmul^easca si sa-§i reinceapa activitatea care seamana cu un rug neali- mentat si amortit, dar ale carui flacari reinsufletite se inalta intr-o vilvataie puternica - s-a refugiat indata spre credincio§ia noastra ca spre o metropola a tuturor religiilor si fara nici o intirziere a cerut vindecare si ajutor. 7. E lucru sigur ca aceasta idee salvatoare v-a fost inspirata de zei pe urma credintei §i evlaviei voastre. Caci de buna seama ca supremul §i preamarele nostru Jupiter, care patroneaza vestitul vostru ora§ 27 , care fere§te de orice rau §i stricaciune pe zeii vo§tri parintefti, femeile, copiii, caminele §i casele voastre, el a fost eel ce a sadit in inimile voastre aceasta voin^a §i v-a aratat §i v-a facut cunoscut ce lucru sfint, frumos fi salvator este sa te apropii cu respec- tul cuvenit de cultul §i de ceremoniile sfinte ale zeilor nemuritori. 8. Caci cine e atit de nebun §i atit de fara de minte sa nu vada ca binevoi- toarei purtari de grija a zeilor ii datoram faptul ca nici pamintul nu uita sa dea rod semin^elor incredinjate lui fi nici pe plugar nu-1 lasa prada nadejdii in§ela- toare, ca frica de un razboi nelegiuit nu vine fara impotrivire pe pamint, ca si atunci cind temperatura vazduhului se urea peste masura, totu§i trupurile nu se infecteaza si nu se imbolnavesc de moarte, ca nici marea, chiar daca e 26. E7ti6r||j.ia ©euv — «petrecerea zeilor* intr-un ora? ca Tirul va fi sunat destul de gaunos in con^tiinla locuitorilor lui. Care zei? Cei fenicieni? Cei grece^ti adu§i de cuceririle lui Ale- xandra eel Mare ori cei romani? Un comentator creftin crede ca in acele momente hotaritoare paginismul va fi trebuit sa cheme mai mulfi zei din cer ca sa mai poata adormi neincrederea oamenilor fafa de credinta desarta a politeismului pagin. (P. Batiffol, La paix constantinienne, Paris, 1914, p. 208-209). 27. Inceputul veacului IV adusese in constiinta mulfimilor ideea unui zeu suprem, a unui «Sol invictus» («soare nebiruit») caruia i s-au inchinat multe inscriptii si temple si de care se va resimfi insusi Constantin eel Mare, dar toate acestea erau in agonie de acum. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 347 biciuita de furtuni incit valurile se ridica amenin^atoare, totu§i nu-§i iese din matca, nici uraganele nea§teptate nu due pina la urma la distrugeri totale, tot asa nici pamintul, doica §i mama tuturora, sa nu se zguduie pina in adincurile lui pierzindu-si temeliile intr-un cutremur universal §i nici mun^ii care stau ingramadi^i pe el nu sint inghi{iti de haurile prapastiilor. Oricine §tie ca astfel de rele §i altele poate §i mai mari ne-au incercat adeseori 28 . 9. Ori toate acestea ni s-au intlmplat numai din pricina primejdioasei rataciri §i de§artei nebunii a acestor oameni nelegiui^i atunci cind ratacirea s-a inmultit in sufletele lor §i a acoperit, ca sa zicem asa, cu rusinile ei toate £inutu- rile lumii». 10. Dupa alte citeva pasaje continua a§a: «Sa priveasca numai semanaturile de pe intinsele cimpii: seceri§urile sint infloritoare, spicele se unduiesc, livezile dupa o ploaie binefacatoare sint pre- sarate cu plante si cu flori, vazduhul e iara§i calm 29 §i blind. 1 1. Toate sa se bucure de faptul ca datorita pieta^ii noastre, cinstei §i cere- moniilor sfinte aduse zeilor for£a atotputernicului §i vijeliosului Marte a fost imblinzita §i ca, bucurindu-se de aceasta pace senina, ei pot sa fie to£i ferici^i! 30 §i chiar §i cei care odata indrepta^i de aceasta oarba ratacire si-au revenit la cugetari mai drepte §i mai frumoase, sa se bucure §i ei pentru ca, odata salva^i ca dintr-o furtuna neasteptata si dintr-o boala grea, sa guste din nou din bucu- ria dulce de a trai de acum inainte ferici^i! 12. In schimb, pe cei care vor mai ramine in blestemata lor nebunie sa-i alunga^i §i sa-i indeparta^i de ora§ul vostru §i de imprejurimile lui, asa dupa cum mi-a^i cerut-o, pentru ca, drept rasplatire pentru laudabila voastra rivna, ora§ul vostru sa fie ferit de orice pata §i nelegiuire si dupa propria voastra dorin{a sa se dedice ceremoniilor sfinte ale zeilor nemuritori cu venera^ia care li se cuvine. 13. Iar ca sa §ti£ cita placere mi-a facut cererea voastra, pe linga cererile voastre §i in afara de insistence voastre §i ca sa in{elege£ cit de mult doreste sufletul meu binefacerea, iata acordam Lumina^iei voastre pentru devotatele tale sim^aminte un har atit de mare dupa cit il ve£ dori. 14. Fie ca si de acum inainte sa lucra£ tot asa si sa primi^ aceea§i favoare, pe care o ve\i primi fara intirziere. Aceasta favoare data orasului vostru va aduce pentru toate veacurile o dovada despre devotamentul vostru scump fata de zeii cei nemuritori §i va arata fiilor vo§tri §i urmasilor vo§tri ca a£i primit 28. Ideea de Providenfa o predica cei mai mulfi filosofi din epoca imperiului. Ca sa nu mai pomenim decit de Cicero (De natura deorum) si de Plutarh. In acelasi timp insa crestinii deveni- sera vina si finta nedreapta pentru toate cataclismele naturale (Tertulian, Apol. XL-XLI etc.). 29. Text corupt. 30. Pasaj incilcit, cu contradicfii. 348 EUSEBIU DE CEZAREEA prin bunavoin^a noastra raspla£ drepte, potrivit vederilor care indruma gin- durile voastre». 15. Aceste masuri luate impotriva noastra erau afisate in fiecare tinut si prin ele indepartau, eel pufin dupa judecata omeneasca, orice nadejde de mai bine pentru noi. Aceasta suna cam in genul celor spuse in Scriptura: «Ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi» 30a . 16. Dar tocmai pe cind la cei mai mulji nadejdea era aproape nimicita de frica 31 si cind, in unele ^inuturi cei care aveau sarcina sa afiseze edictul redac- tat impotriva noastra se aflau inca pe drum si nu-si dusesera la indeplinire misiunea lor, tocmai atunci Dumnezeu eel care lupta pentru Biserica Sa va stringe asa zicind friul mindriei acestui tiran si va arata ca cerul se lupta si el impreuna cu noi si pentru noi. VIII Despre evenimentele ulterioare: foamete, ciumd §i rdzjboaie 1. In iarna aceea pamintul fusese lipsit de ploile obisnuite. In schimb a izbucnit o foamete neasteptata 32 , iar pe deasupra a aparut si ciuma si deodata cu ea inca o boala, care se manifesta prin inflamare, de aceea e si numita «antrax» tocmai dupa infafisarea ei asemanatoare carbunelui (antracit) 33 . Aceasta boala se raspindea incet - incet in tot organismul si punea pe cei ce se imbolnaveau de ea in mulle primejdii. Ea ataca indeosebi ochii in chip atit de rebel incit numerosi barba^i, femei si copii au ajuns sa orbeasca. 2. Pe linga aceste suferin^e tiranul ne-a mai adus §i un razboi impotriva armenilor, care din vechime se numarau intre prietenii §i aliatii romanilor 34 . Aceia fund si creftini, implinindu-si cu rivna datoriile lor fata de dumnezeire, acest dusman al lui Dumnezeu a incercat sa-i sileasca sa aduca jertfe idolilor si demonilor, de aceea din prieteni ei s-au facut dusmani si din aliati, vrajmasi. 3. Toate acestea s-au intimplat in unul §i acelasi timp §i astfel indrazneala fara rusine a tiranului s-a ridicat si impotriva lui Dumnezeu, caci se lauda cu obraznicie ca din pricina rivnei lui pentru idololatrie §i a razboiului pe care ni 1-a declarat n-au fost in imparatia sa nici foamete, nici ciuma si nici raz- boi. Dar pe de alta parte deodata cu aceste nenorociri s-au anunjat si semnele caderii sale. 30a. Matei, 24, 8-10; 24, 24. 31. Luca, 21, 26. ■ 32. Lactanfiu, De mort. persecut. XXXVII. 33. Boala infecfioasa localizata mai ales la plamini, traiectul gastro-intestinal si tesuturile exterioare inclusiv ochii. Numirea populara e «dalac» sau carbune (avftp&Q. 34. Armenia a fost primul stat increstinat inca inainte de anul 300 (cam pe la anul 280). Potrivit tratatului din anul 297 Armenia isi pastra autonomia administrativa (Cf. htoria biseri- ceascd universale, I, Bucuresti, 1975, p. 197). ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 349 4. Tiranul ducea a§adar razboi nefericit contra armenilor, pe cind ceilalti locuitori din ora§eIe supuse Iui patimeau cumplit de foamete §i de ciuma. Pentru o singura masura de griu se plateau 2500 de drahme 35 . 5. Cu miile mureau oamenii in orase, dar si mai mare era numarul celor mor^i la tara, incit registrele de dare care dovedeau altadata o numeroasa populatie la |ara, erau acum aproape goale intrucit aproape to£ murisera cu gramada din lipsa de hrana sau din pricina bolilor molipsitoare. 6. Pentru o bucata de piine mul^i si-ar fi vindut celor care o duceau mai bine tot ce aveau mai scump. Altii, care-si vindusera avutul rind pe rind, se aflau acum in cea mai crunta mizerie 36 ; iar al^ii care mestecau in gura resturi de mincare sau care consumau fara sa bage de seama. §i plante periculoase i§i macinau sanatatea trupului §i mureau. 7. Ajunse din pricina mizeriei intr-o situate injositoare, femei din familii nobile mergeau sa cerseasca prin piete. Numai ro^eata din obrajii lor si imbra- camintea mai tradau vechea lor stare. 8. In acela§i timp, slabi ca ni§te chipuri moarte, cite un barbat mai lupta ici §i colo impotriva mor^ii, clatinindu-se sa nu cada de pe picioare, dar ade- seori cadeau intin§i in mijlocul strazilor, cerind o bucata de piine; neavind in ei decit ultima suflare de via^a, ei strigau de foame nemaiavind alta putere decit sa spuna aceste cuvinte dureroase. 9. Speriati de mul^imea celor ajun§i sa cer§easca, unii din cei pe care ii vedeai ca facusera parte dintre cei avu£i §i care sa\^r§isera inainte multe milos- tenii, recursera acum la alta atitudine cruda §i neinduratoare fara sa se a§tepte ca nu peste mult ii va ajunge si pe ei aceeafi mizerie; ramase de multe zile fara imbracaminte in mijlocul strazilor §i a uli^elor, cadavrele multora ofereau tre- catorilor cea mai trista priveli§te. 10. Unii au ajuns sa manince §i carne de ciine, motiv care a indemnat pe mul^i sa-i omoare, ca sa nu turbeze §i sa devina antropofagi 37 . 11. Dar cele mai multe jertfe le-a secerat ciuma rapind familii intregi, indeosebi pe cele care nu suferisera de lipsa hranei, asa incit §i cei din cercu- rile celor avu^i: guvematori, dregatori §i mii de al£ func^ionari, ca §i cum foa- metea intentionat i-ar fi incredin^at ciumei, au murit de moarte nea§teptata §i foarte rapida. Nu auzeai decit gemete peste tot; in toate ulrfele, pie^ele §i stra- 35. Circa 2500 franci francezi. 36. Se cunoafte duritatea cu care pentru a scoate cit mai multe venituri statului s-a facut recensamintul persoanelor §i bunurilor pe vremea lui Dioclefian §i despre care Lactanfiu ne da un tablou din cele mai sumbre (De mort. persecut. XXXIII: recenzorii inregistrau ultimul petec de pamint, toate exemplarele de araci de vie §i de pomi, iar intre impozabili figurau adeseori §i copii, batrini sau chiar morti!). 37. Descrierea acestor stari de lucruri aminte^te pe cea din cartea a V-a a R&zboiului iudaic al lui Iosif Flaviu. 3, r >() KlISKBUI l)K ck/arkka zile, nu puteai auzi altceva decit plinsete inso^ite de muzica de doliu a flaute- lor §i a loviturilor caden^ate care le acompaniau ca de obicei. 12. In felul acesta moartea lupta deodata cu cele doua arme amintite, cu ciuma §i cu foametea, a§a incit in scurta vreme ea a secerat familii intregi, de aceea intr-un singur convoi puteai vedea duse deodata cite doua sau trei cadavre. 13. Aceasta a fost plata pentru ingimfarea lui Maximin si a edictelorin- dreptate impotriva noastra in fiecare ora§. Dar tot atunci au fost puse in lumina yi dovada saririi intr-ajutor a cre§tinilor §i a evlaviei lor fata de toti paginii. 14. Caci intr-adevar in imprejurari atit de nenorocite numai cre§tinii au fost in stare sa savirseasca fapte de milostenie §i de iubire fata de om. In fiecare zi unii alergau sa ingrijeasca de muribunzi si de inmormintarea lor - §i erau cu miile cei de care nu se ingrijea nimeni - altii stringeau laolalta pe cei lihniti de toame din tot ora§ul §i le impar^eau piine tuturora, fapt care graia in fa^a tutu- ror oamenilor si astfel se preamarea Dumnezeul cre§tinilor §i se dovedea ca singuri ei sint pio§i §i credincio§i, lucru care se intarea intr-adevar prin fapte 38 . 15. Prin astfel de intimplari marele §i cerescul aparator al cre§tinilor dupa ce §i-a aratat prin cele istorisite indignarea §i minia Sa impotriva tuturor oame- nilor, ne trimite din nou ca raspuns fata de toate suferin^ele pe care ni le-au produs, raza blinda si binefacatoare a purtarii Lui de grija fa^a de noi. Dupa cum in adincul intunericului a facut sa straluceasca din El intr-un chip cu totul minunat lumina pacii, aratindu-ne tuturor oamenilor ca singur Dumnezeu a ramas pazitorul destinelor noastre, tot a§a ne-a pus El la incercare §i ne-a indreptat prin suferin^e, dar apoi, din nou, dupa ce ne-a indrumat indeajuns, El s-a aratat binevoitor §i milostiv pentru to^i cei ce-§i pun nadejdea in El 39 . IX Caderea tiranilor; ultimele lor cuvinte inainte de moarte 1. In chipul acesta Constantin, despre care am spus mai inainte 40 ca a fost imparat, fiu de imparat, om evlavios, nascut dintr-un tata foarte evlavios §i foarte in^elept, a fost trimis de Imparatul lumii, Dumnezeul §i Mintuitorul nostru, la lupta impotriva tiranilor celor nelegiuiti. Dupa ce §i-a rinduit osta§ii, 38. Paginile acestea pot sta alaturi de cele ale sfintului Ciprian din vremea ciumei din anul '2. r >!2-!25(). A se vedea T. Bodogae, Pre&n(a Bisericii in nevoile vremii, in «Biserica §i problemele vrcmii», Sibiu, 1947. M). Pilde, 3, 11-12. 40. VIII, XIII, 13-14 $i «adaos». ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA ^ 351 potrivit legilor razboiului, intr-o vreme cind si Dumnezeu insusi lupta impo- triva lui in chip cu totul tainic, Maxentiu cazu linga Roma in puterea lui Con- stantin 41 . Pe de alta parte, tiranul Rasaritului, Maximin, n-a mai trait nici el multa vreme, ci a cazut §i el de o moarte rusinoasa 42 sub puterea lui Liciniu, care pe atunci inca nu apucase pe drumul nebuniei lui 43 . 2. Mai intii 44 Constantin, care de^inea primul loc in imperiu ca demni- tate si rang, din mila fata de locuitorii Romei tiranizati de Maxentiu si dupa ce a chemat prin rugaciuni intr-ajutor pe Dumnezeul eel ceresc §i pe insu§i Cuvintul Sau, Mintuitorul tuturor 45 , a inaintat cu intreaga sa armata sa redea romanilor libertatea mo§tenita din strabuni. 3. Cit prive§te pe Maxentiu, el si-a pus increderea, mai curind in calculele vrajitoresti decit in simtamintele de fidelitate ale supusilor sai, neindraznind nici macar sa iasa in afara zidurilor orasului. Multimea nenumarata a soldati- lor sai greu inarmati precum si miile de unitati de rezerva 46 acopereau toate pozitiile, tinuturile §i ora§ele din jurul Romei §i din intreaga Italie supusa lui. In schimb, Imparatul Constantin a pornit la lupta, increzindu-se in ajutorul lui Dumnezeu. In prima, a doua si a treia intilnire cu tiranul 47 , Constantin a ci§tigat victorii depline §i inainta de acum pe intreg frontul Italiei si se apropia de Roma. 4. Apoi, ca sa-1 crute §i sa nu lupte impotriva romanilor din cauza tiranu- lui, Dumnezeu insusi ca si cum 1-ar fi legat cu lanturi, a dus pe tiran departe de portile orasului. Minunea intimplata altadata impotriva nelegiui^ilor - pe care multi nu vor s-o creada, socotind c-ar fi o nascocire, dar pentru credincio§i ea este vrednica de crezare, fiindca e istorisita in Cartile sfinte - prin evidenta ei se confirma, simplu vorbind, atit pentru credinciofi cit §i pentru necredin- cio§ii care au vazut asa ceva cu ochii lor proprii. 5. A§a cum pe vremea lui Moise §i a neamului - pe atunci credincios - al evreilor «carele lui Faraon §i puterea lui le-a aruncat in mare; pe cei ale§i i-a infundat in Marea Rosie, cu marea i-a acoperit» 48 , tot asa si Maxentiu si solda- 41. Despre lupta lui Constantin impotriva lui Maxentiu exista o bibliografie imensa. Cf. Istoria bisericeascd universald F. p. 108. 42. In anul 313-314. 43. Eusebiu infelege prin «nebunie» (uavia) = persecute. 44. Urmatoarele zece paragrafe ale acestui capital (2-11) sint reproduse aproape in intre- gime in De vita Const. I, XXXVII-XL. 45. E interesant ca in Istoria sa Eusebiu nu vorbeste despre convertirea lui Constantin decit aceste pufine cuvinte («a chemat in ajutor pe Dumnezeul eel ceresc. ..»). Amanunte despre con- vertirea lui Constantin ne da numai Lactantiu in De mort. persec. XLIV. 46. Hoplitii (=soldati greu inarmati) precum §i rezervistii lui Maxentiu ar fi fost dupa unii in numar de 150.000, dupa alfii de 100.000, dupa altii 90.000, pe cind ai lui Constantin, 20.000. Desigur, cifrele sint exagerate. 47. La Torino, apoi la Brescia. 48. Ies., 15, 4-6 (ed. 1914). 352 KUSKHU1 l)K ckzahkka fii lui cei greu inarma^i §i lancierii lui «afundatu-s-au intru adinc ca o piatra» 4! ' atunci cind, fugind de puterea lui Dumnezeu care £inea cu Constantin, voia sa treaca fluviul care era in fa{a lui §i care i-a fost spre pierzanie atunci cind a legat {armurile cu barci 50 §i §i-a facut cu grija pod. 6. Despre el se putea spune: «groapa a sapat si a adincit-o §i va cadea in groapa pe care o a facut. Sa se intoarca nedreptatea lui pe capul lui §i pe cre§- tetul lui silnicia lui sa se pogoare 51 . 7. Caci a§a s-a rupt podul infiripat peste fluviu, uscatul a disparut de sub picioare, barcile pline de soldaji s-au afundat intr-o clipa in adinc, iar el, eel dintii, eel mai necredincios dintre oameni dimpreuna cu scutierii care-1 incon- jurau «afundatu-s-au ca plumbul in apa mare», dupa cum vestise de mult proo- rocia dumnezeiasca 52 . Dupa cum facusera insc^itorii lui Moise, marele slujitor al lui Dumnezeu, (chiar daca nu cu vorba, macar cu fapta), tot a§a §i cei care au cistigat biruin^a cu ajutorul lui Dumnezeu ar putea §i ei cinta §i repeta imnul indreptat impotriva vechiului tiran «sa cintam Domnului caci cu slava S-a prea slavit. Pe cai §i pe calareti in mare i-a aruncat. Taria mea si marirea mea este Domnul, caci El m-a izbavit» 53 . «Doamne, cine este asemenea fie intre dumnezei? Cine este asemenea Tie intru sfin^enie? Proslavit intru sfin^i, minu- nat intru slava, facind minuni» 54 . 9. Acestea §i multe altele asemenea §i inrudite lor le-a cintat Constantin prin faptele sale, lui Dumnezeu, comandantul suprem si urzitorul biruintei, atunci cind a intrat in Roma cu cintari de lauda. Cu to^ii, de la copii mici §i femei, pina la membrii senatului in frunte cu «perfectissimus» 55 §i tot poporul roman 1-au primit cu privirile sclipind de bucurie, din inima, ca pe un libera- tor, mintuitor, binefacator, in cuvinte de lauda §ii intr-o bucurie nemasurata 56 . 10. In schimb, el, care avea parca de la fire evlavie fa^a de Dumnezeu, nelasindu-se deloc tulburat §i nici ingimfat din pricina laudelor aduse, §i-a dat seama numaidecit ca ajutorul lui a venit de la Dumnezeu, de aceea a poruncit indata sa puna in mina statuii lui semnul mintuitor al patimilor §i in timp ce me§terii ii ridicau statuia in cea mai circulata piata din Roma purtind in mina 49. Ie 5 „ 15, 5 (ed. 1914). 50. Lupta s-a dat in 28 oct. 312, la Pons Milvius (azi «Ponte Molle»), via Flaminia. Maxen- (iu construise ji un pod plutitor din pontoane, dar acesta se spune ca s-a rupt sub greutatea arma- tei ji insuji Maxenfiu s-ar fi inecat in Tibru. 51. Ps. 7, 16-17. 52. Ies., 15, 10 (ed. 1914). 53. Ies., 15, 1-2. 54. Ies., 15, 11. 55. Cei mai distins dintre slujbasn fiscului sau ai secretariatului. Sa nu se uite ca la romani nu se cunostea separarea puterilor civile si militare. 5(). Exprimare plina de retorism. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 353 dreapta acelasi semn mintuitor, a poruncit sa se graveze acolo in limba latina aceasta inscriptie cu termenii ei proprii: 11. «prin acest semn mintuitor, prin aceasta veritabila dovada de curaj, am salvat orasul vostru eliberindu-1 de jugul tiranului si am restabilit iarasi «senatul si poporul roman» in vechea lor marire si faima, dupa cele-am eliberat» 57 . 12. Iar in urma acestor evenimente, insusi Constantin dimpreuna cu Lici- niu, care pina atunci nu-si intorsese inca mintea spre nebunia 58 in care va cadea mai tirziu, au rinduit de comun acord §i prin hotarire de buna voie o lege desavir§ita §i deplina in favoarea cre§tinilor. Lui Maximin, care domnea inca peste popoarele din Orient, cu a caror prietenie se lauda, cei doi i-au tri- mis o informare privind minunile savirsite de Dumnezeu in favoarea lor pre- cum si biruin^a cistigata asupra tiranului §i, desigur, si legea (privitoare la crestini n.tr.) 59 . 13. Celalalt tiran 60 s-a suparat foarte tare de cele ce a auzit, dar n-a vrut sa para ca ramine in urma altora nici ca desfiinteaza ceea ce poruncise si el de teama celor care dadusera altfel de ordine. De aceea a trimis guvernatorilor aflati sub ascultarea lui, ca si cum ar pleca de la el, acest prim rescript in favoa- rea crestinilor, in care isi atribuie in chip mincinos fapte pe care nu le-a savirsit niciodata. IX Copit de pe traducerea scrisorii lui Maximin: cre§tinii sa nu mai fie persecutaff 1 1. <am dorit sa le dam bunuri care sa le fie cele mai potrivite si mai folositoare tuturor, precum fi tot ce-i in avantajul tuturora §i spre binele comun - acestea, dupa cit credem, nu este nimeni sa nu le cunoasca, dar cu atit mai mult pentru eel care {ine la fapte e sigur ca ce spunem noi e adevarat. 8. Cind a§adar acum citva timp am luat cuno§tin$a ca sub pretextul poruncii prea evlavio§ilor impara£ si paring Diocletian si Maximian, prin care se interziceau adunarile cre§tinilor, s-au savirsit multe strimtorari §i con- fiscari de catre «officiales» 79 si prin urmare aceste bintuieli se intind si asupra supu§ilor no§tri, pentru care cu cea mai mare rtvna dorim sa le aratam in|ele- gerea cuvenita si ale caror bunuri personale au fost distruse, am adresat drept aceea, in anul trecut, catre guvernatorii provinciilor un rescript, in care am hotarit ca daca cineva vrea sa urmeze cutare obicei sau cutare credinja reli- > gioasa sa nu i se puna nici o opreliste in a-si implini dornrfa §i sa nu fie impiedi- cat nici ingreuiat de nimeni §i ca to£ sa aiba usurin^a de a face ce vor fara nici ° teama sau banuiala 80 . 9. Dar nici aceea nu poate ramine ascuns, ca unii dintre judecatori au cal- cat cele poruncite de noi si din pricina lor unii supusi au pus la indoiala ordinele noastre §i nu s-au dus decit cu multa §ovaiala la slujbele religioase care le plac 81 . 10. Pentru ca de acum incolo sa se inlature orice banuiala §i orice indoiala, precum §i orice frica, ne-am hotarit sa publicam acest edict pentru ca sa fie limpede pentru to£ ca. e ingaduit^celor care vor sa imbra^i§eze orice secta sau orice religie, in virtutea invoirii noastre de acum, sa faca a§a cum va vrea fiecare si cum ii place fiecaruia, primind religia pe care a ales-o s-o practice de obicei. Tot astfel sa li se ingaduie sa-§i cladeasca si bisericile lor proprii 82 . 1 1. Iar pentru ca favoarea noastra sa fie |i mai mare, am gasit de bine sa ordonam si aceea ca daca din casele sau terenurile, de care s-a aflat ca apar^i- nusera pe buna dreptate cre§tinilor, au cazut - in urma poruncii date de parin- tii no§tri - in posesia fiscului ori au fost luate de vreun ora§, indiferent daca ele au fost vindute sau donate in prezent cuiva, poruncim ca toate sa fie redate vechiului proprietar, adica crestinilor, pentru ca fi in aceasta privin^a to^i sa cunoasca bunatatea si purtarea noastra de grija» 83 . 12. Acestea au fost cuvintele tiranului, care au urmat la nici un an de cind el afisase pe stilpii de arama edictul impotriva crestinilor. De acelasi om in 79. Dregatori publici, jefi de institufii. 80. Se face aluzie la actul de la no. IX a (Catre Sabinus). 81. A se vedea mai sus: IX, IX a, 11. 82. In text xupixa. 83. Ca si «Edictul din Milan», nici acest rescript nu ordona sa se restituie crestinilor §i bunurile confiscate, ci numai cele vindute sau donate. 358 ' ' EUSEBIU DE CEZAREEA ochii caruia scurt timp inainte eram socotiji nelegiui^i, atei si criminalii lumii, incit n-aveam voie sa locuim nici in orase, nici in sate si nici chiar in pustietaji, acum s-au publicat ordonan^e §i legi tocmai in favorul crestinilor. Iar cei care pu$in inainte erau da£ mor£i sub ochii lui, fiind trecu£ prin foe si sabie ori arunca£ la fiare ori la pasari, care indurau tot felul de chinuri, de pedepse si de ucideri injositoare, ca nelegiui£ si atei, acesti oameni primesc acum de la ace- lasi imparat autorizafia de a construi biserici. Mai mult, tiranul marturiseste el insusi ca acesti oameni mai au si anumite drepturi! 13. Dar dupa ce a facut o asemenea marturisire, ca §i cum ar fi primit o rasplata pentru toate acestea, sugerind poate mai pu^in decit s-ar fi cre- zut, tiranul moare ca lovit de un bid al lui Dumnmezeu 84 in a doua intilnire cu dusmanul. 14. §i felul mor^ii nu i-a'fost ca eel care insofea moartea generalilor, care, luptind curajos pentru virtute §i pentru cei care le sint dragi, sfirsesc de obicei viteje§te pe cimpul de lupta, ci a patimit mai curind o pedeapsa, asa cum se cuvine unui luptator nelegiuit impotriva lui Dumnezeu. Caci pe cind trupele sale luptau inca pentru el pe cimpul de bataie, el statea ascuns in palat. De aceea, lovit pe neasteptate de biciul lui Dumnezeu peste intreg trupul, el se prabuseste cazind cu fa^a in jos dupa dureri si suferin^e ingrozitoare. Murise lihnit de foame si carnea de pe tot trupul a fost mistuita de un foe nevazut tri- mis de Dumnezeu. Disparuse de pe el orice urma a vechii sale infa^i§ari, nemairaminind din el decit oase uscate, ceva ce seamana cu un chip de om ramas numai schelet in urma indelungatei suferin^e. Cei din jural sau nu vedeau din trupul lui altceva decit un mormint al sufletului ascuns deja in cadavrul in stare aproape de disparifie completa. 15. Fierbin^eala ce venea din adincul rhaduvei il aprinsese §i mai mult, ochii ii iesira din cap, stind parca sa cada din orbite, asa incit puteai zice ca orbise cu totul. Abia respjrind si marturisindu-si credin^a in Dumnezeu, impa- ratul isi ruga moartea. In sfirsit, dupa ce a recunoscut ca pe buna dreptate sufera aceste chinuri din pricina nelegiuirilor savirsite impotriva lui Dum- nezeu, si-a dat sufletul 8 ^ XI Nimicirea definitiva a du§manilor credinfei 1. Sfirsindu-se in chipul acesta Maximin, ultimul dintre du§manii credin- fei §i care s-a dovedit si eel mai rau dintre to£, cu ajutorul lui Dumnezeu eel Atotputernic §i bisericile au fost refacute iara§i din temelii, §i inva|atura lui 84. Expresie similar;! folosit& fi cu ocazia morfii lui Irod. 85. La Tarsul Ciliciei in august 313. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A NOUA 359 Hristos a inceput sa straluceasca spre lauda Dumnezeului celui Atotputernic si sa se bucure de libertate mai mare decit fusese inainte, in timp ce nelegiui- rea dusmanilor credin^ei era acoperita de cea mai mare rusine si necinste. 2. De fapt Maximin fusese declarat dusmanul numarul unu chiar si de toti ceilalti imparati, numele sau fiind afisat in documente publice ca eel al unui tiran foarte nelegiuit, foarte blestemat §i foarte urgisit de Dumnezeu. Din por- tretele care fusesera puse in toate ora§ele in cinstea lui §i a fiilor sai unele au fost aruncate la pamint si calcate in picioare, iar altele au fost mizgalite pe obraz cu culoare inchisa care le intuneca si mai mult, stricindu-le astfel. Tot asa s-a infimplat si cu statuile turnate cu chipul lui: au fost aruncate jos si zdro- bite, fund, pentru cei ce voiau sa-1 batjocoreasca si sa-1 disprepiiasca, obiect de ris si de distractie. 3. Desigur, mai tirziu si celorlalti dusmani ai credin^ei li s-au luat toate dregatoriile, au fost omoriti toti partizanii lui Maximin, mai ales cei care fuse- sera cinstiti de el cu demnitati publice §i care cu lingusire fa^a de el dispre$ui- sera. cu trufie inva^atura noastra. 4. A§a a fost eel pe care-1 cinstea, il respecta §i il socotea eel maicredincios tovara§ al sau, Peucetius 86 , care fusese consul in doua-trei legislaturi §i care fusese a§ezat de el ministru de finante. La fel Culchian 87 , care urease toate treptele qelor mai inalte dregatorii ale statului §i care s-a facut vestit prin var- sare de singe a mii de creftini in Egipt, precum §i inca mul^i al^ii, care au con- tribuit la intarirea §i ridicarea lui Maximin. 5. Dreptatea lui Dumnezeu trebuia sa pedepseasca §i pe Teotecnos 88 , caci ea nicicum n-a putut uita nenorocirile aduse de el pe capul cre§tinilor. Dupa ce ridicase in Antiohia idolul acela, ifi inchipuia ca de acum va trai liniftit, mai ales ca fusese incredin^at de Maximin cu inalta dregatorie de guvernator. 6. Dar venind Licinius in Antiohia a poruncit sa aresteze pe vrajitori si sa puna la cazne pe proorocii §i preotii noului idol ca sa afle prin ce meftejugiri savir§ea el in§elaciunile. Intrucit n-au mai putut sa-1 ascunda din pricina chi- nurilor la care erau supu§i, ei au recunoscut ca tot misterul era in fond o in§ela- ciune pusa la cale de viclenia lui Teotecnos. Licinius le-a dat fiecaruia pedeapsa pe care o meritau: in primul rind a dat mortii pe Teotecnos insufi, dupa aceea pe sotii sai de magie, desigur dupa foarte grele torturi. 7. Dupa aceea a venit rindul si fiilor lui Maximin, pe care el ii facuse deja partasi la tronul imparatesc §i ii cinstise §i cu aceea ca le-a pictat si chipul in piefe publice 89 . In sfirsit si rudele tiranului, care se ingimfasera inainte si se 86. El pare a fi fost seful serviciului financiar suprem. 87. Prefect al Egiptului, intre 303-305. 88. Teoteknos a fost eel care a indemnat pe Galeriu sa persecute pe crestini. Cif. si IX, II-III. 89. Lactanfiu, De mort. persecut., L. 360 EUSEBIU DE CEZAREEA incumetasera sa. asupreasca §i ei pe oricine, au suferit §i ele acela§i fel de pedeapsa ca §i cei de care am amintit, coborindu-i la cea mai mare rusine, caci se vedea ca inainte nu inva$asera ce se spune la Sfinta Scriptura: 8. «Nu va incredeji in cei puternici, in fiii oamenilor, in care nu este izba- vire. Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamint. In ziua aceea vor pieri toate gindurile lor» 90 . (Lui Dumnezeu, Atotputernicul si Imparatul lumii, mulfumiri pentru toate, cele mai adinci mul|umiri si Mintuitorului si Rascumparatorului suflete- lor noastre, Iisus Hristos, prin care ne rugam pururea sa se pazeasca tare si neclintita pacea ferita de grijile cele din afara, precum §i pacea launtrica) 91 ». Dupa ce nelegiuifii au fost surpi£, parole imperiului care le aparfinea au fost conduse cu tarie §i fara impotrivire de cei doi: Constantin §i Liciniu. Ei au cura^it mai intli lumea intreaga de ura fa$a de Dumnezeu, mai apoi §i-au dove- dit iubirea fa$a de bine §i fa|a de Dumnezeu, precum §i evlavia §i recuno§- tin^a fa|a de Dumnezeu prin legiuirea pe care au dat-o in folosul cre§tinilor 92 . 90. Ps. 145, 3-4. 91. Aceasta doxologie din paranteza e pusa la inceputul carfii a X-a in unele variante - manuscrise, cele mai raspindite de altfel. Poate era un semn ca intreaga Istoria se termina la finele carfii IX, iar ceea ce mrneaza in cartea X sa fie socotit ca anexa documentara. Dar se vede ca mai tirziu, la o a doua redactare, Eusebiu se va fi gindit sa lase posteritafii cuvintarea finuta la consacrarea bisericii din Tir. Numai ca sjl de astadata doxologia apare si la inceputul carfii X, ceea ce dovedefte clar remanierea scrierii sale. 92. Adaosul ultim (dupa doxologie) facea parte din prima redactare, dar la o a doua revizie va fi fost suprimata dimpreuna cu pasajele referitoare la Liciniu. CARTEA A ZECEA I Despre pacea pe care ne-a ddruit-o Dumnezeu 1. Slava si muljumiri pentru toate lui Dumnezeu celui Atotputernic si Imparat a toate, cele mai adinci multumiri si Mintuitorului sufletelor noastre Iisus Hristos, prin care ne rugam pururea sa se pazeasca tare §i neclintita pacea, ferita. de grijile cele din afara, precum si pacea launtrica 1 . 2. La rugamin^ile facute, iata, am adaugat la cele dinainte §i pe cea de a zecea carte de Istorie bisericeascd, pe care $i-o dedic tot Jie, Prea Sfintul meu Paulin 2 , proclamind ca tu e§ti, ca sa spun a§a, pecetea intregii lucrari. 3. Pe buna dreptate vom rindui aici, ca pe un «numar desavir§it» 3 , acest «Cuvint sarbatoresc pe care 1-am $inut in Tir cu tidul «Despre reinnoirea bise- ricilor» ca sa dau ascultare Duhului Sfint care zice: «Cinta$i Domnului cintare noua, ca lucruri minunate a facut Domnul. Mintuitu-1-a pe el dreapta Lui |i bra^ul eel sfint al Lui. Cunoscuta a facut Domnul mintuirea Sa; inaintea nea- murilor a descoperit dreptatea Sa» 4 . 4. Pornind de la aceasta proorocie sa. cintam dar «cintare noua» pentru vremile de acum, intrucit dupa priveli§itile §i istorisirile ingrozitoare §i intune- cate de pina acum, am fost socoti^i vrednici sa vedem astazi §i astfel de minuni §i sa praznuim astfel de fapte mare^e, pe care mul^i oameni cu adevarat drep^i §i martori ai lui Dumnezeu au dorit sa le vada pe pamint §i nu le-au vazut, sa le auda §i nu le-au auzit 5 . 5. Dar acesti oameni care ne-au luat-o inainte atit de repede s-au facut partasi unor bunuri mai inalte, fiind chiar «rapi^i in cer» 6 , si in t rai s-au facut stapini pe placeri dumnezeiefti. In schimb noi recunoastem ca bunurile pe care le avem in fa{a sint cu mult mai de pre{ decit vredniciile noastre. De 1. A se vedea nota anterioara.- 2. Nu se stie sigur intre ce ani a pastorit Paulin ca episcop de Tir. In cuvintarea de la tirno- sirea bisericii din Tir Eusebiu nu precizeaza nici daca Paulin era de fa(a, desi, cum spune Euse- biu chiar de la inceput, lui i-o dedica. In 331 cind Eustatiu de Antiohia a fost depus din scaun, in " locul lui a fost ales Paulin, care insa dupa sase luni moare. Se vede ca Paulin este eel care a indemnat pe Eusebiu sa compuna Istoria sa . 3. Despre simbolismul nuroerelor, a se vedea Origen, Scrieri II, indice. Eusebiu vrea sa sublinieze aici semnificafia simbolica a carfii X. 4. Ps. 97, 1-2. 5. Matei, 13, 17. 6. // Cor., 12, 2-4. 362 EUSEBIU DE CEZAREEA aceea sintem cuprinfi de mirare pentra marea bunavoin^a a Celui care ne-a dat aceasta mare bucurie, il preamarim pe buna dreptate din toata puterea sufletului nostra, marturisind adevarul proorociei care zicea «Veni£ si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pamint. Pune- va capat razboaielor pina la marginea pamintului, arcul va sfarima §i va fringe arma, iar pavezele in foe le va arde» 7 . Sa ne bucuranij dar, de aceste minuni de care ne-am imparta§it, iar noi sa ne urmam mai departe restul lucrarii. 7. In chipul acesta a fost nimicit intregul neam al du§manilor lui Dumne- zeu si a disparut dintr-odata de la fa£a oamenilor, in asa fel incit iarasi s-a potri- vit cu implinirea cuvintului dumnezeiesc care spune: «Vazut-am pe eel necre- dincios falindu-se ca cedrii Libanului si am trecut si iata nu era si 1-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui» 8 . De acum peste Bisericile lui Hristos de pe intreg pamintul stralucea o zi prietenoasa si luminoasa care nu se mai arata umbrita de nici un nor, incit pina si pe cei care nu se aflau in asocia^iile noastre 9 nimic nu-i mai impiedica sa se bucure daca nu in mod egal de binecu- vintarile daruite de Dumnezeu, atunci macar de citeva raze reflectate de ele 10 . II Reinnoirea bisericilor 1. Asadar to^i oamenii erau de acum scapa£ de asuprire §i mintui^i de rele de mai inainte, recunoscind unul intr-un fel, altul in altfel ca numai Dumne- zeul eel adevarat este eel care a luptat §i care a aparat pe cre§tini. In deosebi pentru noi, care ne-am pus nadejdile in Hristosul lui Dumnezeu, o fericire dumnezeiasca stralucea de acum in toate bisericile care fusesera darimate de faradelegile tiranilor §i care parca reinviau acum dupa o lunga si nimicitoare pustiire. Caci am vazut cum se ridicau din nou loca§urile de cult pina la o inal- |ime neajunsa altadata si cu mult mai mare^e decit fusesera ele inainte de a fi pustiite 11 . 2. Dar si impara^ii de rang mai inalt 12 intareau, sporeau si largeau, prin legiuiri repetate in favorul crestinilor, marele dar cu care Dumnezeu ne bla- goslovea. In acela§i timp, episcopii primeau §i ei personal diplome impara- testi, onoruri §i dona^ii bane§ti. §i n-ar fi nepotrivit ca in decursul acstei istori- 7. Ps. 45, 89. 8. Ps. 36, 35-36. 9. Termenul uiaooi; era folosit mai ales in limbaj pagin pentru a designa o asociafie reli- gioasa, gnostica chiar. A?a il folosefte Clement Alex., Protrept. 12; Vasile eel Mare, Omilia 12, 2 etc. Lampe, Patristic Greek Lexicon s. v. 10 Aluzie la edictul din Milan care a dat libertate egala tuturora, atit cre§tinilor, cit fi iudei- lor §i paginilor. 11. O dovada ca existau biserici marefe §i inainte de Constantin eel Mare. 12. E vorba de Constantin si Liciniu. ISTOR1A BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 363 siri sa nu insiram dupa cuviinja, ca pe un stilp sfint, citeva din textele acestor documente traduse din latina in greaca menite sa se pastreze in amintirea tutu- ror celor care vor veni dupa noi 13 . Ill Tirnosiri de biserici prin toate localitdfile 1. In afara de aceasta ne-a mai fost harazit sa vedem o priveliste placuta si' dorita. de to£: praznice de intemeiere de biserici prin toate orasele precum si tirnosiri ale locasurilor nou construite, vizite de ale episcopilor cu acest scop, lntruniri intre credinciosi de departe si de pretutindeni, apropiere sufleteasca. de la popor la popor, unirea madularelor «trupului lui Hristos* 14 intr-o armo- nie desavirsita. 2. Potrivit unei vestiri profetice, care anun^a viitorul in chip tainic, se uneau acum os linga. os, incheietura linga. incheietura, implinindu-se astfel aidoma ceea ce proorocul spusese prin cuvinte ascunse 15 . 3. O singura putere a Duhului Sfint trecea prin toate madularele, un sin- gur suflet pentru to£, una §i aceeafi eredin^a arzinda, un singur imn de prea- marire a lui Dumnezeu. Da, intr-adevar, minunate erau slujbele savirsite de intiistatatorii (ai Bisericii, n.tr), rinduielile de cult ale preo^ilor, iar bisericile, a§ezaminte placute lui Dumnezeu, aratate uneori prin cintari de psalmi §i prin ascultarea cuvintelor pe care Dumnezeu ni le-a lasat, iar altora, prin savirsirea liturghiilor tainice si dumnezeiesti care sint toate simboluri negraite ale patimilor Mintuitorului. 4. To^i la un loc, de toate virstele, barba£ §i femei, in toata virtutea cugetu- lui, cu mintea si cu inima inviorati, preamareau pe Dumnezeu 16 , Datatorul bu- nata^ilor, prin rugaciuni §i mul^umiri si fiecare din capeteniile care se aflau de fa^a. rostea cuvinte de preamarire, fiecare dupa cit putea, in cinstea praznicului. IV Cuvint de preamarire pentru schimbarea fericita a lucrurilor 1. La un moment dat uh om de o vrednicie oarecare 17 , avind asupra lui o cuvintare intocmita de el, pasind in mijlocul mul^imii aflate intr-o biserica 13. E vorba de legiuirile prin care Bisericii creatine i s-au acordat o serie de privilegii bine cunoscute. A. Piganiol, Histoire Romaine, IV, 2: L'empire chretien (325-395), Histoire generate de G. Glotz , Paris 1947. ' 14. Rom., 12, 5; / Cor. 12, 12. 15. Ie Z ; 37, 7. 16. Ps. 148, 11-13. 17. Acest «om oarecare* e Eusebiu insusi, care a venit sa participe la tirriosirea bisericii din Tir ridicata curind dupa ce Liciniu a biruit pe Maximin, deci prin 314. Tirriosirea va fi avut loc prin 318, daca (inem seama ca. incepind din 319 Liciniu incepe sa persecute pe crestini. Har- nack, Chronologie, II, 108. M4 EU8EBIU DE CEZAREEA plina pina la refuz, intre al^ii, si mulfi pastori, care plecau urechea in liniste si buna rinduiala, adresindu-se unui episcop cu totul deosebit si indragit de Dumnezeu, prin grija caruia fusese cladita biserica din Tir, cea mai frumoasa din cite erau in Fenicia, a rostit urmatoarele cuvinte: Panegiric adresat lui Paulin, episcopul Tirului, in legdturd cu reconstruirea bisericilor creatine 2. «0! voi iubitorilor de Dumnezeu preofi imbracafi in odajdiile cele sfinte, impodobi^i cu cununa cereasca. a maririi, unsi cu ungerea cea dumne^ zeiasca 18 , purtind imbracamintea preofeasca a Duhului Sfint si tu, podoaba tln&ra a locasului sfint al lui Dumnezeu, daruit de Domnul cu o venerabila tn^elepciune, tu care te-ai distins cu fapte mare^e si cu lucrari de o putere innoitoare §i plina de stralucire, tu caruia Dumnezeu insu§i care cuprinde lumea intreaga ^i-a daruit acest dar ales de a ridica si a reinnoi pe pamint loca- jul Lui pentru Hristosul Lui, Cuvintul, Fiul eel Unul nascut si eel intii nascut, si pentru sfinta §i iubita lui Mireasa, 3. pe tine te-am putea numi ori un nou Be^aleel 19 , ziditor al unui nou cort dumnezeiesc, sau si Solomon 20 , rege al noului Ierusalim cu mult mai presus decit eel vechi, ori si un nou Zorobabel 21 , care aduce o marire cu mult mai mare decit cea dintii templului lui Dumnezeu. 4. Dar si voi sinte^i miel al Turmei sfinte a lui Hristos, camin al bunelor inva^aturi, scoala a in^elepciunii, amvon sarbatoresc §i placut lui Dumnezeu, de pe care se asculta invajatura evlaviei. 5. Din citirile in Sfinta Scriptura. mi-am dat seama inca. de demult despre minunatele semne ale lui Dumnezeu si despre binefacerile minunilor savirsite de Domnul fa$a de oameni, de aceea se cuvenea sa inal^am imne si cintari de lauda lui Dumnezeu spunind: «Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, c&ci parin^ii nostri ne-au spus noua. lucrul pe care 1-ai facut in zilele lor, in zilele cele de demult 22 . 6. Dar azi nu cunoa§tem numai din auzite si din mul^imea cuvintelor mlna tare si brajul eel inalt* 23 al Dumnezeului celui atotbun si imparatul tutu- rora, ci - ca sa zic a§a - din fapte prin vederea cu ochii nostri prin care vedem clt de drepte si de adevarate sint lucrurile de altadata transmise noua spre adu- cere aminte, de aceea putem cinta pentru a doua oara cintafea de biruiri^a stri- gtnd cu glas tare si zicind: «Precum am auzit, asa am % §i vazut, in ceta- tea Domnului puterilor, in cetatea Dumnezeului nostru» 24 . 18. Aluzie la rinduielile tipiconale de tirnosire a bisericii. 19. Ie}., 31, 2. 20. /// Rep, 6-7. 21. Eiylta, 6, 16-22. 22. Ps. 43, 1-2. 23. Ps. 135, 12. ISTORIA BtSKRICKAHCA, CARTKA A /.KCKA ; 365 7. §i despre care cetate poate fi aici vorba, daca nu despre cea de curind ridicata ?i zidita de Dumnezeu? «Ea este Biserica Dumnezeului celui viu, stilp fi temelie a adevarului* 25 , despre care ne vesteste fi un alt cuvint al Domnului: «lucruri slavite s-au grait despre tine, cetate a lui Dumnezeu» 2,i . Prin ea Dum- nezeul tuturor bunata^ilor ne-a strins in acest ora; prin haAil Celui Unul nas- cut, drept aceea fiecare din cei chema^i sa cinte §i sa spuna: «Veselitu-m-am de eel ce mi-a spus mie: in casa Domnului vom merge* 27 fi iarafi: «Doamne, iubit-am bunacuviin^a casei Tale fi locul locafului slavei Tale* 28 . 8. §i sa nu rosteasca fiecare doar pentru sine, ci sa-L cinstim fi sa-L bine- cuvintam to^i impreuna intr-un singur cuget si cu un singur suflet zicind: «Mare este Domnul f i laudat foarte in cetatea Dumnezeului nostru, in muntele eel sfint al Lui» 29 . Caci el e cu adevarat mare: «Mare este casa lui Dumnezeu, inalta fi nemasurata* 30 , «cu frumuse^ea mai mult decit fiii oamenilor* 31 . Mare, este Domnul, «singurul Care face minuni* 32 . Mare e Domnul «Cel care a facut lucruri man fi nepatrunse, slavite fi minunate, carora nu este numar»' u . Mare Cel ce «schimba vremile fi'anii, da jos pe impara^i fi ii pune* 34 , «Cel ce scoate din pulbere pe eel sarac fi ridica din gunoi pe eel sarman* 35 , «Coborit-a pe cei putemici de pe scaune fi a inal^at pe cei smeri^i. Pe cei flaminzi i-a umplut de bunata^i* 36 fi «a sfarimat braful celor mindri* 37 . 9. «E1 n-a adeverit numai pentru crestini amintirea vechilor istorii, ci fi pentru necreftini, El facatorul de minuni, savirsitorul marilor fapte, Stapinul a toate, Creatorul lumii intregi, Cel Atotputernic, Atotbun, unicul fi singurul Dumnezeu, Caruia se cuvine sa-I «cintam cintare noua* 38 fi care aude acestea: «Singurul care face minuni, ca in veac e mila Lui, ca a batut imparaji mari f i a omorit impara^i tari, ca in veac e mila Lui. Ca in smerenia noastra fi-a adus aminte de noi Domnul fi ne-a izbavit de vrajmafii nostril* 39 10. «Sa nu incetam, asadar, de a preamari pe Tatal a toate! Dar fi pe cel de al doilea pricinuitor al bunata^ilor 40 fi care ne-a mijlocit sa cunoaf tern pe 24. Ps. 47, 7. 25. / Tim., 3, 15. 26. Ps. 86, 2. 27. Ps. 121, 1. 28. Ps. 25, 2. 29. Ps. 47, 1. 30. Baruh, 3, 24-25. 31. Ps. 44, 3. 32. Ps. 71 19. 33! Iov, 9,' 10 (ed. 1914). 34. Dan., 2, 21. 35. Ps. 112, 7. 36. Luca, 1, 52-53. 37. Iov, 37, 15 (ed. 1914). 38. Ps. 97, 1. 39. Ps. 135, 4, 17-18; 23-24. 40. Varianta siriana a Himinut numcraliil «al doilea*, spre a disculpa pe alitor de subordi nalianism. 366 EUSEUIU OE CEZAHEEA Dumnezeu, dascalul religiei celei adevarate, nimicitorul nelegiui^ilor si omori- torul tiranilor, pe Iisus datatorul de viafa si Mintuitorul celor oarecind dezna- dajdui{i, sa-I avem numele mereu in gura si sa-L cinstim! 1 1. Caci intr-adevar numai El, Fiul cu totul unic si atotbun al Tatalui, a luat asupra-§i de b\ma voie firea noastra, a celor care eram scufunda^i in stri- caciunea de jos. Intocmai ca eel mai bun dintre doftori, care de dragul mintui- rii bolnavilor «cerceteaza situa^ii rele, se atinge de par$i scirboase, caci din pri- cina durerilor altuia simte si el insusi dureri» 41 , ne-a mintuit pe cei care nu eram numai bolnavi si plini de rani ingrozitoare si de abcese purulente, ci z&ceam de acum chiar printre morfi, ne-a mintuit prin El insusi din prapastia morfii pentru ca nimeni altul din cei care sint in cer n-avea putere destula ca farft nici o primejdie sa ne aduca mintuirea din atitea rele. 12. Caci numai El s-a aplecat cu infelegere asupra grelelor noastre nepu- tinte; singur El a purtat suferin^ele noastre, singur El a luat asupra-§i durerile noastre ji povara faradelegilor noastre 42 , singur El ne-a ridicat pe cind eram doar pe jumatate mor^i, ci aproape cu totul stricafi |i rau mirosind in gropi §i in morminte, altadata §i acum, cu flacara iubirii Sale de oameni ne izbave§te peste orice asteptari si ne face partasi la bel§ugul de bunataji ale Tatalui Sau, El datatorul de via^a, indrumatorul spre lumina, marele nostru doftor, Imparat }i Domn, Hristosul lui Dumnezeu. 13. Dar tocmai cind intreg neamul omenesc zacea ingropat intr-o noapte mtunecoasa §i in bezna adinca din pricina ispitirii nelegiufyilor diavoli si unel- tirii duhurilor celor vrajma§e, atunci s-a aratat El odata pentru totdeauna si a dezlegat multele lan|uri ale nelegiuirilor ca o ceara care se topeste cind se apropie de foe 43 . 14. §i acum, in urma iertarii §i a binefacerilor, ca dujman al binelui §i prieten al raului, diavolul stAtea sa crape de ciuda si §i-a pus la bataie impo- triva noastra toate puterile sale ucigatoare: asemenea unui ciine turbat care se repede cu col^ii chiar §i asupra pietrelor aruncate impotriva lui, aratindu-§i ast- fel furia pina §i impotriva unor lucruri neinsufle^ite din cauza oamenilor de care vrea sa se apere, asa si-a indreptat si diavolul salbatica lui nebunie impo- triva pietrelor din loca§urile noastre de cult si impotriva materiei moarte din casele noastre de rugaciuni, crezind ca in felul acesta ne va lipsi de biserici. Apoi a intonat un groaznic fluierat ca de sarpe ameninpndu-ne uneori ca niste nelegiui^i, iar alteori ingrozindu-ne cu niste legiuiri injositoare ca nifte tirani fara inima. Dupa aceea si-a scuipat asupra noastra ucigasele sale uneltiri, ama- 41. Hipocrate, De naturis, I, ed. Littre, VI, 90 citat dupa Bardy, Eusebe, III, 84. 42. Isaia, 53, 4-5. 43. Ps. 57, 8. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA , 367 gind sufletele prin otravuri veninoase, aproape omorindu-le prin niste jertfe mincinoase aduse zeilor 44 . In sfir§it, in chip tainic a atifat impotriva noastra tot soiul de salbaticiuni §i de mon§tri cu chip de om. 15. Atunci, dupa destule probe de tarie §i de statornicie, de care au dat do- vada cei mai buni luptatori ai impara^iei Sale, s-a aratat din nou «Ingerul mare- lui sfat» 45 , «Voievodul ostilor Domnului* 46 , stirpind §i nimicind atit de cumplit pe potrivnici si pe vrajmasi, incit se parea ca si numele lor a pierit. In schimb, pe prieteni si pe cei apropia^i i-a ridicat deasupra tuturor, nu numai a oameni- lor, ci chiar §i asupra puterilor cere§ti, a soarelui, a lunii §i a lumii intregi. 16. Din acea clipa lucru ce nu s-a mai vazut, impara^ii cei mai alesi dintre to£ 47 , dindu-§i seama de cinstea pe care au ci§tigat-o, de la El, au inceput sa scuipe in fata pe idolii cei fara de viata si sa calce in picioare obiceiurile nele- giuite ale demonilor 48 , dispre^uind ratacirile vechi si obi§nuite pina atunci si recunoscind pe Hristos ca singur Dumnezeu §i Fiu al lui Dumnezeu, Binefaca- tor de obfte al tuturor, deci §i al lor, Imparat a toate,Mintuitor, trecut §i pe inscrip^ii, scris chiar cu litere imparate§ti, spre o ne§tearsa aducere aminte, spre biruin^e fericite asupra celor nelegiuiti, in mijlocul ceta^ii care impara- |este peste toate cetajile pamintului 49 . Asadar, Mintuitorul nostru Iisus Hristos va fi cunoscut ca Mintuitor nu numai de cei care au existat vreodata §i care sint puternici pe pamint, ca un rege obi§nuit nascut din oameni, ci El a fost cunos- cut si cinstit ca adevaratul Fiu al Dumnezeului Celui peste toate §i Dumnezeu El insusi. 17. §i pe buna dreptate! Caci care dintre regii care au domnit vreodata a ajuns la atita desavir§ire, incit numele lui sa umple urechile §i gura tuturor pamintenilor? Si care a statornicit vreodata legi atit de bune §i in^elepte §i a dovedit atita putere incit sa le faca cunoscute tuturor oamenilor de la o mar- gine a lumii pina la cealalta? 18. Cum a schimbat obiceiurile barbare §i salbatice ale popoarelor ne§tiu- toare prin legiuirile sale blinde §i cele mai prietenesti? Cine altul 50 , dupa ce veacuri intregi a fost ocarit din toate parole, a mai dovedit o putere atit de supraomeneasca, incit sa infloreasca de la zi la zi §i sa ramina mereu tinar toata viafa? 44. Dincolo de retorismul acestor rinduri, nu se poate sa nu aprobi justefea afirmafiilor lui Eusebiu cind ne gindim nu numai la darimarea bisericilor, ci mai ales la cohorta silniciilor intre- buinfate in scopul abjurarii credinfei. 45. Isaia, 9, 6. 46. Iosua, 5, 14. 47. Constantin §i Liciniu. 48. Cum a facut Maximin insu§i. 49. Roma. 50. Paragrafele 17-19 sint redate intocmai si in Panegiricul lui Constantin, XVI-XVII. 368 EUSEBIU DE CEZAREEA 19. Cine a mai intemeiat vreun popor, despre care inainte nici macar nu s-a auzit nu in vreun coty ascuns de lume, ci pe intreaga suprafafa pamintului cita vreme va straluci soarele? Cine fi-a mai inarmat solda^ii atit de mult cu armele credinfei, incit in lupta impotriva dufmanului sufletele lor sa se arate mai tari decit diamantul? 20. Care dintre regi e atit de tare incit si dupa moarte sa-fi comande armata, ciftigind biruin^e asupra vrajmaslui fi umplind atit la greci citfi la bar- bari orice loc, orice sat sau oraf cu atitea prinoase in palatele imparatef ti fi in locasurile dumnezeiesU, pe cite daruri si vistierii bogate vedem noi in acest locaf sfint? Cu adevarat inafyatoare fi mari, in stare de a provoca mirare si admirafie, sint aceste daruri ca tot atitea marturii care graiesc limpede despre puterea imparateasca a Mintuitorului nostra, Care si astazi « a zis si s-au facut, a poruncit si s-au zidit» 51 (caci intr-adevar, cine s-ar putea impotrivi voii Impa- ratului impara^ilor, Conducatorului conducatorilor, Cuvintului lui Dumnezeu insusi?).Or, pentru aceste podoabe ar trebui intocmita o cuvintare speciala daca am vrea sa le descriem fi sa le explicam pe toate in amanunpjne. 2 1 . Dar oricit de multa si de mare ar fi fost rivna celor care au cladit ori s-au straduit la aceasta lucrare, ea scade in vrednicie inaintea Celui pe care-L- nurhim Dumnezeu, cind ne gindim mai ales la templul eel viu, care sinte^i voi, care v-afi facut «pietre vii» 52 §i bine inchegate, el fund zidit pe temelia Aposto- lilor si a Proorocilor, a caror piatra din capul unghiului este Hristos 53 , pe Care L-au nesocotit 54 nu numai ziditorii acestui locas vechi, ci fi pe cei din zidirea facuta de cei mai mul^i dintre oameni f i care dureaza pina astazi, mesteri slabi ai unor lucrari slabe. Or, Tatal a pus la incercare aceasta piatra; fi atunci, ca fi acum El L-a pus sa fie piatra din capul unghiului pentru aceasta Biserica, in care to£ sintem cuprinfi. 22. Afa este, deci, acest templu viu al unui Dumnezeu viu, care e zidit din noi insine: ma gindesc la locaf ul cu adevarat mare fi vrednic de Dumnezeu, al carui interior e ascuns fi de nepatruns pentru cei mai mul^i, sfint intr-adevar fi Inca atotsfint. Cugetlnd la acest templu, cine ar indrazni sa-i exprime intreaga taina? Cine altul s-ar putea cobori sa priveasca la imprejmuirile lui sfinte daca nu singurul Mare Preot al lumii, singurul caruia ii este ingaduit sa patrunda cu privirea in tainele oricarui suflet cugetator. 51. Ps. 32, 9; 148, 5. 52. / Petru 2 5. 53. Efes., 2, 20; Matei, 21, 42; Marcu, 12, 10; Luca, 20, 17; I Petru, 2, 7. 54. A se vedea si cele spuse despre taina Bisericii in «Pastorul» lui Herma 13, 3; 90, 1 in «1\S.B.», I, p. 237-301. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 369 23. Poate ca fnai e ingaduit §i altuia sa ocupe acest al doilea loc dupa Hris- tos, dar numai unuia singur luat dintre oamenii de aceea§i slujire, celui care a fost pus capetenie peste aceasta ceata, pe care singur El, intiiul §i Marele Preot care a fost distins cu al doilea rang preotesc in aceasta Biserica §i pe care, fund pastor al cucernicei voastre turme, pe temeiul alegerii §i al rinduirii, de catre Tatal a fost incredintat cu conducerea turmei voastre ca slujitor §i talmaci al voii Domnului 55 . El e al doilea Aaron sau Melchisedec si s-a facut asemenea Fiului lui Dumnezeu, raminind cu noi §i fiind pastrat de El pentru mai multa vreme prin rugile noastre ale tuturora 56 . 24. Asadar numai acestui singur om sa se ingaduie, daca nu cu rang de prim si Mare Preot, atunci macar cu un al doilea rang, sa vada si sa cerceteze priveli§tea launtrica a sufletelor noastre! Caci dupa o experienta de multi ani, el a ajuns sa cunoasca destul de bine pe fiecare; rivna §i grija lui v-au indemnat pe toti in buna rinduiala §i in invatatura crestina, de aceea, mai mult decit toti, el e eel care va putea fi in stare sa expuna in cuvintari, care sint dupa potriva faptelor lui, planurile mari ale celor pe care le-a rinduit pentru voi, cu ajutorul lui Dumnezeu. 25. Intiiul si Marele nostru Arhiereu spune: «Ceea ce vede pe Tatal facind, acestea le face si Fiul intocmai» 57 . De aceea si El, ca si cum ar privi cu ochii cura^i ai min^ii spre primul Dascal, tot ce vede pe Acesta facind, aceea va implini §i el, folosind lucrarile Lui ca modele §i schite, imitind infa^isarea ace- lora si reproducind in lucrare toata asemanarea cita e cu putinta. Nu se lasa cu nimic in urma lui Bejaleel 58 , pe care Dumnezeu 1-a umplut de duhul intelep- ciunii §i al in^elegerii §i de toata cunoa§terea cea mai deplina atunci cind 1-a chemat sa fie me§ter la zidirea templului dupa simbolul modelelor ceresti. 26. In chipul acesta el purta in sufletul sau si chipul lui Iisus, al Cuvintu- lui, al Intelepciunii si al Luminii. E drept ca nu se poate spune in cuvinte cu ce inaltare sufleteasca si cu ce mina darnica si adinc milosirda, precum §i cu rivna deosebita cu care V-ati luat la intrecere nu ati vrut sa ramineti deloc ina- poi. Se vede ca acest om s-a hotarit sa ridice un astfel de templu maret lui Dumnezeu Celui Prea Inalt, care sa se asemene prin fire cu eel desavir§it, daca peste tot ceea ce-i vazut se poate asemana cu ceea ce-i nevazut. Mai intii trebuie sa amintim ca prin uneltirile viclene ale unor dusmani, locul acesta era refuzat sub tot felul de pretexte necurate, dar el n-a cedat rau- tatii celor care lucrasera in chipul acesta, cu toate ca exista posibilitatea, intre 55. Eusebiu se refera aici la episcopul Paulin, a carui vrednicie e comparata cu vrednicia cea peste fire a Marelui Pastor Hristos. 56. Evr., 7, 3. 57. loan, 5, 19. 58. Ie§., 31, 2 si urm.; 35, 30. 24 - EUSEBIU DE CEZAREEA 370 KUSKBUJ DE CH7.AKKKA numeroase alte locuri mai bine situate, sa se poata alege altuk prin care munca s-ar fi usurat si greutafile ar fi fost mai purine. 27. Dar pastoral vostru a stiut sa puna piciorul in prag. Dupa aceea prin rivna lui si-a inarmat intreg poporul si adunind parca intr-o mina toate miinile celorlalfi, a strins laolalta o singura ceata §i a pornit la prima lupta. Se gindea ca tocmai Biserica aceea care fusese mai mult asaltata de dusmani si care a suferit si de atunci incoace mult, indurind cu noi §i mai inainte de noi aceleasi persecujii, asemanindu-se cu o mama care si-a pierdut copiii, trebuia sa se bucure in mod deosebit de mai mari bunata|i ale Celui Atotbun 59 . 28. Dupa ce marele pastor a reu§it sa indeparteze fiarele salbatice, lupii si tot felul de animale crude §i sfisietoare, §i din^ii leilor - cum zice Scriptura - 60 le-a sfarimat, s-a gindit sa-§i adune din nou pe fiii sai la un loc si pe buna drep- tate |i-a refacut din nou stina turmei «ca sa acopere de ru§ine pe vrajmas, §i pe ptngaritor» 61 §i ca sa dejoace planurile nelegiui^ilor. 29. §i acum nu mai exista vrajma§i pentru ca nici n-au existat nicicind 62 . Numai pentru scurta vreme au tulburat pe al^ii tulburindu-se in acelasi timp §i pe ei, dupa care au primit o pedeapsa binemeritata care a dus la ruina. atit pe prieteni si -casele lor, cit si pe ei in§i§i, incit s-au putut verifica chiar si prin fapte vechile proorocii scrise altadata pe tablife de arama. 30. In legatura cu acestea amintim o sfinta proorocie, in care se spune: «Sabie au scos pacato§ii, intins-au arcul lor ca sa doboare pe sarac si pe sar- man, ca sa junghie pe cei drep^i la inima. Sabia lor sa intre in inima lor si arcu- rile lor sa se fringa» 63 . §i in alt loc: «Pierit-a pomenirea lor cu sunet) iar Dom- nul ramine in veac» 64 , pentru ca in durerea lor «strigat-au catre Domnul §i nu era eel ce mintuieste, si nu i-a auzit pe ei» 65 . «Ace§tia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat* 66 . Dar §i sub ochii tuturor s-a confirmat adevarul urmatoarei proorocii: «in cetatea Ta chipul lor de nimic 1-a facut* 67 . 31. Dar ca si uria§ii de demult, asa si acestia au pbrnit lupta impotriva lui Dumnezeu, ceea ce a insemnat §i sfirsitul lor. Dimpotriva, urmarile staruin^ei tn Dumnezeu celei parasite si dispre^uite de oameni le vedem cu ochii, asa cum ni le-a descris §i Isaia in urmatoarele cuvinte: 59. Paragrafele 26-27 se intilnesc si in Vita Constantini, III, 26. 60. Ps., 57, 6. Asupra celor ce se ascund in dosul acestor imagini §i simboluri a se vedea J.M. Pftlllisch, care a tradus, in 1. germana Viafa lui Constantin, Miinchen, 1913, p. 113. 61. Ps. 8, 2. 62. Apoc, 17, 8, 11. 63. Ps. 36, 14-15. 64. Ps. 9, 6; 6-7 (ed. 1914). 65. Ps. 17, 46. 66. Ps. 19, 9. / 67. Ps. 72, 20. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 371 32. «Veseleste-te pustiu insetat, sa se bucure pustiul, ca si crinul sa inflo- reasca. §i va inflori si se va bucura pustiul. Intari^i-va voi, miini slabe, si prin- de£ puteri, genunchi slabanogi. Ziceti celor slabi la inima si la cuget: Intarrfi- va si nu va teme£; iata Dumnezeul nostru cu judecata rasplateste si va rasplati. El va veni si ne va mintui pe noi» 68 . Caci, se spune mai departe: «izvoarele de apa. vor curge in pustiu. Pamintul eel fara de apa se va preface in bal^i si £inutul eel insetat va fi izvor de apa» 69 . 33. §i aceste lucruri, vestite altadata prin cuvinte au fost si puse in sfintele car^i. Acum insa ele numai sint numai cuvinte si nici doar pentru auzit, ci sint fapte care ne-au fost transmise. Biserica aceasta era pustie, un loc fara apa, era ca o vaduva fara aparare, «ca in codru cu topoarele au taiat usile Locasului Tau, cu topoare si ciocane 1-au sfarimat. Ars-au cu foe Locasul eel sfint al Tau pina la pamint, spurcat-au locul numelui Tau» 70 . «Toti cei ce treceau pe cale o culegeau, dupa ce ii darimasera si gardul». «A stricat-o pe ea mistretul din padure §i porcul salbatic a pascut-o pe ea». Atunci, insa, prin puterea minu- nata a lui Hristos, cind El a vrut-o, s-a facut «ca un crin» 71 . E drept ca atunci, dupa cuvintul Domnului, a fost pedepsita ca de un parinte grijuliu caci «Dom- nul cearta pe cei pe care-i iubeste si ca un parinte pedepse§te pe feciorul sau care ii este drag» 72 . 34. Dupa ce 1-a timpul sau a fost pedepsita dupa cuviinta si cu masura, Biserica prime§te acum de sus porunca sa se bucure din nou, caci infloreste «ca crinul» umplind pe toti de buna mireasma dumnezeirii, pentru ca Scrip- tura spune: «izvoare de apa vor curge in pustiu, izvorul renasterii dumne- zeiefti pe care o da spalarea cea mintuitoare (a botezului, n.tr.), asa incit cea care inainte fusese pustie a devenit livada, §i izvor de apa vie se varsa peste cimpia insetata si miinile altadata «slabanoage», acum s-au intarit cu adevarat. Muncile de acum sint dovezi puternice si clare despre puterea miinilor noastre. Dar si genunchii altadata «slabanogi» si fara putere §i-au cistigat acum usurinta de a umbla, incit calca acum pe drumul drept al cunoasterii lui Dum- nezeii §i se grabesc spre stina atotbunului Pastor. 35. Iar daca in urma amenintarilor tiranului sufletele unora vor fi amortit de fr ica, de acum nici pe ele nu le lasa nevindecate Cuvintul eel vindecator, ci, dimpotriva, le vindeca deplin intarindu-le §i facindu-le sa se increada in Dum- nezeu cu cuvintele: «intari£i-va, inimi slabe, §i nu va teme^i» 73 . 36. Intrucit, asadar, noul §i minunatul vostru Zorobabel 74 a in^eles dato- rita auzului fin al cugetului sau ca cea care se lasase pustiita de dragul lui Dum- 68. Isaia, 35, 1-4. 69. Isaia, 35, 6-7. 70. Ps., 73, 7-8. 71. Ps. 79, 13-14. Aluzie la persecufia trecuta'. 72. Pilde, 3, 11-12; Int. Sir., 30, 1-7; Evr., 12, 6. 73. Isaia, 35; 4. 74. Episcopul Paulin. 372 EUSEBIU DE CEZAREEA nezeu trebuie sa se impartaseasca acum de aceste bunuri, de aceea hotari ca dupa robia cea amara §i deznadejdea de mai inainte 75 , sa nu lase nefolosita nici ruina prin care a trecut. De aceea inainte de toate prin participarea voastra a tuturora s-a impacat cu Tatal prin rugaciuni §i cereri, apoi avind ca impreuna-luptator §i colaborator pe Cel care singur poate invia mor^ii, a ridi- cat pe cea care ne pustiise dupa ce a cura^it-o §i vindecat-o mai inainte de toate relele. A imbracat-o intr-o haina care nu mai era cea veche, de altadata, ci cea despre care §i El era in§tiin$at prin proorocul care spunea clar: «Slava acestui templu de pe urma va fi mai mare decit a celui dintii* 76 . 37. Pentru aceasta biserica spa{iul imprejmuit a fost trasat mult mai larg decit eel dinrii, iar pe dinafara imprejmuirea a fost fortificata cu un zid exterior 77 , astfel incit intreg ansamblul parea asigurat ca o cetate. 3& In fafa, un mare antreu, orientat spre inal^ime, deschis razelor soarelui dinspre Rasarit 78 , dadea celor ce stateau departe de imprejmuiri o vedere larga spre cele din interior, invitind, asa zicind, pe cei din afara sa-§i intoarca privi- rile spre primele intrari. De altfel nimeni din cei care tree pe dinaintea acestei biserici nu poate sa nu ramina impresionat dureros gindindu-se la vechea cla- dire darimata, dar f i uimit de minunata realizare de acum 79 . Poate ca episco- pul se va fi gindit ca trecatorul va ramine oarecum impresionat de aceasta durere, care 1-ar indemna sa intre . mai departe. 39. In launtru eel care intra pe poarta nu putea inainta imediat cu «picioa- rele necurate* spre mijlocul bisericii, de aceea intre templu §i primele intrari el a lasat un spa^iu larg impodobit jur-imprejur de patru galerii sprijinite din toate parole de coloane, inconjurind spafiul cu balustrade din lemn a§ezate la o inal^ime oarecare. Mijlocul acestui «antreu» 80 e deschis, neacoperit, incit se poate vedea cerul §i totodata se pot gusta atit aerul curat, cit §i razele soarelui. 40. Aici au fost a§ezate simbolurile cuntyirii sfinte: in fa|a bisericii este o fintina care poate spala din belfug pe cei care intra spre curajirea cea laun- 75. Dan, 9, 27. 76. Ag., 2, 9. 77. E greu sa desprinzi din stilul retoric al lui Eusebiu amanuntele arhitectonice ale biseri- cii. Totusi urmatoarele elemente se degaja clar: 1) imprejmuire ca de cetate (lepxcx;); 2) prid- voare sau propilee bogate sprijinite pe stilpi, la intrare; 3) o curte avind la mijloc o fintina sau baptisteriu; 4) o bazilica incapatoare avind pronaos, naos §i altar cu adaosele respective pentru i fiecare; 5) anexe administrative necesare. Mai mult sau mai pufin, toate bisericile ridicate in vre- mea lui Constantin (descrise de Eusebiu) sau cele pe care ni le descriu in sec. IV Grigorie de Nazianz qri Grigorie de Nyssa pastreaza aceste elemente. 78. Inca Origen spunea ca trebuie sa ne rugam spre Rasarit (Despre rugdeiune, cap. 32, «P.S.B.» 7, p. 288), de unde ne-a rasarit Soarele, Hristos. 79. Nu avem stiri din ce va fi fost construita vechea biserica. Probabil ea va fi avut de sufe- rit in timpul persecufiilor, de aceea a fost demolata. 80. In original aiOpiov —atrium, cu aer «senin».- ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 373 trica. Acest spa|iu prin care se intra ofera tuturor atit frumuse|e cit fi placere, ambele necesare celui care cauta sa se adinceasca in tainele eredin^ei. 41. Dar aici este vorba despre mai mult decit de o privelifte oarecare: galeriile interioare se deschid spre launtrul templului 81 . Afezindu-le in tap. soar elui episcopul a facut sa se deschida aici trei usi, cea din mijloc mai larga si mai inalta decit celelalte doua. El le-a impodobit cu placi de bronz intarite cu fier, o lucrare plina de farmec, parca ar fi vorba de o regiha insofita de doua doamne de onoare. 42. In acelasi chip a orinduit fi galeriile af ezate amindoua de o parte fi de alta a templului, impodobindu-le cu acelafi numar de antree, folosind diferite deschideri spre interior si impodobindu-le si ele in chip variat cu lucrari de sculptura in lemn. Basilica insasi a fost construita de el din materiale fi mai bogate fi mai pre^ioase, nefiind deloc zgircit in marinimia cu care a lucrat. 43. In aceasta privin^a cred de prisos sa descriu lungimea^i largimea cla- dirii, frumusefea fi marejia ei stralucitoare care intrec orice cuvint 82 , infa$ifa- rea orbitoare a lucrarilor pe care incerc sa le prezint in cuvint, inalplmea ei care atinge cerurile, cedrii pre£osi ai Libanului, de care nici Scriptura n-a uitat sa pomeneasca atunci cind zice: «satura-se-vor lemnele cimpului, cedrii Liba- nului, pe care i-a rasarit* 83 . 44. Dar de ce e nevoie sa descriu acum rinduiala plina de in^elepciune si de maiestrie arhitecturala, frumuse^ea neuitata a fiecarei par£ in parte, cind marturia vederii ne scute§te de lamurirea pe care ne-o aduc urechile? Dupa ce a ispravit astfel biserica, el a impodobit-o in cinstea intii-statatorilor cu tronuri prea frumoase in cinstea celor din frunte, iar pe deasupra cu banci asezate intr-o rinduiala fi ordine cuviincioase, cu strani pentru preo^i 84 , afa cum se cuvine. Apoi a afezat la mijloc sfintul altar al tainelor sfinte, care, pentru a ramine ferit de mul£me, a fost inconjurat cu grilaj de lemn 85 executat in cea mai aleasa fine^e,spre a oferi privitorilor cea mai frumoasa privelifte. 45. Nici pavajul nu a fost deloc neglijat: 1-a impodobit in chip desavirfit in marmura de toata frumusefea. 81. Eusebiu folose§te de doua ori cuvintul PaoUeiov (— basilica ): VIII, XVII, 1; X, IV, 42, dovada ca in sec. IV nofiunea se impunea. 82. De refinut simbolismul tuturor acestor descrieri aneipov, acpatov, a^xttvoVi care nu Jin atit de inalfimea fizica a cladirii, ci de semnificafia ei liturgica. Intre altele, «spalarea» de care se vorbeste mai sus, la fintina din fafa bisericii, ne aminteste de locul unde stateau catehumenii inainte de a deveni «credincio§i», de a avea voie sa intre in biserica. 83. Ps. 103, 18 (ed. 1914). 84. Tronul eel mai ridicat era rezervat episcopului, celelalte, slujitorilor. Credinciosii sta- teau in picioare cum ne spun marturiile contemporane, Peregrinatio Ether{ae, trad. M. Braniste, «Mitrop. Ok.», 1982, p. 352. 85. Grilaj de lemn sau metal (x&yxekXoi) , in mijloc, deasupra Sfintei Mese, un baldachin [Peregr. Ether, p. 351). 374 EUSEBIU DE CEZAREEA Dupa aceea s-a indreptat si spre exteriorul templului. De amindoua par- ole, abside si incaperi destul de man, adaugate una dupa alta si sprijinindu-se pe flancurile bisericii si impreunindu-se cu ea prin pasaje care dau in cladirea centrala 86 . Cit priveste locurile rezervate cura^irii si spalarilor prin apa si prin Duh Sfint, prea pasnicul si evlaviosul nostra Solomon 87 , dupa ce a terminat construc^ia bisericii, a adaugat si ceea ce spunea proorocia amintita (ca sa fie intr-adevar si mai largi decit au fost). 46. Acum intr-adevar s-a adeverit spusa proorocului: «Slava acestui templu de pe urma va fi mai mare decit a celui dintii» 88 , caci si trebuia §i se cuvenea sa se intimple acest lucru dupa ce Pastoral fi Domnul lui a suferit odata pentra totdeauna moartea pentru el si dupa ce prin patima, a schimbat in cinste si in marire neputin^a trupului pe care-1 luase asupra Sa, rascumpa- rindu-1 si trecindu-1 din stricaciune in nestricaciune, a§a incit si acest locas tre- buia sa se impartaseasca din roadele iconomiei Mintuitorului. Iar pentra ca Biserica a primit de la El o fagaduinta cu mult mai mare decit una pamin- teasca, ea si doreste intr-adevar sa primeasca pentru ve§nicie o marire cu mult mai mare prin nasterea din nou a invierii intr-un trap nestricacios, impreuna cu cetele ingerilor de lumina, in salasurile mai presus de ceruri in unire cu insusi Iisus Hristos, Binefacatoral tuturor. . 47. Acum, insa, in vremile noastre, prin haral lui Dumnezeu, Biserica altadata atit de vaduvita. §i de parasita, o vedem inconjurata numai de flori, devenind, potrivit proorociei, intr-adevar «ca un crin» 89 , caci si-a luat iarasi haina de nunta §i si-a pus pe cap si cununa bunavoirii la care a fost chemata de Isaia sa danfuiasca §i sa aduca slava Imparatului nostra Dumnezeu, preama- rindu-L in cuvinte de.lauda ca acestea, pe care sa le ascultam: 48. «Bucura-Ma-voi intra Domnul, salta-va de veselie sufletul Meu, ca M-a imbracat cu haina mintuirii, cu ve§mintul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cununa si ca pe o mireasa M-a impodobit cu podoaba. Ca pamintul care rasare ierburi §i ca o gradina in care saminja incolfeste, a§a Domnul Dumnezeul va face dreptatea sa rasara §i inaintea tuturor neamurilor preamarirea Sa» 90 . 49. La care, in chip asemanator, Mirele, Cuvintul ceresc, Iisus Hristos ras- punde spunind urmatoarele: «Nu te infrico§a, caci nu vei ramine de ocara, 86. Desigur, cladirile necesare, dispuse in jur: locuinfa episcopului, camere pentru sluji- tori, pentru oaspefi, pentru bolnavi etc. 87. Evreii se salutau cu «pace». Cuvintul «Solomon» insemneaza de asemenea «pace», pasnfcul. 88. Ag., 2, 9. . 89. Ps. 35, 1. 90. Isaia, 61, 10-11. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 375 ca de ru§inea cea vesnica vei uita si de ocara vaduviei tale mai mult nu-fi vei aduce aminte. Nu ca o femeie parasita si slaba la inima te-a chemat pe tine Domnul, nici ca pe o femeie din tinereje urita, zis-a Dumnezeul tau. Pujina vreme te-am parasit si cu mila mare te voi milui. Intra minie pujina am inters fa$a Mea de catre tine si cu mila vesnica te voi milui, zis-a Cel ce te-a izbavit pe tine, Doamnul* 91 . 50. «De§teapt&-te, de§teapta-te, scoala-te Ierusalime, eel ce a baut din mina Domnului paharul miniei Lui, ca paharul caderii si paharul miniei 1-ai baut si 1-ai desertat. §i nu era cine sa te mingiie din to£ fiii tai, pe care i-ai nas- cut, si nu era cine sate pjia de mina dintre to# fiii tai, pe care i-ai crescut. lata, am luat din mina ta paharul miniei Mele §i nu vei mai adauga inca a-1 bea. §i il voi da pe el in miinile celor ce cu nedreptul te-au asuprit si te-au smerit* 92 . 5 1 . «Scoala-te, scoala-te, imbraca taria ta, scutura praful si te scoala si §ezi, dezleaga legatura grumazului tau» 93 . «Ridica imprejur ochii tai, iata fiii tai au venit la tine. Viu sint Eu, zice Domnul, caci cu to£, cu acestia, ca si cu o podoa- ba te vei imbraca §i vei pune pe ei imprejurul tau, ca o mireasa podoaba. Ca cele pustii ale tale §i cele risipite fi cele cazute acum se vor strimta de cei ce loeuiese §i se vor departa de tine to^i cei ce te maninca pe tine. 52. Ca vor zice la urechile tale fiii tai, pe care i-ai pierdut: strtmt este mie locul, fa-mi loc ca sa loeuiese! §i vei zice atunci in inima ta: «Cine mi i-a nascut pe acestia, ca eu fara de fii am fost si vaduva si pe acestia cine mi i-a hranit? Eu am ramas singura, dar acestia unde au fost?» 94 . 53. Acestea le prezisese Isaia si inca de multa vreme fusesera rinduite pentru noi, fiind scrise in cardie sfinte |i se cadea ca adevarul acestor proorocii sa fie intarit curavade fapte. 54. Or intrucit Mirele, Cuvintul insu§i, spusese aceste cuvinte Miresei sale, Bisericii celei sfinte si sfin£te, se cadea ca si starostele Mirelui, care inca este de fa$a 95 si care prin rugaciunile voastre ale tuturora a ridicat impreuna cu voi miinile 96 , v-a trezit fi v-a ridicat, trebuia, zic, sa ridice §i pe aceasta femeie care zacea ca un cadavru si care nu mai avea nici o nedejde din partea oame- nilor si pe care El o xnviase prin voin^a lui Dumnezeu, Imparatul lumii, si prin aratarea puterii lui Iisus Hristos, iar dupa ce a inviat-o sa o aseze iarasi in cin- stea despre care marturisesc Scripturile sfinte. 55. Fara indoiala ca aceasta e o mare minune, de care nu ne putem destul mira mai ales pentru cei care judeca lucrurile numai dupa cit se vad ele in 91. Isaia, 54, 4; 6-8 (ed. 1914). 92. Isaia, 51, 17-18; 20-23 (ed. 1914). 93. Isaia, 52, 1-2 (ed. 1914). 94. Isaia, 49, 18-21 (ed. 1914). 95. Prietenul sau starostele Mirelui {Matei, 9, 15) este in cazul de fafa insu$i episcopul Paulin. 96. Ies., 9, 33. 376 EUSEBIU DE CEZAREEA afara. Dar §i mai de admirat decit minunile sint temeiurile primordiale §i modelele de ordin duhovnicesc, cu alte cuvinte, chipurile dumnezeiesti dupa care se reinnoieste zidirea cea duhovniceasca §i sfinta din suflete. 56. Pe aceasta a facut-o insu§i Fiul lui Dumnezeu dupa chipul Sau 97 , §i anume intru totul asemenea Sie§i, cu o fire nepieritoare, netrupeasca, spiritua- la, straina de orice materie paminteasca si dotata cu putere cugetatoare. Odata creata, ea a fost adusa de la nefiinfa la fiin^a, iar pe deasupra i-a facut, pentru el si pentru Tatal, o mireasa sfinta, un templu intru totul sfint, a§a cum Insu§i a spus-o limpede cind a zis: «Voi locui in ei si voi umbla §i voi fi Dumnezeul lor §i ei vor fi poporul Meu» 98 . Atit de curat §fi de desavir§it era inca de la inceput su- fletul omenesc, incit se poate spune ca purta in el chipul Cuvintului ceresc. 57. Dar prin pizma §i lucrarea diavolului care nu cauta decit raul, sufletul s-a plecat din voie libera patimilor §i rauta|ii, caci, nemaiavind ocrotitor, deve- nise o prada usoara, gata de a cadea in cursa, a§a ca a fost biruit de cei care de multa vreme il pizmuisera. Nimicit de cursele §i de me§ te§ugirile du§manilor nevazufi si ale vrajma§ilor launtrici, el a cazut atft de cumplit incit din virtutea lui n-a mai ramas «nici piatra pe piatra»", fiind pravalit cu totul la pamint, mort de-a binelea, iar gindirea lui Dumnezeu fiindu-i de acum deplin amor^ita. 58. Cazut in asa. masura, eel ce fusese «zidit dupa chipul lui Dumnezeu» n-a fost «stricat §i pascut de mistre{ul» 100 ce iese dintr-o padure pe care am pu- tea-o vedea cu ochii, ci de un duh ucigator si de niste fiare duhovnicefti sal- baticite, care au aprins in el niste patimi care seamana cu «sageple aprinse* 101 ale propriilor lor rauta^i: «au ars cu foe Locasul eel sfint al lui Dumnezeu, spur- cat-au numele Lui» 102 . Apoi au ascuns pe acest nenorocit sub o gramada de pamint, incit nu i-au mai lasat nici o nadejde de scapare. 59. Dar Ocrotitorul sau, Cuvintul, Luminatorul fi Mingiietorul eel dum- nezeiesc, minat de dragostea cea iubitoare de oameni a Tatalui, 1-a primit din nou dupa ce acesta indurase dreapta pedeapsa pentru pacatele sale. 60. Alegind mai intii sufletele imparapUor celor mai vrednici 103 de chema- rea lor, Cuvintul a inceput, cu ajutorul acestor oameni, cei mai iubitori de Dumnezeu, sa curafeasca intreg pamintul de oameni nelegiui£ §i cruzi, pre- cum §i de tiranii cei singero§i fi potrivnici lui Dumnezeu. Dupa aceea a scos la lumina pe cei care fusesera prietenii Sai §i care i§i inchinasera Lui toata via^a §i care se ascunsesera sub ocrotirea Lui ca si cum s-au ferit de rele, ca §i cum s-ar 97. Fac, 1, 26. 98. Lev., 26, 12; # Cor., 6, 16. 99. Matei, 24, 2; Marcu, 13, 2; Luca, 21, 6. 100. Ps. 79, 14. 101. Efes., 6, 16. 102. Ps. 73, 7. 103. Constantin §i Liciniu. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 377 fi aparat de primejdiile furtunilor. Pe aceftia i-a cinstit cum se cuvenea, inmi- nindu-le daruri din partea Tatalui. Prin ei a curajit apoi prin inva^atura Sa fi cu ajutorul unor patrunzatoare povatairi, ca fi cu nifte sape fi hirlete, sufletele care se spurcasera inainte 104 fi care fusesera coplesite de gramezile de moloz, pe care-1 cuprindeau legiuirile cele nedrepte. 61. Dupa ce a prelucrat bine fi frumos intreg ogbrul sufletelor voastre, Domnul a pus ca indrumator spre viitor pe conducatorul vostru de azi, eel prea intelept fi iubitor de Dumnezeu 105 , care fiind daruit de Dumnezeu cu judecata fi cu intelepciune, poate cunoafte §i deosebi gindurile sufletelor dare i-au fost incredinjate. §i, ca sa zicem a§a, din prima zi el n-a incetat inca deloc sa zideasca fie aur stralucitor, fie argint curat ft verificat, fie pietre pre$ioase fi nestemate, incit iarafi a implinit in voi cu adevarat proorocia sfinta fi tainica in care se spune: 62. «Iata zidurile tale le voi impodobi cu pietre scumpe fi voi pune teme- lia ta pe safire. §i voi face crestele tale de rubin fi por^le tale de cristal, iar imprejmuirea de pietre nestemate. To£ii copiii tai vor fi ucenici ai Domnului fi se vor bucura de mare fericire. §i vei fi intemeiata pe dreptate» 106 . 63. Da, intr-adevar, pe buna dreptate a inal{at zidirea fi dupa vrednicia intregului popor a imparfit sarcinile 107 . Pe unii i-a imprejmuit doar cu zid exte- rior, intarindu-i parca de un zid al credintei celei neratacite, ceea ce ar vrea sa insemneze muHimea cea fara numar a poporului neputincios de a susfine o construc^ie mai puternica. Altera le-a incredin^at intrarile in casa, poruncin- du-le sa stea de veghe la uf i f i sa conduca la locurile lor pe cei ce intra. Ei pot fi numi£ pe buna dreptate propileele sau pridvoarele templului. Pe al£i i-a spri- jinit pe primele patru coloane exterioare care stau imprejurul alter patru col- te.ri ale curtii: pe ei ii putem apropia de intelesul celor patru Evanghelii. §i iarafi, afyii care stau apropia^i strins de fiecare col{ al bazilicii: ei sint catehu- menii afla^i inca in stare de creftere fi de progres 108 , dar nu prea indeparta^i de privirea spre tainele interioare, care este rezervata «credinciofilor». 64. Printre aceftia din urma el a ales sufletele curate, care aii fost cura^ate ca aurul prin baia dumnezeiasca (a botezului, n.tr.), sprijinindu-i pe unii ca fi 104. A se vedea canoanele de pocain(a ale sfintului Petru al Alexandriei, Mila§, Canoanele, II, Arad, 1936, pgf. 15-26. E vorba de caderile sau apostazierile unor crestini in vre- mea persecutiei. 105. E vorba tot de Paulin. 106. Isaia, 54, 11-14. 107. In cele ce urmeaza Eusebiu vrea sa explice semnificatia simbolica a fiecarei categorii de crestini potrivit raspunderilor §i rostului pe care-1 au in Biserica §i dupa infelesul liturgic al fiecarui amanunt din arhitectura locasului sfint. 108. E vorba de catehumeni, care aveau §i ei diferite grade. E. Popovici, Istoria bisericeascd universale, ed. II, Bucuresti 1925, p. 428-429. 378 ■ EUSEBIU DE CEZAREEA pe niste stilpi, care sint mult mai tari decit cei din afara, pe inva^aturile tainice cele mai launtrice ale Scripturii, iar pe al|ii luminindu-i prin deschiderile orientate spre lumina. 65. Podoaba. intregului templu a formeaza singura usa. mare de intrare spre marirea Imparatului celui mare, a singurului si unicului Dumnezeu, linga care de ambele laturi ale puterii nemarginite a Tatalui au fost asezafi Hristos §i Duhul Sfint ca razele cele de rangul doi ale Luminii 109 . §i, in sfirsit, prin intreaga Biserica, el exprima larg si foarte bogat limpezimea §i lumina adeva- rului, caci pretutindeni §i de toate parole el a ales pietrele vii, tari si bine potri- vite ale sufletelor. Din toate acestea s-a impodobit casa cea imparateasca, stra- lucita, plina de lumina atlt in launtru, cit §i afara, pentru ca nu numai sufletul, ci §i trupul straluce§te in ei prin farmecul bogat al fecioriei §i al evlaviei. 66. Mai sint insa in acest locas sfint si tronuri, precum si nenumarate band si scaune, care corespund la tot afitea suflete in care au fost impar^ite daruri ale Duhului Sfint, cum «s-au aratat ele la sfuujii apostoli si la insop^torii lor,, imparpite limbi ca de foe si au §ezut pe fiecare dintre ei» 110 . 67. Dar sub chipul intiistatatorului vedem pe Hristos insusi, pe cind in cei care stau in jurul Lui, in al doilea rang, vedem pe cei care s-au impartasit in chip corespunzator din darul puterii lui Hristos si a Duhului Sfint. Poate ca scaunele sint unul sau altul dintre ingerii da^i fi'ecaruia spre educare si spre ocrotire 111 . 68. Privitor la venerabilul, marele si unicul altar, ce altceva ar putea fi decit eel mai nepatat si mai sfint dintre sufletele tuturor preo^ilor la un loc? In dreapta lui sta Marele Preot al lumii, Iisus insu§i, Cei Unul nascut al lui Dum- nezeu, primind cu o fa^a surizatoare si cu miinile ridicate tamiia cea cu buna mireasma pe care i-o aduc tofi oamenii credinciosi, precum §i darurile nesin- geroase si nematerialnice aduse prin mijlocirea rugaciunilor, §i le duce Tatalui care este in ceruri, Dumnezeul eel peste toate, Caruia mai intii I se inchina El insu§i §i-I aduce cuvenita cinstire, iar in al doilea rind il roaga sa ne fie pururea milostiv si binevoitor 112 . 69. Acesta-i asadar marele templu, pe care in toata lumea locuita cita e sub soare 1-a zidit Cuvintul, marele Creator al lumii, dupa ce a plasmuit pe pamint acest chip injelegator al boltelor cerefti din lumea cealalta, pentru ca intru El sa se cinsteasca fi sa I se aduca inchinare de catre intreaga faptura §i de catre fiin^ele vii §i in|;elegatoare cite sint pe pamint. 109. Cele trei u§i prin care se intra simbolizeaza Sfinta Treime. 110. Fapte, 2, 3. 1 1 1 . O prefigurare a ierarhiei ceresti §i biserice§ti a lui Pseudo-Dionisie. Preo^ii sint vazufi ca «ingeri in trup», care «raspund» pe pamint de mintuirea credinciosilor. 1 12. E interesant de constatat simbolismul acestor reprezentari din Biserica, la Eusebiu, despre care s-a spus ca era impotriva reprezentarilor iconografice ale lui Dumnezeu, cum reiese din epistola catre Constanfia, sora imparatului Constantin, Migne, P.G. 20, 1545-1549. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 379 70. Cind e vorba de {inuturile de deasupra cerurilor fi de prototipurile de acolo ale lucrurilor de pe pamint, despre Ierusalim, caruia Ji spunem si «Ieru- salimul eel de sus» fi muntele ceresc al Sionului 113 , despre cetatea Dumnezeu- lui celui viu, cea de deasupra lumii, in care praznuiesc pe Ziditorul lor si Stapi- nul lumii intregi prin teologhisiri negraite si neajunse de mintea noastra mii de cete ingerefti si o Biserica a celor «intii nascu^i, care sint serif i in ceruri» lu , nici un muritor nu e in stare sa-1 cinte cum s-ar cuveni, caci «ceea ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El» 115 . 71. Intrucit inca de pe acum am fost facu^i vrednici sa ne impartafim din aceste bunuri, toti laolalta, barba^i, femei fi copH, mici fi mari, sa laudam fi sa preamarim neincetat intr-un duh fi cu un singur suflet pe Pricinuitorul acestor mari daruri care ni s-au harazit, «pe Cel ce cuntyef te toate faradelegile noastre, pe Cel ce vindeca toate bolile noastre, pe Cel ce izbavefte din stricaciune via^a noastra, pe Cel ce ne incununeaza cu mila §i cu indurari; pe Cel ce umple de bucurie dorirea noastra. Ca pe cit sint de departe rasariturile de apu- suri, atit departat-a de la noi faradelegile noastre. In ce chip miluiefte tatal pe fii, afa a miluit Domnul pe cei ce se tern de El» 116 . 72. Pastrind dar vie atit acum, cit §i in toate vremile ce vor veni amintirea acestor bunata|i dumnezeiefti, sa avem inaintea ochilor in duh, ori de cite ori rasuflam, pe Pricinuitorul fi Conducatorul acestei adunari, al acestei zile vesele fi stralucitoare, iubindu-L fi preamarindu-L cu toata puterea sufletului! §i acum sa ne ridicam 1 17 fi sa-L rugam cu glas tare, care vine de la inima, sa ne ocroteasca fi sa ne apere in staulul Lui pina la sfirfit fi sa harazeasca pace, pacea Sa cea nezguduita., neclintita f i vefnica intru Hristos Iisus, Mintuitorul nostru, prin care slava sa aducem lui Dumnezeu in veci, Amin. V Copie de pe legiuirile imparate§ti privitoare la cre§tini 1. §i acum sa reproducem textul ordonan^elor imparatefti ale lui Con- stantin fi Liciniu 118 traduse din limba latina. Copie de pe edictele imparatefti traduse din limba latina. 2. «Socotind inca de mai demult ca nu se cade sa oprim libertatea religiei, 113. Apoc, 14, 1; 21, 2. 114. Evr., 12, 22-23. 115. I Cor., 2, 9. 116. Ps. 102, 3-5; 10; 12; 13. 117. Pina acum preojii au stat pe scaune. 118. Am spus in studiul introductiv ca. textele reproduse in capitolele V-VII ale acestei carfi nu figurau in prima redactare. Afa arata cele mai multe variante manuscrise ale Istoriei. Cind se va fi hotarit, la o noua revizie, Eusebiu a eliminat din text numele lui Liciniu. 380 EUSEBIU DE CEZAREEA ei ca ar trebui sa se ingaduie fiecaruia dupa cugetarea si dupa voinja sa sa hota- rasca liber din punct de vedere religios, de aceea am decis inca de mai inainte u9 (^jsr^reftmilor sa li se ingaduie sa-si pastreze credin^a sectei lor si a feligiei lor. 3. Dar intrucit in rescript 1193 parea ca ar fi fost adaugate numeroase §i variate condipi' J " potrivit carora aceasta permisiune era data si pentru crefti- nii in§ if i, poate ca s-a intimplat ca unii dintre ei sa fi fost intre timp respinf i ori impiedicap^ de a aplica acest cult. 4. Intrucit, dar, eu, Constantin Augustul, fi eu Liciniu Augustul ne-am iiitilnit in chip fericit la Milan §i am cautat sa implinim tpt_ce interesa bineleji folosul poporului, intre alte lucruri pe care le credeam 121 utile tuturora in multe privinpTarn hotarit in prhnul rind 122 si sa asiguram respectul fi cinstea cuvenite divinitapi inainte de toate, adica ne-am hotarit sa acordam creftinilor fi tuturor celorlalji libera alegere la cinstirea religiei pe care o vor, cu gindul ca orice divinitate sau putere cereasca ar fi aceasta sa ne poata fi de folos si noua fi tuturor celor ce traiesc sub ascultarea noastra 12a . 5. Drept aceea, cumpanind lucrurile in chip salutar §i drept, am hotarit ca voinja noastra este ca nu trebuie sa oprim pe nimeni de a urma si a alege res- pectorea sau ^inerea religiei . CTejtjne §i ca fiecaruia sai selase libertatea de aji da consrm|Smintui §i a alege aceaTbrma de religie pe care o crede cea mai potrivita pentru el, pentru ca §i divinitatea sa ne arate in toate ocaziile provi- den|a §i bunavoin^a sa 124 . 6. De aceea ne exprimam dorin^a noastra in acest edict ca respectivele condijii conpjiute in scrisorile noastre anterioare 125 trimise Domniei Tale in 119. Aluzie la edictul de toleranfa dat de Galeriu in anul 311. 119 a. Acest rescript s-a pierdut. 120. Cuvintele acestea, care lipsesc la Lactanfiu, aparfin lui Liciniu. 121. Felul cum e redactat (la tinipul perfect) aratS ca acest text riu vine de la Constantin, ci de la Liciniu. 122. De aici incepe asa numitul «edict de toleranfa de la Milan*, care in realitate s-ar putea numi «de la Nicomedia»,' caci in febr. 313 Constantin fi Liciniu se aflau la Milan pentru a celebra cununia lui Liciniu cu sora imparatului Constantin. Ei stabilisers atunci doar in princi- piu ca sa se restituie qreftinilor toate averile confiscate, clerul sa fie scutit de sarcini pubhce etc. In 13 iunie 313, cind Liciniu intra biruitor asupra lui Maximin in Nicomedia, s-a publicat prezentul edict, care difera pufin de eel pe care-1 da Lactanfiu in De mortibus persecutorum, cap. XLVIII. 123. Aceleaji condifii restrictive din edictul lui Galeriu. Paragrafele 6-8 ar fi niste glose adaose de Liciniu. 124. Repetifiile fi neclaritafile in exprimare aduc fi ele o dovada a celor spuse mai inainte. 125. S-ar putea ca aluziile le epistolele sau dispozi^iile «anterioare» sa aiba in vedere actele de duplicitate emanate de la Maximin. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA " 381 legatura cu creftinii sa fie complet suprimate si inlaturate pentru ca pareau cu totul nedrepte §i straine de blinde^ea noastra si ca de acum inainte fiecare din cei la care se refera aceasta alegere sa poata sa aleaga liber religia cre§tina si sa o practice fara nici o suparare. 7. §i am mai hotarit sa-£i facem cunoscute in toata intinderea lor aceste masuri ca sa stii ca am dat crestinilor amintifi putere libera si fara piedica de a-si practica religia lor. 8. Iar intrucit Domnia Ta vede ca noi le acordam aceasta libertate fara nici o restric^ie, prin aceasta tot asa in^elege Domnia Ta ca si altera li s-a dat ingaduinja sa urmeze cum doresc religia lor proprie, lucru cerut si de linistea vremilor actuale, ca fiecare e liber sa-si aleaga si sa practice religia care-i pla!pe. Am hotarit acest lucru pentru ca sa nu lasam impresia ca am nesocoit cultul sau religia cuiva. 9. Mai hotarim totodata, in legatura cu crestinii, ca locasurile in care obif- nuisera sa se adune pina acum si despre care stabilisem intr-o epistola ante- rioara pe care £-am trimis-o ca lor li s-a dat alta destina|ie, de acum inainte daca apar oameni care par ca ar fi cumparat aceste loca§uri de la fiscul nostru, fie de la altcineva, sa le inapoieze fara aminare si fara echivoc zi§ilor cre§tini fara plata. 10. Iar daca cineva a primit acele locasuri sub forma de daruri §i cer ceva in schimb de la bunavoinja noastra, aceia sa se prezinte la tribunalul magistra- tului local pentru ca prin marinimia noastra sa li se plateasca o compensate. Prin grija Domniei Tale toate aceste bunuri vor trebui restituite neintirziat si in intregime crestinilor. 1 1. §i deoarece aceiasi crestini nu posedau numai locasuri de cult, unde aveau obiceiul sa-si Jina intrunirile, ci intrucit se stie ca avusesera si alte bunuri care nu apar^inusera persoanelor singuratice, ci comunita^ii intregi, vei da po- runci ca, potrivit legii anun^ate mai inainte, toate aceste bunuri sa fie restituite absolut fara nici o impotrivire crestinilor, adica totalita^ii sau comunita^ii lor. Dispozi^iile amintite trebuie sa fie clar respectate, pentru ca cei care vor inapoia sau vor primi in schimb preful lor sa aiba, cum am spus, nadejdea ca vor fi rascumpara^i potrivit marinimiei noastre. 12. Oricum, trebuie sa acorzi toata aten^ia fa|a de comunitatea crestinilor, in sensul ca porunca noastra sa fie dusa la indeplinire cit mai repede, pentru ca, dupa blinde^ea noastra, sa avem convingerea ca linistea publica e in felul acesta asigurata. 13. Fie ca, dupa cum s-a mai spus mai sus, prin aceasta rinduiala, buna- voin^a dumnezeiasca pe care am sinuit-o de atitea ori, sa ramina nedezmin^ita faja de noi! 14. Iar pentru ca textul prezentei legi si a bunata^ii noastre sa poata fi adus la cunostin^a tuturor, e bine ca ceea am scris sa fie afisat prin dispozitia 382 EUSEBIU DE CEZAREEA ta, sa fie publicat pretutindeni §i sa ajunga la cunostin^a tuturor, pentru ca legea pornita din bunatatea noastra sa nu ramina ascunsa. nimanui». 15. Copie a unei alte ordonan^e imparatesti prin care se ordond a se restitui Bisericii averile ei. «Te salut, prea venerabile Anulinus! 126 fine de felul in care dorim noi binele ca ceea ce aparjine de drept altuia nu numai sa nu fie instrainat 127 , ci sa faci ca el sa revina proprietarului, prea venerabile Anuline. 16. Drept aceea dorin^a noastra este ca atunci cind vei primi scrisoarea aceasta, daca vreunul din bunurile care au apar^inut Bisericii universale a crestinilor in vreun oras sau in alte locuri a fost confiscat fie de ceta^eni singu- ratici, fie de atyii, sa poruncesti sa fie inapoiate fara intirziere aceleiasi Biserici, deoarece am hotarit ca proprietstyile pe care le posedau inainte aceste Biserici, sa fie inapoiate celor indreptati£. 17. Intrucit Domnia Ta infelegi ca porunca data, de noi este foarte clara, sa te grabe§ti sa restitui cit mai repede fie gradini, fie case, fie orice altceva din cele ce facusera parte din bunurile amintitelor Biserici, ca sa putem afla ca ai dat cea mai deplina ascultare poruncii noastre. Sa fii salutat, prea venerabile si prea iubite Anulinus». 18. Copie de pe epistola impdratului prin care cere sd se find la Roma un sinod episcopal pentru unirea si pacificarea Bisericilor 128 . «Constantin Augustul, catre Miltiade, episcopul Romei, §i catre Marcu 129 . Intrucit am primit de la luminatul proconsul Anulinus ai Africii mai multe ast- fel de epistole, din care reiese ca Cecilian, episcopul ceta^ii Cartagina, a t fost invinuitin multe privin^e de unii din colegii sai africani 130 si intrucit imi cade foarte greu ca, in {inuturile pe care dumnezeiasca Providen^a le-a pus in mod liber sub ascultarea devo^iunii Mele si in care exista o mare muljime de cres- tini, sa persiste dezbinar«a pentru motive din cele mai neinsemnate provenite din nein^elegerile §i tulburarile dintre episcopi. 126. Proconsul in Africa. Numele lui e intilnit si-in alte inprejurari in decursul framintari- lor donatiste. 127. Pentru «captatio benevolentiae* se face aluzie la preceptul clasic al lui Ulpian: «suum cuique*. . 128. Acest act si cele urmatoare au fost pastrate in text original latin. Ele fac parte din dosa- rul schismei donatiste, care a zguduit multa vreme Biserica africana in legatura cu valabilitatea botezului savirsit de un cleric care si-a renegat cindva credinfa. 129. Miltiade a fost ales in 2 iulie 31 1, a murit in 1 1 ian. 314. Marcu pare a fi viitorul epis- cop al Romei (din anul 336). 130. Cecilian (+ 345) era capetenia moderafilor, iar Maiorin, al celei rigoriste. Acesta inaintase imparatului Constantin doua plingeri impotriva lui Cecilian. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 383 19. Am gasit potrivit ca Cecilian insufi impreuna cu al£ zece episcopi din rindurile acuzatorilor lui fi al£ zece din cei pe care i-ar crede a fi de folos cau- zei lui sa se imbarce pentru Roma, pentru ca acolo, in prezen^a Ta, precum fi a colegilor voftri Reticiu, Matern fi Marin 131 , carora le-am poruncit sa vina cit mai in graba la Roma, sa fie ascultat cum crezi ca va fi mai potrivit. 20. De altfel, pentru ca sa pute$i avea despre toate aceste lucruri cunof- tin^a cea mai deplina, am adaugat la epistola mea si copiile documentelor pe care ni le-a trimis Anulinus fi pe care le-am trimis fi colegilor voftri aminti^i. Dupa ce le vei fi citit, Prea Sfinta Ta vei judeca in ce chip trebuie cercetata cauza amintita §i s-o rezolvam in mod just. Cred ca n-a scapat aten^iei Tale nici faptul ca eu nutre'sc un respect atit de mare adevaratei Biserici catolice 132 , incit nu vreau ca sa tolera£ undeva vreo schisma sau dezbinare. Dumnezeirta Marelui Dumnezeu sa Va £na intru mul^i ani, Prea Cinstite!» 21. Copie de pe epistola imp&ratului, prin care insists, sa se find un al doilea sinod pentru inldturdrea oricdrei dezjbindri intre episcopi. «Constantin Augustul catre Chrestus, episcopul Siracuzei. Inca mai demult 133 , cind, cu rautate fi cu incapapnare, au inceput unii sa se desparta din punct de vedere religios de sfinta fi cereasca putere f i de tradi- £a universale, in scopul de a pune capat certurilor dintre ei, am decis sa chem din Galia ci£va episcopi precum fi din Africa,' pe cei care, in fiecare din par- tide, se luptaunii contra altora in mod incapapnat si fara intrerupere, pentru ca printr-o examinare atenta, de faja fiind fi episcopul Romei fi ceilal^i, pro- blema controversata sa-fi gaseasca o rezolvare dreapta. 22. Dar ne^inind seama de afa ceva, cum se intimpla, unii au uitat pina fi de mintuirea lor f i de cinstea datorata celor mai sfinte inva^aturi f i nici acum nu inceteaza a prelungi dufmaniile lor, fara sa vrea sa se piece in fa^a judeca^ii deja incheiate 134 . Ei afirma ca ori au fost prea pu^ini episcopii care fi-au expri- mat atunci parerea fi fi-au expus convingerile, ori ca, fara o prealabila fi temeinica examinare a tuturor problemelor, ei s-ar fi grabit atunci sa-fi spuna cuvintul intr-un mod prea grabit fi format. Din toate acestea reiese ca tocmai cei care trebuiau sa dovedeasca intreolalta o in^elegere fra^easca fi deplina, s-au dezbinat intre ei in chip nifinos sau chiar nelegiuit fi dau oamenilor, ale caror suflete sint straine de invatatura cea prea sfinta, prilej de a o batjocori. Drept aceea a trebuit sa port grija ca problema care ar fi trebuit sa se lamu- 131. Reticiu era episcop de. Autum, Matern de Col'onia, iar Marinus de Arelate. Impreuna cu episcopul Romei ei formau asa zicind biroul sau sinodul special de arbitraj. 132. Desigur, Constantin se refera aici la o catolicitate in sens de unitate de credinfa vala- bila pentru toate Bisericile, nu la un drept legat de o persoana anumita. 133. Poate la inceputul anului 313, cind sinodul de sub presedinfia lui Miltiade a dat drep- tate lui Cecilian. 134. E vorba de hotarirea comunicata la 2 oct. 313. 384 EUSEBIU DE CEZAREEA reasca printr-o consimpxe libera fa$a de hotarirea adusa, sa se poata incheia macar prin prezen^a unui numar mai mare. 23. Drept aceea am poruncit ca la calendele lui august sa se adune in ceta- tea Arelate un numar mai mare de episcopi 135 din diferite localita|i si foarte numerosi, in care scop am gasit de bine sa-$i scriu sa ceri de la stralucitul guvernator Latronianus al Siciliei 136 posta imperiala 137 , dupa ce i£i vei fi luat inca doi delegap: de rangul al doilea, pe care-i soco^i mai potrivi^i, precum si trei oameni de serviciu, care sa te ajute pe drum pentru ca la ziua indicata sa poji fi la locul respectiv. - 24. In chipul acesta, cu ajutorul Prea Sfin^iei Tale si prin eel al constiintei unanime si comune tuturor celorlal^i episcopi prezenfi, Sceasta cearta care in chip mizerabil s-a prelungit pina acum datorita unor rivalita^i rusinoase, odata ce se va fi ascultat tot ce e necesar de catre oameni, de astadata, independent unii de altii fi care am poruncit sa fie si ei de fa^a, vom putea ajunge - oricit ar fi de tirziu - la inva^atura cea adevarata, la credin^a cea dreapta si la in^elegerea frajeasca 138 . Dumnezeu Atotputernicul sa te pazeasca sanatos intru mutyi ani!» VI Copie de pe epistola impdrdteascd prin care impdratul face Bisericii donafii in bani 1. «Constantin Augustul, catre Cecilian, episcopul Cartaginei. Intrucit am g&sit de bine ca in toate tinuturile, in cele africane, in cele din Numidia si in cele din Mauritania 139 sa daruiesc ceva pentru cheltuielile lor unor anumi^i slujitori ai prea sfintei Biserici universale, recunoscuta prin legi, am trimis o epistola administratorului financiar general Ursus 140 din provincia Africa proconsulara, comunicindu-i ca ii stau la dispozijie la Domnia Ta suma de 3000 de folii 141 . 2. Cind vei lua in primire aceasta suma sa bagi de seama ca acesti bani sa fie imparl intre cei aminti£ potrivit indrumarii ce ji s-a trimis prin Hosius 142 . 135. Sinodul din Arelate e convocat pe 1 aug. 314. 136. Latronianus «corector Siciliae» e amintit fi in inscripfii, Migne, P. G. 20, 889. 137. «Cursus publicus*. 138. Imparatul era de-a dreptul tulburat din pricina animozita(ilor dintre slujitorii Bisericii. , 139. Din dieceza Africii, cu capitala Cartagina, care cuprindea 6 provincii, Numidia §i Mauritania^ erau numai doua din acestea. 140. In text «perfectissimus», cf. IX, IX, 9. 141. Follis (fojue sau sac) era o moneda divizionara de aur sau argint, care, potrivit refor- mei facute de Diocletian, corespundea urmatorului calcul: 1/2 kg. aur = 8 folii = 2.500 funfi de arama = 50.000 de dinari. 142. Osius sau Osie, episcop in Cordoba Spaniei, sfetnic apropiat al' lui Constantin. A murit (la virsta de aproape 100 de ani), pe la 357. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 385 3. Daca insa vei vedea ca lipseste ceva ca sa se implineasca decizia mea fa$a de to$i aceia, va trebui sa te adresezi cu toata increderea lui Heraclide, administratorul domeniilor noastre, pe care 1-am incredinfat verbal - in caz ca Dornnia Ta vei cere bani de la el - sa ma satisfaca neaparat. 4. §i deoarece am in^eles ca unii oameni de faima rea umbla prin insela- ciime sa intoarca poporul de la prea sfinta §i dreapta Biserica spre o credin^a grefita, sa stii ca am dat dispozi|ii verbale prin consulul Anulinus si vice-pre- fectului Patricius sa se dea aten^ia cuvenita tuturor celorlalte probleme §i indeosebi acesteia si sa nu ingaduie sa fie neglijata o asemenea problema 143 . 5. De aceea, daca vezi ca anumi^i oameni de acest fel mai staruie inca in nebunia lor, recurge, fara sa stai deloc la indoiala, la judecatorii aminti^i §i pre- zinta-le situa^ia ca sa poata intoarce pe acesti oameni de la ratacirea lor, dupa cum am poruncit cu viu grai. Dumnezeirea Marelui Dumnezeu sa te ocroteasca la mulfi ani!» VII Copie de pe epistola imperiala prin care s-a dispus ca intiist&tatorii Bisericilor sd fie scutifi de orice sarcind publkd Ui 1. «Salutare, prea veneratul nostra Anulin! Intrucit reiese dintr-o mul^ime de fapte ca dispre^ul faja de religia, pe care se bazeaza respectul cuvenit fa^a de suprema putere cereasca, pune in mari pri- mejdii treburile publice, pe cita vreme o primesti si o {ii asa cum cer legile, ea a adus mare progres numelui roman, iar prin lucrarea harului a adus in toate rela^iile omenesti o binecuvintare deosebita, de aceea am gasit de bine, Prea- vrednice Anulinus, ca acei oameni care prin sfin^enia pe care trebuie s-o observe §i prin pazirea stricta a acestei legi pun toate grijile in slujba religiei celei sfinte, aceia sa primeasca dreapta rasplata pentru oboseala lor, Prea- venerate Anulinus. 2. In acest scop, cei care in cuprinsul provinciei ce Ji-a fost incredin^ata indeplinesc in cadrul Bisericii universale, in fruntea careia se afla Cecilian, serviciul lor in slujba acestei sfinte religii §i carora lumea s-a obisnuit sa le 143. In calitate de locfiitor al prefectului pretoriului, ceea ce ar fi echivalent cu un jef al siguran(ei statului, Patricius era intr-un fel organ executiv direct sub ascultarea imparatului. §i de aici se poate deduce seriozitatea tulburarilor donatiste. Se jtie ca mai tirziu s-a uzat si de inter- venfii annate impotriva donatijtilor. Dar Constantin n-a vrut poate decit sa-i ameninfe. 144. Raspunsul lui Anulinus dateaza din 15 aprilie 313. Inca de mult, din sec. I, mai erau scutifi de sarcini publice ji preofli altor culte, cum erau evreii, dar tot aja $i retorii, gramaticii, nlosofii, atlefii, muzican(ii. 25 - EUSEBIU DE CEZAREEA 386 EUSEBIU DE CEZAREEA spuna «clerici» us , vreau ca ei sa ramina scuti^i pur si simplu odata pentru tot- deauna de toate sarcinile publice, pentru ca nu cumva prin vreo ratacire sau devigrejifilegiuitft sa seimirameze.de serviciujjdatorat divinitajii, ci, dimpo- triva, sanu fie deloc tulburafi in ascultarea de legealor proprie. Cu cit este o mai mare cinstire pe care o aduc ei divinitapU, cu atit mai mare este binele pe care-1 aduc in treburile publice. Fii salutat, Prea-venerabile §i Prea-iubite Anulinus!* VIII Liciniu inclina spre rati. Cdderea lui 1 . lata, dar, cit de mari au fost binefacerile la care ne-a facut partasi Harul dumnezeiesc si ceresc prin aratarea in lume a Mintuitorului 146 si cit de coplesi- toare pentru to£ oamenii au fost bunurile pe care ni le-a adus pacea! De aceea la noi (cre§tinii, n.tr.) toate se desfasurau in serbari si in adunari sarbatoresti. 2. Dar din pricina pizmei care ura§te binele si a diavolului care iubeste raul 147 , vederea unui astfel de spectacol nu era de suportat. Tot asa nici pe Iicinius cele intimplate tiranilor, despre care am pomenit mai inainte, n-au fost in stare sa-1 pastreze in idei sanatoase. Caci cu toate ca i-a mers bine in impara^ia sa si i s-a recunoscut eel mai mare rang dupa eel al marelui imparat Constantin, cu care s-a si incuscrit fi a ajuns la cea mai inalta inrudire cu el, totu§i s-a ferit sa paseasca pe urmele celor buni, nevoindu-se, dimpotriva, sa imite in rautate si in desfrinarea lor pe tiranii cei nelegiuifi si preferind sa urmeze planurile celor a caror cadere a vazut-o cu ochii lui proprii, in loc sa fi staruit in prietenie §i dragoste fa^a de suveranul care-i era superior in toate. 3. Plin de invidie fa$a de binefacatorul sau, el a pornit impotriva lui un razboi nelegiuit §i foarte singeros, fara a asculta de legile firii §i fara a pastra in cugetul sau amintirea juramintelor, a singelui, a tratatelor de alian^a. 4. Intr-adevar, asa imparat cum era, Prea-bunul Constantin i-a dat sem- nul celei mai curate bunavoin^e: nu a dispre^uit inrudirea cu el, nu s-a impotri- vit stralucitei casatorii cu sora lui proprie, ci 1-a socotit vrednic sa se imparta- seasca de vrednicia aleasa a parin|ilor, de singele imparatesc, pe care il datora stramosilor sai, i-a acordat puterea suprema ca unei rude si ca unui impreuna 145. Prin hot&rirea data ca numai cei din cler (grecejte xXfjpoi; insemneaza «chemare», «alegere») pot beneficia de aceasta scutire, Constantin legifera o hotarire pe care in 325 sinodul I ecumenic o statornicea prin canonul 16 (Milaj, I, 2, p. 69-71). 146. Chiar §i numai in felul cum incepe aceasta fraza se poate constata ca fa^a de documen- tele care au fost introduse intre timp, continuarea nu era fireasca. De fapt, cuvintele de incepere fac aluzie la predica Jinuta la Tir. 147. De acum, paragrafele 2-6 (din acest capitol )reproduc din Vita Constantini, I, XLIX. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 387 sfatuitor; i-a harazit dreptul de a guverna §i de a conduce o parte (§i nu cea mai mica!) din popoarele supuse romanilor 148 . 5. Dar purtarea lui Licinius era tocmai contrara: zi dupa zi urzea complo- turi impotriva superiorului sau, scornind tot felul de curse, ca si cum anume ar fi cautat cu ce fel de rauta^i sa raspunda binefacatorului sau. La inceput, incer- cind sa-si ascunda planurile, se prefacea ca-i prietenul lui, sperind ca, folosin- du-se mereu de viclenie si inselaciune, va ajunge u§or la rezultatul dorit. 6. Or, pentru Constantin, Dumnezeu era adevaratul prieten, paznic si ocrotitor, care-i aduce la cunoftin^a cursele urzite in taina §i in umbra, dindu-le pe fa^a. Marea arma a credin^ei este foarte potrivita spre a asigura ocrotirea impotriva vrajmasilor fi a dobindi mintuirea sufletului. Ocrotit de aceasta arma, imparatul nostru eel atit de indragit de Dumnezeu a scapat din uneltirile acestui §iret cu nume blestemat 149 . 7. Cind a vazut ca planurile lui ascunse nu §i le poate implini dupa voie, intrucit Dumnezeu ii facea cunoscut imparatului celui iubit de El orice viclenie si orice rautate, nemaifiind in stare sa se prefaca, Licinius a pornit la lupta pe fa|a. 8. Prin aceea, insa, ca a pornit la lupta impotriva lui Constantin, Licinius a inceput totodata sa lupte si impotriva lui Dumnezeu eel peste toate, despre care §tia ca I se inchina §i Constantin 150 . In al doilea rind, in liniste §i pe ascuns, el a declarat razboi si impotriva crestinilor aflati sub ascultarea lui, cu toate ca ace§tia niciodata nu i-au facut nici un rau. El facea insa acest lucru fiind minat de o rautate fireasca §i lovit de o orbire cumplita. 9. Nu a pus inaintea ochilor nici amintirea celor care prigonisera pe cre§- tini inca inainte de el §i nici a acelora pe care el insu§i i-a pedepsit pentru necredinta lui in Dumnezeu, ci, lipsit de orice cugetare sanatoasa, in stare de nebunie deplina, a hotarit sa se razboiasca cu Dumnezeu insusi, ocrotitorul lui Constantin, iar nu cu eel ocrotit 151 . 148. Liciniu luase in casatorie in anul 313 pe Constanfia, sora lui Constantin. Relafiile lui fata de Constantin au fost schimbatoare. Totuf i nu trebuie uitat ca Liciniu nu-fi datoreaza cum- natului sau ridicarea lui. Inca in anul 307 el era recunoscut cu tidu de august alaturi de Dio- cletian, Maximin §i Galeriu, intr-o vreme cind Constantin era numai cezar. In 314 izbucnise conflictul intre ei, dar se impaca iar. Din anul 32 1 numele lui Liciniu nu mai apare in listele con- sulare. Conflictul iremediabil izbucni in 323, cind Constantin respinse pe gofi, trecind pe terito- riul lui Liciniu. Acesta porni lupta, dar o pierdu la 3 iulie 323. 149. Dupa ce cunoastem si alte fapte, pe care le-am relatat mai sus, infelegem ca Eusebiu scrie aici oarecum prea curtenitor fata de Constantin. 150. E drept ca in ultimii ani, incepind de prin 320, Liciniu a inceput sa elimine din armata pe crestini, sa interzica intrunirile de ambele sexe in biserici - spre paza moralitafii, chipurile -, dar mai ales a interzis intrunirile episcopilor la sinoade, ceea ce era absurd acum. Temnitele au inceput sa geama de crestini. Slujbele se faceau sub cerul liber. Rafuiala nu mai putea intirzia. Lietzman, o.c. Ill, 65-67. 151. Ultimele 3 paragrafe (6-9) reproduse aproape la fel §i in Vita Const. I, LVI. 388 EUSEBIU DE CEZAREEA 10. A alungat mai infii de la curtea sa pe to$i creftinii 152 lipsindu-se astfel, nenorocitul, de rugaciunile, pe care, dupa inva^atura parinjilor, trebuia sa le adreseze pentru to{i oamenii 153 . Dupa aceea a poruncit ca in fiecare oraf sa fie elimina^i fi sa se ia gradul oricarui militar care nu va accepta sa aduca jertfe demonilor. §i acestea inca erau pu£in lucru, daca le-am compara cu altele. 11. Dar de ce sa mai amintim unul dupa altul faptele acestui om cu totul nelegiuit si vrajmaf al lui Dumnezeu, despre care nici nu sum cum a ajuns sa nascoceasca astfel de nelegiuiri? Caci el a mai poruncit ca nimeni nu are voie sa arate injelegere omeneasca nenoroci|ilor din inchisori, ducindu-le hrana si nici n-au voie sa arate mila fafa de cei ce sufera de foame in lanfuri si ca, peste tot, nimeni n-ar fi bun, iar bine cu adevarat nu ar savirsi nici chiar cei care sint mina^i de pornirea fireasca de a ajuta pe semenul sau! Intre legile pe care le-a adus, aceasta era intr-adevar cea mai nelegiuita si mai injositoare, intrucit se impotrivea oricarui sim^amint firesc. Caci aceasta lege prevedea ca fi cei care dovedeau mila urmau sa aiba aceeasi soarta ca si cei miluiji, trebuind sa fie pedepstyi cu aceeasi pedeapsa ca fi cei din lan^uri fi din inchisori. 12. Afa prevedeau poruncile date de Licinius. De ce sa mai insiram fi inova^iile lui in legatura cu cei ce se casatoresc ori cu cei care ifi sfirfesc zilele, prin care el a indraznit sa abroge vechile legi romane atit de bine f i cuminte gindite § i a pus in locul lor legi barbare fi salba- tice, cu adevarat ilegale fi potrivnice legilor adevarate? Sau nesfirfitele impo- zite nascocite de el in paguba popoarelor supuse lui, precum fi tot felulTle incasari platite in aur fi argint, noi masuratori de pamint fi amenzi foarte costi- sitoare scoase de la oanierii care nu mai locuiau la $ar& 154 , ci erau mor^T de multa vreme? 13. Cite feluri de surghiunuri n-a mai plasmuit acest dufman al oamenilor impotriva celor care nu erau vinova^i cu nimic! Cite arestari de oameni bine situa^i fi de buna faima, pe ale caror so^ii le silea sa divor^eze de tinerii lor so^i legitimi pentru ca s3. le arunce im brafele prietenilor lui destrSbala{i, profanin- du-le astfel prin fapte din ce m ce mai rusinoase! Cite femei maritate fi cite fete tinere n-a injosit 155 acest batrin inaintat in virsta 156 , numai sa-fi implineasca poftele lui nesabuite! De ce sa mai lungesc infirarea lor atunci cind excesul ultimelor lui fapte dovedefte ca cele dintii erau o nimica toata? 152. Eusebiu se repeta mereu. Aici reproduce §i din Istoria sa VIII, 1-6 precum si din Vita I, LIII-LIV. 153. / Tim., 2, 1-2. 154. In avintul stilului sau retoric Eusebiu aduce fi acuze exagerate, in afara de faptul ca nu se exprima clar. In fond masurile de impuneri fiscale exagerate, pe care le-a luat Liciniu, nu aveau nici o legatura cu persecutarea crestinilor. Masurile erau pentru tofi. 155. Acuze similare a adus §i impotriva lui Maximin si a altora. 156. Nu era prea batrin. La moarte, Liciniu avea 60 de ani. E drept insa ca era imoral. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 389 14. Ca sa terminam, tot nebuneste s-a purtat si cu episcopii, caci isi inchi- puia ca in calitatea lor de slujitori ai lui Dumnezeu celui Atotputernic ei s-ar impotrivi faptelor lui, de aceea le-a intins curse, dar nu la lumina zilei caci se temea de superiorul sau 157 , ci in taina si cu viclenie, nimicind pe cei mai vred- nici dintre ei prin cursele intinse de unii guvernatori. Pina si felul mor^ii cu care sfirseau era nou si nemaiintilnit. 15. Intimplarile care au avut loc in Amasia si in alte orase ale Pontului intrec orice masura de cruzime 158 . Aici unele dintre bisericile lui Dumnezeu erau si de asta data ori darimate din virf pina la temelii, ori incuiate cu cheia pentru ca sa nu se mai adune crestinii dupa obicei si sa nu mai {ina slujbele datorate lui Dumnezeu. 16. E drept ca nu-si inchipuia ca s-ar face rugaciuni pentru el - despre acest lucru asa-i spunea cugetul lui eel rau - in schimb era convins ca. noi facem acest lucru pentru imparatul eel iubit de Dumnezeu, caruia i-am cere sa-1 aiba in mila Lui 159 . §i astfel, din acea clipa, el a inceput sa-si verse minia sa impotriva noastra. 17. Lingusitorii aflaji printre marii dregatori fund convinsi ca fac pe plac acestui nelegiuit au coplesit pe unii dintre episcopi cu pedepse care se dau de obicei numai criminalilor: cu toate ca nu savirsisera nici o nedreptate, ei erau aresta^i si bahui fara nici un motiv ca niste ucigasi. Al|ii au trebuit sa. indure chiar moartea si inca intr-un mod neobisnuit: trupul era ciopir^it cu sabia in mai multe buca^i, iar dupa aceasta priveli§te barbara si infioratoare era arun- cat in adincurile marii sa fie hrana pestilor. 18. Cre§tinii au inceput din nou sa fuga: cimpurile, desertul pustiurilor, ascunzifurile mun^ilor au gazduit din nou pe slujitorii lui Hristos. Cind nele- giuitul a vazut ca-i reusesc aceste metode si-a pus gindul sa porneasca o perse- cute generala impotriva tuturor cre§tinilor. 19. §i ar fi fost in stare sa-si indeplineasca acest plan §i nimic nu 1-ar fi impiedicat daca Dumnezeu care apara sufletele celor ce I se inchina n-ar fi prevazut ceea ce avea sa se intimple: asa cum dintr-un intuneric adinc si dintr-o noapte intunecoasa se aprinde la un moment dat pentru to£ o puternica lumina, care e salvarea tuturora, asa a dus Dumnezeu de mina pe slujitorul Sau, Constantin, «cu bra^ inalt» 160 spre aceasta. 157. Constantin. 158. Dintre martirii care au sfir§it zilele sub Liciniu amintim pe Vasile, episcopul Amasiei din Pont, fi tot in Pont cazul eel mai cunoscut a fost martirajul celor 40 de mucenici de la Sebasta. «Testamentul» lor, in Knopf-Kriiger, M&rtyrerakten, p. 116-119. 159. Nu se stie daca Eusebiu face aluzie la invidia care-1 rodea pe Liciniu ori are in vedere vreo uneltire a supusilor. 160. Ie§., 6, 1. 390 EUSEBIU DE CEZAREEA IX Biruinfa lui Constantin §i binefacerile ft.cv.te de el supu§ilor itnperiului 1. Asadar acestui barbat i-a daruit Dumnezeu, ca rasplata vrednica pentru evlavia sa, cununa biruin^ei impotriva celor necredincio§i 161 . 2. Intrucit Licinius dusese pina la marginile nebuniei planurile urzite impotriva lui, imparatul iubitor de Dumnezeu s-a convins ca nu mai poate rabda asa ceva, de aceea §i-a facut un plan in^elept: sa combine metoda aspra a dreptapA cu iubirea de oameni, hotarindu-se sa sara in ajutorul celor care fusesera chinuui atit de cumplit de acest tiran §i grabindu-se sa sal- veze cea mai mare parte din neamul omenesc dupa ce va fi scapat de cipVa oameni primejdiosi. 3. Pina atunci se Iasase condus numai de mila §i se aratase indurator fa£a de eel care nu merita acest sim^amint. Or aceasta nu ajuta la nimic: omul nu se lasa de rautapl, ci cu atit mai mult ii sporea ura impotriva supusilor sai. Pe de alta parte, celor atit de crunt tiranizap: de o fiara atit de cruda nu le mai rama- sese nici o nadejde de scapare. 4. lata de ce, acest ocrotitor al celor buni, impreunind ura impotriva rau- lui cu iubirea fa{a de bine a inaintat impreuna cu fiul sau, prea binevoitorul imparat Crispus 162 , intinzind tuturor celor ce se vedeau ca si pierdu^i dreapta lui salvatoare. Apoi, avind drept conducator si ajutator pe Dumnezeu Atotpu- ternicul si pe Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul tuturor, amindoi, tatal si fiul, dupa ce §i-au imparat armata impotriva du§manilor lui Dumnezeu, i-au incer- cuit pe acestia §i au ci§tigat asupra lor o biruin^a u§oara caci cu ajutorul lui Dumnezeu toata desfa§urarea luptei a decurs dupa cum le-a fost voia. 5. Atunci cei care mai ieri-alaltaieri «suflau amenintare §i ucidere» 163 , dintr-odata, mai repede decit s-ar putea spune, «n-au mai fost» 164 , a pierit §i amintirea lor, chipurile §i statuile lor erau pe buna dreptate huiduite 165 , iar ceea ce Licinius vazuse cu ochii sai proprii inrimplindu-se cu tiranii de alta 161. Liciniu a fost infnnt in doua lupte : 3 iulie 323 la Adrianopol si 1 8 sept. 323 la Hriso- polis. Razboiul complet s-a terminal tn 324. Disperat si-a trimis sofia la fratele ei rugindu-1 de iertare. Constantin 1-a inchis in Tesalonic, unde la inceputul lui 325 fu ucis. Mai pe larg in Vita Constantini, II— III. 162. In versiunea siriaca numele fiului sau Crispus (+ 326) a fost omis aici si in paragraful 6 si inlocuit cu cuvintele «fui sai iubifi si intru toate asemanatori tatalui lor». Eusebiu nu are curaj sa se exprime in legatura cu o crima atit de odioasa a protectorului sau, care, lasindu-se influen- fat de insinuarile «mamei» lui vitrege Fausta, a dat ordin ca Crispus sa fie otravit. La scurt timp a fost ucisa si ea. 163. Fapte, 9, 1. 164. Apoc, 17, 8-11. 165. Eusebiu se repeta si aici ca si in exprimarea sa despre Maximin. ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A ZECEA 391 data, a suferit si el in aceeasi masura pentru ca «nu a primit invatatura» 166 si nu s-a mtelep^it dupa pedepsele primite de aceia 167 , ci a urmat acela§i drum al nelegiuirii, asa incit a cazut in aceea§i prapastie ca §i ei. 6. Pe cind, dar, Licinius zacea trintit la pamint, marele invingator Con- stantin stralucind de atitea virtuti, pe care i le-a daruit credin^a, dimpreuna cu Crispus, fiul sau §i imparatul prea iubit de Dumnezeu, intra toate asemenea tatalui sau, au luat in stapinire si Orientul 168 , care le apartinea, formind de acum un singur imperiu al romanilor, unitar cum fusese altadata. Incepind de la soare-rasare, lumea intreaga, in cele doua directii, ale nordului si ale sudu- lui, si pina la marginile dinspre vest, a fost adusa sub stapinirea lor pasjnica. Orice frica fa|a de cei care mai inainte ii calcasera in picioare disparuse acum la oameni, care traiau zile stralucitoare §i intruniri imbucuratoare. Totul se umpluse de lumina privindu-se intre ei cu fej;ele surizatoare si cu ochi sclipi- tori, oameni care altadata plecau privirile in fa£a altora. In cete de dans §i de cintec, prin ora§e ca §i prin sate, oamenii cinsteau mai intii pe Dumnezeu, tmparatul impara^ilor, caci asa invafara sa faca, iar in al doilea rind pe evla- viosul imparat impreuna cu fiii sai cei iubi|i de Dumnezeu. 8. Vechile suferin^e fusesera uitate fi tot a§a amintirea oricarei nelegiuiri. De acum lumea se bucura de bunurile prezente §i nadajduia dupa cele vii- toare. Imparatul biruitor a proclamat pretutindeni legiuiri pline de omenie si care cuprindeau dovezi ale evlaviei lui marinimoase §i adevarate. 9. §i astfel, dupa ce orice tiranie a fost inlaturata, prin Constantin §i fiii sai, s-a asigurat imperiului o singura guvernare, care i se potrivea, o singura con- ducere hotarita si necontestata. Ei stirpeau in primul rind ura fa^a de Dumne- zeu, pe care o avusesera to$i ceilal^i imparafi §i astfel dintre toate bunurile pe care Dumnezeu li le daruise, ei dovedira mai ales dragostea fa$a de bine fi fata de Dumnezeu precum si credin^a si recunoftin^a lor fa^a de divinitate prin fapte savir§ite inaintea ochilor tuturor popoarelor. 166. ler., 2, 30. 167. §i aici, sfir§indu-§i lucrarea, exprima cugetari similare celor din Vita, II, XIX, XX. 168. E vorba de prefectura Orientului cu capitala Nicomidia. EUSEBIU DE CEZAREEA MARTIRII DIN PALESTINA MARTIRII DIN PALESTINA 1 1. Era eel de al nouasprezecelea an de domnie a lui Diocletian, in luna Xantic, pe care am numi-o aprilie dupa calendarul roman, cind, in vreme ce se a§tepta praznicul Patimii Mintuitorului 2 §i cind popoarele Palestinei erau guvernate de Flavian 3 , dintr-odata au fost afisate in toate localita^ile decrete din care unele porunceau ca bisericile sa fie darimate pina la temelie, altele, sa fie aruncate in foe Scripturile, proclamind totodata ca sint sco§i din serviciu cei care de^ineau vreo dregatorie oarecare, iar particularii vor fi lipsifi de libertate daca staruie sa ramina in credinja crestina. 2. Acesta era cuprinsul primului decret dat impotriva noastra. Nu mult dupa aceea au fost publicate alte ordonan^e, potrivit carora se poruncea ca toate capeteniile Bisericilor din toate localita^ile sa fie puse mai intii in lan£uri, iar dupa aceea sa fie siliti prin toate mijloacele sa aduca jertfe idolilor. I Martirii Procopie, Alfeu §i Zaheu 1. Cel dintii dintre martirii Palestinei a fost Procopie 4 . Inainte de a fi facut cunostin^a cu inchisoarea, indata ce s-a infatisat sa fie judecat de guvernatori s-a poruncit sa aduca jertfa asa numi^ilor «zei». El a raspuns ca nu cunoafte decit un singur Dumnezeu, caruia se cuvine sa-I jertfim a§a cum El o vrea. Iar cind i s-a poruncit sa aduca macar bautura liba^iilor in cinstea celor patru imparati 5 , el a cintat cuvintul poetului: «Rau e cind Domnii sint mul£i, numai unul sa fie-ntre oameni 1. Cartea despre Martirii din Palestina s-a pastrat in doua yersiuni: una scurta, care e ane- xata la Istoria bisericeascd §i una lunga, gasita in limba siriaca. Intr-o notifa aflata in versiunea scurta se spune «cartea aceasta urmeaza dupa cartea a Vlll-a a Istoriei». Se vede ca, pe parcurs, Eusebiu s-a gindit s& completeze Istoria (pe care o credea incheiata cu cartea a VIII-a) , cu eveni- mente cuprinse in carfile IX §i X, a§a ca Martirii a fost mutata la sfirjit. 2. In anul 303 (caci acesta era eel de al XlX-lea an de domnie a lui Dioclefian), Pajtile ca- deau la 1 8 aprilie. Edictul de persecute fusese afisat la Nicomidia in ziua de 23 februarie 303, a§a ca pentru a ajunge in Palestina ii mai trebuiau citeva zile. A se vedea mai sus: VIII, VI, 4-5. 3. Flavian guvernase Palestina pina la finea anului 304. 4. Originar din Ierusalim, dar vie^uind ca citef f i exorcist in Scitopolis, Procopie era foarte cunoscut in jur, lasind biserici cu hramul lui in Cezareea ji Constantinopol. 5. Cei patru erau: Diocletian, Maximian Hercule, Galeriu si Constantin Chlor. Libafia consta din gustarea din, bautura adusa (vin sau apa) §i restul se stropea peste masa ori altarul de jertfa. 396 EUSEBIU DE CEZAREEA Poruncitor si stapin, numai cine primi de la Zeus Sceptru, putere si legi, de care s-asculte supu§ii» 6 . Intrucit acest cuvint nu le-a fost pe plac i s-a taiat capul. 2. Era ziua de sapte a lunii lui Daisius - a saptea zi a idelor lui iulie, ar spune romanii, sau a patra zi a saptaminii 7 - rind s-a dat in Cezareea acest prim semnal (al mucenicilor, n.tr). 3. Curind dupa aceea, in acelasi oras au indurat cu mult curaj chinuri groaznice foarte mul£ din intiii statatori ai Bisericilor 8 , dind astfel privitorilor ocazia sa vada lupte intr-adevar mare^e, in timp ce aljii din pricina fricii si-au pierdut curajul si repede au cazut de la primul atac 9 . Din rindul celor dintfi fiecare a indurat metode diferite de tortura, fie nenumarate lovituri de bici, fie schingiuiri si trageri pe roata, fie sfifieri sau smulgerea din incheieturi a madularelor prin punerea in catuse, in as a fel incit unora le ramineau miinile paralizate. 4. §i totusi ei indurau chinurile cele mai cumplite potrivit unor judecaji nein^elese ale lui Dumnezeu. Pe cite unul il insfacau de amindoua miinile mai mulpl si-1 duceau la altar, acolo ii ridicau mina si i-o lasau apoi in jos spre jertfa cea necurata si nelegiuita, ca si rind respectivul ar fi adus jertfa, dupa care ii dadeau drumul linisti^i. Altul era dus si nici n-ajungea sa atinga bine altarul ca al^ii §i strigau ca a jertfit §i-l lasau apoi liber. Altul era dus pe jumatate mort, il aruncau ca si cum intr-adevar ar fi murit si-i dezlegau catusele, spunind ca poate fi numarat intre cei care au jertfit. In sfirsit, un altul striga si marturisea ca nu vrea sa asculte; il loveau peste gura, iar o ceata anume insarcinata cu asa ceva il aducea repede la tacere, alungindu-1 de acolo, cu toate ca el n-a jertfit. 5. Se vede ca pentru ei conta mult chiar si numai semnul ca sa se vada ca s-ar fi dat ascultare poruncii. Asa se face ca din mul^imea celor chinui^i numai doi s-au invrednicit a lua cununa de martir: Alfeu si Zaheu 10 . Dupa ce au indurat lovituri de bici si sfi- sieri cu cangi de fier si rasuciri cumplite, dupa alte interogatorii, vreme de o zi si o noapte, li s-au strins picioarele in butuci pina la a patra gaura, in sfirfit in 6. Homer, Iliada, 13, 204, In traducerea lui G. Murnu-Pippidi 1955, p. 52. 7. Pomenirea lui Procopie cade pe ziua de 8 iulie, dar in anul 303 aceasta cadea lunea, nu miercurea. 8. Paragrafele 3-4 reproduc aproape textual cele spuse in Istorie, VIII, III, 1, dar nu indica nici un nume. Curios ca din 20 de episcopi palestinieni, 18 participa in 325 la Niceea. Or, ca martir sub Dioclefian nu figureaza decit Asclepios, care era marcionk. Asa ca dintre martirii palestinieni nu se cunosc acum decit Pamfil §ii Silvan de Gaza, acesta din urma exilat la mina. 9. Dintre cei «cazu$i» nu se dau nume, poate pentru a nu le populariza. 10. Potrivit versiunii lungi Zaheu era diacon din Gadara, iar Alfeu provenea din Elefterupolis §i era citet §i exorcist in Cezareea. Data martiriului e 1 7 noiembrie dupa. calendarul ieronimian. MARTIRII DIN PALESTINA 397 ziua a §aptesprezecea a lunii lui Dios, adica, dupa calendarul romanilor, cu cinsprezece zile inainte de calendele lui decembrie, dupa ce au marturisit ca exista numai un singur Dumnezeu si un singur imparat, Iisus Hristos, ca si cum prin aceasta ar fi spus o blasfemie, li s-a taiat si lor capul, asa cum a fost cazul §i cu primul martir. II Mucenicul Roman 1. Vrednica de pomenit este si mucenicia lui Roman care a avut loc in Antiohia in aceea§i zi 11 . Acesta se tragea din Palestina §i era diacon §i exorcist 12 in comunitatea din Cezareea. Tocmai in timp ce se darimau biseri- cile el venise in Antiohia, vazind acolo mai mulfi barbafi urmafi de femei si de copii, silip: sa se apropie si sa aduca jertfe idolilor; el si-a dat seama ca nu poate suporta o astfel de priveli§te si, plin de rivna pentru credin^a, s-a apropiat de ei si i-a certat cu glas tare 13 . 2. Fiind arestat pentru aceasta indrazneala, el s-a dovedit un martor foarte viteaz al adevarului. Cind judecatorul a rostit impotriva lui sentin^a sa. moara ars pe rug, el a primit-o cu fa$a vesela, §i cu o infa£§are deosebit de prietenoasa si senina a fost dus la moarte. A fost legat de un stilp si vreascurile au fost aduse linga el, cei care trebuiau sa aprinda focul asteptau semnalul imparatului, care se afla de fa$a u . «Unde e focul pentru mine?* a strigat Roman. 3. Drept urmare, la aceste cuvinte el a fost chemat inaintea imparatului ca sa fie supus la o pedeapsa neasteptata: sa i se taie limba! El a suferit-o cu toata barba^ia, dovedind tuturora prin fapte ca cei care indura vreo suferin^a pentru credinja sint ajutafi de o putere dumnezeiasca in stare sa le intareasca rivna. Gustind din nou pedeapsa fara sa se tulbure deloc, acest tinar vrednic si-a scos bucuros limba si a oferit-o foarte limgtit celor ce urmau s-o taie. 4. Dupa aceasta pedeapsa el a fost pus in lan^uri, unde a fost chinuit vreme foarte indelungata. Cu ocazia implinirii a 20 de ani de domnie a impa- ratului 15 , dupa o bunavoin^a devenita obisnuita, s-a proclamat in toata impa- ra^ia punerea in libertate a tuturor celor pusi in lan^uri. Singur el, cu amindoua picioarele strinse in catuse pina la a cincea gaura, spinzurat de un stilp, a 11. Adica in 17 sau 18 noiembrie. 12. Exorcijtii puteau fi §i laici, §i clerici, ca Roman. El patimefte in Antiohia dep e pomenit aici. 13. §i Evanghelia sfatuia: «fugi{i in alt loc» {Matei, 10, 23 etc.). Tertulian, Atanasie fi alfii se apara pentru fuga de persecute, dar sint - cazul lui Roman - fi indraznefi, care nu pot rabda defaimarea credinfei. 14. Versiunea lunga d& fi numele acestui imparat: «ginerele lui Diocletian — Galeriu*. 15. Vicenaliile lui Dioclefian au fost sarbatorite la Roma in 20 noiembrie anul 303. 398 EUSEBIU DE CEZAREEA fost sugrumat primind astfel, a§a cum dorise, podoaba martiriului 15a . 5. De altfel, acest om merita sa fie numarat in rtndurile martirilor palesti- nieni intrucit, desi se tragea de dincolo de granrjele acestei £ari, era totu§i din Palestina. Acestea s-au intimplat in primul an de persecutie, cind ea nu ame- nin£a inca decit numai pe capeteniile Bisericii. Ill Timotei, Agapie, Tecla §i alti opt martiri 1. In decursul celui de al doilea an 16 lupta impotriva creftinilor a devenit §i mai crincena intr-o vreme cind la conducerea acestei £ari ajunsese Urban 17 . Mai intli se raspindisera o serie de scrisori imperiale, prin care se poruncea, pe baza unui decret general, ca to$ locuitorii din toate ora§ele sint obligati sa aduca jertfe singeroase §i liba$ii idolilor 18 . In ora§ul Gaza din Palestina, dupa ce a indurat numeroase chinuri, Timotei a fost dat sa fie mistuit intr-un foe mic §i incet. Dupa ce a dat cea mai deplina dovada despre credinta sa in Dumne- zeu prin taria cu care a rabdat toate chinurile, el a cistigat cununa luptatorilor biruitori la jocurile sacre ale religiei. Deodata cu el, au dovedit cea mai nobila rabdare si Agapie sj Tecla, cea din vremea noastra 19 , fiind osindiji si acestia amindoi sa serveasca drept hrana fiarelor 20 . 2. Vazind cele ce au urmat dupa acestea, cine n-ar fi ramas cuprins de admiratie, sau cine n-ar fi ramas impresionat chiar §i numai auzindu-le istori- site? Caci intr-adevar intr-o vreme cind paginii praznuiau o serbare publica §i dadeau spectacole obifnuite, se raspindise tot mai intens zvonul ca dupa jocu- rile obisnuite pregatite pentru popor se vor prezenta in arena §i creftinii osin- di^i recent pentru lupta cu fiarele. 3. Intrucit vestea cre§tea §i se raspindea peste tot, s-au prezentat §i ci|iva tineri, fase la numar, dintre care unul, Timelau, era originar din Pont, altul cu numele Dionisie era din Tripoli al Feniciei, eel de al treilea, cu numele Romil, era subdiacon al comunitatii din Diospolis, al$ii doi erau tot egipteni §i se numeau Paisie §i Alexandru §i, in sfir§it, ultimul, cu numele tot Alexandru, era din Gaza. Pe cind Urban urea in tribuna sa urmareasca programul vinatoarei, cei sase tineri au cerut sa fie lega^i de miini, ca sa arate dorinta lor aprinsa 15 a. Pomenirea in 18 nov. A. Ehrhard, I, o. c, 506. 16. A§adar in 304-305. 17. Urban a guvernat Palestina intre 304-307. 18. E vorba de eel de al IV-lea edict (din primavara anului 304). 19. Spre a o deosebi de cea care ascultase predica sfintului Pavel. 207 In calendarul rasaritean pomenirea lui Agapie si a sofilor sai se praznuieste si la 15 martie. Ehrhard (o. c. I, 591) ne informeaza ca intr-un calendar cu unciale din sec. IX, «Agapie si sofii lui» figurau pe data de 15 martie. Dar, curios, intr-un alt minologien (Ehrhard, o. c. I, 697) gasim iarasi la data de 19 august pe «Timotei, Agapie si Tecla». MARTIRII DIN PALESTINA 399 dupa martiraj, de aceea au venit in fuga la guvernator marturisind ca sint tot crestini, aratind prin hotarirea lor de a indura toate cruzimile ca cei care se lauda cu credinfa in Dumnezeu eel Atotputernic nu se tern nici macar de ata- curile fiarelor salbatice. 4. Guvernatorul si cei din jural lui au ramas foarte surprinsi. Deocamdata el a poruncit sa-i inchida indata pe tofi in temnifa. Dupa citeva zile afyi doi s-au adaugat acelora: unul, cu numele tot Agapie, suferise curajos inainte de ei chi- min cumplite si variate cu ocazia unei alte marturisiri; celalalt, care se numea si el Dionisie, purtase grija de trebuinfele lor trupesti. Tuturor celor opt li s-au taiat capetele in aceea§i zi in Cezareea, si anume in a douazecea zi a lunii Dis- tros, adica cu noua. zile inainte de calendele lunii aprilie 21 . 5. In acest timp avu loc o schimbare intre imparafi: eel care era superior tuturora precum §i al doilea dupa el s-au retras din domnie in viafa particulara 22 , iar treburile publice au inceput sa mearga prost. 6. In scurta vreme imperiul romanilor se imparte in doua si un razboi civil fara iesire s-a aprins intre ei. Nein^elegerea §i tulburarile nu s-au sfirsit pina cind pacea din vremile noastre nu se va statornici in toata fara pusa de acum in intregime sub puterea romanilor. 7. Aceasta pace a venit deodata pentru tofi, ca o lumina care apare dintr-o noapte deasa §i intunecoasa. De acum treburile publice au fost iarasi restabi- lite, devenind armonioase si pa§nice, revenindu-se la infelegere reciproca obisnuita din strabuni. Dar despre acestea vom vorbi mai pe larg la locul cuvenit, acum sa revenim la istorisirea evenimentelor ulterioare. IV Mucenicul Apfian 1. De cind a ajuns la putere, cezarul Maximin 23 s-a aratat tuturor ca o intruchipare a dusmaniei innascute fata de Dumnezeu si a nelegiuirii, de aceea s-a incapatinat cu si mai multa putere decit inaintasii lui la prigoana impotriva noastra. 2. Era de infeles asadar de ce ne-a apucat pe tofi o mare zapaceala. Unii s-au imprastiat intr-o direcfie, alfii intr-alta, cautind fiecare cum sa scape de nenorocire. O agitate groaznica domnea peste tot. Ce cuvinte ne-ar putea ajuta sa istorisim dupS cuviinfa iubirea dumnezeiasca si indrazneala cu care a 21. Cei opt mucenici au murit la 24 martie anul 305. 22. Abdicarea lui Dioclefian §i Maximian Hercule s-a facut la 1 mai anul 305. Lactanfiu, De mort. persecut. XIX. 23. Maximin Daja era nepotul lui Galeriu, care-1 ajutase sa primeasca in mai 305 gradul de cezar. 400 EUSEBIU DE CEZAREEA marturisit pe Dumnezeu fericitul §i cu adevarat nevinovatul miel, care a fost Apfian, care acolo, inaintea porjilor cetapli Cezareea, a pus tuturor inaintea ochilor o minunata pilda de credinfa in Dumnezeul eel unic, cu atit mai mult cu cit virsta lui trupeasca nu atinsese inca 20 de ani? 3. Mai intii trebuie sa spunem ca de dragul educajiei profane a elinilor (caci s-a intimplat ca paring lui sa dispuna de o mare bogafie paminteasca) Apfian a petrecut un timp destul de indelungat la Beirut 24 , unde - lucru aprope de necrezut - el a ajuns sa intreaca intr-un asemenea oras. orice ambi- £ie pentru inva^atura a tinerimii, fara ca moravurile lui sa fi putut fi corupte nici de frumuse^ea trupului §i nici de tovara§ia cu ceilafyi tineri, ci imbrajifase fecioria, traind in curate, in credin^a §i in frica de Dumnezeu potrivit inva^atu- rii creatine, rinduindu-si dupa ele felul de viaja 25 . 4. Daca se cade sa amintim despre patria sa si s-o distingem pentru lupta de sustinere a credin^ei, atunci vom si face-o pe buna dreptate. 5. Daca a auzit cineva de Gagae 26 , ora§ nu din cele mai necunoscute ale Liciei, de acolo a pornit la drum tinarul nostra dupa ce s-a intors de la studii din Beirut. Tatal lui i-a imbiat cele mai bune servicii in patria sa, dar el nu s-a putut impaca cu parerile tatalui sau si ale celor din neamul lui, pentru ca aces- tia nu voiau sa viefuiasca dupa rinduielile prescrise de credin^a cea adevarata. Dimpotriva, minat de un cuget dumnezeiesc, el s-a orientat dupa o filosofie interioara sau, mai bine-spus, inspirata de Dumnezeu §i adevarata, ridicindu- se cu gindul mult mai presus decit asa numita slava. defarta a acestei vie^i §i dispre^uind placerile trupului 27 . De aceea s-a departat pe ascuns de ai sai fi fara sa se ingrijoreze de frica cheltuielilor de fiecare zi, a§a ca, fiind intarit de nadejdea §i de credin^a in Dumnezeu §i indrumat de Duhul Sfint, a venit in orasul Cezareea, unde i se pregatise cununa martirilor pentru credin^a. 6. Traind impreuna cu mine, el aducea din Sfintele Scripturi cit i-a fost cu putin|a indrumari desavir§ite §i se pregatea de acum din tot sufletul, prin deprinderi ascetice potrivite, pentru martiriu. Cine oare, vazindu-i sfir§itul, care se intrevedea, nu ar fi xamas impresionat? 7. Cine din cei care-1 ascultau nu i-ar fi admirat curajul, taria §i statornicia §i, mai presus decit toate acestea, indrazneala §i insa§i ini^iativa lui, care 24. Se cunojtea de mult faima jcolilor juridice de la Beirut. Frafii Atenodor §i Grigorie Taumaturgul acolo s-ar fi dus daca nu ar fi ramas atrafi de reputafia lui Origen. Episcopul Trifi- liu din Cipro tot in Beirut studiase, cum ne informeaza Sozomen (1st bis. VII, XIX), Pamfil, ele- vul lui Origen, la fel, mai tirziu Grigorie de Nazianz §i alfii. 25. / Tim. 3, 2-3. 26. Un mic orajel, port la mare in Licia. De aici se tragea Apfian si se pare ca parinjii lui erau pagini. 27. Simeon Metafrastul, cunoscutul aghiograf bizantin din sec. X, ne informeaza ca eel care 1-a convertit pe Apfian a fost sfintul Pamfil, dascalul lui Eusebiu (Stigloher, Eusebiu K. Gesch. p. 622). MARTIRH DIN PALESTINA ' . : ■ 401 erau dovada clara a rivnei lui pentru credinja si a duhului sau cu adev&rat supraomenesc! 8. Intr-adevar, siib Maximin s-'a produs, o a doua prigoana impotriva noastra, §i anume, in eel de al treilea an al persecute! (lui Diocle$ian,n. tr.) 2S . Acum pentru prima data au fost publicate ordonan^e ale tiranului, prin care se poruncea, odata pentru totdeauna, ca to£, fara excepp^e, sa aduca jertfa zeilor. Drept aceea, potrivit porundi guvernatorului, in intreg orasul Cezareii craini- cii stapinirii au inceput sa strige pe nume pe fiecare: barbafi, femei §i copii, ca to$i sa se prezinte la templu, unde «tribunii» 29 mai controlau o data pe fiecare dupa lista. Intr-o vreme cind nenorocirile "se ingramadeau in chip nespus din toate parole, fara ca nimeni sa §tie ce are de gind sa faca, intrucit s-a ferit de noi care locuiam cu el in casa precum si de escorta militara pusa la dispozipla guvernatorului, tinarul amintit pasi fara frica. spre Urban, care tocmai atunci urma sa aduca Hbap^e zeilor, il prinse linistit de mina §i-l opri sa jertfeasca, spu- nindu-i,intr-un chip cu totul convingator fi cu o hotarire aproape dumne- zeiasca, ca nu se cuvine sa parase§ti pe singurul si adevaratul Dumnezeu |i sa aduci jertfS, unor idoli si unor demoni. Pe cit se pare, tinarul a savir§it aceasta fapta indemnat de o putere dumnezeiasca, prin care se proclama ca crejtinii - eel pu^in adevara^ii cre'stini - sint atit de departe de a parasi pe Dumnezeu Atotputernicul (din clipa in care ei s-au invrednicit de a-I sluji cu credin^a), incit nu numai ca s-au ridicat deasupra oricaror amenintari si pedepse care ar putea veni asupra lor, ci §i ca vorbesc cu mai multa indrazneala, ca se exprima intr-un grai demn si deschis si ca, daca este cu putin^a, ei indeamna chiar si pe prigonitorii lor sa. iasa din ratacire §i sa recunoasca pe Cel care singur e cu ade- varat Dumnezeu. 1 0. Fireste ca fa^a de o astfel de indrazneala eel de care vorbim a fost zmu- cit ca de ni§te fiare salbatice de catre cei care inconjurau pe guvernator. A fost bS.tut atit de cumplit incit trupul ii era numai rani, dar el a suferit totul cu foarte mult euraj, dupa care a fost aruncat un »timp iara§i in temni^a. 11. Aici, vreme de o zi §i o noapte, amindoua picioarele asa strinse in butuci i-au fost indepartate unul de altul pina la refuz, iar a doua zi a fost adus din nou in fa|a judecatorului. Cind i s-a poruncit din nou sa jertfeasca el a ara- tat toata rabdarea in fa{a torturii si a durerilor incit te cutremurai. Coastele i-au fost ciopir^ite cu cangi de fier nu o data sau de doua ori, ci in mai multe rinduri, incit ii vedeai inauntru §i oasele §i maruntaiele. Atitea rani avea pe 28. Adici priti 305-306. De notat insi ci indicafiile cronologice ale lui Eusebiu nu sint prea sigure. 29. In text «x v ^ l *PX ol>> "" ce > peste 1.000 de oameni, deci un fel de magistral superiori de milifie, care raspundeau de ordinea publica. ' • 26 - EUSEBIU DE CEZAREEA 402 EUSEBIU DE CEZAREEA fa$a §i pe spate indt nici cei ce-1 cunoscusera pe vremuri bune acum nu-i mai cunosteau fa|a din pricina umflaturilor. 12. Dar intrucit nu s-a dat invins nici dupa astfel de chinuri, i-au infasurat amindoua picioarele in pinza inmuiata in ulei, sub care calaii, care ascultau de ordinul primit, au aprins focul. Ce suferfrrfe a trebuit saindure fericitul atunci, nu se poate descrie in cuvinte, caci inmuindu-i carnea de pe el, focul ajungea pina la os, asa ca din pricina flacarilor lichidul din trup se topea ca ceara §i se scurgea picatura cu picatura 30 . 13. Dar nici dupa aceste chinuri el nu s-a incovoiat, cu toate ca advers'arii lui se vedeau invinsi si aproape neputinciosi in faja rabdarii lui supraome- nesti. A fost pus din nou in lan^uri. Dupa trei zile, fiind adus iarasi in fa$a jude- catorului, el a declarat ca nu-f i schimba hotarirea, asa ca, in sfirs it, jumatate mort, a fost aruncat in mare. 14. Ceea ce s-a intlmplat indata dupa aceea ar parea de necrezut daca 1-ar spune cineva care nu a vazut faptele cu ochii lui proprii. Cit ma priveste pe mine, cu toate ca stiu bine cum s-au petrecut lucrurile, totu§i acesta nu-i un motiv ca sa nu transmit istoriei adevarul intreg. Drept vorbind, martorii aces- tui eveniment sint to$i locuitorii Cezareii, caci nici o virsta n-a fost lipsita de vederea acestei minuni. 15. Curind dupa ce au vazut scufundindu-se in valurile rriarii la adincimi nesfirsite acest om cu adevarat sfinp^t §i de trei ori fericit, dintr-odata s-a pro- dus o fierbere §i o zguduitura atit de puternica in marea insa§i precum §i in tot ce era in jur, incit pamintul si orasul intreg s-au zguduit din pricina acestui fenomen. §i deodata cu acest uimitor §i nea§teptat cutremur de pamint, ca §i cum nici ea n-a putut sa-1 tina, insasi marea a aruncat inaintea porplor orasului cadavrul dumnezeiescului martir. §i iata asa s-au intlmplat evenimentele in legatura cu dumnezeiescul Apfian! Ele au avut loc cu patruzeci zile inainte de nonele lui aprilie, intr-o zi de vineri 31 . V Martini Ulpian §i Edesiu 1. In acela§i timp si in acelea§i zile, in ora§ul Tir, un tinar cu numele Ulpian 32 , dupa chinuri cumplite §i dupa infioratoare lovituri cu biciul, a fost 30. Daca chiar legislafia editata de Constantin eel Mare prevedea pedepse precum turna- rea plumbului topit in gura celui care ar fi comis rapirea unei fete, ne putem inchipui ca cruzi- mea persecutiilor, oricit de rafinata ar fi fost, nu-i neverosimila. 3 1 . Se jtie ca nonele erau in ziua a cincea din luna, afara de martie, mai, iulie si octombrie, cind erau a saptea zi. In cazul de fafa am avea data de 2 aprilie, cind de fapt fi figureaza in calen- darul rasaritean pomenirea «Sf. Apfian si Edesie». In schimb, in anul acela ziua de doi aprilie nu era vineri, ci mar{i. Ehrhard, o. c. I, 609. 32. Pomenit in unele minologii la data de 4 mai sub numele «01bian», Ehrhard, ox. II, p. 621. MARTIRII DIN FAUSTINA 403 infasurat impreuna cu un ciine si cu o vipera - acel sarpe veninos ^ intr-o piele de bou de curind jupuita si aruncat in mare. De aceea pe buna dreptate cred ca trebuie ppmenit si el in legatura cu martiriul lui Apfian. 2. Aceea§i soarta ca si Apfian a indurat nu dupa multa vreme si Edesiu 33 , care nu numai in ce prive§te atitudinea lui fa$a de Dumnezeu, ci fi dupa locul de nastere era frate de singe cu el. De nenumarate ori a marturisit ca era cres- tin §i depenumarate ori de-a rindul a fost chinuit in mchisori suferind diferite pedepse din partea guvernatorului, in urma carora a fost trimis sa munceasca in minele (de arama, n.tr) din Palestina. Infasurat mereu intr-o manta saraca- cioasa 34 , el ducea tot timpul un trai de adevarat filosof (caci avea mai multa invstyatura decit fratele sau,intrucit fusese educat in scoala de filosofie). §i-a sfirsit zilele in orasul Alexandria. 3. Intrucit a vazut pe judecatorul dui acest oras care judeca pe crestini 35 , ca se poarta ca un beat si ca intrece orice masura. a bunei-cuviin|e, odatainju- rind in diferite chipuri oameni venerabili, alteori aratindu-se ingaduitor, in vederea unor scopuri ru§inoase,cu unele femei de cea mai indiscutabila mora- litate si cu fecioare care se deprinsesera de buna voie sa traiasca in feciorie, el a cautat sa faca acela§i lucru ca §i fratele sau: intrucit faptele judecatorului ajunsesera de nesuportat, el pasi cu un calm curajos si, alit prin cuvinte, cit §i prin ^inuta, il facu de ocara si de ru?ine. Drept urmare, el suferi cu multa tarie chinuri §i cazne de tot felul, indurind aceea§i moarte ca ?i fratele sau, fund aruncat in mare. Dar, dupa cum am mai amintit si in alt loc, martiriul sau a avut loc mult mai tirziu. VI Martirul Agapie 1. In eel de al patrulea an al persecu^iei 36 pornite impotriva noastra, cu douasprezece zile inainte de calendele lunii lui Dios, in ajun de simbata 37 «in 33. Data mor^ii lui Edesiu nu-i indicata de Eusebiu decit prin cuvintele «nu multa vreme dupa Apfian», adica dupa 2 aprilie. De fapt vechile minologii ii pun pe amindoi la 2 aprilie. Ehr- hard: «Uberliefferung II, 6 \A». Unii istorici afirma ca Edesiu ar fi facut parte dintre cei trimisi la mine, ceea ce i-ar situa moartea abia dupa anul 307. E drept ca cronologia lui Eusebiu lasa ade- seori de dorit. Apfian §i Edesiu erau frafi si vor fi murit curind unul dupa altul. 34. TpiPuv — pallium, era «haina filosofului». Iustin, Dialog, I, 2. §i aici mai sus: VI, XIX, 14. 35. Recenzia lunga precizeaza ca judecatorul respectiv se numea Hierocle si se pare ca acesta a fost polemistul patimas care a scris o lucrare Impotriva cre§tinilor, in care acuza Scriptura ca ar confine contradicfii. Unii afirma ca el este eel care a sfatuit pe Diocletian sa semneze edic- tul de persecufie a crestinilor. Poate ca acolo a fost condamnat Edesiu si intre ei se va fi desfasu- rat discufia de care ne aminteste Eusebiu. 36. Adica in anul 306-307. 37. Dios era luna decembrie. Data de 20 noiembrie 306 cadea intr-o miercuri, nu intr-o vineri, cum zice Eusebiu. 404 EUSEBIU DE CEZAREEA aceeasi Cezareea, tocmai cind tiranul Maximin era de fa{a §i in cinstea zilei lui de nastere se ofereau poporului spectacole, a avut loc urmatorul martiriu vrednic de a fi pomenit. 2. Era un vechi obicei ca atunci cind e de fa{a §i imparatul sa se prezinte privitorilor programe mai bogate decit in alte imprejurari §i ca spectacole noi §i necunoscute sa inlocuiasca pe cele obisnuite: se aduceau animal e de pretu- tindeni, din India, din Etiopia §i din alte par£; in acela§i timp oamenii prezen- tau spectatorilor §i distrac^ii deosebite, participind la intreceri fizice in care se deprinsesera. Oricum, in cazul cind insusji imparatul oferea astfel de specta- cole trebuia ca ele sa cuprinda ceva extraordinar §i ie§it din comun. 3. §i in ce credeji ca a constat aceasta? Un martir al inva^aturii noastre a fost adus in mijlocul arenei ca sa lupte pentru singura §i adevarata credin^a: era Agapie, despre care am amintit mai inainte si care fusese dat odata hrana fiarelor in acela§i timp cu Tecla. El ftftese adus in cortegiu din temnifa pina la stadion deodata cu ni§te raufacatori in trei sau patru rinduri, dar de fiecare data, sub ameninjari sau din mila ori in nadejdea ca va fi rezervat unui alt pro- gram, judecatorul il pastrase mereu pentru alte lupte. Acum, fiind de fa{a chiar imparatul, el fu adus ca §i cum anume ar fi fost pastrat pentru aceasta ocazie ca sa se implineasca si in legatura cu el cuvintul Mintuitorului care, potrivit pre- §tiinfei lui Dmnnezeu, proorocise ucenicilor Sai ca. vor fi du§i la dregatori §i la regi «spre martfirie* 38 pentru El. 4. Agapie a fost adus asadar in mijlocul stadionului impreuna cu un raufa- cator, despre care se zice ca era intemni^at pentru ca-§i omorise stapinul. 5. lata insa ca eel care-§i ucisese stapinul si care acum a fost aruncat la fiare a fost socotit vrednic de iertare §i de gra^iere cam in acela§i fel cum fusese iertat §i Baraba 39 de pe vremea Mintuitorului §i tot amfiteatrul a rasunat de strigatele prin care Se vestea bucuria ca uciga§ul fusese grafiat din bunavoinja imparatului §i socotit vrednic de cinste §i de libertate. ' 6. Dimpotriva, luptatorul pentru credinfa cea dumnezeiasca a fost strigat §d el pe nume mai intii chiar de patre tiranul insuji, imparatul Maximin, n.tr., care i-a fagaduit ca-1 elibereaza. §i pe el daca-§i reneaga credin^a. Acesta a mar- turisit insa ca pentru vreo crima nu va face-o, dar de dragul credin^ei in Faca- torul lumii ar merge de buna vbie §i cu drag sa sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. 7. §i zicind acestea, zis f i facut a § i pornit, alergind spre un urs care §i fuse- se lasat sa flaminzeasca pentru ca sa-i fie el oferit ca hrana. Dar intrucit.ursul 38. Matei 10, 18. 39. MateiTj, 15-26; Marcu 15, 6-15. Aceasta asemanare cu patimile Mintuitorului oaflim. la murfi martiri, chiar §i dintre cei aminttyi de Eusebiu (Iacob, P.olicarp, Lyon etc.). MARTIRII DIN PALESTINA 405 nu i-a avut grija, martirul a fost dus din nou, abia respirind, in temntyS, unde a mai trait o zi. §i a doua zi, dupa ce i-au atirnat niste pietre de picioare, l^au arun- cat in mijlocul marii. §i iata asa a decurs martiriul lui Agapie 40 VII Fecioara Teodosia. Martini Domninus $i Auxentius 1. Pe yriemea cind prigoana impotriva ndastra dura deja de cinci ani, in ziua a doua a lunii lui Xantic, adica cu patru zile inainte de nonele lunii lui aprilie, tocmai in duminica Invierii Mintuitorului noastru 41 ,. iarasi in Ceza- reea, fecioara Teodosia din Tir, o tinara credincioasa §i plina de evlavie, care inca nu implinise nici optsprezece ani, s-a apropiat de prizonierii care si ei marturiseau impara^ia lui Hristos si care stateau inaintea scaunului de jude- cata. Ea voia sa le arate ca ia parte la durerea lor §i probabil ca i-a rugat sa-§i aduca aminte de ea cind vor ajunge inaintea Domnului. 2. Vazind aceasta, solda|ii au arestat-o, sub pretext ca ar fi savirsit o fapta imorala §i nelegiuita §i au dus-o in fa|a guvernatorului. Acesta, ea ie§it din fire §i cu. suflet furios ca de fiara, o supune indata la chinuri crincene in stare sa te infioare, ciopir^indu-i in chip rusinos carnea de pe §olduri, precum si sinii, ajungind pina la os. Pe cind inca mai rasufla si intrucit, dupa toate suferinfele, fa^a ei era mereu zimbitoare §i stralucitoare, guvernatorul a poruncit s-o emince in valurile marii. Dupa aceea, trecind de la ea la ceilal^i marturisitori i-a osindit pe to^i la munca silnica in minele de arama din Faena, in Palestiria 42 . 3. Afara de ei, acela§i guvernator a mai osindit in acelasi ora§ in ziua de cinci a lunii lui Dios, sau dupa romani la nonele lui noiembrie 43 ,pe marturisi- torul Silvan, care pe atunci era numai preot, dar care la scurta vreme dupa aceea a fost invrednicit de scaunul episcopal 44 si care a murit ca martir impreuna cu mai mulfi inso^itori la muncile din aceeafi mina, dupa ce dove- dise cea mai nobila rabdare pentru credin^a prin aceea ca i s-au ars cu fier inrosit articulafiile picioarelor, astfel incit nu se mai putea folosi de ele. 4. Deodata cu sentinfa pronun^ata impotriva acestora, Urban a mai osin- dit (sa fie ars cu foe, n.tr.) inca un om care.se distinsese prin nenumarate alte 40. In unele calendare pomenirea lui Agapie se face la 15 martie, iar nu la 24 martie. Ehr- hard ox. I, 605. ' . 41. Din nou o greseala de cronologie a lui Eusebiu: ziua a patra inainte de nonele lui apri- lie este 2 aprilie. In anul 307 Pastile cadeau cu 8 zile inainte de idele lunii aprilie, deci in 8 apri- lie. In calendarul apusea" Teodosia e praznuita in 2 aprilie, in eel rasaritean, la 29 mai. 42. Situata la 40 de km. sud de Marea Moarta, mina de aramaPhaeno (azi Feinan) e azi aproape parasite. 43. Deci, 5 noiembrie. Atunci se pomenesc «Domnin si so(ii» (Ehrhard,-o. c. I, 505). 44. Nu cunoastem date despre hirotonirea ca episcop a lui Silvan, care era numai preot cind fusese trimis in mine. 406 ; EUSEBIU DE CEZAREEA marturisiri si care se numea Domninus, care s-a facut foarte cunoscut in intreaga Palestina pentru indrazneala lui extraordinara in cuvint 45 . Acelasi judecator 46 era §i un stra§nic nascocitor de torturi §i un fabricant de noi atacuri impotriva inva^aturilor lui Hristos, asa incit scornea impotriva cres tinilor chi- nuri de care nimeni n-a mai auzit cindva vorbindu-se. Pe trei crestini 47 i-a osin- dit sa se lupte intre ei (cu purnnul ca si gladiatorii, n. tr-.). Pe Auxemiu, un batrin venerabil si sfint, 1-a osindit sa fie mincat de fiare 48 . Pe al^ii, iarasi, oameni in puterea virstei, i-a castrat, facindu-i eunuci 49 , apoi i-a trimis la munci formate in acelea§i mine. Pe al£i, dupa chinuri grele, i-a incuiat in tem- ni$a. Printre ei se afla eel mai drag dintre prietenii mei, Pamfil, eel mai vestit dintre martirii vremii noastre. 5. Pe acesta 1-a pus Urban la incercare mai inrii ca sa-i vada capacitatea lui oratorica si adincimea cunostin^elor sale filosofice, dupa care, in cele din urma, 1-a format sa aduca jertfe zeilor. Cind a vazut ca face semn de refuz si ca nu da nici cea mai mica important amenin^arilor, Urban s-a infuriat peste masura §ti a poruncit sa fie torturat cu cele mai grele chinuri. * 6. Om cu suflet de fiara, Urban poruncea mereu si cu tot mai multa ura sa-i sfirtece coastele cu cangi de fier, bucurindu-se oarecum de chinurile victimei. Dar din toate acestea, guvernatorul n-a ci§tigat decit ru§ine. Pamfil a ramas §i mai departe pe lista celor condamna^i la inchisoare. 7. Ce fel de rasplata va trebui sa-1 a§tepte pe Urban la dreapta judecata a lui Dumnezeu, din pricina cruzimii cu care lupta impotriva martirilor lui Hris- tos, e usor de infeles, dupa evenimentele care incepusera sa se desfasoare atunci. Caci indata, la pu^ina vreme dupa aceste nelegiuiri cu care a indraznit sa maltrateze pe Pamfil, pe cind inca mai definea slujba de guvernator, jude- cata lui Dumnezeu 1-a lovit atit de pe neasteptate, incit pe eel care mai ieri- alaltaieri judeca de la inaljimea tribunalului si care era pazit de garda militara, care poruncea peste toate popoarele din Palestina si care era prietenul eel mai drag si mai nelipsit de la mesele date de tiranul xnsusi, aceasta dreptate dum- nezeiasca 1-a despuiat intr-o singura noapte si 1-a lipsit de toate demnitap^le, revarsind rusine §i ocara peste cei care-1 admirasera altadata ca sef al lor, ara- tindu-le tuturora ca a sfir§it ca un la§ §i ca un om fara barbate, care, asemettea femeilor, se vaita si plingea in iap. poporului peste care domnise. Din Maxi- min insusi, cu care altadata se mindrea §i se falea ca de eel pe care-1 iubea eel mai mult din pricina necazurilor pe care ni le punea pe cap noua, crestinilor, 45. Eusebiu nu d5. nici un alt amanunt despre el. 46. Urban. 47. Numele lor: Timotei, Teofil fi Teotitn. 48. Nu este trecut in sinaxar. 49. Eutihie ji Carterie. MARTIRII DIN PALESTINA 407 el a facut un judecator aspru §i crud tocmai aid, in Cezareea, aruncind asupra lui sentinja de moarte, dupa ce mai inainte il acoperise de rusine din pricina crimelor de care se convinsese. 8. Dar acestea sa fie spuse doar in trecere. Poate ca vom mai avea ocazia, cind ne vom ocupa amanunfit de sfirsitul si de caderea jalnica a nelegiuifilor care s-au razboit eel mai mult cu noi si intre ei §i d» Maximin insu§i si de cei din jural sau 50 . VIII Alfi mdrturisitori, precum §i martiriul Vakntinei §i al lui Pavel 1. Dar §i cind se implinea eel de al §aselea'an 51 de cind bintuia fara ince- tare fiirtuna impotriva noastra, ba si inainte de acea data, a existat in minele de la Tebaida (care poarta acest nume de la piatra de porfir care se gaseste aid) o mare mul^ime de marturisitori ai credinjei creatine, intre ei 97 de bar- bae impreuna cu femei §i cu copii mici, care to£ fusesera da£ in seama acestui guvernator al Palestinei. Dar deoarece fi acolo, pe pamint evreiesc, ei marturi- sira credin^a in Dumnezeu Atotputernicul §i in Hristos, li s-au taiat cu fierul inro§it vinele de la piciorul sting ajungind pina la nervi; li s-a crapat apoi ochiul drept,si anume cu palosul li s-a luat intii membrana §i pupila, apoi cu fierul rosu li s-a ars intreaga orbita pina la radacina ochilor. Aceste mutilari au fost poruncite, zice-se, pe temeiul unui ordin imparatesc, de Firmilian, noul guvernator care a fost trimis aid dupa Urban. Dupa aceea ei au fost trimi§i in minele din acest £nut ca sa traiasca acolo nenoroci^i in robota si suferin^a. 2. Dar nu-i destul ca am vorbit despre astfel de suferin^e. Aceeasi soarta. au avut-o cei din Palestina, despre care am amintit ceva mai inainte §i care au fost osindifi sa se lupte cu pumnii unii impotriva celorlal^i. 3. Ei n-au voit nici sa guste din hrana procurata pe cheltuiala statului si nici sa faca exercifii pentru lupta, de aceea au fost nevoiji sa se prezinte nu numai in fa$a guvernatorului, ci chiar inaintea lui Maximin insufi. In marturi- sirea lor ei dovedira cea mai mare tarie prin curajul cu care au refuzat hrana imparateasca si prin rabdarea cu care au indurat loviturile de bici, suferind chinuri asemanatoare celor de care am vorbit §i la care s-au mai adaugat §i alti marturisitori din Cezareea insaji. 4. Printre acestia, unora care fusesera arestafi de curind, pe cind se adu- nau sa asculte citirile sfinte 52 , le-au fost strujite picioarele, pe cind al^ii au fost 50. Istoria bisericeascd, IX, X. 51. Deci, 308-309. 52'. Intrucit bisericile creatine fusesera distruse, crestinii se adunau unde puteau, prin case ■particulare sau prin paduri, sa asculte rugaciuni §i cateheze crestine. Dupa ce refuzasera hrana oficiala (ca printr-o revolta organizata), intrunirile religioase pareau periculbase. 408 EUSEBIU DE CEZAREEA torturaji nu numai la picioare, ci §i la ochi si, in sfir§it, alpi au indurat chinuri si mai grele, rupindu-li-se coastele. 5. Printre acestia o crestina, femeie dupa trap 53 , dar barbat dupa avint, neputind suporta ameninfarea necinstirii, pentru motivul ca a spus o vorba mai grea la adresa tiranului care a ingaduit sa se dea puterea pe mina unor judecatori tot atlt de cruzi, a fost mai intii batuta cu biciul, apoi a fost intinsa pe calul de lemn si in^epata crud in coaste. 6. In vreme ce calaii incredinjaji in acest sens o chinuiau cu cruzime, dupa porunca pfimita, o alta persoana, care ca si cea dintii a preferat sa fie chinuita decit sa sufere necinstirea, se dovedi superioara fa{a de vestfyii apara- tori ai liberta^ii lauda^i pretutindeni de greci; si neputind indura lipsa de mila §i de omenie a torturilor 54 , dintr-odata, asa slabita cum parea trupeste §i neaju- torata la infityisare, a dovedit un curaj deosebit in sufletul ei si o putere mult mai mare decit ii era trupul, caci a strigat acolo in mul|ime: «Pina cind mai ai de gind sa chinuiesti cu afita cruzime pe sora mea?» Tulburat §i mai amarnic din pricina acestor cuvinte, judecatorul porunci numaidecit sa ridice de acolo pe aceasta femeie . 7. Dupa aceea a fost tirita in mijlocul tribunalului, in timp ce ea nu facea nimic ailtceva decit sa murmure numele Mintuitorului. I s-a cerut mai intii sa aduca jertfa, iar intrucit nici n-a voit sa auda de asa ceva, a fost tirita cu for^a pina linga altar. Ea si-a pastrat insa §i mai departe aceeasi stapinire de sine §i hotarire ca si inainte, fara ca nici macar sa tremure. Sigura de sine §i neclintita in credin{a, ea lovi cu piciorul in altar, care se si rasturna cu tot ce era pe el, inclusiv si vasul cu jar pentru jertfa. 8. Cind a vazut aceasta, judecatorul fi-aiesit din fire ca o fiara salbatica si a poruncit atita-sa o bata cu cangi de fier peste coaste, incit nimeni poate ca n-ar mai fi putut rabda atita, iar pentru el era o desfatare vazind cum curge sin- gele din rani. In sfirsit, dupa ce furia 1-a scirbit, a poruncit s-o lege laolata cu cealalta, despre care spusese inainte ca este sora ei, §i a poruncit apoi ca amin- doua sa fie arse pe rug. Cea dintii se spune ca era originara din parole Gazei, despre cealalta se stie sigur ca se tragea din Cezareea. Ea fusese cunoscuta de mult ji numele ei fusese Valentina 55 . 9. In privin^a muceniciei de care a fost invrednicit de trei ori fericitul Pavel, cum as putea-o descrie cu toata cu\din^a? El fusese osindit la moarte in 53. Nu li se d& numele, probabil e vorba de Tea, Pavel §i Valentin, martirizafi la 15 iulie, (Ehrhard o. c.I, 669). 54. Poate ca Eusebiu se va fi gindit la unii din tinerii (pUeXeutepoi care justificau chiar acfiuni riscante de dragul libertatii, aja cum aminte§te istoricul Polibiu (+123 i.Hr.) sau Plutarh, cind vorbeste despre Demostene. 55. Alte amanunte nu ne da feusebiu. MARTIRII DIN PALESTINA 409 aceeasi ora cu celelalte doua fecioare si prin aceeasi sentin^a. Inainte de pro- nun^area hotaririi el a cerut celui care urma sa-i taie capul sa-i acorde doar o singura clipa. 10. Dupa ce i s-a ingaduit, el a cerut cu glas tare lui Dumnezeu sa dea ier- tare tuturor celor din neaml sau, rugindu-L ca sa le dea cit mai curind pace si libertate,; apoi a cerut pentru evrei ca ei sa fie primiji de Dumnezeu prin mijlo- cirea lui Hristos, dupa care a cuprins in aceeasi rugaciune si pe samarineni si, in sfirgit, s-a rugat ca si cei care se aflau inca in ratacire si in necunoasterea lui Dumnezeu sa vina. la curiostinfa adevarului si a credinjei 56 , dupa cum tot asa n-a uitat nici mufyimile amestecate care se ajiau in jurul lui. 11. Iar la urma. de tot, o, mare si negraita bunatate! s-a rugat si pentru judecatorul care 1-a osindit la mparte, pentru imparafi si pentru eel care avea sa-i taie in curind capul. In toate acestea se ruga asa, incit sa fie auzit de calau si de to{i cei aflafi injur, cerind lui Dumnezeu sa nu li se puna in socoteala paca- tul pe care-1 fac 57 , 12. §i deoarece rostea aceste rugaciuni si altele asemenea cu glas tare, aproape to£ erau convinsi ca el a fost omorit nevinovat, plin de mila si de lacrimi. Apoi aducindu-si in ordine hainele, potrivit legii, si dezgolindu-si gitul pe care avea sa-1 taie sabia, s-a impodobit cu cununa unei mucenicii dum- nezeiesti in ziua de douazeci si cinci a lunii 58 Panemos, ceea ce corespunde cu opt zile inainte de calendele lui august. Asa s-au sfirsit ei! 13. La scurta vreme dupa aceea alfi minunati luptatori ai credin^ei in Hris- tos veni£ din ^ara egiptenilor in numar de 130, dupa ce au patimit din porunca lui Maximin aceleasi chinuri, ca si cei dintii in acelasi Egipt, la picioare ca si la ochi, au fost trimisi unii la minele amintite din Palestina, alfii la cele din Cilicia. DC reinnoire mai cruntd a persecufiei. Antonio., Zevina, Gherman §i alfi martiri 1. Dupa atit de multe fapte de vitejie savirsite de vrednicii mucenici ai lui Hristos, s-a mai domolit oarecum, prin singele lor sfint, flac.ara prigoanei. Deja se sim^eao oarecare liniste §i libertate la cei din Tebaida, care din pri- cina credinfei in Hristos fusesera osindi^i sa munceasca la minele din acea |ara §i credeau ca mai rasuffau pu^in aer liber, cind, nu §tim cum, in urma unei 56. / Tim., 2, 4. 57. Fapte, 7, 60. 58. 25 iulie 308. 410 EUSEBIU DE CEZAREEA tulburari oarecare, eel care primise puterea de a persecuta pe crestini 59 o aprinse din nou. 2. Au aparut dintr-o data iarasi in toate provinciile edictele de persecute indreptate de Maximin impotriva noastra. Guvernatorii §i comandanfii mari- lor unita$i militare stringeau prin ordine circulare, prin epistole si prin ordo- nanje publice pe curatori, pe strategi si pe tabulari 60 , pe conducatorii justi^iei si finanjelor din toate orasele ca sa aduca la indeplinire porunca imparateasca. S-a ordonat sa se depuna. toata rivna in reconstruirea templelor zeilor, cazute in paragina, sa se aiba grija ca toti, fara excep^ie: barba^i, femei, slugi §i chiar copii sugaci sa fie obliga^i a aduce jertfe singeroase §i libafii zeilor pagini,'pre- cum si sa guste ceva din carnea jertfita. La fel se prevedea ca toate alimentele de pe piafa sa fie profanate cu vinul de la jertfe, iar in fa$a bailor publice sa fie pu§i paznici, care sa aiba grija ca celor care intrau inauntru sa-si spele trupul, sa Ie spurce si sufletul, stropindu-i cu blestemata jertfa idoleasca 61 . . 3. Intrucft aceste ordine au inceput sa fie puse strict in aplicare, era firesc, desigur, ca ai nostri sa se vada foarte strimtora^i: pina si popoarele pagine rideau de nebunia acestor rinduieli socotite exagerate si chiar de prisos (caci chiar §i lor le pareau dezgustatoare si exagerate). Oricum, o ingrozitoare fur- tuna amenin|a sa cada peste capetele npastre, ale tuturor. Dar §i de astadata Mintuitorul nostra a insuflat in aparatorii Lui un curaj atit de mare, incit chiar daca nu i-ar fi indemnat sau incurajat cineva, ei totusi nu se temeau de ame- nin^arile dusmanilor, oricit de puternici ar fi ei. 4. Pe cind guvernatorul isi aducea jertfa sa idolilor, din mul^ime s-au des- prins trei credincio§i care au inaintat spre el strigindu-i sa. termine odata. cii ratacirea, pentru ca nu exista alt Dumnezeu decit Creatorul si Facatorul lumii. Intreba^i fiind cine sint ei, to^i trei au marturisit cu curaj ca sint crestini. . 5. Foarte puternic impresionat de curajul lor, fara sa-i mai fi supus la chi- nuri, Firmilian i-a osindit la pedeapsa capitala. Dintre ei eel mai batrin se numea Antonin 62 , al doilea se nemea Zevina si era de loc din Elefterupolis, iar numele celui de al treilea era' Gherman. Era ziua a treisprezecea din luna lui Dios, la idele lui noiembrie, cind a avut loc uciderea lor 63 . 6. In aceea§i zi a facut acest ultim drum impreuna cu ei si o femeie, cu numele Enata, originara din Skitopolis, impodobita si ea cu aceea§i cununa a fecioriei. Ea n-a facut acelasi lucru ca si ei. 59. Imparatul Maximin. 60. Deci organe civile fi militare, deopotriva. 61. Ca m vremea imparatului Deciu, a?a cum ne informeazS epistolele sfintului Ciprian 51 ale sfintului Dionisie al Alexandriei. 62. Numele lui Antonin e insemnat pe o versiune sinaitica a Hexaplei, din care se vede ca In timpul detenjiei sfintul Pamfil revizuia textul Hexaplei, iar «marturisitorul» Antonin il ajuta. Cf. Bardy, 0. c. Ill, 149. 63. Deci la 13 noiembrie, 308 (Ehrhard, 0. c. I, 505). MARTIRII DIN PALESTINA = 411 7. A fost insa mita cu for|a §i dusa inaintea judecatorului. Aflindu-se acolo in imediata ei apropiere, o capetenie militara cu numele Maxys, un om mai rau chiar si decit numele sau 64 , nelegiuit in toate, dar de o deosebita tarie tru- peasca §i de o cruzime care intrece orice masura, a indraznit sa o biciuiasca fara stirea autoritajilor superioare. Aeest om deci a despuiat pe fericita de orice imbracaminte si a purtat-o astfel prin intreg ora§ul Cezareii tirind-o asa prin toate pie^ele, peste tot avind grija mare sa o biciuiasca cu un bici de piele. 8. Dar in tot timpul acestor torturi ea a dovedit o tarie de neclintit pina ce a ajuns iara.§i inaintea judecatorului. Acesta a dat-o sa fie arsa de vie. El a dus furia pina dincolo de tot ce-i omenesc, calcinH in picioare chiar §i legile firii, neavind nici atita rusine sa aprobe inmormintarea acestor trupuri neinsufle- tite §i sfinte 65 . 9. Drept aceea el ordona ca zi §i noapte trupurile mor^ilor sa. fie pazite cu grija si lasate in aer liber ca sa poata servi de hrana fiarelor salbatice, incit vreme de mai multe zile au putut fi vazufi mul^i oameni implinind aceasta porunca salbatica §i barbara, pazind de departe ca pe ceva vrednic de lauda faptul ca nu cumva vreun mort sa fie rapit, in schimb fiarele salbatice si ciinii ori pasarile rapitoare sa poata ciopir^i ici-colo din madularele omene§ti. 10. Intreg ora§ul, de jur imprejur, era presarat cu maruntaie §i oase ome- ne§ti, incit nici chiar celor care mai inainte nutrisera ura amarnica impotriva noastra niciodata nu le-a fost dat sa vada o cruzime atit de mare. Ei nu deplin- geau atit de mult nenorocirea celor impotriva carora se ac£ona in acest fel, cit mai ales purtarea lipsita de omenie, care se impotrivea firii care e aceeasi pentru to^i. 11. Intr-adevax, aproape in fa^a fiecarei por^i intilneai o priveliste care intrecea orice cuvint, depafind orice descriere oricit de nenorocita ar fi fost ea. Buca^i de carne omeneasca nu erau'«mincate» numai in cite un loc, ci ele erau impraftiate peste tot: unii spuneau ca au vazut in fafa por^ilor buca^i intregi, buca^i separate ori pair^i diferite din maruntaie. x 12. In vreme ce astfel de lucruri durau de mult timp, iata. ce intfmplare minunata a avut loc. Vazduhul era curat si senin, iar starea vremii era nespus de placuta cind dintr-odata. stilpii care sus^ineau cladirile publice din intreg ora§ul au inceput sa verse to^i nifte picuri ca de lacrimi. Ba chiar §i pie^ele si strazile prin'cipale, fara sa fi cazut peste ele nici macar o roua, s-au udat si s-au inmuiat cu apa nu §tiu de unde, iar drept urmare indata. s-a f aspindit zvonul ca 64. Numele «maxy» insemneaza tatuare, salbaticire. 65. Se $tie ca pina §i grecii vechi socoteau ca e osinda cea mai mare pentru un suflct care nu-§i gase§te odihna in mormint. Cazul descris in piesa «Antigona» e tipic. E Rhode, l'syclu . A se vedea mai sus si cazurile cu martirii din Lyon: V, I, 62. 412 ' ' EUSEBIU DE CEZAREEA intr-un mod inexplicabil insufi pamintul ar fi varsat lacrimi pentru ca nu mai putea rabda nelegiuirea savirsita. atunci, incit, spre rufinea firii ortienefti crude ■fi nemiloase, pina fi pietrele fi materia nemsuflejita pareau ca izbucnesc astfel inlacrimi. Imi dau seama, desigur, ca astfel de cuvinte ar parea poate o.fleca- reala sau o scornitura pentru cei care vor veni dupa noi, dar nu §i pentru cei care pot sa le confirme (fund vazute cu ochii lor proprii). X Petru Ascetul, Arsenie Marcionitul §i alfi martiri 1. In ziua a patrusprezecea a lunii Apelaios, adica cu nouasprezece zile inainte de calendele lui ianuarie 66 , cei care erau pufi sa controleze pe to£ tre- catorii au afestat din nou pe ciplva egipteni: ei voiau tocmai sa piece la minele din Cilicia ca sa-fi marturiseasca acolo creduua. lor in Hristos. Li s-a dat drept aceea fi lor aceeafi pedeapsa ca fi celor linga care voiau sa fie, li s-au scos ochii §i li s-au zdrobit articulable picioarelor. Dar in Ascalon, unde au fost prinfi, trei inf i dintre ei au dat o minunata pilda de curaj f i prin aceasta fiecare din ei fi-a dobindit o moarte muceniceasca deosebita. Unul, care se numea Ares, a fost ars de viu, iar celorlatyi li s-a taiat capul. Numele lor erau Promos fi Hie 67 . 2. In ziua a noua din luna lui Audireus (ceea ce ar corespunde cu trei zile inainte de idele lunii lui ianuarie) 68 , in acelafi oraf al Cezareii, un ascet cu numele Petru, supranumit Apselanus, din tirgul Anea din apropiere de Elefte- rupolis, fi-a dovedit credin^a sa in Hristos printr-o minunata marturisire, fiind pus la proba focului ca aurul de cea mai buna calitate 69 . Judecatorul fi cei care erau in jural lui il rugara de nenumarate ori sa-i fie mila de el, sa-fi cru^e floa- rea tinere^ii 70 , dar el le-a dispre^uit pe toate acestea §i a preferat sa.-§i dea chiar via^a decit sa piarda nadejdea in Dumnezeul eel peste toate. 3. In vremea aceea, dupa spusele unora, a murit pe acelafi rug fi un epis- cop al sectei lui Marcion 71 din rivna pentru credinja, credea el, desigur insa nu pentru cea dupa cunostin^a, sfirfindu-§i zilele pe acelafi rug ca fi Petru. lata, asa s-au petrecut toate acestea. 66. Ceea ce insemneaza 14 decembrie anul 308. 67. S-ar putea aplica aid dictonul «quorum nomen Deus scit». Nu se pot identifies nici Ares, nici Promos (Stigloher propune «Petros»), nici Hie. In drum spre Cilicia ei «au fost decapi- tafi sau arsi de vii» (Bardy, o. c. p. 152). 68. Adica in 1 1 ianuarie 309. 69. Intr-adevar un «Apselam» figureaza la 1 1 ianuarie in martirologiul ieronimian. 70. Figura de stil pentru cuvintul din Pilde, 17, 1, «in cuptor se lamurejte aurul*. 71. Harnack (Marcion, ed. II, Leipzig 1924, p. 341-344) ^ine sa confirme ca pe la 318-319 exista in sudul Damascului o comunitate marcionita. MARTIRII DIN PALESTINA 413 XI # Pamfil §i mulfi alfi martiri §i acum ne cere timpul sa descriem marea §i vestita priveli§te pe care ne-au lasat-o Pamfil 72 , al carui nume imi este de trei ori scump, precum §i cei care au suferit impreuna cu el, care erau de to£ doisprezece, fiind socotiji vrednici de a fi prepaiti pentru harul si numarul lor asemenea cu apostolii §i cu proorocii (Lupta sfinplor si slaviplor martiri ai lui Hristos, Pamfil, Valens, Pavel, Seleuc, Porfir, Teodul, Iulian si egiptenii care erau impreuna cu ei, descrisa de Eusebiu al lui Pamfil) 73 . 1 . tmprejurarile ne cer sa istorisim tuturora marea si vestita priveliste data de sfintul martir Pamfil si de cei dimpreuna cii el si care au dus lupte de tot felul pentru credin^a. a) Desigur, cunoastem foarte mulji oameni, care au fost curajosi in vre- mea persecuplei, din numarul carora am descris aid doar pe cipVa din cei pe care i-am cunoscut. In aceasta lume s-au distins o mulpjue de oameni de toate felurile, de toate virstele, de toate condipile sociale §i culturale. Ei au indurat chinuri de multe feluri si s-au impodobit cu cununi diferite, dar toate plntind spre mucenicia cea desavirsita. b) Din rindul celor tineri si chiar al pruncilor puteai vedea destui printre egiptenii care se aflau cu ei. Alpi erau juni, asa cum a fost cazul lui Porfir, du- pes la trup, dar si cu un suflet avintat, cum a fost si numarul celor din jurul celui ce mi-a fost atit de scump: ma gindesc la Pavel din Iamnia, la Seleuc si Iulian, veni^i amindoi din ^inutul Capadochiei. Dar erau printre ei si oameni impodobipl cu venerabila virsta a carunteplor si a unei batrinepi inaintate, cum au fost Valens, diaconul Bisericii. din Ierusalim, si Teodul, care si-a.adeverit numele pe care-1 purta 74 . . -, c) Dar in afara de deosebirea de virsta, ei erau deosebit^ si in privin^a edu- . cafiei duhovnicesti; unii viepjiau ca niste copii, avind o minte pupil cultivate si foarte redusa. Erau printre ei si oameni care nu cunosteau deloc invafaturile sfinte, In schimb to^i aveau un curaj mai presus de fire. d) Totusi, ca un luceafar care rasare dis-de-diminea|a, stralucind printre celelalte stele luminoase, se deosebea prin razele pe care le imprastia stapinul si dascalul meu, caci nu pot numi altfel pe dumnezeiescul si cu adevarat ferici- tul Pamfil. intr-adevar el atinsese' la scolile elinesti un exceptional grad de 72. Varianta hmga a muceniciei sfintului Pamfil a fost publicata pentru prima oara in «Analecta Bollandiana* XVI, Bruxelles, 1897. 73. Scrierea privitoare la Martirii dinPaUstind era deja redactata fie separat cum 6 avem, fie intr-o serie de «istorie a martirilor». Cf. Ehrhard, (jberlkfentngl, p. 1. Asa se explica si acest tidu pus aici intre paranteze. 74. Teodul. insernneaza robuHui Dumnezeu. 414 ■ EUSEBIU DE CEZAREEA invatatura, iar in ce private cunostinta dumnezeiasca si Sfintele Scripturi el dobindise, ca sa nu spun ceva prea exagerat, o astfel de destoinicie cum nu avea nimeni dintre cei din vremea aceea. §i mai avea o intiietate si mai mare decit toate, care ii era parca fireasca, adica daruita de Dumnezeu: in^elegerea §i in^elepciunea. e) In privinta vietii duhovnicesti erau toti la fel, cu toate ca in modul de prezentare si in pregatirea §colara se deosebeau. Dupa trup, Pamfil se tragea din paring nobili §i fusese minunat educat in treburile obstesti ale {arii sale. Seleuc se distinsese in mod deosebit pe tarim militar. Ceilafyi erau de condi^ie mijlocie si obisnuita. Nu lipseau dintre ei nici cei iesiti din rindurile sclavilor: intr-adevar un slujitor din casa guvernatorului a fost insusi Porfir, care era de forma sluga lui Pamfil, dar care prin simtamintele sale era socotit ca un fiu adevarat si care nu lasa nimic in a imita pe stapin. f) Iar daca. ai spune ca toti formau laolata o familie duhovniceasca sau bisericeasca n-ai gresi. Printre ei Pamfil se invrednicise de treapta preotiei; Valens de a diaconatului, atyii de aceea de cite£ in adunarile creatine 75 . Prin marturisirile sale, Seleuc s-a distins rabdind foarte curajos loviturile cu biciul, cu mult timp inca inainte de sfirsitui martiriului sau, §i renun^ase cu tot atita curaj §i la pierderea gradelor sale militare. Cit despre ceilal|i, care erau fie catehumeni, fie credinciosi, ei ne dadeau macar pe scurt imaginea rniilor de membri ai Bisericii de atunci. g) Am contemplat aici acest buchet deosebit de martiri. Cu toate ca el n-a fost prea bogat, totu§i din el nu lipseste nimic din ceea ce aflam in organizajiile omenesti. Caci asa cum o lira cu mai multe corzi e formata din corzi diferite, unele cu sunet mai ascu^it, altele mai grav, fiind destinse, intinse ori moderate, dar daca sint toate bine acordate dupa arta muzicala dau o melodie placuta, tot a§a si intre ace§ti oameni se reunisera laolalta §i tineri §i batrini §i robi §i slo- bozi, savan£ si necunoscatori de carte, «oameni de jos» cum ii categorisesc mul^i, dar alaturi de ei si din straturile cele mai inalte, credincio§ii alaturi de catehumeni, diaconi si preo^i; to^i lasindu-se condusi in chip diferit, dar hota- rit, de un singur muzician celebru, Fiul eel Unul Nascut, Cuvintul lui Dumne- zeu, si redind virtutea puterii ascunse in fiecare din ei, dupa felul in care stiau sa rabde chinurile; toji lasau sa se auda inaintea tribunalelor glasul marturisirii lor, foarte stralucite, armonioase, melodioase si acordate, toate spre un singur scop: melodia prea curata §i prea in^eleapta a implinirii martirice aduse intru slava lui Dumnezeu Atotputernicul 76 . h) Pe de alta parte, e vrednic de admirat numarul acestor oameni care dau dovada de o harisma apostolica fi profetica, intrucit intr-adevar si ei au fost doisprezece ca si patriarhii, ca §i proorocii, ca §i apostolii. 75. Lucru foarte important de refinut cind ne gindim la dezvoltarea viefii biserice^ti. 76. O minunata imagine a armoniei universale. MARTIRH DIN PALESTINA 415 i) Dar nu trebuie sa uitam nici amanuntele curajului cu care au indurat ne- numaratele chinuri: ruperea coastelor, frecarea cu o (esatura de piele de capra a par^ilor rupte din corp, lovituri nepotolite cu biciul, torturi variate §i repetate, chinuirea cruda si de nesuportat a miinilor si picioarelor cu ajutorul unor masi- narii spre a sili pe martiri la savirsirea unor fapte care le erau interzise. j) Ce sa spunem de neuitatele cuvinte rostite de acesti oameni dumne- zeiesti, prin care, fara sa le pese preamult de suffering, ei raspundeau cu o fa£a surizatoare si vesela la intrebarile judecatorului, zimbindu-i curajos in timpul torturarii si dezarmindu-1 adeseori? De fapt, cind li se cerea sa declare din ce tara se trag, ei se fereau sa numeasca cetatea lor paminteasca, indicind pe cea adevarata, spunind-ca sint din Ierusalim, prin caje in^elegem cetatea cereasca a lui Dumnezeu, spre care se grabeau. 1) Adeseori mai 'raspundeau si unele lucruri ce nu puteau fi mjelese de judecatori care nu erau introdu§i in adevarurile cele sfinte, care pentru ei erau foarte limpezi. De aceea se si supara judecatorul adeseori §i se minia, scor- nind, in tulburarea lui, mereu alte si alte procedee de cazna, ca sa nu se dea batut, cu toate ca adeseori el a fost nevoit sa se dea invins. m) §i felul in care mureau era pilduitor. Doi dintre ei fund inca din rindul catehumenilor s-au lasat mistui^i de botezul focului, altul a fost osindit sa moara de moartea Minruitorului; inso^itorii celui drag mie 77 au fost incununaji §i ei, fiecare cu altfel de cununi martirice. lata, dar, ce s-ar putea spune in general despre acesti oameni 78 . 2. Capetenia acestei cete (de martiri, n.tr) i eel care singur se impodobise cu demnitatea preo^easca la Cezareea, era Pamfil, un om care in decursul intregii lui vie£i, parasind §i dispre^uind placerile lume§ti, s-a distins prin tot felul de virtu^i, prin impar^irea averilor pe seama celor saraci, prin pu^ina aten^ie fa^a de nadejdile acestei lumi, precum §i printr-un stil de via^a de inalta filosofie 79 . Dar si mai mult ne-a intrecut pe toti cei din vremea noastra prin cea mai autentica rivna aratata Sfintelor Scripturi 80 , prin neobosita sa dragoste de munca m tot ce lucra, precum §i prin ajutorul pe care-1 acorda tuturor celor din jurul sau §i care meritau sa fie sprijiniji. 3. Celelalte fapte bune ale lui, care ar umple ele insele o istorisire mai lunga, au fost descrise deja de noi intr-o scriere in trei car^i, sub tidul Memorii, care cuprind in fond descrierea vie^ii sale 81 . La acele Memorii trimitem pe cei 77. Pamfil. 78. Toate paragrafele injirate pina aid in acest capital al Xl-lea sint reproduse dupa varianta lunga a scrierii. 79. Vrea sa spuna ca asceza, aja cum o practica Pamfil, era cu adevarat o filosofie superioara. 80. Adineaori s-a afirmat ca ji in temnifa Pamfil revizuia si corecta textele biblice ale Hexaplei lui Origen. 81. Pierduta, cu excepfia unor mici fragmente. £16 EUSEBIU DE CEZAREEA care doresc sa cunoasca mai amanunjit via^a lui. Aici nevom opri doar la fap- tele legate de martiri. 4. In urma lui Pamfil, pe locul al doilea, se gasea un diacon cu timple carunte originar din Aelia 82 , al carui mime era Valens, un batrin foarte vred- nic de respect chiar si pentru infa^isarea sa exterioara; dar mai ales pentru bogatele lui cunostin|e privitoare la Sfintele Scripturi, ca putini alpi. El pastra in inima atit de strinsa aducerea aminte a textului Scripturii, incit nu avea nevoie sa-1 mai citeasca, fiindca era in stare sa reproduca pe dinafara para- grafe intregi 83 din orice carte biblica. 5. Cel (16), caci, dupa cite §tim, tinarul era caligraf §ii colaborator la munca aleasa de multiplicare a Scripturilor Sfinte. 94. «Cu ardere prelungita*, inceata, incit omul sa moara mai curind asfixiat si chinuindu- se pe indelete. 95. In text zZ,Cz\l\c„ o tunica cu o singura mineca, prinsa doar pe umarul drept, purtata mai ales de sclavi sau de filosofi. MARTIRII DIN PALESTINA 419 dintr-o parte si din alta, pastrindu-fi pina la sfirfit aceeasi linifte stapinita. Cind 1-a atins flacara el n-a scapat decit uh siiigur cuvint prin care cerea ajutor lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. 2Q. Aceasta a fost lupta pe care a dus-o Porfir. Cel care 1-a inf tiin^at despre acest sfirfit pe Pamfil a fost Seleuc, un marturisitor din cadrul armatei, om care dupa ce fusese slujitorul unei astfel de chemari s-a invrednicit acum sa aiba aceeasi soarta ca fi ceilal^i. Dar indata ce facuse acest serviciu de vestitor al sfirsitului aceluia^ in timp ce imbra£ifa pe unul dintre ceilal£ so£, iata ca nifte solda^i il inffaca fi-1 due si pe el inaintea guvernatorului. Acesta, ca fi cum s-ar fi grabit sa-1 trimita si pe el sa-i inso^easca pe ceilal^i in drumul lor, a poruncit indata sa i se taie fi lui capul. 21. Seleuc se tragea din Capadochia fi dobindise in rindurile celorlal£ tineri militari un rang inalt intre celelalte dregatorii romane. Caci fiind in floa- rea virstei, prin statura fi putere, el era apreciat de toti ceilatyi solda^i ca intre- cindu-i prin inal^imea trupului, dar mai ales prin curaj, in a§a masura incit to|i il admirau pentru voinicia fi frumuse^ea lui. 22. Ca unul care inca de la inceputul persecu^iei 96 suferise pentru credin^a cu multa rabdare multe batai cu biciul, in urma faptului ca a fost scos din armata el s-a facut ucenic al asce^ilor creftini, devenind un fel de supraveghe- tor fi ocrotitor, mai bine zis un adevarat parinte fi aparator al orfanilor para- si|i, al vaduvelor fara sprijin fi al altora Cazu£ in saracie fi mizerie. Poate ca tocmai din pricina acestei iubiri 1-a gasit Dumnezeu vrednic de chemarea deo- sebita a muceniciei, caci El se bucura de astfel de fapte mai mult decit de fumul fi de sihgele jertfelor 97 . 23. El era eel de al zecelea din cei pomeni^i fi care au patimit to£ in aceeafi singura zi, cind v pe cit se pare, datorita martiriului lui Pamfil s-a deschis «o Ufa mare* 98 fi cind trecerea spre intrarea in impara^ie s-a ufurat pentru el insufi fi pentru cei dimpreuna cu el. 24. Pe urmele lui Seleuc pafi Teodul, un venerabil fi evlavios batrin, care facea parte din oameriii de casa ai guvernatorului, care-1 cinstea mult, in primul rind pentru virsta lui, caci el slujise trei rinduri de oameni, iar in al doilea rind pentru devotamentul f i credinciof ia lui deosebita pe care f i-o dovedise. Dar in- trucit fi el se comportase ca fi Seleuc, a fost dus fi el inaintea guvernatorului, pe care cazul lui il tulbura mai mult decit al celorlatyi, af a incit porunci sa fie rastig- nit pe cruce fi astfel el suferi acelafi martiriu ca fi Mintuitorul in Patima Sa 99 . 96. A$adar, inca de prin anul 303, pe vremea cind se publicase primul edict de persecute dat de Diocletian si de Galeriu. 97. Ps. 49, 14. 98. / Cor., 16, 9. 99. Deci pedeapsa care se administra de regula sclavilor. 420 ^ EUSEBIU DE CEZAREEA 25. Intrucit acum nu mai lipsea decit unul care sa completeze numarul de doisprezece cum fusese la ceilal^i martiri, s-a prezentat Iulian sa implineasca el acest numar. El sosise tocmai atunci dintr-o calatorie si nici macar n-a apucat bine sa intre in oras, ca a si auzit ce se intimpla, de aceea indata a alergat, asa cum venise de pe drum, sa vada privelistea pe care o ofereau martirii. Cit ce a vazut osemintele sfin^ilor intinse la pamint, umplindu-se de bucurie le-a luat in bra$e pe unul dupa altul si le-a sarutat. 26. In timp ce savirsea aceste fapte, el a fost arestat de catre calai si adus in faja lui Firmilian care, potrivit procedeelor de pina acum, 1-a trimis si pe el sa moara inadusit de fumul unui rug cu ardere inceata. Asa s-a invrednicit de martiraj §i Iulian care salta de bucurie, mul^umind mereu cu glas tare lui Dum- nezeu care 1-a socotit vrednic sa se alature unor astfel de oamerii. 27. Dupa neam, se tragea si el din Capadochia fiind deosebit de constiin- cios in felul lui de a fi, credincios si devotat, rivnitor in .toate cele si plin si el de Duh Sfint. Aceasta a fost asadar ceata de drum in jurul lui Pamfil, care a fost invrednicita intreaga sa se incununeze cu cununa de martir. 28. Vreme de patru zile §i tot atitea nop£i trupurile cu adevarat sfinte si sfintite ale acestor sfin^i au fost pazite ca sa fie apoi aruncate ca hrana fiarelor salbatice. Intrucit, insa, in chip nein^eles, nici fiara salbatica, nici pasarea rapi- toare si nici ciiriele n-au vrut sa se apropie de ele, printr-o hotarire a Providen- ^ei dumnezeiesti ele ramasesera neatinse, asa ca au avut parte de inmormin- tare obisnuita in mormintele lor 100 . 29. Faptele acestea se aflau inca pe buzele tuturor, cind, deodata, Eubul si Adrian, de prin par^ile Bataneii 101 , sosira §i ei la Cezareea ca sa se intilneasca cu ceilal^i marturisitori. Cind au ajuns la poarta ceta^ii au fost intrebafi si ei cu ce scop au venit, iar intrucit si ei au marturisit adevarul, au fost du§i inaintea lui Firmilian. Fara sa mai astepte ceva, acesta a poruncit indata sa fie sfirteca^i si ei cu cangi de fier si apoi sa fie aruncati la fiarele salbatice. 30. S-au scurs intre timp doua zile, cind, in ziua a cincea din luna lui Dis- tros, adica cu trei zile inainte, de nonele lui martie 102 , tocmai in iiua cind la Cezareea se praznuia asa numita zi a prosperariii s,au ziua de nastere a orasu- lui Cezareea, Adrian a fost aruncat unui leu, dupa aceea spintecat cu sabia si in felul acesta si-a incheiat si el via^a. Cit priveste pe Eubul, la o zi dupa aceea, adica tocmai la nonele lui mar- tie, sau in ziua a saptea a lunii lui Distros, dupa ce judecatorul 1-a rugat starui- 100. E interesant ca Eusebiu nu indica ziua cind s-a sfirjit sfintul Pamfil. In minologhiile bi- zaritine aflam pentru data de 16 februarie pe «Pamfil §i so|ii». Ehrhard, o. c. I, 579, 583, 586 etc. 101. Sa hu se confunde cu prpvincia Batanea din Rasasritul lacului Genizaret, care facea parte din Tetrachia lui Filip. In cazul de fa(a, e vorba de un sat cu acela$i nume in apropiere de Cezareea, 102. 5 martie anul 310. MARTIRII DIN PALESTINA 421 tor sa jertfeasca, crezind ca in chipul acesta si-ar cistiga ceea ce numesc ei libertatea, el a ales mai bucuros, in locul vietii trecatoare, moartea cea glo- rioasa pentru credin^,a§a.incitintocmai ca si eel dinainte, dupa ce fusese §i el aruncat la fiare, §i-a gasit §i el moartea. In felul acesta fiind eel din urma dintre mucenicii din Cezareea, a pus asa zicind pecete luptelor martirice 103 . 31. Odata ajun§i aici e bine sa amintim ca la scurt timp dupa aceea Provi- denta cereasca a facut ca §i dregatorii cei nelegiuiti sa-§i primeasca pedeapsa tocmai de la alti tirani mai mari ca ei: insu§i Firmilian, care se imbatase de pe urma atitor chinuri puse pe capul martirilor lui Hristos, a trebuit sa indure ala- turi de ceilalti aceea§i pedeapsa capitala prin sabie, sfirsindu-§i astfel §i el via^a. Acestea au fost martiriile ce au avut loc la.Cezareea in timpul cit a durat persecutia (lui Diocletian, n.tr). XII Intiistatatarii Bisericii 1. Cred ca e mai bine sa las la o parte unele evenimente legate pe atunci de unii conducatori ai Bisericilor, care, pentru ca nu au ramas pastori ai oilor celor cuvintatoare ale lui Hristos, neindrepfindu-le potrivit legii, dreptatea dumnezeiasca i-a osindit sa faca de paza la ni§te camile 104 , fiinfe fara minte si, prin firea trupurildr lor, cele mai incapapnate dintre animale, ca §i cum Dum- nezeu i-ar fi socotit vrednici de ele, osindindu-i sa asculte de paznicii herghe- liilor imparatejti. Tot asa sint nevoit sa tree sub tacere tot ce intirnplator au avut ei de suferit ca insulte din partea prefec^ilor si a altor dregatori impara- te§ti, fie in legatura cu vasele sftnte, fie cu odoarele biserice§ti 105 . La fel, nu voi aminti nici de poftele unora de a ajunge conducatori, despre multele hirotoniri necugetate 106 §i nelegitime, despre dezbinarile care au avut loc chiar intre mar- turisitori 107 . In sfirfit, voi trece cu vederea §i tulburarile pe care au cautat sa le produca unii in ultima vreme, adaugind innoiri peste innoiri §i sporind astfel necazurile persecutiei si aducind rau peste rau, - cred asadar ca descriind si aceste fapte ar fi un lucru nepotrivit. Ma feresc si fug de asa ceva, cum de altfel am spus-o §i la mceputul acestor descried 108 . Dimpotriva, tot ce este venerabil, tot ce este de buna faima in legatura cu propovaduirea cuvintului sfint, tot ce e. 103. Adrian moare la 5 martie, Eubul, la 7 martie. Cu ei se incheie seria celor 43 de martiri din Palestina. 104. Pedeapsa de a pazi camilele ori caii de la cursele de po§ta ale imperiului a fost o pe- deapsa. mai mica prin care §i-au salvat viafa unii episcopi din Palestina care adusesera jertfe ido- lilor in timpul persecutiei. 105. §i au fost mulfi cei care au refuzat sa se predea. Atnintim intre alfii cazul episcopului Felix din Tebesta Numidiei (Knopf-Kriiger: Mdrtyrerakten, ed. II, p. 90-92.). 106. Aluzie mai ales la criza donatista, descrisa mai sus. 107. Probabil ca la Phaeno s-au facut unele hirotoniri ilegale, Duchesne, Hist., II, 99-100. 108. VIII, II, 1-3. 422 EUSEBIU DE CEZAREEA virtuos si de buna lauda, toate acestea sint, dupa convingerea mea, lucrul eel mai indicat pentru a-1 descrie si a-1 prezenta unor auditori credinciosi, in lega- tura cu martirii no§tri cei slavui §i vrednici de lauda. Iar ca incheiere a intregii mele istorii cred ca e bine sa subliniez pacea care ne-a venit din cer ca o podoa- ba pentru tot ce am sens aici. XIII Silvan, loan §i alti mucenici 1. Cel de al saptelea an de persecute se apropia de sfirsit 109 si incet-incet situa^ia noastra se usura si se linistea, pe masura ce ne apropiam de eel de al dptulea an. La minele de arama din Palestina, unde se strinsesera un numar mare de marturisitori, domnea de acum cea mai mare libertate, incit si-au putut cladi chiar §i biserici. Dar cind a venit sa se stabileasca aici noul guver- nator al {inutului 110 , care era si el om crud si ra.uta.cios, dovada felul cum s-a purtat fa£a de martiri, in^elegind atunci felul de trai al martirilor a compus un raport in care i-a descris cit a crezut el mai calomnios. 2 . In urma raportului lui a sosit curind ministrul minelor si, luind de baza si un alt ordin al imparatului, a imparfit multimea marturisitorilor in mai multe categorii, rinduindu-le ca domiciliu unora, Cipru, altora, Libanul, iar pe altii i-a mutat in alte localita^i ale Palestinei, silindu-i pe to^i sa execute munci grele. 3. Dupa aceea a ales pe patru dintre marturisitori, care i se pareau a fi capeteniile lor, si i-a trimis la comandantul trupelor din regiune. Acestia erau Peleus si Nil, amindoi episcopi egipteni, al treilea era un preot, iar mai presus decit to£, ca eel mai cunoscut pentru rivna ce o arata tuturor, Patermutios 111 . .Comandantul le-a cerut sa se lepede de credinja crestina, iar intrucit n-a dobindit acest lucru, i-a osindit sa fie arsi pe rug. 4. E drept iarasi ca erau acolo unii marturisitori care dobindisera sloboze- nie sa se mute intr-un ^inut aparte: e vorba de cei care, fie din pricina batrine- ^ii, fie din cauza schilodirii prin foe, fie din pricina altor slabiciuni trupe§ti, au fost scuti^i de a mai executa munci grele. Capetenia acestora era episcopul vestit din Gaza, Silvan, un barbat de o pilduitoare in^elepciune §i de vie^uire cu adevarat cre^tineasca. 109.- E vorba de anul 309-310. 110. Firmilian. 111. Peleus era partizan al lui Meletie de Licopole, care a provocat o schisma in Biserica Egiptului, schisma care se va stinge abiain urma sinodului I ecumenic. Cf. Eus. Popovici, /rforia, I, 347. Nu-i clar daea preotul se numea Hie (cum spune varianta lunga), Patermuthios pare a fi fost laic. Intr-un minologhion vechi (Ehrhard, I, 459) pomenirea lor e pusa pe 19 septembrie. MARTIRII DIN PALESTINA _ 423 5. Acest om, am putea zice ca din prima zi a persecu^iei si pe tot timpul cit a durat ea, s-a distins prin tot felul de suferinfe, marturisindu-fi credinfa fi acum fusese pastrat parca anume ca sa puna pecetea din urma pe lupta dusa de martini din Palestina. 6. Impreuna cu el se mai aflau fi al£ egipteni, printre care amintim fi pe loan 112 , care intrecea pe tofi cei de azi prin puterea cu care {inea minte, lucru- rile; cu toate ca ifi pierduse mai intii vederea, totufi In vremea patimirilor pentru credin^a i-a fost schilodit ca si altora piciorul, fiind ars cu fierul rosu, iar, pe deasupra s-a invrednicit sa i se arda si ochii, incit sa nu se mai poata folosi de ei nicicum, pina la atita grad de salbaticie fir de lipsa de omenie i-a impins pe calai lipsa de indurare si de sintfire omeneasca. 7. Desigur insa ca ai fi putut admira caracterul si via^a lui de inalta filoso- fie, dar totufi ele nu se apropiau nici pe departe de puterea memoriei. lui, caci el scrisese par£ intregi din Sfintele Scripturi II, XXII, 1 28, 23: VI, XLI, 14 28, 25: I, XIII, 10 28, 30, 31: II, XXII, 1 Romani 2, 6: II, XXIII, 9; III, XX, 4 2, 16: III, IV, 7 • 2, 24: V, I, 43 2, 29: MP, XI, 8 4, 3: I, IV, 11 8, 18: V, I, 6 8, 35: VII, XI, 18 9, 5: VII, XVII, 3 10, 2: MP, X, 3 10, 18:11,111, 1; III, VIII, 11 12, 5: X, III, 1 13, 1: IV, XV, 22 13, 14: V, I, 42 15, 19: II, XVIII, 9; III, I, 3*, III, IV, 1; VII, XXV,7 15, 20, 21: III, XXXVII, 2 16, 14: III, III, 6 I Corinteni 1, 1:1, XII, 1 1,7: V, XVII, 4 1, 24: I, II, 11; I, II, 21 1, 28: V, I, 17 2, 14: III, XXIV, 3 2, 9: X, IV, 70 3, 1: IV, XXIII, 8 3, 10: III, XXVII, 1 4,4: III, XXXVI, 7 4, 9: V, I, 40 4, 13: VII, XXII, 7 5, 3: VII, XI, 12 5, 7: VII, V, 5 6, 2: VI, XLII, 6 9, 5, 12: III, XXX, 1 3, 14: V, XVIII, 2 10, 12: VII, XXX, 14 12, 8: VII, XXV, 25, 37 12, 12: X, III, 1 12, 31: VIII, X, 3 14, 6: VII, XXV, 26 14, 16: VII, IX, 4 15, 5-7: I, XII, 4 15, 7: VII, XIX 16, 9: MP, XI, 23 II Corinteni 1, 2: VII, VI 1, 19: V, XVII, 3 2, 7: V, I,' 45 2, 14: V, I, 29; VI, XLI, 23 2, 15: V, I, 35 3, 3: MP, XIII, 7 3, 6: VI, XXV, 7 3, 16-18: VII, XXXII, 19 4; 6: IX, I, 8 6, 2: VII, XI, 21 6, 16: X, IV, 55 8, 18-19: VI, XV, 6 10, 1: VI, XXV, 8 10, 5: II, XIV, 2 11, 1, 17, 21: VII, XI, 2 11, 6: III, XXIV, 3; VI, XXV, 11 11, 27: VII, III, 11 12, 1: VII, XXV, 23 12, 2-4: III, XXIV, 4; X, I, 5 12, 6-11: VII, XI, 2 12, 11: VII, XI, 19 Galateni 1,1: II, I, 14 1, 12: VII, XXV, 23 1,19: II, I, 2: II, I, 5; VI, XLI, 14; VII, XIX 1, 20: VI, XI, 1 2, 19, 13: I, XII, 1 2, 2: VJI, XXV, 23 2, 7-10: III, IV, 2 '2,2: I, XII, 2 3, 27: V, I, 42 4, 19: V, I, 49 4, 26: MP, XL 9 5, 22: V, II, 7 6, 4: V,II, 6 6, 16: MP, XI, 8 Efeseni 1, 3: VII, VI 2, 19, 20: III, XXXVII, 3 2, 20: X, IV, 21 3, 2: VII, XXV, 23 4, 6: VII, X, 6 4, 7: V, VI, 3 4, 11: V, XVII, 4 6, 14-17: II, XIV, 6 6, 16: X, IV, 58 Filipeni 1, 28: V, XXIV, 7 2, 6: V, II, 2 2, 6-8: VIII, X, 2 2, 8: I, XIII, 20 2, 16: III, XXXVI, 13 2, 25: III, IV, 4 4, 3: III, IV, 9; III, XV; III, XXX, 1 4, 5: VII, XXIV, 8 4, 8: MP, XII Coloseni 1,11: VII, XV, 4 1, 15: I, II, 21; VII, VI 1, 15, 16: I, II, 3 1, 17: VII, X,« 1, 18: V, II, 3 3, 13: V, I, 45 4, 3: VII, XI, 13 4, 10: II, XXII, 1 4, 14: III, IV, 6; VI, XXV, 6 I Tesaloniceni 1,1: V, XVII, 3 1, 9: VII, XI, 13 2, 8: V, I, 10 4, 3: VI, XIV, 8 5, 8: II, XIV, 6 II Tesaloniceni 2, 18: VII, XXIV, 6 I Timotei 1, 3: III, IV, 6 1, 12: VII, XI, 24 1, 16: V, I, 23 2, 2: VII, XI, 8 2, 4: MP, VIII, 10 3, 15: V, 1,6; V, 1,17; X, IV, 7 3, 16: III, XXVI, 4; VII, XXX, 16 4, 12: VII, XXX, 13 6, 5: VII, XXX, 7 6, 17: VII, XXX, 8 6,20:1,1,1; III, XXXII, 8; I, VII, 1; VII, XXXI, 2 II .Timotei 2, 1, 2: X, VIII, 10 INDICE SCRIPTURISTIC 429 2, 8: III, IV, 7; VI, XXV, 6 2, 21: VII, XXX, 13 3, 6: II, XIII, 8 3, 17: VII, XXX, 13 4, 1: III, XX, 4 4, 5: III, XXXVII, 2 4, 6: II, XXII, 5 4; 9: III, XXXVI, 13 4, 10: III, IV, 8 4, 11-16: II, XXII, 6 4, 16, 17: II, XXII, 3 4, 18: II, XXII, 5 4, 21: III, II; III, IV, 8; V, VI, 1 Tit 1, 5: III, IV, 5 2, 13: VII, XXIV, 5 3, 5: X, IV, 34 3, 10, 11: IV, XIV, 7 Filimon 1:VI, XI, 5 2: III, IV, 4 12, 20: VII, XXI, 3 24: III, IV, 4 Evrei • 1, 8, 9: I, III, 13 2, 5, 8: I, III, 16 5, 12-14: IV, XXIII, 8 ■ 5, 14: IV, XXVI, 2 7, 11 14: I, III, 11 7, 11, 27: I, III, 17 8, 5: I, III, 2; X, IV, 25 10, 32-11, 3: VIII, X, 2 10, 33: V, I, 6, 40 10, 34: VI, XLI, 6; VII, XI, 18 11, 26: VIII, VI, 2 12, 5, 6: IX, VIII, 15 12, 6: X, IV, 33 12, 22: MP, XI, 9 12, 22, 23: X, IV, 70 • Iacob 3, 17: VII, XXIV, 8 I Petru 1, 1: III, I, 2; III, IV, 2 1, 3: VII, VI 2, 2: IV, XXIII, 13 2, 3: VII, VIII 2, 5, 7: X, IV, 21 4, 6: I, XIII, 20 5, 6: V, II, 5 5, 13: II, XV, 2; VI, XXV, 5 II Petru 1, 8: V, I, 45 3, 9: VI, XLII, 5 I loan 1, 1: VII, XXV, 10; VII, XXV, 12; VII, XXV, 18 1, 1, 2: V, XX, 6 1, 2, 3: VII, XXV, 19 1, 9: VII, XXV, 21 2, 12, 18: VII, XXV, 21 3, 1, 2, 10: VII, XXV, 21 3, 2: VII, XXIV, 5 3, 8-10: VII, XXV, 21 3, 16: V, I, 10 4, 2: VII, XXV, 19 4, 3: VII, XXV, 21 4, 18: VIII, X, 3 5, 9: VII, XXV, 21 Iuda 4: VII, XXV, 21 Apocalipsa - 1, 2: HI, XXXVIII, 2; VII, XXV, 9 1, 4: VII, XXV, 10 1, 5: V, II, 3 1, 9: V, IV, 2; VI, XLI, 14; VII, XXV, 11; VII, XXV, 13 2, 6, 15: III, XXIX, 1 3, 14: V, II, 3 3, 19: X, IV, 33 10, 4: VI, XXV, 9 13, 5: VII, X, 2 18, 18: III, XVIII, 2; V, VIII, 6 . 14, 4: V, I, 10 17, 8, 11: X, IV, 29; VI, XLII, 5 20, 4: X, IV, 34 22, 7: VII, XXV, 11 22, 7, 8: VII, XXV, 6 22, 8: III, XXVIII, 2 22, 11: V, I, 58 22, 18, 19: IV, XXIII, 12; V, XVI, 3 ; Apocrife Enoh 72, 8: VII, XXXII, 19 Agrafa Agrafon 72: III, XXXV, 11 Agrafon 87: VII, VII, 3 Agrafon 55: IV, XXJII, 12 (V, XVI, 3) Agrafon 64: V, XVIII, 14 Agrafon 80: I, XIII, 10 " INDICE REAL §1 ONOMASTIC Aaron, arhiereu: V, IV, 23 Abdus, vindecat in Edesa de Tadeu: I, XIII, 18 Abgarm, rege al Edesei: I, XIII, 1-22 Ahar, judeca pe martirul Marin in Cezareea: VII, XV, 3 Achila, preot, conducatorul didascaleion-ului din Alexandria: VII, XXXII, 30 Achior, amanitul, prozelit: I, VII, 13 Actium, ora§: VI, XVI, 2 Adam: I, VII, 10; IV, XXIX, 2 Adamantius, porecla data lui Origen: V, XIV, Adauctus, martir: VIII, XI, 2 Adiabene, {ara: regina din - II, XIII, 3 adiabenic, titlu luat de Galeriu: VIII, XVI, 3 Adroan, martir I: MP XI, 29-30 Adrian, imparat: IV, III, 1 ; IV, V, 2; IV, V, 5; IV, VI, 3-4; IV, VIII, 2-8; IV, IX-X; V, V, 7; V, XII, 1 agrafon: I, XIII, 10; III, XXXVI, 11; IV, XXIII, 12; V, XVI, 3; V, XVIII, 14; VII, VII, 3 Aelia Capitolina (— Ierusalim): II, XII, 3; IV, VI, 4; VI, XX, 1 (- biblioteca: VII, V, 1) Aelian, episcop: VII, XXX, 2 Aelius Publius, episcop: V, XIX, 3 Aemilius Frontinus, proconsul: V, XVIII, 9 Aenon, unde boteza loan: III, XXIV, 1 1 Africa: VI, XLIII, 3; VII, VII, 5; VIII, VI, 10; X, V, 18; X, V, 21; X, VI, 1; MP, XIII, 2 Agav, prooroc: II, III, 4; II, VIII, 1; V, • XVII, 3 Agapiu, episcop in Cezareea: VII, XXXII, 24 Agapiu, martir: MP HI, 1; III, 4; VI, 3-7 Agatobuli (cei doi), in legatura cu data Pasti- lor: VII, XXXII, 16 Agatonice, martira: IV, XV, 48 Agrippa: I— II (vezi Irod) Agrippa Castor, scriitor crestin: IV, VII, 6-8 Agrippin, episcop: IV, XIX; V, IX Albin, guvernator: II, XXIII, 21-24 Alburnus, idol: II, II, 5 Alcibiade, martir: V, III, 2-3; V, III, II Alabarc (vezi Alexandra) alegorie: II, XVIII, 1; II, XVIII, 10-11; VI, XIX, 7-8; VII, XXIV, 2 Alexandria: II, IV, 2; II, V,'l-3; II, VI, 2-3; II, XVI, 1-2; II, XVII, 7; II, XXIII, 23; IV, II, 2-3; IV, VII, 3; IV, XVII, 5; V, VIII, 11; V, X, 1, 4; V, XI, 1; V, XXV; VI, I; V, II, 2-3; 13-14; VI, III, 1; 4; VI, V, 7; VI, VI; VI, VIII, 1-2; VI, XIV, 10; VI, XIX, 13; 15; 16; 19; VI, XXIV; VI, XXVI; VI, XXIX, 4; VI, XXXI, 2; V, XLI; VI, XLI, 17; VI, XLIV, 1; VII, XXXI; VII, XXII, 1-10; VII, XXVII, 1; VII, XXX, 1-18; VII, XXXII, 6; 7-11; 12; 30; VIII, IX, 7; VIII, X, 1; II; VIII, XII, 1; VIII, XIII, 7; VIII; XIV, 15; IX, VI, 2; MP V, 2-3 Alexandra «Alabarc», fratele lui Filon: II, V, 4 Alexandra, episcop al Romei: IV, 1; IV, IV; V, VI, 4 Alexandra, martir in Lyon: V, I, 49-51 Alexandra, din Eumenia, martir: V, XVI, 22 Alexandra, montanist: V, XVIII, 6-7; 9 Alexandra, episcop de Ierusalim: VI, VIII, 4; 7; VI, XI, 1-3; 5-6; VI y XIII, 3; VI, XIV, 8-9; VI, XIX, 17-18; VI, XX, 1; VI, XXVII; VI, XXXIX, 2-3; Vf, XLVI, 4 Alexandra, martir in Alexandria: VI, XLI, 1 7 Alexandra (Sever),, imparat: VI, XXI, 2; VI, XXII; VI, XXVIII Alexandra, episcop de Tyr: VII, V, 1 Alexandra, martir in Cezareea: VII, XII; MP III, 3 Alfeu, martir, MP I, 5 Aman, arhiereu: II, XXIII, 21-24 Amasia, ora§: X, VIII, 15 Amastris, ora§: IV, XXIII, 6 Ambrozie, patronul lui Origen: VI, XVIII, 1; VI, XXIII, 1-2; VI, XXVIII Ammia, proorocifa: V, XVII, 2-4 Amon, episcop: VII, XXVI, 1 Amon, martir: VI, XLI, 22-23 Amonaria, martira: VI, XLI, 18 Amoniu, preot $i martir: VIII, XIII, 7 Amoniu, dascal: VI, XIX, 6-7; 9-11 Anaclet, episcop: III, XV; III, XXI; III, XIII; V, VI, 1 Anania, curier: I, XIII, 5-9 Anania, prooroc: III, VIII, 7 Anatolie, episcop: VII, XXXII, 6-22 Anhial, oras: V, XIX, 3 Ancira, oras: V, XVI, 4 Andrei, apostolul: III, I, 1; III, XXV, 6; III, XXXIX, 4 INDICE REAL §! ONOMASTTC 431 Anea, sat: MP, X, 2 Anicet, episcop: IV, XI, 1; 7-8; IV, XV, 1; 5; IV, XIX; V, XXII, 3; XXIV, 14-18 Annian, episcop: II, XXIV; III, XIV; III, XXI Anter, episcop: VI, XXIX, 1; 2 Antinoos, sclavul favorit al lui Adrian: IV, VIII, 2, 3; VI, XI, 3 Antiohia: II, 1, 8; II, III, 3; II, IV, 6; II, VIII, 2; II, XII, 2; III, XXVI, 3; III, XXXVI, 10; IV, VII, 3; IV, XXIV; V, XIX, 1 ; V, XXI, 34; VI, XLI; VI, XLIII, 3; VI, XLVI, 3; VII, V, 1; VII, XXVII-XXVIII; VII, XXIX, 1-2; VII, XXX, 1-18; VII, XXXII, XXI; VII, XXVIII, 1; VIII, XII, 5; VIII, XIII, 2-4; IX, III; IX, VI, 2; IX, XI, 5-6; MP II ' Antipater, tatal lui Irod: I, VI, 2-3; I, VII, 11-12 v Antonin Piul: II, XIII, 2; IV, IV, 3; IV, VIII, 3; IV, XI-XIII; IV, XIV, 10; IV, XVII, 12; IV, XVIII, 2; V, V, 1; 7 Antonin, martin MP, IX, 5 Antoniu, triumvir: I, V, 2; I, VII, 6 Anulin, guvernator: V, X, 15-17; X, V, 18, 22; X, VI, 4-5; X, VII, 1-2 Apamea, ora§: V, XV, 17 Apelles, eretic: V, XIII, 2-9 Apion, gramatic, sol la Roma: II, V, 3-5; III, IX, 4; III, XXXVIII, 5 Apion, autor al cartii «Despre Hexaimeron*: V, XXVII . apocrife: III, XXV, 4-5; IV, XXII, 9 Apolinarie, episcop: IV, XXI; IV, XXVI, 1; IV, XXVII; V, V, 4; V, XIX, 1-2 apologeti (a se vedea Apollonius, Aristide, Codrat, Iustin, Meliton) Apollonia, fecioara si martira: VI, XLI, 7 Apolloniade, eretic: V, XXVIII, 17 Apollonius, scriitor cresta: V, XVIII, 12 Apollonius, martin y, XXI, 2-5 Apollofane, filosof: VI, XIX, 8 apostazie: VI, XII, 1 (a se vedea «lapsi», «cazufi») apostoli:I,X, 7; I, XII, 1-5; I, XIII, 11-14; II, prefata; II, 1-14; III, I; III, III; III, V, 2; III, VIII, 11; III, XI; III, XXIV, 3-5; III, XXV; III, XXX; III, XXXVI, 1; III, XXXIX, 4-5; 9; V, XI, 5 Appfian, martin MP IV-V Apselamos, martir: MP X, 2 Aquila, traducator al Bibliei: V, VIII, 10; V, XVI, 1; 4 Aquila, prefect al Egiptului: VI, III, 3; VI, v , / Aquila, preot: VI, XI, 24 Arabia: VI, XIX, 15; VI, XXXIII, 13; VI, XXXVII; VI, XLII, 3-4; VII, V, 2; VIII, XII, 1 Arabian, scriitor bisericesc: V, XXVII Ardaban, localitate in Frigia(?): V, XVI, 7 Arelatae (Aries), oras: V, X, 23 Areopag: III, IV, 10 Ares, ruartir: MP, X, 1 Areta, rege: I, XI, 1-2 Arhelau, fiul lui Irod: I, VI, 9-10; I, VIII, 16; I, IX, 1 arhive: I, VII, 13; I, XIII, 5; II, I, 6; V, XVIII, 9 Aristarh, ucenic: II, XXII, 1 Aristide, apologet: IV, III, 3 Aristide, scriitor: I, VII, 1; VI, XXXI, 3 Aristion, ucenic: III, XXXIX, 4-5; 7; 14 Aristdbul, rege: I, VI, 6; I, VII, 12 Aristobul eel Mare, traducator al Septuagin- tei: VI, XIII, 7; VII, XXXII, 16-17 Aristotel, filosof: V, XXVIII, 14; VII, XXXII, 6 Armenia, armeni: VI, XLVI, 2; IX, VIII, 2-4 armenicul, titlu al lui Galeriu: VIII, XVII, 3 Arsinoe, finut in Egipt: VII, XXIV, 6-9 Artaxerxe, rege: III, X, 3-4; VII, VIII, 15 Artimon (sau Artemas), eretic: V, XXVIII; VII, XXX, 16-17 Ascalon, ora?: I, VI, 2; I, VII, 11 asceza: II, XVI-XVII; II, XXIII, 4-6; V, pre- fata; V, III, 2-3; VI, III, 9-12; VII, XXXII, 31; IX, VI, 3; MP, XI, 2; MP, XI, 22; MP, XIII, 9 Asclepiade, episcop: VI, XI, 4; VI, XXI, 2 Asclepiade, eretic: V, XXVIII, 16 Asclepiodot, eretic: V, XXVIII, 9 Asclepius, episcop marcionit: MP X, 3 asiarh, mare preot: IV, XV, 27 Asia, finut (- Asia Mica): II, XVIII, 9; III, I, 2; III, IV, 2; III, XXIII, 1-3; III, XXXI, 3-4; III, XXXVI, 1-5; HI, XXXIX, 6; IV, XV, 26; 48; IV, XXVI, 3, 5; V, I, 2-63; V, II, 2-7; V, III; V, VIII, 11; V, XIV; V, XVI, 10; V, XVIII, 9; V, XIX, 2; V, XXIII, 1; V, XXIV, 1; IX, I, 1 Asfaltit, lac: I, VIII, 10 Asiria, fara: V, XI, 4 Asterius Urbanus, eretic (?): V, XVI, 7 Astyrius, senator roman crestin: VII, XVI; VII, XVII Atena: III, IV, 10; IV, XXIII, 2-3; IV, XXVI, 10; VI, XXXII, 2 Atenodor, elev al lui Origen §i episcop: VI, XXX; VII, XIV; VII, XXVIII, 1 Ater, martir: VI, XLI, 19 Attalus, martir: V, I, 17; 37; 43-44; 50-52; V, III, 2-3 Atticus, consul roman: III, XXXII, 3; 6 Atticus, episcop: VI, XIX, 18 attica, moneda.: Ill, VI, 19; IX, VIII, 4 432 EUSEBIU DE CEZAREEA Augustus, imparat: I, V, 2; I, VI, 2; 7; I, IX, 1-2; IV, XXVI, 7-8 Aurelian, imparat: VII, XXVIII, 4; VII, XXX, 19; 20-21 Aurelius Cvirinus, episcop: V, XIX, 3 Aurelius Quirinus, dregator roman: VII, XIII Ause (primul nume al lui Iosua) I, III, 4 Autolic: III, XIV; III, XXI Auxenfiu, martin MP, VII, 4 Aviliu, episcop: III, XIV; III, XXI Avirciu Marcel, scriitor: V, XVI, 3 B Babilon: I, VI,. 5-6; II, XV, 2 Bachylides si Elpistus: IV, XXIII, 6 Bachylus, episcop: V, XXII; V, XXIII, 4 baie, folosul ei e interzis monati§tilor: V, XVIII, 11 barbarism: VII, XXV, 25 Bar-Chohba, capetenia iudeilor rascula^i: IV, VI, 2; IV, VII, 4 Bardezan, eretic: iV, XXX Barkof «prooroc al ereticilor vasilidieni»: IV, VII, 7 Barbara, ucenic: I, XII, 1; II, III, 3-4; II, VIII, 2; II, XII, 2; VII, XXV, 15 Barbara, Epistola lui - e apocrifa: III, XXV, 4; VI, XIII, 6; VI, XIV, 1 Barsaba, ucenic: III, XXXIX, 9 Bartolomeu, apostol: HI, XXXIX, 9 Basilicus, eretic marcionit: V, XIII, 3 Basilide, episcop: VII, XXVII, 3 . Basilide, ereziarh: IV, VII, 3-4; 6-8; IV, XXII, 5 Basilide, ucenic al lui Origen, martir: VI, V, 1-6 Batanea, provincie: MP, XI, 29 Batezar, oras: III, VI, 21 Beirut: MP, IV, 3-5; XI, 1 Beniamin, episcop: IV, V, 3 Berenice, ora§: VII, XXVI, 1 Beril, episcop §i scriitor: VI, XX, 2; VI, XXXIII, 1-3 Besas, soldat si martir: VI, XLI, 16 Befcleel: V, IV, 3; 25; X, IV, 4 Bedeem, oras: I, V, 2; I, VIII, 1; 16 Betthera, oras: IV, VI, 3 Biblie, martira: V, I, 25-26 biblioteca: II, XVIII, 8; III, IX, 2; V, VIII, 11; XX, 1; VI, XXXII, 3 Biserica (fiinfa): III, XXXII, 7; V, I, 45; X, IV, 7 Biserica, constructie: VII, XXX, 22; VIII, 1, 5; VIII, I, 9; VIII, II, 1-4; VIII, XIV, 4; VIII, XVII, 1-9; IX, IX-XI; X, L, V; X, IV, 1-67; MP, XIII, 1 Bitinia, provincie: HI, 1, 2; III, IV, 2; VII, V, 2 Blandina, martira: V, I; 17, 56 Blastus, eretic: V, XV; V, XX, 1 Bolanus, episcop: VII, XXX, 2 Bos,tra, oras: V, XX, 2; VI, XXXII, 7-11 Botezul lui loan: I, X, 1; I, XI, 3; III, XXIV, 11 Botezul ereticilor: III, XXIII, 18; HI, XXVI, 2; IV, XI, 5; IV, XXVI, 21; VI, XLIII, 14-15; VII, II-VIII; VII, IX, 1-6 Botezul prin foe: VI, IV, 3; MP, XI, 1 Bruchium, carrier in Alexandria: VII, XXXII, 7-11 Caiafa, arhiereu: I, X, 2-6 Caius (— Gaius) Caligula, imparat: II, IV, 1-2; II, V, 1-5; II, VI, 1-3; II, VII; II, VIH, 1; II, X, 9; II, XVIII, 8 Callirhie, stafiune termala: I, VIII, 10 Callist, episcop: VI, XXI, 2 Callistion, scriitor crestin: V, XIII, 8 Camit, mare preot: I, X, 5 Candid, scriitor: V, XXVII Canonul Scripturii: HI, III, 3; III, XXIV-XXV; III, XXXIX, 3-7; 15-17; IV, XVIII, 8; VI, XIII, 6; XIV, 1-7; VI, XXV, 4-14 Caparathea, localitate: III, XXVI, 3 Capiton, episcop: V, XII, 2 Capadochia, provincie: III, I, 2; VI, XI, 2; VI, XL VI, 3; VII, V, 1-4; VIII, XII, 1; MP, XI I - 21' 27 Caracalla,' imparat: IV, XXX, 2: VI, VIII, 7; VI, XVI, 3; VI, XXI, 1 Caricus, cleric: V, XIX, 1; VI, XXI, 1 Carin, imparat: VII, XXX, 22 carpic, titlu al imp. Galeriu: VIII, XVII, 9 Carpocrate, ereziarh: IV, VII, 9 Cartagina, oras: VII, III; X, V, 18; X, VI, 1 Carus, imparat: VII, XXX, 22 Casian, episcop; V, XII, 2 Casian, autor al «Chronografiei»: VI, XIII, 7 Casius, episcop: V, XXV catafrigieni = montanisti: II, XXV, 6; V, XVI, 1; V, XVII, 1; V, XVIII, VI, XX, 3 cateheza: V, X, 1-3; VI, III, 1-8; VI, VI; VI, XIV-XVIH; VI, XXVI; VI, XXIX, 4; VII, XXXII, 30 cathari (— novafieni): VI, XLIH, 1 Cecilian, episcop: X, V, 18; 19; X, VI, 1; X, VII, 2 Celadion, episcop: IV, XIX Cels, episcop: VI, XIX, 18 Cels, autorul pamfletului «Cuvint adevarat»: VI, XXXV, 2 INDICE REAL §1 ONOMASTfC 433 Cerint, ereziarh: III, XXVIII, 1-6; IV, XIV, 6; VII, XXV, 2 Cezareea Capadochiei, ora§: VI, XXVII; VI, XLVI, 3; VII, XIV; VII, XXVIII, 1; VII, XXX 3 Cezareea 'lui Filip (Panea): VII, XVII; VII, XVIII, 1 Cezareea Palestinei: II, III, 3; II, X, 1-3; V, XXII; V, XXIII, 3; VI, VIII, 4; VI, XIX, 16-19; VI, XXII, 4; VI, XXVI; XXVI-XXVHI; VI, XXX; VII, V, 1; VII, XII; VII, XV; VII, XIII, 6; VII, XIV; VII, XXXII, 21-24; VII, XXVIII, 1; MP, I, 2-5; MP, II; MP, III, 4; MP, IV; MP, VI-XI Cheremon stoicul: VI, XIX, 8 Cheremon diacon: VII, XI, 3-5; VII, XI, 24 Cheremon episcop: VI, XLII, 3 Cherdon, episcop: III, XXI; IV, 1 Cherdon, eretic: IV, X; IV, XI, 1-2 Chifa, apostol (- Petru): I, XII, 2-4 Chrestus, episcop: X, V, 21-22 Chrysofora, femeie cre§tina: IV, XXIII, 13 ciclu pascal (Vezi si «Pasti»): VI, XXII; VII, XX; VII, XXXII, 14-19 Cilicia, provincie: VI, XLVI; VII, V, 4; MP, VIII, 13; MP, X, 1; MP, XI, 6 Ciprian, episcop: VI, XLIII, 3; VII, 3 Cipru, insula: II, I, 8; MP, XIII, 2 Cirene,provincie §ji ora§: IV, II, 2; 4 Ciril, episcop: VII, XXXII, 2; 4 ciuma, VII, XI, 24; VII, XXI, 4 Clarus, episcop: V, XXV Claudiu, imparat: II, VIII, 1-2; II, IX, 1 - XII, 1; II, XIV, 6; II, XVII, 1; XVIII-XIX Clement, ucenic §i episcop: III, IV, 9; III, XV-XVI; III, XXXIV-XXXVIII; V, VI, 2; V, XI, 1; V, XXVIII, 4; VI, XXV, 14 Clement Alexandrinul: I, XII, 2; II, I, 4; II, IX, 2-3; III, XXIII; III, XXIX; IV, XXVI, 4; V, XI, 1-2; VI, VI; VI, IX, 6; VI, XIII, 4; VI, XIII, 4-8; VI, XIV, 1-2; VI, XXX, 1 Cleobius, eretic: IV, XXII, 5 Cleopatra, regina: I, V, 2 Cleopa, ruda Domnului: III, XI; III, XXXII, 1-3; IV, XXII, 4 Coele-Siria, finut: V, XI, 4 Colon, episcop: VI, XLVI, 2 cometa: III, VIII, 1 Commod, imparat: V, IX; V, XXI-XXII; V, XXVI; V, VI comuniunea (sfinfilor): VI, V, 3; VI, XLII, 5-6 Constantin, imparat: VIII, XIII, 12-15; VIII, XVII, 3-10; IX, IX, 1-12; X, V, 1-24; X, VI, 1-5; X, VII, 1-2; X, VIII, 2-19; X, IX, 6-9 Constantin Chlor, imparat: VIII, XIII, 12-13 copist: V, XX, 2; VI, XXIII, 2 Corakion, rebel: VII, XXV, 9 Corint, ora$: I, XII, 1; II, XXV, 8; III, IV, 10; HI, XVI; HI, XXXVIII, 1; IV, XXII, 2; V, VI, 4; V, XXII-XXIII Corneliu, suta$ul: II, HI, 3 Cornel, episcop: VI, XXXIX, 1; VI, XLIII, 3-21; VI, XLVI, 3; VII, II; IV, XX Coruntus, filosof: VI, XIX, 8 Crescent, misionar: III, IV, 8 Crescent, filosof: IV, XVI crestin, crejtinism: I, II, 1; I, III, 10; I, IV, 2-14; I, XI, 8; II, II, 6; II, III, 2-3; II, XV-XVII; HI, XXVI, 4; III, XXXIII, 1-3; IV, VII, 10; IV, VIII, 4-5; IV, XI, 9; IV, XV, 6-19; V, I, 14-26; VIII, I, 2-9; X, IV, 69; X, XIII, 10 Creta: III, IV, 5; IV, XXI; IV, XXIII, 5 Crisp, ucenic: X, IV, 6; X, IX, 4 Cronion, martir: VI, XLI, 15 Cronius, filosof: VI, XIX, 8 cruce: IX, IX, 10-11; MP, XI, 25 Culcian, dregator roman: IX, XI, 4 Cumane, localitate: V, XVI, 17 D Damasc: IX, V, 2 Dammacus, mare preot: II, XXIII, 24 Daniel, prooroc: IV, XXV, 14; VI, VII; VI, XXI, 1; MP, XI, 8 David, regele iudeilor; I, VI, 5; I, VII, 5; III, XII; III, XIX-XX, 9; III, XXXII, 3; IV, XXVI, 14 Decenalii, deceniu de domnie a lui Const. Chlor: VIII, XIII, 9 Debeltum, oras: V, XIX, 3 Deciu, imparat: VI, XXIX, 1; VI, XL; VI, XLI, 1; VII, XI, 18; VIII, IV, 2 Demetrian, episcop: VI, XLVI, 4; VII, V, 1; VII, XIV; VII, XXVII, 1; VII, XXX, 17 Demetriu, scriitor iudeu: VI, XIII, 7 Demetriu, episcop: V, XXII; VI, II, 2-3; VI, III, 2; 8; VI, VIII, 4-5; VI, XIV, 11; VI, XIX, 17-19; VI, XXVI; VI, XXIX, 4 Demetriu, episcop: VII, XIII Demetriu, preot: VII, XI, 24 demon (vezi diavol) desposyni, rude ale Domnului: I, VII, 11; 14; II, I, 2; II, XXIII, 1; III, XII, 8; III, XI; HI, XIX-XX; III, XXII (a se vedea si «Iacob», «Simeon») diavol: IV, VII, 1; IV, XI, 9; IV, XIV, 7; IV, XVIII, 3; 9; IV, XXIII, 112; V, I, 5-27; V, IV, 14; V, VII, 4; V, XIII, 2; V, XIV; 434 EUSEBIU DE CEZAREEA V, XVI, 7-9; V, XXVIII, 18; VI, XXXIX, 5; VI, XLIII, 14; VII, X, 4; VII, XXXI, 1; VIII, X, 4; VIII, adaos, 3; IX, VIII, 2; IX, X, 3; X, VII, 2; X, IV, 14; MP, IV, 8 diacon, diaconie: II, I, 1; II, I, 10; II, XVII, 23; III, XIX, 1; IV, XXII, 3; VI, XLIII, 2; 11; 16; VII, XI, 24; VII, XXII, 8; VII, XXVIII, 1; VII, XXX, 2; 12-14; VIII, I, 9; MP, II, 1; MP, XI, 4 Didahia celor doisprezece apostoli: 1 1, 12; V, XVIII, 4 Didim, episcop (?): VII, XI, 20-25; VII, XX Didius, preot: VIII, XIII, 7 Diocletian, imparat: VII, XXX, 22; VIII, II, 4; VIII, XIII, 11; IX, X, 8; MP, III, 5 Dionisia, martira: VI, XII, 18 Dionisie «Areopagitul», III, IV, 10; III, XXIII, 3 Dionisie, episcop de Alexandria: VI, XXIX, 4; VI, XXXII, 5; VI, XXXV; VI, XLI- XLIII; VII, I-XXXII, 30 Dionisie, episcop de Corint: II, XXV, 9; III, X, 4; IV, XXIII, 4-13; IV, XXV Dionisie, preot, apoi episcop de Roma: VII, V, 6; VII, VII-VIII; VII, IX, 6; VII, XXVI, 1; VII, XXX, 1-23 Dioscur, marturisitor: VI, XLI, 19-20 Dioscur, preot: VII, XI, 24 Diospolis, oras: MP, III, 3 Distros, numele de luna: MP, III, 4 Dius, mime de luna: MP, I, 5; II, 4 Dolihian, episcop: V, XII, 2 dochefi, eretici: VI, XII, 2-6 Dometie, scriitor crestin: VII, XI; VII, XX Domitian, imparat: HI, XIII-XXVI; III, XXXII, 2; IV, XXVI, 9 Domnin, martin MP, VII, 4 Domnu, episcop Ant.: VII, XXX, 17-18; VII, XXXfl, 2 Domnu, episcop Cez.: VII, XIV donatista, controversa: X, V, 15-16- Dorotei, martin VIII, I, 4; VIII, VI, 1-3 Dorotei, presbiter: VII, XXXII, 2-4 Dositei, eretic: IV, XXII, 5 ducenarius, titlu: VII, XXX, 8 dumineca: III, XXVII, 5; IV, XXVI, 2; V, XXIII, 1-2; V, XXIV, 11 dux, magistrat militar: IV, V, 2 Dystros, hma: VII, XXXII, 14 ebioniti: HI, XXVII, 1-6; V, VIII, 10; VI, XVII Eden (-rai): VII, XXI, 7 Edesa, oras: I, XIII, II, I, 6-7 Edesiu, martir: MP, V, 2 edumei, popor: I, VI, 3; I, VI, 9; I, VII, 11 Efes, oras: III, XX, 9; III, XXIII, 4-8; III, XXXI, 3; III, XXXVI, 5; IV, XIII, 7; IV, XIV, 6; V, VIII, 4; V, XVIII, 9; V, XXII; V, XXIV, 5; VII, XXV, 17 Efrem, episcop: IV, V, 3 Egipt, egipteni: I, V, 2; I, VII, 13; I, VIII, 2; I, VIII, 16; II, XII, 1; II, XVI, 1; II, XVII, 7; III, VII, 2; IV, II, 2-4; IV, VII, 3; IV, XI, 4; VI, I; VI, II, 3; VI, XIX, 15; VII, X, 4; VII, XI, 12-24; VII, XXI-XXIV; VII, XXXII, 14; VIII, VI, 10; VIII, VII-VIII; VIII, XIII, 7; IX, VI, 2-4; MP, HI, 3; MP, V, HI; MP, VIII, 13; MP, X, 1; MP, XI, 5-8; MP, XIII, 6-11 elchesai^i, eretici: Vl, XXXVIII Eleazar, mare preot: I, X, 4 Elena, regina: II, XII, 1-3 Elena «sotia» lui Simon Magul: II, XIII, 4-6 Eleuteriu, diacon apoi episcop: IV, IV, 1-2; IV, XI, 7; IV, XXII, 3 Eli (genealogie): I, VII, 5-16; V, V, 8-11; V, XXII Eliodor, episcop: VII, V, 1 Emesa, oras: VIII, VIII, XIII, 3-4; IX, VI, 1 Emilian, vice-prefect: VII, XI, 3-10 encrati^i (unii sectari rigoristi, alfii chiar ere- tici): III, XIX, 2-3; IV, XVIII; IV, XXIX, 2-4 enigme: VI, XIX, 4 Ennata, martira: MP, LX, 6-8 Enoh, carte apocrifa: VII, XXXII, 19 episcopi: VI, VIII, 7; VI, XI, 1-3; VI, XLIII, 11; VII, XXX, 6-15; VIII, I, 7-9; VIII, VI, 9; X, II, 2; X, IV, 23-24; 67; X, VIII, 14-16; MP, I, 3; MP, XII Epimah, martir: VI, XLI, 17 Eros, episcop: IV, XX eremit: VI, IX-X erezii, eretici: I, I, 1; II, 1, 12; II, XIII-XIV; II, XXIII, 8-20; III, XLX; III, XXV, 6-7; III, XXVI; IV, VII, 3-5; IV, X-XI; IV, XIII, 1, 8; IV, XIV, 5; IV, XXHI-XXIV; IV, XXVIII-XXIX-XXX, V, XIII, 1-4; V, XV; V, XX, 1-7; V, XXVII-XXVIH; VI, XII, 2-6; VI, XIII, 5; VI, XVII-XIX; VI, XXII; VI, XXXIII, 1-3; VII, VI; VII, XII; VII, XXIV, 1-9;VH,XXVII-XXXI esenieni, secta iudaica: IV, XXII, 7 Esta (genealogie): I, VII, 8 Estera: I, VII, 9 Etiopia: II, I, 13; MP, VI, 2 Eubul, martirr MP, XI, 29 Euclid, matematician: V, XXVIII, 14 Eufranor, episcop: VII, XXVI, 1-2 Eufrat: I, XIII, 2 'NDtCE REAL 51 ONOMASTfC 435 Euharistie: V, XXIV, 15-17; VI, XLHI, 18; VI, XLIV, 4-5; VII, IX, 1-5; X, III, 3 eunuc: V, XXIV, 5; VI, VIII, 1-5; VI, XXXII, 3; MP, VII, 4 Eumene, episcop: IV, V, 5; IV, XI, 6 Eumenia, locahtate: V, XVI, 22; V, XXIV, 4 Eunus, martin VI, XII, 15 Eupolem, istoric: VI, XIII, 7 Euporos: VI, XXVI, 1 Eusebiu de Cezareea: I, I; I, II, 27; 37; I, VI, 11; III, XXV, 1; IV, XV, 47; V, T, 2; V, IV, 3; V, XXI, 5; V, XXVIII, 1; VI, XX, 1; VI, XXIII, 4; VI, XXXI, 3; VI, XXXII, 3; VII, XVIII, 3; VII, XXVI, 3; VII, XXXII, 4; VIII, VII, 2; VIII, XIII, 7; X, IV, 2-72; MP, II, 27; MP, IV, 6-8; MP XI Eusebiu, episcop (Laodiceea): VII, XI, 3; 26; vii, xxxn, 5-21 Eutihian, episcop: VII, XXXII, 1 Eutihiu, episcop: VII, XXX, 2 Evanghelie, evanghelisti: HI, XXIV, 1-16; III, XXV, 1; fil, XXXVII-XXXVIII; V, X, 2; V, X, 2-3; VI, XIV, 5-7 Evanghelii apocrife: III, III, 2; HI, XXV, 5-6; III, XXVII, 4; III, XXXIX, 17; IV, XXII, 8 Evanghelie siriaca: IV, XXX, 1 Evangheliile in una singura (Diatesaron): IV, Evarest, episcop: III, XXXIV; IV, 1; V, VI, 4 Evelpist, predicator: VI, XIX, 18 Evoaiu, episcop: HI, XXII exorcisti: VI, XLHI, 11 excomunicare: V, XVIII, 9; V, XXIV, 9; V, XXVIII, 6-9; VI, XLHI, 2-21; VII, V, 4; VII, XXIX-XXX Fabian, episcop: VI, XXIX, 1-2 Fabium, episcop: VI, XXXIX, 4; VI, XLI- XLIV; VI, XLVI, 4; VII, XIV Facerea, carte biblica: II, XVIII, 1-4; IV, XXVI, 14; VI, XIII, 8; VI, XXIV, 2 Fadus, guvernator: II, XI, 2-3 Faeno, monede de arama: VIII, XIII, 5; MP, VII, 2 Faust, diacon: II, XI, 2-3; VII, XI, 22-26 Faust, preot: VIII, XIII, 7 Faustin, preot: VII, XI, 24 Felix, episcop: VII, XXX, 23; VII, XXXII, 1 Felix, guvernator: II, XIX, 2; II, XX, 1-3; II, XXI 2-3 Fenicia: H, I, 8; II, XIII, 4; VIII, VII-VIII, XIII; IX, VI, 1; X, IV, 1 Festus: II, XXII, 1; II, XXIII, 1; II, XXIII, 2-22 Filadelfia, oras: HI, XXXVI, 10; IV, XV, 45; V, XVII, 3-4 Filea, episcop: VIII, IX, 7; VIII, X, 1-11 Filemon, preot: VII, V, 6; VII, VII, 1-5 Filetus, episcop: VI, XXI, 2; VI, XXIII, 3 Filip, apostol: III, XXX-XXXI; HI, XXXVII, 1; III, XXXIX, 4-8 Filip, diacon: II, I, 10-11; 13 Filip, tetrarhul: I, IX, 1 ; I, X, 1 ; II, IV, 1 ; II, X, 9 Filip, seful miliplei: IV, XV, 27 Filip, episcop: IV, V, 3 Filip, episcop: IV, XXI; IV, XXIII, 5; IV, XXV Filip, imparat: VI, XXXIV; VI, XXXIX, 1 filipeni: III, XXXVI, 13-15; IV, XIV, 8-9 Filomelium, ora$: IV, XV, 3-46 Filomena,„eretica: V, XIII, 2 Filon, fiiosof: II, IV, 2-3; II, V, 1-2; II, XVI-XVIII; VI, XIII, 7; VII, XXXII, 16 Filoromus, dregitor: VIII, IX, 7 Firmilian, episcop: VI, XXVII; VI, XLVI, 3; VII, V, 1-4; VII, XIV; VII, XXVIII, 1; VII, XXX, 3-5 Firmilian, guvernator: MP, VIII, 1; IX, 5; XI, 17-22; 24-29 Flavia Domitila, marturisitoare: III, XVIII, 4 Flavia, Neapolis: IV, XII Flavian, guvernator: MP, prefafa Flaviu Clement, consul: III, XVIII, 4 Flaviu, Iosif, scriitor pr. iudeu: I, V, 3-6; I, VI, 2; I, VI, 9-10; I, IX, 2; I, X, 4-5; I, XI, 5-7; II, 4, 1-5; II, X, 2-10; II, XI-XH; II, XX-XXII; II, XXVI; III, V, 4; III, VI; HI, VIII; HI, XXX, 16; VI, XIII, 7 Florin, preot, eretic: V, XVI; V, XX, 1-8 Florus, guvernator: II, XXVI, 1 folHs, moneda: X, VI, 1 foamete: II, III, 4; II, VIII, 1-2; II, XII, 1-2; III, V, 7; HI, VI; VII, XXII, 5; VII, XXXII, 5-11; VIII, XV, 2; V, V, 4 «fra£i Domnului» (— Desposini) Frigia - montanism: IV, XV, 7; IV, XXVII; I, 2-3; V, III, 4; V, XIV; V, XVI, 7-9; V, XVIII, 1-2; VIII, XI, 1-2 frumentarius, dregator: VI, XI, 2 fulminatrix, Iegio Gagae, oras: MP, IV, 5 Gaius, episcop: V, XII, 2 Gaius, episcop: VII, XXXII, 1 Gaius, imparat (— Caligula) Gaius, insoptor: VI, XI, 9; 22-23 Gaius, martir din Apamea: V, XVI, 22 Gaius, scriitor bisericesc: II, XXV, 6-7; HI, XXI, 4; III, XXVIII, 1-2; VI, XX, 3 Galatia, galateni: I, XII, 1; III, 1, 1; HI, IV, 2; V, XVI, 4; VII, V, 4 436 EUSEBIU DE CEZAREEA Galba, imparat: III, V, 1 Galen, medic § i filosof: V, XXVIII, 14 Galeriu, imparat: VIII adaos; VIII, XVI- XVII Galia: I, XI, 3; III, IV, 8; V, I-IV; V, XXIV; X, V, 21; MP, XIII, 12 Galien, imparat: VII, X-XIII; VII, XXII- XXVIII Galilea, galileeni: I, V, 3-6; I, VIII, 16; II, XIX, 2; IV, XXII, 7 Galus, imparat: VII, I; VII, X, 1 Gamala, oras: I, V, 5 Gamaliel: II, XI, 1 Gaza: VIII, XIII, 4-5; MP, III, 1; VIII, 4-8; MP, VIII, 4 Gherman, episcop: VI, XL; VII, XI, 2-19 Gherman: martin MP, IX, 5 Germania, germani: V, V, 1-6 Germanicus, martin IV, XV, 5-6 Ghermanion, episcop: VI, X Gheon (- Nihil): VII, XXI, 7 Githon, sat: II, XIII, 3 glosolalie, vorbire in limbi: V, XVII, 7-9 gnosticism, gnostici: IV, VII; IV, X-XI (Valentin, Cherdon) Gordian, imparat: VI, XXXIV; VI, XXXIX, 1 Gordios, episcop: VI, X Gorgoniu, martin VIII, I, 4; VIII, VI, 5 Gorteu, eretic: IV, XXII, 5 Gortina, oras: IV, XXIII, 5; IV, XXV gramatica, gramatic: VI, II, 15 Gratus, guvernator: V, XVI, 6 Grecia, greci (elini): I, III, 19; I, VII, 12; I, XI, 7; II, II, 4; II, III, 3; II, IV, 3; II, VII, 12; II, XVII, 19; II, XXIII, 18; III, IX, 3; IV, VIII, 9; IV, XIV, 2; IV, XVI, 7; IV, XVIII, 4; IV, XI, 4; IV, XVIII, 5; IV, XXIX, 7; IV, XXX, 1; V, XVII, 5; V, XXVI, VI, XVIII, 4; VI, XIII, 7; VI, XIX, 7-14; VI, XXIII, 4; VI, XXV, 11; VI, XXX; VII, XXV, 25-26; VII, XXIX, 3; VII, XXXII, 3-22; VIII, XVII, 1 1; IX, X, 6; X, II, 2; MP, IV, 3; VIII, 6 Grecia Mare (- Sudul Italiei): V, XI, 4 Grigorie Taumaturgul, elev al lui Origen, episcop: VI, XXX; VII, XIV, VII, XXVIII, 1 H Hegesip, scriitor bisericesc: II, XXIII, 3-19; III, XVI; III, XXXII, 7-8; IV, VIII, 1-2; IV, XI, 7; IV, XXII, 1-9 Helenus, episcop: VI, XLVI, 3; VII, V, 1-4; VII, XXVIII, 1; VII, XXX Heliogabal, imparat: IV, XXX, 2; VI, XXI, 1-2 Heracla, dascal §i episcop: VI, III, 2; VI, XIX, 13-14; VI, XV; VI, XXVI; VI, XXIX, 4; VI, XXXI, 2; VI, XXXV; VII, VII, 4; VII, IX Heraclide, martir: VI, IV, 3 Heraclide, administrator al domeniilor: X, VI, 3 Heraclit, scriitor crestin: V, XXVII Herais, catehumen, martir: VI, IV, 3 Herma, «Pastorul»: III, III, 6; III, XXV, 4; V, VIII, 7 Hermamon, prieten al Sf. Dionisie Alex.: VII, I; VII, X; VII, XXII-XXIII Hermoghen, scriitor bisericesc: IV, XXIV Hermon, episcop: VII, XXXII, 29 Hermofil, eretic: V, XXVIII, 17 Hermopolis, hermopolitani: VI, XLVI, 2 Heron, martir: VI, IV, 3 Hesichius, episcop: VIII, XIII, 7 Hexaimeron: V, VIII, 8; V, XXVII; VI, XXII «Hexapla» (= Biblia pe 6 coloane): VI, XVI, 3-4 Hierax, episcop: VII, XXI, 2-10; VII, XXX, 2 Hierocle, prefect: MP, V, 3 Higin, episcop: IV, X-XI; V, VI, 4; V, XXIV, 14 Himeneu, episcop: VII, XIV; VII, XXVIII; VII, XXX, 2; VII, XXXII, 29 Hipocrate: X, IV, 1 1 Hipolit: VI, XLVI, 5 Hircan, arhiereu: I, VI, 3-7; I, VI, 11-12 Homer, poet: MP, I, 2 Iacob patriarhul: I, II, 9; I, VII, 5-6; 8-10 Iacob, fratele Domnului: I, XII, 5; II, I, 2-5; II, XXIII; III, V, 2; III, VII, 8; III, XI; III, XXV, 3; III, XXXIX, 4-5; V, XI, 5 Iamnia, ucenic: MP, XI, 1-5 Iamnia, fiul lui Zevedei, martir: II, I, 5; II, IX; III, V, 2; VII, XXV, 7 Iconium, oras: VI, XIX, 18; VIII, VII, 5; VII, XXVIII iconografie: VII, XVIII; IX, IX, 10-11; IX, XI, 2-7 idiotism, expresie intraductibila: VII, XXV, 24 Idumeea, finut: I, VI, 2; I, VII, 11 Ierapole, oras: II, XV, 2; III, XXIX, 8; III, XXXI, 2-4; IV, XXVI, 1; V, XVI; V, XIX, 2 ierarhie bisericeasca (la terapeuti): II, XVII, 23; VI, XLIII, 11; VIII, VI, 9; MP, XI, 1 Ieremia: IV, XXV, 14; IV, XXXVI, 2; IV, XXVI, 14; MP, XI, VIII Ierihon, ora§: I, VIII, 12; VI, XVI, 3 Ierusalim: I, VI, 8; II, I, 8; I, XIII, 5; II, V, 7; II, VI, 4-8; II, XI, 2; II, XX, 4; II, XXI, 1; INDICE REAL ?I ONOMASTIC 437 II, XXIII, 19; II, XXVI, 1; III, 1, 3; III, V, 3; III, VII, 3-7; III, VIII; III, XI-XII; III, XXII; m, XXXII, 1; III, XXXV; IV, V, 1-4; IV, VI, 4; IV, XVIII, 7; V, XII, 1 ; V, XVIII, 2; V, XXII-XXIII; VI, X-XI; VI, VIII, 7; VI, XIX, 17-18; VI, XXVII; VI, XXXIX, 2-3; VI, XLVI, 4; VII, XXVIII, 1; VII, XXXII, 29; X, IV, 3; MP, XI, 1; 9 Ignatie, episcop, martin III, XXXVI, 4-5; 13-15; III, XXXVIII, 2; V, VIII, 9-11 Iliric, prefectura: II, XVIII, 9; III, I, 3; III, IV, 1; VI, XXV, 7; MP, XIII, 1 India, inzi: V, X, 2-3; MP, VI, 2 Ingenes, marturisitor: VI, XLI, 22-23 loan, apostolul: II, I, 3-4; IJI, V, 2; III, XXV, 1; III, I, 1; III, XVIII, 1-3; III, XX, 9; III, XXIII, 1-19; III, XXIV, 18;III,XXXI, 1; III, XXXIX, 4; V, VIII, 4; IV, XVIII, 8; IV, XXIV, 2; V, XI, 5; V, XVIII, 14; VI, XXV, 10; VII, XXV, 1-27; VII, X, 2 loan «pustnicul»: III, XXXIX, 4-6; 14; VII, XXV, 16 ' loan Marcu, ucenic: VII, XXV, 15 loan, episcop: IV, V, 3 loan, martir: MP, XIII, 6-8 loan Botezatorul: I, X, 1; I, XI, 1-5; III, XXIV, 8-11 Ionia, finut: V, XI, 4 Iosif, soful Mariei:, I, VII, 4-17; II, I, 2; III, XI; V, VIII, 10; VI, XVII Iordan, riu: I, VIII, 10; II, XI, 2; VII, XVII Iosif -laif: I, X, 5 Iosif, episcop: iV, V, 3 Iosif (- Flaviu) Iosua (Iisus Navi): I, III, 4; I, VI, 5 Iov: IV, XXVI, 14; VI, XXV, 2 Irinarh, oftyer de police: IV, XV, 15 Irineu, episcop: II, XIII-XIV; III, XVIII, 2-3; III, XXII, 2-4; III, XXIII, 6; IV, VII, 4-9; IV, X-XI; IV, XIV, 1-2; IV, XXI; IV, XXII, 9; IV, XXIX, 1-2; V, prefafa; V, IV,' 1; V, V, 8; V, VIII, 5-9; V, XX, 1; V, XXIII, 3; V, XXIV, 1 1-18; V, XXVI-XXVIII; VI, XIII, 9 Isaac, patriarhul: I, IV, 8 Isaia, prooroc: MP, XI, 8 Ishirion, martir: VI, XLII, 1 Isidor, martir: VI, XLI, 19-20 Ismael, mare preot: I, X, 4 Israel, israelii I, VII, 2, 13; IV, XXII, 7; MP, XI, 8 istoria bisericeasca: I, I, 1-6; I, V, 1; II, pre- fafa; III, III, 3; V, prefafa; VIII, II, 3 Italia: II, XXV, 8; VI, XLIII, 3; 8; VII, XXX, 19; VIII, XI, 9; IX, IX, 4 Iuda galileanul: I, V, 3-6; I, VI, 1-8; IV, XXII, 7 IOfiot >- Toma), apostol: I, JOII, 11 Iuda Iscarioteanul: I, XII, 3; II, I, 1; III, XXXIX, 10; V, XVI, 13 Iuda, ucenic: V, XVII, 3 Iuda, episcop (Ierus.): IV, V, 3 Iuda, ruda Domnului: II, XXIII, 25; III, XIX-XX, 1-6; III, XXV, 3; III, XXXII, 5-6; VI, XIII, 6; VI, XIV, 1 Iuda, scriitor bis.: VI, VII Iudeea: I, VII, 11; I, VIII, 12-13; 16; I, IX, 2-4; I, X, 1; I, XHI, 1; II, I, 8; II, V, 7; II, VI, 4; 8; II, VIII, 2; II, XI-XII; II, X, 3; II, XIV, 4; II, XX, 1; II, XXIII, 2; II, XXVI, 1; III, V-VIII; IV, VI, 1; VI, XXVII hidei'I, I, 2; I, III, 18; I, IV, 5-6; I, XIII, 8-9; 16; II, I, 8; II, IV, 1; II, V, 1-7; II, VI, 1-8; II, VI, XIX-XXI; II, IX, 4; II, XXIII, 1-18; II, XXXII, 4; III, V-VlII; III, X, 7; III, XII; IV, II, 3-6; IV, V, 2; IV, VIII, 4; IV, XVI, 15-43; V, XI, 4; V, XII, 1; V, XXIII, 1 Iuliu Africanul, istoric bisericesc: I, VI, 2; I, VII, 1-16; VI, XXI, 1; VI, XXXI Iulian, episcop (Alex.): V, IX; V, XXII; VI, II, 2-3 Iulian, episcop (Ierus.): V, XII, 2 Iulian, episcop. (Apamea): V, XVI, 17 Iulian, martir: VI, XLI, 15 Iuliana (a vindut lui Origen carji): VI, XVII Iupiter Filius: IX, 3; IX, XI, 6 lust de Tiberiada, istoric: III, X, 8 lust, episcop: III, XXXV; IV, V, 3 lust (*■ Iosif Varsava): III, XXXIX, 9-10 lust, episcop: IV, IV Iustin, filosof si martir: IV, VIII, 3-8; IV, XI, 6-10; IV, XVI; IV, XVII; IV, XVIII; V, VIII, 9; V, XXVIII, 4 lacemonieni: IV, XXIII Laetus, prefect: VI, II, 2-3 Lagos, tatal lui Ptolemeu: V, VIII, 11 laici, predica -lor: VI, XIX, 17-18; VI, XLIII, 10 Laodiceea Frigiei, oras: IV, XXVI, 3; V, XXIV, 5 Laodiceea Siriei,,oras: VI, XLI, 2; VII, V, 1; VII, XI, 26; VII, XXXII, 5-23 lapsi (cazufi, renegafi): IV, VIII, 4; IV, XVII, 1; IV, XV, 15; 47; IV, XXIII, 2; V, I, 25-26; 4?rV, H, 6-8; VI, XIII, 1; VI, XLI, 6-22; VI, XLII, 5-6; VI, XVIII, 1-16; VLyXLIV, 2-6; VIII, II, 3; VIII, III, 1; VIII IV, 2; 8; VIII, IX, 8; IX, 1, 9; X, IV, 35; MP, II, 1; IV, 8 28 - EUSEBIU DE CEZAREEA 438 EUSEBIU DE CEZAREEA Larissa, oras: IV; XXVI, 10 Latronian, conrector: X, V, 23 Leonida, tatal lui Origen: VI, I; VI, II, 5-13 Levi, episcop: IV, V, 3 Levi, seminjie iudaica: V, VIII, 15 Liban: X, IV, 43; MP, XIII, 2 Libia: VI, XLI, 17; VII, XI, 23; MP, XIII, 11 Licia, provincie: MP, IV, 3-5 Liciniu, imparat: VIII, XIII, 14; IX, IX, 1; 5-12; IX, X, 3-6; IX, XI, 5-6; 8; X, VIII, 2-11; X, V, 1-14;'X, IX, 1-5 Linus, episcop: III, II; III, IV, 8; III, XIII; III, XXI; V, VI, 1 Lisania, tetrarh: I, X, 1; II, IV, 1 Luca, evanghelistul: I, VII, 1-10; II, VIII, 2; II, XXIII, 1-7; III, IV, 4-7; 10; III, XXIV, 6; III, XXV, 1; VI, XIV, 2; VI, . XXV, 6-14; VI, XXXI, 3 Lucian, martir african: VII, IX, 6 Lucian, presviter ji martir din Antiohia: VIII, XIII, 2; IX, VI, 3 Lucius Aurelius Verus, imparat: IV, XII; IV, XIV, 10; V, prefafa; V, IV, 3 Lucius, episcop: VII, II Lucius, martir: IV, XVII, 12-13 Lucius, preot: VII, XI, 24 Lucuas, rasculat iudeu: IV, II, 2-3 Lupus, guvernator: IV, II, 2 Lusius Quietus, guvernator: IV, II, 5 Lyon: V, I, 1; V, I-II; V, IV, 1-2; V, V, 8 M Macabei: III, X, 6; VI, XXV, 2 Macar, martir: VI, XLI, 17 Macedonia: V, VIII, 11-12; VII, XXXII, 14 Macrian, magician: VII, X, 3-9 Macrin," imparat: VI, XXI, 1 magie, magicieni: K, I; II, 1-2; II, XI; II, XIII II, XXVI; IV, VII, 1-6; IV, VII, 9-12 IV, XI, 4-5; V, 1, 14; V, IV, 5; VI, X, 4; 5 VIII, XIV, 5-9; IX, III; IX, XI, 6, magii (din Rasarit): I, VIII, 1 Magnezia, oras: III, XXXV, 5 Malhion, preot: VII, XXIX, 2; VII, XXX, 2 Manes, maniheism: VII, XXXI, 2 Mammae, mama imparatului Alex. Sever: VI, XXI, 3-4 Marc-Aureliu, imparat: IV, XIII, 8; IV, XIV, 10; IV, XXVI, 1-5; IV, XXVII; V, IV-V, prefafa: V, V, 6; V, IX Marcel, marturisitor: VII, XI, 6 Marcela, martira: VI, V, 1 Marcelin, episcop: VII, XXXII, 1 ' Mercian, eretic dochet: VI, XII, 5-6 Marcian, scriitor: V, XXXV Marcion, eretic: IV, X; IV, XI, 1-9; IV, XIII, 3-4; IV, XIV, 5-7; XIV, XV, 46; IV, XXIII-XXIV; IV, XXIX, 2-3; V, XVI, 21; IV, XXV, 1; V, VIII, 9; V, XIII; IX, III; IX, XI, 6 Marcius Turbo, general roman: IV, II, 3-4 Marcu, evanghelistul: II, XV, 1-2; II, XXV; HI, XXV, 1; 10; III, XXIX, 15; V, VIII, 3; VI, XV, 6-7; VI, XXV, 5 ' Marcu, episcop: IV, VI, 4; V, XII, 1 Marcu, episcop: IV, XI, 6 Marcu, magician: IV, XI, 4 Marcu, scriitor: X, V, 18 Marea Rosie: VII, XXI, 4; IX, IX, 5 Mareotis, lac si provincie: II-, XVII, 8; VII, XI, 14; 22 Maria, Maica Domnului: I, VII, 17; II, I, 2; III, XXVII, 2; V, VIII, 10 Maria, sofia lui Cleopa: III, XXXII, 4 Maria, fiica lui Eleazar: III, V, 21 Marin, episcop: VII, V, 1 Marin, episcop: X, V, 19 Marin, martir: VII, XV-XVI martiri: I, III, 20; III, XXX, 2; IV, XV, 42-44; IV, XIII, 3; V, prefafa; V, II, 5; V, I, 1-63; V, II, 3; V, II, 6-8; V, III, 3-4; V, XVI, 12-21; VI, II, 3; 6; VI, XV; VI, XXVIII; VI, XLI-XLII masbotei, ereticj: IV, XXII, 5-7 Matei, evanghelistul: I, XII, 3; II, I, 1; III, XXV, 6; XXIX, 4; III, XXXIX, 10; 16 Matei, preot: III, IX, 1 Matei, episcop: IV, V, 3 Maturus, martir: V, I, 17; 37-40 Mauritania: VIII, VI, 10; X, VI, 1; MP, XIII, 12 Maxenfiu, imparat: VIII, XIV, 1-6; 7; 16-17; IX, IX, 1-11 Maxim, episcop: V, XII, 2; VII, XI, 3; 6; 24; 26; VII, XXVIII, 3; VII, XXX, 1-18; VII, XXXII, 30 Maxim, episcop: VII, XXVIII, 1; VII, XXX, 2 Maxim, preot: VI, XLIII, 6 Maxim, scriitor: V, XXVII Maximian Hercule, imparat: VIII, XIII, 11; 15; adaos; IX, IX, 1; IX, X, 8; MP, III, 5 Maximila, «profeteasa» lui Montan: V, XIV; V, XVI, 9; 13; 15; V, XVII, 4 Maximin, episcop: V, XIX, 1; V, XVIII, 13 Maximin, imparat: VI, XXVIII; VI, XXIX, 1 Maximin Daja, imparat: VIII, XIII, 15; VIII, XIV, 7-18; IX, I, 1; IX, II; IX, IV; IX, V-XI; MP, IV, 1; 8; MP, VI, 1; MP, VII, 7; VIII, 3; MP, VIII, 10-13; IX, 2 Maxis, general: MP, IX, 7 Mazaban, episcop: VI, XXXIX, 3; VII, V, 1; VII, XIV Maslinilor, Muntele -: II, XX, 1 'ND'CE REAL $! ON<">MASTIC 439 Meandru, riu: III, XXXVI, 5; V, XVI, 22 medic, tidu al lui Galeriu: VIII, XVII, 3 Melchi (genealogie): I, V, 5-8; 10; 16 Melchisedec: I, III, 17-18; X, IV, 23 Meletius, episcop: VII, XXXII, 26-28 Melitene, legiunea din-: V, V, 1 Melitene, tinut si oras: VIII, VI, 8-9 Meliton, episcop si scriitor bis.: IV, XIII, 8; IV, XXI; IV, XXVI, 1-14 Menaodru, eretic: III, XXVI, 1-4; IV, XXII, 5? IV, VII, 3; 4 Mercuria, martira: VI, XLI, 18 Meruzan, episcop: VI, XLI, 2 Mesopotamia: IV, II, 5; IV, XXX, 1; VII, V, 2; VIII, XII, 1 Metras, martir: VI, XLI, 3; 4 Milan, edictul de la -: X, V, 4 milenarism: III, XXVIII, 2-5; III, XXXIX, 10-11; VII, XXIV-XXV Miltiade, eretic: V, XVI, 3 Miltiade, scriitor bisericesc: V, XVII, 1-5; V, XXVIII, 4 Miltiade, episcop: X, V, 18 Minucius Fundanus, proconsul: IV, VIII, 6-8; ' IV, IX; IV, XXVI, 10 mine: IV, XXIII, 10; VIII, XII, 10; VIII, XIII, 5; VIII, XIV, 13; IX, I, 7; 10; MP, V, 3; MP, VIII; IX, XIII, 1 minuni: I, XIII, 6; 12; 17; 18; II, I, 7; 11; II, II, 1-2; II, III, 2; II, IX, 4; II, X, 1-6; II, XIII, 1-3; II, XV, 2; 17; II, XXI, 1; III, VII, 9; VIII; IV, XV, 28-39; V, V, 1-6; V, VII, 2; V, XVI, 14; XXVIII, 11; VI, V, 6-7; VI, IX, 1-4; VI, XI, 1-3; VI, XXIX, 2-4; VII, VII, 2-3; VII, XVII; IX, IX, 4-8; IX, IX, 12; MP, IV, 14-15; IX, 1-2-13 Misia, tinut: V, XVI, 6 Moderates, filosof: VI, XIX, 18 Modest, scriitor bisericesc: IV, XXI; IV, XXV Moise: I, II, 4; 6; 13; 22; I, III, 2; 3-6; I, IV, 8; I, VI, 1-5; I, VII, 17; III, X, 2; IV, XXVI, 14; V, VIII, 15; VI, XIII, 7; VI, XIX, 4; IX, IX, 5; 8 Moise, martir: VI, XLIII, 20 Montan, sectar si eretic' (catafrigieni): V, XIV; V, XVI, 7-12; 13; 15; 22; V, XVII, 4; V, XVIII, 1-3; 12 . Musan, scriitor bisericesc: IV, XXI; IV, XXVIII Musan, scriitor iudeu: VII, XXXII, 16 N Nabuchodonosor, imparat: V, VIII, 15 Narcis, episcop: V, XII, 1-2; V, XXII-XXIII; XXV; VI, VIII, 7; VI, IX, 2-6; VI, X; VI, XI, 1-3 Natalios, apostat reintegrat: V, XXVIII, 8-12 N atari (genealogie): I, VII, 4-6; 8; 16 Nazaret, oras: I, VII, 14 Nemesion, martir: VI, XLI, 21 Nepos, episcop: VII, XXIV, 1-9 Nero, imparat: II, XIX, 2; XX, 3; II, XXII, l r 8; II, XXVI, 1; HI, I, 3; III, V, 1; III, XVII; III, XX, 7; III, XXI; IV, XXVI, 9 Nerva, imparat: III, XX, 8; III, XXI Nichita, smirneanul: TV, XV, 15; 41 nicolaiti, eretici: III, XXIX, 1 Nicolah, dascal al lui Origen: VI, XIX, 8 Nicomas, episcop: VII, XXVIII, 1; VII, XXX 2 Nicojnedia, oras: IV, XXIII, 4; VIII, V; VIII, VI; VIII, XIII; IX, IX, 4-6 Nicopolis, oras in Epir: VI, XVI, 2 Nil, episcop: VIII, XIII, 5; MP, XIII, 3 Noe, patriarh: I, IV, 5; VII, XXI, 6 Noul Testament, canonul - lui: III, XXV; V, VIII, 2; VI, XIV, 5; VI, XXV, 4 Novat, novatian, schismatic: VI, XLIII, 1-17; 18-19; 20-21; VI, XUV, 3; VII, IV-V; VII, VII, 6 numarul carpUor biblice: IV, XXVI, 14; IV, XXIX 1 Numeniu, filosof: VI, XIX, 8 Numerian, imparat: VII, XXX, 22 Numidia, regiune: X, VI, 1 O Oblias, porecla Sf. Iacob: II, XXIII, 7 Oedip, rege: V, I, 14 Onisim, episcop: III, XXXV, 5; IV, XXVI, 13 Origen: VI, I; VI, II-IV; VI, VIII; VI, XVI-XX; VI, XXIII-XXVI; VI, XXX; VI, XXXII; VI, XXXVI-XXXVIII Osroene, regiune: II, I, 6; V, XXIII, 4 Osius, episcop: X, VI, 2 Ostra, strada in Roma: III, V, 1 Otrus, oras: V, XVI, 6 Ichama, tatal regelui Abgar: I, XIII, 6 Pahimiu, episcop: VIII, XIII, 7 Paesis, martir: MP, III, 3 Palestina, palestinieni: II, II, 1;*II, IL 6; V, XII, 4; V, XXV; VI, XIX, 16; VI, XXIII, 4; VI, XLVI, 3; VII, XXXII, 28; VIII, VII, 1; VIII, XIII, 5-6; MP, I-XIII Palma, episcop: V, XXIII, 3; 6 piine dospita: V, XXIV, 6 Pamfil, preot si martir, dascalul lui Eusebiu: VI, XXXII, 3; VII, XXXII, 25; VIII, XIII, 6; MP, IV, 6; MP, V, 2; MP, VII, 4-7; MP, XI, 1-3; 15; 30 440 EUSEBIU DE CEZAREEA Panea (-Cezareea lui Filip): VII, XVII panemus, luna la macedoneni: MP, VIII, 1 1 Panten, teolog: V, X, 1-4; V, XI, 2; 4; VI, VI; VI, XIII, 2; VI, XIX, 13; VI, XIV, 8-9 Pafos, oray VII, XXV, 15 papa, titlu episcopal: VII, VII, 4 Papia, episcop: II, XV,2; III, XXXVI, 2; III, XXXIX, 3-16 Papil, martin IV, XV, 48 Papirius, episcop; V, XXIV, 5 Paraclet (- Duhul Sfint): V, I, 10; V, XIV; VII, XXI, 1 Paretonium, ora§: VII, XI, 22 par^i, popor: I, VI, 7; III, I, 1 Pasti: II. XIX, 1; II, XXIII, 10; III, V, 5; IV, XIV, 1; IV, XXVI, 3-4; V, XXIII-XXV; VI, IX, 2-3; VI, XIII, 3; 9; VI, XXII; VI, XXIV; VII, XXI, 1; VII, XXII, 4; VII, XXX, 10 Patermuthios, martin MP, XIII, 3 Patimile Domnului: X, III, 3; MP, XI, 1 pacat: I, II, 18-21; X, IV, 11-13; 57-58 Patmos, insula: III, XVIII, 1; III, XXIII, 6; VII, XXV, 11 Patriciu, vice-guvernator: X, VI, 4-5 Paulin, predicator laic: VI, XIX, 18 . Paulin, episcop: X, I, 2; X, IV, 1 Paulin, episcop martir: VIII, XIII, 5; MP, XIII, 3 Pavel, apostolul: I, XII, 4-5; II, 5, 8; 14; II, III, 3; 4; II, VIII, 2; III, I, 3; III, II; III, HI, 6; III, IV, 3-10; III, XXV, 7; III, XXVII-XXVIII; IV, XXIX, 5; V, XI, 5 Pavel, eretic: VI, II, 14 Pavel, insofitor al Sf. Dionisie: VI, XL, 9; VII, XI, 22 Pavel, episcop: VII, XXX, 2 Pavel, martir: MP, XI, 5 Pavel de Samosata: VII, XXVII- XXVIII-XXX Peleu, episcop: VIII, XIII, 5; MP, XIII, 3 Pella, loc de refugiu: III, V, 3 pelerinaj: VI, XI, 2 Pentapole, provincie: VII, VI; VII, XXXVI, 3 Pepuza, localitate in Frigia: V, XVIII, 1-2; 13 Perenius, prefect al pretoriului: V, XXI, 3; 5 Perga, oras: VII, XXV, 15 Pergam, oraf: IV, XV, 48; V, I, 17 persecufii din partea iudeilor: II, I, 8; II, V-VI; II, IX-X; II, XVIII, 9; II, XXIII; II, XXVI; III, V; III, VII, 2; III, XII; III, XXXII; IV, II; IV, V, 2; IV, VI; IV, VIII, 4; IV, XV, 15; 43; V, XII, 1 persecu^ii din partea paginilor: II, XXV; III, I, 1-3; III, XVII-XVIII; III, XX, 5-7; III, XXIII, 1; III, XXXII-XXXIII; III, XXXVI; IV, VII-VIII; IV, XII-XIII; IV, XIV-XVIII; IV, XXIII; IV, XXVI, 5-10; V, I; V, VII; V, XXI; VI, I-II; VI, VII-VIII; VI, XII; XXVIII; VI, XXXIX-XLIII; VI, XLVI; VII, I; VII, X-XV; VII, XXX; VIII, I, 2-6; VIII, XIII, 10-15; VIII, XIV; IX, IX, 13; X, MP, III, 5; MP, IX, 1-2; MP, XIII, 1 persi, popor: III, X, 3; V, VIII, 15; VII, XXXI, 2 persicul, titlu al lui Galeriu: VIII, XVII, 3 Pertinax, imparat: V, XXVT Petrea (- Arabia Petrea): I, XI, 2 Petru, apostolul: II, I, 3-4; 12; II, III, 3; II, XV, 1-2; III, II-IV; III, XIV, 6-7; III, XVIII-XXI; III, XXV, 2-14; III, XXXIX, 16; V, VIII, 3-7; V, XI, 6; VI, XIV, 1-7; VII, XVIII, 4; VII, XXV, 14 Petru, fnsofitor al Sf. Dionisie: VI, XI, 9; 22-23 Petru, episcop: VII, XXXII, 31; VIII, XIII, 7; IX, VI, 2 Petru, martir: VIII, VI, 2-4 Petru Apselam, martir: MP, X, 2 Pieriu, preot si dascal: VII, XXXII, 26-27; 30 Pilat, guvernator: I, IX, 2-4; I, X, 1 ; I, XI, 8-9"; II, II, 1-2; II, V, 7; II, VI, 3-7; II, VII; V, VII, 5; IX, V, 1; IX, VII, 1 Pinas, episcop: VII, XIII Pinitos, episcop: IV, XXI; IV, XXIII, 7-8 Pitagora, filosof: II, IV, 3; IV, VII, 7; VI, XIX 8 Pius, episcop: IV, XI, 6-7; V, VI, 4; V, XXIV, 14 Platon, filosof: II, IV, 3; IV, VIII, 5; VI, XIX, 8 Pliniu eel Tinar, guvernator: III, XXXIII, 1-3 Plutarh, ucenic al lui Origen, martir: VI, III, 2; VI, IV, 1-2 Polibi'u, episcop: III, XXXVI, 5 Policarp, episcop si martir: III, XXVIII, 6; III, XXXVI, 1-15; ffl, XXXIX, 1; IV, XV; IV, XIV, 1-6; IV, XX, 4-8; V, XX, 6; V, XXIV, 4-6 Pompei, triumvir: I, VII, 12 Policrate, episcop: III, XXXI, 1-3; V, XXII; V, XXIV, 1-8 Pont, provincie: III, 1, 2; III, IV, 2; IV, XXIII, 6; IV, XI, 8; IV, XV, 2-46; IV, XXIII, 6; XIII, 4; VI, XXX; VII, XIV; VII, XXVIII; VII, XXXII, 26-27; VIII, XII, 6-7; X, VIII, 15; MP, III, .1 Pontia, insula: III, XVIII, 4 Pontian, episcop: VI, XXIII, 3; VI, XXIX, 1 Pontius, scriitor crestini V, XIX, 1; VI, XII, 1 Porfir, filosof: VI, XIX, 2-11 Porfir, caligraf, martir: MP,- XI, 1 porfir (piatra de -): MP, VIII, 1 'NDICE REAL y ONOMASTIC 441 posta imperiala: X, IV, 23 Potamiana, martira: VI, V, 6-7 Potin, episcop, martir: V, I, 29-31; V, V, 8 Potitus, eretic: V, XIII, 3 preoji: V, IV, 1-2; V, XVI, 5; V, XV; VI, VIII, 4; VI, XI, 6; 24;. VI, XIX, 10; VI, XXIII, 4; VI, XLIII, 1-17; VII, XI, 24; VII, XIX, 2; VII, XXII, 25; VII, XXIX, 15; VII, XXX, 12-14; VII, XXXII, 25; VIII, XIII, 6; MP, XI, 2 . Primus, episcop: IV, XXII, 2 Priscila «profeteasa» lui Montan: V, XIV; V, XVIII, 3; V, XIX, 3 Priscila si Aquila: II, XVIII, 9 Priscus, martir: VII, XII Probus, Imparat: VII, XXX, 22 Proclu, episcop (?}: VII, XXX, 22 Proclu, eretic montanist: II, XXV, 6; III, XXXI, 4; VI, XX, 3 Procopie, martir: MP, I, 1-2 Promos, martir: MP, X, 1 prooroc: II, III, 3-4; II, XXI, 1; III, V, 3; IV, * XV, 28; IV, XVII, 3; IV, XXVIII, 8; V, III, 4; V, VII, 4-6; V, XVII, 1-4; V, XVIII, 8-11 Protoctet, preot: VI, XXVIII Protogene, episcop: "VII, XXX, 2 proprietate bisericeasca: VII, XIII; VII, XXX, 19; IX, X, II; X, V, 9-16; MP, XII prozelit, adept: I, VII, 13; V, VIII, 10 Psalmi: IV, XJfiVI, 14; VI, XVI, 10; VI, XVI, 3; VI, XXV, 2; VII, XXX, 10 Ptolemaida, oras in Fenicia: V, XXV Ptolemaida, oras in Libia: VII, VI Ptolemeii, diadohi: I, V, 2 Ptolemeu, Filadelful: VII, XXXII, 16 Ptolemeu, martir: IV, XVII, 8-12 Ptolemeu, martir: VI, XLI, 22 ^ Publius, episcop: V, XII, 2 T Quadratus, apologet: III, XXXVII, 1; IV, III, 1-3; V, XVII, 2-4 Quadratus, episcop: IV, XXIII, 4 Quintus, martir: IV, XV, 7-8 Quirinius, guvernator: I, V, 2-4 recensamint: I, V, 3; IX, VIII, 5 Reticiu, episcop: X, V, 19 Rodon, ucenic: V, XIII, 1-8 Roma (oras, Biserica): I, VI, 2; 9-10; I, X, 3; II, II, 2; II, V, 1-7; II, XIII, 1; II, XIV- . XVIII; II, XXII-XXVI; III, I, 3; III, IV, 8; III, VIII, 11; III, IX, 2; III, XVI; III, XVIII; III, XXXVI, 6-9; III, XXXVIH, 1; IV, VI, 4; IV, X-XIII; IV, XIV, 5; IV XXII, 1; IV, XXV, 8; V, I, 47; V, III, 4 V, XV; V, XX; V, XXI, 7; V, XXIII; V XXIV, 1-9; VI, XIV, 10; VI, XX, 3; VI XXV, 14; VI, XXXIX, 2; VI, XXXIX, 1 VI, XLIII, 1-21; VI, XLV; VI, XLVI 3-5; VII, V, 2; VII, V, 3; VII, VII-VIII VII, IX, 6; VII, XIII; VII, XXX, 1-2 VII, XXXII, 8-9; VIII, IX, 7; VIII, XIV 1-17; IX, I, 3; IX, IX, 1-11; X, II, 2; X VII, 1; VIII; X, IX, 6; MP, XI, 12; 21 Roman, martir: MP, II Romulus, ipodiacon: MP, III, 3 Ron, riu: V, I, 1; V, I, 62 Rosos, oras: VI, XII, 2 Rufus, guvernator: IV, VI, 1 Rufus, martir: III, XXXVI, 13 rugaciune: II, XXIII, 16; III, XXIII, 19; V, V, 1; VI, II, 14; VI, IX, 3; VII, XI, 8; VIII, II; X, VIII, 10; MP, VIII, 11 ' Rut, moabiteanca: I, III, 13 Sabelius, eretic: VII, VI; VII, XI, 18; VII, XXXVI 1 Sabin, prefect: VI, XI, 2; VII, XL. 13 Sadoc, fariseu: I, V, 5 saduchei, partid: II, XXIII, 21; IV, XXIII," 7 Saleim, localitate: III, XXIV, 11 Salome, sora lui Irod: I, VIII, 13 Samaria, samariteni: II, I, 8-10; II, XIII, 4; II, XIX, 2; II, XXVI, 3; MP, VIII, 10 Samosata, oras (Pavel de-) Samuil, prooroc: MP, XI, 8 Sanctus, diacon: V, I, 17-40 saracini, popor: VI, XLII, 21 Sardes, oras: IV, XIII, 8; IV, XXVI, 1-2; V, XXIV, 5 sarmafi, popor: V, V, 1 sarmatic, tiUu luat de Galeriu si Maxim: VIII, XVII, 3; IX, X, 7 satana (— diavol) Saturnin, eretic: IV, VII, 3; IV, XXIX, 2-3 Saul, rege: I, VI, 5 Scifia, scifi: III, I, 1; VIII, XIV, 3 Scitipolis, oras: MP, IX, 6-8 Seian, persecutor al iudeilor: II, V, 7 Seleuc, martir: MP, XI, 1-24 Seneca, episcop: IV, V, 3 Septuaginta (-V. Testament): V, VIII, 10-15; VI, XVI, 1-4; VI, XXXII, 16 Serapion, episcop: V, XIX, 1-3; V, XXII; VI, XI, 4; VI, XII, 1-6 Serapion, martir: VI, XLI, 8 Serapion, renegat, pocait: VI, XLIV, 2-6 Serenius Granianus, guvernator: IV, VIII, 6; IV, IX 442 EUSEBIU DE CEZAREEA Serenus, ucenic al lui Origen, martir: VI, IV, 3 Serenus, martir: VI, IV, 2 Servilius, guvernator: IV, XXVI, 3 Severa, so^ia imp. Filip: VI, XXVI, 3 Severus, tmparat: V, XXVI; V, XXVIII, 7; VI, I; VI, VI-VIII; VI, XVI, 4 Severus, eretic: IV, XXIX, 4 Sexrus, scriitor: V, XXVII Sicilia: VI, XIX, 2; X, V, 23; MP, XIII, 12 Sidon, oras: VIII, XIII, 3-4 Sidonius, marturisitor: VI, XI, XLIII, 6 Sila, prooroc: V, XVII, 3 Silvan, episcop si martir: VIII, XIII, 3-4; IX, VI, 1 ; VIA, XIII, 5; MP, VII, 3; XIII, 4-5 Simah, traducator al Bibliei: VI, XVI-XVII Simah, episcop: V, XII, 2 Simeon, fiul lui Cleopa, episcop: III, XI; III, XXII; III, XXXII, 1-6; III, XXXV; IV, XXII, 4 Simon, mare preot: I, X, 15 Simon Magul, eretic: II, I, 10-12; II, XIII- XIV; fil, XXVI, 1-3; IV, VII, 3-9; IV, XXII, 5 Sion (- Ierusalim): X, IV, 70 Sinade, oras: VI, XIX, 18; VII, VII, 5 Siracuza, oras: X, V, 22-24 Siria: I, V, 2; I, XIII, 5; 11; II, XXVI, 2; III, XXXVI, 3; 7; 14; IV, VII, 3; IV, XXX, 1; VII, V, 2; VII, XI, 26; VII, XXXII, 5; 8; VIII, VI, 8; 9; MP, XIII, 11 Sixt I, episcop: IV, IV; V, VI, 4; V, XXIV, 14 Sixt II, episcop: VII, V, 3-6; VII, VI; VII, IX; VII, XXVII Socrate (sentin$a, dupa Platon): IV, XVI, 6 Socrate, episcop: VII, XXXII, 5 Sodoma, oras: III, VI,*16; V, XXVIII, 8 solecism (greseala de acord): VII, XXV, 25 Sostene, ucenic: I, XII, 1 Sotas, episcop: V, XIX, 3 Soter, episcop: IV, XIX; IV, XXII; IV, XXni-XXIV; IV, XXX; V, VI, 8 Straton (vechi nume al Cezareii) II, X, 3 succesiune apostolica: I, I, 1; III, III, 3; III, IV, 1 1; IV, XI; V, V, 9; V, XXV; VI, IX, 11; VII, XXXII, 32; VIII, prefafa Tadeu, ucenic: I, XIII, 3; II, I, 6-7 tahigrafi: VI, XXIII, 2; VI, XXIX, 2; V, XXXVI, 1 Taposiris, localitate linca Alexandria: VI, XL, 4 Tars, orasf VI, XLVI, 3; VII, V, 1-, VII, XXVIII, 1; VII, XXX, 15 Tatian Sirianul, scriitor bisericesc: IV, XVI, 7-9; IV, XXIX, 1-7; V, XIII, 1-8; V, XXVIII, 4; VI, XIII, 7 Telesfor, episcop: IV, V, 5; IV, X; V, V, 4; V, XXIV, 14; VII, XXVI, 1 Tertulian, scriitor bisericesc: II, II, 4-6; II, XXV, 4; III, XX, 7; III, XXXIII, 3; V, V 5-7 tebaic,'tidu (Gateriu): VIII, XVII, 3 Tebaida, provincie in Egiptul superior: VI, I; VIII, VI, 10; VIII, XIII, 7; MP, VIII, 1; MP, IX, 1 Tebutis, eretic: IV, XXII, 5 Tecla, martira: MP, III, 1; VI, 3 Telimidres, episcop: VI, XLI, 2; VII, V, 1 Temison, eretic: V, XVI, 17; V, XVIII, 5 Teoctist, episcop: VI, XlX, 17-18; VI, XXVII; VI, XLI, 3; VII, V, 1; VII, XV Teodor, predicator laic: VI, XIX, 18 Teodor, episcop: VII, XXX, 2 Teodor, episcop: VIII, XIII, 7 Teodosia, martira: MP, VII, 1-2 Teodot Curelarul, eretic: V, XXVIII, 6; 9 Teodot Bancherul, eretic: V, XXVIII, 9 Teodot, episcop: VII, XXXII, 23 , Teodofian, traducator al Bibliei: V, VIII, 10; VI, XVI, 1; 4 Teodul, insojitor al Sf. Pamfil: MP, XI, 1-24 Teona, episcop: VII, XXXII, 31 Teofil, episcop: VII, XXX, 2 Teofil, episcop: IV, XX; IV, XXIV Teofil, episcop: V, XXII; V, XXIII, 3; V, XXV Teofil, martir: VI, XLI, 22-13 Teofrast, filosof: V, XXVIII, 14 ' Teotecnes, episcop: VII, XIV; VII, XV, 4; VII, XXIII, 1; XXX, 2; VII, XXXII, 21; 24 Teotecnes, urzitorul persecufiei sub Maximin: IX, II; IX, III-IV, 1; IX, XI, 5-6 terapeufi,^ecta iudaica: II, XVII Tesalonic, oraj: IV, XXVI, 10 Tetraple (— Biblia pe doua coloane): VI, XVI, 4 Teuda, conducator de rascoala: II, XI, 1-2 Tiberiu, imparat: I, IX, 2-4; I, X, 1 ; II, II, 1-6; II, IV, 1; II, VI, 1-4; II, V, 7; II, VI, 1 Tibru, riu: II, XIII, 3 Tiest (ospefe tiestice): V, I, 14 Timeu, episcop: VII, XXXII, 2 Timion, orasel: V, XVIII, 2 Timolau, martir: MP, III, 3 Timotei, episcop: III, IV, 5 Timotei, inso|itorul Sf. Dionisie: VI, XL, 6; VII, XXVI, 2 Timotei, martir: MP, III, 1 Tit, episcop: III, IV, 5 Tir, oras: II, XIII, 4; V, XXV; VII, V, 1; VII, XXXII, 3; VIII, VII, 1; X, IV, 1; MP, V, . 1; VII, 1-2 INDICE REAL §T ONOMASTIC 443 Tiranion, episcop: VIII, XIII, 3 Tiranus, episcop: VII, XXXII, 4 Tit, imparat: III* V-VIII; III, X, 11; III, XIII Tmuis, oras: VIII, IX, 7; VIII, X, 2-11 Tobia, episcop: IV, V, 3 Tobie, locuitor din Edesa: I, XIII, 11-14 Tracia, provincie: V, XIX, 3 Traian: III, XX, 6; III, XXI, 1; III, XXIII, 3-4; III, XXXII, 3-6; III, XXXIII, 2; IV, I-II; V, V, 7 Tradifie: II, IX, 2; II, XV, 1-2; III, I; III, III; III, VIII-IX; III, XX; III, XXIII; III, XXV; III, XXVIII; IV, VIII; IV, XIV; V, VI; V, VIII; V, XVI; V, XXV; VII, XIII; VII, III Tralles, oras: III, XXXVI, 5 Trasea, episcop, martin V, XVIII, 14; V, XXIV, 4 Trifon, iudeul: IV, XVIII, 6-8; V, XVIII, 2 Tripoli, oras in Fenicia: MP, III, 3 Troia, oras: III, XXXVI, 10 Tucidide: VII, XXII, 6 U Ulpianus, martir: MP, V, 1 Urban, episcop: VI, XXI, 2; VI, XXIII, 3 Urban, penitent: VI, XLIII, 6 Urban, guvernator: MP, III, 1; 3; IV, 8; 11; MP,- VII, 2-7 Urbicius, prefect: IV, XVII, 8-13 Ursus, administrator: X, VI, 1 Valens, diacon: MP, XI, 1; 4 Valens, episcop: V, XII, 2 Valentin, gnostic: IV, X; IV, XI, 1; IV, XIV, 5; IV, XXIX, 3; IV, XXX, 3; V, XX, 1; VI, XVIII, 1 Valentina, martira: MP, VIII, 6-8 Valerian, imparat: VII, X, 1; 3; 4; 7; VII, XI, 1-19; VII, XII-XIII; VIII, IV, 2 Valerius Gratus, guvernator: I, X, 4 Vatican: II, XXV, 7 Verissimus (—Marc Aureliu) Verus (— Marc-Aureliu) Vespasian, imparat: II, VI, 8; II, XXIII, 19; III, V-VIII; III, XII-XIII; V, V, 7 Vetius Epagatus, martir: V, I, 9; 10 Victor, episcop: V, XXII; V, XXIII-XXTV; ' V, XXVIII, 3-9; V, XXX, 1 Vienne, oras: V, I, 1; 17; V, XI, 5 Xanticus, luna la macedoneni: MP, IV, 3 Zaharie, martir: V, I, 9-10 Zaheu, episcop: IV, V, 3 Zaheu, martir: MP, I, 5 Zavda, episcop: VII, XXXII, 22; 29 Zefirin, episcop martir: II, XXV, 6; V, XXVIII, 3-12; VI, XIV, 10; VI, XX, 3; VI, XXI, 1-2 Zenovius, preot-martir: VIII, XIII, 3-4 Zevedei, martir: III, V, 2; VII, XXV,'7 Zevenus, episcop: VI, XXIII, 3; VI, XXIX, 4 Zevinas, martir: MP, IX, 5 Zeus Epifanie Gaius (Caligula) Zeus Filius, idol: IX, III Zorobabel, mare preof. X, IV, 3; 36 Zosim, martir: III, XXXVI, 13 Zotic, episcop: V, XVI, 5; 17; V, XVIII, 13 CUPRINS Pagina Studiu introductiv V 5-26 ISTORIA BISERICEASCA 28-391 Cartea inttia I. Ce se asteapte de la lucrarea de fafa? 29 II. Recapitularea sumara a doctrinei despre preexistenfa si dumnezeirea Domnului nostra Iisus Hristos '. 31 III. Attt numele „Iisus" cit si eel de „Hristos" au fost cunoscute si cinstite de sfinfii prooroci 37 IV. Religia vestita de Iisus tuturor neamurilor nu e noua si nici straina. 41 V. Despre anii aratarii Sale printre oameni 44 VI. Ptna la venirea Mintuitorului, potrivit proorociilor, evreii si-au avut conducatorii lor legiuifi. Irod e primul strain care domneste peste ei , 45 VII. Despre paruta contradicfie dintre Evanghelii cu privire la genealogia lui Hristos 47 VIII .« Despre planill lui Irod de a ucide prunci si cu ce moarte a fost pedepsit si el '. 51 IX.' Despre cele intimplate in vremea lui Pilat 54 X. ' Despre arhiereii iudeilor sub care si-a propov&duit Hristos inv8|4tura 55 XI. Marturii despre loan Botez&torul si despre Hristos 56 XII. Despre ucenicii Mintuitorului 58 XIII. Istorisire despre regele celor din Edessa 59 Cartea a doua I. Despre viafa Apostolilor"dup& Inal^area la cer a Mintuitorului 64 II. Ce impresie a facut asupra lui Tiberiu referatul lui Pilat despre Hristos 67 III. Cum de s-a raspindit in scurt timp invafatura crestini in toata lumea 69 IV. Dupa moartea lui Tiberiu, Gaius a pus pe Agripa rege peste iudei, surghiunind pe Irod pentru totdeauna « 70 V. Filon trimis sol in numele iudeilor, pe lingii Gaius 71 VI. Nenorocirile care s-au abatut asupra iudeilor provin din nelegiuirile comise de ei impotriva lui Iisus 72 VII. ' Sinuciderea lui Pilat 74 VIII. Despre foametea din vremea imparatului Claudiu 74 IX. Mucenicia Apostolului Iacob 75 cuprins 445 # Pagina X. Cum a resim^it Irod Agripa pedeapsa dumnezeiasca pentru ca a prigonit pe Apostoli 75 XI. Teuda inselatorul ••'•:,• 77 XII. Elena, regina din Adiabeno :-. .;. 78 XIII. Simon Magul 78 XIV Predica Apostolului Petru in Roma 80 XV. Evanghelia dupa Marcu 81 XVI. Marcu e eel care predica primul crestinismul in Egipt 82 XVII. Ce povesteste Filon despre ascefii egipteni 82 XVIII. Care dintre scrierile lui Filon au ajuns pina la noi? 86 XIX. Ce nenorociri au dat peste iudei in ziua de Pasti 88 XX. Ce evenimente au mai avut loc la Ierusalim pe vremea lui Nero? . . 88 XXI. „Egipteanul" de care vorbeste $i cartea „Faptele Apostolilor" 89 XXII. Pavel in lanfuri la Roma, apararea §ii eliberarea lui 90 XXIII. Mucenicia lui Iacov, supranumit „Fratele Domnului" 91 XXIV. Anian, primul episcop alexandrin dupa Marcu 96 XXV. Prigoana lui Nero, in timpul careia mor ca martiri Petru ji Pavel . . -96 XXVI. De ce au venit peste iudei atitea nenorociri si de ce au declarat ei razboi romanilor 97 Cartea a treia I. In ce parfi ale lumii au propovaduit Apostolii? 99 II. Cine a fost primul intiistatator al Bisericii din Roma? 99 III. ' Despre epistolele Apostolilor 100 IV. Urmasu imediafi ai Apostolilor 101 V. Despre ultimul asediu suportat de iudei dupa ce a fost rastignit Hristos 102 VI. Despre foametea care a dat peste iudei 104 VII. Despre prevestirile facute de Hristos 109 VIII. Semnele dinaintea razboiului % , Ill IX. Iosif s^scrierile ramase de la el 113 X. Cum numeste Iosif Scripturile dumnezeiesti 114 XI. Dupa Iacov, Biserica din Ierusalim a fost condusa de Simeon ...... 116 XII. Vespasian a poruncit sa se cerceteze daca urmasii lui David mai traiesc * 116 XIII. Anaclet devine al doilea episcop al Bisericii din Roma * 116 XIV. Al doilea episcop al Bisericii din Alexandria a fost Abiliu 117 XV. Cum a ajuns Clement al treilea episcop al Romei 117 XVI. Epistola lui Clement 117 XVII. Persecufia crestinilor sub Domifian 118 XVIII. Apostolul loan si „Apocalipsa" 118 XIX. Domi(ian porunceste ca tofi cei ce se trag din neamul lui David sa _ fie omorifi XX. Rudele Mintuitorului s . XXI. Kerdos, al treilea episcop al Bisericii din Alexandria XXII. Ignatie, al doilea episcop al Bisericii din Antiohia. XXIII. §tiri despre Apostolul loan » XXIV. Ordinea Evangheliilor EUSEBIU DE CEZAREEA • Sfintele Scripturi recunoscute de top! si cele care nu sint recunoscute de top! Menandru inselatorul Despre erezia ebionitilor Despre Cerint ereziarhul Nicolae si ereticii nicolaifj Apostolii care au dus viafa de casatorie Moartea lui loan si a lui Filip Moartea de martir a lui Simeon, episcopal Ierusalimului. Cum a oprit Traian ca crestinii sa nu mai fie urmarip! .• Despre Evarist, al patrulea episcop al Romei Despre Iustus, al treilea episcop al Bisericii Ierusalimului Ignatie si epistolele sale Propovaduitorii care s-au mai distins pe vremea aceea Epistola lui Clement si alte scrieri atribuite lui pe nedrept Scrierile lui Papias Cartea a patra Episcopii Romei si ai Alexandriei pe timpul lui Traian Ce au avut de suferit iudeii in acest timp? '. Cei care au inaintat apologii pentru crestini pe vremea fmparatului Adrian ' Episcopii Romei si ai Alexandriei pe vremea lui Adrian Episcopii de Ierusalim, de la Mintuitorul pina in timpul de care vorbeam Ultima impresurare a Ierusalimului, sub imparatul Adrian Cine au fost in aceasta vreme capeteniile „gnozei celei mincinoase"? '. Care au fost scriitorii bisericesti din acea epoca? Epistola lui Adrian prin care se interzice urmarirea crestuiilor fara temei legal : , Care au fost sub Antonin episcopii din Roma si Alexandria Ereziarhii din vremea aceea Apologia lui Iustin catre imparatul Antonin Epistola lui Antonin catre reprezentan(ii Asiei in problema noastra . §tiri despre Policarp, ucenicul Apostolilor In Smirna, pe vremea imparatului Verus, Policarp §i al(ii mor ca martiri Iustin Filosoful sufera martirajul pe cind propovaduia la Roma invafatura lui Hristos Martirii pe care-i aminteste Iustin in opera sa, Scrierile lui Iustin care au ajuns pina la noi Episcopii Romei si ai Alexandriei pe vremea domniei lui Verus . . . Care au fost episcopii Antiohiei in acea vreme Scriitorii bisericesti care au stralucit in acel timp Hegesip ji cei despre care aminteste el Dionisie, episcopul Corintului, si epistolele sale Pagina CUPRINS 447 XXIV. XXV. XXVI. XXVII. XXVIII. XXIX. XXX. I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI XII. XIII. XIV. XV. XVI. XVII. XVIII. XIX. XX. XXI. XXII. XXIII. XXIV. XXV. XXVI. XXVII. XXVIII. I. II. III. IV. V. Teofil, episcopul antiohienilor Filip fi Modest ' Meliton si cei pe care-i aminteste el Apolinarie Musanus Erezia lui Ta^ian Sirianul Bardezan si scrierile atribuite lui Cartea a cincea Cifi §i cum au dus luptS. pini la cap&t pentru credinfa' in Galia Ca martirii iubifi de Dumnezeu primeau pe cei cazufi in persecute |i-i vindecau - Ce vedenie a avut in somn mucenicul Attalus? Ce marturie dadeau martirii despre Irineu? Dumnezeu a primit ruga crestinilor trimifind ploaie lui Marcu Aureliu Lista episcopilor Romei In timpul acela crestinii aveau inc& darul minunilor .• Ce stiri ne aduce Irineu despre Sfintele Scripturi? Episcopii din vremea imparatului Comodus Panten filosoful ^Clement din Alexandria . . .• Episcopii de Ierusalim Rodon si stirile lui despre marcionifi Proorocii mincinosi ai catafrigienilor Despre schisma produsa de Blastus in Roma Montan si mincinoasele lui proorocife Despre Miltiade fi scrierile lui §i Apolloniu a combatut pe catafrigieni §i pe cei amintiji de el Serapion despre erezia frigienilor Scrierile lui Irineu citre schismaticii din Roma Cum a fost martirizat Apolloniu in Roma Episcopii mai cunoscu(i din perioada aceasta ^ Despre controversa pascala purtatS. atunci Contradicpile din Bisericile din Asia .* Cum s-au impacat tofi in controversa pascala Cite din frumoasele lucrari ale lui Irineu ni s-au pastrat Opere ale altor scriitori care au str&lucit atunci Cine a raspindit intii erezia hii Artimon; via(a lor si cum au falsificat Scriptura .*: •. . . Cartea a sasea Persecufia de sub Sever Despre rivna lui Origen inci din copilarie Inci de tfnir, Origen propovaduieste cuvintul Domnului Ci(i dintre cei catehizafi de el au ajuns la martiraj? Potamiana Pagina 174 174 175 177 177 J78 179 181 191 192 193 194 196 196 196 200 200 200 201 202 203 203 204 207 208 211 212 213 214 215 216 218 219 219 220 224 224 226 229 229 EUSEBIU DE CEZAREEA Clement Alexandrinul Despre iscriitorul Iuda , Despre o fapta neobisnuit de indraznea^a a lui Origen Despre minunile savirsite de Narcisus : Episcopii de Ierusalim Alexandra Serapion si scrierile atribuite lui Despre scrierile lui Clement Scrierile pe care le aminteste Clement Heracla .' Rivna cu care studia Origen Scripturile Sfinte Simah traducatorul Ambrozie Ce se mai stie despre Origen Ce alte scrieri se mai cunosc din vremea aceea Episcopii mai cunoscuti din timpul acela Despre scrierile lui Hipolit, care au ajuns pina la noi Despre rivna«lui Origen si cum a fost invrednicit sa fie hirotonit preot Comentariile compuse de Origen in Alexandria Cum a citat Origen Scripturile canonice Heracla ajunge episcop in Alexandria.' • . Rela(iile episcopilor fa{a de Origen Persecutia lui Maximin . '. Cum a rinduit Dumnezeu pe Fabian ca episcop al Romei Ucenicii lui Origen Africanul t Carole biblice talmacite de Origen pe cind se ails in Cezareea Greseala lui Beril Ce evenimente au avut loc pe vremea lui Filip (Arabjil) Dionisie urmeaza lui Heracla in episcopat Alte scrieri alcatuite de Origen Rataciri printre arabi / Erezia elkesartilor Evenimentele mai importante de pe vremea domniei lui Deciu Intimplarile prin care a trecut episcopul Dionisie Despre martirii din Alexandria Atyi martiri pe tare-i aminteste Dionisie Novat, felul lui dewiafa §i erezia lui Serapion, dupa informa(iile date de acelasi Dionisie O epistola a lui Dionisie catre Novat Alte epistole ale lui Dionisie Cartea a saptea Despre rauta^ile impara^ilor Deciu si Callus Despre episcopii Romei din timpul acestor imparati ^ CUPRINS Ciprian e eel dintii care cere rebotezarea ereticilor Cite epistole a compus Dionisie in problema rebotezarii ereticilor . . .Despre pacea care a urmat dupa persecute Despre erezia lui Sabelius Despre nelegiuirile ereticilor; vedenia avuta de Dionisie §i regula lui canonica lnv