SFINTUL VASILE CEL MARE S C R I E R I (c)\ «PARINTI §1 SCRIITORI BISERICESTI* ft») A P A R E DIN 1NITIATIVA PATRIARHULUI IUSTIN SI SE CONTINUA SUB 1NDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE T E O C T I S T PATRIARHL'L BISER1CII ORTODOXE ROMA.NE -c^e) Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:14:32 +03W COMISIA DE EDITARE : Pr. DUMITRU SO ARE (pre$edinte), Pr. Prof. STEFAN ALEXE, Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. CONSTANTIN CORNITESCU, Prof. ALEXANDRU ELIAN, | Pr. Prof. DUMITRU FECIORU | , Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. IOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secrertar) pArinti $i scriitori biserice§ti 12 SR9^~ ^^©)S Y SFINTUL VASILE^ CEL MARE S CRIERI v~v^. PARTE A A TREIA ^-sfc~> DESPRE SFlNTUL DUH. CORESPONDENTA (EPISTOLE) CARTE TIPARITA CU BINECUVlNTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE, INTRODUCERE, NOTE §1 INDICI DE Preot Prof. Dr. CONSTANTIN CORNIJESCU }i Preot Proi. Dr. TEODOR BODOGAE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI, 1988 CUV I NT INAINTE Un nou volum din scrierile Sfintului Vasile eel Mare, talmacit in grai romanesc, Vede acum lumina tiparului in colectia «Parinti si scriitori bisericesti», imbogatind tezaurul teologiei si spiritualitatii noastre strabune cu inca doua nestemate patristice de mare pret : tratatul Despre Sfintul Duh si un manunchi de Epistole ale ilustrului arhipastor din Cezareea Capadociei. Cu cartea de fata ni se impartasesc darurile unei mosteniri unice, atit prin continutul cit si prin valoarea ei permanenta, a cSrei impor- tanta se situeaza intr-un context ce nu trebuie neglijat. Astazi crestinul dreptmaritor considers ca lucru firesc si lesne de infeles marturisirea credintei sale in Sfinta, dumnezeiasca si de viata facatoarea Treime : Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Dar citi din cei ce aduc marturie despre nnicul si adevSratul Dumnezeu Cel in Treime inchinat si slavit isi aduc aminte ca lnva|atura aceasta, ca si celelalte adevaruri de credin^a cres- tina, s-a lamurit cindva, cristalizindu-se definitiv in primele veacuri ale Bisericii, cu pre^ul multor framintari si jertfe. Asa s-a intimplat si cu invatatura despre Sfinta Treime, aflata implicit in Sfinta Scripture si primita nemijlocit, ca realitate duhovni- ceasca, de catre primii crestini. Aceasta invStatura, exprimata pe scurt in Simbolul de credinta de la Niceea, alcatuit de Sfintii Parinti ai pri- mului Sinod ecumenic (325), a fost rastaimacita de unii rauvoitori cu suflete pline de trufie, care, neintelegind Scripturile si neascultind de predania apostolica, au incercat sa dezbine unitatea de credinta a Bise- ricii. Asa se face ca inca din secolul al IV-lea — acel «secol de aur» al teologiei si vietii crestine — o seamS de rataciti de la adevarata credinta, care incercau sa patiunda taina dumnezeirii mai mult cu puterea gindirii omenesti decit cu lumina izvoarelor Descoperirii di- vine, au ajuns sa nege deofiintimea celor trei Ipostase divine — Tatal, Fiul si Sfintul Duh — , considerind ca intre Acestea ar exista deosebire de esentS si deci de cinstire. II TEOCTIST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE Ingrijorat de primejdia raspindirii unor asemenea invataturi gresite, Sfintul Vasile eel Mare — care se bucura de nepieritoare cinstire in evlavia dreptcredinciosilor crestini, impreuna cu ceilalti mari dascali si ierarhi, contemporani lui, Sfintul Grigorie Teologul §1 Sfintul loan GurS de Aur — s-a ridicat cu sabia cuvintului impotriva ereticilor pnevmato- mahi, precum la vremea ^a se ridicase biruitor Sfintul Atanasie, «stilpul Ortodoxiei», impotriva arienilor. El a intocmit astfel vestitul tratat Despre Sfintul Dun, in care inf£tiseaza adevarurile f undamen- tale cu privire la cea de a treia Persoana a Sfintei Treimi, privita atit in esenta si actiunile ei in sinul dumnezeiril, cit si in iconomia lucririi sale in lume, in istoria mintuirii si in viata sufleteasca a credinciosu- lui. De-a lungul veacurilor, generatiile de crestini care au zSbovit asupra acestei lucrari au descoperit acolo cele mai inalte valori spi- ritual, puse in lumina prin lucrarea Duhului Sfint, «Domnul de viat^ facatoruI», care se oglindeste in slova inspirata a marelui parinte ca- padocian. Aceleasi valori le descoperim si noi astazi, adincindu-ne in cugetarea Sfintului Parinte, care ne dezvaluie adevarul ca Ortodoxia este o necontenita Cincizecime, o neincetata revarsare a Duhului Sfint peste intreaga faptura creata de Tatal si restaurata prin Fiul. Impreuna cu tratatul amintit, sint redate in acest volum, in dulcele nostru grai romanesc, si din E p i s t o 1 e 1 e Sfintului Vasile eel Mare, adevarate modele de elocinta, rezultate din adincul celor mai diferite preocupari ale vietii crestine, in care vasta cultura si inalta daruire literara a ilustrului parinte se impletesc in modul eel mai fericit cu zelul filocalic al iubirii de Dumnezeu si dorul des§virsirii sufletesti. Mai mult decit atit ; scrisorile vasiliene cuprind nu numai un bogat material de stiri referitoare la viata, lucrarea si profilul spiritual al autorului lor, ci si o nepretuita comoara de informatii privitoare la vremea sa, la contemporanii sai si indeosebi la istoria Bisericii Rasa- ritene din secolul al IV-lea. Astfel putem spune ca ele zidesc sufleteste, dar si invafa pe toti cei ce nazuiesc spre cercetarea izvoarelor curate ale cugetarii patristice. CUV1NT INAINT E ___ __v Epistolele Sfintului Vasile eel Mare alc&tuiesc laolaltS un adevarat univers de gindire si povatuiri, de care nu ne putem apropia decit cu respectul si veneratfa cea mai adfncd. Dlversitatea uimltoare a preocuparilor lor sta mSrturie grSitoare despre genial si bogata daruire a sfintului ierarh capadocian. Unele din ele sint imne de neintrecutS frumusete inchinate prieteniei si vietuirli in Hristos ; altele sint mesaje tnflacarate pentru sprijinirea celor aflatt in suferintl ; o seama de scrl- sori au continut canonic, urmirind *s5 indrepte anumite nereguli dis- ciplinare ; nu pufine sint epistolele cu caracter dogmatic, in care dreapta credint& este limpede formulate, spre a risipl invifaturile eretice ; la fel se inscriu scrisorile cu continut liturgic deosebit de valoros pentru istoria veche a cultului crestin, precum si o serie de epistole istorlce, caxe marturisesc framintarile si Izbindirile vietli crestine din acel secol de aur. Volumul de fata" — eel de al treilea si totodatS ultimul din princi- palele opere ale Sfintului Vasile eel Mare incluse in colectia «PSrintl si scriitori bisericesti» — aduce un important spor de prestigiu teologiei ft evlaviei romanesti, atit de receptive, dintru inceput, la cugetarea si hicrarea vasiliana. Poporul nostra se poate mfndri cu faptol c5 scrierile Sfintului Vasile, si indeosebi Liturghia sa si regulile monahale, au in- safletyt si au hrSnit de-a lungul veacurilor cele mat alese forme de annlfestare a spiritualitdtii romanesti. Alituri de folclorul religios al •trimosilor sau de vechile cartl de cult, cercetirtle rivnitoare ale pro- fesorilor de teologie din trecut si de astdzi au imbogStit necontenit * aostenirea vasilianS, care poate fi considerate astfel ca o permanent^ tfabojica a Ortodoxiei romanesti. Scrierile Sfintului Vasile eel Mare au preocupat, dupa cum se stie, cagetul multora din destoinicii nostri inaintasi in ogorul Biserlcii str5- Mme, fapt marturisit de o impresionantS salba de talmSciri ale acestora la limba romdnS, atit in vremurile mai vechi, cit si in cele noi. Nu iadstam aici asupra lor, deoarece bogSJia unor asemenea traduceri, exegeze si comentarii se afIS infa^isate intr-un volum special pe care ■serica noastra I-a dedicat marelui dascSl la implinirea a 16 secole de IV TEOCT1ST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE la savirsirea vietii sale pamintesti (Sfintul Vasile eel Mare. Inchinare la 1600 de ani de la savirsirea sa, tiparit cu binecuvintarea Prea Fericitului Parinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, colectia «Biblioteca teologica,» 3, Ed. Institutului Biblic si d;e Misiune, Bucuresti, 1980). Conslderam ca" aceasta noua traducere romaneasca a unor scrieri reprezentative din tezaurul teologlei patristice — datorata oslrdiei pSrintilor profesori Constantin Cornitescu si Tebdor Bodogae — con- firms valentele teologlei romanesti contemporane si totodata maturi- tatea duhovnlceasca a vle^i Bisericii noastre drefptmaritoare. Cti asemenea gindurl, binecuvlntSm aceasta noua podoaba a cul- turii teologice romanesti, dorind cititorilor volumului de fata mult spor si depline izbindiri in urmarea si trairea credintei noastre drept- miritoare. f TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE La sarbStoarea Sfinjilor Trei Ierarhi : Vasile eel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvintatorul ?i loan GurS de Aur — 30 ianuarie 1989. I NTRODUCERE 1. 1MPREJURARILE In care a fost scris tratatul «DESPRE SFtNTUL DUH» Sinodul de la Nlceea (325) s-a intrunit pentru combaterea ereziei lui Arie, referitoare la Fiul, a doua persoana a Sfintei Treimi. Problema Stintului Duh nu se pusese mca, de aceea Sinodul a foimulat ciedinta in Sfintul Duh taia vreo precizare 1 . Precizarile s-au facut la al doilea Si- nod ecumenic, cind a iost combatutd erezia «pnevmatomahiloT», «a lup- tdtorilor impotriva Duhuluh 2 . Dot erezia pnevmatomahilor nu era strdind de Invdfatura lui Aiie 3 . Acesta afirma cd numai Tatdl este tiintd fdrd inceput si cu totul transcen- dentd, iar tot ceea ce existd in afaia Lui este creaturd, cu fire aparte de tiiea Sa 4 . Intre creaturi, Fiul define un loc deosebit, Hind creatura piin care Tatdl cieeazd. Desi si Arie poate ii considewt un pnevmatomah, el insd nu pune problema Sfintului Duh. Aceastd pro- blema o vor pune mai tirziu adepfii sdi 5 , arienii moderafi numifi si 1. La Sinodul I ecumenic ~e include in simbol urmatoarea formula: Ka't etc t6 'Ajio-t IlveOfxa. 2. La Sinodul II ecumenic s-a facut adaosul : zb Kuptov, zb Cgjotcoion, zb i% too IlaTpoC exjropeoojisvov, zb XaXifcav 5ta t<5W ^pocflToiv. Ambele simboale la 'I. Kapjji^prjc, &o"Hiaii%a t.a\ co^SoXixa frusta fiji; 'Opfto565oo Ka8oXi%'ij<: 'Ex*.X'>)oiaC, 'ASijvai, p. 58 ?i 77. 'I. KaXoYiipiJC, To xpiaSixov JipoSX^fJia xaza xov A' aiaiva, ©EaaaXovix?;, 1969, p. 370. G. Hahn, Bibliothek dei Symbole und Glaubensregeln der alten Kirche, 1962, p. 161. 3. Sf. Atanasie, Ctttre Serapion, 1, 2, P. G. 26, 532 : «T. 4. Idem, Impotriva arienilor 1, 6, P.G. 26, 24 : «MefX£pttifisvai t^ tpuaet, %a\ ajtejevw- {livai, ■x.ai aXXtnptot, t.a\ h\s.izo"foi eiaiN aXXi]Xo>N at ouoiai too IlaxpbC ■x.ai too Tioo ■x.al zob 'Al'iou IIvsufjiaTOS xai tie autoC e^SeYlato avofioioi 7ta(ji7cav aXX^Xwv xaTc xe ooaiaiC ocat 8o£nc etafv s7i'aEeipo\». 5. Este indeobste cunoscut ca arienii s-au impartit in 3 grupari : prima grupare a fost a arienilor rigurosi, care nu acceptau ca Logosul este Dumnezeu, dar nici macar asemenea Lui (avojxoioc). De aceea, au si fost cunoscuti ca anomei. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in 357 si este cunoscuta ca «a doua formula de la Sirmium». A doua grupare este a arienilor moderate care acceptau ca Logosul este Dumnezeu avind o esenta asemenea cu Tatal (6[xotouoio<:). De aceea au fost cunoscuti ?i ca omo- iousieni. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in 358 si a fost cunoscuta ca «a treia formula de la Sirmium». In sfirsit, a treia grupare era a arienilor propriu-zisi. Ei recunosteau ca Logosul este asemenea (ojjioioc) cu Tatal, dar nu voiau sS spuna in ce consta aceasta asemanare si respingeau atit termenul onoouato? cit si pe opoio-jatoc. Au fost cunoscuti ca homeeni. Marturisirea lor de credinta a fost aprobata in anul 359 si este cunoscuta ca «a patra formula de la Sirmium». SFINTUL VASILE CEL MARE omiousieni, adeptii lui Eustatiu de Sebasta 6 . Dacd acestia nu afirmau ca Arie ca. Fiul este o creatura, — ei afirmau ca Fiu.1 este o fiinta superi- oara cu o naturd asemandtoare celei a Tatalui 7 , — ■ despre SHntul Duh afirmau, impreuna cu anomeii, ca este o creatura 8 , un duh slujitor ase~ menea ingerilor 9 . Momentul crucial pentru izbucnirea noii erezii a fost ruperea comuni- unii dintre Sfintul Vasile si Eustatiu 10 . Pina in momentul ruperii co- muniunii, intre Sfintul Vasile si Eustatiu erau relatii de prietenie. Sfin- tul Vasile aflase ca Eustatiu profereazd o erezie, dar din cauza ca vedea In el pe organizatorul viejii monahale din Asia Mica si mai ales pentru ca voia cu once pret sd evite dezbindrile din Bisericd, a mentinut mult timp bunele legdturi cu acesta. El a redactat insd o epistold 11 , in care apdra divinitatea Sfintului Duh, cdrela, vrind sa-i dea autoritatea unei marturisiri de credintd, cerea sd. fie aprobatd cu pecetile lor de episcopii din Asia Mica. Eustatiu a fost printre primii care au iscdlit epistola. Mai tirziu insd a pus pe seama Sfintului Vasile o scrisoare cdtre Apolinarie si niste apocrife pentru a-i umbri reputafia. Atunci Sfintul Vasile a inteles ca Eustatiu nu-i este prieten, cd, din contrd, ii este dusman si «capetenia ereziei pnevmatomahe» n . In anul 376 Sfintul Vasile ii reprosa faptul de a fi naufragiat de la dreapta credintd 1S . 6. Erezia nu capata amploare pina in anul 359 — 360. In acest moment, in Egipt, o grupare eretica, ce nu facea parte pina atunci din tabara arienilor, interpretind ale- goric (sau tropic, de unde adeptilor li se da si numele de tropici) afirmafiile Sfintilor Parinti referitoare la Sfintul Duh, sustine ca in Duhul Sfint trebuie sa se vada «un duh s!ujitor», care se deosebeste de ingeri doar dupa treapta (Sf. Atanasie, Scrisoarea I-a catre Serapion, I. P. G., 26, 532 a). Sfintul Atanasie lamureste lucrurile prin 4 scrisori doctrinale adresate lui Serapion, episcop de Tmuis, iar sinodul din Alexandria din 372 da anatemei pe cei ce zic «ca Sfintul Duh este o creatura si ca este separat de sub- stanta lui Hristos» (Sf. Atanasie, Tomos catre Antiohieni, 3, P. G., 26, 800 a). 7. Epifaniu, Ilavapiov 3, 1, P. G., 42, 337 : «IIvEU[jatofxaTou/o! ouxot' -ept xou Xptaxou t.akia'Z ex° U3t > ™ ITvE5(J.a x6 a^ftov SAatj^ijji.ouji, xxisxov auxo 6pi£6;j.evoi f.il oix ov ix xtjc &ei6x7]xo;». 8. Ibidem, col. 12 : « 'Apsiavol xal 'ApEiojiaveTxai, oi x6v Tiov xou Oeou y-xiajia XT!a[xaxot». Vezi si Sf. Vasile eel Mare, Contra lui Eunomiu, 33, 1, P. G. 29, col. 649 b. 9. Socrate, Istoria bisericeasca, II, 45, P. G. 67, 360 a, b. 10. Loofs, Macedonius, in «Protest. Realencyclopedie», XII, 47. 11. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 125, P.G. 32, 545. 12. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 263, 3, P. G. 32, 980 b. 13. Idem, Epistola 244, P. G. 32, 921 b. Pentru amanunte, in legatura cu raportul dintre Sf. Vasile si Eustatiu, a se vedea II. Xpijuxou, Elaa-yoi-fi; Etc k-ia-.o\az BaoiXeiou Jtpo" EuarsShoM, in colecjia «"EXXt;v£X Ilaxlpsx x^c 'ExxXijsia"*, OeasaXoMt'y.i), 1974, vol. 2, p. 60 §i urmatoarele. INTRODUCERE Dar atitudinea blindd aratatd de Sfintul Vasile inainte de ruperea comuniunii a fost gresit interpretatd atit de acesta, cit si de ortodocsii ri- gurosi. Eustapu s-a ardtat mai stdruitor in greseald, esuind in cele din urmd ca eretic, iar ortodocsii au crezut cd Sfintul Vasile sovaie in legdtu- rd cu persoana Sfintului Duh. Sfintul Grigorie de Nazianz 1-a informat cd la o adunare a prietenilor sai, unul dintre acestia ar fi afirmat cd pe cind invdtdtura Sfintului Vasile despre Tatdl si Fiul este corecta, sovaie si are rezerve in privinfa Sfintului Duh u . Aceleasi zvonuri au ajuns pina la Sfintul Atanasie ; calugdrii din Cezareea au expus bdnuiala lor Sfintului Atanasie prin intermediul unui confrate de-al lor pe nume Paladius. Atit Sfintul Grigorie de Nazianz cit si Sfintul Atanasie au analizat atitudinea Sfintului Vasile si au gdsit-o justd in imprejurdrile in care acesta isi desfdsura activitatea 15 . Data fiind aceastd situatie, Sfintul Vasile a gdsit cd este necesar sd rdspundd intr-un fel acuzafiilor ce i se aduceau. Ocazia i s-a dot la 7 sep- tembrie 374. tn aceastd zi, inconjurat de credinciosii din Cezareea si de horepiscopii din toate pdrtile provinciei, a serbat amintirea Sfintului Evpsihi. Era de fata, ca invitat al Sfintului Vasile, si Amfilohie, episco- pul de Iconiu, care intr-o vizitd anterioard ldsase aici o impresie deose- bitd 16 . S-a adus, mai intii, slavd Sfintei Treimi, printr-o doxologie de forma traditfonala : «Slavd Tatdlui prin Fiul in Sfintul Duh», iar dupd ci- tirea psalmilor a urmat o noud formula de mdrire a Sfintei Treimi, cin- tata de episcop cu tot poporul : «SIavd Tatdlui si Fiului si Sfintului Duh» 1J . La sfirsitul rugdciunii, unii dintre cei prezentf au acuzat pe Sfin- tul Vasile cd introduce inovatii in invdtdtura si cultul Bisericii, prin fap- tul cd pune pe aceeasi treaptd pe Duhul cu Fiul si cu Tatdl. Amfilohie, martor la calomniile lansate impotriva Sfintului Vasile de niste oameni suspecti «pentru a le fi folositor sau, daca raul este fard remediu, pentru a pune in sigurantd pe cei care il vizitau» ls , a cerut Sfintului Vasile sd alcdtuiascd o lucrare in care sd explice sensul prepo- 14. Si. Grigorie de Nazianz, Epistola 58, 8, P. G 37, 136 : «uTC09aivet (iev a(AuSp«J^ *ai olo'i axtafpatpet tov 'kofov, on Ttapflatdtexai hk ^v aXii8stav». 15. Idem, Cuv'mtarea 43, 68, P. G 38, 78 : «Pnevmatomahii — spune Sf. Grigorie de Nazianz — abia a?teptau ca el sa spuria direct ca Sf. Duh este Dumnezeu, pentru ca sa-1 poata alunga (pe Vasile) din cetate si sa aiba in acesta un motiv pentru a ravasi intreaga Biserica». Vezi si Scrisoarea 58, P. G., 37, 113. 16. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 176, 263 b ; P. G. 32, 653 b. 17. Idem, Despre Slintul Duh I, 3 ; III, 3 d ; P. G. 32, 72 c. 18. Ibidem. SFINTUL VASILE CEL MARE zifiilor de care se serveste pentru sldviiea Siintei Treimi. De altfel, Sfin- tul Vasile anunfase cu alte ocazii cd are intentia so. alcdtuiascd «largi expuneri» cu baza scripturisticd 19 in legatura cu divinitatea Sfintului Duh. Profitind de aceasta ocazie, sub pretext cd-si justified doxologia, scrie o impundtoare lucrare in care trateazd pe larg despre a treia per- soand a Sfintei Treimi 20 . Inceputd dupd sdrbdtoarea Siintului Evpsihi din anul 314, lucrarea este terminata in anul urmdtor. tntr-o scrisoare adresatd episcopului Amfilohie, la siirsitul anului 375, il anunfd pe acesta ca lucrarea pe care i-a sugerat-o este deja gata 21 . Lucrarea cuprinde 30 de capitole si in afard de primul $i de ultimul capitol, ce tin loc de introducere si incheiere (in capitolul I expune im- prejurarile in care a scris lucrarea, iar in capitolul XXX descrie incer- cdrile prin care trecea Biserica, asemdnindu-le cu o luptd navald), poate fi impdrfitd in trei parti. In prima parte (capitolele 2 — 5) expune si corn- bate sofismul ereticului Aetius dupd care lucrurile deosebite dupd fire sint in mod necesar deosebit enumerate in vorbire. Sau &lucrurile sub- numdrate (enumerate) sint in mod necesar deosebite dupd fire». Dupd acest ginditor, faptul ca Sfintul Pavel afirmd deseori cd «toate vin de la Tatdl, prin Fiu, in Sfintul Duh» (cf. I Cor. 8, 6) folosind expresii diferite pentru Tatdl, Fiul si Sfintul Duh, ar arata in acelasi timp deosebirea de naturd si inegalitatea ce existd intre persoanele Sfintei Treimi. Sfintul Vasile demonstreazd mai intii cd acest mod de gindire este preluat din cugetarea laicd (cap. 3), cd este necunoscut Siintei Scripturi (cap. 4), cd Sfinta Scripturd foloseste lard deosebire prepoziliile ex (din) ha (prin) $i sv (In), atunci cind vorbeste despre Tatdl, Fiul si Sfintul Duh (cap. 5) In partea a doua (cap. 6 — 8), trateazd despre Fiul, reafirmind egali- tatea Lui cu Tatdl (cap. 6), stabilitd in Sinodul I ecumenic, apoi demon' streazd cu texte scripturistice (cap. 7 — 8) cd prepoziliile folosite intr-un anumit context pentru a exprima lucrarea Tatdlui sint folosite in alt context pentru Fiul si invers. In sfirsit, in partea a treia, partea cea mai mare din lucrare (cap. 9 — 29), expune, pe baza celor afirmate in Sfinta Scripturd si de Sfintii Parinfi, invdfatura corectd despre Sfintul Duh si combate afirmatiile celor ce-I negau divinitatea. 19. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 105, 200 ,- P. G. 32, 513 b. 20. Lucrarea se intituleaza Despre Slintul Duh si se afla in P. G. 32, col. 62 — 218. 21. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 231, 354 d ; P. G. 32, 861 c. INTRODUCERE 9 Tiebuie piecizat de la inceput cd Stintul Vasile, desi vrea sd de- monstreze divinitatea si egalitatea Duhului cu celelalte persoane ale Slintei Treimi, nu-I atribuie niciodatd apelativul de Dumnezeu. Nu 111- seamna cd se indoieste de aceasta Sfintul Vasile, dai n-o lace din mo- tive de «iconomie» pentru a nu supdra pe adversari si a-i lace sa res- pingd orice dialog si, mai ales, pentru a nu ii indepdrtat de ei de pe scena apdrdtorilor dreptei credinte. La 28 martie 364 Valens ocupa tronul imperial din Orient. Conver- tit la arianism, el fdcea peste tot jocul sectei. Episcopii care n-au iscdlit mdrturisirea de la Rimini au lost constrmsi sd facd acest lucru, iar in caz de refuz au lost exilafi. «Biserica este rdvdsitd», avea sa spund Siin- tul Vasile insusi, «se afld intr-un moment de naufragiu» 22 . Impdratul a voit sd-1 facd sa iscdleascd formulele ariene, dar a tost invins de epis- cop 23 . El a reusit sd Una scaunul timp de 4 ani, «fiind pentru unii zid pu- ternic si meterez, iar pentru alfii topor ce taie stinca si toe aruncat in spini, precum zice Scriptura» u . El era «singura scinteie a adevdrului, singura tdrie in mijlocul captivilor» 25 . A reusit acest lucru datoritd «iconomiei», iaptului de a folosi sau accepta iormule teologice, care nu aveau nimic eretic in ele si exprimau voalat, in mod indirect, adevdrul ortodox. El insusi spune acest lucru in doud din scrisorile sale : una adresatd preofilor din Tars pentru a-i asi- gura de ortodoxia unuia dintre ei, pe nume Chiriac, alta adresatd lui Chi- riac insusi. El dddea urmdtorul sfat, reieritor la atitudinea ce trebuia avutd fata de cei care se preocupau de problema Sfintului Duh : «Sd fie primifi in comuniune cei care aiirmd cd Stintul Duh nu este creaturd... si sd nu fie primip in comuniune cei ce sustin aceasta» 26 . Aceasta atitudine a fost just apreciata de corifeii Bisericii din vre- mea aceea. «Vasile — spunea Sfintul Atanasie eel Mare — este gloria Bisericii ; el se luptd vitejeste pentru adevdr si invatd pe cei ce au ne- voie de aceasta. El nu trebuie combdtut, ci mai degrabd trebuie sd ac- 22. Idem, Epistola 82 ; III, 175. P. G 32, 460 a ; Vezi ?i Despre Slintul Duh, cap. 30 ; III, 64 e, P. G. 32, 209 d. 23. Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvlntarea 43, 47 ; 2, 52, P. G. 37, 83 $i 17 ; Sf. Va- sile eel Mare, Epistola 99, 193, P. G. 32, 497 b. 24. Sf. Grigorie de Nazianz, Epistola 32, 2, P. G, 37, 63. 25. Idem, Epistola 58, P. G., 37, 116 c. 26. Sf. Vasile eel Mare, Epistola 113, III, 205, P. G. 32, 528 a; Idem, Epistola 114, III, 206 e, P. G. 32, 528 b. 10 SFINTUL VASILE CEL MARE ceptdm buna lui intentie» 27 . Acelasi lucru avea sa-1 spuna si Sfintul Grigorie de Nazianz : «Nu este nici un rdu pentru noi sd stim ca Duhul este Dumnezeu, prin intermediul unor expresii echivalente (celoi orto- doxe).... ; rdu ar fi dacd ar fi scos din Biserica acela care exprimd in acest fel adevdrul» 2S . Atitudine asemdndtoare, ingdduitoare, adoptase de dragul unitdfii crestine si Sfintul Atanasie eel Mare fata de terminologia «omoiousiand» a lui Vasile de Ancira Z9 . Insd, cu o logicd de neintrecut, el lasa pe ad- versarii Duhului Sfint sd deducd si sd mdrturiseascd faptul ca este Dum- nezeu. 2. iNVATATURA SFlNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE SFINTUL DUH Principiu a tot ceea ce existd, inclusiv al Fiului si al Sfintului Duh, este Dumnezeu Tatal. Tatdl este nendscut, Fiul este nascut, iar Sfintul Duh este purees din Tatdl 30 . Dacd nasterea Fiului nu poate fi conceputd de firea omeneasca 31 , cu atit mai mult nu poate fi conceputd purcede- rea, care nu are analogie in cele pdmintesti 3Z . O imagine, dar si aceea destul de imperfecta a purcederii, crede Sfintul Vasile ca este modul in care iese din trup sutlul gurii. Dar, fine sd completeze ca «gura nu tre- buie infeleasd ca modular al lui Dumnezeu, nici Duhul ca o suflare ce se risipeste, ci gura trebuie inteleasd intr-un chip vrednic de Dumnezeu si Duhul ca o fiintd vie, datdtoare de sfin\.enie. In felul acesta este ex- primata comuniunea cu celelalte persoane si se pastreazd insondabil mo- dul provenience! sale» 3S . 27. Sf. Atanasie eel Mare, Eplstola catie Paladiu, P. G. 26, 98. 28. Sf. Grigorie de Nazianz, Epistola 58, II, 50, P. G. 37, 113. 29. Loofs, Leittaden zum Studium der Dogmengeschichte, p. 257 ; A. Harnack, Lehrbuch der Dogmengeschichte, vol. II, p. 261. 30. Nicaieri Sf. Vasile nu afirma purcederea Sf. Duh si de la Fiul. Acest fapt 1-a subliniat la vremea sa Harnack, Dogmengeschichte 2, 295. Insa teologul Schermann, Die Gottheit des heiligen Geistes nach den griechischen Vatern des vierten Jahrhun- derts, in rev. «Strassburger theologische Studien», Freiburg 1901, p. 114, sustine ca Sf. Vasile afirma purcederea Sfintului Duh si de la Fiul. De aceeasi parere este si Bar- denhewer (Geschichte des altkirchlichen Literatur, Darmstadt, 1962, vol. 3, p. 161). Insa K. Holl ((Amphilochius von Iconium in seinem Verhaltnis zu. den grossen Kappa- doziern, Darmstadt, 1969, p. 168), analizind textele pe care Ie invoca Schermann, este de parere ca Sf. Vasile nu sustine ca Sf. Duh purcede si de la Fiul. 31. Sf. Vasile, Impotriva lui Eunomiu, 2, 22 si 24 ; P. G. 29, 620 si 624. 32. Idem, Despre credinfa 4, P. G 31, 688. Idem, Epistola 236, 1 ; P. G. 32, 877 ; Idem, Epistola 214, 3, P. G 32, 788. 33. Idem, Despre Sfintul Duh, P. G, 32, col. 152. INTRODUCERE 1 1 Nature! simpld, neperceptibild cu simturile trupului 34 , Duhul Sfint este cunoscut dupd lucrdrile Sale. Si cum sfera de activitate a Duhului este nelimitatd, variate sint si energiile Lui. Lucrarea Lui mcepe inainte de cieaiea lumii sensibile si poarta pecetea desdvirsirii. Desavirseste opera Tatdlui si a Fiului. Din Sfinta Scripturd reiese cu prisosinfa cd Du- hul nu este o creaturd si cd este creator 35 . El participd atit la crearea lumii vdzute, cit si a lumii nevdzute, a ingerilor, care, numai datoritd ha- rului Sdu capdtd o relativd desdvirsire chiar de la creatie 36 . Cu toate acestea, deosebirea dintre El si duhurile slujitoare nu este de grad, ci de esentd, este deosebirea dintre'mester si lucrarea miinilor lui. Stintul Dun viazd in intimitatea dumnezeirii, aldturi de Tatdl si de Fiul 37 , este egal cu Tatdl si cu Fiul 38 , are aceleasi insusiri, intre care se poate aminti faptul cd este preexistent fata de toate creaturile 39 , este pretutindenea prezent uo , stiinfa Sa nu are limite kl , lucrdrile Lui transpird desdvirsi- rea 42 si poarta pecetea divinitdtii. El este ddtdtorul vietii w , pronietorul, 34. Sfintul Vasile tine sa precizeze si cu alta ocazie — combatind afirmatia lui Eunomiu, dupa care Dumnezeu poate fi cunoscut dupa natura Sa — ca Dumnezeu este inaccesibil dupa natura (ooaia), insa este accesibil dupa lucrari (evEp-fiat). Nici Insu- sirile ipostatice nu alcatuiesc pou Zijarj, Bctii/UtoC 6 Meya?, Aofpaztxa, in vol. X al colecfiei "BXXijveC Ilaxepec xr(Z 'Ey/xATjaiaec, Oeaaa^oviXTj, 1974. 4. Traduceri partiale ale textului gasim la : E. Amann, he dogme catholique dans les Peres de l'Eglise, Paris, 1922 ; Gross J„ La Divinisation du Chretien d'apres les Peres Grecs, Paris, 1938 ; St. Giet, Les idees et factions sociales du saint Basile, Paris, 1941 5. Pentru traducerea textului in limba romana am folosit Iucrarile lui Teodor Zisis, Benoit Pruche si Migne, iar impartirea textului am facut-o dupa impartirea facuta in colectia Migne. Cuvintele din paranteze ne apartin. Le-am introdus pentru a da cursivitate textului. 55. Ibidem, 26, col 185. 56. O singura cale a cunoasterii lui Dumnezeu exista : «ora6 hbz n-veujiato?: ht><: Ttou E7tt tov eva IIaTEpa». Ibidem 26, col. 185; Ibidem, 18, col. 153. |4 Sf'tNTUl, VAS1LE CKL, MARK B IBLIO GH AFIE pentru partes introductlvfi 1. A 1 1 a r d P., Saint Basile, in col. «Les Saints», Paris, 1920. 2. C o n (j a r Y., La divinisation dans la tradition spirituelle de I'Orient, Vie spi- lituvlh, vol. -43, 1935. 3. Grandsire, Nature et Hypostases divines en saint Basile, In col. «Recher- < lies de Science Religieuse», vol. 13, 1923. A. Lot-Borodin e, la doctrine de la deification dans l'Eglise grecque jus- qn'au X/-e siecle, in «Revue de l'histoire des Religions», 1932. 5. Puech A., Histoire de la litterature grecque chretienne, Paris, vol. Ill, 1930. 6. R i v i e r e J., Saint Basile, in col. *Moralistes chretiens», Paris, 1925. 7. Schermann, Die Gottheit des Heiligen Geistes nach den griechischen Vo- ter n des vierten Jahrhunderten. Freiburg im Breisgau, 1901. 8. Swete J., The Holy Spirit in the Ancient Church, Macmillan, London, 1912. DESPRE SPINTUL DUH INTRODUCERE, IN CARE (SE DEMONSTREAZA) CA ESTE NECESAR STUDIUL * CELOR MAI PUTIN INSEMNATE CAPITOLE ALE TEOLOGIEI (Col. 68). Am laudat zelul si dragostea de a cunoaste, o, frate Amfi- lohie, cap iubit §i mie mai scump decit orice, si m-am bucurat mult (va- zind) inclinarea catre studiu si agerimea mintii tale, care (te fac) sa socotesti necesar a nu lasa necercetat nici un cuvint din cele cite, in mod necesar, se rostesc, (vorbind) despre Dumnezeu. Pentru ca ai in- {eles bine indemnul Domnului (cuprins in cuvintele) : «Oricine cere primeste si oricine cauta gaseste» 2 , mi se pare ca prin straduinfa (ta) in a cere ai putea dispune sa comunice (ceea ce cunoaste) chiar si pe eel mai putin dispus (sa faca aceasta). Dar, ceea ce admir si mai mult la tine este faptul ca nu pui intrebari pentru a (ma) incerca, ci pentru a afla care este adevarul (in chestiunile controversate). Pentru ca sint destui 3 aceia care ne asculta acum cu curiozitate si ne intreaba cu sta- ruinta, dar este foarte greu sa afli un suflet domic (cu adevarat) sa cu- noasca, (un suflet) care sa caute adevarul, pentru a nu ramine in necu- noa?tere 4 . Asemenea cursei razboinicilor si capcanei vinatorilor cu mo- meala mestesugit ascunsa sint intrebarile celor (mai) multi ; acestia pun intrebari, nu pentru a trage vreun folos din ele, ci pentru ca, in cazul in care vor gasi ca raspunsurile nu concorda cu dorinta lor, sa para ca au un motiv intemeiat de cearta. Daca nesabuitul care intreaba este considerat in^elept 5 , de cita (prefuire) vom socoti vrednic pe ascultatorul intelept, pe care prof etui 1-a comparat cu un sfetnic minunat ? 6 . Este drept sa dam toata cinstea si sa (ajutam) sa progreseze pe cei care impSrtasesc zelul si toate ne- vointele celui care se indreapta spre desavirsire. Pentru ca faptul de a nu trece 7 cu usurinta peste cuvintele cu continut teologic si a incerca 1. Substantivul este la plural: studiile, cercetarile. 2. Luca XI, 10. 3. Mare abundenta. 4. Pentru vindecarea ignorantei. 5. «Nesabuitului care intreaba i se va socoti (aceasta drept) intelepciune», Prov. XVII, 28. 6. Isaia III, 3. 7. A asculta. 2 — Sfintul Vasile eel Mare 18 SFINTUL VASILE CEL MARE sa gaseasca sensul ascuns al fiecarei expresii si al fiecarui cuvint nu este (insusirea oamenilor) pu^in evlaviosi, ci a acelora care cunosc scopul chemarii noastre. Pentru cM am fost chemati s& ne asemSnam lui Dumnezeu pe cit este cu putinta firii umane. Asemanarea, insS, nu (se realizeaza) fara cunoastere, iar cunoasterea (este imposibila) fara inva- tatura. Baza 8 (oricarei) invataturi este discursul : parole (alcatuitoare) ale discursului sint cuvintele si expresiile. De aceea, nu este fara sens examinarea expresiilor. Ar putea afirma cineva ca, intrucit unele cu- vinte 9 sint mici, se cuvine a le trece cu vederea ,• dar, intrucit adeva- rul (se lasa) cu greu surprins, trebuie sa-1 cautam pretutindeni. Pentru ca, daca evlavia, intocmai ca si mestesugurile, creste prin mici adaugiri, nimic nu trebuie neglijat din cele care conduc la cunoastere ; daca ci- neva va trece cu vederea nojiunile elementare 10 (socotindu-le) ca fSra important, nu va ajunge niciodata la culmile intelepciunii. «Da» si «nu» sint doua expresii ,• deseori, insS, eel mai mare dintre bunuri, adevarul, si ultima expresie a rautatii, minciuna, sint redate prin aceste cuvinte mici. Dar ce spun acestea ? Cineva a fost socotit implinitor a toata cu- cernicia, facind numai semn cu capul, pentru a marturisi pe Hristos. Daca asa stau lucrurile, care dintre cuvintele (cu continut) teologic este atit de neinsemnat — exprimind el fie ceva bun, fie ceva rau — sa nu aiba mare influenta pozitivH sau negativa ? §i daca din lege nu va trece nici o iotS, nici o cirta 11 , cum vom fi in siguranta lasind la o parte fie si pe cele mai neinsemnate (cuvinte) ? Prin urmare, (cuvintele) pe care tu ne-ai cerut sa le lamurim sint in acelasi timp mici si mari ,- mici (in ceea ce) priveste extensiunea 12 pronuntarii ,• din acest punct de re- dere poate si de dispretuit ,• mari, insa, prin forta celor pe care le de- semneaza, — dupa chipul (grauntelui) de mustar, care, desi este eel mai mic dintre semintele copacilor, insa invrednicindu-se de ingrijirea ne- cesara si dezvoltindu-se puterea sadita in el, creste (copac) destul de inalt. Daca cineva ride vazind poliloghia noastra in legatura cu expre- siile, — pentru a vorbi ca ps'almistul 13 — , acela sa stie ca va culege ro- dul nefolositor al risului ; noi, insa, nu vom intrerupe cercetarea, cedind batjocurilor oamenilor, nici nu ne vom lasa infrinti de dispretul lor. Sint atit de departe a ma rusina de aceste (cuvinte) ca de niste (cu- vinte) neinsemnate, incit, daca as reusi sa surprind o infima parte a valorii lor, as socoti ca m-am invrednicit de (lucruri) extraordinare ; (a? 8. Inceputul, principiul. 9. Intrebari. 10. Primele elemente, primele notiuni, probabil literele. 11. Matei V, 18. 12. Conciziunea, scurtimea. 13. Ps. 118, 85. DESPRE SFlNTUL DUH 19 sustine, in acelasi timp) ca folosul fratelui care cerceteaza impreuna cu noi, nu este mic. Deci, vazlnd ca este vorba de o mare lupta pentru cuvinte mici, nu evit truda in speranta c§ voi fi rasplatit. Sint convins ca aceasta dezbatere va fi fructuoasa pentru mine, iar pentru cei ce o ascultS aducatoare de folos netrecator. De aceea, cu ajutorul insusi al Duhului Sfint, s& zic asa, voi purcede numaidecit la explicare. Si daca vrei sa apuc drumul expunerii, ma voi referi pe scurt la originea con- troversei. Nu de mult, pe cind ma rugam cu poporul, slSvind pe Dumnezeu- Tatal in doua feluri : cind cu Fiul, impreunS cu Duhul Sfint, cind prin Fiul in Duhul Sfint, ne-au acuzat unii dintre cei de fata ca folosim cu- vinte straine si, in acelasi timp, contradictorii. Tu, mai ales pentru fo- losul acelora, — iar daca boala lor este fara remediu, pentru a feri pe cei cu care intretin relatii — , ai cerut sa fie formulata clar invatatura despre sensul acestor expresii. Se cuvine, deci, s5 vorbesc concis, pornind de la un fapt acceptat de toti. II Unde is; are punctul de plecaie preocuparea ereticilor in legatura cu expiesiile Minutiozitatea cu care acesti oameni cerceteaza silabele u si cu- vintele nu este intimplatoare, dupa cum s-ar putea crede, nici nu con- duce la un rau neglijabil ; ea ascunde un plan bine conturat si ascuns, (indreptat) impotriva dreptei credinte 1 3 . (Acestia) incearca sa demon- streze ca felul in care ne exprimam despre Tatal, Fiul si Sfintul Duh este diferit, pentru ca din aceasta (demonstratie) sa scoata o dovada usoara a deosebirii dupa fire (a persoanelor). Asadar, folosesc un vechi sofism, inventat de Aetius 16 , seful acestei erezii, care a scris undeva in epistolele sale asa : «cele deosebite dupa fire sint numite diferit si invers : cele numite diferit sint deosebite dupa fire». In sprijinul afir- matiei sale invoca pe Apostolul (Pavel), care zice : «Unul este Dum- nezeu si Tata, de la Care sint toate si unul este Domnul Iisus Hristos, prin Care sint toate» 17 . Astfel, zice (Aetius), (raportul) in care se afla cuvintele intre ele va fi si (raportul) dintre firile desemnate de aceste 14. In legatura cu puterea existenta In aceste silabe. 15. Pietatii. 16. Este vorba despre unul din corifeii sectei anomeene, gruparea cea mai radicals a arianismului. Aceasta grupare socotea pe Fiul absolut deosebit ( a\Sy.oio<:) de TatSl. Eunomiu era ucenicul lui Aetius. Sf. Vasile cunostea bine doctrina si sofismele acestei grupSri si o combatuse pe larg in cele trei carti *Contra lui Eunomiu* (P. G. 29, 479—669). 17. / Cor. VIII, 6. 20 SFINTUL VASILE CEL MARE (cuvinte). Or, deosebite (fiind expresiile) «din Care» si «prin Care», deo- sebit este si Fiul de Tatal. De la aceasta ratacire provine si poliloghia acestor barbati in legatura cu cuvintele despre care este vorba. De aceea, ei atribuie lui Dumnezeu-Tatal, ca privilegiu deosebit, (expresia) «de la Care» ; lui Dumnezeu-Fiul, (expresia) «prin Care», iar Sfintului Duh, (expresia) «in Care» 18 . Suspln ca acest mod de folosire a expre- siilor 19 nu se schimba niciodata, pentru ca, dupa cum am zis, deosebirea expresiei presupune deosebirea firilor. Dar n-au putut sa ascunda (fap- tul) ca prin minutiozitatea (aratata in examinarea) cuvintelor nu fac alt- ceva decit sa sprijine doctrina lor eretica. Ei vor ca expresia «de la Care» sa desemneze pe creator, expresia «prin Care» sa desemneze pe colaborator sau instrumentul, iar expresia «in Care» sa desemneze timpul sau locul. (Fac astfel de afirmatii) pentru ca (Fiul), creatorul tu- turor, sa nu fie considerat cu nimic superior unui instrument, iar Duhul Sfint sa para ca nu ofera creaturilor (nimic altceva) decit spatiul si timpul. Ill Felul de a analiza cuvintele 20 imita logica 2I ce7or din afara 22 (Col. 76). La aceasta ratacire i-a condus si imitarea logicii celor «din afara», care atribuiau expresiile «din care» si «prin care» lucrurilor de natura diferitS. Pentru ca, dupa socotinta acelora, expresia «din care» indica materia, pe cind expresia «prin care» desemneaza instrumentul sau, in general, pe eel ce asista. Dar, ce oare ne impiedica sa ne referim la intreaga invataturS si sa aratSm pe scurt indepartarea acestor barbati de adevar si dezacor- dul lor cu (filozofii) insisi ? Cei ce s-au preocupat de filozofia greaca 23 , cind explica natura cauzei in multe feluri si scot in eviden^a sensurile proprii, zic ca unele dintre cauze sint primare, altele secun- dare sau auxiliare, iar altele au sens de cauze necesare. Fiecareia dintre acestea ii rezerva o denumire specials, incit altfel este numit creatorul 18. Pentru Tatal expresia IS ou, pentru Fiul hi' ou iar pentru Sfintul Duh sv psalmist : «De aceea, Te-a uns pe Tine, Dumne- zeule, Dumnezeul TSu, cu untdelemnul bucuriei mai mult decit pe partasii T3i» 172 . Uneori InsS (Apostolul Pavel vorbind) despre botez, aminteste doar numele Duhului. «To{i ne-am botezat, zice, in Duhul si am devenit un trup» 173 . Acelasi sens il are si aKrmatia : «Voi ati fost botezati in Duhul Sfint» 174 . $i aceasta : «E1 vS va boteza in Duhul Sfint» 175 . Cu toate acestea, nu poate sustine cineva ca acel botez la care a fost invocat numai numele Duhului este desaVirsit. Pentru ca trebuie sa r5mina totdeauna intactS traditia care s-a dat odata cu ha- rul de via|a facator. Cel care a rascumpSrat din stricaciune viata noastra ne-a dat puterea renasterii, (putere) cuprinsS in mister, care aduce sufletelor mintuirea. Astfel, faptul de a indepSrta ceva sau de a adSuga ceva echivaleaza" cu pierderea vietii vesnice. Prin urmare, dacS la botez separarea Duhului de TatSl si de Fiul este periculoasS pentru eel ce executS botezul si vatamatoare pentru eel care-1 primeste, cum vom fi noi in sigurantS separind pe Duhul de TatSl si de Fiul ? Cre- dinta si botezul sint doua conditii ale mintuirii si sint legate, de ne- despartit, una de alta. Pe de o parte, credin^a se desavirseste prin botez ,• iar pe de alta parte, botezul se intemeiazS pe credinta; ambele sint depline (prin invocarea) acelorasi nume. Pentru ca dupa cum credem in Tatal si in Fiul si in Sfintul Duh, la fel ne si botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Marturisirea precede credinta, care duce la mintuire, insa botezul, eel ce pecetluieste asen- timentul nostru, il urmeaza de aproape. XIII Explicarea motivului pentru care lngerii sint pu$i de catre Pavel alaturi de Tatal $i de Fiul Dar exista si alte (fiinte), zic (adverSarii nostri), care, desi con- numarate cu Tatal si cu Fiul, nu sint slSvite impreuna (cu Ei). De exemplu, Apostolul a amintit pe ingeri atunci cind, conjurind pe Ti- 170. Fapte X, 38. 171. Isaia LXI, 1 ; Luca IV, 18. 172. Ps. XLIV, 9. 173. I Cor. XII, 3. 174. Fapte I, 5. 175. Luca III, 16. 44 SFlNTUL VASILE CEL MARE motei a zis : «Te conjur inaintea lui Dumnezeu (Tatal) si a lui Iisus Hristos si a ingerilor Lui alesi» 176 . Pe acestia nici nu-i osebim de res- tul creaj;iei si nici nu acceptam sa fie connumarati impreuna cu Ta- tal si cu Fiul. Eu, desi (socotesc) ca rationamentul nu merita raspuns, dat fiind ca absurditatea lui poate fi constatata de oricine, voi spune numai cS inaintea unui judecator indulgent si blind, — gata sa accepte ca indreptatrte argumentele celor acuzati — , poate sa prezinte cineva ca martor pe confratele sau de robie. Insa faptul de a fi facut cineva liber din rob, faptul de a fi numit fiu al lui Dumnezeu si de a fi adus din moarte la viatS, de nimeni altul nu se poate (realiza), afar a de Cel care prin fire se aflS in intimitatea lui Dumnezeu si robiei nu este supus. (Col. 120). Caci cum va putea eel strain (de Dumnezeu) sS aduca pe altii in intimitatea lui Dumnezeu ? §i cum va elibera (pe altul) eel ce insusi se afla sub jugul robiei? Prin urmare, nu are acelasi sens amintirea Duhului si a ingerilor ? pe cind Du- hul (este amintit) ca Stapin al vietii, ingerii (suit amintiti) ca protectori ai celor ca si ei robi, ca martori credinciosi ai ade- varului. Pentru ca sfintii obisnuiesc sa comunice poruncile lui Dumnezeu in prezenta martorilor, asa cum rezulta din indem- nul lui Pavel catre Timotei : «Cele pe care le-ai primit de la mine, in prezenta multor martori, pe acestea incredinteaza-le la oameni cre- dinciosi» 177 . El cheama acum ca martori pe ingeri pentru c3 stie ca ingerii se vor afla alaturi de judecator, cind va veni intru slava Tata- lui ca sa judece lumea cu dreptate, asa cum spune (Evanghelistul) : «Pe eel care II va marturisi inaintea oamenilor, Fiul Omului il va marturisi inaintea ingerilor lui Dumnezeu» 178 . $i Pavel in alt loc : «Cind se va arata Domnul din eer (venind) cu ingerii» 179 . Pentru acest motiv, inca de aici, cheama ingerii ca martori, ca sa-si pregateasca dovezi incon- testabile pentru marele judet- $i nu numai el (Pavel), ci toti, in gene- ral, carora li s-a incredintat misiunea de predicatori, nu inceteaza nici un moment sa recurgS la martori. Ei invoca (drept martori) chiar si ce- rul si pamintul 18 ° pentru ca orice fapta se savirseste inlauntrul lor si, de aceea, la examinarea faptelor (acestea) vor fi alaturi de cei judecati, «C5ci va chema cerul si pamintul ca sa judece po- porul Sau», zice (Psalmistul) 1M . «Iau ca martori inaintea voastra cerul si pamintul» l82 ( zice Moise, trebuind sS transmits poporului 176. / Tim. v, 21. 177. // Tim. II, 2. 178. Luca XII, 8—9. 179. // Tes. I, 7. 180. Prin cer intelege de obicei puterile spirituale. In cazul de fata, prin cei $i pamint Intelege spatiul In care omul i§i petrece viata. 181. Ps. XLIX, 5. 182. Deut. IV, 26. DESPRE SFINTUL DUH 45 poruncile (lui Dumnezeu). Si atunci cind spune cintarea, (zice) : «Ia amin- te, cerule, si voi grSi. AscultS, pamintule, cuvintele gurii mele!» 183 . (Zice) Isaia : «Asculta, cerule, si pleaca ureehea ta, pamintule» m . Ieremia vorbeste chiar despre o incremenire a cerului la auzul cu- vintelor nelegiuite ale poporului : «Cerul s-a mirat de aceasta si s-a infiorat inca si mai mult, pentru c3 poporul Meu a savirsit doua pacate ingrozitoare» l85 . §i Apostolul, pentru ca stia ca ingerii au fost pu§i ca pedagogi si guvernatori ai oamenilor, i-a invocat ca martori. Cit pri- veste pe Isus (fiul) lui Navi, el a luat ca martor al cuvintelor sale o piatra. Cindva a fost luata de Iacob, ca martor (al cuvintelor sale), o gra.- mada de pietre J 86 . El zice : «Piatra (pe care o inalt) intre voi astazi, va fi marturie, (Col. 121). pina la sfirsitul zilelor, ori de cite ori vepl minti pe Domnul Dumnezeul nostru» 187 . Credea, probabil, c3 datoritS puterii lui Dumnezeu si pietrele vor grai impotriva calcatorilor de lege, daca nu, in mod sigur constiinfa fiecSruia va fi socata de avertisment. Prin urmare, ace$tia carora li s-a incredintat mintuirea sufletelor, oricare ar fi ei, pregatesc dovezi pe care sa le prezinte mai tirziu. Cit priveste pe Duhul, El a fost pus pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, nu dintr-o nece- sitate trecatoare, ci datorita comuniunii Sale firesti (cu Dumnezeu) : N-a fost impus (aci) de noi, (aci) a fost asezat de Domnul. XIV Raspuns la obiecpunea fed Duhul nu trebule pus pe aceeasi treapta cu celelalte doua. peisoane ale Slintei Treimi), pentru cd (se spune ca) unii (oameni) au fost botezati «in (numele) lui Moise» si au crezut in El. In acelasi timp se vorbeste despre reprezentdrile tipice m . Insa, zic ei, nici faptul ca ne botezam «in 189 (numele) Duhului Sfint» nu justified faptul de a-L pune pe aceeasi treapta cu Dumnezeu. Pentru 183. Deut. XXXII, 1. 184. Isaia I, 2. 185. let. II, 12—13. 186. Fac. XXXI, 47. 187. Isus Navi XXIV, 27. 188. Sf. Vasile vorbeste despre «typi» (tutcoi). «Tipii» sint persoane si eveni- mente din Vechiul Testament care au prefigurat persoane si evenimente din Noul Testament. Asa de exemplu, despre Adam se spune c& este «typ» al lui Hristos ; tre- cerea prin Marea Rosie este «typ» al botezului. $arpele confectionat din aramS de catre Moise, la porunca lui Dumnezeu, pentru a se uita la el cei muscati de serpii ve- ninosi in pustiu, pentru a se InsanStosi (Num. XXI, 6 — 9), a fost «typ» al rastignirii Mlntuitorului. O astfel de interpretare tipica a dat acestui episod lnsu$i Mintuitorul in convorbirea cu Nicodim. El a zis : «precum Moise a ridicat sarpele In pustiu, la fel se cade sS fie ridicat (pe cruce) Fiul Omului» (loan 3, 14). 189. De data aceasta vorbeste despre prepozitia eic. 40 ■rlNTUL VKKtt OBL MASK ctt uuii au fost botezatf In (numele) lui Molse, «In nor» si «In mare» 19 °. Do asemenea, se spune ca s-a crezut In oameni. «Ca a crezut po- porul in Dumnezeu si in Moise, sluga Sa» 191 . Atunci, zice (adversarul), de ce, (pornind) de la credintS si de la botez, preamaresti intr-atita pe Duhul Sfint si II pui raai presus de creatie, cind este atestat faptul ca credinta si botezul s-au facut si in (numele) oamenilor ? Deci, ce vom zice ? (Vom zice) ca credinta in Duhul (are aceeasi important^) ca si credinta in Tatal si in Fiul ; asemeni si botezul. Pe cind credinta in Moise si (botezul) in nor (au avut sensul) de umbra si tip. Intrucit cele divine se anunta prin (lucruri) mici si omenesti, (nu hiseamnS) ca natura lor, pe care deseori typii au prezentat-o acoperita do umbrS, este neglijabila. Pentru ca typul le descopera pe cele astep- tate si arata voalat viitorul, imitind adevarul. Astfel, Adam este typ al (lui Adam) eel viitor 192 , piatra (reprezinta) tipic pe Hristos 193 si apa (care a izvorit din piatra) este typul puterii de viata facatoare a Cuvin- tului. «CSci, zice, daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea» 194 . Mana este typul piinii celei vii, care s-a coborit din cer l95 , iar sarpele spinzurat pe stilp este tipul patimii mintuitoare care s-a sSvirsit pe cruce ; de aceea, (toti) citi priveau (Col. 122) celtre el (cu credinta) erau salvati 186 . Inca si cele rcferitoare la iesirea lui Israil au fost istorisite pentru c3 sint typ al mintuirii prin botez. Intiii nascuti ai israelitilor au fost salvati, ca si trupurile celor care se boteaza, pentru ca celor insemnati cu singele (mielului) li s-a dat har. Singele mielului era typ al singelui lui Hristos, iar intiii n&scuti erau typ al primului (om) creat ,• — fiindca acesta, in virtutea succesiunii, exista in mod necesar in noi, pcrpetuindu-se pina la sfirsit. De aceea, in Adam toti murim 197 si moar- tea a stSpinit pina la plinirea legii si pina la venirea lui Hristos. Intiii nfiscuti au fost pastrati de catre Dumnezeu pentru a nu fi atinsi de catre exterminator, ca semn ca noi, cei adusi la viat& prin Hristos, nu vom mai muri in Adam. Marea si norul au condus atunci la credinta, iar prin impresia (pe care o provocau) in acelasi timp preinchipuiau harul care avea sa vina. «Cine este intelept sa priceapa toate acestea» 198 . 190. / Cor. X, 2. 191. /e?. XIV, 31. 192. Rom. V, 14. 193. / Cor. X, 4. 194. loan VII, 37. 195. Deut. VIII, 3. 196. Num. XXI, 3. 197. I Cor. XV, 22. 198. Ps. CVI, 43 ; Osea XIV, 10. DIBFWE arlMTUI. DUH A7 Cum a preinchipuit marea botezul ? Prin faptul cS a separat (pe israe- lii) de faraon, dupa cum baia aceasta (separa) de tirania diavolului. Aceea ucidea in (valurile) ei pe dusman, in aceasta (baie) este ucisa dusmania noastra, cea catre Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a iesit nevatamat ; din apa (botezului) noi ne ridicam ca inviati din morti, mintuiti prin harul celui care ne-a chemat. Cit despre nor, el era o umbra a darului Duhului, (dar) care stinge flacara patimilor, prin omorirea madularelor. Adica ce ? Daca s-au botezat (aceia) in chip tainic in Moise, pentru aceasta harul botezului este neinsemnat ? In felul acesta nici unul din- tre elementele credintei noastre nu poate fi maret, daca depreciem da- torita typilor ceea ce este mSret in fiecare (dintre ele). Nici iubirea lui Dumnezeu fata de oameni, faptul ca pe Fiul Sau Unul-Nascut L-a dat pentru mintuirea noastra nu este un gest mare si supranatural, pentru ca nici Avraam nu si-a crutat fiul. Nici patima Domnului nu este stra- lucita, pentru ca in locul lui Isaac, un berbec era typul ofrandei sacri- ficiale. Nici coborirea la iad nu este un fapt extraordinar, indata ce Iona timp de trei zile si tot atitea nopti a realizat mai dinainte typul mort.ii. La fel face si in legaturS cu botezul, eel care comparS adevarul cu umbra, cu typul celor desemnate prin el si incearca (invocind pe Moise si marea), sa denigreze Intreaga iconomie. Ce fel de iertare a pa- catelor si ce fel de reinnoire a vietii (a avut loc) in mare? (Col. 125). Ce harisma spirituals (s-a primit) prin Moise? Ce omo- rire a mortii (a avut loc) acolo ? Aceia n-au murit impreuna cu Hris- tos si de aceea nici n-au inviat impreuna cu El 199 . Nu purtau in ei chi- pul Celui ceresc 200 , nici moartea lui Iisus in trupul (lor). Nu s-au dez- t>racat de omul eel vechi si nu s-au imbracat in omul eel nou, reinnoit Spre cunostinta dupa chipul Celui care l-a creat. Deci, de ce compari botezurile, care au comun doar denumirea, pe cind deosebirea dintre ele este atit de mare, pe cit este (deosebirea) dintre vis si realitate si (aceea dintre) umbra si imagine si (obiectele) existente In realitate ? Dar si credinta in Moise nu infirma credinta in Duhul, ci, mai de- gfaba, afirma credinta in Dumnezeul tuturor. «Pentru ca, zice (Scrip- tura), a crezut poporul in Dumnezeu si in Moise, sluga Sa» 201 . Prin ur- mare, (aghiograful) a raportat (credinta poporului) la Dumnezeu si nu la Duhul si (Moise) a prefigurat pe Hristos si nu pe Duhul. Pentru ca„ 199. Rom. VI, 8. 200. / Cor. XV, 49. 201. 7e?. XIV, 31. ■I-INTUL VASItB CKL MAJRC In slujba legii fiind, a preinchipuit pe Mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni 208 . N-a preinchipuit Moise pe Duhul, pentru faptul ca a fost mijlocitor intre Dumnezeu si popor. Pentru ca legea s-a dat prin ingeri, in mina mijlocitorului, la dorinta poporului care zicea : «Vorbeste-ne tu ?i sa nu ne vorbeasca Dumnezeu» ™ 3 . Prin urmare, credinta in el pre- figureazfi (credinta) in Domnul, Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, Cel care a zis : «Daca ati fi crezut in Moise, atf fi crezut si in Mine» 204 . Oare, pentru faptul ca a fost preinchipuita prin (credinta) in Moise, credinta in Domnul este un lucru mic ? Nu, nici daca s-a botezat cineva {crezind) in Moise, (nu este un motiv) sa minimalizam harul (primit) la botez de la Duhul Sfint. In plus, am de spus ca se obisnuieste in Scriptura sa se desemneze prin Moise Legea, ca in afirmatia : «Au pe Moise si pe profeti» 205 . De aceea, referindu-se la botezul legii (vechi), s-a zis ca (Israil) s-a botezat in Moise. Pentru ce, deci, acestia, care, sprijinindu-se pe umbra si pe typi si minimalizind (in felul acesta) ade- vfirul, socotesc de dispretuit speranta si darul bogat al lui Dumnezeu si MintuitorUlui nostru, Cel care reinnoieste tineretea noastra ca a vulturului ? Faptul de a ignora marea taina a mintuirii noastre (denota) intr-adevar minte de copil, de copil care are nevoie de lapte, pentru ca in baza unui principiu pedagogic, inainte de a ne exersa in dreapta credinta si inainte de a ajunge la desavirsire, (era normal sa) ni se dea elementele pe care le putem pricepe mai usor, pe masura cunostintei .(noastre). In felul acesta Guvernatorul vietii noastre ne conduce pro- .slc una dintre harismele pe care le distribuie Duhul. De cine a lost Inv&tcit (Gavriil), cSruia i s-a poruncit sa descopere lui (Daniil) — omul iubit do Dumnezeu — tainele viziunii 23 °, daca nu de Duhul Sfint ? Doscoporirea tainelor revine indeosebi Duhului, asa cum zice Scrip- tura : «Dumnozeu ne-a descoperit noua prin Duhul» 231 . Cum ar putea petroco viata fericita tronurile §i domniile, incepatoriile si puterile, daca nu ar vodea continuu fata Tatalui din ceruri ? Insa aceasta contemplare nu (so roalizoaza) fara (ajutorul) Duhului. Caci, dupa cum in timpul nop- tii, dac3 indepSrtezi lumina din casa ochii orbesc, puterile devin inerte, lucrurilo de valoare sint de nerecunoscut, iar aurul si argintul, din necu- nostinta, .sint cSlcato in picioare, (Col. 140) — la fel si in cazul celor rationale : este imposibil sa dainuiasca acea viata dupa lege fara (ajutorul) Duhului. Ordinea in ca- zarma nu se poate pastra cind comandantul lipseste, nici armonia in cor In lipsa dirijorului. Cum ar putea zice serafimii : «Sfint, Sfint, Sfint" 232 dac3 n-ar fi fost invatati de Duhul de cite ori se cade sa rosteasca aceasta doxologio ? Prin urmare, fie ca toti ingerii II lauda pe Dumnezeu, fie ca 1 1 laud a toate puterile Lui, (fac acest lucru) cu concursul Duhului. Daca mil $i mil de ingeri se afla de fata si zeci de mii de slujitori savirsesc Iroproijabil slujba lor, (fac aceasta) cu puterea Duhului. Este imposibil a fl mentinuta, fara purtarea de grija a Duhului, toata aceasta armOnie dp negrSit si mai presus de ceruri (atit) in slujba lui Dumnezeu, citsi fntr<* puterile cele mai presus de ceruri. Duhul este de fata la crearea (Ingerilor) — care nu se desavirsesc prin progres (moral), ci sint desa- vlr$iti chiar de la creare — si ofera harul Sau in vederea constituirii de- savlrsirii fiintei lor. 227. Luca II, 14. 228. / Cor. XII, 3. 220. Ixwa I, 26. 2M. Dnn. X, 10. 231. I Cor. II, 10. 232. Isnia VI, 3. OESPRK SrtNTUl, DUH Cine noayii ca actiunile Intreprinse de Marole Dumnezeu si Mintui- torul nostru Iisus Hristos, izvorite din bunStatea lui Dumnezeu, in ve- derea mintuirii omului, s-au implinit prin harul Duhului ? Fie ca cerce- tezi pe cele din trecut : binecuvintarile patriarhilor, ajutorul dat prin lege, typurile, profetiile, bravurile in razboaie, minunile dreptilor, fie c3 cercetezi dispozifiile referitoare la intruparea Domnului, (toate au fost realizate prin Duhul). In primul rind a fost prezent in insusi trupul Dom- nului, fiindu-I ungere si insotitor inseparabil, conform spuselor Scrip- turii : «Peste Cel care vei vedea pe Duhul coborind si raminind peste El, Acesta este Fiul Meu Cel iubit» 233 . $i : «Pe Iisus eel din Nazaret, pe Care L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfint» 234 . Apoi, orice lucrare (a Fiu- lui) se sSvirsea in prezenfa Duhului. Duhul era de fata chiar si cind i(Iisus) a fost ispitit de diavol. «Caci, zice (Scriptura), Iisus a fost condus de Duhul in pustiu, pentru a fi ispitit» 235 . Si cind a savirsit minuni (Du- hul) era de fata. «Pentru ca, zice, daca Eu scot demonii cu Duhul lui Dumnezeu...» 236 . Nu L-a parasit nici dupa ce a inviat din morti. Pentru ca, in lucrarea de reinnoire a omului, de a-i reda harul — pe care (il primise) din suflarea lui Dumnezeu, dar il pierduse — • Domnul, suflind peste ucenici, a zis : «Luati Duh Sfint. Carora veti ierta pacatele, (Col. 141) vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute» 237 . Or- ganizarea Bisericii nu se savirseste, in mod evident si incontestabil, prin Duhul ? «Pentru ca Acesta, zice (Scriptura), a dat Bisericii in primul rind apostoli, in al doilea rind profeti, in al treilea rind pe cei cu darul mi- nunilor, apoi pe cei cu darul tamaduirilor, al cirmuitorilor, binefacato- rilor si cu darul (vorbirii in diferite) limbi» 238 . Aceasta ordine a fost stabilita dupa darurile Duhului. Daca cerceteaza cineva cu atentie va gasi ca si la vremea asteptatei celei de a doua veniri a Domnului din cer Duhul Sfint nu va lipsi, asa cum socotesc unii. Din contra, va fi de fata si in ziua aratarii (Domnu- lui), cind fericitul si singurul Suveran va judeca lumea cu dreptate. Cine n-a auzit de bunurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei vrednici, incit sa nu stie ca coroana dreptilor, care se va da fiecaruia mai bogata si mai stralucitoare ■ — dupa actele de virtute savirsite — este harul Du- hului ? Pentru ca la Tatal, in atmosfera stralucitoare a (vietii) sfintilor, 233. [oan I, 33 ; Luca III, 22. 234. Fapte X, 38. 235. Matei iV, 1. 236. Matei XII, 28. 237. loan XX, 22—23. 238. I Cor. XII, 28. 50 irtNTUL VABILK Ctl, MAHK «multe Ificasuri slnt» 239 , adlca diferite vrednicii. «Dup& cum o stea se deosobeste In strSlucire de o altS stea», la fel (se va Intlmpla) si la In- viorea mortilor 240 . Prin urmare, cei pecetluiti de Duhul Sfint 241 pentru ziua izbfivirii, care au pfistrat intactS pirga Duhului pe care au primit-o, ac ostia slnt cei care vor auzi : «Bine, slugS buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune» 242 . Cit despre cei care au Intristat pe Duhul Sfint cu rautatea faptelor lor 243 , si despre cei rare n-au fructificat darul primit, de la ei se va lua harul primit si se va da altora, sau, dupa cum spune unul dintre evanghelisti, «vor fi taiati In dou8» 244 , Intelegindu-se prin taiere in doua instrSinarea in intregime do Duhul. Pentru c3 nici trupul nu se imparte, incit o parte sa fie predata ladulul, iar alta nu ,- acest lucru ar fi o poveste care nu cadreaza cu un judecator drept care, pe cind trupul intreg a pacatuit, il pedepseste doar jumState ; nici sufletul nu se taie in doua, dal fiind ca in intregime po- soda cugetul pSc&tos si in intregime colaboreaza cu trupul la savirsirea rflului. Tfiierea in douS fnseamna, dupS cum am spus, vesnica instra- inaro a sufletului de Duhul. Pentru ca acum, desi nu se amesteca cu cei novrednici, se pare totusi cS se afla in cei care au fost o data pecetluiti si astoapta Intoarcerea si mintuirea lor, insa atunci se va indeparta in introgime de sufletul celor care au pingarit harul Sau. (Col. 144). De aceea, (s-a zis) ca «nu poate sa laude cineva pe Dum- nozcu in iad, nici sa-si aminteasca de Dumnezeu dupa moarte» 245 , fiindca nu are ajutorul Duhului. Deci, cum este posibil sa gindeasca cineva ca Judecata (viitoare) se va savirsi fara (asistenta) Sfintului Duh, cind Scriptura spune ca El este premiul dreptilor, iar condamnarea pacato- silor va consta In faptul ca li se va lua si ceea ce li se pare ca au de la El ? Ins8, cea mai mare dovada a unitatii Duhului cu Tatai si cu Fiul (este spusa Scripturii), ca se afia in acel raport cu Dumnezeu in care se afia duhul nostru cu (fiinta) fiecaruia dintre noi. «Caci, cine dintre oameni $tlo cele (ascunse) ale omului, daca nu duhul din el ? La fel si cele (ascunse) ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, afara de Duhul din El» S4g . Acestea slnt suficiente in aceasta problema. 239. loan XIV, 2. 240. 1 Cor. XV, 41 — 42. 211. Eles. I, 13—14. 242. Matei XXV, 21. 243. Este vorba despre cei care au recazut in pacat dupa primirea botezului 51 ii-iiu fficut poc3inta nccesara. 244. Matei XXIV, 51. 24. r ). Ps. VI, 6. 240. / Cor. II, 11. DKSPRK BFINTUL DUH 57 XVII Ctitre cei care zic cd Duhul Stint nu trebuie connumdrat cu Tatdl pi cu Fiul, ci subnumdrat (Lor). In acela$i timp se aduc argumente pentiu connumdraiea (Duhului) cu Tatdl si cu Fiul Nu este lesne de inteles ce numesc ei subnumarare si in ce sens folosesc acest termen, insa toata lumea stie ca termenul a fost preluat din cugetarea profana. Sa cercetam daca are vreo tangenja cu cele de fata. Deci, zic acestia, priceputi in cele zadarnice, ca unele notiuni sint generale si au sens foarte larg, altele au sens specific si altele au sens si mai restrins. De exemplu, notiune generala este (cuvintul) fire : prin ea se exprima toate firile in mod egal, cele insufletite si cele neinsufle- tite. (Cuvintul) «animal» este>o notiune specifics si prin ea se exprima mai putine entitati decit prin prima. Cu sens si mai restrins decit no- tiunea «animal» este notiunea «om» si decit aceasta cea de «barbat» P apoi cea care priveste pe fiecare individ in parte, ca Petru, Pavel sau loan. Deci, nu cumva ei inteleg subnumararea ca pe o impartire a notiunii generale in entitati mai mici ? Nu pot sa cred ca au ajuns la atita ne- sabuire, incit sa-si inchipuie ca Dumnezeul universului este o notiune generala fara existenta (reala) si ipostas, pe care o concepem doar cu mintea, care se divide in notiuni cu sens mai restrins, iar aceasta sub- diviziune sa fie numita subnumarare. Nici nebunii n-ar putea sustine asa ceva. Pentru ca, pe linga faptul ca arata lipsa de evlavie, se opun propriei lor intentii. Pentru ca cele care se subdivid au aceeasi esenta cu cele din care au provenit. Insa, data fiind marea lor nebunie, se pare ca nu avem (Col. 145) argumente s-o combatem si astfel, cu nebunia lor, mi se pare ca ceva cistiga. Asa dupa cum corpurilor moi nu li se pot aplica lovituri puternice, pentru ca nu opun rezistenta, in acelasi fel nu pot fi combatute cu putere argumentele unor nesabuiti. Ar trebui, deci, sa trecem sub tacere impietatea lor ingrozitoare, insa iubirea fata de frati si perversitatea adversarilor nu ne lasa linistiti. Ce sustin ei ? Ascultati cuvintele fanfaronadei lor : «Noi sustinem ca trebuie connumarate cele de aceeasi cinste si subnumarate cele infe- rioare». $i ce inseamna afirmatia pe care o faceti ? Fiindca nu inteleg neobisnuita voastra intelepciune. Care din doua : aurul trebuie connu- marat aurului, iar plumbul, datorita faptului ca este un material mai ief- tin, nu trebuie connumarat, ci subnumarat aurului ? Atribuiti atita pu- tere numarului, incit sa ridice valoarea lucrurilor fara de pret, iar valoa- rea celor pretioase s-o coboare ? Pentru ca, de buna seama, si pe aur M HKINTU1, VAMIt.K Ct;l, MAHUi 11 ve(i subnumflra pietrelor protloase, iar pietrele mai mlci si mai putiu stralm itoaro, la rindul lor, le voti subnumara celor mai mari si mai stra- lucitoare. Dar, la ce te po{i astepta s& spunS (acesti oamoni), care uu lac nimic altcova decit sfi spuria si sa auda" ciudatenii ? Sa fie num.'irati, (lc( i, cu sloicii si epicureii, contabilii impietatii ! Pentru ca, co fel de subnumararo a lucrurilor de mai putin pret poate exista fata de cele prolinase ? Cum va fi subnumarat obolul de arama stativului de aur ? »Nu zi( em, afirma ei, sa se compare doua monezi (diferite), ci doua nio- ac/i de acelasi fel». Deci, care dintre ele va fi subnumarata celeiialte indala cc slnt din acelasi material ? Daca numeri pe fiecare in parte, prin faptul cii le numeri la fel, le socotesti de aceeasi valoare, iar daca It* unosti numarindu-le impreuna, iara§i le faci egale. Daca (moneda) care a lost numSrata ca a doua va fi (socotita) ca enumerata, sta la in- demina celui ce numara sa inceapa numaratoarea de la (moneda de) arama. Dar sa lasam combaterea ignorantei lor si sa ne intoarcem la csle care edificii credinta. Prin urmare, sustineti ca Fiul (trebuie) sa fie subnumarat Tataiui si Duhul Fiului, sau limitati subnumararea doar la Duhul ? Pentru ca, daca si pe Fiul II subnumSrati, iarasi reinnoitji acea impietate (arianismul), (in- vatftlurile eronate ca) deosebirea de esenfa (dintre Tatal si Fiul), inferi- orilalea Fiului (fata de Tatal), nasterea nu din vesnicie (a Fiului) si, iti- tr-un cuvint, toate blasfemiile (emise) la adresa (Fiului) Unuia Nascut. Nu am intentia s& rSspund acum acestor (impietati), (Col. 148) mai ales ca ele au fost combatute, dupa puterile noastre, ■de c&tre noi 247 . Insa, daca socotesc ca numai Duhul (trebuie) subnuma- rat, s& afle cS Duhul este invocat impreuna cu Fiul in acelasi fel in care Fiul este invocat impreuna cu Tatal. Pentru ca numele Tatalui si ai Fiu- lui si al Sfintului Duh ni s-a dat in acelasi chip. Relatia in care Fiul se aflfi fata d« Tatal este aceeasi cu relatia Duhului fata de Fiul, conform cuvlntului spus la botez. Iar daca Duhul este pus pe acelasi plan cu Fiul >i Fiul pe acelasi plan cu Tatal, este clar ca si Duhul este pus pe acelasi plan cu TatSl. Ce posibilitate mai ramine sa sustina cineva ca unul (tre- buie) connumarat, iar altul subnumarat, indata ce numele sint puse s pe acelasi plan ? Intr-un cuvint, ce lucru, fiind numarat, s-a indepartat de natura sa ? Nu cumva cele pe care le numaram nu ramin cum erau la in- ceput si nu cumva numarul nu se foloseste ca semn destinat sa faca cu- noscutS pluralitatea subiectelor ? Pentru ca, pe unele dintre corpuri le numaram, pe altele le masuram, iar pe altele le cintarim ,• pe cele a ca- ror nature este difuzS le masuram pentru a le percepe, pe cele distincte le numanim — afar8 de cele prea mici, pe care de asemeni le masu;am 247. Intelccje. cele Trei cuvinte indrcptate impotriva lui Eunomiu. PWHK WrtNTDI, DUK ___ !HL -, iar pe cole groin le clnt&rim. Pentru cS am conceput semne pentru cunoasterea unei cantitati, nu inseamna" c& am si schimbat natura celor pe care le desemneazS. DupS cum pe cele pe care le cintarim (sa zicem asa) nu le subcintarim pe unele altora, chiar daca un (obiect) este de aur, iar altul este de cositor, nu subnumaram lucrurile masurabile, la fel nu trebuie sa le subnumaram pe cele numarabile. Or, daca nimic dintre acestea nu primeste sa fie submasurat cum sustin ei ca Duhul trebuie sa fie subnumarat ? Numai cei atinsi de maladii pagine socotesc ca cele inferioare dupa demnitate sau esenja trebuie sa fie subnumarate. XVIII Cum se pastreaza credinfa intr-un singm Dumnezeu, marturisind trei ipostase. In acela$i timp sint combatuti cei caie sustin ca Duhul (trebuie) subnumarat Transmitind (invatatura) despre Tatal, Fiul si Sfintul Duh, Domnul nu s-a folosit de numere. El n-a zis : (Sa botezaji) in primul rind (in numele Tatalui), in al doilea rind (in numele Fiului) si in al treilea rind {in numele Sfintului Duh), nici in numele a unu, doi sau trei (Dumne- 2ei), ci ne-a facut cunoscuta credin^a care duce la mintuire (folosin- du-se) de nume sfinte. Pentru ca credin^a este aceea care ne mintuieste, iar numarul a fost conceput ca semn care ne face cunoscuta totalitatea persoanelor. (Col. 149). Insa acestia, care de pretutindeni isi ingramadesc pa- gube, se folosesc impotriva credintei chiar si de puterea numarului. Pe cind nimic dintre celelalte nu se schimba prin adaugarea numarului, ei se tern sa se foloseascS de numar (cind vorbesc) despre Dumnezeu, ca nu cumva prin intermediul lui sa se intreaca masura cinstei datorate Para- cle'tului. Dar, o preainfeleptilor, cele de necuprins sint mai presus de orice numar ; evreii demult exprimau prin anumite semne numele eel de negrait al lui Dumnezeu si prin aceasta (fapta) aratau ca Dumnezeu este mai presus de orice (cuvint). Insa, daca trebuie sa si numaram, (se cuvine a fi aten{i) ca nu cumva prin aceasta sa pacatuim impotriva ade- •varului. De aceea, ori cinstim prin tacere pe cele de neqrait, ori ena- meram cu pietate pe cele sfinte. Unul este Dumnezeu si Tatal si Unul este Fiul Unul-iNascUt si Unul este Duhul Sfint. Pe fiecare dintre per- soane o enuntam separat ; si daca trebuie sa le connumaram, sa nu ajungem de la o (conceptie) gresita despre numarare la o conceptie politeista (despre Dumnezeu). 00 ^ WrlNTUL VAIHUi CKI, make Pentru c& noi nu juim&ram (persoanele Sfintei Trelmi) In sensul cd pleclnd de la unitate ajungem la pluralitate, pentru ca nu zlcem unu, rioi si trei, nici primul, al doilea si al treilea. «CSci Eu slnt Dumnezeu primul si ultimul» 248 . De al doilea Dumnezeu n-am auzit pinS azi. Prin urmare, adorlnd pe Dumnezeu, din Dumnezeu, m5rturisim specificul lpostaselor si rSmlnem la credinta intr-un singur Dumnezeu ; conside- r&m cfi In Dumnezeu-Tatal si in Dumnezeu-Fiul exista acelasi chip, can* reflects imuabilitatea divinitatii. Fiul exista In Tatal si Tatal in Fiul, pentru c3 Acesta este la fel ca si Acela, iar Acela ca si Acesta, si In felul acesta cei doi slnt una, incit privite dupa specificul persoanelor, slnt una si una, insa dupa identitatea firii, cele doua sint una. Cum, deci, dac3 exista unul si unul, nu exista doi Dumnezei ? Pentru (moti- vul) c3 si chipului regelui se zice rege, dar nu (avem) doi regi. Nici puterea nu se scindeaza, nici slava nu se imparte. Si dupa cum autori- tatoa care ne stSpineste este una, (si nu mai multe), la fel si slava data nouS este una, si nu mai multe, pentru ca cinstea data chipului trece asupra prototipului. Deci, ceea ce aici prin imitare este chipul, aceasta oste acolo, dupa fire, Fiul. $i dupa cum in cele realizate de tehnica ase- nulnarea rezida In formS, la fel si in natura diving si simpla, unitatea rezida In participarea la divinitate. Unul este si Duhul Sfint, enun^at de asemeni separat, (Col. 152) dar unit cu Tatal eel unic prin Fiul eel unic, Care comple- teaza prea Sflnta si fericita Treime. In-timitatea Sa cu Tatal si Fiul o va- deste foarte clar faptul ca n-a fost riinduit printre creatuxi, ci aparte, pen- tru cfi El nu este o (creatura) dintre cele mai multe, ci unul (creator). Dupa cum Tatal este Unul si Fiul este Unul, la fel si Duhul Sfint Unul este. Prin urmare, atit de departe se gaseste fata de natura creata, pe clt de departe se afla Cel ce este unic fata de creaturile cele ce sint multe (la numSr) ,• este atit de unit cu Tatai si Fiul, pe clt de unita este celula de celuia. SI nu se vede numai de aici ca participa la firea (lui Dumnezeu), ci *i din faptul c3 se spune (despre El) ca este «din Dumnezeu» ,- nu dupa cum provin de la Dumnezeu toate (creaturile), ci provine din Dumne- zeu (ca Dumnezeu), nu prin nastere ca Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. Desigur, gura (nu trebuie inteleasa) ca madular (al lui Dumnezeu), nici Duhul, ca o suflare ce se risipeste, ci gura (trebuie inteleasa) intr-un chip vrednic de Dumnezeu si Duhul ca fiinta vie, datatoare de sfinte- nle. In felul acesta se exprima intimitatea (cu celelalte persoane) si se 248. Isaia XLIV, 6. DUPRE ■FtNTUL DOH 61 p&streaza insondabil modul provenienfei (Sale) 249 . (Duhul) se mai zice si Duh al lui Hristos, pentru c& este legat fiintlal de El. «Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acesta nu este al lui Hristos» 25 °. De aceea, numai El II mareste pe Domnul dupS vrednicie. Pentru ca, zice (Domnul) : «E1, (Duhul), M5 va slavi» 251 , nu, dupa cum creatura, ci ca Duh al Adevaru- lui, facind sa" straluceasca" adevarul, si ca Duh al intelepciunii, descope- rind in mSretia Sa pe Hristos, Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu. II slSveste apoi ca Mingiietor, facind cunoscuta in El bunatatea Paracle- tului care L-a trimis 252 si in vrednicia Sa (facind sa straluceasca) stra- lucirea Celui din Care a provenit. Prin urmare, (exists doua feluri de slava) : cea naturala (care tine de natura lucrurilor), asa cum lumina este slava soarelui ; si cea din afara, cea voit data in cunostinta de cauza celor vrednici. (Cea din urma), la rindu-i, este de doua feluri, pentru ca zice (prof etui) : «fiul slaveste pe tatal sau si robul pe domnul sau» 253 . Slava adusa de rob este slava adusa (lui Dumnezeu) de create, pe cind — sa zic asa — cea familiala este adusS de Duhul. Fiindca, dupS cum (Domnul) a zis despre Sine : «Eu Te-am mSrit pe pSmint, lucrul pe care Mi 1-ai dat sa-1 fac, 1-am savirsit» 254 , la fel a zis si despre Mingiietor : «Acela Ma va slavi si din al Meu va lua si vS va face cunoscut» 255 . Si dupa cum Fiul este slavit de TatSl, Care zice : «Te-am slavit si iarasi Te voi slSvi» 256 , la fel este slavit si Duhul, (Col. 153) in virtutea comuniunii (Sale) cu Tatal si cu Fiul si a mar- turiei Fiului Unuia-Nascut, Care zice : «Orice p&cat si blasfemie se va ierta voua, oamenilor, dar blasfemia (impotriva) Duhului nu se va ierta (voua)» 257 . Pe cind, ajutati de o putere iluminatoare, contemplam frumusetea lui Dumnezeu Celui nevazut si de la Acesta ne ridicam (cu ochii mintii) la spectacolul rapitor al arhetipului, Duhul cunoasterii este undeva de 249. Singurul aspect al pnevmatologiei, pe care Sf. Vasile ni-1 discuta, este pur- cederea. Considerind purcederea un mister, a carei vaga asemanare este suflarea gurii, el continua traditia alexandrina. Vezi : Sf. Atanasie eel Mare, Epistola I catre Serapion, P; G., 26, 565 c — 580 b ; Epistola a IV-a catre Serapion, P. G. 26, 641 — 645 j Sf. Gri- gprie de Nazianz, Discursul 31, P. G. 36, 141 ab ; Didim eel Orb, Despre Treime 2, 1, P. G. 39, 438 c. 250. Rom. VIII, 2. 251. loan XVI, 14. 252. Sf. Vasile il numeste si pe Mintuitorul Iisus Hristos Paraclet, avind in ve- dere textul de la loan XIV, 16: «Si Eu voi ruga pe TatSl si alt Paraclet va va trimite». 253. Mai. I, 6. 254. loan XVII, 4. 255. loan XVI, 14. 256. loan XII, 28. 257. Mafef XII, 31. 02 KrlNTUL VA1IUD CM< UAMK lata. EI da celor ce iubcsc adevrtrul puterea cle a contempla chipul, nu le arata din afara chipul, ci li conduce sa-1 cunoasca prin (intermediul vletii) in El. De aceea, clupd cum «nimeni nu cunoaste pe Tatai afara numai de Fiul» 25K , la fel «nimeni nu poate sa numeasca pe Iisus Domn dcclt in Duhul» 25fl . Pentru c8 nu s-a zis «prin Duhul», ci «in Duhul». «Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina in duh si adevSr trebuie sa I se inchine» 260 . S-a scris : «Intru lumina Ta vom vedea lumina» 26] , udicti in iluminarea Duhului (vom vedea) «Lumina cea adevarata, care iumincaza' pe tot omul care vine in lume» 262 . Astfel, «in El» se desco- pcra slava Unuia-Nascut si se face cunoscut Dumnezeu. Prin urmare, drumul cunoasterii lui Dumnezeu porneste de la Du- hul eel unul, (trece) prin Fiul eel unul (si ajunge) la Tatal eel unul. Si invers, bunatatea, sfintenia si demnitatea imparSteasca (pornesc) de la Tattil, (tree) prin Fiul eel unul si ajung la Duhul. In felul acesta sint re- cunoscute persoanele, iar doctrina pioasS, referitoare la unicitatea lui Dumnezeu, nu este atinsa. Acestia care introduc subnumararea prin fap- tul ca zic primul, al doilea si al treilea, se stie ca introduc in doctrina iftra prihanS a crestinilor ratacirea politeista. Pentru ca la nimic altceva nu conduce nelegiuirea subnumararii, decit la marturisirea unui prim, unui al doilea si unui al treilea Dumnezeu. Pentru noi este suficienta relatia intre persoane stabilita de Domnul, pe care eel ce o tulbura gre- seste la fel ca si necredinciosii. (Socotim) deci, ca s-a vorbit destul (in legfttura cu faptul) ca intru nimic nu este atinsa comuniunea dupa fire (a persoanelor) prin faptul subnumararii. Dar sa revenim la certaretul si infumuratul (eretic) si sa acceptam ca (lucrul) care vine al doilea dupd ceva se subnumara. Sa vedem ce rezulta din (acest) rationamenL «Primul om, zice Apostolul, (fiind facut) din pamint, era pamintesc ,• al doilea om, Domnul, era din cer» 263 . Iar in alt loc se spune : «Mai intii (apare) ceea ce este psihic si dupa aceea ceea ce este duhovnicesc ,- ceea ce este duhovnicesc urmeaza dupa ceea ce este psihic» 264 . Deci, daca eel de-al doilea se subnumara celui dintii iar eel subnumarat este Inferior celui fata de care se subnumara, atunci, dupS voi, omul duhov- nicesc este inferior celui psihic si eel ceresc este inferior celui pa- mintesc. 258. Matei XI, 27. 259. / Cor. XII, 3. 260. loan IV, 24. 261. Ps. XXXV, 10. 262. loan I, 9. 263. / Cor. XV, 47. 264. I Cor. XV, 46. XIX Catre cei care zic cd Duhul nu trebuie sldvit «Fie, zice (adversarul), dar nu se cuvine (sa aducem) slava Duhu- lui si sa-L preamarim in cintari de lauda». De unde, deci, am putea sa scoatem dovezi in legatura cu vrednicia Duhului ■ — Care intrece orice minte — daca comuniunea (Lui) cu Tatal si cu Fiul n-a fost luata in considerate de catre acestia, in acest sens ? De buna seama, ne putem face o idee in legatura cu marepla Duhului si in legatura cu neintrecuta Lui putere luind aminte la semnificapia numelor, la maretia lucrarilor si la binefacerile Lui fat§ de noi si fata de intreaga lume. Este numit Duh (ca si Tatal si Fiul) in textele : «Duh este Dumnezeu» 265 si «Hris- tos, Domnul, este Duhul viejii noastre» 266 . Este numit «Sfint» si este fefint, dupa cum sfint este Tatal si sfint este Fiul. Daca pentru creatip sfintenia este ceva adaugat din afara, pentru Duhul sfintenia este un apanaj al firii Sale. El nu este sfintit, ci sfintitor. Este numit bun, pen- tru ca bun fiind Tatal, bun este Cel nascut din El. Bunatatea este esenfa Sa. Este denumit Cel fara ocolisuri, ca si Domnul Dumnezeu 267 , pentru ca adevarul si dreptatea este in Sine si nu se inclina intr-o parte sau dlta, in virtutea neschimbabilitatii firii Sale. Este numit Paraclet ca si; Fiul Unul-Nascut ; El insusi spune : «Voi ruga pe Tatal Meu si alt Paraclet va va trimite» 268 . Prin urmare, Duhul are nume comune cu Tatal si Fiul in virtutea participarii la aceeasi fire. Altfel, carui fapt (se- datoresc acestea) ? A fost numit apoi Duh stapinitor, Duh al adevarului §i al infelepciunii. «Duh divin este Cel care M-a creat» 269 . «Pe Veseleel, zice, i-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de intelepciune, de pricepere si de. stiinta» 270 . Deci, acestea sint numele Duhului, mari si suprafiresti si nu cuprind nici o exagerare. Iar lucrarile Lui care sint ? Manmea lor este imposibil de redat, iar multimea lor este imensa. Cum este posibil sa intelegem pe cele ce sint dincolo de timp ? Care erau lucrarile Lui mat inainte de crearea lumii rationale ? Cite sint binefacerile Sale fata de creatie ? Care va fi pu- terea Sa in veacurile care urmeazS ? A existat, a preexistat si a ooexis- tat cu Tatal si cu Fiul mai inainte de veci, incit, chiar daca vei concepe ceva (ca existind) dincolo de timp, vei gasi ca este posterior Duhului. 265. loan IV, 24. 266. Pllngerile lui leremia IV, 20. 267. Ps. CXL, 16. 268. Toan XIV, 16. 269. Iov XXXIII, 4. 270. Ie?. XXXI, 3. 44 urtNTUt vaihi,k cm. make (Col. 157). Si dacfl te g!nde?ti la create, (vel vedea atuncl) c& pu- torile cerurilor (Ingerii) de Duhul au fost Intarite ; prin intarire se iu- telege statornicia in practicarea binelui. Prin urmare, intimitatea cu Dumnezeu, indiferenta fat& de rau si rSminerea in permanenta in feri- ciro (s-au dat) puterilor ingeresti de catre Duhul. Avea s& vina Hristos, Duhul i-a luat-o inainte. Are loc intruparea, Duhul este nedespSr^it. S-au savlr§it minuni, (s-au acordat) harismele vindecarilor, (toate s-au facut) prin Duhul Sfint. Demonii au fost alungati in (numele) Duhului lui Dum- nezeu. Cind diavolul a fost certat, Duhul era de fata. Izbavirea de pa- cate (s-a fScut) prin harul> Duhului. Caci «v-ati spalat si v-ati sfintit in numele Domnului nostru Iisus Hristos si in Duhul Sfint» 271 . Apropierea •de Dumnezeu (s-a facut) prin Duhul, caci : «a trimis Dumnezeu pe Duhul Flului S3u in inimile noastre care striga : Ava, (adica Tata)» 272 . Inviere ■din morti (se va sSvirsi) prin lucrarea Duhului. «Caci, (zice Psalmistul), voi trimite Duhul TSu si se vor zidi si vei innoi fata pamintului» 273 . Daca intologc cineva zidirea ca pe o reinsufletire a celor ce s-au descompus, oare nu oste mare lucrarea Duhului, Care se ingrijeste de viata noastra •de dup3 inviere si adapteaza sufletele noastre la acea viata spirituals ? Iar dacS se zice zidire, aducerea celor de-aici, care cazusera in pacat, la o stare mai buna, pentru ca asa obisnuieste sa o numeasca Scriptura prin Pavel, cind zice : «Daca cineva (traieste) in Hristos, este o zidire nouS» 274 , oare aceastS reinnoire si trecerea de la viata paminteasca la <:ea cereasca operate in noi de Duhul nu ne conduce sufletele la o mare admiratie (fata de El) ? De care din aceste doua (variante) sa ne temem ? Sfl nu-I atribuim o cinste mai mare decit I se cuvine sau mai degraba sft nu ne formam o conceptie umilitoare despre El, chiar daca ni se pare ca-I atribuim cele mai inalte calitati pe care le-a conceput mintea ome- neasca ? Acestea zice Domnul : «Coboara-te si mergi cu ei fara sovaire, flindca Eu i-am trimis» 275 . Sint cuvinte folosite cu sensul de «Acestea zice Duhul Sfint». Nu cumva sint acestea cuvintele unui umilit si infri- co^at ? «Osebiti-mi pe Saul si pe Barnaba pentru lucrul la care i-am chemat» 276 . Nu cumva asa vorbeste robul ? ?i Isaia (zice) : «Domnul m-a trimis si Duhul Sau». In legatura cu afirmatia : «a coborit Duhul (trimis) de Domnul (Col. 160) si i-a condus» 277 , sa nu consideri iarasi faptul de a con- duce ca pe o slujbS umilitoare, pentru ca Scriptura asigura ca acest 271. I Cor. VI, 11. 272. Gal. IV. 6. 273. Ps. XIII, 30. 274. II Cor. V, 17. 275. Fapte X, 20. 276. I'apte XIII, 2. 277. Isala XL VIII, 26; LXIII, 14. DEiPHi) ■rtNTUT, DUH 05 (fapt) este lucrul lui Dumnezeu. «Ai condus, zice, ca pe oi pe poporul t3u» 278 . Si : «Cel ce ai condus pe Iosif ca pe o oaie» 27fl . $i : «i-a condus (doar) cu speranfa si nu s-au temut» 280 . Astfel, cind auzi ca «(atunci) cind va veni Minglietorul, Acela vS va aminti si va va conduce la tot adevarul» 281 , sa intelegi actiunea de a conduce dupa cum ai fost invatat si sa nu-i alterezi sensul. «Dar, zice (adversarul), se roaga (lui Dumnezeu) pentru noi» 282 , in- cit, pe cit de inferior este eel ce se roaga fata de binefacatorul sau, tot pe atit este si Duhul fata de Dumnezeu, dupa vrednicie. Dar tu n-ai au- zit si despre (Fiul) Unul-Nascut ca sade de-a dreapta lui Dumnezeu si se roaga pentru noi ? 283 «Nu intristati pe Duhul Sfint» 284 . Ascultati ce zice Stefan, primul dintre martiri, pe cind mustra poporul de neascul- tare si nesupunere : «Voi totdeauna stati impotriva Duhului Sfint» 285 . Si Isaia : «Au miniat pe Duhul Sfint si le-a devenit dusman» 286 . $i in alt loc (al Scrip turii) : «Casa lui Iacob a miniat pe Duhul Domnului» 287 . Las in seama cititorilor sa aprecieze daca aceste (cuvinte) sugereazS (sau) nu o putere suveranS. Cind auzim (toate) acestea ce trebuie sS socotim : pS (Duhul) este instrument si supus, de aceeasi cinste cu creaturile si rob ca si noi, sau ca trebuie socotit de catre dreptcredinciosi drept foarte mare greseala chiar si faptul de a spune aceasta blasfemie ? Nu- mesti pe Duhul rob ?». Dar robul, zice Domnul, nu stie ce face domnul s3u 288 , pe cind «Duhul cunoaste pe cele ale lui Dumnezeu, dup5 cum cunoaste duhul omului, pe cele din om» 289 . XX Cdrre cei care zic cd Duhul (nu trebuie asezatj nici In rindul robilor, nici In rindul st&pinilor, ci In rindul celor liber i «(Duhul), zic ei, nu este nici rob, nici stapin, ci liber». O, ce nesim- tire, ce indrazneala (vadesc) cei ce afirma acestea ! Ce sS depling mai intii, prostia sau blasfemia ? Ei calca in picioare dogmele teologiei (fo- losindu-se) de exemple (scoase din realit&tile) omenesti si incearca sa 278. Ps. LXXVI, 21. 279. Ps. LXXIX. 280. Pa. LXXVII, 53. 261. loan XIV, 26 j XVI, 13 282. Rom. VIII, 26. 283. Rom. VIII, 34. 284. Efes. IV, 30. 285. Papte. VII, 51. 286. Isaia LXIII, 10. 287. Mih. II, 7. 288. Joan XV, 15. 289. / Cor. II, 11. S — Sflntul Vasile eel Mare .„ iFlNTUl, VAHUJ) CKh MARK 00 nplice nulurii divine (tnsuyiri dupa) obiceiul de aid — uncle demnitatile sint diferite — ffirS sa se gindeasca 1 cd intre oameni nimeni nu cste rob din fire. Pentru cfi, fie au fost dusi In robie cu forja, (Col. 161) ca prizonieri, fie au fost robiti datorita" sfirSciei, ca egip- tenii de c&tre Faraon, fie au ajuns robi ca urmare a unei dispozitii a pa- rintilor, (in virtutea careia) copiii rai au fost condamnati sa slujeasca celor cuminti si buni. Aceasta (hotarire) ar numi-o un judecator drept dl iaptelor nu condamnare, ci binefacere, intrucit, pentru eel lipsit de mlnte si pentru eel ce nu are in sine pe stapinul firesc (al actelor sale), este mai de folos sa devina proprietatea altuia ,• pentru ca fiind condus de ratfunea celui ce-1 stapineste, este asemenea unui car luat in seama de vizitiu si asemenea unei corabii care are cirmaci la cirma. Pentru m est motiv Iacob, prin binecuvintarea tatalui (sau a devenit) stapin al lui Esau, pentru ca fiul eel neintelept sa primeasca, chiar si impotriva vo- intei sale, binefacerile celui intelept, (sa fie condus), pentru ca mintea proprie nu-i este conductor 290 . «$i Canaan, copilul, a fost sortit sa lie sluga fratilor sai» 291 . (A devenit rob) pentru ca n-a fost invatat vir- tutea, dat fiindca" fatal sau Ham a fost fara minte. In felul acesta au ajuns unii sclavi. Liberi sint cei care au evitat saracia, razboiul si cei ce n-au avut nevoie de tutela altora. incit, chiar daca unul se zice sta- pin, iar altul sluga, (noi) toti, datorita cinstei egale cu care am fost Inzcstrati si faptului ca sintem posesiuni ale celui ce ne-a creat, sintem tnviirflsl de robie. Acolo (in cer) ce poti sa sustragi robiei ? Toate se pleaca lui Dumnezeu si Ii dau ca unui stapin cinstea cuvenita si slava ce Ii revine Creatorului. «Fiul slaveste pe tatal sau si robul pe stapinul siliM 292 . Dintre acestea doua, Dumnezeu pretinde neaparat una. «Pentru ca zice, dacS Eu sint Tata, unde este slava Mea ? §i daca sint Domn, unde este frica Mea ?» 293 . Desigur, viata ar fi mai nenorocita decit toate (celelalte), daca nu s-ar afla sub supravegherea Stapinului. Deci, pe cine numestl liber? Pe eel ce nu este condus, dar nici nu este capabil sa stfipineasca pe altul ? Printre creaturi nu exista o asemenea fiinta, iar a gindi cineva asa ceva in legatura cu Duhul, este — de buna seama — o impietate. Prin urmare, daca a fost creat, tre'buie socotit asemenea crea- turilor. «Pentru ca, zice (Psalmistul), toate (creaturile) sint slujitoare Tic.. 294 , iar daca este mai presus de cele create, este partas la domnie. 290. Fac. XXVII, 29—40. 291. Fac. IX, 25—27. 292. Mai. I, 0. 2(i:t. Mai. I, G. 291. /»s. CXVIII, 91. PKfcPKIC WlNTUL 1WH g 7 XXI Mdrturii (scoase) din Scripturd. (din care rezulta cd) Duhul este numit Domn (Col. 164). $i de ce trebuie sa ne luptam cu (argumente) de ordin inferior si sa obtinem victoria prin cuvint, cind putem sa demonstram ca stralucirea slavei (Duhului) este mai presus de orice cuvint, invocind (argumente) de ordin superior ? Desigur, daca ne vom referi la cele ce ne-a invatat Scriptura, fiecare dintre adversarii Duhului va vocifera cu violent^ si astupindu-si urechile va apuca pietre si ceea ce va gasi la in- demina si va arunca asupra noastra. Insa nu trebuie preferata adeva- rului siguranta personals. La Apostolul (Pavel) vom gasi (aceasta urare) : «Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dum- nezeu si sa va intareasca sa suportati necazuri pentru Hristos» 295 . Cine este Domnul care conduce la iubirea lui Dumnezeu si la rab- darea necazurilor pentru Hristos ? Sa raspunda cei ce fac din Duhul un rob. Pentru" ca daca s-ar fi referit la Dumnezeu-Tatal, de buna seama ca ar fi zis : Domnul sa va conduca la iubirea Sa. Iar daca s-ar fi referit la Fiul (ar fi zis) : Sa va conduca la rabdarea Lui. Sa cerceteze, deci, ce alta persoana este vrednica a fi cinstita cu numele de Domnul. Asemeni afcestuia se afla altundeva textul : «Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii, cum (facem) si noi fata de voi, sa va intareasca inimile neprihanite in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu $i'Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos impreuna cu toti sfintii Sai» 296 . Carui Domn se roaga sa intareasca inimile credin- ciosilor din Tesalonic, incit sa se prezinte ei curati si sfinti inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru la venirea Domnului ? Sa ne raspunda acestia, c,ar : e pun pe Duhul pe aceeasi treapta cu ingerii, care sint trimisi sa im- plineasca diferite slujbe. Insa nu au (ce sa raspunda). De aceea, sa asculte ?i alt text in care Duhul este numit in mod clar «Domn». «Iar Domnul, zice (Apostolul), este Duh», si in continuare : «Ca de la Duhul, ca de la Domnub) 297 . §i pentru a nu lasa nici un pretext de contradictie, voi cita cuvintul insusi al Apostolului : «Pentru ca pina astazi aceeasi mahrama ramine neridicata cind se citeste Vechiul Testament, si numai in Hristos este data la o parte. Cind insa (cineva) se intoarce la Domnul, ■■ (Col. 165) mahrama este data la o parte (pentru el). Iar Domnul este Duhul» ^ Ce sens are aceasta ? Ca eel ce staruie asupra sensului obis- ■J95. II Tes. Ill, 5. 296. / Tes. Ill, 12—13. 297. II Cor. Ill, 17—18. 298. // Cor. Ill, 14 $i 16—17. ■FlNTUL VAitLB OIL MARC nult al literei (Vechiulul Testament) st se ocupa de dtspozitHle Juridice, se aseamana unui (om) care $l-a acoperit inima cu un val. Sufera aceasta pentru cfi nu stie c& odata cu venirea lui Hristos observarea ad-litteram a legii a fost abrogate, ca tipurile au devenit adevar. Lfimpile palesc in prezenta soarelui ; la fel si legea inceteaza si profetiile amutesc cind se aratft AdevSrul. Cel care a reusit sa pStrundS adincul sensului legii si, lndepartind ca pe un val obscuritatea ei, sa ajunga la cele tainice, a imitat pe Moise — care, pe cind vorbea cu Dumnezeu, isi scotea mahrama m — si a trecut de la literS la Duh. Astfel mahramei de pe fata lul Moise ii corespunde obscuritatea prescriptiilor legii, iar intoarcerii ia Domnul (ii corespunde) contemplarea duhovniceasca. Deci, acela care, pe cind citeste legea, nu se opreste la literS si vine catre Domnul (aici Domnul este numit Duh), devine asemenea lui Moise, care avea fata sla- vltS de cind i S-a aratat Dumnezeu. Caci dupa cum (lucrurile) aflate in preajma culorilor stralucitoare se coloreaza si ele de la coloritul care le scaldS, la fel si eel care priveste cu ochii curati catre Duhul — datorita slavei Aceluia — se transforms devenind mai luminos, pentru cS ade- vfirul Duhului ii lumineaza inima ca o lumina. Aceasta inseamna spusa «este transformat de slava Duhului (care devine) slava sa proprie» 30 °. (Aceasta slava) nu este putin&, ci este pe masura posibilitatilor celui lu- minat de Duhul. Nu te rusinezi, omule, de Apostolul care zice ca tem- plul lui Dumnezeu sintep: si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?» 301 . Oare a fost cinstita vreodata locuinta robului cu numele de templu ? Nu cumva cugeta ceea ce nu se cuvine cei ce socotesc Scriptura ca inspi- rata de Dumnezeu, pentru cS a fost compusa sub inspiratia Sfintului Duh? XXII Dovadil a comuniunii dupa fire a Duhului cu Tatal $i cu Fiul (scoasd) din laptul cd este la fel de greu (ca si Acestia) de contemplat Superioritatea firii Duhului iese in evidenfS nu numai din faptul ca are aceleasi denumiri si este partas la actiunile Tatalui si ale Fiului, ci si din faptul cS este la fel de greu de contemplat. Pentru ca, cele ce Domnul spune despre TatSl si despre Fiul, ca fiind mai presus de mintea omeneasca, aceleasi zice si despre Duhul. «PSrinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut» 302 . Aici prin (cuvintul) «lume» nu intelege universul al- catuit din cer si pamint, ci vietuitoarele acestea trecatoare, care sint su- 299. le?. XXXIV, 34 300. II Cor. Ill, 18. 301. I Cor. III. 16. 302. loan XVII, 21. PMPW1 ■rlNTUL DUH gg puse la nesfir$ite transformer!. Vorbind despre Sine, (Domnul) zice : «Incfi putin si lumea nu MS va mai vedea, insS voi MS vedeti» m . Aici iar&si numeste «lume» pe cei care slnt atasati vietii materiale si tru- pesti, pe cei care accepts adevSrul numai (dacS il vad) cu ochii (lor trupesti). Acestia, datoritS necredinfei in inviere, nu aveau sS vadS cu ochii inimii pe Domnul nostru. Exact aceleasi (lucruri) a spus si despre Duhul : «Duhul adevSrului, zice, pe care lumea nu-L poate primi, pentru cfi nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi insa II cunoasteti pentru ca ra- mine la voi» 304 . Omul trupesc, fiindca nu are cugetul exersat cu contemplarea sau, mai degraba pentru ca este afundat ca in noroi in cugetari trupesti, nu pokte sS priveasca spre lumina spirituals a adevarului. De aceea, «lu- mea», adica oamenii robiti pornirilor trupesti, nu primesc harul Duhului, dupS cum ochiul bolnav (nu suporta) raza soarelui. Insa ucenicilor — de curatenia vietii carora Domnul insusi da marturie — le recunoaste deja de acum capacitatea de a contempla pe Duhul. «Pentru ca, zice, voi deja sinteti cura^i din cauza cuvintului pe care vi 1-am vorbit» s05 . «De aceea, lumea nu-L poate primi (pe Duhul) pentru ca nu-L vede. Voi, insS, Il cunoasteti, pentru ca locuieste intru voi» 306 . Acelasi lucru zice si Isaia : «Cel ce a intarit pamintul si cele de pe el, Cei ce da suflare poporului (ce trSieste) pe el si pe Duhul celor ce II dispretuiesc» m . Pentru c8 cei care tree peste cele pamintesti si se ridica deasupra lor au fost so- cotiti vrednici de darul Sfintului Duh. Prin urmare, cum trebuie sa-L socotim si cum sa-L cinstim dupa cuviinta pe Cei pe Care lumea nu-L in- cape si numai sfintii II contempla, datorita curatiei inimii lor ? XXIII A enumera atributele Duhului Inseamna a-L sldvi Se crede ca fiecare dintre ingeri 308 se afla intr-un anume loc. Pen- tru cS ingerul care s-a prezentat lui Corneliu nu era in acelasi timp si linga Filip 309 , nici eel ce se intretinea cu Zaharia la jertfelnic 310 nu se afla in acelasi timp in cer, la locul sau. Din contra, despre Duhul se crede ca a lucrat simultan in Avacum si in Daniil 303. Joan XIV, 19. 304. loan XIV, 17. 305. loan XV, 3. 306. loan XIV, 17. 307. Isaia XLII, 5. 308. In cazul de fa{3 prin «celellate puteri» Intelege pe ingeri. 309. Fapte VIII, 26 ; X, 3. 310. Luca I, 11. 70 SFINTUL VASILE CEL MARE (Col. 169) pe cind se afla in Babilon 311 , ca a fost alSturi de Ieremia la cascada 312 si cu Iezechiel la (riul) Chobar 313 . «Pentru ca Duhul Dom- nului a umplut lumea» 314 (zice infeleptul Solomon), iar psalmistul ex- clania : «Unde sa ma ascund de Duhul Tau si de fata Ta unde sa fug ?» 315 . $i profetul (adauga) : «Pentru ca Eu sint cu voi, zice Domnul, si Duhul Meu S-a salasluit in mijlocul vostru» 316 . Deci, pe Cel ce este pretutindeni si impreuna cu Dumnezeu, de ce natura se cuvine a-L so- coti ? (De natura Celui care) cuprinde toate sau (de natura celui care este) limitat la anumite locuri, asa cum am vazut ca este (natura) inge- rilor ? Cine ar putea sa spuna (aceasta) ? Prin urmare, pe Cel divin dupa fire, necuprins dupa marime si puternic in lucrari, sa nu-L preamarim ? Sa nu-L slavim ? Eu socotesc ca a-L slavi nu inseamna nimic altceva de- cit a enumera atributele Lui minunate. Incit, daca ne vor porunci sa nu amintim de bunurile primite de la El, in tot cazul, expunerea atri- butelor Lui echivaleaza cu cea mai mare slava. Pentru ca nici pe Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, nici pe Fiul Sau Unul-Nascut nu putem altfel sa-L slavim, decit numai enumerindu-Le, dupa puterea noastra, faptele minunate. XXIV Prin compararea cu creaturile carora H se aduce slava. se combate nesabuirea celor ce nu slavesc pe Duhul Apoi, orice om este incununat cu slava si cu cinste 317 , iar slava, cinste si pace se promite oricui face binele 318 . Exista si o slava aparte a lui Israil : «A lor, zice (Apostolul) este infierea, slava si inchinarea» 319 . Psalmistul vorbeste si despre o slava a sa (cind afirma) : «Cind slava mea iti va cinta» 320 si : «Ridica-te slava mea» 321 . Dupa Apostolul (Pavel) exista o slava a soarelui, a lunii si a stelelor 322 , iar (darea legii care s-a facut) slujitoare a condamnarii (a avut loc) in slava" 323 . Deci, atitea (fi- 311. Dan. XIV, 33. 312. lei. XX, 2. 313. /ez. I, 1. 314. Inf. Sol. I, 7. 315. Ps. XL VIII, 7. 316. Agheu II, 4—5. 317. Ps. VIII, 6. 318. Rom. II, 10. 319. Rom. IX, 4. 320. Ps. XXIX, 13. 321. Ps. XVII, 2. 322. I Cor. XV, 41. 323. II Cor. Ill, 8. DESPRE SF1NTUL, DUH 71 inte si lucruri) fiind slavite, tu vrei ca dintre toate numai Duhul sa nu fie slavit, cind (Apostolul) zice ca slujirea Duhului se face in slava? Pentru ce Duhul nu este vrednic a fi slavit, (Col. 172) cind, dupa Psalmist, mare este slava dreptului ? 324 Nu ti se pare ca prin aceste cuvinte te afli in situatia de a atrage asupra-ti pacatul care nu se iarta ? 325 Daca omul, care se mintuieste prin faptele dreptatii, slaveste inca si pe cei care se tern de Domnul, cu atit mai mult nu trebuie sa lipsim pe Duhul de slava ce I se cuvine. «Fie slavit, zic (adversarii), dar nu impreuna cu Tatal si cu Fiul». Si ce ratiune are faptul de a imagina alt loc pentru Duhul, indata ce au parasit pe eel rinduit de Domnul si sa-L lipsim de partasia la slava pe Cel care pretu- tindeni este unit cu divinitatea : la marturisirea credintei, la botezul iz- bavirii, la savirsirea minunilor, locuind in sfinti si (impartind) harismele celor ce I se supun ? Pentru ca absolut nici un dar nu ajunge la creaturi fara (ajutorul) Duhului, si nici macar un cuvint nu sint in stare sa spuna (Apostolii) cind se apara (in procesul care li se face) pentru Hristos, daca nu sint intariti de Duhul, dupa cum am fost invatatl in Evanghelie de Domnul Si Mintuitorul nostru 3Z6 . Nu stiu daca cineva (dintre cei care sint) partasi ai Duhului Sfint va fi de acord sa trecem cu vederea toate acestea si ui- tind partasia intru toate a (Duhului), sa-L separam de Tatal si de Fiul. Deci, unde sa-L rinduim ? Impreuna cu creaturile ? Dar, intreaga crea- tura (zice Scriptura) este sclava, pe cind Duhul elibereaza. «Pentru ca unde este Duhul Domnului acolo este libertatea» 327 . Desi as putea aduce multe (argumente) pentru a demonstra ca nu se cuvine a numara pe Duhul Sfint printre creaturi, voi amina pentru alta data aceasta discutie. Pentru ca, daca am aduce propriile noastre argumente si am combate (argumentele) invocate de adversari — dupa cum importanta problemei o impune — - va fi nevoie (sa tlnem) discursuri lungi, si extensiunea car- tii ar obosi pe cititori. De aceea, lasind aceasta problems (pentru o abor- dare ulterioara), sa revenim la cele de care ne preocupam. Sa examinSm pe fiecare in parte. (Duhul) este bun din fire, dupa cum si Tatal este bun si Fiul este bun. Creatura, din contra, participa la bunatate, alegind binele. (Duhul) cunoaste adincurile lui Dumne- zeu 328 , pe cind creatura cunoaste pe cele de negrait prin mijlocirea Du- 324. Ps. XX, 6. 325. Matei XII, 31. 326. Matei X, 19—20; lAica XII, 11—12. 327. II Cor. Ill, 17. 328. J Cor. II, 10. 72 ■rtNTOt. VA»It,B CHL MAHK hului. (Duhul) este creator al vietii. impreunfi cu Dumnezeu (Tatfil), Cel care po toate le insuflefeste, si cu Fiul, Care d& viata. «Cfici, zice (Apostolul), Cel ce a inviat pe Hristos din morti va insufleti §i trupurile noastre muritoare, (Col. 173) prin Duhul Sau, Care locuieste in voi» 329 . Iar (Domnul) zice : «Oile Mele ascultS glasul Meu si Eu le dau viata ve§nica» 330 . Dar si Duhul face viu, zice (in alta parte) M1 . $i (Pavel) zice din nou : «Duhul oste viata spre indreptarea (voastra)» 332 . $i Domnul mSrturise§te ca « Duhul este Cel care face viu si ca trupul nu foloseste la nimic» 333 . Deci, (avind in vedere toate acestea), cum o s3 socotim pe Duhul strain do puterea care da viata si sa-L rinduim intre creaturile care au nevoie do viata ? Cine este atit de rautacios, cine este atit de lipsit de darul ceresc §i de necunoscator al cuvintelor lui Dumnezeu, cine este atit do lipsit de sperantele vesnice incit sa puna pe aceeasi treapta pe Duhul cu creatura si sa-L desparta de divinitate ? «Noua, zice (adversarul), ni se da Duhul de catre Dumnezeu, ca dar. Or, de buna seamS, darului nu i se dau aceleasi onoruri ca Aceluia care a fdcut darul». Intr-adevar, Duhul este dar al lui Dumnezeu, insa este dar care da viata. «Pentru ca, zice (Apostolul), legea Duhului vietii ne-a eliborat» 334 . $i este dar care da putere : «Pentru ca (zice Mintuitorul) , veti lua putere cind va veni Duhul Sfint peste voi» 335 . Oare, pentru acest (motiv) trebuie dispretuit ? N-a daruit Dumnezeu si pe Fiul Sau ? (El, zice Apostolul Pavel), Care n-a crutat nici pe Fiul Sau, ci L-a da- ruit pentru noi toti, nu ne va darui impreuna cu El toate (bunurile) ?» S36 . Si in alt loc : «pentru ca sa cunoastem cele daruite n oua de Dumnezeu» 337 , intolegind prin aceasta taina intruparii. Nu au intrecut cei ce sustin acestea chiar si nerecunostinta iudeilor, luind marea bunatate (a lui Dumnezeu) drept motiv de blasfemie ? Ei dispretuiesc pe Duhul care ne dfl indrazneaia sa numim pe Dumnezeu Tatal nostra. Pentru ca, de acoea a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre care striga : Ava, adica Tata 338 , pentru ca sa devina glas al Duhului, glas al color care L-au primit. 329. Rom. VIII, 11. 330. loan X, 27—28. 331. loan VI, 63. 332. Rom. VIII, 10 333. loan VI, 63. 334. Rom. VIII, 2. 335. Fapte I, 8. 336. Rom. VIII, 32. 337. J Cor. II, 12. 338. Gal. IV, 6. OBIPflE ■rtNTUL DUH 73 XXV Scriptura iolose$te prepozitia 339 ev (in) locul prepozitfei ouv (impreuna'). In acela$i timp (se demonstieazd) cd conjunctia xal ($i) are §i sensul prepozifiei ouv (impreund) Cum se face, zice (adversarul), ca Scriptura nu zice nicaieri ca Duhul este slavit impreuna cu Tatal si cu Fiul, ci, evitind cu grija sa spuna «impreuna cu Duhul», a preferat pretutindeni, ca mai adecvata in doxo- logii, expresia «in el» ? Eu insumi nu as zice ca prepozitia (ev) «in»- prezinta un sens care cinsteste mai putin ; din contra, daca este inje- leasa corect, ridica mintea la inaltime foarte mare. De altfel, am remar- cat ca este adesea folosita (in Scriptura) in locul prepozitiei (ouv) «im- preunS». Ca in (textul) : «Voi intra in casa Ta «in» olocauste» 340 , (Col. 176) in loc de «impreuna» cu olocauste. «$i i-a scos in argint si in aur» 341 r adica impreuna cu argint si cu aur. $i textul : «Nu vei iesi «in» puterile noastre» 342 , in loc de «impreuna cu» puterile noastre si mii de asemenea (texte). Insa, cu deosebita placere (as vrea) sa aflu de la noua injelepciune, in ce fel de doxologie a compus apostolul cu prepo- zitia (sv) «in» dupa regula pe care acestia acum o formuleaza ca (ve- nind) din Scriptura. Pentru ca nicaieri n-am aflat zicindu-se : «Tie (Ta- talui) se cuvine cinstea si marirea prin Fiul Tau Unul-Nascut, in Duhur Sfint> -, (formula) care le este mai familiara, sa zic asa, decit insasi respi- ratia. Pe fiecare dintre aceste (prepozitii) o putem gasi separat, dar nu pot fi aratate (toate) nicaieri in aceasta ordine. Daca (adversarii) arata minu|iozitate in (cercetarea documentelor) scrise, sa arate de unde au luat (ceea ce sustin). Iar daca accepta un obicei, nici pe noi sa nu ne impiedice (sa facem acelasi lucru). Noi folosim ambele expresii pentru ca ambele sint folosite de cStre credinciosi. Sintem convinsi ca prin ambele expresii se aduce aceeasi slava Duhului, iar cei care denatureaza adevarul sint adusi la t&cere mai degraba prin acest cuvint (inteleg prepozitia (o6v), careia acestia acum i se impotrivesc), luat in locul conjunctiei (xal) «si». Pentru ca este egal a zice : «Pavel si Silvan si Timotei» U3 si «Pavel, impreuna cu Silvan si cu Timofei», intrucit legatura numelor la fel se realizeaza prin ambele expresii. Deci, daca Domnul a zis : «Pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh», iar eu as zice : «Pe Tatal si pe Fiul, impreuna cu Sfin- 339. Pentru termenii conjunctfe, prepozitie $i particulS folose?te f3ra prea mult discernamint corespondentii din limba greaca : ouXXaS^. ofiu.aMr.vpaai':, piiaic. 340. Ps. LXV, 13. * 341. Ps. XIV, 37. 342. Ps. XLIII, 10. 343. / Tes. I, 1. 74 BKtNTUL VAHII.K t'Kl„ MAHUi lu I l)uh», (aceasta insiHimiirt) eft am spus allceva, In ceea ce prive>U» pulema ? Pentru legarea numelor cu conjunctia «si» (avem) multe m.ir- lurii. «C\'t"i roy prin Domnul nostru Iisus Hristos si prin dragostea Duhului» "'"'*. Deci, dac& in locul (conjunctiei) «si» ne-am folosit de prepozitia (v), voi arata si motivul pentru care parintii nostri, inca de tira- puriu, au folosit aceasta prepozitie. Pentru ca, in afara de faptul ca pra- pozitia (ouv) rastoarna cu aceeasi putere ca si conjunctia (xai) rataci- rea lui Sabelie 345a , stabileste ca si aceea deosebirea persoanelor, cum este cazul in textele : «Eu si Tatal vom veni» 346 si «Eu si Tatal una sin- tem» 347 ; pe deasupra atesta fara tagada comuniunea vesnica si unitatea ffira sfirsit (a persoanelor). Pentru ca, eel ce zice ca Fiul este «impreuna cu Tatal», a exprimat (doua lucruri) : deosebirea ipostaselor si comu- niunea lor. Acest lucru il poate vedea cineva si in (relatiile) omenesti. Conjunctia (xal) indica, oarecum, si comuniunea. De exemplu : «Pavel si Timotei au navigat catre Macedonia, iar Tihic si Onisim au fost tri- mi§i la Colose». Din aceste (afirmatii) reiese ca au savirsit acelasi lucru. InsS, dacS auzim ca au navigat impreuna si au fost trimisi impreuaa, slntom informati ca ei au implinit in colaborare actiunea. In felul acesta este nimicit Sabelie si odata cu el ereticii diametral opusi (lui). Inteleg pe cei care, prin intervale de timp, separa pe Fiul si pe Sfintul Duh de TaUil. Prepozitia (oov) se deosebeste de prepozitia (ev) prin faptul ca pe cind prepozitia (ouv) indica relatia de comuniune dintre cei care se afla 344. II Cor. XIII, 13. 345. Rom. XV, 30. 345 a. Voind sa salveze cu orice pret realitatea si unitatea persoanelor Sfintet Tioimi, Sabelie a cazut in greseala de a afirma ca unul este Dumnezeu, care S-a' mnnllcstat In decursul timpuiui, mai intii ca Tata, apoi ca Fiu, apoi ca Dull SHnt. El tlni'ii unitatea firii, !ns5 desfiinla Treimea ipostaselor. 346. loan XIV, 23. 347. loan X, 30. dmprk sFlNTur. mm In comuniuno, ca do oxomplu, rolafia In caro so afla cei caro navighoaza im proline, locuiese impreuna sau (intr-un cuvint) sSvirsesc ceva in co- mun, prepozitia (ev) indica relatia dintre (oameni) si obiectul In care se afla atunci cind s-a'savirsit ceva. Cind auzim ca «navigheaza» si «lo- cuiosc» ne si gindim la corabie si la casS. In limbajul obisnuit, aceasta este deosebirea dintre aceste (prepozitii), dar ea poate fi gasita ca si mai mare de catre cei sirguinciosi. Eu insa nu am timp sa ma ocup de parti- cule. Deci, fiindcS s-a demonstrat ca prepozitia (oov)reda foarte semni- ficativ ideea de imitate, incheiati cu ea legamint, daca voiti, si incetati razboiul implacabil si penibil (dus) impotriva ei. Insa, cu toate ca pre- pozitia are un sens atit de semnificativ, daca (Col. 180) place cuiva sa lege numele si sa-L slaveasca pe Domnul folosind conjunctia (xai) dupa exemplul celor relatate in Evanghelia re- feritoare la botez : «Pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh», fie si asa ni- meni nu va face obiectii. Acestea fiind zise, daca vi se pare (necesar), hai sa depunem (armele). Dar, (ti-ai gasit) ; ar prefera sa li se taie limba decit sa accepte aceasta expresie. Prin urmare, aceasta este chestiunea care a dat nastere razboiului penibil si implacabil (dus) impotriva noas- trS. Ei zic : sa aducem marire lui Dumnezeu «in Duhul Sfint», iar nu «si Duhului» ; apoi, din tot sufletul, atribuie (prepozitiei) (sv) sens care umi- leste pe Duhul. De aceea, nu este fara importantS sa vorbesc mai pe larg despre aceasta. Cunoscind (argumentele) noastre, sint sigur cS vor respinge (prepozitia) ca trSdatoare, ca pe una care trece in tabSra celor care aduc slava Duhului. XXVI Diversele sensuri ale prepozitiei (ev) sint aplicabile si Duhului Cind am cercetat problema am ajuns la concluzia ca, desi prepozi- tia ev este mica si simpla, are multe si diverse sensuri. Cite sensuri se dau prepozitiei ev tot atitea se folosesc si in legatura cu Duhul. Se spune cS forma este «in materie», puterea «in» eel ce o primeste si obi- ceiul «in» eel care il are, si multe allele. Intrucit Sfintul Duh este pu- terea care desavirseste fiintele rationale, are rolul de «forma». Pentru c8 acela care nu mai traieste dupa trup, ci, condus de Duhul lui Dum- nezeu, devine al lui Dumnezeu si se face asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu, se numeste duhovnicesc. Si ceea ce este la ochiul san&tos puterea de a vedea, acelasi lucru este lucrarea Duhului in sufletul curat. De aceea, Pavel ureaza" efesenilor ca ochii lor sa fie luminati cu Duhul Intelepciunii 348 . Si ceea ce este meseria pentru eel ce a deprins-o, 348. Eies. I, 17—18. 7fl ■ITINTUL VABILB C»L MAM aeelaji lucru este 9! harul Duhului pentru eel ce 1-a prlmit : este tot- dcauna prezent in el, chiar daca nu lucreazS continuu. Dupa cum me- srrla este detinuta virtual de meserias, (chiar daca n-o practice) si de- vine realitate atunci cind se actioneaza dupa legile ei, la fel si Duhul : exisla totdeauna in cei vrednici, insa lucreaza doar la nevoie (fScin- du-si vizibilci prezenta) prin profetii, vindecari sau alte lucrSri minu- nate, In felul in care sanatatea si c&ldura rezida in trup, in acelasi fel Duhul rezida in suflet ( nu ramine in cei care — datoritS instabilitatii caracterului lor — resping cu usurinta harul pe care 1-au primit, (in cei care) se aseamanS lui Saul (Col. 181) si celor 70 de batrini ai fiilor lui Israil, in afara de Eldad si Medad — pentru ca dintre toti numai in acestia se pare ca a ramas Duhul — si, intr-un cuvint (nu ramine) in oricare se aseamana aces- tora prin preferin^e. $i, dupa cum cuvintul se afla in suflet, sub forma de gind si este exprimat cu (ajutorul) limbii, sub aceeasi forma se afla si Duhul Sfint (in noi) cind striga in inimile noastre — de acord cu duhul nostru — «Ava, Parinte» 349 , cind vorbeste in locul nostru — asa cum s-a spus — ca : «Nu sinteti voi cei care vorbiti, ci Duhul Tatalui este Cei care vorbeste prin voi» 3S0 . Apoi, Duhul este conceput ca tota- litatu (care insumeaza) partile, in momentul impartirii harismelor. Pen- tru cii (noi) toti sintem madulare, unii altora, insa «avem harisme di- ferite, dupa harul lui Dumnezeu eel dat noua» S51 . De aceea, «Nu poate ochiul sS zica miinii :,n-am nevoie de tine, nici capul picioarelor : n-am nt'voie de voi» 352 . Toate membrele alcatuiesc impreuna trupul lui Hristos, In unitatea Duhului si isi trimit reciproc folosul (obtinut) din harisme. Pentru ; ca Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare dintre ele cum a voit. Membrele se ingrijesc de binele comun, dat fiind ca intre ele exists simpatie, in virtutea unitatii lor spirituale. De aceea : «daca suferS un madular, sufera toate madularele ; iar daca este slavit un modular, se bucura toate madularele» 353 . Si dupa cum partile se unesc intr-un tot, la fel si noi ca persoane sintem uniti in Duhul ; pentru ca noi toti, ca un singur trup, am fost botezati intr-un singur Duh. Desi curios, nu este mai pu'tin adevarat ca Duhul este numit adesea «loc» al celor care se sfintesc. Se va arata, insa, cS nici acest fel (de a vorbi) nu injoseste pe Duhul, ci din contra, ll cinsteste. Pentru ca deseori Scriptura — pentru mai multa claritate — desemneaza notiuni de ordin spiritual prin nume de lucruri. Am remarcat ca Psalmistul 349. Rom. VIII, 15. 350. Matei X, 20. 351. Rom. XII, 5 — 6 ; / Cot. XII, 4—11. 352. J Cor. XII, 12. 353. / Cor. XII, 26. PMPHE ■FWTUL DUH 77 zice despre Dumnezeu : «Fii mie apSrator, Dumnezeule, si loc de sca- pare ca s3 ma mintuiesti» 3M , iar despre Duhul zice (Scriptura) : «Iata loc ltngS mine si stai pe piatr8» 356 . (Prin cuvintul) «loc» ce altceva se infelege dacS nu contemplarea in Duhul, (stare) in care aflindu-se Moise, a putut sa vadS pe Dumnezeu, Care i se infatisa in masura in care putea fi cunoscut ? Acesta este locul propriu pentru o veritabila adorare. Zice (Scriptura) : «Ia seama sa nu aduci olocaustele tale in orice loc, ci in locul pe care il va alege Domnul Dumnezeul tau» 356 . Care este dec) olocaustul spiritual ? Este jertfa de lauda (adusa lui Dumnezeu) 357 . In care (Col. 184) (alt) loc o aducem ? In «locul» Duhului, asa cum spune Domnul : «Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in Duh si ade- var» 358 . Pe acest loc vazindu-1 Iacob, a zis : «Domnul se afla in acest loc» 359 . Duhul este cu adevarat locul sfintilor. Iar sfintii sint locul po- trivit pentru Duhul, pentru ca se ofera ca locuinta lui Dumnezeu si devin templul Lui. (De exemplu) : Dupa cum Pavel vorbeste «in» Hristos (cind zice) : «Inaintea lui Dumnezeu, in Hristos vorbim» 36 ° si Hristos (vorbeste) prin Pavel, asa cum Insusi indirect afirma : «Ori cautafi dovada ca Hristos vorbeste prin mine ?» 361 , la fel (Apostolul) vorbeste «in» Duhul despre taine, iar Duhul la rindul Sau vorbeste prin el 362 . Despre creaturi se spune de mai multe ori si in mai multe chipuri ca au pe Duhul in ele ; insS (vorbind) despre Tatal si despre Fiul, este mai cucernic a zice ca (Duhul) «coexista» cu ei, si nu ca «este in» ei. Intr-adevar, despre harul (primit) de la El, (har) care locuieste in cei vrednici si lucreaza (prin ei) cele ale Duhului, bine se spune ca se afla in cei care il primesc. Insa, atunci cind vorbim despre existenta cea mai inainte de veci si despre vietuirea fara incetare cu Fiul si cu Tatal, se cuvine (a folosi) verbe care exprimS unitatea Lor din veci. Or, despre (fiinte) care exista impreuna, nedespar^ite unele de altele, se spune la propriu ca coexista. Zicem, de exemplu, despre cSldura, ca exista in fierul inrosit, (dar si ca) coexista cu focul. (Zicem) despre sa- nState ca exista in trup, iar despre viata ca coexista cu sufletul. Astfel, acolo unde unitatea este proprie (lucrurilor si fiintelor), naturala si de 354. Ps. XXX, 2. 355. /e?. XXXIII, 21. 356. Deut. XII, 13—14. 357. Ps. XLIX, 14. 358. loan IV, 21. 359. Fac. XXVIII, 16. 360. II Cor. II, 17. 361. II Cor. XIII, 3 362. / Cor. XIV, 2 §i XIV, 11. 78 SFINTUL VASILE CEL MARE nedespartit, se foloseste mai corect prefixul oov (con), pentru ca suge- reaza ideea de unire inseparabila. Insa acolo unde harul Duhului poate sa vina, dar sa si dispara, pe buna dreptate se foloseste verbul «a exista in», chiar daca harul ramine uneori fara incetare in cei care 1-au primit, datorita statornicei lor inclinatii catre bine. Incit, atunci cind avem in vedere slava personals a Duhului, II consideram cu Tatal si cu Fiul, iar cind ne referim la harul care lucreaza in cei care 1-au pri- mit, zicem ca Duhul este in noi. Si doxologia pe care o aducem «in Duhul» nu da marturie despre slava Lui, ci despre slabiciunile noastre ,• (prin aceasta) aratam ca singuri nu sintem capablli nici lauda sa aducem, ca puterea noastra vine de la Duhul Sfint, de catre Care fiind intaritf, aducem mulpamirile noastre lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-am primit. (Fiecare dintre noi) primeste ajutorul Duhului, unul mai mult, altul mai putin, — pe masura curatirii de rautate — pentru a aduce jertfe de lauda lui Dumnezeu. lata, deci, un fel (Col. 185) de ,a aduce slava, cu cucernicie, «in Duhul», desi este foarte greu sa afirme cineva ca are in sine pe Duhul lui Dumnezeu si ca aduce slava, fiind intelepjit de harul Sau. .Cu toate acestea, Pavel foloseste expresia : «Socotesc ca si eu am pe Duhul lui Dumnezeu» 363 si in alt loc (zice) : «DepozituLcel bun pastreaza-1 cu ajutorul Duhului Sfint care locuieste in noi» 364 . Si despre Daniil (s-a zis) ca : «Duhul lui Dumnezeu era in el» 3G5 . (Acest lucru se poate spune despre) oricine se aseamana acelor (oameni) dupa virtute. Al doilea sens, corect si acesta, este ca dupa cum in Fiul vedem pe Tatal, la fel in Duhul (vedem) pe Fiul. Inchinarea in Duh lumineaza mintea noastra. Acest lucru il deducem din cele ce a spus (Iisus) sama- rinencei 36 °. Aceasta, amagita de obiceiul locului, (credea) ca adorarea se cuvine a se face intr-un anumit loc ; Domnul a inva{at-o ca inchi- narea .trebuie sa se faca in Duh si adevar, int,elegind ca El este ade- varul. Adorind pe Fiul, adoram pe Cei ce este chipul lui Dumnezeu si Tatal ; adorind pe Duhul adoram pe Cei ce arata in Sine divinitatea Dom- nului. De aceea si in adorare Duhul Sfint este nedespartit de Tatal $i de Fiul. Si daca te afli in afara harului Duhului, nici nu vei adora cu adevarat ; iar daca te misti inlauntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa de Dumnezeu. Pentru ca este imposibil sa vada cineva chipul lui Dum- nezeu eel nevazut, fara iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului vedem stralucirea slavei lui Dumnezeu, adica pe Fiul, iar de la Fiul ne ridicam cu mintea la Tatal, a Carui imagine si pecete este Fiul. 363. I Cor. VII, 40. 364. II Tim. I, 14. 365. Dan. V, II. 366. loan IV, 24. DEEPRE SFINTUL DUH 79> XXVII Cum a inceput a se tolosi piepozifia ouv (con) §i care este sensul ei. In acelasi timp (se vorbeste) si despie legile nescrisc ale BisericiL. «Deci, pentru ce, zic ei, pe cind prepozifia lv (in) se potriveste in- deesebi Duhului si este in stare (sa exprime) toate sensurile pe care le poate avea, ati introdus aceasta prepozijie noua ?i ziceti (oov) «impreuna cu Duhul», si nu «in Duhul Sfint ?». Folositi un limbaj care nu este nici neoesar, nici aprobat de Biserici. Ca prepozijia «in» nu este atribuita (in Sfinta Scriptura) exclusiv Duhului Sfint si ca este atribuita in mod egal si Tatalui si Fiului, s-a spus mai inainte 367 . Socotesc ca s-a vorbit suiicient si despre faptul ca nu numai nu imputineaza ceva din slava Duhului, ci (din contra) ridica mintea celor ce nu sint in intregime pervertiti, la cea mai mare inaltime. (Col. 188). Ramine sa spunem cum a inceput (sa se foloseasca) pre- pozitia auv (impreuna), care sint sensurile ei si ca nu contravine celor relatate in Scriptura. Dintre dogmele pastrate in Biserica, pe unele le avem din invata- tura scrisa, iar pe altele le-am primit din traditia apostolilor. Ambeie (foir/.e de transmitere) au aceeasi putere pentru credinta. Si oricine are o initiere cit de mica in chestiunile bisericesti nu va ridica obiectii (impotriva acestei afirmatii). Fiindca, daca am incerca sa lasam la o parle obiceiurile (care n-au temei) scris, ca si cind n-ar avea mare in- serr.natate, am gresi, pagubind Evanghelia in cele esentiale. De exemplu,. ca sa amintesc de primul si eel mai obisnuit : ce temei scris au cei ca;e spera in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se insemneze cu semnul crucii ? Din ce scriere am invatat sa ne intoarcem spre ra- sarit in timpul rugaciunii ? Care dintre sfinti ne-a lasat in scris cu- vint- le epiclezei, (care se rostesc) in timpul sfintirii piinii (sfintei) Euha- ristii si al potirului binecuvintarii ? Nu ne multumim cu acele (cuvinte),, pe care le aminteste Apostolul sau Evanghelia (si de aceea) inainte si dup-:-. Euharistie zicem si altele, pentru ca stim din invatatura nescrisa ca au mare putere in savirsirea tainei. In virtutea caror scrieri bine- cuvintam apa botezului, untdelemnul ungerii,si pe eel care se boteaza ? Nu in virtutea traditiei (transmise) in mod tainic ? In care scriere avem terrei pentru ungerea cu untdelemn ? Obiceiul de a.afunda de trei ori pe omul (care se boteaza) de unde 11 avem ? Si celelalte obiceiuri le- gate de botez, cum este lepadarea de satan si de ingerii lui, in care scriere (isi au temeiul) ? Nu (provin toate acestea) din invatatura per'ntilor nostri pastrata in taina, 367. Capitolul XV. .'80 SFINTUL VASILE CEL MARE (Col. 189) care bine au stiut cS prin tacere se pastreaza caracterul sacru al tainelor ? De altfel, cum era posibil sa fie exprimat in scris sensul acelora pe care nici sa le vada nu este permis celor neinitiati ? Oare ce a voit marele Moise cind a dispus sa nu fie accesibile tuturor toate (incaperile) templului ? 36S Celor intinati nu le-a permis sa intre nici jnacar in curtile templului. Acceptind pe cei curafi in primele curti, numai pe levifi i-a socotit vrednici sa aduca jertfe lui Dumnezeu 369 . Si dupa ce a rinduit ea sacrificiile, olocaustele si oricare alta slujba sa fie facuta de preoti, numai unuia dintre ei a permis sa intre in sanc- tuar 37 °, si nici acestuia totdeauna, ci intr-o zi a anului si la o anumita ■ora, pentru ca inmarmurit de unicitatea si neobisnuinta (privelistei) sa contemple cu frica Sfinta Sfintelor 37x . Moise, in intelepciunea sa, stia bine ca usor disprejuieste cineva ceea ce este obisnuit si accesibil, pe cind ceea ce este departat si (constituie) o raritate este considerat in mod natural foarte insemnat. In acelasi fel, apostolii si paring, care au rinduit de la inceput cele ale Bisericii, au pastrat in taina si in tacere ■caracterul sacru al tainelor. Altfel, inceteaza sa fie taina ceea ce cu usurinta poate fi aflat de oricine. Un fel de tacere este obscuritatea de ■care se serveste Scriptura, prin care ingreuiaza intelegerea dogmelor in folosul cititorilor. Pentru acest motiv, pe cind (noi) toti privim spre rasarit in timpul rugaciunilor, pu^ini sint aceia care stiu ca (in felul •acesta) (Col. 192) cautSm spre vechea patrie, spre paradisul pe care 1-a sadit Dumnezeu in Eden, (care se afla) la rasarit 372 . Facem rugae iuni stind in picioare, in zi de duminica, dar nu cunoastem toti motivul. {Facem aceasta) nu numai pentru a ne reaminti prin aceasta pozitie, in ziua invierii, de harul care ni s-a dat — de faptul ca am inviat im- preuna cu Hristos si cS trebuie sS privim catre cele de sus — ci si pen- tru cB. (aceasta zi) pare s& fie chipul veacului viitor. De aceea, desi este inceputul zilelor (sapt3minii), nu a fost numita de Moise prima, ci una. «Pentru ca, zice (Scriptura), s-a facut seara si s-a facut dimineata (si a avut loc) o zi» 373 , ca si cum aceeasi zi avea sS aiba loc de mai multe ori. Aceasta zi este una si in acelasi timp a opta si (simbolizeaza) pe acea cu adevarat una si a opta zi, la care s-a referit PsalmistuI in unele suprascrieri ale psalmilor 374 ; este starea care se va arSta dupa 368. Num. IV, 20. 369. Num. XVIII, 21—22. 370. Ie?. XXX, 10. 371. Lev. XVI, 2. 372. Fac. II, 8. 373. Fac. I, 5. 374. Ps. VI $i XI. DKSPRE SFlNTUt DT3H gj acest timp, ziua cea fara de sfirsit, care nu cunoaste seara nici a doua zi, acel veac netrecStor si fSra sfirsit. Prin urmare, Biserica isi In- vafa fiii sS se roage in aceastS zi stind in picioare, pentru ca prin con- tinua reamintire a vietii celei fSrS de sfirsit, sa nu neglijeze (s&-si pro- cure) merindele (necesare) in vederea mutarii (la alta viata). Viata vi- itoare, despre care credem ca va avea loc in veacul viitor, este simbo- lizata de toata (perioada) Cincizecimii. CSci acea zi una si prima, in- multita de sapte ori cu sapte, alcStuieste perioada de sapte saptamini sfinte ale Penticostarului. Incepind cu Duminica, se reia acel ciclu de 50 de ori, sfirsind cu Duminica. In felul acesta (aceasta perioada) se aseamanS vesniciei, care, ca intr-o miscare ciclicS, incepe de la un punct si la acelasi punct ajunge. Biserica ne-a invatat ca in aceasta perioada sa facem rugaciuni stind in picioare, pentru ca sa ne ridicam cu mintea de la cele prezente la cele viitoare. Dupa fiecare ingenun- chere ne ridicam pentru a arata ca datorita pacatului am cazut la pa- mint, insa datorita iubirii de oameni a Celui care ne-a creat, am fost chemati in cer. (Col. 193). Nu-mi va ajunge o zi ca sa vorbesc despre invataturile nescrise ale Bisericii. Dar le las pe celelalte 375 . Prin urmare, cind exista atitea (invataturi) nescrise, care au atita insemnatate pentru credin- ta 376 , nu ne vor permite (sS folosim) un cuvint care ne-a venit de la Parinti, pe care noi 1-am gasit mentinindu-se in virtutea unui obicei quasi-natural, in Bisericile care pastreaza dreapta credinta, (un cuvint) a carui ratiune nu este mica si nu putin contribuie la intarirea credintei? S-a spus, deci, care este insemnatatea fiecareia (dintre cele doua) expresii. Se va spune acum in ce se potrivesc si in ce difera intre ele. iDeosebirea) nu merge pina la contrazicere si fiecare dintre ele con- tribuie, dupa specificul propriu, la intarirea credintei. Prepozitia ev se foloseste indeosebi cind se exprimS relatia dintre Duh si noi, iar pre- pozitia ouv, cind se exprima comuniunea Duhului cu Dumnezeu. De ace- ea, ne folosim de ambele expresii : de una, pentru a sublinia valoarea Duhului, de alta, pentru a afirma ca harul S§u (lucreaza) in noi. Astfel, aducem slava lui Dumnezeu «in Duhul» si «impreuna» cu Duhul. Ex- presia nu ne apartine ; ea este imprumutata din invatatura Domnului, care (pentru noi) este regula dupa care toate celelalte se reglemen- teaza. Am socotit necesar ca acela care este connumarat la botez tre- buie connumSrat si in credinta. Din marturisirea de credinta (f acuta la botez) am facut, oarecum, inceputul si mama doxologiei. Ce sa facem ? Sa ne invete acum sa nu (mai) botezam dupa cum am pomenit, sa nu 375. Urmeaza un text confuz. 376. Notiunea : «Credinta» este redatS prin cuvintele «taina piettittt». 6 — SfSntul Vasile eel Mare ■rorrub vamue oil mam crcdem dupa cum am marturlslt la botez sau sa nu slfivim dupa cum am crezut. Dar nu lnceteaza de a spune, Intr-o parte si-n alta, (Col. 196) eft slavirea celor doua persoane ale Sfintei Treimi «im- preuna cu Duhul» este fara temei si nescripturisticS si cite (altele) ase- menea. Deja s-a spus ca acelasi lucru este a zice : SlavS Tatalui si Fiu- lul si Sflntului Duh si (a zice) : Slava Tatalui §i Fiului impreunS cu Sflntul Duh. Desigur, nimeni nu poate sS steargS conjunctia «si», care provine din insasi gura Domnului, insa nimic nu ne impiedica sa ac- ceptam prepozitia care o echivaleaza, in legaUira cu care am aratat in cele precedente in ce se deosebeste si in ce se aseamSna cu conjunctia. Cuvintul nostru este adeverit si de apostolul, care foloseste fara deo- sobire pe fiecare dintre expresii. Uneori zice : «ln numele Domnului» ^ 7 r alteori, «Adunindu-va voi si duhul meu impreunS cu puterea Dom- nului Iisus» 378 , socotind (ca nu intervine) nici o diferentiere de sens clnd pentru legarea intre ele a substantivelor se foloseste conjunctia sau prepozitia. XXVIII Adversarii refuzd (sd spund) despie Duhul ceea ce Scriptura spune despre oameni, anume cd voi Impdratf Impreund cu Hristos Sa vedem daca vom afla vreo justificare la parintii nostri in legatura cu folosirea acestei (particule). Pentru ca, mai mult decit noi se afla sub invinuire cei care au inaugurat acest fel de a vorbi. Scriind corintenilor, Pavel zice: «Pe cind voi erati morti in pacat si in neta- iere imprejur, Dumnezeu v-a inviat, impreuna cu Hristos» 379 . Prin ur- mare, pe cind Dumnezeu a harazit la tot poporul si Bisericii (intregi) viata «Impreuna cu Hristos», Duhului (sa nu I se acorde) convietuirea «ImpreunS» cu Hristos? Nu este absurd sa spunem ca sfintii sint «im- preuna cu Hristos» — pentru ca Pavel zice ca plecind din trup merge la Domnul 380 si c5 dupS moarte este «impreun5 cu Hristos», 381 — , iaF acestia sa nu atribuie Duhului existenta impreuna cu Hristos nici citS se atribuie oamenilor ? Pavel se numeste pe sine colaborator al lui Dum- nezeu in lucrarea sa de raspindire a Evangheliei, iar daca numim cola- borator pe Duhul Sfint, prin care Evanghelia rodeste in toata zidirea de sub cer, sintem acuzati de impietate ? (Ei) cred ca viata celor care au nadajduit in Domnul a fost tainuita in Dumnezeu, «impreuna cu Hris- tos», iar cind Se va arata Hristos, viata noastrS, atunci si acestia se 377. / Cor. VI, 11. 378. I Cor. V, 4. 379. Col. II, 13. 3H0. II Cor. V, 8. 881. Filip. I, 23. Btmrnm wiirrvb ouh 83 vor arSta cu El In slava 1 382 , InsS pe Duhul vietli, pe Cel care ne-a eli- berat de sub legea pScatului 383 , nu-L socotesc vrednic a fi impreuna cu Hristos, nici (Col. 197) in viata aceasta (in care traim cu El) in mod tainic, nici la aratarea slavei, de care noi asteptam sa se bucure sfintii. Noi sintem mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna cu Hristos, iar pe Duhul II dez- mostenim si II excludem de la comuniunea cu Dumnezeu si cu Hris- tosul Sau ? Pe cind Duhul «da marturie, impreuna cu duhul nostru, ca sintem fii ai lui Dumnezeu» 384 , noi nu marturisim in legatura cu comu- niunea lui cu Dumnezeu nici ceea ce am aflat de la Domnul. Culmea ra- tficirii, noi sperSm cS prin credinta in Hristos cea in Duhul vom invia Impreuna cu Hristos si vom sedea impreuna cu El in ceruri — dupa ce trupul nostru umil va fi transformat din psihic in duhovnicesc 385 — , iar despre Duhul nu zicem ca va fi slavit, nici ca va sta impreuna cu Hris- tos. Si nu acordam (nici unul dintre favoruri) de care credem a ne in- vrednici — conform promisiunii nemincinoase a Domnului — Duhului, socotind ca intrec vrednicia Lui. Tu speri ca dupa ce vei fi rapit in nori in intimpinarea Domnului s5 fii intotdeauna cu El, insa negi ca Duhul va fi impreunS cu Hristos ? Mi-este rusine sa adaug si pe celelalte : ca astepti sa fii slavit im- preuna cu Hristos — «pentru ca daca patimim impreuna cu El, vom fi si slavitj. impreunS cu El» s 86 — , dar nu slavesti impreuna cu Hristos pe Duhul sfinteniei, ca si cind n-ar fi vrednic nici macar de aceleasi ono- ruri pe care le primes-ti tu. Speri, pe de o parte, sa te impartasesti Impreuna cu Hristos, iar pe de altS parte insulti pe Duhul, rezervin- du-I rangul robului. Spun toate acestea nu pentru a arata ce slava li datoram Duhului, ci pentru a-i mustra pe cei care nu-I dau slava cu- venita si nu-L fac partas de aceeasi slavS cu Tatal si cu Fiul. Cine poate sS treaca cu vederea toate acestea farS sa suspine ? Chiar si pentru un copil este clar ca situatia aceasta este un preludiu pentru disparitia credintei, de care am fost preveniti 387 . Cele incontestabile sint puse la indoiala. Credem In Duhul, iar in marturisirile noastre de credinta li declaram rfizboi. Ne botezam (in numele Duhului), apoi II combatem. 11 invocSm ca pe un autor al vietii, apoi 11 dispretuim ca pe un tova- ?Ss de sclavie. Am fost hiv&tati (sS-L punem pe acelasi plan) cu Tatal si cu Fiul, dar II necinstim ca pe o creaturS. (Acesti oameni), care nu 382. Col. Ill, 3^1. 383. Rom. VIII, 2. 384 Rom. VIII, 16. 385. Filip. Ill, 26 ; I Cor. XV, 40. 386. Rom. VIII, 17. 387. Laca XVIII, 18. M ■IWTUL VAUTLt CM. MAKE stlu ce trebuie s& cearfi In rugSciuni 3M , dacfi sint pusi In situatia s& vorbeascfl despre Duhul, (Col. 200) se si socotesc In stare de aceasta si, In felul acesta, umi- losc pe Cel ce este mai presus de minte. Ar trebui sa depllngem sia- blclunea noastrS, faptul c3 nu putem sa exprimam In cuvinte multumi- rea pentru binefacerile primite. Pentru c3 (Duhul) depaseste orice min- te si aratS neputincioasS logica (umanS), care nu poate reda nici cea mai micfi parte a vredniciei Sale, dupa cuvintul (cartii) intitulata In- telepciunea : «Inaitati-L, zice, clt puteti, El este si mai sus ; Inmultiti-va pentru a-L 13uda ,• nu v5 lasati. (Cu toate acestea), la El nu veti putea ajunge» 389 . Desigur, voua (va revin) responsabilitati infricosatoare pen- tru astfel de cuvinte, voua care a{i auzit de la Dumnezeu — Care nu minte — c a blasfemia impotriva Duhului Sfint este de neiertat 390 . XXIX Enumerarea (oamenilor) iluftri ai Biseiicii, care au tolosit In scrierile lor particula ouv (impreuna) In legatura cu afirmatia ca slavirea (celor doua persoane) «impre- una cu Duhul» este nescripturistica si neatestata in operele Sfintilor Paring, spunem acestea : daca nimic din cele ce nu au baza scripturis- tica (nu este acceptat), nici aceasta (parere) sa nu fie acceptata, iar daca multe dintre obiceiuri 391 au prins la noi, fara a avea temei in Scriptura, cu acestea sa fie acceptat si acest (mod de a slavi). De altfel, socotesc ca faptul de a starui cineva in traditiile nescrise este apos- tolic. «Va laud — zice Apostolul — pentru ca totdeauna va aduceti aminte de mine si tineti traditiile asa cum vi le-am predat» 392 . Si a- ceasta : «Tineti traditiile pe care le-ati primit fie prin cuvint, fie prin epis- tolfi» 303 . Una dintre aceste traditii este si cea prezenta. Pe aceasta, cei care au formulat-o la inceput au predat-o, iar cu timpul folosirea ei s-a latit, si ea s-a inradacinat in Biserici. Oare, daca — intocmai ca la tribunal — din lipsa de dovezi scrise, v-am aduce o multime de martori, nu ne veti da dreptate ? Eu asa socotesc, pentru ca : «orice cuvint ade- verit de doi sau trei martori este adevarat» 394 . Daca vom arata ca 388. Rom. VIII, 26. 389. Inf. Is. Sirah XLIII, 34—35. 390. Matey XII, 31 ; Marcu III, 29 j luca XII, 10. 39). In limbajul clasic desemnau ceremoniile misteriilor de la Eleusis. Prin acest cuvint Sf. Vasile Intelege ritualul Sfintei Liturghii, al tainelor etc. 392. 7 Cor. XI, 2. 393. 11 Tes. II, 15. 394. Dcut. XIX, 15 i Mate! XVIII, 16. DiaPHE WtWTUL DUH 8J timpul precedent pledeazS In favoarea noastrS, nu vS va pSrea cuminte sfl va convingefi cS nu trebuie sS ne facefi acest proces ? Pentru ca in- vfitSturile cele mai vechi au mai multe sanse a fi adevarate, vechimea le face mai venerabile, intocmai ca virsta Inaintata pe bStrini. Deci, v8 voi enumera pe apSrStorii expresiei — intre acestia, desi nu este amintit, socotiti si timpul — pentru c3 expresia n-a fost lansatS de noi. De unde (vine) ? Cu adevarat noi sintem (numai) de ieri, dupS cuvin- tul lui Iov 395 , In comparafie cu aceasta expresie, care exists de un timp atlt de indelungat. Eu insumi, daca" trebuie (Col. 201) sa amintesc si propria mea (marturie), pSstrez acest ter- inen ca pe o mostenire parinteasca. L-am preluat de la un barbat care a petrecut mult timp in slujba lui Dumnezeu, care m-a botezat si m-a promovat In serviciul Bisericii 396 . Cautind singur (sa aflu) care din- tre bSrbatii fericiti care de mult (s-au stins) a folosit acesti termeni, controversati acum, am gasit c3 multi, pe care faptul ca au trait cu mult inainte ii face demni de crezare, iar constiinciozitatea lor nu se aseamana (celei a oamenilor) de acum. Dintre acestia, unii (au folosit) prepozitia, altii conjunct, pentru a lega (numele persoanelor Sfintei Treimi) in doxologie. N-au socotit ca instituie prin aceasta vreo deo- sebire in sensul corect al bunei credinje. Renumitul Irineu, Clement Romanul, Dionisie Romanul si Dionisie Alexandrinul, lucru curios, in a doua epistola adresata omonimului sau, lntitulatS «Combatere si ap5rare», termina asa (voi insera insesi cu- yintele bSrbatului) : «$i noi, zice, de acord cu toti acestia, luind de la presbiterii de dinaintea noastra model si regula, (de credinta), intr-un glas cu ei aducem multumiri si incheiem epistola cu doxologia : «Lui J)umnezeu-Tatal si Fiului, Domnului nostra Iisus Hristos, impreunS cu Duhul Sfint fie slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin» 397 . Nimeni nu poate sa sustina ca aceste cuvinte sint un fals. DacS Sr fi zis : «in E?uhul» (asa cum sustin adversarii), n-ar fi trebuit sa staruie atit de njult ca a preluat aceasta (formula) ca model si regula (de credin|a) pentru ca expresia era obisnuita, pe cind prepozitia ouv avea nevoie de apfirare. Acelasi, pe la mijlocul epistolei, zice asa la adresa sabelieni- lor : «Daca prin faptul ca ipostasele sint trei, ei zic ca (in acest fel),le separam, ele sint trei chiar daca ei nu voiesc ; altfel, sa suprime com- plet Sfinta Treime» 398 . $i iarasi : «De aceea, dupa unitatea prea sfinta vine Treimea» 3 ". Dar si Clement (a spus aceasta) intr-un mod mai ar- 395. Iov VIII, 9. 396. Dianios al Cezareei. 397. Clausula totius operis (fragm.), 6, P.L. V, 128 B. 398. Circa medius operis (fragm.), 16, P.L. V, 128 A. 399. Ac rursum (fragm.), 16, P.L. V, 128 B. ■rtNTXJL VAiXLl 0»L MAM So hale : «Viu, zice, este Dumnezeu si Domnul Iisus Hristos si Duhul eel Sf!nt»» *°°. Sft ascultam cum aminteste de Duhul Sflnt In lucrarea sa in- dreptata impotriva ereziilor Irineu, care a trait aproape de vremurile apostolice : «Pe cei nelnfrlnati, zice, si pe cei lasaji prada poftelor lor, po cei care n-au nici un (Col. 204) fior al Sfintului Duh, pe bunS dreptate apostolul ii nu- mosto «trupesti» 401 . ?i in alt loc zice : «Apostolul a exelamat ca trupul nu poate sa mosteneasca ImpSrfttia cerurilor, pentru a nu ne instraina de Sflntul Duh si a nu pierde Imparatia cerurilor» «*. Acelora care soco- tesc pe Eusebiu al Cezareei demn de crezare pentru multa lm experi- enttt, noi le aratam ca foloseste aceiasi termeni In «Nedumeririle»> sale In legatura cu poligamia celor de demult. El Isi incepe lucrarea asa : «Noi am numit pe Dumnezeu Sflnt, iluminator al profetflor, prin Mm- tuitorul nostru Iisus Hristos impreuna cu Sfintul Duh» 403 . Inca si pe Origen in multe dintre discursurile sale la psalmi, 1-am gasit aduclnd slava (Tataiui si Fiului) «Impreuna cu Duhul Sfint», desi nu are totdeauna p&reri sanatoase despre Duhul. In multe locuri si el, cmotionat de puterea obisnuintei, s-a exprimat cu respect la adresa Du- hului. Acesta, in a sasea carte, mi se pare, a «Comentariilor la Evan- ghelia dupa Ioan», a declarat deschis ca Duhul trebuie adorat. El a sens, cuvlnt dupa cuvint, cele ce urmeaza : «CS baia in apa simbolizeaza purificarea sufletului de toata murdaria (provocate de rautate. Odata cu aceasta (botezul) devine principiu si izvor al harismelor pentru eel care, odata cu invocarea, recunoaste divinitatea Treimii celei adora- te,» **. 5i iarasi, in «Comentariile la epistola cStre romani», zice : «Pu- terile sfinte inteleg (taina) Unuia-Nascut si a divinitatii Duhului Sfint» 4 «». Astfel, cred, forta traditiei a impins deseori pe barbati sa contravina propriilor afirmatii. Dar nici (Iuliu) Africanul, istoriograful, n-a ignorat o astfel de doxologie. (Acest lucru) se vede din a cincea carte intitulata <«Prescurtarea timpurilor»> in care spune : «Caci noi, care stm Insemna- tatea acelor cuvinte si nu ignoram harul (primit) prin credmta, mulju- mim Tataiui, Celui care ne-a daruit noua, alor Sai, pe Mintuitorul tutu- ror si pe Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia (se cuvine) slava si ma- rirea Impreuna cu Sfintul Duh In veci» *» Se poate sa nu fie crezute celelalte (mftrturii). Daca slnt falsuri, rautatea cu greu poate fi desco- 400. De Spirltu Sancto (fragm.), P.L. 1, 457 D. 401 / Cor. Ill, 3 i irineu, Combatere, V, 8, 2 ; P.G. VII, 1142. 402. Combatere, V, 9,3 ; P.G. VII, 1145-1146 A. 403. Este vorba despre o lucrare pierduta a lm Eusebiu de Cezareea. 404 P.G. XIV, 949, nota subliniara 83. 405. Comcntar la Romani 6, 17 ; P.G. XIV, 257 A. 406. P.O. X, 93 A. PMPM SrlWTUL DUH 87 perita, pentru ca deosebirea constfi intr-o silabS. Cele pe care le-am expus pe larg scapa de aceasta uneltire. (Col. 205). Insa faptul care altadata, probabil, ar fi fost fara impor- tanja a fi amintit, il voi invoca acum ca argument valoros pentru ve- chimea lui, eu, eel acuzat de inovatie. Parintii nostri au crezut ca nu este bine sa primeasca in tacere lumina de seara, ci sa multumeasca lui Dumnezeu indata ce apare. Cine este parintele acelor cuvinte ale multumirii de seara, nu putem spune. Poporul rosteste (in acest imn) vechea formula si nimeni n-a crezut vreodata ca gresesc cei care zic : «Laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh, Dumnezeu» 407 . Cine cu- noaste imnul lui Antinogen, pe care, intocmai unui cuvint de adio, 1-a lasat ucenieilor sai, pe cind mergea la moarte, moarte care avea sa fie prin foe, stie ce credeau martirii despre Duhul. Acestea ajung. Dar pe Grigorie eel Mare 408 si cuvintarile lui unde sa-1 punem ? Oare nu cu apostolii si cu profetii ? El a fost un barbat care a umblat In acelasi Duh ca si aceia, a calcat pe urmele sfintilor si a implinit cu exactitate in toata viafa sa morala evanghelica. Eu zic ca am fi ne- drepti daca nu am enumera acel suflet printre cei care se afla aproape de Dumnezeu, pe el, care a strSlucit in Biserica lui Dumnezeu ca o fa- clie. El avea o putere extraordinarS impotriva demonilor, datorita asis- tei4ei Duhului si primise un asa dar al cuvintului, pentru a aduce nea- murile la credinta, incit gasind numai 17 crestini (in orasul Constanti- nopol), a condus tot poporul de la sat si oras la cunoasterea lui Dum- nezeu. Acela a schimbat cursurile apelor — poruncindu-le in numele eel mare al lui Hristos — si a secat un lac, care era motiv de cearta pentru fra^ii lacomi. Prezicerile sale (referitoare) la cele viitoare erau de asa natura ca nu erau cu nimic mai prejos decit cele ale profetilor. S-ar lungi mult cuvintul daca am relata minunile (acestui) barbat, care, pentru abundenta harismelor cu care era daruit, era numit de insisi dus- manii Bisericii, al doilea Moise. Astfel, in tot ceea ce zicea si facea, (Col. 208) — prin harul (care i se daruise) — stralucea o lumina, semn al puterii ceresti, care il insotea in mod nevazut. Inca si acum, mare este admiratia localnicilor pentru el, iar amintirea lui, neintune- cata de timp, este proaspata si mereu vie in Biserici. Nici o fapta, nici un cuvint, nici o formula nu s-a adaugat Bisericii in afara de cele la- sate de el. Pentru acest motiv, multe dintre cele savirsite de el par sa fie incomplete pentru ca se savirsesc intr-un mod care cadra cu si- tuatia de demult. Cei care au condus prin succesiune Bisericile au refuzat sS adauge (vreo formula) inventatS dupS el. Or, una dintre (formulele) 407. Este vorba despre imnul «Lumin5 lina». 408. Este vorba despre Grigorie al Neocezareeii facatorul de minuni (213 — 270). 88 irlNTUL VAIILB PEL MAM lui Grigorle este doxologia acum controversatfi, transmisa de la el si pAstratQ. In Bisericfi. Nu este nevoie de mare obosealS s& se deplaseze cincva $1 sfi se informeze despre aceasta. Discursurile pe care le-a 1S- sat aratfl c3 Firmilian al nostru (a avut) aceeasi credinta. Si renumitul Meletie — spun cei care i-au fost apropiaji — este de aceeasi parere 409 . Dar, do ce sa vorbim de trecut ? Si acum, In rasarit, singurul mijloc pentru crestini de a recunoaste pe cei de buna credinta este acest cu- vlnt, de care se folosesc ca de un criteriu. Dupa cum am fost informat do (un om) din Mesopotamia, cunoscator al limbii (locuitorilor) de acolo si bfirbat cu judecata sanatoasa, nu este posibil sa formuleze altfel do- xologia in limba locului ; chiar daca ar vrea (sa o formuleze altfel nu pot) si slnt obligati sa o formuleze folosind expresia (conjunctia) xai sau alti termeni echivalenti cu aceasta, conform unui vechi obicei. $i (noi), capadocienii, la fel spunem in limba populara, pentru ca Duhul a prevAzut Inca de la impartirea limbilor folosul (acestui) cuvint 410 . A- proape intreg apusul, de la Iliric pina la frontierele imperiului, sustine acest termen. Deci, pentru ce eu sint invinuit ca inovator de expresii noi, cind autori si aparatori ai termenului sint neamuri intregi, orase, un obicei foarte vechi $i barbati — stilpi ai Bisericii — care straiucesc prin pu- terea si cunoasterea (pe care le-a hSrazit-o) Duhul ? Pentru acest motiv s-a pus In miscare impotriva noastra" aceasta masa de razboinici. Toate orasele si satele sint pline de calomnii la adresa noastra. Desigur, (toate) acestea aduc tristete si durere celor care cauta pacea. Dar, pentru ca mari sint recompensele celor care indura suferinte pentru credinta 411 , ascuta-se sabia si toporul, foe mai puternic decit eel din Babilon sa fie aprins 412 si orice instrument de tortura sa fie pus in miscare (Col. 209) impotriva noastra. Pentru mine nimic nu este mai infri- co§fitor decit faptul de a nu se teme cineva de amenintarile pe care Domnul le-a rostit impotriva celor care defaima pe Duhul. Deci, cele cite s-au spus (constituie) pentru oamenii recunoscatori (de harul pri- mit) o dovada c3 acceptam termenul atit de iubit si de familiar sfintilor, adeverit de un obicei atit de indelungat — care isi are inceputul pe vremea cind a Inceput predica Evangheliei — si, ceea ce este mai im- portant, cu sens (plin) de pietate si sfintenie. In vederea marelui judet, ce ap3rare ne-am pregatit? (Apararea noastra) consta in faptul ca la slfivirea Duhului ne-a impins in primul rind cinstea (data Lui) de Dom- nul, care L-a pus pe aceeasi treapta cu Sine si cu Tatal (prin cuvintele) 409. Meletie, episcop de Antiohia (361—381). 410. Aluzie la Facere XI, 1—9. 411. Bvr. X, 35—36. 412. Dan. III. DMPHE irlWTUL DUH 89 de la boloz 4l3 , apoi faptul c& El a condus pe fiecare dintre noi la cu- noasterea lui Dumnezeu, prinaceeasi mistagogie si, mai presus de orice, frica de amenintarile (Domnului), aroenintari care indeparteaza din min- tea noastrS orice gind umilitor. Insa adversarii ce vor spune ? Ce apa- rare (care sa-i absolve de pacatul) defaimarii vor aduce aceia care n-au respectat nici onorurile (aduse Duhului) de Domnul, nici nu s-au te- mut de amenintarile Sale ? Dar ei sint inca in masura sa-si hotarasca soarta si sa se pocaiasca. Cit despre mine, doresc ca bunul Dumnezeu sS ne daruiasca pacea Sa, care sa domneasca in inimile tuturor, incit acestia, care se infierbinta impotriva noastra si s-au rinduit in front puternic, sa fie retinuti de Duhul blindetii si al iubirii. Iar daca s-au Inrait cu totul si nu este posibil sa se linisteasca, atunci fie ca (Dum- nezeu) sa ne dea indelungS rabdare pentru a suporta (atacurile) lor. Pentru cei ce sint condamnati la moarte 414 nu este dureros a suferi pentru credinta ,• insuportabil este faptul de a nu te fi luptat pentru ea. Pentru luptatori nu este atit de neplacut faptul de a fi raniti in lupta, cit acela de a nu fi admisi sa se lupte 415 . Sau, nu cumva, acesta este timpul tacerii eel prezis de inteleptul Solomon ? 416 . Pentru ca, intr-ade- var, (este de prisos) sa strigi in vint cind o furtuna asa de violenta a cuprins viata. Din cauza ei cugetarea tuturor celor ce au primit cu- vintul (evangheliei) a fost tulburata — intocmai cum ochiul (este je- nat) de praf — , urechile tuturor vuiesc de reprosuri grele si nemaiau- zite ; toate se clatina si sint in pericol sS cada. XXX Expunere a situafiei Bisericii Deci, cu ce vom asemui situatia prezentS ? (Col. 212) Seam&na\ intr-adevar, unui razboi naval, izbucnit intre marinari razboinici, din cauza unor vechi frictiuni ,• imagineaza-^i, deci, acest tablou : flota (parjilor beligerante) porneste din ambele par^i la atac cu mult elan. Apropiindu-se corabiile una de alta, minia ajunge la culme si (barbatii) incep lupta. Presupune, daca vrei, ca in acelasi timp corabiile sint zdruncinate de o furtuna violenta si ca o intunecime densa, provocate de nori, invaluie totul, incit sa nu se mai poata face deosebire intre prieteni si dusmani, iar semnele lor distinctive nu mai pot fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Sa mai adaugam tabloului, pentru a-1 face mai viu, o mare agitata, o ploaie toren^iala 413. Matei XXVII, 19. 414. // Cor. I, 9. 415. Este vorba despre luptele sportive. 416. Eel. Ill, 7. SO ■«WTUL VAULB OIL MAM ?i valurl r.dicate de furtuna. Apoi, un vlnt puternic, sufllnd din toate pfirtile, cfitre acela§i punct §i vasele ciocnindu-se (tntre ele). (In aceasta situate), inchipuie-fi c8 unii dintre luptStori trfideazS, trecind in cursul luptei In tabSra dusmana, altii incearca s& conduct vasele purtate de vlnturi, impotriva atacantilor, iar altii (cuprinsi) de revolta pe care le-a inspirat-o invidia fata de superiori si de dorinta de a fi fiecare stapin, sp ucid reciproc. Adauga acestora un zgomot confuz (provocat) de vin- turile care suierS, de ciocnirea corabiilor, de valurile care fierb si de tipetele luptatorilor, care profera tot felul de cuvinte din cauza celor ce suferS, incit sS nu se auda nici vocea comandantului, nici a cirma- ciului si peste tot sB. se astearna o dezordine si o confuzie infricosa- toare, multe greseli comitindu-se din cauza disperarii. Adauga acestora si o extraordinary boala a doxomaniei, incit, desi corabia se scufunda, cearta pentru intiietate sa mai preocupe inca pe pasageri. Treci acum de la imagine la prototipul insusi al rautatii. Fracti- unea ariana, separindu-se de Biserica lui Dumnezeu, nu parea mai de mult a fi singura grupare dusmana ? Ei bine, dupa o lunga si penibila •disputa, s-a pornit razboi deschis impotriva noastra, iar odata pornit, rfizboiul s-a lajit si a luat forme multiple, trezind in toti suspiciune §i ura neimp3catS. Aceasta agitate a Bisericilor nu este mai rea decit ■orice furtuna pe mare ? (Col. 213). In timpul ei, orice limita pusa de paring este depasita si dogmele sint clatinate. (In aceasta disputa) se cutremura si se darima toate. Cazind unii asupra altora, sintem doboriti unii de altii. Chiar dacti dusmanul nu ajunge sa te loveasca, insotitorul (tau) te raneste. Chiar dac& (dusmanul) cade lovit, tovarasul (tau) de arme intervine. Sintem in comuniune unii cu altii, atita timp cit urim impreuna pe dus- mani. Dar, indatS ce dusmanii sint indepartati, ne si privim unii pe altii ca dusmani. Apoi, cine ar putea sa enumere mulfimea naufragi- ilor ? Unii se scufunda din (cauza) atacului dusmanilor, altii din (cauza) complotului secret al aliatilor, altii din (cauza) lipsei de experienfa a conducatorilor. Biserici intregi au pierit lovindu-se de momelile ereti- c.ilor ca de niste stinci si multi au naufragiat de la credinta, pentru ca preluind frinele (Bisericii) n-au inteles sa urmeze pe Mintuitorul pina la patima. Tulburarile pe care le provoaca conducatorii acestei lumi nu tulbura popoarele mai puternic decit orice furtuna ? Intr-adevar, un intuneric apasator si sumbru s-a asternut peste Bi- •sorici, pentru ca luminatorii lumii, pe care Dumnezeu i-a pus sa lumi- noze sufletele oamenilor, au fost indepartati. $i P e cni d ne temem ca totul va fi distrus, pofta de cearta ii face (pe sectari) sa nu perceapa nicest prricol. Pentru ca dau mai multa important^ nemultumirii per- PMPBi synrrot puh 9j sonalc declt (faptului cfi poate izbucni) un rSzboi general ,• dorinta de a stfipini peste adversari este pusa Inaintea folosului obstesc ; satisface- rea imediatS a egoismului este preferatS recompenselor care se vor da mai tirziu. De aceea, toti, f&ra" exceptie, fiecare cum poate, ridica miini ucigase impotriva aproapelui. Tipetele celor care se lupta intre ei, im- preuna cu un vuiet nedeslusit, (provocat) de amestecul zgomotelor ne- intrerupte, au umplut deja aproape toata Biserica, ducind la exagerari si la alterarea dreptei credinte. Pentru ca unii, confundind persoanelc ^ajung) la iudaism, iar altii sustinind ca firile (spirituals si materials) se dusmanesc, sint condusi spre paginism. Nici Scriptura, de Dumnezeu inspirata, nu ajunge sa-i impace, nici traditiile apostolilor. Una este conditia pentru a le cistiga prietenia : sa li se vorbeasca magulitor. O nepotrivire de pareri este de ajuns (a constitui) motiv pentru dusmani. Asemanarea in greseala le da Increderea pentru participarea la rebc- liune mai mult decit orice fel de legamint. Teolog este oricine (vor- beste despre Dumnezeu), chiar daca are sufletul intinat de nenumarate pacate. De aceea, inovatorii au foarte multi partizani. De aceea, (per- soane) de sine hirotonite, (Col. 216) urmarind prin orice mijloc (posturile mari), isi impart conducerea Bisericilor, ignorind iconomia Duhului Sfint. $i, pe cind institutiile evanghelice sint in intregime ravasite, se observa o nedescri- sa alergare dupa putere ; fiecare dintre cei care vor sa ajunga la cirma Isi dS silinta s3 iasa in evidenja. DatoritS acestei iubiri de stapinire, o anarhie infricosatoare domneste si intre popoare. Recomandarile con- ducatorilor sint cu totul nefolositoare si farS rezultat, pentru ca fie- care socoteste ca nu mai este obligat sa dea ascultare cuiva, ca fiecare crede ca este chemat sS conduca pe al^ii. De aceea, am considerat ca este mai folositor a tacea decit a vorbi, pentru ca nu poate sS se auda cuvintul omului prin astfel de zgomote. Pentru ca, daca sint adevarate cuvintele Eclesiastului ca «in liniste se aud cuvintele inteleptilor» 4lT , este departe de a fi oportun ca in prezenta situatie sa vorbim despre acestea. Imi amintesc apoi si acel cuvint pro- fetic : «Cel intelept va tacea in acel timp, pentru ca timpul este rau» 418 . $i este rau, intr-adevar, acest timp, pentru ca unii pun piedici, aljii sar Imprejurul celui c3zut, altii aplaud§ si nu este eel ce intinde mina din compasiune celui care a ingenuncheat, desi dupa legea veche este con- damnabil si eel ce trece (indiferent) pe linga animalul dusmanului, ca- zut sub povara* 19 . Acum nu mai au valoare astfel (de principii). Din 417. Bel. IX, 17. 418. Amos V, 13. 419. Ie?. XXIII, 5. 03 irlNTUL VASILI CRL MARS ce cauzfl ? Pentru cfl lubirea s-a rficit peste tot si buna infelegere a dispfirut, iar armoniei i se lgnoreazfi chiar numele. Au dispSrut admo- ncstarlle, facute din iubire, nic&ieri nu exists inimfi crestinfi, nicaieri (nu se vars3) lacrimS de compStimire. Nu vine nimeni in ajutorul celui slab in credinta si atita urS s-a aprins intre cei de acelasi neam, incit fiecare se bucurS mai mult de nenorocirile aproapelui decit de suc- cesele proprii. Si, dupa cum in epidemiile de ciumS aceleasi (necazuri) suferS si cei care respects cu toata strasnicia regimul alimentar, pen- tru cfi se contamineazS prin contacul cu cei infectati de boala, la fel si acum (noi) toti sintem purtafi ca de o ciumS, de duhul de cearta care ne-a cuprins sufletele de zelul celor rai. De aceea, pe cmd judecatori neiertStori si cruzi stau (sa judece) pe cei ce gresesc, judecatori ne- drt?pti §i rSuvoitori stau sa judece faptele celor buni. DupS cit se pare, atit (de mult) s-a salasluit raul in noi, incit am devenit mai fara de minte decit animalele ,- pentru ca daca acelea fac impreuna cu cele de aceeasi ras& o turmS, noi purtSm razboiul eel mai nenorocit impotriva alor nostri. (Col. 217). Deci, pentru toate acestea trebuie sa tac, insa iubirea m-a atras de partea cealaltS, ea care nu caut5 folosul personal si pre- tinde (omului) sS invinga orice greutate (impusa) de timp si de impre- Jurfiri. Apoi, tinerii (aruncati in foe) in Babilon ne-au invStat ca, chiar dacS nimeni nu exista de partea bunei credinte, se cuvine sa ne facem datoria. Ei, din mijlocul flacarii, lSudau pe Dumnezeu fSra a lua In seamS multimea celor care dispretuiau adevarul — si trei fiind, se sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a infricosat multimea dusmanilor, ci, punindu-ne nSdejdea in ajutorul Duhului, am predicat adevSrul cu toata indrazneala. De altfel, ar fi eel mai rau lucru dintre toate ca, pe cind cei care defaima pe Duhul sa-si ia curajul a infrunta dreapta credintS cu atita usurinta, noi, cei ce avem un astfel de aparS- tor, sfi ne temem a sluji inv&tatura pe care am primit-o de la pfirinti pe cailea traditiei. Dispozitia noastra (in a expune adevarurile de credintS) a fost animatS de flacara iubirii tale neprefacute si de calmul caracte- rului tau, care garanteaza ca nu vor fi facute cunoscute multora cele scrise ; nu pentru cS acestea nu trebuie sa fie cunoscute, ci pen- tru ca marg&ritarele sS nu fie aruncate inaintea porcilor. Acestea am avut de spus in legatura cu aceasta tema. DacS \i se pare ca sint de ajuns, sa punem aici capat discutiilor. Daca ti se pare c:<1 lipseste ceva, n-am sa ma supSr daca te vei deda cu sirg cercetarii !>i prin intrebSri, fara duh de cearta, vei completa ceea ce trebuie cunos- rut. Domnul va da, fie prin mine, fie prin altii, implinirea celor ce lip- sc.se, prin cunoasterea pe care o da Duhul celor vrednici de darurile Sale. SFlNTUL, VASILE CEL MARE Scrisori TRADUCERE, STUDIU INTRODUCTIV, COMENTARII §1 INDICI PREOT PROF. T. BODOGAE STUDIU INTRODUCTIV Inainte de a fi avut tratate dogmatice, expuneri istorice ori colectii de predici, Biserica crestind a avut o literaturd de gen epistolar. Din eele 27 de carp ale Noului Testament 21 sint epistole. Prin ele slujitorii tdtaielor $i mirenii insisi isi desfdsurau activitatea ori isi exprimau pa- rerile, luminind pe semenii lor asupra tutuior problemelor ivite in de- cursul timpului. In conditiile de atunci diaconifa Febe, cdreia Sflntut Pavel ii incredintase in Coiint inminarea Epistolei catre Romani 1 in- deplinea aceeasi muncd de epistolat, muncd pe care peste 120 de ani o voi indeplini «robii lui Hiistos», prietenii martirilor din Lyon si Vienne, cind voi «intdri pe frafii lor» din Asia si Frigia cu istorishea in chip de epistold a suieiinteloi lor mucenicesti 2 . Tot gen epistolar a Imbr&cat $i in secolul HI literatura de felul «Exortafiei la martiriu», pe care ma- rele dascdl Origen o trimitea in anul 235 unor clerici s . Desigur, la redactarea acestor lucrdri autorii lor nu vor fi avut la dispozifie prea mult timp nici in portul Chenchrea, in veacul I, si nici m Alexandria veacului al TV-lea, unde Sfintul Atanasie se grdbea sd incheie, tot sub formd de epistold, «Viafa Sfintului Antonie», cind «se apropia vremea plutitului» *, iar din exilul sdu nici Sfintul loan Gurd de Aur nu va ti avut nici el prea mult timp sd slefuiascd stilul minunatelor sale «Scrisori catre OHmpia» 5 . In ce priveste via^a crestinilor din pdrtile Dundrii se stie ce importantd deosebitd prezinta stirile epistolare in le- g&tura cu moartea martiricd a Sfintului Sava eel inecat in Buzdu, despre care vom reproduce si noi citeva mdrturii documentare In cele ce uimeazd. 1. Rom. 16, 1. 2. TextuI ei In Actele martirice traduse de pr. prof. I. RSmureanH, ta «P. S. B.» 11, Bucuresti, 1982, p. 61—72. 3. Tradusa de pr. prof. C. Galerin In «P. S. B.» 8, pag. 351 — 395. A se vedea §1 lucrarea lui Pierre Nautin : Lettres et ecrivains chrbtiens des W-e ei lll-e siecles, Pa- ris, 1961. 4. Text In colectia Migne 26, 835, iar In romane?te de Stefan Bezdechi : Buc&tf alese din opera Sfintului Atanasie eel Mare, patriarhul Alexandiiei, Clu], 1925, p. 18. 5. St. Jean Chrysostome, Lettres a Olympia, ed. A. M. Malingrey, oSources chre- tiennes» vol. 103, Paris, 1964. 1X1 ■rlNTUL, vAitti.r. ckl mark Cu excep(la lui Isidor Pelusiotul e , si a lui Nil Sinaitul de la nici un alt scriitor bisericesc nu ni s-au pdstrat atltea epistole ca de la Silntul Vasiie eel Mare, pc care Je prezenfdm acum In traducere romdneascd. $i cu toate cd via/a lui s-a hint inainte de a ii Implinit nici mdcar 50 dc ani, asa cum *Istoria bisericeasca» a lui Eusebiu de Cezareea ne-a pdstrat aproape intreaga memoiia primelor tiei veacuri creatine, asa putem spune cd cele 366 (resp. 368) de epistole pdstrate sub numele Sflntului Vasiie n-au pereche In toatd literatura crestina piin mulpmea $t varietatea informatiilor piivitoare la viafa bisericeascd in general, la controversele dogmatice, morale, ascetice, canonice, dar si literare si culturale din acel timp. Personalitatea lui uriasd a lost primul factor care a contribuit la iormarea aproape a unui cult la adresa lui. Fratii sai Grigorie si Petru il numesc «cel mare» si «sfint» inca Hind in via/d 7 . Retorul Libaniu recunostea cd in redactarea scrisorilor Vasiie se ardta adeseori biruitor 8 . lmpdratul Valens si ministrii lui au trebuit sd dea lnapoi atunci cind 1-au amenintat cu exilul 9 , in aceeasi situate punin- du-se si guvernatorii, cind au indrdznit sd-i ceara socoteala in ce scop ridicd asezdminte filantropice 10 . Dar ceea ce a contribuit si mai mult la cresterea prestigiului deose- blt al Sflntului Vasiie pe tdrlmul literaturii epistolare a iost admiratia marelui sdu prieten Grigorie de Nazianz, care a si dispus sd se multiplice textul scrisorilor sale si sd tie prezentate ca *model al genului», incit nu va rrece poafe un veac de la moartea sa si un numdr insemnat din colectia epistolelor sale vor ii deja strinse in volum, care se va imbogdp r.u timpul. Desigur, cd, in vederea acestui scop, s-a vorbit, nu fdrd temei, de o reald influenfa a epistolografiei grecesti din epoca sofisticii tirzii asupra ^criitorilor capadocieni. Semnificativd este In aceastd privinfd epistola 51 a Sflntului Grigorie de Nazianz adresatd unui nepot al sdu, Nicobul, In care, imitlnd principiile retoricii unui Gorgias din dialogurile lui Pla- ton, recomanda un sen's cu fraze cit mai concise, cit mai dare si com- pute clt mai fermeedtor si mai elegant. Cdci, zicea el, «cea mai bund si mai reusitd epistola e cea care va putea convinge in acelasi timp atit pe omul simplu, cit si pe eel cult, fdrd sd mai fie nevoie de comentarii. Fru- musefea frazei nu o dau nici ornamentul si nici incdredtura podoabei, c; 6. NumSrul scrisorilor pSstrate de la Isidor Pelusiotul (f 440) depase?te cifra de 2000 M. Balancj: 'Ioi8o>po« 6 riiiXouaioTiic, Atena, 1922, p. 17. Ale Sflntului Nil Sinaitul tree peste 1050. Cayre : Patrologie, ed. Ill, Paris, 1938, vol. I, p. 496. 7. Grcgorii Nysseni, Opera, vol. VIII, 2 : Epistulae, ed. G. Pasquali, Leiden, 1959, p. 45- -46 ; 85 i 88 — 89 } 91. 8. Eplst. 338 (In accst volum) etc. !). Grig. Naz„ Oratio, 43. 10. Epist. 94 (In acest volum). ■CHUOWI 97 felul In care folosesti o sentintd, o zicald, o glumd chiai, dar sd le stii doza In asa fel Inclt sd nu abuzezi alectlnd prin grosoldnie, prin risipd de vorbe ori prin aluzii prea provocatoare. Cea mai mare fmmusefe constd In aceea de a nu te Iduda cu ea» u . Or In privinta aceasta Sfintul Vasile s-a dovedit un maestm al ge- nului. tnsusi Grigorie, care a fost un poet si un scriitor genial, va declara lntr-o alta" epistola .- «Totdeauna am pus pe Vasile deasupra mea, cu toate cd el gindea cd lucrurile ar sta invers. Din respect fa/d de adevar totdeauna am pus scrisorile lui inainte, abia pe locul al doilea ldsind sd urmeze ale mele. Doresc sd fim mereu pusi unul llngd altul fdrd sd md dau pe mine drept pilda de cumpdtare si de condescend n . In ieul acesta, ca prim initiator al colectiei trebuie socotit Siintul Grigorie de Nazianz, acelasi care ne-a salvat si copierea si multiplica- rea textului *Filocaliei» (intocmit& de Sfinfii Vasile si Grigorie dupd operele lui Origen), atunci cmd a cerut episcopului Teodor din Tiana sd innoiasca textul acestei lucrdri care *se deteriorase» 1S . De altlel cititorul atent va putea surprinde si din textul mai multor epistole diierite cazuri clnd Insusi Sfintul Vasile a folosit tahigraii pentru copierea si rdspin- direa unora din scrierile sale, dar si cazuri clnd colaboratorii mai apro- piafi (asa cum a tost Amiilohiu de Iconium) i-au sugeiat compunerea unora din aceste scrieri (inclusiv din epistole), ba au lost cazuri clnd Insusi Sfintul Vasile a trimis spre consultare sau «recenzare» unele din epistolele sale. La inceput, colecfia intocmitd de Nicobul a cuprins, cum era si fi- resc, epistolele trimise de Vasile lui Grigorie de Nazianz, precum si ale unor rudenii ale sale. Dar e tot asa de posibil ca sd se fi incadrat aici si o serie intreagd din epistolele nesemnate, asa cum putem vedea destule din cele cuprinse intre numerele 291 — 360. Desigur, va fi jucat un rol deosebit in cresterea colectiei si contactul pe care Sfintul Vasile il va fi avut cu retorul Libaniu, probabil si cu Iulian Apostatul. In chipul acesta unii cercetdtori sint de pdrere cd incd nu va fi trecut un veac de la moartea ierarhului si colectia va fi si ajuns aproape de comple- tare. La nici 50 de ani dupd moartea Sflntului Vasile, 11 auzim pe Isidor Pelusiotul exprimindu-se despre el cu respect, numindu-1 «inspirat de Dumnezeu» u . Cei mai cunoscuti codici care confin epistolele marelui ierarh dateaza din sec. X — XII. Acestia contin Intre 200 — 300 epistole, deci majoritatea absolutd a epistolelor cunoscute azi 15 . 11. Migne P. G. 37, 105. 12. Migne P. G. 37, 109. 13. Origen, Scrieri alese, vol. II, trad. T. Bodogae, In «P.S.B.», 7, 299. 14. Isidor, Epistole I, 61. Citat dupS M. Balanos, op. cit, p. 50. 15. Athous Vatopedi 72, Patmiacus 57, Barrocianus 121 si Marcianus 61. Sfintul Vasile eel Mare ■rlNTUL VASILB CBL MARK Sd ddm si clteva mastre de cxprimare clcgantd si concisd de care a dat dovadd arhieplscopul Capadochlei, care explicit pe deplin iaima cpistolelor sale. Drept exemplu de concizie, lui Olimpiu, un bogdtas din Neoceza- reca, vechi prieten al ierarhului, dar cam lenes la scris, li adeseazd un scurt bilet In care-i spune In iarna lui 363—364 : «Dupd cum toate pro- dusele isi au un anotimp al lor : floiile primdvara, grinele vara si poa- melc toamna, tot asa un produs al iernii pot fi scrisorile» ie . Altuia ii trimite rlndurile urmdtoare : «Dacd existd un semn cd esti in viatd, acela cuvlntul. Cum s-ar putea crede cd mai esti pe pdmint dacd tu nu vor- bevti nicicind ? Pune capdt tdcerii, scrie-mi si aratd cd mai esti in viatd» ". Sau altcuiva : *Sa stii cd-mi e$ti drag, iatd U-o spun si in scris. Cd tu md urdsti, am Infeles-o din iaptul cd md freci sub tdcere. Scrie mdcar dc acum inainte, iar pe cei care te iubesc, iubeste-i si tu cu un condei r cu cerneald si cu o foitd de Mrtie» 18 . Alte modele de claritate : Unui episcop : «Dacd nu esti invitat, te plingi -, dacd esti invitat, nu rdspunzi la chemare. Ceea ce s-a intimplat acum, a doua oard, dove- deste cd de prima oard te-ai servit doar de un pretext ireal. In realitate n-ai ii venit nici dacd ai ii iost invitat. Drept aceea, rdspunde acum pe loc invitatiei pe care U-o iac si nu fi iardsi absurd, cdci stii cd o acuzatie noud dd tdrie dubld celei vechi, f&cind-o si mai neintemeiatd. Mereu 3// cer sd md asculfi §i pe mine ; dacd pe mine nu md pofi vedea, ar ii cu dreptate sd nu treci cu vederea mdcar pe sfinfii martiri, cdci tocmai pen- tru slujba de pomenire a lor ai fost pus pe listd. Aratd-p, dar, bundvointa atit fafd de unii din noi, clt si fafd de ceilalfi ; dar dacd nici acest lucru nu-1i convine, atunci Hi binevoitor mdcar pentru cei mai venerabili, adicd iatd de martiri» 19 . iatd si o scrisoare plind de delicatefe si eleganfd, prin care tlndrul ascet Vasile ceartd pe la anul 360 pe acelasi Olimpiu, care-i mai idcea donatii in bani si in alimente : «Ce-ai de gind, minunate prietene ? De ce vrei sd-mi alungi din casd pe iubita-mi sdrdcie, mama supremei fi- lozoiii ? Cred cd dacd ar avea grai U-ar intenta un adevdrat proces de expulzare, spunindu-U : «Iatd, eu asa mi-am ales dinainte sd convietu- iesc cu Vasile pentru cd el admird nu numai pe Zenon iilozoful, care 16. Eplst. 13. 17. Eplst. 332. 18. Epist. 330. 19 Epist 282. Sfintul Vasile cauta sS popularizeze cultul unor martiri care au pflllmit chlnuri si moarte cu vreo 10 ani Inainte, pe vremea lui Iulian Apostatul. ■CHMOM 88 dupd ce a pierdut total lntt-un nautragiu n-a scos din gurd nici un cu- vlnt greu, ci doar a exclamat : «Bravo, destinule, vdd cd tu md fad sd imbrac mantaua sdrdcdcioasd a iilozoiului I», ci si pe ucenicul sdu Cleant, care noaptea sdpa flntlni pentru ctyiva bdnufi, din care sd poatd trdi, dar 9i ca sd-si plateascd ziua lecfiile de tilozofie. $i tot asa nu inceta deioc sA admire pe Diogene pentru iaptul cd fdcea orice numai sd nu pretindd de la viafd mai mult declt dd natura, incit intr-o zi a aruncat din mind cupa de lut, cdci invdtase de la un copil cd tot asa de bine se poate bca fi clnd te pleci sd-tf iei apd In cdusul palmelor. Iatd, dar, ce mustrdri si lnfruntdri fi-ar putea lace sora mea, sdrdcia, cu care md obisnuisem in casd si pe care ai alungat-o acum prin bucatele cu care m-ai incdrcal tu. ?i ti-as mai putea spune vorbe si mai grele : dacd te mai prind pe aid am sd-ti dovedesc cd traiul ce 1-ai pus pind acum pe mine seamdna culuxul sicilienilor si cu pldcerile sibaritilor italieni» 20 . Desigur, nu toate epistolele sint scrise cu aceeasi cochetdrie. Multe din ele sint adevdrate tratate cu continut istoric, ascetic, moral, dogma- tic sau canonic. In aiard de ordinea cronologicd, in care ni le-au pre- zentat cdlugdrii maurini in secolul XVIII, ordine care a rdmas in mare aceeasi pind azi, s-a incercat de cdtre editorii si traducdtorii in greaca modernd 20 bis si o clasare a epistolelor dupd confinutul lor. E adevdrat cfi aceastd grupare nu e usor de intocmit si nici deplin eficientd, intrucit multe din epistole contin material diferit. Totusi, pentru a ne da seama in general de cuprinsul celor 366 de epistole pe care le prezentdm, e [ bine sd incercdm si noi o grupare similard. [ Pentru mediul familial si in general despre relafiile cu rudeniile f" kale Vasile nu ne-a ldsat, din pdcate, informant prea bogate. Vom amin- | li totusi cd in cele patru epistole mari cu numerele 204, 207, 210 si I iB23 se descrie intre altele foarte pe scurt atmosfera religioasa in care i a crescut ierarhul si iniluenta binefdcdtoare, pe care a exercitat-o asu- \ pta lui Sfinta Macrina cea Bdtrind. Mai amintim apoi, alte trei epistole, care ne infafiseazd un anumit aspect privitor la raporturile Sfintului Vasile cu unele din rudeniile sale. E vorba de intreita *fraudd» comisd de Grigorie (viitorul episcop de Nyssa) pentru a impdea pe iratele sau ajiins de curlnd arhiepiscop la Cezareea cu bdtrinul lor unchi, numit tot Grigorie, care-si avea scaunul de episcop undeva nu departe de metropola Capadochiei. Nu stim care a iost motivul supdrdrii dintre ei, poate invidia sau lipsa de condescend fafd de noul lor superior ori 20. Epist. 4. 20 bis. In colectia ^EXXrivec naxepec zi\ iiduhul lumii», care Intr-un fcl e normativa pentru toti crestinii, nu numai pentru moiuilil ■citiaoiii lie al nostru de aicl, rupt de orice contact cu lumea, Inch asceza continua sfi nu fie intreruptfi prin nimic exterior 6 . Deprinderea evlaviei hraneste sufletul cu gindiri ceresti. $i ce lucru poate fi mai fericit decit sa imiti, aici pe pamint, cetele ingerilor, care mlneca la rugaciune inca din revarsatul zorilor si preamaresc pe Facu- torul lumii in laude si in cintece, iar dupa ce soarele a ajuns sa stralu- ceasca pornesc la munca insotind astfel pe om pretutindeni in rugae iuni, punind in munca imnuri de laudS, asa cum ai da gust mincarurilor atunci cind pui in ele sare si mirodenii ? Caci mingiierea imnurilor no revarsa in suflet intr-adevar o stare de adinca seninatate si voiosie. Asadar linistea este inceputul curatlrii 7 . Cind ai liniste sufleteasca atunci nici limba nu mai discuta despre lucruri omenesti, nici ochii nu se mai rasucesc sa surprinda culorile frumoase ori simetria organisme- lor trupesti, dupa cum nici auzul nu tulbura puterea sufletului prin ascultarea cintecelor compuse anume ca sa placa, sau prin vorbe ale oamenilor usuratici sau infumurati, lucruri care se stie ca au putore deosebita de a slabanogi trezvia sufleteasca. Caci mintea care nu se Im- prastie si n-o ia razna prin simturi spre lucruri omenesti se intoarce acasa si se ridica prin puterile sale ca sa cugete la cele dumnezeiesti. $i cu cit e mai patrunsa si mai luminata de acea frumusete, cu atita isi uita parca si de cele trecatoare si nu mai da prea mult pe hrana, nici nu se ingrijoreaza de imbracaminte, ci, libera de griji pamintesti, isi in- dreapta intreaga rivna spre dobindirea bunatatilor celor vesnice, ne- voindu-se numai dupa intelepciune si bSrbatie, dupa dreptate si cumpa- tare 8 , precum si dupa celelalte virtuti care izvorasc din acestea si care dau apoi putinta crestinului sa-si indeplineasca toate datoriile vietii. Ill Dar calea de capetenie pentru descoperirea adevarului mintuitor este cercetarea Sfintelor Scripturi, pentru ca in ele ni s-au transmis atit poruncile privitoare la faptele noastre, cit si vietile fericitilor barbati, care stau in fa|a noastra, vrednice de a fi imitate ca niste icoane vii 6. In fond, sflntul Vasile nu predica fuga.de lume, de societate, ci In primu rtnd ancorarea In activism. Cf. R. Truecker, Politische u. sozialgeschichtliche Studio; zu der Basiliusbrieten (Diss. Frankfurt, 1960), Bonn, 1961. Dem. Savramis, Theologk und Gesellschatt, Miinchen, 1971. 7. ' rouxfet — revenirea In sine (eTtavEijxi si casautiv) vor fi doi piloni de baza In spi ritualitatea rSs3riteana vreme de peste 1000 de ani, culminlnd cu isihasmul. 8. E vorba de virtutile cardinale, cf. P. S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea si'm tului Vasile, In volumul «Sfintul Vasile eel Mare.», Bucuresti, 1980, p. 105 s.u. 120'. __ SFlNTUL VASILE CtiL MaM? ale vietuirii in Dumnezeu. $i astfel> in orice parte sirrite fiecare cre$- tin ca-i lipseste ceva, aici isi afla, ca intr-o farmacie de dbste, leacul potrivit pentru boala lui, bineinteles daca va fi hotarit sa-si urmeze modelul. De pildS, daca indr^geste cineva f ecibria, citeste adeseori istoria lui 1 iOsif 9 , invatind din faptele lui cum sa se pSstreze curat, si anume mr numai sa se infrineze de la plScerile trupesti* ci $i cum sa stSruiasca mai mult in virtute. Barbatia o poate invata de la Iov, care nu numai cind via^a i s-a schimbat cu totul, incit intr-o clipita din b6gat a ajuns sarac si din tata a multi copii S3 nu mai aibS nici unul, a rSttas neclintit, pastrindu-^i tot timpul neincovoiata credinta sufletului sau, ci n-a cirtit de minie nici atunci cind prietenii veniji sa-1 mingiie 1-au luat in ris si i-.au sporit prin aceasta si mai mult durerea. $i iara§i, daca chibzuieste cineva cum ar fi cu putin^a ca in acelasi timp sa fie si blind si marini- mos, incit §i de minie sa se foloseascS prin blindete ca de o unealta im- potriva rautatii oamenilor, atunci va afla pe David curajos in faptele lui razboinice, dar blind §i stapinit in raspunsurile fata de dusmam. Tot asa a fost si Moise, care cu grea minie si-a ridicat intreaga lui staturS impbtriva tuturor celor care au pacStuit fa^a de Dumnezeu, dar cind a fost vorba de invinuirile care i s-au adus, el a rabdat toate cu senina- tate sufleteasca. $i peste tot, asa cum pictorii, care zugravesc icoanele dupa model, isi indreapta incontinuu privirile spre original, ca sa-i poata prinde aidoma trasaturile, tot asa si eel ce vrea sB. se desSvirseascS in toate felurile trebuie sa priveasca la vie^ile acestor sfinti ca la niste icoa'ne vii si lucrStoare si sa-si ihsuseasca bunatatile lor, urmindu-le intocmai. IV Dar si rugaciunile, care insotesc citirile biblice, fac sufletul mai in- tinerit si mai imbunatatit, pe masura ce acesta se simte mai plin de dorul dupa Dumnezeu. Caci rugaciunea cu adevarat buna este aceea care face sa se infiripeze in suflet o concepjie clara despre Dumnezeu, iar salas- luirea lui Dumnezeu in noi consta tocmai in a avea pe Dumnezeu temei- nicit in gind. Numai atunci devenim temple ale Duhului, cind gindirea statorniea la El nu se mai lasS intrerupta de grijile pamintesti si cind cugetul nu se lasS tulburat de patimi trecatoare. Cel ce iubeste pe Dum- nezeu lasa totul de-o parte si se retrage in el, alurigind orice patima care-1 atita spre necumpatare si savirsind fapte care due la virtute. 9. Istoria lui Iosif, asa cum ne-o descriu imnele '51 sinaxarul Saptaminii Patimilor e foarte apropiata de cugetarea Sf. Vasile. seateoHi . „ .. . _ iH Si mai intii de toate trebuie sa ne straduim sa nu folosim cuvintele in chip neintelept, sa nu punem, intrebari in chip, artagos, nici sa raspun- dem, necuviincios, sa nu intrerupem pe om cind acesta povesteste ceva fplosi.tor, nici sa nu intervenim fortat peste altii; cu un cuvint, sa pas- tram .mdsura atit la vorbe, cit si la ascultare. Sa nu ne fie rusine sa ne ma,i cultivam, dar nici sa nu tinem invatatura numai pentru noi, fiind invidiosi cind si altii ar vrea sa invete, asemanindu-ne cu femeile desfrinate, care prezinta pe copiii altora ca §i cum ar fi ai lor, ci sa re- cunpastem deschis cine este parintele cuvintelor respective. Sa alegem si e intonatie naturals in vorbire, care sS nu puna in situate neplacuta pe eel mai slab de ureche, dar nici sa nu-1 supere prin graire prea tare, sa ne examinam mai intii in noi insine ce avem de spus si abia dupa aceea sa ne exprimam. Sa nu fim morocanosi in discutii, ci atragatori in vor- bje, dar sa nu cautam sa folosim un anume grai usuratic, ci sa pastram farmecul povetelor binevoitoare. Chiar si cind sintem. siliti sa mustram f de fjecare data sa ne ferim de a fi grosolani, pentru ca numai daca ai dat dovada mai intii tu insuti ca esti modest si smerit, numai atunci te vei putea apropia usor de eel care are nevoie de indreptare. Caci ade- seori ne este de folos acest fel de pedepsire intrebuintat de proorocul caie atunci cind a gresit n-a pronunjat el insusi sentinja la condamna- re 10 , ci a facut apel la o alta persoana, pe care a facut-o ca judecator al propriului sau pacat, pronuntind dinainte pedeapsa care ar fi cazut pe el, ca sa nu-1 mai poata acuza acum cineva care 1-ar fi confundat. VI Unui suflet smerit si retras ii sta bine o privire serioasa si indrep- tata numai spre pamint, o tinuta mai putin pretentioasa, o frizura nu pre.a ingrijitS, o imbracaminte mai ponosita, incit ceea ce se vede la cei ce tin doliu sa apara la noi ca ceva nesilit. Rasa sa fie strinsa usor cu o Centura pe corp, briul sa nu stea deasupra coapselor, pentru a nu asemana pe calugar femeilor, dar nici sa nu fie prea liber incit haina sa apara incretita, caci aceasta ar fi semn de molesire. Nici umbletul sa nu fie prea taraganat, ca si cum ar da dovada de slabanogire a sufletului, dar : nici sa nu fie prea grabit sau prea pompos, ceea ce ar tr§da o rasco- litoaje agitatie launtrica. Rostul imbracamintei este unul singur, acela 10. II Reg! 12, 1—14. 122 WXNTUL VABIUK CMU MAKI — — —-—'■- ■ — -■ 1 - ■ - ' ii .... . r do a acoperi trupul dupi necesltate, atlt iarna clt §i vara, dar la hainc nu trebuie cflutate nici culori Inflorite, nici tesSturi fine si moi, pentru eft dacfi ar umbla cineva neapfirat dupS haine si culori deschise ar da pe fata dorul dupa infrumusetare, ca femeile care, de dragul modei, isi boiesc obrajii si pSrul cu sulemeneaia straina. Dar si grosimea tesaturii trebuie s& fie de asa fel incit sa nu trebuiasca sa mai fie luata peste ■on Inc3 o a doua imbracaminte pentru a tine mai cald celui ce o poarta. In acelasi timp si inc<amintea trebuie sa fie din material ieftin, dar lucrata In asa fel Incit sa corespunda Intru totul necesitatii. Desigur, daca in privinta imbracamintei se cade sa ne marginim la strlctul necesar, tot astfel si cind e vorba de hrana, e de ajuns pentru fntretinere piinea, iar pentru sete, apa, pe linga care se va adauga con- sumarea diferitelor legume pentru mentinerea vigorii trupesti, in md- sura In care sint necesare. La masa nu trebuie sa se vada ca mincam cu lacomie, ci s3 pSstram tot timpul stapinire de sine, seninatate si cum- p8tare in toate, nel3sind nici atunci cugetul sa rataceasca departe de Dumnezeu, ci si din prilejul gustfirii alimentelor si din felul in care e alcdtuit organismul, pe care il hranim, sa facem prilej de preamSrire a lui Dumnezeu, intrucit pina si din multele soiuri de bucate lasate pen- tru intretinerea trupului omenesc se poate vedea cS ele au fost lasate de Ziditorul tuturor lucrurilor. Inainte de a ne aseza la masa, se cade sa InSltam sufletul catre Dumnezeu rugindu-L sa ne invredniceasca de darurile Lui atit in prezent, cit si pentru cele ce ne rezerva pentru vlitor. Dup3 prinz trebuie sa ridicam iarasi cugetele spre Dumnezeu spre a-I multumi pentru toate darurile primite si spre a-I implora bunatatea pentru cele pe care ni le-a fagaduit. Trebuie sa se rinduiasca pentru masa o anumita or3, aceeasi in fiecare zi, din 24 ore ale zilei ; numai oceasta ora s8 fie inchinata grijii de trup, pe cind pe celelalte ascetul sfl le daruiasca nevointelor duhovnicesti. Somnurile s5 fie si ele usoare si scurte, in consonants cu hrana mai usoarS care s-a consumat, ba vor exista si intreruperi, din cind in cind, pentru a se ocupa sufletul cu marile probleme ale mintuirii. Pentru ca lBsarea in grija unui somn greu, atunci cind toate madularele sint isto- vite de oboseaia si cind usor pot cadea prada nalucirilor celor mai ne- bunatice, duce pe cei adormiti in felul acesta la moarte zilnica. Ceea ce cste rdsaritul soarelui pentru ceilalti oameni, aceea este miezul noptii pentru coi se nevoiesc in evlavie, caci atunci acea liniste nocturna odih- neste sufletul in chip deosebit, pentru ca atunci nici ochii, nici urechile ■CWUOHt 123 rtu transmit In inim4 auditii primejdioase, ci cugetul intreg comunicS numai cu Dumnezeu, iar imbunatatfndu-se pe sine prin aducerea aminte de pacatele sSvirsite si fixlndu-si reguli pentru ocolirea r&ului, cere de la Dumnezeu ajutor pentru ducerea la indeplinire a hotSririlor luate ". EPISTOLA 3 Catre Candidian 1 ScrisS pe la anul 360 Cind ti-am primit epistola am incercat un sentiment straniu : in clipa in care am pus mina pe ea am avut senzafia ca< primesc un comunicat oficial, iar in timp ce desfaceam sigiliul de ceara, ca sa citesc, m-a apu- cat o teama ca si cum ar fi trebuit sa ma astept la o sentinta de osin- dire 2 , asa cum primeau spartanii in vremea veche. DupS ce am dat insa la o parte pielea din jurul sulului si am citit textul scrisorii pina la ca- pSt, am inceput sa rid de-a binelea, nu numai pentru ca nu-mi trimi- teai nimdc periculos, dar si pentru ca am inceput sa-ti compar scrisoa- rea cu a unui al doilea Demostene. Caci acel mare orator, cu toate ca or- ganiza o adevarata orchestra de dansatori si flautisti, totusi nu mai voia sS fie numit Demostene, ci doar un dirijor oarecare 3 . Or, in calitatea Ta de guvernator, Tu, conduci pe mai multe zeci de mii de supusi decit or- chestra aceluia. §i iata nu mi-ai scris sub forma de poruncS, ci intr-un mod cu totul familiar, dar, in acelasi timp, n-ai uitat deloc nici de rivna pentru bunele exprimari ca un fel de Platon 4 care, in «Republica» lui, cere ca si atunci cind treburile sint amenintate de furtuna si de grinding, sa ne pastram sufletul linistit si adapostit ca dupa un zid de 11. S. Y. Rudberg a studiat (Etudes sur la tradition manuscrite de saint Basilc, Upsala, 1953) aceasta epistol5 pe baza a 123 de variante manuscrise, socotind-o ca una din. cele mai complete scrieri ale sale In privinta conceptiei lui ascetice $i morale. Partial, aceasta epistolS e cuprinsa si in «Vechile rfndueli ale viefii mdnahala», {dupa «ditia rusa a episcopului Teofan, aparuta la Moscova in 1892), editura manastirii Dobrusa, 1929, pag. 243—248. 1. Candidian era guvernator al Capadochiei. Ca atare a cunoscut si pe Sf. Gri- gorie de Nazianz (Migne, P.G. 37, 36 — 41). 2. S%utaXr] era initial «un bat de o anumita grosime, care servea spartanilor sa asigure secretul unor mesaje publice, ca sentintele sau ordinele trimise de efori generalilor plecati in expedite. Acesta putea fi citit numai dupa ce era infasurat pe un bi{ de aceeasi dimensiune. Cuvintul i1p nu sint in sine ceva chiar atit de iesit din comun. Acum insa asculta u n caz cu adevarat exlraordinar, care era sa dea peste mine. Un om de nimic, din cei care traiesc pe mosia noastra de la Annisa, dupa ce a auzit ca ne-a murit omul de serviciu, fara sa spuna ca ar fi avut vreun contract si fara sa fi venit sa ma caute, dar si fara sa se fi plins pentru ceva de mine, fara sa-mi fi cerut ceva din ceea ce si asa aveam de gind sa-i fac parte — si fara sa ma fi amenintat ca-si luce dreptate daca nu i s-ar fi dat nimic, — la un moment dat in- so{indu-se cu inca vreo citiva, tot asa de nebunatici ca el, a atacat casa si a inceput sa snopeasca in batai pe femeile care purtau grija acolo de gospodaria noastra si, dupa ce au fortat intrarile, au luat tot ce au ga- sit, insusindu-si nu numai oe credea el ca ar constitui partea lui, ci a indemnat si pe ceilalti sa fure si ei tot ce voiau. Fata de toate acestea, ca sa nu fim lasa^i in ultimul hal de parasire si pentru ca sa nu aparem in fata tuturor ca am ajuns prada oricui, dovedeste-ti, Te rog, intere- sul ce ni 1-ai aratat totdeauna in toate imprejurarile. Numai atunci cred ca ^m putea scapa de griji daca am fi luati sub energica, Ta purtare de grijti. Am fi multumiti daca numitului i s-ar da o pedeapsa, si anume sa lie arestat de autoritatile comunale si sa fie osindit si trimis pentru o vreme oarecare in temnita. Asta n-ar constitui numai o mica satis- factie pentru cite am patimit, ci ar constitui si un fel de invatatura pen- tru viitor. EPISTOLA 4 Catre Olimpiu 1 Scrisa intre anii 360—361 Ce-ai de gind, minunate prietene ? De ce-mi alungi din casa pe' iii- bita-mi saracie, mama supremei filozofii ? Cred ca daca ar avea grai ti-ar intenta un adevarat proces cu expulzare nedreapta, spunindu-t.i : «Iatcl eu asa mi-am ales dinainte sa convietuiesc impreuna cu Vasile, perttru ca el admira nu numai pe Zenon Filozoful 2 , care dupa ce a pier- dul totul intr-un naufragiu, n-a scos din gura nici un cuvint greu, ci 1. Olimpiu era om instarit, care trimitea donatii in bani $i alimente pentru a sprljlni «oxpcrienta ascetilor», a tinerilor Vasile §i Grigorie. Vasile il dojene?te blind. 2. Naufragiul lui Zenon (336 — 263 i.d.Hr.), intemeietorul stoicismului, pare a fi tost un tupt real, zice comentatorul lui. Diogene Laertios, Despre vie}Ue ?j doctrinele lilosolilor Iriid. niilmus, comentarii Ar. Frenkian, Bucure?ti, 1963, pag. 330 ?i 657. WW" 123 a exclamal doar : «JJravo tlestinule, v3d ca tu mil faci sa imbrac man- taua sSracacioasa a filozofului !» 3 , ci si pe ucenicul sau Cleant, care noaptea sSpa fintini pentru citiva banuti, din care sa poatd si trSi, dar $i sa-si plateasca ziua leetiile de filozofie *. $i tot asa nu inceta deloc sa. admire pe Diogene 5 , pentru faptul ca facea orice numai sa nu pre- Unda de la via^a mai mult decit ii dadea natura, incit a aruncat din , punS cupa de lirt, caci invatase de la un copil ca tot asa de bine se poate bea si atunci cind te pleci sa-\i iei apa in.causul palmelor». ■ lata, dar, ce fel de mustrari si de infruntari ti-ar putea. face sora nxea, saracia, cu care ma obisnuisem. in cas>a si pe care ai alungat-o acum prin bucatele cu care m-ai incarcat tu. $i t>as mai putea spune vprbe si mai grele : «Daca te mai prind pe-aici am sa-ti dovedesc ca traiul ce 1-ai dus pina acum seamana cu luxul sicilienilor si cu placerile Sibaritilor italieni 6 . $i pentru aceasta sa §tii ca am sa ma razbun cum numai eu stiu ! » , Cam atita despre saracia mea. Incolo, m-am bucurat auzind ca ai Inceput deja sa faci un tratament. Doresc sa-si faca efectul, caci, in fond, ceea ce ar prinde mai bine sufletului tau curat ar fi tocmai un organism , pentru care nu ar trebui sa-ti mai faci nici o ingrijorare. EPISTOLA 5 Scrisoare de mingiiere 1 adresata lui Nectarle Scrisa pe la 359 N-au trecut nici trei zile de cind am auzit despre nenorocirea ire- parabila care a dat peste tine, dar am stat inca la indoiala, pentru ca eel care mi-a transmis aceastS stire trista nu-mi putea da amanunte de- spre felul cum s-au intimplat lucrurile, iar pentru ca nu eram dispus sa admit ceea ce nici n-as fi crezut ca poate fi adevarat, am asteptat pina ce am primit o epistola de la episcopul locului, care mi-a eonfirmat in- 3) TpiPiiviov era mantaua groasa (mai scurta decit ifiittov). Era haina tipica a lui Socrate si a filozofilor. Cf. Benseler — Schenkl, Griech.-deutsch. Vorterbuch, Leipzig- Berlin, 1911 s.v. "4. Despre Cleante, sapStorul de fintini, D. Laertios, art. cit., VII, V, p. 373 si despre felul cum a baut Diogene apa, ibid. p. 304. 5. Filozof cinic, contemporan cu Alexandru Macedon. >i 6. Orasul Siberis a fost intemeiat in sec. VIII i.d.Hr. pe tarmul vestic al golfului rarent de ni$te colonisti greci. Din pricina fertilitatii solului cetatenii orasului trSiau In lux ?i desfrlu, cf. Enciclqp. civijiz. gr., 504. 1. Admirator; a} Sf. Vasile, Nectarie pare a fi una si aceeasi persoana cu viitorul arhiepiscop al Cohstantinopolului (381 — 397). P. Hristu, art. cit., Ill, p. 442—443. 126 SFINTUX, VASH.E CEL MAKE grozitoarea veste. Ce nevoie ar miai fi sa-Ji spun cit de mult m-a indu- rerat si cite lacrimi am varsat pentru asta ? Caci intr-adevar, cine ar putea avea asa o inima de piatra ca sa-si iasa din fire in asa masura incit sS treaca peste astfel de loviituri cu indiferenta, ori sa treaca prin astfel de imprejurari cu total& nepasare ? Mostenitorul unei case stra- lucite, reazemul familiei, nadejdea patriei, vlastarul umor paring evla- viosi, care a fost rodul atitor rugaciuni, a plecat, fiind rSpit din bra- tele tataiui sau, in floarea virstei sale. Ce inima, de-ar fi ea tare ca dia- mantul, n-ar inmuia-o de tot? Drept aceea, nu-i de mirare ca aceasta pierdere m-a atins in chipul eel mai profund si pe mine, care m-am apropiat de tine din toatS inima incS de la inceput atit de mult, incit bucuriile si durerile tale erau si bucuriile si durerile mele. Pe cit se parea pina acum ca prea putin te-au incercat necazurile, acum dintr-o data, prin pizma diavolului, ti-a disparut toatS tragerea de inima si toata voiosia din casS, iar in locul lor am bagat de seama ca toate s-au im- bracat in negru. De aceea, chiar dac§ am vrea sa plingem pentru cele intimplate si sa IScrimSm, tot nu ne-ar ajunge via^a intreaga, ba nici daca toti cunoscutii nostri ar plinge impreuna cu noi, tot n-ar fi in stare sa egaleze cu tristetea lor aceasta suferinja. $i chiar valurile riu- rilor de s-ar transforma in lacrimi, nici ele n-ar putea sS plinga indeajuns durerea pe care am incercat-o 2 . Dar daca am vrea acum sa punem in lumina darul pe care Dum- nezeu ni 1-a pus in inimi, adica acea judecatS inteleapta, care e in stare sa pastreze in sufletele noastre masura adevarata, atit in clipele de fericire, cit si in cele de intristare, ea ne va aduce mereu aminte de cite am vazut si de cite am auzit, vom intelege ca aceasta viafa e mai mult durere si neputin^a. Cu toate acestea, cei ce credem in Hris- tos nu trebuie sa ne intristam pentru cei ce mor, ca si cei ce n-au na- dejdea in inviere 3 , caci numai prin rabdare indelunga vom dobindi mari cununi de m3rire in preajma Celui Care s-a luptat si se lupta inca impreuna cu noi, incit numai daca vom ingadui acestui cuget la- untric sa ne sopteasca fara incetare acest adevar al nostru, poate ca numai atunci vom putea afla o alinare cit de mica. Drept aceea, Te rog ca pe un bun luptator ce esti sa primesti cu cuget impacat si cu tarie aceasta lovitura grea si sa nu ingenunchezi, lasindu-te coplesit de intristare, lSsindu-^i sufletul napadit de ea. SS fii convins ca, chiar daca motivele celor rinduite de Dumnezeu nu le 2. Procedeu literar folosit adeseori de scriitorii capadochieni adSpati la scolile culturii greco-romane, hlperbola sau folosirea de expresii exagerate spre a impresiona, e adeseori tntilnitS mai ales In «Pasiunile epice ale aghiografiei din sec. IV». N. Dele- haye, Les passions des martyrs et les genres littmi putina vreme, va cer si va rog, nu pentru ca as fi indr3git viata de prin drase, (cad nu uit ca prin asemenea obisnuinte prinde in cursa eel rau pe oameni), ci pentru ca ma gindesc ca intilnirea cu cei sfinti este de eel mai mare folos. Din vorbirea, cit de modesta, despre sfintele inva- taturi si din ascultarea lor cit mai deasa ne putem obisnui cit mai mult cu contemplarea, de care nu stiu cum m-as putea lipsi. Dupa parerea mea iata cum stau lucrurile : II Dar, o ! dumnezeiestii mei si prea iubitii mei, paziti-va de pSstorii filistenilor 6 , ca nu cumva fara sa bagati de seama sa va astupe izvoa- rele si sa va tulbure curatia cunostintelor privitoare la credinta ! lata ce pun ei mereu la inima : sa nu luminal cu ajutorul dumnezeie?tilor Scriptura sufletele cele plapinde si sa nu strimbati adevarul cu aju- torul intelepciunii din afam ! Cel care introduce in credinta noastra notiuni de felul lui «nenascut» si «nascut» 7 si care invata dogmaitizind ca Cel din veci a fost o vreme cind El nu exista, ca Acela care exista prin firea Lui si e mereu Tata, ca Duhul Sfint nu-i vesnic 8 , unul ca acela nu-i oare un fel de filistean? Eu iubesc prea mult oile Patriarhului vostru 9 , pentru ca sa bea din apa curata ce tisneste spre viata de veci 10 si sa nu-si atraga asupra lor vestirea proorocului : «Pe Mine, Izvorul apei celei vii, M-au parasit si si-au sapat fintini sparte, care nu pot tine ap3» li , atunci cind trebuiau sa recunoasca cum ca Tatal e Dum- nezeu, Fiul e Dumnezeu si Duhul Sfint e Dumnezeu, dupa cum ne-au 2. Unchiul lui Iacob. 3. Acest frate al lui Iacob il urmarea pe acesta pentru ca reusise sa-i ia dreptul de Sntii nascut. 4. Fapte 9, 15. 5. Grigorie de Nazianz. 6. Popor dusman al evreilor. 7. TemS frecventa in scrierile Sf. Vasile, mai ales in tratatul Contra lui Eunomie. 8. Teme curente in lupta anti-arianj . 9. Aluzie la Hristos, Pastoral cel bun (loan 10, 11). 10. loan 4, 19 ; let. 2, 13. 11. Ier. 2, 13. 132 SFINTUL VASILE CEL MARE invatat dumnezeiestile cuvinte si cei care au scos din ele cea mai inalta intelepciune. Iar celor care ne arunea in fata invinuirea ca ne-am in- ehinat la trei dumnezei sa li se spuna asa : noi recunoastem numai un singur Dumnezeu, j dar, pe El nu-L intelegem numeric, ci dupa fire. Intr-adevar, tot ceea ce se spune despre unul ca numSr, acela nu-i nimic in realitate si nici simplu de la nafurS, pe cind Dumnezeu e recunoscut de toti ca simplu si necompus. Asadar, Dumnezeu nu-i unul ca numar. Iar ceea ce spun, asa este. Spun, de pilda, ca lumea este numericeste numai una, dar nu una priri fire, dupa cum nici simpla nu este, intr-un fel eel pupln, Intr-adevar, noi o impartim dupa elementele care o cpm^ pun, in fier, apa, aer si pamint. La rindul sau si despre om se spune ca-i Unul numericeste. Caci zicem adeseori «un om». Dar, intr-un anumit.fel, acest om nu-i ,ceva simplu, intrucit e format din trup si din suflert. Tot asa ,si despre inger vom spune c5-i unul ca numar,, dar prin firea luiel nu-i nici unul si nici simplu, intrucit ne reprezentam ippstasul inge- rului ca fiind o fiinta insotita de sfintenie. . :,,,-,.-, Or, daca nimic din ceea ce este unul ca numar, nu-i unul prin fire, si daca ceea ce este unul prin fire si, simplu nu-i unul ca numar, si daca zicem ca Dumnezeu e unul prin fire, atunci cum ne pot ei atribui nu- marul pe 'cita vreme noi il excludem cu totul diti aceasta fericita si spirituals natura ? Intr-adevar, numarul tine de cantitate si cantitatea e adaos la firea corporala. Or noi am crezut dintotdeauna ca Domiiul este Creatorul triipurilOr. Tocmai de aceea orice numar designeiaza lucruri a caror soarta este sa aiba o fire materiala si delimitata ,• faptul cS ceva este unic e o caracteristica a substantei simple si de neinteles. Asadar, eel care admite cS Fiul lui Dumnezeu sau Duhul Sfint 'sint nu- mar ori creatura, unul ca acela introduce in ei, fara sa vrea, o fire ma- teriala si delimitata. Si numesc «delimitata» nu numai firea cuprinsa intr-un anumit spatiu, ci si pe cea inteleasa de prestiinta Celui care trebuia sa-1 aduca pe om din nimic la viata, lucru care pbate fi u$or de inteles chiar $i prin stiinta. Deci orice fiintS sfinta, care are o fire de- limitata si are o sfintenie dobindita, poate fi banuita ca ar putea inciina spre rau. Insa Fiul si Duhul Sfint sint Ei Insisi izvor de sfintenie, prin care orice fSptura'cugetatoare se poate sfinti pe masura virtutii sale 12 . Ill Or, potrivit invataturii celei drepte, noi nu spunem nici ca Fiul se aseamana cu Tatal 13 , nici ca nu se aseamana, caci atit primul cit si eel 12. A se vedea A. Grillmeier, L6 Christ dans la tradition chretienne, Paris,. 1965, p. 330 si urm. . 13. Se cunosc variantele ereziei ariene : omiusieni, omei, anomei. A se vedea Istoria bisericeasca universala, I, p. 234 si urm. SCRISOBI 133 de-al doilea din acesti termeni sint deopotriva" de imposibili. Intr-adevar ndtiunile «asemanator» ori «neasemanator» se atribuie unor cali- tati. Recunosclnd identitatea naturii, noi admitem deofiintimea, si pen- tru Dumnezeire nu admitem ideea de compus pentru ca Cel Care, dupa fiirita, este Dumnezeu si Ta^a, a nascut pe Cel Care, dupa fiinta, este Etamnezeu si Fiu. Acest f apt este cel cafe ne ingaduie sa evidentiem cansubstantialitatea sau deofiintimea. Intr-adevar, Cel Care, potrivit Sub- stantei sau fiintei Sale, este Dumnezeu, Acela este deofiintS cu Cel Care, dupa fiinta, este Dumnezeu, intruclt si omul e numit uneori dumne- ieu, de pilda: «Eu am zis : Dumnezei sinteti» l4 . Chiar si demonul este Dtiriiit dumnezeu, de pilda : «caci toti dumnezeii neamurilor sint idoli» 15 . Insa aceia sint numiti asa priritr-un favor, pe chid acestia, printr-o minciuna. Singur Dumnezeu este Dumnezeu dupa fiinta sail dupa substanta. Iar cind spun «singur» subliniez tocmai fiinta lui Dum- nezeu, substanfa cea sfinta si necreata. Intr-adevar cuvintul «singur» semai foloseste si in legatura cu un om oarecare si in legatura cu firea luata in chip absolut si in general. Despre un om oarecare, cum am spune.de pilda, despre P.avel, care «a fost rapit singur pina la al treilea cer si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i slobod omului a le grain 16 . Despre fire in general, asa cum a spus Pavel : «Omul ca iarba» n . Aici du se are in vedere un anume om, ci firea omeneasca in general. Caci, Intr-adevar, orice om e trecator si muritor. Tot asa credem ca au fosl rostite tot in legatura cu firea: «Cel Care Singur are nemurirea» ^ 8 si •Unuia infeleptului Dumnezeu» l9 sau «Nimenea nu este bun decit unul Dumnezeu». Intr-adevar, cuvintul «singur» denota acelasi lucru ca si «eu singur» 20 . Si «E1 singur este Cel ce intinde cerurile» 2l . La fel «sa te temi de Domnul Dumnezeul tau si numai Lui sa-I slujesti» 22 si «nu este Dumnezeu in afara de Mine» 23 . Cuvintele «unul» si «singur» sint spuse de Dumnezeu in Scriptura nu pentru a-L deosebi de Fiul ori de Duhul Sfint, ci impotriva celor care nu sint dumnezei si care nu sint numiti asa decit in chip mincinos. De pilda : «si au lepadat de la ei pe dumnezeii cei straini si au inceput s5 slujeasca numai Domnului» 24 . Si •au indepartat fiii lui Israel baalii si astartele si au inceput sa slu- 14. Ps. 81, 6. 15. Ps. 95, 5. 16. // Cor. 12, 2—4. 17. Ps. 102, 15. 18. J Tim. 6, 16. 19. Rom. 16, 27. 20. Luca 18, 19. 21. /ov 9, 8. 22. Deut. 6, 13. 23. Deut. 30, 2. 24. Jud. 10, 16. |34 IrtNTUL VAlILt CM. M*M Jeascfi numai Domnuilul» «. $i larasi, Pavel : «caci desi sint unli numlti dumnezei, fie in aer, fie pe pamint, totusi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatai, din Care sint toate, prin Care stot toate» 26 . Dar noi ne intrebam aici de ce, dupa ce a zis «un singur Dumne- zeu", nu s-a multumit cu acest cuvint (noi am spus ca expresia «singur» §i cuvintul «unul» atunci cind e vorba de Dumnezeu, arata nature) si de ce a adaugat cuvintul «Tatal», specificind si «Hristos» ? Eu banuiesc ca Pavel, vasul alegerii, a crezut ca nu era destul sa vesteasca numai ca Fiul este Dumnezeu si Duhul Sfint este Dumnezeu, ceea ce a aratat prin expresia «un Dumnezeu», daca nu arata prin adaosul «Tatal de la Care vin toate», daca n-ar fi designalt prin mentiunea Domnului, Cuvintul, Cel prin Care sint toate si daca prin adaosul «Iisus Hristos» n-ar fi descoperit Intruparea, daca n-ar fi pus sub ochi patima si daca n-ar fi aratat cu claritate infierea. Or expresiile «Iisus Hristos» ne des- coperS tocmai astfel de idei. De aceea, inainte de patima, Domnul a re- fuzat ca sa fie anunfat ca Iisus Hristos si obliga pe ucenici sa nu spuna nimanui ca Bl este tocmai Iisus Hristos 27 . Jntr-adevar, dupa ce si-a tmplinit misiunea, adica dupa invierea din morti si dupS inSltarea la ce- ruri, abia atunci i s-a propus sa dea ucenicilor incredintarea ca El este cu adevarat Iisus Hristos. Aicesta-i intelesul pasajului urmator : «sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Hristos pe Care L-ai trimis» 28 . $i tot a?a de la acelasi apostol : «credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine» 29 . Pretutindeni cugetul nostru e asigurat prin Duhul Sfint, ca nu cumva mergind spre o realitate, sa N ne indepartam de cea- lalta, ca dedicindu-ne teologiei sa nu dispretuim planul dumnezeiesc al mintuirii §i pentru ca, in neincrederea noastrfii sa nu ajungem la nelegiuire. IV Cuvintele Dumnezeiestii Scripturi, pe care dusmanii le minuiesc, deformindu-le dupa cugetul lor propriu, si pe care ni le pun in circa spre pierderea mSririi Fiului Cel Unul-Nascut, sa le examinSm in ace- lasi fel si, dupa putintele noastre, sa le explicam intelesul. $i mai intii sa ne legam de expresia «Eu viez pentru Tatal» 30 . «lntr-adevar acest cuvint e una din sagetile trimise spre cer de cei care se slujesc de ea 25. J Regi 7, 4. 26. / Cor. 8, 5—6. 27. Mate/ 16, 20. 28. loan, 17, 3. 29. loan 14, 1. 30. loan 6, 57. ■cwuowi 133 Intr-un chip nevrednic. Dar aid textul nu are in vedere viata de dina- inte de veci, dupa cum cred eu (dintre toate fiintele care sint vii din pricina altcuiva, nimeni nu poate fi viu prin el insusi, dupa cum eel care a fost incalzit de altul nu poate fi el caldura insS§i ; or Domnul nostru a zis : «Eu sint viaja») 31 , ci aceasta viata care s-a petrecut in trup si in acest timp pe care L-a trait din pricina Tataiui. Intr-adevar prin vointa Lui a venit sa Se salasluiasca in viata oamenilor ; si n-a zis : «Eu am trait din cauza Taitalui», ci «Eu traiesc din cauza Tataiui», cu specifiearea ca actiunea se petrece la timpul prezent. S-ar putea parea ca ar vrea sa vorbeasca si despre viafa pe care o traieste Hristos avind in sine cuvintul lui Dumnezeu. Iar ca acest lucru vrea sa ni-1 spuna, vom arata in cele ce urmeaza. «$i eel ce Ma maninca pe Mine va trai prin Mine» 32 . Intr-adevar noi mincam Trupul Sau si bem Singele Sau facindu-ne participant (prin Intrupare si viata sensibila) ai Cuvintului si ai Intelepciunii. El a numit «trup» si «singe» itoata petrecerea Lui tainica si a descoperit invata- tura alcatuita din cunostinte practice, fireste si teologice, care hraneste In acelasi timp sufletul, pregatindu-1 inca de pe acum la contemplarea realitatii. Probabil ca acest lucru il descopera textul. V Dar iarasi i«Tatal este mai mare deciit Mine» 33 . Fapturile cele nerecunoscatoare, neamurile diavolului, s-au servit si de acest text. Or, eu cred cu tarie ca chiar aceste cuvinte arata ca Fiul e deofiinta cu Tatai. Intr-adevar oomparatiile stiu cS se fac din capul locului, intre lucruri de aceeasi natura. Zicem, de pildS, despre un inger ca e mai mare decit alt inger, un om mai drepit decit alt om, o pasare mai rapida decit alta pasare. Daca, deci, comparatiile se fac intre lucruri din aceeasi specie si daca prin comparatie Tatai a fost mai mare decit Fiul, atunci Fiul e deofiinta cu Tatai. Dar poate ca mai e si alta idee ascunsa in acest text. Ce mirare ar fi daca s-ar recunoaste ca Tatai e mai mare decit El, din moment ce El e Fhi si S-a facut trup, intrucit a fost vazut inferior ingerilor ca mSrire si oamenilor oa infatisare ? «Mic9oratu-L-ai, spune Scriptura, pe Dinsul cu putin fata de ingeri» 34 . Si iarasi : «pe Cel ce, scurta vreme, a fost pus mai prejos de ingeri» 35 . Si apoi «si L-am vazut pe El si n-avea 31. loan 11, 25. 32. loan 6, 57. 33. loan 14, 28 34. Ps. 8, 6. 35. Evr. 2, 9. 130 BFtNTUl. VAilLE dt MAM! nlrl chip, nici frumusete chipul Lui necinstit si mai sf!r?it dcclt al tuturor oamenilor» 30 . El a rSbdat toate Injosirile din pricina marii I.ui bunStSti fat** de lucrarea Sa, pentru ca sa gaseascS oaia pierdutS si s-o mintuiasca, sS insanatoseze si sS mintuiasca pe omul coborit de la Jcrnsalim la Ierihon si care din pricina aceasta a cSzut intre tilhari 37 . Nu cumva ereticul 11 va invinui si in leg&turS cu leagSnul, prin care atunci cind inc& nu se slujea de puterea mintii era hrSnit de Cuvintul si-L vt\ oslndi oare din cauza sSrSciei pentru ca Fiul teslarului n-a avut nici mncar bucuria sa aiba un pat ? Acesta-i motivul ca Fiul e mai mic decit Tatai ! El a murit pentru tine ca s& te mintuiasca din pierzania mortii si sS te facS sS ai parte de o viata cereasca. Aceasta-i ca si cum ai in- vinui pe un doctor pentru cS se apleacS spre suferintele bolnavilor luind parte la mirosul greu al bolii, spre a vindeca pe cei incercati de suferinte. VI Din pricina ta El nu cunoaste nici ceasul si nici ziua judecatii si: totusi nimic nu scapa adevaratei Intelepciuni, caci toate au fost facute prin Ea. De altfel niciodata n-a fost om care sa stie tot ce a facut. Numai cii El rinduieste in felul acesta lucrurile, din pricina neputinciosiei tale,. pentru ca aceia care au gresit sa nu cada in deznadejde din pricina scurlimii sorocului, ca si cum n-ar mai ramine timp pentru cainta si, pentru ca si cei care due lupta grea impotriva puterii dusmane sa nu piece de la locul lor din pricina lungimii timpului. De altfel nu-i cruta nici pe unii, nici pe altii prin ignoran|a sa pref acuta : pentru unii prescurteaza sorocul din cauza luptei lui viteze, pe cind altuia ii re- zervS un prilej de pocainta din pricina pacatelor lui. Oricum, dupa ce S-a socotit in Evanghelii cu cei care nu stiu 38 , din cauza — cum am zis — a siabiciunii numarului mare, in Faptele Apostolilor, ca si emm El ar sta de vorba cu cei desavirsiti, zice facind exceptie cu El insusi : «nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in sta- pinirea Sa» 39 . Asadar sa admitem ca aceste vorbe, pe temeiul atacului de mai inainte, ar fi fost un raspuns cam prea scurt. De aceea trebuie cercetatS cea mai inalta insemnare a acestui text si batut la poarta sliintei ca sa vad in ce chip as putea trezi pe stapinul casei, care sa dea piini duhovnicesti celor care le cer, pentru ca pe prieteni si p» i rati ne grfibim sa-i ospatam. 36. Isaia 53, 2—3 (ed. 1914). r 37. luca 10, 30—34. 38. Marcu 13, 32. 39. Fuptc 1, 7. ■crt»»o?» iy> VII Sfintii ucenici ai Mintuitorului dupa ce au ajuns pina dincolo de contemplare, alita cit e ea cu putinta la oameni, si dupa ce au fost curatHi prin cuvintul lui Hristos, urmaresc sfirsitul si sint nerabdatori sS cunoascS fericirea din urmS, ceea ce Insusi Domnul nostru a spus,. ca. nici ingerii si nici El nu stiu. El numeste «zi» intelegerea deplina si exacts a planurilor lui Dumnezeu, iar «ceas» numeste contemplarea a ceea ce este singur si unic, a cSrui stiinta o atribuie numai singur Ta- tglui. Presupun deci ca Dumnezeu aceea a zis ca stie ce, de fapt, exists,, si apeea nu stie, ce nici nu exista. Intr-adevar, Dumnezeu a zis ca drep- tatea si intelepciunea o cunoaste, pentru ca, prin natura Sa, El este in- susi dreptatea si intelepciunea, in schimb spune ca nu cunoaste nedrep- tatea si rautatea, caci El, Dumnezeu Cel Care ne-a creat nu este nici nedreptate si nici rautate. Daca, deci, se spune despre Dumnezeu ca stie despre Sine ca este ceea ce de fapt este, precum si ca nu stie ceea ce nu este, si daca Domnul nostru nu este — potrivit ideii de intrupare si unui invatamint cit de sumar — ultimul bine ce s-ar putea dori, atunci Domnul nostru nu cunoaste sfirsitul si nici fericirea cea mai de pe urma. Caci se spune : «nici ingerii nu stiu» 40 , adica nici contem- plarea care este in ei, nici temeiurile slujirii lor nu sint ultimul bine ce s-ar putea dori. Intr-adevar, cunoasterea acestor lucruri este grosolana in., comparatie cu cea fata catre fata. «Singur Tatal stie», ni se spune, pentru ca El e sfirsitul si extrema dorinta. Cind nu mai cunoas- tern pe Dumnezeu ca prin oglinda ori in ghicitura 41 , ci cind ne vom im- partasi din El direct si fara intermediar, atunci si noi vom ajunge la ultima tinta. Dar Domnul nostru inca este sfirsitul si extrema fericire potrivit conceptului despre Cuvint. Caci ce zice Evanghelia ? «Si Eu il voi invia in ziua cea de apoi» 42 . El numeste «inviere» trecerea de la cunoasterea materiala la cea nemateriala, iar «ziua cea de apoi», cunoasterea dupa care nu mai este alta. Atunci cugetul nostru e imboldit si ridicat la o inaltime fericita, cind contempleaza singura si unica fericire a Cuvintului. Insfi intrucit cugetarea noastra, care se ingrosase prin lipirea ei de pamint, care-i amestecata cu noroi si nepuitincioasa de a se stabili pe o cunoastere di- rects, din aceasta pricina, fiind dusa parca de mina de frumusetile in- rudite ale trupului sau f se orienteaza dupa lucrarile Creatorului si de acum invata sa sesizeze cauzele dupa efecte pentru ca — fiind de acum crescut putin cit de putin — sa aiba cindva puterea de a se apropia, 40. Marcu 13, 32. 41. J Cor. 13, 12. 42. loan 6, 40. |38 irlNTUL VAUI.E CEL MAWB direct chiar de DumnezeJre. Cred ca" in acest inteles a fost rostit acel cuvinit «Tat8I mai mare dec.it Mine este» 43 precum si «nu este al Meu ■a da, ci se va da cSrora s-a pregStit de cStre Tatai Meu» 44 . Intr-adevar $i aici avem o mutare pe oare Hristos o face din imp3rStia Lui spre Cel Care e Dumnezeu si Tata pentru ca e pirga, iar nu sfirsit, dupa o in- vfitaturfi mai sumarS, cum am spus si mai inainte, si care a fost spuslt ca din partea noastra, iar nu ca din partea Fiului lui Dumnezeu insusi. $i ca sfi dovedeascS cum c& asa stau lucrurile, la intrebarea apostoli- lor din Fapte «Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu, la loc, im- ipftrfitia lui Israel ?», le raspunde : «nu este al vostru a sti anii sau vre- murile pe care Tatai le-a pus intru stapinirea Sa» 45 , cu alte cuvinte nu celor care s-au legat de trup si de singe le e data cunoasterea unei ■astfel de imparatii. O asitfel de contemplare Tatai a pus-o in stapinirea Sa proprie, prin «Stapinire» intelegind pe cei aflati sub puterea Lui, iar «proprii» pe cei in care necunoasterea lucrurilor inferioare n-are nici o parte. Cit despre «anii si vremurile» sa nu ti le inchipui prea sensibil, ci ca pe niste intervale de cunoastere aduse de soarele eel intelegator. Dar trebuie sa ducem pina la capat aceasta rugaciune a Stapinului. CSci in realitate Iisus este Cel Care s-a rugat : «da-le si lor sa fie una, dupfi cum Tu, P&rirute, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi s8 fie una» 46 . Initrucit Dumnezeu este unul, daca vine in fiecare, atunci face din toti unul singur, atunci numarul piere prin sosirea unitatii. In clt m8 priveste, m-am apropiat de acest text ca un al doilea Esau. Da, daca" cineva poate vorbi mai bine sau daca poate sa raspunda mai cres- tineste la o astfel de intrebare, sa spunS si sa raspunda, si Domnul il va rfispiati in locul meu. Eu nu stiu ce-i invidia, pentru ca nu prin do- rinta de rivalitate, nici prin marire desarta am venit la acest examen al ■cuvintelor inspirate, ci din dorinta de a fi folositor fra^ilor, pentru ca sa nu d3m impresia ca vasele de pamint, care cuprind comoara lui Dum- nezeu, ar fi c3zut pe mina unor oameni cu inima de piatra, ni§ite ne- tfiia{i Imprejur, care se intr-armeaza doar cu o injelepciune nebuna. VIII Mai mult, potrivit Pildelor inteleptului Solomon, cuvintul a luat Inceput dupa cum sta scris : «Domnul M-a zidit la inceputul lucrarilor Lui» 47 . Mai e numit inceput al cailo-r evanghelice, care ne due spre lmparatia cerurilor, nu prin niste creaituri dupa fiinta, ci face drum 43. loan 14, 28. 44. Matei 20, 23. 45. Fapte 1, &— 7. 4(5. loan 17, 21. 47. Pilde 8, 22. ■OWMOWI uw dupa" planul dumnezelesc, cfici cuvintele «a fi fost fficut» sau «a fi fost creat» au acelasi In^eles. El a fost menit s& fie cale, us3, p&stor, inger, oaie, mare preot si apostol : toate aceste numiri sint date dupa" o anu- mita" considerate sau dupS alta. Si ce ar mai putea spune ereticul in legatur3 cu Dumnezeul Cel nesupus si care «S-a facut pScat pentru noi» ? Caci intr-adevar asa scrie : «iar cind toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul insusi se va supune Celui ce I-a supus Lui toate» 48 . Nu te temi de Dumnezeu, omule, ca din pricina ta El e numit «nesupus» ? Isi insu- seste supunerea si din opozitia fata de virtute e numit El insusi ne- supus. Tot in acest infeles a grait intr-o zi, pe cind era prigonit : «Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti ?» 49 pe vremea cind acesta alerga spre Damasc cu gindul sa ducS lega^i pe ucenicii lui Hristos. Ba se mai nu- meste si gol, daca vreunul dintre fra^i e gol : «gol am fost si M-ati imbracat» 50 . Cind cineva e in temnita, Se socoate El insusi intemnita't, cSci El S-a incarcat cu neputintele noastre si a purtat slabiciunile noas- tre. Iar una din aceste slabiciuni este neascultarea : si pe ea a luat-o asupra Lui. De aceea greut5t.ile care s-au ivit, Mintuitorul Si le insu- seste, ia asupra Lui suferintele noastre in virtutea acestei comunitati prin care petrece cu noi. IX Dar si vorbele «Fiul nu poate sa faca nimdc de la Sine» 51 dusmanii Dpmnului le iau ca sa incurce mintile celor care ii asculta. Dupa pa- rerea mea si acest text ne da sa in^elegem tocmai faptul ca Fiul este de aceeasi Fiinta cu Tatal. Si de fapt, daca fiecare faptura cugetStoare poate face ceva prin ea insasi pentru ca are libertatea sa se decida pentru mai rau ori pentru mai bine, pe cind Fiul nu poate face asa ceva, insemneaza ca El nu-i faptura. Or daca nu-i faptura, urmeaza ca-i deo- fiinta cu Tatal. Mai mult, nici o faptura nu poate face tot ce vrea. Or Fiul a facut tot ce a vrut in cer si pe pamint, asadar Fiul nu-i o fap- tura. Si mai mult, toate fapturile ori sint alcatuite cu ajutorul contra- riilor, ori sint in stare sa primeasca aceste contrarii. Or, Fiul e drepta- tea insasi si e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatura, iar daca nu-i una dintre acelea, atunci e deofiin^a cu Tatal. X Acest examen al textelor propuse, pe care 1-am facut, este destul cind luam in considerare puterile noastre. Ca sa nu mai initirziem, s8 48. I Cor. 15, 28. 49. Fapte 9, 4. 50. Matei 25, 36. 51. loan 5, 29. 140 SrlNTUL VABH.K Cth MAKE ne tntoarcem cuvlntul spre fed care se impotrivesc Duhului Sfint, cal sS ml§coram In ei orice glnd trufas care se ridica impotriva cunoasterii lul Dumnezeu. Tu zici c:a Duhul Sfint e o creatura. Dar orice creaturS f» roabd a Creatorului ei. Scripture spune : «toate sint slujitoare T ie » 52 - lar daca e roaba, ea are si o sfintenie cistigata si tot ce are o sfintenie cistigata si tot eel ce are o sfintenie cistigata e susceptibil de o incli- nare spre rciu. Or Duhul Sfint care e sfint prin fiinta Lui e numit «izvor do sfintenie». Asadar, El nu-i o creatura, caci era deofiinta cu Dum- nozeu. Si spune-mi cum poti tu numi rob pe Cel Care prin Botez te scapft din robie ? Caci zice Scriptura : «Legea duhului vietii in Hristbs Ilsus m-a eliberat de legea pacatului» 53 . De aceea tu nu vei mai in- drfizni sa zici cS Fiinta Lui e supusa schimbarii, daca te uiti la natura puterii potrivnice, care a cazut ca un fulger din cer si a cazut de la viafa cea adevarata pentru ca avusese numai o sfintenie cistigata, a?a incit schimbarea a venit de la sine, ca un semn rau. De aceea atunci cind s-a prabusit din unitate si si-a pierdut vrednicia de inger fiinta lui .s-a schirabat in diavol, pentru ca se stinsese si starea lui primordiala si fericita si se aprinsese in el aceasta putere vrajmasa. Iar daca mai zice ca Duhul Sfint e creatura, prin aceasta vrea sa ne dea sS intelegem ca firea Lui e marginita. Dar atunci cum ar mai sta In picioare acest cuvint : «Duhul lui Dumnezeu umple lumea» M §i altul «Unde ma voi duce de la Duhul Tau $i de la fata Ta unde voi fugi ?» 55 Dar se pare cS el nici nu mai recunoaste ceea ce e simplu dupa firea sa. Or, daca Duhul Sfint nu-i simplu, atunci e alcatuit din fiint& si din sfintenie. Cea ce se prezinta in felul acesta aceea e compus. Si atunci cinp va fi atit de nebun sa spuna ca Duhul Sfint e compus si nu e deofiinta cu Tatal si cu Fiul tocmai din pricina acestei simplitati ? Daca in acest cuvint ni se cere sa ne indreptam, sa inaintam spre probleme mai importante si sa ni se ceara sa le discutam, atunci sa pri- vim de acum cit se poate mai mult spre puterea dumnezeiasca a Du- hului Sfint. In Sfinta ScripturS am aflat trei creatiuni anumite : una si cea dintti e aducerea din nefiinta la fiinta,- a doua e schimbarea din mai rfiu in mai bine, iar a treia este invierea din morti. Or, in aceste crea- tiuni mereu vei afla pe Duhul Sfint colaborator al Tatalui si al Fiului. Ce zice David despre ceruri, cind acestea au fost chemate la viata ? «Cu cuvintul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata pu- . r )2. Ps. 118, 91. M. Rom. 8, 2. M. Inf. Sol. 1, 7. . r ). r ,. Ps. 138. 7. qcmfow; _ Ul^ terea lor» M . Iar omul se $tie c& a fost creat din nou prin Botez : «daca este cineva In Hristos, este fSpturS nou8» ". Si : «mergind invStati toate neamurile, botezindu-le In numele TatSlui si al Fiului si al Sfintului Duh» 58 . Vezi, asadar, cS §i aici Duhul Sfint e de fata impreuna cu Tatal $i cu Fiul. $i ce vei mai spune despre invierea din morti, odata ce noi vom fi disparut §i ne vom fi intors in pamintul din care am fost luati ? Caci «pamint» sintem numiti §i in el vom merge, intrucit «va trimite Duhul Sau §i se vor zidi si va innoi fata pamintului» 59 . Iar ceea ce Pavel a numit inviere, David a numit innoire. Sa ascultam din nou pe eel care a fost rapit pina la al treilea cer. Ce zice el? «Voi sinteti templu al Duhului Sfiot, Care este in voi» 60 . Insa orice templu este templu al lui Dumnezeu, iar daca noi sintem templu al Duhului Sfint, urmeaza ca Du- hiil Sfint este Dumnezeu. Intr-adevar, «Ziditorul a toate este Dumne- zeu» 61 . Or, daca sintem templu al Duhului Sfint pe motivul ca" Lui ne inchinam si salasluieste in noi, vom recunoaste ca El e Dumnezeu. «Dom- nului Dumnezeului tau sa te inchirii si Lui singur sa-I slujesti» 62 . Iar daca nu admitem cuvintul «Dumnezeu», atunci sa ne invete ce vrea sa insemneze acest cuvint. El s-a numit Dumnezeu tocmai pentru ca El a asezat si pentru ca vede de toate Iucrurile. Or, daca e numit Dumnezeu pentru ca a a§ezat $i prive§te spre toate Iucrurile si dacS Duhul cunoaste tot ce teste de la Dumnezeu, dupa cum si duhul care este in noi, cu- noaste ce e al nostru, atunci Duhul Sfint e Dumnezeu. Mai mult, daca «Sabra Duhului este cuvintul lui Dumnezeu» 63 , atunci urmeaza ca Duhul Sfiht este Dumnezeu. Intr-adevar, sabia se tine de Cel dupa care e numii §i cuvintul. Iar daca e numit si «dreapta Tatalui», «dreapta Domnului m-a inaltat, dreapta Domnului a facut putere» M si «Mina Ta cea dreapta, Doamne, pe vrajmasi i-a sfarimat» 65 si daca Duhul Sfint e degetul lui Dumnezeu, potrivit cuvintului : «iar daca Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni» M sau, ceea ce scrie in alta Evanghelie, «Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni» 67 , atunci Duhul Sfint este de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Fiul. 56. Ps. 32, 6. 57. // Cor. 5, 17. 58. Matei 28, 19. 59. Ps. 103, 31. 60. I Cor. 6, 19. 61. Evr. 3, 4. 62. Matei 4, 10. 63. Etes. 6, 17. 64. Ps. 117, 16. 65. Ies. 15, 6. 66. Luca 11, 20. 67. Matei 12, 28. 142 WIWTUL VA«n,K CEL MAH8 EPISTOLA 9 CStre Maxim Filozoful 361/362 I Intr-adevSr cuvintele sint un fel de icoane ale sufletului. Asa te-am rocunoscut si pe tine, cu ajutorul scrisorii, recunoscind, cum se spune, loul dup3 ghiare 1 , si m-am bucurat cind am aflat ca nu te arati cu le- ncvie fatS de «cel dintii si eel mai mare din bunuri : iubirea fa{a de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele» 2 . Ca semn al celei de-a doua, socot prietenia ce mi-o ara^i, iar pentru cea dintii, rivna pe care o ai pentru dobindirea cunostintei celei dumnezeiesti. Ca totul se cuprinde in aceste doua feluri de iubiri e un lucru cunoscut de orice ucenic al lui Hristos. II Scrierile lui Dionisie 3 , pe care le cauti, au ajuns pina la noi si inca in numSr mare ; in schimb, acum nu le am la dispozitie, de aceea n-am putut sa ti le trimit. Cit despre mine, iata ce cred despre ele : nu toate scrierile acestui barbat sint de admirat, iar unele sint de-a dreptul de condamnat. Aceasta. nelegiuire care se raspindeste acum pretutindeni, cu alte cuvinte cea a neasemanarii, este, dupa cit pot sti, cea dintii care a pus in oameni semintele acestei faimoase nelegiuiri a anomeilor. Iar pricina raspindirii ei cred ca nu sta atit in ratacirea cugetfirii, cit mai ales in dorin^a hotaritS cu care Dionisie a vrut sa combats pe Sa- beliu *. Pe el 1-as compara cu un gradinar care vrea sa indrepte un pom tinSr crescut strimb si pe care-1 rasuceste in mod silit in partea opusa, dar rasucindu-1 prea tare, pomul se indeparteaza de cresterea lui fi- roasca si creste in sens contrar. Cam asa ceva cred ca s-a intimplat si cu acest om : in lupta sa necrutatoare, pe care a dus-o impotriva Iibi- anului Sabeliu, Dionisie s-a dus fara voie in raul opus tocmai din dorul exagerat de a-1 cinsti mai mult. I-ar fi fost destul sa arate ca Tatal si Fiul nu sint o singurS persoana si in felul acesta ar fi cistigat biruinta impotriva blasfemiatorului ; dar acest om, vrind sa cistige o biruinta si 1. Lucian de Samosata, Hermotim sail Despre secfe, 34. 2. Mate! 22, 38. 3. Elcv al lui Origcn, Dionisie eel Mare a fost arhiepiscop al Alexandriei intre (inii 248—264. 4. Sabeliu, erotic antitrinitar notoriu, care confunda persoanele Treimii. ■cnmoRi ~ 143 mai stralucitoare $1 mai deplinS, nu admite numai o deosebire Intre ipostase, ci si o diferenta de substanfa, de grade in putere si o inega- litate de mSrire. $i astfel, in urma acestei greseli, el a ajuns s& schimbe un rau cu alt rau, indepfirtindu-se de justetea credintei. $i tot din pri- cina aceasta el se contrazice adeseori in scrierile sale : o data InlSturS termenul «deofiinta», din pricina celui care-1 folosise in chip gresit, ca sfi arate ca nu accepts trei ipostase, alta data il admite, atunci cind scrie omonimului 5 sau, luindu-i apararea. Mai mult, chiar si cind e vorba de Duhul Sfint, el a evitat expresiile care se potrivesc foarte putin unui oro care traieste dupa Duh si prin care a privat Divinitatea de o cinstire care I se cuvine, coborind-O intru citva si punind-O in rindul fapturilor create si menite doar slujirii. Acesta-i asadar omul. Ill . Cit despre mine, daca ar trebui sa-mi spun si eu parerea, accept expresia «asemanator ca fiin|a» daca se pun inaintea lor si cuvintele «cu totul», daca e injeleasa ca «de o fiinta», desigur in intelesul sanatos al acestei expresii «de o fiint3». Asa au cugetat si Parintii de la Niceea atunci cind, numind pe Fiul Cel Unul-Nascut «Lumina din lumina, Dum- nezeu adevarat din Dumfiezeu adevarat» si recunoscindu-I si alte in- susiri de acest fel, la urma I-au adaugat si expresia «de o fiinta». DupS cum nu-i cu putinta ca cineva sa-si inchipuie c-ar exista vreo deosebire intre lumina si lumina, intre adevar si adevar, tot asa nu se poate con- cepe deosebire intre fiinta Celui Unul-Nascut si intre cea a Tatalui, din Care S-a nascut. Daca intelege cineva lucrurile in acest fel, atunci si eu accept expresia asa cum am spus. Dar daca nu intelege sa lege cuvintul «cu totul» de «asemanator ca fiintS», cum au procedat si cei din Con- stantinopol 6 , atunci ma indoiesc asupra acestei expresii, intrucit socot ca prin ea se micsoreaza marirea care trebuie recunoscuta Fiului Cel Unul-Nascut. $i de fapt noi obisnuim sa intrebuintam adeseori terme- nul «asemanator» chiar si pentru imaginile mai putin c}are si mai in- departate de originalele lor. Or eu folosesc cuvintul «de o fiint&» toc- mai pentru cS prin el nu se mai poate ajunge la vreun inteles banuilor sau inselator. Dar de ce nu vrei sa ne faci o vizita Tu insuti, dragul meu, pentru ca sa stam de vorba personal despre aceste lucruri si sa nu lasam pe seama unor litere neinsufletite lucruri de o valoare atit 5. Dionisie al Romei (258 — 268), care Inca scrisese impotriva lui Sabeliu. 6. E vorba de sinodul din 360 condus de partida omeilor, care sustfneau doai o «asemanare» generala a persoanelor treimice. 144 SKlNTUl, V AW IMC CKL MAR* 1 " I de mare, cu atit mai mult cu cit nici nu m-am hotfirlt sfi fac cunosr.ute ta public aceste pfireri ale mele ? Dar s& nu-mi spui si Tu ceea c:f».L,-a spus §i Diogene lui Alexandru eel Mare 7 , cS adic& tot atit de departe e drumul de la Tine pfna" aid, cit si de aici pina la Tine ! Pentru cS din pri- cina suferintei putin lipseste ca sa nu fiu tinut mereu in acelasi loc, ca si cum a? fi un copac Jinut de radacinile lui, ca sa nu mai spun si aceea cS socot cS trairea retrasS este una din cele mai mari binefac.eri. In schimb tu, dupa cit mi se spune, esti sanatos, si ca unul care ai ajuns sa fii si un fel de cetacean al lumii intregi, dreptatea ar impune cai Tu sa vii aici, asa cum te-ai duce tocmai in tara ta. $i daca intr-adevar un om activ ca tine e familiarizat cu popoarele si cu orasele, unde-ti arati prin pilda proprie faptele care indeamna la virtute, in schimb pentru ■contemplare si pentru lucrari duhovnicesti, prin care ne legam de Dum- nozeu, gindeste cit de pretios ajutor ne este linistea ! Or in retragerea noastrS, noi cultivam tocmai aceasta bogata si nesfirsita liniste 8 , de- ■sigur in unire cu Cel care ne-a harazit-o, cu DumnezeU. $i daca trebuie neapdrat s5 ne aratam cit mai respectuosi fa^a de cei mai mari si sa fi'm •dispretuiti ca unii care sintem aplecati pina la pamlnt, scrie-ne eel pu- 4in Tu si alte scrisori, ca prin aceasta ne faci si mai mare bucurie. EPISTOLA 10 Unei Vaduve Scrisa in timpul retragerH IatS ce siretlic folosesc cei care vor sa prinda porumbei : dupa ce au prins unul, il imblinzesc pina intr-atita, incit pasarea vine si se'asa- zfi in palma omului si se hraneste de acolo. Atunci i se ung aripile cu ulel bine mirositor si apoi i se da drumul sa zboare liber spre stolul celorlalti porumbei. Buna mireasma a acestui ulei face intreg acest Sstol sfllbatic proprietate a stapinului porumbelului celui imblinzit, intrucit se lasS si ele atrase de eel care miroase bine si astfel intra si ele in rolivie. De ce' credeti ca mi-am inceput scrisoarea tocmai cu acesta istori- oflra ? Pentru cS prinzind pe fiul tau Dionisie, eel numit altadata D'io- mido ] , si ungindu-i cu parfum dumnezeiesc aripile sufletului lui 1-am 7. Diogene Laertios, Viata. 8. P. Hristu, (op. cit., Ill, 376) identifies credem, gre?it, pe acest Maxim Filozoful in Mtixim Cinirul, prieten al Sf. Vasile si al ST. Grigorie Teologul, dar care a iiwat un rol funest tn viata Sf. loan Hrisostomul. 1. Cuiiosiut erou din ciclul troian, rege tn Argos. ■CHUOKI • |£ji trimis cuviosioi Tale, pentru ca si Tu sS-{i iei zborul si s& ajungi la cuibul pe care 1-a pregfitit eel despre care tl-am vorbit. DacS voi ajunge sS vfid aceste lucruri atita vreme cit mai shit inc3 in viata, daca-mi va fi dat s3 Te vad pe cuviosia Ta inaitata-intr-o viata si mai imbunatatita, atunci as ramine profund indatorat Bunului Dumnezeu pentru astfel de binefaceri 2 . EPISTOLA 11 FSra adresa, unui prieten Scrisa in retragere Dupa ce am petrecut cu darul lui Dumnezeu ziua cea sfinta, im- preuna cu fiii nostri, si am praznuit o adevarata sarbatoare inchinata Domnului, in semn de coplesitoare dragoste fata de El, i-am trimis mai departe, deplin sanatosi — Ilustritatii Tale, rugind pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, sa le harazeasca un inger de pace, ocrotitor si in- sotitor de drum si sa Te gaseasca deplin sanatos si intr-o stare de pace desavirsita, asa mcit ori unde Te vei afla, slujind Domnului si aducin- du-I multumiri, sa ne bucuri cita vreme vom mai fi in lumea aceasta prin cele ce ne vor fi date sa le auzim despre Tine. $i dacS Bunul Dumnezeu ifi va ajuta sa scapi cit mai repede de Ingrijorarile prin care treci acum, Te rog sa nu socotesti altceva mai pre- tios decit petrecerea Ta la noi. Pentru ca nu cred ca vei gasi oameni care sS-ti arate atita dragoste si atita pretuire ca noi. Drept aceea in timpul cit dureaza aceasta despartire invredniceste-ne de mingiierea scrisorilor Tale la orice prilej care ti se iveste 1 . 2. O alta fictiune literara, prin care autorul ?tia ?i sa mingiie si sa sugereze cu finete retragerea spre monahism sau spre opera de caritate. Editorul epistolelor Sflntului Grigorie de Nyssa, G. Pasquali (Gregorii Nysseni Epistulae, editio altera, in colectia «Gregorii Nysseni», Opera, vol. VIII, pars II, Leiden, 1959) observa ca acelasi text este intilnit si in epistola 21 a Sf. Grigorie de Nyssa, adresat5 lui Avlavios, de aceea contests paternitatea Sflntului Vasile asupra acestei epistole (p. LXVIII — LXX si pag. 73). Avlavios pare a fi fost sofist (Gr. Naz. Epist. 233), hirotonit mai tirziu episcop de Niceea. Varianta din Grigorie de Nyssa are Diogene in loc de Dionisie. A se vedea si I. Opelt (Die duftgesalbte Taube ah Lockvogel, in «Jahrbuch fur Antike und Christentum», Munster, W. 1958, p. 109—111), care tagaduieste si el paternitatea Sflntului Vasile asupra acestei epistole. 1. IncS un model de atragere discrete spre stradaniile calugaresti. Sf. Vasile a gfizduit la min3stire pentru citeva zile pe fiii unui prieten (in scrisoare ii numeste «fiil nostri»), iar acum invitS pe tatal lor sa treaca pe la minastire. P. von der Muehli, (Basilius u. der letzte Brief Epikurs, in «Museum Helveticum», 1955, 47 — 49) aflS ca Inceputul epist. 11 aminteste pe Epicur. 10 - Sfintul Vasile eel Mare j40 ■riNTUL VAtlLB OIL MAKE EPISTOLA 12 Citre Olimpiu 1 (362—364) ScrlsS tntre anii 362—364 Daca pina nu demult abia-mi scriai cite ceva, acum vad ca nu mai scrii deloc, cSci zgircenia ta la scris pare a face asa de mare progres, Inclt cu timpul pare a se transforma Intr-un mutism deplin. Intoarce-te mai bine la obiceiurile dinainte §i nu-fi voi mai reprosa nici dacS-mi scrii laconic, cum faceau spartanii. Dimpotriva, oricit de scurte ar fi scriso- rile ce-mi vei trimite, ele vor fi m&rturia unei mari afectiuni, pe care o voi pre|ui in mod deosebit, numai s5-mi scrii. EPISTOLA 13 Catre Olimpiu ScrlsS in vremea retragerii la Annisa, prin a. 361 Dup3 cum toate prpdusele isi au un anotimp al lor : florile prima- vara, grinele vara si poamele toamna, tot asa un fel de produs al iernii pot fi scrisorile 1 . EPISTOLA 14 Catre prietenul Grigorie (de Nazianz) Scrisa In anul 360 Fratele meu Grigorie imi scrisese de multa vreme ca vrea sa ma viziteze 1 , adaugind cS si tu ai fi luat aceeasi hotarire, dar stiindu-te greu de convins, ca unul care deseori m-am in§elat si fiind, pe drept si peste masura de ocupat, n-am mai putut sa te astept, caci a trebuit s& ma due In Pont, unde, intr-o bun& zi, daca Dumnezeu va vrea-o, voi pune cap&t drumetiilor mele. Caci dup5 ce cu mare greutate a trebuit sa re- 1. Acelasi Olimpiu, care coplesise altadata pe Si, Vasile cu daruri (Epist. 4), era acum ocupat peste m3sura cu agricultura. El ii va ramine ata^at suflete§te ?i mai tirziu, intereslndu-se mereu de activitatea Sfintului (cf. Epist. 131, 211), care, cu o dcosebita atentie, stia s3-l tin3 apropiat de sufletul lui. 1. Epistola nr. 13 este poate cea mai scurta din cite ne-a lasat Sfintul Vasile. 1 . E vorba de Grigorie de Nyssa. •CKWom 14^' nunfla de$artele speranfe pe care mi le pusesem In tine, Sau, ca sS pre- cizez si mai mult, dupfi ce am renuntat la visuri (cfici am admis pe eel care a spus ca sperantele sint visuri ale oamenilor treji), am plecat In Pont, ca sS-mi fac o asezare potrivitS pentru toata" viata 3 . Acolo mi-a aiatat Dumnezeu un loc care se potriveste cu felul meu de viata, ajun- ghid astfel sa vSd in realitate in fa{a ochilor mei ceea ce de multe Ori ma obisnuisem sa plSnuiesc in gind in clipele de ragaz si de odihna. ■ H Elista acolo un munte inalt, acoperit de o padure deasa si udat in partea nordica de ape racoroase si limpezi. La poalele lui se intinde o cimpie lina, adSpatS continuu de apele care se preling diii munte. O pSdtire, care a crescut parca de la sine jur imprejurul acestei cimpii, bogyta in arbori variafi si de toate speciile, inebnjufa cimpia ca un zid. Nici insula nimfei Calipso, pe care Homer lauda 8 , parca mai mult decit pe 'c'elelalte, pentru frumusetea ei, nu se pdate compara cu'acest loc. Dar putin lipseste acestui loc ca sa fie cu adevarat ca o insula, pentru ca din toate partile este marginit. Caci de-o parte si de alta se cas'c3 doua prapastii adinci, iar in fa{a un torent mare de apa tisneste dintr-o stinca, formind apoi el insusi un zid continuu si greu de trecut. Muntele se intinde de-a lungul celei de-a patra laturi, impreunindu-se cu alte doua prapastii prin niste stinci inasive in forma de semiluna, neinga- duind astfel trecerea nici din spate. Exists, asadar, b siiigura intrare, acolo unde ne-am facut salasul. Propriu-zis, locuinta noastra e in spate, intr-un alt defileu de care se sprijina coama principals a unui masiv muntos, de unde poti avea in fata toata intinderea cimpiei si dc unde poti vedea chiar si valurile rhiletului care o inconjoara. Cred ca nici privelistea fermecatoare pe care ^ar oferi-o fluviul Strymon 4 , cind il privesti pe la Amfipolis, nu te' incinta mai mult decit aceasta, caci prin cursul lui lenes, Strymonul se baltuieste, ajungind chiar sa nu mai se- mene cu un fluviu, pe cind acest riu al nostru, avind curgerea cea mai rapida din cite cunosc, se rostogoleste ca un sSlbatic din pricina stin- cilOr eare-1 gituiesc, incit, la un moment dat, se aruncS furtunos intr-o 2. Dezamagit ca ?i episcopul Dianios al Cezareii Capadochiei semnase o formulS ariana, Sfintul Vasile (care intre tiinp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, In Pont. Aici fag5duiser3 cei doi Grigorle (de Nyssa si de Nazianz) c3 vor veni 5i el. Fostul coleg de la Atena ti declarase in scris (Epist. 53 Migne, P. G. 37, 102) cS va ImbrStisa aceeasi viata de retragere minSstireasca. Dar el tot amina acest pas. Uneorl propunea (ep. 98) ca loc de retragere o prapastie de llng5 Nazianz. Sf. Vasile descria cu erituziasm regiunea Annisei. Fragmentar, descrierea e cuprinsa' si In Vechile rln- dueii ale vietii monahale, ManSstirea Dobru^a, 1929, p. 242. 3. Homer, Odiseea, I, 51. 4. Strymon (— Struma) izvorS?te din masivul Vitosa de llngS Sofia si se varsS In golful Orfani din Marea Egee. *&_ ■rtNTUL VA1IMC CBL MAltB adlncS bulboana, fapt care nu numai cfi produce o priveli?te exceptio- nal de plftcutti atit pentru mine clt si pentru orice privitor, dar in acelasi limp §i satura din destul pe toji din jur prin multimea nesf irsita de pesti care seadun3 in viltorile lui. SS-ti mai pomenesc si de vazduhul inmiresmat al {inutului si de aorul rScoros de pe valea riului ? Sint destui care rSmin fermecati de multimea florilor ori de ciripitul incint&tor al pSsarelelor. Eu insa n-am vreme s3 ma gindesc la asa ceva. Admiratia cea mai mare, pe care a? putea-o aduce locurilor acestora, este aceea ca fiind in stare sa ofere tot felul de bunuri folositoare vietii, locurile acestea ne dau roadele cele mai plScute din cite pot exista, si anume : linistea, aceasta nu nu- mai pentru c& aici esti departe de zgomotul oraselor, ci mai ales pentru ca ele nu lasa pe nici un calStor sS treacS pe aici, in afara de cei care vin si ne ajuta la vinat. CSci sa nu uit ! in afara de alte bunatati, tinutul acesta este si foarte bogat in animale salbatice, nu atit in lupi sau ursi — Doamne fereste ! — cit mai ales in cirezi intregi de cerbi si caprioare, $au iepuri, care-si afla aici din destul hrana, si tot felul de alte asemenea animale 5 . Intelegi, dar, in ce primejdie ar fi cazut prostul de mine, daca as fi acceptat sS schimb acest loc cu Tiberina, care-i una din vagaunile si prapastiile 6 cele mai adinci ale lumii. S3, nu iei in nume de rau ca abia apuc sa ajung in acele minunate tinuturi ale Pontului ! Dupa ce a aflat insulele Echinadelor Ionice nici Alcmeon nu si-a mai continuat drumetiile 7 . EPISTOLA 15 Catre Arcadie, Comitele vistieriei imparatesti 1 ScrisS in anul 360 Dindu-mi prilej de a scrie Ilustritatii Tale, m-am bucurat de un ser- viciu mai mare decit eel pe care 1-au primit cetatenii metropolei noastre. 5. §tim $i din Via\a stinlei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 18—21) ca hrana clstigata aici se facea (ca si pe vremea bunicilor lor) prin vinatoare. 6. Acolo, linga Arianz, pe proprietatea lui, invitase Sf. Grigorie de Nazianz pe Vaslle, spre a trSi in retragere. 7. Alcmeon din Argos a fost urmarit de furii pentru ca a omorit pe tatal sau la tndemnul mamei sale, dupa cum ne spune tragedia Cei $apte contra Tebei. 1. «tncepind de la Constantin eel Mare, conducerea sectarului financiar al im- p8ratiel bizantine era in mina asa numitului «comes rerum privatarum» (aceasta bine- Intck's raportat la procesul de centralizare crescinda a puterii impfiratului, G. Ostro- yosski, GcschicMe des byz. Staates, Munchen, 1963, art. cit., p. 31). In felul acesta liiti-lcycni lonul curtcnitor al acestei epistole. iortHom 141 Cfici bunStatea Ta, de pe urma cSreia el au prlmit de la mine aceastS scrisoare, le-a fost evidenfiata Inc8 Inainte ca eu sS Va fi scris, dato- rita blindetei cu care ne-afi obi$nuit si pe care firea a s&dit-o in atitti- dinea Ilustritatii Tale fata de totl. Cit despre mine, eu am socotit a fi de eel mai mare folos prilejul de a putea saluta in Tine o cinste nemaiintilnita, de aceea rugam pe Bunul Dumnezeu sa inaintezi cit mai mult in a le fi pe plac, ca straiucirea care te inconjoara sa sporeasca si sa creasca in asa fel, incit si noi sa ra- minem fermecati de ea si sa gustam si noi din bucuria celor miluiti. In sfirsit, sa primim cindva pe cei care tl-au inminat scrisoarea, preama- rind si ei aiaturi de toti oamenii bunatatea Ta, fara sa uitam vreodata ca mijlocirea mea pe linga cinstea Ta nemaivazuta nu le-a fost nici lor f3ra folos. EPISTOLA 16 Impotriva ereticului Eunomiu 1 Cel care afirma ca cunoasterea lucrurilor e posibiia, va fi urmat bficum o anumita cale pentru a-si indruma ciigetarea spre cunoasterea acestor realitati, si numai dupa ce se va fi deprins sa patrundS in adin- fcime toate lucrurile de mica important^, abia atunci se va fi putut ridica pina la aceasta imaginatie comprehensiva care e mai presus decit orice judecata. Sa spuna, deci, eel care se lauda ca a priceput stiinta ultimelor rea- litatir sa ne explice cum e alcatuita fiinta celei mai mici dintre viet.ui- tbarele pe care le vedem cu ochiul liber, sa ne spuna, asadar, cum e al- catuita fiinta unei furnici, daca viata ei se mentine prin rasuflare si prin respirare, daca trupsorul sau e divizat prin oase, daca pe ramificatiile ei sint fixati nervi si ligamente, daca pozitia nervilor e dictata de un invelis de mu$chi si de glande ,- daca maduva se intinde impreuna cu articulatiile spatelui incepind din crestetul capului si pina la coada ; daca prin invelisul membranei nervoase da ea putere motrica membra- nelor care se misca ,• daca exista si in furnica ficat, iar deasupra lui un vas cu bila ; daca exista rinichi si inima, artere, vene, pielite, pereti ; daca e animal ori daca are peri, daca merge pe un singur picior ori daca are picioare in forma de degete ; cit timp traieste si in ce chip se inmulteste, cit timp dureaza gestatia puiului, de ce nu toate furnjcile 1. Aici n-avem propriu-zis o epistola, ci e capitolul X din tratatul St. Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomie, Migne, P.G. XIV, 828. Nu se ?tie cum a putut intra acest capitol al Sf. Grigorie intre manuscrisele cuprinzind textul epistolelor Sf. Vasile. IS. ■rttfTUL VAIILI CBL umbla pe Jos si nu toate au arlpi, de ce unele fac parte din vletuitoarele care umblfi pe jos, pe clnd altele zboarfi prin vflzduh. Cel care se laudft cA ar cunoaste toate sfi ne explice mai Intli firea furnicii si abia dupS aceea s& discute despre natura puterii dumnezeiesti, care depfiseste orice intelegere. Dar dacS tu n-ai inteles nici m&car alcStuirea unei biete furnici, cum te potf l&uda cS pofi cuprinde in mintea ta puterea cea netnteleasS a lui Dumnezeu ? EPISTOLA 17 Catre Origen * Scrisa tntre anil 361—363 Chiar numai auzindu-ti cuvintele, retore Origen, ma farmed, iar clnd Iti citesc si scrisul, trezesti in sufletul meu bucurii si mai vii. Multe multumiri trebuie sfi aduc Bunultii Diimnezeu, Care n-a ingaduit sa se intunece adevSrul crestin in urma JtradSrii venjte oarecum chiar din cercurile cele mai inalte ale Imperiului, si Care, prin mijlocirea scrie- rilor tale, a apSrat deplin invStatura cea adevarata. Aceia intr-adevar, oa niste cucute, niste maselarite, ori ca alte buruieni otravitoare, dupS ce au inflorit, in scurta vreme.se vor vesteji, pe cind Tie drept rasplatS pentru cuvintul rostit iti va harazi Domnul ca numele LuisS inflore;ascS si sS r5minS tot timpul proaspat. ,Drept aceea, sa rinduiasca Dumnezeu fericire deplina casei Tale si sa reverse binecuvintarea Lui asupra co- piilor copiilor TSi ! Iar pentru acesti prunci, stralucitoare mostre ale bu- niWtii Tale, care mi-au facut totdeauna multci placere si pe care i-am imbrStisat cu drag, ma voi ruga ca Domnul sa reverse asupra lor tot ceea ce pSrintele lor insusi cere in rugaciunile lui. EPISTOLA 18 CStre Macarie si loan * Scrlsi sub Iulian (361—363) Pentru tSrani truda plugSriei nu-i ceva nou, dupS cum nici pentru marinari furtuna nu-i ceva neasteptat, tot asa nici pentru negustori, su- 1. Retor si prleten cu Sf. Vasile, acest Origen a apSrat In scris pe crestini, ImbSr- bittndu-i pe vremea lui Iulian Apostatul. Pentru aceasta Sflntul Vasile 11 feliciti si-i blnecuvintS stradaniile. 1. Nu $tim din alts parte cine au fost aceste doua persoane. Unii cred ca au ficut parte dintre monahl. Un lucru este sigur, el au fost prigoniti pe vremea Im- piratulul Iulian Apostatul pentru credinta lor. Sf. Vasile li incurajeazS In credinta lor. ■cw»om m dorile verii nu-s ceva nemailntllnit si desigur nici pentru cei ce au ales sfi tr&iasca* In chip evlavios, tristetea clipei de fa^fi nu-i ceva nepretuit. La fiecare din indeletnicirile arState se Intilneste o oboseala specif ictS si cunoscutfi : nimeni nu-si alege vreuna din aceste Indeletniciri numai de dragul ei, ci pentru ca sS se desfateze astfel de binefacerile asteptate. Nadejdile care tin si mentin In alcStuirea lor toata" viata omului II incu- rajeaza" pe acesta Impotriva greutatilor din fiecare etapa. Desigur c3 exists si oameni care se obosesc numai pentru soarta roadelor pa- mlntului si care s-au vazut cu totul Inselati in nadejdile lor ; unii ca acestia n-au cunoscut cu adevarat placefea declt in Inchipuire. Caci tocmai cei care au vazut faptele corespunzind asteptarii lor au avut aevoie apoi de o nouS nSdejde, pentru c5 cea dintii s-a scurs si s-a mistuit repede. De aceea numai cei care au rabdat oboseala de dragul pietStii si al credintei, numai lor minciuna n-a putut sa le nimiceasca nadejdile, iar sfirsitul nu le-a intinat stradaniile pentru c§, sigura si statornica, Impa- rStia cerurilor numai pe ei i-a primit. Drept aceea nu va lasati tulburati de calomnii mincinoase, nici nu va speriati de amenintarile puternicilor zilei ! Risetele ?i batjocurile cas- nicilor vostri sa nu va intristeze, cu atlt mai putin osindele aduse de oameni, care dau sa se mteleaga ca se ingrijoreaza de voi ori se prefac, Incurajindu-va atita vreme cit inv&tStura adevarului va fi aparata de noi. Dreapta judecata sa biruie si s& roage pe Invatatorul credintei, Domnul nostra Iisus Hristos, ca sa ne stea intr-ajutor ! Indurata de dra- gs! Lui, suferinta e o placere, iar moartea un cistig 2 . EPISTOLA 19 Catre Prietenul Grigorie 1 ScrisS cam prin anal 365 Alaltaieri-ti-am primit epistola si ti-am recunoscut-o indata, nu atit dupa caracterele ei grafice, cit mai ales dupa stilul in care a fost redactata. Ai scris doar citeva cuvinte, dar ele spun mult. Nu ti-am ras- puns de indatS pentru ca plecasem de acasa, iar eel care mi-o adusese abia a ajuns s-o predea cuiva din colaboratorii mei si repede a si sters-o. Acum Insa rog pe fratele Petru 2 sa-ti transmita felicitarile mele, pe de-o 2. Filip. 1, 21. 1. de Nazianz. 2. Viitorul episcop de Sebasta. 152 ■rtNTitt, VAiruc c«l mawh parte, pentru ca ti-ai facut datoria de a-mi trimite salutfiri, lar pe do alta, pentru c8 ml-ai dat ocazia s3-ti scrlu si eu o a doua scrisoare. De bunS seamS cfi redactarea unor astfel de scrisori laconice, cum sJnt cele care-mi vin de la tine, nu produce prea mare dbosealfi la citit 3 . EPISTOLA 20 Catre sofistul Leontiu ScrisS la sfirsitul anului 364 si inceputul anului 365 E drept ca si eu iti scriu rar, dar scrisorile Tale sint mult mai rare decit ale mele, si aceasta se intimpla aproape totdeauna cind vin la noi mulfi din oamenii de pe la Voi. Daca ai incredinta fiecaruia din acestia cite o scrisoare, nimic nu m-ar impiedica sa am senzatia ca ma aflu cu Tine si ca Te-as surprinde cu mine, atit de continuu este numarul celor sositi de la voi la noi. Si atunci, de ce nu scrii ? Se stie doar ca un sofist 1 n-are alt lucru decit sa scrie. Mai mult, pretextind ca ti-e lene sa pui mina la scris, nu ti se va cere nici sa scrii, pentru ca un altul iti poate lua locul la masa de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba Ta, pentru cS atunci cind ea nu vorbeste, va face acest lucru careva din col apropiati ai tai. Iar daca nimeni din ei nu-i de fatA atunci poti sta de vorba cu tine insuti, dar in nici un caz nu vei tacea, caci esti doar In acelasi tlmp si sofist si atic 2 , dupa cum nici privighetorile nu mai tar, din clipa in care primavara le tot indeamna sS cinte. Pentru mine multiplele ocupatii in care ma aflu ar putea servi ca un fel de scuze pentru intirzierile scrisorilor, iar pentru ca am pierdut eleganta stilului, in urma desei intrebuintari a limbajului popular, e fi- 3. Se poate observa dojana fina fata de «datoria» cu greu implinita de prietenul de In care se a?tepta, desigur, nu humai la scrisoare, ci sa vina personal alaturi de el, la Aimisa, in retragerea duhovniceasca, asa cum promisese. 1. Cuvintul «sofist» n-a avut la inceput nimic peiorativ, dimpotriva, el se atribuia until om priceput, in special unui profesor de filozofie ori de retorica. Sofistii au aparut c:4trp mljlocul secolului V i.d.Hr. Inainte tinerii primeau doar o invatatura elementara do la un gramStic (scris, citit si socotit), apoi de la un paidotrib (care era un fel de profesor de gimnastica) si de la un horeg (care preda muzica). Sofistii au fost, asa- /lc:lnd, primii profesori de invatamint superior. Ei plecau mereu in.turnee, de unde iidiucau idei noi, dar si cistigau mult. Cf. Enciclopedia civ. grec, p. 519. N. Balca, Isioria tilozoiiei antice, vol. I, Bucuresti, 1982, p. 82 s.u. In epistola 21 i se spune Leontiu, alta data e numit Iulian, desigur o confuzie (i copi.vitilor. De.si de acum Sf. Vasile era preot, totusi el gaseste o adevarata placere «u foloseascS limbajul retorilor si al sofistilor, dar nu In sensul ca s-ar fi «uitat peste urriilr la altii» (cum ni se spune In Viafa Sf. Macrina, p. 17), dar totusi cu sentimentul unui urn superior (Epist. 223). Cit despre curierii atit de desi — de care se amintesto la Inceputul epistolei — se stie ca altadata ei lipseau cu totul ori erau greu de gasit. 2. Carac teristicile aticismului erau : delicatetea, masura, eleganta, puritatea sti- lului. Sltiilul Vasile le avea pe toate, cum se va vedea din textul lor. Cf. Epist. 337 — 338. ■Pnuom 103 rose sfi nu lndrttanosc sft mfi adresez unui sofist ca tine, care, daca aude ceva nevrednic de lntelepciunea lui, se tulbura si nu rabda. E adevarat ca, In ce Te priveste, Tu folosesti orice ocazie spre a-ti fate auzit glasul in public, pentru cfi, din cite cunosc, nimeni nu vorbeste o greceasca atit de aleasa ca tine. Incit n-ar fi nici o scuzfi pentru tine daca taci. Dar sa vorbim despre altceva. Ti-am trimis lucrarea scrisa de mine contra lui Eunomiu. Ai putea-o socoti drept incercare copilareasca, ori ceva mai serios decit asa, — te las sa judeci singur. Caci daca in ce te priveste Tu n-ai nevoie sa mai fii indoctrinat, sper eel putin sa-ti foloseasca drept arma potrivita im- potriva certaretilor pe care-i vei intilni. $i spun asta nu ca si cum m-as increde prea mult in lucrarea mea, ci pentru ca stiu bine ca esti dibaci si capabil sa te orientezi repede' in astfel de probleme daca ai la indemina citeva puncte de minecare. Daca-ti vor parea mai nereusite decit te-ai fi asteptat in vreuri punct oarecare, sa nu stai la indoiala sS mi le semnalezi. Caci mai ales prin aceea se deosebeste prietenul de lingusitor : unul vorbeste numai ce stie ca place, pe cind celalalt nu ezita sa spuna si cuvinte care supara. EPISTOLA 21 Citre sofistul Leontiu Scris3 pe la 364 — 365 Se pare ca bunul Iulian vrea sa traga un profit din starea generala a lucrurilor, exploatind situatia in scopurile sale proprii. I s-au adus pina acum reclamatii si a fost osindit cu tarie, dar mai ales in z'Jele hoastre tofi il coplesesc cu acuza{ii. Astazi, insa, nu-i vorba atit de restante in contributii, cit mai ales de scrisori. Propriu-zis, nu prea $tiu eu cum a ajuns el debitor, pentru ca el totdeauna trimitea si primea. Dar se pare ca si la Tine a ajuns in deosebita cinste aceafaimoasa «im- patrita pedeapsa» (pentru cei restanpleri la impozite). De fapt nici pita- goreicii i insisi n-au cinstit atit de mult numarul «impatrit» pe cit il cin- stesc azi colectorii de impozite. Cred totusi ca ar fi fost mai firesc ca, in calitate de sofist si inzestrat cu un atit de mare talent oratoric, sa fi 1. La pitagorei multiplii cifrei «patru» constituiau ceva sflnt. Diog. Laertiu a.c. VII 1 7, p. 397 — 398. Dar nu trebuie uitati nici zapciii care incasau darile, cerind adeseori pliitii impatrita a darilor. Se folosea in acest scop chiar si teroarea, cum relateaza pe 1h anii 300 scriitorul cre?tin Lactantiu. Autorul mustra astfel cu delicatete pe prielen. 154 ■I'UfTUI. VAMLI) CEL MAM fost $1 Tu pus la sechestru de mine, pentru a-mi plati «Imp4trit» cu scrisorile tale. Sa nu crezi cumva cfi as, fi suparat scriindu-U asa. Mi-ai face chiar bucurle criticlndu-m8, pentru cfi slnt sigur ca Intre oamenii buni tot ce se lucreazS produce plficere, asa c3 ptna" si supirarile si mlniile sint un fel de distractie. De multe ori esti mai bucuros vazind pe cineva supSrindu-se declt sS stai pe llngS altul care te copleseste numai cu complimente. Asa ca, s3 nu incetezi vreodata de a face re- prosuri ! Scrisorile, iata cine vor fi acuzatorii nostri, si nici un cuvint nu-mi poate fi mai pretios si nici nu-mi poate face mai multa placere. EPISTOLA 22 Despre desavirsirea vietii calugaresti 1 ScrisS in anul 364 Din multele lucruri pe care ni le arata Scriptura cea inspirata ca tre- buind indeplinite de cei hotariti a binepl&cea lui Dumnezeu am socotit cfi e nevoie acum sa insemnez intr-o scurta lista numai pe acelea care au fost semnalate deocamdata intre voi, iar marturia pentru fiecare pro- blems fiind usor de gMsit, voi lasa s-o descopere cei obisnuifi cu citirea Scripturii si care vor putea apoi s-o aminteasca si altora. Iata-le : ca crestinul trebuie sa cugete lucruri vrednice de chemarea ce- reasca si s& duca viaja «vrednica de Evanghelia lui Hristos» 2 ; cfi nu-i voie ca crestinul sa aiba mintea imprastiata si nici sa se lase atras de vreun lucru departe de amintirea lui Hristos, de vrerile $i de judecatile Lui ; cS, intrucit e superior intru toate celor care s-au indreptatit dupa lege, crestinul n-are voie nici sfi jure 3 si nici sa minta ,• cd nu trebuie sS defaime nici sa huleascS 4 , nici sa bata, nici sa se rfizbune, nici sa r&spiateasca raul cu rau 5 si nici sa se minie 6 ; 1. La data cind scria aceste rtnduri Sflntul Vasile era preot in Cezareea. Aici se cuprind pe scurt principiile generate ale marelui ierarh in legatura cu organizarea vietii c41ug5resti, despre care a tratat mai amSnuntU in Regulele pe scurf $i pe larg. N-am putut avea la indemlnS studiul lui I. Lazzati, Aristatele perduto, Milan, 1938. In parte, epistola 22 e reprodusa ?i in volumul Vechile rindueli ale vietii monahale, p. 258—262. 2. Filip. 1, 29; Luca 12, 29. 3. Matel 5, 34. 4. Tit 3, 2 i I Tim. 1, 13 i U Tim. 2, 24. 5. Rom. 12, 19; 17. G. Mnlci 5, 22. 155 ca trebuie si fie rabdStor T , orice ar fl sS pfitimeascS, si sa certe tn chip cuviincios pe eel care 11 nedreptajeste 8 , nu Insa din dorinta de r&zbunare, ci ca s& Indrepteze pe fratele sau dupa" porunca Domnului 9 ,• ca" nu trebuie sa spuna nimic impotriva unui frate absent, cu scopul de a-1 defSima, lucru care in fond e calomnie chiar daca sint adevarate cele spuse 10 ,• c8 trebuie sa" ne intoarcem cu dezgust de la eel care vorbeste cu rautate despr'e u'n frate u ; c3 nu trebuie sS graiesti lucruri usuratice n j ca" nu trebuie sa rizi, nici sS-^i placa sa se spunS glume l3 ; ca nu se cade sa" spui desertaciuni Ingaduind vorbaria goals, care hU foloseste nimic nici celor care asculta 14 , nici trebuintelor zilnice ale omului, dar nu sint plScute nici lui Dumnezeu. Chiar si cei Ce lucreazS, sa se ingrijeasc5 pe cit se poate sa lucreze in liniste, spunind vorbe bune celor care au ajuns sa - le fie incredintati, sa foloseasca cu buna rinduiala invat^tura de zidire a credintei, ca nu cumva sa se supere E)uhul Sf int al lui Dumnezeu is . ca nu trebuie ca cineva, care vine in urma altora, sa-si ia curajul sa se apropie de unul dintre frati sau sa-i vorbeaisca, inainte ca aceia care au fost insarcinati sa vegheze la buna orinduiala s5 cereeteze cum ii place lui Dumnezeu spre f olosul ob§tesc al tuturora ,• nu trebuie sa ne robim vinului 16 si nici sa fim pofticiosi dupa min- caruri cu came 17 , pe scurt spus sa nu cautam placere nici in mincare si nici in bautura, caci eel ce se lupta duhovniceste este cumpatat in toate. Din cite ne-au fost date fiecaruia spre folosul nostru nimeni n-ar trebui sa socoata cS ar fi ceva al lui propriu ^ 8 si nici sa-1 depoziteze, ia schimb trebuie s-avem grij a de toate, ca nimic sa/nu se dispretuiasca din ceea ce se va fi putut arunca sau pune de o parte, fiind aten^i si convinsi ca e avutul lui Dumnezeu. 7. lacov 5, 8. 8. Tit 2, 15. 9. Matei 18, 15. 10.7/ Cor. 12, 20; I Petru 2, 1. 11. I Petru 3, 16—17; Jacov 4, 11. 12. Etes. 5, 4. 13. Luca 6, 21 i Jacov 4, 9. 14. Eies. 4, 29. 15. Eles. 4, 30 j I Tim. 1, 4. 16. Tit 2, 3. 17. Rom. 14, 21. 18. Fapte 4, 32. |5fl «rtNTUU VA1U.K CtL MAWtt Nimeni nu are vole sa sc facft stapln pe sine insusi, ci In asa fel sa cugote si sft lucreze, ca si cum am fi fost predafi de Dumnezeu in robie frafilor de aceeasi credinfa 19 si, in general, fiecare sa rSmina in rlndul cetei lui ' M . II Nu trebuie sa murmurSm 21 si nici sa oftam pentru ca ne-ar lipsi cele netosare, dar nu trebuie nici sa ne plingem c«i ne oboseste munca, pen- tru ca in fiecare caz judecata o fac cei incredinJaU cu autoritatea co- rrspunzatoare, Nu se cade sa se auda strigate, nici sa ai vreo atitudine ori vreun gcsl in care sa se resimta pornirea sau distractia unui cuget, care nu mai are constiin|a deplina ca Dumnezeu e de fata 22 , Intonarea glasului nu trebuie sa se faca mai mult decit e nevoie. Nu trebuie sa raspundem ori sa^i facem cuiva ceva in ciuda ori cu dispret, ci in orice imprejurare sa se arate altora masura si respect 23 . Nu trebuie sa se faca semn cu ochiul in chip viclean ( nici nu trebuie avutfi alta atitudine sau gest care ar putea intrista ori batjocori pe frate 24 . Nu trebuie sa cauti sa te imbraci numaidecit cu haine mai frumoase ori sa umbli numai in incaltSminte frumoasS, asa ceva denota usuratate 25 . Nu trebuie sa cheltuiesti mai mult decit e necesar, nici sS faci lux, asa ceva inseamnS abuz. Nu trebuie sa umbli dupa onoruri ori s-astepti sa ti se dea intiie- tate 2B . Fiecare trebuie sa cinsteasca pe altul mai mult decit pe sine insusi 27 . N-ai voie sa fii nesupus 2S . N-ai voie sa maninci daca nu muncesti 29 , ci chiar si cind esti ocu- pat cu una din lucflprile a carei execute ai vrea sa fie desavirsita, si in astfel de cazuri trebuie, pentru marirea lui Hristos, sa te sfortezi sa lu- crozi dupa puterile tale 30 . 19. / Cor. 9, 19. 20. / Cor. 15, 23. 21. / Cor. 10, 10. 22. Eles. 4. 31. 23. Rom. 12, 10 ; I Petru 2, 17. 21. Rom. 14, 10. 25. In general, Sfintul Vasile recomanda simplitate in trgiul monahilor. A se vodoa opistola 2. 26. Marcu, 9, 35. 27. Filip. 2, 3. 28. Tit 1, 10. 29. II Tvs. 3, 10. 30. J 7V.v. 4, 11. •giksom igy Fiecare trebuie s4-?i ispr&veasca" lucrarea sa cu injelegere $i sigu- ranta as,a cum au apjrobat-o mai marii sSi, chiar si cind e vorba de min- care ori de bfiuturS, cu convingerea c& totul trebuie fScut pentru ma- rirea lui Dumnezeu 31 . Nu trebuie s3 treci de la un lucru la altul fara aprobarea celor pusi de regulament in problemele respective, afara de cazul cind ai fost chemat neapSrat pe neasteptate de o nevoie oarecare in fata ajutoru- lui cuiva cfiruia ii lipsesc puterile. Fiecare e datcf sa stea la locul unde a fost rinduit, f5r& s& treaca peste granitele lui, dacS ar vrea sa inceapa lucruri care nu i-au fost incredintate, afara doar de cazul ca cei carora li s-a incredintat aceasta grija socot cS cineva ar putea avea nevoie de ajutor. Nimeni nu are voie sa fie aflat cS umbla dintr-un atelier intr-altul. Nimeni n-are voie sa faca ceva din duh de gelozie sau de rivalitate. Ill Nu trebuie s& invidiezi buna faima a altuia 32 , nici sa te bucuri de •netehnele altcuiva. In dragostea de Hristos trebuie sa ne mihnim si sa ne intristSm de neajunsurile fratelui, precum si sa ne bucuram de izbinzile lui 33 . Nu trebuie sa raminem nepasatori fata de cei care gresesc 34 si nici sa-i aprobam tacind. Cind certi pe cineva fa-o cu toata dragostea 35 , minat fiind de teama fata de Dumnezeu si cu gindul de a schimba pe eel care a gresit 36 . In caz ca cineva e acuzat nu-i voie ca de fata fiind acuzatul sau altii sa contrazica acuzatorul, ci, daca unuia i s-ar parea cS acuza e ne- dreaptS, acela sa se adreseze in particular acuzatorului si sa-1 convinga ori sa se lase convins. Trebuie ca fiecare, pe cit il ajuta puterile, sa potoleasca pe eel care are ceva impotriva lui. Nu trebuie sa porti urn pe eel care ti-a gresit si care vrea sa se pocaiasca, ci sa-1 ierti din inima 37 . 31. r Cor. 10, 31. 32. / Cor. 13, 6. 33. I Cor. 12, 26 34. I Tim. 5, 20. 35. U Tim. 4, 2. 36. Iacov 5, 20. 37. II Cor. 2, 7. 156 1FPCTUL VAIIL1 Oil MAKE Trebuie ca acela care zlce c& se cSi«$te de p&cat nu numai sK tie p&truns de remuscari fata de ceea ce a gre$it, cl si sS fac8 fapte vrednlce de pocfiintfi 38 . Daca eel care a fost pedepsit pentru primele greseli si a fost soco- tit vrednic de iertare greseste din nou, acela isi preg8teste o judecata de minie mai grea decit cea dintii 39 . Trebuie ca omul care si dupa prima si dupa a doua pedeapsa staruie In pdcatul sau, sa fie semnalat superiorului s8u ; in ca? ca observa ca se rusineaza s-auda de mustrarile mai multora. Daca nici asa nu vjrea s8 se Indeparteze, sa fie scos ca o sminteaia ?i s8 fie sqeotit «ca un pBgtn §i vames» 40 pentru siguranta celor care observa cu rivna ascul- tarea, potrivit celor scrise : «cind oad aceia, dreptii se umplu de frka» 41 . Dar pe un astfel de om trebuie sa-1 si deplingem, intrucit e un madular rupt din trupul nostru. Nu trebuie ca soarele sS apuna peste minia fratelui 42 , ca nu cumva sa vina noaptea si sa ne desparta pe unul de altul si sa fie acest lucru pentru ziua judecatii o acuza de neinlaturat. , Nu trebuie sa asteptam un anumi|: prilej ca sa ne indreptam. pentru c8 nu sintem siguri pe ziua de miine 43 , intrucit mul^i din cei care-si fa- cusera astfel de planuri n-au mai trait pina a doua zi. Nu trebuie sa te lasi inselat de ghiftuirea pintecului din care proyiri vedenii de noapte. Nu trebuie sa ne apucam de vreun lucru de care nu sintem in stare $i nici s3 trecem marginile necesarului, dupa cum spune Apostolul : «avind hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati» 44 , pentru cfi belsugul care depaseste strictul necesar seamana a lacomie, iar 13- comia e ca un fel de inchinare la idoli 45 . Nu trebuie s8 fim iubitori de arginti $i nici s8 stringem ca sa cum- p8r8m lucruri nefolositoafe si de care n-avem nevoie 46 . Cel care vrea sa se apropie de Dumnezeu trebuie sa imbratiseze sSrScia sub toate aspectele ei si s8 aiba gindul atintit spre frica de Dum- nezeu dupS spusa Scripturii : «str8punge cu frica Ta trupul meu, ca de judec8tile Tale m-am temut» 47 . 38. Luca 3, 8. 39. / Cor. 10, 26. 40. Mate/ 18, 16—17. 41. Pilde 29, 16 (ed. 1914). 42. Eies. 4, 26. 43. Mate! 24, 44 ; Luca \2, 40. 44. I Tim. 6, 8. 45. Col. 3, 5. 46. Manu 10, 23 ; Luca 18, 24. 47. Ps. 118, 120. ■cmtom ia» Sa va dea Dumnezeu sS primiti cele spuse cu deplinfi convingere 9I sa aratati pentru slava lui Dumnezeu roade vrednice de Duh cu buna voihta a lui Dumnezeu si cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos,. Amin 4S , EPISTOLA 23 Recomandari unui calugar * ScrisS In timp ce era numai preot In Cesareea Un om oarecare osindind — cum zice el — desertaciunea vietir atesteia, convins ca placerile veacului isi gasesc inca de aid. de pe pa- mlnt pieirea, intrucit ele nu pregatesc decit o hrana a focului vesnic si ca de altfel si trecerea lor este repede, a venit sa ma caute, vrlnd sa se desparta de aceasta via^a nefericita si vrednica de plins, sa se lase de placerile carnii si sa intre de acum inainte'in calea care duce la locasu- rile Domnului. Daca s-a lasat condus in chip firesc de dorinta dup5 o vietuire cu adevarat fericita si daca a dobindit in sufletul sau dragostea cea buna si de lauda, iubind pe Dumnezeu «din toata inima, cu toat§ puterea si din tot cugetul» 2 , atunci mai trebuie sa i se arate din partea cuviosiei Tale si greutatile si asprimile «caii celei strimte si inguste» a si sa se intSreasca el insusi in nSdejdea bunatatilor pe care nu le vede acum, ci pe care fagaduintele Domnului le tin pe seama celor care vor fi vrednici de ele. Drept aceea, scriindu-ti aceste rinduri, rog incomparabila Ta des§- virsire, cea in Hristos, ca ea sa prinda forme si in acel om, aducin- du-i-se la indeplinire ruperea de viata lumeascM, daca se poate fara sa faci pomenire de mine, ci numai din dorul ca sa fie bine placut Domnu- lui §i sa-si insuseascS elementele de baza ale credintei, asa cum au fost ele hotarite de Sfintii Parinti si cum au fost alcStuite si in scris. Mai departe, sa i se puna in fata ochilor tot ce se tine de aspra discipline as'- cetica si asa sa fie indrumat in viat&, apoi sa ia asupra-si si legamin- tul ca va indura greutatile luptei pentru credinta si ca va duce bucuros jugul blind al Domnului 4 si, in sfirsit, ca va vietui dupei pilda Celui Care 48. Dupa cum se vede, epistola de fata e o fundamentare scripturistica a prega- tirii ascetice si calugaresti preconizate de Sflntul Vasile. Nu poti admira destul curStia sufleteasca ?i daruirea totala, pe care le recomanda cu atita caldura Sfintul Vasile celor dornici dupa desavlsire. 1. Desi in adresa e vorba de un anumit cSlugar, scrisoarea de fata e un apeJ; pentru toti calugarii din Pont, si cuprinde sfaturi pentru cei care vor sa devina. calugari. 2. Luca 10, 27. 3. Matei 7, 13. 4. Matei 11, 29. Jfl0 WtNTUL VABII.K CKU MAUK «bogat fiind, a sftracit pentru noi» 8 luind asuprfi-si trup si avintindu-so potrivit tintel pe care o urmflrea spre rlisplata chemSrii de sus, ca sit ■cloblndeasca bunapiacere a Domnului. Eu 1-am aminat penlru mai tirziu, cu toata rivna pe care o are de a lua aici cununa dragostei celei dupa Dumnezeu, intrucit doream ca im- preunS cu Cuviosia Ta sS-1 ungem in vederea unor astfel de lupte si sa-i dttm ca dascSl pe unul dintre voi, tocmai pe eel pe care 1-ar fi cerut el, ca sfi-1 deprinda deplin si ca sS facem din el, dupa dorinta lui vie si fe- ricitfi, un luptator incercat, in stare sa rSneascS si sS culce la pamint pe c&petenia intunericului si, impreunS cu el, si pe duhurile rSutatii, cu care ■averr^ de luptat, dupS cum ne spune Apostolul 6 . Cu alte cuvinte, ceea.. ce voisem sa fac cu tine, dragostea ta in Hristos s-o aduca la indeplinire §i far a mine 7 . EPISTOLA 24 Catre Atanasie, tatil episcopului Atanasie ScrisS in anul 368 Ca viata omului sa scape de calomnii, e unul din lucrurile cele mai — 256. Se vede cS Sfintul Vasile nu primea prea u?or pe oricine in monahism. 1. Batrinul Atanasie, tatal episcopului de Ancira, auzind ca Sf. Vasile stie de uncle calomnii in legatura cu felul cum si-a educat el copiii, cere sfintului sa-i spuria de unde stie acest lucru. Sfintul Vasile ii raspunde asigurindu-1 ca nu Timotei horeplscopul ar fi eel care i-a spus asa ceva. In fond, nu vorbele conteaza, ct fap- li'lc, zice Sfintul. 2. /C5. 23, 1. 3. Batrinul Atanasie fusese retor, poate cunoscut cu Sfintul Vasile dm vremea sludiilor. ■CTMom ' 101 ale lumiiii * lo-a ales Dumhezeu si de ele-se slujeste, ca sfi fac8 parte de mlntuire celor ce o cautfi). Asadar ceea ce spun si ceea ce sfatuiesc aceasta e : sa fim cu grijS in tot ce graim si tot ce facem trebuie sS- virsit cu atenjie pentru ca, dupa porunca apostoleascS, sa nu dam nici o sminteaia 5 intru nimic. Caci eu cred, intr-adevar, ca un barbat a asu- dat mult pinS a ajuns sa cunoascS invataturile crestine, incit sa trezeascS vilva asupra multimilor §i oraselor, cautind sa ajunga in virtute pe stramosi, incit viata lui sa fie data ca pilda de virtute. De aceea indrumarile pe care vrei sa le dad acum fiilor tai nu tre- buie sa le prezinti in cuvinte, caci e multa vreme de cind ii inveti, intrucit esti doar tatai lor, asa incit nu trebuie sa ai fa^a de ei numai aten^ia fireasca, pe care o arata si vietuitoarele necuvimtatoare fata de puii lor, dupa cum ai spus-o tu insu^i si dupa cum o stim din experi- en^a, ci esti dator s3 le ara^i o dragoste si mai fierbinte, printr-o sfor- tare de voin^a libera, cu atit mai mult cu cit ifi vezi dotati copiii cu niste calitati care-i fac vrednici de rugSciunile parin^ilor. De altfel nu-i nevoie sa incerci sa ma convingi despre acest lucru : ajunge marturia faptelor. Totusi nu va fi nepotrivit s-o punem si pe aceasta in interesul adevarului : nu fratele Timotei horepiscopul e eel care mi-a transmis aceste zvonuri, caci nici din grai viu si nici din ceea ce mi-a scris nu se vede sa fi purtat astfel de povesti lungi sau scurte despre tine si care s3 semene a fi calomnioase. De aceea daca nu tagaduiesc ca as fi au- zit spunindu-se ceva in acest sens, atunci pot spune eel pu^in ca nu Ti- motei este eel care a scornit impotriva Ta aceste calomnii. In orice caz, cind le vom auzi, daca nu facem altceva, vom face macar ceea ce a fa- cut Alexandru (eel Mare, n.tr.) : vom tine una din cele doua urechi as- tupate pentru eel pe care-1 calomniaza 6 . EPISTOLA 25 Catre Atanasie, episcopul Ancirei ScrisS in anul 368 I Citiva din cei care au venit de la Ancira ne-au spus — si sint multi acestia, incit nu-i usor nici sa-i numar, in orice caz toti sint de aceeasi parere — cS Tu, prea iubite frate, (nu stiu cum s-o spun mai putin grav) vorbesti despre mine in cuvinte nu prea de lauda si nu in modul cuviin- 4. / Cor 1, 27. 5. II Cor 6, 3. (i. Plutarh, Viefile paralcle; Viafa lui Alexandru 42, 2 in trad. rom. vol. Ill, 401. 11 — Sfintul Vasile ecl Mare .„ iWNTUL VAitLB CB L MAUI 10* ■ .— - — ■— clos In care ne obisnutsem J. Oricum, te Informez ca pe mine nu m8 mai impresioneaza deloc purtarile oamenilor, oricit de neasteptata ar fi schimbarea oricarora dintre ei, pentru ca am tnvatat de multa vreme sa cunosc slabiciunea firii omenesti si nestatornicia ei. De aceea nu dau prea mult pe faptul ca intre noi au intervenit, intr-un fel sau altul, unele neajunsuri, si in locul stimei, de care ma bucuram pina acum, mi se adreseaza batjocuri si jigniri. Dar ceea ce din prima clipa mi-a pa- rut straniu si monstruos a fost faptul ca tocmai Tu esti eel care te-ai pornit atit de cumplit impotriva mea, incit nu numai ca te-ai umplut de ura §i de mlnie, ci inca ma §i ameninti, dupa cum m-au informat citfva din cei care te-au auzit ! Ca sa-tf spun drept am ris din toata inima cind am auzit de ame- nintariie tale. As fi, intr-adevar, prea copilaros daca m-as teme de astj fel de sperieturi. Dar ceea ce mi s-a parut ingrozitor si vrednic de toata Ingrijorarea e faptul ca integritatea ta morala, de care credeam ca va fi si pentru altii un reazim in credinta, iar pentru Biserica o mingiiere, care va rodi ca o saminta a unei vechi si adevarate iubiri (cum am cu- noscut-o), a ajuns in ultima vreme sa decada ajtit.dfe jos, incit la Tine calomniile lansate de orice trecator trag mai greu la cintar decit o in- delungata si verificata prietenie, cum a fost cea pe care o aveam noi doi. Or acum vad ca fara nici un temei te la$i prada celor mai grele ba- nuieli si absurditati. Ce zic de banuieli ? Cine poarta minie §i e in stare sa ameninte, cum mi se pare c-o faci Tu, acela da dovada de ura por- nitS din convingere clara si incontesrtabila. II Dar, cum am mai spus-o, sa punem vina pe vremurile grele de azi. Caci ce oboseala ar fi fost, minunatule, daca ceea ce ai fi vrut sa dis- cuti numai cu mine ai fi spus-o intr-o epistola sau chiar sa ma fijehe- mat pina la tine ? $i daca, intr-adevar, ai vrut sa-tf exprimi o parere proprie, iar minia ta, greu de potolit, numai suferea aminare, atunci puteai face uz, ca ajutor al gindurilor tale, de trimiterea pina la mine a unuia din cei mai devotati si mai discreti prieteni pe care ii ai. Acum Insa cSruia dintre cei care m-au viziltat, indiferent cu ce probleme, nu i-ai impuiat urechile cu invinuirea ca eu as scrie si as nascoci fel de fel de lucruri respingStoare ? Pentru ca chiar cei care repeta cuvint cu cuvint din spusele tale marturisesc ca acesta \i-e limbajul. 1 Fiu al unui episcop cu acela?i nume (despre care s-a vorbit In epistola nr. 24) acest Atanasie acuza pe Sf. Vasile de lipsa de ortodoxie, motiy pentru care acostaTcere socoteala, mustrlndu-l. Nu se 5 tie precis de ce acuza Atanasie pe Sf. Vas'le. ProbabU pentru ca recomanda primirea in comuniune a anemlor care doreau sJl rcvina Hi ortodoxia niceeana. Cf. Ep. 204. aciuaom ■ 103 Pe mine lnstt, cu toate c8 m-a chtauit mult atitudinea aceasta, nlmic nu m& poate scoate din nedumerirea creatfi. Ba am ajuns pina" acolo $8 cred urm&toarele : nu Intimpl&tor un eretic oarecare, ca sfi semneze prin Inselficiune numele meu pe vreo operS a luji, tf-a pfitat ortodoxia si te-a Indemnat s8 afirmi acel cuvlnt ? Pentru cS, de bunS seamS, nu vei putea indrSzni s5 spui c8 acea expresie jignitoare ai luat-o din scrierea mea indreptatS impotriva celor ce au avut curajul sS spiinS cS Fiul lui Dum- nezeu n-are nici o asem&nare fiintialS cu Dumnezeu-Tatai 2 , precum si Impotriva acelora care hulesc pe Duhul Sf int, spunind cS e f apturfi sau creaturaY De aceea, ca unul care a du!s inainte mari $i grele lupte pentru apararea dreptei credinte, m-ai scoate din incurcatura dac3 mi-ai comunica, farS rezerva, care a fost motivul care te-a indemnat s3 porti atita minie pe mine ? EPISTOLA 26 Catre Cezarie, fratele lui Grigorie (de Nazianz) 1 ScrisS In anal 368 Se cuvine sa multumim lui Dumnezeu, Care si-a aratat minunile 5i prin tine, pentru ca te-a izbayit de o astfel de moarte, spre bucuria atit a patriei, cit si a noastra. Prin urmare, ceea ce ramine de invStat aici este s§ nu ne arStSm nemultumftori $i nevrednici de aceastS bine- facere atit de mare, ci, dimpotrivS, trebuie ca, pe cit putem, sS vestim tainele lui Dumnezeu si sa-I preamarim iubirea de oameni, pe care am cunoscut-o, pe care sa ne-o exprimSm riu numai cu cuvinte, ci fiecare din noi s^ se convinga a?a ca si tine acum, cind vedem cS Dumnezeu este eel ce savir§este minuni prin noi. Te indemnSm, dar, ca de acum incolo sa servesti si mai mult lui Dumnezeu, sporindu-ti intr-una respectul fata de El si inaintind astfel In desavirsire, incit sa ajungi iconom intelept 2 al viet.ii, pe care ne-a '■"■' 2. Adeseori revine Sf. Vasile asupra acestei probleme. Tratatul Contra lui Eu- nomiu a fost scris incS prin anii, 364—365. 1.' Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz, facuse studii temeinice de medicinS In Alexandria, ajunglnd medic al imparatilor Constantiu $i Iulian Apostatul. Pe vremea lui Valens a fost numit trezorier imperial in Niceea. Aici 1-a surprins cutre- murul din 10 oct. 368, care i-a distrus parte din agonisita lui. Vazind in salvarea sa un gest al Providen^ei, el s-a retras din serviciu, raminind «doctor fara de argintia. A primit botezul In Nazianz, unde moare la inceputul lui ian. 369. Inainte de a murl a lBsat prin testament toat3 averea sSracilor. In afarS de cuvintele de mingiiere adresate de Sflntul Vasile In aceasta epistola si in cea cu nr. 32, stiri mai bogate despre el se pistreazd de la fratele s3u, care i-a compus si un panegiric. 2. Mare/ 25, 14—23. ... WINTUL VAin.lC CBL UM 184 ... -^— ^ — — — — — — — — lncr«dintat-o bunfitatea lul Durnneieu. Pentru cfi daca tuturora ni s-a dat porunca sd ne InffitMm pe, noi lui Dumnezeu ca inviati din mor.U 3 . cu atit mai mult s-a dat acelora care s-au ridicat de la portile mortii. $i aceasta poruncS se poate Jmplini, cred eu, daca ne vom hotari sa avem totdeauna acelasi cuget pe care 1-am avut in timpul prime jdiei, ■Pentru c3 o astfel de imprejurare " ne-a convins si mai mult de de- $ertSciunea vietii omenesti si de faptuLca nimic din cele omenesti nu slnt statornice sau durabile, intrucit se schimba foarte usor. Fara nici o indoialS ca si in mine s-a produs o oarecare parere de rau pentru cele ce Srau intimplat, si am fagaduit d"e repetate ori ca daca voi fi salvat voi sluji lui Dumnezeu si voi fi cit mai atent la mine insumi. Or daca, in2 ■rtNTUL VABU.K CKt, MAHB pftrtita. Dacfi nu ascultam aceastfi cuyintare In duh de disputfi ori in scop de calomnie, atunci .se poate g8si ceva similar chiar si In obioc- tele noastre sensibile. V Primeste cuvintele mele ca pe o pilda si ca pe o umbra 13 a rea- lit&tii, nu ca realitatea insasi a lucrurilor, cSci nu-i posibil sa vezi adap- t!ndu-se perfect, ceea ce am amintit in aceste exemple, la scopul pentru care s-au folosit ele. Cum vom putea spune, dar, ca ceea ce este in acelasi timp si despartit si impreunat poate fi dedus din analogia lu- crurilor care apartin simturilor noastre? Desigur ca ai contemplat, uneori, prim&vara stralucirea curcubeului, acel arc de pe cer, pe care limbajul zilnic 1-a numit iris. Cunoscatorii in materie spun ca el se formeazS de fiecare data cind o anumita umiditate s-a unit si s-a ames- tecat cu aerul, cind puterea vintului stringe si schimba in ploaie ume- zeala din vazduh, care se ingroasa si se face ca un nor. lata cum se spune cS se face curcubeul. Cind razele soarelui au patruns oblic in partea indesata si opaca a norilor care acopera vazduhul si dupS ce au imprimat direct cercul lor intr-un nor oarecare, atunci se intimpla ca lumina sa se intoarca asa zicind si sa revina spre ea insasi, pentru ca strSlucirea lui se reflecta din partea umeda si stralucitoare pe fata opusd. Intrucit stihiile firii sint prezente in vibratiile luminoase ale raze- lor solare in asa-fel incit cazind pe o suprafata neteda ele se reflecta acolo, iar, pe de alta parte, figura pe care o descriu este rotunda, impri- mindu-se prin mijlocirea acelor raze pe partea umeda si neteda a vaz- duhului, urmeaza ca si vazduhul invecinat cu norul e cuprins de luci- rea luminoasa dupa formarea cercului solar 14 . Or, in sinea ei, aceasta lucire e in acelasi timp si continua si impartita, caci avind intr-un fel multe culori si multe aspecte, ea se amesteca cu ea insasi in chip ne- vfizut prin florile variate ale culorii ei, mpind ochilor, fam ca sa ob- serve nimeni, intilnirea unora cu altele, a pallor a caror culoare e diferita. in asa fel incit n-ai putea descoperi vreo regiune intermedial Intre albastru si rosu, cea care amesteca prin ea insasi si care desparte diversitatea acestor culori sau cea care se afla intre rosu si purpuriu sau intre aceasta culoare si cea gaibuie a chihlimbarului. Lucirile multi- colore si variate ale acestor raze, cind le vezi clipind de departe, rapesc ochilor posibilitatea de a distinge modul cum s-au unit unele cu altele, asa incit nu te lasa sa spui pina unde merge rosul sau verdele din 13. Evr. 10, 1. . l ... „ II. Nu puk-m acuza pe Sfintul Vasile pentru descnerea nu tocmai stuntifica c iiioduliii cum se produce curcubeul. ■CRIIORI 1B3 curcubeu $i de undo incep sfi nu mai fie aceste culori pe care le vezi in aceastfi luminatie InfloritS si straiucitoare. DupS cum, dar, In pilda noastra deosebim clar diferentele culorilor fSrS insa sa se poata sesiza cu simturile unde se desparte una de alta, tot asa ai putea privi, prin analogie, si dogmele creatine, pe de o parte, insusirile ipostaselor, intocmai ca oricare din florile care apar in curcubeu, stralucesc in fiecare din persoanele pe care credinta le ad- mite in Sfinta Treime ,• pe de alta parte, cit priveste felul in care ni se prezinta fiinta, nu pofi face nici o deosebire intre ele, in schimb in co- munitatea de substantS insusirile distinctive stralucesc in fiecare per- soana. Potrivit pildei amintite, si acolo Unde fiinta care raspindeste acea stralucire multicolora era numai una: cea reflectata de razele so- lare, dar floarea care se vedea avea mai multe aspecte. Asadar, chiar §i prin create, mintea ne invaja sa nu ne lasam tulbura^i fara motiv de judecatile asupra dogmei, atunci cind — aplecati asupra acestei pro- bleme dificile — sintem dusi de virtej inaintea asentimentului ce tre- buie dat ideilor pe care le exprimam. Dupa cum pentru obiectele va- zute de ochii nostri experien^a s-a dovedit totdeauna mai buna decit explicarea rationala a cauzelor, tot asa si pentru dogmele care ne de- p&sesc, credinta e mai buna decit perceperea prin rationamente, atunci cind invata atit despre ceea ce-i separat intr-o persoana, cit si atunci cfnd vorbim despre ceva unit in aceeasi fiinta. Intrucit, dar, am vorbit pe de o parte de ceva comun in Sfinta Treime, iar pe de alta parte, si de ceva care e specific sau particular, mintea ne spune ca ceea ce-i co- mun se refera la fiinta, pe cind ipostasul sau persoana e semnul pro- priua ceea ce-i specific sau particular 15 . VI Dar s-ar putea crede ca invatatura pe care am expus-o in lega- tura cu ipostasul sau persoana nu s-ar impaca cu ceea ce cugeta apos- tolus atunci cind scria despre Fiul ca e «stralucirea slavei si chipul fjintei lui Dumnezeu» 16 . Or, daca am invatat ca ipostasul e suma in- susirilor specifice fiecarei persoane si daca admitem ca in Tatal exista ceva care e socotit in chip particular si prin care e recunoscut numai El singur, tot asa avem aceeasi credinta si cind vorbim despre Fiul eel Unul-Nascut, atunci de ce in acest pasaj numele ipostasului e atri- buit de Scriptura numai Tatalui si de ce zice ea ca Fiul este chipul 15. Formulare clara : fiinta e ceea ce-i comun in Sfinta Treime, ipostasul e ceea ce-i particular sau specific persoanelor Sfintei Treimi. 16. Evr. 1, 3. Aici Sf. Vasile construieste o argumentare fara sens, intrucit in Epist. catre Evrei e vorba nu de persoana Tatalui, ci de fiinta divinitatii. 184 artimUi vasilk cat, mahb — I ' ■■ —— .■ ■■ ■— ■ ■■ I - I.. — ill! I I ... H I ■ ■ — ■■■■! -I.I - Ill | «^— — ■ ■ Fiintoi Sale caracU'rizut prln st>mne specifico, iar nu prin cele ale Ta- ta lui ? Dae a ipostasul este semnul particular al fiecSrei persoane si dacfi admitem cS proprietatea specifics TatSlui este nasterea pe cind Fiul este descris prin proprietStile specifice ale Tat&lui, atunci nu mai li- mine Tatalui ca insusire principals decit s9 se spuna despre El ca-i nonfiscut desigur daca existenta Fiului Cel Unul-Nascut s-a caracterizat tocmai prin insusirea specifics a Tatalui. VII Or nu, eu spun ca vorbirea apostolului vizeaza aici un alt scop, si tocmai pentru ca apostolul isi fixase privirea asupra acestuia, de aceea s-a servit de aceste cuvinte : «stralucirea slavei si chip al fiintei». DacS-ti faci din acest scop o idee exacta, atunci nu vei intilni nimic potrivnic la cele ce am zis, ci vei vedea ca vorbirea lui a fost condusa de un gind cu totul deosebit. Cuvintul apostolului nu s-a facut ca sa deosebesti persoanele unele de altele prin notele lor specifice, ci pen- tru ca sa intelegi realitatea ca pe o continuitate, si intimitatea legatu- rilor Fiului cu Tatal. Asa cum n-a spus : «E1, Care fiind marirea Tata- lui). (dar totusi e Adevarul) si a lasat deoparte acest lucru, fiind un lucru admis, tot asa vrind sa ne inve^e sa nu ne gindim la o alta forma de mfirire pentru TatSl si alta pentru Fiul, el a definit marirea Fiului Cel Unul-NSscut ca strSlucire a maririi Tatalui insusi si indeamna cu- cjetarea sS impreune pe Fiul cu Tatal dupa pilda luminii. Intr-adevar, dupS cum stralucirea vine de la flacara fara ca lucrarea ei sa se pro- duca in urma flacarii, ci flacara luceste in acelasi timp in care stra- luceste si lumina, tot asa vrea si apostolul ca Fiul sa fie conceput ca vonind din Tatal fara ca vreo intindere sau vreun interval sa desparta pe Cel Unul-Nascut de existenta Tatalui, vrind astfel ca deodata cu cauza sS fie conceput si Cel Care provine din ea. In acelasi fel, ca si cum ar interpreta cugetarea de adineaori, el mai adaugS : «si chipul fiintei» si cu ajutorul exemplelor scoase din trupuri, el ne duce de mina si la cunoasterea lucrurilor nevazute. In- tr-adevSr, -trupul se cuprinde cumva si in chip, dar altul este intelesul chipului si altul cel al trupului, iar definitia ce s-ar da uneia din aceste douS cuvinte nu s-ar potrivi cu cea a celeilalte ; totusi, cu toate ca mintea poate face deosebire intre chip si intre trup, fiinta nu admite aceasta deosebire, ci le concepe impreuna, unul cu altul. Asa crede apostolul cS ar trebui sa cugetam. Cu toate ca doctrina credintei invata v?i deoscbirea dintre ipostase e clara si distincta, totusi ea nu ne arata cfi Fiul Cel Unul-NSscut ar fi mai putin unit cu Tatal si prin cuvintele rostilo constituie un trup impreunS cu El si aceasta nu pentru ca Cel NCR1BORI I8.V Unul-Nascut n-tir fi El insu^i ipostas aparte, ci pentru ca nu admite nici un intermedial" in unirea Lui cu Tatal. lata cum, daca privim atent cu ochii sufletului caracterul Fiului Cel Unul-Nascut, ajungem si la inte- legerea ipostasului Tatalui, nu ca insusirile avute in vedere s-ar schim- ba ori s-ar contopi ca si cum am presupune fie in Tatal calitatea de nascut, fie in Fiul pe cea de nenSscut, pentru ca nu-i posibil daca ii despartim pe unul de celalalt s-o concepi singura si prin ea insa§i insu- sirea care ramine. De fapt, e cu neputinta ca pronuntind numele Fiu- lui &a nu ajungi sa infelegi si pe Tatal, caci prin relate aceasta numire- desemneaza in acelasi timp si pe Tatal. VIII Asadar, intrucit «Cel ce a vazut pe Fiul vede $i pe Tatal» 17 , cum zice Mintuitorul in Evanghelie, pentru acest motlv apostolul zice ca Fiul Cel Unul-Nascut este chipul fiintei Tatalui. Iar ca sa se faca si mai usor de inteles acest gind, voi mai lua si alte expresii ale apostolului, in care ne spune ca El e «chipul lui Dumnezeu Celui nevazut» 18 si tot asa si cbipul bunatajii Lui, nu pentru ca chipul e diferit de modelul Lui, atunci cind avem in vedere caracterul Lui nevazut ori atotbun, ci pentru ca sa se dovedeasca cum ca El este acelasi lucru c& si modelul, chiar daca El este altceva. Nici nu ni s-ar fi pastrat notiunea chipului daca el n-ar cuprinde in el ?i asemanarea express si neschimbabila. Deci dacfi intelegem frumusetea chipului ajungem in acelasi timp si la in- telegerea modelului, iar daca concepem rational cam ce poate fi fap- tura Fiului, atunci implicit deducem si pecetea fiintei paterne : prin Acela II vedem pe Acesta. Aceasta nu-i ca si cum am vedea in chipul conturat calitatea de nenascut a Tatalui (in realitate aceasta ar fi exact acelasi lucru, nu ceva diferit), ci ai recunoaste Bunatatea nenascuta in Bunatatea nascuta. DUpa cum, adica, uitindu-se cineva intr-o oglinda curata ar vedea reflectindu-se in ea contururile acelei fiinte si ar re- cunoaste astfel chipul celui reorezentat acolo, tot astfel daca cunoas- tem pe Fiul recunoastem in inima Lui si pecetea persoanei paterne prin cunoasterea Fiului. Intr-adevar, tot ce apar^ine Tatalui le putem ve- dea oglindite in Fiul, intrucit Fiul ramine intreg in Tatal, si in acelasi timp El are pe Tatal intreg in Sine insusi 19 . De aceea ipostasul Fiului e intr-un fel faptura si infajisarea care ar permite recunoasterea Tata- lui, iar ipostasul Tatalui e recunoscut sub forma Fiului, desi atributele pe care le stim in Ei ramin spre deosebirea neta a ipostasurilor. 17. loan 14, 9. 18. Joan 1, 15. 19. loan 14, 11. 186 artNTUL vahile cm. maur EPISTOLA 39 Iullan c5tre Vasile ' Proverbul spune : «Tu nu vei declara rSzboi», la care eu a? adauga aceste cuvinte din comedie : «0 ! ce vestitor al unor cuvinte de aur !». lii bine, aratS-te prin fapte si grabeste-te s& vii la mine, caci vei veni a?a cum merge un prieten la alt prieterl. Ocupatiile obstesti si nesfir- site ale conducerii par — e adevarat — povar& pentru cei care si le ia- di'plinesc ca pe un lucru de putina important, dar pentru cei care le tnfeleg asa cum se cuvine sint convins ca ele isi au rostul lor bine ju- decat si in stare de a aduce cele mai bune rezultate. De aceea imi pot lua un ragaz ca sa ma pot si odihni, dar fara sa neglijez nimic din datori- ile mele. LegSturile pe care le avem unii cu altii nu-s insotite de prefScfitorii specifice curtilor imparatesti, de care cred ca te-ai izbit si tu destul pina acum, si care pun in laudele pe care le inspira o ura at!t de mare cum n-ai dori-o nici celor mai rai dusmani, ci — intrucit cu Intelegerea cuvenita ne mai indreptam unii altora greselile si ne mai aruncSm cite o dojana de fiecare data cind trebuie — , nu aratam unii •altora mai putina dragoste decit tin laolalta prietenii cei mai uniti. Pe aceastci cale, lasind la o parte invidia, pot munci serios chiar si in vre- mea concediului, dupa cum si cind am revenit la munca pot ocoli obo- scala, dar si sa dorm fara teama, intrucit e lucru firesc ca odata trezit, cu nu-s mai treaz pentru mine decit pentru toti ceilalti. Poate ca-ti par vorbe goale si fleacuri cele cu care te-am obosit sub imperiul unui sentiment usuratic (ma aprob pe mine insumi ca un al doilea Astidamas), dar toate acestea le-am scris numai ca sa te conving ca prezenta ta va fi folositoare pentru noi, pentru ca va fi aceea a unui om iscusit, care nu va lasa sa piarda ceva din aoeasta ocazie favorabila. Gr3beste-te, dar, cum ti-am spus, ca sa te poti folosi si de trasura im- periaia. Dupa ce vei fi petrecut cu mine atita vreme cit iti va placea, vei merge escortat, in mod cuviincios, de oamenii mei acolo unde vei voi. EPISTOLA 40 Iulian catre Vasile Numai ca sS-fi dovedesc seninStatea si bunatatea sadite in mine inca din copilSrie, am adus pina acum in puterea mea pe toti care lo- 1. Nici unui dintre cercetatorii serio$i nu socot autentica aceasta epistola. De nltfcl In nici unui din codicii care cuprind epistolele Sfintului Vasile ea nu e cu- prlnsii. Ti'xtul u fost reprodus dupa colectia Migne. Persoana careia ii este adresiti «k ivistA cpistolci nu este Sfintul Vasile eel Mare. ■CR1HORI (07 cuiesc sub soarc. lata, dar, cS toate neamurile barbaro pina la tarmu- rile Oceanului au venit sfi-mi aducS daruri. Si tot asa si sagadarii ] , pe care i-a hr&nit tinutul Dunarii, acesti oameni cu diferite infatisari f r u- moase ( : ) cu forme pure, dar care n-au aspect omenesc, ci au un exte- rior sSlbatic, pina si ei se rostogolesc la picioarele mele si-mi faga- •duiesc cS vor face tot ce v.a fi pe placul domniei mele 2 . $i nu ma mul- tumesc numai cu atita, ci trebuie sa ajung cit mai repede si in Persia, s8 infring si pe Sapor, acel nepot al lui Darius, silindu-1 sa-mi plateasca bir, iar deodata cu ei va trebui sa pustiesc si tinuturile inzilor si ale saracenilor, obligindu-i sa. ma recunoasca stapin si sa-mi plateasca si ei tribut. Iar Tu, cu intelepciunea Ta te tii ca ai intrecut si puterea lor, caci de cind ai spus ca te-ai imbracat in evlavie, ti-ai luat obraznicia s& raspindesti zvonul ca eu m-am facut nevrednic de Imperiul Roman. Te faci ca nu stii ? Doar e lucru cunoscut ca eu sint urmasul prea pu- ternicului imparat Constans. Dar cu toate ca asemenea lucruri mi-au fost spuse despre tine, totusi nu ma departez nici acum de sentimentele de prietenie fata de tine, acelea pe care tu si cu mine, inca de pe atunci cind eram tineri, le-am impartasit unul fata de celalalt. $i lata ca acum in blindetea su- fletului meu ifi poruncesc ca sa-mi trimiti 1000 de livre de aur, cu ocazia trecerii mele prin Cezareea, intrucit sint nevoit sa plec pentru razboiul cu persii. Asadar, despre aurul de care am vorbit sa faci socoteala, pune suma pe cintar si trimite-mi-o prin unul din credinciosii tai cei mai apropiati, fireste dup'a ce vei fi sigilat sacii cu inelul tau. Deci, desi sintem in intirziere, va veni o zi cu mai multa blindete pentru Tine in urma sumelor trimise, caci sint gata sa nimicesc cu totul capitala im- paratiei 3 , rasturnind operele de arta ridicate acolo, zidind in acel loc temple si altare si silind pe locuitorii ei sa dea ascultare impSratului romanilor si sa nu se mai ridice altele. 1. Poate sadagerii, trib barbar din Scitia Minor, de care pomeneste Iordanes, Pontes Historiae Daco-Romanae, II, 429. 2. Nici un cercetator nu a admis autenticitatea epistolei acesteia §i a celei urmatoare. Ele figureaza totusi in multe din manuscrisele care cuprind epistolele Sf. Vasile, probabil ca «exercitii de $coala» ale unor copi?ti care au vrut sa puna in lumina atit aspectul religios al celor doi reprezentanti tipici ai crestinismului ?i paginismului, dar si ai mod'ilului de scris epistolar antic. De fapt ambele epistole sint lipsite cu totul de valoare literara. Dar ceea ce repugna mai mult sint nepo- trivirile si contradictiile interne ale epistolelor. O data se vorbeste de «obraznicia» Sf. Vasile, alta data de «bunatatea» lui Iulian. Si apoi suma imensa de aur, de unde •s-o dea Vasile ? 3. In text orasul Cezarului. IBB SKtNTUL, VAS11.K CEL MARS EPISTOLA 41 Vasile cStre Iulian I De asta data sint mici ispravile soartei si cu totul deplorabile fap- tele de vitejie pe care le-ai dus nu impotriva mea, ci impotriva ta in- suti, Incit ma priveste, ma cutremur ori de cite ori ma gindesc cum ai imbraeat purpura imparateasca si cum, capul tau eel necinstit se im- podobeste cu coroana, podoaba care, nefiind insotita de bunatate, schim- ba chemarea imparateascS nu in onoare, ci in necinste i . De altfel nimeni n-a judecat vreodata lucrurile in mod mai ridicol decit o faci Tu : dupa ce te-ai ridicat si ai ajuns la cea mai inalta dem- nitate, unde diavolii, care disprepaiesc si urasc binele, te-au dus la atita nesSbuintS, incit sa te crezi superior nu numai oricaror fapturi, te se- metesti acum sa te ridici chiar si impotriva lui Dumnezeu, ba mai ai acum curajul sa infrunti si Biserica, maica noastra, a tuturor, prin aceea ca-ml pui in vedere, mie celui mai neinsemnat dintre oameni, sa-^i trimit nu mai putin de 1000 de livre de aur. Povara acestui aur, oricit de grea ar fi ca, nu mi-a incremenit insa cugetul, ci m-a facut doar sa vars lacrimi umare pentru pierderea ta 2 . Ma gindeam intr-adevar la timipul cind fnvatam amindoi literatura frumoasa si cum parcurgeam impreuna Scriptura cea inspirata de Dumnezeu 3 : pe atunci nimic nu-ti scapa, dar azi nu mai ai nici o masura, pentru ca o mindrie bolnavicioasa a pus stapinire pe Tine. $tiai bine ca niciodata eu n-am suferit de pofta ne- satuia dupa bogatii, si iata ca azi imi ceri sS-ti trimit 1000 de livre de aur ! Poate vei binevoi sa ma cruti, prea bunule, pentru ca eu atitea rezerve de hrana am, incit daca am sta sa le consumam, atunci nici noufi nu ne ajung. La noi maiestria bucatarilor nu mai are de lucru, cutitul lor n-a mai dat prin carne de mult. Cele mai bune bucate sint la noi ciorbele cu zarzavaturi alternate cu o piine foarte ordinara si cu citeva inghitituri de vin slab, pentru ca nu cumva, speriate de lacomie, simturile sa se puna in lucrare intr-o dorinta de nepotolit 4 . 1. Cu atft mai putin se pot imp&ca insultele grosolane din aceasta epistola cu mSsura ?i eleganta, de care $tim ca dadea totdeauna dovada Sf. Vasile. 2. Un rfispuns demn de cugetarea Sfintului Vasile. 3. S3 fi lost doar un simplu artificiu literar pentru a incurca mai mult constiinta Apostatului, ori vor fi parcurs cei doi intr-adevar impreuna si citirea Scripturilor Sllutc pv ( ind so afJau In Atcna ? Nu se poate sti. ■I. Dcspro austeritatea recomandata de Sfintul Vasile in cercurile monahale de !ti Aiiuisd (i se vedea aici si mai sus, Epist. 22. ■CKMORI j HI) II Lausus, vestituj T8u tribun, eel pe care soarta 1-a rinduit s& se puna In slujba unor lucrfiri serioase, mi-a fficut cunoscut ca o femeie oare- care a pStruns la LuminStia Ta pentru c&-si pierduse un fiu care a murit otrSvit cu carne de peste, fapt pentru care Tu ai dat un decret ca sa nu mai existe pesti nicSieri, iar unde se vor mai gasi, sa fie nimiciti toti, iar in felul acesta n-ar mai fi ramas in viata decit cei folositi la «lupta» impotriva fiarelor raufacatoare. Acest decret chiar daca 1-ai dat pe dreptate, mi-a parut lucru ciudat. Intr-adevar se stie ca un ase- menea gest provoaca risul : Tu incerci sa vindeci cu niste leacuri nein- semnate cele mai grele dureri care pot provoca rani. Pentru ca ai in- draznit sS infrunti pe Dumnezeu, in zadar te arati ca porti grija de va- duve si de orfani 5 . Gestul eel dintii e nebun si primejdios, eel de al doilea denota pe un om milos si cuminte. Daea mie imi vine greu sa dau lectii si sa ma impotrivesc unui imparat, pentru ca eu sint doar un simplu particular, cu atit mai greu va fi pentru Tine cind vei ajunge sa dai socoteala inaintea lui Dumnezeu. Caci pe cine ai putea gasi ca mijldcitor intre Dumnezeu si om ? Ceea ce ai citit, se vede ca n-ai in- teles, caci daca ai fi inteles, desigur ca n-ai fi condamnat 6 . EPISTOLA 42 Catre Hilon, ucenicul sau i ScrisS inainte de episcopat I Am sa ma fac pentru tine, adevaratul meu frate, pricinuitor al lu- crarii de mintuire, daca vei primi cu bucurie sfat de la mine pentru ceea ce ti se cuvine sa faci, cu deosebire pentru cele la care insuti m-ai 5. Ce rost are aici episodul cu pe$tii ? Pentru promovarea sanatatii publice amenintate de un caz de intoxicare era oare potrivit sa se evoce pretentia imparatu- lui cu cele 1000 livre de aur ? O oarecare noima are, desigur, punerea tn clntar a celor doua teze, a imparatului si a Sfintului Vasile, dar problema e stufos prezentata. Desigur scrisoarea e apocrifa. 6. Aluzie la decizia lui Iulian : «am citit si am condamnat», cu care osindea orice rinduiala crestina. 1. Dintre manuscrisele care cuprind epistolele Sfintului Vasile aceasta scrisoare s-a pastrat numai In codicele Parisimus 967 din sec. XIV, pe care benedictinii mau- rini nu-1 cuno^teau atunci cind au publicat textul care a fost reprodus si in colectia Migne. Unii cercetatori o atribuie Sf. Nil de Ancira (sec. V). A?a Migne, P.G. 29 LIV. C. Ho 11, Amphtiochius von Ikonium, Tubingen, 1904, p. 14. In romaneste epistola a circulat adeseori. - Asa' In «Vasile eel Mare ?i Grigorie Bogoslavul : Cuv/n(e», Bucu- resti, 1826, p. 110 — 112, apoi Vechile rindueli ale viefii monahale. Manastirea Do- brusa, 1929, p. 263—270. Igf) BriNTUI. VABII.B CXU KADI > ______ ^_— — -^— __ __ -__ _ — _ _ ruy«t sa te sfatulosr. Crtcl pentru a se Incumeta sa purceadfi la viata slnyuratica multi vor fi indrflznit, dar poate ca putini sint cei care s-au si ncvoit s-o duca la indoplinire asa cum se cuvine. Oricum, pentru ca sa ajungi la o aslfel do indeplinire nu-i destul numai s-o fi planuit, ci ubia sfirsitul it,i poate da deplin cistigul nevointelor. De aceea nu-i de asteptat nici un folos de la cei ce nu se grSbesc spre finta rinduita, care mnrginesc doar la inceput toata viefuirea monahiceasca, dar ce este inai do ris, este faptul ca ei leapada chiar hotarirea luata, lucru pentru cure necrestinii ii invinuiesc de lipsa de barbate si de statornicie 2 . Despre unii ca acestia zice Domnul : «Cine dintre voi vrind sa zideasca un turn nu stS mai intii si-si face socoteala cheltuielii, cu ce sa-1 is- prfiveasca ? Ca nu cumva punindu-i temelia si neputind sa-1 termine, tofi cei care vor vedea sa inceapa a-1 lua in ris, zicind : Acest om a inceput sS zideasca, dar n-a putut ispravi» 3 . Drop I aceea dupa un astfel de inceput se cade sa urmeze si sir- guinta de a inainta in bine. Pavel, acel prea viteaz luptator, nevrind ca noi sa raminem doar la faptele noastre bune din trecut, ci ca in fie - care zi sa inaintam cu spor in drumul nostru spre bine, zice : «uitind ceea ce sint in urma mea si tinzind la cele dinainte, alerg la tinta, la rfisplata dumnezeestii chemSri de sus» 4 . Asa este toata viata omeneasca : ea nu se indestuleaza cu cele tre- cuto, ci se hraneste mai putin din trecut, cit mai ales din viitor 5 . Caci ce foloseste omului satiul pe care pintecul lui 1-a cunoscut ieri, daca astfizi, flSminzind din nou, nu gaseste hranS pentru a se satura ? Tot asa nici sufletul n-are nici un folos dupa fapta buna de ieri dacS in ziua de azi el s-a lasat de lucrarea dreptatii. CSci zice Scriptura : «Cum te voi afla, asa te voi judeca» 6 . II Desarta este, dar, osteneala celui drept si neosindit ca si obiceiul pacfttosului, dacS dupa ele urmeaza o schimbare : pentru acela, daca se trece de la mai bine la mai rau, pentru acesta, de la mai rSu spre mai bine. Putem asculta acest adevar si de la Iezechiil, care ne invat& ca $i cum ar fi de fata Insusi Domnul, cind zice : «chiar si dreptul daca 2. E fireascS zeflemeaua cu care paginii priveau aceasta «omorire a madularelor cnre sint pe pfimtnt», Col. 3, 5, pe care o preconizau monahii. 3. Luca 24, 28—30. 4. Fillp. 3, 13—14. 5. In fond, oricare cre$tin (nu numai caiugarul) va fi judecat dupS starea su- fU'teasc j a din clipa mortfi, dovada ca tilharul de pe cruce a putut fi primit in rai In ultlmul ceas al victii. Luca 23, 43. 6. Luca 19, 22. ■viuawni 101 s«> va abate de la caloa sa $i se va purta cu nedreptato ; toate faptele lui bune nu .se vor pomeni si pentru nelegiuirea sa, pe care a facut-o, va muri in pacat» 7 . Acelasi lucru il spune si pentru pacfitos : «cel ne- legiuit dacS se intoarce de la nelegiuirea sa si face judecata si dreptate, isi intoarce sufletul sau la viata» 8 . Unde au ramas atitea osteneli ale lui Moise, sluga Domnului, cind impotrivirea sa de o clipa 9 1-a oprit de la> intrarea in pamintul fagaduintei ? Ce s-a ales de mergerea lui Ghehazi la Eliseu 10 , cind din pricina iubirii de argint si-a atras asupra-si lepra ? Ce folos a avut Solomon din atita noian de intelepciune n si ce a cistigat din aceea ca si-a indreptat intii cugetul spre Dumnezeu, dacS mai tirziu patima lui nebuneasca dupa femei 12 1-a f Scut sa cada in ido- latrie ? Dar nici pe dreptul David ratficirea cea de o clipa nu 1-a lasat neosindit din pricina greselii lui ia\a de femeia lui Urie 13 . Pentru eel care vrea sa duca o viatS dupa Dumnezeu ar fi destul sa pomenim ca- derea lui Iuda de la bine la rau : dupa ce ati^ia ani a fost ucenic al lui Hristos, el a vindut pe un pret de nimic pe Domnul, iar pentru aceasta si-a agonisit spinzurare. Asadar acest lucru sa-Ji fie tie bine cunoscut, frate, ca nu eel care incepe bine este desavirsit, ci eel care sfirseste bine, acesta este bine incredintat §i placut inaintea lui Dumnezeu. De aceea, frate, «nu da somn ochilor tad, nici dormitare genelor tale, ca sa te mintuiesti ca o caprioara din cursa vinatorului si ca o pasare din latul lui» u . Gindeste-te, dar, ca ai sa treci printre curse si sa umbli pe- virful unui zid inalt, de unde nu fara primejdie poate cadea oricine. Asadar nu te avinta prea devreme spre culmile nevointei, nu te in- crede orbeste in tine insuti, pentru ca nefiind inca destul de iscusit, sa nu cazi de la inaltimea nevointei. Ca mai bine este sa inaintezi in bine putin cite putin 15 . Sa te lepezi, dar, incetul cu incetul, de placerile vietii, stirpind din tine orice obisnuinta rea, pentru ca nu cumva rasco- lindu-ti toate placerile vietii deodata, sa atragi asupra-ti multime de ispite. Ci dupa ce vei fi biruit de tot placerea unei patimi, sa te poti intrarma impotriva alteia si astfel cu timpul vei birui toate placerile. Caci numele placerii este unul singur, insa luCrarile ei sint diferite si de multe feluri. 7. /ez. 18, 24. 8. 7ez. 18, 27. 9. Num. 20, 3. 10. IV Regi 5, 21—27. 11. Ill Regi 4, 29. 12. Ill Regi 11, 1. 13. // Regi 11, 24. 14. Pilde 6, 4—5; Ps. 131, 4—5. 15. Daca «$i geniul e o indelunga rabdare», cum se spune adeseori, procesut Snaintarii in virtute este o «epectaza» continua (Grigorie de Nyssa, *Viata lui Moise* si tOmilia 6 la Cintarea Cinfdn'ior*;. 1B2 BrtNTUt, VAKILICBiMARr De aceea, frate, stt HI mai Intii rabdator la orice ispito. Caci prin cite feluri de ispite nu-i Incercat eel credincios : pagube lumesti, iuvi- nuiri, minciuni, nesupuneri, clevetiri, prigoniri ? Prin acestea si prin al- lele de felul lor e pus la Incercare eel credincios. In al doilea rind s3 petreci in liniste, infrinat la vorba, neindarat- nic, neiubitor de marire desartS ,• nu le rast&lmaci pe toate, ci iubeste credinciosia ; nu fi vorba lunga, ci treaz si scurt la cuvint, gata oricind a invata tu de la altii, iar nu de a inva^a tu pe al|ii. Nu umbla dupa Stiri din viata lumeasca, pentru ca din asa ceva nu vei avea nici un folos, dupS cum spune psalmistul : 16 «sa nu graiasca gura mea lucruri •omenesti». Caci eel cSruia-i place sa graiasca bucuros despre treburile oamenilor pScatosi, acela repede trezeste in sine pofte spre placeri. Mai curind fii domic sa cunosti viata oamenilor drepti, caci aceasta ifi va fi de mare folos. Sa nu doresti sa te arati in lume inconjurind satele si casele oa- menilor 17 , ci ocoleste astfel de prilejuri ca pe niste curse ale sufletelor. Iar daca cineva, pentru multa evlavie, te-ar pofti sa intri in casa lui, unul ca acesta sa invete a urma credin{a sutasului, care atunci cind Iisus se silea spre el pentru vindecare, 11 oprea, zicind : «Doamne, nu slnt vrednic s& intri sub acoperamintul meu, ci zi numai cu cuvintul si ■se va vindeca sluga mea». Iar cind Domnul a zis : «Du-te, fie tie dupa cum ai crezut», sluga lui s-a vindecat in ceasul acela» 18 . Dar aceasta sa-ti fie stiut, frate, ca nu prin venirea lui Hristos, ci prin credinta celui ce a stiut s-a vindecat bolnavul de dureri. Tot asa si acum. : daca te rogi din locul in care te afli si daca bolnavul crede •ca prin rugaciunile tale va fi ajutat, i se vor implini toate dupa dorinta lui. Ill Mai mult decit pe Domnul sa nu iubesti pe semenii si pe casnicii tHi, dupS cum este scris : 19 «Cel ce iubeste pe tata sau pe mama sau pe frati mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine». Si ce crezi ca vrea sa spuna porunca Domnului ? Nimic altceva decit ceea ce s-a zis in alt loc : «cel ce nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu 16. Ps. 16, 4. 17. Poate c3 in felul in care pune drept tinta a vietfi monahale fuga de lume sfl poat5 g5si un argument serios impotriva autenticitatii acestei epistole, caci Sfintul Vaslle chiar dac3 vorbe?te de o daruire totala in monahism (cf. ep. 2, 7, 22 etc.), totu?i el vede «cetatenia» calugarului nu in pustie, ci aproape de comuniunea cu oamenii. Desigur $i el este impotriva celor vagabonzi — «girovagilor». Milas, Ca- -noanc/e, I, 2, comentar la can. 4 al Sin. IV ecum. 18. Mnrei 8, 8 j 13. 19. Mafei 10, 37. acRiaoRi 103 poate sfi fie uccnlcul Mou» M . Dacfi fat& de rudelo tale dupS trup tu ai murit Impreunfi cu Hristos, de ce mai vrei s& petreci iarSsi impreunS cu dinsele ? Si daca ceea ce tu ai stricat de dragul lui Hristos vrei s& le zidesti din nou pentru rudeniile tale, cSlc&tor de lege te faci. De aceea sS nu te retragi din locul tau de dragul rudelor tale, caci daca vei pa- rSsi acest loc s-ar putea sa te retragi si tu din viat,a pe care o duci 21 . Nu dori dupa locuri cu lume multa, nici nu indragi satele sau ora- flfele, ci iubeste singuratatea, ramii de-a pururea in tine insuti 22 , nu lasa mintea sa se imprastie, rugaciunea si cintarea de psalmi sa-ti fie preo- cuparea neincetata. Nu uita nici citirile, in primul rind cele din Noul Testament, pentru ca din Vechiul Testament adeseori ne putem vatama, nu pentru ca s-ar afla acolo scrieri vatamatoare, ci pentru ca judecata celor care s-ar putea rataci este neputincioasa. «Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre inv&tatura» 23 . Toate piinlle sint hrSnitoare, dar pentru cei bolnavi ele pot fi pagubitoare, de aceea nici In Vechiul Testament nu se cuprinde nimic spurcat, dar daca totusi ci- neva crede ca acolo s-ar gasi ceva necurat, acela sa nu uite ca doar dupa mintea lui se poate vorbi de necurafie acolo. «Toate sa le incer- cati, tineti ce este bun. Feriti-va de orice infat^isare a raului» 24 , caci «toate imi sint irigaduite, dar nu toate imi sint de folos» 25 . Sa nu fii, asadar, pentru cei ce te intilnesc prilej de poticnire, ci sS fii vesel, iubitor de frati, placut, smerit la minte, sa nu calci porunca de a fi primitor de straini prin aceea ca le gatesti bucate scumpe, ci Indestuleaza-te cu cit se gaseste, neluind de la nimeni mai mult decit cele de trebuinta fara sa iei nimic pentru via^a calugareasca, dar mai yirtos fugi de aur, ca de un vrajmas al sufletului, tata al pacatului si Slujitor al diavolului. Nu cumva vrind sa ajuti pe saraci sa te faci vi- novat si iubitor de avutii, iar daca cineva iti va aduce bani pentru sa- raci si daca cunosti cine sint cei mai lipsiti, atunci sfatuieste pe eel care a adus banii sa se duca el insusi sS-i dea nevoiasilor, ca nu cumva primind tu banii sa-ti pingaresti cugetul 26 . 20. Luca 14, 27. 21. Luca 9, 59—62. 22. Nu impra$tierea, ci raminerea in sine e una din virtutile cele mai indra- ■gite de monahii rasariteni, tncepind de la loan Casian si Evagrie Ponticul ptna la Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama (Viller-Rohner, Aszese u. Mystik in der V&terzeit, Freiburg, B. 1939, p. 122 s.u. 23. // Tim. 3, 16. 24. I Tes. 5, 21. 25. I Cor. 6, 12. 26. PSrintii veacului IV osindesc aspru arghirofilia si mai ales pe camatari. Asa se face c3 Sfintii Vasile, cei doi Grigorie (de Nazianz si de Nyssa) ca si loan Gura de Aur ne-au dat cele mai avintate cuvintari despre aceste probleme. Idealul in- tllnit la toti este comuniunea perfecta din epoca apostolicS j Fapte 2, 44 — 46 si 4, 34—35. 13 - Sftntul Vasile eel Mare lf)4 ■FtNTUt. VA»n,K CM, MAKE IV Fugi de pl&ceri, iubeste infrinarea, deprinde-ti trupul cu osteneli, iar sufletul obisnuieste-1 sfi se ImpotriveascS ispitelor. Socotind ca des- pfirtirea sufletului de trup aduce izbaVirea de toate relele, asteapta des- ffitarea bunatatilor celor vesnice, de care s-au imparta?it toti sfintii. Cumpdnind acestea tot timpul, pune in fata nalucirii diavolesti cugetul eel temator de Dumnezeu, lasind acestuia dreptul ca la lasarea cinta- rului el sa traga mai mult. $i cu deosebire cind un gind viclean se va razvrSti in tine, zicind : «Ce folos ai tu ca-ti petreci viata in aceste locuri retrase ? Ce dobinda ai ca te-ai departat de impreuna-vietuirea cu oamenii ? Au nu stii ca aceia care au fost asezati de Dumnezeu ca episcopi ai Bisericilor lui Dumnezeu, traiesc de obicei impreuna cu oamenii si sSvirsesc neincetat intrunirile si praznuirile cele duhovni- cesti 27 , de la care cei ce sint de fata trag mare folos ? Caci acolo se dezvSluie tainele pildelor pe care le istorisesc invataturile apostolice, tilcuirea povetelor evanghelice, invatarea stiintei dumnezeiesti, intilni- rile cu fratii duhovnicesti, care, ingaduindu-le sa le vada fata, aduc mare folos celor cu care se intilnesc. Iar tu te-ai instrainat de bunatati atit de mari raminind aici si salbaticindu-te ca fiarele. Doar vezi ce singuratate mare si ce pustiire aproape neomeneasca e aici ! Nu ga- st'sti aici nici o bruma de invatamint, esti despartit de ceilalti frati, in cuget e o mare nepasare pentru tinerea poruncii lui Dumnezeu». Deci, cind acest gind viclean, razvratindu-se in tine, vrea sa te abata din cale cu' aceste momeli si cu altele asemenea lor, atunci in gindul eel bun sa pui in fata acestora iscusinta adevarata si sa zici : «Pentru ca-mi spui ce bine e in lume, tocmai de aceea m-am mutat aici, pentru ca m-am judecat pe sine-mi ca sint nevrednic de acele bunatati ale lumii. CS intr-adevar in lume sint amestecate cele rele cu cele bune, dar mai mult covirsesc cele rele. Mergind eu intr-o zi la intilnirile cele duhovnicesti abia am gasit pe un frate, care parea ca e temStor de Dum- nezeu, dar care in firea lui era stapinit de diavolul, si am auzit de la el cuvinte fermecatoare si alcatuite mestesugit, parca anume ca sa in- S(>le pe cei pe care ii vedea. Dupa el am mai intilnit o sumedenie de furi, de tilhari si de asupritori ; am vazut si chipul schimonosit al celor ce se imbatasera si singerarile celor care au avut de suferit. Am vazut 27. Ce pacat cS nu ni se descrie modul in care se desfasurau aceste intruniri ! A se observe tns<1 si insinuarile ispititorului ! ■chuohi , e5 apoi si frumusetftt femeilor, care mi-a pus la incercare curfitia. E drept eft de desfrinare am scfipat, dar In cugetul inimii totusi mi-am intinat fecioria. Am auzit si multe invStaturi bune si folositoare sufletului, insa" la nici unul din dascSli n-am gasit fapta buna care s& se fi potrivit cu cuvintele lor. Dupa aceea am auzit nenumarate cintece imbracate in versuri dezmierdatoare. Asa am auzit alauta rasunind placut, baterea din palme a celor ce jucau, glasurile celor ce spuneau pozne, in sfirsit, am auzit multe prostii si nazbitii precum si strigatele unei multimi in- tregi. Am vazut lacrimile celor jefuiti, durerile celor ce erau dusi in robie, plinsetele celor dati la cazne. Toate acestea le-am vazut si iata nU era o adunare duhovniceasca, ci era o mare inviforata si razvrStita de furtuna care ameninta sa-i acopere pe toti cu valurile ei». «Spune-mi atunci, o gind rau si dub al dezmierdarilor trecatoare si al mSririi desarte, ce folos am eu sa vad si s& aud toate acestea, daca nu pot s-ajut pe nimeni din cei asuprifi, nici sa apar pe cei slabi sau sa indrept pe cei gresi^i, ci mai curind pot sa-mi gatesc mie insumi pie- irea ? Ca dupa cum putina apa curata se imprastie si e prafuita de vint, tot asa si faptele bune, pe care credem ca le savirsim in viafa aceasta, se pierd in noianul faptelor rele M . Ca la veselie si la bucurii pina si clntecele celor ce petrec in lume se infig in noi ca niste bolduri, ca sS intunece cura^ia cintSrilor de psalmi, iar vaetele si tipetele celor ce li se face strimbState vin tot de la cei din neamul lor, parca anume ca s5 puna la incercare rSbdarea saracilor. Atunci ce cistig eu din viata aceasta dacS imi tulbur numai su- fletul ? IatS de ce ma mut la mun^i ca o pasare, cum spune psalmistul «ca o pasare m-am izbSvit de cursa vinatorilor» 29 . lata dar, «socoteala mea sucita», de ce petrec eu in pustia in care a petrecut si Domnul. Aici e stejarul din Mamvri 30 , aici scara ce duce la cer si cetele ingerilor care s-au aratat lui Iaoob 31 . Aici e pustia in care poporul curatindu-se a capatat Legea 32 , si astfel intrind in pamintul fagaduintei a v^zut pe Domnul. Aici e Muntele Carmilului, pe care salasluindu-se Hie s-a fa- 28. Multe lucruri neplacute se intilneau in veacul IV si cu ocazia pelerinajelor, dupa cum ne informeaza cunoscuta epistola a Il-a a Sfintului Grigorie de Nyssa. (Epistulae, ed. I. Pasquali, Leiden, 1959, p. 13—19). 29. Ps. 123, 7. 30. Fac. 18, 1—33. 31. Fac. 28, 12. 32. /c?. 19, 1—25. 19 _ BrlNTUL VA«It,K CKt, MAHK cut pliicut Domnulul 33 . Alcl e valea in care duclndu-se Ezdra a gasit, dupa porunca Domnulul, cartile cele Insuflate de Dumnezeu 34 . Aici este pustia in care, hranindu-se cu lacuste, fericitul loan a propovaduit oa- menilor pocainta 35 . Aici este Muntele Maslinilor, pe care S-a suit Hris- tot ca sa Se roage si ne-a invStat si pe noi sS ne rugam 36 . Aici aflam pe Hristos eel iubitor de pustie. Caci zice : «unde sint doi sau trei adu- nati in numele Meu sint si Eu in mijlocul lor» 37 . Aici e calea cea strimta si ingusta care duce la viata 38 . Aici sint dascalii si proorocii care «au ratacit prin pustie si in munti si in pesteri si in crapaturile pamintului» 39 . Aici sint apostolii si evanghelistii si viata cSlugarilor in- cetateniti in pustie 40 . «Iata, dar, ce am primit eu de buna voie, ca sa dobindesc cele fa- gadmte mucenicilor lui Hristos si tuturor celorlalti sfinti, ca si eu sa pot zice in chip nemincinos : «pentru cuvintele buzelor Tale eu am pa- zit cai aspre» 41 . Ca stiu ca iubitorul de Dumnezeu Avraam a ascultat glasul lui Dumnezeu si s-a mutat in pustie, stiu de Isaac eel asuprit, de patriarhul Iacob eel care mult a pribegit, de Iosif eel neprihanit si vlndut, de cei trei tineri pazitori ai curatiei, care s-au luptat impotriva focului, de Daniil, eel aruncat in groapa leilor, de indraznetul la vorba leremia, care a fost osindit si aruncat intr-o groapa cu noroi, de Isaia, vizatorul tainelor celor ascunse care a fost taiat cu fierastraul, de Is- rael, care a fost dus in robie, de loan, eel care a infruntat preacurvia si a fost taiat de sabie, precum si de mucenicii lui Hristos, cei care au fost ucisi 42 . «$i pentru ee sa mai lungesc cuvintul, cind si Insusi Mintuitorul S-a rastignit pentru noi, pentru ca prin moartea Lui sa ne dea viata si pentru cape toti sa-i indemne si sa-i atraga la rabdare ? Catre El ma grabesc si catre Tatal si catre Duhul Sfint. Pentru aceasta ma ne- 33. Ill Regi 18, 42. 34. / Uzdra 10, 3. 35. Marcu 1, 6. 36. Luca 22, 39—40. 37. Matei 18, 20. 38. Matei 7, 13. 39. Evr. 11, 38. ' . .. 40 Ca si arhidiaconul Stefan (Fapte 6—7) dar cu referire mai ales la mbitorii de singurState, autorul acestei epistole face o ^manuntita istorisire a poporului evreu de la Avraam pin3 la Hristos. 41. Ps. 16, 4. ' .. x, - - 42. Firc^te atit cei alesi ai Domnulul cit si cei ce au ales slujirea calugareasca mi pot uita ca oa c jcrtfS si suferinta. Matei 23, 34. ■cnitoni j 07 voiesc ca sil mfl fac plficut Lui, ca unul care ma socotesc novrednic de bunatatile lumii. De altfel nici eu nu sint pentru lume, nici lumea pentru mine». Acestea, asadar, socotindu-le In sine-ti, implineste-le cu silinta precum ti s-au spus, lupta-te pentru adevar pina la moarte, caci si de- spre Hristos s-a zis : «ascultator facindu-Se pina la moarte» 43 . Dar si apostolul zice : «luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, la vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul eel vlu» 44 . Ci indemnati-va si ziditi-va unul pe altul pina ce putem sa Zicem : «astazi», caci cuvintul acesta, «astazi» 45 insemneaza tot timpul vietii noastre. Deci, daca asa vei petrece, frate, si pe tine te vei mintui §i pe noi ne vei bucura si pe Domnul in veci de veci ll vei slavi. Amin. EPISTOLA 43 Mustrare catre tineri 1 Inalnte de episcopat Ca unul care duci viata singuratica si ca om credincios si iubitor de evlavie, deprinde-te odata si baga-ti in urechi rinduielile evanghe- lice, strunirea deplina a trupului, smerenia cugetului, curatia gindirii, stingerea miniei ! Oricit vei fi de coplesit de treburi, fa-ti si mai multa vreme pentru Domnul ; chiar daca te-a jefuit cineva, nu-1 purta prin judecati ; de te uraste cinev^, tu raspund-e-i cu iubire ; daca esti pri- gonit, rabda ; daca esti defaimat, roaga-te ; fii mort pacatului, rastig- neste-te impreuna cu Hristos ; arunca-ti toata povara grijilor pe spatele Mintuitorului, pentru ca sa te afli si tu printre miile de ingeri, adunSrile celor intii nascuti 2 , tronurile apostolilor, scaunele de cinste ale prooro- cilor, toiegele patriarhilor, cununile mucenicilor, laudele dreptilor. Sa doresti si tu sa te numeri impreuna cu cei drepti, in Hristos Iisus, Dom- nul nostru. Lui fie marirea in vecii vecilor. Amin. 43. Filip. 2, 8. . 44. Evr. 3, 12. 45. / Tes. 5, 11 ; Evr. 3, 12—13. 1. Fragmentul acesta nu-i intilnit in nici un manuscris care cuprinde epistolele Sflntului Vasile. El a fost strins de calugarii maurini in editia pe care o reproduce $i colectia Migne. Autenticitatea ei e discutabila. In orice caz, ea nu-i propriu-zis epistola, ci pare mai curind o omilie trunchiata. Probahil a fost vorba de mai multi «tincri» ; or aid se foloseste mereu singularul. 2. «intii nascutii», adica crestinii. Expresia «adunarile. celor intii nascuti» o in- tilnim in Epistola c&tre Evrei 12, 22 — 23. 100 SFINTUL VAIILB CBL MAKV EPISTOLA 44 Catre un cilugdr care a cSzut 1 I Nu-ti trimitem salutSri, pentru ca nu se cuvine s& saluti pe cei ne- legiuiti. PSstrez inea o indoiala si nu-mi intra" la inimS o astfel de mon- struozitate, o fapta atit de urita, o farSdelege atit de mare, pe care ai fflcut-o, daca peste tot a fost cu putinta o astfel de fapta cum o stim de acum cu totii. Ma intreb, intr-adevar, cum s-a putut calca in pi- cioare o intelepciune atit de mare, cum a putut fi uitata o rinduiala atit de exacta, cum te-a putut cuprinde o orbire atit de nea§teptata, incit, ffirS s& te mai gindesti la nimic, ti- a i putut pierde cumpatul intr-un chip atit de cumplit ? Caci nu mai incape nici o indoiala ca ti-ai aruncat sufletul intr-o adevarata prapastie si, dupa cum ii auzi pe toti cei ce vorbesc de aceasta nelegiuire, tu te-ai pus parca in fruntea tuturor. Ai 18sat de o parte credinta, ai uitat de lupta cea bunS. Nu-ti poti inchi- pui ce supSrare mare mi-ai facut ! Ce preot nu se va plinge auzind o astfel de veste ? Ce slujitor al Bisericii nu se va bate in piept de du- rere ? Care dintre mireni nu se va intrista ? Ce schimnic nu se va tin- gui ? S-ar putea ca chiar si soarele sa se intunece din pricina caderii tale, cSci pinS si tSriile cerului s-au zguduit auzind cum ai ajuns de te-ai pierdut. Chiar si pietrele nesimtitoare au plins din pricina nebu- niei tale, poate ca si dusmanii au varsat lacrimi din pricina nelegiuirii tale, care a intrecut orice masura. O ! ce grea impietrire ! O ! ce cru- zime InspSimintatoare ! Nu \i-e frica nici de Dumnezeu si n-ai nici ru- $ine de oameni, nu ti-a pasat de prietenie, te-ai inecat dintr-o data, te-ai dezgolit dintr-o data. $i acum iata-ma din nou suparat din pricina ta, nenorocitule ! Tu, care spuneai la toti ca te silesti sa prinzi impa- rStia 2 (cerurilor, n.tr.), iata acum ai cazut din aceasta imparatie ! Tu, care voiai sa inspiri tuturora frica de care vorbeste invatatura cres- tinfi, iata cS nu ai dat dovada de aceasta frica nici macar pina in fata oohilor t&i ! Tu, care te l&udai cu saracia, te-ai facut acum de rusine sSvIrsind jaf ! Tu, care vorbeai in cuvintarile tale despre pedeapsa lui Dumnezeu, ti-ai atras insuti o astfel de pedeapsa ! Cum sa ma mai pling din pricina ta ? Cum voi putea sa indur aceasta suparare ce mi-ai fa- 1. Textul acestei epistole s-a pastrat numai in doi codici grecesti : Parisimus Qr. 967 din sec. XIV si Parisimus Suppl. gr. 1021 din sec. XIII. Recent el a fost ctimparat cu col redat de caiugarii maurini si care a fost apoi tip&rit si in colectia Mlgnc. Unii cercetatori se pronunta impotriva autenticitatii lui. Astfel, A. Cavallin, SHidlen zu don Rrielen des hi. Bas., Lund, 1944. 2. Ma/c/ 11, 12. a cwiom _______^__ 109 cut? Nu stii cum a cftzut luceaffirul eel ce se scoalfi de dimineatfi 3 91 carp a fost aruncat la pfimint ? Tuturor oamenilor le vor tiui amindoua urechile cind vor auzi de aceasta isprava a ta. Cum a fost cu putinta ca nazarineanul 4 eel mai strSlucitor decit aurul sa se faca" mai negru decit funinginea ? Cum a fost cu putinta ca neamul eel de cinste al Sio- nului sS ajunga un vas netrebnic 5 si de necinste ? Cel pe care-1 po- meneau Sfintele Scripturi fiind cintat in toate glasurile si-a vazut azi cum ii piere pomenirea cu rasunet mare. Cel care avea o minte agera a pierit repede. Cel care avea o cugetare cuprinzatoare a savirsit un pScat cu multe ascunzisuri. Intr-adevar, cei care isi dadeau seama ca se ajutoreaza cu invataturile tale au suferit o mare paguba prin pierderea ta. Cei care ciuleau urechile sa-ti asculte predicile si le-au astupat acum cind a venit zvonul despre pierderea ta. Cit despre mine, nu ma mai opresc din plins, fata mi s-a posomorit, m-au parasit toate puterile, in loc de piine parca maninc cenusS si punindu-mi un sac pe rani nu mai prididesc adresindu-tl laude sau mai bine zis alcatuindu-tl cuvint de in- mormintare, fara sS cer nici sa ma mingiie cineva, nici sa ma usureze, pentru ca mingiierea mi-a ocolit privirea ochilor si pentru ca pe ei nu poti pune nici bandaj, nici IegSturi. Aceasta-mi este rana cea dureroasa. De unde-mi va veni vindecarea ? II Drept aceea, daca ti-a mai ramas vreo nadejde de mintuire, daca te mai gindesti cit de putin la Dumnezeu, daca te mai doresti cit de cit dupa bunurile ce vor sa vina, daca mai pastrezi ceva din frica de pedepse care ii asteapta pe cei nepocaiti, atunci intoarce-te din nou la viata de infrinari, inalta-ti privirile spre cer, revino in sine-ti, scutu- rS-ti amorteala simturilor, lasa-te de patimi, scutura-te de ame^eala care te-a cuprins, ridica-te impotriva celui care te-a doborit 6 . Aduna-ti toate puterile si ridica-te de jos. Adu-ti aminte de Pastorul cel bun, Care te va insoti si te va ridica. $i de te-ar ^ine cel rau de amindoua miinile sau chiar de te-ar prinde si de urechi, tu salta-te si fugi din preajma celui ce te-a ranit. Adu-ti aminte de ceea ce sta scris : 7 «au doara cel ce cade nu se mai scoala ? sau cel ce se abate nu se in- toarce ? Or, cel ce a fost batut iata ca poate fi ingrijit, cel atacat de fiare le poate imblinzi, cel care marturiseste nu-i respins. Intr-adevar. 3. Isaia 14, 12. 4. Ucenicul lui Hristos sau cre?tinul. 5. Pling. lei. 4, 2 ; II Tim. 2, 20. 6. Impotriva diavolului. 7. Ier. 8, 4 (edifia 1914). 200 wrlWTut, vAwii.r, cm mar k «Domnul nu vrca mourtcn pflcfitosului, ci s& so Inloarcfi si sft fie viu» 8 . Nu fi nepfisator la yindul c& ai cSzut si cfi de acuma ai rfimas In pra- pastia rclelor. A vonit vremoa sa te ridici, ai avut destuia vreme si de Indi'lungS rSbdare, e vremea sa te vindeci, vremea sS te indrepti. Ai ulunocat ? Trezeste-te ! Ai pficStuit ? UsureazS-te ! Nu mai umbla pe fttlea pacatosilor 9 , ci sari afarS din ea ! DupS ce te vei fi intors si-ti voi fi plins pScatele, atunci vei fi mintuit, cSci sanatatea ne-o da truda, lar mintuirea, sudorile 10 . S3 bagi de seama ca vrind sa-ti tii legamintul incheiat cu alti oa- moni sS nu calci legamintele fata de Dumnezeu, pe care tu ti 16-ai luat do fatS fiind multi martori. Nu sta, dar, la indoiala'ta, din pricina unor socoteli omenesti, sa uiti sa vii la mine. Eu imi voi primi mortul, il voi ]eli, il voi ingriji, voi plinge cu amar pentru loviturile suferite de fiica neamului meu lx . Toti te vor primi, toti vor fi alaturi de tine in suferintele tale. Nu te lasa abatut, adu-ti aminte de zilele de altadata. Exista mintuire, exista indreptare. Ai incredere, nu deznadajdui. Nu exista lege care sa osindeasca la moarte, ci o iertare care amina pe- depsirea, care asteapta indreptarea. Usile nu s-au inchis inca, mirele nsteapta 12 , nu pacatul e stapin. Incepe lupta din nou, nu mai sta la indoiaia, fie-ti mila de tine insuti si de noi toti in Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia fie marirea si puterea acum si in vecii vecilor. Amin 13 . EPISTOLA 45 Catre un calugar care a cazut 1 Data scrierii necunoscutS I O teama indoita a cuprins cutele cugetului meu din pricina sim- tSmintelor pe care le nutresc fata de tine. In primul rind ma cople- 8. Iez. 18, 32. 9. Ps. 1, 1. 10. Idee centrals in viata duhovniceasca a monahismului rasantean. Macarie- Eglpteanul, Omilii duhovnice?ti, 5, trad. rom. C. Iordachescu, ed. II. Chisinau, 1932, p. 32 s.u. 11. let. 11, 1. 12. Matei 25, 1—12. 13. Nici stilul, nici incheierea nu sint cele obisnuite In epistolele Sfintului Vasile. Poate nici usurinta cu care e reprimit pacatosul. 1. Textul acestei epistole a fost tradus si in romaneste si a circulat si prin ml- nastirile noastre. A se vedea codicele manuscris nr. 1552 f. 139 — 140 de pe la finele sec. XVIII, «a Sfintului Vasile trimitere pentru un calugar cazutt». Nu se stie unde va fi trait si ce va fi gre$it acest monah. Sfintul Vasile va fi adunat in sufletul sau dcstulo exporionte, in caiatoriile de informare prin Orient, inainte de a infiinta ase- zBmlntclc sale cfilugaresti. Dar experienta sa a crescut mereu si in timpul pasto- rutfei. aciuaoHi 201 Seste o slaro de sclrbfi lipsitfi de milS, care m3 duce pina la rfiutate r in al doilea rind, dimpotriva, daca a? vrea sa privesc lucrurile mai cu mils, starea aceasta m-ar sili s3 ma schimb in chip nedrept pina a ma\ arata prea ingaduitor fata de pacat. Asa se face ca pe cind ma prega- team sa compun epistola aceasta am ajuns ca, pe de-o parte, in urma; unor anumite considerente, sa-mi fac mai sprintena mina care-mi fusese- amortita pina atunci ; pe de alta parte, fata care-mi era nedumerita in, urma incurcaturii in care tu m-ai pus, n-am avut puterea s-o schimb- deloc : atit de tare ma coplesise rusinea, din pricina gre§elii tale, incit trasaturile gurii mi s-au slabanogit dintr-o data, iar buzele au inceput sa tremure. Vai ! Ce sa scriu sau ce sa gindesc, cind stau crucit si imi aduc aminte ca prima parte a vietii tale era stapinita de atita mindrie si cind bogatia curgea girla tirindu-se cu fala in jurul tau ? Ma cutremur ! Pe atunci roiau in urma ta o multime de lingusitori, era voluptatea cu pla- cerile ei scurte, insotite de primejdii evidente si de nedreptati acope- rite ! O data temeri inspirate de slujbasii tribunalelor aruncau in vint idei de mintuire, alta data zgomotul afacerilor publice iti tulbura ca- minul si nenorocirile care se tineau lant te opreau sa te adresezi spre Cel Care era singurul in stare sa te ajute ; cu timpul, incet-incet, ai in- ceput sa-ti dai seama ca Mintuitorul era Cel Care, in folosul tau, te punea la incercare, speriindu-te cu cite-o suferinta, dar Care te scapa si te ocrotea pe tine, care, de altfel, te bucurai de El in ceasuri de li- niste, asa incit de la un timp ai inceput sa-ti schimbi purtarea si sa traiesti mai intelept, dispretuind belsugul plin de primejdii si de neso- cotiri ale casei tale, pina chiar a sotiei tale 2 . Intors in intregime spre cer ai inceput de acum sa strabati satele si orasele intocmai ca un strain si ca un calStor, te-ai grabit s-ajungi si la Ierusalim, unde eu insumi, ramas impreuna cu tine, te-am felicitat pentru aceste ispravi vrednice de un atlet, cind, postind saptamini in ?ir, stateai de vorba cu Dumnezeu, ferindu-te (tocmai ca sa te poti re- trage) de la contactul cu prea multa lume, asa incit prin liniste si singu- ratate ai scapat de zgomotul oraselor. Fara mila iti intepai trupul aco- perindu-1 cu un sac aspru, cu o cingatoare zgrunturoasa iti stringeai rinichii si astfel cu rabdare iti striveai oasele. Folosind hrana tot mai putina, coastele ti s-au inmuiat, spre sira spinSrii, n-ai vrut sa te mai incingi nici macar cu o panglicutS moale si, stringindu-ti pintecele ca 2. Avem aici iara?i un pasaj caracteristic scrisului Sfintului Vasile, oare ade- seori leaga laolalta, fara conjunctie, cite doua sau trei fraze. Pe de alta parte, ca sub patrafir, de unde la inceput aveai impresia ca ni se prezinta ca si in prima parte- a epistolei nr. 44 o viata condamnabila, in cele urmStoare se insista asupra unui, aspect cu totul de alta natura. E impresionanta aceastS mortificare. 702 nrtNTUi. vahii.k cm. makig Intr-o vontuzfi, to sfortal sft tp lipesti de reglunile rinichilor ; apoi go- lindu-ti carnea do toata grSslmea ei ai zvintat curajos canalele. asezato sub stomac, iar prin abstinente, stringindu-ti stomacul in aceste indoi- turi, ai fScut din regiunile costale o iesiturfi care acoperea pSrtile buri- rului. In chipul acesta, reducind la minimum intreg organismul, dadeai slav& lui Dumnezeu, mingiindu-ti barba udatS de riuri de lacrimi. Dar la ce-mi foloseste sS insir toate amanuntele acestea? Adu-ti aminte cite guri sfinte ai atras spre tine pentru cite o sarutare, cite trupuri sfintite ai imbratisat, citi oameni ti-au strins miinile cu caldura pentru ca le vedeau curate, iar ca sa te cinsteasca, multi slujitori ai Domnului au alergat sa-Ji imbratiseze genunchii. II $i cu ce scop amintesc toate acestea ? O acuza de adulter zvonita din multime a zburat mai repede decit sageata si mi-a ranit auzul in- figindu-si cu putere acul ei ascujit tocmai in inima mea. Ce uneltire atit de meste$ugitS a celui rau te-a putut duce la o cadere atit de ne- norocita ? Ce mreaja intortocheata a diavolului te-a putut cuprinde, punind dintr-o data cap multelor tale indeletniciri ? Pina unde nu se dusese vestea despre lucrarile tale ? $i ar fi oare lucru drept sa nu dai crezare acestor zvonuri ? $i cum s-ar putea ca ceea ce e evident sa nu lase totusi sa acceptam ca vrednic de crezare ceea ce pina atunci ra- masese ascuns ,- daca-i adevarat ca tu ai inchis in juraminte infrico- ?fitoare sufletele care-si gasisera scapare la Dumnezeu, cita vreme se stie ca ceea ce-i mai mult decit «da» sau «nu» 3 a fost atribuit numai diavolului ? $i astfel, drept chezasie te-ai folosit de un juramint fals 4 9i in acelasi timp prin necinstea pe care ai adus-o si vietii sihastresti ai facut sa se rasfringa rusinea pina la apostoli si la Mintuitorul insusi ! Ai facut de ris mindria fecioriei, ti-ai batut joe de votul cumpatarii. Noi insine ne-am transformat intr-un teatru de prizonieri : iudeii si pagiriii rid In comediile lor de noi. Ai impartit cinstea calugarilor in doua cete : pe cei mai constiinciosi i-a dus la spaima. si la lasitate, facin- du-i sa se mai si mire de puterea diavolului ; din cei caldicei tu ai facut oameni care se iau la intrecere cu desfrinatii. Ai nimicit pe cit ti- a stat in putere mindria lui Hristos, Care a zis : «Indrazniti, Eu am biriiit lumea». Pentru patria ta tu ai umplut pina sus vasul necinstei. Ai im- 3. Mate! 5, 37. A. So mirS ?i editorul acestei epistole cum de nu d5 Sflntul Vasile precizari mai clare In loqaturj cu natura juramintului facut de calugar fata de celelalte suflete: Y Courtonne, op. cit., I, p. 114. ■ acHiaom ^ 203 plinlt Intr-adevSr ceea ce se spune In cartea Pildelor : «ca un cerb rSnit cu sSgeata la ficat» 5 . $i ce-i de fScut acum ? Fortareafa principals a vietii n-a cSzut cu atita, frate ; leacurile care pot insSnatosi din nou nu si-au pierdut pu- terea, n-a fost zSvorita incS cetatea de adapost. De aceea nu te situa mai jos decit toate rautatlle, nu te duce cu gindul pina la a te face ucigas ! Domnul stie cum sa ridice pe cei care au cazut. Nu fugi de- parte, ci intoarce-te iar spre mine. Reia-ti din nou lucrarile din tinerefe si nimiceste prin fapte virtuoase voluptatea cea lipicioasa care se ti- raste pe jos. Indreapta-fi privirile spre ziua sfirsitului, cea atit de apro- piata de viafa noastra, injelege cum au ajuns de acum fiii lui Israel si paginii sa fie dusi spre inchinarea ce se cuvine lui Dumnezeu si nu te indeparta cu totul de Mintuitorul lumii. Nu te lasa sa ti se potriveasca aceasta hotarire infricosatoare : «Nu va cunosc pe voi» 6 . EPISTOLA 46 Catre o fecioara care a cazut *■ Data scrierii nu e cunoscuta' I E vremea sS strigam si noi, ca si proorocul, si sa zicem : «Cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa pling ziua $i noaptea pe cei loviti ai fiicei poporului meu ?» 2 . Cu toate ca o ta- cere adinca le inSbusa, cu toate ca au adormit, naucite pentru totdeau- na de o lovitura ingrozitoare, si desi rana lor mortala le-a eliminat de acum pina si sentimentul raului in care au dat, totusi noi nu trebuie sa" lasam sa treaca fara lacrimi o cadere atit de nenorocita. Daca Ie- 5. Pilde 7, 23 (dupa editia din 1914). 6. Luca 13, 27. Bunatatea lui Dumnezeu ?i nadejdea crejtina biruiesc pina la sfir$it. Desigur ca tocmai acest adevar va fi atras con?tiintele multora asupra acestui caz de intoarcere a unui suflet la Dumhezeu. Ca unul care ne-a lasat aproape 100 de canoane privind pocainta, Sfintul Vasile ne-a dat §i aici o descriere impresionanta privitoare la problematica pastoratiei cre§tine de totdeauna. 1. Epistqla aceasta ni s-a pastrat in doi codici Mediceus 4 ?i 14 din Florenta din sec. XI si Coislianus 237 din Paris din sec. XI, care cuprind aproape toate episto- lele Sfintului Vasile. Dupa ce epistola anterioara ne-a descris soarta unui «calugar care a cazut», aici ni se prezinta soarta unei fecioare cazute in pacat si a carei re- primire in rindul credinciosilor, ca un profund duhovnic ce era, Sfintul Vasile o descrie intr-un limbaj de o rara patrundere psihologica si cu un retorism impresio- nant. Pentru autenticitatea ei vorbeste si faptul ca inca in primdi ani ai sec. V Rufin a tradus-o tn latineste, Migne, P.L. 31, 1785 — 1790. . 2. let. 9, 1. 204 HrtNTut. vAMii.n cut. mare remia socotea vrednlei de nesttr^ite plinsete pe cei ale cfiror trupuri fusoserS rSnite in lupta, ce s-ar putea spune despre o atlt de mare ne- norocire sufleteasca ? «Ranitii tfii, ne spune Scripture, nu slnt raniti de sabie si n-au murit in luptS» 3 . Boldul mortii adevSrate si c3derea gravfi, pe acestea le depling si sSgetile aprinse ale diavolului care au plrjolit in chip salbatic atit sufletul, cit si trupul. Desigur c& legile lui Dumnezeu 4 ar provoca mari plinsete daca ar vedea pe pamint o'astfel de farfidelege, intrucit ele au oprit mereu savirsirea ei, atunci cind stri- gou : «sS nu doresti femeia aproapelui tau» 5 ca si repetarea ei de cStre Evanghelie : «oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savirsit adulter cu ea in inima lui» 6 . Oh, cit se intristeaza aceste legi cind vad cum insasi mireasa Sta- pinului sSvirseste adulter fara nici o teama ! Nici macar in cugetele sfintilor nu mai g&sesti pe careva care sa nu ofteze ; Finees eel rivni- tor 7 , pentru ca nu-i era ingaduit sa ia in miini arma, a trebuit ca pen- tru desfrinarea la care s-a dedat sa sufere pedeapsa trupeasca ; in schimb loan Botezatorul, pentru ca nu a putut ocoli porunca data de sus, ci a trebuit — ca si altadata in pustie — sa alerge sa ocarasca pe eel care calca legea si, desi stia ca va trebui sa sufere, a ales mai cu- rind pedeapsa capitals decit sa nu vorbeasca cu toata indrazneala. Acest lucru e cu atit mai adevarat cind e vorba de cei drepti. Caci ca si in cazul fericitului Abel, care, desi mort cum este, parca tot mai vorbeste Incfi, tot asa si azi striga si vocifereaza un loan mai mare decit eel de altfidatS in legatura cu Irodiada : «nu ti se cuvine s-o ai de sotie» s . Dar, chiar dacS, potrivit necesit&tii firesti, trupul lui loan ar fi trebuit sS accepte limita fixata de Dumnezeu, chiar si daca limba lui ar fi ta- cut, «cuvintul lui Dumnezeu totusi nu se leaga» 9 . Daca acest om si-a pSstrat vorbirea lui indrSzneata pina la moarte, intrucit vedea nesoco- tita cfisStoria unui sot de robie 10 , care ar fi fost simtamintele cind ar fi vfizut o astfel de necinstire adusa locasului sfint al Stapinului ? 3. Isaia 22, 2. 4. Y. Courtonne, (op. cit., I, 116) vede aici o personificare sau prosopopee a legllor ca la Platon {Criton, ed. C Noica, I, 79), desigur Sn locul legilor figurlnd Hrlstos. 5. Deut. 5, 21. 6. Matai 5, 28. 7. Num. 25, 6—8 ; I Regi 2, 25. 8. Matei 14, 4. 9. II Tim. 2, 9. 10. In intelesul de rob al lui Hristos, gindindu-ne ca dacfi crestinismul n-a putut mUico prin lego desfiintarea sclaviei, el a facut-o pe alta cale, mult mai eficienta. •CWMOKI 20,'i II Dar tu, tu ai cSlcat in picioare jugul acestei dumnezeiesti comu- niuni si ai fugit din cSmara curata a ImpSratului Celui adevarat il , cS- zind cu rusine in acest necinstit si nelegiuit desfriu, iar pentru ca nu mai §tii cum sa scapi din aceasta mistuitoare invinuire si pentru ca nu ai alt mijloc de scapare si alta dibacie ca sa-Ji ascunzi pacatul tau in- ■grozitor, tupasesti totusi cutezatoare, $i deoarece ca si orice nelegiuit cazut in adinci rautati, care se zbate sa se arate nepasator, tagaduiesti pina,si legamintul incheiat cu Mirele ceresc, strigind ca nu esti fecioara §i ca n-ai facut niciodata o astfel de fagaduinta, iata iti aduc aminte ca nenumarate sint zaloagele fecioriei pe care tu le-ai primit, nume- roase sint si cele pe care tu ins&ti le-ai aratat. Adu-Ji aminte 12 de fru- moasa marturisire pe care ai facut-o inaintea lui Dumnezeu, in fata in- gerilor si a oamenilor ! Adu-ti aminte de distinsa multime a celor pre- zenti, de sfintitele cete ale fecioarelor, de intilnirea Stapinului cu Bi- Seric'a cea sfinta a credinciosilor. Adu-ti aminte si de batrina ta bunica in Hristos, a carei virtute, abia iesita din tinerete, ajunsese la eel mai ihalt grad, de mama ta cafe se lua la intrecere cu ea intru Domnul si Ore, prin munci intrucitva straine si neobisnuite, se silea sfi inlature puterea obisnuintei ,• tot asa si de sora ta, care le imita si ea in asa ma- SUrS incit sa le intreaca in multe lucrari, incit, datorita intiietatii fecioriei, intrecea si cele mai frumoase fapte ale bunicilor, care, atit prin cuvintele ei, cit si prin viata ei, fara sa se teama de oboseala, te ■enema la aceleasi lupte, pentru sora ei, gindea ea. Adu-ti aminte de toate acestea, de ceata ingerilor care insotea pe Domnul, de viata duhovniceasca in trup si de cetatenia cereasca de pe pamint. Adu-ti aminte de zilele linistite, de noptile luminate, a, femcia nemSritata, poate purta grija" de lucrurile StSpfnului, ca s& fie sfintS cu trupul si cu duhul 22 , iti arfitam vrednicia fecioriei si, nu- mindu-te templu al lui Dumnezeu, iti d3deam parcS aripi ridicindu-te spre Iisus prin focul dorintei ; in sfirsit, prin teama de primejdie, iti veneam intr-ajutor ca sa te impiedic sa cazi, zicind «de va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el» 23 . Mai adaugam si siguranta rugaciunilor in nadejdea ca trupul tau t sufletul tau si mintea ta ar putea fi inca pSstrate neatinse si nepingarite in vederea venirii Domnului nostru Iisus Hristos. Dar nu, in zadar m-am obosit : acest rau pentru tine si amar pentru mine a fost sfirsitul tutu- ror acestor dulci stradanii, asa incit n-am avut incotro si a trebuit sa pling tocmai din pricina celei pentru care ar fi trebuit sa ma bucur. lata, asadar, cS te-ai lasat amagita de sarpe mai cumplit decit Eva. $i' nu numai cugetul ti s-a intunecat, ci si trupul ti s-a tulburat. Ceea ce-1 face pe acest trup sa tremure, chiar daca as ezita s-o spun si daca nu pot tacea (parca mi s-a aprins un foe in oase, slabesc din toate si nu ma pot tine pe picioare), e faptul ca ai luat mSdularele lui Hristos ca sa faci din ele madulare ale unei desfrinate 21 . Aici e raul eel mare si care intrece orice comparatie. El a adus in viatxi oamenilor o cute- zanta neobisnuita : «Treceti in ostroavele Hetimului si vedeti, si in Chidar trimiteti $i socotiti foarte si vedeti de s-au fScut unele ca acestea. De si-au schimbat vreun popor dumnezeii sai, desi aceia nu sint dumnezei» 25 . Or, fecioara si-a schimbat marirea pe o rusine. Ce- rul a ramas incremenit, iar pamintul a fost cuprins de un cutremur si mai infricosat. Nu mai poti sta la indoiala, ca sa nu zici impreuna cu Domnul : «doua lucruri rele a facut poporul Meu : M-a parasit pe Mine r Mirele eel adevarat si sfint al sufletelor curate, si s-a dat in mina unui desfrinat nelegiuit si nedrept, care strica si trup si suflet. Asa s-a des- partit si ea de Dumnezeu Mintuitorul ei, facind madularele ei roabe ale necuratiei si faradelegii» 26 . Pe Mine M-a uitat si s-a dus la iubitul ei 27 . IV Mai bine ar fi fost pentru el ca moara invirtitS de un magar sa-i fi fost pusa lui de git si sa-1 fi aijuncat in mare decit sa sminteasca pe o fecioara a Stapinului 28 . Ce rob nerusinat ar ajunge pina la atita nebu- 22. / Cor. 7, 34. 23. / Cor. 3, 17. 24. I Cor. 6, 15. 25. lei. 2, 10—11 (ed. 1914). 26. lei. 2, 13 ; Rom. 6, 19 (citatie libera). 27. Osea 2, 13. 28. Matci 18, 6; Luca 17, 2. 208 BrlNTtJL VAllILK CW, MARK nie, lnclt sfi se urce pe patul st&pinului sfiu ? Ce tilhar s-ar 18sa dus de o prostie atlt do maro, lnclt s8 puna mlna pe darurile aduso lui Duin- nezeu, nu a unor obiecte nelnsufletite, ci de niste trupuri vii in care sfllfisluieste un suflet fficut dupS chipul lui Dumnozeu ? De cine s-a mai auzit altadatS spunindu-se ca toemai in mijlocul unui oras si in plina amiazS sS fi avut indrazneala sa deseneze formele unor porci nec.uratf pe chipul unui imparat ? Daca cineva necinsteste casatoria unui barbat -ar putea fi omorit fara mila in prezenta a doi-trei martori. Cu o pe- a a fost cea care 1-a dorit, zice el, nu fara voia ei m-am atins de ea. Fiind lipsita de rusine, cea desfrinata s-a innebunit dupa frumusetea lui Iosif, insS nebunia unei nerusinate n-a putut birui virtutea acestui bar- bat nevinovat si, cu toate ca a pus miinile pe el, totusi nu 1-a putut sili la nelegiuire. — Or, in cazul acesteia ea a fost cea care 1-a hotarit, pen- tru ca nu mai era fecioara, si daca el n-ar fi vrut, ea totusi s-ar fi pinga- rit cu altul. — Mai trebuia, zice Scriptura, ca Fiul Omului sa fie vindut, dar vai acelui om prin care este vindut ,• sminteala trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala 3o . V $i atunci «oare eel ce cade nu se mai scoalS, iar eel ce rataceste drumul nu'se mai intoarce ?» 31 . De ce s-a indepSrtat fecioara intr-un chip atit de nerusinat, ea care auzise pe Hristos, Mirele ei, zicind prin gura lui Ieremia : «Dupa ce a facut toate acestea i-am zis : intoarce-te la Mine ! dar nu s-a intors» 32 . «Au doara nu mai este balsam in Ga- laad ? Au doar& nu mai este acolo doctor? De ce, dar, nu se vindeca fiica poporului Meu ?» 33 . Desigur ca in Sfinta Scriptura vei mai gasi mult ajutor impotriva raului tau, multe leacuri care sa duca de la pieire la multumire ; tainele care inconjoara moartea si invierea, cuvintele despre judecata cea infricosatoare si pedepsele vesnice, invataturile des- pre pocaintS si despre iertarea pacatelor, tot atitea pilde despre indrep- tare ; drahma, oaia, fiul care si-a mincat averile cu femeile desfrinate, care era pierdut si s-a aflat, mort si a inviat 34 . 29. Evr. 10, 28—29. 30. Marcu 14, 21 ; Matei 18, 7. 31. Ier. 8, 4. 32. let. 3, 7. 33. Icr. 8, 22. 34. lAicu 15, 4—7; 9—10; 11—32. ■CHMOM 209 Sa folosim aceste pllde ca ajutor Jmpotriva rfiului nostru si prin ele sa ne vindecam si sufletul. Inchipuie-ti judecata din urniS, cfici tu nu vei fi singura care vei trSi vesnic : groaza, inSbusirea, ceasul mortii, sen- tinta dumnezeiasca" gata s3 se pronunte, ingerii care aleargS, sufletul in tot mediul acesta tulburat ingrozitor, m&cinat tot timpul de biciul unei constiinte a pScatului si care se intoarce cu jale spre lucrurile de pe pamint si cu necesitatea neinduplecata a acestui drum lung 35 . Inchi- puie-ti in cugetul tau icoana ultimului deznodSmint al vietii universale, cind Fiul kii Dumnezeu va veni intru marire cu sfintii S3i ingeri, caci «va veni si nu va tacea» &, iar cind va veni, va veni sa judece viii si mortii, sa dea fiecaruia dupa faptele lui ,• cind trimbita de pe celalalt tarim va scoate un sunet puternic si ingrozitor si va trezi pe cei ce dorm de la inceputul veacurilor ,• o vor lua inainte cei ce au facut binele, pentru invierea vietii, iar cei ce au facut rele, spre invierea osindirii 37 . Adu-ti aminte de vedenia dumnezeiasca a lui Daniel, cum ne infatiseaza el ju- decata : «am privit, zice el, pina cind au fost asezate scaune si S-a asezat Cei vechi de zile ; Imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capu- lui Sau, curat ca lina ,• tronul Sau, flacari de foe, rotile Lui, foe arzator, un riu de foe se varsa §i iesea din el : mii de mii li slujeau si miriade de miriade stateau inaintea Lui ! Judecatorul S-a asezat, iar cartile au lost deschise» 38 . Binele ca si raul, ceea ce-i vadit ca si ceea ce-i ascuns, faptele ca si gindurile si cartile, toate se descopera dintr-o data cu cla- ritate ca sa se auda de toti, ingeri si oameni. In aceasta descoperire ce se alege de cei care au trait in rautati ? Unde se va ascunde acest suflet care se va arata, intr-o clipita, plin de rusine privirilor atitor specta- tor! ? Cu ce fel de trup vei suferi aceste nesfirsite lovituri de bici, acolo unde e un foe ce nu se stinge, un vierme razbunator, care nu moare, pra- pastii adinci, intunecate si infricosatoare, plinsete amare, urlete de du- rere nemaiauzite, gemete si scrisniri de dinti, iar relele nu mai au sfir- sit ? De acestea nu te poti mintui nici dupa moarte si nu exists nici o nascocire sau viclesug care sa ajute pe cineva sa scape de aceste nemi- loase pedepse. VI Si totusi acum e posibila o fuga. Si cita vreme e posibila, s-o desco- perim, din caderea noastra, si sa nu ne pierdem orice nadejde despre noi 35. Descrierea fricii prin care trece in ceasul mortii celei pacatoase precum si a infricosatoarei judecati constituie una din paginile cele mai emotionante ale scrisu- lui Sfintului Vasile. 36. Ps. 49, 3. 37. loan 5, 29. 38. Daniel, 7, 9—10. 14 — Sfintul Vasile eel Mare 2)f) BFTNTUI, VAUtLK CHI, MARK din clipa In carp stim rum s» ne ferim de rfiut&tf. Iisus Hristos a venit in lume tocmai ca s« mlntuiascg pe cei p8catosi : «Veniti s8 ne inchinam si s& c8dem In genunchi inaintea Lui si s& plingem inaintea Domnului»> 39 . Cftci cind ne cheamS la intoarcere, cuvintul striga, bubuie. O cale a min- tuirii totusi exists dacS o dorim. Moartea si-a inghitit prada, pentru cS ea a tost cea mai tare, dar, sa stii bine, Dumnezeu a sters toate lacrimile de pe fata tuturor celor ce se pocaiesc. Domnul este credincios intru toate cuvintele Sale. El nu minte atunci cind zice : «De vor fi pacatele voastre cum e cirmizul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ce. purpura, ca Una alba le voi face» 40 . Marele Doctor al sufletelor e gata sa vindece si raul tau. Cuvintele Lui ne-au spus-o gura Lui, izvor de dulceata si de mintuire, atunci cind a zis : «nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, ca n-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pScatosi la po- cainta» 41 . Mintuitorul vrea sa te curateasca de rana ta cea dureroasa si sa arate lumina dupa intuneric. Pastoral eel bun te cauta, dupa ce a lSsat oile care nu se ratacisera. Daca tu te redai pe tine tje-tf, E1 nu va mai sta la indoiala si acest Prieten al oamenilor 42 nu se va da inapoi de a te lua pe umerii Lui, fericit ca a gasit oaia cea pierduta. Tatal sta si asteapta intoarcerea ta din ratacire. Vino numai, iar pe cind inca vei fi departe, El va alerga si se va arunca pe grumajii tai si, cu o strin- gere prieteneasca, va imbratisa ceea ce cainta curatase deja ! El va im- brfica in haina dintii un suflet care s-a dezbracat de omul eel vechi si de faptele lui, va pune un inel in miinile care se spalasera de singele mortii si va incaita picioarele care se intorceau acum de pe calea cea rea de dra- gul chemarii la Evanghelia pacii. Va instiinta pe ai Sai, ingeri si oameni, c:3 aceasta e 'ziua bucuriei si a veseliei, praznuind in tot felul mintuirea ta. Caci zice : «Adevarat zic voua : va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se intoarce» 43 . Iar daca vreunul din cei care se cred in picioare se va plinge ca te-a primit prea repede, acest bun Pastor va raspunde in locul tau si va zice : «trebuie insa sa ne bucuram si sa ne veselim pentru ea aceasta fiica a mea moarta a fost si a inviat, pierduta a fost si s-a aflat» 44 . 39. Ps. 94, 6. 40. Isaia 1, 18. 41. Matei 9, 12—13. . 42. De retinut cum ?tie Sfintul Vasile sa arate apropierea lui Dumnezeu fata de om Nu degeaba el este intre cei mai umanisti parinti ai Bisericii. Filantropia subliniata de cl rar si-a gasit o exprimare mai deplina si mai Inaltatoare ca In rugaciunea pe c ;:re nc-a lasat-o in Liturghia sa in timpul Axionului. 43. Luca 15, 7. 44. Luca 15, 32. II SCRISORI DIN TIMPUL EPISCOPATULUI EPISTOLA 47 Catre prietenul Grigorie 1 «Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel ?» 2 sau cum s-ar putea Innoi batrinefea mea, ca sa pot trece peste intinderea care ma desparto de Tine, prea iubite, ca sa-mi astimpar dorul si sa istorisesc suparSrile SUfletului si sa regasesc prin Tine o mingiiere oarecare in necazurilo mele ? Intr-adevar, dupa moartea fericitului episcop Eusebiu o mare teama m-a coplesit. Cei care pindeau altadata Biserica metropolei noastre si voiau s-o umple de neghinele eretice nu voiau ei oare sS prinda acum un prilej de a smulge prin invStaturile lor tulburatoare cre- dinta care fusese semanata cu multa oboseala in sufletele oamenilor si sS destrame unitatea acestei Biserici ? Tocmai acest lucru 1-au factit in multo Biserici 3 . Or, cind au sosit scrisorile clerului, care ne rugau sa nu tre- tem peste voia lor tocmai intr-o clipa atit de grea, am privit in jurul meu si mi-am adus aminte de dragostea Ta, de credinta Ta dreaptS si de rivna pe care ai depus-o totdeauna pentru Biserica. lata de ce am trimis pe prea iubitul Eustace, diaconul nostru, sa faca apel la intelepciunea Ta, pentru ca la toate insarcinarile grele pe care le-a implinit in folosul Bi- sericilor sa mai adauge si pe cea de azi : sa-mi linisteasca batrinetea in- tilnindu-se cu ea si sa invioreze credinta dreptei Biserici, dindu-i im- preuna cu mine (daca, bineinteles, voi fi socotit vrednic sa particip si eu la aceasta actiune sanatoasa) un pastor dupa voia Domnului 4 ; care sa fie in stare sa indrepteze poporul sau. Eu am in fata ochilor un barbat r 1. Potrivit parerii calugarilor maurini, care au editat epistolele Sfintului Vasile, autorul epistolei acesteia e Grigorie de Nazianz senior, care cere episcopului Eusehiu de Samosata sa sprijine candidatura Sfintului Vasile la scaunul episcopal din Cezareeu Capadochied. 2. Ps. 54, 7. 3. E vorba de arieni, care IncercaserS sa puna si in Cezareea un episcop arian, aja cum facusera in aproape toate celelalte centre mai importante. 4. Acest pastor e tocmai Sfintul Vasile, care avea pe atunci 40 de ani. Cel care vorbcu de batrinete era tatai Sfintului Grigorie de Nazianz. ■FINTUL, VAHLli OBI. MARK 31^ — ■ ' ■— '' —^— "™ care nu-i necunoscut nlcl Proa Sfintiei Tale : daca sintem socotiti vred- nici de a-L dobindi, vom fi clsUgat o mare sigurantS In fata lui Dumne- zeu si vom savirsi cea mai mare binefacere pentru poporul care ne-a chemat. Dar, Te rog de o mie de ori, las3 la o parte orice sovaiala. EPISTOLA 48 Catre Eusebiu, Episcop de Samosata Scrisa in anul 370 (371) Abia am reusit sa aflu un curier care sa mearga in directia Sfintiei Tale, intrucit aici oamenii se inspaiminta de iarnS atit de mult, incit nu IndrSznesc nici macar sa-si scoata nasul din camera lor. De fapt atit de mult ne-au inecat ninsorile in iarna aceasta, incit dupa doua" luni parca abia azi ne-am trezit din culcusurile noastre, atit de adinc ne-am virit in salasurile noastre *. In orice caz, sa ma ierti, caci cunosti si neindraz- neala mea tipica, si miscarea greoaie a capadochienilor, pentru ca nu ti-am scris mai devreme si n-am adus la cunostinta vredniciei Tale nou- tatile privitoare la situatia Bisericii din Antiohia, care s-a mucegait si a degerat de tot, spre a nu-ti mai spune si altele, despre care cred ca vei fi auzit de mult, cum e firesc 2 . Intrucit insa nu cred ca va fi un lucru obositor pentru Tine nici daca ti-as spune lucruri cunoscute, U-am trimis epistolele pe care le-a adus curierul meu. Atit despre aceasta. Cei din Constantinopol au de multa vreme ca episcop pe Demofil 3 , dupa cum iti vor fi comunicat verbal curierii nostri si dupa cum sigur va fi aflat Cuviosia Ta. Ceva urme de ortodoxie si de evlavie se zvo- nesc despre el, asa am inteles de la toti care vin de pe acolo, asa incit chiar si pSrtile dezbinate ale Bisericii din capitals se vor reuni si (spe- rdm cS, n.tr.), unii din episcopii vecini vor primi unirea. Ai mei * nu s-au aratat a fi peste asteptari, pentru ca intr-una din vizitele pe care mi-au facut-o dupa plecarea ta au spus si au facut multe lucruri urite. Ce mai calea-valea, pina la urma au plecat asigurindu-ma cS s-au despartit de mine. Acum, numai singur Dumnezeu stie daca si- tuatia s-ar mai putea imbunatati si daca rautatile vor mai inceta. 1. Vestita era asprimea iernilor capadochiene. Sf. Vasile face adeseori aceste constatari. , ., , . 2 Episcopul Meletie de Antiohia revenise de curind din eel de-al doilea surghiun. 3 Arian moderat, urcat in anul 370 de imparatul Valens, fara voia poporului, po sc-aumil patriarhal din Constantinopol, Demofil va fi depus in anul 380 de impa- ratul Teodosie eel Mare pentru ca nu acceptase crezul niceian. 4 O mica partida de semi-arieni din Capadochia,, pe care Sf. Vasile a stmt totusi sa-i Una lu respect. Dupa cum reiese din aceasta epistola (si dm altele), Sf. Vasile cautu cu rivna readucerea la comuniune a arienilor moderati. BCH1B0M 213 Restul Biseridi, cu ajutorul lui Dumnezeu, se tine bine si se roaga deodata cu venirea primaverii sa Te vada din nou pe meleagurile noas- tre si sa se reintineteasca prin buna Ta propovSdanie. Cit priveste sta- rea organismului meu, ea nu-i mai buna decit m-a obisnuit sa fie. EPISTOLA 49 Catre episcopul Arcadie l Scrisa in anul 370 Am multumit Dumnezeului celui sfint ca am primit epistola Cu- viosiei Tale, si ma rog si eu sa fiu vrednic de nadejdea pe care v-o punefi in mine. Pentru cinstea pe care mi-o aratati in numele lui Iisus H-ristos, doresc si eu ca pentru aceasta cinste sa luaji rasplata. Indeo- sebi imi exprim multumirea pentru ca, angajindu-va sa dati dovada de adevarat crestin, ridicati casa in cinstea numelui lui Hristos, pentru ca intr-adevar «ati iubit buna cuviinta a casei Domnului» 2 , cum spune Scriptura. Astfel v-aft pregatit salas ceresc gatit spre odihna pe seama celor ce iubesc numele lui Hristos. Daca voi putea sa descopar moaste ale martirilor, atunci ma voi bucura, intrucit doresc si eu sa contribui la rivna Cuviosiei Tale, pentru cfi daca «intru pomenire vesnicS va fi dreptul» 3 , atunci poate ca si eu voi fi partas pomenirii celei bune, care dorim sa Vi se daruiasca de la feunul Dumnezeu. EPISTOLA 50 Catre episcopul Inochentie 1 1 (ScrisS la inceputul episcopatului) In cine s-ar cadea sa se increada cei fricosi si cine ar putea trezi pe cei somnorosi, daca nu in Tine, care esti o intrupare a credinciosiei fata de Dumnezeu, ca unul care mi-ai dat o noua dovada de desavir- 1. Nu se stie unde-$i avea scaunul acest episcop, caruia ii mul{ume?te pentru •uranle facute cu ocazia alegerii intru episcop, promitindu-i totodata ca-i va comu- nica daca a aflat moaste de martiri. 2. Ps. 25, 8. 3. Ps. Ill, 6. 1. Nu cunoastem pe cine si unde pastorea acest episcop. Sa fie una si aceeasi persoana cu cea din epistola 81 si care cerea sa i se asigure o buna succesiune la scaunul episcopal? In epistola de fata se aminte$te totusi ca Inochentie scrisese ina- Inte ierarhului nostru, pentru care-i multumeste acum. J. Wittig {Studien zur Gesch. des Papsts Innozenz I und der Papstwahlen des 5 Jht. «Thol. Quartalschrift Tub. 1902, 388—439), crede ca epist. 50 si 81 au fost scrise de Sf. loan Hrisostom papii Inochentie I (401 — 417). 2U arlNTUL vAmt.r, cm. make $ire in toa/te si care ai primiit sd te cobori pinS la smerenia mea, ca un adevarat ucenic al Celui Care; a spus : «Eu sint in mijlocul vostru» 2 , nu ca un oaspete, ci «ca unul ce slujeste ?». Ai binevoit sa-mi dai din bucuria Ta duhovniceascS, sa-mi intaresti sufletul cu o prefioasa scri- soare, si, ca sa zicem asa, sa string! in brajele maririi Tale micimea mea de copil. Roaga-te, dar, — cer acest lucru de la buna Ta inima — sa mn invrednicesc a gusta din ajutorul unui om mare ca Tine si sa pri- mesc grai si intelepciune, ca sa indraznesc sa raspund unui om ca Tine, care esti condus de Duhul S'fint, iar intruciit am inteles ca esti priete- nul Lui si ca Tu II preamaresti intr-adevar, sint adinc multximitor pentru dragostea Ta statornica si nezguduita fata de Dumnezeu. Ma rog dar ca partea mea sa fie aiaturi de inchinatorii cei adevarati, printre care sint convins ca se afia si desavirsirea Ta : Cer acest lucru marelui si adevaratului Episcop, care a umplut toata lumea cu minunile Lui, Domnului. EPISTOLA 51 Catre episcopal Bosforiu [ScrisS in anul 370 (?)] r Cit crezi ca m-am tulburat sufleteste cind am auzit de calomnia cu care ma invinuiau unii din cei care nu se tern de Judecatorul, Care «va pierde pe toti cei ce graiesc minciuni ?» 1 . Aproape intreaga noapte n-am putut inchide ochii, dupa spusele iubirii Tale, intr-atita mi-a atins tristete inima. De fapt, zice Solomon, «mindria injoseste pe om» 2 si nimeni nu-i atit de nesimtit sa nu-1 doara sufletul si sa nu se piece pina la pamint cind aude din guri usuratice minciuni si birfeli. Iar toate trebuie sa le trecem cu vederea si sa asteptam, lasind r8zbunarea in grija lui Dumnezeu, Care nu ne va trece cu vederea, intrucit «cine gr8ieste de rau pe eel sarac minie pe Cei ce 1-a facut pe el» 3 . De altfel cei care scornesc asitfel de blasfemii urite impotriva mea nu-ti fac impresia c-ar mai crede in Dumnezeu, Care a spus ca va tre- bui s8 d8m seama in ziua judecatn pina si de orice cuvint desert pe care-1 rostim 4 . Spune-mi, dar, am vorbit eu vreodata de rau pe feri- citul episcop Dianios ? 5 Caci asa sint invinuit. Unde si cind ? Cine mai 2. Luca, 22, 27. 1. Ps. 5, 7. , .., , M 2. Pilde 29, 23. Sf. Vasile adeseori se plinge de calomnnle colegilor. 3. Pilde 14, 32. 4. Male/ 12, 36. r>. Episcop al Cezarcii Capadociei, care a botezat pe Sf. Vasile. El a munt tn muil 3li2. Dupa el a urmat Dionisie, antecesorul Sfintului Vasile. ticmnom 2\a era de fata acolo ? In ce imprejurari ? Verbal sau si in scris ? Luindu- ma dupa altul ori incumetindu-mS insumi la o astfel de indrazneala ? Vai ! cu cita nerusinare si cu cits usuratate vorbesc acesti oameni ! Cit de mult calca ei in picioare judecatile lui Dumnezeu ! Afara daca nu cumva — adaugind dupa inchipuirea lor si aceasta tragedie — voi fi fost cumva nebun si atunci nu voi fi stiut nici ce graiesc. Or, dupa cite imi pot da seama, nu stiu sa fi facut ori sa fi spus asa ceva, si nici nu aveam de gind s-o fac. In schimb, ceea ce stiu sigur e faptul ca inca din virsta copilSriei am nutrit dragoste fata de el si ma uitam la el ca la un om minunat, cu infatisare venerabila, generos si evlavdos in comportare. Dupa" ce am ajuns la virsta discretiei, 1-am cunoscut si dupa calitatile lui psihice si am avut bucuria de a-i cunoaste si anturajul, observindu-i si nevinovajia. §i nobletea manierelor, precum si celelalte insusiri po- sitive ale unui om, cum sint bunatattea, marinimia si blindetea, chiar jovialitatea si calmul impreunate cu condescendenta si seriozitate : dupa toate aceste virtuti, pe care le-am cunoscut la el, eu il numaram intre cei mai alesi si mai virtuosi oameni. II Dar spre sfirsitul vietii — nu voi ascunde adevarul — m-am indu- rerat nespus de mult, impreuna cu al|i compatriot^ de ai mei, tematori de Dumnezeu, pentru ca a subscris marturisirea de credinta ceruta de ■cei din Constantinopol, condusi de episcopul Gheorghe 6 . Apoi ca unul care privea cu blindete si cu ingaduinta pe toti, ca un parinte indura- tor ce era, cazut intr-o boala din care va si muri, m-a chemat intr-o buna zi si mi-a spus : «mi-e martor Dumnezeu ca desi am consimtit, semnind textul din Constantinopol, dar nicicum nu m-am gindit sa aduc vreo stirbire credintei expuse de Sfintii Parinti de la Niceea si ca nici acum n-am pe inima altceva decit ceea ce s-a statornicit de la Inceput, si ma rog, mai ales, sa nu fiu scos din ceata acelor fericiti epis- copi ai celor 318, care au vestit intregii lumi invatatura cea adeva- ratS». $i m-a rugat sa inlatur orice indoiala, sa refacem comuniunea si sa punem capat supararii. Acestea au fost legaturile mele cu el. Daca spune cineva ca m-as fi facut vinovat fata de el defaimindu-1, sa n-o spuna slugarnic si pe ascuns, ci sa aduca lucrurile la ivealS, avind curajul sa ma invinuiasca deschis 7 . 6. Gheorghe Capadochianul a fost pus cu sila de imparatui Constantin arhi- episcop in Alexandria. Aici e vorba de formularul semi-arian de la Rimini (359), care anula credinta niceana, dar despre care Dianios nu-51 daduse seama ca ar cuminde o erezie, de aceea s-a cait, asa cum ne va spune aici insusi Sf. Vasile. 7. Desigur, cei care-1 acuzasera pe Sf. Vasile de defaimarea binefacatorului sau au facut acest gost din invidie. 2j fl WlNTUr, VAUttiK cm, MAKE EPISTOLA 52 Unor caiugirite Scrisa la Inceputul episcopatulul I Pe clt m-a intristat mai inainte o veste dureroasa care a ajuns la urechile mele, pe atit de mult m-a bucurat episcopul prea iubit al lui Dumnezeu, fratele Bosforius 1 , cu cele mai bune stiri pe care mi le-a dat despre eUviosiile voastre. El mi-a spus ca, har Domnului, toate aceste zvonuri erau doar scornituri ale unor oameni care nu cunos- toau bime adevarul in legatura cu voi. A mai spus, apoi, ca a desco- pcrit chiar si intre voi niste calomnii tndreptate tot impotriva mea si care sint atit de nelegiuite cum numai aceia le pot spune care nu se gindesc ca vor da socoteala inaintea Judecatorului la ziua dreptei ras- pliitiri chiar si pentru fiecare vorba spusa in desert. Dar am adus multumiri Domnului pentru ca n-am vrut sa ma supar de o stire tot atit de vatamatoare, de asta data, la adresa voastra 2 , care desigur ca a fost pusa la cale tot de calomnia unor oameni, dar ca apoi v-ati schimbat si voi parerile nedrepte, pe care le avea^i despre mine, in urma asigurarilor pe care vii le-a dat insusi acest frate al vostru. Caci atunci cind si-a exprimat inaintea voastra parerile, el a arfitat ca si ale mele erau la fel. Intr-adevar, felul in care se crede e acelasi, atit la voi, cit si la noi, si aceasta pentru ca sintem mostenitorii acelorasi Parinti, care au vestit odinioara, la Niceea, marea invatatura a crezului crestin. Dar daca din dogmele acestea nici una nu pune greutaji in calea intelegerii, in schimb cuvintul «de o fiinta» a fost rau primit de catre unii, si mai sint si azi din aceia care nu vor sa-1 primeasca. Pentru aceasta, pe buna dreptate, i-ai putea si osindi, dar i-ai putea judeca si cu ingadu- inta. Pentru c& a nu urma pe Sfintii Parinti si a nu acorda graiului lor mai multa autoritate decit iti spune propria ta parere, e o atitudine vrednicS de condamnat, intrucit e plina de infumurare ,• dar si a socoti acest cuvint ca suspect numai pentru ca a fost respins de altii, o astfel de atitudine s-ar parea ca te scoate intrucitva din invinuirea precedenta. drept ca episcopii care s-au intrunit sa judece pe Pavel de Samo- 1. Episcop de Colonea, despre care s-a vorbit in epistola 51. 2. Atit din epistola 51, cit si din cea de fata, reiese ca Sf. Vasile nu avea o parere prea buna despre tinuta morala si teologica a calugaritelor. Trecind peste unele ( •tivinte calomnioase la adresa sa, de care se facusera vinovate calugaritele, Sfintul lo cxplicii adevfiratul inteles al cuvintului «de o fiinta». ■CKUOWI 21T sata s au atacat aceasta expresie socotind-o neclarfi. Ei ziceau c& terme- nul «de o fiintci» ne duce cu gindul in acelasi timp atit la fiinta, cit si la ceea ce provine din fiinta, asa incit, odatS impartitS, fiinta da nu- mirea «de o fiint5» si celor in care a fost impartitci. O asemenea con- ceptie poate avea o noima tntr-o oarecare masurS. atunci cind vorbim de bronz si de monedele confectionate din bronz, dar in Dumnezeu- Tatal si in Dumnezeu-Fiul substanta sau fiinta nu-i mai batrina decit Ei insisi, asa incit persoanele divine nu pot fi socotite una mai mare decit cealalta, caci ar fi mai mult decit nelegiuire sa cugeti sau sa spui despre Dumnezeu asa ceva. Intr-adevar, ce ar putea fi mai vechi sau mai batrin decit Cel ne- nascut ? Printr-o astfel de blasfemie nimicesti insa?i credinta in TataL si in Fiul, caci sint fra|i cei care-si iau inceputul dintr-o singura fiinta. II $i intrucit existau si atunci 4 unii care ziceau ca Fiul a fost adus. din nefiin^a la fiinfa, pentru a elimina aceasta impietate, Parintii au adaugat termenul «de o fiinj;a». Intr-adevar, unirea Fiului cu Tatai e vesnica si continua. Chiar si cuvintele anterioare arata ca aceasta era credinta acestor oameni. Dupa ce au spus «Lumina din Lumina» si dupa ce au marturisit ca Fiul e «nascut, iar nu facut» din substanfa ori din fiinta Tatalui, ei au adaugat la aceste declaratii cuvintul «de o fiinta», vrind sa arate prin aceasta ca explicarea care s-ar da cuvintului «Lu- mina» pentru Tatal s-ar potrivi si Fiului. Caci intre o lumina adevarata. si alta lumina adevarata nu exista nici o deosebire. De aceea, intrucit Tatal e o lumina fara inceput, iar Fiul e o lumina nascuta, cu alte cu- vinie, intrucit si unul e lumina $i celalalt e lumina, Parintii anume au spus < de o fiinta» pentru ca sa se vada ca si unul §i celalalt se bucura de aceeasi demnitate a firii, si nu s-a spus «de o fiin{a», ca sa se arate ca cele doua persoane sint intre ele ca fratii, cum au gindit unii, ci deoarece cauza $i ceea ce isi ia inceputul din ea, sint de aceeasi fire,, cu alte cuvinte sint «de o fiinta». Ill Acelasi termen corecteaza si ratacirea lui Sabelie 5 , intrucit aceasta desfiinfeaza identitatea ipostasului si introduce si notiunea de persoana • 3. Eretic antitrinitar, osindit in mai muite sinoade intre 264 — 270, pentru ca, in< ratacirea lui, el sustinea ca Fiul ?i Duhul Sfint nu sint persoane dumnezeiesti, ci niste creaturi ale Tatalui. 4. In vremea Sinodului de la Niceea. 5. Eretic antitrinitar modalist (sec. Ill), care tagaduia existen^a personals a Fiu- lui >;i a Duhului Sfint. Pentru el, Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint moduri diferite ale- une'ui si accleiasi persoane, care, actionind, actioneaza o data ca Creator (— Tatal),, alta data ca Mintuitor (— Fiul) si alta data ca Sfintitor (= Duhul Sfint). 218 nrlNTUL vawh.i: cku maw b complexcl. Cfici doofilntimea nu-i ceva ce se refers la sine insusi, ci e o raportare a unei realitatj cfitre alta realitate. Prin urmare ol precizoaza bine si dupa cuviinta deosebirea dintre ipostase si evidentiaza neschim- babilitatea firii. Cind inv3tSm deci cS Fiul este din fiinta TatSlui, si anu- mc ca e nascut, iar nu facut, atunci nu trebuie sS ne ducem cu gindul la niste intelesuri trupesti ale fenomenelor naturale. Caci fiinta Tata lui nu a fost imp&rtita, asa incit de la Tatal sa treaca sa ajunga si la Fiul, si nici nu se naste printr-un fel de scurgere sau prin producere, a?a cum se intimpla cu pomii care rodesc, ci chipul na§terii dumnezeie^ti nu se poate explica si nici in^elege de cugetarea omeneasca. E un semn de cugetare nedemna si senzuala sa asemeni lucrurile vesnice cu cele stri- cacioase si trecatoare si sa crezi ca Dumnezeu se naste asa cum se nasc fiinjele trupesti, cita vreme in vederea dreptei credin|e trebuie sa cu- get5m cu totul altfel, gindindu-ne ca numai fiin^ele muritoare se com- ports asa, pe cind in cazul lui Dumnezeu, Cel nemuritor, lucrurile stau •cu totul altfel. Asadar, nici nu trebuie sa tagaduim nasterea dumneze- iasca, dar cind contemplam pe Dumnezeu nu trebuie nici sa ne intiaam cugetul cu notiuni materiale. IV In acelasi timp si Duhul Sfint e socotit a fi de aceeasi marire si cinste alaturi de Tatal si de Fiul, pentru ca si El intrece orice faptura, fiind rinduit de Domnul, asa cum am fost invafati de Evanghelia Lui, unde se spune : «Mergind botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh» 6 . De aceea, cine pune pe Duhul inaintea Fiului, ori cine crede ca El e mai batrin decit Tatal, un astfel de om se impotriveste poruncii date de Dumnezeu si se indeparteaza de credinfa cea sana- toas5, intrucit nu respecta felul de cinstire pe care 1-a primit, ci scor- neste el insusi un grai nou, ca sa fie pe placul oamenilor. Caci daca so- cotim ca Duhul e superior lui Dumnezeu, atunci El nu mai e de la Dum- nezeu, in timp ce in Scriptura se vorbeste de «Duhul eel de la Dum- nezeu» 7 . Or, daca El este «de la Dumnezeu», atunci cum ar putea fi El mai bfttrin decit Cel de la Care $i-a primit fiinta ? §i ce nebunie mat poa- te fi si aceea, cind nefiind decit un singur «nenascut», sa spuna ca e alta fiinta superioara Celui nenascut ? Or Duhul Sfint nu-i nici inaintea Fiului cel Unul-Nascut, intrucit nu exista nici un mijlocitor intre Fiul si intre Tatai. Pe de alta parte, daca Duhul nu-i «de la Dumnezeu» si daca a venit prin Hristos, atunci El nici nu exista din capul locului. De aceea, aceasta innoire privitoare la rangul Lui, insemneaza, nici mai G. Ma lei 28, 19. 7. f Cor. 2, 12. mutt, nici mai putin, decit nimicin>a oxistentei Sale Insasi, o lagaduire a intrcyii noastrn credinte. Asadar, e un lucru cu totul nelegiuit si sS cobori po Duhul Sfint pina la mSsura fSpturii, dar gresit este si sa-L pui mai presus decit Fiul ori mai prejos decit Tatal, atit ca timp, cit si ca rang 8 . Acestea sint, in legatura cu ceea ce m-am gindit sa spun, lamuri- rile pe care cuviosiile voastre le doreau, iar daca Domnul ne va ajuta sa ne intilnim cindva, atunci voi putea spune mai multe, ori voi afla poate si de la voi vreo informatie in plus, la problemele care ne pre- ocupa 9 . EPISTOLA 53 Catre horepiscopi 1 ScrisS la inceputul episcopatului I Ciudata e imprejurarea care m-a facut sa va scriu, fie si numai pentru ca a dat nastere la banuieli si vorbarii dar, indeosebi, pentru ca mi-a umplut sufletul de durere, intrucit pina acum asa ceva nici nu parea de crezut ! De aceea tot ce va scriu in aceasta privin|a sa fie socotit ca uh leac pentru eel care-si da seama ca a gresit, ca o masura preventiva pentru eel care n-a gresit si ca un protest pentru eel nepasator, de care de altfel n-as dori sa se gaseasca nici unul dintre voi. In fond despre ce credeti ca va vorbesc ? Se zvoneste ca unii dintre voi primesc bani de la cei hirotoniti, ascunzind acest lucru sub masca evlaviei 2 . Si acesta e un rau si mai mare, caci cind savirsesti un rau 8. Ca si in tratatul Despre Duhul Stint Sfintul Vasile a adus o contributie ma- jora la formularea invataturii despre divinitatea celei de a treia persoane din Sfinta Treime, tocmai prin formula simpla de a crede precum ne botezam si de a ne boteza asa cum credem. 9. Fara sa jigneasca, Sfintul Vasile Une sa precizeze cu o ironie fina eventua- lele «noi informatii» dogmatice pe care i le-ar putea sugera aceste calugarite. 1. Despre horepiscopi ne vorbesc can. 13 Ancira, 8 si 10 Antiohia, 15 Neoceza- reea. Dar si can. 2, sin. IV ec, can. 14 sin. VII ec. Dupa N. Milas [Dreptul bis. Ori- ental, Bucuresti, 1915, p. 326). La inceput puteau si hirotoni preoti la tara, cu timpul supravegheau numai pe parohii de la tara, neputind hirotoni. Pe urma, simpli loc- tiitori, apoi au disparut cu totul. Milas, Canoanele, II, 1, p. 17. 2. Primirea banilor pentru impartasirea celor sfinte, in primul rind a hirotoniei, a fost stigmatizata pentru prima oara de Sfinfii Apostoli, cind au combatut pe Simon Magul, care voia sa cumpere cu bani darul lui Dumnezeu. De aici numele «simonie», dupa numele lui. Simonia a mai fost condamnata de can. 29 apost, de can. 2 al sin. Calcedon, de can. 90 al Sfintului Vasile etc. Sfintul Vasile combate si el acest pacat. Notam ca in sec. IV nici horepiscopii (arhiereii de la tara) si nici cei de la oras n-aveau salariu. 220 SFlNTUL VASILR CEI. MAKE t firuia te silesti sft-i dai fnfatl$area de bine sau de vrednicie, atunci Iti atragi o pedeapsS dubia : faci ceva ce nu se cade, iar ca sa des&virsesti asa ceva ai, cum s-ar spune, drept complice, binele. DacS asa stau lu- crurile, sa nu se mai intimple de acum incolo astfel de fapte, iar pSca- tosul sa se indrepteze, caci celui ce primeste rasplata trebuie sa-i spui veea ce Apostolii au spus celui care voia sa dea bani ca sa-si cumpere participare la Duhul Sfint : «Banii tai sa fie cu tine spre pierzare» ! 3 . In- tr-adevar, e mai usor pScatul celui care vrea sa cumpere din ignoranta darul lui Dumnezeu, decit pacatul celui care-1 vinde. Caci exista si vin- dcro, iar daca tu vinzi ceea ce ai primit ca dar, vei fi lipsit de iertare, ca si cum te-ai fi vindut pe tine insu^i lui Satan. Prin simonie tu introduci mica ta negustorie in lucrurile duhovni- ccsti si in Biserica, in care am primit in ga] Trupul si Singele lui Hris- los. Iar acestea n-ar trebui sa se intimple ! Am sa va spun si de ce sire- tenie se folosesc acesti oameni : ei isi inchipuie ca nu pacatuiesc pentru ca nu primesc argintii inainte de a primi taina hirotoniei, pe care n-o primesc decit mai tirziu. Or, a «primi» insemneaza tot a primi, oricind or avea loc aceasta primire. II VS rog deci sa va lipsiti de acest venit sau mai curind de acest drum care duce la iad si sa nu va intinati miinile cu astfel de cistiguri, pentru ca sa vS puteti invrednici de a savirsi Sfintele Taine. Iertati-ma, pentru cS la inceput nu credeam, dar dupa aceea am crezut ca trebuie ,sa amenint. Daca dupa ce va primi scrisoarea mea va savirsi vreunul asemenea fapte, acela va trebui sa fie indepartat de la altarele de aici Si sa-si caute alt loc unde sa cumpere si sa vinda darul lui Dumnezeu. C3ci noi si Bisericile lui Dumnezeu n-avem asemenea obiceiuri. Numai din cauza lacomiei se produc astfel de lucruri. Or lacomia este radacina tuturor relelor si se cheama «inchinare la idoli» 4 . Pentru citiva arginti sa nu pretuiti idolii mai mult decit pe Hristos ! Nu mai urmati pilda lui Iuda, tradind din nou, pentru citiva arginti, pe Ccrie (de Nyssa si de Nazianz) ca sa stea si mai mult in ajutor Sfintului Vasile in liiplii impotriva arienilor. .'.. I'ihlc 17, 17. ■CItlBORl 227 EPISTOLA 59 C5tre unchlul Grigorle Scrisa cam in anul 371 «Am tacut, dar oare vesnic voi tot tacea si voi rabda» * si pe mai departe sa se intareasca impotriva mea pedeapsa insuportabila a tacerii, fara ca eu sa scriu si dumneata sa mi te adresezi ? Intrucit am staruit pina acuma in aceasta intunecata hotarire, cred ca mi se potrivesc si mie de acum cuvintele proorocului : «Rabdat-am ca femeia care asteaptS sa nasc§» 2 . Tot timpul am dorit ori intilnire, ori discutie, dar se vede ca, din pricina pacatelor mele, de nimic nu m-am invrednicit. Intr-adevar, nu-mi pot inchipui care sa fie pricina intimplarilor la care sintem mar- tori, decit ca ramin convins sa ispasesc vechile pacate izvorite din des- partirea de dragostea Ta. §i daca pot folosi acest cuvint «despartire», cind vorbesc de tine, in intelesul in care e cu putinta sa te desparti de cineva ca de un prim venit, atunci cu atit mai mult doare acest cuvint cind ma gindesc la noi, caci Tu mi-ai fost de la inceput ca un al doilea lata. Dar acum pacatul, care ma acopera ca un nor gros, m-a facut sa nu mai inteleg din toate acestea nimic, pentru ca tinind seama ca, in afar a de supararea pe care ne-o facem unul altuia, noi nu cistigam de aici nimic, atunci cum sa nu atribui starile de fata propriilor mele slabiciuni ? $i daca pacatele mele sint cauza celor intimplate, fie ca din clipa aceasta sa inceteze amaraciunea mea ; si daca in aceasta privinta s-a urzit si un complot, atunci iata ca el si-a dat roadele din plin fata de ce s-a planuit, caci nu de scurta durata 3 a fost aceasta pierdere. De aceea fiindca nu mai puteam rabda, iata ca am ridicat eu eel dintii glasul, ru- gfndu-te sa-ti aduci aminte si de mine si de Tine, Tu care, mai mult decit o rudenie oarecare, tot timpul mi-ai fost ca un protector si care iubeste de acum acest oras oarecum si pentru mine, in loc sa te instrainezi de el din pricina mea. II Or, «daca este vreo mingiiere in Hristos, de este vreo partasie a duhului, daca e vreo voire buna a dragostei, atunci implineste-mi rugS- mintea» 4 : pune capat intristarii si da-mi de acum fncolo temei de bucu- 1. Isaia 42, 14. 2. Isaia 42, 14. 3. P. Hristu (op. cit., I, 93) crede ca supararea dintre unchi si nepot va fi durat doar citeva luni. In schimb, cu alt unchi, Atarvios, episcop in Neocezareea, relatiile vor ramine aprinse toata viata, oricita stradanie va depune Sfintul Vasile. (Cf. ep. 204, 207, 210. Pina la urma acest batrin inrait va trece la erezia sabeliana) 4. Flllp. 2, 1—2. „„_ ' BFINTUL VA»IUC CtL MAKB rlo, Indrumindu-nc> Tu insuti pe toti, iar nu merglnd pe urmele altuia care a gresit ! Pentru cS prin nimic nu se manifesta adevarata fire a omului atit de mult ca prin str&daniile lui de pace si de blindete. S-ar cftdea, dar, ca prin calitatfle pe care le ai sa atragi si pe altii spre tine Insutf si s3 ingSdui sS vina in juru-ti toti cei ce vor sh le dai din buna- tatea firii Tale un fel de miros de buna mireasmS. CSci chiar daca si acum se mai simte o oarecare impotrivire, nu peste mult se vor vedea $i roadele pScii. Dar atita vreme cit, din pricina dezbin&rii dintre noi, vor avea loc defaimari, de buna seama cS banuielile vor creste si se vor inmulti fSra incetare. De aceea, daca nu-i frumos ca ceilalti s& ma ignoreze, atunci cu atit mai putin fratia Ta. $i daca gresim intr-o privinta oarecare, ne putem indrepta daca ne vom fi atras reciproc atentia. Dar asa ceva nu-i cu putintS pina nu ne intilnim. In schimb, daca nu am facut nici un rau, atunci de ce sint inca urgisit ? lata ce as spune pentru a ma apara. Ill Caci ce anume ar putea spune despre ele insele Bisericile care n-au nici ele nici un cistig de pe urma dezbinarilor noastre, mai bine sa nu vorbim. Eu nu intrebuintez acest limbaj ca sa mihnesc si mai mult, ci ca sa pun capSt mihnirii. Dar inteligentei Tale nu numai ca nu tf-a tre- cut nimic neobservat, ci ai putea afla in cuget posibilitatea de a spune altora lucruri si mai mari si mai deosebite decit ne-am putea noi inchipui, pentru ca ai prevazut pierderile acestea care au cazut pentru Biserici si stiu ca te intristezi mai mult decit noi, ca unul care ai fost invatat de Domnul sa nu dispretuiesti nici macar lucrurile cele mai marunte. Or, astSzi perieolul nu se margineste numai la un om sau la doi, ci orase §i popoare intregi au ajuns sa patimeasca de pe urma supararilor dintre oameni. Ce este nevoie sa popularizam zvonul ca as fi surghiunit dincolo de granitele tarii ? 5 Ar f i mai bine sa dai dovada de marinimie si sa lasi pe seama altuia pofta de cearta, ba, daca s-ar putea, sa le-o scoti chiar din suflet si sa te ridici insusi deasupra oricaror suparari. Razbunarea e o insusire a oricarui om ajuns la minie, dar ca sa ajungi sa-tf infrinezi si minia proprie, asa ceva tine numai de Tine si de cei care U se asea- mSna prin virtute. Numai aceea n-as spune-o, anume ca eel ce se su- para pe mine, acela arunca minia asupra unui om care nu ne-a facut nici un rau. 5. Intro altelo, unchiul §i cei din jurul lui popularizasera zvonul ca — in ame- nintflrilo prcfoctului Modostos — Vasile e surghiunit peste granita. (!) ■cwtaom 229 Asadar, fie prln prezenta Ta fizicS, fie prin scrisoare, prin invitatia do a te vedea aici sau In orice fel vei voi-o, mingiie-mi sufletul. Dorinta mea este sa te arSfi in BisericS, pentru ca sS ma usurezi si pe mine si poporul prin predicile Tale inaltStoare. Daca asa ceva e cu putinfa, atunci cu atit mai bine ; iar daca hotarasti altceva, vol primi si aceasta numai sa-mi faci bucuria sa ma incunostiintezi ce ai hotarit. EPISTOLA 60 Catre unchiul Grigorie Scris3 !n anul 371 $i pina acum era o placere cind imi vedeam fratele. De ce ar fi altfcl, din moment ce e fratele meu, si inca ce frate ? Acum de curind, cind m-a cercetat, m-am bucurat tot asa de mult, fara sa-mi fi scazut afoctiunea fata de el. O ! de nu s-ar mai intimpla niciodata sa ajung sa-mi uil de rude si sa ma lupt cu cei apropiati ai mei ! In schimb, in suferintele melo trupesti, pe linga care se adauga si destule dureri sufletesti, am privit ca o mingiiere prezenta acestui om, iar scrisoarea, pe care mi-a adus-o din partea Prea Sfintiei Tale, m-a umplut de bucurie 1 . Caci de mult timp doream sa vina numai si numai pentru ca nu voiam sa se mareasca si mai mult istoria intunecata a vrajbei dintre doua rude apropiate, vrajbu urzita spre bucuria vrajmasilor nostri, spre supararea prietenilor si mai ales a lui Dumnezeu, in timp ce Domnul ne-a cerut sa ne iubim inlro noi, ca semn ca sintem ucenicii Lui 2 . De aceea, raspunzindu-ti, ma simt indatorat sa te rog sa inalti rugaciuni pentru noi, iar pe viitor sa por|i grija de mine ca de o ruda apropiata ce-^i sint. Cit despre evenimentele care se petrec acum si pe care din pricina nestiintei mele nu le pot in^elege, m-am hotarit sa socot ca adevarat cam ceea ce vei binevoi sa-mi infatisezi. Dar ar trebui sa rinduim sa ne intilnim intr-un loc anumit si la a data precisa, pentru a rindui si restul problemelor. A$a incit daca vei vrea intr-adevar sa cobori pina la nevrednicia mea sa-mi impartasesti vreo vorba in acest sens, fie numai mie, fie si in prezenta altora, voi asculta, pentru ca m-am hotariti odata pentru totdeauna, sa te servesc 1. Epistola nr. 60 confirms primirea unui raspuns de Jmpacare din partea un- chiului. Sf. Vasile recunoajte totodata ca a fost prea dur fata de fratele lui. In alto dou8 epistole (nr. 170, 171), nu va mai vorbi despre «naivitatea», ci despre «nevino- vfi(ia» SfSntulul Grigorie. 2. loan 13, 35. 230 ' WrlNTUl. VAiilLK CEL MAKE cu dragoste si sS fac in toato privintele ceea ce imi vei scrie, spre ma- rirea lui Dumnezeu. Cit despre Prea Cucernicul fratele meu, eu n-am vrut sa-1 silesc sS-mi spuna nimic prin viu grai, pentru ca pinS in clipa aceea vorba lui n-a fost confirmata de fapta 3 . EPISTOLA 61 Catre Atanasie, episcopul Alexandriei ScrisS In anul 371 Am citit epistola Cuviosiei Tale, in care exprimi supararea pentru atitudinea acestui barbat fatal, guvernatorul Libiei 1 . $i am deplins chiar si patria noastrS, care e mama si educatoarea unor astfel de nenoro- ciri, dar am deplins si vecina noastra Libia, care gusta si ea din relele noastre deosebite, ca una careia i-a fost harazit acum un barbat cu suflet de fiara, care se traduce prin cruzime si desfrinare. Asa era si intelep- ciunea despre care se spune la Ecclesiast : «vai tie, cetate, al carei im- pfirat este tinar — si ceea ce e si mai rau — - boierii tai nu maninca de seara» 2 , ci se intind la desfriu pina spre amiaza, atacind nebuneste si pe sotiile altora mai grosolan decit dobitoacele. Pe un astfel de om il as- teaptS biciul dreptului judecator, ca sa-1 masoare cu aceeasi masura cu care a asuprit el pe sfintii Lui. Din epistola Cuviosiei Tale s-a facut cunoscut si in Biserica noastra cS toti va trebui sa ne ferim de acel om si sa nu avem comun cu el nici foe, nici apa si nici adapost, daca o osinda comuna si unanima ar mai putea fi de vreun folos unor oameni atit de bolnavi sufleteste. Ca sa se vadS caracterul lui nelegiuit e destul sa se citeasca in toate tmuturile epistola Ta. In orice caz eu nu ma voi lasa sa nu le-o arat tuturora, atit rudelor, cit si strainilor. Oricum, chiar daca pedepsele nu-1 ating curind, ca pe Faraon, cindva, mai tirziu, tot ii va veni o grea si dureroasa pedeapsS. 3. Aluzie la stratagema «falselor» scrisori. 1. Aceasta e prima dintre scrisorile trimise «Parintelui Ortodoxiei», Sfintului Atanasie eel Mare, pe care Sfintul Vasile voia sa-1 clstige pentru planul lui general de combatere a arianismului. Din epistola se desprinde curajul deosebit al Sf. Vasile, denm de modul in care va infrunta pe prefectul Modestos. Tonul si mai indraznet al scrisorii provine si din faptul ca guvernatorul Libiei, care se dovedeste a fi si el un iiprh) sprijinitor al aricnilor, era de origine tocmai din Capadochia. 2. 'V.ccl. 10, 10 (ed. 1914). SCH1SORI 231 EPISTOLA 62 Catre Biserlca din Parnassos ScrisS In anul 371 Urmind vechiului obicei, care s-a incet&tenit in urma unei indelun- gate aplicari, si dovedindu-va dragoste intru Dumnezeu, pe care v-o aducem ca pe o dovada de rod al Duhului, cercetam pe Cuviosiile Voas- tre, cu aceasta scrisoare, luind parte cu voi impreuna la mihnirea care v-a lovit si in ingrijorarea pentru lucrurile care va stau in fata. Cit despre cele care Va mihnesc, zicem numai atita ca e un prilej de a lua seama la poruncile Apostolului si «sa nu va intristam, ca si cei ce n-au nadejde» 1 , dar nici sa nu aratam nesimtire pentru tot ce se in- tfmpla, ci, dimpotriva, si noi sa luam parte la pierderea care s-a abatut asupra-ne, sa nu ne clatinam din pricina tristetii, ci sa fericim pe pastor pentru sfirsitul pe care 1-a avut, parasind viata la batrinete inaintata si plecind sa se odihneasca in cea mai inalta cinste pe care o poate da Dumnezeu. Incolo, n-avem decit sa va sfatuim ca se cade ca, lasind la o parte orice intristare, sa dobinditi stapinire de sine si sa luati asupra Voastra grija de treburile Bisericii, incit Bunul Dumnezeu sa poarte de grija de turma Lui si sa va dea pastor dupa dorinta Lui, ca sa Va pasca cu in- telepciune 2 . EPISTOLA 63 Catre guvernatorul Neocezareei 1 ScrisS in anul 371 «Pe barbatul in^elept, daca ar locui intr-o tara indepartata si chiar daca ochii mei nu 1-ar vedea niciodata, tot prieten 1-as socoti», asa spu- nea tragedianul Euripide. lata de ce, daca zicem ca sintem prieteni si cunoscuti unul cu altul, cu toate ca inca nu stiu sa ne fi intilnit fata catre fata, pentru a ma fi bucurat sa cunosc pe un dregator de atit de 1. / Tes. 4, 13. 2. A?ezat pe malul riului Halis, ora$ul Parnassos (din eparhia Capadochiei) si-a pierdut pastoral, pentru care Sf. Vasile li mlnglie, Indrumindu-i sa fie cu grija sa-si aleaga un episcop ortodox, opunindu-se arienilor care fac presiuni ca sa-si puna unul de al lor. Banuielile ierarhului s-au implinit in persoana lui Ipsis, care, dupa scurt timp, in a. 373 a fost detronat tot de arieni, fiind inlocuit cu Ecdicos. 1. Fara sa linguseasca, dar cu multa eleganta la scris, precum si cu multa con- descendenta fata de mai-marii zilei, Sf. Vasile prezinta in epistola aceasta un model al genului. Roprezentind drept motto un vers din Euripide (Fragmente, ed. Naurk, ni". 902), in legatura cu prietenul care, chiar daca e departe (la Neocczareea), tot piicton ramine, ierarhul nostru felicita pe noul guvernator cu ocazia instalarii lui. 232 ' arlNTUt, vajhl,k ckl mark mare prostigiu, To rog sa nu socoti aceste cuvinte ale mele dropt lingu- sin\ Avem oricum ca mijlocitor al prieteniei noastre renumolo, care proclama cu glas tare vredniciiie Domniei Tale fnaintea tuturor oame- nilor. Oricum, dupa ce am ajuns sa cunosc pe prea vrednicul Elpidios-, aveam credinta ca Te cunosc tot asa de bine si pe Dumneata si ma simt cucerit cu totul, ca si cind Te-as fi vizitat de multe ori si ca si cind o lunga experienta a vietii m-ar fi ajutat sa-ti cunosc de mult calitatile exceptionale pe care le ai. Omul amintit — Elpidios — n-a incetat sa-ti clcscrie, una cite una, calitatfle cu care esti impodobit : marinimia sufle- tului, distinctia sentimentelor, blindetea manierelor, experienta vietii, judecata pStrunzatoare, seriozitatea gindirii, voiosia temperata, puterea cuvintului si toate pe care le-a enumerat cind a stat de vorba cu mine, dar' pe care eu nu le pot insira fara sa lungesc peste masura textul epis- lolei. Oricum, am putea oare sa nu avem drag un astfel de om ? Cum m-as putea opri sa nu-mi arat prin strigate de bucurie emotia sufletului mcu ? Primeste, dar, prea onorate domn, salutul ce ti se infatiseaza. ca o expresie a unei prietenii adevarate si sincere, caci felul meu de a fi o departe de orice lingusire slugarnica. Inscrie numele meu intre prie- teni, iar prin scrisori mai dese fa-ma sa-ti cunosc si fiinta, mingiindu-ma chiar si pentru ca nu Te avem fata catre fata. EPISTOLA 64 Catre Hesichios 1 ScrisS in anal 371 Multe erau, inca de la inceput, cele care ma legau de vrednicia Ta r indeosebi dragostea noastra comuna fata de invatatura care a fost ras- pindita in mai multe locuri de catre cei care o stiu din experienta, pre- cu'n si vechea noastra prietenie cu acel minunat b§rbat care este Te- rent'.u. Dar cind a sosit eel care este in toate privintele eel mai bun si care-i eel mai vrednic de titlul de prieten, prea cinstitul frate Elpidios, si cind a descris amanuntit toate calitatile Tale nobile (pentru ca !n- 2. Fost guvcrnator in Neocezareea, Elpidios a fost transferat ca asesor al lui Thcraios in capitala Capadochiei. 1. Hesihios, fost coleg de scoala al SfSntului Vasile, ajuns acum mare dregator tmparatesc, era atit de mult apreciat chiar si de o ruda a imparatului (comitele Tercntiu, adeseori pomenit in aceste scrisori (ep. 99, 105, 214, 215, 216) si de gu- vcrnatorul adjunct al Capadochiei, Elpidios (ep. 63, 78, 231), tacit e invitat sa cultive ( ortspondenta prieteneasca. E intr-adevar uimitor ce tact si cit5 deschidere sufle- tcusca a dovedit acest ierarh pina si in cercurile cele mai neasteptate ale societStii ( ontemporane lui. ■CR18URI 233 1r- sfiitnl Sfintului de a imita pilda imparatului Alexandru Macedon de a-si astupa o urt'iho cind i se raporta vreo calomnie, Hie isi pierde postul, poate si din pricina cfl nu ar fi fost destul de vigilent. Asa se explica de ce Sfintul Vasile intervine pe lliKlfi mauistrul Sofronie in favoarea acestui dregator «care a facut pentru provincia Capadochia doar in citiva ani ceea ce altii n-au reusit sa faca in multi ani» (Epist. 9(5). ■cjWRom L , 7r mi-a fost teamfi cfi prin discutiile noastrc in contradictoriu as putea ajunge intr-o zi s3-tj. spun ceva ce ar jigni un suflet care, dupS evlavia- lui curata fata" de Dumnezeu, va trebui sa se invredniceascS de cea mai deplina rasplata" a virtutii. Intr-adevar, daca Te-as incarca cu toate problemele noastre, ti-as lasa prea pufin timp pentru afacerile publice si as face ca si eel care incarca peste masura cu marfa pe un cirmaci care conduce pentru prima oara un vapor nou in timp de furtuna, tocmai cind ar fi trebuit sa su- prime o parte din incarcatura si sa-1 usureze cit mai mult posibil. De aceea, cred ca vazind ce bogat program de construct^ ne-am propus, marele nostru suveran ne-a ingaduit sa ne administrSm noi insine Bise- ricile noastre. Caci as vrea sa intreb pe cei care siciie mereu urechile Tale loiale : ce gresim noi fata de Stat, sau ce fel de interes obstesc, mic sau mare r se nesocoteste daca noi ne administram singuri Bisericile ? Afara, poate,. de cazul ca ar putea spune cineva ca aducem prejudicii statului atunci cind ridicam Dumnezeului nostru cite un lacas de rugaciune mai spa- tios, cu citeva locuinte in jurul lui, din care una mai ar&toasa rezer- vata episcopului, iar celelalte mai modeste pentru slujbasii bisericesti din subordine, asa cum se petrec lucrurile, de altfel, si in via^a de stat. Pe cine nedreptatim noi oare cind construim hotele si aziluri pen- tru strainii care vin pe la noi in trecere si care au vreo suferinta de tamaduit ? Sau, in sfirsit, cind facem asezaminte trebuitoare usurarii lor, cu infirmieri, doctori, animale pentru povara, cu personal auxiliar ? Caci a fost nevoie, intr-adevar, sa mai prevedem aici si multe feluri de meserii si ateliere necesare vietii, precum si tot ceea ce mintea ome- neasca a putut nascoci pentru mentinerea unei vie^i onorabile. In fine ?i alte spatii pentru diferite munci manuale ,- lucruri care in totalitatea lor sint o adevarata podoaba pentru orasul nostru si un temei de min- drie pentru guvernatorul nostru, caci si asupra lui se revarsa buna faima a acestor lucrari. Dar daca ai fost pus de sus anume ca sa ne indrumi, nu insem- neaza ca numai Tu singur esti in stare, gratie puterii inteligentei Tale r sa reinnoiesti lucruri pe care timpul le-a ruinat si sa a?ezi oamenii in tinuturi nelocuite, intr-un cuvint sa transformi deserturile in orase. Deci cu cei ce-?i dau concursul la aceste opere ce ar fi oare mai rezonabil sa faci : sa-i alungi si sa-i ocarasti ori sa-i cinstesti si sa-i tratezi cu atentie ? Si apoi, sa nu crezi prea bunule domn, ca noi ne marginim doar la vorbe ; am pornit deja la lucru, materialele sint deja procurate. lata, dar, cuvintul de aparare pe care-1 adresam guvernatorului nostru. Cit priveste raspunsul pe care trebuie sa t>l dau in calitate de 272 HFtNTUL VAStl.K CF.L MAflO crestin si de prieten, grijuliu de reputatfa mea In fata plingerilor pirf- sllor mei, pentru moment cred ca n-ar trebui sa-1 dau aici, pentru cd ar depasi lungimea unei scrisori si nici n-ar fi indicat sS-1 incredinto/. unor litere f£ra viata. Iar ca nu cumva pina ne vom revedea din nou so" Te lasi inselat de calomniile unora si astfel sa le retragi o parte din bunaVointa Ta, fS ce fScea Alexandru eel Mare 2 . C&ci se spune ca acela, in timp ce i se prezentau calomnii asupra unuia din prietenii sai, a intins o ureche spre calomniatori, iar pe cea- lallfi a astupat-o cu podul palmei, aratind astfel ca daca vrei sa judeci drept nu trebuie sa te predai in intregime si dintr-o data celor care te-au vSzut prima oara, ci sa pastrezi spre aparare, pentru cei care nu sint utunci de fatS, eel putin jumatate din puterea ta auditiva. EPISTOLA 95 Catre Eusebiu, episcop de Samosata ScrisS in mai 372 Epistola aceasta am adresat-o Cuviosiei Tale mai de mult in le- gfitura cu alte probleme, cu care ocazie mi-am propus sa Te si intilnesc, dar planurile de atunci n-au reusit, asa incit ea n-a ajuns in miinile Cuvio$iei Tale. In realitate, raposatul diacon Teofrast a ridicat epistola de la mine, dar intre timp, pe cind fusesem nevoit sa plec neaparat in- tr-o c&iatorie oficiala, omul n-a predat-o Cuviosiei Tale pentru ca s-a Imbolnavit rau si a murit. De aceea m& simt indatorat sa-ti scriu din nou si nu pot sa tiag nici un folos din aceasta epistola, intrucit limitele de timp care mi s-au fixat sint mult prea reduse. Caci prea sfintitii episcopi Meletie si Teo- dot x ne-au cerut sa le facem o vizita, socotind aceasta intilnire ca un semn de dragoste, vrind totodata sa se discute si despre o indreptaro a lucrurilor care ne intristeaza acum atit de mult 2 si propunind ca data a Intilnirii mijlocul lunii viitoare, Tunie, iar ca localitate, satul Farga- mus 3 , cunoscut dupa vestitii lui mucenici 4 si dupa intilnirile nume- roase care au loc acolo in fiecare an. 2. Plutarh, Viefi'/e paralele, Alexandru, 42. 1. Episcop de Nicopole (Armenia Mica). 2. Pentru rezolvarea cazului dureros al schismei din Antiohia Sf. Vasile propuseso n Intilnire in trei : Meletie, Teodot din Nicopole $i Sf. Vasile. Din pacate intilnircM n-a putut avca loc din pricina atitudinii schimbatoare a celui mai nestatornic dintre contemporanii Sf. Vasile, Eustatiu de Sebasta, care urma sa ia parte si el la in- tllnlrca fixata. Faptul a suparat mult pe Sf. Vasile. A se vedea epistola 99. 3. Fargamus, oras In Armenia Mica. 4. Cf. ep. 14 j 34 ; 158, 240. ■cwTiowi 273 Intrucit, dupa Intoarcerea mea am aflat de moartea raposatului dia- con si am dedus c& epistola a rSmas aici, neatinsfi, n-am mai avut li- niste, deoarece mai ramasesera 33 de zile pinS la termenul fixat pentru tntilnire, asa ca am expediat in graba" aceste epistole prea cuviosului Eustatfe, colaboratorului meu, ca el s5 le transmits Cuviosiei Tale si tot prin el s& mi se expedieze cit mai degrafta" si raspunsurile. $i daca este cu putinta si daca-Ji face placere pofi sa vii acolo unde ma vei intilni si pe mine ; daca nu, cu voia lui Dumnezeu, vom plati altadata datoria intilnirii de anul trecut, daca bineinteles pentru pacatele noas- tre nu ne va surprinde iar&si vreo piedicS, urmind ca intilnirea cu episcopii aceia s-o aminam pentru o alta data. EPISTOLA 96 Catre Magistrul Sofronios *• ScrisS fn anul 372 Cine-i oare atit de bun patriot incit sa-si iubeasca orasul si sa-si cinsteasca Patria care 1-a nascut si 1-a crescut intocmai ca pe parintii sai, asa cum o face Excelenta Ta, care te rogi pentru inaintarea intre- gului oras in general precum §i a fiecarui cetacean in special, si care nu Te multumesti numai sS te rogi, ci mai confirmi puterea rugaciunilor si prin actiuni personale ? Intr-adevSr, mare este puterea pe care o ai de la Dumnezeu, si sa |i-o tina vreme mai indelungata, asa dupa cum ^esti ! Cu toate acestea, pe vremea conducerii Tale, Patria s-a imbogStit numai in vis, caci eel de la care ai preluat-o 2 a fost un om (spun cei 1 care cunosc mai adinc istoria tinuturilor noastre), cum n-a mai fost altul pe scaunul de guvernator, dar acum slujba i-a fost luata de rauta- tea unora, care s-au folosit de caracterul lui prea liberal, care nu stia ce-i lauda, pentru ca s3-i declare razboi si sa spunS impotriva lui tot felul de calomnii, inselind astfel urechile Excelentei Tale. lata de ce intreg orasul, pina la unu, s-a intristat cind l'e-a fost luat guvernato- rul, pentru ca era singurul care ar mai fi fost in stare sa ridice orasul nostru din starea in care a ajuns ingenunchiat 3 , fiind un scrupulos paz- nic al dreptatii, prevenitor cu victimele nedreptatii, necrutator fata de 1. In aceasta epistola, Sfintul Vasile intervine pentru readucerea guvernatorului .Hie, cazut in dizgratfe. Vezi comentarul la epist. nr. 94. 2. Guvernatorul Hie. 3. Cf. epistolele 74, 75 §i 76. II - Sfintul Vasile eel Mare 274 ■FtNTUL VAKUB CEL MARE eel ce calcS legea, acelasl atlt pentru sfiraci, clt si pentru bogafi si, mai mult decit orice, omul care se silea sS aduca viata crestina la cinstea ei. Am trecut sub tScere faptul ca el era persoana cea mai integra din cite cunosc si care nu ierta pe nimeni, daca ar fi cSlcat legea, si aceasta am facut-o pentru c& astfel de merite sint lucruri marunte fata de ce- lelalte virtuti ale lui. •> La drept vorbind, marturia pe care o aduc acum este tardiva, dup& cum fac si cei ce cinta singuri ca sa se incurajeze pe ei insisi, dar cut asta nu mai imbunatatesc situatia cu nimic. Dar nu-i fara importanfa faptul c8 marele Tau suflet isi aminteste de acest om si ca pastrezi pentru el recunostinta ca pentru un binefacator al patriei, iar daca unul din cei ce s-au suparat ca n-au fost preferati dreptatii s-ar lega de Hie, pe care si Tu il aperi si-1 protejezi, atunci sa le arati tuturora ca Tu 1-ai avut de prieten. Jar drept dovada ca 1-ai avut in familiaritatea Ta e buna mfirturie pe care ai adus-o despre el si despre experienta lui in admi- nistratie, experienta care n-a mai fost intrecuta de al^ii de atunci in- coace. Intr-adevar, ceea ce altul n-ar fi facut in rastimp de mai multi ani, el a adus la indeplinire intr-un timp scurt. De aceea noi vom primi destuld favoare si consolare pentru cele intimplate daca il recomanzi tmparatului si daca opresti calomniile impotriva lui. $i sa mai stii ca aceste cuvinte Patria este cea care ti le adreseata prin glasul meu si spune ca vointa tuturora este ca sa se reverse asupra acestui om un dram de fericire prin mijlocirea Excelentei Tale. EPISTOLA 97 Catre sfatul ora?uIui Tiana l Scrisa in anal 372 Dumnezeu, Care descopera adincurile si da pe fata dorintele ini- milor, a dat si celor smeriti putere sa inteleaga si uneltirile cele gre* de explicat pentru unii. Caci nimic nu ne-a scapat si nici n-a rSmas ceva ascuns din tot ce s-a savirsit. Noi, insa, n-avem ochi si urechl 1. Tiana devenise capitala provinciei Capadochia Secunda in urma scindarii Aim h. 371. Ambitiosul episcop Antim devenit de acum mitropolit al Tianei s-a purtat ram fatfl de Sf. Vasile, atunci cind va hirotoni necanonic pe Faust (semiarian), episcopal Satalelor (cf. epist. 126). Sf. Vasile a dovedit multa rSbdare fata de el, asa incit re- lntillc dintre ei vor fi de atunci inainte prietenesti (ep. 122, 128, 210 etc.). In aceastS opistoia Sflntul se adreseazS direct Sfatului orasenesc din Tiana, IndemnindH-i si p«ar«sca unltatea credintei intra legatura pacii. Bcniaowr 275 pentru altceva declt pentru paced lui Dumnezeu, pentru toate cite ne due spre ea. Iar daca altii sint puternici si mari si se incred numai In ei insisi, fireste c& noi, care nu sintem nimic si nu sintem vrednici de nimic, nu ne vom face despre noi o astfel de parere, incit sa credem eg am putea consolida situatia daca am trai in izolare, pentru ca stim sigur ca avem nevoie de ajutorul fiecaruia dintre frati mai mult decit are nevoie o mina de alta. De altfel, chiar din clipa in care ne-a zidit cu trap, Domnul ne-a aratat cit este de necesara oamenilor comuniunea. Cind ma glndesc ca un madular nu-i in stare sa se ajutoreze cita vreme e despartit de ce- lalalt, atunci cum sa cred ca in treburile vietii eu ma voi mul^umi nu- mai cu serviciile prestate de mine insumi ? Nici un picior nu poate umbla singur daca nu se sprijina pe celalalt ,• nici un ochi nu poate vedea limpede daca nu sta in legatura cu celalalt, daca nu se fixeaza fmpreuna cu celalalt asupra obiectivelor vazute. Auzul e si el mai clar eind percepe vocea cu amindoua timpanele urechilor, iar pipaitul e mai sigur si el cind se face cu degetele unite. In general, nimic din cite vedem implinindu-se atit in lumea firii, cit si in a celor facute cu voie libera, nu se realizeaza fara participarea celorlalte. Chiar si ruga- ciunea, atunci cind nu are mai multi partasi e cu mult mai slaba decit eea savirsitS impreuna cu altii, caci si Domnul ne-a fagaduit ca va fi de fata in mijlocul a doi sau trei credinciosi, acolo unde acestia cheama mimele Lui in acelasi gind 2 . Insasi iconomia mintuirii a luat-o asupra Sa Domnul, ca sa impace eu singele crucii Lui cele pamintesti cu cele ceresti 3 . Pentru toate acestea sa dorim ca zilele cite vom mai fi in viaja sa fim pe pace si sa cerem ca si la sfirsit, cind vom Inchide ochii, lu- crul sa se savirseasca tot in pace. Pentru aceasta pace m-am hotarit sa nu eru| nici o obosealS, sa nu spun sau sa fac ceva nevrednic, sa nu ma sperii de lungimea calatoriilor, s5 nu ma dau inapoi de la nici o obo- seala, numai pentru ca s3 ma invrednicesc si eu sa am rasplata faca- torului de pace 4 . Si dacS va veni cineva dupa mine pe acest drum, ur- mlndu-ma ca pe un conducator, aceasta va fi pentru mine eel mai bun si mai drag lucru. In schimb, dacS o va apuca pe drum contrar, sS se stie ca eu nici atunci nu-mi voi schimba hotarirea. La ziua raspl&tii' liecare va ajunge s3-si recunoasca singur roadele faptelor proprii. 2. Matei 18, 20. 3. Col. 1, 20. 4. Matei 5, 9 2fH ■rlNTUL VABILB CEL MAM EPISTOLA 08 CStre Euseblu, eplscop de Samosata 1 ScrisS tn anal 373 Eram tare nerSbdator sa vizitez orasul Nicopole, dar dupa ce. am. primit scrisoarea, in care Prea Sfinjia Ta spuneai ca nu vei veni, am renunfat cu pSrere de rau. Mi-am adus aminte, e drept, si de starea sa- nfttatii mele total subrezita. Dar mi-a venit in minte totodata si faptul c4 cei care ma chemasera 2 au f5cut-o doar ca sa-si impace sufletul, intrucit dupa ce ca ne facusera invitatia doar in treacat, prin colectorul de dari Helenios din Nazianz, ei n-au mai binevoit sa trimita macar un curier care sa-mi confirme aceasta invitatj.e. $i apoi, intrucit le sint cam suspect din pricina pacatelor mele, m-am temut sa nu le tulbur bucuria intilnirii. Daca as fi stiut ca este de fata si nobletea Ta, eu nu m-as fi dat inapoi s3 pornesc la drum si pentru probleme mai grele, dar singur nu ma vad in stare sa privesc in fata nici probleme din cele mai mici si, gindindu-ma ca scopul intrunirii era rezolvarea unor pro- bleme de inalt interes bisericesc, am lasat sa treaca timpul si am ami- nat Intilnirea pentru o data mai linistita si mai lipsita de tulburSri, pre- ferlnd sa vin la Nicopole sa discutam aceste probleme bisericesti si cu de Dumnezeu iubitul episcop Meletie, daca el ar refuza sa se duca la Samosata. Daca n-ai fi refuzat, ne-am fi repezit toti, cu conditia sa ne fiti amindoi indrumatori, atit el insusi, prin raspunsul pe care ni-1 va trimite (caci ii scrisesem), cit si Prea Sfintia Ta. II ' Ar fi trebuit sa ne intilnim intre timp si cu episcopii din Capadochia Secunda, dar acestia, dupa ce au luat numele altei eparhii, repede si-au Inchipuit ca pentru noi ei au devenit «oameni ai altei natiuni si ai altei rase», intrucit n-au mai vrut sa mai stie de mine, n-au mai luat nici o legatura cu mine si nici n-au mai stat mult de vorba cu mine. Ar fi fost de asteptat si o intilnire cu preavenerabilul episcop Eustatie, lucru pe care 1-am facut eu. Dar intrucit multi strigau impotriva lui ca ar fi falsificat intr-o masura oarecare credinta, am intrat in discutie cu el 1. Potrivit celor spuse in epistola 95, trebuia sa aiba loc in Nicopolea Armeniei o Intilnire Intre Vasile, Meletie al Antiohiei si Teodot al Nicopolei. Sf. Vasile descrie esuarea Intilnirii. Totodata trebuia sa se Intilneasca ?i cu Eusebiu, dar acesta n-a putut veni. 2. Teodot, episcopul Nicopolei. SCRMORI — 277 9i am constatat ca, slavS Domnului, el urmeaza cu infelepciune linia ortodoxfi. Scrisorile episcopilor n-au ajuns la Prea Sfintia Ta, cred ca din pri- cina celor care trebuiau s-o trimita si pe a mea, dar poate si din vina mea, caci din cauza multor treburi se vede ca mi-a scapat din vedere. Cit despre fratele nostra Grigorie, as fi dorit si eu sa-i incredintea admmistrarea unei episcopii potrivite cu firea lui. Asta ar insemna in- treaga Biserica de sub soare concentrata in una singura 3 , dar cum asa eeva nu-i cu putinta, atunci sa fie facut episcop, dar nu ca sa fie cinstit dupa scaun, ci ca scaunul sa fie cinstit dupa el. Caci, insusirea omului mare nu se masoara dupa promovarea la scara ridicata, ci tine mai cu- rind de ridicarea celor mici prin puterile proprii. Ce-i de facut cu Psal- matios care, cu toate avertismentele fratilor lui, se afla tot in solda lui Maxim 4 , in exercitii ? $i totusi ei nici acum nu ezita sa-i scrie, caci, din pricina slabei lor sanatati si a multelor treburi, ei nu-1 pot vizita. Dar sa stii, de Dumnezeu iubitule, ca starea lucrarilor mele pas- torale cere imperios prezenta Ta aici si va fi nevoie sa-ti mai pui la fn- cercare inca o data cinstita Ta batrinete, ca sa vii in sprijinul Capado- chiei, care s-a subrezit de acum si e gata sa se prabuseasca 5 . EPISTOLA 99 Catre Comitele Terentiu x ScrisS In anul 372 I Cu toate ca m-am sirguit cu toata rivna sa dau ascultare, eel putin in parte, ordinu lui imparStesc, precum si scrisorii prietenesti a Domniei *«wo frT- d c< Sf A . Gri 9° rde de Nazianz. Merita subliniata aprecierea Sf. Vasile tTtSfZ^V S -i Gr S 190ne - P ? ? ^ Parte ' pare c5 Eusebi « este «* care -a Soptit Sflntului Vasile ca episcopia de Sasima nu-i potrivita pentru un om ca Grigorie i o fi'^fv^n 11 ™ 3 ' ^ " ie ° a 9» vernator al Capadochiei. Din descrierea pe care s 1 KtSeYa^^'pS e srss? m pneteftos fata de ortodoc5i ' dar mai ™» s ' a c^a'^stcSu^SsS 38 e1 ' CaPad ° Chia M f ° St Silita sa dea «Ptacopl e,ila t i, „ « h T f^ Xi ^ ? eneral ?i comite bizantin, comanda in anul 372 in Georoia o ar- mata de 12 legiuni de soldati. Era un om de o rara cultura - cum rete£ dta epfst SL^ , 51 <» e » d toci convingerl religioase. Doua fete ale lui erau dlaconite In Samosata, cum deducem din epist. 105. ,In acelasi timp, insa, Terentiu era sumu noil ticn duse de imparatul Valens, de sprijinire a ariartsmului. Se £r ca ^ a fc 1 eel dmth (poate inainte de prefectul Modestos) care a incercat sa intimideze pe Sf Vasile pnn amenintari. Nu va fi fost nici strain de scindarea provincief Capadochfa In •dumb, epistolele urmatoare ne dovedesc din plin ca deparie de a se fMSsat in-' ,_. ^ BFINTUL VABILE CVL, MAKE I Tale 2 , ale caror motive si hotariri sigur cS sint pline de intentii si de sontimente bune, totusi nu mi-a fost dat sS-mi due zelul pin5 la capSt. Prima cauza si cea mai adevSrata sint p&catele mele, care-mi stau pre- tutindeni in cale si-mi impiedica implinirea oricarui demers. A doua e Instrainarea si lipsa de colaborare tot mai pronuntata, pe care mi-o arata episcopul sufragan Teodot. Intr-adevar, nu stiu ce sa se fi intimplat cu Prea Sfintitul frate Teo- dot, care-mi fagaduise, nu de mult, ca ma va ajuta in toate, si care se grabise sa ma duca de la Gitasa 3 la Nicopole, dar cind m-a vazut sosit acolo 1-a apucat asa o frica si groaza de pacatele mele, incit n-a mai vrut sS mS primeasca nici la slujbele de dimineata, nici la cele de seara ! Sa zicem ca va fi procedat cu dreptate fata de un pacatos ca mine, dar o astfel de hotarire a lui nu s-a dovedit deloc a fi folositoare impacarii Bisericilor noastre. Ca motiv al acestei atitudini a fost acuzatki ca as fi acceptat sS intru in comuniune cu episcopul Eustatiu 4. Or, iata ce am facut eu in aceasta privinta : II Cind am fost invitat sa particip la intrunirea convocata de fratele Teodot, lucru pe care nu-1 puteam refuza, caci eram animat de toata dragostea, am crezut potrivit sa intru mai inrtii in contact cu pomenitul frate Eustatiu, pentru a nu lasa sa se dovedeasca desarta si fara folos intrunirea noastra. I-am aratat acestuia toate acuzatiile doctrinale de care amintea fratele Teodot, precum si altele, si 1-am rugat sa ne spuna daca de acum inainte urmeaza credinta cea dreapta, pentru ca sa pas- tram si pe mai departe comuniunea cu el, iar in caz ca invatatura lui consuna cu a noastra, atunci se stie ca-1 vom trata in consecinta. Am discutat mai mult laolalta si am pierdut toata ziua ocupindu-ma numai de aceste lucruri, iar la venirea serii, ne-am despartit fara a fi ajuns la , nici o intelegere. A doua zi, incepind din sedinta de dimineata, am re- luat discutiile in aceeasi problema. Acum sosise si fratele Pimeniu, tlmldat, Si. Vasile va ci^tiga pe cei doi demnitari $i va stabili relatfi bune cu ei si Probabil c5 datoritS lui Terentfu s'-a obtinut de la Warat aprobarea ca hiro- tonirea si instalarea episcopilor din Armenia Mica — nu de mult intrata in admi- nistrate bizantina — sa fie facuta de Sf. Vasile impreuna cu Teodot episcopul Nico- polei. Epistola 99 cuprinde raspunsul hotarit al Sfintului ca n-a fost posibila colabo- rarea cu Teodot din pricina ca acesta n-a vrut sa colaboreze cu Eustatiu de Se- basta, eel mai cunoscut episcop al regiunii, dar care inclinase spre ananism. AstK-i celc doua zile petrecute in Satala au fost cu esec. 2 Deci Terentiu va fi pus la oale decizia imperiala (despre Armenia Mica). _ 3 Gitasa era o localitate retrasa, unde isi petrecuse Sf. Meletie «exilul» jsau. 4. Mai mult de o jumatate de zi s-au purtat discutii, cind a fost vorba sa se confirms si in scris intelegerea, Eustatiu si Teodot au negat totul. Poate sa fi fost si Hi. Vasile prea idealist, prea .pretentios. Nu se stie. SCRISOHI — _ 279 preot din Sebasta, care a apfirat cu ardoare pozitia opusS. Incet, incet, m-am dezvinovStit de acuzele pe care mi le adusese « si am reusit sa-i conving in asa masura de dreptatea atitudinii mele, incit cu ajutorul lui Dumnezeu nu se mai putea descoperi intre noi rilci eel mai mic dezacord. Pe la ora noua ne-am ridicat sa facem rugaciunea, sa dam multii- mire lui Dumnezeu pentru ca am ajuns sa cugetam la fel si sa graim la fel. Mai trebuia sa primesc de la acest om doar o marturisire scrisa, pentru ca sa vada si vrajmasii lui ca s-a supus cu adevarat, lucru care ar fi fost o marturie clara si pentru ceilalti. Dar pentru a fi si mai siguri, am vrut sa am o intrevedere cu Teodot si cu fratfi din jurul lui, spre a primi in scris si de la ei o marturisire de credinta, ca s-o prezentam celui de care a fost vorba, pentru a ob^ine un dublu re- zultat : pe de o parte, sa biruie dreapta credinta, iar pe de alta, sa fie si ei multumiti ca propunerile lor au fost acceptate si satisfacuti ca nu mai exista impotriva lor nici un motiv de contestatie. Dar inca inainte de a ajunge sa pricepem de ce trebuia sa ne consfatuim si ce rezultat ar iesi de aici, episcopul Teodot a socotit ca n-ar mai trebui sa fim in- vitati si noi. Asa ca m-am intors inapoi de la jumatatea drumului, descurajat ca se zadarnicisera oboselile depuse pentru pacificarea Bisericii. Ill Asadar, fiind nevoit sa fac drumul in Armenia, ca unul care cu- nosteam caracterul ciudat al acelui om si intrucit am vrut sa dau soco- teala prin marturie sigura si de atitudinea mea si in acelasi timp sa mulfumesc si pe acel om, am plecat la Gitasa, locul unde petrecea de Dumnezeu iubitul Meletie, si unde ne-am Imtllnit din nou cu omul in cauza, cu Teodot. Daca^as fi fost acuzat de ce stau in comuniune cu Eustatiu, as fi anuntat rezultatul intilnirii, cu care ocazie 1-as fi adus sa lmpartasesc toate convingerile mele, dar intrucit Teodot spusese ca Eustatiu tagaduise, dupS ce ne pSrasise, declarind el insusi ucenicilor sai ca in realitate nu se pusese de acord cu mine in privinta nici unui punct de credinta, eu i-am raspuns — spune-mi, preaminunatule, n-am facut oare lucrul eel mai just si mai sigur ? - ca in ce ma priveste eram convins, sprijinindu-ma pe statornicia de care a dat dovada tot- deauna acest om, ca nu se lasa totdeauna prea usor atras in atitudini contrare si ca daca admite odata ceva, el nu o face pentru a tagadui ce-a spus inainte 6 . 5. Atit Teodot, cit 5 i Pimeniu, ar fi vrut sa impace pe Sf. Vasile cu Eustatiu Poate ca ?i pretentiile Sf. Vasile vor fi fost prea mari. 6. Eustatiu era un fel de «a wa XXaS», un om care-si schimbase mereu parerile 280 ■FtNTUL VABILI CHL MARE El e un om care fuge de minciunS ca de ceva groaznic, chlar si atuncl cind e vorba de problemele cele mai neinsemnate, ca-i departe de a se opune adevSrului, mai ales cind e vorba de lucruri atit de im- portante si al caror ecou e atit de general. DacS. totusi s-ar intimpla ca aluziile Tale repetate s& fie intemeiate, ar trebui §S-i prezinji for- mularul scris, care sa confinS. expunerea intreaga a credintei ortodoxe. DacS voi vedea acest consimtSmint al lui confirmat de iscalitura lui, ou voi rfimine in comuniune cu el, dar daca voi sim^i ca se retrage, voi renunta la contaetul cu el. Intrucit aceste conditii au fost aprobate de episcopul Meletie si de confratele Diodor, preotul care a fost de fata, la intilnire, prea respectatul frate Teodot si-a dat si el consim- ttlmintul rugindu-ma sa cobor la Nicopole sa-i vizitez Biserica si sa-1 iau ca insotitor pina la Satala, despartindu-se de noi la Gitasa. - Dar cum am ajuns la Nicopole 7 , uitind si vorbele pe care le auzise de la mine si de fSgaduielile pe care mi le-a facut, m-a coplesit cu tot felul de batjocuri si fel de fel de serrnne de dispret, cum am relatat mai sus, si s-a despartit de mine. IV Cum as fi fost, dar, in stare, prea stimate, isa due la indeplinire sar- cina propusS si sa asez episcopi in Armenia 8 , din clipa in care eel ce ImpSrtSseste aceleasi r3spunderi se poarta cu mine in felul acesta ? $i totusi cu ajutorul lui nadajduiam ca voi gasi oamenii care-mi trebuie, pentru ca in eparhia lui sint destui oameni evlaviosi si intelepti, care vorbesc limba localnicilor si care cunosc multe alte insusiri deosebite ale acestor popoare. $i cu toate ca stiu numele acestora, totusi nu-i voi divulga pentru a nu primejdui, eel putin pentru alte vremuri, situafia din Armenia. $i acum, dupa ce am venit pina la Satala cu sanatatea mea atit de subrezita, totusi cred ca datorita ajutorului M Dumnezeu am rinduit bine lucrurile, impacind pe episcopii din Armenia si dindu-le IndrumSrile cuvenite, ca sa lase la o parte neintelegerile vechi si sa vinS din nou la rivna adevarata a casei Domnului. Le-am lasat §i regulamente in legatura cu cSlcarea rinduielilor in Armenia si le-am spus cum sS lucreze pentru a-si vedea de menirea lor. Am primit si o cerere a Bisericii din Satala, in care ma rugau sa le dau un episcop. Totodat5 m-am mai ocupat si de calomniile ihdreptate contra fratelui Ciril, episcopul Armeniei, si am aflat, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca 7. Atit Nicopole cit 51 Satala erau situate in Armenia Mica, dar sediul mitro- politan era la Satala. 8. Inca o marturie despre respectul recunoscut Sfintului Vasile chiar §i dinco!< do granUelo arhiepiscopiei lui. BCHISOHI 28|' aceste calomnii erau nelntemeiate si erau pornite numai din defaima- rea rivalilor lui, cum mi-au marras se scirbesc tot mai mult din pricina asa-zisei «drepte credinte» si care spun ca masca smereniei e folosita doar drept pretext ca sa inspire rncredere si ca o prefacatorie pentru a insela in orice fel, chiar si daca noi n-o exteriorizam, o stie prea bine mintea Ta cea inteleapta. $i anume, nici o indeletnicire nu-i atit de bSnuitS de pa- cat asa cum e imbratisarea unei vieti ascetice. Iar cum s-ar putea reme- dia aceasta stare de lucruri ramine in grija fratiei Tale s-o patrunzi. In- vinuirile urzite impotriva noastra de Sofronios nu-s o prevestire ca lu- crurile s-ar indrepta, ci un inceput de dezbinare si de separare si mai mare, dind pe fata un adinc proces de racire a dragostei dintre noi. Cer, asadar, milostivirii Tale sS-1 opreasca in drumul lui fatal si sa-ti dai toata silinta, prin dragostea care emana din Tine, sa stringi laolalta ceea ce se dezbina, iar nu sa adincesti si mai mult dezbinarea de catre cei care au pornit spre neunire 2 . 2. Ca In nici o alta epistolS, cuvintele de la sflr^itul acestei scrisori ne due cu glndul la un plan al vrajma$ilor Sfintului Vasile de a-1 dezbara $i pe Eustatiu de le- gaturile lor strinse. Desigur ca tentativa lor n-a reu$it. 300 TlNTUL VATL1 CEL MAHE EPISTOLA 120 Catre Meletle, episcopul Antiohiei x ScrisS in anul 373 Am primit o epistoia de la episcopul Eusebiu eel prea iubit de Dum- nozeu, in care cere din nou sa scriem Apusenilor In legatura cu unele probleme bisericesti. A vrut sa fie scrisa de mina mea si semnata de toti cei din comuniunea noastra. Intrucit, insS, n-am gSsit modul cum trebuia sS scriu in legatura cu ceea ce poruncea, am trimis credinciosiei Tale doar un memoriu, pentru ca, dupa ce-1 vei fi citit si dupa ce vei fi ascultat si ceea ce iti va fi spus si prea doritul nostru preot Simplicios, sa binevoiesti a-1 completa Tu insuti, in aceasta privinfa, dupa cum vei gasi de cuviinta, eu fiind gata sa aprob ceea ce scrii, si s§-l trimit indata celor din comuniunea noastra, pentru ca avind odata semnaturile tuturor, sa poatS porni la drum eel ce va urma sa piece la episcopii din Apus 2 . Po- runceste, dar, sa ni se faca cunoscut ceea ce mintea Ta va fi hotSrit pen- tru ca sa nu raminem neinformati despre ceea ce vei fi cugetat. In legatur§ cu cele scornite sau puse deja la cale in Antiohia impo- triva noastra, acelasi frate \i le va spune, daca nu cumva zvonul eveni- mentelor o va lua inaintea celor petrecute deja. Caci trebuie sa ne as- teptam ca amenintarile sa se realizeze cit de curind, intrucit vreau sa stii c& fratele Antim-'a hirotonit ca episcop pe Faust (eel care e impreunS cu Papas 3 ), fara ca sa fi cerut voturile altora, si 1-a instalat in locul prea yeneratului frate Ciril, a^a incit el a si indeplinit deja dezbinarea in Ar- menia. $i pentru ca sa nu se spuna minciuni impotriva noastra si pentru ca sa nu fim invinuiti noi de neorinduielile care s-au intimplat, Ji-am adus la cunostinta aceste fapte. Desigur cS Tu vei binevoi sa le faci cu- noscute ^i altora. Cred ca multi se vor Intrista din pricina acestei neorin- duieli. 1. Eusebiu de Samosata facuse o schita care prezenta In rezumat situatia Bise- ricllor terorizate de arianism. Memoriul trebuia sa poarte semnatura lui Meletie. Intre timp Sf. Vasile scrisese Apusenilor trei epistole : 70, 90, 92, dar Apusenii nu trimisesera nlci un delegat care s& sprijine pe ortodocsi. Sf. Vasile se arSta exasperat. 2. AceastS epistoia menita s8 fie trimisa Apusenilor este diferita de cea de snb nr. 92. Ea pare c3 n-a fost expediata inainte de anul 376 din cauza c3 Apusenii susUn pe Paulin in locul lui Meletie pe scaunul Antiohiei. 3. Probabil se face aluzie la Eustatiu, care era poreclit a?a ca unul ce promovase din tinerete viata monahaia. •cwnowr .^ 30j EPISTOLA*121 Citre Teodot, eplscop de Nlcopole 1 ScrlsS In anul 372 Iarna e aspra si atit de mult5 zSpad& s-a depus fncit nu te poti min- giia usor nici prin scrisori. $tiu ca acesta-i motivul pentru care si cu- viosiei Tale i-am trimis purine scrisori si pentru care si eu am primit putine. Dar intrucit prea iubitul frate si preot Sanctisim s-a angajat sa piece in calatorie pina prin tinuturile Tale, prin el te salut si pe Fra- tia Ta si te rog sa faci rugSciuni si pentru mine, dar sa dai ascultare si fratelui pomenit inainte, ca sa afli de la el in ce stare stau problemele Bisericii si sa arati pe cit se poate o rivna cit mai fierbinte pentru aceste probleme. $tii ca Faust a venit la noi aductnd scrisori de la «papa», prin care se pretinde ca el sa fie facut episcop. Deoarece am cerut marturia de la cuviosia Ta si de la alti episcopi, el nevrind sa mai stea in legatura cu noi, a trecut la Antim si, luind hirotonie de la acesta, fara sa se fi facut nici macar amintire despre mine, s-a intors 2 . EPISTOLA 122 Catre Pimenios, episcopul Satalelor Scrisa tn anul 373 E drept ca ai cerut sa-fi trimit scrisori de la episcopii din Arme- nia 1 , cind urmau sS treads prin orasul tau unii din participantii la sino- dul de acolo. Cunosti acum si pricina pentru care nu le-am trimis. Pen- tru ca ti-am spus adevSrul, cred cS mS vei ierta ,- daca insa aceia au as- cuns scrisorile, dup& cum socot, atunci iti spun eu cauza. Antim 2 eel atlt de generos In toate, care de multa vreme facuse pace cu mine, abia a gasit prilejul sS-si punS In aplicare marirea lui de- parts si sa-mi fac5 necaz, a hirotonit (prin abuz) numai cu miinile lui, 1. Epistola e in leggtura cu cea de sub nr. 120. Discuta doua probleme: 1) preo- tul Sanctisim, care a caiStorit si in Apus, face o calatorie de informare si prin Arme- nia Mica spre a putea referi in Apus ; 2) hirotonirea necanonica a lui Faust de c5tre Antim al Tianei (cf. 120 si 122). 2. Sub acest «papa» sau «ava», cum numeau rasaritenii pe conducatorii unor minastiri, credem ca trebuie inteles Eustatiu de Sebasta. 1. E vorba de Armenia Mica. 2. Ambi'tiosul episcop Antim de Tiana, care a acceptat (ori a provocat ?) dezmem- brarea in douS a Arhiepiscopiei Cezareii, a fost unul din ghimpii cei mai durerosi pusi in coasta Sf. Vasile. A se vedea epistolele 120, 121, 122. 302 BrlNTUL VABILt CM* MAKE ffirS sli mai astepte si votul altuia dintre voi, pe Faust 3 , bfitlndu-si astiel ]oc de atenta mea purtare de grija in astfel de probleme. Intrucit el a cfilcut o veche rinduiaia, dispretuindu-va si pe voi, de la care eu astep- tam sfi gfisesc o mSrturie, el a sSvlrsit o fapta care nu stiu daca poate fi piacuta inaintea lui Dumnezeu, intristindu-ma. Din pricina tuturor ucestor motive n-am mai trimis nici o epistoia nici unuia dintre episcopii din Armenia, inclusiv cucerniciei Tale. Dar nici pe Faust nu 1-am primit tn comuniune, protestind deschis si spunind ca daca nu aduce si de la voi epistoia irenica, voi ramine pentru totdeauna strain de el si voi cSuta sa conving si pe ceilalti, care sint de aceeasi parere cu mine sa-1 considere si ei la fel. Daca crezi totusi ca cele intimplate se mai pot indrepta, gr&beste-te si trimite-i si tu lui Faust epistoia in acest sens, daca crezi ca viaja lui se mai poate indrepta, si indeamna si pe altii sa faca la fel 4 . Daca ins a lucrurile nu se mai pot indrepta, instiinteaza-ma si pe mine, ca sa nu-mi mai fac nicicum de lucru cu el chiar daca — dupa cum au aratat — el este eel care a fScut primii pasi ca s& se rupa de comuniunea cu mine si s8 treaca la Antim, dispretuindu-ne si pe mine, si aceasta Biserica, soco- tindu-ma nevrednic de iubirea lor. EPISTOLA 123 Catre monahul Urbikios : Scrisa in anal 373 Era vorba sa ma vizitezi — si planul era pe cale de a se realiza — ca sa ma «astimperi cu virful degetului, caci ma chinuiesc in vapaia aceasta» 2 . Ce s-a intimplat intre timp ? Oare pacatele mele s-au pus impotriva in asa fel incit ti-am impiedicat avintul si astfel am ramas sa Indur pe mai departe dureri atit de insuportabile ? Intr-adevar, dupa cum dintre valuri, unul coboara, altul se ridica, pe cind un al treilea se fringe Innc-grindu-se din pricina izbiturilor, tot asa si din patimile noastre ome- 3. Faust, pe care Antim 1-a hirotonit necanonic, fusese colaborator al lui Eusta- tlu de Sebasta. El ceruse mai intii Sfintului Vasile sa-1 hirotoneasca, dar acesta n-a vrut s-o facS pina n-are si voturile episcopilor din jur, Teodot de Nicopole, Pimenios din Satala $i altii. Atunci Faust s-a dus la Antim care 1-a hirotonit. 4. Cu alte cuvinte, de dragul pScii, Sfintul Vasile ar fi f3cut si acest pogorSmint, s8-i rocunoascfi lui Faust canonicitatea. 1. Numele lui Urbikios il mai intilnim si in epistoia 362, desi nu se poate spunr- < a or fi una si aceeasi persoana. Ca in cele mai multe epistole, Sfintul Vasile ii cere lui Urbikios sfatul In grelele frSmintari prin care trecea (mai ales intrigile lui Eustatie), ;lov,ici<1 ca acest persona] ii era veche cunostinta. 2. I, lira 16, 24. acmaoHt 30 3: nesti unele s-au oprit, altele sint In curs de desfasurare, pe cind altele se formeaza din nou, Inclt, dupa clt s-ar pSrea, ar exista o singurS scci- pare din raut&ti : ori sa ne facem cu timpul una cu ele, ori sS ne snnU- gem din calea celor ce ne urmaresc 3 . De aceea vino odata pe la mine, oricit de greu ar fi lucrul acesta,, fie ca sa ma consolezi, ori sa-mi dai vreun sfat, fie sa mai staicitva timp cu mine, oricum sa ma linistesc chiar si numai vazindu-Te. Iar ceea ce este mai important, este sa te rogi si iarasi sa te rogi, pentru ca sa nu ma copleseasca gindurile rele, ci sa-mi arunc mai bucuros ancora na- dejdii in Dumnezeu, pentru ca sa nu.fiu numarat cu slugile cele netreb- nice, care numai cind le face bine II binecuvinta, dar cind le mai trimite cite-o suparare nu vor sa-L cinsteasca. Sa te rogi, deci, pentru mine, pentru ca sa trag folos si din suferinte, increzindu-ne in Domnul, indeo- sebi atunci avem mai multa nevoie de El. EPISTOLA 124 Catre Teodor ScrisS In anul 373 Se spune ca acei ce se lasa stapiniti de patima iubirii, atunci cind dintr-o necesitate de neinlaturat sint nevoiti sa se desparta de cei iu- biti, daca privesc spre chipul persoanei iubite isi mai potolesc sim- tamintele, linistindu-se numai daca privesc doar cu ochii portretul fi- intei iubite. N-as putea spune daca acest lucru e adevarat sau nu. Cu toate acestea, ceea ce mi se intimpla mie atunci cind ma gindesc la bunStatea Ta, nu e departe de cele spuse. Intrucit, asadar, simtamintul pe care mi-1 trezeste sufletul tau cu- rat si bun este, asa-zicind, tot un fel de dragoste (doar ca pentru ca s-o gustSm mai mult decit orice alt bun pe rare-1 dorim nu-i lucru usor din pricina impotrivirii pacatelor noastre), am socotit ca cea mai reusitS icoana a bunatatii Tale ar fi prezenta Ta in fata prea iubitilor nostri fra^i. Dar si daca mi s-ar intimpla sa-ti intilnesc fiinta fara anturajul lor, chfar si atunci as crede ca, vazindu-Te pe Tine, i-as vedea ?i pe ei. Spun acest lucru pentru ca masura dragostei e atit de mare in oricare din voi, incit fiecare din voi v-ati recunoaste unul pe altul dupa rivna de a vS intrece unul pe altul. De aceea am multumit lui Dumnezeu si doresc, daca-mi va fi dat s-o mai due o bucata de vreme, ca aceasta viata sa-mi fie si mai pla- 3. Imagine des folosita de Sf. Vasile (cf. ep. 70, 92 etc.). ■ mQ. BWtmVl. VABILM CKk MMtB rutfi prin a]utorul Tfiu, inlrucit deocamdata imi vfid viata ca pe t-ovu neplScut si nedorit, atita vreme clt sint despSrtft de cei dragi ai men. Pentru ca, dupa parerea mea, nu-i cu putinta ca cineva sa fie prea vo- ios cind o despartit de cei care-1 au drag cu adevarat i . EPISTOLA 125 Copia marturisirii de credinta * ScrisS in anul 373 Cei care s-au declarat inainte pentru o alta marturisire de credinta, -dar care doresc acum sa treaca la comuniunea cu cei drept-credinciosi, precum si cei care abia acum doresc sa fie instruiti in invat&tura cea adevarata, trebuie sa fie lamuriti in credinta care fusese redactata de Sfintii Parinti in sinodul convocat odinioara la Niceea. Acest lucru le-ar fi de folos si-celor banuiti de a se fi impotrivit invataturii celei sana- toase si care-si ascund convingerile lor eretice sub subterfugii cu as- pect de adevar. ?i pentru acestia ar fi indicata numita marturisire do credinta. Caci ori se vor lecui de boala lor ascunsa, ori, daca si-o vor ascunde si mai adinc isi vor lua asupra-si judecata inselaciunii, in timp ce pe noi ne usureaza de raspundere la ziua judecatii, cind «Domnul va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor» 2 . Cu alte cuvinte, asa trebuie sa-i primim din momentul in care mar- turisesc ca au crezut in sensul cuvintelor stabilite de Parintii nostri de la Niceea si dupa intelesul sanatos cuprins in cuvinte. Caci exists si din aceia care chiar si in aceasta marturisire de credinta fals'ifica in- vatatura adevarului, explicind sensul cuvintelor din ea dupa propriile lor opinii. Oare nu asa a indraznit sa spuna si Marcel 3 , care sustinea, in chip hulitor, despre persoana Domnului nostra Iisus Hristos ca El ar 1. Finetea 5i eleganta cu care se exprima aici Sf. Vasile, sentimentul iubirii care leagS pe membrii unei comunitati de vietuire duhovniceasca ne duce cu gindul l si care nu marturisesc ca dupa natura Duhul e Sfint intocmai cum si Tatai e Sfint, dupa natura, si Fiul la fel, ci-L priveaza de sfintenie na- turals. O dovada despre adevarul acestei invataturi este ca nu trebuie su Indepartam pe Duhul nici de Tatal si nici de Fiul, intrucit trebuie sS ne botezam asa cum am fost invatati si sa credem asa cum ne-am botezat si sa ne inchinam asa cum am primit credinta — in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfint, iar de comuniunea cu cei care numesc pe Duhui Sfint creatura sa ne ferim, socotindu-i adevarati hulitori de Dumnezeu ; — de aceea se face cunoscut in chip nestramutat — pentru ca impo- triva defaimatorilor e necesar sa se faca aceasta precizare — ca noi nu numim pe Duhul Sfint nici «nenascut», intrucit cunoastem numai un singur «Nenascut» si un singur inceput al tuturor lucrurilor, Tatal Dom- nului nostru Iisus Hristos ; dar nici «nascut» nu-L numim pe Duhul Sfint, pentru ca am invatat din tradi^ia credintei ca numai Fiul este Cei Unul- Nascut ,- dar am mai invatat ca Duhul adevarului de la Tatal purcedc si mSrturisim ca fara sa fi fost creat, Duhul e si El din Dumnezeu. Mai excomunicam totodata si pe cei ce numesc pe Duhul Sfint fi- inta slujitoare, coborindu-L prin aceasta expresie in rindul creaturilr Cfici Sfinta Scriptura este aceea care ne-a invatat ca duhurile slujitoa nor. re 5. Aid se lace aluzie la invatatura despre divinitatea persoanei a Treia din Slinla Tri-imo, pe tare Sfintul Vasile o expune in tratatul Despre Duhul Stint, pretum si in mai mulle cpislole : 151, 200, 231, 233, 236 etc. SCRiaORI — . ; 307 sint ( n-ciluri, atunc i cind a spus «oare nu sint toti duhuri slujitoare, tri- misi ca sa slujoascS ?» 6 . Iar din pricina celor care rastalmacesc orice si care nu tin inva^a- tura lasata de Evanghelie este necesar sa mai precizam ca trebuie sa fugim si de aceia care parasesc rinduiala lasata de Domnul si pun fie pe Fiul inaintea Tatalui, fie pe Duhul Sfint inaintea Fiului, atacind deschis dreapta credinta. Caci datori sintem sa pastram neatinsa si ne- smmtita rinduiala pe care am primit-o chiar din gura Mintuitorului, atunci cind a zis : «mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh» i. EPISTOLA 126 Catre Atarvios 1 Scrisa !n anul 373 _ M-am dus pina la Nicopole cu nadejdea ca voi linisti tulburarile iscate acolo si voi indrepta iarasi abaterile de la rinduielile canonice ale Bisencilor acelora, dar m-am suparat peste masura pentru ca nu te-am ; Intilnit, intrucit, dupa cum am aflat, ai plecat in graba, tocmai in toiul sinodului pe care chiar Prea Sfintia Ta 1-ai convocat. Drept aceea am fost silit sa recurg la scrisoare, prin care iti aduc ammte ca esti dator sa vii pina aici ca sa-mi aduci maear cit de putina ; mingnere in intristarea ce mi-ai fScut-o si care m-a coplesit de moarte cind am auzit ca-n mijlocul Bisericii te-ai incumetat la niste lucruri de ; care n-am mai auzit niciodata pina acum. j. Dar oricit de suparatoare si de rea ar fi aceasta comportare, o tree |; cu vederea, pentru ca s-a indreptat impotriva unui om care, lasind pe i seama lm Dumnezeu razbunarea pentru toata jignirea ce i-ai adus-o doreste pacea din toata inima, pentru ca sa nu fie din pricina lui nici un prejudiciu in poporul lui Dumnezeu. citit ace*tea In IL ^Tvl^l ^ , Eus . tatiU e P isco P uI - E " episcopul Eustatfu am ine ce era scr'is Z ^A CUn ° 5tlnt * de ele & am ^probat impreuna no S t ru e a C ho r epL e op a ulHi r SevT S iTalfo"™ " ^^ ^^ * 1Ui Fr ° nt ° n al 7. Matei 28, 19. „n J' AC f St , Atarv . ios ' episcopul Neocezareii, era ruda cu Sf. Vasile Nu se ru noaste motivul pentru care nu voia sa pastreze legaturi de comuniune cu cedlaW colegi a*_ sai dupa cum aflam din epist. 69 scrisa cu 2 ani h™e In scrisoarea fnH t. °^ 6ni d i" n °V Ca J n " a V0it sS dea fa * cu superiors sSu S Vasile) dispT- rSnd tocmai In tnnpul sedmtelor. Vina lui de capetenie consta in faptul ca n-a v?ut sa dea declara le ca osindeste ratacirea lui Sabelie si a lui Marcel de Andre Se 5tie ra n,c, ma, tirziu (epist. 204, 207, 210) el nu parasiso vechUe erezfi _„„ Bf'tNTtJI. VASI1.E CEL MARK 308 _____ — — Intrucit unul din cinstitii $i credinciosii nostri confrati m-a insti- intat c3 tu raspindesti inovatii in ale credintei si predici lucruri po- trivnice adevaratei Invataturi, ceea ce m-a indurerat si m-a nelinistit peste masur3, gindindu-ma ca pe linga miile de rani pe care le-a su- ferit Biserica de la dusmanii adevarului Evangheliei mai rasare acum IncS un rSu, prin reinvierea vechii ratSciri a acelui du?man al Bisericii, (.are a fost Sabelie (pentru ca fratii m-au informat ca cele spuse se apropie de invatatura aceluia), pentru aceea ti-am scris sa nu intirzii sa vii pina la mine, facind o mica plimbare pina aici, si dupa ce imi vei fi dat asigurarea, pe care o doresc, de a-mi potoli supararea ce mi-ai fflcut, sS aduci iarasi mingiiere in Bisericile lui Dumnezeu, care au ra- mas coplesite in chip insuportabil si grav dupa toate cele intimplate si cite s-au zvonit sau au fost graite de tine. EPISTOLA 127 Catre Eusebiu, episcop de Samosata Scrisa in anul 373 Preamilostivul Dumnezeu, Care stie sa alterneze tristetile cu bucu- rii si care stie sa mingiie astfel pe cei smeriti, ca sa nu fie coplesiU peste masura de suparari, al caror rost nu 1-ar intelege, mi-a trimis o mfngiiere tot atit de mare ca si tulburarea care a dat peste mine la Nicopole x , poate anume ca sa-mi confirme sosirea la vreme a prea iu- bitului episcop Iovin. Cit de binevenita a fost sosirea lui, sa ne-o spuna el Insusi. Nu voi vorbi numai despre acest lucru, ca sa nu fac prea lungS epistola si ca sa nu se para ca prin amintirea unei greseli 2 invi- nuiesc pe cei care din pricina schimbarii intervenite au ajuns atit de IndrSgiti de mine. In schimb, m3 rog sa dea Bunul Dumnezeu sa te arati pe meleagunle noastre, ca sa te imbratisez pe Cuviosia Ta si sa-ti istorisesc in toate amanuntele vremurile de azi. Faptul ca probam cu dovezi rautatile care ne-au intristat, aduce de obicei oarecare usurare istorisindu-ti-le. Dar oricum, pentru cite a facut acest iubit episcop 3 , cu devotament deplin in dragostea pe care mi-o poarta, dar mai ales pentru statornicia Pvenit la Nicopole, Sf. Vasile trebuia sa cerceteze cazul hirotonirii necanonice a lui Faust ca episcop a Satalelor, pe care-1 hirotonise episcopal senu-arian Antim de Tlana A se vedea P epist. 123. La intoarcere 1-a vizltat episcopal ortodox Iovin de la Perrhes. ^ ^ formula omiana de la R im ini din anul 359, prin care Fiul so recunoaste a fi «asemanator cu Tatal intru toate.. Istona bisenceasca, vol. I, p. 239. 3. Iovin. acmsoRi 309 lui in respectarea Intocmai a canoanelor, adreseazfi-i laude, aducind multumire lui Dumnezeu, intrucit comportarea ta a dovedit nobletea de caracter a Prea Sfintiei Tale. EPISTOLA 128 Catre Eusebiu, episcop de Samosata ScrisS la inceputul anului 373 Desigur ca pentru pacificarea Bisericilor lui Dumnezeu eu n-am fost inca in stare sa-mi dau tot concursul prin fapte deosebite, dar mar- turisesc in inima mea ca urmaresc acest lucru atit de mult incit mi-as da bucuros si viata numai sa pot stinge vapaia acestui rSu pe care ni 1-a aprins diavolul. $i daca nu acesta mi-ar fi fost cuvintul in tot timpul, cu dorinta de a apropia (sufleteste, n.tr.) pe cei din Coloneea 1 , asa sa n-am eu parte de pace in viata mea ! Eu caut, insa, adevarata pace, anume aceea pe. care ne-a lasat-o Insusi Domnul 2 . Ceea ce am cerut sa mi se dea in mina drept confirmare e o garanjie pentru omul care nu doreste nimic altceva decit pacea cea adevarata, chiar daca unii certati cu dreptatea si cu adevarul talmacesc altfel lucrurile. $i aceia n-au decit sa foloseascS limba dupa cum vor, pentru c& o data si o data totusi se vor cai pentru cuvintele lor 3 . II Pe Cuviosia Ta te rog sa-ti aduci aminte de propunerile de la in- ceput si sa nu te ratacesti primind niste raspunsuri straine de intreba- rile puse, acceptind drept concluzii valabile nascocirile unor oameni care, fiind lipsiti de capacitatea de a exprima parerile lor, desfigureaza adevarul mai rau decit oricine. Eu am formulat propuneri in cuvinte simple 4 , limpezi si usor de inteles. (Caci nu gresim, n.n.) daca vom ex- 1. Ora? In Armenia. 2. Rar Inttlnim In toata corespondenta Sf. Vasile cuvinte de o sinceritate atit de puternica, dar ?i de amarS ca in ep. 126, 127, 128, in care ni se vorbeste despre ranchiunele si greutatile pe care i le fac tocmai rudenia sa, episcopul Atarvios de Neocezareea, precum si episcopul Eustatiu de Sebasta, care, prin atitudinea lor nesta- tornica dar si ascunsa, dau adeseori cistig de cauza arienilor. A se vedea ep. 65, 204, 207, 210. Formula de credinta ortodoxa de sub ep. nr. 125 a fost semnata pina si de Eustatiu de Sebasta, alt ierarh care a dat mult de lucru Sf. Vasile, dar de Atarvie nu. 2. Joan 14, 27. 3. Aderentii lui Eustatiu. 4. E vorba de actul din epistola 125. 310 srtNTur, VAsrr.rc c:r,r- mare elude din comuniune pe toti cei care nu primesc crodinta Sinodului de la Niceea si daca vom refuza sa mai stSm in legSturS cu cei care afir- ma cei Duhul Sfint este f3ptura\ Or, in loc sS rSspunda cuvint cu**cuvint la intrebarile trimise de Tine, acela imi recita un fel de rapsodii. $i n-a facut aoest lucru dintr-o naivitate a cugetului, cum ar fi putut sa-si inchipuie cineva, si nici pen- tru ca nu si-ar fi dat seama de urmari, ci se gindeste poate ca, refuzind propunerile noastre, se ridica pe sine in fata poporului, pe cind daca s-ar fi invoit cu noi s-ar fi indepartat de calea mijlocie, decit care n-a vSzut pina acum nimic mai de cinste. Deci sa nu ne ademeneasca pe noi cu apucaturi sofistice si sa nu rSspundS impreuna cu toti ceilalti care sint de parerea lui, ci sa ne tri- mita un cuvint scurt, drept raspuns la intrebari, ori sa marturiseasca deschis cS renunt& sa mai stea in comuniune cu dusmanii credintei. Da- cS-1 vei convinge sa faca asa si-mi vei trimite raspunsuri drepte si asa cum le cer, atunci voi declara ca eu sint eel care am gresit in toate si ca iau asupra mea toata vina. Atunci mi-a cerut sa dau dovada de sme- renie. Intrucit insa el nu da nici un semn de schimbare, iarta-ma, prea- iubite p&rinte, ca nu pot sa ma prezint la altarul Domnului cu fatarnicie. Pentru ca daca nici de acest lucru nu ma tern, atunci pentru ce pricina m-a§ indeparta de Evipiu 5 care-i atita de capabil in cuvint si de ina- intat in virsta, iar pe deasupra si-a dobindit atitea indreptatiri la priete- nia cu noi ? Daca in imprejurarea respectiva am procedat bine si dupa cum o cerea adevarul, atunci ar fi desigur ridicol ca tocmai prin mijlo- cirea unor persoane atit de destepte si de talentate sa aparem unifi cu oameni care au aceleasi pareri ca el, ca Evipiu. Ill Dar, pe linga acestea nu socot ca-i drept sa ne instrainam cu totul de cei care nu primesc credinta (niceeana n.tr.), ci cred ca este folositor sS avem oarecare grija fa^a de oameaii acestia, potrivit vechilor rin- duieli ale dragostei, si sa le scriem epistole din partea conducerii noas- tre obstesti, stabilind cu ei contacte, trimitindu-le indemnuri de incu- rajare si aratindu-le ca aceasta-i adevarata credinta a Parintilor. $i da- c3-i vom convinge, atunci sa ne unim cu ei in aceeasi comuniune ; daca insS nu vom reusi, atunci sa ne multumim cu aceea ca ne respectam unii pe altii, asa cum sintem, alungind din comportarea noastra orice am- biguitate si imbratisind o viepjire evanghelica si lipsita de viclenie, asa cum au trait cei dintii ucenici ai Cuvintului Dumnezeiesc, caci, dupa Episcop arian notoriu, de care se mad aminte?te ?i in epistola 68. RCItmORI ... cum se spune, «inima si sufletul multimii celor ce au crezut era una» 6 . DacS s-ar 13sa convinsi de tine, ar fi lucrul eel mai bun ,• dacS nu, atunci sa cunoasteti mScar cine sint cei care cauta vrajba si sa incetati de acum inainte de a ne mai scrie despre iubire reciproca. EPISTOLA 129 Catre Meletie, episcopul Antiohiei ScrisS la sfirijitul anului 373 sau la Inceputul anului 374 I Mi-am dat seama ca urechile Prea Sfintiei Tale vor ramine nedu- merite auzind ca am fost invinuit de apolinarism *. Pina acum n-am stiut nici eu ca ar exista in acest sens si marturii, dar, in urma unor cerce- tari, cei din Sebasta le-au descoperit, le-au strins la un loc si pun in circulate un text pe baza caruia ma invinuiesc si pe mine ca as avea aceleasi conceptu si aceleasi idei ca si Apolinarie. Drept aceea, spun ei, trebuie sa admitem mai intii ca peste tot (la Vasile n.tr.) e vorba de o compunere identica cu a lui (Apolinarie n.tr.) ; ce-i mai important este ca ea e plina de invataturile straine ale aceluia, deoarece altfel el n-ar fi putut spune acelasi lucru si pentru al doilea si chiar al treilea motiv. Pentru ca, dupa cum spune Scriptura, Cei care este in primul rind Tata, Acela este in al doilea rind si Fiu, iar in al treilea rind si Duh. $i tot asa Cei Care este in primul rind Duh 2 , Acelasi este in al doilea rind si Fiu, intrucit Domn este si Duhul, iar in al treilea rind Tatal, intrucit desigur si Duhul este Dumnezeu 3 . $i pe cit se poate exprima fortat inexprimabilul, Tatal este pentru El insusi Fiu, iar Fiul poate fi pentru El insusi Tata. Acelasi lucru se poate spune si despre Duhul, intrucit Treimea este un singur Dumnezeu. lata soapte mult trimbitate, de care nu-mi vine sa cred ca sint opera celor care le-au pus in circulate, cu toate ca socotind dupa calomnia pe care au pornit-o impotriva mea, nu socot c-ar mai exista ceva pe care sa n-aiba curajul sa nu-1 faca. Intr-adevar, scriind unora dintre confrati, dupa ce si-au afirmat dus- mania impotriva mea, ei au tinut sa adauge si pe cele amintite adi- 6. Fapte 4, 32. 1. Aderentii lui Eustatiu de Sebasta au r3spindit texte contfnind opere scrise de ereticul Apolinarie, subliniind, in acela ? i timp, ca Vasile ar fi imbratisat astfel de ratacin. 2. II Cor. 3, 17. 3. loan 4, 24. 312 ■FINTUL VASIUC CIL MARE noauri. Lo-au numit, e drept, invataturi eretice, dar n-au dat pe fata cine este autorul lor, lasind sS se creada, de cStre cei mai multi, ca eu as fi eel care le-a scris 4 . DupS cite m-am putut convinge inventivi- tatca lor n-a ajuns decit pinS la compunerea scrierilor, de aceea, dorind so" resping calomnia pe care au pus-o la cale impotriva mea si sa arat tuturor cS eu n-am nici o legatura cu cei care spun astfel de lucruri, m-am vSzut nevoit sa pomenesc numele, pe acel barbat 5 , care se apro- pio do impietatea lui Sabeliu. Cam atita despre tema aceasta. II Dar a venit cineva de la Curtea imparateasca, facind cunoscut ca dupS prima campanie de prigoniri pornita de ocirmuitor 6 , de care s-au bucurat peste masura cei care au pornit calomniile impotriva mea, s-a Incetatenit si o alta hotarire : ca sa nu mai fim datl fara temei pe seama acuzatorilof si nici sa fim lasati la discretia lor, cum se hotSrise la in- ceput, ci sa se amine treburile pina astazi. DacS aceste masuri se mentin ori daca se vor hotari altele mai umanitare, le voi face cunoscute Prea Sfintiei Tale. Daca insa vor mmine in vigoare cele de la inceput, nu voi uita sa Vi le descopar si pe acelea. Ill Oricum, fratele Sanctissim se afla de mult in preajma Voastra si cele dorite de el V-au fost comunicate. In caz de va fi nevoie de o epistoia adresata Apusenilor, da-tf silinta si compune-o si apoi trimi- te-mi-o, ca sa ma ingrijesc sa fie iscalita de toti cei care avem ace- easi credin^a si sa avem pregatite dinainte aceste iscaiituri puse pe o hirtie separata, pe care s-o putem apoi lega de cea care vine de la prea iubitul nostra preot Sanctissim 7 . In ceea ce ma priveste pe mine, in- trucit n-am aflat inca nimic deosebit de amintit, n-am socotit necesar s& mai scriu altceva fratilor din Apus. Propriu-zis cele ce trebuie scri- se acestora au fost scrise mai de mult, asa Incit cele ce sint de prisos 4. Ca ?i in epistolele 130, 207, 210 etc. St. Vasile declarS ca el a oslndit tot- deauna erezia lui Apolinarie. Pentru epistoia colegiala, de salutari tineresti pe care el recunoaste c5 a trimis-o lui Apolinarie cu aproape 20 de ani inainte, lucrurile stau altfel. 5. Apolinarie. 6. Imparatul Valens. Se vede c3 «prima campanie» de prigoane a fost mult mai complexfi : scena cu prefectul Modest, dezmembrarea provinciei Capadochia, calom- niile de filo-apolinarism etc. 7. Strlngerea celor 40 — 50 semnaturi de pe extinsa eparhie a Sf. Vasile n-a fost lucru usor intr-o vreme de prigoana dusa de autoritatile filoariene. Despre ele ni se vorbeste si in epist. 92, 120, 125. BCRMom 3J3 n-are rost sfi le scriem. $1 apoi, oare nu e ridicol s&-i tulburSm de mai multe ori cu aceeasi problema" ? Mi s-a parut, in schimb, ca exista o tema" nefolosita si indicata pen- tru o nouS scrisoare, iar aceasta este urmStoarea : sa-i rugam sa nu fie primiti in chip pripit in comuniune cei care merg acolo din Rasarit, ci numai cei pe care ii aleg si-i recunosc de la inceput fiecare dintre par- tide 8 , pe ceilalti sa-i primeascS numai pe temeiul mSrturiei comunita- tilor, si sa nu se alature cu nimeni altul care nu semneaza aceasta mar- turisire de credinta drept dovadS a ortodoxiei lui, pentru cM atunci se vor da de gol ca stau in legatura cu vrSjmasii nostri, care, cind e vorba doar de cuvinte, adeseori spun aceleasi lucruri, in schimb se razboiesa intre ei ca unii din cei mai mari dusmani. Asadar pentru ca s§ nu prinda si mai mult curaj erezia si prin astfel de formule false sa poata fi indusi in eroare ortodoc§ii, care si asa sint gresit orientati unii fata de al^ii, tre- buie sa fie rugati ca primirea in comuniune sa se faca cu grija, numai cu aprobarea personals a celor prezenti si catre care au fost indreptate in scris aceste documente dupa rinduiala Bisericii. EPISTOLA 130 Catre Teodoret, episcopul Nicopolei A ScrisS in anul 373(4) Bine si pe buna dreptate m-ai pedepsit, prea cinstite si cu adevarat prea dorite frate, pentru ca de cind m-am despartit de Cuviosia Ta, du- cind aceleasi formule de credinta adresate lui Eustatiu, n-am mai vorbit cu el nimic despre acest subiect nici pe scurt, nici pe larg. Din pacate eu am trecut cu vederea actiunile lui, nu pentru ca nu erau vrednice sa le amintesc, ci pentru cS faima despre el se raspindise la toti oamenii si nimeni nu avea nevoie de invataturi de la mine ca sa priceapa inten- tiile omului acestuia, intrucit el insusi s-a ingrijit de acest lucru, asa incit in toate colturile lumii a trimis scrisori, pe care le-a compus im- potriva mea, ca si cum s-ar fi temut ca n-ar avea destui martori despre parerile lui. 8. Sa ne gindim la situatia jalnica a atltor fractiuni din Biserica Antiohiei. 1. E de mirare cum de scrie Sf. Vasile atit de curtenitor lui Teodot de Nicopole, care potrivit epist. 99 nici macar nu voia sa comunice cu el. Obiectul principal al scrisorii este purtarea scandaloasa a episcopului Eustatiu de Sebasta (prietenul lui Teodot), care hirotonea a doua oara, batjocorind canoanele, pe unii episcopi. ... TtWTHI. VAHII.HI CEL. MARK Tot el este si eel care s-a retras din c omuniunea cu mine, intrucit nu-i pSrea firesc sa vind la intilnire cu mine In locul rinduit, nici pe ucfinicii sfii nu i-a dus dupa cum fag&duise. Dimpotriva, impreuna cu Toofil Cilicianul 2 ma infiera in intruniri publice cu blasfemii goale si deschise, ca si cum as fi inspirat in sufletul poporului diferite invata- turi ale lui Apolinarie. Desigur ca ar fi fost indeajuns chiar si numai ucostea, ca sa rupa legaturile mele cu el. Mai mult, atunci cind a venit In Cilicia si a intilnit pe un oarecare Ghelasie, care prezenta un simbol de credintS, pe care numai Arie sau oricare din ucenicii adevarati ai lui Arie ar fi putut sa-1 alcatuiasca, atunci m-am convins deplin despre necesitatea despartirii de el, intelegind ca nici etiopianul nu si-ar schim- ba vreodata pielea, nici leopardul petele §i nici eel crescut in invata- turi art&goase n-ar putea sa scuture raul ereziei 3 . II Pe linga aceste actiuni rautficioase a mai adaugat si alta, anume c3 a scris impotriva mea ; mai mult, a alcatuit cuvintari extinse pline de tot soiul de batjocuri si de calomnii. Pina acum nu le-am dat nici un raspuns, caci am fost invatati de apostol sa nu ne razbunam singuri, ci s& lSsSm loc miniei lui Dumnezeu 4 , iar pentru ca am inteles cit de adlnca a fost prefacatoria cu care s-a comportat fata de mine in tot timpul, am ramas fara grai din pricina nedumeririi. Chiar daca nimic nu s-ar fi intimplat in urma celor amintite, cui nu i-ar fi provocat groaza si aversiune ultima indrazneaia a omului acestuia ? Dupa cum aud (daca-i adevarat zvonul si daca n-a fost nas- cocit din rautate), el nu s-a dat inapoi sa hirotoneasca a doua oara pe unii clerici 5 , fapta pe care nu cred c-a savirsit-o cineva pina azi, nici macar ereticii. Cum e cu putinta sa induram cu resemnare astfel de lu- cruri si sS credem ca ratacirile lui se mai pot vindeca ? Nu va lasati du?i de cuvinte mincinoase si nu va incredeti in banuielile barbatilor usuratici in a lua de bune toate, caci mi se pare ca noi judecam cu ne- pasare astfel de fapte. Trebuie sa stii, prea doritule si prea cinstitule, c8 nu-mi aduc aminte sa fi dat peste sufletul meu vreodata o situate atlt de plina de jale ca acum, cind am auzit de o astfel de stricare a asezamintelor bisericesti. Ci roaga-te ca sa ne dea Domnul sa nu sa- ws i 2 Prioten cu Eustatiu, episcopul Teofil din Ierapolea Ciliciei a fost unul din cci trei episcopi (Eustatiu $i Silvan din Tars) care au calatorit pina la Roma in 36.". pentru a-¥i aduce un certificat de ortodoxie niceeana, spre a fi primit de credmem- In cparhie. Poate de aici si ura fata de Sf. Vasile. 3. Exprimare prin proverbe. 4. Rom. 12, 19. C>. Arionil si donatistii au practicat si astfel de metode. SCRMOm 315 virsim nimic In stare do furie, ci sS avem dragoste, care «nu se poarta cu necuviintl, nu cauta ale sale» 6 . CSci vezi cum oamenii care n-o au tree dincolo de masura ome- neasca, se poarta cu necuviinta in via^a, indraznind sa savirseasca fapte de soiul carora nu existau in trecut. EPISTOLA 131 Catre Olimpiu l ScrisS in anul 373 Intr-adevar auzirea unor fapte neasteptate e in stare sa provoace omului tiuitul ambelor urechi, lucru care mi s-a intimplat acum. Birfe- lile confinute in aceste scrisori care circula impotriva mea au picat in niste urechi de acum foarte obisnuite, pentru ca am primit, nu de mult, epistola care se potrivea tocmai cu pacatele mele, cu toate ca nu ma asteptam s-o vad scrisa de cei care mi-au trimis-o. $i mai ales textul celei de a doua scrisori mi-a parut a cuprinde in ea atita patima incit o intuneca pe cea dintii. Cum sa nu-mi fi pierdut cumpatul cind am dat peste epistola prea evlaviosului Dazina plina de o multime de injurii la adresa mea, de in- vinuiri de neiertat si de cuvinte de revolta, ca si cum m-ar fi gasit «in sfaturile celor mai necredinciosi» 2 dintre vrajmasii Biserici ? 5i indata, ca sa arate adevarul acestor birfeli rautacioase indreptate impotriva mea, au adus niste «dovezi» scrise, scoase dintr-o scrisoare compusa nu stiu de cine. Am recunoscut, marturisesc, unele fragmente ca scrise de Apolinarie de Laodiceea, nu pentru ca eu as fi citit ceva din lucrarile lui, ci pentru ca le-am auzit relatate de altii. Dar am descoperit ca fu- sesera asezate acolo si alte par^i, pe care nici nu le-am citit vreodata si nici n-am auzit spunindu-se asa ceva de catre altii : despre adevarul celor spuse am pe cineva martor in cer. Atunci cum e cu putinta ca cei care se intorc cu scirba de la minciuna si care au invatat ca iu- birea e implinirea legii 3 si cei care marturisesc ca «poarta slabiciunile 6. / Cor. 13, 5. 1. Cetatean bogat din Neocezareea, bun prieten cu Sf. Vasile, caruia ii descrie clt adevar se cuprinde in calomniile lui Eustatiu, care acuza pe Sf. Vasile ca ar fi primit ideile lui Apolinarie pentru faptul ca in tinerete sfintul scrisese aceluia o sin- gura epistola colegialS, dar incolo ideile si cartile ereticului niciodata nu le-a aprobat. 2. Ps. 1, 1. 3. Rom. 13, 8. 319 artNTHL VABII.E CIL MARE celor neputinciosi» 4 , sa accepte sS mS atace cu aceste calomnii si sS ma" osfndoasca pentru ceea co altii au scris ? In zadar judec si ma tot gin- desc in mine insumi, eu nu-mi pot Inchipui cauza, asa cum am spus-o do la Inceput, eu nu m§ pot gindi ca amSrSciunea pricinuita de aceste nlutaji sa fie o parte din pedepsele date pentru greselile mele. II Intr-adevar, am inceput sa simt o durere in suflet vazind ca «s-a imputinat adevarul la fiii oamenilor» 5 , dar apoi m-am temut de mine insumi sS mai adaug si alt pacat la cele de mai inainte si sa incerc s3 ur3sc pe oameni, pentru ca-mi dadeam seama ca nu mai exista buna credinta la nimeni, daca cei in care-mi pusesem increderea, pentru lu- crurile cele mai importante, s-au aratat intr-o forma atit de dusmanoasa fata de mine si de adevarul insusi. Sa stii, frate, Tu si orice prieten al adevarului, ca aceste scrieri nici nu-mi aparjin, nici nu le aprob si nici nu au fost alcatuite cu stirea mea. Iar daca am trimis cindva, mai demult, o epistola lui Apolinarie, sau altceva cu acest nume, pentru asa ceva nu trebuie sa fiu osindit. Eu nu osindesc pe nimeni care s-a dezbinat trecind la erezie, pentru ca are legaturi de prietenie cu aceia — stiti cine sint acesti oameni fara sfi le mai pomenesc numele — pentru ca fiecare va muri in pacatele lui. Am raspuns acest lucru in legatura cu volumul care mi-a fost tri- mis ca sa cunosti si tu insuti adevarul si ca sa spui adevarul curat si altora care nu vor sa-1 socoata drept neadevar. Daca ar trebui sa ma apar de fiecare dintre invinuirile aduse, o voi face cu ajutorul lui Dum- nezeu. Noi, frate Olimpiu, nu spunem nici ca exista trei Dumnezei si nici nu cultivam nici o legatura cu Apolinarie. EPISTOLA 132 Catre Avramios, episcop de Batnas * ScrisS in anul 373 Tot timpul cit a trecut din toamna pina acum n-am stiut in ce loc to afli. M-am convins ca toate zvonurile erau contradictorii : unii spu- 4. Rom. 15, 1. 5. Ps. 11, l. 1. Scrisoare prieteneasca ; cuno$tinta cu acest episcop din Siria va fi facut-o Intr-una din calatoriile facute inca inainte de episcopat (ori numai in 372?). 9CRIBORI 317 neau despre Cuviosia Ta c3 te-ai fi asezat in Samosata, altii la JarS, iar altii spuneau cS te-ar fi v3zut linga Batnas. lata de ce nu ti-am scris regulat. Acum aflind ca petreci in Antiohia, in casa preaveneratului co- mite Satornin, m-am grabit sa incredintez aceasta epistola prea doritului si prea evlaviosului preot Sanctisim, prin care trimit salutari dragostei Tale. Te rog ca oriunde te vei afla sa-ti aduci aminte mai intii de Dum- nezeu, iar in al doilea rind si de mine, pe care te-ai hotarit sa ma iu- besti inca de la inceput si sa ma numeri intre prietenii tai cei mai apro- pia|i. EPISTOLA 133 Catre Petru, episcopul Alexandriei i Scrisa in anul 373 Daca ochii devin soli ai prieteniei trupesti, pe care o intareste tra- irea in aceeasi casa si care se realizeaza in urma unor relatii indelun- gate, in schimb adevarata dragoste e un dar aLDuhului Sfint, care uneste laolalta pina si cele dep&rtate spatial, ajutindu-i pe cei dragi sa se cu- noascS nu prin cine stie ce insusiri trupesti, ci prin calitati sufletesti. Asa a lucrat si intre noi Harul Domnului, ingaduindu-ne sa ne vedem cu ochii sufletului si sa ne imbratisam cu dragoste adevarata, sa ne apropiem intre noi si sa ne unim, asa-zicind, prin comuniunea cre- dintei. Pentru ca sint convins ca fiind urmas al unui barbat atit de mare 2 si avind norocul s3 petreci impreuna cu el timp mai indelungat, umbli cu acelasi duh si pasesti potrivit acelorasi invataturi ale dreptei credinte. Pentru aceea salutam pe Cuviosia Ta si dorim sa urmezi, deodata cu toate celelalte, si cu bunavointa pe care acel barbat ne-o arata, si sa ne trimiti cit mai des stiri despre preocuparile Tale si sa porti de grija de comunitatile de pretutindenea cu aceeasi dragoste si bunavo- inta cum a aratat-o prea fericitul Atanasie fata de toti cei care iubesc cu adevarat pe Dumnezeu. 1. Acest personaj pare a fi identic cu eel pomenit in epistola 69 ?i pe care declara in 371 ca 1-a primit cu mare bucurie, de?i din epistola prezenta reiese ca nu 1-a vazut nicicind. 2. Ca Sf. Atanasie eel Mare, pe care Sf. Vasile i-1 da ca model de urmat noului sau urmas. Cu citeva saptamini inainte de a fi scris aceasta epistola murise Sf. Atanasie. gjg BKtNTUL VAS1I.K CKL MAKE EPISTOLA 134 Catre presbiterul Peonlos Scrisa in anul 373 Cita bucurie mi-ai facut cu scrisoarea Ta ti-ai putut da seama sin- (jur, asa cum reiese din ce mi-ai scris, curafenia inimii din care au iesit .iccsto cuvinte acoperindu-se intru totul, cred, cu epistola trimisa. CSci dupa cum apa riului ne duce cu gindul la izvorul de unde pleaca, tot asa si felul cuvintelor cu care mi te-ai adresat caracterizeaza inima din tare ele au iesit, incit marturisesc ca am incercat un sentiment straniu Si cu totul iesit din comun. Pentru ca de cite ori iti citeam scrisoarea, dupa ce o luam in mina si citeam noutatile de care-mi scriai, nu ma bu- curam, pe cit ma intristam, gindindu-ma cit de mare era pierderea pro- vocate de tacerea ta 1 . Dar din momentul in care ai inceput sa-mi scrii, sa nu te opresti sa faci acest lucru si in viitor. Pentru ca asa faci mai mare mingiiere si bucurie decit cei care trimit sume fabuloase celor care nu se mai satura de bani. Sa stii ca nu se afla cu mine momentan nici un caligraf si niei un tahigraf. Pentru ca, dintre cei pe care-i aflasem deprinzind aceasta indeletnicire, unii s-au intors la vechiul lor fel de trai si la me- seriile lor, pe cind altii au refuzat sa mai scrie, epuizati fiind de boli Sndelungate. EPISTOLA 135 Lui Diodor, preot din Antiohia 1 Scrisa in anul 373 Am citit cartile pe care mi le-ai trimis. Cea de a doua mi-a facut placere deosebita, nu numai din pricina scurtimii ei, lucru firesc la un om mai lenes si mai obosit in toate, ci in acelasi timp si pentru ca e 1. Compusa laconic, dar elegant, epistola de fata are meritul, intre altele, ca omlnteste de «caligrafii» si «tahigrafii» (= stenografii), de care s-a folosit si Sf. Vasilc. Poate si datorita acestui fapt epistolele sale s-au pastrat si au cistigat faima atit de mare. 1. Epistola de fata a fost scrisa pentru a evidentia atit ca fond, cit si ca forma, mostenirea culturii clasice, dar si a celei crestine deopotriva. Nu prea se cunosc in istoria literelor veacurilor crestine multe marturii colegiale de preocupari li- torare prezentate atit de obiectiv si de elegant ca cea de fata. Valoarea ei e cu atit mai mare cu cit, se stie, din opera lui Diodor de Tars ni s-a pastrat foarte putin. Pacat ca nu stim ce anume contineau cele doua lucrari care sint apreciaite^ aici. Po rea mai scurta a retinut-o pentru a o multiplica prin copiere. Face, intr-adevar, cinste nmlndurora sublinierea Sf. Vasile ca nici unul din ei «nu scriu atit ca sa impresio- ik-zo prin multimea cunostintelor, cit mai ales ca sa zideasca sufleteste». Scrisoarea (1<1 dovada inca o data de adincile cunostinte ale autorului in domeniile oratoriei si lilozofioi nnlico. Se stie ca in anul 373, cind se redacta aceasta epistola, Diodor era HCHIHOHI 3j0 stufotisci in idei, iar combahuea ereziilor si rSspunsurile cuvenite sint limpede expuso. In acelasi timp si simplitatea expresiilor si lipsa unui limbaj mestesugit mi s-au pfirut foarte potrivite cu ceea ce se asteapta de la un crestin care scrie nu atit ca s3 impresioneze prin stiinta, cit mai ales spre folosul de obste. Prima carte, in care vigoarea ideilor e aceeasi in ce priveste tratarea problemelor, dar e incarcata de ex- presii mai bombastice, de figuri de stil mai variate si de farmecul tipic dialogurilor, mi-a facut impresia ca cere mai mult timp, daca ai vrea sa o patrunzi pina la capat, precum si un apreciabil efort de gindire pentru eel ce ar vrea sa inteleaga ideile si sa le retina in memorie. Pentru ca chiar daca obiectiile si problemele folosite a'ici in expunere par a introduce in lucrare o vioiciune obisnuita dialogului, totusi prin oprirea si intirzierea pe care o produc intrerup continuitatea gindirii si reduc din puterea discursiva a cuvintului. Oricum, agerimea mintii Tale stie un lucru, anume ca pina si filo- zofii pagini care au scris dialoguri, ca Aristotel si Teofrast, au intrat imediat in tenia, pentru ca erau convinsi ca lor le lipseste avintul dia- logurilor platonice 2 . Or, cu puterea cuvintului sau, Platon foloseste in acelasi timp amindoua aceste mijloace : combate atit parerile adversa- rului, dar il si demasca pe acesta, tradind cind indrazneala sau nerusi- nare ca Trasimah, cind sprinteneala gindirii sau frivolitatea lui Hippias ori laudarosenia sau aroganta lui Protagora. Cind insa introduce in dia- loguri personaje nedeterminate, Platon se foloseste de ei numai spre a urmari claritatea argumentarii, fara sa mai scoata nimic altceva de la ei in legatura cu tema. Asa a procedat el in «Legile» sale. II De aceea si noi, care nu ne lasam antrena^i la scris din dorul dupa mariri desarte, ci doar cu intenfia de a lasa fratilor nostri sfaturi de zi- dire sufleteasca, daca e nevoie sa ne referim la cite un personaj cu- noscut tuturora pentru caracterul lui arogant, trebuie sa amintim prin cuvintare citeva fapte cunoscute din viata aceluia, binein^eles in ma- sura in care ni se ingaduie sa lasam la o parte faptele si sa judecam pe oameni. Daca insa materialul astfel introdus in dialog are in vedere personaje nehotarite, atunci atacurile impotriva lor fring continuitatea simplu preot. El se apropiase de Sf. Vasile in timpul prigoanelor ariene, cind sa refugiat la Antiohia. El va ajunge episcop de Tars numai dupa moartea lui Valens (378). Numele lui era celebru (ep. 160). La Antiohia el conteaza ca intemeietor al celebrei scoli catehetice, care va numara intre elevii sai si pe Sf. loan Gura de Aur. 2. Merita subliniata afirmatia Sf. Vasile ca desi Aristotel si Teofrast ne-au lasat dialoguri, totusi nici ei si nici altii nu-1 ajung pe Platon in compunerea si seriozi- tatea lui. 320 MftNTUf. VASILB CBL MARK $i nu due la nici un efect. Am spus cele de mai sus ca sa se inteleaga ca rodul muncii pe care 1-ai trimis n-a apucat In miinile unui lingusitor, ci tL-ai impartasit stradaniile tale unuia din cei mai autentici frati ai tfti. Si am spus aceasta nu pentru ca sS corectez cele ce ai scris, ci pen- tru ca sa fim cu grija fata de lucrarile viitoare. Caci oricum, un om care are o astfel de capacitate si dovedeste atita rivna pentru scris nu se va satura nicicum de scris, mai ales ca si cei care ii ofera teme literare nu se vor da inapoi sa-1 indemne spre aceasta indeletnicire. Ma voi multumi, deci, sa citesc cartile Tale, caci fn ce priveste po- sibilitatea mea de a scrie ea e foarte departe — de ce n-as spune-o ? — atlt din pricina slabei mele sanatati, cit si a lipsei de ragaz pe care mi-o lasa obligatiile mele. Ti-am mapoiat acum, printr-un citet, prima lucrare, cea mai voluminoasa, caci am trecut peste ea asa cum mi-a fost cu putinta. Pe cea de a doua am pastrat-o pentru ca vreau s-o dau s-o copieze 3 , cu toate ca pina acum n-am reusit inca sa gasesc vreun tahigraf. lata pina unde a ajuns criza din Capadochia, a carei situate era altadata atit de invidiata ! EPISTOLA 136 Catre Eusebiu, eplscop de Samosata Scrisa in anul 373 I In ce stare m-a aflat bunul Iosakes ti-o va istorisi mai bine el in- susi, cu toate ca n-are limba destul de mladioasa pentru a vesti in chip tragic suferintele care m-au coplesit, atit de grava era boala mea. Se pare ca acest lucru era cunoscut de toti care ma stiau cit de cit. In- tr-adevar, chiar daca la aratare infatisarea nu spune, totusi eram intr-o stare mai grava decit cei aflati in disperare pentru viata lor, asa incit oricind usor ar putea sa-si dea seama in ce hal de sfirseala ma gaseam. $i totusi trebuia — iarta-mi febra care ma face sa infrumusetez putin lucrurile x — , intrucit boala e starea mea fireasca, schimbarea acestei 3. In modestia lui, Sf. Vasile spune ca n-a avut vreme sa scrie opere temeinico. E drept c3 dupa ce a ajuns episcop 1-au coplesit problemele administrative. Dar cee.i ce a scris pina la anul 370 sint lucrari de mina intii. Dintre cele doua scrleri do care aminteste aici, cea despre care spune ca vrea s-o copieze este tratatul «Desprc Duhul Sfint». Cf. ep. 150. Despre lipsa tahigrafilor se plinge el in multe epistole. 1. Pin5 si in situatiile cele mai putin placute (de boala ori chiar de amara- clune fata de duplicitatile ori lipsa de caracter ale unora dintre episcopii care i-au fncut multe neplaceri), Sf. Vasile nu uita sa faca haz cu un umor si o finete dc oxprlmaro rar intilnita. Desigur ca si din aceasta deschidere sufleteasca deosebit de caldi rt'iese o data mai mult frumusetea caracterului lui. acitraoni stari sa m3 ducfi la cea mai deplinfi satiate. Dar intrucit biciul Dom- nului este eel care-mi sporeste durerea, prin ceea ce se adaugS potrivit vinoi mele, iata cS, cu timpul, o boala s-a legat de alta boala in asa masura incit urmarea acestui fapt sa devina ceva firesc si pentru un copil, pentru ca oricum imbracamintea aceasta a trupului totusi va dis- parea o data, daca nu cumva iubirea lui Dumnezeu, aratata cu marinimie in urma caintei mele, va aduce si acum, ca de atitea ori pina acum, o oarecare rezolvare si iesire din nenorocirile mele de nesuferit. A- ceasta va avea loc dupa cum ii place Lui si dupa cum mi-o voi hotari si eu. II In privinta problemelor Bisericilor, se pare ca ele merg spre pier- zare si au fost tradate intrucit, din pricina propriei noastre sigurante, am uitat de interesele aproapelui, pentru ca n-am putut pricepe ca daca binele general sufera, se duce pe copca si binele particular 2 . Ce ne- voie mai e sa spun acest lucru unui om ca Tine, care inca de multa vreme ai prevazut fiecare din aceste fapte, ai protestat impotriva lor si le-ai precizat, ridicindu-te eel dintii si ridicind si pe al|ii impotriva lor, scriind si gindind ? Ce n-ai facut si ce cuvinte nu le-ai adresat ? Acestea mi le aduc aminte ori de cite ori se intimpla cite ceva, dar nu ne-am folosit intru nimic din ele. Iar acum, daca pacatele nu ma impiedicau, — mai intii mi-a in- tirziat doua luni prea evlaviosul si prea iubitul nostru fr % ate Eustatie ipo- diaconul, care cazuse intr-o boala cumplita, si am asteptat refacerea sanatatii lui din zi in zi ; in al doilea rind toti cei vii impreuna cu mine am mai slabit, despre acestia, cite le-am uitat, ti le va istorisi fratele losakes ; in sfirsit m-am molipsit si eu de aceasta boal& — repet, daca nu s-ar fi intimplat toate .acestea, as fi venit la timp la vrednicia Ta, nu ca sa aduc vreun folos problemelor obstesti, ci ca sa dobindesc si eu un cistig din intilnirea cu Tine. Hotarisem, de altfel, sa ramin in afara hartuielilor din sinul Bisericii, intrucit nu eram deloc pus la adapost de uneltirile vrajmasilor. Mina cea tare a lui Dumnezeu sa te salveze pentru toata lumea, caci ne esti un strajer viteaz al credintei si ocro- titor neadormit al Bisericilor, de aceea fie ca inainte de plecarea din viata aceasta sa ne invredniceasca sa ne mai intilnim spre folosul su- fletelor noastre. 2. Mereu aceea^i nepasare condamnabila fata de interesele superioare ale Bi- sericii, chiar daca in modul ei de exprimare Sf. Vasile se vede pe sine insusi eel mai vinovat. vinovat. 21 - Sflntul Vasile eel Mare HK1NTUL VAHIIK CT.I, MAHK EPISTOLA 137 C5tre guvernatorul Antipatros l ScrisS in anul 373 Pare c3 tocmai acum simt eel mai viu paguba pe care mi-o aduce boala : un barbat atit de important conduce tara noastra, iar eu sint silit sa lipsesc din pricina ingrijirilor pe care trebuie sa le dau trupului ! Do o lunS intreaga urmez tratament eu ape termale, dar nu am nici un rozultat din ei. Se pare ca lucrez degeaba in pustie, sau provoc altora rfsul din pricina ca nu cunosc proverbul care spune ca morp-lor nu le mai ajuta caldura la nimic. De aceea, cu toata starea in care ma aflu, vreau sa las totul si sa caut pe Excelenta Ta pentru a ma desfata de calitatile bune pe care le ai si sa orinduiesc cum se cuvine, cu ajutorul dreptatii Tale, problemele casei mele. Intr-adevar, casa mea proprie e tocmai casa prea venerate i mame Paladia, cu care nu numai ca sint unit prin legaturi de rudenie, ci dreptarul caracterului ei a lost pentru mine ca o a doua mama. In- trucit, dar, s-a iscat un zgomot in legatura cu casa ei, cerem marini- miei Tale sa amine putin ancheta si sa astepte sosirea mea; nu ca sa se calce legile (caci mai curind as vrea sa mor de o mie de ori decit sa cer asa ceva unui judecator prieten cu legile si cu dreptatea), ci ca sa afli prin viu grai ceea ce nu se cade sa spun in scris. In chipul acesta nici Tu insuti nu te vei indeparta de adevar si nici eu nu voi provqea nici o neplacere. Intrucit, dar, persoana respectiva e In siguranta si sub paza militiei, sa mi se acorde aceasta favoare, care n-are in ea nimic de condamnat. EPISTOLA 138 Catre Eusebie, episcopul Samosatelor (aprilie— mai 373) I - Ce crezi, prin ce stari sufletesti am trecut cind am primit scrisoarea Prea Sfintiei Tale? Cind ma gindesc la sentimentele exprimate in a- ceasta epistola as fi in stare sa zbor pina in Siria, dar pe de alta parte imi dau seama de neputinta mea trupeasca de pe urma careia stau tin- tutt la pat, simt nu numai ca nu pot zbura, dar nici sa ma intorc in pat 1. Dupfi un rastimp de tratament termal pentru boala lui, Sf. Vasile intervine cli nstft (luta pontru ni^te rude ale batrinei Paladia. SCRIBOHl — — 323 nu sint in stare. CSci acum cind a sosit aici iubitul si preavrednicul nostru diacon Elpidios, intru in a cincizecea zi de cind bolesc in pat. Sint tare istovit de febra, care, din pricina deshidratarii si a infasurarii ca intr-o mesa aprinsa a imbatrinitului si uscatului meu trup, a provocat o epuizanta si lunga astenie. Apoi vechea mea suferinta, acest ficat nenorocit, slabit si mai mult dupa gripa, m-a oprit de la orice alimentatie, alungindu-mi si somnul din ochi si tinindu-ma intre viata si moarte, lasind doar atita vlaga in mine cit sa simt amaraciunea crizelor mele dureroase 1 . De aceea am urmat si cura de ape termale naturale, precum si un tratament radical, dar boala a fost mai tare. Caci cine s-a obisnuit cu o boala ca aceasta o suporta mai usor, dar daca ea il surprinde pe neas- teptate, atunci nimeni h-are puterea diamantului ca sa-i poata rezista. Ghinuit de multa vreme de ea, pe mine niciodata nu m-a suparat boala ca acum, m-a impiedicat sa iau parte la intilnirea cu un om atit de iubit ca Tine. La ce bucurie a trebuit sa renunt, numai eu stiu, cu toate ca anul trecut numai cu virful degetului am putut gusta din mierea prea dulce a Bisericii voastre. II Ar mai fi fost necesar sa ma intilnesc cu Prea Sfintia Ta si pentru alte treburi oficiale : sa mai facem schimburi de pareri si de informatii, pentru ca aici nu mi-a fost cu putinta sa aflu dragoste adevarata ; chiar daca se intimpla sa-ti gasesti pe cineva drag nici unul nu se apropie nici pe departe de marea Ta intelepciune si de bogata Ta experienta ce ai dobindit in toate problemele bisericesti si in felul in care iti spui punctul de vedere in problemele la ordinea zilei. Nu gasesc necesar sa mai amintesc in scris si de alte lucruri 2 . lata, poate, ce ar trebui sa mai precizam : prezbiterul Evagrie, fiul lui Pompean din Antiohia, care plecase mai demult in Apus impreuna cu acel fericit barbat Eusebiu de Vercelli, s-a intors de curind de la Roma 3 , si cere de la noi o scrisoare in care sa se raspunda cuvint cu cuvint la ceea ce ne-au scris apusenii. Propriu-zis el a adus inapoi pro- punerile noastre, pentru ca, spune el, ele n-au placut mintilor celor mai scrupuloase de acolo si ca ar trebui ca o delegare, compusa din oameni 1. Despre suferintele sale ne vorbe 5 te adeseori Sfintul Vasile. Unii cred ca eel mai grav il va fi suparat ficatul (sa fie vorba de malarie ?). P. Hristu, acv, I 266 2. Diiscrefia trebuie pastrata chiar si fata de curieri, cf. ep 137 ' 3. Intre problemele care-1 preocupau mai mult pe Sfintul Vasile era cea a schis- ™ ^ n f tl0hia ' Qn pe n n 'f U A lichida ! rea cSreia P r «P«sese chiar convocarea unui sinod ecumenic (cf. ep. 90, 92). Apusenii nu 1-au ajutat. Dar nici rasaritenii nu aveau emi- sari destoimci. Evagrie statuse in Apus zece ani ! SFlNTUr, VASIt.K CM. MA11W 324 — — demni de incredere, sfi fie trimisa c!t mai curind acolo, pentru ca si apu- sonii sa aiba apoi o buna ocazie sS ne viziteze. Dupa ce s-au convins ce rana ascunsa cuprinde ratacirea lui Eusta- tiu, prietenii nostri din Sebasta ne cer acum sa le stam intr-ajutor in problemele bisericesti. ^ Orasul Iconium din Pisidia, odinioara al doilea dupa capitala , ac- tualmente totusi in fruntea unei provincii formate din bucati difente, a devenrt si el eparhie aparte. Ei ne cheama sa-i vizitam, pentru ca sa le designam episcop, caci Faustin a decedat. Ca sa stiu, dar, daca nu trebuie sa evit hirotoniile din afara juris- dictiei mele si ce fel de raspuns sa dau credinciosilor din Sebasta si, In fine, ce atitudine sa iau fata de propunerile lui Evagrie, as fi avut nevoie sa ma documentez printr-o intilnire personala cu Prea Sfmtia Ta, dar a trebuit sa renunt si la aceasta placere din pricina starn proaste a sanatatii mele. Daca pot- gasi vreun om care sa poata veni urgent pina aici, fa-mi placerea si-mi trimite raspuns la toate aceste nedume- riri. Daca nu, roaga-te lui Dumnezeu sa-mi vina in minte ce anume tre- buie faCUt. .jr. - + ei Rinduieste sa se pomeneasca si despre noi la smod. Roaga-te si Proa Sfintia Ta pentru mine, cere-o si poporului s-o faca, pentru ca in zilele si ceasurile cite mi le mai harazeste Dumnezeu pe pamrnt sa ma lnvrednicesc a-I sluji cu cit mai multa cuviinta. EPISTOLA 139 Catre locuitorii din Alexandria Scris- in anul 373 I Am auzit de multa vreme vorbindu-se despre prigoanele care au bintuit in Alexandria si in restul Egiptului \ iar sufletul meu a fost im- presionat, dupa cum era si firesc, caci mi-am dat seama ca aici era vorba de o mestesugire a unui razboi diabolic. Caci cind diavolul vedea ca in vremea persecutiilor inscenate de pagini Bisericile se mmulteau si mai mult si devenau mai infloritoare, isi schimba planul si nu mai 4 Care era la Antiohia. In Iconium dupa moartea lui Faustin a urmat un semi- nrinn loan iar dupa el, Amfilohie, confidentul Sfintulm Vasile. Emnipe St. Vasile sa incurajeze pe alexandrini cu epistola aceasta. scKiHom 325 lupta pe fats, ci ne Intindca capcane tainice, ascunzlnd planul urit al vrajmasilor sub numele pe care-1 au pretutindeni, ca s5 suferim si noi aceleasi lucruri ca si parin^i nostri, farS ca noi sa fi parut ca suferim pentru Hristos, pentru ca de acum si prigonitorii nostri aveau nume de crestin 2 . Multa vreme m-am gindit la aceste lucruri, izbit de uluire la vestea celor petrecute. Intr-adevar mi-au thiit amindoua urechile cind am auzit de nerusinata si uricioasa erezie a prigonitorilor vostri, cind am auzit ca nu respectau nici virsta, nici muncile vietii calugaresti, nici prietenia dintre popoare ; mergeau pina acolo incit chinuiau trupurile, necinstindu-le, trimiteau in surghiun oamenii si jefuiau de toate bunu- rile pe cei pe care nu i-au gasit, fara teama de condamnarea oamenilor, fara sa se gindeasca la groaznica pedeapsa a Dreptului Judecator ! Aceste stiri m-au inmarmurit si putin a lipsit sa nu-mi ies din fire. Dar la aceste ginduri s-a mai adaugat inca unul : nu cumva Domnul a parasit cu to- tul Biserica ? Nu cumva prin aceste grozavii isi faceau intrarea in cea- sul din urma si apostazia, ca sa se descopere, in sfirsit, eel nelegiuit, fiul pierzarii, vrajmasul care se ridica impotriva a tot ce se numeste Dum- nezeu 3 sau altceva vrednic de cinstire ? II Totusi, daca aceasta incercare e trecatoare, indurati-o, voi buni lup- tatori ai lui Hristos, si chiar daca lucrurile sint menite pierzarii sa nu ne descurajam in fata evenimentelor actuale, ci sa asteptam din cef «nadejdea si aratarea Marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus Hristos» 4 . $i daca-i adevarat ca toate acestea se vor desfiinta 5 , iar chipul acestei lumi se va schimba, ce trebuie sa fie atit de uimitor ca si noi, care sintem o parte din faptura, vom gusta din suferintele obs- testi si vom fi sortiti durerilor proportionate puterilor noastre, pe care ni le rinduieste Dreptul Judecator ? Intr-adevar, El nu ingaduie «sa fim ispititi mai mult decit putem» 6 , ba ne rezerva si calea de a iesi din ea, pentru ca sa putem s-o induram. Ceea ce va asteaptS, fratilor, sint cu- nunile mucenicilor, ceata marturisitorilor, care stau gata sa va intinda miinile si sa va primeasca in rindul lor. Aduceti-va aminte de sfintii de altadata : nici unii n-au fost socotiti vrednici de cununile rabdarii pen- tru ca au trait in placeri sau pentru ca s-au pus in slujba lingusirilor, ci toti au fost supusi pirjolului marilor patimi si au adus dovezile vred- 2. Numele de cre?tini. 3. 7/ Tes-. 2, 3, 4 4. Tit 2, 13. 5. II Petru 3, 11 6. J Cor. 10, 13. «2() HKINTIM. VAKII.tf l!KI, MAKK nicioi lor. Unii au primit proba batjocurilor si a biciuirilor, altii au tost tdiati cu fierastraul, altii au murit taiatf de sabie 7 . Fcricit cino a fost socotit vrodnic sa sufere pentru Hristos ! Mai fericit si eel care a in- cerrat si mai mari suferinte pentru ca «patimirile vremii de acum nu sint vrednice de marirea care ni se va descoperi» 8 . Ill DacS a§ putea as veni si eu la voi, pentru ca nu pun pret pe nimic mai mult ca pe intilnirea cu voi, ca sa vad pe luptatorii lui Hristos, sa va tmbr&tisez si sa iau parte la rugaciunile voastre si la darurile dumne- zeiesti de care v-ati impartasit ; dar intrucit am un trup macinat de o boaia cronica, incit nu pot nici macar sa ma ridic din pat, si intrucit mulfi sint pusi sa ne pindeasca si, asemenea unor lupi rapitori, pindesc mo- mentul cind vor putea sa sfisie turma lui Hristos, vin sa va vizitez prin aceast'a scrisoare. Va rog, mai iritii de toate, sa faceti pentru mine ru- gaciuni staruitoare ca sa fiu considerat vrednic, eel putin in zilele si ceasurile cite mi-au mai ramas, sa slujesc Domnului dupa Evanghelia Imparatiei, in al doilea rind, sa-mi iertati slabiciunea si incetineala apa- satoare a scrisorii. Abia daca am putut afla un barbat care sa ne poata indeplini dorinta, vorbesc despre fiul nostra, calugarul Eugeniu. Prin mijlocirea lui va mai rog o data sa faceti rugaciuni pentru mine si pen- tru intreaga Biserica si sa ne raspundeti, instiintindu-ne despre starile do lucruri de la voi, pentru ca fiind lamurit privitor la acest lucru, sa fim si noi intr-o stare sufleteasca mai buna. EPISTOLA 140 Catre Biserica din Antiohia l I Cine-mi va da mie aripi de porumbel, ca sa zbor pina la voi si s& ma odihnesc 2 , si astfel sa-mi astimpar dorul de a ma intilni cu dra- 7. Evr. 11, 37. 8. Rom. 8, 18. 1. Ce lunga a fost asteptarea ortodoc^ilor din Antiohia si de cita ratodare au trc-buit sa dea ei dovada ! Daca au fost grele zilele prin care au trecut, in sec. IV, comunitatile din Alexandria ?i Constantinopol din pricina presiunii ariene, in schimb, lii Aiiliohin, siluatia a fost si mai grea, atit pina la anul 360, cind a ajuns arhiepiscop Mclc-tiP, tit si dupa aceasta data, intrucit s-a adincit asa-numita «schisma din An- tiohia", care a durat, cu intreruperi, aproape 40 de ani, cind doua (?i de la un timp ti'ci) particle se macinau intre ele. Meletie a fost nevoit sa se refugieze in Armenia, in loc.iJil.itcii Gitasa, undo a stat in cele mai strinse legaturi cu Sf. Vasile, care a WKMOIU 'XJJ gostcd Voaslra ? Din ncioriuro imi lipsosc nu numai aripilc, ct si putoroa trupului mi s-a sLIbanogit in urmu bolii indelungate, iar acum m-au zdrobit cu totul si supar3rilo care nu so mai termina. Caci cine poate avea un suflet tare ca diamantul sau ce obraz ar fi atit de gros si de nesimtit incit sa nu auda din toate partile geamatul multimilor intonat ca un plins unison si uniform si sa nu se imbolnaveasca de suparare, sa nu se girboveasca pina la pamint, macinindu-se cu totul in urma atitor griji impovaratoare ? Dar Dumnezeu Sfintul sa ne dea putere sa scapam din aceste incurcaturi fara iesire si sa ne harazeasca usurare dupa atitea munci ! De aceea as dori ca si voi sa avetl parte de mingiiere, si, intariti de bucuria acestei nadejdi, sa trecet,i mai usor peste necazurile si su- ferintele de acum. Pentru ca daca ne platim datoria pentru pacate, atunci loviturile pe care le-am primit pina acum par a fi destule pentru a in- latura de la noi de acum inainte mlnia lui Dumnezeu, iar daca vom fi fost chemati ca prin aceste incercari sa ne luptam pentru crestinatate, atunci Domnul, Care judeca valoarea acestei lupte, nu va ingadui sa fim incercafi peste puterile noastre, iar pentru suferintele de pina acum ne va rasplati cu cununa rabdarii si a nadejdii in El. Sa nu slabim, asa- dar, curajul luptei noastre pentru credinta, nici sa ne facem zadarnice chinurile pe care le-am rabdat pina acum ! Caci nu dupa un singur act de curaj si nici dupa vreo suferinta scurta se poate vedea cit e de mare puterea sufletului, ci Domnul, Care ne pune la incercare inimile, vrea ca sa primim rasplata dreptatii numai dupa ispitiri indelungate si pline de rabdare. Sa ne pastram, dar, statornicia cugetului, sa ne intarim si mai mult temelia credintei in Hristos si atunci nu va intirzia nici ajutorul. Cum zice Apostolul, «va veni si nu va intirzia» 3 sau cum se spune in Legea veche «asteapta intristare peste intristare, nadejde peste nadejde, inca putin si te voi izbavi» 4 . lata asa stie sS mingiie Duhul Sfint pe fiii Sai prin fagaduinta celor viitoare. Pentru ca intr-adevar, dupa intristare vine nadejde, iar ceea ce nadajduim e foarte aproape de noi. Si chiar daca am vorbi de timpul cit dureaza viata unui om, va trebui sa spunem ca e vorba de un rastimp mult prea scurt in comparatie cu viata cea fara de sfirsit, pe care ne-o asigura nadejdea noastra. luptat in toate chipurile ca sa-1 rea$eze pe tron, dar lucrurile nu s-au putut in- drepta decit dupa moartea lui Valens, cind Sf. Vasile nu mai traia. In aceasta scri- soare Sf. Vasile se adreseaza direct comunitatii, date fiind starile descrise mai sus. Meletie lipsea din Antiohia de 8 ani. Sf. Vasile ii mingiie si ii consoleaza : «aju- torul va veni, nu va zabovi !». Ii roaga sa Una nestirbit crezul niceean. Poate de grija exactitatii acestui crez va fi ezitat si el sa completeze mai devreme invStatura despre Duhul Sfint. Cf. Y. Courtonne, a.c. II, 61—62, note. 2. Ps. 54, 76. 3. Evr. 10, 37. 4. Isaia 28, 10. •J28 llMN'rut. VAHII.K I'M, MA11K II Cit dospre mSrturisirea de credinfS, noi nu vrem s& primim alia mai noufi, asa cum au incercat sa ne prezinte altii, dar nici nu indraz- n im sii compunem alta iesita din mintea noastra, ci numai ceea ce ne-au iiiv&tat Sfintii Paring, numai pe aceea o popularizam printre cei care nc intreaba 5 . Caci ea s-a inceta|enit la noi de atunci de cind Sfintii Pa- ri nti ai Bisericii au redactat-o in scris cu ocazia intrunirii sinodului de la Niceea si credem ca aceeasi marturisire o aveti pe buze si voi, iar pontru a nu cadea din vina leneviei, iata noi o reproducem aici cuvint cu cuvint : «Cred intr-unul Dumnezeu, TatSl Atottiitorul, Facatorul tuturor celor nevSzute si al celor vazute. Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut din Tatal, adica din fiinta Tatalui, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut, atit cele din cer, cit .<>i cele de pe pamint. Carele pentru noi oamenii $i pentru a noastra mintuire S-a pogorit din ceruri, S-a intrupat, facindu-Se om, a patimit ?i a inviat in a treia zi, S-a inaltat la cer §i iara§i va sa vie sa judece viii si mortii. Si intru Duhul Sfint. Iar cei ce spun ca a fost un timp cind Fiul nu era si ca nu exista Inainte de a se fi nascut (cu trup n.tr.), pentru ca s-a facut din nefiinta, oi bine, pe acesti oameni care sustin ca Fiul e fie de alta ipostaza, fie din alta substanta (decit Tatal), Fiul fiind deci supus schimbarii sau alterSrii, pe toti acestia Biserica catolica si apostolica ii da anatemei». lata, asadar,' ce trebuie sa credem (noi crestinii). Intrucit invatatura dospre Duhul Sfint nu s-a precizat pentru ca pe atunci inca nu iesisera la iveala pnevmatomahii (luptatorii contra Duhului Sfint, n.tr.), Parin|ii n-au vorbit nimic despre nevoia de a anatematiza pe cei ce spun ca Duhul Sfint tine de firea zidita si slujitoare. Or, in Dumnezeiasca si Fericita Treime n-a existat absolut nimic din lumea celor zidite. EPISTOLA 141 Catre Eusebiu, episcop de Samosata Scrisa in vara lui 373 I Am primit deja doua scrisori de la divina si desavirsita Ta intelep- ciune. Cea dintii descria plastic cu cita nerabdare am fost asteptat do A se vcdeu !ji actul de sub nr. 125. Ht'Kiaoiti 320 catre poporul de sub jurisdictja Proa Siintioi Tale si cita amaraciune am provocat prin noparliciparea la acel prea sfint sinod. A doua, de fapt anterioara dacS o apreciem dupa" scris, dar care mi-a fost inminata mai tirziu, cuprindea indemnul vrednic de Tine, dar necesar si mie, ca sa nu neglijez Bisericile lui Dumnezeu si sa las putin cite putin pe seama dusmanilor conducerea treburilor, fapt care ar face sa creasca autori- tatea lor, iar a noastra sa scada. Cred ca am raspuns la fiecare in parte. Totusi, intrucit nu sint sigur ca cei carora le-a fost incredintata slujba transmiterii corespondentei au pastrat raspunsurile mele, as vrea sa ma apar personal de amindoua aceste probleme. Privitor la absenta mea consemnez un motiv foarte adevarat, a carui justificare cred ca va fi ajuns si la Prea Sfintia Ta : am fost retinut de o boala a carei gravi- tate m-a coborit pina aproape de portile mortii. Chiar si acum cind scriu aceasta scrisoare scriu coplesit de urmarile acestei boli, care sint atit de grele incit ar ajunge unuia sa spuna ca asemenea incercari sint foarte greu de suportat. II # Sa stii ca nu din neglijenta mea au fost tradate interesele Bisericii in favorul adversarilor ! In aceasta privinta as vrea ca Prea Sfintia Ta sa stii ca fie din lene, fie in urma unei atitudini inca indoielnice si lipsite de loialitate fa^a de mine, sau chiar din cauza impotrivirii pe care sino- dul o face faptelor bune, episcopii cu care stau in comuniune nu vor sa ma ajute. In aparenta cei mai multi sintem uniti unii cu altii, ceea ce a facut de pilda si bunul episcop Bosporius din Coloneea. In realitate, insa, episcopii nu-mi dau nici un ajutor in problemele de cea mai stringenta necesitate. Poate si aceasta descurajare, mai mult decit altceva, ma im- piedica sa-mi recistig puterile, pentru ca in continuu crizele reinvie in urma supararilor mele tot mai mari. Ce-as putea face singur, cita vreme canoanele, stii bine, nu dau unuia singur raspunderi de asa mare im- portanta ? Si totusi, ce metoda n-am incercat ? La ce judecata n-am facut apel fie prin scris, fie prin intrevederile avute ? Doar au venit pina in oras la zvonul ca as fi murit. Intrucit, insa, Dumnezeu a hotarit sa ma afle inca viu, le-am adresat cuvintele pe care le meritau. M-au respectat cit am fost de fata si au fagaduit tot ce se cadea, dar din clipa in care am plecat din mijlocul lor s-au grabit sa revina la vechile lor pareri. So vede ca am parte si eu de acea stare de lucruri cind simt limpede 330 nrlNTui. vamm.k: cki, maun cci Domnul mil parilseslo, pontru cii dragostea s-a rdcit si fciradclogea s-a inmultit, ram zice Scriptura 1 . Sa dea Dumnezeu sa prisoseasca macar rugile Tale atit de puter- nice pe lingS El ! Atunci, intr-adevar, vom putea fi si noi de ceva folos in wpsIp greutati, ori macar sa ne ocoleasca osinda, daca nu putem sa no fmplinim scopul stradaniilor. EPISTOLA 142 Catre un contabil al prefecturii Scrisa in anul 373 Am strins pe toti fratii nostri horepiscopi, in ziua de pomenire a fe- ricitului Eupsihios 1 , ca sa le fac cunostinta cu Dumneata. Intrucit insa ai lipsit, trebuie sa-i infatisez prin scris desavirsirii Tale. Cunoaste, dar, po acest frate, vrednic de increderea intelepciunii Tale, intrucit e tema- tor de Dumnezeu. Pentru cele ce va informa buna ta vointa in legatura cu cei nevoiasi, binevoieste si crede-1 ca pe un om care spune adevarul, iar Tu daruieste celor saraci ajutorul de care esti in stare. Te rog tot- odat3, sa vizitezi un azil de saraci, din tinutul invecinat, si sa-1 scutesti cu totul de dari 2 (hotarire care a placut mult colegului tau : sa scu- tc?ti de sarcini obstesti mica proprietate a saracilor). EPISTOLA 143 Unui alt contabil Scrisa in 373 Daca ar fi cu putin^a sa vin personal la Domnia Ta 1 , as face eu Insumi un raport complet despre teriiele pe care voiesc sa le discutam ^L as lua apararea saracilor. Dar intrucit starea rea a sanatatii si ocu- patiile mele ma impiedica, trimit pe acest frate horepiscop in locul meu si Te rog sa-i dai atentia sincera si sa-1 folosesti ca sfetnic : sa fii con- vins ca-i in stare, om intelept si prieten al adevarului ce este, sa dea 1. Malei 24, 12. Neputind participa nici la serbarile de hram din Samosata, nici la pi'imul s'mod din Antiohia, Sf. Vasile declara ca nu numai boala grea 1-a opril, (1 nidi uli-s dczbinarea dintre colegii sai, lipsa lor de entuziasm, invidia lor. Sa fi fost in parte ^i o lipsa de tact a Sfintului ? Poate. 1. Eupsihios era comemorat la data de 7 sept. Murise sub Iulian Apostatul (el. (•p. 100). '..'. Si' iutervine pentru scutirea de dari a unui azil. 1. Numai in aceasta singura epistola Sfintul Vasile foloseste trei formulc dilc- ri to cle politeto, z'.ii'.oz"^, zslnozr--, si tppovTiai!;. sciimom 331 sfaturi despre problemele ce se ivesc. DarS binovoiesti, Te rog s& vizitezi caminui do sSraci pn care-1 conduce, si am convingerea ca nu-1 vei ocoli, caci nici Tu nu esti necunoscator al acestei lucrari ; si dupa cum mi-a spus cineva, Tu insuti intretii unul din azilele din Amasia 2 din venitul pe care ti 1-a dat Dumnezeu, iar cind vei vedea acest asezamint, ii vei da tot ce-i va lipsi. Si confratele tau 3 mi-a fagaduit bunavointa pentru azilele de saraci. Iti spun acest lucru nu pentru ca si Tu sa-1 imiti (caci in chip firesc Tu trebuie sa fii pentru alfii o pilda in bine), ci pentru ca sa stii ca si al^ii ne-au daruit in aceasta privinta semne de onoare. EPISTOLA 144 Unui inspector regional l Scrisa in anul 373 Sint convins ca ii cunosti pe acest om pe care 1-am intilnit in oras. Totusi ti-1 prezint si-1 recomand, prin aceasta scrisoare, ca pe unul care-ti va fi de folos in multe lucruri pe care le ai la inima, datorita in- |elepciunii si evlaviei cu care poate propune ce trebuie facut. Pentru ceea ce mi-ai vorbit la ureche e momentul sa vorbesti deschis acum, dupa ce fratele de care ti-am vorbit iti va face un referat despre situatia saracilor. EPISTOLA 145 Catre Eusebiu, episcop de Samosata 1 Scrisa in august 373 Cunosc nenumaratele oboseli pe care le induri in folosul Bisericilor lui Dumnezeu, dupa cum nu mi-au ramas nestiute nici multele treburi pe care le ai, iar toate acestea nu le faci la intimplare, ci pentru ca stii ca asa-I place lui Dumnezeu. Sint nelinistit si din pricina «vecinu- lui» care v-a fost pus in circa, incit fiecare din voi, ca sa nu se vada 2. Din nou scutire pentru un azil din Amasia. 3. Suvxpocpoc = doica. Ar fi vorba deci de fiul doicii care 1-a hranit si pe Sf. Vasile (P. Hristu, a.c. II, 331). 1. Subiect similar cu cele doua anterioare. Chiar si din putinele stiri care se dau aici se poate admira pina unde s-a intins activitatea filantropica a Sfintului Vasile 1. In anul 372 Sf. Vasile vizitase pe prietenul sau Eusebiu de Samosata, care-i fagaduise ca-i va intoarce vizita in anul viitor. Pretextind prezenta unui inalt demnitar imperial, Eusebiu se scuza, fapt relatat intr-un limbaj de usoara ironie de catre Sf. Vasile. Nu se stie cum s-au petrecut lucrurile, dar la scurta vreme dupa anul 373 imparatul Valens — care venise sa viziteze Siria (deci si Samosata) — va semna de- crctul de surghiunire in Tracia a lui Eusebiu, cum ne arata epistolele 162, 183, 198, 239, 2G8. Deci «vecinul» era imparatul insuti. 332 HKtNTUt. VAHII.E CKL, MARK cu eolalalt, sfntoti, asemenea unui pui de pasSre incremenit de frica uliului si care n-are voie s3 se indepSrteze de cuibul lui. Nimic din aces- tea nu ramine ascuns. Dar dorinta e un sentiment atit de putemic incit e in stare sa se faca stapin pe eel care o are, putind nadajdui lucruri neprobabile si putind savirsi fapte neasteptate. Mai ales nSdejdea, pe care ne-o punem in Domnul, e mai puternica decit toate. Caci ea nu-i doar o simpla pofta nesocotita, ci puterea credintei este cea care ma face sa sper ca o punte peste cele de netrecut se va intinde si ca vei trece cu usurinta peste toate piedicile numai ca sa vezi pe cea mai iubita dintre Biserici si, desigur, ca sa fii vazut si tu de ea. Acesta va fi pentru ea eel mai pretios dintre toate bunurile : sa priveasca fata Ta si sa-ti asculte glasul 2 . In acest sens nu cumva sa le slabesti nadejdea, pentru ca anul tre- cut, cind ma intorceam din Siria, am adus acea promisiune pe care am luat-o de la Tine, iar cind a auzit, pe ce culme crezi ca am urcat Biserica prin acele fagaduinte ? Sa nu amini cu o alta ocazie vizitarea ei, prea minunatule ! Pentru ca s-ar putea s-o vezi si alta data, dar atunci nu impreuna cu mine, intrucit boala ma preseaza sa ma retrag grabnic din aceasta viata dureroasa. EPISTOLA 146 Catre Antioh i Scrisa in anul 373 N-am sa te invinuiesc nici de lene si nici de lipsa de grija pentru ca ai rSmas mut atunci cind s-a ivit prilejul de a scrie. Salutul pe care mi 1-ai trimis prin aceasta mina atit de pretioasa il socotesc mai de pret de- cit multe alte scrisori. Drept raspuns te salut si eu si te indemn sa te legi fierbinte sa-ti mintuiesti sufletul, stapinind prin cugetare toate patimile cflrnii si pSzind mereu gindurile la Dumnezeu in casa sufletului tau ca intr-un fel de templu sfint. La fiecare lucrare si la fiecare vorba sa ai inaintea ochilor tribunalul lui Hristos, pentru ca lucrarile tale, una cite una, fiind legate de acest amanuntit si ingrozitor examen, sa-ti aduca miirire in ziua rasplatii, cind vei fi considerat vrednic de lauda in fata intregii creaturi. Daca acest mare om 2 ar primi sa faca drum pina la noi, n-ar fi un mic cistig sa te vedem si pe Tine impreuna cu el in tara noastra. 2. Nu era lucru usor sa parcurgi peste 250 km pentru o asemenea vizita. 1. E vorba do un nepot al lui Eusebiu de Samosata. Lui i se adreseaza si ep. 168. 2. liusobiu, unchiul lui Antioh. ■CHMoni 333 EPISTOLA 147. CStre Aburgios l Scrisa in anul 373 Pina acum credeam ca e uji simplu mit istorisirea lui Homer, cind citeam partea a Il-a in care se povesteau suferintele lui Odiseu. Dar cele ce mi se pareau pina acum un simplu basm, de necrezut, m-am in- vafat sa le consider cu totul verosimile cind am auzit, de nenorocirea neasteptata care a dat peste Maxim, eel vrednic in toate privinfele. Intr-adevar si Maxim era capetenia unei napiuni cu totul apreciabile, eel pupin tot atit cit s-a dovedit si Ulise, generalul chefalienilor. $i dupa cum Ulise, care adunase mari bogapli, s-a intors acasa cu mina goala, tot asa si pe acesta nenorocirea 1-a adus in asa stare incit a tre- buit sa se arate in fa|a compatriotilor sai in zdrent,e straine. Poate ca aceste mizerii cumplite le-a primit Ulise din pricina ca a indirjit pe Listrigoni si pentru ca a cazut sub apasarea Scilei, care, sub infat,isare de femeie, avea o cruzime si o ferocitate de ciine. Dupa ce, asadar, abia a putut scapa cu greu de aceasta inevitabila furtuna, Maxim te roaga, prin mijlocirea mea, sa-pl aduci aminte ca-i din acelasi neam cu mine si, intristat cum e firesc sa fii pentru necazuri atit de nemeritate, sa nu ascunzi situatia lui sub valul tacerii, ci s-o faci cunoscuta oamenilor de la conducere. El cere sa i se dea un ajutor oarecare impotriva calomniei pornite impotriva lui, si daca acest ajutor nu vine, sa fie macar demascata intentia celui care 1-a insultat. Ar fi, astfel, o consolare suficienta pentru un om care a cazut victima unei nedreptati, daca ar vedea osindita in fata lumii rautatea celor ce au complotat contra lui. EPISTOLA 148 Catre Traian i Scrisa in anul 373 Multa mingiiere aduce celor intristaU chiar si numai faptul ca poti si tu sa le plingi durerile, cu atit mai mult atunci cind gasesti barbate 1. Fostul guvernator al Capadochiei, Maxim, cazuse in dizgrafie, de aceea Sf. Vasile roaga pe generalul Aburgios sa intervina pentru el ca sa fie reabilitat macar din punct de vedere moral, Sa fi fost pricina caderii lui calomniile stirnite' de relatiile lui Maxim cu o femeie, la care se face aluzie prin cuvintul «Scila» ? (P. Hristu, a.c, II, 228). Nu se stie. 1. O noua interventie pentru acelasi guvernator Maxim, de care ne vorbise epistola 98. Acum cind a cazut si el in dizgratie si cind a pierdut tot ce avusese, Sf. Vasile intervine catre actualul guvernator, Traian. Cf. si ep. 147. 334 SVINTUL VAS11.E CEL MARK ill sluro sii simla alaluri do <>i durerile, datorita sentimcntelor lor nobile. A$a e si cazul prca veneratului frate Maxim, fost conducator al patriei noaslre : dupa ce a suferit ca nimeni altul, fiind golit de tot avutul mostcnit de la fatal sau precum si de tot ce agonisise in decursul aler- yiiturilor sale incoace si incolo, dupa ce a indurat nesfirsite suferinte, imbolnavindu-se, fara sa-si fi putut apara si drepturile sale cetatenesti pentru care se zbate si ultimul cetatean liber, dupa ce, dar, a patimit alHa, mi s-a plins de toate aceste dureri si mi-a cerut sa-ti infatisez si <>u pe scurt toata aceasta epopee de Iliada care 1-a coplesit. lar eu, intrucit n-am gasit alta cale sa-i inlatur nici una din acesle nonorociri, i-am facut bucuros placerea de a aduce la cunostinta Exce- lentei Tale citeva din cele pe care le-am auzit istorisindu-se despre el. Faptele care s-au petrecut merg pina acolo incit dovedesc rautatea vinovatului, ne conving ca victima face parte din ceata celor vrednici de mila, intrucit chiar si numai faptul ca a fost napastuit atit de greu c un semn ca a fost rinduit de Dumnezeu la astfel de incercari. Dar pentru Maxim e destula mingiiere, pentru toate nenorocirile cite au dat peste el, faptul ca Tu il privesti cu un ochi binevoitor si ca se indreapta si peste el o razS din bunatatea Ta, de care se impartasesc atitia altii. To|i sintem convinsi ca influenza Ta va fi arma hotaritoare in fata judecatii. Iar eel mai indreptatit intre toti este aducatorul acestei scrisori, care a cerut-o cu gindul ca va fi de folos. O ! daca 1-am putea vedea si pe el vestind, impreuna cu atitia altii, din toata puterea glasului sau laude la adresa ExceleYitei Tale ! EPISTOLA 149 Catre Traian i ScrisS in anul 373 Ai putut vedea si Tu privelistea nenorocita care a dat peste Maxim, acest om socotit altadata intre cei mai bine vazuti, iar astazi dintre cei mai nefericiti, dupa ce fusese inaintetocmai in fruntea patriei noas- tre, mai bine n-ar fi fost ! Ma gindesc ca multi se vor scirbi de condu- cerea popoarelor daca dregatoriile ei cele mai de frunte sfirsesc in chipul acesta. Ce nevoie am avea sa istorisim amanuntit tot ce am vazut si am auzit unui om care, prin m'area sa pricepere, e in stare sa ghiceasca ce a mai ramas nespus din faptele care au avut loc ? Nu mi se va parea fiira rost sa spun ca desi invinuirile aduse acestui om inainte de sosirea 1. C) noua revenire la aceeaji problema ca $i precedenta. Bcnmom 335 'J a tiici shit niullo si grele, lolusi ccle cunoscule dupa venirea Ta s-au dovedit a fi si ele pilda de mare omenie si cinste ! In orice caz, s-a exa- gerat foarte mult in calomnierea, in pagubirea si in purtarea urita fata de el prin masurile pe care vicarul le-a scornit impotriva lui. Mai nou, acest vicar 2 a venit cu o intreaga trupa sa-si completeze nelegiuirile. Daca nu-ti pui deasupra osinditului mina Ta ocrotitoare, este de prisos sa-t,i cer sa fii binevoitor. Totusi, vrind sa ajut pe acest om, rog bunatatea Ta sa adauge la harul men ceva din rivna fireasca spre bine, pentru ca folosul rugamint,ii facute pentru acest om sa apara cu claritate. EPISTOLA 150 Catre Amfilohiu, ca din partea lui Heraclide * Scrisa tn anul 373 I Imi aduc aminte despre ce vorbeam odata impreuna si n-am uitat nici ce-am zis eu nici ce-am auzit spunind luminapia Ta, cu toate ca acum lucrurile lumesti nu ma mai atrag. Cu toate ca inima mea e si astazi aceeasi' si nu m-am rupt cu totul de omul vechi, eel putin in afar a si in ce priveste indepartarea de lucrurile veacului, totusi cred ca de acum m-am ridicat oarecum la calea vietuirii in Hristos. Stau de vorba cu mine insumi intocmai ca si cei care, planuind sa porneasca cu vaporul pe mare, cauta sa scruteze semnele vremii. Navigatorii au nevoie de vint prielnic pentru drum, pe cind eu, de cineva care sa ma indrume si sa ma treaca singur prin valurile amare ale vietii. Dupa cite socot, as avea nevoie mai intii de un friu sa-mi infrineze imboldirile tineretii, iar in al doilea rind de niste pinteni 2 , care sa ma imboldeasca pe drumul pietatii. Iar cea care mi le da pe amindoua e mintea, care uneori imi cerceteaza lipsa de disciplina, alteori imi im- boldeste trindavia sufletului. Mai am nevoie, apoi, si de alte leacuri care sa-mi spele necuratia izvorita din nepasare. Pentru ca Tu stii in- tr-adevar ca noi care ne obisnuiram de multa vreme cu viata lumeasca 2. Cf. ep. 225. 1. Heraclide era prietenul lui Amfilohiu, viitorul episcop de Iconium. Termiriasera aceea§i ?coala $i profesau retorica pina ce intr-o buna zi s-au hotarit amindoi sa se calugareasca ?i sa urmeze oalea Sfintilor Vasile si Grigorie Teologul. Intre timp Hera- clide viziteaza pe Sf. Vasile si se entuziasmeaza de lucrarea lui, raminind in Cezareea. Amfilohiu acuza pe Sf. Vasile ca i-a «sedus» prietenul. Epistola de fata constituie raspunsul Sf. Vasile, dar «ca din partea lui Heraclide». Ea e o pledoarie pentru un crestinism al faptei. 2. Diogene Laertios, a.c, IV, 6, trad. rom. p. 235. Legenda spune ca desi batrin, Platon s-a dus o data la o pravalie sa cumpere friu si pinteni ; friul pentru eel mai ayer dintre elevi (Aristotel) si pintenii pentru eel mai incet in cugetare (Xenocrate). 336 S KtNTlll. VAiMI.K CKL M/VBB do la bara avocfiteasca nu prea sintem zgirciti la vorbe si nu prea punem nici o pazd asupra inchipuirilor, care se stlrnesc in cugetul nos- tru sub influenta celui rau. Pe de alta parte, cSdem prada trufiei si nu ne dam inapoi de a ne vedea pe noi insine ca fiind intre cei mai buni. Impotriva acestor lipsuri cred ca am nevoie de un dascal bun si experi- mentat. Dar si mai mult, am nevoie de curatenia ochilor sufletesti, pentru ca fiind eliberat de orice meteahna provenita din ignoranta, sa pot scruta frurhusetea maririi dumnezeiesti, ceea ce nu pot crede c-ar fi rodul unei stradanii marunte, dar nici c-ar fi un lucru lipsit de impor- tanta. $tiu sigur ca acestea sint lucruri pe care le vede si luminatia Ta si la fel doreste sa existe si cineva care sa ma ajute in aceste stradanii, iar daca intr-o buna zi Dumnezeu imi va ajuta sa Te intilnesc e limpede ca voi invata mai multe despre cele de care trebuie sa ma ingrijesc. In momentul de fata, din pricina ignorantei mele, nici macar nu-mi dau seama cite-mi lipsesc. Cu toate acestea nu m-am pocait de la bun in- ceput, dar nici nu sovaiesc sa pasesc spre tinta unei vie^i mai induhov- nicite. Pentru aceea s-ar putea ca Tu sa fi fost ingrijorat din pricina mea, nu cumva intorcindu-ma cindva inapoi, sa ajung si eu stana de piatra, cum s-a intimplat de mult cu o femeie oarecare 3 . E drept ca slujbasii statului ma urmaresc asa cum cauta agentii pe dezertor ; de fapt, insa, sufletul meu este eel care ma preseaza, marturisindu-si siesi ceea ce am amintit. II Intrucit ai pomenit de vechile planuri si pentru ca ai declarat ca te-ai facut insuti pirisul tau, m-ai facut sa rid cu toata amaraciunea in care ma aflu ,• se vede ca tot mai esti inca retor si nu te lasi de in- deletnicirea aceasta 4 . In ce ma priveste, vad ca, asa nestiutor cum sint (dac& nu ma departez cu totul de adevar), nu exista decit o singura cale care duce la Dumnezeu : cea pe care o batatoresc impreuna toti cei ce merg spre El, rinduindu-si viata in duhul aceluiasi cuget. Caci unde m-as putea duce, Doamne, ca sa pot trai departe de Tine, sa nu traiesc cu Tine si sS nu-^i slujesc Tie, dupa ce linga Tine ne-am gasit amindoi min- tuirea ? Trupurile noastre vor putea fi despartite unul de altul, dar ochiul lui Dumnezeu tot laolalta ne vede pe amindoi, daca, bineinteles, viata mea e vrednica sa fie vazuta de ochii lui Dumnezeu. Caci am citit undeva in Psalmi : «Ochii Domnului spre cei drepti» 5 . Doresc insumi 3. Fac. 19, 26. j „ , . A t ., , . . f . 4. Are dreptate Y. Courtonne (a.c. II, 73) ca acuza adusa lui Amfilohie poato fi lntoiirsd lui Heraclide ca un compliment 5. Ps. 33, 14 scRiaoni 33 7 sii vietuiesc si trupeste altituri dc Tine si do toti cei ce si-au exprimat aceleasi preferinte ca Tine, si so" petrec zi si noapte indoindu-mi ge- nunchii inaintea TatSlui nostru, Care este in ceruri, impreuna cu Tine si cu oricine din cei ce se inchina cum trebuie lui Dumnezeu. Caci stiu ca rugaciunea in comun aduce mare folos sufletului 6 . De fiecare data cind sint aruncat undeva intr-un coltisor al sufletului meu si gem, in- trucit pretutindeni ma insoteste acuza ca sint un mincinos, nu mai am putere sa ma birui in fata invinuirilor Tale, iar din clipa aceea ma osin- desc eu insumi ca sint un mincinos care revine la vechile obiceiuri ale omului care nu spune adevarul. Ill Fiind venit linga Cezareea ca sa cunosc starea de lucruri de aici si neputindu-ma abtine sa nu intru in oras, m-am refugiat in azilul sa- racilor 7 din apropiere, ca sa ma conving de ceea ce voiam sa cunosc. Fiindca dupa obiceiul lui, prea iubitul episcop al lui Dumnezeu se afla atunci acolo, i-am expus toate problemele de care mi-ai vorbit Domnia Ta. Cite sint cele la care mi-a raspuns el insusi, pe care nu mi-a fost cu putinta sa le tin minte, tree cu mult peste marimea unei scrisori. Dar daca as incerca o prescurtare a celor spuse de el, atunci adevarata masura a saraciei s-ar margini, zice el, la o singura haina, despre care aducea destule marturii din Evanghelie. Una era scoasa din cuvintul lui loan Botezatorul f «Cel ce are doua haine sa dea si celui ce n-are» 8 .Alta era porunca data de Mintuitorul ucenicilor de a nu avea doua haine 9 . La acestea mai adauga inca una : «Daca vrei sa fii desavirsit, du-te, vmde-ti averea si da-o saracilor» 10 . Tot asa ne-a dat El si pilda cu mar- garitarul 11 , unde se spune ca negutatorul care a aflat acest margaritar s-a dus sa-si vinda tot ce avea ca sa-1 cumpere. Pe linga acestea am mai adaugat si aceea ca nu trebuie sa-si incredinteze cineva lui impar- tirea averilor, ci celui caruia i s-a incredintat administrarea bunurilor saracilor. Confirmarea acestei practici o scotea din Faptele Apostolilor. Intr-adevar, pe vremea acelora, credinciosii isi vindeau averile, aduceau pretul si-1 depuneau la picioarele apostolilor, iar ei le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare &. El mai spunea ca trebuie sa ai expe- rienta ca sa faci deosebire intre eel aflat cu adevarat in nevoi si eel ce cerseste din lacomie 13 . Cine da unui nenorocit da lui Dumnezeu, dar 6. Un adevar pe care Sf. Vasile 11 afirma adeseori, cf. epist. 97, 207 etc. 7. A se vedea rugaciunea din timpul Axionului la Liturghia Sf. Vasile. 8. Luca 3, 11. 9. Matei 10, 10 ; Marcu 6, 9 ; Luca 9, 3. 10. Matei 19, 21 ; Marcu 10, 21 ; Luca 18, 22. 11. Matei 13, 45. 12. Fapte 4, 34—35. 13. Didahia color 12 Apostoli 13, 2 (P. S. B. 1, 31). 22 — St'intul Vasile eel Marc 338 SFINTUL VASILE CEL MARE cine da unui vagabond, .acela arunca banii la ciini, pe care nerusinarea il poate face respingator, dar pe care lipsa nu-1 face vrednic de mila. IV Despre felul in care trebuie sa traim zi de zi, putine a avut de spus, cind ne gindim la important^ mare a problemei. De altfel, as dori sa le vezi si tu insuti, caci n-ar fi un lucru infelept din partea mea sa micsorez cumva expunerea exacta a invataturilor lui. As dori sa-1 vizitam cindva impreuna, pentru ca, pe linga ceea ce pastrez pina acum in memorie, mintea Ta sa mai afle si altele noi, care ti-ar lipsi. Indeosebi mi-aduc aminte de urmatorul cuvint, din multimea celor pe care le-am auzit : in- vatatura despre felul in care trebuie sa traiasca crestinul n-are nevoie atit de mult de cuvinte, cit mai ales de pilda zilnica. $tiu ca daca n-ai fi retjnut de nevoia de a ingriji de batrinet,ea tatalui tau, n-ai fi pus nimic altceva inaintea dorului de a te intilni cu episcopul, si nu m-ai fi sfatuit sa-1 parasesc si sa ratacesc prin singuratate 14 , E drept ca ne asteapta pesterile si stincile, pe cind ajutoarele care ne vin de la oameni nu ramin cu noi de-a pururi. De aceea, daca accepti sa-^i dau un sfat, con- vinge-1 pe fatal tau sa-fi ingaduie sa te indepartezi de el pentru un timp, si sa gasesti pe acest om care cunoaste multe lucruri datQrita experientei altora, dar si datorita intelepciunii lui proprii si care e in stare sa invete mult pe cei ce vin sa-1 vada. EPISTOLA 151 Catre Eustatie, mare medic i Scrisa in anul 373 Daca scrisorile ne aduc vreun folos oarecare, atunci sa nu oprim nici o clipa trimiterea lor, ci sa ne indemnam cit mai des la scris. Caci mie imi place sa citesc epistolele oamenilor in^elepti ?i care iubesc pe Dumnezeu, insa ca sa stiu daca si Tu gasesti la mine ceva ce te-ar putea interesa, singur tu o po|i spune, care ma citesti. Asadar, daca n-as fi prins de prea multe ocupatii n-as renunta la placerea de a scrie foarte des, caci se spune ca si apa izvoarelor se face mai buna pe ma- 14. Inca o marturie ca Sf. Vasile nu voia retragerea in pustie, ci comuniune si filantropie. 1. Unui mare medic, poate fost coleg, Sf. Vasile ii face aici o comparatie intre cretinism si medicina, ajungind la concluzia ca eel dintii va injelege ca idealul lui este sa cinsteasca mai mult decit orice pe Doctorul sufletelor si al trupurilor. A se vedea si ep. 189. SCRISORI 339 sura ce se scoate mai des din ea. Oricum, se pare ca recomandarile Tale doctoricesti sint de prisos, intrucit nu eu sint eel care cer interventia bisturiului, ci numai cei care au cazut si care nu pot fi ajutorati altfel 2 . Caci, asa cum spune zicala stoicilor «deoarece evenimentele nu vin cum le dorim, trebuie sa le dorim asa cum vin». Cit despre mine, eu nu cred ca trebuie sa-mi schimb parerile dupa cum o cer evenimentele, dar nici nu sint impotriva ca cineva sa savirseasca fara voie anumite actiuni necesare. Voi, medicii, nu vreti sa ardeti rana unui bolnav, nici nu vreti sa-i pricinuiti alta suferinta, cu toate acestea si voi trebuie sa va resemnati adeseori, plecindu-va in fata grelelor cerinte ale bolii. Nici corabierii nu arunca bucurosi o parte din incarcatura, dar ca sa inlature scufundarea ei accepta s-o arunce, pentru ca decit sa moara, mai bine aleg viata dusa in saracie. Gindeste-te, deci, ca si noi induram greu si cu multe plingeri despartirea de cei dusi departe de noi, dar to- tusi o induram, intrucit pentru cei care iubesc adevarul nimic nu-i mai placut decit sa ai pe Dumnezeu si nadejdea in El. EPISTOLA 152 Catre generalul Victor i Scrisa in anul 373 Daca n-as scrie cuiva as putea fi invinurt de lene sau de uitare, dar cum sa te uit pe Tine, al carui nume e pomenit de toti oamenii ? $i cum sa ma lenevesc fata de Tine, care te ridici prin marimea slujbei peste aproape toti oamenii din Imperiu ? $i totusi cauza tacerii nu e greu de ghicit : ma temeam sa nu stingheresc pe un om atit de impor- tant. Dar pentru ca la celelalte virtuti ale Tale ai adaugat si pe aceea : ca nu numai sa prime^ti scrisori trimise de mine, ci si sa cauti care din ele au fost lasate deoparte, iata iti scriu de asta data cu incredere si rog de mai inainte pe Bunul Dumnezeu sa Te rasplateasca cu aceeasi cinste pe care mi-o nutresti si Tu. Caci ai fost mai harnic decit mine in ruga- ciunile pentru Biserica atunci cind ai savirsit tot ceea ce am cerut. In ceea ce faci nu doresti sa fii placut oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care te-a cinstit, Care U-a harazit bunuri in viata aceasta si-ti va darui si altele in viata de dincolo, pentru ca ai umblat pe calea adevarului, pastrindu-ti cugetul in dreptatea credintei de la inceput pina la sfirsit. 2. Aluzie la sentinta «doctorului» Eustatiu (de Sebasta), a] carui sfat de a folosi bisturiul pentru amputarea madularelor bolnave din trupul Bisericii nu-i corect, intrucit el insu§i s-a segregat, iejind din comuniunea Bisericii. Daca s-ar urma orbeijte sfatul lui Eustatiu s-ar putea ajunge chiar la sinucidere. 1. Probabil ca e vorba de una si aceeasi persoana pomenita si in epistola 153. MrtNTt/t. VASII.E CIX MAHB 340 EPISTOLA 153 Catre fostul consul Victor *■ ScrisS In anul 373 De oricite ori mi se intimpla sa citesc vreo scrisoare, prea vred- nlcule, tot de atitea ori slavesc pe Dumnezeu pentru ca pastrezi vie amintirea mea si nu ingadui nici unei calomnii sa micsoreze dragostea pe care ai vrut s-o cau^i inca de la inceput cu cea mai dreapta judecata sau in virtutea unei bune obisnuint,e. Rugam, .asadar, pe Dumnezeu eel Sfint sa te pastreze in aceeasi dispozit,ie fata de mine si sa ma invred- nicesti de cinstea de care dai dovada si pe care mi-o aratf in scrisoare. EPISTOLA 154 Catre Asholios, calugar si preot * Scrisa in anul 373 Bine ai facut si dupa legea dragostei duhovnicesti ai procedat cind ai inceput tu eel dintii sa scrii, dindu-mi si mie pilda pentru o rivna egala ca sS-U raspund. Prietenia lumeasca are nevoie de ochi si de intilnin, pentru ca din ele sa se infiripeze inceputul apropierii, insa cei ce §tiu sa iubeasca in duh n-au nevoie de trup drept sol al prieteniei, ci partasia la aceeasi credinta este cea care duce la unirea spirituala a doua fiin^e. Sa multumim, asadar, Domnului, Care ne-a mingiiat inimile, aratindu-ne ca dragostea nu s-a racit inca in toti 2 , ci ca mai strut inca in lumea aceasta oameni care se dovedesc cu adevarat ucenici ai lui Hristos 3 . StSrile de lucruri de la voi mi s-au parut ca se aseamana cu stelele care lucesc in intunericul noptn, unele intr-o parte a cerului, altele in cea- 1. Salutari prietene?ti. 1 Destinatarului acestei epistole i se da In unele variante manuscrise calitatca do «calugar si preot». Dupa un an (374) Asholios e intilnit in epistolele Shntului Vasile (nt 164 si 165) cu atributul de episcop. Se vede ca promovarea lm va fi avut loc In acest rastimp. Asholios era un persona] important, dovada faptul ca la 23 fo- bruarie anul 380 el va fi eel care va savir$i Taina Sfintului Botez asupra imparatulm Teodosie eel Mare. Epistola de fata II aseamana cu un luceafar care lumineaza intr-o noapte fara luna. Desigur comparatia se adresa mai mult Bisericii conduse de el, decit l«i personal. Dar faptul ca el se aratase zelos fata de linia ortodoxa mceeana, urmata cu atlta eroism de Sflntul Atanasie eel Mare, dupa care se inspira si Sftntul Vasile, jti lupta pentru apararea unitatii de credinta, 1-a cucerit pe Sfintul Vasile, care-1 lauda. Se stie ca Sfintul Atanasie a Inchis ochii la 2 mai 373. Textul epistolei noastre cre- dem ca are in vedere si cele spuse in epistolele 69 si 70, fata de care epistola nr. 1>I pure u fi un raspuns. 2. Matei, 24, 14, aceeasi idee a racirii dragostei dintre crestini, tema despre can' sciiitorul aminteste adeseori in epistolele, sale. 3. loan, 13, 35. acHHom 34i laltil parte si a cliror strdlucire incintS prin ea InsSsi, dar e cu atlt mai imbucurStoare cu cit nu o asteptai. Asa sintetj. si voi, luceferi ai Bisericii, putini, e drept, si usor de numSrat, in aceste vremuri sumbre prin care trecem, parcS ati luci intr-o noapte fSrS luna, dar care, pe linga farmecul inaltator al virtutii Voastre, mai aveti si darul de a fi foarte doriti, dar mai ales rar de gasit. Scrisoarea ta mi-a facut cunoscut indeajuns sentimentele pe care le pastrezi pentru mine. Cu toate ca-i scurta ca numar de silabe, prin tmuta ei ortodoxa ea ne-a dat suficienta marturie despre gindurile pe care le nutresti. Faptul ca ai venit si ai aratat rivna pentru prea fericitul Ata- nasie (al Alexandriei n. tr.) e o dovada foarte limpede ca ai vederi sa- natoase in problemele bisericesti cele mai importante. Pentru bucuria pe care ne-a produs-o scrisoarea ramin mult indatorat prea vrednicului nostru fiu Eutimios 4 , pentru care ma voi ruga Duhului Sfint sa-i faca parte de tot ajutorul, iar pe Tine te indemn sS te unesti cu noi in ruga- ciuni, ca sa le putem face primirea cit mai curind atit lui, cit si prea vrednicei lui sotii, fiica noastra duhovniceasca. Ingaduie-mi totodata sa te rog sa nu stavilesti bucuria noastra inca de la inceputurile ei, ci sa ne scrii de fiecare data cind ti se va ivi vreo ocazie, facind astfel sa creasca bunele Tale sentimente fata de persoana mea, prin repetarea deasa a scrisorilor, dar si pentru a ne face cunoscut daca Bisericile de la voi traiesc in unire. Cit despre cele de la noi, roaga-te sa se faca si aici pace deplina cu ajutorul Celui Care a certat vintul si marea 5 . EPISTOLA 155 Fara adresa 1 , pentru un dascal al Gymnaziului (in fond «Catre Iunius Soranus, comandantul Scitiei Mici») Scrisa In anul 373 Stau si ma gindesc cum sa raspund, ca sa ma apar de multele invi- nuiri care mi s-au adus prin aceasta prima si singura epistola, de care 4. Eufimie traia In Tesalonic, dar el pare a fi (ca $i Sofia sa) originar din Capa- dochia (P. Hristu, a.c. II, 161). 5. Matei 8, 26. «Luceferii Bisericii» care lumineaza «in intunericul noptii... !n aceste vremuri sumbre» sint aluzii la persecutia lui Diocletian. 1. Destinatarului nu i se indica numele. Unii copisti de mai tirziu au adaugat T<5 aXefjcxij, adica. «celui care 1-a uns, antrenorului» («maitre de gymnase», Y. Cour- tonne, a.c. II, 97 — 98. Benseler, Griech. Worterbuchs. v.). Cu alte cuvinte, celui care a promovat pe martirul despre care se vorbeste la sfirsitul epistolei. Din contextul intregii epistole reiese ca destinatarul era o persoana binecunoscuta Sfintului Vasile, care cunostea si pe un frate al sau, pe o nepoata si pe mai multi nepo\i «care ma aveau tare drag, pe mine, casa noastra, pe slugi si chiar pe prietenii nostrin. Majori- tatea cercetatorilor recunosc aici pe Iunius Soranus, comitele Moesiei, Scitiei si Pon- Hi HirlNTUr. VAHILE CKL MARK in-a iavrodulcit Inaltimea la. Nu pentru cii n-as avea destule motive s<1 ma justific, ci penlru ca din multimea lor mi-e greu sa-1 aleg pe eel m nu mi-e usor sS pornesc la drum, mai bine-zis mi-e cu totul imposibil, nu numai pentru ca mi-e trupul macinat de o boala indelungata, ci si pentru cfi trecerea peste muntii Armeniei va deveni in scurta vreme cu nepu- tintS chiar si pentru cei aflati in floarea virstei. Desigur, nu ma voi da fnapoi sa-1 informez in scris, numai ca nu ma astept ca scrisoarea mea sfi dea vreun rezultat deosebit, daca tinem socoteala de cugetarea atenta a acestui om precum si de natura scrisorilor, pentru ca ceea ce so spune doar verbal nu poate convinge cu precizie. Trebuie spuse multe cuvinte, la rindu-ti sa asculti multe lucruri, sa dai raspuns la multe intrebSri si mai ales sa fii hotarit in raspunsuri ; or, nimic din toate aces- tea nu se poate rezolva prin scrisori, prin cuvinte goale si fara viata, aruncate doar pe hirtie. Dar cu toate acestea, ti-am mai spus-o, nu voi sta la indoiala sa scriu. S3 stii bine, frate cu adevarat prea evlavios si prea dorit, ca din darul lui Dumnezeu nu sint certat cu nimeni si nici nu am pe suflet con- stiinta ca m-as fi amestecat in vreun chip nedorit in invinuirile care apasa sau despre care se spune ca ar apasa pe capul cuiva. De aceea ar fi cazul sa va dati osteneala sa vi se apropie, cugetul de cugetul meu in convingerea ca daca cineva nu-i pornit sa faca rau cuiva, acela nu lasa sa i se bage in cap idei preconcepute ca ar invinui pe cineva. Numai do ar vrea Dumnezeu oa totul sa se orinduiasca dupa legile bisericesti si In buna ordine ! Ill Prea doritul nostru fiu Dorotei diaconul m-a suparat, spunindu-mi dospre cuviosia Ta ca ti-ar fi fost frica sa iei parte la intrunirea lor 3 . Desigur ca nu despre astfel de lucruri as fi discutat, dupa cite imi aduc aminte. Ca sa trimit totusi oameni in Apus mi-e cu totul imposibil, pen- tru ca n-am pe nimeni potrivit pentru aceasfa slujba. Dar printre fratii de la voi, daca-si da cineva silinta cuvenita Bisericii, unul ca acela de- sigur ca isi va putea da seama la cine e vorba sa mearga, in ce scop, de la cine va fi scrisoarea ce i se va incredinta si care va fi aceasta scri- 2. St. Vasile era de parere c3 adevaratul episcop al Antiohiei era numai Meletio. 3. In orice caz participant^ la acea intrunire nu erau prea devotati lui Meletie. Se «ilio c8 incercSrile de a impaca partidele din Biserica Antiohiei au e§uat atit pe vrc- mca Sf. Atanasic (ep. 92 etc.), cit §i mai tirziu (cf. ep. 138 etc.). SCRISORI 345 snare 4 . In zadar m& uit in jurul meu, cfici nu vSd pe nimeni. Ma rog s& fiu socotit In rlndul celor sapte mii, care n-au plecat genunchiul inaintea lui Baal 5 . De altfel, cei care-si intind mina azi peste toata lumea ur- mSresc acelasi lucru poate si pentru viafa mea. Totusi acesta nu va fi un temei pentru ca sa-mi slabesc rivna cuvenita Bisericilor si lui Dumnezeu. EPISTOLA 157 Catre Antioh x Scrisa in anul 373 Iti poji oare inchipui ce dezamagit am ramas ca nu ne-am intilnit vara aceasta ? Cu toate ca nici in anii trecuji intilnirea noastra n-a fost atit de indelungata, incit sa ne saturam de ea, totusi chiar si numai do- rul de a fi intilnit pe cineva drag, pe care 1-ai visat, aduce in inima o oarecare mingiiere. Tu insa, chiar daca scrii, e§ti atit de comod, incit nici uitarea de a ma vizita n-ai putea s-o atribui altei cauze decit co- moditatii fa^a de caiatoriile pe care le inspira prietenia. Dar sa nu mai vorbim despre aceste lucruri. Sa ma primesti in ru- gaciunile Tale si sa rogi pe Domnul sa nu ma paraseasca, si, dupa cum m-a scos din primejdiile prin care am trecut, asa sa ma mintuie si de altele care ar mai putea da peste mine, intru marirea numelui Celui in Care ne-am pus nadejdea. EPISTOLA 158 Catre Antioh Scrisa in anul 373 Intrucit si pacatele mele m-au oprit ca sa nu pot implini dorinta ce-am avut-o cindva, ma mingii macar ca indulcesc aceasta absents, scriindu-ti. Te indemn sa nu incetezi a-ti aduce aminte de mine in ru- gaciunile Tale pentru ca, daca traim, sa ma invrednicesc a ma bucura de tine, iar daca voi muri, sa plec din aceasta viaja cu o nadejde tare, prin ajutorul rugaciunilor Tale. Iti recomand pe fratele amintit care iti va face rost de camile 1 . 4. Aluzie la multele planuri de a asocia $i pe episcopii apuseni la opera de paci- ficare generala a Bisericii (ep. 70, 90, 92, 242, 243, 263). 5. Ill Regi 19, 18. 1. Despre acest personal, caruia Si. Vasile ii spune «prieten», prof. P. Hristu crede (Sf. Vasile, Opere, vol. 3, Tesalonic, 1973, p. 28, in 1. greaca), ca ar fi vorba de un nepot al episcopului Eusebiu de Samosata. A se vedea si ep. 146, 168. 1. Condi tiile grele de calatorie din parjile Siriei explica necesitatea folosirii cami- lelor. In alte epistole ni se vorbeste de asini. 34l| HI'INTlll. VAS1I.K C'KI, MAHK EPISTOLA 159 Catre Eupaterios ?i catre fiica lul 1 ScrlsS In anul. 373 I Cita bucurie mi-a adus scrisoarea Excelentei Tale reiese si din celc ((> mi-ai scris insuti. Caci ce-ar fi mai placut pentru un om a carui do- tintS este sa stea de vorba cu oameni tematori de Dumnezeu si sa se im- partaseasca din folosul de a sta in legatura cu ei, decit o astfel de scri- soare prin care se urmareste cunoasterea lui Dumnezeu? Caci daca E-f ristos este viata noastra 2 , urmeaza. ca si vorba noastra trebuie sa fie pusS in legatura cu Hristos, gindul si intreaga lucrarea noastra trebuie sit depindS de poruncile Lui, iar sufletul nostru sa reproduca chipul Lui. Mil bucur, deci, ca mi se pun astfel de intrebari si felicit pe cei care ma intreaba. Ca sa spun, intr-un cuvint, noi preferam marturisirea de cre- dinta a Parintilor intruniti la Niceea fa|a de oricare alta care a mai fost alc&tuita dupa aceea, caci in ea Fiul e recunoscut de o fiinta cu Tatal si ca fiind de aceeasi natura cu Cel ce L-a nascut : Lumina din Lumina, Dumnezeu din Dumnezeu, Binele din Bine si toate celelalte insusiri ase- mSnatoare care au fost recunoscute de acesti sfinti Parinti si sint mar- turisite de noi care vrem sa pasim pe urmele lor. II Cit priveste intrebarea pe care o ridica acum cei care tin mereu sa aducS innoiri 3 , cei vechi au trecut-o sub tacere, pentru ca ea era con- troversata si a ramas inca nelamurita ; ma gindesc la invatatura despre Duhul Sfint. Voi mai adauga lamuririle privitoare la aceasta problema asa cum ni le infatiseaza Sfinta Scriptura, deoarece noi credem cum ne-am botezat si ne inchinam dupa cum credem. Asadar, asa cum ne-a fost dat sS facem botezul in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh, tot astfel facem si marturisirea de credinta dupa cum se face acest botez $i cinstirea pe care o aducem e la fel cu aceasta credinta preamarind pe Duhul Sfint impreuna cu Tatal si cu Fiul, pentru ca credem ca El nu-i strSin de firea cea dumnezeiasca. Ceea ce e departat, ca si cum ar fi strain dupa fire nu s-ar putea impartasi de aceeasi cinstire. Cit despre 1. Sf. Vasile exprima bucuria de a vedea oameni interesindu-se despre proble- mole crezului ortodox. Indeosebi formula niceeana este cea mai mult amintita. Dar despre Duhul Sfint spunea intr-o epistola anterioara (140) ca Parintii n-au hotarit, in sinodul de la Niceea, pentru ca pina atunci nu aparusera pnevmatomahii care s-o con- tesle. Acum Sf. Vasile scrie in rezumat despre crezul niceean si despre Duhul Sfint. 2. Coi. 3, 4. 3. Pnevmatomahii. ac'HUORt 1147 cei care spun cei Duhul Slint e crcotuici, no o mai niila do. oi decit do nisto oamoni care, din pricina acostui cuvint, cad In grosealii do neiertat do a huli fmpotriva Duhului Sfint. C3 «creatura» e deosebita de Dumnezeire nu-i nevoie s-o mai spunom nici macar pentru cei care abia s-au de- prins sa caute in Sfinta Scriptura\ Faptura e roabS. Duhul ne face libera ,• faptura are nevoie sa i se dea viata, Duhul e datator de viata ; faptura simte nevoie sa fie invatata, Duhul este tocmai Cel Care ne invata ; fap- tura e sfintita, Duhul sfinteste. Chiar daca vorbesti despre ingeri, de- spre arhangheli si despre toate puterile cele mai presus de lume, totusi si ele isi primesc sfintenia tot prin ajutorul Duhului Sfint. Duhul are o sf in- terne fireasca pe care n-a primit-o prin har, ci face parte din fiinta Lui ,• tocmai de aceea a si fost nevoie sa I se dea un nume special. Ceea ce este sfint din fire, asa cum Tatal e sfint din fire si cum Fiul este sfint din fire, aceea nu acceptam sa fie rupt si desfacut de Treimea cea dumne- zeiasca si fericita, si nu aprobam nici pe cei care II numara in chip ne- socotit alaturi de fapturi. Aceste cuvinte spuse in rezumat sint suficiente pentru crestini, caci cu semintele mici se va putea cultiva cea mai mare parte a credintei cu ajutorul ce-1 va da Duhul. «Da sfat celui intelept si el se va face si mai intelept» 4 . Cit despre inv&tatura intreaga, voi pune-o mai tirziu, ca s-o intarim prin citate din Sfinta Scriptura ca sa lamurim pe cit se poate orice neclaritati, sa dam cit mai multe dovezi si sa intarim orice expri- mare corecta a credintei. Acum sa ma ierti pentru acest rezumat. N-as fi scris toate acestea daca nu m-as fi gindit ca ar fi o paguba mai mare daca s-ar respinge cu totul decit s-o rezolvi deocamdata partial. EPISTOLA 160 Catre Diodor * Scris3 in anul 373 (sau 374) I Mi-a sosit o epistola sub semnatura lui Diodor, dar in realitate ea se potriveste mai curind altuia, iar nu lui Diodor. Caci mi se pare ca un glu- met oarecare s-a ascuns sub numele tau, vrind sa se faca mai crezut de auditorii lui 2 . Acesta, asadar, fiind intrebat de cineva daca se cuvine sa 4. Pilde, 9, 9. 1. Mai intii trebuie subliniat faptul ca acest personaj nu are nici o legatura cu Diodor din Tars, prietenul Sfintului Vasile, despre care se vorbeste in epistola 135. 2. In al doilea rind se pare ca epistola de fata a fost scrisa de Diodor insusi, dar Sfintul Vasile se preface a nu crede asa ceva, cu scopul dar de a-1 combate, dar fara s3-l jigneasca. ^48 BrlNTUL VABII-K CEL MARK ia in casiltorie pe sora sotiei decedate, nu s-a speriat de intrebare, ci ho- tarindu-se sa riispunda linistit s-a executat cu bunavoint§ si cu mult cu- raj lata de aceasta dorinta neinfrinata. Daca as avea la mine aceasta epistoia, ti-as trimite-o si ea tf-ar fi destul ca sa te sprijine si pe tine si adevarul. Intrucit eel care mi-o aratase mi-a luat-o si a raspindit-o ca pe un trofeu impotriva noastra, a celor care ne-am impotrivit de la inceput casatoriei, spunind ca are marturie scrisa pentru aceasta ingaduinta, de uceea i{i scriu aceasta epistoia, indemnindu-te sa ne intoarcem cu brafe unite impotriva acelui text apocrif si sa nu crutam nici o energie pentru ca cititorul nostru sa nu fie indus in eroare 3 . II Asadar, in primul rind — si acest fapt constituie lucrul eel mai im- portant — in astfel de cazuri exista la noi o tradifie pe care putem s-o scoatem in evidenta ca avind putere de lege, intrucit astfel de rindueli ne-au fost lasate de niste oameni care au trait viata de sfintenie. lata ce spuneau ei : daca un om stapinit de patima desfriului ar ajunge la un moment dat sa cultive legaturi nelegiuite cu doua surori, in acest eaz nu trebuie sa mai socotim ca ar fi vorba de o casatorie si nici autoritatii Bi- sericii nu-i putem cere sa o recunoasca, ci sa se desparta unul de altul. De aceea, chiar daca n-am mai avea nimic altceva de spus, ar fi indea- juns obiceiul pentru a ne feri de o astfel de nelegiuire. Intrucit, insa, eel care a scris epistoia a incercat sa introduca in via{a, cu ajutorul unei ar- gumentari mincinoase, o atit de mare nelegiuire, sintem nevoid sa nu uitam ajutorul pe care ni-1 da folosirea paragrafelor de legi, cu toate ca, In cazuri din cele mai clare, bunul simt al fiecaruia are mai mare insem- natate decit logica. Ill Tu zici ca este scris in cartea Leviticului : «Sa nu iei de tiitoare pe sora femeii tale, ca sa descoperi rusinea ei peste dinsa, inca fiind ea vie» 4 , de unde ar reiesi limpede ca dupa moartea ei o poti lua. Or, im- potriva unei astfel de interpretari as spune, mai intii, ca toate cite se spun in Lege sint spuse in legatura cu cei supusi Legii 5 , iar daca n-ar fi 3. Insistenta cu care Diodor sustine ca s-ar putea aproba cununia cu sora sotiei decedate ne da sa intelegem ca el ar fi un cleric din jurul Cezareii Capadochiei. P. Hristu (a.c. Ill, 305) crede ca el ar fi fost un horepiscop sau protopop din jurul ace- lei capitale. Epistoia a circulat si in Biserica Romana, in volumul Cuvinre, publicat In 1826 la Bucuresti, fiind tradusa de mitrop. Grigorie : Catre un Diodor oarecarele, BRV II, 1310. 4. Lev. 18, 18 (ed. 1914). 5. E vorba de logea mozaica. scfuaow 34!) asa ar Insemna ca noi sfi fim siliti s& ne tfiiem si imprejur, s8 tinem si cinstirea slmbetei si sfi ne ferim sS mlncfim din cSrnurile oprite de legea lui Moise. Noi nu ne vom pune sub jugul robiei acestei legi, daca vom descoperi ceva ce serveste placerilor. Daca insa vreuna din poruncile Legii pare prea grea, vom cSuta sa ne bucuram de libertatea cu care Hristos ne-a slobozit din legaturile Legii 6 . Am fost, dar, intrebat daca s-a prevazut in Scriptura ca cineva ar putea lua de sotie pe sora sotiei sale. Am spus care este parerea mea, care e neindoielnica si adevarata, anume ca asa ceva nu se afla scris. Ca sa deduca, insa, cineva, din contextul cuvintului, ceea ce a fost tre- cut sub tacere, asa ceva s-ar fi cazut sa-1 spuna legiuitorul, iar nu eel care se refera la textul legii, iar daca lucrurile ar sta altfel, s-ar ingadui celui care ar dori asa ceva sa indrazneasca sa se apropie de sora sotiei sale chiar si cita vreme aceasta inca traieste. Intr-adevar, acelasi ratio- nament se potriveste si in imprejurarea cind, dupa cum este scris, «sa nu o iei de tiitoare», nimic nu te-ar opri s-o iei in alt chip decit ca {ii- toare. Cel care militeaza doar pentru ca sa sustina pofta, acela va pro- clama si permisiunea de a trai in concubinaj cu ambele surori. In schimb, daca se inlatura pricina pentru care se opreste cohabitarea cu doua su- rori, atunci ce te-ar opri sa ai legaturi cu amindoua ? Vom spune, dar, ca asa ceva nu s-a scris, dar nici ei nu pot spune ca ar fi lamurit lucrurile dupa cum vor, intrucit concluzia logica ar putea justifica amindoua felurile de impreunare 7 . Se pare insa ca legiuitorul nu s-a gindit la orice fel de nelegiuire, ci opreste in special pe cele raspindite printre egipteni, de unde a venit poporul evreiesc, si printre cananei, printre care s-a mutat el dupa aceea. Textul respectiv ne spune : «De datinile egipteriilor, unde ati trait, sa nu va tineti, nici de datinile pamintului cananeilor, in care am sa va due, sa nu va tineti si nici sa nu umblati dupa obiceiurile lor» 8 . De aceea e foarte probabil ca acest soi de pacate sa nu se fi raspindit pe atunci intre pagini, pentru aceea legiuitorul n-a fost nevoit sa le atraga aten- tia sa se fereasca de ele, ci a crezut ca, pentru a se feri de astfel de ne- legiuiri, e destul sa faca apel la obiceiul nescris. Dar cum po{i inchide ochii fata de un pacat mai mic, in timp ce se interzice unul mai greu ? Poate ca s-or fi luat dupa exemplul patriarhului 9 , incit muL|i iubitori ai placerilor trupesti vor fi convietuit cu doua surori. 6. Gal. 5, 1. 7. Attt cea de dupa moarte, clt $i cea din fimpul cit traia inca sotia legitima. 8. Lev. 18, 3. 9. Se face referire la palriarhul Iacob, care avusese ca sotfi doua surori, pe Lia 51 pe Rahila. fl.-jo HI''!NTUI, VAMII.K t'KI, MAHK $i utunci noi c:c-ar trebui Scl facem ? Sa vestim cele spuse de litem Legii ori sa cautam cole co au fost Irocute sub tacere? Sa luam o pilda. In logi nu-i spus ca tata si fiul n-au voie sa aib& legaturi cu aceeasi in- tretinuta, dar in scrierile proorocilor asa ceva e privit ca cea mai grea nelegiuire. Pentru ca se spune : «feciorul impreuna cu tatal sau la aceeasi dosfrinata isi afla calea» 10 . $i cite alte feluri de patimi necurate n-a mai nascocit scoala diavolilor, despre care Scriptura Dumnezeiasca n-a vrut sa vorbeasca tocmai ca sa nu se mai intineze sfintenia ei cu atitea nu- miri rusinoase, dezaprobindu-le doar cu termenii generali ai necura- tiei ? Asa zice si sfintul apostol Pavel : «desfriu si orice necuratie nici sa nu se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfin|ilor» lt , cuprinzind sub notiunea de «necuratie» si poftele barbafilor si ale femeilor unii fata de al^ii, care nici macar nu se potexprima. De aceea trecerea sub tacere nu insemneaza numaidecit libertatea pentru orice fel de placeri nesatule. IV Or eu spun ca, chiar daca aceasta nelegiuire a fost trecut sub ta- cere, totusi ea a fost interzisa cu asprime de legiuitor, caci tot acolo se spune : «Nimeni sa nu se apropie de vreo rudenie de singe a sa, ca sa-i descopere rusinea» 12 , iar prin aceasta se opreste si acest soi de intimi- tSti. Intr-adevar, ce ar putea fi mai apropiat pentru un barbat decit sotia lui, parca chiar mai mult si decit trupul lui propriu, incit ei nu mai sint douS trupuri, ci un singur trup ? 13 In urma acestui fapt sora sotiei ajunge si ea inrudita cu barbatul ei. Dupa cum, dar, nu se cade s-o ia nici pe mama sotiei aceleia, pentru ca nu-i ingaduit sa le aiba nici pe mama so- tiei si nici pe fiica ei, tot asa n-are voie s-o aiba nici pe sora sotiei, dupa cum n-o poate lua nici pe sora lui proprie. $i dimpotriva, nu se ingaduie nici sa locuiasca sotia impreuna cu rudele sotului, pentru ca drepturile amindurora sint comune. Tuturor celor care discuta problema casatoriei eu le aduc aminte ca, «chipul acestei lumi trece si vremea s-a scurtat» 14 , de aceea «si cei care au femei sa fie ca si cum nu ar avea» 15 . Iar daca cineva mi-ar aduco aminte de porunca «cresteti si va inmultiti" 16 > imi vine sa-i rid in nas, pentru ca nu poate face deosebire intre vremurile la care se refera le- giuirile. Caqatoria a doua este un leac impotriva desfrinarii, iar nu pro- 10. Amos 2, 7. n. Etes. 5, 3. 12. Lev. 18, 6. 13. Matei 19, 5 ; Etes. 5, 31. 14. I Cor. 7, 29, 31. 15. / Cor. 7, 21. 16. Vuc. 9, 1. HCHINOHI 351 vizie pentru desfriu. «Dacii nu pot sa so iufrinzo, sa se (:asatoroasca» 17 , zice Scriptura, dar nu zice sa calco in picioare casnicia. V Cei care au sufletul orbit de patima necinstei nu respects nici legea firii, care a facut inca de la inceput deosebire intre nof,iunile de rudenie. In ce fel de rudenie vom incadra pe cei legati de o astfel de impreu- nare ? Vom spune oare ca intre ei sint frat,i ori sint veri ? Pentru ca din pricina confuziei in care se complac ii putem numi si intr-un fel si in ce- lalalt. Nu prezenta, omule, pe mama vitrega drept matusa, dar nici nu inarma cu gelozie nevindecabila pe cea care ca mama e chemata sa in- grijeasca miine-poimiine de copii. Ura mamelor vitrege e singurul lucru care provoaca dusmanie si dupa moarte, caci chiar daca unii au trait un timp in du§manie, moartea pe to|i ii impaca, in schimb mamele vitrege isi pun in aplicare ura mai ales dupa moarte. Concluzia pe care o scoatem din cele spuse este aceasta : daca omul se zbate dupa o casnicie legitima, toata lumea ii este deschisa ,- in schimb, daca graba lui vine dintr-o patima rea, cu atit mai mult va fi exclus din societatea oamenilor, pentru ca scris este : «fiecare dintre voi sa-si stapmeasca vasul sau in sfintenie si cinste, iar nu in patima pof- tei» 18 . Cu toate ca aveam de gind sa spun mai multe, masura la care ma obliga o epistola ma opreste. Doresc, drept aceea, ca sfaturile mele sa se dovedeasca mai puternice decit pofta, asa incit o nelegiuire de felul acesta sa nu se incuibeze in tinuturile noastre, ci sa ramina doar in un- gherul de pe unde isi va fi ridicat nasul. EPISTOLA 161 Lui Amfilohiu, cu ocazia hirotonirii ca episcop L Scris5 in anul 374 I Binecuvintat fie Dumnezeu, Care alege in fiecare neam pe cei pla- cuti, Cei Care deosebeste vasele alegerii si se foloseste de ele pentru 17. I Cor. 7, 9. 18. I Tes. 4, 4 — 5. Se resimte in toata demonstratia din aceasta epistola aceeasi conceptie hotarita cu care Sfintul Vasile a aparat moralitatea actiunilor omenesti. Sa se vada mai pe larg in epistolele canonice 197, 199, 217. 1. Sfintul Amfilohiu de Iconium era originar din Capadochia. Era var cu Sfintul Grigorie de Nazianz. Hirotonia sa a avut loc la cererea Sfintului Vasile in anul 374. Cu ocazia aceasta Sfintul Vasile ii trimite cuvinte de urare. Legatura dintre ei e conlir- mata si de cele 18 epistole, dupa cum vom vedea. Unele din ele sint cu continut ca- nonic, altole dogmatic, cole mai multe, de confiden|a si prietenie. 352 ariNTi;i. vauh.k ckl make slujiroa color sfinte ! El cste Cel Care si acum cind tu cautai sa scapi nu de persoana mea, ci de chemarea pe care aveai s-o primesti prin mijlo- cirea mea (de episcopat, n.tr.), El este Cel ce te-a prins in cursa harului S5u si te-a pus in inima Pisidiei. Acolo esti chemat sS vinezi pe oameni si sa duci de la intuneric spre lumina pe cei rapiti de diavolul, pentru ca sa-i ajuti sa-si dobindeasca din nou viata si sa intre iar in voia lui Dumnezeu. Sa spui dar impreuna cu psalmistul : «Doamne, unde ma voi duce de la Duhul Tau, si de la fata Ta unde voi fugi ?» 2 . Caci astfel de minuni savirseste Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru. S-au pierdut niste asine 3 , ca sa fie gasit un rege in Israel 4 . Acesta jnsa fiind israelit a fost dat in Israel, pe cind pe Tine nu te^a putut pastra patria care te-a hranit si care te-a ridicat pina la astfel de culme a virtutii, ci pri- veste spre vecina ei ca sa dobindeasca si acolo cinste 5 . Dar pentru ca toti cei ce nadajduiesc in Hristos nu formeaza decit un singur popor, iar credinciosii lui Hristos sint acum toti o singura Biserica (cu toate ca aceasta ia diferite numiri dupa locul unde se afla), si patria insasi e fo- ricita si se bucura de ceea ce a rinduit Domnul : ea nu-i de parere ca a «pierdut» un om, ci ca printr-un om a cistigat Biserica intreaga. Sa dea Domnul, fie ca om fi, fie ca n-om fi de fata, sa vedem impliniri bogate din lucrarea fratiei Tale si sa auzim de cit mai mult progres pe calea Evangheliei si de cit mai multa buna rinduiala in Biserici II i Lucreaza, asadar, barbateste si fii tare, mergi in fruntea poporului care a fost incredintat dreptei Tale ! $i, ca un cirmaci intelept, pune sta- pinire prin hotaririle pe care le iei peste orice furtuna adusa de vinturilo ereziei, pazindu-ti corabia de primejdia scufundarii in valurile sarate si amare ale invataturii celei ratacite, asteptind cu rabdare pacea pe care o va face Domnul, atunci cind va gasi un glas vrednic sa-L trezeasca pen- tru a porunci vinturilor si marii sa se opreasca 6 . Daca vrei sa ma vizitezi acum cind, dupa o lunga boala, ma apropii gr3bit de sfirsitul de neinlaturat al plecarii mele din cele de aici, atunci nu mai astepta ocazii mai fericite, nici semne deosebite de la mine, caci stii ca pentru o inima de parinte orice prilej de a-si imbratisa un fiu iu- bit este bun si ca dispozitia sufleteasca valoreaza mai mult decit orice 2. l>s. 138, 7. Deci «fuga de preotie» §i mai ales de episcopat ii facea pe unii sa jure ca nu se vor hirotoni. 3. Rcgi 3, 9. 4. Se pare ca antecesorii lui la episcopia din Iconium au fost semianeni. 5. Originar din Capadochia, el pastoreste in eparhia vecina Pisidiei, cu capital. i la Iconium. 6. Matci, 8, 2fi. ■CHiaoni 353 discurs. Nu te pllnge gindind ca sarcina luatS ar Intrece puterile Tale ! Nici chiar daca ar trebui sa duci singur aceastfi sarcina, ea tot nu ar fi prea greu de dus, caci Domnul i{i ajuta dupa cuvintul Psalmistului : «Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani» 7 . IngSduie sa-tf adresez {ugamintea sE veghezi in orice clipa si sa nu te lasi dus de obiceiuri rele, ci cu ajutorul lui Dumnezeu sa le schimbi in bine toate cite ifi vor iesi in cale. Dumnezeu nu te-a trimis sa te iei dupa altii, ci ca tu sa conduci pe cei ce vor sa se mintuiasca. Iti cer sa te rogi si pentru mine, ca, daca voi mai fi in viata, sa fiu invrednicit sa te vad in Biserica Ta, iar daca-mi va fi dat sa plec din ea mai iute, sa Te vSd acolo sus, linga Domnul, unde Biserica va fi ca o vie roditoare de fapte bune si tu ca un bun lucrator si iconom credincios, care da la vreme roada grine- lor sale 8 . Toti de aici Te imbratiseaza cu drag. Pazeste-ti bunul nume pentru darurile duhului si ale intelepciunii. EPISTOLA 162 Catre Eusebiu, episcop de Samosata ScrisS cnrind dup3 Pa? tile anului 374 Pina si cea mai mica problema produce si ezitarea de a scrie, dar si necesitatea de a reveni iar. Pentru ca atunci cind ma uit la datoria mea de a pleca la drum, iar pe de alta parte, cind ma gindesc la folosul in- tilnirii, imi vine sa dispretuiesc cu totul epistolele ca neputincioase, ele nefiind nici macar umbra in comparatie cu ceea ce este realitatea. Dar daca socot ca singura mingiiere pentru cineva, care doreste sa vada si sa auda pe barbatii cei mari si mai de frunte, este sa salut pe un om atit de vrednic si sa-1 rog in toata legea sa nu ma uite in rugaciunile lui, atunci desigur ca nu mai judec ca ar fi un lucru marunt schimbul de scrisori. Cit despre venirea mea acolo, nu vreau nici sa-mi scot din suflet nadejdea, dar nici pe Cuviosia Ta n-as vrea sa Te descurajez. Pentru ca mi-e rusine ca nu pot lasa impresia ca m-as increde atit de mult in ru- gaciunile Tale, incit, ori sa ma faca din batrin iarasi tinar, ori daca asa ceva nu s-ar mai putea, atunci — daca acest lucru ar mai fi de oarecare nevoie — macar sa ma mai inzdravenesc putin dupa o slabire cumplita in care am ajuns acum. 7. Ps. 54, 25. 8. Luca 12, 42. Nici eparhia Pisidiei nu era scutita de framintari ariene. In plus se simtea ncvoia un'or reforme canonice, dupa cum reiese din epistolele 188, 199, 217. 23 - Sfintul vasile eel Mare 3 , ; j arlNTur. vasu.k ckl maiik Nu-i usor s& talmaceasca cincva in scris pricina pentru care nu pot fi acum de fata acolo. Nu ma impiedica numai siabirea in care ma aflu acum, ci si faptul ca niciodata pina acum n-as fi avut un temei atit de putcrnic pentru a descrie o suferinta atit de complicata si de deosebita cum oste cea de fata. E destul sa spun ca din ziua de Pasti si pina acum fobrele si diareele si spasmele inimii m-au napadit unele dupa altelo, neingaduindu-mi sa-mi ridic nici capul 1 . Care-i starea mea actuaia ti-o va descrie in amanunte fratele Barah 2 , chiar daca n-o va putea face in toata intensitatea ei, dar oricum va justifica indeajuns cauza lipsei mele. Sint insa deplin convins ca daca ma aperi in rugaciunile Tale, atunci toate neajunsurile vor trece cu usurinta. EPISTOLA 163 Catre comitele Iovin 1 ScrisS in anal 374 Ti-am vazut sufletul in scrisoare. Caci, intr-adevSr, nici un pictor nu poate prinde atit de exact trasaturile trupului dupa cum poate des- coperi cuvintul tainele sufletului. Pentru mine s-au exteriorizat in cu- vintele scrisorii Tale atit statornicia caracterului si adevarul cinstei, cit si nuantele cugetului. De aici si marea mingiiere pe care mi-a adus-o, cu toata departarea la care ne afiam unul de altul. Drept aceea sa nu uiti sa te folosesti de fiecare data, cind se iveste prilejul, de a scrie si de a-mi oferi cite o compensate de la distanta, intrucit inrautatirea sanatatii nu-mi mai lasa de acum nadejde sa mai putem sta de vorba fata catre fata. Cit de mult am slabit iti va spune prea iubitul de Dumnezeu epis- cop Amfilohiu, care m-a vazut, intrucit a stat mai multa vreme cu mine, si-tL poate infatisa in cuvinte ceea ce a vazut cu ochii lui. Daca vreau sa se cunoasca aceste necazuri ale mele nu e pentru altceva, ci poato ca o scuza pentru viitor ca sa nu dau prilej de a fi invinuit de lene, si ca, din aceasta cauza, n-as vrea sa Te vizitez. Doar ca pentru astfel de 1. In multe alte epistole $i-a descris Sfintul Vasile sanatatea zdruncinata ck- boaia, dar se pare ca in nici una nu da atitea amanunte ca aici. E uimitor, totu?i, cum a putut razbi, macinat de atitea suferinte, sa realizeze atitea lucruri. 2. Curier. 1. Iovin era un nobil distins, purtind titlu de comite, avind o slujba inalta in acl- ministratia imperials, undeva prin partile Anatoliei, unde era in bune relatii cu epis ( opul Amfilohiu de Iconium, ucenicul si prietenul eel mai devotat al Sf. Vasile, despn- dire se aminteste si in aceasta epistola. Se vede ca Iovin era si el unul din suflcW>lr pe core Sf. Vasile si le-a cistigat si cu care coresponda adeseori prieteneste, asa cum rcicsc si din aceasta epistola. SCKISORI 3^ r) piordere n-am avea nevoie attt de mult do apfiraro, clt mai ales de con- solare. C3ci dacfi mi-ar fi fost cu putinta" sfi m& Intllnosc cu credinciosia Ta, as fi socotit aceasta bucurie mult mai de pret. decit ajutorSrile pe care mi le fac altii in rivna lor. EPISTOLA 164 Catre Asholiu, episcopul Tesalonicului l Scrisa in anul 374 I Cit de mult a coplesit de bucurie inimile noastre scrisoarea cuvio- siei Tale, nu o pot spune prea usor, intrucit cuvintul nu-i in stare s-o exprime cu taria cu care ar trebui, dar ti-o poti imagina dupa frumu- setea lucrurilor despre care ai scris. Cite nu ne-a spus scrisoarea ? Oare nu se vedea din ea dragostea fata de Dumnezeu ? Oare nu se cuprindea in ea o minunata descriere despre martiri, atunci cind a expus atit de viu felul patimifii lor, incit lucrurile pareau ca s-ar petrece inaintea 1. Dintre diferitele variante manuscrise cuprinzind textul epistolelor Sfintului Vasile, unele atribuie destinatarului epistolei 164 calitatea de episcop de Tesalonic («lui Asholiu, episcop de Tesalonic»), altele nu-i dau nici o calitate (ci-i spun simplu «lui Asholios»), iar altele nu-i dau nici numele. In schimb, sint si unele manuscrise care au in titlu pentru toate trei epistolele, 155, 164 si 165, «lui' Asholios, episcop de Tesalonic». Edifia Migne se opreste la formula «lui Asholios, episcopul Tesalonicu- lui". Acelasi lucru 11 face si Y. Courtonne cu deosebirea ca nu poate identifica pe destinatarul epistolelor 155, 164 si 165 cu eel de la ep. 154, care are numai atributul «monah si preot». De fapt majonitatea acestor titluri si adrese au fost adaugate de copisti mult mai tlrziu, ele nu provin In orice caz de la Sfintul Vasile. Cei mai multi cerce- tatori, In frunte cu J. Zeiller cred ca adevaratul destinatar al acestei epistole a fost Bretanion, episcopul Tomisului. La trimiterea moastelor spre Capadochia sarcina pro- priu-zisa a indeplinirii acestor obligatii era firesc sa cada in seama localnicilor : Iunius Soranus si episcopul de Tomis, Bretanion. Parerile cercetatorilor sint impartite (a se vedea $t. Alexe, op. cit., p. 562 s.u.). Mai importante sint insa cele comunicate de textul scrisorii. Dupa ce se descrie bucuria primirii «din tinuturile barbarilor, care loeuiese la nordul Dunarn», a moastelor martirului, Sf. Vasile spune ca «cel care 1-a uns pe altarul credin^ei (adica pe martirul Sava Gotul) va primi cununa dreptatfi pentru ca a intarit un mare numar de crestini in lupta pentru dreapta credinta», iar mai departe : «istorisirile tale, cuprind adevarate lupte atletice despre trupuri sfirtecate pentru dreapta credinta, despre furia barbara neluata in seama de cei a caror inima a ramas netulburata, despre muncirile de tot felul la care i-au pus chinuitorii, precum si de- spre felul in care si-au sfirsit martirii viata prin lemn si prin apa». Or tot asa, «prin lemn si prin apa», spune si martiriul Sf. Sava ca i s-au sfirsit si acestuia zilele, iar istonsinle si sublinierea ca au fost mai multi martiri ne due cu gindul la cineva din ocalmcii de la Dunare. E drept ca Sf. Vasile compara taria credin{ei crestinilor de la Dunare cu incrincenarea lup^telor fratricide dintre partidele ariene si crestine din Capadochia si din jut, unde nu mai pot inflori martiri pentru ca «s-a racit dragostean intre oameni si unde chiar si persecutorii isi dau numele de crestin. Aceasta con- statare il amaraste cu atit mai mult cu cit inca din veacul III martirii din patria noastra ca Eutihie si altii au dat si altora «seminte pentru viata crestina». ,,- TlNTUL VABI1.K CBL MAKK ochilor nostri? Oare nu reies de aid chiar si stima si dragostea Ta pentru noi Inline? Nu se cuprinde oare aici tot ce s-ar putea spune mai sublim ? Pentru aceea din clipa in care am luat in minS scrisoarea $i am citit-o de mai multe ori, intelegind bogatia harului pe care Duhul Sfint ni 1-a dat, am avut impresia ca ne-am afla in vremurile vechi, clnd infloreau Bisericile lui Dumnezeu fiindcS erau inradacinate In credinta, in unire si in dragoste ca niste madulare diferite care se potrivesc atit de desavirsit laolalta incit parca formeaza un singur trup. Cu cit erau mai apasatj. crestinii, cu atit mai mult crestea si numarul lor si singele martirilor hranea din belsug pe atletii tot mai numerosi ai dreptei credinte, pentru ca cei care urmau pilda inaintasilor intrau In lupta intariti de pilda celor dintii. In vremurile acelea crestinii tra- iau in pace unii cu altii, in pacea pe care Domnul ne-a lasat-o si din care nu ne-a mai ramas azi nici o farima, atit de mult am alungat-o unii de la altii. Cu toate acestea inimile noastre au revenit la fericirea de altadata, din clipa in care ne-a venit o scrisoare dintr-o tara indepartata, inflo- rita de frumusetea dragostei, ba ne-a sosit si martirul insusi 2 din tinu- turile barbarilor, care locuiesc la nordul Dunarii, vestirtd el Insusi cit de curatS este credinta care domneste acolo. Cine ar putea sa descrie bucuria pe care au incercat-o la aceasta veste sufletele noastre? Ce putere ne-am putea inchipui ca are cuvintul care ar fi in stare sa ex- prime limpede simtamintele tainice ale inimilor noastre ? De buna sea- mfi, cind am vazut pe acest luptator (Sava Gotul, n.tr.), am fericit pe eel care 1-a pregatit pentru lupta. El va dobindi in fata Dreptului Jude- cStor cununa dreptatii pentru ca a intarit un mare numar de crestini in lupta pentru dreapta credinta. II Deoarece ne-ai adus aminte si de acel fericit barbat, care a fost Euti- hie, si pentru ca ai pomenit si de Patria noastra, care da si altora se- minte pentru viata crestina, ne-ai facut mare bucurie, amintindu-ne de trecut, dar totodata ne-ai si intfistat cind ne gmdim la ceea ce vedem azi. Intr-adevar, azi nici unul din noi nu ne mai apropiem de virtutea unui Eutihie. Sintem atit de departe de a imblinzi pe barbari prin puterea Duhului si prin lucrarea darurilor Lui, incit si pe cei blinzi ii sSlbaticeste multimea pacatelor noastre. Caci, intr-adevar, pricina cii s-a raspindit asa de mult puterea ereticilor trebuie sa ne-o atribuim noua si pacatelor noastre. $i aproape ca n-&. ramas colt de lume care sa fi scapat de pirjolul ereziei. 2. Sava Gotul, respectiv moa$tele luL ■cbmori 3;57 Iar istorisirile tale cuprind adevfirate lupte atletice despre trupuri ciopirtite pentru apSrarea credintei, despre furia barbarS neluata in seama de cei a caror inima a r3mas netulburata, despre muncirile de tot felul la care i-au pus chinuitorii, despre felul in care si-au sfirsit martirii viafa, luptind prin cruce si apS in ciuda oricaror batai 3a . Vrei s3 stii cum stau astazi lucrurile ? Mai intii dragostea dintre oameni s-a racit 3 , invatatura parintilor se pustieste, alunecarile de la credinta sint dese, gurile dreptcredinciosilor au fost reduse la tacere, crestinii alungati de prin biserici ridica afara, in cimp, miinile catre Mintuitorul'din cer. $i cu toate ca chinurile sint grele, nicaieri nu mai sint mucenici, pentru ca cei ce ne n8pastuiesc poarta acelasi nurne cu noi 4 . Pentru toate aceste motive sa faci si tu rugaciuni catre Dumnezeu si in rugaciunea pentru Biserica sa cuprinzi si pe totf maritii luptatori ai lui Hristos, pentru ca dac3 se mai ingaduie lumii sa mai dainuiasca mScar citeva clipe asa cum se mai afia acum si dac3 intreaga fire n-a cazut inca din rosturile ei, pravaiindu-se toate de la locul lor, sa hara- zeasca Domnul pace Bisericilor Lui si sa le aduca astfel iarasi la pacea de altadata. EPISTOLA 165 Catre Asholiu, episcopul Tesalonicului ScrisS in anul 374 Bunul Dumnezeu ne-a implinit o veche dorinta atunci cind ne-a in- vrednicit sa primim scrisoarea credinciosiei Tale 1 . Desigur cea mai mare si mai fierbinie ferioire ar fi fost sa te vedem in carne si oase si sa ne bucuram de aproape de darurile Duhului care saiasluiesc intru Tine. Intrucit insa acest lucru nu-1 ingaduie nici distanta mare, care ne desparte, nici imprejurarile deosebite, care ne retm pe^ amindoi, vrednic 3. Mate/ 24, 12. 3 a. «Prin cruce si prin apS» a sfir$it ca martir Sf. Sava. 4. Arienii care persecuta pe cre?tini au pretentia ca ei sint «adevaratii crestini». 1. Termenul »£octePt)c nu se potriveste mireanului Iunius Soranus ; in locul lui ar putea fi inteles episcopul Bretanion de Tomis, care va fi redactat textul marti- riului Sf. Sava si se va fi ingrijit, impreuna cu comitele Iunius Soranus, de trimiterea moastelor spre Capadochia. Insa insistenta cu care scrisorile 164 si 165 subliniazS adeseori legaturile destinatarului cu «patria» lui (Capadochia) de care se afia acum . , „ . . - _ . _ dupa in(a pentru ca «a luptat pentru raspindirea Evangheliei lui Hristos». Sf. Vasile a mai populanzat si in Capadochia cultul unor martiri, unii din ei (Eupsihie, Damas s.a.) fiind martirizati doar de citiva ani (a se vedea ep. 142, 280, 241). Se stie c5 in scrisoa- rea anterioara (164) Sf. Vasile a cerut chiar pomenirea Sf. Sava in rugSciuni. 358 SFlNTUL VAS1LE CEL MARE de o a doua dorinta este sa ne intilnim sufleteste, macar prin scris, in dragostea lui Hristos. Acest lucru 1-am 51 trait acum cind am primit scrisoarea intelep- tiei Tale. Impartasindu-mS din cele scrise, m-am imbogatit mai mult decit de doua ori. Pentru ca, pe de o parte, am ajuns sa privesc ca intr-cr oglinda in sufletul tau limpezit cu totul prin mijlocirea cuvin- telor ; pe de alta parte insa, bucuria mea a crescu't nu numai pentru faptul ca esti tocmai asa cum te prezinta marturia tuturor, ci si pentru ca bunele Tale insusiri constituie obiectul de respect al patriei noastre. Ca o ml&dita nobila, care a iesit dintr-o radacina aleasa, ai umplut pa- mintul de dincolo de granitele \ahi noastre cu roade duhovnicesti. De aceea, pe buna dreptate, tresalta de bucurie patria noastra pentru odraslele ei, iar cind desfasurai Iuptele pentru credinta ea preamarea pe Dumnezeu auzind ca prin Tine se pastreazS buna mo$tenire a Pa- rintilor. $i cite nu ne-ai daruit si acum ? Patria care te-a nascut Tu la ai cin- stit-o cu un martir care a luptat recent in Jara barbara vecinS, trimitind, ca un agricultor recunoscator, pirga din roada celor care daruisera se- mintele. Unui atlet al lui Hristos intr-adevar i se cade sa-i aducem da- ruri. E vorba de un martor al adevarului, care de curind a fost impo- dobit cu cununa dreptatii, pe care 1-am si primit cu bucurie si am dat slava lui Dumnezetl Cel Care a implinit raspindirea Evangheliei lui Hristos la toate neamurile. T.e rugam, asadar, sa-ti aduci aminte in ru- gaciunile Tale si de noi care te iubim si sa te rogi cu caldura pentru sufletele noastre, ca sa ne invredniceasca Dumnezeu sa incepem si noi cindva a-L urma pe drumul poruncilor, pe care ni le-a dat spre mintuire 2 . EPISTOLA 166 Catre Eusebiu, episcop de Samosata 1 Scris3 in anul 374 Oricit de scump ne este in toate privintele si oricit 1-am pune in- tre cei mai sinceri prieteni, totusi preaveneratul nostru frate Eupra- xios ni s-a aratat si mai de pret si mai sincer in urma sentimentelor pe care le manifests fata de Tine. Caci el s-a avintat spre cuviosia Ta, ca s3 2. Regretam ca n-am putut utiliza lucrarea lui G. Pfeilschifter, Klein ueues VJerk des Wuliila, in «Veroffentlichungen aus dem Kirchenhist Seminar», 3, 1 Munchen, 1907, p. 192—224. 1. Epistola aceasta, ca $i cea urmatoare, nu apar^ine Sfintului Vasile, ci lui Gri- gorie Teologul. Totu?i unul din codicii vechi le Injira tntre operele ierarhului nostru. In ele se exprima bucuria de a putea rabda p^entru a putea ci?tiga mila lui Hristos. SCRIS ORI * 359 folosim o vorba a lui David, ca un cerb 2 care vrea sa-si potoleasca setea arzinda si de nesuferit la un izvor bun si limpede. Fericit este eel ce s-a invrednicit sa se apropie de Tine ! Dar si mai fericit este eel care, in urma suferintelor sale pentru Hristos si a asudarilor sale pen- tru adevar, i-a pus o astfel de cununa, precum putini din cei ce se tern de Domnul au putut dobindi. Tu n-ai dovedit doar o virtute neveri- ficata, ai navigat si ai Indrumat sufletele altora nu numai pe vreme se- nina, ci ai dovedit ca ai fost pus la incercarile ispitelor si te-ai aratat mai tare decit prigonitorii tai prin vitejia cu care ai parasit patria care te-a nascut. Altii au parte de pamlntul stramosesc, pe cind eu m-am invrednicit de cetatea cea de sus ; altii au si pus mina pe scaunul meu vladicesc, eu insa am pe Hristos. Oh ! ce tinguiala fericita ! Cite ni- micuri am dispretuit si cite bunatati am dobindit ! Am trecut prin foe §i prin apa, dar am incredere cavoi iesi sa ma mai inviorez. Intr-adevar Dumnezeu nu ne va parasi pina la sfirsit si nici nu va privi cu nepasare la prigoana indurata pentru dreapta credinta, ci, dupa multimea durerilor, mingiierile Lui ne vor aduce bucurie. lata ce credem si in ce nadajduim. In schimb, tu, i^i cer, roaga-te si pentru durerile mele si, de fiecare data cind se va ivi vreun prilej, nu sta la indoiala sa ma binecuvintezi cu cite o scrisoare si sa-mi intaresti si mai mult increderea, aducindu-mi la cunostinta ce se petrece pe acolo. Asta sa binevoiesti s-o faci si acum. EPISTOLA 167 Catre Eusebiu, episcop de Samosata Scrisa In anul 374 Ne bucuri si cind scrii si cind iti aduci aminte de noi, dar, ceea ce-i $i mai de pret, mai ales cind ne binecuvintezi prin scrisori. Cit despre mine, daca sint vrednic de suferintele si de lupta Ta pentru Hristos, doresc sa vad pe cuviosia Ta si sa te iau model de rabdare in sufe- rinte. Dar pentru ca nu sint vrednic de aceasta fericire, prins fiind de multe trade si necazuri, fac doar ceea ce vine in rindul al doilea, adica cinstesc desavirsirea Ta si iti cer sa nu uiti sa-ti aduci aminte de noi. Nu-i numai o lauda pentru mine ca sint socotit vrednic de scriso- rile Tale, ci si o mindrie in fata multimii si o podoaba faptul ca insem- nezi ceva fata de un om atit de mare prin virtute si atit de legat de Dumnezeu printr-o iubire atit de mare incit s-o transmits si altora atit prin cuvinte, cit si prin pilda. 2. Ps. 42. l 360 SF1NTUL VASILE CEC EPISTOLA 168 CStre preotul Antioh (aflat frSteste in surghiun) Scrisa In vara anului 374 Pe cit de mult depling Biserica pentru ca a fost lipsita de indru- marea unui astfel de pastor, pe atit de mult te fericesc ca te-ai in- vrednicit sa fii tu in aceasta imprejurare impreuna cu un barbat care se lupta vitejeste pentru credin|a 1 , intrucit sint convins ca Domnul ifi va da aceeasi rasplata si Tie, care rabzi impreuna cu el si-1 sprijinesti in rivna lui. $i cit de mare e cistigul de a te desfata in liniste adinca de prezenta unui barbat din invatatura caruia ai putut folosi atitea, dar mai ales din experienta atitor fapte ? De aceea cred ca acum ai inteles despre cine e vorba, caci in trecut si el avea gindul imprastiat spre multe probleme, iar tu n-ai con- siderat ca este bine sa te rupi de la treburile zilnice si sa te dedici in- treg fluxului duhovnicesc care se revarsa din inima curata a acestui om. Ci sa dea Domnul ca in El sa-ti afli mingiierea si ca nici tu insuti sa nu ai nevoie de mingiierea altora. $i cred c& acest lucru se va intimpla dupa cum iji doreste inama, judecind dupa presimtirea mea personals, pe care am dobindit-o dupa scurta intilnire pe care am avut-o cu tine 2 , si dupa neintrecuta invatatura a bunului dascal a carui legatura chiar si de 1 o zi este de ajuns ca provizie pentru mintuire. EPISTOLA 169 Catre Grigorie 1 Scrisa in anul 374 Te-ai angajat la lucru bun, distins si marinimos : acela de a stringe laolalta trupa prizonierilor de razboi a lui Glicherios eel Mindru — asa era poreclit pina acum — si sa ascunzi pe cit se poate uritenia noastra. 1. Preotul Antioh, nepot al episcopului Eusebiu de Samosata, a insotit pe unchiul sSu in surghiunul acestuia in Tracia. 2. Probabil se face aluzie la faptul ca ori in drum spre Tracia ar fi avut loc o vizita in Cezareea, ori mai probabil Sf. Vasile va fi facut cunostinta cu Antioh in anul 372 cind a vizitat Samosata. 1. Nu se ?tie sigur caruia din cei doi Grigorie (de Nazianz ori de Nyssa) ii este adresata aceasta epistola. P. Hristu fop. cit., Ill, 14 — 15) crede ca lui Grigorie de Nyssa. Unii din criticii mai noi nu recunosc paternitatea Sf. Vasile asupra epistole- lor acestora (nr. 169 — 171), atribuindu-le Sf. Grigorie Teologul. A se vedea P. F. Fetwick, A commentary oi Gr. ot Nyssy or the 38-th Letter of Basil oi Cezareea, in «Or. Chr. Per.» Roma, 1978, p. 32. La fel Anders Cavallin, Studien zu den Brieien hi. Basilius, Lund, 1944. SCKISORI 36f De aceea Cuviosia Ta trebuie sa «ttii la ce ma refer si sa pui capat ne- cinstei. Glicherios, eel care a ajunjs azi in ochii tai atit de serios si de modest, a fost hirotonit de mine ca diacon pe seama Bisericii din Vinesa, ca sa ajute la serviciu preotului local si sa poarte de grija de treburile Bisericii. Cu toate ca in alte privinte e artagos, in problemele de lucru manual el nu-i lipsit de talent. Cind a fost instalat ca diacon a neglijait treburile aproape inainte de a le incepe. Adunind in jurul sau, in mod abuziv si cu forfa, citeva fete de nimic, dintre care unele au venit la el de bunavoie, — cunosti superficialitatea tineretului in astfel de probleme, iar allele au fost aduse cu sila, s-a gindit sa ajunga conducator de turma si, luindu-si titlu si infa^isare de patriarh, a ajuns pe neasteptate trufas. Si a urmat drumul nu cu gind de supu- nere si de evlavie, ci cu intenjia de a face din proorocie izvor de cistig, ca si cum oricine ar fi liber sa-si aleaga orice meserie, ajungind astfel sa rastoarne aproape intreaga viata a Bisericii si batindu-si joe de preotul sau, un om vrednic de tot respectul atit prin comportare, cit si dupa virsta, nesocotindu-mS in acelasi timp si pe mine) episcopul lui, §i umplind mereu orasul si toata tagma preoteasca cu zgomote si dezordini. In sfirsit, intrucit a fost mustrat destul de blind de mine si de- horepiscop 2 ca sa termine a ne mai face de ris — dupa ce a indemnat si pe tineri spre aceeasi nebunie — s-a gindit la o fapta cu totul nerusinata si neomenoasa. Luind si pe fete, pe cite a putut, au asteptat sa se faca noapte si au disparut. O astfel de fapta e cu atit mai ingrozitoare ■ cu cit ne gindim la vremea in care a avut loc. S-a organizat si o intrunire locala si, cum era si firesc, s-a adunat lume multa. La rindul sau tinarul si-a adus cu el intreaga ceata, iar dupa ei si altii care i-au urmat, si spre mai mare ru?ine tinerii au inoeput sa danseze in fata crestinilor, stirnind risul celor desfrinati si flecari. Nu s-a multumit cu atita, desi si acest lucru e destul de grosolan, ci, dupa cite sint informat, si pe pa- rin|ii fetelor, care nu mai puteau rabda pierderea fiicelor lor, pentru care lucru au vrut sa aduca iarasi acasa aceasta turma ratacita, incit s-au aruncat chiar §i in genunchi in fata fetelor, si plingind le rugau sa se reintoarca, lucru pentru care acest faimos tinar, impreuna cu gasca lui, i-a luat si pe ei in ris in chip ordinar si i-a repezit in chip necinstit. Astfel de abuzuri nu trebuie tolerate de Cuviosia Ta caci batjocura se rasfringe asupra noastra, a tuturor. Inainte de toate sa poruncesti ca Glicherios cu fetele respective sa se intoarca inapoi si sa vina cu 2. Tocmai «aceste repro^uri u§oare» ?i tonul general al epistolei sint un semi* care se adauga la altele pentru a ne impiedica sa atribuim aceasta misiva Sfintului Vasile, care ar fi vorbit cu mai multa duritate fata de astfel de extravagante, Y_ Courtonne II, 105. 30'.' BFlNTUI, VA.H1I.E CKI, MARE opistola do recomandare de la Tine !?i atunci poale cii li s-ar pulou acorda oarecare ingaduinta. Daca el, nu vine, atunci trimite macar pe fete la mama lor, la Biserica. Daca nici acest lucru nu-i cu putinta, atunci macar pe cele care doresc sa se reintoarca sa nu le lasi sa mai stea sub tirania acestuia, ci sa le convingi sa se intoarca la noi, altfol esti martor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ca aceste lucruri nu vor sfirsi cu bine nici potrivit rinduieliior Bisericii. Cit despre Glicherios, eel mai bun lucru ar fi sa se reintoarca din convingere si cu seriozitatea cuvenita ; daca n-o face, sa fie indepartat neapSrat din serviciul lui. EPISTOLA 170 Catre Glicherie 1 Scrisa in anul 374 Pina cind vei mai sta in ratacire, Glicherie ? Pina cind iti vei face mereu ginduri slabe ? Pina cind ma vei tot tulbura si vei arunca ru- sine peste intreaga tagma a calugarilor ? Revino-|i in fire cu incredere In Dumnezeu si in mine, care vreau sa te dau drept pilda de rabdare. Daca te-am pedepsit parinteste, te vom si ierta. Procedam cu tine in felul acesta intrucit multi au intervenit pentru tine, iar mai mult decit oricare altii kisusi tatal tau, caruia ii respectam batrinetile §i buna- tat,ea. Daca te ioi indepartezi mereu de mine, cazind cu totul din treapta ta, te vei desparti si de Dumnezeu, cu cintecele si cu haina ta v cu tot, daruri de care te folosesti nu oa sa duci pe fetele tinere spre Dumnezeu ci spre prapastie. EPISTOLA 171 Catre prietenul Grigorie Scrisa in anul 374 Ti-am scris, nu de mult, despre Glicherie si despre fecioare. Inca nu s-au intors, ci lipsesc si-n clipa de fata, nu stiu de ce $i cum. De- sigur ca nu te voi invinui ca si cum tu ai fi eel care faci acest lucru §pre defaimarea mea, fie pentru ca ai ceva impotriva mea, fie pentru co in nestiinta, nu trebuie sa mai stam la indo- iala a-i primi, pentru ca ii face vrednici de iertare atit nestiinta, cit si marturisirea lor deschisS, ca sa nu mai vorbim de prelungirea pedepsei lor, caci au fost «dati satanei» aproape o viata de om, ca sa invete sa nu se mai faca de rusine. De aceea sa dai indrumari sa fie primiti fara in- tirziere mai ales daca au si lacrimi care indupleca milostivirea Ta si daca arata o viata demna de mila 18 . IX Cei care in minie a folosit securea impotriva sotiei sale este un uci- gas. Dar bine ai facut ca m-ai facut a-tent si mi-ai cerut intr-un chip vrednic de intelepciunea Ta sa ma intind mai pe larg asupra acestei pro- bleme, pentru ca exista multe deosebiri intre faptele savirsite cu voie si intre cele fara de voie. E cu totul fara vointa si departe chiar de intentia faptuitorului sa arunci cu o piatra impotriva unui ciine sau sa dai intr-un pom si fara sa vrei sa lovesti un om, caci intentia a fost sa se apere de •ciine ori sa-si doboare o poama, iar nu sa loveascS pe omul care trecea intimplator pe acolo. O fapta de felul acesteia este involuntara. Tot prostern ( uTtoJUTiTOMxec) care aveau voie sa faca matanii impreun5 cu cei credinciosi ; 4) cei care stau in picioare ( auMeaxwvues ) $i care puteau petrece in biserica pe toata tlurata Sf. Liturghii, dar nu puteau participa la Sf. Taine. Abia dupa aceea erau primiti din nou intre crestini. 16. Cf. can. (12, 14 sin. I ec, 7 sin. II ec, 78, 96, trul. ; 12 Neocez. ,- 45 Cartag.). 17. Cf. can. (25, 26 ap. ; 14, 15, 16 sin. IV ec. 4, 6, 44 trul ; 19 Anc. ; 3, 18, 20, 32, 44, CO, 70 Vasile c. M.). 18. I Cor. 5, 5. Amfilohiu fusese instalat in anul 333, asa ca sfatul Sf. Vasile ii prinde bine (cf. can. 61, 87, Trul. ; 16, 17, 20, 22, 21, Anc. j 58, 62, 63, 65 Vas. c. M.). flCRISORI 370 f8rS voie este si fapta colui carp, voind sfi ppdepseascS pe cineva, II loveste cu un bici ori cu o vergea usoarfl, dar omul s-a intlmplat . s8 moarS ; aici trebuie tinut seamS de intentia celui care a vrut sS cu- minteascS pe eel care a gresit, iar nu s8-l omoare. Tot involuntara" este si fapta celui care intr-o incSierare se aparS impotriva cuiva cu lemn ori chiar numai cu mina, indreptindu-si lovitura tocmai spre locurile mortale, aratindu-i ca i-ar putea face rau, dar nu precis ca sa-1 omoare. De fapt, actiunea aceasta se apropie de cea savirsita cu vointa, caci eel care a folosit astfel de unealta spre aparare ori eel care a lovit fara crutare, e clar ca, ISsindu-se stapinit de patima, nu a crutat pe om. Tot astfel si eel care foloseste un ciomag mai greu ori o piatra mai mare decit e de obicei puterea omeneasca e numarat printre ucigasii invo- luntari pentru ca a vrut una si a realizat alta. De fapt, impins de minie el a lovit atit de puternic incit a omorit pe eel lovit, cu toate ca silinta lui a fost doar sa-1 raneasca, iar nu sa-1 omoare pur si simplu. Dar cine intrebuinteaza sabie sau orice alta unealta de- acest fel nu mai are ier- tare, mai ales eel care a aruncat in om cu securea. Caci e limpede ca n-a dat cu mina in asa fel incit gravitatea ranii sa fie pe marimea pu- terii lui, ci a aruncat unealta in asa fel incit greutatea fierului, agerimea si avintul puternic al aruncaturii faceau ca lovitura s3 fie neaparat mor- tals. $i iarasi cu totul voluntara si fara ca sa mai existe aici nici o indoiala e fapta savirsita de tilhari sau de navalirile razboinice, caci cei dintii omoara cautind bani, ca sa-si ascunda invinuirea furtului, pe cind cei care se due sa ucida in razboi isi propun deschis nu sa sperie ori sa pedepseasca, ci tocmai sa omoare pe vrajmasii lor. Tot asa si daca cineva si-ar pregati o doctorie cu scop ascuns, dar in realitate aceasta doctorie provoaca moartea, o astfel de fapta este voluntara. Asaj fac adeseori femeile care cautind sa atraga pe unii in dragoste prin descintece si vrajitorii, le dau niste doctorii care produc intune- carea mintii lor. Deci, daca aceste femei aduc moartea, sint puse in rindul ucigasilor voluntari din pricina practicii lor magice interzise, cu toate ca ele vor una si fac alta. De aceea si femeile care prepara droguri pentru provocarea avortului sint ucigase intocmai ca si cele care pri- mesc otravurile care ucid fatul din pintecele mamei. Cu aceasta cred ca am spus destule despre aceste lucruri 19 . X Hotarirea Domnului ca nu-i ingaduit nimanui sa se desparta, afara doar d'e caz de desfrinare 20 , se potriveste deopotriva atit barbatilor, cit 19. Can, (65 ap. ; 21—23 Anc. j 2, 8, 11, 43, 54, 56, 57 Vas. c. Mare, 5 Grig. Nyss.) 20. Mate/' 19, 9. 380 SFtNTUL VASILK CKL MARE $i femeilor, dacS urmSrim desfSsurarea logica a ideii. Dar obiceiul pre- zintfl si aici deosebiri, mai ales cind e vorba de femei ,■ Apostolul, de pildS, ne spune ca eel oe se lipeste de o desfrinatS este un singur trup cu ea 21 . Iar Ieremia zice asa : «Dac3 o femeie se duce la alt bSrbat, ea nu se va mai intoarce la bSrbatul ei, ci pingSritS fiind, rSmine ping5ritS» 22 . §i «cel ce tine pe cea preacurvS e nebun si necredincios» 23 . Pe de altS parte, obiceiul rinduieste ca si barbatii adulterd si cei care itrSiesc in desfriu sint datori sa rSminS in cSsnicie, de aceea nu stiu dacS poate fi numitS adulters femeia care trSie^te cu un bSrbat care a fost pSrSsit (de so^ia lui n. tr.), deoarece aici vina cade asupra celei care §i-a para- sit bSrbatul, conteazS deci in primul rind pricina care a dus la desfiin- tarea cSs&toriei 24 . Chiar daca este bStutS ori pentru ca nu poate rSbda bStSile, femeia trebuie sa rabde mai virtos decit sa se desparta de sot- Nu trebuie sa se tina seama nici de pierderea averilor, pe care ar in- voca-o femeia. Dar nici cazul ca sotul traieste in desfriu n-a fost pre- vazut de obiceiul bisericesc si nici n-a fost rinduit femeii sa se desparta de un so{ infidel, ci sa ramina cu el din cauza ca nu se stie ce va urma. C3ci «ce stii tu, femeie, daca iti vei mintui barbatul ?» 25 . De aceea fe- meia care si-a lasat sotul si s-a dus la altul este o adulters, pe cind eel pSrSsit este de iertat si nici cea care vietuieste laolalta cu unul ca acesta nu se osinde^te. In schimb, dacS bSrbatul este eel care, dupa ce si-a pSrasit >sotia, s-a dus la alta, este el insusi adulter, pentru cS o face si pe dinsa adulters, dar si cea care vietuieste cu el e' adulters, pentru cS a atras la ea un bSrbat strSin 26 . XI Cei ce se jura ca nu primesc hirotonia nu trebuie ca, dat fiind ju- rfimintul depus de ei, sS mai fie siliti sS-si calce jurSmintul. CSci cu toate ca se pare ca ar exista vreun canon care ar fi ingSduitor pentru astfel de oameni, eu stiu din experienta cS cei care-si calcS jurSmintul nu merg pe calea cea bunS. Trebuie dar sS cercetSm §i felul jurSmintu- lui, cuvintele, dispozitia sufleteasca in care s-au jurat, adaosurile amS- nuntite care au fost facute in textul juramintului, iar dacS nu exists ni- cSieri vreo imprejurare atenuantS, unii ca acestia trebuie ISsati neapS- rat deoparte. In ce priveste cazul lui Sever sau mai exact al preotului 21. / Cor. 6, 16. 22. lei. 3, 1 (ed. 1914). 23. Pilde, 18, 23 (ed. 1914). 24. Se vede ca ideile evanghelice nu patrunsesera Inca deplin din moment ee situatia femeii era judecata mai aspru decit cea a barbatului. 2.'). I Cor. 7, 16. 2G. Can. (48 up. ; 87, 94 trul. j 20 Anc. ; 102 Cartag. ; 18, 21, 35, 77 Vas. c. M.). scrisoiii 361 ■ ■ 1....11 — ■■ ■ , ,., .,, . ■■__■ — ,- __ , 1,1 ■ M il. . 4 .1. ■ n il. ,., - , — „ ■,. „ ■■—. — ^ hirotpnit de el, se pare cS el cuprinde clteva astfel de dezvinovatiri, daca esti cumva si tu de aceeasi pSrere. Satul supus episcopiei Mistiei, peste care a fost rinduit acel om, porunceste sS fie dat lui Vasode si atunci nici el nu-si va calca jur3mintul, cSci nu se va depSrta de localitatea sa ,• pe de alta parte, Longinos, avind pe Chiriac cu el, nu va lasa parasita Biserica si nici sufletul nu si-1 va osindi prin lenevire. Nici noi nu ne vom arata ca am savirsi ceva potrivnic canoanelor partinind pe Chiriac, care dupa ce s-a jurat sa ramina la Mindane, a acceptat stramutarea. De fapt, intoarcerea lui va insemna salvarea juramintului, iar ceea ce a facut in urma ordinului nu i se va socoti lui calcare de juramint, pentru ca n-a fost adaos la juramint ca nu s-ar departa nici o clipa din Mindane, cu lipsa lui de memorie 26 a , zicind ca Cel ce cunoaste si cele ascunse nu va privi nepasator nimicirea Bisericii din pricina unui om ca el, care de la'inceput a lucrat necanonic, s-a legat cu altti prin juramint impo- triva Evangheliei §i invata sS se calce juramintul prin aceea ca s-a stra- mutat, iar acum minte fatarind Lipsa lui de memorie. Dar intrucit nu noi sintem cei care judeca inimile, ci judecam dupa cele ce le auzim, sa la- sam in grija Domnplui pedepsirea, iar noi sa-1 primim fara sa mai cer- cetSm si sa-i iertSm uitarea socotind-o o slabiciune omeneasca 27 . XII Cel care a savirsit uciderea fara voie acela si-a platit indestul osinda in cei 11 ani {de excludere de la Sf. Imp3rta$anie, n.tr.). Intr-adevar, e limpede ca pentru cei raniti prin lovire sa aplicam Legea lui Moise ; pe cel cazut in urma ranilor primite, dar care poate umbla sprijinit de baston nu*l vom socoti omorit ? daca insa nu s-a mai sculat dupa lovituri, cel care 1-a lovit, chiar daca n-a vrut sa-1 omoare, e socotit ucigas 28 , desi involuntar dupa" intentia lui. XIII Pe preo^ii casatoriti a doua oara 29 canonul i-a oprit cu totul de a mai sluji 30 . XIV Parintii nostri n-au pus intre ucigasi pe cei care au savirsit ucideri in itimpul razboiului 31 ; dupa parerea mea ei ar fi vrut sa ierte pe cei 26. a. Situatie proprie regiunii Antiohiei. 27. Comentarul lui Zonara asupra acestui caz il reda Mila?, Canoanele, II Ap. 67. Tot el indica ?i canoanele similare : 25 Ap. ; 95 trul. ; 17, 18. 28. Can. (65 Ap. ; 23 Ana ; 9 sin. I — II ; 2, 8, 13, 54, 57 Vasile c. M.). 29. Dupa ce le-a murit prima so{ie. 30. Can. 17 Ap. ; 3 Trul. j 7 Neocez. 31. «Omorul nu-i ing3duit, dar e $i legal ?i vrednic de lauda a ucide pe inamic in razboi», spunea Sf. Atanasie, can. I, Mila?, op. cit., p. 28. 382 SFINTUL VASILE CEL MARE care au luptat pentru apararea moralitatii si a dreptei credin^e, dar poate ca-i bine sa-i sfatuim ca intrucit miinile lor nu sint curate, sa se abjina de la Impartasanie vreme de 3 ani 32 . XV Cel care ia camata, daca va primi sa intrebuin^eze cistigul sau ne- drept in folosul saracilor si daca se va lasa de acum inainte de boala iu- birii de bani, poate fi primit la preotie. XVI Ma mir ca tu caufi si in Scriptura precizari gramaticale si socote?ti ca e necesar ca limba traducerii sa exprime intelesul ei canonic, iar nu sa redea insemnarea proprie a cuvintului evreiesc. Intrucit nu se cade ca lenea sa ne lase nerezolvata intrebarea pusa de o minte atit de agera r spunem ca pasarile cerului si pestii marii 33 au avut inca de la creafia lumii aceeasi origine pentru ca si unele si celelalte au iesit din apa, fapt pentru care ambele au aceleasi insusiri : unele inoata prin apa, altele zboara prin vazduh si din aceasta cauza sint pomenite la un loc. Daca ne gindim la pesti, aceasta forma de limbaj nu si-a putut gasi corespondents literals potrivita, dar daca avem in vedere pe toate vietuitoarele care traiesc in apa, ea a fost totusi foarte potrivit tradysa, pentru ca si pa- sarile cerului sint supuse omului ca si pestii marii si nu humai ele, ci toate vieta|ile «care strabat cararile marilor» 34 . Caci nu faptul ca traieste in mare face pe un animal viu sa fie peste, de pilda chitii, balen«le r pestele-ciocan, delfinii, focile, la care trebuie sa adaugam caii de mare si ciinii de mare ( = rechinii) si pestele-fierastrau si pestele cu spada si pe$tele-bou si daca vrei urzica de mare, petoncla si tot felul de scoici, din care nici unul nu-i peste, dar care strabat «cararile marilor». XVII Neeman n-a fost mare inaintea Domnului, ci «era om cu trecere ina- intea stapinului sau» 35 , adicS era unul din cei care aveau putere pe linga regele Siriei. Deci cerceteaza cu amanuntime Sfinta Scriptura si atunci dezlegarea problemei va veni de la sine 36 . 32. Can. 22—23 Anc. ; 8, 43, 45 Vas. ; 5 Gr. Nyss. 33. Fac. 1, 20—21. 34. Ultima fraza pare o interpolare intrucit nu urmeaza $irul logic al ideii. 35. IV Regi 5, 1. 36. Sa nu se uite ca Sf. Vasile raspunde aici la intrebari puse de Amfilohiu. SCRISORI , ' 383 EPISTOLA 189 Catre marele medic Eustathe ScrisS pe la siir^itul anulni 374 ori la inceputul lui 375 I Toti cei care va indeletniciti cu medicina stiti ca chemarea Voastra insemneaza grija fata de om. $i mi se pare ca eel care pune stiinta aceasta inaintea tuturor celorlalte indeletniciri, carora isi poate irichina omul rivna, si-a gasit judecata cuvenita si nu s-a departat de ceea ce trebuie crezut ; in schimb e tot atit de adevarat ca de lucrul eel mai pretios dintre toate, care este viata, i^i vine sa fugi ca de ceva dureros- atunci cind nu pofi reda cuiva sanatatea. Or, iscusinta Voastra are drept scop sa-ti redea sanatatea. In mod special, pentru Tine aceasta stiinta se dovedeste plina de rezerve, caci tu largesti si mai mult granule filosofiei, nelimitind doar la trupuri binefacerile acestei maiestrii, ci te preocupS si gindul sa vindeci si bolile sufletului. $i cind zic aceasta nu ma iau dupa zvonurile celor multi, ci pentru ca am invajat din propria mea experienta. $i anume, in multe alte imprejurari, dar mai cu deosebire acum de curind, am ajuns intr-o stare foarte grea din prdcina negraitei rauta^i a vrajmasilor nostri : parca ar fL fost un curent rau, asa s-a napustit ea peste viata mea, dar tu 1-ai in- departat cu dibacie, scotind aceasta nesuferita rana de la inima mea si revarsind in locui ei apa mingiietoarelor Tale cirvinte i . Cit despre mine r pe masura ce ma gindeam la uneltirile neintrerupte si variate ale vraj- masilor indreptate impotriva mea, am socotit ca ar trebui sa tac si sa prime sc in liniste ceea ce unelteau, fara sa ma impotrivesc acelor oa- meni inarma{i cu minciuna, aceasta arma nelegiuita, care adeseori se fo- loseste si de adevar ca sa-si infiga mai adinc coltii. Dar Tu m-ai indem- nat, pe buna dreptate, sa nu tradez adevarul, ci sa combat calomnia, temindu-ma ca nu multa vreme am mai putea rabda, daca minciuna ar tot progresa in paguba adevarului. II Acesti oameni care au prins ura pe mine mi se parea ca fac cu mine ceea ce se spune intr-o fabula a lui Esop, unde lupul a ajuns sa invi- 1. S-ar parea ca primele fiaze ale acestei lungi epistole suit lipsite de sens. In schimb, ca si cum ai arunca o galeata cu apa rece peste cineva ca sa-1 trezesti ?i sa-1 readuci la curaj si la trezire, asa afla Sf. Vasile mingiiere in lupta pentr.u apararea credintei, care a ajuns sa fie desfigurata de oameni rai si rataciti. Dupa cum se ya vedea e vorba de controversele trinitare ale vremii. Unii atribuie aceasta epistola Sflntului Grigorie de Nyssa (Bardenhewer, op. cit., Ill, 154). 384 SFINTUL VASILE CEL, MARE nuiascS pe miel, pretextind ca ii este rusine, asa-zicind, sa-1 manince fara vreun motiv temeinic, desi acesta niciodata nu i-a putut face nici un rau, dar cu toate ca mielul a inlaturat orice invinuire calomnioasa, lupul nu-si pierdu deloc pofta, asa ca daca a pierdut din punctul de vedere al dreptului, in schimb s-a aratat biruitor prin dintii sai. Tot asa se in-' timpla si cu cei care-si dau silinta sa a{i>e ura impotriva mea si socotesc ca acest lucru ar Ii o cauza^nobilg, dar pentru ca se rusineaza sa ma urasca fara motiv, scornesc impotriva mea tot felul de motive si de ■acuzatii. De fapt ei nu due pina la capat nici una din afirmatiile lor, ci acum spun una, mai tirziu spun alta, si pina la urma cine stie ce inca ■alta pricina o socotesc a fi izvorul urii pe care mi-o poarta. Rautatea lor nu se margineste la un fapt precis, iar cind ii iei la cercetari mai serioase, intrebindu-i despre una dintre invinuiri, indata tree la alta si •chiar daca toate acuzatiile le sint respinse, ei tot nu se lasa de ura ! Ne invinuiesc ca ne inchinam la trei dumnezei, fac sa rasune de minciunile lor urechile multora, si nu inceteaza s3 scorneasca orice alta calomnie, numai sa poata cistiga oarecum increderea. Or adevarul e de partea noastra : aratam in public tuturor, si in- deosebi celor cu care ne intilnim, ca am dat anatemei pe oricine vor- beste de trei dumnezei si ca nici macar nu-i socotim crestini pe a'stfol •de oameni 2 . Cind aud de asa ceva, indata" ridica pe Sabeliu impotriva noastra, iar in legatura cu aceasta invStatura se vorbeste tot mai des •despre o boalS a carei cauza e tocmai acest om. Impotriva acestei iti- x'inuiri noi recurgem la arma obisnuitS, aratindu-le ca impotriva unei astfel de erezii simtim acelasi dezgust ca si pentru iudaism. Ill Ce adica ? Credeji oare ca dupa atitea confruntari se descurajeaza :si se linistesc cuinva ? Deloc ! Ne invinuiesc ca am introduce alte innoiri in ale credintei, si daca uneltesc in felul acesta impotriva noas- tra e pentru ca noi recunoastem existenfa a trei ipostasuri si totusi vorbim de o singura bunatate, o singura putere, o singura dumnezeire 3 . Intr-un fel, observa^ia lor nu-i departe de adevar, spunem si noi, dar atunci cind ne aduc aceasta invinuire ei fac obiectiunea ca felul nos- tra de a vorbi nu se.potriveste cu eel obisnuit in Scriptura, care il con- 2. Se vede ca hotarlrea luata in anul 362 la Sinodul din Alexandria fiict ousii ■noi tpetc uTtooTaaEic (— o singura fiinta, dar trei persoane) era inca departe de a fi acceptata de totf- d. A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chreti'enne de I'age apostolique a Chalcedoine, Paris, 1973, p. 242 s.u. 3. Deci Sfintul Vasile dovedeste ca a receptat hotarirea de la Alexandria : o singur5 fiintS divina, in trei persoane. A se vedea, de altfel, si epistola 52. Sabelios •admitea numai o singura persoana in divinitate. SCRISORI ^ ^ 385 trazice. $i noi ce raspundem la aceasta observajie ? Ca nu socotim ca ar fi drept sa facem din obiceiul in vigoare la ei legea si canonul drep- tei credinte. Caci daca obiceiul este o dovada de credinta dreapta, in schimb si noi ne putem impotrivi cumva obiceiului aflat in vigoare. Iar daca ace§ti oameni il resping, aceasta nu insemneaza ca si noi am fi siliti sa facem ca ei, intrucit pentru noi arbitru e Scriptura cea insu- f lata de Duhul Sf int, de aceea cei la care dogmele sint de acord cu cuvintele Scripturii vor cistiga de partea lor votul adevarului. §i atunci in ce consta vina noastra ? In invinuirea care ni s-a adus ni s-au re- prosat doua lucruri : eel dintii ar fi ca despar^im ipostasurile ; al doi- lea, sa nu mai punem la plural nici una din numirile pe care le atribuim lui Dumnezeu ci, dupa cum s-a mai spus, sa vorbim la singular, sa spunem ca e vorba de o singura bunatate, o singura putere, o singura Dumnezeire si tot asa si cu oricare dintre des&virsirile de acest fel. Cit priveste separarea ipostasurilor, ei n-ar putea sa spuna" ca sint straini de cei care afirma o diversitate de substanta in natura divina. Intr- adevar, nu-i logic ca aceia care vorbesc de trei substance sa vorbeasca si de trei ipostaze. Prin urmare, invinuirea se concentreaza numai pe faptul ca pronuntam la singular numirile care sint atribuite fijntei dum- nezeiesti uhice. IV Pe de alta parte, putem aduce aici si alt temei la indemina si clar. Omul care osindeste pe cei care vorbesc de o singura Dumnezeire va fi neaparat de aceeasi parere cu cei care vorbesc de mai multe dum- nezeiri, ori chiar de nici una. Caci nu se poate inchipui o alta atitu- dine in afarS de cea exprimata. Or, invafatura cea inspirata nu ne ingaduie sa vorbim de mai multe dumnezeiri, caci de fiecare data cind aminteste despre Dumnezeire o citeaza la singular «caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii» 4 . Iar in alt loc : «Gele" nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii intelegindu-se din fapturi,* adica ves- nica Lui putere si Dumnezeire» 5 . Daca inmultirea numarului dumne- zeilor e un obicei al celor atinsi de raul ratacirii politeiste si daca ne- garea Dumnezeirii e o caracteristica a ateilor, care poate fi temeiul pe baza caruia sintem invinuiti ca credem intr-o singura dumnezeire ? VrSjmasii nostri ne descopera si mai deschis scopul argumentarii lor : despre Tatal ei admit ca e Dumnezeu ,• despre Fiul admit la fel ca se cuvine ca si El sa fie cinstit cu nume de dumnezeire ; cit despre Duhul Sfint, desi e numarat alaturi de Tatal si de Fiul, totusi ei nu vor sa-L 4. Col. 2, 9. 5. Rom. 1, 20. — Sfintul Vasile eel Mare _„ SFINTUL VA8ILK CI1L MARK oBO ________ — — — — — — ——————— — " — tnai cuprinda sub numirea de dumnezeire, ci socotesc ca puterea dum- nezeirii incepe de la Tatal si se termina la Fiul, excluzind de la mari- rea dumnezeiasca natura Duhului <\ Drept aceea, vorbind foarte pe scurt, sintem datori s_ ne aparam adevarul impotriva acestei invataturi. V Cum judecam noi lucrurile ? Impartasind credinta mintuitoare co- lor pe care i-a crescut, Domnul pune si pe Duhul Stint in strinsa lega- turS cu Tatal si cu Fiul. Or, ceea ce o data a fost unit, spunem ca aceasta uniie ramine sub toate formele, caci nu s-a unit intr-un punct ca sa se desparta in altul. Puterea datatoare de viata, prin care firea noastra se schimba si din viata pieritoare trece la nemurire, puterea Duhului, daca o intelegem alaturi de Tatal si de Fiul, ramine nedespartita de Ei in multe alte privinte, de pilda cind e vorba de notiunea de bine, de cea de sfintenie si de vesnicie, de intelepciune, de dreptate, de tarie, de putere si desigur de pretutindenitate, deci in toate numirile folosite in intelesul eel mai inalt 7 . Ne gindim deci — asa e just sa credem — ca Cel Care S-a unit cu Tatal si cu Duhul in atitea intelesuri, care sint in acelasi timp §i sublime ?i vrednice de Dumnezeu, Acela nu poate fi intru nimic despartit de El. Intr-adevar, nu cunoastem intre numirile atribujte firii divine sa existe vreo deosebire in intelesul de mai bine sau mai putin bine si nici nu ne putem inchipui c-ar fi corect sa atri- buim Duhului insusiri mai marunte, pe care le-am socoti inferioare fata de celelalte persoane. Toate notiunile ca si toate conceptele care se potrivesc lui Dumnezeu sint intre ele de o egala vrednicie, pentru ca nu se deosebesc in nici o privinta pentru specificarea obiectului lor. Notiunea de bun nu ne duce gindul la un anumit obiect, pe cind cea de intelept, de puternic si de drept la alte obiecte, ci, oricare ar fi numirile care li se dau, ele nu descriu toate decit pe Unul singur. DacS Acestuia It zicem «Dumnezeu», descriem aceeasi fiinta - ca si cea la care ne duce cu gindul oricare dintre celelalte numiri. Dar daca toate nu- mirile intrebuintate pentru fiinta divina au intre ele aceeasi valoare pentru a designa acelasi obiect si daca ele ne due gindul spre aceeasi fiinta, cu toate ca o descriu si unele si altele sub aspecte diferite, atunci pentru ce motiv sa dam Duhului alte numiri in comuniunea cu TatSl si cu Fiul si sa-L excludem numai de la dumnezeire ? Intr-adevar, tre- buie ori sS-I recunoastem insusiri comune in orice privinta, ori sa nu I le recunoastem in nici o privinta. Daca-i indreptatit la unele, nu 6. De fapt, erezia pneumatomaha pleca de la erezia arianS. 7. Poate ca nicaieri Sf. Vasile n-a sustinut atit de hotarit divinitatea Duhului ca In uccasta epistoli. SCR1S0RI 3B7 poate fi nedreptatit la celelalte. DacH-i proa mic, dupfi cum sustin ei, ca sS se poata impartasi tmpreuna cu TatSl si cu Fiul de numirea de «Dumnezeire», atunci nu-i drept si fie partes la nici un alt nume po- trivit lui Dumnezeu. Dovada consta in aceea cS ne servim de acesta din urma ca sa numim multe altele chiar' inferioare. Mai mult, Sfinta Scriptura nu crufa astfel de numiri echivoce chiar cind ele ni s-ar parea neprobabile atunci cind designam idolii sub numo dumnezeiesc. Astfel : «dumnezeii, care n-au facut cerul si pamintul, vor pieri de pe pamint si de sub ceruri» 8 . «Toti dumnezeii neamurilor sint idoli» 9 . Cind vrajitoarea in vraja ei cheama pentru Saul sufletele pe care le dorea, ea zice ca a . vazut dumnezei urcind din pamint; 10 . Do ra sa nu vorbim la fel si despre Valaam, care era un fel de prooroc si de vrajitor, care avea profetiile in palma, cum zice Scriptura ", si care se asemuise diavolilor, prin curiozitatea proorocirilor lui, dar care a primil, zice Scriptura, sfa/turile lui Dumnezeu? Din Scriptura se pot achina multe marturii de felul acesta, dovedindu-se prin ele ca acest nume nu-i deloc mai mare decit celelalte care I se aplica lui Dumnezeu, fn- trucit, dupa cum s-a spus, il aflam intrebuintat cu doua intelesuri, chiar si pentru unele neverosimile. Cit despre numirile de sfint, de nestri- cacios, de drept, de bun, nicaieri n-au legatura cu ceea ce nu li se di- vine, asa cum am desprins din Sf. Scriptura. Asadar, daca nu se neacja ca Duhul Sfint are comune cu Fiul si cu TatSl, insusiri pe care cro- dinta le atribuie numai naturii divine, ce rost are sa spui ca El e exclus din aceasta comunitate din pricina unei singure expresii pe care, dupd cum am vazut, pinS si demonii si idolii o au comuna cu TatSl si cu Fiul din pricina cS adeseori s-au folosit si pentru ele numiri asemS- natoare ? VI Dar, spun vrajmasii, aceasta numire designeaza natura. Or, pentru Duhul nu exista comunitate de natura cu Tatal si cu Fiul si de aceea El nu are acest nume in partasie cu Ei. Dar sa ne arate dupa ce fel de semne au recunoscut deosebirea de natura si au descoperit, cu ajuto- rul evidentelor, ceea ce-i propriu si ceea ce-i strain de El, caci noi nu avem nici o nevoie de cuvinte sau de alte semne ca sa precizam ceea ce c3utam, insfi intrucift aceasta natura e prea inaltS pentru ca sa poata fi inteleasa de cei ce-o cauta si intrucit noi judecam dupa anu- 8. ier. 10, 11. 9. Ps. 95, 5. 10. / Regi 28, 13 (ed. 1914). A se vedea Sf. Grigorie de Nyssa : Despre vrijitoaiea din Enclor. 11. Num. 22, 1—41. ggg BMNTUL VABILB CBt. MA.RB mite semne privitoare la lucruri care scapa" cunoasterii noastre, va tre- bui neap3rat s3 fim dusi de mina, prin aceste lucrari dumnezeiesti, la cfiutarea naturii divine. Daca am vedea, deci, c3 lucrSrile savirsite de TatSl, de Fiul si de Duhul Sfint difera unele de altele, vom trage con- cluzia cS naturile care le produc sint si ele diferite, dupa diferenta lucrSrilor. Or nu-i cu putinta ca fiintele care difera in privinta naturii sa se acorde intre ele din pricina caracterului specific al lucrarilor. Nici focul nu rSceste, nici gheata nu incalzeste, ci, cu diferenta naturilor, activitStile care pleacS din ele se deosebesc unele de altele. Daca ac- ceptam ca unica lucrarea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfint, fara nici o deosebire nici varietate fata de oricine ar fi, va trebui sS deducem din unitatea de actiune o unitate de naturS. n . VII Tatal, Fiul si Sfintul Duh impreuna sfintesc, impreuna dau viata, lumineaza, mingiie si savirsesc in acelasi fel toate lucrarile asemana- toare. Deci nimeni sa nu atribuie in chip special actiunii Duhului pute- rea de a sfinti, dupa ce am auzit in Evanghelie pe Mintuitorul spunind Tataiui Sau in legatura cu ucenicii Sai : «Parinte, sfinteste-i intru nu- mele Tau» 13 . Asadar, pentru cei care-s vrednici trebuie sa credem ca tot ce se lucreaza in ei e in comun lucrarea TatSlui, a Fiului si a Duhului Sfint : orice har, orice putere, orice inaintare morals, viata, mingiie- rea, schimbarea care duce la nemurire, trecerea la libertate, precum si toate celelalte bunuri care ajung pina la noi. In schimb, pina si noi, planul dumnezeiesc care ne conduce, indiferent ca se realizeaza el in faptura noastra tainicS sau duhovniceasca sau in faptura sensibila (daca trebuie, cu ajutorul a ceea ce cunoastem, sa faca unele presupuneri in legatura cu ceea ce ne este superior), nici el nu s-a realizat in afara actiunii si puterii Duhului Sfint, intrucit fiecare om de la El primeste ajutorul potrivit vredniciei lui personale si potrivit trebuintei lui. Intr- adevSr, chiar daca orinduirea si purtarea de grija a acestei lumi intrec puterea noastra de intelegere fiind mai presus decit puterea sirnturi- lor noastre, s-ar putea afirma totusi cu ajutorul a ceea ce ne este cu- noscut noua, ca o consecinta logica, cum ca puterea Duhului e lucra- toare in ambele domenii si ca nu poate fi strains de guvernarea lucrurilor superioare. Intr-adevar, eel ce sustuie o astfel de birfeala 12. Are dreptate Y. Courtonne (II, 138—139) cind spune ca Sfintul Vasile poalc 11 socotit tot atlt de adinc cugetator ca ?i cei doi Grigorie (de Nyssa §i de Nazidii/.). Mai pe larg despre aceasta problema in studiul Pr. prof. St. Alexe, Dumnezeirea Sim- tului Duh la Si'wtul Vasile eel Mare, in volumul «Sfintul Vasile eel Mare. Inchinarp la 1G00 ani de la s3vir?irea sa», Bucuresti, 1980, p. 131—156. 13. foari 17, 17. ' CIU ' 0RI MO comite o blasfemie goala" §i nesimtfta $1 nu-si sprijinfi absurditatea pe nici un temei. Dimpotrivfi, eel care recunoaste c& si lucrurile de dea- supra noastra sint guvernate de puterea Duhului Sfint, ImpreunS cu Fiul si cu TatSl, face in aceasta" problems o afirmatie sprijipita pe o dovada evidenta, care-i luata din insasi viata noastra personala. Deci identitatea de actiune in TatSl, in Fiul si in Duhul Sfint arata limpede absolute asemSnare de naturS. lata de ce, chiar si daca numele divini- tatii indica natura, totusi comunitatea de substanta permite acestei nu- miri sa se aplice in sens propriu si Duhului Sfint. VIII Dar nu inteleg de ce prin aceasta numire, vrajmasii nostri vor sa designeze natura divinitatii, acesti oameni care aranjeaza toate lucru- rile, ca si cum n-ar fi citit in Scriptura ca natura nu-i rezultatul alegerii. Moise a fost ales rege al egiptenilor atunci cind proorocia 1-a numit, zicind : «Iata, Eu fac din tine un dumnezeu pentru faraon» u . Aceasta numire ne ajuta deci §a credem ca e vorba de o putere oarecare, fie de supraveghere, fie de lucrare. Dar natura divina, sub toate numirile cite s-ar putea imagina, nu poate fi exprimata, in esenfa ei, asa cum ar vrea-o invatatura noastra. Cind insa am atribuit lui Dumnezeu numirile de «binefacator», de «judecator», de «bun», de «drept» si toate celelalte de acelasi fel, la deosebitele Lui lucrari ne-am gindit ; dar natura Celui Care lucreazfi prin ele noi n-o mai putem descoperi prin cunoasterea in- tuitiva a faptelor Lui. Intr-adevar, cind se va da o definitie a fiecareia din aceste numiri si a naturii insasi care designeaza aceste numiri, se va da aceeasi definitie a acestora si a aceleia. Or lucrarile a caror definitie e contrara, vor avea si ele o natura diferita. Deci altceva e substanta sau fiinta, pentru care nu s-a aflat termenul in stare sa o faca cunoscuta, si altceva e si semnificatia numirilor pe care le poarta si care Li se d3 pe temeiul unei activitati ori a unei vrednicii oarecare. CS n-ar fi nici o diferenta in acte, vom descoperi-o noi in comunitatea numirilor ; cit despre diferenta de natura, noi nu i-am aflat nici o dovada evidenta pen- tru ca, dupa cum s-a spus, identitatea actelor lasa sa se vada comuni- tatea de natura. Deci, daca .divinitatea e un nume care designeazS un act, dupa cum zicem si noi ca nu exista decit un singur act pentru Tatai, Fiul si Duhul, tot asa zicem ca nu exista decit o singura Dumnezeire ; si daca, asa cum cred cei mai multi, numele Dumnezeirii indica natura, in- ( trucit nu gasim in natura nici o diferenta, nu gresim daca spunem lim- pede ca Sfinta Treime nu formeaza decit o singura Dumnezeire. 14. Je?. 7, l. SFtNTUt, VASILK CEt, MAM! 390 — " EPISTOLA 190 Catre Amfilohiu, episcop de Iconium ScrisS in annl 374 De problemele Bisericii din Isauria 1 ai purtat grija intr-un mod vrodnic de sirguinta si de rivna Ta, lucru pentru care nu pot sS nu te laud CS ar fi mai folositor, in toate privintele, daca aceasta grija ar fi Incredintata mai multor episcopi este, cred, ceva de la sine inteles chiar §i pentru oricare nou venit. §i e sigur ca acest lucru n-a scapat nici in- telepciunii Tale, ci dimpotriva bine ai semnalat aceasta situate si bine m-ai informal despre ea. Dar pentru ca nu-i usor sa aflam barbati vred- nici, trebuie sa fim atenti ca nu cumva, in.timp ce ne straduim sa do- blndim siguranta pe care ne-o ofera un numar mai sporit de oameni, pentru a aproviziona Biserica lui Dumnezeu cu o cirmuire mai grijulie cu ajutorul mai multor pastori, sa ajungem, fara sa ne dam seama, sa desconsideram invatatura dumnezeiasca din pricina nepregatirn celor chemati la demnitatea arhiereasca si astfel sa obisnuim poporul sa pe- treaca in nepSsare^. Caci si Tu stii ca tocmai cei pusi in fruntea multi- milor ajung de obicei sa creeze astfel de obiceiuri. De aceea cred ca e mai bine daca alegem cite un barbat incercat, de regula din fruntasn ora§ului, daca asa ceva e usor si sigur, si lui s&-i incredintam toata ras- punderea ca sa puna in ordine toate amammtele. Pentru o astfel de slu- Jire ajunge daca omul e robul lui Dumnezeu «lucrator cu fata curata» , care sa «nu caute folosul lui, ci al celor multi» 4 , pe care sa-i poata duce la mintuire. lar acesta daca va vedea ca puterile lui sint mai slabe^decit chemarea care-1 asteapta «sa caute lucratori la seceris» 5 . Asadar daca vom gasi un astfel de barbat, marturisesc ca este mai bine sa fie unul decit multi, si pentru Biserica este mai de folos, iar pentru noi mai fara primejdie, daca vrem sa reglementam in felul acesta tema pastorin. sufletelor. . Daca acest lucru nu-i usor, atunci sa ne ingrijim sa punem intn- statatori prin oraselele si tirgurile care in vremurile vechi aveau scaune episcopale si abia du P a aceea sa ridicam pe unul din ei la rang de epis- 1 D Mil ,„p m ,mtoasa in sudul Asiei Mici facind parte din Episcopia de Iconium. 3. U Tim. 2, 15. 4. I Cor. 10, 33. 5. Mate! 9, 37-38. BcwiBoni 391 cop In oras 6 . Aceasta pontru ca nu cumva eel ales s8 devinS o piedicS in calea aranjSrii planurilor urmatoare si s& dam astfel nastere unui rSzboi intern din pricina poftei lui de a cirmui peste mai multi, nerecu- nosctnd hirotonia episcopilor eparhiali. Daca acest lucru e greu sinu 1-ar ingSdui vremea, s£ fie cu grija fnteleptia Ta la urmatorul fapt : sa procedezi la delimitarea exacts a granitelor jurisdictionale a episcopului din tinutul Isaurilor prin hirotonirea in jur a citorva episcopi sufragani. Ar cadea in grija noastra sa prevedem pentru viitor ca episcopi pentru restul tinuturilor oameni pe care i-am socoti potriviti in urma unei atente examinari si ispitiri. II . ( In legatura cu cele comunicate de Cucernicia Ta am intrebat si pe Gheorghe 7 , care mi-a expus pSrerea lui. In aceasta" problems trebuie su pSstram tScere, lasind pe seama Domnului sa poarte El grija de casa Lui. Caci imi pun nadejdea in Dumnezeu, cS El ne va da putere sa iesim ca si altadata din greutati, rinduindu-ne o viata mai ferita de tulburari. Daca aceasta masura nu te multumeste, fa-mi placerea si trimite-mi un scurt memoriu in care sa precizezi cam ce fel de post sa cream, pentru ca sa incepem sa cerem ajutor de la fiecare din prietenii aflati in serviciu ori in chip gratuit, ori pe un pret modest, si sa ne rugam la Domnul ca sa indrume lucrurile spre bucuria noastra. Am scris si fratelui Valeriu In legatura cu cele ce mi-ai incredintat. La Nyssa situatia este asa cum ai lasat-o Cucernicia Ta si cu ajutor ul rugaciuniior Tale inainteaza spre mai bine. Oricum, dintre cei care au fost smulsi de la noi, unii s-au retras alipindu-se de curteni, altii au ramas asteptind schimbSri acolo. Mare e puterea lui Dumnezeu inclt sS zadar- niceasca ori nSdejdile unora ori sa faca ineficace reintoarcerea celor- lalti 8 . Ill TalmScind «mana», asa cum ar fi scos-0 dintr-o traditie iudaica oare- care, Filon zicea despre calitatea ei ca era in asa fel incit isi schimba gustul dupa cugetul celui ce o consuma si ca in sine ea era un fel de 6.,Tactica sanatoasa, pentru care Sf. Vasile face apel la factorul traditional. Prin ea s-a cautat dejucarea imixtiunii ariene. Prin «int!istatatori» va fi inteles 5i pe «horepiscopi» ? 7. Nu $tim din alt5 parte cine era acest Gheorghe, probabil un candidat la epis- copal In orice caz, grija Sf. Vasile mergea pin5 acolo Incit cSuta sa previna pre- siunea ariana in aceasta vreme in care imparatul Valens sprijinea pe fata pe arieni. 8. Sf. Grigdrie de Nyssa nu prea avea tactul necesar pentru a putea face inofen- siv5 minoritatea semi-arienilor care nu-1 sprijineau. Nu va trece un an de cind Sf. Vasile va scrie aceste rinduri si fratele sau va fi depus prin presiunea guvernatorului Demostene. A se vedea epist. 225. 302 SFlNTUL. VASILK CBL MAnB moi indulclt cu miere, dar cS gustul ei era clnd de piine, ctnd dc came, si inca de came de passez Cucerniciei Tale si exprim si eu ceea ce simt, pentru ca odata ce, cu darul lui Dumnezeu, unitatea de credinta este statornica intre noi, din acea clipa nu exista nimic altceva care sa ne impiedice de a fi un trup si un duh, dupa cum am si fost alesi intr-o nadejde prin che- 9. A se vedea si cele spuse in epistola 188, canonul 15. Oricum, Sf. Scriptura se bucura de mare atentie din partea Sf. Vasile §i Sf. Amfilohie. 10. Simpios era episcop in Seleucia. Schimbul acestor scrisori va fi fost logat si de formulari dogmaticc de felul celei de sub nr. 125. *. Se pare ca aceasta epistola n-a fost adresata lui Amfilohiu, ci lui Simpios din ScleiKia Isauriei, fiind expediata prin intermediul lui Amfilohiu, dupa cum rciese din eplst. 100 (Hnislu, o/>. cil., Ill p. 21).' acumoiu 3aj . marc. Do dragostea Ta atlrnfi sa legi de un Inceput bun si o urmare potrivita, adic3, pe de o parte, s3 aduni in jurul tau pe cei de aceeasi credinta, iar pe de alts parte, s& rinduiesti vremea si locul pentru intil- nirea cu mine, in asa fel incit intimpinindu-ne reciproc cu darul lui Dumnezeu sa conducem Bisericile dupa vechea rinduiala a dragostei,. primind ca madulare ale noastre atit pe cei care vin dintr-o parte, cit. si pe cei care vin din cealalta parte, trimitindu-i ca si cum ar fi de-ai nostri si primindu-i tot in acelasi fel. Aceasta era pe vremuri fala Bise- ricii : frapi care erau trimisi in misiune de la o margine la alta a lumii abia daca erau incredintati din partea Bisericii lor particulare cu mici. semne de recunoastere, in scbimb pe oriunde mergeau, ei gaseau pretu- tindeni numai rude si frati. Din pacate acest lucru si multe altele ni le-a rapit acum, prin diferite orase, vrajmasul Bisericilor lui Hristos, asa incit astazi s-a ridicat un zid despartitor chiar si in cadrul acelorasi orase r ajungind ca fiecare din noi sa se uite cu ochi banuitori la semenul sau 2 . Prin aceasta ce altceva am cistigat decit sa ne racim sufleteste unii fata de altii 3 , stare cu care a caracterizat Domnul in chip exceptional insasi situatia apostolilor ? Daca vei gasi ca-i indicat, faceti, intre timp, cunostinta unii cu altii, ca sa stim cu cine vom intra in comuniune. $i astfel, dupa ce, in vederea stringerii la un loc, vom alege o localitate potrivita pentru ambele parii si timpul potrivit pentru calatorie, vom porni la drum unii catre altii, iar Domnul ne va indruma pe drumul eel bun. Sa fii sanatos si voios si roaga-te pentru mine, iar dragostea de oa- meni a Bunului Dumnezeu sa te pazeasca spre multumirea mea. EPISTOLA 192 Catre magistrul Sofronios * Scrisa in anul 374 Daca, asa cum scrii in neintrecutul Tau zel dupa fapte bune, te-ai facut Tu insufi obiect al unei indoite bucurii, si inume, cea dintii, de a fi primit o scrisoare, iar cea de a doua, de a fi lucrat in folosul nostru obstesc, in cazul acesta ce rasplata n-ar trebui sa-mi inchipui ca am,. dupa ce am citit o scrisoare care-i ecoul celui mai dulce glas si cind vad 2. Din aceste cuvinte se deduce indirect sfatul dat de Sf. Vasile : de a stringe- rindunle intre ortodocsii din Isauria pentru ca se vede ca si in acele parti bintuia dihonia,dintre frati. 3. Matei 24, 12; loan 13, 35. * Cu eleganta obisnuita Sfintul Vasile recunoaste promptitudinea cu care prie- lonul i-d implinit gindul. «g^ UFlNTUt, VAS1LK fl'h MAHII < a folosul mi-a venit cu o graba atlt de mare ? Si nu numai c:3 am primit cu placere scrisoarea care mi s-a trimis, dar plScerea a fost cu atit mai mare, cu cit eel care o scria ai fost Tu insuti. Sa-mi harazeasca Domnul bucuria de a te vedea cit mai curind, ca sa-tji pot dovedi si cu grai viu recunostinta mea si sa ma bucur totodata si de toate bunele insusiri pe care le ai. EPISTOLA 193. Catre Meletie, mare medic 1 Scrisa in anul 375 Mie nu imi este dat sa pot ocoli asprimile iernii, asa cum fac cocorii, iar daca pentru prevederea viitorului nu sint poate cu nimic mai neaju- torat decit cocorii, in schimb in putin^a de a ma misca liber in viat,a sint tot atit de departe de pasari, pe cit sint de departe si de putinta de a zbura. Mai intii m-au retjnut anumite preocupari de ordin exterior, dar apoi niste febre neintrerupte si puternice mi-au stors atit de mult vlaga trupului, incit aveam senzatia ca sint si mai slab decit mine, atit de mult slabisem. Ma intrecusem ,deci si pe mine insumi. Dupa aceea au urmat niste atacuri periodice de febra, care s-au repetat mai mult de douazeci de ori. Acum, cind se pare ca as fi scapat de aceasta febra, ma simt atit de slabit in urma bolii incit m-ar putea prinde si intr-o pinza de paianjen. De aceea mi s-a interzis sa fac orice calatorie, orice suflare de aer_ fiindu-mi mai primejdioasa decit valurile mari pentru un navigator. * t Sint nevoit, asadar, sa ramin ascuns in camera si sa astept prima- vara, daca bineinteles voi ajunge pina atunci si daca nu ma va parasi nadejdea din pricina bolii furisate inlauntrul meu. Daca Domnul ma va scSpa cu mina Lui cea atotputernica, as fi foarte bucuros sa vin prin Ji- nuturile Tale atit de indepartate si sa imbratisez cu mare bucurie pe un om atit de drag. Roaga-te sa mi se normalizeze viata, asa cum o dorim. *' EPISTOLA 194 Catre Zoil Scrisa in anul 375 Ce faci, minunate prietene, cauti sa intreci masura smereniei mole ? Tu, care ai o atit de inalta pregatire si te pricepi atit de mult la 1. Descriindu-si in amanuntime suferintele trupe?ti, Sfintul Vasile uime^te pe ori- inro cu puterea lui de daruire in folosul Bisericii. 8CRISORI ;)|1 5 scris, dupa cum relose din epistola ta, Imi cori sa to iert, ca si rum ai vrea sa Te Intreci si pe Tine insuti ? Elibereaza-te de astfel de glume $i scrie-mi de fiecare data ! Caci daca ma delectez si eu cu putina reto- rica, aceasta o fac cind citesc cu multa placere scrisorile unui barbat erudit, iar daca voi fi inteles din Scriptura cit de mare dar este sa ai dragoste i , voi socoti lucrul eel mai de pret conversatia cu un om care te iubeste. O ! Daca a? putea descrie ceea ce cer in rugaciuni : sSnS- tate trupeasca si fericire pentru intreaga Ta casa ! In legatura cu starea in care ma aflu, sa stii ca ea nu-i cu nimic mai suportabila decit se stia de obicei. Ajunge sa spun doar atita pentru a-ti putea da seama de slabirea trupeasca la care am ajuns. Caci gravi- tatea din cale afara, cu care boala a pus stapinire pe mine, nu poate fi prea usor infatisata prin cuvinte, nici sa te convinga despre ea cumva prin fapte, chiar daca ar mai exista in boala mea ceva care depa^esle tot ce ai stiut despre ea tu insuti. Sta de acum doar in puterea bunatatii dumnezeiesti sa-mi dea tarie ca sa indur cu rabdare loviturile dure- roase ale trupului, pe care Domnul mi le-a trimis spre indreptare. EPISTOLA 195 Catre Eufroniu, episcop de Coloneea ScrisS in anul 375 Intrucit Coloneea, pe care Domnul a rinduit-o sub conducerea Ta, e asezata departe de locurile mai circulate, oricit de multe scrisori as tri- mite alter frati din Armenia 2 , catre Cuviosia Ta trebuie sa scriu mai rar pentru ca nu prea gasesc om de nadejde care sa-ti aduca scrisorile. Acum insa asteptind fie ca vei fi Tu de fata, fie ca epistola iti va fi transmisa de episcopii carora le-am predat-o, scriu Cuviosiei Tale si te salut prin scrisoarea aceasta, informindu-te, pe de-o parte, ca mai fac umbra pa- mintului, iar pe de alta parte, rugindu-te sa ma ai in rugaciunile Tale, ca astfel Domnul sa micsoreze tristetile si sa inlature aceasta mare greu- tate a suferintei care apasa ca un nor pe inima mea. Se va intimpla si acest lucru daca va fi rinduit sa revina la casele lor cit mai repede preaiubitii nostri episcopi, care sint acum imprastiati (in surghiun, n.tr.) indurind pedepse de dragul credintei 3 . 1. / Cor. 13, 1 — 8. Dupa cit li admira Inalta pregatire, Zoil pare a fi fost unul dintre colegii de ?coala ai sfintului. Afara de citeva cuvinte amicale la inceput, in- colo ii descrie prietenului sau starea de extrema slabire la care a ajuns organismul sau. 2. Pentru un om ca Sf. Vasile, care calatorise in tinerete «peste mari si tari», cum ni se spune in ep. 204, nu putea fi ceva imposibil sa tina legatura (macar si in scris) si cu Biserica din Coloneea, asezata intr-o regiune mai putin circulata. 3. Aluzie la prietenul sau Eusebiu, exilat in Tracia {cf. ep. 183). 390 SrtNTUL VABILK CEL MARE EPISTOLA 196 CStre Aburgios J ScrisS in anul 375 Te avinti ca o stea : o data'te arati intr-un tinut barbar, alta data in altul ; o data imparti solda armatei, alta data te infafisezi inaintea im- pfiratului intr-o Jinuta de sarbatoare ,- iata ceea ce renumele, care ne acluce la cunostint* vest! bune, nu inceteazS a ne aduce aminte. Rugam, dar, pe Dumnezeu, ca planurile si acjiunile Tale sa inainteze pe masura vredniciilor Tale, pentru ca astfel sa ajungi la o situate inalta si ca sa te ara{i patriei tale cita vreme mai sintem pe pamint si respiram aerul care ne inconjoara. Caci doar atita mai avem din viaja atit timp cit mai suflam. EPISTOLA 197 Catre Ambrozie, episcopul Mediolanului 1 ScrisS in anul 375 I Mari si numeroase sint darurile Stapinului nostru, incit nici mari- mea lor nu se poate masura, nici multimea lor nu se poate socoti. Dar unul din cele mai mari daruri pentru citi primesc binefaceri cu multu- mita este si eel de fata, si anume ca desi sintem foarte departa^i unii de altii, dupa pozitia locului unde traim, ni se ofera bunatatea de a ne uni prin comuniunea in scris. In doua chipuri am avut bucuria sa intram in legatura : intii, prin intilnirea noastra personala, iar in al doilea rind, prin comunicarea noastra prin scrisori. Intrucit am facut cunostinta prin cele pe care mi le-ai spus — cu- nostinta care nu se imprima in mintea mea cu litere vazute, trupeste, ci prin cunoasterea frumusetii omului launtric, vadita prin varietatea cu- vintelor, deoarece fiecare din noi vorbeste «din prisosul inimii»' 2 — , am dat slava Dumnezeului nostru, Care din fiecare neam alege pe cei bine placuti Lui. Caci El a fost eel care a inaltat din turma oilor un conduca- 1. Sf. Vasile avea un ^iar deosebit de a-?i arata atentia fata de oricine, cu atil mai mult fata de cei care s-aii dovedit devotati Bisericii. Aburgios era unul din acestia. 1. Mingiiat ca de asta data nu mai intimpina deceptii din partea apusenilor, Sf. Vnsile so bucura de faptul ca — potrivit traditiei — Sf. Ambrozie fusese ales de popor pi intr-un semn ceresc (printr-o voce de copil : «Ambrozie sa fie episcop!»), punindu-1 In le(|iitura si cu felul chemarii regelui Davi^ de la oi si a proorocului Amos de la (.ipivle lui. A se vedea Socrate, 1st. bis. IV, 30, Migne, P. G. 67, 114. 2. Mulct 12, 31 i Luc a 6, 45. aCRUORI 307 tor pentru poporul Sfiu (pe David, n.tr.), iar pe Amos 1-a fScut chiar prooroc, Iuindu-1 tocmai de la pSscutul turmei de capre ca s8-l inc- reases prin Duhul Sfint. Tot El a ales pentru purtarea de grijS a turmei lui Hristos pe un bSrbat dintr-un oras ImpSraHesc, cSruia s-a incredintat spre conducere un popor Intreg, om cu o cugetare inaltS, cu o origine stralucita, cu pricepere in ale obstei, cu putere in ale graiului, imbracat cu toate podoabele darurilor lumesti. $i acesta refuzind toate favorurile vietii, pe care le-a socotit paguba, numai ca sa dobindeasca pe Hristos 3 , a luat anna marii si vestitei corSbii a cre'dintei in Dumnezeu, conduce- rea Bisericii lui Hristos. Paseste dar inainte, omule al lui Dumnezeu, pen- tru ca E\ r anghelia lui Hristos n-ai luat-o si n-ai invatat-o de la oameni, ci Insusi Domnul te-a mutat de la judecatorii pSmintului pe scaunul apos- tolilor. Lupta-te lupta buna, alina" suferintele poporului, daca cumva s-ar molipsi careva de boala ratacirii ariene, trezeste in el vechile tipare ale PSrintitor si dS-ti silinta sa" continui corespondent^ ca sa zidesti in noi casa iubirii fra^esti pe temelia pe care ai apucat-o, caci numai asa vom putea fi alaturi duhovniceste tfnii linga altii, chiar daca in privinta lo- casului pamintesc ne despart mari distante de loc. II Interesul si rivna Ta pentru fericitul Dionisie 4 episcopul, sint o do- vadS a intregii Tale iubiri fata de Domnul, a cinstei fata de inaintasii Tai si a zelului pentru credinta. Pentru ca atentia oamenilor fata de cei dragi dintre cei de aceeasi credinta strabate pina la Cel Atotputernic, Caruia li slujeste, iar eel care cinsteste pe luptStorii pentru credinta dovedeste ca tot atit de mare este si rivna lui pentru credinta, de aceea aceasta fapta aleasa formeaza o marturie vie despre o virtute deosebita. Din iubirea pe care o ai pentru Hristos am inteles ca dintre prea vrednicii frati alesi de Cuviosia Ta pentru implinirea acestei bune lu- crari, prin distinctia comportSrii lui, eel mai mult a provocat lauda in fata intregii Tale preotimi faptul ca prin modestie i-au impresionat pe toti, impunindu-le o statornicie generala. $i apoi, dovedind o rivna si o purtare deosebita, s-au incumetat, pe de o parte, intr-o vreme de iarna insuportabila, iar pe de alta parte, dovedind o rivna deosebita, au con- vins pe cei care strajuisera cu credinciosie osemintele fericitului Dioni- 3. Filip. 3, 8. 4. Dupa cum reiese $i din cei trei codici care au stat de baza editiei publicate de Maurini ?i reproduse de Migne, P. G. 32, 312, aici se termina textul acestei epistole. A. Cavallin (Die Legendenbildung um den Mailandei Bischoi Dionysios, in rev. «Eranos», Goteborg, 1945 p. 135 — 149) socoate (pe nedrept) neautentica partea a Il-a de la cap. 2 a acestei epistole. 3<)fl BFTNTUL VABILK CKL MARI sie sS le d&ruiascS lor acest «talismun» al vietii lor 5 . Si sS stii cfi nici cei de altSdata si nici puternicii zilelor de azi nu ar fi reusit sS indu- plece statornicia acestor oameni daca nu i-ar fi induiosat sinceritatea fratilor car e au prezentat cererea. La realizarea scopului propus a co- laborat foarte mult si prezenta fiului nostru, prea iubitul si prea evlavio- sul Terasios preotul, care s-a oferit, de buna voie, sS suporte greutafile cal&toriei, care a imblinzit pornirea nesovaielnica a unora din credin- dosii de acolo, convingind, prin cuvinte, pe cei care se impotriveau tra- ditiei moastelor si preluind moastele, cu evlavia cuvenita, le-a pastrat pentru folosul fratilor, de fata fiind la acest fapt preojii, diaconii si multi alti tematori de Dumnezeu. Asadar, primiti-le cu atita bucurie cu cita vi le-au trimis paznicii lor. Nimeni sa nu se indoiasca, nimeni sa nu so- vaiascS ; el e acel luptator nebiruit. Aceste oseminte le recunoaste Dom- nul, ele s-au luptat impreuna cu sufletul fericitului. Ele si sufletul lui vor primi cununa la dreapta zi a rasplatirii lui, potrivit celor care spun prin scris ca «tofi trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sd ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup» 6 . O racla a fost cea care a primit cinstitul lui trup, nimeni altul n-a mai fost pus linga el. Mormintul lui era vestit, cinstea care i se acorda era pe potriva marturiilor. Crestinii au fost cei care 1-au gazduit si 1-au coborit cu miinile lor atunci si care 1-au scos acum. Ei 1-au sigilat ca si cum ar fi pregatit de drum pe tatal si pe proteguitorul lor si 1-au trimis, socotind mai pretioasa bucuria lor decit mingiierea lor. EPISTOLA 198 Catre Eusebiu, episcop de Samosata Scrisa dupS Pantile annlni 375 I Dupa epistola pe care ne-a adus-o cineva dintre ofiteri 3 am mai primit una direct pe adresa mea. Cum a fost si firesc, eu n-am trimis prea multe epistole, pentru ca n-am gSsit oameni care sS vina spre Tine. In orice caz, au fost mai mult de patru epistole, dintre care fac parte si cele care mi s-au trimis din Samosata, drept raspuns la primele epistole ale 5. Dionisie urease In anul 346 in scaunul episcopal al Milanului, dar in urma unor tulburari ariene el a fost exilat in Capadochia, unde a si murit In anul 374. Acnm St. Vasile e bucuros sa poata implini cererea Sfintului Ambrozie de a-i trimite moastele Sf. Dionisie. 6. Rom. 14, 10—12, II Cor. 5, 10. A se vedea in aceasta privinta si studiul Pr. piof. loan G. Coman publicat in «Studii Teologice», nr. 5—6/1975, p. 359 — 379, in care se nparfi autenticitatea integrals a epistolei. 3. E vorba de niste ofiteri trimisi in misiune. acmsoBi 390 Cuviosioi I si pc> care i le-am confirmat cu sigiliul meu fratelui iubit Lcontiu, prin controlorul financier din Niceea, cu rug3mintea de a le transmite din partea lui Ingrijitorului casei lui, prea iubitului frate So ironie, ca acesta sa poarte grija de expedierea lor cStre Tine. Intrucit insa epistolele acestea tree prin multe miini, e lucru firesc ca uitarea sau comoditatea unuia sa fie cauza pentru care n-au ajuns la Cuviosia Ta. De aceea te rog sa ma ierti ca epistolele iti sosesc atit de rar 2 . Ar fi'trebuit, e drept, sa-ti fi trimis pe cineva de aici si n-am facut-o. Drept ai judecat si esti in drept sa-mi faci observatie, dar sa stii totodata ca aici iarna a fost atit de asprS incit toate drumurile au fost impotmo- lite pina in zilele Pa$tilor, si n-am avut pe nimeni sa aiba atita curaj incit sa infrunte aceasta greutate a drumului. Caci chiar daca corpul nos- tril preotesc pare numeros, totusi se compune din oameni prea pufin obis- nuiti cu drumefiile, intrucit ei nu se indeletnicesc nici cu negustoria, nu le place sa petreaca prin tari straine si cei mai multi din ei deprind, in general, cite-o meserie sedentara, ca astfel sa-si poata asigura cele tre- buincioase traiului zilnic 3 . De pilda, chiar si pe fratele acesta, pe care 1-am trimis la Cuviosia Ta, I-am chemat de la tara, ca sa-1 folosim drept curier al epistolelor catre Cuviosia Ta, iar treburile noastre le va comu- nica deschis Cuviosiei Tale, iar el prin harul lui Dumnezeu, s-ajunga curat si repede la mine. Pe iubitul frate Eusebiu citetul, pe care de mult am dorit s&-l trimit la Cuviosia Ta, 1-am retinut, asteptind sa se imbunatateasca vremea. $i acum ne aflam intr-o frSmintare nu din cele mai fericite, de aceea ma, tern ca nu cumva lipsa de deprindere cu drumetiile sS-i aduca oarecare greutati si sa-i prilejuiasca vreo imbolnavire trupeasca, intrucit si asa e destul de bolnavicios. II E de prisos sa-ti mai aduc la cunostinta in scris inovatiile doctrinale- care s-au intins in tot Ras&ritul, intrucit fratii insisi le vor putea expune destul de amanuntit prin viu grai. Sa stii insa, Prea Cinstite Parinte, cS in clipa cind scriam aceasta scrisoare atit de rau ma simteam, incit Imi pierdusem orice nadejde ca as mai supravietui. Nu ma simt in stare nici macar sa insir toate simptomele suferinte- lor care ma incearca si sa descriu slabirea si urcarea continua a febrei,. precum si reaua dispozitie in care ma aflu. Pot sa spun ca din toate acestea refin una singura : ca s-a implinit vremea petrecerii in aceasta* viafa nenorocita si vrednica de plins. 2. Daca era greu de gasit curieri obi$nuiti, en atit mai greu se pot afla pentru, corespondenta cu cei exilati. 3. Interesaute $tiri despre situafia materials a preotilor. 400 8F1NTUL VAH1I.K Cf.t. MAR K EPISTOLA 199 Catre Amfilohiu, despre canoane 1 ScrlsS in anul 375 Iti raspunsesem mai de mult la niste intrebari pe care Cuviosia Ta mi le pusesesi, dar scrisoarea n-am trimis-o inca, pentru ca m-a oprit lunga si primejdioasa mea imbolnavire si pentru ca n-am gasit un cu- rior de incredere. Intr-adevar, foarte putini sint pe aici oamenii care sa >cunoasca bine drumul si care sa fie pregatiti pentru o astfel de misiune. Deci, cunoscind acum pricinile intirzierii, iarta-ma. Am admirat la Tine •dorinta de a invata, pe care ai impreunat-o cu smerenia, intrucit doresti *sfi te mai instruiesti dupa ce ft s-a incredintat odata slujba de a invata Tu pe altii 2 , si inca de a-i invata prin mine, cind se stie ca eu nu sta- pinesc o pozitie fnsemnata in domeniul cunoasterii 3 . Dar pentru ca vrei -sa faci acest lucru cu frica de Dumnezeu, ceea ce altcineva nu 1-ar face prea usor, trebuie ca si eu sa vin, peste puterile mele, in ajutorul bunei Tale vointe si nobilei Tale rivne. XVII M-ai intrebat privitor la preotul Vianor 4 daca" ar mai putea fi pri- mit in cler in urma jurSmintului pe care 1-a facut. Dupa cite stiu se luase o hotSrire comuna, pentru clericii din Antiohia, care facusera juraniint deodata cu el, stabilindu-se ca la serviciile publice ei nu mai au voie sa ia parte, in schimb in particular pot indeplini slujbe preotesti. Hotarirea aceasta ii dadea drept si lui Vianor sa-si exercite functia, intrucit ser- viciul lui de preot nu era legat de Antiohia, ci de Iconium ; or, dupa cum mi-ai scris tu insuti, Vianor si-a mutat chiar si domiciliul de la Antiohia In Iconium. Daca Cuviosia Ta vei cere acestui om sa faca penitenta pen- tru usurStatea cu care a facut acel juramint in fata unui barbat necre- •dincios 5 , pentru ca nu mai putuse rabda neplacerea acestei mici primej- dii, atunci poti sa-1 primesti 6 . 1. A se vedea epistola 188, dupa care se' face si numerotarea canoanelor. 2. Am mai amintit ca Amfilohiu fusese hirotonit ca episcop in anul 373. 3. Astfel de modestii intilnim adeseori in epistolele Sf. Vasile. 4. Cazul preotului Vianor se aseamana cu eel al preotului Chiriac din can. 10 al acestui Sfint Parinte. In amindoua cazurile se recomanda aplicarea principiului icono- miei «pentru a nu face sminteala in fata poporului», dar ii da si epitimie. 5. Cel vizat aici pare a fi un episcop arian din timpul schismei din Antiohia. Era epoca lui Valens. 6. Vezi can. 25 ap., 95 trul., 10, 28—29, 64, 81—82 Vasile c. Mare. ■cnitoni 401 XVIII In privinta fecioarelor cSzute, care, dupS ce fagSduiesc Domnului cS vor trSi in curatfe, cad sub patimile trupului si-si calc.S astj^'legamin- tul, PSrintii nostri, procedind cu bunatate si cu blindet'e fata de nepu- tintele celor care alunecS spre rau, au stabilit ca ele ar putea fi reprimite in comuniunea Bisericii dupa ce vor fi facut penitenta vreme de un an, pentru ca se aseamana cazul lor cu al celor care se casatoresc a doua oara. Dar dupa cit mi se pare, prin harul lui Dumnezeu, Biserica este in crestere si devine tot mai puternica 7 , si intrucit se inmulteste acum si tagma fecioarelor, sint de parere ca lucrul trebuie cercetat asa cum se prezinta, facind apel si la sugestiile Scripturii unde am mai putea gasi inca idei similare. Vaduvia este mai prejos decit fecioria, de aceea si pacatul vaduvelor e mai mic decit eel al fecioarelor 8 . Sa vedem in acest sens ce a scris Pavel lui Timotei : «iar de vaduvele cele tinere fereste-te, caci atunci cind poftesc impotriya lui Hristos, vor sa se marite si isi ago- nisesc osinda fiindca si-au calcat legamintul dintii» 9 . Or, daca vaduva cade sub o judecata atit de grea pentru ca si-a calcat credinta fagaduita lui Hristos, ce va trebui sa credem despre o fecioara care e mireasa lui Hristos si un vas sfintit inchinat Stapinului ? Savirseste un mare pacat chiar si sclava care-si daruieste trupul unor casatorii clandestine, um- plind de stricaciune casa, iar prin via^a sa nelegiuita batjocoreste si pe stapinii ei ; fara indoiala ca e cu mult mai grav ca o mireasa sa devina adultera, necinstind si unirea pe care a facut-o cu Mirele sau dindu-se unor placeri necurate. Or, daca vaduva se osindeste ca si o sclava des- frinata, atunci si fecioara va cadea sub osinda unei adultere. $i dupa cum numim adulter pe eel care vietuieste impreuna cu o femeie straina, fapta pentru care nu-1 primim la Cuminecatura, pina ce nu se va fi la- sat cu totul de pacat, tot asa vom hotari si cind e vorba de fecioara. Dar si acest lucru trebuie sa-1 stabilim acum : fecioara este cea care s-a adus de buna voie Domnului, renuntind la casatorie si preferind viata de sfintenie. Deci fagaduintele facute Domnului le admitem din clipa in care virsta omului a ajuns la maturitatea judecatii. Intr-adevar, nu-i drept sa socotim valabile declarative unor copile, ci numai cind acestea au ajuns la mai mult de 16 sau 17 ani, fiind deplin stapine pe gindirea lor si daca, dupa ce au fost supuse unei destul de indelungate cercetari, ele au staruit, dupa ce au cerut cu insistenta si dupa ce s-au rugat, sa fie 7. Cam prea multa ingaduinta arata aici Sf. Vasile «cre$terii» Bisericii, cind in cele mai multe epistole se plinge tocmai de criza, de dezbinari, de deruta. 8. Inca de pe vremea Sf. Pavel vaduvele si fecioarele depusesera vot de castitate. Ele erau controlate de Biserica\ 9. / Tim. 5, 11—12. 26 - Sfintul Vasile eel Mare 402 SrlNTUL. VAS1LB CKL MAnE primite, abia atunci pot fi numerate Intre fecioaro, confirmind fagSdu- inta care prezinta astfel de garantii ?i putind fi pedepsite f^rS crutare dacS ar cSlca-o. CSci multe sint aduse inainte de implinirea acestei virste do pSrinti, de frati sau de alte persoane apropiate lor, fSrS ca ele sa vinfi din convingere personala spre viata de necasatorie, ci doar pentru ca vor s3-si asigure astfel niste mijloace oarecare de trai. Astfel de tinere nu trebuie primite cu usurinta, ci sa astepte pina ce vom cerceta ama- nuntit intentia lor proprie 10 . XIX Nici din fagaduintele pentru feciorie facute de bSrbati n-am recu- noscut decit pe ale celor care s-au inscris in rindul c&lugSrilor, caci se vede ca au primit in chip tacit sa duca viata de necas&torie. Totusi si pentru ei cred ca se cuvine sa se procedeze tot asa, intrebindu-i si pri- mind din partea lor fagaduinta lamurita, iar daca se vor intoarce iarasi la viata legata de trup si de placeri, sa fie supusi pedepsei cu care sint condamnati cei care traiesc in desfrinare ". XX Pe acele femei care, pe cind se aflau inca in erezie, au marturisit ca doresc sa trfiiasca in feciorie, dar dupa aceea au ales casatoria, cred ca nu trebuie sa le osindim, «caci cele cite zice legea le spune celor care sint sub lege» 12 . Or, cele care n-au ajuns inca sa se supuna jugului lui Hristos nu cunosc nici legile Domnului. De aceea ele sint primite de Biserica si, deodatS cu iertarea tuturor celorlalte pacate, ele obtin de pe urma credintei in Hristos si iertarea acelora 13 . In general pentru cele ispSsite o data, in viata de catehumenat, nu se mai cere acum iarSsJ alta ispfisire. Fire?te ca pe acestia Biserica nu-i primeste fara Botez, de aceea drepturile acestei nasteri de a doua sint pentru ei un lucru foarte ne- cesar. XXI Daca un barbat vietuind impreuna cu o femeie nu se multumeste cu viata de casatorie, ci cade in desfriu, noi il socotim desfrinat si ii fixam un timp mai indelungat de pedepsire, totusi n-avem un canon care sa ne 10. Can. 19 sin. I ec. ; "15—16 sin. IV ec. ; 40, 44 trul. j 6, 44, 126 Cartag. ; 4, 60 Vasile. 11. Can. 26 ap. ; 7, 16 sin. IV ec. ; 44 trul. ; 19 Anc. ; 6, 8, 20, 60 Vasile c. Mare. 12. Rom. 3, 19. 13. Ereticii erau socotitf egali cu cei trecutf prin scoala catehumenatului atunci find era vnrba sa fie primiii in rindurile credinciosilor ortodocsi. In acest canon so- vorbrste dcsprc cei ce «se nasc» prin Botez. ■CRIIORI J03 dea drept s3-l punem sub acuzar^a de adulter daca pficatul lui a fost sfivirsit cu o femeie libera de cSsStorie, pentru c8, zice Scriptura, femeia adulters odatfi «pihgarita, plngSrita va fi si nu se mai intoarce la sotul ei» u , iar «cel ce tine pe cea preacurva este nebun si necredincios» ^ ; dimpotriva, eel ce a desfrinat cu ea nu va fi exclus de la impreuna-vie- tuire cu sotia lui. De aceea femeia Isi va primi sotul, daca acesta se lasa de desfriu, iar barbatul va trimite la casa ei pe cea care s-a pingarit. Nu-i usor sa descoperi temeiul acestei practici, dar obiceiul asa s-a in- cetatenit. XXII Pe cei care au femei provenind din rapire si care le-au luat atunci cind ele erau logodite cu altii cu plan de casatorie, nu trebuie sa-i pri- mim (la Impartasanie, n.tr.) pina cind acele femei nu le vor fi fost luate si date logodnicilor, daca acestia vor vrea sa le ia, ori sa renunte la ele. Iar daca va lua cineva pe o femeie libera, va trebui sa i se ia si sa fie data la ai sai, si s3 se lase la aprecierea rudelor, ori parintilor, de vor fi, on frati sau orice ocrotitori ai fetei ; si de vor voi ei sa o deb. lui de sotie, trebuie sa se incheie nunta ; iar daca ei nu vor, sa nu fie siliti. Cit despre eel care si-a luat ca femeie pe una pe care mai intli a ne- cinstit-o, fie prin surprindere, fie prin orice sila, aceluia trebuie neaparat sa i se aplice pedeapsa prevazuta desfrinarii. Or pedeapsa pentru cei care desfrineaza s-a hotarit sa fie de patru ani. In primul an desfrlnatii trebuie respinsi de la rugaciunile obstei, ei raminind doar sa plinga la usile Bisericii ; in al doilea an ei pot fi primiti sa stea la Liturghie pina cind se fac citirile Apostolului si Evangheliei ; in anul al treilea trebuie facuta pocainta (si marturisirea pacatelor, n.tr.) ; in anul al patrulea ei au drept sa asculte intreaga Liturghia, impreuna cu poporul, dar n-au drept inca sa ia Sfinta Impartasanie 16 . Abia dupa aceea sa fie primit la Impartasirea cu eel Bun. XXIII Pentru cei care s-au casatorit cu doua surori, sau cele ce s-au casa- torit cu doi frati, eu am trimis o scrisoare a carei copie se afla la Cu- viosia Ta 17 . In schimb eel care a luat pe sotia fratelui sau, unul ca acesta sa nu se primeasca pina ce nu se va fi despartit de ea. 14. lei. 3, 1 (ed. 1914). 15. Pilde 18, 23 (ed. 1914). 16. A se vedea la epistola 188 nota 5. 17. A se vedea ep. 160. 4Q4 grlNT UL VAB11.IC CBL MAM! xxiv Apostolul a hotarit ca daca vaduva trecuta in catalogul yaduvelor, adica a celor intretinute deBiserica.se cSsatoreste, sa i se treaca cu ve- derea. Nici pentru barbatul vaduv n-a f ost rinduit nici o lege f pentru el e de ajuns pedeapsa rinduita celor care se casatoresc de doua ori. In schimb, vSduva care a ajuns la 60 de ani si totusi ar vrea sa vietuiasca cu barbat, nu va fi socotita vrednica de Impartasirea cu eel Bun pina ce nu va renunja la o astfel de patima a necuratiei. Iar daca am inscris-o (Intre credinciosii Biserici, n.tr.), vina vi fi a noastra, nu a femeii. XXV Cel care tine pe o femeie necinstita de dinsul, va fi supus pedepsei fixate pentru necinstire, in schimb i se ingSduie s-o aiba de sotie. XXVI Desfrinarjea nu e nunta si nici ch,iar inceput de nunta. De aceea, dacS-i cu putinta sa-i convingem sa se desparta unii ca acestia care s-au unit prin desfriu, ar fi lucrul eel mai bun. Daca cu tot dinadinsul doresc sa vietuiasca impreuna, sa li se puna in vedere pedeapsa rinduita pentru desfrinare 18 , dar totusi sa nu-i despartim, ca nu cumva sa se intimple ceva mai rau. XXVII Despre preotul care din nestiinta a incheiat o casatorie necanonica am hotarit ceea ce se cadea, adica sa poata avea si el scaun in Bise- rica, dar de la celelalte activitati preotesti sa fie indepartat, caci este de ajuns pentru un om, care are situatia lui, ca i s-a dat iertare. Ca sa binecuvintezi pe altul cind tu trebuie sa-ti ingrijesti propriile tale rani, e o nepotrivire, caci cind binecuvintezi impSrtasesti sfintenie*. Or, cine n-are sfintenie, pentru ca a pacatuit din nestire, cum s-o dea altuia ? Deci el sa nu binecuvinteze nici in public, nici in particular, si nici sa im- parta altora trupul lui Hristos, dar nici sa nu savirseasca nici o alta lucrare sfinta, ci sa se multumeasca doar cu intiietatea sederii si sa cearS cu lacrimi Mintuitorului sa-i ierte pacatul savirsit din nestiinta. XXVIII Mi se pare intr-adevar absurd ca cineva sa faca un juramint ca nu so va atinge de carnurile de pore. De aceea binevoieste a-i invata sa 18. A sc vedea mai sus, can. 22. acHisom 4Q 5 nu mai faca astfel de legaminte si de fdgaduinte fSra rost, convingin- du-i c3 folosirea acestei mincSri este indiferentS, intrucit nici o fSpturS 13sata de Dumnezeu «nu-i de lepadat dac3 se ia cu multumire» 19 . De aceea legamintul de care e vorba aici e ridicol, iar lipsirea de un astfel de aliment nu-i necesara 20 . XXIX Dregatorilor care se jura sa faca rau supusilor, la" f el ' li se cade aplicat un leac in stare sa-i vindece de o boala care trebuie trata-ta cu cea mai mare grija. Tratamentul lor e de doua feluri : mai intii, s&-i inveti sa nu se mai jure ; al doilea, sa nu staruiasca in hotaririle cele rele. De aceea, daca cineva a avut intentia, de mai inainte, ca printr-un juramint sa faca rau altuia, acela s3-$i dovedeasca parerea de rau pen- tru nesocotinta cu care a facut acel juramint, dar sa nu foloseasca evlavia drept pretext ca sa-si respecte juramintul. Irod n-a avut nici un folos ca si-a respectat juramintul, caci pentru ca sa nu si-1 calce s-a facut ucigasul proorocului. O data pentru totdeauna juramintul a fost interzis, dar cu, atit mai mult trebuie osindita nenorocirea care s-a facut. De aceea, eel care s-a jurat trebuie sa se caiasca, nu sa se zbata sa faca si mai mare nelegiuirea. Cerceteaza-i numai absurditatea si vei vedea : de s-ar jura cineva sa scoata ochii fratelui, oare ar fi bine daca s-ar infaptui una ca aceasta ? Dar de s-ar jura cineva sa ucida ? Dar daca — pe scurt — ar fagadui cineva prin juramint sa calce orice po- ruhca ? «Juratu-m-am si m-am hotarit nu ca sa savirsesc pacatul, ci ca sa pazesc judecatile dreptatii Tale» 21 . $i dupa cum avem datoria de a intari porunca prin nestramutate hotariri, tot asa trebuie sa nimicim $i sa stirpim in tot chipul pacatul. ' XXX In legatura cu cei care comit rapt, e drept ca nu avem un canon mai vechi, dar mi-am facut o socotinta proprie, in sonsul ca 3 ani sa fie exclusi de la rugaciuni, atit ei, cit si cei care i-au ajutat s-o faca. Iar pentru raptul savirsit fara sila nu se aplica nici o pedeapsa daca la mijloc n-a existat nici necinstire si nici vreun furt oarecare. Vaduva este stapina pe sine insa?i §i sta in voia ei de a-1 urma ori nu pe ra- pitor. De aceea n-avem sa purtam grija de pretexte 22 . 19. I Tim. 4, 4. 20. Merita subliniata larga ?i sanatoasa conceptie a Sf. Vasile despre post 21. Matei 14, 7; Ps. 118, 46. 22. Hotaririle sin. IV ec. vor fi §i mai precise, cf. can. 27. 400 arlNTUL vasile cel mare XXXI Femeia al, carei barbat a plecat si nu stie unde se afla, daca se Insoteste cu altul inainte de a se fi convins despre moartea lui, savir- se$te adulter 23 . XXXII Clericii care au savirsit pacat de moarte sint scosi din preotle, dar nu vor fi indepartat,i de comuniunea cu laicii, caci «nu vei fi urgisit de douS ori in acelasi necaz» 7A . XXXIII Femeia care a nascut in calatorie si n-a purtat grija de eel nascut trebuie sa indure pedeapsa ca pentru ucidere & . XXXIV Pe femeile care au comis adulter si din evlavie au marturisit ori au fost vadite intr-un chip oarecare, Parintii nostri ne-au oprit sa le d8m in vileag in public, ca nu cumva vadindu-se sa oferim noi o cauza de moarte ; insa ne-au mai poruncit Parintii ca ele sa raminS excluse de la Impartasanie pina ce isi vor implini sorocul pocaintei 26 . XXXV In cazul barbatului pe care 1-a parasit sotia trebuie sa se cerceteze care a fost pricina parasirii §i daca se constats ca femeia a plecat fara motiv, barbatul este vrednic de iertare, iar femeia trebuie pedepsita. Bftrbatului i s-a dat aceastS iertare pentru ca sa pastreze mai departe comuniunea cu Biserica 27 . XXXVI Femeile ostasilor, care se recasatoresc in timpul cit sotii lor sint dati disparuti, sint supuse aceleiasi pedepse ca si cele care se casa- toresc in urma absentei barbatilor lor care se afla in calatorie, si care nu asteaptS reintoarcerea lor. Oricum, cazul acesta admite o oarecare indulgenta, pentru cS banuiala este in favorul mortii 26 . 23. A se vedea aici mai jos, can. 46. 24. Naum 1,9; cf. can. ap. 20, 30, 64. 25. Cf. can. 52, aici, mai jos. 26. Cf. can. 48 ap. ; 87, 93 trulan ; 21, 31, 35—36, 46, 48, 77, 80 Vasile eel Mare. 27. Cf. can. 48 ap. ; 87, 93 trulan; 21, 35—36, 46, 48, 77, 80 Vasile eel Mare. 28. Cf. can. -16 Vasile eel Mare. HCRMOKI A{)7 XXXVII Cel care se cas&toreste cu femeia altuia, dupa" ce i-a fost luata cea cu care traise ilegal, va suporta acuza de adulter fatS de prima femeie, dar pentru cea de a doua nu va mai fi invinovatit ™. XXXVIII Fetele care fara voia parintilor s-au luat dupa barba^i, traiesc in desfrinare, dar dacS ele se impaca cu parintii e semn cS fapta isi pri- meste vindecarea. Totusi ele sa nu fie primite imediat in comuniune, ci s5 fie pedepsite vreme de trei ani. XXXIX Femeia care trSieste impreuna" cu un bSrbat adulter comite si ea adulterul, atita vreme cit vietuieste impreuna cu el 31 . XL Femeia care fara invoirea stapinului s&u se dS unui barbat, traieste in desfrinare, iar cea care apoi a reusit sa incheie casatoria, pe care o poate contracta liber, e socotita ca maritata cu adevarat. De aceea prima unire. era un desfriu, pe cind cea de a doua, o casatorie. De f apt, invoielile celor ce sint sub stSpinirea altuia n-au nici o tarie 32 . XLI Femeia care in vaduvia ei dispune liber de ea insasi, poate, fara sa fie invinovatita, sS locuiasca" impreunS cu un barbat, daca el n-are pe nimeni cu care sM rupa casatoria, dupa cum a zis Apostolul : «daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu oricine vrea, numai intru Domnul» 33 . XLII Casatoriile incheiate fSra de invoirea stSpinilor sint desfrinari. Deci, atita timp cit sint in viata' tatSl sau stapinul lor, cei ce locuiesc laolalta sint vinovati, iar aceasta dureaza pina cind stapinii lor vor aproba ca- satoria. DacS st5pinii aproba, casatoria lor e valabila 34 . 29. Cf. si can. 77. 30. Cf. can. 40, 42, Vasile eel Mare. 31. A se vedea si can. 58, 77 Vasile eel Mare. 32. Cf. si can. 42, 53 (Vasile). 33. A se vedea si can. 30, 53, 87 Vasile eel Mare. 34. Cf. si can. 38, 40. 40B BrtNTUL VAIILE CIL MAM XLIII Cel care a dat aproapelui o lovitura de moarte e ucigas, indiferent daca el a inceput bataia sau daca a lovit aparindu-se &. XLIV Diaconita care a savirsit pacatul desfrinarii cu un pagin nu mai este primita in comuniune, dar va putea sa se impartaseasca. dupa sase ani, bineinfeles daca va vietui in nevinovatie. Paginul care dupa in- crestinare se intoarce iarasi la sacrilegiul pagin, e ca si cum s-ar fi intors la varsatura sa. Noi nu mai ingaduim ca trupul diaconit,ei, care fusese consacrat odata, sa ajunga din nou sub slujirea poftelor trupesti M . XLV Daca cineva, dupa ce a luat numele de crestin, huleste pe Hristos nu mai are nici un folos de aceasta numire. XL VI Femeia care s-a maritat fara sa stie cu un barbat parasit pentru o vreme de so^ia sa si care apoi a fost alungata pentru ca intre timp cea dintii s-a intors la dinsul, este o desfrinata, dar din nestiinta. De aceea nu va fi oprita de la nunta, insa mai bine ar fi daca ar ramine asa 37 . XL VII Encratitii 38 , sacoforii 39 si apotactitii 40 sint supusi acelorasi norme ca si novatienii, caci pentru acestia s-a promulgat un canon, desi deo- sebit, dar in ceea ce ii priveste pe acestia a fost trecut cu vederea. In general, noi ii botezam din nou pe acestia chiar daca la Voi obiceiul rebotezarii a fost interzis, asa cum a fost interzis si la romani, in urma unei hotariri speciale, totusi vrem ca hotarirea noastra sa se impuna, fiindca eresul lor e ca o odrasla a ereziei marcionite care detesta ca- sfitoria, se feresc de vin cu dezgust si spun ca creatura lui Dumnezeu este spurcatS ,- de aceea noi nu-i primim la Biserica daca nu se boteaza 35. Cf. §i can. 56, 57 Sf. Vasile. 36. A se vedea si can. 51, 70 (Sf. Vasile). 37. Cf. si can. 31 si 36 ale Sf. Vasile. 38. Encratitii (IfxpaxEia — cumpatare), grupare rigorista, uneori impreunata si cu ori'-ziu, dar de cele mai multe ori numai cu schisma. Un reprezentant tipic al lor a fost Tatian Sirianul (sec. II) care condamna si casatoria, carnea, vinul, socotindu-le ncdcmne pentru crestini. 39. Acestia purtau un sac In loc de vesmint. 40. Acestia rcspingeau casatoria. SCMIXOW1 400 cu Hotozul nostru, ca sa pronunte formula «Botezatu-ne-am in (numele). Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh», pe cei care cred ca Dumnezeu este autor al relelor, dupS pilda lui Marcion 4l si a altor eretici. De aceea,, daca se prime$te aceasta hotarire trebuie sa se intruneasca mai mult,i episcopi in sinod si asa sa promulge canonul, pentru ca atit cei ce pro- cedeaza in felul acesta sa fie fara primejdie, cit si eel ce raspunde sa. fie vrednic de crezare in rezolvarile date acestor probleme. XL VIII Femeia parasita de barbatul ei trebuie, dupa parerea mea, sa ramina asa (nemaritata), pentru ca Domnul a spus «oricine va lasa pe femeia sa, afara de cuvint de desfrinare, o face sa savirseasca adulter». Apoi, prin numirea ei de adultera a exclus-o pe dinsa de la impreunarea cu alt barbat. Cum poate fi acuzat ca pricina de adulter un astfel de barbat,. iar femeia care s-a numit de Domnul adultera sa fie nevinovata ? 42 . XLIX Violurile savirsite prin sila nu trebuie sa dea loc unei invinuiri.. De aceea nici sclava care a fost siluita de stapinul sau nu e supusa pedepsei 43 . L Nu exista lege privitoare la cea de a treia nunta M , din acest motiv cea de a treia casatorie nu-i incheiata dupa lege. Desigur eu privesc asemenea practici ca intinaciune pentru Biserica 43 . Dar nici nu arunc asupra lor osinda publica, de aceea le socotim mai de ingaduit decit desfrinarea propriu-zisa. EPISTOLA 200 Catre Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisa in primdvara anului 375 Imbolnavirile s-au tinut lant una dupa alta, iar ocupatiile legate de treburile bisericesti §i de oamenii care tulbura Bisericile m-au napadit iarna intreaga precum $i in tot acest rastimp, pina in clipa in care iti scriu aceasta epistola. De aceea n-a fost cu putinta nici sa-ti trimit ceva 41. Unul din cei mai cunoscuti eretici ai sec. al M-lea. 42. Matei 5, 32. A se vedea si can. 36, 46, 77 si 80 ale Sf. Vasile. 43. Cf. si can. 30 al Sf. Vasile. 44. A se vedea si cele spuse in can. 80 al Sf. Vasile. 45. In decursul veacurilor asprimea acestui canon s-a redus, Biserica aratindu-se- mult mai ingSduiloare fa(3 de c3satoriile a doua si a treia. ■410 SrtNTUI, VASII.K CKL MARC prin curier si nici si te cercetez eu insumi. Imi inchipui ca" asa s-au 'petrecut lucrurile si cu FrStia Ta i desigur nu mS glndesc la boaia — iereascS Dumnezeu !, ci mai curind doresc sa te inzestreze Dumnezeu cu lndelungatS sanatate trupeasca, pentru ca sa poti sluji multa vreme po- runcilor Lui — , ci imi inchipui c& «grija Bisericilor» * iti aduce si tie .destule incurcSturi neplacute. Chiar si acum e vorba sa-ti trimit pe cineva anume pentru a ne face cunoscut unul altuia situatia in care ne aflam. Intrucit Meletios, .acest fiu prea iubit, care instruieste pe recrutii recent intrati sub arme, m-a instiintat cS ar fi posibil sa-U trimit salutari prin el, m-am grabit sa vSd pe acest aducator al epistolei, om care in locul epistolei poate relata si despre mesajele noastre atit din pricina caracterului lui iu- bitor de adevar, cit si pentru ca cunoaste toate problemele noastre 2 . Prin mijlocirea lui rugam, mai intii de toate, pe Cucernicia Ta sa ma rpomeneasca in rugaciuni, pentru a ma elibera de greutatea trupului, -care mi-a devenit o adevarata povara, apoi Bisericii lui sa harazeasca pace, iar Tie sa-ti aduca liniste si usurare, asa incit, dupa ce vei fi in- ydrumat in chip apostolesc treburile Licaoniei, sa incepi s& vizitezi si tinuturile noastre, fie cita vreme mai sint inca in trup, fie pe cind va fi rinduit s3 plec la Domnul. Oricum, sS te legi de aceste tinuturi ca si cum ^r fi ale Tale, sprijinind pe cei ce se clatinS si ridicind pe cei neputin- ciosi, schimbind totul in ceea ce Ii place Domnului, prin darul Duhului -care petrece in tine. Pe prea cinstitii fiii nostri Meletie si Meletios 4 , pe care-i cunosti -de mult si-i pretuiesti ca si cum ar fi ai tai proprii, sS-i tii sub ocrotirea Ta, rugindu-te pentru ei. Pentru ca ajunge.atita ca sa le cistigi toata in- -crederea. Te rog sa salu^i din partea mea pe cei care se afla in jurul Cuviosiei Tale, intreg clerul si poporul pe care-1 pastoresti, precum si ,pe toti iubitorii de Hristos frati si impreuna slujitori. Sa-ti aduci aminte sa faci pomenirea prea fericitului mucenic Eupsi- ,hie 5 si s§ nu astepti sa-ti aduc a doua oara aminte nu numai sa-ti fixezi exact ziua sosirii tale la noi, ci si sa o si avansezi cu citva timp, pentru ca s& ne si faci fericiti, desigur daca vom mai fi inca in trup. 1. II Cor. 11, 28. 2. Nu cunoastem mai de aprpape cine este acest Meletios, dar se vede ca era un .om apropiat si de incredere. 3. Semnul celei mai intime prietenii dintre cei doi ierarhi. 4. Deci ?i unul si altul erau folositi ca oameni de incredere, curierd atit de cau- ttati. r>. A se vcdea si cele spuse in epistolele 100, 176, etc. BCItlSORI 411 PinS atunci sfi rfimll pentru mine' $i pentru Biserica lui Dumnezeu sSnStos si rugStor pentru noi prin harulBunului Dumnezeu. EPISTOLA 201 Catre Amfilohiu, episcop de Iconium ScrisS la inceputul verii anului 374 Pentru multe pricini doresc sa te intilnesc, atit pentru a te folosi ca sfetnic in problemele care ne stau in fata, dar mai ales a ma mingiia dupa lipsa pe care ti-am dus-o fSra sa te vad de atita vreme. Intrucit insa pricini diferite ne-au impiedicat pe amindoi, iar slSbirea generala a or- ganismului te-a doborit si pe Tine 1 , dupa cum nici mie inca nu mi-a trecut vechea mea suferinta, sa ne dam unul altuia iertare, incit sa nu ne facem invinuiri nici unul, nici celalalt (pentru ca nu ne-am scris, n.tr.). EPISTOLA 202 Catre Amfilohiu, episcop de Iconium ScrisS in vara anului 375 Intilnirea cu Cucernicia Ta este in orice imprejurare un mare pri- vilegiu pentru mine, dar cu mult mai mult acum, cind ne cheama la in- trunire probleme deosebit de importante. Intrucit urmarile bolii mele sint atit de grave incit nu-mi ingSduie nici cea mai mica miscare, sint atit de puternice incit atunci cind mi-am facut, cu trasura, drumul pina la para- clisul martirilor 2 putin a lipsit sS nu cad din nou in aceeasi boala, sint nevoit sa-ti cer iertare. Drept aceea, daca e cu putinta sa se amine in- trunirea cu citeva zile, atunci cu ajutorul lui Dumnezeu te voi si vizita si ma voi face partas si grijilor care te apasa. Daca problema preseaza, faceti cu ajutorul lui Dumnezeu ce veti crede de cuviinta, socotindu-ma prezent si pe mine impreuna cu voi, ca unul care accept tot ce veti fi rezolvat bine. Harul Bunului Dumnezeu sa te pazeasca sanatos si voios intru Dom- nul si rugator pentru mine. 1. O boala, se vede recenta, aparuta si la Sfintul Amfilohiu. 2. Despre cultul martirului Eupsihios (?i al altora) ni se relateaza in multe din epistolele Sf. Vasilc, a^a nr. 142, 176, 200, 252 etc. 412 arlNTUL vabile cbl marc EPISTOLA 203 Catre episcopii de pe tSrmul mSrli Scrisa In anul 375 I M-a prins un dor mare s3 ma intilnesc cu Voi, dar mereu s-a ivit o piedicS in calea bunei mele dorinte. O data m-a impiedicat starea proastS a sSnatatii mele (caci desigur nu va poate fi necunoscut cit de aprig i-am simtit prezenja inca din copiiarie, si acum, la batrinete *, se vede cS boala a crescut deodata cu mine si m-a pedepsit dupa dreapta judecatS a lui Dumnezeu, Care rinduieste totul cu intelepciune), alta data au fost grijile pentru binele Bisericilor, precum si luptele duse im- potriva vrajma§ilor dreptei credinte. Din aceasta cauza, pina in clipa de fata am dus-o in mare tristete si in adinca suparare, pentru ca sim^eam cS-mi lipse§te sprijinul vostru. De la Dumnezeu, Cel Care a binevoit sa ia asupra-§i trup si sa Se saia$luiasca intre noi 2 ca sa ne indrepteze viaja prin pildele virtutilor $i sa vesteasca prin insusi glasul Evangheliei imparatiei, am inteles ca «intru aceasta vor cunoaste to^i ca sinteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii» 3 . Iar ca dar de r^mas bun, atunci cind era vorba sa duca la indeplinire in Trupul Sau iconomia mintuirii, a lasat ucenicilor dragostea Sa, spunindu-le : «pace va las vou§, pacea Mea o dau voua» 4 . De altfel nici eu n-as putea crede ca fara dragoste reciproca §i fara ca sa fac tot ce-i cu putinta pentru a trai in pace cu toti, m-a$ putea socoti slujitor vrednic al lui Iisus Hristos. Multa vreme am tot asteptat, nadajduind mereu ca va veni o vre- tne sa ma cercetati si Voi. Nu se poate sa nu stiti ca fiind expus public in fata tuturor, asa cum sint stincile ale caror piscuri ies din apa marii, indur si eu furia valurilor eretice, care, desi se izbesc in jurul meu, nu ajung sa inece ceea ce se afla in spatele meu. $i cind zic «noi» nu in- teleg doar puterea omeneasca, ci si harul lui Dumnezeu, Care arata ca puterea Lui «intru slabiciune se desavirseste» 5 , dupa cum zice si pro- orocul, vorbind in numele Domnului : «au de fata Mea nu va sfiiti pen- tru ca am pus nisipUl hotar marii ?» 6 . Cel atotputernic a legat marea cea uriasa si infricosata de ceea ce e mai nestatornic si mai de dispre- 1. Cind scria aceste lucrari Sf. Vasile avea doar 45 de ani. 2. loan 1, 14. 3. loan 13, 35. 4. loan 14, 27. 5. // Cor. 12, 9. 6. Ier. 5, 22 (od. 1914). 8CRIHOR! 413 tuit, nisipul. Iar daca asa stau lucrurile, concluzia logicS ar fi ca iu- birea voastr3 s& trimita la mine mai des pe citiva din adevSratii nostri fra{i s& ma viziteze in necazurile mele 7 , Caci nu fagaduiesc ca n-as fi supus la nenumarate greseli, pentru ca sint om si traiesc in trup. II Intrucit pina acum ori ca aji uitat ceea ce-mi datorati, pentru ca n-ati vazut ce era de facut, prea cinstiti frati, ori ca nu m-ati socotit vrednic de o vizita frateasca, fiind poate preveniti de ni§te calomnii pe care unii le lanseaza impotriva mea, iata acum incep eu corespondenta si declar ca sint gata sa ma spal inaintea Voastra de invinuirile aduse impotriva mea, cu singura conditie ca aceia care ma hulesc sa accepte sa se prezinte fata catre fata inaintea cuviosiilor Voastre : daca voi fi dovedit vinovat, imi voi recunoaste greselile si, dupa ce va veti fi con- vins, veti dobindi iertare de la Dumnezeu scotind din comuniune pe un pacatos ca mine, iar cei care vor fi dobindit aceasta convingere impo- triva mea vor dobindi rasplata, pentru ca au dat pe fata rautatea mea cea ascunsa. Daca, insa, ma osinditi inainte de a va fi convins, eu nu ma voi mai invinui de nimic altceva decit ca am pierdut ce era mai scump decit orice bun : iubirea care ne leaga de voi, pierdere pe care si voi o veti suferi la fel, intrucit nu ma veti mai avea mult, iar ceea ce-i mai grav este ca va dovediti potrivnici Evangheliei, care zice 8 «nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-1 asculta mai intii §i nu stie ce a facut ?» Iar eel care varsa impotriva mea batjocuri, fara sa fi adus si marturii despre cele spuse, acela va aduce impotriva ,sa insasi o nelegiuire prin foiosire gresita a cuvintelor. Caci cum s-ar cuveni sa numim pe calom- niator daca nu-i dam un nume pe care insasi purtarea lui spune ca il poarta" ? De aceea eel care-mi aduce invinuiri sa nu mai fie un potriv- nic 8bis , ci un acuzator sau mai curind sa nu acoepte nici numirea de acuzator, ci sa fie un frate iubitor, care atrage atentia frateste $i care nu foloseste convingerea decit pentru indreptare. Sa nu fiti, asadar, auzi- tori de calomnii, ci arbitri $i judecatori ai unor dovezi. Asadar, sa nu fim parasiti la necaz, ci sa mi se arate limpede in ce consta vina mea 9 . 7. Idei similare 51 in epistolele 90 $i 92 in care Sf. Vasile a^tepta cu ingrijo- rare un semn de ajutor de la episcopii din Apus. Acum asteapta acela$i ajutor in lupta impotriva ereticilor, de la ni?te episcopi mai din apropiere. Ar fi fost bucuros ?i m5car de o «vizita frateasc3» din partea lor, dar poate vor fi uitat de ea. 8. loan 7, 51. 8 bis. In grece^tc polrivnicul se exprima prin 5idi(3oXo<:. 9. Se stie ca Sf. Vasile admitea la comuniune pe semi-arienii care-si recuno^tcau greseala si cereau unirea. Aljii il acuzau pentru impaciuitorismul lui, cf. ep. 204. 414 ■rlNTUL VAgll.E CBL MAHB III S3 nu puna stapinire pe voi gindul ca «noi» locuim la malul miirii, ca sintem straini de raul de care sufera cei mai multi si ca n-avem ne- voie de ajutorul nimanui, sau ce folos am avea daca am sta in com- uniune cu ceilalti ? Dumnezeu a desparjit insulele de continent prin mari, dar a unit prin dragoste pe locuitorii din insule cu cei de pe continent. Nimic nu desparte pe unul de celalalt, fratilor, atita vreme, eel putin, cit nu intervine vreun zvon deliberat care sa indemne la dezbinare. Daca va situafi intr-o alta categorie de membri ai Bisericii nu puteti sa ne spuneti nouS, care facem parte din acelasi trup, «n-avem nevoie de voi». Daca va socotiti cap al Bisericii de pretutindeni 10 , capul nu poate spune picioarelor : «n-avem nevoie de voi». Cele doua miini au nevoie una de alta, asa cum si pieioarele se ajuta unul pe celalalt si tot astfel si ochii au o vedere mai limpede atunci cind se face uz de amindoi. Cit despre mine, recunosc siabiciunea mea §i caUt sa fiu de acelea$i pareri. $tiu, intr-adevar, ca, chiar daca nu sinteti prezenji trupe§te, imi vetf fi de mare folos in imprejurarile cele mai grele prin ajutorul pe care ni-1 vor da rugaciunile Voastre. Dar pentru Voi nu-i un lucru po- trivit nici cu judecata oamenilor si nu-i piacut nici lui Dumnezeu sa folositi astfel de cuvinte, pe care nu le folosesc nici popoarele care nu cunosc pe Dumnezeu. Caci popoarele, se spune, chiar dac3 loeuiese in- tr-o tara aparte, totusi, din pricina nesigurantei viitorului, incheie intre ele bucuros aliante si urmaresc relatii reciproce, §tiind ca acestea sint folositoare tuturora. Noi, fiii celor care au stabilit de la o margine la alta a lumii doar prin citeva norme de lege intercomuniunea dintfe oa- meni, convingindu-i ca to{i cetatenii sint fra|i si rude intre ei, iata ne rupem acum de restul lumii §i nu ne rusinam nici de izolarea noastra si nici nu ne mai gindim ce mare pugba aducem provocind dezbinarea, necutremurindu-ne nici pentru ca ne-am vedea amenintati de proorocia Domnului Hristos, Care a zis : «din pricina inmultirii faradelegii, iubi- rea multora se va raci» n . . IV Nu, prea cinstiti frati, nu va opriti la astfel de fapte, ci mingiiati-va pentru cele ce au trecut, trimitind scrisori pasnice §i frate§ti, poto- 10. Poate ca tot prin astfel de cuvinte Sfintul Vasile osindeste mindria si in- fumurarea cu care au tratat cererile repetate dupa ajutor adresate prin ati{ia curieri (a se vedea ep. 90, 92). 11. Male/ 24, 12. Acest adevar constituie pentru Sf. Vasile — desigur numai in < hip figurat — , prin doasa lui afirmare, poate cea mai amara realitate. ■crtraoKt 413, lind, ta printr-o iubire suava, rana din inima mea, pe care mi-a{i fScut-o- prin ncpasarea do pina acum 12 . DacS vrefi s& veniti s& m& intilniti per- sonal si sa cercetati insiva greselile in care am cazut, ca sa vedeti daca pacatele mele vor fi atit de mari pe cum se aude, ori daca nu cumva sint sporite de adaosul minciunii, — fie ! Sint gata sa" Va primesc la so-- sire cu bratele deschise si rugatoare si sa ma supun unei cercetari ama- nuntite, singurul lucru pe care-1 doresc este ca dragostea sa conduca- totul. Daca vreji sa stabiliti o localitate de la voi, unde sa merg si sa ma platesc de datoria de a Va face o vizita si sa ma ofer pentru cerce- tarea la care voi fi supus numai sa va vindece relele din trecut si sa nu lasati de acum nici un loc pentru calomnie, — ■ fie si aceasta ! Ori- cum, chiar daca sint imbracat intru-un trup bolnavicios, atita vreme cit mai suflu tin de datoria sfinta sa nu uit nimic din ceea ce poate con- tribui la «zidirea Bisericilor lui Hristos» 13 . Nu tilcuiti pe dos intelesul rugamintii mele, nu recurgeji la nevoia de a descoperi si altora necazul meu ! Sa stiti, fratilor, cS pinS acum mi-am tinut ascunsa in mine insumi aceasta suparare pentru ca mi-ar fi fost rusine sa descopar instrainarea Voastra si altora din cei cu care stam in comuniune si care stau mai departe de tinuturile Voastre, de frica sa nu-i suparam si pe ei si sa nu provocam bucurie in sinul celor care ne urasc. Toate acestea Vi le scriu acum numai eu singur, dar cu- aprebarea tuturor fratilor din Capadochia, care m-au rugat sS nu ma fo- losesc de primul curier ce mi-ar iesi in cale, ci de un om care, prin in- teligenta pe care i-a dat-o Dumnezeu, ar putea completa toate pasajele ramase neclare in scrisoarea mea, caci mS tern ca ea sa nu fie prea lunga u . Vreau sa vorbesc despre doritul si prea evlaviosul frate Petru r preotul. Primiti-1 cu dragoste si trimiteti-1 inapoi cu cuvinte de pace,, pentru ca sa fie pentru noi un vestitor de fericiri. .12. Se vede ca Sfintul va fi simtit destul de dureros indiferentismul episcopilor din nordul Capadochiei. ' ' 13. 7 Cor. 14, 5, 12. Sa nu fi ramas impresionatl ace?ti episcopi traditionali^ti de smerenia $i rivna Sfintului ? El nu urmarea decit «Zidirea Bisericilor lui Hristos» (I Cor., 14, 5). 14. Se resimte In aceasta scrisoare «lunga» dorinta de disculpare a Sfintului, pe care o va afisa mai explicit in epistola 204. El, de dragul pacii, propunea primirea in comuniune a arienilor care se intorc. De fapt credem ca banuiala dusmanilor lui ori chiar si a celor ce stateau In rezerva era pina la un loc justificata. Cine putea sa dea garan|ia ca «intoarcerea» arienilor era sincera si definitiva ? Lectiile prezentului nu erau totdeauna de prea bun augur. Insa dragostea Sfintului pentru realizarea pacii era prea marp ca sa n-o pun5 In aplicare. De aceea, raliind si pe colegii din tinuturile nordice ale Asiei Mici la marele sau ideal, Sfintul nu voia sa cedeze. Aproape cu accleasi cuvinte se adreseazS si celor din Neocezareea (ep. 204). ,^jj SFINTUL VAHII.E CBr, MARE EPISTOLA 204 Catre cei din Neocezareea x Scrisa - in vara anului 375 I Am tacut multa vreme si unii si altii, prea cinstiti si prea iubiti frati, parca am fi suparafi unii pe altii. Si totusi, cine poate fi chiar asa •de Inversunat si de neimpacat fata de eel care 1-a suparat, incit, daca a avut pica pe el, sa tina minie o viata de om ? E drept ca se intimpla sa putem vedea ca, chiar fara motiv indreptatit, unii oameni sa ramina despartiti, pe cit stim noi, multa vreme, cu toate ca exista motive mai multe si serioase ca oamenii sa se apropie si sa traiasca laolalta si in •cea mai strinsa prietenie. Unul din aceste motive, primul si eel mai important, este porunca Mintuitorului, Care a spus clar : «Prin aceasta vor cunoaste toti ca ^sinteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii» 2 . Iar la rlndul sau Apostolul (Pavel) ne arata limpede superioritatea dragostei, numind-o fie «implinirea legii» 3 , fie infatisind-o ca pe cea mai inalta dintre toate virtutile, spunind : «De as grai in limbile oamenilor sau ale tngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chinval rfisunator. $i de as avea si darul proorocirii si tainele toate le-as cu- noaste si orice stiinta, si de as avea atita credinta incit sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sint. $i de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi fo- loseste» 4 . $i toate acestea nu ca si cind nici una din virtutile enumerate n-ar putea fi realizate fara iubire, ci pentru ca Sfintul a vrut sa asigurc prin acest limbaj inflorit superioritatea poruncii dragostei fata de toate ■celelalte. II In al doilea rind, daca faptul ca am fi avut dascali comuni contri- buie in mare masura la unire, apoi, intr-adevar, si voi si noi am avut aceiasi dascali, care ne-au invatat tainele lui Dumnezeu, parintii no?tri duhovnicesti, cei care au intemeiat dintru inceput Biserica Voastra din Neocezareea. Ma gindesc la acel om mare, care a fost Sfintul Grigorie 5 , 1. Dupa. cum se va vedea din textul ei, epistola aceasta e adresata preotilor din Neocezareea. 2. loan 13, 35. 3. Rom. 13, 10. 4. / Cor. 13, 1—3. 5. Taumaturgul. Nu-i exclus ca insusi Sf. Vasile sa fi vazut lumina zilei in Neo- cezareea, unde parintii sai aveau intinse mosii. P. Hristu, St. Vasile, Opere, vol. Ill, In col. «P3rintii groc-i ai Bisericii», Tesal. 1973, p. 161, In lb. greaca. ■cnnoni 417 si apoi la toti cei care au urmat dupfi el pe tronul episcopal din orasul Vostru, rSsSrind ca niste luceferi unul dupS altul si bStatorind acelasi drum spre a lfisa, din viata cereascS pe care au dus-o, semne usor de urmat pentru cei ce o doresc. Si dac§ nici insusirile trupesti nu trebuie dispretuite, pentru ca si ele ajuta" mult la statornicirea unei uniri de nezdruncinat si la adincirea unei comuniuni vitale, sa stiti ca si sub acest raport au existat pozitli comune intre voi si noi. In aceasta privinta, o, tu eel mai stralucit dintre orase — pentru ca, vorbindu-va voua, ma adresez orasului vostru intreg — pentru ce eu nu primesc de la voi nici o scrisoare de politefe, nici un cuvint im- bucurator, ci dimpotriva v-ati deschis urechile spre cei care se ocupa doar de calomnii ? Cu atit mai mult trebuie sa ma indurerez cu cit vad implinindu-se tot mai mult scopul stradaniilor lor, caci opera impotri- virii demasca pe autorul ei, pe care, cu toate ca este cunoscut ca partas la multe nedreptati, totusi rautatea este cea care-1 caracterizeaza eel mai deplin, fapt pentru care si-a primit si numele <\ Dar sa mi se ierte indrazneala ca vorbesc pe fa^a : vad ca va deschideji amindoua ure- chile fata de cei care ma vorbesc de rau si primiti in sufletele Voastre totul fara control, nefiind intre voi nimeni care sa deosebeasca min- ciuna de adevar. Cine a fost crutat vreodata de invinuiri rautacioase atita vreme cit a luptat singur ? Cine a fost dovedit mincinos daca lipsea omul care-1 calomnia ? Ce cuvint nu gaseste crezare la auditori daca acuzatorul sustine cu tarie ca lucrurile asa s-au intimplat si daca ce] acuzat nu-i de fata si nu aude acuzele rautacioase care i se aduc ? Oare nu ne invata acelasi lucru si experienta vietii, anume ca auditorul care vrea sa fie drept si nepartinitor nu trebuie sa se lase dus cu totul de spusele celui care a vorbit primul, ci sa astepte si apararea acuzatului, pentru ca din compararea celor doua pozitii sa poata scoate adevarul ? «Judecati judecata dreapta» 7 iata o porunca din cele necesare pentru mintuire. Ill Spun acest lucru nu ca si cum as fi uitat de cuvintele Apostolului, atunci cind, fugind de judecatile omenesti, isi rezerva viata intreaga spre a da seama in fata nemitarnicului Judecator, caci zice : «pentru mine e prea putin lucru sa fiu judecat de Voi sau de o judecata ome- neasca» 8 . Intrucit invinuiri mincinoase au apucat sa Va impuieze ure- 6. Persoana la care se gtndeste Sflntul Vasile si pe care o descrie asa e Atarvios, «omul calomniilor» dupa cum ni se spune in ep. 65, 126, dar mai ales in ep. 204, 207, 210. Durerea era cu atit mai mare cu cit Atarvios era ruda cu Sf. Vasile. Din ultimele epistole reiese ca cl a imbratisat si sabelianismul. 7. loan 7, 24. 8. I Cor. 4, 3. 27 — scintul Vasile ecl Marc 4JB artNTUI, VASILK CBL MAHB chile, ealomniind viata si credinta mea in Dumnezeu, sa nu uitatf c& eel ce acuza aduce prejudicii la trei persoane deodata : celui pe care-1 calomniaza, celor c&rora li se adreseaza si persoanei sale proprii. As fi pfistrat tScerea — stiti bine — in ce priveste prejudiciul persoanei mele, nu pentru ca dispretuiesc stima Voastra (cum as putea-o face tocmai eu, care, ca sa n-o pierd, Va scriu si acum si imi pledez personal cauza?), ci, pentru ca vSd ca din cele trei persoane jignite, eu sint atins eel mai putin. Voi insiva sinteti cei care imi sinteti rapiti, iar Voua vi se ra- peste si adevarul. Cel ce face acest lucru cauta sa ma fnstraineze de Voi r clupfi ce el insusi s-a instrainat de Dumnezeu 9 , pentru ca nu poti -fi unit cu Dumnezeu atita vreme cit dispretuiesti poruncile Lui. Vorbesc, asadar, mai mult in folosul vostru decit in al meu, vrind sa Va feresc de o pierdere ireparabila. Caci ce pierderi mai mari ar putea da peste cineva decit aceea de a pierde eel mai pretlos din citebunuri exista, adovSrul ? IV In fond, ce vreau sa spun, fratilor ? Nu ca eu as fi un om fara pacat, nici ca viata nu mi-iar fi plina de nenumarate scaderi. Ma cunosc bine si nu incetez de a varsa lacrimi pentru pacatele mele, doar-doar voi imblinzi cumva pe Bunul Dumnezeu ca sa scap de osinda ce ma ame- ninta. $i acest lucru se poate, dar eel ce judeca faptele noastre, sa nu caute numai gunoiul din ochii mei 10 . Caci marturisesc ca mare grija si respect port fata de cei sanatosi. Daca, insa, tu niu vei putea spune , asa ceva (si cu atit mai putin o vor putea spune aceia ai caror ochi sint mai curati, pentru ca se stie ca insusirea celor desavirsiti este toc- mai sa nu se inalte, pentru ca altfel ar putea fi acuzati de laudarosenia fariseului, care cauta sa se indreptateasca pe sine, in timp ce vamesul se smerea), atunci sa te cercetezi bine la doctor si sa nu judeci inainte de a veni Domnul, Care va judeca la aratare chiar si cele ascunse si va da pe fata si sfaturile inimilor lor n . $i sa te gindesti si la Cel care a zis : «Nu judecati ca sa nu fiti judecati» 12 , «Nu osinditi si nu veti fi osin- diti» 13 . Peste tot, insa, fratii mei, daca pacatele mele nu pot fi indrep- tate, atunci de ce nu asculta de dascalul Bisericilor, care zice : «Mustra, cearta, indeamna» ? 14 Iar daca faradelegea mea nu poate fi vindecata, atunci de ce nu mi se da vina pe fata, de ce nu se denunta greselilo 9. Atarvios. 10. Matei 7, 3. 11. / Cor. 4, 5. 12. Matei 7, 1. 13. Luca 6, 37. 14. // Tim. 4, 2. ■ciuBom 41() mele si de co nu scapfi astfel Bisericile do rfiul pe care li-1 fac ? SS nu ingSduiti, asadar, ca insulta s& murmure intre dintii vostri ! Asta ar pu- tea-o face vreo roaba, care invirte la moarS, sau vreun nStaflet de prin circuri, oameni a caror limba este mai ascutita la clevetiri. Mai exista, doar, episcopi ! Sa fie chemati sa judece ! Exista preofi in fie- care parohie ,- sa fie convocati cei mai vrednici dintre ei ! Sa vorbeasca deschis oricine vrea, .pentru ca faptele sa constituie o dovada, iar nu insulta. Sa mi se arate toate greselile mele ascunse, numai sa n-o faca din ura, ci sa ma mustre ca pe un frate. Pentru ca este mai cu dreptate ca noi pacatosii sa trezim mila in oamenii sfinti si lipsiti de pacat, decit ta provocam dusmanie. V Daca am facut vreo greseala in cele ale credintei, sa mi se arate rinduiala scrisa pe care am calcat-o. Sa se instituie si aici un nou juriu drept si nepartinitor ! Sa se dea citire acuzatiilor ! Sa se faca cercetari daca nu cumva acuzatia isi are temei mai curind in ignoranta acuzato- rului ori daca nu cumva este anulata de insasi tesatura ei. Caci multe lucruri bune li se par rele celor ce au un criteriu nesigur de judecala, dupa cum nici sarcinile cu greutate egala nu par egale atunci cind tal- gerele balantei nu sint in echilibru, iar celui al carui gust este afectat de boala pina si mierea i se pare uneori amara. $i ochiul cind nu-i sa- natos nu'vede clar toate obiectele reale, ci isi inchipuie multe lucruri care nu exista in realitate, chiar si cind se judeca puterea cuvintului se •intimpla adeseori ceva asemanator, cind judecatorul este ceva mai putin competent decit scriitorul. Caci atit eel ce judeca valoarea unei cuvin- tari, cit si eel ce a compus-o, trebuie sa dovedeasca intr-un fel aceeasi pregatire. Nu cumva gaseste sa-si dea parerea despre agricultura cineva care n-a fost deloc agricultor ? Sau va judeca cineva ce insenmeaza ar- monie sau fals in compozitiile muzicale daca acela nu stapineste nici pe departe legile armoniei ? Oare va putea judeca orice prim venit o cu- vintare, daca nu va arata cine i-a fost dascal si citi ani a invatat, in- tr-un cuvint, daca n-a auzit cit de cit despre arta de a intoemi cu- vintari ? Dar nici in problemele duhovnicesti nu-i ingaduit oricui sa se pre- zinte la examinarea cuvintelor rostite, ci. numai celui caruia i s-ia dat duhul intelegerii, dupa cum ne-a invatat Apostolul, cind a vorbit despre impartirea darurilor : «Unuia i se da prin Duhul Sfint cuvint de inte- lepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvintul cunostintei ,• unuia i se da credinta in acelasi Duh, unuia facerea de minuni, iar altuia proorocire, 420 ■FlNTUt, VABILI Cliti MAKE unuia doosebirea duhurilor...» IB . Deci, dacS Scripturile noastre sint inspirate de Duh Sfint, atunci sS-mi arate eel ce vrea s5 judece cS el are harisma deosebirii duhurilor in problemele duhovnicesti. Daca ol hisa" huleste, asa cum o spune cu amaraciune, ca provine din intelep- ciunea lumii acesteia, atunci sa-mi arate eel putin ca-i versat in infe- lepciunea lumii si atunci il vom lasa sa cada in destinul judecatii. Ni- meni s& nu creada ca am inventat un astfel de caz numai ca sa scap de cercetare, pentru ca nu as avea marturii. De aceea va incredintez tocmai Voua, prea iubitii mei frati, sarcina de a examina invinuirile puse in sarcina mea. Sinteti, oare, atit de intirziati la minte inert sa avefi nevoie de toti avocatii ca sa aflafi adevarul ? $i daca nu vi se par in- vinuirile chiar atit de convingatoare, atunci convingeti pe flecarii vos- tri sS lase la o parte orice hula, iar daca nu sinteti siguri ca asa stau lucrurile, atunci consultati mScar oameni in stare sa cunoasca fidel fap- tele sau, daca vreti, cereti-ne explicatii scrise. In orice caz, puneti la inima" hotarirea de a nu lasa lucrurile nelamurite. VI §i apoi ce alta mSrturie mai impresionanta despre credinta mea V-ar trebui mai mult decit aceea ca am fost crescut de acea prea fericita femeie, bunica mea, care s-a nSscut aici, la Voi ? Ma gindesc la acea renumita Macrina, care mi-a transmis invatatura Sfintului si Facatorului de minuni Grigorie, precum si toate cele pe care traditia orala i le-a pSstrat pina atunci si pe care ea insasi le pastra intr-o nestearsa amin- tire si de care s-a folosit sa creasca si sa formeze in dogmele pietatii pe acel mic copil, care eram eu. Dupa ce am ajuns la virsta sa pot gindi si mintea mi s-a maturizat cu anii, am colindat peste mari si tari, iar pe oamenii pe care i-am prins intr-o via^a potrivita cu regula pietatii, i-am socotit ca paring adevarati si i-am ales ca indrumatori ai sufletului in calea spre Dumnezeu. Sint constient si pina in ceasul de fata c3, prin darul Celui care m-a ales la o chemare sfinta intru cunoasterea fiintei Sale, n-am adunat in inima alt cuvint potrivnic invataturii celei sanatoase si nici nu mi-am intinat sufletul cu blestemata invatatura a ucenicilor lui Arie. Daca uneori am admis in comuniune pe unii din cei proveniti din scoala lui, care-si ascundeau acest rau in adincul inimii lor si care pronuntau cu- vinte pioase sau eel putin nu se impotriveau la cele ce spuneam eu, am tacut-o din pricina ca nu am vrut sa arunc asupra lor toate osindirilc- si pentru ca m-am supus hotaririi pe care Parintii o luasera in legatuia 15. I Cor. 12, 8 10. Bcmaom cu oi. CSci eu am primit do la fericitul Atanasie, episcopul Alexandra o scrisoare pe care o am IncS in miini, iar celor care o doresc le-o pot arSta, scrisoare in care el lamureste limpede ca daca vrea cineva s£ se intoarca de la rStScirea arienilor si sa recunoasca marturisirea de credinta de la Niceea, sa-1 primim fara rezerve, caci la o astfel de ho- larire au aderat si episcopii din Macedonia si Ahaia. Socotind necesar sa urmez fara rezerve un astfel de barbat, din cauza autoritatii pe care o prezentau acesti martori si fiindca doream in acelasi timp sa primesc rasplata facatorilor de pace, am inscris in numarul celor care erau ad- misi la comuniune cu mine pe toti cei care marturisesc aceasta cre- dinta 16 . VII Caci ar fi mai drept sa nu judecam problemele numai dupa unul sau doi din cei care nu urmeaza drumul drept al adevarului, ci dupa multimea episcopilor din intreaga crestinatate, care s-au unit cu noi prin harul lui Dumnezeu. Sa fie intrebati cei din Pisidia, din Licaonia, din Isauria, din cele doua Frigii, din (cele doua) Armenii, aflate in apro- piere de voi, pe cei din Macedonia, din Ahaia, din Iliria, din Galia, din Spania, pe toti cei din Italia, pe cei din Sicilia, din Africa, din Egipt (partea sanatoasa) si din restul Siriei. Toti acestia imi scriu scrisori si primesc scrisori de la mine. Din toate aceste scrisori trimise lor si pri- mite de la ei putefi vedea ca toti sintem uniti prin aceleasi sentimente si avem aceleasi idei. De aceea, cine se desface de comuniunea cu noi — sa nu scape acest lucru atentiei Voastre ! — unul ca acela se desparte de intreaga Biserica. Priviti, fratilor, in jurul vostru si vedeti cu cine sinteji in comuniune : daca n-o veti accepta pe a noastra, cine va va mai recunoaste ? Nu ne puneti in situatia sa luam vreo hotarire du- reroasa in legatura cu Biserica cea mai iubita de noi ! Nu ma siliti sa destainui ceea ce sta ascuns momentan in inima mea, acum cind gem si pling in mine insumi pentru rautatea ceasului de fata, la gindul ca, tara motiv, cele mai mari Biserici care traiau intre ele ca adevarate surori, din cele mai vechi inceputuri, se afla acum in neintelegere V. Nu ma puneti in situatia sa denunt acest lucru inaintea tuturor Biseri- cilor.eu care le tineam pj n a acum ascunse in inima mea prin ffina ratiunii mele. Ar fi mai bine sa disparem noi toti si sa traiasca Biseri- 16. L. Duchesne, Histoire ancienne de 1'Bglise, vol. II, Paris 1910 p 390 s u Amanunte la A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chreticnne' Paris' 1972 242— 256, 323— 336. Toata intrebarea era doar daca «convertirea» arienilor era sincera sau nu. Dar aceasta apartinea pedagogiei si pastoratiei Bisericii. 17. Jurisdictiile celor dou3 Cozarei (a Capadothiei si a Pontului) erau cele mai <2 2 SFINTUL, VASILE CBL MABB cile noastre in intelegere reciprocS, decit sa vedem copiiarestile si mS- runtele noastre certuri provocind un atit de mare rSu popoarelor lui Dumnezeu ! Intrebati pe parintii vostrisi ei va vor informa pa, chiar daca mai de mult comunitatile pareau separate geografic, erau una prin ace- leasi simtSminte, fiind conduse de un singur cuget. Neintrerupte erau legSturile popoarelor intre ele, dese erau vizitele pe care clericii si le fftceau unii altora. PSstorii insisi erau insufletiti unii pentru altii de atita dragoste incit fiecare il socotea pe colegul sau dascal si indrumator in slujirea lui Hristos *. EPISTOLA 205 Catre episcopul Elpidios ScrisS in anul 375 Iarasi am angajat pe scumpul nostru Meletie Preotul sa duca rela- tSrile mele iubirii Tale. Ne hotarisem, cu toate acestea, sS-1 crutam din pricina bolii pe care o contractase de bunavoie, facindu-si trupul rob de dragul Evangheliei lui Hristos, dar m-am gindit c& mi s-ar fi cazut sa Te salut eu personal prin astfel de mijlocitori in stare sa suplineasca cu usurinta prin ei insisi tot ce n-a fost notat in scrisoare si sa devina pentru eel care o primeste, ca si pentru eel care o scrie, un fel de scri- soare vie. Totodata as fi vrut sa satisfac si dorinta pe care si-a mahi- festat-o pe fata pentru desavirsirea Ta, intrucit i-a fost dat de mai multe ori sa se convinga pe viu de calitatile pe care le ai. lata de ce 1-am rugat si de asta data sa vina la Tine. Prin el ma platesc de vizita pe care ti-o datoram si cer sa te rogi pentru mine si pentru Bisericile lui Dumnezeu pentru ca Domnul sa ne dea sa ducem o viata pasnica si linistita, dupa ce ne va scapa si de atacurilor dusmanilor Evangheliei. Daca pare potrivit cu vederile in- teligentei Tale si daca crezi ca ar fi totodata necesar sa ne intilnim noi amindoi, ori s-avem intilnire si cu ceilalpl frati prea onorati, epis- copii care loeuiese pe tarmul marii, arata-mi tu insuti locul si data unde sa aiba loc aceasta intilnire si scrie-le si fratilor l . $i astfel, fie- care iasindu-ne la vreme orice ocupatii care ne absorb, vom putea lu- * Din pricina indignarii, Sfintul Vasile nu pare sa-?i fi incheiat epistola, care pare a fi cea mai frumoasa din cite a scris. Y. Courtonne, op. cif., VI, 177. 1. Dupa cum reiese $i din epistolele 206 ?i 251, Elpidios era unul din episcopii devotati Sfintului Vasile. In scrisoarea de fata si in cea urmatoare se exprima dorinta lor de Intilnire undeva pe malul sudic al Marii Negre spre a asigura um-tatea ortodoxa a credinciosilor amenintata de grupul condus de Eustatiu de Sebasta. Cf. ep. 203. scrmom 423 era ceva pentru zidirea Bisericilor lui Dumnezeu, sa uitftm oric<> su- parari care ne vin din banuieli reciproce si sa intarim dragosiea, fard de care nu exista nici o tinere deplina a vreunei porunci, dupa cum ne-a spus-o insusi Domnul 2 . ' EPISTOLA 206 Spre mingiiere, episcopului Elpidios * Scris3 in anul 375 Acum imi dau seama cit de rea este starea sanatatii mele, cind vad ce piedica pune ajutorului pe care trupul meu trebuie sa-1 dea sufle- tului meu. Caci daca lucrurile ar merge dupa dorinta mea, nu m-a? mai adresa tie prin scrisori sau prin mijlocirea curierilor, ci mi-as achita eu insumi datoria mea de dragoste §i as profita de aproape de folosul duhovnicesc pe care-1 pot lua de la Tine. Din pacate ma aflu cu sanatatea intr-o stare atit de rea incit nu §tiu daca cu greutate voi rezista sa ma mi§c chiar si numai in tara, la vizitele pe care sint. obli- gat sa le fac parohiilor mele. Dar sa-ti dea Domnul putere §i rivna, iar mie sa-mi adauge si vigoare fizica pe linga bunavointa pe care o am acum, pentru ca, asa cum te-am mai rugat, sa pot sa-mi implinesc pla,- cerea de a ma bucura de Tine, cind voi fi sosit in tinutul Comanei. Mi-e teama, totusi, in legatura cu vrednicia Ta, ca nu cumva doliul familiei tale sa fie pentru tine o piedica, intrucit am inteles ca ai fost incercat prin moartea unui nepot, a carui pierdere fire§te ca il intristeaza si pe bunicul lui ; dar pentru un barbat care a ajuns la o astfel de ina- iritare in virtute si care cunoaste bine firea lucr,urilor omenesti printr-o experienta indelungata si dintr-o invatatura duhovniceasca deosebita, e logic sa nu fie cu totul de nesuferit despar^irea de rudele cele mai apro- piate. Intr-adevar, Domnul nu cere de la noi aceleasi lucruri pe care le cere de la oamenii de rind. Acestia traiesc dupa anumite obiceiuri, pe cind noi avem ca regula de viata poruncile Domnului si pildele de alta- data ale barbatilor fericiti, a caror maretie sufleteasca s-a aratat mai ales in imprejurari grele. De aceea, ca sa lasi si Tu in lume pilda de curaj si de sincer atasa- ment fata de obiectul nadejdilor noastre, arata ca nu te incovoi sub greutatea durerii, ci e§ti mai presus de mihniri, rabdator in suferinte, vesel in nadejdi. Sa nu existe aici nici o piedica pentru intilnirea pla- 2. Matci 22, 39—40. * In epistola aceasta SfSntul Vasile exprimS condoleanfe episcopului Elpidios pentru moartea unui nepot al sau. 424 irlNTUL VASILE CBL MARK nuitii pe care trebuie s-o ai cu mine. La copiii mici vlrsta este un temei suficient ca s& nu-i poti invinui, iar noi sintem nevoitf s& ne ducem la indeplinire slujba care ne-a fost incredintata de Dumnezeu si sa fim gata In toate lucrurile pentru buna iconomisire a Bisericilor : pentru aceea a si rezervat Dumnezeu rasplati bogate iconomilor celor credin- riosi si intelepti. EPISTOLA 207 Catre clericii din Neocezareea Scris3 tn anul 375 I Unanimitatea urii pornite impotriva mea si faptul ca toti, pina la unul, dati ascultare capeteniei voastre i , care duce lupta impotriva per- soanei mele, m-au silit sa pastrez tacerea fata de voi toti si sa nu incep eu eel dintii sa reiau in scris sau verbal legatura cu voi, ci sa-mi mistui amSraciunea in tacere. Intrucit insanu se cuvine sa tacem in fata calom- niilor, nu ca sa ma apar pe mine raspund la aceste calomnii, ci doar pen- tru a nu ingadui sa cistige ele teren, lasind pe cei amagiti sa cada prada infringerii, am socotit necesar sa Va mai trimit o epistola, preaintelepti- lor, cu toate ca nu m-ati invrednicit de nici un raspuns la scrisoarea circulars pe care v-am trimis-o de curind, atit voua cit si tuturor sluji- torilor altarelor din tinutul vostru 2 . Fratilor, nu fiti slugarnici fata de cei ce va vira in suflete invataturi gresite si nu stati nepasatori, uitindu-va cum vrajmasii otravesc cu cre- din{e nelegiuite poporul lui Dumnezeu care vi s-a incredintat ! Numai Sabelie Libianul si Marcel de Ancira 3 au mai indraznit sa propovadu- iascS ?i sa formuleze in scris astfel de nebunii, cum fac acum eonduca- torii vostri bisericesti, care debiteaza niste sofisme si rationamente false, pe care le dau drept produsul mintii lor, desi nu sint in stare sa le for- muleze limpede. Impotriva mea acesti indrumatori ai vo9tri imprastie in popor lucruri spuse si nespuse, dar in acelasi timp ei se feresc in tot chipul sa se intilneasca cu mine. $i ce credeti, de ce ? Oare nu pentru c:S se tern ca le voi demasca invataturile lor stricate ? Oamenii acestia au ajuns pina la un asa grad de nerusinare, incit nascocesc impotriva 1. Episcopul Atarvios. 2. Ep. 204. 3. Sabelios a trait in sec. Ill ?i a fost primul mare eretic antitrinitar. Dupa el Fiul' ■ji Duhul ar fi numai «moduri» de existenta a lui Dumnezeu revelat lumii ca creator (Tatal), mintuitor (Fiul) $i ca sfintitor (Duhul Stint). Marcel, episcopul Ancirei, a aparat a ('(linta nicecana, dar apoi a primit sabelianismul. st'HiMom 4^ mea tol folul de lucruri fanteziste, taxlnd invataturile mele nici mai mult, nici mai putin decit ca periculoase. Or, se §tie ca si de-ar aduna in capStinile lor toate n&lucirile lungilor nopti de iarna, ei tot nu vor putea sa-mi puna in socoteala nici cea mai micS blasfemie, pentru ca in toate Bisericile exista martori cu miile care ma pot apara. II Daca-i intrebi care-i cauza acestei nedeclarate si neinduplecate rSz- boiri, ei raspund ca totul porneste de la modul deosebit In care se recita. la noi psalmii si in care se cinta melodiile glasurilor bisericesti, precum si alte lucruri, de care mai curind ar trebui sa se rusineze. Ma mai in- vinuiesc si pentru ca avem intre noi oameni care se nevoiesc a trai in viata ascetica rupindu-se de. lume si de grijile pamintesti, griji pe care Domnul le aseamana cu spinii care impiedica cuvintul s§ aduca roade 4 . Acesti oameni traiesc in trupurile lor moartea lui Hristos 5 , pentru ca isi iau asupra lor crucea si urmeaza Domnului 6 . Marturisesc ca si via^a mi-as da-o numai sa pot fi Invinuit de astfel de nedreptati si sa am pe linga mine oameni pe care sa-i indrum intr-o astfel de scoala a evlaviei. E drept ca exista oameni cu astfel de virtu^i in Egipt, ba se afla si in Pa- lestina o seama de astfel de practicanti ai trairii evanghelice. Am auzit ca si in Mesopotamia se afla astfel de barba^i cu viejuire desavirsita si fericita. Noi, cei din Capadochia, sintem parca niste copii in comparatie cu cei desavirsi|i. Exista si femei care au ales aceasta viata evanghelicS, preferind fecioria in loc de casatorie, invingind poftele carnii numai spre a trai in infrinare deplina si socotindu-se fericite cu aceasta alegere a lor ori in ce parte a lumii ar trai. In aceasta privinta la noi s-a realizat f,oarte putin pina acum, pentru ca sintem numai la inceputurile initierii in evla- vie. Daca acest mod de vietuire aduce o oarecare neorinduiala in viata femeilor, eu nu ma imbulzesc sa le apar 7 . In orice caz, un lucru il pot afirma : ceea ce n-a indraznit sa spuna pina acum Satana, fatal minciu- nii 8 , o spun acum in deplina libertate inimi care nu cunosc scrupule si guri care nu mai au friu. Dar as vrea sa Jua|i cunostinta ca dorim sa avem si noi atit minas- tiri de barbati, cit si de femei, care sa duca viata ingereasca, rastignin- 4. Matei 13, 7. 5. II Cor. 4, 10. 6. Marcu 8, 34. 7. S3 fie aici o ahizic la cole relatate de Sf. Grigorie de Nyssa in epistola nr. 2, «dcspri! cei ciire se inchina la lerusalim» ? S. loan, 8, 11. 420 SMNTUL VASILE CEL MARC •du-si trupurile cu patimile si cu poftele lor 9 , fara sa mai tremure mgri- jorafi de hrana si de imbrScaminte, ci sa staruiasca in tinuta cuviincioasa $i sa fie prezenti cu toata fiinta, zi si noapte, la rugaciune. In acest caz gura lor nu mai vesteste lucruri omenesti, ci cinta intr-una imne catre Dumnezeu, desigur lucrind in acelasi timp si cu miinile lor, pentru ca sa aibS si ce sa dea celor lipsiti. Ill Raspunzind la acuza cintarii in psalmi, prin care calomniatorii sperio Indeosebi pe oamenii mai simpli, iata ce am de spus : obiceiurile care predominS azi in toate Bisericile lui Dumnezeu sint asemanatoare si se armonizeaza intre ele. De cu noapte poporul se scoala sa mearga la lo- casul de rugaciune, unde cu oboseala, cu mihnire si cu lacrimi starui- toare, se marturiseste Domnului, apoi se ridica sa treaca de la rugaciuni la cintarea de psalmi. Aici, imparUti in doua cete, credinciosii cinta pe :rfnd psalmi, dind astfel mai multa tarie in meditare la cuvintele Scriptu- rii si concentrindu-si in acelasi timp aten^ia spre o mai statornica in- •drumare a gindurilor si a simtamintelor. Apoi se schimba : se incredin- teaza unuia grija de a incepe cintarea si ceilalti ii raspundem. Astfel, ■dupa ce am petrecut noaptea prin alternarea cintarii cu rugaciunea 10 , cind lumina zilei incepe sa luceasca, tot poporul intr-o gura sr o inima Inaltam spre Dumnezeu psalmul de marturisire din care fiecare ne in- susim indemnuri de pocainta n . Daca din pricina acestor obiceiuri va se- parati de noi, atunci va trebui sa va separati si de egipteni, de locuitorii celor doua Libii, apoi de tebani 12 , de palestinieni, de arabi, de fenicieni, de sirieni si de cei ce locuiesc pe tarmurile Eufratului, cu un cuvint de toti cei ce cinstesc privegherile de noapte, rugaciunile si cintarile in •comun. IV Se obiecteaza ca aceste practici nu existau in timpul Sf. Grigorie tTaumaturgul, n.tr.). Dar pe atunci nu existau nici litaniile acestea sau cint&rile de pocainta pe care le cintati acum ! Si asta n-o spun sub forma de mustrare sau ca as dori ca toti sa traiti in plins si in pocainta conti- nuS, caci nici noi nu facem altceva decit ne rugam pentru pacatele noas- tre. Nu cu cuvinte omenesti, ci cu cuvintele Duhului cautam noi sa im- 9. Gal. 5, 24. 10. Dezvoltarea rinduielilor celor ?apte laude sta in strinsa legatura cu istoria mo- nahismului. E. Brani$te, Liturgica specials., Bucure$ti, 1980, p. 33. 11. Ps. 50. 12. E vorba de Tebaida prima, din Egiptul de Sus, una din primele patrii ale mo- mahismului. flCRIBORI 427 blinzim pe Dumnozou 13 . Ca pe vremea fericitului Grigorie nu existau ■aceste practici ? Ce marturii avc-ti In acoasta privinta, voi care n-ati pSs- trat pin3 acum nici una din rinduielile lui ? Grigorie nu-si acoperea ca- pul in timpul rugaciunilor. Cum ar fi putut-o face cind adevaratul ucenic al apostolilor spunea : «orice barbat care se roaga $i prooroceste avind capul acoperit necinsteste capul' sau, iar barbatul nu trebuie sa-si aco- pere capul fiind chip §i slava a lui Dumnezeu» u . Acest suflet curat, care se invrednicise de comuniunea Duhului Sfint, fugea de juraminte, multu- mindu-se sa spuna doar : «da, da, nu, nu», dupa cuvintul Mintuitorului «iar Eu zic sa nu va jura^i nicidecum» 15 . El n-a cutezat sa-i spuna fratelui sau «nebunule», caci se temea de amenintarea lui Dumnezeu 16 . Cuvinte patimase de minie §i amaraciune n-au ie«;it din gura lui, nici ura, nici defaimarea, caci stia ca nu due la Imparatia lui Dumnezeu. Pizma ?i trufia erau departe de acest suflet nevinovat. Nu se apropia de altar niciodata pina nu se impaca intii cu fratele sau 17 . Cu totul urgisita ii era Sfintul Grigorie viclenia cu care se \ese acum la voi defaimarea unuia $i altuia, pentru ca stia ca minciuna s-a nascut de la diavolul ?i ca Dumnezeu va pierde pe to{i cei ce graiesc minciuna 18 . Daca sinteti con- vinsi ca irutre voi nu exista astfel de patimi, ci sinteti curati, atunci intr-adevar sinteti ucenicii celui ce va' invata poruncile Domnului ; daca nu, atunci fiti atenti sa nu strecurati tintarul 19 , ca nu cumva legindu-va de tonul in care se cinta psalmi, sa va faceti vinovati de ailcarea unor porunci mai mari. Datoria de a ma apara m-a silit sa folosesc acest lim- baj, ca sa va invatati sa scoateti, mai intii, birna din ochii vo?tri, caci numai atunci veti putea scoate paiul din ochii altora 20 . Cu toate acestea tree cu vederea toate, pentru ca nimic nu ramine necercetat de ochiul lui Dumnezeu. Numai de s-ar pazi cu tarie poruncile de capetenie si sa puneti capat inovatiilor din domeniul credintei ! Nu tagaduiti numele lui Hristos (schimonosind invatatura despre El, n.tr.). Nu talmaciti gre§it cuvintele Sf. Grigorie 21 . Altfel atita vreme cit voi sufla si voi putea grai, va fi cu neputin^a sa tac fa^a de o asa mare primejduire a sufletelor. 13. Rinduiala celor 6 psalmi de la utrenie era deja in uz in sec. IV. Cf. E. Braniste, Liturgica spec, p. 125. 14. / Cor. 11, 4—7. 15. Matei, 5, 34—37. 16. Matei, 5, 22. 17. Matei, 5, 23—24. 18. Ps. 5, 7. 19. Matei, 23, 24. 20. Matei, 7, 3—5. 21. DupS cum spune si in ep. 210, 5 (Migne, P.L. 32, 712) Sf. Vasile denunta grescala lui Atarvios atunci find acesta rastaimScea in sens sabelian un pasaj din «Expunerca crcdinloi» 13sata dc^ Sf. Grigorie Taumaturgul. 428 SrtNTUL VASILE CEI- MARK EPISTOLA 208 Catre Eulankios l ScrisS in anal 375 Ai tScut multa vreme si aceasta in ciuda gustului tau pronun|at pen- tru cuvint, chiar si dupa ce ti-ai luat ca indeletnicire exercitiul de a spune totdeauna ceva si de a te descoperi prin cuvintarile Tale. Se pare (•a tot cei din Neocezareea ar fi cauza tacerii. $i se mai pare ca, sub forma unui favor, eu recoltez un bucfaet de amintiri de la ei, pentru ca nu ma vorbesc de bine dupa cum spun cei care-i asculta. Dar Tu faceai parte altadata din cei urgisit,i din pricina mea, nu din cei care acceptau sa fiu eu urgisit din cauza altora. Ramii acelasi ! Scrie briunde te vei gasi si adu-^i aminte de mine, cum e firesc, daca-ti pasa cit de cit de dreptate. $i, fara indoiala, e drept ca acei care au fost cei dintii in iubire sS fie rasplatiti cu o iubire egala. EPISTOLA 209 Fara adresa, ca sa se apere * Scrisa in anul 375 Soarta a vrut sa participi la durerile mele si sa contribui si tu la apararea mea. E aici o dovada de suflet tinar, pentru ca Dumnezeu, Cei Care conduce vietile noastre, ofera celor care pot sustine lupte mari prilejuri de a cistiga un bun renume. $i tu, ca proba de virtute, de care prietenia ta e in stare asa cum e cuptorul pentru aur, tu-ti-ai oferit pro- pria ta viat.a ! De aceea si eu ma rog lui Dumnezeu ca ceilal^i sa devina mai buni, iar tu sa ramii egal cu tine insuti : sa nu incetezi sa formulezi invinuiri ca aceea pe care o formulezi acum, reprosindu-mi micul nu- mar de scrisori fa^a de o prea mare nedreptate. E invinuirea unui prieten : n-ai decit sa reclami astfel de datorii ! Nu sint in nici o privinta un da- tornic de prietenie si nici chiar atit de neintelegator ! 1. Se face aluzie la Campania de blasfemii condusa de episcopii Atarvios ?i Oustatic ; Eulankios era retor in Neocezareea si prieten cu SI. Vasile. Scrisoarea <1<' fiilfi vrea sa-i trezeasca prietenia de altadata. * Scurta dar nuan^ata formula, «apararea» sfintului tradeaza ceva din amaracinca rdcirii sentimentelor color din Neocezareea fata de, Sf. Vasile (cf. epistolele 204 — 208). •c wuiom ^ ^ 429 EPISTOLA 210 Citre fruntasil orasului Neocezareea J ScrtsS In anul 375 I N-aveam nici o nevoie sa Va fac cunoscuta conceptia mea teologica si nici sa Va spun motivele pentru care ma aflu acum in acest tinut. $i chiar daca ar fi fost asa, nici atunci n-ar fi fost necesar s-o fac cu atifia martori. Dar poate ca de muke ori nici noi nu facem ceea ce dorim noi fnsine, ci ceea ce mai marii nostri ne silesc sa facem 2 , pentru ca pe cit de mult m-am siiit sa nu ma amestec in astfel de treburi, cu atit mai muit cauta sa puna in lumina acest lucru acesti cautatori de deserta- ciuni. Intrucit, dupa cite aud, urechile tuturor locuitorilor orasului au fost impuiate cu tot felul de zvonuri stranii, in care scop au fost anga- jati o serie de falsificatori de povesti si scornitori de minciuni, ca sa va descrie si sa comenteze gresit faptele si actiunile mele, am crezut ca nu trebuie sa Va las sa fiti informati in sens rau cu stiri veninoase, ci m-am gindit ca va trebui sa Va spun eu insumi care sint temeiurile mele. Eram obisnuit sa vin pe aceste meleaguri inca de pe cind eram co- pil, nitre altele si pentru faptul ca aici am fost crescut de bunica mea, iar pe de alta parte, pentru ca aici am petrecut cea mai mare parte din viata mea atunci cind, fugind de tulburarile vietii publice, am gasit ca aceste locuri sint cele mai potrivite pentru filosofie din cauza linistii pe care mi-o oferea aici singuratatea. $i, sa nu uit, ca si ceilalU frat.i ai mei tot aici locuiesc. lata pentru ce, gasind un scurt popas in multele ocu- pa^ii care ma absorb, am venit cu drag in acest capat de lume, nu ca sa fac incurcaturi cuiva, ci ca sa-mi implinesc o dorinta.a mea proprie 3 . II Ce trebuinja aveati sa recurget,i la fantezii ori sa va angaja^i talma- citor de vise, Jesind in legatura cu persoana mea fel de fel de povesti ca 1. Dupa cum se $tie, Sfintul Vasile se simtea strins legat de Neocezareea Pontului tntructt aici, in apropiere, $i-a trait el parte din tinerete, aici au stralucit in virtute bu- nicii (Sf. Macrina) ?i aici, pe valea Irisului, a organizat primele injghebari de viata as- cetica monahala. Din pacate, dupa cum s-a spus $i in epistolele 204 ?i 207 episcopul Atarvios (de$i li era ruda), a facut tot posibilul pentru ca sa tulbure unitatea $i lini^>- tea Bisericii din acest oras, raspindind tot felul de zvonuri la adresa Sfintului Vasile. Acesta este motivul pentru care acesta se adreseaza acum fruntasilor cetatii. In epis- tola 207 se adresase preotilor din Neocezareea. Cum se va vedea din- epistolele 227 — 230, el venise in Armenia Mica si cu alte scopuri. 2. Are in vodere pe Atarvios. 3. Ne putem inchipui ca un tinar atit de iubit de multime usor a putut provoca ge- lozie, neincrederp ori sa fie privit chiar cu dusmanie de unii dintre capeteniile orasu- lui, mai ales dintre clerici. 430 BI'lNTUl. VASli.K CEL MARE do la betii §i de la petreceri publice ? In ce mfi priveste, chiar dacS aceste birfeli pleaca de la alte persoane, eu pe yoi am sa va iau de martori ai cugetSrii mele. $i acum fac apel la fiecare din voi sS-§i aduca aminte de frumoasele zile de altadata, si anume de vremurile cind orasul ma cherna s& tin lectii (de retorica, n.tr.), in care scop au venit la mine din rindurile voastre adevarate solii formate din cei mai alesi oameni si cum apoi se stringeau in jurul meu toti fara deosebire. Ce nu mi-ati fi dat atunci ? Ce nu-mi fagaduiati ? $i totusi nu m-ati putut cistiga (sa ramin la voi, n.tr.). Cum as incerca, dar, sa intru acum silit la voi, eu care atunci re- fuzam orice invitatie ? Pe de alta parte, cum as putea da ascultare celor care acum ma bir- fesc, dar din fata carora m-am furi§at atunci pentru ca ma laudau si ma admirau ? Sa nu credeti, prea iubitii mei : nu am un caracter atit de josnic incit sa fac asa ceva. Caci nici un om cuminte n-ar urea pe un vapor lipsit de cirmaci sau sa se apropie de o biserica in care tocmai cei pusi la cirma provoaca valuri si furtuni. De unde vine faptul ca intreg orasul e plin de tulburare : unii fug fara sa-i urmareasca cineva, altii ies pe furis, cind nimeni nu-i ataca, iar talmacitorul de semne §i ghicitorii de vise bagS pe toti in sperieti ? De unde vine acest lucru ? Oare nu stie si eel din urma copil ca frunta$ii sint conducatorii multimilor ? Cauzele vrajmasiei lor nu mi se cade sa le spun eu, dar e tare usor sa le vedeti pe toate 5 . Cind nemultumirea si discordia au ajuns la ulfimul lor grad de rfiutate, cu toate ca motivul lor este cu totul neintemeiat $i ridicol, atunci sintem siguri ca stam in fata unei boli. E drept ca aceasta poate fi provocata de insusirile cuiva, dar in realitate rautatea proprie e cu adevSrat principalul rau pe lume. La acesti oameni exista insa si ceva nostim : in timp ce sint sfisiati si chinuiti in sufletul lor; ru?inea nu-i lasa sa-si divulge nenorocirea. Si aceasta boala sufleteasca nu se tradeaza numai prin ceea ce au facut impotriva mea, ci §i prin tot restul vietii lor. InsS chiar daca ea nu s-ar cunoaste, lucrurile totusi n-ar merge prea rSu. Motivul eel mai verosimil pentru care cred ca ei trebuie sa evite intilnirea cu mine $i care poate ca scapa celor mai multi dintre voi, il veti afla acum. Iata-1 : 4. Exista in aceasta corespondents multe pasaje care ne vorbesc despre taria de caracter a Sfintului Vasile, care uneori era Insotita si de o susceptibilitate exagerata Si de o mindrie jenanta. 5. Grupul condus de Atarvios se temea de Sfintul Vasile ca ar cauta sa puna alt episcop. De aici panica. Trebuie sa mai punem la socoteala §i faptul ca in sec. IV multimile se pasionau furtunos de problemele teologice, dupa cum se va vedea indata. acRuom ■ttr III La voi se urmfireste rfistumarea credintei din pricina dispretului fata de invataturile evanghelice si din ura fata de traditia lasata de acel mare barbat, care a fost Grigorie 6 (Taumaturgul, n.tr.), si a urmasilor lui pina la fericitul Musonios 7 , ale carui invStaturi inca rasuna cu toata puterea in inimile voastre. Ratacirea lui Sabelios, care ajunsese sd so raspindeasca intre timp, si care fusese stinsa cu ajutorul Sfintilor Pci- rinti, cauta sa o reinnoiascS acum aeesti oameni, care, de frica dovezilor zdrobitoare ale adevarului, fabrica fel de fel de basme pe care le folo- sesc impotriva mea. Ar fi mai bine sa trimiteti la plimbare acesto ca- pete ingreunate de vin si imbibate de vedenii si de fumurile betiei, care li s-au suit la cap, si, in schimb, sa m§ urmati pe mine, care veghez si din frica fata de Dumnezeu nu pot sa nu denunt primejdia care vi se prega- teste. Sabelianismul e un fel de iudaism care a inceput sS se furiseze in invatatura evanghelica sub haina crestina. In realitate eel care afirma ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint o singura fiinta in mai multe persoane, dar care nu admite pentru cele trei persoane decit un singur ipostas, ce altceva face decit sa nege existenta din veci a Fiului Cel Unul-Nascut ? El mai neaga totodata si venirea Lui ca Mintuitor intre oameni, la fel si coborirea Lui la iad, precum si invierea si judecata pe care o va face la sfirsit. Sabelios mai neaga totodata si orice lucrari personale ale Du- hului Sfint. Or, dupa cite aud, intre voi sint unii care au curaj sa spuna lucruri si mai stranii decit cele ale nebunaticului Sabelios. Caci martorii audi- tivi spun ca la voi sint niste intelepti care afirma si sustin cu tarie ca nu ni s-ar fi transmis numai numele Fiului Cel Unul-Nascut, ci si al vraj- masului Sau 8 , bucurindu-se pentru asta si mindrindu-se ca si cum asd ceva ar fi inventia lor. Ei declara ca Domnul a spus : 9 «Eu am venit in numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti ; daca va veni un altul in nu- mele sau, pe acela 11-veti primi». Iar pentru ca a mai spus si in alt loc lu «invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui, al Fiului si a I Duhului Sfint», e limpede, spun ei, ca nu exista decit un singur numc (pentru intreaga divinitate, n.tr.), caci n-a spus la plural (mai multe nume), ci la singular (un singur nume). 6. Intemeietorul Bisericii din Neocezareea, mort pe la 270 — 275. 7. Mort in anul 368. A se vedea §i epistola 28. 8. Lucifer. 9. loan 5, 43. 10. Matei 28, 19. 432 WtNTUL VABILK CEt. MAH B IV Imi vine sa rosesc cind Va scriu aceste lucruri, penlru ca cei ames- tecatf In aceastS afacere sint din neamul si din singele meu si pling in inima mea, pentru ca sint nevoit (ca si cei care lupta cu doi insi deo- ■datS) n sa resping si sa nimicesc cu argumentele potrivite doua incer- cari deodata, care se fac atit dintr-o parte, cit si din cealalta pentru schimonosirea invataturii crestine si sa redau astfel adevarUlui puterfa probatoare care i se cuvine. De o parte ne sfisie aderentii lui Eunomios, de cealalta se arata ucenicii lui Sabelios. Dar va conjur sa nu dati aton- tie acestor nelegiuite sofisme, care nu pot insela pe nimeni ! Sa stiti, dar, ca «numele lui Hristos», care «este peste tot numele» 12 este numirea data Fiului lui Dumnezeu insusi, dupa cuvintul apostolului Petru : «nu este sub cer nici un alt nume dat intre oameni, in care trebuie sa ne min- tuim noi» 13 . Cit despre cuvintele «am venit intru numele Tatalui Meu >, trebuie sa stim ca Hristos le pronUnta pentru ca sa indice pe Tatal ca principiu si cauza a Sa. Iar daca spune : «mergind botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh», nu trebuie sa credem ca ni s-a transmis un singur nume. Intr-adevar, dupa cum atunci cind zice «Pavel si Silvan si Timotei» 14 sint pomenite trei nume, dar toate trei sint legate unul de altul prin silaba «s>, tot asa si Cei ce a vorbit despre «numele TatSlui si al Fiului si al Sfintului Duh», desi a pomenit trei nume, le-a legat laolalta printr-o conjunctie pentru a arata ca sub fiecare nume se ascunde ceva particular, designat de un nume, pentru ca numele .sint cele care designeaza lucrurile. Ca persoanele au in ele insele o exis- tence proprie si deplina nu tagaduiesc nici macar cei ce au cea mai pu- tina minte. Tatal, Fiul si Duhul Sfint au una si aceeasi natura si o sin- gura divinitate 15 , dar numiri diferite, care ne due cu gindul la idei pre- cise si complete. Caci nu-i sta in putere ratiunii sa aduca adoratia cu- venita Tatalui si Fiului si Duhului Sfint daca ea nu contempla, fara sa le confunde, insusirile fiecareia dintre persoane. Iar daca tagaduiesc ca acestea sint si cuvintele lor si intelesul invataturii lor, atunci si sco- pul stradaniilor noastre a fost atins. Insa cu greu vad ca ar putea ta- gadui asa ceva, pentru ca prea multe marturii se impotrivesc neferici- telor lor directluni. Cu toate acestea acum nu mai staruim asupra tre- 11. De o parte arienii anomei, iar de cealalta parte sabelienii. 12. Filip. 2, 9. 13. Fapte, 4, 12. 14. I Tes. 1, 1. 15. Cu toate ca in timpul cind scria Sfintul Vasile aceste lucruri lipseau defmi- tiile dogmatice privind aceste adevaruri, totusi acest mare ierarh sustinea destul de hotarit dumnezeirea ?i a celei de a treia persoane trinitare, asa cum reiese si din aceastii afirmatie si cum a expus-o mai amanuntit in tratatul Despre Duhul Stint. A se vedea si ep. 92, 129, 226, 244, 251, dar mai ales 161, 200 etc. «CR»oM 4)1 cutului. De-ar fi mflcar prezentul sflnfitos ! Dar dacfi vor st.lrui si pe mai departe in aceleasi ratficiri, atunci va trobui sfi denuntam si altor Biserici primejdia de la Voi si sfi se trimita proteste la cit mai multi episcopi, ca s3 r3stoarne si sa nimiceascS aceasta nelegiuire care se ri- dica incet-incet. Daca aceste mSsuri nu ajuta deocamdatS rivna noastra, oricum protestul de fata ma va descarca de osinda in fata judecatii lui Dumnezeu. V Dusmanii si-au formulat deja si in scris birfelile lor si le-au trim is mai intii acelui om al lui Dumnezeu, care e episcopul Meletie 16 , iar acum, dupa ce au primit de la el raspunsurile pe care le meritau, in- tocmai ca mamele unor monstri, care se rusineaza parca si ei de ne- legiuirile firii, isi ascund la intuneric, pentru a le alapta, rusinoasele lor progenituri. Asa si defaimatorii nostri au incercat, prin scrisori, s i intre in legatura si cu episcopul Antim din Tiana, care impartaseste idoile noastre : 17 ei pretinzind ca Grigorie 18 a spus intr-o marturisire de crc- dinta ca Tatai si Fiul sint de fapt doi dupa conceptie, dar unul dup<1 ipostas. Or in «Dialogul» cu «Aelian» 19 , el n-a afirmat acest lucru ca articol de credinta, ci le-a spus ca pe o obiectiune intr-o discutie. Iat.i ce n-au putut intelege cei care se cred atit de grozavi in subtilitate.i cugetarii lor ! In acest dialog exista multe greseli ale copistilor, dup- mSnatori. Tot asa, multe pasaje in care se vorbeste despre unirea lui Dumnezeu cu omul, ei le pun in legatura cu exprimarea despre Dum- nezeire, oameni care, cu toata nepriceperea, cauta sa inteleaga acesto scrieri, iar in felul acesta ei raspindesc peste tot ratacirile lor. 16. Cei pe care-i denunta Sf. Vasile au crezut ca daca vor ci?tiga de partea lor pe Sfintul Meletie, atunci vor putea ru?ina pe Sf. Vasile. Or se stie din multe epistolo, redate aici, ca acei doi parinti (Vasile si Meletie) erau strins uniti pe acelasi front de lupta, cf. ep. 57, 67, 68, 69, 89, 92, 95, 98, 99, 120, 129, 214, 217, 258, 266. 17. Se stie ca inainte Antim era vazut rau de Sf. Vasile, dar apoi s-au impacat, cf. ep. 58, 92, 122. 18. Taumaturgul. 19. Scriere pierduta. A se vedea R. Voss, Dei Dialog in der Friihchristlichen I.i- teratur, Munchen, 1970. 20. In locul Sfintului Grigorie Taumaturgul autorul este eel care exprima jki o judecata de valoare. 2« - Sfintul Vasile eel Mare 434 IFINTUL VABILE CEL MARE Un lucru trebuie bine inteles : asa dupa cum eel care nu admito comuniunea fiintei cade usor in politeism, tot asa si eel care nu admito deosebirea ipostaselor cade in iudaism. De aceea cugetarea noastrS tre- buie s& se bazeze pe temeiuri precise, operind cu trasSturi clare, pentru a ajunge la cunoasterea dorita. Daca nu admitem paternitatea si daca nu preciz&m de cine este limitata aceasta insusire, atunci cum am pu- tea intelege notjunea despre Dumnezeu-Tatal ? Nu-i destul numai s3 specificSm ca exista, in general, o oarecare diferenta intre persoanele divine, ci mai trebuie sa admitem si ca fiecare dintre ele exista intr-o adevSrata ipostaza. Daca admitem numai fictiunea persoanelor fara ipostase (individual, n.tr.), tot n-am respins invatatura lui Sabelios, pen- tru c& acela a zis ca desi Dumnezeu e unul ca subiect, tot El este Cel Ce se schimba de fiecare data dupa trebuinta, tncit o data implineste functia de Tata, alta data de Fiu si alta data de Duh Sfint 21 . Aceasta ratacire, care fusese stinsa de multa vreme, a ajuns sa fie acum rein- noita de scormonitorii acestei erezii anonime, de cStre acesti oameni 22 care tSgaduiesc ipostazele si neaga numirea de «Fiu al lui Dumnezeu». Daca ei nu inceteaza sa blasfemieze intr-una pe Dumnezeu, va trebui sS-i denuntam indeosebi pentru faptul ca tagaduiesc individualitatea specifics a Domnului Iisus Hristos insusi. VI lata explicable pe care am socotit ca trebuie sS vi le dam ca sa vS puneti in garda impotriva pagubelor pricinuite de aceste denaturari doctrinare. De fapt, daca ar trebui sa asemanam invataturile stricate cu niste otravuri periculoase, cum e cazul si in ceea ce trimbiteaza taimacitorii acestor vise ale voastre, atunci sa stiti ca aici e vorba de cucuta, de laptele ciinelui si de alte buruieni otravitoare 23 . In loc sa porneasca din invataturile noastre, aceste otravuri va vin din creierii infierbintati de boala unor fantasme nenorocite ale vraj- masilor. Daca acestia ar fi cit de cit intelepti, ar trebui sa stie ca darul profetic nu poate incapea decit in suflete nepingarite si lipsite de orice pata. O oglinda murdara nu poate reflecta frumusetea chipului, iar su- fletul care se lasa coplesit tot timpul de griji lumesti si pe care-1 intu- neca patimile ce izvorasc din placerile carnii, nu va fi in stare nici el sa primeasca in sine luminile Duhului Sfint. Caci nu orice vis se schimba 21 Tipica prezentare a antitrinitarismului modalist sustinut de Sabelios. 22. Aici e vizat episcopul Atarvios cu aderentfi lui, care nu recunosteau Fiului un numc deosebit de al Tatalui. 23. Exprimaro similara $i in ep. 115. ■CRiBom 435 indaUl In proorocie, cum zice Zaharia proorocul : «Domnul a lasat ve- denio si ploaie, pentru ca vrfijitorii au vedenii mincinoase si amagitoa- re» 24. Acesti prooroci mincinosi si ignoranti viseazS si beau cuibann- du-se in paturile lor 25 si nu infeleg c3 adeseori fiilor neascultatori x li se trimit si rStaciri. Caci exista si duh de minciuna, care intrind in proorocii mincinosi 1-a inselat odinioara si pe Ahav 27 . Intrucit stiau acest lucru, ei n-ar fi trebuit sa se inalte pina acolo inicit sa-si atribuie darul proorociei, ca unii care aveau o constiinta mai putin treaza chiar decit sarlatanul Valaam, caci fiind invitat cu daruri bogate de regele moabitilor, acesta nu s-a putut hotari sa ia cuvintul impotriva voii lui Dumnezeu si sa blesteme pe Israel, pe care nu 1-a blestemat nici Dom- nul 28 . Asadar, daca vedeniile din timpul somnului nu conduc pe acesti oameni dupa poruncile lui Dumnezeu, atunci sa se multumeasca cu Sfin- tele Evanghelii, care n-au nevoie de vise omenesti pentru a inspira in- credere. Daca Mintuitorul ne-a lasat pacea Sa 29 si daca ne-a poruncit sa ne iubim unii pe altii 30 , daca aceste visuri aduc lupte, neintelegeri si fac sS inceteze dragostea, atunci acesti oameni sa nu dea prilej dia- volului sa intre in sufletul lor in timpul somnului si sa nu dea mai multa crezare diavolului decit invataturilor celor mfntuitoare. EPISTOLA 211 Catre Olimpiu ScrisS tn anul 375 Cind ti-am citit scrisorile, prea stimate, nu m-am mai putut stapini de bucurie si voiosie, iar cind am stat de vorbS cu fiii tai, cei prea doriti, mi se parea ca te vad pe tine insuti. Ei mi-au gasit sufletul intr-o stare de foarte mare apSsare, dar 1-au mingiiat atit de bine, incit am uitat de cucu-ta de la voi *, pe care negustorii de vise $i datornicii de vise o ras- pindesc, invinuindu-ma pe mine ca sa cistige pe cei pe care i-au platit. Cit despre scrisori, citeva le-am scris si voi trimite si altele mai tirziu, daca vrei. Numai de ar fi de ceva folos pentru cei care le primesc ! 24. Zah. 10, 1—2. 25. Isaia 29, 8. 26. Eies. 2, 2. 27. Ill Regi 22, 22. 28. Num. 22—23. 29. loan 14, 27. 30. Joan 13, 34. * «Cucuta» din epistola de fatfi e amaraciunea creata de calomniile celor din Neocezareea (a se vedea ep. nr. 204 — 210). ... BFINTUL VABILE CtU MARB EPISTOLA 212 Catre Hilarios ScrisS in anul 375 I Iti poti inchipui care a fost impresia mea sau ce am simt,it cind m-am dus pina la Dazimon si cind am auzit c& luminatia Ta ai plecat cu clteva zile inainte de sosirea mea. Admirat,ia pe care ti-o port inca din copilane, de pe bancile scolii * chiar, m-a facut totdeauna sa pretuiesc mult conversatia cu Tine, dar aceasta cinstire se explica si dintr-un alt motiv, si anume, ca nimic nu exista azi atit de vrednic de a fi cunoscut cum este un suflet indragostit de adevar si care are darul de a judeca bine lucrurile, adica tocmai ceea ce credem ca se pastreaza la Tine. In schimb, dintre ceilalti, pe cei mai multi ii vad impartiti ca la alergarile de cai, unii mizind pentru acestia, altfi pentru aceia si aclamind pe cei din partida lor. Dar Tu, care te ridici deasupra fricii, a linguselii si a oricarui simta- mint josnic, e firesc sa p'rivesti adevarul cu ochi sanatosi. Pe de alta parte, vad ca nu esti citusi de putin ingrijorat de situa^ia Bisericilor, pentru ca mi-ai trimis chiar si o scrisoare pe aceasta tema, dupa cum declarai in ultima epistola. M-as bucura sa aud cine a primit sa mi-o aduca, pentru a cunoa^te pe eel care mi-a facut necaz. De fapt, eu n-am ajuns inca sa citesc scrisoarea care mi-a fost adresata de Tine 2 . II As da orice ca sa putem avea o convorbire, prin care sa te fac sa intelegi motivele mele de suparare (caci, dupa cum stii, chiar si numai istorisirea lor aduce usurare celor intristati) 3 si ca sa raspund la intre- barile puse : neincrezindu-ma in caracterele fara suflet, ci facind eu in- sumi si prin propriile mele mijloace o expunere clara si amanuntita, in stare sa lamureasca deplin problema. Cuvintele insufletite au o mai mare putere de convingere decit scrisorile si nu sint atit de usor de atacat si expuse calomniei. De acum nu mai r amine nimic pentru nimeni, care sa nu fi fost in- cercat ; pentru ca si cei carora le acordasem cea mai mare incredere, care, dupa parerea mea, asa cum ii vedem printre oameni, erau ceva prea mari ca sa poata face parte dintre oameni, ei bine, zic, si acestia, 1. Hilarios pare a fi retor in Neocezareea. In tinerete fusese coleg cu Sf. Vasilc. 2 Inca un caz de pierdere a scrisorilor, caci serviciul postal aproape nu exista. 3 E lucru stiut ca o bucurie daca e impartasita altuia devine mai mare, iar <> durere impartasita altcuiva face sa scada suferinta. O astfel de experienta a fosl adeseori exprimata do Sf. Vasile in epistolele sale. ncKisoni 437 au pus sub numele meu unole scrieri aparfinind altcuiva 4 , fSrS s8 se uite la continutul lor, numai si numai ca sa mS invrajbeascS cu fra^ii, ca si cum n-ar exista de acum altceva mai nelinistitor pentru cei cre- dinciosi decit numele meu ! Caci dupa ce m-am silit inca de la inceput sa ramin necunoscut (cum nu stiu sa fi facut altcineva din cei pe care i-au incercat suferintele atit de mult ca pe mine), iata ca acum, dim- potriva, ca si cum as fi dorit sa devin celebru fata de toti oamenii, asa fncit in toate colturile pamintului, poate si ale marii, acesti oameni nu fac altceva decit sa vorbeasca despre mine. Cei care se tin de nelegiui- rile cele mai mari si care introduc in Biserici invatatura necrestineasca a neasemanarii 5 au pornit razboi impotriva mea, iar cei care tin calea de mijloc, spun ei, si care, plecind tot de la aceleasi principii, nu admit concluziile logice pentru ca, chipurile, ar rani urechile multimii, nu ma pot suferi nici ei, ci ma improasca cu toate Injuraturile posibile si nu se dau inapoi de la nici un plan rau, cu toate ca, prin ajutorul Dora- nului, aceste planuri au inceput sa se clatine. Cum, dar, sa nu ma intristeze acest fel de lucruri ? Cum sa nu de- vina dureroasa viata ? Cred ca singura mingiiere in necazurile mele 6 e subrezenia sanatatii mele, care ma face sa cred ca nu voi ramine prea multa vreme in aceasta viata nenorocita. Dar in aceasta privinta am spus destule. In suferintele tale trupesti te indemn si eu sa te arati curajos si vrednic de Dumnezeu, Cei Care ne-a chemat. Daca vede ca primim cu recunostinta necazurile de acum, fie ca va inlatura pricinile suferinte- lor, cum a facut cu Iov, fie ca ne va rasplati cu marile cununi ale rab- darii in starea care urmeaza dupa aceasta viata. EPISTOLA 213 Fara adresa, catre un barbat credincios * ScrisS In anul 375 I Domnul care da grabnica ajutorare la necaz sa-ti dea si Tie ajutor pentru usurarea sufleteasca pe care mi-ai facut-o prin faptul ca m-ai 4. Aluzie la acuza de apolinarism adusa de Eustatiu. 5. Arienii de toate trei nuantele : omousieni, omei dar mai ales anomei, «de o fiinta asemanatoare», «asemanator in general", iar pentru altii «nici nu se aseam5na». Din categoria acestora din urma face parte Eunomie, impotriva caruia a scris Sf. Vasile multe pagini in multe din operele sale. 6. Singura mingiiere in necazuri e boala mea, iata o idee formulata antinomic, dar care a fost pentru Sfintul Vasile o adevaratS lege de conduits in toata viata. * Adresanlul pare a fi fost episcop, oricum prieten al Sf. Vasile. 438 BFINTUL VASILE CEL MARE cercetat prin scrisoarea recentS, aducind drept rasplata pentru min- glierea smereniei mele o adevSratS si mare bucurie duhovniceascS ! Mi s-a Intimplat sa ma intristez sufleteste cind am vSzut in intilnirile noastre obstesti o salbaticS si nesanatoasa nepasare din partea popo- rului §i o veche si irezistibila pornire spre rau a conducatorilor lui 2 . Dar indata ce Ti-am vazut scrisoarea si comoara ce se cuprindea in ea, am inteles ca Acela ce orinduieste treburile omenirii a facut sa ra- minS o dulce mingiiere pentru cei care traim in amaraciune. De aceea ma adresez si eu Cuviosiei Tale, aducindu-ti obisnuita mingiiere, ca sa nu incetezi sa te rogi pentru sarmana mea via^a, ca nu cumva sa ma inec in ispitele vietii acesteia si sa uit de Dum- nezeu «Cel ce ridica din pulbere pe eel sarac» 3 , ca nu cumva cazind In vreo trufie sa «cad in osinda diavolului» 4 si, increzindu-ma prea mult in ajutorul de sus, sS fiu luat de Domnul pe cind dorm sau incarcin- du-ma cu fapte pagubitoare 5 , sa ranesc conijtiinta impreuna-slujitorilor mei, ori stind mereu in apropierea celor betivi sa sufar, potrivit dreptei judecati a lui Dumnezeu, toate amenintarile fagaduite iconomilor celor nedrepti. Drept aceea te rog sa ma pomene§ti in rugaciunile Tale catre Dumnezeu, ca sa fiu treaz in toate, ca sa nu fac de rusine si de ocara numele lui Hristos deodata cu descoperirea tainelor inimii noastre la marea zi a aratarii Mintuitorului nostru Iisus Hristos. II $tii ca din pricina inmultirii ereticilor astept din clipa in clipa sa fiu chemat la Curte sub pretextul ca as primejdui pacea 5 . Indata ce a auzit acest lucru episcopul in cauzS 5bls mi-a scris sa ne ingrijim sa ne deplasam pina in Mesopotamia si dupa ce voi fi convocat pe episcopii de aceleasi conceptii, care conduc Biserica de acolo, sa pornim catre Imparat. Cit priveste persoana mea, nici nu poate fi vorba ca orga- nismul meu sa suporte o astfel de calatorie pe timpul iernii. De altfel nici nu pare necesara o astfel de intreprindere in afara, poate daca Tu m-ai sfatui totusi sa fac acest lucru 6 . Voi astepta deci §i din partea cuviosiei Tale un sfat care sa-mi confirme parerea. De aceea te rog ca sa-mi dai de stire prin unul din fratju de incredere ce anume sa cred de cuviinta din partea vredniciei Tale, care indicatie ar fi cea mai inspirata. ■ 2. NepSsarea multimii $i rautatea conducatorilor biserice^ti suparau eel mai mult pe sflnt. 3. Ps. 112, 7. 4. J Tim. 3, 6. 5. Matei 24, 48—51. 5 bis. Maurinii cred cS acest episcop ar fi Meletie. (5. Si din aceste cuvinte reiese ca destinatarul era o persoana deosebita. SCHIHORI 4;t(| EPISTOLA 214 Catre comitele Terentiu 1 Scris3 In prlmavara anului 375 I Cind am auzit ca Excelenja Ta te-ai hotarit sa iei din nou slujba obsteasca, ,1a inceput m-am tulburat, pentru ca, trebuie sa spun ade- varul, m-am gindit cit de patrivnica este ea firii Tale, intrucit ti-ai luat odata ramas bun de la treburile obstesti, dedicindu-te numai purtarii de grija a sufletului tau ; asa incit m-am gindit ca numai de sila te-ai mai putea reintoarce la cele dinainte. Dar apoi din motive superioare, am socotit ca poate Domnul voind sa aduca 6 mingiiere pentru nenuma- ratele asupreli care cazusera asupra Bisericilor noastre, va fi rinduit ca Excelenta Ta sa intre din nou in treburile obstesti. Atunci am inceput sa nadajduiesc din nou ca macar inainte de a pleca din viata aceasta imi va fi dat sa intilnesc personal pe Excelenta Voastra. II Dar iata ca acum s-a raspindit la noi alt zvon, si anume ca te afli in Antiohia si ca rezolvi anumite treburi impreuna cu cele mai inalte dregatorii impartasesti. In afara de zvonul acesta a ajuns pina la mine si informatia ca, pentru a se uni cu noi, fratii partidei lui Paulin sint pe cale sa ajunga la intelegere cu noi, cei de credinta ortodoxa a Fra- tiei Tale, ^i cind zic ca vor sa se uneasca cu «noi» in^eleg partida omului lui Dumnezeu, adica a lui Meletie. Mai aud ca ei pun in circulate si epistola apusenilor, care reclama pentru ei supravegherea peste episcopia Bisericii Antiohiei, prezentind in luminS falsa pe prea minunatul Meletie, episcopul adevaratei Biserici a lui Dumnezeu. $i nici nu ma mir, intrucit cei de acolo nu cunosc deloc situatia de aici, iar cei de aici, care socot ca o cunosc, o prezinta mai mult in interesul lor decit al adevarului. $i acest lucru nu-i cu totul nefiresc, fie pentru ca nu cunosc adevarul, fie pentru ca vor sa ascunda cauza pentru care prea fericitul episcop Atanasie a ajuns sa scrie catre Paulin. Dar pentru ca Excelenta Ta ai oameni, care sint in stare sa istoriseasca cu ama- 1. Comitele Terentiu se pensionase de virsta, dar la insistence imparatului Valens a primit sa revina In activitate, intre altele pentru pacificarea bisericeasca din Antiohia. Desi ortodox convins, el a ajuns sa promoveze in scaunul antiohian pe Paulin, iur nu pe Meletie, pentru care insista atit de mult Sf. Vasile. Paulin adusese o recunoastoro din partca p^ipci Damasus. 440 SFINTUL VASILE CKL MARK nunte tot ce s-a intimplat Intre episcopi 2 , pe vremea domniei lui Jo- vian 3 , Te rugam sa ajuti sa se aduca informatii din partea acestora. Intrucit nu invinuiesc pe nimeni, doresc s-avem dragoste pentru toti ?i mai ales pentru cei din rindurile credinciosilor, si ne bucuram pentru cei care au primit scrisoarea din Roma. $i chiar daca prin aceasta scrisoare se aduce o marturie puternica si hotarita in favorul destina- tarilor, ne rugam 'ca ea sa spuna adevarul si sa fie confirmata prin fapte. Dar acesta nu-i un motiv care m-ar putea convinge vreodata, fie s '■■< nu recunosc pe Meletie si sa uit de Biserica de sub ascultarea lui, fie sa socot de put,ina important,a problemele de la care a plecat dihonia de la inceput si sa cred ca acestea n-au multa important pentru adeva- rata creidinta. Caci dupa mine, nu numai ca n-as consimti sa cedez vreodata pentru ca cineva a prirrat o epistola de la oameni si se min- dreste pentru aceasta, numai pentru atit eu nu ma voi retrage, ci chiar daca ar veni aceasta scrisoare din cer si daca ea nu ar fi de acord cu invatatura cea adevarata a credintei, nici atunci eu n-as putea primi pe un astfel de om in comuniune cu sfintii 4 . Ill Pentru ca, o minunate omule, adu-ti aminte ca falsificatorii adeva- tului, cei care au introdus spartura ariana, dind-o drept credin^a auten- tica a parintllor, nu aduc nici un alt argument ca nu primesc invata- tura dreapta a Parintilor decit termenul «de o fiinta», pe care-1 talmS- cesc rau ?i contrar intregii credinte, spunind ca Fiul lui Dumnezeu e designat de noi ca fiind de aceeasi fiinta dupa ipostaz 5 . Daca le vom da vreun prilej sa fim aratati de ei, care, mai mult din prostie, decit din rea credinta, spun aceste lucruri sau altele asemanatoare acestora, nu facem nirqjic altceva decit sa le dam nezdruncinate argumente impo- triva noastra si sa intarim si mai mult erezia lor. Ei au doar o singura grija in discutiile lor despre Biserica, nu cum sa-si formuleze parerile lor, ci cum sa le atace pe ale noastre. Ce ar putea fi mai primejdios decit sa zdruncine credinta multi- milor prin faptul ca unii din noi ar sus|ine ca ipostasul Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh este numai unul singur ? Chiar daca subli- 2. Intre Atanasie ?i Meletie. A se vedea epistola 89. 3. Domneste doar 8 luni (363—364). 4. Se stie ca Paulin fusese hirotonit de episcopul Lucifer de Cagliari in anul 362, deci la 2 ani dupa Meletie, care, e adevarat, se afla in exil atunci. De aceea Sf. Vasile nu putea accepta sa nu se spuna cum a inceput «dihonia». 5. Neintelegerile intre partida lui Meletie si a lui Paulin aveau si radacini dog- matice legate de termenul «deofiin5a». Sf. Vasile acuza pe partizanii lui Paulin de ignorunta ?i de rea credinta. RCH1SORI 441 Hiaza cu grij& deosebirea dintre persoane, «i fac acest lucru dupS a iormulare care ne aminteste pe cea a lui Sabelios. Acesta spunea In- tr-adevar ca dup5 ipostas Dumnezeu e numai unul, pe cind Scriptura II prezinta deosebit ca persoana\ potrivit insusirilor specifice ale fiecarei infatisari sub care se prezinta : uneori ii dam nume de Tata, cind im- prejurarea indica o astfel de persoana, altadata numele se potriveste Fiului, si anume atunci cind coboara sa poarte grija de noi sau pentru alte astfel de lucrUri providentjale si, in sfirsit, altadata il leag3 de persoana Duhului, atunci cind prilejul indica numele acestei persoane. Daca auzi chiar si in Biserica noastra pe unii oameni zicind ca Tata I §i Fiul si Duhul Sfint au un singur ipostas, dar ei inteleg totodata r<1 exists separat trei persoane deosebite, atunci cum sa nu para ca adur dovada destul de limpede si de nezdruncinat ca numai cele spuse de ai nostri'sint adevarate ? IV Or faptul ca ipostasul si fiinta nu sint unul si acelasi lucru, cred ca ne-au dat sa-1 intelegem chiar si fratii din Apus, atunci cind sim- tind saracia limbii lor au tradus in greceste termenul de «fiinta» pen- tru ca daca ar exista o deosebire cit de mica de nuan^a, ea s-ar fi pastrat prin deosebirea clara si de neconfund&t a termenilor. Daca s-ar simti nevoia sa-mi spun si eu pe scurt parerea despre aceasta tema, as zice cam asa : raportul dintre ceea ce-i comun si particular e acelasi ca si eel dintre fiinta si ipostas, pentru ca fiecare din noi participant la «fiinta» prin ceea ce avem in comun, in schimb insu- ?irile individuale sint specifice fiecaruia in parte. De aceea si aici ter- menul «fiin|a» este comun tuturor persoanelor treimice, cum e cazul cu sfinfenia, cu dumnezeirea si cu orice s-ar mai putea intelege, pe cind Insusirile specifice le are fiecare separat : cea de parinte, de fiu sau de putere sfintjtoare. De aceea daca s-ar spune ca persoanele sint fara ipostas, o astfel de afiri»atie e ceva absurd, iar daca am accepta ca adevarate toate trei ipostasele, atunci atitea marturisim cite si numa- ram. In chipul acesta, prin invatatura despre «dedfiintime» se asigura si unitatea dumnezeirii, dar si recunoasterea Treimii, adica existenta concomitenta a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfint. Prin aceasta vreau totusi sa fie convinsa si Excelenta Ta de un lucru, si anume ca atit Domnia Ta, cit si oricare altul din cei care sprijina adevarul si nu dispretuiesc pe barbatii care lupta pentru cre- dintii, sinteti datori sa asteptati ca initiativa de unire si de pace sa fie lnato de conducatorii Bisericilor, pe care eu ii socot «stilp si intSrire a 442 arlNTUL vahilh: ckl maw; aclevciruluii) 6 si pe care-i respect cu atit mai mult, cu cit unii din ei sint surghiunitj pentru cS li se aduce vina cS ei ar fi pricina dezbi- narii 7 . Drept aceea Te rugam sa ramii nepartinitor fa^S de noi si liber de orice prejudecata, pentru ca sa ne putem mingiia macar cu gindul cfi Dumnezeu ni te-a daruit ca pe un toiag si ca o intarire in toate. EPISTOLA 215 Catre preotul Dorotei * Scrisa in anul 375 Indata ce am gasit prilej am trimis scrisoarea pe adresa minuna- lului bSrbat care e comitele Terentiu, gindindu-ma ca as provoca mai putine banuieli daca in problemele amintite i-as scrie prin mijlocirea unor persoane straine, dar in acelasi timp vrind ca nici sa nu lipseasca cu totul din aceasta actjune prea iubitul nostru frate Acachios. Am predat, asadar, epistola incasatorului financiar de la serviciul regional, care calatoreste cu mijloace de transport oficiale, cerindu-i ca mai intii scrisoarea sS-ti fie predata tie. In legatura cu calatoria spre Roma, nu stiu cum de nu te-a ins-tiin- tat, mai intii, pe FrSfia Ta, ca in timpul iernii drumul e cu totul imprac- ticabil, pentru ca tinutul din Constantinopol si pina la granitele noas- tre e plin de dusmani 2 . Daca ar trebui sa mearga pe mare, acum ar fi momentul. Numai de-ar primi prea iubitul de Dumnezeu si frate al meu Grigorie sa calatoreasca pe mare si daca ar accepta sa conduca el delegat.ia in problemele acestea ! Oricum, nu vad pe cineva care sa-1 poatS inso^i, dar mai stiu ca acela e cu totul lipsit de experien^a in pro- blemele bisericesti 3 . Cred insa ca insotirea cu un barbat cu simtaminte nobile va trezi respect si va fi de foarte mare folos. Daca e vorba de Un om mindru si ingimfat, asezat pe un tron inalt 4 , si din pricina aceasta neascultator de cei care-i spun de jos adevarul, ce ar putea cistiga obstea din discu^iile unui om ca Grigorie, care habar n-are de lingusiri ? 6. / Tim. 3, 15. 7. Intre altii aceasta era situajia sfin{ilor Meletie al Antiohiei, Eusebiu de Sa- mosata, Grigorie de Nyssa etc. 1. Dorotei, diacon si mai apoi preot, era omul de legatura intre Sf. Vasile si Meletie, precum si intre acestia si cei din Apus. 2. Aluzie la pericolul infiltratiilor gotilor. 3. E vorba de Sf. Grigorie de Nyssa, despre care Sf. Vasile ne vorbeste tot cam in astfel de termeni si in alte epistole : 58, 170, 171, 200. 4. E vorba de Damasus. acniaoiu 113 EPISTOLA 216 Catre Melette, episcopul de Antiohia Scrisfl In anul 375 Multele c^iatorii pe care le-am facut in ultimul timp m-au Inde- partat de patrie. Am fost plecat in Pisidia pentru ca, impreuna cu epis- copii din acele parti, sa punem in rinduiala problemele legate de Bi- sericile din Isauria *. De acolo drumul m-a dus pina in Pont, pentru ca Eustatiu facuse mari presiuni asupra credinciosilor din Dazimon ca sa se rupa de Biserica noastra 2 . M-am repezit si pin& la casuta fratelui meu Petru, care, pentru ca e in apropiere de Neocezareea 3 , a ajuns sa fie pentru cei din jur pricina de tulburare, iar pentru mine obiect de adinca jignire 4 . Intrucit oamenii lui Eustatiu au luat-o la fuga 5 , de$i nu-i urmarea nimeni, s-a crezut ca eu as intra cu sila in oras ca si cum as fi dornic sa ma incarc de osanalele lor. La intoarcere m-a prins o ploaie strasnica, asa ca m-am imbolnavit atit din pricina ei, cit si de deprimarea pe care mi-a provocat-o scri- soarea primita de la Rasarit 6 , prin care ma instiintau ca pentru parti- zanii lui Paulin fusesera aduse din Apus anumite scrisori, prin care i se recunostea autoritatea lui $i ca aderentii acestei partide se faleau si se mindreau din pricina aceasta. In acest sens se propunea chiar o marturisire de credinta, care daca ar fi bine primita, apusenii ar fi dis- pusi sa se uneasca cu Biserica noastra. Mai mult, ni s-a comunicat totodata ca a fost cistigat pentru cauza lor un om minunat, Teren^iu, caruia indata i-am si scris ca sa-?i tempereze elanul si sa-1 informez ceea ce mi-a fost posibil, corect, despre viclenia lor 7 . EPISTOLA 217 Catre Amfilohiu. Despre canoane ScrisS in anul 375 Intorcindu-ma din calatorie (fusesem plecat pina in Pont pentru problemele de ordin bisericesc si ca sa-mi vizitez rudele) * am adus ina- 1. Isauria era atunci sub jurisdictia lui Amfilohiu de Iconium. 2. Acelasi inrait intrigant Eustatiu a alungat pe episcopii otrodocsi si din tinu- turile martime (din Amasia si Zila). 3. Minastirile de pe valea Irisului in care traise in tinerete Si. Vasile erau acum in grija fratelui mai tinar, Petru, episcop de Sebasta. 4. Activind pe linie strict ortodoxa, Petru a stirnit gelozia si ura lui Atarvios si Eustatiu, cf. ep. 204, 207, 210. 5. Cf. ep. 210. 6. E impresionant co calatorii grolc a facut Si. Vasile. 7. Cf. ep. 215. * Intre ei Macrina ecu tinSra, retrasa in monahism, si Petru, episcop de Sebasta. 444 SFINTUL VASILE CEL. MARE poi un trup cu totul zdruncinat si un suflet extrem de zbuciumat 2 , dar cind am luat in miini scrisoarea Cuviosiei Tale am uitat totul, pentru ca mi-a fost dat sa vSd semnele celui mai placut glas dintre toate $i ale miinii celei mai dragi. Daca m-a putut inviora in asa masura pina si o scrisoare de a Ta, iti poti inchipui cit de entuziasmat a? fi dacS te-as putea si Intilni ! Sa dea Dumnezeu Sfintul ca sa nu aiba loc intr-un moment greu si ca Tu sa fii eel care ma vei chema ! Daca ai putea ajunge pina la casa lui Eufimiade, n-ar fi deloc greu sa ne in- tilnim acolo, caci atunci as scapa de povara treburilor de aici si m-a$ grabi cit mai repede sa imbratisez pe eel drag mie. De altfel, exist! fnca un temei care ma sileste sa ma deplasez pina la Nazianz, pricina retragerii neasteptate a prea iubitului de Dumnezeu episcop Grigorie r despre care habar n-am de ce s-a retras 3 . Cit despre omul despre care am mai stat de vorba cu vrednicia Ta si pentru care te-ai pregatit sa lucrezi, trebuie sa stii ca, pe linga o boala mai veche, el a mai dat recent si intr-o grea suferinja la ochi, asa incit, atit din pritina acestei vechi boli, cit si a celei mai noi, el a devenit cu totul neindicat pentru orice fel de slujba care i s-ar fi putut incredinta. De altfel, momentan nici nu gasesc aici altul. Poate ca ar fi mai bine (cu toate ca au lasat problemele in grija noastra) ca oamenii sa-si gaseasca pe cineva dintre ei. Trebuie sa ne gindim ca ei au rostit acele cuvinte sub forma de curtoazie, pe cind din inima lor ei voiau ceea ce au discutat de la inceput, cS sa fie pus in fruntea lor unul de-al lor. Daca exista cineva printre cei de curind increstinati, in- diferent daca va fi pe placul lui Macedonie sau nu, sa-1 propuna ei. Pre- gateste-1 tu pentru a-1 avea unde ne va fi de nevoie, caci Domnul, Ca- re-ti da ajutor in toate, iti va da har si pentru acest lucru 4 . LI. Canoanele privitoare la clerici au fost insirate in general, fSr§ sa se faca specificari deosebite, precizind doar ca pentru cei cazuti se prevede o singura pedeapsa, si anume : depunerea din serviciu, fie ca au vreun grad ierarhic, fie ca ramin intr-un serviciu fara hirotonie 5 . 2. Despre sufermtele fizice, dar mai ales morale de care se plinge Sf. Vasile. putem sa vedem in diferite descrieri. A se vedea indeosebi epistolele 210, 214 si 216, unde se refera indeosebi la amaraciunile provocate de nestatornicia de caracter a episcopului Atarvios din Neocezareea, precum si de «incurcatura» creata de hirotonia lui Paulin pentru scaunul din Antiohia, a carei schisma dureaza vreo 40 de ani. 3. Batrinul episcop Grigorie, tatal lui Grigorie Teologul, murise tn anul 374, In urma acestui fapt, fiul sau, care fusese hirotonit fara voie ca episcop de Sasima a «fugit» neasteptat si din Nazianz. 4. Probabil ca se face aluzie la completarea vreunui scaun episcopal vacant, la care arienii erau foarte vigilenti- Pentru numerotarea canoanelor Sf. Vasile a se vedea ep. 188 si 199. 5. Dupa cum spune can. 16 al sin. I ecumenic sub «clerici» se intelegeau per- soanele active in cadrul Bisericii, indiferent daca erau hirotoniti ori erau numai hi- rotesiti. Pedeapsa data acestora (celor insubordonati) «ra caterisirea (cf. can. 32). SCRISORI 445 LII. Femeia care in calatorie n-a purtat grija de fatul ei si desi a avut putinta sa-1 salveze, fie socotind ca astfel isi ascunde pacatul, fie ca avea o intense cu totul dobitoceasca si neomeneasca, sa fie judecata pentru ucidere. Dar daca ea n-a putut purta grija de fat si daca acesta a murit din pricina singurata|ii si pentru ca n-avea cele de nevoie, mama sa fie iertata 6 . LIU. Vaduva sclava poate ca n-a savirsit greseala prea mare hota- rindu-se pentru o a doua casatorie sub forma de rapire. Pentru aceasta nici nu va trebui s-o invinuim, caci nu aparenfele se judeca, ci mtentia. Fireste ca ii ramine pedeapsa data pentru a doua casatorie 7 . LIV. Despre categoriile deosebite de ucidere invohmtara stiu ca am scris nu de mult Cucerniciei Tale si nu pot spune nimic mai mult. Ra- mme sa chibzuiesti daca maresti ori scazi din pedepsele date, sau chiar le ierti de tot 8 . LV. Cei care pleaca sa lupte impotriva tilharilor, daca sint mireni ti oprim de la Impartasania cu Cel Bun, iar daca sint clerici ii depunem din treapta : «Tot eel ce scoate sabia, de sabie va muri», zice Scrip- tura 9 . / LVI. Omul care a ucis in chip voluntar, dar apoi s-a cait, timp de 20 de ani va fi lipsit de Impartasania de cele sfinte, iar cei douazeci de ani vor fi impartiti pentru el in chipul urmator : 4 ani trebuie sa se «tinguiasca» stind in picioare, afara, la usile locasului de rugaciune, cerind credinciosilor care intra sa se roage pentru el, marturisindu-si astfel faradelegea. Dupa trecerea celor patru ani va fi primit printrc «ascultatori», iesind impreuna cu acestia vreme de cinci ani. Vreme de sapte ani va iesi impreuna cu cei care se prostern facind metanii. Vreme de patru ani va sta numai in picioare impreuna cu cei credinciosi, ck< nu va putea fi impartasit. Dupa ce se vor fi implinit toate acestea se va impartasi de cele sfinte l0 . LVII. Omul care a ucis fara voie va fi exclus vreme de 10 ani de la Sfintele Taine. Cei zece ani vor fi impartUi pentru el in chipul urma- tor : doi ani se va tingui. Trei ani va ramine printre ascultatori. Patru ani va fi printre cei care se prostern. Un an va sta numai in picioare, dupa aceea va fi admis la cele sfinte w . 6. A se vedea cele spuse de Sfintul Vasile si in can. 33. 7. Idei apropiate si in can. 22, 38, 40, 42. 8. Cf. can. 43, 56—57. 9. Matei 26, 52. Dispozitie mult prea aspra si oarecum in contradicfie cu cele spuse de Sf. Atanasie eel Mare in canonul 1. A se vedea aici, mai sus : la epist. 188, can. 12. 10. Mai pe larg Milas, Canoaneie I, 2, p. 56 (can. 8, 11, 43). 11. Cf. can. 2, 8, 11, 43, 54 si 56. 440 SFINTUL VASII.E CKI, MARK LVIII. Cei ct> a savirsit adulter va fi exclus vreme de 15 ani de la Sfintele Taine : patru ani va fi printre plingatori, cinci ani va fi ascul- tiitor, patru ani va fi cu cei care se prostern, iar ultimii doi ani va sta in picioare f &ra sa poata lua Impartasania 12 . LIX. Desfrinatul va fi lipsit vreme de 7 ani de Impartasania celor sfinte : doi ani va fi printre plingatori, alti doi ani printre ascultatori, alti doi printre cei care se prostern, iar un an va sta in picioare. In al optulea an va fi primit la Impartasanie 13 f LX. Cea care a depus vot de feciorie si si-a calcat fagaduinta va petrece in pocainta un rastimp egal cu cea care a savirsit adulter. Tot asa vor fi pedepsite si cele care dupa ce s-au legat sa duca viata de calugarita isi calca legamintul 14 . LXI. Cei care a furat si se caieste si-si denunta el insusi pacatul va fi oprit numai de la participarea la Sfintele Taine vreme de un an. Daca va fi denuntat de altul, atunci va fi exclus vreme de doi am. In tot acest rastimp el va face matanii si va sta in picioare, dupa care poate fi primit la Impartasanie l5 . LXII. Barbatul care comite imoralitate asupra altui barbat va fi pe- depsit cu acelasi timp de pocainta ca si pentru adulter 16 . LXIII. Cei care marturiseste ca a comis fapte rusinoase cu animale va petrece acelasi timp de pocainta 17 . LXIV. Cei care si-a calcat juramintul, timp de 10 ani nu se va putea impSrtasi. Doi ani va petrece cu cei care se tinguiesc, trei ani cu cei ascultatori, patru ani cu cei care se prostern, iar un an va trebui sa rSmina numai in picioare, dupa care va putea fi primit la Impartasanie 18 . LXV. Cei care-si marturise$te pacatul vrajitoMei sau al otravirii, va petrece in pocainta acelasi numar de ani ca si ucigasul si va fi tratat ca unul care si-a recunoscut aceasta ultima nelegiuire 19 . LXVI. Cei care jefuieste mormintele va fi exclus de la Impartasanie vreme de zece ani : doi ani va fi intre tinguitori, trei ani intre ascul- tatori, patru ani intre cei care se prostern, iar un an va ramine in pi- cioare, apoi va fi ingaduit la Impartasanie 20 . 12. Idei similare in can. 37, 77. 13. Urmeaza deci toate treptele catehumenatului, cf. can. 21—22, 26, 79, 80. 14. Sflntul Vasile a mai vorbit despre probleme asemanatoare in can. 6, 18 — 19, 20, 44. 15. A se vedea cele spuse de N. Milas, op. cit., II, 2, p. 113 — 114. 16. A se vedea ce a mai prevazut Sfintul Vasile si in can. 7. 17. Cf. can. 6 al Sfintului Vasile. 18. Cf. can. 29 si 82. 19. Despre vrajitori ne mai vorbeste Sfintul Vasile si in can. 72 si 83. 20. A se vedea aici si can. 7 al Sfintului Grigorie de Nyssa. SCHINOHI 447 LXV11. Imperecherea fratclui cu soru va fi pedepsitn cu acelasi num.ir de ani ca si uciderea 21 . LXVIII. Cei care intr-un grad de rudenie oprit pentru cSsStorie sint prinsi in flagrant delict de pacatuire vor suferi pedepsele adulterului 22 . LXIX. Citetul care se va impreuna cu logodnica sa inainte de casa- torie va fi admis sa citeasca dupa" o oprire de un an, dar va ramine citet fara sa poata inainta in grad. Daca se uneste pe ascuns, fara cSsatorie, va fi suspendat din functie. Acelasi regim se aplica si slujitorului 23 . LXX. Diaconul care si-a spurcat buzele 24 si care a recunoscut ca a comis acest pacat si inainte, va fi suspendat din slujbele sale, dar va fi primit sa participe la Sf. Impartasanie deodata cu ceilalti diaconi. Ace- lasi lucru e valabil si pentru preoti. Daca vreunul e prins in flagrant delict de pacat mai greu, va fi depus, indiferent ce grad are. LXXI. Cel care e constient ca a savirsit oricare dintre pficatele amintite si care nu le-a marturisit, ci a fost dovedit de altcineva ca le-a savirsit, va fi pedepsit cu acelasi rastimp de pocainta cu care a fost pedepsit eel care a comis acele fapte. LXXII. Cel care se preda vrajitorilor sau unora ca acestora va fi pedepsit cu acelasi rastimp de pocainta ca si ucigasii 25 . LXXIII. Oricine s-a lepadat de Hristos si a calcat taina mintuirii trebuie sa plinga de-a lungul intregii sale vieti si-i dator sa faca poca- inta, urmind sa fie invrednicit de Impartasanie abia in clipa cind ar fi sa paraseasca aceasta viata pe urma credintei in bunatatea lui Dumnezeu 26 .- LXXIV. Daca cineva din cei care au cazut in pacatele amintite mai inainte se indreapta, facind pocainta, cel caruia i-a fost incredintata de Dumnezeu puterea de a lega si a dezlega, vazind cainta pacatosului, poate sa se faca mai ingaduitor intru a-i micsora durata pocaintei chiar fara a-1 osindi, fiindca istoria cuprinsa in Scriptura ne invata ca cei care fac o pocainta mai aspra dobindesc indata mila lui Dumnezeu 27 . 21. Cf. ?i can. 75 al Sfintului Vasile. 22. Despre casatoria intre rude ne mai vorbe$te Sfintul Vasile $i in can. 75 — 76, 79, 87. 23. Cf. si can. 6, 32, 51 si 57. 24. Sf. Vasile nu precizeaza in ce consta aceasta «spurcare» a buzelor, prin atin- gerea fizica de ceva necurat ori prin simpla pronuntare a unor cuvinte «paginesti». Unii canoniisti inclina pentru prima eventualitate. A se vedea ce a mai recomandat Sfin-tul Vasile si in can. 32, 51, 69. 25. Idei similare si in can. 81 si 83. 26. Can. 62 ap., 2 sin. I ecum. ; 3, 12 Ancira etc. 27. Cum a spus-o in aceste trei epistole trimise Sfintului Amfilochie (nr. 188 r 199 si 217), Sf. Vasile subliniaza ca esential este nu «durata pocaintei, ci modul in care so face ea». De acum acest clasic dascSl al «iconomiei», care a fost Sf. Vasile, chiar dacS prevede canoane exceptional de grele (mai ales pentru mentalitatea cres- tina dc azi). totusi uneori uimeste %i prin umanismul si indulgenta lui. SrlNTUL VAHILK CBL MARK LXXV. Cel care s-a spurcat cu sora tataiui s3u sau a mamei sale s3 n-aiba voie sa intre in casa de rugSciuni pina ce nu renunta la pur- tarea lui nedreapta si de neiertat. Dupa ce va fi ajuns sa-si dea seama •de grozavia pacatului, sa petreaca trei ani in rindul celor care se tin- guie stind in picioare la usa locasurilor de rugaciune si rugind poporul, care intra pentru rugaciune, sa-i fie mila de el si sa adreseze nenu- mSrate rugaciuni lui Dumnezeu. Dupa aceea sa-1 primeasca pentru un rSstimp de trei ani, dar numai intre cei ascultatori, asculta adica citi- rile din Scripturi precum si cuvintul de invStatura, si sa-1 scoata apoi fara s8-l judece vrednic de a sta impreuna cu ceilalti la rugaciune. Mai tir- ziu, daca va cere-o cu lacrimi si se arunca la picioarele Mintuitorului cu fringerea inimii si cu smerenie adinca, sa i se dea voie sa faca ma- tSnii sau prosternari vreme de alti trei ani. Apoi, dupa ce va fi dovedit «roade vrednice de pocainta» 28 sa-1 primeasca in al zecelea an la ru- •gaciunea credinciosilor, dar fara sa se poata impartasi. Dupa ce va mai fi stat la rugaciune in picioare inca alti doi ani, impreuna cu credin- •ciosii, sa fie, in sfirsit, socotit vrednic de comuniunea Binelui. LXXVI. Acelasi canon si pentru cei care iau pe cumnatele lor 2 *. LXXVII. Cel care-si lasa femeia cu care se unise in chip legiuit si •care-si aduce apoi alta, se supune, dupa hotarirea Domnului, osindei adulterului. Parintii nostri au lasat niste canoane, prin care au hotarit ■ca cei vinovati sa stea un an in rindul celor care se tinguiesc, doi ani intre ascultatori si trei ani intre cei care se prostern. In al sa,ptelea an sa stea in picioare impreuna cu credinciosii si asa sa se invredniceasca de aducerea (jertfei liturgice, n.tr.) daca se vor pocai cu lacrimi 30 . LXXVIII. Aceeasi regula sa se observe si fata de cei care iau in casatorie doua surori chiar daca nuntile lor au loc la timpuri diferite 31 . LXXIX. Cei care s-au innebunit cu patima dupa mamele lor mastere sint supusi aceluiasi canon, la fel si cei stapiniti de patima nebuneasca dupa surorile lor 32 . LXXX. Parintii au trecut sub tacere poligamia 33 socotind-o fapta do- bitoceasca si cu totul straina de neamul omenesc. Mie mi se pare ca ea e un pacat intrucitva mai mare decit desfrinarea. De aceea e lucru firesc ca acei vinovati sa fie supusi canoanelor, adica sa stea pe rind, 28. Matei 3, 8. A se vedea ce a mai propus Sfintul Vasile in can. 67. 29. Cf. can. 26—27 ; 68 ; 75 ; 78—79. 30. Can. 48 apostolic. Sa fie o contrazicere intre canonul 58 si intre acesta >. Acolo se prevedeau 15 ani, aioi doar 7 drept pedeapsa. 31. Cf. can. 23 si 87. 32. Cf. can. 67, 75. 33. Prin «polir|amie» Sf. Vasile se refera la casatoria a Ill-a ori la mai mult s. 37, 14. HCKIMORI 457 UilhurS cu lotul pe ccj saiman. Or daui din defftlmare izvordsto un rau atit do marc inclt doboarti chiar 51 po omul desfivlrsit (cSci la acest barbat trebuie s5 ne gindim atunci cind vorbim de om), pe eel sarac, adica cei lipsiti de invataturile inalte, dupa cum spune proorocul cind zice : «poatc ca acestia sint niste bieti nenoroci^i pentru c3 nu cunosc legea lui Dum- nezeu, de aceea sa mergem la cei mari» 4 (sub cuvintul «sarman», in- felegindu-se cei lipsiti de minte si mai ales gindindu-se la cei nedesa- virsiti inca pentru omul eel launtric si neajuns inca la masura deplina a virstei barbatului desavirsit) 5 , ei bine, despre acestia spune Scriptura ca sint purtati dintr-un loc intr-altul si se clatina intruna. E mai bine sa sufar durerea in tacere, nadajduind pina la urma ca defaimatorilor li se vor indrepta faptele. Pentru ca aveam impresia ca cele spuse impotriva mea nu veneau din rautate, ci din necunoasterea adevarului. Dar pentru ca vad ca dusmania lor creste cu vremea tot mai mult si ca nu le pare deloc rau pentru cele vorbite pina acum si nu numai ca nu se gindesc sa repare cele petrecute, ci inca le intaresc si mai mult ca sa-mi distruga reputatia intre fra^i, de aceea tacerea nu-mi mai apare ca cea mai indicata. Mi-a venit in minte acum spusa proorocului Isaia, acolo unde graieste : «Tacut-am multa vreme, stat-am linistit si mi-am stapinit tacerea, dar oare voi tacea tot timpul ? chinuitu-m-am ca o femeie in durerile facerii» 6 . Fie ca sa am acum parte de amindoua : pe de o parte, de rasplata pentru tacere, iar pe de alta, de puterea de a de- masca erezia, pentru ca in felul acesta sa se poata seca amarul minci- noaselor invinuiri care se pornisera impotriva mea si ca sa pot spun^ si eu cu psalmistul : «valuri inspaimintatoare au trecut peste sufletul meu» 7 , iar cu ceva mai inainte se spunea asa : «de n-ar fi fost Domnul cu noi, atunci cind s-au ridicat oamenii impotriva noastra, poate ca de vii ne-ar fi inghitit pe noi si apa ne-ar fi inecat pe noi, suvoi ar fi trecut peste sufletele noastre». II Dupa ce mi-am cheltuit multi ani din viata cu lucruri desarte si in- treaga tinerete mi-am risipit-o in truda zadarnica de a dobindi invatatura (intelepciunii lumesti, n.tr.), despre care Scriptura spune ca-i nebunie fata de intelepciunea cea adevarata 8 , m-am trezit, in sfirsit, ca dintr-un somn adinc si mi-am indreptat privirea spre minunata lumina a adeva- rului evanghelic, apoi coHvingindu-ma de zadarnicia intelepciunii lu- 4. let. 5, 4—5. 5. Eies. 4, 13. 6. Isaia 42, 14. 7. Ps. 123, 1—5. 8. 7 Cor. 1, 20. 4M BrtNTUL VASIMC CEL MAHK mesti si a maririlor trecStoare mi-am deplins amarnic condamnabila mea viata 9 si am rugat pe Bunul Dumnezeu sa-mi hSrSzeasca o bunS indru- mare spre cunoasterea invataturii creatine. In primul rind mi-am dat si- linta s3-mi imbunatatesc viata, care mi se pervertise in urma indelunga- tului contact cu oamenii care nu duceau o viata prea buna. Citind mai adinc Evanghelia si intelegind ca pentru a trai cu adevarat o viata de- sfivirsita e cu totul de dorit sa-ti vinzi averile si sa imparti venitul cu fratii aflati in lipsuri, iar in viata pSmintean& sa nu te ingrijorezi deloc si s3 nu te lasi robit de lucrurile din lumea aceasta, mi-am dorit sa gasesc pe cineva dintre fratii care apucasera mai de timpuriu pe acest drum, pentru ca impreuna cu el sa pot trece mai usor peste framintarile acestei vieti scurte. $i, intr-adevar, am aflat multi oameni de acestia in Alexandria si indeosebi in celelalte tinuturi ale Egiptului, altii in Palestina, in Cele- siria si in Mesopotamia. M-am minunat de infrinarea lor in mincare si bautura, le-am admirat stSruinta in tot felul de munci, am ramas uimit de rivna lor nelntrerupta pentru rugaciune, vazind cum inlatura somnul si cum Isi impun sS se abtina de la orice pofta a firii, pastrindu-si in toata vremea mintea sloboda si inaJtata deasupra patimilor, in foame si sete, in frig si In golState, fara s5 poarte grija de trup si farS sS se gindeasca prea mult la el si sa-i duc5 prea mult grija, lasindu-mi im- presia ca ar petrece intr-un trup strain, ca si cum si-ar avea cetatenia in cor. §i tot minunindu-ma de aceste lucruri si fericind intr-una viata acestor oameni, Intrucit ei aratau ca intr-adevar purtau tot timpul in trup omorirea lui Iisus 10 , mi-am dorit din toata inima sa pasesc si eu pe urmele lor pe cit imi va sta in putinta. Ill Cind am vazut apoi ca si in tara la noi exista astfel de oameni care imita pilda lor, am crezut ca acum am gasit si eu un ajutor care sa ma ducS la mintuire, socotind cele ce vedeam drept marturie a celor neva- zute. Iar pentru ca ideile fiecaruia din noi sint ceva nevazut, am crezut ca ar fi potrivit, in semn de smerenie, sa port o imbracaminte mai deose- bitS, si anume o rasa de panura ordinara, un briu si sandale de piele notabacita. $i cu toate ca multi cautau sa ma dezbare de legaturile cu oamenii acestia, totusi eu nu le-am dat atentie, pentru ca am vazut ca ei prefera 9. tn smerenia lui, Sf. Vasile se condamna mai mult decit trebuia si decit spunea Sf. Clii(|oric Teologul despre petrecerea lor la Atena. A - se vedea si cele spuse de SI. Giiqoiic de Nyssa, Viata Sf. Macrina, trad, de T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 17. 10. II Cor. 4, 10. SCHUOW 459 sfi duc& mai curlnd o viat& austerfi dccit una plinS do plflceri, asa inclt curind am ajuns si eu zelos aderent al felului lor de vietuire (asa cum organizase Eustajie insusi, n.tr.) u . In acest scop nu rfibdam sa li se aducS nici cea mai micS Invinuire a privitoare la credinta lor, desi multi spuneau ca ei n-au conceptie sanatoasS despre Dumnezeu, ca au avut ca dascSl tocmai pe capetenia ratacirii actuale (adica pe Arie, n.tr.), dar pentru ca pe atunci niciodata n-am auzit cu urechile mele asa ceva, mi-am dat seama ca cei care aduc aceste invinuiri birfesc. Mai tirziu (in anul 370, n.tr.), eu am fost chemat la cirma Bisericii. Sub pretext ca-mi ajuta si colaboreaza frateste ei au ajuns sa urmareascS §i sa supravegheze activitatea mea, fapt pe care 1-am trecut sub tacere, ca sa nu se creada ca spun lucruri de necrezut acuzindu-ma' pe mine, iar daca as spune lucruri de crezut, sa nu dau prilej credinciosilor sa nu mai aiba incredere in mine. Cam asa ceva, mi s-ar fi intimplat daca n-ar fi fost mai tare purtarea de grija a lui Dumnezeu. Caci putin a lipsit ca sa ajung sa banuiesc pe toata lumea si sa nu mai cred de acum in nici un om, atit de rSnit imi era sufletul de pe urma calomniilor la adresa mea. Multa vreme se pSrea ca lucrurile au intrat pe fSgas nor- mal intre noi. Am avut, e drept, o data sau de doua ori discutii teo- logice mai aprinse, dar tot nu credeam ca vom ajunge pe pozitii opuse. Insa cind ei au bSgat de seama cM in leg&tura cu fiinfa si per- soanele dumnezeiesti se foloseau tot timpul aceiasi termeni teologici, lucrurile s-au schimbat. Caci chiar daca intre noi au fost unele lucruri regretabile, macar pentru asta am curajul. sa ma laud in Domnul : ca niciodata n-am sustinut opinii gresite despre Dumnezeu, nici n-am gihdit in alt fel, incit sa trebuiascS, mai tirziu, sa-mi schimb credinta. Dimpotriva, am pastrat in mine, adincind-o, aceeasi invatatura pe care am primit-o de la r&posata mea mama si de la bunica mea Macrina. Aceasta credinta n-am modificat-o nici mai tirziu, cind m-am mai ma- turizat, ci doar am adincit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o parintii inca de la inceput 13 . Ca si saminta, care din mica se face mare 11. N-am putut adinci legaturile Sf. Vasile cu Eustatiu de Sebasta ca indrumator pe teren ascetic. Amanunte la J. Gribomont, Monahismul in sec. IV, in «Studia Pa- tristic^), II. 12. De^i au fost destule. A se vedea Milas, Canoanele (din Gangra etc.) ; V. Ste- fanidis, Istoria Bisericeascd, Atena, 1959, p. 160 s.u., in limba greaca. Devenind un mare admirator al monahismului, Sfintul Vasile exagereaza atunci cind vorbeste dis- pretuitor despre scoala pagina pe care a urmat-o. Daca n-ar fi frecventat ?colile pa- gine scrierile lui n-ar fi cele ce sint, Y. Courtonne, op. cit., Ill, 12. 13. Ca si in epistolele 204, 207, 210, Sfintul Vasile face referire la traditia cu- rata a inv&t5turii crestine, pe care, prin mijlocirea bunicilor sai, a primit-o direct de la Sfintul Giigorie Taumaturgul. 4 (J0 SFlNTUL VASILK CEI, MARE prin crestore, dar In fiinta ei ramine aceeasi si soiul ei nu se schimba, d prin dozvoltare ea se desavirseste, tot asa inteleg ca si inv5tatura mea despre Dumnezeu s-a adincit si s-a desavirsit pe masura ce am crescut, incit cea de azi a luat locul celei de atunci, dar in fond e aceeasi. Drept aceea, sa-si scruteze fiecare constiinta si sa se gindeasca la scaunul de judecata al lui Dumnezeu si abia dupa aceea sa spuna daca a auzit vreodata de la mine altceva decit ceea ce sustin acum, caci din pricina unei invataturi gresite, care mi se atribuie acum, am fost pus Sntr-o lumina defavorabila, iar prin scrisori jignitoare la adresa mea, urechile tuturor au fost impuiate cu tot felul de minciuni. lata motivul care m-a silit sa iau condeiul in mina si sa ma apar. IV Sint acuzat ca hulesc pe Dumnezeu, cu toate ca nu se poate dovedi asa ceva nici din scrisul meu de pyia acum, nici din cuvintarile pe care le-am {inut prin diferite biserici. Nu s-a putut gasi nici un singur mar- tor care sa fi auzit de la mine vreo astfel de hula, nici macar in vreo convorbire intima. Atunci de ce ma mai invinuiesc, daca nu am hulit pe Dumnezeu nici in scris, nici in predici si nici in convorbiri particulare cu cei care ma viziteaza ? Ce comedie sau ce uneltire o mai fi si asta ? O ! Ce lucru straniu ! Caci iata cam cum graia el : «N-ati auzit ca acest teolog grozav a scris in Siria lucrari pline de hule la adresa lui Dum- nezeu. CSci daca tu esti eel care ai stat in corespondenta cu Apolinarie acum mai bine de 20 de ani, inseamna ca esti si acum in legatura cu el, si nelegiuirile aceluia trebuie sa fie si ale tale» 14 . «Dar, omule al lui Dumnezeu (am raspuns eu, n.tr.), daca ti-e drag adevarul si daca ai invatat ca minciuna e fiica diavolului l5 , cum ai putut ajunge la convingerea ca scrisoarea aceea a fost scrisa de mine ? Daca n-ai trimis pe nimeni la mine, nici nu m-ai intrebat si nici nu te-ai in- format de la mine, atunci de unde a reiesit ca scrisoarea, pe care spui c3 o ai acum in mina, este din acelasi an cu a mea ? Cine ti-a spus ca scrisoarea ar fi de 20 de ani ? Cine ti-a bagat in cap ca opera respectiva provine intr-adev&r de la acel om caruia zici ca i-as fi scris eu ? $i chiar dacS el ar fi autorul si eu i-as fi scris, iar timpul scrisorii mele ar coincide cu al lui, in ce consta dovada ca eu mi-am insusit ideile lui pe care sus^ii ca le-as mai avea inc& ?». 14. Apolinarie, episcopul Laodiceii siriene, fusese ortodox in tinerete. Mai tirziu care nu ni-1 mai lasa cei din Nicopole. Intr-adevar, daca ar fi vorba sa raspundem acuzei aduse de voi, atunci s-ar putea spune ca el si-a relual ceea ce fusese al lui, iar daca am raspunde nobilei voastre obiectiuni, v-am spune, cu un glas care s-ar asemana cu al iubitei voastre mamo, ca aveti acum, in chip obstesc, un parinte, care va impartasi din ha ml lui in doua parti, repartizindu-1 cu dreptate pentru amindoua eparhiile : nici pe aceia nu-i va lasa sa duca nevoie, in urma mutarii lui la vocini, dar nici pe acestia nu-i va lasa sa sufere de ocrotirea trebuitoare. Tinind seama, asadar, de greutatile vremurilor si intelegind cu inte- leapta judecata nevoia de indreptare a lucrurilor, primiti pe episcop ii care au adoptat acest mod de a restabili Bisericile Domnului nostru Iisus Hristos, dati-va parerea intre voi despre cite se cade sS le discuto barbatii care au pentru aceasta deplinS pricepere a lucrurilor si care stiu sa primeasca si marturii de la cei care le vor binele. Pentru cu voi, care va aflati la marginile Armeniei, e firesc sa nu cunoasteti multe din problemele care se framinta azi, pe cind noi, care ne aflam in cauzd si care sintem asurziti zilnic si din toate partile, cind auzim de Biserici distruse, ne aflam angajati adinc in lupta ca nu cumva dusmanul comun pizmuind indelungata pace, in care decurge viata voastra, sa poatS se- mana neghinele lui chiar si in tinuturile voastre si astfel sa cada si tara armenilor prada lui. Acum, insa, linistiti-va la gindul ca primiti sa va folos U impreund cu vecinii vostri asa-zicJnd de unele si aceleasi vase. Ceva mai incolo, daca va da Dumnezeu sa va cerceteze, veti primi o mingiiere si mai deplinS, daca credeti cS asa ceva va mai fi de trebuinta. 1. Dupa cum s-a putut deduce din mai multe epistole (195, 227, 229, 240 etc.) ca sa contracareze actiunea prozelitista a arienilor, Sflntul Vasile si-a dat consim- tamintul ca episcopul Eufroniu din Coloneea (Armenia Mica) sa ia in administraro si episcopia din Nicopole, centrul politic al regiunii. In aceasta epistola Sflntul Vasile arata conducatorilor Coloneii ca propriu-zis t-i nu iji-au pierdut episcopul, ci vor fi doar administrate impreunS cu coi din Nicopole. 470 S!''TNTUI, VAHII.K C.V.L MARK EPISTOLA 229 Catre clericii din Nicopole * Scrisa In anul 375 I Orice lucrare savirsita chiar si numai de unul sau doi oameni cre- dinciosi sintem siguri ca se implineste prin conlucrarea Duhului Sfint. Pentru ca atunci cind nu-si pun inaintea ochilor nici o socoteala ome- neasca si cind cei credinciosi pornesc la lucru nu cu scopul de a gusta placeri, ci cu intentia de a savirsi ceea ce e placut lui Dumnezeu, e lim- pode ca Cel care indrepteaza inimile lor este Domnul 2 . Cind oamenii in- duhovniciti preiau initiativa unei lucrari si poporul lui Dumnezeu ii ur- meaza de buna voie, cine se mai indoieste ca planurile s-au realizat cu colaborarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care si-a varsat singele Sau pentru Biserici ? Prin urmare si voi ati socotit bine ca prea iubitul frate si impreuna- slujitor Pimeniu v-a fost trimis de Dumnezeu venind la voi pe de o parte la momentul potrivit, iar pe de alta parte venind tocmai ca sa va incurajeze. Eu nu-1 felicit numai pentru ca a luat o hotarire buna, ci admir si curajul acestei hotariri, intrucit ferindu-se sa tot amine mereu lucrurile taraganindu-le, nu numai ca a oprit pe loc rivna uneltirilor, ne- mailasind vreme potrivnicilor sa reactioneze si sa mai puna la cale curse viclene, ci si-a realizat planul indata, cu o dreapta hotarire. Dea Domnul ca prin harul Lui sa-1 pazeasca impreuna cu casa lui, incit Bi- serica sa ramina in afara schimbarilor, prin venirea, dupa episcopul an- terior, a unui barbat tot atit de cinstit si sa nu dea teren celui rau, care, mai mult decit oricind altadata, nu poate vedea statornicindu-se pacea In Bisericile crestine. II Cit despre fratii din Coloneea, eu i-am incur aj at mereu prin scri- sori, de aceea voi sinte^i datori sa aratafi si mai multa intelegere pen- tru starea in care se afla, decit sa-i iritati, ca si cum i-ati dispretui din pricina micimii orasului lor, nici sa nu-i provocati la cearta prin dis- pretui vostru. Pentru ca, prin firea lor, oamenii certareti ajung parca sa judece si mai putin, rezolvindu-si rau multe din necazurile lor din pri- cina supararii pe care o au cu vrajmasii lor. Nimeni nu-i atit de mic 1. In toate cele patru epistole 227, 228, 229 $i 230 Sf. Vasile insista catre autori- 1fi(ile civile ?i biserice$ti din Nicopole ?i Coloneea de a pastra unitatea sufleteasca. 2. Maiei 18, 19. N< 'HINDU! 477 inrlt s& nu poatS dca prilejul 1« marl ncnorociri celor care aloargh' dupd astiel de ocazii. $i spunem acost lucru nu doar In chip teoretic, ci funded avem experienta marilor noastre nenorociri, care sS dea Dumnezeu, ca prin rugaciunile Voastre, s& se indeparteze de noi. Rugati-va ca sa sosesc si eu cu bine la Voi, iar atunci sa ne bucuram de actualul pastor si sa ne mingiiem unii pe altii pentru plecarea din viafa a parintelui nostru comun 3 . EPISTOLA 230 Catre dregatorii orasului Nicopole * ScrisS in anul 375 Hotaririle privitoare la Biserica se iau de catre cei carora le-a fost incredintata conducerea Bisericii si ele sint confirmate de popor. Astfel ceea ce tine de resortul preaiubitorilor de Dumnezeu episcopi s-a im- plinit. De acum restul cade in sarcina Voastra sa va legati cu toata puterea dragostei Voastre de episcopul care v-a fost dat si sa respin- geti cu tarie incercarile celor din afara 2 . Intr-adevar, nimic nu influen- teaza atit de mult nici pe conducatori, nici pe cei care invidiaza situatia pasnica, unde ati fost asezati, cit influenteaza unanimitatea in dragoste fata de episcopul care v-a fost dat si taria rezistentei Voastre. Ceea ce-i face sa piarda nadejdea de succes a oricarei actiuni e sa vada ca nici clerul, nici poporul nu accepts inovatiile lor. Faceti, deci, in asa fel ca pSrerea ce o aveti despre acest om bun sa fie generalizata in intreg orasul. Adresati multimilor si tuturor celor ce loeuiese la tara sfaturi cuviincioase, intarindu-i in bunele lor intentii, pentru ca sa se faca cunoscuta tuturor oamenilor sinceritatea dragos- tei voastre pentru Dumnezeu. O, daca as fi socotit vrednic sa vin vreo- data pe la voi si sa va vizitez Biserica, mama pietatii, pe care o cinstim ca pe o metropola a Ortodoxiei, pentru ca din timpuri stravechi e gu- vernata de oamAi foarte cinstiti si alesi de Dumnezeu, care ramin cre- 3. Teodot. *. Cu prilejul instalarii lui Eufronios (ca urma? al lui Teodot), Sfintul Vasile trimite frunta$ilor din Nicopole epistola de fata, prin care subliniaza responsabilitatea comuna a clericilor $i mirenilor de bunul mers al vietii bisericesti. In epistola 227, Biserica din Nicopole e numita «mama Bisericii din Coloneea» (de unde venea acum Eufronios ca administrator al ambelor eparhii). Se recomanda totodata celor din Ni- copole sa nu dispretuiasca pe cei din Coloneea pe motiv ca Nicopole e centra mai dcosebit. Un alt adevar subliniat in epistolele 227 — 230 e colaborarea strinsa dintre auloritatile civile si cele bisericesti. 2. Adica a partidci ariene sprijinite de episcopi ca Eustatiu. 478 SrlNTUL VASIl-K CKL MARE ciinciosi cuvintului I Si episcopul care v-a fost destinat voi 1-afi apreciat si noi 1-am cinstit ca vrednic. Numai s3 vS paziti prin darul lui Dumne- zeu. Surpati planurile viclene ale dusmanilor si punefi in inimi taria si puterea de a pSstra bunele lucruri ce vi s-au dat. EPISTOLA 231 Catre Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisa in anul 375 Rareori gasesc prilej de a scrie Cuviosiei Tale, iar pentru aceasta nu putin ma intristez. E ca si cum adeseori a? putea sa te vad si sa m& bucur de Tine, dar numai arareori as face-o. Insa si daca" as vrea sfi-ti scriu nu pot, pentru ca nu g&sesc pe nimeni care sa mearga spre voi 1 . Altfel nimic n-ar impiedica scrisorile mele sa-ti ofere un ade- vSrat jurnal al vietii pe care o due, descriindu-ti, iubitul meu, toate prin cite tree zilnic. CSci, intr-adevar, e mare usurare sa-ti imparta- ?esc problemele de fiecare zi, mai ales ca stiu ca si FrStia Ta pentru .nimic nu te straduiesti atita ca pentru acest lucru. lata, de pilda, si scrisoarea de acum, aproape ca mi-o ia din mina, ...Elpidios, care sta gata sS ajunga la stapinul sau spre a nimici deiai- mSrile tesute pe nedrept de niste dusmani de-ai lui. Prin aceasta scri- soare iti trimit si eu salutari dragi si ti-1 recomand pe Elpidios ca pe un om vrednic de a fi ajutat atit pentru dreptatea cauzei lui, cit si pentru mine. Dar chiar si daca nu s-ar fi nimerit sa-ti aduca aceasta scrisoare de lia mine, ar fi trebuit sa-1 numeri intre cei devotati- Nu uita nici de mine, dar indeosebi roaga-te pentru Biserica. Sa stii ca prea iubitul meu frate a luat calea strainatatii, pentru cS nu mai putea indura supararile oamenilor nerusinati. Cetatea Doara e si ea in framintare, pentru cS fiara monstruoasa si cornuta 2 tulbura adinc treburile acestei localitati. Dusmanii \es impotriva noastra com- ploturi la Curte, dupa cum aud ca se spune, dar pinS acum mina lui Dumnezeu nu ne-a pSrasit. Roaga-te ca nici de aici in colo sa nu ne pSrSseascS. Fratele e acum la adapost de grija ,- Doara si-a regasit bS- 1. Folasind prilejul ca emisarul Elpidios (epist. 138) mergea spre Iconium ca sa-?i caute dreptatea intr-o afacere personals, Si.' Vasile scrie si mai rar, desi ar fi vrut s-o fac3 mai des. 2. E vorba de vicarul Demositene, fost bucatar la curtea imperiala, acelasi care a cfiutat sa aresteze ?i pe Sf. Grigorie de Nyssa. Cf. ep. 225. Cetatea Doara (Anasta- siopolis) era intre cele mai intarite cetati spre Orient. Sf. Vasile pare a face aici aluzii la un candidat pentru episcopia de Doara, dar poporul nu 1-a primit (/ Reg. 9, 3). BCKiaOKI 476 trinul stfu catirgiu, altul nu mai arc, Domnul va risipi planurile inamice. Dacii as reusi sQ to vcid m-as izbfjvi de toate .supSrfirile prin care am trecut si de cele care mS mai asteapta\ De aceea, intr-o zi, cind iti va fi cu putinja, atita vreme cit mai sint pe pamint, invredniceste-mS sS te vad. Cartea «Despre Duhul Sfint» a fost scnsS de mine §i acum e gata dupa cum stii, dar frajii care se afla linga mine m-au oprit sa o trim it scrisa pe hirtie si mi-au spus ca au instructiuni de la Fratia Ta s-o serif pe. pergament 3 . §i ca sa nu para ca ma impotrivesc poruncilor pe care le-ai dat, am asteptat pina" acum si ti-o voi trimite mai tirziu, daca aflu pe cineva in stare sa vina pina acolo. Adio si curaj. Roaga-te lui Dumne- zeu pentru mine — si Dumnezeu sa te pazeasca cu puterea Lui intra bucuria noastra si a Bisericii Lui ! EPISTOLA 232 Catre Amfilohiu, episcopul Iconiului Scrisa In anul 376 In fiecare zi cind primesc o scrisoare de la Cuviosia Ta pentru mine e zi de bucurie, eel mai mare dintre praznice. Dar cind vin pe deasupra si semne de praznic, ce nume sa-i dai acestei sarbatori a sarbatorilor, cum obisnuiau in legea veche sa numeasca simbata jubiliara ? Multu- mesc lui Dumnezeu ca m-ai informat ca esti sanatos si ca gratie pacii, de care se bucurS Biserica Ta, ai putut petrece praznicul mintuirii la care am fost f&cuti partasi 4 . In ce ma prive§te pe mine, unele vesti proaste m-au tulburat adinc, caci n-am putut ramine neindurerat din pricina osindirii la exil a fra- telui prea iubit 5 . Roaga-te pentru el, ca sa-si vada, in sfirsit Biserica vindecata de ranile grozaviilor eretice si sa ne invredniceagca de vizite cit mai dese, atit timp cit mai sintem inca pe pamint. Fa o faptS demna de valoarea Ta si de urarile cele mai calde. Trebuie admirat si gindul cu care ai cerut pentru mine, in chip tainic, o batrinete robusta. Ai aratat ca la lumina opaitelor te indemni la munca pina noaptea tirziu, garantindu-ti vigoarea prin bunatatile unei hraniri substanfiale. Eu, dragul meu, nu mai am virsta de a putea minca astfel de bunatati, pen- tru ca de citiva ani dintii i-am pierdut atit din pricina virstei, cit si a 3. Dcspre acest tratat se mai vorbeste $i in alte epistole. 4. $i in Capadochia — ca ?i In alte provincii — Craciunul se praznuia pe atunci tot la 6 ian. Abia la finea sec. IV incepe sa se ge,neralizeze data de 25 dec. 5. Grigorie de Nyssa. A se vedea si epistolele 225 si 231. 480 ■F1NTUL VASII.K CFL MARK bolii. Cit privoste introbarile puse, rSspunsurilo sint deja in momorie 3 , icir cind imprejurSrile vor permite realizarea lor, ele nu vor mai ra- mine proiect. EPISTOLA 233 La intrebarea lui Amfilohiu Scrisa in anul 376 I Cunosc obiectiunea, pentru ca am auzit-o si eu insumi, dar tot asa de bine cunosc si diversitatea parerilor omenesti. Ce sa raspundem, dar, in aceasta privinta ? Mai intii sa raspundem ca bun lucru este mintea omului si ca toc- mai prin ea sintem chip al Creatorului 4 . Sa mai spunem apoi ca si lu- crarea min|ii este un lucru tot atit de bun, dar ca, aflindu-se in con- tinua miscare, mintea adeseori plasmuieste si imagini fantastice despre lucruri inexistente ca si cum ele ar exista, dupa cum adeseori mintea reuseste sa ajunga direct la adevar. Ca unul care cred in Dumnezeu, eu sint de parere ca in mintea omului sint prezente doua puteri, una rea si demonicS, in stare sa ne atraga spre cadere, iar cealalta dumnezeiasca si buna, in stare sa ne ridice spre asemanare cu Dumnezeu. Cind, dar, mintea ramine acasa la ea, atunci e in stare sa sesizeze pina si lucrurile cele mai mici insusindu-si-le ,- in schimb, daca se da pe mina seducato- rilor, atunci isi pierde puterea de judecata si se indeletniceste cu in- chipuiri nebunesti. In astfel de situate ea poate crede ca lemnul nu-i lemn, ci e Dumnezeu, dupa cum poate spune ca aurul nu-i ban, ci putere divinS. Daca, insa, ratiunea se indreapta spre lucruri dumnezeiesti si pri- moste in sine din darurile Duhului, atunci ajunge sa inteleaga adevaru- rile dumnezeiesti pe masura in care ii ingaduie acest lucru puterile firii. 3. E vorba de scrisorile dogmatice 233 — 236. 4. Un respect nelimitat lega pe ucenic de dascal, pentru ca Amfilohiu totdeauna dccltira ca vede in Sf. Vasile pe dascalul §i parintele sau. Intre scrisorile pe care le publicam aici, cea de sub numar-ul 150 ne da interesante amanunte din biografia spirituala a ucenicului printr-o scrisoare pe care dascalul i-o adreseaza ca si cum i-ar veni din partea fostului lui coleg de retorica, Heraclide. In alta scrisoare, Sf. Vasile ii adreseaza cuvint la instalarea lui de episcop de Iconiu (nr. 161). Ceie mai valoroase epistole pe care i le-a trimis dascalul — • toate la cererea acestuia — an lost tratatul Despre Duhul Stmt, apoi cele trei epistole canonice 188, 199 si 217, in sttrsit cele patru tratate privind puterea de cunoastere a omului, raportul intre fiint.i si cnerqiilo divine, precum si alte probleme speciale, toate expuse clar si succint in cpistolclo 233, 234, 235 si 236. BCRISORI 481 Ciici as zice ca trei sint starile sub care so prezinta viata omeneascii si tot alitea sint si lucrSrile mintii. Anume, fie cS sint rele strSdaniile noastre si atunci si misc&rile mintii sint rele, asa cum e cazul cu des- frinarea, furtul, inchinarea la idoli, ponegrirea, certurile, miniile, za- vistiile, dezbinarile, trufiile si altele de felul lor, dupa cum numeste Sf. Apostol Pavel lucrarile carnii 2 . Fie, apoi, ca lucrarile sufletului so prezinta ca bune si atunci si miscarile mintii sint bune ; ori apoi, in al treilea rind, cind lucrarile sufletului ramin cam la mijloc, intre cele doua, adica nu-s nici vrednice de a fi osindite, dar nici de lauda, asa cum e cazul cu savirsirea unor actiuni profesionale, pe care le socotim neutre pentru motivul ca in sinea lor ele nu inclina n:ci spre virtulc, nici spre pacat. Caci ce rau poate fi cirmuirea corabi.'. •- pe mare ori mdeletnicirea de lecuire a bolilor 3 de catre doctori ? In ele insele aces- tea nu-s virtuti, ci doar intentia celor care le practica ar putea sa lc faca sa incline spre una sau spre cealalta. In schimb, mintea caro sc contopeste cu dumnezeirea Duhului e in stare sa vada si sa patrunda in lucruri atit de mari si dumnezeiesti, cum numai harul de sus si starea lor o pot ingadui. II Asadar sa lase oamenii deoparte discutiile fara sfirsit si sa caute adevarul cu evlavie, iar nu piezis ori cu rautate. Pentru ca puterea de judecata a mintii tocmai de aceea ni s-a dat, ca sa cunoastem adevarul. Iar adevarul intreg se cuprinde numai in Dumnezeu. De aici si datoria primordiala a mintii de a cauta sa cunoastem pe Dumnezeu, si anume o astfel de cunoastere cita este ingaduita unor marunte existente pamin- testi fata de maretia nesfirsita a dumnezeirii. Pentru cS, cu toate ca ochii sint facuti ca sa perceapS cele vazute, totusi nu sint in stare sa le prinda pe toate dintr-o singurS privire. Taria cerului nu poate fi cuprinsa in intregime dintr-o singura privire, Intrucit de jur imprejurul nostru ne inconjoara o priveliste nesfirsita, a^a ca intr-adevar multe lucruri, ca sa nu zicem majoritatea lor, ne ramin inca necunoscute. Asa sint natura astrilor, marimea lor, distanta pina la ele, miscarea lor, intilnirea lor la orizont, intervalul dintre unul si altul, precum si alte aspecte, ba am pu- tea aminti chiar si structura universului, incepind din adincurile de mar- gine ale tariei ceresti si pina la suprafata ei convexa 4 . $i cu toate aces- tea, din pricina lucrurilor pe care nu le cunoastem, noi nu putem spune 2. Gal. 5, 19. 3. Atit Sf. Vasile, cit ?i Grigorie de Nyssa socot medicina o «lndeletnicire», o me- scrie. 4. Ca si totf anticii, Sf. Vasile vorbeste despre «supr vn arata Doinnul din locasul Sau eel sfint» ,3 vrea s& fnsemnoze c'A se va descopcri color cc se in- china Lui. Iar aceea ca «a cunoscut Domnul pe cei ce slnt ai Sai» insem- neaza c& i-a primit intre casnicii Sai pentru faptele lor bune. EPISTOLA 236 Catre Amfilohie, episcopul de Iconium Scrisa in anul 376 Multi sint cei care au cercetat acel cuvint din Evanghelie unde se spune ca despre ziua sau ceasul sfirsitului lumii nu stie nici Domnul nos- tril Iisus Hristos *. Acest cuvint ni-1 arunca mereu in fata oamenii ca sa injoseasca marirea Unuia-Nascut Fiul lui Dumnezeu si ca sa arate ca Fiul nu-i de o fiinta cu Tatal, ci ca fiinta Lui ar fi de o vrednicie mai mica decit a Tatalui pe motivul, vezi Doamne, ca daca nu cunoaste toate, atunci nici n-ar putea sS aiba aceeasi fire, nici sa fie socotit ca avind asemanare deplina cu Cei ce stie toate prin puterea de a cu- noaste mai dinainte toate si de a vedea tot ce se va intimpla in viitor. Aceasta este si intrebarea pe care si Luminatia Ta mi-ai pus-o. $Hi voi raspunde cu ceea ce am auzit in copilarie de la paring si ce am primit ca de la sine inteles din dragostea fata de bine si care chiar daca nu va zgudui nerusinarea vrajmasilor lui Hristos — ■ caci ce argument ar putea birui fanatismul ? — dar celor ce iubesc pe Domnul si care tin asigurarea credintei ca fiind superioara unor simple marturii logice, cred ca le va oferi suficienta putere de convingere. Desigur ca si noi sintem de parere ca cuvintul «nimeni» e o ex- presie prea universala, pentru ca prin ea nu se exclude nici un om ; to- tusi acest lucru nu se aplica atunci cind avem in vedere textul Sf. Scrip- turi, dupa cum am mai spus-o, in legatura cu pasajul «nimeni nu este mai bun decit unul Dumnezeu» 2 . Caci cind zice aceste vorbe Fiul o spune fara sa se excluda pe Sine, ci intrucit Tatal e eel dintii Bine, atunci prin expresia «nimeni» trebuie inteles «mai intii». Tot asa trebuie inteles con- textul : «nimeni nu cunoaste pe Fiul decit Tatal» 3 . Aici nici pe Duhul nu-L declaram nestiutor, ci marturisim ca Tatal e eel dintii care-si cu- 13. // Tim. 1, 19. 1. Matei 24, 36. Anomeii erau arieni extrcmi^ti care afirmau ca intre Tatal ?i 'Fiul nn-i nici o asemanare ( avojioio;). Cei mai cunoscut eretic anomeu a fost Eunomiu, im- poiriva raruia au scris tratatc atlt Sf. Vasile, cit si Sf. Grigorie de Nyssa. A se vedea si ep. 210. 2. Marc.u 10, 18. 3. M«re; 1 1 , 27. 4B8 SFtNTUL VASILE CEL MARE nouslc natura. Tot asa credom c& expresia «nimeni nu stie» a fost pro- nuntata pentru ca primele cunostinte despre lucrurile existente si vii- toare aparfin Tatalui, Care e si cauza prima a tuturor oamenilor. CSci alt- fol cum s-ar impSca aceasta vorba cu toate celelalte marturii ale Sf. Scripturi si cu conceptiile noastre in general, intrucit noi credem ca Cel Unul-NSscut este chipul Dumnezeului Celui nevazut, iar nu chipul unei fSpturi trupesti, ci imaginea Dumnezeirii insesi si a insusirilor neschim- batoare, care se pot concepe ca apartinind numai fiintei dumnezeiesti : un chip al puterii si al intelepciunii vesnice, caci Insusi Hristos e numit «puterea si intelepciunea lui Dumnezeu» 4 . Desigur ca o parte din inte- lepciune tine de cunoasterea pe care El n-a exprimat-o intreaga, cu toate c& aceasta nu poate fi in lume nicicind desavirsita. Dar cum sa fi fost cu putinta sa nu fi comunicat Tatal acea zi si acel ceas al sfirsitului lu- mii tocmai Aceluia prin Care au fost facute veacurile si cele mai mici r&stimpuri ale veacurilor ? Sau cum ar fi putut sa lipseasca pe Ziditorul tuturor de cunoasterea unor mici amanunte pe care El le-a zidit ? $i cum sa nu stie de sfirsitul lumii tocmai Acela Care spune ca la sfirsitul ei vor aparea cutare sau cutare semne ? Caci acolo unde zice «si inca nu este sfirsitul» 5 , n-o spune ca si cum s-ar indoi, ci o spune ca unul care o stie precis. $i tot asa, cu buna credin^a graieste Domnul si atunci cind face amintiri despre latura cea omeneasca. Caci cuvintele Domnului «da-Mi sS beau» 6 , din convorbirea cu samarineanca, se refera la potolirea cerin- telor trupesti, desi Cel Care a cerut acest lucru nu era doar trup neinsu- fletit, ci dumnezeire imbracata in trup viu. Asa incit in imprejurarea de care discutam nimeni nu greseste fata de invatatura crestina atunci cind raporteaza «nestiinta» aceasta la Cel Care in planul iconomiei de mintu- ire a lumii a luat totul asupra Sa si Care a crescut «in intelepciune si in har inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor» 7 . II Si apoi, asa iubitor de nevointe cum esti, ti-ar sedea bine daca ai tal- maci si ai confrunta intre ele textele evanghelice de la Matei cu cele de la Marcu. Pentru ca ele numai in aparenta par a spune acelasi lucru. La Matei textul suna asa : «iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, ci numai Tatal» 8 , pe cita vreme la Marcu citim : «iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din 4. 7 Cor. 1, 30. 5. Matei 24, 6. 6. loan 4, 6. 7. Luca 2, 52. 8. Matei 24, 32. siKisont 489 ccr si niri chiiir Fiul»> ". O liobuie srl obsorvflm tiiiri ? Mni intii ra Mal<>i nu pomeneste nimic despre nostiinta Fiului si totusi el consunS peste tot cu Marcu in continut atunci clnd zice : «ci numai Tatal». Or trebuie sS subliniem c3 acest cuvlnt e spus in opozitie cu ingerii si ca Fiul inten- tionat n-a fost socotit ca fiind de acelasi grad de nestiinta cu slugile Sale. Caci Domnul nu minte atunci cind «grSieste» l0 : «Toate cite are TatSl ale Mele sint». Deci una din cele pe care le are Fiul este si cunoasterea ace- lei zile si a acelui ceas. De aceea si trece sub tacere Domnul in locul de la Matei persoana Sa ca pe un lucru de la sine in^eles si zice numai ca ingerii din cer nu stiu, insinuind deodata cu cunoasterea Tatalui si pe a Sa proprie, asa cum spune si in alt loc : «Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal» u . Or, daca Tatal cunoaste pe Fiul asa cum e El, incit vede si toata intelepciunea care salasluieste in El, tot in aceeasi masura si Tatal a cunoscut pe Fiul, anume cu intreaga intelepciune ce locuieste in El si cu cunoasterea mai dinainte a celor viitoare. Aceeasi talmacire o dam si textului de la Matei : «decit numai Tatal». In schimb, textul de la Marcu intrucit pare a exclude pe Fiul de la cunoastere, trebuie explicat asa : nimeni nu stie, nici ingerii lui Dum- nezeu si chiar nici Fiul, ci numai Tatal, ceea ce inseamna ca pricina cunoasterii din partea Fiului isi are izvorul in Tatal. Si aceasta talma- cire n-ar putea parea fortata pentru eel ce o face cu buna credinta, pen- tru ca aici nu mai intilnim, ca la Matei, cuvintul «numai». De aceea intelesul pasajului de la Marcu e urmatorul : acea zi si acel ceas nu le stie nimeni, nici ingerii lui Dumnezeu, nu le cunoaste nici chiar Fiul, ci numai Tatal, pentru ca de la Tatal I s-a dat si Lui cunoasterea. Se poate vorbi despre Fiul intr-un chip in care ni se ingaduie sa ne ex- primam despre Dumnezeirea Sa, ca una care-i de aceeasi fiinta si de aceeasi cunoastere cu intelepciunea si marirea cuvenita Dumnezeirii. Ill In legatura cu regele Ichonia, proorocul Ieremia spune ca a fost surghiunit din pamintul Iuda, spunindu-i-se cuvintele : «dispretuit a fost ca un vas netrebnic si el si saminta lui au fost aruncati, incit ni- meni din saminta lui nu va mai sedea pe tronul lui David si sa dom- neasca peste Iuda» 12 . Cuvintele sint simple si limpezi, pentru ca atunci cind Nabucodonosor a pustiit Ierusalimul, regatul incetase deja sa mai 9. Marcu 13, 32. 10. loan 16, 15. 11. loan 10, 15. 12. let. 22, 28—30. 400 SFINTUL VASILE CKL MARE I'xisto, iar su\eranii nu mai domncau ca raai inainte, dupfi succesiune din lata in fiu, ci mostenirea lui David fusese detronatS si isi ducea acum zilele in robia babilonica. In schimb, cei care se vor intoarce ia- rfisi, impreuna cu Salatiil si cu Zorobabel, vor stapini norodul in chip popular ; caci pe atunci stapinirea trecuse in mina preoplmii, pentru ca numele preotesc si regesc s-au contopit intr-unul singur. De aceea in cele sfinte suveranul are cuvint suprem atit ca rege, cit si ca preot. Dar pina la venirea lui Hristos n-a incetat deloc prestigiul numelui preo- tesc, cu toate ca Domnul nu s-a asezat pe tronul lui Iehonia, care fusese numit tron regesc. Desigur ca ti-aduci aminte din istorie, ca lui David i-au fost su- puse Iudeea intreaga, Idumeea, Jara moabitenilor si toate tinuturile Si- riei, precum si parole mai apropiate si mai departate pina spre Meso- potamia si spre cealalta parte, pina spre Nil, fluviul Egiptului. Or daca nimeni din urmasi nu s-a mai aratat avind un astfel de prestigiu, atunci cum sa nu corespunda adevarului cuvintul profetului ca nici unul din semintia lui Iehonia nu va mai sedea pe tronul lui David ? Caci se vede cS nici un alt urmas n-a mai atins vechiul prestigiu (al tronului davi- dic, n.tr.). Totusi numele lui Iuda n-a incetat pina ce a venit Gel Caruia I-a fost rezervat. Dar Acesta nici nu s-a asezat pe un tron material pen- tru ca statul evreiesc trecuse deja asupra lui Irod, fiul lui Antipater din Ascalon, si asupra fiilor lui, care au impartit Iudeea in patru prin- cipate atunci cind a venit guvernator Pilat si cind conducerea suprema o avea imparatul Tiberiu (de la Roma). Dar sub numele «tronului lui David», pe care sedea Domnul, se intelege imparatia care nu se va mai lua de la El 13 ,- pentru ca «E1 e asteptarea neamurilor», nu numai a celei mai mici tarisoare din lume. Caci, zice, va fi «o mladita care se va ridica din radacina lui Iesei», intocmai ca un steag pentru popoare, si spre ea vor cauta toate neamurile. «Caci Eu Domnul te-am chemat intru dreptatea Mea, ca sa fii popor spre luminare neamurilor» u . «Acela va zidi casa numelui Meu si Eu voi intari scaunul domniei lui in veci» 15 . Asa a ramas, deci, Dumnezeu — cu toate ca n-a luat sceptru de domnie peste Iuda — mare arhiereu, cit si imparat peste intreg pamintul, in- tarindu-I-se binecuvintarea lui Iacob prin cuvintele «si se vor binecu- vinta prin neamul Tau toate seminfiile pamintului» 16 si toate popoarele vor preamari pe Hristos. 13. Isaia 11, 10. 1 1. iKaia 42, C. 1:1. // Rcgi 7, 13. 16. Far. 22, 18. sciusow 491 IV CopilSrosilor encratitj 17 care punoau strania Intrebaro : «de ce nu mincSm si noi de toate ?», va trebui sfi le rcispundem ca noua no este si la si de murdariile noastre. CSci dupa" mine tot atita valoreaza daca maninci legume ori daca m&ninci came, in schimb, insa, cind e vorba de ceea ce-i mai de folos, atunci tot asa de stricacioase ne-ar putea fi si legumele ca si celelalte, dupa cum si la came putem face deosebire intre primejdios si folositor. Cucuta e si ea tot o leguma, dupa cum carne e si carnea de vultur. Totusi nici un cunoscator nu consuma ma- salarita si nu se atinge de carnea de ciine, decit numai in caz de ne- cesitate extrema. Cine maninca insa ori din una ori din cealalta nu face nici un pacat. V Dar in privin^a celor care spun ca problemele vietii omenesti sint dirijate de destin, sa nu ne mai intrebi pe noi de argumente, ci com- bate-i cu armele propriei tale oratorii, caci raspunsul la astfel de in- trebari ar fi prea obositor pentru sSnatatea mea subrezita de acum. In privinta scufundarii de la botez, nu stiu ce ti-a putut trece prin minte sa pui o astfel de intrebare din clipa in care Tu insuti stii ca acea scufundare intreita simbolizeaza cele trei zile (cit a stat Mintuitorul in mormint). Caci nici n-ai putea scufunda copilul de trei ori fara sa-1 si scoti afara din apa tot de atitea ori. Cuvintul a descris-o. Ce fel de scrisori va trebui sa-i dam acum cind pleaca ? Poate isi va potrivi drumul deodata cu bunul Sanc- tissim, om foarte zelos, care strabate intreg Orientul si care se gindeste sa adune de la toti episcopii mai importanti semnaturi si scrisori 4 . Ce 1. Multa amaraciune si mult adevar s& exprimau in aceste cuvinte : nesimtirea i?i viclenia apasau mai greu decit tirania ! 2. A se vedea si cele spuse in .ep. 92, 226 etc. 3. Cf. ep. 231. 4. Dorotei si Sanctissim erau delegatii Orientului trimisi in Apus. Cf. ep. 1'jO- 121, 129, 215 etc. scKtaoni 407 va trebui sa scriem prin intermedin I lor sou cum sa no punem de ac.ord cu cei ce scriu, eu insumi nu stiu, dar daca dai curind peste oameni care vin spre noi, fa-mi placerea si Instiinteaza-mS. Mi-a venit in minte o vorbS a lui Diomide : «n-ar fi trebuit sa te rogi de el, pentru ca e un om arogant. Caci intr-adevar firile mindre se incarca de obicei cu dispret atunci cind vrei sa fii atent cu ei» 5 . Daca Dumnezeu ne va sta in ajutor, ce nevoie am mai avea sa-1 mai cerem de la altii ? Iar daca minia lui Dumnezeu ar mai persista, atunci ce ajutor ne-ar mai putea aduce fudulia Occidentului ? Oamenii ace§tia nu cunosc adevarul, nu au rabdare sa-i lamuresti, dar pentru oameni banuitori ei fac acum ceea ce facusera mai de demult pentru Marcel, adica intrasera in lupta cu cei care se sileau sa le explice adevarul si cind colo tocmai prin acestia au intarit erezia. In ce ma priveste as fi vrut sa se scrie personal cori- feului lor, nu sub forma de scrisoare colectiva. N-as fi scris nimic de- spre problemele bisericesti, decit doar ceea ce ar fi fost nevoie, ca sa-i facem sa inteleaga in citeva cuvinte ca ei nu cunosc adevarul in lega- tura cu cele ce se petrec la noi, si ca deci sa nu se mai oboseasca ve- nind sa le cunoasca, de aceea as fi facut in general observatia ca nu trebuie sa se lege de oameni care au fost umiliti de incercari, dar nici sa confunde demnitatea cu orgoliul, pacat care si numai acesta ajunge ca sa creeze dusmanie contra lui Dumnezeu. EPISTOLA 240 Catre preotii din Nicopole ScrisS in anal 376 A|i facut bine ca mi-ati scris si-mi scrieti prin mijlocirea unui astfel de om, care chiar si fara scrisoare ar fi fost in stare sa-mi aduca o mingiiere deplina, intre grijile prin care tree, si sa ma lamureasca precis cum stau la voi lucrurile. Erau multe §tiri pe care as fi vrut sa le aflu de la cineva care le cunoaste bine, din pricina zvonurilor care circulau dintr-o parte si din alta si care au ajuns pina la mine, dar prea doritul si prea cinstitul frate Teodosie preotul mi le-a descris toate 5. Homer, Iliada, I, 698. Ne putem inchipui cita durere se strinsese in sufletul Sfintului Vasilo ra sa descrie in astfel de cuvinte atitudinea cu totul nefratea.sca si lipsita do jntolcgerc! a episcopilor apuseni, carora s-a adresat de atitea ori si cu atita caldura. Cf. ep. 70, 90, 212, 243, 263. 32 — srintul Vasllc ecl Mnro 49e BFINTUL VAMLE CEL MARE si m-a lflmurit * cu maiestrie. De aceea cite le sfatuim in cugetele noas- tre acelea vi le si descriem cuviosiilor voastre, si anume cS ceea ce s-a intimplat la voi, aceea s-a' intimplat la multi altii si nu numai acum, ci si in vremurile trecute au existat nenumarate exemple de astfel de fapte. Unele au fost consemnate in istorii ; altele au ramas in tradifia oral a $i ne-au fost comunicate de cei care le-au cunoscut. Sa ne gindim numai la persoane singuratice sau la orase intregi : prin cite incercari nu le-a fost dat sa treaca pentru numele Domriului celor ce nadajduiau in El ! Dar acum totul a trecut, nu mai exista lucru intunecat care sa poata as- cunde o suferinta vesnica. Asa cum grindina, furtunile si alte fenomene, pe care firea le dezlSnpaie, inrautatesc si nimicesc obiectele moi, pe care le distrug usor, iar cind intilnesc obiecte virtoase mai curind sufera ele paguba decit sa le faca lor vreo stricaciune, tot asa si grelele incer- cari pornite impotriva Bisericii se dovedesc a fi mai slabe decit taria de neclintit a credintei in Hristos. Caci dupa cum norul care aduce grin- dina trece repede si dupa cum furtuna ocoleste prapastiile (cea dintii a facut loc seninului pe ceir, pe cind eel de-al doitea a disparut in hSurile adincului lasind doar uscat drumul pe unde s-a scurs), tot asa si furtunile care ne chinuie acum, nu peste mult inceteaza de parca n-ar fi fost. Cu o condi^ie : sa nu privim numai spre prezent, ci prin nadejde sa ne indreptam privirile spre viitorul apropiat. II Asadar, fratilor, daca incercarea e grea, sa induram suferintele, caci nimeni nu se incununeaza daca n-a fost ranit in lupta si n-a fost acoperit de praf. Dar poa/te ca acestea nu-s decit jocuri dracesti fara importanta : oamenii care au fost trimisi impotriva noastra sint supa- ratori pentru ca sint niste slujitori ai celui rau, dar sint si de dispre- tuit pentru ca Dumnezeu a legat neputin^a de rautatea lor. De aceea sa ne ferim de a cadea in osinda grea pentru plingeri mai marunte, pentru c3 si prin cele mai mici dureri ne putem provoca mari suferinte. Or nu- mai un singur lucru trebuie sa ne doara : pierderea celui 2 care pentru o marire trecatoare (daca trebuie numita «marire» rusinea cu care se acopera inaintea tuturora) s-a lipsit de cinstea vesnica a celor drepti- Or voi sinte^i fii de marturisitori si fii de martiri, care au rezistat 1. Auzind ca din pricina ca li s-a rapit Biserica, cu ocazia instalarii episcopului arian Fronton, preotii din Nicopole s-au indreptat spre noul episcop, Sfintul Vasilc core preofimii sa-si regaseasca vechea ortodoxie. Le cere totodata sa stea alaluri ■?! sa ajute pe fratii lor din Coloneea, al caror episcop Eufroniu i-a parasit trecind li Nicopole. Propriu-zis, la protestul enoriasilor, Sf. Vasile a fost nevoit sa lase pi- Oufroniu sa gireze amindoua eparhiile (ep. 227, 228). 2. Fronton. SCKIHORI 400 pacalului pln.1 la singe. Fiecaro din voi s.1 so foloseascfi de pildele din faniilia sa, ca Sci se poala' impotrivi cu ttfrie in lupta pentru credintS. Nimeni dintre voi n-a fost sfisiat in batfii, nimfinui nu i s-a confiscat casa, n-am fost siliti sS plecam in surghiun, n-am cunoscut temnita. Ce suferinta teribila am indurat noi ? Sau poate ca e un cuvint suparator faptul ca" n-am suferit nimic si ca n-am fost socotiti vrednici sa suferim pentru Hristos ? Daca v3 intristati cind vedeji ca un necunOscut ocupa casa de rugaciune, atunci inchinati-va in aer liber, Stapinului cerului §i al pamintului, gin- diti-va ca unsprezece ucenici au fost inchisi in foisor pe cind cei care rastignisera pe Mintuitorul isi savirseau in faimosul lor templu sluj- bele cultului iudaic. Iuda a ales mai bine moartea prin spinzurare decit o viata traita in rusine, aratindu-se probabil superior celor care au infruntat toate condamnarile omenesti si care pentru acest motiv nu simt nici o rusine savirsind fapte atit de rusinoase. Ill Aveti grija sa nu fifi inselati de minciunile lor, in timp ce spun ca-si fac marturisire de dreapta credinta. Astfel de oameni il negustoresc pe Hristos, ei nu mai sint crestini, caci prefera numai ceea ce le este folo- sitor in aceasta viata in locul vietii traite dupa adevar : cind cred ca au dobindit aceasta putere desarta, atunci se alStura dusmanilor lui Hristos ; cind vad popoarele tulburindu-se, atunci se prefac din nou ca s-au intors la dreapta credinta 3 . Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in rindul preotilor lui Hristos pe eel care a fost pus pe prima treapta de niste miini necurate, spre surparea credintei. Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasie cu mine, cugetati ca mine ,• dar daca nu primiti sfat decit de la voi in^iva, atunci fie- care e stapin pe propriul lui cuget, iar eu sint strain de acest singe 4 . Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facindu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotarirea mul- tora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei, iar dupa ce au primit de la ei punerea miinilor sa nu ne sileasca — odata ce pacea va fi revenit dupa aceste triste evenimente — sa-i mai numaram in ceata sfintilor slujitori. Salutam prin mijlocirea voastra pe toti cle- ricii, atit pe cei care loeuiese in oras, cit si pe cei aflati in parohii la tara, $i, impreuna cu ei, tot poporul care se teme de Domnul. 3. A§a pare ca s-a intimplat ?i in Nicopole : o parte din preotii hirotonili de Fronton (si probabil ca tji el) s-a intors la ortodoxie pentru ca au vazut ca poporul ramSsesc atasat ortodoxiei. 4. Mulci 27, 24. *q Sli'tNTlH, VASILK CKI, MAKE EPISTOLA 241 Catre Eusebie, episcop de Samosata Scrisa in anul 376 Nu scriu Cuviosiei Tale ca sa te plictisesc si nici pentru ca as vrea sa-ti mai dau si eu de lucru cu serisorile mele, ci ca sa-mi usurez eu insumi sufletul, caci odata. ce tf-ai mai varsat aleanul te simti parca mai mingiiat sufleteste. De aceea vreau totodata sa indemn si cugetul Tau marinimos sa se roage cit mai intens pentru binele Bisericilor. Caci Moise petrecea mereu in rugaciuni pentru poporul sau, iar cind a pornit lupta impotriva lui Amalic nu si-a lasat in jos miinile de di- mineata pina seara, ci a ramas asa pina la sfirsitul bataliei 1 . EPISTOLA 242 Catre cei din Apus * Scrisa in anul 376 I Bunul Dumnezeu a fagaduit celor ce nadajduiesc in El ca vor gasi scapare de orice suparari. Cu toate ca si noi sintem prinsi intr-un ocean nesfirsit de nenorociri, fiind izbi^i de valurile ametitoare ale duhurilor rautatii, rezistam in «Hristos Cel care ne intareste» 2 , si nu slSbim sirguinta pentru binele Bisericii, nici nu pierdem nadejdea ca ne-am prapadit in acest vifor al furtunilor care ne invaluie, ci ne pa- stram pe cit putem rivna, stiind ca nici Iona eel ce fusese inghitit de chit nu si-a pierdut nadejdea, ci a strigat catre Dumnezeu si s-a in- vrednicit astfel de mintuire. Tot asa si noi, desi am ajuns pina la capatul rautatilor, totusi nu pierdem nadejdea in Dumnezeu, ci ne tatoarcem in toate parole asteptind de undeva ajutorul. lata de ce ne intoarcem din nou cu gindul spre Voi, prea iubiti frati, caci ne-am asteptat ca in vremuri de restriste, 1. Ie?. 17, 10—13. Ca sa incurajeze pe episcopul Eusebiu aflat in exil, Sfintul Viisile ii aminteste de lupta dusa impotriva amalechitilor, cind, ca sa biruiasca iudeii, miinile lui Moise au fost Unute in sus de Or si de Aaron pina au biruit iudeu. *. Dupa ce in urma epistolelor anterioare (90 si 92) nu primise nici un raspuns, Sf. Vasile incearca la inceputul anului 376 sa convinga totusi pe episcopii apuseni sa vina in ajutor Bisericilor orientale. Epistola 242 pare a fi adresata episcopului Romei, pe cind cea cu nr. 243 e adresata episcopilor din Galia si Italia. Din amin- clouii opistolele se desprinde mihnirea Sfintului Vasile ca nu primeste ajutorul solicitat. 2. Fili p. \, 13. acniBORi 501 cum sint cele do tizi, sa vfi aratati cu intHocjere ia\& de noi, dar cind ne-afi dezmintit nadejdile, ciLunci cuviosul si iubitul frate si impreuna-slujitor, preotul Dorotei, care vd putea intregi oral tot ce nu este scris in aceasta scrisoare, caci el a urmarit tot ce n-am scris aici si e un zelos aparator al dreptei credinte. Primiti-1, Va rog, cu pace si trimiteti-1 curind inapoi. Fie ca el sa ne uduca o veste buna de devotamentul si sprijinul pe care-1 aratati fra- tilor nostri ! EPISTOLA 244 Catre Patrofil, episcopul Bisericii Egeii i Scrisa in anul 375 I Ti-am citit scrisoarea pe care ai trimis-o prin fratele nostru, preotul Strategios si am citit-o cu placere. Cum ar fi putut fi altfel, dupa ce fusese scrisa de un om cuminte si de o inima invatata sa se manifeste cu iubire fata de toti, dupa cum spune porunca Mintuitorului ? $i am Inteles acum si cauza pentru care ai tacut atita vreme. Pareai nedume- rit si ingrozit ca acest Vasile, care din tinerete fusese sluga plecata a cutaruia 2 , care in anumite imprejurari a facut cutare si cutare lucru, a venit acum sa se lupte cu to^i oamenii, numai ca sa faca jocul acestui personaj, caci s-a schimbat de atunci cu totul si a preferat razboiul in locul dragostei, si mai stiu eu cite altele ai mai scris, in care-ti aratai surpriza fa^a de aceasta intoarcere neasteptata a lucrurilor 3 . $i chiar daca te-ai pornit la lupta contra mea, totusi nu m-am suparat, caci nu-s chiar atit de simtitor la avertizari incit sa ma supar de observatiile fra- te$ti ale colegilor mei. Departe de a fi tulburat de cele ce ai scris, ele m-au facut mai curind sa rid, pentru ca in timp ce existau atit de multe si de puternice motive care pareau sa intSreasca pina acum prietenia '.ioastra, iata ca acum Tu insuti, pentru pricini despre care abia acum s-a 1. Acest Patrofil era indurerat din pricina neintelegerilor dintre batrinul Eusta- tiu do Sebasta si dintre Sf. Vasile. In epdstola de fata Sf. Vasile arata nestatornicia !?i riuplicitatea lui Eustatiu. Pina la urma Patrofil se convinge de vinovatia lui Eustatiu c:f. si cp. 250). 2. Eust. de Sebasita. 3. De aceasta ruptura mai sint vinovati ?i altii, cf. ep. 204. flcnwoitt 507 aflat si de la tine, ai luat condolul si oi scris tn asa fel Inctt pinS si Tu te-ai sporiat. J\ s-a fntlmplat, cu alto cuvinte, acelasi lucru ca multor oameni care nu cauta sS cerceteze starea lucrurilor, pentru ca nu au de-a face decit cu oameni care nu se silesc sS caute adevSrul, ci judeca deosebirea dintre indivizi fSrS sS-si aducS aminte de indemnul Scriptu- rii, care zice : «Nu-i bine sS te uiti la fata omului atunci cind judeci» 4 . II Dar pentru ca Dumnezeu nu se uita la fata omului, eu n-am sa uit sa-ti comunic si tie apararea pe care am pregatit-o pentru judecata cea mare (a lui Dumnezeu). In ce ma priveste, cred ca intre no: n-a existat nici un fel de pricina mare sau mica de neintelegere, doar ca oameni care ne urau (si asta pentru motive pe care numai ei le cunosc, fapt despre care nu aflu necesar sa scriu nici o vorba), puneau la cale tot felul de calomnii. Le-am respins nu o data sau de doua ori, dar acuzele nu se mai sfirseau si ar fi fara rost sa ma apar de fiecare data, pentru ca eu locuiam departe, iar cei ce puneau la cale minciunile aces- tea puteau rani direct inimile mai simtitoare si care nu inva|asera sS-si astupe de tot una din cele doua urechi, pina cind puteam reveni eu acolo. Mai mult, cred ca nu ti-a ramas nici tie necunoscut faptul ca cres- tinii din Nicopole au cerut adeseori marturii care sa-i determine sa-si dea deplina lor adeziune. lata pentru ce m-am hotarit sa recurg la serviciile documentului scris. M-am gindit ca in felul acesta voi obtine dintr-o data doua rezul- tate : in primul rind, as fi convins pe nicopolitani sa nu mai nutreasca s.entimente dusmanoase fata de acest om 5 , iar in al doilea rind, as fi in- chis gura defaimatorilor, pentru ca unanimitatea credintei ar fi indepar- tat denunturile atit dintr-o parte, cit si din cealalta. Marturisirea de credinta a si fost redactata 6 , a fost adusa de mine si a fost si iscalita, dar tocmai atunci s-a gasit sa se mai convoace un sinod, caruia i s-a fixat si data pentru ca si fratii de pe teritoriul epar- hiei mele sa se poata intruni si pune de acord si ei, iar in felul acesta comuniunea s& fie de acum inainte adevSrata si sincera. Eu am venit, la intrunire in ziua fixata, iar dintre fratii de pe teri- toriul eparhiei mele, unii sosisera deja, pe cind ceilalti soseau unul dupa altul, bucurosi si plini de dorinta, asa cum e firesc sa alerge cei ce vor sa faca intr-adevSr pace. Trimisesem si o circulara, ba si curieri sa-, 4. Deut. 1, 17; Pilde 18, 5. 5. Eustatiu. 6. E vorba di- tcxtul din opisl. 125 508 SFINTUL VASILE CEL MARE anuria ca ne-am prezentat deja, cSci tocmai In eparhia mea fusese fixat locjul unde sa primim pe to^i participantii. In schimb, de partea cealaltS n-a sosit nimeni, nici curierii nici alt- (.'iruiva care sa anunte sosirea celor asteptati. Oamenii pe care-i trimi- .seser5m s-au intors descriind marea tristete si murmurele celor de acolo, care erau convinsi de acum ca eu as fi promulgat o credinta noua si afirmau ca sint hotariti sa nu mai dea voie episcopului lor sa mai treaca pe la mine. A venit si cineva aducind o scrisoare cu declaratji de devo- tament fata de persoana mea, dar care nu amintea nimic de ceea ce se stabilise la inceput. In sfirsit, fratele Teofil, om vrednic de tot respec- tul si stima mea 7 , trimitind pe cineva din anturajul lui, a facut cunos- cute citeva lucruri marunte pe care s-a vazut obligat sa le si descrie si pe care, se vede, trebuia sa le aud si eu. Nu m-a invrednicit insa nici el sS-mi scrie, nu atit pentru ca se temea de marturia scrisului, cit mai ales din grija de a nu fi nevoit sa vina sa ma salute ca episcop al locului. Oricum, expresiile lui erau dure si porneau dintr-o inima infierbintata. Dupa" toate acestea m-am retras, desigur rusinat si cu inima strinsa, fara sS mai pot spune ceva celor care ma asaltau cu intrebari. N-a mai trecut mult si am plecat in vizita in Cilicia, iar cind m-am intors de acolo curind au sosit si scrisorile prin care se intrerupea orice comuniune intre noi. Ill Cauza acestei rupturi era faptul, spune Eustatie in epistola sa, ca eu scrisesem cindva lui Apolinarie 8 si ca stau in legatura cu confratele nostru preotul Diodor. Pe Apolinarie nu 1-am socotit ca dusman, ba exists unele fapte pentru care chiar il respect ca om. Dar niciodata eu n-am fost legat de el in asa masura incit sa se poata aduce de aici o Invinuire, mai ales c5 eu insumi am avut motive sa-1 condamn ca unul care i-am citit citeva din scrierile proprii. Cu toate acestea eu nu-mi aduc aminte sa-i fi cerut vreodata vreo carte desrpe Duhul Sfint, nici sa fi primit vreo alta carte de-a lui pe care mi-ar fi trimis-o. In schimb, aud spunindu-se ca el a fost unul din cei mai fecunzi scriitori, dar ca numai o mica parte din operele sale au ajuns sa fie citite. Personal nici n-am avut ragazul sa cercetez astfel de lucrari, caci sint si cam greoi cind e vorba sa admit scrieri mai noi, mai ales ca nici organismul meu nu-mi ingSduie sa depun efort mai mare nici macar la citirea si adincirea Sfintei 7. Exprimare ironica. 8. Aceea?i acuza de care se vorbeste si In alte epistole (223, 224, 226). Sfmtul Vusile precizeaza ca intr-adevar trimisese cu vreo 20 de ani Inainte o epistola cu salu- Itfri priotcnesti lui Apolinarie. In schimb, cind e vorba de erezia lui Apolinarie, el Insusi a combatut-o in scris. ■rmsortt r )(m Scripturi. Asa Inrft co logaturci uro lui Amfilohiu ca sa-?i dea pa- rerea asupra ei, mai ales ca el sugerase coniputi-.>rea ei. SCRISOBI 517 mite-1 incoace, pentru ca, incurajat si de critica pe care mi-o vei face, s-o putem trimite astfel si in mina altora. * Sa dea Domnul ca prin darul Lui sa fii, de dragul meu si al Bi^ sericii, sanatos, voios si cald-rugator la Dumnezeu ! EPISTOLA 249 Fara adresa, pentru un om evlavios Scrisa in anul 376 Felicit pe acest frate ca n-a avut parte de tulburarile de la noi x si-ca s-a putut intilni cu Cuviosia Ta. Buna hrana de drum pentru veacul viitor si-a ales in viata dusa laolalta cu cei ce se tern de Domnul ! Eu il incredin|ez vredniciei Tale si prin mijlocirea lui iti cer sa te rogi si pentru mizerabila noastra viata, pentru ca, odata trecuti prin aceste grele incercari, sa incepem sa slujim Domnului asa cum ne-o cere Evanghelia. EPISTOLA 250 Catre Patrofil, episcop de Aigos * Scris3 in anul 376 Am primit abia aseara tirziu raspunsurile la epistolele de mai ina- inte, dar oricum le-am primit prin mijlocirea prea iubitului Strategios si am dat slava lui Dumnezeu ca ramii neschimbat in dragostea fata de mine. Cite ai gasit de bine sa-mi scrii despre aceeasi problema formeaza o dovada despre buna Ta intentie, si anume ca judeci sanatos si-mi dai sfaturi folositoare. In orice caz, intrucit presimt ca scrisoarea mea ar fi si de data aceasta mai lunga daca as vrea sa raspund la fiecare punct din cele scrise de intelepciunea Ta, ma multumesc sa-ti spun doar atita : daca binele pacii se margineste doar la ideea despre pace, atunci e ridicol sa alegem pe cutare sau pe cutare si numai pe ei sa-i numaram in 1. Atit epistola aceasta cit si cele doua anterioare fac aluzie la prigoana lui Valens. * Patrofil era prieten atit cu Sf. Vasile cit si cu Eustatiu de Sebasta. De aceea, s-a intristat cind a vazut racirea celor doi ierarhi, iar intr-o scrisoare catre Sf. Vasile isi exprima nedumerirea, oferindu-si bunele oficii pentru impacarea lor. Raspunsul Sf. Vasile e cuprins pe larg in ep. 244, la ca're Patrofil raspunde acum din nou. Se de- clara prieten cu Sf. Vasile , dar iarasi atinge problema impacarii. 518 BFINTUL VA8ILE CKr, MAUN ceata celor pasnici, iar pe cei mai numerosi sS-i excludem de la binele comuniunii. Dar' daca unirea cu cei socotiti periculosi face — sub apa- rare pasnica — jocul vrajmasilor impotriva celor ce accepts sa se im- pace, atunci priveste cu ce fel de oameni S-au amestecat cei care m-au urmarit cu ura nedreapta si care tin de partida celor ce nu comunica cu mine. Nu-i nevoie sa ti-i insir pe nume. Acestia au fost convocati de ei in Sebasta si au luat in posesia lor bisericile, au liturghisit la altar si au impartasit tot poporul din aceeasi cuminecatura, proclamin- du-se episcopi in prezenta clerului aflat acolo, insotiU fiind de ei in toata tara ca niste sfinti si participan|i la comuniunea cu ei. Daca trebuie sii preferam gruparea oamenilor lor, ar fi ridicol sa inoepem. de la unghii si sa nu ne indreptam indata spre cap. Fireste ca daca n-ar fi trebuU nici sS socot si nici sa ocolesc pe cineva eretic, atunci te rog sa-mi spui tu pentru ce te instrainezi si eviti comuniunea cu unii ? Iar daca acestia sint de evitat, potrivit expunerii dogmatice amanuntite, jude- cind lucrurile cu toata seriozitatea, sa-mi spuna acesti oameni, pedanti in toate, de ce partida sint cei pe care i-au chemajt linga ei din Galatia ? Daca vei socoti ca aceste lucruri trebuie sa ne intristeze, sa faci raspunzatori de ele pe cei care au produs si dezbinarea. Daca crezi cS ei n-au aici nici un amestec, sa ma ierti ca nu accept sa fac parte din aluatul dascalilor rataciti, asa inert, daca gasesti de cuviinta, para- seste argumentele fortate si osinde§te cu toata indrazneala pe cei care umbla drept dupa adevarul Evangheliei. EPISTOLA 251 Catre crestinii din Evesa ScrisS in anul 377 I In ciuda numarului mare de treburi care m-au absolvit si a miilor de griji care mi-au coplesit sufletul, niciodata n-am alungat din memorie grija pe care o nutresc iubirii voastre si cer lui Dumnezeu sa ramineti mereu in credint-a in care v-ati hotarit si sa va pute|i mingiia in na- dejdea maririi lui Dumnezeu. Caci e greu azi si numai arareori se poate gasi vreo Biserica deplin sanatoasa, careia vremurile din urma sa nu-i fi adus vreo paguba si care sa fi pastrat intreaga si neschimbarta inva- t&tura apostolica. Asa v-ati aratat voi in vremurile de azi cu ajutorul Celui Care in fiecare neam cinsteste pe cei vrednici de chemarea Sa. SCRISORI 519 Si sa va dea Domnul bunatatile Ierusalimului celui de sus, pentru ca ati pus pe capul celor mincinosi invinuirile cele mincinoase, raspindite impotriva uvea, si pentru ca n-a^i lasat pe acesti oameni sa intre in inimile voasftre ! 1 . Stiu si am convingerea intra Domnul ca rasplata voastra va fi mare pentru fapta aceasta. CSci intelepte$te ati socotit in voi insiva — si acesta e si adevarul — ca cei care mi-au facut rau in loc de bine si mi-au aratat ura in loc de iubirea pe care le-o aratam, au dovedit astfel ca si calomniile pe care le t,es impotriva mea pleaca de la faptul ca si-au dat ei insisi adeziunile lor scrise la invatatura cea dreapta. II Dar ei n-au cazut numai in aceasta situate contradictorie, in care ne acuza ca noi am fi de vina ca am luat sub forma de invinuire pro- priile lor semnaturi, ci, destituiti fiind de toti cei intruniti la Constan- tinopol, ei ri-au acceptat nici destituirea pronuntata de acesti parin^i, socotind adunarea lor drept «sinod al nelegiuitilor», refuzind sa-i nu- measca episcopi ca nu cumva in chipul acesta sa se confirme sentinta data impotriva lor. $i au si declarat pentru ce motiv nu-i recunosc de episcopi : pentru ca, ziceau ei, erau in fruntea unei periculoase erezii. Or de atunci n-au trecut nici 17 ani de cind s-au petrecut aceste lu- cruri. Iar capeteniile celor care i-au destitute erau tocmai Eudoxios, Evi- pios, Gheorghe, Akacios si ceilal^i care fac parte din cei pe care voi nici nu-i cunoasteji. De unde se vede ca cei care au pus stapinire astazi pe Biserici sint tocmai urmasii acelora, unii fiind hirotoniti in locul lor, altii promovati de ei insisi 2 . Ill Sa ne spuna cei care ma invinuiesc pe mine ca eretic cum puteau fi eretici acesti oameni, despre care nu acceptau sa-i destituie si cum se face ca ar fi ortodocsi ceilalti, care au fost promovati de ei si care pastreaza inca aceleasi credin^e ca si parin^ii lor ! Daca Evipios e or- todox, cum se face atunci ca Eustatios, care a fost destituit de el, nu-i laic ? Si daca acelasi Evipios e eretic, cum se face ca se afla azi in comuniune cu Eustatios, care a fost hirotonit tocmai de mina lui ? Dar 1. Una din mingiierile cele mai mari ale Sf. Vasile e cea exprimata aici : poporul n-a vrut sa primeasca inovatiile ariene. 2. Ca si in alte epistole, Sf. Vasile face un scurt rezumat al framintSrilor ariene. Poate ca, in fond, Eustatiu si ceilalti descrisi aici se incapatinau legindu-se mai mult de termeni decit de dogma insasi. Poate de aceea i-a si urgisit poporul. A se vedea $i ep. 226, 244 si altele. 520 SFINTUL VASILE CEL MARE T " acestea sint doar jocuri de petrecere puse la cale impotriva Bisericilor lui Dumnezeu, spre folosul acelor oameni care n-au altceva de lucru decit sa invinuiasca pe oameni, pentru ca apoi tot pe ei sa-i instaleze din nou. Altarul lui Vasile Paflagonianul a fost rasturnat de Eustatios, pe cind strabatea {inutul respectiv, ceea ce nu 1-a oprit sa slujeasca el in- susi la aceleasi trapeze, iar azi pe acelasi Vasilide il cheama ca sa si le preia ! Tot Eustatios a afurisit pe prea evlaviosul frate Elpidios, din pricina ca acesta se unise cu cei din Amasia, iar acum roaga pe cei din Amasia sa-i ofere si ei comuniunea. Predicile lui Evipios stiti si voi insiva cit de ingrozitoare erau, iar acum pe cei care impartasesc pare- rile lui Evipios acelasi Eustatios ii preamareste pentru ortodoxia lor, cu singura conditie ca sa-1 ajute in rivna cu care se lupta ca sa fie re- cunoscut iarasi ! Cit despre mine, eu sint invinuit nu pentru ca as fi savirsit vreo nedreptate, ci pentru ca au crezut ca in felul acesta isi atrag stima celor din Antiohia. Cei pe care i-am rechemat anul trecut din Galatia, in nadejdea ca prin mijlocirea lor vor putea sa-si asigure deplina exercitare a vredniciei episcopale, erau oameni pe care-i cu- nosc si cei care au avut foarte putin de lucru cu ei. Cit despre mine, sa nu-mi dea vreodata Dumnezeu ragaz sa numar faptele acestor oa- meni ! $i cu toate acestea, cei din suita celor apropiati de Eustatios si care erau cei mai. de incredere ai lui, strabateau intreaga tara cu ono- ruri si cu ceremoniile obisnuite episcopilor, fiind introdusi in oras cu alai mare si tinind adunari cu mare rasunet. Le-a fost incredintata turma, le-a fost dat altarul. Toti cei de azi stiu ca dupa ce s-au repezit pina la Nicopole, totusi n-au putut face nimic din cele ce au fagaduit :' cei de acolo stiau in ce chip «s-au intors» ei si cum s-a ajuns la acest pas. In realitate ei cauta sa faca totul numai in favorul lor propriu. Daca spun ca si-au schimbat parerile, atunci sa ne arate cain{a lor consem- nata in scris, anatema impotriva crezului celor din Constantinopol si sa renunte de a mai insela pe cei simpli. Acestea le cerem. IV Oricit de mici si de slabi am fi, iubiti frati, noi sintem mereu ace- iasi prin harul lui Dumnezeu, ca unii care nu ne-am schimbat deodata cu evenimentele de azi. N-avem o credin^a in Seleucia, alta In Constan- tinopol, alta in Zele, alta in Lampsac, alta in Roma ; iar cea care cir- cula acum nu-i deosebita de cele dinainte, ci e una si aceeasi credinta. SCHISORI 521 Precum am primit de la Dumnezeu asa ne botezam, ne botezam dupa cuim credem, dupa cum credem asa ne inchinam Domnului, nici nu despartim pe Duhul de Tatal si de Fiul, nici nu punem pe Tatal mai presus decit Duhul, dupa cum nici nu spunem ca Duhul e mai batrin decit Fiul asa cum incearca sa dovedeasca gurile celor ce hulesc 3 . Cine este atit de indraznet incit sa tagaduiasca ceea ce a asezat Dumnezeu si sa scor- neasca pentru numele dumnezeiesti o alta ordine personals ? Dar nici nu spun ca Duhul e creatura din clipa in care El e pomenit impreuna cu Tatal si cu Fiul $i nici nu indraznim sa numim cu nume de slujitor pe Cel rinduit sa comande. Va indemn, dar, sa va aduceti aminte de ame- nintarea Domnului, Care a zis : «Orice pacat si orice hula se vor ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului Sfint nu se va ierta nici in veacul de acum $i nici in eel ce va sa vie» 4 , de aceea sa va feriti de invataturile periculoase impotriva Duhului. Sa va fineti tari in credin^a, aruncati-va privirile in jurul vostru pe pamint si convinge|i-va ca e mica aceasta partida care e bolnava. Tot restul Bisericii, care, de la o margine pina la cealalta a lumii, a primit Evanghelia, e in aceasta invatatura sanatoasa si nesmintita, pe care o aparam. Ne rugam ca ea sa nu fie rupta din co- muniune si ne mai rugam sa avem parte de voi in ziua Domnului nostra Iisus Hristos, in ziua dreptajii Sale, cind va veni sa dea fiecaruia dupa faptele lui. EPISTOLA 252 Catre episcopii din provincia Pontului Scrisa in anul 376 Cinstea data martirilor 5 trebuie sa fie recunoscuta cu rivna de toti cei care-si pun nadejdile in Domnul, si indeosebi voi, care marturisiti virtutea si care prin rinduielile voastre binevoitoare fata de vestitii vostri soti de robie aratati sentimente bune, pentru care sinteti pusi la incercare de dragul Stapinului nostru comun. Dar rivna voastra isi are rost in chip deosebit intr-o anumita inrudire pe care viata petrecuta intr-o aspra disciplina o are cu cei pe care puterea sufleteasca i-a indem- 3. Mcreu aceca^i formula trinitara, pe care o Intilnim $i in tratatul «Despre Duhul Sfint», dar ■ji in multe din epistole. 4. Matei 12, 31—32. 5. Despre cultul acestor mucenici martirizati sub Iulian Apostatul ne vorbeste Sf. Vasile in mai multe epistole : 100, 142, 200. Cu ocazia pomenirii lor episcopii pre- zen.U tineau si intruniri cu scop bisericcsc. 522 SFINTUL VASlLliI CKL MA.1UC nat sa porneascci spre desavirsire. Intrucit Eupsihios si Damas si cei im- prouna cu ei sint mucenici vesti^i, a caror pomenire se face in fiecare an In orasul nostru si chiar si in tot tinutul din jur, Biserica Va cheama la pomenirea lor, pe Voi, podoaba acestui tinut, si va cere prin graiul nostru sd relua^i obiceiul pe care-1 aveafi altadata, de a ne vizita. Con- vinsi ca vi se cere o mare lucrare in sinul unui popor care cauta sa fie luminat de voi si ca raspla^i mari sint pregatite in cinstirea cu care in- •conjurati pe martiri, primiti invitatia mea si-mi facets aceasta placere, iar cu preful unei mici oboseli gustafi o mare binefacere. EPISTOLA 253 Catre preo^ii din Antiohia 1 Scrisa in anul 376 Prea iubitul si prea evlaviosul fratele nostru Sanctissimus, care e preot impreuna cu noi, descriind dragostea si prietenia celor din Apus fata de noi 2 , va usura, pe de-o parte, lupta pe care o duceti pentru Bi- sericile lui Dumnezeu, iar pe de alta, va va inalta si va va pune in mis- care aratind in chip vioi, cu cuvintele lui proprii, cita rivna cer impre- jurarile de astazi. Intrucit fiecare din ceilalti ne-au raportat pe jumatate care sint pSrerile barbatilor de acolo si starea lucrurijor ; in schimb, fiind in stare s3 priceapa gindurile oamenilor si sa tilcuiasca cu precizie starea lu- crurilor, Sanctissimus Va va spune toate si Va va indruma in toate pri- vintele rivna voastra cea buna. Asadar, aveti material care se potriveste cu dorinta pe care ati aratat-o totdeauna privitor la grija pe care o ara- tati in folosul Bisericilor lui Dumnezeu. EPISTOLA 254 Catre Pelaghie, episcop in Laodiceea Siriei * Scris3 in anul 376 O ! daca mi-ar da Dumnezeu cindva prilejul sa intilnesc personal pe 'Cuviosia Ta cea binecredincioasa si atunci, tot ce am uitat sa pun in 1. Probabil se adreseaza preotflor ramasi fideli Sf. Meletie. 2. In sfirsit, iata si un cuvint de apreciere pozitiva a celor din Apus fata Ac lipsa de intelegere si de mindria pe care le-au aratat in toate incercarile de piiui acum. E drept, doocamdata numai vorbe. *. Episcopul Polaghio somna si in anul 372 memoriul adrcsat apusenilor (ep. 92). HCHISOH! r,23 scrisoarr, sa complotoz prin prozonta mea ! Pentru ca um inceput tir/iu s nu putem sd le scriem, prea cinstite frate, si nu Irebuie s3 fim sili^i s-o facem. Dar dupa cum zici Tu n-ar trebui nici sa ne unim cu unii, nici sS ne ferim de ceilal{i, ci mai bine sa aducem la starea primordiala ele- mentele dezbinate. De aceea intii si Jntli roaga-te. In al doilea rind, indeamna-i sa-si lase la o parte ambitiile si, ca sa redea Bisericii puterea ei si sa ingenunche orgoliul dusmanilor, sa caute sa se uneasca intre ei. Mult mi-a mingiiat sufletul si adaosul precis in care ai explicat deplin lucrurile, teologhisind ca e necesar sa marturisim existenta a trei ipostasuri (sau persoane, n.tr.). SS inve^e, dar, de la Tine fra^ii an- tiohieni, cu toate ca si pina acum au stiut-o, caci e limpede ca Tu n-ai fi ales comuniunea cu ei daca nu te-ai fi asigurat dinainte despre ei. IV Poporul maguseilor 8 , despre care Te-ai invrednicit sa-mi ceri infor- matii in alta scrisoare, e foarte raspindit pretutindeni in parfile noastre, pentru ca s-a infiltrat in calitate de colonisti adusi de mult din Babilon. Ei au obiceiuri aparte, n-au legaturi cu al\i oameni si e cu totul imposi- bil sa stai de vorba cu ei, pentru ca sint robiti de diavol spre a face voia lui. La ei nu exista nici carti, nici dascali care sa-i invefe dogmele, ci sint crescuti in traditii nebunesti, iar nelegiuirea se transmite din tata in fiu. In afara de aceste obiceiuri, pe care le poate constata oricine, ei se feresc ca de un lucru necurat sa junghie vreun animal, cerind strainilor sa le sugrume vitele de care au nevoie in alimentatie. In schimb se balacesc in casatorii nelegitime, focul e cinstit ca zeitate si altele de acest fel. In privinta genealogiilor magilor, incepind cu Avraam nimeni pina acum nu ni le-a istorisit, in schimb maguseii pun ca protoparinte al nea- mului lor un oarecare Zarnuas. Altceva nu mai pot scrie Prea Sfintjei Tale despre ei 9 . EPISTOLA 259 Catre calugarii Paladios si Inochentios * ScrisS in anul 377 Cit de mult va iubesc eu trebuie sa.o deduceti dupa dragostea pe care mi-o aratati si voi mie. Mereu am dorit sa fiu un facator de pace, 7. loan, 7, 51. 8. Din Arabia. 9. Se vede ca Sf. Epifanie cSuta sa-?i imbogateasca informatiile despre credinta maguseilor, despre care si scrie in Panarion, Migne, P. G., 42, 797. *. Aproape nu e scrisoare in care s& nu cear3 Sf. Vasile sa sc faca rugaciuni pentru cl. Cu at!t mai mult cere accst lucru de la monahi. A se vedea si epist. 258. :i4 - Sfintiil Vaslle re) Mure r _ SFINTW, VABILK CKL MARK dar pentru c3 nu am reusit, m-am intristat. Cum n-ar fi asa ? Si totusi din pricina aceasta nu pot uri pe nimeni, caci stiu ca tocmai binele pScii este eel care ne-a fost rapit. Daca dihonia neintelegerilor vine din alta" parte, sa dea Dumnezeu ca sa se astimpere odata si cei care le-au pornit ! De buna" seama, eu nu va pot cere sa veniti mai des pe la mine dar nici sS nu credeti ca ne-ati stingheri daca ati da pe la noi. Stiu ca oamenii care si-au ales viata dusa in saracie §i care isi procura cu miinile lor cele necesare nu pot lipsi mult timp de la casele lor. Dar oriunde ati fi, aducet>va aminte si de mine si rugati-va eel putin sa fim in pace cu noi insine si cu Dumnezeu, fara ca sa ne tulbure vreun gind oarecare. EPISTOLA 260 Catre episcopul Optim 1 Scrisa In anul 377 I Intotdeauna imi place sa ma uit la copii, atunci cind vad in pur- tarea lor cumintenie si statomicie, care se ridica deasupra virstei lor, si cind mai vad ca sint si evlavio$i, lasindu-ne sa nadajduim de la ei ceva deosebit in viitor. Dar cind i-am mai vazut si venind la mine cu o scri- soare de la tine, mi-au fost de doua ori dragi. Cind am citit §i aceasta scrisoare si am vazut in ea intreaga Ta purtare de grija fata de Biserica, precum §i interesul pentru lectura Sfintelor Scripturi, am dat slava lui Dumnezeu, rugindu-L sa reverse din' bunatatile Sale peste cei care-mi aduceau o astfel de scrisoare, precum si celui care mi-a scris-o. II Mi-ai cerut sa-ti spun care poate fi intelesul acelui cuvint des re- petat in diferite prilejuri «tot eel ce va ucide pe Cain inseptit se va pe- depsi» 2 . Prin aceasta mi-ai dat sa inteleg, de la inceput, ca tu tii strict porunca data de Pavel lui Timotei 3 — inca o dovada clara ca-ti place 1 Episcop in Antiohia Pisidiei, Optim era bun prieten cu Grigorie de Nazianz. Se vede ca el obisnuia sa puna intrebari acestor mari dascali la care el dadea uneon raspunsuri copilaroase. De aici aluzia discreta de la inceputul acestei epistole. Tenia acestei lunqi epistole e raspunsul dat in legatura cu «pedepsirea de sapte on» (resp. inseptita) pentru eel care va ucide pe Cain (Fac. 4, 15) si despre pacatul lui Lameh (Fuc. 4, 23—24). Sf. Vasile adinceste ideea ca ispasirea raului e o norma de drept lm- prescriptibil. 2. Fac. 4, 5. 3. / Tim. 4, 13. M.'NIHOIU 531 citirea Scripturilor — , apoi m-ai Inviorat si pe mine, bfitrinul amortit cle virstS, de boaia si de multimea suparSrilor care s-au abStut asupra mea, coplesindu-mi viafa, cu mintea ta mi-ai incSlzit din nou fiinta, care era asemenea cu cea a animalelor care se tupileaza" in vizuina, si prin aceasta m-ai readus parca la starea de veghe si la lucrarile vietii. Citatul amintit se poate tilcui simplu de tot, dar in acelasi timp el se poate intelege si in chip deosebit. Intelesul eel mai simplu care se poate tilcui usor,.de oricine, e acesta : Cain trebuie pedepsit de sapte ori pentru cele ce a facut. Intr-adevar, nu-i cazul ca un judecator con- stiincios sS stabileasca rasplati absolut egale pentru faptele savirsite, in schimb trebuie ca acela care a dat dovada de o nelegiuire atit de mare sa-si plateasca datoria cu dobinda ca el sa devina mai bun in urma pedepselor si sa invete si altii din exemplul lui. Intrucit, dar, a fost ho- tarit despre Cain ca sa ; plateasca de sapte ori oa pedeapsa pentru gre- §elile lui, acela care-1 va ucide va anula, zice Scriptura, aceasta hotarire data in legatura cu elde judecata cea dumnezeiasca. Acesta-i intelesul asa cum se vede el la prima lui leotura. Ill Intrucit ougetarea oamenilor sirguinciosi e facuta sa scruteze adin- curile, ea se intreabS cum se poate impaca dreptatea cu acest «inseptit», adica daca e vorba de sapte ispasiri pentru pacatul savirsit ori daca nu-i decit un singur pacat ? Or Scriptura da ca limita pentru iertarea paca- telor numarul de sapte. «Doamne, de cite ori va gresi fata de mine fra- tele meu si-i voi ierta lui ? (intreaba Petru pe Domnul, n.tr.). Oare de sapte ori ?». La care Mintuitorul ii raspunde : «Nu zic tie de sapte ori, ci de saptezeci de ori cite sate» 4 . Deci Mintuitorul n-a trecut la alt nu- mar, spre a arata limita iertarii, ci a ramas la acelasi numar, inmultin- du-1 insa de sapte ori. Tot asa dupa sapte ani evreul putea sa se elibe- reze din robie 5 . Sapte saptamini de ani aduceau, dupa ei, vestitul ju- bileu, in timpul caruia pamintul respecta sabatul, daitoriile erau anulate, robii eliberati 6 si astfel, asa-zicind, se incepea o viata noua de la in- ceput, timp in care cea veche isi primea sfirsiitul in eel de al saptelea numar. Aceste obiceiuri erau simboluri aile veacului, care-si face revolutia in cicluri de cite sapte zile ale saptaminii in drumul caruia sintem cu- 4. Matei 18, 21—22. Nu trebuie uitat ca Sf. Vasile citeaza totdeauna dupa textul Septuagintei. In textul ebraic intelesul versetului din Fac. 4, 5 e acesta : daca va ucide cineva pe Cain, acela va fi pedepsit de 7 ori ca si cum ar fi comis 7 ucideri. Cf. Y. Courtonne, op. cit., Ill, 106—107. 5. Deut. 15, 12. 6. Lev. 25, 10. 232 SFINTUL VASILB CSV MARK prinsi si noi : In acest an pacatele se iertau dupS binevoitoarea intelo- gere a Domnului nostru, ca sS nu fim datf pedepsei fSra de sfir?it a vea- cului viitor. Asadar cuvintul «de sapte ori» se foloseste din pricina in- rudirii lui sapte cu lumea aceasta, pentru ca oamenii indragostiti de aceasta lume trebuie sa-si afle pedeapsa, mai ales obiectele care i-au facut sa-si aleaga o viata pacatoasa. Cit despre ispasiri, daca vrei sa vorbim despre pacatele savirsite de Cain, vom da iar de numarul sapte, iar daca se designeaza pedepsele pe care Judecatorul le-a rinduit pentru el, nu ne-am insela nici in ce priveste intelesul cuvintului «ispasire». In ceea ce a indraznit Cain sa faca, primul pacat este invidia din pricina preferintei al carei obiect era Abel ,• al doilea e viclenia cu care s-a adresat fratelui sau cind a zis : «Sa iesim la cimp» 7 , a treia e uciderea, care e o potentare a rau- ]ui, a patra consta in faptul ca e vorba tocmai de uciderea unui frate, ceea ce-i o nelegiuire si mai mare ; a cincea ne prezinta pe Cain ca fund primul om ucigas, care a lasat lumii intregi o pilda atit de nenorocita ; a sasea greseoia a iui Cain o formeaza faptul ca i-a pus pe parinfi in doliu, iar cea de a saptea e faptul ca a mintit pe Dumnezeu, intrucit la intrebarea Domnului : «Unde este Abel, fratele tau ?», el a raspuns : «nu stiu !» 8 . Asadar sapte vini trebuiau ispasite de Cain pentru uciderea co- misa de el. Cind Domnul i-a zis : «Blestemat sa fie pamintul care s-a cascat ca sa primeasca singele fratelui tau» 9 si apoi continua : «Gemind si tremurind vei fi pe pamint» 10 . La care Cain a replicat : «Daca ma scoti azi de pe fata pamintului ma voi ascunde si de la fata Ta si voi'fi ge- mind si tremurind pe pamint si oricine ma va afla ma va omori» u . La acestea a raspuns Domnul : «Nu asa ,• tot eel ce va omori pe Cain de sapte ori se va pedepsi» 12 . Cain credea ca orice prim venit il va prinde usor, pentru ca nu mai avea siguranta pe care ti-o da pamintul (acest pamint care fusese blestemat din pricina lui) si ca e lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, fiind suparat pe el din pricina nelegiuirii pe care o savir- sise. Astfel, era convins ca nu mai are de asteptat nici un ajutor, nici de pe pamint, nici de la cer : «si va fi ca tot eel ce ma afla ma va omori». Or Scriptura combate greseala lui Cain, spunind : «Nu asa», adica tu nu vei fi omorit. $i, intr-adevar, moartea e un cistig pentru cei pedepsiti, pentru ca le aduce scapare de chinuri. Dar fiindca expresia «ispasire» e luata in doua intelesuri, designind totodata atit pacatul pentru care a 7. Fac. 7, 8. 8. Fac. 4, 9. 9. Fac. 4, 11 (sic!). 10. Fac. 4, 12 (ed. 1914). 11. Fac. 4, 14 (ed. 1914). 12. Fac. 4, 15 (ed. 1914). acKiimiti 533 fost prdepsit, clt §i modul pedepsirii lul, sa" vedem daca intr-adevfir sint sapto feluri de chinuri date celui care s-a purtat atit de rSu. IV Cele §apte pacate ale lui Cain au fost numarate in capitolul prece- dent al acestei scrisori. De asta data vom cauta sa vedem daca suferin- tele care i-au fost date ca pedeapsa sint intr-adevar in numar de sapte. $i iata ca asa stau lucrurile. Incepind cu intrebarea : «unde este fratele tau, Abel ?», tntrebare pe care i-a. pus-o StSpinul iubitor de oa- meni, nu pentru ca voia sa afle acel loc, Dumnezeu a vrut sa-i dea pri- lejul lui Cain sa exprime parerea de rau, asa dupa cum o arata chiar cuvintele lui. Atunci cind el a tagaduit ca ar sti, Dumnezeu 1-a convins indata spunindu-i : «glasul singelui fratelui tau striga dupa Mine din pamint» 13 , incit cuvintele «unde este fratele tau, Abel» i-au dat uciga- sului prilej de a lua cunostinta de pacatul savirsit fara ca sa aduca lui Dumnezeu o informatie noua. Daca nu s-ar fi intimplat sa-1 caute Dum- nezeu, Cain ar fi avut pretext sa spuna ca ar fi fost parasit si ca nu i s-ar fi lasat nici un prilej pentru pocainta. De aceea s-a prezentat insusi doc- torul, pentru ca bolnavul sa aiba la cine alerga. Insa Cain nu numai ca-si ascunde rana, ci-si mai adauga una atunci cind minte spunind «nu stiu, au doara eu sint pazitorul fratelui meu ?» l4 . $i iata, de acum inainte el incepe sa-si numere pedepsele : «Bleste- mat sa fie pamintul din pricina ta>> 15 . Prima pedeapsa. Un fel de destin tainic il asteapta pe Cain si-1 sileste sa lucreze pamintul, incit, chiar •daca ar mai vrea-o, el n-ar mai avea posibilitatea sa se odihneasca, iar un cui al suferintei il tine mereu tintuit de pamintul pe care 1-a urit si care a ajuns blestemat din cauza lui pentru ca se murdarise cu singele fratelui. «Vei lucra pamintul* ; groaznica pedeapsa, sa-ti petreci viata cu cei pe care tu ii urasti, sa locuiesti impreuna cu un vrajmas ,- cu un dusman care nu te lasa sa te odihnesti ! «Vei lucra pamintul», cu alte cuvinte, pornit cu inversunare la scormonirea pamintului, tu sa nu mai ai odihna si libertate nici noaptea, nici ziua sa nu mai scapi de oboseli, iar ceea ce-i si mai josnic decit un stapin fara mila — sa simti in chip tainic nevoia de a porni la lucru. «$i cind vei lucra pamintul, acesta nu-si va mai da roadele sale» 16 . Chiar si atunci cind aceasita rpbota nesfirsita ti-ar da un rezultat oarecare, munca in sine n-ar fi o pedeapsa chiar atit de grea pentru eel 13. Fac. 4 10. 14. Fac. 4, 9. 15. Fac. 4, 11 (sic!) 16. Fac. 4, 12. 534 SFINTUL VASILE CEL MARK ce s-ar incrincena si s-ar obosi fara incetare. Intrucit truda omului e fara sfir$it, iar oboseala pe care ti-o provoacS pamintul e si ea de multe ori fara rod (intrucit nici ea nu-si da roadele sale), urmeaza cea de-a treia pedeapsa : sterilitatea muncilor : «$i vei fi gemind si itremurind pe acest pamint» n . $i acum se adauga inca doua la cele trei pedepse : gea- matul continuu si tremuratul trupului din pricina ca madularele nu-si au sprijinul care provine din putere, intrucit s-a folosit rau puterea trupului, s-a primejduit intreaga alcatuire a lui, asa incit se clatina si tremura nefiind in stare nici piinea sa si-o duca cu usurinta.la gura si mai nepu- tincios cind ia bautura, pentru ca mina sa nelegiuita, dupa ce a savirsit fapta aceea urita, nu mai este in stare sa-si vina intr-ajutor nici pentru trebuintele proprii si pentru necesitatile trupului sau 18 . O alta pedeapsa este aceea pe care Cain o da pe fa^a atunci cind spune : «de ma izgonesti acum de pe pamint, ma voi ascunde de la fata Ta» l9 . Ce insemneaza «daca ma izgonesti de pe pamint» ? Inseamna ca il scoate din usurin^ele pe care pamintul i le da. Cain nu era inca mutat in alt loc, in schimb se instrainase de bunurile de pe el. «Ma voi as- cunde de la fa^a Ta». Cea mai grea pedeapsa pentru cei intelepti este despartirea de Dumnezeu. «$i se va intimpla ca oricine ma va intilni ma va ucide». Cain face o presupunere care decurge din cele prece- dente : daca sint izgonit de pe pamint si daca ma ascund departe de fata Ta, insemneaza ca voi fi omorit de eel dintii trecator. Ce zice Domnul ? «Nu, nu va fi asa». $i a pus un semn pe Cain : aceasta-i cea de-a saptea pedeapsa, aceea de a nu fi ascunsa si de a putea fi cunos- cuta de toata lumea, printr-un semn clar, ca el e autorul acestor fapte. nelegiuite. Pentru cine judeca drept, rusinea e cea mai aspra dintre pedepse. Ea va ramine in picioare si la Dreapta Judecata — asa am inteles — pentru ca unii vor invia pentru o viata vesnica, altii pentru o rusine si batjocura vesnice. V Urmeaza acum o alta intrebare de acelasi fel, si anume despre cu- vintele spuse de Lameh femeilor sale : «am ucis un om pentru rana mea si un tinar pentru vinataia mea» 20 . Daca pentru Cain va fi raz- bunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh «de saptezeci de ori cite sapte» 21 . Despre Cain cred unii ca a fost omorit de Lameh, ca ar fi 17. Fac. 4, 12 (ed. 1914). 18. Aceasta osinda trebuie luata mai mult in sens moral. 19. Fac. 4, 19. 20. Fac. 4, 23 — 24. Desigur ca acest numar nu vrea sa tie inteles in sens literal, ci simbolic, moral. 21. loan 1, 24. SCRISORI 535 supravietuit pina la acea generate ca sa sufere o pedeapsa si mai in- delungata. Acest lucru nu-i adevaraj. Se vede, intr-adevar, ca Lameh a savirsit doua omoruri, dupa cum ne-o spune el insusi : «am ucis un barbat si un tinar, pe barbat pentru rana, pe tinar pentru vinataie, caci una e rana si altceva e vinataia ; una e barbatul si altceva e tinarul». Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh «de saptezeci de ori cite sapte». E drept ca eu sa sufar 490 de pedepse daca Dumnezeu a pronunjat pentru Cain o dreapta judecata pentru ca i s-au dat sapte pedepse. Caci dupa cum acela n-a invajat de la altul sa ucida, tot asa n-a vazut nici alt ucigas suferind pedeapsa, pe cind eu mereu aveam sub ochi pe acest om gemind si tremurind, pen- tru ca pe mine, care dovedeam marea minie a lui Dumnezeu, totusi pilda lui nu m-a facut mai intelept. Drept aceea, am meritat sa execut 490 de pedepse. Unii au ajuns la o astfel de talmacire, care nu-i nici ea potriv- nica invataturii Bisericii, pentru ca de la Cain si pina la potop au trecut sapte rinduri de oameni si indata a venit peste ei pedeapsa, pentru ca pacatul se r^spindise foarte tare. Insa pacatul lui Lameh n-avea nevoie de potop pentru ca sa fie vindecat, ci numai de Cel «Care ridica pacatul lumii» 22 . Numara, dar neamurile de la Adam pina la vremea lui Hristos §i vei gasi dupa genealogia data de Luca cum ca Mintuitorul S-a nascut in cea de a saptezecea generatie. Asadar, am lamurit aceste probleme dupa cum am putut. Desigur c-am lasat la o parte multe amanunte care ar mai fi putut fi explicate, dar n-am vrut sa prelungesc lucrurile mai mult decit ar fi incaput intr-o scrisoare. Pentru intelepciunea ta este indeajuns ceea ce ne spune Scriptura, cind zice : «Da sfat celui intelept si el se va face si mai in- telept)) si : «Inteleptul care a primit un cuvint il va aproba si va mai adauga inca» 23 . VI In schimb, cuvintele spuse de Simeon Mariei au un int.eles care n-are nimic complicat si nici adinc. «Si i-a binecuvintat Simeon si a zis catre Maria : Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va stirni impotriviri, si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gindurile din multe inimi» 24 . M-am mirat vazindu-te ca lasi afara, ca fiind destul de limpezi, cuvintele amintite, ca sa te opresti numai la aceste vorbe : «prin inima ta va trece 22. Pilde 9, 9. 23. Inf. Sir, 21, 16 (sic !), citatie libera. 24. Luca 2, 34—35. 530 SFINTUL VASU.E CtCL MAltE scibic». Ca sa cxplici cum a putut fi pus un astfel de suflet spre pe- deapsci si spre inviere, si sa spui care-i semnul impotrivirii, asa ceva nu-mi pare mai putin greu decit sa raspunzi de pilda la cea de a treia intrebare : cum va trece sabia prin sufletul Mariei ? VII Cred ca Mintuitorul e pentru cadere si pentru inviere, dar nu pen- tru ca unii cad si al^ii se ridica, ci tocmai pentru ca din noi cade ce e mai rau si invie ceea ce-i mai bun 25 . Aratarea Domnului e in stare sa nimiceasca patimile trupului si sa trezeasca insusirile proprii sufletului. Daca Pavel spune «Cind sint slab, atunci sint tare» 26 , insemneaza ca acelasi om poate fi totodata si slab si tare, adica slab din pricina trupu- lui, dar e tare cu sufletul. Asa si Mintuitorul, nu le da unora prilejuri de cadere, iar altora de inviere. Cei care cad, e limpede ca din pozitia lor verticals, pe care o aveau inainte, din aceasta cad, pe cind necredincio- sul nicicind nu sta drept, ci mereu se tiraste pe jos ca sarpele. Deci pa- catosul nu sta intr-o anumita pozijie, din care sa poata cadea, intrucit el deja se tiraste pe jos din pricina necredintei. De aici si prima bine- facere : eel care petrece in pacat cade si moare ca sa traiasca apoi drep- tatii si sa invieze, caci credinta in Hristos ne daruieste amindoua haru- rile. Cade asadar ceea ce-i mai rau, pentru ca in locul lui sa aiba prilej sa invieze binele ! Daca^nu parasim desfriul, atunci nici intelepciunea nu inviaza. Daca nu parasim nebuniile, nici cumintenia nu se va ivi. Asa trebuie intelese cuvintele : «spre caderea si ridicarea multora». VIII «Ca un semn, care va stirni impotriviri». $tiu ca in Scriptura crucea e numita «semn». «Moise, zice Scriptura, a facut un sarpe si 1-a pus pe semn» 27 , adica pe o cruce. Avem aici un semn, care ne arata ceva ne- asteptat si nevazut : propriu-zis si iudeii il vedeau, dar era in^eles nu- mai de mingle patrunzatoare. Si astfel oamenii nu inceteaza nici azi sa se certe cind vine vorba de intruparea Mintuitorului. Unii declara c3 El a luat asupra-Si un trup, altii spun ca venirea Lui a fost ne- trupeasca ,• unii afirma ca a avut un trup supus suferintei, altii ca nu se preocupa decit in aparenta de misiunea pe care trupul Sau trebuia s-o duc3 la indeplinire, unii spun ca a avut un trup pamintesc , altii un trup ceresc ; unii ca a existat din vesnicie, altii ca abia prin Maria $i-a luat 25. Desigur nu cad $i nici nu invie aceia$i, ci dupa ce vor prLmi sau nu pe Mintuitorul eel vestrt de proorooi. 26. II Cor. 12, 10. 27. Num. 21, 9 (ed. 1914). MUtlHOIH 53T intopulul. lata' dc cc> s-a pulut zico : «cu un semn care va stirni Im- potriviri». IX Scriptura ne vorbeste do sabia cuvintului, in stare sS puna la in-- cercare si sa deosebeasca gindurile, care «pStrund pinS la despartitura sufletului si duhului, dintre incheietura si maduva» 28 . Or, din momentuL Patimilor, orice suflet a fost supus la un fel de indoiala, dupa cuvintul Domnului, care zice : «voi toti va veti sminti intru Mine» 29 . lata de ce Simeon a proorocit despre Maria : «cind te vei ridica in picioare linga. cruce, cind vei vedea ce se intimpla si vei auzi glasuri, atunci, dupa marturia lui Gavriil, dupa tainica cunoastere a zamislirii dumnezeiesli,. dupa marea descoperire a minunilor, atunci vei avea un fel de tulbu- rare in sufletul tau. Pentru ca trebuia ca Domnul sa guste moarte pen- tru noi to|i si, odata ajuns victima de ispasire pentru lume, sa indrep- teze pe toti oamenii in singele Sau. Tu, dar, care ai invatat de sus cole despre Domnul, vei sim^i o oarecare indoiala, ca un fel de sabie» :, °. «Ca sa se descopere gindurile din multe inimi» 31 . lata ce vor sa ne- spuna si aceste cuvinte : dupa «smintirea» legata de crucea lui Iisus va veni de la Mintuitorul, pentru ucenici si chiar si pentru Maria, o- vindecare rapida, care le va intari inimile ca sa creada in El. Asa 1-am vazut si pe Petru, care, dupa ce «s-a smintit», s-a legat mai tare dc credin|a in Hristos. Deci ceea ce era omenesc a fost convins despre sl&- biciune, pentru ca astfel sa iasa la lumina si mai tare puterea Dom- nului. EPISTOLA 261 Catre locuitorii din Sozopole Scrisa in anul 377 Am citit, preacinstiti frati, scrisoarea pe care mi-ati scris-o in le- gatura cu ceea ce se petr.ece la Voi. M-ati facut astfel partas ?i pe mine- la grijile voastre, ca sa port si eu grija de lipsurile voastre si de rivna 28. Evr. 4, 12. 29. Mctci 26, 31. 30. Intcrpretarca mesianica a cuvintelor spusc de Simeon Mariei e redatS liber,, pe intclrs omenesc:. 31. Luca 2, 35. /•,;iB HITtNTIII, VASII.K CK1, MA IMC de care dafi dovadS, lucruri pentru care am adus slava lui Dumnezou. D«r totodatS am gemut de suparare cind am inteles ca in afara de tul- burarea pe care arienii au provocat-o in Biserici si de incurcaturile pe care acesti nenorociti le-au facut in invatatura crestina, la voi si-a fa- cut aparitia un grai si mai nastrusnic, in stare sa arunce pe frati intr-o neliniste si mai mare, dupa cum ne-ati scris, pentru ca unii oameni in- troduc o invatatura noua cu care urechile credinciosilor nu sint obis- nuite si pe care — spun ei — au scos-o din invataturile Scripturii. Ne-ati scris ca sint la voi citiva care tagaduiesc, pe cit le sta in putere, chiar planul iconomiei mintuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, respingind insusi harul acestei mari «taine a crestinatatii» 1 . E drept ca veacurile trecute nu ne-au spus miilte despre acest lucru, dar el a fost descoperit la vremea sa, atunci cind, trecind prin toate trep- tele dragostei pe care o nutrea fata de neamul omenesc, Domnul Iisus ne-a invrednicit pina la urma de insasi venirea Lui printre noi. A venit in sprijinul creaturii, mai intii prin patriarhi, a caror viata a fost data ca pilda si regula de urmat pentru cei ce voiau sa paseasca pe urmele sfintilor si care, voind sa ajunga la desavirsire prin fapte bune, trebuiau sS dovedeasca aceeasi rivna ca si aceia. Mai tirziu le-a dat o lege drept ajutor, iar ingerii au primit porunca s-o aplice prin mina lui Moise. Au venit apoi prooroci ca sa vesteasca mintuirea ce urma sa vina, apoi judecatori, regi, drepti, ca sa savirseasca minuni sub forme ascunse. In urma tuturor, in vremea de pe urma, S-a aratat El insusi in trup «nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa - dobindim infierea» 2 . II Or daca venirea Mintuitorului n-ar fi avut loc in trup, atunci Min- tuitorul n-ar fi platit mortii pretul rascumpararii noastre si n-ar fi ni- micit puterea mortii. Intr-adevar, daca ceea ce fusese supus puterii mor- tii ar fi fost altceva decit ceea ce a luat asupra-$i Mintuitorul, atunci moartea n-ar fi incetat de a-si arata mai departe lucrarea si n-am fi avut nici un folos din suferintele indurate prin trupul purtator de dum- nezeire. Daca Mintuitorul n-ar fi omorit pacatul in trup, noi n-am fi fost inviati in Hristos, ci am fi ramas morti in Adam ; ceea ce ca- zuse n-ar fi fost reinnoit, ceea ce fusese zdrobit si doborit n-ar fi fost ridicat din nou ; ceea ce devenise strain de Dumnezeu, prin inselaciu- 1. /. Tim 3, 16. 2. Gal. A, 4—5. •scrisori 539 nea diavolului, n-ar fi fost din nou inrudit si infiat de Dumnezeu 3 . Toate aceste daruri suit nimicite de cei care spun ca Mintuitorul a venit cu trup ceresc 4 . Dar ce nevoie mai era de Sfinta Fecioara daca trupul purtator de Hristos n-ar fi trebuit sa fie luat din lutul lui Adam ? Si cine ar fi atit de indraznet incit sa reinnoiasca acum, prin ajutorul unor termeni so- fistici, si, desigur, cu marturii scoase din Scriptura, invatatura lui Va- lentin, peste care linistea s-a asezat de mult ? Caci aceasta invatatura nelegiuita despre felul aratarii Sale nu-i noua : prima data ea a luat nas- tere de la acel nebun Valentin, care, cu ajutorul citorva expresii scoase din Apostol, a alcatuit pentru el niste scornituri blestemate. El zicea ca Mintuitorul nu S-a facut rob El insusi, ci S-a imbracat doar «in chip de rob», dupa care a mai spus si ca El S-a nascut numai cu trup apa- rent 5 , asa incit nu pe omul insusi 1-a luat ca sa se imbrace in el. Cam aluzii de felul acesta sustin azi si acei oameni de la voi, iar aceste noi blasfemii m8 intristeaza cumplit. Ill Sa sustii ca simtamintele omului tree si la dumnezeirea insasi e un gest al unor oameni care nu pastreaza nimic din sirul logic al gin- dirii si care nu stiu ca una sint afectiunile carnii si alta afectiunile trupului insufle^it si, in sfirsit, cu totul altceva cele ale unui sulfet care dispune si de un trup. Insusirea tipica a carnii este sa fie taiata, mic- sorata, desfacuta ; aceea a carnii insufletite e sa se oboseasca, sa simta durere, sa flaminzeasca, sa inseteze, sa fie biruita de somn ; in sfirsit, specificul sufletului care are si trup consta in griji, in nelinisti, in ingri- jorari si in alte afectiuni de acest soi. Unele sint firesti si nedespartite de fiinta vie, altele provin dintr-o vointa pervertita, iar ele se furi- seaza alaturi de cele dintli spre a duce o viata dezordonata si nede- prinsa cu virtutea. De aici se vede ca Mintuitorul accepta simtirile firii ca sa dea siguranta unei intrupari reale, nu numai aparente, dar ca toate simtamintele viciate, care tulbura linistea vietii, El le-a respins ca ne- 3. Interesanta $i umana viziune, prin care Hrdstos a respectat slabiciunile firii, pregatind omenirea rind pe rind pentru primirea Sa. Despre pregatirea omenirii in ve- derea mintuirii lumii au vorbit frumos Sfintul Irineu prin ideea «recapitularii in Hris- tos», Ipolit prin «inalta iconomie dumnezeiasca», Clement Alexandrinul prin ideea «co- boririi in trup a Mintuitorulud», Origen prin «functiunea revelatoare a Cuvintului in- trupat», dar mai ales Sf. Atanasie prin ideea «factorului psihic» hotaritor in doctrina despre intruparea Cuvintului. A se vedea A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chretienne, Paris, 1973, p. 140 s.u. A se vedea «P.S.B.», vol. 15, 87 si urm. 4. Cum afirma Apolinarie de Laodiceea. 5. Despre erezia gnostica a lui Valentin vorbeste adeseori Origen in scrierile sale. A se vedea «P.S.B.», 6 — 9 la «indice». 5-10 SKtNTUI. VAHII.K CV.1. MAHtt vrednice de dumnezeirea Sa cea nepatata 6 . De aceea s-a spus ca S-a nfiscut «intru asemanarea trupului pScatului» 7 . De aceea, chiar dacS a luat asupra-Si trupul nostru cu afectiunile lui firesti, El n-a savirsit pa- cat. Dupa cum moartea, care ne-a fost transmisa prin trupul lui Adam, a fost inghitita de dumnezeire, tot asa si pacatul a fost suprimat de dreptatea care era in Iisus Hristos. Cind vom invia vom lua un trup care nu va fi supus mortii si nici pacatului. lata, fratilor, care sint tainele Bisericii si care sint tradifiile Parin- tilor. Conjur pe orice om temator de Dumnezeu si care asteapta jude- cata lui Dumnezeu sa nu se lase dus de invataturi straine. Daca invata cineva altceva, daca nu se pleaca in fata cuvintelor sanatoase ale cre- dinjei si daca, respingind vestirile Duhului, da mai multa cinste propriei sale invataturi decit cuvintelor evanghelice, puneti-va in garda impo- triva unui astfel de om. Sa dea Dumnezeu sa ne intilnim intr-o zi, ca sS putem completa, stind de vorba, tot ce ne-a scapat in aceasta scri- soare ! Intr-adevar, aveam multe lucruri de spus si n-am scris decit o. mica parte din ele pentru ca nu voiam sa tree masura unei scrisori. Sintem convinsi totodata ca pentru cei ce se tern de Dumnezeu ajunge avertismentul pe care vi 1-am dat in aceste citeva cuvinte. EPISTOLA 262 Catre calugarul Urbikios * scrisa in anul 377 Bine ai facut ca mi-ai scris, caci ai aratat o roada a dragostei de loc de neglijat. Fa-o cit mai des ! Sa nu crezi ca pentru aceasta itl trebuie vreo scuza. Ne cunoastem bine si stiu ca intre oameni exists pentru fiecare o egalitate de onoare, pe care ne-o da natura : superio- ritatea dintre noi nu e bazata pe nastere, nici pe multimea banilor, nici pe alcatuirea trupeasca, ci pe superioritatea temerii fata de Dumnezeu. 6. Rom. 8, 3. 7. Desigur ca nu se putea astepta in veacul IV nici macar de la Sf. Vasile o formulare clara a doctrinei hristologice asa cum se va preciza ea in urma sinodului din Calcedon. Totu$i Sf. Vasile argumenteaza bine premisele si modul intruparii. * Urbikios pare a fi fost indrumatorul unei comunitati calugare$ti, dar in ace- la!?i timp si admirator al Sfintului Vasile. Se vede ca-i scrisese acestuia cerlndu-i diferite sfaturi. Epistola de fata este unul din raspunsurile Sfintului. Cu multa deli- catete II indeamna Sfintul Vasile sa nu se sfiiasca a^i cere oricind sfaturi. Paralel so pare c5, chiar si el cazuse in unele rataciri privitoare la intruparea Domnului, care se apropiau de conceptia lui Apolinarie ; de aceea epistola combate acesta «nastrus- nUie». ' iRCRIHOHt 541 • ' In accst caz, ce te opreste sfi te temi mai mult de Dumnezeu si sa fii in aceasta privinta' mai mare decit mine ? Scrie-mi, asadar, cit de des si ajuta-ma sa stiu cum se poarta fratii din jurul Tau si care dintre credinciosii Bisericii Tale au pareri sanatoase, ca sa stiu cui ii pot scrie si pe cine sa ma pot baza. Intrucit sint citiva, dupa cite aud, care fal- sified cu idei sucite dreapta credinta despre Intruparea Domnului, le cer, prin mijlocirea dragostei tale, sa se lase de astfel de pareri nastrus- nice, si sa nu mai spuna ca Dumnezeu insusi S-ar fi schimbat in trup, ori ca n-ar fi luat prin mijlocirea Mariei trup din farina lui Adam, ci El insusi, cu intreaga Lui dumnezeire, s-ar fi schimbat ca sa devina tot dun. II Aceasta absurditate e foarte usor de combatut. Dar fiindca bias femia e evidenta prin ea insasi, cred ca pentru eel ce se teme de Dom- nul e deajuns o singura observatie. Daca Dumnezeu «S-a transformat», insemneaza ca S-a si schimbat. Or, asa ceva sa fie departe de invatatura si cugetarea noastra ! Doar Domnul insusi a spus : «Eu sint si nu Ma schimb» 2 . In al doilea rind, cum au putut trece asupra noastra roadele Intru- parii daca trupul nostru n-a fost unit cu dumnezeirea, care s-a facut stapina pe imparatia mortii ? Cel care s-a transformat si-a alcatuit un trup al Lui propriu, adica acest trup care a existat impreuna cu natura •divina condensata in el. Or, cum ar fi putut fi marginita Dumnezeirea la marimea unui trupsor daca firea intreaga a Fiului Cel Unul-Nascut a fost transf'ormata ? Eu cred ca nici un om cuminte si temator de Dum- nezeu nu poate suferi de o astfel de boala. Intrucit mi-a ajuns si mie la urechi zvonul ca unii din cei care traiesc in preajma Fra|iei Tale au fost atinsi de aceasta scrinteala de minte, am socotit ca nu trebuie sa ma marginesc doar la trimiterea unor salutari, ci ca scrisoarea mea tre- buie sa cuprinda si un avertisment care sa fie in stare totodata sa zi- deasca sufletele unor oameni care se tern de Dumnezeu. Te rog, deci, sa faci in asa fel ca aceste rataciri sa-si primeasca de la Biserica indreptarea lor si sa stai departe de comuniunea cu ere- ticii, caci, sa stii, in aceste privin^e nepasarea nimiceste libertatea de vorbire pe care trebuie s-o avem in Hristos. 2. Mul. 3, 5. ,042 SJ'tNTUL VAS1LK CEI. MARE -~~ » EPISTOLA 263 Catre cei din Apus Scrisfi in anul 377 I Domnul Dumnezeul nostra, in Care nadajduim, sa Va harazeasca fiecaruia dintre voi atlta har spre implinirea credinfei, care sta inain- tea noastra, pe cit de mare este si bucuria cu care aji umplut inimile noastre, atit prin scrisorile pe care ni le-ati trimis, cit si prin prea iu- bitii impreuna-slujitorii nostri 1 , precum si prin dragostea pe care ati arStat-o fata de noi intristatii, caci sinteti «imbracati cu milostivirea indurarii» 2 , dupa cum ne-au dat de stire cei amintiti adineauri. $i in- tr-adevar, chiar daca ranile ramin acelea^i, totu§i ne-a adus o oarecare u§urare credinta ca avem doctori destoinici, care sint in stare, daca li s-ar da prilejul, sa purceada curind la vindecarea durerilor. Pentru aceasta Va fericim iarasi prin acesti soli iubiti si Va rugam, daca Dom- nul va va ingadui, sa purcede^i spre noi si sa nu pregetati sa ne vizitati r pentru ca cercetarea celof bolnavi este una dintre cele mai mari po- runci 3 . Iar daca Bunul Dumnezeu si inteleptul Iconom al vie^ii noastre va pastra aceasta bucurie pentru o alta data, atunci trimite-ti-ne macar in scris atitea mingiieri cite credeti ca sint necesare celor intristati, spre indreptarea celor striviti de dureri. Pentru ca multe sint loviturile care s-au abatut asupra Bisericii si mare este mihnirea ce ne-au lasat-o. $i nadejde de ajutor n-avem de nicaieri din alt loc, daca Dumnezeu nu ne va trimite vindecare prin Voi, care li sinteti slujitori adevarati. II Pe de-o parte, neobrazata si nerusinata erezie a arienilor, care s-a rupt pe fata de trupul Bisericii, persists in ratacirea ei si nu ne tulbura atit de mult, incit nelegiuirea lor e cunoscuta tuturora. In sohimb cei imbracati in piele de oaie si care prezinta o infatisare linistita si blinda, dar inlauntru sfisie fara milS tur-ma lui Hristos, intrucit provin din rin- 1. Prin mijlocirea preotilor Dorotei $i Sanctissim, pe care i-au trimis la Roma, In primul rind la papa Damasus, cerlnd condamnarea ratacirilor ariene $i apolina- risto, dar In acelasi timp §i rechemarea lui Paulin de pe scaunul din Antiohia, scri- soarea aceasta exprima optimism in nadejdea ca, in sfirsit, fata de nepasarea descrisa de op. 92, 240, 242, de astadata Apusul pare a veni in ajutorul Rasaritului in lupta penlru apararea ortodoxiei. 2. Co;. 3, 12. 3. 7,uro 10, 37. m'Htannr ,'iJ3, durilc nod.slrc, usor provoactt pierdere in inimilc celor mai simpli, aces- tia sinl primejdiosi si greu de ocolit. Din aceasta pricina corem sii-i dafi po fata inaintea tuturor Bise- ricilor Rasaritului pentru ca, ori sa vin3 intr-adevSr aiaturi de noi, fi- xindu-si atitudinea in acest sens, ori, daca ramin in izolarea lor, sa menjina numai pentru ei acea stricaciune, iar3 ca, prin comuniune des- chisa, sa poata transmite ratacirea lor si celor din jurul lor. Numele lor trebuie insa Jinut minte, pentru ca si voi sa stifi cine sint cei care ne fac tulburari, si sa se faca cunoscuta, prin Bisericile noastre, atitudinea lor fata de noi. Chiar si declarable noastre nu sint v8zute cu ochi buni de multi din pricina ca, chipurile, din rivalitate personala noi am avea> o atitudine mai putin curajoasa. Voi insa, cu cit locuiti mai departe de ei, cu atita prezentaji in fata multimilor mai multa incredere, ca sa nu mai vorbesc si de faptul ca si harul lui Dumnezeu va ajiita sa purtati grija de cei aflati in suferinte. Daca aceleasi hotariri le vestiti mai multi deodata, atunci e limpede ca multimea celor ce s-au hotarit vor con- tribui fara opozitie la primirea de catre toti a acelor hotariri. Ill Unul dintre cei care a provocat la noi mare suparare este Eustatiu de Sebasta 4 , din Armenia Mica, pe vremuri fost ucenic al lui Arie, cind acesta stralucea in Alexandria si afirma blasfemiile lui urite impotriva Fiului Unuia-Nascut, raminind si dupa aceea intre cei mai autentici ade- renti, in schimb cind s-a reintors in patrie a dat episcopului Hermo- ghen de Capadochia 5 , care-1 acuzase de erezie, marturisire de dreapta credinta. $i astfel primindu-si hirotonia de la Hermoghen, dupa moartea aces- tuia, s-a grabit sa se apropie de Eusebiu al Constantinopolei 6 , care pri- mise si el invatatura tot de la acelasi Arie. lndepartindu-se apoi de aco- lo, din anumite cauze, si revenind in tara, s-a razgindit din nou si si-a ascuns cugetarea nelegiuita, afisind un soi de ortodoxie voalata. Reu- sind sa ia un scaun episcopal (nu se stie cum va fi reusit), a semnat 4. Acest Eustatiu care a dat atit de mult de lucru Sfintului Vasile fusese la inceput prietenos fata de el (vezi epist. 79 si 119). A semnat in duh viclean si martu- risirea de credinta alcatuita de Sf. Vasile (epist. 125), dar apoi, tot mai nestatornic, incepe sa se arate potrivnic liniei ortodoxe (epist. 223). De aceea tn aceasta epistola Sf. Vasile cere ajutorul Apusenilor, ca sa ia hotarire impotriva lui, intrucit in ascuns el fusese ucenic direct al lui Arie. .5. Hermoghen cste eel care a propus la Niceea formularea crezului niceean. A se vedea si epist. 81 si 244. G. Ruda cu familiu imparatului Constantin eel Mare, Eusebiu de Nicomidia ocupa niiii tirziu scaunul de Constantinopol, ajungind eel mai infocat aparator al arienilor. 541 srtNTiii, vasii.h: ck\. mahio Indata anatomatizarea lui «6|ioouoio<:» in sinodul intrunit la Anrira 7 . De acolo vonind in Seleucia 8 , a facut, impreuna cu cei de aceeasi pu- rere cu el, ceea ce stim toji. Pe de alta parte, la sinodul din Constan- tinopol 9 a consimtit iar&si la propunerile ereticilor. Astfel fiind procla- mat ca depus din episcopat din pricina caterisirii lui anterioare din Me- litina 10 , s-a gindit la o alta revenire, printr-o solute de mijloc, folosind prilejul vizitei pe care a facut-o la voi. Care sint cele propuse de catre preafericitul episcop Liberiu u si la ce anume a consimtit el nu stim, $tim doar ca a adus cu el o epistola de restabilire a lui in scaun, pe care aratind-o in sinodul din Tiana 12 , si-a reprimit scaunul. Asa se face ca el prigoneste acum credinta aceea pe baza careia a fost primit, lupta impreuna cu cei ce anatemizeaza formula niceana si sustine cu tarie erezia pnevmatomahilor 13 . Intrucit din acestea si de la el si-a luat pu- terea de a nedreptati Bisericile si foloseste incredintarea care i s-a dat •de voi pentru ruinarea multora, tot de la el trebuie sa vina si indrep- tarea si sa expedieze scrisori catre Biserici in legatura cu formula prin care a fost primit, precum si in ce chip si-a schimbat opiniile, altfel se •anuleaza harul care i s-a dat de catre episcopii de atunci. IV Al doilea dupa el e Apolinarie 14 , care provoaca suparari de mari proportii Bisericii. Cu usurinta pe care o are la scris si cu destoinicia ■de a se exprima repede in orice domeniu a umplut lumea cu scrierile sale, nevrind sa asculte de sfatul inteleptului care zice sa se fereasca •omul de scrierea multor carti 15 , caci unde e vorba de multime, si gre- seli pot fi multe. Caci cum ar fi cu putinta ca prin cuvinte multe sa fii scutit de pacatuire ? 16 . Cele scrise de el in legatura cu invierea nu sint construite numai dupa metoda mitica (sau pagineasca, n.tr.), ci Indeosebi dupa cea iudaiceasca, pentru ca in ea se spune ca ne vom in- toarce iarasi la slujirea Legii si ne vom taia iarasi imprejur si vom tine 7. limit in anul 358. 8. Jinut in anul 359. 9. finut in anul 360. ■ 10. Ora$ in Armenia Mica. \ 11. Papa al Romei, 352—366. 12. Tinut in anul 366. 13. Care nu admiteau divinitatea Duhului Sfint. 14. Apolinarie contesta integritatea lirii umane in persoana Domnului Hristos, sus- t'mincl ca ratiunea sau puterea de judecata a Lui a fost inghitita de Logosul divin. 15. F.ccl. 12, 12. 16. Pildc 12, 19. acHMUHi f, i,, simbata, ne vom Indepfirta de unumite mlnefirurl $i vom aducc jertfc* lui Dumnezou si no vom lnchina In templul din lerusalim si, Jn general, din crestini ne vom face iar iudei. Or, ce poate fi mai de ris decit astfol de lucruri si mai strain de InvStStura evanghelica" ? $i in legSturS cu intruparea Fiului, inv3t5tura lui a provocat o tulburare atit de mare intre frati, incit putini din cei care le-au recunoscut mai tin vechea rinduiala a credintei, pe cind cei mai multi, dindu-si seama de inovatii, au cazut in mania unor nesfirsite controverse si in interpretari exage- rate si compromitatoare. V Cit despre Paulin 17 , raerita si el citeva reprosuri mai ales in le- gatura cu hirotonirea lui, lucru pe care-1 stiti si voi. In orice caz, si pe mine ma supara faptul ca inclina spre invataturile lui Marcel l8 , in- trucit primeste in comuniune, ,fara control, pe aderentii lui. Caci stiti, prea cinstiti frati, ca invatatura lui Marcel e un fel de anulare a intre- gii noastre nadejdi, pentru ca nici pe Fiul nu-L primeste ca avind ipostas propriu, ci sustine ca El S-a aratat doar pentru scurt timp in lume ur- mind sa se reintoarca din nou la Cei din Care a iesit, si nici pe Mingi- ietorul nu-L primeste ca existind in chip special. De aceea nimeni n-ar gresi proclamind aceasta erezie cu totul straina de crestinism, numind-o un fel de iudaism stricat. De aceea staruim ca si problema aceasta s-o luati in grija Voastra. $i o veti prelua daca nu va va fi greu sa scrieti la toate Bisericile Rasaritului despre cei care tulbura in toate felurile invatatura noastra 19 . Daca ei se vor indrepta, ii vom primi in comu- niune, daca insa vor persista cu convingere in inovatiile lor, atunci ne vom indeparta de ei. Ca trebuia sa precizam lucrurile acestea noi impreunS cu intelep- ciunea voastra intr-un sinod general, e ceva de care noi insine ne dam seama. Dar pentru ca timpul nu ingaduie, iar aminarea lor e primej- dioasa, am fost nevoiti sa trimitem pe frati dindu-le informatii orale si despre alte probleme pe care am uitat sa le expunem in epistola aceasta, sa le puna in aetiune Cuviosiile Voastre, ca sa dobindim ajutorul cerut pentru Bisericile lui Dumnezeu. 17. Episcop in Antiohia. 13. Marcel de Ancira fusese la inceput mare sustinator al crezului niceean, dar pe urma a cazut in rStacirea sabeliana. 19. Poate cS $i Sf. Vasile e prea preterit ios aici : ar fi fost destul daca ar fi fost in$tiiii|ati m3car episcopii tei mad importanti. 35 - Sfintul Vuslle col Mare Bi'lNTUL VA81LK C'Kt. MAliK 640 — — — — -" EPISTOLA 264 C-tre Barsas, episcop de Edesa, aflat in surghiun Scrisa in anul 377 Lui Barsas, episcopului cu adevarat prea iubit de Dumnezeu si vred- nic de tot respectul si de toata stima, Vasile ii aduce salut intru Dom- nul. Intrucit adevaratul meu frate Domninos vine la cuviosia Ta, folo- sesc bucuros prilejul acesta de a-ti scrie si de a te saluta si prin el. Rog pe Bunul Dumnezeu sa ma tina inca in viata, pentru ca sa ma in- vrednicesc sa te vad si personal si sa ma bucur der darurile cu care ai fost inzestrat. Iti cer doar sa te rogi sa nu cad prada pentru totdeauna dusmanilor crucii lui Hristos si sa pazesc Bisericile Sale pina cind yor veni vremuri de pace, pace pe care numai Dreptul Judecator stie cind ue-o va da, dar sintem siguri ca ea va veni si nu ne va mai parasi ni- ciodata. Dar asa cum a rinduit iudeilor, pentru pacatele lor, o pedeapsa de saptezeci de saptamini de ani, poate ca Atotputernicul, dupa ce ne va fi dat si pe noi vrajmasului pentru o vreme oarecare \ va rindui o zi cind ne va rechema si ne va restabili pacea de altadata, desigur daca — sti-vom cind? — apostazia nu va fi aproape si nici evenimentele de acum nu vorji semnu.1 venirii lui Antihrist. Daca-i asa, roaga-te ca Dumnezeul buna'tatii sa alunge de la noi orice suparare, sa ne pazeasca si sa ne ajute sa trecem fara pas gresit prin aceste suparari. Pe toti cei care s-au invrednicit sa stea in comuniune cu tine ii salut prin mij- locirea ta. Sa fii sanatos si sa te bucuri intru Domnul, roaga-te pentru mine, iar prin harul Sfintului sa fii pazit in folosul Bisericii lui Dum- nezeu. EPISTOLA 265 Catre Evlogios, Alexandru si Adelfocration, episcopi egipteni surghiuniti Scrisa in anul 377 I Descoperim ca purtarea de grija cu care conduce Dumnezeu Bise- ricile Sale este mare in toate privintele. Astfel, evenimentele care par r~Fiind urmarit de arieni, episcopul Barsas s-a refugiat mai Intii in insula Arailv- m P o1 in localitatca Oxirinhos de pe malurile Nilului. Sf. Vasile ii trimite prin aceasta opislold ciivinle de incurajare. A se vedea si epist. 267. SCHIBORI M7 (oplesite cu tristeti si care, la prima vcclcre, nu sinl urmarea nici unui plan ascuns, sint rinduitc spre lolosul color mai multi in intelopeiunea lui Dumnezeu si in neinfelesele judecati alo dreptatii Sale. CSci, iata ca Domnul a facut s3 aparS iubirea voastra din tinuturile Egiptului, s-o puna in inima Palestinei si, dupS pilda vechiului Israel, s-o statorni- ceasca acolo, El care ne-a scos din robia tSrii Asiriei, ca sa stinga acolo idolatria prin sosirea sfintilor. Am inteles ca si astazi se mai petrec fapte asemanatoare si ca si voi insiva va aflati in aceeasi situatie, daca ne gindim ca, chemindu-va ia aceasta lupt&pentru credinta, v-a deschis, prin surghiun, stadionul fericitoarelor alergari si a daruit pe martorii hotaririi voastre curajoase cu pilde luminoase, care-i due spre mintuire 1 . Cu ajutorul lui Dum- nezeu am aflat cit de dreapta este credinta voastra, dupa cum am auzit si de jertfelnicia voastra fata de frati si ca, dupa cum ni s-a spus, nu dati uitarii, socotindu-le neinsemnate, faptele care sint de folos tutu- ror si mai ales mintuirii, ci va lega|i mai ales de tot ceea ce poate ajuta la zidirea Bisericilor. Drept aceea m-am mai gindit ca ar fi bine sa ma alipesc si eu la ceata voastra minunata si sa ma unesc prin scris cu Cuviosiile Voastre. De aceea am trimis pe prea iubitul nostru diacon Elpidlos sa va aduca aceste rinduri si sa luati cunostinta prin el insusi (caci e in stare de asa ceva) de tot ce a putut scapa instructiunilor cu- prinse in scrisoarea mea. II Ceea ce m-a incurajat eel mai mult in dorinta de a ma uni cu voi e ceea ce am auzit spunindu-se despre rivna Cuviosiilor Voastre pen- tru credinta dreapta : nici marele numar de scrieri, nici varietatea so- fismelor n-au putut zgudui taria inimii voastre, ci ati recunoscut pe cei care fac innoiri impotriva dogmelor apostolice si n-ati acceptat sa pas- trati tacerea in legatura cu pagubele pe care acestia le fac. Cu mare intristare am aflat de toti cei ce si-au legat viata de pacea Domnului si pe care nu-i lasa linistiti innoirile de tot felul scornite de Apolinarie de Laodiceea 2 . Acest om mi-a facut cu atit mai multa suparare cu cit se parea la inceput c-ar fi de-ai nostri. A suferi ceva din partea unui 1. Egiptul a fost totdeauna o patrie deosebita a luptelor pentru credinta. A?a citim indeosebi In : Istoria bisericeascd a lui Eusebiu de Cezareea (cartile VI — VII) unde intilnim multi martiri (fapt pentru care s-a pastrat traditia de a li se incre- dinta crestinilor sa duca cu ei acasa Sf. Impartasanie, cf. ep. 93), dar unde a inflorit si arianismul. Din epistola de fata reiese ca prigoana continua si acuma cu putere. 2. Despre Apolinarie se vorbeste in multe epistole ale Sf. Vasile (225, 244, 263 etc.). Aici nu se vorbeste despre ereziile lui, ci se vorbeste mai mult dintr-un punct do vedcre personal : Apolinarie c prezentat ca un tradator al credintei, sustinind un fel de iuduism reinnoit. jjg SMNTUL VA8ILK CKL MARK dusman declarat, chiar dacS durerea este peste mSsura de grea, e in- tr-un fel tolerabila pentru eel care sufera, dupS cum este scris : «do m-ar fi ocSrit vrajmasul, as fi rabdat» 3 , dar sa induri pagubirea din partea unui om care impartaseste sentimentele tale si care e apropiatul tau, iata ceva foarte greu de indurat si care nu-ti aduce nici o min- giiere 4 . Omul pe care crezusem ca-1 am tovaras de arme in apararea ndevarului, am descoperit ca in multe puncte lupta impotriva celor care vor sS se mintuiasca, incercind sa distruga mintea lor si s-o smulga din dreptatea invataturilor. Ce indrazneala fierblnte n-a aratat el in faptele pe care le-a savirsit ? Ce nebuna si aventuroasa idee tinereasca n-a ex- primat el in cuvintarile lui ? Oare n-au suferit toate Bisericile dezbi- nSri launtrice, mai ales de cind el si-a trimis oameni in cele conduse de ortodocsi, ca sa le sfisie si ca sa le ceara, impotriva oricarui drept, comunitati proprii ? 5 . Marea taina a credintei nu-i un subiect de ris cind vezi episcopi plimbindu-se pretutindeni fara popor si fara preoti, ducind peste tot un nume gaunos, care nu fac nimic pentru progresul Evangheliei mintuirii ? Cuvintarile lui Apolinarie despre Dumnezeu nu sint oare pline de invataturi nelegiuite din pricina vechii impietati a nebunului Sabelios, pe care acesta le-a reinnoit prin tratate ? Daca in- tr-adevar ceea ce vestesc pretutindeni locuitorii Sebastiei 6 n-a fost fa- bricat de dusmanii lui Apolinarie si daca acestea sint intr-adevar de-ale lui, atunci nu mai exists impietate pe care sa n-o fi ajuns atunci cind spunea ca acelasi lucru este sa-I spui Tata si Fiu sau Fiu si Tata, precum si alte formule intunecate de impietate 7 la care nici macar nu am vrut sS plecam urechea ; ne rugam sa n-avem nici o partasie cu cei care au grait asemenea vorbe. Oare nu Apolinarie e eel care a ravasit cu totul invatatura despre Intrupare ? N-a trezit el in cei mai multi indoiala asupra misiunii ras- cumpSratoare a Domnului nostru in urma intrebarilor tulburi si intune- coase pe care le-a pus in legatura cu ideea despre intrupare? Ca sa aduni si sa explici toate aceste rataciri si mai ales ca sa le combat^ ar , V 3 Ps 53 12. 4. A§ada'r Sf. Vasile scrie acestor trei episcopi egiptend nu numai din dorinta de a-i preamari si incuraia pentru suferintele si exilul pe care le rabda, ci si pentru a-i lfimuri asupra discutiilor dogmatice ale vremii, indeosebi apolinarasmul si pnevmato- mahionismul. La un moment dat cei trei episcopi egipteni au condamnat amestecul apusean in problema schismei antiohiene (cazul Paulin), fapt care 1-a bucurat pe bt. Vasile (care sustinea cu toata taria pe Sf. Meletie ca singurul indreptatit la scaunul Antiohiei) si de aceea ofera celor trei episcopi intercomuniunea. 5 Afara de scaunul episcopal de Laodiceea, Apolinarie mai stapmea citeva co- munitati ca Antiohia (sub Vitalie), alta in Beirut si probabil Inca una sau doua aiurea. 6. Adica aderentii lui Eustatiu de Sebasta. 7. Intr-adevar, apolinarismul pleaca intr-un fel din antitrimtarismul modelist al lui Sabelios. (K'KIHORI 540 trt'bui mult timp si multe vorbe. Cine a sters si a facut sa dispara pasajul tare cuprinde fSgfiduintele, cum vedem in referatele fara temei ale acestui om ? Fericita nadejde a celor ce au trait dupS Evanghelia lui Hristos el s-a incumetat s-o descrie cu atita s&rScie si paliditate incit ea se schimba in simple povesti ale unor babe si in scorneli evreiesti. Intor- cindu-se la trecut, el fagaduieste reclSdirea templului iudaic, respecta- rea cultului mozaic, un simulacru de arhiereu ca in vechime, jertfe pen- tru pacate, dupa «Mielul» lui Dumnezeu, Care ridicS pacatul Iumii>> 8 , boteze partiale, dupa unicul botez, cenusa de juninca pentru stropirea Bisericii, care, dupa credinta in Hristos, n-are nici pata, nici zbircitura si nici altceva de acest fel 9 ; apoi curatiri de lepra, dupa nepatimirea dobindita prin inviere ; o ofranda de gelozie acum cind bSrbaJii nu-si mai iau nici femei si nici femeile nu-si mai iau bSrba|i ; piini ale punerii inainte, dupa «piinea care s-a pogorit din cer» candele aprinse, dupa €el care e «Lumina cea adevarata» 10 . Peste tot, daca Legea poruncilor lui Moise e de acum desfiin$ata prin dogme, e limpede ca dogmele lui Hristos vor fi anulate prin porun- cile legii mozaice. Rusinea si nedumerirea mi-au acoperit ia\a, o apasa- toare suparare a pus stapinire pe inima mea. De aceea vS rugam, ca pe niste doctori invajati, care stiu sa" educe in durere pe cei care se 1m- potrivesc, sS va silitj. sa readucetj pe acest om la disciplina Bisericii, s3-l convingefi sa se lase de palavrele de care a dat dovada in scrierile sale (caci el a confirmat spusa din Pilde «multimea cuvintelor nu scu- teste de pacatuire») ", puneti-i in fata dogmele dreptei credinte, ca sa se intoarca din nou si sa se cSiasca" in fa{a fratilor. Ill Se cuvine totodata sa-si aminteasca cuviosiile Voastre si de uce- uicii lui Marcel, pentru ca sa nu luati, in legatura cu ei, vreo hotSrfce aesocotita si usuratica. Intrucit acest om a iesit din BisericS din pricina unor dogme nelegiuite 12 , trebuie ca odata ce vor fi osindit acea inv&- latura gresita, aderenfii lui sa fie admisi in comuniune, pentru ca eei care se vor fi unit cu noi prin mijlocirea Voastra sS fie primiti apoi de toji fratii. C&ci nu mica a fost supararea multora cind au auzit ca venind ra Cuviosiile Voastre i-ati primit facindu-i partasi la eomuniunea Bise- 8. loan 1, 29. 9. E/es. 5, 27. 10. loan 6, 51. Cum a putut vesti Apolinarie o asemenea revenire la iudaism — iata ceva greu de explicat In sec. IV dupa Hristos. 11. Pilde, 10, 19. 12. In epistola nr. 69 Sfintul Vasile declara c5 Snvataturile gre?ite ale lui Mar?«l slut tot attt de condamnabile ca $i ale lui Arie. 550 SFINTUL VASILE CEL MARE ricii. Or, ar trebui sa st-iti ca voi nu sintefi singuri in RSsSrit si ca aveti multi de partea voastra : acestia slut cei care aparS ortodoxia Parinti- lor care au statornicit la Niceea invatatura cea dreapta. $i ar mai fi tre- buit sa stiti si aceea cS toti cei din Apus sint de acord cu voi si cu noi, ca am primit «tomul» sau volumul in care e consemnata credinta lor, il pSstrSm la noi si le urmam invatatura. Ar trebui, dar, ca toti cei care sint in comuniune cu voi sa fie deplin linistiti, pentru ca hotaririle luate sa fie mai bine garantate prin aprobarea celor mai multi si ca pacea sa nu fie tulburata de unele banuieli rele. $i ar fi bine sa nevada consul- tindu-ne cu seriozitate in legatura cu problemele care intereseaza toate Bisericile lumii. Caci de lauda nu e eel care a luat in pripa o hotarire oarecare, ci eel care a rinduit fiecare lucru pentru ca sa ramina stator- nic si ale carui intentii se vad cu timpul a fi cele mai firesti pentru cine vrea sa le cerceteze ; un astfel de om e mai placut lui Dumnezeu si oa- menilor pentru ca «rinduieste vorbele sale cu judecata» 13 . lata, pe cit ne-a ingaduit conversatia epistolara, parerile pe care le facem cunoscute cuviosiilor voastre. Sa dea Domnul sa ne putem bucura de o. intilnire personals ! Acum, dupa ce vom fi rinduit toate pentru impacarea Bisericilor, vom primi impreuna cu voi si rasplata pregatita de Dreptul Judecator pentru iconomii cei credinciosi si intelepti. In as- teptare, binevoiti si ne trimiteti si noua conditiile cu care a{i primit pe ucenicii lui Marcel 14 . Caci, sa stiti bine, ca chiar daca, in ceea ce va priveste, aveti garantii depline, nu trebuie sa v ; a incarcati singuri cu o problema atit de insemnata, ci trebuie ca si cei din Apus si din Rasarit, care sint in comuniune cu noi, sa consimta si ei reintegrarea acestsi; oameni. EPISTOLA 266 Catre Petru, episcopul Alexandriei ScrisS in anul 377 I Bine si cuviincios lucru ai facut certindu-ma ca pe un frate duhov- nicesc luminat de Domnul printr-o dragoste adevaratS, pentru ca nu-U aduc la cunostinta toate cite le fac aici, mari si mici, Caci tie ti se cade sa te interesezi de preocuparile mele, iar mie mi se cuvine sa-ti mai spun si eu unele din necazurile mele. Sa stii, insa, prea cinstitul si prea 13. Ps. in, 5. 14. Daca declara solemn ca parasesc ratacirile lui Marcel si ca accepta orto- doxia, ucenicii lui Marcel de Ancira pot fi reprimiti in comuniunea Bisericiii, binein- teles daca prezinta garantii depline. SCRISORI 551 iubitul meu frate, ca desele apasari.si chiar puternicele zdruncinaturi care zguduie Bisericile ne silesc sa nu fim deloc straini de cele ce se intimpla. Dupa cum la cei ce lucreaza in minele de arama urechile li se obisnuiesc cu zgomotul izbiturilor dese ale ciocanelor, tot asa, prin re- petarea deasa a stirilor proaste, m-am obisnuit si eu sa m-astept mai mult la tulburari si la lovituri din pricina evenimentelor neasteptate. Prin urmare uneltirile nesfirsite ale arienilor impotriva Bisericii, cu toate ca sint multe, mari si cunoscute in intreaga lumea, totusi sint de suportat, intrucit provin de la dusmanii si vrajmasii declara^i ai inva- taturii celei adevarate. De ei am ajuns aproape sa ne miram cind nu savirsesc fapte cu care ne-am obisnuit, nu cind se incumeta sa puna la oale vreun atac mai serios impotriva dreptei credinje. In schimb, ne intristeaza cumplit si ne tulbura cele savirsite de cei de aceeasi sim- tire si de aceeasi credinta cu noi l . Dar nici acelea, cu toate ca sint si ele numeroase si ajung la urechile noastre, nu ne fac sa ne pierdem cumpatul. De aceea nici nu ne cutremuram de ultimele dezordini in- registrate si nici urechile nu ni s-au speriat prea tare, pentru ca, pe de-o parte, stiam ca faima despre cele intimplate era firesc sa duca la acel rezultat, iar pe de alta, pentru ca ne-am asteptat ca alfii sa fie vestitorii acelor rele. $i, in sfirsit, pentru ca n-am crezut ca este logic sa te in- dignezi si tu din pricina unor asemenea fapte si ca te vei supara pentru »ca te-as fi neglijat. Celor care au savirsit aceste fapte le-am scris cele cuvenite, ru- gindu-i ca, intrucit fratii de acolo au ajuns la o nein^elegere oarecare, totusi sa nu se instraineze de dragoste, iar indreptarea s-o astepte de la cei care sint in stare sa vindece in duh- bisericesc greselile'. $i intrucit Tu ai facut acest lucru cu intentie bunS si cinstita, m-am bucurat si am multumit lui Dumnezeu deoarece in tine s-au mai pastrat urme din Ve- chea buna rinduiala si Biserica nu si-a pierdut vigoarea in vremea pri- goanei prin care a trecut. Intr-adevar, deodata cu noi h-au fost prigo- nite si canoanele. Eu insumi adeseori am fost incomodat de cei din Galatia, dar n-am reusit niciodata sa le raspund, pentru ca am asteptat hotaririle voastre. Acum, daca Domnul va da si ei vor vrea sa va asculte, nadajduiesc sa aduc din nou poporul la Biserica. $i atunci nu noi vom fi invinuiti ca am trecut la ucenicii lui Marcel, ci dimpotrivS, tocmai acestia vor redeveni membrii ai trupului Bisericii lui Hristos 2 ,~ incit in- 1. Cu un tact deosebit cauta Sf. Vasile sa trezeasca si in sufletul acestui urmas al marelui Atanasie mai mult activism fata de atitudinea de om caldicel [Apoc. 3, 15) ■al multora din contemporani. 2. Aici face aluzie la aderentii lui Marcel de Ancira, vechi aparator al crezului niceean, dar care apoi s-a dovedit eretic in legatura cu invatStura sa despre persoana Mintuitorului. Totusi, adeptul «iconomiei,», Sf. Vasile propunea ca adeptii lui Marcel sa fie pfimiti in comuniunea Bisericii daca revin la ortodoxie. 5.W SFINTUL VASILK CEL< MANE vlnuirea urlta care cSzuse asupra.lor, din pricina ereziei, sa" dispara deodatS cu primirea lor in rindurile noastre si s& nu mai fim rusinati c4 noi i-am fi indemnat la rele. II M-a suparat si fratele Dorotei, intrucit — dupa cum mi-ai scris — n-a discutat cu Cuviosia Ta cu duh de dragoste si de blindete. Ma gin- desc ca si acest lucru se datoreaza greutatii aduse de vremurile actuale, pentru ca se pare ca din pricina pacatelor mele nu mai reusesc aproape nimic, intrucit pina si cei mai important din fratii nostri nu se dove- desc a fi distinsi si potriviti chemarii lor, pentru ca nu implinesc toate dupS dorintele noastre. Ca sa revin la Dorotei, el mi-a istorisit discutiile avute cu fratia ta, in fata prea evlaviosului episcop Damasus, si m-a fn- tristat informatia lui ca prea iubitorii de Hristos fratii si colegii nostri de preofie Meletie si Eusebiu au fost numarati in rind cu arienii 3 . $i daca nimic altceva n-ar confirma ortodoxia credintei lor, totusi pentru oricine judeca limpede insasi pornirea arienilor impotriva lor consti- tute o puternica dovada despre dreapta lor cugetare. De aceea si cuvio- sia Ta esti dator sa reiei cu ei comuniunea de suferinta pentru Hristos, In orice caz, sa fii convins, daca e$ti cu adevarat cuvios, ca nu exists propunere ortodoxa care sa nu fi fost proclamata cu toata indrazneala. de acesti barbati si sa nu fi avut ca martor pe Dumnezeu si ascultator pe mine insumi. Incit ma priveste pe mine personal, nici macar ua singur ceas n-as fi primit s5 intru In legaturS cu ei daca as fi aflat cS ei schioapata in probleme de credinta. Dar, daca vei gasi de cuviinta, sa lasam la o parte cele trecute si sa punem un inceput pasnic pentru cele viitoare. Caci to|i avem nevoie- unii de altii in legaturile pe care le avem cu membrii comunitatilor noastre, mai ales acum cind Bisericile Rasaritului privesc spre noi, iar unitatea de credinta dintre noi va fi privita ca punct de pornire spre sprijinire si intarire. Dar daca ar baga de seama ca esti banuitor fata de altii, mhnile lor s-ar paraliza si s-ar slabanogi, incit ar putea s& le Indrepte impotriva dusmanilpr credintei. 3. «Potrivit spuselor Sf. Vasile, tocmai pe Meletie de Antiohia 1-ar fi acuzat Damasus de arianism. Nu pare probabil — daca peste tot aceasta acuza e fondata — ta intransigentul arhiepiscop sa fi declarat ca Meletie ar fi fost «prea» ortodox. Cit dpspre Eusebiu, care fusese exilat de mai multe ori de artem, acuza contra lui nu-i nici logica si nici de crezutn. Asa se exprima Y. Countonne, op. cif., Ill, 135—136. Con- (luzia lui e ca mai probabil ar fi faptul ca acuza adusa celor doi parinti vine de la Pi'lru al Alcxandriei, cfiruia Vasile ii cere sa se uneasca cu el in dragoste. HftMIHUMI .053 EPISTOLA 267 Catre episcopul Barsas al Edesei aflat in surghiun Scrlsi In anul 377 sau 378 Din pricina dragostei pe care o port Cuviosiei Tale ma gindeam sa vin sa te caut, sa te string cu drag in brate si sa aduc slava lui Dumne- zeu, Care S-a preamarit Intru tine si Care a facut vestita onorabila Ta balrinete in ochii tuturor celor ce se tern de El. Intrucit trupul meu ma supara cumplit,. din pricina bolii, si pentru ca mai sint insSrcinat sa due si grijile de nespus ale Bisericilor, fapt pentru care nu pot sa merg sa mi intilnesc cu eel care mi-e atit de drag, ma folosesc de aceasta scri- soare ca sa-mi mai domolesc nerabdarea, in care ma aflu, de a ma bucu- ra de insusirile cu care ai fost daruit si ca sa cer neintrecuta ta evlavie sa-si impreune rugaciunile cu mine si cu Bisericile toate, pentru ca Dom- »ul sa ne ajute sa trecem fara greseli zilele sau ceasurile drumetiei care ne-a mai ramas s-o facem. Dar-ar Domnul sa vedem si impacarea Bise- ricilor, sa auzim si despre soarta altora, colegi si compatrioti de lupta 1 ,. asa cum cer si eu in rugaciuni, iar despre tine insuti ceea ce noapte si zi popoarele supuse ascultarii tale se straduiesc sa dobindeascS de la ©omnul dreptatii ! Sg stii ca daca n-am scris mai des, nici macar atit de des cit ar fi trebuit, totusi am scris Cuviosiei Tale. Poate ca fratii carora le-a fost incjedin^at serviciul postal nu vor fi retinut si salutarile mele 2 . Dar aeum, dupa ce am aflat pe ci{iva dintre ai mei care tree spre tine, mi grabesc sa-ti trimit aceasta epistola. Totodata iti mai trimit si niste daruri, pecare te rugam sa le primesti fara lauda din partea smereniei mele, cerindu-ti doar sa ma binecuvintezi dupa pilda patriarhului Isaac 3 .. Iar daca din pricina ocupa|iilor si a nenumaratelor griji, in care-mi era cufundat cugetul, am trecut cu vederea unele datorii de buna cuviinta,. sa> uu ma judeci si nici sa te superi, ci sa ramii credincios desavirsirii tale, pentru ca sa ma pot bucura de darurile Tale atit eu, cit si ceiflalji *. Sa fii sanatos, bucurindu-te intru Domnul, roaga-te pentra mine si. jpeiitru Biserica lui Dumnezeu I 1. E vorba de intoarcerea din exil a celor surghiuniti. 2. Ateea^i plingere Intilnita deseori in epistolele SfintuM Vasile. A se vedea, Ifltrc aJtelc, ^i ep. 212. 3. Fue. 27, 27. 4. Epistola 264 are ca destinatar acelasi nume ta 51 ppistola de fata. Episcopul! B»Mti>; I'ra In exil, dupa cum ne spun amindoua epistolele. 5M SFtNTUl, VAISI1.K CV.U MARE EPISTOLA 268 Catre Eusebiu eel aflat in surghiun Scrisa in anul 377 Ne-a arStat Domnul ca nici in vremea noastra El nu paraseste pe cei cuviosi ai Lui, asa ca ocroteste $i viata Cuviosiei Tale cu mina tare $i puternica. $i aceasta socotim ca e aproape la fel cu petrecerea neatinsa a dreptului prooroc in pintecele chitului 1 , precum si a celorlalti tema- tori de Dumnezeu din cuptorul eel cu foe 2 , intrucit si Cuviosia Ta ai fost pSzit neatins, cu toate ca, dupa cit am inteles, primejdiile razboiului amenintau din toate partile 3 . §i sa dea Atotputernicul Dumnezeu sa pSzeasca si de acum inainte privelistea aceasta mult dorita, atit pentru noi — daca vom mai trai — cit mai ales pentru ceilalti, care, prin rein- toarcerea Ta 4 , se vor bucura de mintuirea lor. Pentru ca sint convins cS Prea Milostivul Dumnezeu, Care vede lacrimile Bisericilor si asculta suspinurile pe care le scot to^i pentru tine, Te va pazi in via|a pina ce va da bucurie celor ce se roaga ziua si noaptea. ' Ne-am lamurit indeajuns despre cele cite s-au comis impotriva Ta cind a sosit, prea iubitul nostru frate Libaniu diaconul, care era in trecere pe aici, dar vrem sa mai cunoastem si ce s-a mai intimplat dupa aceea, pentru ca am inteles cS in tinuturile pe unde te afli s-au petre- cut nenorociri mai grele si mai mari. Am vrea sa stim aceste lucruri daca-i cu putinta mai repede, iar daca acest lucru nu se poate altfel, atunci macar de la prea iubitul frate si impreuna-slujitor preotul Pavel 5 , •deodata cu intoarcerea lui. O, de am auzi ca via^a lui a ramas neatinsa ^ii nepusa la chinuri, asa cum ne rugam sa fie ! Intrucit am inteles ca toate drumurile sint pline de hoti si de pun- gasi, ne-am temut sa dam ceva fratelui care vine acolo, nu cumva sa np facem in chipul acesta vinovati de moartea lui. 1. Iona 2, 1—11. 2. Dan. 3, 20 ?.u. 3. Desigur ca in Tracia amenintarea venea din partea gotilor, care dc peste 100 de ani navaleau mereu in sudul Dunarii, iar peste un an (378) insu?i imparatul Valens va muri luptind impotriva lor. 4. Dupa moartea lui Valens (378) toti episcopii exilati s-au intors la locuintelc lor. Eusebiu a venit si el, dar dupa citeva luni a murit. 5. Diaconul Libaniu si preotul Pavel erau clerici, din Samosata, care au insolit pe opiscopul lor in oxil. scittaoni EPISTOLA 269 Spre consolare sotlel lui Arinteu 1 ScrtsS in anul 378 1 Ar fi logic si de asteptat, dupa starea ta sufleteasca, sa tree perso- nal pe la tine si sa iau parte la aceste dureroase evenimente. Mi-as fi potolit in cazul acesta si supararea mea personals si mi-as fi implinit si fa^fi de tine datoria de a te consola. Intrucit insa trupul meu nu poate indura drumuri mai lungi, am recurs la aceasta convorbire prin scris, ca sa nu se para ca as fi cu totul nepasator fata de cele intimplate. Cine n-a gemut din pricina pierderii acestui barbat ? $i cine are o inima atit de impietrita incit sa nu verse pentru el lacrimi fierbinti ? Pe mine m-a coplesit tristetea cu atit mai tare cu cit am avut in vedere si onorurile deosebite cu care acest om a inconjurat persoana mea si a avut grija ,de ocrotirea comuna a Bisericilor lui Dumnezeu 2 . Dar rn-am •gindit ca este omul care si-a implinit, hi aceasta viata, datoria de care trebuia sa se achite, si ca astfel fusese rechemat, la timpul potrivit, de Dumnezeu, Care conduce destinele noastre. Indemn, asadar, pe intelep- tia'Ta sa se patrunda de aceste ginduri, sa-si pastreze seninatatea fata de cele intimplate si, dupa putinta, sa indure suferinta cu cugetul im- pacat. Fara indoiala ca numai timpul va fi in stare sa-i usureze inima si sa-i ingaduie judecatii sa se faca stapina pe bataile ei. Cu toate aces- tea, dragostea fara margini pe care ai purtat-o so^ului, precum si buna- tatea pe care o aratai spre to|i, ma fac sa cred ca ai sa cazi in dezna- dejde din pricina adincii delicateji a sufletului tau in urma primirii aces- tei lovituri dureroase. De aceea invatatura Scripturilor e folositoare tot- deauna, dar mai ales in imprejurari precum este cea de fata. Sa-ti aduci, dar, aminte- de hotarirea Creatorului nostru, potrivit careia toti citi am iesit din pamint ne vom intoarce iarasi in pamint 3 si ca nimeni nu-i atit de mare incit sa fie criltat de moarte. 1. Acest of iter superior in armata bizantina (care salvase imperiul printr-o lupta hotaritoare din anul 355 impo.t|jva gotilor), a fost facut consul in anul 372. Despre el ne 'da'stirc !ji istoricul Ammianus Marcellinus (Fontes Historiae Daco-Romanae vol. [I, Bucufosti, 1979, p. 125). Moartea kii a avut loc in anul 378. Cu ocazia mortii, Sf. Vasile trimite arcste cuvinte de mingiiere so(iei lui. 2. Despre Arinteu a se vedea ?i epistola nr. 129. 3. f-Vir. 3, 19. 556 SFlNTUL VASH-E CEL MARK ■ " ■■ " " ■ ■ ■ " ■' ■ ..^ , , I — ■ ' ' — ' ■ ■ - ' - ' ■' — - — ■I. • '— - ■ e comuna cu eea a altor femei, dar eu cred ca nici o alta femeie, afara de tine, nu s-ai fi putut mindri cu un astfel de barbat. Caci intr-adevar, Creatorul nostru a creat pe barbatul acesta ca pe un exemplu unic al firii omenesti, intrucit toti ochii de pe strada se in- torceau dupa el si fiecare limba istorisea faptele lui. Pictorii si seuip- torii nu puteau plasmui modele atit de reusite ca el, iar istoricii rare descriu marile ispravi ale vitejilor se incurca insirind povesti ireale *. De aceea multi nu puteau sa se impace cu gindul c-ar putea crede In acea trista stire, care circula si pe care n-o primeau desi o auzeau, ca Arinteu a murit. Cu toate acestea s-a intimplat si cu el ceea ce se va intimpla si cu cerul si cu pamintul si cu soarele, A plecat avind parte rfe o moarte luminoasa, fSr3 ca batrinetea sa-1 fi girbovit, fara ca sa piardS ceva din infatisarea lui falnica, rSminind mare in viaja aceasta, dar maie si in cea viitoare, fSra ca stralucirea de acum sa aduca vreo pierdter* maririi pe care o nadSjduia, pentru ca la plecarea din viafS isi curSffse sufletul prin «baia nasterii de a doua» 5 . Faptul ca tu i te-ai facvt jnijio- citor si colaborator la acestea te va mlngiia eel mai mult. Muta-ti acum sufletul de la cele prezente la grija de cele viitoaFe, incit prin fapte bune sa te faci vrednica sa dobindesti si tu, ca §i el r acelasi loc al odihnei ! CruJS pe bSrtina ta mamS, ai mila" de tinereiea fiicei tale, cSci ai ramas singu'ra care poate sa le consoleze. Fii pildS de bSrb&Jie pentru celelalte femei si stapineste-ti tristefea in asa fel incit nici sa n-o scop: din inima, dar nici sa te lasi cuprinsa de ea. In sfiigit, arunca-t,i privirile spre marea rasplata a rabdarii, pe care ne-a fag§duit-o Domnul nostru Iisus Hristos ca rasplatire pentru via|a pe care vo'm fi trait-o. 4. S-a scris mult despre influenza retoricii asupra stilului parintilor capade- chieni. Sfintul Vasile n-a tag3duit-o niciodata. Epistolele acestea oferS 1a acest SjBns multe marturii. Dar chiar si cind se aratfi curtendtor fata de marii demnitarj, la caje tntervine pentru cite un napastuit sau cind consoleaza pe cineva, expresiile pattegi- rice, oriclt de hiperbolic ar fi alcatuite, nu intrec masura, ci par firesta. 5. Tit 3, 5. Inca o dovada ca pina in veacul IV multi aminau primirea botezului pina spre anii ultimi ai vietii. Asa a facut si Constantin eel Mare insusi. SCRISORI 557 EPISTOLA 270 Fara adresa, in legatura cu un flirt * Scrisa dupa anul 374 Sint foarte suparat ca nu va indignati pentru un lucru interzis si nici nu va puteti inchipui ca savirsirea unei rapiri ar fi o crimfi si o tiranie indreptata impotriva vietii proprii si a neamului omenesc, pre- cum si o jignire adusa oamenilor liberi. $tiu ca dacS a{i avea toji aceeasi parere nimic n-ar sta impotriva ca acest fatal obicei sa dispara de la noi din tara. Depune, asadar, si tu in cazul de fata o rivna de crestin si desfasoara o munca pe potriva acestei rautati. Pe aceasta tinarS, ori in ce loc ai afla-o, da-ti toata silinta s-o prinzi §i s-o redai la timp pa- rinfilor ei. Cit despre acel individ, sa-1 scoti din pomelnicul rugaciuni- lor tale §i sa-1 excomunici public, iar pe complicele lui, dimpreuna cu toata familia lor, sa-i excomunici pe timp de trei ani, pe temeiul cano- nului stabilit deja de mine 2 . Satul care a primit pe cea cazuta si care a acoperit-o, daca nu s-a luptat ca sa o opreasca, scoate-1 intreg din rugaciuni, pentru ca sa invete sa vada in rapitor un vrajmas public asemenea sarpelui sau oricarei alte fiare primejdioase si sa fie gata astfel sa-1 alunge si sa apere pe victimele lui. EPISTOLA 271 Scrisoare de recomandare adresata pirietenului Eusebiu in folosul preotului Chiriac 2 Scrisa in ultimii ani de viata I Cit de mult rn-am suparat dupa ce am sosit in orasul tau, indata dupa ce ai plecat tu, nu-i nevoie s-o mai spun unui om care n-are nevoie de vorbe, dar care stie din experienta ca am mai pajit asa ceva. La ce pret nu ar trebui sa calculez fericirea de a vedea pe Eusebiu, om desavir- sit in toate cele, sa-1 imbratisez, sa ma intorc cu amintirea in tinere{e, si sa rechem zilele in care n-aveam pentru noi amindoi decit o casu^a mica si decit un camin, unde aveam acelasi dascal, aceleasi bucurii, acelasi entuziasm, aceleasi placeri si aceleasi lipsuri, unde totul era obstesc 1. In canonul 30 (amintit in epistola 199) Sfintul Vasile coristata : «in privinta celor ce rapesc nu avem un canon vechi» (Mila§, Canoanele, II, 2. p. 92). 2. A se vedea cele specificate in epist. 199, can. 22, 30. 2. Eusebiu era prieten si lost coleg de scoala cu Sfintul Vasile. 3fl g 81'INTDI. VABIl.ti CtL MARE si In egalitate intro noi ! Cit n-as da sa mai pot evoca toate amintirilc aceloa printr-o convorbire cu Tine si sS m5 descarc de aceasta apasa- toaro bStrinete 2 spre a avea senzatia ca m-am prefacut iarasi tinar din bHtrln co eram ! Placerea acestor bucurii n-am putut-o gusta, in schimb n-am fost lipsit de placerea de a vedea intelepciunea Ta prin mijloci- rea unei scrisori si sa. ma consolez cum pot, prin intilnirea cu prea cu- cornicul preot Chiriac. Mi-e jena sa ti-1 recomand si sa-i fiu mijlocitor, ca sa fac din el un apropiat al tau, caci mi-e teama sa nu ti se para ca as incerca un demers de prisos, prezentindu-ti ceva ce-ti apartine special si care e minunat. Intrucit trebuie sa stau ca martor al adevaru- lui si sa daruiesc cele mai mari din bunurile mele celor care sint uni|i din punct de vedere spiritual, zic doar atita : cred ca integritatea sacer- dotala a acestui om e evidenta pentru tine insuti ; din partea mea tin si eu s-o garantez, deoarece nu stiu sa se fi facut nici o calomnie impo- triva lui din partea celor care ataca pe toti si din partea celor care nu se mai tern de Dumnezeu. Totusi, daca s-ar intimpla ceva asemanator din partea lor, omul meu n-ar fi mai putin vrednic. Vrajmasii Domnu- lui intaresc si mai mult treptele preotesti ale celor care lupta sa rapeasca din harul daruit lor de Duhul. Precum am spus, nici ca s-ar putea con- cepe ceva impotriva acestui om : e un preot ireprosabil, e unit cu noi si e vrednic de tot respectul. Hotaraste-te sa-1 vezi ca atare in propriul tau interes, dar si ca sa-mi faci placere 3 . EPISTOLA 272 Catre magistrul Sofronios * Scrisa in anul 377 (sau 378) I Diaconul Actiac m-a informat ca unii oameni te-au facut sa te su- peri pe mine, acuzindu-ma pe nedrept, spunind ca as avea sentimente dusmanoase fata de Excelenta Ta. In ce ma priveste nu ma mir ca s-au gasit lingusitori in preajma unui atit de mare personaj. E oarecum de 2. Cind scria aceste rinduri Sfintul Vasile n-avea inca 50 de ani. Era mai mult ImbStrinit decit batrin. 3. Probabil preotul Chiriac va fi cazut prada unei calomnii. Sfintul Vasile ll npSra calduros. * S-a vorbit in alt loc (ep. 33) despre intimitatea raporturilor dintre .«tinarul» Vasile si magistrul Sofronios. Scrisoarea de fata a fost redactata spre sfirsitul vietii ierurhului, tare nu si-a uitat nici acum eleganta exprimarii, dar nici Sofronios nu si-a picrdut, se vcde, prostigiul situatiei sale sociale. NCKIINlHi r >Vh in teles sa creased lingu$irilu sluyaniice pe linga oameni cu mari rSs- puiulcri. Hind lipsiti de calilftti, priu care sfi so evindentleze, acesti oa- meni isi lac din defectolo alt'ora o trambuliml. S-ar putea spune ca, dupa cum ruyina prinde ca o pecingine in griu, tot asa si lingusirea, cu toate ca imbraca pe din afara haina prieteniei, este compromiterea prieteniei.. Asa incit n-am rSmas prea mirat cS, asemenea unor bondari ce biziie in jurul fagurelui, unii oameni cauta sa se infiga spre pozitia ta ilustra si de invidiat. Dar ceea ce m-a surprins si mi-a parut cu totul straniu e faptul ca, fiind om atit de deosebit prin seriozitatea caracterului, ai putut deschide urechile la asa ceva si ai primit de intemeiata o calomnie impotriva mea. E drept ca am indragit §i eu persoane, incepind din primii ani at tineretii ?i pina acum la batrinete, dar nu §tiu sa fi preferat pe cineva inaintea Excelentei Tale. Chiar daca mintea nu m-ar fi putut convinge sa indragesc pe un om ca Tine, strinsa noastra legatura, incepind din copilarie, ar trebui sa fie destula ca sa ma lege de prietenia ta. Daca eu nu prea exteriorizez aceasta preferinta ce-ti port, te rog sa ma ierti, caci e o slabiciune a mea. Poate nici Tu nu ceri de la mine fapte con- crete drept dovada a prieteniei mele, ci, in primul rind, o inima iubitoare care sa-Ti doreascS tot ce poate fi mai bun si sa-ti dea soarta sa nu cobori niciodata atit de jos incit sa ai nevoie de serviciile unui perso- naj atit de marunt cum sint eu. II Cum as fi putut eu vorbi sau actiona impotriva Ta in problema Memnonios ? Caci mi s-a spus de catre diaconul meu ca de acest lucru e vorba 2 . Cum as fi pretuit mai mult bogatia lui Hymetios, decit casa atit de primitoare a unui om ca Tine ? Nimic din toate acestea nu-s adevarate, nici n-am spus, nici n-am facut nimic impotriva Ta. Ceea ce poate ca va fi dat prilej oamenilor care se leaga si de aluzii inchipuite, sint cuvintele pe care le-am spus unora din cei care fac atita taraboi pe aceasta tema : «Daca acest om si-a propus sa-si duca la indeplinire pla- nul, pute|i sa protestati ori nu, vorbiti ori taceti, dar sa fiti convinsi ca ce are el pe inima nu va intirzia sa se arate. Iar daca a renuntat la pla- nul sau, sa nu injositi venerabilul nume al prietenului meu si sub pre- text de a va arata zelul fata de un astfel de protector, sa nu trage|i profit personal din procedeele care va ajuta sa inspira^i groaza si sa. formulati amenintari». 2. Din pScate nu $tim concret despre ce era vorba. Hymetios pare a fi fost un tapadothiiin borjat, pe cind Memnonios, un inalt functionar (P. Hristu, op. cit., II, 280).. £Q0 HFINTUL VA81L1C ClOI. MARK Dar celui care a redactat testamentul eu nu i-am tinut nici predict lunga, nici scurta, nici directs, nici prln intermediar. Ill Asadar nu trebuie sa pui la indoiala cuvintele mele decit doar daca m-ai crede cu totul nesocotit, putindu-ma trata in acest caz cu dispref, si acuzindu-ma de marele pacat al minciunii. Te rog, deci f sa ma scoti cu totul de sub banuiala pe tenia aceasta si de acum inainte sa crezi c& afectiunea mea fata de Tine este deasupra oricarei oalomnii. la pilda iui Alexandra eel Mare 3 , care chiar in clipa cind trebuia sa bea un medicament i s-a adus o scrisoare continind acuze tocmai impotriva doctorului care-i prescrisese tratamentul, dar Alexandra a fost atit de departe de a se increde in calomniatori, incit a baut leacul in timp ce citea scrisoarea. Nu mS socot mai pu{in vrednic pentru prietenie decit oricare din cei cunoscuti, intrucit sint convins ca niciodata nu am calcat legea prieteniei, pentru ca, in acelasi timp, am primit de la Dumnezeu $i legea dragostei crestine. In aceasta privinta i^i ramin indatorat nu numai pe baza firii omenesti comune tuturora, ci si pentru ea recunosc in tine atit pe binefacatorul meu, cit si pe al patriei mele. EPISTOLA 273 ' Fara adresa, pentru Hera * Scrisci in ultimii ani Intrucit sint cu totul convins ca Vrednicia Ta ma iubeste atita incit •e in stare sa vada interesele mele ca si cum ar fi ale lui, recomand ex- tremei Tale bunatati pe prea onoratul Irate Hera, pe care nu-1 numesc «frate» doar din obisnuinta, ci pentru ca, fara sa exagerez, ma intrece chiar si in prietenie, prin sentimente de o absoluta desavirsire. Te rog sa-1 socoti ca pe un apropiat al tau si sa-i arati, cit va fi cu putintaV ocrotirea ta in toate imprejurarile in care va avea nevoie de mSrinimin ta. In chipul acesta as putea adauga aceasta binefacere la alte multe bu- nStati pe care le-am intilnit deja la tine. 3. Plutarh, Viefiie paralele. Alexandru 19, 3, trad. rom. Vol. Ill, (Bucure$ti, 1966). p.~375. *. Toate aceste trei scrisori (273, 274 $i 275) au aceea$i tenia : o interventie pentru un vechi cunoscut al SHntului Vasile, ca numele Hera. -nemaoiti . EPISTOLA 274 Catre maglstrul Himerios Ca ?i precedenla $titi mai bine decit oricare altul c& prietenia si apropierea mea fata si-a realizat toate dorintele. In chipul acesta, alaturi de alte mulle bine- faceri pe care le-am primit de la tine, sa o pot numara si pe aceasta ca pe cea mai mare pentru mine si care prezinta eel mai mare inferos. EPISTOLA 275 Fara adresa, pentru Hera Scris* pe la 377 Ai prevazut cu bunavointa Ta ca am sa te rog pentru preacinstitul meu frate Hera si te-ai arStat pentru el mai binevoitor decit as fi cre- zut-o, caci i-ai dat cinste deosebita si 1-ai ocrotit in toate imprejurariJe. Totusi, intrucit nu pot pastra tacerea in legatura cu situatia lui, rog nc>- intrecuta Ta vrednicie sa mai adauge la ceea ce stii ca-mi face plScere 1 un plus de rivna pentru acest om, trimitindu-1 in patrie mai infant decit calomnia cu care vrajmasii lui il urmSresc. Nici macar acum nu-i in afara de invidie, intrucit mulfi cauta sa tulbure linistea vietii lui. Impotriva lor vom afla o siguranta unica si de nezdruncinat daca accepfi sS stai deasupra omului care e acum in mina ta ocrotitoare. EPISTOLA 276 Catre Harmatios eel Mare 1 ScrisS tn ultimii ani Daca legea, comuna tuturor oamenilor, face pe cei inaintafi in virsta paring comuni pentru cei tineri, in schimb legea noastra specials, cea a 1. Cu finetea-i obi?nuit3 Sfintul Vasilc !?tio influenta pe un tata dintr-o famitie nobila sa accepte cS a*a cum sufletul e superior trupului, tot asa oducafia spirituals depaseste p<> cea pamlntcasca. In felul acesta Sftntul n convprtit suflotul tinaruhii. 3* — «nntul Vnnlle eel Mure ,.,. . SFINTUI, VASILE CEL MARE 06/ " — — crestinilor, pune pe cei bStrini ca purt&tori de grij'a pentru tinerii do acoasta virsta. Daca o lege generaia a omenirii face din batrini parinti obisnuiU ai celor tineri, in schimb legea specials a crestinilor ne pune pe noi batrinii in locul parintUor, ca sa le purtam de grija la aceasta virsta tinara. De aceea sa nu vezi vreo nepotriveaia sau un amestec in treburi straine faptul ca eu mijlocesc ceva pentru copilul tau. Caci socot ca-i drept sa ceri sa te asculte in toate celelalte, intrucit e raspunzator fata de tine in ce priveste trupul lui precum §i in ce priveste legea civila, dupS care sintem guvernati, dar in privinta sufletului, pe care 1-a primit ca un dar dumnezeiesc de la Cel de sus, atunci cind el a venit pe lume, trebuie sa ne gindim ca el e supus altcuiva si ca s-a indatorat fata de Dumnezeu cu cele mai scumpe dintre toate indatoririle. Deci, intrucit el a ales pe Dumnezeul nostra, al crestinilor, ca pe Cel adevarat, in locul multimilor de zei, carora va inchinati aducin- du-le jertfe materiale, sa nu te siuperi pe el, >ci mai curind sa-i admiri nobletea sufleteasca, pentru ca, mai presus decit frica si decit respectul datorat tatalui sau, el a pus apropierea de Dumnezeu printr-o adeva- rata cunoastere si printr-o viata virtuoasa. De altfel firea insasi, blin- detea si caracterul lui pasnic fata de toti te vor dezarma si nu te vor lSsa sa mai pastrezi in inima ta nici o amenintare cit de mica fata de el. In sfirsit, sper ca nu vei lua in nume de rau nici mijlocirea mea personala, mai bine-zis cea cu care orasul tau se plateste fata de inter- ventia mea, pentru ca intreg orasul te iubeste si-ti doreste tot binele, caci i se pare ca si pe Tine te-a primit ca si cum ai fi crestin, atita a fost de mare vestea raspindita in oras. EPISTOLA 277 Catre studentul Maxim Scris3 in ulttmii ani Bunul si vrednicul Teotecnos ne-a informat despre cele intimplate cu Domnia. ta, iar prin cuvintul in care a schitat pe scurt trasaturile su- fletului tau a trezit in mine dorinta de a te intilni, si atita mi-a aprins dragostea fata de tine inert daca n-as fi fost impovarat de boala, tova- rdsa mea nedespSrtita, si daca n-as fi fost impresurat de nenumarate ■ CH " , OH1 5_63 griji pentru Bisericii, nimir nu m-ar fi hnpiediicat s<1 vin sa te vad. lntr-adevfir nu mie a fost cistigul sa tree! dintr-o familie mare si dintr-un neam vestit la o viafa de simplitate evanghelicii ', sS pui prin ratiune friu tineretii si sa faci din patimile trupesti niste roabe ale cugetarii si sa dovedesti smerenie, care se potriveste atit de mult unui cretin, daca acesta se gindeste la el insusi si daca ia in seama, cum e si firesc, de unde a venit si incotro merge. Intr-adevar meditarea asupra firii noastre inlatura ingimfarea sufletului, nimiceste oripe trufie si orice egoism, cu un cuvint ne face ucenici ai Domnului, Care a zis : «Inva- tati de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima» 2 . Intr-adevar, prea iu- bite fiule, un singur lucru e de invidiat si de lauda : binele eel netre- cator. Acesta consta in a fi in cinste inaintea lui Dumnezeu, pe cind bunurile omenesti sint mai nestatornice decit umbra si mai inselatoaxe decit visurile. Caci tineretea trece mai repede decit florile primaverii, iar frumusetea trupeasca se ofileste fie din pricina bolii, fie din pricina vremii. in bogatie nu te poti increde, maririle sint schimbatoare. Maies- triile artelor slnit limitate si ele doar la durata acestei vieti. Chiar si oratoria, cea mai vrednica dintre toate, isi pierde farmecul daca nu-i auzita. DimpotrivS, deprinderea virtu tii este o pretioasa dobinda pentru eel ce o are si este cea mai placuta priveliste pentru cei care o intilnesc. Daruindu-te acestei meniri, te vei invrednici de acele bunuri pe care Domnul le-a fagaduit la sfirsit dreptilor. In ce chip vom putea dobindi aceste bunuri si cum vom pastra cele dobindite ca sa le scriem ne cere un timp mai indelungat decit eel propus in scrisoarea de fata. Oricum, mi-a venit in gind sa-ti fac cunoscute chiar si numai aceste citeva cu- getari, in urma cuvintelor pe care le-am auzit spuse de fratele Teo- tecnos. li doresc sa spuna totdeauna adevarul, mai ales cind vorbeste despre tine, pentru ca Domnul sa fie si mai mult preamarit intru tine, caci cu toate ca ai iesit dintr-un strat strain, totusi esti coplesit de roa- dele atit de bogate ale credintei. „ arf .. 1 ; Ca ?i t cum " face ° confidents studentului Maxim, care pare proaspat con- vert,, la crestimsm, Sfintul Vasile vorbe ? te voalat, S ubstituindu- 5 i propriul sau proces intenor, ca trecerea dintr-o familie mare Intr-o via t a de simplitate evanghelic! nu- punn lucru. In felul acesta, ca si in epistolele 2, 24 sau 22, in care schiteL elemen- e e fundamentale ale slujirii caiugSresti, asa cum a inceput-o el insusi la Annisa pertoare." * ** PrCZinte ^ ?i nef ° nat idealul unei vie t» cu adevaraT su! 2. Mo/ci 11, 29. ... SFlNTUL VAS1LE CKl. MARK 004 ■ — EPISTOLA 278 ^ Catre Valerian Din timpul episcopatulul Pe Domnia Ta doream sa te vad inca de cind eram la Orfanene. CSci nSdSjduiam ca aflindu-te la Corsagene n-ai fi stat la indoiala sa vii pinS la mine la Attagene, unde fusesesi convocat si Tu la sinod, Intrucit nu m-am putuit duce la acel sinod, as fi dorit sa te vad macar la munte, datoritS faptului ca Evesas era in apropiere si imi oferea din nou nadejdea de a te intilni. Dar pentru cS n-am reusit sa merg in nici una din aceste doua localitati, am recurs la epistola ca sa-ti spun sa Vii sa ma vezi, pentru ca, pe de o parte, sa-ti faci datoria ca tinar de a vizita pe un batrin 1 , iar pe de alta parte, sa primesti de la mine, cu ooazia inttlnirii, un sfat oarecare, pentru ca si asa ai de lucru cu ciftva ceta- teni din Cezareea, la care pentru o rezolvare cit mai buna e necesara si mijlocirea mea. Deci, daca nu ti-e prea greu, sa nu eziti de a ma c&uta. EPISTOLA 279 CStre prefectul Modestos * Din timpul episcopatului Sint multi curieri care, trecind pe la mine, due diferite scrisori catre Excelenta Ta si intrucit am inteles ca, datorita stimei pe care mi-o arati, multimea scrisorilor mele nu-ti provoaca nici o neplacere, am dat si acestui frate o scrisoare, tinind seama ca si el va dobindi ceea ce cauta, iar eu voi fi trecut de tine in rindul binefScatorilor, pea- tru c3 ofer bunelor Tale intentn prilejuri de a face bine. Problema pentru care \i se cere ajutorul ti-o va descrie eel in caurS, daca vei binevoi sa-1 privesti cu ochi binevoitori 51 sa-i dai curaj si vorbeascS inaintea marii si inalitei Tale autoritSU- Dar aceasta scri- soare imi ingSduie sa fac si eu o observatie : cistigul pe care 1-ar do- bindi acest om 1-as privi ca si cum ar fi al meu propriu, mai ales gin- 1 In alte clteva epistole mai repeta Sfintul Vasile acest lucru privitor la vtrsta sa Pe atunci el n-avea inca 50 de ani, o virsta nu prea inaintata, dar era maciaat de boli si de alergaturi. §i totusi a alergat pina prin tinuturile muntoase din Armeuia Mica, dar din pacate nu s-a putut vedea cu Valerian, caruia ii scrie acum, incurajlndu-1 • E vorba de solicitarea unei interventii in favorul unui om care a venit tocmai din Tiana ca sa obtina aceasta epistola de recomandare. Se stie cine era preeectul Modestos (ep. 104, 110, 111). scHMonr Mr, dindu-ne eft omul a venit la mine In acest orus locmai de la Tiana in nSdeJdea cS prezentind aceastd scrisoaro ca p<> o rarruird de maslin, va avea eistig. Iar ca sd nu fie dczmintit nici el in niklejdile lui, si noi sa ne bucurdm de stima obisnuiUl, iar rivna ta pentru bine sa poata fi satisfacuta si in cazul acesta, \\i cer sS. prime§ti pe acest om cu buna- vointa ?i sa-1 socoti a fi intre apropiatii tai. EPISTOLA 280 Catre prefectul Modestos Din timpul episcopatului Chiar daca ar fi un lucru indraznet faptul ca vin cu scrisori de interventii inaintea unui personaj atit de inalt, cinstea cu care m-ai incon jurat pina acum alunga teama din inima mea §i-mi da curaj sa scriu pentru oameni, e drept, inruditi ca neam, dar care in sinea lor sint vrednici de cinste, pentru curatenia moravurilor lor. Cel care-U preda aceasta epistola mi-e ca un fiu *. Intrucit, dar, are nevoie numai de bunavointa ta ca sa-si justifice dorintele, fii bun si primeste scri- soarea pe care {i-o prezinta eel amintit ; daca ar fi si timp sa-si expuna si- tuatia si sa stea de vorba cu cei care-1 pot ajuta, atunci sint sigur ca prin hotarirea ta isi va vedea realizata cererea. Dar si eu ma voi min- dri cu faptul ca mi-a fost dat din darul lui Dumnezeu un astfel de ocro- trtor, care vede pe rudele mele ca pe proprii sai clien|i si petitionary EPISTOLA 281 Catre prefectul Modestos ScrisS in timpul episcopatului Imi aduc aminte de marea cinste pe care mi-ai facut-o dindu-mi, intre alte favoruri, si pe acela de a scrie Excelentei Tale. Ma folosesc, deci, de acest dar si ma bucur de un suf'let care dovedeste atita buna- vointa, pe de-o parte, ca sa ma satisfac pe mine insumi prin cores- pondarea cu un barbat atit de insemnat, iar pe de alta parte, ca sa dau prilej marinimiei Tale sa ma cinsteasca cu raspunsurile sale. 1. De astd data interventia facuta osto pontru una din rudele Sfintului Vasile. 566 SFlNTUL VASILE CEL MARE Intrucit rugasem pe Exoelenta Ta in favorul prietenului meu He- ladios \ prim dregator al comunitatii mele, sa fie eliberat din postul de efor all darilor, ca sa aiba timp sa se ocupe de probleme ale Patriei noastre, §i pentru ca alta data am primit raspuns favorabil din partea Ta, reinnoiesc demersul meu si te rog fierbinte sa trimiti guvernatoru- lui provinciei sa-1 elibereze de suprasolicitarea vechiului serviciu. EPISTOLA 282 Catre un episcop Din tirapul episcopatulni Daca nu esti invitat te plingi ; daca esti invitat nu raspunzi. Ceea ce s-a intimplat acum a doua oara dovedeste ca prima data te-ai servit doar de un pretext ireal. In realitate n-ai fi venit nici daca ai fi fost invitat atunci. Drept aceea raspunde acum pe loc invitatiei pe care ti-o fac si nu fi iarasi absurd, caci $tii ca o invinuire noua da tarie dubla celei vechi, facind-o cu mult mai intemeiata. Mereu iti cer sa ma ascul^i si pe mine ; daca pe mine nu ma po^i vedea, ar fi drept sa nu treci cu vederea macar pe sfin^ii martiri 2 , caci tocmai de aceea ai fost pus pe lista intre cei care participam la slujbele de comemorare a lor. Arata-ti, dar, bunavointa atit fata de unii, cit si fa^a de altii, iar daca nici acest lucru nu-t,i convine, atuncd fii binevoitor macar fata de cei mai venera- bili, adica fata de martiri. EPISTOLA 283 Catre o vaduva Din timpul episcopatului Nadajduiesc sa gasim o zi potrivita pentru sinod dupa cele pe care trebuie sa le tinem in regiunea muntoasa 3 . In schimb, nu intrevad nici 1. Acest Heladios, care probabil ca mai tirziu va urea pe scaunul episcopal din Cezareea, cere sa fie schimbat din postul de efor al darilor. Se vede ca in aceasta problema cererea de fata era o revenire, caci prima interventie nu-$i atinsese scopul. 2. E vorba de cererea de a participa la hramul de pomenire a sfintilor martiri Eupsihie, Damas si cei impreuna cu ei, martirizati in anul 362 pe vremea imparatului [ulian Apostatul, din pricina ca distrusesera statuia zeitei Tyhe (■= Fortuna) instalata de imparat in Cezareea, dupa cum ne relateaza istoricul Sozomen in Istoria sa. (V, 11). Praznicul avea loc la 7 septembrie, cum reiese din epistolele 145, 176, 252. Cei vizat pare a fi Atarvios, episcopul Neocezareii, rudenie cu Si. Vasile. A se observa finefea stilului. 3. Faptele la care se face aici aluzie par a fi avut loc tot in Armenia Mica in re- giunea muntoasa. E vorba, probabil, tot de o impunere pentru o casa. SCRISORI 567 un prilej sa. ne intilnim in afara. de vremea cind se va tine aceasta. in- trunire bisericeasca, afara doar de cazul cind Domnul ar putea rindui ceva dincolo de cele asteptate. Trebuie sa int,elegi acest lucru si dupa propria-^i experienja. Daca pe Domnia Ta nu te preocupa decit o sin- gura casa si tatusi te plingi ca te asediaza o multime de treburi, iti poti oare inchipui atunci cite ocupatii ma coplesesc pe mine in fie- care zi ? In privinja visului pe care 1-ai avut, cred ca el arata destul de lim- pede ca trebuie sa te mai interesezi si de problemele duhovnicesti si sa-ti ingrijesti ochii si pentru ca sint facu|i ca sa vada si pe Dumnezeu. Cind vei avea mingiierea pe care ne-o dau Sfintele Scripturi, atunci nu vei mai avea nevoie nici de mine, nici de nimeni altcineva ca sa vezi indata care-ti este datoria, caci vei fi destul de intarita prin sfatul Du- hului Sfint, care te va indruma spre tot ce-ti va fi de folos. EPISTOLA 284 Catre un censor, pentru calugari Oin timpul episcopatului Cred ca in sectoruil unde lucrezi exista deja, in legatura cu mo- nahii, un oarecare regulament in vigoare, de aceea nu-i nevoie sa cerem pentru ei un favor deosebit, caci pentru ei e destul daca se pot bucura cu toata lumea de bunavointa obsteasca. Totusi, intrucit cred ca e de datoria mea sa ma ingrijesc de acesti oameni, atit cit pot, ma adresez bunavointei Tale spre a cere ca sa scutesti de dari pe acesti oameni, care s-au indepartat cu vremea de lume si care si-au omorit timpul incit nu presteaza munci prea folositoare statului prin nici un serviciu, nici banesc, nici trupesc. De fapt, daca traiesc dupa chemafea pe care au ales-o, ei nu mai au nici bani, nici trup : de cei dintii s-au lipsit, ca sa-i imparta la saraci, de eel de-al doilea, ca sa traiasca in posturi §i in rugaciuni. $tiu ca la cei care vietuiesc asa vei avea trecere mai multa decit oricare altul si ca vei vrea sa ti-i cistigi pentru tine insutj ca aju- toare capabile, in stare sa imblinzeasca pe Domnul prin via|a lor evanghelica >■. 1. Aici Sf. Vasile intervine pentru monahi ca sa fie scutiti de dari. (,(JD SFtNTUI. VASII.IO CKL MAIIt: EPISTOLA 285 F«Sra adresa, pentru protejarea bisericii ScrisS in timpul episcopatului Cei ce poarta grija de Biserica si ingrijeste de averile ei este el Insusi eel care-ti preda epistola aceasta, iubitul fiu cutare. Primeste-1, te rog, sa dea socoteala de cite doreste sa spuna Vredniciei Tale. Fii atent la toate cite \i le descrie, pentru ca macar acum Biserica sa-si revinS si sja scape de hidra cea cu multe capete 1 . Pentru ca atit de mare e avutia monahilor, incit mereu cautam pe cineva s-o stringa ! In schimb Biserica cheltuieste mai mult decit sint puterile ei, in orice caz mult mai mult decit ar baga de seama cineva. EPISTOLA 286 Catre trezorierul imparatesc Din timpul episcopatului In decursul prezentei intruniri au fost arestati citiva rauiacatori de- meserie, care, impotriva poruncii lui Dumnezeu, au furat hainele unor oameni nevoiasi, pe care mai curind s-ar fi cazut sa-i imbrace decit sS-i dezbrace 2 . Propriu-zis ei au fost prinsi de cei care au fost pusi sa supravegheze buna rinduiala din Biserica. Tu ai crezut ca, intrucit girezi treburile obstesti, s-ar cadea sa-i preiei tu pe acesti oameni, iar eu Hi scriu ca sa-ti fac cunoscut ca relele savirsite inauntrul Bisericilor se cade sa primeasca de la noi indreptarea cuvenita si sa nu mai stinghe- rim cu astfel de lucruri pe judedatori. De aceea si hainele care au fost inventariate in textul care se afla in miinile Tale si in copia facuta in fata tuturor asistentilor am dispus sS le primesti si sa se pastreze pe seama proprietarilor care e vorba sa se infSJiseze i n viitor, iar celelalte sa se predea proprietarilor prezenti. Cit despre cei arestati am cerut ca ei sa fie indreptati prin educatie si dojana, date in numele' Domnului, intrucit cred ca intru numele Lui ii vom putea readuce la bine. Pentru ca oricite nu le pot realiza pedepsele tribunalelor stim ca adeseori le implinesc judecatile infricosatoare ale 1. «Hidra cu multe capeten, a§a pare a numi Sf. Vasile pe agentii flscului in tiloryarea lor dupa impuneri cit mai mari. 2. Probabil e vorba de un depozit de haine uzate, colectate in Biserica, spre a ft donate saracilor. Ni^te raufacatori au furat din ele. Sf. Vasile cere ca pedeapsa s-o dou Biserica (cu mijloace duhovnicesti), iar nu statul. lui Dumnezeu. Daca socoti c& pentru acesti rauf»icatori trcbuie scl se facci referat la Comito, avein alila hicrodere iu clreplatea si in dreapta. judecata a acestui bSrbat incit ifi ingSdui sci faci ce doresii. EPISTOLA 287 Fara adresa, impotriva unor oameni nedrepti 1 Din timpul episcopatului Pare foarte greu sa tratezi cu acest om. Nu stiu cum sa procedezi cu un caracter atit de schimbator (precum se poate presupune dupa cite se vad), in care e greu sa-ti pui nadejdea. Chemat sa judece, el nu, asculta, sau daca totusi raspunde, o face cu atita noian de vorbe si de juraminte incit i^i trezeste dorinta sa te descotorosesti de el cit mai repede. Adeseori 1-am vazut intorcind invinuirile impotriva celor care-i atragem aten^ia. Intr-un cuvint, intre toate creaturile, cite traiesc pe pamint, nu exista fire atit de schimbatoare si gata sa se dea la rele ca. acest om, cum se poate convinge oricine oricit de putina experientS ar avea. De altfel, de ce ma intrebi si nu te hotara^ti sa rabzi tu insuti rautatile lui ca pe un fel de minie inspirata de dumnezeire ? Ca sa nu te patezi de partasia cu pacatele lui scoate-1 dimpreuna cu toata familia lui din rugaciuni, si din orice alta comuniune pe care ar putea sa o aiba cu preotii. Poate se va rusina cind toti ceilalti il vor ocoli. EPISTOLA 288 FSra adresa, impotriva unor oameni nedrepti ScrisS in vremea episcopatului Cei pe care nu-i cumintesc pedepsele statului si nu-i indrepteaza spre cainta nici excluderea de la rugaciunile obstesti, trebuie pusi la canoanele care au fost date de Domnul 2 . Caci scris este : «De-tl va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-1 pe el intre tine si el singur. Daca nu asculta, ia cu tine inca unul sau doi. Daca nici pe ei nu-i asculta,. spune-1 Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca 1. Pare a fi vorba aici de procedura care ar trebui urmata fata de omul rauta- cios >>i ncstatornic. Destinatarul va fi fost horepiscopul. 2. Toma v similars cu cea din epistola precedents. Oricit de Ingaduitor parea; Sfintul Visile, mai prcsus de toate dorea disciplina, desigur consimtita, dar daca acest lucru nu se puloa obtine, atunci dadea afurisirca. 57Q HI''!NTUI, VAKII.K C'KI, MAMN un pagin si vame$» 2 . Asa s-a intimplat si in cazul omului acesiuia : mai Intfi a fost acuzat, apoi a fost mustrat in fata unei persoane, pe urnnl in lata a douS persoane, a treia oara in fata Bisericii, si pentru ca s-a con- vins ?i el ca a gresit si n-a primit sa se refaca, de acum incolo sa fie ofurisit. Sa se aduca la cunostinta in fiecare sat ca trebuie sa fie exclus din orice corminiuni cerate de firea noastra, asa incit, nemaiavind nici o legatura cu el, sa ajunga cu totul hrana diavolului. EPISTOLA 289 Fara adresa, in legatura cu o femeie indurerata Din timpul episcopatului Intrucit socot ca tot asa de mult gresim daca lasam nepedepsiti pe pacatosi ca si atunci cind ii pedepsim peste masura 3 , am dat acestui om pedeapsa care sta in competenta mea : am cerut sa fie indepartat de la orice comuniune bisericeasca si am sfatuit pe cei care se simteau ne- •dreptatiti sa nu se razbune 4 , ci sa lase in seama Domnului rasplatirea. Iar daca indemnurile mele ar fi avut vreo urmare, atunci si eu as fi fost ascultat, pentru ca m-as fi folosit de un grai care ar fi inspirat mai usor incredere decit ar fi facut-o epistolele cu toata puterea lor de induple- care. Dar cind am auzit o multime de vorbe, nu lipsite de seriozitate, am tacut si acum nu mai cred ca ar fi bine sa mai discut aceeasi problema. «Am dispretuit casatoria, spunea ea, nasterea de prunci si lumea, ca sa dobindesc un singur lucru : bunavointa de a fi in apropiere de Dumne- zeu si ca sa fiu vrednica sa ma bucur de a vietui in preajma oamenilor de cea mai buna reputatie. Dar acest om, deprins inca din tinerete sa strice casele oamenilor, a fortat intr-o buna zi usa cu nerusinarea obis- nuita si a intrat in casa. Intrucit nu ne cunosteam decit doar din citeva discutii si nestiindu-i obiceiurile n-am incercat sa-1 alung dintr-un sen- timent de nestiutoare pudoare. El insa s-a comportat cu atita necinste si nerusinare, incit a umplut tot orasul cu vorbe defaimatoare la adresa mea, facindu-ma de ru§ine intr-o scrisoare publica, pe care a si afisat-o 2. Filotsi, 18, 15, 16, 17. 3. Sflntul Vasile conteaza ca unul din cei mai reputati canonisti, dar cl n-a ui- tat niciodata sa judece si sa canoneasca asa cum numai Biserica o poate face. Un pa- ( atos nu poate ramine nepedepsit, dar in acelasi timp el nici nu trebuie pedepsit peste m3sura. Cazul prezentat de femeia din aceasta epistola e rezolvat In acelasi sens : «dupa cum nu-i lucru omenesc sa predam pe raulacator, tot asa a-1 elibera nepedepsit c fapta unui om care intareste insulta». De allfel, cazul de fata pare patologic. Y. Courionne, op. cit., Ill, 159. 4. Rom. 12, 19. PtCRtHORl 571 de usa oxtcrioarS a Misoricii. E drept cd pentru aceasttl purtare urita el a ajuns stf gusto din asprimilo legii, dar dupa ce a fost eliberat a inceput din nou cu calomniile. A umplut cu injurii la adresa mea piata, teronu- rile do sport, teatrele, casele color caro-1 primeau, pentru cS duceau ace- easi viata ca si el. Din pricina acostor vorbe atit de insultStoare n-am mai putut fi cunoscutS prin calitatile mele, cum s-ar fi cazut, pentru ca apa- ream in ochii tuturora descrisS in culori deosebit de nefavorabile». «In aceste imprejurari, continua ea, unii fac haz de aceste cuvinte defaimatoare, pentru ca, in chip firesc, oamenii sint repede inclinati sa se bucure de injurii ,• altii spun ca au ramas indignati, dar nu iau parte la durerea mea ; mai sint si din aceia care sint convinsi ca aceste injurii exprima adevarul, pe cind altii stau la indoiala pentru ca iau in seama multimea juramintelor lui, asa incit nu-i nimeni care sa-mi impartaseasca durerea ; ci dimpotriva simt ca traiesc intr-o singuratate apasatoare, pling in mine insami, ca n-am nici frate, nici prieten, nici ruda, nici rob, nici om liber, n-am absolut pe nimeni care sa ia parte la durerea mea si am senzafia ca ma gasesc cu totul singura si mai de plins decit intreg orasul, in care sint atit de putini oameni care sa urasca pe cei rai. Oamenii nu vor sa creada ca insulta adresata unora sau altora face inconjurul orasului si ca intr-o buna zi ii va atinge si pe ei». Dupa ce mi-a istorisit, printre lacrimi, toate acestea si altele si mai ingrozitoare, nu m-a lasat nici pe mine insumi liber de banuieli, pentru ca in timp ce trebuia sa pling parinteste impreuna cu ea am ramas ne- pasator pentru un rau atit de mare si am filozofat doar rece la patimi- rile altora. «Tu nu-mi poruncesti, zise ea, sa ramin nepasatoare la pier- derea banilor si nici sa indur oboselile trupesti, ci sa ma las jignita in reputa|ia mea a carei pierdere formeaza pierderea comuna si a preoti- mii». Fafa de toate aceste cuvinte judeca tu insuti, minunatule, ce ai vrea sS-i spun acestei persoane, intrucit eu urmez logic tactica de a nu preda judecatii pe raufacatori, dar nici sa-i eliberez dupa ce o data au fost pre- dati ? Despre astfel de raufacatori a spus de mult Apostolul sa ne te- mem de dregatorul care raspunde de rautati : «teme-te, zice, caci nu in zadar poarta sabie» 3 . Dupa cum, dar, nu-i lucru omenesc sa predam pe raufacator, tot asa si a-1 elibera e o fapta care intareste insulta. Poate ca daca s-ar putea amina pentru un timp judecarea cauzei si sa astepti so- sirea mea, atunci voi dovedi ca n-am realiza nimic daca n-am lucra din convingore. 3. Horn. 13, 4. r,T2 SFtNTUI, VANILK CEL MAKE EPISTOLA 290 Catre Nectarie 1 Din timpul episcopatului O ! de-ar veni mult bine asupra celor care indeamna pe vrednicia Ta sa stea de vorba cu mine prin scrisori ! Sa nu se creada insa ca astfel tie vorbe le-as spune doar din cauza unei obisnuinte, ci din sincera por- nire sufleteasca cinstesc glasul tau cu cele mai mari laude. Ce-ar pu- tea, intr-adevar, exista pentru mine mai de cinste decit Nectarie, pe care 1-am cunoscut din copilarie ca avind cele mai frumoase insusiri si care acum, datorita unor virtutj in multe domenii, a urcat la o stralucire atit de mare ? De aceea si cei mai iubiti dintre toti prietenii mei sint cei care mi-aduc scrisori de la tine. Cit priveste alegerea celor care trebuie pusi in fruntea comunitatjlor din provincia noastra, va trebui sa caut sa fac pe plac oamenilor sau sa plec urechea la interverjtii ori sa ma prefac ca as ceda de frica ? Fie ca s8 nu fac niciodata asa ceva ! Pentru ca atunci n-as fi dregator, ci ne- gustor, care schimba darul lui Dumnezeu pe o prietenie omeneasca. Cita vreme aprobarile date de oameni se obtin numai pe baza de marturii subjective, sentintele cele mai potrivite sint atribuite de smerenia mea. Celui care cunoaste tainele inimilor, poate ca ar fi cu totul prefe- rabil pentru fiecare ca, dupS ce a depus votul, sa se abtina de la orice rivna, sa se fereasca de orice spirit de grup ca si cum ar fi depus martu- rie pentru parinti, de aceea sa se roage lui Dumnezeu sa nu ni se uite interesul. In acest sens eu nu voi mai pune vina pe nimeni din pricina rezultatului obtinut, indiferent in ce sens s-a produs el, ci voi fi recu- noscStor doar lui Dumnezeu pentru cele intimplate. Daca, dimpotriva, aceste alegeri se fac numai dupa criterii omenesti, ele nu mai sint ale- geri ci constituie doar o imitare a realitatii, insa de realitatea insasi sint departe cu totul. Gindeste-te ca daca ne-am stradui in tot felul sa ne impunem punc- tul de vedere propriu, am putea ajunge la primejdia, care poate fi foarte mare, de a atrage cindva de partea noastra tocmai partida pacatului, pentru ca datorita usuratatii firii omenesti e posibil sa se savirseasca multe nedreptati chiar de cei de la care nimeni nu se astepta vreodata. 1. Cercetatorii au vazut in acest Nectarie pe viitorul patriarh al Constantinopo- lri (381 — 397). Sfintul Vasile afirma ca-1 cunoaste din copilarie, de aceea $i numele lui o pomenit in epistolele sale 5 si 6. In epistola de fata i s-a pus intrebarea : cu ce poate contribui pentru alegerea celor mai buni demnitari la conducerea tarii ? Se vede ca era vorba de mai multe partide. El raspunde ca Biserica sprijina pe cei mai buni, dar nu sc poate angaja in lupte de partid. In rugaciuni insa Biserica cere implinirea bi- ne lui. NCAWOM 57;) Mai mult, dacS dam prictcnilor cole mai bune sfaturi, dup3 cum se si inttmpia adeseori, nu ne supSrflm eft nu apSrom convingfttori fatS de cei pe care-i sfatuim ,• si in lucruri care nu sint supuse vointei oamenilor, ci hotaririi lui Dumnezeu, ne vom mai indigna oare eft nu sintem preferati judecatii lui Dumnezeu ? Dacft, asadar, oamenii sint cei care acorda func- tia, atunci ce nevoie e sa fie cerutft de la noi ? De ce nu si-o ia fiecare ? Data insa ea e de la Dumnezeu, e cazul sa ne rugam, iar nu sa ne in- dign5m ; in rugftciuni nu se cade sa cerem numaidecit implinirea vointei noastre proprii, ci sa lasam acest lucru pe seama lui Dumnezeu, Care ne da ceea ce crede El cS ne foloseste. Dumnezeu Cei sfint sa indepar- •teee de ia casa Ta orice intimplare suparatoare, iar tie insuti isi alor tfti sa v3 dea o viata lipsita de boli si de pagube, intr-o completa prosperi- tote. EPISTOLA 291 Catre horepiscopul Timotei l Scrisa in timpul episcopatului Ca sa-ti scriu tot ce-mi trece prin minte nu-i potrivit nici cu lungi- mea unei scrisori, dar, in general, nici cu genul epistolar insusi. Insa, iarftsi, ca sa te tree cu Viiierea mi-e aproape cu neputinfa, caci inima mea s-a infierbintat '#&' pricina unei drepte minii impotriva Ta. Voi merge, asadar, pe calea de biijloc, scriindu-ti unele si lasindu-le pe ce- lelalte deoparte. Aceasiaf^entru ca vreau sa-ti atrag atentia asupra unui lucru intr-un grai prieterie'se si colegial. Dacft tu esti acel'TimcMei despre care stiu, din tinerete, ca ducea o viata ascetic! atit de aspra incit era invinuit ca intrece masura, ma in- treb : cum de-ai incetat acum sa cugeti ce trebuie sa faci ca sa fii bine placut lui Dumnezeu ? si, cum de te uiti acum numai la ceea ce zice cu- tare sau cutare despre tine, facindu-ti viata dependents de pftrerea unora $t a altora si calculezi doar cum sa nu-ti pierzi nici prietenii, dar nici sa te faci de ris in ochii dusmanilor ? Si, in schimb, de ce te temi, ca de cine stie ce r&u, de rusinea pe care ai putea-o pSti inaintea multimii, fftrS. sS te gindesti ca in timp ce intirzii in aceste preocupftri, uiti de ceea ce e mai important tocmai in aceastft viata ? Sint pline Sfintele Scripturi 1. Acest horepiscop era cunoscut din tinerete de Sfintul Vasile ca om care se depriiisese cu $coala infrinarii a lasat amintirea valorii lui proprii, gindeste-te ca prin aceasta ai destula mingiiere in suferinta ta. $i apoi mai vreau sa cunosti si aceea ca acela care nu cade in intristari, ci-si duce greul durerii cu nadejdea in Cel de sus, va avea de la Dumnezeu mare rasplata pentru rabdarea sa. De altfel, noua nu ne ingaduie rinduiala apostoleasca sa ne intristam pentru cei morti, asa cum e cazul la cei din afara Bisericii 4 . In sfirsit, sa fie si fiii tai niste icoane vii, care sa te consoleze si sa te mingiie pentru absenta celui pe care-1 regreti ! $i astfel grija pen- tru formarea lor sa-ti intoarca sufletul de la gindurile triste si daca vrei sa stii cum vei putea bineplacea lui Dumnezeu, cere-I ca pentru rastimpul cit vei mai trai pe paminl sa gasesti in cugetul tau preocu- pari din cele mai alese. Caci pregatirea apararii, pe care trebuie s-o infatisam inaintea Domnului nostru Iisus Hristos, si rivna pe care o vom desfasura, pentru ca sa ne numaram la un loc cu cei pe care-i iu- boste, sint in stare sa alunge intunericul de pe suferinta noastra, in 2. Fac, 2, 24 ; Matci 19, G. 3. Fac. 3, 19. A. la/. .1, 13. 588 SrlNTUL VASILE CKL MARE a§a lei Incit sa nu fim mistuHi de ea. Sa-ft dea Domnul In suflet min- gllerea care vine din Duhul Lui, duh de bunState, pentru ca si in starea in care te afli sa ne intaresti si pe noi, iar in toate convorbirile tale sa nt> fii pilda bunS de viajS virtuoasa. EPISTOLA 303 Catre comitele tezaurului particular al imparatului x Am impresia ca locuitorii tinutului acestuia s-au folosit de calom- nii si de minciuni ca sa Te convinga pe Domnia Ta sa pui pe acesti oameni la o sechestrare suplimentara de cai. Intrucit asa ceva consti- tuie o nedreptate si pentru aceea trebuie sa nu fie pe voia Domniei Tale, ca sa nu mai vorbesc ca si pe mine ma supara, din pricina dra- gostei care ma leaga de cei nedreptatiji, sint silit sa te rog sa nu in- gSdui sa mai continue aceasta batjocura numai de dragul unora care vor sa faca rau. EPISTOLA 304 Catre Aburgios 2 Omul in favorul caruia intervin este eel despre care Ji-am vorbit, nu demult, prin mijlocirea diaconului. Intrucit ifi trimit acum aceasta scrisoare, sa piece de la tine satisfacut in ceea ce doreste. EPISTOLA 305 Fara adresa, in legatura cu niste oameni virtuosi Omul acesta \i-s cunoscut dupa cum dovedesc istorisirile lui, do- vadS cS la fiecare prilej numele Tau e pe buzele lui : pentru amintirea lfisat5 printre ortodocsi, pentru ospitalitatea aratata ascetilor, pentru toate aceste fapte bune, omul acesta te pune pe primul loc. Cind mai c vorba si de dascali, el nu poate suferi sa-ti treaca altul inainte, asa dupa cum atunci cind e vorba de luptatorii pentru credinta sau de cei 1. Nu-i ?tim numele, dar putem fi incredintati (G. Ostrogorski, Gesch. d. byz. Staates, p. 31) ca Inceplnd din epoca lui Constantin eel Mare «comes rerum privata- rx\m», cum se numea eel care raspundea de tezaurul particular al imparatului, era pcrsoana care raspundea nu numai de darea in natura (annona) pentru intretmerea nrmatei, ci si de bunul mers al finantelor statului. IndrSzneala cu care Sfintul Vasilo cere accstui demnitar sa renunte la sechestrul suplimentar de cai graie$te de la sine. Din pirate nu stim data cind s-a scris aceasta epistola. 2. Despre Anurijios am mai vorbit adeseori (ep. 33, 75, 147, 178, 196). ■cniioiti 589 care rSstoarna cuget&rile sucite ale orezlei el n-ar alege po altcineva ca sfi-1 punfi inaintea ta, pentru c& mSrturia lui iti atribuie, in toate domeniile, o virtute nebiruitii si nelntrecuta. $i spune ca asa ceva nu-i greu de dovedit, pentru c5 le istoriseste la urechile unor oameni care stiu si mai multe decit cele pe care, dacS le-ar spune altcineva, ai crede ca le exagereaza. Asadar, omul acesta venind la tine ti-a cerut o scrisoare, nu ca sa se laude cS te cunoaste, prin mine, ci ca sa-mi faca mie un serviciu, dindu-mi prilejul sa salut pe niste prieteni dragi 1 . Domnul il va rasplati pentru buna lui vointa, iar Tu prin rugaciunile tale si prin buna vointa pe care o arati fata de toti plateste cit poti din datoria ta de recunostinta. In acelasi timp informeaza-ma care mai e situajia Bisericilor. EPISTOLA 306 Catre guvernatorul din Sebasta $tiu ca Vrednicia Ta primeste cu placere scrisori de la mine si stiu si de ce : ai indragit binele si esti saritor cind e vorba sa faci bine- faceri. De aceea, intrucit de fiecare data iti dau prilej sa-ti arati no- bletea gindurilor, te si repezi spre scrisorile mele in convingerea ca ele iti ajuta sa savirsesti fapte bune 2 . lata ca acum se iveste un alt prilej, care poate primi insusirile tipice ale bunatafii tale in toate privintele si in acelasi timp se face si crainicul vredniciilor tale. Niste oameni plecati din Alexandria sa-si facS datoria si pe care aceeasi lege obsteasca a intregii firi omenesti ii obliga sa aiba grija de mortii care au parasit aceasta lume, cer ocrotirea ta': porunceste sa se dea dreptul, printr-o hotarire obsteasca, sa se transporte cadavrul uneia din rudele lor, care si-a sfirsit viata In Sebastea pe vremea cit a stationat acolo unitatea lui militara, si sa se acorde, pe cit e posibil, serviciul de transport obstesc, pentru ca astfel prin marinimia ta oa- menii sa se simta usurati sufleteste in aceasta drumetie lunga. Vestea acestor fapte va ajunge pina la marele oras al Alexandriei, iar ea va grai si locuitorilor lui de minunea vredniciei tale, un lucru usor de in- teles pentru priceperea ta, chiar daca eu nu spun mai multe. Iar eu voi adauga si pe aceasta linga alte multe binefaceri pe care mi le-ai aratat. 1. O exprimare plina de finete, cum rar intllnesti. Nu-i de mirare ca maestrul oratorici Libaniu, ba insu?i Iulian Apostatul au fost nevoiti sa recunoasca Sflntului Vasile talentul. 2. Felul in care face pe guvernator sa se simta obligat moraliceste nu-i, cum s-ar credo, o simpla manevra la Sf. Vasile. Cazul pe care-1 relateaza aceasta cpistola grdieste do la sine despro umanismul cucoritor al Sfiutulni. 59 HKtNTUI, VAHI1.E CKL MATtE EPISTOLA 307 Fara adresa Firile certarete se impotrivesc uneori chiar si sfaturilor folositoare, snrotind cinstit si bun nu ceea ce pare cinstit in fata tuturor (chiar daca (icost lucru e avantajos), ci ceea ce le place numai lor, chiar daca acest lucru e pagubitor. Cauza acestora sta in prostia si in lipsa lor de ca- racter, care nu-i lasa sa fie atenfi la sfaturile altora si care nu le in- gfiduie sa se mindreasca decit cu propriile lor idei si cu ceea ce le troce lor prin gind 1 . Or, ceea ce le trece prin gind e ceea ce le place, $i ceea ce le place e ceea ce vor ei. Omul care crede ca folositor e nu- mai ceea ce vrea el, nu-i un bun judecator, ci se aseamana cu orbul care conduce pe orbi. De aici vine faptul ca foarte usor calca in stra- chini si aceasta pentru ca-i lipseste experienta care sa-i spuna de fapt ce anume ii foloseste. Intr-o astfel de neplacere poate ajunge oricine isi face de lucru cu un astfel de om. Caci cu toate ca ar fi trebuit sa se orienteze dupa judecata unor prieteni comuni, cu toate ca el insusi a,fost sfatuit adeseori chiar de multi din cei care se intereseaza serios de dreptate si de adevar, totusi el si atunci alerga la judecatori si la tribunale, preferind sa piarda mult si sa cistige putin. Dar chiar si bi- ruinta pe care i-o aduc judecatile facute de magistrate nu merge fara pagub5. De aceea tu, care-i esti atit de drag, fii saritor la nevoie, dar fa $i aceasta fapta buna : impiedica amindoua partidele sa introduca prea repede cauza pe linga magistrat si fa-te judecator tu insuti in locul lor. DacS unul din cei doi nu se lasa convins si se impotriveste sentintei tale, ajuta-1 pe eel nedreptatit si pune-ti influenta in slujba celui care nu cauta altceva decit dreptatea. EPISTOLA 308 Fara adresa, in scopul unei protecfii Pe cind te aflai in prezenta unor frati ti-am vorbit, prea stimate, in favorul locuitorilor din tinutul Kaprala, indrumindu-i si pe ei sa se adroseze direct Domniei Tale. Te-am rugat — avind inaintea Ta rasplata do la Domnul - — sa-i protejezi ca pe niste saraci si neajutorati intru loate 2 . Acum reinnoiesc iarasi, deodata cu scrisoarea aceasta, aceeasi 1. Mai rar auzi zugravindu-se atit de pregnant mentalitatea celor certaretf si ogoi.'jti. Sfintul recomanda impacarea chiar ?i inaintea instantei. 2. Nu stim cc vor fi cerut ace$ti nevoia?i din tinutul Kapralei. Probabil o u care se bucura acum viata ta, pc-ntru ca, p<> temeiul unei puteri atit de mari, sa poji raspindi peste noi binefaceri din cele mai mari. N-avem decit o sinyura dorinta : mintuirea intregii tale cauze, speram ca esti convins de acest lucru. EPISTOLA 309 Fara adresa, in folosul unui sarac Am mustrat aspru pe acest frate, care e ingrijorat de intocmirea tabelelor de dare pe casa lui, cu toate ca din capul locului scutirea ne- cesara ii era asiguratS in urma saraciei lui 1 . Intr-adevSr, dupa o via|a imbelsugata, pentru ca Domnul asa a rinduit pentru folosul lui sufle- tesc, iatS-1 ajuns acum la cea mai mare mizerie, incit abia daca mai are cu ce sa se hraneasca pe zi r nemaiputind cere sa-1 slujeasca nici unui sclav, desi mai inainte avea destui sub ordinele lui. Nu-i mai ramine decit trupul, un trup slabit si imbatrinit, cum il vezi si tu insuti, si cei trei copii, care formeaza o grija prea mare pentru un om atit de sarac. Desigur ca el nu are nici o nevoie de recomandarea mea, pentru ca e destui de sarac pentru a-ti inmuia inima, intrucit stiu ca D-ta ai simtSminte umane, de care eu niciodata nu m-am inselat. Intrucit pe- titioharii sint greu de satisfacut, m-am temut ca nu cumva sa se uite ceva din cele datorate de mine fat§ de el, si de aceea ti-am scris, stiind ca ziua cind va vedea el fa^a Domniei Tale va fi pentru el inceputul unei vieti fericite si va aduce pentru el o schimbare care i-ar face viata macar cu ceva mai buna. EPISTOLA 310 Fara adresa, pentru niste rudenii * Eu insumi aveam o foarte mare dorinta de a intilni pe Luminatia Ta, pentru mai multe motive. Cel dintii, de a ma bucura, dupa o lunga absents, de bunele Tale calitati. In al doilea rind, ca sa te rog pentru niste locuitori din Ariarathia: Acestora, intrucit de multa vreme erau strimtorati, Domnul le-a dat o pretioasa mingiiere atunci cind i-a fe- 1. Cel care a facut atltea pentru alinarea lipsurilor celor nevoia$i a inteles ca stabilirea tabelelor de dare poate fi izvorul multor nedreptati. De aceea interventia aceasta pontru un om cu trei copii se impunea direct atentiei lui. Sar3cia trebuia Inte- leasa in chip superior si sa duca la scutirea de dari. *. Aceasta strimtorare din cauza impozitelor se resimte $i in aceasta epistola, de data iitoasla fiind vorba de niste rude ale Sf. Vasile. 392 SKINTUL. VASIF-K CEX MARE rieit prin numirea In slujbS a Dreptfitii Tale. Pe de alta parte, exists un ogor al uneia dintre rudeniile mele supraincarcat cu impozite, ajun- gind acesta aproape eel mai sarac din toata Ariarathia. Ift cer, asadar, ca, pe cit se va putea, Bunatatea Ta sa-i usureze, ca de acum inainte s~o poatS scoate cumva la capat. EPISTOLA 311 Catre un dregator 1 Oameni care nu tin seama de asigurarile mele m-au rugat de multe ori s3 scriu Vredniciei Tale, urmarind sa obtina ceva deosebit si pre- cis. Eii i-am asigurat de multa vreme ca pentru noi tu esti eel care raspunde de dreptate intr-un chip atit de impartial si de corect, incit nimeni n-ar putea fi servit cu mai multa omenie, afara de cazul ca ci- neva e atit de nesatul incit intrece orice masura 2 . Totusi, ca sa-i dau deplina satisfactie acestui om, i-am dat epistola aceasta, trimitindu-1 la tine, rugindu-te sa-1 privesti cu intelegere si, intrucit de multa vreme casa lui a fost incarcata peste masura, sa se invredniceasca de oarecare u$urare. EPISTOLA 312 Catre un efor fiscal 3 Tu stii cite profituri si cite pierderi se fac oamenilor in urma in- tocmirii tabelelor de dare. Drept aceea acorda pasuire celui care si-a dat atita silinta ca sa nu fie nedreptatit si arata-te grabit in a-1 ajuta, pe cit e posibil, ca sa nu se faca nedreptate. EPISTOLA 313 Catre eforul fiscal 4 Orinduirile providenfiale ale lui Dumnezeu nu se pot sesiza ime- diat, iar in micimea cugetului nostru noi oamenii nu ne uitam decit la 1. Mereu u?urare de dari, pentru care Sf. Vasile a dat omului o recomandare citre dregStorul respectiv. 2. Existau $i oameni care cereau imposibilul, ori cereau ce nu se cadea sa cearS. 3. Recomandare pentru a nu fi impus cu dare mai mare decit legala. 4. Sflntul Vasile se adreseaza eforului sau inspectorului financiar insarcinat cu stubiliroa impozitolor din regiunea Galatiei sa reduca impozitul pus pe un imobil, proprintatea mini prielcn al sau. acniaoiti :,m coca ce-i llngfi piciourele noastre. Adeseorl chiar ?I clnd slntom Indru- nititi spre o tintS fericita ne sup&rfim. $i totu$i Domnul, Care in intc- lepciunea Lui conduce totul, suporta cu rabdare toatS nepriceperca noas- tra. ItJ aduci aminte cit de mull ne suparam cind ni se vorbea de o asa-zisS purtare de grija" care conduce totul si pe citi prieteni nu-i luam ca aliati ca sa" ne ajute sa respingem o astfel de jignire. $i cam cu astfel de vorbe ne exprimam. Acum insS cred ca-ti dai seama cum stau lucrurile. Dumnezeu ti-a oferit prilejul ca sa dai pe fata larga intele- gere a purtarii tale si sa lasi pentru toate veacurile viitoare motivul pentru a pastra o fericita amintire. Caci asa cum s-au facut aceste re- censaminte fiscale, tot a$a-i $i amintirea pe care le-o pastreaza poste- ritatea. Pentru ca daca ar fi dorit, locuitorii Galatiei, ei n-ar fi putut nadajdui sa li se dea un om de o cinste atit de mare, lucru de care si eu sint convins intru totul. Dar nu numai pe cei din Galatia i-as putea socoti fericiti din cauza administra^iei tale, ci si eu am ajuns sa fiu fericit din pricina ta, pentru ca si eu am o casa in tinutul Galatiei si, slava Domnului, inca cea mai stralucita dintre toate : daca as obtine de la tine un ajutor oarecare pentru ea (si 1-as primi daca chipul meu nu s-a sters din memoria ta), atunci as fi cu mare recunostinta fata de Dumnezeu. Daca, asadar, prietenia mea mai prezinta vreo insemnatate in fata Domniei Tale, atunci da-mi voie sa te rog pentru mine sa acorzi casei yestitului magistrat Sulpicius o anumita usurare, si anume, fa in asa fel ca in tabloul darilor actuale casa aceasta sa apara scutita intr-un chip vrednic de bunavointa si marinimia D-tale. Dar as mai adauga sa fie vrednic si de interventia pe care ti-am facut-o noi, cei care te iubim. Daca nu vei reusi deplin; fa macar ce-ti ingaduie imprejurarile si ce spune si firea lucrurilor. In orice caz, sa suprimi si sa nu lasi lucrurile in aceeasi stare de mai inainte si, in schimbul nenumaratelor binefaceri pe care le-am primit de la acest bun magistrat, noi vom pomeni cu o multumire nestearsa faptele Tale de mare noblete. EPISTOLA 314 Fara adresa, despre un solicitator Cum era sa scap prilejul de a-ti scrie si de a trimite salutari Vred- niciei Tale acum cind acest om vine spre Tine si poate sa descrie si personal ceea ce am avut de gind sa-ti comunic, ba chiar sa comple- toze ceea cc» nu am reusit sa amintesc in scrisoare, mai ales c;i el in- susi fltiresle s3 faca acest serviciu inlrucit tine mull la Tine, iar de noi 3D - srlniu! Vnsllc eel Miht 594 SFlNTUL VASILE CEL MARK este foarte atasat ? In orice caz el vrea sa-Ji aduca aminte ce raspuns i-ai dat si vrea, de acum, sa intre in serviciul tau 1 . Eu i-am incredinjat aceasta epistola prin care iti va transmite, mai intii, toate doririle de bine atit pentru viata aceasta, cit si fericirea rasplatilor fagaduite din- colo, iar in al doilea rind cer Dumnezeului celui Sfint sa ne mai rin- duiasca vreo intilnire cita vreme mai facem umbra pamintului. In ceea ce ma priveste, nu pun la indoiala ca-ti vei spori dragostea fa{a de fra- tele de care am amintit. De aceea te rog sa-i dai prilejul s-o si cu- noasca in fapte. EPISTOLA 315 Pentru o rudenie Deplin convins ca nu vei refuza nici una din dreptele rugaminti pe care le-as fi adresat Vredniciei Tale, m-am grabit sa incredintez aceasta epistola acestei prea distinse indrumatoare a orfanilor, care locuieste intr-o casa mai de speriat decit culcusul unei hidre cu multe capete. La aceasta se mai adauga faptul ca eu sint intr-o anumita legatura de rudenie cu aceasta femeie. De aceea rugam Marinimia Ta sa ne dove- deasca aceasta stima si sa salveze cinstea datorata bunicului acestor orfani, iar ca sa indeplineasca asa ceva, il rog sa-mi vina cumva intr-a- jutor pentru ca de acum incolo traiul in acest asezamint sa poata fi suportabil 2 . EPISTOLA 316 Pentru un om abatut Desi eram deplin convins ca aceia care vin la bunatatea Ta nu mai au nevoie de nici o scrisoare, intrucit frumuse^ea caracterului tau pre- tuieste mai mult decit toate rugaminfile ce i s-ar putea adresa, pentru a-1 indruma spre bine, totusi, din pricina prea marii griji fata de acest 1. Pacat ca nu $tim nici cine era destinatarul acestei scrisori $i nici curierul care o ducea. Regretul e cu atit mai justiificat cu cit curierul era cineva din cei apropiati de Sfintul Vasile. Sa apai'tina primilor ani de activitate episcopala, cind poate ca era indicat sa nu se specifice numele ? Nu se poate sti, totnsi se poate spune ca mesajul dus de acest curier il interesa si pe Sfintul Vasile direct. 2. Nu se stie cine erau orfanii de care se vorbeste aid. P. Hristu, op. cit., II, p. 337) crede ca ar putea fi chiar copiii ocrotitoarei. Daca ar fi asa, s-ar fi lasat $a se Snfeleaga din limbajul, e drept, foarte discret si nuantat al Sf. Vasile. Glndindu-n" la expresia JipoEoxo)? — conducatoare sau intiistatatoare, credem ca mai curind e vorba de un mic orfelinat condus de una din rudeniile Sfintului. Or in cazul acesta obiectul cererii putea insemna reducerea de impozite, eventual chiar scutire, asa cum mai intilnim in multe din interventiile pentru acordare de ajutor. SCRISORI 595 fiu 1 , am ajuns la hotarirea de a scrie curatului si nevinovatului tau su- flet, ca sa-ti recomand omul si sa te rog ca, in marginile competentei Tale, sa-i dai, pe cit se poate, intreg ajutorul in problema care 11 inte- reseaza. De alt ocrotitor stiu sigur ca nu va mai avea nevoie daca vei binevoi sa te folosesti, pentru a-i asigura ocrotirea, de toata puterea pe care {i-a dat-o Dumnezeu. EPISTOLA 317 Fara adresa, pentru un nevoias Rare sint scrisorile pe care le trimit Vredniciei Tale, dar pricina o formeaza raritatea raspunsurilor care imi vin de acolo. Ceea ce este pentru mine un semn ca scrisorile mele nu le ai la suflet e faptul ca eu nu primesc raspuns la fiecare din cele pe care le trimit. Dar iata ca mul- timea problemelor care te re^in m-a facut sa-mi schimb parerea : trebuie sa iert pe eel care are pe capul lui atitea lucruri incit uita si de mine, caci chiar daca cineva ar avea tot ragazul si toata linistea, totusi n-ar fi, cred, prea greu sa-si aduca aminte de un om cu o viata atit de nein- semnata ca a mea 2 . Pe tine, insa, sa te inalte Cel Sfint spre o stralucire si mai mare si sa te pazeasca cu harul Lui in toata faima pe care o ai astazi ! Oricum, pentru mine e un prilej in plus de a-ti scrie, si inca nu din cele mai marunte, mai cu seama cu ocazia venirii acestui curier, despre care-ti cer sa-mi dai un semn ca si-a indeplinit bine serviciul si a predat scrisoarea. EPISTOLA 318 Fara adresa, pentru un compatriot Pe cei care vin din patria noastra ti-i da in seama insusi dreptul patriei.Je altfel prin bunatatea firii tale ii pui sub paza purtarii tale de grija pe to^i cei care pentru un motiv oarecare au nevoie de vreun ajutor. 1. Poate ca e vorba numai de un fiu spiritual, unul din credinciosii sai. Acolo unde nu intervin alte precizari, Sfintul Vasile imbratiseaza in dragostea lui de pa- rinte pe orice om ajuns in suferinfa fizica si morala. Pacat ca la multe din epistole nu se cunosc destinatarii si nici felul suferintei si al nedreptatii pentru care s-a apelat la ajutorul lor. Daca am avea mai multe precizari de acest fel am putea largi cu mult cunostintele privitoare la istoria sociala si spirituals a veacului IV. 2. Desigur expresia «neinsemnatatea» sau «josnicia vietii mele» e fortata, dar nu-i aici singurul loc unde o intilnim. Poate ca termenul za-neivbv va trebui sa-1 in- telegem in sensul expresiei calugiiresti «Smerenia mea». Credem ca acesta va fi fost si motivul — oricit de exagerat ar fi fost formulat — care 1-a hotarit sa-si schimbe parerea ca poate din pricina putinatatii persoanei si viet,ii lui ii sosesc atit de rar scrisorile. Oricum, expresia pare fortata. A nu se uita indicatia privitoare la verifi- carea curierului. ggg SFlNTUI, VAS1I.K CKI. MAHE Drept ciceoa si pe eel care va preda aceastS scrisoare in mlinile Talc si care e un fel de fiu duhovnicesc al meu, primeste-1 ca pe un compa- triot care are nevoie de ajutor, ca pe un om pe care ti-1 recomand si eu. Pentru toate acestea fS-1 sa aiba parte de cistig, adica sa dobindeasca do la tine tot ceea ce-i cu putinta in problema care-1 intereseaza. E lim- pede cS pentru astfel de fapte bune sint pregatite rasplatiri, dar nu din partea unor oameni mici ca mine, ci din partea lui Dumnezeu, Care rAspiateste orice ginduri bune 1 . EPISTOLA 319 Fara adresa, pentru un primitor de straini Indata dupa sosirea ta a aparut si fiul care-ti preda epistola de fata si care are nevoie, asemeni unui barbat care traieste in tara straina, de tot sprijinul pe care crestinii il datoreaza ca gazde. Asadar omul acesta iti va istorisi el insusi mai pe larg problemele lui, urmind ca si tu sa-1 aju|i dupa cit iti va sta in putere §i dupa cum o cer imprejurarile. Daca va fi de fata §i guvernatorul, atunci sint sigur ca-i vei prezenta tu insuti pe acest strain, caci numai cu ajutorul dregatorilor va putea dobindi ceea ce cere. Mult as dori sa mai revina dupa ce-si va fi dus la indepli- nire ceea ce dorise. 2 . EPISTOLA 320 Fara adresa, in loc de salutare De mult nu mi s-a mai intimplat sS-ti scriu, prea stimate, pentru ca acela care-mi aducea raspunsurile si-a prelungit sederea undeva la tara, unde a dat peste niste oameni si peste unele treburi destul de neplScute, Incit a lipsit de acasa un an intreg 3 . Printr-o prefacuta impacare unii oameni 1-au facut sa creada ca daca va birui rautatea care a dat peste el, ar iesi cu totul deasupra necazurilor. Or abia tirziu si-a dat el seama 1. Epistola de fata pare a data din vremea cind Sfintul Vasile era numai preot in Cdpadochia (365 — 369). In ea e vorba de un dregator care traia probabil departe de tinuturile Capadochiei, la care Sfintul Vasile face apel ca sa ajute pe un compatriot de-al lui si pe care il numeste fiul lui duhovnicesc. 2. Invatatura crestina prevede ca primirea si ingrijirea oaspetilor si a strainilor sa so faca cu toata grija (Rom. 12, 13; I Tim. 3, 2; Tit 1, 8). Nu e clar ce fel de dorinto va fi avut acest oaspete, daca numai cu ajutorul dregatorilor pot fi ele in- doplinitc. Oricum se pare ca si acest «fiu duhovnicesc» va fi avut de rezolvat o pro- bloma (proces de mostenire?), pentru care, acum dupa ce el nu mai locuia in patrie, era strict necesara' si interventia guvernatorului. 3. Inrasi problema curierilor, dar fiind ca nu exista un serviciu postal organizat. ?™™ 5 97 do unde provino nonorocirea, Intruclt pe zi ce trecea, insclaciunea in care se zbatea II fficea s^i-^i piardS sentimental nenorocirii. Or, fiindca" pinS la urma" omul s-o intors scfipat acum de neplficorile vremii, pro- cum si de rautatea oamenilor 2 , te salutam tot prin mijlocirea lui si-ti cer sa-ti aduci aminte de mine in rugciciunile tale, cSci am mare nevoie de ajutorul rugaciunilor. In acelasi timp te mai instiintez un lucru : cei pe care raposatul episcop 3 ii lasase cu obligatia de a-i piati datoria (in testamentul sau amintise de aceastS datorie, specificind cu ce si prin cine s-a inteles sa-i fie ea platita), neglijind sfaturile prietenilor, asteap- ta mijloacele de constringere de care dispun tribunalele. lata de ce prie- tenul meu s-a intors fara sa fi putut primi nimic si mi-a cerut sa fiu pen- tru el martor in legStura cu aceste fapte in caz ca va fi invinuit de lene sau de nepasare in fata Domniei Tale. Asa stau lucrurile. Cit despre situatia Bisericilor 4 fie ca de la Dumnezeu s-ar ingadui ca ea sa ramina deocamdata asa cum este, fie ca ar ajunge intr-o stare si mai rea, ori potrivit unor nadejdi s-ar schimba in mai bine, invredni- ceste-ma si pe mine s-o cunosc prin unul din bunii nostri frati. EPISTOLA 321 Catre Tecla * Anul trecut un frig aspru a venit peste tinuturile noastre. In vii a smuls mugurii plapinzi care trebuiau sa dea rod, asa incit, raminind seci, pareau ca niste cupe goale si uscate. Dar de ce folosesc un limbaj atit de trist vorbindu-ti de nerodirea plantelor ? Pentru ca, potrivit cu- vintului lui Solomon 2 , sa te faci pentru mine o vie inflorita si o vita cu rod bogat, desigur nu rodind ciorchini cu struguri, ci turnind peste lu- crari vin din roua strugurilor. Avem aici oameni care ridica zidul de imprejmuire a Bisericii. Intrucit eu nu le pot da sa bea din licoarea muntilor, m-am indreptat spre mina ta dreapta, cea atit de plina de 2. E cu neputinta s3 intelegi despre ce fel de «prefacuta impacare» si de ce «rautate» poate fi vorba. 3. Nu se poate preciza cine putea fi acest episcop ?i din ce eparhie. P. Hristu (op. at., Ill, 438) crede ca ar putea fi vorba de predecesorul Sfintului Vasile, ceea ce pare putin probabil, intrucit epistola e redactata in termeni destul de imprecisi. 4. Probabil e vorba de niste Biserici aflate la mare distantS de Capadochia incit nu se pot da precizSri. * Stilul inflorit cu imagini atice pe care-1 intilnim in aceasta epistola a indem- nat pe cercetaton sa o atribuie Sfintului Grigorie de Nazianz (M. Gallay Saint Gre- goire de Nazianz, Lcttres, tome I, p. 72). Totusi traditia manuscrisa (1 aure'ntianus Me- diccus cu numarul IV— 14 din sec. XI— XII si Partsinus Coislianus 237 din sec XI) o atribuie lot Sfintului Vasile. " ' 2. C'Juf. 1, 13 j 2, 5. 598 SFtNTUL VASILK CCL MARC struguri, ca sa poruncesti izvoarelor de pe cimpurile tale sa curga pen- tru mine asa cum curge un fluviu. DacS. vei face curind acest lucru, vei aduce multS odihna in multe suflete si ma vei bucura, pe cit se va putea, si pe mine, cersetorul in ale scrisului attic. EPISTOLA 322 Fara adresa, pentru a praznui Pantile impreuna cu un prieten Cind ti-am primit scrisoarea, prea stimate, m-am bucurat, cum era si firesc, multumind lui Dumnezeu. M-as fi grabit sa-ti ?i raspund, daca cineva mi-ar fi adus aminte ca la timpul potrivit eram dator sa-ti scriu si eu. Mai ales ca si problema de care m-ai rugat am rezolvat-o din timp. Dar pina in momentul in care nu a fost incheiata n-am putut sa-ti dau nici un raspuns sigur. Aceasta a fost cauza tacerii mele. N-a fost la mijloc nici nepasare, nici uitare a datoriei mele. Chiar daca as fi fost cu totul nepasator, m-as fi silit in tot chipul sa-mi ascund scaderile de fata Domniei Tale. Dar nu st3 in puterea mea sa te uit nici maoar o clipa cit de scurta (mai curind mi-as fi uitat de mine), ori de as scrie, ori de n-as scrie, eu te port pre- tutindeni in inima mea, in care te-ai asezat de-a binelea. Atit de greu Indur aceasta lunga bucata de iarna, incit te rog, dacS din pricina ocu- patiilor despre care am auzit vorbindu-se, nu-ti poti parasi satenii 1 , sa mi se dea mie ocazia sa ma abat pe aceste meleaguri si sa gust astfel de aproape din adevaratul tau echilibru moral si din distinctia ta. In orice caz, speram sa faci in asa fel incit sa petreci cu noi ziua mintui- toare a Pastilor, desigur impreuna cu distinsa ta sotie, careia ii trimi- tem salutari, rugind-o sa se alieze cu mine spre a te convinge sa veniti pe la noi. EPISTOLA 323 Lui Filagrios Arcenos Slava lui Dumnezeu Celui prea Sfint ! Intr-adevar, n-as putea spune ca port recunostinta celor care te-au nedreptatit, intrucit, iata, ei mi-au dat prilej sa-ti scriu ! Dar Domnul, Care ne copleseste din toate parole 1. In termeni eleganti Sfintul Vasile raspunde unui cunoscut care se stabilise undeva, la tara, scuzindu-se ca din pricina lungimii iernii nu i-a scris mai devremcv. In schimb, invitS atit pe el cit si pe sotia lui, sa vina sa petfeaca Pastile impreuna. E de admirat cit de variata si de semnificativS era solicitudinea Sfintului pentru a clstlga suflctesti' po cit mai multi. nC'RIROni r j( , 9 cu btncfaccrilc Lui, $tic> sfi to mtngtie chiar $i prln ace§tl priclnuitori de supfirare. $i astfel, iata cfi si In purtarea nesimtita a celor care te-au p8- rSsit mi s-a dat sa vad un prile] de bucurie *. Numai dacS mi-ai putea scrie de fiecare data, intruclt tu ?tii s8 scrii lucruri foarte frumoase, iz- vorite dintr-o intense atit de buna si exprimate intr-o limba foarte cu- rata ! Cu toate ca as spune cS nu cautam s3 gasim placere in cuvinte, totusi, intr-un fel, ne lasam amagiti de farmecul lor, iar oameni cu grai atit de frumos ca tine ma due asa cum stiu unii s& conducS albinele in sunet de trambulina. Trimite-mi, dar, cit mai multe scrisori §i, pe cit se poate, cit mai lungi, caci scurtimea nu-i un merit pentru o scrisoare, cum nu este nici pentru un barbat talia scurta. Scrie-mi cum ifi merg treburile in gospodarie §i cum o duci cu sanatatea. Spune-mi dacS Bise- ricile se bucura de liniste, caci stiu ca tu te interesezi de astfel de lu- cruri, si pe buna dreptate. Iar daca ai vreo posibilitate sa colaborezi cu noi pentru pace si pentru unirea celor dezbinati 2 , nu te da inapoi de a ne ajuta. Inainte desfasura cu rivna o astfel de munca vrednicul Chiriac, dupa cum ne-o si declara in scris, iar eu i-am stat intr-ajutor, pe cit mi-a stat in putere. De altfel, despre aceste lucruri am scris si horepiscopului din aceste locuri. Daca va realiza ceva din ceea ce i s-a rinduit, ne-o vor spune evenimentele insele. EPISTOfaJL 324 Catre Pasinic, doctorul O dovada ca persoana mea nu ti-e indiferenta e faptul ca m-ai in- timpinat,, asa-zidnd, chiar inainte de &-\i fi deschis usa. In sine e un lucru apreciabil primirea unei scrisori amicale ; dar daca ceea ce e scris in ea poate servi celor mai sublime planuri, o asemenea scrisoare devine intr-adevar cu mult mai pretioasa. Caci sa stii bine : acest om minunat in toate privintele, care e Patrikios, are pe buzele lui atitea doctorii convingatoare incit fara sa vorbim de ceea ce ai scris si tu, daca ar in- tilni chiar vreun sarmat sau vreun scit, el il va convinge usor despre 1. Delicat si fermecator in acela$i timp, Sfintul Vasile $tie sa dezarmeze supa- rarea, inaltind pe om. S-ar putea ca Filagrios sa fie una si aceeasi persoana care a fost coleg cu Cezarie, fratele Sf. Grigorie de Nazianz (P. Hristu, op. cit., Ill, 388). 2. Tana netrecatoare a pastoratiei Sfintului Vasile se baza in mare masura pe atragerea persoanelor singuratice sau unoori a grupurilor de laici pentru lucrarea duhovniccasca in parohie. Indeosebi munca pentru pace si pentru unirea credincio- silor a ramas pilduitoaro, adoseori chiar peste capul unor slujitori invraibiti ; cf. ep. 219 222, 227-230, 246 etc. (U)0 SJrlNTUL VAIILB CBL MAM ceea ce ar dori 1 . $i totusi aceste vestite cuvinte de bucurie nu pleaca din inima\ De multS vreme se practicS aceastS inselatorie : in cuvinte, acesti oameni sint simpli si de o naivitate crasa, dupa felul cum graiesc, gata s&-si incredinteze interesele lor indiferent carui tribunal 2 , dar odatu >, «povara», «indrazneala», legate — fireste — de rivna pentru Biserica. 3. Despre starea sanatatii Sfintului Vasile ni se vorbeste in multe din epistole, dar s-ur putea spune ca de cele mai multe ori ea e descrisa in termeni senini, de multo ori po ton (jlumot. A02 srlNTni. vasii-k cut, mark EPISTOLA 329 Catre Falerios O bucurie deosebita am incercat cind am vazut acesti pesti de riu, aducindu-mi aminte cu ciuda de chipul in care ne-au scapat din miini cfizindu-ne la adapost sub ghiata *. Dar epistolele tale sint pentru mine mai pretioase decit pestii. Tot asa si scrisul mi-e mai pretios decit tri- misul. Iar daca tie-ti place sa pastrezi mai mult tacerea, eel putin nu uita sa te rogi pentru mine. EPISTOLA 330 Fara adresa Sa stii ca-mi esti drag, iata t,i-o spun si in scris. Ca tu ma urasti am inteles-o din faptul ca ma treci sub tacere. Scrie eel putin de acum inainte, iar pe cei care te iubesc, iubeste-i cu un condei, cu cerneala si cu o foita de hirtie 2 . EPISTOLA 331 Fara adresa N-are rost sa scrii de doua ori despre acelasi lucru. Intr-adevar, ori c5 problema nu se poate rezolva si atunci zadarnic mai plictisim pe cei care vin la noi, ori ca acei ce primesc scrisorile ne dispretuiesc si atunci dam dovada de prostie scriind unor oameni care ne trateaza cu dispret. Drept aceea, intrucit tu deja ai primit o scrisoare in legatura cu aceeasi problema si intrucit am fost nevoit sa-ti scriu a doua oara, rezolva treaba, daca sta in puterea ta, ori, daca nu, macar explica-mi pricina pentru care poruncile date n-au fost duse la indeplinire de atita vreme 3 . 1. Agreabila scena : ca prieten ce-i era, Falerios s-a gindit sa trimita Sflntului Vasile pesti de riu. Multumindu-i, ierarhul rememoreaza imprejurarea cind cei doi prieteni pescuiau impreuna fara sa bage de seama ca intre timp pe?tii pe care-i prinseserS s-au furisat si s-au salvat sub ghiata de unde fusesera prinsi. $tim din descrierea Sfintului Vasile ca apa riului Iris continea multi pesti (ep. 14). 2. Pe cit de scurta, pe atit de fin si elegant compusa aceasta satira in care au- torul combate comoditatea la scris a prietenului. 3. Probabil ca destinatarul va fi fost vreun horepiscop sau alt cleric de ordin in- ferior, dar tonul hotarit era de altfel o nota obisnuita in pastoratia Sfintului Vasile, e adevarat, uneori dublat de prea multa susceptibilitate. ■CHMom 603 EPISTOLA 332 Alta scrlsoare f&r& adresfi DacS exists un semn cfi mai esti in via^a, acela e cuvintul. Cum s-ar putea crede c& mai esti pe pSmint, dac3 tu nu vorbesti nicicind ? Pune capat tacerii tale, scrie-mi si arata cS mai esti inca in viata 1 . EPISTOLA 333 Catre un secretar 2 Cuvintele au o fire inaripata, de aceea au nevoie de semne pentru ca scribul sa le prinda repede in zbor. De aceea tu, fiule,' formeaza do- plin semnele scrisului si puncteaza logic pasajele. O greseala oricit d<> mica poate strica o cuvintare intreaga, in schimb sirguinta scriitorului marcheaza corect ceea ce spune. EPISTOLA 334 Catre un copist Sa scrii drept si sa te folosesti de linii drepte : mina sa n-o apuce nici deasupra, nici sa coboare in jos ca in niste prapastii. Nu sili con- deiul sa mearga brambura, cum facea racul lui Esop 3 , ci mergi drepl ca si cum ai lua-o dupa sfoara intinsa a zidarului, care pastreazS pesto tot aceeasi distanta si care se fereste de orice nereguli, ceea ce-i strimb e urit, pe cind ceea ce-i drept e placut la vedere si nu lasa ochii citi- torului sa se ridice sau sa coboare ca pompele, asa cim m-ai silit s8 fac de cite ori am citit scrisorile tale. Intrucit liniile taie parca urea pe o scara, am fost nevoit ca, atunci cind tree de la un rind la altul, sS-mi ridic ochii tocmai spre limita cea mai de sus si apoi sa cobor spre cela- lalt colt a l hirtiei, iar sirul nu-1 vedeam nicaieri : de aceea am fost ne- voit sa ma trag inapoi ca racul si sa vad care-i ordinea, urmind mersul lui Teseu, atunci cind a luat-o dupa firul Ariadnei 4 . De aceea sa scrii drept si sa nu-ti mai tocesti mintea cu o scrisoare strimba si neregulata. 1. Se stie ca mo§tenind modelul antic, parintii capadocieni s-au distins In co- respondenta lor adeseori prin elegants si laconism. 2. Indrumari pentru scriere corecta $i punctuatie atenta. 3. Esop, Fabule. 4. Potrivit legendei, ca sa poata ie^i din labirintul intortocheat al palatului de la Cnosos (Creta), eroul Tcseu a luat cu sine un i le-ai stabilit in p«tric, ni-ara intrebat : «Cc face acura Vasik> al meu si ce chcmare a imbralisat ? Isi va petrere viafa cumva prin tribunale, luindu-se la intrecere- cu oratorii cle altadala, sau va pre- gati el insusi pentru oratorio pe i'iii unor pSrinti fericiti ?». Cind au venit, apoi, niste oameni si mi-au spus cS urmezi o cale cu mult mai buna si ca te gindesti in ce chip ai putea ajunge mai curind prieten al lui Dumnezeu decit al celor care string bani, te-am fericit si pe tine si pe capadochienii tai : pe Tine pentru ca vrei sa fii ca si Acela, iar pe ei pentru ca se pot lauda cu un concetStean ca Tine. n Stiu bine ca Firminos eel vestit si-a dat mereu silinta sa-i intreaca pe to{i : din aceasta silinta a izvorit si puterea cuvintului lui. Dar oricit de multe laude sint cele pe care le-a recoltat, nu stiu daca au existat vreodata atit de mari ca acelea pe care le-am desprins azi din scrisoarea Ta. Daca tu esti eel care spui ca nimeni nu a intrecut faima acestui om, atunci cu ce cuvinte crezi c-ar trebui sa-1 laudam pe acesta ? Pe de alta parte, am impresia ca tu mi-ai trimis pe acesti oameni inainte de a-1 fi vazut pe Firminos. Altfel nu se intelege de ce nu se vorbeste despre el nimic in scrisoarea ta. $i acum ce face sau ce ar voi sa faca acest Fir- minos ? Petrece cumva in banchete de nunta, ori peste asa ceva a trecut de mult, il constring obligatiile de la serviciul municipal 3 si e nevoie neaparat sa ramina ? Ce nadejdi sint ca sa a'junga iarasi in to- varasia cartilor ? Sa ne dea un raspuns, si am dori ca acesta sa fie un raspuns bun. In orice caz, daca ne supara, eel pu^in ne va scuti de a ne arunca privirile spre usi. Daca Firminos ar fi acum la Atena ce-ar face slujbasii tai ? Oare i-ar trimite galera salaminiana ? 4 . Vezi, dara, ca nu sint infruntat decit de concetatenii tai. Si totusi nu eu voi fi eel care va inceta de a iubi si de a lauda pe capadochieni, Sigur, si incit ma priveste pe mine, eu doresc sa devina cei mai buni, dar daca staruie in aceleasi ginduri, voi rabda-o. Firminos a ramas cu mine patru luni si n-a trecut o singura zi ca sa nu lucreze. Cit a cistigat vei sti-o tu insuti si poate nu i-o vei lua in nume de rau. Dar sa re- 3. Comparatia pe care o face Libaniu intre faimosul Firminos, eel mereu frunta; la carte, dar ingropat acum intr-un birou municipal, si cei pregatiji de Sfintul Vasile pentru o prietenie cu Dumnezeu are valoarea unei recunoasteri, daca nu a superiori- tatii crestinismului macar a pregatirii lor mai temeinice decit cea a primiloir ucenici. Pe de alta parte, amanuntele pe care le da Libaniu despre personajele sale sint o dovndti despre autenticitatea acestei epistole. 4. «Gnlcra salaminian5» era vasul atenian rare trnnsporta «thcoriile sacre» de la ceremoniile §i procesiunile grece^ti, gcncralp etc. mai ales dupa biruinla de la Salamiiia (480 t.d.IIr.) asiipra ix-rsilor. 808 ■rlNTUL VA8ILE CEL MARE vin3 din nou aid, pe cine ar trc?bui sS-1 chem intr-ajutor ? Daca in- tr-adev&r slujbasii vostri sint injelepti (asa s-ar cSdea sS fie oamenii in- vfitati), atunci ne vom stima inacar alSturi de cei din ceata a doua, in- trucit ne-au supSrat cind a fost vorba de prima ceata. EPISTOLA 337 Catre Libanius 1 (Far3 aruu Pentru ca h 2. Zcul riurilor, tatal sironelor. 612 SFlNTUL VASILE CEL MARE , , -a » . vor exclama la acest cuvint si-si vor zice in sinea lor strigind : «A putut oare savirsi Vasile si vreo nedreptate fie cit de mica ? Desigur ca asa ceva au facut si Eac, Minos si fratii lui» 3 . In ce ma priveste, eu am recu- noscut ca tu ai fost eel care a biruit si pe alte tarimuri. Cine te-a putut vedea si sa nu te invidieze ? Totusi ai facut o greseala fat^a de mine, iar daca ti-o amintesc, convinge pe cei ce se supara de asa ceva sa nu strige. Nimeni n-a venit sa-^i ceara vreo favoare care i s-ar putea da foarte usor si care sa fie repartizata. fara s-o fi dobindit. Or eu sint din cei care am cerut o favoare, dar n-am primit nimic. In fond, ce ceream eu ? Intrucit adeseori eram impreuna cu tine la Strategios, am vrut sa patrund, cu ajutorul stiintei tale, in tainitele inspiratiei homerice : «daca nu-i cu putinta sa imbratisez totul, atunci sa ma introduci macar intr-unul din tarimurile lui». Or eu as fi dorit tocmai partea aceea in care grecii aflindu-se intr-o situate grea, Agamemnon a incercat sa im- buneze pe eel pe care-1 suparase 4 . Pe cind vorbeam asa nu te-ai putut stapini sa nu rizi, pentru ca n-ai fi putut tagadui ca asa ceva nu ti-ar fi fost cu putinta daca ai fi vrut-o, dar n-ai fost dispus sa faci daruri ni- manui. Jie si celor care se revolts pentru ca am spus ca tu ai facut o suparare nu vi se pare ca eu sint eel care m-am pagubit cu adevarat ? 5 . EPISTOLA 346 Libaniu catre Vasile Daca tinerii pe care i-am trimis au facut vreun progres in arta ora- torica vei putea judeca tu insuti. Nadajduiesc insa ca acest progres, ©ricit de mic ar fi, se va bucura de aceeasi apreciere ca si unul mare din cauza prieteniei pe care mi-o arati Tu. Mai mult decit oratoria vei putea lauda cumpatarea si virtutile sufletesti, care nu se lasa prada poftelor urite. Aceasta le-a fost marea lor grija si, dupa cum era firesc, au trait mereu cu gindul la eel care i-a trimis 6 . Primeste, dar ceea ce-i al tau si felicita pe cei care, prin purtarea lor, Ti-au facut cinste atit Tie cit si mie. Rugindu-te sa le stai intr-ajutor, ar fi ca si cum un parinte s-ar ruga pentru copiii sai. 3. Eac, Minos $i Radamante erau socotUi judecatorii infernului. 4. Homei;, Iliada, IX, 260 — 299. E vorba de jertfa care i se cerea lui Agamemnon pentru a cistiga bunavointa zeilor, spre a incepe lupta' impotriva troienilor. 5. «Refuzul», desi glumet, de care-i acuzat Vasile, e prezentat de Libaniu ea un prejudiciu serios (Y. Courtonne, op. cit., Ill, 212). 6. Idee similara cu cea din epistolele 337 — 338. SCRISORI 613 EPISTOLA 347 Libaniu catre Vasile 1 Orice episcop e o frin^a lacoma. In schimb, cu cit intreci pe altii in grairea frumoasa, cu atita ma ingrozesc la gindul cS te vei impotrivi cererii mele. Intr-adevar am nevoie de grinzi : un alt sofist ar fi vorbit despre prajini ori despre araci, nu ca intr-adevar ar fi avut nevoie de ele, ci ca sa faca parada de micile lor fraze mai curind decit s-asculte de necesitate. Cit despre mine, daca nu-mi faci rost de aceste grinzi, voi petrece iarna cu casa descoperita. EPISTOLA 348 Vasile catre Libaniu Daca realizarea unui profit insemneaza s8 mergi la pescuit §i daca aici sta infelesul acestui cuvint, pe care sofistica ta 1-a scos din adincu- rile greu de patruns ale lui Platon ca sa mi le dea mie l , atunci socoate, minunatule, care din noi sintem mai cistigaji : noi care ne-am tintuit cu tarusii unei puteri epistolare sau neamul sofistilor care au deprins maiestria de a incasa un venit de pe urma cuvinitarilor lor ? Care dintre episcopi a pus vreo dare pentru cuvintarile lui ? Cine a facut din uce-. nicii sai izvoare de cistig ? Tu esti eel care iti plasezi cuvintarile ca pe o marfa, intocmai ca aceia care vrind sa prinda mielul ca sa-1 prajeasca of era mai intii mielului prajituri 2 . Nu vedeti cum aji intepat §i pe batrin ca sa poata topai ? Totusi eu am rinduit pentru tine, om care inainteaza falos in cuvintarile lui, atitea grinzi citi soldati au trebuit sa lupte la Termopile 3 , toate de aceeasi lungime, a caror umbra se proiecteaza de- parte, cum zice Homer al vostru, dar pe care Homer n-a mai fagaduit ca le va da inapoi. EPISTOLA 349 Libaniu catre Vasile Oare nu vei inceta odata, Vasile, sa umpli cu capadochieni acest locas sfint al muzelor §i dintre capadochieni cu cei care miros a jimbla, 1. De aici incep epistolele apocrife ale acestei coresponden{e. 1. Sofistul, 218—226. 2. Pe buna dreptate epistola nu putea proveni de la Sfintul Vasile. El nu putea ponegri chiar atit de greu episcopatul. Cu atlt mai putin putea insulta pe Libaniu. 3. E vorba de lupta cu per$ii, in 480 i.d.Hr., la care cei 300 de soldafi din Sparta, condusi de regele Leonida, au pierit vitejeste pina la unul. Chiar atitea grinzi i-au trebuit lui Libaniu ? Epistola e neautentica. 614 SFINTUL VASILE CEL MARE a zapada si a alte bunatati de acolo ? Putin a lipsit ca n-ai facut si din mine un capadochian care sa-mi cinte in fiecare dimineat& «va salut» ! $i totusi, trebuie sa-1 suport, caci asa-mi porunceste Vasile. Sa stii ca daca am sa notez amanuntit obiceiurile tarii, am sa imbrac pe oamenii de acolo mai mult in nobletea si armonia muzei noastre Caliopi ca sa vedeti in ei numai porumbei nobili iar nu gugustiuci l . EPISTOLA 350 Vasile catre Libaniu Ti-a disparut supararea. De-ar fi constatarea aceasta un inceput bun pentru scrisoarea mea ! Rizi si ponegresti lucrurile de la noi fie in gluma, fie ca vorbesti serios. Dar de ce ai pomenit de zapada sau de jimbla cind si tu ai putea gusta din glumele pe care le faci la adresa mea ? Eu, prie- tene Libaniu, ca sa-ti provoc un ris si mai zgomotos, iata scriu aceasta epistola acoperindu-mi-o cu un strat de zapada. Cind vei primi-o si-o vei pipai cu miinile tale, vei recunoaste ca a fost destul de rece aceasta epistola, fiind caracteristica pentru eel care ti-a trimis-o, acest om care se tupileaza in asternut si care nu indrazne^te sa scoata capul afarS din camera sa. Avem case care sint aidoma unor morminte pina se va rein- 4oarce primavara si ne va readuce la viata pe noi, cei amortitir daruin- du-ne parca o noua viata precum plantelor 2 . EPISTOLA 351 Vasile catre Libaniu Multi oameni de-ai vostri, pe care i-am intilnit, ti-au admirat vigoa- rea cuvintului. Ei au istorisit ca o anume demonstratie oratqrica s-a do- vedit stralucita. A fost, spuneau ei, o intrecere din cale afara de strinsa, incit toti alergau si nimeni nu s-a aratat in oras in afara de Libaniu (care trebuia sa lupte) si de ascultatorii de toate virstele. Intr-adevar nimeni nu credea ca ar putea lipsi de la aceste intreceri fie din cei intrati in mari dregatorii, fie din cei ce s-au distins pe tarimuri militare, fie din cei ce se indeletnicesc cu un mestesug oarecare. Nu exista cineva, in afara doar de femei, care sa nu se grabeasca sa ia parte la intreceri. $i in ce 1. De^i nota de umor fin nu lipse^te, totu$i biletul de fata nu se potriveste cu puritatea stilului Sf. Vasile. 2. Finetea frazei nu-i la tn31timea scrisului Sfintului Vasile. Despre iernile grele ale Capadochiei e drept ca intilnim si in multe din epistolele autentice descrieri bogate. SCBISOBI 615 consta intrecerea ? Care a fost cuvintarea care a strins adunarea intre- gului popor ? Mi s-a spus ca subiectul acestei cuvintari a fost un om cu o fire amarita. Lucrarea aceasta atit de admirabila sa nu uiti sa mi-o tri- mit,i, ca sa pot si eu sa laud cuvintarile tale. Daca laud pe Libaniu chiar si in scrierile sale, ce n-as putea-o face acum cind am gSsit un subiect pentru «laude» ? 1 . EPISTOLA 352 Libaniu catre Vasile lata it,i trimit cuvintarea mea acum cind sint lac de sudoare. Cum n-as fi, cind trimit acest discurs unui astfel de om, care-i in stare, prin usurinta graiului, sa arate ca int,elepciunea lui Platon si talentul lui De- mostene sint citate peste tot in zadar ? Lucrarea mea e ca o musculita comparata cu un elefant 2 . lata de ce ma infiorez si tremur cu gindul la ziua cind vei examina cuvintele mele. Putin a lipsit sa nu-mi pierd ratiunea ! EPISTOLA 353 Vasile catre Libaniu Am citit cuvintarile tale, om plin de intelepciune ce esti, si am ra- mas cuprins de o admiratie fara margini. O ! muzelor, o literelor, o Ateno, ce daruri marete faceti celor ce va indragesc ! Ce roade culeg cei ce traiesc cu vol, fie chiar si numai pentru scurt timp ! O ! izvor care se raspindeste in riuri bogate, ce nu face el din cei care se adapa din el ? Cred ca vad in cuvintarea ta pe omul amarit, ajuns la cearta din cauza unei femeiuste vorbarete. E o cuvintare dotata cu suflare vie, pe care a scris-o pe pamint Libaniu, eel care singur a stiut sa dea suflet cuvintelor lui 3 . EPISTOLA 354 Libaniu catre Vasile Acum stiu ca sint ceea ce se spune despre mine. Intrucit Vasile m-a laudat, eu detin fata de toti ceilalti premiul biruitor ; iar pentru ca am 1. E putin verosimil ca Sfintul Vasile ar fi scris intr-un stil atit de lingusitoi pentru Libaniu. 2. Cele trei hiperbole vorbesc impotriva autenticitatfi : a) Vasile n-ar fi acceptat ca intrece pe Platon ?i pe Demostene ; b) comparatia Sntre o musculita ?i un elefant e exagerata ; c) pierderea ratiunii, la fel. 3. Un stil totu?i prea laudaros, ireal. Vasile nu putea grai In acel fel. 016 BKINTUL, VASIl.E CKL MARK primit si votul ttiu, imi fngSdui sS ptisesc cu pas mindru ca un laudSros care dispretuieste pe toatS lumea. Iar pentru ca tu ai compus si o cu- vintare impotriva betiei, o voi citi. Nu vreau sa vorbesc deloc afectat, dar cuvintarea ta, cind voi fi vazut-o, ma va invaja arta de a grai 1 . EPISTOLA 355 Libaniu catre Vasile Vasile, oare tu locuiesti iarasi la Atena, si ai uitat si de tine insuji ? Nu, fiii locuitorilor din Cezareea n-au putut auzi astfel de lucruri. Limba mea nu era obisnuita cu ele si intrucit treceam printr-un tlnut cam ripos, ea a rSmas impresionata de noutatea numelor, si-mi zicea mie, tatalui ei : «TatS, tu nu m-ai invatat acest lucru : omul acesta e un al doilea Ho- mer, ba chiar Platon ori Aristotel sau chiar Susarion 2 , eel care stia tot». Asa graia limba mea, dar ce bine ar fi, Vasile, daca tu ai fi eel care mi-ai adresa astfel de laude ! EPISTOLA 356 Vasile catre Libaniu Cind primesc ceea ce-mi scrii sint. numai bucurie ; dar cind imi ceri sfi r&spund la ceea ce-mi scrii, atunci sint plin de ingrijorare. Ce-ai pu- tea spune, intr-adevar, unei limbi atit de atice, decit ca sint ucenic al pescarilor, cum recunosc, si ca pentru aceasta sint fericit 3 . EPISTOLA 357 Libaniu catre Vasile Ce s-a intimplat cu Vasile incit sa se supere pe o scrisoare ? Este acesta un semn de filosofie ? De la tine am invatat sa glumesc ,- totusi, jocurile sint serioase si s-ar piitea spune cS nu stau rau nici timplelor 1. Libaniu n-ar fi putut lauda chiar intr-atita pe Vasile, incit sa recunoasca cum c8 de la el ar fi invatat oratoria ! E si acesta un argument impotriva autenticita|ii (icostei epistole, altfel destul de fin stiiizata. 2. Poet comic grec (sec. VI i.d.Hr.). 3. Frazc do o rara finete. Spre deosebire de epistola 339, unde se vorbea de in- viiiiHura impartasita barbarilor, aid se vorbeste de injelepciunea pescarilor, adica a ■ ipustolilor. HCHIMURI 0)7 carunte. Dar tocmui in nurnelo priotcniel §i a studiilor noastro comune imprastie-mi doscurajarea po care tni-a provocat-o scrisoarea... care nu se deosebea intru nimic 1 . EPISTOLA 358 Libaniu catre Vasile O ! Ce vremuri fericite au fost cele in care toti traiam unii pentru altii ! Acum sintem despartHi fara mila unul de altul, dar in timp ce va aveti unul p© celalalt, eu care sint lasat sa tin locul Tau, n-am aici pe nimeni care sa-ti semene. Am auzit ca la batrinetile lui, Alcim da do- vada de avinturi tineresti 2 §i alearga spre Roma dupa ce $i-a luat oste- neala sa ramina impreuna cu baietii tineri. Dar ca unul care este blind in celelalte imprejurari, tu nu te vei supara nici de astadata dupa cum nu te-ai suparat nici cind ai ajuns sa-mi scrii eel dimtii. EPISTOLA 359 Vasile catre Libaniu Tu care ai inchis in cugetul tau toata mSiestria celor vechi, iaca taci de atita vreme, incit nu ma lasi, fie numai si prin scrisori, sa scot un cistig cit de mic. Or daca indeletnicirea lui Dedal 3 era ceva sigur, m-as fi apropiat de tine daca mi-as fi facut rost de aripile lui Icar. To- tusi, asa cum nu-i cu putinta sa lasi ceara in fata soarelui, in loc de aripile lui Icar iti trimit scrisori care sa-ti dovedeasca prietenia mea. lata care-i menirea cuvintarilor. Dar tu poti sa le indrepti incotro vrei ; desi daruit cu o putere a tit 'de mare, iata-te tacind ! Hai, trimite pina la mine izvoarele pe care gura ta sa le faca sa curga sub forma de cu- vintari ! 1. Nu ni s-a pastrat nici intr-un singur manuscris. Textul cuprins in colecfia Migne. 2. Faptul ca se refera la anumite persoane formeaza pentru unii un argument care ar pieda pentru autenticitatea acestei epistole. Incolo aceleasi elegante intor- saturi de fraze. 3. Lipind de umeri aripi de pasare, acest erou legendar ar fi scapat (impreuna cu fiul sau Icar) din labirint, dar apropiindu-se prea mult de soare, li s-au topit ari- pile $i au ca/ut in mure. (ilH 8KINTUI, VASILE CHX, MARE EPISTOLA 360 Fragment dlntr-o epistola trimisa de Vasile lui Iulian Apostatul Potrivit negreselnicei credinte a crestinilor, pe care ne-au lasat-o ca p<> o sfintS mostenire, marturisesc si recunosc ca cred intr-un singur Dumnezeu Tatal atottiitorul, Dumnezeu Parintele, Dumnezeu Fiul, Dum- nezou Duhul Sfint ; ma inchin si preamaresc un singur Dumnezeu in 1 rei persoane ! Mai recunosc si unirea Domnului in trup, iar ca mama a lui Dumnezeu pe cea care L-a nascut dupa trup, Sfinta Maria. Primesc si pe Sfintii Apostoli, pe prooroci, pe mucenici, la fel si in ruga adresata lui Dumnezeu eu le cer ca prin ei, adica prin mijlocirea lor, Dumnezeu, prietenul oamenilor, sa-mi fie ajutor si sa fie si o rasplata care sa-mi fie acordata pentru pacatele mele. lata pentru ce cinstesc si preamaresc in chip deosebit trasaturile sfintelor icoane, pentru ca ele ne-au fost transmise de Sfintii Apostoli, ca ele n-au fost oprite si ca sint chiar re- prezentate in toate Bisericile noastre ! 1 . EPISTOLA 361 Catre Apolinarie * Dascalului meu, prea venerabilului Apolinarie, salutare de la Vasile. Ti-am mai scris si pina acum irt legatura cu unele pasaje intunecate din Scriptura si m-am bucurat de raspunsurile pe care mi le-ai trimis ca ?i de tot ce mi-ai mai fagaduit. Acum mi-a venit, in legatura cu cele mai grele probleme, o grija si mai mare. Ca sa le fac fata, n-am momen- tan pe nimeni la care sa apelez ca asociat si ca aparator, care sa-mi poata sta alaturi in stiinta si in cuvinte si care sa-mi fie la indemina asa cum imi esti tu. Dumnezeu mi te-a rezervat ca pe un mare dar. Cei care amesteca totul si care umplu lumea cu vorbe si cu scorniri au respins cuvintul «fiinta» pe motiv ca nu se intilneste in proorocirile sfinte, de aceea ajuta-ma sa pricep cum au inteles Parintii nostri acest nume si daca intr-adevar tu nu 1-ai gasit nicaieri in Scriptura. Intr-ade- 1. Dupa cum se vede, mai ales din frazele de la sfirsitul acestui fragment, aici e vorba de o scrisoare apocrifa datind din epoca controverselor iconoclaste. *. Cei mai multi cercetatori socotesc neautentice epistolele 361 — 364, patru la numar. Ele s-au pastrat intr-un singur codice Parisimus Supp. gr. 1020 din sec. XI. In orice caz, dupa cum s-a vazut din multe epistole (129, 131, 223, 224, 226, 244 etc.), Vasile nu putea cultiva cu acest ereziarh termeni atit de intimi ca in aceste scrisori. Hardenhewer, op. cit., Ill, p. 128 — 130. Au fost, e drept, si cercetatori care au aparat initciilicitatea lor. Asa I. Droseke, Apolinarios v. Laodicea, Leipzig, 1892, dar cei mai niul|i Ic contpsta. HCHIHOR! H|(] viir, piineu cea do toate zilelo, poporul ulos si to\i cei din ncuunul lor, oamenii acestia 11 resping cu dezgust ca si cum aceste cuvlnte n-ar avea nimic comun cu Scriptura. In al doilea rind, in legSturS cu insusi cuvintul «de o fiinta» (din pricina caruia cred cS fac toate acestea, ponegrind adinc «fiinta», pen- tru motivul ca nu s-a gasit nici urma de pasaje unde sa fie vorba de el), fii bun si da-mi cele mai largi explicatii, spune-mi ce inteles are, cum poate fi folosit corect in legatura cu fiinte in care nu poate fi luat in considerare nici ca un gen comun suprapus, nici ca obiect material pre- existent si nici ca ceva detasat dintr-o parte a primului in vederea celui de-al doilea. Cum ar trebui sa zicem despre Fiul ca-i deofiinta cu Tatal fara sa credem in nici unul din conceptele pe care le numaram ? Consimte J?i da-mi un raspuns m^i amanuntit asupra acestei probleme. lata, atit cit stiu eu, parerea la care m-am oprit : tot ce acceptam ca formeaza «fiinta» Tatalui trebuie sa fie admisa si pentru fiin^a Fiului. Prin urmare, daca se spune despre fiinta Tatalui ca e o lumina intele- gatoare, vesnica, nenascuta, tot asa trebuie sa spunem si despre fiin\a Fiului ca e o lumina cugetatoare, vesnica, nascuta. Or cuvintul «intru totul asemanatoare» nu pare a fi mai potrivit unei astfel de conceptii, decit «deofiinta» 2 . De fapt, o lumina care nu se deosebeste de alta lu- mina nici in plus, nici in minus, nu poate fi identica cu ea, pentru ca fiecare din aceste doua lucruri se afla intr-o delimitare speciala de fi- inta, ci este strict si exact asemenea ca fiinta. lata, dar, ce s-ar putea spune pe buna dreptate. Deci ori ca ar trebui explicat ce inteles au aceste notiuni, ori sa le lasam la o parte si sa adaptam altele mai potrivite. Asa- dar, un medic dibaci (spun ce am pe inima) vindeca ceea ce nu-i sanatos, ocroteste ce-i slab si intareste in tot chipul. Salut pe fratii din juru-ti §i le cer sa se roage impreuna cu tine ca sa ne mintuim. Alegind sa traiasca Smpreuna cu rudele, prietenul Grigorie a ramas acasa. Sa te tina Dumnezeu sanatos intru multi ani si sa stai intr-ajutor cu ruga si cu stiinta. EPISTOLA 362 Apolinarie catre Vasile Tu crezi ca un om care iubeste pe Dumnezeu si cercetezi ca un om dornic de cunoastere. Pentru mine graba de a-ti face pe plac este o datorie de dragoste, desi ea nu-i insotita de destula stiinta din pricina 2. Imaginea «lumina din lumina» a.^a cum s-a folosit ea inca la Niceca, era fe- nd ta, dar In explicaroa ei partidele ariene nu s-au putut infelege. Apolinarie a facut primul pas do la erozia trinitara la cea hristologica, Inlot uind po vouc cu Jiv£ufJ.a In persouna lui Ilristos Domnul. 020 SFINTUL VAS1LE CKL MAKE sttraciei mele si din cauza importantei deosebite a problemei. DupS cum zici si tu, o fiintS nu se defineste numai numeric si nici dupS cit poate I'i ca cuprinsS intre niste limite : mai e vorba propriu-zis si de fiinta a doi oameni si a mai stiu eu citi din cei adusi la unitatea de neam. Cel putin in aceasta privintS, douS lucruri, ba chiar si un numar si mai mare sint acelasi lucru in ce priveste fiinta, asa cum noi toti oamenii sintem toti «Adam», intrucit formam o unitate, asa cum si fiul lui David oste David, intrucit e de aceeasi fiinta cu el; tot asa ai dreptate si tu sa spui ca dupS fiinta Fiul este ceea ce este si Tatal. Altfel, Fiul n-ar fi Dumnezeu, deoarece numai Tatal e recunoscut ca singurul §i unicul Dumnezeu. In acest sens, e drept, nu exista decit un singur Adam, capetenia neamului omenesc, §i decit un singur David, cayetenia rasei imparatesti. In felul acesta vom indeparta din conceptiile posibile pe cea care ad- mite o singura fiinta suprapusa sau o singura substanta contopita in Tat3l si in Fiul atunci cind acceptam ca fiinta suprema e dotata cu in- susiri absolute, asa incit eel Unul-Nascut din Tatal are si El insusiri absolute. Intr-o anumita masura lucrurile de acest gen par ca s-ar ase- m&na. Asa se explica de ce nici peste Adam, eel creat de Dumnezeu, si nici peste noi, cei nascuti din oameni, nu s-a mai suprapus alt neam, ci Adam insusi e inceputul si principiul omenirii. Acelasi lucru se intelege si cind e vorba de David si de neamul iesit din el, dar nu pentru faptul CS e David, si nici pentru ca insusirile lui David incep deodata cu el, ca unul care e temelia tuturor celor care coboara din el, ci tocmai pen- tru cS aceste insusiri lipsesc, deoarece acum e vorba de alte legaturi comune tuturor oamenilor, asa cum sint cele dintre frati. Dimpotriva, pentru Tatal si pentru Fiul un asemenea lucru nu exista, ci Tatal e un inceput cu totul de alta natura si Fiul vine si El din acel principiu. Cu alte cuvinte nu mai exista desfacere a unei parti din primul, care sa treacS intr-al doilea, asa ca in trupuri, ci e vorba de o nastere. Intr-adevar insusirea proprie a Tatalui nu a fost impartita spre a trece in Fiul, ci insusirea proprie a Fiului s-a aratat venind din cea a Tataiui ; acelasi lucru cind e vorba de diferenta §i de diferit in identi- tate, cum am zice ca Tatal e in Fiul $i Fiul in Tatal ; nici diferenta nu va pastra cu totul realitatea filiatiei, cu atit mai putin nici. identitatea nu va pastra indiviziunea ipostasului, ca fiecare din cele doua vederi e unita cu cealalta si e uniforms, aceeasi in chip diferit si diferita in acelasi chip, pentru ca, daca cuvintele nu reusesc sS ne facS sa intelegem obiec- lul considerat, sS i se poatS aduce confirmare. Domnul intareste aceasta ( on((>ptie atunci cind prin expresia «mai mare» J arata pe TatSl mai 1. loan 14, 28. ■CRMORI CM mare in ogalitale, iar Fiul avlnd egalitatca Intr-un grad mai mic. Asa nc>-a invtitat cind ne-a cerut sii concepem pe Fiul intr-o lumiiici de ace- la?i soi, dar mai mica\ fSr,", tor dorinje. Dtic.1 nu to lasi imbfitat do toate acoste dorlnte insemneazci c& esti cumpatat. Tot astfel si cind te indopi prea mult cu de toate nu se poate sa nu-ti iesi din tine. Infrinarea trupului este o cumpatare intoc- mai ca ?i stapinirea gindurilor rele. De cite ori nu ne-am tulburat in urma unei cugetSri care n-a fost nici buna, nici adevarata, dar care ne intra in inima, producindu-ne fel de fel de griji desarte ? Oricum, cumpatarea ne elibereaza, pentru ca ea este in acelasi timp ?i doctor si putere : ea nu predica simplitatea, ci ne-o da chiar. Cumpa- tarea e un fel de har al lui Dumnezeu. Iisus ni s-a infatisat El insusi in haina cumpatarii : El umbla usor atunci cind pasea pe uscat ca si pe mare. Nu pSmintul si nici marea erau cele care-L suportau, ci asa cum calca cu picioarele pe mare, tot asa n-a fost nici pentru uscat o greutate. Daca moartea vine din stricaciune iar nemurirea din eliberarea de stri- caciune, atunci urmeaza ca si Iisus ne-a adus indumnezeirea, iar nu osinda sa murim. El minca si bea intr-un chip deosebit, fara sa evacueze hrana pe care o lua ; cumpatarea era in El o putere atit de mare incit hrana nu se mai strica in El, pentru ca toata fiinta Lui era lipsita de stri- caciune 2 . Daca ar fi in noi cit de putina cumpatare am fi §i noi mai pre- sus decit orice. Am auzit ca si ingerii au fost aruncati din cer tocmai pentru ca au fost necumpatati, asa au fost osinditi ; nu s-au coborit ei insisi. Ce-ar fi facut acolo aceasta boala daca n-ar fi fost acolo un ast- fel de ochi ? lata de ce am zis ca daca am avea cit de putina cumpatare si daca n-am indragi lumea atit de mult, am fi si azi atit de sus unde numai cugetul nostru poate urea. Numai un astfel de ochi poate sa vadS astfel de lucruri nevazute. Caci bine s-a spus : cugetul vede si cugetul infelege. Ji se pare ca in toate acestea nu s-a spus mare lucru, dar eu am scris ceva mai mult despre ele, pentru ca in fiecare cuvint se cuprinde un gind si stiu ca citindu-le, cu timpul, le vei vedea mai bine. 2. Chiar $i numai aceasta afirmatie e o dovada care confirms neautenticitatea epistolei. srniliil Vir.llc INDICE SCRIPTURISTIC Despre Sfintul Duh Facere 1, 5; p. 80 2, 8 ; p. 80 4, 1 ; p. 80 6, 14 ; p. 22 9, 25—27 j p. 66 11, 1—9; p. 88 27, 16 ; p. 77 27, 29—40 ; p. 66 31, 47; p. 45 40, 8 j p. 26 tesire 14, 31 ; p. 46 ?i 47 20, 19 ; p. 48 23, 5 ; p. 91 25, 30 j p. 22 30, 10 ; p. 80 31, 3; p. 63 34, 34 j p. 68 Levitic 9, 21 ; p. 26 16, 2; p. 80 Numeri 4, 20; p. 80 18, 21—22; p. 80 21, 3; p. 46 Deuteronom 4, 26 ; p. 44 8, 3 ; p. 46 12, 13—14 ; p. 77 19, 15; p. 84 34, 1 ; p. 45 Isus Navi 24, 27 ; p. 45 Iov 8, 9 ; p. 85 33, 4; p. 63 33, 6 : p. 22 Psalmi 6, 6 ; p. 56 6, 8 ; p. 80 8, 6 ; p. 70 13, 30 ; p. 64 14, 37; p. 73 17, 2 ; p. 70 20, 6 ; p. 71 23, 3 ; p. 23 29, 13; p. 70 30, 2 ; p. 77 32, 6; p. 52 33, 21 ; p. 77 35, 10 ; p. 62 43, 10 ; p. 73 44, 9; p. 43 49, 5 ; p. 44 48, 7 ; p. 70 40, 14 ; p. 77 50, 9 ; p. 50 50, 12—14 ; p. 37 65, 13 ; p. 73 70, 6 ; p. 26 77, 53 ; p. 65 79, 2 ; p. 65 86, 21 ; p. 65 88, 17; p. 26 93, 16 ; p. 23 103, 27 ; p. 24 104, 43 ; p. 46 107, 14 ; p. 26 109, 1 ; p. 29 118, 85; p. 18 118, 91 ; p. 66 121, 15; p. 24 138, 8 ; p. 29 140, 16 ; p. 63 144, 16 ; p. 24 Proverbe 17, 28; p. 17 Eclesiast 3, 7 ; p. 89 9, 17; p. 91 _ Isaia 1, 2; p. 45 3, 3 ; p. 17 6, 3 ; p. 54 29, 15; p. 26 40, 12 ; p. 24 40, 13 ; p. 23 42, 5; p. 68 44, 6 ; p. 60 48, 26; p. 64 61, 1 ; p. 43 63, 10 ; p. 65 63, 14 ; p. 64 Ieremia 2, 12—13 ; p. 45 20, 2; p. 70 Plingerile lui Ieremia 4, 20; p. 63 Iezechiel 1, 1 ; p .70 Daniil 3, 7 ; p. 88 5, 1 1 ; p. 78 10, 10 ; p. 54 14, 33 ; p. 70 Osea 14, 10 Amos 5, 13 ; p. 91 Mihea 2, 7 ; p. 65 Agheu 2, 4— 5; p Maleahi 1, 6; p. 66 1, 26; p. 61 p. 46 70 Intel, lui Solomon 43, 30; p. 84 Baruh 3, 3 ; p. 30 ludith 9, 5—6; p. 35 Matei I, 20; p. 25 3, 11 ; p. 51 • 4, 1 ; p. 55 5, 11 ; p. 27 5, 18; p. 18 5, 22; p. 38 8, 3 ; p. 37 10, 19—20 ; p. 71 10, 20 ; p. 76 II, 27; p. 62 12, 29 ; p. 34 12, 31 ; p. 61, 71, 84 16, 27; p. 30 18, 16 ; p. 84 24, 51 ; p. 56 25, 21 ; p. 56 27, 19 ; p. 89 28, 19 ; p. 40 Marcu 3, 29 ; p. 84 4, 39; p. 38 8, 38 ; p. 29 9, 25 ; p. 38 Luca 1, 11 ; p. 69 1, 26; p. 53 si 54 2, 14; p. 54 3, 16; p. 43 3, 22; p. 55 4, 18 ; p. 43 8, 46 ; p. 25 11, 10; p. 17 12, 8—9 ; p. 44 12, 10 ; p. 84 12, 11—12; p. 71 16, 29 ; p. 48 18, 18 ; p. 83 loan l. l ; 1, 3; 1, 9; 1, 14 1, 16 1, 18 1, 33 3, 6; 4, 21 4, 24 5, 19 5, 20 5, 22 5, 23 5, 25 p. 28 p. 36 p. 62 ; p. 29 ; p. 25 ; p. 29 si 42 ; p. 55 p. 25 ; p. 77 ; p. 38, 62, 63, 78 ; p. 35 si 36 ; p. 23 si 37 ; p. 35 I p. 30 ; p. 29 INDICE SCRIPTURISTIC 627 5, 46 ; p. 48 6, 27; p. 29 6, 57 ; p. 35 6, 63; p. 71 7, 37 ; p. 46 10, 9 ; p. 33 10, 27 j p. 33 5i 71 10, 30 j p. 74 11, 25; p. 35 12, 28 ; p. 61 12, 49 ; p. 35 12, 50; p. 36 14, 2 ; p. 56 14, 6 ; p. 35 14, 16; p. 61 si 63 14, 17 ; p. 69 14, 19 ; p. 37 si 69 14, 23 ; p. 74 14, 24; p. 36 14, 26; p. 65 14, 31 ; p. 36 15, 3 ; p. 69 15, 16; p. 38 si 65 15, 126 ; p. 53 16, 13 ; p. 65 16, 14 ; p. 25 ?i 61 17, 4; p. 61 17, 10 ; p. 36 17, 21 ; p. 68 20, 22—23; p. 55 Faptele Apostolilor 1, 5; p. 43 1, 8; p. 72 5, 4 si 9 i P- 52 5, 29 ; p. 40 7, 51 ; p. 65 7, 55; p. 30 8, 26 ; p. 69 10, 3 ; p. 69 10, 20; p. 64 10, 38; p. 43 13, 2 ; p. 64 Romani 1, 5; p. 32 1, 10; p. 26 1, 18; p. 32 2, 10; p. 70 2, 17 ; p. 26 5, 2 ; p. 32 5, 14; p. 46 5, 18 ; p. 37 5, 22 ; p. 50 6, 2; p. 42 6, 4; p. 25 si 49 6, 6 ; p. 50 6, 8 ; p. 47 8, 2; p. 61, 72 si 83 3, 10; p. 72 8, 11 ; p. 72 8, 15; p. 76 8, 16; p. 83 8, 17; p. 83 8, 26; p. 65 si 84 8, 32 ; p. 37 si 72 8, 34; p. 30 si 65 8, 37 ; p. 34 9, 4; p. 70 11, 34; p. 23 11, 36; p. 23 si 24 12, 5—6 ; p. 76 15, 30 ; p. 74 I Corlnteni 1, 9 ; p. 25 1, 24; p. 29 si 36 1, 30; p. 22 2, 10 ; p. 26, 54 si 71 2, 11 ; p. 56 Si 65 2, 12; p. 72 3, 3; p. 86 3, 13; p. 51 3, 16 ; p. 68 5, 4 ; p. 82 6, 11 ; p. 64 si 82 7, 40 ; p. 78 8, 6; p. 19, 22 si 23 10, 2 ; p. 46 10, 4 ; p. 33 si 46 11, 2; p. 84 11, 12; p. 22 si 27 12, 3; p. 42, 43 si 62 12, 4—6 ; p. 52 12, 4—11 ; p. 76 12, 8; p. 26 12, 11 ; p. 52 12, 12; p. 76 12, 26 ; p. 76 12, 28; p. 55 14, 2; p. 77 14, 11 ; p. 77 14, 24—25; p. 51 14, 41—42; p. 56 si 70' 15, 22 j p. 46 15, 40 ; p. 83 15, 46; p. 62 15, 47; p. 62 15, 49; p. 47 II Corinteni 1, 1 ; p. 25 1, 9; p. 89 2, 17; p. 77' 3, 8 ; p. 70 3, 14—17: p. 67 3, 17; p. 71 3, 17—18 ; p. 67 3, 18; p. 68 5, 8 ; p. 82 5, 17; p. 64 13, 3 ; p. 77 13, 13; p. 74 Galateni 3, 13 ; p. 27 3, 27 ; p. 42 4, 4 ; p. 27 4, 6 ; p. 64 si 72 4, 7 ; p. 25 6, 8; p. 25 Elesenl 1, 3; p. 29 1, 13—14; p. 56 1, 17—18; p. 75 1, 22; p. 25 3, 9 ; p. 26 4, 15—16 ; p. 25 4, 30; p. 65 Coloseni 1, 12 ; p. 34 1, 11—12; p. 50 1, 15 ; p. 29 1, 16; p. 36 si 52 2, 3; p. 37 2, 13 ; p. 82 2, 19; p. 25 3, 3—4 ; p. 83 Filipeni 1, 23; p. 82 2, 8; p. 37 2, 9 ; p. 32 2, 10—11 ; p. 33 3, 10—11 ; p. 49 3, 14; p. 34 3, 26 ; p. 83 I Tesaloniceni 1, 1 ; p. 73 3, 12—13 ; p. 67 II Tesaloniceni 1, 1 ; p. 26 1, 7; p. 44 2, 15; p. 84 3, 5 ; p. 67 I Timotei 2, 5 ; p. 48 5, 21 ; p. 44 II Timotei 1, 14; p. 26 si 78 '2, 2 ; p. 44 Tit * 3, 4; p. 33 Evrei 1, 3; p. 35 2, 10; p. 36 4, 5; p. 33 8, 1 ; p. 3 10, 1 ; p. 48 10, 35—36 ; p. 88 I Petru 3, 21 ; p. 51 I loan 3, 24 ; p. 25 INDICE REAL §1 ONOMASTIC Despre Sfintul Duh Adam, p. 26, 46 Aetius, p. 8 si 19 alegoric (sens) p. 6 Alexandria, p. 6 Allard p. 14 Amann p. 13 Amfilohie (de Iconium), p. 7, 8 Antinogen, p. 87 Amfilohie, p. 17 Apathia, p. 34 Apolinarie, p. 6 apostat, p. 41 si 42 Arie (arianism, arieni), p. 4, 5, 9 arvuna, p. 51 asemanare (cu Dumnezeu), p. 18 Asia MicS, p. 6 Atanasie (Sfintul), p. 6, 7, 9, 10 Avacum, p. 69 Avraam, p. 47 B Babilon, p. 70, 92 Barnaba, p. 64 Bardenhewer, ip. 10 Baruh, p. 30 Benoit p. 13 Biserica, p. 6, 7, 9, 10, 25, 31, 41, 81, 87, 88 ; asemanarea ei cu o nava), p. 89—91 Blum, p. 13 Borodine (Lot), p. 14 botezul (Insemnatatea lui), p. 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 81, 82, 86 Canaan, p. 66 Cauza (Dumnezeu Tatal principiul exis- tentei), p. 20, 21, 22, 24, 28, 33, 38, 52, 53, 66 (Tatal creeaza prin Fiul), p. 38 (Cuvintul creator), p. 36, 37 Cezareea, p. 7 Cincizecime, p. 8 Clement (Romanul), p. 85, 86 coexistent, p. 77 comuniune, p. 68, 69, 74, 76 Congar (Y), p. 14 connumarare, p. 28, 43, 44, 57, 58, 81 Corneliu, p. 69 cunoaistere, p. 18 Cuvintul (lui Dumnezeu), p. 21, 23, 28, 46, 53 cuvintul vorbit (importanta lui), p. 18, 19, 26 D Daniil, p. 69, 78 denumiri (ale Mlntuitorului), p. 32, 33, 34; (ale Si. Duh), p. 38, 63 deosebirea (persoanelor Sfintei Treimi), p. 19, 20, 58 desavirsirea (sfintenia), p. 52, 53 Dionisie Romanul si Dionisie Alexandri- nul, p. 85 Domnul (Mintuitorul Hristos), ip. 23, 25, 27, 28, 32, 34, 40, 41, 45, 50, 51, 53, 62, 65 Duh (Sfintul), p. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 17, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 34, 35, 37, 38, 40, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 53, 55, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 68, 69, 70, 71, 73, 74, 75, 81, 82, 83, 84, 86, 87 Dumnezeu, p. 5, 7, 10, 17, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 34, 35, 37, 38, 40, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 53, 55, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 81, 83, 84, 85, 86, 87 Eden, p. 80 egalitate (de cinstire a persoanelor Sfin- tei Treimi), p. 27, 28, 30, 31, 32, 36, 40, 58 ; (dintre oameni), p. 66 Egipt, p. 6 Eldad, p. 76 enumerare p. 58, 59 ; (a enumera atri- butele Duhului, inseamna a-L slavi), p. 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75 epicureii, p. 58 Epifaniu, p. 66 Esan, p. 66 Eunomiu, p. 6, 11 Eustatiu (de Sebasta), p. 6, 7, 11 ; (de Cezareea), p. 86 INDICE REAL $1 ONOMASTIC 629 expresiile (sensurile lor), p. 17, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 31 Eopsihi, p. 7, 8 18, 20, K Kaloghiris, p. 5 Karmiris, p. 5 Filip (dieconul), p. 69 filozofia (greaca), p. 20 Firmilian, p. 88 Fiul (lui Dumnezeu), p. 5, 6, 7, 10, 12, 13, 19, 20, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 37, 41, 42, 44, 46, 51, 57, 58, 61, 62, 63, 64, 66, 70, 71, 72, 73, 74, 81, 82 Fiul (Omului), p. 44; (chipul Tatalui), p. 60 Gaume (Sinner si Jahr), p. 31 Gavriil (artianghelul), p. 54 Giet (St), p. 13 Grandsdre, p. 14 Grigore (eel Mare), p. 87, 88 ; (de Na- zianz), p. 7, 10 Gross (J), p. 13 H Hahn, p. 5 Ham, p. 66 har, p. 52, 55, 56, 78, 81 harisme, p. 52, 53, 76, 87 Harnak, p. 10 Holl, p. 10 horepiscop, p. 7 Hristu, p. 6, 18 Iacob, p. 45, 65, 66, 77 iconomie, p. 9, 34, 49, 50 Iisus Hristos, p. 12, 13, 22, 23, 25, 30, 31, 33, 36, 41, 46, 47, 49, 51, 53, 55, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 70, 71, 72, 73, 74, 76, 77, 78, 79, 81, 82 Iliric, ip. 88 instrument (omul este instrument al pa- catului) p. 34 ; (Fiul nu este un simplu instrument in actul creatiei), p. 20, 21, 22, 36 mferioritate, p. 24, 58 loan (evanghelistul), p. 28 ; (botezatorul), p. 51 ; (nume propriu oarecare), p. 57 Iona, p. 47 Iosif, p. 27, 65 Ipostas, p. 23, 57, 59, 74, 85 Irineu, p. 85, 86 ; Israel, p. 46, 70, 76 Iudit, ip. 35 Iuliu (Africanul), p. 86 I • Imparatfa (lui Dumnezeu), p. 34 lngerii, p. 43, 44, 45, 53, 54 Legea (Veche), p. 18, 48, 68 locul (spatiu al existentei), p. 28, 29, 30, 39 ; (Duhul numit loc al sfintirii), P- 76, 77 logosul, p. 5 Loofs, p. 10 lucrarea (Duhului), p. 39, 63, 64 M Maran (Dom), p. 13 materie, p. 21, 22 Meletie, p. 88 Mesopotamia, p. 88 mintuirea (realizata de Tatal prin Fiul), p. 33, 34, 44 Mintuitorul, p. 12, 48, 49, 55 ; (pastor), p. 32 Moise, p. 26, 44, 46, 47, 48, 68, 77, 80, 87 N nastere, p. 10, 28 natura, p. 8, 11 ; (naturi diferite), p. 19, 20, 22, 23, 32; (natura umana), p. 18; (natura Duhului), p. 39, 40, 60, 65 ; (imposibil a cunoaste natura divina), p. 37 Noe, p. 28 numar, (numarare), p. 58, 59, 60 O ordinea (morala), p. 12 Origen, ip. 86 Paladius, p. 7 paradis, p. 50, 80 Pavel, p. 23, 25, 26, 27, 49, 57; (Saul), p. 64 Petru, p. 52, 57 pnevmatomahi, p. 5, 6, 7 prepozitiile (rostul si semnificatia lor in exprimarea adevarurilor de credinta), p. 26, 27, 73, 75, 79, 81 Puech (A), p. 14 purcederea (Duhului), p. 10 R Rimini, p. 9 Riviere (J), p. 14 robia (originea ei), ip. 66 rugaciune, p. 80, 81 630 BFINTUL VASILE CEL MARE Sabelie, p. 74 Safira, p. 52 Schermann, p. 10, 14 Scriptura, p. 21, 25, 26, 28, 31, 32, 38, 40, 48, 56, 67, 73, 76, 91 Serapion, p. 6 Silvan, p. 26, 73 Slrmium, p. 5 slujirea (Domnului, sensul ei), p. 24, 34 Socrate (istoric), p. 6 Sodoma, p. 28 Solomon, p. 89 St&plnul (Dumnezeu), p. 21, 38, 41, 55 Stefan, p. 30, 40, 65 stoicii, p. 58 subnumarare (subordonare), p. 8, 28, 57, 58, 59, 62 suflet, p. 33 Swete (J), p. 14 Tatal (Dumnezeu), p. 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 19, 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 34, 36, 40, 41, 42, 43, 44, 51, 53, 55, 57, 59, 62, 67, 68, 69, 70 Testament (Vechiul), p. 26; (mesa]), p. 50 Timotei, p. 26, 44, 73 timp, p. 28 tipii, p. 45, 46, 47, 48, 50, 68 Traditie (important ei), p. 31, 38, 40, 79, 80, 82, 84, 95 j (Sfintfi Parintf, despre anumite prepozitii), p. 84, 85, 86, 87, 88 Treime (Sflnta), p. 7, 8, 9, 43, 46, 60, 81, 85 U Unitatea (persoanelor Sfintei Treimi), p. 40, 51, 60 ; (Unitatea de lucraie), p. 52, 55, 56 ; (Unitatea Duhului cu Fiul), p. 61 Valens, p. 9 Vasile (de Ancira), p. 10; (Sfintul Va- sile eel Mare), p. 6, 7, 8, 9, 11, 13 Zaharia (preotul), p. 69 Zisis (Th), p. 13 INDICE SCRIPTURISTIC la Eplstole * Facere 1, 28: Ep. 160 3, 19 : Ep. 269 4, 1 : Ep. 235 4, 8 : Ep. 260 4, 9 : Ep. 260 4, 11—16 : Ep. 260 4, 23—24 : Ep. 260 19, 17: Ep. 217 26 : Ep. 150 22, 18: Ep. 236 24, 16 : Ep. 235 27, 27 : Ep. 267 43, 10 : Ep. 82 49, 10 : Ep. 236 Ie?ire 7, 1 : Ep. 189 15, 6 : Ep. 8 17, 12 : Ep. 241 ' , 1 : Ep. 24 '*.j, 21 : Ep. 235 Levltic 18, 3 : Ep. 160 6 : Ep. 160 18 : Ep. 160 25, 10 : Ep. 260 26, 10: Ep. 28 Numeri 17, 19: Ep. 189 21, 8 : Ep. 260 22, 10 : Ep. 210 Deuteronom 1, 17: Ep. 244 5, 21 : Ep. 45 6, 13 : Ep. 8 15, 12 : Ep. 260 32, 39 : Ep. 8 I Regl 7, 4 : Ep. 8 9, 3 : Ep. 161 28, 15: Ep. 189 II Regl 2, 30 : Ep. 221 7, 13 : Ep. 236 III Regl 22, 22 : Ep. 210 5, 1 : Ep. 188 IV Regl 5, 1 : Ep. 188 I Ezdra 3, 2 : Ep. 236 lov 1, 1 : Ep. 38 1, 21 : Ep. 5 j 301 2, 14 : Ep. 38 3, 1 : Ep. 223 23 : Ep. 46 9, 8 : Ep. 8 Psalmi 1, 1 : Ep. 44 5, 7 : Ep. 207 8, 6 : Ep. 8 9 : Ep. 188 16, 4 : Ep. 42 ; 244 17, 34 : Ep. 8 18, 22 : Ep. 188 25, 8 : Ep. 46 32, 6 : Ep. 8 33, 16 : Ep. 150 37, 15 : Ep. 223 44, 7 : Ep. 140 13 : Ep. 265 23: Ep. 161 48, 25 : Ep. 242 49, 3 : Ep. 46 50, 14 : Ep. 251 74, 6 : Ep. 210 ; 243 78, 6 : Ep. 235 79, 6: Ep. 217 81, 6 : Ep. 8 90, 1 : Ep. 238 94, 6 : Ep. 46 95, 5 : Ep. 8 ; 189 101, 7 : Ep. 30 102, 15 : Ep. 8 111, 5: Ep. 265 111, 7: Ep. 46 112, 7: Ep. 213 117, 16 : Ep. 8 118, 31 : Ep. 38 91 : Ep. 8 106: Ep. 199 120 : Ep. 22 123, 7 : Ep. 42 128, 5 : Ep. 283 130, 30 : Ep. 8 131, 4: Ep. 42 138, 7: Ep. 8 j 161 144, 13 : Ep. 46 Pllde 6, 5 : Ep. 42 6 : Ep. 8 10, 19 : Ep. 263 ; 265 14, 31 : Ep. 51 17, 28 : Ep. 188 18, 3 : Ep. 44 5 : Ep. 244 22 : Ep. 188 ; 189 19, 14 : Ep. 301 25, 25 : Ep. 92 Ecclesiast : 3, 7 : Ep. 223 7, 8 : Ep. 50 , 223 10, 16: Ep. 61 12, 12 : Ep. 6 ; 263 Isaia 1, 3: Ep. 235 1, 18 : Ep. 46 21 : Ep. 46 11, 10: Ep. 236 22, 2 : Ep. 45 25, 8 : Ep. 210 40, 6—8 : Ep. 220 42, 6 : Ep. 236 14 : Ep. 58—59 ; 223 48, 15 : Ep. 243 53, 2—3 : Ep. 8 58, 4 : Ep. 256 Ieremia 1, 10 : Ep. 244 " 2, 13 : Ep. 8 3, 1 : Ep. 188 i 189 7 : Ep. 46 5, 4 : Ep. 223 22 : Ep. 203 * I'entru «hpistoleIe Sf. Vasile eel Mare», trimiterile prozontilor indlci au In vedcre mimoreU; do online sub care se afla inregistrute fiecare din tele 3(i(i epistnlu traduse aici. ax: 8I''INTUL VASU..K C'KI. MARK H, 4 : Ep. 44 j 16 34 : Ep. I'M) 5, 19 : Ep. 8 20 : Ep. 46 35: Ep. 8 ; 207 29 : Ep. 46 9, 1 : Ep. 45; 243 6, 13: Ep. 219 43 : Ep. 210 10, 11 : Ep. 189 7, 1 : Ep. 204 6, 40 : Ep. 8 13, 22 : Ep. 136 4: Ep. 224 55 : Ep. 93 14, 9: Ep. 295 8, 12: Ep. 213 58 : Ep. 8 18, 13: Ep. 46 9, 12: Ep. 46 7, 24 : Ep. 204 22, 28—30 : Ep. 235 28 : Ep. 234 51 : Ep. 203 ; 258 25, 12 : Ep. 265 10, 29: Ep. 6 ; 277 10, 15: Ep. 236 37: Ep. 42 11, 25 : Ep. 8 Iozechlel 11, 27: Ep. 236 13, 33 : Ep. 203 18, 20 : Ep. 223 28: Ep. 46 35 : Ep. 204 24 : Ep. 42 12, 28: Ep. 8 14, 1 : Ep. 8 32 : Ep. 44 31 : 34: Ep. 251 Ep. 197 11 : Ep. 38 27 : Ep. 203 Daniel 36: Ep. 51 28 : Ep. 8 3, 10 : Ep. 243 37: Ep. 226 16, 15 : Ep. 236 38 : Ep. 243 14, 4 : Ep. 46 32 : Ep. 45 7, 9—10 : Ep. 46 10: Ep. 199 17, 3 : Ep. 8 12, 2 : Ep. 260 16, 20 24: Ep. 8 Ep. 8 17: Ep. 189 21 : Ep. 8 Osea 18, 7: Ep. 46 19, 6 : Ep. 38 2, 13 : Ep. 46 15. Ep. 288 17: Ep. 46 20: Ep. 42 Fapte 21- -22: Ep. 160 Amos 19, 6 : Ep. 308 1, 6—7: Ep. 8 2, 7 : Ep. 160 20, 30: Ep. 8 8 : Ep. 8 8, 10 : Ep. 243 23, 24: 6: Ep. 224 Ep. 236 4, 12 : Ep. 210 32 : Ep. 128 Naum 24, 12: Ep. 203 ; 258 5, 41 : Ep. 240 1 , • 9 : Ep. 188; 189 36. Ep. 236 8, 20 : Ep. 53 25, 35 Ep. 8 9, 4 : Ep. 8 Avacum 26, 52: Ep. 217 2, 3 : Ep. 238 28, 19 Ep. 8 ; 52 ; 125 ; 210 Romani Zaharia Marcu 1, 4 : Ep. 8 20 : Ep. 189 2, 3 : Ep. 102 10, 18. Ep. 236 3, 19 : Ep. 199 10, 1—2 : Ep. 210 13, 32 Ep. 8 ; 236 5, 12 : Ep. 261 Maleahi 14, 21 Ep. 46 6, 13: Ep. 26 19 : Ep. 290 3, 6: Ep. 262 Luca 8, 2 : Ep. 8 Intel. Solomon 1, 34 Ep. 235 3 : Ep. 261 2, 34 Ep. 260 8, 9 : Ep. 38 1 , 4 : Ep. 8 3, 11 Ep. 150 18 : Ep. 139 7 : Ep. 8 6, 37 Ep. 204 ' 38: Ep. 113 Intel. Sirah 11, 14, 20 27 Ep. 8 Ep. 42 12, 13, 19 : Ep. 130 4 : Ep. 290 11, 3: Ep. 8 28- -30 : Ep. 42 10 : Ep. 227 11, 21 : Ep. 217 15, 7 Ep. 46 14, 10 : Ep. 127 24: Ep. 58 17, 2 Ep. 46 13 : Ep. 55 21, 18: Ep. 260 21 Ep. 8 16, 27 : Ep. 8 II Macabei 18, 22, 19 27 Ep. 8 Ep. 56 I Corinteni 7, 1 : Ep. 7 loan 1, 27 : Ep. 24 Matel 1, 3 Ep. 8 ; 38 2, 6 : Ep. 223 10 : Ep. 8 ; 46 4, 10 : Ep. 8 14 Ep. 8 11 : Ep. 46 5, 8 : Ep. 8 18: Ep. 234 > 12 : Ep. 52 12 : Ep. 199 29 Ep. 260; 265 3, 17: Ep. 46 28 : Ep. 46; 207 • 4, 7 Ep. 236 4, 3 : Ep. 204 32: Ep. 199 14 Ep. 8 5 : Ep. 125 ; 204 INDIt'K HCHII'TUHMTiC 033 <), 12: l. r ): lit: 7, 9: 16: 29: 34: 8, 5—6 9: 12: 39: 10, 13: 11, 4: 7: 12, 8 : 11 : 12—21 : 26: 13, 1— : 4 9: 10: 15, 13: 24: 28: Lip. 42 Ep. 40 lip. H Ep. ](i() Ep. 1HH Ep. 10 Ep. 46 : Ep. 8 Ep. 23 Ep. 213 Ep. 199. Ep. 139 ; 217 ; 256 Ep. 207 Ep. 207 Ep. 204 Ep. 38 Ep. 203 ; 243 Ep. 242 ■3 : Ep. 204 Ep. 130 Ep. 233 ; 235 Ep. 235 Ep. 251 Ep. 8 Ep. 8 II Corinteni 2, 8 : Ep. 224 4, 6 : Ep. 243 10 : Ep. 223 5, 10 : Ep. 197 17 : Ep. 8 6, 3 : Ep. 24 10, 5 : Ep. 8 11, 27: Ep. 223 12, 2—3 : Ep. 46 4 : Ep. 8 10 : Ep. 260 CUInlu ll 3, If): lip. 2lil 27 lip. 2!)2 4, 4 lip. 2) ep. 210 lov, dreptul, ep. 5 Iris, riu, ep. 223 Isuuriu, linut, ep. 160, 204 Ilijlia, op. 204 Iuliiin (Apostatul), <-p. 39, 300, 363 Inrrlml («sttmp8r8 durerile»), ep. 92 Lampsac, formula de credintS arianS, ep. 244 LaodU'cea, episcopat In Siria, ep. 254 latlna (idngustimea limbii-»), ep. 215 Leontiu, sofist, ep. 20, 31 Libaniu, dascalul, ep. 335 — 358 Liberiu, papa, ep. 264 M Macrina (cea BatrSna), ep. 204, 223 martiri (la Dunare si in alte locuri), ep. 165, 176, 198, 243, 251, 257 Maxim, scolastic, ep. 277 Maxim, mare dregator, ep. 99, 148 Meletie, arhiep. de Antiohia, ep. 92, 210, 214 Meletie, prezbiter, ep. 226 Mesopotamia, ep. 207 Modest, prefect, ep. 104, 111, 280 moaste de martiri, ep. 5, 18, 48, 164, 165, 197 monahi, monahism, ep. 22, 75, 81, 173, 295 munca («alternind cu cintecul») ep. 2, 22 Musoniu, episcop, ep. 28 N Nectarie, viitor arhiepiscop, ep. 5, 6, 301 Neocezareea, mitropolie, ep. 30, 207, 210 Niceea, mitropolie, ep. 52, 140, 198, 265 Nicopole, episcopie, ep. 126, 227, 230, 238, 240, 243 Nike, formula de credinta ariana, ep. 244 OccidentuI (legaturi bisericesti cu-), ep. 66, 90, 92, 215, 242—243 Olimpiu, amic, ep. 12, 131, 211 Optim, episcop, ep. 260 Origen, amic, ep. 17 Otrei, episcop de Melitina, ep. 181 pacea (in Biserica), ep. 69, 156, 203, 250 Paladiu, monah, ep. 292 Parintii Bisericii, ep. 165 Patrofil, episcop, ep. 244, 251 Paulin, episcop, ep. 99, 204, 263 penitenta, ep. 22, 45, 46, 73, 188, 217 pepuzeni (sau montanisti), ep. 188 persecutii (de tot felul), ep. 92, 155, 161, 188, 240, 257 Petm, episcop, ep. 33, 246 Potru, frate *1 Sf. Vasile, ep. 203, 216 pictori, <>p. 2 Pimoniu, prcot, ep. 99 Pisidin, timit, op. 239 030 SFlNTUL VASILE CKL MARK i'liiton, filosoful, op. 2„ 135 pncvmatomahi, cretici, ep. 125, 189, 251, 263 Podanda, localitate, ep. 74 Pont, tinut si mitropolie, ep. 202, 203, 206, 237, 244, 291 1'rovidenta, Sf. ep. 6, 101, 236, 313 psalmi, psalmodierea, ep. 155, 207 ptohotrofii (aziluri), ep. 94, 143 Pythagora, filosoful, ep. 21 ruptul (sau rapitul fetelor), ep. 199, 217, 271 Scythia (Dobrogea), ep. 155, 164, 165 Sabelius, sabelianism, ep. 89, 207, 210, 214 236 Sabin, diaconul, ep. 89, 92 Samosata, localitate, ep. 141, 145, 219 Sanctissim, presbiter, ep. 120, 129, 132, 253 Sava, martir, ep. 264 Scriptura, Sf., ep. 2, 42, 46, 160, 189, 283 Sebasta, mitropolie, ep. 237, 306 Sever, episcap, ep. 188 sflnti, sfintenie, ep. 8, 28, 42 schismS, ep. 156, 188 Silvan, episcop de Tars, ep. 35, 47, 244, 255 Silvan, prezbiter, ep. 255 simonie, ep. 53, 54 Simplicia, eretica, ep. 115 Siria, ep. 188, 204 solitari, viata solitara, ep. 12, 42, 91 SOfisti, ep. 20, 172, 347—349 Sofroniu, magister officiorum, ep. 76, 96, 177, 180, 272 Soranus, Iunius, dux Scythiae, ep. 155, 165 Sozopolis, (biserica din-), ep. 261 stoici, ep. 151 Talasiu, episcop. ep. 92 Tars, oras, ep. 35, 113, 114 Teodor, episcop, ep. 92 Teodora, canonica, ep. 163 Teodor, episcop de Nicopole, ep. 93 i)5 239 Teofil, episcop, ep. 130, 244 Teofrast, diacon, e;p. 135 Terentius, comite, amic al Sf. Vasile, ep. 53, 214 Timotei, horepiscop, ep. 24, 290 Traian, mare dregator,.ep. 148 Treime, Sflnta, ep. 8, 38, 117, 176, 260 U Ulise, ep. 4, 147 Urbicius, monah, ep. 262 Valens, imparatul, ep. 32, 163, 243, 266 Vasile eel Mare, ep. 34, 76, 126, 146, 203 —204, 210, 223, 272—273, etc. viziuni, ep. 210 votul fecioriei, ep. 45, 46, 199 Zenon, episcop, ep. 92 Zoil, prieten al Sf. Vasile, ep. 194 C U P R I N S IntrndiK I'icn Dcsprc Sftnlut Duh . Introducorcu In care so denionstrct- z3 c"i este iiecosur sludhil cclor mai pulin Insumuate capitolc ale teologiei Epistole I. Scrisori dattnd inainte de epis- copat Epistola 1 Epistola 2 Epistola 3 Epistola 4 Epistola 5 Epistola 6 Epistola 7 Epistola 8 Epistola 9 Epistola 10 Epistola 11 Epistola 12 Epistola 13 Epistola 14 Epistola 15 Epistola 16 Epistola 17 Epistola 18 Epistola 19 Epistola 20 Epistola 21 Epistola 22 Epistola 23 Epistola 24 Epistola 25 Epistola 26 Epistola 27 Epistola 28 Epistola 29 Epistola 30 Epistola 31 Epistola 32 Epistola 33 Epistola 34 Epistola 35 Epistola 36 Epistola 37 Epistola 38 Hpisloln 39 Kpistol.i 40 l ; ,|ii'.lol,i ■II 17 93 115 115 117 123 124 125 127 129 130 142 144 145 146 146 146 148 149 150 150 151 152 153 154 159 160 161 163 164 165 169 170 171 171 173 174 175 175 176 177 18(i 180 urn UpMiiln 12 lipMnld 43 EpIstoWi 41 Epistola 45 Epistola 10 11. Scrisori dlii timpul eplscopatulul 189 197 198 200 203 211 211 Epistola 47 Epistola 48 212 Epistola 49 213 Epistola 50 213 Epistola 51 21 I Epistola 52 216 Epistola 53 219 Epistola 54 221 Epistola 55 222 Epistola 56 223 Epistola 57 224 Epistola 58 225 Epistola 59 227 Epistola 60 229 Epistola 61 230 Epistola 62 Epistola 63 Epistola 64 Epistola 65 Epistola 66 Epistola 67 Epistola 68 Epistola 69 231 231 XVI 233 23 1 231! 237 231) Epistola 70 21(1 Epistola 71 212 Epistola 72 2 11 Epistola 73 211 Epistola 74 2 Hi Epistola 75 219 Epistola 76 250 Epistola 77 251 Epistola 78 252 Epistola 79 . . . . . 252 Epistola 80 25'J Epistola 81 253 Epistola 82 255 Epistola 83 256 Epistola 84 257 Epistola 85 259 Epistola 86 253 Epistola 87 260 Kpisloln 88 261 Mpistolii 119 'Mil I'.pMni.i no :;c,3 baa SKtNTUf, VAS1M2 CKL MAHE Eplstola 91 264 EpistoLa 92 266 Epistola 93 269 Epistola 94 270 Epistola 95 272 Epistola 96 273 Epistola 97 274 Epistola 98 276 Epistola 99 277 Epistola 100 281 Epistola 101 282 Epistola 102 283 Epistola 103 284 Epistola 104 284 Epistola 105 285 Epistola 106 286 Epistola 107 287 Epistola 108 288 Epistola 109 . . . . . 288 Epistola 110 289 Epistola 111 290 Epistola 112 291 Epistola 113 293 Epistola 114 294 Epistola 115 295 Epistola 116 296 Epistola 117 297 Epistola 118 298 Epistola 119 298 Epistola 120 300 Epistola 121 ..... 301 Epistola 122 302 Epistola 123 302 Epistola 124 . . . . . 303 Epistola 125 304 Epistola 126 307 Epistola 127 308 Epistola 128 309 Epistola 129 311 Epistola 130 313 Epistola 131 315 Epistola 132 316 Epistola 133 317 Epistola 134 ..... 318 Epistola 135 318 Epistola 136 320 Epistola 137 322 Epistola 138 322 Epistola 139 324 Epistola 140 326 lipisloln 141 328 Epistola 142 330 Epistola 143 330 Epistola 144 331 Epistola 145 331 Epistola 146 332 Epistola 147 333 Epistola 148 333 Epistola 149 334 Epistola 150 335 Epistola 151 338 Epistola 152 339 Epistola 153 340 Epistola 154 . . . . . 340 Epistola 155 341 Epistola 156 343 Epistola 157 ...'.. 345 Epistola 158 345 Epistola 159 346 Epistola 160 347 Epistola 161 . ■ . . . . 351 Epistola 162 353 Epistola 163 354 Epistola 164 355 Epistola 165 357 Epistola 166 358 Epistola 167 359 Epistola 168 360 Epistola 169 360 Epistola 169 360 Epistola 170 362 Epistola 171 362 Epistola 172 363 Epistola 173 364 Epistola 174 365 Epistola 175 366 Epistola 176 367 Epistola 177 367 Epistola 178 368 Epistola 179 369 Epistola 180 369 Epistola 181 370 Epistola 182 370 Epistola 183 371 Epistola 184 371 Epistola 185 372 Epistola 186 372 Epistola 187 373 Epistola 188 373 Epistola 187 383 Epistola 190 390 Epistola 191 392 CUJ'HINM liplslolfl 192 liplstolu 193 Epistola 191 Epistola 1 9.1 Epistola 196 Epistola 197 Epistola 198 Epistola 199 Epistola 200 Epistola 201 Epistola 202 Epistola 203 Epistola 204 Epistola 205 Epistola 206 Epistola 207 Epistola 208 Epistola 209 Epistola 210 Epistola 211 Epistola 212 Epistola 213 Epistola 214 Epistola 215 Epistola 216 Epistola 217 Epistola 218 Epistola 219 Epistola 220 Epistola 221 Epistola 222 Epistola 223 Epistola 224 Epistola 225 Epistola 226 Epistola 227 Epistola 228 Epistola 229 Epistola 230 Epistola 231 Epistola 232 Epistola 233 Epistola 234 Epistola 235 Epistola 236 Epistola 237 Epistola 238 Epistola 239 EpistoLi 240 lipistol.i '.Ml 031) :w.\ :iin 3' hi 391 i 391! 400 409 411 411 412 416 422 423 424 428 428 429 435 436 437 437 442 443 443 450 451 453 454 455 .456 464 466 468 473 475 476 477 478 479 480 482 484 487 493 494 495 497 500 RpNtnla 242 Eplstoln 213 Epistola 214 Epistola 245 Epistola 246 Epistola 247 Epistola 248 Epistola 249 Epistola 250 Epistola 251 Epistola 252 Epistola 253 Epistola 254 Epistola 255 Eipistola 256 Epistola 257 Epistola 258 Epistola 259 Epistola 260 Epistola 261 Epistola 262 Epistola 263 Epistola 264 Epistola 265 Epistola 266 Epistola 267 Epistola 268 Epistola 269 Epistola 270 Epistola 271 Epistola 272 Epistola 273 Epistola 274 Epistola 275 Epistola 276 Epistola 277 Epistola 278 Epistola 279 Epistola 280 Epistola 281 Epistola 282 Epistola 283 Epistola 284 Epistola 285 Epistola 286 Epistola 287 Epistola 288 Epistola 289 Epistoln 290 Uplstolii 291 SFtNTUL VASILE CEL MARE III. Scrisori nedatate sau de auten- ticitate dubioasS .... 575 Epistola 292 577 Epistola 293 577 Epistola 294 578 Epistola 295 ..... 579 Epistola 296 580 Epistola 297 581 Epistola 298 581 Epistola 299 582 Epistola 300 ..... 583 Epistola 301 584 Epistola 302 ..... 588 Epistola 303 588 Epistola 304 588 Epistola 305 588 Epistola 306 589 Epistola 307 590 Epistola 308 590 Epistola 309 591 Epistola 310 591 Epistola 311 592 Epistola 312 592 Epistola 313 592 Epistola 314 593 Epistola 315 594 Epistola 316 594 Epistola 317 595 Epistola 318 595 Epistola 319 596 Epistola 320 596 Epistola 321 597 Epistola 322 598 Epistola 323 598 Epistola 324 599 Epistola 325 600 Epistola 326 600 Epistola 327 601 Epistola 328 ..... 601 Epistola 329 602 Epistola 330 602 Epistola 331 602 Epistola 332 Epistola 333 Epistola 334 Epistola 335 Epistola 336 Epistola 337 Epistola 338 Epistola 339 Epistola 340 Epistola 341 Epistola 342 Epistola 343 Epistola 344 Epistola 345 Epistola 346 Epistola 347 Epistola 348 Epistola 349 Epistola 350 Epistola 351 Epistola 352 Epistola 353 , Epistola 354 Epistola 356 Epistola 357 Epistola 358 Epistola 359 Epistola 360 Epistola 361 Epistola 362 Epistola 363 Epistola 364 Epistola 365 Epistola 366 Despre Sfintul Duh Indice scripturistic Indice real si onomastic Epistole . Indice scripturistic Indice real si onomastic Cuprinsul .... Redactor : Preot CORNELIU ZAVOIANU Tehnoredactor : Ierom. VARTOLOMEU BOGDAN Dat la eules : 20 mai 1987. Bun de tipar : 20 aprilte 1988. Format : 16/17X100, legat 1/1. Coll de tipar 40. Comanda nr. 344 TIPQGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE