A C T E L E MARTIRICE C O L E C T I A «PARINTI SI SCRIITORI BISERICESTI* APARE DIN INIflATIVA $1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE I U S T I N PATRIARHUL BISERICH ORTODOXE ROMAnE Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:13:39 +03'00' COMISIA DE EDITARE : Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (pre^edtate), Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI?TE, Prof. NICO- LAE CHITESCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Prof. ALEXAN- DRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMU- REANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN POPESCU (secretar). pArinti $i scriitori bisericb§ti 11 s@£^ ^QS85 f ACTELE ^S L MARTIRICE 1 CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE STUDIU INTRODUCTIV, TRADUCERE, NOTE §1 COMENTARII DE PR. PROF. IOAN RAMUREANU EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURE§TI — 1982 Redactor : ION CIUTACU Tehnoredactor : VALENTIN BOGDAN Dat la cules 12.X.1981. Bun de tipar 12.IX.1982. Aparut 1982. Format 1«/70X100 legat l/l. Comanda Nr. 360. TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC 51 DE MISIUNE AL BISERIOI ORTODOXE ROMANE Coperta : VL. STOIANOV INTRODVCERE GENERALA Publicdm In acest volum traducerea in romdneste din limbile greacd si latind a Actelor martirice autentice ale unoia dintre martirii crestini din secolele II — IV, care au pdtimit pentru Domnul Hristos si pentru mdrturisirea credintei crestine pind la jertfa viefii lor. Din epoca persecutor Bisericii de cdtre impdrafii romani in se- colele I — IV, Biserica a mostenit cultul martirilor, care s-a ndscut ca o manifestare fireascd a credintei crestine, pe care martirii crestini au mdrturisit-o cu statornicie si curaj, si s-au incoronat pentru chinurile indurate si pentru moartea lor martiricd cu cununa nemuririi si a viefii vesnice. Martirii crestini au suferit cu un curaj neinfricat, care a uimit lu- mea greco-romand, toate torturile si pedepsele inventate de fanatismui $i brutalitatea lumii pdgine, care ura pe crestini, dispretuia credinfa lor intr-un Dumnezeu spiritual si invizibil, lua In deridere credinta lor in Invierea mortilor si In viata viitoare si nu avea nici o prefuire pentru viafa lor morald, curatd si sfintd. La ingrozitoarele suterinfe fizice, se addugau suferintele morale ale martirilor crestini provocate de grija pentru pdrinfii, fiii, fiicele, rude- niile si prietenii lor. Martirii le-au suportat pe toate cu un eroism fizic si moral unic, care a forfat chiar admirafia pdginilor. Curajul mar- tirilor a fdcut pe multi pdgini sd treacd la crestinism : «Semen est sanguis ohiristianor>um» = «Smgele crestinilor este o samintd», scria Tertulian 1 . Atitudinea morald a martirilor crestini in lata morU'i este vred- nicd de toatd lauda, cdci ei au renunfat la toate ale lumii acesteia, la pdrinti, la fii si fiice, la frafi si la surori, la rude si prieteni, din dra- goste nemdrginitd pentru Dumnezeu Cel nevdzut si pentru Domnul Iisus Hristos si invdfdtura Sa mintuitoare. Prin aceasta, ei au implinit cu prisosinta cuvintele Mi ntuitorului, Care a spus : «Oricine va mdr- 1. Tertulian, Apologeticum, 50, 13, ed. J. P. Waltzing ; TertulUem, Apolagetique Texte etabii et- traduit. Collection des Umiversites de France, Paris, 1929, p. 108. ACTELE MARTIRICE turisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Eu voi mdrturisi pentru el inaintea Tatdlui Meu caie este in ceiuri»... si «Cel ce iubeste pe tatd ori pe mamd mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine ; eel ce iubeste pe fiu ori pe fiicd mai mult decit pe Mine nu este vrednic de Mine. $i eel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeazd Mie nu este vrednic de Mine» (Mt. 10, 32, 37—38). Martirii crestini au murit cu bucurie, senini si rdbddtori in chinuri si moarte, fdrd revolta si orgoliu, modesti, fdrd sd se laude cu sacri- ficiul viepi lor in fata pdginilor, rugindu-se pentru prigonitorii lor, ier- tindu-i, asa cum Domnul Hristos a iertat pe cei ce L-au rdstignit (Lc. 23, 34), increzdtori in dreptatea cauzei sfinte pentru care mureau. Ei aveau credinta puternicd, care i-a intdrit in mijlocul celor mai grozave chinuri si suferinfe, cd insusi Domnul Hristos va fi impreund cu ei si va suferi impreund cu ei, bucurindu-se cd in modul acesta ei devin pdrtasi la suferinfele si moartea Domnului Hristos pe cruce. «Scriu tuturor Bisericilor si le spun tuturor», se adreseazd Sfintul Ignatie Teoforul crestinilor din Roma, martirizat in 107, in circul Co- lossaeum, in timpul jocurilor publice oierite de impdratul Traian (98 — 117) populafiei Romei, in ur ma victor iei sale contra dacilor din 105 — 106, «cd mor de buna voie pentru Dumnezeu, numai dacd voi nu ma vefi impiedica. Vd rog sd nu-mi ardtati o bundvoinfd nepotrivitd. Ldsatf- md sd fiu mlncarea fiarelor, prin care pot ajunge la Dumnezeu. Sint griu al lui Dumnezeu si voi fi mdcinat de dintii fiarelor ca sd fiu gdsit pline curatd a lui Hristos. ..» s . Tdria credinfei sale, dragostea sa fierbinte pentru Hristos, Care a pdtimit pentru mintuirea neamului omenesc, rugdmintfle si mdrturisi- rea sa inainte de a fi mdcinat de dintii fiarelor, la Roma, a impresionat totdeauna pe crestini : «0, de-as avea parte de fiarele ce-mi sint pregdtite, scrie el in continuare romanilor, si md rog sd le gdsesc gata I Le voi si momi ca sd md mdnince indatd, nu ca pe unii, de care, temindu-se, nu s-au atins. $i chiar dacd ele nu vor vrea, le voi sili». «Iertati-md ! Eu stiu ce-mi foloseste 1 Acum incep sd fiu ucenic. Nu mai rivnesc nimic din cele vdzute si nevdzute, ca sd ajung la Hristos. Focul, crucea, multimea fiarelor, tdierile, impdrtirile, risipirile oaselor, strivirea membrelor, sfdrimdrile intregului trup, pedepsele rele ale dia- volului sd vie asupra mea, numai sd ajung la Hristos». 2. Sf. Ignatiu, Epistola c&tre Romani, IV, ed. P. Th. Camelot, Ignace d'Antioche, Lettres. Texte grec, introduction, traduction et notes, 3-e edition, (Collection Sources Chr^ttenmes, 10 bis), Paris, 1(958, p. 130 — 131. Vezi si trad. rom&neascS de Pr. loan Mihaicescu, Scrierile P&rinfilor Apostolici, t. I, Bucuresti, 1927, p. 170^ — 171. INTKODUCEBE GENEBALA «Mai bine imi este sd mor pentru Hristos-Iisus, decit so. impdrdfesc pina la marginile pdmintului. Caut pe Acela care a mu'rit pentru noi ; ti vreau pe Acela care a inviat pentru noi ; iar vremea 3iasterii imi este aproape». «Iertati-ma, frafilor, nu ma impiedicati sd trdiesc in Hristos, ne- voind voi ca sd mor ; nu datf lumii pe eel ce vrea sd fie al lui Dum- nezeu si nu-1 amdgiti prin mater ie. Ldsati-ma sd primesc lumina cea curatd -, ajuns acolo voi ti om. IngSduiti-mi s& fiu imitator al suferin- tei Dumnezeului meu...» = «'EiciTpe<|>aTe jack (miatjttjv etvai too ndSooC too Oeoo [xou» 3 . Stinta Felicitas, care a suierit mucenicia pentru Domnul Hristos la 7 martie 203, la Cartagina, in Africa, impreuna cu stdpina ei, Sfinta Perpetua, si un grup de crestini, pe cind se afla in inchisoare, plin- gindu-se de greutatea fireascd a unei nasteri in luna a opta, a fost mus- trata astfel de unul dintre soldafii care pdzeau inchisoarea : «Dacd acum tu suferi atit de mult, ce vei face atunci cind vei ti aruncata fiarelor, pe care le-ai disprefuit, fiinded n-ai voit sd jertfesti zeilor ?». Iar ea i-a rdspuns : «Acum eu sufar ceea ce sufar. Acolo, insa, un altul (Hristos) va fi in mine, care va patimi pentru mine, fiindcS ?i eu voi pStimi pen- tru El» 4 . Astfel, martirii lupta si sufera pentru Iisus Hristos, deoarece si Hris- tos a suierit moartea pe cruce pentru mintuirea noastrd. Cit priveste atitudinea martirilor fata de pdginii care-i dusmd- neau si-i disprefuiau, iatd ce se spune in Martiriul Sfintelor Perpetua §i Felicitas ft 7 martie 203) : pe cind Sfintele Perpetua si Felicitas si martirii cei dimpreund cu ele se aflau in ajunul pdtimirii si luau ulti- ma cind, numitd agapd — masa dragostei, s-a adunat o mare multime, care-j privea cu dispret si curiozitate. Iar ei, cu aceeasi statornicie (in credintd) au adresat multimii cuvinte, ameninp.nd (pe cei de fafd) cu judecata lui Dumnezeu, marturisind fericirea pentru patimirea lor si lu- ind in ris curiozitatea celor ce alergau sa-i priveasca. Saturus (unul dintre mucenici) le-a zis : «Nu va este de ajuns ziua de miine ca sd privifi in voie ceea ce uriti a&tdzi ? Azi prieteni, 3. Ibidem, V si VI, ed. P. Th. Camelot, p. 132—134 ; Pr. I. Mihalcescu, op. cit, p. 171—172. 4. \Passio Sanctarum Perpetuae et Felicitatis, 15, ed. Herbert Musurillo, The Acts oi the Christian Martyrs, Oxford, 1972 ; ed. a 2-a, Oxford, 1979, text latin, cu traducere engleza, p. 122 — 124; ed. Corn. I. M. I. van Beek, In Florilegium Patristicum, Fascicu- lus XLIII, Coloniae (Koln), 1936, text latta si grec, p. 48—49; ed. R. Knopf und Gustav Kriiger, Ausgewahlte Marty re rakten, dritte Auflage, text latin, Tubingen, 1929, p. 41 ; M. Viller, Marty re et pericction in «Revue d'ascetique et mistique», VI (1925), p. 3 — 35. ACTELE MARTIRICE miine dusmani. Intipdrifi-vd bine in minte, insd, tetele noastre, ca so. ne recunoastefi in ziua aceea» (ziua judecdtii). «Astfel tofi au plecat de acolo inspdimintafi. Mulfi dintre ei au crezut (in Hristos)» s . Judecarea martirilor crestini de cdtre autoritdple romane, istorisi- rea chinurilor lor ingrozitoare, mai presus de fire, «au fost transmise si In scris urmasilor, cum se exprimd istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ft 340), oa fiind vnednice cu adevarat de o aimiintire neipieri- toare» = «a xat •ypa^TQ toK (AExeirst^a uapa8o0^vat, aX^oroo jivt^^? w? iX'/jOSS a$ta ovta aofi.6s6'»]xev» 6 . Ele au, dupd Eusebiu, nu numai o valoare istoricd, ci si una doc- trinard si morald, caci cunoasterea si istorisirea pdtimirii martiiilor este ziditoare de suflet. Martirii ne aratd modul de a ne conduce in viafd dupd poruncile Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De aceea el ne informeazd cd va expune «luptele ioarte pacifice pentru pacea suiletului si va ardta numele bdrbatilor si femeilor crea- tine care au avut curajul sd indure lupta pentru adevdrurile credin- tei crestine. «De asemenea, el va descrie luptele atlelilor credintei, eroismul lor victorios in atitea incercdri, biru/nfele pe care le-au avut impotriva demonilor, victoriile pe care le-au obfinut asupra vrdjmasilor neva- zufi si coroanele pe care le-au dobindit in aceste lupte, spre o amin- tire eternd» 7 . Istorisirea chinurilor indurate de martiri si de mdrturisitori — 6^0- Xofitai, confess ores, si felurile diferite ale mortfi lor in diferitele provin- cii si orase ale vastului Impend, roman, adicd torturile, pedepsele inu- mane, inchisoarea si tot telul de chinuri nascocite de furia unei multimi fanatizate de ura contra crestinilor, se pdstreazd pind azi, pentru o parte din ei in Actele martirice, care sint autentice. Ele sint de mai multe feluri : I. — Copii de pe procesele verbale de judecata, obtinute de cres- tini cu greutate de la tribunalele romane. Acestea se numesc propriu- zis Acta = «Acte» si sint de mare valoare istoricd. Actele martirice originate, adicd copiile fdcute de clerici sau de crestini dupd procesele- verbale de judecata ale autoritat'ilor romane, idcute la dilerite tribu- nale din orasele Imperiului roman, au fost numeroase, dar multe din 5. Ibidem, 17, ed. H. Musurifllo, p. 124—125 ; ed. Corn, van Beek, p. 50—53 ; ed. R. Knopf — G. Kriiger, p. 42. 6. Eusebiu, Istoria Bisericeasca, V, Prefata, 1, ed. G. Bardy, Eusebe de Cesaree, Histoire ecclesiastique, t. II, livres V— VII, Texte grec. Traduction et notes, Paris, 1955, p. 5. 7. Eusebiu, 1st. Bis., Wprefatfi 1, ed. G. Bardy, p. 5. INTRODUCERE GENERAL.A ele au lost distruse in timpul persecutiei impdraplor Diocletian (284 — 305; f 316) si Galeriu (293 — 311), care au ordonat distrugerea arhive- lor crestine intre anii 303 — 305. De cea mai mare valoare istoricd sint : 1. Martiriul Sfintelor Perpetua $i Felicitas ff 7 martie 203), de- oarece 1-a scris ea singurd, Sflnta Perpetua, plnd in ajunul morfn ei martirice, cum se spune in introducerea Martiriului, addugatd de un crestin contemporan la istorisirea martiriului ei, care se exprimd in acesti termeni : «Ea insdsi a istorisit de aici inainte toata desfasurarea marti- riului sdu asa cum a ldsat-o scrisd de mina si de simtirea ei» 8 . 2. Testamentul Sfintilor §i slavitilor patruzeci de martiri, care au su- terit pentru Hristos la 9 martie 320, sub impdratul Liciniu (308—324), compus in numele tuturor de unul dintre ei, numit Meletie, sub forma unei scrisori. Multe Acte martirice sint aproape procesele-verbale de judecata, obfinute de contemporani de la tribunalele romane, cdrora li s-a addu- gat o scurtd i'nfcroducere si o inicheiere, avind ca scop zidirea morald a credinciosilor. Astfel sint : Martiriul Sfintilor mucenici Iustin, Hariton, Harit, Evelpist, Hierax, Peon ?i Liberian, martirizati la Roma in iunie 165, in timpul impdratului Marcu Aureliu (161 — 180) si coregentului sdu Lucius Verus (161 — 192). Martiriul Sfintilor scilitani, treisprezece la numdr, martirizati la Scili, in Africa, la 11 iulie 180, in timpul Impdratului Comod (180 — 192). Actul lor martiric are mare importantd, deoarece este primul document crestin redactat in limba latind. Martiriul Sfintului §i prea lSudatuiui apostol Aipollos {cored Apol- lonius) eel niumit ?i Sakkeas, martirizat la Roma, sub impdratul Comod, la 21 aprilie 184. Martiriul Sfintului Pioniu preotul $i a celor impreuna cu el, marti- rizati la Smirna, 2n Asia proconsulard, la 12 martie 250, in timpul impd- ratului Deciu (249 — 251). In afard de faptul ca in Martiriul sdu sint inse- rate doud procese-verbale, ni se spune cd preotul Pioniu insusi «a ldsat aceastd scriere — -co ooffpa^jxa touxo xaxsXtitev — spre incurajarea noastrd» 9 . Deci, el insusi si-a scris o parte din Actul sdu martiric. Martiriul Sfintilor Cairp, Papil $i Agatanica, martirizati la Pergam, in Asia proconsulard, la 13 octombrie 250, sub impdratul Deciu (249 — 251). 8. Passio Sanctarum Perpetuae et Felicitatis, II, ed. H. Musurillo, p. 108 j ed. Corn, van Beek, p. 10— 11 ; ed. R. Knopf — G. Kriiger, p. 36. 9. Martiriul Si. Pionius preotul $i al celor Impreuna cu el, 1 , H. Musurillo, p. 136 ; ed. R. Knopf — G. Kriiger, p. 46. 10 ACTELE MARTIRICE Aotele Sfintului Ciprian, episcopul Cartaginei, martirizat la 14 sep- tembrie 258 sub impdratul Valerian (253—260). Martiriul Sfintului Mont-anus, preotul din Singidunum (Belgrad), martirizat la 26 martie 304, sub imparapi Diocletian si Galeriu, a tost refacut de Pr. Nic. M. Popescu dupd Martiriul Sf. Irineu de Sirmium, \i- nind seama de informatiile istoricilor si ale martirologiilor de la ince- putul secolului al IV -lea. Martiriul Sfintelor Agapi, Irina si Hiona, care au suierit mucenicia la Tesalonic, la 1 aprilie 304, sub lmparafii Diocletian (284—305 ; t 316) si Galeriu (293—311). In Actul lor martiric sint inserate doud procese-verbale. Martiriul Sfintului Irineu, episcop de Sirmium, martirizat la Sirmium (azi Mitrovifa, in Serbia) la 6 aprilie 304, in provincia Pannonia Inferior (Secunda), in timpul imparatilor Diocletian si Galeriu, care reproduce aproape Intocmai procesul sau verbal de judecata. de la tribunalul din Sirmium. Martiriul Sfin'tului Euplus, diacon al Bisericii din Catania in Sicilia, martirizat la 12 august 304, sub impdrafii Diocletian (284 — 305) si Ma- ximian Hercule (286—305). II. — Allele sint istorisiri scrise de clericii sau de crestinii contempo- rani, martori oculari ai chinurilor martirilor, sau pe baza marturiilor unor contemporani, care au povestit suterintele acestora, din auzite. Aceste istorisiri ale arestdrii, judecdrii, chinuirii si mortii martirilor, tie cd le-au scris martirii insisi, fie cd le-au scris alfi crestini dupd pro- cesele verbale luate de la tribunalele romane, sau dupd cele vdzuie sau auzite de ei de la crestinii care au lost martori oculari, se numesc in genere «martirii» — jiaptoptov sau [xapxopia, passio sau passiones. E de la sine infeles cd valoarea lor istoricd este mare pentru cd ne aratd credinta si viata morald exemplara a crestinilor din epoca perse- cutor impdratilor romani, secolele I — IV. Ele se citeau la cultul cres- tin, pentru imb&rbdtarea si edificarea credinciosilor si se citesc pind azi. Dintre Actele martirice scrise de autori contemporani ai martirilor, sint traduse aici : Martiriul Sfintului Policarp, episcopul Smirnei, care a suierit marti- riul la 23 februarie 155 in timpul impdratului Antonin Pius (138 — 161), Hind eel mai vechi «Martiriu» care ni s-a pdstrat in intregime in limba greacd. El este foarte important pentru cd, intre altele, ne aratd modul in care a inceput cultul Sfintilor si einstirea moastelor lor. Scrisoarea Bisericilor din Lugdun (Lyon) si Vienna (in Gallia) catre Bisericile din Asia si Frigia despre cei 48 de martiri din Lugdun si Vien- INTRODUCERS GENERALA 11 na, marthizati sub impdratul Marcu Aureliu (161 — 180) la inceputul lunii august 177. Martidul Sftotului Dasius, martirizat la Axiopolis (Hinog, Cerna- vodd, jud. Constanfa), sdrbdtorit si la Dmostor (Silistra), la 20 noiembrie 304, in timpul imparatilor lomani Diocletian (284—305 •, t 316) si Maxi- mian Galeriu (293 — 305, cezar ; 305 — 311, impdrat). Martiriul Sfimtului Mucenic Emilian din Durostor, martirizat la 18 iulie 362, in timpul impdratului Iulian Apostatul (361 — 363J. Martiriul Sfintului Save Gotul, martirizat la nordul Dunarii la 12 aprilie 372, in Dacia Carpaticd, de gotii pdgini. La aceste Acte martirice am addugat si : Viata Sfintului Bretanio, episcop de Tomis ft 25 ianuarie 380 sau 381). " Viata Sfintului Teotim, episcop de Tomis (f inainte de 407), avlnd in vedere cd acesti doi sfinti au pdstorit ca episcopi la Tomis-Con- stanfa, in Romania de azi. Viata Sfintului Alexandra Romanul de Drizipara, localitate din Tra- cia, intre Adrianopol si Constantinopol, soldat crestin in armata romand, martirizat in 298, sub impdratii Diocletian si Maximian Galeriu, pe care a tradus-o in romane§te Pr. prof. Teodor Bodogae. Avind in vedere importanfa lor deosebita pentru vechimea cre$ti- nismului, mai ales pentru patrunderea Iui in Iumea greco-romand, pre- cum si pentru istoricitatea persoanei lui Iisus Hristos, am socotit cd este bine sd ddm in romdneste doud dintre cele mai vechi epitafe creatine $i anume : 1. Epitaful lui Abercius de Hierapolis (Frigia), care a trdit intre anii 140—216. 2. Epitaful lui Peotorius de Autun (Augustodunum), in Galia, la siir- situl secolului al 11-lea sau inceputul secolului al IH-lea. Aceste Acte martirice autentice, pe lingd marea lor valoare istoricd, deoarece ele ne aratd ce gindea societatea pdgind greco-romand despre cre$tini si mdsurile de pedepsire pe care le-au luat autoritdfile Imperiu- lui roman contra lor, care au intrecut prin cruzime orice inchipuire ome- neascd, dezldntuind de la jumdtatea secolului I pind la publicarea edic- tului de la Milan, din ianuarie 313, cele mai crude si sdlbatice persecutii in Imperiul roman, au si o mare valoare morald si educativd, fiind tot- deauna ziditoare de suilet pentru cre$tini. *Dacd vechile pilde de credintd, se spune in introducerea Martiriu- lui Sfintelor Perpetua si Felicitas, care mdrturisesc harul lui Dumnezeu si Iucreazd la zidirea sufleteascd a omului, au lost pdstrate in scris, iar prin citirea lor, ca printr-o reprezentare a iaptelor, si Dumnezeu sd fie 12 ACTELE MARTIRICE cinstit si omul lntdrit»... «tot asa si mdrturisirile si faptele cele noi (ale martirilor), deopotrivd fdgdduite, sd le socotim, ca si pe celelalte, lucrdri ale Duhului Stint, aldturi de Scriptura Bisericii — instrumentum Eccie- siae —,cdreiai s-a transmis acelasi Dun, spre a Impdrfi tututor toate da- rurile, dupd cum a dat Domnul iiecdrum (Rom. 12, 3; I Cor. 7, 17)... funded Dumnezeu implineste totdeauna ceea ce a fdgdduit, spre a ii mdrtwie necredinciosilor si spre lolos credinciosilor» 10 . Ele au in acelasi timp si o valoare doctrinard, deoarece ne aratd ce credeau crestinii Ih ultimele momente ale viefii lor, cind au mdrturisit cu curaj maintea persecutor Hot credinfa lor In Hristos. In mdrturisirile lor, Sfinpi martiri aratd scopul credrii universului si al omului, scopul intrupdrii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care s-a rdstignit pentru min- tuirea lumii, insemndtatea mvierii lui Hristos, pentru crestinl, credin^a in nemurirea sufletului si speranfa In viafa viitoare fericitd, unde cres- tinii vor trdi Impreund cu Domnul Hristos In Impdrdfia cerurilor, unde bucuria, destdtarea si iericirea celor ce cred in Dumnezeu si implinesc pe pdmint poruncile Sale sfinte nu se va termina niciodatd. lata cu cltd cdldurd si credinfd s-a rugat Sfintul Policarp ft 23 fe- bruarie 155), Inainte de a ii ars pe rugul ridicat de pdgini in piafa pu- blico din Smirna, In care vedem elementele principale ale Invdldturii crestine .- «Doamne Dumnezeule, atotputernice, Tatal iubitukri si bineeuvinta- tului TSu Fin, Iisus Hristos, prim Care am primit ouniostinta despre Tine, Dumnezeul ingerilor, al puterilor, a toata zid;raa $i al intregukii neam al celor drepti, care traiesc inaimtea fetei Tale, Te binecuvintiez ca m-ai in- vrednicit de ziua si ceasul acesta, ca sa iau parte cu ceata mueenicilor Tai la paharul Hristosului Tau, spre invierea viefii de veci a sufletului si a trapului, in nestricaeiunea Duhului Sfint, Itatre oare fa sa fiu primit inaintea Ta astazi, ca jertfS grasa si bineplaouta, precum m-ai pregatit si mi-ai descoperit si implinit, Dumnezeule Cel nemincinos si adevarat. Pentru aceasta si pentru toate Te laud, Te binecuvimtez si Te preama- resc prin veisnicul si ceresoul arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, prin Care, impreuna cu El si cu Duhul Sfint, Ti se cuvine slava acum si in veaourile ce vor sa fie. Amin» u . Aceasia este cea mai veche rugdeiune, rostitd cu citeva clipe Ina- inte de moartea sa martiricd de un episcop ortodox, de Sfintul Poli- carp, pe care a consemnat-o istoria 91 ni s-a pdstrat Intocmai pind azi. 10. Passto Sanctarum Perpetuae et Felicitatis, 1, ed. H. Musurillo, p. 106; Corn. v>an Seek, p. 6™ 7 ; «d. R. Knopf — G. Kriiger, p. 35— 36. 11. Martiriul Sttntului Policarp, 14, ed. H. MusuTillo, p. 12 — 15 ; ed. R. Knopf— G Kriiger, p. 5. IMtrODucere GENERAL.A 13 Iatd acum mdrturisirea scurtd, dar substantial^, 1 acuta de Sfintul lustin maitiml si filozoful in anul 165, inaintea preiectului Romei, Rus- ticus, in timpul domniei impdratului Marcu Aureiiu (161 — 180), des- pie credinta si invdtdtura crestind, ihainte de a ii condamnat la moar- te si executat imediat. «Noi adordm pe Dumnezeul crestinilor, despre care credem cd este unul singui, fdcdtorul si cieatoiul de la inceput a toatd lumea vd- zutd si nevdzutd, si pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a tost proorocit de profetf, cd va veni pentru mintuirea neamului omenesc, propovdduitorul si dascdlul invdtdturilor bune». «Si eu, om Hind, socotesc cuvintele mele neinsemnate fatd de ne- mdrginirea lui Dumnezeu, mdrturisind cd este nevoie de acea puteie pxoieticd prin care a tost proorocit Cel despre care am spus acum cd este Fiul lui Dumnezeu. Sd stii, deci, cd primind putere de sus au prezis profefii venirea viitoare a Acestuia (a lui Hristos), printre oameni» 12 . Actele martirice ne aratd, de asemehea, cum a luat nastere cultul Sfinjilor si al sfintelor moaste. El s-a practicat chiar de la inceputurile crestinismului. Sfintul Apostol Iacob spune cd «mult poate rugdciunea stdruitoare a dreptului» (lacob 5, 16), prin care trebuie sd intelegem mai ales «rugdciunea sf'mtuluh, iar Sfintul evanghelist si apostol loan ne spune cd «cei doudzeci si patru de bdtrini au cdzut inaintea Mie- lului (Domnului Hristos), avlnd fiecare alduta si cupe de aur, pline cu tamiie, care sint rugaciunile Sfintilor» (Apoc. 5, 8). Rug&ciunile Sfin- tilor s-au ridicat totdeauna in Bisericd ca o tdmiie binepldcutd si plind de mireasmd inaintea lui Dumnezeu si a Domnului Hristos. Apocalipsa Sflntului loan este plind la fiecare pagind de amintirea celor ce si-au vdrsat singele pentru Hristos. «Am vSzut suib jertfelnic sufletele celor injunghiati pentru cuvintul lui Dumnezeu §i pentru m&rturia pe care au dat-o» (Apoc. 6, 9). De aceea moastele SfintUor au fost depuse chiar din secolul al H-lea pe sfinta masd, in altarele bisericilor, pe care se sdvirseste pind azi jertfa euharisticd, ele fdcind legdtura intre jertfa lui Iisus Hristos pe Cruce, jertfa martirilor si jertfa nesingeroasd euharisticd. tn Apocalipsd, martiriul apare ca o formd strdlucitd a siinteniei crestine. «Ace$tia, care sint imbracati in haine albe, se spune in Apocalipsd, sint cei ce vin din strimtorarea cea mare si si-au sp&lat vesmintele lor si le-au facut albe in singele Mielului (Hristos) » (Apocalipsd 7, 13—14). Dupd Clement Alexandrinul ft 216), numele de «gnostic» ce carac- terizeazd pe crestinul desdvlrsit, care a ajuns la cunoasterea perfectd 12. Martiriul Si. lustin §i a celor dimpreuna cu el, 2, ed. Musurillo, p. ed. R. Knoipf-^G. Kruger, p. 16 — 16. 14 ACTELE MABTIRICE a lui Dumnezeu si s-a unit cu EI, se recapituleazd in numele de martir — IXei? oofxeas in Sicilia, 10. Ger, ceruari, 6. Gernavoda, oras, 11. Cezar, demnitate impariala, 11. Chin, -uri, 5, 6, 8, 10. Cina, 7. Ciinstirea moastelor, 10. Ciprian, sflnt, 10. Clement Alexandrinul, scriitor biseiicesc, 13, 14. Clerici, 8, 10. Colossaeum, 6. Gomod, imparat romain, 9. Coafessores, 8. Constanta, judet, 11. Gonstanitinopol, 11. Contemporani, 9, 10. C6pli, 8. Coroana, -me, 8. Creator, 13. Gredincios, -si, 9, 12. Credinta, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12. Crestini, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15. Crestinasm, 11, 13. - Cruce, 6, 7, 13. Cultul martirilor, 5, 15. Cultul moastelor, 13, 15. Cultul pagin, 14. Cultul Sfimtil'or, 10, 13, 14, 15. Gunoaistere, 13. Gumostuita, 12. Cumuina nemuririi, 5. Guraj, 5, 8, 12. Curatire, 14. Guvtot, cuvinte, 13. Dacta CarpaticS, 11. DascM, -ul, 13. OasluN, miartlr si sflnt, 11. Emdlian din Durostor (Silistra), martir si sflnt, 11. Episcop, -i, 11, 12. Bpital crestm, 11. Epoca, 5, 10. Eroism, 5, 8. Erou, -i, 14. Euharistie (Sfinta), 14. Euisebiu de Gezareea, istoric, 8. Euplus, martir, 10. Evelpist, martir, 9. Familie, 15. Fanatism, 5. Fapte (omenesti), 11, 12. Facator, 13. Februarie, 10. Felicitas, sfinta, 7, 9, 11. Femeie, femei, 8. Fericire, 7, 12. Fiare, 6, 7. Fiul lui Dumnezeu, 8, 12, 13, 14. Foe, 6. Prate, fratf, 7. Frigiia, provimcie ramainS, 10. Galeriu, imparat roman (numit si Maximian Galexiu), 9, 10, 11. Gallia, azi Franca, 10. Gnostic, -ci, 13, 14. Gotii, 11. Grtu, 6. H Har, -ul, 11. Harit, martir, 9. Hariton, martir, 9. Hierapolis, ora? dim Frigia, 11. Hierax, martir, 9. INTKODUC'EUK CJKNKHAI.A 17 Hbiog, <»rav pu Duinurc, II. llkwuu, inartira, Hi. llristos, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14, IS. I lacob, sflnitul apostol, 13. lanuarle, luina, 11. Igniatie Teoforuil (sfinroman, .10. Yaloare istorLca, 8, 10, 11. Veaic, -uri, 12, 15. Venirea viitoare, 13. Vesminte, 13. Viata, 5, 6, 8, 10, 14. Viata viitoare, Viia^a de veci, 5, 12. Victorie, -rii, 8. Vienna, oras din Gallia, 10. Vrajmais, -?i, 8. Zei, 7, 14. Zidixe, -a, 9, 12. Ziddre sufleteasca, 11. Ziua judecatii, 8. Ziua nasterii, dies natalis, 14, 15. MARTIRIUL SFINTULUI POLICARP, EPISCOPUL SMIRNEI (t 23 februarle 15 5) INTRODUCERE Sfintul Policaip, episcopul Smirnei, a suieiit maitiiiul pentiu Hiistos intr-o simbata, 23 febmaiie 155, in timpul impaiatului Antonin Pius (138—161). Actul sau maitiiic, patstrat sub forma de Scrisoare a Bisericii din Smirna catre Biserica lui Dumnezeu care se aifla in Philomaelium §i catre toate comunitatile din tot local ale Bisericii universale, piezintd un interes istoric exceptional, deoarece este piimul act maitiiic caie ni s-a pdstiat in limba greeted, in ioima lui oiiginald, care a creat genul literal ciestin al Actelor martirice 1 . Philomaelium eia un oiasel din provincia Piigia, situat la fiontiera cu provincia Licaonia. Policaip eia episcop la Smirna din anul 106, cum afldm din Epistola catre Efeseni a Siintului Ignatie, episcopul Antiohiei, care, in drum spre Roma, unde a suferit martiiiul in 107, a lost oaspetele sau 2 , iar dupti plecare, i-a tiimis o sciisoaie din oiasul Tioia 3 . Sfintul Iiineu, episcopul Lugdunului ft 202), in Galia, din 111, ndscut la Smirna in 115, a cunoscut pe episcopul Policarp din copildrie si ne-a ldsat in Scrisoarea catre Florinus, trimisd acestuia in 186, informafii din- tie cele mai pietioase, din caie afldm cd Sfintul Policaip a cunoscut si s-a intrefinut cu Sfintul loan Evanghelistul la Efes si cu altii care vdzu- seid pe Domnul Hiistos. «Am auzit pe Policaip, ii saie Sfintul Irineu lui Florinus, cum isto- risea el despre relatiile sale cu loan (Evanghelistul) si cu ceilalp caie vazuseid pe Domnul, cum isi amintea el cuvintele loi si unele fapte pe 1. Martyre de PoJycarpe. Texte grec, imitroduoMon et motes de P. Th. Gamelat, 3-e ed. (Collection Sources Chretienanes, no. 10 bis), Paris* 1058, p. 2127. 2. Sf. Igmatlile, Scrisoarea catre Eieseni, XXI, 1, ed. P. Th. Camelot, Igmace d'An- lioche, Lcttres, Texte grec, totroductocnn, tnad-uctiton et notes 3-e ed. (Colleotiion Sources Chretlennes, no. 10 bis), Paris, 1956, p. 92—93. 3. St. Ignatio, Scrisoarea c&trc Policarp, ed. P. Th. Gamelot, p. 171—181. 21) AC'TKLK MARTIHICK care le auzise de la ei desprc Domnul, despre minunile Sale si invdtdtura Sa ; cum Policarp, dupa ce a primit toate acestea de la martorii oculari ai vicfii Cuvintului (I In. 1, 1 — 2) a invdfat acestea toate potrivit Scrip- turilor...» 4 . Aceastd relatare este confirmatd de Sfintul Irineu al Lugdunului si In lucrarea sa Contra Haereses, in care se exprimd astiel : «Policarp nu numai cd a fost instruit de Apostoli si s-a intretfnut cu multi din cci ce vdzusera pe Domnul, ci a fost pus de Apostoli episcop in Asia, in Biserica din Smirna ; noi insine 1-am vdzut in copildria noastrd... ; el a propovdduit totdeauna acele invdjdfuri pe care le predd Biserica de la Apostoli si numai acestea sint adevdrate» 5 . In anul 154, sau eel mai tirziu la inceputul anului 155, Slintul Policarp a tdcut o vizitd la Roma, pentru a ajunge cu papa Anicet (154 — 166) la o in\elegere cu privire la data serbdrii Pastelui. Crestinii din Palestina, Siria, Mesopotamia, Cilicia si din provinciile Asiei Mici, urmind tradi{.ia Sfintului loan, sarbdtoreau «Pa§tele Crucii» — IldoXa oxaupcoaijjiov, la 14 nisan (aprilie), odatd cu iudeii, iapt pentru care erau numiti «quartodecimani», tradifie pe care o pastra si Sfintul Policarp, iar cei de la Roma, din Alexandria si din provinciile apusene ale Imperiului roman sarbdtoreau Pastile in duminica imediatd dupa Vinerea Patimilor, numit «Pa§tile invierii» — EiaoXa dvaaxdoijtov. Intelegerea nu s-a putut realiza, dar cei doi conduedtori ai Bisericii s-au despdrtit in pace 6 . La citva timp dupa sosirea sa de la Roma, Sfintul Policarp a suferit martiriul, fiind ars pe rug in circul din Smirna, in Simbdta cea mare, 23 februarie 155, cu ocazia sdrbatorilor organizate de asiarhul Filip, guvernatorul Asiei proconsulare 7 . Ecoui evenimenieJor fragice din Filadeltia si Smirna a inceput sa .vo rdsplndeascd in provinciile si orasele din jur, iar Biserica din Philo- inuelium, din Frigia, a cerut inlormatii. Crestinii din Philomaelium doreau o istorisire a martiriului Sfintului Policarp pe care s-o citeascd in Biserica lor si s-o facd cunoscuta apoi si altor Biserici din lume. Din martiriul Sfintului Policarp, aflam unele informafii istorice interesante, 4. Sf. Irineu, Scrisoarea catie Florinus, pastrata de Eusebiu, 1st. Bis., V, 20, — 8, ed. G. Bandy, Eusebe de Cesaree, Histoire Ecclesiastique, t. II, livres V — VII. Texte grec. Traduction et motes, Panis, 1955, p. 62. 5. Sf. Irineu, Contra Haereses, III, 4, 3, text reprodus de Eusebiu, 1st. Bis., IV, 1, cd. G. Bardy, t. I, Mvres I^IV, Paris, 1932, p. 179, 6. Eusebiu, 1st. Bis., V, 23, 24, 3—6 ; 16, ed. G. Bardy, t. II, p. 66, 68 ?i 71. 7. Martiriul Si. Policarp, cap. XII, 2, ed. Herbert Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs. Introduction, texts and translation, Oxford, 1972; ed. a 2-a Oxfoid, 1979, p. 10—11. MAKTIHIUL BFINTUI.UI POLICAKI' 21 Au sulerit martiriul In acest timp, in orasele Filadclfia si Smirna, din Asia proconsulard 12 martiri, dar unui singur, un Irigian numit Quintus, a avut sldbiciunea sd apostasieze de la credinfd, denuntlndu-se proconsu.lu.lui de bund voie. Un altul, Germanicus, a rezistat cu tdrie, Hind dat fiarelor sdlbatice. Sentimentele multimii fata de crestini erau imparfite. Unii specta- tor! simteau compdtimire pentru crestini, socotindu-i oameni nevinovafi, care nu fdcuserd nimic rau contra legilor romane, dar alpi, cei mai mulfi, iniuriafi de curajul crestinilor, strigau • «La moarte cu ateii (ne- legiuitii) ! Sd tie cautat Poiicarp /» Crestinii erau numiji de pdgjni «atei», pentru cd ei adorau un Dumnezeu nevazut si spiritual si nu se mchinau ca paginii statuilor vazute ale zeilor, in care cei de rind credeau cd locuieste puterea lor. Sfdtuit de crestinii din jurul sdu, Sfintul Poiicarp s-a retras intr-o cdsutd de tara din apropierea orasului Smirna, unde a lost arestat de sol- dafi si adus de irinarhul hod, adicd de seful militiei, si de Nichita, tatal acestuia, in piafa din Smirna, in fata proconsulului L. Statius Quadratus, care a incercat sd-1 convingd sd renege pe Hristos in fata multimii. Iar Sfintul Poiicarp a rdspuns : «De optzeci si sase de ani li servesc si nici un rau nu mi-a fdcut. Cum pot sd blestem pe Impdratul meu, Cei ce m-a mintuit ?» 8 . In fafa multimii adunate in stadionul din Smirna, Sfintul Poiicarp a mdrturisit cd este crestin. Proconsulul a voit sa-1 condamne la fiare, dar, cum jocurile cu fiarele se terminasera, spectator ii infuriati au inceput sd strige ca Poiicarp sd fie ars indatd de viu. Multimea pdginilor si iudeilor a pregatit indatd rugul din vreascuri, lemne si scinduri, aduse din prdvdlii si de la bai. Sfintul Poiicarp a refuzat sd fie legat sau pironit pe lemn si, dupd o rugaciune fierbinte cdtre atotputernicul Dumnezeu, una dintre cele mai frumoase si vechi rugdciuni care ni s-a pastrat, s-a adus «)ertfa de ar- dere bine placutd lui Dumnezeu» 9 . Un confector (lander) i-a strdpuns trupul cu pumnalul. Crestinii au voit sd scoatd trupul lui din foe, dar, la instigatia iudeilor, paginii au intervenit pe linga Nichita, tatal irinarhului Irod, sd roage pe proconsulul Statius Quadratus ca sd nu-1 dea «ca nu cumva, crestinii parasind pe eel rastignit (pe Hristos), sa inceapa sa se inchine acestuia ...Ei nu in- teleg ca noi nici pe Hristos nu-L vom putea parasi vreodata ...si nici sa ne inchinam altuia. Caci lui Hristos ne inchinam pentru cS este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri ii iubim dupa vrednicie ca pe ucenicii si imi- 8. Ibidem, oap. I — VI II >i aid o.ip. IX, 3, cd. II. Musurillo, p. 8. I). Ibidem, ccip. XIV, pel. II. Musurillo, p. 12. 22 ACTELE MARTIHICE tatorii Domnului» )0 . Este eel mai vechl text, din care putem cunoaste cum a luat nastere si ce semnificatie are cultul martirilor $i Sfintilor, in Biserica crestind. Tot din acest document, afldm cum a luat nastere si cultul moastelor, deoarece, dupd ce crestinii au adunat din foe osemin- tele Sflntului Policarp si le-au asezat la locul cuvenit, autorul textului se exprimd astfel : «Dea Domnul sa ne adunam si noi acolo, dupa putinta, cu bucurie si veselie, ca sa sarbatorim ziua martiriului lui ca ziua na§iterii» — ttjv too jiaptopioo auxou Yjjiepav fevsQXtov, latmeste, dies natalis n . Martiriul Sfintului Policarp este important si pentru iaptul ca tex- tu] foloseste termenul de Biserica universale — xa0oXix7) exxXyjata, Ecclesia universalis, de trei ori t2 , dupd ce pentru prima oara 1-a iolosit Sflntul Ignatie al Antiohiei ft 107;, in Epistola catre Smirneni VIII, 1 13 . Ca si Sfintul Ignatie, autorul textului Martiriului Sfintului Policarp, intelege prin Biserica universala, Biserica cea adevdratd, rdspinditd peste tot pdmintul locuit — xam ttjv olxoo^ivTjv xaOoXtxTj sxxXTjota — singura care pdstreazd adevdrata credinfa a Domnului Hristos, opusd grupdrilor eretice, care rdstdlmdcesc si falsified invdfdtura Sa. Scrisoarea crestinilor din Smirna cdtre crestinii din Philomaelium aminteste tuturor Bisericilor si crestinilor din lume cd «Policarp, ase- menea Domnului (Hristos), a asteptat ca sa fie dat mortii, pentru ca si noi sa devenim imitatorii lui, nu cdutind numai cele ale noastre, ci si cele ale aproapelui» 14 . Ideea centrald a Martiriului Sfintului Policarp este o paraleld in- tre martiriul sdu si suferinfele lui Hristos pe cruce pentru mintuirea neamului omenesc. Autorul si timpul compunerii Martiriului Sfintului Policarp. Referitor la autor, H. Delehaye afirmd ca Biserica din Smirna, pentru a rdspunde dorinfei Bisericii din Philomaelium de a cunoaste mai amdnunt.it cele in- template cu Sfintul Policarp, a indemnat pe crestinul Marcianus, sa compund istorisirea sub forma unei Scrisori, pe care a trimis-o Bisericii din Philomaelium, cu rugdmintea de a trimite si altor Biserici, scrisoare copiatd apoi de Evarestos 15 . Din capitolul XXII al Scrisorii, afldm cd «acestea le-a copiat Gaius, dupd Irineu ft 202J, un ucenic al lui Policarp, eel ce a petrecut impre- 10. Ibidem, cap. XVIII, 3, ed. H. Musurillo, p. 15 — 16. 11. Ibidem, cap. XVIII, 3, ed. H. Musuidllo, p. 16. 12. Ibidem, In formula de adresare : t^? af'tots xal %adoXir.rii kxxkT\aia.<:, ed. cit., p. 3 j cap. VIIH, I $i XIX, 2 : *al jtaaT]? xata zt\-i oiTCOUjAevT)^ xaGoXndjcJuxXiaias, ed. cit., p. 8 !>\ 16. 13. Sf. Ignatie, Epistola catre Smirneni, VIII, 1, ed. P. Th. Gamelot, p. 162—163. M. FiJ. 2, 14 ,- Martiriul Si. Policarp, cap. I, 2, ed. H. Musurillo, p. 2. l. r i. II. Dolchuye, I.cs passions cles martyrs et les genres litteraires, Bruxelles, 1021, p. 11. MAJITIJUUL SFINTULUI I'OLICAJII» 23 und cu Irineu. Iar eu, Socrate din Corint, le-am scr/s dupd copia lui Gaius. Eu, Pioniu, am scris din nou cele de mai lnainte...» 10 . S-a presupus cd acest Pioniu ar ti preotul Pioniu, care a sulerit mar- tiriul pentru Hristos cu un grup de crestini, la 12 martie 250, in timpul impdratului Deciu (249—251), la Peigam, in Asia Mica 4 , dai distanta prea mare de timp ne impune sd avem rezeivd iafd de identiticarea lui Pioniu, care a capiat, la sfirsitul secolului II, Martiriul Sfintului Poli- carp, cu preotul Pioniu, martirizat in 250 17 . In ceea ce priveste ziua si anul martiriului Sfintului Policarp, am rdmas impreund cu majoritatea istoricilor si patrologilor la data de 23 iebruarie 155, care este calculatd dupd cele afirmate in capitolul XXI al Martiriului Sfintului Policarp, unde se spune : «A primit mucenicia prea- fericitul Policarp a doua zi a lunii Xantic (iebruarie), cu sapte zile ina- inte de calendele lui Martie, in Simbdta cea mare, pe la ceasul opt. A lost prins de hod, Hind arhiereu Filip Tralianul si proconsul Statius Quadratus» 18 . Data de 23 iebruarie 155 este atestatd si in Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitaruae 19 , Maintirologiul Hieronimian 20 , Bibliotrueoa ba- giographica Graeca 21 ?i Bibliotheca hagiographica Latina 22 . Istoricul si bizantinologul belgian Henri Gregoire, intemeindu-se pe ?tirea data de Eusebiu de Cezareea, in Istoria sa, IV, 15 23 , in care scrie cd Sfintul Policarp a suierit martiriul in timpul lui Marcu Aureliu (161— 180), a incercat sd demonstreze cd Siintul Policarp a fost martirizat in 23 iebruarie 177, in anul in care au suferit martiriul la Lugdunum (Lyon) in Galia, 48 de martiri, dar opinia sa n-a fost acceptatd u . H. I. Marrou 16. Martiriul Siintului Policarp, XXII, 2 $i 3, ed. H. Musurillo, p. 16—19. 17. Martiriul St. Policarp ?i al celor dimpreuna cu el, II, 1 ; III, 6, ed. H. Musu- rillo, p. 136— 138 j H. Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs, Oxford, 1979, Iinitroductdon, p. XIV; P. Gorssen, Die Vita Polycarpi, in «Zeitschniift fur raeaiitestamemt- liche Wiessenschaft», V (1914), p. 266 — 302 ; E. Schwartz, De Pionio et Polycarpo, GSttfcgen, 1905. 18. Martiriul Siintului Policarp, XXI, ed. H. MusuriMo, p. 18 — 19 ; Pr. Prof. D. Feaioaru, op. cit., p. 23, este de parere ca Sftotul PoKoarp a suferit mairtiriul la 23 fe- bruiainie 156. 19. Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, opera et studio H. Delehaye, in Propylaeum ad Acta Sanctorum Novembrts, BruxelKs, 1902, col. 465. 20. Martyrologium Hieronymianum, ed. J. Baiptilsta de Rossi et L. Duchesne, in Acta Sanctorum Novembris, t. II, pais prior, Bruxellis, 1894, p. 24 ; Commemtarius pe) - petuus in Martyrologium Hieronymianum, ed. H. Delehaye et H. Quemtin, in Acta Sanctorum Novembris, t. II, pars posterior, Bruxellis, 1931, p. 112 — 113. 21. Ed. Fr. Halkim, 3-e ed., t. II, Bruxelles, 1957, p. 212—214 cu o boguta bibliografie. 22. Ed. Sociii BollamdliBini, t. II, ed. 2-a, BruxelHes, 1948, p. 1000—1001. 23. Euisebdu, 1st. Bis., IV, 15, 1, ed. G. Bardy, p. 181. 24. H. GiegoiTe, La veritable date du martyre de S. Polycarpe, 23 fevrier, 177, in «AniaIecta Bollaindiiana», 6!) (1951), p. 1 — 38 ; P. Th. Camelot, Marfyre de St. Polycarpe, Parts, 1958, p. 227; P. Pet'M, Ulstolrc generate do 1'Empire romain, Paris, ' 974 ; R. 24 ACTKI-K MAHT1H10K pune data martiriului Stlntului Policurp in primii ani ai domniei impdra- tului Marcu Ameliu, intie 161—169 2B . Istorisirea Martiriului Sfintului Policarp, fiind alcatuita de un mar- tor ocular, este reald si autenticd, nu inventatd, desi s-a mcercat de cd- tre unii s& se arate parfile interpolate si addugate 26 . Acest Act martiric prezintd nu numai o mare valoare istoricd si dogmaticd, fiind primul si ccl mai vechi Act martiric care ni s-a pdstrat in forma lui originald, din cea mai adincd antichitate crestind, jumdtatea secolului II, ci, datorita irumuselii stilului colorat si viu, are si o valoare literard deosebitd, fapt care a fdcut pe eruditul cunoscdtor si editor ail Vietilor Sfintilor, Hippo- lyte Delehaye, sd se exprime despre el in modul urmdtor : «Martiriul Sfintului Policarp si Actele Sfintelor Perpetua §i Feli- citas... ar putea fi puse pe aceeasi treaptd cu Martirii lui Chateaubriand, in ceea ce priveste valoarea literard.. .» - 1 . Biserica Ortodoxd sdrbdtoreste pe Sfintul Policarp la 23 februarie, data martiriului sdu, iar Biserica Romano-Catolicd il sdrbdtoreste la 26 ianuarie. Am folosit la traducerea de fata urmdtoarele editii critice : Panaiot C. Hristu, Ta Mapxupta xffiv ap^aicov Xptaxtavaiv . . . Text in Umba greacd veche cu traducere in limba neogreacd, Tesalonic, 1978, p. 102—129. Klelm, Das Iiilhe Christentum im romischen Staat, Darmstadt, 1971 ; J. Speigl, Der rOtnlsche Staat und die Christen. Staat und Kirche von Domitian bis Commodus, Amsterdam, 1970 ; A. Hammam, La vie quotidienne des premiers Chretiens au ll-e siecle, (95 — 197), Paris, 1971 ; H. Gregoixe, P. Orgels et J. Moreau, Les marfyrs de Pionius of de Polycarpe, In «Bulletiin de l'Academie royate de Belgique», XLVII (1061), nr. 3, p. 72 — 83 j H. Gregodre, P. Orgels, J. Moreau et A. Maricq, Les persecutions dans 1 Empire romain, 2-e ed., in Memoires de 1'Aoademie royale de Belgique, Classe de Luttres, 56, Bruxelles, 1S64, nr. 5, p. 26 — 27 si n-ota 25, p. l'lO— 114 j B. Sepp, Das Martyrtum Polycarpi, Regensburg, 1911 ; E. Schwartz, De Pionio et Polycarpo, 1905. 25. H. I. Mairrou, La date du martyre de S. Polycarpe, in «Aaialeota Boliamdiana», 71 (1953), p. 5 — 20. Vezi si P. Brind'Amour, La date du martyre de S. Polycarpe (la 23 fevrier 167), in «Analecta Bollandiana», XCVII1 (I960), p. 456—462; W. Telfer, The date of the Martyrdom ot Polycarp, in «Joimnal of Theological Studies», N. S., HI (1959), p. 79 — 82 i M. Simonetti, Alcune osservazioni sul martirio di S. Policarpo, in «Giorna!e Italiano di Filologia», 9 (1956), p. 32S — 344; Pr. Cristian Belodan, La ce an a murit St. Policarp al Smirnei?, in «Mitropolia Olteniei», 29 (1S77), p. 206 — 206; Parasehiv V. Draghici, Stlntul Policarp, episcopul Smirnei, Bucuresti, 1902. 2(i. H. von Campenhausen, Bearbeitungen und Interpolationen des Polycarpmarty- rlum, in «Sitzungsbenichte der Akademie Heidelberg», 1957, 3, p. 1 — 48. Vezi alte stud j i Ui blbllografia gonorala. 77. II. DiMohayc, l.vs passions ih's marly res..., p. VII VIII. MARTIRIUL SFINTULlll POI.ICAWI' 2 r ) Herbert Musurillo, The Acts of the Christians Martyrs, Introduc- tion, texts and translation (Oxford early christian Texts. General Editoi Henry Chadwick), Oxford, 1972 ; ed. a 2-a, Oxford, 1979, p. 2—21. Martyre de Polycarp, Text grec, introduction, traduction et notes de P. Th. Camelot, 3-e ed., (Collection Sources Chretiennes, 10 bis), Paris, 1958, p. 243—275. Martyre de Polycarp, la Eusebe de Cesaree, Histoire Ecclesiastique, IV, 15, 3 — IV, 15, 43, t. I, livres I— IV, Paris, 1952, p. 182—189, loarte important, pentru ca ne-a pdstrat cea mai mare parte a textului mar- tiriului. Textul grec al Martiriului Sfintului Polioarp, in editia : Ausge- wahlte Martyrerakten, herausgegeben von D. Rudolf Knopf und Gustav Krilger, dritte Auflage, Tubingen, 1929, p. 1 — 8. Textul grec si latin al Martiriului Sfintului Polioarp, in Florilegium Patristicum, Fasciculus primus. Monumenta aevi apostolici, ed. G. Rau- scben, Bonnae, 1914, p. 40 — 60. Th. Ruinart, Acta primorum martyrum sincera et selecta, ed. a 2-a, Paris, 1859, text grec si latin, p. 62 — 70. Am consultat, de asemenea, si urmatoarele traduceri : G. Lazzati, Gli sviluppi della letteiratura sui martiri nei primi quarto secoli, Torino, 1956, p. 99—106. A. Hamman, La Geste du sang. Texfe francais avec introduction de H. Daniel-Rops, Paris, 1953 ; traducere italiand de Elena Contucci, sub titlul : Le Gesta dei Martiri, Milano, 1958, p. 33—42. Pierre Hanozin, Un vieil eveque, Polycarp, in La Geste des Martyrs, Paris, 1935, p. 17—30. Paul Monceaux, La vraie Legende doree, Paris, 1928, p. 115 — 128. A. Lelong, Les Peres Apostoliques. III. Ignace d'Antioche et Poly- carpe de Smyrne, Epitre. Martyre de Polycarpe (Textes et documents pour l'etude historique du christianisme, ed. H. Hemmer et P. Legay, 12), 2-e ed., Paris, 1927. Ildefonso Clerici, Atti autentici dei martiri, Versione italiana, Milano, 1927, p. 96—109. MartYrium dps heiligen Polycarp, la F. X. Funk, Patres Apostolici, virrtr Auflage von K. Bihlmeyer, Tubingen, 1924, p. 120-132. 28 * ACTILK MARTIRICK Gerhard Rauschen, Echtc altc Mfirtyrerakten. Martyrium des hei ligen Polycarp, in «Bibliothek der Kirchenvdter», Band 14, Kempten und Munchcn, 1913, p. 8—20. Dom 11. Leclercq, Le Martyre de Saint-Polycarpe, in Les Martyrs, I. 1, Paris, 1902, p. 67—76. In limba romdna : Pr. prof, loan Mihdlcescu, Martiriul Sfintului Policarp, in Scrierile Pfirimtilor Apostolici dimpreuna cu Asezamlntele si OanoaneJe Aposto- lice, Bucuresti, 1927, p. 199—208. Pr. Proi. D. Feciom, Sfintul Policarp al Smirnei, Epistola catre Fili- peni, in Sarieride Parintilor Apostolici, Bucuresti, 1979, p. 24. Vezi si altd bibliografie .■ B. Altaner — A. Stuiber, Patrologie, Frei- burg, Basel, Wien, 1966, p. 50—52 ; Bibliotheca hagiographioa Graeoa, ed. Ft. Halkin, t. II, 3-e ed., Bmxelles, 1957, p. 212—214 ■, Bibliotheca hagiographica Latina, ed Socii Bollandiani, t. II, Bmxelles, 1949, p. 1000 — 1001. MARTIRIUL SFINTULUI POLICARP, EPISCOPUL SMIRNEI (t 23 februarle 15 5) Biserica lui Dumnezeu, care se afla in Smirna, catre Biserica lui Dum- nezeu care se alia in Filomelium si tuturor comunitatilor din tot local ale Bisericii universale : mila, pacea si dragostea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Iisus Hristos sa. se inmulteasca. I. 1. V-am scris, fratilor, cele privitoare la martiri si despre Fericitul Policarp, care a facut sa inceteze perseoutia, pecetluind-o, ca sa spu- nem astfel, prin mucenicia sa ; caci toate cele petrecute s-au facut ca Domnul sa ne arate din cer ce inseamna mucenicia cea dupa Evanghelie. 2. Caci, asemenea Domnului, el a asteptat sa fie dat (mortii), pentru ca si noi sa devenim imitatorii lui, nu cautind numai cele ale noastre, ci si cele ale aproapelui l . Caci dragostea adevarata si statornica urmareste ca cineva sa se mintuiasca nu numai pe sine, ci pe toti fra^ii 2 . II. 1. Fericite si vrednice de lauda sint toate muoeniciile care s-au facut dupa voia lui Dumnezeu,- caci, devenind noi mai evlaviosi, trebuie sS atribuim lui Dumnezeu piuterea Sa pe&te toate. 2. Intr-adevar, cine nu va admira curajul, rabdarea si iubirea loi de Dumnezeu ? Sfisiati prin biciuiri, de li se vedea alcatuirea trupului loi pina la vinele si arterele dinlauntru, ei au rabdat atit de mult, incit si pe cei ce stateau in jurul lor i-au facut sa plinga si sa se vaiete ; iar ei au aratat atita tarie sufleteasca, incit nici unul din ei n-a gemut si n-e suspinat, cei chinuiti dovedindu-ne tuturor ca in ceasul muceniciei, prec vitejii martiri ai lui Hristos sint ca si dezbracati de trup, sau, mai bine ca Domnul insusi este de fata $i vorbeste cu ei. 1. Fil. 2, 4. 2. In. 17, 3 ; / Tim. 2, 4 ; 11 Tim. 2, 2~>. 28 ACTELE MARTIRICE 3. Si, luind aminte la harul lui Hristos, au dispretjiit chinurile lumii, cistigind printr-o singura ora (de suferinfe) viafa de veci. Iar focul sal- baticilor lor chinuitori era pentru ei racoritor, avind inaintea ochilor sa scape de focul eel vesnic, care nu se stinge niciodata, si priveau cu ochii inimii bunatatile pastrate celor ce indelung rabda, despre care ure- chea n-a auzit, ochiul nu le-a vazut si nici la inima omului nu s-au suit 3 . Lor, ins a, le-au fost aratate de Domnul, deoarece nu mai erau oameni, ci ingeri. 4. De asemenea, si cei aruncati fiarelor salbatice au indurat chi- nuri ingrozitoare, iar altii au fost pironiti prin cuie si pedepsiti si cu alte feJ'urite chinuri, pentru ca vrajmasul, de-i era cu putinta, sa-i fajca sa tagaduiasca pe Hristos, printr-o indelungata chinuire. III. Multe, intr-adevar, a uneltit diavolul impotriva mucenicilor, dar, prin harul lui Dumnezeu, n-a reusit nimic contra nici unuia. Caci prea viteazul Germanicus a invins teama lor prin rabdarea lui, ca unul care s-a luptat cu eel mai mare curaj cu fiarele. Voind, deci, proconsulul sa-1 convinga sa se lepede de Hristos, zicindu-i ca-i pare rau de tinere- tea lui, el a intaritat singur fiara impotriva sa, lovind-o, voind a scapa mai repede de nedreapta si nelegiuita viata (ce-i oferea). Pentru aceasta, toata multimea, uimita de marele curaj al iubito- rului si tematorului de Dumnezeu neam al crestinilor, a strigat : «Piara nelegiuitii ! Sa fie cautat Policarp !» IV. Totusi unul, cu numele de Quintus, frigian, venit de curind din Fri- gia, vazind fiarele, s-a infricosat. Iar acesta s-a prezentat de la sine si a indemnat si pe al^ii sa vina de buna voie (in fata proconsulului). Pro- consulul, rugindu-1 si fagaduindu-i multe, 1-a convins sa jure pe zei si sa le jertfeasca. De aceea, fratilor, sa nu laudam pe cei ce se predau ei insisi, pentru ca nu asa ne invata Evanghelia 4 . V. 1. Dar prea minunatul Policarp, auzind el mai intii (multimea), nu s-a tulburat, ci voia sa ramina in cetate ,• cei mai mulfi, insa, 1-au induplecat sa piece. Si s-a adapostit intr-o casa de tara, nu departe de cetate, si petrecea cu citiva, noaptea si ziua, nefacind nimic altceva, decit ru- gindu-se pentru to\i si pentru toate Bisericile din lume, precum era obi- 3. 7 Cor. 2, 9 ; camp. Is. 64, 3. 4. Mt. 10, 23. MARTIHIUL SFlNTULUI POLICARP 29 ceiul sau. 2. $i rugindu-se, cu trei zile mai inainte de a fi prins, a avut o vedenie, caci a vazut perna lui cuprinsa de flacari ,- s ; , intorcindu-se, a spus catre eei ce s>e aflau impreuna cu el : «Trebuiie sa flu ars de viu». VI. Iar cei ce-1 cautau, staruind (sa-1 gaseasca), el s-a mutat intr-o alta casa si indata s-au inf&tisat urmaritorii. Dar, negasindu-1, au arestat doi tineri sclavi, dintre care unul, fiind chinuit, a aratat locul unde se afla. Era si cu neputin^a sa ramina el ascuns, deoarece chiar casnicii lui erau tradatorii s . Iar §eful militiei (irinarhul = facatorul de pace) care inde- plinea aceasta funcfie, numit Irod, s-a grabit sa-1 duca in stadion, pentru ca el, PoJicanp, sa-si primeasica mostenirea sa, devemind partas cu Hris- tos, iar tradatorii lui sa-si ia pedeapsa lui Iuda. VII. 1. Avind, deci, cu ei un Sclav, intr-o vineri, pe la oeasul prinzului, urmaritorii si calaretii cu armele lor obisnuite, m-eigind ca la un tilhar 6 si sosind seara tirziu, il aflara stind intr-o casuta, la etaj. Iar el ar fi putut fugi de acolo intr-un alt loc, dar n-a voit, zicind : «Faca-se voia lui Dumnezeu» 7 . 2. Auzind, deci, ca acestia au isosit, coborind, s-a intre- {inut cu ei, incit cei ce priveau virsta si infatisarea lui linistita se mirau de ce a trebuit o asa de mare graba pentru a prinde un batrin atit de venerabil. Apoi el a poruncit indata sa le dea sa manince si sa bea, in acel ceas, cit vor vrea, rugindu-i doar sa-1 Iase sa se roage nelulburat o ora. 3. Iar acestia, ingaduindu-i, s-a rugat in picioare, plin de harul lui Dumnezeu, ca aproape doua ore n-a putut sa se opreasca, incit a umplut de mirare pe ascultatori, dintre care multora le parea rau ca au pornit impotriva unui batrin asa de evlavios. VIII. 1. Iar dupa ce si-a terminat rugSciiunea, pom-enind pe to{i ciare s-au intilnit vreodata cu el, mici si marl, straluciti si smeriti, si intreaga Bi- serica universala din lume, sosind ora plecarii, 1-au suit pe un asin si 1-au adus in cetate, fiind Simbata cea mare. 2. $i 1-a intimpinat conduca- torul militiei (irinarhul) Irod si tatal lui, Nichita, care, urcindu-1 intr-o carufa, s-au asezat si ei linga el, incercind sa-1 convinga (sa se lepede de Hristos), zicindu-i : «Ce rau este sa zici «Domnul Imparat», sa jert- fe^ti zeilor $i sa feci si cele asemenea acestora, ca sa-ti scapi viata ?» 5. Mt. 10, 36. 6. Mt. 26, 55. 7. Mt. 6, 10 j 26, 42; Lc. 11, 2; 22,, 42; Fapte 21, 14 30 ACTELE MARTIRICE lar el, la inceput, nu le-a raspuns ; dar ei, staruind, el le-a zis : «Nu voi face ceea ce ma sfatuiti». 3. Acestia, nereusind sa-1 convinga, i-au spus cuvinte amenintatoare si-1 impinsera cu sila, incit, cazind din caruta, si-a serintit piciorul. Dar el, neintorcindu-se, ca si cum n-ar fi suferit ni- mic, mergea cu voiosie, fiind adus in stadion. Era asa de mare zgomot In stadion, incit ninieni nu putea fi auzit. IX. 1. Iar in limp ice Polioarp intra in stadion, un glas din cer i-a zis : «Fii tare si indrazneste, Policarp ! » 8 Pe eel oe vorbea nimeni nu 1-a vazut, dar cei de fata dintre ai nostri (erestinii) au auzit glasul 9 . Cind a fost adus el, s-a facut mare zgomot, auzind ei ca Policarp a fost prins. 2. Fiind deci adus, 1-a intrebat proconsulul daca el este Policarp. Iar el, mar- turisind, proconsulul cauta sa-1 convinga sa se lepede (de Hristos), zi- cind : «Fie-ti mils de virsta ta!» si altele asemenea acestora, cum este obiceiul sa li se spuna (erestinilor), ca : «Jura pe soarta imparatului», «Caie§ite-te», zi : «Piara nelegiuitii !». Iar Poliaarp, cu fata serioasa, pri- vind la toata multimea nelegiuitilor de pagini din stadion, ridielnd mina catre ei, suspinind si privind spre cer a zis : «Piara nelegiuitii ». 3. Cum, insa, proconsulul staruia si-i zicea : «Jura (pe zei) si te voi elibera, blestema pe Hristos !», Policarp i-a raspuns : «De optzeci si sase de ani li seivesc si nici un rau nu mi-a facut. Cum pot sa blestem pe tmpaiatul meu, Cei ce m-a mintuit ?» . X. 1. Starudnd iairasi aeesta si ziicindu-i : «Jura pe soarta imiparaitului», Policarp a xaspunis : «De socotesti in zadar ca voi jura pe soarta impSira- tului, cum zici tu, si te prefaci ca nu stii cine sint, avind indrazneala, asculta : smt crestin. Iar daca vrei sa cunosti invatatura crestinismului, da-mi o zi si asculta-ma». 2. A zis proconsulul : «Convinge popoml». Iar Policarp a raspuns : «Pe tine te-am socotit vrednic de cunoastere, caci am invatat sa dam autoritatilox si stapdnirilor rinduite de Dumnezeu cinstea cuvenita 10 , care nu ne aduce nici un rau ; pe aceia, insa, nu-i socotesc vrednici sa ma apar inaintea lor». XI. 1. A zis proconsuilul : «Am fiare ; te voi da acestora, de nu te ca- iesti». Iar el a zis : «Pporunceste ; caci pentnu noi ramine nieschimbata 8. Ios. 1, 6—7 ; Oomp. Deut. 3il, 6—7, 23. 9. Fapte 9, 7. 10. Mt. 22, 21 i Rom. 13, 1 §i 7 j I Pt. 2, 12 ; Tit 3, 1. MARTIRIUL SFlNTULUI POLICARP 31 intoarcerea de la mai bine la mai rau ,■ dimpotriva, este bine sa te in- torci de la cele rele spre cele bune». 2. Iar acela ii zise din nou : «Dac& dispretuiesti fiarele, voi face sa fii mistuit prin foe, de nu te indrepti». Iar Policarp a zis : «Tu ma ameninti cu un foe care arde un ceas si dupa putin se stinge, pentru ca nu cunosti focul judecatii viitioare si al pedepsei vesnioe, pastrat pentru cei nelegiuiti. Dar, de ee intirzii ? F5 ceea ce volenti)). XII. 1. Acestea si mai multe altele zicind, s-a umplut de curaj si de bucu- rie, iar fata lui stralucea de har, incit nu numai ca nu s-a prabusit, fiind tulburat de cele spuse lui, ci dimpotriva a scos din fire pe proconsul, care a trimis crainicul sau sa strige de trei ori in mijlocul stadionului : «Policaip a marturisit ca. este crestin». 2. Aceasta vestindu-se de crainic, toata multimea paginilor si a iudeilor care locuiau in Smirna, cu nesta- pinita furie si cu glas mare striga : «Acesta este dascalul Asiei (Procon- sulare), tatal crestinilor, surpatorul zeilor nostri, care a invatat pe multi sa nu jertfeasca si sa nu se inchine (zeilor) ». Acestea zicind, strigau si cereau asiarhului (prefectului) Filip, sa dea drumul unui leu (asupra lui Policarp). Acesta a spus, insa, ca nu-i ingaduit aceasta, pentru ca luptele cu fiarele se terminasera. 3. Atunci li s-a parut sa strige intr-un glas, ca Policarp sa fie ars de viu ,• caci trebuia sa se implineasca vedenia cu perna care se aratase lui, rind, vazind-o arzind, in timp ce se ruga, in- torcindu-se, a spus credinciosilor din jurul sau in chip profetic : «Tre- buie sa fiu ars de viu». XIII. 1. Acestea, deci, s-au intimplat cu o asa de mare graba, mai repede decit se poate spune, multimile aduciind indata din pravalii si din b&i lemne si vreascuri, mai ales iudeii, care slujira la acestea cu bucurie, cum este obiceiul lor. 2. Iar cind rugul a fost gata, Policarp, dezbra- cindu-se de toate hainele si desfaeindu-si cuTeaua, incerea sa se des- cale, mai inainte nefacind aceasta, pentru ca fiecare din credinciosi se grabea sa se atinga repede de trupul lui ,• caci era impodobit si inainte de a avea perii albi cu toata frumusetea (sufletului), datorita vietuirii sale. 3. Indata au fost puse in jur uneltele pregatite pentru rug. Iar ei voind sa-1 si pironeasea, el le zise : «Lasati-ma asa, caci Cel ce-mi da" taria sa iridur focul imi va da putere sa indur nemiscat pe rug, chiar si fara siguranta cuielor voastre». 32 ACTELE MARTIRICE XIV. 1. Astfel, mu l-.au mai pironiit, ci l-.au legal Iar el, cu miinile (legate la spate, ca un berbec ales din turma cea mare, pregatit spre a fi adus jertfa de ardere bine placuta lui Dumnezeu, povind ispre car, zise : «Doamne, Dumnezeule, atotputernice 11 , Tatal iubitului si binecu- vintatului Tdu Fiu, Usus Hristos 12 , prin Care am primit cunostinta des- pre Tine 13 , Dumnezeul ingeiilor, al puterilor, a toata zidirea si al in- tregului neam al celor drepji, care trdiesc inaintea fefei Tale. 2. Te binecuvintez cd m-ai invrednicit de ziua si ceasul acesta, ca sd iau parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tdu, spre "mvierea vietii de veci a sufletului si a trupului, in nestricdciunea Duhului Sfint. Intre care fa sd iiu primit inaintea Ta astdzi, ca jertfa grasd si bineplacutd, precum m-ai pregatit si mi-ai descoperit si implinit, Dumnezeule eel ne- mincinos si adevdrat. 3. Pentru aceasta si pentru toate, Te laud, Te bine- cuvintez si Te preamdresc prin vesnicul si cerescul arhiereu Iisus Hris- tos, iubitul Tdu Fiu, prin Care, impreund cu El si cu Duhul Sfint, Ti se cuvine slavd acum si in veacurile ce vor sd fie. Amin». XV. 1. Dupa ce el zise amin si-si sfirsi rugaciunea, oamienii insancinati cu focul, 1-iau aprins. Iar cind s-a facut o flaicara maire, am vazut o mi- nune, cei carora ni s-a dat s-o vedem, cane pentou iaceea am fost pas- •trati (in viata) cia sa vestim si altora cele initimplate. 2. Caci focul, luind forma uraei camasi, ca o piozS de coxabie umflata de vint, Jniconjura ca un cere trupul mucenicului. Iar el statea in mijloc, mu oa uin trap care arde, ci ca o piine ce se coace 14 , saiu ca aural si arginikil .care se in- cearca in cuptor. Am sirntit chiar si o mJr.eas.ma placiuta, ca un miros de tamiie sau de alte miresme prefioase. XVI. 1. VSzind in sfirsit nelegiuitii ca trupul lui niu poate fi nimicit prin foe, au poruncit sa ss atpropie de el un confector (larucier, scrvitoral care ucidea in circ fiarele periculoase pentru spectatori), spre a-1 strapunge cu pumnalul. $i fadind aceasta, a iesit din impunsatura singe mult, ineit a stins focul, iar toata miultimea se mira ca est-e asa de ma,r.e deosebire intre necredinciosi si cei alesi (erestini). 2. Unul dintre ei a fost si acest 11. Apoc. 4, 8, 15 j 11, 17 ; 15, 3 ; 16, 7 ; 21, 22, 12. Mt. 14, 30; 16, 16; 26, 63 — 64; Mc. 14, 61—62; Lc. 9, 20; 22, 69—70; In. 5, 18—47; 6, 69; 11, 27; Fapte 8, 37; 9, 20; Evr. 1, 3—5; I In. 4, 15; 5, 5. 13. In. 1, 17 ; 3, 16 ; 5, 37 ; 14, 6 ; 17, 3' ; I Tim. 2, 4 ; II Tim. 2, 25. 14. Apoc. 1, 15. MARTIRIUL SFINTULUI POLICARP 33 prea minunat mucenic Policarp, in timpurile noastre, invat&tor apostolic si cu duh proorocesc, episcopul Bisericii universale din Smirna. Caci orice cuvint, care a iesit din gura lui, s-a implinit si se va implini. XVII. 1. Iar eel invidiots, viclean si ran, protivnicul neamului celor drepU, vazind maretia muceniciei lui si viepjirea lui curata dintru inceput, ca unul care s-a incununaf cu cununa nestrieaciunii si a dobindit premiul netagaduit al biruintei, s-a straduit ca nici macar ramasitele trupului sau sa fie luate de noi, desi multi dintre noi doreau sa faca aceasta si sa aiba sfintul lui trup. 2. Au soptit, deci, lui Nichita, total lui Irod si fratele Alcei, sa roage pe proconsul, ca sa nu dea trupul lui Policarp, «ca nu cumva, zieea el, crestinii, pdrdsind pe eel rdstignit (pe Hristos), sa inceapd sa se inchine acestuia». Iar ei au zis acestea, fiind indemnati si instigati si de iudei, care pazeau trupul, cind am voiit noi sa-1 luam din foe. Ei nu infeleg ca noi nici pe Hristos nu-L vom putea parasi vreodata, Cel care fara de vina a patimit pentru ced pacatosi si pentru mintuirea intregii lumi, si nici sa ne inchinam altuia. Cdci lui Hristos ne inchindm pentru ca este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri ii iubim dupd vrednicie ca pe ucenicii si imitatorii Domnului, pentru neintrecuta lor iubire laid de lmparatul si invdtdtorul lor. Fie ca si noi sa devenim partasi si impreuna ucenici cu ed. XVIII. 1. Vazind deci ceniturionul .supararea iudeilor, puinind trupul Sfiotu- lui Poliicarp in mijloc, cum e obiceiul lor, 1-a ars. 2. In aoest chip, noi am dobindit mai in uxma osemintele lui, miai cinstite decit pietrele pre- tioase si mai scumpe decit aurul, si le-am asezat ila un loc cuviincios. 3. Dea Dortmul sa ne adunam si noi aioolo, dupa putiinta, cu bucuirie si veselie ca sa sdrbdtorim ziua martiriului lui ca zi a nasterii, ,atit pentru amiintirea celor ce iaoi savirsit luipta, cit si pentru deprinderea si pregati- rea celor ce vor lupta in urma. XIX. 1. Astfel sint cele cu priviire la fericifcul Policarp, care, impreuna ou cei din Filadelfia, este >al doisprezeoelea care a primit mucenicia in Smirna. El singur dintre toti este mai mult pomienit, ca si paginii de pre- tuitindeni vorbesc despre el, fiind nu numai un dascal ales, ci si martir renumit, a carui mucenicie toti doresc s-o urmeze, pentru ca a fast dupa Evanghelia lui Hristos. 5 — Actele martlrlce 34 ACTELE MARTIRICE 2. Caci priii rabdarea sa, biruind pe nedreptul dregator si primind astfel cununa nestricaciunii, se bucura cu Apostolii si cu toti dreptii, proslavesfe pe Dumnezeu si pe Tatal atottiitorul si binecuvinteaza pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mintuitorul sufletelor 15 si calauzitorul tru- purilor noastre, si pastoral Biserieii universale din lume. XX. 1. Ne-ati rugat, deci, sa va lamurim mai pe larg cale iintimplate, iar noi, pentru prezent, vi le-am amintit pe scurt prin fratele nostru Mar- cion. Asadar, aflind acestea, trimiteti episttola si fra^ilor din afara, ca si ei sa preamareasica pe Domnul, Cel ce face alegere dinitre islujitorii Sai. 2. Iar Celui ce poate sa ne primeasca pe toti, prin harul si darul Sau, in imparatia Sa cea vesnica, prin Uniul Naiscut, FM Sau, Iisuis Hris- tos, se cuvine slava, cimste, putere si marire in veci. Salutati pe toti sfintii (cres p/qxpi, Biserica Fecioara. Vezi si studiul : J. C. Plumpe, Mater Ecclesia an inquiry into concept oi the Church as Mother in early Christianity, Washington, 1943. Pentru Intoarcerea celor cazuti (apostatilor). vezi P. Galtier, L'Eglise et la remission des peches aux premiers siecles, Paris, 1931 ; A. d'Ales, L'edit de Calliste. Etude sur les origines de la penitence chretienne, Paris, 1914, p. 244 — 251. 23. Scrisoarea Bisericilor din Lugdun si Vienna, 55, ed. dtt., p. 78. 24. Ibidem, 56, ed. cit., p. 80. 26. Ibidem, 47, ed. cit, p. 76. 26. H. Leclercq, Lyon, in aDicfcionnaure d'archeotogiie chretierane et de Lsltuargie», t. X, 1-re partie, Pardis, 1931, col. 59 — 72; O. Hirschfeld, Kleine Schriiten, Berlin, 1013, 58 ACTELE MARTIRICE Trupurile sfirtecate de fiare ale marthilor si ale celor decapitafi au lost expu.se in aer liber sase zile spre batjocura trecdtorilor, apoi au fost arse, iar cenusa lor a fost aruncata in iluviul Ron, pdginii «socotind cd ar putea invinge pe Dumnezeu si cd martirii vor fi lipsifi de o noud nas- tere», pentru ca, ziceau ei, «sS nu mai alba speranja invierii» 27 . Ne mirdm cd sub un impdrat liberal si iilozoi, ca Marcu Aureliu, au putut ii atit de multf martiri. Trebuie s& avem In vedere, insd, cd civilizatia greco-romand, sub lustrul ei umanist, pdstra un fond de cruzime 2S . Istoiicul american J. W. Thompson a negat autenticitatea Scrisorii Bisericilor din Lugdunum si Vienna si realitatea persecufiei crestinilor de la Lyon in anul 177, sub Marcu Aureliu, punind martirii de la Lyon sub Valerian (253—268), Aurelian (270—275) sau chiar Diocletian (284— 305) 29 . Opinio lui, insd, a fost combatuta si respinsd de toti istoricii 30 . J. Colin lace din martirii de la Lyon niste crestini din Galatia, care ar fi suferit martiriul in Pont, la Sebastopolis — Herakleapolis 31 , dar pdrerea sa a fost temeinic combatuta. si respinsd, de asemenea, de nu- merosi istorici 32 . Dincolo de orice ipoteze si opinii, Scrisoarea Bisericilor din Lugdun si Vienna este un document veridic, o «narratio», o istorisire autentica, fdcutd de crestinii din Lyon, care au fost martori oculari ai suferintelor si chinurilor ingrozitoare suferite la inceputul lunii august 177 de frafii lor. Ea constituie, cum se exprimd istoricul francez J. Zeiller, «unul din- tre cele mai frumoase monumente ale antichitdpi crestine, in care poves- tirea celor mai crude suferinfe este fdcutd pe tonul eel mai simplu, dar in p. 158 — 185 ; C. Germain de Momtauzam, Du Forum a 1' amphitheatre de Fourviere. Les martyrs de Tan 177, in «Revue d'histoire de Lyon», IX (1910), p. 325 — 345. 27. Scrisoarea Bisericilor din Lugdun si Vienna, 63, ed. edit., p. 80 si 82. 28. P. Oaraington, Early Christian Church, t. I, Cambridge, 1957, p. 243 ; J. Dainlielou et H. Marrou, Nouveile histoire de l'Eglise. I. Des origines a Saint Gregoire le Grand, Paris, 1963, p. 121 ; P. Keresztes, The Massacre at Lugdunum, in 177, A.D., in «HMoria», 16 (1967), p. 75—86. 29. J. W. Thompson, The Alleged Persecution ol the Christians at Lyon in 177, in «Americam Journal of Theology», 16 (1912), p. 359—384 si 17 (1913), -p. 349—358. 30. H. Musuri'llo, op. cit., p. XLIV, nota 10 ; W.H. C. Frend, Martyrdom and Perse- cution in the early Church, Oxford, 1965, p. 3B4, mr. 8 si 423, tn. 29. 31. J. Colin, Martyrs grecs de Lyon ou martyrs galates, in «Antiqulte Clas- sique», XXXIII (1964), p. 108 — 115. Tenia a tost apod dezvoltata de auitor in lucrarea : L'Empire des Antonins et les martyrs gaullois de 177, Bonn, 1964. 32. Dtotre ced ce au combatuit teza M J. Colin, vezi uTmatorii : E. Demougeot, A-propos des martyrs Iyonnais de 177, in «Revue des Etudes amciennes», LXVTII (1966), giiques», 1964, p. 748 — 749 ; S. Rossi, in «Giormale iltaliamo di fi*Iologia», p. 289 — 320 s.a. MARTIRII DE LA LYON $Q care respire! Incd toatd. ardoarea luptei duse din dragostea iafd de Hris- tos»... 33 . Desi unii istorici si patrologi inclina sd creadd cd Sflntul Irineu este autorul Scrisorii Bisericii din Lyon si Vienna, aceasta nu se poate sustine temeinic, deoarece m 177, Sflntul Irineu, atunci preot al Bisericii din Lyon, a lost trimis ca delegat la Roma, in problema ereziei montaniste. Synaxarium Eaolesiae Constanjtinopolitanae menfioneazd uciderea episcopului Potin la Lugdun, la 23 august 177 **. Bibliotbeca hagiographica Graieoa aminteste de marthii de la Lugdun la 2 iunie 177 35 . Episcopul Potiny si Blandina sint amintifi in Biblio- theca hagiographica Latina la 2 iunie 36 , iar Sfintul Alexandru din Lug- dun, la 22 aprilie 177 37 . Martirologium Hieronymianum pune amintirea Sfinfilor martiri de la Lugdunum (Lyon) la 2 iunie 177 38 , sub imp&ratul Marcu Aureliu. Am folosit la traducerea de fata ed. lui Panaiot C. Hristu, Ta Map-copta ■cuiv dpXaiiov xpiattavffiv... text in limba greacd veche cu traducere in limba neogreacd, Tesalonic, 1978, p. 192 — 223 ; ed. lui H. Musurillo, 33. J. Lebreton et J. Zeiller, L'Eglise primitive. T. I de l'Histoire de l'Eglise, de Aug. Fliche et V. Matntim, Paris, 1934, p. 313. Alte studiiii : R. Klein, Marc Aurel, Darmstadt, 1979, 536 p. ; Les martyrs de Lyon (177). (Colloque tenu a Lyon, 20—23 sept. 1977, cu diferite studii), Paris, 1978, 328 p.; Marta Soxdi, La ricerca d'uiiicio nel processo del 177, in Les martyrs de Lyon, p. 179 — 186; Idem, / nuovi decreti di Marco Aurelio, im «Studii Romani», 9 (1961), p. 372 s.u. j H. Kraft, Die Lyoner Martyrer und der Montanismus, In «Pietas», Pestschrilt fur Bernhard Hotting. Hrg. von E. Dassmann und K. S. Frank, Mtinster 1m Westpha- len, 1980, p. 2S0 — 266 ; R. Remondon, La crise de l'Empire romain, de MarcAurele... (coll. Nouvelle Clio, 11), 2-e ed., Paris 1970, R. Klein, Der irilhe Christentum im rbmischen Staat, Darmstadt, 1971 ; A. Hamman, La vie quotidienne des premiers Chre- tiens au U-a siecle (95 — 197), Paris, 1971 ; J. Speigl, Der romische Staat und die Christen. Staat und Kirche von Domitian bis Commodus, Amster- dam, 1970 ; P. M. Duval, La Gaule jusqu'au milieu du V-e siecie, Paris, 1971 j Idem, La Gaule chretienne a l'epoque romaine. I. Des origines chretiennes a la fin du LV-e siecie, Paris, 1964 ; J. J. Halt, Histoire de la Gaule romaine (120 avant J. Chr. — 451 apres J. Chr.), Parts, 1959 ; p. 184—189 ; J. Vogt, Christenveriolgung, In Reallexiikan cit., col. 1175 — 1176 ; Griffe, La Gaule chretienne a l'epoque romaine, t. I — II, Paris, 1947, 1957 ;V. Momachiino, U tondo juridico delle persecuzioni nei primi due secoli, Roma, 1955; A. Chagny, Les martyrs de Lyon, Lyon, 1936; J. Courrat, Les Saints Martyrs de Lyon, Lyon, 1>926 ; J. Zeiller, Les origines chretiennes de la Gaule, in «Revue d'histoire de l'Eglise de France», XII (1926), p. 16 — 34; C. Julian, Histoire de la Gaule, t. IV, 2-e ed., Paris, 1921, p. 492 — 498 ; P. Allard, Histoire des persecutions pendant les deux premiers siecles, t. I, 4-e ed., Paris, 1911, p. 415 — 445. Vezi si alte studii la Bilbliografiia generaia. 34. Ed. H. Delehaye, col. 917. 35. Ed. Fr. Halkim, t. II, p. 217. 36. Ed. Soda Bollandiani, t. II, p. 994—995, episcopul Potkrus, t. I, p. 204, Blamdtoa. 37. Ibidem, t. I, p. 46 : Sf. Alexandra din Lugdusn. 38. Ed. H. Delehaye et H. Quentin, t. II, pars, posterior, Bruxelles, 1931, p. 293; 297 — 298 ; Ed. J. Baptista de Rossi et L. Duchesne, t. I, Bruxelles, 1894, p. 73. 60 ACTELE MARTIRICE op. cit., p. 62 — 85, text grec si traducere englezd ; Eusebiu, 1st., Bis., V, 1, 1 — 63 ,• 2, 1 — 8, ed. G. Baidy : Eusebe de Cesaree, Histoire eoclesiastique, f. II, livres V — VII. Texte grec et traduction (Coll. Sources chretiennes, 41), Paris, 1955, p. 6—23 si 23—26 ; Traducere englezd de G. A. William- son, Eusebius, The History of the Church from Christ to Constantine, Harmondsworth, 1967, p. 193—205; Vezi si edifiile : D. Ruiz Bueno, op. cit., p. 327 — 348, text grec cu traducere spaniold ■, G. Lazzati, Gli svilup- pi..., p. 107—119 ; R. Knopf und G. Kriiger, op. cit., text grec, p. 28—28 ; Th. Ruinart, op. cit., text latin, p. 109 — 117. Am consultat si urmdtoarele traduceri in diferite limbi : A. Hamman, op. cit., traducere italiand, p. 58 — 72 ; P. Hanozin, op. cit., traducere iran- cezd, p. 38 — 53 ; Paul Manceaux, La vraie Legende doxee, Paris, 1928, p. 90 — 109 ; Udefonso Clerici, op. cit., p. 114 — 134; H. Leclercq, Lyon, XX. Texfe de la Lettre de Lyon, In Diet, cit., col. 93 — 102, care reproduce traducerea lui C. Germain de Montauzan, din rev. cit., IX (1910), p. 325—345. In limba romana, Ion Dinu, Un document crestin — occidental de constiinta ortodoxa — orientals, Cernauti, 1937, p. 25 — 38, prezintd o traducere mult departata de originalul grec, Hind facutd dupa traducerea tranceza a lui H. Leclercq, Les Martyrs..., f. I, ed. 1902. Dep&rtatd de textul grec este si traducerea Sorisorii Bisericilor de la Lugdun ?i Vienna, fdcutd de fostul mitropolit Iosif (Gheorghian), Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericeasca... Bucuresti, 1896, p. 131—140 ; 140—142, fiind fdcutd dupd o traducere francezd, nemenfionatd de autor. MARTIRII DE LA LYON Sciisoaiea Bisericilor din Lugdun (Lyon) si Vienna (in Galia) catre Bisericile din Asia si Frigia (Martirizati la inceputul luinii august 177). Scrisoarea ni s-a pasfcrat in intregime, in limba greaca de istoriioui] Eusebiu de Cezareaa (t 340), in Istoiia sa Bisericeascd, cartea a V-a, oap. 1. La inceputul acestei scrisori el face o seunta introducere, dupa cum urmeaza : I 1. Galia era, deed, tara in care s-a stabildt cimpul de lupta al celor aratate. Ea are doua nietropole renumite, care intrec pe cele din jur, numite Lugdun (Lyon) si Vienna, iar prinltre amindoua curge fluviul Ron cu apa multa, care uda toata tara. 2. Cu privire la martirii de aci, foarte renumitele Biserici din aceste orase trimit o scrisoare Bisericilor din Asia si Frigia, istorisindu-le cele suferite de ele in modul acesta. Voi reproduce chiar cuvintele lor. 3. Servii lui Hristos care loeuiese in Lugdun (Lyon) si Vienna din Galia (azi Fianta) catre frapi din Asia si Frigia, care au aceeasi credinfa si sperantd in mintuire : pacea, harul si marirea de la Dumnezeu Tat&l si de la Iisus Hristos, Domnul nostru. 4. Apoi, dupa acestea, spunind in conitinuaire altele, ca introdu- cere, ei fac inceputul istorisirii astiel : Nu isintem. in stare sa istorisim cu precizie si nici nu poate fi de- scrisa marimea persecutiei de aici, cit de violenta a fost mfnia pagini- lor contra sfin{ilor {crestinilor) si cite au suferit fericitii martiri. 5. Caci protivnicul (diavolul) s-a irepezit (contra noastra) cu toata puterea, facind inceputul venirii lui viltoare, pregatind si exercitind pe ai sSi imipotriva servilor lui Dunmezeiu, incit am fost alungati nu nurniai din case, din bai si din piete, ci ni s-a interzis sa ne aratam chiar in vreun loc oarecaxe. 6. Insa harul lui Dumnezeu a luptat si a aparat pe cei slabi, a ridicat stilpi puternici {ore^tini curajosi) 1 , care prin rabdare sa poata atrage 1. I Tim. 3, IS. 52 ACTELE MARTIRICE asupra lor toata pornirea celui rau si acestia au mers la martiriu, indu- rind tot felul de chinuri si pedepse 2 . $i aceste multe chinuri socotindu-le purine, ei s-au grabit spre Hristos, aratind cu adevSrat ca suferintele vremii de aoum nu sint vred- nioe de slava viitoare care va fi descoperita noua 3 . 7. Intr-adevar, mai intii ei au rabdat cu barbatie cele nascocite de intreaga multime, fara deosebire, strigate, raniri, tiriri pe jos, jafuri, aruncari cu pietre, inchisori si toate cite ii place sa savirseasca unei multimi infuriate, ca fata de dusmani si rSzbainid. 8. In sfirsit, sint adusi in for de catre tribun si de magistratii orasu- lui care aveau puterea 4 , si, dupa ce au fost interogati in fata intregului popor si ei au m&flturisit (ca sint crestini), au fost incbi'si in temnita pinS la venirea legatului imperial (guvematorul Galiei). 9. Dupa aceea, fiind criinuiti in fata proprettorului, acesta purtin- du-se fata de noi cu toata cruzimea, s-a ridicat Vettius Epagathus, unul dintre frati, plin de iubire fata de Dumnezeu si de aproapele, a carui vietuire ajunsese la asa des&virsire ca incS din tinerete se invrednicise de lauda adusa preatiului Zaharia, cSci urma intru toate porancile si in- vStS'turile Domnului 5 , fiind curat si grabnic la orice slujire fata de aproapele, avind multa rivna fata de Dumnezeu si fierbind cu duhul 6 . Deci, astfel fiind el, nu a suportat judecata cea nedreapta contra noasitra, ci s-a miniat si a cerut sa fie si el ascultat, aparind pe frati, (spunind) ca la ei nu se afla niici necredinta in Dumnezeu si niici vreo nelegiuire. 10. Dar cei din jural tribunalukii au inceput sa strige contra lui (caci el era de neam mare), iar guvernatorul a respins cererea lui, desi era dreapta, intrebindu-1 numai daca si el este crestin ,- marturisiind el cu voce foarte tare {ca este crestin), a fost si el arestat in numarul marti- rilor, socotit fiind aparatorul — «paracletul» crestinilor, dar el avea ca Mingiietor in sine Duhul, mai mult decit Zaharia, care s-a ar&tat prin plinaitatea iubirii, luptind el cu bunavointa pentru apararea fratilor si punindu-si sufletul (pentru ei) 7 . Caci si el era ucenic adevSrat al Mie- lului (Iisus Hristos), urmindu-L ori unde mergea 8 . 11. Din acest moment, cei arestati s-au impart^ : uniii, marturisind lamurit (ca sint crestini) si fiind pregatiti, au devenit cei dintii martiri, 2. Evr. 10, 33. 3. Rom. 8, 18. 4. E vorba de comandanitul mildtar al cohortei a Xlllna urbane, care stationa la Lyom. 5. La 1, 6. 6. Rom. 12, 1(1 i Fapte 16, 25. 7. In. 15, 13 i I In. 3, 16 j I Tes. 2, 8. 8. Apoc. 14, 4 MARTIRH DE LA LYON 63 iar aoestia si-au implin.it cu toata buouria marturisirea pentru mujoeni- cie, dar altii s-au aratat nepregatiti si neobisnuiti, ba chiar slabi, nepu- tind sa indure furla unei mari lupte. Dintre aceisitia, s-iau aratat slabi in credinta aproape zece la numar. Ei ne-au pricinuit o mare intristare si nemasurata durere, si au slabit rivna celor ramasi nearestati ; aces- tia desi sufereau toate grozaviile, au urmat totusi pe martiri si nu i-au parasit. 12. Atunci nioi toti am fost cuprimsi de o mare teama pentru nesigu- ranta marturisdrii lor de credinta, nu temindu-ne de pedepsele care ni se dadeau, ci avind teama ca cineva sa nu oada (sa apastazieze). 13. Au fost arestati, deci, in fiecare zi, cei vrednici, ei complefcind numarul aealora (icelar cazuti), incat au fast adunati laolalta crestinii zelosi din cele doua Biserici prin care au luat fiinta cele de aici. 14. Au fast arestati, insa, si unii pagini, servitorii nostri, fimdca gu- vernatorul poruncise in public ca noi toti sa fim cercetati. Iar acestia, din viclenia diavolului, temindu-se de chinurile pe care le-au vazut ca le-au suferit sfrntii (erestinii) si indemnati la 'aceasta de soldati, au mar- turiisit in chip mincinos ca noi savirsim ospefe thiestice (ne mincam co- piii ca Thyest) si impreunar-i oedipodeice (incestuoase, ca Oedip) si cite au ne sint ingaduite nici a le vorbi, nici a le giindi, si nici m&car sa cre- dem ca oamenii au putut face vreodata asemenea fapte. 15. Raspindindu-se aceste zvonuri, s-au infuriat toti impotriva noas- tra, incit, daca mai iruainte unii, datorita rudeniei cu noi, se purtau cu masura, atunci s-au aprins tare de minie si scrisneau contra noastra 9 . S-a implinit astfel cuvmtul spus de Domnul ca «va veni timpul, cind tot eel ce vd va ucide pe voi s& i se para c& aduce inchinare lui Dum- nezeu» 10 . . 16. Dupa aceasta, deci, sfintii martiri au indurat chinuri mai presus de orice istorisire, satana mult dorind ca ei ,sa rosteasca blasfemii. 17. Toata furia multimii, a guvernatorului si a soldatilor s-a napus- tit peste masura asupra diaconului Sanetus din Vienna, asupra M Ma- turus, de curinid botezat, dar luptator viteaz, asupra lui Attalus, care a fost totdeiauna stilpuil si temelia u crestinilox de aici, si asupra Blan- dinei, prin care Hristos a aratat ca cele ce par oamenilor neinsemnate, fara frumusete si dispretuite, la Dumnezeu se iinwedinicesc de mare slava, prin dragostea fata de El, care se arata prin lupta si nu se lauda in zadar. 9. Fapte 7, 54. 10. In. 16, 2. 11. I Tim. 3, 15 54 ACTELE MARTIRICE 18. Caci noi toti temindu-ne, ca si stapina ei dupa trup, care era si ea o luptatoare intre martin, ca, fiirud chinuita, ea nu va putea avea cur a Jul sa iBartiuriseasica (pe Hristos), din cauza slabidiunii trupului ei, Blanidina a implinit aceasta ou atita tarie, inert cei ce o chimuiau s-au desourajat si schimbindu-se unii pe aljii o chinuiau in tot chipul, de di- mineata pina seara ; dar ei insisi s-au declarat invinsi, nemaiavind ce sa-i mai faca, si se mirau ca mai poate sa respire, intreg trupul ei fiind de jur imprejur sfisiat si deschis de lovituri, marturisind ei ca un singur chin de felul lacesfca era de ajuns pentru ca ea sa-si dea sufletul, si nu era nevoie de asemenea si de atit de multe chinuri. 19. Dar fericiita (Blanidina) ca un viteaz atlet isi reinnoia puterile prin marturisire, iar reluarea acesteia era pentru ea repaus si alinare pentru cele suferite, spunind : «Sint cresiind si nimic rdu nu se sdvir- $e$te de noi». 20. Iar Sanctu-s, rabdind si el vitejeste mai presus de fire si de orice om, toate caznele oamenilor nelegiuiti, sperind ca prin durata si mari- mea chinurilor sa auda de la el ceva ce nu se cuvine (pentru un crestin), el a rezistat ou atita tarie, incit nu si-a spus nici numele, nici neamul, nici orasul de unde era, nici daca e sclav sau liber, ci la toate intreba- rile a raspuns in Umbo, latino. : Sint cre$tin. Aceasta a marturisit el de fieoare data in loc de nume, in loo de neam, in loc de orice, iar alt cu- vint n-au auzit de la el paginii. 21. Din cauza aceasta, s-a produs marea pornire a guvernatorului si a chinuitorilor contra lui, incit, nemaiavind ce sa-i mai faca, in cele din urma, i-au pus placi inrosite de arama pe parole cele mai plapinde ale trupului. 22. $i acestea ardeau, iar el a ramas necliinitit, neinfrint si statornic in marturisixea lui, fiind racorit si iintarit de izvorul eel ceresc al apei vietii, care tisneste din coasta lui Hristos 12 . 23. Iar trupul lui era manturia celor suferite, fiind in intregime rana Si vinataie, si sfisiat atit de mult, incit pierduse infatisarea omeneasca exterioara ; 13 dar in el patimind Hristos 14 , el savirsea mari miniuni, zdrobind pe protivnioul (diavolul), aratind oelorlalti pilda oa nimic nu e de temut, unde este dragostea Tatalui, si nimic dureros, unde se afla slava lui Hristos. 24. Dupa citeva zile, incepind nelegiuitii sa-1 chinuie iarasi pe mar- tir, si socotind ei ca, avind el partile trupului umflate si arse, 1-ar in- 1Z In. 7, 38 ; 19, 34. 13. Is. 53, 2 si 5. 14. I Tim. 1, 16. Cresstinii vedeau in martin pe Hristos, Care sufera impreuna cu ei $i le u^uireazS chiimtonile. MARTIRII DE LA LYON 65 vinge, daca aceste pedepse s-ar mSri, — caci el nu mai putea suferi nici macar atingexea miinilor, sau ca, daca ar muri el de chimin, ar intra frica in ceilalti, nu numai ca nu s-a intimplat nimic din acestea cu el, ci, con- tra oricarei asteptari omenesti, s-a refacut si s-a indreptat pxin chinurile de pe urma, si a primit fnfatisarea de mai Snainte si putinta folosirii membrelor, incit a doua lui chinuire a fast pentru el, prin harul lui Hristas, nu pedeapsa, ci vindecare. 25. lax pe oareoare femeie (numita) Vivliada, una din cele ce au tagaduit (ca shut creatine), diavolul parind ca a si inghitit-o, voind sa fie judecata si pentru blasfemie, a adus-o spre a fd chinuitS, pentru a o sili sS spuria despre noi, fiindca era slaba si fara ouiraj, lucruri nelegiuite. 26. Dar, in timpul chinuirii, si-a revenit si, ca sa spunem astfel, ea s-a trezit ca dintr-un somn adinc, amiutindu-si prin pedeapsa tea vre- melnica de pedeapsa oea vesnica din (focul) Gheenei, si a raspuns de-a dreptul blasfemiatorilor, spunind : «Cum ar minca astfel de oameni copii, ei c&rora nu le este ingaduit sa. mankiioe nici singe de animal necuvin- tator ?» 15 . §i din acest moment ea a m&rturisit ca este cresting si a fost trecuta in grupul martirilor. 27. Chinurile tiraniilor, fiind, insa, zadanniote de Hristas, datorita rabdarii fericitilor (martiri), diavolul a pus la oale alte uneltiri, anume irachideriile in temnita, in lratuneric si in locul eel mai ingrozitor, si pu- nerea picioarelor in butuci, ele fiind intinse pina la a cincea gaurS, si alte grozavii, cite obisnuiau slujitorii infuriati, inspirati de diavolul, spre a le aiplioa oelor inchisi. Astfel, multi au murit sufocatf in inichi- soare, atitia cifi a voit Dumnezeu sa-si dea sufletul, aratind slava Lui 16 . 28. Undi dintre cei ce au fast ehinuiti cu cruzime, incit se p&rea ca nici dindu-li-se toata ingrijirea, nu vor mai putea trai, au ramus fn in- chisoare, dar, desi au fost lipsiti de ajutoruil aamenilor, s-au fScut sa- natosi de Domnul, si, intarindu-se cu trupul si sufletul, incurajau si mingiiau pe ceilalti. 29. Iar fericitul Patin, caruia i s-a ineredintat p&staria episcopiei Lugduinului (Lyonului), fiind in virsta de mai mult de optzeci de ani si foarte slabit cu trupul si abia mai respirind, din cauza siabiciunii tru- pesti pe care o avea, int&rindu-se prin rivna duhului de dorinta lui pen- tru mucenicie, a fosit tirit si el la tribunaJ, desi era slSbit cu trupul de virsta si de boala, abia mai raminind sufletul in el, ca prin mucendeia lui sa biruie Hristas 17 . 15. Fapte 15, 2(9. 16. Dupa Sf. Grdgore de Touis, De gloria ma/fyrum, 49, Migne P.L., LXXI, col. 751, au muiiilt to inchi&oiare 18 cre$tini. 17. II Cor. 2, 14. 5 — Actele martirlce 66 ACTELE MARTIRICE 30. Dupa ce acesta a fost adus de catre soldati la tribunal, insotit de magistratii care detineau puteraa si de toata multimea, to^i scotind sbri- gate, ca si cum el ar fi fost Hristos, a faouit marturisirea oea buna 18 . 31. lair oind a fast intrebat de guvernator, cine este Dumnezeul cres- tinilor, el a raspuns : «De vei fi vrednic, vei cunoaste». Atunci a fost tirit fara mila si a suferit multe rani, cei din apro- piere lovindu-1 tot timpul cu pumnii si cu picioarele, far5 respect pen- tru Viirsita lui, iar cei de mai departe arurucind asupna lui ce aveau fie- care in miini, socotind toti ca ar fi o greseaia si o nelegiuire, daca cineva s-ar abjine sfi-1 necinisteasca, crezind ei ca ar razbuna astfel pe zeii lor. §i, abia mai respirind, 1-au aruneat in inehisoare, iar dupa doua zile si-a dat sufletul 19 . 32. Atunci s-a impliinit marea rflnduiaia a lui Dumnezeu si s-a ara- tat nemarginita milostivire a lui Iisus, fapt intimplat rar in comunitatea noastra, care n-a fost parasita de ajutorul lui Hristos. 33. Caci aceia care la prima arestaxe au negat (ca sint crestini) au fost si ei inchisi, avimd parte de chinuri, astfel tagaduirea (credintei) nu le-a fost lor in acel timp de nici un tolas. Iar cei ce au marturisit ceea ce erau an fost inchisi ca cresfini, f&ra sa li se mai aduca nici o alta invinuire ; insa, cei ce aiu negat, fiind deci acuzaft ca ucigasi si facatori de rele, au fost indoit pedepsiti decit ceilalU (cei ramasi crestini). 34. Imtr-adevaT, buouria muceniciei, spenan^a celor fagaduite, dra- gostea de Hristos si Duhul Tatalui ii usurau pe aceia de ehinuri, dar pe acestia (care s-au lepadat de credintS) constiinta ii mustra puternic, in- ert ei erau recunoscuti de toti ceilalti dupa mersul si infatisarea lor. 35. C&ci, intr-adevar, cei ce an marturisit mergeau vaseli, fetele lor fiind pline de slavS si multa bucurie, iar lanturile ii inconjurau ca o podoaba frumoasa, asa precum sint marginile brodate cu aur ale rochiei unei mirese gatita de nunta 20 , raspindind totodata mireasma lui Hris- tos 21 , incit unora li se parea ca ei sint unsi cu parfum frumos mirositor. Dair cei ce au negat (ca sint crestini) mergeau cu ochii plecafi, umiliti, schimbati la infatisaxe si plini de toata rusinea ; pe linga aceasta erau batjocoriti de pagini ca inselatori si lipsiti de curaj si aouzati de crime omenesti, pierzind numele lor eel cinstit, slavit si datator de viata. Ceilalti, vazind aceasta, s-au intarit, inoit cei care au mai fost arestati au marturisiit f3r3 sovaire, nemaiavind gindul diavolului. 18. I Tim. 6, 13. 19. Bteerfoa dim Lyon oelebreaza sSarbatoarea Sfiinitului PoMn la 2 duaie. 20. Ps. 44, 14—15. 21. II Cor. 2, IS. MARTIRII DE LA LYON 67 36. (Spunind ei pe linga acestea §i altele, in urmS, adauga indata) : Asadar, dupa aceste suferinte, sfirsitul muceniciei lor s-a impartlt in tot felul. Caci, impletind fiecare o coroana din diferite culori §i ou tot felul de flori, au adus-o Tatalui. Se cuvenea deci, ca atletii cei vi- teji, care au suferit tot felul de lupte si au biruit cu stralucire sa pri- ineascS cununa cea mare a nemuririi. 37. Maturus, Sanctus, Blandina si Attalus au fost dati fiarelor in amfiteatru, spre a fi distractfa comuna a paginilor fara mala, cu prilejul zilei de lupte cu fiarele, aleasa din cauza noastrS. 38. Maturus si Sanctus au fost supusi din nou in amfiteatru la tot felul de ehinuri, si, ca si cum n-ar fi suferit chiar nimic mai inainte, dar, mai ales, fiindcS biruisexa deja pe protivnic, in mai multe chipuri, avind sa dea lupta pentru cununa insasi, au suferit din nou loviturile de bioe, obisnuite acolo, sfisierile fiarelor salbatice si toate cite . un popor infuriat le striga si le poruncea, iar la urma tuturora punerea pe scaunul de fier inrosit, de pe care trupurile lor arse raspindeau un mi- ros de carne fripta. 39. Dar nici asa nu is-au linistit aoestia (paginii), ci inca ?i mai mult s-au infuriat, voind sa invinga rabdarea lor ; insa, oa si la inceput, ei n-au auzit de la Sanctus nimic altceva decit euvtntul marturisirii (c3 e crestin), pe care s-a obisnuit sa-1 spuna. 40. Deci acestora, fiindca dupa o atit de mare si indelungata' lupta, mai aveau incS sufletul in ei, li s-a taiat capul, fScmdu-se ei in ziua aceea priveliste (multimii) 22 , In locul diferitelor lupte. 41. Iar Blandina, fiind spinzurata pe un stilp, a fost oferita ca brana fiarelor, sau, pentru ca luptatorii, privind-o rastignita in forma crucii si auzindu-o facind neincetata rugaciune cu voce tare, sa se incurajeze, vazind ei in lupta, cu ochii trupesti, in sora lor, pe Cel ce s-a rastignit pentru ei (pe Hristos), ca sa convinga pe cei crediinciosi in El, ca eel ce p×te pentru slava lui Hristos are parta§ie cu Dumnezeu Cel viu, 42. Dar fiindca nici una dintre flare nu s-a atins atunci de ea, fiind dezlegata de pe stilp, a fost dusa din nou la inchisoare §i aminata pentru o noua lupta, pentru ca, biruind prin multe lupte sa aduca sarpelui celui amagitor (diavolului) osindirea vesnica ; 23 Iar ea, cea mica, cea slaba si dispretuita, care a imbracat pe Hristos -*, atletul cel mare si neinvins, sa incurajeze pe fraU, invingind in multe chipuri pe protivnic (diavol), incoronindu-se prin lupta cu cununa nemuririi. 22. I Cor. 4, 9 ; Evi. 10, 33. 23. Is. 27, 1. Camp. Gen. 3, 15. 24. Rom. 13, 14 ; Gal. 3, 27. @8 ACTELE MARTIRICE 43. Attalus, fiind si el cerut cu staruinta de multime (caci era cu- noscut) a intra* ca un lupt&tor pregatit, avind constiinta curata, pentru cS era imtr-adevar instrait in invatatura crestina si a fost totdeauna la noi marturisitoriul adevarului. 44. $i fiind adus, a inconjurat amfiteatrul, purtind o tablita pe care era scris latineste : Acesta este Attalus, crestinul, iar poporul, aprinzin- du-se tare contra lui, aiflind guvernatorul ca este roman, a poruncit sa fie dus la inchisoare, unde se aflau ceilalti, a scris despre ei impSrattului si as-tepta hotarirea aoestuia. 45. Iar timpul de a§iteptare n-a fost pentru ei nici spre lenevire, nici neroditor 25 , ci, prin rabdarea lor, s-a aratat mila cea nemasurata a lui Hristos ; c&ci prisn cei vii, oei morti au iinviat, iar maittirii au iertat pe cei ce nu au marturisit (oredinta) 26 , inciit s-a faout multa bucurie mamei fecioare (Bisericii), fiindcS, pe cei ce i-a lepadat ca morti, i-a reprimit ca vii. 46. Caci prin aceia (prin cei vii), cei mai multi din cei ce negasera (ca sint crestini) si-au revetnit, s-au renascut, s-au inilScanat si au invatat sa marturiseascS, incit, inviind din nou si intarindu-se, s-au prezentat la scaunul de judecata, indreptati fiind de Dumnezeu Cei iertator, care nu vrea moartea pacStosului, ci (intoarcerea lui) spre pocalnta 27 — , ca sS fie interogati din nou. 47. A raspmns, deci, imparatuil (Marcu Aiurediu) (161 — 180), ca cei ce 'au marturisit (ca sint crestini) s3 fie chinuiti, iar cei ce vor nega sa fie eliberati. Iar incepind sa se celebreze sarb&toarea tarii de aici (deoa- rece la aceasta venea multime mare de oameni, dinfcre toate neamurile), au fast adusi la scaunul de judecata, ca la o reprezentatie teatraia, si fe- ricitii (martiri), spre a face pl&cere multimilor. De aceea (guvernatorul) i-a judecat din nou, si celor care au arStat c8 au cetatenia romana, li s-au t&iat capetele, iar pe ceilalti i-a trimits la fiare. 48. Iar Hristos a fost preamSrit cu putere de cei ce au tagaduit la inceput, caci atunci ei au marturisit (ca sint crestini), impotriva astep- tarii paginilor. Acestia au fost judecati aparte, ca si cum ei vor putea fi eliberati, dar, marturisind, au fost adaugati la grupul martirilor. Au ra- mas, insa, in afara (necercetati), cei care n-au avut niciodata vreo urma de oredinta, nici mfetesul hainei de nuntta 28 , nici cunoastarea Mcii de 25. II P*. l, a 26. II Cor. 2, 7 ; Col. 3, (13. 27. Iez. 18, 23 ( // Pf. 3, 9 i / Tim. 2, 4. 28. Mt. 22, 111—1(2. MAHTIHII DE LA LYON 69 Dumnezeu * 9 , adica fiii pierzarii 30 , aoeia care si prin impotrivirea lor, blesteama calea (vietii). 49. Iar toti ceilalti aiu ramas in Biserica. $i fiind ei interogati, un oa- recare Alexandru, frigian de neam, medic prin stiinta, oare a petrecut multi ani in Galia, cunoscut aproape de toti pentru dragostea lui fata de Dumnezeu si pentru indrazneala cuvintului 31 (caci mi era lipsit de har apostolic), fund de fata la scaunul de judecata si indemnindu-i pe acestia prin semne de aprobare la marturisire, ca si cum i-ar naste din nou in dureri 32 , a fast vazut de icei dim jurul soaumilui de judecata. 50. infuriindu-se multimile pentru faptud ca cei ce negasera mai inainte, acum au marturisit (ca sint crestini), au strigat impotriva lui Alexandru ca el a facut acea&ta. Iar guveraatorul i-a poruncit sa se in- fafiseze, si, intrebindu-1 cine este, spunind ca el este «cresfin», s-a infuriat si 1-a condamnat la fiare, iar a doua zi a intrat impreuna cu Attalus (in amfiteatru). Caci si pe Attalus, pentru a placea multimii, guvernatorul 1-a condamnat din nou la fiare. 51. Iar ei, trecind iin amfiteatru prin toate tastriumenitele nascocite pentru chinuri, au indurat lupta cea mare si, la sfirsit, li s-au taiat ca- petele. In tot acest timp, Alexandru nici n-ia geoniut, nici n-a murrnu'rat, ci vorbea in inima sa cu Dumnezeu. 52. Iar Attalus, cind a foat pus pe scaunul de fier inrosit, indata ce s-a r&spindit miros de cairne fripta din trupul lui, a zis cSitre muitime, in limiba latina : «Iata ce inseamna sa maninci oameni, ceea ce faceti voi. Noi nici nu mincam oameni si nici nu faoem cev& rau». Fiind dntrebat, ce nume are Dumnezeu, el a raspuns : «Dumnezeu nu are nume, ca omul». 53. Dupa toate acestea, in ultima zi a luptei cu fiareile, Blandina a fost adusa din nou impreuna cu Ponticus (fratele ei), un copil de cinci- sprezece ani. Desi ei au foist dusi in fiecare zi sa vada chinurile celorlaiU, ca sa-i sileasca sa jure pe idolii lor, penitru ca ei s-au impotrivit cu sta- tornicie si i-au luat in ris pe cei ce staruiau ca ei sa se lepede de cre- dinta (crestina), s-a infuriat multimea contra lor, far a sa-i fie mila de virsta copilului si nici sa se rusineze de ttnara fecioara. 54. I-au supus pe ei la toate grozaviile si i-au treout prin tot felul de chinuri, silindu-i pe rind sa jure pe zei, dar n-au reusit sa faca aoeasta. Caci Ponticus era intr-adevar tncurajat si intarit de sora sa. 29. Rom. 2, 24 j Ps. liO, 10 ; Iov 28, 28 j Pilde 9, 10. 30. In. 17, 12 ; II Tes. 2, 3. 31. Fapte 4, 29—31. 32. Gal. 4, 19. 70 ACTELE MARTIRICE incit §i paginii au vSzut ca ea este aceea care-1 indeamna si-1 intareste ; iar el, rabdind cu vitejie toate chinurile, si-a dat sufletul. 55. Iar fericita Blandina, eea din urma dintre toti, intoemai ca o mama viteaza care-si indeamna copiii (la luipta) si i-a dus victoriosi in fa^a imparatului, trecind si ea prin toate luptele copiilor, s-a grabit spre acestia 33 , bucurindu-se si veselindu-se de sfirsitul ei, ca si cum era che- mata la ospatul de nunta si nu spre a f i aruncata fiarelor. 56. Dupa biciuiri, dupa fiare si gratar, la urma, fiind pusa intr-o plasS, a fast aruncata unui taur si, fiind asvirlita in sus de mai multe ori de animal, ea n-a simtit nimic din oale intimplaite, avimd speranta si asteptarea celor crezute si vorbirea cu Hristois ; apoi i s-a taiat si ei capul. Paginii insisi au marturisit ca niciodata la ei n-a suferit o femeie atftea si asa de crude chinuiri. 57. Dar nici asa nu s-a saturat furia si cruzimea lor fata de sfinti (crestini). C&ci aceste triburi salbatice si barbare 34 , erau neincetat tul- burate de fiara eea ingrozitoare (diavolul), incit minia lor a pus din nou o sit&pinire deosebita asupra trapurilor (martirilor). 58. Ei nu s-au rusinat, vazind ca au fast invinsi, pentru ca nu au o judecata omeneasca, ci mai mult s-a aprins minia lor, ca la o fiara ,• iar guvernatorul si poporul aratau fata de noi aeeeasi nedreapta ura, ca sa se plineasca Scriptura : «Cel nelegiuit sa mai facti. nelegiuhi, iai eel drept s&iie si mai diept» {Dan. 12, 10 ,- Apoc. 22, 11). 59. Intr-adevar, pe cei oe au murit sufocati in inchisoare, i-au arun- cat la ciini, pazindu-i cu grija noaptea si ziua ca sa nu fie cineva inmor- minitat de noi ; au expus atunci la vedere si resturile ramase de la fiare si de la foe, fie bucatile sfisiate, fie resturite arse,- iar capetele celor- lalti, impreuna cu trupurile lor sfirtecate, lasarte, de asemenea, neingro- pate, le-au p&zit cu garda de soldati zile de-a rindul. 60. $i unii murmur au ?i scrisneau din dinti contra acestor resturi 35 , cautind sa primeasca de la ei vreo pedeapsa si mai mare ,• altii, insa, ri- deau si-si bateau joe, marind totodata pe idolii lor, care au adus m«r- tirilor aceasta pedeapsa ,- altii mai nmsurati, parind intrucitva ca sufera impreuna cu ei, ocarau, zicind : «Unde este Dumnezeul lor si la ce le-a servit religia pe care au preferat-o in lacul vietii lor ?». 61. La ei se afla aceasta deosebire de pareri, dar noi ne aflam in- tr-o mare durere, pentru ca nu puteam sa ingropam in pamint trupurile martirilor. Caci nici noaptea nu ne servea la aceasta, nici banii nu-i S3. II Mac. 7, 21—23 ; 27—29, 41. 34. Odiseea, VII, 206 : afpta tpula... Texte 6labli et traduit par V. Berard, L'Odys- s6e, Tome I : Chants I — VII, Collection des Universites de France, Paris, 1962, p. 191. 35. Fapte 7, 54. MARTIBn DE LA LYON 71 ispiteau (pe soldati), nici rug&mintile noastre nu-i induiosau, pazindu-i in tot chipul, oa si cum ar dobindi un mare eistig, lasindu-i f&Ta mormint. 62. (Pe linga acestea, dupa altele, ei spun urmatoarele) : Asadar, trupurile marttirilor au fosit batjocorite in tot chipul si lSsate in aer liber sase zile si, dupa aceea, fiind arse si prefScute in cenusa, aceasta a fost aruncata de nelegiuiti in fluviul Ron, care curge prin apropiere, ca sa nu mai ramina nici un rest din ele pe pamint. 63. Ei au facut aceasta, socotind ca ar putea invinge pe Dumnezeu si ca martirii vor fi lipsiti de o noua nastere, pentru ca,ziceau ei, «;sa nu mai aiba speranfa invierii, datoritS careia erau convinsi ca introduc la noi o credinta strfiinfi si noufi, dispretiuiesc ohinuriile si siint gata sS mearga la moarfce ou bucurie ; sa vedem acum daca vor invia si daca Dummezeul lor poaite sa-i ajute sa scape din miinile noastxe». II. Eusebiu contimid. astfel : 1. Acestea si cele ar&tate eatre imparatul despre care am vorbit (Marou AuTeliu), s-au tnitinxplait Bisericilor lui Hristos, dupa care trebuie sa judecam cu mintea si cele s§virsite in celelalte provincii (ale Impe- riului). Dintre acestea, se cuvine s3 aratam din aceeasi scrisoare si ci- teva parti prin care se desorie bunfitatea si iubirea de oameni a marti- rilor aratati, cu propriile lor cuvinte. 2. Acesti martiri au devenit in cea mai mare masura urmatorii si imitatorii lui Hristos, Cel care «fiind in chipul lui Dumnezeu, nu rapire a socotit a fi intocmai cu El» (Filip. 2, 6), dar, desi se aflau in asa de mare slavS, mantuirisind (cS sint crestini) nu o data, nki de doua ori, ci de multe ori, fiind sfisiaji de fiare si avind in jurul trupului arsuri, semne si rgni, nu numai ca nu s-au numit pe ei insisi martiri, ci nu ne-au in- gaduit nici noua s8 ne adresam lor cu acest nume, ci, daca vreodata ci- neva dintre noi ii numea astfel prin scris sau prin cuvint, ei ne mustrau cu asprime. 3. Caci ei dadeau cu bucurie numele de martir lui Hristos, credin- ciosului si adevaratului marturisitor, Cel dintii nascut din morti si incepa- torul vietii in Dumnezeu 38 . $i, amintind de martirii care si-au dat su- fletul prin chinuri, ziceau : «Aceia sint, hitr-adevar, martiri, pe care Hristos i-a invrednicit sa-i ia la Sine prin marturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, iar noi sirntem marturisitori mici si smeri{i». Cu lacrimi rugau ei pe fratj, avind nevoie ca acestia sa faca ruga- ciuni necontenite pentru slirsitul lor. 36. Papte 3, 15 ; Apoc. 3, 14 ; 1,5; Co/. 1, 18. 72 ACTELE MARTIRICE 4. Ei arStau prin fapte puterea marturisirii lor, avind multa indraz- neaia fata de pagini, f&ceau cunoscuta buna lor purtare prin rabdare, curaj si statornkie si se lipseau sa primeasca de la frati numele de mar- tiri, plini de frica de Dumnezeu. 5. Si indata dupa citeva fapte aratate pe scurt, ei spun : Se smeTeau pe ei insisi sub mona oea pu'temica a lui Duminezeu, prin care siftt Snaitati acum cu putere 37 ,• afcuraci ei au aparat pe toti, dar n-au condiamnat pe nimeini ; au dezlegat pe toti si n-au legat pe nimeni 38 ; iar pentru cei oe i-au facut isa sufere chinuri grozave, s-au rugait ca Stefan martinil desavirsit : «Doamne, nu le soco-ti lor pacatul acesita» 39 . Caci dac5 el se ruga pentru cei ce-1 ucideau cu pietre, cu atrt mai mult s-a rugat pentru frati. 6. Si indata, dupa altele, ei spun : Aceasta a fost si lupta lor cea mare impotriva diavolului ,• prin dragoste adevarata de frati, ca pe cei ce fuseserS inghititi, pe care fiara ii socotea mai Inainte cazuti, sS-i dea afara vii. Ei nu se lSudau 40 impotriva celor cazuti, ci, din cele ce aveau din belsug, ajutau pe cei saraci, avind fat& de ei iubire de mama, varsind mulfce lacrimi pentru ei cStre TatSl. 7. Ei au cerut viata si li s-a dat 41 si au Impartasit-o si celor de aproape, care s-au intors spre Dumnezeu intru toate biruitori. Iubind tot- deauna pacea si daxuind tafcdeauna pacea, ei au plecat in pace la Dum- nezeu, f&ra s5 lase mamei (Bisericii) suferinta, nici dezbinaire si T&zboi intre frati, ci buourie, pace, intelegere si iubire. 8. Este folositor sS se arate acestea si cele privitoare la dragostea fericitilor martiri fata de oei cazuti dintre frati, din cauza purtarii neo- memesti si nemiloase a oelor ce s-au aratat dupa acestea fara indurare fata de membrii lui Hristos. INDICE SCRIiPTURISnC * Facere, 3, 15 - I, 42, 67 Iov, 28, 28 - 1, 48, 69. Isaia, 27, 1 - I, 42, 67. 53, 2, 5 - I, 23, 64. Iezechiel 18, 23 - I, 46, 68. Daniel, 12, 10 - I, 58, 70. Psaltoi, 20, 4 - II, 8, 72. 44, 14—15 - I, 35, 66. 110, 10 - I, 48, 69. Pilde, 9, 10 - I, 48, 69. II Macabei, 7, 21—23 - I, 55, 70. 27—29, 41 - I, 55, 70. Matei, 16, 19 - II, 5, 72. 22, 11—12 - I, 48, 68. 23, 12 ?i 28, IB - II, 5, 72. Luea I, 6 - I, 9, 62. 37. Mt. 23, 12 ; Lc. 14, 11 $i 28, 14 ,• lac. 4, 6 $i 10 ; I Pt. 5, 6. 38. Mt. 16, 19 si 28, 18 ; In. 20, 23. 39. Fapte 7, 60 ; camp. Lc. 23, 34. 40. Gal. 6, 4. 41. Ps. 20, 4. * Cifra romiana se refera la capitol, a doua cifra, araba, la paragraf, iar ultima indica pagina. Numerele cu doua cifre arabe, Intre p. 53 — 60, indica pagina. MABTIRII DE LA LYON 73 14, 11 §i 28, 14 - II, 5, 72. 23, 34 - III, 5, 72. loan, 7, 36 - I, 22, 64. 15, 13 - I, 10, 62. 16, 2-1, 15, 63. 17, 12 - I, 48, 69. 19, 34 - I, 22, 64. 20, 23 - II, 5, 72. Fapte, 3, 15 - II, 3, 71. 4, 29—31 - I, 49, 69. 7, 54 - I, 15, 63. 7, 54 - I, 60, 70. 7, 60 - II, 5, 72. 15, 29 - I, 26, 65. 18, 25 - I, 9, 62. Romani, 2, 24 - I, 48, 69. 8, 18 - I, 6, 62. 12, 11 - I, 9, 62. 13, 14 - I, 42, 67. I Corinteni, 4, 9 - I, 40, 67. II CarMeni, 2, 7 - I, 45, 68. 2, 14 - I, 29, 65. 2, 15 - I, 35, 66. Galateni, 3, 27 - I, 42, 67. 4, 19 - I, 49, 69. 6, 4 - II, 6, 72. Filipeni, 2, 6 - II, 2, 71. Coloseni, 1, 18 - II, 3, 71. 3, 13 - I, 45, 68. I Tesaloniceni, 2, 8 - I, 10, 62. II Tesalonieani 2, 3 - I, 48, 69. I Timotei, 1, 16 - I, 23, 64. 2, 4 - I, 46, 68. 3, 15 - I, 6, 61. 6, 13 - I, 30, 66. Evrei, 10, 33 - I, 6, 62. 10, 33 - I, 40, 67. Iacob, 4, 6 si 10 - II, 5, 72. I Petru, 5, 6 - II, 5, 72. II Petru, 1, 8 - I, 45, 98. 3, 9 - I, 46, 68. I loan, 3, 16 - I, 10, 62. Apocaliipsa 3, 14 - II, 3, 71. 22, 11 - I, 58, 70. INDI'CE REAL $1 ONOMASTIC Acuza(ie, -til, 56. AdevSr, I, 43, 68. Adimiirajia, 55, 57. Aemillia, martira, 54. Aer, 58, I, 62, 71. Ajutor, I, 28, 65 ; I, 32, 66. Albina, martira, 54. AlciMiades, martir, 54. Alexandra din Frigia, medic $i martir nutnit $i Alexandru din Lugdun (Lyon), 54, 59 j I, 49, 69; I, 50, 69; I, 51, 69. Alrnare, I, 19, 64. Alumna, martira, 54. Amfiiteatru, 55, 57; I, 37, 67; I, 38, 67; I, 44, 68; I, 50, 69; I, 51, 69. Amintire, 59. An, ,ani, 54, 57, 58 ; I, 49, 69. Animal, 56 ; I, 26, 65 ; I, 56, 70. Antiiohitaitea ere^tina, 58. Antonia, martira, 54. Apa vietii, I, 22, 64. Apa, I, 1, 61. Aparare, I, 10, 62. ApaTator, I, 10, 62. Apostasie, adic5 lepadarea oredintei crea- tine, 57. Apreciere, 55. Aprilie, 59. Aproapele, I, 9, 67. Aprofoare, I, 49, 69. Apropiere I, 31, 66; I, 62, 71. Ardoare, 59. Areacius, martir, 54. Ar&stare, -ri, 53, 55, 56 ; I, 33, 66. ArsuTa, -uori, II, 2, 71. Arunicari cu pietre, 55; I, 7, 62. Asia Mica, 53. Asia proconsulara, provincie roman3, 53, 34. Asprime, II, 2, 71. Ayteiptare, I, 24, 65 ; I, 45, 68 ; I, 48, 98 ; I, 56, 70. Atingere, I, 24, 65. Atleti, I, 19, 64 ; I, 36, 67 , I, 42, 67. Attalus din Peirgam, martir fn Lugdun (Lyon), 54, 55, 56; I, 17, 63; I, 37, 67; I, 43, 68; I, 44, 68; I, 50 69; I, 52, 69. August (luna), 53, 55, 58, 59. Aur, I, 35, 66. Aurelian, imparat roman, 58. Au*anitiicitate, 58. Autor, 54, 59. AutoiiltSti, 54. Avere, 57. B Banii, I, 61, 70. Batjocura, 58. Bai, 55; I, 5, 61. Barbati, 53. Barfoatie, 55 ; I, 7, 62. Batrtoi, 54. Belsug, II, 6, 72. Bibliothieoa hiagiographica Graeca, 59. Bibliotheca hagiognaphica Latina, 59. Biblis, martir, 54. 74 ACTELE MARTIRICE Bice, 1,38, 67. Biciuiri, I, 56, 70. Biruitori, II, 7, 72. Biserica, biserici, 55, 56, 57 ; I, 2, 61 ; I, 13, 63; I, 49, 69 j II, 1, 71 ; II, 7, 72. Biserica din Lyon, 53, 59. Biserica Roniei, 54. Biserica din Vienna, 53, 55. Bisericile din Asia si Frigia, 53. Blandina (Blandlama), martira, 54, 56, 57, 59; I, 17, 63; I, 18, 64; I, 19, 64; I, 37, 67 ; I, 41, 67 ; I, 53, 69 ; I, 55, 70. Blasfemie, -ii, I, 16, 63 ; I, 25, 65. Blasfemiator, -ri, I, 26, 65. Boald, I, 29, 05. Bucata, -ti, I, 59, 70. Bucurie, 57 ; I, 11, 63; I, 34, 66 ; I, 35, 66 ; I, 45, 68 ; I, 63, 71 ; II, 3, 71 ; II, 7, 72. BunState, II, 1, 71. Bunavointa, I, 10, 62. Butuc, -ci, I, 27, 65. Galea vietii, I, 48, 69. Calitate, 53. Cap, capete, 57; I, 40, 67; I, 47, 68; I, 51, 69 ; I, 56, 70 ; I, 59, 70. Capitaia, 53. Carne fripta, 56; I, 38, 67; I, 52, 70. Oartier, 57. Oas8, -se, 55 ; I, 5, 61. Cauza, I, 18, 64; I, 21, 64; I, 29, 65; I, 37, 67. Cazna, -ne, I, 20, 64. cauitaie, 57. CSzuti (lapsi), I, 13, 63 ; II, 6, 8, 72. Cenusa, 58 ; I, 62, 71. Cel dimtii n&strut din morji, II, 3, 71. Cerere, I, 10, 62. Cetacean raman, 55, 56. Cetatenia romana, 56, 57; I, 47, 68. Chinuire, I, 24, 65; I, 26, 65. Chin, chinuri, 54, 55, 56, 57, 58; I, 6, 62; I, 14, 63; I, 16, 63; I, 18, 64; I, 20, 64; I, 24, 65; I, 27, 65; I, 33, 66; I, 34, 66; I, 38, 67; I, 51, 69; I, 53, 69; I, 54, 69; I, 56, 70; I, 63, 71 ; II, 3, 71 ; II, 5, 72. Ch'imiuitor, -ri, I, 21, 64. Chip, -uri, I, 38, 67 ; I, 42, 67. Chipul lui Dumnezeu, II, 2, 71. Cinste, 55. Civilizatia greco-romana, 58. Ciine, oiini, I, 59, 70. Cimp-ul de luiptS, I, 1, 61. Ctstig, I, 61, 72. OIas3, -e, sociaia, -e, 54. Coasta lui Hristos, I, 22, 64. Cohorta urban8, 55. Colim, J., istoric francez, 58. Comminius, martir, 54. Comunitate, -#, 42 ; I, 32, 66. Ccmciliuim, triiuim Galliarum, 53. Condamnare, -ri, 63. Cond-amnari la fiare, 56. Condamnari la moarte, 56. Condamnat, -ti, 57. Conferinta admiinistrativ5, 53. Conquirendi non sunt, text, din rescrip- tul lui Traian din 111 — 112, referitor la crestirai, 46. Constiinta, I, 34, 66; I, 43, 68. Convertire, -ri, 53. Copil, copii, 56; I, 26, 65; I, 53, 69; I, 55, 70. Oopiilandru, -i, 54, 57. Coroana, I, 36, 67. Cornelius, martir, 54. Credinoios, -$i, I, 41, 67. Credinta, 54; 56, 57; I, 3, 61; I, 11, 63; I, 12, 63; I, 33, 66; I, 34, 66; I, 45, 68; I, 48, 68; I, 53, 69; I, 63, 71. Cresitkm, -ni, 53, 54, 55, 56, 57, 58; I, 6, 61; I, 8, 62; I, 10, 62; I, 11, 62; I, 13, 62; I, 17, 63; I, 19, 64; I, 20, 64; I, 25, 65; I, 26, 65; I, 33, 66; I, 35, 66; I, 39, 67; I, 44, 68; I, 46, 67; I, 47, 68; I, 48, 68; I, 50, 69; II, 2, 71. Crestini galo-Tomani, 55. Crime, 55 ; I, 35, 66. Cruce, I, 41, 67. Cruzime, 58 ; I, 9, 62 ; I, 28, 65 ; I, 57, 70. Culoare, -ri, I, 36, 67. Cultul zeifei Roma si *1 Imiparatului, 55. Cunoaistere, I, 48, 68. Cununa, I, 36, 67 ; I, 38, 67. Cununa nemuririi, I, 36, 67 ; I, 42, 67. Curaj, 54, 56, 57 ; I, 18, 64 ; I, 35, 66 ; II, 4, 72. Cuvint, cuvinte, I, 2, 61 ; I, 15, 63 ; I, 20, 64; I, 39, 67; I, 49, 69; II, 1, 71. Detegat, -\i, 53, 59. Demnitate, 56. Denunt, -turi, 57. Denunjator, -tori, 57. Deosebire, I, 7, 62. Deosebire de pareri, I, 61, 70. Desavir?.ire, I, 9, 62. Dezbimare, II, 7, 72. Diavol, I, 5, 61 ; I, 14, 63 ; I, 23, 64 ; I, 25, 65 ; I, 27, 65 ; I, 35, 66 ; I, 42, 67 ; I, 57, 70; II, 6, 72. Dimineata, I, 18, 64. Dinte, -fi, I, 60, 70. Diocletian, Imparat roman, 58. Distractie, I, 37, 67. Dootrima, 55. Document, 58. Domnie, 55. MARTIRII DE LA LYON 75 Domnul, L 3, 61 8 I, 9, 62 ; I, 15, 63 ; I, 28, 65 ; II, 5, 72. Dorinta, I, 29, 65. Dragoste, 59; I, 17, 63; I, 23, 64; I, 49, 69 i II, 6, 72 ; II, 8, 72. Dragostea de Hristos, 59 ; I, 34, 66. Dragostea fata de Dumnezeu, I, 49, 69. Dragoste de frati, II, 6, 72. Drept, -ti, I, 57, 70. Duhul (omului), 54 ; I, 9, 62 ; I, 29, 65. Duhul (Sflnt), I, 10, 62. Duhul Tatalui, I, 34, 66. Dumnezeu, 55, 58 ; I, 5, 61 ; I, 6, 61 ; I, 9, 62 j I, 15, 63; I, 27, 65 ; I, 32, 65; I, 48, 69; I, 49, 69; I, 51, 69; I, 52, 69 ; I, 60, 70 ; I, 63, 71 j II, 2, 3, 71 ; II, 5, 7, 72. Dumnezeul crestinilor, I, 31, 66. Duronezeul Cel iert&tor, I, 46, 68. Dumnezeu Tatal, I, 3, 61. Dumnezeul Cel viu, I, 41, 67. Durata, I, 20, 64. Dureri, diureri, I, 11, 63 ; I, 49, 69; I, 61, 70. Dusmiani, 55 ; I, 7, 62. Duumviri iure dicundo .(— magistra{ii o- rasului), 56. Efes, oras, capitala provinciei romane, A- sia proconsulara, 33. Elpenipsa, martirS, 54. Bpagathus Vettius, martir, 54, 55. Bpiscop, 59. Episcopia Lugdunului, I, 29, 65. Erezia montanista, 59. Eroisim, 57. Busebiu de Cezareea, istoric bisericesc, 53, 54; II, 1, 71. Executare, -ri, 57. Existenta, 56. Fa.pt, -te, 56; I, 14, 63; I, 32, 55; I, 50, 69 ; II, 4, 72 ; II, 5, 72. Fa^a, fe{e, I, 35, 66 ; I, 49, 69 ; I, 55, 70. Facatori de rele, I, 33, 66. Fecioara, 57 ; I, 53, 69. Femeie, femei, 54, 57 ; I, 25, 65 ; I, 56, 70. Fiare (salbatice), 54, 56, 57, 58 ; I, 37, 67 ; I, 38, 67; I, 41, 67; I, 42, 67; I, 47, 68; I, 50, 69; I, 53, 69; I, 55, 70; I, 56, 70; I, 57, 70; I, 59, 70; II, 2, 71. Fiara (diavolul), II, 6, 72. Fiaia cea Ingrozitoare (diavolul), I, 57, 70. Fier inrosit, 56 ; I, 38, 67 ; I, 52, 69. Fiii pierz5rii, I, 48, 69. Fiinta, I, 13, 63. Filozof, 57. Fire, I, 20, 64. Floare, flori, I, 36, 67. Fluviu, 58; I, 62, 71. Foe, I, 59, 70. Focul (Gheenei), I, 26, 65. Folos, I, 33, 66. Folosire, I, 24, 65. Fond, 58. For, I, 8, 62. Forma, I, 41, 67. Fotinus, martir, 54. Fourviere, oartier In Lyon, 57. Franta, I, 3, 61. Frate, frati, 54, 58 ; I, 3, 61 ; I, 9, 62 ; I, 10, 62; I, 42, 67; I, 53, 69; II, 3, 5, 6, 7, 8, 71—72. Frica, I, 24, 65 ; II, 4, 72. Frica de Dumnezeu, I, 48, 68 ; II, 4, 72. Frigia, provincie romama In Asia prooon- sulara, 53, 54, 55. Friu, 57. Frumu'sete, I, 17, 63. Furie, I, 11, 63 ; I, 17, 63 ; I, 57, 70. Galia, 53, 56; I, 1, 61 ; I, 49, 69. Galitia, provincie Tomana din Asia Mica, 58. Geminus, martir, 54. Gaimiitte, martir, 54. Garda de soldaji, I, 59, 70. Gaura, I, 27, 65. Gheena, I, 26, 65. Gind, I, 35, 66. Grata, martira, 54. Gratar, I, 56, 70. Gresaia, I, 31, 66. Grigorie de Tours, 54. GrozSvie, -ii, 1, 11, 63; I, 27, 65; I, 54, 69. Grija, I, 59, 70. Grup, 42; I, 26, 65; I, 48, 68. Guvernator, 52; 56; I, 10, 62; I, 14, 63 ; I, 17, 63 j I, 21, 64; I, 31, 66; I, 44, 68; I, 47, 68; I, 50, 69; I, 58, 70. Guvernatorul Galiei, 42; I, 8, 62. H HainS de nunta, I, 48, 68. Bar, I, 3, 61 ; I, 6, 61. Har apostolic, I, 49, 69. Harul lui Hristos, I, 24, 65. Herakleapolis (Sebastopolis), oras din Pont, 58. Hotarlre, I, 44, 68. HranS, I, 41, 67. Hristos, 53, 54, 59 ; I, 3, 61 ; I, 6, 62 ; I, 17, 63; I, 18, 64; I, 22, 64; I, 23, 64; I, 24, 65 j I, 27, 65 j I, 29, 65 j I, 30, 76 ACTELE MAKTIRICE 66 j I, 32, 66; I, 35, 66; I, 41, 67; I, 42, 67 ; I, 45, 88 ; I, 46, 68 ; I, 56, 70 ; 11, 1, 2, 3, 71 ; II, 8, 72. Inviere, 58; I, 63, 71. Invinuire, I, 33, 66. Idol, -M, I, 53, 69 ; I, 60, 70. Iisus Hristos, I, 3, 61 ; I, 32, 66. Imitator, -ri, II, 2, 71. Iroperdul roiman, 55; II, 1, 71. InimS, I, 51, 69. Instrument, -te, I, 51, 69. Initerogatoriu, 55, 56. Introdueere, 53 ; I, 4, 61. loan, SHntul Aipostol, 53. Ipoteza, -e, 58. Irimeu, . Sftatul, episeop de Lugdun (Lyon), In Galia, 59. Istoria bisericeasca a lui Busebiu de Ce- zareea, 54. Istoric, -ci, 53, 58, 59. Istorisire, 58 ; I, 4, 61 j I, 16, 63. Iubire, I, 9, 62 ; I, 10, 62 ; II, 7, 72. fobire fata de aproapele, I, 9, 62. hibire fata de Duinnezeu, I, 9, ©2. Iubire de mama, II, 6, 72. Iubdrea de oameni, II, 1, 71. Iulius, martir, 54. Iunie, 59. Iavor, 53 ; I, 22, 64. Izvorul eel ceresc, I, 22, 64. r Imparat, 53, 55, 56, 57 ; 58 ; 59 ; I, 44, 68 ; I, 47, 68; I, 55, 70; II, 1, 71. Impotrivire, I, 48, 69. Impreunari oedipodeice (ca Oedip, care a trait cu mama sa, fara sa stie), 56 ; I, 14, 63. Inceput, 53, 54, 56, 58 ; I, 4, 61 ; I, 5, 61 ; I, 48, 68. tnceputul vietii, H, 3, 71. InchideTe, -ii, I, 27, 65. tochinare lui Duimmezeu, I, 15, 63. InthisOare, -ri, 54, 55, 56 ; I, 7, 62 ; I, 27, 65; I, 28, 65; I, 31, 66; I, 42, 67; I, 44, 68 ; I, 59, 70. Indrazmeala Cuvtotului, I, 49, 69 ; II, 4, 72. Indurare, II, 8, 72. Inialasare, I, 23, 65; I, 24, 65; I, 34, 66; I, 35, 67. Ingrijdre, I, 28, 65. tnsel&tori, I, 35, 66. Intoarcere, I, 46, 68. latrebare, -Sri, I, 20, 64. Initristare, I, 11, 63. Intuneric, I, 27, 65. tntelegere, II, 7, 72. trtfefesul, I, 48, 68. Inv&t&tura, -ri, I, 9, 62. InvajatuTa crestinS, I, 43, 68. Jafuri, 55 ; 1,7, 62. Judeoata, I, 9, 62; I, 46, 68; I, 49, 69; I, 57, 70. Julia, martira, 54. Julius, martir, 54. Justta, martira, 54. Lacrimi, II, 6, 72. Lanfuri, I, 35, 66. Lauda, I, 9, 62. Lealism politic, 55. Legat imperial, 55, 56 ; I, 8, 62. Legatus propraetore Augusti, 55. LegSituri, 53, 55. Legislatia roman3, 57. Lenevire, I, 45, 68. Liber, -ri, I, 20, 64. Libertate, 57. Limba gre'aca, 61. Limba latina, 56; I, 20, 64; I, 52, 69. Lista, 54. Lac, 55 ; I, 5, 61 ; I, 27, 65 ; I, 40, 67 ; 1, 60, 70. Locuatori, -ri, 53. Lovitura, -uri, I, 18, 54. Lovituri de bice, I, 38, 67. Lucru, -uri, I, 25, 65. Lugdurmm (Lyon), 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59 ; I, 1, 61 ; I, 3, 61 ; I, 29, 65. Lupta, -te, 59; I, 11, 63; I, 17, 63; I, 36, 67; I, 37, 67; I, 40, 67; I, 41, 67; I, 42, 67; I, 51, 69; I, 55, 70; II, 6, 72. Lupta cu fiarele, I, 53, 69. Luptatoare, I, 18, 64. Luptator, -ri, I, 17, 63 ; I, 41, 67 ; I, 43, 68. Lustra, 58. Lyon, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59. M Macarius, maitir, 54. Magistrat, -ti, 55, 56; I, 8, 62; I, 30, 55. Magistratii orasului, 56. MaimS, II, 6, 72. «Mama fecioara», adica Biserica, 57 ; I, 45, 6» ; II, 7, 72. Mama vilteazS, I, 55, 70. Mamilia, inartirS, 54. ^4anilestare, 55. Marcu Aureliu, filozof si Imparat roman, 53, 55, 56, 57, 58, 59; I, 47, 68; II, 1, 71. Margine, -ni, I, 35, 66. Martir, -ri, 53, 54, 58, 59 ; I, 2, 61 ; I, 4, 61 ; I, 10, 62; I, 11, 62; I, 16, 63; I, 18, 64 ; I, 24, 64 ; I, 26, 65 ; I, 27, 65 ; MARTIRII DE LA LYON 77 I, 45, 68 i I, 47, 68 ; I, 57, 70 ; I, 60, 70; I, 61, 70; I, 62, 71; I, 63, 71; II, 1, 2, 3, 71 ; II, 4, 5, 8, 72. Martiriul, 53, 54, 56, 58 ; I, 6, 62. Martori oculari, 58. Martyrologium Hieronymianum, 59. Materna, martirS, 54. Maturus, neafiit — de curinid botezat, mar- tir, 54; I, 17, 63; I, 37, 67; I, 38, 67. Marime, I, 4, 61 ; I, 20, 64. Marire, I, 3, 61. Marturie, -ii, 53, 57 ; I, 23, 64. Marturisire, I, 11, 63; I, 19, 64; I, 22, 64; I, 30, 66; I, 39, 67; I, 49, 69; II, 3, 71 ; II, 4, 72. Marturisirtor, I, 43, 68 ; II, 3, 71. Masura, I, 15, 63. Medic, I, 40, 69. Membru, -re, I, 24, 65. Mambrii lui Hristos, II, 8, 72. Mers, I, 34, 66. Metropola, -le, I, 1, 61. Mielul (Iisus Hristos), I, 10, 62. Mila, I, 31, 66; I, 37; 67; I, 45, 68; I, 53, 69. Milositivire, I, 32, 66. Minte, II, 1, 71. Minune, -ni, I, 23, 64. Mireasa, I, 35, 66. Miireasma lui Hristos, I, 36, 66. Miros de carne friipta, 56 ; I, 38, 67 ; I, 52, 60. Miscarea monitanista, 55. Mina, miini, I, 24, 65; I, 31, 66; I, 63, 71. Mina cea puternica a lui Dumnezeu, II, 5, 72. Mingflietor, I, 10, 62. Miinie, I, 4, 61 ; I, 15, 63 ; I, 57, 70. Mintuire, I, 3, 61. Moarte, I, 45, 68 ; I, 63, 71 ; II, 3, 71. Moarte martirica, 54. Moment, I, 11, 62; I, 26, 65. Monument, -te, 58. Morumvt, I, 61, 71. Mort, morti, 57 ; I, 45, 68. Mucenicie, I, 11, 63; I, 29, 65; I, 34, 66; I, 36, 67 ; II, 3, 71. Multime, 55; I, 7, 62 ; 1, 17, 63 ; I, 30, 66 ; I, 40, 67; I, 43, 68; I, 50, 69; I, 52, 69 ; I, 53, 69. N Narratio — istorisire, 58. Naiytere, 58 ; I, 63, 71. Neam, I, 10, 62; I, 20, 64; I, 47, 68; I, 49, 69. Necreddnta, I, 9, 62. Nelegiuire, I, 9, 62; I, 31, 66; I, 58, 70. Nelegiuit, -,\i, I, 24, 64; I, 62. 71. Nemurire, I, 36, 67. Neofit, -{i, cre^tin de curtnd botezat, 54. Neoprofetism, 55. Nesiguranla, I, 12, 63. Nevoie, I, 18, 64 ; II, 3, 71. Noapte, I, 59, 70 ; I, 61, 70. Numar, 56 ; I, 10, 62 ; I, 11, 63 ; I, 13, 63. Nume, 54, 56 ; I, 20, 64 ; I, 35, 66 ; I, 52, 69 ; II, 2, 71 ; II, 4, 72. Nunta, 57 ; I, 35, 66 ; I, 48, 68 ; I, 55, 70. O Obioei, 53. Ocazie, 53, 55. Ochi, I, 35, 66; I, 41, 67. October, nrartir, 54. Oedip, 56 ; I, 14, 63. Oficiu, 57. Om, oameni, 56 ; I, 14, 63 ; I, 17, 63 ; I, 20, 64; I, 26, 65; I, 28, 65 ; I, 47, 68; I, 52, 69; II, 1, 71. Opinie, 58. Origine, 54, 55. Oras, ora?e, 53, 56; I, 2, 61 ; I, 20, 64. Orori, 55. Ostadirea vesnka, I, 42, 67. Ospat, de nunta, 57 ; I, 55, 70. Ospefe thiestice (— paginii acuzau pe cre^tini ca-?i maninca copiii), 56 ; I, 14, 63. Quanta, martira, 54. Pace, I, 3, 61 ; II, 7, 72. Paraclet, I, 10, 62. Parfmn, I, 35, 66. Parte, parti, 53, 55, 56, 57; I, 24, 64; II, I, 71. Patrologi, 59. Pacat, II, 5, 72. Picaitos, -5i, I, 46, 68. Pagin, -ni, 55, 56, 57, 58 ; I, 4, 61 ; I, 14, 63; I, 20, 64; I, 35, 66; I, 37, 67; I, 39, 67 ; I, 48, 68 ; I, 54, 69 ; I, 56, 70 ; II, 4, 72. Pamilnt, I, 61, 70 ; I, 62, 71. Parere, 58 ; I, 61, 70. Parta$ie, I, 41, 67. Pastorie, I, 29, 65. Pedeapsa, -se, I, 6, 62; I, 1'2, 63 ; I, 24, 65 ; I, 60, 70. Pedeapsa vremelnica, I, 26, 65. Ptdeaipsa vremelniicS, I, 26, 65. Pergam, oras din provincia . romana Asia iproconsulara, 54, 55, 56. Persecutie, 53, 55, 58 ; I, 4, 61. Persecutor, -ri, 56. Philominus, martir, 54. Piata, -te, 55 ; I, 5, 61. Piatra, -re, II, 5, 72. 78 ACTELE MARTIRICE Picior, -re, I, 27, 65 ; I, 31, 66. Pierzare, I, 48, 69. Pilda, I, 23, 64. Plas&, I, 56, 70. PlScere, I, 47, 68. Plfici Inrosite de arama, I, 21, 64. Plim&tatea iublrii, I, 10, 62. Pocaimta, I, 46, 68. Podoaba I, 35, 66. Pompeia, martira, 54. Pont, provinde romana din Asia Mica, 58. Pontiious, martir, 54, 57 ; I, 53, 69, I, 54, 69. Popor, 57j I, 8, 62 j I, 38, 67; I, 44, 68; I, 58, 70. Populate, 53, 54, 55. Poxnirea cekii rau, I, 6, 62 j I, 21, 64. Porunca, -ci, I, 9, 62. Posthumiiana, martira, 54. Potinus, episcop de Lugdvumm (Lyon), Hiartir si sfint, 54, 59 j I, 29, 65. Povestire, 58. Preot, 59. Prevedere, -ri, 56. Prilej, I, 37, 67. Primire, 57. Primus, martir, 54. Priveliste, I, 40, 67. Problema, 55, 59. Propraetor, 53 ; I, 9, 62. Protivnicul (diavolul), I, 5, 61 ; I, 23, 64 ; 1, 38, 67 ; I, 42, 67. Provinde, -ii, 53 ; II, 1, 71. Pumn, pumni, I, 31, 66. Punerea picioarelor in butuoi, I, 27, 65. Punerea pe scaunul de fier inrosit, I, 36, 67. Purrtare, H, 4, 8, 72. Putere, -ri, 55 ; I, 5, 61 ,• I, 8, 62 ; I, 19, 64; I, 30, 66; I, 48, 68; II, 4, 5, 72. Putinta, I, 24, 65. Rana, rani, I, 23, 64 j I, 31, 66 ; II, 2, 71. Rang social, 56. RabdaTe, I, 6, 61 ; I, 27, 65 ; I, 39, 67 ; I, 45, 68 ; II, 4, 72. Raniri, 55 ; I, 7, 61. R&spuns, 56, 57. Rau, 56 ; I, 6, 61 ; I, 52, 69. Razbod tntre frafi, II, 7, 72. Razboimici, 55 ; I, 7, 62. Realitate, 58. RelntoarceTe, '54. Religie, I, 60, 70. Religia romana, 54 Reluare I, 19, 64. Repaos, I, 19, 64. Reprezentant, 55. Reprezentatie, I, 47, 68. Rescnjptul lui Traian, 56, 57. Respect, 55; I, 31, 66. Rest, -uri, I, 59 ; 70 ; I, 60, 70 j I, 62, 71. Rinduiaia, I, 32, 66. Ris, -ul, I, 53, 69. Rivna, 55 ; I, 9, 62 ; I, 11, 63 ; I, 29, 66. Rochie, I, 35, 66. Rodone, martir, 5 1. Roma, 55, 59. Roman, -ni. 53 ; I, 44, 68. Ron, fluviu in Gallia, 53, 58 ; I, 1, 61 ; I, 62, 71. Rudenie, 1, 15, 63. Ruglciune, -ni, I, 41, 67 ; II, 3, 73. RugSminti, I, 61, 71. Ru'nS, iuine, 57. Rusine, I, 35, 66. Sacrificiu, 57. Sanctus, diaconus, din Vienna, 54, 55 ; I, 17, 63; I, 20, 64; I, 37, 67; 1, 38, 67; I, 39, 67. Satana, I, 16, 63. Sarac, -ci, II, 6, 72. Sarbatoare, 53, 55. Sarbatori pagine, 53, 55. Scaun de fier Inrosit, 56 ; I, 38, 67. Scaun de judecata, I, 46, 68 ; I, 47, 68 ; 1, 49, 69. Sclava, 54, 56, 57. Sclav, sclavi, 53, 54, 56, 57 ; I, 20, 64. Scriptura, I, 58, 70. Scrisoarea Bisericilor din Lugdunum (Lyon) $i Vienna cdtre Bisericile din Asia si Frigid, 53, 54, 55, 58, 59; I, 2, 61 ; I, 3, 61 ; II, 1, 71. Seara, I, 18, 64. Sebastopolis-Herakleapolis, oras din pro- vincia romana Pont, 58. Semn, -ne, I, 49, 69 ; II, 2, 71. Senine de aprobare, I, 49, 69. Serviciu, 56. Servii, I, 3, 61 ; I, 5, 61. Servitori, I, 14, 63. Sfinti (crestini), I, 4, 61 ; I, 14, 63 ; I, 57, 70. Sfirsit, 53, 55, 57; I, 36, 67; I, 51, 69; I, 55, 70 ; II, 3, 71. Sfijderile liarelor saibatice, I, 38, 67. Silvius, martir, 54. Sistem, 57. Singe, 56. Singe, de animal, I, 26, 65. Sinul Bisericii, 56. Slab, -bi, I, 6, 61; I, 11, 63. Slava, I, 17, 63; I, 27, 65; I, 35, 66; II, 2, 71. Slava lui Hri&tos, I, 23, 64 j I, 41, 67. Slava viitoare, I, 6, 62. Slabiciune, I, 18, 64 ; I, 29, 65. Slujdre, I, 9, 62. Slujitor, -ri, I, 27, 65. MARTIRII DE LA LYON 79 Soldati, I, 14, 63; I, 17, 63 ; I, 30, 66; I, 59, 70; I, 61, 70. Somn, I, 26, 65. SoiS, 54, 57 j I, 54, 69. Sosire, 56. Speranfa, 58 ; I, 3, 61 ; I, 34, 66 j I, 56, 70. Speranta Invierli, 58 ; I, 63, 71 . Stamas, miartir, 54. Statorwicie, I, 53, 69 j 11, 4, 72. Stapin, 57. Stapina, I, 18, 64. Stapinire, I, 57, 70. Staruinta, I, 43, 68. Stllp, -i, I, 6, 61; I, 17, 63; I, 41, 67; I, 42, 67. StincS, 57. Straiucire, I, 36, 67. Strigate, 55 ; I, 7, 62 ; I, 30, 66. Suferimta, -{e, 53, 54, 58; I, 6, 62; I, 36, 67 ; II, 7, 72. Sullet, 54 ; I, 10, 62 j I, 18, 64 ; I, 27, 66 ; I, 28, 65; I, 29, 65; I, 31, 66; I, 40, 67; I, 54, 70; II, 3, 71. Synaxarium Bcclesiae Can&tantinopolita- nae, 59. $arpele eel amagitor (diavralul), I, 42, 67. Sovaire, I, 35, 66. Stefan, martirul, II, 5, 72. Stiinta, I, 49, 69. Tatal (Dumnezeu), I, 23, 64; I, 36, 67; II, 6, 72 Taur, I, 56, 70. TablitS, 55 ; I, 44, 68. Tagiduirea credintei, I, 33, 66. TSrie, I, 18, 64 ; I, 20, 64. ToamS, I, 12, 63. Temelie, I, 17, 63. Temnita, I, 8, 62 ; I, 27, 65. Thyest, 56 ; I, 14, 63. Timp, 53, 56; I, 15, 63; I, 26, 65; I, 31, 66; I, 33, 66; I, 45, 68; I, 51, 69. Tinerete, I, 9, 62. Tiran, -ni, I, 27, 65. Titus, martir, 54. Thompson, J. W., istoric ameri/oan, 58. Tirtri pe jos, 55; I, 7, 62. Ton, 58. Tortura, -uri, 53, 54, 56. Traian, taparat roman, 56, 57. TrecStori, 58. Trib, -uri, I, 57, 70. Tribun, 55; I, 8, 62. Tribunal, 1,10, 62; I. 29, 65; I, 30, 66. Trifinie, martir, 54. Trup, 54, 58; I, 18, 64; I, 21, 64; I, 23, 64; I, 24, 64; I, 28, 65; I, 29, 65; I, 38, 67; I, 52, 69; I, 57, 70; I, 59, 70; I, 61, 70; I, 62, 71; II, 2, 71. Tara, I, 1, 61 ; I, 47, 68. U Ucenic, I, 10, 62. Ucidere, 59. Ucigasi, I, 33, 66. Uimire, 57. Ulpius (aliter-AJpius), martir, 54. Uneltire, -ri, I, 27, 65. Ura, 57. Urma, I, 48, 68. Val de neo-profetism, 55. Vale, 53. Wterian, ImpSrat roman, 58. Vedere, I, 59, 70. Venire, I, 8, 60. Venirea vjitoare, I, 5, 61. Vettius Epagatus, martir, 54, 55; I, 9, 62. Viata, 53; I, 22, 64; I, 35, 66; I, 48; 69; I, 60, 70; II, 3, 71; II, 6, 72. Viclenia diavolului, I, 14, 63. Vienna (Vlienne), ara$ pe valea Ronului, to Galia, 53, 54, 55, 58, 59; I, 1, 61; I, 3, 61. Vietuire, I, 9, 62. Vindecare, I, 24, 65. Vitalis, miartir, 54. Vitejie, I, 54, 70. Vivliada, martirS, 54, 56; I, 25, 65. Viu, vii, 57; I, 45, 68; I, 46, 68; II, 6, 72. Vinataie, I, 23, 64. VirstS, I, 29, 65; I, 31, 66; I, 53, 69. Voce, I, 10, 62; I, 41, 67. Vorbire, I, 56, 70. Vreme, I, 6, 62. Zacharias presbyter, martir, 54. Zaharia, preotul, I, 9, 62; I, 10, 62. Zeiller, J., istoric fraaoez, 58. Zeifa, Roma, 55. Zeu, zei, I, 31, 66; I, 54, 69. Zi, zile, 34, 55, 56, 58 ; I, 13, 63. ; I, 24, 64 ; I, 31, 66; I, 37, 67; I, 50, 69; I, 53, 69; I, 59, 70; I, 62, 71. Zoticus, martir, 54. Zot tonus, martir, 54. Zvon, -uri, I, 15, 63. MARTIRIUL SFINJILOR SCILITANI (17 lolle 18 0) INTRODUCERE La 17 iulie 180, au suferit mucenicia pentru Hristos la Cartagina, in Africa, sub Impdratul Comod (180 — 192), in timpul celui de al doilea consulat al lui Claudianus, cei doisprezece martiri scilitani, numiti asa dupd cetatea Scilli sau Scillium, din Numidia proconsular^, de unde erau originari, tiind judecafi si condamnatf la moarte prin decapitare de proconsulul P. Vigellius Saturninus, care-si avea resedinta la Carta- gina. Tertulian se exprimd astfel despre proconsulul Africei, Saturninus : «Acesta a lost primul care a folosit sabia contra noastrd» = «Primus hie glaudium in nos egit» 1 . tntr-adev&r, cei doisprezece crestini din Scillium au lost primii martiri in Africa. Actul martiric ne-a pdstrat numele lor, care slnt urmatoarele : Speratus, Nartzalus, Cittimus, Donata, Secunda, Vestia, Veturius, Felix, Aquilinus, Laetantius,' Januaria ?i Generosa 2 . Nu s-a reusit pind in prezent sd se precizeze localizarea cetdfii Scil- lium din Numidia. Actul martirilor scilitani este eel mai vechi document de limba la- tina cre§tiria. Unii istorici sint de pdrere cd Actul martiric al Sfintilor scilitani a constituit o introducere la Acta Cypriani ft 14 septembrie 258) 3 . F. Cor- 1. TentuHain, Ad Scapulam, III, P.L., I, coL 780 A; R. Sligltz, P. VigeJius Saturni- nus, la A. Patilus, G. Wissowa, W. Kroll, Realenicyclopadie der klassischen Alter- tumswissenschaft, Band 'Villi, sechszemter Halbband, Stuttgart, 1958, col. 2569 — 2570. P. VigelMius Saturmimus a fast mai inatote legatus pro praetore Augusti in pro- vinoia Moesiia Infertor. Numele sau s-a pastrat tatr-o irastrtp}ie ddm Troesmis (Iglfita, Turooate, jud. Tuloea) descopesritS in 1661, dedioata de ordo Troesmensium, dupa anul 170 lui Vigellius Satumntous, personaj care purta raulte nume, sub forma aceasta : Vigellius Raius Florius Saturninus Atilius Braduarus Caucidius Tertulius. Vezi Corpus Inscriptionum Latinarum, en. Th. Mommsen, t. Ill, pars prior, nr. 775, Berolimi, 1873, p. 146 si t. HI, pars posterior, nr. 6183, Berolmi, 1073, p. 1005 ; Radu Vulpe si Ion Baamea, Romanii la Dunarea de Jos, t. I, Bucunesta, 1968, p. 169; A. Steta, Die Legaten von Moesien, Budapesta, 1940, p. 79. 2. Passfo Sanctorum Sci/litanorum, 1 si 14 — IS, ed. H. MusuTilo, op. cit., p. 86 si 88. 3. H. Musurdllo, op. cit., p. XXII. MARTIEIUL SFINTILOR SCILITANI 81 saro a emis ipoteza cd textul original &1 trmrtirilor din Scillium vuprindea numai sase maitiri, iar ceilalfi sase au lost adaugati din maitirologiul de la Cartagina 4 . H. Karpp crede, de asemenea, cd au fost doud grupe de martirj, ai doilea grup fiind addugat in Acta Sanctorum Scillitanorum ca fdcind parte din aceeasi arie si perioada de timp 5 . Asemenea ipoteze nu sint necesare, deoaxece 'cei doisprezece mar- tiri sint men'Jonati in sentinta iinald a proconsulului P. Vigellius Satur- ninus, pdstratd in Actul lor martin c 6 . Cei doisprezece martiri au Host introdusi In secretariat — in secre- tario 1 , adicd in sala de sedinfe a tribunaiului din Scillium, la 17 iulie 180, spre a fi audiati si judecafi. Judecata si clbndamnarea Sfinfilor scili- tani s-a lacut in aceeasi zi, desi proconsulul P. Vigellius Saturninus le-a propus un rdgaz de treizeci de zile spre a se rdzgindi. Dar Speratus, pur- tatorul lor de cuvint, a raspuns cu indrdzneald lui Saturninus : «lntr-o chestiune atit de dreaptd, nu este nevoie de gindire» 8 . Din actul lor martiric mai afldm cd ei aveau cu ei, intr-o iddijd, car- tile Vechiului si Noului Testament. Asttel, icind proconsulul \P. Vigellius Saturninus i-a intrebat : «Ce lucruri se aild in lddifa voa&tra?», Speratus a raspuns : «Cartile Sfinte %\ Scrisorile lui Pavel, un barbat drept» 9 . Este cea dintii mentiune, din care aildm cd din a doua jumatate a se- colului al II-lea, crestinii de limbd latind din provinciile Imperiului ro- man se aflau in posesia primei versiuni a traducerii Siintei Scripturi in latineste — Afra, care se folosea in bisericile din provincia romand Africa, sou poate Itala. Cei doisprezece martiri scilitani, fiind cetd\eni romani, au fost con- damnafi la moarte prin decapitare, in ziua de 11 iulie 180, sentinta fiind cititd de pe o tdblifa de proconsulul P. Vigellius Saturninus. Martirii au zis : (iMulfumim lui Dumnezeu... Astdzi sintem martiri in ceruri» 10 . Apoi, proconsulul Saturninus a poruncit si crainicilor sd <9iteascd sentinta de 4. F. Corsaco, Note sugli «Acta Martyrum Scillitanorum^, in «Nu>ovo Didaska- leiian», Catania, 1956, p. 5 — 51, im deosebi p. 38 — 39 ; H. Musurillo, op. cit., p. LXV, nota 18. 5. H. Karpp, Die Zahl der Scillitanischen Marty rer, in «Vigiliae christtianae», Am- sterdam, 15 (1961), p. 165—172; H. MusuraUlo, ap. cit., p. LXV, nota 18. 6. Passio Sanctorum Scillitanorum, 14 si 16, ed. H. MusuirWilo, p. 88. 7. R. Hanslik, Secretarium und Tribunal in den Acta Martyrum Scillitanorum, in Melanges Mohrmamm, Utrecht, 1063, p. 66 ; H. Musurillo, op. cit., p. LXV, nota 18. 8. Passio Sanctorum' Scillitanorum, 11 si 13, ed. H. Musunillo, p. 88. 9. Ibidem, 12, ed. edit., p. 88. Vezi si studiile : I. Mohrmamn, Etude sur Ie latin des Chretiens, Rome, 1958 ; Idem, Latin vulgaire, latin des Chretiens, latin medieval, Paris, 1955 ; Iideni, Les originesc de la latinite chretienne a Rome, in «Vigiliae Christia- nae», Amsterdam, 3 (1949), p. 67 — 107; G. Bardy, La question des tongues dans I'Eglise ancienne, t. I, Paris, 1947. 10. Ibidem, 15 ed. cit., p. 88. * — Actele martirice 82 ACTELE MARTIRICE condamnare la moarte a martiriloi, care este aceasta : «Am poruncit sa fie du$i la moarte Speratus, Nartzalus, Cittinus, Veturius, Felix, Aquili- nus, Laetantius, Januaria, Generosa, Vestia, Donata, Secunda» u . Sen- fin/a a fast executatd in aceeasi zi. Precum se vede, sapte dintre martiri erau tineri sau bdrbafi mai in virsta, si cinci erau tinere fecioare sau femei, care s-au incoronat cti martiiiul si s-au invrednicit de cununa cea nevestejita a nemuririi si viefii vesnice. Acta Sanctorum Scillitanorum este ceV mai vechi act martiric auten- tic in limba latind. Ele pdstreaza in intregime forma primard a procesu- lui-verbal de judecatd, copiate de crestini de la tribunalul din Cartagina, in Africa. De aceea autenticitatea lor n-a fost contestatd pina azi de nici un istoric, oricit de exigent ar fi fost. In acelasi timp, ele au si o mare valoare filologica si literard, fiind eel dintii monument de limba latind crestina. Martyrologium Hieronymiariium pune pomenirea Sfiniilor mucenici scilitani la 17 iulie 12 , Bibliotheca hagiographica Graeca, la 17 iulie 13 , iar Bibliotheca hagiographica Latina, la 14 iulie l4 , data, care este gresita* Prezentdm traducerea de fata dupd editia lui H. Musurillo, op. cit. r p. 86 — 89, text latin cu traducere englezd. Vezi si editiile urmdtoare ale textului latin : R. Knopf, G. Kruger, G. Ruhbach, op. cit, p. 28—29 ; G. Lazzati, Gli svihippi..., p. 128—130 - r 11. Ibidem, 16, ed. ait., p. 86. 12. Ed. J. B. De Rossi et'L. Duchesne, t. Ii, pars prior, p. 92; ed. H. Deletuaye et H. Quien'tin, t. II, pais posterior, p. 380. 13. Ed. Fr. Halkin, t I, p. 245. ■14. E. Sooii Bollandiiani, t. II, p. 1091-^1092. Studii : Adrian Hastings.A Histojy oi African Christianity, 1©50 — 1075, Cambridge, 1979 ; Jean Damiielou, Les origines du christianisme latin, Paris, 1978 ; R. Remondon, La crise de I'Bmpire rpmain, de Marc Aurele a Anastase (coll. Naurvelle Clio, 11), 2-e ed. Paris, 1970 ; R. Klein, Das irilhe Christentum im romischen Staat, Darmstadt, 1971 i A. Hamman, La vie quotidienne des premiers Chretiens au Il-e siecle (95 — 197), Paonis, 1971 ; V. Monachimo, U iondo giuridico delle persecution! nei primi due secoli, Roma, 1955 ; F. Grosso, La lotta politica al tempo din Commodo, Turin, 1964 ; H. Gregoire, P. Orgels, J. Moreau, et A. Manicq, Les persecutions dans 1'Empire Romain, in «Memoiires de LAoademie royale de Belgiquie», 56, 5, Bruxelies, 1964, p. 28 ; J. Daraie- lou et H. Marou, Nouvelle histoire de l'Eglise, t. I, Des origines a saint Gregoire le Grand, Paris, 1968, p. 171, 173, 184; J. Vogt, Christenveriolgung, in Raallexikon cit., col. 1176; J. Lebreton et J. Zeiller, op. cit., p. 317—318; P. de LabrioUe, Histoire de la litterature latine chretienne, 3-e ed., Paris, 1947, p. 94 ; H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres litteraires, Bruxelies, 1921, p. 60 — 63 si 397 — 400; Martin Schamtz, Geschichte der romischen Literatur bis zum Gesetzgebungswerk des Kaisers Justiniani. Dritter Teil : Die Ze/f von Hadrian 111 bis aut Constantin 324, 3-e Auflage von Carl HosiiiK und S. Kriigex, Miirochen, 1922, p. 254 si 439 ; Paul Monceaux, Histoire de la litterature latine chretienne, Paris, 1924, p. 53 ; Idem, Histoire litteraire d'Airique chretienne, t I, Famiis, 1901, p. 61—70 ; P. Allard, op. cit., t. I, 4-e ed., p. 460 — 471 ; B. Aube, Etude sur un nouveau texte des Acres des martyrs Scillitains, Paris, 1881. MARTIRIUL SFINTILOR SCILITANI 83 G. Rauschen, Passio Sanotorum Scillitanorum, in Monumenta minora sae- culi secundi. Florilegium Patristicwn, Bonnae, 1914, p. 120 — 122 ; Th. Rui- nart, op. cit., p. 232 — 134 ; Carolas de Smedt, Passio Martyrum Scillita- norum, in «Analecta BoIlandiana», VIII (1889), p. 6 — 8, Versiunea greacd a textului Actului martiric al Sfintilor Scilitani a tost editatd dupd Codex Parisinus Graecus, 1470 (s. IX) de J. Armitage Robinson, The Acts of the Seillitan Martyrs (Text and Studies I, 2. Ap- pendix), Cambridge, 1891, p. 113—117. Am consultat $i urmdtoarele traduceri : A. Hamman, op. cit., tradu- cere italiand, p. 75 — 77 ; P. Hanosin, op. cit., trad, francezd, p. 57 — 59 ; P. Monceaux, La vraie Legende doree, p.141 — 143 ; Vincenzo Corrente, Atti dei martiTi. Gli atti dei martin ScillMani..., Siena, 1928, p. 3 — 6 •, Ilde- fonso Clerici, op. cit., p. 137 — 140 ; G. Rauschen, Eohte alte Martyrer- akten. Das Leiden der Scillitanischen Martyrer, op. cit., trad, germand, p. 29 — 31 ; H. Leclercq, Les Martyrs, Paris, 1902 si ed. din 1921, trad, trancezd ; P. Allard, Histoire des persecutions pendant les deux pre- miers siecles, Paris, 1911, p. 467 — 470. In iimba romdnd : Ion Dinu, op .cit , p. 72 — 74. MARTIRIUL SFINJILOR SCILITANI (17 iulie 18 0) PRIMUL DOCUMENT CRE§TIN DE LIMBA LATINA 1. La Cartagina, in timpul celui de al doilea consulat al lui Claudia- nus, cu 16 zile inaintea calendelor lui august (17 iulie), fiind introdusi in sala de sedinje (in secretariat), Speratus, Nartzalus, Cittinus, Donata, Secwida si Vestia, proconisulul Saturninus a zis : Puteti dobindi iertarea stapinului nostra imparatul (Comod 180 — 192), daca va intoarceti la gindirea cea buna. 2. Speratus a zis : N-am facut rau niciodata, nici n-am savirsit vreo nedreptate ; n-am blestemat niciodata, ci, rau primiji, am multumit, pen- tru ca respectam pe imparatul nostru. 3. Saturninus proeomsulul a zis : Si noi siratem credinciosi, iair religia noastra este simplS, juram pe soarta stapinului nostru, impairatul, si ne rugam pentru sanatatea lui, ceea ce trebuie sa faceti si voi. 4. Speratus a zis : De vei ingadui ca urechile tale sa ma asculte in liniste, spun taina (credintei) celei simple. 5. Saturninus a zis : Nu voi lasa urechile noastre (sa auda) de la line ca incepi sa spui lucruri rele despre cele sfinte ale noastre ; ci mai de- graba jura pe divinitatea stapinului nostru imparatul. 6. Speratus a zis : Eu nu cunosc imparajia acestei lumi ; ci servesc mai ales acelui Dumnezeu, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a vazut 1 , nici nu poate sa-L vadS cu acesti ochi. Furt n-am facut ; iar daca cis'tig ceva, dau dajdie : Fiindca cunosc pe Domnul meu, regele regilor si impa- ratul tuturor neamurilor. 7. Saturninus proconsulul a zis : Lasati-va de aceasta ratacire. Spera- tus a zis : Rataicirea eea rea este a ucide si a spune marturie minoinoasa 2 . ?i 19 1. In. 1, 18 ; I In. 4, 12 ; I Tim. 6, 16 ; /e$. 23, 19—20 ; Deut. 4, 12. 2. Mt. 5, 21, 33—37; 19, 18; Mc. 10, 1« ; Lc. 18, 20 ; /e?. 20, 13 ?i 15; Deut. 5, 17 MARTIRIUL, SFINTILOB SCILITANI 85 8. Saturninus proconsulul a zis : Nu mai fifi partasi la aeeasta ne- bunie. Cittinus a zis : Noi nu avem pe altul de care sa ne temem, decit pe Domnul Dumnezeul nostra, Oare este in oerari. 9. Donata a zis : Dau cinste imparatului, ca imjparatuilui ; ma tem insa de Dumnezeu. Vestia a zis : Sint cresfi'nd. Secunda a zis : Geea ce sint, aceea vreau sa fiu. 10. Saturninus proconsulul a zis lui Speratus : Staruiesti sa fii eres- tin ? Speratus a zis : Sint cre$tin ,• si impreuna cu el au marturisit toJi. 11. Saitominus praconsuniil a zis : Vreti, oare, un timip, penitnu a va gindi ? Speratus a zis : Intr-o chestiune atit de dreapta, nu e nevoie de gindire. 12. Saturninus proconsulul a zis : Ce lucruri se afla in ladita voas- tra ? Speratus a zis : Cartile sfinte si scrisorile lui Pavel, un barbat drept. 13. Saturninus proconsulul a zis : Aveti un ragaz de treizeci de zile ca sa va razginditi. Speratus a spus iarasi : Sint cre$tin ; si impreuna cu el au marturisit toti. 14. Saturninus proconsulul a citit hotarirea de pe tablita : «Speratus, Nartzalus, Cittinus, Donata, Vestia, Secunda si ceilalti au marturisit ca traiesc dupa practica crestinilor, si, cu toate ca li s-a oferit putinta de a se intaarce 'la traditia romamilor, fikidica' au stanuit cu incapatinare (sa ramina crestini), s-a hotarit sa fie ucisi cu sabia». 15. Speratus a zis : Multumim lui Dumnezeu. Nartzalus a zis : Astazi sintem martiri in ceruri, multumesc lui Dumnezeu. 16. Saturninus proconsulul a poruncit s& se citeasca de catre crai- nic : «Am poruncit sa fie dusi la moarte Speratus, Nartzalus, Cittinus, Veturius, Felix, Aquilinus, Laetantius, Januaria, Generosa, Vestia, Do- nata, Secunda». 17. Toti au zis : Multumim lui Dumnezeu. Si astfel toti impreuna s-au incoxonat cu maritirtal si domnesc ou Tat&l si cu Fiul si au Sfintul Duh in toti vecii vecilor. Amin. INDLCE SCRIiPTURiLSTIC * le§ire, 20, 13 %\ 15 - 7, 84. Maxell, 10, 19 - 7, 84. 33. 19—20 - 6, 84. Luoa> i 8 , 20 - 7, 84. Deuteronom 4, 12 - 6, 84. ! ! 18 _ 6 M 5, 17 51 19 — 7, 84. Matei, 5, 21i ; 3S — 37 - 7, 84. I Tdmotei, 6, 16 - 6, 84. 19, 18 - 7, 84. I loan, 4, 12 - 6, 84. *) CiifreJe aratoe toitre numerele 1 — U7 iodica pairagraful j ultimele cifre arabe Intre numerele 80 — 85 indiica pagina. ACTELE MAKTIRICE INiDICE REAL ?I ONOMASTIC Act martiric, 80, 81. Acta Cypriani, 80. Acta Sanctorum Scilliitaaaruim, 80, 81. Aotul mairtiriic al SfietiloT SKaliifcami, 80. Africa, 30, 81, 82. Afra, traducerea latina a Sfintei Scripturi, care circula in provinda romana A- frica, 81. Amin, 17, 85. Acjuiilinus, raartir, 80, 81 ; 16, 85. Arie, -rii, 80. August, 1, 84. Auiten/ticifcate, 82. B Baibait, -ti, 82; 12, 85. Bibliotheaa hagiograipbJca Graeca, 82. Bibliotheoa hagdographioa Laitima, 82. Biserici, 81. Gailende, 1, 84. Cartagina, 80, 82; 1, 84. Gante, -fi, 81. Cartile stint e, 81 ; 12, 85. Carii'le Vechiului si Noufai Testament, 81. Ger, -uri, 81 j 8, 15, 85. Cetate, 80. Getatsnii romani, 81. Chestiune, 81 ; 11, 85. Cittimus, martiT, 80, 82; 1, 84; 8, 14, 16, 85. Qlaudiawus, consul, 80 ; 1, 84. Gomod, Imiparat romiain, 80; 1, 84. Gandaiminiare, 81. Consulat, 80 ; 1, 84. Gorsaro, F., istoric, 80. Cnataie, -ci, 80 ; 16, 85. Credkioios, -si, 3, 84. Cresttn, - nius a fost dus in fata tribunalului din Roma si a fost condamnat de ju- decdtorul Perennis 5 , in timp ce Ieronim aiirmd ca Apollonius, fiind de- nuntat senatului roman de selavul sdu Severus ca este crestin, i s-a poruncit de cdtre senat sd dea socoteaid despre credinta lui, iar el a campus o lucrare mare — imsigne volumen composuit, — o apologie pa care a citit-o in senatul roman *. Actul martiric ml 'Siintului Apollonius in versiunea greacd sau un fals tendenfios, cum crede J. Geflcken l4 . In ciuda omisiunilor din versiunea armeana si a adaosurilor din cea greacd, actul martiric al Sfintului Apollonius ramlne in fond un act autentic. Totusi, unele dificultdtf rdmin. Astfel, in versiunea greacd, Slintul Apollonius este numit «Apollos, eel numit si Sakkeas» 15 , ceea ce este o coniuzie cu Apollos, contemporanul Siintului Apostol Pavel, cunoscut ■din Faptele Apostoliloi 16 , in timp ce, in versiunea armeana, mai veche, din secolul al V-lea, el este numit cored : Apollonius. In versiunea ar- meand Apollonius nu apare ca roman, ci alexandrin. In textul grec, asa ■cum il avem azi, Tigidius Perennis, judecdtorul Sfintului Apollonius, care era praefectus praetorio la Roma intre 180 — 185, apare ca proconsul in Asia Proconsulard 17 , fapt care nu corespunde adevdrului istoric. In traducerea romdneascd, am Inlocuit, deci, numele de Apollos, cu numele cored de Apollonius. Cum bine a observat istoricul Teodor M. Popescu, ceea ce se poate discuta cu privire la Actul martiric al Sfintului Apollonius *nu este au- tenticitatea, ci integritatea lui» 18 . In ciuda unor adaosuri sau a unor omi- siuni, el ramine deci urn act martiric auitentic. Textul actului martiric ne indicd doua interogatorii ale Sfintului Apollonius, primul mai scurt, cap. 2 — 9, iar dupd un interval de trei zile, unul mai lung, cap. 14 — 44, in care el face apologia crestinismului, reli- gie revelata de Dumnezeul Cel atotputernic, incomparabil superioard pdginismului, religie absurdd si inutila, demonstrind aceasta cu marturii din viata si istoria atenienilor, cretanilor, romanilor si sirienilor, scoase din Istoria lui Herodot, dintr-o lucrare a satiricului Lucian de Samosata $i din Republica lui Platon 19 . «Hristos, spune Sfintul Appolonius, s-a facut om in Iudeea, drept intru toate $i plin de Intelepciune dumnezeiascd, Cel ce ne-a imvdpat cu iubire de oameni cine este Dumnezeul tuturor si care este scopul virtuf.ii...». «E1 ne-a invdtat sd ne refinem minia, sd ne infrindm pofta, sd ne stdpinim pldcerile, sd alungdm tristetea, sd fim prietenosi, sd facem sd 14. J. Geflcken, Die Acta Apolonii, in «N,achriichten von der KSnriglichem Gesel- scbaft der Wissenschiaften ziu G6ttmgen» PMlologiisch-hdsitori&che Klasse, 1904, Heft 2, p. 262— 284 ; Idem, Die christlichen Marty lien, in «Hermes», Bd. 45 (1.910), Heft 4, p. 481—505. 15. Martiriul Stintului $i prea laudatului Apostol Apollo, cel numit $i Sakkeas, Ed. H. Musumi'llo, p. XXV si 90, in tdltlu. 16. Fapte '18, 24 ; / Cor. 3, 5. 17. Ibidem, Iotroduoere, ed. H. Musurillo, p. 90. 18. Teodor M. Popescu, Martiriul Siintului Apollonius, in «Stuiddi Teologioe», se- ria I -a, III (19312), p. 82. 19. Martiriul Siintului Apollonius, 2 — 9 si 14 — 44, ed. H. Musur.illo, op. cit., p. 90—92 ?i 94— il02. MARTIRIUL SFlNTULUI APOLLONIUS gj sporeascd iubirea, sa indepdrtdm lauda desartd, sd nu cdutdm rdzbuna- rea fata de cei ce ne iac nedreptdp... sd adoidm numai pe Dumnezeul Cel jiemuritoi, sd ciedem cd sufletul este nemuritor, sd iim convinsi cd existd o judecatd dupd moarte, sd sperdm in rdspldtirea ostenelilor vir- tupi dupd invieie, care va ti datd de Dumnezeu celor ce au viefuit cu •evlavie» ' v . Dupd cum se constatd, Actul martiric al Sfintului Apollonius are o .mare valoare istoricd. El ne infdfiseazd sub ioima unui proces-verbai luat la interogatoriul sdu la Roma, modul in care a lost judecat un cres- tin aristocrat si instruit, in fata unui public select de senatori si barbati ■culfi, in timpul impdratului Comod, care personal nu se interesa de a- proape de crestinism, de cfitre prefectul pretoriului Tigidius Perennis, ■care i-a ardtat mult respect in timpul audierii si s-a declarat adlnc mih- Jiit cd trebuie totusi sd aplice porunca senatului si a impdratului 21 , con- damnindu-1 la moarte prin decapitare. 20. Ibidem, cap. 36 si 37, ed. cit., p. 100. 21. Ibidem, cap. 23 ?i 45, ed. cit., p. 96 ?i 102. Studii : P. Petit, Histoire generate de I'Empire romain, p. 380 — 381 ; R. Kleto, Das friihe Christentum im rdmischeri Staat, Darmstadt, 1971 ; A. Haimman, La vie quotidienne ties premiers Chretiens au II -e siecle (95 — 197), Paris, 1971; J. Speigl, Her romische Staat und die Christen. Staat und Kirche von Domitian bis Commodus, Amsterdam, 1970; R. Remondon, La crise de I'Empire romain, de Marc Aurele a Anastase (coll. Nouvelie Clio, 11), 2-e ed., Paris, 1070 ;E. Gabba, II processo di Apol- lonio, in Melanges d'Archeologie, d'Epigraphie et d'Hiistaire offerts a J. Carcopino, Paris, 1966, p. 397 — 402 ; G. Tibiletiti, Gli Atti di Apollonio e Tertulliano, to Atti Aoad. Scienze Torino, 99 (1964 — 1965), p. 295 — 337; Martia Sordi, Un senator cristiano •tiell'eta di Commotio in «Epigraphica», 17 (1955), p. 104 s.u. ; W.H.C. Frend, Martyrdom ■and Persecution in the early Church, Oxford, 1965; New York, 1967, p. 234— 236 si 481, n. 52 ; J. Damdelou et H. Manrou, Nouvelie histoire de I'Eglise, t. I, Paris, 1903, p. 173 ; F. Grosso, La lotta politico al tempo di Commotio, Turin, 1964 ; R. Gregoire, P. Orgels, J. Moreau et A. Maritq, op. cit., p. 20 ; L. Hannand, Le monde romain sous les Antonins et les Severes, Paris* 1060 ; J. Zeiffler, Sur un passage de la Passion du jnartyr Apollonius, In Melanges J. Lebretan, t. II, Paris, 1052, p. 133 — 157 ; E. Gdtffe, Les Actes du martyr Apollonius et les problemes de la base juridique des persecu- tions, in «Buillefciin de la Mtterstuire eaclesiasitigue», 53 (1952), p. 65 — 76; C. Verscliaffel, ■art. Apollonius (Satat), in «Dicttlioiiinai're de Theologfe GathoMquie», t. I, 2-e partie, Paris, 1923, col. 1508; H. Delehaye, Les Passions des martyrs..., p. 125 — 136; M Schaintz, op. cit., Driter Teil, Die Zeit von Hadrian 117 bis aui Constantin 324, 3-e Auflage, von Carl HoskliS und G. Kriiger, Miimohien, 1922, p. 254; P. Allard, op. cit., t. I, 4-e ed., p. 471 — 478 ; Th. Klafcte, Der Prozess und die Acta S. Apollonii, in «Texte und Untersuchuingen zut Geschichte der a'Dtchristlichen Liiter»tur», 15, Leipzig, 1897, nr. 2, p. 92 — 131 ; Max. Prainz van Sachsen, Der heilige Martyrer Apollonius von Rom. Eine historiseh-kritisohe Studie, Mainz, 1903; A. Hilgenifeld, Apollonius von Rom, in «Zei(tschrift fur WissenschaiftMche Theologie», XiXXVTI (1894), p. 58 — 91 si XLI (1898), p. 180 — 203; Th. Mommsen, Der Prozess des Christen Apollonius unter Commodus, in «Sittzumgsberichte der Kon. Preuss. Akademie der Wiss&nschaften zu Berlki», 1894, p. 462 — 503; Adolf von Harnack, Der Prozess des Christen Apollonius von dem Praeiectus praetorio Perennis und tiem romischen Senat, in «Sitzungsberichte der KSn. Preussischen Akademie der Wiasenscbaften zu Berlins, 1893, p. 721 — 746 ; ■R. Seeberg, Das Martyrium des Apollonius, in «Neue Kirchliche Zeiittschiriifb), IV (1893), p. 836— 87E. 92 ACTELE MARTIRICE Bibliotheca hagiographica Graeca pune amintirea Sflntului Apollo- nius la 21 aprilie 22 . * * * Prezentdm traducerea de laid dupd editfa lui Panaiot C. Hristu, Ti Maptupia twv dpX«ta>v xpioxiav&v... Text in limba greacd vecnt cu tra- ducere in limba greacd modernd, Tesalonic, 1978, p. 224 — 243 si ed. H. Musurillo, op. cit., p. 90 — 105, text grec cu traducere englezd. Vezi §i edifiile : G. Lazzati, Gli sviluppi..., p. 169 — 174 ; D, Ruiz Bueno, op. cit., p. 363—373 ; R. Knopf-G. Krilger, op. cit, p. 30—35 ; Ge- rardus Rauschen, Acta s. Apolonii in Monumenta minora saeciuili secun- di. Florilegiuin Patristicum, Bonnae, 1914, p. 85 — 104, text grec §i latin ; Otto von Gebhardt, Acta martyra seleota, Berlin, 1902, p. 44—60 ; Th. Ruinart, op. cit., p. 128 — 129, text latin, lnfafi^eaza viafa Sf. Apollonius ioarte pe scurt. Pentru traducerea noastrd, am consultat $i urmdtoarele traduceri .- P. Hanosin, op. cit., traducere francezd, p. 60 — 68 ; A. Hamman, op. cit., traducere italiand, p. 18 — 84 ; Udeionso Clerici, op. cit., p. 143—151 ; P. Monceaux, La vraie legeride doree, p. 148 — 157 ; G. Rauschen, Echte alte Martyrerakten. Martyrium des heiligen Apollonius, op. cit., p. 329 — 340; Dom. H. Leclercq, Les Martyrs, t. I, Paris, 1902, p. 112—119. In limiba romana, Teodor M. Popescu, Martiriul sfintului si prealau- datului apostol Apollos eel num.it si Sakkeas, in «Studii teologice», Se- ria I-a, III (1932), nr. 1, p. 83—90. 22. Bibliotheca hagiographica Graeca, ed. Fr. Halkim., t. I, p. 52. MARTIRIUL SFINTULUI §1 PREA LAUDATULUI APOSTOL APOLLOS * (CORECT APOLLONIUS) CEL NUMIT SI SAKKEAS (Martirizat la Roma la 21 aprilie 184 (?) Fiind mare perseoutie contra crestinilor sub Jmparatul Gomod (180 — 192), era proconsul al Asiei 2 un oarecare Perennis. Iar Apollos apostolul 3 , barbat evlaviios, de neam alexandrin 4 , temator de Dumnezeu, fiind arestat, a fost adus (in faf,a prefeetului). 1. Dupa ce a fost adus, proconsulul Perennis i-a zis : Apollonius, esti crestin ? 2. Apollonius a zis : Da, sint cretjtin. $i de aceea cinstesc si ma tern de Dumnezeu, Cel ce a fa-cut cerul si pamintul, marea si toate cele din- ir-insele 5 . 3. Proconsulul Perennis a zis : Caieste-te si asculta-mS, Apollonius, si jura pe soarta domnului nostra, irnparatul Comod. 4. Iar Apollonius, eel numit si Sakkeas, zise : Aculta-ma cu intelep- ciune, Perennis, cu privire la apararea cuvenita si legala, despre care voi vorbi. eel ce nu respects poruncile cele drepte, bune si minunate ale lui Dumnezeu este nelegiuit, necucernic si cu adevarat fara Dumnezeu,- dar eel ce se caie^te de toata nedreptatea, nelegiuirea si idolatria, si de gindurile cele rele, fugind de stapiriiia paeatelor, si- nu se mai intaairce nicidecum la ele, un astfel de om este drept. 1. Apollos pare a fi o prescurtare pemtru Apollonius, oare a fost canfiwidat cu Apollos din Noul Testament (Fapte 18, 24 j I Cor. 3, 5). Versiumea armeana scrie coreat : Apollonius. 2. Informafie gresita. Tigtidius Perennis era praeiectus praetorio la Roma. 3. Inforrnatie gresita, datorita confuziei cu Apollos din Alexandria. Apollondus a fost consul Ja Roma iiutre 180 — 185. Noi am tolocuiit in traducere nu-mele de Apollos cu Apollonius, care este eel cored. 4. Infoirmatie gresita, daitorita confuziei de nume. 5. Fapte 1, 1; Ies. 20, 11 ; Is. 27, 16 j 42. 5; Amos 4, 13 ; // Mac. 7, 28; Fapte 4, 24; 14, 15; Apoc. 4, 11; 10, 6. 94 ACTELE MARTIRICE 5. Si crede nouS, Perennis, din aceasta aparare, ca poruncile cele bune si stralueite le-am invatat de la Cuvintul lui Dumnezeu (ILsus Hristos), Cel ce cunoasAe toate gindurile oamenilor 6 . 6. Pe linga aceasta, El ne-a poruncit sa nu juram nicidecum 7 , ci sa spunem in toate adevarul ; cacii adevarul (spus) prin «da» este un mare juramimit 8 si de aceea peiKtru un cresbin este rusine sa jure. Fiindca din minciuna, iese necredinta, iar din necredinta naste iarasi juramintuL Vrei, insa, sa jur ca noi ciinstim pe imparat si ne rugam pentru impa- rafta lui ? Cu placere as jura, adeverind chiar pe Dumnezeu, Cel ce exista mai inakite de veai, pe Care nu miini omenesti L-au facut, ci dimpotriva El a rinduit un om care sa imparatea9ca pe pamint peste oameni. 7. Proconsulul Perennis a zis : Fa ceea ce-ti spun si caieste-te, Apol- lonius, si j-ertfeste zeilor si chipul/ui imparatiului Comod. 8. Iar Apollonius, zimbind, a zis : Cu privire la schimbarea gindului si la juramint, Perennis, ti-Qm facut apararea, iar despre jertf a asculta : Aduc si eu si toti crestinii jertfa nesingeroasa si -curata Atotputernicu- lui Dumnezeu, Care stapineste cerul si pamtotul si toata suflarea, mai ales prin rugaciunile (f acute) perutnu chipurile oamenilor initeligenti §i rationali, orinduiti de pronia lui Dumnezeu sa imparateasca pe pamirut. 9. De aceea, in fiecare zi, ne rugam lui Dumnezeu care locuieste in oeruri 9 dupa porunca cea dreapta, pentru Comod, cel ce imparateste in lumea aceasta, bine stiind ca nu de la vreun oarecare altul domneste pe pamint, ci, cum am spus, numai din vointa nebiruitului Dumnezeu, care cuprinde toate. 10. Proconsulul Perennis a zis : Iti dan o zi, Apollonius, ca sa chib- zuiesti in sine insuti despre viata ta. 11. Dupa trei zile a poruncit sa fie adus ,• era (de fata) multime mare de senatori, conisilieri si mari intelepti (filozofi). Si porutmcind sa fie chemat, zise : Sa se citeasca actele lui Apollonius. Iar dupa citirea lor, proconsulul Perennis a intrebat : Ce ai chibzuit in sine insuti, Apol- lonius ? 12. Iar Apollonius a zis : Sa ramin cucernic, precum ai hotarit, so- cotind dupa aote. 13. Perennis procomsuilul a zis : Te sfatuiesic, pentru porunca se- natului, sa te schimibi, sa cinstesti si sa te inchini zeilor, pe care toti oamenii ii cinstim si-i adoram, si sa traiesti impreuna cu nod. 6. I Cor. 2, 10, 11; Evr. 4, 13; Ps. 32, 15; 138, 14—15; Inf. Sir. 23, 27. 7. Mt. 5, 33— 3T7 , 19, 18 ; Mc. 10, H9 j Lc. 18, 20 ; Ie?. 20, 16 ; Deut. 5, 20. 8. Mt. 5, 37. 9. J rim. 2, 1—2. MARTIRIUL SFINTULUI APOLLONIUS 95. 14. Apollonius a zis : Eu cunosc porunca senatului, Perennis. Am devenit insa eviavios, ca sa nil oinstesc idolii facuti de miini oanenestu De aceea nu voi ad,ora nici aur, ndci argint, nici arama, nici tier sail zei mincinosi de lemn si de piatra, care nici nu vad, nici nu aud, pentru ca sint faouti de luicratori, de bijuitieri si de turnatori, sculpturi facute de- miini omenesti, si nu se misca de la sine l0 . 15. Ador insa pe Dumnezeu din ceruri si numai Lui ma inchin, Gel ce a suflart tuturor oamenilor suflet viu si daruieste viata in fiecare zi tuturora n . 16. Nu ma voi Injosi, de aceea, Perennis, nici nu ma voi arunca sub* cele mad urite ,• caci este un lueru rusinos sa te inchini unuia, egal cu oamenii, sau chdar mai mic decit demonii. Pacatuiesc insa oamenii foarte usuratici, ciind adora aceste lucruri^ care tin prin sitarea lor de cioplitura reoe in piatra, de lemn uscat, de metal lucitor si de oase moarte. Ce inseamna prostia acestei mselaciuni?" 17. De asemenea, egiptenii se inchina, intre alte multe murdariu la un lighean, numit de multi spalator de picioare 12 . Ce inseamna prostia acestei simplitati ? 18. Atenienii, ohiar si aoum, adora un cap de bou de arama, nu- mindu-1 Dastinul Atenienilor, incit ei nu se mai roaga, intr-un fel, pro- priilor lor zei. E limpede ca mai ales acestea aduc vatamare sufletului celor ce se incred in ele. 19. Caci prin ce se deosebesc acestea de argila arsS si de un ciob spart ? Se roaga insa statuiilor demonilor, care nu aud, cum auzim noi t nu cer, nu dau. llnfatisaraa lor este, intr-adevar, mincinoasa. Caci au ur^M si niu auid, ochi au si nu vad, miini aiu si nu le initind, picioare au si nu merg 13 , caci forma nu inlocuieste fiinta. Se crede ca Socrate al Atenienilor, in bataie de joe, se jura pe un platan, pe un lemn salbatic l4 . 20. De asemenea, pentru a doua oara p&catuiesc oamenii contra cerului, oind se iniohina la cede ce apartin firii maiteriale : ceapa si uistu- 10. Ps. 113, 12—15 j 134, 15—17 ; Is. 44, 12-^18 ; Avac. 2, 19. 11. Fapte 17, 25. 12. Vasul a fast transforniat In zeu spre a fd adorat de egipteiri, de cafcre faraonul Amasis. Vezi Harodote, Histoire, livre II, Euterpe, 172. Texte etabli e traduiit par Ph.. E. Legraaid, Collection des Universites de France, Paris, 1936, p. 187 — 186. 13. Vezi nota ia 14. Luciiam de Samosata, Bicov npaSt? (vitarum audio), 16, ed. C. Iacobittz, (Bi- bliotheoa Scriptorium Qraecorum et Rcananorum Teubneriiana), t. I, Lipsiae, 1870, p., 236 ; Idem, Icaromenippus, swe Hypernephelus, 9, ed. edit., t. II, Lipsiae, 1866, 406. Vezi Luciae de Samosaita, Icaromenipp sau calatoria dincolo de noi, 9, trad, de Radut Hiiicu, to Lueian de Saimosata, Scrieri alese, Bucure^iti, 1959, p. 149. — 172, aid p.. 154—1515. •gg ACTELE KABTmCI roiul erau zeul Pelusienilor, toate lucruri care intra in pintece §i se arunca afara 15 . 21. Pe linga aeestea, pentru a treia oara pacatuiesc oamenii la cer, cmd se inchina la cele inzestrate cu simtire: peiste si porumbel, sau ca egiptenii la clime §i ohiraooefail (maiaruuta africana), la crocodil si bou. la aspida $i lup, (care simt) o inchipuire a felului lor de viata. 22. Mai mult, pentru a patra oara pacatuiesc oamenii la ceruri, cind se inchina fiintelor care au ratiune, oamenii, care prin lucrarea lor rea smt demoni ,• astfel ei numesc zei pe cei ce mai inainte au fost oa- meni, asa cum au dovedit miturile lor. Caci ei spun ca Dionysos a fost sfisiat si Hercule pus de viu pe foe, iar despre Zeus ca a fost ingropat in Creta ,■ potrivi't ou acestea, li se cercateaza numele ; deci, datorita miturilor, li se cunoaste numele; dar, mai ales pentru nelegiuirea lor, renunt la aceasta. 23. Perennis proeonsuhil zi.se : Apollonius, porunca senatului este sa nu fie erestini. 24. Iar Apollonius, eel numit si Sakkeas, a spus : Dai nu poate ii biruita porunca lui Dumnezeu de poiunca omului. Cu eft cei ce au crezut in El, care nu savirsesc nici o nedreptate, sint ucisi pe nedrept si fara judecata, cu atit mai mult Dumnezeu inmulte:ste numarul lor. 25. Vreau sa stii, Perennis, ca Dumnezeu a rinduit o moarte pentru imparati si senatori, pentru cei cu multa putere, pentru bogati si saraci, pentru liberi si sclavi, pentru mari si mici, pentru intelepti si simpli, iar dupa moarte, va fi judecata pentru toti oamenii l6 . 26. Dar este deosebire de moarte : pentru aceasta, ucenicii Cuvin- tului nostru (Iisus Hristos) mor in fiecare zi placerilor 17 , isi infrineaza poftele prin cumpatare, voind sa traiasca dupa poruncile dumnezeiesti. §i crede nouS, Perennis, ca nu este nici o partieica de placere care sa nu fie infrinata de noi, dar mai ales alungam orice vedere rusinoasa de la oehii nostri si de la urechile noastre orice cuvint al ispititorilor, pen- tru ca inima noastra sa ramina curatS. 27. Folositndiu-ne de viata, potrivit acestei reguli, praconsule, soco- tim ca nu este greu a muri pentru Dumnezeul Cei adevarat. Caci ceea ce smitem, pentru Dumnezeu sintem. De aceea induram toate ca sa nu murim cum nu se cuvine. 15. Mt. 15, 17 ; Mc. 7, ia 16. Mt. 25, 31—46; In. 5, 27; Fapte 17, 31; Rom. 14, 10; // Cor. 5, 10; lac. 2, 13. 17. Rom. 13, 14; / Cor. 6, 13; 15, 31 ; UCor. 4, 10; Gal. 5, 16; I Pt. 2, 11. MARTIBIUL SF1NTULUI APOLLONIUS 97 28. Caci fie de trSim, fie de murim, ai Domnului sindes Uimiversiites de France), Piaiis, 19417, p. 95. MART1RIUL SFINTULUI APOLLONIUS 99 45. Perennis proconsulul a zis : Vreau sa te liberez, Apollonius, dar sint impiedioat de porunaa imparaitului Comod. Ma voi purta insa fata de tine ou iubire de oameni. Si a facut semn din partea lui sa se sfarime fluierele picioaielor martorului *. 46. Iar Apollonius, eel numit si Sakkeas, zise : Multumesc Dumne- zeului meu, proconsule Perennis, impreuna cu toti cei ce au marturisit pe Dumnezeu atottiitorul si pe Unul Naseut Fiul Sau, Iisus Hristos, §i pe Sfintul Duh, si pentru aceasta hotarire a ta, mintuitoare pentru mine. 47. Un as'tfel de sfirsit slavit, de martir, cu sufletul smerit si cu inima voioasa, a primit acest prea sfint biruitor, eel numit si Sakkeas. Iar ziua cea mare, in care el, invingind pe eel rSu, a dobinidit rasplata biruintei, s-a rinduit astazi. Intarindiu-aie, deci, fratilor, sulletuil nostou 1m. credinta prin fru- moasele lui lupte, sa ne araitSim iubitori ai aceluiasi bar, prin mila si barul lui Iisuis Hristos, Caruia se cuivine, iimpreunS cu Dumnezeu Tatal si cu Sfintul Duh, marirea si puterea in vecii vecilor, amin. Cel de trei ori fericitul Apollonius, numit si Sakkeas, a murit ca xnartir cu 11 zile inaiote de caleindelle lui mai (21 aprillie), dupa romani, iar dupa cei din Asia in luna a opta (21), iar dupa noi, imparatind Dom- nul nostru Iisus Hristos, CSruia se cuvine marire in veci. INDICE SCiRI'PTURlISTIiC ** Facere 1, 1 - 2, 93. Ie$ire 20, 11 - 2, 93. 20, 16 - 6, 94. Deuteronom 5, 20 - 6, 94. Ps. 113, 12—15 - 6, 94. 134, 15—17 - 14, 95. 32, 15 - 5, 94. 138, 14—15 - 5, 94. Isaia 27, 16 - 2, 93. 42, 5-2, 93. 44, 12—18 - 14, 95. Amos 4, 13 - 2, 93. Avacum 2, 19 - 14, 95. Sirah 23, 27 - 5, 94. II Macabei 7, 28 - 2, 93. Matei 5, 33—37 - 6, 94. 5, 37 - 6, 94. 15, 17 - 20, 96. 19, 18 - 6, 94. 22, 21 - 37, 98. 25, 31—46 - 25, 96. Marcu 7, 19 - 20, 96. 10, 19 - 6, 94. Luca 18, 20 - 6, 94. loan 5, 27 - 25, 96. 14, 10—11 - 36, 97. 17, 5 - 36, 97. Fapte 1, 1 - 2, 93. 2, 22 - 36, 97. 4, 24 - 2, 93. 10, 38 - 36, 97. 14, 15 - 2, 93. 17, 25 - 15, 95. 17, 31 - 25, 96. 18, 24 - 90, 93. Romani 13, 1 si 7 - 37, 98. 13, 14 - 26, 96. 14, 8 - 28, 97. 14, 10 - 25, 96. I Corinteni 2, 10—11 - 5, 94! 3, 5 - 90, 93. 6, 13 - 26, 96. 15, 31 - 26, 96. * Text nesigur. ** Cifrele arabe Intre numerele 1—47, indici paragraftii. Glfrele arabe tntre nu- merete 88 — 99, indica pagtoa. 100 ACTELE MARTIRICE II Corinteni 4, 4 - 36, 97. 4, 10 - 26, 96. 5, 10 - 25, 96. Galateni 5, 16 - 26, 96. Coloseni 1, 15 - 36, 97. I Timotel 2, 1—2 - 9, 94. 2, 1—2 - 37, 98. Filipeni 2, 6 - 36, 97. Tit 3, 1 - 37, 98. Evrei 1, 3 - 36, 97. 4, 13 - 5, 94. lacob 2, 13 - 25, 96. I Petru 2, 1 1 - 26, 96. 2, 13 ?il7 - 37, 98. 2, 19—20 - 37, 97. 3, 14 - 37, 97. 4, 14 - 37, 97. Apocalipsa 4, 11 - 2, 93. 10, 6-2, 93. BODICE REAL $t ONOMASTUC Act. arte, 11, 12, 94. Aot martiirdc, aote mantiriee, 89; 90; 91. Adaos, aidaose, 89; 90. Adevar, 6, 94; 34, 97. Adevar istoric, 90. Alexandria, 90. Amitn, 47, 99. Aniversare, 89. Aparare, 4, 5, 93—94; 8, 94; 34, 97 f 44, 98. Apologie, 89; 90. Apallomius, martir si sfint, 88; 89; 90; 91; 93 j 1, 2, 4, 7, 8, 10, 11, 12, 90—94; 14, 96; 29, 32, 93, 34, 97; 36, 97; 47, 99. Ajpoilips, 90; 93. Apostol, 93. Aprilie, 88; 92; 93; 47, 99. Aiaima, 14, 95. Argila, 19, 95. Argint, 14, 95. Asia (proconsulaTa), provimcie romana, 93; 47, 99. Aspdda, 21, 96. Atenieni, 90; 18, 19, 95; 41, 98. Atlet, 47, 99. Audiere, 91. Aur, 14, 95. Autamticitete 90. B Batjooura, 34, 97. Barbat, 88; 91; 93. Bataie de joe, 19, 95. Bibliotheoa hagiographioa Graeoa, 91. Bijutier, -ri, 14, 95. Biserica. -ci, 89. Bogati, 25, 96. Bogatie, 88. Boia, 21, 96. Calende, 47, 99. Cap de bou de arama, 18, 95. GaisS, 88. Ceapa, 20, 95 Cer, cerufi, 2, 93; 8, 9, 94; 15, 95; 20, 22, 95—96. Cetatea Roma, 88. Chinocefal, maimutS africana, 21, 96. Chip, -uri, 7, 8 94. Ciob, 19, 95. Cioplitura, 16, 95. Gitire, 11, 94. Ciuda, 90, Cline, 21, 96. Codex Parisimus graecus 1219 (olim Goll- barfcimus 4137), 89. Colectie, 89. Collbertin-us, codex, 4137, 89. Comiod, irnpaxatul ramam, 88; 91; 93; 3, 93| 9, 94; 45, 99. Goimpoaiitie literara, 90. Confuzie, 90. Coinsilier, -ri, 11, 94. Cantemiporam, 90. Creator, 35, 97; 44, 98. Orestim, -ni, 91; 93; 23, 96. Crestijiisim, 90; 91. Creta, insula in Marea Medjterana, 22, 98. Cretani, 90. Crocodil, 21, 96. Oonybeare, F.C., istoric englez, 89. Credinta, 89; 47, 99. Crestin, -ni, 88; 89; 1, 2, 6, 93 — 94. Crestina, 88. Culegere armeaina, 89. Cumpatare, 26, 96. Cuvint, cu-vinte, 26, 99; 32, 97; 39, 98. CuvlTitul (- Iisus Hrislos), 26, 96; 36, 97. D Decapitate, 81. Defaimatar, -ri, 41, 98. Defect, -te, 88. Demon, -mi, 16, 19, 95; 22, 96. Deosebire, -ri, 88; 26, 96. Destinul Atemiemiior, 18, 95. Dificultate, -\i, 90. Dionysos, zeu grec de origtoe traco-frigia- na, 22, 96. Dizeaterie, 28, 97, Dommie, 88. , MARTIRIUL SFlNTULUI APOLLONIUS 101 Domnul (oa om), 3, 93. Domnul (oa Dummezeu), 28, 32, 97. Dovada, -zi, 38, 98. Dreptii, 38, 98. Duimnezeu, 90j 91; 93; 2, 4, 5, 6, 8, 9, 93— 94; 15, 95; 24, 25, 96; 27, 96; 35, 36, 37, 97; 41, 44, 98; 46, 47, 99. Dumimezeul eel nemiurirtor, 90; 37, 98. Dumnezeu Tatal, 47, 99. Duh, SMntul Duh, 46, 99. Editfe, 89. Eddtio primceps, 89. Bdtucatie, 88. Egipteaji, -ni, 1;7, 95; 21, 96. Eusebiu de Cezareea, istoric bisericesc, Bventaient, -te, 88. Evlavie, 91; 37, 98. Pals, 90. Familie, 88. Fapt, 90. Faptele Ajpostolilor, 90. Bavaarea,-88. Fier, 14, 95. Fiinla, -Je, 19, 95; 22, 96. Filozoii, 11, 94; 38, 98. Filoaof cinic, 33, 97. Fllozafie, 88. Fire, 20, 95. Fiid lui Duimroezeu, 46, 99. Fluier, -erele (picioarelor), 45, 99. Foe, 22, 96. Polos, -oase, 32, 97. Forma, 89; 91; 19, 95. FraU, 47, 99. Friguri, 28, 97. Functie, 88. Iiisus Kristos, 26, 96; 36, 97; 46, 47, 99. ImOuenta, 88. Imfcxrmatie, 88. tatam, 26, 96; 32, 34, 97; 44, 98; 47, 99. ktsagnie votamien, 89. totegrita/te, 90. Initerogatoriiu, -ii, 90; 91. Intervail, 90. Ipocrizie, 34, 97. 'Ispa/titor, -ori, 26, 96. Istoria hid Herodat, 90. Istoriic, -c&, 88. Iubire, 37, 97. Iubirea de oarniend, 90; 36, 97; 45, 99. Iudeea, pTtovtocie a Palestine!, 90; 36, 97. I Im-aTat, -{i, 91; 6, 94; 25, 96; 37, 98; 45, 99. Imparalie, 6, 94. Incepirt, ©0. Lnichipuiire, 21, 96. !n$elacmi;'ce> si au refuzat sd sacrifice pro salute imperatorum ( = pentru sdndtatea im- pdralilor) 8 , s-au produs in Africa miscdri din partea populapei pdgine*. fanatizata contra crestinilor. A fost arestatd Vibia Perpetua, matroand romand, de 22 de ani, in- struitd si bine educatd, edei in afard de limba latind vorbea si scriagre- ceste, care aparpnea unei familii instdrite, din orasul Thuburbo Minus^ 2. Ibidem, XVIv ed. citt., p. 124 3. Ibidem, 3—10, ed. c/iit., p. 10® — lie. 4. Ibidem, 11^-13 ; ed. cit, p. 118— 122. 5. Ibidem, cap. I— II §i XIV— XXI,, ed. citt., p. 106—108 ?i 122—191. 6. Ibidem, cap. I, ed. dt. p. 106. 7. Hood, II, 28—29 ; Ibidem, cap. I, ed. cart., p. 106, uncle se citeaza loda II, 28 ; Fapte 2, 17—18. 8. Unii iistartiidi slmt de p&rere ca impamaitul Septimiu Sever n-a dat edd)ctul de* persecutie dim 202 ooratra OTe$itamik>r. Vezi danitre aoe^ttla : T. D. Barnes, Legislation against the Christian, in « Journal of R*laigiian Studlies» (Chicago — JRS), 1968, p. 32 — 50; R. Freudenisberger, Das angebliche Christenedikt des Septimius Sevems, in «Wiener Studien», n.r.., 1968, 2, p. 206— 217 ; K. H. Sehwwtte, Das angebliche Christengesetz des Septimius Severus, in «Halstofnia». ZeWschrift fur site Geschichte*, nr. 12 (Baden- Baden), 1965, p. 185 — 2C8 ; L. Petit, Histoire generate de i'Empire Romain, Paris,, 1974, p. 3812. 106 ACTELE MARTIRICE ,{azi Tebourba) s , situat la peste 40 de km de Cartagina, cdsatoritd, avmd un copil mic pe caie-1 aldpta, avind tatd un pdgin fanatic si mama pe jumdtate crestind si doi irafi, unui catehumen si altul, copilandru, care jrmrise din cauza unui cancer facial. In momentul arestarii era simpla catehumend, adicd nu primise Incd botezul crestin. Odata cu ea au fost arestatf doi tineri de condifie libera, dar mo- destd, Saturninus si Secandulus, Felicitas, sclava Sfintei Perpetua, si scla- vul Revocatas, tofi catehumeni. Mai tirziu, s-a prezentat de la sine au- loritaplor si Saturus, catehetul lor, deci erau doud crestine si patru cres- Jini l0 . Numele martirelor Perpetua si Felicitas si ale martirilor care au patimit impreund cu ele ni s-au pdstrat si de inscripjia de pe piatra lor funerard, descoperitd in 1907 de arheologul francez Delattre, in Basilica jnajorum, ridicata pe mormintele lor n . Autoritdfile municipale din Thuburbo, voind sd se descarce de orice raspundere, au trimis cele doud tinere femei si pe cei patru tineri la Cartagina, unde au fost inchisi intr-o temnifd intunecoasa si oribila, pro- babil llngd palatul proconsulului, pe coasta colinei Byrsa l2 . Comunita- tea crestind din Cartagina, prin diaconii Tertius si Pomponius, le-a venit imediat in ajutor, obtfnind pe bani de la conducatorul inchisorii o ame- liorare a situafiei crestinilor inchisi. Astfel, Perpetua a putut primi pe Jatdl ei, care a incercat in zadar s-o induplece sd se lepede de crestinism, pe mama si iratele ei, copiJuJ pentru a-1 aldpta, rudeie si prietenii, jndt, putind aldpta copilul, i s-a pdrut inchisoarea «ca un palat» l3 . De la ares- tare si pe tot parcursul martirialui, Perpetua e st&pinita de credinla puternicd in Iisus Hristos, Care, cum credea ea, va suferi Impreund cu ea .&/ cu ceilalti martiri, si de dorinta ei neclintitd de-a deveni martird, lup- tindu-se in sine cu dragostea de mama, fafd de copilul pe care-1 aldpta si de pdrinfii ei, care nu infelegeau noua credinla crestind si nu se bucu- rau de martiriul ei. Perpetua si cei dimpreund cu ea puteau acum primi in inchisoare pe tatdl, mama si fratele ei, rudeie, prietenii si cunoscutii. In prima viziune pe care a avut-o in inchisoare, Perpetua s-a luptat cu diavolul, infafisat ei sub chipul unui balaur pe care 1-a invins si a in- trat biruitoare in paradis. Acolo a vazut sezind pe un scaun un bdrbat inalt, cu paruJ alb, in haind de pastor, care i-a dat ca impdrtdsanie o in- 9. Martiriul Si. Perpetua ?/ Felicitas, U ?i XS.% ed. ait, p. 108 $i 122. 10. Ibidem, II §i IV, ed. ail, p. 108 ?i 110. 11. Delattre, La Basilica Haiorum Tombeau des Sainies Perpetue et Felicite, in Oomptes xendus de 1'Academie des Iinscraiptions et Belles Lettres, 11907, p. 176—177, 191 — 195, 511 — 512, 519 — 531 ; E. Diehl, Inscriptiones latinae vejeres, Berlin, 1961, mos :2040— 2041. 12. T. Monioeaux, La vraie Legende doree, Paris, 1928, p. 160. 13. Martiriul Slintelor Perpetua si Felicitas, ed. <£t., Ill, p. 1 10 si 112. MARTIBIUL SFINTELOB PERPETUA §1 FELICITAS 107 ghititurd de brinzd, fdcutd din laptele muls de la oile pe care le pdsto- rea l4 . Este aici o referinfa la textul din pioorocia lui Daniel, unde se spune cd «s-a asezat pe scaun Cel vechi de zile (Dumnezeu) •, imbrdcd- mintea Lui era alba" ca zdpada, iai pdrul capului Sdu curat ca lina» 15 . In ceea ce priveste cuminecarea cu «brinza», avem aici o mdrturie cd crestinii din Cartagina au lost influenlatf de secta tertulianistilor, adeptii scriitorului biseiicesc Tertulian ft dupd 220), care adoptaserd unele practici encratiste si montaniste, intre allele practicind impartd- sirea cu lapte si biinzd. Dupd citeva zile Perpetua si cei dimpreund cu ea au fost dusi in ioiul din Cartagina, spre a ii judecati de procuratorul Hilarianus, guver- natorul interimar care a succedat in 203, proconsulului Minucius Timi- nianus, dupd moartea acestuia 16 . Cu tofii au refuzat sd abjure credinfa crestind, spre marea indignare si iritare a pdginilor. Perpetua n-a cedat nici rugamintilor pline de lacrimi ale tatdlui ei. La stirsitul interogato- riului, procuratorul Hilarianus le-a dat pedeapsa capitald : condamnarea la moarte, fiind dafi fiarelor sdlbatice in ziua de nastere a , cezarului Geta, tiul imparatului Septimiu Sever, care corespunde ddtei de 7 mar- tie 203. In asteptarea executdrii pedepsei, martirii sint dusi din nou in car- cerd. Perpetua are acum doud noi viziuni. Intr-una ii apare fratele ei, Dinocrate, mort de copil din cauza unui cancer facial, care i s-a ardtat acum lingd un bazin cu apa din care putea bea spre a se rdcori, vesel si vindecat de boald 17 . In altd viziune, s-a luptat cu un egiptean urit la infapsare, care preinchipuie pe diavolul, pe care ea 1-a biruit, zdrobin- du-i capul cu cdlciiul 18 . Catehetul Saturus a avut si el o viziune. Se fdcea cd martirii au fost dusi de patru ingeri in paradis, unde au gdsit pe altf martiri : Jocundus, Saturninus, Artaxius, care au pierit arsi de vii in prigoand si pe Quin- tus, care a murit in inchisoare. Au intilnit apoi pe episcopul Optatus si pe preotul Aspasius, care eiau ceria/i intre ei si stdteau despdrUU ?i tristi, iar martirii i-au rugat sd se ierte unul pe altul si sd se impace, spre a nu scandaliza poporul credincios i9 . Dintre martiri, Secundulus a murit mai inainte in inchisoare 20 . 14. Ibidem, ed. edit., IV, p. 110— U12. 15. Dan. 7, 9. 16. Pentru Minucius Oppianus sau Timinianus, vezi Prosopographia Imperii Ro- mani, t. II, ed. E. Klebs et H. Dessau, 1697—1898; ed. 2-a, de E. Groag et A. Stein, 1933, p. 441 ; H. Musuirillo, op. cit., p. 113, n. 9. 17. Martiriul Si. Perpetua si Felicitas, ed. MususriQo, VII ?i VIII, p. 114 — lil6. 18. Ibidem, X, ed. edit., p. 116— lia. 19. Ibidem, XI, XII, XIII, ed. edit., p. 1)1®— 122. 20. Ibidem, XIV, ed, cit., p. 122i. 108 ACTEL" MARTIR1CE Felicitas, sclava Perpetuei, fiind insdrcinatd, a nascut in luna a opta, in canditii ioarte grele, o ietifd, pe care a luat-o s-o creased o sord cres- tind. Astfel, a putut sd suiere si ea martiriul impreund eu ceilalti, edei justi{.ia romand interzicea ca o iemeie insdrcinatd sd He execufata 21 . In ajunul pdtimirii, pe cind martirii iuau ultima cind, numitd agapd (masa dragostei), s-au strins pdginii, curiosi sd-i priveascd. Dar catehetul Saturus i-a mustrat, zicindu-le : «Nu va esfce de ajuns ziua de miine ? Azi prieteni, miine du§mani ! lntipariti-va bine in minte, insa, fetele noastre ca sa ne recunoa^teti in ziua aoeea» fziua judeedtfi) 22 . Auzind acestea, pdginii s-au retras iniricosafi, iar mulU au crezut in Hristos. A doua zi, 7 martie 203, in ziua aniversdrii zilei de nastere a ceza- rului Geta, martirii, doud iemei si trei tineri, au fost dusi in amiiteatrul din Cartagina, unde au suferit pdtimirea pentru Hristos, in fa{.a unei mul- timi imense, adunatd ca la jocurile de circ. In timpul pdtimirii, Saturninus si Revocatus au tost atacati de un leo- pard si de un urs ; Saturus, de un leopard, iar Perpetua #i Felicitas, de o vacd sdlbaticd. Un oarecare catehumen cu numele de Rusticus a incu- rajat continuu pe Perpetua. Saturus, fiind grav rdnit de un leopard care-i idcuse o musedturd mare din care curgea din abundentd singele, iar pd- ginii in delir ii strigau : «Mintuit, spdlat -, mintuit, spdlat», ca unul care primise botezul singelui, a cerut soldatului Pudens sd-si scoata inelul din deget si inmuindu-1 m singele ranei scde i 1-a dat «ca semn (al iu- birii) si ca amintire a singelui sdu». Dupd atacul fiarelor, martirii au fost adusi in mijlocul amiiteatrului, unde li s-au fdiaf capetele. Perpetua, vd- zind ezitarea gladiatorului, i-a dus singurd la git mina lui tremurdtoare 23 .. Pe mormintele celor cinci martiri, s-a ridicat mai tirziu in Cartagina o mare basilicd, Basilica ma jorum. La aniversarea mortii martirice a Sfintei Perpetua si a tovardsilor ei de suferinfa, Vericitul Augustin ft 430) a rostit trei frumoase cuvintdri 2i . Pentru ca Tertulian vorbeste despre viziunile Perpetuei 25 , iar in prima viziune Perpetua menlioneazd unele practici montaniste cu pri- vire la sfinta cuminecare 26 , unii istorici au presupus ca marele scriitor 21. Ibidem, XV, ed. crt., p. 12a— 134. 22. Ibidem, XVII, ed. edit., p. 124. 23. Ibidem, XIX, XX, XXL p. 126— 130. Peratru data de 7 martie 203, vezi : T. D. Barnes, Pre-Dacian Acta Martyrum, in «Jouirnial of Theological Studies*, 19(1968) p. 52)1—523. 24. Fer. Augimstim. In Natali martyrum Perpetuae et Felicitatis, P. L. XXXVLII, col. 1281—1284 ; 1284—11285 ; 1>285— 1206. 25. Tertuiian, De omnia, 55, 4, ed. J. H. Waszink, Corpus Christianorum, Am- sterdam, 1947 si 1954, p. 862—863 ; Ed. A. Reifferscheid ed G. Wissova, in Corp. Scrip. Eocl. Lai., t. XX, 1, Pragae — Vindobomae — Lipsiae, 1890, p. 3. 26. Martiriul SI. Pereptua si Felicitas, IV, ed. H. MusuniOIlo, p. 110— M2- MARTmiUL SFINTELOR PEHPETUA §1 FELICITAS 109 afiican este autorul martiriului Siinteloi Perpetua si Felicitas 27 . Dar aceasta este numai o ipotezd, deoarece nici stilul si nici ideile hu sint ale lui Tertulian 28 . In realitate, martiriul lor a tost compus de un martor ocular anonim din Cartagina, in limba latina, care este textul original, iar textul grec a lost tradus din limba latina 29 . Textul martiriului Sfintelor .Perpetua si Felicitas si al martirilor dim- preund cu ele, Hind compus de un martor ocular dupd istorisirea auten- ticd a Sfintei Perpetua, are cea mai mare valoare istoricd si literara. Martiriul lor, istorisit in culori vii, simple si sincere, lard nici un lei de artificii si exagerdri, ramine eel mai pre[ios act martiric din epoca per- secute! crestinilor de cdtre impdrafii romani, in primele trei secole, si totodata cea mai trumoasd si emotionanta opera literara pe care ne-a transmis-o vechea literaturd crestind, care va misca si emotiona pina la lacrimi inimile crestinilor din toate timpurile. El este, cum se exprimd istoricul francez Pierre de Labriolle, «un document celebru, de o exal- tare atit de arzdtoare si purd, de o atit de misedtoare si grafioasd simpli- tate, de-abia atinsa ici si colo de o bdnuiald de retoricd» 30 . Dupd pdrerea cunoscutului aghiograf H. Delehaye, «Martiriul Sfin- iului Policarp si Aotele Sfintelor Perpetua si Felicitas... ar putea fi puse pe aceeasi linie cu Martini lui Chateaubriand" 3l . Sinaxarul Constanitinopolitan aminteste de martiriul Sfintelor Per- petua si Felicitas, la 1 si 2 iebruarie, 4 si 14 martie™, iar Martirolo- giul Ieronimian 33 , Bibliotheca hagiographica Graeca 34 si Bibliotheca ha- giographica Latina 35 il dateaza cored la 7 martie 203 36 . 27. J. van Beek, Passio SS Perpetuae et Felicitatis, Nimegue (Noviomagi), 1936, p. 84 — 96 si ed. dim Floralegtium Patrteticuim, Faisc. XLIII, Bonnae, 1036, p. 6 — 63v; P. de Labriolle, Histoire de la litterature latine chretienne, 3-e ed., Paris, 1947, p. 99, note 1 ; Pr. Marim Neaintu, Mucenicia Siintelor Perpetua si Felicitas. Traducere dain latme$te 51 areiceste, cu un studiu lui.lroduioti'v, Craiova, 1944, p. V. 28. P. McHuceaiux, La vraie Legende doree, Paris, 1928, p. 161; Idem, Histoire litteraire de l'Alrique chretienne, t. I, Paris, 1901, p. 70 — 96; retiparita la Bruxelles, 1963; P. de Labriolle, La ense montaniste, Paris, 1913, p. 345—391. 29. H. Musurillo, op. cit., p. XXVII. Excelenta traducere greaca a textuluii ori- ginal latin, s-a pastrat in Codex Hierosolymitanus S. Sepu'lchri (sec. X) ; G. Lazzati, Note critiche al testo della Passio SS. Perpetuae et Felicitatis, in «Aevum», 30 (Millano, 1996), p.30— 3G ; M. Schanfa, op. cit., p. 440. 30. P. de Labrfollle, op. cit., p. 156. 31. H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres Htteraires, Bruxelles, 1921, p. VII— VIII. 32. Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, ed. H. Delehaye, p. 440, 508, 536. 33. Martirologium Hieronymianum, ed. J. B. de Rossi et L. Duchesne, t. II, p. 1, p 29 ; ed. H. Delehaye et H. Quiimitfa, t. II, 2. p. 191—132. 34. Ed. Fr. Halkin, t. I, p. 189. 35. Ed. Socii BallandliamA, t. II, p. 964, cu bun| bibliogratfie. 36. Studii : Marta Soirdi, / rapporti Ira il Cristianesimo e l'impero da Severi a Gallieno, , in Auisiieg und Niedergang der romischen Welt, Band II, Berlin-New York, 1979. p. 340 — 345; Idem, II Cristianesimo e Roma, Bologna, 1965; Adrian Hastings, A History oi African Christianity, 1950 — 1©75, Cambridge, 1979 ; J. Damielou, Les J 10 ACTELE MARTQUCK Biserica Oitodoxd sdibdtoie^te pe Stintele Perpetua 51 Felicitas In tie- care an la 1 februarie. Am folosit la traducerea de iafd ed. lul Panaiot C. Hiistu, Tot Mapxoptoc xffiv apxatwv xpf'ciavffiv... text in limba greeted veche cu tiaduceie in limba gieacd modeind, Tesalonic, 1979, p. 252—293 $i ed. H. Musurillo, op. cit., p. 106 — 131, text latin, cu tiaduceie englezd. Am consultat, de asemenea, edifiHe .- Corn. I. M van Beek, Passio Sanctarum Perpetuae et Felicitatis, La- tine et Graeoe, in Florilegium Patristicum, fasc. XLIII, Bonnae, 1938, p. 6 — 63 ; vezi si ed. de Nimega, 1956 ; G. Lazzati, Gli sviluppi..., p. 177 — 189 ; D. Ruiz-Bueno, op. cit., p. 440 — 447 ; R. Knopf — G. Kiilgei, op. cit., p. 35 — 41 ; W. H. Schewiing, The passion of SS Perpetua and Felicity, London, 1931 ; A. H. Salonius, Passio Sanotae Perpetuae, Helsingfois, 1928 ; O. von Gebhaidt, op. cit., p. 61—95 ; vezi $i P. Fi. de'Cavalieri, La Passio S. S. Perpetuae et Felicitatis, in , p. 430; L. Mas&on, Sainte Perpetue, Sainte Feli'cite et leurs com- pagnons martyrs, Lyon— Paris, 1920 ; H. Delehaye, Les passions des martyrs, p. 63 — 70 ,- L. Gatti, La Passio SS. Perpetuae et Felicitatis, In «Didascalion», 1 (1923), p. 31 — 43; J. Mesnage, Le christianisme en Airique, 3 vol., Paris, 1915 ; P. Allard, Histoire des persecutions pendant la premiere moite du troisieme siecle, (Septime Severe, Maximin, Dece), 3-e ed., Paris, 1905, p. 89 — 144 ; B. Aube, Les -ehretiens dans l'Empire romain, 2-e ed. pards, 1881, p. 521—525. MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS Hjf martyrdom, Cambridge, 1891, p. 506—516 ; Migne, P.L. Ill, col. 13—62 ; Th. Ruinait, op. cit., p. 134 — 146. Am consultat, de asemenea, traduceiile : * A. Hamman, op. cit., p. 87 — 103 ; traducere italiancl ; P. Hanosin, op,, cit., p. 71 — 89, traducere Irancezd ; Vicenzo Corrente, Atti del martiri... La passione di S. Perpetua e di S. Felicita, Siena, 1928, p. 15 — 44 ; Ude- ionso Clerici, op. cit., p. 155 — 179 ,• P. Monceaux, La vraie Legende do- ree, p. 165—188 ; G. Rauschen, Ecbte aMe Martyrerabten. Die Akten der Hi. Perpetua und Felicitas, Kempten und Munchen, 1913, p. 40 — 56 y trad, germand ; H. Leclercq, Les Martyrs, t. I, Paris, 1902, p. 120 — 139. Vezi ?i traducerea kancezd : La Passion des saintes Perpetue et Felicite (mars 203), Carthage, 1954. In limba romana : Mucenicia Sfintelor Perpetua si Felicitas. Pagini glorioase de autentica mucenicie cre§itina. Trad, din greceste si lati- ne°te... de Pr. M. Neamtu, Craiova, 1944 ; Patimirea Sfintelor mucenice- Perpetua si Felicitas, trad, din latineste de Iorgu Stoian, Bucuresti, 1937, MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS (t 7 martle 20 3) Daca vechile pilde de credinta, care marturisesc harul lui Dumnezeu ;si lucreaza la zldirea sufleteasca a omului 1 , ou fast pastrate in scris, iar prin citirea lor, ca printr-o reprezentare a faptelor, si Dumnezeu sa fie cinstiit si omul sa fie intarit, de ce sa nu fie istorisite si noile mar- turii, care servesc deopotriva acestui indoit scop ? Caci si aceste marturii vor ajunge cindva vechi si folosifoare ur- :masilor, chiar daca in timpul de fata, din pricina marii cinstiri a trecu- tului sint socotite de mai putina insemnatate. Ar putea sa vada, insa, cei ce judeca puterea Unuia Duhului Sfint dupa vechimea tim.pului ca marturiile cele de pe urma trebuie soco- tite chiar mai de pret, ca unele ce sint cele mai noi, dupa bogatia re- varsarii harului, fagadui't in vremile cele mai de pe urma ale lumii : «Cdci in zilele cele mai de pe urma, zice Domnu.1, voi varsa din Du- hul Meu peste tot tiupul §i iiii si fiicele oamenilor vor prooroci ; si voi varsa din Duhul Meu peste robii si roabele Mele si tinerii vor avea vedenii si batrinii vor visa visuri» 2 . De aceea si noi, care reounoasitem si cinstim profetiile si vedeniile •cele noi, deopotriva fagaduite, si le socotim, ca si pe celelal'te, lucrari ale Duhului Sfint, alaturi de Scriptura Bisericii, careia i s-a trimis ace- Jasi Duh, spre a imparti 'tuturor toate darurile, dupa cum a dat Domnul fiecaruia 3 , trebuie sa le scriem si sa le raspindim, citindu-le, spre slava lui Dumnezeu, pentru ca sa nu se creada cumva, fie din cauza slabi- ciunii, fie perutxu credinta lipsita de nadejde, ca harul lui Dumnezeu s-a daruit numai celor din vechime, fie prin vrednicia martirilor, fie prin a 1. J Cor. 14, 3 ; // Cor. 12, 19. 2. Fapte 2, 17—48 ; loil 3, 1—2. 3. Rom. 12, 3 ; I Cor. 7, 17. MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS 113 deseoperirilor, fiindca Dumnezeu impline^te totdeauna ceea ce a faga- duit, spre a fi marturie necredinciosilor si spre folos credinciosilor. De aceea si noi, fratilor si fiilor, va facem cunoscut ceea ce am au- zit, am vazut si am pipait 4 , pentru ea §i voi owe ati fost de fata sa va aduceti aminte de slava Domnului, iar cei ce eunoasteti acum din auzite sa aveti partasie cu sfintii mueenici si prin ei eu Domnul nostril Iisus Hristos, Caruia se cuvine marirea si cinstea in vecii vecilor. Amin. II. Au fost prinsi tinerii catehumeni Revocatus si Felicitas, tovarasa lui de sclavie, Saturninus si Secundulus- Intre acestia (se afla) si Vibia Per- petua, de familie nobila, cu educatie aleasa, casatorita ca o matroanfi, avind tata si mama, si doi frati, until de asemeeea cateimmetn, si un copil mic la sin ,- iar ea avea aproape douazeci si doi de ani. Ea linsasi, Per- petua, a istorisit de aici inainte toata desfasurarea martiriului ei, asa cum a lasat-o scrisa de mina isi de simtirea ei. III. Pe cind eram inca, spune ea, cu prigonitorii nostri, iar tatal, din marea lui iubire, dorea prin ouvinte sa ma intoarca de la credinta, i-am zis : — «Tata, vezi, de pilda, vasul acela care se afla acolo, un urcior sau altceva ?». $i el a zis : — «I1 vad». Iar eu i-am zis lui : — «Poate el oare fi numit cu alt nume, dec it ceea ce este ?» $i el a raspuns : — «Nu». — «Tot asa si eu nu pot sa ma numesc altfel, dec it ceea ce sint, cie$tina». Atunci, tatal, tulburat de acest cuvint, s-a repezit la mine ca sa-mi scoata ochii, dar m-a ranit numai, apoi, fiind invins, a plecat cu dovezile lui dracesti. Atunci, in pufinele zile in care a lipsit tatal, am adus multumire Domnului, si, in lipsa lui, m-am refacut ,• chiar in rastimpul aeestor citeva zile, am fost botezatj. Iar Duhul Stint mi-a insuflat ca nu trebuie sa cer altceva de la apa (Botezului), dealt patimirea tnupuilui. Peste citeva zile, am fost dusi la inchisoare ; iar eu m-am infricosat, fiindca niciodata n-am vazut un asttel de intuneric. O, ce zi ingrozitoare ! Era o cSldura inabusitoare din cauza mul- timii {celor inchisi) si a brutalitatji soldatilor. Cel mai mult eram chi- nuita acolo de grija copilului. 4. Lc. 1, 2 i I In. 1, 1 $i 3. Actele raartlrice 114 ACTELE MARTIRICE Atunci, binecuvintatii diaeoni, Tertius si Pomponius, care ne slu- jeau, au obfinuf prin daruri ©a pentru eiteva ore sa fim scosi intr-un loc mai bun al inchisorii, ca sa ne racorim. Iesind atunci toft din inchisoare, se ocupa fiecare de ale sale. Eu fmi alaptam copilul, aproape mort de foame. Ingrijorata pentru el, vorbeam eu mama, imi incurajam fratele, le incredintam copilul. Ma sfirseam de durere, pentru ca-i vedeam pe ei istovindu-se din pricina mea. Am suferit asemenea griji multe zile ; si am reusit, ca copilul sa ra- mina cu mine in rnchisoare. El s-a facut bine indata, iar eu am fost usu- rata de chinul si de grija copilului. Si s -' a senimbat deodata pentru mine inchisoarea, ca intr-un palat, incit preferam sa fiu aci decit altundeva. IV. Atunci, mi-a zis fratele meu : — «Doamna sora, lata esti in mare cinste, incit po\i cere o vedenie si \i se va arata daca o sa pStimim sau vom fi liberati!» Iar eu, care stiam ca vorbese cu Domnul, ale Carui bine- faceri atit de mari le cunoscusem, i-am fagaduit lui cu incredere, spunind : — «lti voi vesti miine». Si am cerut si mi s-a aratat aceasta : Vad o scara 5 de bronz de o marime uimitoare, care se ridica pina la cer, dar ingusta, pe care nu se putea urea decit unul cite unul ; iar pe laturile scarii, erau infipte tot felul de instrumente de tier. Erau acolc* sabii, lanci, cangi, cutite, incit, daca s-ar fi urcat cineva, fara bagare de seama, si fara sa priveasca in sus, ar fi fast sfisiat, si bucati de came din trupul lui ar fi atirnalt de flare. Sub alceasta scara sta cuileat un ba- laur 6 de o marime uimitoare, care intindea curse oelor ce urcau si-i infricosa ca sa nu se urce. Saturus, insa, s-a urcat eel dintii, fiind eel 'oe s-a predat de buna voie, in urma, din cauza noiastra, pentru ca el insusi ne instruise (in credinta), iar atunci cind am fost arestati, el nu fusese de fata. Ajungind in capul scarii, s-a intors spre mine si mi-a zis = — «Perpetua, te sustin ! Dar vezi sa nu te muste balaurul acela». Si eu i-am raspuns : — «ln numele lui Iisus Hristos, nu ma va va- tama». Iar balaurul de sub scara, ©a si cum s-ar fi temut de mine, si-a ridieat incet capul si eu am calcat pe capul lui ca si cum as fi calcat pe prima treapta. Iar eu m-am urcat si am vazut o gradina de o intindere foarte mare si in mijlocul ei sedea un barbat inalt cu parul alb, in haina de pastor. 5. Vac. 28, 12. 6. Fac. 3, 13—15. MARTIHIUL SFINTELOR PERPETUA $1 FELICITAS 115 care mulgea oile ; in jural lui stSteau multe mii de oameni in alb, iar el a ridioat cajpul, rn-a privit si mi -a zis : «Bine ai venit, copila !» M-a ohe- mat apoi si mi -a dat din.brinza facuta din laptele mails ca o inghititurS ,- $i eu am primit-o cu miinile impregnate si am mincat-o ,- iar toft cei ce stateau injur .au zis : «Amin» ! 7 $i la auzul acastui ouvinl, m-am destep- tat, mestecind nu stiu oe, ceva dulce. Indata am istorisit aoeasta fratelui meu si noi am inteles ca vom patimi ,• si am inceput sa nu mai avem nici o speranta in lumea aeeasta. V. Peste putine zile, s-a raspindit zvonul ca vom fi judecati. A venit, insa, din cetate, pe neasteptate si tatal men, nimicit de durere, 'Si se urea la mine ca sa ma intaarea (de la credinta), zicind : — ((Fie-ti mila, fiica, de perii mei albi ! IndurS-te de total tau, daca mai sint vnednie sa-mi zici tata ,• daca >te-am adus cu aeeste miini pina la aeeasta floare a virstei ,- daca te-am pretuit mai mult decit pe toti fra^ii tai, sa nu ma dai spre rusinea oamenilor ! Priveste la fratii tSi ! Gindeste-te la mama si la bunica ta ! Priveste la copilul tau, care nu va mai puitea trai, fara tine ! Leapada-ti mindria, ca sa nu ne nimicesti pe toti ,• caci nimeni dintre noi nu va mai vorbi in vote, daca tu ai sa su- feri ceva», Acestea le spunea din iubirea sa, ca tata, sarutindu-mi miinile si aruncindu-se la pieioarele mele. $i .cu lacrimi, mS numea nu niumai fiica, ci doamna. Iar eu surer earn din prieina tatalui meu, fiindca el singur, din tot neamul meu, n-avea sa se bucure de patimirea mea ! $i 1-am mingiiat, ispunindu-i : «Se va intimpla la scaunul acela de judecata ce va vrea Dumnezeu ! Caci sa stii cS noi nu siritem in puterea noastrS, ci in a lui Dumnezeu». $i el a plecat de la mine intristat. VI. A doua zi, pe oind prinzeam, am fost ridicati pe neasteptate, ca sa fim judecati si am ajuns in piata publica. Indata s-a raspindit zvonul in im- prejurimile forului si s-a adunat multime imenisa de popor. Ne-am urcat pe estrada. Ceilalti, fiinri iintirefoati (de sint crestini), au marturisit (ca sint). A venit si rindul meu, si deodata a venit tata cu copilul meu si m-a tras de pe treapta, rugindu-se : — «Fie-ti mila de copil». 7. (Penpetaa a fost influentiaita de ideile sected teiPtuliiatrii?tik>r din Africa, oaie adop- taseia Tigordsimiuil montaniistilor din provinicia Frigia, dim Asia Mica. Tantulian 51 secta encratitilor (a celor ce se imirineaza), practicau cumioecarea cu lapte 51 brinza, to loc de viin ?i piine. E laiproaipe sigui ca unii cre^titnii diiin. Cartagma impartaseau ideile lui Tertuldan. 116 ACTELE MARTIRICE Iar procuraitorul Hilarianus, care primise atunci dreptul sabiei (dreptul de viata si de moarte), in locul raposatului (procomsul) Minu- cius Timinianus, imi zise : — «Cruta parul alb al tatalui tau ! Fie-|i mila de copilas ! Jertfeste pentru sanatetea imparatilor !» Iar ©u i-am r as puns : — «Nu fae ac©as!ta». Hilarianus intreba : — «Esti erestina ?» §i eu am raspuns : — «Sint cie$tind». Iar in timp ce fatal staruia de mine sa ma lepad (de credimta), Hila- rianus a poruncit sa fie pus la pamint si sa fie lovit cu nuiaua. $i m-a durut suferinta tatalui meu, ca si cum eu as fi fost lovitS. Astfel am su- ferit pentru nefericita lui b&trinete. Apoi ni se pranunta sentinta si ne condamna pe toti la fiarele sal- batice. Iar noi am coboriit veseli la inchisoare. Atunci, fiindca oopilul se obisnuise sa suga la sinul meu si sa ramlna cu mine in inchisoare, trimit indata la tata pe diaconul Pomponius, ca sa ceara copilul. Dar tatal n-a voit sa-1 dea. Iar Dumnezeu a voit in asa fel ca nici el sa nu mai doreasca sinul si nici eu sa ruu mai simt aprinderea pieptului, ca sa nu mai fiu chinuitS din grija copilului si de durerea sinilor. VII. Dupa purine zile, pe cind ne rugam cu totii, mi-a seapat pe neastep- tate, in mijlacul rugaeiunii un cuvint si am numit pe Dinocrate. $i m-am mirat, fiindca niciodata nu-mi veni'se in minte, decit atunci,. incit m-am intristat, amintindu-mi de suferinta lui. Am inteles indata ca sint vred- nica (sa ma rog) si ca trebuie sa ma rag si pentru el, si am inceput sa ma rog indelungat pentru el si sa pling catre Domnul. Indata, chiar in noaptea aceea, mi s-a aratare. $i i-aim zis Per- petuei, caci ea era alaturi de mine : — «Aceasta este oeea ce ne fagaduia Domnul. Acum ni se impli- neste fagaduinta». $i pe cind eram purtati de cei patrol ingeri, ne-a aparut o mare in- tindere, care era ca un fel de gradina .(paradisul), avind arbori de tran- dafiri si tat felul de flori. Inaltimea arborilor era ca a chiparo^ilor, iar frunzele lor cadeau fara incetare. Acolo, in gradina, insa, erau alti patru ingeri, mai stralucitori ca ceilalti. Acestia, cind ne-au vazut, ne-au dat multa cinstire si au zis celorlalti ingeri cu admiratie: — ■ «Iata, ei sint, ,iata, ei sint !» $i ingerii care ne purtau, infricosindu-se, ne-au lasat jos. Am straba- tut cu picioaTele noastre o arena pe un drum larg, si am gasit acolo pe Jocundus, Saturninus si Artaxius, care au pierit arsi de vii in aceeasi prigoana precum si pe Quintus, care murise si el ca mar'tir in inchisoare. $i-i intrebam pe ei, unde sinit ceilalti. Ingerii ne-au spus : — «Veni|i, mai intii inlauntru, mergeti si va inchinati Domnului». XII. $i am ajuns aproape de un locas ai carui pereti erau facuti parea din lumina. Iar inaintea portii acelui locas stateau patru ingeri, care imbracau pe cei ce intrau in vesmirute albe. $i am intrat si am auzit un glas armonios, fara incetare : — «Sfint, Sifint, Start !» 9 . $i am vazut in acel loc sezind un barbat batrin cu perii capului ca zajpada 10 , dar cu o fata de tinar ; picioarele lui nu le-am vazut. Iar la dreapta si la stinga lui, stateau patru baitrini li , si in urma acestora sta- teau in picioare mai multi alti batrini. $i intrind, ne-am oprit uimiti in fata tronului. Cei patru ingeri ne-au ridicat in sus si noi 1-am sarutat (pe batrin), iar el ne-a mingiiat cu mina lui pe fata. $i ceilalti batrini ne-au zis : — «Sa ne ridicam in pieioare». $i noi me-am ridicat si ne-am dat sarutul pacii. $i ne-au zis batrinii : — «Mergeti, si va bucurati». Iar eu i-am .spus Perpetuei : 9. Is. 6, 3 ; Apoc. 4, 8. 10. Dan. 7, 9; Apoc. 1, 14. 11. Apoc. 4, 4 ; 5, 6. 120 . ACTELE MARTIRICB — «Ai eeea ce voiesti». $i ea mi-a raspuns : — «Multumesc lui Dumnezeu ca, precum am fost voioasa in trup, acum sint aid si mai voioasa». XIII. Apoi am iesit si inaintea portilor am vazut pe episcopul Optatus la dreapta si pe invatatul preot Aspasius la stinga, despartiti si tristi. Ei s-au amnoat la picioarele noastre si au zis : — «!mp&cati-ne intre noi, fiindca voi ati iesit din lume si ne-ati la- sat pe noi asa» (neimpacati). Iar noi le-am zis : — «Nu esti tu episeopul nostra, iar tu preotul nostru ? Cum de va arunoati voi la picioarele noastre ?». Am fost misoati de aceasta si i-am imbratisat. Iar Perpetua a inceput sa vorbeasea greceste cu ei. $i noi i-am dus de-o parte in gradina, sub un arbore de trandafir. $i pe cimd vorbeam cu ei, ingerii le-au zis : — «Lasati-i pe acestia sa se refaca. Iar daca intre voi aveti nein{e- legeri, iertati-va unii pe altii» i2 . $i ei s-au tulburat. Au zis (ingerii) lui Optatus : — «Indreapt&-ti poporul, fiindca oamenii se aduna la tine ca si cum s-ar intoarce de la circ, certindu-se intre ei ca intre partide». §i ni s-a parut ca ei ar vrea sa inchida portile (paradisului). Iar noi am inceput sa .eunoastem acolo multi frati, chiar si martiri. Toti ne hra- neam cu un miros de nedescris, care ne satura. Atunci, bucurindu-ma, m-am desteptat. XIV. Acestea sint vedeniile mai inseminate ale acestor preafericiti mar- tiri, Saturus si Perpetua, pe care le-au scris ei insisi. Iar pe Secundulus, Dumnezeu 1-a chemat din lume printr-o moarte mai timpurie, in inchi- soare, dar nu f&ra har, ca sa scape de fiarele salbatiee. Daca, totusi, n-a ounoseut saibia, in viata 13 , trupul lui a ounoscuit-o, dasigur, (dupa moarte). XV. Cit despre Felicitas, s-a bucurat si ea de harul Domnului. Fiindca ae afla in luna a opta de sarcina (caci fusese arestata insarcinata), iar ziua spectacolului se apropia, ea era in mare framintare, ca nu cumva. 12. M/. 6, 14—15 ; 18, 21—22 $i 35 ; Mc. 11, 25 ; Ei. 4, 32 ; Col. 3, 13. 13. Comp. Lc. 2, 36. MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA $1 FELICITAS 121 din cauza sareinii, sa fie aminata {de la paitimire). Caci nu se ingaduia (dupS legile romane) ca femeile insarcinate sa fie condamnate la moarte. Apoi, (se temea) sa nu-si verse singele ei sfint si nevinovat printre alU nelegiuiti (mai in urma). Dar si insotitorii ei de mucenieie erau adlnc toitrisiati de a lasa o- asa de buna tovarasa si insotitoare singura pe calea aceleiasi sperante. De aceea, cu trei zile Jnakitea mueeni'ciei, uniti cu toti in aceeasi intris- tare, au facut rugaciune catre Domnui. Indata, dupa rugaciune, au cu- prins-o durerile (nasterii). $i pe chid suiferea, pltngindu-se de greuta'tea fireasca a unei nasteri in luna a opta, unul dintre paznicii celor inchisi i-a zis : — «Daca acum tu suferi atit de mult, ce vei face atunei clnd vei ft aruncata fiarelor, pe care le-ai dispretuit, fiindca n-ai voit sa jertfessti zeilor ?» $i ea a raspuns : — «Aoum eu saifar ceea ce sufar. Acolo, fnsa, un altul (Hristos) va fi in mine, care va patimi pentru mine, fiindca si eu voi patimi pen- tru El». Astfel, a nascut o fetita pe care a crescut-o o sora (crestina) ca pe o fiicS a ei. XVI. Asadar, fiindca Duhul Sfint a ingaduit, si, ingaduind, a voit sa fie scrisa desfasurarea acestei mucenicii, desi sintem nevrednici sa descriem continuarea unei glorii atit de mari, indeplinim totusi aceasta ca pe o insarcinare a prea sfintei Perpetua, ba chiar ca pe un testament al ei r adaugind inca o marturie despre statornicia si maretia sufletului ei. Astfel, cind ei erau tratati mai aspru de tribunul (inchisorii), fiindca dupa instiintarile unor oameni de nimic, el se temea sa nu fim rapiti din inchisoare prin niscaiva farmece vrajitoresti, Perpetua i-a zis in. lata = — «De ce, deci, nu ne ingadui noua, prea alesilor osinditi ai Ceza- rului, sa ne refacem, noi cane vom avea sa luptam de ziua nastem lui ? Nu este oare spre cinstea ta, daca o sa fim prezentati mai aratosi?» Tribunul s-a infricosat si s-a rusinat, si de aceea a poruncit sa fim tratati mad ouneneste, (isngadiuimd) ca fratele ei si ceilalti sa aiba liber- tatea de a intra si sa ne intarim sufleteste impreuna. Chiar si mai marele Inchisorii a devenit credincios. 122 ACTELE MARTIRICE XVII. Iar in ajunul (patimirii), pe cind luau ultima eina, pe care o numesc masa libera, ei (am facut din masa libera, pe cit le-a fast cu putinta o agapa (o nmsa a dragoistei). Ou aoeeaisi statorniciie in oredinta, ei au adresat multimii cuvinte, amenintind (pe cei de fata) ou judeoata lui Dumnezeu, marturisind fericirea pentru patimirea lor si luind in ris cu- riozitatea celor ce alergau (sa priveasca). Saturus le-a zis : — «Nu va este de ajuns ziua de miine ca sa priviti in voie ceea ce uriti astazi ? Azi prieteni, miine dusmani. Intipariti-va bine in minte, insa, fetjele noastre, ca sa ne recunoasteti in ziua aceea !» (ziua judec&tii). Astfel, toft au plecat de acolo inspaimintati. Mul|i dintre ei au cre- zut (in Hristos). XVIII. A sosit si ziua stralucita a biruintei lor si ei au pornit de la inchi- soare spre amfiteatru ca spre cer, veseli si frumosi la infa|isare ,• daca poate pareau itofiorati, aceasta era de buicurie, nu de teasma. In urma lor mergea Perpetua, ou pas linistit, ca o mireasa a lui Iisus Hristos, ca aleasa'lui Dumnezeu, iar prin stralucirea ochilor ei, a facut sa se piece privirea tuturor. Felicitas, de asemenea, mergea bucuroasa ca a nascut sanatoasa, ca sa lupte ou fiarele, trecind de la singe spre singe, de la moasa la gla- diator, ca sa se curete dupa nastere printr-un al doilea botez (botezul singelui). Iar cind au tost dusi la poarta si siliti sa se imbrace, barbatii in ves- mintele preotilor lui Saturn, iar femeile in cele ale preoteselor zeifei Ce- res, curajoasa Perpetua s-a impotrivit cu hotarire pina la sfirsit. Caci zieea ea : — «Am venit de buna voia noastra pina aici ca sa nu ni se restringa liberitatea. De aceea ne-am dat viatja noastra ca sa nu facem asa ceva. Asa ne.-am inteles cu voi asupra acestui lucru». Nedreptatea a recunoseut dreptatea, iar tribunul a ingaduit sa ne intrbduca asa cum eram, imbracati simplu. Perpetua cinta psalmi, calcind de mult oapul egipteanului. Revocatus, Saturninus si Saturus amenintau mul^imea care privea (la ei). Apoi, cind au ajuns in fata lui Hilarianus, au ineepuit sa-i spuna prin gesturi si semne din cap : MARTIRIUL SFINTELOR PEBPETUA §1 FELICITAS 123 — «Tu ne pedepsesti, ziceau ei, pe noi, iar Dumnezeu te va pedepsi pe tine». Imfudata de aceasta, multrmea a cerut sS fie batuti pe rind cm bice de catre gladiaitori. Iar ei s-au bucurait, desigur, fiindea au indurat ceva ■si din patimile Domnului. XIX. Dar oel care a zis : «Cereti si vepl primi» u a da't celor ce au cerut inoartea pe care si-o dorise fiecare. Astfel, cind discutau intre ei despre patimirea pe care §i-ar dori-o, Saturninus marturisea intr-adevar ca ar voi sa fie aruncat la toate fiarele, ca sa poarte adica o cproana mai glo- xioasa. A?adar, la inceputul spectacoiului, pe ciind el §i Revocatus se luptau cu un leopard, au fos't atacati pe scena §i de un urs. Saturus insa de nimic nu se temea mai mult ca de urs. Presimitea insa ca va fi ucis de o museatura de leopard. Asadar, cind a fost arunoat in fata unui pore mistret, vinatorul care-1 legase de acest mislret a fost sfisiat mai de- graba de aceasta fiara, iar a doua zi dupa speotacol, acesta muri. Saturus a fos't doar trintlt la pamint. Iar cind a fost dus pe estrada, spre a fi dat ursului, ursul n-a volt sa iasa din cusca. $i astfel, pentru a doua oara Saturus este adus inapoi nevatamat. XX. Pentru tinerele femei, insa, diavolul pregatiise o vaca foarte furloasa, dresata anume mai mult ca de obicei pentru acest scop, spre a lupta in batjooura chiar cu o fiara de sexul lor. Ele au fost aduse in arena, dez- brScate si imbracate cu niste retele subtiri. Si s-a infiorat multimea va- zind pe una o copiila gingasa, iar pe cealalta ou sinii piourimd (de lapte) dupa nasterea pe care a avut-o de curind. De aceea ele au fost aduse inapoi si imbracate in haine lungi. A fost aruncata mai Initii Perpetua si ea a cazut intr-o rina. Si pe cind s'tatea asa, vazind ea tunica spinteeata intr-o parte, o strinse spre a-si acoperi picdoarele, . amintindu-si mai degnaba de ruisine, dealt de durere. Apoi, cautindu-si acul... isi prinse parul deapletit. Caici nu se cadea ca o martira sa patimeasca cu parul despletit, ca sa nu para ca plinge in gloria sa. S-a ridieat astfel in picioare, si vazind pe Felicitas fara putere s-a apropiat de ea, i-a dat mina si a ridicat-o. Si au ramas impreuna in pi- 14. Mf. 7, 7 i 21, 22 i Mc. W, 24 ; Lc. 11, 9 j In. 1(6, 24. 124 ACTELE MARTIRICK cioare ; iiar sMbaticia mulftmii, Im/bltozindu-se, aiu fost aduse din nou la poarta Sanavivaria 15 . Acolo, Perpetua, dupa ce a fost primita de un oa- recare catehumen, cu numele Rusticus, care nu se deslipea de lingS ea, ca si cum se trezise din somn (atit de mult fusese ea in duh si in extaz), a inceput sa priveasca in jur si zise tuturor celor ce priveau uimiti la ea : — «Cind vom fi oare duse inaintea vacii aceleia pe care n-o stiu ?» Iar cind a aflat ceea ce i se intfmplase, n-a erezut la inceput (si se convinse)numai dupa ce reeunoscu urmele acelea ale chinuirii pe trupul si pe haina ei. Apoi, chemind pe fratele sau si pe acel catehumen, le-a vorbit, spu- nind : — «Fi{i tari in credintS si sa va" iubiti unii pe altii ; 18 iar de p&timi- rile noastre sa nu va scandalizati». XXI. La alta poarta, Saturus incuraja pe soldatul Pudens, ziclnd : — «In sfirsit, pina acum, zise el, a$a precum am banuit si desigur am spus, n-am fost lovit de nici o fiara. Dar acum sS crezi cu toatS inima. lata merg acolo si voi fi ucis dintr-o singura muscaturS de leopard». §i imdata, la sfirsitul spectacoluiliui, dindiu-se drumul uimii leopard, dintr-o singura muscatura a curs atita singe, incit poporul, intorcindu-se spre el, ii striga in fata marturia celui de al doilea botez : «Mintuit, spa- iat ; mintuit, spalat». Intr-adevar era mintuit eel care se spalase in modul acesta. Atunci el a zis soldatului Pudens : — «Ramii cu bine si aminteste-ti de credinta mea ,- iar acestea sa nu te tulbure, ei sa te intareasca». In acelasi timp, ii ceru inelul din deget si inmuindu-1 in rana i 1-a dat ca semn (al iubirii) si ca amintire a singelui sau. De acolo, este depus impreuna cu ceilalfi in locul unde se obisnuia sa li se taie capul. Dar, fiindca poporul ii cerea la mijloc, ca atunci cind sabia va stra- punge trupul lor, ei sa devina pantasi cu ochii la ucidere, martirii se ri- dicara de buna voie si se mutara acolo unde voia multimea. 15. La Porta Sanavivaria, erau du?i gladfatorii victoriosi sau cei pe oare multimea dim circ votila sa4 crute, pe unde puteau ie§i afara ; combatantii morti erau sco?i afara din circ pe Porta Libitinensis sau Porta Libitina. 16. / Cor. 16, 13—14 ; Fapte 14, 22. MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS 125 Ei s-au sarutat in fata multimii unii cu al^ii, oa sa savirseasca miu- cenicia lor prin sarutul solemn al pacii. IntT-adevSr, ceilalti primira taierea oapului nemiscati si in tacere ; mai ales Saturus care se urease mad intii si eel dintii si-a dat sufletul. El sprijinea si pe Perpetua. lar Peirpetua, oa sa guste ceva din diurere, \ispa, cirud a fast lovita intre coaste ,• apoi, ea insSsi duse la gitul ei mina tremuratoare a gladia- torului oare sovaia. Poate ca asemenea femeie de care se temea duhul neeurat, n-ar fi putut fi omorita altfel, de n-ar fi voit ea. O, prea viteji si prea ferieiti martin ! O, voi cei intr-adevar chemati si alesi spre slava Domnului nostra Iisus Hristos. Oricine care mareste, cinsteste si adora slava Lui trebuie desigur sa cinsteascS si aceste noi marturii (de credintS), nu mai mici deoit eele vechi spxe intarirea Biserieii, pentru ca si aceste noi marturii sa arate ca unul si aoelaisi Doih Sflnt lucreazel pina acum impieunia cu atotputer- nicul Dumnezeu Tata si cu Fiul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava si nemarginita putere in vecii vecilor. Amin. IND1GE SOUPTURilSTTC * Facere 3, 10— 1'5 - .IV, 114. 28, 12 - IV, 114 Isala 6, 3 - XII, 119. Daniel 7, 9 - XII, 118. IoU 3, 1—2 - I, 1112. Matei 6, 14—15 - XVI, 120. 7, 7 - XIX, 123. 18, 21—22, 35 - XIII, 120. 21, 22 - XIX, 123. Marcu, 11, 24 - XIX, 123. 11, 25 - XIII, 120. Luca 1, 2 - I, 113. 2, 35 - XIV, 120. 11, 9 - XIX, 123. 17, 26 - VII, 116. loan 16, 24 - XIX, 123. Fapte 2, 17—18 -I, 112. 14, 22 - XX, 124. Romani 12, 3-1, 112. I Corinteni 7, 17 - I, 112. 14, 3-1, 112. 16, 13—14 - XX, 124. - II Corinteni 12, 19 - I, 112. Efeseni 4, 32 - XIII, 120. Coloseni 3, 13 - XIII, 120. I loan 1, 1 ?i 3 - I, 113. Apocalipsa 1, 14 - XII, 119. 4, 4 - XII," 119. 4, 8 - XII, 119. 5, 6 - XII, 119. INDICE REAL ?I ONOMAST1C Abundenta, 108. Ac, XX, 123. Act martiric, 104; 105; 108. Actele Sfimteloi Perpetua $i Felicitas, 109 Adeptii, 107. Admiratie, XI, 119. Aer, X, 118. * Prima cifrfi (romana) arata capitolul, a doua — aratia — se refera la pagina. Qifrele cu numerele arabe intra 104 — l'l'l indies pagLnlle Introducerii. 126 ACTELE MARTTRICE Africa, provincie romana, 104 ; 105, Agapa, 108 ; XVII, 122. Agihiograif, 109. Agrafe, X, 118. Ajun, 108 j X, 117—118; XVII, 122. Ajutor, 106. Ajutatori, X, 118. Aleasa lui Dumnezeu, XVIII, 122. Ameliorare, 106. Amfiteatru, 108 ; X, 1 17— 1118 ; XVIII, 122. Amin, I, 113; IV, 115; XXI, 124. Amintire, 108 j XXI, 125. An, anl, 105 ; 110; II, 113; IX, 117. Aniversare, 108. Antichitatea crestina, 104. Apa (botezului), III, 113. Apa, 107; VII, 116; Villi, 117. Apocalipsa, 104. Aprinderea pieptului, VI, 116. Arbitru, X, 118. Arbori de trandafiri, XI, 119; XIII, 120. Arena, X, 117; XI, 119; XX, 123. Arestare, 106. Argint, X, 118. Arheolog, 106. Artaxius, martir, 107; XI, 119. Artificii, 109. Asia Mica, 104. Aspasius, preot, 107 ; XIII, 120. Asteptare, 107. Atac, -uri, 108. Augustin, Fericitul, soriitor ibisericesc la- tin, 108. Aur, X, 118. Autenticitate, 104. Alitor, 104; 105; 109. Autoritate, -ti, 106. Auzul, IV, 115. B Balaur, 106; IV, 114. Bani, 106. Barba, IX, 117. Basilica majorum, ridicata in orasul Car- tagina in cinstea Sf. Perpetua si Fe- licitas, 106 ; 108. Batjocura, XX, 123. Bazin cu apa, 107. Bagare de seama, IV, 114. Banuiala, 109. Barbat, -£1, 106; X, ,1!1S ; XII, 119; XVIII, 122. Barbat cu parul alb (— Dumnezeu), 106; IV, 114. Batrinete, VI, 116; IX, 117. Batrini, I, 112. Bibliotheca hagiographica Graeca, 109. Bibliotheca hagiographica Latina, 109. Bice, XVIII, 123. Bineifaceri, IV, 114. Byrsa, colina in orasul Cartagina, 106. Biruinta, XVIII, 122. Biruitor, -oare, X, 118. Biserica, -ci, 104 ; 105 ; XXI, 125. Biserica Ortodoxa, 110. Boala, 107; VE, 1116. Bogatie, 105; I, 112. Botez, 106; 108; III, 113; XVIII, 122; XXI, 124. Botezul singelui, 108 ; XVIII, 122. Brinza, 107; IV, 115. Brutalitate, III, 113. Bucati de carne, IV, 114. Bucurie, X, 118; XVIII, 122. Buna voie, IV, 114; XVIII, 122; XXI, 124. Bunica, V, 115. Butuci, VIII, 117. Galea speramtei, XV, 121. Cancer facial, 106 ; 107. Cap, capete, 107; 108; IV, 114; X, 118 f. XVIII, 122 ; XXI, 125. Capitol, 104. Carcera, 107. Cartagina, 104; 106; 107; 108; 109. Carte, 104. Catehet, 105; 106; 107; 108. Catehumen, -ni, 106; 108; II, 113; XX, 124. Catehumena, 106. Cauza, 106; 107; I, 112; III, 113; IV, 114; VII, 117; XV, 121. Calcii, calciie, 107; X, 118. Caldura, VII, 116. Cangi, IV, 114. Cer, IV, 114; XVIII, 122. Ceres, zeita la romani, XVIII, 122. Cetate, V, 115. Cezar, rang imperial, 107; 108; XVI, 121. Chateaubriand, scriitor francez, 109. Chin, -uri, 104; III, 114; VIII, 117. Chinuire, XX, 124. Chip, 106. Chiparosi, XI, 119. Cina, 108 ; XVII, 122. Cincizecime, sarbatoare, 105. Cinste, 105; I, 113; IV, 114; VII, 117; XVI, 121. Cinstire, I, 112; XI, 119. Circ, 108 ; XIII, 120. Citire, I, 112. Coasta, -te, 106; XXI, 125. Colina, 106; XI, 118. Comunitate crestina, 106. Condamnare la moarte, 107. Conditie, 108. Conditie libera, 106. Conducator, -ri, 106. Continuarea, XVI, 121. Copil, copii, 106; 107; II, 113; III, 113— 114; V, 115; VI, 1HI5—1(16; VII, 116; VHI, 1.17. Copilandru, 106. MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS 127^ Copilas, VI, 116. Copila, IV, 115 ,• XX, 123. Coroana, XIX, 123. Credincios, -si, 105; I, 113. Credinta, 105; 106; 107; I, 112; MI, 113; IV, 114; V, 115; VI, 116; VII, 117; XVII, 122; XX, 124; XXI, 124—125. Credincios, -?i, 105. Credinta crestina, 107. Crestin, -ni, 105; 106; 107; 109; III, 113; VI, 11(5; IX, 1117. Crestinism, 104 ; 106. Culoare, -ri, 109; VII, 116. Cuminecare, 107 ; 108. Cunoscut, -ti, 106. Curatia, 105. Curiozitate, XVII, 122. Curse, IV, 114. Cusca, XIX, 123. Cutite, IV, 114. Cuvint, cuvinte, III, 113; IV, 115; VII, 116; IX, 117; XVII, 122. Cuvintari, 108. D Daniel, profet, 107. Dar, -uri, I, 112; III, 114. Data, 107. Decennalda, zece ami de damme, 105. Deget, -tie, 108 ; X, 1118 ; XXI, 1124. Delattre, arheolog francez, 106. Delehaye, H., 109. Delir, 108. Departare, VII, 116. Descoperire, -ri, I, 113. DesfSsurare, 104; II, 113; XVI, 121. Diacon, -ni, 106; III, 114; VI, 116; X, 117. Diavol, 106; 107; X, 118; XX, 123. Dinocrate, copil, fratele Si. Perpetua, care a murit la 7 ani de cancer facial, 107 ; VIlI, 116 ; VIII, 1117. Doamna, IV, 114; V, 115. Document, 104; 109. Domnie, 105. Domnul (ca Dumnezeu), 105; I, 112; HI, 113; VII, 116; XI, 119; XV, 120—121. Domnul Hristos, 104; I, 113; IV, 114; XI, 119; XV, 120—121; XVIII, 123. Dorinta, 106. Dovada, dovezi, III, 113. Dragoste, 106. Dreapta, XII, 11® ; XIII, 120. Dreptate, XVIII, 122. Dreptul sabiei ( — jus gladii), de viata si de moarte, VI, 116. Drum, X, 116; XI, 118; XXI, 124. Duh, in sens obisnuit, XX, 124. Dun, Sfintul Duh, 105; I, 112; III, 113; XVI, 121 ; XXI, 125. Duhul necurat (diavolul), XXI, 125. Dumnezeu, 105; 107; I, 112— 113; V, 115; VI, 116; XII, 120; XIV, 120; XVIII,. 122—123 ; XXI, 125. Durere, HI, 114; V, 115; VI, 116; IX, 117; XX, 123; XXI, 125. Durerile nasterii, XV, 121. Dusman, -ni, 108 ; XVII, 122. Ecclesia — Biserica, 105. Edict, 105. Educate, II, 113. Egiptean, 107; X, 118; XVIII, 122. Episcop, 107 ; XIII, 120. Epoca, 109. Estrada, (in Cartagina), VI, 115; XIX, 123,. Ezitare, 108. Exagerari, 109. Exaltare, 109. Executare, 107. Extaz, XX, 124. Familie, 105; II, 113. Fapt, fapte, 105; I, 112. Farmece, XVI, 121. Fafa, fete, 108; VII, 116; IX, 117; X,. 118; XI, 118; XII, 119; XVII, 122. Fagaduinta, XI, 119. Februarie, 109; 110. Felicitas, 104; 106; 108; 109; 110; II,. 113; XV, 120; XVIII, 122; XX, 123. Femeie, femei, 106 ; 108 ; XV, 121 ; XVIII, 122; XX, 123; XXI, 125. Feriioiare, XVII, 122. Fetita, 108; XV, 1Q1. Eiare (instrumente de fier), IV, 114. Fiare salbatice, 107; 108; VI, 116; X,. :1!18 ; XIV, 120 ; XV, 131 ; XVHI, 122 b XIX, 123 ; XX, 123 ; XXI 124. Fideicommissium — testament, 105. Figura, -ri, 109. Fiica, fiice, I, 112; V, 115; X, 118; XV,. 121. Fiinta, IX, 117. Fiu, fii, 107; I, 112—113. Fiul (ca Dumnezeu), XXI, 125. Fintina, VII, 116; VIII, 117. Floare, -ori, XI, 119. Floarea vlrstei, V, 115. Foame, III, 114. Folos, I, 113; VII, 117. Forul din Cartagina, 107 ; VI, 115. Forma, 104. Frate, -ti, 106; 107; I, 113; II, 113; III,. 114; IV, 114—115; V, 115; VII, 116 r , XIH, 120 ; XVI, 121 ; XX, 124. Framintare, XV, 120. Frigia, provincie romana in Asia Mica, 104. Frunze, XI, fl9. 128 ACTELE MARTIHICE <3 Gesturi, XVIII, 122. •Geta, cezar, IM limparatului Septimiu Se- ver, 107 ; 108; VII, 117. Git, 108 ; XXI, 125. -Gladiator, -ri, 108 ; X, 118; XVIII, 122— 123 ; XXI, 125. Glas, XII, 119. Glorie, XVI, 121 ; XX, 123. •Gradina, IV, 114; XI, 119; XIII, 120. Greutate, XV, 121. Grija, -ji, III, 114; VI, 116. Guvernator, 107. H Haina, -ne, 106; IV, 114; X, 117; XX, 123—124. Haina de purpura, X, 1.18. -Har, 105; I, 112; XIV, 120; XV, 120. Harul lui Dumnezeu, I, 112. Hilarianus, procurator in ora?ul Cartagi- na, 107; VI, 116; XVIII, 122. Hotarire, XVIII, 122. Hristos, 104; 108; XV, 121; XVII, 122. kichisoare, 106; 107; III, 113; VI, 116; VII, 117; IX, 117; X, 117; XI, 119; XIV, 120 ; XVI, 121 ; XVIII, 122. Incredere, IV, 114. Indoiala, 104, lnfa|isare, 107; X, 118; XVIII, 122. Ingeri, 107; XI, 119; XII, 119; XHII, 120 lnghititura, 107; IV, 115. Innoire, 105. Inriurire, 104. tnsarcinare, XVI, 121. Insemnatate, I, 112. Insotitoare, XV, 121. Insotitori, XV, 121. tnstiintare, XVI, 121. Intindere, XI, 119. intristare, XV, 121. Intuneric, III, 113. Jocuri de circ, 108. Jocuri publice, X, 118. Jocundus, martir, 107; XI, 119. Judecata, V, 115. Judecata lui Dumnezeu, XVII, 122. Justitia romana, 108. Idee, idei, 104 ; 109. Iisus Hristos, 106; I, 113; IV, 114; XVIII, 122 ; XXI, 125. Jmperiul roman, 104. Indignare, 107. Inel, 108 ; XXI, 124. Inima, inimi, 104 ; 109 ; XXI, 124. .Inscriptie, 106. Instrumentum Eoclesiae — Scriptuia Bi- sericii, 105. interogatarki, 107. Jnterzicere, 105. Introducere, 105. loil, profet, 105. .Instrumente de fier, IV, 114. Ipoteza, J09. Jritare, 107. Istoric, -ci, 105; 108; 109. Istorie, 104. Istorisire, 104; 109. Jubire, 108; III, 113; V, 115; XXI, 124. Imbracaminte, 107. itmipairat, -ti, 104 ; 105 ; 107 ; 109. Imparta^anie, 106. Imparta?ire, 107. Imprejurimi, VI, 115. Inaltime, VII, 117; X, 118; XI, 119. Incaltaminte, X, 117—118. Inceput, 104; 105; XIX 123; XX, 123. .Incetare, XI, 119; XII, 119. Labriolle, Fierre de, istoric francez, 109. Lacrima, -mi, 107; 109; V, 115. Lance, -ci, IV, 114. Laipte, - 107; IV, 1H5, XX, 123. Laturi, IV, 114. Legile romane, XV, 121. Leopard, 108 ; XIX, 123 ; XXI, 124. Libertate, XVI, 121 ; XVIII, 122. Limba latina, 104 ; 105 ; 109. Linie, 109. Lini?te, X, 118. Ldpsa, III, 113, Literatura crestina, 109. Lina, 107. Loc, HI, 114; VI, 116; VII, 116; VIII, 117; XII, 119; XXI, 124. Loc intunecos, VE, 116. Locas, XII, 119. Loouri strniooase, X, 117. Loctiitor, IX, 117. Lucrare, -ari, 105; I, 112. Lucrare sfintitoare, 105. Lucru, XVIII, 122. Lume, 105; I, 112; IV, 115; XI, 119; XIII, ieo; xiv, 120. Lumina, XI, 119; XII, 119. Luna (a anului), 108; XV, 120—121. Lupta, X, 118. M Mama, 106; II, 113; M, 114; V, 115. Mandat, 105. Mandatum, 105. Margine, VII, 116; VIU, 117. MAB1TRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS 129 Martie, 104 j 107 ; 108 ; 109. Martir, -ri, 104; 105; 106; 107 ; 108; 112 j I, 112; XI, 119; XIH, 120; XIV, 120: XX, 123 ; XXI, 124. Martirii lui Chateaubriand, 109. Martiriu, 104; 106; 108; 109; II, 113. Martirologiul Ieronimian, 109. Martiriul Sifintelor Perpetua si Felicitas, 109; 1112. Martirologiul Sftntului Policarp, 109. Martor ocular, 104 ; 109. Masa dragostei (agapa), 108; XVII, 122. Masa libera, XVII, 122. Matroana romana, 105; II, 113. Maretie, XVI, 121. Marime, IV, 114; X, 118. Marire, I, 113. Marturie, -rii, 104; 105; 107; I, 112—113; XVI, 121 ; XXI, 124—1125. Mere de aur, X, 118. Mijloc, 108; VHII, 117; X, 118. MM, V, 115; VI, 115. Minte, 108 ; VII, 116; XVII, 122. Mireasa, XVIII, 122. Miros, XIII, 120. Mistret, XIX, 123. Miscare, -ri (cu sens de rSsooala), 105 Mina, mlini, 104; 108; II, 113; IV, 115; V, 115; X, 118; XI, 118; XII, 119; XX, 123 ; XXI, 125. Mindrie, V, 115. Moarte, 107; 108; VI, 116; VII, 116; XIV, 120; XV, 121 ; XIX, 123. Moasa, XVIB, 122. Moment, 106. Montanism, erezie ivita in provincia ro- mana Frigia, In secolul al II-lea, 104. Mormint, -te, 106, 108. Mucenici, I, 113. Mucenicie, IX, 117; X, 118; XV, 121; XVI, 121 ; XXI, 125. Multime, 108; III, 113; VI, 115; X, 118; XVII, 122 ;. XVIII, 123 ; XX, 123—124 ; XXI, 124. Multumire, III, 113. Muscatura, 108; XIX, 123; XXI, 124. N Nastefe, 107; 108; XVI, 121 ; XVIII, 122; XX, 123. NSdejde, I, 112. Neam, V, 115. Necredincios, -si, I, 113. Nedreptate, XVIII, 122. Neintelegere, XIII, 120. Nelegiuiti, XV, 121. Nisip, X, 118. Noapte, VII, lil6 — 1 17. Noul Testament, 104. Nuia, VI, 116; X, 118. Nume, 106; 108; III, 113; IV, 114. 9 — Actele martirice O Oaie, oi, 107; IV, 115. Obicei, XX, 123. Ochi, III, 113 ; XVIII, 122; XXI, 124. Om, oameni, 105; I, 112; IV, 115 ; V, 115; VII, 116; XttI, 120; XVI, 121. Opera literara, 109. Optatus, episcop, 107 ; XIII, 120. Oslnditi, XVI, 121. Quintus, martir, 107; XI, 119. Pace, X, 118; XXI, 125. Palat, -te, 106; III, 114. Paradds, 106; 107; XI, 119; XIII, 120. Parcurs, 106. Parte, 104, 105. Partide, XIII, 120. Pas, XVIII, 122. Patima, -mi (ca suferinta), 104. Patimile Domnului, XVIII, 123. Paznici, XV, 121. Pagin, -ni, 107 ; 108. Pamint, VI, 116; IX, 117; X, 118; XIX, 123. Par, perii capului, 106; 107; V, 115; XII, 119; XX, 123. Parere, 1C9. Paring, 106. Partasie, I, 113. Pastor, 106; IV, 114. Pastorul lui Herma, 104. Patimire, -ri, 108; III, 113; V, 113; XV, 121 ; XVII, 122 ; XIX, 123 ; XX, 124. Pedeapsa, 107; VIM, 117. Pereti, XII, 119. Perpetua si Vibia Perpetua, 104 ; 105 ; 106 ; 107; 108; 109; 110; II, 113; IV, 114; X, 118; XI, 119; XII, 119; XIII, 120; XIV, 120 ; XVI, 121 ; XVIII, 122 ; XX, 123—124 ; XXI, 125. Persecute, 109. Piatra funerara, 106. Pia{a publics (din Cartagina), VI, 115. Picior, picioare, V, 115; X, 118, XII, 119; XHI, 120 ; XX, 123. Piept, VI, 116; X, 118. Pilda, -de, I, 112. Pilde de creddnta, 105; I, 112. Poarta, porti, X, 118; XII, 119; XIII, 120; XVIII, 122; XXI, 124. Policarp, 109. Pomponius, diacon in Biserica din Carta- gina, 106; III, 114; VI, 116; X, 117. Popor, 107; VI, 115; X, 118; XIII, 120; XXI, 124. Populate, 105. Pore mistret, XIX, 123. Practici encratiste (— de infrinare), 107 130 ACTELE MARTIHICE Practici montaniiste, 107 ; 108. Preot, -{i, 107 ; XIII, 120. Preotii lui Saturn, XVIII, 122. Preoteasa, XVIII, 122. Pret, I, 112. Pricina, I, 112; III, 114; V, 115. Brietan, -ni, 106; 108; XVUS, 122. Prigoana, 107; XI, 119. Prigoniitor, -oxi, III, 113. Privire, XVIII, 122. Proconsul, 106; 107. Procurator, 107; VI, 116. Profetie, -(id, I, 112. Proorocle, 107. Provincie, 104. Prozelitism, 105. Psalmi, XVIII, 122. Pudens, soldat roman din Cartagina, 108 ; IX, 117; XXI, 124. Pumni, X, 118. Putere, 104; I, 112; IX, 117; X, 117; XX, 123 ; XXI, 125. Putinta, XVII, 122. R Ramura, X, 118. Rana, 108; VII, 116; VIII, 117; XXI, 123. Raposat, VI, 116. Rasarit, XI, 118. Raspundere, 106. Rastimp, III, 113. Realitate, 109. Referinta, 107. Relief, 105. Reprezentare, I, 112. Retorica, 109. Retele, XX, 1I2S. Revarsare, I, 112. Revocatus, martir, 106; 108; II, 113; XVIII, 122 ; XIX, 123. Rina, XX, 123. Rind, VI, 115. Ris, XVII, 122. Roabe, I, 112. Robi, I, 112. Rude, 106; IX, 117. Rugaciune, VII, 116—117; XV, 121. Rugaciuni publice, 105. Rugaminte, -ti, 107. Rusticus, catehumen In Cartagina, 108 ; XX, 124. Rusine, V, 115; XX, 123. Sadie, IV, 114 ; VI, 116; X, M8 ; XIV, 120; XXI, 124. Salus imperatorum — sanatatea Impara- titor, 105. Sanavivaria, poarta la amtfiteatrul din Cartagina, X, 118; XX, 124. Sarcina, XIV, 121. Saturn, zeu la romani, XVIII, 122. Saturninus, martir, 106; 107; 108; II, 113; XI, 19; XVIII, 122; XIX, 123. Saturus, martir, 104 ; 105 ; 106 ; 107 ; 108 j IV, 114; XI, 118; XIV, 120; XVII, 122 ; XVIII, 122 ; XIX, 123 ; XXI, 124— 125. Salbaiticie, XX, 134. Sanatate, 105. Sanatatea imparatilor, 105; VI, 113. sarbatoare, -ri, 105. Sarbatori militare, VII, 117. Sarutul pacii, XII, 119; XXI, 125. Scara de bronz, IV, 114. Scaun, -ne, 106; 107. Scaunul de Judecata, V, 115. Scena, XIX, 123. Sclav, 106. Sclawie, II, 113. Sclava, 106; 108. Scop, I, 1112 ; XX, 123. Scriere, 104. Scris, 105; I, 112. Scriitor, -ri, 104 ; 107 ; 108. Scriptura Bisericii, 105; I, 112. Secol, secole, 104 ; 109. Secta, 107. Secunduhis, martir, 106; 107; II, 1.13; XIV, 120. Semn, 108; VIII, 122; XVIII, 122; XXI, 124. Sentinta, VI, 116. Septimiu Sever, iraparat roman, 104; 105 ; 107. Sex, XX, 123. Sfintire, 105. Sflnt, Sflnt, Sflnt, XII, 119. Sflr?it, 107; XVIII, 122; XXI, 124. Simplitate, 109. Simtaminte, 104. Simtire, 104; II, 113. Sinaxarul Constantinopolitan, 109. Situatie, 106. Sin, sini, VI, 116; XX, 123. Singe, 104 ; 108* XV, 121 ; XVHI, 122 ; XXI, 124. Slava, XXI, 125. Slava Domnului, I, 113 ; XXI, 125. Slava lui Dumnezeu, I, 112. Siabiciune, I, 112. Slujitor, -ri, X, 118. Soldat, -ti, 108; III, 113; IX, 117; XXI, 124. Somn, XX, 123. Sora, 108; IV, 111; XV, 120. Spectacol, XIV, 119; XIX, 122; XXI, 124. Speranta, IV, 115; XV, 121. Sparit, 104. Sprijinitori, X, 118. Statornicie, XVI, 124; XVII, 122. Statura, VII, 116. Stil, 109. - Stinga, XII, 119; XIII, 120. MARTIRIUL SFINTELOR PERPETUA §1 FELICITAS 131 Stralucire, XVIII, 122. Suferinfa, -{e, 104; 108 f VI, 116; VII, 116. Suflet, XVI, 124 ; XXI, 125. Sutas, IX, 117. Urmas, -si, 105; I, 112. Uranele, XX. 104. Urs, 108 ; XIX, 123. Usa, X, 117. Tabara, (militara), VII, 117. Tata, 106; 107; II, 113; HI, 113; V, 115; VI, 115—116; IX, 117. Tatal (ca Dumnezeu), XXI, 125. Tacere, XXI, 125. Taierea capului, XXI, 125„ Teama, XVHI, 122. Temnitl, 106. Terfciiis, diacon in Biserica din Cartagina, 106; III, 114. Tertulian, scriitor bisericesc, 104; 105; 107; 108; 109. Tertulianisti, secta montanista, adeptii lui Tertulian, 107. Testament, 105; XVI, 121. Text, 105 ; 107 ; 109. Thuburbo Minus, azi Tebourba, oras ling3 Cartagina, in provincia romana Africa, 105; 106. Timinianus, Minucius, procurator in Car- tagina, 107; VI, 116. Timp, -uri, 104 ; 108 ; 109 ; I, 112 ; VI, 113 ; IX, 117; XXI, 124. Tinar, -ri, 104; 105; 106; 108; I, 109; II, 116; X, 118; XII, 119. Tovaras, -si, 108. Tovarasa, II, 113; XV, 121. Treapta, IV, 114; VI, 115. Trecut, I, 112. Tribuo, XVI, 121 ; XVIM, 122. Tron, XII, 119. Trap, 105; I, 112; III, 113; IV, 114; VII, 116; VIII, '117; XI, 118; XII, 120; XIV, 120 ; XX, 124. Tunica, XX, 123. U Ucidere, XXI, 124. Uimire, X, 118. Untdelemn, X, 118. Urcior, III, 113. Vaca, 108 ; XX, 123—124. Val de neo-profetism, 104. Valoare istorica, 109. Valoare literara, 109. Vas, IU, 113; VMI, 117. Vedenie, -nii, I, 112; IV, 114; XI, 118; XIV, 120. Vechime, I, 112. Vecii vecilor, I, 113; XXI, 125. Ve?minte, XII, 119; XVIII, 122. Viata, VI, 116; XIV, 120; XVUI, 122. Vigoare, 104. Vise, visuri, I, 112. Viu, vii, XI, 119. Viziune, 104; 105; 106; 107; 108; X, 117. Vinator, XIX, 123. Vlrsta, V, 115. Voie, IV, 114; XVIH, 122; XXI, 124. Vota publica — rugaciuni publice la ro- mani, 105. Vrednicie, I, 112. Vreme, vremi, I, 112. Zapada, 107. » Zeita, XVIII, 122. Zi, zile, 104; 105; 107; 108; I, 112; III, 113; V, 115; VI, 115; VII, 116—117; VIII, 117; IX, 117; X, 117; XV, 121; XVIII, 122; XIX, 123. Ziua Cineizecimii, 105. Ziua judecatii, 108; XVII, 122. Ziua martiriului, 104. Ziua muceniciei, IX, 117. Ziua de na?tere, 108; VII, 117; XVI, 121. Zidire morala, 105. Zidire sufleteasca, 105; I, 112. Zapada, 107; XII, 119. Zeu, zei, XV, 121. Zvon, V, 116; VI, 115. MARTIRIUL SFlNTULUI PIONIU, PREOT, §1 AL CELOR DIMPREUNA CU EL (fl2 martie 25 0) INTRODUCERE Sfintul Pioniu, preot al Biseiicii Universale din Smirna, in Asia proconsulard, a suterit martiriul pentru Hristos la 12 martie 250, in timpul grelei persecufii pornitd de impdratul roman Deciu (249 — 252) contra crestinilor i . El a fost arestat de autoritdtile din Smirna in ziua pomenirii iericitului martir Policarp, la 23 februarie 250, impreuna cu Sabina mar- turisitoarea, care in timpul procesului a primit si numele de Teodota, cu Asclepiade, Macedonia si Limn, de asemenea preot al Bisericii Uni- versale din Smirna 2 . Autorul necunoscut al Martiriului Sfintului Pioniu $i al celor dim- preuna cu el a utilizat la compunerea textului mai multe piese autentice si anume .- O scriere autobiograticd, lasatd de preotul Pioniu, care a tost inte- grata' in textul martiriului ; 3 Douti procese-verbale din partea autoritdplor iomane din Smirna. In primul proces-verbal s-au consemnat rdspunsurile date de Pioniu, ale mucenifei Sabina si ale martirului Asclepiade la interogatoriul luat de Polemon, paznicul templului roman din Smirna, care i-a Indemnat pe martiri sd cinsteascd pe impdrat si sd aducd jertie zeilor*. In al doilea proces-verbal, s-au consemnat rdspunsurile Sfintului Pioniu la al doilea interogatoriu fdcut de Julius Prochus Quintillianus, proconsulul Asiei (249 — 250), care a venit de la Efes la Smirna in acest scop si a condamnat pe Sfintul Pioniu la moarte prin ardere pe rug 5 . t. Martiriul Sf. Pioniu, XIX, 5 §i XXIII, ed. H. Musurillo, op. cit, p. 160; 164—166. 2. Ibidem, II, 1, ed. cit., p. 136. 3. Ibidem, I, ed. cit., p. 136 : xb auffpa^na touto %axeXi7tev. 4. Ibidem, IX, 1^9, ed. aid., p. H46— 1'48. 5. Ibidem, XIX ?i XX, ed. cilt., p. 160—162. MABTIHIUL SFlNTULUI PIONIU 133 O lunga cuvintare a Sfintului Pioniu tfnutd. in lnchisoare in fata crestinilor care au venit sa-1 viziteze e . O introducere, legdtura pdrtflor componente ale textului martiriului si istorisirea scenei tinale a arderii pe rug a Sfintului Pioniu, care apar- tin autorului anonim al Martiriului Sfintului Pioniu si al celor dimpreuna cu el 7 . El face parte dintre martorii oculari, caie au asistat la martiriul Sfintului Pioniu. Preotul Pioniu din Smirna era un barbat cult, care cunostea foarte bine Vechiul si Noul Testament. Dupd arestare, el si ceilalti martiri au lost dusi cu lanjuri de git de paznicul templului Polemon in piala din Smirna ca sd se apere in fata unei mari mulfimi. In lunga cuvintare tinuta, Sfintul Pioniu mustrd cu asprime pe iudei pentru ca nu inteleg ca Iisus Hristos este Mesia, Cel prezis de prooroci, iar pdginilor, greci si-romani, le explica de ce crestinii nu pot adora zeii 8 . Din textul martiriului putem cunoaste si sentimentele si atitudinea pdginilor fata de crestini, care evoluaserd cu mult, in comparatie cu atitudinea pdginilor din timpul Sfintului Policarp, ars pe rug in piata din Smirna la 23 februarie 155. Autoritdple romane si populatia pagind doreau acum reintoarcerea preotului Pioniu si a celorlalfi martiri la credinta greco-romand, decit osindirea lor la moarte. Unii dintre pdgini il rugau pe Pioniu sd se lepede de Hristos si-i spuneau : «Crede noud, Pioniu, ca noi te iubim si pentru multe esti vrednic sd trdiesti, mai ales pentru curdtia si bundtatea ta. Este bine sd trdiesti si sd vezi aceastd lumind». lar Pioniu le-a rdspuns : «Si eu spun ca este bine sa traiesti, dar noi dorim bimele acela care este mai mare. Dorim ?i luminia, dar cea ade- varat5» 9 . A urmat apoi inter ogatoriul preotului Pioniu, al Sabinei, numitd acum Teodota, pentru a sedpa de urmdrirea stdpinei sale nelegiuite, Polita, care o asuprea, si al crestinului Asclepiade, de cdtre Polemon, paznicul templului din Smirna, iar rdspunsurile lor au fost trecute de grefierul public intr-un proces verbal. Martirii au declarat ca sint cres- tini, adora pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si au iefuzat sd aduca jertle zeilor 10 . In urma celor declarate, au fost dusi la inchisoarea orasului, unde erau foarte inghesuiU, p'md la indbasire. In inchisoare, au gdsit pe Limn, 6. Ibidem, XII— XIV, ed. ctt., p. 150—156. 7. Ibidem, I, 1— -2 ; XXI— XXII, ed. cit., p. 136 ; 162—166. 8. Ibidem, IV ?i V, ed. cit., p. 138—144. 9. Ibidem, V, 3 — 4, ed. alt, p. 142. 10. Ibidem, IX, 1— S, ed. cit, p. 146—148. 134 ACTELE MARTTRICX preotul Bisericii Universale din Smirna, pe Macedonia mdrturisitoarea din satul Carina si pe un frigian numit Eutihian din secta montanisti- lor u , apdrutd In Frigia dupd 272, ca un val de neoprofetism In Biserica veche, ale cdror invdfdturi erau contrare invdtdturii adevdrate a Bise- ricii reieritoare la Sfintul Dun. Preotul Pioniu si ceilalti martiri au tost vizitafi la inchisoare de cres- tini, atit de cei evlaviosi si statornici in credinfa, cit si de cei ce se lepddaserd de nevoie de Hristos, in timpul asprei persecufii a impdra- tului Deciu, care, din cauza apostaziei lor, au fticut plinset mare. Sfintul Pioniu, plingind, le-a tfnut tuturor o lungd si interesantd cuvintare, plind de citate din Vechiul si Noul Testament, indemnindu-i pe tofi la pocd- intd ca pe niste copii ai sdi «pe care-i va naste din nou in dureri, pind ce Hristos va lua chip in ei» 12 . Apoi a indemnat pe tofi sd piece din "m- chisoare. S-a prezentat indatd dupd aceasta paznicul templului Pole- mon, insotit de oiiterul de cavalerie Teofil, impreund cu alfi persecutori si mulfime mare, incercind sd-i convingd pe martiri sd renege pe Hristos, dindu-le ca exemplu pe episcopul Euctimon, care s-a lepadat de Hristos $i a adus jertid la templul zeifei Nemesis din Smirna, un miel. Dar Sfintul Pioniu a idcut apel la judecata proconsulului Asiei care locuia la Efes. Piind imbrincit, Sfintul Pioniu a fost dus din inchisoare cu forta in piafd, la templul zeitei Nemesis, unde un oarecare funcfionar, Lepidus, 1-a in- trebat de ce crestinii nu adord zeii si ce Dumnezeu adora ei. Apoi Lepi- dus a inceput sa-1 blesteme. Iar Sfintul Pioniu le-a rdspuns tuturor pd- ginilor, spunind : «Respectati religia, cinstiti dreptatea, cunoasteti suferin{ele altora, urmati legile voastre (legile romane)...» l3 . Un oarecare Rufin din mulfime, care se credea vestit prin oratorie a inceput sd-si batd joe de Sfintul Pioniu. Iar acesta i-a rdspuns astfel : *Acestea sint dovezile tale ?... Socrate n-a suierit asemenea insulte din partea atenienilor. Acum tofi sintefi piritorii Anytos si Melitos ? Oare Socrate, Aristide, Anaxarh si ceilalti filozofi se preamdreau in desert, dupd voi, cind practicau intelepciunea, dreptatea si tdria sufleteascd ?» 14 Un altul din mulfime, Terentius, a strigat : «Sd stifi cd acesta inirico- seazd pe ceilalfi sd nu sacrifice zei!or» 15 . 11. Ibidem, XI, 2, ©d. cit., p. 150. 12. Gal. IV, 19 ; Ibidem, XII, 4, ed. edit, p. 150. Imtreaga cuvintare a Si. Piormt se afla in oap. XII— XIV, ed. Gilt., p. 150— IBB. 13. Ibidem, XVI, 1—6, -ed. cit., p. 156—158; XVM, IS— 14, ed. cit., p. 160. 14. Ibidem, XVII, 1—3, ed. cit., p. 158. 15. Ibidem, XVUI, 3, ed. ciit., p. 158. MABTIBIUL SFINTULUI PIONIU 135 Li s-au pus apoi coroane pe cap, dar martini le-au ru.pt si le-au aruncat. Un slujbas al statului le-a pomncit sa mdnince din cele jert- tite idolilor, dar nici unul nu s-a apropiat, strigind, noi sinftem cre§tiini, Incit le-a mlncat singur 16 . Vazmd autoritdfile romane cd nu reusesc sd-i induplece sd jertfeas- cti zeilor, i-au adus din nou in Inchisoare, asteptlnd sosirea proconsu- luiui Asiei care locuia la Efes, ca sd-j judece. In siirsit, a sosit proconsulul Julius Proc/us Quintillianus, care a tdcut interogatoriul Stintului Pioniu, iai pentru cd acesta s-a impotrivit sd aducd jertie zeilor, 1-a .condamnat la moarte prin ardere de viu in amfiteatrul din Smirna 17 . Sentinfa s-a citit in latineyte si s-a executat imediat. El a tost pironit prin cuie pe un stilp, apoi s-a dat foe rugului, murind cu cura) si cu credintd desdvirsitd In Dumnezeu, in miinile Cd- ruia si-a incredintat suiletul. Odatd cu Sfintul Pioniu a fost ars pe rug de viu si un oarecare preot din secta marcionitilor, adeppi ereticului Marcion (sec. II), in ziua de 12 martie 250, 3n timpul celui de al doilea consulat al impdratului Gaius Mesius Quintus Trajanus Decius si eel de al treilea al lui Vettius Gratus i8 . Autorul nu ne mai spune ce s-a mai intimplat cu Sabina, Asclepiade si ceilalU martiri. Istoricul Eusebiu de Cezareea, insd, pune la sfirsitul domniei impd- ratului Marcu Aureliu (161 — 180), moartea martiricd a Siintului Pioniu, 16. Ibidem, XVIII, 4—6, ed. ait., p. 158. 17. Ibidem, XIX, 1—13, XX, 1—7, ed. edit,, p. 160—162. 18. Ibidem, XXIII, ed. cit., p. 164—166. Pentru proconsulul Asiei Julius Proclus QutartaiMainus (249 — 250), vezi : D. Magie, Roman Rule in Asia Minor, t. II, Princeton, 1950, p. 1566 ; H. Musurillo, op. cit., p. 26, n. 11 si 195, n. 54. Studii pentru Si. Pioniu si cei dimpreuna cu el : Marta Sordii, / rapporti ira il Cristianesimo e fimpero dai Severi a Gallieno, in Auistieg und Niedergang der ro- mischen Welt, Berlin — New York, 1879, p. 3(58 — 364 ; Idem, La data dell'editto di Decio e il signilicato della persecuzione anticristiana, In «Rivista di storia della Chiesa in Italian, XXXIV, (1980), p. 451 — 461 ; Idem, II Cristianesimo e Roma, Bologna, 1965; R. Remondon, La crise de l'Empire romain, de Marc Aurele a Anastase (coll. Nouvelle Clio, 11), 2-e ed., Paris, 1970 ; P. Petit, Histotre generale de 1'empire romain, Paris, 1974, p. 450 — 451 ; O. Giordano, / cristiani nel III secolo. L'edito di Decio, Messina, 1967, p. 117 — 163; A. Alfoldi, Studien zur Geschichte des 3. Jahrhun- derts n. Chr., Darmstadt, 1967, p. 130—209 ; Idem, Zu den Christenvertoigung in der Mitte des 3. Jahrhunderts, in «Klio» 31 (Leipzig, 1938), Heft 3, p. 323—348 ; L. Ro- bert, Recherches epigraphiaues (IV— IX), ira «Revue des Etwies amci>emroes», LXII (19B0), p. 3!19, n. 1, menjine data Si Pioniu sub ixnparatul Deciu, in 250 ; J. Lebreton et J. Zeiller, De la lin du 2-e si'ecle a la paix constantinienne. t. II, de L'Histoire de lEglise de A. Fliche et V. Martin, Paris, 1935, p. 149 ; E. Liesering, Unfersuchungen zur Christenverlolgung des Decius, Wiirtzburg, 1©33 ; L. Wohleb, Die tjberlieierung des Pionios-Martyrums, in «R6mfcche Quartalschirift*, 37 (1929), p. 173* — 177; H. Delehaye, Les passions des martyrs... p. 21' — 54 ; P. Altard, Histoire des persecutions pendant la premiere moitie du troisieme siecle, Paris, 1905, p. 404 — 418 ; J. A. Gregg, The Decian Persecution, 1898 ; O. von Gebhardt, Das Martyrium des heiligen Plonius, 1m «Archiv fur stevische PMtologie», 18 (1806), 1—2, p. 156—471. 136 ACTELE MARTIRICE m cinstea c&rula se exprimd astiel : «Mdriturisirile sale amanuntite, indrdzneala cuvintului sdu, apdrarea credintei in iafa poporului si a magistratilor, cuvintdrile de invdfdturd adresate poporului si inca incurajarea celor ce cdzuserd de la credinfa in timpul persecutiilor, in- demnuiile adresate in inchisoare iratilor care veneau la el, suierin\ele pe care le-a indurat apoi, chinurile care se addugara altora, rdnile id- cute de cuie, curajul sdu pe rug, moartea sa dupd toate suferintele, se gd- sesc sarise toate in cartea care i~a lost consacratd» 19 . Lucrarea lui Eu- sebiu s-a pierdut. P. Orgels, urmind indicatiile lui Eusebiu, iixeazd data martiriului Siintului Pioniu si al celor dimpreund cu el la 12 martie 180, «citeva zile inaintea mortii impdratului Marcu Aureliu, citeva luni inaintea mortii martirilor scilitanh 2 *. Aceasta insd este o datare eronatd, de- oarece la siir$itul textului martiriului Siintului Pioniu ni se indicd data exactd : patru zile inainte de idele lunii martie, in al doilea consulat al impdratului Deciu, adicd 12 martie 250 21 . Sinaxarul oonstantinopolitan pune data morfii martirice a Siintului Pioniu la 11 martie 250 22 , Bibliotheoa hagiographioa Graeca la 12 martie 250 23 ; Martirologiul Ierondmian 2i , la 12 martie 250 ; Bibliotheoa hagio- graphica Latina, la 1 tebruarie 250 25 . Noi am rdmas la data de 12 martie 250, asa cum indicd actul Martiriului Siintului Pioniu. Siintul Pioniu, preot renumit al Bisericii Universale din Smirna, este un c'aracter energic, un bdrbat cult, care cunostea bine sensurile cele mai Une si proiunde ale cdrfilor Vechiului si Noului Testament si era in- zestrat cu tdrie suileteascd si cu o credinfd arzdtoare in dumnezeirea Domnului Hristos, pentru Care si-a dat viafa ca martir cu un curaj care a uimit pe pdgini. Istorisirea patimilor sale si ale celor dimpreund cu el este adevtiratd, vie, nu inventatd si ea prezintd mare vaioare istoricd, H9. Eusebiu, 1st. Bis., IV, 15, 47, ed. G. Bardy, t. I, Paris, 1952, p. 189—190. 20. P. Orgels, La veritable date du martyre de S. Polycarpe f23 tevrier 177), In «Anialecta Bolland!iiaiiai», LXIX (1951), p. 12 — 13, n. 2; H. Gregoire, P. Orgels, et J. Mo- reaii, Les martyrs de Pionios et de Polycarpe, in «Bulletiitn de la Classe de Lettres et des Sciences morales et politiques de l'Academie royale de Belgique», XLVII (1961), no. 3, p. 72^ — 83 ; J. Vogt, Christenveriolgung, in «Reallexikon fur Aaitike umd Christen- tum», t. II, Stuttgart, 1958, col. 1175, dateaza gresit martiriul Sf. Pioniu sub imparatul Aureliian (270—275). 21. Martiriul St. Pioniu, XXIII, ed. H. Musurillo, ed. ailt., p. 166. 22. Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, ed. H. Delehaye, p. 529. 23. Bibliotheoa hagiographica Graeca, ed. Fir. Halkin, t. H. p. 210. "24. Martyrologium Hieronymianum, ed. J. B. de Rossi et L. Duchesne, t. I, p. 31 i ed. H. Delehaye et H. Quintki, t. II, p. 140. 25. Bibliotheoa hagiographica Latina, ed. Socti Bollandiani, t. II, p. 996. MARTIRIUL SFlNTULUI PIONIU 137 deoarece ne dd iniormatii dintre cele mai pretioase despre crestinii care- au suferit martiriul in timpul grelei persecutii dintre anii 249 — 251 por- nitd contra Bisericii cystine de impdratui Deciu. La traducerea de lata, am folosit urm&toarele edifii : ed. Panaiot C. Hiistu, Ta Mapxopia xffiv dpxa«»v Xpwuavibv... text in limba greacd veche cu traducere in limba neogreacd, Tesalonic, 1978, p. 130 — 179 ; ed. H. ■ Musu- rillo, op. tit., p. 136 — 167, text giec cu traducere englezd ; R. Knopf- G. Krilgei-G. Ruhbach, op. cit, p. 45 — 57, text grec , Acta Sanctorum Propylaeum Decembris, ed. H. Delehaye, Bruxelles, 1940, 1 febr. p. 44 : Pionius ; J. Bollandus, Acta Sanctorum, t. I, lebruarie, Paris, 1863, p. 37 — 46 ; Th. Ruinart, op. cit., p. 188—198, text latin. Am consultat traducerile : P. Hanozin, op. cit., p. 95 — 116, trad., francezd ; A. Hamman, "op. cit., p. 109 — 127, fraducere italiana, care fi- xeazd data martiriului Si. Pioniu la 1 februarie 250; Ildefonso Clerici, op. cit., p. 193 — 219 ; G. Rauschen, Echte alte Martyrerakten. Die Akten der Kirchenvater, Band 14, Kempten und Milnchen, 1913, p. 57 — 78 ; H. he- clercq, Les martyrs, t. II, troisieme siecle : Paris, 1903, p. 68 — 88. Nu avem nici o traducere in limba romand. Traducerea noastrd est& cea dintii. MARTIRIUL SFINTULUI PIONIU PREOTUL §1 AL CELOR DIMPREUNA CU EL (12 m a r t i e 250) 1. 1. Apostolul ne Indeamna sa ne aducem aminte de Sfinti \ cunos- cind ca facind pomenirea celor ce au tr5it dup5 cuviin^ si cu toatS Inima in credinta, se intaresc cei ce vor sa-i imite la s5vlrsirea faptelor celor bune. 2. Se cuvine sa ne amintim mai ales de martirul Pioniu, pentru ca, pe cind vietuia in lume, a intors pe rasal\i de la ratacire 2 , facindiu-se pentru fratii nostra barbat apostolic, si la sfirsit, cind a fast chemat la Domnul $i a rnarturisit ca este crestin, a l&sat aceastd scriere spre incurajarea noastra, pentru ca sa avem si acum amintirea invataturii lui. II. 1. In timpul persecutiei lui Deciu (249 — 251), a doua zi din luna a •sasea, fiind Simbata eea mare, in ziua pomenirii fericitului martir Poli- carp (23 februarie 250), au fost arestati (la Smirna) preotul Pioniu, Sa- bina marturisitoarea, Asclepiade, Macedonia si Limn, preotul Bisericii Universale. 2. Pioniu, deci, cu o zi inainte de sarbatoarea lui Policarp, a cunos- cut prin vedenie ca ei vor fi arestati in aceasta zi. 3. Fiind deci impreuna cu Sabina si Asclepiade in post, pentru ca e] stia ca a doua zi ei trebuie sa fie arestati, blind trei lanturi impletite, ie-a pus in jurul gitului sau, al Sabinei si al lui Asclepiade si astepta in oasa. 4. Iar el a facut aceasta in vederea celor ce aveau sa-i aresteze, ca .acestia sa nu creada cS, aturaci cind vox fi lua|i, vor mimca din jertfele idolesti ca si ceilalti, ci sa §tie ca s-au judecat ei insisi, spre a fi dusi indata la inchisoare. 1. Rom. 12, 13. 2. lac. 5, 20. MARTIKIUI, SFINTULUI PIOKIU 139 III. 1. Dupa ce s-au rugat si au luat piine sfintita si apa, in ziua sim- betei, s-a prezentat la ei paznicul templului, Poilemon, si cei insarcinati impreuna cu el spre a cauta si a sili pe crestini sa jertfeasca si sa ma- nince din cele jentfite zeilor. 2. $i a zis paznioui : ((Cunoasteti, f&ra indoiala, porunca Imparatului care vS porunceste sa jertfiti zeidor». 3. Iar Pioniu a zis : «Cunoas'tem poruncile lui Dumnezeu prin care ne ponmoe^te sa ne inchinarn numai Lui» 3 . 4. Polemion a zis : «Mergeti deed in piiafS si acoilo veti orede». Iar Sa- bina si Asclepiade au zis : «Noi credem in Dumnezeul Ceil viu». 5. I-au dus, deci, pe acestia, dar nu cu sila 4 . $i pe cind mergeau, au vazut toti ca ei purtau lanturi, si, ca la un lucru neobisnuit, s-a strins in graba multimea, incit se impingeau unii pe altii. 6. $i ajungind ei in piata, la ponticul dinspre rasarit, la poarta dubla, s-a umplut toata piata si porticurile cu foisoare ale elinilor, ale iudeilor si ale femeilor. CSci oamenii erau liberi, fiind marele Sabat. 7. lax ei s-au uircat pe banci .si pe scaune ca sa priveasca. IV. 1. I-a pus, deci, pe cei trei cresrtini la mijloc si Polemion a zis : «Este bine pentru voi, Pioniu, sa va supuneti ca. to{i oeilalti si sa jertfiti, ca sa nu fifi chinuiti». 2. Pioniu, ridicind mima, cu fata luminoasS, a inceput sa se &peve, zicind : «Barbati din Smirna, voi care va mindrtti de frumusetea Smirnei si v3 lSudati cu HomeT, fiul lui Meleitos, cum spuneti, si aceia dintre iudei care sint de fata printre voi, a®cultati-ma pe mine eel ce va vorbeste in putkie cuvinte. 3. Aud ca« voi luati in ris pe cei ce se lieaipada de credinta si, bucu- rindu-va,.socotiti greseala lor o gluma, deoarece jertfesc de buna voie zeilor. 4. Trebuie, deci, o ! elinilor, sa credeti pe invatatoral vostru, Ho- mer, care va sfatudeste ca nu este lucru cucernic sa va faliti din pricina celor ce mor 5 . 5. Iar voua, iudeilor, Moise va porunceste : «De vei vedea asinul vrajmasului cazut sub povara, sa nu treci pe linga el, ci sa-1 ridici» 6 . 3. Ie$. 20, 3—5 t Deut. 6, 13—13. 4. Papte 5, 26. 5. Od/seea, XXII, 412. Texte etabli et traduit par V. Bernard, L'Odysee, tome III. Chants XVI— XXIV (Collectfan des Utiiversiite de Pramoe), Pairfs, 1963, p. 147. 6. Ie?. 23, 5. 140 - ACTELE MARTtRICt 6. De asemenea, trebuie sa ascultati si de Solomon, care spune : <>Nu te buoura, de cade vrajmasul tau, si nu te inalta de caderea lui» 7 . 7. Iar eu, crezind Invatatorului men {Iisus Hristos), doresc mai de- graba sa mor decit sa calc cuvintele Lui, si lupt sa.nu schimb ceea ce am invatat la inceput si am predat apoi si altora. 8. Cine sintem noi, deci, pentru ca iudeii sa-si bata joe de noi, fara mila ? Caci chiar daca sintem dusmanii lor, cum zic ei, sinitem totusi oa- meni, si inca oameni prigoniti pentru dreptate. 9. Spun ei ca noi avem prilejul de a vorbi cu indrazneala. Fie ! Dar pe cine am nedreptatit noi ? Pe cine am ucis ? Pe cine am prigonit ? Pe cine am silit sa jertfeasca zeilor ? 10. Sau cred ei ca pacatele lor sint asemanatoare celor savirsite acum de unii crestini de teama oamenilor ? Dar cilt de mull se deosebesc pacatele facute de buna voie de cetle facute fara voie 8 . 11. Caci cine a silit pe iudei sa aduca jertfe lui Beelfegor (Baal- Peor) 9 , sau sa maninee jertfele monitor 10 , sa se desfrineze cu fiicele altor neamuri n , sa jertfeasca idolilor pe fiii si fiicele lor 12 , sa vorbeasca impotriva lui Dumnezeu 13 , sa cirteasca contra lui Moise u , sa nu mul- tumeasca celor ce le-au facut bine, sa se intoarca cu inima spre Egipt 15 ? Sau, cind Moise s-a suit in munte, sa primeasca Legea, cine i-a silit sa spuna dui Aaron : «Fa-ne noua zei», si le -a facut un vitel de aur M , si toate celelalte cite au facut ? 12. Ei va inseala pe voi, paginii ; de aceea, (cereti-le) sa va citeascS cartea Judec5tqrilor, cartile Regilor, Iesirea si toate celelalte in care se arata ca sint osinditi. 13. Dar ei cerceteaza de ce unii crestini, f&ra sa fie siliti, au mers de buna voie sa jertfeasca zeilor, si, din oauza acestora, ei condamna pe toji cxestinii. 14. Socotiti cele prezente asemanatoare cu o arie ,• caie Intindere este mai mare, a plevii sau a griului ? Cind vine agricultorul sa curete aria cu lopata 17 , pleava, fiind mai usoara, e luata cu usurinta de suflarea vintului, iar griul ramine pe loc. 7. Pilde 24, 17. 8. Evt. 10, 26— 27. 9. Deut. 4, 3 ; Num. 25, 3 ; Ps. 105, 26 ; las. 22, 1<7. 10. Ps. 105, 28. 11. Num. 25, 1 ; Iez. 16, 27—20 ; I Cor. 10, 8. 12. Ps. 105, 37—38 ; Ier. 7, 31 ; Iez. 23, 39. 13. Num. 16, M ; 21, 5 ; Ps. 105, 25. 14. Ies. 25, 24 j 16, 2 j Num. 14, 1—2, 27 ; 16, 3, 11 j 21, 5. 15. Ie§. 16, 3 ; Num. HI, 4—5 ; 14, 2—3 1>6. Ies. 22, 1—6 j Ps. 105, 19 ; I Cor., 10, 7. 117. Mt. 3, 12. MARTIRIUL SFlNTULUI PIONIU 141 15. Priviti, de asemenea navodul aruncat in mare ; nu toate cele pe care le stringe sint folositoare 18 ; tot asa si cele prezente. 16. Oimi vreti voi sa suferim noi acestea, ca drepti sau oa vinovati ? Daca, intr-adevar, le suferim ca vinovati, de ce voi, care sinteti acuzati ca vinovati de aceleasi fapte, nu suferiti acestea ? Iar daca le suferim ca drepti, ce speranta mai aveti, daca cei drepti sufar ? Caoi daca dreptul abia se mintuieste, ce va fi ou eel necredincios si pacatos l9 ? 17. Judecata lumii este aproape 20 , iar despre aceasta noi am fost instiintati prin multe semne. 18. Intr-adevar, eu am calatorit si am strabatut toata Jara Iudeii, §i, trecind Iordanul, am vazut pamintul care marturise^te pina acum minia lui Dumnezeu asupra lui, din pricina pacatelor locui'torilor lui, care au omorit pe profeti §i au alungat pe istraini, pentru care au fost pedepsiti 2l . 19. Am vazut fumul, ridicindu-se pina acum din el si pamintul pre- facut in cenusa, fiind lipsit de orice rod si umezeala. 20. Am vazut si Marea Moarta si apa ei cu firea sehimbata, ra- masa fara vigoare de teama lui Dumnezeu, neputind sa hraneasca vreo fiinta ,• am vazut si un om care ino'ta in ea, scos afara din apa, marea neputind sa mai poarte fn ea trupul unui om. Caci nu vrea sa mai pri- measca vreun om, spre a nu mai fi pedepsita iarasi din cauza omului. 21. Iar acestea pe care vi le spun sint departate de voi. Dar voi vedeti §i povestiti despre pamintul Lidiei si despre Decapolis, cetatea cea arsa de foe, raniasa pina acum ca pilda pentru necredinciosi, despre (vulcanul) Etna si Sicilia, si inca de focul care tisneste din insule. 22. Desi toate acestea s-au petrecut foarte departe de voi, inte- legeti folosul apei calde, spun de aceea care tisneste din pamint, si gin- diti-vS de unde se incalzeste sau de unde arde, daca nu din focul eel din launtrul pamintului. 23. Vorbiti si despre unele incendii si potoape, cum au fost la voi pe timpul lui Deucalion, sau la noi pe timpul lui Noe 22 . Ele s-au intim- plat numai in unele parti (ale pamintului), pentru ca de la cele intim- plate in acele parti sa se cunoasca sf irsi'tul general. 24. lata de ce vS marturisim noi despre judeoaita viitoare, pe care o va face Dumnezeu prin Cuvintul Sau, Iisus Hristos, ca va fi prin foe 23 . Si din cauza aceasta, noi nu adoram pe cei numiti de voi zei si nu ne in- chinam chipului lor din aur» 24 . 18. Mt. 16, 47—48. 19. Pilde 11, 31 j I Pt. 4, 18. 20. In. 12, 31. 21. Fac. 19, 1—29. 22. Fac. cap. 6, 7 $i 8. 23. II Pt. 3, 12, 24. 24. Dam. 3, 18. ' 142 ACTELE MARTIBICE V. 1. Spunind aoestea si multe altele, cum Pioniu n-a tacut mult tirnp, paznicul templului si cei dimpreuna cu el si toat5 multimea au ascultat cu atentie, incit s-a fScut asa de mare liniste ca nimeni nu murmura. 2. Iar Pioniu, spunind din nou : «noi nu adoram pe zeii vostri si nu ne inchinam cihipului lor de aur» 25 , i-au adus in mijlocul pietii, sub cerul liber 26 , si unii dintre cei din pia^a impreuna cu Polemon, il rugau si ziceau : 3. «Crede noua, Pioniu, c& noi te iubim si pentru multe esti vrednic sa traiesti, mai ales pentru curStia si bunatatea ta. Este bine sa trSiesti si sa vezi aoeastS luminS si incS multe altele». 4. Iar el le-a a-aspuns : «Si eu spun c& este bine sa traiesti, dar noi dorim binele acela oare este mai mare. Dorim si lumina, dar cea adevarata 27 . 5. Intr-adev&r, toate acestea sint frumoase si noi nu renunt&m la ele oa cei osinditi la moarte sau oa cei oe urasc kicrarile lui Dumnezeu,. insa, fiind pentru noi pline de curse, le dispretuim (pentru dobindirea) altera ou mult mai mari». VI. 1. Iar un oareoare om din popor, Alexandra, om rau, a zis : «AscuI- ta-ne, Piomiu». Pioniu a rSspuns : «Fii tu ou luiaire aminte oa sS ma asculU ; caci cele pe care le cunosti tu, eu le cunosc, dar cele pe oare le stiu eu, tu nu le stti». 2. Iar Alexandra a wut sS-si bata joe de el si de aeeea i-a zis In ironie : «Iar aceste lan^uri, pentru ce vi le-ati pus ?». 3. Pioniu a rSspuns : «Ne-am pus aceste lanturi, ca, trecind prin ce- tatea voastrS, sa nu credeti cS noi am mens sa mincam din cele jert- fite idolilor, si ca sa stiti ca soeotim ca nu trebuie sa fim interogati, de- oareoe, judecindu-ne noi Inline, nu mergem la templul zeitei Nemesis, ci la inchisoare, si ca sa nu ne duce^i ca pe ceilalti, luindu-ne cu sila, ci, pentru lanturile pe caare le puirtam, s& ne lasati in pace ,• cad daitorita lantuirilor nu ne-afi dns s& jertfim zeitor vo$itri». 4. Si astfel Alexandra a tacut. Si iarasi ceilalti 1-au rugat multe, iar el a raspuns : «Ne-am judeicat astfel pe noi insine», si i-a mustrat pentru multe si le-a vorbit despre cele viitoare, iar Alexandra a zis : «Ce nevoie este de aceste ouvinte ale voasitre, deoarece nu trebuie sa traiti». 25. Ibidem. 26. Fapte 17, 5. 27. In. 1, 9. MARTIHIUL SJTNTULUI PIONIU 14$ VII. 1. Voind poporul sa se adtme In amfiteatru oa sa asculte acolo mai multe, unii, dorind sa cru|e pe guvernator, apropiindu-se, au zis paz- nicului Polemon : «Nu ingadui lui Pioniu s& vorbeasca, oa sa nu se adune ei in amifiteatra, sa se revolte si sa oeaira piine». 2. Auzind aceistea, PoiJemon zise : «Pioniu, daca nu vrei sa aduici jertfa, mergi eel pu^in la tempdul zeitei Nemesiis». Pioniu insa a zis : «Nu e de folos idolilor tai sa mergem noi aeolo».. 3. Polemon a zis : AscultS de noi, Pioniu. Piondu a raspuns : «0 ! de-as puitea eu sa vS conving sa deveniti cresitini». 4. Iar unii, rizind tare, au zis : «N-ai s& faci aceasta, oa sa nu fim arsi de vii». Pioniu le-a spus : «Este cu mult mad r&u sa ardeti, dupa oe vefi muri».. 5. Iar Sabina, zimbind, paznicul templului (Polemon) si cei dim- preuna cu el, i-au zis : Esti bueuroasa. ? Si ea a raspuns : «Daca Dumnezeu wea, da ; fiindca noi sinitem cres- tini ; caci toti oare au crezut f&rS nici o indoiala in Hristos se vor bucura de fericirea vesnica» 28 . Apoi aeestia i-au zis : Tu vei suferi ceea ce nu vrei. Caci femeile care nu vor sa jertfeasca, vor merge intr-o oasa de desfriu. Iar Sabina a zis : «Dumnezeu va ingriji de aceasta». VIII. 1. Din nou Polemon a zis lui Pioniu : Asculta de noi, Pioniu. Pioniu a zis : «Ti s-a poruncit, fie sa ne convingi, fie sa ne pedep- sesti ; deoarece nu po\i sa ne oonrvingi, pedepse§ite-ne». 2. Atunci paznicul Polemon a intrebat pe Pioniu, zicind : Jertfesti, Pioniu ? Pioniu a raspuns : Nu jertfesc, caci sint crestin. 3. Polemon a zis : Ce Dumnezeu ladori ? Pioniu a raspuns: «Ador pe Dumnezeu Cel atotputernic, Care a facut cerul si pamintul si cele dintr-lnsele si pe noi toti 29 , Care ne daruieste toate cu imbelsugare, pe Care L-am cunoscut prin Cuvintul Sau Hris*os» 30 . 4. Polemon a zis : Jertfeste, deci, eel putin pentru imparat. Pioniu a raspuns : Eu nu jertfesc unui om, caci sint crestin. 28. Lc. 6, 21. 29. Fapte 4, 24; 14, IS; Ef. 3, 6; Fac. 1, 1 ; Ies. 20, 11 ; Is. 36, 16; 42, 5; Amos 4, 13 j 13 Mac. 7, 28 ; Apoc. 10, 6. 30. Mt. li, 27 ; Lc. 10, 22 ; In. 1, 18 j 14, 7. 144 ACTELE MARTIRICE IX. 1. Apoi gxefierul, scrikid toate, Polem/on a imtrebat : Gum te nu- inesti ? El a raspuns : Pioniu. 2. Polemon a zis : Esti crestin ? Pioniu a spus : Da. Polemon, paznicul templului, a zis : Al carei Biserici ? Pioniu a raspuns : Al Bisericii Universale, caci Hristos n-a intemeiat alta Biserica. 3. A venit apoi rindul Sabinei. Pioniu i-a zis sa spun& cS se numeste Teodota, pentru a nu mai cadea din nou, din pricina numelui, in miinile nelegiuitei Polite, care fusese stapina ei. 4. Aceasta femeie, in timpul imparatului Gordian (238 — 244), voind s-o intoarca pe Sabina de la credintS, pedepsiind-o, a trimis-o In munti, unde avea cele trebuincioase in ascuns de la fra^i (crestini). Dupa aces- tea, s-a lucrat cu rivna ca sa fie eJiberata si de Polita si de lanturi, si iraia la (preotul) Pioniu, incit a fost aresteta in aceasta persecutie. 5. I-a zis, deoi, si acesteia Polemon : Cum te numesti ? Iar ea a raspuns : Teodota. Polemon a intrebat : Esti crestina ? Iar ea a zis : Da, sint crestina. 6. Polemon a intrebat : A carei Biserici ? Sabina a zis : A Bisericii Universale. Polemon a intrebat : Pe cine adori ? Sabina a raspuns : Ador pe Dumnezeu Cel atotputernic, Care a facul cerul si pamintul 31 si pe noi toti, pe Care L-am cunoscut prin Cuvintul Sau, Iisus Hristos 32 . ■ 7. Apoi a intrebat pe Asclepiade : Cum te nuiroesti ? Iar el a spus : Asclepiade. Polemon 1-a intrebat : Esti creston ? Asclepiade a raspuns : Da. 8. Polemon a zis : Al carei Biserici ? Asclepiade a sipus : Al Bisericii Universale. Polemon a intrebat : Pe cine adori ? Asclepiade a raspuns : Pe Iisus Hristos. 9. Polemon a zis : Acesta este, deci, altul ? Asclepiade a raspuns : Nu, ci este Acelasi pe care L-au marturisit si acestia. 31. Vezi citatele din Sf. Scriptuara La nota 27. 32. Vezi citatele din Sf. Scriptuara La nota 28. MARTIRIUL, SF1NT0LUI PIONIU 145 1. Dupa ce au spus ei acestea, i-au dus la inchisoare. O mare mul- time ii urma, incit pia^a gemea de lume, 2. $i unii ziceau despre preotul Pioniu : Cum oare acesta, care este totdeauna galben, are acum fata aprinsa ca focul ? 3. lar perrtru ca Sabina tinea pe Pioniu de haine, din pricina imbul- zelii mul^imii, unii, luind-o in ris, ziceau : Iat-o ! parca se teme sa nu fie infarcata ! 4. Iar unul (din multime) a zis : Daca nu jertfesc, sa fie pedepsiti. Polemon a zis : Nu merg inaintea noastra lictorii care poarta fasciile si securea, ca sa avem puterea (de a-i pedepsi). 5. Un altul a zis : Vedeti, omuletul merge sa. jertfeasca ; iar el vorbea despre Asclepiade, care era impreuna cu noi. 6. Pioniu a spus : Tu minti, caci el nu va face aceasta. Iar altii ziceau : Cutare si cutare au jertfit. Pioniu a spus : Fiecare are alegerea sa, de ce-mi spuneti mie ? Eu ma numesc Pioniu. 7. Altii ziceau : O ! ce fel de religie este aceasta, care se infati- seaza astfel ! Pioniu a spus : O cxmcasteti mai bine pe a voastra, prin foaine- tea, mortile ?i plagile pe care le-ati suferit. 8. Iar un oareoare i-a zis : $i tu ai suferit de foame impreuna cu noi ! Pioniu i-a rSspuns •. Da, si eu, dar cu speranta in Dumnezeu. XL 1. Zicind el acestea, fiind ei tare inghesuiti, pina aproape de ina- busire, i-au bagat la inchisoare, incredintindu-i paznicilor. 2. Intrind ei, au gasit inchis un preot al Bisericii universale cu nu- mele de Limn, pe o femeie Macedonia, din satul Carina, si pe un barbat din secta frigienilor (sau montanistilor), numit Eutihian. 3. Pe cind se aflau ei acolo impreuna, paznicii inchisorii au bagat de seama ca Pioniu, dimpreuna cu cei din jurul sau, nu primesc daru- nJe aduse de credinciosi. Caci zicea (preotul) Pioniu : Cind aveam ne- voie de multe, n-am fost pentru nimeni povara 33 , iar acum cum vom primi ? 4. S-au miniat, deci, paznicii inchisorii, deoarece primeau daruri de la cei ce veneau la acestia (la crestini) si, furiosi, i-au aruncat in fundul inchisorii, ca sa nu mai primeasca nici un fel de ajutor. 33. I Tes. 2, 9; II Tes. 3, 8; Fapte 20, 33—34; I Cor. 4, 12; II Cor. 11, 9; 12. 13—14 ?i 16. 10 — Actele martlrice 146 ACTELE MARTIRICE 5. Asadar, preamarind pe Dumnezeu, s-au linistit, dind paznicilor darurile primite, incJt mai marele inchisorii si-a schimbat hotariraa si a poruncit sa fie adusi iarSsi unde stateau mai inainte. 6. Dar ei au ramas (acolo unde se aflau), zicind : Slava Domnului, deoarece aceasta ni s-a intimplat spre bine. 7. Caci acolo aveau libertatea sa vorbeasca (despre Dumnezeu) si sa se roage ziua si noaptea. XII. 1. Totusi, chiar si la inchisoare au venit multi dintre pagini, voind sa-i induplece (sa se lepede de credin^a), dar auzind raspunsurile lor r se mirau. 2. Au intrat si dintre fra-fii crestini care de nevoie au fost siliti (sa se lepede), facind plinset mare, incit in fiecare ora se auzea plingerea lor, mai ales din*partea celor ce erau evlaviosi si cu vie^uire frumoasa. Iar Pioniu, plingind, le-a spus : 3. «Sinit pedepsit iou o noua pedeapsa si sfisiat in bucati, vSzind mar- garitarele Bisericii calcate in picioare de porci u si stelele cerului trase spre pamint de coada balaurului 35 , iar via pe oare a sadit-o dreapta lui Dumnezeu, pustii'ta de mistrefi 36 . Iar acum o culeg oei ce merg alaturi de calea (vietii). 4. Copiii mei, pe care va nasc din nou in dureri pina ce Hristos va lua chip in voi 37 , cei iubi^i de mine au mers pe cai gresite 38 . 5. Acum Suzana a fost pindita de batrinii cei nelegiuiti, acum ei dezbraca pe cea gingasa si frumoasa oa sa se sature de frumusetea ei si sa dea marturie mincinoasa impotriva ei 39 . 6. Acum Aman e ametit de biruinta, iar Estera si initreaga cetate tremura de frieS 40 . 7. Acum nu-i foamete de piine, nici sete de apa, ci foamete si sete de a auzi cuvintul Domnului 41 . 8. Au a^ipit oare toate fecioarele si au adormit cu totul ? 42 9. S-a inrplinit cuvintul Domnului Iisus (care a spus) : «Fiul Omului, cind va veni, va gasi, oare, credinta pe pamint ?» 43 . 34. Mt. 7, 6. 35. Apoc. 12, 4. 36. Ps. 9, 9 §i 13—14. 37. Gal. 4, 19. 38. Bar. 4, 26. 39. Suz. 1, 1—63. 40. Est. 3, 15. 41. Amos 8, 11. 42. Mt. 26, 5. 43. Lc. 18. 8. MARTIHIUL SFlNTULUI PIONIU 147 10. Aud ca fiecare vinde pe aproapele sau, ca sa se implineasca ceea ce spune Scriptura ca «frate pe frate va da la moarte» 44 . 11. Satana a ceroid, deci, sa va cearna ca pe griiu ; 43 iar lopata de foe se afla in mina lui Dumnezeu Cuvimtul, spre a curati aria 46 . 12.,Sarea s-a stricat; indata a fast aruncata afara si este calcata in picioare de oameni- 47 . ' 13. Sa nu creada, insa, cineva, copiii mei, ca a slabit puterea lui Dumnezeu, ci noi (am slabit). 14. «Caci n-a slabit mina Mea, zice Domnul, sa va izbaveasca ; nici nu s-a ingreuiat urechea Mea sa va auda ; ca pacatele voastre au pus departare intre Mine, Dumnezeul vos'tru, si voi» 48 . 15. Noi am facut nedreptaii, unii chiar dispre^uind pe Dumnezeu; noi am pacatuit unii fata de altii, muscindu-ne si invinovatindu-ne unii pe altii 49 . 16. Totusi, drepfcatea noastra trebuia sa prisoseasica ou mult mai mult pe a carturarilor si fariseilor 50 . XIII. 1 . Aud ca iudeii cheama pe unii dintre voi la sinagogi ; de aceea fiti cu luare amimte sa nu sSvirsiti de buna voie un pSicat si mai mare, §i ni- meni dintre voi sa nu faptuiasca pacatul de neiertat impotriva Duhului Sfint 51 . 2. S3 nu fiU voi, impreuna ou ei, conducatori ai Sodomei si popor al Gomorei 52 , pentru ca miinile lor sint pline de singe ; 53 caci noi nici pe profe|i nu i-am ucis 34 , nici pe Hristos nu L-am vindut si nici nu L-am rastignit 55 . 3. Dar, de ce sa va spun multe ? Amintiti-va de cele pe care le-ati auzit (si acum luati aminite la cele pe care le-ati invatat). Ati auzit si faptul pe care-1 spun iudeii : Hristos a fost om si a sfirsit de moaite silnica. 4. Sa ne spuna ei noua, care sint ucenicii vreunui om ucis cu sila, de care s-a umplut lumea toata ? 44. Mt. 10, 21 ; Mc. 13, 12; Lc. 21, 16. 45. Lc. 22, 31. 46. Mt. 3, 12 ; Lc. 3, 17. 47. Mt. 5, 13 ; Mc. 9, 50 ; Lc. 14, 34—35. 48. Is. 59, 1—2. 49. Gal. 5, 14. 50. Mt. 5, 20. 51. Mt. 12, 31 ; Mc. 3, 29 ; Lc. 12 10. 52. Is. 1, 10. 53. 7s. 1, 15 ; 59, 3. 54. Mt. 23, 37 ; Lc. 13, 34 ; Fapte 7,32; I Tes. 2, 15. 55. Mt. 27, 25 ; Mc. 15, 13—14; Lc. 23, 21—23; In. 19, 15; Fapte 7, 52; I Tes. 2, 15. I4g ACTELE MARTIHICE 5. Care ucenici ai vreunui om ucis cu sila, si atitia aljii impreuna cu a,cestia, au rniuriit In mumele invatatoralui lor ? 6. In numele carui om ucis cu sila, au fost alungati demonii atit de multi ani, suit alungati si vor fi alungati ? $i noi stim cite alte minuni se fac in Biseriea universale. 7. Ei nu stiu ca Cel ucis cu sila S-a adus la viaja prin propria Sa vointS. 8. Mai spun ei ca Hristos a facut vrajitorie si s-a inaltat de pe pa- mint la cer cu crucea. 9. Dar care Scriptura, la ei sau la noi, spune acestea despre Hristos ? Cine dintre cei drepti a spus vreodata astfel ; nu sint nelegiuiti cei ce vorbesc asa ? Cum spun ei sa creada cineva pe cei lipsiti de evlavie si sa nu creada mai ales pe cei drepji ? XIV. 1. Eu am sa va dovedesc ca e minciuna, ceea ce spun ei acum ca s-a intimplat, fapt despre care i-am auzit vorbind pe iudei, din virsta copilariei. 2. Este scris cS Saul a intrebat prin femeia vrajitoare si i-a zis celei ce facea astfel de vrajitorie : «Adu-mi pe Samuel profetul» 56 . 3. Si a vazut un barbat inalt in haina - lunga. Si a cunoscut Saul ca acesta este Samuel, si 1-a Intrebat despre oele ce voia 57 . 4. Ce este, deci ? A putut vrajitoarea sa-1 aduca pe Samuel sau nu ? 5. Daca, deci, spun ca da, au marturisit ca nedreptatea e mai puter- nica decit dreptatea, si au fost ostnditi. 6. Iar de vor spune ca nu 1-au adus, atunci nu L-au adus (prin vra- jitorie) nici pe Domnul Hristos. 7. Dar lamurirea textului este aceasta : Cum a putut vrSjitoarea cea necurata, in care locuia demonul, sa aduca sufletul Sfintului profet care se odihnea in sinurile lui Avraam ? M Caci celui mai mic i se porunceste de eel mai mare ? 8. Nu cumva cum banuiesc acestia (iudeii), a fost adus Samuel? Sa nu fie ! Dar ce este aceasta ? 9. Precum ingerii insotesc pe aceia care nu se departeaza de Dum- nezeu, tot asa slujitorii diavolesti servesc oricarui vrajitor, mag, insela- tor si ghicitor. 10. Si nu e de mirare ; caci spune apostolul : «Insusi satana se pre- face in inger al luminii ,• nu este, deci, lucru mare, daca si slujitorii lui 56. / Regi 28, 11. 57. J Regi 28, 14—15. 58. Lc. 7, 22—25. MARTIRIUL SFlNTULUI PIC^IU 149 iau chip de slujiitori ai dreptatti ; 59 caci $i anticristail se va arata in Hristos» M . 11. Deci n-a adus pe Samuel, ci vrajitoarei §i necredinciosuiluii Saul li s-au aratat demonii iadului, care au luat chipul lui Samuel. 12. Scriptura insasi ne invata ; caci eel ce s-a aratat in chipul lui Samuel i-a zis lui Saul : *$i'tu veiii astdzi cu mine» 6i . 13. Dar cum poate Saul, adoratorul idolilor, sa se afle impreuna cu Samuel ? Este lamurit ca Samuel nu putea fi impreuna cu necredincio§ii §i in§elatorii, si cu demonii care stapfneau pe Saul. A§adar, eel ce's-a aratat nu a fost Samuel. 14. lar daca este cu neputinta sa fie adus sufletul Sfintului prooroc, cum sa fie adus (prin vrajitorie) Iisus Hristos, Care este in ceruri, pe Care L-au vazut ucenicii inviind si inaltindu-se de pe pamint, si pentru Care ei au murit ca sa nu-L tagaduiasca ? 15. Iar daca la acestea nu le puteti raspunde, spune^i-le : Chiar daca am cazut, noi sintem mai buni decit voi, care, fara sa fiti siliti, ati pa- rasit credinta si a^i jertfit idolilor. 16. Sa nu va potriviti lor, fratilor, in deznadejde, ci prin pocaint& sa rSmineti in Hristos. CSci El este milostiv sa va primeasca iarSsi oa copii». XV. 1. Dupa ce Pioniu a spus acestea si i-a indemnat sa piece din in- chisoare, s-a prezentat paznicul templului, Polemon, si ofiterul de cava- lerie Teofil, impreuna cu pereecutorii §i cu multime mare, zicindu-le : 2. lata, episcopul vostru, Euctimon, a jertfit, supuneti-va §i voi. Le- pidus si episcopul Euctimon au sa va intrebe in templul zeitei Nemesis. 3. Pioniu le-a spus : Se obisnuieste ca cei iaruncati in temnita sa ramina pina la venirea proconsulului ; de ce va atribuiti puterile aces- tuia ? 4. Acestia au plecat, vorbind multe §i s-iau intors iarasi cu prigoni- torii $i cu multimea de oameni, iar ofiterul Teofil le-a zis cu viclenie : Proconsulul a trimis (porunca) sa'fiti dusi la Efes. 5. Pioniu a zis : Sa vina eel trimis si sa ne ia. Ofiterul de cava.- lerie a zis : Cel mai mare e vrednic de cinste ; chiar de nu vrei, aici eu sint conducatoTul. 6. Dar acesta, stringindu-1 de gulerul din jurul gitului, pina aproape sa-1 sugrume, 1-a dat calaului. 59. // Cor. 11, 14. 60. i7 Tes. 2, 3—11 ; / In. 2, 18 ; Lc. 21, 8. 61. J Regi 28, 19. 150 » ACTELE MARTIRICE 7. Au mers, deci, in piata impreuna cu ceilalti crestini si cu Sabina, strigind ou voce tare : Sintem cre$tini. Si, aruncindu-se la pamint, spre a nu fi dusi la templul pagin, sase dintre persecutori 1-au ridicat pe Pioniu de cap, dar nu 1-au putut stapini, el aplecindu-se si lovindu-i cu genunchii in coaste, in miini si in picioare. XVI. 1. Deci au ridicat pe eel ce striga {pe Pioniu) si 1-au pus jos linga templul in care se afla Euctimon (episcopul Smirnei), care jertfise zeilor. 2. 5i Lepidus a zis : Voi de ce nu jentfi|i, Pioniu ? Iar cei din jural lui Pioniu au raspuns : Pentru ca sintem crestini. 3. Lepidus a zis : Ce Dumnezeu adoraji ? Pioniu a spus : Pe Gel ce a facut cerul si pamintul, marea si toate cele dintr-insele 62 . 4. Lepidus a intrebat : Deci acesta este eel rastignit ? , Pioniu a raspuns : Pe acesta L-a trimis Dumnezeu pentru mintuirea lumii 83 . 5. Conducatorii, strigind tare, au inceput sa ridS si' Lepidus sa-1 blesteme. 6. Iar Pioniu striga : «Respectati religia, cinstiti dreptatea, cunoas- te|i suferintele altora, urma{i legile voastre. Pe noi ne pedepsiti ca pe cei ce nu se supun si voi nu va supuneti. Vi s-a poruncit sa ne pedep- siti, iar nu sa fim silitf (sa jertfim)». XVII. 1. Fiind de fata un oareeare Rufin dintre aoeia carora li se pare ca se disting prin oratorie, i-a zis : «lnceteaza, Pioniu, si nu te lauda in zadar !» 2. Iara Pioniu i-a zis •. «Acestea sint dovezile tale ? Acestea sint studiile tale ? Socrate n-a suferit asemenea ocari din partea atehienilor. Acum toti sinteti ca piritorii Anytos si Melitos ? 3. Oare Socrate, Aristide, Anaxiarh si ceilalti filozofi se preama- reau in desert, dupa voi, cind practicau intelepciunea, dreptatea §i taria sufleteasca ?n 4. Iar Rufin, auzind acestea, a tacut. XVIII. 1. Un barbat dintre cei mari, avind slava lumeasca, si Lepidus i-au zis : Nu striga, Pioniu. 62. Veaii mate 27. 60. In. 3, 17 ; 12, 47 ; Mt. 18, 11 ; Lc. 9, 55 ; I Tim. 2, 4 ; Tit 2, 11. MARTIRIUL SFlNTULUI PIONIU 151 2. Iar el i-a zis : Si tu nu ma sili (sa jertfesc). Aprinde focul si noi inline ne vom sui. 3. Un oarecare Terentius din multime a strigat : Sa stiti ca acestia Infricoseaza pe ceilalti ca sa nu jertfeasea. 4. in sfirsit, au fost incoronafi, iar ei, rupind coroanele, le-au aruncat. 5. A venit un slujbas al statului, poruncindu-le (sa manince) din cele jertfite idolilor. Dar n-a indraznit sa se apropie de vreunul dintre ei, ci le-a mincat el insusi in fata tuturor. 6. Strigind ei, noi sintem cre$tini, nemaiavind ce sa le faca, i-a tri- mis din nou la inchisoare, in timp ce multimea ii batjocorea si lovea. 7. Si un oarecare i-a zis Sabinei : «Nu puteai tu sa mori in \&ra ta ?» «Care este tara mea ?» a spus ea ; «Eu sint sora lui Pioniu». 8. Iar lui Asclepiade, Terentius, care organiza atunci joourile cu animalele salbatice, i-a zis : «Dupa ce vei fi condamnat, te voi cere pentru luptele de gladiatori, spre intrecere cu fiul meu». 9. Asclepiade i-a raspuns : «Nu ma infricosezi cu acestea». 10. Astfel, i-au dus pe ei la inchisoare. $i pe cind Pioniu intra in temnita, unul dintre persecutori 1-a lovit cu putere in cap, inert s-a ranit pe sine insusi. Pioniu, insa, a ramas lini$tit. 11. Dar miinile si coastele celui ce 1-a lovit s-au umflat, incit abia mai putea respira. 12. Intrind ei la inchisoare, proslaveau pe Dumnezeu, pentru ca au ramas in numele lui Hristos nepatati, incit nu i-a biruit nici vrajma$ul (diavolul), nici fatarnicul Euctimon (episcopul Smirnei), si petreceau in psalmi si rugaciuni, intarindu-se unii pe altii. 13. Ni s-a spus dupa acestea ca episcopul Euotimon a voi't sa ne sileasca (sa jertfim) si ca el insusi a adus la templul zeitei Nemesis un miel, pe care frigmdu 7 l, dupa ce a voit sa manfnee din el, 1-a dus acasa intreg. 14. El a fost luat in ris pentru juramintul sau mincinos, deoarece jurass pe soarta imparatului, fiind Incoronat la sarbatorile zeitei Nemesis §i tagaduind ca este cres'tin, fara sa-i para rau ca celorlalti cre^tini pen- tru aceasta tagaduire. XIX. 1. Dupa acestea, proconsulul a venit la Smirna, si, fiind adus Pio- niu, asuferit martiriul. Grefierii au facut insemnari cu patru zile inainte de idele lui martie. 2. Proconsulul Quintilliaous, stind pe soaunul de judecata, a intre- bat : Cum te numesti ? 152 ACTELE MABTIRICE El a raspuns : Pioniu. 3. Proconsulul a zis : Jertfesti ? El a raspuns : Nu. 4. Proconsulul a intrebat : Ce religie sau sects urmezi ? El a raspuns : A Bisericii Universale. 5. Proconsulul a intrebat : Care Biserica Universala ? El a raspuns : Simt preot al Bisericii Universale. 6. Proconsulul (a intreba't) : Tu esti invatS'torul acestora ? El a raspuns : Da, am invatat. 7. El a intrebat : Tu esti invatatorul acestei nebunii ? El. a raspuns : (Sint invatatorul) cinstirii lui Dumnezeu. 8. Proconsulul a intrebat : Care cinstire ? El a raspuns : Cinstirea lui Dumnezeu Tatal, care a creat toate. 9. Proconsulul i-a zis : Jertfeste. Pioniu a raspuns : Nu, eu trebuie sa ma rog lui Dumnezeu. 10. Iar proconsulul a zis : Noi toti cinstim zeii, cerul si zeii care sint in cer. De ce privesti in aer ? Jertfeste aerului. 11. Pioniu a raspuns : Nu privesc aerul, ci pe Cel ce a facut aerul, cerul si toate cele dintr-insele. 12. Procomsulul a zis : Spune-mi, cine le^a faout ? El a raspuns : Nu se ouvine a spune. 13. Desigur, Dumnezeu, adica Zeus, care este in cer, caci el este regele tuturor zeilor. XX. 1. Proconsulul i-a zis lui Pioniu, care tacea, fiind intins pe stilp r Jertfesti ? Pioniu a raspuns : Nu. 2. Dupa ce 1-a strujit cu unghii de fier, i-a zis proconsulul : Intoar- ce-te (la credin^a noastra) ; de ce esti nebun ? Pioniu a raspuns : Nu sint nebun, ci ma tern de Dumnezeul Cel viu.. 3. Proconsulul (a zis) : Multi al|ii au jertfit si traiesc, si sint inte- lepti. Pioniu a raspuns : Eu nu jertfesc. 4. Proconsulul a zis -. Gindeste-te in tine insu^i, inainte de a fi in- trebat si schimba-te. Pioniu a raspuns : Nu. 5. Proconsulul i-a zis : De ce te grabesti ia moarte ? Pioniu a ras- puns : Nu la moarte, ci la via^a. MABTIRIUL SF1NTULUI PIONIU • 153; 6. Quintillianus proconsulul i-a zis: «Nu faci mare lucru, grabindu-te- la moarte ; caei si oei ce se inscriu pentru luptele cu fiarele dispretuiesc moartea pentru putin argint, iar tu esti unul dintre aceia. Pentru. ca te grabesti, deci, la moarte, vei fi ars de yiu». 7. Proconsulul a citit de pe o tablita in latineste : «Am hotarit oat Pioniu, care a marturisit ca este crestin, sa fie ars de viu». XXI. 1. Pioniu a mers in graba la amfiteatru, plin fiind de rivna pentru credinja si, stind de fata grefierul insotitor, s-a dezbracat de buna voie. 2. Apoi, intelegind ca trupul sau a ramas curat si intreg, s-a umplut de miare bucurie si, ridicind ochii spre oer si multumind lui Dumnezeu ca 1-a pastrat astfel, s-a intins pe lemn si i-a spus soldatului sa-i bata cuiele. 3. Iar dupa ce a fost pironit, i-a zis iarasi slujitorul public : Ca- ie$te-te si ti se vor scoate cuiele. 4. Iar Pioniu a raspuns : Am simtit ca sint puse, si gindindu-se pu- tin a zis : De aceea ma grabesc (la moarte) ca sa inviez repede, vorbind lamurit despre invierea mortilor. 5. L-au ridicat, deci, pe lemn, iar dupa acestea au ridicat pe un oare- care preot, Mitrodor, din secta marcionitilor. 6. S-a intimplat ca Pioniu sa fie la dreapta, iar Mitrodor la stinga,. si amindoi priveau spre rasarit. 7. Dupa ce s-a adus pentru ei focul si lemnele au fost ingramadita in jurul lor, Pioniu a inchis ochii, Inctt multimea a crezut ca si-a dat sufletul. 8. Dar el, rugindu-se incet, ajungind la sfirsitul rug&ciumii, a deschis ochii. 9. Urcindu-se indata flacara, Pioniu, cu fata vesela, spunind eel din urma amin si zicind : Doamne primeste sufletul meu 64 , suspinind usor si fara de chin, a murii si, ca pe o comoara, s>-a incredintat duhul Tatalui, eel ce a fagaduit ca va pazi orice singe (varsat) si orice suflet condamnat pe nedrept. XXII. 1. Petrecind ferioitul Pioniu astfel de viata nepSteta, fara paoate si curata, avind totdeauha mintea atintila spre Atotputernicul Dumnezeu si spre Iisus Hristos, Domnul nostru, mijlocitorul dintre Dumnezeu si 64. Fapte 7, 59. 154 ACTELE MARTIRICE oameni 65 , s-a invrednlcit de un astfel de sfirsit, trecind prin poarta cea ^trimta 66 la lumina cea puternica si mare. 2. Stralucirea coroanei lui s-a aratat si asupra trupului. Caci dupa ce s-a stins focul, noi cei de fata am vazut ca acesta era asemanator cu trupul unui atlet pregatit si in plinfi puitere. 3. Urechile lui nu se intepenisera, perii capului intineriserS, iar barba i se impodobi.se, inflorind ca la cei tineri. 4. O frumusete minunata stralucea iarasi pe fata lui, incit paginii Inspaimintati, avind constiinta tulburata de teama, s-au retras. XXIII. S-a intimplat aceasta in timpul proconsuluiui Asiei, Julius Proclus ■Quintillianus, sub al doilea consulat al imparatului Gains Mesius Quintus Trajanus Decius Auaustus si eel de al treilea al lui Vettius Gratus, cu pa- tru zile inainte de idele lui martie, dupa romani, in douazeci si noua ale lunii a sasea, dupa cei din Asia, intr-o zi de simbata, la ora zece, iar dupa noi imparatind Domnul nostru Iisus Hristos, CSruia se cuvine slava in vecii vecilor. Amin. INDICE SCRIPTURISTIC * 140. Facere 1, 1 - VIII, 3, 143. cap. 6, 7, 8 - IV, 23, 141. 19, 1—29 - IV, 18, 141. Ie$ire 16, 2 - IV, 11, 140. 16, 3 - IV, 11, 140. 20, 3—5 - III, 3, 139. 20, 11 - VIII, 3, 143. 22, 1—6 - IV, 11, 140. 23, 5 - IV, 5, 139. 25, 24 - IV, 11, 140. Numeri 11, 4—5 - IV, 11, 14, 1—2, 27 - IV, 11, 140. 14, 2—3 - IV, 11, 140. 16, 3, 11 - IV, 11, 140. 16, 11 - IV, 11, 140. 21, 5 - IV, 11, 140. 25, 1 - IV, 11, 140. 25, 3 - IV, 11, 140. Deuteronom 4, 3 - IV, 11, 140. 6, 13—15 - III, 3, 139. Iosua 22, 17 - IV, 11, 140. I Regi 28, 11 - XIV, 2, 148. 28, 14—15 - XIII, 2, 148. 28, 19 - XIV, 12, 149. ■Estera 3, 15 - XII, 6, 146. Psalmi 9, 9, 13—14 = XII, 3, 146. 105, 19 - IV, 11, 140. 105, 25 - IV, 11, 140. 105, 28 - IV, 11, 140. 105, 37—38 - IV, 11, 140. Pilde, 11, 31 - IV, 16, 141. 24, 17 - IV, 6, 139. Isaia 1, 10 - XIII, 2, 147. 1, 15 - XIII, 2, 147. 36, 16 - VIII, 3, 143. 42, 5 - VIII, 3, 143. 59, 1—2 - XII, 14, 147. 59, 3 - XIII, 2, 147. Ieremia 7, 31 - IV, 11, 140. Iezechiel 16, 27—29 - IV, 11, 140. 23, 39 - IV, 11, 140. Daniel 3, 18 - IV, 24, 141. 3, 18 - V, 2, 142. Amos 4, 13 - VIII, 3, 143. 8, 11 - XII, 7, 146. Baruh 4, 26 - XII, 4, 146. 1st. Suzanei 1, 1—63 - XII, 5, 146. II Macabei 7, 28 - VIII, 3, 143. Matei 3, 12 - IV, 14, 140. 3, 12 - XII, 111, 147. 65. 7 Tim. 2, 5 ; / In. 2, 1 j Evr. 12, 24. 66. ML 7, 13 ; Lc. 13, 24. ") Cifra romana se refers la capitol, a doua cifra (araba) la paragraf, iar ultima indica paging. Cifrele cu numerele arabe intre 132 — 137 indica paginile introducerii. MARTIRIUL SFINTULUI PIONIU 155 5, 13 - XII, 12, 147. 5, 20 - XII, 16, 147. 7, 6 - XII, 3, 146. 7, 13 - XXII, 1, 154. 10, 21 - XII, 10, 147. 11, 27 - VIII, 3, 143. 12, 31 - XIII, 1, 147. 16, 47—48 - IV, 15, 141. 18, 11 - XVI, 4, 150. 23, 37 - XIII, 2, 147. 25, 5 - XII, 8, 146. 27, 25 - XIII, 2, 147. Marcu 3, 29 - XIII, 1, 147. 9, 50 - XII, 12, 147. 13, 12 - XII, 10, 147. 15, 13—14 - XIII, 2, 147. Luca 3, 17 - XII, 11, 147. 6, 21 - VII, 5, 143. 7, 22—25 - XIV, 7, 148. 9, 55 - XVI, 4, 150. 10, 22 - VIII, 3, 143. 12, 10 - XIII, 1, 147. 13, 24 - XXII, 1, 154. 13, 34 - XIII, 2, 147. 14, 34—35 - XII, 12, 147. 18, 8 - XII, 9, 146. 21, 8 - XIV, 10, 149. 21, 16 - XII, 10, 147. 22, 31 - XII, 11, 147. 23, 21—23 - XIII, 2, 147. loan 1, 9 - V, 4, 142. 1, 18 - VIII, 3, 143. 3, 17 - XVI, 4, 150. 12, 31 - IV, 17, 141. 12, 47 - XVI, 4, 150. 14, 7 - VIII, 3, 143. 19, 15 - XIII, 2, 147. Fapte 4, 24 - VIII, 3, 143. 5, 26 - III, 5, 139. 7, 52 - XIII, 2, 147. 7, 59 - XXI, 9, 153. 14, 15 - VIII, 3, 143. 17, 5 - V, 2, 142. 20, 33—34 - XI, 3, 145. Romani 12, 13 - I, 1, 138. I Corinteni 4, 12 - XI, 3, 145. 10, 7 - IV, 11, 140. 10, 8 - IV, 11, 140. II Corinteni 11, 9 - XI, 3, 145. . 11, 14 - XIV, 10, 149. 12, 13—14, 16 - XI, 3, 145. Galateni 4, 19 - XII, 4, 146. 5, 14 - XII, 15, 147. Efeseni, 3, 6 - VIII* 3, 143, I Tesaloniceni 2, 9 - XI, 3, 145. 2, 15 - XIII, 2, 147. II Tesaloniceni 2, 3—11 - XIV, 10, 149. 3, 8 - XI, 3, 145. I Timotei 2, 4 - XVI, 4, 150. 2, 5 - XXII, 1, 154. Tit 2, 11 - XVI, 4, 150. Evrei 10, 26—27 - IV, 10, 140. 12, 24 - XXII, 1, 154. Iacob 5, 20 - I, 2, 138. I Petru 4, IS - IV, 116, 141. II Petru 3, 12—24 - IV, 24, 141. I loan 2, 1 - XXII, 1, 154. 2, 18 - XIV, 10, 149. Apocalipsa 10, 6 - VIII, 3, 143. 12, 4 - XII, 3, 146. INDICE REAL §1 ONOMASTIC Aaron, IV, 11, 140. Act martiric, 136. Adepti, 135. Adorator, XIV, 13, 149. Aer, XIX, 10, 11, 152. Agricultor, IV, 14, 140. Ajutor, XI, 4, 145. Alegere, X, 6, 145. Alexandra, pagin din Smirna, VI, 1, 2, 4, 142. Aman, slujitorul regelui Mediei si Persiei Artaxerxe, XII, 6, 146. Amfiteatrul din Smirna, 135; VII, 1, 143; XXI, 1, 153. Amin, XXI, 9, 153 j XXIII, 1, 154. Amintire, I, 2, 138. An, ani, 137 j XIII, 6, 148. Anaxarh, filozof grec, 134; XVII, 3, 150. Animale salbatice, XVIII, 8, 151. Anticristul, XIV, 10, 149. Anytos, acuzatorul lui Socrate, 134 ; XVII, 2, 1'50. Apa, III, 1, 139; IV, 20, 22, 141; XII, 7, 146. Aparare, 136. Apel, 134. Apostasie, 134. Apostol, I, 1, 138; XIV, 10, 148. Aproapele, XII, 10, 147. Aria, XII, 11, 147. Ardere pe rug, 182; 133; 135. Arestare, 133. Argint, XX, 6, 153. Arie, IV, 14, 140; XII. 11, 147. Aristide, politician din Atena, 134; XVII, 3, 150. Asclepiade, martir la Smirna, 132 ; 133 ; 135; II, 3, 138; III, 4, 139; IX, 7, 8, 9, 144; X, 5, 145; XVIII, 8, 9, 151. Asia prooonsulara, 132; 135; XXIII, 154. Asin, IV, 5, 139. Asprime, 133. 156 ACTELE MARTIBICE Atenieni, 134 ; XVII, 2, 150. Atentie, V, 1, 142. Atitudine, 133. Atlet, XXII, 2, 154. Aur, IV, 11, 140 j IV, 24, 141 ; V, 2, 142. Autor, 132 ; 133 j 135. Autoritafile romane din Struma, 132 ; 133 ; 135. Avraam, XIV, 7, 148. B Baal — Peor, numit si Beelfegor, zeu la asirdeiii, IV, 11, 140. Balaur, XII, 3, 146. Banca, banci (cu sens de scaune), III, 7, 139. Barba", XXII, 3, 154. Barbat, -ti, 133; 136-; I, 1, 138; IV, 2, 139; XI, 2, 145; XIV, 3, 148; XVIII, 1, 150. Barbat apostolic, I, 2, 138. Batrini, XII, 5, 146. Beelfegor (Baal-Peor), zeu la asirieni, IV, 11, 140. Bibliotheca hagiographica Graeca, 136. Bibliotheca hagiogpraphica Latina, 136. Binele, 133; IV, 11, 140; V, 4, 142; XI, 6, 146. Biruinta, XII, 6, 146. Biserica, 134; 137; XII, 3, 146. Biserica universala din Smirna, 132 ; 134 ; 136; II, 1, 138; IX, 2, 6, 8, 144; XI, 2, 145; XIII, 6, 148; XIX, 4, 5, 152. Biserica veche, 134. Bucatf, XII, 3, 146. Bucurie, XXI, 2, 153. Bunatate, 133 ; V, 3, 142. Buna voie, IV, 3, 10, 13, 139—140 , XIII, 1, 147; XXI, 1, 153. Cale, cai, XII, 3, 4, 146. Calea vietii, XII, 3, 146. Cap, 135 ; XV, 7, 150 ; XVIII, 10, 151 ; XXII, 3, 154. Caracter, 136. Carina, sat in provincia romana Asia proconsulara, 134; XI, 2, 145. Carte, -ti, 136. Cartea Judecatorilor, IV, 12, 140. Casa, I, 3, 138. Casa de desfriu, VII, 5, 143. Cauza, 134; IV, 14, 140; IV, 20, 24, 141. Cavalerie, XV, 1, 5, 149. Cadere, IV, 6, 140. CalSu, XV, 6, 149. Carturari, XII, 16, 147. Cartile Regilor, IV, 12, 140. Cenusa, IV, 19, 141. Cer, ceruri, V, 2, 142; VIII, 3, 143; IX, 6, 144; XII, 3, 146; XIII, 8, 148; XIV, 14, 149; XVI, 3, 150; XIX, 10, 11, 13, 152 ; XXI, 2, 153. Cetate, IV, 21, 141 ; VI, 3, 142; XII, 6, 146, Chin, -uri, 136 ; XXI, 9, 153. Chip, 134 ; IV, 24, 141 ; XII, 4, 146 ; XIV, 11, 12, 149. Chip de aur, V, 2, 142. Cinste, 136; XV, 5, 149. Cinstire, XIX, 7, 8, 152. Citate, 134. Coada, XII, 3, 146. Coaste, XV, 7, 150; XVIII, 11, 151. Comoara, XXI, 9, 153. Comparatie, 133. Compunere, 132. Conducator, -ri, XIII, 2, 147 ; XV, 5, 149 j XVI, 5, 150. Consulat, 135 ; 136 ; XXIII, 154. Constiinta, XXII, 4, 154. Copil, copii, 134; XII, 4, 13, 146— 147 - r XIV, 16, 149. Copilarie, XIV, 1, 148. Coroana, -ne, 135; XVIII, 4, 151; XXII, 2, 154. Credinfa, 134; 135; 136; I, 138, IV, 3, 139; IX, 4, 144; XII, 1, 9, 146; XIV,. 15, 149; XXI, 1, 153. Credinta greco-romana, 133; XX, 2, 152; Credincios, -si, XI, 3, 145. Crestin, -ni, 133; 134; 135; 136; 137; I,. 2, 138; HI, 1, 139; IV, 1, 139; IV, 10, 13, 140 ; VII, 3, 5, 143 ; VIII, 2, 4, 143 t IX, 2, 4, 5, 7, 144; XI, 4, 145; XII, 2, 146; XV, 7, 150; XVI, 2, 150; XVIII, 6, 14, 151 ; XX, 7, 153. Cruce, XIII, 8, 148. Cuie, 135; 136; XXI, 2, 3, 153. Curaj, 135; 136. Curatie, 133 ; V, 3, 142. Cursa, curse, V, 5, 142. Cuviinta, I, 1, 138. Cuvint, cuvinte, 136; IV, 2, 139; IV, 7, 140; VI, 4, 142; XII; 7, 9, 146. Cuvintare, 132 ; 183 ; 134 ; 136. Cuvintul - Iisus Hristos, IV, 24, 141 - r VIII, 3, 143; IX, 6, 144; XII, 11, 147- D Dar, -uri, XI, 3, 4, 5, 145—146. Data, 136. Datare, 136. Decapolis, oras llnga Marea Tiberiadei, in Galileea, IV, 21, 141. Decius, Gaius Mesius Quintus Trajanus Augustus, imparat roman, 132 ; 134 1 135; 136; 137; II, 1, 138; XXIII, 154. Demon, -ni, XIII, 6, 148; XVI, 7, 13, 148—149. Demonii iadului, XIV, 11, 149. Departare, XII, 14, 147. Desfriu, VII, 5, 143. MARTTKIUL SF1NTULUI PIONIU 157 Deucalion, erou legendar la greci, IV, 23, 141. Dezmadejde, XIV, 16, 149. Diavoiul, XVIII, 12, 151. Doamne, XXI, 9, 153. Dobindire, V, 5, 142. Domnie, 135. Domnul Iisus Hristos (Dumnezeu), 136; I, 2, 138; XI, 6, 146; XII, 6, 7, 9, 14, 146—147; XXII, 1, 153; XXIII, 1, 154. Dovada, -zi, 134; XVII, 2, 150. Dreapta, XXI, 6, 153. Dreapta lui Dumnezeu, XII, 3, 146. Drept, -(i, IV, 16, 141 ; XHI, 9, 148. Dreptate, 134; IV, 8, 140; XII, 16, 147; XIV, 5, 10, 148—149; XVI, 6, 150; XVII, 3, 150. Duh, Sfintul Duh, 134; XIII, 1, 147. Dun, cu sens de suflet, XXI, 9, 153. Dumnezeire, 134. Dumnezeu, 134; 135; III, 3, 4, 139; IV, II, 140; IV, 18, 20, 24, 141; V, 5, 142; VII, 5, 143; VIII, 3, 143; IX, 6, 144; X, 8, 145; XI, 5, 7, 146; XII, 3, 11, 13, 14, 15, 146—147; XIV, 9, 148; XVI, 3, 4, 150; XVIII, 12, 151; XIX, 7, 8, 13, 152; XX, 2, 152; XXI, 2, 153; XXII, 1, 153. Dumnezeu Cuvintul, XII, 11, 147. Dumnezeu Tatal, XIX, 8, 152. Durere, -ri, 134; XII, 4, 146. . Dusman, -ni, IV, 8, 140. Efes, oras, capitala provinciei romane Asia proconsulara, 132; 134; 135; XV, 4, 149. Egipt, IV, 11, 140. Elini, HI, 6, 139 ; IV, 4, 139. Episcop, 134; XV, 2, 149; XVI, 1, 150; XVIII, 12, 13, 151. Estera, ajunsa sotie a lui Artaxence, re- gele Mediei si Persiei, XII, 6, 146. Etna, vulcan In Sicilia, IV, 21, 141. Euctimon, episcopul Smirnei caire a re- negat pe Hristos, jertfind zeilor, 134; XV, 2, 149; XVI, 1, 150; XVin, 12, 13, 151. Eutihian, eretic montanist, dus la inchi- soarea din Smirna, XI, 2, 145. Eusebiu de Cezareea, istoric bisericesc, 135; 136. Eutihian, montanist din provincia Frigia, 134. Evlavie, XIII, 9, 148. Evlaviosi, XI, 2, 146. Exemplu, 134. Fapta, fapte, I, 1, 138; IV, 16, 141. Fapt, XIII, 3, 147; XIV, 1, 148. Farisei, XII, 16, 147. Fascii, X, 4, 145. Fata, fete, IV, 2, 139; X, 2, 145; XXI, 9, 153; XXIII, 4, 154. Februarie, 132; 133; 136; II, 1, 138. Fecioara, XII, 8, 146. Femeie, femei, III, 6, 139; VII, 5, 143; IX, 4, 144; XI, 2, 145; XIV, 2, 148. Fericirea vesnica, VII, 5, 143. Fiare salbatice, XX, 6, 153. Fier, XX, 2, 152. Fiica, fiice, IV, 11, 140. Fiinta, IV, 20, 141. Filozof, -fi, x 134; XVII, 3, 150. Fire, IV, 20, 141. Fiu, fii, IV, 2, 11, 139—140; XVIII, 8, 151. Fiul lui Dumnezeu, 133. Fiul omului (— Iisus Hristos), XII, 9, 146. Flacara, XXI, 9, 153. Foame, X, 8, 145. Foamete, X, 7, 145; XII, 7, 146. Foe, 135 ; IV, 21, 22, 24, 141 ; X, 2, 145 ; XII, 11, 147; XVIII, 2, 151; XXI, 7, 153; XXII, 2, 154. Foisor, foisoare, III, 6, 139. Folos, IV, 22, 141 ; VII, 2, 143. Forta, 134. Frate, -\i, 136; I, 2, 138; IX, 4, 144; XII, 2, 10, 146—147 ; XIV, 16, 149. Frica, XII, 6, 146. Frigia, provincie romana in Asia Mica, 134. Frigian, 134. Frigieni, numiti si montanisti, secta in Frigia din Asia Mica, X, 2, 145. Frumusete, IV, 2, 139; XII, 5, 146; XXII, 4, 154. Fum, IV, 19, 141. Functional 134. Fund, XI, 4, 145. G Genunchi, XV, 7, 150. Ghicitor, XIV, 9, 148. Git, 133; II, 3, 138; XV, 6, 149. Gladiatori, XVIII, 8, 151. Gluma, IV, 3, 139. Gomora, lost oras in Iudeea, XIII, 2, 147. Gordian, imparat roman, IX, 4, 144. Gratus,- Vettius, consul roman, 135; XXIII, 154. Grefier, 133 ; IX, 1, 144 ; XIX, 1, 151 ; XXI, 1, 153. Gre$eala, -li, IV, 3, 139. Griu, IV, 14, 140; XII, 11, 147. Guler, XV, 6, 149. Guvernalor, VII, 1, 143. H Haina, -ne, X, 3, 145; XIV, 3, 148. Homer, IV, 2, 4, 139. Hotarire, XI, 5, 146. 158 ACTELE MARTIRICE Hristos si Domnul Hristos, 132; 133; 134; 136; VII, 5, 143; VIII, 3, 143; IX, 2, 144; XII, 4, 146; XIII, 2, 3, 8, 9, 147— 148; XIV, 6, 10, 16, 148—149; XVIII, 12, 151. I lad, XIV, 11, 149. Idele, 136; XIX, 1, 151; XXIII, 154. Idol, -li. 135; IV, 11, 140; VI, 3, 142; VII, 2, 143; XIV, 13, 15, 149; XVIII, 5, 151. Iesirea, carte in Vechiul Testament, IV, 12, 140. Iisus Hristos, 133; IV, 7, 140; IV, 24, 141; IX, 6, 8, 144; XII, 9, 146; XIV, 14, 149; XXII, 1, 153; XXIII, 1, 154. Incendiu, -ii, IV P 23, 141. Indicate, -tii, 136. Informatie, -ii, 137. Inima, I, 1, 138; IV, 11, 140. Insula, -le, IV, 21, 141. Insulte, 134. Intemogatoriu, 1312 ; 133 ; 135. Introducere, 133. Iordanul, IV, 18, 141. Ironie, VI, 2, 142. Istoric, 134. Istorisire, 133; 136. Iudeea, IV, 18, 141. Iudei, 133; III, 6, 139; IV, 2, 139; IV, 5, 8, 10, 139—140; XIII, 1, 3, 147; XIV, 1, 8, 148. I Imbelsugare, VIII, 3, 143. Imbulzeala, X, 3, 145. Imparat, 132; 134; III, 2, 139; VIII, 4, 143; IX, 4, 144; XVIII, 14, 151; XXIII, 154. Inabusire, 133; XI, 1, 145. Inceput, IV, 7, 140. Inchisoare, 133; 134; 135; 136; II, 4, 138; VI, 3, 142; X, 1, 145; XI, 1, 3, 4, 5, 145—146; XII, 1, 146; XV, 1, 149; XVIII, 6, 10, 12, 151. Incurajare, 136; I, 2, 138. Indemn, -uri, 136. Indoiala, III, 2, 139 ; VII, 5, 143. ' Indrazneala, 136 ; IV, 9, 140. Inger, -rii, XIV, 9, 148. Inger al luminii, XIV, 10, 148. Insemnari, XIX, 1, 151. Insel&tor, -ri, XIV, 9, 13, 148 — 149. Intindere, IV, 14, 140. Intrecere, XVIII, 8, 151. Intelepciune, 134 ; XVII, 3, 150. Invatator, IV, 4, 7, 139—140; XIII, 5, 148 ; XIX, 6, 7, 152. Invatatura, -uri, 134; 136; I, 2, 138. Invierea mortilor, XXI, 4, 153. Jertfa, -fe, 132; 133; 134; 135; IV, 11, 140 ; VII, 2, 143. Jertfe idolesti, II, 4, 138. Jocuri, XVIII, 8, 151. Judecata viitoare, IV, 24, 141. Judecata, 134; IV, 17, 141; XIX, 2, 151. Judecatori, carte a Vechiului Testament,. IV, 12, 140. Juramint mincinos, XVIII, 14, 151. Lanturi, 133; II; 3, 138; III, 5, 139; VI,. 2, 3, 142 ; IX, 4, 144. Lamurire, XIV, 7, 148. Launtrul pamintului, IV, 22, 141. Legatura, 133. Legea (V. Testament), IV, 11, 140. Legile romane, 134; XVI, 6, 150. Lenin, lemne, XXI, 2, 5, 7, 153. Lepidus, functionar roman in orasuS Smirna, 134; XV, 2, 149; XVI, 2, 3, 4„ 150; XVIII, 1, 150. libertate, XI, 7, 146. Lictor, -ri, soldatf romani care purtau, fasciile si securea, X, 4, 145. Lidia, proviincie romama in Asia Mica, IV, 21, 141. Limn, preot al Bisericii universale dirt Smirna, 132; 133; II, 1, 138; XI, 2„ 145. Liniste, V, 1, 141. Locuitor, -ri, IV, 18, 141. Lopata, IV, 14, 140. Lopata de foe, XII, 11, 147. Luare aminte, VI, 1, 142; XIII, 1, 147. Lucrare, lucrari, 136; V, 5, 142. Lucru, III, 5, 139; IV, 4, 139; XIV, 10;. 148 ; XX, 6, 153. Lume, I, 2, 138; IV, 17, 141; X, 1, 145 ? XIII, 4, 147 ; XVI, 4, 150. Lumina, 133 ; V, 3, 4, 142 ; XIV, 10, 148 p XXII, 1, 154. Luna (a anului), 136; II, 1, 138; XXIII,. 154. Lupte cu fiarele, XX, 6, 153. Lupte de gladiatori, XVIII, 8 151 M Macedonia, crestina din Smirna, origina- ra din satul Carina, 132; 134; II, 1,. 138; XI, 2, 145. Mag, XIV, 9, 148. Magistrat, -ti, 130 ; 136. Marcion, eretic din Asia Mica, 135. Marcioniti, secta, aderentii lui Marcion„ 135; XXI, 5, 153. Marou Aureliu, imparat roman, 135 ; 136.. Marea, IV, 15, 20, 141 ; XVI, 3, 150. Marea Moarta, IV, 20, 141. MARTIRIUL SFINTULUI PIONIU 159> Martie, 132; 135; 136; 136; XIX, 1, 151 j XXIII, 154. Martir, -ri, 132; 133; 134; 135; 136; I, 2, 138; II, 1, 138. Martiirii scilitani din localitatea Scili, provincia Africa, 136. Martiriu, 132, 133; 136; 137; XIX, 1, 151. Martiriul Sf. Pioniu, 132 ; 138 ; 136 ; 138. Martirologiul Ieronimian, 136. Martor ocular, 133. Margaritare, XII, 3, 146. Marturie, XII, 5, 146. Marturisire, 136. Meletos, tatal lui Homer, IV, 2, 139. MeMtos, acuzatorul lui Socrate, 134 ; XVII, 2, 150. Mesia, 133. Miel, 134; XVIII, 13, 151. Mijlocitor, XXII, 1, 153. Mila, IV, 8, 140. Minciuna, XIV, 1, 148. Mintea, XXII, 1, 153. Minuni, XIII, 6, 148. Mirare, XIV, 10, 148. Mistreti, XII, 3, 146. Mitrodor, preot din secta marcionitilor, martir la 12 martie 250, XXI, 5, 6, 153. Mina, miini, 135; IV, 1, 2, 139; IX, 3, 144; XII, 11, 14, 147; Xllil, 2, 147; XV, 7, 150; VIII, 11, 151. Mintuirea lumii, XVI, 4, 150. Minie, IV, 18, 141. Moarte, -tile, 132; 133; 135; 136; V, 5, 142; X, 7, 145; XII, 10, 147; XIII, 3, 147; XX, 5, 6, 152—153; XXI, 4, 153. Moarte martirica, 135. Moise, IV, 5, 11, 139—140. Montanisti, adepfii ereticului Montan, din Asia Mica, 134; XI, 2, 145. Mort, -ti, IV, 11, 140; XXI, 4, 153. Mucenita, 132. Multime, 133; 134; III, 5, 139; V, 1, 142; X, 1, 3, 4, 145; XV, 1, 4, 149; XVIII, 3, 6, 151 ; XXI, 7, 153. Munte, -ti, IV, 11, 140; IX, 4, 144. N NSvod, IV, 15, 141. Neam, neamuri, IV, 11, 140. Nebunie, XIX, 7, 152. Necredinoios, -si, IV, 16, 21, 141; XIV, 11, 13, 149. Nedreptate, -ti, XII, 15, 147; XIV, 5, 148. Nelegiuit, -ti, XII, 5, 146; XIII, 9, 148. Nemesis, zeita care avea un templu in orasul Smirna, 134; VI, 3, 142; VII, 2, '143; XV, 2, 149; XVIII, 13, 14, 151. Neoprofetism, 134. Neputinta, XIV, 14, 149. Nevoie, 134; VI, 4, 142; XI, 3, 145; XII, 2, 146. Noapte, XI, 7, 146. Noe, patriarh la evrei, IV, 23, 141. Noul Testament, 133 ; 136. Nume, 132 ; IX, 3, 144 ; XI, 2, 145 ; XII, 2,. 146; XIII, 5, 6, 148; XVIII, 12, 151. O Ocari, XVII, 2, 150. Ochi, XXI, 2, 7, 8, 153. Ofiter de cavalerie, 134; XV, 1, 4, 5, 149.. Om, oameni, III, 6, 139 ; IV, 8, 10, 140 - r IV, 20, 141; VI, 1, 142; VIII, 4, 143; XII, 12, 147; XIII, 3, 4, 5, 6, 147— 148 p XV, 4, 149; XXII, 1, 154. Omulet, X, 5, 145. Oras, 133. Oratorie, 134; XVII, 1, 150. Ora, XII, 2, 146 ; XXIII, 154. Orgels, P., istoric, 136. Osindire, 133. Pace, VI, 3, 142. Parte, -ti, 132; 133; IV, 23, 141; XII, 2,. 146; XVII, 2, 150. Patima, -mi (ca suferinta), 136. Paznic, 132; 133; 134; III, 1, 2, 139; V„ 1, 142; VII, 1, 5, 143; VIII, 2, 143; IX, 2, 144; XI, 1, 3, 4, 5, 145—146; XV, 1, 149. Pacat, -te, IV, 10, 140 ; IV, 18, 141 : XII,. 14, 147; XIII, 1, 147; XXII, 1, 153. Pacatos, -si, IV, 16, 141. Pagin, -ni, 133, 134; 136; IV, 12, 140 h XII, 1, 146; XXII, 4, 154. Pamlnt, IV, 18, 19, 21, 22, 23, 141 ; VIII, 3„ 143; IX, 6, 144; XII, 3, 9, 146; XIII, 8, 148; XIV, 14, 149; XV, 7, 150; XVI,. 3, 150. Pedeapsa, XII, 3, 146. Perii capului, XXII, 3, 154. Persecute, -tii, 132; 134; 136; 137; II,. 1, 138; IX, 4, 144. Persecutor, -ri, 134; XV, 1, 7, 149—150;, XVIII, 10, 151. Piata din Smirna, 133; 134; III, 4, 6,. 139; V, 2, 142; X, 1, 145; XV, 7, 150. Picioare, XII, 3, 146; XII, 12, 147; XV,. 7, 150. Piese, 132. Pilda, IV, 21, 141. Pioniu, preot $i martir la Smirna, 132 k 133; 134; 135; 136; I, 1, 138; II, 1, 2, 138; III, 3, 139; IV, 1, 2, 139; V, 1, 2, 3, 142; VI, 1, 2, 3, 142; VII, 1, 2, 3,. 143; VIII, 1, 2, 3, 4, 143; IX, 1, 2, 3 r . 4, 144; X, 2, 3, 6, 7, 8, 145; XI, 3, 145; XII, 2, 146; XV, 1, 3, 5, 7, 149— 150 p XVI, 1, 2, 3, 4, 6, 150; XVH, 1, 2, 150 p XVIII, 1, 7, 10, 150—151 ; XIX, 1, 2, 9,. a 60 ACTELE MARTIRICE 11, 152; XX, 1, 2, 3, 4, 5, 7, 152—153; XXI, 1, 4, 6, 7, 9, 153 i XXII, 1, 153. Piine, VII, 1. 143; XII, 7, 146. Piine sfintita, III, 1, 139. Plritori, 134; XVII, 2, 150. Flaga, -gi, X, 7, 145. Pleava, IV, 14, 140. Plingere, XII, 2, 146. Plinset, 134; XII, 2, 146. Poarta, III, 6, 139; XXII, 1, 154. Pocainta, 134 ; XIV, 16, 149. Polemon, paznicul templului roman din Smirna, 132; 133; 134; III, 1, 4, 139; IV, 1, 139; V, 2, 142; VII, 1, 2, 3, 5, 143; VIII 1, 2, 3, 4, 143; IX, 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 144; X, 4, 145; XV, 1, 149. Policarp, martir, 132 ; 133 ; II, 1, 2, 138. Polita, pagtna din Smirna, 133; IX, 3, 4, 144. Pomenire, 132; I, 1, 138; II, 1, 134. Popor, 136; VI, 1, 142; VII, 1, 139; XIII, 2, 147. Populate, 133. Porci, XII, 3, 146. Portic, III, 6, 139. Porunca, porunci, III, 2, 3, 139; XV, 4, 149. Post, II, 3, 138. Potop, pofoape, IV, 23, 141. Povara, IV, 5, 139 ; XI, 3, 145. Preot, 132; 133; 134; 135; 136; II, 1, 138; IX, 4, 144; X, 2, 145; XI, 2, 145, XI, 3, 145; XIX, 5, 152; XXI, 5, 153. Pricina, IV, 4, 139 ; IV, IS, 141 ; IX, 3, 144 ; X, 3, 145. Prigonitor, -ori, XV, 4, 149. Prilej, IV, 9, 140. Proces, 132, Proces-verbal si procese-verbale, 132 ; 133. Proconsul, 132; 134; XV, 3, 4, 149 ■- XIX, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 12, 151—152; XX, 1, 2, 3, 4, 5, 7, 152—153: XXIII, 154. Proconsulul Asiei, 134; 135. Profet, -ti, IV, 18, 141 ; XIII, 2, 147 ; XIV, 2, 7, 148. Prooroc, -ci, 133; XIV, 14, 149. Psalmi, XVIII, 12, 151. Putere, puteri, X, 4, 145; XII, 13, 147; XV, 3, 149; XVIII, 10, 151; XXII, 2, 154. Q Quintillianus, Julius Proclus, proconsu- lul Asiei Mici, 132; 135; XIX, 2, 151; XX, 6, 153; XXIII, 154. » Rana, rani, 136. Rasarit, III, 6, 139; XXI, 6, 153. jRaspuns, -uri,. 132; 133; XII, 1, 146. Ratacire, I, 2, 138. Rege, XIX, 13, 152. Regi, carfi ale V- Testament, IV, 12, 140. Reintoarcere, 133. Religia (crestina), 134. Religie, X, 7, 145; XVI, 4, 150; XIX, 4, 152. Rind, IX, 3, 144. Ris, IV, 3, 139; X, 3, 145; VIII, 14, 151. Rivna, IX, 4, 144; XXI, 1, 153. Rod, IV, 19, 141. Romani, popor, XXIII, 154. Rutin, orator din Smirna, 134; XVII, 1, 4, 150. Rug, 132; 133; 135; 136. Rugaciune, -ni, XVIII, 12, 151 ; XXI, 8, 153. Sabat, III, 6, 139. Sabina, martunsitoare a credintei cres- tine la Smirna, numita si Teodota, 132; 133; 135; II, 1, 3, 138; III, 4, 139; VII, 5, 143 ; IX, 3, 4, 6, 144 ; X, 3, 145 ; XV, 7, 150; XVIII, 7, 151. Samuel, profet, XIV, 2, 3, 4, 8, 11, 12, 13, 148—149. Sarea, XII, 12, 147. Sat, 134; XI, 2, 145. Satana, XII, 11, 147; XIV, 10, 148. Saul, regele Iudeilor, XIV, 2, 3, 12, 13, 148—149. Sarbitoare, II, 2, 138. Sarbatorile zeitei Nemesis, XVIII, 14, 151. Savirsire, I, 1, 138. Scaun, scaune, III, 7, 139. Scaun de judecata, XIX, 2, 151. Scena, 133. Scop, 132. Scriere, 132 ; I, 2, 138. Scriptura, XII, 10, 146; XIII, 9, 148; XIV, 12, 149. Secta frigienilor sau montanistilor, 134 ; XI, 2, 145. Secta marcionitilor, 135; XXI, 5, 153. Secta, 134; XI, 2, 145; XIX, 4, 152 j XXI, 5, 153. Secure, X, 4, 145. Semn, -ne, IV, 17, 141. Sens, -uri, 136. Sentimente, 133. Sentinta, 135. Sete, XII, 7, 146. Sfinti, I, 1, 138. Sfirsit, 135 ; 136 ; I, 2, 138 ; IV, 23, 141 ; XXI, 8, 153; XXII, 1, 154. Sicilia, insula in Marea Mediterana\ IV, 21, 141. Sila, HI, 5, 139; VI, 3, 142; XIII, 4, 5, 6, 7, 147—148. MARTIRIUL SFINTULUI PIONIU 161 Sinagogi, XIII, 1, 147. Sinaxarul constantinopolitan, 136. Simbata, III r 1, 139; XXIII, 154. Simbata cea mare, II, 1, 138. Singe, XIII, 2, 147; XXI, 9, 153. Sinurile lui Avraam, XIV, 7, 148. Slava, XXIII, 154. Slava Domnului, XI, 6, 146. Slava lumeasca, XVIII, 1, 150. Slujbas, 135; XVIII, 5, 151. Slujitor public, XXI, 3, 153. Slujitori, XIV, 9, 10, 148. Slujitori diavolesti, XIV, 9, 148. Slujitori ai dreptatii, XIV, 10, 149. Smirna, 132; 133; 134; II, 1, 138; IV, 2, 139; XVI, 1, 150; XVIII, 12, 151; XIX, 1, 151. Soarta, XVIII, 14, 151. Socrate, filozof grec, 134; XVII, 2, 3, 150. Sodoma, fost oras in Iudeea, XIII, 2, 147. Soldat, XXI, 2, 153. Solomon, IV, 6, 140. Sora, XVIII, 7, 151. Sosire, 135. Speranta, IV, 16, 141 ; X, 8, 145. Stat, 135; XVIII, 5, 151. Stapina, 133 j IX, 3, 144. Stele, XII, 3, 146. Stilp, 135; XX, 1, 152. Stinga, XXI, 6, 153. Strain, -ni, IV, 18, 141. Stralucire, XXII, 2, 154. Studii, XVII, 2, 150. Suferinta, -{e, 134; 136; XVI, 6, 150. Suflare, IV, 14, 140. Suflet, 135; XIV, 7, 14, 143—149; XXI, 7, 9, 153. Suzana, sojia lui Ioachim din Babilon, XII, 5, 146. Tatal (Dumnezeu), XXI, 9, 153. Tablita, XX,' 7, 153. Tagaduire, XVTII, 14, 151. Tarie sufleteasca, 134; 136; XVII, 3, 150. TeamS, IV, 10, 140 ; IV, 20, 141 ; XXII, 4, 154. Temnita, XV, 3, 149; XVIII, 9, 151. Templul roman din Smirna, 132 ; 133 ; 134; III, 1, 139; V, 1, 142; VI, 3, 142; XV, 1, 7, 149—150; XVI, 1, 150. Templul zeitei Nemesis in Smirna, 134 ; III, 1, 139; VI, 3, 142; VII, 2, 5, 143; IX, 2, 144; XV, 2, 149; XVIII, 13, 14, 151. Teodota, numita mai intii Sabina, martu- risitoare a credintei crestine la Smirna, 132 ; 133 ; IX, 3, 5, 144. Teofil, ofiter de cavalerie in orasul Smirna, 134; XV, 1, 4, 149. 1 — Actele martirice Terentius, pagin din Smirna, 134 ; XVIII, 3 8 151 Text, ' 132;' 133; 136; XIV, 7, 148. Timp, 132; 134; 135; 136; 137; II, 1, 138 ; IV, 23, 141 ; V, 1, 142 ; IX, 4, 144 ; XVIII, 6, 151 ; XXIII, 154. Tineri, XXII, 3, 154. Trup, -uri, IV, 20, 141; XXI, 2, 153; XXII, 2, 154. Tara, IV, 18, 141; XVIII, 7, 151. U Ucenici, XIII, 4, 5, 147—148; XIV, 14, 149. Umezeala, IV, 19, 141. Unghii de fier, XX, 2, 152. Ureche, urechi, XII, 14, 147; XXII, 3, 154. Urmarire, 133. Usurinta, IV, 14, 140. Val de neoprofetism, 134. Valoare istorica, 136. Vechiul Testament, 133; 134; 136. Vecii vecilor, XXIII, 154. Vedenie, II, 2, 138. Vedere, II, 4, 138. Venire, XV, 3, 149. Via, XII, 3, 146. Viata, 136; XII, 3, 146; XIII, 7, 148; XX, 5, 152; XXII, 1, 153. Viclenie, XV, 4, 149. Vietuire, XII, 2, 146. Vigoare, IV, 20, 141. Vinovat, -ft. IV, 16, 141. Vitel de aur, IV, 11, 140. Vint, IV, 14, 140. Virsta, XIV, 1, 148. Voce, XV, 7, 150. Voie, IV, 3, 10, 139—140; IV, 13, 140. Vointa, XIII, 7, 148. Vrajitor, XIV, 9. 148. Vrajitoare, XIV, 2, 4, 7, 11, 148—149. Vrajitorie, XIII, 8, 148; XIV, 2, 6, 14, 148—149. Vrajmas, -si, IV, 5, 6, 139—140; XVIII, 12, 151. Vulcan, IV, 21, 141. Zeu, zei, 132—133; 134; 135; III, 1, 2, 139; IV, 3, 139; IV, 9, 11, 13, 140; IV, 24, 141 ; V, 2, 142 ; VI, 3, 142 ; XVI, 1, 150; XIX, 10, 13, 152. Zeus, capetenia zeilor, XIX, 13, 152. Zi, zile, 1^2; 135; 136; II, 1, 2, 3, 138 j III, 1, 139; XI, 7, 146; XIX, 1, 151; XXIII, 154. 8 MARTIRIUL SFINTILOR CARP, PAPIL $1 AGATONICA (Martirizafi la 13 octombrle 250, sub impSratul Deciu (249 — 253) INTRODUCERE Istoricul Eusebiu de Cezareea vorbeste despre trei martiri din Per- gam, in Asia proconsulard, Carp, Papil si Agatonica, martirizafi, dupd pdrerea sa, imediat dupd Sfintul Policarp si preotul Pioniu, in timpul domniei impdratului Marcu Aureliu (161 — 180) l . Mai mu/Ji istorici cu renume, printre care Adolf von Harnak 2 , Dom H. Leclercq 3 , H. Lietz- mann 4 , J. Vogt 5 , H. Musurillo 6 , H. Gregoire, P. Orgels, J. Moreau si A. Maricq 7 s.a., au suspnut opinia lui Eusebiu, anume cd cei trei martiri amintifi din Pergam au suierit martiriul in timpul lui Marcu Aureliu si a coregentului sdu Lucius Vems (161 — 169). 1. Eusebiu, 1st. Bis., IV, 15, 48, ed. G. Bardy, p. 190. 2. A. Harnak, Die Akten des Karpus, des Papylus und der Agathonike, in «Texte und Unters'uchungen zur Geschichte der altchristlichem Li'fceratur», Band III, Leipzig,. 1888, 3—4, p. 440—454. 3. H. Leclercq, in Les Martyrs, t. I, p. 77. 4. Hans Lietzmanin, Die alteste Gestalt der Passio SS. Carpi, Papyli und Agathonike, in Festgabe K. Miiller, Tubingen, 1'922, p. 46—57 ; Idem, Kielne Schriiten, I, 1958, p. 239—250. 5. J. Vogt, Christenvertolgung, in «Reallexikon fur Antike und Christentum», Band II, Stuttgart, 1958, col. 1175. 6. H. Musurillo, op. cit., p. XVI. 7. H. Gregoire, P. Ch-gels, J. Moreau et A. Mairicq, Les persecutions dans l'Empire romain, 2-e ed., in Memoitres de l'Acaidemie royale de Belgiqvte. Classe de Lettres, 56. Bruxelles, 1964, no. 5, p. 26 — 28 si nota 25, p. 111. MARTIRIUL SFINflLOR CARP, PAPIL $1 AGATONICA 163 Alfi istorici insa, ca B. Aube s , P. Allaid 9 , L. Duchesne 10 , J. de Gui- bert 1 -, W. Hoffman 12 , H. Delehaye 13 ,J. Lebreton, J. Zeiller « J. Da- nielou si H. Marrou 15 s.a., sprijinindu-se pe laptul ca Flavius Optimus era proconsulul Asiei pioconsulare intre 250 — 251, sub impdratui Deciu, pun cu mai mare temei data martiriului lui Carp, Papil si Agatonica la 13 octombrie 250, data, pe care o acceptdm si noi. Data martiriului Sfinfrior Carp, Papil si Agatonica, la care este adau- gat si Agatodor, la 13 octombrie 250, sub impdratui Deciu, s-a pdstrat si in Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae l6 , in Bibliotheca hagio- graphica Graeca 17 , fdrd Agatodor, si in Martyrologium Hieronymianum, unde li gdsim amintiti la 12 martie, la 12 si 13 aprilie 18 . Din actul martiric reiese ca proconsulul Flavius Optimus a obligat mai intii pe Carp sd sacrifice zeilor, dupd porunca imparatilor, dar el a reiuzat, afirmlnd cu mult curaj cd zeii, tiind idcuti din materie pamin- teascd, vor pieri cu timpul. «DumnezeuI nostril, insa, a mdrturisit Carp, fiind in afara de timp si f&catorul veacurilor, ramine nepieritor si vesnic si totd?auna acelasi, aratindu-Se fara adaogire sau micsorare, iar zeii sint facuti de oameni si vor pieri in timp...» 19 . Minios, proconsulul a poruncit ca Sfintul Carp sd fie mtins pe lemn Si strujit si chinuit cu ghiare de fier. 8. R. Aube, Un text inedit d'Actes de martyres du Ill-e siecle, in «Revue archeo- logique», 42 (1881), p. 346, 360 ; la p. 354—360, text grec ?i latin. 9. Paul Allard, HistoJre des persecutions pendant la premiere moitie du troisieme siecle, 4-e ed., Pairis, 1919, p. 427—432. 10. L. Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, t. I, 3-e ed., Paris, 1923, p. 266, n. 1 et 368, m. 1. VI. Joseph de Guibert, La date du martyre dcs Saints Carpos, Papylos et Agath- n/ce, in «Revue des questions historiques», 83 (1908), p. 5 — 23. Vezi si M. L. de Re- gibus, La cronologia degli Atti di Carpo, Papilo et Agatonice, in «Dkla'Skale!iiOn», III (1914), p. 305—320. 12. W. Hoffman, Optimus, 1, to A. Pauly, G. Wissowa uod K. Kroll, Realency- clopadie der klassischen Altertumswissenschaft, Neue Bearbeituag, 35- er Hajband, Stut- tgart, 1939, col. 802^—805. 13. H. Delehaye, Les Passions des martyrs..., p. 136 — 141; Idem, Les Actes des martyrs de Pergame, in «Analeota Bollandiana», 58 (1940), p. 142 — 176. 14. J. Lebreton et J. Zeiller, De la Sin du 2-e siecle a la paix constantinienne, t. II de YHistoire de l'Eglise depuis les origines jusqu'd nos jours, publiee sous la direction de Aug. Fliche et V. Martin, Paris, 1035, p. 149. 15. J. Damielou et H. Marrou, Nouvelle Histoire de l'Eglise. I. Des origines a Saint Gregoire le Grand, Paris, 1963, p. 247. 16. Ed. H. Delehaye, col. 134^-136 ; ei sint amintiti si la 28 iunie, col. 776 — 778. 17. Ed. Fr. Halkin ; t. I, p. 103 — 104. Vezi si studiul lu.i R. van Doren, in D ration - naire d'Histoire et geographie Bcclesiastique, 11 (1949), 1121 si H. Musurillo, op. cit., p. XV— XVI si LXIII— LXIV. 18. J. B. de Rossi et L. Duchesne, t. II, 1, p. 31 si ed. H. Delehaye et H. Qu'entin, t. II, 2, p. 140, la 12 martie; II, 2, p. 185, la 12 aprilie; II, 2, p. 188 la 13 aprilie. 19. Martiriul Slinfilor Carp, Papil si Agatonica, 16, ed. H. Musurillo, p. 24. 164 ACTELE MARTIRICE Apoi a fost interogat Sflntul Papil, crestin din copildrie, care, de asemenea, n-a voit sti. jertteascd. zeilor. Pioconsulul a pomncit ca amin- doi sd fie arsi de vii. Vdzind curajul celor doi martiri, o lemeie crestind, Agatonica, avind un copil, a mdrturisit cd si ea este crestind, si, veseJd, s-a intins singmd pe lemnul iugului spre a' ti arsd de vie, mgindu-se : «Doamne, Doamne, Doamne, ajutd-mi, cdci la Tine am gdsit scaparea /» 20 . Iar cei ce o pri- veau s-au induiosat, zicind: *Groaznic& judecatd si nedrepte porunci» 21 . Actul martiric al Siintilor Carp, Papil si Agatonica pdstreazd apioape in intregime ordinea judecdrii si condamndrii lor dupd procesul verbal de judecatd al tribunalului roman din Pergam, in Asia Procon- sulard. Am fdcut traducerea de ia\d dupd urmdtoarele edipi critice : Pana- iot C. Hristu, Ta Maptupia tffiv dp^atwv ^ptattavwv... Text in limba greacd veche cu tiaducere in limba neogreacd, Tesalonic, 1978, p. 180 — 191 ; H. Musurillo, op. cit, text grec si traduceie englezd, p. 22 — 28 ; text la- tin si tiaducere englezd, p. 28 — 37, care e mai scurt. In textul latin, Carp apare ca episcop la Gurdo, sub Deciu, iar Pamtil, corect Papil, diacon la Tiatira. Vezi si ediU'de : G. Lazzati, Gli sviluppi della letteratura sui martiri nei primi quattri secoli, Torino, 1956, p. 135—137 ; D. Ruiz Bueno, Actas de las martiros, text grec cu traducere spaniold, Madrid, 1951, p. 337 — 382 ; altd edifie 1962. C. Kirsch, L. Ueding, Enchiridion fontktm historiae eoclesiasticae, Freiburg im Breisgau, 6-te Aullage, 1947, p. 55—60 ; VIII Auilage, Frei- burg im Breisgau, 1960 ; H. Delehaye, Les Aides des martyrs de Per- game, in «Analecta Bollandiana», 58 (1940), p. 150—153, text latin, p. 154—157, text grec. Tot aid, p. 158—176, Passio SS. Carpi et so- ciorum, text grec, dupd Codex Vaticanus Graecus 797, iol. 196 — 214, care este o istorisire lungd, plind de detain, ce nu are de-a face cu actul 20. Ibidem, 46, p. 28. 21. Ibidem, 45, p. 28. R. Klein, Der iriihe Christentum im romischen Staat, Darm- stadt, 1971 ; R. Remoedon La crise de I'Empire romain, de Marc Aurele a Anastase (coll. Nouvelle Clio, 11), 2-e ed., Paris, 1970; Marta Sordi, II Cristianesimo e Roma, Bologna, 1965 ; Idem, La data dell'editto di Decio e II signiticato delta persecuzione anticristiana, in «Revista di storia della Chiesa in Italia», XXXIV (1980), p. 451—461 ; A. Alfoldi, Zu den Christenverfolgung in der Mitte des 3 Jahrhundert, in «Klio» 31 (1938), p. 323—348. MARTIRIUL SFINJILOR CARP, PAPIL §1 AGATONICA 165 martiric original, ci urmdreste zidirea morald a credinciosilor ; R. Knopf, G. Kriiger, op. cit., p. 11 — 13, text grec ; G. Rauschen, Martyrium SS. Carpi, Papyli et Agathonicae in Monumenta minora saeouli secundi, in Florilegium Patristicum, Fasc. Ill, ed. 2-a, Bonnae, 1914, p. 105 — 112, text grec ?i latin. Vezi ?i editia §i studiul lui Pio Franchi de'Cavalieri, Note agiogra- fiche, fasc. 6, in «Studi e Testi», 33 (1920), p. 3 — 45, care a editat Codex latinus 4 (sec. XI). Textul martiriului Sfintflor Carp, Papil si Agatonica, compus de Simeon Metairast, care ni s-a pdstrat in limba latind dupa mai multe manuscrise grecesti, la 13 aprilie, in Acta Sanctorum, t. II, Parisiis et Romae, 1866, p. 122—126, este plin de detalii legendare. Vezi si urmdtoarele traduceri in diferite limbi : A. Hamman, op. cit., trad, italiand, p. 53—57 ; Ildefonso Clerici, op. cit., p. 87 — 91 ; P. Hanozin, op. cit., p. 120 — 125 ; G. Rauschen, Echte alte Martyrerakten. Martyrium der Heiligen Karpus, Papyhis und Agathonike, in op. cit., p. 313 — 317, traducere germand •, H. Leclercq, in Les Martyrs, 1. 1, p. 77 s.u. In limba romana : Ion Dinu, in Un document crestin-apusean de con- §tilnta ortodox-orientala. Aspecte din persecutia lui Marcu Aureliu, Cer- ndutf, 1937, p. 60 — 63, traducere iparte depdrtatd de textul grecesc si la- tinesc. Hind fdcutd dupa traducefea francezd a lui H. Leclercq. MARTIRIUL SFINTILOR CARP, PAPIL §1 AGATONICA (Martlriza^i la 13 octombrie sub imparatul Deciu, 249 — 253) 1. Pe cind era proconsul la Pergam J Flavins (Optimus), au fost adusi inaintea lui ferici^ii Carp si Papil, martirii lui Hristos 2 . 2. liar praoonsulul, stind pe soaunul de judecata, a zis : Cum te nu- mesti ? 3. Feriei'tul a spus : Numele meu eel dintii si ales este eel de crestin, iar daca intrebi de numele pe care-1 port in lume, acesta este Carp. 4. Proeonsulul a spus : Iti sint cunoscute porunciie irnparatilor 3 despre datoria de a cinsti pe zei, cei ce conduc toate. De aceea va sfa- tuiesc sa va apropiati de altar si sa jertfiti. 5. Eu sint crestin si ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in timpurile de pe urma pentru mintuirea noastra si spre a ne scapa de ratacirea diavolului ; iar acestor idoli nu jertfesc. 6. Fa ceea ce voiesti ,- caci e cu neputinta ca eu sa jertfesc aparitii- lor inselatoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc acestora sint asemenea lor. 7. Caci precum adevaratii inchinatori, — dupa dumnezeiasca Evan- ghelie a Domnului, — care adora pe Dumnezeu in duh si adevar 4 , se aseamana in slava cu Dumnezeu si sint nemuritori impreuna cu El, pri- mind viata cea vesnica prin Cuvintul, tot asa, cei ce se inchina acestora (zeilor) se aseamana desertaciunn demonilor si vor pieri impreuna cu ei in gheena. 8. Caci este o j-udecaita dreapta penitru eel ce a inselat pe om, fap- tura cea aleasa a lui Dumnezeu, vorbesc despre diavol, eel care a indem- nat din propria sa rautate la aoeasta. De aceea sa sri, 35, li68. ■Cina, 42, 169. Cinstire 15, 167. Condamuare, 164. Copil, ' opii, 164 ; 28, 30, 31, 32, 168 ; 43, lti'J. •Copilarle, 164; 34, 168. Goreqcit, 162. Creduli, 19, 167; 30, 168. Cretin -ni, 164; 3, '5, 17, 23, 166—168; 30, 34, lfi8 ; 47, 169. Crestina, 164. Curaj, 163; 164. Cuvint, cu/inte, 35, 168. Cuvfntul ( = Iisus Hristos), 7, 166. ID Data, 163. Danielou, J., istoric si teolog catolic francez, 1C3. Datorie, 4, 166. Deciu, imparat roman, 162; 163; 166. Delehaye, H, aghiograf belgian, 163. Demon, -ni, 6, 7, 166 ; 42, 169. ©aosebire, 39, 168. Desertaciuine, 7, 166. Diavol, 5, 8, 17, 166—167; 35, 168. Doamne, Doamne, Doamne, 164 ; 46, 169. Domnie, 162, "Domnul (-Iisus Hristos), 7, 166; 39, 168. Duchesne, L., istoric francez, 163. Duh (cu sensul de spirit), 7, 166. Duh, Sfintul Duh, 47, 169. Dumnezeu, 163; 7, 8, 16, 19, 166—167; 29, 32, 34, 168; 44, 47. 169. Ev-amghelie, 7, 166. 'Eusefoiiu de Cezereea, istoric bisenicesc, 162. Eva, 40, 168. Fa.pt, 163 ; 17, 168. Facafor, 163; 16, 167. Faptura, 8, 166. Femeie, 164; 42, 169. i'iul lui Dumnezeu, 5, 166; 41, 168; 47, 169. Foe, 40, 41, 46, 168—169. Furie, 35, 168. Gheen* 7, 166. Ghiare de fier, 163, 23, 35, 167—168. Glas, 42, 169. Gregoire, H., istoric belgian, 162. Guibert, J. de, istoric francez, 163. • H Haine, 44, 169. Harnak, Adolf von, 162. Hoffmann, H., istoric german, 163. Hotwire, 19, 167. Hristos, 1, 5, 166. I Idol, -li, 5, 22, 166—168} 34, 168. Iisus Hristos, 41, 168. Istoric, -ci, 162, 163. I Imparat, -\i, 162; 163; 166; 4, 1:1, 21, 166—1167. tnceput, 17, 167. In-chinator, -ri, 7, 166. Indiipuire, 36, 168. Lngadiuinta, 19, 1-67. Inselaciune, 20, 167. ftvtregime, 164. JudecaTe, 164. Judeoata, 164; 8, 166; 40, 44, 108— 169. Lauda, 47, 169. Lebreton, J., istoric francez, 163. Leciercq, Dom H., istoric francez, 162. Lemar, ksmne, 163; 164; 35, 40, 44, 168— 169. Lietzmann, Hans von, istoric german, protestant, 162. Liniste, 37, 168. Tuoru, 15, 167. Lume, 3, 166; 36, 168. M Mama, 40, 168. Marcu Au reiki, imparat roman, 162. Maricq, A., istoric, 162. Maraou, istoricfrancez, 163. Mariie, 163. Martir, -ri, 162; 164; 1, 166 ; 47, 169. Martiriul Sfiotilor Carp, Papil si Agato- niiaa, 162; 166. MARTIRIUL, SFUNTTTLOR CARP, PAPIL §1 AGATONICA 171 Martiriu, 163. Martyrologium Hieronymianum. 163. Materie, 163 ; 15, 167. Marire, 1(7, 167. Micsorare, 163 ; 16, 167 Mila, 43, 169. Miintuke, 5, 166. Moa^te, 47, 169. Moraau, J., istoric, 162. Musurillo, H., aghiograf, 162. N Nedreptate, 19, 167. .Nepu'tinta. 6, 22, 166. Nume, 1, 166. O Ocarire, 21, 167. Octombrie, 163; 166. •Om, oamemi, 163; 8, 14, 16, 17, 19, 166— 167. Opinie, 162. Optimus, Flavius, proconsulul Asiei pixxxwisulare, 163; 1, 166. Ordimea, 164. Orgels, P., istoric, .162. Oras, 26, 32, 168. Provincie, 32, 168. Putere, 19, 167 ; 47, 169. R Rabdare, 36, 168. Ratacirea diavolului, 5, 166. Ran, rele, 18, 167. Rauta' , t. Ill, pars I, Vimdobomae, 1868, p. 237 — 264 ; Ad Fortunatum. De exhortatione uartyrii, ed. G. Hartel, ibidem, t. Ill, pars I, p. 317 — 347; De laude martyrii, ed. G. Hartel, ibidem, t. Ill, pars MI, Vdndo- bonae, 1871, p. 26—52; De duplici martyrio. Ad Fortunatum, ed. G. Hartel, ibidem, t. Ill, pais III, Ymdobomae, 1871, p. 220—247; Vezi si Fer. Ieranim, De viris illustribus, LXVII. Cyprianus ; LXV1II, Pontius, ed. N. Diamiu, Bucuresti, 1920, p. 102. 6. Sf. Ciprian, Acta proconsularia, I, 1 — 7 ; II, 1 — 2, ed. H. Musurillo, op. cit., p. 168 — 170. Pentru procoaisulul Aspasius Paternus, vezi : Prosopographia Imperii Ro- mani, pars I, ed. E. Groag et A. Stein, Berolini et Lipsiae, 1933, p. 258, nr. 1263 ; IV, 258, mr. 1263. 7. Sf. Ciprian; ep. XX, ed. Bayard, t. II, p. 320, ed. G. Hartel, in . Corp. Script. Eccl. Lat, t. Ill, pars II, Paris, 1871, p. 839—840. 174 ACTELE MARTIRICE Sfintul Ciprian se astepta sd fie arestat, cdci iata ce sciie el, in con- tinuare : *La acest edict, impdratul Valerian a addugat copia unei scri- sori, cu privire la persoana noastrd, pe care a adresat.-o guvematorilor de provincie. Sperdm in fiecare zi sd vedem aceastd scrisoare, stind in taria credinfei si gata sa suferim, a^teptind prin duhul §i indurarea Domnului cununa vie^ii ve§nice. Sd stifi cd papa Sixt (al Romei) a lost executat intr-un cimitir la 6 august (258) si patru diaconi impieund cu el» 8 . Voind sd moaid ca martir, Siintul Ciprian s-a intors de la Curubis la Cartagina, locuind in grddinile sale, unde astepta in fiecare zi sd fie- arestat. Intr-adevdr, la 13 septembrie 258, fund consuli Tuscus si Bassus,. a fost arestat de doi ofiteri la locuin\a su din Cartagina, din ordinul pro- consulului Africei, Galerius Maximus, care in 258 succedase lui Aspa- sius Paternus. Acestia 1-au suit intr-o cdrutd si 1-au dus la Sexti, llngii Cartagina, unde proconsulul Galerius Maximus isi ingrijea sdndtatea. A doua zi, 14 septembrie 258, a inceput inter ogatoriul in atriul (sala) Sauciolium, in fafa unei mari mulfimi de crestini, barbafi, femei si copii. Proconsulul 1-a indemnat sd sacrifice zeilor, dar, fiindcd Sfintul Ciprian s-a impotrivit cu tdrie, acesta a poruncit sd fie ucis imediat cu: sabia 9 . La auzul acestei sentin\e, mulpmea frafilor a inceput sd strige .- «Si noi vrem sd ni se taie capul impreund cu el» 10 . Sfintul Ciprian a mers de bund voie pe cimpul Sexti si acolo si-a dezbrdcat tunica rosie, a ingenunchiat si s-a inchinat Domnului. Si-a dezbrdcat apoi hdina numitd dalmatica, a dat-o diaconilor si astepta cd- laul. Cind a venit acesta, a poruncit celor ai sdi sd-i dea cdldului doud- zeci si cinci piese de our. Iar fratii crestini au intins in fata lui albituri si servete ca sd aibd amintirea singelui lui vdrsat pentru credinfa in Domnul Hristos. Dupaaceea, Sfintul Ciprian si-a acoperit ochii cu miinile. Dar, fiind- cd nu putea sd-si lege miinile, i le-au legat preotul loan si ipodiaconul Iulian, apoi caldul i-a taiat capul cu sabia. Trupul sdu a fast dus noaptea cu lumindri si cu tor\.e 5n ci^itirul procuratorului Macrobius Candidia- nus, care se afla pe calea Mappala, lingd baile publice, si inmormintat cu multd evlavie si mare pompd. 8. Ibidem. 9. Acta proconsularia S. Cypriani, III, 1—5 ; IV, 1 — 3, ed. H. Musurillo, op. cit., p. 172. Pentru proconsulul Galerius Maximus (256), vezi : Prosopographia Imperii Ro- muni. pars I, ed. E. Groag et A. Stein, Berolkii et Lipsiae, 1Q33, p. 2S8, nr. 1263 ; IV, 28 ; H. Musuri'lto, op. cit., p. 169, n. 1. 10. Ibidem, V, 1, p. 174. MARTIRIUL SFINTULUI CIPRIAN 175, La citeva zile dupa aceasta, pioconsulul Airicei, Galerius Maximus,, a muiit n . In cinstea Sfintului Ciprian, s-au ridicat la Cartagina trei basilicii creatine. Noi poseddm asupra martiriului Sfintului Ciprian doua relatdri .- Acta proconsularia, propriu-zise, care de fapt sint cele doua procese- verbale 12 luate de crestinl de la grefa tiibunalului din Cartagina, si a- scurtd istorisire a unui martoi ocular 13 , care a consemnat ultimele mo- mente din viata Sfintului Ciprian, inainte de a i se tdia capul. Aveni' astfel documentul autentic eel mai celebru din literatura martirologicd.. Stilul Actelor proconsulare ale Sfintului Ciprian, cum se va vedea din traducerea in romdneste care urmeazd, e simplu si lapidar, edei nu s-a. addugat nimic la cele consemnate de greiierul tribunalului din Carta- gina in cele doua procese-verbale redactate la interogatoriul pwconsu- lului Aspasius Paternus, la 30 august 257, si la eel al proconsulului Ga- lerius Maximus, redactat la 14 septembrie 258 in Cartagina. Ele sint, de j fapt, piese oficiale care se citeau in Biserica Cartaginei cu prilejul ani- versdrii Sfintului Ciprian in fiecare an. In ciuda stilului simplu si al unei uscaciuni aparente, Ac tele pro- consulare ale Sfintului Ciprian reprezintd in istoria crestinismului un document viu, autentic, de mare valoare, pentru cd ne redau realitatea si graiesc adevdrul. H. Musurillo presupune cd Actele proconsulare ale Sfintului Ciprian, care au scris pe larg viata Sfintului Ciprian, cum am aratat la inceput, ar ti tost redactate de prietenul sdu, diaconul Pontius u . Stilul lor deosebit insd, de eel al lui Pontius, ne indreptdteste sa nu acceptam aceasta opinie. Bibliotheca hagiographica Latina aminteste de martiriul Sfintului Ci- prian la 14 septembrie l5 . La fel Martirologiul Ieronimian 16 . 11. Ibidem, V, 2—7, p. 174. 12. Acta proconsularia Sancti Cypriani, I, 1 — 6 ; II, 1 — 2, ed. H. Musurillo, p. 168 — 170, primul proces-verbal j II, 3—6 ; III, 1—6 ; IV, 1—3, p. 170—172, al doilea proces- verbal. 13. Ibidem, V, 1—7, ed. H. Musurillo, p. 172—174. 14. H. Mustiriillo, The Acts oi the christian Martyrs, Oxford, 1972, p. XXX. 15. Ed. Socii BoUandiani, t. I, p. 307—308. 16. Marty rologium Hieronymianum, ed. J. B. Rossi et L. Duchesne, t. II, pars, prior, p. 120; ed. H. Delehaye ©t H. Quentta, t. II, pars posterior, p. 506. Studii : Marta Sordi, I rapporti ira il Cristianesimo e l'impero dai Seven' a Ga- liieno, in Auistieg und Niedergang der romischen WeJf, Band II, Berlin — New York,. 1979, p. 364 — 371 ; Idem, Cristianesimo e Roma, Bologna, 1965; R. Remondon, La crise de I'Empire romain, de Marc Aurele a Anastase (coll. Nouvelle Clio, 11), 2-e ed., Paris, 1970 ; A. Hastings, A. History oi African Christianity, 1950—1975, Cambridge, 1979 • 176 ACTELE MARTIRICE Am facut traducerea de fafd, prima in limba romdnd, dupd ed. H. Musurillo, op. cit, p. 168—175, text latin, cu traducere engleza. Am consultat si editiile : G. Lazzati, Gli sviluppi..., p. 253—159 ; Acta Sanc- torum. Propylaeum Decembris, ed. H. Delehaye, Bruxelles, 1940, p. 396, sept. 14 ; R. Knopi-G. Krilger, ed. cit., p. 62-^64 ; C. Kirsch, Enchiridion fonitium historiae eoclesiasticae antiquae, ed. 4-a, Friburgi Brisgoviae, 1923, p. 181—184 ; VIII Auilage, Freiburg im Breisgau, 1960 , ed. G. Hartel, in Corp. Script. Eocl. Lat., t. Ill, pars III, Vindobonae, 1811, p. CX—CXIV, ed. Th. Ruinart, op. cit., p. 262—264. Am consultat, de asemenea, traducerile : A. Hamman op. cit., p. 149—150, traducere italiand ; Ildefonso Clerici, op. cit., p. 239 — 244; P. Hanozin, op. cit., p. 229 — 233, traducere fran- ceza ; P. Monceau, op. cit., p. 292 — 298, traducere hmceza } G. Rauschen, Echte alte Martyrerakten. Die prokonsularischen Akten des Heiligen Cyprian, in Bibliothek der Kirchenvdter, Band 14, Kempten und Milnchen, 1913, p. 78 — 83, fraducere germand ; H. Leclercq, Les Martyres, t. II, Pa lis, 1903, p. 102 — 206, fraducere franceza. In limba romdnd nu avem nici o traducere. Traducerea noastrd este prima. J. Daniel'ou, Les origines du christianisme latin, Paris, 1978 ; P. Petit, Histoire generate de I'Emphe tomain, p. 450 — 451 ?i 518 — 524 ; W. H. C. Frend, Martyrdom and Persecu- tion in the Early Church, Oxford, 1965 ; New York, 1967, p. 317—221 ; C. Saumage, La persecution de Dece en Airique d'apres la correspondance de St. Cyprien, in «By- zantion», 32 (1962), 1, p. 1 — 29 ; J. Vogt, Christenveriolgung, in Reallexikon cit., col. 1187 — 1188; G. Bardy, Cyprien, in aDictionnaire d'hisitoire et de geographie ecclesia- stique», 13 (1956), col. 1149; Pugliese-Carratelli, L'eta di Valeriano e di Gallieno, Appuntidi storia romana, Pisa, 1951 ; H. Hummel, The concept oi martyrdom oi Cy- prian ot Carthage, Washington, 1946 ; H. Delehaye, Cinq iecons sur la methode hagio- graphique, Bruxelles, 1934, p. 8 ; Idem, Les passions des martyres et les genres litte- raires, p. 82 — 104 ; R. Reitzemsteim, Bemerkungen zur Marty rerliteratur. II. Nachtrage, zu den Akten Cyprians, in «Nachrichten der Gesellschaft der Wissenschaften zu Got- tingein», 1919, p. 177 — 219 ; Idem, Die Nachrichten iiber Tod Cyprians in «SitzTingsberi- chte der Heidelberger Akademiie der Wissenschaftenn, Phil -hist. Klasse, 14 Abh., 1913, p. 12 — 17; P. Framchi de'Gavalieri, Studi romani, 1 (1914), p. ia5 — 215 ; P. Allard, Histoire des persecutions pendant la premiere moitie du II-e siecle, 3 ed., Paris, 1905 p. 338 — 375 ; Idem, Les dernieres persecutions du troisierr.2 siecle, 3 ed., Paris, 1907, p. 114 — 123; P. J. Healy, The Valerian Persecution, 1905; P. Monceau, Histoire litte- raire de 1'Afrique chretienne, t. II, St. Cyprien et son temps, Paris, 1902, p. 179 — 190. ACTELE PROCONSULARE ALE SFlNTULUI CIPRIAN (t 14 septembrie 258) I. 1. Sub al patrulea consulat al Imparatului Valerian (253 — 260) si eel de al treilea al lui Galien, cu trei zile inaintea calendelor lui sep- tembrie (30 august 257), la Gartagina, in sala de sedinte, proconsulul Paternus a zis episcopului Ciprian : «Prea sacrii imparati Valerian si Galien au binevoit sa-mi trimita scrisori prin care au poruncit ca aceia care nu practica religia romana sa ia parte la ceremoniile romane. Am cercetat, deci, cu privire la per- soana ta. Ge-mi raspunzi ?» 2. Ciprian episcopul a zis : Sint cre$tin $j episcop. Nu cunosc al^i zei, decit pe unul si adevaratul Dumnezeu, Cares a creat cerul si pa- mintul, marea si toate cele dinitr-Insele 1 . Noi crestinii slujim acestui Dumnezeu, Lui ne rugam ziua si noaptea pentru noi si pentru toti oa- menii, si pentru sanatatea ImpSra'tilor insisi *. 3. Paternus prooonsulul a inltrebait : Staruiesti, deci, in aceasta vo- int& ? Ciprian episicopul a raspums : Vointa cea buna, care ounoaste pe Dumnezeu, nu poa/te fi schimbaitS. 4. Paternus prooonsukil a zis : Vei puitea, deci, dupa parunica lui Valerian si a lui Galien sS pleci In exil, In orasul Curubis ? Ciprian epis- copul a zis : Merg. 5. Paternus proconsulul a zis : Imparatii au binevoit sa-mi scrie nu numai despre episcopi, ci si despre preoti. Vreau sa stiu de la tine, cine sint preotii oare loouiesc in acest oras ? Ciprian episcopul a ras- puns : Bine si folositor ati hot&rtit prim legile voasitre oa sa niu fie denunta- tori. Deci ei nu pot fi descoperiti si plriti de mine. Vor fi gasifi, insa, in orasele lor. 1. Fac. 1, 1 j lie?. 20, 1)1 j is. 37, 16 ; 42, 3 j Amos 4, 13; II Mac. 7, 28; Faipte 4, 24 i 14, 15; Apoc. 4, 11; 10,6. 2. Mt. 22, 21 ; I Tim. 2, 1—2 ; Roim. IS, 1 ; TW 8, 1 ; I Pt. 2, 13. It — A«ttls martirte* 178 ACTELE MARTIRICE 6. Paternus proconsulul a zis : Astazi eu ii cant in acest loc. Ci- prian (episcopul) a ziis : Deoarece rinduiala noastra opreste pe cineva sa se predea de la sine si aceastba mi ar placea nici ohiar hotartrii tale, ei mu pot sa se infatiseze ei insisi. Dar, cautati fiind de tine, vor fi gasiti. 7. Paternus proconsulul a zis : Vor fi gasiti de mine. Apoi a adau- gat : «Imparatii au poruncit sa nu se faca adunari in nici un loc, nici sa se intruneasca vreunii in cimitire. Asadar, daca cineva nu va res- pecta aoeasta folosltoare porunca, va fi pedepsit icu moaritaa». Ciprian episcopal a raspuns : Fa ceea ce ti s-a poruncit. II. 1. Atunci Paternus praconsulul a poruinicit oa fericiitul episcop Ci- prian sa fie trimis in exil. Si pe cind a ramas acolo mult timp, lui Aspa- sius Paternus i-a urmat Galerius Maximus, oare, chemind din exil pe sfintul episcop Ciprian, i*a poruncit sa i se prezinte. 2. Dupa ce sfinitul martir Ciprian, alesul lui Dumnezeu, s-a infors din orasul Curubis, unde fusese trimis in exil din porunca proconsulului de atonci, Aspasius Piaternius, el locuia din ordkruil impairatesc in gra- dini'le sale, unde astepba in fiecare zi sa fie aresitat, dupa cum i se aratase. 3. Si pe cind statea el acolo, pe neasteptate, la idele lui septembrie (13 septembrie), fiind eonsuli Tuscus si Bassus, au venit la el doi sluj- basi, unul maestru de calarie in serviciul proconsulului Galerius Maxi- mus, care urmase lui Aspasius Paternus, si altul scutas de garzi in acelasi serviciu. 4. Aaestia 1-au suit intr-o caruta, 1-au asezat la mijloc si 1-au adus la Sexti, unde proconsulul Galerius Maximus se retrasese pentru a-si recapata o buna sanatate. 5. Proconsulul Galerius Maximus a poruncit ca Ciprian sa fie a- minat pentru judecata a doua zi, Si in timpul acela, fericitul Ciprian, fiind luat, a fost dus la silujbasul si maestrull de cajlarie din serviciul lui Galerius Maximus, bairbat foarte reniumit, si a ramas cu el in casa lui de gazduire in cartierul numit Saturn, (care se aflS) intre strada lui Venus si strada Sanitaria. 6. Acolo s-a adunat toata multimea fratilor {crestinilor) si, cind Sfintul Ciprian a aflat aoeasta, a poruncit sa fie pazite fecioarele, fiindca toti ramasesera in cartier, in fata usii casei de gazduire. MAHTIRIUL SFINTULUI CIPEIAN 179 III. 1. lar a doua zi, cu optsprezece zile Inaintea calendelor lui octom- brie (14 septembrie 258), a venit la Sexti multime nuare de oameni din porunea proconsulului Galerius Maximus. 2. Si astfel, acelasi proconsul Galerius Maximus, sezind in atriul (sala) Saueiolium, a poruncit sa fie iadus In aceeasi zi Ciprian. 3. lar dupa ce a fast adus, proconisuiM Galeriius Maximus a zis epis- copului Ciprian : Tu esti Tasciu Ciprian ? Ciprian episcopul a raspums : Eu simt. 4. Galerius Maximus proconsulul a intrebat : Tu e§ti eel ce te-ai prezentat pentru oamenii nepiosi, ca papa ? Ciprian episcopul a ras- puns : Eu. 5. Proconsulul Galerius Maximus a zis : Prea saerii imparati au poruncit sa jertfesti. Ciprian episcopul a zis : Nu fac. 6. Galerius Maximus praconsiulul a zis : Te sfatuiesc. Cipriani epis- copul a raspuns : Fa ceea ce ti s-a poruncit. tutr-o chestiune atit de dreapta nu e nevoie de nici o sfatuire. IV. 1. Proconsulul Galerius Maximus, dupa ce s-a sfatuit cu consiliul sau, cu parere de rau a pronuntat indaita hotarirea prin aoeste cuvinte : «Mult timp ai trait ca nepios, ai adunat multi oameni la nelegiuita ta uneltire, si te-ai arStat dusman fata de zeii romani, si nici piosii si prea saerii imparati augusti Valerian si Galien, nici prea stralucitul Cezar Valerian, n-au putut sa te readuca la respectarea riturilor romane. 2. De aceea, fiindea esti fapltuitoral celor mai nelegiuite crime si indrumatorul vadit (al crestinilor), tu insuti vtei fi pilda pentru aceia pe care i-ai adunat impreuna cu tine la nelegiuirea ta ,- prin singele tau, ordinea va fi intarita». 3. Si zicind acestea, a citit sentinta de pe t&blita : «Se hotaraste ca Tasciu Ciprian sa fie ucis cu sabia». Ciprian episcopul a zis : Mul- tumesc lui Dumnezeu. V. 1. Dupa aceasta hotarire, insa, multimea frafilor a zis : «$i noi vrem sa ni se taie capul impreuna cu el». Din pricina aceasta, s-a produs tul- burarea fratilor (crestinilor) si multime mare il urma. 2. Astfel Ciprian a fast dus pe cimpul Sexti si acolo s-a dezbracat de tunica rosie, a ingenunchiat si s-a inchinat Domnului. 180 ACTELE MARTIBfCI 3. $i dupa ce §i-a dezbracat haina numita dalmatica * si a dat-o diaioonilor, state© drept si aistepta calami. 4. Dupa oe a veinit cad&ul, a poramciit cetar ai sai oa sa-i dea aces- taiia dauaaeci $i cimci de piese de aux. Lasr frta^ii (arestini) au intins in fa{a lui albituri si servete. 5. Dupa aceea, fericitul Ciprian si-a acoperiit ochii cu miinile. Dar timdcS nu a putut s5-$i lege miinile, i le-au legat preotul loan §i ipo- diaconul Iulian. 6. Astfel a suferit Ciprian mucenicia §i trupul lui, din cauza ne- cinstirii p5ginilor, a foot asezat in apropiere. De acolo, a fost dus noap- tea cu luminari si torfe in cimitirul procuratoruM Macxobius Candi- dianus, oare se afla pe calea Mappala, linga baile publice, si inmor- mintat cu evlavie §i mare pompa. 7. Dupa citeva zile, proconsulul Galerius Maximus a murit. 8. A patimit prea fericitul martir Ciprian cu optsprezece zile ina- inte de calendele lui ootombrie (14 septembrie 258), sub imparatii Va- lerian si Galien, imparat,ind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia se ouvine cimstea si marirea in vecii vecilor. Amin. 1ND1CE SCRIPTURISTIC ** Facere, 1,1-1, 2, 177. Faipte 4, 24 - I, 2, 177. Ie?ire 20, HI - I, 2, 177. 14, 15 - 1, 2, 177. Isaia 3(7, 1(6 - I, 2, 177. Romani 13, 1 - I, 2, 177. j,9 <> - t 9 1 77 * Trfmotei 2, lt-^2 - I, 2, 177. Amos 4 13 - 12 177 Tit M" 1 -* XT} - Amos, 4, u - l, 2, iff. j p^^ z 13 _ J; 2 177 II Maoaibei 7, 26 - I, 2, 177. ApooaJdpsa 4, 11 — I, 2, 177. Maitei 212, 21 - I, 2, 177. 10, 6 - I, 2, 177. IND1CE REAL ?I ONOMASTIC A Albituri, 174; V, 4, 160. Acta Prooonsularia Samcti Cyprdaaii, 172, Ami^V8.'l>80 17 ' 5 - Airnvntire, 174. Aatele proconsulare ale SHntului Ciprian, An, 172; 176. 172, 175, lt?7. Aniversaxe, 'l75. Actiivitiatea, 172. Apropiere, V, 6, 180. Acord, 1.72. Atrim, 174 ; Iffl, 2, 179. Adunari, 173j J, 7, ,17B. August, taa, 173; 1.74; 1 75; I, 1, 177. . , „ ,_ ' Augu^iti — lnnparaiti, IV, 1^ 179. Adevar, 175. Aue y _ [ 74 Africa, provdmcie romana, 172; 173; 174, Ajvere, 173. 17)5. Averile Biserieiit 173. * Haina sacerdotala die Una alba, lunga pina la glezme, brodata pe mairgiiini cu o fl$ie de purpura. ♦* Cifra romana se refer* la capitol, a doua cifra (araba) la paragraf, iar ultima indica paglna. Cifrele arabe Intre 172—176 indica paglnile introducerii. MARTCBIUL SFtNTULUI CIPBIAM 181 B Basilid creatine, 175. Baile publice din Oartagina, 174; V, 6, 160. Bassus, consul Toman, in timpul Impiiratu- lui Valerian (253—260), 174 ; II, 3, 178. Barbat,-ti, 174; HI, 5, H78. Bibliotiieca hagiogjaiphica Latiha, 175. Biserica,-oi, 172; 173. Biserdoa din GaTtagina, 1172; Ii75. Biserica provinoed Africa, 173. Biserica Rome*, 172. Biserica universala, 172. BoltnaivS, 173. Buna voie, 174. Btuniuri, 173. Burouirdle BiserioiiioT, 173. Cale, 174. Calende, I, 1, 1(77; HI, 1, 179; V, 8, 180. Caiididianais, Macrobius, procurator in Ganbagiima, 174; V, 6, 1«0. Oap, 1174; 175; V, 1, 179. Caortagiina, 172; 173; 174; 175; I, 1, 177. Gartier, II, 5, 6, 178. Casa de gazdiuire, ill, 5, 6, 178. Gauza, V, 6, 1(80. Gavalerii romani, 1173. Galau, 174; V, 3, 4,180. Caruita, 174, II, 4, ITS. CSKuti {de la crediinta) — lapsi, 172. Oeremondi romane, I, 1, 177. Cer, I, 2, 177. Cezai - imparat, IV, 1, 179. GhJestiune, HI, 6, 1179. GimdtiT, -re, 174; I, 7, 178. Cimditirui prorairatorului Maarobiuis Gam- dildianius, care se aifla pe oailea Mappaia, to -Cariagina, 174; V, 6, 180. Cimste, 176; V, 8, 180. Giprian, Sflmtiul, episcopul Cartaginei (Thascius Caecilius Cyprianus), 172; 173; 174; 175; I, 1, 2, 3» 4, 5, 6, 7, 177—17® II, 1, 2, 5, 6, 178; HI, 2, 3, 4, 5, 6, 179 ; IV, 3, 179; V, 2, 5, 6, 8, 1(73 — '180. Ciiuda, 178; .175. Gimp, 174. Clerici, 173. Oomiditie sodiala, 172. Conifisoarea averid, 173. Consiliul, IV, 1, 179. Consmlat, I, 1, 177. Gonsiuli, 174; 1(1, 3, 178. Gomtiimaire, 174. Capie, 174. Gopdd, 174. Crediinta, 172; 174. Credinciosi, 173. Cresjtim, -mi, 173{ 174; 175; I, 2, 177; II, 6, 178; IV, 2, 179; V, 1, 4, 179—180. Grestinism, 172; 173. Crime, IV, 2, 179. Gulfcul martirilor, 173. Guitura, 172. GununS, 174 Curuibis, loca'Mtoite In piroviincia romainS Africa, an Kounba, 173; 174; I, 4, 177; II, 2, 17a Ouvtfmt, ouwimite, TV, .1, 179. Cyprianus, Thascius CaecaBuis; 172. D Dalmatica, hainS episoopala a Sf. Giprian, 174; V, 3, ISO. Dechi, ImpSrat roaniam,, 172; 173. Degraidaire civila, 173. Demniitate, 17& * Daniuodtatori, I, 5, 177. Diacon, -ni, 172; 173; 174; 175; V, 3, 180. Document, 176. Domeniu, -dii, 173. Domimul — Itisus Hristos, Dumnezeu, 174; V, 2, 1179. Duh, ou sensul de siuflet, 174. Dumnezeiu, I, 2, 3, 177; II, 2, 178; IV, 3, 179. Dusmamv ffV, 1, 179. Edict de perseoutie, 1173; 174. Bpisoofp, -.pi, 172; 173; I, 2, 5, 177 Evlawie, 174; V, 6, 180. Exil, 173; I, 4, 177; II, 1, 2, 178. Fata. 173; 174. Falptuitor, IV, 2, 179. Fedoare, II, 6, 178. Femei, 174. Frarti, 174; H, 6, 178; V, 1, 4, 179—180. G Galien, imparat romam, I, 1, 4, 177; IV, 1, 179. Gradinli, (174; II, %, 178. Grefa tritounalului din Cairtagiea, 175. Grefier, 175. Guvemator, -ri, 174. H Haina, 174; V, 3, 180. Hotacrire, I, 6, 178; IV, 1, 179; V, 1, 179. Hristos, Domnul Hristos, 172 ; 174. Idele, II, 3, 178. ISsus Hristos, V, 8, 180. Interogatoriu, 173; 174; 175. loan, precrtul Sf. Olprdaai, 174; V, 5, 180. 182 ACTELE MAKTIRICE Ipodiaaon, 174; V, 5, 1®0. Istoitia OTestindsmjuliui, 175. Istoorilse, 175. Iuliairt, ipodiaooniul Sf. GJprian, 174; V, 5, 180. Iulie, 173. I imparat, -ti, I, 1, 2, 5, 7, 177—178; III, 5, 179; W, 1, 17© ; V, 8, 180. Imprejurimi, 172. Inceput, 176. Indnuanator, IV, 2, 179. InidiuBaire, 174. Iniflorire, 172. Jiudeoata, II, 5, 178. Kiouirba, to epooa romama Curabis, looali- tate in proviinida romana Africa, 173. Laipsii — eei oaauti de la credinta, 172. Lege, legd, I, 5, 1177. Litaraituira rmarrtirologiiioa, 175. Loc, 1, G, 7, 178. Localtote, 173. Laauta'ta, 174. Lumtoari, 174; V, 6, 180. M Maestru de calarde, H, 3, 5, 178. Mappala, cale in Cartagima, 174; V, 6, 180. Marrea, I, 2, 177. Mantir, -id, 172; 173<; 174; III, 1, 178; V, 6, 180. Martiriu, 175. Mai tinfoil Sfilntului Cdprian, 175. Maiitirologiud lerondrniain, 175. 'Martor ocular, 175. Ma'troanele romaine, 173. Maxinruts Galeriu'S, prodonsoluil Africei, dupa 238, in tiimpul impariatulud Valeri- an (253—260), V74; 175; II, 1, 3, 4, 5, 178 ; HI, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 179; TV, 1, 179; V, 7, ,180. Mard're, V,'8, 180. Mknistru de Itoaraite, ITS. Mine, 173. Mtoia, tniiimd, 17®; 1174; V, 5, 180. Moairte, 173; I„ 7„ 178. Momente, 175. Mucemidie, V, 6, 180. % Multi'm'e, 174; II, 6, 178; MI, 1, 179; V, 1, 179. Munci, 1,73. Musurillo, H., aghiograf, 175. N Neoinstire, V, 6, U80. Nelegaiudir©, IV, 2, 179. Nevoie MI, 6, 179. Noapte, 1174; I, 2, 177; V, 6, 180. O Ochi, 174; V, 5, 180. Ootombrie, HI, 1, 179; V, 8, ISO. Ofiteri, 174. Om, oamend, I, 2, 177; III, 1, 4, 179; IV, 1, 179. Opera, 173. Opinde, 175. Oras, ora^e, I, 4, 5, 177; II, 2, 178. Ordine, IV, 2, 179. Orator, 173. Ordim, 173; 174; II, 2, 178. Orfani, H73. Ortodudre, 173. Papa, 174; III, 4, 179. Parte, I, 1, 177. Paternus, Aspa'Sius, prooonsiuliul Africei (257—258-), 173, 1-74; 175; I, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 177—178; III, 1, 2, 3, 178. Pa'gin, -im, 172; V, 6, 180. Pamiiint, I, 2, 177. Parere de rani, IV, 1, 179. Pfiirimte, -ti, 172. Pastiorie, 172. Pedeapsa, -se, 173. Persecu'tie, 172; 173. Persoana, -ne, 173; 1(74; I, 1, 177. Piese de amir, 174; V, 4, 180. Piese of Male, 175. Pilda, IV, 2, 179. Pompa, 174; V, 6, 180. Pontius, diaicon, biograiful Sf. Giprian, 172; 175. Porumca, -ci, I, 4, 7, 177—178; II, 2, 178; HI, 1, 179. Preot, -ti, 173; 174; I, 5, 177; V, 5, 180. Prevederd, 173. Prioina, V, 1, 1(79. Prieten, 172; 175. Priilej, 1715. Privinta, ,173. Privire, 174; I, 1, 177. Procese-verbade, 175. ProconsuM Afeicii, 173^ 174; 175; II, 2, 178. Procurator, 174. Propoveduiire, 172. Provincie, 172; 173; 174. Rang, social, 173. Razboi, 173. MARTIRIUL SFlNTULUI CIPRIAN 183 Realitate, 176. Relaitari, 173. Religia ramana, I, 1, 177. Respectare, W, 1, 179. Reseddovta, 172. Rituri, romane, I(V, 1, 174. Rlnduiala, I, 6, 1178. Roma, 174. Sable, 174j IV, 3, 179. SaciMiicii, 173. Sala, 174; MI, 2, 179. Sala de sedate, I, 1, 177; HI, 2, 179. Satataria, stirada in iCartagina, II, 5, 178. Saturn, oartder In Cartagina, II, 5, 178. Saucioliiuim, atniu la Sexti, loicaiitate linga Cartagina, 174; III, 2, 179. Sanatate, 174; I, 2, 177; H, 4, 178. Sarao;, 173. Scrisoare, sarisori, 1172; 173; 174; I, 1, 177. Scuta? die garzi, II, 3, 178. Senait, 173. Senator, -ri, 173. Sentmta, 174; IV, 3, 179. Septembrie, 174; 175; 178; I, 1, 177; II, 3, 178; III, 1, 179; V, 8, 180. Sexviciiu, II, 3, 5, 178. Sexti, kxraltate llnga Cartagina, 174; II, 4, 178; III, 1, 179. Cimpml Sex-td, 174; V, 2, 179. SfatuiiTe, MI, 6, 179. Sfta§iit, 172. Silnadul din Cartagiina din 251, 172. Situatde, 172. Sixt, papa al Roiruei, 174. Singe, 174; IV, 2, 179. Slujbas, -5i, H. 3, 5, 178. Stil, 175. Strada, II, 6, 178. Sucoes, 173. Servete, 174; V, 4, 180. Stire. <»tjlri, 1'72. Taot, 172. Taiblita, irv, 3, 179. Tarie, 174. Teolog, 173. Tiflip, 172; II, 1, 5, 178; IV, 1, 179. Torte, 174; V, 6, 180. Traiduceare, 175. Tribunalul din Cartagina, 175. Tiruip, 174; V, 6, 180. "Mbar-axe, V, 1, 179. Tunica rosie, haiona epd'scopala a Sf. Gipri- an, 174; V, 2, 179. Tusqus, consul romam in timpul impara- takili Valerian (253^-260), 1174; II, 3, 178. U Uneltire, IV, 1, 179. Usc&oiune, 175. U?a, II, 6, 178. Valerian, imiparat roanam, 173; 174; I, 1, 4, 1(77; IV, 1, 179. Valoare istoTdica, 175. Vaduve, 173. Vecii vectkxr, V, 8, 180. Venus, strada in Cartagina, II, 5, 178. Viai^a, 172. Viai|a SiiintUiliui Ciprian, 175. Viafa ve?nica, 174. Vointa, I, 3, 177. Z Zed, 172. Zeu, zei, 173; 174; I, 2, 177; IV, 1, 1179. Zi, zile, 174; 175; I, 1, 177; II, 2, 5, 178; III, 1, 179; V, 7, 8, 180. 10 MARTIRIUL SFlNTULUI MONTANUS, PRESVITERUL DIN SINGIDUNUM, UN PREOT DACO-ROMAN (t 26 m a i t i e 304) INTRODUCERE La 24 lebmarie 303, impdratii Diocletian (284—305), Galeiiu (293— 311), ginerele sdu, Maximian Hercale (286 — 305) si Constantiu Chlor (293 — 306) au dat primul edict de persecufie contra crestinilor din cele patru, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-iebruarie 304, piin care pre- vedeau ddrimarea locasurilor de cult creatine, interzicerea adundrilor creatine, arderea cdrfilor sfinte si a arhivelor creatine, pedepsirea asprd a clericilor si crestinilor care nu apostaziazd de la credinfa in Hristos, pierderea averii, a privilegiilor si funcpilor de stat, exilul s.a. In cursul lunii aprilie 303, cei patru impdrati amintifi au dat un al doilea edict contra crestinilor, mai aspru ca eel dintii, care lovea mai ales clerul. Edictul ordona sd fie pusi la inchisoare episcopii, preo^ii, diaconii, lectorii si exorci^tii, dacd nu apostaziazd de la credinfa cres- tind, iar cei ce reiuzau sd aducd sacrificii zeilor erau ucisi. La 27 septembrie 303, au dat al treilea edict, prin care porunceau ca episcopii, preopi, diaconii si membrii clerului inferior inchisi sd fie pusi in libertate, dacd sacrificd zeilor, iar dacd nu, sd fie pedepsiti cu moartea. Se urmdrea astfel convertirea clericilor crestini la pdginismul greco-roman. In ianuarie-iebruarie 304, Maximian Galeriu smulse lui Diocletian publicarea celui de al patrulea edict de persecute, eel mai grav dat de imparatii romani pind atunci, care imita edictul lui Deciu din 249 — 250 si edictul lui Valerian din 258, prin care se declara rtizboi general contra crestinismului si nimicirea lui totald. In provinciile rdsdritene si in provinciile dundrene ale Imperiului roman, unde domnea Diocletian, cu resedinta la Nicomidia, in provincia Bitinia, si ginerele sdu, Galeriu, care' avea resedinta la Sirmium (Mitro- MARTIBIUX. SFINTULUI MONTANUS 135^ vita), in provincia Pannonia Inferior, prevederile celor patru edicte s-au aplicat cu cea mai mare strictete, Incit numerosi crestini si clerici au cd- zut ca martiri In greaua persecute dezldntuitd de cei doi Impdrafi romani. Prevederile edictelor s-au aplicat si in cetatea Singidunum (azi Belgrad), asezatd pe Dundre, la contluenfa riului Sava cu Dundrea, In provincia Pannonia Interior (Secunda), locuitd de daco-romani. Asttel,- la 26 martie 304, a pdtimit pentru credinfa sa In Domnul Hristos pre- otul daco-roman Montanus si sopa sa, presvitera Maxima. Vdzjfid preotul Montanus cd mai marele cetdfii Singidunum (Bel-- grad) face inceputui prigonirii slujitorilor lui Hristos, si-a adus aminte de cuvintele Domnului care spune : «Iar cind vd vor urmdri In cetatea aceasta, fugiti in cealalta» 1 . EI a plecat, deci, din Singidunum la Sir- mium (azi Mitrovita), resedinta provinciei Pannonia Inferior (Secunda)* si a Ulyricului occidental, asezatd pe riul Sava, unde 1-au prins prigo- nitorii si 1-au adus in fata lui Probus, guvernatorul (praeses) Panno- niei Inferior. Iar Probus, stind la scaunul de judecatd, a inceput inter ogatoriul preotului Montanus, care a fost inregistrat intr-un proces-verbal la greta tribunalului din Singidunum, dupd care s-au pdstrat unele informatii corecte in diferite martirologii. La intrebarea guvernatorului Probus, dacti este crestin, Montanus- a mdrturisit cu curaj cd este cre§tin §i preot al Bisericii lui Hristos din Singidunum. Probus i-a poruncit apoi sd aducd jertfd zeilor, dar preotul Montanus n-a voit, iar Probus a dat poruncd sd fie pus Indatd la chinuri, in fata sotiei sale, Maxima, crezind el cd sofia sa, mai slabd din fire,- se va induiosa de chinurile sofului si-1 va indemna sd jertleascd zeilor. Dar, spre uimirea guvernatorului Probus, presvitera Maxima a cerut sd fie pusd si ea la munci, spre a se face si ea pdrtasd, impreund cu el, la chinurile Mintuitorului pe cruce. In cele din urmd, vdzind guvernatorul Probus statornicia lor in ere- dinta data de Hristos, a poruncit ca preotul Montanus si sofia lui, Ma- xima, sd fie aruncafi in riul Sava. Slujitorii romani le-au legat cite o piatrd de git si astfel au fost aruncati si inecati in riul Sava, in ziua de 26 martie 304. Trupurile lor au fost gdsite apoi de crestini si ingropate cu multd cinste. Miartirologiul Ieronimian pune pomenirea lor la 26 martie si 26 aprilie 2 . 1. Mt. 10, 22. 2. Martyrologium Hieronymianum, ed. J. B. de Rossi-L. Duchesne, t. II, 1, p. 36, 59 ?i t. Id, 2, ed. H. Detehaye et H. Quern-tlta, p. 163. Martiriul preotului daioo-ronrao Montanus si al sotiei sale, Maxima, mai este amimrtit $i in via/{a Sfin/tuilui PolEom, leotorul biisericili dan Cibatee (Viinkov{i, 186 ACTELE MARTIRICE Jinlnd seama de iniormatiile istorice ale maithologiiloi citate mai jos, r&posatul Pr. Nic. M. Popescu, lost profesor la Facultatea de teolo- gie din Bucuresti, a refacut viafa Sfintului Montanus, pieot daco-ro- man al Bisericii din Singidunum (Belgrad) si a sotiei sale, presviteia Maxima, avind ca model textul MartiirMui SfftntoJui Minem, episcop de Sirmium (Mitrovi}a), martirizat la 6 aprilie 304, din pomnca aceluiasi guvernator, Probus, al provinciei Pannonia Inferior (Secunda) 3 . Desi procesul-verbal de judecata al Sfintului Montanus si al sotiei sale, Maxima, intocmit la grefa tribunalului din Singidunum (Belgrad), s-a pierdut, refacerea lui, dupd documentele timpului, corespunde rea- Jitatii istorice. De aceea credem c6 e bine sd reproducem si sa pastrdm intocmai Viata SfiMMui Montanus presviiterul din Singidunum, asa cum a refdcut-o preotul profesor Nicolae M. Popescu dupd documentele -timpului *. t 28 aprilie 304). Vezi : Marty tologium Hieronymianum, ed. cit, t. II, 1, p. 49; t. II, 2, p. 2111, nr. 19; Bibliotheca hagiographica Latina, t. II, Bnuxelles, 1,948, p. 1000, nr. 6869 si in Acta Sanctorum Aprilie, t. Ill (12), Parisiis et Romae, 1866, p. 572—573; Th. Rui- Tn&ri, Acta martyrum sincera, Ratisbonae, 1859, p. 435 — 436. Stuidii : A. G. Hamnian, Les martyrs de la Grande Persecution (304 — 311), Paris, 1979 ; Pr. prof. I. Ramureanu, Pr. prof. M. Sesan, Pr. prof. T. Bodogae, Istoria Biseri- ceasca Universala, Bucuresti, 1975, p. 92^-93 ; A. Momigliano, The Contlict between Paganism and Christianity in the Fourth Century, Oxford, 1963 ; A. Lippotld-E. Kirstai, Donauprovinzen, in «RealIexikon fur Aratike und Christentams, Bd. IV, Stuttgart, 1959, col. 147 — 189 ; J. Gauidemet, L'Eglise dans l'Empire romain, (IV-e — V-e siecles), Paris, 1958; W. Sesiton, Diokletianus, in Reallexiikon cit, Bd. Ill, Stottgart, 1956, col. 1036—1052 ; Idem, Diocletien et la tetrarchie. I. Guerre et retormes (284 — 300), Paris, 1946 ; G.E.M. de Saiinit Oroix, Aspects of the «Great» Persecution, in «Harvaird Theo- logical Review», 47 (Cambridge, Mass.), 1954, p. 75 — 113; G. Riciotti, La «eradei martiri». II cristianesimo da Diocletiano a Constantino, Roma, 1953; W. Ensslin, Valerius Dio- ■cletianus, in A. Pauly-G. Wissowa et W. Kroll, Realencyclopadie der classichen Al- tertumswissemschaft, zweite Reihe, vierzehnter Halbband, VII A, 2, Stuttgart, 1948, col. 2419 — 2496 ; J. Lebreton et J. Zeiller, De la tin du 2-e -iecle a la paix constan- tinienne, t. Yl de 1'Histoire de 1'Eglise de Aug. Fliiche et V. Martin, Paris, 19315, p. 463 — 468, ou buma bitoliiografile ; H. Floriam, V ntersuchungen zur Diokletianischen Verlolgung, Giesse, 1928 ; K. Stade, Der Politiker Diokletian und die Letzte grosse Christenverfol- gung, Frankfurt, 1926 ; J. Zeiller, Les origines chretiennes dans les provinces danu- biennes de l'Empire romain, Paris, 1918, p. 53 — 120, indeosebi p. 105 — 106; P. Allard, La persecution de Diocletien et le triomphe de 1'Eglise, 3-e ed., t. I, Paris, 1908, p. 290. 3. Pr. prof. Nic. M. Popescu a folosit pentrai Martiriul Stlntului Irineu de Sirmium ed. lui R. Knopf-G. Kriiger, op. cit., p. 103 — 106, text latin. Dupa aceasta editie, noi am facut in 1975 tradueerea textuM laitiin in romaneste. Vezdl Pr. Prof. loan Rarou- Teamu, Sfintul Irineu, episcop de Sirmium, in ;uiniui)i, aras, im provincia romana Pannonda Inferior (Secunda), 185 ; 186 ; 187. Bilsefica, -cd, 187, 189. Biserica... din Singidcibjiniujri, 185 ; 188. N Neaimul rexmanesic, 107. Nioomidiia, orais din Bitinia, resedinta to- periuhii roman de rasarit, 184. Nimlidire, 184. Nomen sanctum — nusmele eel slnt, . 189. Nume, 18©. O Ochii imintii, 189. Odoare, 180. Oras, 187. MARTIRIUL SFINTULUI MONTANUS I9t Pannomia Inferior (Seounda), provincie ro- mana in prefecture Illyrioul Occidental, 185 i 186 ; 1(87. Patimd, adica smierinte, li88 ; patiimile Man- tuitorului, 188 ; Patimile Stapinului meu . Hristas, 188. Pagimismiul greco-roman, 184. PamSiiit, 189. Partes, pantasa, 185 ; 188. Pati'mire, 187. Pedepsire, 164. Peirseouitie, 184, 185. Piafcra, 1(85 ; 188. Pierderea averii, 184. PomenSine, 185 ; 187. Papescu, preot profesor Nic. M., 186. Pop.or, 189. Porunica, -ci, 184 ; 185 ; 186 ; 187 ; 188. Praeses — presedinte, guvernator, 185. Preat, -ti, 184 ; 185 ; 187 ; preot daoo-ro- mam, 185 ; 196 ; 187 ,- preoteasa, 189. Preswirter, I>8v4 ; 187; presvitera, 185; 186. Fret, 189. Prevadere, -ri, 185. Prigoana, 187. Prigonirea slujitorilor lui Hristos, 185. Pnigonitoni, 485 ; 187. Priivi'legiii, 11814. Probus, guvematorul (praeses) provinciei Paranonia Inferior (Secumda), 185 ; 187 ; 188; 189. Proces-vierbal de judeaatS, 185; 186. Provincie, -id, dunarene, 184. Provinciii rasawitene, 184. Pulhlicare, 184 R Ralbdare, 188. RadfiaLna, 1188. Raisiplndirea areddmtei (crestine), 187. Raziboi, 184. Realitaite istomica, 186. Refocere, 186. Resediata, 184 ; 185. KJiu, 185 ; 187 ; 188 ; 189. Rabi, 188. SacrificoH, 184. Sava, rlu, afluent al Dunarii, 185 ; 187 ; 188;. 189. Scaunul de judecata, 185. Sauimipatate, 189. Septeirubrie, 184. Serviul lui Diumnezeu, 189. Singidiumum (vezi Belgrad), cetaite to pro-. vincia Pannonia Inferior (Seounda), 185 ;. 186; 187. Siinmiuni (— Mitrovita), cetaite in provincia Pannonia Inferior (Secumda), 184, 185 ;- 186; 187. Slujba, 187. Slujitorii Bisericii, 187; -lui Hristos, 185;, slujitorii demonilor, 188 ; 189 ; slujitorifc romani, 185. So{, 185; 188; Sotie, 184; 185; 186; 187^ 188. Statarmcie, 185. Stalplniitor, 189. Striatete, 185. Suflet, -e, 187, 188. Text, 186. Timip, 186. Tdbunalul din Siingidumiin, 185; 186., Troup, -uri, 185; 189. Tunma, 1B9. U Uimiire, 185; 188. V Valariiaii, imipariait roman, 184. . V,aluri, 189. Vaile Dumarii, 189. Via,ta, 188. VieeM. vecilor, 189. Viiai^a Sfintuliuii Montanus, presviterul din t Simgiiduinum, 186 ; 187. Viremea, 187, 189. Zeu, zed, 184 ; 185 ; 188. Ziua, zite, 187 ; 189. 11 MARTIRIUL SFINTELOR AGAPI, IRINA §1 HIONA CARE AU MARTURISIT PE HRISTOS IN TESALONIC (1 aprllie 3 4) INTRODUCERE In urma celor patru edicte de persecute contra crestinilor, trei in 303 si al patiulea in ianuarie-februarie 304, date de imparatii ro- xnani Diocletian (284 — 305), ginerele s&u, Galeriu (293 — 312), Maxi- mian Hercule (286 — 305; si Constantiu Chloi (293 — 306), au tost ares- iate la Tesalonic, capitala piovinciei wmane Macedonia, pentru cd n-au voit sd mdnince din jertfele idoliloi, un grup de sase tineie creatine : Agapi, Irina, Hiorua, Gaisia, Filipa si Eutihia, impreund cu tindrul Agaton, si duse la tribunalul loman din Tesalonic, spre a ti judecate de guverna- torul Dulcitius. Dintre aceste sase tineie, se distingeau, pentru credinta si viata lor •curata, cele trei surori, Agapi (Iubirea), Irina (Pacea) si Hiona (cea albd ca zdpada). Iniormatiile auterttice despre chinurile si rrmrtiriul lor ni le da actul lor martiric, compus de un martor ocular dupd cele trei procese-verbale inserate in text, doud mai lungi si unul scurt l , pe care autorul si le-a procurat de la tribunalul roman din Tesalonic. Primul proces-verbal a fost intocmit de grefierul Artemius din Te- salonic, dupd inter ogatoriul lui Dulcitius, guvernatorul provinciei romane Macedonia, si dupd rdspunsurile lui Agaton si ale celor sase tinere amin- tite. S-au citit mai intii cele relatate de sergentul roman Casandru, care a acuzat pe Agaton si pe cele sase tinere cd n-au voit sd mdnince din cele jertiite zeilor. Agaton §i cele sase tinere au declarat cd isint \crestine si nu pot minca din jertfele idolilor. Guvernatorul Dulcitius, constatind cd Eutihia este insdrcinatd in luna a saptea, a poruncit sd fie pdzitd la 1, Martiriul Slintelor Agapi, Irina 5/ Hiona, III, 1 — 7 si IV, i< — 4, primul proces- verbal ; V, 1 — 8 si VI, 1 — 2, al doflea proces-verbal ; VI, 2 — 3, si treilea proces-verbal Vezd ed. H. Musurillo, The acts oi the christians martyr*, Oxford, 1972 si 1979, p. J282— 286 j 206—200 ; 290—292. MARTIRIUL SFINTELOR AG API, IRINA §1 HIONA 193 inchisoare 2 , deoaiece legea iomand inteizicea ca o femeie insdrcinatd sd fie condamnatd la moaite. In continuare, Dulcitius a inteiogat mai amdnuntit suroiile Agapi si Hiona, ele fiind mai in viistd, pe care el le-a indemnat sd jertfeascd chipu- riloi impdratilor Diocletian si Maximian Heicule si cezarilor Galeiiu si ConstarUiu Chlor. Le-a intrebat apoi daca se alia la ele serieii, adicd manu- scriae sau zdifi de-ale «nelegiuitilor crestinh, iar ele an rdspuns cd toate au lost confiscate de impdratii de acum 3 . Este aici o referintd evidentd la primal edict de >persecutfe al impdratilor, promulgat la 24 februarie 303, prin care se ordona arderea cdrplor si arhivelor crestine. In cele din urmd, guvernatorul Dulcitius, vdzind statornicia lor in credinia crestindsi motivind «cd de atita timp voi pdstrati aceastd nebu- aie, desi s-a idcut o largd instiinfare, s-au dat atitea edicte si s-a pro- nunfat o amenintare asa de gravd si dispretuiti porunca stdpinilor, im- pdru' r :!or si cezarilor nostri, staruirud sa pastrami numele eel neleghiit al cre$ftinilor», ba incd t si astazi afi negat in fata autoritdfilor prin scris, «si practical inca credinta cre§tinilor, credinta zadarnicd, stricatd si uritd de to\i cinstitorii zeilor», a poruncit, citind sentinta de pe o tdblitd, ca : Agapi si Hiona sd fie arse prin foe. Agaton, Irina, Casia, Filipa si Eu- tihia, pentru tineretea lor, sd fie duse la inchisoare pentru un timp 4 . Sentinta s-a executat in ziua pronuntdrii, incit Agapi si Hiona au iost arse de vii pe o colind din Tesalonic. Aceste informatii ni le-a pdstrat primul proces-verbal de judecatd, de la tribunalul din Tesalonic. Al doilea proces-verbal, inserat in textul martiriului Sfintelor Agapi, Irina si Hiona, ne relateazd pe larg judecarea Irinei de cdtre guvernatorul Dulcitius, care a inceput a doua zi, dupd arderea surorilor ei mai mari, Agapi si Hiona. Guvernatorul Dulcitius a acuzat-o cd ea a pdstrat pind in ziua ju- decdrii «multe pergamente, carti, tablete, codice si pagini din scrierile nelegiuitilor, numiti cindva crestinh 5 . Dar, de vrea sd scape, de pri- mejdia mortii, atunci trebuie sd jertfeascd zeilor si impdratilor. In con- tinuare, a intrebat-o dacd stia cineva de cdrtile creatine ascunse, iar Irina a rdspuns cd «nimeni altul, fdrd numai Atotputernicul Dumnezeu Care stie toate»... «Noi socoteam pe ai nostri ni$te dusmani rdi, si, ca nu cumva sd ne denunte, n-am spus nimanui» 6 . AmdnuntuI este intere- 2. Ibidem, HI, 5—7, ed. ait., p. 284. 3. Ibidem, IV, 2, ed. cit, p. 286. 4. Ibidem, IV, 3 — 4, ed. aiit., p. 286. 5. Ibidem, V, 1, ed. cit., p. 286. 6. Ibidem, V, 4, ed. cit., p. 288. Actele martirice 194 ACTELE MARTIRICE sant pentiu cd ne arata cum au reusit crestinii sd pdstreze cdrfile sfinte, spre a nu fi arse, in urma celor patru edicte date de impdratii perse- cutor i. Dulcitius a intrebat apoi unde s-au ascuns ele dupd promulgarea primului edict, dat la 24 februarie 303, iar Irina d rdspuns astiel : «tn munfi (...), sub cerul liber (...), cind pe un munte cind pe altul» 1 . s Aceasta a idcut pe H. Musurillo sd presupund cd cele trei surori erau cdlugdrife s , dar din text nu reiese cu claritate acest iapt. In cele din urmd, guvernatorul Dulcitius, vdzind tdria si statornicia ei in credinfa crestina a ameninfat-o cd va ii condamnatd sd fie arsd de vie, ca si surorile ei mai mari, dar, mai inainte de aceasta, va ii dusd intr-o casd de desfriu din Tesalonic. A fost dusd, deci, de slujbasul pu- blic Zosim intr-o casd de desfriu, insd «prin harul Sfintului Duh, Care a ocrotit-o si a pdzit-o curatd pentru Dumnezeu, stdpinul tuturor, nimeni n-a indrdznit sd se atingd de ea, sau sd caute sd-i spund nici ndcat vreun cuvint de rusine» 9 . . Cu aceasta, se termina eel de-al doilea proces-verbal. Al treilea proces-verbal, inserat, de asemenea, in textul martiriului celor trei surori Agapi, Irina si Hiona, este foarte scurf. Dulcitius, stind pe scaunul de judecata, a chemat-o pe Sfinta Irina si a scris pe o tabled urmdtoarea sentinid de condamnare ■. «Irina, pentru cd n-a voit sd se supund edictului impdratilor si sd jertfeascd zeilor, si incd mai practicd, intr-adevdr, religia crestina, am poruncit, din cauza aceasta, sd fie arsd de vie, ca si cele doud surori inaintea ei» 10 . In sentinfd, Dulcitius se referd la al patrulea edict din ianuarie- februarie 304, care agrava prevederile celor trei edicte date de impdratii romani amintili in 303. Imediat, soldatii au luat pe Sfinta Irina si au dus-o pe un oarecare loc inalt din Tesalonic, unde, cu citeva zile mai inainte, fuseserd arse de vii si cele doud surori mai mari ale ei, Agapi si Hiona. Iar sfinta Irina, cintind psalmi si preamdrind pe Dumnezeu, s-a aruncat singurd in foe si astfel s-a sdvirsit mucenicia ei. Aceasta s-a petrecut la calendele lui aprilie, care corespund datei de 1 aprilie 304 u . Actul martiric al Sfintelor Agapi, Irina si Hiona nu ne mai spune ce s-a intimplat cu celelalte trei tinere, Casia, Filipa si Eutihia, care erau pazite la inchisoarea din Tesalonic, impreuna cu ele Hind inchis si tinarul 7. Ibidem, V, 5—7, ed. cit., p. 288—290. 8. H. Musurillo, op. cit., p. XLII. 9. Ibidem, VI, 2, ed. cit., p. 290. 10. Ibidem, VI, 3, ed. cit., p. 292. M. Ibidem, VIII, 2, ed. dirt., p. 292. MARTIRIUL SFINTELOR AGAPI, IRINA §1 HIONA ig5 Agaton. Este posibil ca si acestea sa fi fost condamnate la moarte, sau cu exilul, dar istoria nu ne-a pastrat nici o stire despre stirsitul lor. Simaxarul Constantinopolitan pune martiriul celor trei suroii Agapi, hina si Hiona la 16 aprilie 304 12 . Tot la 16 aprilie 304, 11 pune si Biblio- theca hagiographica Graeoa 13 . Acta Sanctorum il pune cored la 1 apri- lie 304 u ; Bibliotheoa hagiographicia Latima il pune la 3 aprilie 304 u , Martirologiul Hieronymiarmm 7a 1 si 5 aprilie 16 , iar Breviarium Syria- cum, tot la 1 aprilie 304 17 . Dupd martiriul celor trei surori Agapi, Irina si Hiona, Hroswitha (Hrotsuita) de Grandersheim (c. 935 — c. 973) a compus in limba latind piesa Dulcitius, — guvernatorul provinciei Macedonia, care le-a con- damnat la ardere de vii is . Actul martiric al Sfintelor Agapi, Irina si Hiona este unul dintre cele mai interesante documente istorice din timpul grelei persecufii a crestinilor, sub impdrafii Diocletian si Galeriu, care au dorit si s-au stra- duit sa nimiceascd total crestinismul, dar, pina la urmd, n-au reusit. Pe de o parte, documentul ne arata credinfa iierbinte, neclintita, a acestor trei surori m Domnul Hristos, iar pe de alta ne da iniormaiii autentice de modul cum s-au aplicat prevederile celor patru edicte dintre anii 303 — 304. In ciuda primejdiilor de tot ielul si mai ales a pedepselor grave care s-au dat de catre autoritatile romane, mai ales in provinciile de rdsdrit si in provincile Illyricului ale Imperiului roman, unde domneau Dioclefian si Galeriu, crestinii au reusit sd ascundd cartile sfinte si sa le apere de distrugere i9 . 12. Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae. Propylaeum ad Acta Sanctorum Novembris, ed. H. Delehaye, Bruxellis, 1902, col. 605 — 606. 13. Ed. Fr. Halkan, t. I, ed. 3-a, Bruxelldis, 1957, p. 10. 14. Acta Sanctorum Aprilis, t. I (10), Panisiis et Romae, 1855, p. 248 — 250. 15. Ed. Socii Bollandiani, t. I, ed. 2-a, Bruxellis, 1049, p. 21. 16. Martyrologium Hieronymianum, t. II, pars prior, ed. i. B. de Rassi-L. Du- chesne, Bruxellis, 1894, p. 39, la 5 aprilie ; t. II, pars posterior, ed. H. Delehaye — H. Quemtin, Bruxellis, 1931, p. 169 si 175, la 1 si 5 aprilie. 17. Breviarium Syriacum, p. LV, la 1 aprillie. Se ochil'OT aicea teama de moarte. 2. De aceea trebuie sa ti se aplice pedeapsa ; dar este potrivit sa-tL acordam iertarea din iubire de oameni, Incit, de vrei sa recunosti acum zeii, ai sa scapi de orice primejdie de moarte si de pedeapsa. Ce spui,. deci ? Implinesti porunca imparatilor si cezarilor nostri si e^ti gata sa» maniaci din cele jerftfite idolilior si sa jentfesti zeilor ?» Irina a raspuns : «Nu, nu sint gata sa fac aciestea (din Luibire) fata de atotpuiternicul Dumnezeu, Care a creat cerul, pamintul, marea si toate> cele dintr-insele 10 ; caci mare este chinul eel vesnic pentru cei ce calca cuvintul lui Dumnezeu». 3. Guvernatorul Dulcitius a intrebat : Cine te-a Indemnat sa pastrezfe pina in ziua de azi aeeste scrieri merzatoare ? Irina a xaspuns : «Dumnezeu Gel atotputernie, Cel ce ne-a poruncit sa-L iubim pina la moarte. Din pricina Lui, noi n-am indraznit sa-L tra- dam, ci am voit mai degraba sa fim arse de vii, sau sa patimim orice ni s-ar intimpla, decit sa le predam». 4. Guvernatorul a Intrebat : Stia cineva ca tu pastrezi asemenea carti in casia in care locuiesti ? Irina a zis : Nimeni altul, vede Dumnezeu, fara numai atotpuiternicul Dumnezeu, care stie toate. Intr-adevar, nimeni altul. Noi socoteam pe ai : nostri niste dusmani rai si, ca nu cumva sa ne denunte, n-am spus ni- manui. 5. Guvernafcoruil a zis : Anul treout, cind s-a publicat ediefeul atilt de important al stapinilor, imparatilor si cezarilor nostri, unde v-ati ascuns? Irina a raspuns : Unde a voit Dumnezeu, in munti, stie Dumnezeu,. sub cerul liber. Guvernatorul a intrebat : La cine ati locuiit ? Irina a spus : Sub cerul liber, cind pe un munte, cind pe altul. 6. Guvernatorul a intrebat : Cine erau cei ce va dadeau piine ? Irina a spus : Dumnezeu, care o da tuturora. Guvernatorul a spus : Tatal vostru stia despre vol ? Irina a spus : P^ atotpuiternicul Dumnezeu, el nu stia, nu cunostea nimic. 10. Fac. 1, 1 ; Ies. 20, 11 ; Is. 37, 16 ; 4a, 5 ; Amos 4, 13 ; II Mac. 7, 28 ; Fapte 4, 34; 14, 15; Apoc. 10, 6. 202 ACTELE MARTIRICE 7. Guvernatorul a zis : Dintre vecini, cine stia ? Irina a raspuns : Intrebati vecinii din orice loc, daca vreunul stia unde exam noi. Guvernatorul a intrebat : Dupa ce v-at.i intors din munte, cum spui tu, citeati aceste serieri, fata de cineva ? Irina a raspuns : In casa in care locuiam, nu indrazneam sa le scoa- tem ; de aceea, ne aflam intr-adevar, in mare tristete, pentru ca nu mai puteam sa le studiem noaptea si ziua, cum faceam mai inainte, pina in :ziua din anul 'treeut (303), in care le-am asouns. 8. Guvernatorul a zis : «Surorile tale, pentru ca nu s-au supus edic- tului si n-au jertfit (zeilor), potrivit celor poruncite, cu privire la ele si hotaririi date, au fost arse prin foe. Tu, inisa, fiindca te-ai facut vinovata chiar inainte de fuga si pentru ascunderea acestor carti pierzatoare, sa fii condiamnata ia moarte ca si ele, diar mu in aceliasi chip, ci poruncesc, ca mai intii, fiind luata de paznicii acestei cetati si de slujbasul public Zosim, sa fii expusa goala intr-o casa de desfrinaxe, primind de la palat •doax o piine, lax paznicii sa nu-ti ingaduie sa pleci». VI. 1. Intrind, deci, paznicii orasului si slujbasul public Zosim, guver- natorul le-a zis : «Sa sti^i ca de mi se va aduce la cuno^tinta, dupa rin- oel vSiu, III, 4, 199. Dusmami, 193 ; V, 4, 201 ; -ni vazuti, I, 1, 197. Edict, -e, de pereecM'tie, 192; 193; 194? 195; 'IV, 3, 200; V, 5, a 201—202; VI, 3, 203. Euitiihia, smartuirisiitoaire a icrediiintei cres- tine fin Tesalonfic, 192; 193; 194; III, 1, 5, 6, 7, 19&— 199; IV, 4, 200. Exil, 195. Fapt, -ite, 194 ; II, 4, 198 ; V, 1, 200. Februarie, 102; 193; 194. Femaie, femei, 193; I, 1, 197; SMnte femei, I, 2, 197. Filipa, marUirisii'toaTe a arediimtei creatine In Tesalonic, 192; 193; 194; III, 1, 5, 19&— 199 ; IV, 4, 200. Fiojl eel Uniul NSseut, Domnul nostra lisus Hrisitos, IV, 2, 200. MARTIRIUL SPTNTELOR AGAPI, IRINA §1 HIONA 205 Foe, 103; 194 j I, 1, 107; II, 4, 198 ; IV, 4, 200; V, 1, 8, 200—202; VII, 2, 203; foouil eel vremelniic, 11, 4, 198. Erica, IIII, 4, 199. Fuga, V, 8, 202. G Galeniiu, numit $i Maximian Galeniiu, 1m- parat nomam, 192 ; 193 ; 195 ; I, 2, 197 ; VII, 2, 203. Giniere, 192. Greiier, 192. Grup, 192. Guvamator, 102; 193; 194; 105; VI, 1, 202. H Har, I, 1, 197; II, 4, 198; VI, 2, 202. Harul Sfintoliui Dull, 194; VI, 2, 202. Hioma (oea aliba oa zaipada), 192 ; 193 ; 194; Il„ 2, 198; III, 1, 4, 198—199; IV, 1, 2, 4, 200 ; V, 1, 200. Hotariire, IV, 1, 4, 199-^200; V, 8, 202; VI, 3, 202; Vffil, 1, 203. Hnistos, Dommiul Hrfebos, 192 ; 195. Hroswitha (Hxatsiuiita) de Gnandershewn (c. 935 — c. 973), cromiear latin medie- val, p. 195. Iamuianie, 192, 104. Idoli, 192; HI, 1, 2, 198; V, 2, 201. Iertare, V, 2, 201, lisus Hnistos — Diomimil ?i Mlin/tuitorul noistuu lisus Kris to s, I, 1, 197; II, 2, 198 ; IV, 2, 200 ; VII, 2, 203. Lmperdiul roman, 195. I-IIyrifC, prefeotura adimirxistrativa a Impe- riului romaii, 195. Informatii, 192 ; 193 ; 105. Lnima, II, 3, 198. Intarogaitoriu, 192. Irina, (Paoea), mamtira in Tesatanic, laz ; 193 ; 194 ; 195 ; II, 3, 198 ; HI, 1, 4, 198— 199; IV, 4, 200; V, 1» 2, 3, 4, 5, 6, 7, 200—202 ; VI, 1, 2, 3, 202—203 ; VII, 2, 203. Isborie, 195. lubirea, 102 ; II, 3, 198' ; iuhirea frateagca, I, 2, 197 ; iuibiiraa de oamemi V, 2, 201 ; -rea de atotpuiterniioul Daimmezeu, V, 2, 201. 1 Imparat, -{i, 102; 193; 194; 195; I, 2, 197; III, 2, 4, 198—199; IV, 1, 2, 3, 199—200 ; V, 2, 5, 201 ; VI, 3, 202—203. Imaltime, I, 3, 197; III, 1, 198; IV, 2, 200. Xndiisoare, 103 ; III, 7, 199 ; IV, 4, 200 ; lmchiisoarea din Tasakwi'ic, 104. Imgtarii liud Dummezieu, II, 4, 198. In?tiintia.Te, 193; III, 1, 198; IV, 3, 200. Inva^atura, IV, 2, 200 ; invataituri evan- gheliee, I, 2, 197. Jertfele idolilor, 102 ; III, 5, 199. Judecare, 103'. Ladi^e, VI, 1, 202. Legea iriomana, 193. Liimba latima, 195. Loc, I, 1, 2, 197; II, 1, 107; VI, 1, 2, 202; loc toalt In Tesalonic, 194; VII, 1, 203; lac d desfriiu, VI, 2, 202 Locuinta, I, 2, 197. Luomi, III, 5, 109. Lumilnarea Botezuluii, II, 2, 197. Luna (a anului) ; 192 ; luni, III, 6, 199. M Macedonia, provimcie nomama, 122 ; 194 ; Magistaat, III, 1, 197; II, 4, 198. Maouiscri'S, 103 ; IV, 2, 200. Marea, V, 2, 201. Maritiriiu, 192 ; 193. Mantddiul Sfiinteloar Agapi, liana $i Hiona, 192; 193; 194; 105; 197. Martiriologi'uin Hieironymiiawtmi, 195. Mantor looular, 192. Maxiimian Heroule, imiparat roman, 192 ; 193. Mintuttitonul, I, 1, 197; II, 2, 1,98. Moarte, 103; 195; II, 1, 107; V, 1, 3, 8, 200—202. Mod, 105. Muicenidie, 104 ; 197. Munite, \i, 194; I, 2, 3, 197; V, 3, 7, 201—202, Musu'rillio, H., aghiiagraf, 194. N Neam, I, 2, 197. Nebueie, 193 ; 111, 2, 7, 108—199 ; IV, 2, 3, 200; V, 1, 200; VI, 2, 202. Nellegiuire, VI, 3>, 202. Nemuirire, II, 1, 197. Noapte, V, 7, 202. Niumele eel iraelegiuiit al cres-tiiniilor, 193 ; IV, 3, 200. O Oastea demonillor, H, 4, 108. OcM, V, 1, 201. Ofiiter, de police, HI, 1, 198. Oameni, V, 2, 201. 206 ACTELE MARTIRICE Ora?, VI, 1, 202. Ora, VI, 1, 202. Pace, 1192 ; II, 3, 198. Pagtai, 193 ; V, 1, 200. Palat, V, 8, 202. Patxie, I, 2, 197. Pavel, apostol, I, 2, 197. Pazmici, V, 8, 202 ; VI, 1, 2, 202. Paminit, V, 2, 201. Pareie, -ni, III, 3, 1.98. Pedeapsa, -se, 195; IV, 3, 200; V, 1, 2, 201 ; VI, 1, 3, 202. Pergamente, 193; V, 1, 200. Perseauilue, 192 ; 193 ; 195 ; I, 2, 197. Persecutor, -ri, I, 2, 197; II, 1, 197; II, 4, 198. Plata, VI, 1, 202. Pitoe, V, 6, 8, 201—202. Porunca, -ci, 1.93; I, 2, 197; II, 1, 197; II, 3, 198 ; HI, 2, 4, 7, 198—199 ; IV, 3, 4, 200 ; V, 2, 201 ; VI, 2, 3, 202. Pnevederi, 194 ; 195. Pricing, V, 3, 201. Primeidia moirtM, 193 ; 195 ; V, 2, 201 ; primejdid, 195. Proces verbal ; -se verbale, 192 ; 193 ; 194. Profet, II, 2, 197. Pro niulg aire,, 194. Prommtare, 193. Provincie, 192 ; proviniciile Illyrioului, 195 ; provinciiiile de rasani't, 195. Psalmi, 194 ; VII, 2, 203. R Raspuns, -miri, 192 ; VI, 3, 202. Retorfata, 193. Religia cres'tina, 194; VI, 3, 203. Rtaldiuiiala, III, 1, 198 ; VI, 1, 202. Rug, VII, 1„ 203. Rugaaiiuiiii, I, 3, 197. Satana, IV, 1, 199. Saopul, V, 1, 200. Scrieri, 193; IV, 2, 200; V, 1, 3, 7, 200— 202; VI, 1, 202. Scris, 193 ; IV, 3, 200. Soaura de judecata, 194; III, 1, 198; VI, 2, 202. Semtin{a, 193 ; 194 ; senitinta de oondam- naire, li94. Sergenit, 192. 'Sftot, -\i, I, 1, 197. Sfirsdt, 195 ; II, 3, 198. Sinaxaxul Gonstantinopolitan, 195. Slava, II, 4, 198 ; VII, 2, 203. Slujbas, -?i, 194 ; IV, 3, 200 ; V, 8, 202 ; VI, 1, 202. Sluiiitoare, HI, 7, 199. Soldati, 194 ; VII, 1, 203. Statornicie, 193 ; 194. Stapiin, -ni, 193; 194; III, 1, 4, 198—199; IV, 1, 3, 4, 199—200; V, 5, 201; VI, 2, 202. Suifiet, I, 3, 197 ; 111, 4, 199. SuTori, 192; 193; 194; 195; V, 1, 8, 201— 202; V, 3, 203; VII, 1, 203. Stire, 195. Tablete, 193 ; V, 1, 200. Tata, on sens obiiSirnuit, V, 6, 201. Ta-tal ■= Duimnezeu, VII, 2, 203. Ta!blii>ta, 193 ; 194 ; IV, 4, 200 ; VI, 3, 202. Tarie, 194. Teama de moarte, V, 1, 201. Teaalonic, oras, 192 ; 193 ; 194 ; 197 ; I, 2, 197. Text, 192 ; 193 ; 194. TJmp, 193; 195; I, 1, 197; II, 4, 198; III, 7, 199 ; IV, 3, 4, 200 ; VII, 2, 203. Tinwe creatine, 192 ; 194. Tiiaerete, 193 ; IV, 4, 200. Tinar, -ri, 192 ; 194. Trebuinta, 197. Tribuiialul roman din Te&aloniic, 192 ; 193. Trist«te, V, 47, 202. Trup, I, 3, 197. U Uneltele demoinilor, I, 1, 197. Veohimie, I, 1, 197. Voua vecilor, VII, 2, 203. Veciiui, V, 7, 202. Via^a, 192. Vietuiire, I, 1, 197. Virtote, I, 2, 197. Virsta, 193. Voie, III, 7, 199. Vrajrnasi nevazuji, I, 1, 197. Zapada, 192 ; II, 2, 197—198. Zeu, zei, 192 ; 193 ; II, 4, 198 ; HI, 2, 198 ; V, 2, 8, 201^202 ; VI, 3, 203. Zi, zile, 193; 194; V, 1, 3, 7, 200—201. Zosiim, sluijbais public in Tesaliomic, 194 ; V, 8, 202; VI, 1, 202. 12 MARTIRIUL SFINTULUI IRINEU, EPISCOP DE SIRMIUM (f 6 aprilie 30 4) INTRODUCERE La inceputul secolului al IV -lea, apare la Sirmium (azi Mitrovita, In R.S.F. Jugoslavia), resedinfa provinciei Pannonia Interior (Secun- da) si capitala prefecturii Illyricului, un episcop cu numele de Irkueu, care a murit ca martir la 6 aprilie 304, in greaua persecute dez- lantuitd contra crestinilor de imparatul Dioclepan (284 — 305) si de gine- rele sail, C. Galerius Maximianus (292 — 311), de origine daco-roman. Mama lui Galeriu, numita Romula, nascuta probabil in cetatea Romula din Dacia Malvensis (Inferior), azi Iocalitatea Resca din Oltenia, s-a refugiat din cauza atacurilor carpilor si dacilor in sudul Dundrii, pe te- ritoriul Imperiului roman, unde, in cinstea ei, Galeriu numi un oras din Dacia Ripensis, cu numele de Romulianum, situat la vdrsarea Timoculuf in Dundre, lingd Bononia (Vidin). Ea era o adoratoare lanaticd a zeilor si a transmis ura ei contra crestinismului si fiului ei Galeriu 1 . Cezarul Galeriu si-a stabilit de la 21 mai 295 resedinta sa imperiald la Sirmium si conduced de aid Praeiedura Illy rid 2 . Nu cunoastem dacd Sfintul Irineu a fost primul episcop al Bisericii de Sirmium pina in 304, sau dacd Inaintea lui au mai pdstorit la Sir- mium si alfi episcopi. 1. Lactaotius, De mortibus persecutorum, IX, X, XXIII, ed. S j audit et G. Laub- mann, in Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, t. XXVi,, Viindobonae, 1893, p. 183, 185, 109; H. Gregoire, Notes Epigraphiques, in «Byzantion», t. VIII (1933), p. 55 ; H. Gregoire, P. Orgels, J. Moreau et A. Mareq, Les persecutions dans l'Empire romain, in <«Mem©iires de I'Aoademiie royale de Belgique», Classe de Lettres 56, Bruxelles, 1964, nr. 5, p. 76. 2. Jacques Zeiller, Sur l'ancien eveche de Sirmium, in «Orientalia Christiana Pe- riodica)), XIII (1947), nr. 3 — 4, p. 670; Idem, Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de l'Empire romain, Paris, 1918, p. 5 — 6, 14 ; A. Liippold-E. Kirsten, Donau- provinzen, in «Real'Iexikon fur Antiike und Christeetuin*, Bawl IV, Stuttgart, 1959, col. 154 — 155 ; W. Enssfei, Maximianus Galerius, in A. Pauly — G. Wissowa — W. Kroll, Real- encyclopadie der klassichen Altertumswissenschaft, XIV, Stuttgart, 1930, col. 250 ; W. Seston, Diocletien et la tetrarchie, Paris, 1946, p. 244; I. I. Russu, Dacia si Pannonia Interior. Bucure?ti, 1973. 208 ACTELE MARTIRICE In urma celor patru edicte de persecute contra crestinllor, trei in 303 si al patmlea in ianuarie-febiuarie 304, date de cei doi Augusti, Dio- cletian (284 — 305) si Maximian Hercule (286 — 305) si de cei doi Cezari ai lor, Galeiiu si Constanpu Chloi (292 — 306), a inceput in piovinciile dundrene ale Illyricului, unde crestinii erau numerosi, cea mai grea per- secupe cunoscutd pind atunci in Imperiul roman. Actul martiric al Slintului Irineu ni s-a transmis in limba latina in forma lui originald aproape cuvint cu cuvint, dupd procesul sau verbal r- ticipes efficiebant. 2. Quod et factum est circa famulum Dei Irenaeum episcopum urbis SiTmiensium. cuius iam nunc vdbis certament pandam victoriamque ostendam ; qui pro modestia sua ingenita et timore divino, cui operibus reotis inserviebat, dignus nominis sui inventus est. II. 1. Comprehensus itaque oblatus est Probo praesidi Pannoniae. Pro- bus praeses dixit ad eum : Obtemperans praeceptis divinis sacrilfica diis. Irenaeus episcopus respondit : Qui diis et non Deo sacrificat eia~ dicabitur *-. 2. Probus praeses dixit : Clementissimi principes iusserunt aut sacrificare aut tormentis succumbere debere. Ireniaeus respondit : Mihi praeceptum esit tormenta magis suscipere quam Deum denegans daemondis sacriificiaire. 3. Probus praeses dixit : Aut sacrifice aut faciam te torqueri. Irenaeus respondit : Gaiudeo si feceris ut domini mei pas- skwiibus partioeps inveniar. 4. Probus praeses iussit eum vexari, cumque acerbissime vexare- tur, dixit ad eum praeses : Qui dicis, Irenaee ? Sacrifioa. Irenaeus .res- pondit : Sacrifico per bonam confessionem Deo meo, cui semper sacri- ficavi. III. 1. Advenientes vero parentes eius, videntes eum torqueri preca- bantur eum. hinc pueri pedes eius ampleotentes dicebant : Miserere tui et wastri, patex. inde uxores lugentes vultum et eetatem eius precaban- tur. 2. parentum vero omnium luctus et fletus erat super eum, dome- 1. leg. 22, 20. 216 ACTELE MARTIRICE sticorum gemitus, vicinorum ululates et lamentatio amicorum, qui om- nes clamantes ad eum dicebant : Tenerae adolescentiae tuiae miserere. 3. sed, ut dictum est, meliore cupiditate detentus, sententiam domini ante oculos habens, quae dixit, Si quis me negaverit coram hominibus, et ego negabo eum coram patre meo qui in caelis est 2 , omnes ergo des- piciens nulli eorum respondit. festinabat enim ad supernae spem voca- tionis pervenire. 4. Probus praeses dixit : Quid dicis ? flectere horum lacrymis cest fapt s-a intimpM si cu slujitorul lui Dumnezeu, Irineu, episcopul oetatii Sirmrum, a carui lupta si biruinta lam s-o arat si istori- sesc ikuda/ta. Pentbru smerenia lui cutfata si teama de Dumnezeu, Caruia ii servea prin fapte bune, el s-a faeut vrednic de numele sau "(in limba greaca Irineu inseamna oel «pasnic» de la cuvintul eip^vvj (pace). II. 1. Asadar, fiind prins Irineu, a fast adus in fia^a lui Probus, guver- natorul provincial Panonia. Guvernaitorul Probus i-a zis : Supunindu-te poruncilor impHratesti, jertfesite zeilor. Epiisoopul Irineu a raspuns : Cel ce jertfe^te zeilor si nu lui Dum- nezeu va fi sters din numarul celor alesi *. 2. Guvernatorul Probus a zis : Prea induratorii imparati au poruncit cS trebuie sa jeritfesti sau sa mora prin chinuri. Irineu a raspuns : Mi s-a poruncit sa primesc mai degraba chinurile decit sa sacrific demoni- lor, negind pe Dumnezeu. 3. Guvernatorul Probus a zis : Sau jertfesti sau voi porunci sa fii chinuit. Irineu a raspuns : Ma bucur, de vei face-o, ca sa fiu si eu partas la suferintele Domnului meu. 1. I©?- 22, 20. MABTIRIUL SFINTULUI IRINEU DE SIRMIUM 219 4. Guvernatoirul Probus a poruncit sa fie chinuit. $i pe cind 11 chi- nuiau cu cea mai mare cruzime, guvernatorul i s-a adresat : Ce zici, Irineu, jertfesti ? Iar Irineu a raspuns : Jertfesc prin (buna" marturisire a credintei mele Dumnezeului meu, caruia i-am jer,tfit iitatcntdeauiua. III. 1. Veinitnd, inisa, parintii M si vazind oa eslte ahinuit, id rugau (sa jertfeasca zeilor). Iar copiii lui, imibratisfndu-i picioaneile, ii ziceau : Ai mila de itine si de noi, tata. Erau de fata si femeiile (adica sotia si 2m < IV ' 6 ' 9 ' 216 • v - Coelum, (cer), 212; III, 3, 216, IV, 7, 2, 217 , VI, 1, 217. 216 ; V, 3, 217. E Colere (a adora, a se inchina), 213 ; IV, 3, 216 ; De la acest cuvint deriva Episcopus (episcop), 213 ; 215 ; I, 2, 215 ; termemul cultus (cult). II, 1, 215 ; VI, 1, 217. *) Cifra romana se refers la capitol, a doua cifra (araba), la paragraf, lar ultima In- dies pagina. 222 ACTELE MAHTIIUCH: Flllus, -II, (flu, Fiul lui Dumnezcu), 243 j IV 5, 6, 8, 216. Frater.-tnis (faate), 213 ; IV, 6, 216. H Hamo,-nls, ac. hominem (cm), 218 ; III, 3, 216. M Martyr, -tyris, {martir), 213 ; IV, 1, 216 ; V, 2, 2117. Mater,-iris, ac. matrem (mama), IV, 6, 216. Mors, -tis, ac. mortem (.moartie), 213 ; IV, 4, 12, 216—217. N Nomen, -nds (nume), 213 ; I, 2, 215 ; V, 4, 217; in nomine Patris (— in nu- ,mele Ta verinator), II, 1, 2, 3, 4, 21S ; IV, 1 216; VI, 1, 217. Prinoilps, -pis (principe, frumtas, lmparal) M, 2, 2115. •Pes, pedis, ac. pedem (picior), III, 1, 215 Poena, -ae (pedeapB5), IH, 4, 216; IV, 2 4, 216; V, 2, 217. Pans, -lis, ac. ponitem (punite, pod), V, 3 21(7. •Protons (praeses), gurvernatorul provincle romane Pannonia Inferior (Secunda) II, 1, 215; II, 2, 3, 4, 215, III, 4, 5 216; W, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11 216—2117; V, 1, 217; VI, 1, 217. Puer, -i (copil), III, 1, 215. Saviuus, -i, riiu, affluent al DunSrli, V, 317. Senttentia, -ae (sen'tinta, hotaVtre), III, 3 2116; IV, 10, 11, 216. Sessio, -onis, ac. sessionem (sesiuine, so dinta), IV, 6, 2116. Sirmiium, metropola provin'ciei ronrame Pannonia Inferior (Secunda) I, 2, 215 V, 4, 217; VI, 1, 217. Spes, spei (speramtS), MI, 3, 216. Tempus, -oris (timp), IV, 1, 216. Timor, -oris (teama), I, 2, 21S. Tolerantia, -ae (toleranta, lngfidulnt& rabdare), IV, 9, 21 ; V, 2, 217. Tormenitum, -i (chin), II, 2, 215 ; IV, 4 12, 216—217 ; V, 2, 217. Tribunal, -aiis (tribunal), IV, 1, 216. Tyrannous, -i (tiran), I, 1, 215. U Ululate, -us (vaiet, tipat), III, 2, 216. Urbs, uibis, ac. uirbem (urbe, oras), I, 2 21*5. Uxor, -ris (sotfe), III, 1, 215; IV, 5, 6 216. Vicinius, -i (vecin), III, 2, 216. Victoria, -ae (viiotorie), I, 2, 215. Vir, -i (bairbat), V, 1, 217. Vrttus, -us (fa(a, imfatisarc), III, 1, 215 224 ACTELE MARTIRICK INDUCE SCRJPTURISTIC • Ie»lre 22, 20 - 11, 1, 218. Matel 10, 30 - III, 3, 210. Matei 10, 37 - III, G, 220. Luca 14, 36 - III, 6, 220. INDUCE REAL §1 ONOMAST1C Acta Sanctorum, 210. Act martiirtc, 208 ; 210 ; 211. Actul martiric al Sflntului Irineu de Sir- ,mlum, 208; 210 i 211. Actul marWric al Sfintului Pollion, lector, martir la Cibalae (Vinkovti, R> S. F. Jugoslavia), 211. Adememlri, 209. AdoratoaTe, 207. AlLu*nt, V, 6, 231. Alegere, 208. AlurS, 210. Aluzfe, 211. AmSounte, 2111. Am&ntotari, 209; IV, 11, 220. Amdn, VI, 1, 221. ApS, 209. Apostasie, 209. Apostol, Siting, 208. Aprille, 207 j 2H0; 211 ; VI, 1, 221. Atac, -uri, 207. August, (Juna), 210 ; 21.1. Augustta, FericituI, 213. August!, tiitlu imperial roman, 208. Autor crestta, 208 ; aiutor necunoscut, 211. B Basent, podul peste riul Sava In cetatea SLrmtan, 209; V, 3, 221. B&ibat, V, 1, 220. Belgrad, tn epoca romana Singidiumum, 208. Bibltotheca hagiographica Graeoa, 210. Bdbliotheca hagiogiraphica Latima, 210. BIrulnta, I, 2, 218 ; V, 2, 220. Biserica din Gilbalae (Vinoovti), 211. Blserioa din Stanium, 207; 208; 211 ; Bi- serica universala de Sirmiuim, 210 ; V, 4, 221. Bocete, III, 2, 219. Bononia (Vidln), cetate romana situata pe DunSre, in provincia rom€iina Dacia Rlpetisas, 207. Brevlairium Syriacum, 210. Bulgaria, 213. Cap, 209; 211. Capitals, 207. Garpi, populate dacS, 207. Cauza, 207. Calaitorie, 213. Cer, ceruri, 210; III, 3, 219; IV, 7, 220; V, 3, 4, £221. Cetate, 207; 208; 210; 211; 212; 213; VI, 1, 221. Cetate episcopala, 211; I, 2, 218. Cezar, -i, tttlu imperial roman, acordat de imparatul Diocletian, lui Galeriu 5i fori Constaait*u Chlor, 207; 208. Chemare, III, 3, 219. Chain, -uri, 208; 209; 210; 213; I, 1, 218 ,- II, 2, 218 j III, 5, 219; IV, 2, 4, 9, 12, 219—220 ; V, 2, 221. Cinste, 207. Circumstainita, 211. Civitas coelestis (cetatea cereascS), 213. Civitas Dei (cetatea lui Dumnezeu), 213. Civitas terrena (cetatea pamtnteasca), 213. Oompunere primara, 211. Oonidammare, 21il ; IV, 11, 220. Constantiu Chlor, tmparatul roman, 208. Copii, 208; 209 j 211; III, 1, 219; IV, 5, 8, 220 j Copiii episcopului, 211. Copilarie, IV, 3, 219. Credinta, 208; 210; II, 4, 219; V, 1, 5, 220—221. Credinta crestina, 209 ; -ta in Dumnezeu, IV, 11, 220; -ta in Hristos, 208; 211. Crestin, -ni, 207 ; 208 ; 213 ; I, 4, 218 ; IV, 11, 220, crestin bulgar, 213. Crestimisim, 207 ; 208. Crist, 213. Cristos $i Christos, 213. Cruzime, II, 4, 219. Cultul Sflntului Irineu de Sirmium, 213. Cultus {cult), 213. Cunoastere, 210; 214. Cunosc&tor, 208. GunoscuiUf 209. Cuiraj, 209. Curse, cu sensul de viclesuguri, IV, 9, 220. Cuvint, -te, 208 ; I, 2, 218 ; cuvinte latine crestine, 212; 214. •) Clfra romana se refers la capltol, a doua clfra (arabS), la paragraf, lar ultima ln- dlo& paglna. Cifrele arabe cu numerele Intre 207—214 se refers la paglnlle Introducerll. MARTIRIUL SFtNTULUI IRINEU DE SIRMIUM 225 Dad, loouiftori ai Dadei sud $i nord- dunarene, 207. Dada Carpatica, 208 ; 214. Dacia Malrvemsis (Inferior), provincde ro- matna In dreaipta Olteniei si vestal Munteniei de azd, 207. Dada Riipensis, provinde romana de-a lungul Dunaidi din Dada Aureliana, 207. Data, 210. De civitate Dei, luoraxea Feridtului Au- gustin, 213. Demoni, II, 2, 218. Descriere, 210. Dialogurii, 210. Diodetian, imparait aroman, 207 ; 208 ; 210 ; 211 ; 21,1 i I, 1, 218 j VI, 1, 221. Document, 210 ; 214. Dommil - Iiisus Hristos, 209 ; 210 ; II, 3, 218 j III, 3, 219; IV, 4, 6, 9, 220; V, 2, 4, 221 ; VI, 1, 221. Dorinta, III, 3, 2119. Dummiezeu, 208; 209; 31(1 ; 212; 213; I, 1, 2, 218; II, 2, 4, 218—219; IV, 3, 7, 8, 12, 219— 220; V, 2, 220; Dum- nezeu oel aidevarat, 211 ; slujitorail lui Dumnezeu, I, 2, 218 ; VI, 1, 221. Dumare,, 207; 208; 209; 210; V, 6, 221. Eipijvri — pace, I, 2, 218. Edifii, 214. Edicte de perseou'tie, 208. Episcop, -pi, 207 ; 208 ; 210 ; 21il ; II, 2, 218; VI, 1,221, Episcopuil Bisericii de Sirmiium, 208 ; epis- copul cetafii Sirmdum, 208 ; I, 1, 218. Exagerare, 210. Exeouitarea pedepsei, 209. Expresie, 213. Fapt, -te, 208 ; 21.1 ; I, 2, 218 ; fapte bume, I, 2, 218. Fata, II, 1, 218 ; HI, 3, 219. Fagaduinte, IV, 7, 220. Februarie, 208. Femed, III, 1, 219. Filip, Apostol, 208. Fiu, fii, 207 ; 209-; IV, 6, 220. Floairea timeretii, 209 ; III, 3, 219. Fluviu, IV, HI, 220. FonduJ principal al lauvbii romane, 212 ; 214. Forma originaia, 208. Franta, 210 ; 211. FraU, 209 ; IV, 6, 220. Frumusete, HI, 1, 219. 15 — Actele martlrice Galenius Maximiaeus, C, Imiparat roman de origine daco-romana, 207 ; 208 ; 210; I, 1, 218. Gemete, HI, 2, 219. Ginere, 207. Greta triibunailului romain din Sirmdium, 208 ; 211. Grija, 209. Guvernator, 208 ; 209 ; 210 ; 211 j II, 2, 3, 4, 218—219 ; III, 4, 219 ; IV, 1, 219 ; VI, 1, 221. H Haine, V, 3, 221. Hotarfrii, IV, 1,1, 220. Hrdstos, Domroul Hristos, 208 ; 209 ; 210 ; VI, 1, 221. Ianuarie, 208. Mele lui apriHe, 210; VI, 1, 221. Iisus Hristos, 209; 210; IV, 6, 220; V, 2, 4, 221 ; VI, 1, 221. Illyric si Illyrdcum, prefectuifa In Impe- rdoil romam, to sec. IV— V d.Kr., 207; 2111. Imperiul raman, 207 ; 208 ; 212. Impresie, 2M. Importainita, 214. Irafluenita, 213. Imformiatie, 212. Inima, I, 1, 218. Intermediu, 213. tatroducere, 208. Irkieu, episcop de Lugdsum (Lyom), Sfto- tul, 210; 211. Irimem, episcopul BIseriidi de Sirmium, martir si sftnt, (6 aprilie 304), 207 1 208; 209; 210; 211; 212; 213; 214; 1, 2, 218 ; II, 1, 2, 3, 4 218—219 ; III, 5, 219; IV, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 210—220 ; V, 4, 221 j VI, 1, 221. — episcopul cetatii Sirmiuim, I, 2, 218; VI, 1, 221. — slujitorul lui Dumnezeu, I, 2, 218 ; servul T&u Iri- neu, V, 4, 221. Istorie, 208, istomice bisericeasca, 21,1. Istorisdire, 210. I Imparat, -ti, 207; 208; 210; I, 1, 2, 218; 11, 2, 218 ; VI, 221. Imparatie, 21il. tneeput, 207; 211 ; 214. Incheiiere, 208. Imchanare, 21S. laohiaoane, 209 ; 21,1 ; III, 5, 219. nt ACTCLE MAHTIHICB Ingerl, 210 i V, 4, 221. Intemnare blografka, 211. Inttistitatorul Biserlcii de Slrmium, 211. tnv»taturi, 209 | IV, 6, 220. JudecatS, 208 i 209 ( IV, 1, 219. Jugoslavia, R.S.F., 207 i 211. Lacrlml, 209 ( III, 4, 219. Lectura, 211. Legitura, 212. Limba greaca, 213 , I, 2, 218. Limba latlna, 208, 210 1 211; 213; limba latlna orestinS, 208 , 214. Limba romana, 212 , 213 , 214. Loc, -uii, 211 i 213. Localitate, 207. Lucrare, 213. Lugdunum, Lugdun, azi Lyon, in Franta, 210g 211. Lume, 210 i V, 4, 221. Lupta sfintului martir Irineu episcopal Sirmiului (Mitrovita), 211 j I, 2, 218. Lyon, In epoca romana Lugdunum, pe valea Ronului, in Franfa, 210 i 211. Lupta, I, 2, 218. M Mad, luna, 207. Mamt, 207 i 209 , IV, 6, 220. Martle, 208 j 210. Martir, -rl, 207, 209 , IV, 1, 219; V, 2, 220. MarUrlu, 211. Martiriul Sfintului Irineu de Sirmium, 207 j 208 i 210; 211; 212; 214; 218. Mortlrologhil Ieronimian, 210 si Marty- rologium Hieronymi>anum, 210. Martor ocular, 208; martori oculari, 211. Maxima, sotia preotului Montanus din Slngidunum (Belgrad), 208. Maxlmlan Hercule, impSrat roman ; Au- gust impreuma ou Diocletian, 208. Mfalrea cea vesnic&, 209 ; V, 2, 221 ; VI, 1, 221. MBrturisirea credtotei, 208 ; II, 4, 219. Metropoia, 212, Miezul noptli, 209; IV, 1, 219. Mljloace, 209. Mlia, 209 i III, 1, 2, 219. Mllostivire, 210 ; V, 5, 221. Mlnuml, 213 ; 214. Mitrovita, in epooa romana Sirmiuim, in R. Serbia din R.S.F. Iugoslavia, re- sedlmta provlnclei romane Pannonia Inlerlor (Secunda), 207; 211. Mllml, IV, 3, 219 | V, 3, 221. Mintuirea lumii ; 210; V, 4, 221. Moarte, 208; 209; 210, IV, 4, 12, 219— 220 ; moarte martirica, 211. Model, 208. Montanus, preot in Slngidunum (Belgrad), 208. Mucenloie, 210 ; 211 ; VI, 1, 221. Munci, cu sens de chtouri, I, 1, 218. Musurillo, H., agbiograf, 214. N Nebunie, III, 4, 219. Niceea, 208. Noapte, 209, IV, 1, 219. Nota falsa, 210. NumSrul celor alesl, II, 1, 218. Nume, 207, 210, I, 2, 218, V, 4, 221. O Oameni, III, 3, 219. Ochi, III, 3, 219. Ohrida, arhiepiscopie in Macedonia, 213. Oltemia, 207. Oras, 207. Ordin, 208 , 210. Origine daco-romana, 207. Origine greaca, 212 , 213. Ostas, V, 6, 221. Pace, I, 2, 218. Pannonia Inferior (Secunda), provincie romana din prefectura Illyricului, 207 , 208 , 210 , 211 , 222 , II, 1, 218. Partea ftnaia, 211. Patima, cu sensiul de suferinta, 213. Paza, III, 5, 219. Pirinte, -ti, 208, HI, 1, 219; IV, 5, 7, 220. Partas, 209; I, 1, 218, V, 2, 221. Patrunderea crestioismului In provinciile dunaxene ale Imperiului roman, 208. Pedeapsa, -e, 209 , V, 2, 221. Pelerinaj, 213. Petru, Apostol, 208. Persecutle, 207, 208, 211; I, 2, 218. Picioare, 209 , III, 1, 219. Plinsul, III, 2, 219. Podul Basent de pe rlul Sava, in Sir- mium, 209 , V, 3, 221. Pollin, lector, martir la Cibalae (Vinkovti, in R.S.F. Iugoslavia), 211. PopoT, 210 j V, 4, 22L Porunca, -ci, II, 1, 218 , poruiraca Dom- nului, III, 2, 219. Povesititor, 210. MARTIRIUL MWrULUI XltlNEU DB IIRMIUM 227 Prefecture Illyrlcl, unitate administrative 1 In sec. IV d.Hr. in Imperlul (roman, 207. Praeses (— guvernator), 208. Prefectura, unitate administrativS In Im- periul roman, oaxe, In sec. IV, d. Hr., era Imp&rtit in patru prefecturi, 207. Preot, 208. Prieteni, 209 j III, 2, 219. Probus, guvematorul (praesus) provin- clei Pannonia Inferior (Secunda), 208 ; 209; 210; 211; II, 1, 2, 3, 4, 21B— 219; III, 4, 5, 21'9; IV, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 210— 220; V„ 1, 220 ; VI, 1, 221. Proces-verbal de judecata, 208; 211. Provincle, 207, 208; 212; II, 1, 2, 218; provimcii creatine sud si nord-duna- rene, 208 ; provineiile dunarene ale lllyricului, 208 ; -le dum&rene ale Im- perlulud roman, 208; 210; 211; 214. Putere de rSbdare, IV, 9, 220. R&bdiare, 209 ; IV, 9, 220. RSmureanu, Pr. Prof. I., 214. RSspiatiri vesnice, I, 1, 218. Registre publice, 211. Regiumea danubianS, 211. Renume, 211. Rescay localitate din Oltenia, tn epoca romana Romula din provtacia Dacia Malvensis, 207. Resedln^S, 207. RIu, 209 ; 211 ; V, 6, 221. Romula, mama tmparatuliud roman Galeriu, de orlglme daco-romam8, 207. Romula, oetate daco- romama din pro- vincia Dacia Malvensis (Inferior), azi looalitatea Resca In Oltenda, 207. Romulianum, cetate in sudul DunSrii, nu- mita astfel de la Romuia» mama hn- p3ratului Galeriu, 207. Rude, 209 ; HI, 2, 219. Rudenie fizdcS si splrituaia, 213 ; rudenii III, 1, 209. Rugaciune, 209. Rugamtafi, 209. S Sabie, 209; 210; 211; IV, 11, 220; V, 1, 6, 220—221. SacTificIl, 208. Saia de judecata, 209. Sava, rtu, afluent al Dunarii, 209 j 211, V, 6, 221. Sairbatoarea Sflrutuiul Mineu, de Slnnlum, 210. Scaim de JudecatB, 209; 1, 219. Schlmbanl, 214. Scop, 209. Scrlere, 212. Secol, 207; 208; 213; 214 1 secole crea- tine, 208. Semnele vechlmii, 210. Sentinta de condamnare, IV, 10, 11, 220. Serbia, Republica iin R. S. F. Jugoslavia, 207. Serv, V, 4, 221. Sfint, -tf. 211 ; 213. Simbioza geto-daeo-romana de la sudul si nordul Dunarii, 210. Stoaxarul Bisericii de Constamtinopol, 210. Singidunum (Belgxad), oras, 208. Sinoduil I ecumenic de la Niceea (325). 208. " Sirmium, (azi Mitrovita, in R. Serbia din R. S. F. Jugoslavia), resedinta provlm- ciei Pannonia Inferior (Secunda) $1 capitala provinciei Illyricului, 207, 208; 210; 211, 212; 213; 214, I, 2, 218; VI, 1, 221, — metropold poll- tica $i bisericeasca a provinciei Pan. nomia Inferior, 212. Stojitor, 210, I, 2, 218, III, 2, 219, VI, I, 221. Smerenie, I, 2, 218. Sotfe, 208, 209, 210, HI, 1, 219, IV, 5, 6, 220. Speramfa chemarii de sus, III, 3, 219. Spusele martorilor oculari, 211. Statonmioie, 208. Statui, 208. Stinjenire, 210. Sud, 207 ; sudul si nordul Dunarii, 210. Suferinta, 213. Sulerimtele Domnului (- Iisus Hrlstos) n, 3, 218. Suflet, 210; V, 4, 221. Statornicie, 208. Statui, 208. Stinjenire, 210. Sud, 207 ; sudul si nordul Dunarii, 210. Sufertota, 213. Suferfatele Domnului (— Msus Hristos), II, 3, 218. Suflet, 210 ; V, 4, 221, Synaxarlum EcGtesiae Consitantifnopoll- tanae, 211. Sedlnta, 209 , IV, 6, 220. 228 ACTSLS MARTIMOI Tata, (de copll), 208 1 209 ( M, 1, 219) IV, 6, 220. Tat*l (Duranezeu Tat&l), 213, III, 3, 219. Tarle, 209 1 V, 2, 221. Teama de Dummiezeu, I, 2, 218. Teolllaet de Ohrida, arhieplsoopul Bulga- rlel (tll08), 213. Terttorlu, 207 ; 212. Termen, -mi, 212; 212 j tenn«n Slav, 212. Text, 210 1 211 i 214. Tlmoc, rtu, afluemit al Dun&ril, 207. Tlmp, 209 i 211 ! I, 1, 218 j IV, 1, 219. Tlnere, IV, 9, 220. Tlmeret*, 209 f HI, 1, 2, 4, 219. Tradiicere, 214. Ttlbumalul romxan dim Sfomiuim, 208 j 211. Tnup, 209. Tlperte, HI, 1. 210. U Urf. 207. Vadete, 209 ; III, 2, 21S. Valoare, 217. Valoare istorfca ?i tllologioa, 208 ; 210. Valoare istorica, 210. V&rsare, 207. VechAme, 210. Vecid vecilor, VI, 1, 221. Vectai, III, 2, 219. Vedere, 214. Veirgi, IV, 3, 210. Viata, 209 j Viata eterna, 212 j viata vesnica, IV, 4, 220. Vidin, In epoca romanS, Bononia, 207. Vinkovti, tn epoca romana, Cibalae, oras In R. S. F. Iugoslavia, 21U. Virsta fiageda, 208. Zeiller, Jacques, istoric frameez, 208 ; 210 | 211. Zi, zile, ziua, 210 , 211 ; III, 5, 219; VI, 1, 221. Zeai, zei, 207; 208; 209; II, 1, 218; III, 1, 219 ; IV, 3, 219 13 ACTELE SFINTULUI EUPLUS (t 12 august 304) INTRODUCERE Sflntul Euplus sau Euplius, diacon al Bisericii din orasul Catania din Sicilia, a pdtimit ca martir pentru Domnul Hristos In aceastd loca- litate, la 12 august 304, dupd eel de al patrulea edict de persecute dat In ianuarie-iebruarie 304 de Impdratil Diocletian (284—305) si Maximian Hercule (286—305). Actele martirice ale Sflntahri Euplus ni s-au pdstrat In forma lor originald, In doud versiuni, una In limha greaca, mai sobrd si scurtd, iar alta In limba latinS, cu amdnunte mai multe despre arestarea, Judecaiea si condamnarea sa. Cele doud veisiuni se completeazd una pe alta , de aceea aghiografii le-au publicat pe amtndoud, ele dlndu-ne o imagine precisd si adevdratd despre martiriul Sfintului Euplus. Actele Sfintului Euplus reproduc aproape exact cele doud procese-verbale de Judecatd si condamnare la moarte a diaconului Euplus, primul datat la 29 aprille 304, iar al doilea la 12 august 304, dupd cum ni s-au pdstrat In versiunea greacd, pe care crestinii si le-au procurat de la grefa tribunalului din Catania 1 . In versiunea latind, cele doud procese-verbale poarttf data de 12 august 304, ldslndu-ne sd Intelegem cd arestarea, judecarea si martiriul Sfintului Euplus s-au petrecut In aceeasi zi 2 , ceea ce e pufi'n probabil, deoarece se cunoaste cd autoritdfile romane erau foarte gri- julii cu respectarea formelor juridice. La Inceputul secolului al IV -lea, autoritdtile romane nu doreau atlt de mult condamnarea crestinilor, clt Intoarcerea lor la credinfa strdmoseascd, greco-romand, si ldsau celor invlnultl de crestinism un oarecare timp de glndire, spre a reveni la cre- dinfa In zei. Credem, de aceea, cd cele doud date furnlzate de versiunea greacd, 29 aprille 304, clnd diaconul Euplus s-a prezentat de bund vole 1. Panaiot C. Hristu, op. cit., p. 81— 82 1 Actele lui Euplus. A. Recenslo Graeca, ed. H. Muisurillo, The Acts oi the Christian Martyrs, Oxford, 1972, p. 310 si 312 2. Actele lul Euplus. B. Recansio Loittoa, ed. clt., p. 314 $1 316. BO ACTDLI MAHTIMCB la tiibunalul din Catania, declailnd In tafa guvernatorului Siciliei, Cal- vlsianus, cd este crestin si vrea sd moard pentm Hristos, Hind judecat In primi lnstant&, si 12 august 304, clnd a iost judecat pentm a doua oard de guvernatorul Calvisianus, supus la chinuii si condamnat la moarte prin sabie, corespund realit&tfi istorice. In verslunea greacd, Calvisianus poartit titlul de xopp^x* v "- text ^n H m ba greacd veche cu traducere in limba greacd moderna, Tesalonic, 1978, p. 358 — 369 ; edifia lui H. Musurillo, op. cit., p. 272 — 279, text grec cu traducere englezd si edUiile : R. Knopf-G. Kriiger-G. Ruhbach, op. cit., p. 91 — 95, text grec ; H. Delehaye, Acta Sanctorum, Propylaeum Decembris, Bru- xellis, 1940, p. 530, 20 nov. ; Franz Cumont, Les Actes de S. Dasius, in «Analecta Bollandiana» , XVI (1897), p. 11 — 15, editio princeps, text grec. Am iolosit, de asemenea, traducerile : P. Monceau, La vraie Legende doree, Paris, 1928, p. 283—378 : Martyre du soldat Dasius , H. Leclercq, Les martyrs, t. II. Le troisieme siecle, Diocle'tien, Paris, 1903, p. 424— 427 , Vezi si Thurston and Leeson, Butler's Lives of the Saint, 7/ (1938), p. 252—253. Doud bune traduceri s-au publicat in limba romdnd de ; Teodor M. Popescu, op. cit., p. 226—228 si Pr. prof. Ene Braniste, in Almanahul cit., p. 89 — 92, precedat de un bun studiu introductiv. Traducerea noastrd prezintd unele deosebiri lata de cele doud tra- duceri romdnesti. 29. Martiriul Slintului Dasius, XII, ed. H. Musurillo, p. 278 ; I. Barnea, Arta cres- ting In Romania..., p. 9 — 10 §i 44, pi. IV. 30. Synaxarlum Bccleslae Constantlnopolitanae, Propylaeum ad Acta Sanctorum novembrts, ed. H. Delehaye, Bruxelles, 1902, p. 241. 31. IM. Fr. Halktn, t. I. ed. 3-a, Bruxelles, 1957, p. 151. MARTIRIUL SFINTULUI DASIUS (t 20 noiembrie 30 4) I. 1. Pe cind imparateau nelegiuifii pingaritori ai celor sfinte, Maxi- mtan (Galeriu 292—311) si Diocletian (284—305), era in timpurile acelea. printre legiunile soldatilor, acest obicei ca sa se celebreze in fiecare an sfirbfitoarea oea insemnata a lui Cronos. 2. $i ei socoteau faptul acesta de a sarbatori ziua lui, mai insemnata decit celelalte zile, ca un dar piacut si ales al lui Cronos. Asadar, in ziua lui, fiecare savixsea nelegiuirea dorita ,• iar eel pe care cadeau sortii, imbracind o haina imparateasca, dupa asemanarea lui Cronos insusi, mergind in frunte, in public, in fata intregului popor, cu o maretie nerusimaita si indxazneata, esooritat de o mudtime de sol- datl, avind ingSduita voia pentru treizeci de zile, isi imjplinea poftele oele nelegiuite §i rusimoase si se dadea la piaceri diavolesti. 3. Iar dupa implinirea celor treizeci de zile, sarbatoarea lui Cronos lua sfirsit si odata cu ea si aceasta dorita sarbatoare a lor. Atunci, insusi eel ce purtase infatisarea imparateasca, savirsind. dupfi obicei, jocurile cele nerusinate si necurate, se aducea rndata pe sine jertfa nelegiuitilor si spurcatilor idoli, fiind ucis in sabid. II. 1. Cind, insa, alegerea a cazut si pe feriritul Dasius, ca si ©1 sa savirseasca aceasta nelegiuire si rrnduiaila sarbatarii, acesta a rasaritt, cum s-a spus, ca un crin intre spini *. I s-a poruracit si era silit spre a s4virsi (cele rinduite) in ziua cea insemnata a sarbatorii lui Cronos. III. 1. Aceasta necurata traditie, care a ajuns plna in zilele noastre, din nefericire, se mai pastreaza inca, fiindca, nici sfirsindu-se lumea, nu ia sfirsit obiceiul eel urit, ci mai rau se intareste. 1. Clnt. 2, 2. MAHTHHUL WtNTULUI DAMIUB 249 2. Cfici In ziua calendolor lui ianuarie, aamenii usuratiel, urmtnd obiceiul pfiglnilor, dc$l se numeac creftlni, raerg cu pompfi mfireatfi, schimbindu-si firea lor si w Imbraca In chipul si infatisarea diavolului. Imbrficati in piei de caprfi, st:hlmblndu-§i toiati^area, ei leapada chipul eel bun in care s-au renascut (prin Taina Botezului) si reiau chipul ecl r5u in oare s-au nascul. Astfel, ei, care au marturisit la Botez ca so leapSda de diavolul si de amSgirile lui, se intorc iarasi la el prin faptele cele rele si rusinoase. IV. 1. Cunoscind Fericitul Dasius ca aceasta este o traditie desarta, a cSloat in picioare lumea cu inselaciunile ei, a dispretuit pe diavolul cu amagirile lui si a luat jugul lui Hristos eel rastignit, impotriva nerusi- narii diavolului. 2. Caci, intelept fiind, aprins de rivna sfinta, cugeta acestea in min- tea lui : «De ma voi ingriji in aceste treizeci de zile ale acestui desert si nerusinat obicei, de cinstirea demonilor, pe care eredinta crestinilor o dispretuieste si o opreste, ma dau pe mine insumi pieirii vesnice. 3. Dar nu numai aceasta, ei ma lipsesc in chip nenoroeit si de aceasta viata trecaitoare. Caci ce-mi va folosi mie, daca, dupa cele treizeci de zile, sfirsindu-se uritele si necuratele jocuiri ale lui Cronos, voi fi dat sabiei? Implinind cu curaj porunca (imparatilor), ma dau pe mine sabiei, pentru cinstirea necuratilor demoni, iar dupa trecerea din viata, voi fi aruncat in focul oel vesnic. 4. Este mai bine pentru mine sa sufar putinele chinuri si munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar dupa moarte sa mos- tenesc viata cea vesnica, impreuna cu toti Sfintii». V. 1. S-a hotarit, deci, in ziua aceea, ca fericitul Dasius sa fie adus de toti spre a savirsi mareata sarbatoare a lui Cronos. 2. Iar fericitul Dasius a raspuns soldatilor care-1 sileau : «Fiindcfi ma siliti la aceasta intinaciune, este mai bine pentru mine sa flu jertffi de bunS voie Domnului Hristos, dealt sa ma jertfese idolului vostru». 3. Auzind acestea, slujitorii faradelegii 1-au inchis indatS intr-o temnita intunecoasa, iar a doua zi. scotindu-1 din inchisoare, 1-au dus, tragindu-1, la pretoriul legatului Bassus. VI. 1. Iar dupa ce Sfintuil martir Dasius a fast adus de grupa (soldati- lor) la scaunul do judecata al legatutai Bassus, privlmd ia el, Bassus a 250 ACTELE MARTI1MCE zis : «De ce stare esti si cum te numesti ?» Fericitul Dasius a raspuns cu IndrSzneiaia si In voie : — «SInt, dupS stare, ostas, iar despre numele meu iti voi spune : numele meu eel ales e eel de crestin, iar dupS numele pus de parinti, mfi numesc Dasius». VII. 1. Legatul Bassus a zis : «Roaga-te chipurilor stapinilor nostri im- pSrati, care ne asigura pacea, ne dau leafa si ingrijesc in fiecare zi de tot binele nostru». 2. Fericitul martir Dasius a spus : — «Eu chiar |i-am spus si-ti spun ca slnt crestin si nu slujesc im- pSratului pSmintesc, ci imparatului celui ceresc si primesc darul Lui, trfliesc din harul Lui si ma imbogatesc din negrSita Lui iubire de oameni». VIII. 1. Legatul Bassus a zis : — «Roaga-te, Dasie, la sfintele chipuri ale imparatilor nostri, pe care chiar si neamurile barbare le adora si slujesc lor». 2. Fericitul martir Dasius a raspuns : — «Eu marturisesc ca sint cre?tin, precum am marturisit adeseori, si nu ma supun nimanui altuia, decSt unuia, curatului si vesnicului Dum- nezeu, Tatai, Fiul si Sfintul Duh, Cel in trei nume si fete, dar de o sin- gura fiinta. lata, pentru a treia oara marturisesc cu glasul credinta In Sflnta Treime, pentru ca, Intarit fiind printr-Imsa, biruiesc si nimicesc Indata nebunia diavolului». IX. Legatul Bassus a zis : — «Nu stii, Dasie, ca orice om se supune poruncii imparate$ti si sfin- telor legi ? Fiindca, te crut, raspunde-mi fara grija si f^ra teama». 2. Iar fericitul si smeritul atlet al lui Hristos, Dasius, i-a raspuns, ziclnd : — «F3 ceea ce \i s-a poruncit de catre necredinciosii si necuratii tuiparati. Cfici eu pastrez credinta mea pe care am fagaduit Dumnezeului mou, odaia pentru toitdeauna, s-o pSstrez si o pastrez, si cred cu putere si tarie sa ramin in aceasta marturisire a mea. Iar amenintarile tale nu pot sa mi schimbe de la aceasta alegere». MARTMIUL IFtNTOLUI DABIU* 231 X. 1. Legatul Bassus a zls : — «Iata. ai un timp do douft ore, de voiesti sa te razgindesti cu min- tea ta, ca sa potf trSi cu noi In m8rire». 2. Iar fericitul Dasius a zls : — «Ce nevoie este de un ragaz de doua ore ? Ti-am aratat vointa si alegerea mea, spunind : «FS ceea ce voiesti, caci sint orestin. Caci iata, dispretuiesc si pe imparati si m&rirea lor, si o privesc cu scirba, ca, dupa despartirea de aceasta viata, sa pot trai viata de dincolo». XI. 1. Atunci legatul Bassus, dupa ce 1-a supus la multe chinuri, a dat hotarirea sa i se tale capul. Iar pe cind acesta mergea spre siavita lui mucenicie, un oarecare mergea Inaintea lui cu nelegiuitul vas de ta- miiere. 2. $i fiindca il sileau sa aduca jertfa spurcatilor demoni, atunci, fericitul Dasius, luind ou miinile sale vasele de tamiiere a imprastiat ta- miia lor si a rasturnat idolii cei nelegiuiU si necurati ai paginilor, arun- cindu-i la pamint, si si-a intr-armat fruntea cu semnul sfintei cruci a lui Hristos, cu a carui putere s-a luptat cu tarie impotriva tiranului. XII. 1. S-a savirsit, deci, Sfintul martir prin taierea capului, la 20 ale lunii noiembrie, in ziua de vineri, la ora a p^atra, fiind ziua a 24-a a lunii (ceresti). A fost lovit cu sabia de ostasul (caiaul) Anicet loan 2 , si s-a savirsit in pace mucenicia lui. 2. A (patimit, deci, Sfintul martir Dasius in orasul Durostor, pe cind imp&rateau Maximian (Galeriu) si Diocletian, fiind judecat de legatul Bassus, iar in cer imparatind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia (se cuvine) slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfint, acum si in vecii ve- cilor. Amin. INDICE SCRIPTURISTIC * Cintarea Clntarilor 2, 2 - II, 1, 248. INDICE REAL $1 ONOMASTIC A. Adevar, 244. Actul martiiric al Sflntului Dasius, 242 ; Afirmatie, 245. 243 j 244 ; 245 j 247. Aghiografi, 245. 2. Anicet loam, Tudor Popescu, art. cit., p. 228, n. 6. Dom. H. Leclercq in Les Martyres, Recueil de pikces authentiques sur les marty- res, depuis les origines du christianisme jusqu'au XX-e siecle, t. II. Le trotisteme siecle. Diocl^tien, Paris, 1903', p. 427, socoteste acest cuvint nume comun ?i-l traduce «de nebiruitul osta?, Ioan» — «L'invincitoile soldat Jean». * Cllra romana se refera la capitol, a doua cifra (araba), la paragraf, lur ultima Inaioil pnglna.. Cifrele cu numerelo intre 241—247 se referft la paglnile introducorll. 252 ACTBLB MARTIRICB Alegere, 243 , II, 1, 248 , XI, 2 ?i X, 2, 250—261. Altar, 242. Am&glri, HI, 2, 249; IV, 1, 249. Amenlntaii, IX, 2, 250. Amln, XII, 2, 251. Amlntire, 242. Amipllliicare, 246. An, 241 i I, 1, 248. Amaitls, zeita cinstita in orasul Zela din Pont, Asia Mica, 242. Aaoona, oras in Italia, 244, 244. Anlcet, loan, osta:s in aimata romana din cetatea Durostorurai, 243 ; XII, I, 251. Arestare, 241. Arme, 243. AsemSnare, I, 2, 248. Asia MicS, 242. Atlet, IX, 2, 250. August, Iuoia, 243. Auner, Ch., arheolog, 245. Au'ten'tici'tat'e, 245. Autor, 246 ; autor necumoscut, 246. Avairii, 244. Axiopolis (Hinog, Cernavoda), oetate pe dreapta Dunarii, in provincia romana Scythia Minor, 241 ; 243 ; 244 ; 247. B Babllon, eetate, 242. ' Barnea Ion, arheolog, 243. Bassus, legatus, comandant militar al le- glunii Legio XI Claudia, 241 ; 243 ; 245 ; V, 3; 249; VI, 1, 249; VII, 1, 250; VIII, 1, 250; IX, 1 ; 250; X, 1, 251 , XI, 1, 251; XII, 2, 251. Blbliotheca hagiographica Graeca, 247. Blnele, VII, 1, 250. Biserica Sfintuluii Cyriacus din Aneona, 244. BlaericS, t242. Botez, Tataa, 242 ; ITI, 2, 249. Bulgari, 245. Buna vole, 243 ; V, 2, 249. Calemdele lui ianuarie, 242 ; III, 2, 249. Camarazi de arme, 242 ; 243. Cadm, 242. Cap, 243; XI, 1, 255. Capadoda, provinde romana, in Asia Mica, 242. Capra, 242 ; III, 2, 249. Cauza, 244. Caiau, XII. 1, 251. Cer, XII, 2, 251. Cernavoda, in epoca romana Axiopolis, oras pe dreapta Dunarii in Dobrogea, 241 ; 243 ; 244 ; 247. Cetate, -(1, 241 ; 243 ; 244 ; 247. Chin, -uri, 243; IV, 4, 249; XT. 1, 251. Chipul si imi&tisairea diavolului, 242; III, 2, 249. Chipul eel bun, 242 ; HI, 2, 249. Chipul eel r3u, 242 ; III, 2, 249. Chipurile (statuile) imparatilor (romani), 243; VII, 1, 250; VIII, 1, 250. Chiril, martir la Axiopolis (Hinog, Cer- navoda), 243. Gindeus sail Quindeus, mairtir la Axiopo- lis (Hinog, Cernavoda), 243. Cinste, 242. Cinstire, IV, 2, 249 ,- cinstirea demonilor, IV, 2, 3, 249. Condamnare la moarte, 241. Conflict, 243. Constantimescu, Radu, csreetator, 245. Constanta, judet,' 241 ; 243. Cortegiu de soldati, 241. Qredinta cxestina 243 ; IX, 2, 250 ; cre- din{a crestimilor, IV, 2, 249 ; -{a in Sfin- ta Treime, 245 ; VIII, 2, 250 ; Simbolul de credinta, 245 ; taria oredintei in Hristos, 243. Credinta (pagina), 242. Crestin, -ni, 241 ; 242 ; 243 ; 245 ; III, 2, 249; IV, 2, 249; VI, 1, 250; VII, 1, 250 ; VIII. 2, 250 ; X, 2, 251. Crestinism, 247. Clin, II, 1, 248. Cronos, zeul timpului la greci 241 ; 242 ; 243; 246; I, 1, 2, 3, 248; II, 1, 3, 248; V, 1, 249. Cruoea lui Hristos, XI, 2, 251. Cultul zeului 'Cronos, 246. Cultul Sfintului Dasius, 244. Cumont, Franz, isoric belgian, 245 ; 246. Cunoastere, 245. Ouraj, 243 ; IV, 3, 249. Cyriacus, sfint, cinstit in orasul Ancona din Italia, 244. Dada Pontica sau Scythia Minor (Dobro- gea), 245. Darul, VII, 1., 250. Dar placut si ales al lui Cronos, I, 2, 248. Dasius, soldat roman la Durostorum, mar- tir, 241 ; 242 ; 243 ; 244 ; 245 ; 246 ; 247 ; II, 1, 248 ; IV, 1, 249 ; V, 1, 2, 249 ; VI, 1, 249—250; VII, 2, 250; VIII, 2, 250; IX, 1, 2, 250 ; X, 2, 251 ; XI, 2, 251 ; XII, 2, 251. Dasius, episcop martiT, 245. Dasius sau Tasius, mairtir la Axiopolis (Hinog, Cernavoda, 241 ; 244 ; 247. Data redactarii textulud martirului Sf. Da- sius, 245 ; data martiriului, 247. Decembrie, 241. Delefaaye, H„ aghiograf belgian, 245. Delir mitlc, 245. MARTIRIUL •rtNTULUZ DAilUi 253 Demand, IV, 2, 3, 240 , XI, 2, 251 . Descoperlri arheologlco, 245. Deslrlurl, 241 ( 242. Despirtlre, X, 2, 251. Diavol 242, 243, III, 2, 249 | IV, 1, 249 | VIII, 2, 250 , nemsinarea dtavolulul, IV, 1, 249. Diocletian, tonparat romam, 241 , 245 , I, 1, 248, XII, 2, 251. Distractii, 242. Dobrogea, 245. Document autemtic, 246 , document de mare valoare istorica, 246. Duhul Sfint, 243 , VIII, 2, 250 , XII, 2, 251. Dumnezeu, 243 ; IX, 2, 250 ; unul, curatul si vesnicul Duimnezeu Tat SI, Fiul si Sfimtul Duh eel in trei nume si fe^e, de o singura fiintS, 243 , VIII, 2, 250. Dun are, 241 ; 242, 245, 246; 247. Durostorum (Silistra), cetate pe dreapta Dunarii, 241 , 243 , 244 , 246 • Duros- tol ?i Durostor, 241, 247, XII, 2, 251. Edict de persecute, 241. Editor, 245 , 246. Episcop, -i, 245 , episcop martiir, 245. Everuiment, 245. Excese, 241. Executie, 243. Exemplu, 241. Existenta politica a Ioiperiului romam {376) , 246. Fa.pt, 242 , 244 , 246 , I, 2, 248 , fapte rele si rusinoase, III, 2, 249. Favoare, 244. FSradelege, V, 3, 249. Februarie, 241. Fete, 243 , Villi, 2, 250. Fiinta, 243 , VIII, 2, 250. Finele, 245. Fire, 242 j III, 2, 249. Fiul (lui Durrmezeu), Iisus Hristos, 243, VIII, 2, 250. Focul eel vesmic, IV, 3, 249. Forma, 245. Frunte, 241 , I, 2, 248 , XI, 2, 251. Galeriu, C. Maximian, 241 , 245 , I, 1, 248 , XII, 2, 251. Geffcken, J., istoric german, 245. Geto-dacii de la sudul si nordul DunSrii, 242. Gin ere, 241. Glas, 243 , VIII, 2, 250. Grefa tribunaluilui dim Durostorum (Silis- tra), 246. Ortja, IX, 1, 250. GrupS, VI, 1, 249. H Hftine, 241 , hainfi tmp&rateasca, I, 2, 248. Har, VII, 1, 250. Haz, 241. Himog, localitate la sud de Cernavoda, pe dreapta Dunarii, In Dobrogea, 241 , 244 , 247. Hotarlre, -ri, 245 , XI, 1, 251. Hristos, Domnuil Hristos, 243 , IV, 1, 4, 249, V, 2, 249, atlet al lui Hristos IX, 2, 250 , crucea lui Hristos, XI, 2, 251 , jugul lui Hristos eel rastigmit, IV, 1, 249. Ianuarie, 241 , 242. Idol, -li, 243; I, 3, 248, V, 2, 249, XI, 2, ,261. Iisus Hristos, Dommul Iisus Hristos, IV, 4, 249 , XII, 2, 251. Iliaritate, 241. Imperiul roman, 242, 246, Imperiul ro- man de rSsarit, 245 , 246 , imperiul eirestiji, 246. Indiciu, 244. Informatii, 245, 246, informatiile martl- rologiilor, 245. Insoriptia greaca de la Axiopolis (Hinog, Cernavoda), 243 , 244 , 247 , inscriptia de pe sarcofagul Sftntului Dasius, 244. Imvazia bulgariloir, 245. Ioisigne, 241. Istorici, 245. Italia, 244. Istar, zeita oinstita In Babilon, 242. Iubiire de oameni, VII, 1, 250. Izvor, 245. I Imparat, -ti, 241 , 243 , 245 , 246 , IV, 3, 249, VII, 1, 250, VIII, 1, 250, IX, 2, 250 , X, 2, 251 , imparat ceresc, VII, 1, 250, imparat pamtatesc, VII, 1, 250. tmplinire, I, 3, 248. Inceput, 241 ; 243. Incredere, 245. Inchisoare, 243 , V, 3, 249. Indoiaia, -i, 243 ; 245. tndrazmeala, 243 ; VI, 1, 250. Infatisare, 242 ; I, 3, 248 ; III, 2, 249. Inseiaciune, IV, 1, 249. Intinaciune, V, 2, 249. Jertfa, 243; „ 3, 248; V, 2, 249; XI, 2, 251. 254 ACTELE MARTIRICE Jocurl neru?lnate s-1 necurate (ale lul Cronos), I, 3, 248 j IV, 3, 249. Jugul lul Hristos eel r&stignlt, IV, 1, 249. L Lealfi, VII, 1, 250. Legat (legatus), termen rnilitar roman ; comandant al unei legiuni 241 ; 243 ; 245) V, 3, 249; VI, 1, 249; VII, 1, 250 j VIII, 1, 250; IX, 1, 250, X, 1, 250 j XI, 1 | 251 ; XII, 2, 251. Legi, IX, 1, 250. Leglo XI Claudia, 241 ; 243. Legluinile soldatilor, I, 1, 248. Llcente, cu sensul de placeri, 242. Llmba greacfi, 243. Llmba latlna, 245. Loc de execute, 243; locul patimirdi, 244. Localitati, 244. Lumea, III, 1, 248; IV, 1, 249. M Martir, -ri, 243; 244; 245; VI, 1, 249; XII, 1, 2, 251. Martirlu, 244—247. Martiriul Sftntului Dasius, 241; 243; 245; 246 ; 248. Martirologii, 244 ; 245. Martirologiul Ierondmian, 243 ; 244. M&retie, I, 2, 248 ; Mfirire, X, 1, 2, 251. Marturisire, 243 ; IX, 2, 250. Masurl, 249. Mlntea, IV, 2, 249 ; X, 1, 251. Mllnl, XI, 2, 251. Moarte, 241 ; IV, 4, 249 ; moarte de mar- tir, 244. Moastele Sflntului Dasius, 244. Moesta Inferior, provinoie romana in su- dul Dunfirii, 241 ; 245. Moment, 246. Mnllv, 241. Muceniciie, XI, 1, 251 ; XII, 1, 251. Multlme, 241 ; multime de soldati, I, 2, 248. Mumci, ou sens de chinuri, IV, 4, 249. N NSvSliiirea avarilor, 244. Neamuri barbare, VIII, 1, 250. Nebunia diavolului, 243 ; VIII, 2, 250. Nefericire, 246; III, 1, 248. Nelegiuire, I, 2, 248; II, 1, 248. Neru?inarea diavolului, IV, 1, 249. Nevoie, X, 2, 251. Nloeea, cetate tn provincia romana Biti- nia, unde s-a \imit Sinodul I ecumenic In 325, 245. Noiembrie 241; 242; 243; 247; 248; XII, 1, 251. Nume, 243 ; IV, 4, 249 ; VI, 1 ; 250 ; VIII, 2, 250. Obicei, 241 ; 243 ; I, 1, 248 ; III, 1, 2, 248— 349 ; IV, 2, 249. Octombrie, 243. Om, oameni, 242; III, 2, 249; VII, 1, 250; IX, 1, 250. Opinie, 243. Oras, 242, XII, 2, 251. Ora, -e, X, 1, 2, 251 ; XII, 1, 251. Origine ilirica, 243 ; origine iraniana, 242 ; origine orientals 242. Ostas, 241; 243; VI, 1, 250; XII, 2, 251 Pacea, VII, 1, 250; XII, 1, 251. Passio Dasii (— Patimirea sau Martiriul- lui Dasius), 245. Pagini, III, 2, 249 ; XI, 2, 251. Paginismul roman, 246. Pamint, XI, 2, 251 ; pamlmtul Scythiei Minor, 245. P8rere, 245. Parinti, VI, 1, 250. Pariniii episoopi de la Sinodul I ecume- nic de la Niiceea, 245. Patimire, 244. Pedeapsa, pedeapsa cu moartea, 241. Peninsula Baloanica, 242. Permisiune, 241. Persecutie 241; persecujia crestinilor, 245. Persi, 242. Petreceri, 241. Picioare, IV, 1, 249. Piei de oapra, 242 ; III, 2, 249. Pieire vesnica, IV, 2, 249. Pingaritori ai celor sfinte, I, 1, 246. Placeri, 242 ; placeri diavolesti, I, 2, 248. Pofte nelegiuite si rusinoase, I, 2, 248. Pompa, 242 ; III, 2, 249. Pont, provinoie rormama in Asia Mic3, 242. Popor, I, 2, 248. Popularitate, 242. Populatie, 242 ; populatie geto-daoo-ro- mana, 247 ; popnlatii trace dim Asia Mica si Peninsula Baloanica, 242. Porunca, -ci, IV, 3, 249; IX, 1, 250. Practici paglne, 246; practdcile sarbatorii Salurnaliiloir, 247. Precizie, 244 ; preoizare, 246. Pretoriu, V, 3, 249. Probabilitate, 246. Rrelucraxe, 246. Prooes-verb«l, 246. Probleme, 243. Provincie romana, 241 ; provinciile Aslei Mid, 242. Putere, IX, 2, 250; XI, 2, 251. O Quindeus sau Cindeus, martir la Axio- polis (Hinog, Cernavod8), 243. MAltTIHtUL irlNTULUX DABtUi 2S."i RSgaz, X, 2, 251. Rd'splndlrea cre$tlnlsmulul In populaltn geto-daco-romdinfl de ki sudul '*l nor- dul Dunarli, 247. RSstimp, 242. Redactare, 245. Rege, 241 f rege al Satumalillor, 242 ; 243 | «regele crestin al Saturnaliiloi», 245. Resedinta, 241. Rlnduiaia, sarbatorii (Saturnaliilor), II, 1, 248. Rivna sftntS, IV, 2, 249. Rol, 242. Roman, ca gen literar, 245. Romami, 241. Sable, sabii, 242; I, 3, 248; IV, 3, 249; XII, 1, 251. Sacee. sarbatoare la persi, (^ 4opi'»i x prof. Teodor Bodogae. v 1. Asociat la 19 septembrie 286 de catre Diocletian la conduoerea imperiiului, Maximian (Marcu Aurelius Valerius Maximiianus) si-a luat in dominie supranumele de «Herculius» (hereuleanuil) drept simbol al partdeipari'i lui la opera de redresare «pa- glna» a «donDiniatului» din ultima epoca din viata Imperinlui Roman. Probabil pentru a face pe plac cezarului Galeriu (gitoerele prot-auguistului imparat Diocletian), care a procedat In anii 297' — 298 la o «curatire» a armated de «eleimentele dubioase» sau crea- tine, Maximian va fi luat hotarirea de a tnilmite pe Alexandra sa fie judecat si exe- cutat In Orient. Se stie c5 aid in Orient erau cei mai multi crestdni in toate straturile soclwle. Asa se si explica de ce niaicind n-aai murit atitia martiri sud-dunareni ca In aceasta persecutie. J. Zeiller : Les origines chretiennes dans . les provinces danu- blennes de /'Empire roumain, Paris, 1918, p. 53 — 120. 2. 'ExotovtapXIs— centurio — sutas, deci cam echivalerat cu un capitan. Dar, in pllin regim clientelaT si die inceput de feudalism, servicdile de conducere se acordau oelor Insf ariti. §i Tilberian era «bogat foarte» /tiXouoios 'o>. 4. «Les amis personels de l'Empereur continuent a etie appeles amici, «comites». Oe titre meme est donne honorifiquement, comme recompense, a la fin d'une carriere... L«s fonctions militadres, particulierement delicates, sont confiees aux amis, aux «co- SFlNTUL MARE MUCENIC ALEXANDRU 261 " " ' '■""' " ' ■'" .... , I- .-- III.,, . .— I— I II. I, I. .-.1,1 — II— I .!■_. — ... _- IIIJI— « dar, la sine pe toti soldatii, Tiberian le-a spus : «Ascultati fratilor ! $tiji ca imparaitul a porancLt ca miine fieoare din noi ,sa me inifatisaim la templu deodata cu Inaltimea Sa. Sa fiti, dar, pregatiti si voi sa mergem cu totii impreuna la templu». Dupa ce le-a spus acestea, Tiberian le-a dat sa inteleaga ca imparatul a si plecat spre templu, de aceea s-au unit in graba cu totii, in frunte cu comitele, ca sa ajunga inaintea imparatu- lui la templu* 2. Dar unul din ostasi cu numele Alexandru, crestin imca din copi- larie si temator de Dumnezeu, a luait cuvinitul si a grait catre comite : «Daca ai fi spus sa ne dueem sa ne inchinam Dumnezeului Celui ceresc r bine ai fi grait, dar cei pe care voi ii numiti zei, aceia sint demoni, iar nu zei». La aceasta, Tiberian i-a raspuns si a zis : «E>u am vorbit de un singur Dumnezeu 5 si acesta este zeuil Jupiter. Cit despre alti zei, care sint mai multi, pe aceia nici imparatul nu-i cinsteste si nici noi». La aceste cuvinte, Alexiandiru a raspuns si a zis : «Zeus, caruia voi ii spuneti dum- nezeu ca si ceilalti (mai multi), nu numai ca sint demoni, dar in realitate sint si mincinosi, caci insala pe cei ce li se inchina, duiaindu-i ila pierzanie p dupa cum marturisiti voi insiva, atunci clnd spuneti ca Jupiter al vostru a indragit o femeie, pe care aflind-o linga mare a pacatuit cu ea 6 . Dar cine a mai auzit vreodata ca un zeu sa savirseasca astfel de fapte ne- curate ? Dupa cum am spus, acesti zei ai vostri nu numai ca simt zei mincinosi, ci sint chiar demoni (raufacatori). Dumnezeul nostru (al cres- tinilor) este insa nevazut. El este Cei ce a facut cerul si pamintul si nu are lipsa de astfel de jertfe de care aduceti voi demonilor eelor necurati,. caci Dumnezeu cere o jertfa curata si nesingeroasa». Auzind acestea Ti- berian a raspuns si a zis : «Nu fi nebun, Alexandre, si nu huli zeitatile noastre binefacataare, care ne-au zidit toate, ca nu loumva, lauzind Impa- ratul, sa se revolte si impiotriva mea, pentru ca m-as arata prea ingSdui- tor cu >tkie». 3. Pe clnd vorbeau acestea pe drum, Tiberian a grabit pasul sa se infatiseze la templu macar deodata cu imparatul, caci se facuse de acum tocmai ora cind imparatul trebuia sa aduea jertfa zeilor. Aducindu-si, dar, aminte de spusele lui Alexandru, Tiberian s-a apropiat de imparatul Maximian si i-a vorbit asa : «pe soldatii incredintati sub comanda mites»... Ce qui est grave pour l'-avenir, c'est que la «comiitiva» tend a substrtuer un. service de l'Etart au service parsonel (F. Lot. : La fin du monde antique et ie debut du moyen age, Paris, 1927, p. 104—106). 5. In pliaia epoca sincretista, epoca «domiiniaitului» lui Diocletian, era firesc sa se accentueze «zeul suprem undo /Ivi 6eniu ma indeparta pe mine ce.1 ce vreau sa vin ila Tine, pentru c& am cunoscut mumele eel sfint si infricosat, caci mi te-ai facut ajutor si sprijinitor. Trimiite-mi, dar, Doamine, pe in- gerul Tau ca sa-mi fie ajutor si limba lui sa-mi dea grai in fata impard- tului Maxiraian». Dupa ce si-a terminat ruga, ostasii au pus mina pe el, 1-au pus in lanturi si 1-au dus inaintea imparatului. Mama lui, Pimenia, nu stia ce s-a iimtimplat,' in vireme oe soldatii se grabisera sa-1 imfatiseze in fa^a contului imparatului. Muiltimiile, oind 1-au vazuit, au fost 'cuprinse de mirare adienca, pentru ca tinarul avea o infatisare plina de barbatie la cei aproape 18 ani ai lui, cu o tinuta foarte frumoasa, fata lui parind ca de inger. Vazindu-1 afcit de voios J)a fata defaimatorii s-au lirufuriat si au zis : «Pe lacesta .ar l fi trebuit sa-1 fi .pMt si mai devreme imparaitu;lui». Auzind iacestea r ifericitul s-a anicalzit in inima sa, fata i s-a limriosit ca focul si a grait catre cilevetitoiri : «Pastrati-va pirile fpeinitru momiemtul cind voi fi in fata imparatului !». Auzind Maximian deisprte sosirea lui Alexandra, a trimiis sa-il cheme pe Tiberiian la el si dupa ce aceista a venit, imparatul i-a zis : «Iata ca a venit omul pe care am trimis sa-1 aduca ostasii». 7. Zicind acestea, imparatul a porancit sa-i fie adus tinarul la scau- nul de judeoata 8 . L-a intrebat dre.pt aceea limparaitul si a zis : «E dirept ca ai caloat Sn picioare poruimcile staitului ntostru Alexandre, impotrivin- du-te prasteste sa te tofatisezi limpreuna icu comatrudariltul tau (oomitele) si cu ceilalti tovarasi sa te inchini impreuna cu mine marelui zeu Jupiter?». La aceastia, fericiituil Alexandra a r&spuns zicind : «Eu ma iocihin Dumne- zenlui Celiui dim cer si Fiutoi S&u (ILsuis) Hristo's §i Duhuilui Ceilui Sfint, pentru ca in la'fara de El eu nici nu cunosc ailt Durrnnezeu si imarituosesc ca nici nu exista altul afar a de El, caci sa -stii ca in afara de Dumnezeul Cel oeresic nu exista altul, asa c& sa mu mi mai ilntrebi nici o vorba diespre alt Duminezeu. CIt despre Maria ta, imipana^e, marturisesc ca nu ma tc^m de amenintarile si de ohinurile la care vrei sa ma suipui». Atumici miniin- du-se Maximian a grait : «Cum viorbe^ti itu ? Ce-i in stare sa faca Dum- nezeul tau ?» Raspunsu-i-a Alexanidru si i-(I4 ACTELE MARTIRICK fost rastignit de oaranoni si apoi a miurit ?». La aceasto Alexandru a ras- pums si a zis : «Pazeste-ti gura, Sabarao, cad nu esii vrednie sa pomenesti numele Celui rastignit. Nesocotitule, ai auzit ea a fost rastignit si ca a murit, dar cum de n-iai auzit si laiptuil aoeila ca duipa ice s-a seulat din morU El a mai ridioat din morminte pe mfulti morti ?i le-a dat viata !». 8. A raspuns Maximian si a zis : «Mi-e mila de tineretea ta, caci vad ca esli tinar si de virsta frageda». Fericitul Alexandru a raspuns si ci zis : «De line sa-ti fie mila, nebuaiule, si sa te trezesti din cursa diavolului». Maximian i-a grait : «0 ! tu de 'trei ori nenoroeitule, vino si jertfesle ca sa nu-ti sfirsesti rau zilele vietii». Raspuns-a Alexandru si a zis : «Pe tine sa te numesti de trei ori nenorocit, pentru ca cinstesti demonii cei necurati, in timp ce eu nu ma tern de amenintarile tale nici de chinurile pe care le vei rindui impo'triva-mi caci ma va seapa ajuto- rul lui Dumnezeu». Maximian i-a raspuns : « Ti-am mai spus, ai mila de tine si vino sa jertfesti zeilor, caci daca. vei face aces>t lucru vei fi unul din fruntasii garzii din palatui meu» 9 . Raispuns-a drept aceea Alexan- dru si a zis : «Carui Dumnezeu ceri sa-i aduc jertfa ?» Maximian i-a ras- puns : «Marelui zeu Jupiter» 10 . Atunci fericitul Alexandru ridicindu-si miinile spre cer s-a rugat zicind : «Doamne, Iisuse Hristoase, nu ma pa- rasi pe mine nevrednicul, ci vino in ajutorul pacatosului robului Tau». Si sfirsiindu-si rugaeiunea, si-a ridiealt priviirea spre leer, a vazut eerurile dcschise si pe Fiul lui Dumnezeu sezind de-a dreapta Tatalui, .si a ras- puns ihii Maximian, zicind : «Carui Dumnezeu zici sa ma inchin ?». Ras- puns-a Maximian : « "Ti-am spus doar, marelui zeu roman Jupiter». Ras- puns-a sfintul Alexandru si a zis : «Nu ti-am spus oare ca Jupiter sau Zeus e doar un demon, deci un zeu mincinos ? Dupa cum ti-am spus si adineaori, el s-a legat de o femeie oarecare si din patima pentru ea a schimbat faptura ei in juninca, iar a lui in taur, inselind-o astfel prin magle ?». Cind a auzit acestoa, Maximian a ris cu hohot si a zis catre el : «Vezi cit de puternici sint zeii nostri, inait pot aparea in diferite infati- sari inaintea oamenilor». Sfintul Alexandru a raspuns si a zis : «Partea lor ti-ai aies-o, blestematule, laudind faptele lor necurate, pentru ca nu cuno^iti pe Dumnezeu Cel adevarat, Gel care te -a cini&tit si \i-a dat im- paratia pe care o ai». 9. «P5timirea» abunda in expresii latinesti. «Palatium» era re?edinta Imparatu- l'Uii j expresia proviiie probabdl de la mumtele Palatini din Roma, urade se afla ea. 10. Se cunoa?te influentia cultelor orientale asupra lui Diiocletian, care ?i-a luiat $1 porecla de «Iovios», ceea ce vrea sa spuna ca a?a cum Jupiter e «zeul suiprem, daca nu unic al uniiversului, tot asa j?i imiparatuil (de laaum divtoizat) e sufletul lumii, unde divina lui provideaita aonducea totuil» (Pierre Gritmal, Civilizafia romana, trad. Bug Oiz6k, Bucure^ti, 1978, vol. I, p. 84). HrtNTUI. MAKE MIIC'KNIC AI.KXANtmtl 265- 9. A rfispuns Maximlan $1 i-a zis : Klmpfirfitif. zeil nostri mi-au da- t-o». Alexandra i->a rfispuns, zlcind : aDusman al adevftratlui, ce esti ! Cu toate ca esti om cuminte, so vede eft tot nu cunosti pe Dumnezeu, c&ci te-iai dat pierzarii, crezind In diemoni». Maximian i-a raspuns : «Totusi mi-e milS de tine, desi ti-am rfibdait itoate indrazinelile, vorbimdu-mi de parca a$ fi unul de iseama >ba». La aceasta feriioiitoil Alexandra a r&spunts $i a zis : «Rusineaza-te tu, pentru cS, desi esti intreg la minte, totusi te-ai naucit, Inchiniindu-ite unor idoli surzi si nesimtUir parasind pe Duimnezeu'l Cel viu §i luindu-te pe urma tatalui tau, satana. Intoarce-te, dar, de la intuneric la lumiina, ca sa nu pieri in gheena focului !». fnfiuriindu-se la aoeste vorbe, Maximian a chem.at pe Tiberian, din- du-i in seama pe fericitul Alexandra si spunindu-i : «Iata, te imputerni- cesc sa cereetezi cu de-amanuntul in drumu',1 de la Roma pina la Bizant in legatura cu zeii nostri si cu acel Iisus, pe care-L cinsteste Alexandru, si de vei gasi vreum iteme-i adevarat sa nu te porti fata de el cu cirutare, ci sa te folosesti de taaita puterea pe care ti-am dat-o in legatura cu el' si cu toti asa zisii crestini, ca sa cunoaisca toti ca cei ce se impotrivesc edictului pe care 1-am dot, de mirua mea vot pieri». Atunci fericitul Alexandru a spus : «Iti multumesc, tiranule, ca m-ai facut vestit in toatS imparatia». La icare Maximian a adaugat : «Pe toti zeii ! de minia lui Tibe- rian n-o sa scapi pina ce nu-ti va fi mila de viata ita, asa cum mie mi-a fost mila de tine». La .aceasta Alexandru a raspuns gr&ind : «Tocmai pentru aceasta sint otnultumitor Dumnezeului meu, penitru ca poate voi fi gasit vrednic sa patiimesc pentru numele lui Hristos prin itoate popasurile si prin intreaga i(mparatie». 10. Auzind aceste vorbe, imparatul Maximian a poruncit sa-1 scoata afara din cortul lui. Dupa ce 1-a luat in primire, Tiberian a sezut a doua zi el insusi pe scaumuTde judecata si ia poruncit ca sfinitul Alexandru sa i se infatiseze la cercetari. Fericitului Alexandru i-a venit sa rida si a zis : «Iata ca satana iarasi s-a gatit, infcranmindu-se impotxiva mea». Dupa ce a sosit in fa|a lui, 1-a intrebat Tiberian asa : «Cum e Alexandre ? Tot mai staruiesti in gindurile tale prostesti ? Ai incredere macar in mine si adu jertfa zeilor ca sa scapi de chinuri». Fericitul Alexandru a raspuns si a zis : «Am vazut o alta marire care mi s-a pregatiit si de iubi- rea aoeleia s-a buourat si s-a veselit duhul meu». Tiberian i-a raspuns : «Daca dai ascultare poruncii imparatului si aduci jertfa zeilor, atunci vei dobindi o bucurie ssi o veselie icu mult mai mare ; daca, insS, starui in nebuna ta incapatinare, ma leg pe toti zeii sS-ti imprastii oasele prin toate popasurile din intreaga imparStie» u . Atunci i-a raspuns Alexan- 11. In tTCKluocroa talinid «pcr onwios urbos ct rogionos» (od. D. Dimiitrov, p. 148) ■>()« ACTELE MAUTIHICK clru si i-a grait : «Eu ascult de porunca Stapinului meu din ceruri, iar de amcnLn'tarile tale rau ma tem, niei de maincile tale nu ma ingrozeso>. Au- ziinid aceste vorbe, Tiberian s-a infuriat foarte si a poruncit isa-1 lege de un copac si asa sa-1 pirleascS de viu. In timp ce sfintul patimea acestea, nu is-a isimtit din partea lui nici eel mai mic geamat dec St doar ca-si in- drepta privirea spre cer si multumea Atotputernicului Dumnezeu. Va- y.ind acestea, Tiberiian a poxuncit sa-1 dezlege de oopac si, scotindu-il afara din cetate, a poruncit ositasilor sa-i scoaita caituisele grele .si sa o porneasca pe jos spre Tracia. 11. In timpul acesta ingeral Domnului s-a aratat in vis mamei lui ypunindu-i : «Pimenio, scoala-'te degraba, gateste-U copiii si toate vie- tuitoarele (de pe linga casa), dar sa nu te irutrisitezi in sufletul tau, ci pleaca si du-te pe uirrn^a fiului tau, care isi va sfirsi muceniicia, manturi- .sinid pe Hristos. Dupa cum ti-am sipuis mai inaiinlte sa nu te pierzi ou firea, -caci il vei intilni la primul popas». Auzind de la inger aceste cuvinte, mama ferilcitului Alexandra s-a bucurat foarte si s-a scuilat, dupa cum i-a spus ingerul, si a pornit-o la drum dupa fiul ei. Sosind, asadar, in orasul Cartagena 12 si iaflindu-1 tocmai pe idind oomitele Tiberian asi continua cercet&rile, mama lui a strigat cu glas mare si a zis : «Dumnezeul Cel prea inalt, Pastoral Cel bun Caruia i-ai fast incredintat, isa-ti stea in ajutoT, fiule !». Iar Tiberian, auzind glasulmaimei lui, a linitrebait : «A1 cui « glasul acesta ?». MultS multime de oameni a ifost adus5 inaintea comi- telui oa mar.tori (c5 au auzit aceste Vorbe), dar mimeni n-a putut spu- ne de unde a venit glasul. 12. Atunci a strigat Tiberian c&tre fericitul Alexandra : «Adu jertfa 2edlor, neoiorocitole !». La aceasta, Alexandra a .raspuns graiinri : «Eu aduc jertfa de lauda Dumnezeului Gelui din cer». Tiberian d-a zis : «Nu ai flpus tu cS Dumnezeul vostru m-axe ILpsS de jentfe ?». Alexandra a ras- puns : «De jentfe singeroa'se, intr-iadevar, n^are lipsa, a?a cum aduceti voi, dar ti plac jertfele dreptatii si ale sfinteniei, pen'tru ca insusi Dumnezeul nostru este sfint». Atunci a poruncit Tiberian sS-1 arda la subsuori cu fficlii aprinse, zicandu-i : «Sa vedem daca va veni Dumnezeul tau sa te •scape din miinile mele !» $i slujitorii acestui indracit au facut ce li s-a poranciit si .aprinizind tortele i le-au pus cum is-a poruncit. Dar feriotul Alexandru, ridicsiirudu-si ochiispre cer, a grait : «SJava Tie, Doarnne, Iisu- ■se Hristoase, Care ai trimis pe arhanghelul Mihail la Babilon si ai izba- 12. In vairiaintia latins nu figureazS nuimele ora^ului (Cartagena), ci doar «intrind tn ora?ul tn oare fusese dus tocmai pe cind Tiberiiam conttaua cu cerceta , riil'e...». Sa fi lost vprt>a de alt oras, ou um nume aipropiiat Cartagtoiei ?i oare se va fi aflat pe drumul de la Roma peste fetria ?i apoi pe valea Savei spre Sardica $i pe oare capistul n-o va fl putut descifra bine ? De pildS Coitiniuin sau Cortona ? Nu $tim. Pe de alta poirte, Itinerariul nu 5tim cum ar fi pleoait ddn Roma spre Tracila prin Sardica tocmai peate Cartagima I ■SKINTUU, MAIIK MIICKNIC Al.KXANDtttJ 2B7 viit pe col trei tirwiri din cuiptrirul CMiit-ia:m prin foe si prin a pa si ne-ai soos iarasi la limanul odihnc>i» ll . Aluinci, vazind Tiberian ca focul nu 1-a ou- prins, irusinindu-se, >a poruncit color ce-<\ mu mci.au sa-1 laise in pace, apoi a adaogat : «Dezlegati-i lanturile si luia^i-io pe Job iniainitea mea, caci si eu am sa va ajumg din urma». In timpul aceista, mama lui vazind ca fiul sau ajunsese acum destul de departe de conducator, a rugat pe soldaU sa-i dea voie sa se apropie de el si sa-i vorbeasca. $i pe cind se apropia, vazindu-si mama, fericitul Alexandru a zis catre ea : «Bine ai venit, buna mea mama. Urmeaza-ma pina ia statia nrmaitoare ca iasa mi-a des- coperit mie Domnul». Iar citiva dintre ostasi au raspuns si i-au zis : «Fericit esti, Alexandre, ca mare t*-e credinta, mare este Dumnezeul crestinilor. Cad desi patimesti multe chinuri pentru numele Lui, totusi nu L-ai blestemat». 13. Zicinid aoesftea, i$i urmau cu totii calatoria dup§ cum le poruncise capetenia lor. $i, cuim mergeau as>a ipe drum,, au dial de un izvar si, asezin- du-se jos, am inceput sa manince. $i 1-iau rugat soldatii 51 pe fericitul Ale- xandru sa guste ceva deodata cu ei. Caci trecusera patru zile 15 de cind fericitul nu gustese nici paine nici aipS. Atunci lsuiptatoruil ikii Hristtos, ase- zindu-se in genunchi, a inceput sa cinte asa : «Ridioat-'am ochii mei la raunti, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul Cel ce a facuit ceral si paimintul 16 . Daamne, lisuse Hrisitoase, pazeste nepingarit pe mieluiselul Tau ca sa nu se bucure asupra mea vrajmasul meu, caci am cumoscut nuimele Tau eel sfint si infricosaitor, sa nu ma flac die rusine inaintea tiranului meu, ci sa trkniti pe ingierul Tau si direafpta Ta sa-mi fie ajutor si ocrotitor». $i indata ce si-a sfirsit rugaciunea, in clipa aceea i s-a aratat ingerul Domnului si i-a zis : «Nu te teme, Alexandre, caci a auzit Domnul cererea ta si m-a trimis ca sa-|i stau intr-ajutor». Iar pen- tru ca si cei ce erau cu el au auzit glasul rngerului graind cu el, insa fara sa vadS pe niim'eni ailtul, s-au inspaimintat fooirte si iau cazut cu fetele la pamint. Atunci le-a grSit fericitul Alexandru : «Ridicati-va, fratilor». Iar so'ldiatii, ridrcindu-se, au cazuit Ssn. genunchi, lincihiniindu-se lui. Atunci le-a zis sfintul Alexandru : «Ce-ati stat sa vedeti, fratilor ? De ce faceti &$a ceva ?» Raspuns-au oamenii si au zis : «Am auzit glasuil lui Dum- nezeu, Care-ti graia si ne-a cuiprins ifrioa, neputiind suifeiri glasul Lui». 13. Dan. 3, 2(7. 14. PS. 65, 11. 15. In variants latimfi se vorbe$te de 40 de zile. S3 fie vorba de vremea p&re- similor ? 16. Ps. 12.1, 1—2. 4M\ ACTRLE MARTIRICE 14. Pe cind vorbeau ei acestea, i-a ajuns din spate Tiberian cu inso- titorii lui. §i cu el venisera §i niiste fruntasi din cetate. A totrebat, deci, Tiberian pe slujiltari §i ,a zis : «Gum ,se numeste ilooaliitatea aceasta ?». Ei i-au raspuns : «KJrima 17 r oare se tilouie&te locul judecatii». Tiberian a zis : «Aduceti-l aiici pe Alexandru, caire se isoaoteste crestin, ,oa sa-1 intreb ce a mai hotSrit : nu cumva s-a razgindit, caindu-se, ca sa jeftfeasca zeilor ?» Asadar, din nou a sezut conducatorul pe scaunul de judecata, iar odata cu el au venit de fata si patru asesori 18 . Chemindu-1 dar pe fericitul Alexandru, 1-a intrebait comiteile : .«Ce mai ©site nou Alexandre ? Tot mai stSruiesti in nebunia ta cea rea, Inert nu vrei sa jertfeisti zeilor ? Tot mai ai puteje in trup si nu vrei sa vii sa aduci jertfe zeilor, caci intr-adevar mi-e mila de tine si vireu sa te inltorei eatre put©rtnicii nostri zei». Atunci fericitul Alexandru i-a raspuns zicindu-i : «Nelegiuitule si orbit de dia- volul, ce esti ! Te-ai da't cu totul satanei si atunci cum poate sa-ti fie mila de mine ? Caci satanei, tatalui tau, nu i-e mila de nimeni, ci pe totl vrea sa-i piarda in gheena focului cu el cu tot». Raspuns-a Tiberian si i-a zis : «Cap neintelept ce esti ! Atitea vorbesti parca ai grai cu unul de seama ta ; din iuibire, mi-e mila de tine si de aceea iti tree cu vederea si batjocurile tale pe care mi le-ai adresat mie, eaniia trebuia sS-mi arati mai multa cinste ?» I-a raspuns Alexandru, zicind : «Intr- adevSr, te asemeni cu eel ce te-a nascut pe tine, cu satana, caci asa-i semeni ca o piatra din capul unghiului. Nu stii ca localitatea aceasta se numeste «loc de judecata ?» Chiar de aceea a si venit peste tine judecata lui Dumnezeu. Caci se apropie Cel ce va judeca viii si mortii si Care va da fiecaruia dupa faptele lui si atunci vei cunoaste cuvintele mele, pe care ti le spun acum. Acela, dar, va judeca intre mine si intre tine si aceasta fiindca judeci fara dreptate pe an rob al Lui. Acela vede linsa fara- deiegea ou care te porti fata de mine si muncile pe care le pui asuipra mea. Ele sint insa pentru mine lauda, iar pentru tine pierzare». 15. Atunici Tiberian, auzind acestea, s-a infuriat si mai tare si a po- runcit sa aseze \eyi ascutite pe jos si sa-1 sileasca pe sfintul Alexandru sa cake pe ele in cintec de fluier. Dar si aceasta pedeapsa a indurat-o fericitul fara sa se plinga deloc. Vazind Tiberian ca Alexandru arSta ca si cind n-ar fi simtit nimic, s-a infuriat peste masura si a poruncit sa fie batut cu toiege noduroase de mar paduret, iar in timp ce ostasii il ciom&geau, el a raspuns si i-a zis comiltelui : «Ciine turbat, acestea sint muncile tale ? Mai adaiuga daca ai si allele mad mari, caci prin darul lui 17. S3 fie vorba de Sirma, Sirmium in loc de Crima ? Caci stasia urmatoare va fl Sardioa (Sofia). Pe de alta parte, cuvintul xpifia inseaauna osinda, a$a cum vedem din Lr. 23, 40; 24, 20 etc. In acest seins se exprima $i traduoerea laltiina : locul oslndixii. 18. llpoxi'x.x&pei — consiliairl: (in laitomeste). •rlNTUL MARK MUCENtC AI.KXANrWU 209 Hristos, din ehiimiuirile ipo caro ml lo-al aduis, nimie nu stout, Inbruott Imi stfi intr-ajutor Stfiplnul meu, Domnul Iisus Hristos si Ingerul Lui. Stiu c& ai putere peste trupul meu ; foloseste-o cum vrei, dar peste sufletul meu nici tu, nici tatal tau, satana, nu av*ti putere, decSt numai Domnul meu Iisus Hristos». Tiberian a grfiit : «Nenorocitule ! In foe am s& te pierd, sS v5d daca vine Hristos, cum zici tu, sfi te scape din miinile mele. Si asa sa stii ca-ti voi ImprSstia madularele si oasele prin toata imparatia pe unde vom treoe ca sa nu mai afle nici o femeie nimic din trupul si oasele tale ca sa nu le unga ca si cum ar fi fost ale unuia dintre sfintii v.astri si s3 vie lapoi sa se inichine lor. Si de acum m-am hotarit oa si cenusa oaselor tale s-o airunc in riu, pentru ca nici o pomenke sa nu ra- mina din itrecerea ta pe aici ! » 15. A raspuns drept aceea fericitul Alexandru si a zis : «Iata iti spun ca pe tine te va nimiici Hristosul meu si-ti va imprastia tie oasele si trupul prim v&zduih, inicit si pomenirea ta se va sterge curlrud de pe p3- mint, caci am nadejde in Domnul meu Iisus Hristos ca-tl va scurta dru- mul si n-o sa mai vezi fata imparatului tau celui nelegiuit si se va sterge Si amimtirea tia de pe pamint, pentru ca n-ai onstiit pe Dumnezeul Cel Prea Inalt, care te-a cinstit si ti-ia dat puterea aceasta, nenorocitule. Caci daca L-ai fi cunoscut ai avea viata si in ceruri. Acum, insa, pentru c3 te-iai ferit de Dumnezeul Cel viu si ai indragit pe taital itau, satana, tu vei pieri ,cu el in gheena focuilui. Caci eu bimecuvinitimd vol binecuvinta pe Domnul meu Iisus Hristos, care ma va mintui din miinile tale cele fara de lege». Auzind acestea, Tiberian s-a infuriat peste nmsura si fata lui s-a intunecat, apoi a poruneit slujitorilor lui ca sa rSmina acolo pe loc si sa-i pregateiasca ciirua. Aoolo a si dor ? Tl-am epus doair, tncfi de la Incaput, ca slnt cre^tin $i cfi rimstos<: pe Dumnezeul Cei ceresc, iar nu pe demonii nocuirati cei asemenod v(>ua». Rfl«puhis-a Tiberian si i-a zis : «Doamne fe- reste ! Eu insa nu ti-am poruncit s& aduci jertfa unor demoni, ci zeilor, adicci lui Jupiter si Jul Asclepios, care sint zeii cei mai mari». Iar ferici- lul Alexandru a zis : « Puzos to-ti gura satano, caci nu stii ce grii- iesti !». RSspuns-a Tiberian 51 a zis: «Sa nu mai iungim "vorba ; dacS vrei sa jertfes'ti zeiilor, bine ; iar de nu, atunci de ce-ti foati joe de mine, om rautacios ce esti §i de ce hulesti pe zei ? Alexandre, fie-fi mila de tine, ti-o repet ; iau martor pe to^i zeii ca am sa-ti curm Inda'ta- ciripitul din lumea aceasta". La care fericitul Alexandru a raspuns zi- cind : «Tocmai pentru aceasta ma si rog Domnului Hristos ca toti locu- itorii pSmintului sa dea slava Domnului Hristos pentru muneirea mea». Atunci Tiberian a poruncit ostasilox sai : «Luati-l din fata mea, cSci nu mai pott indura ocarile lui, dueeti-1 In cetiatea' Filiipopol si bagati-1 ia inchiisoare, iar eu am sa va ajumg dim urm§». Asa ca, itriimitfnd Tiberian pe Alexandru miai iinain'te, s-a pormit si el, si au ajurus au totii la Filiipo- pol In Tracia. 19. Iar cei din cetate in frunte eu capeteniile cetatii auzind de so- sirea lui Tiberian si a imsotitorilor lui, au iesit cu poimpa mare in in- timpinare si s-au dus apoi cu totii in cetate sa aducS. jertifa lui Zeus si lui Asclepios. In acelasi tirrup, auzind si crestinii din cetate ca Tiberian a trimis la inahisoarea din localitate pe un oaxecare mucenic, strin- gindu-se laolalta, s-au dus la indhisoare si au rugat pe temnioer sS le deschida poarta ca sa vada pe martirul lui Hristos. $i le-a ingSduit lor temnicerul pentru ca si el era dintre tematorii de Dumnezeu. $i deschi- zindu-le poarta, au intrat cu totii si au vazut pe ifericitul Alexandru stind cu picioarele in butuci si purtindu-si lanturile, apoi au cSzut cu totii la picioarele lui, 1-au imbrati§at si i-au sarutat lanturile zicind : «Bine ai venit, robule al Domnului, sa binecuvintezi si orasul si patria noastra. Sa-ti dea Domnul rabdare sa-ti ispravesti calatoria. Caci si noi crestinii cu multa fricS si cu cutremur locuim aici, pentru ca si ,pe noi crestinii de aici prefectul ne pune zilnic la pedeapsa, dar cu toata t:a ne ameninta, nu ajunge sa pedepseasca pe toti, deoarece, prin lucrdiea Jui Dumnezeu, avem multi cre^tini in cetatea aceasta, ba chiar si din- tre capeteniilp ei 24 .si pina la urma avem nadejde ca puterea lui Dum- nozeu va birui pe paginii cei rau credinciosi si ca pina la urmS toti s:o vor rrostina. Ai rSbdare, a$adar, mucenicule al lui Hristos, si indura vi- tojoslo toate nedreptafile ce ti 's-au adus de stapinitorii cei fara de logo. 24. A so vodea H. Dolohayc, les saints de Thrace, p. 2'M CM7. 272 ACTELE MARTIRICE 20. Dupa usn timp, si-ceea ce comandamitul i-a aprobat. $i vazind Alexandra un nuc mare is-a dus spre el §i, plecin- du-si genuruchii, s-a rugat zioind : «Doamin>e, Iisuse Hristoase, trimite in- gerul tau sa-mi ia sufletul ca nu ma mai tin puterile». Vazind Tiberian cum se roaga sfintul, a zis eatre ai sai : «Iarasi isi face rugile lui vrajito- resti. Ma tot mix de mnde a lianvatat aceste graiuri pline de inteles, caci doar inaintea ochilor mei a crescut si eu slut eel ce 1-am inatruit in rinduiala ostaseasca, dar niciodata nu mi-am dait seama c-ar putea cu- noaste astfel de deprinderi vrajitoresti. Mult ma mir de unde le-a in- vatat!». $i dhemindiu-1, i-a zis: «Haide Alexandre, apropie-tte si adu jertfa zeilor!». La aceasta, el a raspuns : «Intunecat mai poti fi la minte, daca ti-am ispus de atitea ori, ca nu jertfesc idolilor si totusi ma silesti sa ti-o mai spun». 25. Cind a auzit aceste vorbe, comandarabul a ponumcit sa se fiarba unidelemn si sa i-1 toarme pe .spate. Dar, venind in chip inevazut inge- rul Domnulud, a apart vasul si a varsat untdelemnul pe slujitoxi. Va- zind acesifcea, Tiberian s-a infuriat faarte si a atrigat slujitorilor : «Nimic nu siratetf in stare sa-i faceU ? Nu vedeji ca el nu siimte nici o durere ?». Atunci a poruncit sa-1 loveasca cu toiege fara mila, strigindu-i intr- una : «Jertfeste zerlo,r!». Dar, de fiecaTe data, Alexandra ra'spundea : «Inchide-ti gura, satano, dusman al adevarului si prieten al tatalui tau r diavolul!». Auzind acestea, eomandantul spumega de minie impotriva lui si, scrisnind din dinti, a porunioit sa fie latins ou fata in jos sub un nuc si asa sa-1 bata ou toiege fara mila cite patru ostasi. Dar, in tot tim/pul cd't 1-au ciomagit, el n-a scos din gura nici eel mad mic geamat. Vazind Tiberian ca nimic nu folosestte, a poruncit de la o vreme solda- tilor sa se odinneasca dupa atita oboseala. Dupa ce s-a ridicat de jos, ferieitnl Alexandru a imaltat rugaciuine catre Dumnezeu, zioind : «Bine- cuvinteaza, Doamne, eopacul acesita, ca sub el m-.am invrednieit sa marturisesc numele Tau eel sfint». $i indata ce a spus aceste cuvinte, multime de crestini din apropiere au venit si s-au apropiat de el, fara sa mai ceara voie de la oomandant si 1-au insotit cam un kilometru pe soseaua irrnparateaisica, dupa care, iimbratisandu-il, ljau lasat in pace si s-au intons pe la caisele lor. Iar Tibexian nu mai indraznea sa faca nimic sau sa spuna oeva irrupotriva trecatorilor care cercetau pe sfint. 26. De la o vreme, lostasii, luiindu-1 iin pirimke pe sfintul mucenic, au ilualt-o pe soisea inainte dupa poruiruca comanidantuluii, care ii urmau impreuna cu insotitorii. Dupa un timp, i-a asjuns si el, anume la locali- •tatea mumita Borkiia 30 . Aid a intrebat comandantul pe localnici, zicind r , W. Barkla sau Vorkila — Agurkod (?) pe Marita, in druim apre pravincia Evropa de ling 3 tanmiud Bg«ii. 276 ACTELE MARTIRICE «Spuneti-mi, fratilor, cum se poate ajunge mai de-a dreptul in tinutul' evropolitilor ?». Iar ei i-au raspuns : «Daca vretj. un drum mai scurt, luati-o paste muntj. si ve^i iesi in cimipie la looaliibatea nuimita. Burto- dexion». Caci, stiind Tiberian ca in Adrianopol sint multi crestini, a ocolit soseauia, oa sa nu intre in oras. Trecind deci prin f i fiul meu ?». Iar acesteia unul dintre oameni i-a spus : «Astazi s-a dat sentinta, iar fiul tau se pare ca se afla in localitatea numita Drizipara, la 18 mile de aici. Informindu-se amanuntit pe ce cale s-apuce mai iute, mama lui s-a repezit pe drum ca fulgerul si a ajuns la Drizipara. Mergind indurerata si mugind ca o vacuta care-si cauta vitelul, s-a intilnit cu ostasii, oare taiasera oapul sfiintullui si-i aramcasera in rim trupul si icapul. Dupa rinduiala lui Dumnezeu, patru ciini, juoindu-se pe lingS riu, trasera la t&rm trupul sfimtului, li:ngindu-l cu limbile si stind acolo parca §i pazindu-1 / sa nu-1 manince pasarile de prada /. Indata ce s-a apropiat mama fericiitului, cam la vreo 2 mile de locul iunde se afla trupul lui, doi ciini s-iau porniit in intimpinarea ei oa ni^te soli si o inisoteau, unul de-a dreapta si alitul de-a stimga, oonduicind-o spre locuil unde se afla trupul sfintului mucenic. Iar ea, luilmriu-1, 1-a uns cu multe mirodenii si infa^urindu-l in giuilgiuri prietioase, 1-a ingropat cu duiosie intr-un loc anuimit dincolo de riuil Ergin, ,spre apus, unde a bineiplaouit Duhului Sfint. Dupa ce si-a implinit toate, avind drept ajutor pe Duhul Sfint, ca sa-i aduca o mare buourie, i s-a arattat dar de la Duimnezeuil nostra Iisus Hristos, venind chiaT ingarii si ointind oinltari de preama'rine. SFINTUL MARE MUCENIC ALEXANDRU 279 32. Savir§ind multe minuni prin darul lui Dumnezeu Sfintul Alexan- dra vine §i acum intr-ajutor celor apasati de munci si da itamaduiri celor incercati de suferinte indelungate. $i s-a sfirsit Sfintul Alexandru in lima mai, ziua a 13-a, in al saselea consulat al paginului Tiberianr pre- cum si al imparatului Maximian eel pagin si fara de lege, iar dupa rin- duiala crestina acum pe timpul in care impSratesitoe Domnul nostru Iisus Hristos (in veci). 33. Dupa ce s-au petrecut toate acestea, Sfintul Alexandru s-a aratat si mamei sale, zioindu-i : «Bine ai faout, doamna si buna mea mama, iar pentru ca te-ai obosit urmindu-ti fiul in toata lunga lui calatorie, sa-ti dea Domnul meu Iisus Hristos sa primesti impreuna cu mine rasplata Lui intru imparatia Lui. De aceea sa nu te mai intristezi, ci grijind de copii sa vietuiefsti in pace la casa ta. Si nadajduiesc ca Domnul meu Iisus Hristos nu te va uita, si in curind te va aduce linga mine». Auzind acestea, mama Pimenia s-a dus bucurindu-se si preamarind pe Dumne- zeu, veselindu-se cu copiii ei, spunind tuturora ca mare dar a inchimat ea Domnului Hristos prin fericitul Alexandru. Si mare a si fost darul lui peste tot locul, dar mai ales acolo unde zac sfintele moaste ale sfintului si vestiitului mucenic Alexandra, ispre marirea si lauda lui Hristos, ade- varatului nostru Dumnezeu, Caruia se cuvine marirea in vecii vecilor, Amin. INDICE SCRIPTURISTJC * Daniel 3, 27 - 12, 267. Psahnd 65, lil - 2, 267. Bsalrnii 120, 1—2 - 13, 267. 90, 1 - 4, 262. INDICE REAL SI ONOMASTIC ' A Alexiada Anei Conmena, 256. Acachie, sutasj roman, Sfint, 257. Alimentare, 257. Aooperamiint, 4, 262. Am&raunfe, 257 ; lamaTHU'nte topografice, Aota Samctarum, eddtio tnovdssiima, 256. 25S- Actele sinodului de la Stejar, (403), 256. Amu IH'55), 256. 6, 7, 263—264; 8, 264; 9, 10, 11, 265— Apa, ape, 112, 267; 13, 267; 22, 273; 27, 266; 12, 266; 13, 267; 14, 15, 268; 16, 28,276—2(77. 269; 17, 18, 19, 270—271; 20, 21, 22, Apiopiere, 23, 274; 25, 26, 275—276. 23, 272—274; 24, 25, 275; 27, 28, 276; Apus, 31, 278. 29, 30, 31, 32, 33, 277—279. Ara'tiare, 1'6, 269. * Cifrele arabe cu numere intre 1—33 se refera la capitolele din textul martiriului, iar cele cu trei numere, intre 256 — 279, indica paginile. ** Indicele introducerii ?i al textului martiriului Sfintului Alexandru Romanul a fost in- toemit de Pr. prof. 1. Ramureanu. 280 ACTELE MARTIRICE Arcadiiapolis, cetate, azi Bergouli, loca- litate to Traoia, 258. Arhamghel, H2, 266; 20, 277. Arheologi, 257. Arhiepisoopii supuse Ganstantinopolului, 258. Arzio $i Arzon, riu to Tracda, afluent .al Maritei, 23, 24, 274. Asalt, 2i58. Asclepios, zeu la greet 18, 19, 270 — 271. Ascultare, 10, 265. Asesord. 14, 208. Auzul, 30, 278. Avari, 258. Avraam, patriarh biblic, 28, 271. B Babilon. cetate, 12, 266. Baitj oeuri, 14, 268. Barfoat, -t'i, 1, 260; 30, 278. Barbatie, 6, 263; 21, 273. Bereea, oras, azi Stara Zagora, in Bul- garia, 257; 22, 273; 23, 24, 274. Bergouli, looailitate to Bulgaria, vechiul Arcadfopolis, din Tnacia, 258. Bibliotheca hagiiographdoa Graeca, 258. Biserica, 256 ; Biserica cresitina, 257 ; Bi- serica de Constantiniopiol, 257 ; biserica de zM, 2158. Bizan^, 2i56; 257; 5, 262; 9, 265 ; 17, 270 ; 27, 276. Blestemat, 8, 264. Bodogae, Teodor, Pr. prof. 247. Bona Mainsio (— papas bun), statiume pemtru sohimbarea cailar In epooa ro- mana, Itoga Filipopoli, 17, 270. Borkia, azi Aguxkai, localitaite pe fluviul Marita, 26, 275. Bramiyte, Pt. prof. Ene, 237. Bruxelles, 256; 259. Bucurestd, 257. Bucurie, 10, 265; 31, 278. Bulgaria, 257. Burtodoxiion, localdtate in pirovincia ro- maTia Europa, din Tracia, 26, 276. Butuci, 19, 271. Cai de po?ta, 257, oai pentru schimb, 258. Cale, 31, 278. Cap, 14, 268; 27, 276; 30, 278; 31, 378; piatra dim capul umghiuhri, 14, 268. Gartagina, oras, oapitala provinciei ro- mane Africa, 111, 266. CasS, -se, 5, 262; l'l, 266; 25, 275; 33, 272. Castrametatio ( — lagar, cantonament) gre- ceste Paremvoli, localitate intre Fili- popol $i Bizanf, 21, 272. Caz, 256. Calatorie, 257. Calatorie, 4, 262; 13, 267; 17, 270; 19, 271 ; 29, 277 ; 33, 279. Calau, 29, 30, 278. Capetende, -ii, 1, 260; 13, 267; 17, 270; 19, 271 ; 23, 274 ; 24, 274 ; cajpetenidle oeta^ii, 20, 272 ; calpeteinii de •umitati (militare), 16, 269. Catuse, 3, 262; 5, 262; 10, 266. Ceas (ora), 4, 262; 17, 270; 30, 278. Ceafa drepjilor, 6, 263. Cel preataalt, 4, 262. Celestdn, -osta^ul caruia i s-a poruncit sa ucida pe Sftotul Alexandra, 30, 278. Centru hiserdicesc, 258 ; 259. Cewuija oaselor, 15, 269. Cer, -1, 278. Durere, 17, 270 ; 25, 275. Du$man, -ni, 258 ; — 274 ; 28, 29, 277. Roma, 256; 1, 260; 5, 262; 9, 205 ; 20, 272. Romamitatea orientaia, 257' ; 259. Ruga, 6, 263; 24, 275; 30, 278. Rugaciune, 8, 264 ; 13, 267 ; 22, 273 ; 24, 25, 276; 28, 277; 29, 277. Riusstae, 13, 267. Sabie, 16, 269 ; 30, 278. Sala fa-ibunaluliui, 21, 272. Sardlca, 19. 8. H. Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs, Oxford, 1972, p. 354—361, text grec cu traducere engleza. 9. D. P. Buckle, The Forty Martyrs oi Sebaste, a Stady ol Hagiographical Deve- lopment, in ((Bulletin of the John Rylands library*, VI (1921), nr. 3 si observatiile lui Paul Peeters, in «Analecta Bollandiana», XLI (1923), fasc. 1 si 2, p. 176—177. 10. R. Reitzenstein, Die Nachrichten iiber den Tod Cyprians, Heidelberg, 1913, p. 44 ; H. Musurillo, op. cit., p. XLIX si LXXI, n. 84. 11. M. Fortina, La politico religiosa dell'imperatore Licinio, in «Revista di Studi Clasiloi», 7 (1959), p. 245—265; 8 (1960), p. 3—23; P. Fraohi de'Cavalieci, art. cit., p. 155 — 184 ; H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres litteraires, Bruxelles, 1Q2I, p. 213 — 236 ; F. Goerres, Die Religionspolitik des Kaisers Licinius, in «Philologus», LXXII ( lGilQ), p. 250 — 262 ; Idem, Kritische Untersuchungen iiber die Licinische Chris- tcnvertolgung, Jena, 1875. 12. Sf. Vasile, Omilia 19, La cei patruzeci de martiri, P.G., XXXI, col. 507 — 526. Vezi traducerea latin a la Th. Ruinart, Acta martyrum sincera et selecta, Ratisbonae, 1859, p. 545—550. 13. Sf. Grigoxie de Nyssa, In lauda Slinfilor patruzeci de martiri, P.G., XL VI, col. 749—788. 14. Sf. Efrem, Hymni et scrmones, III, ed. T. J. Lamy, Mechlin, 1889; H. Musurillo, ■op. cit., p. XLIX $i LXXI, n. 80. ■rwrn patkuzeci dm wautiwi ■ aw sat preofllor, pdtlntllor, lrufllor si surorilor, soflilor, coplllor, prietenl- lor si vunoscutllor lor >'. PunctuI central al Testamentului celor patruzeci de martiri 11 constituie dorinta lor unanimd ca moastele lor, dupd ce vor ii scoase din cuptorul de foe, sd He depuse In localitatea Sarim sau Sarin, de llngd orasul Zela, din Armenia. *Cdci, spun ei, chiar dacd noi tofi slntem din localit&U diferite, ne-am ales, insd, un singur si acelasi loc de odihnd. Deoarece impreund am dat aceeasi luptd, ne-am hotdrlt sd avem 1m- preund acelasi loc de odihnd, In locul spus mai inainte» 16 . In acela>§i timp, ii roaga ca nimeni sa nu ia vreo particica din ose- mintele lor, «incercind, cum se exprimd ei, sd ne despartd unii de altii, pe noi cei pe care Sflntul nostru Mintuitor ne-a unit in credinfa, prin harul si pronia Sa» 17 . Ei ii roagd apoi, in privinfa tindrului Evnoicus, probabil sclav in Legio XII Fulminatq de la Melitene, in Armenia, cd dacd si el va suleri martiriul impreund cu ei, moastele lui sd fie depuse in acelasi loc cu ale lor. Iar dacd, prin harul lui Dumnezeu, el nu va suferi martiriul, ei li recomandd sd se elibereze si sd trdiascd in viatd dupd poruncile lui Hristos 18 . La sfirsit, ei salutd in termeni simpli, dar foarte misedtori, ca unii pe care nu-i mai asteaptd nimic altceva in aceastd viatd decit mar- tiriul, avind credinta neclintitd in harul si puterea lui Dumnezeu, care-i va aduce la viatd in ziua cea mare a invierii, pe preofii, pdrintii, so- tiile, copiii, iratii, surorile si prietenii lor. Iatd ultimele cuvinte ale lui Aetius : e aceea, noi cei din jural lui Aetius si Eutihie si a celorlalti frati ai nostri in Hristos, rugSm pe adevaratii nostri parinti si frati, sa se re- tina de la orice intristare si tulburare, sa respecte hotarirea comuriitatii noastre fratesti si cu graba sa vina in ajutorul dorintei noastre, pentru ca, datorita ascult&rii si iubirii noastre, s5 dobinditi rasplata cea mare de la Parintele nostru comun. 1. Weissbach, Sarim saiu Sarein, e greu de identilficat. W. Ruge, Sarein, in A. Pauly — G. Wissowa — W. Kroll, Real-Ewcyclopadie der klassisohen Altertumswissen- schaft, Zweite Reilie (R — Z), 1-er HaJbband, Stuttgart, 1914, col. 2497, socote?te ca este un sat, situat la vest de orasul Zela (Z'leh), in Armenia ; Franz Cutmont, Sarin dans le Testament des martyrs de Sebaste, in "Anialecta Bola«iiiainia», XXVI (1906), fasc. 2, p. 241—242. WWTII FATIWK101 PE ilAHTIK ■ 293 3. Incfi vA rugfim pe tofi, oa din moaytele noasrtre scoase din cuptor, nimeni s5 nu p&streze ceva pentm sine, ci, Ingrijind de strlngerea lor la un loc, s& le dea celor numlti mai inainite, pentm oa, aratlnd puterea sirgumjei §i cur&tia ostenelilor bunatStli si iubirii lor, sa doblndeasca rasplata, asia preouim Maria (Magdalena), oare s-a apxopiat de mormln- tul lui Hristos, a vazuit inaiwtea tuturor pe Domnul §i ea, cea dhvtii, a primit bucuria, binecuvintarea si harul 8 . 4. Iar dac& cineva s-ar Impotrivi dorimtei noastre, sa fie lipsit* de rasplata dumnezeiasca, fiind rSspunzStor de toata neascultarea, pierzlnd pentm o mica dorinja ceea ce este drept, incefrdind, pe ci>t ar fi puterea lui, sa ne desparta unii de altii, pe noi cei pe oare Sflntul nostru Min- tuitor ne-a unit in credinta, prin harul si pronia Sa. 5. Iar dacS si tinSrul Evnoicus, prin vom^a lui Dumnezeu Cel iu- bilor de oameni, va ajunge la acela$i sflrsit al luptei, el a cerut s3 aiba acelasi loc de odihna ou noi. Daca, prin harul lui Dumnezeu, va fi pSzit nevatamait si va suferi incS incercari in lume, 11 sfatuim s& traiascfi in libertate, avind ca pilda martiriul nostru, si-1 indemnam sa pSzeasca po- runcile lui Hristos, pentru ca in ziua cea mare a Invierii s5 doblndeasca impreuna cu noi fericirea, pentru ca, in lume fiin 1, a indurat impreunS cu noi aceleasi necazuri. 6. Caci iubirea fata de aproapele priveste la drepitatea lui Dumnezeu, tear eel ce nu asculita de frati oalcS porunca lui Dumunezeu. CSci este scris .- *Cel ce iube$te nedreptatea urfiste suiletul sdu» 3 . II. 1. Asadar, va rog, frate Crispine, sa va departaji de orice poflta si rStacire lumeasca. CSci mSrirea lumii este inseiatoare si neputincioasfi, infloreste pentru putin si Indata se vestejeste ca iarba grfidinii 4 , primind sfirsHul mai repede ca inceputul. Mergeti mai degraba la iubitorul de oameni Dumnezeu, care daruieste bogatfe nelmputinaita celor ce aleargS la El si da ca rasplata viaja vesnicS oelor ce cred in El. 2. Tiinpul acesta este folositor celor ce voiesc sfi se minituiiascfi, ofe- rind prilejul potrivit pentru pocaintS, pentru practioarea adevSratei vie- tuiri oelor ce nu amtaa nimic peratru viitor. C&ci sahimbarea vietii este neprev&zuta. Si chiar de ai ounoaste-o, vezi ceea ce este de folos si 2. In. 20, 1 — 2 } 14^-18. 3. Ps. 10, 5. 4. Is. 40, 6—8. 294 ACTELE MARTIRICE araita in modul acesta ouratia credintei, peniru ca prin aoaasba sa §tergi urma pacatelor faptuite mai iniaioite. «Caci in stairea in care te voi gasi, zioe Domnuil, in aceea te voi si judeoa» 5 . 3. Sirguiti-va, deci, sa fiti fara greseala in poruncile lui Hristos, ca sa scapati de focul eel nestins si vesnic 6 . Caci glasul eel dumnezeiesc striga : «Timpul s-a scurtat» 7 . 4. Mai presus de toate, cinstiti iubirea ,• caci numai ea simgura res- pects datoria iubirii fratesti si se supune legii lui Duimnezeu. Caci prin fratele eel vazut se cinste^te Dumnezeu Cel nevaznt 8 . Daca pe cei nasouti din aceeasi mapia ouviinitiul (ii numesite) firati, tot asa sint socotiti frati toti cei ce iubesc pe Hristas. Intr-adevar, sfintul nostru Mintuitor si Dumnezeu a spus ca sint frati intre ei, nu cei ce sint partasi firii, ci cei uniti in credinta, prin vietuirea lor cea mai buna si implinesc voia Tata- lui nostru Care este "in ceruri 9 . III. 1. Salultam pe venerabilul preot Filip, pe Proclianus si pe Diogene, impreuna cu sfimta lor Biserica. Salutam pe venerabilul Proclianus, eel ce locuieste in Phydela 10 , impreuna cu sfmfca lui Biserica si cu ai sai. Salutam pe Maximus cu Biserioa lui, pe Magnus cu Biserica lui. Salutam pe Domnuis si ai sai, pe lies, tatal nostru, pe Valens cu Biserica lui. Eu, Meletie, salut rudeniile mele, pe Lutanius, Crispus, Gordius cu ai lor, pe Elpidius cu ai s&i si pe Hyperechius cu ai sai. 2. Salutam si pe cei din localitaitaa Sarim, pe preot impreuna cu ai sai, pe Hesychius cu ai sai ; pe Chiriac cu ai sai. Salutam pe toti cei ce locuiesc la Chadouthi n , pe fiecare dupa nume ; salutam si pe toti cei din Charisphon, pe fiecare dupa nume. Eu, Aetius, salut rudele mele, pe Marcu si Aquilina, pe preotul Clau- diu, pe fratii mei, Marcu si Trifon, pe surorile mele, pe sotia mea, Domna, impreuna cu copilul meu. 5. Acest bine cunoscut agraphon, cuviinite nescrise In SfSnta Scriiiptuira, au fast ntribuite lui lisus Hristas, de exemplu de Sf. Iustin Martirul, in Dialogul cu Iud&ul Triton, 47, 5, ed. C. Th. E. Otto, in Corpus Apologetarum christianorum, t. II, pars II, editio 3-a, Jemae, 1877, p. 160 D; aid start citaite ?i alte izvoare ,p. 161, n. 21. Sf. loan Sc&rarul, insa, in Scala Paradisi, graidull 7, P.G., LXXXVIII, 813 D, le atri-bude profetului Iezechdel, 7, 8 j 33, 20. Penitru intreaga discutie sa se vada : M. R. James, The Apocryphal New Testament. Oxford, 1955, agraphon, 2, p. 35; A. J. Bellinzoni, The Sayings ol Jesus in .the Writing of Justin Martyr, Leydens, 1967, p. 131 — 134; H. Musurillo, The Acts of the Chrystian Martyrs, Oxford, 1972, p. 359, nota 10. 6. Mt. 25, 41. 7. / Cor. 7, 29 ; Comp. I Pt. 4, 7. 8. I In. 4, 20. 9. Mt. 6, 9. 10. Localitate neidentiificata. 11. Localitate neidentificata. 8FINTII PATRUZECI DE MARTIRI 295 3. Eu, Eutihie, salut pe cei ce traiesc in Ximara 12 , pe mama mea, Iulia, pe fra^i mei, Chiril, Rufus si Eutihie, pe sora mea Chirila, pe logod- nioa mea, Basilia, si pe diaeonii CLaudiu, Rutin si Pnaoluis. Salutam, de asemenea, pe slujitorii lui Dumnezeu : Sapricius, fiul lui Ammonius, pe Genesius, pe Suzana, impreuna ou ai lor. 4. Va salutam, deci, pe tofi, noi cei patruzeci de fra^i irutemnitati : Meletie, Aetius, Eutihie, Kyrion, Candidus, Aggias, Gaius, Chudion, He- raicdie, loan, Teofiil, Sisiminiuis, Smaragdus, Phiioctemon, Gorgonius, Chi- ril, Severian, Teodul, Nieallus, Flaviu, Xanthius, Valeriu, Hesychius, Domiftiam, Domnus, Aelian, Leontie (numit si Teoctisit), Evmoicus, Valens, Aoacius, Alexandra, Vicratius (numit si Viviao), Priscus, Sacerdon, Ecdicius, Atanasie, Lisimah, Claudiu, lies si Meliton. Asadar, noi cei patruzeci de intemnitati ai Domnului Iisus Hristos am semnat ou mina unuia dintre noi, Meletie, si am intarit toate cele scrise mai inainte si ele sint dorintele noastre ale tuturor. Ne rugam cu sufletul si Duhul eel dumnezeiesc ca noi tc-ti sa dobin- dim bunatatile cele vesnice ale lui Dumnezeu si imparatia Sa, acum si in vecii vecilor. Amin. INDIiCE SCRIiPTURISTIlC * Psalmi 10, 5 - I, 3, 293. I'saia 40, 0—8 - II, 1, 293. - Iezechiel 7, 8; 33; 20 - 294, n. 5. Matei 6, 9 - II, 4, 294. 24, 41 - II, 3, 294. I loan 4, 20 - II, 4, 294. 20, 1—2, 14^— 18 = I, 3, 293. I Cormteni 7, 29 - IJ, 3, 294. I Petal 4, 7 - HI, 3, 294. INDICE REAL SI ONOMAiSTIlC Acacius, martir, MI, 4, 295. Act martiric ; acte martirice, 287. Acta Sanctorum Mairtii, 291. Adaos, 287. Aelian, martir, III, 4, 295. Aetius, martir, 288; 289, I, 1, 2, 292; III, B ■ 2, 4, 294— 295. ' Aggdas, martir, III, 4, 295. Aj.utor, I, 2, 292. Alexandra, matir, III, 4, 295. Amin, III, 4, 295. Ammonius, crestim din Armenia, tatal lui Saipricius, I, 1, 292; IH, 3, 294. ■ An, ami, 290. Aquilina, ruda martiriului Aetius, 289; III, 2, 294. Aproapele, I, 6, 293. Armeni, 290. Armenia, 287; 288; 289; 290. Asaultare, I, 2, 292. Asia Mica, 290. Atanasie, martir, III, 4, 295. Au'tenticitate, 288. Basilia, logodnica martiruhii Eutihie, 289 ; III, 3, 295. Bilbliotheca hagiogratpnica Graeca, 290. Bi/bliotheca hagigograpbica Latina, 290. Binecuvfintarea I, 3, 293. Biserica I, 1, 292; III, 1, 294; membri ai Bisericii, 292. Bizantinii, 290. Boggle, H, 1, 293. Bonvetsoh, G.N., editor si istoric german, 12. Poate fi identifkata cu Zimara, localMate situata intre Satela si Melitene, In Armenia. H. Musurillo, op. cit., p. 361; n. 17; Fr. Cumotnt, Zimara dans le Testament des martyrs de Sebaste, in «Analecta Bolan,diana», XXIII (1904), p, 448. * Cifra romana se refera la capitol, a doua cifra (araba), la paragraf, iar cifrele cu trel numere Intre 2«7— 295, indlca pagina. 296 ACTELE MARTTRICE Buckle, D.P., isrtoric, 288. Bucuiie, I, 3, 298'. Bunatate, I, 3, 293. Bun&tStile cele vesnice ale lui Dumnezeu, !M, 4, 295. Candidas, martir, HI, 4, 295. Casa, 290. Ceruri, H, 4, 294. Ghadouthi, localitate 4n Armenia neiden- tificata, III, 2, 294. Cfaarisphon, localitate din Armenia, III, 2, 294. Chiriac, cre^tttn din Annenia, IM, 2, 294. Cfairil, martir, III, 4, 295. Chiril, fratele martirului Eutihie, 289; I, 1, 202; HI, 3, 295. Chirila soiai onartirului Eutihie, 289 ; III, 3, 295. Chrysopolis, localitate pe coasta Asiei Mici, in fa{a Constanitinopoluiui, 290. Chudion, maTtiir, HI, 4, 295. Claudiu, diaicon in Armenia, 286; I'M, 3, 205. Claudiu, martir, HI, 4, 295. Claudiu, poreot in Armenia, 289; HI, 2, 294. Goasta Asiei Mici, 290. Codex Parisinus graeous, 288. Golatiuine, 287. Gomunitate, I, 2, 292. Comstantiki eel Mare, tmparat roman, 290. Constantinopol, capitala Imiperiului roman de rasaxit, 290. Copii, 289; 279; oopil'ul martirului Aetius, 289; HI, 2, 294. Credimta, 289; I, 4, 293; H, 2, 4, 294. Cretin, -ni, 287; 290. Crispin, cresttin diin Armenia, I, 1, 292; II, ,1, 293. Crispus, ruda unartirului Meleti, HI, 1, 294. Griterii, 288. Gumosculi, 289. Cuptor, 287; I, 3, 293; cuptiorul de foe, 289. Guraj, 288. Curatie, I, 3, 293; II, 2, 294. Guvtint, cuvinte, 289; II, 4, 294. Ouvintardle Sftatului Efrem Sirul, 288. Datoria iuibirdi frSte5ti, M, 4, 294. DetaliS-, 288. Diaconi, 289; 1, 292; HI, 3, 295. Diogene, crestin dfa Armenia, HI, 1, 294. Document, 287; 288; 290. Domitian, HI, 4, 295. Domma, sotia martirului Aetius, 289; HI, 2, 294. Doannul, I, 3, 293; II, 2, 294; (HI, 4, 295. Domains, arestrim din Armenia, HI, 1, 294. Domnus, maittir, ill, 4, 295. Dosrinta, -fe. 289; I, 1, 2, 3, 4, 292—293; MI, 4, 295. Dreptate, I, 6, 293. Duhul Sfint, I, 1, 292; Duhul eel dumne- zeiesc, HI, 4, 295. Dumnezeu, H, 1, 4, 293—294; HI, 4, 295; Dumnezu eel iubitor de oameni, I, 5, 293; II, 1, 293; Dumnezeu eel nevfizut, II, 4, 294; dreptatea lui Dumnezeu, I, 6, 293; harul lui Dumnezeu, 289; I, 1, 5, 292—293; legea lui Dumnezeu, H, 4, 294; porumca lui Dumnezeu, I, 6, 293; puterea lui Dumnezeu, 289; voieja lui Dumnezeu, I, 5, 293. E Ecdidus, martir, HI, 4, 295. Efrem Sirul, sJtet, 28f. ElpMius, ruda martirului Meletie, M, 1, 394. Episcopi, I, i, 292. Epoca peisecuitiei crestiailor, 287. Eutihie, fiatel martirului Eutihie, 289; III, 3, 295. Eutihie $i Eutychius, martir, 288; 289; I, 2, 292; HI, 3, 4, 295. Evrnoicus, martir, 289; I, 5, 293; HI, 4, 295. F Fapt, 290. Favoare, 298. Femeie, 290. Fericire, I, 5, 293. Klip, preot din Armenia, HI, 1, 294. Fire, II, 4, 294. Flaviu, martir, HI, 4, 295. Focul eel nestins si vesnic, II, 3, 294. Polos, H, 2, 293. Forana, 288. Frate, -ti, 289; 279; I, 1, 2, 6, 292—293; II, 1, 4, 293—294; HI, 2, 3, 4, 294^-295. G Gaius, martir, HI, 4, 295. Genesius, crestin din Armenia, IH. 3, 295. Glas duunnezeiesc, H, 3, 294. Gordius, ruda maitirului Meletie, I, 1, 292; IH, 1, 294. Gorgonius, martir, III, 4, 295. Graba, I, 2, 292. Gr&dina, H, il, 293. Gresala, II, 3, 294. Grigorie de Nyssa, 288. H Har, 288—279; I, 1, 3, 4, 5, 292—293. Heraelie, martir, HI, 4, 295. Hesychiius, crestin din Armenia, TJI, 2, 294. Hesyohius, martir, III, 4, 295. HotSiTire, I, 2, 292. Hristos, 287; 289; I, 1, 2, 292; II, 4, 294; poruncile lui Hriatos, 289; I, 5, 293; II, 3, 294; martiri ai lui Hristos, 287; 292; amormtatul lui Hristos, I, 3, 293. SFINTII PATRUZECI DE MARTIRI 297 HypereahJus, rude unartiruhii Meletie, III, 1, 294. I larba, H, 1, 293. Ii9us Hr&stos, III, 4, 295. lies, cretin din Armenia, HI, 1, 294. lies, inairtjx. III, 4, 295. Iimiperiul aroman, 290. Iubire, I, 2, 3, 292—293; 11, 4, 294; iuibdrea fa^a de aproapele I, 6, 293; iubdre fr5- teasoa, M, 4, 294. Iimne, 280. Inlormatie, -tii, 288; 290. tatrigi, 290. loan, martir, MI, 4, 295. Mia, mama martirului Butihie, 289 ; in, 3, 295. I Imtpara-tie, HI, 4, 295. iltoiparat, -ti, 287. \ ilncepuit, II, 1, 293. tncencari, I, 5, 293. fadoieli, 288 Intrastare, I, 2, 292. Imviere, 289; I, 5, 293. K Knopf, Rudolf, editor german, 287. Kriiger, Gustav, editor german, 287. Kyriooi, martir, m, 4, 295. Lacul Sevastia din Armenia, 287; 288. Lamibecius, P., editor, 287. Lauda, 278. LaudS, 278. Lege, II, 4, 294. Legio •XU Fulminata, 287, 289. Leontie, nuimiftsi Teodtist, martir, III, 4, 295. Libertate, I, 5, 293. Liciniu, tmpSrat roanan, 387, 290. Lisimah, martir, Ml, 4, 295. iLimba greacS, 287. Literatura agh)iografica, 287. Loc, 289; Ioc de odihnS, 289; I, 1, 5, 292— 293. Localitate, -tf, 289; 1, 1, 292; Ilf, 2, 294. Logodnica, 289; HI, 3, 295. Lume, I, 5, 29&, II, ,1, 293.- Lupta. 289; 290; I, 1, 5, 292—293. Lutanhis, ruda martirului Meletie, III, 1, 294. M Macedonia, leaneie din Constantinapol, 290. Magnus, cleric din Armenia, 111, 1, 294. Mama, 289; II, 4, 294; HI, 3, 295. Mamuscris, 287. Marcu, fratel martirului Aetius, 289; I, 1, 292 si I®, 2, 294. Marcm, ruda martirulud Aetius, 289; III, 2„ 294 Maria Magdalena, slintS, I, 3, 299. Martie, 287; 290; 291. Mantir, -ri, 287; 288; 289; 290; 291. Maartiiiriii, 287; 288; 289; I, 5, 293. Martiroliogiu! Iercmimian, 291. Maximus, cleric din Armenia, HI, 1, 294.. Marirea tomii, II, 1, 293. Marturisiltorf, I, 1, 292. Meletie, martir, 288; 1, 1, 292; IH, 2, i. 294—295. Melitene, localitate in Armenia, 287; 289. MeMton, unartir, Ml, 295. Membri, I, 1, 292. Mentitaie, 288. MimS, 111, 4, 295. MIntuitor, 289; I, 4, 293; II, 4, 294. Moarte, 287; 288; 290. Moaste, 289; 290; I, 1, 2, 3, 292; 293. Mormlnt, I, 3, 293. Mucenic, -ci, 287. Musurillo, H., editor §ii istoric, 287. N Neaseultate, I, 4, 293. NecazuiS, I, 5, 293. Nedrepitate, I, 6, 290. Nicallus, martir, III, 4, 295. Noapte, 287. Nume, 290; M, 2, 294. O Odlhna, 289. Om, oameni, I, 5, 293; II, 1, 293. Omilii de laudS la cei patruzeci de inar- tiri, 288. Ora$, -$e, 288; 289; 290. Osemimte, 289. Osteneli, I, 3, 293. Patriarh, 290. Pacat, -te, II. 2, 294. Parinte, cu sensul de Dumnezeu Parinte- le, I, 2, 292. Parinti, 288; 289; I, 2, 292. Parta^i. II, 4, 294. Partioca, 289. Parole de rasarit ale Smperiului roman, 290. Perseautfe, 287; 290. Philoatemon, HI, 4, 295. Phydela, localitate din Armenia, neidemti- licata, HI, 1, 286. Pilda, I, 5, 298. Pioc&imta, M, 2, 293. Pofta, II, 1, 293. Pomenire, 291. Popof, I, 1, 292. Pwrtraci, 289; 1, 5, 6, 293. II, 3, 294. :298 ACTELE MAHTIRICE .Praeticaxe, II, 2, 203. Preot, -ti, 289; I, 1, 292; III, 2, 294. Prieteni, 289. JPrilej, II, 2, 293. Posous, martin, III, 4, 425. Proclianus diiin Phydela, cleric din Arme- nia, III, 1, 294. Proclus, diacom in Armenia, 289; III, 3, 295. Proclus, patriarh al Constanitinopohilui, 290. Proidius, preotul celor patruzeci de mar- tin, I, 1, 292. Prooie, 289; I, 4, 293. Puinot central, 289. Puitere, 289; I, 3, 4, 293. R Rasarit, 290. Rasplata, I, 2, 3, 292—293; II, 1, 293; ras- plata dumnezeiasoa, I, 4, 293. Ratacire, II, 1, 293. Realitate, 288. Reitzenstein, R., ietoric gerinatn, 287. Respect, 290. Rude, 288; 289; III, 2, 294; mdenii, III, 1, 2, 294. Rufin, diacon in Armenia, 289; III, 3, 295. Rufus, fratel martirului Eutihie, 289; III, 3, 295. Rugaciuni, I, 1, 292. S Sacerdon, martir, III, 4, 295. Sacriiiciu, -ii, 287. Sapricius, cleric, fiul hii Aimmonius, din Armenia, I, 1, 292; III, 3, 295. Salutare, -ri, 289; I, 1, 292: Sarim sau Sarein, sat in Armenia, linga orasul Zela, 289; 290; I, 1, 292; III, 2, 294. Sat, I, 1, 292. Saribatoarea Sfinjilor patruzeci de martdri, 290. Sdhimbare, I, 2, 293. Sclav, 289. Scrisoare, 288. Sebastia, sau Sevastia, 287; 288; 290; 292. Secol, -le, 287; 290. Septembrie, 290. Severian, martir, III, 4, 295. Sfint, -|i, 290. SflTsit, 289; 290; I, 5, 293; II, 1, 293. Simplicitate, 288. Sinaxarul OoniS'tantimopolitan, 290. Sinceritate, 288. Sismnius, martir, HI, 4, 295. Sirguimta, I, 3, 299. Slujitorii lui Dumnezeu, III, 3, 295. Smaragdus, martir, III, 4, 295. Soldati, 288; soldati ore?tini, 287. Sora, surori, 289; 279; III, 2, 3, 294—295. Sotie, sotii, 289; III, 2. 294, ' Sozomen, isitoric biseriicesc, 290. Stare, II, 2, 294. Statuile imparatilor romani, 287. Stringere, I, 3, 293. Suffering, 290. Suflet, I, 6, 293; III, 4, 295. Suzana, orestina din Armenia, III, 3, 295. T Tata, I, 1, 292; III, 1, 294. Tatal din ceruri, II, 4, 294. Teootist, jiumit si Leontie, martir, III,: 4. 295. Teodul, martir, III, 4, 295. Teofil, martir, MI, 4, 295. Termeni, 289. Tesalonic, cetaite, 290. Testamentul siimtilor... patruzeci de. mar- tin, 287; 288; 289; 290; 292. Text, 288 ; text grec, 287 ; text slavon, 288 ; I, 5, 293. Timp, 287; 289; 290; II, 2, 3, 293—294. Tiinar, 289. Triton, fratele martirului Aetius, 289; III, 2, 294. Tulburare, I, 2, 292. U Urme, II, 2, 294. V Valens, cleric din Armenia, III, 1, 294. Valens, martir, HI, 4, 295. Valeriu, martir, III, 4, 295. Valoare, 290. Vasile eel Mare, sfint, 288. Vecli vecilor, III, 4, 295. Vecinatate, 287. Versiune, 288. Viata, 289; II, 2, 293; viafa vesnica, II, 1, 293. Vicratius (numit $i Vivian), martir, III, 4, 295. Viefaire, II, 2, 4, 293^294. Viator, II, 2, 293. Vivian nuimit si Vicratius, martir, III, 4, 295. Voie, II, 4, 294. Vointa, I, 5, 293. Z Zela, localitate din Armenia, 289; 290; I, 1, 292. Zeu, zei, 287. Zina cea mare a invierii, 289; I, 5, 293. Ziduri, 290. Xanthius, martir, III, 4, 295. Xdimaxa, localitate in Armenia, care poate fi iderotificata ou Zimara, localitate si- tuata intre Satela si Melitene, 289; si nota 12, p. 288; III, 3, 295. 17 MARTIRIUL SFlNTULUI MUCENIC EMILIAN DIN DUROSTOR (t 1 8 1 u 1 i e 3 6 2) INTRODUCERE SfintuI Mucenic Emilian, soldat din armata romana de la Dundre, a pdtimit pentru credinfa sa in Hristos la 18 iulie 362, in timpul impdratu- lui Iulian Apostatul (361 — 363), in cetatea Durostor (Silistra). Unele scurte informafii pentru a cunoaste martiriul lui ne-au ipdstrat Fericitul leionim », Prosper de Aquitania 2 , Teodoret de Cir 3 , Teofan 4 , Cronica Alexandrind 5 si Nichilor Calist e . SfintuI Ambrozie al Milanului aminteste despre moartea unui martir sub impdratul Iulian Apostatul, condamnat ad fie ars pe rug de Capito- lius, cored Capitolmus, martir care nu poate ii altul, fdrd indoiald, decit SfintuI Emilian de Durostor 7 . Desi scurte, aceste informatii ne relateazd faptul istoric real cd un soldat roman din cetatea Durostor (Silistra), numit Emilian, fdcindu-se 1. Martirologium Hieronymianum. Acta Sanctorum Novembris, t. II, pars prior, ed. J. B. de Rossi et L. Duchesne, Bruxellis, 1694, p. 93, > t. II, par posterior ; ed. H. Delehaye et H. Quintin, Bruxellis, 1931, p. 382 — 383 ; Fer. Ieronim, Chronica ad annum 363, ed. Rudolf Helm, Die Chronik des Hieronymus (Hieronymi Chronicon), in «Dae ^riechischen christfichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderten», Band VM, 1. Leipzig, 1913, p. 243 ; P. L., XXVII, col. 503^ — 504 ; "Emi'Manus ob ararum subversionem Durostori a vicario incenditur». • 2. Chronica ad annum 362, P. L., LI, col. 580 ; Praaperi Tironis, Epitoma Chroni- ■con, in Chronica Minora saecoli IV, V, VI, VII, t. I., ed. Th. Mamimesen, in Monumenta Germaniae Historica. Auctores antiquissimi, t. IX, Berolini, 1892, p. 457. 3. Teodoret de Cir, Istoria bisericeasca, HI, 6, 5, ed. Leon Parmentier, Theodorets Kirchengeschichte, in «Die griech. Christ. Schriftst. d. e. drei Jahr.», Band 19, Leipzig, 1911, p. 183. 4. Theophanis, Chronographia, t. I, ed. C. de Boor, Lipsiae (B. G. Teubner), 1883, p. 51 ; P. G., t. CVIII, col. 164 A. 5. Cronica Alexandrirta (Chronicon Pascale), ed. L. Dindorfiuts in «Corpus Scrip- torum Historiae Byzantimiae», t. I, Bonnae, 1832 ; P. G. XCM, col. 745 A.B. 6. Nichiifor Calist, Istoria bisericeasca, X, 9, P. L. CXLVI, col. 645. 7. Sf. Ambrozie, Epistola XL, 17, P.L., t. XVI, col. 1154 — 1155 ; H. Delehaye, Saints de Thrace et de Mesie, in «Analecta Bollandiana», XXXI (1912), p. 236, propune textul spre indreptare, tnlocuind numeie propriu «Capitolium illum», la nominativ Capiitolius, prin numele corect Capitolinus. 300 ACTELE MAHTIHlCi: vinovat in tlmpul imp&ratului Iulian Apostatul de rasturnarea altaielor zeilor si de sidrimarea statuiloi lor, a tost condamnat sd tie ars pe rug de vfu/de Capitolin, vicarul \sau piefectul provinciei iomane Thiacia. In afard de izvoarele istorice mentionate mai sus, ni s-a pdstrat actul sau martiric, In limbile greacd si latind de un autor necunoscut, publicat de Pierre Boschius (van den Bossche), in 1868, In Acta Sanctorum Julii, la 18 iulie, pe baza unui manuscris italo-grec, din 1725, Codex Vattioanus 866 8 . Nu se cunoaste vechimea actului martiric original, redactat mai Sntii In limba latino", dupd care s-a fdcut traducerea greceascd, dar e po- sibil ca el sd ii lost alcdtuit la iinele secolului al TV-lea, la scurt timp dupd arderea pe rug a Sfintului Emilian, deci dupd 362, sau la inceputul secolului V. Actul martiric al Simtului Emilian, publicat de P. Boschius in 1868, ne relateazd cd impdratul Iulian Apostatul, in al patrulea an al consula- tului sdu, a dat un edict care interzicea crestinismul In tot Imperiul ro- man. Un oarecare Capitolin, care in actul martiric are iunc\ia de prefect al Traciei, numit in unele izvoare istorice vicarul Traciei, a ipst trimis de Iulian in oettatea Durostor (Silisfepa) sS oeoroeteze daca se afla in ea crestini. Chemind Capitolin pe conducSitorii ceta^ii, acestia i-au declarat ca JUTS pe puterea lor c5 in Durostor nu se afl5 nici un crestin. Lucuros de r&spunsul mai marilor cefdfii, Capitolin i-a invitat la un ospdf. Dar, in timp ce ei se veseleau si petreceau, soldatul Emilian din garnizoana cetdfii Durostor a intrat in templul zeilor si a sport cu un ciocan de tier statuile zeilor si sfesnicele cele mari, a rdsturnat altarele $i jertiele puse pe tele, precum si vasele cu libatiuni si a plecat nevdzut de nimeni. Servitorul lui Capitolin, intrind in templul zeilor si vdzind cele intim- plate, merge indatd si anunfd pretectului Capitolin cele intimplate, iar acesta dd ordin sd tie gdsit imediat vinovatul. Iesind indatd servitorii, au vdzut trecind prin fata templului un fdran venit de la munte si crezind ei cd acesfa esfe fdptasul, 1-au arestat si au inceput sd-1 batd si sd-1 chinuie. Sfintul Emilian, vdzind cd in locul sdu esfe chinuit un om nevino- vat, denunfd iapta sa servitorilor, iar acestia 1-au tarestat la 16 iulie si 1-au dus imediat in lata lui Capitolin, spfe a ii judecat si condamnat Cunoscind acum cele intimplate in templu, Capitolin a condamnat pe 8. Martyrium Sancti AenUliani. Auctore ainonymo. Ex codice ms. pervetusto Va- ticano num. 866, ed. P. Boschims, !n Acta Sanctorum Julli, t. IV (in folio), PartsSdls et Romae, 1868, p. 373—377, preoedat de urn studhi introducttv, p. 370—373, sub tithil : D. S. Aemiliano — martyre Dorostori in Mysia... Commen'tari'us praeviiis. MARTIRIUL SFINTULUI MUCENIC EMILIAN DIN DUHOSTOR 301 mai-marii cet&U Dwostor sd pldteascd o mare amendd, pentru cd 1-au informat gresit. In timpul primului inter ogatoriu, Sfintul Emilian a mdrturisit cu *ln- drazneald In fata lui Capitolin cd este cretin si cd sulletul lui 1-a indem- nat sd calce in picioare zeii cei neinsuf lefty, ca sd cunoascd totf cd slnt pietre idid suilet, mufi si suizi, in care nu se aild nici un fel de grdire. Mlnios de aceastd mdrturisire, Capitolin a porunciat ca Sfintul Emi- lian sd fie dezbrdcat si antors cu fata in jos, iar servitorii 1-au bdtut cu cruzime cu vine de bou. Apoi Capitolin porunci soldatilor sd-1 Intoarcd cu fata In sus, pentru a fi lovit si pepiept ». Fiind interogat a doua oard, Sfintul Emilian a mdrturisit acum cd este servul lui Hristos si fiul lui Sabbatianus, prefectul cetdtii Durostor 10 . Era deci dintr-o familie cu bund stare, care locuia in Durostor. Vdzind statornicia Sfintului Emilian in credinta crestind, Capitolin il condamnd sd fie ars de viu, iar pe tatdl lui il amendeazd cu o livrd de argint, fiindcd nu s-a ingrijit de purtarea fiului sdu. Servitorii 1-au luat imediat pe Sfintul Emilian si 1-au dus pe malul Dundrii, unde se aila rugul si 1-au aruncat in foe. Dar focul nu 1-a mis- tuit, edei Dumnezeu 1-a pastrat neatins prin harul sdu. Iar sotia prefectului Caprtolin, fiind crestind, a ridicat sfintele lui moaste si impreund cu cetatenii crestini si barbatii cucernici 1-au inmor- mintat cu psalmi si cu cintdri in locul numit Gedina, ca la trei mile sau stadii de Durostor. Actul martiric se incheie cu precizarea cd mucenicia Sfintului Emi- lian s-a intimplat in luna septembrie, ziua a treia, fdrd sd indice anul u . Intr-o altd versiune a textului grec semnalatd de Bibliotheca hagio- graphioa Graeoa, 33 b 12 , si publicat de Francois Halkin in 1972 dupd Codex Parisinus (P) 1177 si Codex Marcianus (M) 360, in locul numelui Gedirua este trecut numele Gezidiixa 13 ( ca loc de inmormintare a Sflntu- 9. MartirM Sfintului Emilian, 1—8, ed. P. Boschius, p. 373—375. 10. Ibidem, 9, p. 375. HI. Ibidem, 10 — 11, p. 375 — 376. Vezi mai pe larg studml §i traducerea. I. Pulpea (— I. Rctauieanu), Sfintul mucenic Emilian din Durostor, In «Biserica Ortodox3 Romana», LXH (1944), nr. 4—6, p. 125—140, aici p. 5—9; Fr. Halkim, Saint Emilien de Durostorum martyr sous Julien, In «Amal«cta Boll'3ndiana», 90 (1972), fasc. 1 — 2, p. 27, 29. A. Lipipold — E. Kinsten, Donauprovinzen, in «R«allexikon liir Antike umd Owistentum", Band IV, Stuttgart, 1959, col. 109 ; H. Delehaye, Recherces sur le Le- gendier Romain, In «AnaMecta Bollandiiaina», 51 (1933), Fasc. I et II, p. 34 — 98, aid p. 56 — 57. B. d-e Gailfder, "Sub Iuliano Apostata* dans le Martyrologe Romain, in «Ana- lecta Bo11amdiana», 74 (1956), Fasc. I et II, p. 5 — 48, aici p. 13. 12. Ed. Fr. Halkin, t. I, 3-e ed. Bruxelles, 1957, p. 9. 13. Mapxupio-v tou 07(00 [inptupoc AtfxiXiavou, ed. fr. Halkin, Saint Emilien de Durostorum martyre sous Julien, in «Analecta Bollamdiana». 90 (1972), Fasc. I et II, p. 30—35, aid p. 35. 302 _^ ■ ACTELE MARTIRICfc lui Emilian, ca la trei stadii depdrtare de Durostor. Numele de Gizitfima apare m loc de Gezidina in Sinaxarul Sfintului EmiKan din Viefile Sfin- tilor u , tradus dupd un text deosebit decit eel publicat de P. Boschius in 1868, dupd Codex Vaticanus 866. Cit priveste ziuia martirizarii Sfintului Emilian, actul sdu mar Uric, publicat de P. Boschius, spune ca a tost arestat la 16 iulie (paragraful 5) si martirizat la 3 septembrie (paragraful 11), care este o datd piea de- parted, inch nu poate fi data cea adevdratd a muceniciei sale l5 . Bibliotheoa hagiographica Graeca ne informeazd ca Sfintul Emilian a suferit martiriul la 18 iulie 362 16 , deci la doud-trei zile dupd arestare, iar ziua de 18 iulie 362 s-a pastrat si in Mineiele Bisericii Ortodoxe 17 , pind astdzi, inert o.putem socoti data cea adevdratd a martiriului sdu. Cercetdtorul romdn Radu Constantinescu, fdrd nici un temei istoric serios, socoteste in mod eronat arderea Sfintului Emilian la Durostor «legendd» 18 . Opinio domniei sale, insa, a lost combatutd temeinic de mai multi istorici si arheologi romdni, indeosebi de Ion Barnea ". In redactarea Martiriului Sfinrtului Emilian, care a ajuns pind la noi in limbile greacd si latind, autorul necunoscut s-a servit de un izvor co- mun, de istorisire sau o relatare mai veche In limba latind, probabil contemporand cu martiriul sfintului, pe care n-o mai avem astdzi, dar scheletul ei il putem recunoaste din informatiile date de scriitorii bi- sericesti, de aghiografi si de actul martiric Insusi. H. Delehaye crede ca aceastd istorisire va fi poate gdsita intr-o zi 20 . 14. Viefile Siintilor din luna Iulie, Caldarusami, 1836, la 18 iulie. 15. Martiriul Si. Emilian, 5 si 11, ed. P. Boschius, p. 374—375, 16. Ed. Fr. Halkim, t. I, ed. 2-a, Bruxellis, 1957, p. 9. 17. Chronicon Paschale (Cronica Alexandrina), ed. Lad. Dmdorfhis, in «Gorpus Scrisptorum Hiisitoriae Bizainititiae», t. I, Bonnae, 1832, p. 549 ?i P.L., XCII, ool. 745 A. B ; Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae , ed. H. Delehaye, Bruxellis, 1902, col. 827 ? Mineiul lunii iulie, ed. 2-a, Bucuresti, 1910, la 18 iulie ; Viefile Stinfilor. Luna lui iulie, 18, Caldarusami, 1836 j Gherasim Timus, Dicfionar Agiograiic cuprinzind pe scurf Viefile Siinfiior, Bucuresti, 1898, p. 244 ; Vietile Siintilor pe care-i prdznu/esie Biserica crestina Ortodoxa de RasArit, de un pios cretin. Vol. XI, la 18 iulie, p. 878-r-883 ; B. Zotu Miolloisois, 'AxoAoo8i'a xai pios xou a"f(oo IvB6£ou |j.e7aX.ojj.(ipTupo5 AifuXiawu... 16 (18) iulie 372, Atema, 1895, 32 p.; Le Petit, Bibliographies des Acolouthies grec- ques, Bruxelles, 1926. 18. Radu Consitantmesciu, Les Martyrs de Durostorum, in «Revue des Etudes Sud-Est Europeennes», V (1967), nr. 1—2, p. 1'2. 19. ion Barnea, A propos des origines du christianisme en Scythie Mineure, in «Dacia», XII (Bucuresti, 1968^, p. 417 — 420. Vezi si I.P.S. Mitropoliit Nicolae Gormeamu, Crestinismul In Dacia, in «Mitropolia Banatuiui», XVII (1967), nr. 9—10, p. 754—756; Pr. prof. loan G. Coman, Contribufia scriitorilor patristici din Scythia Minor — Do- brogea la patrimonial cre$Unismului cre$tin din secolele al IV-lea, al Vl-lea, in «Ortc-doxia», XX {1968), nr. 1, p. 4, n. 3. 20. H. Delehaye, Saints de Thrace et de Mesie, in «Analecta Bolland'iana» XXXI (1912), p. 263: «om la retrouvera peu-etre un jour». Tot el a promis ca va stadia mai tirziu diferitele reoensiiuni ale textului Acta Aemiliani, ibidem ; Idem, Les origines du culte des martyrs, 2-e edition, Paris, 1933, p. 247 — 248 ; Idem, Recherches sur le Legen- dier Romain, in «Analeota BoIIandiana», 51 (1933), fasc. I et II, p. 57. MARTIKIUL SFINTULUI MUCENIC EMILIAN DIN DUROSTOR 303s Veisiunea ineditd greceascd a Martiriului Sfintukti Emilian, semna-^ lata de Bibliotheoa hagiographiaa Graeca, 33 b 21 , publicatd in 1972 d&- Fr. Halkin dupd Codex Parisinus (P) 1177 si Codex Marcianus (M) 360, nu este, dupd opinio editorului, documentul original pierdut, dar sea- mdnd cu el. Ea nu este de preierat textului greco-latin, publicat in 1868- dupd Codex Vaticanus 866, de P. Boschius 22 . Dupd informafiile date in edifia lui P. Boschius, ne-am orientat si noi in introducerea de ta\.d. Martiriul Sfintului Emilian de Durostor, este un document istoric important pentru cunoasterea procesului de crestinare a populatiei cm- tohtone geto-daco-romane de la sudul si nordul Dundrii in a. doua jumd- tate a secolului al IV -lea 23 . Am iolosit la traducerea Martiriului Sfintului Emilian, Textul grec si latin, publicat de P. Boschius, in Acta Sanctorum Julii, t. IV, Parisiis et Romae, 1868 (in folio), p. 373 — 377. Traducerea de fafd prezind unele mici modiiicdri lata de prima noastrd traducere publicatd in studiul Sfintuil mucenic Emilian din Durostor, in «Biserica Ortodoxd Romdnd», LXII (1944), nr. 4—6, p. 135—138. Extras. Bucuresti, 1944, p. 17—20. 21. Ed. Fr. Halkin, t. I, 3-e ed., Bruxelles, 1957, p. 9. 22. Fr. Halkin, Saint Emilien du Durostorum, martyre sous Julien, to rev. cit.,. p. 27—36, indeosebi p. 29. 23. Alte studii In afara de cele citate : A. Motrmiglia.no, The Conflict between Paga- nism and Christianity in the Fourth Contury, Oxford, 1963 ; E. Ehrhard, {Jberlieterung und Bestand der hagiographischen und homiletischen Literatur der griechischen Kirche,, erster Band, erster Teil (Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur, Band 50), Leipzig, 1937, p. 265, 360, 432, 437, 455, 665 : Aemilianus ; J. ZeiUer, Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de fempire romain, Paris, 1918, p. 126 — 128. Pr. Prof. Mircea Paauxariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane,. Bucuresti, I960, p. 80; Le Quien, Oriens Christianus. Tarn. I, Paris, 1740, p. 1227—1230; Ecclesia Dorostori. In 1 i mb a r o mana : G. Popa-Lisseaou, Incercare de monograiie asupra cetafii Drastorul-Silistra, Bucuresti, 1913 ; Pr. S. Reli, Istoria viefii bisericesti a romdnilor, t. I, Cernauti, 1942, p. 81—82. Pentru imparatul Iulian Apostatul (361 — 363) : I. Pulipea (I. Ramureamu), Lupta. imp&ratului Iulian "lmpotriva crestinismului, Buicuriesti, 1942, p. 193 (cu bogata biblio- grafie) ; A. Momigliano, The Conflict between Paganism and Christianity in the Forth Century, Oxford, 1963 ; Benoist-Mechim, L'Empereur Julien ou le reve calcine, Paris, 1969 ; G. Rlocioti, Julien l'Apostat, trad, de l'ltaffiiein plar F. Haywaird, Paris, 1959 ; ? trad, engleza by M. J. Costelloe, Molwaukee, I960; J. Bidez, La vie de I'empereur Julien, Paris, 1930. Trad, germana de H. Rinn, Miinichen, 1940 ; R. Andreoti, II regno dell'imperatore Giuliano, Bologna, 1936 ; N. Gaetano, L'Imperatore Giuliano I'Apostata, ed. 4-a, Milano, 1928 ; H. Rostagni, Giuliano I'Apostata, Torino, 1920 ; M. W. Douglas. Simpson, Julian the Apostate, Aberdeen, 11930 ; J. Geffeken, Kaiser Julianus, Leipzig, 1914; P. Allard, Julien l'Apostat, 3 vol., 3-e ed., Paris, 1S06-1919, in deosebit t. MI,, p. 87. MARTIRIUL SFINTULUI MUCENIC EMILIAN DIN DUROSTOR (f 1 8 i u 1 1 e 3 6 2) 1. Imparatind prea nelegiuitul Iulian, s-a ridicat prigonire rea si plina die minie si cured impatriva ostasilloir lui Hiristos. Intr-adevar, nu- mitul Iulian a dat edicte in fiecare cetate, poruncind ca toti, din orioe oras si din orice yax^., sa se pazeasca cu mare teamS, iar daca cineva s-ar •afla crestin sa piarS, fiind muncit ou felurite chinuri. Prin aceasta ne- legiuita porunca, a hotarit sa se pazeasca aceasta lege, in al paitrulea an a] consulatului sau. Ou aceste edicte inseiatoare, a pornit razboi impo- triva lui Hristos, prim minia sa tiranica, in tot Rasaritul si Apusul. 2. $i a asezat pe un anume Capitolin, (barbat) plin de inselaciune :si cu minitea intuneioata, doritor fiind inc& si de vartsare de singe si avind mare rivna pentru idoli, in cetatea Durostor, care se afia in tara Mysiei (Moesia), in locul prefecturii lui. A fost deci trimis numitul Capito- lin in cetatea aceasta. Iar acesita initrand in temiplu, dupa ce a adus jertfe tuturor zeilor sSi, s-a intors iin ipalatul sfiu. $i in ziua urmatoare, stind dupa obicei la scaunul sau de judecata, amenintind impotriva cres'tini- lor cu aplicarea poruncii, a zis astfel : «Daca se afla vreun crestin in aceasta cetate, care nu primeste jertfele zeilor, cu ingaduinta mea sa vorbeasca». Adiunareia ( cetatenitar) a raspuns : «Juram pe puterea noastra : Toti cei ce locuiesc in aceasta cetate se inchina zeilor nostri si, neincetart, le aduc jertfe, cu toata cinstirea». Auzind acestea Capitolin, umplindu-se de mare bucurie, a poruncit sa fie ohemiat la un ospat toate capeteniille salle, spuinllndu-le : «Va vad foarte rivnitori pentru zei si se cuvine sa ne bucuram in aceasta zi». 3. Pe cind acestia petreceau impreuna cu Capitolin, fericitul Emilian, privind imprejur si vazind timpul potrivit ca sa cistige cununa vietii celei de sus, fiindca se socotea pe sine crestin nu numai in fata lui Dum- nezeu si a ingerilor, ci cunoscut si (In fata) oamenilor, ca lucrul acesta sa fie aratait tuturor, itmibraca/t fiind totdeauma ca un viteaz ostos al lui MARTIRIUL SFlNTULUI MUCENIC EMILIAN DIN DUROSTOK 305 Hrisios, cu platosa credintei, cinstita cruce, incins cu aceste arme, a intrat in templul idolilor si, luiind un ciocan de fier, a rasturnat cu mii- nile sale tofi idolii care se gaseau initr-insul, a doborit altarele, a spart sfesnicele si a varsat toate vasele (cu libatiuni) si pahaiele Jor. Apoi, a placat, nefiind ounoscuit de ninneni. 4. Atunci, servitorul lui Capitolin, vazind aceasta, a alergat ou mare teama sa-i vesteasca toate cele intimplate in templu, spunindu-i : «Jur pe InSltimea Voastra, dac& imi tlai oapul, caci putere ai (s-o faci) pentru ceea ce s-a intimplat. Este rusine a-Ji aduce la cunostinta. In timp ce noi lucram in servieiul Inaltimii Voaistre, cineva, intrind in templu, a r&sturnat to|i zeii, a imprastiat jertfele, a spart sfe^nicele cele rruari si nu numai aoeastta, ci a rasturnat si altarele, si unde a fugit nu stiu. Auzind acestea Capitolin, tare s-a tulburat si cu mare minie a zis catre eel ce i-a vestiit acestea : «In grabS cauitati-1 si aflindu-1, sa mi-1 aducefi ca sa-1 pierd, oricine ar fi el». 5. Atunci, iesind servitorii au intilnit pe un oarecare |aran venind de la munte, pe care, dupa ce 1-au arestat, 1-au batut si 1-au dus la pa- latul lui Capitolin. VSzind fericitul Emilian pe acesta, a zis intru sine : «De voi ascunde faptul, mintuirea mea va fi pierduta, fiindca s-a apropiat ced ce m-a chemat pe mine prin mctarte /la rmp&rapla Lui cea nemiUiri : toa,re». $i, icugeiMnd acesiteia, s-a dus in rnijfoc si, oprind loviturile serviitorilor, a inceput sa spuna : «Lasati-l pe acesta, va rog, lasapl-1, caci el nu a paca- iuift ou nimic, ci eu sunt eel ce a iacuit ceea ce spunetf voi». Deci, apucindu-1 pe el soldatii, adica Valerianus si Maxentius, din a zecea Jara a lui Claudius, in ziua a sasea, ora a treia, in 16 zile ale lunii Iuilie, 1-au adus cu ocari la palatul lui Capitolin, care, sezind pe scaun la locul public de judecata, i-a poruncit sa vina in mijloc. 6. Capitolin prefeotul intreba : «De ce luicru s-a facut vino vat omul acesta ?» Adunarea i(cetatenilor) a raspuns : «Cerem ajutoral prea stralucirii voastre si prea lumihatiei augustilor nostri imparati. Dupa ce armata lor a adus jertfe nemuritorilor zei, a fost gasit acest Emilian, intrind in tem- plu si a imprastiat nu numai altarele, ci chiar si jertfele puse peste ele. De aceea propunem ca sa razbuna^i oca-rile (aduse) zeilor si sa pierdeji pe acest nelegiuit prin cele mai groaznice chinuri». Atunci Capitolin, umplindu-se de minie, a zis : «Tirziu ne-a in9tiin- |at adunarea (cetatenilor), iar lanturile crestinismului s-au slabit de foarte mult tianp, incit au ajumis chiar piina la nietcinsrirea zeilor ; de aceea va plati imparatestii visterii o livra de aur». 7. Apoi a intreBat mai intii pe mucenic : «Cum te numesti?» Prea pufternicul atlet al lui Hristos a raspuns : «Daca ma intrebi de numele 30 — Actele martirice 306 ACTELE MARTIRICE meu obisnuit, m& numesc Emilian ; dacS, dimpotriva, cauti numele meu eel desavirsit, socoteste-ma a ma numi crestin». Caipiitioiliai prefectuil a tatrebat : «Spune, omule nefericii, cine te-a rat&cit oa sa aduci astfel de ocari nemuritorilor zei ?» Sfintul Emilian a raspuns : «Dumnezeu si sufletul meu mi-au ponincit sa calc in picioare pe acesti neimsufletiti, oa sa se arete tuturor ca sint pietre fara suflet, muti si surzi, in care nu se aflS nici un fel de graire. Sa stii, deci, ca n-am adius nici o ocara. Dumnezeu la creat toate, ia>r zeii :tai, care n-au creat nimic, sa piarS». Capitolin, prefectul, a intrebat : «Tu esti eel caTe a rasturnat alta- rele ?» Sfintul EmilLan a raspuns : «Cu dreptate spune Sfinta Scriptura : «Sa se faca asemenea lor, cei ce le fac pe ele si toti cei ce se incred in ele» 1 . 8. Atunci, miniindu-se, Capitolin prefectul a zis : «Dezbraeindu-l pe el, sa-1 intindeti la pamint pentru oa sa stie ca se afla in fata prefectu- lui». Iar dupa ce 1-au dezbracat, prefectul i-a zis : «Spune-mi, deci, cine te-a inselat ca sa aduci o asemenea nelegiuire zeilor?». Atunci, prea fericitul Emilian, cu mare indrazneala, i-a raspuns r «Am spus mai inainte si iarasi spun ca Dumnezeu si sufletul meu m-au indemnat sS nimicesc jertfele cele necurate». Capiitoilin prefect'ul a porunciit skLjitoriloir : «Apaicindu-». 10. Atunci, servitorii ail apucart pe fericitul aitlet al lui Hristos, Emi- lian, si 1-au dus afaia din estate, aproape de.malul fluviului Dunarea, unde segaseau oei ce pregSteau rugul, oare i-a devenit cunuaa penrtru barbatia lui. i Atunci, prea puternicul atlet al lui Hristos, Emilian, a zis serviito- rilor : «Liberati-ma putin ca sa ma rog Dunwiezeului meu». Si, dupa ce s-a rugat si si-a implinit rugaciunea, 1-au apuoat servi- torii si 1-au arutniaat in foe, soootind ca va deveni indaita cerausa. Dar focul, cunoscind pe mucenicul lui Hristos, nu 1-a mistuit, ci 1-a pazit initireg si n'eatinis, iar pe sdujitorii lui Capitolin, cei oe erau aproape, i-a cuprims flacara si i-a ars de tot. Vazind slavitul mucenk Emilian ca focul nu 1-a atins, ci sfmtul a ramas nevatamat, a mSrift pe Dumnezeu, si, imtoroindu-se catre "Rasarit, s-a insemnat cu semnul Crucii si ridicfaidu-si privirile cStre cer a ; ?is •: «Doamne Iisuse Hristoase, primeste sufletul meu» ! $i, zicind astfel, a adormit in pace. 11. Iar femeia lui Gapitolin prefeotul, fluid crestina, rugata de con* cetatenii sai, a cerut de la barbatul ei corpul Sfintului Emilian,. pe care' nu 1-a mistuit focul, ci Dumnezeu 1-a pastrat neatins prin harul Sau. Deci, cind s-a invrednicit sa ridice sfintele lui moaste, a poruncit indata cetatenilor sai crestini si barbatilor cucernici, sa ftimorminteze trupul sfintului dupa vrednicia incoronatului miueenic Emilian, cu psalmi si cu cintari, in locul numit Gedina, ca la trei mile de cetatea ce se nu- meste Durostor. $i, dupS ce cu evlavie 1-au uns cu preacinstitul mir, 1-au asezat in mormdnt. A suferit mucenicia Sfintul lui Hristos, Emilian, in luna lui Sep- tembrie, in ziua a treia, imparatind Domnul nostra Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava iimpreuna cu Tatal si cu Duhul. Sf&nt, acuim si puruTea si in vecii veciilor. Amin. ' ■ .■,"■ INDICE REAL §1 ONOMASTIC* A Adunare, 2, 304; 6. 305. Act martixdc, 300 ; 301 ; 302. Aghiograif, 302. ' : ;.; . Acta Sainotonim Julii, 300. Ajutor, 6, 305. *) Cifrele arabe tntre l.^i.jn se refera la capitol, iar ciirele arabe cu trel numere tntre 399— 307, indica pagina. 308 ACTELE MARTIRICE AHarele zeilor, 300 ; 3, 4, 305 ; 6, 7, 305— 306. Ambrozie al Milanului, Sfint, 299. Amanda, 301. Amin, 111, 308. An, 300 ; 301 ; 1, 304. Aquitamia, provineie romanl In Galia, 299. Aplkare, 2, 304. Apus, ;1, 304. Ardere pe rug, 300 ; 302. Arheologi, 302. Arestaie, 302. Argimt, 301 ; 9, 307. Armata romana, 6, 305. Arane, 3, 305. Atlet, 7, 305 j 10, 307. Aur, 6, 305. Autor, 300 ; 302. B Barnea, Ion, arheolog, 302. Bartoat, -tf, 301 ; 2, 304 j M, 307. Barbaitie, 10, 307. Bibliotheca hagiographica Graeca, 301 ; 302 i 303. Biserica Qrtadoxa, 302. Boscbius (van den Bossdie), Pier,re, edi- tor, 300 ; 302 j 303. Bucurie, 2, 304. Buna stare, 301. Cap, 4, 305. Capitolinus $i Capitolin, vicarul sau pre- fectul provinciei romane Moesia Inferior, 299 j 300 j 301 j 2, 304{ 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, lil, 304—307. Capi'tolius, coreot Capitolinus, 299. Cauza, 9, 307. • Capetenii, 2, 304. Cenuisa, 10, 307. Cer, 10, 307. Cetate, 299 j 300 ; 301; 1, 2, 304; 9, 10, 111, 306—307. Ceit&teni, 301 ; 2, 304; 6, 305 j 1,1, 307. Chin, -uxi, 1, 304 ; 6, 305 ; 9, 306. Cimsitire, 2, 304. Caocan de Her, 300 ; 3, 305. Ctat&ri, 301' j HI, 307. Claudius, condtucStor axanan civil, 5, 305. Codex MarcSanus (M) 360, 301 ; 303. Codex Parisimis (P) 1177, 301 ; 303. Codex Vaticanus 866 ; 300 ; 302 ; 303. Concet&teni, 11, 307. Condocaliorii cetatii, 300. Consitanttnesou, Radii, cercet&tor In do- meniul istoriei, 302. Consulat, 300 ; 1, 304. Cotlput, M, 307. Credinia, 299 ; credirata crestina, 301 j pla- tosa credintei, 3, 305. Cretin -v tip fivei xat StateXuW ev x% roxSta 3 , cd era crestin ortodox, traind din copildrie — kUxi v/jirtoo 4 in virtute de- sdvirsitd, ajung'md bdrbat desdvirsit, piin cunoasterea Fiului Jui Dum- nezeu. De m/c, el cinta psalmi in biserica unui sat '(xcojatj), in care slujea preotul Sansalas, era pasnic, cumpatat, infrinat, blind si smerit, trdind in feciorie si petrecind tot timpul in rugdciune si post 5 . Cind gofii pdgini au pornit persecutfa contra crestinilor, silindu-i sa mdnince din cdrnurile jertfite idolilor, unii dintre ei, voind sd scape de prigonire pe crestinii 'inrudifi cu ei, le-au oferit acestora sa mdnince in public carne nejertfitd, spre :a insela astfel pe persecutor^ Faptul e im- portant, cdci ne aratti cd intre populapa autohtond crestind geto-daco- romand si gotii pdgini se stabiliserd raporturi de bund.conv/ef uire. STintul Sava s-a opus la aceastd inseldciune, incit consdtenii sdi 1-au alungat din sat, dar, dupd un timp, 1-au reprimit 6 . Pornind din nou persecutia, unii pdgini se pregdteau sd jure cd in satul lor nu se aild crestini. Dar Sfintul Sava i-a oprit, spunindu-le cu indrdzneald : «Pentru mine sa nu jure nimeni, cdci eu sint crestin» 7 . Apoi s-a inidlisat de bund voie conducdtorului prigonitorilor, care, vdzindu-1 dupd imbracdminte cd e atit de sdrac, a zis, disprefuindu-1 : «Un astiel de om nu poate nici sd fie de folos, nici sd vatame» 8 . Pentru a treia oard s-a pornit persecute mare — Sicd^o? (ie-faXo? — contra cre§tinilor in Gothia nord-dundreand. Siintul Sava, dorind sd sdrbdtoreascd Pastile in 372, a plecat in alt oras — eti^kxepav noXtv — 9 ceea ce ne face sa infelegem cd mai existau si alte orase, la preotul got Guththicas, spre a petrece Sfintele Pasti impreund cu acesta. Pe drum, insd, i s-a ardtat un bdrbat foarte mare si luminos la infdfisare, care i-a poruncit sd se intoarcd la preotul Sansalas. Acesta plecase, din cauza persecupei, din Gothia, in Romania — ev x% 'Pw^avta l0 , adicd in Impe- riul roman de rdsdrit, cum se numea ei atunci, fdrd ca Sfintul Sava sd stie, dar se intorsese curind printre ai sdi pentru sdrbdtorirea Pastilor. 3. Martiriul St. Sava Gotul, I, 2, ed. cit., p. 119. 4. Ibidem, I, 3, p. 119. 5. Ibidem, U, 1 §i 2, p. 120. 6. Ibidem, HI, 1 $i 2, p. 120. 7. Ibidem, 111, 4, p. 120. 8. Ibidem, MI, 5, p. 120. 9. Ibidem, IV, 1, p. 101. 10. Ibidem, IV, 2, p. 121. MARTIBIUL SFlNTULUI SAVA GOTUL 313, Astiel Sfintul Sava s-a intors din drum 9/ a gdsit in sat pe pieotul San- salas si au sdibdtoiit impieund Pastile, in satul in caie locuiau. Dai in> noaptea a treia dupd Pasti, a venit piigonitoiul Athaiid, tiul dregatorului Rothesteu, cu o ceatd de tilhaii si i-au aiestat ". Pe pieotul Sansalas,. 1-au pus intr-o cdiufd, iar pe Sfintul Sava, gol, 1-au purtat piin vai impd- duiite aise de cuiind, lovindu-1 si biciuindu-1. A doua zi i-au intins mii- nile pina. la capetele unei osii, iar pe alta osie i-au intins picioaiele, si- asa legat, 1-au trintit la pamint pe spate si nu 1-au crufat, chinuindu-t apioape toatd noaptea. Dai, dupd ce au adoimit slujitoiii, 6 oaiecaie- temeie, caie se sculase de cu noapte, pentiu a pieg&ti mincaie celoi din? casd, 1-a dezlegat, iai el a dat ajutor femeii la lucrul ei 12 . Ailind peisecutoiul Athaiid cele intimplate, a poiuncit ca s& lege- miinile Sfintului Sava si sd lie atimat de o giindd a case/, ceea ce arat& ca locuitoiii acestui sat, idia indoiald geto-daco-romani, aveau case cw. tavane de giinzi 13 , cdci gotii locuiau in coituii. Dupd aceasta, tiimisii lui Athaiid, aducind mincatuii de la jeitfele- idolesti, au silit pe pieotul Sansalas si pe Siintul Sava sd mdnince din ele, insd ei au lefuzat cu taiie. Aflind acestea, apiins de minie, peisecu- toiul Athaiid a poiuncit ca Sfintul Sava sd fie omoiit. Ldsind legat pe pieotul Sansalas, slujitoiii au luat pe Sfintul Sava ca sa-1 inece in riul Buzdu (Moooalo?) ii . La un moment, slujitoiii au voit sd-1 elibeieze. Dat Siintul Sava le-a spus : «De ce nu indepliniti ceea ce vi s-a poiuncit. lata, de fatd stau in slavd cei ce au venit sd md piimeascd» (ingerii) l5 . Atunci acestia 1-au cohoiit in apa, i-a pus un lemn peste git si 1-au impins la adinc, sdviisind mucenicia in viistd de 38 de ani, in ziua a cin~ cea a Simbetei cea dupd Pasti, cu o zi inainte de idele lui aprilie, adicct la 12 apiilie 372, fiind impdrafi ai Imperiului toman Valentinian (372 — 392, in Apus), si Valens (364—378, in Rdsdiit) 16 . Tiupul sdu, dupd ce ucigasii 1-au scos din apa, a iamas nevdtamat sf a lost ingiopat cu toatd cinstea de crestini. Apoi, piin staiuinta lui Iunius Soianus, guvematoml Scythiei Minoi, sau Daciei Pontice (Dobiogea)^ moastele sale au fost duse in Capadocia, patiia Sfintului Sava 17 , spie- 11. Ibidem, IV, 2—5, p. 121. § 12. Ibidem, IV, 5—6, §i VTT.— 3, p. 121—122. 13. Ibidem, V, 3, p. 122 14. Ibidem, VI, 1, p. 122. 15. Ibidem, VII, 5, p. 123. 16. Ibidem, VII, 6, p. 123. 17. Ibidem, VU, 1 — 2, p. 123. Vezi $i studiite : St. Nasturel, Les actes de Saint Sabas le Goth (B.H.G. 3, 1607). Histoire et archeologie, In «Revue des Etudes Sud-Est Europeemnes», VII (1969), mo. 1, p. 176—197; Enrica Follierd, Saba Goto et Saba Stra- telata, In «Aoal«ata Bo01ainidiiaina», LXXX (1962), p. 249 — 397; A. Lippold — E. Kireteo. 314 ACTELE MARTIftlCE «a fi depose intr-o bisericd din Gezareea, unde pastorea Sfintul Vasile eel Mare ft 379). Martiriul Sfintului Sava nu ne mai spune ce s-a mai intimplat mai departe cu preotul Sansalas. Sinaxarul Bisericii de Constantinopol mentfoneazd martiriul Sfin- lului Sava Gotul la 17 aprilie, Hind ais in aceastd zi pe acoperi$ul unei case, in timpul persecutiei lui Athanaric 18 , conducatorul gotihr pdgini j$i nu inecat, in riul Buzdu, cum ne intaU$eazd actul sdu martiric. Biibliotheca hagiograiphica Graaca menlioneaza pe Sfintul Sava Go- lul la 12, 15 §i 17 aprilie 19 . Sinaxarele din Mineiele grece$ti pun data sarbatorii Stintului Sava •Gotul la 18 aprilie 20 , iar aceastd data au urmat-o si Sinaxarele din Mi- neiele romdne$ti 21 . Ar fi bine ca ziua sdrbdtoririi Sfintului Sava Gotul sa revina la 12 aiprilie, aceasta Hind data in care a fost inecat in riul Buzdu. .Donauprovinzen, in «Reallexikon fiir Antike mnd Chris'tentum», Band W, Stuttgart, 1959, col. 170; Pr. prof. V. Sibieseu, Sfintul Sava «Go(ul>. La 1600 de ani de la mucenicia sa, in «Glasul Bisericii*, XXXI (1972), nr. 3> — 4, p. 395 — 338; Idem. Legaturile Sfintului Vdsiie eel Mare cu Scythia Minor (Dobrogea), in «Ortodoxia», XXXI (1979), nr. 1, ,p. H47 — 158 ; Pi. prof. St. Alexe, 1600 de ani de la moartea Sfintului Sava Gotul, in «Biserfoa Ortodoxa Romana», XC (1972), nr. 5 — 6, p. 556 — 568; Pr. Prof. Mircea Paourariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, t. I, Bucunesti, 1980, p. 99 — 102 ; Pr. Gh. Moisescu, Pr. St. Lupa§, Pr. A. Filipa^cu, Istoria Bisericii Romane, t. I, Buouresti 1957, p. 62 — 64; loin Diiruu, Citind martiriul Stintului Sava Gotul, in «Tamis», XV (1941), nr. 12, p. 7 — 19. J. Mansion, A propos des chretientes de Gothie, in «Analecta Bollan- di,arna», XLVI (1928), Base.. Ill — IV, p 365 — 366. Mem, Les origines du christianisme -chez les Goths, to «Amal. Boll.», XXXIII (1914), fasc. I, p. 5—30; J. Zeiller, Les origi- nes chretiennes dans les provinces danubiennes de l'empire romain, Paris, 1918, p. -407 — 54E ; H. Delehaye, Saintes de Thrace et de Mesie. V. Martyrs de l'Eglise de Gothie, in «Anaiec*a Bollandiamia», XXXI, (1912), p. 273 — 291 ; Idem, Les passions rdes martyrs et les genres litteraires, Bruxelles, 1921, p. 146 — l!50. Pentru gofii de la nordul Dunarii s-au publicat bune studii de urmatorii : H. Wolfram, Geschichte der Goten. Von den Anfangen bis zur Mitte das VI. Jahrhunderts. Entwurf , einer historischen Ethnographie, Miinchen, 1979, 540 p. E. K. <3irdsso'S (Tesalonic), Gothia Romana. Zur Rechtslage des Fdderatenlandes der Westgoten im 4. Jahrhundert, in «Dacoroma>nia», I (1973), p. 52—64; E. A. Tompson, The Visi- goths in the time of Ulfila, Oxford, 1966 ; Idem, Christianity and Northern Barbarian. The conflict between Paganism and Christianity in the fourth century, Oxford, 1963, =p. 56—63 ; Idem, The Conversion of the Visigoths to Catholicism, in «Noittingham Medieval History Studies*, 4 (1960), p. 4 — 36; K. K. Klein, Germanen in Siidosteuropa, in Volker und Kulturen Siidosteuropa, Miinchen, 1959, p. 32 — 56 ; I. D. Coterlan, Daco- romania Germanica. Probleme istoriograiice. Contribufii la istoria teritoriilor carpato- danubienb intre secolele III si VII, Madrid, 1955 ; L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stame bis zum Ausgang der Volkerwanderung. Die Ostgermanen, 2-e Auflare, Miin- chen, 1941. 18. Synaxarium Ecclesiae Cohstantinopolitane , ed. H. Delehaye, in Propylaeum jad Acta Sanctorum Novembris, Bruxellis, 1902, p. 608 ; r. 32—46 si p. 609, r. 1—5. 19. Ed. F. Halkin, t. II, 3-e ed., Bruxellis, 1957, p. 228, nr. 1607. ''O. Vezi Mineiele grecesti, tiparite la VemetAa,. in 1793, 1818, 1864 ; Vezi la Pr. V. Sibiesr-u, art. cit., p. 380. 21. Mineiul lunii aprilie, ed. IV-a, Buouresti, 1967, p. 153 — 154 ; la 18 aprilie ; ed. 2-a, Bucuresti, 1910, p. 152. MABTnOOT.SFmTOI.UI 8AVA GOTUL 315 Sflntul Sava Gotul nu trebuie confundat cu Sfintul Sava Stratilatul, s&rbdtorit Jn Biserica Rdsdritului la 24 aprilie 22 , despre care, insd, cer- cerafoarea italiana Eniica Follieii a inceicat sd demonstreze cd n-a exis- tat cu adevdrat, fiind doar o dublurd nereald a Sfintului Sava Gotul 23 . Referitor la autorul Martiriului Sfintului Sava Gotul, unii cercetdtori lomdni si strdini susfin cd el a tost condus de episcopul Bretianio de Tomis, cind moastele Siintului, in treceiea lot spre Capadocia, ar ti stat un timp la Tomis, unde-si avea resedinta Iunius Soianus, guvematorul Scythiei Minor, care, la rugdmintea Sfintului Vasile eel Mare, interve- nise pentru trimiterea lor, cum am vdzut mai inainte. Cei ce au iormulat aceastd opinie se intemeiazd pe expresia «din vointa presbiteriului» — Sta too OeX^fiaxo? itpeagoxsptoo — 24 , din textul actului martiric al Sfintului Sava Gotul, si cred cd e vorbade presbiteriul Bisericii de Tomis, care ar ii dat aprobarea ca moastele Sfintului sd fie trimise din Gothia nord- dundreand in Capadocia. In realitate, din citirea si cercetarea atentd a Martiriului Sfiintului Sava Gotul, reiese cd acest «presbiteriu» — itpsoSoxepiov, adicd colegiul preotilor», apartinea Bisericii din Gothia nord-dunareana si nu Bisericii de Tomis, tmind seama de -faptul cd aceasta avea atunci in fruntea con- ducerii ei pe episcopul Bretanio, iar el nu avea nevoie de aprobarea pres- biteriului preoplor. Colegiul preotiloi lua conducerea unei Biserici numai in caz de vacanjd episcopald, iar la Biserica de Tomis nu era cazul, avind episcop pe Bretanio. Dealtfel, insusi autorul necunoscut al Marti- riului Sfintului Sava Gotul ne lasd posibilitatea sd infelegem cd el 1-a saris in greceste in Dacila Garpaitica, deoarece el spune cd moastele Sfin- tului Sava «au fost trecute din tara Barbara in Romania» (Imperiul ro- man) — ex too PapftaptxoO els ttjv 'Pwu-aviav 25 si roagd sd se anunfe iratilor de dincolo — tot? ercexeiva dSeXcpoK aTjp.dvexe — adicd frafilor 22. Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, ed. cit., p. 627 ; Bibliotheca ha- giographica Graeca, ed. cit., t. III, 3>-e ed., p. 67, nr. 2388 ; MineM lunii aprilie, ed. IV-a, Bucure§ti, 1967, p. 231 ; ed. Il-a, Bucuresti, 1910, p. 219 ; J. Zeiller, op. cit., p. 430, n. 2. 23. Enrica Follieri, art. cit., p. 249—307, in deosebi, p. 2179. 24. Martiriul Stlntului Sava Gotul, VIH, 2, ed. R. Knopf — G. Kriiger, p. 123. Cel dintti oare a teoercat sa argmmeiuteze ca episoapiuil Bretanio de Tomis este aiutorul Mar- tiriului Sf. Sava Gotul, este J. Mansion, Les origines du christianisme chez les Goths, in «Analecta Boll>amdiana», XXXIH (1914), fasc. I, p. 15 — 20, parere pe oare si-a insusit-6 J. Zeiller, op. cit., p. 431 ; E. van Cauwenbergh, Bretanio, in "Diictioniniaire d'histoire et de geograpbie eeelesiastique,. t. X, Paris, 1938, coL 619, iar dintre cercetatorii ro- mani urmatorii : . Ion Dibu, art. cit., p. 13 — 19; Pr. prof. N. §,erbanescu, 1600 de ani de la prima marturie documentara despre existenta episcopiei Tomisului, in « Biserica prtodoxa Romana», LXXXVII (1969), nr. 9—10, p. 1005— 1006 ; Pr. Prof; Mireea Pacu- 'rariu, op. cit., p'. 99 — 102. ' 25. Martiriul Sf. Sava Gotul, VIII, 1, ed. cit, p. 123. 316 ACTKLE MARTIRICE din Imperiul roman, «ca in toata Biserica universal^ ?i apostolicS sS se- ffira bucurie mare, preamariixd pe Domnul, Cel ce face alegerea sluji- torilor sai» 26 . Primind moastele Sfintului Sava Gotul la Cezareea Capadociel, Sfin~ tul Vasile eel Mare multumeste prin doua scrisori, nr. 164 si 165, priete- nului si compatriotului sdu, aihiepiscopului Ascholius al Tesalonicului r pentru cd s-a ingrijit de trimiteiea loi 27 . In cazul acesta, putem admite cd autoiul Martiriului Sfintului Sava Gotul este unul dintre pieotii Bisericii Gothiei din Dacia nord-dundreand r poate preotul Sansalas, dai nu se poate afiima cu certitudine cd el a tost pieot daco-ioman 28 . Actul marthic al Sfintului Sava Gotul, sciis inti-o Irumoasa limbd greaca, ne confirmd mediul intelectual malt care exista printre pieotii geto-daco-romani si goti, din Dacia Carpaticd, pe la 373, cl/id a lost ssris. Din cuprinsul sdu, se constatd ed autorul este un cleric care eunoaste bine viaia si laptele Sfintului Sava Gotul si in acelasi timp, ca bun teolog, eunoaste Slinta Scripturd, folnsind nume- roase texte din Sfintele Evanghehi dupd Matei, Maicu si Luca, dirt Faptele Apostolilor si din Epistolele Sfintului Apostol Pavel. 26. Ibidem, VIII, 2, p. 123. Vezi mai pe larg laPr. prof. I. Ramureainu, Slinfi sf martin la Tomis-Constanfa, In «Biserica Ortodoxa Romanfi», XCII (1975), nr. 7 — 8, p. 1001 — 1006 ; Idem, Silntul Vasile eel Mare si crestinii din Scythia Minor si Dacia Nord-dun&reand, in lucrarea Siintul Vasile eel Mare. Inchinare la 1600 de anl de la savlrsirea sa, Bucuiresti, 1980, p. 378—363, in special p. 384—393. 27. Sf. Vasile, Scrisoarea CLXIV. Catre Ascholius episcopal TesalonicuJui, ed. Yves Courtonne, op. cit., t. II, p. 97 ; P.G., XXXII, coL 633 ; Scrisoarea CLXV, ed. cit., p. 100 si P.G. XXXM, col. 637 ; Fontes Historiae Dacoromanae, t. II, p. 88. CercetStorul german Wolf Dieter Hauschild, Basilius Brieie, 11, Stuttgart, 1973, a tacercat sa demonstreze ca scrisoarea 165 a Sfintului Vasile n-a fost adresata arhde- piscopului Ascholius al Tesalonicului, .fara ca parerea sa sa fie acceptata. 28. H. Delehaye, Saintes de Thrace et de Mesie, in rev. cit., p. 291, eel dintii a sustiniut c5 preotuil Sansalas este autorul Martiriului Si. Sava Gotul. Parerea aceasta $I-a tnsusit-o Pr. prof. loan Ionescu, Pomenirea Stintului martir Sava Gotul, In «Mi- trapolia OHeniei», XXIV (1972), nr. 3 — 4, p. 190 si Sansala, primul preot crestin daco- loman atestat documentor, ibidem, XXII (1970), nr. 5 — 6, p. 485 — 490. Imaintea acestora, Gherasim Timus, episcopul ArgesuM (1898 — 1911), in art. Epistola Bisericii Gofiei pentru martirul SI. Sava, to «Biserica Ortodoxa Romana», XIV (1890 — 1891), nr. 9, p. 817 — 825, aici p. 823, a sustinut ca aceasta este serosa de preotii Bisericii din Gotia. Pr. prof. V. Sibiescu, art. cit., p. 362 si In art. Legaturile SI. Vasile eel Mare cu Scythia Minor, in «Ortodoxia», XXXI (1979), nr. 1, p. 31, sustine ca autorul scrisorii este un preot din amturajul episoopului Bretanio, caTe detinea stMle de la preotul Sansalas, dar aceastS parere nu se sprijan5 ipe nici o martude JstoricS, ci rimlne door o Ipoteza. Max H. Jelliinek, Die angeblichen Beziehungen der gotischen zu kappadokischen Klrche, In Festschrift Ft. Kluge zum 70 Gebuntstage am 21. Jumiie 1926 dargebracht, Tubingen, 1926, neaga existenta unor relapli Intre Biserica Capadociei si Biserica Gothlel. MAimniUL ■MNTULUI 1AVA CJOTUL 317 Martirlul Sflntulul Sava Gotul eate un document aiutentic ?i unic pentru cunoasterea rdsplndlrli crestinismulul in Dacia Carpaticd printre geto-daco-romani si go\l In secolul al IV -lea. Nu e vorba numai de exis- tenfa unor misionarl si crestinl sporadic!, izolafi, ci exista chiai o Bi- sericd organizatd In sate si orase, cu episcopi, preofi si credinciosi. Acest pretios document mentioneazd existenta a doud comunitd\i crestine in partea de r&s&rit a Daciei nord-dundrene, una Intr-un sat — sccbjat] — la care slujea preotul Sansalas, si in care clnta psalmi Sflntul Sava Gotul s> , si alta intr-un ora$ — 1:6X1?, in care slujea preotul Guth- thicas 30 , ldsindu-ne sa presupunem cfi mai existau si alte orase si sate in care existau biserici. Acestea aparfineau populapei autohtone geto- ■daco-romane, care avea biserici de zid sau de lemn si case cu tavane de qrinzi. Se cunoaste cd gotii, popor nomad, locuiau de obicei in corturi $i aveau chiar biserici in corturi. Istoricul grec Sozomen ne relateazd cd gotii nord-dundreni aveau un cier organizat, care sdvirsea serv/cii/e crestine in corturi, iar cind triburile gote se deplasau in alte locuri, preo- tii lor ii insofeau 31 . Aceste interesante informatii sint coniirmate de Pe- licitul Ieronim intr-una din scrisorile sale, in care se exprimd in aceftl termeni : «Armata gotilor, cu i e\e rosietice si pdrul blond, transports ■corturile ambulante ale bisericilor lor» 32 . Aceastd Biserica din Dacia nord-dundreand nu-si ducea viata ei in mod izolat, ci se aila in legdturd cu Bisericile crestine din provinciile romane din sudul Dundrii, cu Biserica din Scythia Minor, Dobrogea de 0, Berlin, 1060, ip. 200. 32. Fer. Ierom'tai, Eplstola XCIIl. Ad. Lactam de institution!! Mine, oaces,t nevinovat, caci de unde via sti aceasta Atha- rid" ? Dar fericitul Sava a zis catre ei : «De ce vorbiti desertaciuni si nu indepliniti ceea ce vi s-a poruncit ? Eu vad cea ce voi nu puteti vedea. lata, de fata isitau in slarva cei ce au venit sa ma pximeiaisca» (ingerii). 6. Atunci au coboriit in apa pe eel ce multumea si preamarea pe Dumnezeu, — caci pina la sffrsit i-a servit lui duhul — , si aruncindu-i si puninidu-i un lemn peste git, 1-au impious spre adinic. Si, savirsindu-se astfel prin lemn si apa, el a pastrat curat semnul mintuirii, fiind de 38 de ani. 7. S-a savirsit in ziua a cincea a Simbetei dupa Pasii, care este cu o zi inainte de idele lui aprilie (12 aprilie 372), in timpul domniei im- paratilor Valenitinian (372—392) si Valens (364—378), consuli fiind Fla- viu Modest si Arintheu. 10. M(. 5, 43 ; 22, 39 ; Mc. 12, 31 ?i 33 ; Lc. 10, 27 ; Rom. 13, 9. 11. Mc. 1, 23. 12. Lc. 1, 14. 13. Dan. 2, 20. 14. I Tim. 6, 10. 16. ML 7, 13. 16. Aft. 3, 17. 17. Rom. 8, 16. 324 ACTELE MARTIRTCE VIII. 1. Dupa aceea, uciga5 ; 3H6; 317; Bise- rica lui Hristos, IV, 1, 321 ; Biserica Ra- sairitului, 315 ; Biserica universala si a- postoleasca, 311 ; 316; 319; VHI, 3, 324; Biserica din Scythia Minor, 317 ; Bise- rica de Tomis, 31i5. Biserica, -ci, 314 ; 3115 ; 317 ; biserica u- nni sat, 312 ; II, 2, 320 ; biserici in oor- turi, 317 ; biserici de zid sau de lemn, 317. Bretanio de Tomis, episcap, 315. Buourie, 315; VII, 3, 318 ; VII, 3, 323; VM, 2, 3, 324. Buna voie, 312. Buzau, (Mouoaioc), riu In rasaritul Daciei Canpfrtice, 311 ; 313; 314; VII, 1, 323. Cale, IV, 1, 4, 321. Capadocia, provincie romanS In Asia Mi- ca, 311 ; 319 ; 316 ; 316 ; VIII, 2, 324. Capetele unei osii, 313 ; V, 2, 222. Came nejertfka, 312; IH, 1, 320; came jertfitS idolilor, III, 1, 320; cSrnuri, 312; III, 2, 320. Casa, -se, 313 ; 314 ; IV, 5, 321 ; V, 3, 322 ; Case ou tavane de grinzi, 317. Cauza, 312, III, 2, 330 ; IV, 2, 321. Caz, 315 ; 316. Caruta, 313 ; IV, 5, 321. Ceatfi de tillnri, 318; IV, 5, 321. Cer, -mri, VI, 3, 322. Cercetare, 315. Cercetatoare italiana, 315 ; cercetaiori ro- mami si straini, 316. Certituddne, 316. Cezareea Capadociei, oras, 314; 316. Chemarea de sus, I, 4, 31©. Ginste, 313 ; VHI, 4, 324. Cioturi, V, 1, 322. Gitire, 315. Oiine, V1H, 324. aer, 317 ; Cleric, 3H6. Colegiul preofilar, 315. Compatriot, 316. Gonnunitati, 31 1 ; 319 ; comimiitati creati- ne, 317. Conducator, -ri, 311 ; 312 ; 314 ; III, 1, 5, 320—321 ; VIII, 1, 324. Conducere, I3H5. Consateni, 312. Corwdetiuire, 31t2. Copiiarde, 312 ; I, 3, 319. Cort, -uri, 313 ; 317. Gredmta, II, 1, 2, 320; III, 1, 320; V, 1, 321 ; VIII, 2, 324. Oredinciosi, 317; 1, 4, 319. Crestin, -ni, 311; 312; 313; 317 ; III, 1, 2, 3, 4, 320 ; VTII, 4, 324. Crestinism, 311 ; 317. Cruzime, W, 5, 321 ; V, 1, 321. Curaoastere, 312 ; 317 ; cunoasterea Fiului lui Dumnezeu, I, 3, 319. Cumos'tiinta, II, 1, 320. Gumma (muceniciei), VIM, 3, 324. Cuprins, 316. Gursa diavolului, MI, 2, 320. Cuvint, H, 1, 320. D Dar pretios, VIII, 2, 324. Dacia CanpaticS, 311; 31<5 j 316; Dacia nord-dunareanS, 311 ; 316 ; 317. Dacia Pontics (Dobrogea), numita si Scythia Minor, 313. Data, 314. Datorii, II, 2, 320. Demonii, III, 3, 320. Desertaciumi, VII, 5, 323. Diavol, I, 4, 319 ; III, 2, 320. Atwffi&c (xeYaXoi; — persecute mare, 3112. Dobrogea, tin epoca romanS Dacia Pon- tics ; Scythia Minor, 313 ; 317. Document, -e istorice, 311 ; 317. Dommie, VII, 7, 323. Domnul — Iisus Hristos Dumnezeu, 316; 319 ; I, 3, 319 ; II, 2, 320 ; IV, 4, 321 ; V, 1, 321; VII, 2, 3, 323; VHI, 2, 3, 324. 326 ACTELE MARTIRICE DovadS, VI, 6, 322. Dragoste, 319 ; III, 2, 320. Dregator, 3113 ; IV, 5, 321. Dreptate, I, 3, 319 ; II, 1, 320. Drug, VI, 4, 5, 3122. Drum, 311 ; 312 ; 318 ; IV, 3, 321 ; VII, 4, 323. Duiblrura, 316. Duhul SMnt, VII, 3, 322 ; Vffl, 4, 324. Duhul, ou sens de sufllet, VTI, 6, 323. Dumnezeu, 312; I, 1, 3, 4, 319; VII, 3, 4, 6, 323 ; dragostea ltd Dumnezeu Ta- tal, 319 ; Dumnezeu din ceruri, VI, 3, 322 ; Fiul lui Dumnezeu, 312 ; I, 3, 319 ; servii lui Ditnnezeu, IV, 5, 321 ; voia iui Dumnezeu, IV, 4, 321. Dunarea, flavin, 317. Durere, VI, 5, 6, 322. Ousman, -ni, V, 1, 321. Dux — guvernator, 311. AouS SxuOiac — guvernatorul Scythiei (Mi- nor), 31111. Episcop, -pi, 31S; 317. Bpiisitolele Stintului Apostol Pavel, 316. Evanghelii, Slintele, 3H6. Evlavie, I, 3, 319 ; VI, 5, 322. Exisitenta, 3117. Expresie, 315. Fapt, -te, 312; 316; 3116; I, 2, 4, 319; V, 3, 322. Faptele Apostolilor, 316. Fata, IV, 3, 321. Faradelege, III, 5, 321 ; VII, 1, 323. Fete rosietice, 317. Feciorie, 312 ; K, 2, 320. Femeie, 313 ; V, 3, 322. Kara, VIM, 1, 324. Fir de Una, VI, 5, 322. Flu, 313 ; IV, 5, 321. Fiul lui Dumnezeu, 312 ; I, 3, 319 ; Fiul eel Uniul-Nascut, VIM, 4, 324. Flaviu Modest, consul, VII, 7, 323. Follieri, Enrica, cercetatoare italiana, 3'15. Fotos, 312; III, 5, 321. Forma, 3111. Frat-i, 315; VIII, 1, 2, 3, 324. Frumtea oonducerii, 315. Geto-daco-romani, 3113 ; 317 ; Git, 313 ; VII, 6, 323. Gothia §i Qotia, 31(1; 3112; III, 1, 2, 320; IV, 1, 321; VIM, 2, 324; Gothia nord- dunareana, 312 ; 316. Got:, 311 ; 312; 3114; 316; 317, III, 3, 320; got-i, mord-diunaireni, 317 ; goti paglimi, 312 ; 314 ; gO'tii, popor nomad, 317. Grinda, 313 ; 317 ; V, 3, 322. GutMhkas, preot got, 312 ; 317 ; IV, 1, 2, 321. Guvernator (dux), 31 1 ; 313 j 315. H Har, VIII, 4, 324. Hristos, 311 ; I, 2, 319. I Idele lui aprilie, 313 ; VII, 7, 323. Idol, -li, 312. Idolatri, II, 1, 320. Ieroniim, scriitor bisericese latin, 317. IJsms Hristos, I, 1, 3, 319 ; VM, 3, 323. Bmiperaul roman, 313 ; 316 ; VIII, 3, 324. Imperial Ionian de rasarit, numit si Ro- tma™a('P«(iavia),312; 315; IV, 2, 321; VIII, 1, 2, 324. Informatii, 3111 ; 317. IiBteriven'tie, 3111. Ionescu, loan, preot, 3116. Istoric, -ci, 317. Iunius Soranius, guvernatorul Scythiei Mi- nor, 311 ; 313 ; 315 ; VIII, 1, 324. Izibitura, VI, 3, 322. I Inubraioamiiji'te, 312 ; MI, 5, 331. Imparat, -\i, 31B ; VII, 7, 323. Imiparatia cereasea, VIII, 4, 324. Inoredare, VIM, .1, 324. Indrazmeala, 31112. Lnifatiisare, 3112 j IV, 1, 321. Ingerii, 313; VII, 5, 3G3. Inselaoiune, 3112 ; III, 2, 320. Intarirea credrneiosilor, I, 4, 319. Imtoarcere, IV, 2, 321. Jertfe idolesti, 3-13 ; III, 3, 320; VI, 1, 322. K!i.7j (sat), SIB. Lernn, 313 ; VII, 6, 322. Limfoa greaca, 311 ; 316. Una, VI, 5, 322. hoc, -uri, 31(7; V, 1, 321. Locui'tori, 3113. Lovitura, VI, 4, 3E2. Luca, evanghelist, 316. Lujcrare cucernica. III, 1, 320. Lucru, 3113; I, 1, 319; II, 1, 320; V, 3, 322. Lume, I, 2, 319. Luminator, I, 2, 319. Luptatoir, VIII, 3, 324. MARTIRIUL SFINTULUI SAVA GOTUL 327 M Malul rtului, VII, 5, 323. Marcu, evangheldst, 316. Mantir, -ri, martir al liui Dumnezeu, I, 1, 1)19. Martirdu, 314. Martdiiul SKnitului Sava Gotul, 311 ; 312 ; 314; 31115; 316; 3117; 319. Matei, apostol si evang(Marea de Marmara), cu cetdfile Calcedon si Bizant, Macedonia, Tracia si regiunile care se intind pina la Dunare... xacl xa. loo? too "Iaxpou cp6dvovta — Tesalia, Elada (Grecia centrala), Ahaia si cefdfiie Aminsos, Trapezunt, lleracleea (Pontului) si Amastris (Amastra)» 2 . Aceste iniormatii au lost repetate apoi si de alte izvoare istorice 3 . Viata crestind, din Dacia Ponticd (Dobrogea) s-a dezvoltat repede, incit, la sfirsitul secolului al Ill-lea, exista o episcopie la Tomis (Con- stanta), metropola politicd si bisericeascd a Scythiei Minor. In Viat,a Sfintilor Epicte>t si Astion, care au suierit martiriul pentru Hristos pe la 290, in timpul impdratului Diocletian (284 — 305), sdrbatoriti in fiecare an la 8 iulie, se face mentiunea despre primul episcop de To- mis, Evangelieus, care a venit la Halmiris (Salmorus, probabil Cetatea ■Zaporo)enilor, jud. Tulcea), in a 14-a zi dupd moartea martirilor amin- tifi — «Christi pontifex Evangelieus in urbem Almiridensium devenis- set» *, spre a boteza pe pdrintii tindrului Astion, Alexandru si Marce- lina, convertiti la crestinism dupd moartea fiului lor, de preotul Bonosus. 2. Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, opera et studio H. Delehaye, in «Propylaeum ad Acta Sanctorum Novembri's», BruxelMs, 1902, col. 265—266 ; Biblio- theca hagiographica Graeca, ed. Rr. Halkln, ed. 3-a, t. I, Bruxalles, 1957, p. 29 — 34, nr. 93—110; t. II, 1957, p. 193, nr. 1498: Petrus et Andreas; t. Ill, 1957, p. 13—14, nr. '2056 : Bartholomaeus et Andreas Apostoli ; Bibliotheca hagiographica Latina, ed. Socii BoMaindiami, ,t. I, ed. 2-a Bruxelles, 1949, p. 71, nr. 428 si 429, la 30 noiembrie ; Marfy- rologium Hieronymianum, t. II, pars prior, ed. J. B. de Rossi, et. L. Duchesne, in «Aota Sanctorum Nove>mbrd5», Bruxellis, 1894, ip. 148 ; Commentarius perpetuus in Martyro- logium Heronymianum, t. II, pars posterior, ed. H. Delehaye et H. Quemtin, Braxellis, 19311, p. 628 j Les Petite BoMamldistes, Vies de Saints, Paris, 1888, p. 682—689; Acta Apostolorum apocrypha, ed. R. A. Lipsius et M. Bonnet, t. H, 1, Liipsiae, 1898, p. 1 — 127; R. A. Lilpsius, Die apokryphen Apostolgeschichten und Apostellegenden, Band I, Braun- schweig, 1883, p. 543—622 ; Fr. Blatt, Die Lateinischen Bearbeitungen der Acta An- •drcae und Matthiae apud Antropohagos, in «Beihefte zur Zeiiltschrilt fur die neutesta- mentlithe Wiissenschaft», Giesen, 1930, p. 32 — 94. 3. Vezi aceste izvoare analizate la Prof. D. M. Pippidi, op. cit., p. 481 — 496 ; Pr. Prof. I. Ramuireainru, Siinti si martiri la Tomis-Constanta, in rev. cit., p. 975 — 978 si Noi considerate privlnd patrunderea crestinismului la traco geto-daci, in rev. cit., p. 159 — 171 ; Pr. prof. Ndc. Serbainescu, 7600 de ani de la prima m&rturie documentary, despre cxistenfa episcopiei Tomisului, in «Biiserica Qrtodoxa Romacna», LXXXVII (19091, nr. 9—10, p. 978—982; Pr. prof. Erne Braniste, Martiri si siinti pe teritoriul Dohrogei de azi, in «De la Duinare la Mare», ed. 2-a, Galati, 1979, p. 34 — 62. 4. Despre episcopul Evangelieus de Tomis, vezi mentiunea in : De Sanctis Epic- tcto presbytero et Astione monacho, martyribus, Almiridensibus (Halmyris) in Scy- thiei, 8 in lie, in «Acta Sanctorum JuHi», t. II (29), Parisiis et Romae, 1867, p, 540 — 551, , p. 70. 13. Gelasiu de Cizic, 1st. Bis., II, 26 si 3S, 15, ed. G. Loeschke und Margret Hci- nemamn, in «Griech. chrilst. Schrift», Band 28, Leipzig, 1918, p. 105 si 136. 14. Michael le Quten, Oriens Christianus, t. I, col. 1213 ; P.B. Gams, Series episco- porum, p. 428. 15. J. D. Mansfi, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, t. II, Floron- tiae, 1759, reproduotiton Paris, Leipzig, 1001, col. 696 ; Ernest Honigmann, Une lisle incdite des Peres de Nicec, in «Byzaniion», XX (1050), Actes du VU-e Congres des Etudes Byzantines, Bruxelles, 1948, t. II, p. 339 ; A. A. Bolsacov-Ghiimpu, Episcopul de lomis a participat la Sinodul I ecumenic de lu Niceea (325), in «G!asul BiherlcliU, XXJI1 (1974), nr. 5—6, p. 437 — 446; Ion Burnou, ldcnlita\i ale Romanitdtii in .Mcucjazln lstorlic», X (1976), nr. 1, p. 31. Vezi problems dilscut'.ila po l.irg Id J'r. prof. 1. Kaiiniroii'iiu. in ;<;)l j ACTKI.K MARTtRICK T6|ie<; castellum Illyrid, cctate situatd in Dacia Mediterranea, llngd. Remesiana 16 . Episcopii de Tomis — Constanta au contribuit In cea mai mare md- surd la rtispindirea creditei crestine, atit printre giecii care locuiau in cetdtile Pontului Sting, cit si la populafia autohtona geto-daco-romand din Scythia Minor sau Dacia Ponticd (Dobrogea), iai unii dintie ei s-au incununat cu moarte martirica. Nu ni s-au pdstrat, insd, actele lor mar- titice, ci doai insemndri in martirologiile crestine, cum am artitat mai inainte. Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Condamnarea ereziei lui Arte. Simbolul Niceean, in «Studii teologtee», XXIX (1077), nr. 1—2, p. 26—31; Idem, Siinfi si martm la Tomis- Constanfa, in rev. cit., p. 985—987, umde sint semnalate si alte uiformatu 1 . 16. Prooopiuis, De aediiiis, IV, ed. J. Haury-G. Wirth, Leipzig, 1967, p. 123. Studii ■ Raidu Vulipe si Ion Barnea, Romanii la Dunarea de Jos (Din istoria Do- brogei) t II, Butcuresti, 1068, p. 436—438 ; 498 ; Gh. Stefan, A propos des luttes entre liv/.antins ei Avares a la iin du Vl-e siecle, de notre ere, in .« Tomis (Constanta), la 25 ianuarie, anivensarea Sfimtului Bretanio sau Brettannio(n) sau Betranion (364 ?— 381 ?) episcopul cetatii Tomis si al provinciei romane Scythia Minor {Dobrogea), numita oficial cu acest titlu de la marea reforma administrativa a imparatului Diocletian (284 — 305), din 292. El este al patralea episcop de Tomis, oimosoult din documentp si inscriptii, primul fiind Evanghelicus de Tomis, care a pastorit fait re anii 290 si 300. Dupa toata probabilitatea, Sfintul Bretanio era originar din pro- vinciia Capadocia, din Asia Mica, apartinind unei familii crestine. Era, deci, crestin din copilarie. Nu cunoastem alte amanunte din viata sa si nici prin ce imprejuirari a ajuns episcop la Tomis. In tot oazul, el pas- torea la Tomis cu cfaiva ani Inainte de anul 369, eind imparatul Valens (364 — 378) 1-a cunoscuit personal cu oaazia vizitei facute in catedrala dim Tomis in vara sau la imceputol itoamnei amului 379, oind a iracheiat pacea la Novidunum (Isaccea) cu gotii de la nordul Dunarii 2 . Valens, imparatul Imperiuhii roman de rasarit, a fost de-a lungul" intregii sale domnii sustinatorail ereticilor arieni, f&cind eforturi con- tinue sa impuina arianismul in Imperiul roman, deci si in Scythia Minor, in daraia ortodoxiei niceeaie. 1. De S. Bretanio episcopo Tomitano In Scythia, to Acta Sanctorum Januarii (25, ianuarie), t. IH, Parisife, 1873, p. 235. 2. Perntru paicea iinicheiaita In 369 la NovAdanuini (Isaooea) de tmpariaitiull Vailens.. cu gotii de la nordul Dunarii, vezi : Ammianus Marcellimius, Res Gestae, XXVII, 5, ed. C. Clark, t. II, Berlin, 101i5, p. 428—430 5 i ed. Weidmanm, t. II, Berlin, I960 ; Themis- tios, Oratio X : Despre pace, adxesata imparatuluii Valens, In Themistii orationcs, ed. G. Downey, t. I, Leipzig, 1965, p. 195 — 214, si In Pontes Historia Dacoramanac, t. II, Bucuresti 1970, p. 56—67 ; I. Barnea, Themistios despre Scythia Minor In aStudil !>i cercetari de is tori e vocwe», XVIM (1967), nr. 4, p. .903—574; Radu Vul'lipe $i Ion Barnes, llomonii la Dunirea de Jos, Bucuresti, 1067, p. 304—395 ; A. Raduloscu r,i Ion Bitolcanu, Ir.tonu romanilor dintre Dunarc si Marc, Dobrogea, Bucurestl, 1079, p. 134. 336 ACTELE MARTIRICE In timpul vizitei sale lia Tomis, Valens a intrat in oatedrala episoo- pala de aici si a incercat sa lmpuna episcopului Bretanio si credincio- $ilor ortodocsi doctrina eretica a arienilor. Dar episcopul Bretanio, re- numit prin virtutile si curatia vie^ii sale, s-a aratat un aparator dirz si curajos al credintei niceene, stability de Parintii Sinodului I ecumenic •de la Nieeea din 325, si a parasit indata catedrala impreuna cu credin- •ciosii, lasind pe imparat in biserica, impreuna cu insotitorii sai. Dupa opinia cercetatorilor romani, basilica in care s-a produs con- flietul dintre imparatul Valens si episcopul Bretanio ar fi aceea din curtea liceului nr. 2, de pe strada Traian din Constanta, in apropiere de faleza portului, singura de altfel ridicata la sfirsitul secolului al IV-lea, •descoperita in jurul anului 1960 3 , caci celelalte trei basilici din Tomis- Constanta, descoperite in 1960 — 1961, dateaza din secolele V — VI. Istoricul Sozomen ne relateaza cu amanunte intilnirea dintre im- p&ratul eretic Valens si episcopul orfodox Breitanio in basilica din Tomis, pentru a ilustra taria si statorniciia in credin^a ortodoxa a Sfintului Bretanio, pe care el a aparat-o ou ouraj si indrazineala in fata imparatului arian. lata in ce fel ne istoriseste Socrate despre acest eveniment : «Se spune ca scitfi (locuitorii autohtoni geto-daco-romani din Scythia Minor) au ramas statornici in vechea credintd (niceeand). Nea- mul acesta are multe orase, sate si cetati, dar metropola este Tomis, oras mare si bogat pe tarmul mfirii, pe maM sting, peirafcru cine navigheaza in Pontul Euxin (Marea Neagra). Este un vechi obicei, care se pastreaza si acum, ca un singur episcop s& p&storeasc& bisericile intregului neam. In timpul in care vorbim, ele erau pastorite de Bretanio, iar imparatul Valens a venit la Tomis. Dupa ce a intra* in biserica, indemnindu-1 cum obisnuia el, sa se uneasca cu 3. V. Barbu, Tomis, orasul poetului exilat, Bucure?M, 1072, p. 99 — 103; I. Barnea Arta crestina In Romania, t. I, Secolele MI — IV, Bucuresti, 1979, p. 132, pi. 48 ; Idem Les monuments paleochretiens de Roumanie, Citta del Vatrcamo, 1977, p. 126 — 128 Idem, Monument! paleocristiani della Scizia Minoie, Faenza-Ravema, 1971, p. 34 Idem, Elements d'art grec des basiliques paleochretiennes de la Scythie Mineure, Athenes, 1964, p. 333 — 334 ; Idem, Nouvelles considerations sur les basiliques chre- tiennes de Doubroudja, in «Dacia», XI— XII (1945 — 1947), p. 223—224; Idem, Roman byzantine basilicae discovered in Dobrogea between 1948 — 1958, In «Dacia», N.S. II .{1958), p. 341 — 346 ; Idem, Monumente de artd crestina, descoperite pe teritoriul R. P. Romane (III), in «Studii teologice», XVII (1965), nr. 3 — 4, p. 133 — 181; pemtru To- mis, p. 150 — 159 ; Pr. prof. I. Ramureawu, Sfinfi si martiri la Tomis-Constanta, In «Bi- serica Ortodoxa Romaina», XC'H (1974), nr. 7—8, p. 1002—1003; P. S. Epifanie Tomi- tanu], Bazilicile din Tomis, in «De la Dunare la Mare», ed. 2-a, Galati, 1979, p. 84 — 89, aid p. 87 ; A. A. Bol$acov-Ghimpu, Scythia Minor, prima mitropolie de pe teritoriul tarii noastre, in «GIasul B.isericii», XXVTII (1969), nr. II— 42 ; p. 1203—1225; A. Ra- dulescu, Monumente romano-bizantine din sectorul de vest al cet&tii Tomis (Constanta, 1966), p. 23 1 — 84, aici p. 74, >n. 51 ; V. Pcirvan, Nouve considerazioni sul voscovato della Scizia Minore, In Rendiconti, «Atti de la Pontifioiia Acoademaa Romana di Arc- heologia», serie III, t. II, Roma, 1924, p. 129 p. 133—134. SFINTUL BRETANIO, EPISCOP DE TOMIS 337 cei din erezia potrivnica (ariana), Bretanio a vorbit In fata impair atului cu indraznealQ., despre dogma sinodului din Niceea, apoi 1-a parasit si s-a dus in alta biserica, iar poporul 1-a urmat. S-a adunat aproape toata cetatea spre a-1 vedea pe imparat, banuind ca se va intimpla ceva deosebit. Parasit acolo, impreuna cu cei din jurul sau, Valens, suportind cu greu aceasta infrunitare, prinzind pe Bretanio, a poruncit sa fie dus in exil, dar, nu mult dupa aceea, i-a permis sa se intoarca. Caci, dupa cum cred eu, vedea bine ca scitii (geto-daco-ro- manii) sint suparati pentru exilarea episcopului si se temea ca nu cumva ei sa puna la cale vreo rascoala, stiind ca. sint viteji, iar prin pozitia lo- curilor, necesari Imperiului roman, fiind asezati oa un zid de aparare in fa^a navalirilor barbare. In acest chip, deci, Bretanio s-a aratat mai pu- ternic decit zelul imparatului. Caci era, deadtfel, barbat bun si renumit prin virtutea vietii sale, dupa cum marturisese si sci^ii (geto-daco-roma- nii) insisi» 4 . Informatia ca imparatul Valens a venit la Tomis, metropola Scythiei Minor, si a volt sa impuna arianismul si in aceasta provincie, d&r a in- timpinat opozijia dirza a episcopului Bretanio, «care stralucea prin tot felul de virtuti», cum se exprima istoricul Teodoret, ne-a fost pastrata si de acest istoric, scriind, pentru cinstirea Sfintului Bretanio urma- toarele : «Iar Bretanio, care stralucea prin tot felul de virtufi, incredintin- du-i-se ca arhiereu conducerea cetStilor a toata Scythia, si -a aprins min- tea cu rivna (dumnezeiasca) si a combatut stricarea dogmelor si fara- 4. Sozomen, 1st. Bis., VI, 21, ed. J. Bidez-G. Ch. Hansen, in «£>ie griechischen chrislichen Schrittsteller der ersten Jahrhunderte*, Band 50, Berlin, 1960, p. 263 — 264. Traducerea ne aparjin© ; Pontes Hstoriae Dacoromanae, t. II, p. 255 si 707 — 709 ; Acta Sanctorum Januarii, t. Ill, Parisids, 1873, p. 235. Studil : Michael le Quien, Orient Christianas in quator patriarchates digestus, t. I, Parisiis, 1740, p. 1213 ; P. B. Bonifacius, Series episcoporum Ecclesiae Cahtholicae quotquot innotuerunt a beato Petro Apostolo, Ratisbonae, 1073, p. 400. V. Barbu, Tomis. Orasul poetului exilat, Bucuresti, 1970, p. 69 — 70, pune in 268 intilnirea drntre im- pSraitul Valens si episcopul Bretanio ; Wi'lh. Bnssling, Vetranio, art. in Pauly — Wa-s- sowa, Real-Encyclopadie der classischen Altertunrswisseiischaft, neue Bearbeitung, 2-e Reihe, Vl-er HaQbband, Stuttgart, 1958, col. 1840 ; E. van Cauwenbergh, Bretanio, in «Dictionnaare d'histoire et de geographie ecclesiastlquie», t. X, Paris, 1938, col. 990 — 1004; J. Zeiller, Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de 1'empire romain, Paris, 1918, p. 172 ; 307—308. In limba romand • Par. prof. I. Ramureanu, Sfinfi si martiri la Tomis-Constanfa, in «rev. cit.», p. 1001 — 1003 ; Pr. prof. N. Serbanescu, 1600 de ani de la prima marturie documentary despre existenfa Tomisului, in «Biseri)oa Ortodoxa' Romaoa», LXXXVII (1969), nr. 9—10, 21—22; Radu Vulpe si Ion Barnea, op. cit., p. 397^-398; IPS. Mitropolit Nicolae Corneanu, Prima marturie documentors despre episcopia Tomisului, in «Bi- serica Ortodoxa Romana», LXXXVII (1969), nr. 9—10, p. 960—962; Pr. Hie Georgescu, Viafa crestina in vechiul Tomis, in «Mittropolia Moldovei si Sucevei», XXX VIII (1962), nr. 1—2, p. 21—22. Vezi si V. Parvan, op. cit, p. 120 ; R. Netzhammer, Die christlichen Altertiimer der Dobrogea, Bukaxest, 1918, p. 9 — 11. 22 — Actele martirice 338 ACTELE MARTTRICE delegilor lui Valens impotriva sfintilor (dreptcredinciosilor), strigind cu prea dumnezeiescul David : «Grait-am intru marturiile Tale, inaintea imparat,ilor si rnu m-am rusinat» 5 . Luind in considerare rugamintea Sf intuitu Vasile oel Mare (t379) P arhiepiscopul Cezareei Capadociei, ca'tre guvernatorul (dux) Scythiei Minor, Iuniuis Soranus, rudenia sa, de a tnainisporta in Capadocia moas- tele Sfintului Sava Gotul, de unde era originar, inecat in riul Buzau la 12 aprilie 372, in timpul persecutiei dezlant,udte intre anii 368 — 372, de Athanaric, conducatorul got,ilor pagini, impotriva crestiniloT din Gothia nord-dunareana, unii istoriei sint de parere ca Sfintul Bretanio ar fi jucat un rol atit in transportarea moastelor Sfintului Sava, cit si in redaotarea aotului sau martiric, dar nu se poate preciza nimic In aceasta privinta. Ace^ti iisltoriici cred ca moa'stele Sfintului Sava Gotul, in trecerea lor spre indepartata Gapadocie, ar fi stat un timp la Tomis-Constanta, iar in acest timp Sfintul Bretanio ar fi compus Martiriul Sfintului Sava Gotul, in limba greaca, sub forma umei lungi scrisori cu acest titlu lung = Biserica lui Dumnezeu care locuieste in Gothia ca'tre Biserica lui Dum- nezeu care se afla in Capadocia $i tuturor comunit6J.ilor Sfintei Biserici universale 6 . Jstoricii si cercetatorii care formuleaza o astfel de opinie se inte- meiaza pe cuvintele «din voinfa presbiteriului» — «8ti to5 OsXr^a^oi icpso6oTspioo» — din textul Martiriului Sfintului Sava Gotul si cred cae vorba de presbiteriul Bisericii din Tomis, care ar fi dat aprobarea cia moastele Sfintului Sava sa fie transportate in patria sa, in Capadocia 7 . Cum am aratat, cind am vorbit despre Martiriul Sfintului Sava Gotul, din citirea si cercetarea atenta a textului, se constats ca e vorba de prezbiteriul Bisericii din Gothia nord-dunareana, care, neavind atunci 5. Ps. 118, 46. Teodoret, 1st. Bis., IV, 35, ed. L. Parmentier— F. Scheilweiler, T/ieo- dorets Kirchengeschichte, in «Die griech. Christ. Schrift. der eraten Jahr.», 2-e Auf- lage, Band 44 (19), Berlin, 1954, p. 273 ; pontes Historian Dacoromanae, t. II, p. 234; Pr. prof. I. Raimmreamiu, Siin{i si martiti la Tomis-Constanta, in *rev. ciit.», p. 1003. 6. Martiriul Sfintului Sava Gotul, ed. R. Knopf — G. Kriiger, Ausgewahlte Marty- rerakten, 3-e Auflage, Tiibingen, 192S, p. 1119 — 124. 7. Martiriul SI. Sava Gotul, VIII, 2, ed. cit., p. 123 ; J. Mansion, Les origines du christianisme chez les Goths, in «Analecta Bollattdia(na», XXXIII (19(14), fase. I, p. 15-— 20, eel dintii a incereat sa argumenteze ca episcopul Bretamio de Tomiis este au- torul Martiriului Silntului Sava Gotul. Opinia aoeasta ?i-au insuisit-o : J. Zeilter, Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de I'empire romain, Paris, 1918, p. 431 ; E. van Cauwenbergh, Bretanio, in «Dictiomnaire d'hi'stoire et de geogra- phic ecclesiiastiq-ue)), t. X, Paris, 1938, col. 619. Dintre cercetatorii romani si-au insu$it-o : Ion Dilnu, Citind Martiriul Si. Sava Gotul, in «Tomis», XV (1941), m. 12; p. 13—19; Pr. N. Serbaneseu, 1600 de ani de la prima m&rturire documentara despre existenta episcopiei Tomisului, in «Biserica Ontodoxa Romana», LXXXVII (1969), nj. 9—10, p. 1005—1006; Pr. Prof. Miicaa Pacu- rariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, t. I, Bucuresti, p. 101 — '102 ; 133 — 134 s.u. SFINTUL BKETANIO, EPISCOP DE TOMIS 339 in fruntea ei un episeop, era condusa de un presbiteriu — TCpeoButeptov — adica de «colegiul preotilor», cum erau conduse si alte Biserici in cazuj uinei vacante episcopate, care a dat aprobarea pentru transportarea moastelor Sfintului Sarva in Capadocia, inoit nu poate fi vorba de pres- biteriul Bisericii de Tomis, caci aceasta avea atunci in 'fruntea ei un episeop, pe Sfintul Bretanio de Tomis. In consecinta, nu se poate atribui Sfintului Bretanio de Tomis paternitatea Martiriuiui Siintu- iui Sava Gotul, caci acest act martiric a fost redactat in Gothia nord- dunareana de unul dintre preotii goti sau geto-daco-romani, poate de preotul Sansailas 8 , despre care, insa, nu se poaite afirma cu certtitudine ca era un preot geto-daco-roman, cum a incercat sa argumenteze Pr. Prof, loan Ionieiscu 8 bis . Unii istorici si patrologi, dim doTinta de a pune si mai mult in relief persoana episcopului Bretanio de Tomis, au incercat sa argumenteze ca Sfintul Vasile eel Mare i-a adresat doua scisori de miultumire nr. 164 si 165, pentru transportarea moastelor Sfintului Sava Gotul din Gothia nord-dunareana in Capadocia 9 . 8. Pr. prof. loan Ramureatmi, Martiriul Siintului Sava Gotul, in acest volum, p. 316 ; Sfintul Vasile eel Mare si crestini din Scythia Minor si Dacia nord-dunareana, rm luorarea, Sfintul Vasile eel Mare. Inchinare la 1600 de ani de la s&virsirea sa, Bucu- resti, 1980, p. 378 — 393 -, Idem, Sfinfi si martiri la Tomis-Constanta, in «Biserita Orto- doxa Romana», XCII (1974), nr. 7—8, p. 1004—1006, cu bogata bibliografie. Pr. Prof. Ion Ionescu, Aspecte cu caracter istoric privind Sinodul al Il-lea ecumenic legate de tinutarile daco-romane, in «Glasul Bisericii», XL (1981), nr. 6 — 8, p. 611 — 630, aid p. 625—627. 8 bis. H. Delehaye, in studiul Saints de Thrace et de Mesie, in «Analecta Bollan- diana», XXXI (19112), p. 291, celdimtii a sustfiiut c a autorul Martiriuiui Siintului Sava Go- tul este preotul got Sansalas. Aceasta parere si-a insusit-o Pr. prof. loan Ionesou, in studiile : Pomenirea Sfintului martir Sava Gotul, in «Mitropolia 01teni>ai», XXIV (1972), nr. 3 — 4, p. 190 §i Sansala, primul preot crestin daco-roman atestat documentor, ibi- dem, XXII (1970), nr. 5—6, p. 485—480 ; Gherasim Timus, Epistola Bisericii Goliei pentru martiriul Sfintului Sava, in «Biserioa Ortodoxa Romana», XIV (1890— 1891), nr. 9, p. 817 — 8125, a sustimut ca Mar- tiriul Sf. Sava Gotul a fost scriis de preofii Bisericii din Gofia. Pr. prof. V. Sibiescu, Sfintul Sava, «GotuI», La 1600 de ani de la mucenicia sa, in «GIasul Bisericii», XXXI (1972), nr. 3^-4, p. 395 — 388, aid p. 362 si in art. Lega- turile Sf. Vasile eel Mare cu Scythia Minor, in «Ortodoxiia», XXXI (1979), nr. 1, p. 31, a susfinut cS autorul Martiriulud Sf. Sava Gotul este urn preot din anturajul episcopului Bretanio, care defioea stirile de la preotul Sansalas, fara ca aoeasta parere sa se sprijiine pe vreo marturie istorica, ea ramitiflmd daar o simipla ipoteza. 9. Sf. Vasile, Scrisoarea CLXIV. Carre Ascholius, episcopul Tesalonicului, ed. Yves Coiurtanffie, Saiirat Basile, Lettres, t. II, Paris, 1961, p. 97 si P. G., XXXII, ool. 633; Scrisoarea CLXV, ed. cit., p. 100 si P.G., XXXII, col. 637 j Fonres Historiae Da- coromanae, t. II, Bucuresti, 1970, p. 88. Cercetatorul germari W. D. Hausschild, Basilius Briele, II, Stuttgart, 1973, a incercat sa demonstreze ca scrisoarea nr. 165 a Sf. Vasile nu a fost adresata arhiepiscopului Ascholius al Tesalonicului, fara ca opinia sa poata £i acceptata. Cel diaitii caire a susjinut ca destinatarul celor doua sarisori, mr. 164 si 165, ale Sf. Vasile eel Mare nu ar fi arhiepiscopul Ascholius al Tesalonicului, ci episcopul Bretanio de Tomis, este cercetatorul german B. Pfeilschriften, Kein neues "Werk des 'Wuliila. Festgabe Alois Knopfler gewidmet, Miinchen, 1S07, p. 210, iar apinia sa a 340 ACTELE MARTIRICE In realitate, aceasta opinie nu poate fi sustinuta cu argument© va- labile, in primul rind pentru faptul ca Sfintul Vasile eel Mare a adresat scrisorile de multumire nr. 164 si 165 prietenului si compatriotului sau, arhiepiscopul Ascholius al Tesalonicului, cum arata formula lor de adre- sare, pusa la inceputul celor doua scrisori : «Cti deloc de cele viitoare. De aceea zice Ieremia in Plingerile -sale ca «cei ce au fast crescuti in purpura stau trintiti in gumoaie» 19 . «Ciittd staruiim, initr-adevSr, in ginduri straluiciitoare si infiacarate, •atunci sintem imbracati in purpura, dar cind sinitem atrasi de cele tre- •cataare, atunci ne acoperim de gunoaie». «Cel ce merge pe patru picioare este cu itotul necurat. Merge pe pa- tru picioare, eel ce se increde in cele pieritoare si, din grija fata de ele, neglijeaza in intregime partea conducatoare (a omului), sufletul. Dupa cum cei legati cu lanturi merg cu greutate, tot asa cei legati (numai) de aceasta viata nu reusesc sa duca pina la capat calea virtutfi» 20 . De astfel de ginduri inaltatoare era animat Sfintul Teotim. Unii cercetatori au presupus cS in cele ale filozofiei Sfintul Teotim ar fi fost discipolul lui Ulfila, cunoscutul episcop al gotilor arieni de la nardul si sudul Dunarii intre anii 341 si 382 21 , iopinie mai mult interesanta decit adevarata, deoarece aceasta nu poate fi dovedita prin nici o mar- turie istorica temeinica. Merita sa scoatem in relief ca, pe linga activitatea sa de scriitor ■bisericesc, Sfintul Teotim a desfasurat ca episcop de Tomis o frumoasa activitate misionara in Scythia Minor sau Dacia Pontics. In timpul sau, 17. Mt. 6, 26—29. 18. Iov 25, 20. 19. Pling. 4, 5. 20. Sf. loan Daroasehin, Sacra Parallela, lit. S. Tilt. XIX, Despre grija lata de cele materiale, P.G., XCVI, col. 364 AB. Trad, textelor ciltate v6|i — «Huni discunt Psalterium, Scythiae frigora fervent calore fidei» 25 . Sfintul Teotim de Tomis a pretuit in chip deosebit pe Sfintul loan Gura de Aur si a ramais toata viata in strfnse legaturi de prietenie cu acest inegalabil arhipastor si patriarh de Constantinopol, pe oare 1-a aparat cu caldura in difexite imprejurari nefericite prin care a trecut. Astfel, in anul 400, aflam ca Sfintul Teotim de Tomis a participat la un sinod local de la Constantinopol, prezidat de Sfintul loan Gura de Aur, 22. Iordaines, Getica, XXIV, 121, ed. Th. Mommisen, in «Moniumein*a Gernraniae Historica. Auctores Anitdquiilssimi», vol. V, 1, Berlin, 16052, p. 89; Pontes Historiae Daco- lomanae, t. II, p. 427. 23. Sozomen, 1st. Bis., VII, 26, ed. J. Bidez — G. Ch. Hansen, p. 341 ; Fontes Histo- riae Dacoromanae, t. II, p. 427. 24. Teodoret al Cirului, 1st. Bis., V, 31, ed. L. Parmentier, F. Schaidweiler, in «Die griech. Christ. Schnift. der ersten Jahr.» Band 44, Berlin, 1954, p. 330 ; J. Zeiller, les oii- gines chretiennes..., p. 546 ; E. A. Thompson, A History ot Attila and the Huns, Oxford, 1948, p. 38. 25. Fer. Ieronfim, Epistola CVU. Ad laetam de instituiione iiliae, 2, ed. Isidor Hii- berg, in «Gorpus Scriptorum Eoclesiasticorum Laitinorum», t. LX, Vindobonae-Liipsiae, 1912, p. 292 ?i ed. J. Labourt, Saint Jerome, Lettres, t. V, Paris, 1955, p. 146. Studii : R. Vulipe — Ion Barnea, Romanii la Dunarea de Jos, Biicurestt, 1968, p. 406 — 407 ; R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, Buoarest, 1938, p. 322 ; Pr. prof. V. Sibiescu, Activitatea misionara a Siintului loan Hrisosiom printre gofi, in «GIasuI Bisericii», XXXII (1973), nr. 3' — 4, p. 375—383; C. Enbicearau, Gotii In Dacia si Misia, In «Biis. Ort. Rom.», XH (1872), p. 137—139. 343 ACTELE MA RTTRICE, in care cei 22 de episcopi prezenti au judecat pe episcopul Antim al Efesului, pentru sapte acuzafti aduse, in primul rind simonia 26 . La sinodul de la Stejar, localitate in apropiere de Calcedon, tinut in 403, in palatal prefectului imperial Rufin, Sfintul Teotim de Tomis- a aparat cu caldura si curaj pe Sfintul loan Gura de Aur, de acuzatia cS favoTiza pe c&lug&rii origeni$ti, pe care i-o aducea din invidie fata de patriarhul capitalei Imperiului, patriarhul Teofil al Alexandriei (385 — 412) si episcopul Epifanie al Salaminei (t403), din Cipru, precum si de alte acuzatii si intrigi, tesute de acesti doi ierarhi in jural Sfintu- lui loan GurS de Aur, spre a face pe placul Eudoxiei, sofia imparatului Aroadiu (395 — 408), vrajmasa neimpacata a marelui patriarh al Constan- tinopolului. In textul latin din Acfa Sanctorum Aprilis, ni se spune cu privire la Sfintul Teotim urmatoarele, dupS notele culese de Baronius : «A in- florit (Teotim) in timpul imparatului Arcadiu, eel ce a luat parte la si- nodul din Conistan'tinopol (403) si a stat de partea Sfimtului loan Hrisos- tom, la care s-a discutat despre nimicirea scrierilor lui Origen. In aceasta chestiune, el a fost de parere ca nu trebuie nimicite lucrarile lui Origen,. in care el expune dreapta credinta» 27 . In favoarea acestei pareri a scris Fericitul Ieronim 28 , Fericitul Au- guistin 29 , apoi papa Gelasiu al Romei (492 — 496) 30 . 26. Paladie al Helenopolei, Dialog istoric... despre viafa si traiul Fericitului loan Hrisostom, cap. XII, P.G., XL VII, col. 47 ; Idem, Vita S. Ioannis Chrysostomi, P.G., XL VII, col. 179. Vezi si ed. Schlapfer — W. Nigg, 1066; J. D. Mansi, Sancrorum con- ciliorum nova et amplissima collectio, t. Ill, Florentiae, 1759 ; reproduction Paris— Leip- zig, 1901, col. 991 D ; 993 A ; R. P. Coleman — Norton, Paladii Dialogus de vita S. Jo- anni Chrysostomi, Cambridge, 1928, si trad, en'gleza a Dialogului lui Paladie, de Her- bert Moore, The Dialog of Paladius concerning the Hie ol Chrysostom, in«Translatioi> of Christian Literature, Greek texts», Londodi New York, 1921. Studii : B. AManer, A. Stuber, Patrologie, p. 240 ; P. de Laforialle, G. Bardy, L. Bre- hier, G. de Piinval, De la mort de Tfteodose a reelection de Gregoire Ie Grand, t. IV, de l'Histoire de l'Bglise de Aug. Flrche, et V. Martin, Pads, 1937, p. 134— 13S ; Fritz Geyer, Theotimos, Bischop oi Tomi, in «Paulys-Wassowa, Real-EnciclopSdie der classi- schen Altertumswissenschaft*. Neue Bearbeitung von W. Kroll, zweite Reihe, (R — Z), IX Halband, Stuttgart, 1934, col. 2255 ; Pr. prof. N. Serbanescu, art. cit., p. 1008—1013 ; Prof. Hie Georgescu, Viafa crestini In vechiul Tomis, in «Miitropolia Moldovei si Su- cevei», XXXVIII (1©62), nr. 1 — 2, p. 24 — 25 ; E. Nagiu, Totim, episcop de Tomis, in «Revi9ta istowca», XXXI (1945), p. 167—171. 27. Baronius, Notae ad XX Aprilis, in Annalibus ad an. 402, n. 10 et 11, in Acta Sanctorum Aprilis, t. II (XI), p. 754. 28. Fer. Ieronim, Epistola XLII ad Tranquillianum, quomodo Origenem legere de- beamus, ed. Isidor Hilberg, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. LIV, Vindobonae-Liipsiae, 1910, p. 583—564. 29. Fer. Augustin, Epistola XL. C&tre Ieronim, ed. Al. Goldbacher, in «Corp. Script. Eccl. Lat.», t. XXXIV, 2, Pragae-Vindobonae-Lipsiae, 1908, p. 79—81. 30. Concilium Romanum. I. Libri sacri et aiuthenMci ab apacryphis suint discreti, sub Gekusio, ainrao Domini 494 ; IV. Item, Origenis nonnulla opuscula quae vir beatissi- mus Hieronymus non repudiat, Iegenda sussepimius..., P.L., LIX, col. 161 BC $i in De- SFINTUL TEOTIM, EPISCOP DE TOMIS 349 In sinodul de la Constantinopol din 403, in oare s-a discutat, intre altele, ortodoxia scrierilor lui Origen si problema «ceior patru irafi lungi, origenisti», alungati de patriarhul Teofil al Alexandriei, din Egipt, primiti in 401 in Biserica de Constantinopol de c&tre Sfintul loan Gura de Aur, Sfintul Teotim de Tomis a aparat cu demnitate si curaj pe Sfintul loan Gura de Aur. Istoricul SOcrate relateaza ca episcopul Epifanie de Salamina din Cipru, aseultind de indemeurile patriarhului Teofil al Alexandriei, a adus ou sine la Constantinopol o hotarire prin oare afirma ca Origen nu este scos die conrunitatea Biseriicii, dar se condamna pdrfile eretice din scrierile sale. Adunind in sinod pe episcopii care se aflau atunCi in Constantino- pol, Sfintul Epifanie le-a citit hotarirea de condamnare a cartilor lui •Origen, deelarind ca el nu are de zis nimie contra acestora, dar asa i s-a parut lui Teofil al Alexandriei sa le condamne. In discutii, episcopii s-au impartit. Unii, din respect pentru Epifanie, au semnat hotarirea de condamnare a scrierilor lui Origen, dar multi dintre ei refuzara sa faca acest lucru. Din numarul acestora din urma a fost si Sfintul Teotim de Tomis, oare a raspuns episcopului Epifanie in termenii urmStori : «Eu, Epifanie, nu. vreau. sa. necinstesc memoiia unui om, care a murit de mult timp in credintd si nici nu indraznese sa fac un lucru nelegiuit, condamnind cSrtile pe care nu le-au condamnat inaintasii nostri. De altfel, nici o invatatura gresita, a declarat Teotim, nu se afla in scrierile lui Origen si, aducind una din cartile acestuia, a inceput sa citeasca si le-a aratat ca invataturile lui Origen slut eele ale Biisericii». Apoi a adaugat, expri- miindu-se astfel : «Cei ce necinstesc aceste scrieri au uitat ca ei necin- stesc cartile din care au fost ele extrase (cartile Sfintei Scripturi). Aceasta a raspuns Teotim, barbat foarte strdlucit prin cucemicia si sfin- tenia vie\ii sale, lui Epifanie» 31 . Aproape in aceeasi termeni se exprima si istoricul Sozomen, refe- ritor la apararea scrierilor lui Origen, facuta in Sinodul de la Stejar din 403, de episcopul Teotim de Tomis, in fata episcopului Epifanie de Salamina si a celorlalti sinodali 32 . cretum Magister Gratiani, Pars prior, Distimctio XV, cap. Ill, In Corpus Juris canonici, editio Lipsieosis secunda post AemilM Ludovici Ritehteri curas, instruxiit AemilMus Friedberg, t. I, Lipsiae, 1879, p. 38. 31. Socrate, 1st. Bis., VI, 12, P.G., LXVII, col. 700—701. Traducerea textului grec ne aparfine. Vezi ?i textul latin la Oasstodorus, Historia tripartita, X, 11, P.L., LXIX, col. 1175—1176 ?i in Acta Sanctorum Aprilis, la 20 aprilie, t. II (1.1), p. 754. 32. Sozomen, 1st, Bis., Villi, 14. ed. J. Bidez — G. Ch. Hansen, p. 369. Text lartin in Acta Sanctorum Aprilis' (20 aprilis), t. II (11), p. 754; Palladiius, de Helleaiopolis, Dialog istoric... despre viafa si traiul Siintului loan Hrisostom, cap. XIII, P.G., XLVII, 350 ACTELE MARTIRICE Nu §tim cind si-a sfirsit zileie Sfiintul Teotim da Tomis, dar, dupa. toata probabilitatea, el a murit inainte de 407, cind a ineetat din viata marele 51 ilustrul sau prieten, Sfintul loan Gura de Aur. Prin Sfintul Teotim, Biserica de Tomis-Constanta de azi, se mindreste in fata istoriei si a kutregii cre^tinatati ca a aparat pe unul dintre cei mai mari si stra- luciti patriarhi de Constantinopol, Sfintul loan Gura de Aur. Pentru curatia si sfintenia vietii sale, pentru virtutile si oaliatile sale literare teologice, pentru activitatea si ostenelile sale misionare, episcopul Teotim de Tomis se bucura de cinstire deosebita, fiind treeut in rinduriile sifixitiilor, iw aminitirea sa se face in fiecare an la 20 aprilie. In secolele V, VI si VII Biserica de Tomis a ajuns la mare inflorire. Tomis, pina catre sfirsitul secolului al V-lea, singura resedinta episco- pala a intregii provincii Scythia Minor sau Dacia Pontica, a fost ridioata sub imparatul Anastasie I (491 — 518) la mngul de mitwpolie, avind sub jurdsdictia ei 14 episcopii, irang pe oare 1-a pastnat si sub impanatii lustin I (518 — 527) Iustinian (527 — 565) si imparatii urmatori pina catre sfirsitul secolului al VH-lea. Numele episcopiiior mentionalte in Notitiae Episco- patuum, (sec. VIII), Carolus de Boor, sint acestea : Anaxiopolis (Axio- polis — Hinog, Ceraavoda) ; Capidava (Galachiioi-Capidavia), Bipainos (Ibida), Coupros (Carsium?), Nicomidia? (Noviodunum), Desu (Aegys- sus = Tulcea), Salsovia (Mahmudia, jud. Tulcea), Halmyris (Salmorus, probabil Cetatea Zaporojenilor), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Zeldipa (Zeldapa si Zeldepa = Abrit), Dionysopolis (Balcic), Callatis (Mangalia), Histria, Conistantiniana 33 . Aceste resedinte episcopale co- col. 47 ; J. M. Leroux, Jean Chrysostome et la querelle origeniste, in Epektasis. Me langes patristiques offerts au Card. Jear* Danielou, Paris, 1972, p. 335 — 341 ; Pr. prof. 1. Ramuireanu, Stinfi si martiri la Tomis-Constanta, In rev. cit., p. 1010 — 1011 ; J. Zeil- ler, Les origines chretiennes..., p. 548 ; Chi J. Hefele — Dom. H. Leciercq, Histoire des conciles d'apres les documents originaux, t. Ill, 1, Paris, 1908, p. 137 — 1S4 ; P. de La- briiolle, G. Bardy, L. Brehler, G. de Plinviafl, op. cit.. p. 137—136 ; R. Netzhammer, Das, altchristliche Tomi, Saltzburg, 1908, p. 22—26; Idem, Crestinatatea In vechea Tomi, Baia Mare, 1904, p. 25 — 30 ; Idem, Die altchristliche Kirchenprovinz Scythien (Tomis), in «Strena Bulicianaa, Zagrebiiae-Asipalathi, 1924, p.. 402 — 403 ; Idem, Die christlichen Altertiimer der Dobrudscha, Bukarest, 1918, p. 12 ; A. Radulescu, Starea religioasa a Dobrogei in decursul vremurilor, Bucuresti, 1904, p. 77 — 78. 33. Carl de Boor, Nochtrage zu den Notitiae Episcopatuum, I. in «Zeitschrdft fur Ki>, 12 (1801), p. 520—534; aiei p. 531—532, nr. 674—694; I. Barmea, Les monuments paleochreiiens de Roumanie, Roma, 1977, p. 261 ; Idem, Aita crestina in Romania, t. I, Bucuresti, 1979, p. 14 ; Idem, Les villes de la Scythie Mineure des V — VII siec/es, in "Bulletin de l'Association Internationale d'Etudes du Sud-Est Euro- peen», X, 2, Bucarest, 1972, p. 154—155; §i 174 — 176; Idem, Contributions to Dobrudja History under Anastasius, in «Daiciia», N. S., IV (I960), p. 363— 374 ; Idem, Nouvelles contributions a 1' histoire de la Dobroudja, sous Anastas I-er, in «Dacia», N.S., XI (1967), p. 355 — 356 ; Prof. Emilian Popesou, Organizarea ecclesiastica a provinciei Scythia-Minor in secolele IV— VI, in -«Stu,dii Teologioe», XXXII (1980), nr. 7—10, p. 590—605; Idem, Contribution a la geogpraphie historique de la Peninsule Balkanique aux V-e — VIH-e de norte ere, in «Daeia», N.S., XIH (1969),' p. 403 — 415; Idem, Hat der Patriarch Niko- laus III (1084—1111) dem Kaiser Markian das Gesetz des Codex lust., I. 3, 35 f36;, zu SFINTUL TEOTIM, EPISCOP DE TOMIS 35 1 respund in cea mai mare parte celor 15 orase citate in lucrarea Sy nek- demos a lui Hieracles, aparuta inaintea lucrarii Notitiae Episcopatuum,. si aniline : Tomis, Dionysopolis, Akrai, Kallatis, Istros, Constantiniana,. Zeldepa, Tropaeum, Axiopolis, Capidava, Garsos, Trosmis, Noviodunum, Aegiissus (sic), Halmyris 34 . Mitropolia de Tomis, cu cele 14 episcopii ale ei, a juoat un mare rol nu numai la raspindirea si intarirea crestinismului, ei si la mentine- rea si continuitatea romanitatii la populatia autohtona greco-daco-ro- mand din Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea) in secolele V — VII.. Se poate afirma pe drept ca crestinarea geto-daco-romanilor din Scythia Minor si a celor de la nordul Dunarii, din Dacia mdia», t. 7 (Tesalonic, 1975), nr. 1, ian. p. 49 — 71 ; G. 1. Konidaiis, At ix.yxpoKo'ktii xal apXi£tiaxo*:ai t°i> OixoupiEvi7.ou IlaxpiapXtou -/.oi «t4£i<:»- outoW, t. I. Atena, H934, p. 50; H. Gelzer, Zur Zeitbestimmung der Notitia Episco- patuum, in «Jah,nbuicih fur Piotesitantiische Thealogie», XII (1886), ip. 342; 344—345. 34. H. Honi'gmann, Le Synekdemos d'Hierodes et l'opuscule geographique de Georges de Chypie, Bruxelles, H939, p. 13 — 14. Vezi si ed. A. Burckhard, Hieiocli-i Synekdemus, Leipzig, 1®93, si ed. G. Parthey, BerolioS, 1866, J. Bamea, Les villes de la Scythie Mineure, in Bull, fct, p. 147 ; Em. Popescu, Une liste des cites grecques, datant du VI-e siecle de notre ere, in Actes du Il-e Congres International des etudes, du Sud-Est Europeem, Athenes, 7—13 mai 1970. T. 11, Athenes, 1972, p. 325—332, in- deosebi 410—4111. 22 INSCRIPflA LUI ABERCIUS INTRODUCERE IrtiScriptia episcopului Abenckus de Hierapolis, in Frigia, compusd din 22 de versuri hexametrice, este, dupd parerea savantului belgian Henii Gregoire, «regina inscriptfilor crestine» 1 . Siintul Abercius de Hierapolis a trait intie anii 140 si circa 216, in timpul impdrafilor romani Antonin Piu (138 — 161), Marcu Aureliu (161— 180), Comod (180—192), Pertinax (193), Septimiu Sever (193—211) si poate Caracalla (211 — 217), iiind episcop al Bisericii de Hierapolis, la sfirsitul secolului al II-lea si inceputul secolului al Ill-lea. El este sar- batorit ca sfint la 22 octombrie, in iiecare an 2 . Viata sa, scrisd dupa alte Viefi de Sfinii mai vechi de Simeon Me- lalrastul (sec. X), desi cuprinde multe elemente legendare, dupa gustul bizantinilor, prezintd totusi unele stiri istorice din care putem reconsti- tui activitatea sa ca episcop la Hierapolis, cetate situatd pe riul Lycus, in provincia romand Phrygia I Pacatiana, si misionar in t&rile din Orien- tul Apropiat. In aceastd Viata, care cuprinde multe legende, se spune ca episcopul Abercius, diipti. ce a convertit prin predicile sale orasul Hierapolis, a tost chemat la Roma de impdratul Marcu Aureliu, spre a vindeca pe fiica sa, Lucilla, de demonul care o stapinea, ceea ce el a reusit. Cdlatoria sa la Roma poate ii consideratd realti, dar chemarea sa de imparatul Marcu Aureliu si vindecarea liicei sale Lucilla sint elemente legendare, deoa- rece se cunoaste cd Marcu Aureliu a lost ostil crestinilor, pe care i-a persecutat in timpul domniei sale. La intoarcerea sa de la Roma, el a idcut misiune crestind in orasele Siriei si Mesopotamiei. Ajunge mai intii la Antiohia, de unde trece la 1. H. Gregoire, Bardesane et Saint Abercius, In «Byzantion», XXV — XXVI-^XXVII (1955—56—57), fesc. 1, p. 363. 2. Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, Propylaeum ad Acta Sanctorum Novembris, 22 octom-brise, ed. H. Deiebaye, Bruxellis, 1902, col. 153 — 155; Bibliotheca hagiographica Graeca, ed. Fr. Haltiin, t. I, ed. 3-a, Bruxelles, 1957, p. 1—2, mos. 2 — 4 ; Th. Nyssen, S. Abercii Vita, Lipsiae, 1812, p. 87 — 122. INSCRIPTIA LUI ABERCIUS 353 Apameea, viziteaza si alte arose din Siria, uncle impacd pe credinciosi, tulburati atunci de erezia lui Marcion, tiece apoi Euiiatul si viziteaza Biserica din Nisibi si alte Biserici din Mesopotamia, unde combate, de asemenea, pe eieticii marcionitf 3 . In Siria, a fost intimpinat de un grup de crestini, condusi de un oarecare Bardesane, care-i dau titlul deiaanoa- -toXos = «cel intocmai cu Apostolii» *, avind In vedere, icXid indoiala, cdldtoriile sale misionare, intocmai ca ale Apostolilor. P. Batiioll 5 si G. Baieille 6 , urmat de H. Gregoire 7 si atyi istorici, cied cd Abercius poate ti ident'iiicat in persoana lui Avirckis Mareellus — 'Aoipxio? MapxeXXo?, •citat de istoricul Eusebiu de Cezareea ca autor al unoi scrieri contra montanismului, redactate cdtre 192 — 193 8 . Episcopul Abercius murila scurt timp dupd intoarcerea dincdldtoria sa misionard in Siria si Mesopotamia si a fost inmormintat in qra$ul sdu natal, la Hierapolis, intr-un monument construit sub iorma unui altar, pe care si-a gravat pe o piatra pdtratd, incd din viata, inainte de 216, epitalul sdu in limba greacd, care constituie una din cele mai intere- sante inscriptii creatine de la sfirsitul secolului al II-lea. Inscripfia a fost inseratd la sfirsitul Vietii Sfhvtuilui Abercius 9 , re- •dactatd, dupd opinio lui W. M. Ramsay intre 363 si 385 9 bls .Inscriptia lui Abercius, fund anterioard anului 216, probabil la sfirsitul secolului al II-lea, deci intr-o epocd in care se practica incd in Bisericd disciplina arcana, adicd pdstrarea misterului liturgic si al tainelor crestine fafd de pdginii neinitiafi in doctrina crestind si nebotezap, e plind de simbolisme si sensuri ascunse, pe care le cunosteau numai crestinii initiafi in invd- tdtura si Tainele Bisericii. 3. Viafa si traiul celui intre Siinfi parintele nosttu Averchie (Abercius), episcopul Hierapolei, la 22 octombrae, in Acta Sanctorum Octobris, t. IX (57), Bruxellis, 1858, p. 493 — 514, text grec si latin ; P.G., CXV, col. 1212 — 1248. O traducere rasa dupS un text grec a fost pufolioata la Moscova in 1880, In Mineiul mitropolitul/ui Maoarie. Vezi S. Abercii vita, ed. Th. Nissen, Liipsiae, 1912, p. VI (XXVIII— 154 p.). 4. Ibidem, cap. 36, p. 512 ; P.G., CXV, col. 1244 C; H. Gregoire, Bardesane et Saint Abercius, in «Byzantion», t. XXV— XXVI— XXVBI (1955—56—57), fasc. 1, p. 363—368. 5. P. Batiffol, Abercius (Inscription d') 1. Text, traduction. II. Historique. III. In- terpretation, in «Diiotionnaire de Theologie Oatholdque», t. I, 1-ere partie, Paris, 1923, col. 57—64, aid. col. 60. 6. G. Bareille, ibidem, IV. Importance, col. 65. 7. H. Gregoire, art. cit., p. 364. 8. Eusebiu de Gezareea, 1st. Bis., V, 16, 3, ed. G. Bardy, Eusebe de Cesaree, Histo- j'/e Ecclesiastique, t. II, livres V — VII, Texte grec. Traduction et notes, Paris, 1955, p. 46 ; P. de Labrioile, La crise montaniste, Paris, 1913, p. 581 — 584. 9. Inscripjia Sf. Abercius a fost publicata mai intii de J. B. Pitra, In al sau Spici- Icgium Solesmense, t. Ill, Paris, 1855, p. 533, apoi de H. Delehaye, In Acta Sanctorum Octobris, Viata... St. Abercius, 41, t. IX (57), Bruxellis, 1858, p. 513 F. Vezi si De S. Abercio episcopo Hierapolitano In Phrygia. Comentarius praevius, p. 491, text grec •si latin ; P.G., CXV, col. 1245 D si 1248 A. 9 bis. Vezi Scrisoarea lui W. M. Ramsay publicata de Solomon Reinach, in «Revue Archeologique», II (1883), p. 194. 23 — Actele martirice 354 ACTELE MARTIRICE. Din cauza simbolismului $i sensului ascuns al inscripfiei, si datoritd' iaptului cd ea a fost integrate in Viata Sfintului Abercius, refdcutd in se- colul al X-lea de Simeon Metafrastul, care e plind de legende si de unele neadevdruri istorice, mult timp s-a pdstiat rezervd fafd de veridi- cilatea si autenticitatea ei. Doud noi descoperiii aiheologice au con- fiimat, insd, realitatea ?i istoricitatea ei. Mai intii, In 1882, W. M. Ramsay a descoperit pe valea riului Glau- cos, un afluent al iiului Meandru, asezarea a trei oiase, Hieiopolis,, Biouzos si Otrous, In Phiygia II Salutatis, si diferite inscriptii grecesti pe care le-a publicdt 10 . Una dintre ele, descoperitd in satul Kelendresr. situat aproape de Synnada, pe o steld crestind, era epitaful unui oarecare- Alexandru, iiul lui Antonie, datat in anul 300 al erei frigiene, care co- respunde cu anul 216 al erei crestine ". L. Duchesne, eel dintii, a remarcat cd primele si ultimele rinduri die- inscriptlei lui Alexandru, aiard de par tea de la mijloc, prezintd mare ase- mdnare cu rindurile corespunzdtoare din inscripfia lui Abercius 12 , dedd* mai intii la iveald de J. B. Pitra 13 si R. Garrucci ll , dupd unele manuscrise care cuprind Viata Sfintului Abercius, compusd in secolul al X-lea de- Simeon Metatrastul. In 1883, tot W. M. Ramsay a descoperit la Hieropolis, in Phrygia II Salutaris, un fragment din epitaful lui Abercius, 9 versuri hexametrice^ incadrate in zidul unei bdi publice. Clnd s-a ridicat inscriptia, ea s-a sfdrimat in doud : partea superioard? a mers la Constantinopol, la patriarhul armenilor catolici, iar partea in- ferioard a fost pdstratd de Ramsey insusi la Aberdeen, in Scofia. tntre- gul fragment constituie numai partea centrald a inscrippei lui Abercius.. In iebruarie \l893, cele doud pdrfi ale fragmentului au fost ddruite paper Leon XIII (i878—1903) si se aild in prezent in muzeul de la Latran 15 r . dm Roma. 10. W. M. Ramsay, Trois villes phrygiennes, in «Bulleti Crist iana, 1894, p. 65 s.u. H. Marrucchi, Nuove osservazioni sulla iscrizione di Aber- cio, in «Nuovo Bolletino di Archeologia Cristiana», 1895, p. 17 ; De Wall, Die Inschritt -les Aberkios (Kleine Mitteillungen), in «R6mische Quartalschrift», Roma, VII (1894), p. 329 j A. Abel, Etude sur V inscription a" Abercius, in «Byzantion», III (1926), fasc. 2, p. 321 — 441, aici p. 321—328 ; 333 — 334 ; 'A«£pxio« in 8p7|ar.euTi,*.T) xai 'HBir.'r) 'E^xuy.Xorta- fceia, t. I, Atena, 1962, col. 42 — 44. JNSCRIPTIA LUI ABERCIUS 355 Pe baza acestei senzafionale descoperiri si pe baza inscripfiei lui Alexandru, liul lui Antonie, din 216, s-a putut reconstitui inscriptfa au- tenticd a episcopului Abercius de Hierapolis din Phiygia I Pacatiana, alcdtuitd de el, Hind incd. in viafd, in hexametri, fard indoiala, inainte de 216. Inscripfia lui Abercius este, dec/, anterioard insciipfiei lui Ale- xandru, din 216, dar nu se poate preciza nici anul redactdrii ei, nici anul morfii lui Abercius, care a trait eel mult pind in 216. Ea a lost compusd $i gravatd pe mormintul lui Abercius, probabil la finele secolului al Il-lea. Dupa descoperirea inscripfiei lui Abercius, in 1883, compusd de el insusi, cum spune singur, incd din viafd, Hind in virstd de 72 de ani, s-a consta- tat de toii istoricii si arheologii cd si inscriptia lui Abercius inseratd in Viia^a sa redactatd de Simeon Metafrastul in secolul al X-lea, dupd unele Vieti de Sfi»ti mai vechi, meritd toatd increderea si ne oferd textul ei integral. Odata descoperitd si reconstituitd integral, in 2Zversuri hexame- trice, inscriptia lui Abercius, core, de fapt, este epitaiul lui, a dat nastere unci lungi controverse intre savantii care nu se indoiesc de caracterul ei crestin, iar acestia constituie majoritatea, si cei care, pufini la numdr, o atribuie, in genere, sincretismului religios pdgin. Nu vom putea trece aici pe larg toate aceste lungi discufii, ci vom aminti pe scurt doar unele opinii. Astfel, la 11 februarie 1894, profesorul G. Ficker de la Universitatea din Halle, prezintd la Academia de Stiinte din Berlin un memoriu in care a incercat sd demonstreze cd epitaful lui Abercius este o inscriptie P. Testimi, Archeologia cristiana, Roma, 1058, p. 423—427; H. Strathman und Th. Klauser, Aberkios, in «Reallexikon fur Antike und Chrdistentuim», Band I, Stuttgart, 1950, col. 12—17; A. Ferrua, Delia patria e del nome di Abetcio, in «GivBta OattoEca», 1943, nr. 4, 279 — 305 ; W. H. Calder, The Epitaph of Avircius Marcellus, in «Journal of Roman Studies», 29, (1939), p. 1 — 4; H. Gregotire, Encore 1' inscription d' Aberkios, in «Byzaotion» VIII (1933), 1, p. 89 — 91; E. Orth, Zur Grabschritt des Aberkios, in «Ber- liner Philologische Wochenschrift», 48 (1928), p. Iil49— U152 ; P. Batiffol, Abercius (In- scription d'), in «Dtetionm'aire de Theologie Catholique», t. I, 1-ere partie, Paris, 1923 col. 52 — 64 ; G. Barei'lle, Abercius. IV. Importance, ibidem, col. 64 — 66 ; J. P. Kixsch, Abercius, m «Dictionnadre d'histoire et de geographic ecclesiastiquie», t. I, Baiis, 1912, col. 105 — 106 ; W. Liidke und Th. Nissen, Abercii titulus sepulcralis. Die Grabschritt des Aberkios ihre Oberlieierung und ihr Text, Leipzig, 1910; Th. Nissen, Aberkios, in t-Zeitschnift fur die neutestamenitliche Wissenscbaft», 9 (1908), p. 191—199; 316—320; •H. Leclercq. Abercius, in «Dict. d'Arch. chret. et de Lit.», t. I, 1-ere partie, Paris, 1907, col. 66 — 87 ; Th. Zahn, Avercius von Hieropolis, in «Realencycl>opadiie fiir prot. Theologie», Bd. 2, Leipzig, 1897, p. 315—317; G. de Sanctis, Die Grabinschrilt des Aber- kios, in «Zeitschrift fur kartholischen Theologies 21 (1897), p. 673 — 695; A. von Har- r.ack, Zur Aberkios — Inschrift, in «Texte und Untersuchungen zur Geschiehte der altchristlitben Literatur», XII (1895), fasc. 4, p. 3 — 26; L. Duchesne, L'Epitaphe a' Aber- cius, in Melanges Archeologiques et Historiques de l'Ecole Franchise de Rome», XV, Rome, 1895. p, 155. coimbate opinia lui Harnack : A. Julicher, Avircius, in A. Paulv, G Wissowa, Real-Encyclopadie der classischen Altertumswissenschaft, Bd. 2, Stuttgart, J895, p. 2393 — 2394; C. Robert, Die Grabschritt des Aberkios, in «Hermes», Berlin, 1894, p. 421 s.u. 356 ACTELE MARTIRICE pdgind, aparpnind unui preot al misterelor pdgine ale cultului zeilor fri- gieni, peiechea Attis si Magna-Mater Cybeie din Pessinonte 16 . Opinia sa, insd, a fost temeinic combdtuta de istoricul irancez L. Du- chesne, care conchide astfel : «D1. Ficker a vrut, fdrd indoiald, sa ridd si a fdcut sa ridd Academia din Berlin» 17 . «Cum sa tratdm pe un ton serios, se exprimd la rindul saa, celebiul aiheolog italian J. B. de Rossi, si sa discutdm ca demne de o controversd ^tiinfificd astfel de vise» 1S . A. von Hamack a susfinut ca inscriptia lui Abercius este un piodus al sincretismului pdgino-ciestin. «Pastorul cu ochii mail, care priveste toate de sus», din inscriptie, este un mit solar ; acest pdstor poate ii Attis-Helios, iar «fecioara curatd» este zeifa Cybeie 19 . Pe bund dreptate i-a rdspuns L. Duchesne ca identificarea «pdstoru- lui» din inscripfie cu zeul Attis nu se sprijind pe nici un temei 20 . A. Dietrich, prolesor la Universitatea din Marburg, a susfinut idrd nici un temei serios, ca Abercius era un adorator al pietrei negre a zeului solar, Elagabal din Edessa 21 . Jncd de la inceput, cei mai mulfi dintre invdtafi, in frunte cu desco- peritorul inscriptiei lui Abercius in 1882, W. M. Ramsay, s-au declarat pentru originea ei crestina. In cele ce urmeazd expunem interpretarea crestina a celor 22 de ver- suri hexametrice ale acestei celebre inscripfii. In versurile 1 — 2, Siintul Abercius spune ca liind cefdjean al unei cetdfi alese — iar aceasta este, cum am ardtat, orasul Hierapolis, de pe riul Lycus, din provincia romana Phrygia I Pacatiana, «si-a fdcut acest (mormint), incd din viatd, pentru a avea in vedere un loc spre a depune aici trupul sdu». Cu versurile 3 — 5 si in continuare pind la versul 11, apaxe simbolis- mul inscripfiei, care a dat nastere la cele mai aprinse discuiii. Autorul inscriptiei spune in versul 3 cd «se numeste Abercius» si este «ucenicul Pastorului celui sfint (curat)» — [i,a07]T7j<; n<; nos- trum Jesum Christum, ne nastem in apd si nu ne mintuim decit ramlnind in apd» 26 , adicti. In darurile Botezului crestin. J) In inscriptia lui Pectorios din Autun (Augustodunum) din Gallia, la nord-vest de Lyon, de la sflrsitul secolului II, sau inceputul secolului III, descoperifd de J.B.Pitra la 24 iunie 1839, seatld.'d.e asemenea, ideeq cd «Pestele» — 'IX86 1 : se dd ca brand crestinilor, In veisurile acestea : 23. Louis Reau, Iconographie de l'art Chretien. T. II, Iconographie de la Bible. Nouveau Testament, Paris, 1958, p. 406 — 426 ; Gertrud Schiller, Ikonographte der chri- stlichen Kunst, Band I, Giitersloh, 1966, p. 173 — 174 ; K. Weasel, Abendmahl und Apo- stelkommunion, Recklinghausen^, 1961 ; Idem, Abendmahl, In «Reallexikon fur byzam- timischen Kunst», Lieferung I, Stuttgart, 1963, p. 1 — HI ; Idem, Apostelkommunion, ibi- dem, Lief. 2, Stuttgart, 1963, p. 239 — 245 ; H. Leclercq, Pain. Multiplication des pains, in «Diot. d'Archeol. chret. et de Liit.», t. HI, 1, Paris, 1937, col. 430 — 461 ; J. Quasten, Monumenta euharistica et liturgica, Florilegiium Patristicum, fasc. : VII, 1, Botinae, 1935, p. 21 — 25 si ed. G. Rauschen, ibidem, Bonnae, 1914, p. 20— 21 j A. Greif, Zum Ver- standnis der Aberkios-Inschriit, in «Theologie und GIaube», 18 (1926), p. 78 — 88; J. Wilpert, Fractio Panis, Freiburg im Breisgau, 1893, Anhang, II, p. 103 s.u. Die Grab- schritt des Abetklos. Vezi si alta bibliogralie la Pr. prof. I. Ramureaou, Cinstirea Siintelor icoane in primele trei secole, in «Studii Teologice», XXIII (1971), nr. 9 — 10, p. 648 — 651, notele 122 — 135; Pr. Victor N. Popescu, Simboalele euharistice in Irescele din catacombe, sec. I— III, Bucuresti, 1937. 24. Clement Alexandrinul, Pedagogui, III, 11, 59, ed.. Otto Stahlim, in «Griech. Christ. Schrift. d.e. Jahrh,», Bd. 1, Leipzig, 1905, p. 270. 25. Origem, Comentarii la Evanghelja dupd Matei, X1H, 10 (584), P.G., XIII, 1120 C. 26. Tertuliain, De Baptismo, 1, ed. A. Reiifferscheid et G. Wissowa, in «Corp. Scrip. Eccl. Lat», t. XXXI, Pragae-Vtadobonae-Liipsiiiae, 1893, p. 69. Vezi si alte referinte la Pr. Prof. I. Ramureanu, Cinstirea Siintelor icoane 3/! primele trei secole, in «StudM Teolo- gice», XXIII (1971), mr. 9—10, p. 628—632. cu o bogarta bibliografie. INSCRIPTIA LUI A BERCIUS ^ 359 'Ix8i>s oupdvio? = «Pestele eel ceresc»... dd crestinilor «hrana dulce ca mierea a Mlntuitomlui... tinind Pestele — '1X86? In miini» 27 . Prin termenii inscriptfei lui Abercius, «fecioara curata» — itapSsvo 1 : apTj (versetul 14), se infelege, iaia indoiald, preacurata Fecioard Maria, care a nascut dupd trup pe Cuvintul Cel intrupat, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si constitute o mdrturie cd chiar de la inceput crestinii au so- cotit pe Maica Fiului lui Dumnezeu *pururea Fecioard», Fecioard prea- curata. In versurile 11 si 18, Abercius ne spune cd a dictat acestea, incd iiind in via/d, la vhsta de 72 de ani. In versul 19> el implord pe «cei ce va infelege acestea si crede la iel cu el, — adicd de este crestin, sd se roage pentru el». In versurile 20 — 22, ultimele, el roagd pe cei din viafd sa nu pund vreun altul in mormintul sdu, iar de-jo va face cineva, acela sd pldteascd doud mii piese de aur tezaurului lotnan si o mie de piese de aur, scum- pei sale patrii, Hieropolis (cored Hierapolis). Desi numerosi arheologi si istorici sint de pdrere cd SHntul Abercius a pdstorit ca episcop in orasul Hierapolis, lingd Synnada, din provincia romand Phrygia II Salutaris, unde W. M Ramsay a descoperit in 1883, fragmentul cu 9 versuri hexametrice, incadrat in peretele unei bit pu- blice, noi credem, totusi, cd el a pdstorit ca episcop, probabil intre anii 175 — 216, in orasul Hierapolis din provincia Phrygia I Pacatiana, cum ne iniormeazd izvoarele grecesti : 'AfiepxioS eicioxorcoC 'IepauoXew? $pt>fia? — Abercius, episcop al Hierapolei Frigiei 28 . J. Quasten, Fish, Simbolism of, In «New Catholic Bncyclopadia», t. 5, New York, London, 1967, p. 943—946; P. du Bourguet, La peinture paleochretienne, Amsterdam et Paris, 1965, p. 29 — 32 ; Louis Reau, op. cit., p. 28 — 39 ; L. Br6hrer, L'art Chretien. Son developpement iconographique des origines a nos jours, 2-e ed., Paris, 1928, p. 28; Fr. Dolger, Band I, Das Fischsymbol in irilhchristlichen Zeit.IX8rSals Kiirzung des Na- men Jesu IHIOrS XPISTOS 8E0r HOS SQTHP, zweite Auiflage, Munster im Westphalen, 1928 ; Idem, ikhtus. Die Fisch — Denkmaier der friihchristlicfien Plastik, Malerei und Kleinkumst, Munster im Westphalen, 1928 ; Idem, IX9rS, Band II. Der heilige Fisch in der antiken Religionen und im Christentum. Textbaod, Miimster im Westphalen, 1922, p. 448—507 ; 549—555. 27. P. Testini, Archeologia cristiana, Roma, 1958, p. 422 s.u. ; H. Leclercq, Pecto- ris, in «Dict. d'archeoi. chret. eft de Lit.», t. XIIH, 1-re partite, Paris, 1937, col. 2892— 2893, text grec cu traducere franceza ; S. Abel, art. cit., p. 374 si 377, text grec ou tra- duoere francezS ; Epitaphium Pectorii, ed. G. Rauschen, Monumenta euharistica et li- turgica, in Florfflegfam Patristiioum, fasc. VII, Bonmae, 1914, p. 22 — 23 si ed. J. Quasten, ibidem, fasc. VII, 1, Bomraae, 1935, p. 173 — 175 ; J. Wilpert, F radio Panis, Freiburg to Breisgau, 1895, p. 103 s.u. 28. Synaxarium Ecclesiae Constantinopoiitanae, ed. H. Delehaye, col. 153 ; Biblio- theca hagiographica Graeca, ed. Fr. Halkin, t. II, p. 12 ; Nic. Nffltes, Kalendarium ma- nuale utriusque Ecclesiae orientalis et occidentalis Accademiis clericorum accomodum, t. I, Oeniponte (Iinsbmck), 1896, p. 305 ; Acta Sanctorum Octobris, la 22 octombrie, t. IX ((57), BraxelMs, 1958, p. 493—514; P.G., CXV, col. 1210—1248, text grec si latin. 360 ACTELE MARTIRICE Pentru traducerea in romdneste a textului grec reconstituit al In- scriptiei lui Abercius, am folosit urmdtorii autori : H. Gregoire, Bardesane et Abercius, in «Byzantion», t. XXV-XXVI — XXVII (1955—56—57), fasc. 1, p. 367—368, text grec ; H. Strathmann — Th. Klauser, Aberkios, in «Reallexikon fur Antike und Christentum», Bd. I, Stuttgart, 1950, col. 13 — 14, text grec, cu traducere germand; Epita- phium Abercii, ed. G. Rauschen, Monumenta eucharistica et liturgica ve- tustissima, In «FloriIegium Patristicum», fasc. VII, Bonnae, 1914, p. 20 — 21, text grec si latin si ed. J. Quasten, ibidem, fasc. VII, 1, Bonnae, 1935, p. 21 — 25 ; A. Abel, Etude sur l'inscription dAbercius, in «Byzantion», III (1926), fasc 2, p. 325, fexf grec si p. 438 (traducere franceza")-, p. 355 — 394, interpretare ; P. Batiffol, Abercius (Inscription d'), in «Dict. de Thiol. Cath.», t. I, 1, Paris, 1923, 57, fexf grec cu traducere francezd, si p. 60 — 65, interpretare ; J. P. Kirsch, Abercius, in «Dict. d'hist. et de geogr. ec- cles.», t. I, Paris,T&l2, col. 105, traducere franceza, W. Lildke und Th. Nissen, Abercii titulus sepulcralis, Die Grabschrift des Abercius, ihre Uberlieferung und ihr Text, Leipzig, 1910 ; H. heeler cq, Abercius, in «Dict. d'archeol. chret. et de Lit.», t. I, 1, Paris, 1907, col. 70—71, text grec ; vol. 74 — 75, traducere francezd. ; col. 76 — 84, explicarea inscriptiei. In limba rom&nd, traducerea noastrd este prima. INSCRIPTIA LUI ABERCIUS TRADUCERE 1. Cetatean al unei cetati alese, am facut acest (mormint), 2. din viafa, pentru a nve>a in vedere un loc spre a depune aci trupul meu, 3. eu, Abercius, ucenicul Pastorului celui sflnt, 4. care paste turmele de oi pe munti §i pe cimpii, 5. Cel ce are ochi mari, privind toate de sus. 6. Acesta, rntr-adevar, m-a Invatat (sa pasitrez) Sfintele Scripturi, 7. El, eel care m-a trimis la Roma sa privesc imparatia 8. §i sa vad pe imparateasa cea cu vestmint si incaltaminte de aur. 9. Am vazut acolo, de asemenea, poporul care are o pecetie stralu- citoare. INSCEIPTIA LUI ABERCIUS 361 10. $i am vazut cimpia Siriei si toate orasele ; Nisibi, de asemenea, 11. trecind Eufratul. Am gasit pretutindeni oameni de aceeasi credinta, 12. avind pe Pavel insotitor de drum. Pretutindeni ma conducea credinta. 13. §i mi s-a dat in orice lac oa hranS peytele din izvor, 14. foarte mare, curat, pe care 1-a pescuit o Fecioara curata, 15. iar pe acesta il da prietenilor continuu spre mmcare 16. adaugind un vin curat, pe care-1 dadea amesteoat cu apa §i piine. 17. Eu, Abercius, am spus sa fie scrise aici acestea, 18. Avind, intr-adevar, §aptezeci §i doi de ani. 19. Cel ce intelege acestea §i crede la fel sa se roage pentru Abercius. 20. Dar nimeni sS nu puna pe un altul in mormintul meu. 21. Iar de-o va face, va plati doua mii piese de aur vistieriei romanilor 22. $i scumpei mele patrii, Hieropolis (Hierapolis) o mie piese de aur. 23 INSCRIPJIA LUI PECTORIOS DIN AUTUN INTRODUCERE Inscriptia lui Pectorios, in limba greacd, a tost descoperitd de car- dinalul J. B. Pitra, la 24 iunie 1839, In cimitirul orasuiui Autun (Augus- todunum), la nord-vest de Lyon (Lugdunum), in centiul Galliei (Franfa). Ea se compune din 11 versuri grecesti, gravate pe o tdblifd de marmurd de 0,52 pe 0,54 cm si a lost reconstituitd din sapte fragmente g&site cu ocazia unoi sdpdturi in vechlul cimitir al orasuiui Autun (Augustodu- num) din epoca galo-romand, datlnd de la sfirsitul secolului al H-lea, sau Inceputul secolului al Ill-lea. Altf cercet&tori si arheologi urcd data ei pind in secolul al V-lea *, dar aceastd datare nu coiespunde realitdtii, deoarece simbolul Pestelui — IX9rS, amintit de tiei oii in inscriptfe, plus acrostihul primelor cinci versuri care ne dau cuvint u '1x8a 1 : — Peste, simbolul lui Iisus Hristos — incepe sd dispard de pe monumentele si din inscriptiile crestine dupd jumdtatea secolului al Ill-lea. Apoi trebuie sd tfnem seama cd In secolul al III -lea crestinii erau bine cunoscufi in Im- periul roman, astiel inclt ei nu mai simfeau necesitatea sd-si manifeste existenfa si sd se recunoascd intre ei prin diierite simbolisme, ca de exemplu '1x86? — «Peste», cuvint grecesc, din care primii crestini au format acrostihul atlt de cunoscut : 'Itjooo? Xptoxo? 8sou rti? Euvcqp — «Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Miiituiv peXirfiia . . . ppwoiv, care se da spre mlncare celui flamind, «tinind in miinile sale Pestele — Lx86v IXwv icaXap.ai«, adicd primind in palmele sale trupul lui Iisus Hristos. Este in afard de orice indoiald cd prin termenul '1x86? — Peste, trebuie sd intelegem pe Iisus Hristos, edei crestinii isi hrdnesc sufletul nu numai cu Cuvintul lui Dumnezeu din Sfintele Evanghelii, ci isi hrdnesc trupul si sufletul cu «hrana cea dulce ca mierea... a Mintuitorului sfintilor», cum spune inscriptfa lui Pectorios \ adicd cu Sfinta Euharistie. 3. H. Leclercq, «Dict. cit.», col. 2895. 4. Inscriptia lui Pectorios, vers. 1 — S, ed. H. Leclercq, in «Diot. oiit.», col. 2892. 5. Ibidem. 6. / Pt. 1, 16 ( Lev. 11, 44 i 19, 2 ?i 20, 7. 7. Gal. 3, 26. 8. Inscriptia lui Pectorios vers. 3, ed. H. Leclercq, in «Dfct. cdlt.», col. 2892. 9. Ibidem. Pendru termenul 'Ix86«, vezi bibliografia in Inscriptia lui Abercius de Hierapolis, n. 26, p. 358 §i Pr. prof. I. RSmureanUj Cinstirea Slmtelor icoane In primele 364 ACTELE MARTIRICE Versul 7 din partea a doua a inscripfiei compusd din cinci hexametri. este exprimarea dorinfei personale a lui Pectorios, care se roagd iier- binte in acesti termeni '• «Doresc, deci, sS ma satur de Pe?te, StSpine Mfntuitorule» == 1x861 Xo(pxa,V) ipa, XtXato>, Sesitota raSxep l0 , adicd el doreste sd se cuminece cu trupul si singele lui Iisus Hristos, care este hrana cea adevdratd a trupului si a suiletului pentru crestini. Ultimele patru versuri hexametrice constituie de iapt o inscriptie funerard si se refer a la membrii decedatf ai iamiliei lui Pectorios. In versul 8, Pectorios roagd pe Mintuitorul, care este numit «lumina celor morti» — v, ca «mama sa sd se odihneascd in pace» u . In ultimele trei versuri, Pectorios se adreseazd celorlalfi membri re- pausafi din familia sa, e vorba de tatdl sdu Aschandios si de fratii sdi, ca ei sd-si aminteascd de el, Pectorios, «in pacea Pe^telui sau» — (IxWo? elp^vg oeo), adicd in pacea lui Iisus Hristos 12 . Aceasta presupune cd mai intii a murit tatdl, apoi fratii si la urmd mama, iar cu ocazia mortii mamei sale, el a ridieat monumentul si a pus inscripfia. Inscriptia lui Pectorios din Autun (Augustodunum), in Gallia, de la sfirsitul secolului al Il-lea sau inceputul secolului al III -lea, este de cea mai mare importanfd pentru istoria crestinismului primar din secolele I— III, pentru cd ne vorbeste in termeni simbolici despre Taina Botezu- lui, numitd «apa divina» si Taina Sfintei Euharistii, numitd «hrana cea dulce ca mierea... a Mintuitorului Sfintilor (crestinilor)», numit aci prin trei secole, In «Studii teologiCe», XXXIII (1971), nr. 9—10, p. 628—632, notele 43—53; J. Quasten, Fish, Simbolism of, In «New Catholic Encyclopedia", t. 5, New York, Lon- don, p. 943 — 946 ; Otto Pohl, Das Ichtys Monument von Autun, Berlin, 1880. 10. Inscripfia lui Pectorios, ed. H. Leclercq, In «Dict cit.», co!. 2892. Pentru Sftnita Euharistfe la primli cregtini, vezi Pr. prof. I. Ramureamu, art, cit., p. 648, n. 122 si p. 650 — 651, notete 133 — 134 ; Gertnid Schiller, Ikonographie der christlichen Kunst, Band I, Glitersloh, 1966, p. 173— 474; K. Wessel, Abendmahl und Apostelkommunion, Recklinghausen, 1961 j Idem, Abendmahl, In «Reallexikon fiir byzantinischen Kunst», Lieferung, 1, Stuttgart, 1963, p. 1—11 ; L. Reau, Iconographle de I'art chretien, t II, Nouveau Testament, Parte, 1956, p. 406 — 126 ; H. Lecletcq, Pain. Multiplication des pains. In «Dict d'Archeol. chret. et de Lit», t. Ill, Paris, 1937, col. 436 — 461 ; L, Brehier, L'art Chretien. Son developpement iconographique des origines a. nos fours, 2-e ed., Paris, 1928, p. 45— 46 j W. B. Fra-nkland, The early Eucharist (A. D. 30—180), London, 1902 i J. F. Keating, The Agape und the Eucharist in the early Church, London, 1901 j W. Wilpert, Practlo Panls, Freiburg im Breisgau, 1895 j Idem, Principienlragen der christlichen Archaologie, Freiburg im Breisgau, 1889, p. 42, 44, 55. In romaneste: Victor N. Popescu, Simboalele euharistice In tresceh- din cata- combe, sec. I— III, Bucuresti, 1937. 11. Inscripfia lui Pectorios, ed. H. Leclarcq, in «Dict. cit», col. 2892. 12. Ibidem. J. Quasten, Pec/or/us, epitaph of, in «New Catholic Encyclopedias, t. II, New York, London, 1967, p. 49 — 50; M. Garducci, Pecton'us, In «Rendiconti della Pontificia Academia di Archeologia» 23—24 (1947—1949), p. 24*-252; A. Abel, Efude sur I' inscription d'Abercius, In «Byziantkm», HI (1926), fasc. 2, p. 374—377: Pectorios. INSCRIPTIA LUI PECTORIOS DIN AUTUN 365 termenul 'IxOtic = «Pe$te» 13 , care este acrostihul cuvintelor 'Itjooo? Xpiozbi @sou Tibz SouxTjp si inseamna ; «Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul». Am folosit pentru. traducerea Inscriptiei lui Pectorios, ed. lui H. Le- clercq, In «Dicf. cit., col. 2892, text giec cu traducere Iranceza ; Idem, art. Abercius, in «Dict. cit., t. I, 1-e paitie, Paris, 1907, col. 83 ■, ed. G. Rauschen, Epitaphium Pectorii Monumenta Euharistica et Liturgioa vetustissima, in «Florilegium Patristicum», fasc. VII, Bonnae, 1914, p. 22 — 23, text grec si latin si ed. J. Quasten, ibidem, Bonnae, 1935, p. 173—175. In limba romana" traducerea noastrd. este prima. INSCRIPTIA LUI PECTORIOS DIN AUTUN TRADUCERE 1. Neam dumnezeiesc al Pestelui ('Ix9o?) eerese, pastreaza o inima curatfi, 2. primind printre muritori izvorul eel nemuritor 3. al apei divine ; incSlzeste-ti, prietene, sufletul tau 4. in apele vesniee ale intelepciunii bogate. 5. Primeste hrana cea dulce ca mierea a Mlntuitorului sfintilor (cres- tinilor) ; 6. maninc-o, tu, eel flamind, finind in miinile tale Pestele ('Ix06s). 7. Doresc, deci, sa ma satur de Peste , Stapine Mintuitorule. 8. Te rog pe Tine, lumina celor morti, ca mama sa se odihneasca in pace. 9. Aschandie, tata, atit de scump inimii mele, 10. impreunS cu prea dulcea mea mama si frafii mei, 11. aminteste-ti de Pectorios, in pacea Pestelui tau (.'Ix86«). 13. Vezi texfrul grec recomstituit al Inscriptiei lui Pectorius la H. Leclercq, Diet cit, col. 2892. BIBLIOGRAFIE GENERALA PENTRU ACTELE MARTIRICE I. EditH Panaiot C. Hristu, Td Mapxuptot toov Apxatuv xp""iava>v. Introducere, text, tra- ducere, comentardi ("EM*1ve<; naxepec ttjc 'ExxXijotac, nr. 30), Tesalonic, 1978. La- crarea confine textele Actelor martirice, in Hiraba greaca vectie, cu traduceri in limba naogreacS. Herbert Musurillo, The Acts oi the Christian Martyrs, Oxford, 1972, retiparita in 1979. Text grec si latin la unele, cu traducere engleza. Rudolf Knot — Gustav Kriiger, Ausgewahlte Martyrerakten, 3-a Auflage, Tubingen, 1909 ; vierte Auflage von G. Ruhbach, Tubingen, 1965, text grec. D. Ruiz Bueno, Acias de Ios mdrtires, text grec, cu tradueere spaniola, Madrid 1962. G. Lazzati, Gli sviiuppi dela letteratura sui martiri nei primi quattro secoli, To- rino, 1956. J. Boll and us et socii, Acta Sanctorum, Antverpen (Anvers), 1643. Edltfe noua, Paris, de la 1854 — 1931 si cootimiuare, aproape 70 vol. ptaa ta prezenit j vol. 64, Paris, 1910. Marty rologium Hieronymianum, ed. J. B. de Rossi et L. Duchesne, tn Acta Sanctorum Novembris, t. II, pars prior, Bruxellis, 1094. A fost reeditat de H. Delehaye et Dom H. Quentdm, sub titlul : Commentarius perpetuus in Martyrologium Hie- ronymianum, in Acta Sanctorum Novembris, t. II, pars posterior, Bruxelllis, 1931. Martyrologium Romanum, ed. typiica Vatioama, Roma, 1914, 1922. Bibliotheca hagiographica Graeca, ed. Francis Balkin, ed. 3-a, t. I — III, Bruxellis, 1957. Bibliotheca hagiographica Latina, ed. Scocii Bollatidiani, ed. a 2-a, t. I, ed. II, Bruxel- lis, 1949. Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, In Propylaeum ad Acta Sanctorum No- vembris, ed. Hipp. Delehaye, Bruxellis, 19012. G. Rauschen, Monumenta minora saecula secundi, in Florilegium Patristicum, 3, Bomraae, 1914. B. Latysev, Menologii anonymi byzantini quae supersunt, fasc. 2, Petrograd, 1912. O. von Gebhardt, Acta martyra selecta. Ausgewahlte Martyrerakten und andere Urkunden aus der Verlolgungszeit der christlichen Kirche, Berlin, 1902, text grec si laitdm. Simeon Metafrastul, Vitae Sanctorum, t. GXIV, col. 305—1460; t. XCV si t. CXVI, col. 9 — 1425, Th. Ruinart, Acta primorum marlyrum sincera et selecta, Ratisbotiae (Regensbuirg), ed. 2-a, Paris, 1889, text laitim. II. Traduceri in limbdle framoez5, engleza, german5 si iteliana A. H a m m a n, La Geste du sang. Texte francais avec introduction de H. Dandel-Rops, Paris, 1953. Traducere iteliiana de Elena Contucci, sub tiitlul : La Gesta dei mar- tiri, MiOiano, 1958. H. R a h n e r, Die Martyrerakten der zweiten Jahrhunderts, Freiburg, 1954. Traducere a sapte acfce martirice ta Mmba germana. BIBLIOGRAFIE GENERALA 367 Pierre H a n o z i n, La Geste des martyrs, Paris, 1935, tradueere fnaoceza. Ildefonso CI eric i, Atti autentici dei martiri. Versione italiana, Milano, 1927. P. Monceaux, La vraie Legende doree, Paris, 1928, taraducere In limba franceza 15 acte marttMice awtentiice. Sisto Colombo, Atti dei martiri. I-a serde. Testi greci e latini, tradotti con intro- duzione e mote, Torino, 1928, 300 p. E. C. E. Owen, Some Authentic Acts oi the early Martyrs, Oxford, 192,7, In ld-mba emglezIL Gerhard R a u s c h e n, Echte alte Martyrerakten, in Bibliothek der Kirchenvater, Band 14, Kemipten und Miiinchen, 1913, p. 9 — 81, a traduis itn limba gerroana opt Acte martirice autemtice. H. L e c 1 e r c q, Les Martyrs, Recueil des pieces autentiques sur ,Ies martyrs depuis les origines du christianisme jusqu'au XX-e siecle, t. I — III, Paris, 1902, 1903, 1904. Alta ©di^ie, Paris, 1921, 14 volume tradmoere franceza. E. L e B 1 a n t, Les actes des martyrs. (Suplement aux Acta sinceTa de Dom Ruinart, Parts, 1888 ; retiipartta, Paris, 1923. HI. Studil A c h e 1 i s, Die Marty rologien, ihre Geschichte und ihr Wert, Berlin, 1900. Aigraiin, R,, L'Hagiographie : ses sources, ses methodes, son histoire, Parts, 1953. A 1 1 a r d, Paul, Dix lecons sur le martyre, Paris, 1930. Idem, Histoire des persecutions pendant les deux premiers siecles t. I, 4-e ed., Paris, 1911 ; t. II, Histoire des persecutions pendant la premiere moitie du troisieme siecle, 3-e ed. Paris, 1905. Idem, Les dernieres persecutions du troisieme siecle, 3-e, ed., Parts, 1907. Idem, La persecution de Diocletien et le triomphe de l'Eglise, 3-e ed. 2 vol. Paris, 1908. Idem, Julien l'Apostat, 3-e, ed., Ill vol., Paris, 1906—1915. Idem, Le christianisme et l'Empire romain de Neron a Theodose, 9-e ed., Paris, 1925. Aube, B., Les Chretiens dans l'Empire romain de la fin des Antonins au milieu du III-e siecle (180—249), 2-e ed., Paris, 1881, VI — 530 p. Barnes, T. D., Pre-Dacian Acta Marty rum, In «Jourinal of Theological Studite5», 19 (1969), p. 5110—525. Le Blant, Edmond, Les persecuteurs et les martyrs, Parts, 1893. Campenhausen, H. von, Bearbeitungen und Interpolationen des Polykarpmarty- rium, Heidelberg, 1957. Idem, Die Idee des Martyriums in den alten Kirche, Gottingen, 1936, 2-e Auflage, GottMigetn, 1994. Ca infield, L. R, The Early Persecutions oi the Christians, New York, 1913. Casey, R. P, M&pxus. The Beginning oi Christianity, London, 1933. Colzoni, I., T6 sv8ouoiaoxt*6 utoiXetov et; tyjv 'ExxXijatav xwv fiapxopwv, Atena., 1932. Daniel, Rops.H, Apotres et martyrs, Paris, 1956. Dasnielou, P. et Robert Aubert, Nouvelle histoire de l'Eglise. I. Des origines a Saint Gregoire le Grand, Paris, 1963 p. 1112—127 ; 169 — 190 ; 238—241 •, 263—276. Delehaye, Hippolyte, Melanges d'hagiographie grecque et latine, Bruxelles, 1966. Idem, Cinq lecons sur la methode hagiographique, Bruxelles, 1934. Idem, Les origines du culte des martyrs, 2-e ed., Bruxelles, 1933. Idem, Essai sur le culte des Saints dans I'antiquite, Bruxelles, 1927. Idem, Les legendes hagiographiques, 3-e ed., Pauls, 1927 ; 4-e ed., Bruxelles, 195&. Idem, Sanctus. Essai sur le culte des Saints dans I'antiquite, Bruxelles, 1927. Idem, Les martyrs, d'Egypte, Bruxellis, 1923; 5-e ed., Bruxelles, 1966. Idem, Les passions des martyrs et les genres litteraires, Bruxellis, 1921, 3-e, ed., Paris, 1927 ; 4-e ed., Paris, 1955. Idem, Martyr et coniesseur, in «AnaJecta Bolfandiamaw, XXXIX, (1921), fasc. I et II, p. 20—49. Idem, A trovers trois siecles. L'oeuvre des Bollandistes, 1615 — 1915, Bruxelles, 1920. 368 ACTELE MARTIRICE Idem, Les legendes grecques des Saints militaires, Paris, 1909. P. Dorfler, Die AnlSnge der Heiligenverehrung nach den romischen Inschrilten und Bildwerken, Miinchen, 1913. Duchesne, L., Origines du culte chretien, 5-e ed., Paris, 1925. Dufourcq, A., Etude sur les Gesta martyrum romains, t. I, Paris, 1900. Dukakis, K., '0 M^cts SuvaSopiox^s, t. 1—12, At em/a, 1889—1897; 1963. E r h a r d, A., Uberliierung und Bestand der hagiographischen und homiletischen Li- teratur der griechischen Kirche von dem Antangen bis zum Ende des 16 Jahr- hundert. Teil I, Band I — HI (Texte und Untersuchungen zur Geschichte der alt- chriistiithen Literatur, r*r. 50 — 52), Leipzig, 1936 — 1941. Idem, Die Kirche der Martyrer, Miinchen, 1932. Florian, H., Untersuchungen zur Diokletianischen Veriolgung, Giesse, 1928. F r e n d, W. H. C, Martyrdom and Persecution in the E~arly Church, A study oi a con- tact Irom the Maccabees to Donatus, Oxford, 1965, New York, 1967. G a u d e m e n t, J., L'Eglise dans l'Empire romain, (IV — V-e siecles), Paris, 1958. G o s s i-G o n d i, F., Principi e problem! di critica agiograiica, Roma, 1919. Gr-abar, A., Marty rium. Recherche sur le culte des reliques et I'art chretien antique, t. I— III, Paris, 1943—1946. G r e g o i r e, H. r P. Orgels, J„ Moreau et A. Maricq, Les persecutions dans l'Empire romain, 2-e, 6d., tn «Memoires de 1'Academie de Belgique», Classe de Lettres et de Sciences morales et politiques, 56, Bnixelles, 1964, nr. 5, p. 5 — 187. Gunther, E., Maptuc. Die Geschichte eines Wortes, Hamburg, 1941. Idem, Die Psychologie der Heiligenlegende, 1949. Hal kin, Francois, Martyrs grecs, II-e — Vlll-e siecle, (22 etudes), London, V.R., 1974, 324 p. Idem, Legendes greques des ^martyrs romains*, (Bollandistes Subsidia hagiographica, 55), Bruxelles, 1973, 240 p. Ham man, A., La vie quotidienne des premiers Chretiens au II-e siecle (95 — 197) Paris, 1971. Idem, les premiers martyrs de l'Eglise, Paris, 1079. Idem, Les martyrs de la grande Persecution (304 — 311), Paris, 1979. Hardy, E. G., Christianity and the Roman Government, London, 1894; retlparit ca Studies in Roman History, t. I, London, 1910. Harmand, L., Le monde romain sous les Antonins et les Severes, Paris 1960. Hedde, R., Marty re, In «Dictionnaire de Theologie Catholique*, t. X, 1-ere partie Paris, 1927, ooL 220—252. H e rt 1 i ng, L., von et E. Kirsehbauim, Roman catacombs and their martyrs, Milwaukee, 1956. Ho 11, K., Die Vorstellung vom M&rtyrer und die Martyrerakte in ihrer geschichtlt- chen Entwicklung. Gesammelte Autsatze, Band. II, 1928, p. 68 — 102. Homo, L., Les empereurs romains et le christianisme, Paris, 1931. Homus, J. M., Evanglle et Labarum, Geneve, 1960. Jones, A. H. M. r Le declin du monde antique, 284 — 610. Tradutft de l'anglais par A. Servandoni-Duparc, Paris, 1970. Klauser, Th., Christ licher Mirtyrekult, heidnischer Heroenkult und spatjildlsche Heiligenverehrung, K81n, 1960. K 1 e i n, R„ Das Mihe Chr/sientum im romischen Staat, Darmstadt, 1071. Last, H., The Study oi the Persecutions, In « Journal of Roman Studies», 27 (1937), p. 80, s.u. L a z z a 1 1, G., Gli sviluppi della letteratura sul martiri nei priml quattro secolt (con appendice di testl), Torino, 1956. BIBLIOGRAFIE GENERALA 369 Lebreton, et J. Zefcller, L'Eglise primitive. T. I. L'Histoire de I'Eglise de Aug. Fli- che et V. Martin, Paris, 1943, p. 259^-274, 283—353 ; 307—418. Idem, De la tin du 2-e siecie d la paix constantinienne. T. II, de 1'Histoire de I'Eglise de Aug. Fiche et V. Martin, Paris, 1953, p. 113 — 160. L e c 1 e r c q, H., Saint, chap. XV. Les origines du culte des martyrs, In «Diict. d'Ar- cheologie chretienne et de Liturgies, t. XV, 1, Paris, 1950, col. 401 — 462. Idem, Persecution, ibidem, t. XIV, I-ere partie, Paris, 193G, col. 523 — 594. Idem, Les martyrs, ibidem, t. X, 2, Paris, 1932, col. 2359 — 2512. L ep e 1 1 y, L'Empire romain et le christianisme, Paris, 1968. Linsenmeyer, A., Die Bekampiung des Christentums durch den romischeh Staat bis zum Tode des Kaisers Julian, 1914, Lipoid, A. - - L. Kirsten, Donauprovinzen, in «Reallexion fiir Antike und Christen- fum». Band IV, Stuttgart, 1959, col. 147—189. Lods, M„ Contesseurs, et martyrs, in «Gahiers Theologiques*, 41, Paris, Ii958. Lucius, E., Die Aniange des Heiligenkults in der griechischen Kirche, Tubingen, 1904. M a n a r e s i, A., L'Impero romano e il cristianesimo, Torino, 1914. M e e r, F. von der, et Christine Mohrman, L'Eglise des martyrs, 30 — 313, Continuation de l'Atlas de TAntiquite chretienne p. 33—216, Paris, Bruxelles, 1960. M e r i 1 1, E. T., Essays in Early Christian History, London, 1924. M e s 1 i n, M., Le Christianisme dans 1'Empire romain, Parte, 1970. M e s 1 i a, M. et J. R. Palanque, Le Christianisme antique, Palis, 1970. Idem, Le Christianisme antique, Paris, 1967 (Presentation et texts traduiiits). Momigliano, A., II conilicto tra paganisimo e cristianesimo nel sec. IV, Torino, 1968. Traducere engleza de A. A. Barb, The Contlict between Paganism and Chris- tianity, Warburg— Oxford, 1970. Monachino, V., II tondo giuridico delle persecuzioni nei primi due secoli, Roma, 1955. Moieau, J., Persecution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, 1956. P e r e z de Urbel, J., Los martires de la Iglesia, Barcelona, 1956. Petit, P., Histoire generale de l'Empire romain, Paris, 1974. Introduction bibMograp- hique, p. 7 — 12. Peterson, E., Zeuge und Wahrheit, Leipzig, 1937. P e z z e 1 1 a, S., Gli Atti dei martiri. Introduzionae a una storia dell'antica agiograiia, Roma, 1965 Phytraki, A., Aeii^ava t.a\ zafa (xapxuper romische Staat und die Christen. Staat und Kirche von Domitian bis Commodus, Amsterdam, 1970. St ode, K., Der Politiker Diokletian und die letzte grosse Christenvertolgung, Frank- furt, 1926. Syrkau, H. W., Martyrium in jiidischen und triihchristlichen Zeit, Gottingen, 1938. Schoenaich, G., Die Kampie zwischen Rdmertum und Chdstentum, 1927. V o g t, J. und Hugh Last, Christenvertolgung, in «Real'lexdicon fur Antike und Chris- temtum», Band. II, Stuttgart, 1958, col. M59— 12B8. Z e i 1 1 e r, J., Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de l'Empire romanin, Paris, 1918, p. 53— 420. t n limba r omana Brantiste, Pr. Prof. Ene, Martiri si Stinfi pe pamintul Dobrogii de azi, in «De la Dumare la Mare», ed. a 2-a, 1979, p. 34 — 62. Mihalcescu, Pr. Prof. loan, Cultul martirilor la pagini si cultul martirilor la cres- tini, in «Biisenioa Ortodoxa Romana», XLIII, (1925), nr. 1, p. 22 — 29. Idem, Cultul martirilor crestini si cultul eroilor pagini, ibidem, XLIII (1925), nr. 7, p. 395—400. Pulpea, loan (— Pr. Prof. loan Ramureanu), Silntul mucenic Emilian din Durostor, in «Biseriiioa Ortodoxa Romana», LXII (1944), nr. 4 — 6, p. 125 — 140. Ramureanu, Pr. Prof. loan, Siinfi si Martiri la Tomis — Constanta, In «Bi®erd)oa Or- todoxa Romana», XLII (1074), nr. 7—8, p. 975—1011. Idem, Slintul Irineu, episcop de Sirmium, in «Studid teologice», XXVII (1975), nr. 3--4, p. 204^-212. Idem, Cinstirea Siintelor icoane in primele trei secole, in «Studii Teologice», XXII (1071), nr. 9 — 10, p. 621 — 671, cu bogata bibliognafie. Ramureanu, Pr. Prof. loan, Pr. Prof. Milan Sesan §i Pr. Prof. T. Bodogae, Istoria bisericeascd universalU, Bucuresti, 1975, p. 63' — 97, cu bogata biibMografie. CUPRINSUL Pag. Introducere generala 5 Indice scripturistic, real si onomastic 15 1. Martiriul Sfintului Policarp, episcopul Smirnei Introducere 18 Traducere 27 Indice scripturistic 35 Indice real si onomastic 36 2. Martiriul Sfintilor mucenici Iustin, Hariton, Harit, Evelpist, Hierax, Peon $i Liberian Introducere 41 Traducere 47 Indice scripturistic, real si onomastic 30 3. Martirii de la Lyon Introducere 53 Traducere 61 Indice scripturistic 72 Indice real si onomastic 73 4. Martiriul Sfintilor scilltani Introducere 80 Traducere 84 Indice scripturistic 85 Indice real si onomastic 86 5. Martiriul Sfintului Apollonius Introducere 88 Traducere 93 Indice scripturistic 99 Indice real si onomastic 100 6. Martiriul Sfintelor Perpetua si Felicitas Introducere 104 Traducere 112 Indice scripturistic, real si onomastic 125 7. Martiriul Sfintului Pioniu, preot, si al celor dimpreuna cu el Introducere 132 Traducere 138 Indice scripturistic 154 Indice real si onomastic 155 8. Martiriul Sfintilor Carp, Papil si Agatonica Introducere 162 Traducere 166 Indice scripturistic, real si onomastic 169 9. Actele proconsulare ale Sfintului Ciprian, episcopul Cartaginei Introducere 172 Traducere 177 Indice scripturistic, real si onomastic 180 372 CUPHINSUL Pag- 10. Martiriul Sfintului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman Introducere 184 Martiriul Sfintului Montanus 187 Indice scripturistic, real si onomastic 189 11. Martiriul Sfintelor Agapi, Irina si Hiona, care au marturisit pe Hristos in Tesalonic Introducere 192 Traducere 197 Indice scripturistic, real si onomastic 203 12. Martiriul Sfintului Irineu, episcop de Sirmium Introducere 207 Passio Sancti Irinaei episcopi Sirmiensis 215 Traducere 218 Indicele textului latin .... 221 Indice scripturistic, real si onomastic 224 13. Actele Sfintului Euplus Introducere 229 Traducere 234 Indice scripturistic, real si onomastic .... 238 14. Martiriul Sfintului Dasius Introducere 241 Traducere 248 Indice scripturistic, real si onomastic 251 15. Martiriul Sfintului Alexandra romanul Introducere 256 Traducere 260 Indice scripturistic, real si onomastic 279 16. Testamentul Sfintilor si slavitilor patruzeci de martiri ai lui Hristos, care s-au savirsit in Sevastia (Armenia) Introducere 287 Traducere 292 Indice scripturistic, real si onomastic 295 17. Martiriul Sfintului mucenic Emilian din Durostor Introducere 299 Traducere 304 Indice real si onomastic 307 18. Martiriul Sfintului Sava Gotul Introducere 311 Traducere 319 Indice scripturistic, real si onomastic 324 19. Episcopi la Tomis — Constanta in secolele III — IV 329 20. Sfintul Bretanio, episcop de Tomis .335 21. Sfintul Teotim, Episcop de Tomis 342 22. Inscriptia lui Abercius 352 23. Inscripfia lui Pectorios de Autun 362 Bibliografie generals 336