ORIGEN SCRIERI ALESE C (I I. F. C T I A • PARINTI §1 SCRIITORI IJ1.SERICE$TI» A P A R E DIN INITIATIVA §1 SUB INDRUMAREA PREA FliRICITULUI PARINTE JUST IN PATRlARHtTL biserich OKTODOXE romAne Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:10:20 +03W COMISIA DE EDITARE : Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (presedinte), Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI?TE, Prof. NICO- LAE CHITESCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Prof. ALEXAN- DRU ELIAN, Pr- Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMU- REANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN POPESCU (seorolar). PARINT1 §1 SCRIITORI BISERICE§TI y OR1GEN ^ ( SCRIERI ALESE ) C%. PARTEA A DOUA /£tf EXEGEZE LA NOUL TESTAMENT. DESPRE RUGACIUNE. FILOCALIA CARTE TIPARITA.CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE DE PR. PROF. T. BODOGAE, PR. PROF. NICOLAE NEAGA §l ZORICA LAfCU STUDIU 1NTRODUCT1V $1 NOTE DE PR. PROF. TEODOR BODOGAE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURESTI - 1982 IN LOC DE PREFATA In acest al doilea volum de opere ale lui Origen, prezentam, in tra- ducere, o parte din lucrSrile lui cu profil neotestamentar si anume: «Co- mentarii» la Evangheliile dupa Matei si dupa loan precum si citeva din «Omiliile» la Evanghelia dupa Luca, dupa care anexam in intregime tratatul «Despre rugaciune» si in sfirsit «Filocalia», care cuprinde, dupa cum se stie, selectiuni din scrierile marelui invatat alexandrin facute de Sfintii Vasile eel Mare si Grigorie Teologul. Repetind o afirmatie facuta de Origen (Filoc. XVIII, 6, in acest volum), in care declara ca, desi a in- chinat atitia zeci de ani cunoasterii adevarului, totusi el nu poate afir- ma ca a patruns totul si ca ar cunoaste toate, la fel am putea spune si noi ca sintem departe de a fi putut prezenta tot ce-i esenfial din opera imensa a acestui mare comentator si evlavios crestin atit de febril stu- diat si adincit de cercetStorii cei mai diversi ai ultimilor cincizeci de ani. Nadajduim totusi ca, asa cum spunea el (in Selectiuni la Ps. 150), cititorii isi vor putea da seama, parcurgmd aceste fragmente, ca face si el parte din «orga sufleitelor active si conitemplaitive, care intoneiaza armo- nic laude la adresa Ceiui Atotputernic». N-am mai socotit necesar sa redam aici, intr-o insiruire deosebitS, o lista bibliografica a editiilor de texte, a comentariilor si studiilor spe- ciale dedicate operei imense a lui Origen. Afara de lista «selectiva» de la inceputul volumului intii, cititorul va putea afla, credem, in «stu- diile introductive» si in «notele» de la sfirsitul fiecareia din cele cinci scrieri cuprinse in acest volum, datele mjai importante. Nu mai e ne- voie, desigur, sa spunem ca au trecut 1740 de ani, de cind Origen a scris aceste opere si ca miezul multiplelor probleme atinse de el in toate aceste orioen, scnir.m ai,f.sk cinci scrieri s-ar putea traduce prin dorul sufletului dupa o cunoaslcre cit mai deplina a adevarului crestin. Or, pentru aceasta, se cere si din partea cititorului de azi sS se apropie de adevar cu rSbdarea, cu evla- via si in credinta cu care au fost ele scrise. Nu este mai pu{in adevarat ca nici redarea in romaneste a stilului nuantat al observatiilor lui Ori- gen nu-i prea usoara. Pe de alta parte, nu toate pasajele au in^elesul asteptat. Dar chiar si asa, fragmentare, comentariile lui Origen sint calde, sint profunde si umane. Pr. TEODOR BODOGAE COMBNTARII § I OMILII LA BVANGHBLII DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATEI STUDIU INTRODUCTIV «Dupd cum am prins din traditia privitoare la cele patru Evanghelii, care sint si singurele recunoscute in Biserica lui Dumnezeu citd se alia sub cei, mai intii a fost scrlsa cea dupd Matei, eel care iusese inainte vames, iar dupd aceea a devenit apostol al lui Iisus Hristos, si pe care a redactat-o pentru credinciosii provenili din iudaism, com- punind-o in limba ebraicd». Asa se exprimd Origen intr-un fragment 1 din Comentarul la Evan- ghelia dupd Matei, fragment pe care ni 1-a pdstrat Eusebiu de Ceza- reea si pe care-1 reproducem si noi in cele ce urmeazd 2 . Este o mare pierdere faptul cd, aldturi de multe alte lucrdri ale lui Origen, mare parte din Comentarul de la Matei nu ni s-a pdstrat. Totusi, avem de la el 8 cdr\i sau «tomuri» in greceste, apoi o parte si mai ex- tinsd, pdstratd intr-o veche traducere latineascd si, in slirsit, o serie de fragmente grecesti in afard de cele din Filocalia — in Catene. Sd le ludm pe rind. Forma in care s - a u p a s t r a t. 1) Eusebiu de Cezareea pre- cizeazd, in Istoria sa 3 , cd Origen a compus un Comentar la Matei in 25 de tomuri. Fericitul Ieronim declard si el in acest sens : «Mdrturi- sesc cd din opera lui Origen am citit, inainte cu mulfi ani, un comen- tar in 25 de volume» 4 . Citra de 26 sau chiar 36, care apare in doud variante manuscrise ale prefefei lui Ieronim la traducerea latind a omi- liilor lui Origen la Evanghelia dupd Luca 5 , trebuie sd fie o greseala a unor copisti, dupd cum a observat insusi Rufin 6 in Apologia contra lui Ieronim, restabilind numarul la 25. 1. Migne, P.G., 13, 824. 2. sub «A». 3. Eusebiu, Istoria bisericeascft, VI, 36, 2, ed. Schwartz, kleine Ausgabe, vierte Auflage, Leipzig, 1932, p. 252. 4. Fericitul Ieronim : Prologus in Commentarium in Mathaeum, Migne, P.L. 26, 20. 5. Origenes, Homilien zu Lukas in der Ubersetzung des Hieronymus, hrg. M. Rauer, corpul berlinez, 1930, 1. 6. Rufin, Apologia contra lui Ieronim, II, 25 — 26. 10 ORIGEN, SCR1ERI ALESE Asadar avem in greceste cdrfile X — XVII care cuprind 7 tdlmdcirea textelor de la capitolele 13, 36 pind la 22, 33 si anume tomul X : 13, 36 — 14, 14 ; tomul XI : 14, 15 — 15, 36 ; XII : 16, 1 — 17, 9 ; XIII : 17, 10 — 18, 18; XIV : 18, 19—29, 11 ; XV : 19, 12 — 20, 16; XVI: 20, 17 — 21, 23 ; XVII : 21, 23 — 22, 33. 2) Traducerea latineascd 8 , supianumitd «Commentariorum in Ma- thaeum series», a lost fdcutd, pe cit se pare, de un ucenic al lui Cassio- dor, cu numele Bellatoi 9 . Textul ei cuprinde 145 de paragraie reieri- toare la pasajele din Evanghelia dupd Matei, capitolele 16, 13 — 27, 63, cu alte cuvinte explicd aproape jumatate din lungimea primei Evan- ghelii. Valoarea ccestei trcduceri latinesti a lost apreciatd in chip deosebit de crestindtatea din apusul Euiopei 10 . Pentru paiiea unde coincid cele doud vaiiante (greceascd si lati- neascd), adicd de la caitea XII — XVII, se observd destuld independent intie ele, de aceea unii scriitori ca Hainack 11 si Zahn 12 au foimulat pdrerea ca incd de la origine ar ii existat doud edipi redactate de Ori- gen, in vreme ce aljii, ca E. Klostermann n , cied cd a existat o singurd edi'/ie, dai cd in cursul timpului ea s-a scindat in doud variante diierite «. 3) Fragmentele pdstrate, din care unele au mai lost imbogdpte in ultimele decenii 15 , oierd unele imbunatdtiri la interpretarea textului. Data redactarii este pusd de cei mai multi dintre cercetdtori intre ultimele lucrdri ale lui Origen. Ca si pentru alte lucrdri se pleacd si aici de la Istoria lui Eusebiu, care aiirmd 16 cd Origen a sen's Co- mentarul la Matei pe vremea lui Filip Arabul (244 — 249), cind autorul trecuse de 60 de ani. $tiind cd nasterea lui Origen va ii avut loc prin anul 185, insemneazd ca am avea ca data a compunerii lucrdrii anii 245 — 246. Pe de altd parte, se stie 17 cd tot in perioada aceasta Origen lucra ?i la Kaii KsXoou, la Comentarul epistolei eatre Romani $i Cei 12 7. Migne, P.G. 13, 835 — 1600; editia berlineza, vol. 40, editata de Klostermann ?i Benz, Leipzig, 1935. 8. Migne, P.G. 13, 993—1800 ; edi[ia berlineza, vol. 38, Leipzig, 1933. 9. Bardenhewer, Geschichte cler altkirchlicher Liieratur, II Band, Freiburg i. Br., 1914, p. 131 [ 146, 10. Henri de Lubac, Histoire et Esprit, 1' intelligence de l'Ecriture d'apres Ori- g'ene, Paris, 1950, p. 40 — 42. Mai nou : Girod, La traduction latine du Commentaire sui Mattheiu, in «Origeniana» (Quaderni de Vetera christianorum, 12), Bari, 1975, p. 125-133. 11. Ad. Harnack, Die Chronologie der altchiistlichen Literatur, II Band, Leip- zig, 1904, p. 35. 12. Th. Zahn, Briider und Vettern Jesu, Leipzig, 1900. 13. Origenes, Matthauserklarung, p. VIII. 14. R. Girod, Origene, Commentaire sur I'Evangile se/on Malthieu, tome I, Paris, 1970, p. 19—20. 15. I'rcgmente und Indices, I— II, 1941, 1955. 16. Eusebiu, Istoria biscriceascd, VI, 34; VI, 36, 1, ed. cit., p. 251 — 252. 17. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 36, 2, p. 252. . . . . . DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATEr H prooroci mici, acesta din urmd pierdut complet. In lucrarea Kara Ki/.so-j autorul se referd de doua ori la Comentarul la Romani, pe care-1 recomandd 18 ascultdtorilor sdi, ceea ce inseamneazd cd acel comentar iusese anterior polemicii. Se stie, pe de altd parte, cd acea lucrare polemicd a lost legatd de cnul 248, cind intr-o perioadd de pace, «persecutfi n-au mai iost de mult» 1! >, se exprima teama revenirii lor din pricina «rdscoalei care a izbucnit acum». Or, rascoala aceasta de la Dundre din 1 aprilie 248 a fost urmatd in acelasi an de alte doua rdscoale, una in Capadochia, aha in Siria 20 . Tot in Rata KeXoou se spune n cd : «despre inmormin- tarea Domnului vom vorbi mai pe larg in alt loc» si aceasta o va si face in Commentariorum Series 22 capitolul 143, ceea ce dovedeste cd, dacd opera Kaxa KeXooo iusese scrisa in anul 248, atunci Comentarul la Matei va data din anul 249. Are dreptate un cercetdtor contemporan 25 atunci cind aiirmd cd apatil'ia atit de tlrzie a Comentarului la Matei a fost justificatd de faptul cd, trebuind sa rdspundd nenunidratelor atacuri ale gnosticilor iudaizanti, care «persecutd pe Iisus pind in zilele de astdzi» 24 , autorul se cddea sd prezinte ca un fel de «testament» al lui, un «Origen veritabil», pentru care i-a trebuit experienfa indelungatd a intregii vie//. Importan|a lucrarii. Dacd am sublinia chiar si numai fap- tul cd pind si Celsus a citat din Matei de 2 ori mai mult decit din Luca si din loan, sau dacd, de pildd, numai in omiliile la cartea Iosua refe- ririle la Evanghelia dupd Matei au trecut de 76, pe cind loan a lost citat doar de 39 de ori, iar Luca de 30 de ori, importanfa Comentarului tot ar fi pe deplin evidenfiatd. Se siie cd inainte de Origen lucrurile erau si mai concludente ; indeosebi apdrarea unitdfii celor doud Tesiamente este eel mai bine susjinutd tocmai in acest Comentar, mai mult chiar decit in eel de la loan 25 . In orice caz, dupd Sfintul Pavel nici un alt apostol n-a fost mai utilizat ca Matei pe care, referindu-se la frecvenfa citatelor in literatura crestind a primelor secole, cu bund dreptate 11 numeste un exeget «evanghelistui prin excelenfd» 2B . 18, Migne, P.G., 11, 1258; 1813. ■19. Origen, Kaza KIXuou III, 15, Migne, P.G., 11, 957. 20. P. Nautin, Origene, p. 376. 21. II, 69, Migne, P.G., 11, 901. 22. Migne, P.G., 13, 1796—1797. 23. R. Girod, op. cit., p. 10—13. 24. Referintele la R. Girod, op. cit., p. 11—12. 25. Numai in c5rtile X ?i XI avem 3 pasaje clare : X, 15 ; XI, 14 ; XI, 13. 26. E. Massaux, Inlluence de 1'Evangile de Saint Malthieu sur la litterature chre- tienne avant Irenee, Louvain, 1950, p. 645. 12 OMGEN, SCR1ERI ALESE Destinatarii?imesajulvestitlor. Comentind inceputul predicii de pe munte «vdzind mulfimile, Iisus S-a suit in munte, a sezut. ..», Origen zice la un moment dat : «Se poate spune cd spre acest munte, unde a sezut Iisus, nu uicd numai eei sdndtosi, ci si cei suferinzi. Si poate cd acest munte, unde a sezut Iisus, poate ii numit mai curind Biserica ce fusese ridicatd de Cuvintul eel dumnezeiesc in indltimi, deasupia lumii si a ceior ce o locuiesc. tntr-adev&r, aici pot Ii vdzute urcind muliimi care ajunseserd sd surzeascd inainte de a se fi propo- v&duit vestea cea bund, piecum si alfii care nu mai sint in stare sd vadd unde poate ii «lumina cea adevdratd», in sfirsit, schiopi care nu mai umbld potrivit cerinfelor minpi si schilozi care nu mai sint in stare sd faca binele. Pe to{l care urcd «la pieioarele Lui», Domnul ii vindecd» 27 . Domnul se adreseazd tuturora cu dragoste, coboard la ei, coboard sd Se uneascd cu Biserica, aiirmd Origen adeseori 28 . Condescendenja Sa, potrivit iconomiei divine 29 , aminteste tuturora cd : «cuvintul Evan- gheliei nu-i atit de usor cum cred unii, ci celor simpli li s-a aratat simplu, pe cind celor mai pdtrunzdtori li se descoperd comorile pline de taind ale Cuvintului divin» 30 . Capacitatea iiecdruia de a cuprinde adincurile acestei «pedagogii divine* 31 este una din ideile cele mai des intrebuintate de Origen in Comentaral sau. Pe tofi ar vrea «sd-i urce», sd-i inalie, pentru to}i se pune problema progresului moral prin tdlmd- cirea cit mai duhovniceascd si mai profunda a mesajului evanghelic. Vom asista deci, in pasajele traduse de noi, la o interpretare mai ales metatoricd si duhovniceascd a textului evanghelic. In general se poate spune, asa cum o lace si G. Rauschen 32 , cd intreaga carte a X-a si destule alte pasaje sint destinate celor simpli, in general tuturor cres- tinilor. Cdci, in iond, respectind si istoria dupd cum o cer evenimentele descrise, tilcuirea e chematd, zice ei 33 , sd caute sensuri mai adinci, mai ascunse. S-ar pdrea cd mulfimile si apostolii sint numai aparent opusi unii altora. Pentru Origen superioritatea unora nu-i un privilegiu, ci o misiune u . Sdminta semanatd in ogor de Logosul divin a lost bund si 27. Comm. Math. XI, 18 ; Migne, :P.G„ 13, 965. 28. Comm. Math. XIV, 17. 29. Comm. Math. XVII, 19. 30. X, 1 (tradus de noi in acest volum). 31. A$a a intitulat R. Girod capitolul eel mai mare (p. 28 — 88) din studiul sau asupra exegezei lui Origen la Comentar. 32. G. Rauschen, Eucharistie und Bussakrament in den ersten sechs Jahrhunderten der Kirche, Bonn, 1980, p. 52 s.u. 33. X, 14 (tradus de noi aici). 34. Girod, op. cit., 71. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATEI 13 incd pentiu lumea intreagd- La rindul ei, ciiteiiul bundtdtii fiecdrui om este, dupd Origen, intenfia lui, libertatea lui. Din pasajele traduse de noi aid reiese adeseori ideea unui «ln- vdtdmint bisericesc al lui Hsus Hristos». Explicind cuvintul Cincize- cimii, Origen alirmd cd proorocia lui Ioil «s-a implinit in Bisericile iesite din pdglni, dupd venirea Mintuitorului» 35 . «Biserica e persecutatd si azi, spune el, cum a lost si pe viemea proorocilor» 36 . Nu ne mirdm deci cd dupd ce combate atift eietici si necredinciosi, ca unul care a vdzut in studierea Scripturii idealul vie\.ii lui, Origen nu uitd totusi cd «Scriptura nu poate ii cititd cored decit in Bisericd» 37 . De aceea, din- colo de iniluentele lui Filon, poate si a Siintului Iustin Martiml, a hii losif Flaviu si a unor scriitori prolani indicaii de noi in notele explica- tive, scrisul lui Origen are pagini pline de elocinfa, de cdldurd, de poe- zie, de strdlucire 3S . Circula^ia cartii. Textul Comentarului s-a pastrat in doud manuscrise independente unul de altul : primal e Momacensis gnaecus 191 din sec. XIII, dupd care Academia din Berlin a editat §i Comentarul la loan ; al doilea e Cantabrigensis 194-13-8-10 din sec. XIV, identic cu eel dupd care s-a tipdrit prima oard in 1668 de episcopul D'Avranches. In 1759 Charles Delarue il publico in seria celor 4 volume de ope re ale lui Origen, cu care ocazie s-a folosit si un alt codice, Marcianus 43 (din Venefia) datind din 1374, care era de fapt o copie al lui Monacensis graecus 191- Cind s-a tipdrit textul traducerii latine, reproduse la Migne sub titlul Vetus interpretatio sau Commentariorum in Matthaeum series, s-a dovedit cd textul celor doud variante poate ii, pe aceastd cole, apre- ciabil imbundtafit. Intre 1933 — -1955 au lost tipdrite la Academia de stiinfe din Berlin atit textul grec si traducerea latind, cit si o serie de Iragmente din ' Catene. Dintre traducerile in limbi moderne, amintim pe cea engleza tipd- ritd in 1897 in colectfa Ante-Nicene Christian Library de J. Patrick si pe cea franceza publicatd in 1970 in seria Sources chretiennes, Nr. 162 de Robert Girod. Noi am selectat doar citeva pasaje din Comentar, pdsirlnd, in parte, impdrtirea in paragrale asa cum le-am gdsit in colec^ia berlinezd, in cea a lui J. P. Migne si in cea ingrijitd de R. Girod. as. x, 18. 36. XI, 18. 37. Despre rugaciune, XXIX, 10 (tradusa de noi in acest volum). 38. F. Prat, Origene, le thiologien ei l'exegele, Paris, 1907, p. 165. DOUA FRAGMENTE DIN CARTEA I * I Dupa cum am prins din traditie, in legatura cu cele patru Evanghe- lii, care sint si singurele recunoscute in Biserica lui Dumnezeu cita se afla sub cer, mai intii a fost scrisa cea dupa Matei, eel care fusese ina- inte vames, iar apoi a devenit apostol al lui Iisus Hristos, si pe care a redactat-o pentru credinciosii proveniti din iudaism, compunind-o in limba ebraicS. A doua Evanghelie este cea dupa Marcu, care a compus-o dupa in- drumarile pe care i le-a dat Petru, care dealtfel il si numeste «fiul» sau in prima sa epistola soborniceasca, unde zice : «Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza» 2 . A treia este Evanghelia dupa Luca, eel care a fost laudat de Pavel 3 , si a fost compusa pentru crestinii proveniti dintre pagini. Ultima dinitre toate e Evanghelia dupa loan. II 4 Hristos Iisus, despre Care ne spune Scriptura ca «chipul lui Dum- nezeu fiind, n-a socotit o rapire a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oamenilor si la infatisare aflindu-Se ca om, S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte si inca moarte de cruce» 5 , n-a avut parte nici de o nas- tere la fel cu cea pe care au avut-o cei care un timp nu existasera si care abia de la un timp au inceput sa existe, cum s-a intimplat cu nas- terea celorlalfi oameni, El care existase si inainte si anume avind in- ■1. Pastrat de Eusebiu de Cezareea in Istoria bisericeasca, VI, 25 (ed. E. Schwartz, Leipzig, 1932, p. 245—34©). 2. I PL 5, 13. 3. II Tim. 4, 11. 4. Pastrat in Apologia pentru Origen (cap. 8) scrisa de Pamfil de Cezareea, Migne, P.G. 17, 537. 5. Fii. 2, 6—8. tMH COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 15 £ai,Lsare de Dumnezeu, a venit (in lume) ca sa ia si chip de rob. Si scris este ca, intrucit S-a nascut in trup, trup a ramas, adica S-a nascut din cea care a zis : «iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvintul tau» 6 - Acesta e chipul robului, care este trup si El, si care asculta cuvintul Sau. Pentru ca, daca unul singur pacatuieste, se multiplies, rupindu-se de Durnnezeu si cazind din unitate. Dar cei multi, care urmeaza porun- cile lui Dumnezeu, sint una. Asa zice si Apostolul : «Ca sintem o piine §i un trup». Si iarasi : «Un Dumnezeu si un Hristos, o credinta si un botez». Iar in alt loc : «Caci noi to|i una sintem, in Hristos Iisus». Si iarasi : «Caci v-am logodit pe voi pe tofi unui singur barbat, ca sa va infatisa|i lui Hristos fecioara neprihanita». Caci cei ce sint pe placul lui Dumnezeu sint una, lucru pe care il putem vedea si din rugaciunea pe care a rostit-o Mintuitorul catre Tatal pentru ucenicii Sai, cind zice : rParinte Sfinte, fa ca, precum Eu si cu Tine sintem una, asa si acestia sa fie una cu Noi». Cind sfintii zic ca isi sint unii altora madulare, oare nu insemneaza ca ei tofi sint un trup ? $i in pildele cu Pastorul si cu zidirea turnului, care, cladit fiind din multe pietre, pare a fi construit dintr-o singura piatra, ce altceva a vrut sa inteleaga Scriptura daca nu acordul si unitatea formats din mai mul^i ? UN FRAGMENT DIN CARTEA A II-A 7 I Sub ambele aspecte, de care am vorbit in legatura cu «fericiti fa- catorii de pace», putem spune ca in cuvintele dumnezeiesti nu este «nimic sucit si fara rost» 8 , lucru limpede pentru oricine judeca. $i in- trucit pentru facatorul de pace «nimic nu este sucit si fara rost», el vede in intreaga Scriptura «noian adinc de pace» 9 , aceasta chiar si in pasajele care par a confine contraziceri si nepotriviri intre ele. Dar mai exista si un al treilea fel de facatori de pace, eel care dovedeste ca, ceea ce altora li se pare contradictoriu, in realitate nu 6. Lc. l, 38. 7. Pastrat in Filocalia,. cap. VI, ed. A. Robinson, Cambridge, 1893, p. 49—50. Se vede ca, inainte de a ajunge la acest fragment, Origen tilcuise fericirile. Tema tratata in acest fragment e armonia Vechiului cu Noul Testament, pe care n-o acceptau marcio- nitii si valentinienii. 8. Pilde 8, 8. 9. Ps. 71, 6. 16 ORIGEN, SCR1ERI ALESE este asa, ci dimpotriva exista un acord si o potrivire intre texte, adica intre Vechiul Testament si Noul Testament, intre Lege si Prooroci, in- tre o Evanghelie si alta, intre Evanghelii si textele apostolice, si in sfirsit intre un text apostolic si altul tot apostolic. Caci toate textele Scripturii sint, dupa cum zice Eclesiastul : «cuvintele celor intelepti sint ca boldurile de imboldit dobitoacele» $i «ca niste cuie infipte si ascutite si sint date de un Pastor» 10 , si nici un cuvint din ele nu este de prisos. In schimb, Unul este Pastorul oilor celor cuvintatoare, Cuvintul eel dumnezeiesc a carui slava este ca nu-i de acord cu cei ce nu «au uredhi de auzit», dar in schimb este de acord cu adevarul. II Caci, precum diferitele strune ale psaltLrii si ale orgii scot ciite un sunet propriu fiecarei corzi, dar care nu seamana cu sunetul altora, iar unui om nemuzical si necunoscator in ale muzicii i se va pfirea c& prin varietatea sunetelor s-ar primejdui frumusetea armoniei, tot asa, cei ce nu stiu sa asculte armonia lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi socotesc ca ele s-ar contrazice intreolalta. Ei zic ca sint nepotriviri intre Vechiul Testament si Noul Testament, intre Lege si Prooroci, intre cele patru Evanghelii, pe de o parte, si intre Evanghelii si Apostoli pe de alta parte, ba chiar intre Apostol si Apostol. Daca ins5 avem de a face cu un bun cunoscator in ale muzicii lui Dumnezeu, care pe deasupra mai e si intelept in fapte si in vorbe, acela va face ca David, cSci nu- mele David se tilcuieste «indeminatic la degete». Fiind bun cunoscator in ale muzicii, acela va scoate sunete de muzica dumnezeiasca, intonind o data strunele Legii, alta data pe cele ale Evangheliilor, iar alta data pe ale Proorocilor pe cit de potrivit se va arata acest lucru, lovind rind pe rind, dar in armonie, cind strunele Apostolilor, cind ale Proorocilor, precum tot in armonie sint si strunele apostolice si cele evanghelice. Caci in- treaga Scriptura este un singur instrument desavirsit si armonizat al lui Dumnezeu, care emite in diferite sunete o singura melodie izbavitoare pentru cei ce vor sa o invete, melodie care impiedicS si opreste toata lucrarea duhului celui viclean, asa cum si cintarea din harfa a lui David facea sa inceteze lucrarea duhului viclean, care era in Saul, si il im- blinzea. Asadar, vezi bine ca este de trei ori facator de pace eel ce ur- meaza Scriptura si care contempla pacea din ea si o da celor care cauta dreptatea si vor sa afle binele. 10. Ed. 12, 11. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATEi 17 DIN CARTEA A X-A A. PILDE DESPRE IMPARAJIA LUI DUMNEZEU 1. PILDA NEGHINELOR I «DupS aceea, lasind Iisus multimile, a venit in casS, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El zicind : lamureste-ne noua pilda neghinei din tarina» n . Cind 1.1 cau'ta multimile, Iisus nu mai sta in icasa 12 pemtru ca §itie ca" multimile stau afara. Lucrarea pe care Domnul o face din iubire fa|a de oameni se vede de acolo ca El paraseste casa si Se duce El insusi la cei care nu pot sa se apropie de El 13 . Pe urma, dupa ce a vorbit destul multimilor, in pilde, El le lasa si intra in casa Sa, unde-L asteapta uce- nicii, care nu ramasesera cu multimile. Si toti cei ce se doresc sa fie mai aproape de Iisus, nu se multumesc numai cu aceea ca-L asculta, ci doresc si sa stie unde locuieste, si «s-au dus — zice Evanghelia — si au vazut unde locuia, si au ramas la El in ziua aceea» 14 , ba poate ca unii vor fi ramas chiar mai multe zile. Asa se poate intelege din cele spuse in Evanghelia dupa loan, unde zice : «A doua zi iarasi statea loan si doi din ucenicii lui» 15 . Mai mult, ca sa arate ca printre cei carora le-a in- gaduit sa vina la El si sa-L vada unde locuieste e si un om deosebit, care va deveni unul din apostolii Sai, evanghelia istoriseste mai de- parte, zicind : «Unul din cei doi, care auzisera de la loan si venisera dupa Iisus, era Andrei, fratele lui Simon Petru» 16 . Asadar, si noi, daca nu ne multumim numai cu faptul ca ascultam cuvintul Domnului, cum au facut multimile pe care El le-a p3rasit atunci 11. Mt. 13, 36. 12. Potrivit unei traditii rabinice, pe care a mentinut-o, Origen cauta sS acorde iiecarui cuvint biblic pe HngS sensul lui literal obi$nuit §i unul ascuns, mai duhov- nicesc. Expresia «a intra in casa» ori «a fi in casa» e folosita de el $i in Convorbirea cu Heraclid in sens tainic (mistic), pentru ca, zice el, «launtricul si exteriorul sint expresii care trebuie talmacite duhovniceste». Entretien d'Origene avec Heraclide, introduction, texte, traduction et notes de Jean Scherer in «Sources Chretiennes», Nr. 67, Paris, 1960, p. 86. 13. Una din ideile cele mai des intilnite in scrisul lui Origen este pogorSmintul (nu~jf.axa^azi.t), condescendenja (aufutEpupopa), iconomia sau pedagogia divina, cum nu- me.'jte unul dintre comentatorii mai noi (Robert Girod) coborirea plina de intelegere a lui Dumnezeu la om ca sa-1 cheme la «Intoarcere» (ijitatpo^ri), cf. P. Aubin, Le probl&me de la conversion, Paris, 1963, p. 156 s.u. 14. In. 1, 38—39. 15. In. 1, 35. 16. E vorba de «marturia» data de loan despre Mintuitorul : «Iat5 Mielul lui Dum- nezeu» (loan 1, 36). A se vedea mai pe larg, in acest volum, Comentar la Evanghelia dupa Siintul loan, II, 216. 2 — Origen, Scrieri alese II , 18 ORIGEN, SCR1ERI ALESE cind a intrat in casa, ar trebui sa facem ceva mai mult decit au facut multimile, adica sa ajungem un fel de casnici ai lui Iisus 17 , asemanin- du-ne si noi ucenicilor Sai, pentru ca atunci cind intram in casa cu El sa ne invrednicim a ne apropia de El si sa-L rugam sa ne lamureasca si noua pilda neghinelor din tarina, sau oricare alta taina. Dar pentru ca sa se priceapa mai limpede ce fel de inteles are casa unde a intrat Iisus, sa adunam la un loc 18 tot ce s-a vorbit in Evanghelii des- pre aceasta «casa», ce anume s-a spus despre ea si ce s-a savirsit in ea, pentru ca cele spuse despre ea ne vor da sa intelegem ca cine se apropie de aceste citiri, acela nu va gasi in textele evanghelice nu- mai lucruri simple, cum cred unii, istorisite de dragul istorisirii, ci pen- tru cei mai de rind 19 , ele au fost istorisite intentionat 20 mai simplu, dar pentru cei ce doresc sa le inteleaga mai adinc si care intr-adevar sint in stare de asa ceva, pentru aceia Evanghelia ascunde adevSruri pline de intelepciune si vrednice de Cuvintul Domnului. II «DupS aeeea El rSspunzind le-a zis : Cei ce seamana saminta cea bunS este Fiul Omului» 21 . Cu toate c3 despre aceste lucruri am vorbit mai pe larg in paginile premergatoare 22 , totusi vom adauga, pe cit posibil, si acum citeva expli- cate potrivite, chiar daca ele ar parea diferite fata de cele spuse ina- inte. Caci trebuie sa fii atent daca poti intelege si in alt chip cele spuse mai inainte. Prin cuvintele : «sSminta cea buna sint fiii imparatiei» 23 , se poate intelege ca tot ce izvoraste bun in sufletul omenesc e semanat 17. El. 2, is. 18. Aceste «colectfi» sau «adun3ri la un loc» (sTtiouvaXftEvia itaMxa) de care vorbeste aicl Origen sint mSrturii foarte numeroase. Numai la cele 8 cSrfi din Cornell- tarul de la Matei, cite s-au pSstrat, sint citate 560 pasaje scripturistice (cf. editia berlinezS, la fine) nu numai de locuri paralele, de aluzii diferite sau de pasaje con- trare, ci de tot felul de informatii in stare sa «explice Scriptura prin ea insSsi», care e cea mai sanatoasa metoda exegetica. A se vedea H. Rovenja, Jnte/preiarea Scriplun'i dupi Origen. 19. E cunoscuta deosebire Intre cei «simpli» (oi aitXol) si desavirsiti (oi t^Xioi) in sensul paulin al cuvintului (I Cor. 2, 6 ; PH. 3, 15 etc.) dar mai ales In sensul inter- pretSrii tipice a lui Origen, pentru care cei ce au «duhul lui Hristos» usor descopera. In Hristos, pe Logosul divin (cum spune chiar in Coin. Mat. X, 6). Dar nu trebuie s5 se creadS c5 ar cunoaste in mod simplist si sectar doar douS categorii (de simpli si perfecti), ci chiar daca unii nu au «acuitate sufleteasc5» mai deosebita, dorinta vietii lui Intregi a fost s3 antreneze pe toti spre o cunoastere cit mai deplina. 20. Kat' oi*ovo(xtaM caci «o hrana prea usoara ar putea ucide» (pe cei prea pl5- pinzi), Com. Mat. X, 25. 21. Mf. 13, 37. 22. Se stie c8 din pScate «paginile premergStoare» s-au pierdut. Din context re- iese, lns5, c5 el relatase anterior despre parabola neghinei, pe care o explicase, iar acum venea s3 prezinte o adlncire si o tllcuire nou3. 23. Mt. 13, 38. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 19 de Cuvintul lui Dumnezeu, care «era la inceput la Dumnezeu» 2 *, acestea fiind darurile produse de imparStia lui Dumnezeu, dupa cum tot fii ai imparStiei sint si toate invStaturile sanatoase ale credintei. Dar, pe cind dorm cei ce nu implinesc porunca Mintultorului, care a zis : «prive- ghiati si vS rugati ca sa nu cadeti in ispita» 25 , diavolul, care «umbla r&c- nind» 26 , seamanS asa numita neghina, adica invataturi rautficioase peste asa-numitele cugetSri ale firii si peste semintele cele bune venite de la Cuvintul Sfint 27 . Potrivit celor spuse, prin «tarina» ar trebui sS infele- gem lumea intreaga 28 , nu numai Biserica lui Dumnezeu, caci in toata lumea a semanat Fiul Omului sSminta bunfi, iar duhul rSu (neghina), prin care trebuie sa intelegem invat&turile rautacioase, care sint nu- mite «fiice ale celui rau» M din pricina rautatii lor. Dar, va trebui s3 urmeze si un seceris, atunci cind va veni asa-zisul «sfirsit al lumii», cind ingerii lui Dumnezeu rinduiti in acest scop vor stringe aceste invataturi rele crescute in suflete si le vor da spre ni- micire in asa-numitul «foc mistuitor», s5 fie arse. $i, astfel, ingerii, acesti slujitori ai Cuvintului, vor culege din sufletele oamenilor toate semin- tele din impSraJia lui Hristos si toate gindurile urite, care due la fSra- delegi, si le vor nimici aruncindu-le in vapaia focului celui mistuitor. In acelasi timp, cei care isi vor da seama cS din pricina somnului lor s-au strins in ei atitea seminte ale raului, vor izbucni in plins si, ca s8 zicem asa, se vor mistui in minia lor. CSci acest lucru vor sS-1 spunS cuvintele «scrisnirea dintilor» 30 , pentru ca si in Psalmi se spune cS «scrisneau cu dintii asupra mea» 31 . Iar «dreptii vor strSluci» eel pu|in atit cit straluceau la inceput 32 , dar atunci toti vor str51uci «ca soarele in impSratia Tatalui lor» 33 . CSci se vede cS Mintuitorul fie ca dezv&luie o taina deosebitS, fie ca explica intreaga aceastS pild&, fie c& subliniazfi 24. In. 1, 2. 25. Mt. 26, 41 i Lc. 22, 40. 26. I PL 5, 8. 27. Prin ftoX&ipa i6f[t.axa (■= Invataturi tic&loase), par a fi vizate gindurile spontane ale stoicilor (Aetius, Placita, IV, 11), dar credem ca Origen a fost deptrte de a fi susjinut «concupiscentia» augustiniana. R. Girod, op. cit., p. 146, nota 1. 28. Idee remarcabila a marelui alexandrin, prin care se angajeazS, lnainte de a fi fost vorba de un sinod ecumenic, perspectiva mintuirii universale, cu toate c3 unii v3d In aceasta idee doar un vis (P. Nemeshegyi, La paternite de Dieu chez Or/gene, Paris, 1960, p. 206). 29. Mt. 13, 38. .-! 30. Mt. 13, 42. r -•* 31. Ps. 36, 12. 32. Adica pe cit fuseser8 de luminati in starea paradisiacS, dar potrivit concep- tiei lui Origen despre «restabilirea tuturor» (apocatastaza) toy (si buni si r5i) vor fi purificati. A se vedea notele lui Huetius, in Migne, P.G. 14, 840. A se sublinia ca • scrisnirea dintilor» e simultana cu «stralucirea dreptilor» (si nu numai a lor), a$a cum vorbea si Sfintul Iustin In Apologia prima (XVI, 12). 33. Mt. 13, 43. 20 ORIGEN, SCR1ERI ALESE cS «dreptii vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor», totusi atrage atentia : «cel ce are urechi de auzit sa auda» 34 , pentru a le da de inteles celor vizaji ca, prin felul cum s-a formulat pilda, cu toate ca s-a spus limpede tot ce era de spus, incit ar putea-o intelege si cei mai simpli, totusi cuvintele folosite in aceasta pilda mai au nevoie de anumite explicatii. Ill Intrucit am spus mai inainte ca «dreptii vor straluci atunci ca soarele» si nu cu o stralucire oarecare, cum a fost cazul altadata, ci ca to^i vor fi ca soarele, va trebui sa explic ce anume mi se pare semni- ficativ in legatura cu acest pasaj. Se pare ca si Daniel a inteles ca aici e vorba de «lumina lumii» 35 , adica de cei in|elep|i si de multimea drep- |ilor ajunsi la marire deosebita, dupa cum zice acea proorocie : «si cei intelepti vor lumina dincolo ca stralucirea cerului si cei care vor fi in- drumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor» 38 . Si Apostolul credem ca tot la acest lucru s-a gindit cind a scris : «alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea ste- lelor. Dupa cum stea de stea se deosebeste in stralucire, tot asa e si la invierea mor|ilor» 37 . Se vede ca si Pavel a mostenit ceva din acelasi duh de proorocie ca si Daniel. Dar s-ar putea intreba cineva : pentru ce spun unii ca nu to|i dreptii se vor bucura de acelasi grad de stralucire, cita vreme Mintui- torul spune dimpotriva ca «to|i vor straluci ca luminati de un singur soare» ? 38 . Eu banuiesc ca aflindu-se inca la inceputul fericirii de care au parte cei ce se mintuiesc, atita vreme cit inca n-au fost deplin curatiti, intre cei care mai au nevoie de cura^ire 39 si intre cei mintui|i, indata se observa deosebire de lumina ; in schimb, cind, dupa cum am subliniat, «ingerii vor fi cules din intreaga imparatie a lui Hristos toate smintelile si cugetele rele care due la faradelegi si le vor arunca in vapaia focului» 40 , atunci si raul va fi nimicit. In timp ce vor avea loc toate acestea, cei ce au primit in cugetele lor pe «fiicele acelor rauta|i» isi vor da seama ca au gresit. Atunci, fiind to|i prinsi in lumina unui sin- 34. Mt. 13, 43. 35. De care va vorbi Domnul Iisus an predica de pe munte, Mf. 5, 14. 36. Dan. 12, 3. 37. I Cor. 15, 41—42. 38. A se nota ca atit la Dan. 12, 3 cit si la / Cor. 15, 41 se vorbeste de «stele» (la plural), pe cind aici soarele e la singular. 39. Din nou aluzie la apocatastaza, De principiis, I, 6, 1. 40. Mt. 13, 41—42. MS COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 21 gur soare, «dreptii vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor» 41 . Si oare inaintea cui vor straluci daca nu inaintea celor mai mici, care vor gusta din lumina lor asa cum se impartasesc locuitorii de acum ai p3- nintului de lumina soarelui ? Caci ei nu vor straluci doar pentru ca asa le-ar face lor placere, ci, poate ca, dupa cum zice porunca : «Asa sS straluceasca lumina voastra" inaintea oamenilor» 42 , pentru ca sa se coata pune la inima in mod intreit 43 ceea ce spusese si inteleptul Solo- mon. Tot asa si lumina apostolilor lui Iisus va strSluci inca de acum inaintea oamenilor ; ba, va straluci poate si mai mult dupa moartea lor asteptind invierea, iar dupa inviere, pina ce toti 44 vor ajunge «la sta- tura barbatului desavirsit» 45 , devenind toti un singur soare, si «toti vor straluci ca soarele in impara|ia Tatalui lor» 46 . 2. PILDA COMORII IV «Asemenea este imparatia cerurilor cu o comoara ascunsS in \a- rin5, pe care aflindu-o un om a tainuit-o» 47 . Pildele de pina acum le-a spus (Mintuitorul) multimilor de afara ,• rMmpotriva, pe aceasta si altele doua care urmeaza (de fapt ele nu-s „;ide, ci doar asemanari despre imparatia lui Dumnezeu) se pare c& le-a «dus ucenicilor dupa ce a intrat in casa\ Dar, despre aceasta pildS si des- :re urmStoarele doua, cititorul se cade s3 se intrebe daca peste tot cele ;:ua «pilde» sint sau nu pilde ? Daca despre cele dintii Scriptura nu a •=-z:tat sa le numeasca pilde, despre celelalte n-a mai f§cut la fel si bine = ^rocedat. Caci daca de doua ori a vorbit noroadelor in pilde si daca ■ : ; ce a vorbit multimilor a facut-o in pilde si fara pilde nu le graia 41. Unii v3d in aceasta imagine unitatea tuturor crestinilor in Hristos eel euha- ristic. Henri de Lubac, Histoire et Esprit, 1' intelligence de l'Ecriture d'apres Origene, PiTis. 1950, p. 214. 42. Mt. 5, 16. 43. Expresia «a scrie pe tablele inimii» (k-jXapaaaEiv km. nXa%bt xijs y.ap?ice«) e In- ::I=:ta adeseori in Scriptura (ev 7tXa£l xap8t'as) la // Cor. 3, 6, probabil ca loc paralel :?Ttru Pilde 3, 3. In schimb, in loc de «table ale inimii», intilnim In multe variante inuscrise, cit si tiparite, «largimea inimii» (nkazoi ti)? ■xapBiac), expresie folosita : .:. ^iteratura profana (Eschil, Pindar etc.) cit si in Biblie. Interesant ca numeralul aic sau 6|xoiAn]? e folositS de Ori- gen ca metafora spre a sublinia procesul de induhovnicire al crestinului. 52. Termeni ca «cei cunoscatori» sau «speciaMsti» (ol 8eivot) sint adeseori fo- lositi de Origen, fie In legaturS cu filosofia, fie cu retorica, fie cu filologia. Aceasta e pasiunea unui savant ca el. A se vedea R. Girod, op. cit., p. 118 s.u. 52 b 's. Ambele cuvinte(6p[i'»i $i ayopp'i]) sint des folosite de stoici atit In legatura cu parabolele, cit si cu asem8narile. In plus, In greceste ele au farmecul de a fi si un joe de cuvinte deosebit. DtN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 23 dita 53 cu tot felul de mirturii scrise ale cartilor istorice, ale Legii, ale proorocilor si ale celorlalte invataturi M . Caci, intr-adevar, imbelsugate si variate sint marturiile intregii Scripturi Sfinte — iar «comoara» as- cunsa in taring sint gindurile tainice si ingropate sub ceea ce se vede si care vine din «intelepciunea cea ascunsa» in Hristos 55 , intra Care «sint ascunse toate vistieriile intelepciunii si ale cunostintei» 56 . S-ar putea spune totodata ca adevarata farina, p e care a bineeuvintat-o Domnul 57 si a coplesit-o cu toate bunatatile, e tocmai «Hristosul lui Dumnezeu» 58 si ca vistieria ascunsa in El e cea despre care vorbeste Sfintul Pavel ca a fost ascunsa in Hristos, in Care sint «toate vistieriile intelepciunii si ale cunostintei» 59 . Asadar, fericirea cereasca si imparatia cerurilor au fost descrise ca intr-un tablou de catre Sfintele Scripturi care sint si ele o «imparatie a cerurilor» sau Hristos insusi sau impSratul veacurilor, impfiratie asemanata cu o comoara ascunsa intr-o tarina. VI OdatS ajuns pina aici, va trebui sa te intrebi daca imparatia ceruri- lor a fost asemanatS oare numai cu o comoara ascunsa intr-o tarinS 60 , ori a lasat impresia ca tarina e altceva decit comoara, ori, in sfirsit, ca ea e asemanata in acelasi timp atit cu tarina, cit si cu comoara ascunsa in ea, incit — potrivit acestei asemanari — imparatia cerurilor ar fi in acelasi timp si tarina si comoara ascunsa in tarina ? Omul care intra in tarina (fie ca ne gindim la Scripturi, fie la Hristos eel real ori la eel ascuns) afia ascunsa comoara intelepciunii fie in Hristos, fie in Scrip- turi si, cautind sS inteleaga 8l pe Hristos, afia comoara (ascunsa) in El. Iar dupa ce a aflat-o, o ascunde, negindindu-se la primejdia ca Invatatu- rile ascunse ale Scripturilor sau vistieriile intelepciunii si ale cunostintei cuprinse in Hristos pot cadea In mina primilor veniti 62 . Ascunzindu-o se va duce s8 faca rost de bani ca sa cumpere tarina, adica Scripturile, 53. Verbul a sadi, a rSsSdi (cputEuo), xaTa^uteuco) e o expresie obisnuitS tn Sflnta Scriptur5. In sens larg, Origen are in vedere aici acjiuni privind lucrarea de condu- cere a lumii, a iconomiei dumnezeiesti. 54. Adeseori InsirS Origen in douS (Legea si proorocii) sau in trei grupe (Isto- rice, Legea ?i proorocii, ca aici) cartile Sfintei Scripturi, iar intrucit aici vorbeste de ale intregii Scripturi (xij« JXijs rpa? avuatpotpriv. 150. Strlngerea In inima ouwfeiv lv ttj r.ap8!a insemneaza reculegerea, cunoas- terea tuturor temeiurilor pentru convertire (mai sus, nota 18). 151. / Tim. 4, 13. 152. Ps. 1, 2. 153. Despre aceste «porunci noi ale Evae,gheliei» (In. 13, 34), un adevarat program de reinviere spirituals a omenirii, au scris frumoase pagini in comentarul acestui pasaj de la Matei mai multi parinti bisericesti (Sfintul loan Hrisostom, Fericitul Au- gustin, Sfintul Ciril Alexanldrinul etc.). Cf. Migne, P.G. 13, 871. 154. Evr. 10, 1. 155. // Cor. 3, 2. 156. / Cor. 2, 13. DIN COMENT^RUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 39 dar nu lucruri ce laolalta n-au nici o legaturS, ci lucruri care se pot com- para si care au o oarecare asemanare, textul avind aceeasi semnificatie fie cS este vorba de idei, fie de porunci, pentru ca prin gura a douS sau trei mSrturii, sau chiar mai multe, luate din Scriptura, sS stabilim si garantam «tot cuvintul lui Dumnezeu» l57 . Facind aceste cercetSri, va trebui sa umilim pe cei care, in masura in care pot, impart divinitatea 158 si despart vechiul de nou, departindu-se in mare masura de asem&narea cu «gospodarul care scoate din vistieria sa noi si vechi». Asemanarea cu Iisus, adevaratul stapin al casei Si cu toate ca doua fiinte pe care le comparam nu slnt la fel, in speta «carturarul cu invatatura despre imparatia cerurilor», care se compara cu «stSpinul casei care scoate din vistieria sa noi si vechi», cu toate acestea omul cu care-i comparat vrea sa-i semene si sa acfioneze la fel. Sa nu fie oare acel «stSpin al casei» Iisus insusi ? Caci se spune despre El ca scoate din vistieria Lui, dupS necesitatile invataturii Sale, lucruri noi, adic& adevaruri duhovnicesti, reinnoite fSra incetare in «omul eel dinlauntru» al dreptilor, eel care «se reinnoieste din zi in zi» ls9 , dar si lucruri vechi, care «au fost sapate in litere, pe piatrS» 160 , in inima de piatrS a «omului vechi» ial , pentru ca, in urma acestei apro- pieri dintre litera si punerea in lumina a duhului, s& imbogateascS pe «carturarul cu invStStura despre impSratia cerurilor» 162 si sa-1 faca ase- menea Lui, incit «ucenicul sa fie la fel cu invatatorul» 18S , imitind mai intii pe imitatorul lui Hristos l64 si prin el, pe Hristos insusi, cum zice Sfintul Pavel : «sa-mi fi|i mie urmStori dupa cum si eu sint lui Hris- tos» 165 . Cu toate acestea, intr-un inteles mai simplu, Iisus, st&pinul casei, poate scoate si El «din vistieria Sa» lucruri noi : compararea textelor luate din Lege si din prooroci 166 , a cSror confirmare o afl§m usor In 157. J7 Cor. 13, 1. 158. Expresia if lauxoi? t^v &e6tr)xa Statpou^te? (impart divinitatea) vizeaza, desigur, pe Marcion §i ideile lui dualiste. Origen apara insa ferm unitatea Scripturii. 159. II Cor. 4, 16. 160. It Cor. 3, 7. 161. El. 4, 22. 162. Mf. 13, 52. 163. Mf. 10, 25. 164. «Sfintii sint icoana icoanei lui Dumnezeu» spun e Origen (in «ITepl eoXfj«», XXII, 4), asa cum si sfintul Pavel cerea : «s5-mi fifi mie urmatori precum si eu slnt lui Hristos». Asadar, «carturarul imparatiei» e un imitator al lui Hristos, care e 5I El icoana Dumnezeirii (Col. 1, 15; Evr. 1, 3 etc.). Desigur, icoana unui pictor nu poate reda fiinta modelului dupa care lucreaza (cum spune Origen in Com. in In. II, 6, 52), pe cind Logosul divin e singuru.1 chip real si adevarat al Tatalui. 165. I Cor. 11, 1. 166. Apropierea sau compararea (aofxpiatv) textelor din Vechiul cu cele din Noul Testament a facut-o eel mai bine insusi evanghelistul Matei, care se adresa In acest sens evreilor. 40 ORIGEN, SCR1ERI ALESE Evanghelie. Iar, cit despre «vechi» si «noi», trebuie sa ascultam si de legea duhovniceascS, potrivit careia ni se spune in Levitic : «Veti minca roadele vechi din anii trecufi si veti da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi» 187 ,• si apoi «voi aseza locasul Meu in mijlocul vostru» 168 . De fapt, In Euharistie 169 , noi minc&m din cele vechi : cuvintele pro- orocilor ; cele vechi ale celor vechi : Legea, iar cind vin cele noi, ale Evangheliei, cind trSim in duhul evanghelie, vom face sa disparS «ve- chimea slovei» 170 in fata noului si Dumnezeu Isi va aseza salasul in mijlocul nostru implinind proorocia Sa : «voi locui in ei si voi umbla in mijlocul lor» 171 . B. IISUS IN PATRIA SA XVI Parabole sau asemdndii «Iar dupa ce Iisus a sflr?it aceste pilde, a trecut de acolo si a ve- nit in patria Sa...» 172 . Intrucit am spus, mai sus, ca atunci cind vorbea multimilor Hristos se folosea de pilde, iar cind vorbea ucenicilor folosea asemSnarile si intrucit toate observatiile pe care le-am facut in legatura cu aceasta problems cred ca nu se cade sS fie trecute cu vederea, trebuie sa re- cunoastem cS o oarecare contradictie tot mai poate exista in cuvintele cu care se designeaza ele, adica «parabolele» si «asemanarile», mai ales in legSturS cu citatul «iar dupa ce Iisus a sfirsit aceste pilde, a tre- cut de acolo». De aceea, ne intrebam : ar trebui oare sa iniaturam, ca nepotrivite, toate aceste cuvinte, sau sa deosebim doua feluri de pilde : unele adresindu-se multimilor, iar celelalte rezervate apostolilor, sau chiar sa socotim termenele «pilda» si «asemanare» ca omonime ? ori chiar sa nu punem in legStura cu aceasta tema pasajul «iar dupa ce Iisus a sfirsit aceste pilde» decit cu pildele care preceda asemanarile ? Caci din cauza cuvintelor «voua v3 este dat sa cunoasteti tainele impara- tiei lui Dumnezeu, iar celorlalti (le vorbesc doar) in pilde» 173 , nu putem spune ca s-ar fi referit la ucenici, caci ei sint «oameni din afara», cum 167. Lev. 26, 10 — 11. De subliniat ?i aici «legea duhovniceasca». 168. Septuaglnta are In loc de «cort» (ox^vn) «legamintul». 169. In original lv £11X0713. Se $tie ca la Origen piinea invataturii §i piinea euha- risticS sint notiuni strins inrudite, uneori aproape sinonime. 170. Rom. 7, 6. 171. // Cor. 6, 16. 172. Mt. 13, 53—54. 173. Lc. 8, 10. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE! 41 sint cei c&rora s-a adresat Mintuitorul in pilde. Urmeaza, dar, de aici ca pasajul «iar dupa ce Iisus a sfirsit aceste pilde, a trecut de acolo», ori ca este in legatura cu pasajele dinainte, ori c& expresiile «pilda» si «asem&- nare» ar fi omonime, sau ca sint doua feluri de pilde sau ca, in sfirsit, peste tot, ceea ce noi am numit «asemanari» nu sint «pilde» m . Patria lui Iisus Sa luSm aminte cS Iisus se exprima in pilde numai cind se afla in locuri strSine, caci numai «dupa ce a sfirsit aceste pilde, a trecut de acolo si, venind in patria Sa, ii invSta pe ei in sinagoga lor» 175 . La rin- dul sau, evanghelistul Marcu zice : «Si a venit in patria Sa, iar ucenicii au mers dupa El» 176 . E cazul, deci, sa ne intrebSm, in legatura cu acest text, daca el designeaza ca patrie a Sa Nazaretul ori Vitleemul ? Naza- ret, pentru cS «Nazarinean se va chema» l77 , ori Vitleem, pentru c& acolo s-a nascut ? Dar ne-am mai putea intreba si daca nu cumva atunci cind evanghelistii au spus ca Iisus s-a dus la Vitleem ori a venit in Nazaret, ceea ce ei n-au facut-o, ca au pomenit doar de «patria Sa», ca s& dea un inteles duhovnicesc acestui pasaj privitor la patria Sa, adica la Iu- deea intreaga, unde El a fost batjocorit, potrivit cuvintului : «nu este prooroc dispretuit decit in patria sa» 178 . ?i dac& luam aminte ca Iisus Hristos este «sminteala pentru iudei» l79 , unde pina azi «e prigonit» 180 , desi «S-a propovaduit intre neamuri si a fost crezut in lume» 18i , cSci «vestirea cuvintelor Lui a ajuns pina la marginea lumii» 182 , se va ve- dea c5 in patria Sa, Iisus nu era cinstit, ei va fi cinstit la neamuri, la «cei straini de asezamintele fagaduintei» 183 . Ce fel de invataturi le pro- povaduia in sinagogi, evanghelistii nu ne-au lasat in scris, totusi, spun ca erau atit de pline de marefie si frumusete incit «toti erau uimiti» 184 , si poate va fi fost si mai mult decit au scris ei. Cu toate acestea, in si- nagoga El invata pentru ca nu se despartise de ea si nici n-a desfi- intat-o. 174. Discutie otioasa, destul de putin convingStoare. 175. Aft. 13, 53. 176. Mc. 6, 1. 177. Aft. 2, 23. 178. Aft. 13, 57. 179. / Cor. 1, 23. 180. Fapte 9, 5. 181. / Tim. 3, 16. 182. Ps, 18, 4 ; Rom. 10, 18 ; 7/ Tes. 3, 1. 183. El. 2, 12. 184. Aft. 13, 54. Sublinierea lui Origen tinte§te mereu la apararea unitStii celor doua Testamente. Acest inlo'os 51 aveau cuvintele : en-am venit sa stric Legea, ci sa implinesc» fAft. 5, 17). 42 ORIGEN, SCR1ERI ALESE XVII Familia lui Iisus Mirarea iudeilor, «de unde are El intelepciunea aceasta ?» 185 , aratg clar intelepciunea inalta si deosebita a cuvintelor lui Iisus, pentru care, pe drept cuvint, s-a putut spune: (data aici e mai mult decit Solomon !» 186 «Si minunile pe care le-a savirsit Iisus erau mai mari decit cele ale lui Hie si ale lui Elisei», mai mari, chiar, decit cele de demult, ale lui Moisi si ale lui Isus Navi. Oamenii, care se mirau de ele, marturiseau acest lucru pentru ca ei nu stiau ca se nascuse dintr-o fecioara si n-ar fi cre- zut acest lucru chiar daca li s-ar fi spus, ci banuiau ca e fiul lui Iosif teslarul, cum este scris : «au nu este Acesta fiul teslarului ?» m . $i in- trebau plini de dispret pentru tot ce parea a fi cea mai apropiatS rudenie a Lui : «au nu se numeste mama Lui Maria si fratii lui Iacob si Iosif si Simon si Iuda ? $i surorile Lui nu sint toate la noi ?» l88 . Il luau, deci, drept fiul lui Iosif si al Mariei. Cit despre «fratii lui Iisus», unii pretind, sprijinindu-se pe evanghe- lia zisa «a lui Petru» sau pe cartea lui Iacob 189 , cS ei ar fi fiii lui Iosif nascuti cu prima lui sotie, pe care o avusese inainte de a fi cu Maria. Partizanii acestei pareri vor sa salveze credinta in fecioria neintrerupta a Mariei, nevrind sa accepte ca trupul ei vrednic de a fi in slujba celor proorocite 19 °, anume ca vorbele «Duhul Sfint se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri», ar ingadui impreunare barbateasca dupa ce primise pe «Duhul eel Sfint si puterea Celui Preainalt o umbrise de sus» m . Or, dupa parerea mea, cred ca trebuie sa vedem in Iisus implinindu-se primul exemplar barbatesc de trai in curatenie si nevi- 185. Mt. 13, 54. 186. Mt. 12, 42. 187. Mt. 13, 55. 188. Mt. 13, 55—56. 189. Origen spune, in mai multe locuri (cum am vazut ?i in fragmentul A pastrat de Eusebiu), ca Biserica cre?tina nu cunoa^te decit patru Evanghelii canonice. Din cele doufi evanghelii apocrife mai cunoscuta este cea a lui Iacob, supranumita «Pro- toevanghelia lui Iacob, In care se afirma (cap. IX) c3 Iosif a avut copii si din prima lui casatorie, deci «fratii Domnului» ar fi veri, dupa trup, ai Domnului (ed. Tischen- dorf, p. 18 Hennecke-Schneemelcher). Din «evanghelia» atribuita lui Petru ne-a pastrat Eusebiu (IV, 12) un fragment provenit din sursS docheta. A se vedea ;?i A. Harghel, Frafii Domnului, Bucuresti, 1930. Despre parerile lui Origen in legatura cu apocrifele, J. Riiwet, Les Apoayphes dans 1'oeuvre d'Origene, in rev. «Biblica» Roma, 1944. 190. Lc. 1, 35. 191. Lc. 1, 35. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 43 nov&tie, iar in Maria pe eel de feciorie intre femei 192 . Si, intr-adevar, ar fi un lucru nelegiuit sa atribui altcuiva aceasta intiietate. Iaco'b este eel despre care a zis Pavel, in epistola cStre Galateni, ca s-a dus sa-1 viziteze : «iar pe altul dintre apostoli n-am vazut decit numai pe Iacob, fratele Domnului» 193 . Asa de mare era faima in care stra- lucea Iacob prin sfintenia sa in sinul poporenilor 194 , incit Iosif Flaviu, eel care a scris Antichitdtile iudaice in douazeci de c&rt,i, vrind sa arate pricina patimirilor pe care le indura poporul iudeu si care dusesera la darimarea templului, zicea ca toate acestea li s-au intimplat pentru ca, in minia Sa, Dumnezeu i-a pedepsit din pricina suferintelor la care 1-au supus pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numeste Hristos. $i ceea ce este «mai minunat» e faptul ca chiar neadmifind ca Iisus este Hristos, totusi acest lucru a constituit o marturie si mai mare a sfinteniei atit de deo- sebite a lui Iacob. Tot el mai spune ca poporul credea ca a indurat aceste suferinte din cauza lui Iacob 195 . Despre Iuda se stie ca a scris o epistola care nu cuprinde decit ci- teva versete, dar care e plina de cuvinte lucratoare, venite prin har ce- resc. La inceput se spune : «Iuda, slujitor al lui Iisus Hristos si fratele lui Iacob» 196 . : ln schimb, despre Iosif si Simon eu nu am aflat de la nimeni nimic. Iisus este o fiintd deosebita Cuvintele «si surorile Lui au nu sint toate la noi ?» 197 cred ca vor sa spuna cam asa : intelepciunea lor e a noastrS, iar nu a lui Iisus, in ele nu este nimic strain de noi, in|elegerea lor nu prezinta greuta^i ca per- soana lui Iisus. Se poate ca prin cuvintele de mai sus sa se exprime o indoiala in legatura cu fiinta Lui, care n-ar fi numai om, ci o fiinta dum- nezeiascS, pentru ca, chiar daca ar fi, cum spuneau unii, fiu al lui Iosif si al Mariei si avind patru frati si tot cam atitea surori, El nu se asea- mana cu nici una dintre rudenii si fara sa fi facut scoala, fara sa fi avut dascali, totusi a atins un grad de intelepciune si de putere foarte mare. Caci si marturisesc intr-un loc : «Cum stie Acesta carte fara sa fi inva- 192. Origen a fost intre cei dintli scriitori care au aparat fecioria Maicii Domnului in multe din scrierile sale (H. Crouzel, Virginite et manage selon Origene, Paris-Bru- ges, 1962, p. 84). A se vedea tot in acest volum Omilii la Luca. 193. Gal. 1, 19. 194. Aceasta in ciuda faptului ca Epistola care-i poarta numele nu era Insirata intre cartile canonice (Eusebiu, op. cit., p. II, 23, 25). Origen o citeaza ins5 (dup3 cum am vazut in alt loc) in Omilia VII la Iosua (a se vedea in vol. I). 195. R. Girod, op. cit., p. 113 — 115, socoate ca Iosif Flaviu ar fi facut confuzie intre faima lui Iacob si cea a lui loan Botezatorul, eel ucis de Irod. 196. In. 1, 1. 197. Mt. 13, 56. 44 ORIGEN, SCR1ERI ALESE tat ?» 198 . Cam acest lucru vor sa spuria cele afirmate aici. Cu toate acestea, cei ce vorbeau asa, plini de atita indoiala §i de atita uimire, fiind foarte departe de a crede, «s-au smintit» 199 in legatura cu per- soana Lui, ca si cum «ochii mintii lor ar fi fost tinu|i sa nu-L cunoasca» 20 ° de catre puterile asupra carora «va birui prin cruce» 201 in timpul pati- milor. XVIII Proorocul alungat din patria sa «Iar Iisus le-a zis : «Nu este prooroc dispretuit decit in patria lui» 202 . Trebuie sa cercetam cit de raspindit este acest cuvint si daca se po- triveste oricarui prooroc, ca si cum fiecare din ei n-ar fi fost dispretuiti decit in patria lor, iar nu ca fiecare din cei dispretuiti au de suferit si in patria lor sau, in sfirsit, daca aceste cuvinte au fost spuse numai in legatura cu o anumita persoana, atunci ele n-ar privi decit pe un sin- gur prooroc. Or, dacS aceste cuvinte nu se aplicS decit unei singure persoane, cele spuse mai inainte sint suficiente, pentru ca noi am aplicat acest text la Mintuitorul. Dar, daca referatul respectiv are caracter uni- versal, atunci istorisirea prezinta greutati, intrucit nici Hie n-a fost dis- pretuit in Tesba Galaadului 203 , nici Elisei in Abel-Mehola 204 , nici Sa- muil in Ramataim (Tofim) 205 ori Ieremia in Anatot 20B . Totusi, aceste cuvinte ramin intru totul adevarate si au un inteles mai inalt. Trebuie, intr-adevar, sa intelegem prin patria lor Iudeea 207 , prin rudele lor poporul lui Israel, iar prin casa lor, poate, trupul lor in general, caci toti au fost dispretuiti in Iudeea de catre «Israel eel dupa trup» 208 pe timpul cind se aflau inca in viafa lor trupeasca, dupa cum scrie in Faptele Apostolilor, sub forma de cercetare, la adresa poporu- lui : «Pe care din prooroci nu 1-au prigonit pSrintii vostri ? Ei au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept» 209 . Iar, in prima epistola catre Tesaloniceni, Sfintul Pavel zice : «Voi, fratilor, v-ati fa- cut urmatori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sint in Iudeea, intru Hris- 198. In. 7, 15. 199. Mt. 13, 57. 200. he. 24, 16. 201. Col. 2, 15. 202. Mt. 13, 57. 203. Ill Regi, 17, 1. 204. Ill Regi, 19, 16. 205. / Regi 1, 1. 206. ler. 1, 1. 207. A se vedea mai sus, X, 16. 208. / Cor. 10, 18. 209. Fapte 7, 52. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 45 tos Iisus, pentru ca af,i suferit si voi aceleasi, de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la Iudei, care si pe Domnul Iisus L-au omorit ca si pe prooroci ; si pe noi ne-au prigonit si sint neplacuti lui Dumnezeu si tuturor oamenilor sint potrivnici» 21 °. Asadar, proorocul nu-i dispretuit printre neamuri, intr-adevar, fie ca ele nu vor sa stie de el, fie ca recunoscindu-1 si primindu-1, il cin- stesc. Acelasi lucru se intimpla si azi cu proorocii Bisericii. $i ei sint dispretuiti. Au fost prigoniti mai intii de popor, in intelesul istoric al cuvintului, iar, in al doilea rind, proorociile lor n-au aflat nici o crezare in popor. Caci daca ar fi crezut in Moisi si in prooroci, ar fi crezut si in Hristos, Care a aratat ca este firesc ca eel ce crede in Moisi si in prooroci sa creada si in Hristos 2U , iar cine nu crede in Hristos sa nu creada nici in Moisi. Dealtfel, asa cum s-a spus ca «prin calcarea Legii pacatosul necinstesle pe Dumnezeu» 212 , tot asa daca nu vrei sa crezi in Cel propovaduit de prooroc, dispretuiesti pe propovaduitor prin faptul ca nu dai crezare proorociilor lui. Suferintele proorocilor Dar, ne-ar fi de folos daca ne-am refugia si in istorie, unde vom putea citi suferintele indurate de proorocul Ieremia in sinul poporului sau si despre care s-a spus : «Nu voi mai pomeni de El si nu voi mai grai in numele Domnului», iar mai departe : «Doamne, in toate zilele sint batjocorit si fiecare isi bate jocde mine» 213 . Iar cele ce l-au facut sa sufere regele care domnea atunci 214 in Israel sint descrise toate in cartea proorociei lui. Dar si despre Moisi e scris cS de mai multe ori oamenii din neamul sau au venit sa-1 ucida cu pietre si nu era atit de pietroasa tara lui, pe cit erau cei care-1 urmasera prin pustie, poporul, in fata caruia nici Moisi nu prea era cinstit. La rindul sau, Isaia, a fost tSiat in doua cu fierastraul de catre co- nationalii sai, dupa cum spune istoria. Iar daca nu ne vine sa credem acestei istorii, pentru ca se bazeaza pe un Isaia apocrif 215 , sa credem 210. / Tes. 2, 14—15. 211. «Au pe Moisi si pe prooroci»... he. 16, 29 ; In. 5, 46. A se vedea mai departe, Com. in Math. X, 22. 212. Rom. 2, 23. 213. Ier. 20, 7 ; 9. A se vedea in volumul I din operele lui Origen (in Colectia de fa(a) Omilia I, 13 la Ieremia, unde inc3 se citeaza pasajul din Fapte 7, 52 (dealtfel ca ?i in Com. in In. XIII, 55 ; Horn, in Luc. XXXIII). 214. Desigur e vorba de regele Ioachim, de la care a patimit multe. A se vedea A. Condamin, he livre de Jeremie, Paris, 1936. 215. E. Tisserant, Ascension d'Isaie, traduction de la version ethiopienne..., Paris 1909, p. 128. Faptul s-a petrecut pe vremea lui Manasse. Cf. R. Girod, op. cit., p. 225—226. 46 ORIGEN, SCR1ERI ALESE macar ceea ce scrie in Epistola cStre Evrei 216 , unde se spune : «Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiatj cu fierastraul». Intr- adevar, cuvintele «au fost taiati cu fierSstraul» se refera la proorocul Isaia, dupa cum pasajul «au murit ucisi cu sabia» se potriveste la Zaha- ria, care «a fost ucis intre templu si altar», cum ne-a invatat Mintuito- rul sprijinind cu autoritatea Sa, pe cit cred, o Scriptura care nu face parte din cartile recunoscute de toti si care, probabil, e apocrifa 217 . Ei au fost «dispretuiti» si «in patria lor;>, intre iudei, cind «au pribe- git in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, strimtorati, rau primiti» 218 si asa mai departe. Caci «toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus prigoniti vor fi» 219 . Fara indoiala cS Pavel stia ca pe un «prooroc» nu-1 asteapta cinste «in patria lui proprie», el care a propovaduit Logo- sul aproape in toata lumea, dar nu 1-a propovaduit in Tars. Iar apostolii, pentru acelasi motiv, au ocolit poporul israelitean implinind porunca Mintuitorului : «invatati toate neamurile» 220 «si-Mi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pina la marginile pamin- tului» 221 . Desigur ca apostolii au implinit aceasta porunca in Iudeea si in Ierusalim, dar, pentru ca un prooroc nu-i cinstit in patria lui si intrucit iudeii n-au vrut sa primeasca cuvintul, ei «s-au intors catre neamuri» 222 . Observa, daca poti pricepe, ca din pricina celor spuse in predica de la Rusalii «Voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si vor prooroci» 22S , s-au implinit toate dupa venirea Mintuitorului in Bisericile iesite din paginism, si atunci vei putea spune ca cei care erau mai inainte «in lume» si care, pentru ca au crezut ca «de acum nu mai sint din lume» 224 , traind «in patria lor», adica in lume, si care, dupa ce au primit pe Duhul Sfint, au proorocit fara sa se bucure de cinste, au ajuns dispretuiti. lata de ce sint ei atit de fericiti, pentru ca au indurat aceleasi suferinte ca si proorocii, dupa cum le-a spus Mintuitorul : «pentru ca tot asa au facut si parintii vostri cu proorocii» 225 . 216. Evr. 11, 27. 217. Zaharia, eel ucis «intre templu ?i altar» (Mi. 23, 35), despre care se crede c3 se relateaza in // Cronici 24, 20 — 22, e confundat de Origen cu tatal lui loan Boteza- torul (Migne, P.G., 13, 1605). S5 fie la mijloc o interpolare a unui copist ulterior, ori sa fi citit Origen stirea in Protoevanghelia lui Iacob (cap. XXIII), care inca relateaza faptul ? 218. Evr. 11,37. ..--... ..,.- •/,.- .. • • 219. // Tim. 3, 12. 220. Mt. 28, 19. 221. Fapte 1, 8. 222. Fapte 13, 46. 223. loil 2, 28. 224. In. 17, 11. 225. Lc. 6, 23. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 47 Daca cineva acorda atentia cuvenita acestor cuvinte si daca s-ar intimpla ca, pentru ca traieste cinstit si cearta pe pacatosi, sa ajunga sa fie urit si sa se unelteasea impotriva lui, stiindu-se prigonit si ponegrit «pentru dreptate», unul ca acesta nu numai ca nu va manifesta nici o tristete, ci «se va bucura si se va veseii» 220 , fiind convins ca in schimb are «mare plata in ceruri», iar in acelasi timp se gindeste ca face parte din ceata proorocilor, caci si aceia au patimit aceleasi chinuri. Asadar, cine vrea sa urmeze viaja proorocilor si cine a pufut sadi in el din du- hul acelora, acela va trebui sa indure dispreful lumii si al pacatosilor pe care-i tulbura viat.a lui cinstita si dreapta. XIX 4 Credinfa $i minunea A venit vremea sa lamurim si ce se spune in pasajul : «Si n-a facut acolo minimi din pricina necredin^ei lor» 227 . Cuvintele acestea ne spun ca minunile aveau loc in mijlocul credinciosilor, caci «celui ce are i se va da si va prisosi» 228 , in timp ce printre cei necredinciosi minunile nu numai ca nu se savirseau, ci, dupa cum scrie evanghelistul Marcu, nici macar nu le putea savirsi. Sa fim numai aten|i cum graieste : «n-a putut sa faca acolo nici o minune» 22i) . Cu alte cuvinte, nu scrie ca «n-a vrut», ci ca «n-a putut», pentru ca in timpul minunii care se savirseste intervine o actiune de colaborare izvorita din credinta celui asupra ca- ruia se savirseste minunea si atunci necredinta impiedica aceasta lu- crare. Priveste si spre cei care au intrebat : «De ce noi n-am putut sa scoatem demonul ?» lata raspunsul : «Pentru pu^ina voastra credinta» 230 , iar lui Petru, care a inceput sa se scufunde, i-a zis «putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit ?» 231 . Dimpotriva, femeia cu curgere de singe 232 , fara sa fi cerut cu gura ei vindecarea, si-a zis doar : «De ma voi atinge macar de haina Lui, ma 226. Mt. 5, 12. Ideea aceasta o intilnim — ■ desigur intr-o expunere mai larga — in Indemn la martiriu, cap. I — II, Migne, P.G., 11, 564—565. 227. Mi. 13, 58. 228. Mt. 25, 29. 229. Mc. 6, 5. 230. Mt. 17, 19—20. 231. Mt. 14, 31. 232. Indrazneala acestei femei(af[j.oppoouaa),de a se apropia de Domnul si de a pipai macar hainele Sale, a ajuns model pentru to(i citi cauta cu simturile lor (vazut, auzit, gustat, mirosit si pipait) sa cunoasca si sa traiasca experimental prezenfa si ajutorul dumnezeiesc. Asa s-a nascut invajatura despre cele cinci simturi, potrivit careia crestinul care crede cu adevarat cauta sa si simta, sa vada, sa auda mesajul divin. Aproape intreaga literatura Filocaliei, pe care o publicam in acest volum, atinge mai mult sau mai putin aceasta teologie care va fi dezvoltata mai tirziu (plecind de la Origen), de un Diadoh al Foticeii, de un Evagrie Ponticul, de Grigorie de Nyssa, 48 ORIGEN, SCRIERI ALESE voi vindeca» 233 , si stim ca s-a vindecat pe loc. Iar Mintuitorul recu- noaste acest mod de vindecare atunci cind zice : «Cine s-a atins de hainele Mele ? caci am simt,it o putere care a iesit din Mine» 234 . Dupa cum, dar, cind e vorba de trupuri, unele exercita o atracfie fireasca asu- pra altora, cum este piatra magnetica asupra fierului, si ceea ce numim nafta, asupra focului 235 , s-ar putea ca tot asa si credinta puternica sa atraga minunea dumnezeiasca. De aceea s-a zis : «daca vet,i avea cre- dinta cit un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia : muta-te de aici dincolo si se va muta» 236 . Dar Matei si Marcu ni se pare ca au vrut sa arate mai clar superioritatea puterii dumnezeiesti, care poate sa actioneze si intr-un mediu de necredinta, fara ca pentru aceasta sa aiba aceeasi putere ca si in fata celor care beneficiaza de minune, cind eel dintii (Matei) a zis nu ca «n-au facut minuni din cauza necredintei», ci ca «acolo nu a facut multe minuni», in timp ce Marcu a zis : «E1 nu a putut face acolo nici o minune», insa nu a ramas numai cu atita, ci a adaugat ca «punindu-si miinile peste citiva bolnavi, i-a vindecat» 237 , pentru ca puterea care era in El biruia necredinta chiar si in astfel de conditii. Dupa parerea mea, chiar si cind e vorba de bunuri materiale, munca agricola nu poate fi suficienta la pregatirea recoltei daca nu conlucreaza si grauntele care se seamana, iar ceea ce e mai important este felul in care se fac pregatirile solului, dupa voin|a celui care rinduieste si duce la indeplinire toate cum se cer, ca sa nu mai vorbim ca nici pamintul in care se insaminteaza nu ar fi de ajuns lucrat daca mai intii Provi- denta dumnezeiasca n-ar fi facut sa incolteasca si sa creasca plantele din pamint chiar si atunci cind nici nu fusese lucrat, ceea ce s-a intimplat insa numai o singura data, atunci cind a spus : «sa dea pamintul din sine verdeata, iarba cu saminta intr-insa dupa felul si asemanarea ei» 238 ,■ tot asa, fara credinta bolnavului nici «lucrarea facerii de minuni» 239 nu-si arata roadele sale in vederea vindecarii, ba nici credinta, oricit de mare ar fi ea, nu d& rezultate daca nu intervine si ajutorul puterii dum- nezeiesti. Ceea ce este scris despre intelepciune aplica la credinta si Maxim Marturisitorul, iar mai tirziu de isiha$ti, fiecare din ei aducind puncte de vedere specifice. A se vedea K. Rahner, Le debut d'une doctrine des cinq sens spiri- tuels chez Origene, in «Revue d'ascetique et de mystique», 13 (1932). 233. Mc. 5, 28. 234. Lc. 8, 46. 235. Inca Pliniu eel Batrin (1st. nat. XXXVI, 25, 129) admira puterea de atractie a magnetului asupra fierului precum si a naftei (sau petrolului) asupra focului. Probabil ca de la el (sau din repertoare contemporane de popularizare) s-a informat ?i Origen. 236. Alt. 17, 20. 237. Mc. 6, 5. 238. Fac. 1, 11. 239. / Cor. 12, 10—11. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 49 la diferitele virtuti, intorcind textul in felul urmator : «Caci chiar cind ar fi cineva desavirsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, va fi socotit ca nimica toata» 240 , sau s-o formulam altfel : «oricit ar fi de desavirsit omul in intelepciune, printre fiii oamenilor, daca-i va lipsi intelepciunea care vine de la Tine, el tot va fi socotit drept o nimica toata» 241 , sau inca o formulare : «$i daca omul ar fi desavirsit in dreptate si in alte virtuti, — daca-i lipsesc dreptatea si celelalte virtuti care vin de la Tine, el va fi socotit o nimica toata». Asadar, «inteleptul sa nu se mindreasca cu intelepciunea sa, nici eel puternic cu taria sa» 242 , caci ceea ce este vrednic de lauda nu este al nostru, ci e «un dar de la Dumnezeu» 243 ,• asa e si cu intelepciunea care vine de la El si puterea care vine de la El si tot asa si cu toate ce- lelalte virtuti. C. A REfNVIAT oare ioan In persoana lui iisus? XX «In vremea aceea a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus si a zis slujitorilor sai : «Acesta este loan Botezatorul» 244 (acelasi lucru este si la Marcu 6, 14 si Luca 9, 7). Ce inseamna afirmatia lui Irod si a citorva iudei ? Numeroase erau, intre iudei, deosebirile de credinta : unele erau gresite, de pilda cele marturisite de saduchei 245 in legatura cu invierea mortilor (care dupa parerea lor nu mai invie), apoi in legatura cu inge- rii, a caror existentS o tagaduiau, dar mai cu seama talmaceau, in chip aiegoric, numai acele Scripturi care le favorizau parerile si despre care sustineau ca nu contin nici un adevar istoric ; altele erau juste, de pilda invataturile profesate de farisei in legatura cu invierea mortilor, caci ei sustineau ca intr-adevar mortii vor invia. Ceea ce vrem sa aratam aici, in legatura cu aceastS problems, este sa stim daca tot o parere gresita sustineau, in legatura cu sufletul ome- nesc, Irod precum si unii din popor, despre care ziceau : acest loan (Bo- 240. Harul, credinta ?i faptele bune sint factorii care contribuie la mintuirea omu- lui. Origen da fiecSruia din ei ponderea cuvenita, mai ales c& subliniazS In mod deo- sebit libertatea voii omene$ti. A se vedea ?i De principiis III, 1, 19 etc. 241. Int. Sol. 9, 6. 242. let. 9, 22. 243. El. 2, 8. - 244. Mt. 14,' 1—2 ; Mc. 6, 14 ; Lc. 9, 7. 245. Despre saduchei se spune in Faptele Apostolilor 23, 8 «saducheii zic ca nu este Inviere, nici inger, nici duh (adica suflet), iar fariseii marturisesc si una si alta». Unii spun ca saducheii n-ar admite cartile biblice, declt Pentateuhul, ceea ce e, desigur, exagerat. A se vedea Migne, P.G., 13, 885 si R. Girod, op. cit., p. 236. 4 — Origen, Scrieri alese II 50 ORIGEN, SCR1ERI ALESE tezatorul), pe care nu demult il omorisem, sa fi inviat oare din mor^i dupa ce i s-a taiat capul, sa-si fi luat acum un nume nou, eel de Iisus, si sa aiba in el puteri atit de mari cum se aratasera mai inainte lucra- toare in loan ? Cum ar putea fi cu putinta ca «un om» atit de cunoscut de toata lumea si vestit in toata Iudeea, despre care se spunea ca este «fiul teslarului» si al «Mariei», avind pe cutare si pe cutare de ha\i si de surori, sa nu fie altul decit loan, al carui tata fusese Zaharia, iar mama Elisabeta, care nici ei nu fusesera niste necunoscuti in popor ? Se poate ca oamenii de jos, care credeau despre loan ca «el era cu adevarat proorocul» 246 , si care erau atit de numerosi incit fariseii se in- grozisera, caci ei nu lasau sa se in];eleaga ca ar spune vreun cuvint care n-ar fi pe placul poporului, trebuind sa raspunda la intrebarea : «botezul lui loan a fost din cer sau de la oameni ?» 247 probabil stiau ca el ar fi fosi fiul lui Zaharia. Poate ca unii auzisera si de aratarea din templu, cind arhanghelul Gavriil se infatisase lui Zaharia. Cum ar fi deci cu putinta, fie ca ar fi fost vorba de Irod sau de unii oameni din popor, sa se vehiculeze parerea gresita ca loan si Iisus nu ar fi doua persoane deosebite, ci ar fi vorba numai de loan, care ar fi inviat din mor^i dupa ce i s-a taiat capul, si si-ar fi luat numele Iisus ? Poate se va spune ca greseala schimbarii numelui 248 ar fi fost cea care a facut pe Irod si pe unii din popor sa creada ca eel care, prin nasterea sa, fusese inainte loan, s-a sculat din morti si ar trai in persoana lui Iisus. Dar, o astfel de greseala n-are nici un temei sa fie crezuta, daca ne gindim la diferenta de sase luni dintre nasterea lui loan si cea a lui Iisus. PSrerea lui Irod se baza, mai curind, pe altceva = «Minunile care se faceau, inainte, de Ioan» 249 ar fi trecut acum in Iisus si asa s-ar ex- plica de ce poporul credea ca, in reaiitate, in persoana lui Iisus s-ar as- cunde tot loan Botezatorul. Si s-ar putea formula urmatorul rationa- ment : dupS cum «cu duhul si cu puterile lui Ilie» 250 iar nu pentru per- soana lui proprie s-a spus : «acest om este Hie, eel ce va sa vina» 251 (caci duhul si puterea lui trecusera in persoana lui loan), tot asa credea si Irod 246. Mc. 11, 32. 247. Mt. 21, 25. 248. In text ^eu5o5o£ict t^« iiezevauniax&aBwS, termeni de la care Fericitul leronim ?i impqratu] Iustinian au pornit acuzind pe Origen ca ar fi sustinut metempsihoza, adica credinta in trecerea succesiva a sufletelor prin reincarnari in plante, animale §i oameni, pentru a se purifica. Or, Origen e departe de a§a ceva, cum putem constata $i in prologul Comentarului la loan (in acest volum), in Com. in Rom. V, 1 Migne, P.G., 14, 1015 — 1016 ; VI, 9 ; Migne, P.G., 14, 1686—1687, apoi in Contra Celsus IV, 17, dar mai ales in Comentarul la Evanghelia dupa loan unde revine adeseori combStind pe Platon, pe Vasilide. pe unii iudei etc. 249. Mt. 14, 2. 250. Lc. 1, 17 : Suvafjus, in sens de putere sau lucrare miraculoasa. 251. Mt. 11, 14. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 ca puterile miraculoase, care lucrasera in loan si care se facusera pre- zente la Botez si in invatatura lui — caci de fapt «Ioan n-a facut nici o minune» 252 — s-au aratat acum prezente in Iisus prin minunile Sale ui- mitoare. Se va mai spune ca au formulat o astfel de presupunere si cei care au spus ca in Iisus s-a aratat un nou Hie «sau altul dintre proo- roci» 253 , sau chiar ca «un prooroc din cei vechi a inviat» 254 . In schimb, nu merita nici o atentie parerea celor care au spus ca Iisus «este prooroc ca unul din prooroci» 255 . Tot asa de gresit este si cu- vintul scris in legatura cu Iisus, fie ca ar fi fost pronuntat de Irod, fie de altcineva. Dimpotriva, eu cred mai apropiata de adevar parerea ca loan a venit «cu duhul si cu puterea lui Ilie», asa cum s-a spus de catre unii in legatura cu loan si cu Iisus. Moarfea celui din urmd dintre prooroci Dar, intrucit am invatat mai intii ca dupa ispitire «Iisus auzind ca loan a fost intemnitat, a plecat in Galileea» 256 , iar in al doilea rind, ca loan, care pe atunci era in temnita, fiind informat despre activitatea lui Iisus, a trimis pe doi din ucenicii sai sa-L intrebe : «Tu esti Cei ce vine, sau sa asteptam pe altul ?» 257 si, in sfirsit, in al treilea rind, ca Irod spu- sese despre Iisus : «Acesta este loan Botezatorul ; el s-a sculat din morti» 258 si cum, pe de alta parte, nu ni s-a dat nici o indicate prin care sa cunoastem felul in care murise loan Botezatorul, Matei a fost dator sa istoriseasca si el, acum, ca si Marcu, a carui istorisire e aproape ace- easi. Cit despre Luca, el a trecut sub tacere cea mai mare parte din amanuntele care privesc acest eveniment. XXI lata cuvintele evanghelistului Matei : «Caci Irod prinzind pe loan, 1-a legat si 1-a pus in temnita» 259 . In legatura cu aceasta problems mi se pare ca, dupa cum «toti proo- rocii ;si Legea au proorocit pina la Ioan» 260 , si ca dupa el s-a sfirsit harul profetic in sinul Iudeilor, tot asa si puterea celor care domnisera peste popor si care aveau drept chiar sa osindeasca la moarte, a durat 252. in. 10, 41. 253. Mt. 16, 14. 254. Lc. 9, 8. 255. Mc. 6, 15. 256. Mt. 4, 12. 257. Mt. 11, 3. 258. Mt. 12, 2. 259. Mt. 14, 3. In original axi&sxo — 1-a depus, 1-a aruncat In temnita, 1-a pus la arest. 260. Mf. 11, 13. 52 ORIGEN, SCR1ERI ALESE pina la loan si dupa nedreapta ucidere a celui din urma dintre prooroci de catre Irod, regelui Iudeilqr i s-a luat dreptul de a mai putea oslndi la moarte. Caci, daca Irod n-ar fi fost lipsit de acest drept, nu Pilat ar fi fost eel care ar fi pronuntat sentinfca de moarte impotriva lui Iisus, ci Irod impreuna cu «arhiereii si cu batrinii poporului» ar fi putut da sin- guri sentinta dupa judecata 261 . Cred ca atunci s-a implinit cuvintul lui Iacob catre Iuda : «Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cirmuitor din coapsele sale, pina ce va veni Impaciuitorul, Caruia se vor supune popoarele» 262 . $i poate ca aceasta putere a fost luata de la Iudei atunci cind Providenta dumnezeiasca a dat prin invatatura lui Iisus pasune poporului sau pentru ca, chiar daca Iudeii i s-ar fi opus, puterea lor sa nu mearga pina acolo incit sa dea mortn pe credinciosi, sub pretext ca asa prevedea Legea. Asadar, «Irod prinzind pe loan, 1-a legat si 1-a pus in temnita» 263 ducind la indeplinire un gest care insemna, pe masura puterii lui si a rautatii poporului, inlantuirea si oprirea cuvintului proorocului, pe care il oprea sa mai fie «vestitor al adevarului», cum fusese inainte. Toate acestea le savirsea Irod «pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau, caci loan ii zisese : Nu ti se cuvine s-o ai de sotie» 264 . Acest Filip era «tetrarh al Itureei si al tinutului Trahonitidei» 265 . Or, unii socot ca Filip murise nelasind decit o fiica, iar Irod luase in casatorie pe «Irodiada, sotia fratelui sau», intr-o vreme cind legea ingaduia o astfel de unire, in cazul cind nu exista urmas de gen barbatesc. Dar, fiindca lipsesc orice marturii in legatura cu moartea lui Filip, sintem de parere ca gestul lui Irod a insemnat o faradelege mai mare si mai potrivnica Legii, caci el si-a luat de sotie pe femeia unui frate aflat inca in viata 286 . XXII De ce a fost omorit loan ? Investit cu libertatea de propovaduire profetica si fara sa se fi lasat ingrozit de faptul ca Irod era rege, loan n-a vrut sa dea inapoi nici 261. Mt. 27, 1. A se vedea si comentarul din Migne, P.G., 13, 888—689 §i R. Girod, op. cit., p. 244 — 245 in legatura cu aceasta problems. Origen isi expune parerea sa, In legatura cu pierderea puterii de catre Irod, si in Epistola catre Iuliu Atricanul, ci. Migne, P.G., 13, 890. 262. Fac. 49, 10. Citatia prezinta deosebiri intre originalul ebraic si Septuaginta. Migne, P.G., 13, 891. 263. Mt. 14, 3. 264. M(. 14, 3 — 4. 265. Lc. 3, 1. Informatie gresita. Nu Filip era tetrah, ci un alt fiu al lui Irod eel Mare, cum zice Iosif Flaviu, Ant. Iud. XVIII, 5, 1 (citat dupa R. Girod, op. cit., p. 246). 266. Daca Filip mai era sau nu in viata e greu de spus, zice insusi Origen. Ori- cum, teologii si juristii acuza de crima pe Irod pentru calcarea legii. A se vedea notele din Migne (ibid.). R. Girod, ibid. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 53 cind a fost ameninjat cu moartea, neputind sa taca in fata unei f&rS- delegi atit de mari, ci, deplin convins ca vorbeste in numele lui Dumne- zeu, a zis lui Irod : «nu ti se cuvine sa tii pe femeia fratelui tau, de aceea nu poji s-o iei de sotie» 267 . Atunci «Irod prinzind pe loan, 1-a legat si 1-a pus in temnita», dar n-a indraznit sa opreasca cu totul «cu- vintul proorocesc» 268 , nici sS-1 facS s& disparS din mijlocul poporului. Dar femeia regelui Trahonitidei, care e o intrupare a invataturii celei rele si patimase, s-a folosit de jocul unei fiice care purta acelasi nume cu ea 269 , iar miscarile ei gratioase au incintat pe Irod, care iubea intor- sSturile patimase ale trupului, asa incit din pricina ei s-a ajuns la inla- turarea din sinul poporului a acelui cap proorocesc. Pina aici miscarile poporului evreu par in conformitate cu Legea si erau aceleasi ea si ale fiicei Irodiadei. Cu toate acestea dansul ei era cu totul potrivnic dansului stint, pe care nu 1-ai putea refuza fara sa auzi apoi mustrarea : <(V-am cintat din fluier si n-ati jucat» 270 . Ei dan- seaza pentru o zi a nasterii, intr-o vreme cind stapineste peste ei o in- vat&tura destrabSlata si pentru ca miscarile lor sa incinte o astfel de in- vafatura. Or, unul din inaintasii nostri 271 f cercetind in cartea Facerii istorisirea privitoare la ziua nasterii lui Faraon, a ajuns la concluzia cS numai eel pacatos face astfel de serbari, caci numai el iubeste astfel de miscari patimase ale trupului. In ce mS priveste, indemnat de notita acestui scriitor, nu am descoperit, in cercetSrile mele, nici un drept care sa-si fi serbat ziua nasterii. Iar Irod e si mai nedrept decit Faraon : in- tr-adevar, daca din prilejul sSrbatoririi zilei sale de nastere, Faraon a dat mortii pe mai marele pitar 272 , Irod ucide pe loan, cu toate ca «nu s-a ridicat intre cei nSscuti din femei nici unul mai mare decit loan BotezS- torul» 273 , iar Mintuitorul vorbeste despre el asa : «ce-ati iesit sa vedeti ? sa vedeti un prooroc ? Da, zic voua, si mai mult decit un prooroc» 274 . Cu toate acestea trebuie sa multumim lui Dumnezeu caci, cu toata dispa- ritia darului proorocesc din mijlocul poporului, un har mai inalt decit toate cele ale proorocilor s-a raspindit peste popoare prin mijlocirea lui Iisus, Mintuitorul nostru «ajungind intre cei morti slobod» 275 . Pentru 267. Mt. 14, 4 ; Mc. 6, 18. 268. // Pt. 1, 19. 269. Ios. Flaviu spune (Ant. Iud. XVIII, 5, 4) ca ea se numea Salomea. 270. Lc. 7, 32. 271. E vorba de Filon din Alexandria (De ebrietate 209, 389 M), despre ale carui tending moralizante am mai vorbit si in alt loc (vol. I). Filon este eel dintli care face apropierea intre Faraon si Irod. 272. Fac. 40, 22. 273. M*. 11, 11. 274. Mt. 11, 9. 275. Ps. 87, 4. 54 ORIGEN, SCR1ERI ALESE ca, «desi a fost rastignit din slabiciune, prin puterea lui Dumnezeu este inca viu» 2 ™. JudecS ce fel de popor este acesta care examineaza felul mincSru- rilor curate si necurate, dar in schimb dispretuieste proorocia pusa pe tipsie drept hrana ! Iudeii nu mai au de acum pe «capetenia tuturor pro- orocilor» 277 , caci ei sint impotriva vestirii fundamental a oricarei pro- orocii, care este Hristos Iisus. Iar taierea capului proorocului mai e pri- lejuitS side un juramint, pe care mai bine ar fi fost sS-1 fi jurat fals decit sS-1 fi respectat. Intr-adevar, nu se poate compara greseala de a face un jurSmint usuratic si a cSlca acest juramint pe motiv de usuratate, cu greseala de a ucide un prooroc pe motivul ca-ti tii juramintul ! Dealtfel nu-i singurul motiv al taierii capului, ci pentru ca erau de fata si oaspeti care, desigur, preferau moartea proorocului decit rami- nerea lui in viaja. Stind la masa ospatului ei se hraneau, totodata, din aceeasi invataturS ticaloasa, care stapineste peste iudei si care tresalta de bucurie la serbarea nasterii ei. Poate ca, intr-o zi, vei folosi acest text impotriva celor care fac astfel de jurSmint usuratic, pe care, totusi, vor sS-1 respecte, desi e plin de faradelege, spunindu-le ca nici un ju- ramint nu-i bine sa-1 tinem asa cum 1-a tinut Irod. Dar, sa bagi, totodata, de seama ca Irod il da mortii pe loan nu la lumina zilei, dupS o jude- cata curata, ci in adincul unei temnite. Tot asa si azi nu la lumina zilei tSgaduie^te poporul iudeu proorociile, ci o face, pe cit posibil, in tainS, iar necredinja lor e dovedita. Caci, dac§ ar fi crezut in Moise, ei ar fi crezut si in Iisus 278 , si daca ar fi crezut in prooroci, ar fi urmat si pe Cel pe care aceia L-au proorocit. Dar, fiindca nu au vrut sa creada in El, inseamna cS nici in ei nu vor sa creada, retezind, dupa intemnitare, «cu- vintul proorocesc» si nemaipastrind decit un cuvint mort, care nu mai are nimic «sanatos si farS prihana» 279 , caci nu-1 mai inteleg 280 . In schimb, noi crestinii avem pe Iisus intreg, caci s-a implinit proorocia care zicea despre El : «nu I se va zdrobi nici un os» 281 . XXIII Iisus luge de prigoand «$i venind ucenicii» lui loan sa-i inmorminteze ramSsitele «s-au dus sa dea de stire lui Iisus. $i Iisus S-a dus de acolo intr-un loc singuratic» 282 , 276. // Cor. 13, 4. 277. In original. 278. A se vedea mai sus, X, 18. 279. Tit 2, 8. 280. Semnificativ5 juxtapunere intre «cuvintul proorocesc» cre.?tin si «credinta moar}3 a 'udaismului». 281. In. 19, 36. 282. Mf. 14, 12—13. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 55 la neamuri, iar dupa disparitia proorocilor mult,imile II insotirS, venind dupa El, pe jos, din cetati, de pretutindeni. La vederea muHimilor «I s-a facut mila de ei $i a vindecat pe bolnavii lor» 283 , dupS care a hran.it din citeva piini binecuvintate si inmultite pe cei ce-L urmasera. «Iar Iisus anzind S-a dus de acolo, cu corabia, in loc singuratic, fe- rit» 284 . Textul acesta ne invata ca trebuie, pe cit se poate, sa ne ferim din calea prigonitorilor si «din toat& asteptarea poporului» 285 , care din pricina Logosului s-a indreptat impotriva noastra. Aceasta ar fi, rntr- adevar, atitudinea cea mai cuminte, iar atunci cind putem sta departe de primejdii ar fi lucru necugetat si fortat din partea noastra s& mergem sa le cautam 286 . Dealtfel, cine s-ar indoi ca sa se fereasca de astfel de primejdii, cita vreme insusi Iisus nu numai ca S-a retras in urma celor intimplate lui loan, ci ne da si noua aceasta invat,atura : «clnd v& urmaresc pe voi in cetatea aceasta, fugit,i in cealalta» 287 ? Asadar, daca fara vina noastra ne apare vreun necaz, trebuie sa-1 infruntam cu mult curaj si incredere ; cu toate acestea, daca este cu putint& sS-1 ocolim, ar fi o indraznealS prea mare dacS n-am face-o. Dar intrucit, in urma celor spuse, trebuie sa cercetam textul si intr-un inteles mai inalt, zicem cS proorocia fiind prigonita si nimicita la iudei, din cauza cS la ei erau in mare cinste cele legate de nasterea trupeasca §i ca sa rasplateasca gesticularile desarte, care, daca le judecam dupa adevar, sint lipsite de farmec si sint exagerate, cu toate cS dupa parerea capeteniilor rSutatii si a oaspetilor lor ele ar fi fermecatoare si placute, — Iisus se retrage din Jam in care proorocia a fost prigonita si osindita. El s-a dus «fn loc singuratic», care era lipsit de temple ale lui Dumnezeu, la neamuri, pentru ca Cuvintul lui Dumnezeu, dupa ce s-a luat o data domnia de la acesti oameni si a fost «data neamului care va face roadele ei» 288 , se afia in mijlocul acestor «neamuri» si datorita Lui sa fie «mai multi fiii... celei fara de bSrbat» 289 , aceea care nu avusese parte nici de inv&tStura Legii si nici a proorocilor, decit ai «femeii care are bSrbat», adica" Legea. 283. Mt. 14, 14. 284. Mt. 14, 13. Pe bun5 dreptate, retragerea (avotKcipTjon) de care vorbeste textul lui Origen aici (?i In multe alte locurl ale operelor lui) poate fi socotitS ca etap5 prim5 a vie^ii monahale, H. Crouzel, On'gene precurseur du monachismc, in «Theologie et la vie monastique», Paris, 1962. 285. Fapte 12, 11. 286. Se §tie ca Celsus acuza pe cre^ti'ni de lasitate (I, 65), dar, cu toate c5 a scris Indemn la martiiiu, Origen recomanda prudenta 51 evitarea masurilor hazardate, de aceea nu-i de mirare c3 In Apologia despre iug& (trad. St. Bezdechi, Cluj, 1925, p. 79 s.u.) Sf. Atanas'ie pare a se fi inspirat din aceste rinduri. 287. Mt. 10, 23. 288. Mt. 21, 43. 289. Is. 54, 1. Poate tot de dragul de a talmaci In sens alegoric ?i moral acest pasaj, si altele de felul lui, s-a obisnuit Origen s8 asemene Biserica cu o «v5duv5» (ca in // loan 1, 1), pe cind sinagoga aseamana cu «femeia care are bSrbat (— legea)». 56 ORIGEN, SCR1ERI ALESE Dumnezeu-Cuvlntul printre neamuri Dar, inainte, cind Logosul era printre Iudei, nu se afla in aceleasi conditii ca intre neamuri. S-a mai spus ca intr-o corabie, adica in trupul Sau, «s-a dus de acolo in loc singuratic» dupa ce a auzit de uciderea proorocului. Sosit in acest loc, Iisus era «in loc singuratic» pentru cS cuvintul SSu era retras, iar invat&tura Sa cSuta sS intilneasca obiceiurile si ideile primite printre aceste neamuri 290 . Atunci multimile acelor neamuri crezind cS (Dumnezeu)-Cuvintul a venit sa locuiasca in pustia lor, care era «in loc singuratic», dupS cum am amintit mai inainte, au venit dupa El, lasindu-si cetatile lor proprii, fiecare parSsindu-si tra- ditiile superstitioase ale patriei lor si imbratisind legea lui Hristos. Dar ei II urmau pe jos, nu «cu corabia», caci nu cu trupul, ci cu sufletul lor gol si cu libera lor vointS, indemnati de Cuvintul, au pornit pe urma «chipului lui Dumnezeu» 291 . $i iatS cS Iisus le iese in intimpinare, caci ei nu sint inca in stare sa vina la El, pentru ca, amestecati cu «cei din afara», sS-i introduca" inlauntru si pe ei . $i sint numeroase multimile «din afara» in intimpinarea carora a iesit insusi Cuvintul lui Dumne- zeu. Raspindind asupra lor lumina salasluirii Sale, El ii vede si, cu cit ii vede mai mult, cu atit ii par mai vrednici de milS, si pentru ca acum se aflS in mijlocul acestui fel de oameni, El, de care nu se poate lega suferinta, sufera 292 acum din pricina iubirii Sale de oameni, emotia punind stSpinire pe inima Lui, incit nu numai ca I-a fost mila, ci «le-a si vindecat pe bolnavi» 293 de diferitele si variatele boli izvorite din rautate. XXIV Bolile suiletulai Daca ai vrea sa vezi de cite feluri sint bolile sufletesti, atunci te rog sa iei seama la zgirciti, la ingimfati, la pederasti ca si la cei robiti 290. La irat-erpretarea figurata a lui Origein, inaltimiile mumtilor s ; ,imbolizeaza inal- timiie morale ale cunoa$terii, ale iubirii, pe cind regiunile joase sint platitudinile vletii, gustul pentru viaja de placed. A se vedea in volumul prim Omilia II la Cintarea Cintd- rilor, apoi Omilia XI la Ieremia etc. Intr-un fel, a?a interpreteazS Origen si «trecerea la neamuri», acolo in «locuri retrase», mergind «pe jos», iar nu in corabie. 291. // Cor. 4, 4. 292. A se refine jocul de cuvinte ite7co\8ev 6 aitaMc ( — sufera Cel nepatimitor). Se stie ce va insemna in literatura filocalica virtutea nepatimirii (orndfteia) .M. Viller u. K. Rahner, Aszese u. Mystik in der Viiterzeit, Freiburg i. Br., 1939, p. 77 etc. W. Volker, Das Vollkommenheitsideal bei Orlgenes, Tubingen, 1931, p. 153. 293. Mt. 14, 14. DIN COMENTARUL LA EVANGHEL1A DUPA MATEI 57 de pofta femeiasca 294 , pentru cS dupa ce i-a vazut pe acesti oameni prin- tre multimi, L-a prins mila de ei si i-a vindecat de boli. Cu toate acestea nu trebuie sS credem ca orice pacat e o boalS, ci boala e numai aceea in care sufletul intreg e coplesit de patima. Asa putem vedea cazul zgircitilor, care sint stSpiniti cu totul de pofta banului, care cauta nu- mai sa pSstreze si s& adune ,• tot asa cei ingimfati §i dornici de m&rire, care stau cu gura c&scatS asteptind lauda multimii si a celor simpli. Tot asa sa gindesti si despre celelalte boli de care am amintit si altele inca din categoria lor. Intrucit, explicind textul : «a vindecat pe bolnavii lor», am spus ca nu orice p3cat e boalS, se cuvine sa cautam in ScripturS temeiuri si pentru aceasta deosebire. $i intr-adev&r, adresindu-se corimtenilor vinovati de mai multe paeate, Pavel scrie : «De aceea, multi dintre voi sint neputinciosi si bolnavi si multi au murit» 295 . Asadar, ia seama c§ in acest text conjunctia «si» care uneste si amestecS pe unele cu alte diferite pacate, numind pe unii neputinciosi, pe altii bolnavi (ceea ce insemneaza c§ acestia sint mai mult decit neputinciosi), pe cind altii — deosebiti de ambele categorii de mai inainte — sint morti. C&ci, cei care, din pricina neputintei lor sufletesti, se lasa sa alunece spre o oare- care patima, fara sS fie cu totul robiti de un anumit pacat, cum sint cei bolnavi, aceia nu sufera decit de sl&biciune. In schimb, cei care in loc sa iubeasca pe Dumnezeu «cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul» iubesc banul, mSrirea desarta, patimile trupesti cu femei ori cu baieji desfrinati, aceia sint atinsi de un rau mai mare decit o simpla slabiciune si sint, intr-adevSr, bolnavi. $i sint cu totul morti cei care, atunci cind ar trebui s§ fie atenti si sS privegheze duhovniceste, nu sint asa, ci in urma ticalosiei lor isi adorm liberal arbitru si atipesc in gindurile lor, — acestia sint cei care «visind, i$i pingaresc trupul, leapSda stapinirea si hulesc maririle ceresti» 296 . Intrucit dorm letargic, acestia ramin in mijlocul realitatilor, prada vederilor desarte si viseazS parcS cu ochii deschisi, ferindu-se de ade- varata stare de veghe si l&sindu-se inselati de visari desarte. Tot despre ei e vorba si intr-un loc din Cartea proorocului Isaia : «Dupa cum eel flSmind viseaza ca mSnincS si se trezeste tot cu stomacul gol si dupS cum eel insetat viseaza ca bea si se trezeste istovit si insetat, tot asa se va intimpla cu multimea de popoare care vor merge sa atace Ierusali- mul» 297 . Chiar dacS ai socoti drept abatere explicarea noastra la diferen- 294. Pentru conceptia morals a lui Origen a se vedea mai ales H. Crouzel, Virgi- nite et mariage selon Origene, Paris-Bruges, 1962, p. 122. 295. / Cor. 11, 30. 296. Iuda 8. 297. Is. 29, 8. 58 ORIGEN, SCR1ER1 ALESE tele dintre neputinciosi, bolnavi si morti, asa cum reiese ea din textul paulin al Epistolei catre Corinteni 298 , pe care am citat-o, noi am facut aceasta digresiune pentru ca am vrut sa aratam ce insemnatate duhov- niceasca se poate da cuvintelor «si a vindecat pe bolnavii lor». XXV Nu pofi minca piine decit dupa ce te-ai vindecat Mai departe cuvintul Evangheliei spune : «Iar cind s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis = locul este pustiu si vremea iata a trecut ; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mincare» 2 ". Sa bagam de seama, mai intii, ca avind de gind sS dea ucenicilor «piinile binecuvintarii» 300 , pentru ca sa le imparta multimilor, El «a vin- decat bolnavii lor» 301 , pentru ca odata insanato?iti sa se poata im- partSsi din aceste piini ale binecuvintarii, caci, cei care sint inc& bolnavi nu sint in stare sa primeasca piinile binecuvintarii lui Iisus. Dar, in afara de aceasta, daca cineva, in loc sa asculte de cuvintul : «Sa se cerce- teze fiecare pe sine insusi si asa sa manince din piine» 302 , trece cu ve- derea aceasta observatie si se impartaseste la intimplare «din piinea si din potirul Domnului», unul ca iCBla fie ca siabeste, se imbolnaveste sau, ca sa zicem asa, naucit de puterea acestei piini, poate chiar muri. DIN CARTEA A XI-A 4. PRIMA INMULTTRE A PlINILOR I Ucenicii vor ca Iisus sd dea drumul multimii «Iar cind s-a facut seara, ucenicii au venit la Domnul», adica la sfir- situl veacului, atunci cind se poate spune ca «este ceasul eel de pe urma» 303 , de care se vorbeste in epistola Sfintului loan. Neintelegind 2S8. Aluzie la hrana vJrtoasa $i la laptele duhovnicesc (I Cot. 5, 7), dar mai ales la «mintea lui Hristos» (2, 16), tot atitea temeiuri la induhovnicire. 299. Mt. 14, 15. 300. / Cor. 10, 16 apxos, itoti^piov ttjs zuXofiat, termen special pentru Euharistie. A se vedea mai incolo : XI, 14. 301. Mt. 14, 14. 302. / Cor. 11, 29. 303. / In. 2, 19. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 59 ce avea sa faca Cuvintul, ei «I-au zis ca locul este pustiu», caci bagasera de seama ca lipseste Legea si cuvintul sfint in multimi. Ba inca mai adauga : «$i vremea iata a trecut» 304 , ca si cum ar fi trecut deja timpul potrivit Legii si proorocilor. Poate ca ei vorbeau asa pentru ca se refe- reau, in limbaj duhovnicesc, la loan ca a fost ucis, la Lege si la prooroci, care duraserS pina la el si care acum fncetaserS. Vremea a trecut, spun ei, si pe aici nu gSsim de mincare pentru ca nu-i vreme potrivita pentru ea, care sa fi fScut ca cei ce L-au urmat in pustiu sa fie pusi sub ascul- tarea Legii si a proorocilor. $i ucenicii continuS : «Da drumul multimi- lor» pentru cS dacS nu pot sa-si mai cumpere de mincare in cetati, sa-si cumpere macar de prin sate, care erau locuri mai dispretuite. Ucenicii vorbeau asa intrucit nu-si inchipuiau ca dupa incetarea literala a Legii si a proorocilor, multimile vor descoperi o hrana excep- tionala si noua. Cit despre Iisus, baga de seamS c& El rSspunde uceni- cilor aproape strigind si intr-un grai limpede : Credeti voi ca daca multimea aceasta numeroasS, care are nevoie de hrana\ se indeparteaza de Mine, o va gasi prin sate mai usor decit la Mine ? ori in intilnirile cu mai multi, nu numai de la orase, ci si de la sate, o vor afla ei mai curind decit daca vor rSmine linga Mine ? lata, v-o spun, ca pentru ceea ce credeti ca le lipseste, nu trebuie s§ piece, pentru ca de Mine, despre care voi credeti c& nu sint in stare sa-i hrSnesc, tocmai de Mine au ei trebuinta, si aceasta impotriva a tot ceea ce v-aji asteptat voi. C&ci, in- trucit, prin invatatura Mea v-am dat puterea sa impartasiti hrana duhov- niceasca celor ce due lipsa de ea, sa stiti ca de acum voua vi se cade sa dati mincare multimilor care Ma insotesc. Doar voi aveti, intrucit ati primit-o de la Mine, puterea de a satura multimile si daca v-ati fi dat seama ati fi inteles ca Eu sint in stare sa le satur si mai bine, asa incit nu Mi-ati fi spus : «da drumul multimilor ca s8 se duca sa-si cumpere mincare». II Cele cinci piini ?i doi pe$ti FiindcS Iisus daduse ucenicilor puterea de a satura si pe altii, le-a zis : «Dati-le voi sa manince» 305 . La rindul lor, ucenicii, fara sa t3ga- duiasca puterea ce li s-a dat de a impartasi si altora piine, se simt totusi prea lipsiti si neputinciosi sS hraneasca pe cei ce insotisera pe Iisus, caci ei nu vad ca, luind fiecare piine si fiecare cuvint, Iisus le 304. Mt. 14, 15. 305. Mt. 14, 16. 60 ORIGEN, SCRIERI ALESE face sa creasca atita cit voia, incit da din destul celor pe care vrea sa-i hraneascg. Ceea ce obiecteaza ei este : «Nu avem aici decit cinci piini si doi pesti» 306 . S-a folosit numarul cinci pentru ca probabil in grai ascuns 307 cele cinci piini sfnt simturile <(duhovnicesti» ale Scripturii, care din pricina aceasta sint In numar de cinci ca si cum ar fi cinci simturi ale omului 308 , iar cit despre cei doi pesti, ei arata sa fie cele doua infelesuri, eel grait si eel launtric 3o9 , dupa cum tot asa de bine ar fi vorba despre hrana gustatS de simturi in Scripturi, ori poate chiar de cuvintul ajuns pina la ei in legatura cu Tatal si cu Fiul. De aceea a si «mincat din- tr-un peste fript», dupa inviere 31 °, primind o bucata din mina apostolilor si luind din ceea ce puteau anuria «in parte» din invatatura privitoare la Tatal. lata dar ce am putut descoperi in legatura cu semnificatia celor cinci piini si doi pesti, dar poate ca cei ce ar putea talmaci mai bine decit mine cele cinci piini si cei doi pesti vor ajunge in aceasta pri- vinta la o explicare mai deplina si mai potrivita 3l1 . Cu toate acestea trebuie sa notez ca apostolii Matei, Marcu si Luca spun ca au cinci piini si doi pesti, farS sa specifice daca-i vorba de piini de griu ori de orz. Singur loan vorbeste de piini de orz, si poate ca aceasta e pricina pentru care apostolii nu spun ca au deja piinile, ci, potrivit acestui evanghelist, spun ca «este aici un baiat care are cinci piini de orz si doi pestisori mici» 3I2 . Or, cita vreme ucenicii nu adu- sesera la Iisus cele cinci piini si cei doi pesti, ei nu crezusera si nici ele nu se inmultisera si nu putusera satura o multime atit de rnare de oameni. Dar, dupa ce Mintuitorul «le-a luat», a ridicat mai intii ochii spre cer, facind parca prin agerimea privirii sa coboare de sus o putere care avea sa patrunda piinile si pestii destinati sa sature pe cei 5000 de oameni, dupa care a binecuvintat cele cinci piini si cei doi pesti, fa- cindu-le sS creasca si sa se inmulteasca prin cuvint si binecuvintare, iar in al treilea rind le-a frint impartasindu-le si dindu-le ucenicilor, pentru 306. Mt. 14, 17. 307. GrSirea enlgmatica (aivtoao^-evoi, atvt7fia) o pasiune cunoscuta a lui Origen, dupa cum se poate convinge oricine din indicii grece$ti ai editiei berlineze a operelor lui Origen. 308. Alta pasiune a ermineuticii lui Origen : simbolismul numerelor, a se vedea J. Danielou, Origkne, Paris, 1948, p. 187. 309. Expresiile xpoyoptx6v si EvBiaftexov erau frecvente la stoici (Plutarh, Filon etc.) Cf. R. Girod, op. cit., p. 270. 310. Lc. 24, 42. 311. Modest, ca de cele mai multe ori, Origen afirma ca unii mai capabili ((j.5XXov SuvafiEvoi) pot explica mai deplin semnificatia piinii si a pestilor. Se stie ca in sec. Ill, In catacombe, cele doua alimente erau simbolul Euharistiei, H. Marucchi, Elements d'ar- cheologie chretienne : Itlneralre des catacombes, Paris-Rome II, (1903), p. 156. 312. In. 6, 9. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 61 ca acestia sa le dea multimilor. $i atunci piinile si pestii i-au saturat in asa fel incit au mincat cu totii, ba nici n-au reusit sa manince toate piinile care fusesera binecuvintate 313 . Caci ceea ce ramasese, dupa ce s-au saturat multimile, n-a fost numai ceea ce le-a fost pus la dispo- zitie, ci si ceea ce era in mina apostolilor, care au ajuns sa si strings farimiturile ramase pentru ca sa le puna in cosurile pline cu resturi, al caror numar era tot atit de mare cite erau si neamurile lui Israel. Doar asa e scris in legatura cu Iosif in Cartea Psalmilor «miinile lui au robit la cosuri» 314 , iar in legatura cu ucenicii lui Iisus : «au strins rama- sijele de farimituri in douasprezece cosuri», umplindu-le, dupa cite cred, nu pe jumatate, ci pina la virf. Pina acum (si cred ca si pina la sfirsitul veacului) cele douasprezece cosuri pline de farimituri din «piinea cea vie» 315 , pe care multimile nu sint in stare sa le consume, ramin la indemina ucenicilor, spre a le pune inaintea multimilor. Cei ce mincasera din cele cinci piini, inainte de a se fi umplut cele douasprezece cosuri cu resturi, aveau un numar comun cu cifra cinci 316 , caci ei au fost cei dintii care ajunsesera la saturarea cea sim|itoare si de aceea ei au implinit numarul de cinci mii, sau chiar oaspetii se bucurasera de aceasta mincare simtitoare pen- tru ca si ei o primisera de la Cei ce-si inaltase privirea spre cer, Care le-a binecuvintat si care le-a frint ; si acestia nu erau nici copii, nici femei, ci numai barbati. Caci, cred ca exists deosebiri si intre mincarurile cele simtitoare, si anume multe au in vedere pe cei ce «au lepadat cele ale copilului», in vreme ce altele, pe cei care sint inca «prunci trupesti» in Hristos. Ill Bdrbatf, copii $i femei lata ce as fi vrut sa va spun in legatura cu cuvintele : «Cei ce mincasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii» 317 , pasaj care poate avea un inteles indoit : ori ca cei care au mincat erau barbati ca la cinci mii, §i in acest caz nu vor fi fost printre participan|i nici un copii si nici o femeie, ori ca barbatii erau ei singuri cinci mii, 313. Ca de atltea ori, Orlgen afirmS §i aici eficacitatea sfintitoare 5i puterea co- ple$itoare a Harului, Incit multimile n-au ajuns sa manince toate piinile (jxt) X(Dpouoa) 314. Ps. 80, 5. 315. In. 6, 35. 316. §i aici si in alte parfi (Horn, in Lev. Ill, 7) Orkjen sus(ine doctrina celor cinci simturi 317. Mi. 14, 21. 62 ORIGEN, SCR1ERI ALESE iar femeile §i copiii vor fi fost pe deasupra. Asadar, unii au inteles ceea ce am zis noi in primul caz, ca nici copiii si nici femeile mi vor fi avut acces la ceea ce crescuse si se inmultise incepind de la cinci piini si de la doi pesti. Dar, s-ar putea obiecta ca multi fusesera cei care mincasera si se impartasisera din «piinile binecuvintarii», pe masura vredniciei si a capacitate lor 318 , cei care se invrednicisera sa fie numarati dupa exem- plul Israelitilor la virsta de 20 de ani, cum spune Cartea Numerilor, si acestia erau barbati ; iar cei care nu era socotiti in felul acesta sa fie recenzati si sa socoteasca ca in rindul lor erau copiii si femeile. Dar te rogsa intelegi in chip alegoric 319 cuvintul «copil», pornind de la citatul din I Corinteni 3: «n-am puitutsava vorbesc ca unor fiinte duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos» 320 , iar cuvintul «femei» ca in textul: «V-am logodit unui singur barbat, ca sa va infat-isez lui Hris- tos, fecioara neprihanita» 321 , combinat cu ceea ce e scris ?i in alt loc : «Cind m-am facut barbat am lepadat cele ale copilului» 322 . IV Locul oaspefilor de la inmultirea piinilor Dar s& nu lasam neexplicat citatul : «$i poruncind sa se aseze mul- timea pe iarba si luind cele cinci piini si cei doi pesti, si privind la cer, a binecuvintat si, fringind, a dat ucenicilor piinile, iar ucenicii, multi- milor. $i au mincat toti» - )23 . Ce pot insemna cuvintele «si a poruncit tuturor acestor multimi sa se aseze pe iarba» si ce invatatura vrednica de porunca lui Iisus am putea scoate din acest pasaj ? Eu cred ca atunci cind «a poruncit multimilor sa se aseze pe iarba» a putut afirma, in intelesul cuvintului lui Isaia : «Tot trupul este ca iarba» 324 , ca trebuie sa supunem trupul si sa stapinim «dorinta carnii» 325 pentru ca in felul acesta sa se impartaseasca din piinile binecuvintate de Iisus. Exista, apoi, mai multe feluri de oameni dornici de hrana impartasita de Iisus, caci nu toti au cautat sa guste din aceleasi invataturi ?i cred 318. %ax'a$iav xai Buvatfju'v, condijia umnna la primirea darurilor, idee scumpa lui Origen ca §i ideologiei isihaste de mai tirziu : «aratindu-le lor marirea Ta pe cit li se putea» (troparul Schimbarii la fat3). 319. In originalipoTCoX6ifEi,expresie obi?nuita in scrisul lui Origen, dupS cum am vazut ?i in alte locuri. A se vedea studiile introductive ?i indicele volumelor. A se vedea si indicele Migne, P.G. 14 sub «allegoria». 320. / Cor. 3, 1. 321. // Cor. 11, 2. 322. I Cor. 13, 11. 323. Mt. 14, 19—20. 324. Rom. 8, 6. 325. Is. 40, 6. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 63 c& aceasta e pricina pentru care a scris evanghelistul Marcu : «Si Domnul le-a poruncit sa-i aseze pe to^i cete, cete, pe iarba verde. Si au sezut cete, cete, cite o suta si cite cincizeci» 326 , iar evanghelistul Luca zice : «Iar Domnul a zis catre ucenicii Sai : Asezati-i jos, in cete de cite cinci- zeci» 327 . Caci trebuia ca cei ce aveau sa-si afle odihna in mincarea data de Iisus sa fie grupafi ori in unitati de cite o suta, numar sfint si rezer- vat lui Dumnezeu S28 din pricina monadei, fie de cite cincizeci, numar care presupune iertare dupa taina anului Jubileu, care avea loc tot la cincizeci de ani, si a Cincizecimii. Iar dupa parerea mea, cele douaspre- zece cosuri se aflau acolo dupa numarul ucenicilor, carora li se spusese : «Voi veti §edea pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece semintii ale lui Israel" 329 . Si tot asa s-ar putea spune ca e o taina ca tronul celui care judeca semintia lui Ruben, sau ca tronul celui ce judeca semintia lui Iuda si asa mai departe sa fie in acelasi timp drept cos de hrana a lui Ruben, a lui Simeon, a lui Levi. Dar descrierea nu ne in- gaduie, acum, sa iesim din subiectul nostru ca sa urmarim ceea ce se leaga de cele douasprezece semintii, §i fiecare din ele in chip deosebit, si sa spunem ce reprezinta fiecare semintie a lui Israel. V Iisus saturd multimea inainte de a-i da drumul Ceea ce ne-a silit sa facem acest ocol e pasajul citat mai inainte, in care se spune ca a desparfit pe ucenici de multime «silindu-i sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe t&rmul celalalt, pina se va da drumul multimilor» 330 , caci mulfimile nu puteau pleca pe tarmul din fata, in- trucit, din motive duhovnicesti, oamenii acestia nu erau evrei, ceea ce inseamna «locuitori de pe alt tarim» 331 . Lucrul acesta fusese rezervat ucenicilor lui Iisus, care trebuiau sa treaca pe tarmul din fata, depasind «ceea ce se vede» si ceea ce e trupesc, caci sint «trecatori», si sa ajunga 326. Mc. 6, 39 — 40. 327. Lc. 9, 14. .,',■' 328. In legatura cu «sfin{enia» unor numere incepind cu monada (prin care se exprima unitatea din Treime) si continuind cu decada, ecatontada ( — 100) revine Origen in multe din scrierile sale, caci el cauta semnifica(ii $i simbol in toate. Asa in De prin- cipiis I, 6 (ed. Koetschau, p. 21), Com. in Math. XIV, 5 (Migne, P.G., 13, 1195) etc. A se vedea si Migne, P.G., 13, 918—919 etc. 329. Mi. 19, 28. 330. Mt. 14, 22. 331. In original 'EPpcuoi omves Ip^ijveuoNtai itspatmoi, ceea ce dupa acelasi Origen s-a taimacit : «iste ergo populus etiam Hebraeus dicitur, quia transiit de Aegypto ad terram repromissionis», Migne, P.G., 13, 914. Desigur, el folosea exprimarea filologica pentru a afirma una duhovniceasca : «depasind ceea ce se vede si ceea ce-i trupesc... spre a ajunge la ceea ce-i netrecator, de pe celalalt t3r!m». 64 ORIGEN, SCR1ERI ALESE ei cei dintii la «ceea ce-i nevazut» si «netrecator» 332 . Asadar, pentru multimi a fost destula binefacerea pe care o primisera de la Iisus, intrucit ele fiind atit de numeroase, n-au putut fi trecute pe partea cealalta, ci a trebuit sa fie slobozite de cStre Iisus. Aceasta «slobozire», nimeni n-are puterea s-o dea decit singur Hristos, intrucit nu este cu putinta sa fie cineva slobozit pina nu a gustat din piinile binecuvintate de Iisus, dupS cum tot cu neputinfa este ca cineva sa guste din acele piini fara ca Iisus sa le fi poruncit s-o faca si «sS se aseze pe iarb&», cum am vazut mai inainte. Dar nici n-ar fi cu putinta asa ceva daca multimile n-ar fi insotit pe Iisus, parasindu-si cetatile, cind s-a retras El «in loc singuratic». $i cu toate ca ucenicii ll rugasera sa dea drumul multimilor, El n-a facut-o inainte de a-i satura din piinile binecuvintarii, insa le da drumul, dar numai dupa ce «a silit ucenicii sS intre in corabie» si le-a dat drumul atunci cind ele se aflau jos, caci acest Jmut era ses, in schimb El s-a urcat pe munte ca s3 se roage. VI Viafa cre$tind seamdnd cu o trecere pe mare Daca vreunul din cei mai simpli vrea sa se multumeasca cu simpla istorisire a trecerii Mintuitorului cu corabia pe mare, n-are decit s-o faca 333 . Dar noi, daca se va intimpla sS fim prinsi vreodata de necazuri neasteptate, sa ne aducem aminte ca Iisus ne-a silit sa urcam in corabie si ca doreste sa trecem, inaintea Lui, pe tarmul din fata. Caci e cu ne- putintS, pentru cine n-a invatat sa infrunte loviturile valurilor si ale vintului potrivnic, sa ajunga pina la tarmul din fata. Dar, dupa ce ne vom vedea inconjurati de greutati numeroase si coplesitoare, obositi de a putea naviga ou mijloace prea slabe, sa nu uitam ca ne aflam ca pe o corabie in mijlocul marii, zguduiti de valurile care ar vrea sa ne vada alunecind de la dreapta credinta sau de la alte virtuti. De aceea, dacS vom vedea din vreo parte furtuna relelor dezlantuindu-se impotriva noastra, sa ne gindim atunci ca poate si noua «vintul ne este impo- triva" 334 . Dar, daca vom sti sS trecem trei straji de izbelisti ale noptii intunecate care staruie in vremuri de incercSri 335 , nevoindu-ne cit 332. // Cor. 4, 18. 333. Are dreptate R. Girod (op. cit., p. 296) cind afirma ca Origen are multe pa- gini unde interpretarea lui se opreste la sensul literal al cuvintelor. «Cine vrea sa ra- mina numai la atita, n-are decit s-o faca !», spune el aici. Dar si cind continua, trecind la «adincire», graiul lui moralizant — atunci cind nu forjeaza nota — este foarte apropiat de om. 334. Mt. 14, 24. 335. Termenul Tteipaafxol («tentationes») revine foarte des in limbajul unui «lup- tator» ca Origen, J. Danielou, Origene, p. 202 s.urm. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE! 65 putem mai bine si priveghind ca sa ocolim «caderea de la credinta» sau de la altS virtute, prima straja reprezentind pe «stapiniitorul intuneri- cului» 336 §i al pacatului, cea de a doua pe fiul lor «potrivnicul, care se inalta mai presus decit tot ce se numeste Dumnezeu» 337 , iar cea de-a treia duhul de vrajmasie impotriva Duhului Sfint 338 , atunci sa fim siguri ca in clipa cind va veni straja cea de a patra, cind «noaptea va fi pe sfirsite si ziua pe aproape» 339 , va veni alaturi de noi si Fiul lui Dum- nezeu ca sa potoleasca marea, pasind pe valurile ei. $i, cind vom vedea pe Dumnezeu-Cuvintul apropiindu-se, vom fi inca spaimintati pina cind vom in|elege clar cS este Mintuitorul, Care plecase in surghiun printre noi, si crezind ca vedem o fantoma, vom striga cuprinsi de teams, dar El ne va vorbi indata : «Indrazniti ! Eu sint ; nu va temefi !» 540 La aceste cuvinte, de asigurare, poate se va mai afla printre noi vreun Petru insufletit de o mai mare dragoste, in drum «spre ceea ce este desavirsit», dar departe inca de a fi ajuns acolo, care va cobori din corabie, stiindu-se scapat de primejdiile care-1 zguduisera. $i, de la bun inceput, in dorinta de a porni in intimpinarea lui Iisus, o va porni pe apa, dar credinta lui fiind inca plapinda, iar el stapinit inca de ezitare cind vede «puterea vintului», il va cuprinde groaza si va in- cepe sa se scufunde. Totusi, se va izbavi si el din primejJie pentru c& va striga cu glas tare catre Iisus : Doamne, scapa-ma ! 3 " $i abia isi va fi sfirsit graiul si strigatul : Doamne, scapa-ma ! ca Dumnezeu-Cuvintul ii va si intinde mina, venindu-i intr-ajutor si apucindu-1 in clipa in care va incepe sa se scufunde, nu fara a-1 mustra pentru putlna lui credinta si pentru indoielile lui. Dar sa iei aminte ca Mintuitorul nu-i va zice : «necredinciosule», ci «putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit ?» si aceasta pentru ca avea o oarecare credinta, dar a frint-o in inteles opus ei. §i, dupa aceea, Iisus si Petru vor urea din nou in corabie, vintul se va potoli, iar insotitorii, intelegind din ce primejdii au scapat, I se vor inchina nu numai zicind : «Tu esti Fiul lui Dumnezeu» 3i2 , cum au 336. Ei. 6, 12. 337. II Tes. 2, 4. 338. Are dreptate comentatorul editiei Migne (P.G., 13, 920 — 924) ca triada du- hurilor rele, de la cele trei straji, e vazuta de Origen aici ($i in alte locuri) ca tot atitia du^mani ai persoanelor Sfintei Treimi, un tata, un fiu ?i urn duh al rautatii, care la Pave' se nume^te Antihrist. 339 Rom. 13, 12. 340. Ml. 14, 27. 341. Mt. 14, 30. 342. Mt. 8, 29. 5 — Origen, Serieri alese II 66 ORIGEN, SCR1ERI ALESE zis cei doi indraeiti, ci «cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu» 343 , asa cum spusesera tocmai ucenicii urcaji in corabie, pentru ca eu nu cred s-o fi spus al^ii decit ucenicii. DUMNlEZEUL EVANGHELIEI E ALTUL DEClT CEL AL LEGII? Nu este lipsit de interes sa cercetam textul folosit, in chip gresit, de cei ce pretind ca Dumnezeul Legii nu-i acelasi cu Cel al lui Iisus Hristos din Evanghelie 344 . Acestia spun ca Tatal din cer al lui Iisus Hristos nu-i luptatorul 345 celor care cred ca pot cinsti pe Dumnezeu dupa Legea lui Moisi. Iisus insusi a zis ca fariseii, care cinsteau in Dumnezeu pe Creatorul lumii si al Legii 346 , erau «un rasad pe care nu 1-a sadit Tatal eel din ceruri» si care, pentru acest motiv, «va fi smuls din radacina» S47 . Ei ar mai putea adauga ca, daca ar fi Tatal lui Iisus Cel care a condus si care a inradacinat poporul iudeu «pe muntele moste- nirii sale, in locul pe care 1-a facut salasluire» 348 , Iisus n-ar fi zis despre farisei ca orice «rasad pe care nu 1-a sadit Tatal, cel din ceruri, va fi smuls din radacina». La acestea raspundem si noi ca toti cei care in urma tilcuirii gresite a ceea ce este in legatura cu Legea n-au fost «rasad al Tatalui ceresc» pentru ca si-au orbit mintea prin aceea ca n-au crezut in adevar, si au dat ascultare rautatii, lasindu-se inriuriti de cel care s-a facut «stapini- torul acestei lumi», care s-a proclamat Dumnezeu si care din aceasta pricina e numit, cum spune Sfintul Pavel : «stapinitorul acestei lumi» 349 . Dar sa nu-ti inchipui cumva ca Sfintul Pavel ar spune ca acela ar fi cu adevarat Dumnezeul nostru : caci, dupa cum nu poate fi pintecele dum- nezeul celor care din dragostea pentru placeri se inchina pintecelui mai mult decit lui Dumnezeu, chiar daca Sfintul Pavel il numeste «dumne- zeul lor» 350 , tot asa, fara sa fie Dumnezeu, «stapinitorul acestei lumi», despre care Mintuitorul zice «acum stapinul acestei lumi a fost judecat» S51 , e numit dumnezeul celor care n-au primit «duhul in- fierii» 352 , care ar face din ei «fii ai veacului de dincolo si ai invierii 343. Mt. 14, 33—34. 344. Origen are in vedere aici pe gnostici, mai ales pe Marcion, despre care am mai vorbit adesea. A se vedea sj aici, mai sus, la X, 12. 345. Mt. 21, 40; In. 15, 1. 346. Demiurgul. 347. Mt. 15, 13. 348. /e?. 15, 17. 349. 7/ Cor. 4, 4. 350. Fil. 3, 19. 351. In. 16, 11. 352. Rom. 8, 15. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA MATE1 67 din morti» 353 , ci au ramas tot fii ai veacului de acum. Tot asa sint, chiar daca am spune-o pe ocolite, si lamuririle pe care le-am crezut de trebuinja in legatura cu cuvintele : «ei sint orbi care vor sS c&lciu- zeasca pe orbi» 354 . Caci, ce credeti, la cine s-a referit cu aceste cu- vinte ? Desigur ca la farisei, pentru ca «dunmezeul acestei lumi a orbit mintea lor» 355 pentru faptul ca sint fara credinta, nevrind sa creadS in Iisus Hristos, fapt care i-a orbit in asa fel, incit «nu mai stralucea in ochii si in inimile lor lumina Evangheliei maririi dumnezeiesti de pe fata lui Hristos» 356 . $i nu numai ca trebuie sa ne ferim a ne lasa in- drumati de oameni care, stiindu-se orbiti, isi dau seama ca au nevoie de cineva sa-i indrume pentru ca inca n-au ajuns sa poata zari cu ochii, ci, mai ales atunci cind e vorba de oameni care vor sa Indrume pe al|ii in credinta cea s&natoasa, trebuie sa fim atenti la cine plecam urechea cintarind cu grija cuvintele lor, de frica de a nu ne lasa condusi dupS pofta intunecata a unor orbi, care nu sint in stare sa inteleaga teme- iurile adevaratei credinte, incit sa nu ajungem si noi insine niste orbi prin neputinta noastra de a pricepe adevaratul sens al Scripturilor, si amindoi, conducator si condus, sa cadem in groapS. §1 IN BISERICA SE SAVlR?ESC VINDBCARI $l cind ii vezi in adunarea a ceea ce numim mai indeobste Biserica, aruncati parca in spatele ultimilor credinciosi ai ei, ca si cum ar sta la picioarele trupului lui Iisus a5; , catehumenii care apar fiecare cu surzenia lui, dar care cu vremea sint vindecati potrivit cuvintului lui Iisus, atunci nu vei gresi daca vei spune ca astfel de oameni, dup3 ce au urcat pe munte cu multimile Bisericii, acolo unde se afla Iisus, au fost pusi la picioarele Lui si au fost ingrijiti de El atit de bine, incit multimea din Biserica se mira de binefacerile care se faceau celor cu- prinsi de asa mari neputinte, incit puteau spune «cei oare mai inainte erau schiopi umbla, iar surzii si mutii graiesc maririle lui Dumnezeu» 358 . 353. he. 20, 35. 354. Mt. 15, 14. 355. // Cor. 4, 4. 356. II Cor. 4, 6. 357. Dupa cum am vazut mai sus (X, 19) unde este vorba de «atingerea» fizicS a Logosului, aici e vorba de «trupul lui Iisus». Desigur lucrurile trebuie intelese In chip tainic. H. de Lubac, Histoire et Esprit, p. 214 $.u. Mereu aceea^i tema a celor cinci simturi, prin care «se percep» realitStile Duhului. 358. Mt. 11, 5. 68 ORIGEN, SCR1ERI ALESE Si schimbarile acestea in bine nu se intimplau numai in trupuri, ci si in cele sufletesti, cum spune proorocia lui Isaia, care zice : «Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gingavilor» 359 . $i nu sint intimplatoare cuvintele din acest text «schiopul ca cerbul va sari», ci vom zice ca nu este fara folos comparatia dintre cerb, animalul curat si dusmanul serpilor al caror venin nu-1 poate suporta, si dintre cei care au fost mai inainte schiopi si care, datorita lui Iisus, salts acum ca cerbii. Cuvintul se va implini in masura in care vedem cum vorbesc surzii si mu^ii, cum spune Scriptura : «si limpede va fi limba gingavilor» sau mai bine acolo unde se scrie «voi surzilor, de acum sa auziti, iar voi orbilor, privifi si vedeti ! » 36 °. $i au ce vedea, acum, orbii cind «din marimea si frumusetea fapturilor po^i sa cunosti, bine socotindu-te, pe Cel care le-a zidit» S61 si cind «cele nevazute ale Lui se vad de la face- rea lumii, intelegindu-se din fapturi» 362 , ceea ce vrea sa spuna ca datorita lor ei vad si inteleg, acum, totul limpede. 359. Is. 35, 6 360. Is. 42, 18. 361. Int. Sol. 13, 15. 362. Rom. 1, 20. DIN OMILIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA STUDIU INTRODUCTIV Se stie cd, pentru a ldmuri opinio publico, a primelor doud veacuri cum cd crestinismul nu-i o secta iudaicd, textul Evangheliei dupd Matei a fost citat mai des decit al tutuioi celorlalte trei la un loc *. Tot asa de cu- noscut este si faptul cd, pentru a interpreta cored invdfdtura biblicd despre divinitatea Logosului intrupat, pe care o denafurau dochefii si tot felul de gnostici iudaizanti si pagmi, Evanghelia dupd loan a )ucat un rol din cele mai importante. Origen era constient de aceste lucruri si, chiar dacd nu ni s-au pastrat integral Comentariile la textele acestor doi evanghelisti, el a confirmat totusi adevarul afirmatiei de mai sus. Nu $tim sd fi scris in vreun lei oarecare omilii sau comentarii speciale la Evanghelia dupd Marcu. In schimb — lucru din cele mai interesante — omiliile ?i fragmentele ce iormaserd opera de exegezd a lui Origen la Evanghelia dupd Luca vor exercita cea mai puternicd influentd a ma- relui dascdl alexandrin asupra spiritualitdfii creatine, indeosebi apu- sene 2 . Poate cd acest tapt se datoreste si limbii deosebit de literare a lericitului Ieronim, lormd in care s-a pastrat cea mai mare parte din aceastd lucrare. Aceastd operd a circulat foarte de timpuriu in Apus, influenfind si cugetarea marelui teolog scolastic Bernard de Clairvaux, iar prin tipar s-a rdspindit incepind incd din 1512. Acum cjfeva decenii (in 1941) s-au descoperit noi iragmente grecesti 3 din forma originald a lucrdrii lui Origen si anume din Omilia a XXXV-a, si de atunci incoace, si altele. Motivul §i destinatarii scrierii. In mai multe locuri se adreseazd Origen catehumenilor cu vorbe ca acestea : «Cine v-a adunat 1. E. Massaux, Influence de l'Evangile de saint Mathieu sur la litterature chre- tienne avant Irenee, Louvain, 1950, p. 616. 2. F. Fouraier, in Origene : Homelies sur Luc, In coll. «Sources chretfennesB, No. 87, Paris, 1962, p. 91. 3. M. Rauer, Origines Lukashomilien, griechische Fragmente und lat. hieroni- mische Vbersetzung, in «Griechische christliche Schriftsteller» 35 (Berlin, 1941). Lucrarea a ap3rut si In editfa a Il-a In 1959. 70 ORIGEN, SCR1ERI ALESE pe voi in Bisericd pentru invatdtura ? Ce imbold v-a indemnat sa vd lasafi casele ca sd veniti la aceastd adunare ? Cdci desigui, nu noi sintem cei care am parcurs, una dupd alta, strdzile cdtre casele voastre, ci Tat&l eel Atotputernic, Care, piin puterea Sa cea nevazuta, a insuilat in inimile voastre, pe care le crede vrednice, aceastd dorinfa (poate chiar fdrd sd vd dafi seama de ea, sau fdrd sa vrefi) de a veni la credintd, ca unii care sintefi la inceputurile viefii crestinesti, cind primiti credinfa mintuirii cu fried si cu cutremur. Vd conjur, drept aceea, catehumenilor, sa pasifi fdrd fried pe urmele lui Hristos» 4 . Sau in alt loc .- «Vd conjur, catehu- menilor, cind veniti la Botez sd nu vd apropiafi nepregdtiti, ci sa facefi roade vrednice de pocaintd» 5 . «Si voua, catehumeni si catehumene, care vreti sd vd apropiafi de Botez, vi se adreseazd aceleasi cuvinte pe care le-a adresat loan Botezdtorul celor de la Iordan» 6 . Din aceste chemdri se deduce usor ca motivul redactdrii lor std in legaturd cu pregdtirea crestinilor in vederea intrarii in credintd, pentru care primirea Botezului era conditia si examenul eel mai serios. Desigur, insd, ca aceastd pregdtire nu avea in vedere numai pri- mirea Botezului. cum ar reiesi din cele trei omilii citate. O serie intreagd de alte probleme sint dezbdtute in celelalte omilii. In Omilia XXXII, 6, sint amintiti «credinciosi, femei, barbati, copii», cu un cuvint, tot felul de membri ai Bisericii. Si se stie, de pildd, din lucrarea lui Ipolit intitu- latd Traditia apostolica, cum cd instruirea catehumenilor dura cam 3 ani si cd in acest scop se citau exemple moralizatoare din cdrjiie Estera, To- bit, Iudita si mai ales din Jntelepciunea lui Solomon 7 . Dupd incheierea stagiului catehumenatului se fdcea examinarea atit morald, cit si inte- lectuald a candidatilor. Se vede cd tocmai la aceastd etapd se referd si aceste omilii ale lui Origen. Din lucrdrile clasice — e drept, din veacul al patrulea — ale lui Chiril de Ierusalim, Ambrozie de Milan si Niceta de Remesiana, ca si din alte surse, stim ca pregdtirea catehumenilor se incheia cu primirea Botezului si a celorlalte Sfinte Taine, primire care se fdcea in chip festiv de reguld la Pasti. Dupd cum vom vedea mai departe, exista si un motiv extern care a prilejuit popularizarea — de astddatd in traducere latind — a omiliilor dupd Luca : aparifia in anul 388 a traducerii operei lui Origen de cdtre sfintul Ambrozie al Milanului, traducere cu care fericitul Ieronim s-a declarat nemultumit, cum se spune in prefatd. 4. Omilia VII, 8 (In acest volum). 5. Omilia XXI, 4 (In acest volum). 6. Omilia XXII, 6 (in acest volum). 7. Hippolyte de Rome, La Tradition Apostolique, Paris, 1946, p. 46. DIN 0MIL11LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 71 Despre timpul ied.actd.iii omiliilor dupd Luca istoricul Adolf Hai- nack spunea cd ele «sint cele mai vechi omilii din cite a comentat Ori- gen» 8 . Lucruriie nu pai insd tocmai atit de simple. E diept cd in prolo- gul acestei lucrdri fericitul Ieronim mdrturiseste la un moment dat, pen- tm a preveni «croncdnitul unui corb de rdu augui» (sfintul Ambrozie, care inca a tradus si prelucrat din greceste parte din omiliile la Evan- ghelia dupd Luca), cd in omiliile sale Origen e «ca un copil care se joacd cu zarurile», pe cind in «lucrdrile de maturitate si de batrinefe, el se prezintd mai sen'os» 9 , ceea ce pe bund dreptate n-ar putea da temei cercetdtorilor sd suspnd cd Origen ar ii inceput redactarea acestor omi- lii inca de pe vremea cind era copil 10 . Eusebiu 11 ne da sd inlelegem cd Origen avea eel pufin 30 de ani pe vremea cind i s-a ingdduit sd pre- dice in adundrile bisericesti. Probabil Ieronim va ii vrut sd spund cd, in tinerefele lui, Origen jongla mai usor cu textele biblice 12 , pe cind mai tirziu, cind va scrie opere mai compacte si mai proiunde (Ilspi dpX&v, Kaxa KeXoou, Ilspi suXyjs etc.) el a iost mult mai matur. Mai curind credem cd s-ar putea stabili cronologia omiliilor de la Luca, luind de baza alte criterii. Se stie 13 , din Kara KeXoou 14 si din Isto- ria lui Eusebiu 15 , cd dupd plecarea lui Origen din Alexandria au fost situatii cind oamenii treceau cu indrdzneald si in numdr mare la cresti- nism, caci «Providenta a fdcut ca numdrul lor sd creased acum in liniste dupd ce pind atunci se iolosiserd toate mijloacele pentru a opri rdspin- direa lor». Or, o astiel de epocd istoricii n-o pot aila decit in timpul dom- niei lui Filip Arabul (intre anii 244 — 249). Origen afirmd l6 cd de acum tpersecutiile aparfin timpurilor indepdrtate», dar cd «din cauza unei rds- coale recente», mulfi se tern cd vremurile grele ar putea reveni din nou. Rdscoala despre care e vorba a iost identiiicatd cu cea a generaiuJui Pa- catianus, care a iost proclamat imparat la 1 aprilie 248, de legiunile de la Dundre si, cu toate cd miscarea lui a iost inabusitd in citeva luni, i-au urmat altele, una in Capadocia si alta la Emesa, in Siria l7 . Deducem de 8. Ad. Harnack, Die Chronologie..., II, 2, p. 45. 9. Prologus in homelias Origenis super Lucam evangelistam, ed. M. Rauer, op. cit., p. 2. 10. Th. Zahn, Die Predigten des Origenes fiber das Evangelium des Lukas, In «Neue Kirchliche Zitschrift» XXII (1911), p. 255. Dealtfel aluzia de «copilaresc» s-ar referi mai mult la Ambrozie. 11. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 19, 16, ed. cit., p. 241. 12. Homelles sur Luc, p. 79. 13. P. Nautin, Origene, Sa vie et son oeuvre, Paris, 1977, p. 61, 92. 14. VII, 26, p. 177 (ed. berlineza). 15. VI, 36, 1, p. 251—252. 16. KoTi K&ooo III, 15, p. 214. 17. M. Besnier, L'Empire romain de l'avenement des Sever es au concile de Nj'cee, Paris, 1937, p. 154 (citat dupa P. Nautin, op. cit., p. 372). 72 ORICEN, SCR1ERI ALESE Qi'ci cd opera Kaxa KsXoou aparfine acestor vremi : anul 248. In legdturd cu lnmormlntarea Mintuitorului, Origen spune (tot in Kaxa KsAaou 18 J : «vom trata despre ea in alte cdrtf, unde se va potrivi mai bine», lucru pe care-l si face in Comentarul la Matei 1 9 . Ceea ce trebuie sa mai re- Unem este insd iaptul cd, explicind, dupd Matei, patimile Domnului, Ori- gen citeazd toarte general si pe Marcu si pe Luca, pe cind in omiliile la Luca, propriu-zis, sint tratate numai pasaje speciiice acestuia, tapt pen- tru care el n-a dedicat lui Luca decit «5 tomuri», pe cind lui Matei, 25 de tomuri. S-ar putea deduce dec/ cd cele trei lucrari : Kata KsAaou, Co- mentarul la Matei $i Omiliile la Luca sa ii iost si ultimele lucrari ale lui Origen, datind 20 , cam jn ordinea In care le-am amintit, din anul 249. Desigur cd atunci va ii iost etapa de incheiere a ciclului, pentru cd incd in Comentarul la loan 21 el spunea : «in omiliile de la Luca am com- parat intre ele parabolele biblice si am cercetat ce insemneazd «prinz si ce insemneazd cind». Or, se stie cd si despre omiliile la Luca ar trebui spus, dacd nu ceva similar, mdcar ceva legat de predicile tinute de Ori- gen in Palestina. NumSrul ?i cuprinsul omiliilor la L'u c a. Fericitul Ieronim ne-a tradus 39 omilii, dar sigur cd eie au iost mai numeroase, dupd cum aratd diierite alte citate idcute atit de Origen, cit si de sfintul Ambrozie, care, si el, 1-a tradus in latineste, mai bine-zis }-a prelucrat intr-un mod propriu. Din ceJe 39 de omilii primele 33 cu- prind o explicare, cuvint cu cuvint, a pasajelor din Evanghelia dupd Luca, de la inceput pind la capitolul 4, versetul 27. Ar ii inexplicabil insd ca Origen sd fi omis, intre omiliile VI si VII, comentarea Bundvestirii (Lc. 1, 32 — 38), asupra cdreia stintul Ambrozie (care il urmeazd pind la acest ioc destul de strict pe Origen) vorbeste chiar pe larg 22 . Tot asa lip- sesc comentarii, intre omiliile XI si XII, pentru pericopa Lc. 2, 3 — 7 si intre omiliile XIII si XIV, pentru textul de la Luca 2, 17 — 20. Sd se ii pierdut vreme de aproape 150 de ani (intre 250 — 390) omiliile respective ori sd nu se ii compus ele ? Greu de crezut. Fericitul Ieronim nu ne spune. In schimb, siintul Ambrozie e sigur cd s-a inspirat dupd originalul gre- cesc. Sd fi fost cumva si acest original diierit de textul tradus de feri- citul Ieronim, cum aratd unele studii 23 , nu putem spune precis. 18. II, 69, p. 190. 19. In Matthaeum Commentariorum series, No. 143, Migne, P.G., 13, 1797. 20. Nautin, op. cit., p. 376 $i 411. 21. XXXII, 2, Migne, P. G., 14, 741. 22. Ambrosius, Expositio in Lucam, II, 14 — 18, Migne, P.L. 23. M. Rauer, Die lateinische Form der Homilien unci Hire Vorlage, in «Texte und Untersuchungen», Leipzig, 1932, p. 34 — 39. DIN 0M1L11LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 73 Pe de alta parte, ultimele 6 omilii (XXXIV— XXXIX) abordeazd pro- bleme din cele mai dileiite, fiind laid legatura cu cele dinaintea lor, dai 9i cu intreruperi intie ele. Asa, Omilia XXXIV comenteazd textul de la Lc. 10, 25—37 ; Omilia XXXV pe eel de la Lc. 12, 58—59 , Omilia XXXVI pe eel de la Lc. 11, 33 si 20—21 ; Omilia XXXVII pe eel de la Lc. 19, 29—40 ■, Omilia XXXVIII textul Lc. 19, 41—45, iar Omilia XXXIX textele de la Lc. 20, 27 — 40 si 21 — 26. Cum sd se explice lipsurile ? Sd ii ales Origen insusi numai pasajele respective ? sd ii iolosit Ie- ronim un alt original grecesc dupa care sd fi rezumat textul ? Greu de rdspuns. Insusi Ieronim mdrturiseste cd Origen a redactat peste 1000 de omilii din cele pe care le-a finuf ca predici in Cezareea Falestinei 2i . In Apologia despre Origen, Pamiil alirmase ca Origen "ti- nea predici aproape in iiecare zi, iar tahigraiii le inregistrau ca sd trans- mitd posteritdtii invdtdtura lor» 25 . O alta mdrturie este cea a istoricului Socrate, care consemneazd traditia Bisericii din Alexandria, conform cdreia «miercurea si vinerea se citeste din Scripturi, predicatorii le ex- plica si se sdvirseste tot ceea ce tine de adunarea bisericeasca, inclusiv celebrarea tainelor. Se pare cd in astlel de zile, de fiecare datd Origen predica» 26 . Dupa cum se cunoaste din Didahia celor 12 Apostoli 27 , din Traditia Apostolica a lui Ipolit 28 si chiar din scrierile lui Origen 29 , Bise- rica crestind a cunoscut pina la anii 200 obiceiul adundrilor duminicale, dar deja din sec. Ill s-a introdus traditia de a se tine slujbe in iiecare zi, desigur, cu explicarea cavintului divin, iar miercurea si vinerea sluj- bele se incheiau, ca si Duminica, cu liturghia euharistica. Mai mult, Du- minica se Jineau 3 omilii : la utrenie, la liturghie si la vecernie 30 . Revenind acum la omiliile lui Origen la Evanghelia de la Luca si td- cind o medie generald privind lungimea celor 39 omilii, afldm cd, una cu alta, ele ar cuprinde cam 8 verseie fiecare (primele 33 omilii ar da o me- die de 6 versete, restul de 6 omilii, cite 10 versete). Or, ca sd poatd ajunge sd se citeascd si sd se explice la rind textul tuturor celor patru Evan- 24. Epistola 84, 8, Migne, P.L. 25. Migne, P. G. 17, 545. 26. Socrate, Istoria bisericeasca, V, 22, Migne, P.G., 67, 636. 27. Cap. 14, in «Parinti ?i scriitori biserice?ti», vol. I, Bucuresti, 1979, p. 31. 28. Cap. 65 in colecfia «Parin(i ?i scriitori bisericesti», vol. II, Bucuresti, 1980, p. 70. 29. Cap. 39, in colectia «Sources Chretiennes», vol. 11, Paris, 1946, p. 123. Aici se subliniaza ca la adunarile de Duminica se tinea o predica dupa citirile biblice. 30. Horn. Gen. X, 3 ed. berlineza, p. 96, 15 : «Daca nu veniti zilnic la izvor, daca nu scoateti apa in fiecare zi, atunci departe de a putea adapa si pe altii, dar voi insiv5 veti patimi de «setea cuvintului lui Dumnezeu». In Omilia IV, 1 la Iosua (a se vedea locul respectiv in volumul prim din colectia noastra) se spune : «cind ai fost primit in numarul catehumenilor si ai inceput sa asculti de poruncile Bisericii, tu ai str5ba- tut Marea Rosie, obligindu-te in fiecare zi, ca si la asprimile din pustie, sa asculti Legile Domnului». 74 ORIGEN, SCR1ERI ALESE ghelii (care cuprind 3773 verse te) ar trebui sa presupunem 471 de pre- dict, ceea ce ar satisface o repartizare pe 9 ani dacd predicile s-ar fi finut numai Daminica, iar dacd eJe s-ar repartiza si pe miercuri si vineri (deci 156 predici pe an), am avea un rdstimp de 3 ani. $tim cd omiliile lui Ori- gen la Vechiul Testament sint mult mai lungi (cite 14 capitole una). Dupa cum am observat din textele traduse in volumul prim, reiese cd omiliile la Vechiul Testament se pneau in fiecare zi cite una, astfel cd intreg Vechiul Testament se termina intr-un ciclu de 3 ani. Tot asa se pare a fi lost cazul si cu predicile «Apostolului», adica la scrierile pau- line. In schimb, explicdrile la Evanghelii (si aici omiliile de la Luca sint ddtdtoare de ton prin scurtimea lor) veneau la rind de 3 ori pe sdptd- mind, mai ales in sdptaminile postului 31 . Dacd locurile din tomurile XXXII, 2 de la loan si XIII, 29 de la Matei, unde au fost citate omiliile de la Luca, nu spun nimic in privinta repartizdrii, intrucit ambele scrieri dateazd de la sfirsitul viefii lui Origen, in schimb omilia XVII, 11 de la Luca 32 ne spune : «imi amintesc cd am spus cind explicam cuvintele de la I Cor. 1, 2, cd e mare deosebire intre Bisericd si cei care cheamd nu- mele Domnuluh. Din citatul acesta deducem cd omiliile se Jineau pe ciciuri. In orice caz, activitatea predicatoriald a lui Origen e impresionantd. Am spus-o si in volumul prim cd omiliile asupra Vechiului Testament au fost finute inainte de cele asupra Nouiui Testament. Editorul beriinez a incercat sa caute o legdturd intre cele 142 fragmente grecesti, pe care le-a publicat la sfirsitul textului 35 , si traducerile (respectiv adaptdrile) sfintului Ambrozie si ale fericitului Ieronim. Se pare cd el a inciinaf sd recunoascd in prea multe din aceste fragmente paternitatea lui Origen 3i . In editia din 1959 el a fost mai pufin generos. Oricum, acolo unde ideile si forma de exprimare a acestor fragmente se intilnesc atit la sfintul Ambrozie, cit si la fericitul Ieronim, paternitatea acestor fragmente e un mijloc sigur de control. Mai grea e situatia fragmentelor grecesti rdmase netraduse nici de unul nici de altul 35 . Cercetdrile ulterioare credem cd vor putea aduce mai multe precizari 36 . Traducerea fericitului Ieronim s-a fdcut dupd cum se pare 37 intre anul 388, cind a fost redactatd traducerea sfintului Ambrozie, 31. Calculul acesta a fost fScut de P. Nautin, op. cit., p. 399 s.u. 32. Editia berlinezS a lui M. Rauer, p. 110. 33. Editia berlinezS, p. 232—284. 34. R. Devreesse, Sur Origkne, in «Revue biblique», Paris, 1953, p. 145 citat dupa Crouzel — Fournier — -Perichon, Orig&ne, Homelies sur S. Luc, p. 89. 35. Editia din «Souxces Chretiennes» publlca in anexe si textul grec insotit de traducerea franceza' a 91 de fragmente, p. 464 — 547. 36. Homelien zu Lukas, ed. M. Rauer, Leipzig, 1930, p. 1. 37. M. Rauer, op. cit, p. XIX. DIN OMIL11LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 75 si 392, anul cind fericitul Ieronim insird in epistolele sale llsta operelor lui Origen, inclusiv omiliile la Luca. Dupd cum reiese din prefafa lucrd- rii, fericitul Ieronim ironizeazd in stilul lui retoric si destul de brutal pe sfintul Ambrozie (poate si ca sa rdspundd «muncii copildresti» fdcute de sfintul Ambrozie atunci cind a tradus pe Origen a acceptat fericitul Ieronim sd traducd pentru distinsele doamne din protipendada Romei, Paula si fiica ei Eustochia, aceste omilii). De aceea el a luat in deridere si «compilatia Exaimeronului, imitind pe Origen, ca sa reiasd si mai mult cum a cdutat sd pdseascd pe urmele lui Ipolit si ale lui Vasile eel Mare» 3S . Pentru variitosul polihistor care a fost Ieronim, pind si pen- tru omiliile lui Origen, pe care-1 admira med, el nu gdseste altd caracte- rizare decit «in verbis luderet, in sententiis dormitaret». Cum sd expli- cdm iesirea contra slintului Ambrozie ? Poate sd fi provenit iesirile pa- timase din invidia si rdceala dintre saloanele pioase ale Marcelei si Mar- celinei 39 (aceasta din urmd sord a episcopului din Milan) intr-o vreme cind atlt Ieronim cit si Ambrozie (382 — 384) se aflau la Roma. Ambii cdutau sd arate in haind latind frumusefile adincii cugetdri crestine gre- cesti ; dar pe cind Ieronim era mai slefuit, Ambrozie era un «autodidact improvizaU, dar plin de temperament si de cdldurd, incit predica lui va cistiga si pe fericitul Augustin. Oricum, dacd s-ar face comparatie intre felul cum au infeles amindoi cugetarea lui Origen, desigur cd asprimea lui Ieronim ar pdrea eel pupn excesivd, comentarul episcopului de Milan nefiind numai un simplu plagiat dupd Origen 40 . Dar Ieronim ? Chiar dacd abundd in libertdti de exprimare, care nu se puteau intilni in textul lui Origen 41 , totusi stilul traducerii lui Ieronim este clar, fidel si viguros. Aceasta, chiar impotriva acuzelor care i s-au cdus de rivalul sdu, presbiterul Rufin de Aguileia 42 . Importanta omiliilor dupS Luca este deosebitd. Mai intii pentru cd sint singurele care s-au pdstrat si care au circulat in citeva zeci de variante, incepind din secolul VI si pind in secolul XV, fie in haina greacd, fie latind 4S . 38. Epistola 84, 7. 39. Ch. Duchesne : Histoire ancienne de l'Eglise, 11 (Paris, 1911), p. 564 — 565. 40. Fournier, op. cit., p. 73. 41. De pild5, expresiile ca verbul «latr3» din omilia XVI, 4 sau formularea re- torica din omilia II (ed. Rauer p. 16 si urm.) etc. 42. A se vedea Fournier, op. cit., p. 85 — 87. 43. M. Rauer (op. cit., p. XX — LII'I) prezinta expunerea privind traditia manu- scrisa a operei. Cele mai bune si mai multe manuscrise contin 39 omilii, dar exista $i o grupa de manuscrise care confin numai 36 de omilii. Rauer descrie 11 variante de manuscrise, din care 6 sint mai importante. Ele sint codici miscelanei ori frag- mente in Catene. 76 ORIGEN, SCR1ERI ALESE O important deosebitd o constituie laptul cd, incepind din sec. X — XI, omiliile au intrat in lecfionarele Bisericii apusene, exeicitind influenfa mai mare decit oricare alte omilii ale lui Origen asupia teo- logiei si cugetdrii creatine apusene. Omiliile XIV, XXI, XXII, XXIV si XXXII trateaza in special despre rolul Botezului in viafa crestina. In chip deosebit se resimte in aceste omilii evlavia cu care stia Origen sa vorbeascd despre Domnul Hristos. Dar tot atit de mult impresioneazd si descrierea luptei duhovnicesti impotriva satanei si, in general, a pdca- telor (omiliile XXX, XXXI). Despre irumusetea idealului de perfecfiune ni se vorbeste in omiliile VIII, XXXIX. S-a spus, pe bund dreptate u , cd, si dacd a fdcuf teologie adincd, sufletul acestui «generos», care a lost Origen, a ilustrat una din cele mai *populare» cariere de dascdl crestin, in orice caz, dintre cele mai induhovnicite. Credem cd si omiliile pe care le prezentdm aici in tra- ducere romdneascd ne vor convinge de acest adevdr. E d i \ i i 1 e «0 m i 1 i i 1 o r». Multd vreme omiliile lui Origen au fost singurele in Evul Mediu tirziu. Incd in 1512, Jacob Merlin scoate doud editii tipdrite la Paris, iar de atunci, atit in colecfia operelor lui Origen, cit si ale lui Ieronim, «OmiIiile la Luca» erau nelipsite. Cel mai des intrebuintatd a fost edifia lui Charles De la Rue, apdrutd in Paris la 1740, care publicd la urmd si fragmentele grecesti. Textul ei a fost reprodus si in colectia Migne (Patrologia graeca, Paris, 1862), cdrora s-au addugat in 1901 — 1910 si fragmentele grecesti. Cea mai bund editie a operelor fericitului Ieronim este cea scoasd de Dominic Valarsi, vol. VII, 1 Venefia 1769 ed. II. Cea mai modernd edi(ie a veacului XIX e cea scoasd in Berlin, la 1835, de C.H.E. Lommatsch, a cdrei paginaturd se reproduce §i in cea mai criticd editie, cea berlinezd (Origenes Werke, neunter Band : Die Homilien zu Lukas in der Obersetzung des Hierony- mus und die griechischen Reste der Homilien und des Lukas — Kom- mentars, editie ingrijita de Dr. Max Rauer, Leipzig, 1930, ediiia a 11-a 1959. In 1962, colectia "Sources Chretiennes» scoate, la numdrul 87, ulti- ma editie a traducerii latine, si paralel a celei franceze, la urmd avind si 91 de fragmente grecesti traduse si ele in franfuzeste. In traducerea noastrd am ales 16 din cele 39 omilii. Am luat de baza editia berlinezd, cea a lui J. P. Migne, precum si cea din 'Sour- ces Chretiennes». 44. G. Bardy, Un predicateur populaire au IH-e siecle, in «Revue apologeticfue» 45/1927, p. 513—526, 679-h698. Lucrarea a fost amplificata In a H-a editie In 1931 Si publicata in colecfia «Les moralistes chr6tiens». PREFATA FERICITULUI IERONIM INCEPUTUL PROLOGULUI PREA CUVIOSULUI PRESBITER IERONIM LA OMILMLE EVANGHELIEI DUPA LUCA EXPLICATE DE ORIGEN IERONIM CATRE PAULA $1 EUSTOCHIA Mi-afi spus acum citeva zile cd v-au cdzut in mind niste comentarii la Evanghelia dupd Matei si dupd Luca : cea dintii e lipsita de nerv si de stil, in a doua se jongleaza cu cuvintele in timp ce ideile sint somno- lente. In ciuda unor astfel de ileacuri, totusi mi-ap cerut sd vd traduc din greceste mdcar cele 39 omilii de la Luca, asa cum se alld in textul original al scumpului nostru Adamantius (Origen). Imi cerefi un lucru nepldcut si asemdndtor chinului de a scrie cum ii place altuia, iar nu cum ji-ar pldcea //e, dupd cum spunea Cicero 1 . Cu toate acestea am sd md apuc de lucru cit mai curind jntruclt nu-mi cereji ceva care ar in- trece puterile mele, mai ales cd intr-o vreme slinta noastrd prietend Blesila imi ceruse si ea nici mai mult, nici mai pufin decit sd traduc din Origen in limba noastrd latineascd cele 25 tomuri la Matei, cele 5 de la Luca si cele 32 de la loan ! Or, stifi bine cd o astiel de lucraie intrece atit puterile mele cit si timpul ce-mi std la dispozifie si mijloa- cele mele de lucru. lata insd cd trecerea pe care o aveti in fata mea si dorinta voastrd e mai puternicd, pentru cd astiel mi-am intrerupt stu- diile privitoare la Antichitatile evreie§ti ca sd pot dicta traducerea lu- crdrii pe care mi-o cere\i, intrucit o socotifi cd v-ar ii de folos cu toate cd ea provine de la altul, iar nu de la mine, si mai ales cd aud si despre croncdniiul unui corb de rdu augur, care-?i bate joe de coloritul peneloi tuturor celorlalte pdsdri, desi ale lui sint cu totul intunecate ! Dealtfel, drept raspuns la criticile acestuia marturisesc cd in omiliile sale Origen e ca un copil care jongleaza cu zarurile, pe cind in operele sale de maturitate si de bdtrinete e mai serios. Dacd voi gdsi de bine, dacd voi ii in stare si dacd Dumnezeu imi va ajuta sd traduc in latineste si aceste ultime lucrdri, desigur dupd ce voi termina lucrarea mea intreruptd, atunci vefi putea vedea, mai bine zis, prin voi, limba latind va putea lua la cunostinfd, cit de mari sint bogd- 1. Probabil din scrierea Ad iamiliares VIII, 1, citat dupa M. Rauer, op. cit., p. 1. 76 ORIGEN, SCR1ER1 ALESE tiile pe care ea nu. le-a cunoscut pina. acum ?i cit de man sint comoiile pe care incepe de acum sd le cunoasca. Mai mult, am dispus ca peste cjfeva ziJe sd vi se tiimita si niste comentaiii la Matei, unul ledactat de Ilarie, scriitor ioarte strdlucit, iar al doilea, de iericitul martir Victoria ; e drept, deosebite unul de celalalt, dai amindoua sciise sub inspirapa Duhului Sfint. Vd ve\i da seama astiel cita pasiune puneau si ai nostri in cunoasterea Sfintei Scripturi. SFIR9ITUL PROLOGULUI Inceputul omiliilor lui Origen, la Evanghelia dupa Luca, in numar de 39, traduse de Eusebiu Ieronim, omilii pe care Origen le tinea in cluminicile de peste an. Inceputul primei omilii. OMILIA I DelainceputulEvangheliei pina la cuvintele «...am gasit §i eu cu cale, prea puternice Teofil» 2 I In sinul poporului evreu au existat pe vremuri multi barbati care faceau proorocii. Dintre acestia, unii erau prooroci mincino^i, a?a cum era Anania, fiul lui Azor 3 . Altii, dimpotriva, erau prooroci adevarati. $i exista in popor un dar de a deosebi duhurile 4 in a§a fel incit prin mijlocirea acestor «prea destoinici chivernisitori» 5 unii erau primiti in rindul proorocilor, pe cind altii erau inlaturati. 2. Lc. 1, 1 — 4. De notat ca in unele manuscrise Indata dupa expresia «Teofile» urmeaza cuvintele : «dictae omiliae in diebus dominicis», adica «omilii rostite in zilele de Duminica». A se vedea cele spuse in studiul nostru introductiv, ci. M. Rauer, op. cit., p. 3. ler. 28, 1 — 17. Trebuie subliniat ca ?i sfintul Ambrozie i?i incepe traducerea tot in felul acesta (Expositio in Lucam, I, 1, 2, Migne P. L. 15). 3. Ier. 28, 1—17. 4. Darul de «a deosebi duhurile» (Staxpistc 7tvEU(xaTo)V, / Cor. 12, 4) sau de a deo- sebi binele de rau (Evr. 5, 14) sint expresdi adeseori intrebudntate de Origen (Omil. 3, 8, la Levit., Omil. 11, 2, la Iezechiiel etc.). 5. Expresia (toynfiot xpoTteCitat) = «chivernisitori iscusi^i» este un agrafon pe care nu-1 intilnim in Sfinta Scriptura, A. Resch, Ausserkanonische Schri'ttragmente, in «Texte und Untersuchungen», Neue Folge XV, 3/4 (Leipzig, 1906, ed. II, p. 112), in schimb este foarte raspindita in epoca post-apostolica (Constit. Apost. II, 36, 9 ed. Funk, Freiburg i. Br., 1902, II, p. 123) la Clement Alexandrinul (Strom. I, 28, 177, 2 Migne, P.G. 8, 924), dar mai ales la Origen (Comm. Math. XVII, 31 Migne, P.G. 13, 1573 DIN OM1L1ILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 79 Tot asa au existat si in vremea Noului Testament, cind multi «au incercat» a scrie evanghelii, dar nu to|i au fost primiti. $i stiti ca nu s-au scris numai patru evanghelii, ci un numSr mult mai mare, printre care au fost alese si predate bisericilor cele patru pe care le avem, dupa cum va instiinteaza inceputul Evangheliei dupa Luca, al carui text spune asa : «deoarece multi au incercat sa alcatuiasca o isto- risire...». Cuvintele «au incercat» contin o acuza tainica impotriva ace- lora, care, fara harul Duhului Sfint, au indraznit sa alcatuiasca si ei evanghelii. Cit despre Matei, Marcu, loan si Luca, ei nu numai ca au incercat» sS scrie, ci au si scris Evangheliile, fiind plini de Duhul Sfint 6 . Asadar, multi «au incercat sa alcatuiasca o istorisire despre faptele adeverite intre noi» 7 . II In timp ce Biserica are (in folosinta) patru Evanghelii, ereticii 8 au un numar foarte mare, din care una se intituleaza «Evanghelia dupa egipteni» 9 , o alta «dupa cei 12 apostoli». Ba si Vasilide 10 insusi a avut indrazneala sa scrie o Evanghelie si sa-i dea ca titlu numele sau propriu. Astfel, multi «au indraznit» sa scrie, dar numai patru Evanghelii au fost recunoscute canonic. Din acestea din urma trebuie scoasS invStatura, pe temeiul careia trebuie fixat crezul despre persoana Domnului si Min- tuitorului nostru. Eu stiu ca mai exists inca o Evanghelie numita ; si in alte locuri), iar prin loan Cassian s-a popularizat In literatura duhovniceasca a Evului Mediu. A se vedea mai pe larg la H. Crouzel, Origene et la «connaissance mys- tique*, in colectia «Museum Lesseanum», Paris-Bruges, 1961. 6. In unele variante grecesti pastrate in catene, din veacul XI, pasajul acesta e foraulat in modul urmator : «Din Duh a scris (Evanghelia) mai intii Matei, dupa care ia fel au facut-o Marcu si loan, iar la urma si Luca» (M. Rauer, in editia berlineza, p. 4 in nota). In schimb in comentarea lor de catre Origen s-a urmat o alta cronologie, dupa cum am putut constata in studiul introductiv (A se vedea P. Nautin, Origbne, P- 412). 7. Lc. 1, 1. 8. Pentru Origen, «eretici» sint mai ales aderenjii falsei gnoze, Valentin, Vasilide $i grupul lor, dar mai ales Marcion si Heracleon, dupa cum se poate vedea mai ales din textele comentarului la loan. A se vedea si la indice. 9. «Evanghelia dupa egipteni», o scriere plina de trasaturi gnostice, nu poate fi oai veche de sfirsitul secolului II. A. Puech, Histoire de la litteramre grecque chre- tienne, vol. I (Paris, 1928), p. 164: — -165. Ea e di'ferita de lucrarile apocrife descoperite la Nag-Hammadi, despre care s-a facut multa vilva in ultimii 20 de ani. A se vedea taformatii la St. Papadopol : tlaTpoXofta, 1 Atena, 1977, p. 206 — 216, iar textul in editia Hennecke-Schneemelcher, Neutestamentliche Apokryphen, I : Evangelien, Tubingen, 1959. Din «Evanghelia celor 12 Apostoli* s-au pastrat foarte pujine fragmente. Unii o identifies cu «Evanghelia ebionitilor». 10. Despre el si alfi gnostici a se vedea W. Foerster, Die Gnosis, I. Zeugnisse der Kirchenv&ter, Ziirich-Stuttgart, 1969. 80 ORIGEN, SCR1ERI ALESE «Evanghelia dupa Toma», o alta «dupa Matei» si mai citim si despre altele, pentru a nu se crede ca sintem nestiutori, in privin|a acelora care isi inchipuie ca stiu ceva nou cunoscind acele texte. Dar, in toate aces- tea, noi nu primim decit ceea ce accepts Biserica si anume ca trebuie recunoscute numai patru Evanghelii u . lata ce s-ar putea spune despre felul cum incepe aceasta Evanghelie, cind zice : «multi au incercat sa alcatuiasca o istorisire despre faptele deplin adeverite intre noi», anume ca au fost ispititi si au incercat 12 sa «alcatuiasca o istorisire a unor intimplari pe care noi le consideram ca absolut cu totul adevarate» 13 . Ill Atunci cind scrie, Luca isi dezvaluie simtamintele prin cuvintele «istorisirea despre faptele deplin adeverite intre noi» sau dupa cuvintul grec iceirX7jpole cam asa : Elisaveta era plina de Duhul cind a rostit cu- vintele : «Binecuvintata esti tu intre femei». Or, de vreme ce Maria a fost binecuvintata de Duhul Sfint, cum putea sa n-o mai primeasca Min- tuitorul ? Cit despre cei care afirma ca ea a incheiat o casatorie dupa nasterea sa feciorelnicS, ei n-au cu ce face dovada, caci copiii atribuiti lui Iosif nu sint nascut,i din Maria §i nici un loc al Sfintei Scripturi nu mentioneaza acest fapt 58 . «Binecuvintata esfi (u intre iemei si binecuvintat este roduJ pinte- celui tdu. $i de unde mie aceasta, ca sa* vina. la mine Maica Domnului meu ?» 59 . Aceste cuvinte : «De unde mie aceasta ?» nu sint un semn de ignorantS ca si cum Elisaveta cea plina de Duhul Sfint n-ar sti ca Maica Domnului a venit la dinsa tocmai cu voia lui Dumnezeu. Caci iata in- telesul cuvintelor : «De unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ?» Sint eu o sfinta ? Ce desavirsire, ce taina launtrica ma fac vrednica de aceasta cinste : sa ma viziteze insasi Maica Domnului ? «Caci iatS, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat in pintecele meu» 60 . Sufletul fericitului loan era sfint : incS de pe cind se afla in pintecele maicii sale si inca inainte de a fi sosit vremea ca sa vie el pe lume, sufletul lui loan stia ceea ce nu stia intregul Israel ,- de aceea «a saltat» el si inca nu numai in mod obisnuit, ci «a saltat de bucurie». Acest suflet a sim^it ca Mintuitorul a venit chiar inainte de a se fi nascut el (loan) tocmai ca sa sfinfeasca pe slujitorul Sau. Lasa sa ma socoteasca necredinciosii nebun, pentru ca eu cred cu putere in aceste taine ! Faptele insele si adevarul au aratat limpede ca eu nu am crezut intr-o nebunie, ci in intelepciune, pentru c& ceea ce socot ei a fi nebunie aceea este pentru mine prilej de mintuire. VI Daca nasterea Domnului n-ar fi fost cu totul cereasca si fericita, daca ea n-ar avea nimic dumnezeiesc si mai presus de firea omeneasca, atunci nicidecum n-ar fi ajuns sa se raspindeasca inva|atura Sa peste $i alji copii, ci pentru ca n-ar fi avut credinta cind i s-a adus «vestea cea buna». In fine, in sec. IV se stie despre ereticii Helviciu si Vigilantiu, care contestau pururea- fecioria Maicii Domnului, afirmind ca ea ar fi avut si al(i copii, motiv pentru care fericitul Ieronim i-a combatut in scris. 58. Cf. A. Harghel, Frafii Domnului, Bucuresti, 1930. 59. ic. 1, 42—43. 60. Lc. 1, 44. 90 ORIGEN, SCR1ERI ALESE intreg pamintul 61 . Si daca in pinteeele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, incepind de pe vremea lui Hristos si pinS in zilele noastre, atitea feluri de boli trupesti si duhovnicesti ? Sa fi fost oare niste nebuni toti cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi intelegerea si cunoasterea lui Dumnezeu ? Ca ne-a lipsit oare credinta si dreptatea tocmai noua, celor care prin darul lui Hristos am dobindit dreptatea si urmam ei ? Dar cine dintre noi n-a petrecut in greseli si in rataciri, noi cei care, prin venirea lui Hristos, astazi nu mai cunoastem indoiala nici tulburare, ci ne gasim pe drumul lui Hristos, Care a zis : «Eu sint calea» 62 ? VII Privind toate cele raportate despre El, vedem ca tot ce s-a scris despre persoana Lui este considerat sfint si vrednic de lauda : naste- rea Sa, cresterea, puterea Sa, patimile si invierea Sa, nu numai ca s-au petrecut intr-un anumit timp, ci lucreazS in noi inca si azi 63 . Chiar si pe voi, catehumenilor, cine v-a adunat in Biserica pentru invatatura ? Ce imbold v-a indemnat sa va lasati casele ca sa veniti la aceasta adu- nare ? Caci nu noi sintem cei care am parcurs, una dupa alta, strazile catre casele voastre, ci Tatal eel Atotputernic, Care prin puterea Sa cea nevazutS v-a insuflat in inimile voastre, pe care le credea vrednice, aceasta dorinta de a veni la credinta, voi care cu voie sau fara voie, ca unii ce sinteti la inceputurile viefii crestinesti si de aceea neincre- zatori si cu teama, primiti credinta in mintuire cum s-ar zice, cu frica si cu cutremur 64 . VIII Pe voi va rog, deci, catehumenilor, sa nu ramineti nepasatori, ca nici unul dintre voi sa nu se dea inapoi nici de frica nici de groaza, ci sa calcati pe urmele lui Iisus, Care paseste inaintea voastra. Caci El este eel care v-a chemat spre mintuire si care si azi va aduna in Bise- rica paminteasca deocamdata, dar Care, dac3 veti face fapte vrednice, va va aduna si in «Biserica celor intii nascuti, care sint scri$i in ceruri» 65 . Fericit este acela si aceea care au crezut ca se va implini ceea ce li s-a spus din partea Mintuitorului. In acest inteles a zis Maria : «Ma- 61. Argumentare istorica pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu. 62. In, 14, 6. 63. Intreaga argumentarea celei mai extinse lucrari a lui Origen Kaxi KeXaou, se bazeaza tocmai pe argumentul eficacitatii neintrerupte a lucrarii lui Dumnezeu in viafa lumii $i a oamenilor. 64. Despre catehumeni a se vedea cele spuse in studiul introductiv. 65. Evr. 12, 23. DIN OM1L11LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 91 reste suflete al meu pe Domnul Iisus» 66 . CSci intr-adev&r sufletul ei mareste pe Domnul, duhul ei preaslSveste pe Dumnezeu. Ce injeles trebuie dat acestor cuvinte ? Daca Dumnezeu ne ingS- duie, cu prilejul celei mai apropiate intilniri din aceasta bisericS, cind veti veni veseli in casa Domnului pentru a asculta euvintul Sau, ne vom sili si vom cerceta si va vom vorbi despre Hristos Iisus «Caruia li este slava si stapinirea in vecii vecilor». Amin 6T . OMILIA A VIII-A La cuvintele: «M3reste suflete al meu pe Domnul» p i n a la «facut-a tirie cu braful S5u Domnul» I Inainte ca loan sS fi proorocit, a proorocit Elisaveta, iar inainte de nasterea Domnului ?i Mintuitorului nostru, a proorocit Maria. De asemenea, dupa cum pacatul a inceput prin gre$eala femeii, dar el s-a intins apoi $i asupra barbatului, tot a$a $i mintuirea si-a facut intrarea in lume prin mijlocirea femeilor pentru ca toate urma?ele lor, depa^ind slabiciunea sexului lor, sa urmeze viata §i purtarea sfintelor, mai ales a acelora pe care ni le descrie Evanghelia acum. Sa cercetSm, deci, proorocia Fecioarei : «Mareste sufletul meu pe Domnul, zice ea, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mintuitorul meu» 68 . Doua principii, <-sufletul» si «duhul», due la o indoita slava 69 . Sufletul «mareste» pe Domnul, duhul «mareste» pe Dumnezeu, dar nu ca si cum slavirea Domnului ar fi deosebita de cea a lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumne- zeu este si Domn, iar Domnul este si Dumnezeu. II Se poate pune intrebarea : Cum mareste sufletul pe Domnul ? Caci intr-adev&r daca la Domnul nu se poate vorbi nici de crestere, nici de scadere, intrucit El este Cel ce este, atunci oare in ce inteles poate spune, acum, Maria : «Mareste sufletul meu pe Domnul»...? Daca iau in conside- 66. he. 1, 46. A se vedea cele spuse in studiul introductiv despre «citirile» i'i^vioana (lectiones) dinainte de predica. 67. / Pt. 4, 11. 68. Lc. 1, 46 — 51. A se vedea Ambrozie, In Lucam, II, 23. 69. Omul nostru launtric consta din suflet ?i duh. Omilia 1, 11 la Facere, in volu- mul prim r.l colectiei noastre. 92 ORIGEN, SCR1ERI ALESE rare ca Domnul, Mintuitorul nostru, este «chipul lui Dumnezeu eel ne- vazut» 70 si daca imi dau seama ca sufletul meu a fost zidit dupa «chipul Celui ce 1-a fScut pe el» 71 , pentru ca sa fie chip al chipului 72 , atunci propriu-zis sufletul meu nu este intra toate chipul lui Dumnezeu, ci el a fost creat dupa asemanarea celui dintii chip. $i voi in;elege lucrul acesta in modul urmator : dupa obiceiul acelora al cSror mestesug este sa pic- teze imagini si sa-si intrebuint,eze arta pentru a reproduce un model unic, de pilda chipul unui rege 73 , tot asa si noi, fiecare, ne schimbam sufletul dupa chipul lui Hristos, reproducind dupa El o imagine mai mult sau mai put,in mare 74 r cind palida sau spalacita, cind stralucitoare, cind clara si luminoasa, in comparat,ie cu originalul. Cind, deci, voi face sa se mareasca chipul chipului, cu alte cuvinte sufletul meu, si cind i] voi «mari» prin faptele mele, prin cugetele si vorbele mele, atunci chipul lui Dumnezeu se va fi marit si el si, deodata cu el, si Domnul, al Carui chip este sufletul nostru, care va fi si el «marit». Intocmai cum creste Domnul in acest «chip» al Lui, care este in noi, tot asa daca sintem pacStosi, el scade si descreste. Ill Mai precis, Domnul nici nu Se micsoreaza si nici nu descreste, ci noi insine, daca in loc de chipul Domnului imbracam alte chipuri : in loc de chipul Cuvintului, al Intelepciunii, al dreptatii ?i al tuturor celor- lalte virtufi 75 , noi luam chipul diavolului, incit despre noi s-ar putea zice •• «serpi, pui de vipere» 76 . Da, noi imbracam chipul leului, al balau- rului ori al vulpii, cind sintem veninosi, cruzi, furiosi, sau chipul tapului, cind sintem prea stapiniti de depravare 77 . Imi aduc aminte ca am tilcuit 70. Col 1, 15. 71. Fac. 1, 27. 72. Se cuprinde In aceste citeva cuvinte intreaga conceptie antropologica a lui Origen. «Omul e chip al chipului», zice el inKa-cd KeXva de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre» 81 . Dac3 vrei sa cunosti numele acestei virtu^i si sa stii cum o numesc filosofii, tme minte ca virtutea smereniei pe care o considers ca atare Dumnezeu, este aceea pe care injeleptii o numesc axuoia sau pzzpio-rjZ (adica 78. Deut. 4, 16 — 17. Ieronim ne spune in epistola 33, 4, ca Origen a compus 13 omilii la Deuteronom, dar din ele nu ni s-au pastrat decit citeva fragmente, Migne, P.G., 12, 805—818 ?i P.G., 17, 23—36. 79. Rom. 7, 14. 80. In lumea antica, smerenia era privita ca slabiciune, nu ca virtute. 81. Mt. 11, 29. 94 ORIGEN, SCR1ERI ALESE «lipsa de ingimfare» sau «smerenie», modestie). Dar noi o putem defini printr-o perifraza : ea este starea in care omul nu se mindreste, ci se micsoreaza pe sine insusi. A se umfla de mindrie insernneaza, dupa sfin- tul apostol, «a cadea in osinda diavolului», care desigur a inceput prin umflarea de mindrie si de ingimfare. lata textul : «ca nu cumva, trufin- du-se, sa cada in osinda diavolului» 82 . «A cautat spre smerenia roabei Sale». Dumnezeu a cautat spre mine, a zis Maria, pentru ca eu sint smerita si caut dulceafa virtufii. VI «Ca lata, de acum ma vor feiici toate neamurile», Daca inj/eleg ex- presia «toate neamurile», atunci dupS eel mai simplu in^eles, acestia sint credinciosii. Daca insa patrund mai adinc acest verset, consider ca ar fi preferabil a intregi (cu vorbele) : «ca mi-a facut mie marire Cel Puter- nic» 83 . Iar intrucit «oricine se smereste pe sine se va inalta» M , Dum- nezeu a indreptat privirea spre smerenia fericitei Maria tocmai pentru ca le-a putut spune : «mi-a facut marire Cel Puternic si sfint este numele Lui». «$i mila Lui, din neam in neam» 85 . Nu numai peste una, doua, trei, nici numai peste cinci neamuri se intinde «mila Domnului», ci in veci «din neam in neam». Pentru cei ce se tern de El, Domnul isi desfasoara puterea brafului Sau. Cu toata slabiciunea ta, daca te apropii de Hristos cu credinta, vei putea auzi fagaduinfa Sa ca raspuns la credinta ta. VII Care este, prin urmare, aceasta fagaduinta a Domnului ? «E1 Se face puterea celor care cred», zice Maria. Puterea si tSria sint un atribut regal. De fapt cuvintul xpato?, pe care il putem traduce cu «putere», se refera la cel care conduce sau la cel care define toata puterea. Deci, daca crezi in Dumnezeu, El i|i impartaseste din taria si puterea Sa, ifi da imparatia Sa, pentru ca supus «Imparatului imparatilor» 86 sa moste- nesti «Impara|ia cerurilor» 87 , intru Iisus Hristos, Caruia li este slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin. 82. / Tim. 3, 6. 83. Lc. 1, 49. 84. Lc. 14, 11. 85. Lc. 1, 50. 86. Apoc. 19, 16 87. / Pt. 4, 11. DIN 0M1L11LE LA EVANCHELIA DUPA LUCA 95 OMILIA A X-A La cuvintele: «S-a umplut de Duhul Sfint si a proorbcit» pina la «vei merge inaintea fe^ei Domnului, ca sa gatesti caile Lui» 88 I Plin de Duhul Sfint, Zaharia a facut doua proorocii destul de gene- rale, una despre Hristos, alta despre loan Botezatoml. Aceasta reiese limpede din cuvintele sale, caci el vorbeste mai intii despre Mintuito- rul ca despre o persoana deja de fata, traind in lume, dupa aceea despre loan (Botezatorul). «Si Zaharia s-a umplut de Duh Sfint si a proorocit zicind : Binecuvintat este Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau». In acest timp, «a ramas Maria impreuna cu Elisaveta ca la trei luni» 89 dupa vestirea ingerului, pentru ca prin- tr-o putere negraita Mintuitorul, de acum prezent, sa pregateasca nu numai pe loan, precum am spus-o ultima data, ci chiar si pe Zaharia, dupa cum ne-o arata Evanghelia de astazi. II De fapt si acesta propasise putin cite putin in decursul celor trei luni, sub inriurirea Duhului Sfint, incit fara s-o stie a fost indrumat de Dumnezeu si a facut aceasta proorocie privitoare la Hristos, «Care a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau si ne-a ridicat corn de mintuire in casa lui David», pentru ca «din saminta lui David, dupa trup» 90 , S-a nascut Hristos. Cu adevarat El Se facu «putere de mintuire in casa lui David », pen- tru ca proorocul s-a facut ecoul acestui text : «o vie pe o coasta ma- noasa» 91 . Pe ce coasta ? Pe Iisus Hristos, pe Acela care este descris acum : «E1 a ridicat putere de mintuire in casa lui David, robul Sau, precum a grait prin gura sfintilor Sai prooroci». Ill In legatura cu cuvintele «ca sa ne scape de vrSjmasii nostri», nu e vorba despre vrajmasi in intelesul trupesc, ci despre vrajmasi duhovni- 88. Lc. 1, 67—76. 89. Lc. 1, 56. 90. Rom. 1, 3. 91. Is. 5, 1. 96 ORIGEN, SCRIERI ALESE cesti. Domnul Iisus a venit «ca un puternic in razboi» 92 ca sa nimiceasca pe to^i vrajmasii, sa ne elibereze de cursele lor si sa ne slobozeasca din mina tuturor vrajmasilor nostri §i de tofi cei care ne urasc pe noi. Si astfel «sa faca mila cu parintii nostri». Eu cred ca la venirea Domnului Mintuitor, atit Avraam, cit si Isaac $i Iacov s-au bucurat de mila lui Dumnezeu. Nu se poate crede ca acei oameni, care au prevazut aceasta zi si care s-au bucurat de ea, sa nu fi riobindit nimic din venirea Domnului la ziua nasterii Sale feciorelnice. Ce sa mai zicem despre patriarhi ? Ascultator fata de autoritatea Sfintei Scripturi, imi voi lua indrazneala sa urc si mai sus §i sa spun cS prezenta Domnului Iisus si intruparea Lui n-au adus bucurie numai pamintului, ci si cerului. Astfel vorbeste sfintul Pavel : «Prin singele crucii Sale toate sa le impace, fie cele de pe pamint, fie cele din ceruri» 93 . Daca, deci, prezenta Domnului a fost folositoare pamintului si cerului, de ce sa ne fie teama a spune ca venirea Sa a fost folositoare si patriarhilor 94 , mai ales ca sa se implineasca cuvintul : «Sa faca mila cu parintii nostri, aducindu-si aminte de legamintul Sau eel sfint, de juramintul cu care S-a jurat catre Avraam, parintele nostru 95 , ca fiind izbaviti din mina vrajmasilor sa ne dea noua fara frica sa-I slujim...». IV De obicei oamenii sint scosi din mina vrajmasilor lor, dar nu fara sa fi simtit frica 96 . Dupa ce te-ai ingrozit intr-o situatie grea si apoi e$ti eliberat de vrajmasi, esti frumos §i bine eliberat, nu insa fara sa fi gustat teama. Venirea Mintuitorului Iisus, insa, ne-a slobozit «din mina vraj- masilor nostri fara frica». Dealtfel, noi nu am cunoscut pe vrajmasii nostri si nu i-am vazut atacindu-ne, insa, fara a sti, deodata, noi am fost smulsi din cursele lor si din laturile lor. Intr-o clipita «ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mo?tenirea sfintilor» 97 , fiind scosi din mina vraj- masilor nostri fara a simti frica, pentru a sluji lui Dumnezeu in sfintenie si in dreptate, in toate zilele vietii noastre 98 . 92. Ps. 23, 8. 93. Col. 1, 20. 94. Textul grecesc formu]ea2a ?i mai indraznet aceasta idee spunind : «cercetarea parintilor s-a facut prin venirea lui Hristos la noi si coborirea Lui pina la iad». In acelasi timp, un comentator bizantin din sec. XIV, Macarie Hrysokefalul, tine sa sublinieze ca eliberarea noastra de teama s-a facut «pentru toate zilele vietii noastre», adica pentru vesnicie. Migne, P.G., 13, 1821 — 1822. 95. Lc. 1, 73; Evr. 6, 17. 96. Lc. 1, 74. 97. Col. 1, 13. 98. Lc. 1, 75. DIN OMILHLE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 97 V «lai tu, pru.ncu.le, prooroc al Celui Preainalt te vei chema» ". MS intreb, oare de ce nu prooroceste Zaharia ca si cind ar vorbi despre loan, ci i se adreseaza chiar lui loan zicind : «Iar tu, pruncule, tu vei fi numit prooroc al Celui Preainalt»... si cele urmatoare ? Ar parea farS rost sa te adresezi unuia care nu intelege, sa vorbesti unui prune care e inc5 la sinul mamei. Cred totusi ca am aflat motivul : loan a avut o nastere minunata, el vine pe lume vestit de un inger, a fost adus in lume dupS o sedere de trei luni a Mariei la Elisaveta, asa incit tot ceea ce s-a scris in privinta aceasta constituie fapte iesite din comun. DacS. se pune la indoialS ca inca de la nastere s-ar fi putut int-elege cuvintele parintelui sSu si sa se prinda sensul «iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema», atunci va trebui luat in consider are ca faptele premerga- toare sint inca si mai minunate : «Caci lata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pintecele meu». VI $i daca, inca din pintecele mamei sale loan a auzit pe Iisus si daca la glasul lui Iisus el a saltat de bucurie, de ce sa refuzi sa crezi ca dupS nasterea sa el a putut auzi proorocia parintelui sSu si sa inteleagS cuvin- tele lui : «Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, caci vei merge inaintea ie\ei Domnului, ca sS gatesti cSile Lui» ? Cred, deci, c8 Zaharia s-a grabit sa se adreseze pruncului pentru ca el stia ca in cu- rind loan va merge sa vietuiasca in pustie si cfi el nu se va mai bucura de prezenta lui. De fapt, pruncul «a fost in pustie pina in ziua aratarii lui catre Israel» 10 °. VII Moise incS a ramas in pustie, insa numai dupa ce a iesit din Egipt, dupa patruzeci de ani impliniti, §i in decurs de patruzeci de ani, el a p3zit inca turmele lui Ietro. loan, dimpotriva, de la nastere a petrecut in pustie, el a fost «cel mai mare din cei nascuti din femeie» 101 , incit s-a dovedit vrednic de o crestere mult mai ridicata. Despre el graieste proorocul : «Iata eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu» m . E cu dreptate a numi «inger» pe acela care, trimis inaintea Domnului 103 , a ascultat si 99. Lc. 1, 76. 100. Lc. 1, 80. 101. Aft. 11, 11. 102. Ie?. 23,20. 103. S3 nu se uite cS in grecejte attelot insemneaza «trimis», «vestitor». 7 — Origen, Scrieri alese II ge ORIGEN, SCR1ERI ALE3E a injeles proorocia parintelui sau inca de la nasterea sa. De accea, noi ceilalfi, care avem creeling in atitea realitafi minunate, credem in ece- easi masura si in inviere, dar credem de asemenea si in proorociile care trebuie sa se implineasca privind imparatia cerurilor, fag&duinte pe care le intareste Duhul Sfint in fiecare zi. Toata Scriptura este inca si mai minunatS, incit noi nici nu o putem pricepe, dar o vom in^elege in Hris- tos lisus, Caruia li este slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin l04 . OMILIA A XI-A La cuvintele: «iar copilul crestea si se intarea cu duliul» p i n a la «aceasia inscriere s-a facut mai Intii pe cind Quirinius cirmuia Siria» 10s I Dupa Sfinta Scriptura cunoastem doua feluri de cresteri : cresterea tiupeasca, unde voinja omeneascS nu intervine, si cresterea duhovni- ceasca asigurata prin efortul omenesc los . Cresterea a doua, cea duhov- niceasca, este cea pe care o aminteste acum evanghelistul : «Copilul crestea si se intarea cu duhul» 107 . Iar duhul din el nu mai raminea la vechea statura, ci crestea fara incetare. Si in acelasi timp se dezvolta si sufletul, dar nu numai el, ci si mintea si inyelegerea cresteau si ele ca si duhul 108 . Este tocmai ce el afirma : «E1 crestea cu duhul». E ceea ce a poruncit Dumnezeu : «Cresteti si va inmultiU" 109 - Nu stiu cum pot explica acest fapt cei care inteleg lucrurile in mod trupesc si dupa li- ters. Sa admitem ca expresia «va inmultiti» se refera la numar si astfel, daca e vorba de crestere numerica, atunci ar fi loc pentru o inmultire. Dar a continua in felul acesta porunca data «creste{i» nu mai sta in pu- terea noastra. 104. / PL 4, 11. 105. U. 1, 80—82. 10(3. Se cunoaste conceptia sinergista a lui Origen, de aceea el dedica in lucra- rea sa «IIept ipX se reali- zeaza si se implinesc atit pentru neamuri, cit si pentru Israelul eel cazut 138. Imagine care evoca pasajul din Pilde 8, 22, adeseori citat in controversele teologice din sec. IV : «Domnul m-a zidit la inceputul lucrurilor Lui», unde Injelep- ciunea si Logosul stnt aceeaji persoana. 189. / Pt. 4, 11. 190. Lc. 3, 5—8. 191. Lc. 3, 4. 192. In text vicarius suus, adica Duhul Sfint era trimisul Domnului. 193. Dincolo de exprimarea metaforica, Origen vede prin «v5i» si «munti» realitati spirituale legate de urcusul duhovnicesc sau de progresul moral al sufletului uman, care urea sau coboara pe scara vredniciilor. A se vedea in volumul prim omiliile la Ieremia, apoi indicele lui H. Crouzel (Luc. p. 561). 112 ORIGEN, SCR1ERI ALESE din marirea lui : «Orice munte si orice deal se va pleca». Acest popor era odinioara un «munte» si un «deal», dar a fost doborit si darimat. Insa «prin caderea lor, neamurilor le-a venit mintuirea» ca Israel sa-si intarite rivna fata de ele 194 . Dealtfel, daca cineva voieste, in acesti munti si aceste dealuri doborite se pot vedea negresit si puterile vrSjmase care se por- nisera impotriva oamenilor. Asadar, pentru ca aceste vai sa poata fi umplute, trebuiau zdrobiti inainte muntii si dealurile, adica puterile vrajmasului. Ill Dar sa vedem daca proorocia urmatoare, privind venirea lui Hristos, s-a implinit. Se spune doar : «Si cele strimbe se vor face drepte». Fiecare din noi a fost strimb, numai de n-ar mai fi ramas si azi ! Si venirea lui Hristos care s-a implinit in sufletele noastre a indreptat tot ce a fost strirnb. Dar tie ce-ti poate folosi faptul ca Hristos a venit in trup, daca n-a venit si in sufletul tau ? Sa-L rugam ca in fiecare zi sa se implineasca si in noi venirea Lui, ca sa putem spune : «Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine» 195 . Caci daca Hristos traieste (numai) in Pavel si nu traieste si in mine, ce cistig este pentru mine ? Dar cita vreme El a venit si pentru mine si eu ma bucur intocmai ca si Pavel, voi putea spune in- tocmai ca si Pavel : «Nu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine». IV Sa privim si alte lucruri care vestesc venirea lui Hristos. Nimeni n-a fost mai aspru ca voi : priviti-va patimile de altadata, purtarea si celelalte pacate ale voastre si daca au incetat si veti intelege ca nimeni n-a fost mai rau ca voi, ca sa vorbesc mai raspicat ca nimic n-a fost mai necioplit: purtarea voastra a fost indoielnica, cuvintele si faptele voastre au fost nesimtite. Dar a venit Domnul meu Iisus. El a netezit asperitatile voastre. El a indrumat spre cai unice toate aceste necuviinte pentru a croi in voi un drum neted, bine pregatit si foarte potrivit, pentru ca Dumnezeu Tatal sa poata intra in voi si ca Hristos Domnul sa-Si stator- niceasca in voi salasul Sau si sa zica : «Tatal Meu si cu Mine vom veni la el si vom face lacas la el» 108 . V Urmeaza apoi cuvintele : «$i toata faptura va vedea mintuirea lui Dumnezeu» 197 . Pina nu de mult erai doar trup si ca sa nu spun o minune prea mare, cita vreme esti inca in trup ai ajuns acum sa vezi 194. Rom. ll, ll. 195. Gal. 2, 20. 196. In, 14, 23. 197. Lc. 3, 6. DIN 0M1L11LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 113 «mintuirea lui Dumnezeu». In ce priveste intelesul cuvintelor : «toata faptura», in sensul ca nimeni nu pierde dreptul de a vedea «mintuirea lui Dumnezeu», eu o las la interpretarea acelora care stiu oerceta tai- nele si sufletul Scripturii. Trebuie totusi re^inut ca loan vorbeste «mul- {imilor care veneau sa se boteze» 198 . Daca vrea cineva sS se boteze, acela trebuia sa «iasa» 199 . Cita vreme ramine in starea lui de la inceput, el este lipsit cu totul de starea linistita (necesarS) pentru a se apropia de Botez. Ca sa intelegeti ce vrea sa zica prin cuvintele «a iesi sa se boteze» trebuie sa fift atenti la marturia adusa lui Avraam de cuvintele lui Dumnezeu : «Iesi din tara ta» 200 . VI Cuvintele urmatoare le adreseaza loan multimilor pe cale de a iesi, nu celor care deja iesisera, ca unii care aveau sa iasa in curind, in ve- derea curatirii prin Botez, caci daca ele ar fi iesit, El niciodata nu le-ar fi zis : «Pui de vipera» 201 . Tot ceea ce le spune v-o spune si voua cate- humenilor, voua care va pregati^i sa va apropia^i de Botez. Sa fiti atenti daca nu cumva ar fi putut sa va spuna si voua «pui de vipera». Caci daca voi aveti o oarecare asemanare cu viperele care cad sub simturile noastre sau cu serpii cei nevazuti, atunci voi veti auzi adresindu-vi-se si voua cuvintele : «pui de vipere» ; si daca nu indepartati din inimile voastre raul si veninul serpilor, atunci si cuvintele urmatoare tot voua vi se vor fi adresat : «Cine v-a spus sa fugiti de minia ce va sa vie ?». VII O mare primejdie ameninfa veacul nostru : lumea intreaga va tre- bui sa sufere minia lui Dumnezeu. Marirea fara sfirsit a cerurilor, intin- derea pamintului, multimea stelelor, stralucirea soarelui si noptile li- nistite cu luna, totul va fi rasturnat de minia lui Dumnezeu. Acestea toate se vor intimpla din pricina pacatelor oamenilor 202 . AltadatS minia lui Dumnezeu se revarsa numai asupra pamintului, «caci tot trupul se abatuse de la calea sa pe pamint» 203 , dar acum minia lui Dumnezeu se va 198. Lc. 3, 7. 199. Ie$irea din tara ta, ca Avraam (Fac. 12, 1), sau iesirea din Egiptul farade- legilor, este pentru Origen imaginea parasirii pacatulni ?i a incaputului convertirii. Asa am vazut ca a inteles lucrurile in Omilia I, 1, la Oartea Iesirdi (tradusa de nod in volumul prim). A se vedea si J. Danielou, Sacramentum tuturi, Paris, 1950, p. 152 si ur- matoarele. 200. Fac. 12, 1. 201 Lc. 3, 7. 202. Fata de scepticismul contemporanilor si fata de ratacirile religiilor paglne Origen cere catehumenilor sa-si precizeze crezul, sa-?i schimbe viata, s3 aduca o atmosfera de inalta moralitate. Aceasta e si una din ideile de baza ale operei sale cllepl apX<»v». 203. Fac. 6, 12. E de retinut perspectiva sumbra care ameninta omenirea In caz c3 nu va accepta lumina lui Hristos ( — Origen, Scrieri aleso EC 114 ORIGEN, SCR1ERI ALESE abate atit impotriva cerului, cit si impotriva pamintului. «Cerurile vor trece, iar Tu vei ramine ?i toti se vor invechi ca o haina» 2M . Ginditi-va si masurati minia care va nimici lumea intreaga, ca sa pedepseasca pe cei care trebuie sa aiba parte de osinda pe care o me- rits. Prin faptele noastre, fiecare din noi am adunat noian de mtnie, caci in Epistola catre Romani se spune : «Dupa invirtosarea ta si dupa inima ta nepocaita, fti aduni minie fri ziua miniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu» 205 . VIII Urmeaza apoi cuvintele acestea : «Cine v-a aratat sa fugitf de mi- nia ce va sa vina ? Faceti, dar, roade vrednice de pocainta». $i catre voi, cei care va apropiati de Botez, se indreaptS cuvintele acestea : «Face{i roade vrednice de pocainta». Vreji cumva sa stiti care sint roadele vrednice de pocainta ? «Milostenia, este un rod al Duhului, bucuria este un rod al Duhului, ca si pacea, indurarea, indelunga rabdare, bunatatea, credinciosia, facerea de bine, infrinarea si celelalte» 206 . Daca avem toate aceste virtuti, atunci am facut «roade vrednice de pocain{a». Celor care veneau sa afle pe loan ca sa se boteze li se mai zicea : «Sa nu in- cepeti sa ziceti : avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam» 207 . loan, eel din urma dintre prooroci, prooroceste aici lepadarea celui dintii popor si chemarea neamurilor, caci iudeilor care se mindreau cu Avraam li se adreseaza cu cuvintele : «Nu incepeti a zice in voi insiva : «Avem tata pe Avraam». $i despre neamuri vorbeste cind spune : «Eu va spun c3 Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam». IX Despre ce fel de pietre voia sa vorbeasca ? Desigur nu despre pietre materiale si fara de viata, pe care le inchipuie oamenii nesimtitori si aspri, care, pentru ca s-au inchinat pietrelor si lemnelor, au vazut impli- nindu-se ceea ce se cintS in psalmi cu privire la acesti inchinatori : «Ase- menea lor sa fie cei ce fac idoli si toti cei ce se incred in ei» 208 . Cei care se incred in idoli sint, intr-adevar, asemenea zeilor lor, fara inte- lepciune si fara de minte, ei s-au schimbat parca in piatra si lemn. De- geaba au mai vazut ei atita frumusete in creatie, atita rinduiala, atita armonie si ordine, atita frumusete in lume, caci tot nu vor sa vada pe Creator din fapturi ; ei nu vor sa inteleaga ca o rinduiala atit de desa- 204. Ps. 101, 27. 205. Rom. 2, 5. 206. Ga/. 5, 22—23. 207. Lc. 3, 8. 208. Ps. 113, 16. DIN 0M1L11LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 115 virsita este lucrarea providen^ei care orinduieste totul, ei sint orbi si nu vad lumea decit cu ochi de animale fara judecata, cu ochi de dobi- toace 209 . Ei nu simt prezenta unei intelepciuni intr-o lume in care se vedea atit de clar indrumarea Intelepciunii. lata interpretarea noastra la cuvintele lui loan : «Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam». SS rugam, dar, pe Dumnezeu, ca dacS vreodatS am fost de piatrS sS devenim «fii ai lui Avraam», in locul altor fii lepadati, care prin gre- seala lor au pierdut fagaduinta infierii. $i voi mai aduce o marturie in le- gatura cu pietrele, caci in Cintarea din Cartea ie$irii este scris = «Ca pie- trele vor incremeni, pina va trece poporul tau, Doamne, pina va trece poporul tau acesta, pe care 1-ai cistigat Tu» 210 . E invocat Dumnezeu ca paginii sa fie pentru un timp schimbati in pietre, caci acesta este in{ele- sul apriat al cuvintului grecesc » si a veghea asupra lui. Iudeii I-au zis : «Tu esti samarinean si ai demon» 279 . Dupa ce a taga- duit ca are demon, Iisus n-a voit sa nege cum ca era «samarinean», caci El stia ca este pazitor. VI Apoi cind a venit la eel «aproape mort» si 1-a vSzut sc&ldat in sin- gele sau, I s-a facut mila, s-a apropiat de el pentru a deveni aproapele sau «si apropiindu-se i-a legat ranile, turnind pe ele untdelemn si vin si n-a spus ceea ce se citeste la profetul : «Nu este a pune leacuri, nici untdelemn, nici legaturi» m> . Acesta este Samarineanul, ale Carui griji si ajutoare sint de mare folos tuturor celor bolnavi si care in special au nevoie de ajutorul aces- tui Samarinean, omul care, «coborind din Ierusalim, era cazut in mii- nile tilharilor, care 1-au ranit si 1-au lasat aproape mort». Dar s& stiti ca pronia dumnezeiasca este cea care a indrumat pe acest samarinean, care a coborit anume sa poarte grija de omul «cazut in miinile tilharilor», si se scrie ca avea cu dinsul fasa, untdelemn si vin. Dupa parerea mea aceste lucruri nu le avea Samarineanul cu El numai pentru un singur 278. Ps. 120, 4. 279. In, 8, 48. 280. Is. 1, 6 (dupa traducerea sinodalS din 1914). DIN OM1L1ILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 127 muritor, ci si pentru alft rSniti in diferite chipuri, care de asemenea aveau trebuintS de fasS, de untdelemn si de vin. VII El avea untdelemn caci Sfinta Scriptura spune : «ca sa veseleasca fata cu untdelemn» 281 , fara indoiala fata celui care fusese lecuit. Pentru a domoli umflSturile, El le unge cu untdelemn si cu vin amestecat cu nu stiu ce produs amar. Apoi El «va aseza pe eel rSnit pe dobitocul sau», adica pe trupul sau propriu : El a binevoit s& ia asupra Sa grija intregii omeniri, vina omului 282 . Acest Samarinean «poarta pacatele noastre si pentru noi rabdS dureri» 283 , poarta in spate pe eel «aproape mort» si-1 duce intr-un nan, adica in asezamintul Bisericii, care cuprinde pe toti oamenii, nu respinge ajutorul Sau nimanui, caci pe toti ii cheama Iisus zicind : «Veniti la Mine toti cei osteniti §i impovarati §i Eu vfi voi odihni pe voi» 284 . VIII Si dupS ce 1-a condus la adapost nu-1 parase^te indata, ci ramine cu el toata vremea pentru a-i tamadui ranile, nu numai o zi, ci §i peste noapte, arStindu-i toata solicitudinea slujirii Sale. Cind, dimineata, se pregatea de plecare, el a luat o suma din banii sai, ai sai personali, «doi dinari», bani buni, si cinsteste pe hangiu, care fara indoiala e ingerul Bisericii, prescriindu-i sa vegheze cu grija si sa asiste pina la tamaduire pe acest om pe care el insusi 1-a ingrijit pentru timp mai scurt. Cei doi dinari dati ingerului ca plata pentru a ingriji pe omul care i s-a incre- dintat inchipuie, mi se pare, cunoasterea Parintelui si a Fiului si cu- noasterea acestei taine : Tatal este in Fiul si Fiul este in Tatal. El fagSduieste, totodata, hangiului ca-i va plati toate cheltuielile ne- cesare tamaduirii celui «aproape mort». IX Acest pSzitor al sufletelor este, intr-adevar, mult mai apropiat de oameni decit Legea si Proorocii, «arStind indurare fata de eel care a cS- zut in miinile tilharilor». El s-a arStat a fi aproapele lui nu numai prin vorbe, ci prin fapte. Putem, dar, zice si noi : «Va rog sa-mi fiti mie ur- matori, precum si ei (sint), lui Hristos» 285 , ca sa urmSm pe Hristos si s3 avem milfi de oamenii «c§zuti in miinile tilharilor», sa mergem la ei, sa 281. Ps. 103, 15. 282. Assumptus homo, in Omilia XXXIX, 4. 283. Is. 53, 4 ; Mt. 8, 17. 284. Mt. 11, 28. 285. / Cor. 4, 16. 128 ORIGEN, SCR1ERI ALESE le legam ranile, sa turnam peste ele untdelemn si vin, sa-i asezam pe dobitocul (purtatorul) nostru si s& purtam sarcina lor, luind aminte ca Fiul lui Dumnezeu nu Se indreapta numai catre invatatorii de Lege, ci catre noi toji, zicindu-ne : «mergi si fa si tu asemenea». Daca lucram in chipul acesta vom dobindi viata vesnica in Hristos Iisus, «Caruia li este slava si puterea in vecii vecilor. Amin» 286 . OMILIA A XXXVI-A La ouvintele: «Cine va cauta sa scape via^a sa» p in a la «Imparatia lui Dumnezeu este in launtrul vostru» 287 I «Cine va cauta sa-si scape sufletul il va pierde ; iar cine il va pier- de, acela il va dobindi». Martirii cauta sa-si «scape sufletul lor» ,• ei il pierd pentru a-1 mintui 288 . Insa cei care voiesc sa-si «scape sufletul" fara sa-1 piarda, aceia pot «si sufletul si trupul sa le piarda in gheena» 289 . «Nu va temeti (zice Domnul) de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-1 ucida ; temeti-va, mai curind, de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena». Sa spunem in legatura cu aceasta problema citeva cuvinte asupra puterii duhului nostru. «Omul firesc nu primeste cele ale Duhului» 290 si, prin urmare, el nu poate fi mintuit. «Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc» 291 . Deci, «cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El» 292 . Or, daca «cineva se alipeste de Domnul» atunci din om firesc ce era, prin aceasta alipire, el se schimba in om duhovnicesc si «este un singur duh» cu Domnul, si ceea ce ne da sa infelegem sa ne pierdem si noi su- fletul pentru a ne alipi de Domnul si a ne schimba intr-un singur Duh cu El. II Fiind Mintuitorul ftitrebat de farisei cind va veni impara^ia lui Dum- nezeu, El a raspuns : «lmparat,ia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut. 286. IPUA, 11. 287. Lc. 17, 33, 20—21. 288. Idee reluata ?i in Com. Mat. XVI, 4, Migne, P.G. 13, 1572—1573 $i !n lndemn la maitiriu, cap. 34, Migne, P.G. 11, 608—609. 289. Mf. 10, 28. 290. / Cor. 2, 14. 291. / Cor. 15, 44. 292. ; Cor. 6, 17. DIN OMILIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 129 §i nici nu vor zice : lata e aici sau acolo. Caci, lata, imparatia lui Dumne- zeu este in launtrul vostru» 293 . Doar Mintuitorul nu spune tuturor : «Im- paratia lui Dumnezeu este inJSuntrul vostru», caci pScatosii traiesc in im- paratia pacatului si ei nu sint in mijlocul ei ; inimile noastre aparfin ori iraparatiei lui Dumnezeu, ori imparatiei pacatului. DacS sintem atenji la faptele noastre, la vorbele noastre, sau la cugetele noastre, vom intelege daca este in noi imparatia lui Dumnezeu sau impcir&tia pScatelor. Cu- noscind aceasta deosebire, Apostolul da unora acest avertisment : «S3 nu rmpSrateasca pacatul in trupul vostru eel muritor» 294 . Ill Daca rivneste cineva imparatia lui Dumnezeu, acela si face parte din ea, pe cind daca esti imbatat de focul zgirceniei inseamna ca faci parte din lumea zgirceniei. Cel drept are de stapin dreptatea, eel stapinit de cautarea maririi desarte este sub rivna acestei celebritSti. Intristarea, teama, iubirea, pofta, fiecare din aceste patimi il stapinesc pe eel care le rivneste. Daca stim toate acestea si daca cunoastem cit de numeroase sint diferitele feluri de impara|ii r sa ne ridicam si sa-L rugam pe Dum- nezeu sa ne scoata din imparatia vrajmasului pentru a ne putea stator- nici in imparatia lui Dumnezeu Cel atotputernic, imparatia Intelepciunii, a Pacii, a Dreptatii, a atitor virtuti cuprinse in unicul Fiu al lui Dum- nezeu, «a Caruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin» 295 . OMILIA A XXXIX-A Despre ispitirea saducheilor care nu credeau in inviere 296 I Este o secta iudaica numita a saducheilor. Ei tagaduiesc «in- vierea mor|ilor» si cred ca sufletul moare deodata cu trupul ?i ca dupa moarte facultatile duhovnicesti se pierd 297 . Ei au pus Mintuitorului o in- 293. Lc. 17, 20—21. 294. Rom. 6, 12. 295. / PI, 4, 11. 296. Lc. 20, 27—40 : 20, 21—26. 297. Origen a mai dezbatut aceasta problema In Com. Mat. XVII, 31 — 32, Migne, P. G. 13, 1579 — 1585. Ca $i samarinenii, saducheii nu primeau din Biblie decit Penta- teuhul. De aici, ratacirile lor doctrinale. Mai trebuie observat ca in aceasta omilie se dezbat doua probleme : a invierii mortilor (cum reiese din combaterea saduchei- lor) si a banului de dajdie. Probabil copastii vor fi inversat textele, punind pe cea contra saducheilor inaintea celeilalte, desi pericopa banului de dajdie e cuprinsa in text inainte, si anume, la Luca 20, 21 — 26, pe cind cea contra saducheilor e la Luca 20, 27—40. 9 — Origen, Scrieri alese II 130 ORIGEN, SCRIERI ALESE trebare nSscocind istoria femeii care a avut sapte barbati. Dupa moartea primului, pentru ca sa-i dea un mostenitor, ea s-a recasatorit cu al doi- lea. DupS moartea acestuia ea s-a cas5torit din nou cu al treilea, apoi cu al patrulea si asa mai departe pina la al saptelea. Intrebarea care se pune este : «La invierea mortilor, care dintre cei sapte va pretinde-o de so- tle ?». Pentru ca sa ia in ris invStatura Mintuitorului, saducheii au pus aceasta intrebare intr-o vreme cind invSta pe ucenici despre inviere. II Mintuitorul le raspunde zicind : «Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Caci la inviere nici nu se insoara, nici nu se maritS, ci sint ca ingerii lui Dumnezeu in cer» 298 . Cei care vor fi ca in- gerii vor fi, desigur, ingeri. CSci trebuie stiut cS ingerii nu se casStoresc. Aici, unde este moarte, casatoriile si copiii sint o trebuinta, insa dincolo, unde stapineste nemurirea, nu sint necesare nici casatoria, nici copiii. Voi pune o intrebare destul de spinoasa, care nu e usor de rezolvat : e vorba despre cei care, desi versati in studiul Sfintei Scripturi «si la Le- gea Domnului cugeta ziua si noaptea» 2 ". Unde este scris, spun aceia, ca «nu se insoara, nici nu se marita» ? Reconsiderind, dup& memorie, atit gindirea Vechiului Testament, cit si pe cea a Noului Testament, nu-mi aduc aminte sa se gaseasca undeva un asemenea aliniat. Daca poate nu-mi amintesc, m-ar putea lamuri cineva mai bine informat, (caci) eu primesc bucuros ceea ce nu stiu, dar dupa stirea mea nu se afia asa ceva nici in Vechiul nici in Noul Testament. Ill Toata greseala saducheilor vine de acolo ca ei nu in^eleg spusele proorocilor, ceea ce citesc la Isaia : «...nu vor naste copii pentru moar- te» 30 ° si in Deuteronom : «Binecuvintat sa fie rodul pintecelui tau» 301 . $i cred ca aceasta se va implini «la inviere», farS a in^elege c3 aici este vorba de proorociri privitoare la binecuvintSrile spirituale. Pavel, «vasul eel ales» 302 , care stie cS toate binecuvintSrile mentionate in Lege n-au a se intelege in chip trupesc, le interpreteaza in mod du- hovnicesc si zice efesenilor : «Binecuvintat fie Dumnezeu si TatSl Dom- nului nostru Iisus Hristos, Cei ce ne-a binecuvintat pe noi, cu toata bine- cuvintarea duhovniceasca» 303 . Acestea vor fi toate binecuvintSri duhov- nicesti, cind, la invierea mortilor, noi ne vom invrednici de fericirea 298. Mt. 22, 29—30. 299. Ps. 1, 2. 300. Is. 65, 23 301. Deut. 7, 13. 302. Fapte 9, 15. 303. Ei. 1, 3. DIN OM1LIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 131 vesnica. Aflind un text asemanStor in psalmi, saducheii cad in aceeasi greseala zicind : «Femeia ta e ca o vie roditoare, in laturile casei tale, fiii tSi ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale», pina la aliniatul : «Te va binecuvinta Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului» 304 . Cind Ierusalimul va fi cladit §i ref&cut in starea lui veche, atunci eel sfint va vedea bunurile pe care le pomeneste Scriptura. IV Cei care inteleg un Ierusalim duhovnicesc §i §tiu ca el este ceresc, ca el este «cel de sus, care este mama noastrS» 305 , vor vedea aceste bu- nuri, despre care adesea am vorbit si implinirea acestui pasaj al psalmu- lui, pe care 1-am pomenit : «Femeia ta e ca o vie roditoare in laturile casei tale, fiii tai, ca niste vlastare tinere de maslin imprejurul mesei tale». Saducheilor, o frintura a poporului iudeu, care infelegeau totul «dupa" trup», li se adreseaza Mintuitorul zicind : «Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu» 306 . La intrebarea pe care saducheii au pus-o Domnului, trebuiau spuse aceste citeva cuvinte. Pe de alta parte, intrucit se mai vorbe9te despre «chipul cezarului», trebuie sa spunem ceva ?i despre aceasta. Dupa unii, cuvintele Mintuito- rului n-au decit un inteles literal pur si simplu : «Da|i cezarului ce este al cezarului», cu alte cuvinte : plati^i darile pe care le datorafi. Dar este cineva intre noi, care sa aduca vreo obiectie impotriva achitarii dSrilor datorate cezarului ? De aceea acest pasaj are un inteles tainic si ascuns. V In om sint doua chipuri : unul pe care 1-a primit de la Dumnezeu, precum spune Facerea : «Dupa chipul si dupS asemanarea lui Dumne- zeu» 307 , altul, chipul omului «pamintesc», pe care 1-a dobindit din pri- cina neascultarii si a pScatului sau, cind a fost alungat din rai, fiind is- pitit de farmecele «stapinitorului acestei lumi» 308 . Intocmai precum un dinar poarta chipul imparatilor lumii, asa si eel care face lucrul «stapini- torului intunericului» 309 poarta chipul acestui stapin. Iisus porunceste, aici, sh inapoiem acest chip smulgindu-1 de pe fata noastra, pentru ca s8 luam pe eel dupa care am fost create, dupa asemanarea lui Dumnezeu. 304. Ps. 1127, 3—5. 305. Gal. 4, 26. 306. Mt. 20, 29. 307. Fac. 1, 27. A se vedea si Com. la Cint. Cint. (in vol. I al operelor lui Origen). 308. In, 12, 31. 309. Et. 6, 12. Omul pamlntesc e legat de trup si de aceea e omul pacatului, pe cind omul ceresc este eel dupa chipul lui Dumnezeu si care nu se lasa stapinit de poftele cSrnii. A se vedea Omilia I la lesire (in volumul prim). 132 ORIGEN, SCRIERI ALESE Asa se intelege sa dam noi «cezarului cele ce sint ale cezarului si lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu». Arata^i-mi, zice, «banul de dajdie», sau «dinarul», cum scrie Matei. Luindu-1 Iisus 1-a intrebat : «A1 cui este chipul acesta si inscriptia de pe el ?» Raspuns-au ei : «Ale ce- zarului". Atunci a zis lor : «Dati, deci, cezarului cele ce sint ale cezarului $.i lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu». VI In acelasi inteles a vorbit si Pavel : «Dupa cum am purtat chipul celui pamintesc, sa purtam si chipul Celui ceresc» 310 . Cind zice : «Dati cezarului cele ce sint ale cezarului", atunci spune : parasiti «chipul omu- lui lumesc», lepadati chipul pamintesc 3U pentru a lua asemanarea «omu- lui ceresc» si a da lui Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu». Dumnezeu ne pune o intrebare. Ce ne intreaba ? Cititi la Moise : «Asadar, ce cere de la tine Domnul Dumnezeu?» 312 . Dumnezeu ne pune o intrebare si ne cere, nu pentru ca El ar avea nevoie de noi, ci pentru a-I da ceea ce trebuie sa-I dam pentru mintuirea noastra. Pentru ca sa fie limpede voi pomeni pilda minelor sau a talan^ilor 313 . Un om a primit o singura mina si a cistigat cu ea alte zece mine, de aceea a inapoiat aceasta suma stapinului care-i incredintase prima mina, in locul careia a primit acum una noua pe care n-o avusese. In schimb, Domnul cere si porunceste sa ia inapoi de la eel care o primise fara sa aduca cu ea nici o dobinda si i-o da celui care cistigase altele : «Luati de la el mina si dati-o celui ce are zece mine». Tot asa stau lucrurile si cu noi : ceea ce vom fi dat lui Dumnezeu ne va fi dat inapoi, ba inca ne va mai da pe deasupra si ceva ce n-avusesem inainte. Doar asa se cere, si Dumnezeu ne pretinde doar ca sa aiba prilejul sa ne daruiasca si sa ne imparta daruri. Multumita Lui s-au inmultit minele si cei care sint vrednici dobindesc mai mult decit nadajduiau. Asa sa ne ridicam si noi si sa rugam pe Dumnezeu sa ne invredniceasca a-I aduce darurile pe care apoi ni le va inapoia ,• in locul bunurilor pa- mintesti El ne va darui pe cele ceresti, intru Hristos Domnul, «Caruia li este slava si stapinirea in vecii vecilor. Amin» 3W . 310. / Cor. 15, 49. 311. La Origen «chipul imparatului acestui veac» e tot una cu chipul diavolului (Oom. Mat. XVII, 25, P. G. 13, 1549—1552). A se vedea mai pe larg, H. Crauzel, Theologie de l'Image de Dieu chez Origene, p. 193 ?.u. 312. Deut. 10, 12. 313. Lc. 19, 11 — 27. Cu toate ca mai tirziu fericitul Ieronim 11 va acuza pe Origen de pelagianism sau macar semipelagianism, totusi pestru ca a susfinut rolul vointei omene$ti in opera de mintuire, nu credem ca i s-ar putea aduce aceastS acuza. 314. / Pi. 4, 11. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN STUDIU INTRODUCTIV Dacd in scrierile lor evanghelistii sinoptici se disting mai ales prih relatari simple, usor accesibile muliimilor, in schimb stintul loan pre- 7intd in Evanghelia sa o expunere precumpdnitor dogmatica si misticd, la care era iiresc sa se simta nevoia unor interpretdri mai adinci si mai savante, Asa ne expiicdm de ce taina vesniciei Logosului celui intrupat si a «functiei Lui revelatoare» * au format pentru Origen partea cea mai pasionantd dintre preocupdrile viefii sale intregi. Poate in chipul in care descrie si el 2 momentul cind sfintul loan si-a aplecat iruntea pe piep- tul lui Iisus 3 , ca un semn simbolic al iubirii deosebite ce purtau u.nu.1 altuia, tot asa a fdcut si Origen din aceastd lucrare un fel de cotiturd, de capodoperd a vie\ii sale, la care incontinuu a revenit, fdrd sa fi reu- sit totusi s-o termine. T e x t u 1. Comentarul la Evanghelia dupa loan face parte dintre operele care ni s-au pdstrat in limba greacd, insd e departe de a fi in- treg. Eusebiu 4 stia cd lucrarea ar fi avut «numai 22 de tomurh. Intr-un astfel de «tom» se cuprindeau cam 50 — 60 de pagini din formatul ac- tual al corpului berlinez. Fericitul Ieronim afirmd insd clar ca numarul comentariilor ioaneice este de 32, fapt contirmat si de starea manuscri- selor (eel mai vechi din sec. XII — XIII) 5 , asa cum au fost ele luate in considerare de editorul corpului berlinez, E. Preuschen 6 , si cum se re- produce si in colecfia Migne 7 . 1. Marguerite Harl : Origene et la lonction revelatrice du Verbe incarne, Paris, 1958. 2. Origen, Commentaria in Evangelium Ioannis, XXXII, 13, Migne, iP.G. 14, 800. a In 13, 23. 4. Eusebiu, Istoria bisericeasca VI, 24, 1 ed. Ed. Schwartz, Kleine Ausgabe, Vierte Auflage, Leipzig, 1932, p. 242. 5. Ieronim, Prologus in Omelias Origenis super Lucam, in edijia berlineza, vol. IX (M. Rauer), Berlin, 1930, p. 1. Idem. Rutin , Apol. 2, 2. 6. E. Preuschen, Johannes/tommeniar, Origenes Werke 4, Berlin, 1903, prefaja IX s.u. 7. P.O. 14, 21—830. 134 ORIGEN, SCRIERI ALESE In total s-au pastrat 8 tomuii si jumatate, si anume I, II, VI, X, XIII, XIX (incomplet), XX, XXVIII si XXXIf. In afard de acesfea ni s-au mai pastrat mai multe fragmente in Catene 8 , precurn si citeva la Pam- fil (in Apologia pentru Origen), la Eusebiu (in Istoria sa), la Eustace de Antiohia si doud fragmente din cdrfile a patra si a cincea in Filocalie. Din toate acestea reproducem citeva si in volumul de fata. Tomul XXXII se intrempe la tdlmdcirea textului din In, 13, 33, dar se stie sigur cd Origen a dus lucrarea si mai departe, intrucit in Comen- tarul sau. la Matei se citeaza 9 si istoria celor 2 tilhari cu care a fost rdstignit Hristos, despre care se relateazd in In. 19. Data scrierii. Dupd cum relateazd Eusebiu 10 , ale cdrui stiri au fost eel mai adeseori luate in considerare in legdturd cu fixarea da- telor cronologice din viata lui Origen, intre primele lucrdri pe care a inceput sa le redacteze marele alexandrin a fost Comentarul la Evanghe- lia dupd loan «din care primele cinci cdrti au fost compuse incd inainte de a pleca din Alexandria», iapt care a avut loc prin anul 231. Unii n merg cu gindul cd acest «inceput» s-ar putea urea mult mai devreme, chiar intre anii 214 — 218. Preuschen credea 12 cd afirmatia lui Origen din prefata primului torn, unde spune : «n-ar trebui oare sa fie pirga muncii mele, dupd ce m-am reintors in Alexandria, tocmai pirga Sfintelor Scrip- turi ?» xz (asa socotea el Comentarul la loan) ar fi insemnat petrecerea lui indelungatd in Palestina, care ar fi dus la o rupturd intre el si Am- brozie. Prefata la tomul VI ne dd altd explicate : «cu foafe cd iurtuna iscatd la Alexandria pdrea cd-mi std impotrivd, totusi eu am dictat (ta- higrafilor) textul lucrdrii pind la tomul al V-lea, pe care, fiindca Dom- nul certase vinturile si valurile, fi 1-am si trimis. Tocmai cind incepusem cartea a Vl-a, iatd cd am fost scos din pdmintul Egiptului» H (exco- municat). In urma celor de mai sus, dupd cea mai recentd cronologie 1S , de- ducem cd redactarea primelor 5 tomuri s-a fdcut la Alexandria inainte de anul 231, cind a intervenit ruptura definitivd intre episcopul Demetriu si Origen. De fapt «furtuna alexandrina» se iscase, dar «a molcomit-o Dumnezeu», ceea ce vrea sd spund cd dupd izbucnirea tensiunii dintre 8. Edijia berlineza Ingxijita de E. Preuschen a reconstituit (pag. 481 — 574) In total 140 fragmente. 9. Com'mentarium in Mattheum ser. 133, Migne, P. G. 13, 1781. 10. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 24, 1 editia citata, pag. 242. 11. Ad. Harnack : Die Chronologie der altchristl. Literatur bis Eusebius, II, Leip- zig, 1904, p. 41. 12. R. Cadiou : La jeunesse d'Origene, Paris, 1936, p. 88—89. A se vedea si Migne, P.G. 14, 13. 13. Preuschen, op. cit., pag. LXXIX. 14. Com. In. VI, 2 § 8. 15. P. Nautin, Origene. Sa vie et son oeuvre, Paris, 1977, p. 367 — 8, 371. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA 10 AN 135 Demetriu si Origen (din pricina angajdrii lui ca predicator in Palestina), acesta din urmd nu prea voia sd se reintoarcd la Alexandria dupd cele doud cdldtorii in Palestina si Antiohia ie , dai in urma soliei unor diaconi, prin care a lost rechemat, el s-a reintors intr-o vreme de «noud acal- mie», reluind lucrul. Continuarea lucrdrii era cerutd cu stdruinfd de ade- vdrat «contra-maistru» sau vdtaf (eppSnoxxTj?) de cdtre mecenatele sdu Am- brozie, care ii trimite un mesager in iarna lui 231 — 232 (deci tocmai in rdstimpul cind Origen fusese chemat de impardteasa Iulia Mammea, la Antiohia), cerindu-i sd-si implineascd obligatiile «contractuale», stabi- lite intre ei. Origen scrie in fragmentul la tomul V : «se vede cd nu te mul(umesti cu slujba de contra-maistru al lui Dumnezeu, ci-mi ceri, chiar si cind sint departe, sd-fi dedic tie tot timpul...» l7 . Intre timp, Origen pleacd intr-o m/siune in Grecia, iar la intoarcere este hirotonit de episcopii din Palestina, ceea ce provoacd scandalul. Bedactarea tomului al Vl-lea al lucrdrii fusese jncepufd jncd in Alexan- dria, dar deodatd cu plecarea lui din Egipt, textul pe care apucase sd-1 dicteze tahigraiilor n-a mai putut fi gdsit («nu stiu de ce», zice Origen) 18 . El idgdduia insd lui Ambrozie cd isi va da silinta sd recupereze acest inceput al tomului VI 19 . Se cunosc evenimentele care au intervenit dupd excomunicarea lui Origen de cdtre episcopul Demetriu. El a fost primit bine de episcopii palestinieni, asa inch la Cezareea Palestinei si-a putut desidsura cu si mai mare iolos activitatea. Rdspunzind insistentului sdu bineidcdtor Am- brozie, care-i trimite si mai mul{i tahigrafi pentru continuarea lucrului, Origen scrie in aceeasi prefafd a tomului VI : «acum, cind cu ajutorul lui Dumnezeu multele vrdjmdsii pornite impotriva mea s-au mai domolit si cind suiletul meu s-a obisnuit cu tot ceea ce mi s-ar putea intimpla pentru cauza Cuvintului ceresc, md simt hotdrit sd nu mai amin dictarea restului lucrdrii. O ! de mi-ar auzi Dumnezeu rugdciunea, ca sd pot in- cheia aceastd luciaie si sd n-o mai las sd se intrempd !». Si mai de- parte : «Cu mult zel am refdcut din nou al doilea inceput al tomului VI, nemaiasteptind sd vad dacd va ii regdsitd vechea schifd dictatd inain- te» 20 . Cercetdtorii socotesc terminatd redactarea tomului VI pe la anul 235, data cind pare a se ii incheiat si tratatul Despre rugaciune 21 . In tomul al XXXII se vorbeste intr-un loc de niste «rdsturndri ale ordinii publice» 22 , evenimente pe care unii 23 le pun in legdturd cu per- 16. Eusebiu, Istoria bisericeasca VI, 19, 15 — 16, ed. cit., pag. 240 — 241. 17. In In., V, 1, pastrat In «Fik>calia», in acest volum. 18. In In, VI 2/1/ 11, reprodus in acest volum. 19. Nautin : Origene, p. 368, 371. 20. In In., VI, 2/1/, 8—10, 11. 21. De oratione XV, 1, in acest volum. Cf. Nautin, Origene, p. 378. 22. Migne, P. G. 14, 748 B. 23. E. Preuschen, Origenes Werke, B. X, LXXX. 136 ORIGEN, SCRIERI ALESE secutia lui Maximin Tracul, de care vorbeste si Eusebiu 2i . Faptul acesta dovedeste cd redactaiea acestui torn s-a fdcut dupd anul 238. Oricum, «capodopera viefii lui» 2S , cum numeste Eug. de Faye acest comentar, a fost asemdnatd de Origen cu cdldtoria evreilor prin pustie, unde un stilp de foe li conduced continuu, ardlindu-le drumul atit la por- nire, cit si la oprire 26 . Autorul declard insd cd dupd atitea peripeiii e hotdrit sd meargd pind la capdt, cu toatd oboseala, numai de nu 1-ar opri moartea, dar si in acest caz el «va continua calea acestei Evan- ghelii, in cer». Origen a comentat intreaga Evanghelie dupd loan inainte de a fi inceput pe cea dupd Matei, dupd cum ne-a dat Eusebiu sd intelegem 27 . Or, Comentarul la Matei se stie 2S c-a fost redactat intre 248 — 249 intr-o vreme de prosperitate pentru crestinism. Felul cum se exprimd despre Comentarul la Evanghelia dupd loan (la aorist, s^taaajAev) dovedeste cd el putea fi terminat in preajma anilor 247 — 248. Pentru aceastd data ple- deazd si epistola scrisd de Origen cdtre papa Fabian (236 — 250), atunci cind ii descrie modul in care Ambrozie il «exploata» fdrd mild, pe te- meiul rivnei lui deosebite pentru stiintele sacre : «nu-mi pot ingddui nici sd mdninc decit colecfionind texte, iar dupd mincare nu md pot nici plimba, nici odihni ! Chiar si atunci ma absorb munca lilologicd si co- rectarea copiilor. Nu ma pot odihni nici noaptea pentru cd munca de filosofie se prelungeste pind noaptea tirziu, iar de cind se face ziua si pind seara la noud-zece nu sint liber, fiind repnut de continue expli- cdri» 29 . Asa s-a desfdsurat in decurs de citeva zed de ani aceastd profunda lucrare a marelui invafat din Alexandria, care, oricit de multe pasaje discutabile ar avea, este totusi una din cele mai remarcabile lucrdri ale antichitdtii crestine. Motivul scrierii. Intr-unul din fragmentele acestui Comen- tar, Origen spune : «Sub pretextul stiinfei, eterodocsii se revoltd impo- triva Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, isi inmultesc cdrj.ile lor de expli- care, pretinzind cd ei sint cei care explicd eel mai cored poruncile Evan- gheliilor si ale apostolilor. Dacd tdcem si nu le punem in fafd dogma min- tuitoare si adevdrurile ei, se vor face stdpini pe sufletele infometate dupd hrana mintuitoare si vor arunca oamenilor brand straind si stricd- 24. Eusebiu, Istoria bisericeasca VI, 28, ed. cit., p. 248. 25. Eugene de Faye : Origene. Sa vie, son oeuvre, sa pensee. vol. I, Paris, 1923, p. 73. 26. Migne, P. G., 14, 740. 27. Comm. Mat. XVI, 19, la Migne, P. G. 13, 1441. 28. Migne, P. G. 13, 1441. A se vedea si C. Cels. VII, 26, p. 177. 29. Pastrata de Suidas si Cedren. Textul ei in traducere la Nautin, Origene, p. 58. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 137 toaie de suflet. lata de ce socotesc necesar cd, cel ce crede cd o poate face sd ia apararea invdtdturii bisericesti, dai sd n-o falsifice cu nimic biruind pe acesti oameni care se pretind invdtdtori adevdra{i si r dind pe fata minciunile lor, sd le opund sublimul credinfei evanghelice si ar- monia neintrecuta a dogmelor Vechiului si Noului Testament» 30 . Am reprodus acest citat mai lung pentru a sublinia (in legdturd cu ultimele cuvinte ale lui) cd ceea ce a indemnat pe Origen sd scrie a- ceastd lucrare densd, plind de multe marturii scripturistice si filosofice, in sprijinul invdtaturii despre Cuvintul lui Dumnezeu Cel intrupat, a lost faptul cd, la rascruce de vremi, tradiiiile iudaismului elenizant, ale lui F Hon din Alexandria pe de o parte si curentele scolilor filosofice pe de alta, cdutau fiecare sa-si afirme super ioritatea. In planul de mintuire a omului si a lumii, Origen a cdutat sd restabileascd valoarea cuvenitd iudaismului, valoare pe care o respingeau in intregime sau o denaturau gnostici de felul lui Valentin si Vasilide, dar mai ales Marcion si Hera- cleon, citat adeseori de Origen in acest Comentar. Heracleon scrisese o carte intreaga ('rn:o|i,7;|i,ovs6[j.aTa) susfinind o contradicfie ireductibila intre Dumnezeul Vechiului si Noului Testament 31 . Mai mult, insusi bo- gatul sau sprijinitor, Ambrozie, care a initial si a finantat cele mai multe din scrierile lui Origen, fusese in tinerete adept al sectei valentiniene. De aici, silinta lui Origen atit pe tdrim exegetic, cit si pe eel apologetic- dogmatic, de a apdra puritatea crezului crestin. Intr-unul din pasajele pe care le traducem aici, Origen spune : «prin- tre eretici, unii, cu toate cd se pretind ucenici ai lui Hristos, isi pldsmu- iesc alt Dumnezeu cu totul deosebit de Cel care a creat lumea, de aceea se silesc sd combatd marturiile aduse lui Hristos de catre prooroci soco- tind cd venirea Domnului in lume ar li fost firesc sd nu fi fost vestitd de prooroci, Fiul lui Dumnezeu neavind nevoie de astfel de martori» 32 . In felul acesta actele din istoria mintuirii erau reduse la simple sim- boluri ale unei istorii ceresti. Din pliroma primordiald, unde trona, trans- cendent, Tatdl cel vesnic, au emanat, zic acesti gnostici, o serie de eoni intermediari intre cer si pdmint, din care unul (demiurgul) a creat lumea vdzutd, inclusiv pe om, dar si materia si rdul, carora li s-au infuzat ger- meni spirituali deosebiti, care vor ajunge sd domine apoi, in grade di- 30. Comm. in In, II, Migne, P. G. 14, 196. 31. In privinta exegezei gnostice a Noului Testament exista o literatura impre- sionanta. Vom reveni mai pe larg asupra ei cind vom prezenta celelalte doua opere ale lui Origen, Ilspi apXuiv §i Katct KeXcjou. Amintim aici indeosebi doua studii : C. Barth : Die Interpretation desNeuen Testaments in der valentinianischen Gnosis, Leipzig, 1911, iar mai nou R. Gogler : Origenes, das Evangelium nach Johannies, Zurich, 1959, (desi ultima nu mi-a fost accesibila), dar mai ales Origeniana. Premier et deuxieme colloque international des etudes origeniennes, Bari, 1975, 1977. 32. Comm. in. In, II, 199 (in acest voluim). 138 ORIGEN, SCRIERI ALESE feiite, tendinte pur materiale (hilice), psihice si spirituale sau pnevma- tice ale oamenilor. Asa se explicd de ce gnosticii credeau cd, desi omul a fost la inceput intuneric si materie, totusi poate ajunge cu vremea lu- minos, induhovnicit 33 . In legdtura custructurasi cu me to da de interpre- t at e interna, a luci ai i i trebuie spus cd, chiai dacd ele nu-s total diferite de ale lucrdrilor exegetice moderne (cum susfinea acum 50 de ani Eug. de Faye) 34 , totusi trebuie recunoscut ca pe urma comba- terii lui Heracleon o serie de influenfe ale exegezei gnostice se resimt si la Origen mai ales in ce priveste alegorizarea, adeseori fortatd, a multor pasaje, dar si in telul in care cautd sa «induhovniceascd Vechiul Testament* 35 . Totusi lucrurile nu trebuie exagerate. Mai intii trebuie recunoscut cd, asa cum sublinia un teolog grec, Origen a lost aproape in toate domeniile studiilor teologice «pd- rintele teologiei crestine» 36 . In primul rind, el este intemeietorul criticii biblice prin faptul cd e eel dintii care a cdutat sd restabileascd textul cored al Scripturii nu numai prin uriasa lucrare a Hexaplei, ci prin tot atitea glose si observafii lata de text, pe care le intilnim in aproape toate lucrdrile sale. Citeva exemple sint grditoare. In Comentarul sdu la Matei XV, 14 subliniazd faptul cd, acolo unde apare discrepanfa 37 intre textul ebraic si traducerea greceascd, el a re- comandat sa se aducd cea mai lireascd imbundtdtire, acceptind, in caz de indoiald, cea mai bund traducere. Despre cazurile variantelor dintre Matei si Luca, in legdtura cu textul rugdeiunii «Tatdl nostru», pe care le analizeazd in tratatul Des- pre rugaciune 38 , putem sd ne lacem o parere asupra exceptionalei pre- gdtiri exegetice a lui Origen, citind tot in acest volum pasajele respec- tive. Mai mult, Origen nu cautd sd ascundd variantele biblice, ci dimpo- trivd, insistd asupra lor 39 . Cititorul a putut observa destule astiel de note critice si in lucrdrile citate in primul nostru volum. Origen discutd ade- seori probleme de lilologie, de astronomie, de medicind, de cronologie (uneori de zi cu zi), alteori de geogralie istoricd. E clasic paragraful al 24-lea din tomul al Vl-lea, in care Origen alirmd : «M-am convins in- 33. Comm. in In, II, 134—135. 34. Op. cit., vol. I, p. 74. 35. J. Danielou, Origene, p. 190. 36. A. Geromichalis : wpiTfevi)? 6 Ttax^p x^« fteoXofia':, Atena, 1951. 37. Migne, P. G., 13, 1393. Era vorba de deosebirea dintre Marcu 10, 20 $i Matei 19, 21. 38. A se vedea mai ales capitolul XXII, dar sj cele sublimate de noi in studiul introductiv la respectiva lucrare. 39. A. Puech, Histoire, II, 381. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 139 sumi cd nu-i vorba de Betania, ci de Betabara atunci cind m-am dus s6 cercetez la fata locului urmele pe unde au umblat Iisus, ucenicii si pro- otocH» 40 . Tot in acel loc face el deosebire, din punct de vedeie geogra- iic, intre Gherasa, Gherghesa si Gadara. In alt loc' 11 el pune aldturi, fald in fata, pe evanghelistii Matei, Marcu si Luca in legatura cu sem- nele venirii a doua a Mintuitorului. E drept, trebuie sa recunoastem, cd multe din glosele lui nu erau complete, adeseori erau si eronate ; totusi teologia lui Oiigen pleaca de la Biblie, despre care declard cu cea mai simtita bunacredinta cd este inspiratd de Dumnezeu, al Carui glas si iubire le-a resimtit pretutinde- nea prezente. Biblia era pentru el nu numai cartea care pastreazd amin- tirea unor fapte istorice, ci convingerea nestrdmutatd cd ea ascunde invdtdtura necesara mintuirii noastre. Si aci trebuie s& facem o remarcd fundamental : oricit de savanta este expiicarea pe care Origen o da cu- vintelor din Evanghelia a patra — n-o numeste el oare Evanghelia spiri- tului sau cea vesnica 42 , Evanghelia prin excelentd 43 , tocmai pentru cd incercase cele mai indraznete formuldri ale celor mai adinci taine crea- tine ? — totusi el tine mereu contactul si cu «cei simpli», cum bine a observat cineva 44 . $i incd ceva. Asa voalat si plin de sensuri (pe care de multe ori lc cautd, dincolo de cit spun cuvintele), comentarul lui Origen este unul din cele mai apropiate de om, din cele mai deschise spre incertitudi- nile lui, din cele mai umanizante. lata cum se exprima el in tomul al X-lea : «Dupd cum printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a ve- nit si mintuirea, izvorul vietii noastre ; fdra acest om noi nu ne-am li putut face vrednici de binefacerile Cuvintului» 45 «?i dacd El ar fi rdmas asa cum fusese din veci, pe linga Tatdl si n-ar fi luat asuprd-$i pe om, pe eel dintii dintre oameni, pe eel mai vrednic dintre tofi, atunci min- tuirea n-ar fi lost cu pufinjd. In urma Lui vom ajunge si noi sd ne fa- cem vrednici sa-L primim in marirea Sa si anume, fiecare in felul sau si pe mdsura in care li vom face loc in sufletul nostrw> 46 . Chiar lui Celsus ii va repeta Origen adeseori cd intruparea si moar- tea lui Iisus pentru noi s-au dovedit «utile» si «necesare» 47 . In fond, Hristos nu S-a facut numai «incepdtura» celor adormiti (I Cor. 15, 20), ci a intregii fapturi, edei, cum spune Apostolul, «Dumnezeu 40. Migne, (P. G., 14, 269. 41. In Matthaeum Commentariorum series 36, la Migne, P. G., 13, 1649. 42. in In., I, 7, 40 (in acest volum). 43. In In, I, 22—23 / in acest volum /. 44. M. Harl, op. cit., p. 354. 45. In In, X, 6, 26, Migne, P.G., 14, 316. 46. Presimti parca un fel de argumentare existentialists. 47. C. Ce/s //, 169 / Migne, P. G., 11, 905 / . 140 ORIGEN, SCRIERI ALESE L-a rindu.it jertfd de ispasire» (Rom. 3, 25) pentru intreaga tapturd, care, incepind de atunci, de la El, asteaptd izbdvirea 48 . Nu trebuie sa mai re- petdm cd «inceputul acestei innoiri nu se da celor ce nu intreprind de la ei nimic, ci la desdvirsirea viefii se ajunge numai prin desdvirsirea virtufilor noastre» 49 . Pentru Origen, magisteriul cuvintului echivaleazd cu o prezen)d re- aid a lui Hristos in Biserlcd, singura in stare sa alunge rdutatea din lume 50 . El e si cuvintul Scripturii, dar si Cuvintul care dd via{d Bise- ricii, intrucit eel care primeste invdtdtura Fiului acela primeste si infi- erea de cdtre Tatdl si , infiere adusd lumii de Fiul Tatdlui. Cu un cuvint, Origen s-a socotit toatd viafa un slujitor al cuvintului (Bidxovo? too X6700) niciodatd nu s-a gindit sd se rupa de comunitatea Bisericii, chicr dacd in exprimdrile lui sint multe pasaje discutabile. lata citeva cazuri. In legdtura cu episodul de dupd nunta din Cana Galileii, unde vor- beste despre «coborirea lui Iisus si a ucenicilor la Caper naum» (In. 2, 12), unde L-au cdutat ucenicii si frafii Lui, dar unde El «n-a rdmas decit pu- fina vreme», Origen scrie : «Heracleon aiirmd cd nu degeaba s-a iolosit verbul «a coborit» prin aceste finuturi de la marginea lumii, ci voia sa indice niste realitdti materiale cu care Iisus n-ar ii vrut sd aiba nimic a face, de aceea nici n-a predicat si nici n-a idcut nici o minune acolo !» Origen incearcd sa-l combatd, dar, cdutind o interpretare spirituald se leagd si el de lucruri neesenfiale. «Trebuie cercetat de ce nu intra si nu urcd acolo fratii Domnului, ci «coboara» 52 . Prin frafii lui Iisus, zice Ori- gen, trebuie infelese puteri inierioare apostolilor, de aceea ele n-au fost vrednice sd lie chemate la nunta, ci sint iolosite la lucruri mai de jos. Cei numifi «Capernaum» (= locul consoldrii) sint cei care nu se invrednicesc de o petrecere mai indelungatd a lui Iisus la ei, adicd de o iluminare cu «invdtaturi mai inalte». Cu alte cuvinte «urcarea» si «co- borirea» trebuie infelese spiritual I Origen nu se multumeste cu atit. Coborirea (a'j"(/axd^aat<;) e o imagine a intrupdrii, iar frafii Domnului care insotesc pe Iisus ar ii ingerii. Asttel, dintr-o scend evanghelicd, el face una cereascd. Dacd la Heracleon «coborirea» ne ducea la emanarea din «Pliroma», la Origen locul ei il joaca, tot in sens gnostic, Intruparea 63 . 48. In In, I, 5, Migne, P.G., 14, 29. 49. Fragm. In In. 7 I la In., 1, 12 /. 50. In In. torn. XIII, 59 (Migne, P.O., 14, 513—516). 51. In In. torn. XXXII, 17 (Migne, P.G. 14, 815), 52. In In. X, 9 (Migne, P.G., 14, 324). 53. J. Danielou : Origene, p. 191— 192. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 141 In alte locuri, chipul Mariei Magdalena la picioarele Mintuitorului sim-. bolizeazd pe crestinii incepdtori, pe cind culcarea sfintului loan pe piep- tul Lui preinchipuie pe cei desdvirsiti ! In vindecarea fiului slujitomlui imparatesc din Capernaum. Hera- cleon vede iardsi o degradare a eoniloi, intie care vede si pe demiurg, creatorul lumii ! La rindul lui, Origen vede in acel slujitor un «stdpini- tor al veacului acestuia», dar pe care, atunci cind a venit Iisus intre ei, orase intregi L-au primit mai bucuros decit mulfi alpi 54 . Aid std si greseala marelui invdtat crestin din Alexandria. Pentru a combate pe eretici el credea cd iolosirea alegoriei morale sau teologic- mistice e singura scapare 55 . Ereticii, cum am vazut, ori reprezentau pe Dumnezeu in chip antropomort 56 , atribuindu-I insusiri barbare, ori in- ldturau citirea unor pasaje socotite «scandaloase», pe care niciodatd nu cdutaserd sd le explice prin consideratii istorice, iiresti. Asa se face cd, intluentat si el de gnostici, in loc sd caute sd inteleagd ce a voit sd spund evanghelistul, Origen pleacd de la principii false. E atit de stdpinit de credinfa in inspiratia Scripturii incit pretutindenea vede, dincolo de ade- vdrul firesc, natural, neapdrat si unul ascuns, transcendental. In loc sd caute adevdrata semniiicalie a cuvintelor evanghelice, el cautd sd in- temeieze, pe baza textelor incdrcate de idei mistice, noi alegorii adese- ori arbitrare. De aceea, oricitd evlavie si oricit interes teologic prezintd, exegeza lui pare stranie cugetdrii calculate a omului modern. §i totusi poate cd intenfia lui Origen aceasta a fost : sd ne facd sd meditdm, sd ne imbogdtim mereu sufleteste, sd cdutdm cit mai des ceea ce el numea «intelesul duhovnicesc». «Nu trebuie sd mincdm carnea crudd a mielului» 57 , spune el intr-un loc. «Cine ia carnea crudd a Scrip- turii ca s-o fiarbd trebuie sd aibd grijd sd nu transforme textul ei in ceva mai mult sau mai pufin apos si molatic, ci cu Duhul arzind si cu cuvin- tele infierbintate de Dumnezeu, asa cum spunea El proorocului Ieremia 58 «voi lace cuvintele Mele foe in gura ta» ; asa sd rumenim si noi car- nea Mielului, pentru ca sd putem spune si noi, ca ucenicii aflafi in drum spre Emaus ■. «oare nu ardea in noi inima cind ne vorbea pe cale si cind 54. In In. XIII, 59, Migne, P.G., 14, 516. 55. Puech, op. cit., 383. 56. A se vedea de pilda, in In., XIII, 21 {«,ca Dumnezeu ar avea un corp ma- terial ori unul eterat sau dincolo de orice esenta»). 57. In In. X, 18, Migne, P.G., 14, 336—337. 58. lei. 5, 14. 142 ORIGEN, SCRIERI ALESE ne tilcuia Scripturile ?» 59 . Aceasta ciede el cd trebuie sd fie pregdtirea in vederea urcdrii spre Iermalimul impdrdj.lei .• «cu sullet indltat si cu infelegerea pdtrunzdtoare» 60 . Cup r i nsul «C o me nt a r ului». Cu toate cd, dupd cum am amintit, Origen si-a propus sd termine explicarea Evangheliei dupd loan, totusi lucrarea lui se inrerupe la capitolul 13,33. en cele 8 tomuri si ju- mdtate, pdstrate, repartizarea textului evanghelic pe care 1-a comentat cuvint cu cuvint este urmdtoaiea : In tomul I dezbate doar un singur verset : loan 1, 1 : «La inceput era Cuvintul». Noi am tradus doar introducerea la aceasta carte. Tomul al doilea explicd urmdtoarele 6 versete : loan 1, 2 — 7, din care am tradus numai explicarea versetului din loan 1, 6. Tomul al $aselea continud explicarea versetelor din loan 1, 19 — 29, din care am tradus 2 fragmente, eel dintii privind intreruperea lucrdrii si apoi reluarea ei, iar al doilea, privitor la explicarea versetului 23. Din tomul al zecelea, care cuprinde comentarea versetelor de la loan 2, 12 — 25, am tradus explicarea versetelor 21—22. Tomul al treisprezecelea se relerd la loan 4, 13 — 44. Tomul al nouasprezecelea (incomplet) trateazd despre textul de la loan 8, 19—24. Tomul al douazecilea trateazd textul de la loan 8, 37 — 52. Tomul al douazeci$ioptulea confine comentarul la loan 11, 39 — 57. In sfirsit, tomul al treizecisidoilea confine textul, comentat, al lui loan 13, 2—33. Am mai tradus totodatd si cele doud fragmente din tomurile IV §i V, pdstrate in Filocalia. Dupd cum se poate observa, chiar numai din pasajele traduse, Ori- gen lasd spafiu larg criticii si polemicii, dat fiind cd intregul sdu Co- mentar a lost prilejuit de primejdia diversiunii eretice. Dar in afard de eretici Origen are foarte des in vedere si pe credinciosii din interiorul Bisericii, de la cei mai «simpli» pind la cei mai «desdvirsiti», clerici si laid deopotrivd, cu care vrea sd facd un adevdrat program de «invd/d- mint bisericesc, ortodox» 61 . 59. Lc, 24, 32. 60. In In. X, 16, Migne, P.G., 14, 348. 61. M. Harl, op. cit., p. 355—336. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 143 Traducerea de fata a avut la baza, atit textul edi{iei din Berlin, cit $i pe eel din colecfia Migne. La traducere m-am iolosit adeseori de cele trei volume publicate in seria ^Sources chretiennes» de Cecile Blanc. Nu mi-a lost accesibild traducerea lui R. Gogler, Ziirich-Koln, 1959. Pentru iconomia lucrdrii de ia}d am socotit necesar sa ma mdrginesc doar la fragmentele amintite din Comentarul la Evanghelia dupd loan. Sper cd si din ele cititorul va putea sa-si facd o imagine cit de cit reald despre scrisul lui Origen. Imi dau seama cd, asa cum spunea un cercetd- tor, oricit de mult ai stdrui asupra scrisului lui Origen niciodatd nu pop avea pretenpa de a li spus totul 62 . Pe lingd cele spuse in volumul prim si in cele care vor urma, sper totusi sd li sesizat liniile principale ale gindirii acestui scriitor atit de complex. 62. M. Harl, op. cit, p. 375. DIN CARTEA I A. INTRODUCERE. POPORUL LUI DUMNEZEU I 1. Cred ca, dupa cum poporul numit altadata x «poporul lui Dumnc- zeu» se impartea in 12 semintii, la care se mai adauga si corpul leviti- lor, care era superior celorlalte semintii (levi|ii fiind ei insisi impartiti ca sa slujeasca lui Dumnezeu in mai multe grupari de preoti si de leviti), tot asa gindesc ca intreg poporul lui Hristos infatiseaza «dupa omul eel tainic al inimii» 2 si intr-un chip neinteles, insusirile celor 12 semintii pentru ca este numit «iudeul eel intru ascuns» 3 si pentru ca taierea lui imprejur trebuie inteleasa in duh. Mai limpede putem vedea acest lucru in Apocalipsa lui loan, dar pentru cei ce au ureche agera au des- tule de spus si ceilalti prooroci. 2. lata cum graieste loan : «Am vazut apoi alt inger, care se ri- dica de la rasaritul soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa va- tame pamintul si marea, zicind : nu vatamati pamintul, nici marea, nici copacii, pina ce nu vom pecetlui, pe frunte, pe robii Dumnezeului nos- tru. $i am auzit numarul celor pecetluiti : o suta patruzeci si patru de mii de pecetluifi, din toate semintiile fiilor lui Israel. Din semintia lui Iuda, douasprezece mii de pecetluifi ; din seminfia lui Ruben, doua- sprezece mii...» 4 . 3. Apoi, dupa ce a numarat si celelalte semintii, una dupa alta, afara de cea a lui Dan, continua cu alte informatii : «$i m-am uitat si iata, Mielul statea pe muntele Sionului si cu El o suta patruzeci si patru de mii, care aveau numele Lui si numele Tatalui Lui, scrise pe fruntile lor. Atunci am auzit sunete din cer, ca vuiet de ape multe si ca bubuitul unui lunet puternic, iar glasul pe care 1-am auzit ca glasul celor (— cei ce judec3 sanStos) ne d8 sa Intelegem ca stam In fata unei Invataturi recu- noscute de Biseric5. A se vedea mai pe larg cele spuse in Omiliile la Luca (in acest volum). 35. In. 19, 26. 36. Gal. 2, 20. 37. // Cor. 4, 7. 38. Are dreptate C. Blanc (op. cit., I, p. 72 — 73) cind atribuie lui Origen dezvol- tarea teoriei simturilor duhovnice$ti, care va lua mai tirziu (Diadoh al Foticeii etc.) o popularitate mare tn spiritualitatea bizantinS. Viller-Rahner, Aszese und Mystik in der Vaterzeit, Freiburg i. Br., 1939, p. 223 etc. 39. / Cor. 2, 16 ; 12. 40. Rom. 2, 16. In Comentarul la Romani (II, 10 Migne, P.G. 14, 984), Origen afirma c3 «propriu-zis nu a existat o evanghelie dupS Pavel, cum susfinea ereticul Marcion». DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 151 a spus el formeaza o adevarata Evanghelie. CSci ceea ce a pus el In scris si ceea ce a propovaduit si a vorbit e propriu-zis Evanghelie. 26. $i dacS scrierile lui Pavel erau evanghelie, urmeaz& c& si scrie- rile lui Petru erau tot evanghelie, intr-un cuvint, toate cele care vesteau venirea lui Hristos, care pregateau prezenja Lui si o puneau la indemina sufletelor celor care voiau s& primeasca Cuvintul lui Dumnezeu, Care sta la usS si bate, dorind sa intre in suflete 41 . B. CE ESTE O EVANGHELIE ? V Semnificafia cuvlntului 42 27. A sosit timpul sa cercetSm ce insemneaza cuvintul «Evanghe- ghelie» si de ce poarta aceste carfi un astfel de titlu 43 . Se poate spune ca Evanghelia e un discurs care confine vestirea unor lucruri care, prin foloasele pe care le aduc, formeazS in mod obisnuit un motiv de bucurie pentru cei care afla de ele din clipa in care li se anuntS. Un astfel de discurs e in primul rind o veste bun&, daca ne gindim la eel caruia i se adreseazS. Tot asa mai putem spune ca Evanghelia e un discurs care asigura, celui care-1 primeste, prezenja unui bine. Or, mai pe scurt, o scriere vestind implinirea unui bine f&gaduit. 28. Toate aceste definitii pe care le-am dat se potrivesc la cSrtile numite Evanghelii. Fiecare Evanghelie e o suma de vestiri folositoare celui ce crede si care nu intelege gresit foloasele acestea. De aceea, e firesc ca Evanghelia sa provoace bucurie prin aceea ca anunta" venirea printre oameni a Celui «mai intii nSscut din toata faptura» *♦, Iisus Hris- tos, mintuirea lor. E limpede, totodata, pentru orice credincios ca, in sens restrins, fiecare Evanghelie e o scriere care propovaduieste sSlSs- luirea lui Dumnezeu in Fiul Sau eel plin de bunatate si care a venit in lume pentru toti cei care vor s3-L primeasca. 29. Nu trebuie, dar, s& ne indoim cS prin aceste cSrti ni se vesteste foricirea cea fSgfiduita si poate ca de aceea a luat cuvintul sfintul loan BotezStorul in numele intregului popor, atunci cind a trimis sS intrebe pe Iisus : «Tu esti Cei ce vine, sau sS astept§m pe altul ?» 45 . CSci Hris- 41. Apoc. 3, 20. 42. In torn. XIII, 31 (Migne, P.G. 14, 456) Origen vorbe?te de Dumnezeu-Cuvintul care intra In sufletul deschis pentru ca sa Se odihneascS. 43. A se vedea Vigouroux, Dictionnaire de la Bible, «Evangi7e», suppl. II, Paris, 1934, p. 1273—1297 si R. Kittel, Theol. Worterbuch zum N. Test., II (Tubingen, 1935), p 719—733. 44. Col. 1, 15. 45. AM. 11, 3. 152 ORIGEN, SCRIERI ALESE tos era binele asteptat de intreg poporul si pe care-L fagaduiserS pro- orocii, incit to^i, plnS chiar si oamenii de rind, isi puseserS nSdejdea in El dup& cum marturiseste femeia samarineanca atunci cind zice : «Stim ca va veni Mesia, care se cheamS Hristos ; cind va veni, Acela ne va vesti nouS toate» **. 30. Tot asa si Simon si Cleopa 47 «vorbind intre ei pe cale despre toate cele ce se intimplaserS lui Iisus au zis catre Hristos Cel inviat, dar despre Care inca nu stiau cS Se sculase din morti : «Numai Tu esti strain in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intimplat in el zilele acestea ? La care Iisus a intrebat : Care ? iar ei au raspuns : cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in faptS si in cuvint inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor. Cum L-au osindit la moarte si L-au rSstignit arhiereii si mai marii nostri, iar noi nSdajduiam ca El este Cel ce avea sS izbSveascS pe Israel» 48 . 31. Andrei, fratele lui Simon Petru, intilnindu-si propriul frate, pe Simon, i-a spus si el : «Am gasit pe Mesia, care se tilcuieste Hristos» 49 , iar putin dupS aceea, Filip aflind si el pe Natanael i-a zis : «am aflat pe Acela despre care au scris Moisi, in Lege, si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret» 50 . VI Vechiul Testament devine si el evanghelie 32. Poate cS ar putea gindi cineva cS trebuie sa ne impotrivim pri- mei definitii pentru motivul ca ea se potriveste si cgrtilor care nu-s in- titulate evanghelii. Intr-adevar, se spune ca Legea si proorocii sint discursuri care cuprind vestirea unor lucruri care, prin foloasele pe care le aduc, produc bucurie celor care afia de ele din clipa in care li se anunta. 33. La aceasta se poate rSspunde ca, inainte de venirea lui Hris- tos, Legea si proorocii nu cuprindeau vestirea care este obiectul evan- gheliei propriu-zise, intrucit nu sosise inca Cel care trebuia sa iamu- reasca aceste taine. Deodata cu venirea Lui in lume si cu realizarea In- truparii, Mintuitorul a facut, din vestirea pe care a adus-o, Evanghelia deplina. 46. In. 4, 25. 47. Interesant este ca Origen vorbeste peste tot de Simon ?i Cleopa de cite ori aminte$te de drumul Emausului (C. Cels II, 62 — 68 ; In let. Omil. XX, 8 — 9), pe cind evanghelistul le d5 numele Luca ?i Cleopa. 48. Lc. 24, 12 ; 24, 18—21. 49. In. 1, 41. 50. In. 1, 45. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 153 34. Si n-am gresi dacS am lua ca marturie pilda pe care a spus-o Apostolul : putin aluat dospeste toata framintatura 51 , cSci... 52 ridicind «valul», care acoperea Legea si proorocii 53 , el arSta caracterul dumne- zeiesc al tuturor Scripturilor, dind sa inteleaga limpede celor care do- resc sa ajunga invatacei ai intelepciunii Sale, care anume sint adev3- rurile ce se ascundeau in Legea lui Moisi, si pe care paxintii de demult le cinsteau in chip deosebit, cu toate ca ele erau numai «inchipuire» Si «umbra» M , si care e adevaratul inteles al lucrurilor descrise in car- tile istorice, care li «s-au intimplat iudeilor, spre pilde, fiind scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfirsiturile veacurilor» 53 . 35. Caci nici un om in care salasluieste Hristos nu se mai inchinS lui Dumnezeu in Ierusalim sau pe muntele samarinenilor, ci pentru ca a invajat c& Dumnezeu este duh se va inchina Lui in chip spiritual in duh si adevSr 58 r asa ca acuma nu va mai cinsti numai «in oglinda» pe Tatal si fScatorul tuturor ". 36. Asadar, inainte de a se fi compus Evanghelia, fapt care a avut loc deodata cu petrecerea pe pSmint a lui Iisus Hristos, nici una din scrierile celor vechi nu erau evanghelii, cSci fiind un legSmint nou, Evanghelia «ne-a desfScut de vechimea slovei» 58 , factnd sS straiuceasca in lumina cunoasterii noutatea pururea neimbatrinitoare a Duhului care e proprie Noului Legamint, si care, de altfel, era cuprinsa in toate Scrip- turile. Trebuia, drept aceea, ca ceea ce era creator pina si in ceea ce s-ar numi evanghelie si in Vechiul Legamint sa fie botezat in chip deosebit «Evanghelie». VII Evanghelia trupeasca. $i Evanghelia duhovniceascd 37. Cu toate acestea, nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca, chiar si inainte de intruparea si venirea Domnului pe pamint, a avut loc o venire spirituaia a lui Hristos pentru oamenii ajunsi la o oarecare desavirsire, care nu mai erau de acum nevirstnici si pusi sub ascultarea epitropilor si a ingrijitorilor 59 si pentru care s-a realizat duhovniceste 51. Gal. 5, 9. 52. Lacuna de 3 — 4 cuvinte (Migne, P.G. 14, 36). 53. // Cor. 3, 15. 54. Evr. 8, 5. 55. J Cor. 10, 11. 56. In. 4, 24. 57. Formularea frazei vizeaza pe eretici, dupa cum am vazut in studiul intro- ductiv. 58. Rom. 7, 6. 59. Gal. 4, 2. 154 ORIGEN, SCRIERI ALESE «plinirea vremii» 60 ; acestia au fost patriarhii, Moisi «omul lui Dumne- zeu» si proorocii, care tofi au vazut de mai inainte marirea lui Hristos. 38. Si intrucit inainte de venirea Sa in trup Domnul a venit in duh pentru cei desavirsiti, tot asa nici dupa ce a fost anuntata venirea, El n-a sosit pentru cei ramasi cu mintea de copil, pentru ca aflindu-se tot sub ascultarea epitropilor si a ingrijitorilor, ei nu s-au invrednicit sa guste «plinirea vremii» 61 . Catre ei fusesera trimisi inaintemergatorii lui Iisus, adica mesajele potrivite sufletelor copilaresti si numite pe bunS dreptate «calauze». Dar Fiul preamarit, Care era insusi Dumnezeu Cu- vintul, n-a ajuns pina la ei, caci se astepta ca ei sa fi primit in prealabil o invStatura necesara unor «oameni ai lui Dumnezeu», in stare de a primi in ei dumnezeirea Lui. 39. Mai trebuie stiut c& dupa cum Legea lui Moise cuprinde «umbra bunurilor viitoare», descoperite de legea Duhului si promulgate potri- vit adevSrului, tot asa si Evanghelia, de care se crede ca poate fi fn- teleasa pina si de primii veniti, ne propovaduieste umbra tainelor lui Hristos. 40. Celor c&rora le sint lamurite toate cite se refera la Fiul lui Dumnezeu, Evanghelia vesnica 62 (dupS cum o numeste loan, dar care, propriu-zis, tot asa de bine s-ar putea numi Evanghelia duhovniceasca) infatiseazS limpede si tainele descoperite de cuvintele si realitatile pe care ni le sugereaza lucrarile Sale 63 . Cre$tinism «din afar&» $i «ascuns» 41. Intelegem asadar ca dupa cum poti fi in chip vazut si iudeu si taiat imprejur 64 , printr-o tSiere imprejur v&zuta sau printr-una care este ascunsa, tot asa poti vorbi si despre crestini si despre Botez. Pavel si Petru, mai intii evrei si tSiati imprejur, in chip vazut, au primit mai tirziu de la Iisus aceleasi vrednicii si in chip ascuns 65 : prin purtarea de grijS a lui Dumnezeu si in vederea mintuirii multora, ei au marturi- sit nu numai prin cuvinte ca erau iudei dupa trup, ci au si dovedit acest 60. Gal. 4, 4. 61. Se ?tie ca expresia «plinirea vremii» are uneori ?i semnificafie eshatologica. 62. Apoc. 14, 16. 63. Am avut ocazie $i in volumul prim sS surprindem la Origen cele douS cate- gorii de credincio?i, «cei simpli» ?i «cei desSvlr5i{i». Si aici, dar mai ales in tomul XIII, 21 s.u. (Migne, P.G. 14, 432 — 433) viziunea lui Origen are in vedere, mereu, cau- tarea starii de «fericire», de «desavir$ire» sesizabiia doar prin trairea in comuniunea directa cu Dumnezeu. 64. Rom. 2, 28. 65. Rom. 2, 29. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 155 lucru prin fapte 68 . Dar mai tirziu acelasi lucru il putem spune si despre crestinismul lor. 42. Dupa cum nu i-a fost cu putin^a" lui Pavel sa aducS servicii iudeilor dupS trup dacS n-ar fi taiat imprejur pe Timotei 67 (atunci cind a crezut necesar s-o facS) si dacS, asa cum era firesc, nu si-ar fi ras capul 68 , ca sa poata aduce jertfS lui Dumnezeu, dacS, intr-un cuvint, nu s-ar fi facut iudeu pentru ca sa-i cistige si pe ceilalti iudei 60 , tot asa nu-i posibil ca eel ales pentru folosul unui mare num&r de credin- ciosi sa promoveze doar un crestinism aseuns pentru cei aflati Inca la inceputurile unui crestinism vSzut, facindu-i mai buni si in stare sa urce pina la bunurile cele mai mari si desavirsite. 43. De aceea e necesar sfi fii, in acelasi timp, crestin si cu duhul si cu trupul. $i acolo unde trebuie sa propovaduiesti Evanghelia dup& trup si sS le spui acestor oameni trupesti ca «nu stiu altceva decit pe Iisus Hristos, si pe Acesta r§stignit» 70 , va trebui facut si acest lucru. De aceea, cind ii afli pe credinciosi ca sint luminati in Duh si aducind roade du- hovnicesti ca niste indragostiti de intelepciunea cereasca, atunci pe acestia va trebui sa-i faci partasi la taina Cuvintului, Care, dupa intru- pare, a ajuns sS fie cu noi, fiind, dupa cum spune in Evanghelie, ca : «era la inceput la Dumnezeu». VIII Necesitatea unei t&lmdciri duhovnice$ti 44. Sintem de parere ca n-ar fi far& folos daca am spune acest lucru cercetind mai de aproape cuvintul «Evanghelie» si sa facem deosebirea intre notiunile de «Evanghelie sensibila» si intre «Evanghelia intele- gatoare sau duhovniceascei». 45. Dar acum ni se cere sa prefacem Evanghelia sensibila' intr-una duhovniceasca. Pentru ca la ce ne-ar folosi sa cercetam Evanghelia nu- mai sub aspect sensibil daca n-am cauta s-o adincim, transpunind-o in valori duhovnicesti ? Nimic sau prea putin, si acest lucru 1-ar face orice prim venit care ar fi ajuns la convingerea cS-i intelege sensul, cuvint de cuvint. 66. lac. 2, 18. 67. Fapte 16, 3. 68. Fapte 21, 24. 69. / Cor. 9, 20. 70. / Cor. 2, 2. 156 ORIGEN, SCRIERI ALESE 46. Dar Intreaga noastra lupta duhovniceasca ne indeamna sa pa- trundem in adincimile cugetarii evanghelice si sa cautam acolo ade- varul despuiat de orice icoana a lui 71 . C. CONJINUTUl EVANGHELIEI : IISUS 47. Daca fntelegem bine ce fel de bunuri sint cele anunjate de cvestea cea buna», atunci vom ghici ca Iisus este Gel pe care L-au pro- povaduit apostolii. Mai trebuie spus totodata ca ei au anuntat inca o veste buna, si anume, invierea care e legata tot de persoana lui Iisus, caci doar El este Cel care a spus : «Eu sint invierea» 72 si tot El vesteste si saracilor ceea ce fusese fagaduit sfintilor 73 , invitindu-i sa primeasca aceste fagSduinte. 48. Sfintele Scripturi stau marturie despre predica apostolilor si cea a Mintuitorului, dovada Insusi graiul psalmistului David, care s-ar potrivi parca atit apostolilor cit si evanghelistilor : «Domnul va da cu- vint cu putere multa celor ce-L vestesc pe ImpSratul puterilor eel prea iubit» 74 . $i tot David ne mai invata in acelasi timp ca nu compunerea cea aleasa a cuvintului sau felul pompos in care ar fi rostit el si nici chiar eleganta mestesugita si greu cistigata a cuvintarii sint factorii care pot convinge pe auditori, ci lucrarea puterii celei dumnezeiesti 75 . 49. De aceea zice sfintul Pavel : «Voi cunoaste nu cuvtntul celor ce s-au semetit, ci puterea lor, caci imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvint, ci in putere» 76 . Iar in alt loc : «Cuvintul meu si propovaduirea mea nu stateau in cuvintele convingatoare ale intelepciunii omenesti, ci in dovada Duhului si a puterii» 77 . 50. Despre aceeasi putere marturisesc si Simon si Cleopa 78 : «Oare nu ardea in noi inima noastra cind ne vorbea pe cale si cind ne tilcuia Scripturile ?» 79 . Si aceasta pentru ca Dumnezeu da celor ce-L vestesc pe El o putere deosebit§, asa cum si apostolii stim ca aveau, dupa acelasi cuvint al psalmistului : «Domnul va da cuvint cu putere multa 71. Origen inaugureaza aici — ca ?i In Filocalia (p. 23) — drumul teologiei apo- fatice, care nu este la indemlna «primului venit», ci numai a celor care «au mintea lui Hristos». Acesta este singurul limbaj «vrednic de Dumnezeu». A se vedea la locul respectiv, tot in acest volum. 72. In. 11, 25. 73. Mt. 11, 5. 74. Ps. 67, 12—13. 75. Curatia inimii si simplitatea graiului evanghelic sint adeseori subliniate de Origen, mai ales in Filocalie, IV, pag. 41 — 42 ; VIII, pag. 52 — 55 etc. 76. 'I Cor. 4, 19. 77. / Cor. 2, 4. 78. Din nou acelasi nume. Vezi mai sus nota 47. 79. Lc. 24, 32. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN I57 celor ce-L vestesc pe El» 80 . Iar cind zice : «Cit de frumoase sint pe munti picioarele celor ce vestesc pacea!» 81 , proorocul Isaia indict /iitoarea frumusete si putere lucratoare a predicii apostolilor, care toate due la Cel ce a zis : «Eu sint Calea» 82 , laudind picioarele celor care inainteaza pe drumul duhovnicesc care este Hristos si care intra pe usa 83 , pina ajung la Dumnezeu. Acesti vestitori cu picioare vese 1 - ves- tesc asadar tot pe Hristos. IX 52. Sa nu ne mire f aptul ca binele acesta exprimat la plural ( = bu- natatile acestea) este in f apt tot Iisus Hristos, caci daca ne dam seama la ce lucruri se raporta aceste nume cu care e cunoscut Dumnezeu, vom in|elege indata ca Iisus, eel vestit de apostolii cei cu picioare vesele, e personificarea in acelasi timp a mai multor bunatati. 53. Via^a este una din aceste bunatati, caci Iisus a zis : «Eu sint viata». «Lumina lumii» 84 , care e «lumina cea adevarata», «lumina oa- menilor», e si ea tot un astfel de bine ; in schimb, Fiul lui Dumnezeu este toate aceste bunatati luate la un loc. Ca notiune, si adevarul e un bine si anume unul care se deosebeste atit de viata, cit si de lumina. Vine apoi ca al patrulea bine : calea, care ne duce spre toate acestea. Or, Mintuitorul nostru ne invata ca El este toate aceste trei lucruri cind zice : «Eu sint Calea, Adevarul si Viata» 85 . 54. Dar cum sa nu fie un bine faptul cS mortii scutura de pe ei praful eel de cadavru si invie primind acest dar de la Mintuitorul, in- trucit El e invierea ? Caci El a zis : «Eu sint invierea» 86 . Dar si usa prin care ajungem la cea mai inalta fericire e tot un bine deosebit si acesta e tot Hristos care a zis : «Eu sint usa» 87 . 55. §i ce sa zicem de intelepciunea lui Dumnezeu, pe care «Dum- nezeu a zidit-o ca inceput al cailor Lui spre lucrurile Lui» ? 88 . In ea s-a bucurat Tatal aflindu-si placerea Sa sufleteasca in chipul eel mai diferit, cum numai cu ochii Duhului se poate vedea, si care cheama la iubire cereasca pe tot eel ce priveste spre dumnezeiasca Lui frumusete. Asa- dar si intelepciunea lui Dumnezeu e un dar pe care-1 vestesc, cu tot ceea ce am amintit aici, apostolii cei cu picioare vesele. 80. Ps. 67, 12. 81. Is. 52, 7. 82. In 14, 6. 83. In 10, 9. 84. In 8, 12. 85. In 14, 6. 86. In 11, 25. 87. In 10, 9. 88. Pilde, 8, 22. 158 ORIGEN, SCRIERI ALESE 56. Iar ca a opta bunatate trebuie sa socotim si puterea lui Dum- nezeu 89 si care e tot Hristos. 57. Dar nu putem sa trecem cu vederea nici pe Cuvintul lui Dum- nezeu care este dupa Tatal tuturor, caci nici acest bine nu-i mai mic decit toate. Fericiti, asadar, cei ce aduna in ei aceste «bunuri» si care le primesc din miinile apostolilor celor «cu picioare vesele». 58. Cu toate acestea, daca cineva e ca un corintean, despre care Pavel a crezut ca «nu stie nimic decit de Hristos si Acesta, rastignit» 90 , acela se va alipi — dupa ce va fi ajuns sa-L cunoasca — de Cel care S-a facut om pentru noi si va ajunge inca de la inceput sa doreasca a ajunge, prin darul lui Iisus eel intrupat, «om al lui Dumnezeu», caci de acum i se potrivesc si lui cuvintele : «a murit pacatului, odata pentru totdeauna» 91 . 59. Dupa felul de viefuire a acestui Iisus (despre care se spune ca ceea ce se traieste, se traieste de dragul lui Dumnezeu) urmeaza ca oricine a ajuns sa se asemene Lui va si primi darul de a trai pentru Dumnezeu. $i atunci cine se va indoi ca dreptatea in sine, sfintirea sau mintuirea in sine n-ar fi bunatafi supreme ? Tot ceea ce predica pe Iisus, pe El il vesteste pentru ca de la Dumnezeu s-a facut El pentru noi dreptate, sfintire, mintuire 92 . X 60. Pornind de la aceste nenumarate citate care se refera la El, ne va fi usor sa aratam ca Iisus a devenit pentru noi un noian de buna- tati isi vom spune ca El formeaza bogatiile pe care nici o istorisire nu le poate cuprinde, acelea in care «a binevoit Dumnezeu sa se salas- luiasca trupeste toata plinatatea Dumnezeirii» 93 . 61. Ce sa pomenim de «cartile scrise» ? Nu degeaba spune loan «cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris (despre El)» 94 . 62. De aceea, e tot una sa zici ca apostolii vestesc pe Mintuitorul sau ca propovaduiesc «vestea cea buna», caci El este Cel ce primeste aceste bunatati de la Tatal Sau cel bun, pentru ca apoi fiecare primind, prin mijlocirea lui Iisus, aceasta bunatate sau aceste bunatati sa putem vie|ui desfatindu-ne de ele. 89. Rom. 1, 16. 90. / Cor. 2, 2. 91. Rom. 6, 10. 92. / Cor. 1, 30. 93. Col. 1, 19; 2, 9. 94 In. 21, 25. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN j 59 Iisus insusi S-a vestit, pe Sine 63. Apostolii cei cu picioare vesele si ucenicii lor n-ar fi fost in stare sa propovaduiasca vestea cea buna daca nu le-ar fi vestit-o mai inainte insusi Iisus, cum zice proorocul Isaia : «Eu sint eel ce graieste : Iata-Ma ! Cit de frumoase sint pe munti picioarele solului care da de stire mintuirea, care zice Sionului : Dumnezeul tau este imparat!» 95 . 64. Dar care sint acesti munti, peste care eel ce vorbeste aici spune ca alearga ? Oare nu cei care nu-s intru nimic mai mici decit cei mai mari si mai inal{i de pe pamint ? 96 Slujitorii harnici ai Noului Legamint trebuie sa se sileasca sa tina porunca: «Urca-te pe muntele inalt, eel ce binevestesti Ierusalimului, ridica glasul tau cu putere, eel ce bine- vestesti Ierusalimului» 97 . 65. Nu-i de mirare, dar, ca Iisus le impartaseste vesti bune celor care vor sa anunte vesti imbucuratoare pentru ca si acestia aveau ace- leasi preocupari. Fiul lui Dumnezeu Se vesteste pe Sine insusi celor care pot sa-L inteleaga fara mijlocitori. Dar eel care urea pe munti ca sa anunte vestea cea buna dupa ce a fost El insusi instruit de Tatal, Care e bun si «Care face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti» 98 , desigur ca nu dispretuieste pe cei saraci sufleteste. 66. Ci le anunta si lor vestea cea bunS, dupa cum o marturiseste El insusi atunci cind ia cartea lui Isaia si citeste din ea : «Duhul Dom- nului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor. M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima, sa propovaduiesc robilor dez- robirea si celor orbi vederea». §i inchizind cartea a dat-o slujitorului zicind : «Astazi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre» ". XI Si laptele oamenilor sint notate in Evanghelia cea ve$nica 67. Trebuie stiut ca orice fapta buna savirsita in numele lui Iisus e inscrisa in Evanghelia cea vesnica, asa cum a fost cazul cu femeia pacatoasa, care s-a pocait si care, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a putut in- departa de pacat turnind mir pe capul lui Iisus 100 , incit toata casa s-a umplut de mirosul mirului 101 . 95. Is. 52, 6—7. 96. Analogia «mun{ii» — «sfinti» sau chiar inaltimea treimii e reluata adeseori de Origen ?i in alte scrieri. In In XIII, 3 (Migne, P.G., 14, 404), in ler. XII, 12 (in aceasta lucrare volumul prim), in Cant. horn. II, 10 (ibidem). 97. Is. 40, 9. 98. Mt. 5, 45. 99. Lc. 4, 18—21. 100. Lc. 7, 37. 101. In 12, 3. 160 ORIGEN, SCRIERI ALESE 68. De aceea toft din casa 1-au simftt, de aceea s-a si scris ca «ori- unde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toatS lumea, se va spune si ce a facut ea, spre pomenirea ei» 102 . E adev&rat ca toate faptele bune savirsite fata de ucenici sint insoftte si de fapte indreptate spre Iisus. Caci vadindu-i pe cei care au primit binefaceri, El le-a zis celor ce le-au savirsit «intrucit le-aft facut lor, mie mi-ati facut» 103 . De aceea orice fapta buna savirsita in folosul aproapelui nostru e notata in Evanghelie ca fiind scrisa pe tablele cerului 104 si citita de toft cei socotift vrednici sa o citeasca\ 69. Dar, pe de alta parte, greselile savirsite fata de Iisus fac si ele parte din Evanghelie ca sa fie date pe fata pentru cei ce le-au facut. 70. Acestea sint : tradarea lui Iuda, strigatele poporului celui fara de lege care zicea : «ia-L de pe pamint pe unul ca Acela» 105 si «rastig- neste-L, rastigneste-L» 106 , batjocurile celor care-L incoronau ca spini si alte fapte de felul acestora, care toate sint scrise in aceste Evanghelii. 71. Trebuie, dar, sa scoatem concluzia ca oricine se leapada de ucenicii lui Iisus e socotit ca si cind s-ar lepada de Iisus insusi. $i lui Saul prigonitorul i s-a spus : «Eu sint Iisus, Cei pe Care tu-L prigo- nesti» 107 . 72. Vreti sS stift si care sint spinii cu care incununeaza pe Iisus in batjocura ? Sint cei inabusiti de griji, de bogafti, de placerile viefti, cei care primesc cuvintul lui Dumnezeu dar nu aduc roade l08 . 73. De aceea si noi trebuie sa fim cu grija, sa nu incununam si noi pe Iisus cu spinii pacatelor noastre, ca sa nu fim si noi recunoscuft intre cei ce cauta sa descopere pe Iisus pretutindeni si in deosebi printre fiintele spirituale si sfinte, care vad cum e uns cu mir, cum e primit la cina, cum e preamarit ori dimpotriva, cum e necinstit, batjocorit, batut. 74. Era, asadar, necesar sa aratam ca atit faptele noastre bune cit si greselile pacatosilor isi primesc locul lor in Evanghelie «unele spre viata vesnica, altele spre ocara si rusine vesnica» 109 . 102. Mt. 26, 13. 103. Mt. 25, 40. 104. Imagines «tablele cerului» se intilneste si in Comentaml la Geneza (Migne, P.G., 12, 73 si 84) apoi si in trei lucrari apocrife : Ruga lui losil (a se vedea mai jos, tomul II, 188—189, editfa C. Blanc p. 155), in Cartea Enoh (de 4 ori ; 81, 2 ; 93, 2 ; 103, 2 si 106, 19) precum si de doua ori in Testamentul celor 12 patriarhi (Aser 7, Levi 5). Cf. C. Blanc, op. cit, I, p. 94—95. 105. Fapte, 22, 22. 106. In. 19, 5. 107. Fapte, 9, 4—5. 108. Lc. 8, 14. 109. Dan. 12, 2. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 161 XII Ingerii, Vechiul Testament si Evanghelia 75. Daca sint oameni care au fost cinstit,i cu chemarea de evan- ghelisti si daca Iisus insusi anunfa vestea cea buna si fagaduint,a buna saracilor, nu se poate ca duhurile din care Dumnezeu insusi Si-a facut crainici si ca flacarile de foe din care Tatal Si-a facut slujitori u0 , sa fie lipsiti de cinstea de a fi si ei vestitori de bine. 76. De aceea s-a infafisat ingerul inaintea pastorilor si le-a zis in iumina care a stralucit in jurul lor : «nu va teme|i ! lata va binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ca ni S-a nascut azi Min- tuitor in cetatea lui David, Care este Hristos Domnul» 1U . Si atunci cind oamenii nu inteleg inca taina Evangheliei, fapturile care le sint supe- rioare §i care formeaza armata cereasca a lui Dumnezeu spun in forma de lauda : «Marire intru cei de sus, lui Dumnezeu, si pe pamint pace, intre oameni bunavoire I» 112 . 77. Dupa aceste cuvinte ingerii parasesc pe pastori urcind spre cer, lasindu-ne sa ne gindim in ce chip bucuria care le-a fost vestitS cu prilejul nasterii lui Iisus Hristos este o marire adusa lui Dumnezeu in inaltimea cerurilor, pentru ca cei care au fost rasturnati pina la pulberea pamintului se intorc acum iarasi in odihna lor ll3 ca sa prea- mareasca pe Dumnezeu prin Hristos pina la inaltul cerului. 78. Dar si ingerii preamaresc pacea, care prin Hristos va imparatj pe pamint, acest loc de batalie pe care a cazut din inaltul cerului, ca sa fie nimicita de Iisus Hristos, steaua cea stralucitoare 114 , care rasare de dimineata in zori. XIII 79. In afara de ceea ce v-am spus trebuie sa mai stim ca Evanghelia este mai intii Evanghelia lui Iisus Hristos, capetenie a intregului trup al celor rascumparatit cum incepe evanghelistul Marcu «inceputul Evan- 110. Evr., 1, 7; Ps., 103, 5. 111. Lc, 2, 9—11. 112. Lc. 2, 14. 113. iPs., 114, 7. 114. Is., 14, 12. Prin «Steaua de dimineat5» sau «luceaf5rul dimine{ii» se Inte- lege aici ?i In multe alte locuri Lucifer, diavolul cazut. Dar dupa alt simbolism biblic (II Pt., 1, 9 si Apoc. 2, 28) poate fi Mesia. O a treia traditie spune ca aceasta stea ar fi fost Inaintea oricarei alte fapturi (Ps. 109, 3). 11 — Origen, Scrieri alese II 162 ORIGEN, SCRIERI ALESE gheliei lui Iisus Hristos» 115 , dar care e, in acelasi timp, si Evanghelia apostolilor, fapte pentru care Pavel si zice «dupa Evanghelia mea» 116 . 80. Dar inceputul Evangheliei — pentru ca marimea ei cuprinde un inceput, o urmare, o cale de mijloc si un sfirsit — acest inceput este ori Vechiul Legamint a carui imagine este loan (Botezatorul) ori — din cauza impreunarii celor doua Testamente — sfirsitul lucrarii care a culminat in loan. 81. Intr-adevar acelasi Marcu zice : «lnceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu ; precum este scris in prooroci : iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fejei Tale, care va pregati calea Ta. Glasul celui ce striga in pustie : Gatiti calea Domnului, drepte faceji cara- rile Lui» 117 . 82. Dar nu ma pot mira destul cum ajung ereticii sa atribuie cele doua Testamente la doi dumnezei deosebiti, cind insusi textul acesta ii da de gol ! Caci cum ar putea fi loan inceputul Evangheliei, cum cred ei, daca ar tine de alt dumnezeu, daca ar fi omul demiurgului ca si cum n-ar fi avut constiinta, spun ei, de noua dumnezeire ? XIV 83. Incredintarea data ingerilor de a duce vestea bunS nu-i nici singura si nici fara importanta si ea nu a fost numai atita cita s-a in- cheiat in fata pastorilor. Ci, la sfirsitul veacurilor, un inger zburind in cer cu Evanghelia va vesti toate neamurile ca Tatal, Care-i bun, nu paraseste cu totul pe cei cazuti §i care s-au intors de la fata Lui. 84. loan, fiul lui Zevedei, zice intr-adevar in Apocalipsa : «$i am vazut apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, avind sa bine- vesteasca Evanghelia vesnica celor ce locuiesc pe pamint si la tot nea- mul si semintia si limba si poporul. $i striga cu glas puternic : Teme- ti-va de Dumnezeu si dati Lui slava, ca a venit ceasul judecatii Lui, si va inchinati Celui ce a facut cerul si pamintul si marea si izvoarele apelor» 118 . 115. Ma, 1, 1. 116. Rom., 2, 16. 117. Ma, 1, 1—3. 118. Apoa, 14, 6—7. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 163 XV V echini Testament si Evanghelia 85. Intrucit, potrivit talmacirilor noastre, intreg Vechiul Testament simbolizat prin numele lui loan formeaza inceputul Evangheliei, spre a nu lasa aceasta talmacire fara marturii ne vom referi la citatul din Faptele Apostolilor, in care se vorbeste de eunucul reginei din Etiopia si despre Filip «incepind de la textul din Isaia : ca un miel care se aduce spre junghiere si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce o tunde, Filip i-a dat sa injeleaga de ce e vorba aici, adica i-a binevestit pe Iisus Domnul» 119 . Or, cum ar fi putut incepe sa vesteasca pe Iisus prin pro- oroci daca Isaia n-ar fi facut si el parte din inceputul Evangnehei ? 86. Tot asa putem dovedi prin acest fapt ceea ce am spus mai inainte si anume ca intreaga Sfinta Scriptura este o Evanghelie : daca a evan- gheliza insemneaza vestirea unei bunatati si daca toate evenimentele care pregatesc venirea in trup a lui Hristos vestesc tocmai pe Hristos, in Care se implinesc toate aceste bunatati, asa dupa cum am aratat mai inainte, atunci cuvintele tuturor (proorocilor) fac intr-un anumit fel parte din Evanghelie. 87. $i intrucit ceea ce numim noi Evanghelie sau veste buna a fost vestit in toata lumea, va trebui sa intelegem ca ea a fost vestita nu numai in acest tinut geografic, ci, ca sa zicem asa, pe intreaga suprafafa cerului §i a pamintului, a cerurilor si a paminturilor. CONCLUZIE 88. Dar la ce ne-ar mai servi sa ne mai intindem cu vorba asupra a ceea ce insemneaza cuvintul «Evanghelie» ? Din cite am spus aici e destul pentru cei care nu sint atit de margini{i incit sa nu adune din Scrip turi pasajele inrudite, in stare sa arate cit sint de marete bunurile intruchipate in Iisus Hristos, asa cum reiese din Evanghelie ; oamenii si ingerii ii sint slujitori, ba chiar si insusi Iisus Hristos, capetenia pute- rilor, tronurilor, incepatoriilor, domniilor si tuturor fiintelor spirituale, care se pot numi cu acest nume, nu numai in veacul de acum, ci si in eel ce va sa vie, de aceea ne vom opri aici cu cuvintele indrumatoare, 89. E timpul, dar, sa rugam pe Dumnezeu sa reverse harul Sau prin Iisus Hristos intru Duhul Sfint ca sa descoperim in|elesul tainic, ascuns ca o comoara sub haina cuvintelor. 119. Papte, 8, 33—35. 164 ORIGEN, SCRIERI ALESE DIN CARTEA A II-A A. DESPRE VALOAREA MARTURISIRII SFINTULUI IOAN BOTEZATORUL XXIX *Fost-a om trimis de Dumnezeu, numele lui era Ioan» 12 °. 175. Daca luam cuvintul «trimis» Intr-un in^eles mai precis, intrucit orice trimis este rinduit sa piece dintr-un loc intr-altul, ar trebui sa cercetam si despre loan de unde si incotro a f ost trimis. In in^eles istoric se stie limpede unde a fost el trimis : la fiii lui Israel, care voiau sa-1 asculte pe cind petrecea el in pustia Iudeii, bote- zind linga Iordan m ; in infeles mai adinc, insa, el a fost trimis in lume — iar intrucit prin «lume» intelegem fata pamintului locuita de oa- meni — va trebui sa cautam explicarea mai de aproape a acestui «de unde» (a venit el). Cercetind mai de aproape din cuvint in cuvint ne vom lamuri ca si la el e aceeasi situate ca si la Adam. 176. $i anume = «Domnul Dumnezeu 1-a scos din gradina cea din Eden, ca sS lucreze pamintul din care fusese luat» m , cu alte cuvinte si loan a fost trimis, fie din cer, fie din rai, fie din oricare alt loc si anume a fost trimis «ca sa marturiseasca despre Lumina». 177. Aceasta t&lmScire ne ajuta sa raspundem cu toata puterea la criticile care i-ar fi putut fi aduse pentru ca asa sta scris la proorocul Isaia : «pe cine il voi trimite si cine va merge la acest popor ?» La care proorocul va putea raspunde : «Iata-ma, trimite-ma Doamne» m . 178. Cel care se impotriveste unui astfel de inteles mai adinc ar putea spune ca loan nu vine dintr-un loc care s-ar deosebi intrucitva de aceasta lume, ci dupa cum Isaia abia atunci a fost trimis cind a vazut pe Domnul sezind pe «un scaun mai inalt si maret» 124 si cind i-a zis : «cu auzul veti auzi si nu veti intelege» 125 , tot asa dupa cum si-a inceput lucrarea Isaia, asa a fost trimis sa boteze, tot pe tacute, si loan «s§ gateasca Domnului un popor ales» 126 si «sa marturiseasca despre Lumina» m . 120. In., l, 6. 121. Mf., 2, 1, 5, 6. 122. Fac, 3, 23. 123. Is., 6, 8. 124. Is., 6, 1. 125. Is., 6, 9. 126. Lc, 1, 17. 127. In., 1, 7. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 165 179. Acestea ar fi asadar observatiile ce s-ar putea aduce primei noastre tSlmSciri. IatS acum si rSspunsul pe care 1-am putea da spre a avea Intelegere mai adfncS despre rostul venirii sf!ntului loan. Asa ne spune textul Insusi : «acesta a venit spre mSrturie, ca s5 mSrturiseascS despre LuminS» 128 . Dar dacS a venit, InsemneazS c5 a venit de undeva. $i dacS-i vine greu cuiva sS admits acest lucru, atunci va trebui s8 citeze cuvintele lui loan, pe care le-a spus — dupS cum ne aratS textul — atunci cind a vSzut pe Duhul Sfint pogorlndu-Se ca un po- rumbel peste MIntuitorul. CSci Intr-adevSr asa spune el : «Cel ce m-a trimis sS botez cu apS Acela mi-a zis : Peste Care vei vedea Duhul pogorlndu-Se si rSminhid peste El, Acesta este Cel ce boteazS cu Duh Sfint si cu foc» I29 . Dar cind a venit la aceastS trimitere si cind i-a dat aceste IndrumSri ? La aceastS Intrebare credem cS se poate rSspunde corect numai dacS admitem cS Cel care 1-a trimis sS boteze Acela e ?i Cel care a spus aceste cuvinte. XXX 180. O mSrturie si mai neasteptat& cS loan a venit de pe alt tSrrm ca sS fmbrace un trup si pentru a aduce mSrturie despre LuminS e faptul c5 el s-a umplut de Duh Sfint IncS din pintecele maicii sale, asa cum a spus-o Arhanghelul Gavriil chid a vestit lui Zaharia vestea cea bunS a nasterii lui, precum si Mariei, vestea cS va veni in lume MIntui- torul nostra printre oameni l30 , fapt pe care-1 repetS Elisaveta cind spune «cum a ajuns la urechile mele glasul salutSrii tale, pruncul a sSltat de bucurie In pintecele meu» l31 . 181. DacS-ti dai silinta sS nu faci nici un lucru nedrept, nimic la Intimplare sau numai pentru plScerea proprie, va trebui sS admit! cS sufletul lui loan e mai vechi decit trupul lui, cS el exista de mai Inainte si cS a fost trimis In scopul de a aduce mSrturie despre LuminS. Dealtfel, n-ar trebui sS trecem prea usor peste cuvintul Evangheliei, In care se spune despre loan cS «el este Hie, cel ce va sS vinS» l38 . 182. DacS teoria generals despre suflet care spune cS sufletul nu-i ImprSstiat in trup, ci cS el exista de mai Inainte, fiind Iegat de trup si de singe pentru temeiuri mai adlnci, ei bine, dacS stS In picioare aceastS teorie, atunci cuvintele «trimis de Dumnezeu», care au fost spuse despre loan, nu ni se vor pSrea exagerate. CSci, Intr-adevSr, dupS sfintul Pavel 128. In., l, 7. 129. In., 1, 33 j Mt., 3, 11. 130. he., 1, 15, 26. 131. he, 1, 44. 132. Aft., 11, 14 166 ORIGEN, SCRIERI ALESE pina si eel mai mic dintre toti, adicg «omul nelegiuirii, fiul pierzarii» l33 e trimis tot de Dumnezeu : «pentru aceea, Dumnezeu le trimite lucrarea amagirii, ca sa dea ei crezamint minciunii si ca sa cada sub osinda toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea» 134 . 183. Dar sS vedem daca n-am putea raspunde mai concret la aceasta Intrebare : dupa cum despre orice om, pentru simplul motiv ca e zidit de Dumnezeu, putem spune in intelesul eel mai simplu c§ e omul lui Dum- nezeu, dar in acelasi timp nu orice om e om al lui Dumnezeu, ci numai eel care si-a inchinat viafa lui Dumnezeu, asa cum au facut-o Hie si cei despre care se spune in Sfintele Scripturi ca sint «oamenii lui Dumne- zeu", tot asa, in inteles mai general, orice om poate fi trimis de Dum- nezeu, dar in inteles mai deosebit, nimeni nu poate fi socotit «trimis al lui Dumnezeu» daca n-a fost anume incredinfat cu acest scop si daca nu-i chemat sa ajute astfel la lucrarea de mintuire a neamului omenesc. 184. Or noi n-am gasit nici o marturie despre cineva sa fi fost trimis de Dumnezeu, in afara de cei sfinji : despre Isaia, de pilda, in chipul In care am pomenit adineauri. Despre Ieremia, iata ce spune : «La citi te voi trimite, la to{i vei merge» I35 , iar despre Iezechiel zice : «am sS te trimit la oameni neaseultatori, care s-au razvratit impotriva Mea» l36 . 185. Se va vedea, asadar, ca va parea fara rost sa pomenim exemple de «trimisi» in intelesul de care vorbim aici, daca nu ne gindim s3 so- cotim «trimis» pe eel care a fost ales pur si simplu si trimis dintr-un tinut oarecare al acestei vieti spre altul anumit. Si totusi, nici in aceste con- ditii n-ar fi gresit sa parasim discutia fara sa ISmurim ca cu anumite sco- puri numai pe sfinji ii trimite Dumnezeu desi in general se admite ca sint tot felul de «trimisi» in aceasta viata... B. PROOROCIILE XXXIV 199. Printre eretici, unii 137 , cu toate ca se pretind ucenici ai lui Hristos, Isi plasmuiesc totusi alt dumnezeu, deosebit de Cei care a creat lumea, socotind ca venirea Domnului in lume era firesc sa nu fi fost vestita de prooroci ; de aceea ei se straduiesc sa inlature marturiile des- pre Hristos aduse de prooroci spunind ca Fiul lui Dumnezeu nu are ne- 133. II Tes., 2, 3. ,»„-.«.. .,— „ , 134. II Tes., 2, 11—12. 135. Ier.. 1, 7. 136. lez., 2, 3. A se vedea la Migne, P. G., 14, 167 nota 98 si C. Blanc, op. cit., I, pag. 33? — 333 corectarea gresita a participiului aitiaxiiaavta In loc de aTtoaxijaavxa. 137. Comentatorul editiei Migne noteazS aici — valentinienii. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA 10 AN 107 voie de martori, caci El ne-a dat garantii destule pentru a crede in El, In urma cuvintelor mintuitoare si pline de putere 138 pe care le-a propo- vaduit, precum si prin minunile care sint in stare sa impresioneze pe orice om. 200. Ei spun : «Daca credem in Moise din pricina cuvintelor pe care le-a spus si a minunilor pe care le-a sSvirsit, fara sa mai fie nevoie de martori care sS-1 vesteasca, si daca toti proorocii au fost primiti de popor ca niste trimisi ai lui Dumnezeu, atunci cum n-ar putea sSvirsi Hristos ceea ce vrea in folosul neamului omenesc, mai mult decit au facut Moisi si mai bine decit proorocii, fSra ca sa mai fie nevoie sa-L vesteasca proorocii ?» 201. Ereticii cred, deci, c& este fara rost sS spunem c§ Hristos a fost vestit de prooroci. Cei care s-ar interesa de asa ceva, spun ereticii, ar fi ca oamenii care in loc sS primeascS vestea dumnezeirii, desi cred si in Hristos, totusi s-ar intoarce din nou la acelasi Dumnezeu pe care-1 vestiserS inainte Moisi si proorocii. 202. Acestor eretici va trebui sa li se raspunda cS multe pricini ne pot indemna sS credem asa ceva, mai ales ca unii nu se lasa convinsi de orice dovada, ci cer si altele deosebite,- si pentru ca de multe ori Dumne- zeu are temeiuri sa arate oamenilor pentru ca sa-i facS s3 creada cum cS tocmai Dumnezeu, Cel care-i peste toate fapturile, tocmai El a ajuns sS Se intrupeze. 203. Ceea ce este sigur e faptul cS se pot vedea oameni ajunsi, toc- mai datoritS cuvintelor proorocilor, sa admire pe Hristos, fiind impresio- nati de glasul proorocilor de dinaintea Lui care au descris patria Lui de nastere, locul unde va trai, puterea invatSturilor Lui, savirsirea minuni- lor mai presus de fire si, in sfirsit, moartea Lui trupeasca biruita de in- viere. 204. $i apoi mai trebuie sS ne gindim inc& la ceva : minunile care au putut atrage la credinta, mai ales pe cei care au trait In vremea Min- tuitorului, dupa ce a trecut un timp mai indelungat si-au mai pierdut din puterea de convingere, fiind socotite de unii drept plasmuiri. In schimb, chiar mai mult decit minunile care au avut loc In vremea aceea, proo- rocia, socotita ca petrecindu-se In acelasi timp cu minunea, are tot asa de mare putere de convingere impiedicind pe cercet&tori sa se Indo- iasca de ea. 205. Si fara indoiaia ca marturiile proorocilor nu vorbesc numai des- pre venirea lui Hristos, nu ne invata numai asa ceva si nimic alta, ci dimpotriva, prin ea putem dobindi o cunoastere adinca in ale teologiei 138. ML, 7, 29. „ . ... ; 166 ORIGEN, SCRIERI ALBSE si privitor la raporturile dintre TatSl si Fiul ca §i dintre Fiul si TatSl tocmai datoritS proorocilor si celor pe care le-au vestit ei in legSturS cu Fiul lui Dumnezeu, chiar daca aceste invStSturi nu sint atit de lim- pezi ca cele istorisite de apostoli, cind acestia vorbesc de m&rirea lui Hristos. 206. In afarS de aceasta, s-ar putea spune, cu o oarecare fndrSznealS, cS exists si astSzi astfel de «martori» ai lui Hristos, cSrora mSrturia pe care o aduc le face cinste si fara sS existe ceva de fnlSturat din acea mSrturie pe care o aduc Fiului lui Dumnezeu, fapt pe care toatS lumea e gata sS-1 recunoasca celor carora li se spune «martori ai lui Hristos» in sens propriu. 207. Or, tocmai ca si la multi din adevaratii ucenici ai lui Hristos, care au avut cinstea de a fi socotiti martori ai Lui, tot asa avem ce ad- mira si la proorocii care au cunoscut pe Iisus Hristos si care au primit darul de a-L vesti, propovSduind nu numai oamenilor veniti dupS petre- cerea lui Hristos pe pSmint, ci si celor din generatiile de dinainte, ce anume se cuvine sS gindim despre Fiul lui Dumnezeu. 208. Doar e de la sine inteles c3 si azi, ca si altSdatS, eel ce nu cu- noaste pe Fiul nu cunoaste nici pe TatSl l39 . Aceasta a fost pricina pentru care «Avraam, pSrintele, a fost bucuros sS vadS ziua aceea a lui Hristos si a vazut-o si s-a bucurat» l40 . Cine pretinde cS nu trebuie sS aducem marturii despre Hristos se vede cS vrea sS lipseascS inima proorocilor de cea mai mare dintre multumiri 141 . Dar, in definitiv, ce vrednicie ar mai avea proorocia izvoritS din Duhul Sfint dacS i-ai rSpi tocmai ves- tirea iconomiei Domnului nostru (Iisus Hristos) ? 209. DupS cum evlavia sSnStoasS a celor care se apropie de Dum- nezeu Cel peste toate se sprijinS pe lucrarea Mijlocitorului 142 , a Arhi- ereului celui ales 148 , a Celui care ne-a mijlocit intrarea la Ta- tal 144 , potrivit adevarului, si n-ar inainta decit schiopatind daca ar merge 139. / In., 2, 23. 140. In., 8, 56. 141. Una din idelle de baza ale Comentarului lui Origen este unitatea Scripturii, armonla dintre Vechiul $i Noul Testament, temS pe care ereticii o combateau. De aici, insistent cu care a cautat Origen sS dovedeasca divinitatea Logosului, dedicind un volum intreg numai primului verset din Comentarul la Evanghelia dupa loan. 142. Gal., 3, 19. 143. Evr., 7, 26—28. 144. / In., 2, 1. Pasai clasic privitor la doctrina lui Origen despre divinitatea Per- soanelor treimice si a relatiilor Lor. Asupra temei el revine adeseori. «Nici o faptura nu se poate apropia de Tat^l, daca n-ar avea pe cineva care s5-i descopere drumul si Acesta e Fiul» zice el (torn. XIX, 1 Migne, P. G„ 14, 536; torn. XIX, 3, Migne, P. G., 14, 548). DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN J 59 spre TatSl fSrS sS fi intrat pe usa 145 , tot asa si evlavia celor de demult era curatS si plScutS lui Dumnezeu tocmai din pricinS ca si ei II cunos- teau pe Hristos prin credinffi si prin asteptare. Pentru ca am bagat de seama ca insusi Dumnezeu se constituie ca martor, fScind El insusi de- claratii in legatura cu Hristos, chemind pe toti oamenii s5-I fie urm5- tori, ca tot atifia martori ai faptelor despre care le cere sa aducS mar- turie. Caci le zice : «Voi sinteti si martorii Mei, zice Domnul Dumne- zeu, si sluga pe care am ales-o» l48 . C. MARTTRII 210. Oricine depune o marturie despre adevSr aparindu-1 prin cu- vinte ori prin fapte sau in orice alt chip, acela poate fi numit pe bunS dreptate martor. Dar in chip special, dupa obiceiul fratilor, putem zice si mai mult : uimiti de hotarirea celor care s-au luptat pinS la moarte ca sS apere adevSrul sau nevinovStia U1 , de acum numim fn toata pu- terea cuvintului martor sau «martir» 148 numai pe cei care prin vSrsarea singelui au fost in stare sS aducS marturie pentru «taina dreptei cre- dinte» 149 , in timp ce Mintuitorul numeste martor pe oricine aduce mSr- turie despre cele vestite de El. 211. Intr-adevSr asa a grait Iisus cfitre apostoli atunci clnd s-a in31- tat la cer : «Imi veti fi Mie martori in Ierusalim $i in toata Iudeea si Samaria si pinS la marginile pamintului» 150 . Mai mult, asa cum leprosul ce s-a curatit a adus dar cum cerea Legea lui Moise 151 prin aceea c3 a adus marturie fata de ceilalti care n-au crezut in Hristos, tot astfel, ca sa dea marturie fa^S de cei necredinciosi, avem garanti martorii si toti sfintii ale caror «fapte lumineaza inaintea oamenilor» 152 . Ei se poarta ca niste oameni care au dobindit prin crucea lui Hristos dreptul de a vorbi pe fata si depun astfel marturie despre lumina cea adevarata. 145. In., 10, 9. 146. Is., 43, 10, 147. Unii editori / Migne, iP. G. 14, 176 / au citit ivSpetas - barbatie, altii / C Blanc, I, 351 nota 1 / afve(a« — nevinovStie. De fapt se Intilnesc ?i sub acceptiunea din urma destule cazuri. Herma, Porunca IV, 3, 2 ; Pilde, XI, 16, 7 / trad. rom. p. 251 ?1 304 / etc. 148. A se vedea A. Ehrhard, Die Kirche del Martyrer, Freiburg i. Br., 1932. La fel nota din Miqne, P. G., 14, 176. 149. / Urn., 3, 16. 150 lapte, 1, 8. 15 1 ML, 8, 4. 152. M/., 5, 16. 170 ORIGEN, SCRIERI ALESE D. CELE §ASE MARTURII ADUSE DE IOAN XXXV 212. «Ioan a venit, deci, ca sa marturiseasca despre Lumina» 15S . Ca sa depunS aceasta marturie, el a grSit zicind : «Cel care vine dupS mine a fost inaintea mea, pentru ca mai Inainte de mine era. Si din plinatatea Lui noi toti am luat si har peste har. Pentru cS Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevSrul au venit prin Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vSzut vreodata ,• Fiul eel Unul-NSscut, Care este in sinul Tatalui, Acela L-a fScut cunoscut» 154 . 213. Toate aceste cuvinte au fost puse asadar in gura BotezStorului clnd acesta a mSrturisit despre Hristos, lucru pe care nu-1 inteleg unii care cred ca incepind de la cuvintele «din plinStatea Lui noi toti am luat» pina la «Acela L-a facut cunoscut» ar vorbi apostolul loan 155 . 214. Aiaturi de marturia precedenta a BotezStorului, care incepe cu cuvintele «Cel ce vine dupS mine a fost inaintea mea», si care se ter- ming cu vorbele « Acela L-a fScut cunoscut», iatS acum a doua mSrturi- sire fScuta de loan : celor ce fusesera trimisi de preotii ?i de levitii din Ierusalim, loan le-a m&rturisit adevSrul si nu l-a tagaduit, anume c3 el nu-i nici Hristos, nici Hie, nici prooroc, ci doar «glasul celui ce striga in pustie : «Indreptati calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul» 15B . 215. lata apoi si alta marturisire, f8cuta de acelasi Botezator in le- gatura cu Hristos, inv8tindu-ne ca fiinta Sa, existind personal, e pretu- tindenea in lume 157 , dar mai ales in sufletele cele cugetatoare, atunci cind zice : «in mijlocul vostru se afia Acela pe care voi nu-L stiti, Cel care vine dupa mine, dar care mai inainte de mine a fost si caruia eu nu sint vrednic sa-I dezleg cureaua incaitamintelor» 158 . Vezi, asadar, c8 intruclt in launtrul fiecaruia din noi se afia inima si in inimS mintea care con- duce pe om 159 , nu in legStura cu cuvintul saiasluit in fiecare din noi se 153. In., 1, 7. 154. In., 1, 15—18. 155. In In., VI, 2—3 / Migne, P. G., 14, 201—212 / $i In alte locuri Origen insists pe larg asupra r5tScirii ereticilor care dispretuiau Vechiul Testament socotindu-1 opera unui «Dumnezeu mai mic». 156. In., 1, 19—23. 157. Se pare cS afirmatia lui Origen despre Fiul ca realitate personals, individuals (itpoi|fou(ilvii 6x6otauic) este Intre cele dintli In istoria InvStSturii dogmatice / J. L. Prestige, Dieu dans la pens&e patristique, Paris, 1955, p. 158 /. Dar din pacate in6azaait are uneori, la el, $1 sensul de «Iire», desigur In alt context. Asa, In tomul XXXII, 192 — 193 / Migne, P. G., 14, 784 etc. / unde combate pe ereticii care nu admit nimic uman tn fiinta lui Hristos. 158. In., 1, 26—27. 159. Despre ti> 7|f£(xovir.6v, Principale cordis, notiune luata de la stoici (■fjfenovixfcv 81 eTvoet yaot xi xopKoxaxov zr\i tpuX^«, Iv w a! ^ovrootoi xot at 6p(ial ^{vovtoii r.a\ 58ev 6 X670S ctva7tl(ji.TtTexat ojtep etvat ev xapila), Diogene Laertios : Viafa ?/ doctrinele tilozo- DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 171 poate infelege graiul acesta : «in mijlocul vostru se ailS Acela pe care voi nu-L stiti». 216. $i iata acum, dupa primele trei, si cea de-a patra marturisire a lui loan despre Hristos, fn care dupa ce pomeneste de patima pe care o va fndura ca om : «Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicS pacatele lu- mii. Acesta este despre Care eu am zis : dupS mine vine bSrbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era. Eu nu-L stiam, dar ca sS fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu botezind cu apS» 160 . 217. Cea de a cincea marturisire s-a fScut cu urmatoarele cuvinte : «Am vazut Duhul coborindu-Se din cer, ca un porumbel, si a rSmas peste El. $i eu nu-L stiam pe El, dar Cel Care m-a trimis sa botez cu apS, Acela mi-a zis : Peste Care vei vedea Duhul coborindu-Se si r&minind peste El, Acesta este Cel ce boteaz& cu Duh Sfint. Si eu am vazut si am mSrtu- risit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu» 161 . 218. loan a adus si o a sasea marturie despre Hristos, fiind de fata inc8 doi apostoli, atunci cind L-a vazut pe Iisus trecind si cind a zis despre El : «iata Mielul lui Dumnezeu». In urma acestei marturisiri, in- trucit cei doi ucenici ai lui loan plecasera deja s8 asculte predica lui Iisus si mergeau de acum dupa El, cind s-a intors si a vazut pe cei doi c3-L urmeaza, Iisus s-a adresat lor si i-a intrebat : «Ce cautati ?» l62 . E. UCENICII LUI IOAN CAUTA §1 AFLA PE HRISTOS XXXVI 219. Poate ca nu-i o simpia intimplare faptul ca dupa cele sase mar- turisiri pe care le-a facut, loan inceteaza de a mai aduce si a saptea marturie 16S , ci Iisus este cel care intreaba : «Ce cautati ?» 164 , intrebare care se potriveste la oamenii care au tras folos din marturisirea lui loan printr-un cuvint care vesteste ca Hristos este Invatatorul lumii si care lilor «Zenon», trad. C. Balmu?, Bucure?ti, 1963, p. 367, 681) vorbe$te Origen In multe din lucrarile sale, dupa cum am vSzut si in volumul precedent. Unii il plasau in singe/ Empedocle /, altii in minte / Platon /, dar cei mai multi stoici il pun in inima. In lim- bajul crestin intilnim confirmata mai ales ultima semnificatie (Pilde 4, 4 ; lei., 31, 33 etc.). 160. In., 1, 29—31. '• 161. In., 1, 32—34. 162. In., 1, 35—38. 163. Am intilnit si in alte locuri preferinta lui Origen pentru simbolistica nume- relor. AfarS de cele din volumul prim / Omilia 8 la Cint. Cint. etc. / a se vedea in In., X, 33 / P. G., 14, 380 sase - numar stint, In. In., XXVIII, 1 / P. G., 14, 600 : trei ~ cel dintii dintre numere ; tot acolo si despre semnificatia numerelor 2, 4 si 28. F. Sagnard, La gnose valentinienne et le temoignage de Saint Irenee, Paris, 1947. 164. In., 1, 38. 172 ORIGEN, SCRIERI ALESE exprimS dorinta de a vedea sSlasluirea Fiului lui Dumnezeu Intre oameni. Caci ei il intreaba «Rabi (care se tilcuieste : Invafatorule) unde locu- ie§ti ?» Si intrucit «cel ce cauta afla» l65 , ucenicilor lui loan care-I cautS locuinta Iisus le-o arata zicindu-le : «veniti si vedeti» 1M ; prin «veniti» ii cheama de buna seama la via|a de fapte bune 167 , iar prin «vedeti» le da sa inteleaga ca privirea sau contemplarea ca rod al imbunat&tirii vietii morale va fi rasplata celor care o doresc 168 , sSlasul ei fiind in apropie- rea lui Iisus. 220. Acest salas a fost pregatit celor care cautasera locuinta lui Iisus, care au pasit si s-au bucurat sa mearga pe urmele Tnvatatorului, sa rSmina cu Iisus si sS-si petreaca viata impreuna cu El, cu Fiul lui Dumnezeu. Intrucit numarul 10 e considerat numar sfint 169 — nu-i mic numarul tainelor despre care scrie ca s-au intimplat in ceasul al zecelea — trebuie sa ne gindim ca nu intimplator scrie in Evanghelie cfi ceasul al zecelea e eel al venirii linga Iisus a invStaceilor lui loan ,• unul din ei era Andrei, fratele lui Simon Petru, care, dupa ce s-a bucurat de anturajul lui Iisus, si-a gSsit pe fratele Simon — poate ca inainte nu 1-ar fi putut g3si — si i-a spus cS a aflat pe Mesia, care se tilcuieste Hristos 170 . 221. Intr-adevar, intrucit «cine cautS gaseste», dupa ce a cSutat s§ vada unde locuia Iisus, dupa ce L-a urmat si s-a desfatat in saiasul Lui, Andrei a rSmas pe lingS Mintuitorul pe «la ceasul al zecelea», cSci afla- se pe Fiul lui Dumnezeu, Cuvintul si Intelepciunea Lui, de aceea, fiin- du-i de acum sufletul stapinit numai de Domnul, ucenicul a grait : «Am gasit pe Mesia». Un astfel de cuvint poate fi spus de oricine a aflat pe Cuvintul lui Dumnezeu si se lasa indrumat de dumnezeirea Lui. 222. Ca roada a petrecerii lui lingS Domnul, ucenicul aduce indata la Hristos si pe fratele sau, Simon, pe care l-a privit Iisus 171 , sau, altfel spus, l-a cercetat si i-a luminat inima 172 . Iar prin aceasta privire, de care l-a invrednicit Iisus, Simon a fost umplut de atita tarie incit i s-a dat alt nume, care-i traduce tocmai roada acestei intariri si asigurari, incit a fost numit Petru (cu credinta ca piatra)... 165. he, 11, 10. 166. In., 1, 39. 167 IlpaSi? $i Seupia, adica viata activa $i cea contemplativS, cele doua cai pe care s-a dezvoltat spiritualitatea crestina medievala. 168. Nu degeaba a inchinat Origen o carte intreaga (III) liberului arbitru, pentru a sublinia ca In procesul de desavlrsire libertatea omului este conditia esentialS. 169. A se vedea cele spuse la nota 163. 170. In., I, 40 — 41. 171. In., 1, 42. 172. 9trimte la exterior si mai largi la interior. Ig3 ORIGEN, SCRIERI ALESE 8. A doua observalie : nu totul poate ii explicat. Dupfi cum am mai spus, intelepciunea cea plinS de taina, rSmasa ascuns& 275 si neinteleasa decit de eel care poate spune «noi avem gin- dul lui Hristos» 276 , ne este necesara pentru a talmaci duhovniceste fie- care amanunt din graiul Scripturii si anume, dupa vointa Celui care a rinduit m ca asa trebuiau scrise toate. 287. Dealtfel, ceea ce vrem sa citim nu ne este dat fiecaruia sa le intelegem deplin. De aceea ne va fi destul doar sa vedem cum «vor- bea Iisus despre templul trupului Sau» 27S . XLII 9. Stricarea $i rezidirea din nou a tewplului. 288. Merita totc-data" sa ne dam silinta sa vedem intrucit e cu pu- tint§ ca ceea ce ni s-a istorisit despre templu sa se realizeze cindva sau urmeaza s& ne impartasim si noi din ea abia prin impreuna-pe- trecere duhovniceasca. 289. Orice am zice, faptul ne va impresiona foarte neplacut, Caci dacS am zice ca o asemanare oarecare cu templul ar putea fi posibila sau s-ar putea sa o retraim, ascultatorii nostri cu greu vor admite schim- barea unor atit de mari bunuri, mai intii pentru ca n-ar vrea asa ceva, apoi, pentru ca ar parea absurd sa-ti inchipui ca o astfel de rasturnare a bunurilor ar fi posibila. 290. Dar daca, vrind sa pastrezi neschimbate pentru totdeauna bu- nurile, cautam legatura dintre datele istorice, vom da impresia ca ac- tionSm ca niste eretici care nu tin seama de legatura dintre istorisirea Scripturilor de la inceput pina la sfirsit. 291. Totusi nu vrem s& vada lumea lucrurile in felul unor femei b£- trine sau unor evrei, anume ca fagaduintele istorisite de prooroci, in primul rind de Isaia, trebuie sa se implineasca in Ierusalimul pamintesc : daca, asadar, dupa robia si darimarea templului sint anuntate fapte de mare importanta in legatura cu relnnoirea templului si cu restaurarea 275. I Cor., 2, 7. 276. / Cor., 2, 16. 277. A se vedea mai pe larg «De pn'nc.» cartea I ?i cele cuprinse in Filocalie, I, in acest volum. 278. In., 2, 21. DIN COMENTARUL LA EVANGHEHA DUPA IOAN 189 poporului iudeu dupa robia babilonica 279 , va trebui sa spunem ca templul a existat si ca poporul iudeu a fost dus in robie, dar ca el se va intoarce din nou in Iudeea si in Ierusalim si ca Ierusalimul va fi refacut din nou in pietre pretioase 280 . 292. Nu stiu insa daca este posibil ca de-a lungul vremurilor, care se reintorc periodic, acelasi lucru sa se repete din nou si inca in mai rau. 293. Dar iata ce spune textul proorocului Isaia : «Iata zidurile tale le voi impodobi cu pietre scumpe si voi pune temelia ta pe safire. Si-ti voi face crestele zidurilor de rubin si porfile tale de cristal, iar imprej- muirea din pietre nestemate. Toti copiii tai vor fi ucenici ai Domnului, si se vor bucura de mare fericire. $i vei fi intemeiata pe dreptate» 281 . 294. Iar ceva mai departe, Dumnezeu spune aceluiasi Ierusalim : <;Marirea Libanului, chiparosul, ulmul si merisorul la tine vor veni cu totii laolalta ca sa impodobeasca locasul eel sfint al Meu si Eu voi slavi locul unde se odihnesc picioarele Mele. §i feciorii asupritorilor tai vor veni smeriti la tine si se vor inchina la picioarele tale to{i cei ce te-au urit si pe tine te vor numi «Cetatea Domnului», «Sionul Sfintului lui israel». Din parasita si defaimata ce erai, voi face din tine pe veci min- dria veacurilor, bucurie din neam in neam. Tu vei suge laptele neamu- rilor si vei minca bunatatile regilor. §i vei sti ca Eu, Domnul, sint Min- tuitorul tau, ca Cel puternic al lui Iacov este Rascumparatorul tau. In ioc de arama iti vor aduce aur, in loc de fier, argint, in loc de lemn, arama si in loc de pietre, fier. $i voi pune judecator al tau pacea si sta- pinitor peste tine dreptatea. §i nu se va mai auzi de silnicie in tara ta, de pustiire si de ruina, in hotarele tale. Zidurile tale le voi numi mintui- re si portile tale, lauda. Nu vei mai avea soarele ca lumina in timpul zilei §i stralucirea lunii nu te va mai lumina ; ci Domnul va fi pentru tine o lumina vesnica si Dumnezeul tau va fi slava ta. Soarele tau nu va mai asfinti si luna nu va mai descreste ; ca Domnul va fi pentru tine lumina vesnica si zilele intristarii tale se vor sfirsi» 282 . 295. Tot in legatura cu veacul viitor au fost adresate fiilor lui Israel si proorociile din timpul robiei babilonice, la care a venit Cel care a 279. Desigur «poporul» §i «templul», de care se vorbeste aici, sint figuri ale Bisericii. 280. Oricum am grai, se pot observa aici liniile fundamentale ale iconomiei dum- nezeiejti, de mintuire a lumii. 281. Is., 54, 11—14. 282. Is., 60, 13—20. 'S 190 ORIGEN, SCRIERI ALESE zis : «Nu sint trimis decit catre oile cele pierdute ale casei lui Israel» 28S . Or, daca iudeii, odata ajunsi in robie, stiau ca trebuie sS-si recapete bu- nurile in patrie atunci cind vor veni si cind se vor refugia la ei straini din pricina lui Hristos, dupa cum este scris : «Daca cineva va mai da navala, (ea) nu mai este pornita de la Mine si cine se hartuieste cu tine va cadea in lupta impotriva ta» 284 , atunci e limpede ca si robii de altadata se vor afla in templu si anume, atunci cind ei se vor intoarce din nou ca sa fie reeducati acum cind au devenit niste «pietre pretioase». Jntr-adevar, in Apocalipsa sfintului loan biruitorul primeste fagaduinta ca va fi un «stilp in templul lui Dumnezeu si afara nu va mai iesi» 283 . 296. Am spus toate acestea ca sa intelegem, fie chiar si mai limitat, cele ce se afla in templu, in casa lui Dumnezeu si a Ierusalimului, dar despre acestea nu putem sa vorbim acum " 86 cu de-amanuntul. 297. Cu toate acestea, problema cere un studiu foarte precis si adin- cit pe cit se poate din partea oamenilor, care nu se dau inapoi din fata muncii grele de a citi proorociile si de-a cauta intelesul lor duhovnicesc. lata ce am avut de spus in legatura cu templul trupului Sau 287 . C. CREDINJA PASTIALA §1 CREDINTA DESAVIR$ITA XLIII 298. Intrucit sintem nevoi^i sa explicam cuvintele «Cind S-a sculat Iisus din morti, ucenicii Lui si-au adus aminte ca aceasta o spusese si au crezut Scripturii si cuvintului pe care-1 spusese» 288 , in inteles duhovni- cesc insemneaza ca dupa invierea Mintuitorului din morti, ucenicii Lui au inteles ca ceea ce spusese El despre templu se referea la patima Lui si la invierea Sa, aducindu-si aminte ca expresia «in trei zile 11 voi ridi- oa» 289 avea sa insemneze invierea ; se vede ca atunci «au crezut Scrip- turii si cuvintului pe care il spusese Iisus» " 29 °, caci mai inainte ei nu pri- misera marturisirea de a crede in Scriptura sau in cuvintul pe care-1 spu- sese Iisus. Caci in adevaratul inteles al cuvintului credinta de dupa 283. Mt., IS, 24 284. Is., 54, 15. 285. Apoc, 3, 12. 286., Evr., 9, 5. 287. In., 2, 21. 288. In., 2, 22. 289. In., 2, 19. 290. In., 2, 22. DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN 191 botez consta. in faptul ca oricine poate primi din toata inima obiectul credintei sale. 299. Iar intrucit am vorbit deja despre invierea din morti a Mintui- torului, trebuie sa siim, in ce priveste sensul ei duhovnicese, ca invata- ceii isi aduc aminte, cind au vazut-o implindu-se, despre Scriptura pe care ei n-o intelesesera bine atita vreme cit fusese El in viata — li se parea ca vedeau in ea oarecum o revelatie a unor realitati ceresti, a caror chip si umbra 291 li se parea a fi — dar acum cred in ceea ce nu crezusera inainte si in cuvintul lui Iisus, pe care nu-1 intelesesera pina a nu invia in felul cum o intelesese Cel ce le-o spusese. 300. Caci cum s-ar putea vorbi despre cineva care crede intr-adevar id Scriptura, insa fara sa vada in ea intelesul Duhului Sfint, pe care Dumnezeu vrea sa-1 credem inainte de a crede ceea ce spune slova ? Si mai trebuie sa spun em ca nici unul din «cei care umbla dupa trup» 292 nu crede in realitatile duhovnicesti ale Legii, de elementele careia nici habar n-are. 301. Si totusi, printr-o talmacire gresita a cuvintului adresat de Domnul lui Toma la sfirsitul Evangheliei dupa loan : «fericiti cei ce n-au vazut si au crezut» 293 r s-ar crede ca cei ce n-au vazut si totusi au crezut ar fi mai fericiti decit cei ce au vazut si au crezut. Dar nu-i cu putinta ca cei care au crezut fara sa vada sa fie mai fericiti decit cei care au crezut pentru ca au vazut. 302. De fapt, potrivit talmacirii lor, cei care au venit dupa apostoli ar fi mai fericiti decit apostolii si in stare sa spuna : «fericiti sint ochii vostri ca vad si urechile voastre ca aud» 294 sau ca <(multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi si n-au vazut si sa auda cele ?e auziti voi si n-au auzit» 295 . 303. Dar trebuie sa socoti pe cineva fericit si cind acesta primeste o fericire mai mica, dupa cum scrie : «fericiti si cei care au crezut si n-au vazut». 304. Insa cum s-ar putea socoti de Iisus mai fericiti cei care n-au ajuns sa vada asemenea realita|i ? Dreptul Simeon e fericit pentru ca poarta in bratele sale mintuirea lui Dumnezeu si spune privind-o : 291. Evr., 8, 5. 292. // Cor., 10, 2. 293. In., 20, 29. 294. Mt., 13, 16. 295. Mt., 13, 17. 192 ORIGEN, SCRIERI ALESE «Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace, caci vazura ochii mei mintuirea Ta» 296 . De aceea, ca si Solomon, trebuie sa deschidem si noi ochii, ca sa-i saturam de piine cum sta scris : «Tine ochii deschisi, numai asa vei fi indestulat de piine» w7 . Asa am vrut sa va graiesc si eu in legatura cu textul «ei au crezut in Scriptura si cuvintului pe care il spusese Iisus» 298 , pentru ca, dupa observable despre credinta, sa intelegem mai bine ca desavirsirea cre- dintei ne va fi data deodata cu invierea cea solemna din morti a trupului deplin al lui Hristos, care e si Sfinta Sa Biserica. 305. Ceea ce s-a spus despre cunoastere, «acum cunosc in parte» 2 ", cred ca-i logic sa o atribuim si oricarui alt bine, din care desigur ca unul este si credinta. 306. lata si de ce cred acum in parte, «dar atunci cind va veni ceea ce e desavirsirea voi cunoaste pe deplin si ce este in parte se va des- fiinta» 300 , caci credinta prin vedere este mult superioara celei pe care o voi numi — ca si cunoasterea de acum — o credinta doar «prin oglinda, in ghicitura» S01 . 296. Lc, 2, 29—30. 297. Pilde, 20, 13. 298. In., 2, 22. 299. / Cor., 13, 12. 300. I Cor., 13, 10. 301. / Cor., 13, 12. DESPRE RUGACIUNE STUDIV INTRODUCTIV Cu toate cd nici Eusebiu de Cezaieea si nici ieiicitul lexonim nu pomenesc, in catalogul operelor lui Oiigen, despre aceastd luciaie, in- formatia pe care ne-o da marete sau admirator, Sflntul Pamtil, in capi- tolul 8 al «Apologiei» sale este suiicientd pentru a o socoti intre ope- rele autentice ale marelui alexandrin, Migne, P.G. 17. Dai, in aiaia de aceastd mdituiie exteiioard, ciiteriile interne (aceeasi pietate, aceeasi modestie, acelasi stil, dar mai ales aceleasi conceptii teologice cunoscute si din celelalte opere ale lui) sint suveiane, incit niciodatd autentici- iatea lucrarii n-a lost pusa in discutie. T e x t u 1 integral s-a pdstrat intr-un singur codice grecesc, copiat in secolul XIV, care se pdstreazd azi in Cambridge (Codex Cantabrig. B 8.10. sec. XIV), iar partial si intr-unul Parisian (Colbertinus 3607) din secolul XV. In multe locuri iraza e incompleta. Se vede cd, chiar in original, pasajele obscure nu lipseau. Probabil Origen n-a mai avut vreme sd revizuiascd textul lucrarii. Sd fie cumva aluzia din ultima iraza («si altddata») o indicafie peremptorie ? In orice caz, se pare cd Origen nu a refdcut si completat tratatul sdu Despre rugaciune. Prima edifie a vazut lumina zilei la Oxford in 1686, dar se pare cd a lost atit de plina de greseli «cum rar s-ar fi putut inchipui». Traducerea latind, anexatd, intuneca si mai mult textul, dupd cum mdrturiseau cunoscd- torii timpului (Tillemont, Fabritius etc.). Totusi, lucrarea s-a bucurat de o atenfie deosebitd. In 1694, intr-o noud editie, tipdritd la Basel, textul era sensibil imbunatdtit, iar in 1724, la Londra, progresul era si mai deplin, editorul W. Reading ingrijindu-se si de un serios aparat critic. Colectia Migne (P.G. vol. 11, col. 1632—1688) reproduce parte din aceste note critice. Ca in intreaga sa opera, Origen si-a ailat intre 1738 — 1759 prima editie in patru volume, tipdritd la Paris de Ch. et Ch. V. de la Rue sub titlul Origenis opera omnia. Aceasta a stat la baza editiilor lui C. H. Lommatsch (Berlin, 1847) si J. P. Migne, Patrologiae Series Graeca, vol. XI, Paris, 1857. Cea mai criticd editie e cea ingrijita in 1899 de P. Koetschau in colectia «Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei 196 ORIGEN, SCRIER1 ALESE Jahrhunderte», editatd de Academla de Stiinfe din Berlin (Coipul ber- linez), pe care l-am avut si noi la indemind, desigui, pe linga edifia Migne. Dintie traducerile in limbi moderne amintim, mai intii, pe cea a lui Dr. Jos. Kohlhofer (Kempten, 1874) aparutd in colectia «Bibliothek der Kirchenvater in deutscher Ubersetzung», condusd de Dr. Val. Thalho- fer. Traducerea confine si bogate note explicative. Tot in limba ger- mand a apdrut, in 1926, in seria a H-a a colecfiei *Bibliothek der Kir- chenvdter», si traducerea germand. a lui P. Koetschau. In limba trancezd remarcdm traducerea cunoscutului patrolog Gustave Bardy, Paris, 1931, reeditatd de mai multe ori, in 1932 reedi- tindu-se pentru a treia oara. Traducerea apdrea in «Bibiiotheque patris- tique de spiritualite» si se distinge, indeosebi, prin ciuritate si concizie. N-am avut la indemind traducerile engleze E. G. Jay (London, 1954) si E. L. Oulton (Philadelphie-London, 1954) nici pe cea olandezd a lui H. U. Mey boom (Leiden, 1926). Data scrierii nu-i indicatd precis nicdieri. Totusi, s-a putut stabili, mai ales de catre editorul ei P. Koetschau fOrigeneswerke, vol. Ill, pag. LXXV s.u.), cd ea a lost redactatd in jurul anilor 233—234. Mai intii, chiar in capitolul 3,3 al lucrdrii, Origen aiirmd cd Excerptele la Exod nu erau redactate cind scria el acest tratat. Or, se stie (Harnack, Chronologie... II, Leipzig, 1904, p. 38) cd Excerptele se vor redacta ina- inte de anul 240. Pe de altd parte, in capitolul 28, 10 al tratatului, se exprima neaprobarea lata de decretul Papei Calixt (217 — 222) in pro- blema canonului disciplinar. Tot in lucrarea de laid, in cap. 23, 4, se aiirmd cd autorul comentase inainte cartea Pacerii. Or, am stabilit in primul volum cd Origen incepuse Comentarul la Facere inca pe cind era in Alexandria si cd 1-a continuat la Cezareea, ceea ce ar insemna cd acest lucru se petrecea intre anii 228 — 230. Deci la «IIepl euX^<:» se va lucra intre 232 — 234. In capitolul 15, 1 al tratatului Despre rugaciune se aiirmd cd crestinii adreseazd rugdciunea numai lui Dumnezeu-Tatdl, asa cum o iacuse si Fiul insusi, lucru pe care-1 repetd si in Comentarul la Evanghelia dupa loan (X, 21), care a lost redactat intre anii 232 — 234. De aceea, credem cd nu gresim dacd acceptam si pentru tratatul de la{.a aceeasi datd. Se stie cd, in acest r&stimp, Origen isi impdrtise activitatea intre Cezareea Palestinei si Alexandria. De iapt, primele 8 capitole ale cdrlii Despre rugaciune par a ii tost scrise in Cezareea, celelalte in Ale- xandria (Harnack, Chronologie, p. 51). Motivul scrierii reiese, in primul rind, din obiecfiunile ne- credinciosilor (epicurieni, stoici, sceptici) care sustfneau cd rugdciunea ar ii fdrd rost citd vreme se are in vedere mai intii determinismul uni- DESPRE RUGACIUNE 197 veisal, iar in al doilea rind, prestiinta lui Dwnnezeu, care cunoaste di- nainte trebuintele fiecdruia din noi. De aceea, spun ei, rugdciunea ar ii superilua. Dar Origen subliniazd legdtura dintre libertatea omului si spi- Titul Mintuitorului, care umple ceiul si pdmintul si care, prin rugaciune, ne face participant! la viata lumii. Cuprinsul celor 33 de capitole ale lucrdrii e structurat cu o lo- gica rar intilnitd. Dupa o scurtd introducere (cap. 1 — 2) urmeazd o tra- tare teoreticd generald (cap. 3 — 17), privind necesitatea, Uinta si condi- tiile unei bune rugdciuni, precum si felurile ei, iar in continuare, la tra- tarea speciald, se face o temeinicd analizd a rugdciunii Tatal nostru, a$a cum e redatd ea in Siintele Evanghelii, mai ales cea dupa Matei. La urmd (cap. 31, 33), In concluzie, se trateazd despre citeva aspecte ior- male ale rugdciunii : pozifia corporald pe care trebuie s-o avem la rugd- ciune, locul unde se sdvirseste, elementele dilerite din care se compune orice rugdciune. Destinatarii Ambrozie si Tatiana, probabil irafi, au fost intre cei mai entuziasti sprijinitori ai activitdtii lui Origen, asa dupd cum am subliniat in siudiul introductiv al primului volum. Ambrozie avea sotie (Marcela), copii, frati si surori. Se stie cd, pentru dragostea lui fata de Biserica crestind si de invdtdturile ei, Ambrozie avea mare influentd si asupra lui Origen pe care 1-a indemnat sa compund mai multe scrieri, intre altele Despre rugaciune, Despre martiriu, dar si Con- tra lui Cels, Comentar la Evanghelia dupa loan, iar Epistola catre Iuliu Africanul a fost chiar corectatd de Ambrozie (Migne, P. G., 11, 85). Se stie cd Ambrozie fusese hirotonit diacon. Nu-i sigur dacd a murit ca martir in persecutia lui Maximin Tracul, cum spune Eusebiu in Istoria sa (VI, 39). Nu-i de mirare, deci, cd Origen il incarcd tot cu superlative : cpiXoitovarKXtoS, irioToxaxo?, cptXoftscoTaxoC, deoaefleaTaToC, 2. :Ps. 103, 25. 3. ; Cor. 1, 30. 4. Int. Sol. 9, 13—16. 200 ORIGEN, SCRIERI ALESE plesitor. Abia eel care a fost r&pit pinS la al treilea cer a putut spune ce este in cele trei ceruri, cSci «a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasc3» 5 . $i, in definitiv, cine poate spune ca i-ar fi cu putinta omului sa cu- noasca gindul Domnului ? Doar asa ceva pare a spune insusi omul Hris- tos cS vine numai de la Tatal 6 (atunci cind zice : «De acum nu va mai zic slugi, cSci sluga nu stie ce face stapinul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru c5 toate cite am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cu- noscute» 7 ). Nu le mai face cunoscuta vointa Domnului, asa cum ar fa- ce-o unor slugi, ci vrea ca invatindu-i despre vointa Lui, sa nu mai fie Domnul lor, ci prietenul celor al caror Domn a fost, precum citim : «Ni- meni dintre oameni nu stie cele ale omului, decit duhul omului, care este intrinsul» 8 . DacS nimeni nu cunoaste pe cele ale Domnului, decit Duhul lui Dumnezeu, atunci omul nu poate cunoaste pe cele ale lui Dumnezeu. BagS de seamS cum vine aceasta : «Noi nu am primit, dupS cum e scris, duhul lumii, ci Duhul eel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite nouS de Dumnezeu, pe care le si graim, dar nu in cuvin- tele de invStStura" ale intelepciunii omenesti, ci in cuvinte de invatatura ale Duhului Sfint» 9 . II PENTRU CA «NU §TIM NICI SA NE RUGAM CUM TREBUIE», E NECESAR, ZICE ORIGEN, SA CEREM DOMNULUI SA NE LUMINEZE CUM SI CE SA NE RUGAM 1. VS vefi Intreba, poate, prea bunule si prea vrednice Ambrozie 10 si tu prea distins§ si neobosita Tatiana ", care, desi ai stralucit in vred- nicie si in vitejie ca si Sara, totusi ca si ea nu alergi dupa gSteli feme- iesti 12 , de ce, acum, cind doresc sa vorbim despre rugaciune, am tinut sa ne aducem aminte, in acest capitol introductiv, c& ceea ce nu este cu putinta la om este cu putinta prin indurarea lui Dumnezeu ? Cred ca unul din aspectele prin care iese mai mult in evidentS sl5- biciunea noastrS este si arStarea clarS, corecta si cuviincioasa a felu- 5. // Cor. 12, 4. 6. In. 15, 15. 7. In. 15, 15. In manuscrisul Cantabr. B. 8. 10 lipsesc aici 3 rinduri, pe care editorul ReaJing din 1724 a cautat sa le completeze, facind referire la citatul din loan 15, 15, pe care 1-am asezat si noi intre parunteze. Argumentarea lui poate fi urmarita in «notele» din Migne, P.G., 11, 1633. 8. I Cor. 2, 11. 9. I Cor. 2, 12—13. 10. Despre Ambrozie a se vedea studiul Introductiv. 11. Tatiana era una din rudele apropiate ale lui Ambrozie. Ea era In vlrstS. Migne, P.G., 11, «Note», col. 1633 — 4. 12. Tatiana lucra cu toat5 abnegatia pentru crestinism. A se vedea si nota nr. 1 din pagina 50 a traducerii germane a lui Kohlhofer. DESPRE RUGACIUNE 201 lui in care trebuie f&cuta rugaciunea, a pricinilor pentru care se cade sa ne rugam, a felului in care sa ne rugam, a cuvintelor pe care sS le spu- nem in rugaciune, a timpului celui mai potrivit pentru rugaciune si a multora de felul acestora... $tim ca, din pricina marefiei descoperirilor de care a avut parte, Sfintul Pavel se temea sa nu-1 socoteasca cineva «mai presus de ceea ce vede sau aude despre el» 13 , (si de aceea marturisea deschis ca el nu stie cum sa se roage, lucru pe care-1 recunoaste si in alt loc, unde spune : «nu stim sa ne rugam, cum trebuie») 14 . CSci nu-i de ajuns sa ne rugam, ci trebuie sa ne rugam cum se cu- vine si ce se cuvine. Pentru cS, chiar dac8 am putea preciza ce anume se cuvine sS cerem, totusi aceasta nu este de ajuns cit timp nu am do- bindit si intelegerea cum sS ne rugSm. ?i la ce ne-ar folosi dacS am sti cum sS ne rugam, daica nu stim ce sS cerem ? 2. Din cele douS conditii, cea dintii, adicS ce anume sS cerem in ru- gSciune, priveste continutul rugSciunii, pe cind cealaltS, adic& felul in care trebuie s5 ne rugSm, priveste starea ISuntricS a celui ce se roag5. lata, de pildS, ce ni se recomanda sS cerem : «Cereti lucruri mari, caci cele marunte le veti primi pe deasupra» 15 sau «cereti cele ceresti si atunci cele pamintesti vi se vor adauga vou8» 16 . ^i : «Rugati-v3 pentru cei care va vatSmS si vS prigonesc» 17 . $i : «Rugati pe Domnul seceri- sului, ca sa scoata lucratori la secerisul Sau» 18 . Sau : «Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita» 19 . Si : «Rugati-va ca sS nu fie fuga voastra iarna, nici simbata» 20 . Si : «La rugSciune nu faceti multa vorbarie» 21 — si asa mai departe. lata acum si felul cum trebuie sa ne rugam : «vreau, deci, ca bSr- batii sa se roage in tot locul, ridicind miini sfinte, fara de minie si fara sovaire. Asemenea si femeile in imbracaminte cuviincioasa, facindu-si lor podoaba din sfiaia ?i din cumintenie, nu din par impletit si din aur sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret, precum se cuvine 13. // Cor. 12, 6 — 7. Textul avea aici o nou5 lacunS de circa 3 rlnduri, pe care Reading caut5 s-o completeze prin intercalarea «Sfintul Pavel se temea...», pe care noi am incadrat-o in paranteze. 14. Rom. 8, 26. 15. Mt. 6, 33. Expresia «Cereti lucruri mari, cSci cele marunte vi se vor da pe deasupra» (aiteiTe tot fitfaka r.a\ xa (iixpi Tzpondrictrai) in loc de «c8utati mai Intii imparatia...», pare a fi un agrafon folosit probabil In Evanghelia dup3 Evrei (Migne, P.G., 11, 1634), caci e citat nu numai de Origen in mai multe locuri, ci si de Clement Alexandrinul si de Eusebiu de Cezareea. A se vedea E. Jacquier, Les sentences du Seigneur extracanoniques, in «Revue biblique», Paris, 1918, p. 124. 16. Mt. 6, 33. 17. Mt. 5, 44. 18. Mt. 9, 38. 19. Lc. 22, 40. 20. Mt. 24, 20. 21. Mt. 6. 7. 202 ORIGEN, SCRIERI ALESE unor femei care se f&gSduiesc temerii de Dumnezeu, facindu-si lor po- doaba din fapte bune» 22 . lata si alta invatatura despre felul in care se cade sa ne rugam : «Cind iti aduci darul tau la altar si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul t&u acolo, inaintea altarului, si mergi, impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau» 23 . Caci ce alt dar mai prefios ar putea fi adus lui Dumnezeu, de catre o fiinta cugeta- toare, decit rugaciunea plina de buna mireasma, izvorita dintr-o con- stants lipsita de mirosul pScatului. lata si o alta indrumare despre felul in care trebuie sa ne rugam : «Barbati si femei, sa nu va lipsiti unul de altul, decit numai cu buna invoialS si pinS la un timp, ca sS va indeletniciti cu rugaciunea, iar dupa aceea sa fi^i iarSsi impreuna, ca sa nu va ispiteascS satana, din pricina neinfrinSrii voastre» 24 . Reiese, a$adar, din cele de mai sus cS rugaciu- nea nu-i pe drum bun daca lucrarea tainelor negraite ale cSsniciei nu sint respectate cum se cuvine si fara patima ; caci buna intelegere din- tre soti inlatura dezordinea patimilor, potole^te poftele si impiedica bu- curia pagubitoare a Satanei. lata si alt sfat despre felul in care se cade sa ne rugam : «Cind stafi de va rugati, ierta^i orice ave^i impotriva cuiva» 25 , la care putem adauga : «Orice barbat care se roaga sau prooroceste, avind capul aco- perit, necinsteste capul sau. Iar orice femeie care se roaga sau prooro- ceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul» 26 . 3. Pavel stia toate acestea si ar fi putut spune si mai multe decit acestea din Lege, din prooroci si din comoara adinca a Evangheliei, in- dicind pentru fiecare punct explicatii amSnuntite, dar din modestie si din motive de corectitudine, vazind cit de mare e lipsa de intelegere justs cu privire la ce trebuie si cum trebuie sa ne rugam, el constats : «nu stim sS ne rugam cum trebuie» 27 . Asa se intelege adaosul prin care celui neputincios i se inlatura neputinta prin dar de sus, caci se spune cS «insusi Duhul vine in ajutorul slabiciunii noastre si se roaga pentru noi cu suspine negraite. Iar Cel ce cerceteazS inimile stie care este do- rinta Duhului, cSci din dorinta lui Dumnezeu se roagS El pentru Sfinti» 28 . 22. / Tim. 2, 8—10. 23. Mi. 5, 23—24. 24. 7 Cor. 7, 5. A se vedea observatia lui Reading, Migne, P. G., 11, 1634 — 1635. Citind pe Sfintul Pavel la I Cor. 7, 5 copistul codicelui de la Oxford intercaleazS tt) vijaxEia *al ... «cu post si cu (rugaciune)». 25. Mc. 11, 25. Reading a descifrat «ao|x pentru pasajul din I Cor. 7, 5. 26. I Cor. 11, 4—5. 27. Rom. 8, 26. 28. Rom. 8, 26 — 27. Inc5 o afirmare a prezentei Duhului Sfint in lucrarea de apropiere de Dumnezeu a sufletului crestin. Lucrarea se face «in duh», ca si cum afirmS in alt loc despre «via{a in Hristos» (de ex. De principiis, II, 11, 3). DESPRE RUGACIUNE 203 Intrucit Duhul este Cel care salasluieste in inimile celor fericiti §i care striga : «Avva, Parinte!» 29 , recunoscind intocmai ca gemetele scoase in aceasta lume fac pe pacStosi si pe neputinciosi vrednici sS duca ju- guri si mai grele, asa incit mijloceste pe linga Dumnezeu in suspine ne- graite si din bun&tatea si milostenia Lui staruie la Dumnezeu pentru noi in chip neinteles. Si vazind intelepciunea Sa, vedem cum «s-a lipit de pamint sufletul nostru» 30 si ca s-a schimbat in infatisare trupul sme- reniei noastre 31 , Duhul se indreapta spre Dumnezeu, nu cu suspin obis- nuit, ci ca sa zicem asa, cu cuvinte sublime, pe care nu se cuvine omu- lui sa le graiasca 32 . Mai mult. Nu-i de ajuns ca Duhul se indreapta ca- tre Dumnezeu, ci isi innoieste continuu cererea si o face tot mai starui- toare, incit se potrivesc si la credinciosi cuvintele pe care le-a spus despre cei invingatori : «In toate acestea sintem mai mult decit birui- tori, prin Acela care ne-a iubit» 33 . 4. El se mai indreapta si catre aceia care nu sint siguri ca vor bi- rui, dar care, totusi, nu vor fi invinsi, iar pina la urma inving si ei, po- trivit textului : «nu stim sa ne rugam cum se cuvine, dar Duhul se roaga pentru noi cu suspinuri negraite» 34 , ceea ce s-ar traduce cam asa : «Ma voi ruga cu duhul» 35 , dar ma voi ruga si cu mintea ,- voi cinta cu duhul, dar voi cinta si cu mintea 36 . Mintea noastra nu se poate ruga daca nu se roagS inaintea ei du- hul, caruia ii apartine. $i tot asa de pu|in poate el lauda in mod deplin rasunStor, melodic, tactic si armonios pe Tatal intru Hristos, daca Du- hul, care toate le cerceteaza, pina si adincurile lui Dumnezeu S7 , nu va incepe sa laude si sa preamareasca adincurile intelepciunii si sa le pa- trunda dupa puterile Lui. Dupa parerea mea, chiar cineva dintre ucenicii lui Iisus simjind cit e de mare slabiciunea omeneascS, incit nu-si dS seama nici macar cum trebuie fScuta rugaciunea si recunoscind acest lucru mai ales cind a auzit din gura Mintuitorului, in rugaciunea Sa catre Tatal, cuvinte atit de pline de intelegere si de sublime, dupS sfirsitul acestei rugSciuni, va 29. Gal. 4, 6. 30. Ps. 118, 25. 31. Fil. 3, 21. 32. 7/ Cor. 12, 4. 33. Rom. 8, 37. 34. Rom. 8, 26. 35. Desigur, cu Duhul Sflnt sau mai corect «!ntru Duhul SfinU. 36. I Cor. 14, 15. 37. / Cor. 2, 10. E apreclabilS afirmarea rolului preponderent al Duhulul Sfint in lucrarea de mintuire. Credem ca nu au rost afirmatiile editorului (din Migne) pri- vind «necesitatea harului prevenitor». Limbajul lui Origen urmeazS aici directia bise- riceasca a carpilor de cult rasaritene. 204 ORIGEN, SCRIERI ALESE fi zis catre Dinsul : «Doamne, invata-ne sS ne rugam, precum si loan i-a invatat pe ucenicii sai» 3S . Felul in care a decurs aceasta intimplare e descris de evanghelistul Luca asa : «OdatS, fiind Iisus intr-un loc si rugindu-se, cind a incetat, unul dintre ucenicii Sai I-a zis : «Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si loan pe ucenicii lui...». Sa nu fi stiut cum sS se roage un om crescut in deprinderile Legii, care auzise atit de des glasul profetic si care participase la adunarile sinagogilor, pina ce n-a vazut pe Domnul rugindu-Se intr-un anumit loc? Ar fi nefiresc sa se creada asa ceva cit timp rugaciunea la templu era un obicei evreiesc. Mai curind credem ca el isi va fi dat seama ca are nevoie de o intelegere mai profunda in ce priveste rugaciunea. In fond, ce putea sa invete despre rugaciune loan pe ucenicii sai, cind au venit la el multi din Ierusalim, din intreaga Iudee si din imprejurimi, pentru ca sS se boteze ? 39 Intrucit loan era mai mult decit un profet 40 , se pare ca el vedea in rugaciune lucruri, pe care probabil nu le impSr- tSsea tuturor botezatilor, pe care le propovaduia discret numai acelora care devenisera la botez ucenicii lui. 5. Astfel de rugaciuni duhovnicesti, ca ale lui loan ■ — caci Duhul e eel ce se roaga in inima Sfintilor — cunoastem destule in Sfinta Scrip- tura si ele sint pline de invataturi negraite si minunate. Asa este in cartea intiia a Regilor, rugaciunea Anei, desi numai in parte ,■ caci partea de la sfirsitul rugaciunii ei, pe care o rostea in inima ei inaintea Domnului, n-a mai ajuns sa fie scrisa. Dintre Psalmi, eel de al sasesprezecelea, purtind titlul : «0 rugaciune a lui David», ca si al optzeci si noualea «Rugaciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu», ca si eel de al o suta unulea cind se gasea in infricosare si si-a varsat ruga sa inaintea Domnului : toate aceste rugaciuni, fiind facute si rostite in duh, erau intr-adevSr pline de invataturile intelepciunii dumnezeiesti, incit despre continutul lor se poate spune : «Cine este intelept, ca sa inteleaga aceasta si ager ca s-o poata patrunde ?» 41 . 33. Lc. 11, 1. Codicele din Cambridge prezintS aici o noua lacuna de 2 — 3 rln- duri. Ideea insa nu pare a se intrerupe. Migne, P. G., 11, 421 nota 4. 39. Mt. 3, 5. 40. Mt. 11, 9, Unii au citit 5tp6 too {SaimCeaOat ?n loc de itpi« zoo (SaitTtCeidcti. Asa Claude Fleury si altii. P. G., 11, 421 nota 5. Origen pare sa indice aici exis- tenfa unui dublu invafSniint al Mintuitorului, care s-ar fi continuat in traditfa de mai tlrziu a Bisericii. J. Lebreton, Les degres de la connaissance religieuse d'apres Origene, in «Recherches de Science religieuse», 1922, p. 265 s.u. Citat dupfi G. Bardy, Origene, De la priere, p. 26. A se vedea si T. M. Popescu, Primii didascali cresii'n/, Bucuresti, 1936. 41. Os. 14, 10. DESPRE RUGACIUNE 205 6. Intrucit, insa, este atit de greu sa tratezi despre rugaciune, incit si aici e nevoie de lumina Tatalui, de invatatura Cuvintului, Intiiului Sau Nascut, si de colaborarea Duhului, pentru a gindi si a vorbi denm, ma voi ruga ca ora lipsit de ajutor — caci nu ma cred in stare sa patrund rugaciunea Duhului — pentru ca inainte de a incepe sa vorbesc lim- pede despre rugaciune, sa mi se dea glas hotarit si plin de dun pentru ca sa pot explica clar rugaciunile scrise in Sfintele Evanghelii. Si sa incepem mai intii cu lamurirea cuvintului «rugaciune». Ill DESPRE RUGACIUNE IN GENERAL : «RUGA» $1 «FAGADUINTA» 1. Dupa cite §tiu, cuvintui eoX'fy care inseamna «a face o fagaduinta Domnului» sau «a se ruga», s-a folosit atunci cind Iacob, fugind din calea miniei fratelui sau Esau, la sfatul lui Isaac si al Rebecai, s-a dus in Mesopotamia. Locul suna asa : «Si a facut Iacob fagaduinfa zicind : De va fi Domnul Dumnezeu cu mine ?i ma va povatui in calea aceasta, in care merg eu astSzi, de-mi va da piine sa maninc ?i haine sa ma im- brac ; §i de ma va intoarce sanatos in casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu, iar piatra aceasta pe care am pus-o stilp va fi pentru mine casa lui Dumnezeu ; si din toate cite imi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da Jie» 42 . 2. Trebuie subliniat ca aici termenul de «ruga» sau «fagaduinta» (euXtj) are alt sens decit eel folosit pentru «invocare» (irpooeoZTj) si anume in infelesul ca cineva fagaduieste sa faca cutare sau cutare iucru in ca- zul in care obfine ceva precis de la Dumnezeu. Cu toate acestea ter- menul se intrebuinteaza mai ales in sensul obisnuit de < ruga», de «ce- rere», asa cum il gasim exprimat in cartea Iesirii, dupa plaga cu broas- tele, a doua in succesiunea cronologica a celor zece plagi... 43 , unde se scrie : «Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis : «Ru- gati-va pentru mine Domnului sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu si voi lasa poporul sa jertfeasca Domnului» * 4 . Daca, insa, ii va veni greu cuiva sa creada ca vorba «rugati-va» (soXa- abe) pusa in gura lui Faraon ar avea pe linga sensul anterior (de «fS- gaduinta») si pe eel cunoscut noua (adica de «ruga»), atunci pe linga 42. Fac. 28, 20—22. 43. In text e o lacuna. Termenii euXti — rugaciune $i JcpocreuX'fi — invocare nu sint folositi In Sfinta Scriptura totdeauna sub aceste doua nuante diferite. De multe ori, cum se va vedea in text, ele sint sinonime. Origen subtilizeaza lucrurile, Cf. G. Bardy, On'gene, De la priere, p. 29 nota. 44. Ie?. 8, 8. 206 ORIGEN, SCRIERI ALESE pasajul citat va trebui adaugat si ceea ce urmeaza, adica : «Moise a zis catre Faraon : Socoteste-mi insuti cind sa ma rog pentru tine, pen- tru slugile tale §i pentru poporul tau, ca sa piara broastele de la tine, de la poporul tau si din casele voastre $i sa ramina numai in riu» 45 . 3. La a treia plaga observam ca nici Faraon nu mai recurge la o rugaciune, nici Moise nu se roaga. Dar, la muste, unde e vorba de a patra plaga, Faraon a zis : «Rugati-va dar Domnului pentru mine ! » 40 . Iar Moise a raspuns : «Iata, cum voi iesi de la tine, ma voi ruga Dom- nului Dumnezeu si miine se vor indeparta mustele de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui» 47 . §i indata dupa aceea : «Iesind Moise de la Faraon s-a rugat lui Dumnezeu» 48 . Iar la a cincea si a sasea plaga nici Faraon n-a cerut si nici Moise nu s-a rugat, dar la a saptea trimi- tind Faraon a chemat pe Moise, pe Aaron si a zis catre ei : «acum vad ca am pacatuit ! Domnul este drept, iar eu si poporul meu sintem vino- vatj. Rugati-va Domnului pentru mine, sa inceteze tunetele, grindina si focul» 49 . $i ceva mai departe : «Iesind Moise de la Faraon si din ce- tate si intinzindu-si miinile sale catre Domnul, au incetat tunetele» 50 . De ce nu este scris «si s-a rugat Moise», asa cum era scris in locu- rile indicate anterior, ci : «el si-a intins miinile catre Domnul», aceasta se va cerceta mai cu de-amanuntul in alt loc. La a opta plaga zice Fa- raon : «Rugati-va Domnului, Dumnezeului vostru, sa abata de la mine acest prapad. $i iesind Moise, de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu» 51 . 4. Asadar, nu fara rost mi s-a parut folosirea in amindoua infele- surile a cuvintului «rugaciune)> (suXtj) 52 . Vom arata acelasi lucru si pentru cuvintul obisnuit (i:pooeoX7)). In cartea Levitic citim : «A grait Domnul catre Moise si a zis : vorbeste catre fiii lui Israel si le spune : de va fagadui cineva sa-si afieroseasca sufletul sau Domnului, pre^uirea ta sa fie asa : pretul pentru un barbat, de la douazeci la sasezeci de ani, sa fie de cincizeci de sicli de argint, dupa siclul sfint» 53 , iar in cartea Numeri : «Asa a grait Domnul lui Moise, zicind : «Vorbeste fiilor lui 45. /ey. 8, 9. Formele diferite EuXr), i)u5ato euX^v, tZ^qzai euXtiv, itpoaeuX'ii, £u5ao9e, euSofxat sint toate nuamte prea pujin diferite pentru a fi concludente. Nici cind intil- nim expresia eEejiExaae xai Xeipas — intinde miinile catre Dumnezeu (/e?. 9, 27 — 29) nu avem precizate intenfiile de preamarire, de cerere ori de lauda, cum se va vedea la sfir?itul tratatului. 46. Ie:,. 8, 17. 47. /e?. 8, 28. 48. Ie$. 8, 30. 49. Ie?. 9, 27. 50. Ie?. 9, 33. 51. Ie?. 10, 17 — 18. Aici avem deja precizat sensul de fagaduinta, asa cum arata citatele de sub notele nr. 53 — 58 In legatura cu votul sau fagaduinta nazireatului, fie ca-i vorba de barbati, fie de femei. 52. Fac. 28, 20. 53. Lev. 27, 1. DESPRE RUGACIUNE 207 Israel si zi catre ei : daca barbat sau femeie va hotari sa dea fagadu- inta de nazireu (edXyjv), ca sa se afieroseasca nazireu Domnului, sa se fereasca de vin si de bautura...» 53 a (precum si celelalte cu referire la nazireat), asa cum «s-a afierosit Domnului» u . $i mai departe, zice : «Aceasta este legea cea pentru eel care s-a afierosit, in ziua in care a implinit zilele de nazireu» 55 . $i continua : «$i dupa aceea nazireul poate sa bea vin. lata rinduiala cea pentru nazireu, care a dat fagaduinta si jertfa pe care trebuie s-o aduca Domnului, pe linga aceea ce-i ingaduie mijloacele lui» 56 dupa fagaduinta sa, pentru cele legiuite pentru nazireat 57 . $i catre sfirsitul cartii Numeri : «Asadar a grait Moise catre capeteniile semintiilor fiilor lui Israel si le-a zis : «Iata" ce porunceste Domnul : Omul eel care va face fagaduinta (suS^xai e6X7jv) sau va jura cu juramint, punind legatura asupra sufletului sau, acela sa nu-si calce cuvintul, ci sa implineasca toate cite au iesit din gura lui. $i vreo femeie daca va da fagaduinta Domnului si va pune asupra sa legamintul, in casa parintelui sau, in tinerefea sa, si va auzi fatal faga- duintele ei (eoZa?) si legamintul ce si 1-a pus asupra sufletului sau, atunci toate fagaduintele ei se vor tine...» 58 . Tot asa prescrie si Legea si alte norme 5B despre aceste lucruri. Ace- easi importanta o au si cele scrise in cartea Pildelor : «(o cursa) este pentru om ca sa afieroseasca Domnului ceva in grab& si dupa ce a f&- gaduit sa-i para rau» 60 . $i in cartea Eclesiastului : «Mai bine sa nu faga- duiesti decit sa nu implinesti ceea ce ai fagaduit» 61 si in Faptele Apos- tolilor : «Fa ceea ce iti spunem. Noi avem patru barbati, care au asupra lor o fagaduinta (e6Z7)v)» 62 . IV 1NTELESUL CUVI1NTULUI 1. Nu mi s-a p&rut fara folos sa distingem, de la bun inceput, o du- bla insemnatate a cuvintului «fagaduinta» (euZrj), dupa uzul de vorbire al Scripturii. Acelasi lucru il putem spune si despre eel de «invocare» 53 a. Num. 6, 1. 54. Num. 6, -1—2. 55. Num. 6, 13. 56. Num. 6, 20—21. 57. Num. 6, 20—21. 58. Num. 30, 2—5. 59. Alte prescripte oxaSfii), stA&hko sau axaftixoi, cum este in codicele de la Cam- bridge, Migne, P. G., 11, 426, nota 18. 60. Textul prezinta lacune. In cele dou8 rlnduri care lipsesc ideea poate fi re- constituita prin indicarea citatului din Pilde, al carui inceput e pus in paranteza\ 61. Eel. 5, 4. 62. Fapte 21, 23. 208 ORIGEN, SCRIERI ALESE sau de «ruga» itpooeuX7). Caci pe linga insemnatatea generala si obisnu- ita, acest cuvint e intilnit si cu o insemnare mai rara, de Legaminl (suX-J)) 63 , cum e cazul in istoria Anei din intiia carte a Regilor, unde ci- tim : «§i Marele Preot Eli sedea atunci pe scaun la usa lacasului Dom- nului, si ea (Ana) s-a rugat Domnului (itpooyju^ata) cu sufletul intristat si a plins cu amar. §i a dat fagaduinta, zicind : «Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei Tale §i-Ti vei aduce aminte de mine si de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi da Tie... si brici nu se va atinge de capul lui» ai . 2, Desigur si aici s-ar putea insista asupra ambelor formule : «a dat fagaduinta» si «s-a rugat Domnului» (xai 7jo£ato eoX-ijv) si am putea spune ca a facut doua lucruri diferite, adica «a invocat pe Dumnezeu» (upooTjo- Eaxo mpbc Kopiov) dar $i ca «a dat fagaduinta» (euXtj) 85 . Dar tot a?a vom vedea ca ?i «invocarea» o intilnim cu inteles obi§nuit de «rugaciune», cum le intilnim in Levitic §i Numeri 66 . Caci vorbele : «ll voi da Jie §i brici nu se va atinge de capul sau» 67 sint in realitate nu o rugaciune (irpooeuX7j), ci un vot (euXr;) pe care §i leftae il facuse in urmatorii ter- meni : «$i a facut Jeftae fagaduinta (vot) Domnului si a zis : «De vei da pe fiii lui Amon in miinile mele, cind ma voi intoarce biruitor de la fiii lui Amon, cine imi va iesi din por^ile casei mele in intimpinare va fi al Domnului si-1 voi aduce ardere de tot» 68 . V SCOPUL RUGACIUNII : CONTRAZICE EA PRE5TIINJA LUI DUMNEZEU ? 1. DacS, asa cum ati cerut (Ambrozie si Tatiana), va trebui sa ana- lizam temeiurile acelora care cred ca prin rugaciune nu se obtine ni- mic si de aceea afirmS cS rugaciunea e de prisos, nu vom ezita sa stu- diem, pe cit ne sta in putinta, si aceasta obiectiune, luind ca punct de plecare tocmai cuvintul soXtj in intelesul lui obisnuit si simplu in care e luat... 69 . 63. Sensul de vot sau fagaduinta e des intilnit in Sfinta Scriptura, dar esenjialul ramine tot ideea de rugaciune. 64. / Regi 1, 9—11. 65. Pentru «rugaciune» a se vedea observa(iile de mai sus. 66. Pentru «fagaduinta». 67. I Regi 1, 11. 68. Jud. 11, 30 — 31. A se vedea observajiile lui Kohlhofer (p. 63 nota) cu pri- vire la nepotrivirea dintre votul nazireatului, fScut de leftae, si arderea de tot, care se aducea pentru pacate. 69. Adica in intelesul de rugaciune. Ambrozie si Tatiana cerusera in deosebi combaterea obiectiunilor aduse de adversarii crestinismului necesitatii si valorii ru- DESPRE RUGACIUNE 209 Aceasta pSrere ratacita are atit de pufini aderentj si sint dintr-o categorie atit de joasa, incit printre cei care admit o purtare de grija a lui Dumnezeu si care cred in El abia daca exists unul care sa res- pinga rugaciunea. Credem ca din scoala acestora fac parte numai cei care resping cu totul credin^a in Dumnezeu, care tagaduiesc prezenta Lui in lume, sau care admit pe Dumnezeu numai cu numele, dar taga- duiesc Providenta Lui. Or, numai puterea diavolului, singurul care ar vrea sa puna in seama Domnului Hristos si a invataturii Fiului lui Dumnezeu idei atit de ra- tacite, numai ea va fi putut sa induplece pe unii sa" creada ca nu tre- buie sa ne rugam. In fruntea unor astfel de pareri stau numai cei care neaga orice sim|aminte in viata, care nu vor sa stie nici de Botez, nici de Euharistie si sustin in mod calomnios ca nici Sfinta Scriptura n-ar recomanda o astfel de rug5ciune, ci ca ar recomanda altceva, cu totul deosebit. 2. lata ©are ar fi argumentele acelora care leapada rugaciunea, adica a acelora care ehiar daca recunosc si ei pe Dumnezeu ca stapinitor al lumii si presupun o Pronie (cu toate ca pentru moment nu ne propu- nem sa cercetam ce argumente aduc aceia care leapada cu desavirsire pe Dumnezeu ori Pronia Lui) : Dumnezeu, zic ei, cunoaste toate, chiar inainte de a se fi produs ele si nimic nu I se descopera ulterior din ceea ce a devenit realitate, ca si cind acestea I-ar fi fost necunoscute. De ce ar mai fi nevoie sa ne rugam lui Dumnezeu, zic ei, cita vreme El stie si inainte de a ne ruga de ce avem trebuinja ? «Caci, cum citim in Scriptura, stie Tatal vostru de ce avetjl trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El» 70 . E usor de in^eles ca fiind Tata si urzitor a toata lumea, «care iubeste toate cele ce sint si nimic nu urgiseste din ceea ce a facut» 71 , indruma soarta fiecaruia spre mintuire, chiar fara ca acesta sa se roage pentru ea, asemenea unui tata care poarta grija de copiii gaciunii. Intre ace?ti adversari la loc de frunte trebuie pu$i epicureii, care nu admit nici o Providenta. Dar tot aici trebuie inclu$i §i filosofii stoici, sustinatorii determi- nismului universal. J. Lebreton, Histoire du dogme de la Trinite, Paris, 1928, vol. II, p. 33 — 61. Dar se pare ca erau vizaft si unii crestini, despre care Origen spune, In diferite lucrari ale sale, ca nu se impaca cu interpretarea riguroasa a prestiinfei lui Dumnezeu. A se vedea la De Principiis si Contra lui Celsus. Reluind o idee de la Clement Alexandrinul fSfromafa VII), Origen vizeaza pe filosofii din scoala lui Pro- dicus, ucenici ai Cirenaicilor, care negau necesitatea rugaciunii, pentru motivul ca asa i-ar fi invafat insusi Hristos. A se vedea Migne, P. G., 11, 429, nota 27. Inca Sfintul Irineu (Adv. haer., I) si mai tirziu istoricul Teodoret (Haereiicorum labularum compendium, I, 10) semnalau intre ereticii primelor veacuri si pe unii care condamnau si repudiau reprezentarea in chip vazut, prin intermediul tainelor, a ade- varurilor crestine, sus^inind ca asa ceva (botez, euharistie) ar fi o ratacire. Migne, P. G., 11, 429—430, nota 28. 70. Aft. 6, 8. 71. Ei. 4, 6. 14 — Origen, Scrieri alese II 210 ORIGEN, SCRIERI ALESE sai nevirstnici, fara sa astepte rugamintea lor, fie pentru cS ei nu stiu incS s3 se roage, fie pentru ca, din lipsa de judecata, ei doresc tocmai contrariul la ceea ce le este de trebuintS si folositor. Dar, uneori, chiar si noi, cei mai in virsta, sintem cu mult mai departe de Dumnezeu de- cit sint copiii de inima parintilor lor. 3. S-ar putea crede ca Dumnezeu cunoaste nu numai cele viitoare, ci le si orinduieste de mai inainte si ca nu se intimpla nimic, decit ceea ce a fost destinat sa aiba loc. Daca pe cineva care se roaga sa rasara soarele 1-am socoti nebun din pricina ca el crede ca in urma rugaciunii sale se intimpla asa ceva, tot asa de smintit ar fi omul care crede ca din pricina rugaciunii sale se intimpla ceea ce ar fi avut loc chiar dacS el nu s-ar fi rugat. §i tot asa depaseste marginile nebuniei acela care, pentru motivul ca a fost impiedicat si ars de dogoarea soarelui de vara, vine la ideea ca in urma rugaciunii sale ar putea aduce soarele inapoi, ca intr-o a doua primavara, ca sa se bucure iar de aer proaspat. Ei bine, tot asa si cei ce cred ca, prin rugaciunile lor, inlatura primejdiile inevitabile din viata omenirii sint mai nebuni decit toti. 4. Cita vreme pacatosii s-au instrainat de Dumnezeu inca de la nasterea lor 72 si eel drept a fost ales tot pe cind se afla in pintecele mamei; si cita vreme si unul si ceiaialt 73 nefiind inca nascuti, nefacind ei ceva bun sau rau, ca sa ramina voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu dupa fapte, si de la Cei care cheama si, in fine, daca e scris ca «cel mai mare va sluji celui mai mic» 74 , — aturnci in zadar ne rugam noi pentru iertarea pacatelor noastre sau pentru duhul puterii, caci toate se reduc dupa spusa Apostolului : «Toate le pot intru Hristos, Cei ce ma imbraca cu putere» 75 . CSci, chiar daca sintem pacatosi, totusi am fost pusi de o parte si alesi inca din pintecele mamei, iar daca sintem mai inainte gatiti din pintecele mamei, atunci vom si avea parte de o soarta mai buna, chiar daca n-am cerut-o. Ce rugaciune va fi facut la cob, incit, inca inainte de a se fi nascut, proorocul sa declare despre el ca" va supune pe Esau si «cel mai mare va sluji celui mai mic» 76 ? $i ce greseala a savirsit Esau de a fost urgisit inca inainte de a se naste ? $i pentru ce spune Moise in rugaciunea sa din psalmul opt- zeci si nouS, «Doamne, scapare te-ai facut noua mai inainte de ce s-au facut muntii si s-a zidit pamintul si lumea...» 77 ? 72. Ps. 57, 3. 73. Esau $i Iacob. 74. Rom. 9, 11—12. 75. Pilip. 4, 13. 76. Fac. 25, 23. 77. Ps. 89, 1 — 2. O nou5 lacunS de doua rinduri in manuscrisul din Cambridge. DESPRE RUGACIUNE 21 1 5. Se vede ca, despre to|i care trebuiau sa fie mintuiti, este scris in Epistola catre Efeseni ca «Tatal Domnului nostru Iisus Hristos ne-a ales intru Hristos, inainte de intemeierea lumii, ca sS fim sfinfi si fara prihana, mai inainte rinduindu-ne in a Sa iubire, sa «ne infieze prin Iisus Hristos» 78 . DacS ar exista vreunul din cei care fusesera alesi de la intemeierea lumii, da, unul ca acela nu s-ar putea desprinde din alegere, de aceea pentru el rugaciunea nu e necesara. Dar daca n-a fost ales si nici rinduit de mai inainte, unul ca acela in zadar se va ruga si chiar daca s-ar ruga de zece mii de ori, el tot nu va fi ascultat. Caci «pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarit sa fie asemenea chipului Fiului Sau. Iar pe cei pe care i-a hotarit mai inainte, pe acestia i-a si chemat, iar pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat, pe acestia i-a si marit» TO . Dar de ce se mai osteneste Iosia si de ce-i nelinistit sa stie daca rugaciunea sa va fi ascultata sau nu, dupa ce cu multe generatii ina- inte s-a vestit numele Lui de catre prooroci, iar faptele Lui n-au fost numai prevazute, ci chiar prezise inaintea multor ascultatori ? 80 . Si in schimb, Iuda pentru ce se mai roaga in asa fel, incit rugaciunea lui s-a prefacut in pacat 81 , caci inca de pe vremea lui David s-a vestit «ca se va face casa lui pustie si sa nu aiba cine sa loicuiasca in ea si slujirea lui s-o ia altul» 82 ? De fapt, nici nu se cadea ca Iuda sa se roage, pentru ca Dumnezeu e neschimbator, stie toate de mai inainte si ramine cre- dincios orinduielilor Sale, asa incit e neintemeiata convingerea ca, prin rugaciuni, s-ar putea schimba hotaririle Sale ca si cum nu El ar fi fost Cei care le-a rinduit de mai inainte, ci ar astepta rugaciunea fiecaruia in parte ca sa schimbe lucrurile dupa cum le-ar conveni oamenilor ori sa le rinduiasca cum nu le prevazuse, ci dupa bunul lui plac. 6. lata in citeva cuvinte ce mi-ai scris 82 a . Mai intii, ca daca Dum- nezeu cunoaste de mai inainte cele ce vor veni si daca ele trebuie sa se implineasca, atunci rugaciunea n-are nici un rost. In rindul al doilea : Daca toate se intimpla dupa voia lui Dumnezeu si hotaririle Sale sint neschimbatoare si nimic, din ceea ce voieste El, nu poate fi schimbat, 78. Ei. 1, 4—5. 79. Rom : 8, 29—30. Ca ?i in alte parti (Comm. in Math. 29), Origen citeaza TTJc Ety.Qvo? tij« B6£il?, in loc de ou[x[i6p!fou? xijs eixovo? toO uiou autou. A. se vedea notele entice ale lui Reading, Migne, P. G., 11, 1639. 80. Cu 350 de ani inainte a fost prevazuta desfiinlarea cultului de catre Iosia, ci III Regi 13, 1—3. Kohlhofer, op. cit., p. 67, nota 4. 81. Ps. 108, 7. 82. Fapte 1, 20. 82 a. Din acest pasa] reiese clar ca Ambrozie si Tatiana formulasera In scris unele nedumeriri in legatura cu necesitatea si folosul rugaciunii. Aici avem singurul pasaj din scrisoarea pastrata de la Ambrozie 212 ORIGEN, SCRIERI ALESE atunci rugaciunea e zadarnica. Ar fi de folos, cred eu, pentru elucidarea acestor dificulta^i, sa rezolvSm pe rind toate obiecfiunile care se aduc rugaciunii. VI COMBATEREA CONCEPTIEI FATALISTE. OMUL E LIBER IN ACTIUNILE SALE 1. Dintre lucrurile cu care venim in atingere, unele se pun in mis- care din exterior, cum sint cele neinsufletite si care sint mentinute sta- tornic datorita puterii de atracfie, pe cind altele se misca pe temeiul firii si al puterii lor de viaja, chiar daca uneori ele nu se pun de la sine in miscare, ci se leaga spre unitate prin simpla lor putere de atractie. De pilda, pietrele scoase din cariere si copacii taiatji de la suprafa|a pamintului ramin mai departe acolo unde-i mutam prin simpla lor pu- tere de atractie, neputind fi pusi in miscare dec it de din afara 82 b . Tot asa se petrec lucrurile si cu trupurile animalelor si ale plantelor atunci cind sint aduse la un alt loc de cineva, nu ca animale si plante, ci ca pietre si copaci care si-au pierdut puterea lor de crestere. Chiar daca ele se mai misca, intrucit se afla toate in aceeasi soarta, toate putre- zesc si tind spre pieire. Spre deosebire de acestea, exista o alta ca- tegorie de fiinte care sint puse in miscare datorita imboldului lor la- untric sau datorita sufletului lor. Ele se misca de la sine, singure, dupS cum spun cei care se exprima mai precis. Un al treilea mod de miscare e eel al animalelor, care exercita o asa-numita miscare spontana. Cit priveste miscarea fiintelor rationale ea este, consider eu, o singura mis- care cu adevarat libera. DacS luam animalelor miscarea lor proprie, ele nu mai pot fi consi- derate ca animale, ci, ori se aseamana cu o plants miscata de simpla putere a naturii, ori cu o piatra care e mutata de cineva din afara. Daca, dimpotriva, o fiinta isi urmeaza propria miscare si ca atare se pune in miscare prin sine insasi, atunci ea trebuie sa fie o fiinta cugetatoare. 2. Asadar, cei care spun ca noi oamenii nu sintem stapini pe vointa noastra spun o absurditate. Mai intii, pentru ca atunci s-ar tagadui ca sintem fiinte vii, iar in al doilea rind s-ar spune ca sintem fara ratiune, minati doar de o putere din afara, singura care ar savirsi ceea ce s-ar fi cazut sa savirsim noi insine. 82 b. Acelea^i pareri, in legatura cu liberul arbitru, le mai intilnim ?i in alte locuri la Origen. Asa in De Principiis III, 1, 2 §.u. Formularea cazurilor denota influ- en(a stoica (de$i insu?i Platon, in Fedru. 245 E 4 — 6 se exprima in mod similar). Des- pre plante insufletite vorbeste si Aristotel (De plant. I, 1). Cf. Notele critice, Migne, P. G., 11, 1640. Puterea de coeziune si de atractie, singurele care leaga lumea fizica, e des intilnita in literatura stoica. A se vedea On'genes, Viet Biicher von den Prin- zipien, hrg. H. Gbrgemanns u. H. Karpp, Darmstadt, 1976, p. 465. Dealtfel, manuscrisul din Cambridge ofera si aici destule lacune. DESPRE RUGACIUNE 213 Or, daca luam aminte la sim|amintele noastre, vom putea vedea si spune, farS nici o rusinare, ca noi singuri sintem cei ce voim, cei ce mincam, cei ce ne plimbam, cei care afirmam si aprobam singuri anumite pareri ori care le respingem pe altele ca gresite. Asa cum nu este posibil sa faci pe un om sa accepte anumite in- vataturi, chiar daca i-am aduce mii de argumente, tot asa e imposibil sa convingi pe cineva, atunci cind e vorba despre faptele omenesti, ca nici una din ele nu stau in puterea noastra. Intr-adevar, cine poate crede ca puterea mintii noastre nu poate cunoaste nimic ? Cine traie§te indoindu-se de tot ce-i in jurul lui ? Cine nu-si pedepseste slujitorul cind citeste pe fata lui imaginea negativa a greselii ? Cine nu-si mustra fiul care nu-si indeplineste indatorirea sa fata de paring ? Sau cine nu osindeste si pedepseste pe femeia adulters cind ea savirseste ceva ru- sinos ? Ne indatoreazS si ne constringe adevarul sa ne simtim impinsi spre lauda ori spre critics, chiar daca ar fi de o parte sau de alta o mie de motive potrivnice. Caci exists, adinc sadita in noi, constiinta ca sintem liberi si datori sa exprimam lauda sau osinda. 3. Daca, insa, se sustine libera determinare, care de multe ori so- vaie intre virtute si viciu, intre implinirea indatoririi si calcarea dato- riei, ea trebuie recunoscuta, ca atare, in fata lui Dumnezeu chiar ina- inte de a fi pusa in actiune, inca de la crearea si de la intemeierea lu- mii, in toate orinduirile pe care Domnul le-a hotarit, in urma preve- derilor Sale, dar si pe masura puterilor noastre, pe baza liberei noas- tre alegeri, corespunzatoare cu nasterea liberei noastre vointe $i in ma- sura vredniciei noastre asa cum se va desfasura prestiinta lui Dumne- zeu, nefiind ea cauza celor ce se vor intimpla, ci toate punindu-se in lucrare din propria noastra initiativa. Caci, chiar daca am admite posi- bilitatea ca Dumnezeu nu cunoaste cele viitoare, nici atunci n-am putea sa nu actionam sau sa nu vrem una sau alta. Doar ca, drept urmare a prestiintei, tot ce sta in puterea noastra se orinduieste armonic spre folosul si farmecul lumii intregi. 4. Si acum, dupa ce Dumnezeu cunoaste tot ce sta in puterea noas- tra, e firesc ca ceea ce a fost prevazut de El sa fie rinduit pentru fie- care, pe masura demnitatii lui, si sa tina seama de rugaciunile oameni- lor, de gindurile lor, de credinta lor, de vrerile lor, rezolvind toate dupa cea mai buna rinduiala. De aceea El va putea spune : Pe unul care se va ruga staruitor il voi asculta tocmai pentru ca Ma va ruga ; in schimb, pe altul nu-1 voi asculta, fie pentru ca nu-i vrednic sa fie ascul- tat, fie pentru ca se roaga pentru ceva ce nu-i va folosi nici lui, dar 214 ORIGEN, SCRIERI ALESE nu s-ar potrivi nici cu Mine s& i le implinesc. Asa incit, dupa cum se va ruga fiecare Ma voi milostivi si Eu de el, sau nu. Daca, insa, s-ar izbi cineva de faptul ca necesitatea ar cere sa nu se tinS seama de fapte, deoarece, in prevederea viitorului, Dumnezeu nu poate gresi, atunci unuia ca acesta i se poate raspunde : Dumne- zeu stie din veci aceste lucruri, stie despre cutare sau cutare om ca vrea neaparat si statornic binele, insa va ajunge sa iubeasca asa de mult raul, incit n-ar putea fi capabil de o intoarcere spre mai bine. Pe de alta parte va zice Domnul : voi implini cutare si cutare dorintS celui ce Ma va ruga. $i voi face acest lucru pentru cS Ma va ruga cu vred- nicie si fara incetare. In schimb, dupa ce voi vedea ca se va fi rugat destul, il voi raspl&ti in chip prisositor, mai mult decit imi va fi cerut, «cu mult mai presus decit toate cite cerem sau pricepem noi» 83 , caci se cuvine pentru Mine, sa-I depasesc prin facerea de bine si sa-i darui mai mult decit ar cere. $i unuia ca acesta ii voi trimite un «inger ca slujitor» 84 , care, din clipa aceea, sa inceapa sa-i stea intr-ajutor la min- tuire si sa-i fie de folos tot timpul. Altuia ii voi trimite un inger si mai puternic, intrucit el va fi mai bun decit eel dintii. Pe un al treilea, dim- potriva, cu toate cS la inceput se dedicase invataturilor inalte, dar s-a intors si a cSzut in pofte lumesti, il voi lipsi de bunul paznic, pe care i-1 dadusem, pentru ca deodata cu plecarea lui (se vede ca asa a fost vrednic) un duh al celui rau va dobindi asupra lui mina tare si va pro- fita de ocazia de a-i intinde curse in nepasarea lui, pravalindu-1 in cu- tare sau cutare pacat, ceea ce va insemna c5 el insusi isi va fi pre- gatit scoala pScatului. 5. Asa va vorbi Cel care stie toate de mai inainte : Amos va naste pe Iosia, care insa nu va urma pacatele tatalui sau, ci, pornind pe calea care duce la virtute, datorita sfetnicilor sai, va fi generos si pios, nimicind jertfelnicul ridicat in chip rusinos de Ieroboam 85 . $tiu, insa, cS atunci cind Fiul Meu se va arata neamului omenesc, Iuda va fi la inceput generos si evlavios, dar mai tirziu se va intoarce si va cadea in ratacirile omenesti si in mod usuratic va indura, din pricina aceasta, cutare si cutare pedeapsa. Poate ca tocmai aceasta" prestiinta, legata de Iuda si de alte taine, este proprie si Fiului lui Dumnezeu, care vede in duh soarta rezer- vata lui Iuda si pacatele pe care le va savirsi el, astfel incit in aceasta 83. Ei. 3, 20. 84. Evr. 1, 14. 85. IV Regi 23, 15. Sub «sfetnici» trebuie in{eles aici ingerii. Se cunoa?te rolul mare jucat de ingeri in lupta pentru mintuire, a?a cum reiese din teologia lui Origen. J. Danielou, Origene, Paris, 1848, p. 219 s.u. DESPRE RUGACIUNE 215 cunoastere, inc3 inainte de a se fi nascut Iuda, Domnul a grSit prin Da- vid : «Dumnezeule, lauda mea n-o fine sub tacere» M . Tot asa, cunoscind viitorul si stiind rolul pe care-1 va juca sfintul Pavel in istoria credintei crestine, Domnul va zice : mai inainte de a crea lumea si de a intinde mina pentru inceputul crearii lumii, il voi alege pe acest om si-1 voi incredinta inca de la nasterea acestor puteri, care conlucreaza la opera de mintuire a oamenilor, il voi insemna chiar din pintecele mamei lui, caci 1-am ales din pintecele mamei sale 87 , si voi ingadui ca la inceput, in tineretea sa, sa fie plin de rivna nelu- minata si sS urmSreasca, sub valul temerii de Dumnezeu, pe aceia care vor crede in Unsul Meu, sS pazeasca vesmintele acelora 88 care loveau cu pietre pe robul Meu, martirul $tefan, ca dupa aceea, cind va fi tre- cut pasiunea tinereasca, sa se converteasca in mod desavirsit, iar sa nu se laude inaintea Mea, ci sS zica : «Eu nu sint vrednic sa ma nu- mesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu» 89 , atunci va intelege bunatatea Mea fata de toate greselile tineretii lui, cind cre- dea ca persecutindu-Ma face un act de evlavie si atunci va declara : «prin harul lui Dumnezeu sint ceea ce sint» 90 . Iar parerea de rau de ceea ce a facut in tinerete, impotriva lui Hris- tos, il va impiedica sa se ingimfe cu inaltimea descoperirilor 91 pe care i le voi face. VII DESPRE NECESITATEA RUGACIUNII. RASPUNS LA OBIECTIUNILE FATALI?TILOR : FOLOASELE RUGACIUNII 1. Despre obiceiul de a ne ruga la rasaritul soarelui, iata ce ar tre- bui spus : Soarele are si el o anumita libertate de miscare, intrucit, im- preunS cu luna, amindoi slavesc pe Dumnezeu, caci se spune : «Lauda- |i-L, soare si luna!» 92 . In mod vadit acelasi lucru se spune nu numai despre luna, ci consecvent despre toate stelele, caci se zice : «Laudati-L, toate stelele si lumina» 93 . 86. PS. 108, 1. Acest «poate» (xiXa) e unul din numeroasele pasaje In care exprimarea lui Origen despre deofiintimea Fiului si a Duhului cu Tatal nu-i destul de clar exprimata. 87. Ga7. 1, 15. 88. Fapte 22, 20. 89. J Cor. 15, 9. 90. I Cor. 15, 10. 91. // Cor. 12, 7. Se stie ca Origen socotea soarele, luna si stelele in rindul fiintelor Insufletite si rationale, dotate cu oarecare libertate de acfiune (De Principiis I, 1, 10; I, 7, 4 etc. Vezi si «notele» P. G., 11, 1642). 92. iPs. 148, 3. 93. Ps. 148, 3. 216 ORIGEN, SCRIERI ALESE $i intrucit am zis mai inainte, cu referire la libera autodeterminare a fiecarui locuitor al pamintului, ca. Dumnezeu a potrivit astfel de dis- pozitii incit sg corespunda trebuintelor acelora, tot asa trebuie presu- pus ca, pe linga miscarea libera a soarelui, a lunii si a stelelor, El a rinduit si ordinea neschimbabila sigura, statornica si inteleapta a lumii, privind mersul si miscarea armonioasa a universului. $i daca nu ma rog in zadar pentru lucruri care depind de libera mea vointS, atunci acest lucru trebuie facut cu mult mai mult in cazul liberei autodeter- minari a stelelor, care isi joaca hora pe cer pentru binele a toata lumea. E drept ca s-ar putea spune despre locuitorii pamintului ca diferitele imagini care ies la suprafafa, ca urmare a anturajului, ademenesc nesta- tornicia noastra spre rau, indemnindu-ne sa facem ori sa graim una sau alta. In schimb, in privinta creaturilor ceresti, ce imagine poate inter- veni ori sa faca sa se desprinda de cursul linistit al lumii vreunul din luminatorii cu un suflet atit de intarit de ra|iune si neatins de influ- enza acestor imagini, mai ales ca au un corp eteric si cu totul curat ? VIII MODUL IDEAL DE RUGACIUNE PRETINDE TRANSPUNEREA NOASTRA IN FAJA LUI DUMNEZEU 1. In afara de acuzele de pina aici, poate n-ar fi nepotrivit sa in- trebuint,Sm si alt exemplu pentru a indemna pe oameni sa se roage si, incS, sa se roage cu rivna. Dupa cum un tata nu poate avea copii daca nu are sotie si daca n-a intervenit intre ei actul casatoriei, tot asa nu se poate obtine ceva, daca nu te rogi intr-un anumit mod, cu o anumita credinta si mai ales daca nu te transpui intr-o anumita stare sufleteasca in timpul rugaciunii. Nu trebuie rostite multe vorbe, nu trebuie cerute lucruri neinsem- nate si nici sa ne rugam pentru lucruri pamintesti, ori sa venim la ru- gaciune in stare de minie ori de tulburare launtrica, dupa cum tot asa nu trebuie sa fim rivnitori la rugaciune inainte de a ne fi curatit su- fleteste, caci nimeni din cei ce se roaga asa nu poate dobindi iertarea pacatelor, daca nu iarta din inima fratelui sau care 1-a suparat si care se roaga de iertare. 2. Cred, insa, ca daca rugaciunea se face cit mai cuviincios si cit mai bine cu putin^a, atunci multe sint foloasele ei. $i eel dintii folos este sS-ti creezi o stare sufleteasca prielnica rugaciunii, gindindu-te ca te afli in fata lui Dumnezeu, ca vorbesti cu Dinsul ca si cu Cineva care ne vede si ne aude. DESPRE RUGACIUNE 217 Dupa cum imaginile si amintirile unor obiecte cu care am avut de lucru tulbura gindurile celor care au avut de suferit de pe urma lor, tot atit de linistitor este sa ne gindim la Dumnezeu in care credem si care stie cele mai tainice miscari ale sufletului nostru. De la o vreme sufletul se transpune intr-o astfel de dispozitie, incit incepe sa se bu- cure de prezenta Celui care toate le observa si presimte orice gind, ca unul care cearca inimile si cerceteaza rarunchii fiecaruia 94 . Chiar daca am admite ca cine isi indreapta in acest fel gindurile spre rugaciune nu ar avea un alt folos decit acesta, tot nu ar trebui sa credem ca faptul acesta nu ar avea pentru sufletul lui nici o impor- tant. De la cite pacate ne retine o astfel de stare sufleteasca, la cite fapte bune nu ne indeamna o astfel de obisnuinta, aceasta o stiu, din experienta lor proprie, cei care s-au dedicat permanent rugaciunii. Or, daca fie si numai amintirile si aducerile aminte, despre un om renumit si distins prin intelepciune, ne cheama sa-i urmam calea punind adeseori friu alunecarii spre rau, cu cit mai mult folos aduce gindul la Dumnezeu, parintele intregii creaturi, daca impreunam acest gind cu rugaciunea catre El, convinsi fiind ca stam in fata lui Dumnezeu, care e prezent, ne aude si vorbim cu El ? IX IERTAREA $1 STAREA DE NEPATIMIRE, CONDITII FUNDAMENT ALE ALE RUGACIUNII 1. Cele spuse adineauri le putem argumenta pe baza Sfintei Scrip- turi in modul urmator : Cel ce se roaga se cade sa ridice «miini sfinte» 95 , ceea ce inseamna ca va ierta tuturor greselile lor 96 , alungind din suflet patima miniei si nepizmuind pe nimeni. Tot astfel, pentru ca mintea sa nu fie stapinita de ginduri straine, va trebui ca in timpul rugaciunii sa uite tot ce nu este in legatura cu rugaciunea. Ce ar putea fi mai fericit decit acest lucru ? Tocmai despre aceasta ne invata Pavel in intiia epis- tola catre Timotei, cu vorbele : «Vreau, asadar, ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicind miini cucernice, fara de minie §i fara de gilceava» 97 . Cit despre femei, ele trebuie sa fie, mai ales la rugaciune, cuviincioase 94. Ps. 7, 9. iCon$liinta prezentei lui Dumnezeu in rugaciune e unul din teme- iurile esenfiale ale apropierii noastre de Dumnezeu. Nu degeaba aminteste Origen, adeseori in scrisul sau, ideea inalt&rii inimii spre Dumnezeu zb TjfajxoNvxbv, «princi- pale mentis», acest principiu probabil stoic, prin care inima crestinului devine orga- nul principal de urcare a omului spre Domnul. A se vedea, de pilda, indicele gre- cesc la Filocalie (sub voce), ed. Robinson, p. 272. 95. / Tim. 2, 8. 96. Mt. 6, 14. 97. I Tim. 2, 8. De fapt, numai in acest caz se poate gindi omul ca s-ar putea invrednici de iertare. Mt. 6, 14. 218 ORIGEN, SCRIERI ALESE si curate atit sufletestie cit si trupeste, dar, in chip deosebit, trebuie sa fie tematoare de Dumnezeu, alungind din inima lor orice gind nesta- pinit si orice apucaturi femeiesti, «facindu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, iar nu din par impletit si din aur, ori perle sau ves- minte de mult pret, ci din fapte bune, asa cum se cuvine unor femei care se fagaduiesc temerii de Dumnezeu» 98 . Ar mai putea fi pusa la indoiala fericirea unei femei care se pregateste de rugaciune asa cum o arata si tinuta ? Caci tocmai acest lucru il sipune Sfintul Pavel in ace- easi epistola : «De aceea femeile sS se poarte in tinuta cuviincioasa, fa- cindu-si lor podoaba din sfiala si din cumpatare, nu din par impletit si din aur, din margaritare sau din vesminte de mult pret, ci, precum se cuvinte unor femei care se fagaduiesc temerii de Dumnezeu, facindu-si lor podoaba din fapte bune» ". 2. $i proorocul David a descris calitatile celui ce se roaga Dom- nului si cred ca n-ar fi fara folos daca am cita cuvintele lui pentru ca sa iasa si mai mult in lumina marile avantaje, daca nu singurele : tl- nuta sufleteasca si pregatirea pentru rugaciune din partea aceluia care s-a afierosit lui Dumnezeu. Anume, el spune : «Catre Tine, Cel ce locu- iesti in cer am ridicat ochii mei» 10 °, si «Catre Tine, Doamne, am ridi- cat sufletul meu» 101 . Daca ochii sufletului se inalta in asa masura incit nu mai zabovesc asupra celor pamintesti si nu se mai lasa impovarati de reprezentari lumesti, atingind o inaltime atit de mare, incit nici nu se mai uita la lucrurile din lumea aceasta, ci-si pironesc gindul doar la Dumnezeu, pe care-L asculta cu respect si cu evlavie, atunci cum nu s-ar trage ina- poi de la cele mai mari avantaje acesti ochi care vad ca in oglinda, cu fata descoperita, stralucirea maretiei Domnului, prefacindu-se in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului ? 102 Ei se impartasesc atunci dintr-o revarsare dumnezeiasca a harului, precum ne lamureste Psalmistul cind zice : «Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doam- ne !» 103 . InSltarea sufletului spre lumina Duhului inseamna departare de cele trupesti, caci de la o vreme nu numai ca urmeaza Duhului, ci se si uneste intim cu Dumnezeu, dupa cum rezulta din enun^area : «Ca- 98. / Tim. 2, 9—10. 99. / Tim. 2, 9—10. 100. Ps. 122, 1. 101. Ps. 24, 1. 102. // Cor. 3, 18. Ideea privirii spre cele Inalte, de care a amintit nota prece- dents ?i care este o imagine a inaljarii sufletesti «din slava in slava», e folosita adeseori de Origen (Coram. loan torn. 28, 4 sau C. Cels. VII) e redactata lacunar in manuscris. Migne, P. G., 11, 444 si 1643. Imaginea revine adeseori in Filocalie. 103. Ps. 4, 6. DESPRE RUGACIUNE 219 tre Tine, (Doamne) ridic sufletul meu» 104 . Cum, dar, nu se va lepada de ceea ce este (-co eivat) oa sS devina un suflet induhovnieit (^oX-yj irv£uu.a"ix7j) ? 3. Daca uitarea raului e culmea desavirsirii, atunci, dupa. vorba proorocului Ieremia, intr-insa se cuprinde intreaga Lege, cind spune : «Parintilor vostri nu le-am dat o anumita porunca, atunci cind au iesit din Egipt, ci iata porunca pe care le-am dat-o : 105 «fiecare sa ierte din inima greselile aproapelui. Nimeni sS nu puna la cale faradelegi, in inima sa, impotriva aproapelui sau» 106 . Sa iertam deci inainte de a ne ruga, implinind porunca Mintuitorului, care spune : «Si cind stati de vS ruga^i, iertaji orice aveti impotriva cuiva» 107 . Asa ajungem sS sta- pinim, in mod vazut, cele mai sublime virtuti, daca ne indreptam spre rugaciune in modul acesta. X CIND RUGACIUNBA SE FACE CU MARE INCREDERE IN PRONIA DUMNEZEIASCA, ATUNCI INSUSI M-VRELE ARHIEREU HRISTOS SE ROAGA PENTRU NOI 1. Cele dinainte au fost spuse in ipoteza ca, chiar daca n-am fo- losi nimic din rugaciune, avem totusi eel mai mare cistig daca cunoas- tem si aplicam modul corect de a ne ruga. E limpede, insa, cS eel ce se roagS in modul acesta, cit timp inca vorbeste si contempla pe Cel care-1 ascultS, acela deja aude cuvintul Primitorului : «Iata-ma, sint aici» 108 , dacS, bineinteles, a indepartat inainte de rugaciune toate indoielile pri- vitoare la Providenta. Aceasta se lamureste din enuntarea : «Daca tu mdepfirtezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mina si cuvintul de cirtire» 109 , caci, cine-i mul^umit cu ceea ce se intimpla, acela a de- venit, de pe acum, liber de asuprire si nu mai ridica mina impotriva lui Dumnezeu, care rinduieste totul in vederea mintuirii noastre, nici nu mai murmura in ascuns fSra ca sS-1 auda cineva. Cirtirea aceasta sea- mSna cu a slujitorilor celor rai care nu-si varsa necazul in chip vazut 104. Ps. 24, 1. Un pasaj tipic pentru scrisul lui Origen, din care se poate des- prinde usor conceptia trihotomista despre om (trup, suflet si duh). Interesante expre- siile ocfftaXfjio't tou SiavoTiTixou §i ^uXi] 7i\eu[j.a'rty.7), in care sufletul se desparte de cele trupesti, apropiindu-se de duh. Nu-i de mirere ca Filocalia lui Origen este prima mare culegere de teologie contemplativa mistica din care se vor inspira Sfintul Grigorie de Nyssa, Evagrie Ponticul, Maxim Marturisitorul. 105. Ier. 7, 22—23. 106. Zah. 7, 10. 107. Mc. 11, 25. 108. Is. 58, 9. 109. Is. 58, 9. Reading propune ev oupavoi, !n Iqc de Evopwv, cind e vorba de auzirea glasului de sus, asa cum ar recomanda si pasajul din /// Regi 8, 30. Migne, P. G., 11, 1646. 220 ORIGEN, SCRIERI ALESE impotriva poruncilor Domnului lor, ci cirtesc doar fara sa ridice glasul, fiind porniti cu totul impotriva Providen^ei divine ca si cum ar vrea sa ascunda din fata Providentei si a lui Dumnezeu, Cel peste toate, ne- multumirile de care se pling. La aceasta cred ca se refera cartea Iov, clnd graieste : «$i cu toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc impotriva lui Dumnezeu cu buzele sale» no , caci s-a precizat inca inainte de a fi fost pus la incercare : «lntru toate acestea Iov nu pacatui impotriva lui Dumnezeu» ni . Locul din cartea Deuteronom, care opreste aceasta, spune : «PSzeste-te sa nu intre in inima ta gindul nelegiuit si sa zici : se apropie anul al saptelea» s.a.m.d. 112 . 2. Cine se roaga, deci, in modul acesta, acela are de la inceput un mare folos si ajunge mai usor sa se uneasca cu Duhul Domnului, care umple tot rotogolul pamintului, ca sa se impreuneze in mod intim cu El, Domnul care umple tot pamintul si cerul, caci proorocul vorbeste clar : «Oare nu umplu Eu cerul si pamintul ?, zice Domnul» m . Afara de aceasta, prin curatire, de care a fost vorba, crestinul va participa prin rugaciunea sa si la rugaciunea Fiului lui Dumnezeu, care sta si in mijlocul acelora care nu-L cunosc 1U , dar care nu lasa pe ni- meni fara ajutor si care se roaga Tatalui impreuna cu cei pentru care mijloceste. Fiul lui Dumnezeu este doar arhiereu pentru jertfele noas- tre si aparator inaintea Tatalui ,• El se roaga cu cei care se roaga si staruie pentru cei care staruie. Insa El nu se roaga ca pentru niste cas- nici ai Sai, pentru aceia care nu se roaga necontenit in numele Sau, nici nu va reprezenta inaintea lui Dumnezeu pe cei care nu urmeaza indru- marile Sale de a se ruga in tot timpul, fara sa se osteneasca. El spune doar, intr-o pilda, cum trebuie sa se savirseasca. rugaciunea si sa nu se leneveasca : «Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se temea...» 115 . Iar in cele premergatoare s-a spus : «Si a zis catre ei : cine dintre voi, avind un prieten se va duce la el in miez de noapte si-i va zice : prietene, imprumuta-mi trei piini, ca a venit din cale un prieten la mine si n-am ce sa-i pun inainte» 11S . Si indata dupa aceea : «Va zic voua chiar daca, sculindu-se, nu i-ar da pentru ca-i este prieten, dar pentru indrazneala lui, sculindu-se, ii va da cit ii trebuie» U7 . 110. Iov 2, 10 111. Iov 1, 22. 112. Deut. 15, 9. 113. lex. 23, 24. 114. In. 1, 26. 115. Lc. 1, 6. 116. Lc. 11, 5—6. 117. Lc. 11, 8. DESPRE RUGACIUNE 221 Cine, dintre cei care cred in cuvintul neinselator al lui Iisus, n-ar fi imbolditi spre rug&ciune neincetata, cita vreme El zice : «CereU §i vi se va da, cautati si ve^i afla, bateti si vi se va deschide» ? u8 . Bine- voitorul Tata da piine vie celor ce cer de la Tatal 119 , iar nu piatra, care, dupa voia potrivnicilor, s-ar preface pentru Iisus si ucenicii lui in hrana, celor ce au primit Duhul infierii Tatalui, «darul Sau eel bun il da Tatal acelor care-L roaga, intrucit El lasa sa cada ploaie din cer» 120 . XI NU NE RUGAM SINGURI. SI INGERII SI SFINTII SE ROAGA PENTRU NOI 1. Dar nu numai marele preot Hristos se roaga impreuna cu cei care se roaga dupa cum se cuvine, «ci si ingerii, care se bucura in cer pentru un pacatos care se caieste mai mult decit pentru nouazeci si noua de drepti, carora nu le trebuieste pocainta» 121 , se roaga chiar si sufletele sfintilor celor de curind adormiti. Aceasta se lamureste, in parte, prin faptul ca Rafael aduce o jertfa de mul^umire lui Dumneezu pentru Tobie si Sara. Dupa ce amindoi s-au rugat atunci, zice Scriptura, a fost auzita rugaciunea amindurora de ma- rire a Celui Preainalt si Rafael a fost trimis sa-i tamaduiasca pe amin- doi. Si Rafael insusi spune, cind descopera, cum el, ca inger, din in- credintarea lui Dumnezeu, a facut servicii amindurora : «$i cind te ru- gai tu si cu nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugaciunilor voastre inaintea Celui Sfint» 122 , si indata dupa aceea : «Eu sint Rafael, unul din cei sapte ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalt,a inaintea slavei Celui Sfint» 123 . Dupa cuvintele lui Rafael «mult pretuieste rugaciunea unita cu post, cu milostenie si cu dreptate» i2i . Pe de alta parte rezulta ca, dupa relatarea din Cartile Macabeilor, Ieremia s-a dovedit un om exceptional prin demnitatea virstei si prin prestigiu, astfel incit intreaga sa aratare a fost minunata si iesita din co- mun, caci el si-a extins drepturile sale si a predat lui Iuda (Macabeul) 118. Lc. 11, 9. 119. Rom. 8, 15: zbv Cwvxa apxov ... 8!5ooai nu pare a se referi la trupul euharistic, Migne, P. G., 11, 448. 120. Mi. 4, 3 si Lc. 11, 11. 121. Lc. 15, 7. 122. Tob. 12, 12. 123. Tob. 12, 15. 124. Tob. 12, 8. 222 ORIGEN, SCRIERI ALESE o sabie de aur. De aceea nu-i de mirare ca si un alt sfint, raposat, a dat marturie inaintea lui cu vorbele : «Acesta este iubitorul de frafi, pro- orocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor si pen- tru sfinta cetate» 125 . 2. DacS, insa, acum aceasta inalta cunoastere se aratii celor vred- nici doar «ca in oglinda si in ghicitura» 126 , atunci ea se va descoperi fa{a catre fata, de aceea este cu totul absurd sS nu ne referim si la alte virtuti, caci cele dobindite in viata aceasta isi gasesc desavirsirea lor proprie abia dincolo. Dupa cuvintul lui Dumnezeu, cea mai aleasa dintre virtuti este iubirea aproapelui. De aceea trebuie sa amintim ca sfintii, care au pie- cat din aceasta viata, sint superiori celor ce mai lupta pe pamint si cu mult mai mult decit cei ce traiesc in slabiciuni omenesti si care au fost de ajutor in lupta celor slabi ; caci nu numai aici pe pamint e valabil cuvintul privitor la iubirea de frati : «Daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate mS- dularele se bucura impreuna !» 127 $i pentru iubirea celor care s-au savirsit din aceasta viata se cu- vine sa zicem : «Ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija pen- tru toate bisericile. Cine este slab si eu sa nu fiu slab ? Cine se smin- teste si eu sa nu ard ?>» 128 . Oare nu declara insusi Hristos ca in fiecare crestin slab este si El insusi slab, ca in aceeasi masura este El in tem- nita, gol, strain, flamind, insetat ? Caci cine dintre cei care citesc Evan- ghelia nu stie ca Hristos pe toate, cele ce se intimpla credinciosilor, le refera la El insusi si asa le socoteste ca si cind I s-ar fi intimplat Lui ? 129 3. Dar, daca ingerii Domnului au venit la Dinsul pentru a-I sluji 13 °, nu trebuie sa presupunem ca ingerii L-au slujit pe Iisus numai scurt timp, adica atita vreme cit a petrecut trupeste intre oameni, slujindu-L, iar nu fiind ca eel ce sade la masa 131 r citi ingeri vor sta atunci, in mod sigur, in slujba lui Iisus, in timp ce va uni pe fiii lui Israel si va 125. 7/ Mac. 15, 14. 126. I Cor. 13, 12. In editia tip5rit3 la 1686 s-a redat aivt-fftaai In loc de atvifnaxi cum se afla in codicele manuscris si cum se potriveste mai bine cu citatul paulin. A se vedea nota 95 din MigMe, P. G., 11., 449. 127. I Cor. 12, 26. 128. // Cor. 11, 28—29. 129. Mt. 25, 35—36. 130. Mt. 4, 11. Desigur, slujirea Ingerilor nu trebuie inteleasa numai clta vreme Domnul era in stare de smerenie chenotica\ 131. Lc. 22, 27. DESPRE RUGACIUNE 223 dori sS adune pe cei din imprastiere, sa mintuiasca pe cei care se tem de Dumnezeu si-L chema ; si vor contribui mai mult decit Apostolii la cresterea si largirea Bisericii, pentru care se si numesc ingeri condu- catori de Biserici, cum vedem la loan, in tainicele sale descoperiri ? 132 Nu in zadar «ingerii Domnului suie si coboara peste Fiul Omului» 133 , pe care ii vad cei iluminati de lumina cunoasterii. 4. Ingerii sint amintiti si in vremea rugaciunii de catre cei ce se roaga si-i chema in ajutor, ducind astfel la indeplinire, pe cit le sta in putinta, porunca mintuirii obstesti. Pentru a ne exprima mai bine gindurile noastre, putem intrebuinta in aceasta legatura de idei urmatoarea comparatie : sa ne inchipuim un medic dornic sa vina in ajutorul celui bolnav, care s-a rugat sa-1 insanatoseasca. Medicul cunoaste boala, stie ce are de facut si isi va da toata silinta sa implineasca cererea bolnavului, mai ales cind se gin- deste ca poate insusi Dumnezeu a dat in gind bolnavului sa-1 cheme la patul lui. Sau sa ne inchipuim un bogat, care are tot ce-i trebuie pe lumea aceasta, dar care are si o inima buna incit asculta rugamintea unui om sarman, care ceruse intr-una lui Dumnezeu sa-1 miluiasca. De- sigur ca bogatul nu va sta la indoiala sa implineasca dorinta saracului facindu-se astfel solul lui Dumnezeu, care a apropiat in vremea ru- gaciunii pe cei doi oameni, pe eel ce poate ajuta cu eel lipsit de ajutor, iar in felul acesta Dumnezeu n-a lasat pe bogatas mut la durerea sara- cului. 5. S-ar putea crede ca astfel de cazuri sint rodul unei simple in- timplari, dar Cei care a numarat toate firele de par ale sfintilor 134 , A- cela poate trimite chiar in timpul rugaciunii pe cineva acolo, la saracul care se roaga plin de incredere, sa primeasca o binefacere. Tot asa ne putem inchipui ca uneori, in calitatea lor de slujitori ai lui Dumnezeu, vin in intimpinarea celui credincios aducindu-i si sprijinul cererii lor. Dealtfel, ingerul pazitor al fiecaruia in parte, chiar at celor mici din sinul Bisericii, pururea vede fata Tatalui lor, care este in ceruri 135 , pu- rurea contempleaza dumnezeirea Creatorului nostru, se roaga cu noi si ne ajuta, dupa puteri, spre implinirea celor pentru care ne rugam. 132. Apoc. 1, 20; 2, 1 ; 2, 8; 2, 12; 2, 18; 3, 1 ; 3, 7; 3, 14. Fiecare slujiior poarta numele slujirii pe care o presteaza. 133. In. 1, 51 (ca pe scara lui Iacob, Fac, 28, 12). 134. Mt. 10, 30. 135. Mt. 18, 10 :o kxaazou affcXos auvsuXe-cat %a\ aoiizpatTet, marturie clara despre credinta In ingerul pazitor al fiecaruia. Se ?tie ca Origen vorbe§te adeseori despre «Ingerii neamurilor», J. Danielou, op. cit., p. 222 — 234. 224 ORIGEN, SCRIERI ALESE XII RUGACIUNEA NHINCETATA ESTE PRINCIPALA ARMA DE LUPTA IMPOTRIVA CELUI RAU 1. Dealtfel, eu cred ca cuvintele rugaciunilor sfintilor, mai ales daca. ele se rostesc «cu duhul, dar si cu mintea» 138 , sint pline de tarie si, ca si o lumina, care izvoraste de pe fa^a celui ce se roaga si care iese de pe buzele lui, ele imprastie cu puterea lui Dumnezeu orice venin vi- clean trimis de puterile potrivnice in cugetul celor care uita sa se roage si inca sS se roage, asa cum a spus Pavel, in armonie cu dojenile lui Iisus : «Ruga{:i-va neincetat !» 137 . Din sufletul credinciosilor rugaciunea tisneste ca o sageata cu ajutorul stiintei, al cugetului si al credintei. Ea raneste pina la istovire si la nimicire duhurile potrivnice lui Dum- nezeu care ar vrea sa ne arunce in mrejele pacatului. 2. Intrucit savirsirea binelui si implinirea poruncilor fac parte din rugaciune, trebuie sa intelegem ca nu se poate sa nu impreunam ruga- ciunea cu fapta buna si fapta buna cu rugaciunea. Numai asa putem socoti implinita porunca : «rugati-va. neincetat !» 138 , considerind intrea- ga viata a crestinului ca o neintrerupta si mare rugaciune, din care ceea ce numim noi in mod obisnuit «rugaciune» nu-i decit o particica. Ea trebuie sa se faca eel pujin de trei ori pe zi, dupa cum reiese din istoria lui Daniel, care se ruga de trei ori pe zi in vremea cind stim ca-1 pin- dea un pericol atit de mare 13!) . $i rugaciunea lui Petru de la ora a sasea, cind s-a urcat pe acoperis ca sa se roage 14 ° si a vazut acel vas po- gorindu-se din cer, care a fost l&sat jos pe pamint de cele patru ca- pete 141 , marcheaza pe cea de a doua din cele trei rugaciuni din zi, despre care vorbeste David : «Diminea|a vei auzi glasul meu, dimi- nea^a voi sta inaintea Ta si ma vei vedea» 142 , pe cind a treia, cea din urma, se afla exprimata in cuvintele : «Ridicarea miinilor mele este o jertfa de seara» 143 . Dar am fi fara de cuviinta daca am trece timpul nop- tii fara de rugaciune, intrucit David zice : «La miezul nopfii m-am scu- lat ca sa Te laud pe Tine, pentru judecatile drepta^ii Tale» 144 , precum 136. / Cor. 14, 15. 137. / Tes. 5, 17. 138. / Tes. 5, 17. Dascalul lui Origen, Clement Alexandrinul, vorbe§te de ruga- ciunea continua a gnosticului (Strom. VII, 1, 35). 139. Dan. 6, 11 — 12. Dupa textul lui De La Rue se da a se intelege ca cele trei rugaciuni din zi ar trebui intelese prima la miezul noptii, a doua inainte de masa, a treia seara. AI|ii propun ceasul III, ceasul VI si ceasul IX. P.G., 11, 1647. 140. Fapte 10, 9. 141. Fapte 10, 11. 142. Ps. 5, 3. 143. Ps. 140, 2. 144. Ps. 118, 62. DESPRE RUGACIUNE 225 Pavel, cum se marturiseste in Faptele Apostolilor 145 , s-a rugat la Filipi deodata cu Sila, la miezul noptji, §i a laudat pe Dumnezeu, incit si cei din temnita i-au auzit. XIII PRECUM AU FOST ASCULTATE RUGACIUNILE MlNTUITORULUI SI ALE DREPTILOR LEGII VECHI, A?A VOR FI ASCULTATE SI RUGACIUNILE NOASTRE 1. DacS. pina si Iisus se roaga, si nu se roaga in zadar, cSci El prin rugaciune a dobindit ceea ce a cerut, caci fara rugaciune poate nu le-ar fi obtinut, atunci cine dintre noi poate nesocoti rugaciunea ? Spune doar evanghelistul Marcu : «Iar a doua zi, foarte de dimineata, sculin- du-se a iesit si s-a dus intr-un loc pustiu si se ruga acolo» 146 si Luca : «Odata fiind Iisus intr-un loc si rugindu-se, cind a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a spus : «Doamne, invata-ne sa ne rug3m...» l47 . Si in alt loc : «$i a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu» U8 . loan insa descrie rugaciunea Sa cu vorbele : «Astfel a vorbit Iisus... Ridicindu-si ochii spre cer a spus : Parinte, venit-a ceasul ! Preamareste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preamSreasca» 14 °. $i la acelasi (evanghelist) gasim mi- nunata expresie a Domnului : «Eu stiam ca Tu pururea Ma asculti» 150 , insemnind ca pururea va fi ascultat eel care se roaga neincetat. 2. Mai e nevoie oare sa insiram pe cei care, in urma rugaciunilor lor, au obfinut lucruri atit de mari de la Dumnezeu ? Fiecare poate culege din Sfinta Scriptura multe asemenea pilde. Ana a fost invredni- cita sa nasca pe Samuil, care a putut fi asezat alaturi de Moise, in- trucit cea stearpa s-a rugat plina de incredere catre Domnul 151 . Ieze- chia, care era inca lipsit de copii, cind a aflat de la Isaia ca va muri, s-a rugat si a fost pe urma trecut intre neamurile dupa trup ale Min- tuitorului 152 . In urma unei porunci a vicleanului Aman, poporul Israel urma sa fie nimicit 153 , insa a fost ascultata rugaciunea units cu post a lui Mardoheu si a Esterei l54 si s-a adSugat, pe seama poporului, la sSrbatorile mozaice, ziua mardoheica de bucurie 155 . 145. Fapte 16, 25. 146. Mc. 1, 35. 147. Lc. 11, 1. 148. Lc. 6, 12. 149. In. 17, 1. 150. In. 11, 42. 151. / Regi 1, 9. 152. IV Regi 20, 1. 153. Est 3, 7. 154. Est. 4, 1. 155. Siirbatoarea Purim, a Sortilor. 15 — Orieeti, Scrieri alese II 226 ORIGEN, SCRIERI ALESE Dar si Iudita a rinduit o sfinta rugaciune si a invins apoi cu aju- torul lui Dumnezeu pe Olofern, si astfel, o singura femeie a sters ru- sinea evreilor din partea casei lui Nabucodonosor 156 . $i rugaciunea lui Anania, Azaria si Misail a fost ascultata si de aceea au fost invredni- citi sa obtina vint racoritor, care a potolit flacara focului. Chiar si le- ilor 157 din groapa babilonienilor li s-a inchis gura 158 in urma ruga- ciunilor lui Daniel, iar din pintecele pestelui care 1-a inghitit, nici Iona n-a deznadajduit ca va fi ascultat, ci iesind din pintecele lui a dus la indeplinire misiunea profetiea pe linga niniviiteni, ramaisa pina atunci neindeplinita. 3. $i cite ar mai putea insira fiecare din noi, daca si-ar aduce aminte cu multumire de binefacerile lui Dumnezeu si ar dori sa-I aduca lauda pentru acestea ? Sufletele ramase mult timp pustiite, cind au simtit ca-§i pierd puterea mintii §i ca li se intuneca judecata, in urma rugaciunii lor staruitoare, au fost insufletite de Duhul Sfint, care le-a adus pe buze cuvinte mintuitoare, pline de invataturile adevarului. §i citi dusmani nu au fost rapusi prin puterea rugaciunii, cu toate ca multe mii de potriv- nici s-au ridicat impotriva noastra §i voiau sa ne abata de la credinta in Dumnezeu ? Noi, insa, am prins curaj, «acestia in carute §i acestea pe cai, iar noi rugindu-ne in numele Domnului ne vom mari» 159 . Noi nu uitam cuvintul ca «mincinos este calul spre scapare si cu multimea pu- terii lui nu te va izbavi» 160 . Dar pina si pe capetenia cea mai mare a dusmanului, al carui cuvint inselator si ademenitor face pe mulU din cei credinciosi sa se sperie, eel care se increde in puterea lui Dum- nezeu o va rapune cu desavirsire, caci si cuvintul Iudita se tilcuieste ca «imn de lauda». $i cit de mare e numarul celor pusi la incercari greu de invins si mai arzatoare decit orice flacara, dar care n-au patimit nimic de pe urma lor, ci au trecut prin ele cu totul teferi, fara sa se fi intinat in nici un fel de mirosul eel rau al pacatului ? Ce rost are sa le mai pomenim pe toate ? Cite fiare salbatice n-au fost asmutite impo- triva noastra, cite duhuri rele si citi oameni inraifi n-am imblinzit cu rugaciunile noastre, incit nu si-au putut apropia nici dintii de madu- larele noastre, devenite madulare ale lui Hristos ? 4. Caci, adesea, pentru fiecare sfint Domnul a fost Cel care a sfarimat maselele leilor, incit au ramas fara putere, ca apa care se scurge. §tim, apoi, ca unii care au fugit de poruncile lui Dumnezeu fiind inghititi de moarte, care mai inainte avea putere asupra lor, dupa un timp au fost 156. Jud. 13, 6. 157. Dan. 6, 23. 158. Ps. 19, 8. 159. Zirere proverbia]5. 160. Ps. 32, 17. DESPRE RUGACIUNE 227 izbaviti, prin cainta lor, dintr-o astfel de rautate, fiindca nu si-au pier- dut nadejdea ca mai pot fi salva^i, desi acum erau prinsi in pintecele mortii, dupa cuvintul Scripturii, caci moartea i-a inghitit si-i stSpinea, dar, din nou, Domnul a sters orice lacrima de pe fata lor l61 . 4. lata, dar, ce am crezut ca este de folos sa spun dupa ce am insi- rat avantajele rugaciunii, pentru ca pe cei ce doresc sa vietuiasca du- hovniceste in Hristos sa-i dezobisnuim sa se mai roage pentru lucruri pieritoare si pamintesti, ci sa-i indrum, pe cei ce vor citi aceasta lucrare, spre lucruri pline de taina 162 , de felul celor spuse mai inainte, caci, cum am amintit, orice rugaciune care are drept obiect scopuri duhovnicesti si tainice 163 , e savirsita totdeauna de eel care nu se lupta dupa ale car- nii, dupa trup 164 , ci omoara cu duhul faptele trupului 165 , iar cei ce des- copera in cuvintele Scripturii un inteles mai inalt tree cu mult inaintea celor care se pare ca primesc favoruri cerute de litera ei. Trebuie, dar, sa ne deprindem sa nu fim sterpi si usca|i, ci sa ascul- tam legea duhovniceasca cu urechi duhovnicesti, pentru ca sa incetam a fi sterili sau neptuinciosi, sa fim auziti ca Ana si ca Iezechia §i sa fim izbaviti de duhurile viclene si rele, care uneltesc impotriva noastra, ca Mardoheu, Estera si Iudita. Caci si Egiptul este ca un cuptor de fier si ca un chip al tarimurilor pamintesti, de aceea, oricine fuge de rauta- tea vietii omenesti, care nu s-a lasat infierbintat de dogoarea pacatului, iar inima lui nu s-a incins de foe ca un cuptor, acela sa se arate tot atit de multumitor fata de Dumnezeu, pe cit este eel care a avut parte in foe de roua racoritoare. De asemenea si eel ale carui rugaciuni au fost ascultate sa zica : «Sa nu dai sufletul care U s-a incredintat prada fia- relor salbatice», care n-a auzit si n-a suferit nimic de muscatura aspidei si a vasiliscului 166 , fiindca a pasit peste ele cu putere de la Hristos si a calcat peste lei si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului 166 a , fara sa fie deloc vatamat. Unul ca acela sa multumeasca mai mult decit Daniel, fiindca a fost scutit de fiare mai infricosatoare si mai periculoase. 161. Is. 25, 8. 162. In text Origen are «cele mistice». Se cunoaste predilectia lui Origen pen- tru «cei mai avansati». A se vedea studiul introductiv general, dar mai ales Filocalia ?i De Principiis. 163. E interesant de subliniat ca, dupa cit cunoastem, Origen este eel dintii scriitor care foloseste expresia r\ In XptoTui jtoi) tocmai in aceste pasaje (Migne, 'P. G., 11, 456 D), o via{a induhovnicita, prin Hristos, prin Cuvintul scris, dar si prin tainele Bisericii. 164. II Cor. 10, 3. 165. Rom. 8, 13. 166. Ps. 73, 20; 90, 13. Puterile iadului, ale rSulul. 166 a. Lc. 10, 19. 228 ORIGEN, SCRIERI ALESE Tot asa si eel care stie ce fiara se ascunde sub eel care a inghifit pe Iona §i intelege ce inseamna chiar ceea ce a spus Iov : «Blestemata sa fie noaptea na§terii de catre cei care blesteama zilele, de catre cei ce stiu sa descinte Leviatanul» 167 si daca, prin abatere, a ajuns in pintecele lui, unul ca acela sa se caiasca si sa se roage, caci pina la urma va iesi de acolo, iar daca a scapat si urmeaza cu statornicie poruncile lui Dum- nezeu, atunci va putea fi, printr-o bunatate a duhului, prilej de mintuire si pentru ninivitenii de astazi, daca, bineint,eles, cauta sa inteleaga ne- sfirsita bunatate a lui Dumnezeu si nu cauta sa opreasca intoarcerea ce- lor ce se pocaiesc. 5. Marea taina, pe care ne spune Sfinta Scriptura cS a implinit-o prin rugaciunea sa dreptul Samuil, o poate savirsi de acum, in chip du- hovnicese, oricare din cei ce s-au devotat cu adevarat lui Dumnezeu, desigur, daca se fac si ei vrednici sa fie ascultafi. Caci s-cris este : «Acum sculat.i-va si priviti la lucrul eel mare, pe care il face Domnul inaintea ochilor vostri. Nu este acum oare secerisul griului ? Voi striga catre Domnul si El va trimite trasnet si ploaie» 168 . ^i a P°i putin mai de- parte : «$i a chemat Samuel pe Domnul si a trimis Domnul tunete si ploaie in ziua aceea» 169 . Caci fiecarui sfint si ucenic adevarat al lui Iisus i se spune de catre Domnul : «Ridicafi ochii vostri si priviti holdele caci sint albe, coapte si bune pentru seceris. Cei ce secera primeste plata ?i aduna roade pentru viata vesnica» 170 . In acea zi a secerisului Domnul face mare lucru inaintea acelora care asculta pe prooroci. Caci daca cineva, daruit cu Duhul Sfint m , cheama pe Domnul, Dumnezeu trimite din cer tunete si ploaie, care adapa sufletul, si tot asa si eel ce se gasea inainte in rautate acum e in mare cinste inaintea lui Dumnezeu si a Mijlocitorului binefacerii lui Dumnezeu, pentru ca s-a aratat venerabil si maret prin aceea ca a fost ascultat. Prin porunca imparateasca si Hie deschide mai tirziu cerul 172 , care a fost inchis trei ani si sase luni pen- tru cei nelegiuifi. Si acest lucru il poate savirsi oricare 173 din cei care primesc prin rugaciune ploaia sufletului, de care erau lipsiti, pina atunci, din cauza pacatelor. 167. Iov 3, 8. E vorba de lucrarea Satanei, care, potrivit Invataturii lui Origen, pina la urma va fi biruita de bunatatea lui Dumnezeu. A se vedea mai pe larg in De Principiis, apocatastaza. 168. / Regi 12, 16—17. 169. / Regi li2, 18. 170. In. 4, 35—36. 171. Se refera, probabil, la darul preotiei, caci la asa ceva trebuie s5 se fi gindit Origen cind vorbeste de fV>]at(o? (j.a&7;xeua)v — detinatorul propriu-zis al magis- teriului sacru. 172. II Regi, cap. 18 si 19. 173. Adica : preotul, care, potrivit inv5t5turii lui Origen, are putere nu atlt sa faca s5 ploua apa In vremile de seceta, ci sa reverse, prin puterea primitS de sus, DESPRE RUGACIUNE 2!29 XIV CELE PATRU FELURI DE RUGACIUNI. SA NE RUGAM PENTRU BUNURI DE MARE PRET $1 CERE§TI 1. Dup& ce am aratat binefacerile de care se impartasesc sfintii de pe urma rugSciunilor lor, vom intelege si aceste indemnuri : «Rugati-va pentru lucruri mari si cele mici vi se vor adauga» si «rugati-va pentru cele ceresti si cele pamintesti vi se vor adauga». Caci in comparatie cu bunurile cele adevarate si duhovnicesti, bunurile pamintesti au numai o valoare redusa si simbolicS. De aceea e natural s& ne str&duim sa imitSm rug&ciunile sfintilor. Cuvintul sfint sa ne faca sa tindem, in realitate, spre ceea ce ei indeplinisera numai ca imagine, adica spre cele ceresti si mari, care sint numai semnalate prin cele pamintesti si mici, ca si cum ar spune : «Voi care voiti sa li\i oameni ai duhului, cerefi in rugaciunile voastre ca sa obtine^i lucruri ceresti si netrecatoare, pentru ca primin- du-le ca atare, sa mosteniti imparatia cerului si s& va bucurati de cele mai mari bunuri. Iar cele pamintesti si mici, de care aveti nevoie pentru trebuintele trupului, vi le va da Tatal pe deasupra, in masura tnebuitoiare». 2. $i fiindca Apostolul foloseste, in cea dintii epistola catre Timo- tei, patru numiri pentru patru lucruri care se apropie de aceasta expu- nere despre rugaciune,va fi folositor sa citam cuvintele sale si sa ve- dem daca din cei patru termeni ai rugaciunii putem intelege bine pe fiecare, in intelesul lui adevarat. El spune asa : «Va indemn, inainte de toate, sa faceji cereri, rugaciuni, mijlociri si multumiri pentru to|i oa- menii» 174 . Dupa parerea mea rugaciunea de cerere este o rugaciune starui- toare pentru a ob|ine ceea ce lipseste cuiva. Rugaciunea de lauda este cea facuta spre preamarirea lui Dumnezeu, pentru lucruri mai mari, cu o mai mare inaltare sufleteasca. Rugaciune de mijlocire este rugaciunea catre Dumnezeu, pentru unul care are oarecum o mai mare incredere. Rugaciune de mul^umire este marturisirea recunostintei pentru bunurile primite de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, eel ce multume$te este coplesit de marimea binefacerii, aratindu-se bunatatea binefacatorului. 3. Exemplu pentru prima forma este vorbirea ingerului Gavriil ca- tre Zaharia, care se rugase pentru nasterea lui loan, graind : «Nu te harul dezlegarii de pacate, a^a cum a Invatat totdeauna Biserica Rasariteana. A se vedea $i ezitarile lui Kohlhofer, op. cit., p. 49. 174. J Tim. 2, 1. Credem juste cele aflrmate de G. Bardy (Origene, De la priere, p. 72) ca cele patru feluri de rugaciuni grupate dupa criteriul paulin : cereri, ruga- ciuni, mijlociri si multumiri prezinta in sine aspecte forjate, artificiale. 230 ORIGEN, SCRIERI ALESE teme, Zaharie, pentru ca rugaciunea ta a tost ascultata si Elisabeta, so- tia ta, iti va naste fiu si-1 vei numi Ioan» 175 . Apoi cele scrise In cartea Iesirii, cu privire la faurirea vitelului de aur, in modul urmator : «Moise a rugat pe Domnul si a zis : Sa nu se aprinda, Doamne, minia Ta impo- triva poporului Tau, pe care 1-ai scos din fara Egiptului cu putere mare si cu bratul Tau eel inalt» 176 . Si in a doua lege : «Apoi m-am rugat, a doua oara, inaintea Domnului, ca si intiia oara, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa maninc si fara sa beau apa, m-am rugat pen- tru pacatele voastre, cu care ati gresit voi» l77 . $i in cartea Esterei : «Mardoheu a rugat pe Dumnezeu, pomenind toate lucrurile Domnului, zicind : Doamne, Doamne, Imparate atottiitorule... $i insa$i Estera L-a rugat pe Dumnezeul lui Israel : Doamne, Doamne, Imparate atotputer- nice...» 178 . 4. Exemplu pentru al doilea fel de rugaciune avem la Daniel : «5i Azaria, stind in mijlocul focului si deschizind gura sa, asa s-a rugat : «Binecuvintat esti Doamne Dumnezeul parintilor nostri...» 179 . $i in To- bit (citim) : »$i m-am rugat cu durere, zicind : «Drept esti Tu Doamne si toate faptele Tale sint drepte si cararile Tale sint mil5 si adevar si Tu esti judecatorul lumii...» 180 . Deoarece locul de la Daniel 1-am insemnat cu sageata — semn cri- tic — fiindca nu se gaseste in textul ebraic, iar cartea Tobit o tagadu- iesc evreii ca nefiind in colecfie, voi aminti din cartea I a Regilor locul privitor la Ana : «$i s-a rugat Domnului, cu sufletul intristat si a plins amarnic, zicind : Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei tale si-ti vei aduce aminte de mine...» l81 si la Avacum, rugaciunea proorocului Avacum cintata : «Doamne, au- zit-am de faima Ta si m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fa sa traiasca, in cursul anilor, lucrarea Ta si in trecerea vremii fa-o sa fie cunoscuta!» 182 . Din acest exemplu reiese foarte bine caracterul de preamarire adusa lui Dumnezeu de catre eel ce se roaga. Tot asa, si in cartea lui Iona : «S-a rugat Iona din pintecele pestelui catre Domnul Dumnezeul lui, zicind : «Strigat-am catre Domnul in strimtoarea mea si El m-a auzit din pintecele iadului. Catre El am strigat si El a luat aminte 175. Lc. 1, 13. 176. le$. 32, 11. 177. Deut. 9, 18. 178. Est. 4, 17. 179. Clntarea celor trei tineri, 1, 1- 180. Tob. 3, 1—2. 181. / Reg. 1, 11. 182. Avac. 3, 1—2. DESPRE RUGACIUNE 231 la glasul meu. Tu m-ai aruncat in adinc, in sinul mSrii si undele m-au inconjurat, toate talazurile si valurile Tale au trecut peste mine...» l83 . 5. Amintim ca al treilea fel de rugaciune se gaseste la Apostolul Pavel, care, pe drept cuvint, ne pune in seama noastra rugaciunea, insa implorarea rugaciunii de mijlocire o atribuie Sfintului Duh, facind-o ast- fel mai puternica si mai plina de incredere in Cel caruia i se adreseaza. Caci, cum zice Apostolul, «noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite. Iar Cel ce cerce- teaza inimile stie care este dorinta Duhului, caci, dupa Dumnezeu, El se roaga pentru sfinti» 183 a . Caci Duhul este Cel ce implora si mijloceste in timp ce noi ne rugam. Implorare de mijlocire pare sa fie si ceea ce a spus Iosua cu privire la oprirea soarelui la Ghibeon : «ln ziua aceea in care a dat pe amorei in miinile lui Israel si cind i-a batut la Ghibeon si au fost zdrobiti inaintea fetei fiilor lui Israel, a strigat Iosua catre Dom- nul si a zis inaintea israelitilor : «Stai, soare, deasupra Ghibeonului si tu, lunS, opreste-te deasupra vaii Aialon!» 184 . Si in cartea Judecatori- lor citim ca Samson a spus, implorind : «Mori suflete al meu cu filiste- nii ! Apoi s-a sprijinit cu toatfi puterea si s-a prabusit casa peste frun- tasii filistenilor si peste tot poporul ce era in ea» 185 . Chiar daca nu este scris ca Iosua si Samson au implorat, mijlocind, ci numai ca au vorbit, totusi vorbirea lor pare sa fie implorare mijlocitoare si aceasta cred se deosebeste de rugaciune, daca in|elegem numirile in sensul lor esential. Ca exemplu de rugaciune de mulfumire este acea enuntare a Dom- nului nostru : «Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pa- mintului, ca ai ascuns acestea de cei intelepfi si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da, Parinte, caci asa a fost inaintea Ta, bunavo- inta Ta» 188 . Cind a zis : «Te slavesc » e tot una ca si cind ar fi zis : «lti multumesc». 6. Rugaciunea, implorarea si mul^umirea se pot indrepta si catre sfinti, ba ultimele (implorarea si mulfumirea) se adreseaza nu numai ca- tre sfinti, ci chiar si catre al|i oameni, in timp ce rugaciunea se poate adresa numai catre sfinti, de pilda sfintului Pavel sau sfintului Petru, ca sa ne ajute si sa ne faca demni de puterea data lor de a ierta pacatele. 183. Iona 2, 2 — 4. In primele 3 veacuri cartile Noului Testament se imparteau in 2 categorii : evanghelii si apostol, iar la categoria acestora din urma epistolele Sfin- tului Pavel se designau in chip nehotarit sub nojiunea «Apostolul» — epistolele Sfintului Pavel ; iar epistolele lui Petru si loan erau trecute alaturi de Faptele Apos- tolilor. 183 a. Rom. 8, 26—27. 184. Ios. 10, 12. 185. Jud. 16, 30. 186. Lc. 10, 21. 232 ORIGEN, SCRIERI ALESE Dac§, insa, am vatamat pe cineva, chiar da.cS nu este sfint, atunci ne este dat si noua, dacS ne-am dat seama de greseala s5virsita fat,a de dinsul, sa-1 rugSm ca sa ne acorde iertarea pentru ceea ce i-am gresit. Daca, insa, acestea sint de implinit fat,§ de sfint,i, cu cit mai mult va trebui sa multumim lui Hristos, care, dupa voia Tatalui, ne-a adus atitea binefaceri ? Dar si rugaciuni de mijlocire sa facem catre El ca si $tefan, cind a zis : «Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta» 187 , si imitind pe tatal lu- natecului, sS zicem : «Doamne, miluieste pe fiul meu» l88 , sau pe mine, sau pe acesta, sau pe acela. XV RUGACIUNEA DEPLINA SE ADRESEAZA NUMAI LUI DUMNEZEU-TATAL 1. Daca am inteles bine ce este rugaciunea, — npoaevXV — atunci trebuie sa stim ca rugaciunea noastra nu se adreseaza nici unei fapturi nici chiar lui Hristos, ci numai lui Dumnezeu, Domnul si TatSl tuturor, Caruia I s-a rugat insu^i Mintuitorul, dupa cum am amintit mai inainte si Care ne invat,a si pe noi sa ne rugam. Caci, auzind de cererea uceni- cilor : «Invata-ne sa ne rugam !», El nu i-a invaj;at sa se roage Lui, ci Tatalui, atunci cind a zis : «Tatal nostru care esti in ceruri...» 189 si asa mai departe. Caci daca Fiul este deosebit de Tatal ca persoana, precum am aratat in alta parte, atunci trebuie sa ne rugam sau Fiului, si nu Ta- talui, sau si unuia si altuia, sau numai Tatalui. Caci daca am invoca in rugaciune pe Fiul, iar pe Tatal L-am ocoli, oricine va mSrturisi ca asa ceva ar fi absurd si impotriva oricarei judecati sanatoase. Daca, insa, ne-am adresa ruga catre amindoi, atunci este vadit ca si rugaciu- nile ar trebui sa le adresam in forma plurala : «Da|i-ne», «acorda^i-ne binefaceri», «daruiti-ne», «mintuiti-ne» si asa mai departe. Or, un astfel 187. Fapte 7, 60. 188. Mf. 17, 15. 189. Lc. 11, 2. G. Bardy, Origene, De la priere, p. 77 — 78: «Origen insists asupra ideii ca rugaciunea crestina nu trebuie adresata decit Tatalui. Hristos fiind mijloci- torul nostru, prin El ar trebui sa ne rugam Tatalui, dar personal Fiului nu se cade s-o facem. E sigur ca rugaciunea liturgica din cele mai vechi timpuri crestine e prezen- tata Tatalui de catre Fiul ; dar nu-i mai putin adevarat ca in Biserica tot timpul crestinii s-au rugat lui Hristos, lucru pe care 1-a facut si Origen deseori in omiliile sale. Scrupulul dovedit aici, de a nu adresa rugaciunea decit Tatalui, e exagerat, do- vedind ceva steril in sine si primejdios, contra practieii generale». Vezi J. Lebreton, Histoire du dogme de la Trinite, torn. II, Paris, 1928, p. 174 — 247. Desigur ca faptul acesta miroase a subordinatianism, Kohlhofer, op. cit., p. 107. Mai ales in Comm, in loannes X, 21 (37) (cum vom vedea in alt loc). Origen a fost prea transant. Pe de alta parte, rugaciunea lui Iisus catre Tatal a fost totdeauna rugaciunea Marelui Ar- hiereu. Mai pe larg la Nautin op. cit., p. 117 — 119. DESPRE RUGACIUNE 233 de lucru este fara sens si nici n-ar putea arata cineva ca se afla in Scrip- tura sau ca ar fi spus de cineva. Ramine, deci, sa ne rugam numai lui Dumnezeu, Tatal tuturor, insa fara sa-L despSrtim de Arhiereul care a fost instituit de catre Tatal cu juramint, dupa -cuvintul : «Juratu-s-a Domnul si nu-I va parea rau. Tu esti preot in veac, dupa rinduiala lui Melchisedec» 19 °. 2. Tot asa, cind sfintii aduc lui Dumnezeu rugaciuni de multumire, ei le aduc prin Iisus Hristos. Dar, dupa cum eel care stie sa se roage cum se cuvine nu se roaga Aceluia caruia si El insusi se roagS, ci Ace- luia pe care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a invatat sa-L numim Tata, tot astfel nu trebuie sa indreptam vreo rugaciune catre Tatal fara Fiul, precum arata El insusi cind vorbeste lamurit : «Adevarat, adevarat zic voua : orice veti cere de la Tatal in numele Meu va va da. Pina acum n-ati cerut nimic in numele Meu ; cere^i si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina». Dar El n-a zis : «Rugati-va Mie !» si nici «rugati-va Ta- talui» 191 , ci, «daca cereti ceva de la Tatal, El va va da in numele Meu». Caci pina in ziua cind Iisus i-a invatat acestea, nimeni nu se ruga Ta- talui in numele Fiului si pe buna dreptate, dupa cum spune El insusi : <-Pina acum n-ati cerut nimic in numele Meu». Dar dreapta e si spusa aceasta : «cereti si ve|i primi, ca bucuria voastra sa fie deplina» 192 . 3. Daca, insa, cineva crede ca trebuie sa se roage lui Hristos insusi, acela nu intelege sensul cuvintului «a se inchina» si ne aduce ca do- vada : «To|i ingerii lui Dumnezeu sa va inchinati Lui» 193 , caci e cu- noscut ca vorba aceasta din Deuteronom se refera la Hristos, atunci tre- buie sa raspundem ca si Biserica, numita de profet Ierusalim, e adorata de regi si de prinjese impreuna cu ingrijitoarele, cum se zice in cele ce urmeaza : «Iata voi ridica mina Mea catre neamuri si catre popoare voi inalta steagul Meu. Ele vor aduce pe feciorii tai pe brate si pe fiicele tale pe umeri le vor purta. $i regii te vor creste si printese te vor adapa. Cu fafa la pamint se vor inchina inaintea Ta si vor linge pulbe- rea de pe picioarele tale. Atunci vei cunoaste ca Eu sin't Domnul» 194 . Cum se impaca aceasta cu intelesul Celui care a zis : «De ce Ma nu- mesti bun ? Nimeni nu este bun decit unul Dumnezeu, Tatal» 195 . Ca si cum ar zice : «Ce te rogi Mie ? Numai Tatalui se cuvine a te ruga, la care si Eu ma rog, precum stiti din Sfinta Scriptura. Caci nu trebuie sa va ruga^i Aceluia care a fost pus mare preot peste voi si care a primit 190. Vs. 109, 4. 191. In. 16, 23—24. 192. In. 16, 24. 193. Deut. 32, 43. 194. Is. 49, 22—23. 195. Mt. 19, 17; Mc. 10, 18 $.a. 234 ORIGEN, SCRIERI ALESE de la Tatal sa fie aparator ; ci prin mijlocirea marelui preot si aparator, care poate sa aiba indurare fa|a de slabiciunile voastre, pentru ca a fost ispitit asemenea voua intru toate, dar cu ajutorul harului acordat de Tatal a trecut prin ispite fara de pacat. Stifi, deci, ce mare dar ati pri- mit de la Tatal Meu, ca ati primit, prin renasterea in Mine, duhul infie- rii, incit va numiti fii ai lui Dumnezeu si fra^ii Mei». A{i citit doara cu- vintul Meu despre voi, catre Tatal, prin David : «Spune-voi numele Tau fratilor mei, in mijlocul adunarii Te voi lauda» 196 . Asadar, n-ar fi lo- gic ca cei care s-au invrednicit sa aiba unul si acelasi Tata sa se roage de un frate. Doar ca rugaciunea trebuie indreptata numai Tatalui, dar cu Mine si prin Mine. XVII SA NU CEREM IN RUGACIUNE BUNURI TRECATOARE, CI VESNICE 1. Sa ascultam, dar, pe Iisus care ne spune sa ne rugam lui Dum- nezeu prin mijlocirea Fiului, recitind toti la fel cuvintele si nedeosebin- du-ne unii de al|ii in ce priveste felul rugaciunii m . Caci daca unii ne rugam Tatalui, iar altii Fiului, oare nu inseamna ca ne-am dezbinat ? O greseala destul de mare savirsesc cei care, din usuratate, fara sa cer- ceteze si sa examineze lucrurile, se roaga Fiului, fie impreuna cu Tatal, fie fara Tatal. Rugaciunea noastra se adreseaza, asadar, in general lui Dumnezeu ,• sS proslavim pe Tatal, pe Tatal sa-L preamarim, cererile sa le adresam Domnului intocmai ca unui Stapin, multumirile sa le aducem lui Dum- nezeu Tatalui si Domnului, desi El nu este Domnul unui rob. Caci Tatal poate fi considerat si ca Domn al Fiului si Domn al celor ce au devenit fii prin El. «Dupa cum nu este un Dumnezeu al mortilor, ci al viilor» 198 , asa nu este un Domn al robilor de rind, ci al acelora care la inceput au fost sloboziti de frica, fiind nevirstnici, dar care, dupa aceea, s-au anga- jat cu drag intr-o slujire mai plina de multumire decit cea din frica. Caci si in suflete, pentru cine stie citi in ele, exista trasaturi vizibile de slujitori ai lui Dumnezeu si de fii ai Lui. 196. Ps. 21, 24. 197. / Cor. 1, 10. Pornind de la dezbinarea existenta in Corint, pe vremea Sfin- tului Pavel, ?i din care desigur existau semne destule $i pe vremea lui Origen (do- vada multele lui «Chemari pentru pacificari»), el atinge aici tenia unitatii ?i unifor- mizarii cultului. Rugaciunea in comun, cu o cintare mai ales omofona, va fi una din trasaturile esentiale ale cultului cre§tin. Mai ales cind miscarile eretice incepu- sera sa devina amenintatoare. De aceea in sec. IV Sfintul Vasile va atrage atentia asupra acestui lucru. A se vedea de exemplu epistolele 207, 210. Iar in privinta omo- genitatii slujbelor, Sfintul Grigorie Taumaturgul si Origen sint martori de mare pres- tigiu. ' 198. Mt. 22, 32. Deci si obiectul rugaciunilor si al cererilor crestine trebuie sa fie lucruri mari, divine, iar nu lucruri trecatoare. Mt. 6, 33. DESPRE RUGACIUNE 235 2. Deci, cine cere de la Dumnezeu lucruri pamintesti si mici insem- neaza ca nu asculta de porunca Lui, care spune ca de la El se cade sa cerem numai lucruri ceresti si mari, pentru ca Lui nu-I place sa dea lu- cruri trecatoare si de mica insemnatate. Iar daca face cineva aluzie la bunurile trupesti care li s-au dat sfintilor in urma rugaciunilor lor si dupa insesi cuvintele Evangheliei, care invata ca cele pamintesti si mici ni se vor adauga noua, atunci iata ce trebuie sa raspunda : cind cineva ne daruieste un obiect, noi nu putem spune ca acela ne-a daruit um- bra obiectului, caci nu si-a propus sa dea doua lucruri, un obiect si umbra lui, ci a dat numai obiectul, caci intentia care da este sa dea un obiect. Concluzia este ca noi primim deodatfi cu daruirea obiectului si umbra lui. Tot asa, daca vom primi cu gind mai inalt ceea ce ne-a fost daruit mai de pre| de Dumnezeu, atunci vom zice ca bunurile cele fi- resti ale darurilor duhovnicesti, mari si ceresti, nu sint decit cele tru- pesti, care li s-au dat tuturor sfintilor, spre folos 199 sau dupa masura cre- dintei, sau precum hotaraste Cel care da, iar hotarirea Lui este infe- leapta, chiar daca noi nu sintem in stare sa aratam pentru fiecare caz pricina si rostul adevarat pentru care au fost daruite. 3. In realitate sufletul Anei a fost eel care a rodit atunci cind a fost vindecata stirpiciunea trupului ei, care a zamislit pe Samuil 200 . $i e mai important ca Ezechia a procreat copii, copii duhovnicesti de origine dumnezeiascS, decit ca a avut urmasi din semintia trupeasca. $i Estera si Mardoheu si neamul lor au fost scutiti in primul rind de unel- tirile duhurilor necurate, deci de Aman si de cei care unelteau ampotriva lor 201 . $i Iudita a nimicit, mai intii, puterea capeteniei, care voia, mai intii, sa-i corupa ei sufletul, decit pe eel al lui Olofern. $i cine nu ar marturisi ca binecuvintarea duhovniceasca, fagSduita asupra tuturor sfintilor de catre Isaac lui Iacob, cu vorbele : «Sa-ti harazeasca Dum- nezeu din roua cerului» 202 i-a fost impartasita lui Anania si ortacilor lui in mai mare masura decit roua cea trupeasca, ce a zadarnicit flacara lui Nabucodonosor ? $i mai mult a fost astupata gura leilor nevazuti decit a celor vazuti, care n-au putut sa faca nimic impotriva sufletului proorocului Daniel, despre care am aflat, din insasi Scriptura, toti citi o citim. $i cine a scapat, in mod asemanator, din pintecele chitului, eel imblinzit de Mintuitorul nostru Iisus, care sta sa inghitS pe oricine s-a Indepartat de Dumnezeu, ca Iona, care, sfint fiind, s-a impartasit din Duhul Sfint? 203 199. 7 Cor. 12, 7. 200. J Regf 1, 20. 201. £s(. 6, 3. 202. Fac. 27, 28 zuz. ruu. AT, zo. 203. In. 2, 11. Ca in pufine alte scrieri ale sale, Origen ne prezinta in tratatul Despre tugaciune dovada ca a stiut folosi pe scara larga sensul literal si ca abia 236 ORIGEN, SCRIERI ALESE XVII BUNURILE CERE?TI SlNT CU MULT MAI DE PRET DEGIT CELE PAMlNTE?TI 1. S-ar putea zice ca din citi oameni poarta trupuri pe pSmint, um- bra trupurilor lor nu-i la toji aceeasi, lucru pe care-1 confirma si cei care studiaza cadranele solare, unde tot asa variaza si raportul umbre- lor fata de corpul luminator. Este clar ca acelasi lucru se intlmpla si la lucrurile trupesti : la unele ceasuri de soare nu exists umbra in anu- mite momente, la altele, arunca umbre scurte, iar la altele, umbra mai lunga in raport cu altele. Nu este, deci, mare lucru daca dupa hotarirea Celui ce daruieste lucruri esenjiale si harazeste dupa oarecari rinduieli de nespus si ascunse, potrivit cu cei care primesc si cu momentele in care li se da, nu-i mirare, zic, daca la unii umbra este mai mica, iar la altii mai mare. Precum, deci, pe eel care cauta razele soarelui, umbra corpurilor, fie ca este sau lipseste, nici nu-1 bucura, nici nu-1 intristeaza, el avind ceea ce ii este mai necesar, daca este luminat, fie ca este lipsit de umbra sau are mai multa sau mai pu^ina, tot asa, cind avem cele spiri- luale si sintem luminati de Dumnezeu sa obtinem desavirsirea adeva- ratelor bunuri, atunci nu ne vom sinchisi de putinatatea unor lucruri atit de neinsemnate, cum este umbra. Caci toate cele materiale sau trupesti, oricare ar fi ele, au numai rostul unei umbre trecatoare si fara consistenfa si nu pot fi asemanate in nici o privinta cu darurile mintui- toare si sfinte de la Dumnezeu, Stapinul a toate. Caci ce fel de ase- manare poate fi intre bogatia trupeasca si «intre bogatia deplina in tot cuvintul si in toata constiinta cuiva» ? 204 . Caci cine, de nu cumva este iesit din minte, ar putea compara sanatatea carnii si a oaselor cu o minte sanatoasa, cu un suflet tare si un cuget bine rinduit ? Toate a- cestea, daca sint potrivite dupa cuvintul lui Dumnezeu, fac suferintele trupesti ca o zgirietura fara insemnatate sau chiar mai putin decit o zgirietura. 2. Cine a inteles frumusejea miresei pe care mirele, Cuvintul lui Dumnezeu, o iubeste 205 , adica a sufletului care infloreste intr-o frumu- unde era cazul, trecea la eel alegoric. Propriu-zis el catehiza $i pentru aceasta folosea in primul rind sensul literal. In schimb, dornic sa induhovniceasca pe credincio^i cit mai mult, trebuie spus ca in purine lucrari a tratat probleme atit de subtile ca in aceasta lucrare. Poate in aceasta consta si valoarea ei. Chiar si in faptele pe care le evoca aici, Origen nu se opreste numai la aspectul lor istoric, ci trece la profunda lor semnificatie spirituals. 204. J Cor. 1, 5. Ceasurile de soare sau gnomoanele urea pina in sec. V i.d.Hr., pe vremea lui Anaximandru sau Anaximene. Cererile trupesti cerute intr-o rugaciune ne sint ca umbra aratatS de ceasuri, relative si trecatoare. De aceea noi trebuie s3 cerem lucruri vesnice, netrecStoare. 205. In. 3, 29. DESPRE RUGACIUNE 237 sete supracereasca si suprapaminteasca, acela se va sfii sa pretuiasca cu acelasi mime si frumusetea trupeasca a unei femei, a unui copil sau a unui barbat, caci frumusetea deplin& nu o cuprinde carnea, aceasta fi- ind in intregime stricacioasS. Caci «orice trup este ca iarba» si stra- lucirea lui, cum se arata in asa numita frumusefe a femeilor si a prunci- lor, se aseamana, dupa cuvintul proorocului, cu o floare, cind spune : «Omul nascut din femeie este ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara duratS. Iarba se usucS si floarea cade, dar cuvintul lui Dumnezeu ramine in veci» 206 . Si ceea ce, de obicei, la oameni se numeste vrednicie, cine o va mai numi asa, daca a cunoscut vrednicia fiilor lui Dumnezeu ? $i mintea, care pune imparatia lui Hristos mai presus de cea a stapinitorilor pa- mintesti, nu va dispretui orice stapinire trecatoare, ca nefiind vrednica de pomenit ? $i cind duhul omenesc, pe cit cuprinde el, cit este in trup, va fi privit dupa putinta ceata ingerilor si a arhistrategilor, cetele in- geresti : arhanghelii si tronurile si domniile si puterile ceresti si va fi inteles cS ar putea dobindi o asemenea cinstire ca si aceia, — atunci cum sa nu aprecieze, comparativ, chiar mai slabe si decit umbra lu- crurile admirate de cei fara intelegere, ca pe cele mai neinsemnate si nedemne de luat in seama ? $i chiar daca i s-ar da toate acestea, nu le-ar lua in seama ca s& nu piarda adevaratele demnitati si stapinirile dumnezeiesti. Sa ne rugam, deci, pentru cele mai insemnate, cele mai mari si pentru cele ceresti. Iar umbrele care insotesc pe cele de cape- tenie sa le lasam in seama lui Dumnezeu, care stie de ce avem trebu- int&, pentru trupul menit pieirii, — «mai inainte ca sa cerem de la El» 207 . XVIII EXPLICAREA RUGACIUNII «TATAL NOSTRU». CELE DOUA VARIANTE ALE EI (DUPA MATEI §1 LUCA) 1. Dupa ce am vorbit indeajuns, pe masura harului dat de Dumne- zeu, prin Hristos, Unsul Sau, despre problema rugaciunii in general, lu- cru pe care-1 vor putea constata cei ce vor citi aceasta carte, sa luam in considerare acum rugaciunea pe care ne-a lasat-o Domnul, straduindu-ne sa aratam 208 cit de desavirsita este puterea ei. 2. Inainte de toate trebuie sa observam ca cei mai mul^i considers ca Matei si Luca ar avea in vedere aceeasi formS a rugaciunii, dupa 206. Iov 14, 2; Is. 40, 6—8. 207. Mf. 6, 8. 208. Se adreseaza prietenului sau Ambrozie si Tatianei. 238 ORIGEN, SCRIERI ALESE care trebuie sa ne rugam. Textul reprodus de evanghelistul Matei este urmatorul : «Tatal nostru, Care e?ti In ceruri, sfinfeasca-se numele Tau ; vie imparatia Ta ; faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamint. Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o nouS astazi ; si ne iartS noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri ; si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de eel rau» 209 . La Luca textul suna asa : «Tata, sfinteasca-se numele Tau. Vie im- paratia Ta. Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua in fiecare zi. $i ne iarta noua pacatele noastre, caci si noi iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. $i nu ne duce pe noi in ispita» 210 . 3. Acelora care sustin o atare parere, trebuie sa le raspundem cS, chiar daca cuvintele au oarecare asemanare intre ele, in alte privinte se deosebesc, precum va reiesi din cercetarea noastra. In al doilea rind, trebuie spus ca nu este cu putin^a ca aceeasi rugaciune sa fi fost spusa pe munte : «unde s-a suit vazind muljimile si sezind El, invataceii Sai au venit la El si deschizindu-si gura ii invata» 2U . Caci la Matei ruga- ciunea e transcrisa in legatura cu vestirea fericirilor si a poruncilor res- pective, pe cind la Luca se subliniaza ca «odata, fiind Iisus intr-un loc si rugindu-se, cind a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, inva^a-ne sa ne rugam, cum a invatat si loan pe ucenicii lui». Caci cum sa admitem ca aceleasi euvinte ar fi fost spuse in expunere con- tinua, fara sa se fi ivit in prealabil vreo intrebare sau macar la ce- rerea unui ucenic ? Dar poate ca cineva va spune ca rugaciunile au ace- lasi sens si ca ar fi fost rostite ca una si aceeasi, o data in expunere con- tinua, alta data catre un ucenic la rugamintea lui, probabil fiindca acesta nu fusese de fata prima oara, cind a rostit cele redate de Matei, sau fiindca nu mai tinea minte cele spuse mai demult. Oare n-ar fi mai bine sa le considere ca rugaciuni diferite, dar in care erau si unele parti co- mune ? Daca o sa cautam si la Marcu, daca nu cumva se reda si aici o rugaciune cu acelasi sens, vom vedea ca nu vom afla nici urma de asa ceva. 209. Mf. 6, 9—10. 210. Lc. 11, 2 — 4. Origen crede ca cei doi evangheli?ti relateaza fapte diferite, legate de momente diferite. De aceea Origen are in vedere, In explicarea Rugaciunii domne$ti, textul de la Matei a$a cum a fost el receptat in capitolul VII al Invafaturii celor doisprezece apostoli. A se vedea in aceasta colectie Scrierile parintilor aposto- lici, editie Ingrijita de Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1979, p. 29. A se vedea si cele spuse de Kohlhofer, op. cit., p. 122, nota 4. La fel «notele critice din Migne», P. G., 11, 1652—1653. 211. Mt. 5, \—2;Lc. 11, 1. DESPRE RUGACIUNE 239 XIX ADRESAREA «TATAL NOSTRU» PRESUPUNE MEDITARE, IAR NU IMPRA?TIERE 1. Dar fiindca, precum am spus in cele de mai sus, eel care se roaga trebuie sa aiba, mai intii, o tinuta oarecare, o pregatire si dispo- zitie sufleteascS specials, si abia dupa aceea sa se roage, sa vedem ce spun cuvintele pe care le-a rostit Mintuitorul nostru inainte de ruga- ciune, asa cum e redata ea la Matei : «Cind va rugati, sa nu fitf ca fatarnicii carora le place, prin sinagoga si prin colturile ulitelor, stind in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor. Amin graiesc voua : Isi iau rasplata lor. Tu insa, cind te rogi, intra in camara ta si, inchi- zind usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va raspunde tie. Iar cind va rugati, nu faceti multa vorbire ca paginii, care cred ca in vorbaria lor vor fi ascultati. Deci nu va asemanati lor, caci Tatal vostru stie de ce avefi trebuintS, mai ina- inte ca sa cere^i voi de la El, deci asa sa va ruga|i» 212 . 2. Se pare ca Mintuitorul nostru S-a ridicat adeseori impotriva pof- tei dupa marire desarta care e, intr-adevSr, o boala pagubitoare. Aceasta a facut-o si aici, osindind orice fa|arnicie in vremea rugaciunii. Caci e mare fatarnicie sa cauti sa te mindresti in fata oamenilor cu evlavia sau cu darnicia. Sa nu uitam niciodata cuvintele : «Cum puteti voi sa credeti cind primiti slava unii de la altii, si slava care vine de la uni- cul Dumnezeu nu o cautati ?» 2l3 . Trebuie sa fugim de orice marire care vine de la oameni, chiar daca se pare ca ea este adusa pentru ceva frumos, si sa cautam sin- gura marire adevarata, data de singurul care preamareste cu adevarat pe eel vrednic de marire si intr-un fel cu mult mai mult decit vredni- cia lui. Caci, chiar si ceea ce este considerat frumos si demn de lauda se intuneca atunci cind le facem ca sa fim laudati de oameni, ca sa ne aratam oamenilor, de aceea pentru asa ceva nu primim nici o ras- plata de la Dumnezeu. Caci daca e adevarat fiecare cuvint al lui Iisus, atunci acest lucru se poate spune cu o si mai mare putere cind este in- sotit de obisnuitul lui juramint. lata ce zice despre cei care savirsesc bine aproapelui numai pentru ca sa fie laudati de oameni, sau despre cei care se roaga in sinagogi si la colturile de strada, numai ca sa fie vazuti de oameni : «Amin graiesc voua : Isi iau rasplata lor» 2l4 . Caci precum bogatul de la Luca 215 si-a primit averile in viata de acum si pentru c§ le-a primit n-a mai putut sa le primeasca dupa viata de acum, 212. Mi. 6, 6—8. 213. In. 5, 44. 214. Mf. 6, 5. 215. Lc. 16, 25. 240 ORIGEN, SCRIERI ALESE tot asa, eel care primeste rasplata sa cind daruieste cuiva, sau pentru rugficiuni, fiindca n-a semanat in duh, ci in trup 2ie — va secera pieire, nu va culege viafa de veci. «Dupa trup» ramine eel care face milostenie in siraagogi si pe ulite, pentru ca sa fie lSudat de oameni, trimbitind inaintea sa, precum si eel caruia ii face placere sa se roage stind in sinagogi si la colturile ulitelor, pentru ca, aratindu-se oamenilor, sa fie considerat ca unul cu frica lui Dumnezeu si cucernic inaintea celor care 1-au vazut. 2. Oricine paseste pe drumul intins si larg care duce la pieire, care n-are nimic drept si neted, ci este in intregime intortochiat si cu col- turi — linia dreapta fiind in foarte multe locuri intrerupta — aceluia nu-i place sa se roage decit la colturile ulitelor si, din pofta dupa ma- rire si dupa placere, se doreste nu numai intr-o ulita, ci in mai multe, in care cei muritori, pentru ca au pierdut dumnezeirea, proslavesc si fericesc pe cei care par sa fie cucernici pe ulite. Multi sint cei care, pina si la rugaciune, dau sa se inteleaga ca iubesc mai mult placerile decit pe Dumnezeu si care se roaga, pina si in mijlocul ospetelor, prin pie^e publice. Caci toti care due viata de desfatari si iubesc drumul larg s-au abatut de la drumul ingust si strimt al lui Iisus Hristos, care nu are nici cea mai neinsemnata intorsatura si indoitura pe la colturi. XX O ALTA CONDIJIE A RUGACIUNII : INTERIORIZAREA 1. Daca este vreo deosebire intre Biserica si sinagoga (caci adeva- rata Biserica nu are nici o «pata sau zbircitura, ori altceva de acest fel, ci e sfinta si fara de prihana» 217 , intr-insa nu intra fiu de femeie desfrinata, nici famenul, nici scopitul 218 si nici egiptean sau idumeu, afara de cei nascuti dintr-o a treia generatie, care vor putea, cu ane- voie, sa se potriveasca pentru Biserica 219 , cum este scris : «nici amo- nitul si nici moabitul daca nu a trecut al zeeelea neam si nu s-a impli- nit vremea» ,- cit despre sinagoga, ea fusese zidita de un sutas, care o in<ase inca inainte de intruparea lui Iisus, cind inca nu se daduse marturie despre El ca va avea atita credinta, cum n-a mai aflat Fiul lui Dumnezeu in Israel), ei bine, cine se roaga cu placere in sinagoga nu sta prea departe de colturile strSzilor. In acelasi timp, cu sfintul nu se intimpla la fel, el nu se roaga dintr-o placere teatrala, ci o face din 216. Gal. 6, 8. 217. Ei. 5, 27. 218. Deut. 23, 1. 219. Deut. 23, 3. Desigur, Origen are in vedere aici nu sinagoga iudaica, ci, vor- bind alegoric, lucruri mult mai largi, mai inalte. DESPRE RUGACIUNE 241 iubire si nu in sinagogi, ci in biserici, si nu la coltul pietelor, ci in dreptatea drumului ingust si strimt, si nu ca sa fie vazut de oameni, ci doar de Domnul Dumnezeu. El este omul, care se gindeste intr-una la anul placut al Domnului (la venirea lui Iisus) 220 , urmind porunca data : «De trei ori pe an sa se infatiseze to^i cei de parte barbateasca inaintea Domnului» 221 . 2. Trebuie luat bine in seama cuvintul : «sa se infatiseze». Caci ni- mic din ceea ce se arata numai pe din afara nu este frumos, ci este numai ceva parut, iar nu real, ratScind doar imaginatia si neexpri- mind o imagine adevarata si exacta. Precum la teatru cei care repre- zinta unele actiuni nu sint asa cum vorbesc si nici ceea ce par dupa rolul pe care si 1-au luat, — tot asa si cei care se impodobesc cu apa- renta virtutii nu sint drepti, ci sint doar actori ai dreptatli, jucind ei insisi in propriul lor teatru, in sinagogi si pe la colturi de strada. Cine insa nu-i actor, ci se dezbraca de orice podoaba externS si cauta sa fie mulfumit cu sine in acest teatru neasemanat mai mare decit oricare altul, «acela intra in camara sa» 222 , unde si-a adapostit, pe linga bo- gafiile adunate, «vistieria in|elepciunii si a cunostintei» 223 si fara a mai privi si fara a-si face ginduri de ceea ce e afara, isi inchide orice in- trare pentru sim|uri ca sa nu se strecoare chipul acelora in mintea lui si se roaga Tatalui, Caruia nu-I scapa un astfel de ascunzis si nici nu-1 paraseste, ci se salasluieste intr-insul impreuna cu Unul-Nascut Fiul Sau : «caci Eu si Tatal vom merge la dinsul si vom face lacas la el» 224 . Si este limpede ca daca ne vom ruga astfel, nu ne vom ruga numai Dumnezeului celui drept, ci si Tatalui, care nu-si paraseste fiii, ci este de fa|a in retragerea noastrS, priveste spre ea, imbogateste cele din ca- mara, daca bineinteles ii inchidem usa. XXI CiND NE RUGAM, SA NU SPUNEM VORBE MULTE 1. Iar cind ne rugam sa nu graim lucruri zadarnice, ci sa vorbim despre cele dumnezeiesti. Lucruri zadarnice vorbim cind nu sintem atenti la noi insine, sau la cuvintele rostite in cursul rugaciunii, ci insirSm lucruri, vorbe sau ginduri pieritoare, meschine si vrednice de ocara, stra- 220. Lc. 4, 19. Probabil e vizat anul jubiliar (Lev. 25, 39—41) ca model al ve- nirii lui Hristos «la plinirea vremii». 221. Deut. 16, 16. 222. Mf. 6, 6. 223. Col. 2, 3. 224. In. 14, 23. 16 — Origen, Scrieri alese n 242 ORIGEN, SCRIERI ALESE ine de curS|enia lui Dumnezeu. Cine insira in rugaciune tot felul de lucruri zadarnice, acela este intr-o stare mai rea decit acei prieteni ai sinagogilor 225 , mai sus amintiti, care cauta mai mult colturile de strada si nu pastreaza nici o urmS de virtute, nici macar in aparentS. Dupa spusele Evangheliei, numai paginii graiesc lucruri de nimic, neavind nici cea mai simpla idee de lucrurile mari si ceresti, intreaga rugaciune fa- cind-o numai in vederea celor trupesti si exterioare. Flecarul e ca si un pagin, care nu se gindeste decit la lucruri de joe, fara sa se gindeasca la Cel care locuieste in ceruri si peste inalt,imile cerului. 2. Vorbaria multa si vorbaria fara rost sint defecte asemanStoare, cSci in lumea materials sau trupeasca nu exists nimic unitar, ci tot ceea ce se crede unitar este fSrimit,at, imbucStSJit si impartit in mai multe parfi, pierzindu-si unitatea. Unitar este numai binele, pe cind raul e multiplu. Unul este doar adevarul, pe cind minciunile sint mul- tiple, una este dreptatea adevaratS, contrafacerile numeroase, una este intelepciunea lui Dumnezeu, pe cind intelep^ii si stapinii acestui veac sint numerosi, dar pieritori 226 . Unul este cuvintul lui Dumnezeu, dar multe sint cuvintele strSine de Dumnezeu. De aceea bine s-a spus ca : <'multimea cuvintelor nu scuteste de pacatuire» 227 , dar nici nu poate fi ascultata rugaciunea celui ce insira vorbe multe 228 . Rugaciunile noas- tre nu trebuie, asadar, sa se asemene vorbariilor desarte si lungi ale pagi- nilor ori pe care le savirsesc cum se spune la Psalmi, «dupa siretenia sarpelui» 228 a . $tie doar Dumnezeul celor sfin|i, TatS fiind, ce trebuinfe au fiii Sai, caci doar dupa asa ceva se cunoaste un tata. Daca cineva insa nu cunoaste pe Dumnezeu, acela nu cunoaste nici lucrurile dumne- zeiesti si nici propriile sale trebuinte, caci el crede cS de lucruri pieri- toare are nevoie. Cine insS a cunoscut astfel de trebuinfe mai inalte si dumnezeiesti, pe care le-a contemplat la Dumnezeu, acela le va ob- tine de la TatSl, care i le va da chiar inainte de a le fi cerut. Dupa ce am explicat problemele introductive despre rugaciunea dupa evanghelistul Matei 229 , sa vedem acum ce ne spune rugaciunea insasi. 225. In text este : «sinagoga». E vorba despre lacasurile In care nu poti des- prinde nici o invatatura. 'fiavzo'kotzi'i se poate traduce cu a flecari sau a insira cuvinte fara sens. Probabil la aceasta scadere face aluzie Origen cind spune ca nu te alegi cu nici o Invatatura din insirarea mecanica «onomatopeica» a unor a$a-zise rugaciuni. 226. / Cor. 2, 6. 227. Pilcle 10, 19. 228. Mt. 6, 7. 228 a. Ps. 57, 4. Psalmistul aseamana pe eel fatarnic cu o viper5 care-si scuipa veninul ucig&tor. 229. Mt. 6, 5—8. DESPRE RUGACIUNE 243 XXII INTELESUL NOU IN SENS DE INFIERE — AL CUVINTELOR «TATAL NOSTRU, CARE ESTI IN CERURI» 1. «Tatal nostru care e$ti in ceruri». S-ar cadea sa cercetam asa- numitul Testament Vechi, sa vedem daca gasim acolo vreo rugaciune in care Dumnezeu sa fie numit Tata. Pina acum, insa, desi am cercetat tot ce am putut, n-am aflat asa ceva. Cu aceasta nu sustinem ca in Vechiul Testament Dumnezeu n-ar fi lost numit Tata, sau ca cei care erau considerate ca au credinja in Dumnezeu n-ar fi fost numiti fii ai lui Dumnezeu, ci doar c& in nici o rugaciune n-am gasit nicaieri acea indrazneala, predicata de Mintuitorul, de a-L numi pe Dumnezeu Tata. Ca Dumnezeu este numit Tata, iar cei care s-au apropiat de invat,atura ]ui Dumnezeu sint numiti fii, se poate vedea din multe texte, de pilda din Deuteronom : «Pe Cei ce te-a nascut L-ai uitat si nu ^i-ai adus amin- te de Dumnezeu, Cei ce te-a zidit» 23 °. Si iarasi: «Au nu este El Tatal tau, Cei ce te-a zidit, te-a facut si te-a intemeiat ?» 231 . Sau : «Neam ticalos sint ei si copii in care nu este credinciosie» 232 . Si tot asa citim si la Isaia : «Hranit-am fii si i-am creseut, dar ei s-au razvratit impotriva Mea» 233 , iar la Maleahi : «Fiul cinsteste pe Tatal sau si sluga se teme de Stapinul sau ,• si daca Eu sint Parinte, unde este cinstea ce trebuie sa-Mi dat,i ? Si daca sint Stapin, unde este teama de Mine ?» 234 2. Dar desi Dumnezeu e numit Tata, iar cei nascuti prin cuvintul credintei in El sint numit.i fii, totusi la cei vechi nu aflam afirmata sta- tornic si neschimbator calitatea de «fii». Chiar locurile pe care le-am ci- tat prezinta pe acesti fii ca pe niste robi, dupa cum zice Apostolul : «CitS vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapin pe toate, ci el este sub epitropi si ingrijitori pina la vremea rinduita de Tatal sau» 235 . Iar «vremea rinduita» este venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cind celor care primesc infierea, pre- cum ne invat,a Pavel in cele urmatoare, li se spune : «Pentru ca n-aji primit iarasi un duh al robiei, spre temere, ci aji primit Duhul infierii, 230. Deut. 32, 18. In chip genial, Origen scoate in evidenta noutatea rugaciunii creatine tocmai pentru motivul ca are la baza credinta in filiatia cre?tina, lucru care, spune el, nu a putut fi intilnit nicaieri in Vechiul Testament. Sau, cum spune Origen in Comentarul la loan XIX, 1,1: «Exista in psalmi, in prooroci si chiar in car(ile lui Moisi, mii de rugaciuni, dar nicaieri nu vom afla pe cineva rugindu-se si spunindu-I lui Dumnezeu : Tata, poate pentru ca nu-L cunosteau pe Tatal, si-L cinsteau doar ca Dumnezeu si Domn, asteptind intr-una pe Cei ce raspindeste Duhul infierii nu numai peste ei, ci si peste cei care dupa parusie au crezut prin El in Dumnezeu». Citat dupa G. Bardy, op. cit., p .99. 231. Deut. 32, 6. 232. Deut. 32, 20. 233. Is. 1, 2. 234. Mt. 1, 6. 235. Gal. 4, 1—2. 244 ORIGEN, SCRIERI ALESE prin care strigam : Avva ! Parinte !» 238 . Sau in Evanghelia dupa loan : «§i celor care L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu» 237 . Sau, din epistola soborniceasca a lui loan, invatam cu privire la cei nascuti din Dumnezeu in urma infierii lor, ca oricine e nascut din Dumnezeu nu savirseste pacat, pentru ca este nascut din Dumnezeu 23s . 3. Daca ne gindim bine, insa, ce inseamna cuvintele «Cind va ru- gati, zice|i Tata», asa cum este scris la Luca, atunci ne temem ca daca nu sintem fii adevarati si-L numim pe Dumnezeu «Tata», pe linga alte pacate ale noastre ne facem vinovaji si de lipsa de evlavie. lata ce as vrea sa spun. Pavel confirms in Epistola intiia catre Connteni : «Ni- meni, graind in Duhul lui Dumnezeu, nu zice : anatema fie Iisus ! Tot asa nimeni nu poate sa zica : Domn este Iisus, decit in Duhul Sfint» 2S9 . Cuvintele «Duhul Sfint» si «Duhul lui Dumnezeu» inseamna acelasi lu- cru. Dar a zice : «Domnul Iisus in Duhul Sfint» nu este chiar limpede, fiindca acest cuvint este intrebuinjat de o mul|ime de fafarnici si de mai multi eretici si uneori de demoni coplesiti de puterea acestui nume. Nimeni, deci, nu va cuteza sa sustina ca toti acestia au numit pe Dom- nul Iisus intru Duhul Sfint. De aceea ei nici n-ar voi sa spuna «Domnul Iisus», caci numai aceia spun Domnul Iisus care din suflet spun cuvin- tul lui Dumnezeu si nu numesc pe nimeni Domn afara de El. Daca asa sint toti cei ce-L numesc «Domnul Iisus», atunci insemneaza ca toti pa- catosii hulesc prin faradelegile lor pe Cuvintul eel dumnezeiesc si prin faptele lor striga «Anatema lui Iisus». Asadar, la fel stau lucrurile si cu eel ce zice : «Domnul Iisus», ca si cu eel ce are dispozitie contrara acestuia si care spune «blestemat sa fie Iisus». Asa trebuie intelese cu- vintele «cel nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, fiindca acesta este partas la saminta lui Dumnezeu si nu pacatuieste» 240 . Numai unul ca acela marturiseste si prin fapte despre «Tatal nostru care esti in ce- ruri» 241 . Ba si Duhul insusi marturiseste, impreunS cu duhul lui, ca e fiu al lui Dumnezeu si daca e fiu, este si «impreuna-mostenitor cu Hris- tos» 242 . Dar pentru ca ei sa nu spuna numai pe jumatate : «Tatal nos- tru», caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mintuire 243 , e nevoie si de fapte. 236. Gal. 4, 4—6. 237. In. 1, 12. 238. / In. 3, 5. 239. f Cor. 12, 3. 240. 7 In. 3, 9. 241. Mt. 6, 9. 242. Rom. 8, 16—17. 243. Rom. 10, 10. DESPRE RUGACIUNE 345 4. Orice fapta, deci si cuvintul si gindul, indrumate de Cuvintul eel Unul-NSscut, infStiseaza dupa modelul Lui imaginea lui Dumnezeu Cel nevazut si se sfivirseste dupS asemanarea Creatorului, Care «face sa ra- sara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrep{i» 244 . Caci in ei se gaseste chipul Cuvintului ceresc, iar Acesta este icoana lui Dumnezeu. Daca cei sfinfi sint chipul icoanei, adica al icoanei care este Fiul, ei exprima si infierea, facin- du-se asemenea nu numai cu trupul preamSrit al lui Hristos, ci si cu eel care este inca in trup. In felul acesta sfintii devin asemenea cu Domnul in trupul maririi, schimbafi fiind prin innoirea duhului. Iar daca acesti crestini zic prin fapta si vointa «Tatal nostru care esti in ceruri», atunci este limpede ca «cel ce pacatuieste — precum zice loan in Epis- tola sa soborniceasca — este de la diavolul ,fiindca de la inceput diavo- lul pacatuieste». $i precum saminta lui Dumnezeu ramine in eel nSscut din Dumnezeu si este, pentru eel zidit dupa Cuvintul Unul-Nascut, cauza ca nu poate pacfitui, tot astfel in oricine pacatuieste este saminta dia- volului, care, atita vreme cit ramine in suflet, nu-1 lasa pe eel ce o poarta sa faca binele. Insa deoarece Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa «strice lucrurile diavolului» 245 , este cu putinfa ca prin salasluirea cuvintului lui Dumnezeu in noi, uneltirile diavolului sa fie nimicite, iar sa- minta cea rea pStrunsa in noi sa fie stirpita si noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. 5. Sa nu se creada, deci, ca noi n-am invatat altceva decit sa rostim cuvinte intr-o anumita clipa a rugaciunii, ci daca intelegem bine ceea ce am spus inainte cu privire la rugaciunea fara incetare 246 , atunci in- treaga noastra viata sa fie o rugSciune fara intrerupere, pe care s-o confirmam si prin purtare cind spunem : «Tatal nostru care esti in ce- ruri», caci cetatenia noastra sa n-o mai punem pe pamint, ci in ce- ruri 247 , unde sint tronurile lui Dumnezeu, prin intarirea lui Dumnezeu in toti cei care poarta chipul Cuvintului ceresc 248 si care in modul acesta au devenit si ei ceresti. XXIII TATAL «din ceruri» NU TREBUIE 1NJELES LOCAL ?I ANTROPOMORFIC 1. Cind se zice ca «Tatal sfin|ilor este in ceruri», nu trebuie in- teles ca Dumnezeu ar fi marginit la o forma trupeasca si ca ar locui in 244. Mt. 5, 45. 245. J In. 3, 8. 246. / Tes. 5, 17. 247. 'Filip. 3, 20. 248. I Cor. 15, 49. 246 ORIGEN, SCRIERI ALESE forma aceasta in ceruri, caci daca ar fi marginit intr-un loc, atunci ar urma ca Dumnezeu e mai mic decit cerurile, care-L incap. Or, trebuie, dimpotriva, sa credem ca ia\a de puterea de nespus a dumnezeirii Lui, toate celelalte sint marginite. In general, toate textele, care dupa pare- rea celor mai simpli afirma, in sens verbal, ca Dumnezeu se gaseste in- tr-un singur loc, trebuie intelese intr-un mod corespunzator conceptii- lor inalte si spirituale despre Dumnezeu, precum sint cele din Evanghe- lia dupa loan, unde citim : «Iar inainte de praznicul Pastelor, stiind Iisus ca a venit ceasul Lui, ca sa treaca din lumea aceasta la Tatal, iubind pe ai Sai cei din lume, pina la sfirsit i-a iubit» 249 . Si ceva mai departe : «$i stiind Iisus ca Tatal I-a dat Lui toate in miini si ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu se intoarce» 230 . $i apoi : «Ati auzit ca v-am spus : Ma due si voi veni iar la voi. Daca Ma iubiti, v-a|i bu- cura ca Ma due la Tatal» 251 . $i dupa purine cuvinte spune iarasi : «De acum Ma due la Cel ce M-a trimis si nimeni dintre voi nu Ma intreaba : LTnde Te duci ?» 252 . Daca ar trebui intelese aceste cuvinte in sens local, atunci este vadit ca tot asa ar trebui intelese si cuvintele urmatoare : «Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvintul Meu si Tatal Meu il va iubi si vom veni la el si vom face locas la el» 253 . 2. Dar acestea nu trebuie infelese literal, in sensul unei treceri spatiale a Tatalui si a Fiului spre eel ce iubeste cuvintul lui Iisus, tal- macindu-le in sens local. Ci Cuvintul lui Dumnezeu care S-a coborit la noi si S-a smerit in demnitate atita vreme cit a petrecut intre oameni, trece acum, din lumea aceasta, la Tatal pentru ca si noi sa-L contem- plam acolo in stare desavirsita, asa cum a iesit din starea smereniei si a intrat din nou in desavirsirea Sa, acolo unde si noi, luindu-L ca in- drumator, sS prisosim in toate si sa ne usuram de orice neputinte. Sa se intoarca, deci, Cuvintul lui Dumnezeu la Cel ce L-a trimis, sa lase lumea si sa mearga la Tatal. De aceea si textul de la sfirsitul Evanghe- liei dupS loan : «Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu» va trebui sa-1 intelegem tot in sens tainic, suirea Fiului la Tatal trebuind inteleasa in chip mai demn de Dumnezeu, cu o talmacire mai induhovnicita, ca o urcare pe care o savirseste mai devreme duhul decit trupul. 3. Am lamurit aceste lucruri in legatura cu cuvintele : «Tatal nostru care esti in ceruri» 254 ca sa combatem parerea nepotrivita pe care si-o 249. In. 13, 1. 250. In. 13, 3. 251. In. 14, 28. 252. In. 16, 5. 253. In. 14, 23. 254. In. 20, 17. Totu$i, daca se afla «intr-un loc», nu Insemneaza numaidecit ca-i «trupesc». Kohlhofer, op. cit., p. 139. Migne, P. G., 11, 1661. O astfel de ingustime de DESPRE RUGACIUNE 2*7 fac despre Dumnezeu cei care cred ca El traieste numai in ceruri, si sa nu lasam pe cineva sa creada ca Dumnezeu s-ar gasi marginit in- tr-un spafiu fizic, ceea ce ar insemna ca are trup si ca am putea sa spunem despre El cele mai neserioase invafaturi : ca-i divizibil, mate- rial si supus stricaciunii, asa cum orice trup este divizibil si mate- rial si supus stricaciunii. Sau sa ne spuna aceia ca n-au pareri desarte despre Dumnezeu, declarind clar cum ar fi posibil ca Dumnezeu sa aiba alta fire decit una materials ? Intrucit, insa, si inainte de venirea tru- peasca a lui Hristos, multe scrieri par sa sustina ca Dumnezeu se afla intr-un spatiu fizic, de aceea nu mi s-ar parea nepotrivit sa citez ci- teva din acele texte pentru a indeparta orice indoiala de la cei care in ingustimea lor marginesc pe Dumnezeu, Cei a toate cuprinzator, intr-un spatiu mic si ingust. Sa luam, mai intii, cuvintul din cartea Facerii : «Iar cind au auzit glasul Domnului, Care umbla prin rai, in racoarea se- rii, Adam si femeia lui s-au ascuns de la fata Domnului Dumnezeu prin- tre pomii raiului» 255 . Sa intrebam, deci, pe cei care nu vor sa patrunda in comorile Scripturii si nici nu bat de la inceput la usa ei, daca sint in stare sa ni-L infafiseze pe Domnul Dumnezeu care umple cerul si pamintul 256 , cum si-L pot ei inchipui marginit doar corporal, El care are cerul ca tron si pamintul ca asternut picioarelor, daca poate fi Domnul privit intr-un loc asa de mic in comparatie cu intreg cerul si pamintul si ca chiar si raiul, pe care si-1 imagineaza fizic, nu este um- plut de Dumnezeu, ci il intrece cu atita in marime, incit umbla intr-insul, plimbindu-se si aude zgomotul mersului picioarelor lui ? Este si mai absurd sa sustii ca, temindu-se de Dumnezeu pentru pacatul lor, Adam si Eva s-au ascuns din fata lui Dumnezeu intre pomii raiului. Si nu se spune numai ca ei ar fi vrut pur si simplu sa se ascunda, ci ca ei s-au si ascuns. Caci altfel, zic ei, de ce ar fi intrebat Dumnezeu pe Adam : «Unde esti ?». 4. Despre toate acestea am discutat mai pe larg in comentariile fa- cute la cartea Facerii. Acum, pentru ca sa nu trecem cu totul sub tacere o problems atit de insemnata, va fi de ajuns daca vom aminti cuvintele: «Voi locui in ei si voi umbla in mijlocul poporului Meu» 237 , spuse de Dumnezeu in Deuteronom. De unde se vede ca precum este petrecerea vederi (5ia t6v iStoxtcrfiov) e desigur un antropomorfism simplist $i periculos, pe care Origen il combate adeseori. 255. Fac. 3, 8. Despre Comenfaru! la cartea Facerii se stie cS s-a pierdut. Cu toate ca a lucrat la el mai multi ani, Origen n-a reusit sa ajunga decit la primele cinci capitole ale car[ii (C. Cels 6, 49). Intre singurele fragmente pastrate sint cele doua din Filocalia, pe care le publicam aici. Bardenhewer, op. cit., II, 140. 256. lei. 3, 23—24. 257. In felul acesta nu se intilneste in Deuteronom citatia respectiva. Ea e in- tilnita in schimb in // Cor. 6, 16. Locuri paralele pot fi : Lev. 26, 12 si /e?. 37, 27, dar citate liber. Nu mai trebuie sS spunem ca sub influenta lui Filon, Clement Alexan- 248 ORIGEN, SCRIERI ALESE Domnului intre sfinti, cam asa este si cea din rai ,- de aceea e firesc ca orice pScatos sS se ascunda de Dumnezeu, sa fuga de privirile Lui si sa se fereasca sa dea fata cu EL Asa trebuie infelese si cuvintele : «Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in |ara Nod, la ra- sarit de Eden» 258 . Precum, deci, locuieste Dumnezeu intre sfinti, tot asa locuieste El si in cer, fie ca se intelege, prin aceasta, orice sfint, care poarta chipul omului ceresc 259 sau al lui Hristos, in care toti cei mintuiti sint ca niste luminatori si ca niste stele ale cerului sau ca si sfintii care petrec in cer, cum spun cuvintele : «Catre Tine, Cel ce locuiesti in cer, am ri- dicat ochii mei» 2S0 . Sau cum spune Ecclesiastul : «Nu te grabi sa des- chizi gura ta inaintea lui Dumnezeu, cSci Dumnezeu este in cer, iar tu pe pamint jos» 261 , cuvinte care vor sa arate deosebirea intre cei care sint in trupul smereniei si intre eel care se gSseste intre ingerii cei ri- dicati cu ajutorul Cuvintului si puterilor sfinte, sau chiar de catre Hris- tos insusi. Si nu este nepotrivit ca El sa fie propriu-zis tronul Tatalui, care, in chip mai alegoric, se numeste cer, iar Biserica Lui sa fie numita pamint si asternut al picioarelor Sale. Am infStisat, aici, citeva cuvinte din Vechiul Testament, care par sa aseze pe Dumnezeu intr-un loc spatial, pentru a-1 convinge pe citi- tor, cu toate mijloacele, dupa puterea ce ne este data, sa inteleaga Sfinta Scriptura intr-un mod mai inalt si mai duhovnicesc, acolo unde pare sa invete ca Dumnezeu s-ar afla intr-un singur loc. $i aceasta a trebuit s-o spunem ca sa deslusim mai bine cuvintele : «Tatal nostru care esti in cer», pentru a deosebi oarecum esenta lui Dumnezeu de cea a fapturilor, care, desi nu sint de aceeasi fiinta, se impart&sesc totusi de o cinste dumnezeiasca, de putere si, ca sa zicem asa, de o adevarata revarsare a dumnezeirii. XXIV «SFINTEASCA-SE NUMELE TAU>>. CE ESTE UN NUME ? CE ESTE NUMELE LUI DUMNEZEU ? CE ESTE «cSFINTIREA» LUI ? 1. Cuvintele «SfinteascS-se numele Tau» arata cS ori nu s-a im- plinit cererea, ori ca eel care a dobindit-o se roagS ca ea sS-i ramina si sa nu se sfirseasca. Este clar, dupa lectura de aici, ca numele Tatalui drinul ?i a altora, Origen a negat existenta unui paradis terestru, reduclnd totul la o stare paradisiaca de nevinovatie originara. 258. Fac. 4, 16. > 259. / Cor. 15, 49. Pasa] corupt in manuscrisul din Cambridge. DupS cele afir- mate aici «cerul» poate fi ori Hristos, ori salas al Domnului ?i ingerilor. Kohlhofer, op. cit., p. 142. 260. Ps. 122, 1. 261. Eel. 5, 1. DESPRE RUGACIUNE 249 n-ar fi sfint si tocmai de aceea Matei si Luca ne cer sfi spunem : «Sfin- |easca-se numele Tau». Dar se va zice : cum ar putea cere cineva sa se sfinteasca numele lui Dumnezeu ca si cum El n-ar fi sfintit ? Sa ne gin- dim ce este «numele Tatalui» si ce inseamna ca El «sa fie sfintjt» ? 2. Numele este indicarea fundamentals a proprietafii individuale a celui ce este numit. De pildS, exista o calitate proprie Apostolului Pa- vel, e alta tipica sufletului lui, in virtutea careia sufletul e asa cum este, alta proprie minfii lui, care poate injelege anumite lucruri si, in sfirsit, si o calitate tipica trupului sau, in urma careia el a fost asa sau asa. Insusirea specifics a acestor calitati, care nu se intilnesc la alfii, caci altul care sS nu se deosebeasca de Pavel nu se gaseste intre oameni, se arata prin numele de «Pavel» 2C1 a . Dar intrucit la oameni insusirile proprii se pot schimba, atunci, po- trivit Scripturii, pe buna dreptate se schimba si numele. Dupa ce si-a schimbat felul de a fi, Avram a priniit numele Avraam si dupa schimba- rea celui a lui Simon, a fost numit Petru, iar dupa schimbarea proprie- tatii lui Saul, care prigonea pe Iisus, acesta a fost numit Pavel. La Dum- nezeu, insa, Care este neschimbator si rSmine mereu acelasi, iar nu- mele este oarecum unul si acelasi, intilnim in Cartea Iesirii un singur nume : «Eu sint Cel ce sint» 2S2 , sau cam asa ceva. Deoarece, privitor la Dumnezeu, toti presupunem cite ceva ori de cite ori ne gindim la Din- sul, dar nu to{i la ceea ce este El intr-adevar (caci putini, si dacS putem spune asa si mai putini, intre acei putini, inteleg sfintenia Sa in toate), de aceea, pe buna dreptate, ni se propovaduieste ca ideea pe care ne-o facem despre Dumnezeu e cuviincioasa daca vedem in El sfintenia Crea- torului, a Purtatorului de grija, a Celui ce judeca, a Celui ce alege sau pSrSseste, primeste sau respinge, rasplateste dup& merite ori pedepseste pe fiecare dupa cum i se cuvine. 3. Caci prin acestea si prin alte note asemanatoare se exprima, ca sS zic asa, insusirile deosebite ale lui Dumnezeu, acestea cred ca in- seamna, dupa Scriptura, numele lui Dumnezeu. De aceea se spune in Cartea Iesirii : «Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in de- sert) 263 , iar in Deuteronom : «Ca ploaia sa curga invatatura Mea si gra- iurile Mele sa se coboare, ca roua pe verdeata», «oa ploaia repede pe iarba». Iar in Psalmi : «Pomeni-vor numele Tau in tot neamul si nea- 261 a. ^i aici se afirma conceptia trihotomica a lui Origen. 262. Ie$. 3, 14. Dupa parerea lui Origen numele aparfin lucrurilor si traduc Insusirile lor. Asa vorbeste si in Indemn la martiriu, cap. 46, Migne, iP.G., 11, 625 — 29. El ataca aici probleme de teologie apofatica, desigur inca nu deslul de clar conce- pute ca la Pseudo Dionisie Areopagitul, dar «universalia in re» se resimte deja si la el. Pe larg nota 54 Migne, P. G., 11, 626—27. 263. Jes. 20, 7. 250 ORIGEN, SCRIERI ALESE mul» 264 . Caci cine pune in legatura conceptul de Dumnezeu cu lucruri nepotrivite, acela ia numele lui Dumnezeu in desert, iar cine are pu- tere sa rosteasca cuvinte, care, ca si ploaia sint in stare sa aduca rod in sufletele ascultatorilor, care spune vorbe care mingiie ca roua, care imprastie asupra auditorilor, printr-o zidire temeinica, picurii binefaca- lori ai cuvintelor si stropii de apa trebuitori incoltirii, acela dobindeste mari daruri prin numele Lui. Gindindu-se, in sinea sa, ca are nevoie de Dumnezeu, care sa-i implineasca cererea, crestinul cheama in ajutor pe Acela de la care vin cu adevarat toate darurile. $i to|i care pricep aceste lucruri mai curind isi adue aminte de insusirile lui Dumnezeu decit le-ar putea explica, chiar daca ar crede ca au auzit de la vre-un om in ce constau tainele religiei. 4. Precum eel care se roaga trebuie sa tina seama de cele spuse aici (de a avea o idee corecta despre Dumnezeu) si sa se roage ca sa se sfin|easca numele lui Dumnezeu, tot asa se spune in psalmi : «Sa inaltam numele Lui impreun&», precum porunceste Tatal, ca sa fim «cu totii unifi in acelasi cuget si in aceeasi intelegere» 265 , si sa ne inaltam la adevarata si inalta cunoastere a proprietatilor lui Dumnezeu. Tocmai aceasta inseamna a inalta numele lui Dumnezeu. Caci, eel ce a avut parte de revarsarea dumnezeirii, scapind cu ajutorul lui Dumnezeu si biruind pe dusmani, incit acestia nu s-au mai putut bucura de caderea lui, acela inalta insasi puterea lui Dumnezeu, de care a fost partas, pre- cum se arata in psalmul al douazeci si noualea, prin cuvintele : «Inal- ta-Te-voi, Doamne, si m-ai ridicat si n-ai veselit pe vrajmasii mei im- potriva mea» 26a . $i inalta pe Dumnezeu, inchinindu-I o casa, in cele dinlauntru ale lui, precum spune si insemnarea aceluiasi psalm : «Psalmul de lauda la sfintirea casei lui David». 5. $i mai este ceva de spus despre cuvintele : «Sfinteasca-se nu- mele Tau» si despre cele spuse in forma de porunca, anume ca inter- pretii intrebuinteaza adeseori forme imperative in loc de optative, ca in psalmii : «Mute sa fie buzele cele viclene, care graiesc impotriva dreptului faradelege» 267 , in loc sa zica : o «de ar amuti» si «Sa smulga camatarul toata averea lui si sa nu aiba sprijinitor» 268 , ca in psalmul 108 despre Iuda, unde intreg psalmul este o «rugaciune» cu privire la Iuda, 264. Deut. 32, 2—3. 265. / Cor. 1, 10. 266. Ps. 29, 1. 267. Ps. 30, 18. Sub «interpreti» Origen injelege pe cei 70 de traducatori In gre- ce?te ai Sfintei Scripturi. E vorba deci de Septuaginta. Am vazut in volumul prim al operelor exegetice ale lui Origen ca el face deosebire intre textul ebraic al Ve- chiului Testament ?i traducerea lui in greceste. 268. Ps. 108, 10—11. DESPRE RUGACIUNE ' "' 251 ca sa aiba si el parte de astfel de lovituri. Dar Tatian (Sirianul) 269 , ne- intelegind expresia «sa fie», care nu insemneaza totdeauna o dorinta, ci uneori si o porunca, a fScut cele mai usuratice afirmatii despre Dumne- zeu, spunind ca expresia «sa fie lumina» 270 ar fi exprimat mai degraba o dorinta, decit o porunca, pentru ca pina atunci Dumnezeu s-ar fi aflat, spunea el cu nerusinare, in intuneric ! Ar trebui sa-1 intrebam : atunci cum talmacim expresiile : «Sa dea pamintul din sine verdeata» 271 , «sa se adune apele de sub cer la un loc» 272 , «sa misune apele de vietati» 273 si «pamintul sa scoata fiinte vii» ? 274 Oaje de aceea doreste El ca sa se adune apele de sub cer la un loc, numai pentru ca sa poata sta pe taria lor ? Sau pentru ca sa se foloseasca de cele ce rasar din pamint, exprimS El dorin|a : «pamintul sa rodeasca» ? $i tot asa, ce fel de trebuinta asemanatoare cu cea a lipsei de lumina era la vietatile de apa, de vazduh si de pe uscat, pentru ca sa si-o doreasca si pe aceasta ? Dar chiar daca (dupa Tatian) este absurd ca Dumnezeu sa doreasca acestea, desi sint expuse in termeni imperativi, de ce sa nu se spuna acelasi lucru si despre enuntarea : «Sa fie lumina !», caci nu e fScuta in sens de dorinta, ci de porunca ! Am tinut sa spun acest lucru fiindca, rugaciunea fiind redactata in termeni imperativi, am vrut sa amintesc interpretarile false ale lui Ta- tian, din pricina celor pe care i-a indus in eroare si care au primit in- vatatura lui gresita, fapt pe care 1-am verificat si eu odinioara. XXV CUVINTELE «VIE IMPARAJIA TA» EXPRIMA dorinja de a vedea PE DUMNEZEU SALA$LUINDU-SE IN INIMILE NOASTRE 1. «Vie lmpdrdtfa Ta». Daca, dupa cuvintul Domnului si al Mintui- torului, imparatia lui Dumnezeu «nu vine pe vazute» si nici nu vor zice: «iat-o aici sau acolo», caci «imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nos- tru» 273 si «foarte aproape este cuvintul, in gura noastra si in inima noastra», atunci e clar ca eel ce se roaga sa vie imparatia lui Dumnezeu, pe buna dreptate se roaga ca imparatia lui Dumnezeu sa prinda rada- cina intr-insul, sa aduca roade si sa se desavirseasca. In orice sfint (cres- 269. Tatian Sirianul, un apologet cre^tin din sec. II, ne-a lasat intre altele un Discurs catre greci. Citatul de mai sus nu aparfine acestei lucrari, ci alteia. Nu se slie daca Tatian a sfirsit ca om al Bisericii sau nu, altfel nu ne putem explica severitatea afirmatiei lui Origen. Cf. G. Bardv, op. cit., p. 115. 270. Fac. 1,"3. 271. Fac. 1, 11. 272. Fac. 1, 9. 273. Fac. \, 20. 274. Fac. 1, 24. 275. Lc. 17, 20—21 ; Deut. 30, 14. 252 ORIGEN, SCRIERI ALESE tin), care e stapinit de Dumnezeu si care ascultS de legile Lui duhovni- cesti, salasluieste Domnul ca intr-o cetate bine orinduita. Taital este de fata si Hristos stapineste la un loc cu Tatal in sufletul desavirsit, dupa cuvintul, pe care 1-am amintit : «Vom veni la el si vom face locas la el» 276 . Eu cred ca prin imparatia lui Dumnezeu se infelege starea fericita a unui suflet condus de rafiune si indrumat de sfaturi intelepte, cu alte cuvinte, imparatia lui Dumnezeu inseamna cuvintele mintuitoare 277 adresate ascultatorilor, precum si faptele bune izvorite din dreptate 278 . In schimb, orice pacatos este chinuit de stapinitorul acestui veac, caci toti pacatosii sint robii acestui veac rau, daca nu se lasa in grlja Celui care «s-a dat pe Sine pentru pacatele noastre», ca sa ne scoata din acest veac viclean, sa ne scoata dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nos- tra 279 , dupa cuvintele scrise in Epistola catre Galateni. Si cei ce se lasa munciti de stapinitorul acestui veac prin pacatuire voitS, aceia stau sub puterea pacatului, de aceea ne indeamna Sfintul Pavel sa nu lasam ca pacatul sa aiba stapinire asupra noastra, porun- cindu-ne aceste cuvinte : «Sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru eel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui !» 28 ° 2. Dar ar putea zice cineva cu privire la aceste doua cereri : «Sfin- teasca-se numele Tau» si «Vie imparatia Ta» : daca eel care se roaga, se roaga ca sa fie ascultat si daca intr-adevar e asa, atunci este limpede ca va fi sfintit pentru cineva numele lui Dumnezeu si ca pentru acela va si veni imparatia lui Dumnezeu. Iar daca asa stau lucrurile, cum se va mai ruga pentru ceea ce are, ca si cind nu 1-ar avea, zicind : «Sfin- teasca-se numele Tau» si «Vie imparatia Ta» ? Iar daca este asa, atunci uneori este potrivit sa nu se zica : «Sfinteasca-se numele Tau» — «Vie imparatia Ta». La acestea se poate raspunde ca, precum eel care se roaga sa obtina cunostinta si intelepciune, se va ruga totdeauna cum se cuvine pentru acestea, caci are tot mai multe temeiuri de a cere in- telepciune si cunostinta, desi in trup el «cunoaste numai in parte» 281 ceea ce poate patrunde, iar ceea ce este desavirsit si care va inlocui cu- 276. In. 14, 23. 277. In. 1, 1. Din nou gasim necesar sa subliniem termenul de origine stoica axaaiv — si cred ca pot spune ca imparatia lui Dumnezeu e starea fericita a ratiunii dominante. Desigur, nu e vorba aici de rafiune ca putere discursiva, ci in sens de cu- get, de minte buna, incalzita de credinta ?i de dragoste. Poate ca in 7]Y£[aovi'x.&v -ul acesta inima isi are rol mai mare decit ra|iunea insasi. In orice caz o astiel de con- cepjie e net spirituals, existentialista chiar. 278. / Cor. 1, 20. 279. Gal. 1, 4. 280. Rom. 6, 12. 281. I Cor. 13, 9. DESPRE RUGACIUNE 253 noasterea partiala se va arata abia atunci cind mintea va fi pusa fata in fata, fara perceptia simturilor, cu cele duhovnicesti, tot asa nu-i este posibil nimanui din noi sa sfinteasca in mod desavirsit numele lui Dum- nezeu si sa guste imparatia Lui, daca nu va dobindi desavirsirea prin cunoastere, prin in|elepciune si chiar si prin ceielalte virtuti. Pe calca desavirsirii inaintam numai «daca ne indreptam atentia spre cele ce stau inaintea noastra si uitam de cele ce sint in urma noastra» 282 . Abia atunci inaintam necontenit cind vom ajunge la imparatia lui Dumnezeu si cind se vor implini cuvintele Apostolului, ca «Hristos dupa ce va fi supus pe toti vrajmasii va preda domnia lui Dumnezeu Tatal» «pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toate» 283 . De aceea rugindu-ne neincetat cu o inima tot mai induhovnicita prin Cuvint, sa spunem catre Tatal nostru din ceruri : «Sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta !» 3. Despre imparatia lui Dumnezeu trebuie inteles si aceea ca, pre- cum nu este infratire intre dreptate si faradelege, iar lumina nu are nici ea partasie cu intunericul si nici Hristos nu se insoteste cu Veliar 284 , tot asa nu poate dainui in imparatia lui Dumnezeu stapinirea pacatului. Daca voim, deci, ca Dumnezeu sa stapineasca intre noi, atunci nicide- cum «sa nu stapineasca pacatul in trupul nostru muritor» 285 si nici sa nu ascultam de poruncile lui, care indeamna sufletul nostru spre fap- tele carnii si spre lucrari potrivnice lui Dumnezeu, ci sa omorim madu- larele noastre, ale omului pamintesc 286 , culegind roadele duhului, pen- tru ca Domnul sa umble in noi ca intr-un rai duhovnicesc si sa dom- neasca singur peste noi, cu Hristos al Sau, Care va salasui in noi, de-a dreapta Acelei puteri duhovnicesti, de Care voim sa ne impartasim si Care va locui in noi pina ce toti vrajma$ii din noi vor ajunge asternut picioarelor Lui, iar orice domnie, stapinire si putere va fi indepartata de la noi. Caci acestea se pot intimpla in fiecare din noi si ca si eel din urma dusman, moartea, sa fie biruita pentru ca si despre noi sa spunS Hristos : «Unde-ti este, moarte, biruinta ta ? Unde-Ji este, iadule, bol- dul tau ?» 287 . De pe acum, deci, sa se imbrace in sfintenie ceea ce este stricacios in noi si nestricaciunea in feciorie si desavirsita curatenie, iar ce este muritor sa se imbrace, dupa biruinta mortii, in nemurirea Tatalui, si astfel, aflindu-ne sub stapinirea lui Dumnezeu, sa ne impartasim inca de pe acum de binefacerile renasterii si ale invierii. 282. Filip. 3, 14. 283. / Cor. 15, 28. 284. // Cor. 6, 14—15. 285. Rom. 6, 12. 286. Col. 3, 5. 287. / Cor. 15, 53 ; 15, 55. 254 ORIGEN, SCRIERI ALESE XXVI «FACA-SE VOIA TA» SE REFERA LA NOI PERSONAL, APOI LA MEMBRII BISERICII SI IN FINE LA FIINfELE CERESTI 1. Dupa ce a spus cuvintele : «Vie impSratia Ta», evanghelistul Luca a lasat la o parte cuvintele referitoare la voia Tatalui, trecind di- rect la cererea urmatoare : «Piinea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in fiecare zi» 2m . Sa studiem cuvintele referitoare la voia Tatalui, despre care stim ca se gasesc numai in Evanghelia dupa Matei si stau in strinsa legatura cu cele dinaintea lor. Cind ne rugam, fiind inca pe pamint, si stim ca in cer se implineste voia lui Dumnezeu de toate fiintele ceresti, atunci sa ne rugam ca si noi, cei de pe pamint, sa implinim, ca si ei, voia lui Dumnezeu, ceea Ge se va si intimpla daca nu facem nimic impotriva voii Lui. Iar daca, asa cum se face in cer voia lui Dumnezeu, va fi indeplinita si de noi pe pa- mint, atunci si noi ne vom asemana fiintelor ceresti, fiindca si noi pur- t8m chipul eel ceresc si atunci vom mosteni imparatia cerurilor, iar cei care vor veni dupa noi, pe pamint, vor cere sa fie asemenea noua, care vom fi in ceruri. 2. Dupa Matei am putea intelege cuvintele : «precum in cer asa si pe pamint», in sens mai larg, anume ca ceea ce ni se porunceste sa spunem in rugaciune ar fi cam asa : «Sfinteasca-se numele Tau, pre- cum in cer asa si pe p&mint», «vie imparatia Ta, precum in cer asa si pe pamint», «faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamint». Nu- mele lui Dumnezeu a fost sfintit de cei din ceruri, la ei a venit imparatia lui Dumnezeu si tot ei sint cei care implinesc laolalta voia lui Dumne- zeu. In acelasi timp, pe pSmint, tot ce savirsim noi este nedeplin, dar le putem desavirsi si aici daca ne vom arata demni sa fim ascultati de Dumnezeu in toate acestea. 3. Iar, in chip special, cu privire la : «Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamint» ne putem intreba : Cum se implineste voia lui Dumnezeu intr-un cer, in care se afla si duhuri ale rautatii, pentru care «s-a imbatat sabia lui Dumnezeu» ? 289 . Daca ne rugam sa se faca voia lui Dumnezeu pe pamint, asa cum se face ea in cer, sa nu cerem cumva fara socoteala sa ramina pe pamint puterile potrivnice, care vin din cer, fiindca multi s-au facut rai pe pamint din cauza caderii duhurilor rautatii, care sint si in ceruri ! Cine infelege cerul in chip figurat si spune ca el este Hristos, iar pamintul Biserica — caci care tron ar fi 238. Ix. n, 3. 289. Ei. 6, 12; Is. 34, 5. Reiese, asadar, din cele spuse aici, ca duhuri rele lupta §i in regiunile cere$ti, adica deasupra pSmintului, dupa cum sustine Origen ?i in alte locuri (De Principiis II, 9 etc.). DESPRE RUGACIUNE 255 atlt de vrednic de Tatal ca Hristos si care asternut al picioarelor Lui ca Biserica ? — - acela va rezolva usor problema, spunind ca fiecare din membrii Bisericii trebuie s nute» 364 . Daca cineva primeste aceste cuvinte fara. o cercetare mai amanun- lita, s-ar putea obiecta Apostolilor ca nu tuturor s-ar fi iertat pacatele, asa ca sa fie iertafi toU, ci ca ar fi tinut pacatele unora, asa ca din cauza lor ele sa fie tinute si la Dumnezeu. Legea ne da un exemplu util, pentru a intelege ca iertarea pacatelor se savirseste din partea lui Dum- nezeu prin oameni. Preotilor li se interzice, prin lege, sa aduca jertfe pentru unele pacate, pentru ca sa li se ierte pacatele acelora pentru care s-ar aduce jertfa. Chiar si preotul care are puterea sa aduca jertfe pentru unele greseli fara voie si unele abated 365 , nu va aduce arderea de tot pentru adulter sau ucidere voita, sau pentru alta greseala mai grea, sau jertfa de expiere pentru pacat. Asadar apostolii si preotii, care sint urmasii apostolilor, ca unii care au primit alaturi de marele preot indrumarea dumnezeiasca, stiu, fiind luminati de Duhul Sfint, pen- tru ce fel de pacate trebuie aduse jertfe, cind si in ce chip, dupa cum tot ei cunosc si pentru care nu sint de adus. De aceea preotul Eli stie ca fiii sai Ofni si Finees due o viafa plina de pacate si neputindu-le nici- decum veni in ajutor pentru iertarea pacatelor, marturiseste zicind a- cestea : «De va gresi omul fata de alt om, atunci se vor ruga pentru el lui Dumnezeu ; iar de va pacatui cineva fa|a de Domnul, atunci cine va mijloci pentru el ?» 366 10. Nu stiu cum unii isi aroga ceea ce depaseste demnitatea preo- teasca, laudindu-se, fara sa cunoasca temeinic stiint,a preot,easca, ca sint in stare sa ierte idolatria, adulterul si desfriul, ca si cum rugaciu- nea facuta pentru cei care au indraznit astfel de fapte ar sterge insesi aceste pacate de moarte. Se vede ca ei nu citesc cuvintele : «Este pacat de moarte, nu zic sa se roage pentru asa pacat» 367 . Nu trebuie trecut cu vederea nici eroicul Iov, care, aducind jertfe pentru fiii sai, zice : «Se poate ca feciorii mei sa fi pacatuit si sa fi cugetat cu pacat impotriva lui Dumnezeu>x 368 , caci pina si pentru paca- tele de care nu era sigur ca au ajuns pina la buze, el tot aducea jertfe. 364. he. li, 4. 365. Lev. 4, 2. 366. I Regi 2, 25. 367. / In 5, 16. 368. Iov 1, 5. 272 ORIGEN, SCRIERI ALESE XXIX «DUCEREA IN ISPITA» NU TREBUIE INTELEASA CA FERIRE DE ISPITE, CI CA ASISTENJA ?I PUTERE DE A BIRUI RAUL DUPA CE NE-AM SQlRBIT DE EL 1. «$i nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de eel rau» 33fl . Se stie ca vorbele «ci ne izbaveste de eel rau» sint omise de Luca 37 °. Daca Mintuitorul nu ne porunceste sa cerem lucruri imposibile, a- tunci ni se pare util sa cercetam in ce sens ni se porunceste sa ne ru- gam ca sa nu cadem in ispita, cita vreme toata viata oamenilor pe pa- mint este o ispita. Caci, cita vreme sintem pe pamint, stapiniti de carne, care lupta impotriva duhului si a carei pornire este impotriva lui Dum- nezeu, fiindca nu este in stare sa se supuna legii lui Dumnezeu 571 , sintem mereu expusi ispitei. 2. Ca intreaga viata omeneasca, de pe pSmint, este o ispita, aceasta o stim de la Iov, din urmStoarele cuvinte : «Oare nu este via^a oameni- lor pe pamint o incercare ?» 372 . Acelasi lucru se arata in psalmul al saptesprezecelea, in cuvintele : «In tine voi fi scutit de ispita» 373 . Dar Pavel le scrie corintenilor ca Dumnezeu nu ne fereste sa fim ispitifi, ci sa nu fim supusi la ispite peste puterea noastra : «Nu v-a cuprins is- pita care sa fi fost peste puterea omeneascS. Credincios este Dumnezeu, Care nu va ingadui sa fi^i ispititi mai mult decit puteti, ci odatS cu is- pita va aduce si scaparea de ea, ca sa puteti rabda» m . Fie ca avem de luptat impotriva carnii, care e cuprinsa de pofte si e dusmana duhului, sau impotriva sufletului oricarei carni 373 , care are acelasi nume ca si trupul in care locuieste si este puterea condu- catoare a omului, inima lui (asa-i lupta pentru cei care tree prin incer- cari omenesti), fie ca sintem atlefi mai inaintati si mai desavirsiti, care nu mai dam lupta impotriva singelui si a trupului si nu mai sintem su- pusi la incercari omenesti, pentru ca" pe acestea le-am biruit, noi va tre- bui sS luptam impotriva domniilor, a stapiniilor, a stapinitorilor intu- nericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, — caci nu sintem ]a adapost de incercari. 3. In cazul acesta de ce ne porunceste Mintuitorul sa ne rugam ca sa nu cadem in ispita, daca Dumnezeu este Cel oare ne pune, oarecum, pe toti la incercare ? 369. M/. 6, 13. 370. Lc. 11, 4. 371. Gal. 5, 17. 372. Iov 7, 1. 373. Ps. 17, 28—29 (citatie interpretativa). 374. I Cor. 10, 13. 375. Lev. 17, 11. ... tb ri7E(jLovty.6v 5 xaXei-ccu y.va ca sa nu ajun- geti in ispita» 395 . Caci daca este un rau ca sa te lasi ispitit (lucru pe care tocmai il cerem sa nu se intimple), atunci cum sa nu fie absurd sa ne gindim ca bunul Dumnezeu, care nu poate aduce roade rele, 1-ar arunca pe cineva in cele rele ? 12. E bine sa ne amintim aici si de ceea ce spune Sfintul Pavel in Epistola catre Romani : «Zicind ca sint intelepfi, ei au ajuns nebuni. $i au schimbat slava lui Dumnezeu, Celui nestricacios, intru asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru pi- cioare si al tiritoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat prada necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pingareasca trupurile lor intre ei» 396 . $i putin dupa aceea : «Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de o- cara, caci la ei femeile au schimbat fireasca rinduiala cu cea impo- triva firii, asemenea si barbatii, lasind rinduiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii...» 597 . $i dupa pu- tine rinduri iarasi : «$i precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in constiinfa, asa Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata sa faca cele ce nu se cuvine» 398 . 394. Mf. 6, 13. 395. Lc. 22, 40. 396. Rom. 1, 22—24. 397. Rom. 1, 26—27. 398. Rom. 1, 28. Despre marcioniti a se vedea Ad. Harnack, Marcion. Das Evan- gelium vom Iremden Gott, Leipzig, 1921. Apoi, Istoria bisericeasca universala, vol. I, Bucurejti, 1975, p. 136 — 138. Origen insists asupra caracterului primejdios al inva- taturii marcionite. Desigur ca a pus in legatura cu expunerea sa si credinta despre liberul arbitru a! omului, despre care vom vorbi mai pe larg in alt loc (De Principiis III, 1). Dar indeosebi parerea despre un Dumnezeu bun si altul rau va fi format pentru el o tema predilecta si pentru ca Ambrozie, prietenul si sus;inatorul lui, fusese in tinerete aderent al marcionitilor. DESPRE RUGACIUNE 277 Am fost nevoiji sa citam intregi pasajele acestea pentru cei care impart in doua divinitatea, si trebuie sa intrebam pe cei ce cred cS unul este Bunul Parinte al Domnului nostru (Iisus Hristos) si cu totul altul Dumnezeul Legii. Oare Dumnezeul eel Bun este Cei ce duce in ispita pe eel a carui rugaciune n-o asculta si daca Tatal Domnului (Iisus Hristos) «da necura^iei dupS poftele inimilor lor» pe cei ce gresiserS inainte «ca sa-si pingareasca trupurile lor intre ei» ? $i dacS, asa cum zic r uitind ca va fi o judecata si o pedepsire, ii da oare in puterea unor patimi de ocara si intr-o «minte fara judecata» sa faca ceea ce nu se cuvine, parca n-ar fi fost daji de Dumnezeu necuratjei, «dupa poftele inimilor lor» ori, odata cazu|i in patimile necuratiei, au fost dafi aici tocmai de Dumnezeu ? far, odata cazuti «intr-o minte fara de judecata», ei n-ar fi cazut daca n-ar fi fost «dat,i necura|iei de catre Dumnezeu», care i-ar fi osindit in acest sens ? 13. $tiu bine cS aceste ginduri vor fi tulburat mult pe acesti oa- meni si de aceea ei au plSsmuit un Dumnezeu deosebit de creatorul ce- rului si al pamintului, fiindcS gasind multe texte de acest fel in Lege si la profeti, ei declara ca eel care rostea astfel de cuvinte nu putea fi bun. Noi, insa, chiar din cauza nedumeririlor ce le-au ridicat ei cu pri- vire la : «nu ne duce pe noi in ispita», pentru care am si citat textele amintite ale Apostolului, trebuie sa chibzuim, daca gasim solutia demna de luat in seama, pentru acele nepotriviri. Eu sint de parere ca Dumnezeu este Cei ce indrumS fiecare suflet cugetator, finind seama de viafa lui vesnica : fiecare suflet isi are li- bertatea de alegere si ori ca se ridica din proprie initiativa spre bine pinS la culmea binelui, ori se coboara in diferite feluri de neglijenta pina la cutare sau cutare grad de decadere. Intrucit, insa, o vindecare rapida si prea scurta ii face pe unii sa subaprecieze bolile in care cazusera, socotindu-le foarte usor de tratat, incit curind dupa vindecare ei cad din nou in ele, pe buna dreptate va actiona Dumnezeu ia\a de ei, facindu-se ca uita cum creste intr-una rautatea lor, care se intinde pinS acolo incit pare de nevindecat. In fe- lul acesta, dupa ce au staruit numai in rautati, oamenii vor ajunge sa se sature de pacatul pe care-1 indragisera, scirbindu-se de el si, simtindu-i amaraciunea, vor uri ceea ce poftisera inainte si se vor putea insSna- tosi din nou, pretuind mai mult sanatatea sufleteasca, recistigata prin vindecare. A§a se rugau altadata oamenii de diferite neamuri, care s-au amestecat cu israelitii si care se tinguiau impreuna cu fiii lui Israel, zicind : «Cine ne va da noua carnea pe care o mincam in Egipt ? Caci ne aducem aminte de pestele pe care-1 mincam in Egipt fara sa-1 fi cumparat, de castravetji si de pepeni, de ceapa, de praz si de usturoi. 278 ORIGEN, SCRIERI ALESE Aeum, insa, viata noastra tinjeste, nimic nu mai este inaintea ochilor nostri dec it numai mana» 3 ". Iar ceva mai departe se spune : «Moise, insa, auzea cum plingea fiecare din familiile sale la usa cortului sau» 4o0 . Si pu|in dupa aceea Domnul vorbeste iarasi catre Moise : «Spune-i po- porului : sa va curatUi pentru ziua de miine si veti avea came, caci ati plins inaintea Domnului zicind : Cine ne va hrani cu carne ? Ca ne era bine in Egipt ; si va va da Domnul s& mincati si veti minca carne. $i ve{i minca nu numai o zi, nici numai doua sau cinci zile, nici numai zece sau douazeci de zile, ci o luna intreaga veti minca pina va va da pe nas si va ve\i scirbi de ea, pentru ca n-a|i avut incredere in Domnul, Care este intre voi, si v-afi plins inaintea Lui zicind : De ce am ie^it din Egipt ?» 4M . 14. S3 vedem, dar, daca am infafisat folositor aceasta istorisire pen- tru rezolvarea nedumeririi ridicate de cuvintele : «si nu ne duce in is- pita» 402 , si de vorbele apostolului 403 . «Strainii dintre ei incepusera sa-si arate poftele si sedeau cu ei si fiii lui Israel si plingeau to\i impreuna». E limpede : cita vreme nu a- veau ce poftisera, ei nu se puteau scirbi si nici nu puteau sa mai simta durerea. Dar Dumnezeu, Care e bun si iubitor de oameni, dindu-le ce doreau, n-a vrut sa le dea in asa chip ca sa mai persiste in ei dorinja. De aceea spune Scriptura sa nu manince numai o zi, caci in suflet le-ar fi rSmas mai departe aprinsa si inflacarata vechea pofta, daca ar fi pri- rnit carne numai pentru putin& vreme. Dar nici numai pentru doua zile nu le-a dat ceea ce au poftit, ci ca sa le provoace scirba, nu s-a multu- mit numai sa le promita, ci (pentru cine putea sa inteleaga) El parea chiar ca-i ameninfa ca «veti minca nu numai cinci zile si nici inca pe atitea si nici inca de doua ori pe atita, ci veti minca o luna intreaga carne, pina ce v3 va da pe nas, ca sa va scirbiti de carne imbolnavin- du-va de holera de pe urma carnii pe care o credeti atit de buna, ?i sa va piara pofta respingatoare si rusinoasa» m . Asa vS voi scoate din viata, fara sa mai aveti pofta ; si iesind in aceasta stare va veti putea curati de pofta si aducindu-va aminte prin cite suferinte v-ati scfipat de ea, sa va feriti sa mai cadeti intr-insa. Sau daca acest lucru s-ar mai in- timpla, va fi dupa lungi rastimpuri, cind nu va veti mai aduce aminte ce ati indurat pentru lacomia voastra. Daca, insa, nu aveti grija de 399. Num. 11, 4—6. 400. Num. 11, 10. 401. Num. 11, 18—20. 402. Mt. 6, 13. 403. Rom., 1, 23. 404. Num., 11, 19—20. DESPRE RUGACIUNE 279 voi si nu ascultaji cuvintul care va elibereaza de orice patimS, veti cSdea in nenorocire. In sfir^it, daca veti dori iarasi sa revenifi in lume, veti pofti sa vi se implineasca pentru a doua oara ceea ce doriti, dar, apoi, iarasi veti uri ceea ce afi dorit si va veti intoarce spre frumuse{ea si hrana ce- reasca, pe care le-ati nesocotit, nazuind spre rautati. 15. $i, iata, asa vor pati cei care «au schimbat slava lui Dumnezeu, celui nestricacios, intra asemanarea chipului omului celui stricacios si a] pasarilor si al celor cu patru picioare si al tiritoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pingS- reasca trupurile lor», pentru ca au dat unui trup neinsufletit si fara sim- tire numele Celui care da tuturor fiintelor rationale nu numai simtire, ci si simtire rationala, iar unora dintre ei chiar simtire si intelegere de- savirsita si deplina. $i pe buna dreptate sint parSsiti astfel de oameni de catre Dum- nezeu, Cel care a fost parasit de dinsii, fapt pentru care, la rindul lor, si ei vor fi «dati unor patimi de ocara» 4D5 , primind cu aceasta rasplata pentru ratacirea la care s-au dedat... Caci mai mare pedeapsa ii ajunge pentru ratacirea lor cind sint dati prada acelor «patimi de ocara», de- cit daca ar fi curatHi intr-un foe intelegator si aruncati in temnita «pina ce nu vor fi platit toate datoriile, pina la ultimul ban» 406 . Caci, cind «sint dati patimilor de ocara», nu se intina numai de patimi firesti, ci si de cele nefiresti, timpind pe om prin carne, ca si cum acesta n-ar mai avea nici suflet, nici minte, ci fiind in intregime numai carne. In foe, insS, si in temnita nu primesc rasplata pentru ratacire, ci doar o bine- facere prin curafirea de rautatea pacatelor. Asa se mintuiesc prietenii plficerilor de necuratiile si de singele de care fusesera intinati, fara sa se poata gindi cum ar putea scapa de pierzania lor : «Va spala Domnul necuratenia fiicelor Sionului si va curati singele din mijlocul lor prin du- hul dreptatii si prin duhul nimicirii» 407 . Caci El vine «ca focul topitorului si ca lesia nalbitorului», spalind si curatind pe cei care au nevoie de astfel de leacuri, pentru ca nu au gasit de bine sa cunoasca pe Dum- nezeu. $i daca se vor face de buna voie robii acestor placeri, atunci vor uri gindul rusinos, caci Dumnezeu nu voieste sa-i vina omului binele prin sila, ci de buna voie. $i fiindca au trait prea mult in rautate, unii de-abia si-au dat seama de uriciunea ei si se intorc de la ea ca de la o desarta fantoma a binelui. 405. Idei din Rom., 1, 26 ,?.u. 406. Mf. 5, 26. 407. Is., 4, 4. 260 ORIGEN, SCRIERI ALESE 16. Intreab5-te, oare pentru aceea «a invirtosat Dumnezeu inima Iui Faraon», pentru ca apoi sa poata zice ce a spus inainte de a fi in- virtosat: «Domnul este drept, dar eu si poporul meu sintem vinovati»? 408 . Se vede c& ea trebuie invirtosata si mai mult si sa indure si mai multe, pentru cS dacS ar fi incetat prea repede cu invirtosarea, ar dispre|ui-o ca un rau si ar merita sa se invirtoseze si mai mult. Daca, deci, nu in zadar se intinde la^ul pentru pasari, cum se spune in cartea Pildelor 409 , ci Dumnezeu ne duce drept in laf, dupa eel ce a spus : «Bagatu-ne-ai in cursa» 410 , si daca fara voia Tatalui nici cea mai mica din zburStoare, vrabia, nu cade in cursa (caci cea care cade in cursa cade fiindca nu s-a putut folosi bine de puterea aripilor care i s-au dat, pentru ca sa se urce in inaltime), atunci sa ne rugam ca sa nu savirsim nimic r§u pentru care am merita sS fim dusi in ispita, prin judecata dreapta a lui Dumnezeu. Caci ceea ce se intimpla oricui din cei lasati de Dumnezeu, dupa poftele inimilor lor, spre necuratie 411 si oricui s-a lasat prada patimilor, se vede ca aceia n-au avut pe Dumnezeu in constiintS, raminind in mintea lor fara judecata si facind cele ce nu se cuvine + 12 . 17. Despre folosul ispitelor spunem urmatoarele : calitatile pe care le-a primit sufletul nu le cunosc nici altii, nici chiar noi insine, ci numai Dumnezeu. Luam in schimb cunostinta de ele cind sintem pusi la ancer- cari si aceasta cu scopul ca sa nu ignorSm, ci pentru ca dupa ce ne cu- noastem sa ne vedem din proprie voint.a greselile si sa multumim pentru binele care ni se arata prin ispitire. Ca de aceea vin ispite, ca sa se va- deasca ce sintem si pentru ca sa se cunoasca ascunzisurile inimii noas- tre, lucru dovedit de ceea ce spune Domnul in car|ile Iov si Deutero- nom, care suna astfel : «Crezi tu ca mi-am facut de lucru cu tine in alt scop, decit sa te arati ca esti drept ?» 415 . Iar in Deuteronom este scris astfel : «Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana» 414 , apoi «te-a condus prin pustiu, unde sint serpi care musca si scorpioni si locuri fara de apa, ca sa cunoasca ce se ascunde in inima ta» 4l5 . 18. DacS voim sa ne amintim si din istorie, trebuie sa stim ca cre- dulitatea si cugetarea subreda a Evei nu s-au aratat de abia atunci cind, neascultind de Dumnezeu a ascultat de sarpe, ci a fost dovedita si mai 408. le?. 9, 27. 409. Pilde, 1, 17. 410. Ps., 65, 10. intocmit ca pasarile care nu s-au foloslt bine de instinctul pe care 1-au primit de la Dumnezeu, ci au cazut in la{ (— in puterea celui rau), tot a$a cadem §i noi in greutatea ispitelor daca nu ne ierim cu grija de rele. 411. Rom., 1, 24. 412. Rom., 1, 21. 413. Textul nu se intilne^te in Iov, doar ideea. 414. Deuf., 8, 3. 415. Deut., 8, 15. DESPRE RUGACIUNE 281 inainte, sarpele apropiindu-se de ea fiindca descoperise deodata cu slS- biciunea ei si istetimea ei 416 . Dar nici la Cain rautatea n-a inceput sa se manifeste cind si-a ucis fratele, caci inca mai inainte Dumnezeu eel cunoscator al inimilor «nu privise spre Cain si spre jertfele lui» 417 , ci rautatea lui a iesit la iveala cind 1-a ucis pe Abel. lar daca Noe n-ar fi baut din vinul pe care 1-a plantat si nu s-ar fi imbatat si nu s-ar fi dezvelit, nu s-ar fi dat pe fata indrazneala lui Ham si impietatea fata de tata si nici stima fratilor sai fata de eel care i-a procreat 418 . $i uneltirea lui Esau 419 impotriva lui Iacob pare sa fi avut de pretext rapirea bine- cuvint&rii. Insa, inainte de aceasta, ea avea radacini in sufletul sau pen- tru un desfrinat si un nelegiuit. $i stralucirea fecioriei lui Iosif 420 , care era astfel pregatiit ea sa nu fie cuprins de nici o pofta, n-am fi cunoseut-o daca nu s-ar fi indragostit de dinsul stapina sa. 19. lata de ce trebuie ca in vremurile care despart deodata cele doua feluri de ispitiri sa privim viitorul in fa|a si sa ne pregatim sa infrun- tam tot ce ni s-ar putea intimpla, pentru ca orice s-ar intimpla, sa nu fim dovedifi ca nepregStiti, ci sa ne aratam ca sintem inarmati cu cea mai mare acuratete. Iar ceea ce ne va lipsi din cauza slabieiunii omenesti, dupa ce vom fi facut totul ce depinde de noi, va desavirsi Dumnezeu, Care pentru cei ce-L iubesc toate le lucreaza spre bine 420 a , celor pe care-i stie mai dinainte cum se vor purta. XXX MINTUIREA DE CEL RAU TREBUIE CERUTA DUPA PILDA RABDARII LUI IOV 1. Mi se pare insa ca evanghelistul Luca, prin cuvintele : «Nu ne duce pe noi in ispita», a cuprins si sensul : «^i ne fereste de eel rau». $i este probabil ca ucenicului, care era mai avansat, Domnul i-a vorbit mai rezumativ, iar multimii, care are trebuinta de o invat&tnra mai deslusita, i-a vorbit mai pe larg. Dar Dumnezeu ne fereste de eel rau, nu atunci cind vrajmasul si ajutoarele lui nu ni se opun prin nici un siretlic, ci cind il infruntam, impotrivindu-ne barbateste ispitelor. 416. Fac, 3, 1. De o slabiciune la Eva, inainte de cadere, nu poate fi vorba. 417. Fac, 4, 5. Cele doua cazuri (Eva ?i Cain) nu sint identice. La Cain se ve- deau deja urmarile pacatului stramosesc, Kohlhofer, op. cit., p. 221. 418. Fac, 9, 20. 419. Fac, 27, 1. Dupa Evr. 12, 16 vina lui Esau nu poate fi taxata «curvie sau desfrinare», decit in sens de drspret al celor sfinte, prin vinderea dreptului de intii nascut. 420. Fac, 39, 7. 420 a. Expresia (ouvep-fet 6 Qkoz) trebuie luata In sens larg, nu de colaborare, ci de ajutorare din iubire. 282 ORIGEN, SCRIERI ALESB Asa intelegem cuvintele : «Multe sint necazurile drepjilor, dar din toate ii scapa El» 421 . Caci Dumnezeu ne scapa. de necazuri, nu in sensul ca le-ar opri sa vina peste noi, cu toate ca si Pavel zice : «In toate chi- purile patimim necaz» 422 , ci datorita faptului ca atunci cind sintem apa- safi, totusi noi nu sintem striviU datorita ajutorului dumnezeiesc. Ter- menul de «a fi in necaz» inseamna, dupa intelesul ebraic, ceva ce ni se intimpla fara voia noastra, iar termenul «strivit» se aplica atunci cind cineva, cu voie proprie, se lasa invins de apasare si cedeazS, rapus. De aceea bine zice Pavel : «In toate patimind necaz, dar nefiind striviti» 423 . Acelasi inteles cred ca il are si cuvintul din psalmi : «Pe cind eram in necaz m-ai desfatat» 424 , caci vioiciunea si voia buna in dispozitia noastra, de pe urma ajutorului si prezenfei Cuvintului lui Dumnezeu, care ne incurajeaza si ne mintuieste pe vreme de restriste, este intr-adevar o «desfatare». 2. Tot asa trebuie sa intelegem lucrurile si cind sintem mintuiti de eel rau. Dumnezeu 1-a mintuit pe Iov nu prin aceea ca nu i-ar fi dat dia- volului putere sa-1 puna la tot felul de incercari, ci pentru ca in toate necazurile prin care a trecut el n-a pacatuit in fata Domnului, ci s-a dovedit drept. Caci spunea diavolul : «Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu ? N-ai facut Tu gard in jurul lui si in jurul casei lui si in jural a tot ce este al lui, in toate parole si ai binecuvintat lucrul mii- nilor lui si turmele lui au umplut pamintul ? Dar ia intinde mina si atinge-te de tot ce este al lui, sa vedem daca nu te va blestema in fata» « 5 . Or, se stie ca diavolul a ramas de rusine pentru ca il defSimase pe Iov, care, desi a indurat aceste necazuri, nu a cirtit impotriva lui Dum- nezeu, cum spusese vrajmasul, ci, chiar si dupa ce a fost dat pe mina ispititorului, Iov a continuat sa laude mai departe pe Dumnezeu, mus- trind si pe femeia sa, care zicea : «blesteama pe Dumnezeu si mori !» 426 , dojenind-o cu cuvintele : «vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune. Ce ? Daca am primit de la Dumnezeu cele bune nu vom primi oare si pe cele rele ?» Diavolul a acuzat si a doua oara pe Iov, zicind catre Domnul : «Co- joc pentru cojoc ! c§ tot ce are omul da pentru via{a sa. Dar ia intinde-Ti mina si atinge-Te de osul si de carnea lui ! Sa vedem daca nu te va blestema in fat3!» 427 . Insa, invins de eroul virtutii, diavolul e dovedit 421. Ps., 33, 18. 422. 77 Cor., 4, 8. 423. // Cor., 4, 8. 424. Ps. 4, 1. 425. Iov, 1, 9 — 11. 426. Iov, 2, 9. 427. Iov, 2, 4—5. DESPRE RUGACIUNE 283 mincinos, caci desi Iov a suferit cele mai grozave chinuri, a ramas ne- clintit si n-a pacatuit intru nimic cu buzele inaintea lui Dumnezeu. Doua lupte a susfinut Iov si a iesit invingator, o a treia n-o mai incepe, caci trebuia sa fie pastrata lupta intreita pe seama Mintuitorului, precum este scris in cele trei Evanghelii, Mintuitorul intrupat ca om invingind in trei lupte pe eel potrivnic. 3. Dupa ce am cercetat amanunfit aceste lucruri si le-am cumpanit, ca sa putem cere cu intelegere lui Dumnezeu sa nu cadem in ispita, ci sa fim mintuiti de eel r§u, acum credem ca ne vom invrednici sa fim ascultati de El. S3-I cerem dar, daca sintem dusi in ispita, sa nu fim totusi dati mortii, iar daca sintem loviti de sage^ile aprinse ale diavo- lului, totusi sa nu luam foe. Sint arsi de ele toti cei ale caror inimi, dupa cum spune unul din cei 12 prooroci, ard ca vapaia focului 428 . Nu sint arsi insS cei care, datoritS pavSzei credintei, reusesc sa stinga sage- tile aprinse ale diavolului, caci intr-adevSr au in ei riuri de apa care curg pentru viaja de veci si care nu lasa sa prinda putere sagetile celui rau, ci le sting cu usurintS prin revarsarea cugetarilor dumneze- iesti si mintuitoare, care se intiparesc in sufletul celui induhovnicit prin contemplarea adevarului. X1X!X'I RECOMANDARI FORMALE : JINUTA FIZICA ilN TIMPUL RUGACIUNII ?I LOCUL SAVlR^IRII EI (MAI ALES BISERICA, UNDE SE REALIZEAZA ASTFEL COMUNIUNEA SFINJILOR) 1. Dupa acestea ni se pare ca nu e nepotrivit, pentru a incheia cu problema rugaciunii, sa tratam mai amanuntit si despre dispozifia su- fleteasca si tinuta pe care trebuie s-o avem cind ne rugam, despre locul unde trebuie sa ne rugam, despre directia in care trebuie sa privim si (intrucit imprejurarile permit) despre timpul potrivit si ales pentru ru- gaciune, precum si despre alte multe probleme asemanatoare. Cit priveste dispozitia, ea se refer a la suflet, iar tinuta, la trup. Spune doar Pavel, precum am aratat mai sus, descriind dispozitia, ca trebuie sa ne rugam fSra minie si fara cearta, iar pentru tinuta, sa ri- dicam miini cuviincioase 429 , ceea ce se pare sa fie luat din psalmi unde este (scris) : «ridicarea miinilor mele, jertfa de seara» 43 °. 428. Os., 7, 6. Un adevarat cuptor incins este sufletul cazut prada patimilor. Ori- gen se exprimS in mod viu, existentialist. Asa o va face si Sfintul loan Hrisostomul : pocainta — topitoarea chinurilor (Cuvintari despre pociin{a). 429. / Tim., 2, 8. 430. Ps. 141, 2. 284 ORIGEN, SCRIERI ALESE Si tot asa in legatura cu locul : «Vreau ca barbafii sa se roage in tot locul» 45 \ iar cu privire la orientarea privirii, se spune in cartea In- telepciunii lui Solomon : «Sa se infeleaga ca trebuie sa minecam si sa-Ti multumim mai inainte de rasaritul soarelui si sa privim spre inal- tarea Soarelui luminii» 432 . 2. Cred ca cine are sa vina la rugaciune, daca se reculege putin si se pregateste, atunci va fi mai cu grija si mai concentrat pe toata du- rata rugaciunii. Daca am alungat orice ispitire si orice tulburare a gin- durilor, daca ne-am adus aminte dupa cit e posibil de maret,ia momen- tului care se apropie, daca sintem constienfi ca e lucru nesimtit sa ne apropiem de Dumnezeu cu lene, cu nepasare si oarecum cu dispret, si daca am indepartat toate preocuparile straine, ei bine, numai asa sa ve- nim la rugaciune, intinzind oarecum sufletul inaintea miinilor si ridi- cind spre Dumnezeu cugetul si, inainte de a ne ridica de jos, sa inaltam inima, asezind-o in fata Stapinului a toate, farS sa mai pastram nici o amintire a celor care ne-au nedreptatit, asa cum vrem ca nici Dum- nezeu sa nu-si aminteasca de cite am pacatuit impotriva Lui si a altora din cei mai apropiati, sau de cite mai sintem constienti ca le-am facut impotriva bunului simt. Nu trebuie sa ne indoim ca din nenumaratele pozitii ale trupului nostru la rugaciune, cea cu intinderea miinilor si ridicarea ochilor este de preferat inainte de toate, caci trupul aduce astfel imaginea insusiri- lor care se potrivesc mai bine sufletului la rugaciune. Zicem acest lucru daca nu exista alte imprejurari care le-ar infirma. Caci, in anumite imprejurari, este cuvenit sa ne rugam si sezind, de pilda din cauza unei boli de picioare, care nu poate fi trecuta cu ve- derea, sau chiar zacind din cauza unei febre sau a altor slabiciuni de acest fel. Alteori, din cauza imprejurarilor, cind, de exemplu, navigam sau afacerile nu ingaduie sa ne retragem si sa facem rugaciunea cuve- nita, atunci ne putem ruga si fara sa dam de in^eles ca facem aceasta. 3. Atunci cind vrem sa ne invinovatim de propriile pacate inaintea lui Dumnezeu trebuie sa plecam genunchii si sa ne rugam pentru a ne izbavi de ele si pentru iertarea lor. Aceasta atitudine e simbolul omu- lui care se smereste si se supune, cum spune Sfintul Pavel : «Pentru 431. / Tim., 2, 8. 432. Inf. Sol. 16, 28. Mana trebuia culeasa inainte de rasaritul soarelui. A?a a ramas in tradifia iudaica obiceiul de a face rugacjuni inainte de a se face ziua, iar in viafa crestina se continua aceasta traditie prin utrenie. In legatura cu ridicarea miinilor sa nu uitara ca si paginii aveau acest obicei (Aristotel, De mundo 6), iar despre crestini, Tertulian scria pe la anii 197 acelasi lucru (Apolog. c. 30), desigur ca un simbol al ridicarii sufletului spre Dumnezeu. DESPRE RUGACIUNE 285 aceea imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hris- tos, de la care isi trage numele orice neam si in cer si pe pamint» 433 . Plecarea duhovniceasca a genunchilor e numita asa pentru ca toate se pleacS inaintea lui Dumnezeu, in numele lui Iisus, si orice exists se supune Lui. Apostolul pare sa arate acest lucru in cuvintele : «Ca in numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, al celor ceresti si al celor pamintesti si al celor de dedesubt» 434 . Nu trebuie sa presupunem ca trupul fiintelor ceresti ar fi astfel alcStuit ca sa aiba si genunchi, caci au dovedit cei care s-au ocupat temeinic de aceasta ca trupurile lor sint in forma de sfera, iar cine nu voieste sa admits aceasta, acela, dacS nu se impotriveste cu nerusinare ratiunii, va admite ca fiecare mSdular isi are scopul lui, pentru ca sa nu fi facut ceva zadarnic Dumnezeu, dind gres din douS parti : dacS spune ca madularele trupului au fost date fSra rost fiintelor ceresti, in orice caz nu pentru a-si implini un anumit scop, ori daca spune cS in- testinele si matul rect implinesc functiunile lor pinS si la fiintele ceresti. La nebunie deplinS ajungi dacS gindesti cS la fiintele ceresti numai for- mele din afara sint asemanatoare cu ale omului (ca la statui), insS nu si cele interioare. Acestea am vrut sa le spun in legStura cu versetul pa- ulin «in numele lui Iisus tot genunchiul sa se piece, al celor ceresti si al celor pSmintesti si al celor de dedesubt» 435 . $i lucru asemSnator este scris si la profetul : «Inaintea Mea tot genunchiul sS va pleca» 436 . 4. Cit despre loc, trebuie stiut cS orice loc este potrivit pentru ru- gaciune, pentru cine se roaga cum se cuvine. «In orice loc, zice Dom- nul, Imi aduceti jertfe de tSmiie» 437 si «vreau ca barbatii sa se roage in tot locul» 43S . Pentru ca fiecare sa-si savirseasca rugaciunea in liniste si fSra sa fie tulburat, fiecare poate avea un loc anumit si ales in pro- pria lui casS, dacS este posibil, locul eel mai de frunte, ca sS zicem asa, si acolo sS ne rugam, fScind pe linga o cercetare generals si o apreciere dacS la locul rinduit pentru rugaciune nu s-a savirsit vreo nelegiuire si nu s-a facut ceva impotriva judecStii sanStoase. Caci daca a facut aceasta, el s-a adus, oarecum, nu numai pe sine, ci si locul rugS- 433. EL, 3, 11-15. 434. Filip. 2, 10. Se ?tie ca Platon, Aristotel ?i stoicii credeau ca lumea ?i fiin- tele ceresti au forme sferice. Intre fiintele ceresti Apostolul a numarat desigur pe In- geri §i pe sfintii din cer. Origen s-a gindit numai la corpurile ceresti. In scrisoarea catre patriarhul Mina, imparatul Iustinian a acuzat pe Origen ca el ar fi atribuit forma sferica si trupurilor sfintilor dupa Inviere. Or, Origen n-a vorbit aici decit de corpuri ceresti, nu omenesti. 435. Filip. 2, 10. 436. Is., 45, 23. 437. Mi., 1, U. 438. / Tim., 2, 8. ORIGEN, SCRIERI ALESE ciunii sale intr-o astfel de stare, incit privirea lui Dumnezeu se in- toarce de acolo. Cercetind insa, mai departe, problema locului, trebuie s5 spun des- pre el si ceva ce ar parea poate grav, dar totusi, la o examinare mai amanuntita, poate nu e fara insemnatate. E vorba deci, daca-i cuviincios si corect sa te adresezi lui Dumne- zeu intr-o incapere in oare are loc lucrarea carnii, nu cea interzisa, ci cea automata de cuvintul Apostolului «dupa ingaduinta, nu dupa poruncS» ' l39 . Pentru ca daca nu este cu putintS sa stSm la rugaciune In mod cuvenit, daca cineva nu se deda la ea decit dupa ingaduinta, iar nu dupa porunca, pentru un timp, atunci trebuie de chibzuit si cu privire la loc, daca este potrivit. 5. Ca loc de rugSciune e placut si folositor sa fie ales acela In care se aduna credinciosii, unde si puterile ingeresti sint de fata la aduna- rile credinciosilor si unde e de fata insasi puterea Domnului si Mintu- itorului nostra si pe linga aceasta si duhul sfintilor, si cred ca si al celor mai de demult adormiti, precum si, desigur, al acelora care mai sint inca in viata, desi nu este usor de aratat in ce fel. Despre ingeri, iata ce trebuie spus. Daca «ingerul Domnului va strajui imprejurul ce- lor ce se tern de El si-i va izbavi pe ei» si daca si Iacob graieste ade- varul nu numai de dinsul, ci si de toti care sint devotati lui Dumne- zeu, zicind : «Ingerul care m-a izbavit pe mine de tot raul» 44 °, atunci e probabil ca in timp ce se aduna mai multi, cu rinduiala, spre marirea lui Hristos, ingerul pazitor al fiecaruia sa umble in jurul celor ce se tem de Dumnezeu, fiind alaturi de omul incredintat spre paza si indru- mare in asa fel incit la adunarea celor sfinti va fi o indoita adunare : una a oamenilor si alta a ingerilor. $i daca Rafael a spus ca «ducea po- menirea rugaciunii» atit pentru Tobit, cit si pentru Sara, care a devenit nora lui prin casatoria cu Tobie 441 , ce sa mai spunem cind mai multi se aduna cu acelasi gind, cu aceeasi parere si fac un singur trup in Hristos ? 442 Despre puterea Domnului, lucratoare prin Biserica, Pavel spune : «adunindu-va voi si duhul meu, cu puterea Domnului Hristos» 4!3 , ceea 499. / Cor., 7, 6. Textul ambelor manuscrise are expresia jcapavojxou, ceea ce vrea sa spuria ca nu-i indicata rugaciunea intr-un loc in care are loc contact conjugal. 440. Ps., 33, 7 ; Fac, 48, 16. 441. Tob., 12, 12. 442. Ro.il., 12, 5. 443. / Ccr. 5, 4. Forma ideala de adunare la rugaciunea crestineasca este cea din Biserica, despre care Origen spune ca : «puterea Domnului e lucratoare prin Bise- rica». §i intre afirmatiile lui cele privitoare la prezenta in Biserica deodata cu cres- tinii — a Mintuitorului, a ingerilor si sfintilor ca si a celor mor{i, ramin intre cele DESPRE RUGACIUNE 287 ce inseamna ca puterea Domnului nu este numai la efeseni, ci si la corinteni. $i daca, ipe cind era inca imbrScat in trup, Pavel credea ca poate sa lucreze cu duhul si in Corint, atunci nu trebuie pierduta na- dejdea ca si cei fericiti, dupa ce au iesit din trupurile lor, se grabesc, cu duhul, la adun&rile Bisericii, mai degraba decit unul care este inca in trup. De aceea nu trebuie sa se atribuie prea putina insemnatate ru- g&ciunilor din aceste biserici, fiindca ele cuprind ceva exceptional pen- tru eel care vine acolo in mod cuviincios. 6. Precum, insa, puterea lui Iisus si duhul lui Pavel si al celor ase- menea lui, ca si ingerii care inconjoara pe fiecare din cei sfinti, se adunS si se apropie de cei care se intrunesc dupa cuviinta, tot asa, daca ci- neva nu s-a invrednicit sa aiba un inger sfint, trebuie sa fie cu grija ca sa nu cada in mina unui slujitor al diavolului in urma pacatelor si a faradelegilor sale. CSci un astfel de om {chiar daca sint putini ca dinsul) nu va scapa multa vreme de buna paza a ingerilor, care slu- jesc voinjei dumnezeiesti in cirmuirea Bisericii si care aduc la cunos- tinta multimea greselilor unui astfel de om. Iar daca astfel de crestini devin tot mai numerosi, asemanindu-se gruparilor omenesti dedicate pre- ocuparilor trupesti, atunci Dumnezeu nu va mai veghea asupra lor. Des- pre aceasta ne vorbeste si proorocul Isaia, care spune : «Cind ridica^i miinile voastre catre Mine, Eu imi intorc ochii aiurea si cind inmul- titi rugaciunile voastre, nu le ascult» 444 . CSci, in locul mai sus amintitei intruniri duble — de oameni sfinti si ingeri fericiti — se iveste poate din nou o dubla intrunire de oameni nelegiuiti si de ingeri rai, iar despre intrunirea de acest fel ingerii sfinti si oamenii cucernici ar putea spune : «Nu ma asez in adunarea celor ce viclenesc si cu calcatorii de lege nu voi intra. Urit-am adunarea ce- lor vicleni si cu cei necredinciosi nu voi sedea» 445 . 7. De aceea cred cS cei care si-au inmultit pacatele in Ierusalim si in intreaga Iudee au ajuns sub stapinirea dusmanilor, fiindca popoarele care au parasit legea au fost si ele parasite de Dumnezeu si de ingerii pazitori si de sfinfii care le-ar fi putut mintui. In chipul acesta adunari intregi cad, adeseori, sub greutatea ispitelor, pentru ca «sa li se ia si ceea ce li se pare ca au», uscindu-se si ei ca si smochinul blestemat si smuls din radacina, fiindca nu i-a dat rod lui Iisus si pierzind si puti- nul din puterea datatoare de viata a credintei. mai plenare afirmari ale Bisericii istorice si harice. Oamenii au cite un inger bun §i unul rau, zice Origen. In scopul acesta Origen citeaza si scrierea lui Herma, Pastorul. Pe larg despre rolul ingerilor trateaza Origen in multe alte scrieri, indeosebi in De Principiis III, 2, 4 etc. 444. Is., 1, 15. 445. PS., 25, 2-5. 288 ORIGEN, SCRIERI ALESE Acestea mi s-au parut necesare sa le spun in legatura cu locul pentru rugaciune, aratind ca locul eel mai potrivit pentru rugaciune este acela unde se aduna sfintii, in Biserica. XXXII DESPRE ORIENTAREA SPRE RASARIT 1. Despre directia in care trebuie sa privim cind ne rugam n-as avea de spus decit citeva cuvinte. Intrucit exista patru puncte cardinale : miazanoapte, miazSzi, apus si rasarit, cine nu va recunoaste indata ca rasaritul ne arata ceea ce trebuie sa cerem si ca intr-acolo trebuie sa ne indreptam, in semn ca sufletul priveste spre rasaritul adevaratei lu- mini ? 445 a Daca, insa, cineva ar prefera sa faca rugaciunea inspre deschiza- tura usii, indiferent in ce parte ar fi orientate usile, spunind ca pri- vind spre cer e mai atragator decit sa privesti spre ziduri, daca din intimplare deschizatura nu este inspre rasarit, atunci trebuie raspuns ca oamenii sint liberi sa-si orienteze casele cum vor, intr-o direc|ie sau alta, insa ca rasaritul este, din fire, de preferat celorlalte direc^ii. Iar daca cineva doreste sa se roage in cimp deschis, de ce se va ruga, dupa aceasta argumentare, mai curind inspre rasarit decit spre apus ? Iar daca in mod rational este de preferat rasaritul, de ce sa n-o facem pretutindeni la fel ? Dar despre aceasta atita. X1XSXHI DESPRE PARTILE UNEI RUGACHUNI 1. Cred ca dupa ce voi mai vorbi despre partile rugaciunii, pot sa inchei tratatul. Dupa cum mi se pare, se pot deosebi patru parti, pe care le-am aflat imprastiate in Scriptura si dupa fiecare din acestea se poate alcatui o rugaciune completa. lata care sint aceste parti. La inceput, si ca o introducere in rugaciune, trebuie sa se exprime o preamarire a lui Dumnezeu prin Hristos, Care se proslaveste im- preuna intru Duhul Sfint, Care e laudat si El deopotriva. Dupa aceea, trebuie sa aduca fiecare multumiri comune pentru binefacerile care pri- vesc pe toti oamenii si pentru acelea pe care le-a primit fiecare de la 445 a. Despre orientarea spre rasarit (Zah., 3, 8 ; Lc, 1, 78) vorbesc multi apo- logeti (Tertulian, Apolog., 61 ; Const. Apost., II, 57 ; Clem. Alex., Strom., VII, 7, 43 etc.). Insusi Origen aminteste in alte scrieri ale sale. Asa in Omil. la Num. 5, 1. Spre rasarit se vor aseza altarele. DESPRE RUGACIUNE 289 Dumnezeu. Dupa multumire trebuie sa ne rugam cu cainta, recunoscin- du-ne vinova|i in fata lui Dumnezeu de propriile noastre pacate si ce- rind, mai intii, vindecarea de pornirea care duce la pacat si apoi sa ce- rem iertare pentru greselile din trecut. Dupa marturisire, al patrulea punct cred ca este sa cerem bunuri mari si ceresti, atit particulare cit si obstesti, atit ipentru cei mai de aproape, cit si pentru prieteni. La sfirsit, rugaciunea trebuie sa se incheie cu o preamarire adusa lui Dum- nezeu, prin Hristos, in Duhul Sfint. 2. Precum am spus mai inainte, aceste patru parti le-am aflat im- prastiate ici si colo in Scripturi. Preamarirea o gasim in psalmul 103 : eDoamne, Dumnezeule, maritu-Te-ai foarte ! Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat : Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina; Cel ce ai intins cerul ca un cort ; Cel ce acoperi cu ape 446 cele mai de deasupra ale lui ; Cel ce pui norii suirea Ta ; Cel ce umbli peste ari- pile vinturilor 447 ; Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foe ; Cel ce ai intemeiat pamintul pe intarirea lui si nu se va clatina in veacul veacului. Adincul ca o haina este imbracamintea lui, peste mun^i vor sta ape. De cercetarea Ta vor fugi, de glasul Tau se vor infricosa» 448 . Cea mai mare parte a acestor psalmi cuprind o preamarire a Ta- talui. Oricine poate sa-si culeaga mai multe exemple si sa vada cit de des e dezvoltata in Scriptura preamarirea lui Dumnezeu. 3. Tar ca exemplu pentru multumire, putem folosi textul din Cartea a doua a Regilor, unde, dupa fagaduintele facute de Natan, David ra- mine uimit de darurile lui Dumnezeu, mulfumind pentru ele cu urma- toarele cuvinte : «Cine sint eu, Doamne Dumnezeul meu, ce este casa mea de m-ai marit asa ? ...si ai mai vestit incS si de viitorul casei robului Tau ! Este oare acesta, lucru omenesc, Doamne, Dumnezeul meu ? $i ce mai poate sa-Ti spuna David ? Tu stii pe robul Tau, Doamne, Dumnezeule. Pentru cuvintul Tau si dupa inima Ta faci aceasta, descoperind toata maretia aceasta robului Tau», ca sa Te mareasca pe Tine, Doamne, Sta- pinul meu 449 . 4. Iar ca exemplu pentru marturisirea vinovatiei : «Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele de la fata nebuniei mele. Chinuitu-m-am si m-am girbovit, toata ziua mihnindu-ma umblam» 450 . 446. Fac, 1, 7. 447. Ps., 103, 4. 448. Ps., 103, 1-8. 449. II Regi 7, 18— 2i 450. Ps., 37, 5—6. 19 — Origen, Scrieri alese II 290 ORIGEN, SCRIERI ALESE Iar ca exemplu pentru cereri avem psalmul 27 : «Sa nu tragi cu cei pacatosi sufletul meu §i cu cei ce lucreaza nedreptate sa nu ma dai pierzariiw 4M . Consideram ca este potrivit, dupa ce am inceput cu preamarire, sa incheiem de asemenea tot cu o cintare de preamarire, cintind si prea- marind pe Tatal a toata lumea prin Iisus Hristos, in Duhul Sfint, Caruia se cuvine marire vesnicS. XXXIV C O N C L U Z I I Pe cit mi-a stat in putere, frajilor prea zeiosi si prietenilor prea iubiti in credinta, Ambrozie si Tatiana 452 , am cercetat problema ruga- ciunii, indeosebi a rugaciunii cuprinse in Evanghelii, asa cum o avem mai ales la Matei 453 . Daca ve{i «tinde mereu spre cele dinainte si ve^i uita de cele ce sint in urma», si daca va ve|i ruga si pentru mine, na- dajduiesc sa pot imbratisa, in legatura cu toate aceste probleme, ade- varuri si cugetari si mai adinci si mai dumnezeiesti pe care rni le va da Dumnezeu si sa pot exipune si alta data despre rugaciune cu si mai mult avint, mai multa inalfare si patrundere. Deocamdata insa, primiti aceasta carte de ingaduinfa. 451. Ps., 27, 3. 452. Frati in Hristos. 453. E vorba despre rugaciunea Tatal nostru. FILOCALIA STUDIU INTRODUCTIV Reusind, dupd o muncd migaloasa de 50 de am, sd publice, in baza a 11 variante manuscrise, edifia crltica a «Filocaliei», Arm. Robinson afirma, pe bund dreptate, ca aceastd lucrare de compilatie fdcutd de Siinpi Vasile eel Mare si Grigorie Teologul din opeiele lui Origen s-a dovedit cu atit mai Iolositoare cu cit, in urma nimicirii aproape integra- te a lucrdrilor marelui scriitor alexandrin, foarte pufine slnt scrierile care ni s-au pdstrat in original (intre ele si tratatul Despre rugaciune pe care-1 publicdm in acest volum, precum si tratatul Contra lui Celsus, acesta din urma pdstrat Intr-un singur manuscris datind din secolul Xlll si aflat azi in Biblioteca din Vatican). De aceea, colectia filocalicd rea- lizatd de cei doi mari paring capadocieni s-a dovedit o excelentd in- troducere pentru studierea teologiei lui Origen. Multe din cele mai bune cugetdri ale lui slnt prezentate aid, Hind aranjate in 27 de capitole diferite. In plus, avem in ea aprecierea a doi din cei mai seriosi intelec- tuali ai veacului, care s-a idcut imediat dupd moartea scriitorului. T e x t u 1. Dupd cum reiese din studiul introductiv si din aparatul critic al edifiei lui Robinson, «Filocalia» a circulat mult, iar istoria manu- scriselor ei ne duce la concluzii din cele mai interesante, atit in ce pri- veste reacfia patristicd fafd de problema origenistd, cit mai ales in ce priveste importanfa exceptional pe care a avut-o in decursul timpului cugetarea pnevmatologicd a lui Origen asupra intregii literaturi crea- tine. Evlavia si patosul cu adevdrat crestinesti, cu care a urmdrit el cele mai variate probleme de doctrind teologicd, dar mai ales de tdlmacire biblicd si de zidire sufleteascd, se pot constata si din capitolele Filoca- liei lui Origen. Nu e locul s-o spunem aici. Cele mai multe din temele de teologie asceticd si contemplativd dm epoca clasicd patristicd isi afld prima lor iormulare (chiar dacd une- ori ea merge pe muche de cufit) in scrisul lui Origen. Dintre manuscrisele de baza ale edifiei lui Robinson, primul loc il ocupd Venetus gr. 47 datind din sec. XI, lost in proprietatea marelui umanist care a lost mitropolitul Visarion al Niceii, viitorul cardinal ft 1475). Spre deosebire de alte variante, acest manuscris e singurul care 294 ORIGEN, SCRIERI ALESE prezinta continuitate de 7a inceput pind 7a sfirsit, pe cind celelalte au intreruperi, mutildri sau plusuri. Pe margini, acest manusciis are glose, mai ales la paginile contr over sate. O astfel de notita interesantd aduce lumind si asupra altui punct. In capitolul I, 18 (la pagina 25 dupd edifia Robinson), unde se afirmd cd unele pasaje din Slinta Scripture! nu pot fi interpretate In sens literal, Hind vorba de tpafsXacpoS (o combinatie monstruoasd din lap si cerb) despre care Origen spune cd, desi era din- tre animalele «curate» recomandate de Moise (Deut. 14, 5) «esre un ani- mal inexistent», copistul fine sd noteze pe margine : «Noi am vdzuf. o dafd un •zp^eld^oz venind din Tracia spre palatul Cezarului Bardas». Se stie cine a fost acest mare demnitar bizantin, care era atotputernic intre anii 862 — 866 in Bizani. «Prologul» cuprinzind a/irma|ia cd «Filo- calia» a lost redactatd de Slintii Vasile si Grigorie, precum si scrisoarea acestuia din urmd catre Teodor de Tiana, dar mai ales titlurile sau cu- prinsul capitolelor si ohservafia cd, dupd ce a iesit din mlna slintilor Vasile si Grigorie, «Filocalia» a iost interpolatd cu pasaje discutabile din punct de vedere doctrinar, dau drept editorului sd afirme cd aceastd lucrare a lui Origen era de mult cunoscutd, iar acum, m secolul XI, ea a lost copiatd din nou, intrucit textul ei era Invechit (-aXaiota-cv) cTaa). Al doilea codice luat de baza de catre editor c Patmiacus graecus 270, care provine din sec. X. Desi c mutilat, cu prescurtdri si cu destule lipsuri, totusi, pe baza faptului cd in pasajele din tratatul Impotriva lui Celsus, pe care 7e reproduc amindoud manuscrisele, se observd cam acelasi fel de stil si de expresii, editorul conchide cd, desi din doud la~ milii deosebite, cele doud manuscrise au acelasi cuprins si asigurd ast- fel autenticitatea Filocaliei. Poate singura deosebire dintre ele, In afard de lipsuri, care-s mai mult de ordin stilistic si gramatical — esfe laptul cd in Patmiacus 270 nu apar acuzafiile la adresa lui Origen, desi in toatd lucrarea se resimte structura dubld de «feze» si «antiteze». Am amintit cd lucrarea Impotriva lui Celsus s-a pdstrat intr-un singur manuscris «Vaf. gr. 386» din sec. XIII, in care se observd (la tinea primei cdrfi) cd «a fost copiatd din cdrfile lui Origen». Redaclia lui Vat. gr. 386 a lost copiatd In 1340 de Paris Suppl. 616 de catre Luca Monahul pentru impdrctui Andronic III Paleologul, iar dupd aceastd copie s-au reprodus, in secolele XIV — XV7, o serie intreagd de alte manuscrise. Comparind pasajele comune care apar atit in Filocalia cit si in Impo- triva lui Celsus, deducem cd Vasi7e ce7 Mare si Grigorie Teologul n-a- veau de ce-si face scrupule pe motive de acurate(e doctrinald, intrucit in aceste pasaje comune se dezbat probleme generale privind superiori- tatea conceptiei crestine ta\d de conceptiile filosoiice si religioase an- FILOCALIA tice si, in mod special, inspirafia Siintei Sciipturi si invdfatura despre libertatea voinfei omenesti. Cel pupn penhu capitolul I din Filocalie, textul acesteia e mai pufin corect decit eel din Combaterea lui Celsus. Editoiul a avut in vedere si citeva fragmente pdstrate In Catene, dintie care cea mai valoroasa variants ne-o pastreaza Monac. gr. 412, din secolul XII, cupiinzind texte din Comentariile la Romani. Dupa cita- tiile prezentate, editoiul conchide cfi prototipul catenelor folosite aid uTcd pind in sec. X, dar e independent de al celoi doud vaiiante de baza ale Filocaliei. In ce priveste textele pdstrate in traducerile lui Rufin, unde se stie ca s-au Idcut omisiuni intentionate spre a salva ortodoxia lui Oiigen, uneori traducerea Hind mai mult o «parafrazd» (exceptind pasajele din De Principiis cartea IV, unde omisiunile sint mai reduse), pasajele din omilii sau din comentarii culese in Filocalie par de-a dreptul «prescurta- te» pentru «un anumit spatiu», «rezumate» chiar, tiind reduse uneori la jumdtate fa\d de textele respective comentate in traducerea latino, a lui Rulin. Asa se prezintd lucrurile cu extrasele privind comentarii la texte din Levitic, Iosua, Cintarea Cintdrilor, Romani si I Corinteni, pe care le intilnim aici. O situafie deosebitd prezintd extrasele din Eusebiu de Cezareea in capitolul XXIV intitulat «Despre materie», «cd ea nu-i tdrd inceput si nici nu-i cauzd a relelor». In realitate, mare parte din acest capitol re- produce un lung pasaj din Dialogul despre inviere al Sfintului Metodiu din Olimp, in care doi vorbitori se contrazic unul pe altul, un valfenfi- nian) $i un ort(odox). In Istoria sa (V, 21), Eusebiu vorbeste despre un Maxim care discuta «despre materie» §/ «despre originea raului». Cri- tica de azi admite ca Eusebiu va fi contundat pe acest Maxim cu Meto- diu, a cdrui opera aparuse pe la anul 270, asa incit, dupa 40 de ani, con- iuzia lui poate fi explicabild. S-a mai pdstrat si un alt fragment «al lui Adamantius» (in text la pag. 225, precum se stie, un pseudonim pentru Origen), fragment pdstrat in traducere latind la Rufin. Pasajul existd si in traducere slava. De aceea editorul afirmd ca nu vede motive pentru care sa nu admitd originalitatea sholiilor «eusebiene» si incadrarea lor in colecfia «Filocaliei». Acelasi lucru si in ce priveste «extrasul clementin» din capitolul XXIII (pag. 210 — 212 in original) care pare a fi fost citat de Origen din Recunoasterile lui Clement Romanul. In traducerea lui Ruiin el se aila in cartea IX. Cuprinsul. Antologia de scrieri origeniste a Filocaliei este, in genul ei, o lucrare unicd. Intilnim aici cele mai variate si razle\e pasaje 296 ORIGEN, SCRIERI ALESE din comentariile savante ori din omiliile iedactate in stil mai simplu ale marelui exeget alexandrin. Astfel, din Comentariile in 13 cdrfi la Cartea Facerii (lucrare pierdutd cu totul) ni se infdfiseazd aid 3 iragmente, din care eel dintii (cap. XIV, in edifia Robinson la paginile 67 — 70) atrage atenfia asupra datoriei de a cunoaste formele gramaticale si legile de cugetare logicd pentru a putea interpreta cored textele biblice. Al doi- lea si al treilea (cap. XXIII, in original la pag. 187—198, 202—210) con- fin o combatere temeinicd a credinfelor desarte in legdturd cu astrele sau stelele care aduc noroc. Din omilile la Cartea Ie?irii s-a pdstrat aid un lung pasaj (cap. XXVII, in original la paginile 241 — 255J, in care se combate credinfa in destin si se resping obiecfiunile celor care nu pot infelege «invirto- sarea inimii lui Faraon», precum nici rostul suferinfei omului drept. De fapt, pasa Jul respectiv se incadreazd in grupul celor vizafi de critica aderenfilor filosoiiei epicureice, care tdgdduiau existenfa oricdrei li- bertdti a voinfei omenesti, precum si rolul Providenfei dumnezeiesti in viafa lumii. Din omilile la Cartea lui Iosua (in capitolul XII, pag. 62 — 64) Filo- calia refine aid un minunat pasaj privitor la acfiunea reconfortantd si ziditoare de sullet pe care o aduce simpla recitare a cuvintelor biblice, chiar si atunci cind sensul lor nu este de la inceput infeles pe de-an- tregul. Din comentariile la Cartea Psalmilor (despre care avem iniormafii cd Origen a scris o lucrare in 46 cdrfi, din care abia s-au pdstrat irag- mente marunte in Catene), compilatorii Filocaliei au ales patru pasaje diierite, in legdturd cu psalmii 1, 4 si 50 (in capitolele I, II si XXVI), dezbdtind mai ales probleme de ermineuticd biblicd, dar Mmurind in acelasi timp si fiinfa binelui moral, care nu sta atita in placere si bund- stare, ci mai ales in bundtate si jertid. Semnificative pasaje au lost alese din omiliile la Ieremia, Osea si Cintarea Cintdrilor, iireste toate inexistente, nici mdcar in traducere latind. Unele din ele abordeazd probleme de filologie biblicd (in cap. VIII). FragmentuI din omilia a 39-a la Ieremia pune inaintea crestinului modelul ideal al unui botanist sau iarmacist care stie sd adune plante de leac pentru combaterea oricdrei boli, iar fiindca Origen a lost un mare moralist si teolog contemplativ, leacurile diierite adunate din Biblie au scopul de a lecui bolile sufletesti. La loc de cinste se situeazd pasajele din Noul Testament (Matei, loan, Faptele Apostolilor), dar mai ales pasajele mai lungi din Comenta- rul la Romani, in capitolele IV, V, VI, VII, IX si XXV. Dintre proble- FILOCALIA 297 mele tratate aici sint : mai ales rolul voinfei omenesti in lucrarea de mintuire, combaterea predestinaliei , precum si temele preferate ale lui Oiigen, cele trei interpretari (dupa literd, dupa suilet si dupa duh), ca si categoriile de credinciosi caie corespund acestor clase. Desigur ca in calitatea lui de prim mare indrumdtor in stiinfele bi- blice, dintre operele lui Origen nu puteau ti uitate in aceasta antologie pasajele din cele mai extinse lucrari ale lui, Despre principii si Contra lui Celsus. Din cea dintii au tost selectate doua capitole apreciabile (HI, 1 si IV, 1 — 3) privind inspirapa Siintei Scripturi si ielul cum trebuie ea cititd si tdlmdcita (aici in capitolul I), precum si despre libertatea voii omenesti, iar din a doua, raspuns la obiecfiunile iilosoiilor pagini la adresa credintei crestine, pe care o vedeau infer ioard scolilor filoso- tice antice, iar pe credinciosii Bisericii ii socoteau apartinind claselor celor mai de jos, insasi persoana lui Hristos si invatdtura Lui Hind apre- ciate de ei ca pline de contradicfii si plagiate. Fata de toate acestea, fo- losind datele Siintei Scripturi, cit si mdrturiile luate din Platon, din Aris- totel si din al\i cugetdtori vechi, Origen reuseste sd puna in lumind super ioritatea indiscutabila a doctrinei si moralitatii crestine. Caci, asa cum spune in scrisoarea adresatd unui iost elev al sdu, Grigorie, scrisoare pe care o includem in aceasta colecfie (capitolul XIII), un crestin adevdrat trebuie sd scoatd tot iolosul posibil din disci- plined culturii profane, dar mai presus de toate el ^trebuie sd cultive cunoasterea temeinicd a Sfintelor Scripturi, iar ca sd le infeleagd bine si pe acestea trebuie sd caute inainte de toate rugdciunea». In \acest duh al rugaciunii $i al modestiei trebuie socotite ca iolo- sitoare si ziditoare de suflet toate cele 27 de pasaje ale Filocaliei, in- clusiv dialogul despre materie si despre originea raului (cap. XXIV), care, desi nu-i aparfine lui Origen, a fdcut parte de la inceput din Filo- calie, asa cum am ardtat mai sus. Important a Filocaliei este deosebitd. Mai intii, ea e dintre pu- tinele lucrari ale lui Origen pdstrate integral in greceste. Sub acest ra- port, textul este unul din mijloacele cele mai sigure pentru studierea cugetarii si felului de exprimare ale marelui scriitor alexandrin. Chiar si pentru verilicarea in ce mdsurd cei doi traducdtori — ■ Rutin si Iero- nim — au rdmas fideli originalului grec, tot Filocalia ofera cadrul de lucru necesar, mai ales cind e vorba de pasajele din De principiis si Contra lui Celsus, cum vom vedea la Iocurile respective. Dar si pentru studiul biblic in special, textul Filocaliei este de mare folos. Nu numai pentru ca ne-a pastrat in original exegeze la fragmente biblice, pe care nu le avem din alt loc, ci pentru ca o serie intreagd de 298 ORIGEN, SCRIERI ALESE expresii, de citate biblice, de var'iante sau nuanfe deosebite (ca sd nu mai vorbim de exactltatea acestor citate) aduc, dupd cum spune edito- rul operei, mn nou temei pentru studiul criticismului biblic». Data compildrii pasajelor cdrl'ii pare a ti legato, de anil 358 — 359, cind sfintii Vasile $i Giigoiie au petiecut in Anesi, pe valea Irisului, execut'md excerptele respective, pe care poate ca Siintul Grigorie le va ii gdsit la Cezareea Palestinei. Mai tirziu, prin anul 383, Siintul Grigorie ii incredinfeazd lui Teodor, episcopal de Tiana, sd copieze colecfia redactatd de acum sub forma de carte (ttdxtiov), asa cum reiese din epistola sa cu nr. CXV cuprinsd in «prologul» colectiei, Publicareajn tipar s-a fdcut pentru prima data la Paris in 1618, dupd o variantd manuscrisd destul de defectuoasa (Paris, gr. 458 din sec. XVI), Ea a lost reprodusd partial de W. Spencer la Cambridge in 1658. In veacul XVIII,*in cadrul primei editii «integrale» a operelor lui Origen, Ch. de la Rue o publicd din nou, dupd care in 1846, la Berlin, Ch. Lommatsch o publicd icrd$i. Editfa criticd va veni insd numai jn 7893, prin Armitage Robinson, dupd care am idcut si noi traducerea. FILOCALIA LUI ORIGEN Prezenta carte confine o alegere de intrebari si de raspunsuri strinse * din diferite carti ale lui Origen, asa cum a fost ea alcatuita de inteleptii in cele sfinte Vasile si Grigorie si se spune ca a fost trimisa in forma de carte de catre eel de al doilea dintre acestia, adica de catre Grigorie Teologul, lui Teodor, pe atunci episcop in Tiana, dupa cum arata epistola adresata aceluia 2 cu urmatorul text : nAdevarata sarbatoare sint si scrierile, iar ceea ce este mai deose- bit e ca prin rivnS ne-o iei inainte, facindu-ne sa anticipam si maretia si bucuriile acestei sarbatori. $i toate acestea, datorita credinciosiei tale. La rindul nostru, iti dam si noi tot ce avem mai bun, adicS ruga- ciunile noastre. Iar ca sa ai si ceva care sa-ti aduca aminte de noi, iata ti-am trimis o carte 3 , Filocalia lui Origen, o culegere folositoare celor ce se ocupa de scrierile sfinte. Aceasta sa si binevoiesti s-o primesti si sa dai dovad5 cS \i-e de folos, alergind la ajutorul ei cu rivna si cu duh». PREFATA Cartea de fata cuprinde o colectie alcatuitS din intrebari bi- blice si din raspunsuri dupa diferite carti scrise de Origen. Unii spun ca atit impSrtirea si orinduirea in capitole, cit si titlurile fiecareia din ele ar fi opera inteleptilor in cele duhovnicesti Vasile sj Grigorie. In 1. aftpotCw — string, adun. Termenul e des folosit atit la Platon (Theet. 157 b. j Protag. 322 b. etc.), cit $>i in Noul Testament, la Luca 24, 33. La Origen a&poiafxa era folosit pentru a designa extXrjaia sau adunarea bisericeascS (Migne, P. G., 11, 1005 A. etc.). In limbajul Sfintului Grigorie de Nazianz intilnim adeseori atit oftpotajj.3 cit si 58poiai« in sens de «colectie», «florilegiu» sau «antologie» (Migne, P. G. 36, 561 etc.). 2. Grigorie de Nazianz, Epistola CXV, Migne, P. G. 37, 212. Unii cred cS aceasta epistola ar fi fost scrisa pe la Pastile anului 382 (Migne, P. G. 37, 212 nota), altii (P. Nautin in Orig&ne, Homelies sur Jeremie, I, Paris, 1976, p. 58) se fixeaza asupra anului 383. 3. ITu'x.Ttov sau ■ktuv.iiov (de la verbul 7ttu3a» (sau litera) Scripturii, in al doilea rind, eel ce e cu ceva mai inaintat sa fie educat din «sufle- tul» ei, pe cind, in al treilea rind, cei desavir$iti 86 sa fie educati dupS cele cu care se aseamana si de care vorbe^te Apostolul : «intre cei desavirsiji propovaduim intelepciunea, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapinitorilor acestui veac, care sint pieritori, ci propo- vaduim intelepciunea lui Dumnezeu in taina, pe cea ascunsa, pe care Dumnezeu mai inainte de veci a rinduit-o spre marirea noastra» 87 , caci cei desavirsiti se zidesc din «legea cea duhovniceasca», despre care stim ca «are umbra bunurilor viitoare» 88 . Caci asa cum omul e format din trup, suflet si duh, tot asa si Scriptura, pe care, in planul Sau, a dat-o Dumnezeu pentru mintuirea oamenilor. Acesta-i temeiul prin care intelegem §i noi cele spuse in cartea dispretuitS de unii «PSstorul», unde Herma M prime§te porunca «sa faci doua copii», iar mai departe «si vei trimite una lui Clement si alta Graptei... Grapta va sfatui pe vSduve $i pe orfani, iar tu sa o veste§ti presbiterilor din fruntea Bisericii». Grapta, care «sfatuie§te pe vaduve $i pe orfani» e simbolul intelesului literal, sfatuind pe cei care sint cu sufletele de copil, adica pe cei care nu sint inca destul de dezvoltati ca sa cunoasca in Dumnezeu un Parinte.si de aceea sint numiti «orfani»; in acelasi timp, Grapta sfatuie5te $i pe cele care nu mai traiesc cu sotul lor legiuit, ci sint acum «vaduve», pentru ca n-au fost socotite vrednice de «mirele ceresc» 90 . Cit despre Clement, despre care ne vorbeste textul cartii, el trimite, cum se spune acolo, solia «la ora§ele din afara», ceea ce am putea talmaci «in afara de trup», adica sufletelor aflate in stra- turile cele mai adinci. Dar nu prin slove, ci prin cuvinte vii, ca un ade- varat ucenic al Duhului, trebuie sa inve^e ea pe presbiterii Bisericii lui Dumnezeu, acum cind au incaruntit pe urma intelepciunii. 85. Pilde 22, 20. 86. Loc clasic de prezentare a celor trei categorii de credincio?i dupa conceptia trihotomista a lui Origen. $i Filon din Alexandria adopta aceasta intreita viziune. 87. / Cor. 2, 6—7. 88. Rom. 7, 14 j Evr. 10, 1. 89. Herma, Pastorul, viziunea II, 4, 3 in colec{ia «Parintf ?i scriitori biserice$ti», vol. I, Bucure?ti, 1979, p. 233. Se pare cS avem aici afirmata doctrina despre taind pocainteii. 90. Pentru prima oara Origen vede in «mireasa» nu numai «Biserica», ci §i su- fletul individual. A se vedea vol. I la C. Cintarilor. «Grapte» insemneaza «cea scriBa», deci Scriptura. Mt. 25, 1 s.u. Despre interpretarile literala si tipologicS ale lui Origen a se vedea J. Danielou,. Or/gene, Paris, 1948, p. 30 s.u. 314 ORIGEN, SCRIERI ALESE 12. Deoarece insa exists si astfel de texte care, dupS cum vom vedea, nu se preteazS nicicum la tSlmScire literals sau corporals, vom fi nevoitj sS vorbim mai mult ca pentru «suflet» si pentru «duh». Poate ca acesta e motivul pentru care, dupS cum se spune in Evanghelia dupS loan, «vasele puse pentru cur3t,irea iudeilor luau cite douS sau trei vedre» 91 . In chip invaluit, prin acest cuvint s-ar putea intelege cei pe care Apostolul ii numeste «Iudeii cei ascunsi» 92 , ca ei adieS sint cu- ratifi prin cuvintul Scripturii, din care unii «iau doua vedre», ceea ce s-ar putea talmaci in sens sufletesc si spiritual, iar altii «cite trei vedre», intrucft unele pasaje au, in afara de ultimele douS sensuri, si pe eel trupesc, pe cit e si el in stare sa edifice. NumSrul de «sase vase» designeaza, pe buna dreptate, pe cei ce sint curStUi in lumea aceasta, lucru care s-a facut, ca si crearea lumii, in sase zile, care e un numSr desSvirsit 93 . 13. Despre folosul pe care-1 scoatem din cea dintii interpretare (cea literals) ne stS mSrturie marea mul|ime a celor ce cred sincer si ne- mestesugit. O pilda despre o astfel de talmacire adresata parca sufletu- lui intilnim la Pavel in prima epistola catre Corinteni : «Caci in legea lui Moise este scriis : sS nu legi gura boului care treiera» 94 dupS care, ca sa lamureasca aceasta lege, continua : «Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu ? sau in adevar pentru noi zice ? CSci pentru noi s-a scris : eel ce arS trebuie sS are cu nadejde si eel ce treiera, cu nadejdea ca va avea parte de roade» 95 . De acest fel sint foarite multe din talmacirile aflate in uz, care se potrivesc celor mai multi $i zidesc pe cei care nu pot pricepe lucrurile mai inalte. In schimb, interpretarea duhovniceasca o cultiva cei care pot do- vedi de ce soi sint «lucrurile ceresti», carora «israelul eel dupa trup» 96 li s-a inchinat doar fiindcS erau «chip si umbra», cSci «Legea e doar umbra bunurilor viitoare» 97 , iar nu insusi chipul lucrurilor. Ca s-o spu- nem intr-un singur cuvint, dupS porunca apostolica, trebuie sS cautam 91. In. 2, 6. 92. Rom. 2, 29. Termenul aiviaaojxevou — invaluit, e des folosit de Origen pentru a exprima tilcuixea alegorica. A se vedea indicii edi{iei berlineze, dar si al «Filocaliei» editate de Robinson (p. 266). 93. Simboli-stica numerelor denota o influenta a opticii pitagoreice. Adeseori o intilnim si in decursul acestui volum (cap. II etc.), cum am intilnit si in omiliile la Iesire, la Iosua etc. A se vedea Th. Heath, A History oi Greek Mathematics I, Oxford, 1921, p. 74. 94. Deut. 25, 4. A se refine expresia ovafEtv, at^a"^ care la Origen denota «urcarea» la o interpretare «mai inalta». 95. / Cor. 9, 9. $i evreii interpretau in sens moral acest pasaj din Deuteronom Cf. M. Simonetti, op. cit., p. 505. 96. Evr. 8, 5 ; Rom. 8, 5. 97. Bvr. 10, 1. HLOCALIA 315 «intelepciunea lui Dumnezeu cea ascunsa, pe care Dumnezeu mai inainte de veci a rinduit-o spre marirea noastra, pe care nici unul din stapinitorii acestui veac n-a cunoscut-o» 98 . Apoi acelasi Apostol, dupa ce a amintit citeva pasaje din car{ile «Iesirii» si «Numerilor», continua : «Toate acestea li s-au intimplat acelora ca pilde $i au fost scrise spre povStuirea voastra, la care au ajuns sfirsiturile veacurilor» ", iar ca sa se intrevada spre ce fel de realitati au fost folosite acele «pilde», se afirma ca «toti beau din piatra duhovniceasca, ce avea sa vina, iai piatra era Hristos» 10 °. $i apoi, pomenind in alta epistola de Cortul Marturiei, Apostolul zice : «Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte» 101 . Dar $i in epistola catre Galateni atrage Apostolul atenjia celor care obisnuiesc sa citeascS Legea fara s-o infeleaga si anume judeca el ca toft aceia nu inteleg cS in cele scrise ei nu vad nici o «pilda» 102 . lata cum scrie : «Spune|i-mi voi, care vreti sa fiti sub Lege, nu auzifi Legea ? Caci scris este ca : Avraam a avut doi fii : unul din femeia roaba si altul din femeia liberS. Dar eel din roaba s-a nascut dupa trup, iar eel din cea libera s-a nascut prin fcigaduinta. Unele ca acestea au alta insemnare, cSci aceste femei sint doua testamente» 103 si asa mai departe. De aceea trebuie sa fim atent,i la fiecare cuvint al Apostolului. De pilda, el scrie «Voi, care vre{i sa fi{i sub Lege», nu scrie : «Voi care sinteti sub Lege». $i tot as-a : «Nu auzi^i Legea ?», unde, fireste, auzirea trebuie inteleasa ca pricepere sau cunoastere. El scrie $i in epistola catre Coloseni astfel : «Nimeni sa nu va judece pentru mincare sau bSutura sau cu privire la vreo sarbatoare sau luna noua sau la simbete, care sint umbra celor viitoare» m . Iar in epistola catre Evrei, discutind despre taierea imprejur, zice : «(iudeii) care slujesc inchipuirii si um- brei celor ceresiti» 105 . De aceea e §i firesc ca asupra intelesului alegoric al celor cinci carti atribuite lui Moise n-au nici o indoiala cei ce au acceptat, odata pentru totdeauna, pe Apostolul (Pavel) ca pe un om inspirat de Dumnezeu. In schimb, in legatura cu restul istoriei, ar vrea sa stie daca §i evenimentele istorice sint fapte cu semnificatie simbo- lica. Pentru ca trebuie bagat de seama ca, in epistola catre Romani, 98. / Cor. 2, 7. 99. J Cor. 10, 11. 100. / Cor. 10, 4. 101. 7e$. 25, 40 ; Evr. 8, 5. 102. In text insusi Pavel folose?te termenul iXXiYopetv Gal. 4, 24, ceea ce se poate traduce prin interpretare tipologica. Origenes, Vier Biicher von den Prinzipien, hrg. H. Gorgemanns u. Heinrich Karpp, Darmstadt, 1976, p. 717. 103. Gal. 4, 21. 104. Coi. 2, 26. 105. Evr. 8, 5. - ,.^ - 316 ORIGEN, SCRIERI ALESE Pavel, cind a citat din cartea a treia a Regilor l06 , unde se spune «mi-am pus de-o parte sapte mii de bSrba|i, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal», s-a raportat la israelii «cei alesi», pentru ca nu numai neamurile vor trage foloase din venirea lui Hristos, ci si unii din poporul lui Dumnezeu 107 . 14. Asa stind lucrurile, trebuie sa precizam care sint, dupa pSre- rea noastra, caracteristicile unei (corecte) interpreted a Scripturii. Mai Intii e necesar sa scoatem in evidenfa scopul pe care il vizeazS spiritul cind prin vointa Providen^ei divine si prin hicrarea Cuvintului, care «era la inceput la Dumnezeu» 108 , lumineaza pe slujitorii adevarului, prooroci si apostoli, si era in primul rind in legStur& cu descoperirea tainelor ascunse legate de soarta oamenilor — prin «oameni» intelegem aici sufletele care se servesc de un corp — pentru ca pe m&sur& ce descoperitorul «cerceteaza» si se cufundS in «adincurile» sensului cu- vintelor m , sa se impartaseasca pe rind de toate invStaturile sfatului S&u. La invatatura despre suflete, care nu-si vor dobindi altfel desavir- sirea decit pe temeiul bogatului si inteleptului adevar despre Dumne- zeu, a fost statornicita, in mod necesar, ca o premisa fireasca, invata- tura despre Dumnezeu si despre (Fiul eel) Unul Nascut al Sau, si anume de ce natura e si in ce fel este El Fiu al lui Dumnezeu si care sint cau- zele coboririi Sale pina la luarea unui trup omenesc si cum a luat intru totul chip de om no . Apoi in ce consta hicrarea Lui, pentru cine si cind a avut loc ? A mai fost necesar sa ne lamurim si sS fie cuprinse in cu- vintele dumnezeiesti invataturi si despre cei inruditi cu noi, ca si despre alte puteri cugetatoare 1U , atit despre cele cazute din starea de fericire, cit si despre cauzele caderii lor, la fel despre deosebirea dintre suflete si de unde provin aceste deosebiri. Apoi ce-i Tumea (sau cosmosul) si de ce s-a format ? De unde provine rautatea pe pamint, care-i atit de mare si atit de la^ita ? Daca ea e numai pe pamint ori si in alt loc ? 112 106. Ill Regi IB, 18. 107. Rom. 11, 4. 108. In. 1, 2. 109. I Cor. 2, 10. 110. In planul de mintuire a lumii ?i a omului premerge in primul rind invata- tura despre Dumnezeu in sine sj despre Fiul S5u eel Unul Nascut. Deci teologia inaintea antropologiei. «Sfatul eel din veac al mintuirii» este deci prima dogma cres- fcina, zr^i PouXtj? auxbo xi Soy^a. Acest sfat pleaca din Infelepciunea cea ve?nica a Dum- nezeului Celud iintreit In persoane (Rom. 11, 33). Cf. Gorgemanos, op. cit., p. 723. 111. Chiar daca a vorbit uneori voalat despre persoana Fiului lui Dumnezeu, Origen a afirmat totusi nasterea Lui din Tatal si intruparea Lui din Fecioara. 112. hxpresia tcelelalte fapturi spiritualc» Inrudite cu Logosul divin a stirnit, dup3 cum se stie, multe patimi in controversa origenista. A se vedea mai pe larg In lucrarea Despre principii. FILOCALIA 317 15. Intrucit in acestea si altele de felul lor erau mai intii adevaru- rile pe care le propunea Duhul in timp ce lumina sufletele sfintilor Sai slujitori ai adevarului, iata ca a fixat un al doilea scop, de astadata pentru cei care nu-si puteau lua oboseala sa inteleaga (tainele). El a gasit, adic5, de bine sa ascunda invfitatura despre problemele amintite in astfel de expresii, care, privite din exterior, au forma unor istorisiri cu fraze privind crearea lucrurilor vazute, a omului, precum si inmul- tjrea prin nasteri succesive, incepind de la primul om si pinS la multi- mile (de azi). La fel a fScut cu ajutorul altor istorii, care vorbesc despre faptele dreptilor, dar uneori si despre greselile savirsite de ei, cfici erau oameni, apoi despre nelegiuiri, despre desfriuri si lacomii ale celor f&ra de lege si fara Dumnezeu. Si, ceea ce ce este mai straniu, in istoria despre razboaie, despre invingatori si invinsi, celor care se ocupa de descrierea lor amanuntita li se rezerva destule puncte neclare. Un lucru si mai rar : prin legiuiri scrise, cind acestea au fost constiincios redactate, insesi legile adevarului ajung sa fie proorocite, si toate aces- tea cu o putere care provine, intr-adevar, de la Dumnezeu. Caci a fost intentia Duhului ca valul celor duhovnicesti — ma gindesc la faptele «trupesti» din Scriptura — sa se arate in multe locuri ca folositor, ajungind sa indrepteze pe cei multi, pe masura ce isi dadeau seama. 16. Dar cind s-a dovedit cu claritate, pretutindeni, folosul legisla- tiei si coerenta strinsa si eleganta a povestirii istorice, atunci n-am crede ca in Scriptura s-ar mai putea afla alt sens decit eel aflat la in- demina tuturor. De aceea Logosul divin a ingaduit sa se intercaleze, atit in Lege cit si in lucrarile istorice, unele asa-zise «cazuri de smin- teala» sau de poticnire U3 . Caci n-ar trebui sa ne lasam cu totul rapi^i de frumusetea senina a textului si, prin aceasta, fie pentru ca nu aflam nimic vrednic de Dumnezeu sa cadem de la credin^a crestina, fie, in caz ca nu ne eliberSm de litera, sa nu acceptSm mai nimic dumnezeiesc in pasajele respective. Caci trebuie sa mai stim inca un lucru, anume cS scopul principal propus de Logos era sa faca cunoscuta corespon- denta cu adevarat spirituals intre ceea ce s-a intimplat si ceea ce e in curs de realizare, iar acolo unde Logosul a gasit evenimente istorice care se refereau la aceste taine, acolo le-a intrebuinjat astfel, dar a ascuns de multime sensul lor adinc ,■ in schimb, acolo unde expunerea contextului lucrurilor duhovnicesti nu se potrivea cu desfSsurarea 113.Asupra cazurilor de «sminteaia ?i poticnire» (axavSaXor, aSuvara, Tipoaxbpaxa) expresie luata de la Sflntul Pavel (Rom. 9, 33 ; 14, 13) revine Origen adeseori. A se vedea in volumul I omiliile la Ieremia (din care fragmentar apar §i aici capitolele I, 3 *1 X), apoi In Despre principii IV. 8 precum ?i in alte locuri. 318 ORIGEN, SCRIERI ALESE anumitor fapte, pentru motivul ca era vorba de taine prea adinci, acolo Scriptura intercala in expunere unele fapte ireale care, in parte, nici nu se puteau intimpla, sau care, chiar dac& ar fi fost posibile, totusi nu s-au intimplat * 14 . Uneori s-a intercalat doar cite o expresie care «tru- peste» (sau fizic) nu era adevarata, alteori mai multe. Ceva corespunza- tor trebuie vazut si in legislate, unde adeseori aflam ceva de folos si potrivit cu timpul in care s-a dat legea respectiva ,• dar citeodata nu-i poti gasi nici un sens util. In alte texte se ordona ca lege (de dragul celor comise si celor destoinice de a le cerceta) unele lucruri de-a dreptul imposibile, pentru ca apoi sa se dedice unei cercetari deosebit de amanunfite a textului si sa se ajunga la concluzia inteleapta ca in astfel de exprimari trebuie cautata o interpretare vrednica de Dumnezeu 115 . Dar Duhul Sfint a actional asa nu numai la cardie de dinainte de venirea lui Hristos, ci s-a comportat in acelasi fel si in legatura cu Evan- gheliile si cu scrierile apostolilor. Nici acestea nu contin doar relatSri istorice fara oareoare adaose, care in sens «trupesc» nici macar n-au avut loc, si nici dispozitiile si nici preceptele pe care le contin nu se disting peste tot printr-un stil usor de inteles. 17. Care om cuminte va crede ca s-au «facut seara si dimineata ziua intiia, a doua si a treia» 116 fara soare, fara luna si fara stele (des- pre care se stie c-au fost create mai tirziu) ? $i cum sa fi fost chiar pri- ma zi fara cer ? Cine poate fi atit de naiv sa-si inchipuie pe Dumnezeu in chip de om, de taran care «a sadit o grading in Eden, spre rasarit» l17 si ca a facut s& rasara, in chip vazut si sensibil, un «pom al vietii», in asa fel incit atunci cind ar fi gustat cu dintii trupesti din roada lui sa primeasca viata si, dimpotriva, s-ar fi impSrtasit din «bine si rau» eel care ar fi luat si ar fi gustat din pomul respectiv ? Chiar daca se vor- beste ca «Dumnezeu umbla prin rai, in racoarea serii» si ca «Adam s-a ascuns printre pomi» 118 , nu cred ca se mai indoieste cineva ca aici se istorisesc simbolic unele taine prin intermediul unui fapt aparent, 114. Vorbind despre unitatea dintre Vechiul ?i Noul Testament Origen foloseste adeseori expresia armonie (apjicma), simfonie (ou^wvia), inlantuire (df^bi, axouXoutia). Origen intrebuinteaza aici chiar termenul ou-nucprjaev — a imbinat cele duhovnicesti cu cele istorice. A se vedea in afara de indici sub acest nume, mai ales cele spuse in capitolul VI in acest volum. 115. «Interpretarea vrednicS de Dumnezeu» (too 8$ou ajiov vouv) e un alt prin- cipal des intiinit in ermineutica lui Origen. El merge mult mai departe decit ceea ce sint «locurile paralele». 116. Fac. 1, 5. Se stie ca In condamnarea lui Origen din anii 543 si 553 i s-a imputat (Mansi Cone, ampliss. coll. IX, 533) faptul ca n-a vrut sa interpreteze in sens literal referatul biblic despre create, ci s-a exprimat prea liber. 117. Fac. 2, 8. 118. Fac 3, 8. FILOCALIA 319 dar care in realitate n-a avut loc. Dar si atunci cind «Cain s-a dus de la fata lui Dumnezeu» 119 , e limpede pentru cei in stare sa inteleaga ca aici cititorul e indemnat sa cerceteze ce anume insemneaza «fata lui Dumnezeu» 51 «departarea de Dumnezeu». Dar, in definitiv, ce nevoie ar fi sa spunem mai multe, cind orice om normal poate compara nenumarate astfel de pilde relatate ca in- timplindu-se, dar care in realitate nu au avut loc ? Caci si Evangheliile sint pline de astfel.de istorii, de pilda cind diavolul duce pe Iisus «pe un munte foarte inalt» ca sa-I arate «toate imparatiile lumii si slava lor» 120 . Caci cine, in afara de cei ce citesc astfel de istorii cu totul super- ficial, n-ar respinge pe cei ce cred ca cu un ochi de carne, caruia ii tre- buie o anumita altitudine spre a putea observa pe cei ce stau jos, sa poata vedea imparatiile persilor, scitilor, indienilor si partilor, sau chipul in care sint preamariti regii de catre supusii lor ? Nesfirsit de multe alte exemple ar mai putea afla inca cititorul atent in Evanghelii, pentru ca sa priceapa ca, impreuna cu fapte intimplate, dupa sensul literal, au fost intercalate si altele care in realitate n-au avut loc. 18. Daca trecem acum la Legea lui Moise, aici intilnim multe le- giuiri care, atunci cind e vorba de respectarea lor literals, contin lu- cruri nerationale, altele chiar imposibile. Irationala e interdictia de a se consuma carnea de vultur m , caci nici chiar in cele mai grele cazuri de foamete nu a ajuns nimeni sa fie nevoit sa manince asa ceva. Iratio- nala e si interdictia ca «orice parte barbateasca netaiata imprejur in ziua a opta sa se stirpeasca din popor», pentru ca, daca s-ar fi cerut ca legea sa se aplice dupa litera ei, ar fi trebuit sa fie ucisi parintii co- piilor sau cei linga care au fost ei crescuti. Caci Scriptura spune literal : «Cel de parte barbateasca netaiat imprejur care nu se va taia imprejur, in ziua a opta, sufletul acela se va stirpi din poporul sau» 122 . Dar chiar si cind vrem sa vedem lucruri imposibile poruncite prin lege, trebuie sa bagam de seama ca si tapul, pe care si Moise ni 1-a poruncit sa-1 jertfim ca animal curat m , e unul din animalele care nu exista. Tot asa nici despre zgriptor, pe care Legea ne interzice sa-1 mincam, nu s-a auzit sa fi cazut in puterea omului. Dar nici des amintita odihna de Simbata nu se poate respecta dupa litera Legii care a zis : «Trebuie sa ramineti fiecare in casele voastre si nimeni sa nu iasa de la locul 119. Fac. 4, 16. 120. Mf. 4. 8. 121. Lev. 11, 13. 122. Fac. 17, 14. 123. Deut. 14, 5. A se vedea studiul introductiv. Desigur ca sub -cpa^EXacfoj se va fi Infeles nu tapul> ci un animal ireal, cum declara Aristotel in 1st. anim. Pauly- Wissowa, Realencyklopeclie..., sub «tragelafos». 320 ORIGEN, SCRIERI ALESE sau in ziua a saptea» m , si aceasta pentru ca nici o fiintS nu poate sedea o zi intreaga si sa ramina nemiscata pe locul ei. De aceea nici iudeii si nici cei care nu vreau sa recunoasca nimic altceva decit ceea ce spune litera nu cauta vreun temei sa afle, de pilda, rezolvarea cazurilor cu tapul, cu zgriptorul sau cu vulturul, iar in legatura cu alltele palavragesc ce-si inchipuie si aduc drept mar- turii traditii nebunesti, ca si despre sabat, zicind, de pilda, c3 in acea zi nu te poti misca mai mult de 2000 de pasi, pe cind altii, cum sint de pilda Dositei Samarineanul 12S , resping o astfel de interpretare si cred ca simbata trebuie sa ramii in aceeasi pozitie in care te-a prins incepe- rea acelei zile. Dar si «sa nu duceji sarcini in zi de odihna» 126 ne pune in situatii imposibile, intrucit asupra acestui punct invatatii iudeilor au cazut intr-o vorbarie fara sfirsit, spunind ca sarcina e si o incaltaminte oarecare, dar nu de orice fel, sa zicem o sandaia in care sint batute cuie, dar nu si una fSra cuie, in sfirsit, ca sarcina ar fi numai aceea pe care o duci pe un umar, iar nu pe amindoi. 19. Daca venim acum la Evanghelie, ca sa cercetam teme de acest soi, ce poate fi mai irational decit sa zici •• «pe nimeni sa nu salutati pe dram» 127 , porunca de care si cei mai simpli credinciosi isi aduc aminte ca le-a dat-o Mintuitorul apostolilor ? Dar si intoarcerea celuilalt obraz cind te-a palmuit peste obrazul drept 128 este foarte putin vrednica de crezare, intrucit, de regula in astfel de cazuri (daca nu avem de a face cu anumite defecte de la natura), lovitura s-ar executa cu mina dreapta peste obrazul sting. $i tot asa de imposibila e si situatia cu scoaterea ochiului drept cind acesta te-ar sminti 12g , caci, chiar daca am accepta ca sminteala ne-ar veni pe urma vederii, cum am putea noi pune vina numai pe ochiul drept, din moment ce vederea se face cu amindoi ochii ? $i cine oare dupa ce s-a convins de pacat pentru ca «s-a uitat la o femeie, poftind-o» 130 poate atribui pe buna dreptate vina numai ochiului drept, incit sa-1 scoata ? Caci si Apostolul a stabilit cind a zis : «A fost cineva chemat, fiind taiat imprejur ? Sa nu se ascunda» 131 . Mai intii fiecare poate vedea cu usurinta ca Apostolul vorbeste aici fara a se referi la intrebarea pusa ; caci cum n-ar putea trezi aparenta c-ar 124. Je?. 16, 29. 125. Dupa cum spune in mai multe locuri {a se vedea, de pilda, Contra lul Celsus I, 57) acest Dositei din Samaria se dadea pe sine drept Mesia si Fiu al lui Dumnezeu. 126. ler. 17, 21. 127. Lc. 10, 4. 128. Mt. 5, 39. 129. Mt. 5, 28. 130. Mt. 5, 29. 131. / Gor. 7, 18. FILOCALIA ' 321 fi spus-o fSrS motiv, din moment ce atinge dispozifii privind cSsatoria si fecioria? In al doilea rind, cine ar putea reprosa o nedreptate celui care, daca ar fi posibil, s-ar lasa sa para netaiat imprejur pentru mo- tivul ca opinia generala vede in taierea imprejur un act rusinos ? 20. Toate acestea le-am spus intii ca sa dovedim ca puterea dum- nezeiascS pe care ne-o daruiesc Sfintele Scripturi nu urmareste scopul de-a primi numai ceea ce ne ofera textul cuvintelor, pentru ca, daca referim totul numai la text, gasim uneori nu numai neadevSruri, ci si lucruri fara sens si irealizabile ; in al doilea rind, pentru ca cu totul alte semnificatii se intretes in faptele intimplate real si in legile socotite utile dupa semnificatia lor literals. Desigur, insa, nimeni nu trebuie sa banuiasca cum ca noi afirmam in sens absolut ca nici un fapt istoric amintit in Scriptura n-ar fi avut loc pentru motivul ca unele, intr-ade- var, n-au ajuns sa se realizeze $i ca nici o lege n-ar trebui sa fie ob- servata dupa litera ei pentru ca, luate dupa litera lor 132 , unele legi sint nerafionale sau imposibile, ca referinfele despre Mintuitorul nu cores- pund adevSrului daca le luam in sens literal ca realitati palpabile, incit pe unele nu le putem duce nicicum la indeplinire. De aceea trebuie spus ca in unele cazuri adevarul povestirii istorice ne apare cu totul clar inaintea ochilor, de pilda ca Avraam, Isaac si Iacob au fost in- gropa|i in pestera dubla din Hebron, fiecare alaturi de so^ia lui U3 , ca Sichemul a fost repartizat lui Iosif 134 , apoi ca Ierusalimul e metropola Iudeii, unde si Solomon a ridicat un templu lui Dumnezeu, si tot asa inca multe altele. Caci faptele realizate dupa sens literal sint cu mult mai numeroase decit cele tesute cu semnificatie spirituals. Si, iarasi, cine ar putea nega ca ceea ce spune porunca : «Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie bine» 135 , chiar si fara o talmacire mai adinca, e utila si se cere urmata, mai ales ca ?i Apostolul Pavel a folosit-o 136 cu semnificatia ei literals ? Dar ce sa mai zicem despre cuvintele «Sa nu ucizi» 137 , «sa nu desfrinezi», «sa nu furi», «sS nu fii marturie min- cinoasa» ? In Evanghelie mai sint notate porunci, fata de care nici nu se pune intrebarea daca trebuie sa le implinim literal sau nu. De pilda: <-Oricine se minie pe fratele sau» 138 etc. sau «Eu insS va spun voua : 132. In text xaxi zt> aiaftr^bv, expresie des intrebuintata de Origen pentru a designa sanisul literail, palpabil, caz.uit sub puterea simturilor. 133. Fac. 23, 3 ; 9, 19 ; 25, 9 ; 40, 29 ; 50, 13. 134. Fac. 48, 22. 135. fe?. 20, 12, dupa care urmeaza iarasi termenul ava-jm^-i) — talmacire mai adiinca, mai inalta. 106. Ei. 6, 2, 137. In. 20, 13 $.u. 138. M(. 5, 22. 21 — Origen, Scrieri alese II 322 ORIGEN, SCRIERI ALESE sa nu va juratj nicidecum» 1S9 . Si scrisul Apostolului (Pavel) trebuie de multe ori urmat tot in sens literal : «DojeniU pe cei fara de rinduiala, mtngiiati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung rabdatori fata de toti» M0 , si aceasta chiar si cind, pina si in ochii celui mai sirguincios, se pot adeveri fiecare din aceiste cuvinte : «adincul in- telepciunii lui Dumnezeu» M1 , fara ca porunca formulata in sens literal sa-si piarda ceva din adincimea sa. 21. Desigur ca cititorul atent se poate afla uneori in incurcSturS, pentru ca, farS o stradanie apreciabila, nu poate decide daca un fapt care pare istoric sa. se fi petrecut dupa sensul literal sau nu si daca intelesul literal al unei legi trebuie observat sau nu. De aceea, cititorul trebuie sa se tina aproape de sfatul Mintuitorului, care suna asa : «Cer- cetati Scripturile» M2 si sa examineze cu grija pina unde e adevarat ceea ce relateaza textul si de unde incepe irealul si, dupa puteri, sa dea de urma acestui ireal, urmarindu-i sensul pretutindeni unde intilneste ex- presii asemanatoare in Scriptura. Intrucit insa, dupa cum acest lucru ii va deveni limpede cititorului, nu e posibila conexiunea diferitelor parti dupa sensul literal, dar, dimpotriva, nu numai ca e posibila ci e si reala conexiunea dupa sensul ideii principale, care e si adevarata, de aceea in mod necesar va trebui sa ne straduim sa urmarim sensul in- tregului, adica pe eel spiritual. In acest scop, trebuie legate, in mod discret, semnificatia lucrurilor ce par imposibile dupa litera, de fapte care nu sint imposibile dar sint veridice dupa litera si interpretate ale- goric, impreuna cu cele care dupa litera nu sint inca verificate. Pentru ca, fata de intreaga Scriptura, sintem de parere ca ea are un sens spi- ritual pentru orice pasaj, dar un sens literal nu avem in orice pasaj 143 , intrucit in multe puncte se dovedeste ca sensul literal duce la absurdi- tati. lata de ce trebuie sa fim cu mare atentie cind vrem sa citim cu evlavie Sfintele Scripturi ca pe niste scrieri dumnezeiesti, ale cSror criterii de interpretare imi par a fi cele ce urmeaza. 22. Scripturile declara ca Dumnezeu si-a ales un popor pe p&mint, caruia i se dau mai multe nume. In totalitatea sa, acest popor este nu- mit cind Israil, cind Iacob. Cind, apoi, s-au despartit, pe vremea lui Iero- boam, fiul lui Nabot, atunci cele zece semintii care s-au numit dupa nu- 139. Mt. 5, 34. 140. / Tes. 5, 14. 141. Rom. 11, 33; J Cor. 2, 10. 142. In. 5, 39. Pln3 aici au fost ln?irate exemple de ttlcuire literala ; de acum urmeaza cazuri de exegeza spirituals. 143. «Pentru orice pasaj biblic exista un sens spiritual, dar un sens literal nu avem pentru orice pasaj», iata o idee centrala a ermineuticii alegorizante 5i pnevma- tice ale lui Origen. PILOCALIA 323 mele lui au primit numele de (poporul lui) Israil, pe cind celelalte doua seminfii si Levi, care au fost conduse de urmasii lui David, s-au numit (poporul lui) Iuda, iar intreaga tara locuita de poporul caruia i-a fost data de Dumnezeu, se numeste Iudeea 144 . Capitala e in Ierusalim, oras-mama al mai multor orase, ale caror numesint imprastiate in multe alte locuri, iar in Cartea Iosua,fiul lui Nun, sint reunite toate la un loc 145 . In aceasta privinta, vrind sa ne duca spre o cunoastere mai inalta, Apostolul zice undeva ; «Priviti pe Israel dupa trup» 140 , vrind sa sublinieze ca exista si un Israel dupa duh. In alt loc spune : «Nu copiii trupului sint copii ai lui Dumnezeu» 147 , caci, «nu toti cei din Israel sint israelii". Mai de- parte «nu eel ce se arata pe dinafara e iudeu, nici eel aratat pe dinafara, in trup, este taiere irnprejur ; ci exista si «iudeu intru ascuns», iar taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera». Dar daca cineva e numit «iudeu intru ascuns» 148 , trebuie sa retinem ca, dupa cum exista un neam de iudei «in trup», tot asa exista si un neam de «iudei intru ascuns» atunci cind sufletul are, din anumite temeiuri nespuse, aceasta origine nobila. Dar exista si multe proorocii facute impotriva lor, intrucit, dupa in|elesul literal, sint prea de jos si ffira alti- tudinea si vrednicia unei proorocii dumnezeiesti. De aceea nu trebuie oare sa fie interpretate simbolic ? $i daca in forma sensibila sint facute fagaduinte inteligibile, aceasta insemneaza ca nu sint trupesti nici cei carora le sint adresate fagaduintele. 23. $i pentru ca sa nu mai pierdem vremea vorbind despre «iudeul eel intru ascuns» si «despre omul eel launtric» 149 dintre israeliteni, mai ales ca cele spuse le credem de ajuns pentru cine nu-i chiar de tot marginit, sa ne intoarcem iarasi la problema noastra. si sa spunem ca Iacob e tatal a doisprezece patriarhi, acesti capi ai popoarelor, iar aces- tia, la rindul lor, ai israelitilor, care s-au succedat din neam in neam. Pentru ca israelitii trupesti au originea in capii popoarelor, acestia in patriarhi si patriarhii in Iacob si in cei dinainte de el. Dar, in cazul acesta, israelitii «in duh», al caror prototip 150 au fost cei trupesti, nu se trag oare din semintii, iar semintiile nu vin oare din neamuri si neamurile nu se trag oare dintr-unul singur, care, in orice caz n-are o 144. Potrivit concepjiei sale despre topografia cereasca si despre preexistenta, Origen schijeaza aici (ca si in alte lucrari ale sale) punctele principale ale viziunii sale asupra «realitatilor» de dinainte de cimpul istoric si de dupa el. 145. Iosua, 13, 21. 146. J Cor. 10, 18. 147. Rom. 9, 8. 148. Rom. 2, 28. 149. Rom. 7, 22. 150. A se observa tipologia (in text iarasi avaYco'/i)) intre ordinea lumeasc5-isto- rica si cea netrupeascS. 324 ORIGEN, SCRIERI ALESE nastere trupeasca, ci una mai inalta ? Caci el se trage din Isaac, iar acesta provine din Avraam si pina la urma toti provin din Adam, care, dupa cum spune Apostolul, este Hristos. Caci fiecare origine a neamu- rilor, care stau mai jos decit Dumnezeu Cel peste toate, si-a luat inceputul de la Hristos ,• El este, dupa Dumnezeu si Tatal a toate, in acelasi timp parinte al tuturor sufletelor, asa cum Adam e parinte al tuturor oamenilor. $i daca Eva a fost ridicata de Pavel pina la a fi simbol al Bisericii 151 , iar Cain e nascut din Eva si din ei isi trag in- ceputul toti oamenii, din om in om, nu e de mirare ca ei sint chipul Bisericii, dat fiind ca, in chip duhovnicesc, toate sufletele provin din Biserica. 24. $i daca ceea ce am spus despre Israel, despre semin|ia ?i neamul lor ne impresioneaza, atunci intelegem ceea ce a spus Mintuitorul : «nu sint trimis decit numai catre oile cele pierdute ale casei lui Israel» 152 , nu ca Ebionifii 1S3 cei saraciti de minte — care sint numifi asa dupa saracia mintii, «ebion» insemnind la evrei sarac — ■ asa ca nu sintem de parere ca Hristos ar fi venit in primul rind la israelitii cei trupesti. Caci «nu copiii trupului sint copii ai lui Dumnezeu» 154 . Mai departe, Apostolul invata in acelasi fel despre Ierusalim : «cea libera e Ieru- salimul eel de sus, care este mama noastra» 155 . §i in alta epistola : «$i v-ati apropiat de muntele Sionului si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul eel ceresc si de zeci de mii de ingeri si de adunarea celor intii nascuti, care sint scrisi in ceruri» 156 . Daca Israel se aila in imparatia sufletelor, iar Ierusalimul e un oras ceresc, atunci urmeaza ca orasele lui Israel au drept «metropola» Ierusalimul eel ceresc si tot acelasi lucru e valabil pentru intreaga Iudeea. Cind auzim vorbindu-se cuvintele lui Pavel vestind intelepciunea, e ca si cum L-am auzi vor- bind pe Hristos 157 , de aceea trebuie in^eles ca Scripturile vestesc des- 151. Din paralela paulina Adam-Hristos cugetarea lui Origen duce lucrurile mai departe facind ^i din Eva prototip al Bisericii. La finea veacului IV lucrul era de notor:et=te pnb'ica, incit un istoric b ; sericesc ca Socrate afirma (III, 7 Migne, P. G. 67, 392) ca Origen si-a expus teza sa indeosebi in tomul IX la Cartea Facerii (pierdut). 152. Mt. 15, 24. 153. Despre ebioniti, secta eretica provenita indeosebi din rindurile iudeo-cres- tinilor de orientare rigorista, vorbeste inca Tertulian (Praescript. 10, 8 ; 33, 5). Origen ii pomeneste si in C. Ceis II, 1. Aici el ironizeaza provenienta lor de la saracia in care traiau, saracie pe care el o extinde si in domeniul mintii ! 154. Rom. 9, 8. 155. Gal. 4, 26. 156. Evr. 12, 22—23. 157. // Cor. 13, 3. Origen avea un adevarat cult pentru Pavel, pe care-1 numea simplu «Apostolul». Desigur, interpretarile alegorizante i-au apropiat eel mai mult. De aceea nu-i de mirare ca si in alte locuri (Despre principii, IV, 4, 2 etc.) se exprima despre el superlativ ca si aici. A se vedea Henri de Lubac, Histoire et Esprit, Paris, 1950, p. 19 s.u. FILOCALIA 325 pre Ierusalimul eel ceresc si despre intreg tinutul care cuprinde orasele Tarii Sfinte. Poate ca insusi Mintuitorul ne urea la acele orase si da celor care s-au distins prin buna chivernisire a talantilor lor, stapi- nirea «peste zece orase» sau peste cinci 158 . 25. Daca proorociile privitoare la Iudeea si la Ierusalim, la Israel, la Iuda si la Iacob, asa cum le-am interpretat noi mai presus decit in- telesul lor trupesc, ne aduc aminte de aceste taine, atunci e firesc ca si proorociile asupra Egiptului si egiptenilor, asupra Babilonului si a babilonenilor, asupra Tirului si Sidonului, ca si asupra celor din Tir si din Sidon, precum si asupra altor popoare, nu se refera numai la acesti locuitori trupesti din Egipt, din Babilon, din Tir sau din Sidon ; pentru ca, intr-adevar, daca exista israeliteni dupa duh, atunci trebuie sa existe si egipteni si babiloneni dupa duh. Caci in nici un caz nu poate fi spus despre faraoni, regii Egiptului, ceea ce se scrie in cartea lui Iezechiel despre un om care a stapinit sau va stapini peste Egipt 159 . Acest lucru il poate baga de seama orice cititor atent. Tot astfel nu poate fi spus despre un om care trebuia sa stapineasca peste Tir. Intr- adevar, si din cele spuse in multe locuri de Isaia in legatura cu Nabu- codonosor, cum s-ar putea ele aplica la acest om ? «Omul Nabucodo- nosor» n-a cazut din cer, nici n-a fost «stea stralucitoare, fecior al di- minetii» 16 °. Tot asa de putin se pot infelege de un om cuminte cele spuse in cartea lui Iezechiel despre cazul egiptenilor, cei din vecina- tatea Etiopiei, ale caror trupuri sint innegrite de soare, cind Egiptul urma sa fie pustiit «patruzeci de ani, incit picior de om nu va trece prin el» 161 si cind atit de mult va fi incercat de razboaie, incit in toata fara singele va ajunge pina la genunchi 162 . Si apoi altele : 26. Daca celor ce mor pe pamint de moarte fireasca li se rinduieste, fiind socotifi vrednici, in urma faptelor savirsite aici, sa petreaca in- tr-un loc numit iad, unde exista diferite locasuri, tot asa mor, ca sa zic asa, si cei ce coboara in acest iad care incepe de aici 163 , din aceasta lume, fiind judeca^i, dupa vrednicie, ca au ajuns in locasuri diferite, mai bune sau mai rele, raspinditi pe tot pamintul, la un parinte sau la altul. Intr-adevar, un israelit poate cadea intre sciti, pe cind un egiptean 158. Lc 19, 17. 159. Jez. 26—29. 160. Is. 14, 12. 161. Iez. 29, 11. «Omul Nabucodonosor» e echivalent in cugetarea lui Origen cu diavolul. A se vedea si indicele vol. I. 162. Aici se intrerupe textul atit in Filoca'ie, cit si in Despre principii, probabil fiind vorba de aceeasi idee controversata a preexistentei. 163. AHa intrerupere, sensul aproximativ. 326 ORIGEN, SCRIERI ALESE poate cobori in Iudeea. Dar Mintuitorul a venit pentru «oile pierdute ale casei lui Israel» 164 . Iar intrucit multf din Israel n-au urmat inva- taturii Lui, au fost chemati $i cei dintre pagini. 27. Dupa parerea noastra, problema e ascunsa in expuneri istorice. Caci «asemenea este imparapla cerurilor cu o comoara ascunsa in tarina, pe care, gasindu-o un om, a ascuns-o $i de bucuria ei se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea» 165 . Sa ne gindim ca poate intreaga «tarina», care e plina de tot felul de plante, e tocmai ceea ce vedem ca ne sta la indemina' in Scriptura, pe cind ceea ce zace in ea si pe care nu-1 vad toti, ci e ingropat — ca sa zic asa — sub plantele vazute sint «vistieriile ascunse ale invataturii si ale cunostintei» 166 , care sint numite, prin Duhul Sfint, de Isaia «intunecate, nevazute si ascunse». Aceste vistierii, ca sa poata fi aflate, au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, singurul care poate «zdrobi portile cele de arama» si poate «zdrobi zavoarele cele de fier». Atunci se va putea descoperi tot ce se aila descris la Cartea Facerii despre adevaratele si variatele genuri §i neamuri de suflete care se afla aproape de Israel sau departe de el si care simbolizeaza «coborirea celor saptezeci de suflete in Egipt» 167 «pentru ca sa sporeasca numarul ca nisipul marii». Dar pentru ca nu toti urmasii lor sint «lumina a lumii» I68 , intrucit nu toti israelii sint Israel 169 , se inmultesc din cei saptezeci $i altii «multi ca stelele cerului Si ca nisipul m&rii» 17 °. DIN OMILIA A XXXilX-a LA IEREMIA m 28. Precum toate darurile lui Dumnezeu sint neasemanat mai mari decit persoana muritoare, tot a?a Cuvintul Intelepciunii e mai presus decit toate cele trecatoare. Acest cuvint s-a zamislit de la Dumnezeu, Cei ce a purtat grija ca toate acestea sa fie scrise §i au luat fiinta cu vrerea Tatalui, Cuvintului, intr-un suflet curatit si desavir?it, cu toata 164. Mt. 15, 24. 165. Mt. 13, 44. 166. Col. 2, 3 ; Is. 14, 2. 167. Deut. 10, 22. 168. Mt. 5, 14. 169. Rom. 9, 6. 170. Foe. 22, 17; Evr. 11, 12. 171. A se vedea in volumul I Omiliile la Ieremia. Tot asa a nu se uita ca textul din cap. X al acestui volum e luat tot din omilia 39 la Ieremia. Titlul lor pare a fi fost redactat ulterior veacului IV. FILOCALIA 327 constiinta neputintei omenesti de a intelege Intelepciunea. Daca ar obiecta cineva orbeste ca nu pricepe Intelepciunea cea nespusa a lui Dumnezeu si a Cuvintului, care fiind si El Dumnezeu insusi «era la ince- put la Dumnezeu» 172 , si nu ar admite ca aceste cuvinte trebuie cautate si aflate in legatura cu Cuvintul lui Dumnezeu si cu Intelepciunea cea de la El, unul ca acela in chip necesar va cadea in basme, in vorbarii goale si in inchipuiri, virindu-se singur in primejdia necredintei. Pen- tru ca trebuie sa ne aducem aminte si de porunca lui Solomon din car- tea Eclesiastului, privitoare la aceste invataturi, care suna asa : «Nu te grabi sa deschizi gura ta si inima ta sa nu se priceapa sa scoata o vorba inaintea lui Dumnezeu : ca Dumnezeu este in ceruri, iar tu pe pamint, pentru aceasta sa fie cuvintele tale putine» 173 . Deci se cuvine sa credem ca Sfinta Scriptura nu are nici o virgula lipsita de Intelepciunea lui Dumnezeu. Caci Cel ce mi-a poruncit mie, omului, si mi-a zis : «nimeni sa nu se infatiseze gol inaintea Mea» 174 , Acela cu atit mai putin nu va zice vreo vorba goala. «Din plinatatea harului Lui» 175 graiesc proorocii, de aceea El este Cel care insufla toate cuvintele celor ce graiesc din plinatatea Sa : atit la prooroci, cit si in Lege, in Evanghelie si in Apostoli 176 , toate cuvintele sint din plina- tatea lui Dumnezeu. De aceea ele insufla celor ce au ochi ca sa vada lucrurile plinatatii, celor ce au urechi ca sa auda cuvintele plinatatii, ca si celor ce au simtul 177 de a mirosi buna mireasma. Daca, dar, vreodata, citind Scriptura, te poticnesti de vreo idee care este pricina de smin- teala si piatra de poticnire, vinovat esti tu. Deci sa nu deznadajduiesti, caci pietrele de poticnire si pricinile de sminteala 178 , toate, au un in- teles. iln felul acesta se implineste ce s-a spus : «Credinciosul nu va fi facut de rusine» 179 . Crede numai si vei gasi mult folos sfint sub «piatra de poticnire». 172. In. 1, 2. 173. Eel. 5, 1. 174. les. 34, 20. 175. In. 1, 16. 176. Legea, proorocii, Evangheliile si Apostolii, cu alte cuvinte intreaga Sfinta Scriptura, a carei unitate organica o apara Origen indeosebi Smpotriva marcionitilor ?i a altor gnostici, dar §i a unor filosoii profani, cum a fost Celsus, despre care vom vorbi In alt loc. 177. In original aia&vjiTipiov, organ de perceput in sensul celor spuse de I loan 1, 1. 178. Rom. 9, 33 ; / PL 2, 7 ; Is. 8, 14. 179. Rom. 9, 33; Is. 28, 16. . 328 ORIGEN, SCRIERI ALESE I, 2 DIN COMENTARIILE LA PSALMUL 50. ADAUGA IN PARTE §1 INCEPUTUL ISTOR1EI LUI URIE, DESPRINZ1NDU-I §1 1NTELESUL ALEGORIC 29. Chiar daca unora li se pare forfat sa interpretezi alegoric 180 o istorie, indulcind asperitatile, totu?i este limpede ca in zadar s-ar spune asa ceva : lucrurile trebuie intelese in contextul lor, ca nu cumva in- cercind cineva sa tilcuiasca lucrurile literal, sa ajunga la concluzii inacceptabile in legatura cu barbatul ucis si cu dovedita lui nevinov&tie, atunci cind (David) n-a vrut sa intre in casa sa si sa se odihneasca, in timp ce poporul era in tabara si se lupta. Dar nu stiu cum pot crede asa cei ce nu vor sa inteleaga acest text in mod alegoric, cum ca acest cuvint, care a fast sens In sens propriu, prezinta niste fapte omene$ti ca si cum ar porni de la Duhul Sfint. In virtutea acestor fapte, David este acuzat nu numai de desfrinare, ci si de neomenie, fiindca a indraz- nit sa faca cu Urie un lucru strain chiar si de moravurile unui om de rind. Eu insa as zice ca, precum judecatile lui Dumnezeu sint mari si de nespus 181 , tot asa par ele sa fie $i pricina de ratacire pentru sufletele needucate. La fel ?i Scripturile Lui sint mari si pline de cugetari nespuse si tainice si greu de patruns. Adesea sint foarte greu de tilcuit si devin pricina de ratacire pentru sufletele needucate, care sint de alta credin^a. Acesti oameni acuza pe Dumnezeu, fara sa stea pe ginduri si cu graba, pe baza Scripturilor, pe care nici nu le inteleg. De aceea ei cad atit de jos, incit isi fauresc un alt dumnezeu. Cel mai sigur este sa acceptam explicatia limpede pe care ne-o da cuvintul «intelepciunii celei ascunse si tainice a lui Dumnezeu, pe care nici unul din cirmuitorii veacului acestuia n-au cunoscut-o» 182 , «potrivit cu descoperirea tainei celei tre- cute sub tacere din timpuri vesnice», iar «acum data pe fa^a prin arata- rea Domnului nostru Iisus Hristos» 183 , prin apostoli si prin cuvinte pro- fetice de catre Cuvintul care «la inceput era la Dumnezeu» 184 . 180. Despre otMiTfopeuetv se poate vedea si numai in Filocalia, la indice. 181. Inf. Sol. 17, 1. 182. I Cor. 2, 7—8. 183. Rom. 16, 25. 184. // Tim. 1, 20; In. 1, 2. FILOCALIA 329 I, 3 DIN OMILIA LA LEVITIC 15, 1NDATA DUPA 1NOEPUT 30. Neintelegind deosebirea dintre iudaismul sensibil si eel inteli- gibil, adica dintre iudaismul exterior si eel intru ascuns 185 , unii dintre cei fara credinfa si ereticii cei mai lipsiji de evlavie fac numaidecit deo- sebirea intre iudaism si intre Dumnezeul care a dat aceste Scripturi si toata Legea, plasmuindu-si alt dumnezeu, in afara de Dumnezeul care a dat Legea si Prooroeii, deci altul decit Cei ce a facut cerul si pamintul. Realitatea insa nu sta asa ,• ci Cei ce a dat Legea, Acela a dat Evan- ghelia 186 ; Cei care a creat cele vazute a facut si pe cele nevazute. Cele vazute si cele nevazute sint atit de inrudite intre ele si atit de strins legate, incit «cele nevazute ale lui Dumnezeu se vad de la facerea lumii, intelegindu-se din fapturi» 187 . Este inrudire si Intre cele vazute ale Legii si ale Proorocilor, si intre cele nevazute sau inteligibile ale Legii si Pro- orocilor. Deoarece pe dinafara Scriptura este alcatuita, asa zicind, din- tr-un corp cazut, iar pe dinlauntru din suflet injelegator si cuprinzator, precum si din lumea duhului care este «inchipuirea si umbra celor ce- resti» 188 . Ei bine, cinstind pe Cei ce a dat Scripturii un trup, un suflet si un duh — trup pentru cei dinainte de noi, suflet pentru noi si dun pentru cei ce vor mosteni viata vesnica si care vor ajunge la lucrurile ceresti si adevarate ale Legii — vom da de acum tilcuirea acestui pa- saj nu dupa litera, ci dupa suflet. Iar daca vom fi in stare, ne vom inalta si pina la duh, potrivit cuvintului despre jertfe, care a fost citit mai inainte 189 . II CA SFINTA SCRIPTURA E 1NCUIATA §1 PECETLUITA (Din volumul inchinat Psalmului 1) 1. Cuvintele sfinte spun ca Sfintele Scripturi se incuie si se pecet- luiesc si anume cu cheia lui David 190 si cu pecetea despre care se spune 185. Rom. 2, 28 : iudaism sensibil si iudaism inteligibil, adica exterior si ascuns, istoric si tipologic, doua feluri de exprimare pentru a pune in lumina interpretarea literala si cea spirituala. 186. «Acela care a dat Legea, Acela a dat §i Evanghelia» ; se simte imediat for- mularea antignosticg. 187. Rom. 1, 20. 188. Ev/. 8, 5. 189. avafvuafxct = citire sau pericopa. Se stie ca in lucrarea lui catehetica Origen punea sa se citeasca pericopa, iar dupa citire urma explicarea. Din nou sint pomenite la un loc cele trei interpretari : xotxa 7pa[ijxa, xaxi xvjv ^uXtjv si nata tA 7ivEU(j.a. 190. Apoc. 3, 7. Are dreptate P. Nautin (Origene, sa vie et son oeuvrc, p. 261-292) sa spuna ca Origen a dedicat Psaltirii mai mu"lte lucrari. Cele de aici sint doar frag- mente. A se vedea si Migne, P.G., vol. 12. 330 ORIGEN, SCRIERI ALESE asa : «punerea pecetii e o inchinare adusa lui Dumnezeu» l91 , ceea ce vrea sa spuna ca puterea pecetii care se aplica vine de la Cel ce a rin- duit-o. Despre incuierea si pecetluirea cartii ne invata deschis Sfintul loan atunci cind scrie in Apocalipsa : «iar ingerului Bisericii din Filadel- fia scrie-i : acestea zice Cel Sfint, Cel Adevarat, Cel ce are cheia lui Da- vid, Cel ce deschide si nimeni nu inchide, Cel ce inchide si nimeni nu va deschide : stiu faptele tale ; iata, am lasat inaintea ta o usa deschisa, pe care nimeni nu poate sa o inchida» 192 . $i ceva mai departe : «am vazut apoi, in mina dreapta a Celui ce sedea pe tron, o carte scrisa in- launtru si pe dos, pecetluita cu sapte peceti. $i am vazut un inger pu- ternic, care striga cu glas mare : Cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca pecetile ei ? Dar nimeni din cer, nici de pe pamint, nici de sub pamint n-a fost in stare sa deschida cartea, nici sa se uite in ea. Si plingeam cu amar ca nimeni n-a fost gasit vrednic sa deschida car- tea, nici sa se uite in ea. $i unul dintre batrini mi-a zis : nu plinge ! Ca iata a biruit leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei» l93 . 2. lata si proorocul Isaia cum a vorbit despre asa ceva, dar numai despre pecetluire : «Orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluita. Daca le dai cuiva care stie carte si-i vei zice : «Citeste de aici !», iti va raspunde : «Nu pot citi, caci e pecetluita». Iar daca vei da cartea cuiva care nu stie carte, zicindu-i '• «Citeste!», acela i|i va raspunde : «nu stiu carte» 194 . $i cred ca acest lucru trebuie inteles nu numai in legatura cu cele spuse in Apocalipsa Sfintului loan ori in proorocia lui Isaia, ci cu intreaga Sfinta Scriptura atunci cind avem in vedere in chip sincer posibilitatea noastra foarte modesta de a intelege deplin cuvintele tainice si exprimarile figurate sau neclaritatile de alt soi. Oricine va vrea sa invete sa-si aduca aminte de ceea ce a spus Mintuitorul despre carturari si despre farisei, care, desi aveau in mina cheile, totusi nu erau in stare sa poata urma lui Hristos : «Vai voua, invStatorilor de lege ! Ca a|i luat in mina cheia cunostintei, dar nici voi n-ati intrat si nici pe cei ce voiau sa intre nu i-a^i lasat» l95 . $i inca ceva. 191. 'Ey/c67t(o[Ji.a ocppa7t5o?, a7ia3[jia7.upto), citatul nu se gaseste in acest fel la locul indicat, Ie?ire 28, 32, ci acolo e vorba doar de o deschizatura a meilului, una din hai- nele arhiereului. In felul cum a fost redactat textul se gaseste in Epifanie, Haeres. LXIV ; Mlgne, P. G. 64, 5 — 7, care, dupa cum se stie, a fost unul din cei mai pasionati antiorigenisti. Probabil ca expresia de mai sus se va fi introdus ulterior, credem, din motivul interpretariS exagerat alegorizante a lui Origen, ale carui «cheie» si «peceti> nu le vedea cu ochi buni Epifanie. 192. Apoc. 3, 7 s.u. 193. Apoc. 5, 1—5. 194. Is. 29, 11. 195. Lc. 11, 52; Mt. 23. 14. Editorul noteaza apoi: «plura habet Epiphanius». FILOCALIA 331 3. Dorind dar sa incepem talmacirea psalmilor, sa luam drept pilda minunata traditie pe care ne-a pastrat-o un evreu in legatura cu in- treaga Sfinta Scriptura. Spunea acolo ca, din pricina nelamuririi ei, in- treaga Sfinta Scriptura e orinduita ca o casa in camerele careia nu po{i ajunge pina nu deschizi pe cea principals. Linga fiecare camera se afla o cheie, dar nu era cea potrivita, ei cheile tuturor camerelor erau im- prastiate si nu stiai cu ce cheie vei putea sa deschizi fiecare camera si era munca destul de grea sS-ti gasesti cheia potrivita cu care sa poti deschide. Tot asa trebuie in^eles ca si pentru Scripturile care nu-s clare, nu din alta parte vom putea afla mijloacele de a le lamuri decit tot de la cheia de explicare imprastiata printre toate celelalte car^i. Cred, dar, cS si Apostolul spre aceastS cale ne indruma atunci cind arata cum sa intelegem cuvintele dumnezeiesti, zicind : «pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate ale intelepciunii omenesti, ci in cuvinte invatate ale Duhului Sfint, ISmurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhov- nicesti» 196 . Iar dupa aceea, compaiind simplu fiecare din cele noud fericiri cu cele spuse in general, adauga : l97 4. Daca «cuvintele Domnului sint cuvinte curate, argint lamurit in foe, curatat de pamint, curatat de sapte ori» 198 , die tat exact si pus la in- cercare pina la amanunt da Duhul Sfint prin slujitorii Cuvintului 3 ", atunci oare numai la noi sa nu se aplice regula dupa care intelepciunea lui Dumnezeu se extinde pina la redactarea literals a Scripturii celei de Dumnezeu insuflate ? 20(1 Caci doar in acest scop a spus Mintuitorul cuvintele : «o iota sau o cirta din Lege nu va trece pina ce se vor im- plini toate acestea» 201 . Pentru ca dupa cum la facerea lumii maiestria dumnezeiasca s-a vadit nu numai in cer, in soare, in luna si in stele, prin felul in care au fost zidite toate aceste corpuri, ci acelasi lucru se vede si pe pamint, cind ne gindim la materia aleasa, din care au fost facute toate, numai sa nu mai aiba temei de trufie nici unul din trupurile celor mai mici vietuitoare fa|a de Cel ce le-a creat, cu atit mai mult si' sufletele existente in ele, si anume cu insusiri specifice fiecaruia, intru- cit pina si in cele necuvintStoare a fost sadit ceva mintuitor. §i tot asa nici din cele sadite pe pamint, caci si aici fiecare isi are de la Ziditorul 196. I Cor. 2, 13. Interesanta ?tirea despre cheia «colectiva» de care-i vorbise evreul respectiv. 197. Probabil in «pericopa» anterioara Origen explicase sensul cuvintelor «fericit barbatul...» (Ps. 1, 1). 198. Ps. 11, 6. 199. Lc. 1, 7. 200. Din nou afirmata inspiratia verbals a Sfintei Scripturi. 201. Mf. 5, 18. 332 ORIGEN, SCRIERI ALESE ei radacini proprii si frunze si fructe, dupa soi si dupa calitatj. $i tot in acelasi chip primim si noi, prin mijlocirea literelor omenesti si prin re- varsarea Duhului Sfint, int,elepciune supraomeneasca rinduita pentru noi ca tot atitea daruri ale purtarii de grija celei sfinte, iar acestea sint cuvintele mintuitoare sadite, ca sa zicem asa, in fiecare litera ca tot atitea temeiuri posibile ale intelepciunii. 5. Intr-adevar trebuie sa fim convinsi ca, asa cum a iesit din mina Creatorului, lumea este identica cu cea descrisa de Sfintele Scripturi, iar temeiurile pe care le intilnim la cei ce cauta sa-si explice facerea lumii le gasim si in Sfintele Scripturi. Exists, desigur, si in opera crea- t'.unii citeva lucruri greu de inteles si chiar cu neputinta de explicat, dar pentru aceasta nu trebuie acuzat Creatorul a toate pe motivul, sa zicem, ca nu aflam pricina pentru care au fost aduse pe lume vasilis- cul 202 sau alte fiare ucigatoare. Caci e necuviincios si de-a dreptul de neinteles pentru cine are o cit de mica compasiune fa^S de neputinta neamului omenesc si pentru cine cauta sa afle cu toata limpezimea mo- tivele acestei exceptionale maiestrii a lui Dumnezeu sa afirmi ca astfel de lucruri contradictorii I-au fost cunoscute lui Dumnezeu, iar mai tir- ziu (daca vom fi socotiti vrednici) sa ni se infatiseze astfel de lucruri, iata, le-am aaoeptat cu toata evlaivia ca permise. In acelasi timp trebuie sa intelegem ca in Sfintele Scripturi se afla multe adevaruri cu anevoie de exprimat. De aceea cei care pe de o parte au pretins ca lumea e despartita de Creatorul ei, iar pe de alta parte, au spus totusi ca tot ce s-a plasmuit pe lume s-a facut dupa mode- lul lui Dumnezeu, unii ca aceia au rezolvat ei insisi obiectiunile de care am pomenit si prin aceasta constiinfa lor proprie s-a linistit in privinta indraznelii nesabuite de care am amintit pe motiv ca in ele s-a gasit re- zolvarea nedumeririlor. Caci daca ar fi persistat strimtorarea, ar fi per- sistat si nesiguranta celor care in felul acesta se vedeau departati de Dumnezeu. $i cu cit ar fi fost mai cuviincios sa se ramina la credin|a intr-un Dumnezeu purtator de grija, potrivit careia toate fapturile i§i au originea in puterea Lui creatoare, si in schimb nimic mai nelegiuit si mai lipsit de cuviintS decit sa propovaduiasca despre un astfel de Dum- nezeu care-si paraseste fapturile 203 . 202. Ps. 90, 1 reptila otravitoare. 203. Desigur tema tratata aici va fi stat in legatura cu interpretarea eronata a gnosticilor marcioniti, care credeau ca lumea cu suferintele si impertectiurile ei isi are drept autor pe demiurgul Vechiului Testament. De aici si problema originii raului Si a nedreptatilor din natura si din via{a omului descumpanea constiintele acestor ratSciti. FILOCALIA 333 III DE OE CARJILE INSUFLATE DE DUMNEZEU SINT DOUAZECI SI DOUA LA NUMAR ? (din acelasi torn la psalmul 1) 1. Pentru ca in capitolul in care am vorbit despre Numeri, fiecare numar isi are valoarea sa, de care Facatorul tuturor se foloseste atit la formarea universului in general, cit si a partilor lui in special 204 , atunci trebuie sa fim atenti sa urmarim in Scriptura, pas cu pas, problema nu- merelor in general si a fiecaruia in parte. Trebuie sa se stie ca 22 sint cartile din Vechiul Testament, asa cum ni le-au transmis iudeii. Este usor de inteles ca tot acelasi numar il au si subiectele pe care le tra- teaza cele 22 de carti. Caci precum cele 22 de subiecte par a fi abece- darul Intelepciunii si al invataturilor divine, ale caror elemente urmeaza sa se intipareasca in om, tot astfel cele 22 de carti insuflate de Dum- nezeu sint un abecedar al infelepciunii lui Dumnezeu si o introducere in cunoasterea fiintelor. IV DESPRE GRE$ELI DE LI MBA 205 $1 DESPRE GRAIUL SIMPLU AL SFINTEI SCRIPTURI (Din tomul IV la Evanghelia dupa loan, a patra fila de la inceput) Cel care face distinctie intre cuvinte, intre sensul lor si realitatea la care se refera, acela nu se va tulbura daca intilneste vreo greseala de cuvinte in Scriptura, caci se va convinge, dupa ce va cerceta singur, ca realitatile la care se refera cuvintele isi au rostul lor firesc si aceasta in deosebi pentru ca insisi sfintii autori marturisesc ca cuvintul si «pro- povaduirea lor nu constau in mestesugul imbinarii unor cuvinte convin- 204. Valoarea simbolica a numerelor e adeseori reluata de Origen. Numarul lite- relor din alfabetul grecesc a fost socotit sfint de evrei pentru ca prin cartile Scripturii ne-a venit «intelepciunea lui Dumnezeu», zice Origen. Se $tie ca el merge atit de de- parte in admiralia fata de cuvintul biblic, incit socotea ca el «n-a venit prin om, ci de la Duhul Sfint prin voinja Tatalui $i prin savir^irea Fiului» (Despre principii, IV, 2, 2). De aceea Origen a §i fost eel dintii scriitor bisericesc care a spus despre Biblie ca e «insuflata» sau «inspirata de Dumnezeu» (SleoTiveoaTos, inspiratio). 205. aoXoi-/.ia[x6; = violarea regulelor de sintaxa, mai ales de acord. Am tradus astfel de parute greseli cu «sting5cii». 334 ORIGEN, SCRIERI ALESE gatoare ale unei intelepciuni omenesti, ci in dovada Duhului §i a pu- terii» 206 . Apoi, vorbind despie astfel de stingdcii ale evanghelisttdui, autorul continud astfel : 2. Intrucit apostolii nu fac parte din categoria celor care nu-§i dau seama de domeniile in care mai scapa o greseala §i in care nu sint destul de atenti, marturisesc ei in^i^i ca «chiar dacS sint neiscusiti in cuvint, nu sint insa in cunostinta» 207 . $i acest lucru s-ar putea spune nu numai despre Pavel, ci si despre ceilalfi apostoli. In ce ma priveste, iata cum talmacesc cuvintele : «avem aceasta comoara in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covirsitoare este a lui Dumnezeu §i nu de la noi» 208 , ceea ce vrea sa ne aduca aminte de vistieria aseunsa a cunoas- terii si a intelepciunii, de care se vorbeste si in alt loc, precum si de «vasele de lut», care sint limbajul simplu al Scripturii, pe care grecii sint inclinafi sa-1 dispre^uiasca, dar care arata puterea cea nemarginita a lui Dumnezeu. Caci tainele adevarului $i forta celor spuse au avut putere sa nu se lase stingherite de simplitatea limbajului, ci sa ajunga la mar- ginile lumii si sa supuna Cuvintului lui Hristos nu numai pe «cele ne- bune ale lumii, ci si pe cele intelepte» 209 . Caci vedem, cind vorbim de chemare, nu doar ca nimeni nu este intelept dupa trup, ci ca nu sint multi injelepti dupa trup. Cind propovaduia Evanghelia, Pavel se sim- tea dator sa vesteasca cuvintul «nu numai barbarilor, ci si elinilor» 210 , nu numai celor neintelegatori si gata sa aprobe orice, ci si celor inte- lepti. Caci a fost invrednicit de Dumnezeu sa fie «slujitor al Noului Testament" 2U , folosindu-se de o «dovada a Duhului si a Puterii» 212 , pentru ca adeziunea oamenilor credinciosi sa nu fie o lucrare «a inte- lepciunii omenesti, ci a puterii lui Dumnezeu». Caci daca Scripture ar avea puterea si farmecul exprimarii, pe care le admira grecii, ar putea bSnui cineva ca nu adevarul crestin a pus stapinire pe constiintele oa- menilor, ci ar banui ca i-a convertit acordul gramatical corect, care sare in ochi, iar frumuse^ea expresiei a furat sufletul ascultatorilor, inse- lindu-i. 206. / Cor. 2, 4. 207. 7/ Cor. 4, 7. 208. Col. 2, 3. 209. J Cor. 1, 26. 210. Rom. 1, 24. 211. // Cor. 3, 6. 212. II Cor. 2, 4. FILOCALIA 335 V CE ESTE MULTA VORBIRE SI CE SlNT CARTILE CELE MULTE ? TOATA SCRIPTURA CEA DE DUMNEZEU INSUFLATA ESTE O SINGURA CARTE 213 {Din tomul al V-lea la Evanghelia dupa loan, la inceput) 1. Intrucit tu nu te multumesti sa-|i asumi fata de mine aceasta lu- crare de contra-maestru al lui Dumnezeu, ci pretinzi ca chiar si acum cind lipsesc (din Alexandria) 214 sa inchin cea mai mare parte a timpului tie si muncii care ti s-a incredintat, as putea sa ma feresc de aceasta oboseala si sa ocolesc primejdia in care cad cei ce se apuca — prin vrerea lui Dumnezeu — sa scrie lucrari de teologie. Ca sa ma apar, as putea spune, bazindu-ma pe Sfinta Scriptura, ca renunt si eu la compu- nerea de carti multe. Caci Solomon zice in Eclesiast : «Fiul meu, sa fii cu luare aminte : scrisul de carti este fara sfirsit, iar invat&tura multa este osteneala pentru trup» 215 . Caci dacS expresia : «multe carti» nu ar avea un inteles tainic si inca nelamurit, as fi calcat fatis porunca si m-as fi ferit sa scriu multe carti. Apoi ziclnd cum, din interpretarea citorva cuvinte ale Evangheliei, i-au ie$it patru 'volume, adaugd : 2. Doua sint intelesurile frazei : «Fiule, fereste-te de a scrie carti multe». Unul este : nu trebuie sd poseddm carti multe, altul, ca nu tre- buie sa compunem, sau sa scriem c&rti multe. Daca nu admitem primul inteles, in tot cazul trebuie sa-1 admitem pe al doilea. In schimb, si daca il admitem pe al doilea, nu trebuie neaparat sa-1 admitem pe eel dintii. Din ambele interpretari, cred ca ceea ce trebuie sa invatam mai cu deosebire este ca nu trebuie sa compunem carji multe. Deocamdata as fi putut sa-ti trimit drept aparare acest cuvint, aducind ca marturie faptul ca nici sfintii nu s-au ingrijit sa scrie carti multe si de aceea sa incetez si eu, de aici inainte, sa dictez teste asa cum ne-am inteles, in- terzicindu-mi de acum sa ti le trimit. Dar deoarece trebuie sa cercetam Scriptura cu constiinciozitate, ferindu-ne de a lua de bun sensul care ne place, tinind seama de simpla insiruire a cuvintelor, nu pot sa nu pre- zint, spre propria mea aparare, argumentele de mai sus, caci te-ai servi 213. De^i redactat ulterior, tltlul acesta rezuma admirabil convingerea lui Origen despre unitatea Sfintei Scripturi : y Seotiveustos rpafJ]. 214. EoXotxia(j.6? — lipsind (din Alexandria). E vorba de iarna anului 231 — 232, cind Origen era plecat in Antiohia, chemat de imparateasa Iulia Mammea (P. Nautin, Origene, sa vie et son oeuvre, Paris, 1977, p. 140). 215. Eel. 12, 12. 336 ORIGEN, SCRIERl ALESE de ele impotriva mea daca a? calca invoiala noastra 216 . $i, mai intii, fiindca. se pare ca istoria este de acord cu textul citat si intrucit nici unul dintre sfinti nu si-a exprimat gindul prin compozitii multe si multe carti. sa vorbim acum despre acest subiect, anume ca mi s-ar putea reprosa ca am scris atit de multe carti in comparatie cu Moisi, eel atit de mare, dar care n-a lasat decit cinci carti. [Din «Istoria bisericeascd» 217 a lui Eusebie VI, 25, 7 — 10. Ill Dar nici eel care a fost invrednicit sa fie slujitor al Noului Testa- ment, nu al literei, ci al duhului 218 , Pavel, care «de la Ierusalim si din tinuturile de primprejur a implinit propovaduirea Evangheliei pina in Iliria» 2l9 , n-a ajuns sa scrie tuturor Bisericilor in care a inv&tat. Mai mult, si Bisericilor carora le-a scris, nu le-a trimis uneori decit citeva rinduri. Petru, pe care a fost «zidita Biserica, pe care nici portile iadului nu o vor putea birui» 22 °, n-a lasat decit o singura epistola recunoscuta de toti, poate si pe o a doua, desi lucrul nu-i sigur 221 . $i ce sa mai zicem de eel care s-a aplecat cu capul pe pieptul lui Iisus, loan, care n-a lasat nici el decit o singura Evanghelie, cu toate ca recunostea ca ar fi atitea lucruri de istorisit incit nici in toata lumea n-ar incapea (cartile ce s-ar fi scris) 222 si care a mai scris si Apocalipsa, dupa ce a primit porunca sa treaca sub tacere si sa nu puna in scris cuvintele celor sapte tunete ? El a mai lasat si o epistola de abia citeva rinduri, poate si o a doua ?i o a treia, dar nu toti le cred ca autentice ; dealtfel, toate laolalta nu au mai mult de 100 de rinduri 223 .] 216. In rolul lui de «contra-maestru», Ambrozie, ucenicul §i prietenul lui Origen, mecenatul care i-a comandat cele mai multe lucrari (intre care $i Comentarul la loan) incheiase un fel de tirg (sa explice carjile sfinte si sa compuna tratate de aparare a invataturii crestine, atacate de filosofi si gnostici intre care se numarase in tinerefe si Ambrozie insusi), in care sens ii platea tahigrafii si stenografii. 217. Am urmat exemplul altora (Origene, Commentaire sur S. Jean, par P. Nautin, I, Paris, 1(966, p. 376 — 377), publicind aici fragmentul acesta din Istoria bisericeascd a lui Eusebiu VI, 25, 7 — 10 pentru a fi mai usor de infeles mersul ideilor intre fragmentul dinainte si eel care urmeaza. 218. // Cor. 3, 6. 219. Rom. 15, 19. 220. Mf. 16, 18. 221. Dupa cum se stie (Nautin, op. cii., p. 376 — 377) parerea lui Origen a fost corectata de cei mai multi din urmasii sai, incit ambelor epistole ale Sfintului Petru li s-a recunoscut autenticitatea. 222. In. 21, 25. 223. Despre Origen si cele doua din urma din epistolele lui loan a se vedea in- formajiile la acelasi P. Nautin, op. cit., p. 377 — 378. FILOCALIA 33? Apoi, enumerind pe prooroci $i pe apostoli, care au scris fiecare, mai mult sau. mai putin, adauga : 3. Si iarasi, dupa acestea, ma apuca ameteala la gindul cii . Dumnezeu a inceput si aici prin a zice la singular : «Din toti pomii din rai sd mamnci», dar adauga la plural : «iar din pomul cunostintei binelui si raului sd nu mincafi, caci in ziua aceea vet.i muri negresit». Caci atunci cind da porunca prin care Dumnezeu voia sa mai pastreze via|a lui Adam, El da porunca la singular zicind : «din to^i pomii raiului sa maninci». Cei ce umbla dupa voia lui Dumne- zeu si se tern de poruncile Lui, oricit ar fi ei de multi, prin faptul ca cei multi sint de o singura parere, toti sint una. De aceea cind Dumnezeu da o porunca privitoare la un bine, El zice la singular : sa manince. Cind insa Dumnezeu da porunca, dar stie dinainte ca ea va fi calcata 255. Os. 12, 4. 256. Fac. 2, 16. FILOCALIA 345 de oameni, atunci El nu intrebuinteaza singularul, ci zice la plural : «Sa nu mmcati, caci in ziua in care veti minca veji muri negresit». 3. Tot asa si in citatul din Osea. Cit timp oamenii pling si se roaga catre Dumnezeu, se zice despre ei la plural : «Plins-au si s-au rugat de Mine». Dupa ce insa au aflat ei pe Dumnezeu, nu se mai spune la plural : «Acolo a grait catre ei», ci la singular : «Acolo a grait cu eh. Caci acum sint ca si cum ar fi unul cei carora le graieste Dumnezeu si care asculta cuvintul Sau. Pentru ca daca unul singur pacatuieste, se multi- plica, se rupe de Dumnezeu si cade din unitate, pe cind cei multi, care urmeaza poruncilor lui Dumnezeu, sint una. Asa zice si Apostolul : «C& sintem o piine si un trup» 257 . Si iarasi : «Un Dumnezeu, Un Hristos, o credinta si un botez» 35a . Iar in alt loc : «Caci noi toti una sintem in Hristos Iisus» 259 . ?i iarasi : «Caci v-am logodit unui singur barbat, ca sa va inf&tisez lui Hristos fecioara neprihanita» 260 . Cum ca cei ce sint pe placul lui Dumnezeu sint una, putem vedea si din rugaciunea pe care a rostit-o Mintuitorul catre Tatal pentru ucenicii Sai, cind a zis : «PS- rinte Sfinte, pazeste-i pe toti sa fie una, preeum si Noi una sintem, tot asa si acestia sa fie una in Noi» 2M . Cind Sfin^ii isi zic ca ei isi sint unul altora madulare, oare nu .insemneaza ca ei toti sint un trup ? 262 $1 in pilda cu Pastorul 263 si cu cladirea turnului, care, cladit fiind din multe pietre, pare a fi cladit dintr-o singura piatra, ce alta a vrut sa inte- leaga Scriptura decit acordul si unitatea formata din mai multi ? $i «a fost rinduit» pentru Evanghelia lui Dumnezeu, nu fiindca avea din fire ceva exceptional sau vreo pregatire superioara altora, care nu aveau astfel de calitati, ci a fost rinduit din pricina faptelor pe care Dumnezeu stia dinainte ca le va face si pe care stim ca le-a si realizat prin pregatirea si alegerea sa apostolica. Nu este timpul potrivit sa ex- plicam acum mai departe cuvintul din psalmul amintit, caci ar fi o aba- tere de la subiect. De aceea el va fi explicat la rindul sau, cu ajutorul lui Dumnezeu, cind vom tilcui acel psalm. Sa fie insa de ajuns si chiar prea mult despre cuvintul : «a fost rinduit»... 257. / Cor. 10, 17. 258. Ei. 4, 5. 259. Rom. 12, 5. 260. U Cor. 11, 2. 261. In. 17, 11. 262. Rom. 12, 5. 263. Hernia, Pastorul, vedenia a 111-a, traducere romfcned.cS, Bucure$ti, 1979, p. 235. 346 ORIGEN, SCRIERI ALESE IX DE CE A INTREBUINTAT DUMNEZEIASCA SGRIPTURA ACELEA?I CUVINTE IN ACELA§I PASAJ, DAR CU INJELESURI DIFERITE ? (Din al IX-lea torn la Epistola catre Romani, comentar la cuvintele: «Ce deci ? Legea este pacat ?» 2M ) 1. Dupa cum cuvintul «lege» nu se refera la un singur lucru, tot asa 51 in Sfinta Scriptura intelesurile cuvintului «lege» sint mai multe. Caci, potrivit intelesului fiecarui loc al Seripturii, trebuie sa consideram, stabilind cu grija, atit ce insemneaza cuvintul lege, cit si ce trebuie sa se inteleagS prin acest cuvint, dar si despre mai multe alte numiri. Caci in Scriptura sint cuvinte omonime, care produc confuzii cititorilor, care cred ca, precum un lucru are numai un singur nume, tot asa la un moment dat si intelesul numelui, oricare ar fi el, este unul singur. Dar deoarece cuvintul lege nu se aplica la un singur lucru, ci la mai multe, aceste multe avind nevoie de explicatii, le vom expune pe toate cele ce prezinta oarecari greutati. CuyintuI lege se foloseste in mai multe intelesuri. Asa, cind citim In epistola catre Galateni : «Caci to^i citi sint din faptele Legii, sint sub blestem, caci scris este : blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca» 265 . E limpede dar ca aici e vorba de Legea cea dupa liters a lui Moise, care, pe de-o parte, prevedea ce anume trebuie implinit, iar, pe de alta, interzicea savirsirea unor ac- tiuni ce erau sub lege. Acelasi inteles il are cuvintul, in aceeasi carte, in locul : «Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pina era sa vina Urmasul, Caruia i s-a dat fagaduinta, si a fost rinduita prin ingeri, in mina unui Mijlocitor» 286 . Si in urmatoarele cuvinte, tot acelasi in- teles il gasim : «Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam prin credinta ; iar daca a venit credinta, nu mai sin- tem sub calauza, caci toti sinteti fiii lui Dumnezeu prin credinta in Iisus Hristos» 267 . Tot sub cuvintul lege e redata si istoria descrisa in cartile sale de Moise, dupa cum reiese din aceeasi epistola, din cuvintele : «Spune|i-mi voi, care vrefi sa fi^i sub Lege, nu auzifi Legea ? Caci este scris ca Avraam a avut doi fii, unul din femeia roaba si altul din femeia libera. 264. Rom. 7, 7. 265. Gal. 3, 10 1 Deut. 27, 26. 266. Gal. 3, 19. 267. Gal. 3, 24—25. FILOCALIA 347 Dar eel din roaba s-a nascut dupa trup, iar eel din cea libera s-a nascut prin fagaduint§» 268 . 2. Stiu ca si Psalmii au fost numiti lege, dupa cum reiese din cuvin- tele : «Ca sa se plineascS cuvintul eel scris in Legea lor : «M-au urit pe nedrept» 269 . Dar si proorocia lui Isaia este numita lege de Apostolul care zice : «In Lege este scris : Voi grai acestui popor in alte limbi si prin buzele altora, si nici asa nu vor asculta de Mine, zice Domnul» 27 °. Dar am mai aflat din tilcuirea lui Akyla si alte cuvinte care au acelasi inteles. Se numeste lege si acceptiunea mai tainica si mai dum- nezeiasca a legii, ca in citatul : «Stim ca Legea e duhovniceasca» 2n . Pe linga toate acestea, tot lege se numeste si cea sadita in sufletul omului dupa legea universala a bunului simt, precum numeste Scriptura cuvin- tul inscris in inima, care ne indeamna sa facem ce trebuie si ne opreste sa" facem ce nu trebuie. Aceasta se arata. din cuvintele : «Caci daca pa- ginii, care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia neavind lege, insisi sint lorusi lege, ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin mar- turia constiinfei lor» 272 . Caci legea scrisa in inimile lor si care face pe pagini sa savirseascS din fire ale legii, nu este alta decit cea inscrisa in inima noastra, dupS conceptia curenta, si imbunatatita mereu prin faptul ca zilnic a fost completata. Acelasi inteles il are cuvintul lege si in citatul : «Pacatul nu se socoteste cind nu este lege» 273 . Precum si in urmatorul : «Pacatul nu 1-am cunoscut decit prin lege» 274 . Dar si inainte de a se fi dat Legea prin Moise, lui Cain si celor care au suferit din pricina potopului li s-au socotit faptele rele ca pacate, ba chiar sodomitenilor si altor zeci de mii de oameni. Multi au cunoscut pScatul inainte de Legea lui Moise si sa nu te miri ca au fost intrebuin- tate, in acelasi loc, intelesuri diferite ale cuvintului lege. Acelasi obicei de a intrebuinta omonimia il gSsim si cu privire la alte cuvinte, in alte locuri din Scriptura, precum : «Nu ziceti voi ca mai sint patru luni si vine secerisul ? lata zic voua : Ridica^i ochii vostri si privi^i holdele ca sint albe pentru seceris» 275 . De doua ori este numit «seceri§ul», prima data se refera la secerisul material, a doua oara la eel spiritual. Ceva asemSnator aflam cu privire la tamaduirea orbului 268. Gal. 4, 21—22. 269. In. 15, 25; Ps. 34, 18. 270. / Cor. 14, 21. 271. Rom. 7, 14. 272. Rom. 2, 14. 273. Rom. 5, 13. 274. Rom. 7, 7. 275. In. 4, 35. 348 ORIGEN, SCRIERI ALESE din nastere, cind Domnul zice : «Spre judecata am venit Eu In lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada si cei care vad sa fie orbi» 276 . 3. Deci si acum, «in afara de lege s-a aratat dreptatea lui Dumne- zeu, fiind marturisita de Lege si de prooroci» 2 ". Am zice celor ce mai zabovesc sa admita intelesul dublu al legii, ca acelasi inteles il are cuvintul lege in : «Acum in afara de lege s-a aratat dreptatea lui Dum- nezeu», si in : «fiind marturisita de Lege si de prooroci». Daca drep- tatea lui Dumnezeu se vadeste in afara de Lege, atunci Legea nu mai e marturie. Daca insa e marturisita de Lege, atunci nu este vadita in afara de Lege. Deci, dreptatea lui Dumnezeu cea propovaduita de Iisus Hristos nu e certificata nicidecum de legea firii, caci aceasta este mult mai mica decit dreptatea lui Dumnezeu. In schimb, Legea lui Moisi — nu litera, ci duhul ei ■ — si proorocii cei asemanatori cu duhul Legii, si ratiu- nea lor dumnezeiasca, pot sta marturie dreptatii lui Dumnezeu. De aceea cititorul dumnezeiestii Scripturi trebuie sa observe cu toata grija ca Scripturile nu intrebuinteaza intotdeauna aceleasi cuvinte pentru ace- leasi lucruri. Ele fac asa, cind prin omonime, cind prin cuvinte figurate. Acest lucru se mai intimpla si pentru concizie, care cere ca intr-un context sa se foloseasca un cuvint altfel decit in alte contexte. Daca vom fine bine seama de acest obicei al Scripturii, vom scapa de multe greseli si de interpretari eronate. Trebuie, dar, sa bagam de seama ca un cuvint ca «a vazut», nu se aplica intotdeauna la aceeasi notiune, ci o data la vazul eel trupesc, iar alta data este intrebuintat cu sensul de : «a intelege». In general trebuie sa se stie ca exists un sens ascuns si ca notiunile adevarului nu sint spuse in chip lamurit de Duhul care era in prooroci si de Cuvintul care era in apostolii lui Hristos. In multe locuri textul este confuz ex- primat si nu se acorda partile intre ele. Proorocii s-au exprimat in chip tainic, ca sa nu afle si cei nevrednici descoperirile cele sublime facute lor, si astfel sa fie osindite sufletele lor. $i, in multe locuri, aceasta este pricina pentru care Scriptura intreaga pare a nu avea nici redactare cautata si nici stringen|a logica. $i, precum am spus mai inainte, mai cu seama scrierile profetice si apostolice nu au ordine si consecventa. Mai ales in epistolele apostolice — si intre ele in cea catre Romani • — cuvintul lege se aplica la locuri diferite si diferit numite. Asa incit se pare ca Pavel, in scrierea cartii catre Romani, nu s-a thiut de scopul pe care si-1 propusese. 276. In. 9, 39. 277. Rom. 3, 21. FILOCALIA 349 X DESPRE CUVINTELE SCRIPTURII CARE PAR A CONFINE PIETRE DE POTTCN1RE $1 PRICINI DE SMINTEALA (Din omilia 39 la Ieremia la cuvintele: «Nu a putut Domnul sS mai suiere de iafa rautajii voastre» 27S ) 1. Daca vreodata, citind Sfinta Scriptura, te poticnesti de vreo idee care in fond e buna, dar care tj-a devenit piatra de poticnire si pricina de sminteala 279 , sa pui vina numai pe tine. Caci nu trebuie sa pierzi din vedere ca acea piatra de poticnire si acea pricina de sminteala au un inteles mai adinc, tocmai ca sa se plineasca ce s-a zis : «tot eel ce va crede nu se va rusina» 280 . Crede mai intii si vei gasi mult folos sfint sub ceea ce socoteai ca este sminteala. Caci daca am primit porunca sa nu mai spunem vorba desarta — fiindca vom da seama de ea in ziua judecatii si vom raspunde ■ — si oricit ne-am mindri sa facem lucrator in noi, cei ce vorbim, sau in cei ce ne asculta, orice cuvint care iese din gura noastra, ce trebuie sa gindim despre prooroci decit ca fiecare cuvint rostit de gura lor era lucrator ? $i nu-i de mirare ca orice cuvint iesit din gura lor rodeste pe potriva cuvintului 281 . In ce ma priveste, sint de parere ca pina si ultima litera minunata, scrisa in cuvintul lui Dum- nezeu, lucreaza 282 . $i nu-i nici o iota, nici o cirta din ScripturS, care sa nu-si dea roade in sufletul celor ce stiu sa se foloseasca de puterea acestor slove. Caci dupa cum orice plants care actioneaza, fie asupra sanatatii trupesti, fie in alt fel, cu toate ca nu tuturor persoanelor le este dat sa stie la ce foloseste fiecare plants, ci doar celor ce si-au dobindit cu- noasterea lor, adica botanistilor care le studiaza ca sa vada cind tre- buie luate si unde trebuie aplicate pe trup si in ce fel trebuie preparate, pentru ca sa aduca folos celor ce au nevoie de medicamente din plante, tot asa si sfintul este un fel de botanist duhovnicesc care alege din scrierile sfinte fiecare iota si fiecare stihie care-i cade in mina, cautind in ea puterea literei si la ce foloseste, caci in Scripturi nimic nu este de prisos. Iar daca vrei sa afli si alta pilda despre acest lucru, apoi afla ca fiecare madular al trupului nostru a fost creat de rnesterul Dumnezeu 278. lei. 44, 22. 279. Rom. 9, 33. 280. Is. 28, 16. 281. Mi. 12, 36. 282. Afirmare Clara a inspirafiei verbale. 350 ORIGEN, SCFUERI ALESE pentru o iucrare oarecare, insa nu tuturor le este dat sa stie care este puterea si intrebuintarea fiecaruia dJn madulare. tntr-adevar, numai aceia dintre medici care se ocupa cu anatomia pot sa spuria, in acest fel, despre fiecare parte cit de mica, spre ce folosinta a fost creata de Pronie. Presupune, deci, ca si Scriptura este totalitatea plantelor sau este un trup complet al Cuvintului. Daca nu esti nici botanist al Scrip- turii, nici anatomist al cuvintelor profetice, sa fii convins mScar de faptul ca nici din cele scrise nu este de prisos, iar cind nu afli ratjunea celor scrise, de vina esti mai curind tu decit Sfinta Scriptura. Sa ser- veasca aceste cuvinte drept introducere generals, putind fi de folos pentru intreaga Scriptura, ca sa se indemne cei ce doresc sa fie atenti la citirea ei si sa nu lase sa treaca nici o litera necercetata si neexplicata. XI TREBUIE SA CAUTAM HRANA PE TOATE PAGINILE SCRIPTURII CELEI DE DUMNEZEU INSUFLATE SI SA NE FERIM DE SPUSELE INFUMURATE ?I TULBURATOARE ALE DEFAIMARILOR ERETIGE, IMPARTASINDU-NE DIN OOMORILE TUTUROR CARTILOR SFINTE, FARA SA NE SMINTIM, CUM FAC CEI NECREDINOIOS1 (din al XX-lpa torn la Iezechiel) 1. «Iar despre voi, oile Mele, asa zice Domnul Dumnezeu : lata voi face judecata intre oaie si oaie, intre berbec si tap. Oare nu va este de-ajuns ca pasteti pasunea cea buna, iar ce ramine o calcati in picioa- rele voastre si bet,i apa curata, iar pe cea care ramine o tulburati cu picioarele voastre, asa ca oile Mele sint nevoite sa se hraneasca cu ceea ce este calcat de picioarele voastre si sa bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre ?» 283 . Dupa ce aseamana intre ele oile cu berbecii si caprele cu oile, zicind c3 este un obicei al Scripturii sa scoata intelesul cuvenit din compa- rarea lor, autorul adauga ; Sa cercetam pe cit ne este cu putinta ce inteles tainic se ascunde si aici. Toata pasunea cea buna, cred eu, si toata apa cea limpede inchi- puie totalitatea Scripturilor Sfinte. Apoi, deoarece unii admit c& anu- mite cuvinte ale Scripturii sint ziditoare, iar de altele se feresc ca si 283. fez. 34, 17—19. FILOCALIA 351 cum n-ar fi aducatoare de mintuire, ci s-ar asemana cu cei care, dupa ce au pascut pasunea cea frumoasa in locurile pe care si le-au ales si dupa ce au baut apa cea limpede, acolo unde au socotit-o mai buna, ei calca In picioare restul pasunii si tulbura si apa ramasa, lor li se asea- mana, pe de o parte, cei ce admit numai Noul Testament si in schimb leapada pe eel Vechi, iar, pe de alta parte, cei ce sustin ca din Vechiul Testament unele cuvinte sint inspirate de o putere mai dumnezeiasca si mai inalta, iar altele numai de o putere inferioara. Pastoral declara insa intre oile sale proprii pe cei care nu se trufesc, ci maninca si unde au calcat si ceilalji cu picioarele si care nu se simt umilifi sa bea si apa tul- burata de picioarele oilor celor rele sau poate de picioarele tapilor si ale oilor, care n-au socotit de demnitatea lor sa se numere intre oile din partea dreapta. 2. Asadar, noi, care cerem prin ruga sa fim oi ale Pastorului, sa nu ne ferim niciodata sa pastern si acele cuvinte din Scriptura, care par a [i dispretuite numai pentru ca au fost calcate in picioare de aceia, care nici nu pot, dar nici nu vor sa foloseasca pasunea intreaga. Dar, chiar daca ar fi sub picioarele lor put.ina apa tulburata, fiindca ei amesteca niste incurcaturi urite in cuvintul eel curat al Scripturii, noi, oile Pas- torului, nu ne ferim sa bem apa tulburata de picioarele acelora, din prici- ng tulburarii pe care ei au adus-o Cuvintului. $i sa veghezi foarte atent, caci Scriptura se adreseaza nu numai celor ce au tulburat apa, ci si celor ce au mincat pasunea cea calcata in picioare, ca si cum acestia ar fi cei mai buni : «Si oile Mele sint nevoite sa pasca iarba calcata in picioarele voastre si sa bea apa tulburata de picioarele voastre» m . Dar noi niciodata sa nu calcam in picioare pasunea proorocilor si sa nu tulburam apa Legii. Fiindca unii gresesc si in privin|a pasunii evanghe- lice, si a apei apostolicesti, incit, dintre cuvintele Evangheliei, pe unele le pasc ca pe o pasune buna, pe altele le calca in picioare. Dintre cu- vintele apostolesti, sau le dezaproba pe toate, sau pe unele le admit, iar pe altele le leapada. Dar noi sa ne hranim din toate cuvintele evanghe- lice si sa nu calcam in picioare nici unul, s5 bem din toate cuvintele apostolesti si sa pazim, intrucit depinde de noi, apa curata, iar in necre- dinta lor, si asa destul de tulburata, sa nu tulburam nicicum pe cei ce nu stiu sa inteleaga bine cuvintele. 284. lez. 34, 19. Se are in vedere gnosticismul marcionit. 352 OiUGEN. SCRIERI ALESE XII SA NU SE DESCURAJEZE CEL CE VA CITI SFINTELE SCRIPTURI §1 NU VA 1NJELEGE OBSCURITAjILE AFLATE IN ELE SUB FORMA DE ENIGME SI PARABOLE (Din omilia a XX-a la Iosua) 1. Astfel de lecturi sint de eel mai mare folos pentru eel ce poate infelege adevarata parte de mostenire impartJta de Isus Navi fiilor lui Israel si pentru eel ce-i in stare sa urce pina in tara sfinta, tara ade- varata si cu adevarat buna si care, la simpla pomenire a numelor, e in stare sa si infatiseze cele ce se mostenesc prin acele locuri. Dar pentru ca e greu sa afli pe cineva care sa traga un astfel de folos, vom imbSr- bata pe cititori sa nu se descurajeze la auzitul celor citite. lata, vom ara- ta si motivul, pentru ce adica sa nu-si piarda cugetul ia citirea acestor lucruri. Dupa cum cintarile magice au in ele o anumita putere launtrica si eel vrajit cade sub povara lor, chiar daca nu le intelege, caci e vorba de un fel de vraji a caror pronun^are aduce trupului si sufletului ori in- fluence rele, ori bune, tot asa, crede-ma, nu exista cintec magic mai puternic decit simpla insirare a numelor din Sfinta Scriptura. Exista in noi, intr-adevSr, forte deosebite, dintre care cele mai bune se alimen- teaza din aceste cintari oarecum magice, caci sint inrudite intre ele si, chiar daca nu le infelegem, ele pun stapinire pe sensul cuvintelor, facind sa creascS in noi puterea lor, incit sa devina colaboratoare cu noi la viata. Ca in noi exista astfel de puteri nebiruite, si inca numeroase 285 , ne-o arata aceste cuvinte ale Psalmilor : «Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu, numele eel Sfint al Lui» 28fl . Exista in noi, asadar, multime de puteri care au pus stapinire pe sufletele si pe trupurile noastre si, daca ele sint sfinte, atunci citirea Sfintelor Scripturi le este de mare ajutor si le da putere, chiar daca intelegerea noastra nu-i lucratoare, dupa cum scrie despre eel ce vorbeste in lirnbi, «duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare» 287 . Intelege, asadar, ca daca se intimpla ca mintea sa nu fie roditoare, atunci puterile lucratoare din sufletul nostru, puterea de intelegere si 285. A se vedea in volumul prim omilia 20, 1 in traducerea latina desigur mult amplificata. Ideea e aceeasi. 286. Ps. 103, 1. 287. I Cor. 14, 14. HLOCALIA 353 tot ce este in noi, afla in Sfintele Scripturi si in aceste liste de nume o anumitS hrana duhovniceasca, o hrana care face sa creascS puterea lucratoare din noi. Dar dupS cum puterile binelui sint, asa-zicind, subjugate, intrajuto- rate si intSrite de aceste nume din Scripturi, tot asa si puterile raului din noi sint parca atrase si biruite de cintecele dumnezeiesti si, odatS in- vinse, se domolesc. 2. DacS cineva din voi a vazut vreodata cum sint adormite prin in- cintare viperele sau alte sSlbaticiuni veninoase, n-are decit sa ia aceastS pilda din Scriptura : cind citeste din ea fSra s-o priceapa, cititorul se deseurajeaza si-si pierde cumpatul. Sa creada numai ca viperele si fia- rele veninoase care se afia in el isi pierd puterea in f ajn leacurilor aduse de doctori, adicS in fata inteleptului Moise, a in^eleptului Isus Navi si a injeleptilor §i sfintilor prooroci. Asadar, s3 nu ne pierdem nadejdea cind auzim Scripturile pe care nu le intelegem, ci s& ne fie noua dupa credinta noastra ***, pentru cS noi credem ca toata Scriptura ne este folositoare 28g , intrucit ea este insu- flata de Dumnezeu. Si, intr-adevar, fata de aceste Scripturi va trebui sa spunem ori una, ori alta din acestea doua : ori cS nu sint insuflate de Dumnezeu, pentru ca nu ne sint folositoare — cum presupune eel ne- credincios — ori ca, asa credincios cum esti, admiti ca, fiind insuflate, ele sint folositoare sufletelor. $i-apoi trebuie bine stiut cS ceea ce ne este de folos ne vine adese- ori fSrS s-o simtim. Ni se recomandS adeseori sa luSm vreun aliment ca sS ne ascuta vederea. $i cind il luam, desigur ca nu simtim imediat ca ochiul nostru s-ar simti mai bine, dar dupa o zi sau doua, cind ali- mentul care urma sa ne intareasca vederea a fost asimilat, simtim acum pe piele proprie c& vederea noastra s-a imbunatatit. Acelasi rezultat 1-am putea constata cu ajutorul altor alimente si la multe alte madulare ale trupului. Sa crezi, asadar, si despre Sfinta Scriptura cS-ti foloseste sufletu- lui, chiar daca mintea n-a cules din Scripturi toate roadele dupa o singur& si intimplatoare lectura ! Caci aceasta citire farmeca si atrage puterile din noi, hranind pe cele bune si nimicind pe cele rele. 288. Mt. 9, 29. 289. II Tim. 3, 16. 23 — Origen, Scrieri alese II 354 ORIGEN, SCR1ERI ALESE XIII CIND $1 CE FEL DE INVATATURI FOLOSITOARE SE POT SCOATE DIN F1LOSOF1E PENTRU EXPL1CAREA SFINTELOR SCRIPTURi ? (o scrisoare a lui Origen catre ucenicul sau Grigorie) 1. Multe salutari intru Domnul, prea distinsul meu domn si prea cucernicul meu fiu, Grigorie 2M , din partea lui Origen. Dupa cum bine stii, numai prin sirguinta si prin cultivarea unor in- clinari si deprinderi bune se poate omul intelepU, numai in chipul acesta poate fi cu putinta realizarea asa-zisului scop ultim propus de el in viat,a. Din aceste bune inclinari ai putea ajunge un desavirsit jurist roman ori un filosof din secta celor mai celebri filosofi greci. Eu insS as prefera sa-tj inchizi intreaga putere a talentului in cele ale crestinis- mului, si inca s-o faci in mod creator. In acest scop \i-&$ dori sa aduni din toate domeniile care sa-|i fie de folos in documentarea ta crestinS i91 , de pilda c'hiar din geometrie si din astronomie, care se vor dovedi folo- sitoare la explicarea Sfintelor Scripturi, aceasta pentru c&, dupa cum spun ucenicii filosofilor despre geometrie si muzica, despre gramatica, retorica si astronomie ca sint auxiliarele filosofiei, tot asa sh zicem si noi cS si filosofia ne este de folos in crestinism. 2. Tocmai aceasta ni se da sa intelegem dupa cuvintul Domnului la cartea Iesirii : «sa se spuna fiilor lui Israel sa ceara fiecare de la veci- nul sau si de la prietenul sau vase de argint si de aur si haine, pentru ca, pradind pe egipteni, iudeii sa aiba din ce sa-si ridice altar de in- chinare Domnului» 2B2 . Caci din cele furate de fiii lui Israel de la egipteni 290. S-a crezut muiu vreme ca Grigorde, destinatarul cuinoscutei scrisori a ui Origen, ar fi fost Grigorie Taumaturgul, venerabila figura oare Intr-iadevar a fost um mare admirator aj lui Origen caruia i-a adresat un entuziast Cuvint de muijumi'la, editat iritre allele de P. Koetschau la Freiburg i. Br. in 1894, iar mai nou, in 1969, in colectia «Sources chretiennesa de H. Crouzel. Recent, P. Nautin respinge identificarea lui Grigorie Taumaturgul cu acest Grigorie caruia Origen i-a adresat scrisoarea de fa^a si care studia dreptul si filosofia. De fapt, in scrisoare se spune ca in orasul unde studia erau scoli celebre atit pentru drept, cit ?i «scoli de filosofie de diferite secte», care numai Alexandria putea fi, iar intrucit ii pune in vedere sa nu se lase amagit de inclinari spre erezie si idolatrie ca Ader Idumeul altadata, reiese ca Grigorie era un Palestinian, caruia ii recomanda sa studieze ?i filosofia, dar mai presus de toate Sfin- tele Scripturi ale crestinilor, care-1 pot indruma si la virtute. 291. Cu alte cuvinte, Origen recomanda tineretului o pregatire cit mai umanista, din toate domeniile (Ify-uxXio? rcaiSEia), dar ceea ce nu trebuie uitat e, «ca sa-ti fie cit mai de folos in documentatia crestina». Multimea studiilor auxiliare e de-a dreptuj revelatoare pentru a putea aprecia persohalitatea uriasa a celui mai mare scriitor cres- tin dinaintea capadocienilor, dar in acelasi timp si pentru recomandarea in educarea tineretului. 292. 7ej. 11, 2; 12, 35 s.u. FILOCALIA 355 au fost confectionate cele din Sfinta Sfintelor si anume chivotul legii cu acoperemintul lui, apoi heruvimii, altarul tamiierii si vasul de aur in care se pastra mana sau piinile ingerilor 293 . Si toate acestea se pare ca au fost confectionate din eel mai curat aur egiptean. Apoi, in afara de acestea, sfesnicele dinlauntrul catapetesmei erau si ele tot din aur, la fel si cele din fata catapetesmei, ca si masa cea de aur pe care stSteau piinile punerii inainte, intocmai ca si peretele despartitor, de o parte si de alta a Sfintei si a Sfintei Sfintelor. Iar daca eel de al treilea si al patrulea din aceste lucruri erau de aur, desigur ca tot din aceiasi ma- terial s-au facut si vasele. Dar si din argint egiptean au fost confectio- nate unele obiecte. Caci pe cind petreceau inca in Egipt, fiii lui Israel au dobindit si aceea ca s-au perfectionat atit de mult in cele necesare cultului divin, incit se pare ca din haine egiptene si-au procurat toate cele de trebuinta pentru ei, dupa cum spune si Scriptura, adicS perdelele cusute, impletite si tesute cu intelepciune dumnezeiasca, imbrScaminti si tot felul de catapetesme si la usile din afara si dinlSuntru altarului. 3. Dar ce-am folosi sS insiram fSrS rost tot ce au preluat fiii lui Israel de la egipteni, obiecte care egiptenilor nu le-au mai fost de tre- buintS, dar pe care, datorita harului lui Dumnezeu, le-au facut sa fie de folos credintei ? Caci, intr-adevar, limpede ne arata Sfinta Scriptura in cite rautati au cazut fiii lui Israel de pe urma stiintelor lumesti ale egip- tenilor, atunci cind ne-a lasat sa intelegem ca petrecerea lor impreuna a insemnat lipirea evreilor de cele lumesti deodata cu ocolirea legii lui Dumnezeu si a slujirii ei in acest fel. Caci Ader Idumeul, atita vreme cit s-a aflat in pamintul lui Israel, nu gustase din piinile egiptenilor si nu-si confectionase idoli ; cind insa s-a invrajbit cu Solomon, s-a coborit in Egipt si, instrainindu-se de intelepciunea lui Dumnezeu, s-a inrudit cu Faraon luind de sotie pe sora femeii lui si, nascindu-i-se un fiu, 1-a crescut intre copiii lui Faraon. Pentru care pricinS, chiar si dupa ce s-a intors din Egipt, a fScut-o pentru a instraina poporul de la Dumnezeu, sfatuindu-1 sa-si faca vitel de aur, zicindu-le : «Iata, Israile, acestia sint dumnezeii tai, care te-au scos din Egipt» 294 . Luind asadar invatatura din intimplarea aceasta ti-as spune ca rareori a tras cineva folos din stiiinta Egiptului si, venind cineva de acolo, rareori si-a mai adus aminte sa ridice templu lui Dumnezeu, ci eel mai adesea s-a facut frate cu idumeul Ader. Acestia sint cei care, 293. Pentru enumerarea tuturor amiinuntelor a se vedea cartea Ietfrii de la cap. 16, 33—40, 33. 294. Ader Idumeul (sau Hadad, III Regi 11, 14 — 22) este, ca si Ieroboam, fiul eel rau al lui Solomon, care s-a 13sat corupt de placerile vietii si ale idolatriei egiptene, de care Origen vrea sa fereasc3 pe Grigorie. /// Regi, 12, 28. 356 ORIGEN, SCRIERI ALESE plecind de la invat&turile elinilor, au dat in cugetari eretice, facindu-si parca vijei de aur in Betel, cu toate ca acest nume vrea sa insemneze «casa lui Dumnezeu» 295 . Si mi se pare ca insusi cuvintul acesta ne-ar da sS intelegem cS plasmuirile mintii lor le iau drept scripturi in care sa- lasluieste insusi cuvintul lui Dumnezeu, intrucit in chip simbolic sint numite Betel ! Ba, mai spun ca ar fi plasmuit si un al doilea dumnezeu in cetatea Dan 296 . Iar despre tinuturile i u i Dan se stie ca sint cele din urma si anume cele mai apropiate de grani|ele celor necredinciosi, dupa cum reiese din descrierile lasate de Isus Navi, si cum m-am convins ca aproape de paginism sint toate plasmuirile adeptilor lui Ader. 4. Asadar, domnul meu si fiul meu, sa dai atentie in primul rind citirii Sfintelor Scripturi. Dar sa fii cu grija, caci la citirea celor sfinte trebuie sa fim cu multa atentie, ca sa nu spunem sau sa gindim ceva nesoeotit despre ele. Fii cu atenjie la citirea celor sfinte, cu grija stator- nica si cu multa bunavointa de a bineplacea lui Dumnezeu, bate la usile cele inchise 297 si ele \i se vor deschide de catre Portarul despre care a spus Iisus : «acestuia portarul ii va deschide » 298 . Si, in dorul dupa lec- tura sfinta, sa cau|i cu bunacuviinta si cu multa credinta intelesul curat al cuvintelor sfinte, care pentru multi oameni pare ascuns. Nu inceta insa sa ba|i si sa cauti, caci eel mai necesar lucru in intelegerea lucru- rilor sfinte este rugaciunea. Caci cu gindul la ea ne-a spus Mintuitorul nu numai : «Bateti si vi se va deschide», ci si «cautati ?i ve{i afla», dar mai ales «cereti si vi se va da» 2 ". lata dar de ce mi-am luat indrazneala sa-{i scriu din dragoste pa- rinteasca. Daca indrazneala mea a fost buna sau rea, Dumnezeu va sti si eel ce are parte de Duhul lui Dumnezeu si de Duhul lui Hristos. Sa ai parte si tu si fara incetare sa te bucuri de aceasta participare, nu numai ca sa spui ca «ne-am facut partasi ai lui Hristos» 30 °, ci si ca ne-am facut p&rtasi lui Dumnezeu 301 . 295. /// Regi 12, 29. Imitarea sau plasmuirea idolilor e vizata de Origen si in omilia XVI, 9 la Ieremia, de care am vorbit In volumul prim. 296. Ios. 19, 40—48. 297. Despre Scriptura asemanatS cu o casa, ale carei camere erau toate inchise a mai vorbit Origen si in pasajul cu explicarea psalmului 1 (in acest volum, capito- lul II). 298. In. 10, 3. 299. Mt. 7, 7. 300. Evr. 3, 14. 301. Partasia la viata Treimii Sfinte este o idee adeseori subliniata de Origen to scrisul sau. A se vedea indicele. FILOCALIA 357 XIV PENTRU CEI CE NU VOR SA GRESEASCA FATA DE ADEVAR IN INTERPRETAREA SCRIPTURH, SiNT DE CEA MAI MARE NECESITATE INTERPRETARILE LOGICE, CARE TREBUIE ARMONIZATE CU TRADIJIA, A?A CA NU SE POATE SA SPUNEM DINAINTE FARA O CERCETARE AMANUNTITA CUM TREBUIE SA FIE 1NTELESE TEXTELE (din tomul al treilea la cartea Facerii) 302 1. «$i a facut Dumnezeu pe cei doi luminatori mari, lumin&torul eel mai mare pentru cirmuirea zilei si luminatorul eel mai mic pentru cirmui- rea noptii, si stelele. $i le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumi- neze pamintul si sa cirmuiascS ziua si noaptea» 303 . Trebuie sa cercetam daca este acelasi lucru expresia «pentru cir- muirea zilei» cu : «sa cirmuiasca ziua» si paralela «spre cirmuirea noptii» cu : «sa cirmuiasca noaptea», — cum se intelege indeobste. Caci si Akyla 304 , pastrind identitatea dintre expresii, a pus in introducerea sa «spre st&pinire» in loc de «spre cirmuire», iar in loc de «a cirmui» a pus «a stSpini». Dar zic cei ce trebuie sS cerceteze prezicerile ca in citatele in care se impreuna substantivele si atributele, lucrurile sint preexistente numirilor si substantivelor, iar atributele s-au ivit doar pe mSsurS ce au aparut si numele lucrurilor 305 . Ei zic ca numele era si atribut si iau ca pilda numele «intelepciune» despre care spun cS e o insusire a celui ce gindeste. Dar, in acelasi timp, intelepciunea raportata la noi insine e $i cump&taie, de la verbul a ii cumpatat. Ei afirmS ca intii a preexistat intelepciunea, iar apoi, din faptul gindirii, s-a ajuns la verbul a gindi. Acestea le mentinem si noi asa, desi as putea arSta unora cS facem acest lucru impotriva intentiei Scripturii, cSci Dumnezeu, Cei ce a f&cut lumi- n5torii, 1-a pus pe eel mare spre cirmuirea zilei, iar pe eel mic spre cirmuirea noptii. $i i-a pus «pe taria cerului», nu la inceputul zilei si al noptii, ci ca sa cirmuiasca ziua si noaptea. Iar faptul ca Scriptura da intiietate substantivelor, in ordinea si conform cu legile gramaticale ale textului, si numai dupa aceea aplica si atributele, m-a facut s& inteleg coi. La toate acestea trebuie spuse urmatoarele : Daca o invStatura e folositoare si continutul ei sSnatos, atunci una din doua : fie c& ea va fi fost exprimata de greci prin Platon sau prin gura altui intelept grec, fie ca o aflSm la iudei prin Moise sau prin alti prooroci, ori poate la crestini in cuvintarile rostite de Iisus sau in explicable unuia din apos- tolii Lui. Dar pentru aceasta nu trebuie criticat sau respins ceea ce se invata la evrei ori la crestini pe motivul ca aceste lucruri au fost pro- povaduite si de catre greci, cu atit mai putin cu cit se poate dovedi ca scrierile evreilor sint mai vechi decit scrierile grecilor 332 . $i nici nu trebuie sa ne inchipuim ca o sentintS pe care o intilnim imbracata in haina eleganta a limbii grecesti ar fi mai de pret. decit una asemana- toare, pe care au exprimat-o evreii sau crestinii in mod simplu si mai nemestesugit. Dealtfel, primul fel de scriere venerabila a evreilor, de care s-au folosit proorocii si in care ni s-au transmis cSrtile sfinte, nu-i nici el cu totul lipsit de frumuseje si minunata compozitie, tipice limbii ebraice. 9. Iar daca ni se cere sa dovedim ca aceleasi invat,aturi au fost mai frumos exprimate de proorocii iudei sau in sfintele cSrti ale crestinilor, atunci, oricit s-ar parea cfi-i de necrezut, sintem pregatiti s-o facem. Ca sa confirmam acest lucru, putem lua ca exemplu felul mincarilor si al pregatirii lor. Sa luam de pilda o mincare sanatoasa, cu putere nutri- tiva deosebita si care sa dea tarie, dar care e pregatita intr-un anumit fel si incarcatS cu garnituri dulci si delicioase, incit nu se potriveste cu gustul oamenilor simpli, cum sint taranii sau muncitorii si saracii, care nu-s obisnuiti cu astfel de gusturi si care plac numai bogatasilor si imbuibatilor. ?i acum sa presupunem ca nici acea mincare nu-i chiar atit de bine pregatita, cum ar fi asteptat-o cei dornici de mincaruri speciale, ci doar asa cum s-au obisnuit saracul de la oras, sateanul de la tara ori in general majoritatea oamenilor. Daca s-ar presupune, mai departe, ca mincarea pregatita intr-un anumit fel e numai pe placul gastronomilor, celor pretentiosi, pe cind de ceilal^i nu va fi mincata, pentru c3 lor li se pregatea in alt fel, si anume pentru a le asigura mai multa vigoare si tarie, in acest caz despre ce fel de mincaruri vom crede 331. Platon, Criton 49 b., trad, de C. Noica (Bucure?ti, 1974), p. 69. 332. Teza obi$nuita apologetilor cre5tlni, Indeosebi lui Origen. FILOCALIA 365 C& sint mai indicate si mai folositoare binelui obstesc : cele care sint rezervate doar invatatilor sau cele care se dovedesc mai potrivite mare- lui public ? Dar sa mai presupunem si ca mincarea ar fi la fel de sSncL- toasa si de hranitoare, fie ca ar fi fost pregatita intr-un fel, fie in cela- lalt. Ei bine, e limpede ca lumina zilei ca iubirea de oameni si grija pen- tru binele comun sint mai bine servite de un doctor care doreste si dea si sa pastreze sanatatea multora decit de unul care e inclinat sa fac3 acest lucru numai pentru citiva insi. 10. Iar dacS am inteles bine pilda aceasta, atunci trebuie s-o apli- cam pe tarimul hranirii spirituale a fiintelor cugetatoare. In cazul acesta, va rugam sa fiti atenti dac& nu cumva Platon si ceilalti b&rbati intelepti ai grecilor se aseamana prin frumoasele lor sentinte cu acei doctori care acorda atentie numai straturilor superioare ale societatii, dispretuind pe omul de rind. In acelasi timp, proorocii evreilor si ucenicii lui Iisus se feresc de frumoasele si stralucitoarele intorsaturi de fraze si afirma^ii sau, cum se exprima Scriptura, de «int.elepciunea omeneasca» sau de «intelepciunea cea dupa trup» 333 , care are inclinare spre o limbS cit mai intunecatS, dindu-si silinta ca, pe cit se poate, hrana sa fie impSrtasita in folosul cit mai multor suflete. In aceasta privinta, proorocii si apos- tolii isi potrivesc limbajul si felul de exprimare puterii de intelegere a omului de rind si se feresc de expresiile straine acestuia, pentru ca nu cumva, prin infafisarea neobisnuita a acestor expresii, sa provoace plS- cere si inclinare de a pleca urechea la invataturile lor. $i rSminind tot la exemplul de mai sus, dacS hrana duhovniceasca se asteapta sa provoace virtutile rSbdarii si ale blinde^ii in cei care o gusts, atunci cum n-am prefera mai curind acest liinbaj care prin aceste virtuti trezeste progresul multilateral in locul celui care nu face mai rabdatori si mai blinzi decit doar pe citiva insi, dacS peste tot recunoas- tem ca ar face si atita ? Daca Platon ar dori sa impartaseasca invatlturi bune si folositoare unor oameni care cunosc numai limbile egipteana si siriaca, atunci el ar trebui sa invete mai intii limbile lor, caci numai cind va fi in stare sa «barbarizeze» mai bine, cum se exprimS grecii, va pu- tea cultiva pe acesti oameni, iar nu vorbindu-le in limba sa maternS, caci atunci s-ar lipsi de posibilitatea de a invata pe egipteni si pe sirieni ceva ziditor. Tot astfel a gasit de bine si Dumnezeiasca Fire, care nu poarta grija numai de cei ce au primit educate si cultura greceascS, ci si de ceilalti oameni aflaji in simplitatea omului de rind, pentru ca, in felul acesta, prin utilizarea unui mod de exprimare cunoscut lor, sS tre- zeasca si atentia celor nestiutori si mai putin cultivat.i, iar, odata cisti- 333. / Cor. 2, 5; II Cor. 1, 12. 366 ORIGEN, SCRIERI ALESE gaji si primiti (de Dumnezeu), usor se va trezi si in ei dorinta de a face cunostinta si cu adev&ruri mai adinci ascunse in Sfinta ScripturS. Caci e usor de inteles, pentru oricine citeste in ea, ca multe din cele relatate acolo au un inteles mai adinc decit poate parea la inceput, dar acest inteles il vor surprinde numai cei care vor inchina cuvintului sfint o studiere atenta si intelesul lor va apSrea cu atit mai limpede cu cit mai mare va fi rivna si silinta de a se preocupa de el. 11. Reiese asadar, din cele observate pina aici de Celsus, ca prin vorbele mai simple ale lui Iisus : «Cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt, iar celui ce voieste sa se judece cu tine si sfi-ti ia haina, lasa-i si camasa» su , El a dat o astfel de porunca, indiferent de felul in care a formulat-o, incit pentru o viat& omeneasca ea s-a dove- dit mai lucratoare si mai binecuvintata decit ceea ce spune Platon in Kriton-ul sau. CSci pe acesta nu-1 pot intelege nu numai oamenii de rind, dar nici macar cei ce s-au bucurat inainte de o pregatire stiintifica deosebita inainte de a incepe studiul filosofiei, care la greci este in mare cinste. Dealtfel, vom baga de seama ca porunca potrivit careia se cere s3 induram cu rabdare nedreptatea nu se pierde si nu se inrautateste in urma faptului cS e formulata in cuvinte simple, asa incit si de aici se vede ca cele spuse de Celsus au fost doar birfeli. Dar pentru asa ceva credem cS am vorbit destul. $i din nou. set revenim la cartea a Vl-a ca sa. lespingem atacul lui Celsus despre taptul cd Iisus ar fi lost urlt la f&pturd, cum zice el Insusi in continuare : 12. «Intrucit Duhul Sfint era salSsluit in trupul Lui, s-ar fi cazut ca eel putin sS fi intrecut pe toti ceilalti prin statura si prin frumusete, prin forta ori prin glas, sau mScar prin puterea de convingere a graiului. Pentru c5 era cu neputinta ca un trup cu mult mai dumnezeiesc decit celelalte trupuri sa nu le depaseasca in nici un chip. Or, faptura tru- peasca (a lui Iisus) nu numai c& nu se ridica cu nimic deasupra alteia, ci se spune chiar ca era mica, urita, grosolana». Avem din nou impresia, si aici, ca atunci cind vrea sa ponegreasca {invatStura lui) Iisus, Celsus recurge la citate din ScripturS ca si cum el insusi (Celsus) s-ar fi aratat ca crede in ele ,■ acolo, insS, unde s-a vazut ca tocmai Scripturile contrazic pe acuzator, el ne da sa intelegem ca nici nu le cunoaste. Or, dupS p3rerea generala, chiar daca Scripturile spun despre Iisus ca era urit la chip, totusi nu spun cS El ar fi fost grosolan, cum afirma 334. Lc. 6, 29 ; Mf. 5, 40. HLOCAUA 367 Celsus, dupa. cum nici n-avem vreun indiciu ca ar fi fost mic de statura. lata cum se exprima proorocul Isaia atunci cind vesteste ca nu va yeni intr-o infatisare placuta si nici de o frumusete suprafireasca : «Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se ya descoperi ? Cres- cut-a inaintea noastra ca o odrasla si ca o radacina in pamint uscat ; nu avea nici chip, nici frumusete ca sa ne uitam la El si nici o infajisare ca sa ne fie drag. Dispretuit era si eel din urma dintre oameni» 335 . Se vede ca Celsus a auzit de aceste cuvinte, pentru ca le-a crezut favorabile acuzarii. In schimb, el n-a dat atentie si altor cuvinte, celor din psalmul 44 si modului in care sint rostite acolo : «Iiicinge-Te cu sabia Ta, peste coapsa Ta, Puternice, cu frumusetea Ta si cu stralucirea Ta. Incordea- za-Ti arcul, propaseste si imparateste» 336 . 13. Sa zicem ca n-a citit proorocia sau ca a citit-o, dar a fost derutat de cei care o interpreteaza gresit, ca si cum psalmistul n-ar fi rostit aici o proorocie la adresa lui Iisus Hristos. Dar ce-ar spune de acelasi citat folosit tocmai in Evanghelie, unde insusi Iisus, dupa ce «a urcat intr-un munte inalt, deosebi», «S-a schimbat la fa{a inaintea ucenici- lar» 337 §i .Sr.a infatisat in chip maret, intr-un timp cind s-au aratat si «Moise si Ilie» 338 vorbind despre plecarea Lui din lume asa cum avea sa se implineasca ea in Ierusalim ? Zica, dar, unul lin prooroci «vazuitu- L-am si n-avea nici chip, nici frumuse{e» 339 , Celsus insusi intelege ca aceasta proorocie se refera la Iisus. Cu toate acestea, el ramine orb cind e vorba de talmacirea ei si nu vede ca, cu multe sute de ani inainte de nastere, tocmai infatisarea sub care va veni Iisus a fost tema unei proorocii si e o puternica dovada ca acest Iisus, cu toate ca nu era prea frumos la aratare, este insusi Fiul lui Dumnezeu 340 . Iar despre o alta proorocie care vorbea despre farmecul si frumuse|ea Lui, Celsus nu vrea sa admita ca ea se refera la Iisus Hristos. Daca s-ar putea repro- duce limpede din Evanghelie ca «n-avea nici chip, nici frumusete, dis- pretuit era si eel din urma dintre oameni», ai intelege ca spusele lui Celsus nu sint luate din profeti, ci din Evanghelie. Dar intrueit nici Evan- gheliile, nici apostolii nu afirma ca Iisus «n-avea nici chip, nici frumu- sete", iata-1 silit sa admita pe fata ca proorocia s-a realizat totusi in 335. Is. 53, 1—3. 336. Ps. 44, 4—5. 337. M;. 17, 1 §.u. 338. Lc. 9, 30. 339. Is. 53, 2. 340. A se vedea G. Sotiriu : XptsTi? Iv tf| xeImtj, Atena, 1914 368 ORIGEN, SCRIERI ALESE (Iisus) Hristos, fapt care nu mai ingSduie nici o alta acuzS impotriva lui Iisus S41 . 14. Dar sS revenim din nou la o afirmatie a lui : «intrucit Duhul Sfint era sSlasluit in trupul Lui, s-ar fi cazut eel putin sa fi intrecut pe toti ceilal^i prin statur& sau prin glas, ori mScar prin puterea de convin- gere a graiului S3u». Cum se face ca nu vede el ca superioritatea fapturii Sale era pe mSsura capacitSt,ii lor de a-L intelege si ca tocmai de aceea se arStase El sub infat,isarea care ingSduie fiecaruia sa se poata apropia de El ? Nu-i de mirare, asadar, ca materia, care prin firea sa e supusa schimbSrii, stricarii si transformSrii, asa cum vrea Creatorul, si in stare sa primeasca orice calitate ii confers Cel ce a plasmuit-o, odata e in sta- rea de care s-a spus cS «n-avea nici chip, nici frumuset,e», iar altadatS e atit de mSreat,a, de izbitoare si de incintatoare incit, privind straluci- toarea ei frumuset,e, sa facS pe cei trei apostoli care insotisera pe Iisus sa cada ou fetele la pamint 342 . t>ar Celsus va zice ca poate acestea-s plasmuiri care nu se deosebesc deloc de inchipuiri, intocmai ca si cele- lalte istorisiri ale minunilor lui Iisus 343 . 15. Impotriva celor afirmate de Celsus trebuie spus ca orice istori- sire, chiar daca ar fi reaia, dacS ai vrea s-o prezinti ca si cum ea intr-a- devar ar fi avut loc, si in acest scop sa-i dai o reprezentare cit mai plau- zibila, e un lucru din cele mai grele si in anumite cazuri de-a dreptul cu neputinta. SS zicem, de pilda, ca s-ar spune ca rSzboiul troian n-a avut loc pentru simplul motiv cS se tese si un episod care nu poate fi crezut, anume cS un oarecare Ahille e fiul zeitei marii, Tetis, si al muri- torului Peleu, in timp ce Sarpedon ar fi fiul lui Zeus, Askalafos si Ial- menos ai lui Ares, Enea al Afroditei. Cum s-ar putea verifica realitatea tuturor acestor lucruri, data fiind mai ales incurcatura in care ne pune nascocirea care se impleteste, nu stiu cum, cu p&rerea recunoscuta, aproape generals, ca rSzboiul din Troia dintre eleni si troieni va fi exis- tat cu adevarat ? 344 SS mai presupunem cS n-am crede in aventurile lui Oedip, ale Iocastei si ale fiilor lor Eteocle si Polinice, pentru ca a intrat in povestire si sfinxul, o corciturS intre o tinSra fecioarS si un leu. Cum sS le verifici realitatea ? Orice cititor chibzuit al acestor istorii, care vrea sS se fereasca de a cSdea in greseli, va deosebi, pe de o parte, ceea ce merits aprobarea 341. Iisus este totusi eel prezis de prooroci. Prea putin imports tradifia celor doua forme (urit, frumos), C. Ceis I, 48 ; II, 64. 342. Mi. 17, 6. 343. C. Cels, III, 27. 344. «Cei vechi n-au pus niciodatS la Indoiala existenja razboiului troian». Enci- clopedia civilizatfei grecesti, Bucuresti, 1966, p. 559. Sa fie Origen intre cei dintii care neaga acest lucru ? FILOCALIA 369 lui, talmacindu-le in chip alegoric si cautind sa surprinda scopul celor care au faurit astfel de inchipuiri, iar, pe de alta parte, va refuza sa creada in existenta altora care au fost scrise doar din complezentS pen- tru unii. Aceste observatii preliminare, in legatura cu viata lui Iisus, pe care o relateaza Evanghelia, sint facute nu ca sa chemam pe cei cu su- flet treaz la o credinta simpla si nesocotita, ci cu tinta de a dovedi ca cititorii trebuie sa judece lucrurile in chip sanatos si abia dupa o cerce- tare adinca sa se apropie oarecum de intentia celor ce le-au scris, ca sa inteleaga in ce scop a fost prezentat fiecare lucru. 16. Celsus spunea ca apostolii lui Hristos sint oameni declasati, re- crutati dintre cei mai nemernici «vamesi si pescari». La aceasta invinuire voi raspunde si eu ca, in dorul lui de a corn- bate crestinismul, Celsus Hi face impresia ca odata ia de bun ce spune Scriptura, interpretind-o dupa voia lui, iar alta data nu mai crede nici- cum in Evanghelii, pentru simplul motiv de a nu admite divinitatea lim- pede afirmata in ele. Or, s-ar fi cazut ca, dupa ce a vazut cita dragoste au crestinii fata de adevar, chiar si atunci cind istorisesc lucruri mai putin placute, sa le dea crezare si atunci cind istorisesc fapte dumne- zeiesti. 17. Pentru ca, daca apostolii n-ar fi fost sinceri ci — asa cum crede Celsus — ar fi scris doar scornituri, atunci ei n-ar mai fi istorisit nici despre «lepadarea» lui Petru 345 , nici despre «smintirea» celorlalfi 346 ucenici ai lui Iisus. Iar in cazul acesta, daca asa s-au petrecut lucturile, cine ar putea sa aduca vreo vina Evangheliei ? Cu toate ca in aparen^a astfel de fapte ar fi trebuit sa fie trecute cu vederea, intrucit evanghe- listii aveau de gind sa invete pe cei ce vor citi Evangheliile sa dispre- luiasca moartea ca sa marturiseasca crestinismul, totusi, cind au vazut ca puterea cuvintului Evangheliei depaseste cu mult pe oameni, ei au istorisit si fapte de felul acestora, stiind ca, de buna seama, ele nici nu vor tulbura pe cititori si nici nu vor da prilej de lepadare. 18. Dar cuvintul are un inteles si mai tainic, anume ca diferitele chipuri in care se arata Iisus trebuie puse in legatura cu firea Logosului dumnezeiesc, adica intr-un fel s-a aratat multimilor si cu totul altfel celor ce sint in stare sa-L urmeze pe muntele inalt, de care am vorbit. Caci pentru cei ce se afla inca la poalele lui si care nu se simt inca pre- gati|i sa-1 urce, Cuvintul «n-are nici chip, nici frumusete», caci pentru ei chipul in care li s-a aratat nu era de prea mare cinste, ci cu mult mai prejos decit L-ar fi putut arata graiurile omenesti, pe care unii i-au nu- 345. Mi. 26, 34. 346. Mt. 26, 31. 24 — Origen, Scrieri alese II 370 ORIGEN, SCRIERI ALESE mit «fii ai oamenilor». Caci pe buna dreptate s-ar putea spune ca dis- cursurile filosofilor, care sint si ele niste «fii ai oamenilor», par mult mai impodobite decit Cuvintul lui Dumnezeu, care a fost propovaduit multimilor, cuvint care, intr-un fel, pare chiar o «nebunie a propova- duirii» 347 . Si din pricina acestei nebunii aparente a propovaduirii, cei ce se opresc in contemplarea lor numai la atita, zic : «ne-am uitat la El si nu avea nici chip, nici frumusete». Totusi, celor care ll urmeaza si care au primit putere sa-L insofeasca chiar si pe «muntele eel mai inalt deosebi», li se arata intr-un chip mai dumnezeiesc. Ca si Petru altSdata, acestia vad in aceasta aratare Biserica zidita de Logosul dumnezeiesc, o lucrare atit de inchegata incit «nici portile iadului nu o vor putea birui» 348 si aceasta pentru ca a fost inaltata de insusi Cuvintul «din por|ile mor|ii» S4S > pentru ca sa vesteasca toate laudele Domnului in por- tile fiicei Sionului. Iar daca exists si din aceia care-si datoreaza naste- rea unor cuvinte spuse cu glas puternic, se stie ca acestia nu due nevoie nici de tunet duhovnicesc 330 . 19. Privite de jos, si hainele Sale sint altele, iar nu albe ca lumina. De te vei sui insa pe muntele eel inalt, vei vedea lumina si vei vedea hainele Sale stralucind. Hainele Cuvintului sint cuvintele Scripturii, aceste cuvinte sint vesmintul gindirilor dumnezeiesti. Asadar, dupa cum Cuvintul pare jos, dar dupa ce se inalta se schimba la fata si I se face fata Lui ca soarele, tot asa se schimba si vesmintele si camasa Sa. Cind le privesti de jos, ele nu sint albe, nu sint stralucitoare. Daca insa te sui la inaltime, vei vedea frumusetea si lumina hainelor si fata lui Iisus, Celui schimbat la fata. Vezi, nu cumva aflam in Evanghelii ceva asema- nator despre Mintuitorul ? Caci istorisirea felului cum s-a nascut, cum a urcat neamul Lui pina la Avraam si s-a zamislit trupeste din saminta lui David alcatuieste tocmai «Cartea neamului lui Iisus Hristos» 351 . Dar cele mai dumnezeiesti si mai mari lucruri despre Dinsul si pe care El insusi le-a propovaduit, le marturiseste Evanghelistul loan atunci cind zice : «Socotesc ca nici in lumea intreaga n-ar fi incaput cartile ce s-ar fi scris» S52 . Si faptul ca n-ar incapea cartile in toata lumea nu trebuie inteles cu referire la numarul mare al scrierilor, dupa cum zic unii, c; la insemnatatea faptelor. Maretia acestor fapte, nu numai ca nu poate f scrisa, ci nu poate fi nici propovaduita in vreo limba omeneasca, nic. nu poate fi talmacita in vorbiri ori in graiuri trupesti. De aceea si Pave: 347. / Cor. 1, 21. 348. Mt. 16, 18. 349. Ps. 9, 13. 350. Mc. 3, 17. 351. Mt. 1, 2. 352. In. 21, 25. FILOCALIA 371 cind va ajunge sa invete cele dumnezeiesti, iese afara din lumea noastrS paminteasca si e rapit pina la al treilea cer 353 , ca de acolo sa poata auzi acele cuvinte nespuse. Caci aici pe pamint el a propovaduit tocmai cele ce i-au fost spuse acolo, in al treilea cer, despre care crede cS sint Cuvintul lui Dumnezeu, al Cuvintului celui intrupat, care, intrucit e Dumnezeu, «era la Dumnezeu» S54 , dar se vesteste ca «de$ertindu-Se pe Sine» 355 . Caci dupa ce s-a intrupat, noi vedem pe pamint Cuvintul lui Dum- nezeu purtind trup omenesc. Prin Sfinta Scriptura, Cuvintul se face trap 356 , ca sa se salasluiasca intre noi, iar odata ce ne vom fi lasat capul pe pieptul Cuvintului 357 intrupat, vom putea si merge dupS El, cind se urea pe muntele eel inalt si vom putea zice §i noi ca «am vazut slava Lui» S58 . Ba chiar §i altii, nu numai cei ce s-au culcat pe pieptul Lui si care L-au urmat cind s-a suit pe muntele eel inalt, vor zice : «Am vazut slava Lui», dar acestia nu vor putea spune niciodata cuvintele : «Slava, ca a unuia nascut din Tatal, plin de har si de adevar». Caci acest cuvint se potrive§te numai lui loan si celor asemenea lui. Cei care, potrivit cu alt& tilcuire mai inalta, vor fi in stare sa ur- meze pa§ilor lui Iisus, Celui ce s-a suit pe munte si $i-a schimbat infati- sarea Lui paminteasca, unii ca aceia vor cunoaste si ei o schimbare la fafa cu fiecare cuvint al Scripturii. Dar pe cit se arata de simplu la vorba atunci cind se adreseaza multimilor, pe atit e de ridicat si de schimbat la fata Iisus inaintea celor citiva ucenici care-L pot urma spre inaltimi §i care sint foarte putini, carora li se arata ca ratiunea cea mai inalta $i mai desavirsita, ce confine cuvintele Intelepciunii celei ascunse in taina, dar pe care Dumnezeu a rinduit-o mai inainte de veci, spre slava dreptilor Sai 359 . Dar de unde sa inteleaga Celsus si vrajmasii Cuvintului dumnezeiesc, atunci cind cerceteaza invataturile creatine fara dragoste de adevar, ca diferitele chipuri in care s-a aratat Iisus au o singura vointa ? Eu insa zic ca fiecare din cele doua etape ale virstei si-a avut vointa ei : una cu care a lucrat mai inainte de patima Sa, iar alta cu care a lucrat dupa invierea Sa din morfi. 353. 77 Cor. 12, 2 $.u. 354. In. 1, 2. 355. Pil. 2, 7. 356. In. 1, 14. 357. 7n. 13, 25. 358. Mt. 17, 1. 359. I Cor. 2, 7. 372 ORIGEN, SCRIERI ALHSE XVI DESPRE CEI CE ATACA CRE?TINISMUL PE MOTIVUL CA S1NT IN EL DEZBINARI (Din cartea *Contra lui Cejsus», HI, 12) 1. Dupa aceea, drept cauza impotriva doctrinei noastre, Celsus re- proseaza ivirea dezbinarilor In crestinism, zicind : «Abia se propaga in masa, ca in curind se si dezbina din nou si se divizeaza, fiecare dorind sa-si aiba grupul sau». $i continua : «$i abia daca s-au despartit de mul- time si din nou se cearta intre ei. Intr-un cuvint, in comun nu au decit numele, macar de ar fi si acela ! Poate rusinea singura daca-i mai tine sa fie impreuna, pentru rest fiecare e separat». La aceasta vom raspunde ca nu exists sector de activitate, oricit de serios si de folositor vie{ii s-ar dovedi el, in care sa nu existe diferite secte. Oricit ar fi medicina de folositoare si de necesara neamului ome- nesc, mult s-a discutat in ea despre modul de vindecare a trupurilor ,• de aceea — dupa parerea tuturor — si in problemele medicinei gasim. la greci numeroase scoli sau eresuri. In ce ma priveste, cred ca acelasi lucru il aflam si intre barbari, mai ales la cei care s-au dedicat medici- nei. Dar si filosofia, care fagaduieste adevarul si cunoasterea lucrurilor cite exista, intrucit ne recomanda cum sa traim si incearca sa ne invete care anume lucruri sint folositoare neamului omenesc, si in ea spiritele se impart asupra multor probleme, de aceea si in filosofie s-au ivit o sumedenie de secte, dintre care unele mai vestite, altele mai obscure. Dar si iudaismul a dat prilej nasterii ereziilor, din pricina interpretarii diferite a scrierilor lui Moise si a cuvintelor proorocilor. La rindul sau, si crestinismul s-a revelat oamenilor ca ceva neintrecut nu numai in ochii adunaturilor de sclavi — cum crede Celsus — ci si a multora din- tre invatatorii greci ; de aceea a fost cu neputinja sa nu se iveasca si secte, in orice caz, nu din pricina poftei de dezbinare si de rivalitate, ci pentru ca mul|i din acesti invataj;i si-au dat silin^a sa injeleaga tainele crestinismului. Datorita acestui fapt, intrucit cuvintele au ajuns sa fie interpretate diferit, cuvinte pe care, deaitfel, toti le socoteau dumneze- iesti, s-au nascut sectele, carora li s-au si dat numele acelora a caror admiratie pentru originea doctrinei nu i-a impiedicat sa fie a^itati in- tr-un fel sau altul, din motive plauzibile, spre vederi divergente. Dar nici de medicina nu stiu sa fuga cineva pe motivul ca sint mai multe scoli medicale, nici filosofia nu poate fi urita pentru motivul ca, dorind ceva mai bun, iti ascunzi ura pentru celelalte scoli filosofice. $i tot asa, nici FILOCALIA 373 la iudei nimeni nu trebuie sa fie osindit pentru parerile diferite cuprinse in cartile lui Moise si in cele ale proorocilor. 2. Daca asa stau lucrurile in celelalte sectoare, de ce n-am fi oare- cum ingaduitori si cu sectele dintre crestini ? Despre ele mi se pare ca a vorbit minunat Pavel atunci cind a spus : «Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati» 360 . Caci dupa cum om «incercat» in medicina este eel versat in diferite scoli medicale si care examineaza atent pe cele mai multe, alegind apoi pe cea mai buna, dupa cum si in filosofie procedeaza corect eel care nu-si declara prefe- rintele pentru un sistem mai bun pina ce nu s-a adincit in cele mai multe din ele, tot asa as zice ca eel mai intelept crestin este acela care exa- mineaza cu grijS atit eresurile iudeilor, cit si pe ale crestinilor. Dar ori- cine osindeste inva|atura crestinismului din pricina ca in el mai sint si secte, acela ar trebui sa osindeasca si invatatura lui Socrate, din a carui scoala au derivat multe orientari, dintre care unele foarte putin asema- natoare cu celelalte. Tot asa ar trebui blamate invataturile lui Platon, din pricina ca Aristotel a incetat sa mai cerceteze scoala lui, ca sa des- chida alta noua, cum am spus-o mai inainte. Dealtfel, mi se pare ca si Celsus a ajuns sa cunoasca unele secte, care n-au cu noi comun nici macar numele lui Iisus. Poate sa-i fi venit la urechi S61 despre eresurile numite ale ofienilor (sau ofitilor) si caianitilor sau daca va mai fi fost vreuna din cele care s-au indepartat total de invatatura lui Iisus. Dar din toate acestea nu se poate aduce nici o invinuire invataturii crestine. 3. Sa admitem ca unii dintre noi tagaduiesc cS Dumnezeul crestini- lor e acelnsi cu al iudeilor. Acesta insa nu-i un motiv de a invinovati pe cei ce dovedesc, tocmai prin aceleasi Scripturi, ca exists unul si acelasi Dumnezeu atit pentru evrei cit si pentu pagini. Pavel o spune limpede, ca unul care a trecut el insusi de la iudaism la crestinism : «Multumesc lui Dumnezeu, pe care II slujesc ca si stramosii mei — intr-un cuget curat» 362 . S3 mai admitem, totodata, ca ar exista si o a treia categorie, cei pe care unii ii numesc psihici, altii pnevmatici. Mi se pare ca e vorba de ucenicii lui Valentin. Ce concluzie se poate scoate de aici contra noastra, care apartinem Bisericii si care osindim pe cei care-si inchipuie ca une- le firi omenesti sint facute sa se mintuiasca, iar altele sa fie date pier- zaniei ? S3 mai admitem in aceeasi vreme ca unii isi spun gnostici, cam asa cum se fudulesc epicureii spunind ca ei sint filosofi. Or, nici cei care tagaduiesc Providenta nu pot fi cu adevarat filosofi, si nici cei care 360. I Cor, 11, 19 361. 7:epiiiXeTo — a rSsunat in jurul nostru. 362. II Tim. 1, 3. 374 ORIGEN, SCRIERI ALESE fabrica basme straine, criticate de ucenicii lui Iisus, nu pot fi socotiti crestini. 4. $i mai zice Celsus : «Acesti oameni se defaima unul pe altul de toate blestematiile spuse si nespuse, fiind dusmanosi fata de orice fncer- care de impacare si insufletiU de ura cea mai cumplita». Am raspuns si pina acum acestei calomnii : chiar in medicina si In filosofie se gasesc curente si scoli care se critica una pe alta. Cu toate acestea, ca unii care urmam cuvintul lui Iisus si traim dupa poruncile Lui in ginduri si in fapte, «ocariti fiind, bimeouvintSm, prigoniti fiind, rabdam, huliti fiind, mingiiem» 383 . Departe de a vorbi intre noi blestematii impotriva celor care au alte pareri decit cele pe care le-am primit noi, ci vom face tot ce ne sta in putere ca sa-i schimbam pe oameni la o viata mai buna, le- gindu-i numai de Creatorul lumii si facind totul cu gindul la judecata viitoare. Iar daca cei ce cred altfel nu sint convinsi de acest lucru, noi respectam cuvintul care fixeaza atitudinea fata de ei : «de omul eretic dupa intiia si a doua mustrare, departeaza-te» 364 , stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pScat, fiind singur de sine osindit. Tot asa cei care au inteles sentintele : «fericiti facatorii de pace, fericitji cei blinzi» 865 , cMci unii ca acestia nu pot uri pe cei care falsified adevarurile crestinismului. XVII IMPOTRIVA ACELORA DINTRE FILOSOF1 OARE SUSTIN CA NU ESTE NICI O DEOSEBIRE INTRE A DA NUME DE DUMNEZEU CEL PESTE TOATE ZEULUI GRECILOR, NUMIT ZEUS, §1 TOT ASA SI ZEULUI SUPREM AL INDIENILOR, PRECUM SI AL EGIPTENILOR (Din cartea I catre Celsus) 1. Celsus declara mai departe : «Acesti paznici ai caprelor si ai oi- lor au crezut intr-un singur Dumnezeu, pe care-1 numesc Cei preainalt sau Adonai sau Uianios sau Savaot sau oricare alt nume de pe lume care le place, dar despre care nu stiu nimic mai mult decit numele lor» 366 . Jar mai departe continuS asa : «N-are nici o important faptul ca-i numit Dumnezeu Cei peste toate sau Zeus, cum ii zic grecii, sau < propus (Ursache). FILOCALIA 423 consimte la toate aceste solicitSri si la momelile de placeri, in loc sa fie bucuros ca se poate impotrivi asalturilor de a-si calca fagaduinta. Altul se comporta altfel daca aceeasi situate se prezinta in fafa unui barbat mai format si mai calit : ispitele si indemnurile la placeri sint prezente si aici, dar ratiunea este mai matura si invatatura lui mai veri- ficata, fiind intarita de precepte care indeamna la bine si care 1-au adus de acum sa fie stapin pe sine, incit respinge ispita si se elibereaza de pofte. 4. Daca asa se prezinta cu noi lucrurile, a pune vina pe ispitele din afara si a ne elibera de orice responsabilitate, declarind ca sintem asemenea lemnelor si pietrelor care sint miscate numai prin interventia agentilor externi, nu-i nici un merit si nici macar plauzibil, caci atunci ar insemna sa desfiguram cu totul conceptul de libertate a vointei. Caci daca 1-am intreba pe cineva ce-i aceea «libertatea vointei», el ar ras- punde ca libertatea aceasta ar consta in a nu fi silit de altcineva sau de altceva de a actiona altfel decit mi-am propus. In schimb, daca am vrea sa punem vina numai pe constitute firii, am pacatui contra evi- dentei, pentru ca educatia ar putea influenta pina si pe cei mai desfri- na|i si mai agresivi oameni si daca vor vrea sa asculte de sfaturi ii va putea chiar schimba, bine stiind ca sfatul si schimbarea in bine pot aduce mari schimbari (in viafa omului). Se intimpla deseori ca cei mai desfrinat.i se fac mai buni decit cei care inainte pareau ca sint liberi de patimi, si cei mai brutali au ajuns cu timpul atit de blinzi incit oameni care niciodata n-au fost brutali dau acum impresia de batausi in comparable cu unii din cei care au trait totdeauna in blindete. Si, in schimb, vedem ca altii care au fost din cei mai asezati si mai cuviinciosi au decazut si, din via^a lor echilibrata si cuviincioasa, au ajuns prin incurcaturile vie|ii la purtari rele 497 r incit traiesc numai in faradelegi. $i adeseori desfriul incepe prin viafa nesta- pinita la virsta mijlocie a vietii si se lasa astfel intr-o via|a dezordonata, acum cind tineretea e de mult trecuta si cind si asa tulburarile vietii sint oarecum mai la ele acasa. Asadar, o cercetare atenta ne arata ca impul- surile exterioare nu le putem evita, nestind in puterea noastra, dar sta in puterea noastra de a actiona intr-o directie sau in alta, cum ne dic- teaza si ratiunea care decide si examineaza cum trebuie sa raspundem solicitarilor din afara. 5. Depinde, dar, de contribufia noastra proprie ca sa ducem o viafa cinstita si aceasta o si cere Dumnezeu de la noi nu ca ceva care vine de la El, dar nici de la altcineva din afara sau, cum cred unii, din pre- 497. Ceva cam in genul celor din J Cor. 15, 33 : «tovara¥iile rele strica obiceiu- rile bune». 424 ORIGEN, SCRIERI ALESE scriptiile destinului 498 , >ci decisiva ramine hotarirea noastra proprie, dupa cum marturiseste proorocul Miheea, care zice : «Ti s-a aratat, omule, ceea ce este bun si ceea ce Dumnezeu cere de la tine : dreptate, iubire si milostivire si cu smerenie sa mergi inaintea Domnului Dumne- zeului tau !» 4 ". Tot asa spune si Moise : «Viata si moarte ti-am pus eu astazi inainte. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai» 500 . Si Isaia : «De veti vrea si de Ma veti asculta, bunatatile pamintului veti minca, iar de nu veti vrea si nu Ma veti asculta, atunci sabia va va minca, pentru ca gura Domnului graieste» 501 . $i in psalmi : «De M-ar fi ascul- tat poporul Meu, de ar fi umblat Israel in caile Mele, i-ar fi supus de tot pe vrajmasii lor si as fi pus mina Mea pe asupritorii lor» 502 , de unde intelegem sa asculte de Dumnezeu si sa mearga in caile Lui. Dar si Iisus a zis la fel : «Eu insa va spun voua : sa nu stati impo- triva celui rau» 503 si «ca oricine se minie pe fratele sau, vrednic va fi de osinda» 504 . §i «Oricine se uita la femeie, poftindu-o, a si savirsit adul- ter cu ea in inima lui» 505 . $i tot asa, cind da orice alte porunci, vorbeste ca de la sine inteles ca depinde de noi sa tinem poruncile si ca pe buna dreptate ne facem «virednici de osinda» daca le calcam. De aici si cu- vintul «oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le indeplineste, asema- na-se-va barbatului credincios care a cladit casa lui pe stinca» si iarasi : «Oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, ase- manatu-s-a barbatului care si-a clSdit casa pe nisip» 506 . $i asa mai de- parte. «$i atunci Imparatul a zis celor de-a dreapta Sa : Venifi bine- cuvintatii Parintelui Meu, caci flamind am fost si Mi-ati dat sa maninc ; insetat am fost si Mi-a^i dat sa beau», anun^ind foarte limpede aceste lucruri ca unor persoane a caror lauda depinde numai de ei, dupa cum, dimpotriva, se adreseaza si celorlal^i ca unora vrednici de mustrare : «Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul eel vesnic» 507 . Sa vedem acum si pe Pavel cum discuta ca si cu niste oameni care au vointS libera, putindu-si pricinui fiecare pierzarea sau mintuirea. lata cum vorbeste el : «Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a inga- duinfei si a indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta ? Dar dupa invirtosarea ta si dupa inima ta nepocaita i|i aduni minie in ziua miniei si a arat&rii dreptei judeca|i 498. y\ eifjiap^evi'l, fatum, destinul orb, ceea ce au fixat zeii (Platon, Faedon 115 a). 499. Mih. 6, 8. 500. Deut. 30, 19. 501. Is. 1, 19. 502. Ps. 80, 12—13. 503. Mt. 5, 39. 504. Mt. 5, 22. 505. Mt. 5, 28. 506. Mt. 7, 24, 26. 507. Mt. 25, 41. FILOCALIA 425 a lui Dumnezeu, care va da fiecaruia dupa faptele lui •• viata vesnica celor care prin staruinta in fapta buna cauta marire, cinste si nestrica- ciune, iar minie si urgie iubitorilor de cearta, care nu se supun adeva- rului, ci se supun nedreptatii, necaz si strimtorare peste sufletul oricarui om, care savirseste raul, al iudeului mai intii, cit si elinului ; dar marire„ cinste si pace oricui face binele : iudeului mai intii, cit si elinului» 508 . Asadar, nesfirsite sint in Scripturi locurile care confirma foarte clar libertatea vointei. 6. Intrucit exista insa si unele locuri in Vechiul si in Noul Testa- ment care s-ar parea ca indeamna la conceptia opusa 509 ,anume ca n-ar sta in puterea noastra nici sa finem poruncile si sa ne mintuim si nici sa le calcam si sa pierim, sa citam si aici citeva marturii (din Scriptural si sa le examinam (dupa regula credintei) ca sa vedem cum se poate- rezolva dificultatea, pentru ca pe baza acestor exemple citate, exami- nind in chip comparativ toate aceste locuri care par ca ar tagadui li- bertatea vointei, sa putem vedea cum trebuie ele rezolvate. Mai intii istoria lui Faraon a zguduit pe mul{:i in felul cum i s-a proorocit, cind insusi Dumnezeu a fagaduit de mai multe ori zicind : «Voi invirtosa inima lui Faraon» 510 . Or, daca inima acestuia e invirtosata de Dumnezeu si din pricina acestei invirtosari pacatuieste, el nu mai este autorul pa- catelor sale si, daca e asa, atunci nici Faraon nu mai are libertatea vo- intei. Si ar putea spune cineva ca, in mod corespunzator, toti cei care pier n-au libertatea vointei si, deci, n-au pierit de voia lor. Chiar daca scrie la Iezechiel : «Voi scoate din trupul lor inima cea de piatra si le voi da inima de carne ca sa urmeze poruncile Mele si legile Mele sa le pazeasca» 5n , totusi ne-am putea face impresia ca Dumnezeu a inter- venit ca sa «urmeze poruncile si sa pazeasca legile», intrucit a inlaturat piedica dinainte, adica «inima de piatra», asezind temeiuri de imbunata- tire prin «inima de carne». Dar sa vedem si cunoscutul pasaj din Evanghelie cu raspunsul Min- tuitorului la intrebarea, de ce vorbeste multimilor in pilde : «Ca uitin- du-se cu ochii, sa nu vada si auzind cu urechile sa nu inteleaga, ca nu 508. Rom. 11, 4—9. 509. Dupa ce a fundamental cu argumente rationale §i biblice libertatea voii omene?ti, Origen cauta sa prezinte acum §i obiecfiunile care s-au adus Impotriva ei. Acestea provin din partea gnosticilor, care au cautat sa atraga pe «cei simpli» dintre cre$tini. prezentind a?a numitele «cazuri de scandal», din care, spuneau ei, s-ar trage concluzia ca libertatea omului nu-i intreaga. Origen analizeaza pe rind aceste«oT07i:a», asupra carora el mai revine in multe pasaje din «Filocalie», dovada ca problema pre- destinatiei era acut discutata. (A se vedea in deosebi pasajele din Com. la Romani, apoi din Omiliile la Ie$ire, la C. Cintarilor etc., in afara de capitolul XXVII si la dndice»). 510. Ie$. 4, 21 ; 7, 3. 511. Iez. 11, 19—20. 426 ORIGEN, SCRIERI ALESE cumva sa se intoarca si sa li se ierte pacatele» 512 . Mai departe, citatul de la Pavel : «Deci, dar, nu este nimic de la eel care voieste, nici de la eel care alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste» 513 . $i in alt loc: «Dumnezeu este Cel care lucreaza in voi, si ca sa voiti, ?i ca sa savir- sifi» 5M . $i iarasi, in alt loc : «Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il mi- luieste, iar pe cine voieste il impietreste. Imi veti zice deci : de ce mai dojeneste ? caci vointei Lui cine i-a sta lui daca nu sint ajutati repede la mintuire, ci cind sint dusi pe incetul spre ea, dupa ce au savirsit destule rele in viata. Caci dupa cum. me- dicii, care putind tamadui pe cineva mai repede, dar, gindindu-se ca in corp otrava sta ascunsa multa vreme, pregatesc mai intii altceva decit vindecarea si fac acest lucru tocmai pentru ca insanatosirea sa fie mai sigura, caci cred ca-i mai bine sa mentii pe cineva in stare de inflamare sau de boala, pentru ca reinsanatosirea sa fie mai eficace, decit ca bolnavul sa para ca-si revine mai repede, dar mai tirziu sa recidiveze si vindecarea rapida sa se dovedeasca a fi fost doar tem- porary, tot astfel lucreaza si Dumnezeu, care cunoaste tainele inimii 535 si care prevede si ce va fi in viitor 536 : in indelunga Lui rabdare, lasa curs liber desfasurarii lucrurilor, ba prin influente externe elimina chiar si raul ascuns, pentru ca omul sa se purifice, ca unul care primise in el, prin nepasare, saminta rautatii, asa incit, daca vrea sa revie la lumina, va trebui sa urasca rautatea, iar daca va cadea in mai mari nenorociri, sa fie in stare, mai tirziu, dupa tratamentul de reconvales- centa 537 dupa boala, sa-si recistige vigoarea sanatatii sale primordiale. Caci Dumnezeu nu indruma sufletele numai in perspectiva sa zicem. a 50 de ani de viata paminteasca, ci in vederea vesniciei celei fara de sfirsit, pentru ca El a creat nestricacioasS firea cea cugetatoare si in- rudita cu El si sufletul cugetator nu-i exclus nici el de la vindecare, fiind marginit oarecum numai la via^a de aici de pe pamint. 13. Dar sa ne folosim si aici de o imagine evanghelica. Exista, cum stim, o tarina pietroasa cu putin pamint roditor si acela doar la su- prafafa ; daca saminta cade acolo 538 , repede va incolti, dar dupa ce a incoltit $i a rasarit soarele, ea se vestejeste si se usuca. Piatra aceasta este ca si sufletul omenesc, care se invirtoseaza prin neingrijire si, in uima rautatii, se face ca piatra. Dar se stie ca Dumnezeu n-a creat nici un om cu inima de piatra, ci omul ajunge in aceasta stare in urma rau- tatii sale. De aceea, daca acuza cineva pe un taran ca nu seamana mai devreme saminta pe teren pietros, ar putea sa-1 acuze cineva ca pen- tru ca vede ca in alt loc pamintul pietros primeste saminta si incol- teste, taranul ar putea raspunde : terenul acesta il voi semana mai tirziu, ba ii voi mai da inca si un preparat care sa intirzie cresterea se- manaturii, caci pentru un astfel de teren incetineala si siguranta sint mai bune decit daca as semana prea repede si superficial. $i ne vom 535. Lc. 16, 15. 536. Asemanarea cu tratamentul medical e repetata de Origen adeseori in Iu- crarile sale (Despre principii I, 6, 3). Dar si in «Fj'/oca/ia» tenia revine adesea (de ex. cap. XXVII ; Despre rugaciune 29, 16 etc.). 537. A se retine expresia xiftapat? cu rezonania aristotelxa (Polit. 8, 7). 538. Mt. 13, 7. 432 ORIGEN, SCRIERI ALESE ■convinge ca taranul a vorbit bine si a lucrat ca un om priceput. Ei bine, tot asa amina si Marele Gradinar 539 al intregii firi binefacerea, pe care am fi crezut-o potrivita mai Inainte, pentru ca sa nu arate ca ar face ceva superficial. Daca s-ar putea ca sa obiecteze cineva : de ce cad unele din se- minte intr-un astfel de suflet, care n-are decit putina tarina, asemenea semintei cazute pe pamint pietros ? Se poate da si aici un raspuns, anu- me ca pentru astfel de suflete care ar dori fericirea inainte de vreme, dar care au batatorit drumul indicat pentru ea, a fost mai bine ca au primit ce si-au dorit, pentru ca, invatindu-se sa-1 cunoasca astfel, sa arate rabdare pentru ca dupa timp indelungat sa se dedice cu folos ■cultivarii firesti. Caci s-ar putea spune ca sufletele noastre sint nenumarate si ne- numarate si calitatile lor : toate mobilurile posibile, toate inclinarile, impulsurile si nazuintele. La toate acestea unul singur este eel mai bun chivernisitor, care cunoaste momentele oportune si mijloacele si caile potrivite pentru indrumare si pentru educare : Dumnezeu si Tatal a toate, care stie si cunoaste drumul pe care sa-1 conduca pe Faraon prin toate incercarile, servindu-se chiar si de inec, dar nici acesta nu insemneaza sfirsitul planurilor pe care le are in legatura cu Faraon, pentru ca inecul nu insemneaza deloc nimicirea deplina : «Caci in mina lui Dumnezeu sintem si noi si cuvintele noastre si toata int.elep- -ciunea si stiinta lucrurilor» 54 °. $i aceasta ar putea fi destul ca aparare fata de invirtosarea inimii lui Faraon : «inima lui s-a invirtosat» 541 , pre- cum si a celuilalt citat : «Dumnezeu pe cine voieste il miluieste si pe cine voieste il impietreste» 542 . 14. Sa examinam acum si cele spuse de proorocul Iezechiel care zice : «Voi scoate din trupul lor inima cea de piatra si le voi da inima de carne, ca sa urmeze poruncile Mele si legile sa le pazeasca» 543 . Pentru ca Dumnezeu, cind vrea, poate scoate inimile de piatra si pune altele cle carne, in asa fel ca omul sa |ina poruncile Lui si sa asculte de legile Lui, pentru ca nu sta in puterea noastra sa ne eliberam de rau. Intr-adevar, cind zice ca e scoasa din cineva inima de piatra, nu insemneaza altceva decit ca e eliberat de raul care impietreste pe eel pe care vrea Dumnezeu. Iar faptul cS ii pune inima de carne ca sa ur- meze poruncile Domnului si sa pazeasca legile Lui, ce altceva insem- 539. Despre «Marele Gradinar» sub a carui acfiune providentiala Origen pre- zinta pe Dumnezeu, a se vedea si C. Cels IV, 69. 540. inf. Sol. 7, 16. 541. Ie?. 7, 14. 542. Rom. 9, 18. 543. 7ez. 11, 19. FILOCALIA 433 neaza decit c& te faci iertator, ca nu te impotrivesti adevarului si s&- virsesti fnpte bune ? Daca Dumnezeu pe acestea ni le vesteste sa le facem, e limpede ca nu stS in puterea noastra sS ne eliberam de rau ,• si daca nu noi sintem cei care ne straduim sa ne «punem o inima de carne», ci Dumnezeu este Cel ce face acest lucru, atunci nu va depinde de noi sa traim in chip virtuos, ci numai si numai de harul dumnezeiesc 544 . Asa va vorbi eel ce tagSduieste libertatea voii pe baza intelesului literal al Scripturii. Noi insa ii vom raspunde ca pasajul respectiv tre- buie in^eles in chipul urmator : cine se afla in nestiinta si in incultura si isi da seama de lipsurile sale, fie in urma unei avertizari, fie chiar prin sine insusi, acela se incredinteaza in seama cuiva despre care crede ca e in stare sa-1 duca spre invatatura si spre virtute si, odata ce se increde in acest invatStor, ii si fagaduieste acestuia ca va scoate din el nestiinta si-i va sadi inlauntru invatatura. Lucrul acesta nu trebuie in- teles ca, in scopul educarii si iesirii din nestiinta, nu i-ar pasa nimic ce- lui care deja s-a pus pe lucru ca sa-1 tamaduiasca duhovniceste, ci lucrurile stau asa ca InvStatorul tocmai pe acela fagaduieste sa-1 faca mai bun, care si-a exprimat el singur dorinta c-ar vrea asa ceva. In acelasi mod declara si Cuvintul lui Dumnezeu ca din cei ce se apropie de El va scoate raul supranumit si «inima de piatra», de- sigur, insa, nu impotriva vointei lor, ci numai dupa ce acestia s-au hotarit sa se dea pe mina doctorului. Asa aflam ca fac cei pe care-i intilnim in Evanghelii, atunci cind vin la Mintuitorul sa-L roage de vindecare si care atunci s-au si vindecat. $i cind se spune, de pilda, «orbii isi capata vederea» 545 avem, pe de o parte, stradania bolnavilor care se roaga cu credinta ca sa fie vindecati, iar, pe de alta parte, actiunea Mintuitorului nostru care consta in redarea luminii ochilor. In chipul acesta fagaduieste Cuvintul Domnului sa aduca stiinta in cei ce vin la El si cind inima impietrita, adica rautatea, e scoasa din ei ca sa umble intru poruncile dumnezeiesti si sa tina legile lui Dumnezeu. 15. Dupa acestea e cazul sa vedem de pasajul din Evanghelie, unde Mintuitorul a spus : «de aceea le vorbesc oamenilor afara in pilde, ca uitindu-se cu ochii sa nu vada si auzind cu urechile sa nu inteleaga, ca nu cumva sS se intoarca si sa li se ierte pacatele» M6 . Aici adversarul nostru va zice : daca acesti oameni ar auzi lucruri mai clare, s-ar converti cu siguranta, si anume in asa fel incit sa se faca vrednici sa li se ierte pacatele ,• acum insa nu stS in puterea lor sa asculte invataturi mai clare, caci asa ceva sta in puterea celui 544. -6 xaz 1 apsxriv [Jiouv, expresie stoica, Simonetti, 7 piincipi..., p. 387. 545. Mf. 11, 5. 546. Mc. 4, 11. ■ Origen, Scrieri alese II 434 ORIGEN, SCRIERI ALESE care nu le propovaduieste nimic mai clar, ca sa nu vada si sa nu in- teleaga. Nu sta, dar, in puterea lor, sa se mintuiasca ! Or, daca asa stau lucrurile, atunci nu au nici voie libera, pe baza careia omul se mintuieste ori se osindeste, Dar impotriva acestei obiec|iuni ar fi usor sa formulam o parere convingatoare daca nu s-ar fi spus : «ca nu cumva sa se intoarca si sa li se ierte pacatele» 547 1 cu alte cuvinte ca Mintuitorul n-ar dori-o pentru motivul ca, nefiind desavirsiti si neintclegind tainele mai adinci, Mintuitorul le vorbea numai in pilde. Asa cum e formulata fraza «ca nu cumva sa se intoarca si sa li se ierte pacatele» 948 1 apararea adevarului e mai grea. Aici va trebui sa observam mai intii ca acest pasaj e indreptat impotriva eterodocsilor, care aleg din Vechiul Testament astfel de pasaj e in care se manifests, cum indraznesc ei sa spuna, cruzimea Creatorului sau pofta Lui de razbunare si de rasplatire a raului sau, cum am vrea sa mai numim aceasta dispozitie a sufletului, cu singu- rul scop de a nega bunatatea Creatorului 549 . Totodata ei nu se mani- fests in acelasi fel si in mod consecvent nici fata de Noul Testament, pentru ca lasa la o parte pasaje asemanatoare cu cele pe care le soco- tesc condamnabile in Vechiul Testament, fn realitate, Mintuitorul declara in mod deschis In pasajul citat din Evanghelie — cum admit chiar ei insisi — ca de aceea nu vorbeste clar, pentru ca oamenii sa nu se converteasca si, convertindu-se sa nu se invredniceasca de iertarea pacatelor. In sine, acest pasaj e tot atit de grav ca si oricare altele corespunzatoare din Vechiul Testament care formeaza obiect de controversa. Daca urmaresc sa apere macar Evanghelia, ar trebui sa-i intrebam daca nu comit cumva o necuviinta atunci cind iau ati- tudine diferita fata de greutati similare : fata de cele relatate de Noul Testament nu se indigneaza deloc, ci isi cauta tocmai aici o scuza ; dimpotriva, in Vechiul Testament, la lucruri de acelasi fel, unde tre- buia sa se aduca in acelasi fel o justificare ca si in Testamentul Nou, ei se afirma ca acuzatori. Pe temeiul acestor argumente, privind ase- manarile dintre cele doua Testamente, ii vom sili si noi pe adversari sa respecte toate scrierile sfinte ca scrieri ale unui singur Dumnezeu. Dar e timpul sa raspundem, dupa puteri, la problema propusa. 16. Am spus, examinind cazul lui Faraon, ca uneori o vindecare rapida nu se dovedeste in folosul celor vindecati, in cazul cind din ras- punderea proprie ar fi ajuns in greutati din care ar fi fost eliberati prea usor, si aceasta pentru ca au apreciat prea usuratic vindecarea raului, 547. Mt. 4, 12. 548. Mt. 13, 3. 549. Cunoscuta interpretare gnostica, pe care am mai lntllnit-o adesea. FILQCALIA £55 iar, neluind masuri de precautie ca ar putea din nou sa se imbolna- veasca, au cazut in aceeasi nenorocire veche ! Intr-adevar, Dumnezeu Gel vesnic, care cunoaste cele ascunse si care «stie toate mai inainte de a se face» 550 , amina, in bunatatea Sa, ajutorarea mai rapida a oameni- lor ; mai bine-zis, ajutorarea Sa consta in ne-ajutorare, pentru ca toc- mai acest lucru este spre folosul lor. Acum putem accepta ca, potrivit presupunerilor noastre, e vorba aici ca si daca ar fi ascultat mai bine cele spuse de Mintuitorul, «oamenii de afara» tot n-ar fi fost statornici in convertirea lor si ca de aceea a dat Domnul sentinta asupra lor, ca ar fi trebuit sa asculte mai bine adevarurile mai adinci, ca sa nu se intoarca prea repede si sa se vindece, intrucit cereau iertarea, asa incit au sub- apreciat molipsirea de rele ca inofensiva si usor de vindecat si astfel au decazut din nou si inca mai repede. Poate ca lucrurile stau si altfel : ei ispaseau pedepse pentru pacate anterioare, pe care le-au comis contra virtutii, pentru motivul ca se departau de ea si inca n-au implinit termenul ce li s-a fixat pentru ca au nesocotit purtarea de grija a lui Dumnezeu, fapt pentru care s-au umplut tot mai mult de rautat,ile semanate de ei ,• in sfirsit, au fost chemati la o pocainta mai statornica, fara primejdia de a fugi si a cadea iarasi in ceea ce de mult se prabusisera : in osinda fa^a de sfin- tenia Binelui si in dedarea cu totul in bra^ele raului. «Oamenii de afara», care sint fara indoiaia numrti asa ca sa se deosebeasca de «oa- menii dinlauntru», nu sint prea departe de acesti «oameni dtnlauntru» : in vreme ce acestia asculta limpede si clar, ceilalti asculta in mod confuz, pentru ca li se vorbeste numai in pilde, dar oricum tot asculta. Mai sint insa si altii care sint deosebiti si de «oamenii de afara» asa numitii «oamenii din Tir» 551 , de care, desi se stia dinainte ca «de mult s-ar fi pocait, stind in sac si in cenusa», atunci cind Mintuitorul s-ar fi apropiat de tinuturile lor, totusi ei nu asculta nici ceea ce asculta «oamenii de afara», probabil din pricina ca se indepartasera de vredni- cie chiar mai mult decit «oamenii de afara». Intr-o alta vreme, dupa ce «le va fi mai usor» decit celorlalti, care n-au primit cuvintul — care a dat prilej Mintuitorului sa primeasca pe cei «din Tir» — vor asculta si ei cuvintul lui Dumnezeu intr-o ocazie mai buna si atunci se vor pocai si ei statornic. Gindeste-te, dar, daca nu cumva si noi aspiram in chip deosebit la pastrarea credintei si a respectului fata de Dumnezeu si fata de Unsul Sau cind incercam in tot chipul, fata de problemele de asemenea marime si gen, sa aparam multilaterala purtare de grija a lui Dumnezeu, pe 550. Sus. 42. 551. Mt. 11, 2. 436 ORIGEN, SCRIERI ALESE care o exercitS in folosul sufletului nemuritor ! El ne-ar putea pune in- trebarea cam cum a pus-o locuitorilor pacatosi din Horazim si Betsaida : cu toate ca vedefi minunile si auzifi despre invataturile lui Dumnezeu, totusi voi nu va indreptati deloc, in vreme ce locuitorii din Tir s-ar fi pocait daca s-ar fi facut la ei minunile care s-au facut la voi. Ne-am putea intreba atunci : de ce Mintuitorul a propovaduit in defavoarea Lui unor astfel de oameni, facind astfel pacatele lor si mai grele ? Impotriva celor spuse aici se poate raspunde ca Mintuitorul cu- noaste bine dispozitia sufleteasca a acelora care acuza Providenta spu- nind ca ea e de vina ca ei nu au ajuns la credinta, pentru ca nu le-ar fi ingaduit sa vada ceea ce le-a ingaduit altora sa vada si ca nu le-ar fi ingaduit sa auda ceea ce au auzit altii spre folosul lor. Pentru aceea El riposteaza ca o astfel de justificare nu-i valabila si concede ca ceea ce pretind acuzatorii Providenfei Lui ca, chiar si acum, dupa toate cele pe care le promiseserS, ei au ramas totusi necredinciosi, dovada ca nici acum ei nu se bucura de binevoitoarea Ei inriurire. Dar acesti acuzatori ar trebui sa inceteze astfel de nerusinari, sa se dezobisnuiasca de ast- fel de metode si sa invete ca Dumnezeu amina si taraganeaza uneori ■a-si arata binefacerile fata de unii oameni prin aceea ca nu le ingaduie sa vada si sa auda astfel de lucruri, a caror vedere si auzire ar fi facut si mai mari si mai grele pacatele celor care, nici dupa cunoasterea unor astfel de marimi si de vrednicii, nu pot veni la credinta. 17. Sa examinam acum si citatul «nu este nici de la eel ce voieste, nici de la eel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste» 552 . Vraj- masii nostri zic : daca «nu este nici de la eel ce voieste, nici de la eel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste», urmeaza ca mintuirea nu depinde numai de libertatea voii noastre, ci de conditiile naturale voite asa de Creator sau de alegerea Celui care se milostiveste cind voieste. Pe acesti oameni trebuie sa-i intrebam : a dori binele e un lucru bun sau rau ? A alerga cu gindul sa te straduiesti dupa bine e un lucru de laudat, ori de osindit ? Daca vor raspunde ca asa ceva e un lucru de osindit, vom raspunde, in contradictie cu orice evidenta, pen- tru ca chiar si sfintii doresc si se straduiesc spre acest scop, constienti ca prin aceasta nu fac nici un rau. Daca, dimpotriva, ne raspund ca e un lucru bun sa doresti binele si sa alergi dupa el, atunci ii vom in- treba, cum ar fi in stare sa doreasca binele o fire destinata pierzarii ? Ca si cum dintr-un pom rau ar iesi roade bune 533 , desi stim ca a dori binele o poate numai eel bun. In al treilea rind, ei ar mai putea obiecta ca dorirea binelui si alegerea intr-un scop bun ar fi un lucru indiferent, 552. Rom. 9, 16. 553. Mt. 7, 18. Formularea in felul acesta are In vedere pe marcioniti. FILOCALIA 437 nici bun, nici rau. Dar la aceasta le raspundem : daca a dori binele si a te stradui in scop bun ar fi ceva indiferent, atunci si eventualitatea contrarS, adica a dori raul si a te stradui sa faci rau, ar fi ceva tot in- diferent. Or, e limpede ca dorirea raului si alergarea dupa rele nu poate fi ceva indiferent, asa incit nu e deloc indiferent nici sa doresti binele si sa te straduiesti dupa el. 18. Aceeasi aparare poate fi adusa, cred, si in legatura cu citatul «nu este nici de la eel ce voieste, nici de la eel ce alearga, ci de la Dum- nezeu care miluieste» 554 . Caci zice Solomon in cartea Psalmilor, caci a lui e «cintarea treptelor», din care luam acest citat : «De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc ; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea eel ce o pazeste» 555 . Dar cu acestea el n-a vrut sa ne intoarca gindul de la zidire si nici n-a vrut s5 ne invete ca n-ar trebui sa priveghem ca sa pazim cetatea care se afla in suflet, ci prin aceasta vrea sa faca cunoscut ca ceea ce s-a cladit fara Dum- nezeu si ce nu s-a impartasit de ocrotirea Lui, in zadar s-a cladit si in zadar a fost pazit. Pe buna dreptate am putea numi pe Dumnezeu «domn a] zidirii» daca i-am pune inscriptia si pe Domnul a toate in calitate de comandant al pazei cetatii. Iar cind zicem : aceasta clSdire nu-i opera celui ce o cladeste, ci e lucrarea lui Dumnezeu si nici nu e meritul paznicului cetatii ca ea n-a patit nimic, ci a lui «Dumnezeu Cel peste toate» care a apSrat-o de vrajmasi, atunci n-am mai spune nimic gresit si am fi de aceeasi parere ca, chiar daca ar fi patit ceva din partea oamenilor, multumirea s-ar cuveni lui Dumnezeu Cel ce pe toate le plineste. Intrucit vointa omeneasca nu e suficienta pentru ajungerea tintei §i nici alegerea- omuilui, chiar daca am compara-o cu a unui atlet, spre dobindirea «rasplatii dumnezeiestii chemari de sus, intru Hristos Iisus» 556 (caci numai prin ajutorarea lui Dumnezeu se poate ajunge la implinire), atunci se poate spune pe buna dreptate ca lucru- rile nu merg nici dupa «cel care voieste si nici dupa cel care alearga, ci dupa milostivirea lui Dumnezeu» 557 . S-ar putea aduce inca un exemplu. Tot in legatura cu cladirea s-ar mai putea spune ceea ce este scris : «Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca. Astfel nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca» 5S8 . Si n_ ar fi nici potrivit sa zicem ca ar fi meritul saditorului, ci ar trebui spus ca aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu. Desigur, nici lucrarea de de- 554. Rom. 9, 16. 555. Ps. 126, 1. 556. Fil. 3, 14. 557. Rom. 9, 16. 558. / Cor. 3, 6—7. 438 ORIGEN, SCRIERI ALES1E savirsire a omului nu se savirseste: daca nu contribuie §i omul la ea ,• dar incununarea ei n-o ducem noi la sfirsit, ci Dumnezeu este Cel ce contribuie eel mai mult 559 . ■■.■-. „...■' $i ca sa ne convingem cu si mai multa claritate ca la acest lucru s-a gindit si Sfintul Pavel In citatul amintit, sa mai lu&m un exemplu din arta cirmuirii corabiilor. In comparatie cu bataia vinturilor, cu li- nistea vremii, cu clipirea stelelor, care toate colaboreaza la siguran^a caiatorilor, pentru reintoarcerea fericitS in port, oare cam ce parte de contribute ii vom atribui cirmaciului? Adeseori, dintr-o sfiala cucer- nica, nici marinarii n-au curaj sa spuna ca ei ar fi salvat corabia, ci totul ii atribuie lui Dumnezeu, nu ca si cum ei n-ar fi ajutat cu nimic, ci pentru ca rolul Providentei e nesfirsit mai important decit destoini- cia cirmaciului. De buna seamS ca si la mintuirea noastra contributia lui Dumnezeu este incomparabil mai mare decit ceea ce se atribuie hotSririi noastre libere 5 *°. Aceasta e pricina pentru care s-a spus ca nu depinde de vointa noastrS ori de alergarea noastra, ci de milosti- virea lui Dumnezeu. Caci daca va trebui sa intelegem cuvintele «nu este nici de la eel ce voieste, nici de la eel ce alearga, ci de la Dum- riezeu care miluieste» 561 in sensul pe care-1 inteleg vrajmasii nostri, atunci poruncile ar fi de prisos si ar parea lucru fara sens ca insusi Pavel mustra pe unii pentru greselile lor, iar pe altii ii lauda pentru faptele lor bune, dindu-i ca pilda pentru multime. In zadar ne-am mai dedica binelui, in zadar am mai alerga. Or, de buna seama ca nu farS rost si fSra scop da Pavel anumite sfaturi, certind pe unii si laudind pe altii, dupa cum nu in zadar ne inchinam si noi viata promovarii binelui si alergatorii spre desavirsire. 19. In afara de aceasta, iata (ce mai spune Pavel) : «Dumnezeu este Cel ce lucreaza intru voi, si ca s§ voiti si ca sa savirsiti» 562 . Unii zic: daca Dumnezeu este Cel care lucreaza in noi, si ca sa vrem, si ca s& savirsim, atunci urmeaza ca orice rau am dori si orice rau am savirsi, amindoua vin de la Dumnezeu, iar daca asa stau lucrurile, atunci noi oamenii nu mai sintem liberi. $i invers, daca dorim binele si savirsim fapte din cele mai bune, din clipa in care si a voi si a savirsi este opera lui Dumnezeu, insemneaza ca nu noi sintem cei care savirsim aceste lucrUri de lauda, ci numai s-ar parea ca noi am fi ; in realitate, Dumnezeu este Cel ce le-a 559. Foarte clar formulata teza sinergista creating (Despre principii II, 3, 3 ; C. Cels VII, 42). 560. In opera de mlntuire a omului rolul Providentei e nesfirsit mai important decit al nostra (eni rij4 ^jxExepct'; aco-rTjpiaJ ■rtoXXa^Xaoiov eotiv et? DJtEpp.oX'fiv t6 a-Kb zoU 8eou xb anb zou ty' ^iv). 561. Rom. 9, 16. 562. FiJ. 2, 13. FILOCALIA 439 dSruit. Dar si dupS aceasta socoteala urmeaza ca noi nu avem voie li- bera. La toate acestea, insa, trebuie sa observam ca citatul din Pavel nu spune ca a voi raul ar fi de la Dumnezeu si nici ca a voi binele ar fi tot de la Dumnezeu, si tot asa nici savirsirea binelui sau a raului, ci se vor- beste numai de voire si de savirsire in general. Caci dupa cum avem de la Dumnezeu fiinta insufletita si fiinta de om, tot asa avem de la El si vointa in general, cum spuneam, si capacitatea proprie de a ne misca singuri. Prin fiinta noastra ca fiinta vie avem capacitatea de a ne misca, cu alte cuvinte de a ne misca madularele, miinile si picioarele. Dar, de buna seama ca prin aceasta n-am putea zice ca de la Dumnezeu avem $i indicatia specials sa ne miscam, de pilda, ca sa batem, sa ucidem sau sa jefuim avut strain, ci de la Dumnezeu am primit doar capacitatea ge- nerals de a ne misca, urmind apoi ca noi insine sa intrebuintam aceasta miscare spre rau sau spre bine. Tot asa am primit de la Dumnezeu, in calitate de fiinte vii, si capacitatea de a savirsi si vointa pe care ne-a dat-o Creatorul in acest scop, in schimb noi insine sintem cei care intre- buintam vointa, fie spre bine sau spre contrarul ei, si tot astfel si capa- citatea de a le savirsi. 20. Mai departe, in favoarea celor ce sustin ca noi nu ne-am impar- tasi de vointa libera pare a vorbi acea afirmatie a Apostolului, care aduce chiar impotriva sa o obiectie zicind : «deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cine voieste il impietreste. Imi vei zice, deci, de ce mai dojenes'ti ? C&ci vointei Lui cine i-a stat 'impotriva ? Dar, omu- le, tu cine esti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu ? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o : de ce m-ai facut asa ? sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeasi framintatura sa faca un vas de cinste, iar altul de necinste ?» S63 . Caci nimeni nu poate spune : daca asa dupa cum olarul face din framintatura lui unele vase de cinste si pe altele de ne- cinste, tot asa si Dumnezeu a creat pe unii spre mintuire, iar pe altii spre pierzanie si acest lucru nu se intimpla prin noi ca sa fim mintuiti ori pierduti, caci se vede ca nu dispunem de libertatea vointei. Celui ce fo- loseste citatul in acest mod, ii putem obiecta : ne putem oare inchipui ca Apostolul se contrazice ? Cred ca asa ceva nu indrazneste nimeni sa spuna. Or, daca Apostolul nu vorbeste ca si cum s-ar contrazice, ce in- teles are faptul — daca am urma acestui interpret — ca el acuza si osin- dcste pe incestuosul din Corint ori pe cei care au pacatuit atunci cind afirma «si nu s-au pocait de necuratia si de desfrinarea si de necumpa- tarea pe care le-au facut» ? 564 Cum poate lauda el pe cei pe care-i lauda 563. Rom. 9, 18—21. 564. // Cor. 12, 21. 440 ORIGEN, SCRIERI ALESB pentru ca s-au pocait, de pilda casa lui Onisifor, de care zice = «Domnul sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat. Ci venind in Roma, cu multa osfrdie m-a cautat si m-a gasit. Daruiasca-i Domnul ca, la ziua cea mare, mila sa ga- seasca de la DomnuI» ? 565 Acelasi Apostol nu poate pe de o parte sa recomande ca vrednic de osinda pe un pacatos si sa aprobe ca vrednic de lauda pe altul care s-a purtat bine, iar pe de alta parte sa afirme, ca si cum n-ar fi depins in rea- litate de noi, ca Creatorul e de vina cind un vas e de cinste, iar un altul e de necinste. Caci cum ar fi rational sa spuna : «Noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau» 566 , daca. cei care fac rele se poarta asa pentru ca au fost creati vase de necinste, pe cind cei care traiesc cinstit savirsesc binele pe motivul ca de la inceput au fost creati pentru aceas- ta si au devenit vase de cinste ? Mai departe : Nu se contrazice inter- pretarea ca Creatorul ar fi de vina ca un vas e de cinste, iar altul de ne- cinste, dupa cum reiese din cuvintele citate, cuvinte care fusesera spuse in alt loc : calia», dar numai de la paginile 202—207, restul de la 207—210 (cap. XXIII, 19-21) pastrindu-se numai aid, in «Filooalia». Cind Eusebiu inicheie pasajul lu.at din Origen afirma «acestea le-am lua-t din acel vest it barbat». De fapt, in cartea VI Eusebiu are inca reproduse o serie de alte pasaje din unii filosofi greci, mai ales Hrisip si Ale- xandru de Afrodisia, ale caror opinii in legatura cu influen{a astrelor asupra viefii, deci despre predestinatie, le combate. Asa a intercalat Eusebiu si de la Origen acest pasaj care trateaza despre aceeasi problemli. 462 ORIGEN, SCRIERI ALESE acestea nu sint preziceri adevarate. De aceea sa-i intrebam pe cei ce sustin ca faptele oamenilor sint determinate de stele, cum se poate ca pozifia actuala a astrului sa influence faptele din trecut ale cuiva ? Daca asa ceva este de neinchipuit, fiindca nu putem afla adevarul des- pre clipa in care au fost savirsite faptele mai vechi, — atunci este lim- pede ca nu stelele cu miscarile lor anumite pe cer sint cele care au pri- cinuit evenimentele petrecute inainte ca stelele sa aiba pozitia respectiva. Iar daca este asa, eel ce poate admite adevarul despre stele presupune despre viitor exact ce am spus despre trecut : el va declara adevarul, ca stelele nu sint cauza a evenimentelor, ci numai niste indicatoare. Daca zice cineva ca stelele nu cauzeaza trecutul, ci alte miscari au fost cauzele faptelor trecute, iar miscarea de acum a astrelor numai le in- dica, atunci nici despre viitor nu s-ar putea deduce decit lucruri semni- ficative in legatura cu pozitia stelelor la nasterea cutaruia sau cutaruia. Luati seama insa ce deosebire este intre a concepe ca un lucru este produs de stele si intre a lua in seama doar ceva ca semnificativ pentru el. Neputind sa sesizeze aceasta deosebire, ei aproba pina la urma, cu multa cumintenie, ca nici un eveniment omenesc nu este produs ci, eel mult, prevestit de stele, asa cum am zis mai sus. Iar daca vede ca nici trecutul si nici viitorul nu sint determinate de astre, atunci omul va tre- bui sa admita ca acest lucru il face numai ratiunea lui Dumnezeu prin- tr-un cuvint profetic. Caci daca, precum am aratat mai inainte, nu ne tulbura faptul ca Dumnezeu stie mai inainte ce va face fiecare, tot ast- fel nici semnele pe care le-a rinduit Dumnezeu ca sa prevesteasca cele viitoare nu impiedica libertatea noastra. Ci, ca intr-o carte in care este scris viitorul, asa confine cerul intreg prevestirea celor viitoare, parca ar fi o carte a lui Dumnezeu 617 . Caci, in rugaciunea lui Iosif, asa s-ar putea intelege cuvintul lui Iacov : «Caci am citit pe intinderea cerului cite se vor intimpla noua si fiilor nostri» 818 . Poate si citatul urmator : «Cerul se va stringe ca un sul de hirtie» 6l9 . E limpede ca acele cuvinte, care contin semne despre viitor, au fost lasate in suspensie si se vor implini precum au fost spuse, la fel cum s-au implinit si proorociile, a caror realizare a fost cunoscuta prin rezultat. Asa incit rolul stelelor e eel mult sa indice dupa cuvintul care zice : «A pus stelele spre semne». Iar Ieremia, adresindu-se parca noua si facindu-ne sa ne temem de pre- 617. In text : Cerul — carte a lui Dumnezeu (6 ~.az oupavoi oiovei PipXos seaza cunoa§terea integrala despre fiecare obieot existent, incit nici un lucru, oricit de mic ar fi in realitate sau in virtualitate, nu scapa dum- nezeirii Sale, iar slava Lui se intinde pina dincolo de orice spatii oricit 621. Is. 47, 13. 622. // Cor. 12, 4. 30 — Origen, Scrieri alese II 466 ORIGEN, SCRIERI ALESE ar fi de nesfirsite la numar, si oricit de intinse, pe care le cuprinde nu- mai El singur in Sine. Marirea Lui nici nu poate fi vadita in intregime cu dovezi, dar credem in ea, fiindca este potrivita cu ratiunea nenascuta si mai presus de toata firea. Scopul slavei Lui este ca ea sa fie inteleasa de cei mari, atit de oameni, cit si de sufletele sfintilor, care s-au izbavit de legaturile vremelnice si anume ca si cum Dumnezeu ar fi facut pe bolta cereasca, prin rotatia cerurilor, litere si desene, ca sa le citeasca cei ce au fost instrui|i in aceasta arta si vor mai fi instruiti despre pla- nurile lui Dumnezeu. Nu-i de mirare deci ca, pentru a-si arata marirea, Dumnezeu savir- seste unele fapte pentru ajutorarea alesilor Sai, dupa cum deducem din Scriptura, cind s-a adresat lui Faraon : «Pentru aceasta te-am ridicat ca sa arat in tine puterea Mea si sa se vesteasca numele Meu in tot pa- mintu3» 023 . Caci daca Faraon «a fost crutat, ca sa se arate puterea lui Dumnezeu si numele Lui sa fie vestit in tot pamintul» 624 , intelege cit de mare aratare a puterii lui Dumnezeu contin semnele ceresti. Caci toate intimplarile din veac si pina la sfirsitul lumii au fost scrise pe cer, in cartea cea vrednica a lui Dumnezeu. In al doilea rind, sint de parere ca semnele ceresti sint incredintate puterilor de sus, care au in seama purtarea de grija de cele omenesti, dintre care pe unele numai sa le ia la cunostinta, pe cind pe altele le due la indeplinire. Tot asa in cardie noastre, unele adevaruri au fost scrise numai ca sa le luam la cunostinta ,• asa sint adevarurile despre facerea Tumii si despre alte taine. Alte adevaruri au fost scrise pentru ca, dupa ce le-am cunoscut, sa le transpunem in practica, precum sint cele despre poruncile si rinduielile lui Dumnezeu. E posibil ca literele ceresti, pe care desigur ca ingerii si puterile dumnezeiesti le stiu descifra bine, sa contina si unele indicatii pe care le vor putea desprinde si trimisii si slujitorii lui Dumnezeu, pentru ca sa se bucure de cunoasterea unora din ele, iar pe altele, primindu-le ca pe niste porunci, sa le implineasca. 21. Dar nu vom gresi zicind ca cerul si stelele au legatura cu cele scrise in Lege. Daca pina si puterile mai slabanoage ale omului sint in stare sa implineasca ceva din ceea ce s-a prezis si aratat pe cer, nu tre- buie neapanat sa credem ca cei ce infaptuiesic asemenea fapte le fac numai pentru ca si-au adus aminte de vrerile lui Dumnezeu. Ci, precum cei nedrepti, fiindca n-au aflat dinainte ca Dumnezeu este eel nedrep- tatit de ei, savirsesc nedreptatea din viclenia lor, tot astfel puterile po- trivnice, — deoarece Dumnezeu cunoaste dinainte viclenia oamenilor 623. Rom. 9, 17. 624. /e§. 9, 16. FILOCALIA 467 si a puterilor rauvoitoare — isi implinesc propria lor preferinta rusi- noasa. Totusi sfinfii ingeri, duhurile slujitoare care au fost trimise sa slujeasca oamenilor, se pare ca, inteleglnd poruncile ca dintr-o lege scrisa a lui Dumnezeu, savirsesc binele cu rinduiala, sliind ce, cum si cit trebuie sa faca 625 . Caci nu ar avea nici un rost ca ei, avind fire dum- nezeiasca, sa vina prin sort, nu printr-o hotarire proprie, sa faca ceva pentru Avraam si sa lucreze ceva pentru Isaac sau sa mintuiasca de primejdii pe lacov sau sa se opreasca deseori asupra duhului cutarui sau cutarui prooroc. Deci, pentru ca sa nu faca acestea la voia intimplarii, ei citesc car- tea lui Dumnezeu. $i in ielul acesta ei fac ce trebuie, fac lucrul care li se cuvine sa-1 faca. Insa, precum am spus mai inainte, cele savirsite de noi sau fat,a de cite savirsesc asupra noastra puterile cele potrivnico, din propria noastra vointa le facem. Cind o nesocotim, gresim. In schimb, cind ascultam de ea facem fapte bine placute lui Dumnezeu. Dar sa nu uitam ca nu le putem savirsi daca nu ne ajuta si ingerii si cartile sfinte si slujitorii cei sfintiti. SI CLEMENT ROMANUL, UCENICUL APOSTOLULUI PETRU, SI-A EXPRIMAT CONSIMTAMINTUL IN CHESTIUNEA DE FAJA, AFIRMlND IN CONVORBIREA LUI CU PARINTELE DIN LAODICEEA, EXPUSA IN «CALATORIILE SALE», CA A DESCRIS CEVA FOARTE FOLOSITOR IN SCOPUL ACESTOR CUVINTE, CARE PAR A FI DIN AL PATRULEA CAPITOL DIN CARTEA FACERII 626 22. $i Parintele a zis : Iarta-ma, fiule, cuvintele tale de ieri m-au facut sa fiu de acord cu tine, pentru ca sint adevarate. Insa pu|ina mea credinta si constiinta ma chinuieste ca o para de flacara cind imi dau seama ca trebuie sa mi se implineasca toate cele prevestite de la naste- rea mea. La care eu am raspuns : Ginde§te-te, Parinte, ce soi de invatatura este astrologia, asupra careia iti atrag atentia. Astrologic vorbind, se 625. Despre importanja angheleologiei m opera lui Origen vom vorbi mai pe larg in legatwa cu lucrarea «Despre principii». A se vedea Danielou, On'gene, Paris, 1948, p. 207 s. urm. 626. Dupa cum reiese din acest titlu, fragmentul de fata a fost pus imediat dupa pasajul din Comentarul la Facere in legatura cu combaterea astrologiei. Aceeasi idee se pastreaza si aici. Titlul fragmentului spune ca textul lui a fost luat dupa Recunoa?- terile lui Clement Romanul, «ucenicul apostolului Petru, care si-a exprimat si el con- sim{amintul pentru aceleasi pSreri impreuna cu un oarecare «parinte din Laodiceea». Pasajul pare a fi fost citat de Origen insusi din operele lui Clement. S-ar putea ca Origen sa fi f3cut numai extrase din opera lui Clement, care se pastreaza numai in traducerea latina a lui Rufin. Oricum, Sfintii Vasile si Grigorie nu au exceptat-o de a face parte din «Filocalie». Tema e aceeasi ca si in pasajul anterior. A se vedea ob- servatiile lui Robinson (pag. L). Textul n-a fost aflat intre omdliile lui Origen. 468 ORIGEN, SCRIERI ALESE cere asa : spune-mi, intli de toate, ce necazuri mi s-au intimplat in timpul cutare si cutare, iar in al doilea rind as vrea s5 stiu, prin influen- za caror stele mi s-au intimplat acele rele ? La acestea astrologii iti vor raspunde ca sub influenta lui Cronos sau a lui Marte sau a altuia dintre astri s-au inrSutatit vremurile, din pricina ca la data aceea astrul respectiv va fi fost privit printr-un pa- trat sau prin diametrul lui sau ca s-au suprapus astrele sau au venit prea aproape unul de altul, ca a fost la mijloc o anumita inclinare a astrului sau mai stiu eu cite arte prostii. Pe linga acestea, astrul norocos nu era in conjunctie cu eel rau, ori nu se putea zari, ori era prea departe, ori inca nu-i putea preciza pozitia, ori se afla in eclipsa, ori se afla in dosul unei stele neluminoase. Si astfel, el tot invoca intr-una la pretexte, pen- tru care credea ca are la indemina dovezi. Eu insa, dupS acest argument, inaintind in demonstrate, voi sustine contrariul si anume ca tocmai in vremea respectiva mi s-a intimplat ceva bun, cu toate ca tu zici ca mi se intimplase ceva rau. Se vede ca totul depinde din al cui horoscop este scoasa intimplarea. $i el o tine inainte ca totusi lucrurile sint asa cum le-a prezis, si ca tu te inseli ; iar el, din multele pozitii va gasi una, doua, trei sau mai multe, care s& fi fost favorabile si din care zice ca s-a intimplat acel bine, caci este imposibil ca la nasterea oamenilor sa nu corespunda o orS astrala la mai multi, din care unele astre sS stea bine, altele in aceeasi ora sa stea rau. Dar zodiacul are parti egale, desi diferite, avind aplicatii fara nu- mar, iar despre aplicatii poate sa zicS fiecare ce vrea. CSci precum in visele cele nesigure citeodata nu vedem nici un inteles, iar dupa ce s-au realizat in bine sau in rau tragem concluzia respectiva care ne convine mai mult, tot asa nu trebuie sa ne temem cit timp visele nu s-au implinit pe fata, caci abia dupa realizare se mustrS pe ei insisi zicind ca nu eve- nimentul cutare sau cutare era sa aiba loc intr-adevar, dar nici noi nu am stiut cind. Se intlmpla, asadar, sa greseasca si cei mai stiutori, pentru ca nici ei nu stiau, precum ti-am spus ieri. Ei nu pot sa precizeze nici care anume e cauza, dupa cum nu pot spune nici ce dorim sa facem si ce nu. Cit despre noi, cei instruiti in taina aceasta, stim ca motivul acestor lu- cruri ne este limpede : avind libertatea constiintei, uneori ne lasSm in seama dorintelor si sintem biruiti ; alteori, vrind sa stapinim dorinta, sintem biruitori. Dar astrologii, necunoscind tocmai aceasta taina si cre- zind ca cunosc de la inceput toate intentiile, s-au ratacit, inventind anul FILOCALIA 459 climatic, punind in locul libertStii vointei intimplarea oarba, asa cum ti-am arStat adineauri. Iar tu, dacS mai ai ceva de adSugat la acestea, vorbeste. $i Incuviint,ind, PSrintele a zis : Nimic nu-i mai adevarat decit ceea ce ai zis tu. XXIV DESPRE MATERIE. EA NU ESTE FARA INCEPUT, DAR NICI NU ESTE CAUZA RAULUI (Din «Praeparatio evangelica» a lui Eusebiu Palestinianul, cuvintul IV) 627 1. Cred cS iti dai seama c& nu pot exista douS principii necreate. DacS esti de aceeasi pSrere, atunci sS socotim acest adevSr drept o pre- miss a cuvlntului nostra. Trebuie oricum sa afirmSm unul din aceste douS adev&ruri : sau ca Dumnezeu este desp&rtit de materie, ori, daca nu, El nu se deosebeste de ea. DacS cineva ar vrea sa afirme cS materia este acelasi lucru cu Dumnezeu, ar face din ea un principiu necreat. Or, se stie cS fiecare din cele necreate va fi o parte din Dumnezeu si, fiind deci pSrfi unul altuia, nu pot exista douS principii necreate, ci unul sin- gur, alc&tuit din diferite parti. CSci nici pe om, desi are diferite parti, nu-1 ImpSrtim In mai multe fiinte, ci, precum cere ratiunea, zicem ca omul a fost creat de Dumnezeu ca o fiinJS care consta din mai multe elemente. Tot asa, daca Dumnezeu n-ar fi despSrtit de materie, atunci n-ar exista decit un singur principiu necreat. Daca, insS, cineva afirma ca Dumnezeu este despSrtit de materie, atunci ar fi necesar sa se admits ceva la mijloc, Intre Dumnezeu si materie, fapt care ar si arSta ca ele slnt deosebite Intre ele. Caci nu e cu putinta sa deosebesti un lucru de altul dacS nu exists cei doi Intre care se face comparatia. Asa stau lu- crurile si clnd vorbim de doi si cind vorbim de mai multi. Daca am afirma cS exists doua principii necreate, atunci am putea ajunge la ideea cS exists chiar trei. In acest oaz ar trebui isS Intrebam dacS ele sint sau nu despSrtite intre ele ori dacS sint sau nu fiecare unite cu principiul eel mai apropiat. CSci daca cineva ar vrea sa sustina cfi slnt unite, va primi rSspunsul pe care 1-am spus. Daca va zice iarasi 627. A se vedea pe larg tn studiul introductiv al lui Robinson (pag. XL — L) pro- blema modului in care a fost receptat in Filocalie acest fragment din opera Sfintului Metodie de Olimp, trecut prin filiera eusebianS. Tema lui fundamentals — expusS ca un dialog — este esenta materiel ?i problema originii rfiului din lume si din om. Se resimt In el idei platonizante mai ales in ce priveste vesnicia materiei. In schimb, se resimte — chiar impotriva crezului lui Origen — subliniat faptul cS nu poate preexista nimic atari de Dumnezeu. Structura argumentatiei se resimte — dincolo de forma dialogului — de specificul discutlilor sofistice. 470 ORIGEN, SCRIERI ALESE ca suit despartite, in mod necesar nu va evita realitatea despartirii. Daca, insa, ar zice cineva ca exista un al treilea mod de existenta al celor necreate si anume ca Dumnezeu nu este nici despartit de materie, nici contopit cu ea, ca o parte dintr-un intreg, ci ca Dumnezeu se afla pretu- tindeni, inclusiv si acolo unde exista materia, sau ca si materia s-ar afla pretutindeni unde exista Dumnezeu, unul ca acela sa audS cele ce ur- meaza. Daca zicem ca materia este in loc de Dumnezeu, atunci trebuie neaparat sa recunoastem ca Dumnezeu este desp&rfit si marginit de ma- terie. Dar atunci ar trebui ca si Dumnezeu sa se comporte dezordonat ca si materia, sa se schimbe mereu incoace si incolo, neputind ramine neschimbat potrivit voii Lui, ci incontinuu minat de schimbarea mate- riel. Ba ar mai trebui sa zicem si aceea ca Dumnezeu este dintre princi- piile rele. Caci daca materia a fost odata netocmita si ca Dumnezeu este Cel care a organizat-o, alegindu-i proprietatile dupa voia Sa, atunci ar trebui sa zicem si aceea ca a fost un timp in care si Dumnezeu s-ar fi aflat intre cele neorganizate. Pe buna dreptate as intreba acum : oare Dumnezeu cuprinde materia sau mai degraba este numai intr-o parte a ei ? Daca ar vrea cineva sa afirme ca Dumnezeu se afla numai intr-o parte a materiei, atunci afirma ca El este cu mult mai mic decit materia. Iar daca Dumnezeu in intre- gime este numai o parte a materiei, atunci El nu este despartit de mate- rie. Or, daca ar sustine cineva ca Dumnezeu este in materie, cu toate ca e diferit de ea, atunci cum ar mai putea zice apoi ca Dumnezeu a creat-o ? Trebuie sa admits sau ca a fost o restringere a lui Dumnezeu, in timpul careia El a creat materia de care apoi s-a despartit, sau ca a creat in acelasi limp si materia si pe Sine, neavind loc unde sa se desparta de ea. Iar de va zice cineva ca materia este in Dumnezeu, acela va trebui, de asemenea, sa cerceteze care din ei este eel care s-a nascut, separin- du-se unul de celalalt si traind oarecum in vazduh, separate si despar- titi, si ca totusi Dumnezeu sa poata fi un mediu al fenomenelor care se petrec in El ? Sau daca nu cumva materia este in Dumnezeu, oarecum intr-un singur loc, asa cum se afla apa in pamint ? Daca am zice ca Dumnezeu exista ca si cum s-ar cuprinde in vazduh, atunci trebuie sa afirmam ca El este divizibil. Daca zicem ca este ca apa pe pamint, iar materia era netocmita si neorinduita, avind pe linga asta si defecte, atunci reiese ca Dumnezeu este un izvor de neorinduieli si de rele, ceea ce mi se pare a fi nu numai necuviincios, ci de-a dreptul gresit. Se vede ca tu vrei sa existe materia numai ca sa nu faci pe Dumnezeu creatorul relelor. Dar, vrind sa fugi de acest lucru, declari ca El este stapinul rautatilor. Daca zici, asadar, ca iti inchipui materia necreata ca fiind alcatuita din lucruri create, atunci ti-as putea spune FILOCALIA 471 multe ca sa dovedesc ca nu se poate ca materia sa fie necreata. Dar deoarece ai declarat ca existenta raului este cea care duce la o astfel de banuiala, atunci vad ca trebuie sa purcedem la o cercetare mai ama- nuntita a acestei chestiuni. Caci, pe de o parte, dupa ce ne-am lamurit o data care este problema pe care o discutam, si anume originea raului, iar, pe de alta, ca nu este tot una sa-L faci pe Dumnezeu raspunzator de relele de pe pamint, recunoscind desigur ca materia e mai prejos de El, mi se pare ca o astfel de banuiala trebuie inlaturata. 2. Asadar spune-mi, este oare materia aceasta netocmita coexistenta cu Dumnezeu si din ea sa fi creat El fiinta lumii ? — Asa cred. — Dar daca materia nu avea proprietati (insusiri) pe cind lumea a fost facuta de Dumnezeu si inca cu diferite proprietati, atunci Creatorul proprietatilor este Dumnezeu ? — Da. — Deoarece te-am auzit zicind mai inainte ca este cu neputinta sa se nasca ceva din nefiinta, raspunde-mi la intrebarea urmatoare : nu ti se pare ca proprietatile lumii s-au nascut din altele existente ? — Se pare ca da. — Sint aceste insusiri ceva diferit decit esentele lucrurilor insele ? — Desigur. — Deci, daca Dumnezeu n-a creat proprietatile din alte proprietati preexistente si daca ele nu sint nici esentiale lucrurilor, trebuie sa zicem ca Dumnezeu le-a facut din nefiintS. Dar atunci nu ti se pare de prisos sa-mi spui ca-i cu neputinta sa preamaresti ceva ce a fost facut de Dumnezeu din nefiinta ? Dar sa nu mergem in aceasta privinta mai departe. Doar in vremea noastra vedem oameni care realizeaza cite ceva din nimic, cu toate ca in astfel de cazuri de cele mai multe ori ei nu fac altceva decit transforma cite un lucru din altul. Asa sa luam de pilda exemplul arhitectilor, caci si ei cladesc orase din ce nu era oras si construiesc corabii din ce nu era corabie. Dar daca ar crede cineva ca substanta din care s-au facut orase si corabii exists independent, unul ca acela ar gresi in judecata sa. Caci nu substanta este cea care construieste orase sau corabii, ci stiinta despre substanta. Iar stiinta nu se naste dintr-o stiinta preexistenta, ci se naste din ceva ce nu a preexistat. Mi se pare ca vrei sa-mi raspunzi ca artistul isi exercita arta pe care o are intr-o substanta preexistenta. Dar cred ca este bine sa adaug ca nici la om substanta nu creste dintr-o arta preexistenta, c§ci lasatS in puterea ei, ea nu-i capabila sa dea omului stiinta. Sa dea stiinta nu poate decit perceperea schimbarilor care se petrec in substanta, caci omul ar putea exista si fara arhitectura, dar arhitectura n-ar exista daca n-ar fi existat 472 ORIGEN, SCRIERI ALESE inainte omul. De aici, trebuie sS conchidem ca oamenii sint cei care au creat artele din nimic. $i acum, daca am aratat ca asa sta lucrul la oameni, cum nu s-ar fi cuvenit ca Dumnezeu sa faca din nimic nu numai proprietatile lucrurilor ci si substanfele insele ? Asadar, este clar cS se pot face si lucruri din nefiinta. Aceasta a dovedesc si substan|ele. 3. Dar fiindca tu vrei sa cercetezi originea relelor, voi ajunge si la acest punct. lata ce te voi informa pe scurt. Ce crezi, relele sint sub- stante sau insusiri ale unor substance ? — Mi se pare ca este bine sa le zicem insusiri ale unor substante. — Dar materia era la inceput fara calitati si farS formS ? — Asa am infeles. — Atunci, daca relele sint insusiri ale unor substance, pe cita vreme materia era fara insusiri si intrucit tu ai declarat ca Dumnezeu este Cel care a facut insusirile, ar urma ca tot Dumnezeu a facut si relele. Dar, fiindca nu-L putem face pe Dumnezeu raspunzator de rele, mi se pare cS e de prisos sa punem laolalta materia si pe Dumnezeu. Daca mai ai ceva de spus la acestea, ia cuvintul si vorbeste. Daca insa cei - cetarea noastra isi are motivul in dorul de a ne contrazice, a doua oara nu as mai indrazni sa discut asa ceva ,• daca insa cercetam cuvintele mai mult din prietenie si spre folosul celor din jurul nostru, atunci consimt bucu- ros sa examinSm mersul discutiilor. Cred ca hotarirea mea iti este limpede, precum si rivna mea in ur- marirea rationamentelor, caci nu vreau cu tot dinadinsul sa biruiasca minciuna, ci vreau sa fie scos in evidenta adevarul dupa o cercetare amanuntita. Se stie bine ca si tu esti dispus la aceasta. De aceea nu trebuie sa ne fie greu sfi intrebuint,Sm metoda prin care crezi ca putem afla adevarul. Intrebuint.ind cea mai buna metoda, nu te vei folosi nu- mai pe tine insuti, ci si pe mine, in cele pe care nu le stiu. Mi se pare ca reiese limpede ca si relele sint niste elemente. Caci nu vad cum ar putea ele exista in afara substantelor. 4. Deci, fiindca asa zici ca relele sint substance, trebuie sa cercetam ce fel de substante sint. Ti se pare ca substan|a este de natura materials? — Asa mi se pare. — Dar aceasta compozitie materials exista prin sine, fara sa tre- buiasca nici un element cu ajutorul caruia sa inceapa sS existe ? — Asa este. — Crezi ca relele sint actiuni ale unei cauze ? ■ — Asa mi se pare. — Si lucrSrile isi datoreaza inceputul numai cind apare agentul sau elementul activ ? FILOCALIA 473 — Da. — lar dacS nu este agent, nu va fi nici cine sS actioneze ? — Nu va fi. — Deci, daca substanta este de natura materials si aceasta nu are nevoie de o cauza ca sa inceapa sa existe, iar, pe de altS parte, relele sint acfiuni ale unui agent, iar actiunile au si ele nevoie de un agent ca sa se produca, atunci relele nu sint substante. Daca relele ar fl substance, iar omorul este un rau, atunci si omorul ar fi substanta. Dar omorul, desigur, este o actiune a cuiva, ceea ce inseamna cS omorul nu-i sub- stanta. Daca numesti agentii substante, atunci subscriu si eu ,• ucigasul este si el om si, intrucit este om, e si substanta. Insa omorul pe care-1 face el nu este o substantS, ci o actiune a substantei. Numim pe om, cind rau, pentru cS ucide, cind bun, pentru ca face bine. $i aceste nu- miri se impletesc cu substanta In urma evenimentelor la care este su- pusS ea. Insfi evenimentele nu formeazS substanta insSsi. CSci substanta nu este nici ucidere, nici curvie, nici altul din relele de acest fel, ci precum de la gramaticd s-a format substantivul grdm&tic, de la refon'cd s-a format retor, de la medicind, medic, fSrS a fi substante nici medi- cina, nici retorica, nici gramatica, ci si-au primit definitia din acci- dentele intlmplate substantei, tot asa au gasit oamenii cu cale ca sa fie numite lucrurile asa, fSrS ca substanta sS fie una cu ele. Tot asa si substanta a primit numirea de la rele, fara ca aceste rele sS fie substantS. Daca inventezi in mintea ta pe altcineva care sa fie rSspunzStor de relele din oameni, Intrucit lucreazS In ei si le dicteazS sa faca rSul, este si acesta rSu, fiind un agent al raului. ?i acela este numit rSu, fiind creatorul relelor. Dar omul care le face nu este el Insusi raul, ci rele sint numai actiunile lui, iar din actiunile lui isi primeste numele si i se zice rau. DacS 1-am confunda pe om cu actiunile lui si omul ar face omo- ruri si curvii si furturi si cite asemenea altele, el s-ar confunda cu fap- tele acestea rele. Iar dacS faptele rele sint omul Insusi, iar dupS ce le-a fScut au o fiintS proprie, cind inceteaza relele ar trebui sS inceteze si omul de a fi rau. Oamenii sltnt autorii relelor, cauza existentei si a in- existentei lor. DacS sustii cS relele sint actiuni ale omului, omul are rau- tatea din faptele lui, nu din elementele care-i alcatuiesc substanta. Raul se nume$te rQu dupS accidentele intimplate substantei, iar acestea nu sint substanta InsSsi ,• tot asa de la rSu in sine, s-a numit omul rSu, pre- cum de la medicinS si-a primit numele medicul. Iar dacS omul rSu exists dupa felul cum actioneazS el, iar actiunile sint inceputul existentei, atunci omul de la inceput a fost rSu si actiunile lui de la inceput au 474 ORIGEN, SCRIERI ALESE fost rele. Daca asa ar sta lucrurile, atunci nici omul, nici relele nu sint fara inceput, desi omului i se pare ca relele s-au nascut inaintea lui. 5. Ai vorbit destul pentru un ucenic, prietene, caci la cele ce s-au exprimat mai inainte mi s-a parut ca si tu consimti. intr-adevar, daca materia ar fi lipsita de insusiri, iar Dumnezeu ar fi creatorul insusirilor si insusirile materiei ar fi rele, atunci ar urma ca Dumnezeu ar fi auto- rul relelor. Dar si aceea mi se pare a fi minciuna sa spun ca materia nu are proprieta|i, caci nu se poate vorbi despre o substantia ca ar fi lipsita de proprietati, pentru ca nu in aceea consta substantia, in a nu avea pro- prietati, fiindca materia numai asa poate fi descrisa, acesta fiind insusi caracterul proprietatilor materiei. Mie mi se pare ca insusirile materiei provin din nesfirsit. Caci asa, si ele decurg din materie, pentru ca Dum- nezeu sa nu fie raspunzator de rele, ci materia sa fie pricina tuturor acestora. Prietene, i|i aprob rivna si laud harnicia cu care vorbesti. la seama, insa, la to^i savanfii, ca ei au adus argumente complexe si le-au cerce- tat cu de-amanuntul. Daca eel ce a cercetat mai intii a tras o coneluzie impotriva actiunii, dind prilej celui cu care vorbea sa traga concluzia cum vrea, lucrul acesta incurca pe ascultator. Daca ceva poate fi spus bine, sa spunem acum. Se va intimpla una din doua : sau ascultind un lucru foarte bun, dar care nu tine de subiectul stabilit, vei avea mult folos, sau vei mus- tra pe eel care vorbeste ca nu spune ce a hotarit sa spunS. N-ai spus adevarul cind ai afirmat ca materia din infinit are insusiri diferite. Daca ar fi asa, atunci ce anume a facut Dumnezeu ? Daca raspundem ca Dum- nezeu este facatorul substantei, intelegem ca El a preexistat. Iar daca zicem ca e creatorul si al proprietatilor, am afirma ca si acestea exista de-sine-statatoare. Asadar, mi se pare de prisos sa spunem ca Dumne- zeu este si creatorul substantei, care exista, dar si al proprietatilor, care nu exista. Si ca sa nu se para ca mi-as fi pregatit mai dinainte argumen- tarea, raspunde-mi la o intrebare : in ce mod spui tu ca Dumnezeu este creator ? Oare numai intrucit a preschimbat substantele in ceea ce ele inca nu erau, cu toate ca existau atunci, dar erau altfel decit au devenit pe urma ? Sau fiindca a lasat substantele asa cum erau ele mai inainte, dar a schimbat proprietatile lor ? 6. Mie nu mi se pare ca s-a produs o schimbare a substantelor. Asta n-ar fi avut rost ! Eu zic ca s-a produs o schimbare a insusirilor ei, iar in legatura cu aceasta schimbare zic ca Dumnezeu este Creatorul. §i, ca sS iau un exemplu la intimplare, precum se zideste o casa din pietre, fara ca sa putem zice ca pietrele nu si-ar mai pastra calitatea lor de piatra din FILOCALIA 475 clipa in care sint zidite in casa, ci doar ca acolo s-au transformat intr-o casS iprintr-o lucrare de compunere, adica schimbind doar modul de folosire a proprietatilor anterioare ale pietrelor, tot asa imi pare ca, pastrind mai departe substanta, Dumnezeu a facut o schimbare a pro- prietatilor si, prin urrnare, Dumnezeu a creat si lumea aceasta. Deci, fiindca imi spui ca Dumnezeu a dat doar o noua intrebuintare acestor insusiri, raspunde-mi scurt la o intrebare : spune-mi daca si tie ti se pare ca relele sint proprietati ale substantelor ? — Asa mi se pare. — Au fost la inceput aceste proprietati in materie, sau au inceput doar de la un moment dat sa existe ? — Marturisesc cS proprietatile sint nenascute ca si materia. — Nu sustii ca Dumnezeu a facut o schimbare de proprietati ? — Ba da. — Oare in bine sau in rau ? — Mi se pare ca trebuie sa zic in bine. — Deci daca relele sint proprietati ale materiei, iar Dumnezeu a schimbat proprietatile ei in mai bine, trebuie sa cautam originea rele- lor. Caci proprietatile n-au ramas cum au fost din fire. Daca la inceput proprietatile nu erau rele, dar mai pe urma, prin schimbarea de la Dum- nezeu, au devenit rele, II fac pe Dumnezeu vinovat de existenta raului. Caci El ar fi schimbat insusirile care nu erau rele, in altele rele. Oare nu ti se pare ca Dumnezeu a schimbat in mai bine pe cele rele si numai pe celelalte, care erau indiferente, le-a schimbat pentru buna rinduiala a lumii ? — Asa am crezut si eu de la inceput. 7. Cum zici ca El a lasat proprietatile lucrurilor rele asa cum erau ? Cum adica, ca unul Care a putut sa le suspende Dumnezeu n-a vrut sau n-a avut puterea s-o faca ? Daca vei zice ca a putut, dar n-a vrut-o, atunci va trebui sa-L declari raspunzator de proprietatile rele. Caci, desi putea sa faca sa nu mai fie rele, le-a lasat cum erau, si mai cu seama cind a inceput sa organizeze materia. Iar daca lui Dumnezeu nu-i pasa de fel de materie, atunci n-ar fi responsabil si a lasat-o sa ramina cum era. Daca a creat o parte din materie, organizind-o, iar alta parte a lasat-o asa, desi ar fi putut s-o schimbe si pe aceea in mai bine, mi se pare ca poate fi facut raspunzator pentru ca a lasat o parte a mate- riei sa fie rea, spre pierderea celeilalte parti, pe care a organizat-o. Mi se pare insa ca, dupa acest rationament, partea de materie neorgani- zata sufera cea mai mare nedreptate. Caci Dumnezeu a organizat o parte a materiei, desi stie relele care vor urma de aici. Daca cineva cer- 476 ORIGEN, SCRIERI ALESE ceteaza am&nuntit realitatea, zice ca este foarte greu ca materia sa fi suferit mai inainte o stare de neorganizare. Caci nici inainte de a fi di- versificata, materia nu avea nici macar idee despre r5u. Acum Insa, fiecare parte a materiei are posibilitatea sS simtS raul. $i te rog sa iei exemplu de la om. Caci, mai inainte de a fi luat chip si de a fi devenit fiintS vie, prin arta Creatorului, omul nu a putut concepe relele impo- triva firii. Dar dupS ce a fost facut de Dumnezeu, omul, luind contact cu raul, a inceput sS-1 simtS. §i ceea ce zici ca Dumnezeu a fScut spre binele materiei, s-ar afla ca a fost fScut spre raul ei. DacS ai zice ca Dumnezeu nu poate nici sS suspende relele, nici sa le facS sS inceteze de tot, ai afirma cS Dumnezeu este neputincios. Dar, desigur, nu se poate ca Dumnezeu sa fie neputincios, nici ca El s8 se lase staplnit de frica vreunei fiinte mai mari. DacS vei indrSzni sa afirmi ca Dumnezeu este neputincios, mi se pare ca Iti primejduiesti insasi mintuirea. Daca vei zice ca a fost biruit de frica unei puteri mai mari, atunci recunosti cS relele sint mai mari decit Dumnezeu. Caci ele biruiesc impulsul dat lumii de libera alegere a lui Dumnezeu. Mi se pare far& rost sa spui asta despre Dumnezeu. Pentru ce n-ar fi mai curind relele dumnezei, putind sa biruiasca, dupS cuvfntul acesta, pe Dumnezeu, daca numim Dumnezeu pe eel ce stapineste toate ? 8. Vreau sS te intreb pe scurt si despre materie : era ea un corp simplu, sau compus ? Caci felurimea faptelor create ma face sa pun o astfel de intrebare la acest subiect. Daca materia era simpla si de un singur fel, iar lumea este compusa si are o existenta din diferite substanfe amestecate, nu poji zice cS lumea este f Scuta din materie si nici corpu- rile compuse nu pot lua fiinta dintr-un singur corp simplu. C&ci numele de corp compus insemneaza un amestec de mai multe corpuri simple. DacS iarasi ai vrea sS numesti materia un corp compus, atunci, ai de- clara-o alcatuita din mai multe corpuri simple. Iar dacS materia a fost compusa din corpuri simple, acele corpuri simple au avut cfndva o exis- tenta proprie si din sinteza lor s-a creat materia. De aici se dovedeste ca materia este creatS. Caci dacS materia este compusS, iar corpurile compuse constau din corpuri simple, insemneazS cS a fost o vreme clnd materia nu exista, adicS mai inainte de a se combina corpurile simple. Daca a fost o vreme in care materia n-a existat, dar n-a fost nici o vreme in care sS nu fi fost ceva necreat, atunci materia nu este necreatS. Iar de aici inainte ar fi multe corpuri necreate. DacS Dumnezeu este necreat FILOCALIA 477 si corpurile simple din care a fost compusa materia sint necreate, atund cele necreate nu vor fi nici unul, nici doua, ci mai multe. Nu esti de parere ca din cele ce sint, nimic nu se opune siesi (nu intra in contra- dictie cu sine) ? — Ba da. — Dar apa este opusa focului ? — Mi se pare opusa. — Tot asa se opune intunericul luminii, frigul caldurii si umezeala uscaciunii ? — Mi se pare ca asa este. — Prin urmare, daca nimic din cite exists nu este in opozitie cu sine, dar intre ele sint opuse unele altora, ele nu sint nici o singura ma- terie si nici dintr-una si aceeasi materie. Vreau sa te intreb un lucru asemanator : ti se pare ca parjile unui obiect nu se disting intre ele ? — Asa mi se pare. — Dar si focul si apa si celelalte toate nu sint parti ale materiei ? — Cred ca sint. — Cum ? Nu ti se pare ca apa nimiceste focul, lumina intunericul si tot asa celelalte ? — Asa mi se pare. — Deci, daca partile unui obiect nu se distrug reciproc, dar acestea se distrug intre ele, atunci ele nu sint unele parti ale altora. Daca nu sint parti unele altora, atunci nu sint parti ale unei singure materii, ba chiar nici nu sint materie. Nici un lucru din cele ce sint nu poate sa se distruga, conform cu ratiunea contrastului. Caci nici un lucru nu contrasteaza cu sine insusi, ci este un alt lucru cu care contrasteaza. Albul nu formeaza contrast cu albul, in schimb cu negrul se afla in contrast. Tot asa si lumina nu contrasteaza cu ea insasi, dar fata de in- tuneric apare in contrast. La fel si toate celelalte. Deci, daca oarecare materie ar exista, ea n-ar contrasta cu ea insasi. Dar deoarece contras- tele exista, se dovedeste inexistenta materiei. Toate acestea sint luate din cartea a VH-a a lui Eusebiu Palesti- nianul intitulata «Praeparatio evangelica», fiind, dupa cum se spune, a lui Maxim, un scriitor nu fara insemnatate, intre crestini. Cuvint de cuvint a fost aflat acest text intr-un dialog al lui Origen indreptat im- potriva marcionitilor si a altor eretici si anume Eutropie, afirmind teza, iar Megethios combatind-o. 478 . ORIGEN, SCRIERI ALESE XXV DETERMINAREA DIN PRE$TIINTA LUI DUMNEZEU NU DESFIINTEAZA LIBERTATEA VOINJEI (Din tomul I exegetic la Epistola catre Romani, la c u v i n t e 1 e Rinduit pentru Evanghelia lui Dumnezeu») 1. In al treilea rind 628 , sa consideram pasajui din epistola catre Romani «rinduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu» 629 , cit si din epistola catre Galateni, unde apostolul, la fel, zice despre sine : «Iar cind a binevoit Dumnezeu, eel ce m-a ales din pintecele maicii mele, sa descopere pe Fiul Sau intru mine» 630 . De aceste citate sint surprinsi cei care nu inteleg cS cele mai inainte rinduite din prestiin^a lui Dumnezeu sint cauza implinirii obiectului prevestit. Ei socotesc ca prin acestia se au in vedere cei mintuitl inca de la creare prin insasi firea lor. Unii iau cuvintele acestea ca argument impotriva noastra, folosindu-se si de citatul din Psalmi : «Instrainatu-s-au pacatosii din pintece» 031 . Asadar, la acestea raspund usor cei ce iau in considerate si cuvintele urma- toare. Caci citatul continua : «!nstrainatu-s-au pacatosii din pintece, ra- tacit-au, grait-au minciuni, minia lor este ca a sarpelui». Ne vom con- vinge de acest lucru daca luam seama limpede ca pacatosii care s-au instrainat din pintecele maicii lor sint tocmai cei care au ratacit si au cazut din calea mintuirii din propria lor vina. Dar cum au ratacit si au gasit minciuna pacatosii cei instrainati chiar din pintecele mamei ? Desigur, nu se putea dovedi ca indata dupa nastere pacatosii au si scos sunete articulate spunind minciuni. Dar daca luam aminte la cuvintele asezate inainte de citatul din epis- tola pe care o cercetam, vom putea, inlaturind explicatiile celor mai simpli, care privesc invinuirea de nedreptate adusa invafaturii dum- nezeiesti, sa aparam dogma care reiese din faptul ca Pavel «rinduit apostol inca din pintecele maicii sale» a fost destinat si pus de-o parte pentru Evanghelia lui Dumnezeu. Asa se si infeleg cuvintele : «$tim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor care sint chemati dupa voia Lui. CSci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarit sa fie asemenea chipului Fiului SSu, ca sa fie El intii nascut intru mulfi frafi. Iar pe cei pe care i-a ho- 628. Se vede ca pasajui respectiv facea parte dintr-o lucrare mai mare, poate chiar din explicarea unei pericope din cele care se cuprind si aici in «Filocalie», caci in toate se discuta problema prestiintei divine care nu contravine libertatii de vointa a omului. 629. Rom. 1, 1. 630. Gal. 1, 15—16. 631. Ps. 57, 3—4. FILOCALIA 479 tarit mai Jnainte, pe acestia i-a si chemat si pe care i-a chemat, pe aces- tia i-a si indreptat ; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit» 6:! -\ 2. Sa luam seama la ordinea in care sint asezate cuvintele : Dum- nezeu indrepteaza dupa ce mai intii cheama ; pe cei pe care nu i-a chemat, nu-i indrepteaza. Dar inainte de chemare El rinduieste si dupa aceea cheama, caci pe cei pe care nu i-a rinduit nu-i cheama. Dar, nici macar nu este inceputul chemarii si al indreptarii omului din partea lui Dumnezeu, cu oricita incredintare ar sustine acest lucru cei ce intro- duc aici argumentul naturii, ci prestiinta sau inainte cunoasterea este cea care preceda si hotarirea sau rinduirea. Caci zice : «Pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarit sa fie asemenea chi- pului Fiului Sau» s33 . Deci, privind Dumnezeu cu mare grija inainte spre pornirea celor ce aveau sa fie si intelegind impulsul spre cucernicie al unora din contemporanii nostri si cunoscindu-le si dorinta de a se de- dica cu totul vietii virtuoase, Dumnezeu a ajuns sa-i cunoasca, in chipul acesta, mai dinainte, bine stiind ca El cunoaste si prezentul, dar prevede si cele viitoare. $i pe care i-a cunoscut mai dinainte ca vor fi astfel, i-a si rinduit mai inainte sa fie dupa chipul Fiului Sau. Asadar, avem mai intii pe Fiul lui Dumnezeu, chip al Dumnezeului celui nevazut, iar chi- pul acestuia este omul, care e si numit chip al Fiului lui Dumnezeu. Si credem ca acest chip este sufletul omenesc, pe care 1-a luat asupra Sa Fiul lui Dumnezeu si care, prin virtutea chipului Tatalui, a devenit si El chip al lui Dumnezeu. Inrudifi cu acest chip, pe care-1 credem icoana a dumnezeirii, a hotarit El sa devina cei pe care i-a rinduit mai dinainte, cunoscindu-i anticipat. Asadar, nu trebuie sa credem ca prestiinta lui Dumnezeu este cauza celor ce vor veni in viitor. Ci, fiindca lucrurile se vor intimpla din por- nirile pe care le-a pus in ele autorul lor, Dumnezeu, de aceea le cunoaste El mai dinainte, pentru ca «Dumnezeu le stie pe toate mai inainte de a fi ele» 634 . $i, ca unul care stie toate mai inainte de producerea lor, pe unii oameni i-a cunoscut si i-a rinduit dinainte sa fie formati dupa chipul Fiului Sau, in timp ce pe altii i-a vazut dinainte ca se vor instraina de Dumnezeu. Iar daca cineva se va impotrivi acestei conceptii, intre- bind daca ar fi posibil ca un lucru despre care Dumnezeu a cunoscut mai inainte ca va fi, totusi, sa nu se intimple, raspundem ca asa ceva credem ca e cu putinta. Dar daca se poate sa nu se intimple acest lucru prevazut de Dumnezeu, atunci nu este absolut necesar ca el sa aiba loc sau nu. Si in caz ca se intimpla, acest lucru nu se intimpla in mod abso- lut necesar, ci ar fi putut si sa nu se intimple. Chestiunea despre posi- 632. Rom. 8, 28 — 29. 633. Col. 1, 15. 634. Sus. 42. 480 ORIGEN, SCRIERI ALESF. bilita^i este considerate ca o indeminare (exercitiu) a logicii si a con- templatiei, iar pentru ca eel ce si-a curafit ochiul sufletului sa poata infelege, urmarind finetea argumentelor m , urmatoarele : Cum, pina in clipa cind se petrece ceva, jacul posibilitatilor multiple nu impiedica sa se intimple un anumit eveniment ; producerea evenimentului este nu- mai una din posibilitati, dar nu era absolut necesar sa se produca acel eveniment. $tiind Dumnezeu mai dinainte ca lucrul va fi asa, el se va produce, nu din necesitate, ci putind la fel de bine si sa nu se produca. Se va intimpla intotdeauna, nu ca Dumnezeu ar fi facut o conjuncture ci ca El a cunoscut mai dinainte acel lucru, ca va fi cu adevarat. 3. Dar sa nu creada nimeni ca trecem sub tacere ceea ce si-a rezer- vat siesi Domnul : «dupa voia Lui», ca §i cum ar fi niste cuvinte su- paratoare pentru noi. Caci Pavel zice : «$tim ca Dumnezeu toate le lu- creaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor care sint ehemati dupa voia Lui» 638 . Insa luati seama ca insusi Apostolul motiveaza faptul chemaiii «dupa voia Lui», zicind : «pe care i-a chemat Domnul mai inainte, i-a si rinduit sa fie asemenea chipului Fiului Sau». Si, ce lucru trebuie sa indreptateasca mai mult chemarea lor : oare faptul ca asa a voit Dumnezeu, sau faptul ca ei il iubesc pe Dumnezeu ? Fara indo- iala ca Apostolul infatiseaza drept cauza a chemarii libertatea voii noastre, punind-o inaintea hotaririi si a prestiintei lui Dumnezeu, atunci cind zice : «Stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu». Caci aceasta e ca si cum Apostolul ar fi spus ca de aceea le lucreaza Dumnezeu toate spre bine, pentru ca cei ce iubesc pe Dumnezeu sint vrednici de aceasta conlucrare 637 . Insa acum vom intreba pe cei ce ne contrazic : Sa admitem ipoteza ca unele evenimente depind de noi. li intrebam, tocmai pentru ca taga- duiesc liberul arbitru in asa mSsura incit, pina la urma, dupa ipoteza data, argumentul lor se va dovedi nesanatos. Admifind ca exista liberul arbitru, oare Dumnezeu, care da impuls pentru cele ce vor fi, stie dina- inte sau nu stie ceea ce vom face fiecare pe baza liberului arbitru, pe care il avem ? Daca zicem ca nu stie dinainte, atunci tagaduim ca ra- tiunea lui Dumnezeu e mareata si mai presus de toate. DacS admitem ca le stie pe toate dinainte, ii intrebam iarasi daca prestiinta lui Dum- nezeu este cauza faptelor pe care le vom face, dat fiind ca am admis existenta liberului arbitru ? Sau poate ca Dumnezeu le cunoaste pe toate dinainte intrucit faptele acelea se vor intimpla, iar in acest caz 635. In text o serie intreaga de expresii ale unui logician :Xofiifii evtpsXeia, $E(op;3. 636. Rom. 8, 28. 637. De refinut expresia auvepfeta — conlucrare (a omului cu Harul divin) care e rSspunsul liber al omului la chemarea lui Dumnezeu. FILOCALIA 481 nicidecum cauza lor nu poate fi prestiinta Sa, din moment ce fiecare din noi avem liberul arbitru? Ba ar mai putea sa-mi obiecteze ca, ne- silit de nimeni, insusi Creatorul n-a ales sa savirseasca o anumita lu- crare, ci alta pe care a voit-o. 4. Cumpanind toate aceste judecafi si altele asemanatoare lor, pu- tem mentine si ceea ce s-a zis : «Bine, sluga buna si credincioasa, peste pujine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune, intra intru bucuria Domnului tau» 638 . $i tot asa vom gasi justificate si cuvintele : «Sluga vicleana si lenesa... se cuvenea sa pui banii mei la zarafi» 839 . Numai asa isi pastreaza valabilitatea cele spuse pe buna dreptate celor de-a dreapta : «Veniti, binecuvintatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamind am fost si Mi-a[i dat sa maninc» 640 , si celelalte. Iar celor de-a stinga li se va zice : «Du- ceji-va de la Mine, blestema^ilor, in focul eel vesnic, care este pregatit diavolului si ingerilor lui, caci flamind am fost si nu Mi-aji dat sa ma- ninc». Abia in felul acesta isi primesc intelesul adevarat si cuvintele : «Pavel chemat si rinduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu» M1 , si «cel ce m-a ales din pintecele maicii mele» 642 . S-ar parea ca ar con- tine o constringere atunci cind zice : «Imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei, ca nu cumva altora propovaduind, eu msumi sa ma fac ne- trebnic» 643 si «Caci vai mie daca nu voi binevesti» G44 . Reiese limpede de aici ca daca Pavel nu si-ar fi chinuit si robit tru- pul, atunci ar fi vestit oricum Evanghelia, intr-un alt mod si ar fi de- vonit rau. $i mai reiese ca daca n-ar fi binevestit ar fi fost pasibil sa fie vai de el. De buna seama ca pentru toate aceste pricini 1-a ales Dom- nul inca din pintecele maicii sale si 1-a rinduit spre vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, in urma faptului ca Dumnezeu a vazut si cauza hotaririi Sale celei drepte, in sensul ca Pavel avea sa-si chinuiasca si sa-si ro- beasca trupul de teama ca nu cumva, nepredicind altora, sa se faca el mai rau, dindu-si seama ca va fi vai de el in caz ca nu va binevesti, asa incit din teama fata de Dumnezeu n-a vrut sa tacS, ci sa bineves- teascS. $i vom vedea ca Cel ce 1-a rinduit pe Pavel spre Evanghelie din pintecele maicii sale a stiut ca acesta va fi «in osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori, de la iudei de cinci ori va lua patruzeci de lovituri de bici fara una, de trei 638. Mf. 25, 21, 23. 639. Aft. 25, 26. 640. Mt. 25, 34—41. 641. Rom. 1, 1. 642. Gal. 1, 15. 643. / Cor. 9, 27. 644. I Cor. 9, 16. Origen, Scrieri alese II 482 ORIGEN, SCRIERI ALESE ori va fi batut cu vergi, o data batut cu pietre» '" i& , ba va suferi cutare si cutare chinuri, ajungind si sa se laude cu necazurile, stiind insa ca ':suferin|a aduce rabdare» 646 , de aceea rabda. Cunoscind deci mai di- nainte toate acestea, Dumnezeu i-a socotit vrednicie de a fi rinduit pen- tru Evanghelia Sa inca de pe cind era in pintecele maicii sale. XXVI CARE SINT CELE BUNE $1 CARE CELE RELE §1 CA ACESTE NUMIRI SlNT PUSE ANUME $1 CU PRECADERE DUPA INVAJATURA LUI HRISTOS, NU DUPA PAREREA LUI ARISTOTEL (Din comentarul la Psalm 4, despre cuvintele: «Mul{i zic : cine ne va arata noua cele bune ?» M7 ) 1. Pentru oameni este de mare importan^a sa se cunoasca in ce con- sta binele si in ce consta raul. Unii sustin ca binele si raul nu depind de liberul arbitru al omului, ca sa zicem asa, ci se marginesc sa spuna ca fiin^a binelui consta in placere, iar a raului in durere. Spre deosebire de acestia, al^ii trag concluzia ca binele si raul depind de liberul arbi- Iru al omului, socotind drept bine virtutfle si faptele conforme cu ele, iar sub rau intelegind viciile si faptele care decurg din ele. In sfirsit, cei din a treia categorie amesteca lucrurile si sustin ca binele si raul depind atit de libera noastra alegere, cit si de necesitate. De buna seama ca, atrasi de aparen^a adevarului, cei mai multi credinciosi, dornici sa se lamureasca in problema binelui, ar putea zice pe buna dreptate : «Cine ne va arata noua cele bune ?» ° 48 . Ca temeiul binelui e legat de liberul nostru arbitru va marturisi oricine isi da seama de puterea de judecata a omului, intrucit numai binele ar putea fi factorul de pe urma caruia omul ar fi in stare sa auda sentinta : «Bine, sluga buna si credincioasa, peste pu|ine ai fost credin- cioasa, peste multe te voi pune, intra intru bucuria domnului tau» 6i9 . Bun mai este si ceea ce scoate omul eel bun din inima sa, cum zice Min- tuitorul : «Omul eel bun din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele bune» 650 . Intr-un cuvint, tot ce izvoraste dintr-o intenfie buna e bun, dupa cum buna e poama buna rodita de un pom bun. Asa sint : dra- 645. II Cor. 11, 23—24. 646. Rom. 5, 3 s.u. 647. Ps. 4, 6. 648. Ic. 6, 46. 649. Mt. 25, 21. 650. Ie§. 15, 26. FILOCALIA 483 gostea, pacea si bucuria, marinimia si curatia, bunatatea si credinta, blindetea si infrinarea. Iar cele contrare acestora sint rele. Dar chiar daca invatatura lui Hristos ne invata despre ceva ca e bine sau rau, acest bine sau rau trebuie examinat si in raport cu deter- minarea voin^ei noastre. $i aceasta, cu atit mai mult cu cit, daca accep- tam ideea destinului, binele sau raul ar fi dintre lucrurile care nu de- pind de vointa noastra, dupa cum vom demonstra din cercetarea care urmeaza. Dar nici despre faptele in care se confunda libertatea cu pre- destinatia nu putem spune ca ar fi bune sau rele. Unii cred ca, dintre virtuti, unele sint privitoare la suflet, altele la trup, altele la viata din jurul nostru. La fel cred ei si despre vicii. Dar privitoare la suflet nu sint numai virtutea si faptele bune, ci si viciul si faptele rele. Dintre bunurile trupesti amintim : sanatatea, vigoarea, frumusetea, iar dintre relele trupesti : bolile, constitutia defectuoasa, uritenia. Dintre cele in afara omului sint : bogatia, bunul neam, slava. Iar printre rele numa- ram : saracia, originea umila si lips a de slava. 2. Unii sint de parere ca si Scriptura ar spune ca atit bunatatile cit si relele ar fi de trei feluri. Ei admit ca virtutile si viciile sint bunuri si rele in masura in care marturisim si noi despre virtuti si vicii ca le-am savirsit cu voie libera, atit spre bine cit si spre rau, aducind in acest sens citate, din care sa reiasa ca atit cele trupesti cit si cele zise din afara sint o data bune, alta data rele. Iar despre virtuti si vicii, ce sa mai vorbim ? Ca, pe de o parte, trebuie sa alegem cu precadere, dintre faptele morale, dreptatea, cumpatarea, infelepciunea, curajul si faptele corespunzatoare acestora, iar, pe de alta parte, sa ocolim contrarul lor. Caci nu-i nevoie de exemple din care sa se vada ca faptele savirsite fara libertate nu pot fi socotite bune, desi unii cauta sa arate, prin citate pe care le interpreteaza literal, ca tot bunuri sint si cele trupesti si ex- terioare. Despre acest subiect este suficient sa adaug, in afara de cele spuse pina aici, citeva cuvinte din Isaia, Levitic si Deuteronom, care sint scrise uneori ca o fagaduinta pentru cei ce pazesc poruncile, iar alteori ca amenintare sau ca un blestem pentru cei ce le calca. De pilda, ca sa dovedim din Cartea lesirii ca sanatatea este un bine si boala un rau, ajunge sa citam : «De vei lua aminte la poruncile Lui si de vei pazi le- gile Lui, nu va aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-a adus asupra egiptenilor, caci Eu sint Dumnezeu care te vindeca» fi51 . In ace- lasi timp, urmatorul citat din Deuteronom, spus impotriva pacatosilor, ne da sa in^elegem ca ranile trupesti si bolile sint un rau, iar sanatatea si vigoarea trupului sint un bine. Fraza suna astfel : «De nu te vei sili 651. Deut. 28, 58—60. 484 ORIGEN, SCRIERI ALESE sa implinesti toate cuvintele legii acesteia care sint scrise In cartea aceasta si nu te vei teme de acest nume slavit si infricosator al Domnu- lui Dumnezeului tau, atunci Domnul te va bate pe tine si pe urmasii tai cu plagi nemaiauzite, cu plagi mari si nesfirsite, cu boli rele si necur- mate. Si va aduce asupra ta toate plagile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut, si ele se vor lipi de tine. $i toata boala, toata plaga scrisa si toata cea nescrisa in cartea Legii acesteia o va aduce Domnul asupra ta, pina vei fi stirpit» 652 . $i iarasi, celor care au calcat poruncile li se zice : «Voi trimite asupra voastra groaza, lingoarea, frigurile de care vi se vor secatui ochii si vi se va istovi sufletul» 6S3 . Pe linga acestea, si in Deuteronom ameninja Dumnezeu pe cei razvratiti impotriva religiei cu urmarile de mai sus. 3. Cei ce invata ca, dupa cuvintul dumnezeiesc, si cele din afara omului sint bunuri, se folosesc de urmatoarele cuvinte din Levitic : «De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si plini poruncile Mele si le ve{i implini, va voi da ploaie la timp si pamintul si pomii isi vor da roa- dele lor. §i treieratul vostru va ajunge pina la culesul viilor, culesul viilor va ajunge pina la semanat, veti minca piinea voastra cu multumire §i veji trai in pamintul vostru fara primejdie» 034 si celelalte. Ei se folo- sesc si de urmatoarele cuvinte din Deuteronom : «Daca tu, dupa ce vei trece peste Jordan, in pamintul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-1 va da, vei implini cu bagare de seama toate poruncile Lui, pe care ti le dau astazi, atunci Domnul Dumnezeul tau te va pune mai presus de toate popoarele pamintului si daca vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, vor veni asupra ta toate binecuvintarile acestea si se vor implini asupra ta. Binecuvintat sa fii in cetate si binecuvintat sa fii in tarina. Binecuvintat sa fie rodul pintecelui tau, rodul pamintului tau, rodul do- bitoacelor tale. Binecuvlntate sa fie hambarele si camarile tale» 635 si celelalte. Dimpotriva, celor farS evlavie li se spune astfel : «Blestemat sa fii lu in cetate si blestemat sa fii" tu in tarina.' Blestemate sa fie grinarele si camarile tale ; blestemat sa fie rodul pintecelui tau si rodul pamin- tului tau, rodul vacilor tale si rodul oilor tale» e56 . Si alte numeroase dovezi aduc cei ce vad binele si raul marginindu-se doar la cele trupesti si la cele dinafarS de trup. Se leagS pina si de Evanghelie, spunind ca Mintuitorul a inlaturat de la oameni orbirea trupeasca, surzenia si toata slabanogirea madularelor 657 , toata boala si neputinta ca pe niste rele, 652. Lev. 26, 18. 653. Deut. 32, 24. 654. Lev. 26, 3 $.u. 655. Deut. 28, 1—5. 656. Deut. 28, 16—17. 657. M{. 4, 23 j 9, 35. FILOCALIA 485 dind In locul celor inlaturate sanatate vazului si auzului si orice fel de san&tate si vigoare. $i te fac sa-fi iesi din fire, acuzindu-ne ca nu mar- turisim si noi ca ei, anume ca a fi un indracit si lunatic 658 este un r5u, iar contrarele lor ar fi un bine. Ba si apostolii, primind daruri de vin- decari si lucrare cu putere, prin activitatea lor au facut bine oamenilor si i-au mintuit de rele. Cei ce sustin acestea tree cu argumentarea si la veacul viitor, spunind ca durerea este un rau, pentru ca cei pacStosi sint aruncati in focul vesnic. Iar daca durerea este un rau, atunci pl&ce- rea este un bine. 4. Din cele expuse, e limpede ca pot fi rusinati cei ce nu sint in stare sa dezlege cele aratate mai sus, anume ca ar fi trei feluri de bine si trei feluri de rau, caci asa ne-ar fi invStat cuvintul Scripturii. In aceasta inselaciune cad nu numai cei ce cred in adevgrul nealterat, ci si unii dintre propovaduitorii intelepciunii invatate de Hristos, care sint de parere ca acestea ar fi fost fagaduintele Creatorului si ca, dincolo de intelesul literal, amenintarile nu si-ar mai avea nici un sens. Impo- triva tuturor celor care infeleg astfel Scripturile, trebuie pusa intrebarea daca pina si proorocii, ale caror pacate nu sint osindite, au pSzit legea ? In situatia aceasta a fost Hie eel prea sarman, care n-avea nici pline de mincare si care pentru aceasta a fost trimis la o vaduva din Sarepta Sidonului 650 . Tot asa a fost si Elisei 660 , care a fost primit in gazda pen- tru scurta vreme la Sunamita si, dupa ce i s-a dat acolo un pat si un sfesnic, a murit de o boalS oarecare. $i Isaia a umblat gol si descult M1 trei ani si Ieremia a fost aruncat intr-o groapa cu noroi si mereu batjo- corit pina ce a dorit sa locuiasca In pustie 862 . $i tot asa si loan Botezato- rul, eel care a trait in pustie si nu minca nimic afara de acride si de miere salbatica 66S si se incingea cu piele si se imbrSca cu p&r de cS- mila. Or, toti acestia marturisesc ca au pazit cu strasnicie Legea. Ne intrebam : oare tocmai acelea le-au socotit ei a fi bunStSU- ce le-au fost date s§ sufere in viata ? Neputind s3 raspundS clar la aceastfi fntrebare, ei se vor mSrgini sa spuna cS ori au fost inseiatoare fagSduin- tele date celor evlaviosi, ori ele trebuie socotite ca avind un inteles mai inalt. Iar daca sint siliti sS mearga la interpretarea alegoric5, li va osindi fie conceptia ca cei lipsiti de evlavie sint amenintati de boli tru- pesti si cu alte rele socotite exterioare, fie fagaduindu-se sanatate tru- peasca si avere celor care urmeaza de aproape pe Dumnezeu. 658. Mt. 4, 24. 659. /// i?eg; 17, 9. 660. IV Regi 4, 3 ; 13, 14. 661. Is. 20, 3. 662. Ier. 38, 6 ; 9, 6. 663. Mt. 3, 4. 486 ORIGEN, SCRIERI ALESE 5. Cum sa nu para lucru straniu pretuirea relelor si preamarirea celor ce au parte de ele ? Caci daca necazul ar fi un rau, atunci Aposto- lus laudindu-se cu necazurile sale, urmeaza ca in realitate se lauda cu relele 664 . Cr, acest lucru ar fi o prostie, pe cind Apostolul, desigur, nu este un naiv. Oare astfel de rele nu formeaza un exercitiu pentru sfintul oare in toate patimeste necaz, dar nu e strivit, e lipsit, dar nu deznadajduit, doborit, dar nu ucis, socotit sarac 665 , dar imbogatind pe multi altii, banuit ca nu are nimic, dar stapinind toate. Caci a credincio- sului este lumea intreaga cu averile ei, pe cind necredinciosul nu are nici un banut al lui. O alta consecinta pentru cei ce deduc dupa Scrip- tura ca ar fi trei feluri de bine, sS accepte desigur ca sint trei feluri de rau. Or, se adevereste si spusa proorocilor in legatura cu faptul ca dreptii au parte mai ales de rele : «Multe sint necazurile dreptilor» 666 r zice Psalmistul. Iar pentru cei ce cred ca suferin|a e un rau, socotim potrivit sa po- menim de multele intimplari ale lui Iov. Purtarea lui, dupa ce a suferit cu noblefe nenorocirile care-1 napadeau, este aratata in cuvintele : «Crezi ca pentru ailtceva m-am purtat cu tine asa de;cit sa te vadesc drept ?» 667 . Caci chiar daca dreptatea lui Iov nu s-a vadit altfel decit prin aceea ca a suportat tot felul de nenorociri, cum putem pretinde ca ar fi rele motivele care vadesc dreptatea lui Iov ? Caci s-ar putea con- chide, in cazul lui, ca nici diavolul nu este un rau pentru eel sfint. Deci, pentru Iov diavolul nu era un rau. Fiindca «Dumnezeu toate le lucreaza spre bine celor ce iubesc pe Dumnezeu si care sint chema|i sa lucreze dupa voia Lui» 668 . Pe linga toate acestea, afirmam, impotriva tuturor asteptarilor, ca eel drept va avea totusi parte de binecuvintarile bunata|ilor despre care vorbeste Scriptura. Caci multe suferinte ale sfintilor, cind sint corect cercetate, contrazic acest fel de interpretari. $i este mare prostie sa credem ca sfintul ar fi un fel de camatar, care deschide banca de schim- bat bani multor neamuri 059 si care da imprumuturi dupa cetati ?i care negustoreste intrarile si iesirile banilor, facind lucruri neingaduite. Nici- decum nu este asa. «Argintul sau nu 1-a dat cu camata si daruri impo- triva celor nevinovafi n-a luat» 67 ° si «cel ce face acestea nu se va cla- 664. Rom. 5, 3. 665. // Cor. 4, 8—9 ; 6, 9. 666. Ps. 33, 18. 667. Iov 11, 3. 668. Rom. 8, 28. 669. Deut. 15, 6. 670. Ps. 14, 5. FILOCALIA 487 tina in veac». Si dupa Iezechiel, «dreptul nu da banii cu camata, ca sa ia camata» 671 . E o parere peste masura de gresita a celor nestiutori sa crezi cS febra vine din pricina pacatelor, cita vreme de cele mai multe ori cau- zele acestei boli sint bine cunoscute. Aceasta febra vine fie din cauza mediului inconjurator, fie din cauza apei sau a hranei. $i daca sanata- tea si averea sint o pacoste pentru cei drepti, atunci nici un nelegiuit n-ar trebui sa fie nici sanatos, nici bogat. Ar trebui sa cautam sanatatea sufletului si bogat,ia sa fie pretul de rascumparare a sufletului, cum zice Solomon : «Boga|ia omului slujeste la rascumpararea sufletului sau» 672 . Dar sa ocolim si saracia despre care este scris : «Saracul nu se teme nici chiar de amenintare». Trebuie sa primim ranile si loviturile si bolile care ne vin drept urmare a rautatii si a negrijii noastre. Caci si proorocul mustra pe cei ce sint atinsi de suferintele trupesti, zicind : «Din crestet pina in talpile picioarelor nu-i nici un loc sanatos, totul este nu- mai plagi, vinatai si rani pline de puroi, necuratate, nemuiate cu untde- lemn si nelegate » 673 . 6. Acestea sint de ajuns pentru cei ce sint de tot neajutorati ca, alegind din ele cuvintele Scripturilor cele atragatoare, sa le aplice in- telesul important al lucrarii Duhului Sfint. Trebuie sa mai adaug la aces- tea, spre ruinarea acelora care cred ca bunatatile sint harazite numai sfintilor, iar relele numai pacatosilor. Anume : motivul unei fapte este de mai mica importanta decit urmarea ei. Astfel, inciziunile, cauteriza- rile, bandaiele care se fac in vederea sanatafii sint de mai mica impor- tanta decit sanatatea insSsi 674 . Oricit s-ar numi ele bune intre mijloa- cele de asistenta medicala, trebuie retinut ca nu ele sint binele suprem al doctoriei, ci ele sint numai mijloace. Iar binele suprem, ne-o spune medicina, este sanatatea trupului. Tot asa, chiar dacS se cere s& tinem poruncile pentru a dobindi anumite bunatati, suferintele ramin legate de trup si de ceea ce e in jurul nostru. Insesi faptele bune nu vor fi bu- natati supreme, ci doar mijloace spre acele bunatati. Va trebui dar sa facem deosebire intre bogatia pe care oamenii o socotesc recomandata de Scriptura si intre dreptate, cuviosie, evlavie si respect si alte astfel de virtuti. Daca nu admitem aceasta, inseamna c8 nu cunoastem importanta virtutii omenesti si ca punem mai mult pret pe cele materiale decit pe virtute. Este una din cele mai mari ab- surditati ca adevarata bogatie si sanatate sufleteasca n-ar consta in 671. 7ez. 18, 8. 672. Pilde 11 R. 673. Pilde 13, 8. 674. Idee reluata adeseori In fragmentele «Filocaliei» (cap. XXI, 12 ; XXIII, 16; XXVII, 5), ceea ce face dovada culturii medicale deosebite a lul Origen. 488 ORIGEN, SCRIERI ALESE practicarea virtutilor G75 . Prin astfel de invataturi ticaloase, unii au in- teles ca si dupa Inviere 670 , potrivit celor dintii fagaduinte, vom putea sa mincam iarasi anumite mincari si sa bem anumite bauturi, ba unii zic ca vom si procrea. Prin aceasta am ajunge sa fim una cu cei care sus- [m ca crestinismul si-a scos invatatura din ce au avut paginii mai bun, fiindca, chipurile, cei straini de credinta in Hristos ar avea invataturi cu mult mai bune i 7. La acestea vom raspunde cu ceea ce am dedus din cercetarea cuvintelor sfinte. Am sous ca ne place sa zicem ca atit binele cit si raul sint cind la libera alegere, cind nu. Nu numaram printre cele indepen- dente de noi nici sanatatea, nici frumusetea, nici bunul neam, nici bu- nul nume, nici bogatia, ci, pe cit cu putinta, am incercat s§ eliminam pe scurt grija de cele pamintesti. Dar, in definitiv, trebuie sa spu- nem acum si care sint bunStaJile independente de libera noastra vointa. Este adevarat ca «de nu va zidi Domnul casa, in desert s-ar osteni cei ce o zidesc» si «de nu ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea eel ce o pazeste» 677 . Casa zideste oricine progreseaza in virtute, iar grija de paza cetStii arata eel desavirsit. Dar zadarnica este munca ziditorului si ziadarnica veghea pazitorului, daca nu va veni Domnul insusi sa zi- deasea si sa pazeasca. DacS binele n-ar depinde de vointa noastrS libera, atunci inseamna c3 puterea lui Dumnezeu este aceea care continua zi- direa inceputa de zidar si care construieste impreuna cu eel ce nu poate sa sfirseasca zidirea. Aceleasi lucruri trebuie intelese si despre paza cetatii. DupS cum, in cazul unei lucrari agricole, binele ar consta dintr-un amestec de li- bera alegere, care cuprinde mestesugul agricultorului 878 , dar si de fac- torul extern, care nu angajeaza vointa omului, atunci cind e vorba de temperatura aerului sau de cantitatea de ploaie necesara, tot astfel, din punct de vedere rational, binele ar fi un amestec de libera alegere a omului si de inspiratie a puterii divine asupra celui care a ales binele. Asadar, la savirsirea binelui este nevoie nu numai de libera noastra' ale- gere si de bunavointa lui Dumnezeu, care este independents de noi, ci si de staruinta noastra in virtute pentru realizarea binelui. Poate sa cada pinS si omul desavirsit daca ar preamari peste masurS binele si dacS si-ar atribui numai siesi cauza acestui bine, fara sa dea slava cuvenitS Celui care a contribuit eel mai mult la dobindirea si pastrarea virtutii. 675. A se retine, spre deosebire de morala aristotelicM, socotirea virtutii ca eel mai mare bine. 676. Din nou o mSrturisire a preexistenfei sufletelor. A se vedea Pilocalla cap. XIII, 3 r XXIII, 13. 677. Ps. 126, 1. 678. Zidirea casei, pazirea cetatii, gradinaritu!, toate trei imagini ale cola- borarii omului cu Dumnezeu- FILOCALIA 489 Ceva asemanator zice si Iezechiel despre eel ce a umblat «f&r& pri- hana in toate caile lui, plna ce s-a incuibat in el faradelegea» 679 . Ace- lasi lucru credem ca-1 aflam si la Isaia care vorbeste de luceafarul de dimineata care a cazut din eer 680 r el, stea stralucitoare de altadata si care a fost aruncat pe pamint. Nu numai cu privire la fiii oamenilor, (cind e cineva desavirsit, dar ii lipseste intelepciunea cea de la Dumne- zeu, atunci intr-adevar va fi socotit ca un nimic, nu numai daca ar fi vorba de oameni), ci si cu privire la cetele de ingeri, incepatorii sau ori- care alta ceata care, in masura ajutorului de sus, are si caracter dumne- zeiesc. Deci, vSzind Apostolul ca, pentru realizarea binelui, gradul de participare a liberei noastre alegeri este mult mai redus in comparajie cu puterea lui Dumnezeu 681 , zice ca sfirsitul e ' ,s . Cind aude un astfel de cuvint, unul il considers dumnezeiesc, vrednic de demnitatea Celui care a zis aceste cuvinte, deducind din ele insasi bunatatea lui Dumnezeu. Ele ne in- credinteaza eel mai bine despre mintuirca poporului prin mijloace paradoxale. In al doilea rind, se vor convinge insisi egiptenii cind vor vedea, plini de uimire, cele intimplate evreilor. Caci zice : «A iesit impreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri» 6 ". Mai greu de tilcuit, poate mai adinc si mai spre folos s-a facut cuvintul aces La pentru Faraon insusi, care nu-si mai ascundea otrava si nu-si mai stapinea pornirea, ci le dadea friu liber, dindu-le pe fafa. Poate ca ele atrageau faptele, pentru ca toate clocotele rautat/ii din el inaltindu-se, sa aiba un copac mladios care sa poarte rautajile lui Faraon. Copacul avea sa se usuce pe urma, cind Faraon cu ostirea lui aveau sa se cufunde in mare, nu ca sa piara definitiv, cum ar putea crede cineva, ci ca eel lepadat sa fie usurat de pacate si sa se coboare in iad in pace, nu in- tr-o agonie sufleteasca ingrozitoare. 6. Dar s-ar parea greu de crezut pentru oricine asa ceva si ar pre- supune ca citatul este fortat si ch. Faraon ar fi avut vreun interes sa-i fie invirtosata inima si sa se implineasca intr-insul toate cele scrise, pina si inecarea in mare. Insa poate vom putea in cele din urma sa in- tarim increderea in acest citat si sa ocolim neincrederea. «Multe sint bataile pacatosilor» 700 , zice David, iar fiul sau ne invata ca «Dumnezeu 698. Ie?. 7, 10. 699. /e$. 12, 38. 700. Ps. 31, 11. FILOCALIA 495 cearta pe fiul pe care-i iubeste» y01 . Mai zice David, proorocind despre fagaduinta privitoare la Hristos si la cei ce cred in El : «De vor parasi fiii lui legea Mea si dupa rinduielile Mele nu vor umbla, de vor ne- socoti dreptatile Mele si poruncile Mele nu vor pazi, cerceta-voi cu toiag faradelegile lor si cu batai pacatele lor, iar mila Mea nu o voi lua de la ei» 702 . Deci harul Domnului cerceteaza pe eel nelegiuit cu toiagul, iar pe eel pacatos cu batai. Caci nici un pacatos care nu cu- noaste bataia nu va ajunge nicicum.sa invete si sa se indrepte. Toc- mai de aceea si ameninta Dumnezeu, zicind ca, chiar daca pacatele locuitorilor Iudeii vor fi mari, El tot nu va pedepsi pe fiicele lor ca s-au ticalosit, nici pe nurorile lor ca s-au desfrinat. $i in alt loc zice : «Oricit te-am cura|it, tu tot necurata vei fi, de acum inainte nu te vei mai curati de murdaria ta pina cind nu-Mi voi potoli minia Mea asupra ta» 703 . Deci pacatuiesc cei pe care Dumnezeu nu-i cearta, de aceea face acest lucru, ca sa zic asa, mai curind intepindu-i decit mustrindu-i. 7. Trebuie sa observam ca la sfirsitul amenintarilor proorocului impotriva poporului, este adaugat acel «§i vor cunoaste ca Eu sint Domnul» 704 . Dar amenintarile nu vizeaza numai pe israeliti, ci si pe egipteni si asirieni §i pe celelalte popoare, du§mani ai poporului evreu. Aceste cuvinte sint scrise si in cartea Iesirii, la sfirsitul multor pasaje care sint pline de amenintari. Caci zice : «vor cunoaste toti egiptenii ca Eu sint Domnul» 705 . Ceea ce vrea sa insemneze ca de aceea au venit asupra egiptenilor greutatile si pedepsele, ca sa cunoasca si ei pe Domnul. Iar in cartea Macabeilor aflam tot asa : «Rog pe cei ce vor citi aceasta carte sa nu se ingrozeasca din cauza acestor suferinte, ci sa cugete ca aceste munci nu sint spre pieire, ci spre inva|atura neamu- lui nostru. Ca daca Domnul nu lasa multa vreme pe cei care lucreaza faradelege, ci degraba ii arunca in munci, este semn de mare binefacere. Ca pe cind la alte neamuri cu indelunga rabdare asteapta Domnul pina ce vor ajunge la plinirea pacatelor si apoi sa-i munceasca, asupra noas- tra asa a socotit ca este bine ca ...certindu-ne cu nevoi, sa nu para- seasca pe poporul Sau» 706 . Caci daca este semn de mare binefacere sa fii pedepsit pentru pacate, atunci si Faraon, fiind pedepsit cu invirtosarea inimii si certat impreuna cu poporul sau, insemneaza ca nici el n-a fost pedepsit in 701. Pilde 3, 12. 702. Ps. 33, 30—31. 703. Iez. 24, 13. 704. Iez. 7, 27. 705. /e?. 7, 5. 706. II Mac. 6, 12—15. 496 ORIGEN, SCRIERI ALESE zadar si nici spre raul lui. Caci David, imitind oarecum pe Dumnezeu, conform cu timpurile in care traia, a poruncit lui Solomon sa-1 pedep- seasca pe Ioab pentru raul pe care-1 facuse lui Abner, fiul lui Her. Sa-1 omoare pentru greselile lui. Apoi adauga David : «Sa nu se coboare caruntetea lui cu pace in locuinta mortilor» 707 . Este limpede ca, dupa cum mentioneaza textul ebraic, «prin pedepsire avea sa se odihneasca in pace», nu-i mai erau de folos durerea si pedepsirea, pentru ca inca in aceasta viata il amenintase Dumnezeu cu plecare pe de pamint. Tot asa intelegem si noi «din Scripturi» ca orice amenintare, durere si pe- deapsa, care sint trimise de la Dumnezeu, nu vin nicicind spre paguba celor care sufera, ci intotdeauna spre folosul lor. Si cu toate ca I se atribuie lui Dumnezeu pacate din cele mai grave cum sint minia $i urgia, asa cum se spune despre El ca are minie si urgie, ca mustra si bate : «Doamne, nu cu minia Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi» 708 , totusi eel ce se roaga asa nu are nevoie sa ceara mustrare prin minia lui Dumnezeu, nici certare prin urgia Lui, cu toate ca s-ar fi cuvenit in adevar sa fie mustrat cu minia lui Dumnezeu si certat cu urgia Sa. ■'-U,;W~..-. .,;*,": 8. Iar ca sa facem cuvintele acestea mai lesne de admis, ar fi bine sa pomenim si citeva cuvinte din Noul Testament, unde Domnul zice : «Foc am venit sa arunc pe pamint si cit as vrea sa fie acum aprins !» 709 . Fiul bunului Dumnezeu a zis asa, nu fiindca focul pe care a venit sa-1 arunce pe pamint n-ar fi fost mintuitor si nu ar fi apartinut celui care mintuieste pe oameni, ci a facut ca si Petru care a omorit cu cuvintul pe Anania si Safira, cei ce pacatuisera, minfind nu pe oameni, ci pe Dum- nezeu 710 , cladind intentionat nu numai pe credinta dupa cele vazute a credinciosilor lui Hristos, ci a zidit chiar si pe cei ce aveau sa moara. Voia sa-i curateasca printr-o moarte napraznica si sa-i dezlege de trap pe neprevazute, avind pentru aceasta si putina indreptatire, caci juma- tate din averile lor o dadusera pentru nevoia celor lipsiti. Tot asa si Pavel, cind a orbit pe proconsulul Sergius Paulus, prin cuvintul sau, 1-a intors prin durere la cinstirea lui Dumnezeu, zicindu-i : «O f tu eel plin de toata viclenia si toata inselaciunea, fiule al diavolului, vraj- masule a toata dreptatea, nu vei inceta de-a strimba caile Domnului cele drepte ? $i acum, iata vei fi orb, nevazind soarele pina la o vreme» m . §i oare la care vreme s-a gindit daca nu la aceea cind, lovit 707. /// Regi, 2, 6. 708. Ps. 37, 1. 709. Is. 12, 40. 710. Papte 5, 4. 711. Fapte 13, 10—11. FILOCALIA 497 si chinuit din pricina pacatelor, avea sa se pocaiascS si sa devina vred- nic sa vada soarele in doua feluri, atit cu ochii trupesti ca sa fie pro- povaduita puterea lui Dumnezeu, prin faptul ca si-a recapatat si el vederea, cit si sufleteste, caci prin credinta avea sa aiba parte de evlavie si cultul crestin. Dar si Dimas si Hermogene, pe care Pavel i-a dat pe mina satanei, ca sa se inveje sa nu mai huleasca 712 , la fel au fost si ei pedepsip: sa primeasca intocmai ca si cei amintiti mai inainte. $i pe incestuosul din Corint care luase pe sotla tatalui sau 1-a dat Apostolul in mina sata- nei ivi , spre pieirea trupului, pentru ca sa se mintuie duhul din el la ziua Domnului. Nu este deci de mirare ca tocmai din bunatate a rin- duit Dumnezeu cele pentru Faraon eel invirtosat, trimitind asupra sa atitea pedepse spre sfirsitul viepli acestuia. Atita am crezut de cuviinta sa spun despre cuvintele : «A invirtosat Domnul inima lui Faraon» 7M . Iar daca altcineva, pastrindu-si respectul fata de Dumnezeu, va afla aite intelesuri mai potrivite, care sa nu excluda evlavia si sa aiba si marturia Sfintei Scripturi, atunci folositi mai bine tilcuirile acelea decit pe ale mele. 9. Dar uneori sint cazuri cind trebuie intervenit pe loc, pentru cS, dupa cum in cazuri de muscaturi de animal turbat, cu riscul de a pro- voca stari dureroase si umflaturi, doctorii fac incizii pe portiunea res- pectiva, pentru ca nu cumva raul sa se intinda si mai mult in organismul omului, tot asa intervine si Dumnezeu in cazuri de patimi ascunse si incuibate in adincul inimii, actionind ca un doctor in viat,a exterioara a omului, aducindu-i in chip vazut si eficace vindecarea, chiar daca aceasta va veni ceva mai tirziu. La acestea cred ca ne indruma citatul din Deuteronom, in care se spune : «sa-|i aduci aminte de toata calea pe care te-a povatuit Domnul Dumnezeul tau prin pustie de acum patruzeci de ani, ca sa te smereasca, sa te incerce si sa afle ce este in inima ta si de ai sa pazesti ori nu poruncile Lui. Te-a smerit, te-a pe- depsit cu foamea si te-a hranit cu mana pe care tu nu o cunosteai si pe care nu o cunosteau nici parintii tai, ca sa-^i arate ca nu numai cu piine traieste omul, ci ca omul traieste si cu tot cuvintul ce iese din gura Domnului» 715 . Asadar sa nu uiti ca Dumnezeu te loveste si te incearca numai ca sa cunoasca ce zace in adincul inimii tale si cum ai sa reactionezi in afara, dupa toate aceste certari. Tocmai acest lucru 1-a vestit lui Iov Domnul prin furtunile si incercarile pe care i le-a 712. / Tim. 1, 20. 713. / Cor. 5, 5. 714. Je$. 10, 27. 715. Deut. 8, 2. 32 — Origen, Scrieri alese II 498 ORIGEN, SCRIERI ALESE triinis, zicind : «tu strici judecata Mea si Ma laci pe Mine vmovai, ca sa te arati pe tine drept ?» 716 . $i n-a zis : «sa te faci drept», ci «sa te arati drept». Caci daca asa erai inainte de incercari, atunci tot asa te-ai arata si cind ele vin peste tine. §i iara$i, in alt loc, pe aceea?i tenia, din insemndrile la cartea Ie$irii. 10. Zicea odata cineva dintre ai nostri, vrind sa incurajeze aceasta cugetare, ca adeseori, in bunatatea lor, stapinii buni obisnuiau sa zica slugilor care gresisera : eu te-am stricat ! eu te-am facut rau!, dind prin aceasta sa se inteleaga ca bunatatea si rabdarea lor s-a dovedit prilej de mai mare rautate, ca si cum ar spune careva din defaimatori ca stapinul a marturisit ca el a facut-o rea pe sluga respectiva. Tot asa s-a facut si din bunatatea lui Dumnezeu prilej de invirtosare a lui Fa- raon, atunci cind s-a spus ca i-a invirtosat Dumnezeu inima. Dar el va fi incurajat din cuvintul apostolic cind 1-a in^eles (cum se cuvine) : «sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si a indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la po- cainta ( Dar dupa invirtosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni mxnie in ziua miniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va da fiecaruia dupa faptele lui» ''". Acelasi apostol graieste in aceeasi epistola catre Romani : «Daca Dumnezeu, voind sa-si arate minia si sa faca cunoscuta puterea Sa, a suferit cu multa rabdare vasele miniei Sale gatite spre pieire» 718 ca din indelunga rabdarea lui Dumnezeu sa se aduca si sa se faca vase ale miniei. Caci daca, pe temeiul indelungii Lui rab- dari, n-a pedepsit Dumnezeu pe pacatosi, ci i-a miluit, tot El i-a adus cumva, prin indelunga Lui rabdare, sa fie vase ale miniei si, prin aceasta, le-a invirtosat inima. Iar cind nici in urma atitor semne si minuni care s-au facut, Faraon tot nu s-a lasat convins, ci s-a opus cu si mai mare vrajmasie, cum sa nu-1 osindeasca sa fie si mai invir- tosat si mai necredincios printr-o invirtosare si necredinta dovedite prin savirsirea minunilor ? Tot asa se spune si in Evanghelii : «spre judecata am venit in lumea aceasta» 719 . Caci Mintuitorul nu si-a fixat sa vina in lume sa faca judecata, ci urma sa vina sa judece pe cei ce n-au crezut Lui nici dupa atitea semne cite a facut. Pentru ca a 716. Iov 40, 3 (dupa traducerea Sfintului Sinod din 1914 sensul corespunde tex- tului citat de Origen, pe cind in edifia din 1975 el nu corespunde). 717. Rom. 2, 4—5. 718. Rom. 9, 22. 719. In. 9, 39. FILOCAUA 499 fost «pus spre caderea si spre ridicarea multora» 72 °, dar desigur nu ca si cum venirea Lui ar fi fost pricina cSderii lor. 11. Apoi si altele. Asa sint minunile care se fac cu cei care-L pri- mesc si care cred In El, dupS cum s-a intimplat cu cei amestecati cu egiptenii, poporul peste care s-a pogorit mila Domnului. In schimb, celor care nu cred le invirtoseaza. Dumnezeu inimile, lucru pe care ni-I pun inainte, in chip asemanalor, si cele scrise in Evanghelie, acolo unde unora li se pare ca Mintuitorul ar fi pricina relelor : «Vai fie, Horazime 1 Vai tie, Betsaido ! caci daca in Tir si in Sidon s-ar fi facut minunile care s-au facut la voi, de mult s-ar fi pocait, stind in sac si in cenusa. Dar Tirului si Sidonului mai usor le va fi in ziua judecatii de- cit voua. Si tu, Capernaume...» 7£1 si celelalte. Mintuitorul, ca unul ce cu- noaste mai dinainte necredinta celor din Horazim, a celor din Betsaida si a celor din Capernaum si ca mai usor le va fi celor din Sodoma decit acelora, la ziua judecatii, de ce oare a savirsit minunile acestea in Horazim si in Betsaida atunci cind a vazut ca celor din Tir si celor din Sidon le va fi mai usor la ziua judecatii decit acestora ? £i apoi din nou altele : 12. «Dar tu sa zici lui Faraon : asa zice Domnul, Israel este fiul Meu, intii nascutul Meu. Iti zic dar : lasa pe poporul Meu sa Mi se inchine ; iar de nu-1 vei lasa, iata iti voi ucide pe fiul tau eel intii nascut» 722 . Trebuie spus celor ce zic ca acestea sint ale dreptului Dumnezeu si ca primesc prea usuratic cuvintele privitoare la invir- tosarea inimii lui Faraon. Dar cum poate fi numit drept eel ce invir- toseaza inima regelui ca sa nu dea drumul poporului si care ame- ninta ca, in caz ca nu-1 va elibera, va ucide pe fiul lui eel intii nascut? $i acum marturisesc cu durere ca Dumnezeu este Cei ce 1-a facut rau pe Faraon. Si acum, din nou, din alte pneini se vor intoarce si se vor intnsta ca nu se robesc literei, care intr-adevar nu poate salva drep- tatea Creatorului, pentru ca din clipa in care sint constrinsi si siliti sa examineze aceste lucruri, vor trage concluzia ca nu mai pot invinui pe Creator, ci vor trebui sa spuna doar ca este bun. Trebuie avut grija, asadar, sa intelegem cele la care s-a gindit Domnul cind a spus : < Domnul a invirtosat inima lui Faraon» 723 si daca sint adevSr ori 720. Lc. 2, 34. 721. Lc. 10, 13—15. 722. Ie?. 4, 22—23. 723. /e?. 10, 27. 500 OKIGEN, SCRIERI ALESE minciuna cele ce credem ca s-au spus de catre Moise eel insuflat de Dumnezeu. Caci In caz ca ceea ce a spus el e minciuna, atunci nu-s adevarate nici spusele lui in legatura cu poporul lui Dumnezeu in- susi, iar daca-i adevarat, atunci sa infeleaga ca de buna voia Sa a facut cele ce scrie : «iar de nu-1 vei lasa...» 724 . $i in alt loc «pina cind nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea ?» 723 Ce oare ? Pina cind nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea ? Pe fata i se aduce vina lui Faraon ca nu s-a rusinat, dar nu ca n-a fost in stare, ci ca n-a vrut. Cum a spus si mai inainte Moise insusi : «sa cunosti ca al Domnului este pamintul. Dar tu si slujitorii tai nu va temetj inca de Domnul Dumnezeu» 7 - 6 . Ceea ce vrea sa spuna ca, pina la urma, tot se vor teme. Iar in cazul acesta se vor declara impacatj si eterodocsii cu bunatatea lui Dumnezeu, dar nici despre firea omului nu vor mai spune ca-i sortita pierzaniei. Tot din volumul II la «C2ntarea Cintarilor». 13. In acest pasaj sa iei aminte si la urmatoarele : Soarele, care e alb si straluceste, pare a fi pricma ca unele lucruri par negre. Pro- priu-zis, nu soarele in sine insusi este pricina innegririi, ci in raport cu lucrul innegrit. Tot asa, nu Domnul este Cel ce a invirtosat cindva inima lui Faraon, ci cauza acestei invirtosari este faptul ca viata evreilor era supusa la chinuri de catre Faraon prin muncile cele grele la caramida si la olarie m . Evreii nu munceau pe mun^i si pe dealuri, ci pe loc ses. Faraon, devenind cu totul trupesc prin rautatea sa, a vrut sa aiba vase frumoase de ceramica si a pus evreii sa lucreze olarie. Dar olaritul nu avea un inceput bun. Caci Faraon a fost uscat de razele lui Dumnezeu care a cercetat pe Israil, precum lutul olarilor se usca la soare. Caci astfel trebuie tilcuit acest pasaj si un tradu- cator bun asa urmeaza sa transcrie intimplarea dintr-o limba in alta. Asta e bine pentru cine intelege ca evreii nu gemeau nici din pri- cina caramizii 728 , nici a olariei, ci din pricina muncilor. Strigatele lor s-au inaltat la Dumnezeu nu pentru olarie, ci tot pentru munci. De aceea a si auzit Dumnezeu suspinele lor. Dumnezeu n-ar fi ascultat suspinele evreilor daca ei ar fi strigat doar din pricina confectionarii caramizilor si a altor lucrari pamintesti, nu din aceea a chinurilor la care erau supusi. 724. Ie$. 4, 23. 725. Je$. 10, 3. 726. Ie?. 9, 29—30. 727. /e ? . 1, 14. 728. Ie$. 2, 23 ?. urm. INDICE SCRIPTURISTIC 501 A. INDICE SCRIPTURISTIC Facere : 1, 3 : Rug. XXIV, 5 : 251 1, 5 : Filoc. T, 17 : 318 7 : Rug. XXXIII, 2 : 289 9 : Rug. XXIV, 5 : 252 11 : Mat. X, 19: 48; Rug. XXIV, 5 : 252 16 : Filoc. XIV, 1 : 357 20: Mat. X, 11 : 30; Rug XXIV, 5 : 252 21 : Mat. X, 1 1 : 30 22 : Luc. XI, 1 : 98 24: Rug. XXIV, 5: 252; Filoc. XXIII, 1 : 450 27 : Luca VIII, 2 : 92 ; XXXIX, 5 : 131 2, 8: I, 17: 318 16: VII, 2: 344 3, 1 : Rug. XXIX, 18 : 281 8: Rug. XXIII, 5: 247; Filoc. I, 17 : 318 9 : Mat. X, 14 : 35 23 : loan XXIX, 176 : 164 3, 24: Luca XXIV, 1 : 116 4, 5 : Rug. XXIX, 18 : 281 7 : Mat. X, 14 : 35 16: Rug. XXVIII, 6: 248; Filoc. I, 17: 319 6, 12 : Luca XXI, 7 : 123 9, 20 : Rug. XXIX, 18 : 231 11, 1, 2: Filoc. XXII, 7:448 29 : Filoc. I, 9 : 350 12, 1 : Luca XXII, 5: 113 17, 14 : Filoc. I, 18 : 319 19, 18 : Rug. XXVII, 13 : 264 30: Filoc. I, 9 : 311 37 : Rug. XXVII, 13 : 264 38 : Rug. XXVII, 13 : 264 22, 17 : Filoc. I, 27 : 326 23, 3 : Filoc. I, 21 : 321 25, 9 : Filoc. I, 21 : 321 23 : Rug. V, 4 : 210 26, 13 : Luca XI, 2 : 90 27, 1 : Rug. XIX, 18 : 281 27 : Mat. X, 6 : 23 28 : Rug. XV, 44 : 235 28, 12 : Rug. XI, 3 : 223 28, 20-2 : Rug. Ill, 1 : 206 39, 7 : Rug. XXIX, 18 : 281 40, 22 : Mat. X, 22 : 53 29: Filoc. I, 20: 321 48, 16: Rug. XXXI, 5: 286 48, 22 : Filoc. I, 20 : 321 49, 10 : Mat. X, 20 : 52 ; Filoc. I, 3 : 305 ; XX, 14 : 450 16 : loan XXI, 18 : 182 50, 13 : Filoc. I, 20 : 321 Ie$ire : 1, 14 : Filoc. XXVII, 12 : 500 2, 23 : Filoc. XXVII, 12 : 500 3, 4 : Luca XI, 4 : 100 5 : loan XIX, 106: 178; 107: 181 14 : Rug. XXIV, 2 : 249 4, 11 : Filoc. XXIII, 12 : 458 21 : Filoc. XXI, 6 : 425 23 : Filoc. XXI, 8 : 427 ; XXVII, 12 : 499 ; 500 7, 1 : loan XXVII, 96 : 175 3: Filoc. XXI, 6: 425; XXVII, 1 : 490 5 : Filoc. XXVII, 7 : 495 10 : Filoc. XVII, 6 : 494 11 : Filoc. XVIII, 17: 391 14 : Filoc. XXI, 13 : 432 8, 8 : Rug. Ill, 2 : 205 ; 206 17 : Rug. VIII, 3 : 206 28: Rug. VIII, 3: 206 23: Filoc. XXI, 10: 429 30 : Rug. VIII, 3 : 206 9, 16: Filoc. XXIII, 20:466 17 : Filoc. XXI, 8 : 427 27 : Rug. VIII, 3 : 206 ; 280 29 : Filoc. XXVII, 12 : 500 33: Rug. VIII, 3: 206 10, 3 : Filoc. XXVII, 12 : 500 17 : Rug. VIII, 3 : 206 27 : Filoc. XXVII, 1 : 490 j 1 : 491 ; 4 : 492 ; XXVII, 8 : 497 ; 499 11, 2: Filoc. XIII, 2: 354; XXII, 7 : 447 12, 4 : Filoc. XXI, 8 : 185 12 : Filoc. XXI, 8 : 427 38: Filoc. XXVII, 5: 494 35 : Filoc. XXII, 2 : 354 13, 3 : Luca XIV, 7 : 105 14, 15 : loan XVIII, 101 : 176 15, 16: Luca XXII, 10: 115 17: Mat. XI, 14: 66 26 : Filoc. XXVII, 1 : 482 16, 29 : Filoc. I, 18 : 320 19, 5: Rug. XXVII, 7: 260 19 : Luca XI, 4 : 100 ; Filoc. XXI, 21 : 441 20, 5 : Filoc. I, 8 : 310 7 : Rug. XXIV, 3 : 248 12 : Filoc. I, 20 : 321 18 : Luca I, 4 : 80 23, 13: Filoc. XVII, 5: 378 20 : Luca X, 7 : 97 24, 2 : Filoc. XX, 23 : 418 25, : Filoc. I, 9 : 314 40 : Filoc. I, 13 : 315 31, 18: loan XL, 280: 186 32, 32 : Filoc. V, 6 : 339 32, 11 : Rug. XIII, 3: 230 34, 20: Filoc. T, 28: 327 34, 23 : Luca XIV, 7 : 105 Levitic : 4, 2 : Rug. XXVIII, 9 : 271 11, : Filoc. XX, 20 : 416 13 : Filoc. I, 18 : 319 12, 2-4 : Luca XIV, 6 : 105 17, 11 : Rug. XXIX, 2 : 272 18, 5: Luca XXXIV, 1 : 124 19, 26: Filoc. XX, 20: 417 20, 3 : Filoc. XXVI, 3 : 484 10-11 : Mat. X, 15: 40 27, 1 : Rug. Ill, 4 : 206 Numeri : 6, 1 : Rug. Ill, 4 : 207 I, 2 : Rug. Ill, 4 : 207 13 : Rug. Ill, 4 : 207 21 : Rug. Ill, 4 : 207 II, 4-6 : Rug. XXIX, 13 : 278 10 : Rug. XXIX, 13 : 278 18-20 : Rug. XXIX, 13 : 278 19-20: Rug. XXIX, 14: 278 23, 25: Filoc. XX, 22: 417 27, 17 : loan I, 1 : 144 30: 2-5: Rug. Ill, 4: 207 Deuteronom 1, : 31 : Mat. X, 14: 35 4, 16-17 : Luca VIII, 3 : 93 24 : Luca XXVI, 1 : 116 6, 4-5 : Luca XXXIV, 1 : 124 5 : Luca XXXIV, 1 : 124 13 : Luca XXX, 4 : 123 7, 13 : Luca XXXIX, 3 : 130 8, 2 : Filoc. XXVII, 9 : 497 3 : Rug. XXIX, 17 : 280 3-5: Luca XXVI, 5: 118 15 : Rug. XXIX, 17 : 280 9, 9-10: Rug. XXVII, 4: 259 18 : Rug. XIV, 3 : 230 10, 12 : Luca XXXIX, 6 : 132 22 : Filoc. T, 27 : 326 14, 3 : Rug. XXVIII : 12 : 263 5 : Filoc. I, 18 : 319 15, 9 : Rug. X, 2 : 220 15, 6 : Filoc. XXVI, 5 : 486 16, 16 : Rug. XX, 2 : 24 ; XXVII, 16: 266 18, 14 : Filoc. XX, 22 : 417 15: Filoc. XX, 22: 417 22, 6 : loan II, 7 : 173 23, 1 : Rug. XX, 1 : 240 3 : Rug. XX, 1 : 240 25, 4 : Filoc. I, 13 : 314 27, 26 : Filoc. IX, 1 : 346 28, 1-5: Filoc. XXVI, 3, 484 16 : Filoc. XXVI, 3 : 484 502 ORIGEN, SCRIERI ALESE 58 : Filoc. XXVI, 2 : 483 30, 14 : Rug. XXV, 1 : 252 30, 19 : Filoc, XXII, 5 : 424 32, 21 : Filoc. I, 4 : 305 2-3 : Rug. XXIV, 3 : 250 32 : Filoc. XXII, 10 : 448 6 : Rug. XX, 1 : 243 8—9 : Filoc. XXII, 7 : 447 18 : Rug. XXII, 1 : 243 29 : Rug. XXII, 1 : 243 21 : Filoc. V, 4 : 305 22 : Luca XXVI, 2 : 117 43 : Rug. XV, 3 : 233 32, 43 : Rug. 3 : 233 33, 24 : Filoc. XXVI, 2 : 484 Iosua JO, 12 : Rug. XIV, 5 : 231 13, 21 : Filoc. T, 22 : 323 19, 40—48 : Filoc. XIII, 3 ; 356 .ludecatori 8, 26 : Rug. XXIX, 3 : 273 11, 30-31 : Rug. IV, 2: 208 13, 6 : Rug. XIII, 2 : 226 16, 30: Rug. XIV, 5: 231 1 Regi 1, 1 : Mat. X, 18 : 44 9-10 : Rug. IV, 1 : 208 j Rug. XIII, 2 : 225 H : Rug. IV, 2 : 208 ; XIV, 4: 230 20 : Rug. XVI, 3 : 235 2, 25 : Rug. XXVIII, 9 : 268; 2S»1 12, 16 : Rug, XIII, 5 : 223 18 : Rug. XHI, 5 • 226 15, 11 : Filoc. I, 8: 310 16, 14 : Filoc. VI, 2 : 342 19, 18 : Filoc. 1, 8 : 310 ; 316 II Regi 7, 18-22, Rug. XXX, 3 : 289 III Regi 2, 6 : Filoc. XXVII, 7 : 496 4, 23: loan, XL, 281 : 186 29: Filoc. XVIII, 16: 390 32-33: Filoc. V, 3: 337 5, 4 : loam, XXXIX, 270 : 185 17-18: (loan, XXXIX, 266 : 183 29—32: loan, XXXIX, 269: ■104 6, 1 : loan, XXXIX, 271 : 187 2 : loan, XL, 275 : 186 8 : loan, XL, 278 : 186 10 : loan, XL, 179 : 186 16-17: loan, XL, 285: 186 7, 1-13: loan, XLI, 285: 187 8, 11 : loan, XXXIX, 264: 182 10, 5—7 : Filoc. XVIII, 16 : 390 12, 29 : Filoc. X1H, 3 : 356 32 : Filoc. XXIII, 4 : 453 13, 1—2: loan, XXI, 118 : 18 1-3: Filoc. XXIII, 4: 453 17, 1 : Mat. XI, 18: 44 17, 9: Filoc. XXVI, 4 : 485 18, 19 : Rug. 317 (note) 19, 16: Mat. X, 18 : 44 23, 15: Rug. VI, 20: 214 IV Regi 4, 3: Filoc. XXVI. 4: 485 13, 14: Filoc. XXVI, 4: 485 20, 1 : Rug. XHI, 2 : 225 23, 15 : Rug. VI, 5 : 214 II Cronici 31, 35: Rug. XXIX, 5:274 Estera 3, 7 : Rug. XIII, 2 : 225 4, 1 : Rug. XIII, 2 : 225 17 : Rug. XIV, 3 : 230 6, 3: Rug. XVI, 3: 235 lov 1, 5 : Rug. XVIII, 10 : 271 9-11 : Rug. XXX, 2: 282 22 : Rug. X, 1 : 220 2, 4-5 : Rug. XXX, 2 : 282 9 : Rug. XXX, 2 : 282 10: Rug. X, 1 : 220; Filoc, XXVI, 8 : 489 3, 7 : Rug. XIII, 4 : 228 8 : Filoc. I, 5 : 307 7, 1 : Rug. XXIX, 2 : 272 11, 3: Filoc. XXVI, 5: 486 14, 2: Rug. XVII, 2: 237 4-5 : Luca, II, 1 : 83 ; XV, 3: 103 40, 3 : Filoc. XVII, 9 : 498 8 : Luca, XXVI. 4 : 118 19 : Rug. XVI, 5 : 256 Psalmi 1, 1 : Filoc. II, 3 : 331 2 : Mat. X, 15 : 30 ; Luca XXXIX, 2 : 130 2, 8 : Filoc. XXII, 22 : 450 4, 1 : Rug. XXX, 2 : 282 4, 5: Filoc. V, 8: 310 6: loan XIX, 104 : 177 Rug. IX, 2 : 212 ; Filoc. XV, 7 : 363 ; XXVI, 1 : 482 ; XX VII, 8 : 489 5, 3 : Rug. XII, 2 : 224 9 : Rug. VIII, 1 : 217 9, 13: Filoc. XV, 18: 370 10, 7 : loan, XIX, 103 : 177 11, 6: Filoc. II, 4: 331 12, 4 : Filoc. VIII, 1 : 384 14, 6 : Filoc, XXVI, 15 : 486 15, 4: Filoc. XVII, 6: 378 17, 28 : Rug. XXIX, 2 : 272 18, 4 : Mat X, 16 : 41 5 : Filoc, XVIII, 8 : 386 19, 8 : Rug. XIII, 3 : 226 21, 2 : Mat. XV : 38 21, 6 : Luca, XIV, 8 : 106 24 : Rug. XV, 3 : 234 23, 8 : Luca X, 3 : 96 24, 1 : Rug. XX, 2 : 219 24, 1 : Rug. IX, 2 : 218 25, 2: Rug. XXIX, 5 : 273 ; 28P 26, 5: Filoc. XV, 7: 363 Mat. X, 15 : 38 27, 3 : Rug. XXXIII, 4 : 290 29, 1 : Rug. XXIV, 4 : 250 30, 18: Rug. XXIV, 5: 250 31, 11 : Filoc. XXVII, 6 : 494 32, 17: Rug. XII, 3: 226 33, 7: Rug. XXXI, 5: 286 18 : Rug. XXIX, 3 : 273, 282 19 : Filoc. XXVI, 5 : 486 28 : Rug. XXIX, 3 : 273 ; XXX, 1 : 282 30: Filoc. XXVII, 6: 495 34, 18 : Filoc. IX, 2 : 347 35, 9: Filoc. XV, 7: 363 36, 12 : Mat. X, 2 : 19 37, 1 : Filoc. XXVII, 7 : 490 5 : Rug. XXXIII, 4 : 289 39, 11 : Filoc. V, 5: 338 44, 2—3 : Filoc, XV, 12 : 306 2— 8: Filoc. XV, 12: 367 48, 12 : Filoc. XX, 17 : 413 50, 8: Filoc. XVIII, 16: 390 54, 6: Luca, XXVH, 6: 121 57, 3 : Rug. V, 4 : 210 4 : Rug. XXI, 2 : 242 3-4: Filoc. XXV, 16 478 65, 10: Rug. XXIX, 16: 280 67, 12: Filoc. XV, 4 : 360 ; XVIII, 8 : 385 12-13: loan, VIII, 48: 156; 157 14: Luca, XXVII, 6: 12? 19: Luca, XXVII, 5: 121 68, 32: Filoc. V, 6: 339 71, 6: Mat. II, 1: 15, 1 71, 7-8 : Filoc. I, 5 : 306 ; VI, 1 : 341 73, 15: Rug. XXVII, 12: 263 20 : Rug. XIII, 3 : 227 76, 1 : loan, XVIII, 101 : 176 77, 1 : Luca, XIV, 7 : 105 29: Rug. XXVII, 10: 262 80, 5 : Mat. XI, 2 : 61 INDICE SCRIPTURJSTIC 503 12-13: Filoc. XXI, 5: 424 874, 4 : Mat. X, 22 : 13 ; 53 89, 1-2: Rug. V, 4 : 210 4: Rug. XXV11, 13: 264 90, 1 : Filoc. II, 5 : 332 13 : Rug. XIII, 3 : 227 94, 8 : Rug. XXVII, 13 : 264 101, 27: Luca. XXII, 7: 114 103, 1 : Filoc. XII, 1 : 352 4: Rug. XXXIII, 2: 289 5: Luca XXVI, 1 : 117 1-8 : Rug. XXX, 2 : 289 14-15 : Luca XXX, 7 : 127 ; Filoc. XX, 3 : 403 25 : Rug. I, 1 : 199 37 : Luca I, 6 : 82 705, 20 : Rug. XXVII, 2 : 2581 Filoc. XVIII, 10 : 387 108, 1 : Rug. Ill, 5 : 215 1—2 : Filoc. XXIII, 12 : 459 1—7 : Filoc. VII, 1 : 343 7: Rug. V, 5: 211 10-11 : Rug. XXIV, 5 : 250 14 : Filoc, XXIII, 8 : 456 209, 4 : Rug. XV, 1 : 233 113, 16: Luca, XXII, 9: 114 114, 7 : loan, XII, 77 : 161 118, 25 : Rug. II, 2: 203; 28 : Luca, I, 3 : 80 62 : Rug. XII, 2 : 224 105 : Filoc. XV, 7 : 363 119, 7: loan, XXXIX, 267: 184 120, 4 : Luca, XXXIV, 5 : 126 122, 1 : Rug. XXI, 4 : 248 126, 1 : Filoc. XXI, 18 : 437; XXVI, 7 : 488 227, 3—5: Luca, XXIX, 3: 130 240, 2: Rug. XII, 2: 224 141, 2 : Rug. XXXI, 1 : 283 247, 14 : Filoc. XVIII, 8 : 385 148, 3 : Rug. VII, 1 : 215 Pilde 1, 6 : Filoc. I, 10 : 312 17: Rug. XXIX, 16: 280 24 : Filoc. V, 3 : 337 3, 4 : Luca II, 5 : 85 12: Filoc. XXVII, 6: 495 18 : Rug. XXVII, 10 : 262 23 : Filoc. XX, 22 : 417 27 : loan XeX, 103 : 177 6, 8 : Filoc. pref. : 300 8, 5 : Filoc. XVIII, 24 : 396 8 : Mat. II, 1 : 152 ; Filoc. VI, 1 : 341 22: loan, IX, 55: 1.57 9, 4—6: Filoc, XVIII, 24: 396 10, 19 : Rug. XXI, 2 : 242 ; Filoc. V, 3 : 337 31 : Rug. XXIX, 9 : 372 23, 8 : Filoc. XXVII, 6 : 487 25, 17 : Rug. XXVII, 6 : 260 32 : Rug. XXVIII, 7 : 270 20, 13 : loan, XLIII, 304 : 192 22, 20: Filoc, I, 11 : 313 26-27 : Rug. XXVII, 5 : 269 25, 20 : Mat. X, 14 : 37 30, 9: Rug. XXIX, 5: 274 24—28 : Filoc. XVIII, 14 : 411 Eclesiast 3, 1 : Mat. X, 10 : 29 5, 1 : Rug. XXXIII, 4 : 248 ; Filoc. I, 28 : 327 4 : Rug. Ill, 4 : 207 12, 11 : Mat. X, 1 : 17; Filoc. VI, 1 : 341 12 : Filoc. IV, 3 : 335 ; V, 1 : 337 Cintarea Cint5rilor 2, 9 : Rug. XXIX, 9 : 275 10 : Rug. XXIX, 9 : 275 Isaia 1, 1 : Luca, XXI, 1 : 107 2 : Rug. XXVII, 1 : 243 6: Luca, XXXIV, 6: 126 15: Ruq. XXXI, 6: 287 2, 19 : Filoc. XXI, 5 : 424 4, 4 : Luca, XIV, 3 : 103 ; Rug. XXIX, 15 : 279 5 : Filoc. I, 8 : 310 5, 1 : Luca, X, 3 : 95 6, 1 : loan, XXIX, 178 : 164 8: loan, XXIX, 177: 264 9 : loan, XXIX, 177 : 267 7, 15 : Filoc, I, 8 : 306 8, 8—9 : Filoc, I, 5 : 306 1-14 : Filoc. I, 28: 327 72, 6-7: Filoc. I, 8: 310 12, 40 : Filoc. XXVII, 8 : 496 24, 12 : loan XII, 78 : 61 ; Filoc. I, 25 ; 325 ; 326 ; XXVI, 7 : 489 20, 3 : Filoc. XXVI, 4 : 485 22, 22: Filoc. V, 6: 339 25, 8 : Rug. XIII, 3 : 227 28, 16: Filoc. I, 28 : 327 ; X, 1 : 349 29, 8 : Mat. X, 24; 57 1 1 : 330 ; V, 6 : 339 13 : loan, XIX, 109 : 179 14 : Filoc. II, 2 : 330 34, 4 : Filoc. XXIII, 15 : 462 34, 5: Rug. XXVI: 3: 254 35, 6 : Mat. XI, 8 ; 68 40, 3-4 : Luca XXI, 5 : 209 ,- loan, XVII, 95 : 175 ; XXI, 117: 181 6: 62 : loan, XVIII, 100 : 176 6-8 : Rug. XVII, 2 : 237 7 : Filoc. I, 8 : 310 ; XXIII, 5: 507 9 : loan, X, 169 : 159 42 : 18 Mat. XI, 68 45, 1-3: Filoc. XXIII, 5: 454 7 : Filoc. I, 8 : 310 23 : Rug. XXXI, 3 : 285 47, 13 : Filoc. XXIII, 18 : 465 49, 22-23 : Rug. XV, 3 : 233 52, 7 : loan, VIII, 51 : 157 ; IX, 63 : 159 53, 2 : Filoc. XV, 12 : 367 4 : Luca, XXXIV, 7 : 127 54, 1 : Mat. X, 23 : 56 ; Luca XXI, 3 : 108 11-14: loan XLII, 295: 189 15 : loan, XLII, 295 : 190 58, 9 : Rug. X, 1 : 219 60, 1 : Filoc. XV, 7 : 363 2 : Filoc. XV, 7 : 363 13-20: loan, XLII, 295: 189 61, 1 : Filoc. V, 8 : 310 63, 1—3: Filoc. XV, 12: 310 17: Filoc. XXI, 16: 429 65, 23: Luca, XXXIX, 3: 130 leremia 1, 1 : Mat. XI, 18 : 44 ; Luca XXI, 2 : 108 7: loan XXX, 184: 166 3, 23 : Rug. XXIII, 3 : 247 6, 16: loan XIX, 104: 177 7, 22—23 : Rug. IX, 3 : 219 9. 6: Filoc. XXVI, 4: 485 22 : Mat. X, 19 : 49 70, 2 : Filoc. XXIII, 15 : 463 25, 14 : Filoc. I, 8 : 310 77. 21 : Filoc. I, 18 : 320 27 : Filoc. XXVI, 8 : 489 20, 7 : Mat. X, 18 : 45 ; Filoc. XXI, 11 : 429 23, 24 : Rug. X, 2 : 219 ; 220 26, 3 : Filoc. XXIII, 10 : 457 28, 1—17 : Luca, I, 1 : 78 38. 6 : Filoc. XXVI, 3 : 485 44. 22 : Filoc. X, 1 : 349 I Iezechiel 2, 3: loan, XXX, 184: 166 10: Filoc. V, 6: 339 27 : Filoc. XXVII, 7 : 495 72, 19—20: Filoc. XXI, 6, 425; 432 18, 8: Filoc. XXVI, 5: 487 21 : Mat. X, 11 : 31 23: Mat. X, 11 : 31 504 ORIGEN, SCRIERI ALESE 24: Mat. X, 11 : 31, 32 22, 17 : Mat. X, 13 : 36 20 : Mat, X, 13 : 35 24, 13: Filoc. XXVII, 6: 495 26—28 : Filoc. I, 25 : 325 28, 3: Filoc. XVIII, 16 : 391 15: Filoc. XXVI, 7: 4a9 29, 11 : Filoc. I, 25: 325 34, 17—19 : Filoc. XI, 2 : 350 ; 351 Daniel 1, 20 : Filoc. XVIII, 16 : 390 6, 11—12: Rug. XII, 2: 224 23: Rug. XIII, 2: 226 7, 10: Filoc. V, 6: 338 8, 5 : Filoc. XXIII, 5 : 454 9, 24 : Filoc. I, 5 : 307 12, 2: loan XI, 74: 160 3 : Mat. X, 3 : 20 Cinit. trei itneri 1, 1—2: Rug. XIV, 4: 230 Osea 3, 4: Filoc. I, 2: 305 4, 14: Filoc. XXVII, 4: 493 7, 6 : Rug. XXX, 3 : 283 10, 12: Filoc. XV, 7: 362 12, 4 : Filoc. VIII, 1 : 344 14, 10 : Rug. II, 5 : 204 ; Filoc. XVIII, 16: 390 Amos 1, 1 : Luoa, XXI, 1 : 108 3, 6 : Filoc. I, 8 : 310 Miheea 1, 12 : Filoc. XXVI, 8 : 489 5, 1 : Filoc. I, 5 : 306 6, 8 : Filoc. XXI, 5 : 424 Ioil 2, 28 : Mat. X, 18 : 46 Iona 2, 2—4 : Rug. XIV, 5 : 231 Avacum 3, 1—2 : Rug XIV, 4 : 230 Zaharla 3, 3 : Luca, XIV, 3 : 103 7, 10: Rug. IX, 3: 219 9, 10 : Filoc. I, 7 : 310 Maleahl 1, 11 : Rug. XXXI, 4: 285 Tobit 3, 1—2: Rug. XIV, 4: 230 12, 7 : Filoc. XXII, 8 : 447 8 : Rug. XI, 1 : 221 12 : Rug. XI, 1 : 221 ; XXXI, 5: 286 15 : Rug. XI, 1 : 221 tntelepciunea lui Solomon 1, 4 : Filoc. XXII, 7 : 447 7, 16: Filoc. XXI, 19: 432 17—20: Luca XXI, 6 : 110 0, 6 : Mat. X, 19 : 49 13—16 : Rug. I, 2 : 199 10, 5: Filoc. XXII, 5: 447 13, 15 : Mat. XI, 18 : 68 16, 28 : Rug. XXXI, 1 : 284 17, 1 : Filoc. I, 29 : 328 In^el. Sirah. Susana 39, 21 : Filoc. XVIII, 3 : 403 42 : Filoc. XXI, 1 : 480 ; 16 : 435 ; XXIII, 4 : 453 ; XXIV, 2: 479 II Macabei 6, 12 : Filoc. XXVII, 7 : 495 15, 14 : Rug. XI, 1 : 222 NOUL TESTAMENT Matel 1, 1 : loan IV, 22 : 149 2: Filoc. XV, 19: 370; XXI, 16: 486 6 : Rug. XXII, 1 : 243 1 1 : Rug. XXXI, 4 : 285 23 : Filoc. I, 6 : 306 2, 5—6 : loan, XXIX, 175 : 164 23 : Mat. X, 16: 41 3, 4 : Luca, XI, 5 : 101 ; Filoc. XXVI, 4: 485 5 : Rug. II, 4 : 204 7: Rug. XXVII, 12: 263 8: Rug. XXVIII, 3: 268 11 : loan, XXIX, 179: 165 17: Mat. X, 11 : 28, 37 8 : Filoc. I, 17 : 319 11 : 22; 33; Rug. XI, 2: 222 12 : Mat. X, 20 : 51 ; Filoc. XXI, 5 : 434 16 : Filoc. XV, 7 : 363 17: Mat. X, 14: 37 4, 19 : Filoc. XVffl, 8 : 385 ; XXVI, 2 : 3 24 : Filoc. XXVI, 3 : 484 5, 1 : Mat. X, 9 : 27 1—2: Rug. XVIII, 3: 238 8: Filoc. XV, 6: 362 9 : Filoc. VI, 1 : 341 ; XVI, 4: 374 12: Mat. X, 18: 47 14 : Mat. X, 3 : 20 ; Filoc. I, 27 : 326, 2 ; XV, 7 : 363 16 : Mat. X, 3 : 21 ; loan XXXIV, 211 : 169 17 : Mat. X, 12 : 33 18 : Filoc. II, 4 : 331 19 : Filoc. II, 4 : 331 22 : Filoc. I, 20 : 321 ; XXI, 5: 424 23—24 : Filoc. II, 2 : 202 26: Rug. XXIX, 55: 279 28 : Mat. X, 19 : 481 ; Luca II, 3 : 85 ; Filoc. 1, 19 : 390 ; XVIII, 15 : 389 ; XXI, 5 : 424 29 : Filoc. I, 4 : 320 34 : Filoc. I, 20 : 322 39 : Filoc. I, 19 : 320 ; XXI, 5: 424 40: Filoc. XV, 11 : 366 44 : Rug. II, 2 : 201 XXII, 4: 260; loan X, 45 : Mat. IX, 65 : 245 ; Rug. 65 : 6, 1 : Mat. X, 16 : 41 2 : Rug. XXVIII, 1 : 267 ; XXXI, 8 : 275 5: Rug. XIX, 2: 239 5—8 : Rug. XI, 2 : 241 ; 242 6 : Rug. XX, 2 : 241 6—8 : Rug. XIX, 1 : 242 7 : Rug. II, 2 : 201 ; XXXI, 2 : 242 8 : Rug. V, 2 : 209 ; 237 9 : Rug. XXII, 3 : 244 9—10 : Rug. XVIII, 2 : 238 11 : Rug. XXVII, 1 : 257; XXVII, 16 : 266 12 : Rug. XXVIII, 8 : 270 13 : Rug. XXIX, 1 : 272 ; XXIX, 11 : 276; 14: 278 14 : Rug. IX, 1 : 217 20 : Luca II, 4 : 85 21 : Mat. X, 14 : 38 27 : Luca XI, 2 : 99 6, 33 : Rug. II, 2 : 201 7, 6 : Mat. X, 9 : 27 ; Filoc. XXII, 7 : 447 7 : Mat. X, 9 : 27 ; Filoc. XIII, 4 : 356 8 : Mat. X, 9 : 27 18: Mat. X, 11 : 31 j Filoc. XXI, 17: 436 22 : Filoc. I, 2 : 304 24: Luca XXIV,\4: 118; Filoc. XXI, 5 : 424 24—28 : Filoc. I, 3 : 80 ; XXVI, 4: 119 29 : loan XXIX, 199 IND7CK SCRIPTURISTIC 505 8, 4 : loan, XXXIV, 211 : 169 17 : Luca XXXIV, 7 : 127 20 : Mat. XI, 6 : 65 26 : loan II, 8 : 173 29 : Mat. XI, 13 : 65 9, 29 : Filoc. XI, 2 : 353 36 : Filoc. XXVI, 3 : 484 38 : Rug. II, 2 : 201 10, 18 : Filoc. XII, 2 : 304 23 : Mat. X, 23 : 55 25 : Mat. X, 15 : 75 ; Filoc. XVIII, 11 : 388 28 : Luca XXXVI, 1 : 128 30 : Rug. XI, 5 : 223 11, 2: Filoc. XXI, 16: 435 11, 3 : Mat. X, 20 : 51 ; Luca XXVII, 3 : 120 ; loan VI, 29: 151 11, a: Mat. X, 22: 07; loan VIH, 47: 156; Filoc. XXI, 14: 433 9 : Mat. X, 22 : 53 ; Rug. II, 5: 204 10 : loan XVIII, 99 : 176 1 1 : Mat. X, 22 : 53 ; Luca X, 7: 97; loan XIX, 112: 180; 181 12 : loan, XIX, 105 ; 178 13 : Mat. X, 20 : 51 ; loan XIX, 112: 165 14 : Mat. X, 20 : 50 ; loan XXX, 181 : 165 ; XIX, 114: 180 25 : Mat. X, 20 : 30 ; Filoc. XXI, 11 : 430 28 : Luca XXXIV, 7 : 127 ; XXXVI, 1 : 128 29 : Luca VIII, 5 ; 93 12, 2: Mat. X, 20: 51 36 : Filoc. IX, 1 : 349 42 : Mat. X, 17 : 42 13, 3 : Filoc. XXI, 15 : 434 7 : Filoc. XXt, 13 : 431 11 : 14: 23: Mat. X, 4: 22 16 : loan XLIII, 302 : 191 17: loan XLIII, 302: 191 24—43: Filoc. pref. 301 34: Mat. X, 4: 22 36 : Mat. II, 1 : 17 37 : Mat. X, 2 : 18 38 : Mat. X, 2 : 18 ; 19 42 : Mat. X, 4 : 19 ; 20 43: Mat. X, 4 : 19 ; 20 ; 21 44 : Mat. X, 4 : 21 ; 9 ; Fi- loc. I, 26 : 326 45 : Mat. X, 3 : 24 ; 26 ; 27 47 : Mat. X, 10 : 29 ; 32 ; 33 49—50 : Mat. X, 12 : 33 51 : Mat. X, 13 : 35 52 : Mat. X, 14 : 36 ; 39 ; 25 53—54: Mat. X, 16: 40; 41 ; 42 55 : Mat. X, 17 : 42 56 : Mat. X, 16 : 42 ; 43 57 : Mat. X, 17 : 41 ; 44 ; 44 58 : Mat. X, 19 : 47 14, 1—2: Mat. X, 20: 49; 50 3 : Mat. X, 20—21 : 51 ; 52 4 : Mat. X, 21 : 52 ; 53 12 : Mat. X, 23 : 55 13: Mat. X, 23: 55 14 : Mat. X, 25 : 55 ; 56 ; 58 15 : Mat. XI, 1 : 58 ; 59 16 : Mat. XI, 2 : 59 17 : Mat. XI, 2 : 60 19—20: Mat. XI, 3: 62 21 : Mat. XI, 3 : 61 22 : Mat. XI, 5 : 63 24: Mat. XI, 6: 64 27 : Mat. XI, 6 : 65 30: Mat. XI, 6: 65 31 : Mat. X, 19 : 47 33—34 : Mat. XI, 6 : 6^ 15, 7 : loan XIX, 189 : 179 13: Mat. XI, 14: 66 14: Mat. XI, 14: 67 24 : Luca XXXIV, 4 : 125 ; loan XLII, 295: 190; Fi- loc. I, 24 : 324 ; 26 : 326 16, 14: Mat X, 20: 51 18 : Filoc. IV, 2 : 336 ; XV, 18 : 370 17, 1 : Filoc. XV, 19 : 371 6 : Filoc. XV, 14 : 367 ; 368 15: Rug. XIV, 6 : 232 20 : Mat. X, 20 : 47 ; 48 18, 10 : Rug. XI, 5 : 223 32—35 : Rug. XXVI11, 6 : 270 19, 17 : Rug. XV, 3 : 233 21 : Mat. X, 6 : 24 27 : Mat. X, 3 : 24 28 : Mat. XI, 4 : 63 37—38 : Filoc. XVIII, 8 : 386 20, 29 : Luca XXXIX, 4 : 131 21, 25 : Mat. XI, 20 : 50 40 : Mat. XI, 3 : 66 41 : Mat. X, 2 : 24 43: Mat. X, 23: 55 22, 29—30: Luca XXXIX, 2: 130 32 : Rug. XVI, 1 : 234 40 : Luca XXXIV, 1 : 124 23, 8 : loan III, 19 : 148 14: Filoc. II, 3: 330 33 : Luca VIII, 3 : 92 34: Filoc. XVIII, 16: 391 24, 14 : Filoc. I, 2 : 304 20: Rug. II, 2: 201 35 : Filoc. I, 2 : 304 25, 21 : loan XIX, 105 : 178; Filoc. XXIV, 4: 481—482 26: Filoc. XXV, 4: 481 29 : Mat. X, 19 : 47 35 : Rug. XI, 2 : 222 40 : loan XI, 68 : 160 41 : Filoc. XXI, 5 : 421 ; 481 26, 13 : loan XI, 68 : 160 ; Filoc. XXIII, 13: 461 31 : Filoc. XV, 17 : 369 34 : Filoc. XV, 17 : 369 41 : Mat. X, 2 : 19 ; Luca XI, 3 : 99 27, 1 : Mat. X, 2 : 52 28, 18 : Rug. XXVI, 4 : 255 19 : Mat. X, 18 : 46 Marcu I, 1 : loan XLII, 295: 162 35 : Rug. XII, 2 : 225 3, 17: Filoc. XV, 18: 370 4, 11: Filoc. XVIII, 9: 391 ; XXI, 15 : 433 12 : Filoc. XXI, 6 : 426 5, 28 : Mat. X, 4 : 48 30 : Mat. X, 4 : 22 6, 1 : Mat. X, 19 : 41 6, 5 : Mat. X, 19 : 47 ; 48 8 : loan XIX, 107 : 178 14 : Mat. X, 20 : 49 15 : Mat, X, 20 : 51 6, 18 : Mat. XI, 22 : 53 39—40: Mat. XI, 3: 63 10, 18 : Rug. XV, 31 : 233 II, 25 : Rug. II, 2 : 202 32 : Mat. X, 20 : 50 12, 30 : Rug. XXVIII, 3 : 267 Luca 1, 1 : Luca I, 1 : 79; I, 2: 80 1—4 : Luca I, 1 : 78 3 : Luca I, 6 : 82 6 : Luca II, 1 : 83 7 : Filoc. II, 4 : 331 8 : Rug. X, 2 : 221 13 : Rug. XIV, 3 : 230 15 : loan XXX, 180 : 165 17 : Mat. X, 20 : 50 ; loan XXXIX, 164; XIX, 114: 175 ; 20 : XVII, 97 : 175 ; 180 35 : Mat. X, 17 : 42 ; Luca VII, 2: 88; XIV, 8: 106 38 : Mat. I, 2 : 15 39 : Luca VII, 1 : 87 42—43 : Luca VII, 5 : 88 44 : Luca VII, 5 : 89 ; XI, 4 : 100 ; loan XXX, 180 : 165 46 : Luca VII, 8:91; VIII, 1 : 91 49 : Luca VIII, 6 : 94 50 : Luca VIII, 6 : 94 50 : Luca X, 1 : 95 67 : Luca X, 1 : 95 73 : Luca X, 3 : 96 506 ORIGEN, SCRIERI ALESE 74: Luca X, 4: 96 75 : Luca X, 4 : 96 76: Luca X, 5: 97; XI, 4: 100 79: Mat X, 9 : 28 80 : Luca X, 6 : 97 ; XI, 1 : 98 80—82 : Luca XI, 1 : 98 2, 1—2: Luca XI, 6: 101 9—11 : loan XII, 76 : 161 14 : loan XII, 76 : 161 21 : Luca XIV, 1 : 102 ; XIV, 2 : 103 22 : Luca XIV, 3 : 103 ; XIV, 7: 105 24 : Luca XIV, 9 : 106 29 : loan XLI1, 304 : 192 34 : Filoc XXVII, 10 : 499 3, 1 : Mat. X, 21 : 52: ; Luca I, 2 : 80 ; XXI, 2 : 108 1—4: Luca XXI, 1: 107 2 : Luca XXI, 1 : 108 4 : Luca XXII, 1 : 111 ; loan XVII, 95 : 175 5—8: Luca XXII, 1 : 111 6: Luca XXII, 5: 112 7: Luca XXII, 5: 113 8: Luca XXI, 4: 109; XXXII, 8 : 114 ; Filoc. XVTII, 9 : 386 16 : Luca XXIV, 1 : 117 ; XXV, 3 : 198 17 : Luca XXV, 1 : 116 18: Luca XXVII, 1 : 119 18—22 : Luca XXVII, 1 : 169 21—22: Luca XIV, 10: 107 22 : Luca XXVII, 5 : 1211 4, 5 : Luca XXX, 1 : 122 5—8 : Luca XXX, 1 : 122 18—21 : loan X, 66 : 1S9 19 : Rug. XX, 1 : 241 5, 8 : Filoc. XVIII, 9 : 380 6, 12 : Rug. XII, 1 : 225 14: Mat. X, 19: 49 23: Mat. X, 18: 26 29: Filoc. XV, 11 : 366 45: loan XIX, 105: 177 46 : Filoc. XXVI, 1 : 482 7, 28 : Luca XI, 5 : 100 ; XXVII, 2 : 120 : 181 28-^30: loan XXI, 118: 180 32: Mat. X, 22: 53 37: loan XI, 67: 159 8, 8 : Filoc. VI, 1 : 341 10: Filoc. XXI, 6: 426 14 : loan XI, 72 : 160 46 : Mat. X, 19 : 48 9, 7 : Mat. X, 20 : 49 8 : Mat. X, 20 : 51 14: Mat. XI, 3: 63 20: Mat. X, 6 : 23 30: Filoc. XV, 13: 36'/ 10, 4 : Filoc. I, 19 : 320 13 : Filoc. XXVII, 11 : 499 18: Rug. XXVI, 5: 256 19 : Rug. XIII, 4 : 227, 307 20: Luca XI, 6: 101 21 : Rug. XIV, 5 : 231 25—27 : Luca XXXIV, 1 : 124 U. 1 : Rug. XIII, 1 : 225; 238 2 : Rug. XV, 1 : 232 ; 238 3 : Rug. XXVII, 1 : 254 ; 257 ; 266 4 : Luca XXI, 4 : 109 ; Rug. XX VHI, 1 : 267 ; 2 : 270 ; 271 ; 272 5—6: Rug. X, 2: 220 8: Rug. X, 2: 220 10: loan XXXVI, 219: 172 52 : Filoc I, 10 : 312 ; II, 2 : 330 12, 44: Luca, XXVI, 2: 117 49 : Luca XXVI, 1 : 117 13, 7—8 : Mat. X, 9 : 29 26—27: Filoc. V, 2: 304 14, 11 : Luca XVIII, 6 : 94 ; Filoc. XXI, 11 : 430 28 : loan II, 6 : 173 15, 7 : Rug. XX, 1 : 221 16, 15: Filoc. XXI, 12: 431 2i2 : Rug. XXIX, 5 : 274 25 : Rug. XIX, 2 : 239 17, 4 : Rug. XXVIII, 7 : 270 10 : Filoc. XXVII, 2 : 493 20—21 : Luca XXXVI, 2 : 129 21 : Mat. X, 14 : 37 ; Luca XXXVI, 1 : 128 ; Rug. XXV, 1 : 252 19, 11—27 : Luca XXXIX, G: 132 17 : Filoc. I, 24 : 325 20, 21—26: Luca XXXIX, 1 : 129 27—40 : Luca XXXIX, 1 : 129 35: Mat. XI, 14: 67 21, 20 : Filoc. XXIII, 5 : 454 22, 27 : Rug. XI, 3 : 222 40 : Mat. X, 2 : 19 ; Rug. II, 2: 201 ; XXIX, 11 : 276 24, 12 : loan VI, 30 : 152 16: Mat. X, 17: 44 18—21 : loan VI, 30 : 152 20: Filoc. XXIII, 5: 454 312 : loan VIII, 50 : 156 42: Mat. XI, 2: 60 loan 1, 1 : Mat. XI, 17 : 43 ; loan XVII, 94 : 174 ; Rug. XXV, 1 : 252 2 : Mat. X, 2 : 19 ; 37 ; Fi- loc. I, 13: 316; 328; XV, 19: 371 3 : Luca VI, 82 : 4: Filoc. XV, 7: 363 6 : loan XXIX, 175 : 164 ; 175 7: loan XXIX, 179: 164; XXXV, 212; 165; 170 9: Luca XXI, 3 : 109 1, 12 : Rug. XXI, 2 : 244 14: Rug. XXVII, 14: 259; Filoc. XV, 19 : 371 15: loan XXXV, 212: 170; XVIII, 100: 176 16 : Filoc. I, 28 : 327 19 : loan XXXV, 214 : 170 21 : loan XXI, 115: 181 23: loan XVIII, 99: 176; XIX, 103 : 177 ; 178 26 : Rug. X, 2 : 220 26-27 : loan XXXV, 215 : 170 29 : loan III, 17 : 148 ; IV, 21 : 149; XXXV, 216; 171; Filoc. XIV, 2 : 358 33 : loan XXIX, 165 : XXXV, 217: 171 35 : Mat. X, 1 : 17 35—38: loan XXXV, 218: 171 38-39 : Mat. : X, 1 : 17 39: loan XXXV, 219: 171 41 : loan VI, 30 : 152; VI, 31: 152 XXXV, 220: 172 42: loan XXXV, 222: 172 1, 45: loan VI, 30: 152 51 : Rug. I, 3 : 223 2, 6: Filoc. I, 12: 314 11 : Rug. XVI, 3 : 235 19: loan XLIII, 298: 190 21 : loan XLI, 287 : 128 ; XLII, 296 : 190 22 : Luca XIV, 7 : 105 ; loan XLIII, 298: 190; XLIII, 299 : 192 22-23 : Luca XXVII, 5 : 121 24-25 : Mat. X, 14 : 35 25: Filoc. XXIII, 13: 461 3, 5 : Luca XIV, 5 : 104; XXIV, 2: 116 9 : Rug. XXII, 3 : 244 29 : Rug. XVII, 2 : 236 30 : Luca XXI, 3 : 109 4, 24 : Luca XXVI, 1 : 116 ; XXVI, 1 : 117; loan VI, 35: 153 20 : loan VI, 29 ; 152 35 : Rug. XIII, 5 : 228 ; Filoc. IX, 2: 347 35 : Luca XXI, 3 : 10 39: ioan XIX, 109: 179; Filoc. V, 5 : 338 44 : Rug. XXIX, 8 : 239 ; 275 46 : loan XIX, 109 : 179 INDICE SCRIPTURISTIC 507 6, 2-3 : loan XXXV, 213 : 170 : Mat. XI, 2 : 60 6, 25 : Mat. XI, 3 : 61 26 : Rug. XXVII, 2 : 257 27 : Rug. XXVII, 2 : 258 28 : Rug. XXVII, 2 : 258 20 : Rug. XXVII, 2 : 258 32 : Rug. XXVII, 2 : 258 34 : Rug. XXVII, 3 : 258 35 : Rug. XXVII, 3 : 258 51 : Rug. XXVII, 3 : 258 ; 259 58 : Rug. XXVII, 4 : 259 7, 15 : Mat. XI, 17 : 44 7, 17 : Mat. 28 37 : loan XVII, 95 : 175 ; XVIII, 100 : 176 12: loan IV, 22: 149; IX, 53 : 157 40 : Filoc. XVIII, 12 : 388 48: Luca XXXIV, 5: 126 56: loan XXXIV, 208: 168 9, 39: Filoc. IX, 2: 346; XXVII, 10 : 498 10, 3 : Filoc. XIII, 4 : 356 8 : Mat. X, 14 : 38 ; Luca XXXIV, 4 : 125 9 : loan IV, 22 : 149 ; VIII, 51 : 157 ; IX, 54 : 157 ; XXXI V, 209 : 169 11 : loan IV, 22: 150 41 : Mat. X, 20 : 51 11, 25: loan, IV, 22: 149; VIII, 47: 156; IX, 54: 157 42 : Rug. XIII, 1 : 225 12, 3 : loan XI, 67 : 159 31 : Luca XXX, 3 : 123 ; XXXIX, 5 : 131 ; Filoc XX, 20 : 416 13, 1 : Rug. XXHI, 1 : 246 3 : Rug. XXIII, 1 : 246 25 : Filoc. XV, 19 : 371 14, 6 : Luca VII, 7 : 90 ; loan VIII, 51 : 157, IX, 53: 157 ; XIX, 105 : 177 ; XIX, 106: 177; XIX, 107: 178; Filoc. XVIII, 12 : 388 8 : loan IV, 22 : 149 9 : Luca I, 4 : 81 23 : Luca XXII, 4 : 112 14, 23 : Rug. XXIII, 1 : 246; 252 28 : Rug. XXIII, 1 : 246 75. 1 : Mat. XI, 6 : 66 15 : Rug. I, 2 : 200 25: Filoc. IX, 2: 347 16, 5 : Rug. XXIII, 1 : 246 11 : Mat. XI, 16 : 66 23: Rug. XV, 2: 233 25: Filoc. X, 14: 411 17, 1 : Rug. XIII, 1 : 225 3 : Luca XXXIV, 1 : 124 11 : Mat. X, 18; 46; Filoc. VIII, 3 : 345 19, 5 : loan XI, 70 : 160 26 : loan IV, 23 : 150 36: Mat. X, 22: 54 20, 13 : Filoc. I, 20 : 321 20, 17 : Rug. XXIII, 1 : 246 29 : loan XLIII, 301 : 190 30: Luca XXVII, 2: 119 21, 25 : Luca XXVI, 2 : 1 19 ; XXV, 5 : 121 ; loan X, 61 : 158 ; Filoc. IV, 336 ; XV, 19 : 370 Faple 1, 5: Luca XXIV, 1 : 115 8 : Mat. X, 10 : 46 ; loan XXXIV, 211 : 169 16 : Filoc. VII, 2 : 343 20 : Rug. V, 6: 211 2, 22 : Luca I, 3 : 80 38 : Luca XIV, 5 : 104 3, 10 : loan XVIW, 102 : 177 4, 13 : Mat. X, 14 : 35 5, 4 : Filoc. XXVII, 8 : 496 12 : Filoc. V, 5 : 307 7, 22 : Filoc. XVIII, 17 : 391 7, 52 : Mat. X, 18 : 44 60 : Rug. XIV, 5 : 232 8, 33—35 : loan XV, 8i. : 163 loan XI, 71 : 160 9, 4—5 : Mat. X, 16 : 4!1 ; 15: Luca XXXIX, 3: 130 10, 9: Rug. XII, 2 : 224 11 : Rug. XII, 2: 224 14 : Rug. XXVII, 12 : 263 11, 8: Rug. XXVII, 12: 263 12, 11 : Mat. X, 22: 55 13, 10—11 : Filoc. XXVII, 8 : 496 46 : Mat. X, 18 : 46 14, 22: Rug. XXIX, 3: 273 16. 3: loan VII, 42 : 155 25 : Rug. XII, 2 : 225 20, 7—10 : Filoc. V, 3 : 337 22: loan XI, 69: 160 21, 23: Rug. III, 4: 207 24 : loan VII, 42 : 155 25 : Filoc. XV, 19 : 370 22, 20 : Rug. VI, 5 : 215 Romani 1, 1 : Filoc. XXV, 1 : 478; XXIV, 4 : 481 3 : Luca X, 2 : 95 ; 10, 18 : 41 14 : Filoc. XVIII, 24 : 396 2. 16: loan IV, 25: 150; IX, 56 : 158 ; XIII, 79 : 162 18^23 : Filoc. XV, 5 : 361 ; XVIII, 18 : 392 20 : Mat. XI, 18 : 68 ; Filoc. I, 30 : 329 2il : Filoc. XVIII, 18 : 392 22—24 : Rug. XXIX, 12 : 276 23 : Mat. XI, 18 : 45 ; Rug. XXIX, 14 : 278 24: Rug. XXIX, 16: 280 22—25 : Filoc. XVIII, 19 : 304 ; 334 25 : Filoc. XV, 6 : 362 26—27: Rug. XXIX, 12: 276; 279 ; Filoc. XVIII, 2'5 • 3£>7 28 : Rug. XXIX, la : 276 ; Filoc. XXII, 4: 440 2, 4—5: Filoc. XXVII, 9: 4Q8 5: Luca XXII, 7: 114 14: Filoc. IX, 2: 347 16 : loan XI, 7 : 162 ; Filoc. V, 6 : 340 23 : Mat. X, 18 : 45 28: loan, VII, 4 ; 1: : 154; Fi- loc. I, 22 : 323 ; 30 : 368 ; 329 26 : Luca II, 5 : 85 ; loan I, 1 : 144 ; VIII, 41 : 154 ; Filoc. I, 12: 314 3, 2 : Mat. X, 6 : 24 21 : Filoc. IX, 3 : 348 4, 2 : Rug. XXVII, 5 : 259 4, 5 : Filoc. XXVII, 10 : 498 5, 3 : Filoc. XXV, 4 : 482 ; XXVI, 5 : 482 ; 486 13: Filoc. IX, 2: 347 6, 8 : Luca XIV, 1 : 102 10: Luca XIV, 1 : 102; 6: 106 ; loan IX, 58 : 158 12: Luca XXX, 1: 122; XXX, 4 : 123 ; XXXVI, 2 : 129 ; Rug. XXV, 1 : 252 ; XXV, 3 : 253 7, 6: Mat. X, 15: 40; loan VI, 36 : 153 7 : Filoc. IX, 1 : 346 ; 2 : 346 14': Luca VIII, 3 : 93 ; XIV, 6 : 105 ; Filoc. I, 11 : 313 ; IX, 2: 347 22 : Filoc. I, 23 : 323 8, 5 : Filoc. I, 13 : 314 6 : Mat. XI, 3 : 62 13 : Rug. XIII, 4 : 227 14: Filoc. XX, 22: 417 15: Mat. XI, 14: 66; Rug. X, 2 : 221 16 : Rug. XXII, 3 : 244 ; Fi- loc. XXVI, 8: 489 26 : Rug. II, 1 : 201 ; 3 : 202; 203 26—2)7 : Rug. XIV, 5 : 231 28—29 : Filoc. XV, 1 : 479 ; XXIV, 3: 479; 480; XXVI, 5 : 486 29—30 : Rug. V, 5: 211 37 : Rug. H, 4 : 203 508 ORIGEN, SCRIERI ALESE 9, 6 : Filoc. I, 27 : 326 8 : Filoc. I, 22 : 323 ; I, 24 : 323; 324 11—12: Rug. V, 4: 210 16 : Filoc. XXI, 6 : 426 ; XXI, 17 : 436 ; XXI, 18 : 437 17 : Filoc. XXIII, 20 : 466 18 : Filoc. XXI, 9 : 426 ; XXI, 13 : 428 ; 432 18—19 : Filoc. XXI, 7 : 426 XXVII, 1 : 492 ; XXVII 1 : 492, 19: Filoc. XXI, 21 : 426 439 19-^-20 : Filoc. XXI, 6 : 426 441 21 : Filoc. XXI, 23 : 441 442 22 : Filoc. XXVII, 10 : 498 33 : Filoc. I, 28 : 327 ; IX, 1 : 349 10, 10 : Rug. XXII, 3 : 244 18 : Mat. X, 15 : 24 , loan I, 7: 145 11, 4: Filoc. I, 13: 316 4—5 : Filoc. XXI, 10 : 429 4—9 : Filoc. XXI, 5 : 425 11 : Luca XXII, 2: 112 25 : Mat. X, 12 : 33 33 : Rug. XXII, 14 : 265 ; Filoc. I, 20 : 322 12, 5 : Rug. XXXI, 5 : 286 ; Filoc. VIII, 3: 345 6: loan XXI, 116 : 181 13, 7—8 : Rug. XXVIII, 1 : 267 12: Mat. XI, 6: 65 14, 2 : Rug. XXVII, 5 : 259 ; 260 10 : Luca II, 7 : 86 15, 19 : Filoc. IV, 2 : 336 16, 25—27 : Filoc. I, 7 : 309 ; 328 I Corinteni 1, 5 : loan II, 7 : 173; Rug. XVII, 1 : 236 ; XXIX, 4: 274 10 : Rug. XVI, 1 : 234 ; XXIV. 4 : 250 20 : Rug. XV, 1 : 252 21 : Filoc. XV, 18 : 370; 384 23 : Mat. X, 16 : 41 ; Filoc. XVIII, 7 : 384 24 : Filoc. IV, 2 : 374 ; XVIII, 13 : 389 26—29 : Filoc. I, 4 : 306 ; IV, 1 : 334 ; XVIII, 19: 392 27: Filoc. XVIII, 25 : 397 27—28 : Filoc. XV, 6 : 362 ; XVIII, 19 : 430 30 : loan XI, 59 : 161 ; Rug. 12: 199 ; XXV, 1 : 252 2, 2 : loan VII, 43 : 155 ; IX, 58 : 158 4: loan VIII, 49: 156; Fi- loc. IV, 1 : 334; XV, 3: 360; XVIII, 8: 385 5: Filoc. XV, 10: 309; 360; 365 ; 385 6 : Rug. XXI, 2 : 242 ; Filoc. I, 7 : 309 ; XVIII, 18 : 392 ; XXII, 11 : 449 6—7: loan XXXIX, 266: 183; XLI, 286: 188; Fi- loc. I, 11 : 313 7 : Mat. X, 4 : 23 ; Filoc. I, 13; 315; XV, 19: 328; 371 9 : Rug. XXVII, 17 : 266 10 : Rug. II, 4 : 203 ; Filoc. I, 14: 316; 322 11 : Rug. I, 3: 200 12^ — 13 : Rug. I, 2 : 200 13 : Mat. X, 15 : 38 ; Filoc. II 3 : 331 14 : Luca XXXVI, 1 : 128 16: loan IV, 24: 150; XLI, 286 : 188 ; Filoc. I, 10 : 312 3, 1 : Mat. XI, 2 : 62 2 : Rug. XXVII, 5 : 259 6—7: Filoc. XXI, 18: 437 17: Rug. XXIX, 6: 274 18 : Filoc. XVIII, 7 : 384 22 : Rug. XXVII, 17 : 266 4, 11 : Luca XXXVI, 3: 129 11—12: Rug. XXIX, 4: 273 12 : Filoc. XVI, 4: 374 13 : Luca XXXIV, 9 : 127 19 : loan VIII, 49 : 156 5, 4 : Rug. XXXI, 5 : 286 5 : Filoc. XXVII, 8 : 497 6, 3 : Mat. X, 13 : 19 17 : Luca XXXVI, 1 : 128 ; Rug. XXVI, 3 : 255 7, 3 : Rug. XXVIII, 4 : 268 7, 5 : Rug. II, 2 : 202 ; XXVIII, 4 : 268 6: Rug. XXXI, 4: 286 12: loan III, 16: 148 17 : loan I, 3, 16 : 148 18 : Filoc. I, 19 : 320 8, 18 : Luca I, 6 : 82 9, 9 : Filoc. I, 13 : 314 16: Filoc. XXV, 4: 481 20: loan VII, 42: 155 27 : Filoc. XXV, 4 : 481 10, 4 : Luca I, 3 : 85 ; XXV, 5: 118; Filoc. I, 13: 315 11 : loan VI, 34: 153; Filoc. I, 13: 315 13 : Rug. XXIX, 2 : 272 16 : Mat. X, 25 : 58 17: Filoc. VIII, 2: 345 18 : Mat. X, 18 : 44 ; loan I, 7 : 149 ; Filoc. V, 4 : 306 ; 323 1 17,1: Mat. X, 15: 39 4—5 : Rug. II, 2 : 202 19 : Filoc. XV, 2 : 373 29 : Mat. X, 25 : 58 30 : Mat. X, 24 : 57 12, 3 : Rug. XXII, 3 : 244 7 : Rug. XVI, 2 : 235 8—9 : Filoc. XVIII, 17 : 391 10—11 : Mat. X, 19: 48 26 : Rug. XI, 2 : 22:2 13, 1 : loan XIX, 109 : 179 9 : Mat. XX, 28 : Rug. XXV, 2 : 252 10 : Mat. X, 9 : 28 10—12 : loan XLII, 304-309 : 192 11 : Mat. XI, 4: 62 12 : Rug. XI, 2 : 222 14, 8 : loan XIX, 109 : 179 14: Filoc. XII, 1 : 352 15 : Rug. II, 4 : 203 ; XII, 1 : 224 21 : Filoc. IX, 2 : 347 15, 9 : Rug. VI, 5 : 215 10 : Rug. VI, 5 : 215 14: Luca XXXVI, 1 : 128 20 : Rug. XVI, 6 : 257 25—26 : loan XXXIX, 267 : 183 28 : Rug. XXV, 2 : 253 15, 41—42 : Mat. X, 3 : 20 42—44 : Luca XIV, 5 : 104 44: Luca XIV, 5: 104; XXXVI, 1 : 128 49 : Luca XXXIX, 6 : 132 ; Rug. XXII, 1 : 245 ; XXIII, 4 : 248 ; 256 53 : Rug. XXV, 3 : 253 55 : Rug. XXV, 3 : 253 11 Corinteni 1, 8—9: Rug. XXI, 3: 273 12 : Filoc. XV, 10 : 365 2, 4 : Filoc. IV, 2 : 334 3, 2: Mat. X, 15: 38 6 : Filoc. IV, 2 : 336 ; 2 : 341 : V, 7 : 341 7 : Mat. X, 9 : 28 ; 39 10 : Mat. X, 9 : 28 11 : Mat. X, 9 : 28 12 : Filoc. XV, 10 : 365 15 : loan VI, 33 : 153 ; Filoc. I, 6 : 308 16: Mat. X, 14> : 37 j Luca XXVI, 1 : 117 17: Luca XXVI, 1 : 117 18 : Rug. IX, 2 : 218 4, 4: Mat. X, 24: 56; 66; 67; Filoc. IV, 2: 334; INDICE SCRIPTURISTIC 509 XX, 20 : 416 6: Mat. XI, 8 : 67 ; Filoc. XX, 22 : 417 7 : loan IV, 24 : 150 ; Filoc. I, 7 : 308 : IV, 2 : 334 8 : Rug. XXX, 1 : 282 8—9 : Filoc. XXVI, 5 : 486 16 : Mat. X, 9 : 39 18 : Mat. XI, 6 : 64 5, 10 : Luca II, 7 : 86 ; Filoc. XXI, 21 : 440 19 : loan IV, 20 : 149 ; Filoc. XIV, 2 : 358 6. 9 : Filoc. XXV, 5 : 486 14 : Rug. XXV, 3 : 253 16 : Mat. X, 9 : 40 18 : Luca VI, 12 : 82 ; loan III, 16 : 147 10, 2 : loan XLIII, 30 : 191 3: Rug. XIII, 4: 227 11, 2; Mat. I, 2 : 2 ; 62; Fi- loc. XIII, 3: 345 23—24 : Filoc. XXIV, 4 : 482 24—25 : Rug. XXIX, 4 : 273 28—29 : Rug. XI, 2 : 222 ; XXIX, 4 : 273 12, 2 : loan II, 9 : 146 ; Fi- loc. XV, 19: 371 4 : Rug. I, 2 : 200 ; Filoc. II, 3 : 203 ; XXIII, 19 : 465 6—7: Rug. II, 2: 201 7 : Rug. VI, 5 : 215 ; XXIX, 5: 274 21 : Filoc. XXI, 20 : 439 25: Rug. XXIX, 5: 274 13, 1 : Mat. X, 15 : 39 3 : Filoc. I, 24 : 324 4 : Mat. X, 22 : 54 Galateni 1, 1—2: Rug. XXII, 2: 259 4 : Rug. XXV, 1 : 252 ; Fi- loc. XVII, 11 : 449 15 : Rug. VI, 5 : 215 ; Filoc. XXV, 1 : 478 ; XXV, 4 : 481 19 : Mat. X, 17 : 43 2, 20 : Luca XXII, 2 : 1 12 ; loan IV, 23 : 150 3, 10 : Filoc. IX, 1 : 346 19 : loan II, 209 : 168> Fi- loc. IX, 1 : 346 24 : Filoc. IX, 1 : 346 4, 1 : Mat. X, 9 : 28 1—2 : Rug. XXII, 2 : 243 2 : Mat. X, 9 : 28 ; loan VII, 37: 153 4 : Mat. XX, 28 ; Luca XIV, 7 : 105 ; loan VII, 37 : 154 4—6 : Rug. XXII, 2 : 244 5: Luca XIV, 7: 105 6 : Rug. II, 3 : 203 21 : Filoc. I, 13 : 315 ; IX, 1 : 347 24: Mat. X, 14: 36 26 : Luca XXI, 3 : 103 ; XXIX, 4 : 131 ; Filoc. I, 24: 324 5, 8 : Filoc. XXI, 6 : 426 9 : loan VI, 33 : 153 17 : Rug. XXIX, 1 : 2(72 22—25: Luca XX, 8: 114 6, 8 : Rug. XIX, 2 : 240 Eieseni 1, 3 : Luca XXXIX, 3 : 130 4—5: Rug. V, 5: 21.1 2, 7: Rug. XXVII, 15: 265 8 : Mat. X, 20 : 49 12 : Mat. X, 17 : 41 19 : Mat. X, 1 : 18 20 : loan XXXIX, 268 : 184 3, 11—15: Rug. XXXI, 3: 285 17 : Luca I, 3 : 80 20 : Rug. VI, 1 : 214 4, 5 : Filoc. VIII, 2 : 345 6 : Rug. V, 2 : 209 13 : Mat. X, 4 : 21 4, 20 : Rug. XXVIII, 30 : 268 22 : Mat. X, 15 : 39 5, 27 : Luca II, 2 : 84 ; Rug. XX, 1 : 240 SO : loan XXXIX, 2.68 : 182 6, 2 : Filoc. I, 20 : 321 12 : Mat. XI, 6 : 65 ; Luca XXXVI, 5 : 131 ; Rug XXVI, 1 : 254 Filipeni 2, 6—8 : Mat. X, 2 : 14 7 : Filoc. XV, 19 : 371 10 : Rug. XXXI, 3 : 303 ; 4 : 285 13: Filoc. XXX, 6: 438; 13: 490 3, 8 : Mat. X, 9 : 27 ; 28 14 : Rug. XV, 2 : 253 ; Filoc. XXI, 18 : 426, 437 19 : Mat. XI : 66 20 : Mat. 38 ; Rug. XXII, 5 : 245; XXVI, 6: 256. 256 21 : Rug. II, 3 : 203 4, 13 : Rug. V, 4 : 210 Coloseni J, 6 : loan XXXIX, 269 : 184 13 : Luca X, 4 : 96 15: Mat. XI, 17: 44; Luca VIII, 2 : 92 ; loan IV, 2:7 : 151 ; XXXIX, 264 : 135 ; XLI, 286 : 182 ; Filoc. XX, 12 : 410 ; XXV, 1 : 478 19 : loan X, 60 : 158 20 : Luca X, 3 : 96 23 : Luca I, 3 : 80 24 : loan XXXIX, 263 : 182 2, 3 : Mat. X, 5 : 23 ; Rug XX, 2 : 241 ; Filoc. I, 27 : 326 7 : Luca I, 3 : 80 9 : Luca XIV, 1 : 102 ; loan X, 60 : 158 11 : Filoc. IV, 2: 334 15: Mat. X, 18: 44 26 : Filoc. I, 13 : 315 3, 5 : Rug. XXV, 3 : 253 I Tesaloniceni 2, 14—15 : Mat. X, 18 : 45 5, 14 : Filoc. I, 20 : 322 17 : Rug. XII, 1 : 234 ; XXII. 5: 245 II Tesaloniceni 2, 3 : loan XXX, 182 : 166 4: Mat. XI, 6: 65 11 : loan XXX, 132 : 166 3, 1 : Mat. X, 11 : 41 I Timotei /, 15 : Filoc. XVIII, 9 : 386 20 : Filoc. XXVII, 8 : 497 2, 1 : Rug. IV, 2 : 229 8 : Rug. IX, 1 : 217 ; XXXI, 1 : 283 ; XXXI, 4 : 284 ; 285 8—10 : Rug. II, 2 : 202 9—10 : Rug. IX, 1 : 218 3, 6 : Luca VIII, 5 : 94 16 : Mat. X, 16 : 41 ; loan XXXIV, 210: 169 4, 10 : Filoc. XVIII, 20 : 393 13 : Mat. X, 15 : 38 6, 11 : loan II, 9: 146 II Timotei 1, 3: Filoc. XVI, 3: 373 16 : Filoc. XXI, 20 : 440 20 : Filoc. I, 29 : 328 2, 3—5 : Luca XI, 3 : 99 20 : Filoc. XXI, 20 : 440 ; 442 21 : Filoc. XXI, 22 : 440 ; 442 3, 11 : loan III, 16: 148 12: Mat. X, 18: 46 16: loan III, 16 : 148; Filoc. XII, 2 : 353 4, 11 : Mat. X, 2 : 14 Tit 1, 9: Filoc. XVIII, 19: 392 2, 8 : Mat. X, 22 : 54 3, 3_4 : Filoc. XVIII, 10 : 387 10 : Filoc. XVI, 2 : 374 510 ORIGEN, SCRIERI ALESE Evrei I, 7: Luca XXVI, 1 : 117; loan XII, 74 ; 161 14 : Rug. VI, 4 : 214 3, 14 : Filoc. XIII, 23 : 356 4, 14: loan II, 11 : 14b 5, 6: loan II, 11 : 146 12—14 : Rug. XXVH, 5 : 259 ; Filoc. XVIII, 23 : 396 6, 1 : Mat. X, 10 : 28 ; 29 ; Filoc. I, 7 : 309 7 : Filoc. XXI, 9 : 428 6, 17 : Luca X, 4 : 96 7, ill : loan II, 11 : 146 26 : loan XXXIV, 209 : 168 8, 5: loan VI, 34: 153; XLIII, 299 : 191 ; Filoc. I, 13 : 314 ; 315 ; 329 9, 5 : loan XLII, 206 : 190 10, 1 : Mat. X, 15 : 38 ; Luca XIV, 6 : 105 ; Rug. XXVII, 14 : 205 ; Filoc. I, 6 : 308 ; 13 : 308 ; 313 ; 314 Evrei II, 12: Filoc. I, 27: 326 27: Mat. X, 18: 46 37 : Mat. X, 18 : 46 12, 22 : Filoc. I, 24 : 324 23 : Luca VII, 8 : 90 lacob 2, 18 : loan VII, 41 : 155 i Petru 1, 12: Mat. X, 12: 34 17: Mat. X, 12: 18 2, 5 : loan XXXIX, 266 : 183 7 : Filoc. I, 28 : 327 22 : Luca XIV, 1 : 102 ; XXVH, 5 : 121 3, 4 : loan I, 1 : 144 4, 1 : Luca VI, 8 : 94 14 : Luca II, 6 : 83 ; 7 : 87 ; VIII, 7: 91; 94; X, 7 : 98; XXI, 17: 101; XIV, 10: 107; XXI, G: 111 ; XXIV, 2: 115; XXVI, 5: 119 ; XXVII, 6 : 121 ; XXXIV, 9: 129; XXXIX, 6: 132 12: Luca XXX, 4: 123 5, 8 : Mat. X, 2 : 19 15 : Mat. I, 2: 14 11 Pelru 1, 19 : Mat. X, 22 : 53 I loan 2, 1 : loan, XXXIV, 209 : 168 13, 8 : Rug. XXVH, 13 : 264 1—2 : Filoc. XVIII, 20 : 363 19 : Mat. XI, 1 : 58 23: loan XXXIV, 208: 168 3, 5 : Rug. XXII, 2 : 244 8 : Rug. XXII, 4 : 245 9: Rug. XXII, 2: 244 5, 16 : Rug. XXVIII, 10 : 271 5, 19 : Filoc. XIV, 2 : 358 luda 8 : Mat. X, 24 : 57 Apocalipsa 1, 20: Rug. XI, 3: 223 2, 8 : Rug. XI, 3 : 223 12: Rug. XI, 3: 223 3, 7 : Rug. XI, 3 : 223 ; Filoc. It, 1 : 330; 339 12 : loan XLII, 295 : 190 20 : loan IV, 25 : 151 5, 1—3 : Filoc. V, 5 : 339 1—5 : Filoc. II, 1 : 330 5 : Filoc. V, 5 : 339 7, 2—5 : loan I, 2 : 144 10, 10 : Filoc. V, 6 : 340 14, 1—5 : loan I, 3 : 145 6—7 : loan XIV, 84 : 162 16 : loan VII, 39 : 154 19, 16 : Luca VIH, 7 : 94 20, 15 : Luca XI, 6 : 101 22, 13 : loan IV, 23 : 150 B. INDICE REAL §1 ONOIMASTIC Aaron : Rucr. Ill, 2 : 205 Abel-Mehoh : Matei X : 18 : 44 Abilenias : Luca XXI, 2 : 108 Acamania : Mitei X, 7 : 26 Acuze aduse cre$tinisrnului $i cresfiniior, cfupd «Fo : X.\. 15: 434 — ereticii care vedeau o deosebire in- tre Dumnezeul Vechiului si ai ;\^u .u Testament : Filoc. I, 8—20 : 316—320 ; 30: 329 Esau ; Rug. V, 4 : 210 j XXIX, 18 : 281 ; Filoc. XXI, 21 : 441 Estera : Rug. XIII, 2 : 227 ; XIV, 3 : 230 Eteocle : Filoc. XV, 15 : 368 Etiopia : loan XV, 85 : 163 ; Filoc. I, 25 : 325 Euharistia: Mat. X, 15: 40; XI, 1 : 58 ; XI, 2 : 59 ; XI, 3 : 47 ; Rug. V, 1 : 209 Eunamie (eretic) : Filoc. preiata, 340 Eusebiu al Cezareei ; Filoc. V, 2 : 335 ; XXIII, 22 : 467—477 Eusebiu (Ieronim) : Luca prolog, 78 Eustohium : Luca prefata, 77 Eutihie : Filoc. V, 3 : 377 Eutropie : Filoc. XXIII, 8 : 535 Eva : Rug. XXIII, 4 : 247 ; XXIX, 18 : 28c' ; Filoc. I, 23 : 324 — Simbol al Bisericii : Filoc. I, 23 : 324 Evanghelie (in general) : Mat. II, 1 : 2; X, 15: 40; X, 25: 58; XI, 1 : 43; 5: 51; loan III, 18: 148; IV, 23: 150; VI. 27—31: 151— 152, XI, 69: 160; Xli. 76—77 : 161 ; XIII— XV, 79—86 : 162— 163 ; Rug. II, 3 : 202 ; XI, 2 : 221 ; XXI, 1 : 241 ; XXIII, 1 : 245 ; XXVI, 2 : 254 ; XXVIII, 9 : 271 ; XXIX, 6 : 280 ; Filoc. I, 5 : 307 ; 16—17 : 318—319 ; 23 : 366 ; IV, 2 : 374 ; V, 2 : 375 ; V, 6 : 379—380 XV, 13: 367; 17: 411; XVIII, 9: -13-- , XXIV, 1 : 470 ; 4 : 539 — ele sint numai patru (cele cano- nice) .- Mat. II, 2:16; Luca I, 1 : 79 ; 2: 79 — cele necanonice sint mai multe : — cea «dupa egipteni», a «celor 12 Apostoli», a «lui Vasilide», cea «dupa Toman, «dupa Matei», necanonica : Luca I, 1—2 : 79 — cea dupa Matei : Mat. II, 2 : 16 ; X 19 : 47 ; XI, 2 : 60 ; Luca I, 1 : 79 — cea dupa Marcu : Mat. I, 1 : 14 ; X, 19 : 48 ; XI, 2 : 60 ; XI, 4 : 63 — cea dupa Luca : Mat. I, 1 : 14 ; XI, 2: 60 — cea dupa loan: Mat. 1, 1: 14; X. . 1 : 22 ; XI, 2 : 60 ; Rug. XXXVIII, 9 : 271 evanghelisti (sinceritatea scrierilor !ot) Filoc. XIX, 2 : 405 «vesnica» : loan I, 17 : 148 evrei : Filoc. I, 4 : 305 ; 24 : 324 ; XXII, 1 : 443 ; XXVII, 13 : 500 (vezi si «Iudeea», iudei, Israel). «epistola» : Mat. X, 18 : 46 Ezdra : Filoc. XXIII, 5 : 453 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 51f Faeton : Filoc XVIII, 4 : 382 Faron : Mat. X, 22 : 53 ; loan XVII, 96 ; 164 ; Rug. Ill, 3 : 206 F XXIX, 16 : 280 ; Filoc. I, 25 : 325 ; XXI, 16 : 434 ; XXill 20 : 466 ; XXVII, 1 : 4190 ; 2 : 492, 4 : 493 ; 5 : 494 ; 7 : 495 ; 12 : 499 f 13 : 500 larisei : Mat. X, 20 : 49 ; XI, 14—15 : 67 iarmecul stilistic a! trazei .- Filoc. IV, 2 • 334 ; XIX, 2 : 399 iatalism : Rug. VI, 1: 212; VII, 1: 215: Filoc. XXIII, 1 : 450 leciorie, teciorelnic : Luca X, 3 : 96 Fedon : Filoc. XVIJI, 10 : 387 Ferekide : Filoc. XX, 16: 413; XX, 23: 418 Her : Mat. X, 19 : 48 Filadeliia : Filoc. II, 1 : 330 Fileb : Filoc. XVII, 2 : 376 ; XVII, 6 : 378 Filip (tetrarhul) : Mat. X, 21 : 52 ; Luca XXI, 2 : 108 Filip (diaconul) : loan XV, 85 : 163 «Filocalia» : Filoc. prefata, 298 iilozol, tilozoiia : Luca VIII, 3 : 93 — folosul ei pentru crestini : Filoc. XIII, 1—2 : 354 — «filozofia crestina» : Filoc. XXIII, 5 : 459 — filozofii greci (pretentia lor de a cunoaste totul) : Filoc. XVIII, 6 : 383 — tilozoiia greaca (folosul ei) : Filoc. XV, 11: 366; XVI, 1 : 414; XVIII, 1—2 : 379—380 scoli diierite (piatonici, peripatetic!, stoici, opicurei etc.) : Filoc. XVI, 2 — 4 : 372— 373 ; XVIII, 2 : 429 iilozoiii cinici : Filoc. XVIII, 21 : 380 ?coa/a pitagoreilor : Filoc. XVIII, 22 : 395 iilozoiii stoici : Filoc. XX, 2 : 402 iilisteni : Rug. XIV, 5 : 231 tratii Domnului : Mat. X, 17 : 42 ; Luca VII, 4 : 89 ; loan IV, 23 : 150 iurnicile : Filoc. XX, 8—10 : 406 — 407 ; 11 ■ 409 galateni : Mat. X, 17 : 43 Galileea : Mat. X, 20—21 : 51 ; Luca XXI 2: 108 Gavriil : Mat. X, 20 : 50 ; loan XXXIX 180: 165; Rug. XIV, 4: 230; Filoc XVII, 2 : 376 geometrie : Filoc. XIII, 1 : 354 Ghibeon : Rug. XIV, 5 : 231 gnostici ; Filoc. XVI, 3 : 373 gramatica -. Filoc. X1I1, 1 : 354 ; XXIII, 4 453 Grapfe : Filoc. I, 11 : 313 greci (elini) : Filoc. prefata, 294 ; XV, 1 350; 8: 405; XVII, 4: 476; XVIII, 8 385; XX, 15: 411; XXIII, 5: 456; 12 459 Grecia : Filoc. I, 1 : 343 ; XVII, 2 : 418 ; XIX, 1 : 404 — elegan[a limbii : Filoc. prefata, 299 griu (dreapta credinta) : Filoc. prefata, 299 Grigorie (ucenic al lui Origen) : Filoc. XIII, 1 : 354 Grigorie Teologul : Filoc. prefata 300, 301, 302, 303 H 'aaldei : Filoc. XXIII, 18 : 465 Halkis : Filoc. XVIII, 14 : 389 harisma (deosebirea duhurilor) : Luca I, I : 79 Harul lui Dumnezeu : Filoc. XXI, 11: 429 ; 18 : 437 Hebron : Filoc. I, 20 : 321 Hecate : Filoc. XVIII, 1 : 379 Her (tatal lui Abner) : Filoc. XXVII, 7 : 498 Hers (zeita) : Filoc. XVII, 2 : 376 lleracleon: loan XX, 108 — 1 11 : 177 — 181 ; XX, 112^-415; 181—182 Herma (Pastoral) : Mat. I, 2 : 15 ; Filoc. I, II : 313 Hermes: Filoc. I, 11: 313; XVII, 2: 376 Hermogen : Filoc. XXVII, 8 : 406 Hesiod : Filoc. XX, 6 : 496 Hilkis (tatal lui Ieremia) : Luca XXI, 2 : 108 Hiram (din Tir) : loan XXXIX, 272 : 185 ; XLI, 285—287 : 187—188 Homer: Filoc. XX, 18: 414; 21 : 416 Horazin : Filoc. XXI, 16 : 436; XXVII, 11—12: 499 horoscop (zodiac) : Filoc. XXIII, 17—18 : 464 ; 28 : 468 luana duvniceasca : Mat. XI, 1 : 59 ; XI, 3 : 61— 62 Hrisio : Filoc. XVIII, 10 : 387 HruAos (vezi «Dumnezeu», «lisus Hristos», «Mintuitorul»). I Iacob (Patriarhul) : Mat. X, 21 : 58 ; Luca X, 3: 96; loan XXI, 118: 181; XLI 294—189; Rug. Ill, 1 : 205 ; XXIX, 18 281 ; XXXI, 5 : 286 ; Filoc. I, 3 : 305 9 : 350 ; 20 : 360 ; 22 : 362 ; 23 : 363 25—26 ; XV, 6 : 362 ; XXI, 21 : 441 XXII, 7 : 499 ; 10 : 501 ; XXIII, 5 507 ; 15 : 507 ; 19 : 520 Iacob (tratele Domnului) : Mat. X, 17 : 42 ; X, 18 : 43 iad : Filoc. I, 26, 325 lalmenos : Filoc. XV, 15 : 368 icoana : Mat. X, 11: 29; Rug. XXII, 4: 245 iconomia intrup&rii .- Luca XI, 5 : 101 ; XIV, 5 : 105 ; 10 : 107 516 ORIGEN, SCRIERI ALESE idol, idolatrie : Luca VIII, 3 : 93 ; XXII, 9 : 115 i Filoc. I, 4: 345; XIV, 6: 401— 402 ; XVIII, 5 : 382 ; XIX, 3 : 400 idumei : Filoc. XIII, 3 : 355 ; XXI, 22 : 442 Iettae : Rug. IV, 2 : 208 Ieiemia : Mat. X, 12 : 32 j X, 18 : 44 j Luca XXI, 2: 108; loan XXX, 184: 166; Rug. IX, 3 : 210 ; XI, 1 : 221 ; Filoc. I, 28: 326; XXI, 11: 430 ; XXIII, 15: 462 ; XXVI, 4 : 485 | 8 : 489 Ierihon: Luca: XXXIV, 2: 124; 3: 125; 4 : 125 ; 5 : 126 Ieroboam ; Luca XXI, 1 : 108 ; Rug. VI, 5 : 214 ; Filoc. I, 22 : 322 j XXIII, 4 : 453 Ieronim : Luca prolog 77 letusalim : Mat. X, 18 : 46 j X, 42 ; Luca XIV, 3 : 103 ; 9 : 106 ; XXI, 1 : 107; XXXIV, 1 : 124 ; 2 : 125 ; 4 : 125 ; 5 : 126 ; 6 : 126 ; XXXIX, 3 : 131 ; 4 : 131 ; loan X, 64 : 159 ; XLII, 291 : 182 ; XLH, 296: 190; Rug. XXXI, 7 : 287 ; Filoc. I, 21 : 324 j 25 : 325 — lerusalimul ceresc : Filoc. I, 240 : 325 duhovnicesc : Luca XXXIV, 3 : 131 ; XXXiX, 183 : 265 Ietro : Luca X, 7 : 97 Iezechia : Luca XXI, 1 : 107 ; Rug. XIII, 4 : 297; XVI, 3: 250; XXIX, 5: 291 Iezechiel .- Mat. X, 11 : 31 ; 13 : 35 ; loan XXXIII, 184 : 166 ; Filoc. I, 25 : 325 ; V, 6 : 339 ; XI, 1 : 350—351 ; XXI, 14 : 433 ; XXVI, 5 : 486 Iisus Hristos : Luca I, 4 : 81 ; VII, 1 : 87 ; 6 : 90 ; VIII, 2 : 92 ; X, 3 : 96 ; 6 : 97 ; XI, 6 : 101 ; XIV, 2 : 102 Trupul Lui avea «o oarecare necu- ra{ie» : Luca XXII, 1 : 111 ; 4 : 112 ; 10 : 115; XXVI, 2: 116; XXVII, 3: 1 XXX, 2 : 122 ; XXXIV, 5 : 126 ; 9 : 128 XXXIX, 5 : 131 ; loan I, 1 : 144 ; I, 3 145; II, 9: 146; II, 14: 147; III, 18 148 ; IV, 22 : 149 ; VI, 29 : 152 ; VII 37—38 : 153—154 ; IX, 57 : 158—159 XI, 71—73 : 160—161 ; XXXIX, 204 167; XXXVI, 219—220; 171—172; XX, 109 : 179 ; XLIII, 304 : 191 ; Rug. II, 4 203 ; 5 : 204 ; XIII, 5 : 228 ; XV, 2 233 ; XVII, 2 : 237 ; XXXI, 3 : 285 ; Fi loc. I, 2 : 304 ; 3 : 305 ; II, 3 : 370 ; 5 372 ; 5 : 378 ; V, 7 : 340 ; XV, 3 : 360 XVIII, 15 : 389 ; XXIII, 1 : 450—451 (a se vedea «Dumnezeu») — divinitatea lui Iisus Hristos : Filoc. I, 6 : 347 Hie : Mat. X, 18 : 44 ; X, 20 : 35 ; loan XX, 114: 180; XXXV, 214: 173; XXXIX, 181 : 169 ; Rug. XIII, 5 : 228 ; Fil. XXVI, 4: 485 Iliria : Filoc. V, 2 : 336 India .- Filoc. XVII, 1 : 375 Indieni: Mat. X, 7: 25; XVIII, 6: 427 Inima : Mat. X, 14 : 35 interpretare : 1) istorica, literala sau sensibild : Mat. X, 13 : 34 ; X, 14 : 35 ; XI, 2 : 60 ; loan VII, 41 : 154 ; VIII, 45 : 155 ; XLII, 290 : 188 ; XLIII, 300 : 191 ; Rug. XXIII, 2 : 246 2) morula : Mat. X, 5 : 22—23 ; loan XXXIX, 179 : 165 3) duhovniceasca (tainica) : Mat. X, 8 : 26 ; X, 18 : 29 ; XI, 1 : 43 ; XI, 14 : 51 ; loan VII, 41 : 154 ; VIII, 44—46 ; 155 ; XL, 273—277: 186—187; XLI, 286— 287 : 188 ; XLIII, 299 : 191 4) tipologica : loan VI, 34 : 153 ; VII, 37—38 : 153—154 ; XXXIX, 175—178 : 164—165; XVIII, 98: 178; XXI, 118: 184 intuitia primeaza ia\a de rafiune : Filoc. XVIII, 2 : 380 ; 7 : 428 invocarea numelor lui Iisus : Filoc, XVII, 1 : 375 ; 5 : 378 ; XVIII, 2 : 380 ' 4 : 382 loan Botezdtorul : Mat. X, 1 : 17 ; X, 20 : 49; 20 : 35 ; 21 : 51 ; 22 : 37 ; 22 : 38 ; 23 : 39 ; 23 : 40 ; Luca VII, 1 : 87 ; VII, 3 : 92 ; VII, 5 : 93 ; VII, 6 : 93 ; VIII, 1 : 94 ; X, 1 : 98 ; X, 6 : 100 ; X, 7 : 100 ; XI, 4 : 102 ; Luca X, 5 : 97 ; XI, 5 : 100 ; XXI, 1 : 107 ; XXI, 2 : 108 ; XXII, 1 : 111; XXII, 5: 113; XXIV, 1: 115; XXVII, 1: 119; XXII, 2: 120; XX VII, 3 : 120 ; XXVII, 4 : 120 — nasterea si cresterea lui minunata : Luca XI, 1—6 : 98—101 ; loan VI, 29 : 159 ; XXIX, 175 : 164 ; XXX, 181 : 165 ; XXXV, 212: 170; Rug. XIV, 3: -209; XVIII, 3 : 238 ; Filoc. XXVI, 4 : 485 — cele sase marturii : loan XXXIX, XXXIV— XXXV, 212—219 ; 170—171 ; XVII, 94 : 174 ; XVII, 97 : 175 ; XVII 100—102: 176; XX, 108: 178 — Intatisarea lui: loan XX, 112—114: 180—181 loan : Luca XXI, 1 : 108 ; Filoc. XXVII, 7 : 496 Iocaata : Filoc. XV, 15 : 368 Iona: Rug. XIII, 4: 228; XIV, 4 : 230 ; XVI, 3 : 235 lordan : Luca XIV, 10 : 109 ; XXI, 3 : 109 ; XXIV, 2: 116; loan XXlX, 175: 164; Filoc. XXVI, 3 : 484 Iosia (rece) : loan XXI, 118 : 181 : Rug. V, 5: 211; VI, 5: 214; Filoc. XXIII, 4: 453 Iosil (iiul lui Iacob) : Mat. X, 17 : 43 ; Rug. XXXIX, 18 : 287 ; Filoc. I, 20 : 321 ; XXIII, 15 : 517 Iosii (logodnicul Mariei) : Mat. X, 17 : 42 ; Luca VII, 4 : 88 ; 89 ; XI, 5 : 103 ; Filoc. I, 20 : 321 ; XXIII, 15 : 462 Iosii (iratele Domnului) : Mat. X, 17: 43 Iosit Plaviu : Mat. X, 17 : 43 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 517 lotam : Luca XXI, 1 : 107 lov : Luca II, 1 : 83 ; XIV, 3 : 105 ; Rug. X, 1 : 220 ; XIII, 4 : 228 ; XIX, 2 : 232 ; XXIX, 17 : 280 ; XXX, 2 : 282 ; Filoc. I, 5 : 307 ; XXVI, 5 : 486 ; 8 : 489 ; XXVII, 9 : 498 Irod : Mat. X, 21—22 : 49—50 ; Luca XXVII, 3 : 120 ; 4 : 121 ; Filoc. XVIII, 13: 388 Irodiada .- Mat. X, 22 : 53 Isaac : Luca X, 3 : 96 ; Rug. Ill, 1 : 205 XIII, 2 : 240 ; XV, 3 : 250 ; XXIX, 3 290 ; Filoc. I, 20 : 321 ; 23 : 363 ; II, 1 369; XV, 6: 402—403; XVII, 4: 420 XXI, 5: 473; 11 : 480 Isaia : Mat. X, 12 : 32 ; X, 18 : 96 ; Luca XXI, 1 : 107 ; loan X, 63 : 159 ; XV, 85 : 163; XXX, 178: 164; XXX, 184: 166; XVII, 95 : 175 Isaia : loan XXXV, 214 : 170, XVIII, 100 : 179 : XXI, 17 : 184 ; XLII, 291—294 : 191 ; Rug. XIII, 2 : 225 ; XXII, 1 : 258 ; XXXI, 6: 306; Filoc. I, 25: 364; II. 2 : 369 ; V, 6 : 379 ; XV, 7 : 404 ; XV, 12 : 367 ; XVII, 4 : 420 ; XXIII, 5 : 507; XXIII, 21 : 522 ; XXVI, 4 : 544 ; XXVI, 8 : 548—549 Isaia apocrii : Mat. X, 18 : 45 ; X, 24 : 57; XI, 1 : 47 ; XI, 15 : 52 ismaelifi : Filoc. XXIII, 16 : 463 ispita: Rug. XXIX, I — ill, 272—276 Israel : israelii : Mat. X, 18 : 44 ; X, 13 35 ; XI, 1 : 45 ; XI, 2 : 46 ; XI, 3 : 47 Luca I, 6: 97, X, 4: 100; 6: 100; XI 4 : 102 ; XXI, 1 : 109 ; XX^'IV, 4 : 125 175: 164; XXXV, 216: 174; XXI, 118 loan I, 1: 144; T, 5: 145; XXIX, 175 164; XXXV, 216 : 174; XXI, 118 184 ; XLIX, 194—295 : 191—192 ; Rug III, 4: 266; XI, 3: 222; XIII, ?: 225 XV, 1 : 256 ;XXIX, 13 : 296 ; Filoc. I 3 : 344 ; 3 : 345 ; 13 : 354 ; 22 : 322 24 : 363 ; 24 : 364 ; 25 : 364 ; 26 : 365 XII, 1 : 392 ; XIII, 2 : 395 ; 3 : 395 3 : 396 ; XX, 22 : 466 ; XXT, 22 : 493 X^II, 7 : 447 ; 20 : 501 ; XXIIII, 5 : 454; XXVII, 13 : 562 israelii in duh : Filoc. I, 22 : 322 — 3 (vezi ?i «iudei») Isus Navi (Iosua) : Mat. X, 17 : 42 ; Rug. XIV, 5 : 231 : XVII, 13 : 281 ; Filoc. XII, 1 : 152 ; XIII, 3 : 306 istorie : Mat. X, 19 : 47 ; Filoc. XXII, 6 : 498 ; 10 : 501 istoriile grecesti : XXIII, 12 : 459 Itureea: Mat. X, 21 : 52 : Luca XXI, 2 : 108 Iuda patriarhul : Mat. X, 20 : 36 ; XI, 4 : 63; loan I, 2: 144; Rug. VI, 5: 214; XXIV, 5 : 266 seminfie, regat : Luca XXI, 1 : 107 ; Filoc. I, 3 : 344—345 ; 5 : 341 ; II, I : 369 ; V, 5 : 378 ; VII, 1 : 383 ; XVIII, 4 : 506; 5: 507 Iuda, tratele Domnului : Matei X, 17 : 43 Iuda Iscarioteanul : Luca I, 4 : 81 ; VII, 2 : 88 ; XXI, 1 : 109 ; loan XI, 10 : 160 ; Rug. V, 5: 250; VI, 5: 229; XXIV, 5 : 266 ; Filoc. VII, 1 : 343 ; XXIII, 3 : 452; 3: 506; 5: 6: 508; 8: 510; 9- 511; 12: 514 Iuda Macabeul : Rug. XI, 1 : 221. ludeea : Mat. X, 20 : 50 X, 18 : 44 ; Luca XXI, 1 : 108 ; XXXIV, 5 : 126 ; loan XXIX, 175: 164; XXXIX, 211: 169; XXI, 118 : 181 ; Rug. II, 4 : 204 ; Filoc. I, 22 : 323 ; XII, 25 : 325 ; V, 5 : 338 iudeu: Luca XXXIV, 5: 126; Filoc. I, 12: 314 ; 18 : 320 ; 23 : 322 ; XVI, 2 : 373 ; XVIII; 16 : 390 ; — dup& trup : Filoc. I, 12 : 314 ; 22 : 323 — • «ascuns» (dupa duh) : Filoc. I, 12 : 314 ; 22 : 324 I Imp&t&tia cerurilor, a lui Dumnezeu : Mat. X, 1 : 17—20 ; 7—10 ; X : 4 : 21—22 ; 17 ; X, 7 : 24—26 ingenunchere : Rug. XXXI, 3 : 284 ingeri (in general): Mat. 10, X, 12: 33; X : 34 ; Luca XXXIV, 2 : 130 ; loan I, 2:144; XII, 76:16; XIV, 83:162; XVII, 97: 175; XXXIX, 269—270: 184—185 ; Ruq. XI, 4 : 223 ; Filoc. I 24 : 324 ; XXVI, 7 : 489 — se roaga deodata cu noi : Rug. VI, 4 : 214 ; XI, 1—4 : 236 ; XVII, 2: 252 — buni : Filoc. I, 14 : 315 ; XXIII, 21 : 452 — r&i : I, XXIII, 6 : 455 — ingerii in cete sint prezenti printre ctedinciosi : Rug. XXXI, 3, 285 — cum se hranesc : Rug. XXVI, 5 — 11: 259; XXVII, 11—12: 279. intimplarea oorha : Filoc. XX, 1 : 402 ; XXIII, 6 : 455 infelepciunea (cautata de crestini) : Filoc. XVIII, 16 : 390 infelept, infelepciunea omeneascS sau eqMean& : Filoc. IV, 2 : 334 : XVIII, 429 ; 16—18 : 390—391 infelepciunea c&rnll (lumeasca) .- Luca XI, 3: 99 — cereascct, dumnezeiasca : Filoc. XVIII, 8 : 385 ; 18 : 392 Invdfdfura buntf e calea spre vfrtute : Filoc. XVIII, 20 : 393 — rea (ipoteze) : Filoc. XIV, 2 : 359 ; XXIV, 3 : 480 Invierea Mintuitorului (si a noastra) : Mat. X, 34 : 57 ; loan V LIII, 299 : 191 — morfiloT : Luca XXXIX, 3—4 : 130 juramint : Mat. X, 22 : 53 518 ORIGEN, SCRIERI ALESE Laban : Rug. XXIX, 3 : 273 Laios : Filoc. XXIII, 12 : 459 Lctodicea : Filoc. XXIII, 22 : 468 «lapsi» ; Filoc. XVIII, 8: 385; XVIII, 15: 389 j 22 : 395 latina (limba) -. Luca prolog 77 lege In general : Filoc. IX, 1—3 : 346—359; XXII, 12 : 495—496 Legea mozaica (legea §i proorocii) : Mat. X, 8 : 26 ; X, 12 : 32 ; X, 14 : 36 ; X, 15: 38; XI, 3 : 62 ; Luca, XXXTV, 5: 126; 5: 126; 9: 127; loan III, 15: 147 ; Rug. XXIX, 7 : 274 ; Filoc. I, 13 : 314 ; 18 : 3:19—359 ; 30 : 329 ; IX, 1 : 346 ; 3 : 348 ; XI, 2 : 392 ; XXII, 1 : 473; I, 6 : 307 ; 8 : 319 ; 30 : 329 VI ; 1 : 341 ; XVIII, 26: 398; XXIII, 1, 453 legea naturala : Filoc. I, 7 : 318 ; IX, 2 : 351 legea duhovniceasca : Mat. X, 16 : 40 Levi : Mat. XI, 4 : 63 ; loan XXI, 115 : 181; Rug. Ill, 4 : 206, IV, 2 : 208 ; Filoc. I, 22: 322 ; XXV, 1 : 469 ; 3 : 471 ; XXVI, 1 : 482 Leviatan : Rug. XIII, 4 : 245 levitic, levitf : loan, I, 1 : 144 ; II, 9 : 146 ; XXV, 214 : 170; XXI, 115 : 181 ; XXXIX, 268: 184 liberul arbitru (libertatea voii omene$ti): Mat., X, 11 : 31 ; X, 12 : 32 ; X, 24 : 57 Rug. VI, 1—4 : 210—214 ; XXV, 1 : 251; XXVI, 1 : 254 ; XXIX, 7 : 274 ; Filoc. XXI, 1—23 : 421—444 ; XXIII, 1 : 450; 7 : 455—456 — notiunea ei: Filoc. XXI, 1: 421—422; XXIII, 22 : 468 Libia : Filoc. XXII, 3 : 452 Licurg ; Filoc. XVIII, 25 : 397 limba (o singura limba) : Filoc. XXII, 9 : 457 originea limbilor : Filoc. XXII, 9 — 10 : 458 Lisanias : Luca XXI, 2 : 158 Logosul dumnezeiesc : Filoc. I, 16 : 31—318; XV, 18: 364; XVIII, 7: 384; 24 : 396 ; XX, 13 : 410. Vezi 5i Iisus, Hristos mintuitocul Lot : Filoc. I, 9 : 311 Luca (cvanghelistul) : Luca prolog 82 — 83 ; I, 1 : 79 ; 3 : 81 ; 5 : 82 ; 6 : 82 ; II, 3 : 84 ; 5 : 86 ; XXVII, 2 : 1 19 ; XXXIV, 1 : 124 ; loan IV, 22 : 149 ; Rug. XIII, 1 : 225 ; XVIII, 2 : 238 ; XIX, 2 : 239 ; XXII, 3 : 244 ; XXIV, 1 : 249 ; XXVII, 7 : 260; 17: 266; XXVIII 8: 270; XXIX, 1 : 272 ; XXX, 1 : 281 ; Filoc. XVIII, 9: 386 M Macabei : Filoc. XXVII, 7 : 495 macedoneni : Filoc. XXIII, 5 : 454 magia : Filoc. XX, 13 : 457—459 magnet : Mat. X, 19 : 48 Maleahi: loan XXI, 117 : 181 mantica (arta de a prezice viitorul) : Filoc. XX, 15—23: 411—418, XXII, 16: 463 Marcion : Luca XIV, 4 : 104 ; 7 : 105 ; Filoc. V, 6 : 339 ; XXIII, 8 : 456 {vezi ?i «eretici») Marcu (evanghelistul) : Mat. I, 1 : 5 ; X, 4 : 8 ; X, 16 : 22 ; X, 19 : 47 ; Luca I, 1: 87; loan IV, 22: 149; XIII, 81: 162; Rug. XIII, 1 : 225: XVIII, 3: 238; 4 : 240 Mardoheu : Rug. XWI, 2 : 225 ; 4 : 227 ; XVI, 3 : 235 Marea Rosie : Mat. X, 7 : 25 Maria (Mai'ca Domnului) : Mat. X, 17 : 4? ; Luca VII, 1 : 87 ; 3 : 88 (s-a nascut cu pacat stramo§esc) ; XIV, 7—8 : 105—106 (pururea fecioria ei) loan IV, 23 : 150; XXXIX, 180 : 165 ; XXXIX, 263 : 18 : Marfe (zeu) : Filoc. XXIII, 22 : 468 martiri .- Luca XXVII, 3 : 120 ; XXXIX, 210—2111 ; 169—170 (vezi ?i «perse- cutii») Matei (apostolul) : Luca prolog 77 ; I, 1 : 84 ; Rug. XVTII, 3 : 238 ; XXI, 2 : 242; XXVI, 1 : 254 ; 4 : 255 ; XXVIII, 8 : 270 ; XXXIV, 1 : 290 matera (nu-i ve?nica) : Filoc. XXIV, 1 — 8 : 469 — 477 nu-i cauza raului Filoc. XXIV, 1—8 : 469—477 Maxim : Filoc. XXIV, 8 : 535, 477 m&rturii rationale : Filoc. I, 1 : 302 ; istoria : Filoc. I, 3 : 304 medic, medicina : Luca I, 5 : 82, Rug. XI, 4: 223^-224; Filoc. XV, 9—10: 365; XVI, 1 : 372 ; XVIII, 26 : 397 ; XX, 23 : 417 ; XXI, 12 : 431 ; XX, 13 : 432 XXIII, 13 : 460 ; XXVII, 4 : 493 Megefhios : Filoc. XXIII, 8 : 447 Melchisedec : loan II, 11 : 146 ; Rug. XV, 1 : 233 ; XXVI, 4 : 256; XXVII, 13 : 264 XXXIV, 1 : 290 meseriile : Filoc. XX, 477 : 403 — 406 Mesopotamia : Rug. Ill, 1 : 205 metempsihoza : Filoc. XVIII, 5 : 382 ; 7 : 384 ; XXII, 7 : 447 mierea : Filoc. XX, 9 : 407 Mihail (arhanghelul) : Filoc. XVII, 2 : 376 Mihea,.- Filoc. I, 5: 306; XXI, 5: 424 minele sau talanfii : Luca XXXlX, 6 : 131 432 minuni: Mat. X, 19: 47; X, 20: 50; Filoc. I, 5 : 306 ; XV, 15 : 410, XX, 13: 410 Misail : Rug. XIII, 2 : 226 Mithras : Filoc. XVIII, 1 : 380 mitologia greacd. : Filoc. XXII, 6 : 446 mmcari gustoase : Filoc. XV, 9 : 363—365 duhovnicesti : Filoc. XV, 10 : 364—365 INDICE REAL SI ONOMASTIC 519 Mlntuitorul : (vezi «Iisus Hristos», «Dum nezeu Fiul») Moise : Mat. X, 9 : 13 ; X, 18 : 45 ; X, 22 54 ; XI, 13 : 50 1 Luca X, 7 : 97, XIV, 1 : 102, XIV, 3: 103; XVII, 3: 120 olan II, 14: 147; XXXIV, 211: 162 XXXIX, 200 : 167 ; XVII, 96 : 175 XVIII, 101: 176; XX, 109: 172; Rug II, 5 : 204 ; III, 2 : 205 ; 3 : 206 ; 4 207 , XXVII, 3 : 258 ; Filoc. I, 1 : 304; 6 : 307 ; V, 2 : 338 ; XVIII, 4 : 332 XX, 7: 406; XXI, 5: 424; XXII, 7 447 ; XXVII 12 : 500 muzica : Mat. II, 2 : 16 ; Filoc. XIII, 1 : 354 N Nabot : Filoc. I, 22 : 323 Nabucodonosor : Rug. XIII, 2 : 226 ; XVI, 3 : 235 ; Filoc. I, 25 : 325 «oimil nabucodonosor" : Filoc. I, 24 : 325 Natan : Rug. XXXIII, 3 : 289 Nazaret: Mat. X, 16: 41; Filoc. XXIII, 5: 452 necredinciosii : Luca. I, 3 : 81 ; VII, 5: 89 Neftalim : loan XLI, 235: 187 neghina : Mat. X, 1 : 17 neghina — erezii : Filoc. prefafa 300 niniviteni : Rug. XIII, 2 : 226 Nod : Rug. XXIII, 4 : 248 Noe : Rug. XXIX, 18 : 281 «nofiuni generate : Filoc. I, 1 : 302 Noul Testament : Luca I, 1 : 79 j XXVII, 6 : 121 ; XXXIX, 2 : 130 ; Filoc. I, 1 302 ; IV, 2 : 334 V, 3 : 336 ; 7 : 340 VI, 1 : 341 ; XI, 1 : 351 ; XXI, 15 : 434; XXVII, 8 : 496 numararea (simbolica ei) : Mat. XI, 3 : 62 numele divine (rostul lor si originea lor): Filoc. XVII, 2 : 419 ; 3 : 420 numar, numere (simbolismul lor) : Mat. XI, XI, 2 : 60 ; XI, 3 : 42 ; XI, 5 : 44 ; loan XXXV, 220: 172; XXXIX, 270—272: 184 ; Filoc. I, 12 : 314 III, 1 : 373 ; V, 4 : 338 Nun : Filoc. I, 22 : 323 O Odiseu : Filoc. XX, 21 : 416 Oedip : Filoc. XV, 15 : 368, XXIII, 12 : 459 olifi (eretici) : Filoc. XVI, 2 : 373 Olimp (munte) : Filoc. XX, 18 : 414 Ololern : Rug. XXII, 2 : 226 f XVI, 3 : 235 Omonimie : Filoc. XV, 2 : 360 omul {are doua chipuri) : — Omul chip al lui Dumnezeu Mat. X, 23 : 56 ; Filoc. XX, 2 : 402 omul chip al Fiului lui Dumnezeu Filoc. XXII, 5 : 446 — e superior tuturor fiintelor Filoc. XX, 126 : 401—406 ; XX, 2 : 402 (o sus- tin si istoricii) — induhovnicit : Nat. X, 24 : 57 ; Rug. XXVI, 4 : 255 ; XXVII, 2 : 258 j Filoc XXI, 22 : 416—417 inteligenta omului : Filoc. XX, 4 — 10 404—408 ; 16—18 : 412—415 — omul tainic sau launtric al inimii «cel intra ascuns» loan I, 1 148 ; II 9 : 146 ; VII, 43 : 155 ; Filoc. I, 23 : 323 XXI, 7 : 426 — largimea inimi lui : Luca XXI, 6 — 7 110—111 — al bunului sim( : Filoc. II, 5 : 332 IX, 3 : 348 ; XIX, 3 : 400 — chipul omului pamintesc sau trupesc «sau dinalara» : Mat. X, 15 : 24 ; Luca XXXIX, 5 : 131 ; loan II, 9—10 : 146 VII, 43: 155; Rug. I, 1: 199—200 XXVII, 2: 258; Filoc. XV, 18: 370 XXI, 16: 435 — omul si fericirea lui e scopul crea- tiei : Filoc. XX, 1—10 : 401 — 408 — omul simplu («multimile» — necu- noscatorii) : Filoc. XV, 2 : 360 XX, 24 : 418 Omilii ti"ute duminica in biserici : Luca prefata 78 ; VII, 8 : 90, VIII, 3 : 93 Onisifor : Filoc, XXI, 19 : 439 opinia publica : Filoc. II, 5 : 332 ; XIX, 3: 381 ; XX, 11 : 409 orase : Filoc. XX, 6 : 405 ; 8 : 407 Oriaen : Luca prolog 77 ; Filoc. prefaja 299, 300, 301, 302 ; XIII, 1 : 354 ; XXIV, 8: 477 Oseea : Filoc. VII, 3 : 345 Ozia : Luca XXI, 1 : 107 Papeos : Filoc. XVII, 3 : 377 ; 5 : 378 parti : Filoc. I, 17 : 319 patriarhi : loan XVIII, 104 : 177 Paula : Luca, prefata 77 Pavel («Apostolul») : Mat. I, 1: 16; X 3: 20; X, 5: 23; X, Luca I, 6: 82 XXXIX, 3: 130; loan II, 11: 146 j III 16—19: 148; IV, 21: 149; 25—26 «151 ; VII, 41 : 154 ; XXXIX, 182 : 165 Rug. II, 201 ; VI, 5 : 214 ; IX, 1 : 217 XII, 2 : 224 ; XIV, 5 : 231 ; XXII, 2 243 ; XXIV, 2 : 249 ; XXV, 1 : 259 XXVI, 3 : 253 ; XXVII, 5 : 259 ; 8 : 261 XXTX, 4 : 273—274 ; XXX, 1 : 221 XXXI, 5: 286; Filoc. I, 11: 312; 13 313; VII, 3: 345; IX, 2: 347; XVIII 25 : 397 ; 9 : 429 ; 485 ; XVII, 2 : 492 10: 498 p&catul, fiinta, felurile lui : Mat. X, 24 57—58 ; XI, 6 : 64 ; Rug. XXVIII, 1—10 267—272 pacatul stramo$esc si urmarile lui : Luca VIII, 1:9; XTV, 1—6 : 102—105 XXX 3 : 123 ; XXXIV, 4 : 125 (universalita- tea lui) ; Filoc. XXII, 9 : 447 ORIGEN, SCRIERI ALESE 520 — lipsit de pacat («drept») : Luca II, 1—3 : 83—85 Parinti (slinU) •• Filoc. prefata 299 pasari (zborul lor)-. Filoc _ XX 16 : 413 pederastie: Mat. X, 23 , 57 , X, 24 . 58 Pelen : Filoc. XV, 15 :3©8 Penelopa : Filoc. XX, 21 : 416 Pentateuh : Filoc. V, 5 : 338 persecute contra crejtJ/iJ/or .- Filoc. l, 2 : 304 Perseiona : Filoc. XVII, 2 : 376 Persen • Filoc. XVIII, 24 : 396 Sa persi: Luca XXX, 2: 122, Filoc I, 17 : 319 ; XVII, 1 : 375 Pefru f Apostolul Petru — Simon) : Mat 1, 1 14 • X 14 : 35 X, 17 : 42 ; IX, 6 : 64; loan IV, 26:151, 41 .154; XXXVI, 220-222 : 172 ; XXXIX, 266 : 182 1 , Rug. XIV, 6 : 231 ; XXIV, 2 : 249 i XXVII, 12: 263; XXIX, 2: 272 XXXI, I: 302! Filoc. v! 2 : 336 ; VII, 1 : 343 ; XXIII, 22 : 468 ; XXVII, 8 : 496 Pilat : Mat. X, 20-21 : 52 ; Luca I, 4 : 86; XI, 1 = K> 8 » x* . v i • Pilde (parabole, In general): Mat XI . 17- X 3: 20; X, 4: 21; X, 13: 34; X 1 15: 38-39; Filoc. XVIII, 17: 391 — neghinele : Mat. X, 4—21 — comoara din ogor : Mat. X, /— ^ — margaritarul : Mat. X, iu— wi ^> n a n r^Svoftil - Mat. 10, 15-18. (a se vedea «samarineanul milostiv», «mi- nele saul talantii») Pireu : Filoc. XV, 6 : 361 vv ,. Pitagora : Filoc. XVIII, 24 : 396 ; XX, 16 : 461 ; 23: 413 . _ v _ P'nnea cea spre hin\& (euhanstica) : Rug. XVII, 1—16 : 273-283 — oea de to ate z*lele : Rug. XXV11, 1— 16 : 273—283 — cele binecuvintate de Iisus : Rug. XVII, 2: 274. • pnqa : loan 1,7: 145 ; I. 8 : 145 , II 13-15: 147:1V, 23: 150 planete (miscarile lor): Filoc. XXIII 6 : 454—+155 planete medicate : Filoc. X, 1 : 349—350 ; XIT 2 * 353 Platon: Filoc. XV, 2: 360 ; 3: 360 ; 5 361:7: 363; 8: 364; 10:365; 11:386 XVII 2: 376: XVIII, 4: 383; 7- 38 XX 16 : 413 ; 23 : 418 ; 24 : 419 poefif greci : Filoc. XXII, 6 : 446 Polemon : Filoc. XVIII, 10 : 38? Polinice : Filoc. XV, 15 : 368 politeismul ateu: Filoc. XVIII, 25: 39 P _ nu poate fi acceptat de crestim Filoc. XXII, 23 : 444 pomul vlefii : Rug. XXVII, 10 : 262 poranca : Rug. XXIV, 5 : 250 Poseidon : Filoc. XVII, 2 : 37 Preofie, puterea ei : Mat XI 1 : 59 ; Rug XXVIII, 6-7 : 271-272, XXXI 6 : 287 preofi ai Legii vechi : loan I, 1 : 144 j 11, P gl-H • 146—150 ; XXXV, 214 : 170, XXI 115: 181; XXXIX, 268: 184 predestinate sau prestiinja: Filoc XXI 7—20 • 477—494 ; XXIII, 3 : 452 ; 6—7 : 454 ~10 : 457 ; XXIV, 1—4 : 469 preexistenfa sutletelor : loan XXX, 182: 165 ; Filoc prefata 301 ; XIV, 1 • prestiinta nu predestineaza : Filoc. XXIV, 2: 469—470 . . prima venifi, cei simpli : Filoc. prefab — (vezi §i «crestan») priimitii (primele roade) : loan II, 1-3—14 . 147 Protarh : Filoc. XVII, 2 : 376 P ovTdenfd dfvind: Mat X 19 48, Luca XXII 1 • 114 ; XXjXIV, 5—6 : 124 ; SgV 1 : 209'; Filoc. I, 7 : 309-348 ; 14: 355; II, 5: 372, X. 1 : 397 ; XVI. 3 • 416 ; XXIII, 3 : 452 ; XIX, 1 : 399; XIX, 4: 400, XX, 2-3: 402; 6 Prooroci, proorocie : Mat. II, 2: lb; a, 8 : 26 , X, 15 : 38 , X, 18: 44-45 , X 19 • 48 • X, 22 : 52, 39—40 , Luca VIII, 91-92 X, 1 : 95 , X, 5-7 : 97-98 ; XI, 5: TOO, XXII, 3: 112 , XXVII, 3: 120; XXXIX, 3: 130, loan I, 8 :. 145 III, 18: 148; XV, 86 : 163; XXXI V, 199 : 166 ; Rug. VI, 4 : 214 , IX, 2 : 218 Filoc I, 3: 304; 5: 306; 6—7: 347; To 351; 15--3 56 -' 2 2- 3 t 3 on 28 X v 3 7 ; - TX 3 • 348 • X, 1 : 389—390 ; XV, 7 . 404 10: 406, XVII, 5: 421, 8: 429 XX23:466,XXI, 11: 460 ; XXIII, 3 : 463 : 5 : 508 ; XXVI, 5 : 487 prorociri: loan XXXIX, 203-206: 167- 170,XLII, 297: 190 prooroci mincinosi : Luca 1, 1 . /» psalmi: Mat. X, 3 : 20 , Rug XXIV ,4. P 250; 5: 266, XXVII 2 : 258 , XXIX 2 • 272 ; Rug. XXIV, 4 : 250 ; 5 : 251 ; XXVII, 2 : 258 Psalmistul : Filoc. I, 5 : 306 , V, 5 : 338 , Xn, 1—2 : 352—393 Psaltirea : Mat. II, 1 : 16 Ptolemeu : Filoc. XXIIt, 3 : 454 ' lalael: Rug. XI, 1 : 221, XXXI, 5 : 286 ; Filoc. XVII, 2 : 376 Raiul : Filoc. I, 17 : 309 Ramataim : Mat. X, 18 : 44 Rafiunea : Luca I, 3 : 80 — ratiunea si instinct (deosebirea m- tre ele) Filoc. XX, 12 : 409 - ratiiwiea si rolul ei In cunoasterea 5 i In viata spirituals : Filoc. XVIII, 1 379; 10 : 431. INDICE REAL §1 ONOMASTIC 521 — rafiunea ori credinja : Filoc. XVIII, 1—2 : 379—380 ; 3 : 361 raul (in general): Mat. X, 11 : 30 ; X, 12 31 ; Rug. IX, 3 : 219 ; XII, 1 : 224 ; XXIX, 1 : 272 ; XXX, 1—3 : 281—283 ; XXXI, 3: 289; Filoc. I, 14: 316—317; XXI, 22 : 441—442 ; XXIII, 2 : 451—452; XXVI, 1 : 483 — ■ raul provine din abuzul de liberta- te : Filoc. XIX, 5 : 401 — raul nu este substanta : Filoc. XXIII. 4: 453 Rebeca : Rug. Ill, 1 : 205 ; Filoc. XXI 21 : 49a restaurarea tuturor (apocatastaza) .• Filoc. prefata 299 retorica : Filoc. XIII, 1 : 354 ; XXIII, 4 : 4S3 Revelafia naturala : Filoc. I, 7 : 308 ; 30 : 329' Revelafia supranaturald : Filoc. I, 7 : 308 Rhea : Filoc. XVII, 2 : 376 Ruben : Mat. XI, 3 : 761 ; XI, 4 : 63 ; loan I, 2 : 144 Rugaciunea (In general) : III, 1 — 4 : 205 — 206 — Intelesul ei : Rug. IV, 1 : 205—208 — scopul ei : Rug. V, 1 : 208—209 — rugaciunea : este atit de greu de vorbit despre ea, incit toate persoanele Sfintei Treimi trebuie sa ne ajute ca sa o putem savirsi cuviincios : Rug. I, 6 : 205 — necesitatea o pot tagadui doar : — cei care mu admit Providen^a : V— VI : 209—215 — Si Domnul Hristos s-a rugat, la fel si ingerii si sfin^ii : Rug. X, 2 : 220 — felurite rugaciuni : Rug. XIV, 1 — 6 : 229—232 Saba (regina din-): Filoc. XVIII. 16: 390 Sabazios : Filoc. XVIII, 1 : 379 saduchei : Mat. X, 20 : 49 Luca XXXIX, 1—3 : 129—131 Sais : Filoc. XXII, 6 : 446 Samaria : Mat. X, 18 : 46 loan XXXIX, 211 : 169 Samarianul milostiv .- Luca XXXIV, 3 — 9 : 125 128 Samson : loan XXI, 118 : 181 Samuil : Mat. X, 18 : 44 ; Rug. XIII, 2 : 225 ; 5: 228 ; XVI, 3 : 235 Sara : Rug. II, 1 : 200 ; XXXI, 5 : 286 Sarepta : Filoc. XXVI, 4 : 485 Sarpedon : Filoc. XV, 15 : 368 Saul : Mat. II, 2 : 16 ; loan XI, 71 : 160 ; Rug. XXIV, 2 : 249 ; Filoc. I, 8 : 310 ; VI, 2 : 342 Savaot : Rug. IV, 1 : 208 ; Filoc. XVII, 1 : 374 ; 2 : 376 ; 3 : 377 scitii : Mat. X, 7 : 25 ; Filoc. I, 17 : 319 Scriptura, scripturi siinte (in general) : Mat. X, 4 : 21 ; 5 : 23 ; 11— 12 : 29—33 ; 13: 34; 14: 35—36; 20: 50; 24: 57; XI, 2: 60; 14: 66; Luca, VIII, 4 : 93 ; XI, 1 : 98 ; 5 : 100 j XIV, 3 : 103 ; 9 : 106; XXVI, 1: 117; 118; VII, 1: 119; XXXIV, 5 : 125 ; 129 ; XXXIX, 3—4 : 130 i3i . loan — I, 8: 145; II, 12: 147; VIII, 50 : 156—157 ; XXXIX, 183 : 166 XLIII, 298 : 191 ; XLIII, 304 : 192 Rug. — V, 1 : 209 ; XI, 2 : 222; XIII, 4: 226 ; XV, 3 : 233 ; XXIII, 3 : 247 ; XXIX, 14 : 278 ; XXXIII, 2 : 289 Filoc. — I, 8: 309 j 14: 315; 20: 320; 24 : 324 ; 28 : 327; 30 : 368 ; II, 2 : 330; IV, 1 : 333 ; V, 2 : 335 ; V, 6 : 339 ; VII, 1 : 343 ; X, 1 : 349 ; XII, 1 : 352 ; XIII, 2 : 355 ; XV, 1 : 357 ; XWII, 6 : 386 ; XX, 20 : 416 ; XXI, 21' : 422 ; XXII, 10—448 ; XXIII, 454 ; XXVII, 5 : 492 ; 3 : 493 caracterul divin (inspiratia) : Mat. II. 1 : 415—416 loan: VI, 34: 153; XXXIX, 265:183 Unitatea Sfintei Scripturi : Luca XXVII, 6 : 121—122 ; loan : II, 2 : 144 sens literal («dupa trup») : Luca XXI, 4 : 109 ; XXXIX, 4 : 125 ; XXXIX, 3—3: 130 sensul moral: Luca XXII, 7: 113 — 114 sens duhovmicesc : Luca XXII, 2 : 112 ; XXXIX, 3—4 : 130 sens alegojric : Luca XXI, 5 : 110 Scriptura (in special, dupa «Filocalie») : — Iimbajul e simplu, nesemnificativ : IV, 2 : 334; VIII, 1, 383—384; XI, 1 : 350; XV, 2 : 359 ; 8—9 : 405—416 ; 2 : 445 armonia sau nitatea Vechiului si Nou- lui Testament : VI, 1—2 : 341—342 ; XI, 1—2 : 351—352 ; XXI, 15 : 434 citirea deasa aduce putere «magica», dar si intelegere a tainelor divine : XII, 1—2 : 352 ; XIII, 4 : 356 ; XVIII, 21 : 394 — e pecethiita cu cheia lui David II, 1 : 329 ; V, 5 : 339 — e insiparta : I, 1—26 : 303^-325 ; 28 : 327 (insipartie verbala) II, 4 : 331 ; V, 6 : 339 ; XII, 2 : 394 ; XV, 19 : 412 ; XVIII, 16 : 434 ; XXVII, 1 : 490 — cum trebuie citita si inteleasa : I, 8 : 309 ; II, 3 : 331. — Scriptura se lamureste prin ea in- sasi : II, 3 : 331 ; XI, 1 : 350—351 — reguli ermineutice : VIII, li — 3 : 344—385 ; IX, 3 : 347 — marturii scripturistice (locurile pa- ralele) : I, 1 : 303 ; I, 7 : 308 ; V, 5 : 338 ; XXIII, 4 : 453 520 ORIGEN, SCRIERI ALESE — lipsit de pScat («drept») : Luca II, 1—3 : 83—85 Pirinfi (siinfi) : Filoc. prefaja 299 p&s&ri (zborul lor): Filoc. XX, 16: 413 pederastie : Mat. X, 23 ; 57 ; X, 24 : 58 Pelen : Filoc. XV, 15 :368 Penelopa : Filoc. XX, 21 : 416 Pentateuh : Filoc. V, 5 : 338 persecutiile contra crestinilor .- Filoc. I, 2: 304 Persefona : Filoc. XVII, 2 : 3176 Persen : Filoc. XVTH, 24 : 396 Persia, persi : Luca XXX, 2 : 122 ; Filoc I, 17 : 319 ; XVII, 1 : 375 Petru (Apostolul Petru — Simon) : Mat. I, 1 : 14 ; X, 14 : 35 X, 17 : 42 j IX, 6 : 64 j loan IV, 26 : 151 ; 41 : 154 ; XXXVI, 220—222 : 172 j XXXIX, 266 : 183 j Rug. XIV, 6 : 231 j XXIV, 2 : 249 j XX VII, 12 : 263 ; XXIX, 2 : 272 XXXI, I : 302; Filoc. V, 2 : 336 ; VII, 1 : 343 ; XXIII, 22 : 468 ; XXVH, 8 : 496 Pilat : Mat. X, 20—21 : 52 ; Luca I, 4 : 86; XI, 1 : 108 Pilde (parabole, In general) : Mat. X, 1 : 17; X, 3 : 20 j X, 4 : 21 ; X, 13 : 34 ; X, 15: 38—39; Filoc. XVIII, 17: 391 — neghinele : Mat. X, 4 — 21 — comoara din ogor : Mat. X, 7 — 26 — mSrg&ritarul : Mot. X, 10—45 ; 29—39 — navodul — Mat. 10, 15—18. (a se vedea «saimarineanul milostiv», «mi- nele saul talantii») Pireu : Filoc. XV, 6 : 361 Pitagora .- Filoc. XVIH, 24 : 396 ; XX, 16 : 461 ; 23 : 413 Piinea cea spre iiin\& (euharistic3) : Rug. XVII, 1—16 : 273—283 — oea de toate zfflele : Rug. XXVII, 1—16 : 273—1283 — cele binecuvtntate de Iisus : Rug. XVII, 2 : 374. pirqa : loan T, 7 : 145 ; I, 8 : 145 ; IT 13—15 : 147 : IV, 23 : 150 planete (miscSrile lor) : Filoc. XXIII 6 : 454^-4455 planete medicate .- Filoc. X, 1 : 349 — 350 ; XII 2 : 353 Platori: Filoc. XV, 2: 360 ; 3 : 360 ; 5 : 361 ; 7 : 363 ; 8 : 364 ; 10 : 365 ; 11 : 366- XVII, 2 : 376 ; XVIH, 4 : 383 ; 7 : 384 XX, 16 : 413 ; 23 : 418 ; 24 : 419 poefii greci : Filoc. XXII. 6: 446 Polemon : Filoc. XVIII, 10 : 387 Polinice .- Filoc. XV, 15 : 368 pollteismul ateu : Filoc. XVIH, 25 : 39? — mi poate fi acceptat de crestini : Filoc. XXII, 23 : 444 pomul viefii : Rug. XXVII, 10: 262 porunca : Rug. XXIV, 5 : 250 Poseidon : Filoc. XVH, 2 : 37 Preofie, puterea ei : Mat. XI, 1 : 59 ; Rug. XXVIII, 6—7 : 271—272, XXXI, 6 : 287 preofi ai Legii vechi : loan I, 1 : 144; 11, 9—11 : 146—150 ; XXXV, 214 : 170, XXI 115 : 181 ; XXXIX, 268 : 184 predestinate sau prestiinta : Filoc. XXI, 7—22 : 477—494 ; XXIII, 3 : 452 ; 6—7 : 454 ; 10 : 457 ; XXIV, 1—4 : 469 preexistenfa sulletelor : loan XXX, 182 : 165 ; Filoc. prefata 301 ; XIV, 1 : 357—358 prestiinta nu predestineazi .- Filoc. XXIV, 2 : 469—470 primii venip, cei simpli : Filoc. prefata — (vezi $i «crestiindi») priimifii (primele roade) : loan II, 13i — 14 : 147 Protarh : Filoc. XVII, 2 : 376 Providenfa. divinS : Mat. X, 19 : 48 ; Luca XXH'. 9: l(4i XXXIV, &-6: 12(4 , Rug. V, 1 : 209 ; Filoc. I, 7 : 309—348 ; 14: 355; II, 5: 372; X, 1: 397; XVI, 3: 416; XXIII, 3: 452; XIX, 1: 399; XIX ; 4 : 400 ; XX, 2—3 : 402 ; 6 Prooroci, proorocie : Mat. II, 2 : 16 ; X, 8: 26; X, 15: 38; X, 18: 44—45; X, 19 : 48 ; X, 22 : 52, 39—40 ; Luca VIII, 1 : 91—92 ; X, 1 : 95 ; X, 5—7 : 97—98 ; XI, 5: 100; XXII, 3: 112; XXVII, 3: 120; XXXIX, 3: 130; loan I, 8: 145 III, 18: 148; XV, 86: 163; XXXIV, 199 : 166 ; Rug. VI, 4 : 214 ; IX, 2 : 218; Filoc. I, 3: 304; 5: 306; 6—7: 347; 10 : 351 ; 15 : 356 ; 22 : 363 ; 28 : 366 ; IX, 3 : 348 ; X, 1 : 389—390 ; XV, 7 : 404 ; 10 : 406 ; XVII, 5 : 421 ; 8 : 429 XX, 23 : 466 ; XXI, 11 : 480 ; XXIII, 3 : 463 ; 5 : 508 ; XXVI, 5 : 487 prorociri: loan XXXIX, 203—206: 167— 170 ; XLII, 297 : 190 prooroci mlncinosi : Luca I, 1 : 78 psalmi: Mat. X, 3: 20; Rug. XXIV, 4: 250; 5: 266; XXVH, 2 : 258 ; XXIX, 2 : 272 ; Rug. XXIV, 4 : 250 ; 5 : 251 ; XXVH, 2 : 258 Psalmistul: Filoc. I, 5: 306; V, 5: 338; XII, 1—2 : 352—393 Psaltirea : Mat. II, 1 : 16 Ptolemeu : Filoc. XXHl, 3 : 454 Rafael : Rug. XI, 1 : 221 ; XXXI, 5 : 286 ; Filoc. XVII, 2 : 376 Raiul : Filoc. I, 17 : 309 Ramataim : Mat. X, 18 : 44 Ratiunea : Luca I, 3 : 80 — ratiunea $i instinct (deosebirea in- tre ele) Filoc. XX, 12 : 409 — ratiunea si rolul ei in cunoasterea si In viata spirituals : Filoc. XVTII, 1 : 379; 10: 431. INDICE REAL !>I ONOMASTIC 523 Tit : loan XXXIX, 272 : 185 ; XLI, 285—287: 187—188; Filoc. I, 25: 325 ; XXVII, 11 : 499 Tobia : Rug. XI, 1 : 221 Tobit : Rug. XIV, 4 : 230 ; XXXI, 5 : 286 Toma (apostol) : loan XLIII, 301 : 191 Trahonitis : Mat. I, 22 : 53 ; Luca XXI, 2 : 108 Tradifiile popoarelor : Filoc. XXII, 1 — C : 443—446 Troia (razboiul troian) : Filoc. XV, 15 : 368 fapul (cultul adus lui) : Filoc. XXII, 3 : 44£ t&ranul prevazator : Filoc. XXII, 3: 444 U Ulise : Filoc. XIX, 21 : 416 Univers (armonia din el) : Rug. XXIV, 5 : 251 Uranios : Filoc. XVII, 1 : 374 Uzia : Rug. XXII, 7—8 : 277 Varnava : Filoc. XVffl, 9 : 386 Valentin, Valentinienii : Filoc. XVI, 3 : 373 Vasile eel Mare : Filoc. 289, 300, 301, 303 Vasilide (eretic) .- Luca I, 2 : 79 Veliar : Rug. XXV, 3 : 253 via(a e oa o trecere pe mare : Mat. XI, 5 : 64—65 Victorin (scriitor $i martir) : Luca, prolog 78 Vitleem : Mat. X, 17 : 42 Viperele (adormirea lor) : Rug. XXVII, 12 : 263 ; Filoc. XII, 2 : 353 : 394 Virtutea, virtuti (in general) ele sint dar de la Dumnezeu) : Mat. X, 19 : 47 ; XI, 6 : 64; Luca VIII, 5: 93; XXII, 8: 114; XXVI, 5: 118; XXX, 3: 123; Rug. XXVII, 8 : 269 ; Filoc. XXVI, 1—2 : 482—483 ; 6 : 487 vifelul (cultul adus lui) : Filoc. XXII, 3 : 445 vorbarie (poliloghie) : Luca XXI, 2 : 242 ; Filoc. V, 4 : 337 Vulturii : Filoc. XX, 13 : 410 ; 17 : 413 ; 18 : 414 ; 23 : 417 Xenocrate : Filoc. XVH'I, 10 : 387 Zaharia (preotul) : Luca II, 2 : 84 ; 3 : 85; X, 1: 95; 5: 97; XIV, 4: 103; XXI, 2 : 108 ; Rug. XIV, 3 : 229 Zalenkos : Filoc. XVIII, 25 : 397 Zalmoxis : Filoc. XVIII, 24 : 396 Zenon : Filoc. XVIII, 24 : 396 Zeus : Filoc. XV, 15 : 368 ; XVII, 1 : 374 ; 2 : 375 ; 5 : 376 ; XX, 18 : XXII, 2 : 444 Zevedei : loan XIV, 84 : 162 CUPRINSUL tn loc de preiafa DIN COMENTARIUL LA EVANGHELIA DUPA MATEI Studiu inttoductiv 9 Doua fragmente din Cartea 1 14 Un fragment din Cartea a Il-a 15 Din Cartea a X-a 17 A. Pilde despre impaiatia lui Dumnezeu 17 1. Pilda neghinelor 17 2. Pilda comorii 21 3. Pilda margaritarului 24 4. Pilda navodului 29 5. Concluzii asupra pildelor despre imparatie ... 35 B. Iisus in patria Sa 49 C. A reinviat oare loan in persoana lui Iisus ? 49 Din Cartea a Xl-a 58 4. Prima inmultire a plinilor 58 Dumnezeul Evangheliei e altul decit eel al Legii ? 66 Si in Biserica se savirsesc vindecari 67 DIN OMILHLE LA EVANGHELIA DUPA LUCA Studiu introductiv 69 Preiata Fericituiui Ieronim. Inceputul prologului prea cuviosului presbiter Ieronim la omiliile Evangheliei dupa Luca explicate "de Origen . . 78 ieronim catre Paula si Eiustochia 78 Omilia I De la inceputul Evangheliei pina la cuvintele «...am gasit si eu calea...» Omilia a II- a «$i erau amindoi drepti...» Omilia a VII- a la cuvintele : «Si in aceste zile...» .... Omilia a VIII -a la cuvintele : «Mareste suflete al meu...» Omilia a X-a la cuvintele : «S-a umplut de Duhul Stint. ..» Omilia a Xl-a la cuvintele : «Iar copilul crestea...» Omilia a XlV-a la cuvintele : «Si cind s-au implinit opt zile...» Omilia a XXI-a asupra textului : «ln al cinsprezecelea an...» Omilia a XXII -a la cuvintele : «Orice vale se va umple...» 78 83 87 91 95 98 102 107 111 CUPRINSUL 525 Omilia a XXIV-a la cuvintele: «Eu va botez cu apa...» .... 115 Omilia a XXVI-a la textul : «Lopata e in mlna Lui...» 116 Omiiia a XXVII-a la cuvintele : «Inca si alte multe indemnind...» . . 119 Omilia a XXX-a Despre a doua ispitire a Mintuitorului ... 122 Omilia a XXXIV-a la cuvintele : «Invatatorule, ce sa fac sa...» 124 Omilia a XXXVI-a la cuvintele: «Cine va cauta sa scape viaja sa...» . 128 Omilia a XXXIX-a Despre ispitirea saducheilor 129 DIN COMENTARIUL LA EVANGHELIA DUPA IOAN Studiu introductiv 13g Din Cartea I 14i4 A. Introducere. Poporul lui Dumnezeu 144 B. Ce este o Evanghelie ? 151 C. Confinutul Evangheliei .• Iisus 156 Din Cartea a H-a 164 A. Despre valoarea marturiei Siintului loan Botezatorul 164 B. Proorociile 166 C. Martirii