ORIGEN SCRIERI ALESE C O L E C T I A «PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE§TI» APAEE DIN IN1TIATIVA §-1 SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE I U S T I N PATRIARHUL BISERICIt ORTODOXE ROMANE Digitally signed by Apologeticum DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document Location: Romania Date: 2005.08.10 15:09:35 +03'00' COMISIA DE EDITARE Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (pre$edirrte), Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI?TE, Prof. NICO- LAE CHITESCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Prof. ALEXAN- DRU ELIAN, Pr- Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. I. RAMU- REANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN POPESCU (searetar). PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE§TI 6 f ORIGEN ^ ( SCRIERI ALESE ) CK PARTEA INTII A /t> DIN LUCRARILE EXEGETICE LA VECHIUL TESTAMENT CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL B1SERICII ORTODOXE ROMANE TRADUCERE DE PR. PROF. T. BODOGAE, PR. PROF. NICOLAE NEAOA £1 ZORICA LATCU STUDIU INTRODUCTIV §1 NOTE DE PR. PROF. TEODOR BODOGAE EDITURA INST1TUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURE5TI - 1981 STUDIU INTRODUCTIV O R I G E N 1. SCURTA PRIVIRE ASUPRA VIETII $1 OPEREI SALE «Cine ar Incerca sa prezinte in scris toate amanuntele vietii aces- tui om, ar avea multe de spus, si dacS ar sta sS le istoriseascS pe toate ar trebui sa scrie o carte intreaga» 1 . Asa Incepea eel mai mare istoric al Bisericii creatine, Eusebiu de Cezareea (t 340), cartea a sasea a Istoriei bisericesti, pe care a dedicat-o aproape in intregime descrierii vietii si operei lui Origen. Si cu toate ca in frazele acestea se resimte ceva din stilul panegiric, totusi istoricul n-a exagerat deloc. Persona- litatea si mai ales activitatea uriasa desfasurata de Origen au impre- sionat atit de mult nu numai pe contemporanii care veneau din toate straturile sociale si de toate credintele sa-i audieze cursurile sau il chemau in cele mai indepartate colturi ale imparatiei ca sa lamu- reasca probleme de spiritualitate ori de doctrina religioasS, ci gene- rate intregi de paring, de scriitori bisericesti, de calugSri sau chiar de simpli credinciosi, au ramas vrfijiti de caldura si de originalitatea scrisului sau, incit chiar si atunci cind parte din tezele sale au ajuns sa fie criticate, rastalmScite si pina la urma condamnate in sinoade ecumenice, influenta sa la adincirea si dezvoltarea multilateral*! a cul- turii teologice a ramas hotaritoare. Intr-adevar, prin impresionantele lucrari de critica biblica pe care le-a intreprins pentru a stabili cele mai bune variante ale textului grecesc al Scripturii, dar mai ales prin explicSrile de toate nivelele, incepind de la forma populara a omiliei «pentru cei multi» si pinS la 1. Eusebiu: Istoria bisericeasca, VI, 2, 1. Am folosit editiile Ed. Schwartz, 4 Au- flage, Leipzig 1932 (p. 221) si G. Bardy, Paris, 1955, p. 82 In «Sources chretiennes». ORIGEN, SCRIERI ALECS comentariile savante, prin care a adus imense servicii cunoasterii Bi- bliei, Origen poate fi socotit cu adevarat intemeietorul studiului stiin- tific al Sfintei Scripturi. In al doilea rind, raspunzind si unei necesitati cerate de framin- tarile vremii, cind iudei, eretici de tot felul ca si gnostici si filozofi elini cautau sa denatureze sau macar sa orienteze unilateral viata crea- ting, dar in acelasi timp voind sa vina in intimpinare cerintelor Bise- ricii crestine in calitatea ei de organism social-istoric cu misiune de a spiritualiza si imbunStapi moraliceste viata omenirii, Origen a expus pentru prima data intr-un sistem inchegat invatatura crestina. In al treilea rind, prin patosul si evlavia cu care a descris dorul fierbinte dupa desavirsire al sufletului omenesc, Origen pune bazele literaturii duhovnicesti, din care se vor impartasi nu numai sfintii Vasile eel Mare si Grigorie Teologul atunci cind vor selecta pasajele luminoase ale florilegiului «Filocaliei» sale, ci si foarte multi din pa- rintii si scriitorii ulteriori din RasSrit si din Apus, incepind de la Gri- gorie de Nyssa, Maxim Marturisitorul, pina la isihastii si misticii me- dievali apuseni. CSci, asa cum minunat 1-a intuit un teolog apusean*, Origen a fost un duh fierbinte, «Geist und Feur», care s-a mistuit atit prin vorbe, cit si prin fapte de dorul asemanarii noastre cu Dumnezeu. In toate aceste trei domenii : biblic, sistematic §i moral-duhov- nicesc, Origen a marcat momente decisive chiar si atunci cind a afir- mat «opinii» hazardate sau incercari «personale», cum va numi Sfin- tul Atariasie eel Mare 3 erorile sale doctrinare, pentru care va ajunge sa fie condamnat de sinoade. Nu e locul sa expunem aici, in amanunte, destinul tragic al ope- rei acestui genial scriitor bisericesc. Vom insista cit va fi necesar asu- pra acestui lucru mai tirziu, atunci cind vom prezenta lucrarile sale dogmatice. «Purtind in pieptul lui tot patosul religios al orientalului, tot dorul nesatios dupa cunoastere al filosofului grec, toata pasiunea ardenta a iudeului pentru adevarul ascuns si in acelasi timp gama in- treaga a crezului existentialist al crestinului», cum il caracterizeaza unul din teologii contemporani 4 , Origen a fost o personalitate din cele mai complexe, din cele mai profunde si mai rascolitoare ale crestina- ta|ii. De aceea, nu e deloc usor sa prezentam date biOgrafice complete si texte din cele mai concludente din opera lui spre a schi^a cit mai veridic si cit mai expresiv tot ce a vrut sa realizeze in viata. Totusi, 2. Hans Urs von Baltbasar, Origenes, Geist und Feuer, Salzburg, 1938. 3. Sf. Atanasie, Hepi Nixatce? 27, 1—2, Migne, P.G., 25, 466. 4. Stilianos Papadopol, Patiologia, vol. I, Atena, 1977, p. 393 (In limba greacS). STUDIU INTRODUCTIV acum cind cei mai autorizati cercetStori s-au aplecat cu toata rivna asupra vietii si operei lui, vom incerca si noi sa prezentam o parte din cele mai reprezentative lucrari ale lui spre a ne convinge deopo- triva de evlavia si de competenta sa teologica si stiintifica. In ulti- mele decenii au fost date la iveala o multime de scrieri, atit din cele iesite din mintea lui, cit mai ales o literatura intreaga de studii de specialitate abordind unul sau altul din aspectele cugetarii si scrisu- lui sau, incit si numai indicarea si cercetarea lor completa ar fi o per- formanta greu de realizat. Dar e greu, indeosebi, s& spui ultimul cu- vint asupra creajiei lui Origen, mai ales pentru motivul ca printr-un nenorocit destin a ajuns si el sa ilustreze adevarul vestit de inger in leg&tura cu Mintuitorul Hristos, sa fie, adica «spre ridicarea si cade- rea multora» (Lc. 2, 34). Opera lui a fost distrusa, numele lui con- damnat, iar ceea ce a ramas nu-i nici complet si nici nu se pSstreaza in forma originals. De aceea, chiar cele mai temeinice studii si mono- grafii dedicate vietii si activitatii lui (si poate asupra nici unui alt scriitor nu s-a scris atita), suit inca departe de a putea infatisa in intregime si in adevarata lor lumina viata si activitatea lui. Unii din primii lui biografi spun ca numarul lucrarilor lui Origen s-ar ridica la cifra de 6 000 de titluri 5 , pe cind altii 6 se opresc la cifra de 2 000. Fericitul Ieronim da titlurile a 800 de opere 7 . E drept ca multe din operele lui au fost simple improvizari si multe scrise dupa dictare de stenografi si de tahigrafi (si nu toate au fost revizuite de el si apoi caligrafiate), de aceea fara. sa fi vrut s-au inregistrat multe scapari. Pe de alta parte, Origen a staruit adeseori in mod atit de inegal asupra unor probleme, incit, de pilda, pentru pasajul din Facere 4, 15 (osinda lui Cain) a scris doua volume intregi, iar pentru expresia «La inceput era Cuvintul». (loan 1, 1) a scris un volum impozant 8 . Daca mai punem la socoteala faptul ca in interpre- tarea textului biblic precum si in incercarea lui indrazneata de a ex- plica intr-un tot unitar si coerent cele mai adinci taine ale invataturii crestine el n-a putut sesiza ori rotunji in chipul eel mai corect lucru- rile, atunci putem intelege de ce scrisul acestui profund teolog si mare savant, dar mai ales inflacarat crestin nu se citeste totdeauna prea usor astazi, dupa mai bine de 1700 de ani de la moartea sa. Cu atit 5. Epifanie, Haereses 64, 63, Migne P.G., 41, 1078—1079. 6. Rufin, la Ieronim : Adv. Rut. 2, 12, 22, Migne, P.L., 23, 466. 7. Ieronim, Adv. Ruf. 2, 22 ; Ieronim, ibidem. 8. V. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlfchen Literatur, 2, Aufl., 2 Band, Frei- burg i.Br., 1914, p. 101. ORIGEN, SCRIERI ALESE mai mult cu cit, tip de savant si de ascet cum era, el n-a executat prin stil literar, ca un Clement Alexandrinul, de pilda. Si totusi, cu toate ca in decursul veacurilor informatiile privind viata si opera lui au fost crunt denaturate, cercet&rile din ultimele decenii vin sS dove- deasca, pe masura ce se descopera «noi» texte din opera lui, ca ade- varul in «cazul Origen» inca nu-i cunoscut deplin. «Scrisul de carti este fara sfirsit, iar invatatura multa este obo- seala pentru trup, spunea Origen (citind din Eclesiast 12, 12) in Co- mentarul sau la Evanghelia dup§ loan 9 . De aceea, continua el, as re- nunta si eu sa mai multiplic cSrU daca n-as sti ca acest cuvint al Scripturii ■ — ca dealtfel intreaga ScripturS insSsi — n-ar avea si inte- lesuri mai adinci, tainice, ascunse». Pentru l&murirea acestora a trait Origen, pentru aceasta a fost pasionat el toatS viata si pentru aceasta a mers pina la martiriu. E aici un fel de destin din cele mai inalt&toare ale crestinului. Vom vedea, cind vom prezenta in volumele urma- toare citeva din lucrarile lui, cS adevSratul Origen n-a fost cum s-a spus adeseori, in primul rind filosof, pentru motivul ca a imprumutat pasaje intregi din Platon 10 si mai ales din scoala platonica a secolu- lui II (Numenius, Gaius, Albinus, Plutarh, Maxim de Tir etc) u , nici crestinul habotnic legat strins de litera textului Scripturii, in care cauta sa vada pretutindeni un sens ascuns, asa cum a preluat din doctrina lui Filon din Alexandria, dupS cum nu este nici gnosticul P care vedea in via{a paminteascS a lui Iisus Hristos un simbol al unei istorii ceresti a eonilor pliromei vesnice. Oricit a imprumutat de la toti acestia, Origen nu-i in mod unilateral, nici una, nici alta, ci dupa\ expresia lui J. Danielou, el este intii de toate «un martor al lui Hris- tos eel intrupat si inviat. Comunitatea crestina in care a trait si a activat Origen este trupul tainic al Bisericii. Pentru Origen, teologia este studiul Logosului, care s-a intrupat ca sa restabileasca unitatea fiintelor spirituale care se impSrtasesc din El. In acest caz poate ca mai putin importa coerenta logica a cutarei sau cutarei parti din sis- temul lui doctrinal (preexistenfa sufletelor, apocatastaza etc.), cit mai 9. In In. V, 1 , citat dupa editia grecx)-fnanceza Cecile Blanc/Origene : Commen- taire sur Saint Jean, tame I, Un colectia «Soamices chir^tiieininess, Paris, 1966, ipag. 373 10. P. Koetsdhau, editorul volumelor 1, 2 $i 5 din Corpul berlinez al operelor lui Origen publica lista scriitorilor necrestini cita^i de Origen, care cuprind 7 pagini (G.C.S. II, Leipzig 1899, p. 431—438). 11. Cuiioscutul filosof neoplatonic Porfiriu lafirma ironic: «Origem era permanent in contact cu operele lui Platon, dar tot asa cerceta si pe ale lui Numenius, Cronius, Appolofan si alji pitagorei celebri, apoi ale stoicilor Cheremon si Cornutus, dupa cum a luat si interpretarea alegorica a misterelor grecesti, pe care a aplicat-o la Scriptura iudaica» (Eusebiu, Istoria Bis., VI, 19, 8, ed. Schwartz, pag. 239). STUDIU INTRODUCITV ales cunoasterea interioarS si dragostea fierbinte a omului fata de Dom- nul Hristos» 12 . De aceea, vom relata in cele urmatoare datele princi- pale ale zbuciumatei, dar laborioasei sale vietf, dupa care vom incerca o clasiticare a operelor sale, ISsind cititorului libertatea de a surprinde el insusi liniile de baza ale itinerarului spiritual al acestui mare scriitor crestin. a. Viafa. Cele mai bogate stiri privind biografia lui Origen ni le-a pastrat Eusebiu de Cezareea in Istoria sa. Se stie ca, la rindul sau, el le cu- lesese de la marele sau binefacator, presbiterul Pamfil, martirizat in persecu|ia lui Diocletian, mai ales pentru faptul de a fi continuat scoala catehetica din Cezareea Palestinei si de a fi organizat biblio- teca din acel oras, cea mai mare din intreaga antichitate crestina (in veacul VII va avea 30 000 volume). De aceea, Eusebiu putea spune 13 ch «presbiterii de azi ne-au transmis in legatura cu Origen mii de alte Stiri, dar ceea ce e necesar sa stim despre acest om se poate culege din Apologia in apararea lui Origen, pe care am compus-o impreuna cu Pamfil». Se stie, insa, ca din aceastS Apologie in 5 carti, la care Eusebiu a mai adaugat una, nu ni se mai pastreaza decit prima carte in traducerea lui Rufin 14 , dar care nu prezinta prea multa incredere. Un al doilea izvor este Cuvintarea de mulfumire, adresata lui Origen de Sf. Grigorie Taumaturgul (f 270), care-i audiase cursurile vreme de 5 ani (233 — 238) in Cezareea Palestinei si care descrie cu entuziasm tactul pedagogic si rivna sfinta cu care «acest om divin 1-a invatat stiinta sacra si filosofia crestina in mod atit de fermecator, incit si-a uitat pinS si de grijile familiale» 15 . In al treilea rind sint informatiile lasate de Fericitul Ieronim(t 420), indeosebi in De viris illustribus 54, 62; 113 si in epistola 33 si 43. Se stie cS Ieronim fusese unul din beneficiarii «bibliotecii lui Origen si Pamfil», fiind un timp mare admirator al lui Origen, dar apoi si-a schimbat atitudinea devenind unul din cei mai mari detractori ai lui. De la Ieronim provine precizarea cS prenumele de Adamantius sau Xalkenteros i-ar fi venit lui Origen «pe buna dreptate din sudoarea cu care si-a scris comentariile la Sfinta Scriptura» 16 . 12. J. Dantelou, Origene, Paris, 1948, pag. 306. 13. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 32, 3 ; VI, 33, 4. 14. Rufin, Apologia Pamphili martyris pro Origene, Migne, P.G., 27, 539 — 616. 15. Gregorios Thiaumaturgos, Logos euharistirios, Migne, P.G., 10, 1049 — 1104. 16. Epi'st. 33, 4 ?i 43, 1. Migne, P.L., 23, 447 ; 478. 10 ORIGEN, SCRIERI ALESE Dar citi altii nu au intervenit in lungul proces pro si contra lui Origen ? Sirul lor este impresionant. Cunoscutul mitropolit de Tomis, Teotim, declara demn in anul 401 in legatura cu Origen : «eu nu vreau sa dezonorez memoria unui om, care de mult timp a murit in sfintenie §i nu-mi pot ingadui indrazneala sa condamn niste opere, pe care nu le-au osindit inaintasii nostri» 17 . Mai amintim doar stirile pastrate de Fotie 18 in «Biblioteca» sa, care se stie ca a pastrat lucruri vrednice de tinut minte pentru multe fapte din trecutul Bisericii, din care unele nu se cUnosc din alte surse. Data nasterii lui Origen pare a fi anul 185, dupa cum reiese din afirmatia lui Eusebiu, care afirma ca era al IV-lea an de domnie a imparatului Septimiu Sever (deci anul 202), cind a avut loc persecutia impotriva crestinilor, in care a murit ca martir Leonida, tatal lui Ori- gen, si ca pe atunci Origen «n-avea mai mult de 17 ani» 19 . In alt loc, acelasi istoric scrie 20 ca «dupa moartea lui Deciu, pe vremea impSra- tului Galus, se stingea din viata si Origen in virsta de 69 ani» 21 . Or, daca in anul 202 Origen avea 17 ani, moartea lui ar fi trebuit sa aiba loc in anii 255 — 256, ceea ce nu poate corespunde adevarului, cSci in mai 253 Galus si Volusian sfnt inlaturati de la tron 22 . De aceea, pare mai probabil ca moartea lui Origen a avut loc eel mai tirziu la inceputul anului 253, asa incit si nasterea lui va fi avut loc mai probabil in anul 184 sau chiar 183, cum afirma unii 23 . ■ «Pentru Origen, relateaza tot Eusebiu, chiar si anii din cea mai frageda copilSrie imi par demni de \imit minte» 24 , sau cum zice si Fericitul Ieronim «Origen a fost b&rbat mare din insasi copilaria sa» 25 . Desigur ca aceasta are mai putinS legatura cu semnificatia numelui lui cOrigenes» (= eel nascut din Horus) si «Adamantius» (== om de otel, tare ca diamantul), nume asupra carora s-a discutat intens 26 , cu toate ca mai ales ultimul, Adamantius sau XaXxevtspo?, cum il traduce Ie- ronim, i-a fost atribuit mult mai tirziu pentru caracterul lui integru. 17. Socrate, Istoria bisericeasca VI, 12. Migme, P.G., 67, 701. 18. Codicele 118, Migne, 103. i9. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 2, 2, 12. 20. Ibidem, VII, 1. 1. Ad. Ha nack, Die Chronologie d. altchristl. Litteratur bis Eusebius, 2, Band, Leipzig, 1904, p. 36. 22. G. Bardy, Comentarii la Eusebiu, 1st. Bis., vol. II, p. 186. 23. A. Puech, Histoire de la Litteiatuie grecque chretienne, vol. II, Paris, 1928, p. 358. 24. Eusebiu, 1st. Bis., VI, 2, 2. 25. ieronim, epistola 33 (catre Marcella), Migne, P.L., 22, 447. 26. Epifanie, Haereses 64, 1 ; Ieronim, Epist., 33, 4 si 43, 1. Mai pe larg la P. D. Huet, Origeniana, Migne, P.G., 17, 635 — 638. STUDIU INTRODUCTIV H Mai curind credem ca porecla «Adamantius» i-o vor fi dat admira- torii sai Pamfil si Eusebiu, dupa cum pare a spune acesta din urma 27 : «Filosofia lui era ca si conduita, iar conduita ca si filosofia lui». Si se stie ca viata lui a confirmat cu putere aceasta linie. Leonida, tatal lui Origen, pare a fi fost crestin de la inceput, dar cum se intimpla de obicei cu parintii care au astfel de copii precoci si geniali, crezul lui crestin s-a desavirsit alaturi de al fiului sau, caruia i-a creat toate conditiile ca sa se pregateasca" temeinic prin scoala, unde acesta 1-a si rasplStit peste asteptari. Citam din Eusebiu : «Din frageda pruncie 1-a deprins tatal sau sa ispiteasca Sfintele Scrip- turi si aceasta nu in chip obisnuit (cum faceau al^i paring), ci pe lingS invatatura stiintelor lumesti si mai presus de ele, tatSl sSu i-a cerut sa se adinceascS in invataturile sfinte invafind pe dinafara cite un pasaj, recitindu-1. Copilului nu numai ca-i placea acest lucru, ci cu o rivna neintrecuta cauta sa afle si intelesurile mai adinci ale cuvintelor, incit adeseori punea in incurcatura pe tatal sau. Pe de o parte parintele il certa ca nu se multumeste cu cit spun cuvintele Scripturii, dar pe de alta parte se bucura nespus in sufletul sau, multumind lui Dum- nezeu ca i-a dat un astfel de fiu. Se spune ca se oprea adeseori linga patul unde dormea pruncul si dindu-i la o parte camasa il saruta respec- tuos pe piept, ca si cum acesta ar fi fost parca un loca§ inchinat Du- hului Sfint»> 28 . Istorisirea entuziasta a lui Eusebiu mai relateaza ca de tinar Ori- gen a frecventat cursurile scolii catehetice din Alexandria conduse de Panten si de Clement 29 . Era atit de inflacarat dupa invatatura crestina incit, desi tinar, ar fi vrut sa" paseasca si el in rindul martirilor, mai ales «cind a auzit de arestarea si intemnitarea tatalui sau», incit nu- mai stratagema mamei, care i-a ascuns hainele, 1-a oprit de a nu-si pune iii aplicare in intregime planul sau. Dar si acum nu s-a lasat pina n-a trimis tatalui sau o scrisoare in temnita, «incurajindu-l sa nu carecumva sa-si schimbe atitudinea din pricina lor» 30 . In timpul persecutiei, Leonida a fost decapitat, iar avutul lui a fost confiscat de fiscul imperial. Ca sa hraneasca familia (mama cu alti 6 frati, toti mai mici), Origen care avea atunci «cam 17 ani» s-a declarat nemultumit 27. Eusebiu, Istoria bisericeasci, VI, 3, 6. 28. Ibidem, VI, 2, 7—10. 29. Ibidem, VI, 6; 6, 14, 8—9. 30. Origen avea un adevarat cult pentru martiriu, lucru care reiese $i din textele traduse de noi aici. Ieremia Omil. 4, 5 Klostermann, p. 25. La fel C. Gels I, 24; II 27 •etc. Cea mai frumosa angajare este insa Indemnul la martiriu din anul 235, pe care-1 vom publica In vol. III. 12 ORIGEN, SCRIERI ALESE sa primeasca ajutor de la familia unui gnostic cu numele Paul si s-a angajat sa predea «lectii de gramatica», adica de cultura generala profana, ceea ce le asigura intretinerea tuturor 31 . Se vede ca la scoala unde se afla, Origen cistigase un renume de- osebit incit in lipsa dascalilor de la scoala catehetica «fugiti de frica de a nu cadea prada persecutiei» 32 , chiar dintre cei necredinciosi «au venit la el sa asculte cuvintul lui Dumnezeu». Intre acestia se aminteste de unul cu numele Plutarh, care s-a invrednicit apoi sa moara ca martir, iar mai insemnat decit el e fratele sSu Heracla care va ajunge conducator al scolii catehetice (dupa Origen) si mai tirziu chiar episcop 33 . Dar cea mai mare distinctie o primeste Origen «cind implinea virsta de abia 18 ani» si cind episcopul Demetriu i-a incredin- tat, «conducerea scolii catehetice» 34 , care, se stie, pregatea multimile in vederea primirii botezului. Acum, «numele sau devine si mai cele- bru din cauza afectiunii si a rivnei ce o arata fata de toti, dar mai ales fata de martirii cunoscuti si necunoscuti, pe care-i cerceta nu numai in temnite, ci-i asista si la procese, dar mai ales cind erau dusi spre moarte, incit multimile elinilor adeseori stateau gata sa-1 linseze ,• dar a scapat din toate ca prin minune». Indeosebi nu-i iertau faptul ca «in urma filosofiei sale inalte si a felulului lui de trai» multi treceau in rindul ucenicilor Bisericii 35 . «Ca sa nu fie in sarcina nim'anui, el si-a vindut multe din cartile in care-si copiase cu mare grija scrierile auto- rilor profani, multumindu-se cu suma modesta de 2 oboli pe zi, pe care-i dadea cumparatorul. Vreme de mai multi ani a petrecut in acest gen de filosofie, ferindu-se de orice placeri patimase : ziua in- treaga se nevoia cu sarcinile invatamintului, iar partea cea mai mare din noapte o folosea pentru studiul Sfintelor Scripturi, nelasindu-si pentru somn decit putin limp, si hranindu-si filosofia atit prin gim- nastica postirii, cit si a scurtimii somnului, pentru care nici macar nu intrebuinta vreun pat, ci se culca jos pe pamint... Suferea frigul si lip- sa de acoperaminte cu o statornicie care uimea pe toti. Multi din cei care-i vedeau traiul dus in atitea privatum de dragul invatamintu- lui sfint i-au oferit ajutoare, dar tot n-au reusit sa schimbe asprimea traiului lui... asprime care a dus la slabirea trupului si la imbolnavi- rea stomacului... Cu toate acestea, $i dintre necrestini si dintre filoso- 31. Eusebiu, Istoria bisericeasca, 6, 2, 12 — 15. 32. Ibidem, VI, 3, 1. 33. Ibidem, VI, 3, 1—3 ; 26 ; VI, 35. 34. Ibidem, VI, 3, 3. 35. Ibidem, VI, 3, 7. STUDIU INTRODUCTIV 13 fii pagini, multi au venit sa-i urmeze modul de existenta, unii din ei ajungind sa primeasca si cununa de martiri...» 36 . Am reprodus acest fragment din Istoria lui Eusebiu pentru a refine linia de aspra asceza, care caracterizeaza atit actiunile, cit si scrisul acestui mare mucenic al culturii creatine. De aici se poate intelege mai usor si gestul de extrema segregare fizida, pe care si-a impus-o atunci cind s-a castrat, desigur pentru a exclude posibilitatea de a putea fi calomniat pentru necuratie «putind astfel sta de vorbS mai liber nu numai cu barbatii, ci si cu femeile, pe care ii pregatea in scoala». Desigur, lucrul n-a putut fi iainuit, cum crezuse el in naivi- tatea lui, dar episcopul Demetriu al Alexandriei nu 1-a condamnat momentan pentru aceasta «curatie a credintei», ci, Eusebiu spune c& «l-a incurajat si 1-a indemnat ca sa lucreze de acum cu si mai mare rivna la scoala catehetica» 37 , desi e sigur ca gestul lui nu-i va fi fost indiferent. Deocamdata 1-a lasat pe Origen in fruntea scolii. Nu-i usor sa urmarim in amanunte activitatea desfasurata de el in aceasta perioada 38 . Zi si noapte, «in lectii publice sau in contacte personale», cum zice Rufin de Aquileea 39 , Origen era tot mai asaltat : «veneau la mine, zice el, si eretici si oameni, care invatasera in scoli profane, mai ales filosofia. Eram nevoit sa cercetez atit parerile ereti- cilor, cit si asa-numitele adevaruri ale filosofilor» 40 . In operele pe care le vom traduce aici vor fi amintiti si unii si altii. «Cind si-a dat seama ca nu era cu putinta sa se dedice cu toata linistea atit studiului aprofundat al Sfintelor Scripturi, cit si catehi- zarii celor care veneau pe capul lui, atit de multi, de dimineatja pinS seara, incit nu-1 lasau nici sa rasufle, Origen a despartit pe «scolari» in doua : pe cei incepatori, care urmau sa primeasca primele indru- mari de cateheza i-a incredintat lui Heracla, om rivnitor in problemele divine, dar in acelasi timp cu destula invatatura crestina si filosofica, 36. Ibidem, VI, 3, 4. 37. Idem, VI, 8, 1 — 3. E drept ca nu exista inca vreo interdictfe oanonicS a Bise- ricii, care sa opreasca, de pilda hirotonia famenilor. Cunoastem chiar cazuri de epis- copi recrutati dintre fameni, cum a fost cazul lui Meliton de Sardes, de care vorbeste mult Eusebiu in Istoria sa (cartile IV, V, VI) sau loan, de oare aminteste Tertulian in De monogamia, cap. 17. In schismb, inca de pe vremea imparatului Adrian, existau de- crete aspre oare interzioeu oaistrarea si mu s-iar putea arede ca Biserica sa nu fi avut cuiio^tiiita de ele. G. Bardy, Comentar la Eusebie, «Histoire eccl. II», p. 96 — 97. Desigur, mai tirziu, cind relatiile dintre episcopul Demetriu si Origen se vor inrautati, atunci va aparea si castrarea ca o acuzatie. 38. Puech, op. cit., p. 361. 39. Eusebiu, Istoria bisericeasca, traducere latina, Migne, P.L., 26, 490. 40. Ibidem, VI, 19, 12. 14 ORIGEN, SCRIERI ALESB iar pentru sine si-a rezervat instruirea celor avansati» 41 . «Pe mii de insi dintre cei mai avansati, continua istoricul 42 , Origen ii invafa fi- losofie, geometrie, aritmetica si alte ramuri comentind si explicind toate, incit si grecii profani declarau ca acest om e un mare filosof». Or, dupa cum observa J. Danielou 43 , aceasta insemna un nivel de studii universitare, ca pregatire, pentru injelegerea Sfintei Scripturi, cum spune el in mai multe locuri 44 . Si aici ajungem la un adevar care n-a prea fost bagat in seama clnd era vorba de austerul Origen : caracterul umanist al scrisului sau, vederile largi fata de orice om de orice stare, de orice credin^a, chiar de orice culoare. Viitorul sau ucenic Sf. Grigorie Taurnaturgul va afirma ca invatamintul lui Origen cuprinde in esenta pregatirea enciclopedica a «celor de afara» : «nimic nu ne era interzis, fie inva- tatura barbara, fie greceasca, fie din cea morala sau misticS, toate insa cu un singur scop : sa slujeasca la innobilarea sufletului» 45 . Sau cum zice insusi Origen undeva : «Daca aflam la pagini ceva ade- varat, sa nu ne grabim sa-i trecem cu vederea ori sa-i dispretuim» 46 . Eusebiu ne relateaza ca pentru a realiza marea opera de revi- zuire a textului grec al Sfintei Scripturi, Origen a invatat si limba ebraica il , desi azi se stie ca in aceasta privinfa cunostintele sale au fost destul de modeste» 48 . iln afara de traducerea Septuagintei, el a mai gasit alte trei traduceri aflate in uz : a lui Aquila, a lui Simahus 49 si a lui Teodotion, la care a mai descoperit si altele. Asa a realizat el opera nei itrecuta a Hexaplei, adica a «celei insesite» (cele 4 tradu- ceri + textul ebraic cu litere ebraice si cu litere grecesti), «un exem- plar din Exapla ne-a lasat si noua», spune acelasi Eusebiu 50 , iar dupa el, le-au vazut si Ieronim si altii pina la Isidor de Sevilla si cu totii au putut admira aceasta opera fara pereche. Din pacate, odata cu venirea arabilor (in sec. VII) s-a distrus, iar reconstituirea ei partiala, din fragmentele gasite in decursul timpului, e departe de ceea ce a fost originalul E1 . 41. Ibidem, VI, 15. 42. Ibidem, VI, 18, 2—3. 43. J. Danielou, Origene, p. 29. 44. De pilda In Omil. XI, 2 la Cartea Facerii. 45. Cuvintare de muHumire, cap. 3, Migne, P.G., 10, 1096. 46. Omilia XI, la Ie?ire. 47. Eusebiu, op. cit., VI, 16, 1. 48. Bardenhewer, Op. cit., II, p. 115. 49. Acesta fusese ebionit. Origen a primit scrierile ebionijilor de la o femeie nu- mita Iuliana, care le dobindise prin mostenire, Eusebiu, 1st. Bis., VI, 17. 50. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 16, 4. 51. Bardenhewer, op. cit., p. 113 — 118. STUDIU INTRODUCTIV 15 Intre anii 203 — 231, cit a petrecut in Alexandria si anume primii 12 ani singur, iar intre 215 — 231 luindu-si ca ajutor si pe Heracla, pentru catehizare, iar el conducind «didaskaleion»-ul sau sectia de grad superior, a celor mai avansati, Origen n-a stat tot timpul pe loc. In anul 212 se pare ca a calatorit la Roma, pe vremea papei Zefirin 52 p cu care ocazie ar fi ascultat predici ale lui Ipolit, desi problema e mult controversata. In anul 215 sau 216 a avut loc in Alexandria o mare rascoala impotriva imparatului Caracalla 53 , de aceea Origen s-a refugiat in Palestina, unde episcopul Cezareii Teoctist si Alexandru al Ierusali- mului 1-au rugat «sa tina conferinte si sa explice Sfintele Scripturi la slujbele Bisericii». Episcopul Alexandru fusese ucenic al lui Panten si al lui Clement. Probabil de atunci sa se fi cunoscut si cu Origen. Fapt este ca primirea deosebit de calduroasa care i s-a facut lui Origen, a iritat pe episcopul Demetriu al Alexandriei care 1-a rechemat in scris prin intermediul unor diaconi, obligindu-1 sa-si reia activitatea obis- nuita. El s-a supus fara impotrivire. Din scrisorile celor doi episcopi palestinieni catre colegul lor din Alexandria reiese ca «acolo unde se gasesc oameni capabili sS vesteasca cuvintul, o pot face cu invoirea episcopului» M ,• dar in Egipt, Asia MicS si alte parti, pinS in secolul IV, dreptul de a tine «omilia» il avea numai episcopul, iar laicii nici vorba ! Deocamdata conflictul s-a marginit la atit. Nu se stie exact unde si cind a avut loc intilnirea dintre Origen si Iulia Mammea, mama viitorului imparat Alexandru Sever (223 — 235), care era dornica sa-1 cunoasca si sa-1 asculte. Eusebiu e singurul care aminteste de acest fapt si localizeaza intilnirea in Antiohia, unde «acest invatat de mare renume pare a fi fost adus «pentru un timp oarecare» de citiva soldati» S5 ! In perioada aceasta mai are loc si calatoria lui Origen in provin- cia Arabia (Transiordania de azi), al carei guvernator Victor Lulli- anus il ceruse oficial, probabil tot pentru lamurirea unor probleme de 52. Eusebiu, Istoria bisericeascd, VI, 14, 10. 53. «Pare probabil ca locuitorii Alexiandriei il iritasera pe tiran (caci omorise pe fratele sau si pe foarte multi aderenti ai acestuia) luindu-1 in deridere si poate, pen- tru ca se dedaser5 la agitatii, Caracalla prada orasul, macelari pe multi straini, in- chise scolile». Edw. Gibbon, Istoria declinului si a prabusirii Imperiului Roman, vol. I, trad, de D. Hurmuzescu, Bucuresti, 1976, p. 122. 54. Eusebiu, Istoria Bisericeasca, VI, 17 — 19. Comentarul lui G. Bardy, Eusebe. Histoirc, II, p. 118. 55. Ibidem, VI, 21, 3. Pare a fi cam prea infrumusetat acest pasaj. 16 ORIGEN, SCRIERI ALESE ordin religios, «dar dupa ce a lamurit repede lucrurile», scrie Eusebiu, el s-a intors iarasi la Alexandria 56 . Tot in perioada alexandrina merits sa fie amintit cazul conver- tirii ereticului valentinian Ambrozie 57 , care simtindu-se impresionat de adincimea comentariilor la cartea Psalmilor si mai ales a Evan- gheliei Sfintului loan, «l-a incurajat pe Origen nu numai prin nenu- marate indemnuri, ci si punindu-i la dispozitje din belsug ajutoarele de care avea nevoie» si care se vor continua indeosebi dupa anul 232, cind se va muta in Cezareea Palestinei : «mai rnult de 7 tahigrafi sta- teau linga el cind dicta, nici numarul copistilor nu era mai mic si nici acela al tinerelor fete deprinse sa caligrafieze frumos manuscrisele. Ambrozie punea la dispozitie din abundenta tot ce era necesar pentru hrana tuturor acestor persoane 58 . Se stie, ca din aceasta perioada au fost incepute lucrarile cartii Peri aihon si comentariile la Geneza, la Psalmi si la Evanghelia dupa loan, care, cum vom vedea la locul potrivit, vor fi continuate in cea de a doua perioada a activitatii sale, cea din Palestina (232 — 253). Ambrozie insusi, va primi in anul 235 o scrisoare lunga de la Origen, cunoscutul «itndemn la martiriu», asa cum vom vedea in alt loc. Tot lui Ambrozie ii vor fi dedicate si alte opere, de pilda Comentariul la Evanghelia dupa loan. Cea de a doua perioadd a viefii lui Origen incepe odata cu cala- toria sa in Grecia, care va fi avut loc prin anul 230. Era trimis in mod oficial cu scrisori de recomandare de la episcopul sau Deme- triu 59 . In drum, el trece prin Palestina, unde prietenii sai Teoctist, episcopul Cezareii si Alexandru al Ierusalimului il hirotonesc preot. Prin aceasta cei doi episcopi vor fi vrut sa evite, pe viitor, acuzatiile care opreau ca un laic sS predice 60 , cum cred unii. Sa fi crezut cei doi episcopi palestinieni ca vazind in mina lui Origen scrisori de reco- mandare de la insusi episcopul Alexandriei, era semn ca n-ar fi fost piedici de a-1 f i acceptat astfel si la hirotonie, cum cred altii ? 61 . Se poate. AdevSrul este ca de data aceasta episcopul Demetriu a condamnat 56. Ibidem, VI, 19, 15. 57. Eusebiu spune ca Ambrozie ar fi fost valentinian. Ieronim spune {in De viris illustribus 56.) c3 ar fi fost miarcionit, iar Sf. Epifanie (Haer. 64, 3) face din el marci- onit sau sabelian. 58. Eusebiu, Istoria Bisericeasci, VI, 23, 1 — 2. Ambrozie se socotea ca un «contra- maistru» ep7o8t(ixxTj« fa{5 de echipa sa. Comentar la loan V. 1. Trad. C. Blanc, Paris, 1966, p. 372. 59. Probabil cS era verba de combaterea unor marcioniti, ioum ae informeaza Rufin, Migne, P.G., 17, 625. 60. J. Quasten, Initioation aux Peres de l'Eglise, II, Paris, 1958, p. 52. 61. R. Cadiou, La jeunesse d'Origene, Paris, 1935, p. 395—396. STUDIU INTRODUCTIV 17 prin sinod pe Origen si 1-a exclus din Biserica, lucru pe care 1-a co- municat «tuturor Bisericifor». Unele au luat act si 1-au condamnat si ele, cum a fost cazul Bisericii din Roma, dar celelalte, de pildS cele din Asia Mica, din Palestina, Siria si Arabia, nu 1-au condamnat. Care au fost temeiurile condamnarii, dupa ce insusi episcopul Pemetriu il coplesise inainte cu intreaga lui dragoste 62 , cum se ex- prima patriarhul Fotie ? $tim ca prima data el nu s-a formalizat de mutilarea trupeasca, ci 1-a lasat sa activeze mai departe la scoala. Acum socoate ca ea 1-ar fi facut pe Origen inapt pentru preojie ! Unii autori afirma ca ar fi fost justa hotarlrea lui Demetriu, intrucit mai tirziu (in sec. IV — VI) intr-adevar disciplina Bisericii ar confirma aceasta atitudine. Altii insa nu accepta acest punct de vedere pentru ca, raportata la sec. II — III, mutilarea nu fusese inca interzisa de nici un sinod 63 . Sint unii cercetatori contemporani care nu vad in mutila- rea lui Origen decit o urmare a unei intregi avalanse de critici aduse de dusmanii lui ei . Ramine cea de a doua acuzatie -. faptul ca s-a lasat hirotonit de arhierei straini de eparhia lui sau, cum spune Fotie, ca s-a savirsit hirotonia fara aprobarea lui Demetriu. Eug. de Faye, unul din primii biografi temeinici ai lui Origen din secolul nostru w j constats ca iz- voarele bisericesti ale timpului nu ofera marturii sigure pentru sec. Ill in sensul ca numai episcopul eparhiot poate savirsi hirotonia, caci nici episcopii din Palestina n-ar fi facut-o daca ar fi existat deja in uz o norma precisa in aceasta privint&. Dealtfel, la «primul sinod», format doar din preotii Alexandriei, Demetriu n-a putut obtine o sen- tinta de condamnare. Abia la a doua intrunire, unde nu erau decit inca trei episcopi, s-a putut obtine sentinta : hirotonia raminea valida, dar Origen nu mai era socotit vrednic sa catehizeze, de aceea e alungat. In marele conflict, care s-a declansat ulterior, s-au facut multe afirmatii contradictorii in legatura cu motivele condamnarii lui Origen. Eusebiu si Ieronim afirma ca motivul schimbarii atitudinii episcopului Demetriu a fost numai invidia si gelozia m . $i totusi, fata de «ierarhia» si 62. Fotie, Biblioteca, titl. 118, Migne,, P.G., 103, 1106. 63. Inforaaatii la C. Blanc, note la Orig&ne, Commentaiie sur Saint Jean, tome II, Paris, 1970, p. 13—14. 64. H. Ghadwick, Early christian thought and the classical tradition, Oxford, 1966, p. 68. 65. Origene, Sa vie, son oeuvre, sa pensee, I, Paris, 1923, p. 35. 66. Eusebiu, istoria bisericeasti, VI, 8, A — 5 : «Origea dobindise mare reimme In virtute si in intelepciune, de aceea, neavlnd alt temei de acuzare, episcopul s-a legat 2 — Origen 18 ORIGEN, SCRIBRI ALBSK de «episcopatul moral», pe care-1 afisa Origen si care aparea mai pri- mejdios prin doctrin5 si mai ales prin metoda, osindirea lui Origen anunfa temeiuri mult mai adinci si acestea erau de ordin dogmatic. Insusi Origen e constient 67 de acest lucru atunci cind afirma ca «multi il calomniazS atribuindu-i opinii pe care el nu le-a avut nicicind». Parafrazind un cuvint din cartea proorocului Ieremia 20, 8 : «de cind vorbesc, cuvintul Domnului s-a facut pentru mine ocara si batjocurS zilnicS» Origen comenteaza «ferice de tine, Ieremio, ca n-ai alt temei pentru care esti ocarit decit cuvintul Domnului ! Sarmanii de noi ! 68 . Nu sintem ocariti in primul rind pentru cuvintul Domnului, ci pentru pacatele noastre. Cind cineva din noi ajunge la necazuri pen- tru c8 a propov&duit cuvintul sfint are obiceiul sS spunS: mai bine m& dau la o parte, in liniste, de ce sS indur atitea necazuri ?» In orice caz, nu e sigur dacS Origen a mai incercat sa revina la Alexandria dupa moartea episcopului Demetriu (232), desi urmasul acestuia era acum Heracla, fostul s&u coleg. Patriarhul Fotie incercase sS spunS cS Origen ar fi revenit la Alexandria, dar Heracla nu 1-a primit pen- tru motive de ordin doctrinar. Multi contests acest fapt 69 . In noua sa patrie, avindu-si domiciliul stabil mai ales in Cezareea Palestinei (se stie, insa, cS unele predici le-a tinut §i in Ierusalim si in alte parti), Origen a intemeiat o adevarata scoala de teologie, atra- gind in jurul lui multi ucenici, intemeind o impozantS biblioteca si completindu-si operele incepute anterior si scriind altele noi. lata cum relateazS lucrurile Eusebiu 70 : «In timp ce-si implinea datoriile sale de dascal la Cezareea, au venit multi in jurul lui nu numai dintre bSstinasi, ci si dintre straini cu miile. Cunoastem dintre cei mai vestiti pe Teodor, cunoscut mai ales sub celalalt nume Grigorie (Taumaturgul), celebrul episcop din vremea noastra si Atenodor, fratele lui, care erau peste mSsura de dornici sa urmeze stiin^ele grecilor si romanilor. Dar tre- zindu-le dragostea pentru filosofia cea adevSrata, Origen i-a indemnat sa-si schimbe planurile spre asceza crestina. Dupa ce au vietuit cinci ani in comuniune cu el, ei s-au intors atit de imbunStatiti in cele du- de o gre?eala a lui din tinerefe $i a indraznit s-o lege ?i de acuzajia celor ce 1-au hirotoinit». Ieronian, Epist. 33, 5. 67. Homelies sur Saint Luc (ed. H. Crouzel ?.a., Paris, 1962, pag. 333), Omilia 25, 6. 68. ed. Klostermann, p. 189. 69. Bardenhewer, op. cit., p. 109 — 110. 70. Eusebiu, Istoria Bisericeascd, VI, 30. STUDIU INTRODUCTIV 19 hovnice^ti, incit au fost socotiti vrednici sa fie amindoi facuji episcopi 5n Bisericile Pontului» 7l . In aceasta perioada, episcopul Firmilian din Cezareea Capadociei a dovedit o admiratie atit de mare fata de Origen, incit 1-a chemat si in eparhia sa «pentru folosul duhovnicesc al Bisericii», ba, s-a dus el insusi pentru mai multa vreme In Palestina «sa se imbunatateasca in Sfintele Scripturi» 72 . Prietenia dintre cei doi a fost de folos si pen- tru Origen, pentru ca in anii de prigoana a lui Maximin Tracul, cind au avut de suferit mai ales elementele de virf ale Bisericii 73 , marele dascal se va refugia tocmai in Capadocia ca sa scape de valurile pri- mejdiei, fiind gazduit de o fecioarS Iuliana, dupa cum ne informeaza pe la anii 420, episcopul Paladiu de Helenopolis, un mare admirator al lui Origen 74 . Pe la anul 240 Origen e amintit iar&si in Atena 75 , cu care ocazie a vizitat in Nicomidia si pe prietenul sau Ambrosiu, care se vede ca n-a murit in persecutia lui Maximin Tracul, cind probabil va fi fost numai inchis 76 . O alta calatorie din aceasta perioada a fost cea fScuta in Arabia, in anul 244, unde episcopul Beril de Bostra tulburase multi ani con- stiintele colegilor lui «prin multe discutii si controverse», sustinind un monarhianism moderat in sensul ca Domnul Hristos n-ar fi existat ina- inte de intrupare, deci «n-ar fi avut o divinitate proprie, cum zice Eusebiu, ci numai pe a TatSlui, care s-a sSlSsluit apoi in El». Fiind chemat acolo, Origen a convins pe Beril de gresealS, aducindu-1 la dreapta credinta. Ni s-au pastrat, zice Eusebiu, si procesele verbale ale acestor discutii sinodale 77 , care nu par a fi prea mult deosebite de cele consemnate in Convorbirile cu Heraclid, tot un antitrinitar monarhianist, care au fost descoperite In 1940, in Egipt, la Tura si publicate de J. Scherer 78 . Intr-un ultim drum spre Arabia, ceva mai tirziu, Origen a combatut si miscarea thenetopsihitilor sau hipnopsihi- tilor care sustinea ca sufletul omenesc moare sau intra intr-un fel de adormire deodata cu moartea trupeasca, iar la inviere vor reveni 71. Pe linga studierea lilosafiei grece$ti, oei doi frafi dorisera sa meaxga la Bei- rut pentru pregatire juridica (romana). 72. Eusebiu, Istoria bisericeascd, VI, 27. 73. Ibidem, VI, 28. 74. Historia Lausiaca, 64 Migne. 75. Eusebiu, Istoria biseric&asca, VI, 32, 2. 76. Origen, Epistola catre Iuliu Africanul, I, 13 — 16, Migne, P.G. 11, 89, 85. 77. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 33, 1 — 2. 78. J. Scherer, Entretiens d'Origene avec Heraclide et les evGques ses collegues sur le Pere, le Fils et Vame, Le Caire, 1949 (si In «Sources chretiennes» 1967). 20 ORIGEN, SCRIERI ALESE amindoi in acelasi trup. Eusebiu si Ieronim relateaza cS si aici discu- tiile s-au purtat in plin sinod si ca intre Beril si Origen s-au pastrat si scrisori. Origen a reusit pina la urma sa readuca pe cei rataciti «la pSreri sanatoase» 79 . Discutiile acestea par a fi avut loc intre anii 244—248. In toti acesti aproape 20 de ani de prodigioasa activitate desfa- surata" in Cezareea, acum cind, dupa expresia lui Eusebiu 80 , ajunsese sa depaseasca 60 de ani, Origen «a ingaduit tahigrafilor sa transcrie expunerile facute de el in public, ceea ce pina atunci nu ingaduise» Aproape zilnic predica 81 , lua atitudine fatS de curentele gnostice sau eretice, scria comentarii savante. Auditoriul sSu cuprindea episcopi, preoti, simpli credinciosi. Contactul direct si prin scrisori cu inv&- tatul polihistor Iuliu Africanul, cu care discuta probleme de criticS biblica (neautenticitatea istoriei Susanei si diferenta dintre genealo- giile privitoare la persoana Mintuitorului dupa Matei si dupa Luca), este concludent. Tot asa e cazul eel putin si cu doi dintre papii Romei, Zefirin si Fabian. Dar oricit de pasnica si de umanitarista era predica lui Origen, pinS la urma era de asteptat ca si el sa ajunga in mina prigonitorilor. lata cum descrie Eusebiu felul cum a patimit Origen : «Care si cit de mari au fost suferintele indurate pentru credinfa de catre Origen in timpul persecutiei (lui Deciu 250 — 253), cum a fost pus in lanpuri si cite chinuri i-a aplicat pe trup, cum i-au fost puse picioarele in butuci si a fost aruncat in adincurile temnitei, cum a indurat foarte multe zile sa stea cu picioarele strinse in butuci pina la a patra gaura fiind amenintat ca va fi ars de viu — si cite alte incercari, la care a fost supus si pe care le-a indurat curajos si in ce chip a scapat din toate acestea, intr-o vreme in care judecatorul se straduia sS-1 chinuie cum- plit, numai sS nu-1 omoare cu zile, in sfirsit, ce fel de cuvinte pline de mare folos pentru cei ce simteau lipsa sa fie intariti, — ei bine ! despre toate acestea ne vorbesc pe fata scrierile pe care ni le-a lasat acest minunat om» 82 . Moartea lui Origen a fost provocate, asadar, de maltratarile pri- mite in timpul persecutiei lui Deciu, dar ea va fi avut loc dupa moartea 79. Eusebiu, Istoria bisericeasci, VI, 37. Ieronim : De viris illustribus, 60 (ed. I. N. Dianu, Bucuresti, 1919, p. 97). 80. Eusebiu, Istoria biserfceascH, VI, 36, 1. 81. Pamfil, Apologia pro Origene, Migne P.G., 17, 10, 545. «Tractatus quos pene quotidie in Ecclesia habebat». 82. Eusebiu, Istoria bisericeasca, VI, 38, 5. STUDIU INTRODUCTIV 21 imparatilor Galus si Volusian (martie 253), deci probabil in anul 254, pe cind Origen implinea virsta de 69 de ani. Va fi murit, cum era firesc, in Cezareea Palestinei 8S , desi Ieronim 84 si Fotie 85 sustin cS de- cedarea ar fi avut loc in orasul Tir, unde multa vreme i s-ar fi p&strat mormintul. Poate ca Tirul a fost numai locul incarcerSrii. Desi n-a sucombat in temnifa, totusi nu se poate spune cS Dum- nezeu nu i-a implinit rugamintea vietii lui de a fi un «martir al Domnului» **. b. Opera. Origen si realitatile vietii bisericesti din epoca sa- Ca sa injelegem mai bine scrierile lui Origen e bine, zice J. Dani- elou, sa-1 privim intii in cadrul vietii bisericesti, in care s-a manifes- tat. In privinfa aceasta lucrarea lui Ad. Harnack Dei kirchengeschi- chtliche Eitiag der exegetischen Arbeit des Origenes 87 este de mare folos. Opera lui Origen nu poate fi inteleasa daca nu se iau in consi- derare cultul crestin si comunitatea crestina din timpul in care a trait. Ori, chiar daca unele din tezele sale sint gresite, Origen a vrut sS fi, mai intii de toate, legat de BisericS si de credinta ei dreaptS : «Numai acela poate fi socotit drept, care nu se dep&rteaza nici intr-un fel de traditia bisericeascS si apostilica», zice el in prefata cSrtii „IIepi opXdiv" » Nicaieri n-a exprimat insS atit de bine acest lucru ca in tratatul sau Despie mgdciune 89 , unde zice ca adevaratul «loc de rugaciune ob- steasca este acela unde se aduna toti credinciosii in chip concret, dar unde si puterile ceresti sint de fata, insotind pe Mintuitorul insusi, intr-o adunare atit a viilor, cit si a mortilor». (derarhia Bisericii indru- ma si poarta grija de viata sufleteasca a credinciosilon>, zice el in alt loc 90 . «Cit ma priveste, dorinta mea este sa fiu om al Bisericii atit in ce priveste credinta, cit si faptele», afirma el intr-o omilie 91 . Despre biserica lacas de cult, care are orinduirile si traditia ei, vorbeste adeseori Origen. Orientarea spre Rasarit, ingenuncherea la 83. G. Bardy, nota. la Istoria lui Eusebiu, p. 142. 84. Ieronim, De viris illustribus, 54, 85. Fotie, Biblioteca, cod. 118. 86. J. Danielou, Origene, p. 40 — 41. 87. In «Texte und Untejsuchungen», XLH, Leipzig, 1918 — 1919. 88. De principiis, prefata 2. 89. Ilepl e6XtJ« 31, 4. 90. Contra lui Celsus, VIII, 35. 91. 'In Lucam, Omil. 16, 6, traducere francezfi, H. Crouzel, Fr. Fournier $i P. Pe- richon, Paris, 1962, p. 244. 22 ORIGEN, SCRIERI ALESE rugSciune (mai ales in post) sau ridicarea miinilor, sint descrise in acelasi tratat Despre rugdciune, pe care-1 publicam aici, dar temele revin si in alte locuri 92 . Cind ne rugam in Biserica sint de fata si in- gerii, mai ales la Botez 93 . Origen e un martor nepretuit al existentei din vechime a or- ganizatiei bisericesti, a traditiilor crestine. Sint confirmate, cu semni- ficatiile lor simbolice, Duminica, vinerea, Pastile, Cincizecimea 94 . Biserica e si trup tainic, nevazut, dar e si comunitate vazuta, lo- cals si universale in care se propovaduieste cuvintul lui Dumnezeu, se savirsesc Sfintele Taine, se reglementeaza viata morala a credin- ciosilor. Desigur, cu inclinarea lui spre simbolic, spre figurat, Origen vrea sa inalte sufletele auditorilor sai mereu spre altarul eel mai pre- sus de ceruri, spre bunurile lumii viitoare, caci toate cele vazute sint numai «umbra a celor viitoare». Vom vorbi mai pe larg in alt loc des- pre interpretarea lui tipologica, alegoricS, anagogica. Aici este, ca si pentru Pascal, atit maretia, clt si slSbiciunea lui Origen : el prea rela- tivizeaza, subiectivizeaza totul, ajungind uneori la arbitrar, la eroare 96 . Natural, Origen era bine intentional El criticS moravurile din Biserica, pe slujitorii ei, vrea mereu ca Biserica sa fie o comunitate a celor alesi, a celor desavirsiti ; intreg sensul vietii crestine consta, dupa el, in ridicarea spre un «altar al sufletelor» in locul celor de pia- tra, la care slujesc de multe ori preoti cu inima de piatra 96 . S-a spus adeseori ca virtutea principala a lui Origen a fost aceea de a vesti cuvintul Domnului. Socotind sfintenia Sfintei Scripturi legata chiar de textul ei, Origen vede, in mod firesc, ca misiune primordiala a Bise- ricii didascalia, functia inv&tatoreasca. «Sa veghezi, spunea el despre Iosua si prin el oricarui slujitor 97 , incit cuvintele Scrip turii sa nu fie citite numai pentru tine, ci pentru cei mai multi, ca sa-si deschida urechile si ca cei chemati sa devina credinciosi, iar cei credinciosi sa devina tot mai desavirsitji». In aceste conditii si teologia sacramentala a lui Origen ramine unul din cele mai controversate aspecte ale invatSturii lui. E drept ca, adept al unui crestinism interiorizat, Origen acorda mai putina atentie 92. Omil. XI, 10, la Levitic ; Omil. V, 1 la Numeri etc. 93. Omil. IX, 4, la Iosua : Omil. XXXII, 6 la Luca, etc. 94. A se vedea pentru toate aceste lucrari J. Danielou, op. cit., p. 44 ?i urm. 95. J. Quasten, Initiation aux Peres de l'Bglise, II, Paris, 1958, p. 55. 96. Omil. Num. II, 1 : «crezi tu ca toti care au deranitatea d« preot oalca potrivit chemarii si rangului ? De mulite ori iiitllnesti la ei suflete josnice, iubitoare de oel« p5mintes!ti parca mai mult dectt de cele cerestlix. 97. Omil. Iosua, IX, 9. STUDIU INTRODUCTTV 23 partii vazute, dar prin aceasta nu vrea sa spuna ca o ignora sau o neaga. La Botez se credea ca necesara o pregatire precisa prin catehu- menat. Intreaga teologia lui este propriu-zis strabatuta de constiinta necesitatii de a pregati si cultiva pe om in traditia adev&rata a Biseri- ricii, iar nu a-1 lasa sa cada prada iudaizantilor, gnosticilor sau ereti- cilor. «Veniti, catehumenilor, pocaiti-va ca s& putefi primi Botezul spre iertarea pacatelor», spune el intr-o omilie la Evanghelia de la Luca 98 . «Baia curatirii prin apa preinchipuie stergerea pacatelor si apropierea de taina Sfintei Treimi», zice el in alt loc". Celebra este interpretarea «trecerii din lumea pScatului in lumea dreptfitii», care se obtine prin Botez, scotind pe om din puterea celui rau, cum reiese mai ales din omiliile la cartea Iesirii 10 °. Studiul temeinic al lui Danielou aduce multe marturii in acest sens. 101 . Cit despre taina Sfintei Euharistii, se stie c8, pe motivul exprimS- rii tipologice si simbolice, teologii protestanfi au cautat sa vadS in Origen un martor puternic pentru a nega prezenta euharisticS a Dom- nului Hristos. Or, nu se poate tagSdui ca, in ansamblu, Origen a cu- noscut si afirmat clar acest adevar ortodox. «Mincam piinile aduse ca multumire Domnului si care prin rugaciune au devenit Trupul Dom- nului, al celui care sfinteste pe toti cei ce se impartSsesc din El», zice catre Celsus I02 . E adevSrat ca uneori pare sS faca dependents valoarea tainei de dispozitia sufleteasca a credinciosului, dar aceasta numai in aparenja los . Si mai mult cauta protestantii s5 se refere la Origen cind e vorba de Taina Spovedaniei 104 . Lucrari ca ale lui B. Poschmann si H. Koch m se straduiau sS prezinte lucrurile ca si cum iertarea p&catelor ar f i numai rodul ispasirii personale a unei pedepse, iar nu si al unei dezlegSri prin mijlocirea unei preotii harismatice. E drept ca Origen cere din partea pacatosului pocSintS, iar din partea preotului cere sa corespun- dS chemarii sale, altfel «in zadar leaga si dezleagS» 106 , iar in tratatul 98. Omil. La, XXI ; Omil. ie?., V, 7. 99. Comentar la loan, VI, 17. 100. Omil. Ie?., V, 1 etc. 101. op. cit., p. 70 51 urm. 102. Kata Kelsou, VIII, 32. 103. Marturii la Danielou, op. cit., p. 76 ?i urm. 104. B. Po&cbrjiamin, Die Siindenvergebung bei Origenes, Breslau, 1912. 105. Hal Koch, Paideusis et Pronoia. Etudes sur Origene et ses relations avec le platonisme, Leipzig, 1932. 106. Comm. Mat., XII, 14. 24 ORIGEN, SCRIERI ALESE Despre rugficiune grMe§te Indurerat : «nu §tiu cum se lauda unii (arogindu-si o putere mai mult decit sacerdotaia) ca pot ierta p5cate ca idolatria, adulterul, desfrinarea, ca §i cum rugaciunea rostita de ei peste capul celor ce au comis astfel de crime ar §terge chiar pacatele de moarte» 107 . Dar de aici nu trebuie trasa concluzia ca Origen n-ar admite puterea preoteasca de a ierta pacatele. Cercetarile lui P. Galtier si ale altora 108 dovedesc tocmai dimpotrivS. In fond, Origen are dreptate sS lege laolaltS si sfintenia vietii preotesti §i exercitarea puterii chei- lor. In realitate, in citatul de mai sus, nu era vorba de pacatele pe care, Dumnezeu sau Biserica nu le-ar putea ierta, ci acolo se presupune o poc'&intS prealabiia. Incolo, cum afirma intr-o omilie : «cind pacato- sul i§i ud5 patul sSu cu lacrimile pSrerii de r3u si nu se rusineazS sS-si incredinteze preotului Domnului pacatul, cerindu-i tSmSduire, desigur ca el este iertat» l09 . In problematica timpului sau intra, desigur, 51 mediul filosofic, cu care au fost confruntafi atit Origen, cit si intreaga BisericS a veacuri- lor al doilea ?i al treilea. Indeosebi problema Providenfei a dominat pe atunci atit curentele filosofice, cit si cercurile biserice$ti. S-a cre- zut c& Origen a imprumutat «teologia Providentei» de la Platon 110 sau de la Plotin prin intermediul dascalului acestuia, Ammonius Sakkas nl . Lucrarile lui Platon, e drept, i-au fost cunoscute lui Origen, uneori si citeaza citeva din ele, dar incolo el e un cugetator cre§tin. $tirea data de Porfiriu in leg&tura cu Ammonius Sakkas, pe care o transmite Eusebiu, s-a dovedit ca se referea la alt Origen, care traia sub imparatul Galien (253/260 — 268), cind teologul Origen era mort. Am amintit la inceput ca totusi Origen a suferit influenta co- mentatorilor eclectici, atit pe a celor platonici, din noua Academie, apoi pitagoreici, stoici si chiar aristotelici, din sec. II : Plutarh, Maxim de Tir, Antiohus de Ascalon, Numenius, Apolonius, Albinos, Lucian de Samosata si altii. Este meritul lui J. Danielou de a fi dovedit ce anume a imprumutat Origen din reprezentantii acestor curente. Vom reveni $i noi mai triziu asupra acestei probleme. Felul in care e pre- zentata ideea «filantropiei divine» sau a Proniei si a demonologiei pare a-1 fi imprumutat de la Plutarh. Metoda interpretarii «tropolo- 107. IIept euXijS, cap. 28. 108. P. Galtier, L'Eglise et la remission des peches aux premiers siecles, Paris, 1949. 109. Omil. Lev., II, 4. 110. Hal Koch, Pronoia et Paideusis, Leipzig, 1932. 111. R. Cadiou, Jeunesse d'Origene, Paxis, 1935. STUDIU INTRODUCTIV 25 gice» sau figurative o intilnim la Numenius. Maxim de Tir vorbeste aproape In aceiasi termeni ca si Origen despre rolul ingerilor pazi- tori, despre necesitatea rugSciunii omenesti, care nu poate modifies vointa lui Dumnezeu, despre necesitatea doctorului, a generalului ori a cirmaciului de vapoare de a ascunde adevSrul, cind acesta doare. Cel mai mult pare a fi imprumutat din «Didaskalikos»-ul lui Albinos : ideea «arheilor» sau a principiilor, ideea celui de «al doilea Dumne- zeu» linga eel dintii, ideea sufletului lumii, a modelelor ideale, dupa care a fost creatS lumea. $i totusi, Origen a fost un cugetStor crestin. Vom vedea aceasta cind vom vorbi despre lucrSrile lui apologetice, indeosebi Contra lui Celsus, care e un arsenal Intreg de mSrturii crestine. Origen nu va nega cS sint comune atft elinilor, cit si crestinilor unele credinte, dar in credintele elinilor nu exista, ca in cele crestine, acea putere dum- nezeiascS in stare sa transforme si s& inalte pe om si lumea 112 . AceastS putere este crestinismul, care a lucrat si lucreazS in istorie ca un fer- ment transformator, care ridicS vrednicia omului la asemanarea cu Dumnezeu. E drept cS crestinismul nu-i pentru Origen in primul rind doctrina, cit energie divinS, care opereazS in viata lumii 113 . Parca am auzi aici graiul de mai tirziu al lui Dionisie Areopagitul, al lui Maxim Marturisitorul. 2. OPERA EXEGETICA A LUI ORIGEN Nu ne vom extinde aici prezentind si analizind intreaga opera a acestui mare scriitor. Nici n-am putea-o face, dupa cum s-ar cuveni, intrucit controversele origeniste, mai intii etapa anilor 390 — 403 a lui Epifanie, Ieronim si Rufin, dar mai ales cea din epoca lui Iustinian (540 — 553) au avut drept urmare disparitia celor mai multe din operele lui. In mare, scrierile sale (atitea cite s-au pastrat, majoritatea doar in traduced, iar din cele originale multe pSstrate numai fragmentar) se pot imp&rti in 5 categorii : I), biblice, II). apologetice, III), dogmatice,, IV). de ordin practic si V). scrisori. I). Operele cu caractei biblic cuprind : 1. lucrSrile de critica biblica (in primul rind Hexapla) si 2. lucrarile cu caracter exegetic : sholii, omilii si comentarii. Des- pre ele va fi vorba in cele de mai jos. 112. K. Kelsou, VI, 2. 113. Bani£tou, op. cit., p. 134. 26 ORIGEN, SCR1ERI ALESE II). Printre lucrarile cu caiacter apologetic §i polemic se numara cea mai cunoscuta scriere a lui Origen, Kata Kelsou, cea mai com- pleta lucrare de aparare a crestinismului in fata atacurilor nedrepte aduse de cugetStorii pagini ai antichitatii. O analiza mai amanunfita a ei o vom da la locul cuvenit. III). Dintre lucrarile dogmatice vom analiza §i vom prezenta in romaneste prima injghebare a crezului crestin Despre principii, pre- cum si citeva fragmente din Convorbirile cu Heraclide. IV). La cele cu continut practic amihtim tratatul Despre rugdciune, incurajare in vreme de martiraj si florilegiul cunoscut sub numele Filocalia, o colectie din cele mai alese pasaje din opera lui. V). Ultima grupa de scrieri o formeaza corespondenta sa, care — din pacate — astazi nu mai numara decit doua piese intregi : o scri- soare catre Grigorie Taumaturgul si alta catre Iuliu Africanul. In legatura cu aceste categorii de scrieri trebuie amintite si unele opere pierdute din care nu avem azi decit fragmente, in Catene, pe cind din altele nu avem decit titlul. Sa revenim acum la lucrarile biblice. Pe buna dreptate se poate spune ca nici un alt scriitor bisericesc nu s-a dedicat atit de mult Sfintei Scripturi ca Origen. Chiar si cind a scris lucrari filosofice sau dogmatice, el le-a scris tot numai cu scopul de a intelege mai bine cuvintul Domnului si de a-1 explica mai deplin auditorilor sai. De aceea, ca un adevarat didascal, care con- templa misterele ascunse ale Bisericii, care face stiinta speculative si in al treilea rind care propovaduieste tainele ascunse sub slovele Scripturii, Origen nu poate fi judecat doar dupa citeva pasaje inter- pretate de el dupa o metoda alegorica uneori contestabila. El are merite mult mai mari, atit de mari, incit nici unul din Sfintii Parinti si din scriitorii bisericesti ulteriori nu s-au putut sustrage influentei sale ili . Straduintele lui Origen de a restabili textul grecesc (LXX) al Ve- chiului Testament formeaza una din cele mai uriase intreprinderi de ordin stiintific din cite se cunosc in istoria culturii crestine. Se sim- tea de mult nevoia unei astfel de actiuni intrucit inca din secolul al II-lea traditiile crestine si evreiesti semnalasera evidente deosebiri in pri- vinja canonului si textului biblic. Astfel Sfintul Irineu (f 202) sem- nala existenta a doua variante grecesti, Aquila si Teodotion, doi pro- zeliti evrei din sec. II. Traducerea lui Aquila e foarte literals si se 114. J. Danielou, op. cit., p. 137—138. STUDIU INTRODUCTIV 27 resimte influenta reformelor rabinice. Cea a lui Teodotion e mai apropiata de textul Septuagintei. Am vazut mai sus ca Origen a des- coperit inca o traducere, cea a lui Symmachus, care era facuta tot dupa textul ebraic, pe care-1 reda insa mai putin sclavic. Cu timpul a mai gasit inca doua versiuni. Scopul lui era sa vada dupa un tabel sinoptic incepind de la 4 pina la 6 coloane, la Psalmi chiar cu 9 coloane (tetrapla, hexapla, eneapla), unde Septuaginta {LXX) are ceva in plus sau in minus fata de textul ebraic. Pentru primul caz se nota cu obelos ( -j- ), pentru celSlalt cu asterisc (*). Din nefericire, din aceasta opera a lui Origen n-au ramas decit fragmente disparate. Doar coloana a V-a, care e textul Septuagintei, a fost copiata in multe exemplare. Dupa ea s-a pSstrat o traducere siriacS din sec. VI. In schimb, multe frag- mente se pastreaza reproduse in operele mai multor scriitori biseri- cesti. Dupa toate acestea s-a incercat o reconstituire foarte modesta 115 . In lucr&rile exegetice publicate in acest volum gSsim adeseori semnalate de Origen deosebiri de text, atit intre redactarile grecesti, cit si intre acestea si originalul ebraic 116 . Cu titlul de exemplificare amintim in traducerile din acest volum, 2 cazuri la omiliile de la Nu- meri si unul la Cintarea Cintarilor. In cele trei categorii de lucrSri exegetice sholii, omilii si comen- tarii, desi scopul e diferit, intilnim acelasi spirit, aceeasi metoda, ace- leasi principii de interpretare m . S h o 1 i i 1 e erau menite sa lamureasca greutajile de ordin filo- logic sau sa explice anumite amanunte. De aceea, de regulS, ele se faceau pe marginea manuscrisului, uneori cu litere mai marunte. Astfel de explicari se stie ca au existat la textele homerice, care au fost in chipul acesta imbunatatite si amplificate de la o generatie la alta. In «Catalogul» sfiu, Fericitul Ieronim enumera multe «sholii» facute de Origen la Facere, Iesire, Levitic, Isaia, Psalmii I — XV, Ecleziast, partial la Evangheliile dupa Matei si loan, apoi la Epistola cStre Gala- teni. La rindul sau, Rufin a folosit sholiile de la cartea Numeri. Astazi cele mai cunoscute sholii sint cele cuprinse in Filocalie si in Catene. Volumele XII si XIII din colectia Migne redau multe astfel de «excerpta», dar ele trebuie utilizate cu grija, caci autenticitatea lor nu-i prea sigura. US. B. . Sau cum se exprimS in alt loc 145 «trebuie crezut ca Sfinta Scrip- turS consta din elemente vazute si nevSzute : literele sint corpul vizi- bil, iar in dosul literelor se ascunde partea spirituals, nevazuta. Caci dupa trup, suflet si duh avem in Scriptura o intelegere istorica, mo- rals si spirituals. Vom intilni in multe din omiliile acestea referiri la iudei, la filo- sofii pSgini, la eretici. Intre acestia din urmS (Marcion, Vasilide si Valentin) Marcion era eel mai excentric pentru ca respingea cu totul Vechiul Testament pe motiv ca prezintS un Dumnezeu in linii prea antropomorfice, prea aspru, cu legi prea drastice sau pe motiv ca s-ar relata fapte potrivnice moralitatii. Cu toate acestea, in opera exegeticS a lui Origen se face, pentru prima oara, un comentar temeinic al textului, al semnificatiei lui morale. El e constient ca in pastrarea canonului cSrtilor biblice Biserica este cea care raspunde. «Pronia dumnezeiasca n-a lasat niciodata, zice el, pe conducStorii Bisericii farS aceasta hrana nemuritoare» U6 . Tot atit de constient este si el atunci cind, chiar in forma populara, se straduieste sa ridice pe om la sentimente de evlavie 14T , de judecata matura : «cine poate fi atit de redus la minte sa creada ca Dumnezeu a plantat ca un gradinar harnic pomi si copaci in rai ?» sau «cine n-ar tntelege ca trebuie luate in sens alegoric vorbele privind plimbarea lui Dumnezeu prin rai intr-o dupa-amiaz5 cind s-a ascuns Adam sub un copac ?». Pentru «hrana mai virtoas3» si pentru mistuirea ei, cu gindul la «umbra celor viitoare» s-a zbatut el totdeauna sa inalte constiintele contemporanilor sai. Oricit de monoton ar parea azi, cuvintul lui nu si-a pierdut prea mult din puterea de expresivitate. 144. Omil. Num., IX, 7. 145. Omil. Lev., V, 1 ; 5. 146. Epist. catne Iul. Airic. cap. 4 147. De princ, 4, 16. STUDIU INTRODUCTIV 33 Cind descrie procesul intim si plin de taina al iubirii dintre Hris- tos si Biserica, dintre sufletul omului si dintre Logosul divin cu o efuziune rar intilnita si cu o delicatete indescriptibila, el traseaza sce- nariul dintre cei doi miri in 8 tablouri, impartind, ca Intr-o drama supercosmica, rolurile cuvenite celor doi si grupurilor lor insoti- toare 148 tocmai pentru a face si mai apropiata taina cre§tinatatii. Des- pre aceasta niciodata omenirea nu va putea spune ultimul cuvint. 3. INSEMNARE Am grupat in acest volum omilii la unele din cartile Vechiului Testament. Pentru cele pastrate doar in traducere latina s-au folosit, pe linga textul din Migne, Patrol, gr. vol. XII si editia corpului berlinez : Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte : Origenes Werke (G.C.S.), vol. V— VIII, editate de W. A. Baehrens, iar pentru omiliile la Ieremia tot in aceeasi colectie (vol. Ill) editia scoasa de E. Klostermann. In acelasi timp s-au mai folosit, unde a fost cazul, si editiile publicate in colectia «Sources chretiennes» din Paris. Dintre materialele volumului de fata, traducerea cartilor Facerea, Iesirea, Numerii, Iosua si Cintarea Cintarilor, apar^in parintelui profesor N. Neaga, iar traducerea omiliilor 12, 15, 16, 17 si 18 la Ieremia a fost f Scuta de Zorica Latcu. Restul omiliilor la Ieremia 1, 2, 3, 4, 5 si 11 precum si toate studiile introductive, notele, si in mare parte indicii ne apartin noua. Ne-am silit, pe cit a fost cu putinta, sB. dam o traducere clara, Intr-un limbaj liber, familiar, pe cit a lost posibil, in cuvinte nu prea departate de graiul cartilor bisericesti. Ne dam seama ca nu totdeauna a fost cu putinta acest lucru. Nadajduim sa complet&m in volumele ultetioare unele din lipsu- rile inerente unei astfel de lucrari. Ne gindim indeosebi la o serie de studii de specialitate, care adincesc unul sau altul din aspectele vastei opere a lui Origen. Raminem adinc recunoscatori Prea Fericitului Patriarh Iustin, pen- tru larga intelegere cu care a primit sa sprijine initiativa de a face cit mai cunoscute gindirea si graiul Sfintilor Parinti ?i scriitori bise- ricesti care vor putea imbogati si adinci viata duhovniceasca a cre- dinciosilor nostri. 148. A se vedea reconstiituiTea In editia lud Ol. Rousseau : «Souxoes chretiennes», Paris, 1966, p. 41 — 45. 3 — Origen 34 ORIGEN, SCRIERI ALESB BIBLIOGRAFIE^SELECTIVA A. TEXTE V. da la Rue, Origenis opera omnia., torn. I — IV, Paris, 1738 — 1759, de unde s-au reprodus. J. P. M i g h e, Patrologiae cursus completus, series graeca, P.G., torn. XI — XIV, Paris, 1857. Die griechischen christlichen Schrittsteller der ersten drei Jahrhunderte... Origenes Werke, Leipzik — Berlin, G.C.S., din care : vol. III. Jeremiashomilien. Klageliederkommentar. Erklarung der Samuel — und Konigsbiicher, herausgegeben von E. Klostermamn, 1901. vol. VI. Homilien zum Hexateuch in Rutin's Ubersetzung, herausgegeben von W. A. Baehreos (Genesis, Exodus u. Leviiticus), 1920. vol. VII. Homilien zum Hexateuch in Rutin's Ubersetzung, hearusgegeben von W. A. Baehnens (Numeri, Josua, Iudices), 1921. Or i gene, Homelies sur la Genese. Introduction de Henri de Lubac, traduction de L. Doutreleau, Paris, 1945, inKSoiirces ch"retiiennes». Origene, Homelies sur l'Bxode, traduction de P. Fortier, introduction de H. de Lubac, Paris, 1947, In «Sourcesc chTetiennes». O r i.-g en e, Homelies sur les Nombres. Introduction et traduction de Andre Mehat, Paris, 1951, In «Sources chretiennes». Origene, Homelies sur Josue. Texte latin, Introduction, traduction et notes de Annie Jaubert, Paris, 1960, In «Sources chretiennes». Origene, Homelies sur Jeremie. Traduction, par Pierre Husson et Pierre Nautin, edi- tion, introduction et notes par Pierre Nautin, vol. I. (homelies I — XI) si II (homelies XII— XX et homelies latines), Paris, 1976, 1977, in «Sources chre- tieiines». The Philokalia oi Origen, the text revised with a critical Introduction and Indices by Armitage Robinson, Cambridge, 1893. * Din foarte bogata bibliografie origenianS amintim aici doar citeva lucrSri legate mai ales de interpretarea textelor vetero-tes:tamientere. In decursul acestui vq- lum, mai ales la «note», vor mai apSrea si alte titluri. Desigur, in acest domeniu nu se poate avea pretentia de a fi exhaustiv. In volumele viitoare vom reveni cu suplimentSri. B. STUWI D. P. H u e t, Origeniana, Rothomagi, 1668, in Migne, P.G., XII, 633 si urm. E. R. Redeppenig, Ongenes, 2 vol., Bonn, 1841. E. F r e p p e 1, Origene, 2 vol., Paris, 1875. Ad. H a rn a c k, Die Chronologie der allchristlichen Literatur bis Eusebius, 2 Band, Leipzig, 1904. F. Prat, Origene, le theologien et I'exeg'ete, Paris, 1907. O. Bardenhewer. Ceschichte der altkirchlichen Literatur, 2 Band, Il-te Auflage, Freiburg im Breisgau, 1914. Ad. Hairnack, Der' Kirchengesthichtliche Ertrag der exegetischen Arbeit des Ori- genes, in «Texte und Untersuchungen», Leipzig, 1918 — 1919. Eug. de Faye, Origene. Sa vie, son oeuvre, sa pensee, 3 vol. 1923 — 1928. A i m e Puech, Histoire de la litterature grecque chretienne, vol. II, Paris, 1928. Haralambie Rovenja, Interpretarea Scripturii dupa Origen, Rm. Vilcii, 1929. G. B a r d y, Origene, Moralistes chretiennes, Paris, 1931. Idem, Origene, in «Diotionnaire de la theologie catholique», vol. XI, p. 1489 — 1565, Paris, 1932. STUDIU INTRODUCTIV 35 W. V 6 1 k e r, Das Vollkommenheitsideal bei Origenes. Eine Untersuchung zur Ge- schichte der Frommigkeit und zu den Anlangerm christlicher Mystik, Tubingen, 1931. H. K o c h, Pronoia und Paideusis, Berlin, 1932. T. M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen, in «Studii teologice», Bucuresti, 1932. R. C a d i o u, La jeunesse d'Origene, Paris, 1935. H. u. v. Balthasar, Le mysterion d'Origene, Paris, 1937. T dem, Geist und Feuer. Eine Aufbau..., Salzburg, 1938. Jean Danielou, Origene, Paris, 1948. Henri d e L u b a c, Histoire et esprit, i 'intelligence de I'Ecriture d'apres Origene, Paris, 1950. H. C r o u z e 1, Theologie de V image chez Origene, Paris, 1958. M. Ha r 1, Origene et la ionction revelatrice du verbe incarne, Paris, 1958. Jo hannes Quasten, Initiation aux Peres de l'Eglise, trad, de l'anglais par J. La- porte, tome II, Paris, 1958, cu o bogata bibliografie. H. de Lubac, Exegese Medievale, Les quatre sens de I'Ecriture, premiere partie, I— II, Paris, 1959. Origene et la tradition alexandrine, in «Bpektasis», hommage a J. Danielou, p. 247 — 416, Paris, 1972. H. J. Vogt, Das Kirchenverstdndnis des Origenes, Koln-Wien, 1974. Origeniana, Premier colloque international des etudes origeniennes, Bari, 1975, 1977. P N a u t i n, Origene. Sa vie et son oeuvre, Paris, 1977. Stil. Papadopulos : Haxpoloiia, Atena, 1977. PAGINI DIN OPERA EXEGETICA A LUI ORIGEN INTRODUCERE «De aici sd consideri clta mdretie a pus Dumnezeu in om intruclt 11 situeazd aldturi de soare, de lurid si de alte lucruri minunate... Insd, dacd te gindesti cd mdretia omului constd mai ales in chipul si ase- mdnarea lui cu Dumnezeu, lucxu pe care nu 1-a spus nici despre pd- mint, nici despre soare sau despre lund, atunci Intr-adevdr vrednicia lui este mai presus de orice asemdnare. Dar dincolo de toate acestea, vrednicia lui creste prin faptul cd numai el este sortit sd iacd parte din impdrdfia cerurilor» I, (12 — 13). Asa se exprimd la un moment dat Origen in cea dintii dintre omi- liile sale la Cartea Facerii. $i trebuie sd mdrturisim cd ideile si forma in care se exprimd sint la indlfimea geniului sau. Aceasta mai ales cind ne gindim cd el a trait numai in prima jumdtate a vecului al tieilea cind incepuse sd se iacd cunoscutd in Imperiul Roman invdtdtura crestind, care, vreme de doud veacuri, nu se bucurase nici macar de con- ditiile minime de libertate si de dezvoltare. Trebuie sd mai spunem totodatd cd, in forma lor caldd si populard, aceste predici au constituit o hrand deosebit de valoroasd si de Intremdtoare pentru multimile cre- dinciosilor sdi, iar mai tirziu pentru cei care vor cduta sd rdsplndeascd prin copii stenografice scrisul lui avintat, dar a cdrui soartd a fost atlt de greu incercatd. Numarul omiliilor la Cartea Facerii a fos{ discutat. Mulfi afirmd cd ar fi existat 11 omilii. Eroarea poate proveni dintr-o expresie a Fer. Ieronim din epistola sa cu nr. 33, care se pdstreazd numai In clfiva codici (grupa «r» la Baehrens, p. XII). Toti ceilalti codici pdstreazd numai 16 omilii, neavind trecutd omilia XVII, care vorbeste despre «binecuvintdrile patriarhilom. Dealtfel, textul ei nu-i complet si pare mai curind un *excerpt» sau o sholie, care se potriveste mai degrabd 1NTRODUCERE 37 cu fragmentul lui Rufin din Migne, P.G. 21, 297. Oricum, falsiiicarea sau addugarea omiliei a XVII-a pare a se fi fdcut in sec. VII, cind o pomeneste si Isidor de Sevilla. In schimb, in arhetipul dupd care s-au redactat celelalte peste 30 manuscrise (fie la un loc cu Iesirea si Levi- ticul, fie numai singurd Geneza) circulau incd in sec. V — VI numai 16, asa cum mdrturisea si Cassiodor. Nu trebuie sd se confunde luciurile cu *Comentariile» lui Origen la Cartea Facerii, parte din ele terminate incd inainte de anul 232 in Alexandria, iar restul, pind la 12 cdrti, ter- minate mai tirziu in Cezareea, cum spune Eusebiu (Istoria, VI, 24, 2). Dar aceasta-i altd lucrare, care n-a mers cu comentarea Genezei mai departe, de cap. V, 1. Din ea ni s-au pdstrat doar mici fragmente (Migne, P,G. r 12, 45 — 92), din care ceJe mai importante sint trei frag- mente grecesti din Filocalia, pe care le vom publico in alt loc. T extul celor 16 omilii nu ni s-a pdstrat decit in traducerea la- tino a lui Rufin, care se stie cd, adeseori, 1-a mai indreptat, adduglnd, eliminind ori «ldmurind». In mare, insti, traducerea a fost destul de fideld. Dintre fragmentele grecesti pdstrate in Catenae amintim doar unul scurt de tot la Omilia 2, 1 — 2, text care s*a pdstrat intr-o serie de ma- nuscrise si in Comentarul lui Procopie de Gaza. Ca si celelalte omilii origeniene la cdrfile Pentateuhului, cele de la Genezd au fost tipdrite prima oard la Venetfa in 1503 de cunoscutul bibliofil Aldo Manutius, al cdrui text a fost reprodus adeseori dupd aceea, intre care eel al lui Merlin din Paris, 1512, va fi reprodus si de coleclia Migne in Patrologia greaca, volumele XI — XV7/. In secolul nostru, Corpul berlinez (Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte, prescurtat G.C.S.) se vor edita critica prin ingrijirea lui W. A. Baehrens la Lipsca in 1920, pag. 1 — 144. Dupd acest text au fost traduse in 1944 de A. Doutreleau, cu un studiu introduc- tiv si no,te, de Henri de Lubac. Lucrarea noastrd a avut in vedere pe Migne, Baehrens si Doutreleau. Data redactdrii omiliilor este epoca dintre anii 244 — 250, dupd cum se poate vedea prin analogie cu celelalte omilii de la Pentateuh. Cum vom vedea la omiliile de la Cartea Numerii si Iosua, se stie cd in general cdrfile istorice ale Bibliei au fost comentate sub forma populard a celor din urmd omilii, dupd anul 243, cind comenta cartea proorocului Ieremia (omilia 13, 3 la Iosua). C o nt i nutul omiliilor se refer a la urmdtoarele probleme ; 1) crearea lumii si a omului, 2) area lui Noe (cap. 6), 3) prescripfiile td- 38 ORIGEN, SCRIERI ALESB ierii imprejur (cap. 17), 4) teofania de la stejarul Mamvri (cap. 20), 7) despre nasterea lui Isaac si alungarea Agarei (cap. 21), 8) despre jertfirea lui Isaac (cap. 22J, 10) despre pefirea Rebecdi (cap. 24), 11) despre moartea lui Avraam (cap. 25 J, 12) despre Iacob in Gherara (cap. 26), 13) despre certurile pentru fintini (cap. 26), 14) despre legdmintul lui Isaac si Abimelec (cap. 26), 15) despre Intoarcerea fiilor lui Iacob din Egipt (cap. 45) si 16) despre Iosil si Faraon (cap. 47). Fer. Ieronim mai pome neste si despre o omilie in legdturd cu Melchisedec, care se pare cd ar fi fost pusd tocmai in fruntea colecfiei acestor omilii. Ea pare, msa, mai curind a fi facut parte din sholii, pe care Ieronim le-a numit «rhistarum» sau «mixtarum» cum spun unele manuscrise, mici explicdri la cite o pericopd oarecare. S t r uctur a si t e mat i ca o mi 1 i i 1 o r e uneori de o simpli- tate si familiaritate surprinzdtoare, alteori predomina, aproape exclusiv, inter pretdr He morqld si spirituald. Totusi, spre deosebire de omiliile la celelalte cdrfi ale Pentateuhului, aici expunerea pare mult mai natu- rald, mai iireasca. De la Inceputul primei omilii, vorbind de crearea lumii, atunci cind aminteste de «inceput», Origen a si fdcut legdtura cu Domnul nostru Iisus Hristos, «/drd de care nimic nu s-a tdcut din cite s-au idcut». Desigur, el a subliniat cd, fdcind cerul si pamlntul, Dumnezeu a creat atit lumea vdzutd, clt si pe cea nevdzutd si, fireste, pe omul ex- terior ca si pe eel interior sau ceresc. Am putea spune cd din aceastd omilie, Structuratd istoric sau literal, doar ici-colo se hag si unele con- cluzii morale. La un moment dat (p. 19 dupd editia Baehrens) el zice .- «sd vedem acum si prin alegorie in ce chip an fost fdcu/i bdrbatul si ie- meia, dupd chipul lui Dumnezeu». $i rdspunde : «omul nostru lduntric constd din suflet si spirit. Bdrbatul formeazd spiritul, iar femeia poate fi numitd sufletul (familiei). Dacd ei laolaltd au pace, bundintelegere si armonie, aceste virtuti cresc si se inmulfesc producind si ndscind sen- timente bune si conceptfi sdndtoase si folositoare prin care sd umple pdmlntul si sd-1 stdpineascd, cu alte cuvinte sd-si supund lorusi sim- turile trupesti pe care sd le transforme in deprinderi mai bune in asa mdsurd incit sd nu se mai porneascd poftele cdrnii impotriva duhului. §i astfel, unindu-se sufletul cu duhul ca intr-o edsnicie fericitd, sd nu lase sd-si mai facd de cap poftele inimii ori ale cdrnii spre a strica unirea iamiliei prin intindciunea divorfului... Toate vi le-am dat spre mincare, spre fericire... dar in clipa in care vefi cdlca porunca, cu moarte vefi muri». INTRODUCERE ■ ■ ■■ , 3S In omilla a Il-a Origen spune •. *Sd vedem mai "mtii de toate cele ce se referd la literd adicd la istorisirea despre potop si despre area lui Noe pentru ca de la textul ei sa ne ridicdm la sensul mistic si alegoric al interpretdrii duhovnicesti». Se tulburd Apelles, ucenicul lui Marcion ca nu puteau inedpea toate soiurile de animate, inclusiv elefanfi, si ca toata istorisirea ar ii «o tabula ?». Dupd cunosedtorii traditiilor si dupd stirile vechilor dascdli, se stie cd Moise a deprins in Egipt toatd stiin- ta geometriei Egiptenilor. Asta dupd cugetarea «istoricd». Ce insem- neazd, insd, din punct de vedere duhovnicesc, construirea cordbiei ? Dupd cum potopul era simbolul pieirii si totodatd al salvdrii, tot asa prin Noe eel duhovnicesc, adicd prin Hristos, sintem mintuiti de pie- ire. Cdci credinciosilor nu li s-ar putea impdrtasi iertarea pdcatelor dacd nu s-ar ii putut propovddui invdtdtura crestind pe intreaga su- praiafa pdmintului. Mai departe el descrie modul construcpei navei, trdgind concluzia cd asa cum e barca deasupra mai Ingustd, ca o pira- midd rasturnatd, incit acolo incape Cel Unul, cirmaciul, tot asa «unus Dominus, una Ecclesia fides, unum baptisma, unum corpus et unus Spi- ritus ad unam perfectioren iinem cuncta festinant». In Omilia HI, despre tdierea imprejur, Origen subliniazd, dupd ce a expus «istoric» imprejurdrile in care s-a ajuns la aceastd repetare a fdgdduinfei, cd «taina aceasta nu a iost incredinfatd. lui Moise, care era si el bdtrin, de 99 de ani» (desi vrednicia amindurora nu priveste batrlnefea trupeasca), ci i s-a incredintat lui Avraam, care va ii tatd a multor neamuri... in Biserica lui Hristos. $i «poporul lui Hristos nu-1 va ioima numai Israelul eel dupd trup, ci to\i cei dupd dun, adicd Biserica intreagd, desigur dacd sint cu adevdrat tdiati imprejur la ini- md, iar nu numai la trup, cum spun iudeii si unit eretici». In Omilia TV, dupd ce se compard aratarea de la stejarul Mamvri cu cea care a avut loc in casa lui Lot, Origen spune : «tot ce iace Avraam e ascuns, plin de taind. Vitelul eel bun si tindr, pe care-1 jert- teste la iiloxenia celor trei tineri, e, desigur, chipul Domnului Hris- tos, piinile puse pe masd preinchipuie Sfinta Euharistie. Sara, sofia lui Avraam tstdtea'in urma lui», de aceea, sd se ia invdtdtura de la fe- meile patriarhilor clt erau ele de ascultdtoare bdrbafilor lor! Pind aici sensul istoric-literal. «Sd urcdm acum la sensuri mai adinci», spune didascalul. Expresia «Cobori-Ma-voi sd vdd faptele celor din Sodoma» nu trebiiie sd ne iaca sd gindim la lucrare si coborire locald, zice el, ci sd ne gindim la ce spune proorocul Mihea 1, 3 sau Pavel atunci cind spune cd Domnul s-a smerit pe sine luind chip de rob» ; in 40 ORIGEN, SCRIERI ALESE schimb despre ridicare sd ne aducem aminte cum «a meat pe apostoli in munte inalt deosebi»... Cd ereticii spun cd Domnul nu stia ce-i in Sodoma ? Numai de pdcat n-a vrut sd stie El, incolo pe toate le stie. lnceputul omiliei VIII sund asa : «PiecaJi-vd urechile cei ce vrefi sd vd apropiap de Domnul si privifi mai atent spre cele ce ni s-au citit despre incercarea lui Avraam», atunci cind i s-a ceiut sd-si jert- feascd pe fiul sdu eel unul ndscut... Cine nu vede aici preinchipuita jertlire a lui Hristos, cine nu stie cd expresia *dupa trei zile de mers» insemneazd invierea dupd trei zile ? Tot asa de impresionant si apropiat de sufletele ascultdtorilor se exprimd si in Omilia XII, unde vorbeste despre Rebeca venitd sd ia apd : «Crezi cd-i poveste aici ? Multe ne spune venirea la fintind». Existd si in tine, crestine, un tel de apd vie, existd si acolo suvita care nu seacd si piraie de sensuri duhovnicesti, dacd, bine-inteles, vei avea grijd sd nu se astupe. Inva^d-te sd scapi si sd cureli noroiul din aces- te fintini, adicd sd inldtmi lenea si sd scuturi toropeala inimii 1 AscuJtd ce spune Scriptura ; *lnfeapd-te la ochi si vor curge lacrimi ; impunge inima si vei rdscoli simfirea mintii» (Is. Sir. 22, 19). «Curdteste-ti, asa- dar cugetele ca sd pofi veni intr-o zi sd bei din propriul tdu izvor si vei scoate atunci apd vie. Pentru cd dacd ai primit in tine Cuvintul lui Dumnezeu, dacd ai primit de la El apa cea vie cu credinciosie, din tine va ti?ni o iintind cu apd curgdtoare pentru viata vesnicd». Incheiem aici. «Ocean de taine se deschid jn fafa noasfrd cu cit inaintdm in cifi- rea Scripturilor», spune acest mare dascdl la inceputul omiliei a IX-a, singura pe care o traducem aici din cele de la Cartea Facerii. Chiar si numai din cele cuprinse aici si din cele amintite de noi, credem cd cififorui jsi va putea face o imagine aproximativd despre cdldura scrisului, despre bogdtia confinutului si despre adincimea in- vdtdturilor acestor predici ale lui Origen. Acesta a si lost motivul care ne-a indemnat sd prezentdm din opera lui Origen deocamdatd numai opere exegetice la cdrfiie Vechiului Testament, pentru cd, asa cum au facut-o in ultimele 'decenii cercetdtorii din mai multe tdri europene, aceste opere ale lui prezintd un scriitor cu mari merite pentru viata spirituald a Bisericii. I OMILII LA CARTEA FACERII OMILIA IX. Fagaduinta f acuta lui Avraam * Pe masura ce inaintam cu citirea Scripturii ne intimpina taine tot mai multe. Daca apuci calea marii pe o corabie mica, te temi mai putin cind esti aproape de farm, dar pe masura ce te indepSrtezi inain- tlnd in largul marii, se ivesc o multime de temeri si banuieli, urcind si coborind pe valurile care se umflS si scad, o coplesitoare spaima pune stapinire pe suflet si tremuri de groaza la gindul ca fi-ai incredintat viafa pe o corabie atit de mica fata de imensitatea nesfirsita a valurilor. Un asem>enea sentiment se petrece in sufletul meu, sarac in vred- nicii si slab cu duhul, care cuteaza sa infrunte un atit de vast ocean de tame. InsS, daca prin rugaciunile voastre ne va invrednici Dumnezeu de o adiere prielnica 2 a Duhului Sfint, dupS o calatorie favorabilS in domeniul cuvintului 3 , vom ajunge, nadajduim, la limanul mintuirii. 1. Am ales nurnai omilia IX dinitre toate cele 16 cite ni s-au pastrat de la Ori- gen la Cartea Bacerii. Am avuil la iindemina itextul ediitat de *Patrologia» lui J. P. Migne, P.G., torn. 12, col. 210 — 215 si in Corpul berlinez «D/e griekhischen christlichen Schriftsteller det ersten drei Jahrhundette, Or/genes Werke, sechster Band : Homeilien zum Hexateuch, to «Rufins Obarsetziung», editat de Dr. W. A. Baehanens (erster Teil, Leipzig, 1920, 86 — 92). Am folosit itatodata faadiuceiea franceza a lud Louis Doutreleau si natele la aoeasta omaMe semnatoe die Hetnri de Lubac in «Sounces chretiiennes*, Paris, 1946, p. 274— 282. 2. «prospera auia», vimit prieitnic, salut marinaresc. Suflarea Duhului Sfinit me aduce amirtte de citattul ioaineic 3, 7. 3. «Groaziera {sau calattoria) in domeniul ouvlnitului» este o imagine frecventS In scrisul lui Origen, care face dim fumctiumiea Itiminatoare a Logosului temefta lu- crarii hairice de sfuntire si de mtotuire a lumii. Desigur, el nu putea ignora ca astfet de lucrari se savirsesc de Duhul Sfirrt, cane trimajte «vint piieLnic», dar Dumnezeu- 42 ORIGEN, SCRIERI ALESE Sa cercetam, deci, acum cuvintele : «Si ingerul Domnului a stri- ■gat a doua oara catre Avraam si a zis : Juratu-m-am pe mine insumi, zice Domnul, ca de vreme ce ai facut aceasta si n-ai crutat nici pe singurul tau fiu pentru mine, de aceea te voi binecuvinta cu binecu- vintarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau, ca sa fia ca stelele ceru- lui si ca nisipul de pe tarmul marii, care nu poate fi numarat» 4 . Cuvintele urmatoare cer un auditor foarte atent, caci este o nou- iate deosebita ceea ce se spune prin cuvintele : «ingerul Domnului a strigat din cer pe Avraam a doua oara». Cele ce au urmat dupa «stri- garea de a doua oara» nu aduc ceva nou, caci se mai spusesera si ina- inte cuvintele : «Te voi binecuvinta» si se fagaduise ca «Te voi in- multi", declarindu-se : «Voi inmulti pe urmasii tai ca stelele cerului si ca nisipul marii» 5 . Ce aduce in plus, totusi, aceasta a doua strigare din cer ? Ce se vesteste nou acum fata de vechile fagaduinte ? Ce spor de rasplata e vizata prin cuvintele «pentru ca ai facut aceasta», adica : «pentru ca ai adus pe fiul tau, pentru ca tu n-ai crutat nici pe singurul tau fiu, pentru Mine» 6 ? Eu nu vad nici a intregire, ci se reiau aceleasi fagaduinte de mai inainte. Dar s-ar putea intreba cineva : oare nu este inutil sa se revinS de mai multe ori asupra acelorasi lucruri ? Nicide- cum. Dimpotriva, este necesar, caci tot ce urmeaza este p.lin de taine. Daca Avraam n-ar fi trait decit «dupa trup» 7 si nu ar fi fost parin- tele poporului pe care avea sS-1 nasca dupa trup, atunci ar fi ajuns o sin- gura fagaduinta. Dar, pentru a se vadi ca Avraam va ajunge mai tirziu parinte al celor taiati imprejur dupa trup, el a primit, in vremea pro- priei sale tSieri imprejur, o fagaduinta care privea tocmai pe poporul taierii imprejur. De aceea, pentru a arata ca el trebuia sa devina si parintele acelora care sint : «din credinta» 8 si care devin mostenitori prin patima lui Hristos, tocmai de aceea primeste el din nou, in vremea patimirii lui Isaac, o fagaduinta care trebuia sa priveasca de data aceasta pe poporul eel mintuit prin patimile si invierea lui Hristos. Noua ni se pare numai ca Scriptura ar repeta aceleasi lucruri, dar care se deosebesc mult intre ele. FSgaduintele cele dintii, cele care se refera la intiiul popor, s-au facut pe pamint. Doar spune Scriptura : «L-a scos Tatal (Dominus) este eel care-L via trimite. Incolo Oriigein folose^te foarte adeseori expresia «verbum» atlt in sens ,de vorba, -ctt si dfe Cuvintul lui Dumnezeiu. 4. Fac. 22, 15—17. .5. Fac. 12, 2; 13, 16; 16, 10. 6. fac. 22, 16. 7. Gal. 4, 29. ; :;. . 8. Gal. 3, 0. OMILII LA CARTEA FACERII 43 afara si i-a zis : priveste la cer si numara stelele de le poti numara. Si a adaugat : «Atit de multi vor fi urmasii tai !» 9 . Insa cind ii face pen- tru a doua oara fagaduinta, Scriptura constats ca «din cer» s-a auzit glasul 10 . Astfel intiia fSgaduinta vine de pe pamint, a doua din cer. Oare nu este aceasta d marturie limpede a ceea ce zice Apostolul : «Omul eel dintii e din pamint, pSmintesc ; omul eel de-al doilea e din cer, ceresc» n ?. Fagaduinta care priveste poporul credintei vine din cer, pe cind cealalt5 vine de pe pamint. In prima vestire nu s-au rostit decit cuvinte obisnuite, pe cind aici intervine jurSmintul. Sfintul Apostol scriind evreilor interpreteaza ast- fel cuvintele : «In aceasta Dumnezeu voind sa arate si mai mult mos- tenitorilor fSgaduintei nestramutarea hotaririi Sale, a pus la mijloc ju- rSmintul» 12 si iarasi la : «pentru ca oamenii se jura pe eel ce e mai mara» 14 , iar «de vreme -ce Dumnezeu nu are pe nimeni mai mare, pe care sa se jure, S-a jurat pe Sine insusi, zice Domnul» 15 . ?i aceasta n-a facut-o Dumnezeu pentru ca ar fi fost indatorat sa se jure ; cine-i poate cere Lui un juramint ? — ci precum explica Apos- tolul Pavel : «voind sa arate si mai mult nestramutarea hotaririi Sale», a pus la mijloc juramintul 16 . Tot asa si altadatS ne spune proorocul : «Juratu-s-a Domnul si nu-i va parea rau. Tu esti preot in veac, dupa rinduiala lui Melchis9dec» ,7 . In sfirsit, cind s-a fficut intiia fagaduinta, Scriptura nu arata pri- cina pentru care s-a facut, ci ne spune numai ca glasul 1-a scos pe Avraam afara, spunindu-i sa priveasca la stelele cerului si i-a zis : «atit de multi vor fi urmasii tSi» 18 . Acum, insS (la cea de a doua strigare), Domnul precizeaza cauza $i de aceea Isi si intareste fSgaduinta Sa prin juramint : «de vreme ce ai facut aceasta — zice Domnul ■ — si n-ai crutat nici pe fiul tau» 19 . El aratS, prin aceasta, ca pentru jertfa si patimile fiului sau se garanteaza 9. Fac. 15, 5. 10. Fac. 22, 15. 11. / Cor. 15, 47. 12. Evr. 6, 17. 13. mai bine-zis tot acolo, ca o motiviare a mecesitatii juramintului. 14. Evr. 6, 16. 15. Evr. 6, 13 §i Fac. 22, 16. Filon leg. all. Ill, 77, 203 : «e bine sa-ti intare^ti fSgaduimta prim jwamint 51 .anume printr-un juramint care place si lua Dumnezeu. Tntelegi, dar, ca Dumnezeu nu se jura pe altcineva, cScsi nimic (?i nimemii) nu-i mai bun decit El, d se jura pe Same insusi pentru ca e eel mai bum diiHtre toti» l(Bae- brens, op. cit., p. 88). 16. Evr. 6, 17. 17. Ps. 109, 4. 18. Fac. 15, 5. 19. Fac. 22, 16. 44 ORIGEN, SCRIERI ALESE cu tarie fagaduinta, anuntind limpede ca pentru patimile lui Hristos ra- mine asigurata fagaduinta si pe seama poporului dintre neamuri, care «se tin de credinta lui Avraam» 20 . Nu este oare evident ca planul schitat in eel de-al doilea rind e mai mSret decit eel dintii ? In multe locuri din Scriptura vei gasi indicate taine de felul acesta. Astfel Moise a spart si a aruncat cele dintii table ale Legii, care erau «dupS literal. Apoi a primit o a doua Lege, care este «dupa duh» iar cea de-a doua este mai sigura decit cea dintii 21 . Moise a adunat Legea in patru carti, la care a adaugat si Deuteronomul, careia i se zice : «A doua Lege». Ismael e intiiul, Isaac al doilea. Totusi in eel de-al doilea s-a pSs- trat intiietatea. Acelasi lucru se poate spune si despre Esau si Iacob 22 , despre Efraim si Manase 23 si vei mai gSsi si alte cazuri prin miile de exemple asemanatoare. II Dar sS revenim la noi insine si sa tilcuim pe larg intelesul moral al fiecarui text. Dupa cum am arStat mai sus, Apostolul zice : «Omul eel dintii este din pSmint, pamintesc, omul eel de-al doilea este din cer, este ceresc. Cum este eel pamintesc, asa sint si cei pamintesti si cum este eel ce- resc, asa sint si cei ceresti. $i dupa cum am purtat chipul celui pa- mintesc, vom purta si chipul celui ceresc 24 . Vei intelege rationamentul : daca ramii numai la ceea ce re- prezirtta intiiul om, care vine de pe pamint, vei fi lepadat, caci daca nu te sohimbi, si dacS nu te bucuri ca ai devenit ceresc, atunci nu te poti modela dupa chipul eel ceresc 25 . E ceea ce s-a spus mai inainte : 20. Rom. 4,16. 21. tintre al\ii, St. Grigorie de Nyssa dezvolta pe larg tenia aoeasta in Viafa lui Moise, editata si tradusa de J. Dandelou, Paris, 1942, p. 130 — 137. 22. Fac. 25, 25. 23. Fac. 41, 51. ','4. / Cor. 15, 47—49. 25. Minunait descrie Origan cele doua ooncepyi atunci cind vorbeste ixitr-o omi- lie la Cartea Iosua : «Cred ca atunci cini ne citeste Moise, valul literei e dat la o parte de harul Min/tuitorului si Imcepem sa intelegem ca «Legea e duhovnjceasca» (Rom. VII, 14) si ca, de pilda, cind Legea zdoe ca Avraam a aivut dod Jii, utnul dim roaba, celalalt din femeie libera, eu'tajeleg in ed doua Testaments si doua popoare, iar daca inteleg asa aceasta Lege, pe oare Pavel o numeste «duhovniceasca», in- semneaza c3 Domraul Iisus ne-o citeste si CEI o duce pe la urechile intregului popor, imdrumindu-ne sa nu unmam litexa care ucide, ci Duhul care face vd/u (II Cor. 3, 6). In cazul acesta, Iisus este Oel ce o citeste si Cel cane ne descopera tadnele ei. Initr- adevar, noi, care apartinem Bisexdcrii generale, nu dispxetudm Legea lui Moise, ci o prirnim daca Iisus este Cel ce o citesite». Omil. IX, 8 Iosua (Baehrens II, 353). ©MILII LA CARTEA FACERH 45 «Dezbrti ? C5 El graieste din cer, iar tu asculfi de cele ale pamintului ? Ce-ti foloseste tie daca Dumnezeu se leaga prin juramint, iar tu asculti aceste lucruri ca pe un basm de rind ? De ce sa nu bagi de seama ca Dumnezeu pentru tine a luat asupra Lui ceea ce se potriveste eel mai putin naturii Sale ? De aceea, daca se zice ca Dumnezeu se jura e pentru ca tu sa as- culti cu frica si cu cutremur, sa intelegi si sa cintaresti dupa cuviinta ceea ce a determinat juramintul lui Dumnezeu. In rezuraat, toate aces- lea se intimpla pentru ca tu sa fii cu grija fata de tine insuti, sa inveti ca iti este facuta o fagaduinta in ceruri, sa fii cu luare aminte si sa cauti sa te faci vrednic de aceste fagaduinte dumnezeiesti. Oricum ar fi, Apostolul itilcuieste acest loc asa : «Fagaduintele au fost facute lui Avraam si urmasului sau». El n-a zis : «si urmasilor»^ ca si cind ar fi vorba de mai multi, ci el a zis : «si urmasului tau, ca vorbind de unul singur, care este Hristos» 29 . E vorba, deci, despre Hristos : «Voi inmulti foarte mult neamul tau, ca sa fie ca stelele ce- rului si ca nisipul de pe t^rmul marii» 30 . Cine mai are nevoie sa fie lamurit cum se inmultesc urmasii lui Hristos, cita vreme se vede ca propovSduirea Evangheliei se intinde «de la o margine la alta a p3min- tului» 31 , si ca aproape nu mai este loc unde sa nu se fi aruncat saminta Cuvintului ? 32 . 26. Col. 3, 9—10. 27. // Cor. 5, 17—18. 28. / Cor. 15, 49. 29. Gal. 3, 16. 30. Fac. 22. 17. 31. Rom. 10, 18. 32. Origen caiatorise la Roma, de 2 ori in Grecia, in Capadocia, de 2 ori in Arabia, stSituse cu mulita lume in legaturi de ooreapondenta §i avea de unde §ti ca raspindirea crestinisnmlud faouse mari pjogrese in totreg Impeniud Roman. Desigur Insa, de imaginea «icumeiniei» sintem incS departe. Totu^i nu credem ca cele afir- mate aded sau to Comentarul 39 la Evanghelia dupa Maiteii, 9 sS fie doar un euiemism cum vorbeste de Lubac, op. cit., p. 179. 46 ORIGEN, SCRIERI ALESE Acest adevar a fost vestit de la inceputul lumii, cind s-a zis lui Adam : «Cresteti si va inmultiti» 33 , caci aceasta o vesteste si Apostolul cind zice : «S-a zis despre Hristos si Biserica» 34 . In ce priveste cuvintele : «ca stelele cerului» si cele urmatoare : «Ca nisipul de pe tarmul marii care nu poate fi numarat» 35 , s-ar putea spune ca imaginea cu numarul stelelor S3 potriveste poporului crestin 36 si cea cu nisipul marii poporului evreu. Eu, insS, inclin sa cred sa atit un exemplu cit si celalalt se pot aplica la amindoua popoarele. In poporul evreu sint multi drepti si preoji, care s-ar putea ase- mana cu stelele cerului. In schimb, si in poporul nostru (intre crestini) sint multi care «n-au gust decit pentru celg pamintesti» 3T a caror ne- bunie este atunci «mai grea decit nisipul marilor» 38 . Intre acestia con- sider cS trebuie socotita multimea de eretici, fara sa ne credem nici pe noi in deplina imunitate, caci exemplele lumesti, care ar putea ispiti pe unii, se pot aplica oricui din cei care n-au lepadat «chipul omului pamintesc» si sa fi «imbracat chipul omului ceresc» 39 . Nu-i nici o indoiala ca, sub impulsul acestor ginduri, Apostolul schi- teaza tabloul invierii in trupurile ceresti si pamintesti, zicind : «una este slava celor ceresti si alta a celor pamintesti», caci «stea de stea se deo- sebeste in stralucire. Asa este si invierea mortilor» 40 , caci si Domnul zice : «Asa sa luminsze lumina voastra inaintea oamenilor, incit sa vada faptele voastre cele bune si sa slSveasca pe Tatal vostru eel din ceruri» 4l . HI Hristos este doar samin^a lui Avraam, fiul lui Avraam. Daca vrei sa te convingi, din Scriptura, asculta ce este scris in Evanghelie : «Car- tea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam» 42 . In el se implineste cuvintul care spune : «$i va lua in mostenire neamul tau, cetatile dusmanilor tai» 4S . Dar in cb inteles a luat in mostenire Hristos cetatile dusmanilor sai ? Fara indoiala, prin aceea ca «in tot 33. Fac. 1, 28. 34. Ef. 5, 32. 35. Fac. 22, 17. 36. A se vedea ?i cele apuse de Orlgen in Omilia I, 7 la Cartea Facerii : «iMoy- ses stella esinvobis... et Abraham e,t Isaac et Iacob et Esaias et Hieremias et Eze- chiel et David et Daniel et omnes, quibus scriptura sacra testimonium dedit». 37. Fil. 3, 19. 38. Iov. 6, 3. 39. I Cor. 15, 49. 40. / Cor. 15, 40—41. 41. Mat. 5, 16. 42. Mat. 1, 1. 43. Fac. 22, 17. OMILII LA CARTEA FACERII 47 pamintul a iesit vestirea lor» 44 , adica a Apostolilor si «la marginile lu- mii cuvintele lor» 45 . De aceea i-a cuprins minfa pe ingerii care tineau sub ascultare toate popoarele : «Cind Cel Preainalt a impartit mostenire popoare- lor, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu, Iacob devine partsa sa si Israel mostenirea Sa» 46 . Intr-adevar, Hristos caruia Tatal i-a zis : «Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta. Si stapinirea Ta, marginile pamintului» 47 , afita minia ingerilor rai pentru ca le-a luat puterea si stapinirea, pe care o aveau asupra popoarelor 48 . Caci scris este : «Imparatii pamintului si capeteniile s-au adunat impreuna impo- triva Domnului si a unsului Sau» 4 °. Tot asa se indreapta acesti ingeri rai impotriva noastra provocin- du-ne la luptS si la razboaie, dupa cum zice Apostolul lui Hristos ;• «Lupta noastra nu este impotriva trupului si singelui, ci impotriva de- monilor, impotriva stapinitorilor intunericului acestui veac» 50 . Dar trebuie sa fim treji si prevazatori «caci potrivnicul nostru um- bla racnind ca un leu cautind pe cine sa inghita» 51 , caci daca noi sin- tem «tari in credinta» 52 , stindu-i impotriva, atunci nu ne va duce in robie. In acest caz sintem nerecunoscStori fa|a de Cel «care a sters za- pisul, ce era asupra noastra si 1-a luat din mijloc, pironind pe crucea Sa stSpinirile si puterile ,• biruind asupra lor» 5S si care «a venit sa slobo- zeascS pe cei apasati» M . Dimpotriva, urmind credinta in Hristos, Cel care a biruit peste duhurile rele, vom rupe legaturile cu care ne-au prins ele in jugul lor» 55 . Aceste legSturi, care ne leaga, sint patimile si nelegiuirile noas- tre, care ne tin incStusati cita vreme nu «ne vom rastigni trupul im- preuna cu patimile si poftele» 56 si pina cind nu vom «rupe legaturile si vom lepada de la noi jugul lor» ". 44. Ps. 18, 3. 45. Rom. 10, 18. 46. Deut. 32, 8—9. 47. Ps. 2, 8. 48. In Comentarul la Sf. loan (13, 58), Orig&n spume, dJmpofadv5, ca veniera lui Hristos n-a putut decit sa imbunatateasca starea ingerilor (de Lubac, op. cit., p. 180). 49. Ps. 2, 2. 50. Eies. 6, 12. 51. J Petru 5, 8. 52. / Petru 5, 9. 53. Col. 2, 14. 54. J Tim. 2, 6. 55. Ps. 2, 3. 56. Gal. 5, 24 57. Ps. 2, 3. 48 ORIGEN, SCRIERI ALSS8 «SSm.inta lui Avraam» este, asadar, saminta Cuvintului, adica ves- tirea Evangheliei si a credintei in Hristos, care va staplni «cetatile dusmanilor s5i» B8 . Dar v-as intr^ba : Oare a savirsit Hristos o nepotrivire smulgind popoarele de sub puterea vrSjmasilor Sai si aducindu-le la credinfa in El si in puterea Lui ? Nicidecum, caci odinioara «Israel fusese partea de mostenire a Domnului» 59 , dar dusmanii lui Israel 1-au tirit la pacat iiidepartindu-1 de Dumnezeu. Astfel, din pricina pacatelor lui, Domnul i-a zis : «De veti pacatui va voi imprastia intre popoare» 60 . Si apoi le-a mai zis : «de ati fi izgonifi de la o margine a cerului la alta, si de acolo va voi aduna, zice Domnul» 6l . Din pricina ca «stapinii acestei lumi» 62 au napadit mostenirea Domnului, «Bunul Pastor. a trebuit s& lase in munti pe cele nouSzeci si noua de oi, pentru a cobori pe pSmlnt sa caute oaia cea pierduta, a trebuit s-o afle, s-o punS pe umerii sai si s-o ridice din nou in marele staul al mintuirii». Dar ce folos, pentru min3, daca «cetatile vrajmasilor» fac parte din mostenirea urmasilor lui Avraam, «care este Hristos» 64 , cita vre- rne cetatea mea nu se tine de El si dac3, cetatea mea, adica sufletul meu, care este «cetatea Marelui Imparat» 84 ) calca legile sale si poruncile sale nu sint tinute ? Ce folos cS Dumnezeu a supus lumea intreaga si stapineste «cetatile dusmanilor», daca in cele dinlauntru ale mele nu e triumfator impotriva dusmanilor mei, daca El nu zdrobeste «legea din madularele mele, care lupta impotriva mintii mele si care ma face rob al legii p§catului» 65 ?. Fiecare din noi sa vegheze, dar, ca sa indepli- neasca ceea ce trebuie, pentru ca in sufletul nostru, in trupul nostra, sS fie biruitor Hristos impotriva dusmanilor Sai, pe care sa-i infringa si sa preia in mod glorios stapinirea asupra cetatii sufletului nostru. Atunci noi vom deveni «partea Sa», partea cea buna, asemenea «ste- lelor straiucioare ale C9rului» 66 si vom putea primi si noi binecuvinta- rea lui Avraam, prin Hristos Domnul nostru, «caruia I se cuvine slava si puterea in vecii vecilor», Amin. 58. Fac. 22, 17. 59. Intel. Sir. 17, 14. 60. Neem. 1, 8. 61. Neem 1, 9. 62. In. 16, 11. 63. Gal. 3, 16. 64. Mat. 5, 35. 65. Rom. 7, 23. 66. / Cor. 15, 41. II OMILII LA CARTEA IE$IRII INTRODUCERE Numele 5 i semnificatia. Eveniment de cotiturd in istoiia poporului evreu si In general In istoria mlnturii neamului omenesc («din Egipt am chemat pe liul meu», Mat. 2, 15), exodul sau iesirea iudeilor din Egipt si trecerea lor prin pustie vreme de 40 de ani, Inainte de in- trarea In Tara Sfintd, nu putea rdmlne netdlmdcit de marele exegef din $coala alexandrind, pentru cd, dupa cum bine s-a spus, prin tipologia ei clasicd $/ fermd, nici o altd carte din Vechiul Testament n-a intrat atlt de adlnc In tradifia liturgicd si literarcl a crestindtdfii. Intr-adevdr, iesirea din Egipt a lost de timpuriu tdlmdcitd ca iesirea din pdcat, iar trecerea prin Marea Rosie era prelnchipuirea Botezului crestin. Prin chemarea minunatd a lui Moise si prin promulgarea lnsofitd de acte supranaturale a Decalogului pe Muntele Sinai, se fdcea un ho- tdrit pas Inainte spre pregdtirea mlntuirii, desigur deocamdatd ca utnbrd a tainelor viitoare sau, cum zice clntarea, ca o Inchipuire *in umbrd, in Lege si in Scripturd». Teofania de pe Munte, hrdnirea in pustie cu mand si cu apd izvoritd din stincd, iniringerea amalecitflor prin puterea ru- ■gdciunii, precum si intreaga serie de actiuni In vederea ratiiicdrii Legd- mlntului dintre Dumnezeu si poporul ales, care se pecetluieste prin construirea Cortului mdrturiei, simbol al Bisericii crestine de mai iirziu, lata tot atitea realitdfi care au intrat adlnc In osatura iconomiei crestine de mintuire a lumii prin Hristos. De aceea, si Mlntuitorul si apostolii vor repeta cd cei ce cred in Moise, In Lege, In cuvintul Proorocilor, in Hris- tos cred. Dacd mielul pascal a pregdtit israelitilor iesirea din Egipt, acum Hristos va ii mielul lui Dumnezeu, care ridicd pdcatele lumii. Dacd In pustie au lost hrdniii cu mand, acum vor ii hrdniti cu Trupul si Slngele 4 — Origen 50 ORIGEN, SCRIERI ALESB Domnului. Aceia au mincat, dar au murit, acestia innoindu-se in Hiis- tos, chior dacd trupeste vor muri, vor fi vii in vecl. De aceea, in toate cele 13 omilii, cite ne-a ldsat Origen la Caitea Iesirii, toatd aceastd ih- terpretare tipologicd e urmdritd cu o vioiciune si pwspetfme, intr-ade- vdr, pline de avint. Textul omiliilor s-a pdstrat in doud teluti de manuscrise : unele, cele mai multe, cupiind Facerea, Iesirea si Leviticul, altele care nu cu- prind decit Facerea si Iesirea. Cele mai vechi sint cele din prima cate- gorie. Unele din ele coborind pind in sec. VI — VII (codicii A si P din lista lui Baehrens). Fireste, in urma acuzatfilor care au dus la condamna- rea lui Origen, nu ni s-au pdstrat decit traduceri latinesti idcute de Ru- tin. Se cunosc astfel de transcrieri fdcute in sec. VI de Cezariu de Arelatae, de lsidor de Sevilla, de Beda Venerabilul, de Raban Maur si altii- Din fragmentele grecesti se cunosc in «Catenae» numai mici pa- saje din Omilia VIII, 3 — VIII, 4, in Comentarul lui Procopiu de Gaza, care pdstreazd rezumate la intreagd omilia VIII. In Filocalia lui Origen se mai pdstreazd in greceste (la cap. 27J cinci fragmente din exegeza unor pasaje privind «invirtosarea» inimii lui Farqon, despre care se trateazd si in traducerea lui Rutin (omilia IV), dar textul e diierit. Se pare cd textul grec din Filocalia e o veche sholie a lui Origen (e cuprinsd si in Migne 12, 263 — 282). La celelalte, deloc. In tipar, omiliile la lesire au apdrut impreund cu cele de la Cartea Face- rii mai intii la Venetfa in 1503, prin Aldo Manutius, care a tost repro- dusd apoi in 1512 de Merlin si dupd aceasta s-a publicat si in colecfia Migne (12, 297 — 396). Textul eel mai critic este, insd, eel din Corpul berlinez, Die griechischen christlichen Schriftstsller der ersten drei Jahr- hunderte, (GCS), ingrijit de Dr. A. Baehrens, Leipzig, 1920. Am folosit si traducerea lui P. Fortier si comentariile lui H. de Lu- bac, din «Sources chretiennes», Paris, 1947. Data compunerii pare a fi tot intre anii 244 — 250, ca si Numerii si Iosua, dupd cum reiese din constatdrile indicate in studiul introductiv si in eel privitor la Cartea Iosua. Numdr ul omiliilor. Dupd cum se stie, Fericitul Ieronim insird in epistola 33,4 numai opt omilii. Credem cd e la mijloc o deteriorare a textului. In toate manuscrisele numdrul lor e 13, doar cd nu sint insirate totdeauna in ordine ca, de pildd, omilia a noua comenteazd textul cap. 25 al Iesirii, iar omilia a zecea pasaje din capitolul 21, pe cind omilia a unsprezecea tdlmdceste fapte din capitolele 17—18 ale Cdrtii Iesirii. OMILII LA CARTEA 1E§IRI1 51 Dealtfel, astlel de intervertiri au survenit $i la cdrfile Numerii (omilia XX)?iIeremia(omiliaXIII siXPV). Structura § i tematica omiliilor. S-a vorbit mult de mo- dul de interpretare a lui Origen si se va mai vorbi. Pornind de la viziu- nea trihotomicd a lui Platon (corp, sutlet si spirit), Origen vrea sd dea pentru iiecare hrana pe care o crede de cuviintd. In general, s-ar putea spune cd aproape niciodatd (sau ioarte rar) a cdutat sd aplice acelo- rasi pasaje toate trei sensurile. Cele trei au ajuns, pind la urmd, doar doud, eel moral si eel spiritual. Dar nu se poate susfine cd Origen a pd- tdsit cu totul sensul literal- istoric. De reguld, in fiecare omilie inceputul il forma expunerea temei sau prezentarea In rezumat a «istoriei», a cu- prinsului brut al capitolului respectiv a pericopei comentate, mai ales cele privitoare la lucrurile iudaice, la evenimentele mai importante le- gate de viata si ormduielile cultului mozaic. Sensul moral privea aplicarea In sens creqtin, uneori aproape asce- tic, a prescripfiilor biblice. In schimb, sensul spiritual duce lucrurile si mai departe : prin Hristos pind la perspectiva viefti vesnice, in eshatolo- gie. Editorul omiliilor, W. A. Baehrens, are dreptate atunci cind aiirmd cd in scrisul lui Origen se resimte mult influenfa lui Filon din Alexan- dria, care voia sd impace iudaismul cu cre$tinismul iolosind un limba) imprumutat din conceptiile tilosoiiei grecesti ale secolului al doilea. Numai cd Filon nu admitea decit un sens literal si moral, pe eel spiri- tual nu-1 cunostea. De aceea, dascdlul lui Origen nu a tost atit Filon, cit mai ales «Apostolul» cre$tin (uneori nici nu-i dddea numele) Pavel, care m epistolele sale (mai ales Evrei, II Corinteni, Coloseni, Romani) reve- nea adeseori la afirmafii ca acestea «Legea e umbra bunurilor viitoare» (Evr. 10, 1), *Legea e duhovniceascd» (Rom. VII, 14). De aceea, marele exeget alexandrin va spune intr-una din aceste omilii (9, 6), cd citind Scriptura nu ne vom putea sdtura pind nu gdsim infelesurile ei cele mai adinci. Iatd mai jos citeva mostre. Sufletul omului nu se multume$te cu orice, cu pufin. «Pdrintii no$tri au mlncat mand in pustie, dar au murit», spunea Pavel. Ei bine, insu$i numirea «mand», care insemneazd *ce e aceasta ?» ne invito sd cdutdm, sd intrebdm. «Conditia noastrd umand, zice el, e itinerantd, de continud cfiutare» (omil. 7, 5). «De cjnd s-a rupt catapeteasma templului de sus pind jos, spune el in alt loc, de atunci nu mai vedem tainele care se petrec acolo. Oare uitdm cd in locul tainei de acolo avem Taina Tainelor, cea de pe altar ?». 52 ORIGEN, SCRIERI ALESB Tot asa ne scapd de multe ori si infelesul Scripturii dacd nu cdutdm in ea «mintuirea de intristare», cum cintd Biserica (omll. 4, 5). «Fiecare cuvlnt al Scripturii e ca o saminfd sortitd sd se inmul- teascd si sd creascd», spune el la inceputul primei omilii la Exod. Ce invdfdturd sd scoatem din «citirea» care ni s-a tdcut de la Iesire 1,1 — 7 ? Cei care au mers in Egipt au murit. Nu stim c& sdmlnfa de grlu nu va rodi si nu se va inmulU pind ce nu moare ? (loan 12, 24). lata interpre- tarea tainicd, conchide el : dacd Hiistos a murit in tine, deci dacd ai piimit in tine omorirea lui Hristos (II Cor. 4, 10), atunci fiii lui Israel se vor inmulti prin tine. lar «iiii lui Israeh sint in tine seminfele cele bune si duhovnicesti. Asa cre$te numdrul virtutilor» (Omil.1,1—4). Desigur, sensul spiritual e legat totdeauna de destinul celor ascunsi si legafi prin Hristos in Dumnezeu cum spune Sf. Pavel (Col. 3, 3). De aceea interpretarea spirituald trebuie totdeauna sd se bazeze pe sensul dogmatic al Scripturii (Omil. 5,5 ; 6,6). Istoria tainicd a mintuirii omului e legatd deci de persoana Cuvin- tului intrupat, care face legdtura intre Vechiul si Noul Testament. Poate in aceasta std toatd adincimea interpretdrii spirituale a Sfintei Scripturi, spune el in omilia 7,3. In acest caz, e iiresc ca pretutindeni in Cartea Iesirii sd se vadd prezente rdddcinile Bisericii : asa a lost ea de la Area lui Noe, asa-i in Cortul Marturiei, asa-i in altarul de pietre al lui losua, asa-i in casa desfrinatei Raav, asa vafi si in casa lui David (Omil. 9,3). «Fiecare cuvint al Scripturii cuprinde o taind nesfirsitd : ca sd-1 ex* plicdm ne-ar trebui mult timp si dacd am vrea sd-1 terminam nu ne-ar ajunge o zi intreagd. Sd scoatem doar o mica invdtdturd din pilda tiicei lui Faraon, care a salvat viafa lui Moise : de bund seamd ca in ea pu- tem vedea chipul Bisericii, care adund popoarele la mintuire», spune el in Omil. 2,4. In chipul acesta «e bine sd lasdm, zice el, suiletul sd se inalfe spre lucrurile ceresti (adscensio animae)», spune in alt loc (12, 17). E drept cd identificdrile fortate au dus pe Origen $i la exagerdri. El nu s-a multumit sd siiblinieze deosebirile dintre Israelul trupesc si eel duhovnicesc, de care vorbea Sf. Pavel, ci vedea, de pilda, in femeie ima- gined omului trupesc si at poftelor, pe cind in bdrbat imaginea omului rational, spiritual (Omil. 2, 1), in Faraon pe mai marele diavolilor (Omil. 6, 3) etc. OM1LII LA CARTEA IE§IRI1 53 Dar, ca sd citdm pe marele sdu ucenic Grigorie Taumaturgul, Origen n-a avut niciodatd pretenfia cd interpretdrile lui sint fdrd greseli. Ade- seoii si-a mdrturisit el insusi indoielile. Una insd nu i se poate tdgddui : din oceanul atitor taine, cite cuprinde Scriptura, el a cdutat sd adinceascd ceea ce ne leagd de Dumnezeu si care aduce liniste sufletelor noastie : adevdrul, iubirea, evlavia. Despie important omiliiloi lui Origen la Cartea lesirii ne-ar putea spune multe lucruri Sfinfii Pdrinfi si scriitorii bisericesti, care au lm- prumutat destule imagini din ele. Asa sint Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. loan Hrisostom, Teodoret de Cyr, Sf. Chiril de Alexandria, Sf. Ambrozie, Fer. Augustin si alfii. Bogate mdrturii ne dau ele si despre stadiul de dezvoltare in care se of la Biserica crestind din sec. HI. In omilia 11, 6 Origen vorbeste despre «anima in Ecclesia», despre care exprimd dorinfa ca el sd incerce sd descifreze ceva din darurile tainice ale lui Dumnezeu, cdci toate «um- brele Legii» se gdsesc vii in Biserica, a cdrei menire este sd find neclin- titd cirma adevdrului, iar nu sd se piece incercdrilor ratdcite ale ereti- cilor. Cum spun cercetdtorii, dincolo de unele greseli, opera de inter- pretare a lui Origen a fost o lucrare de temelie in viafa Bisericii si in dezvoltarea constiiniei de sine, pe care ea a sprijinit-o in lume. OMILIA I-a * Robia egipteanS I Cuvintul Sfintei Scripturi este asemenea semintei, al carei rost este sa se inmulteasca si sa se rasplndeasca, dupa varietatea ei, odata ce-i aruncatfi in pamint si da in spic. Rodul pe care-1 objine un plugar incercat si beneficiar al unui ogor darnic este mult mai imbelsugat. Asa se face ca multumita unei culturi grijulii, o sSminta marunta este «oa un graunte de mustar, pe care 1-a luat omul si 1-a semanat in farina sa si care este mai mic decit toate semintele, dar cind a crescut este mai mare decit plantele si se face pom, incit vin pasarile cerului si se salasluiesc in ramurile lui» 2 . Asemenea este si cuvintul care ni se citeste din Cartea Sfinta. La inceput el pare saracacios si mic, dar indata ce gaseste un gradinar incercat si sirguitor, care-J cultiva si-1 trateaza duhovniceste, ia si el statura unui pom si-si desfasoara ramurile si crengile. Pot veni cercetStorii si carturarii acestei lumi 3 , ca pasarile ceru- lui, cu aripile lor slobode, adicS, cu stralucirea rasunatoare a vorbelor, cu speculatii inalte si complicate ,- facindu-se robii rationamentelor lor, daca ar rivni sa salasluiasca in acest domeniu, care nu este material de vorbarie, ci principiu de viatS. Ce vom face, la rindul nostru, cu cele ce ni s-au citit ? Daca Dom- nul va binevoi sa-mi dea destoinicie in cele duhovnicesti, daca mi-ar da priceperea unui destoinic muncitor, o singura vorba mi-ar fi destul pen- tru a imbrStisa aceasta multime de probleme, caci se-ntelege ca daca imi ingaduie rabdarea voastra, o zi de osteneala nu ne-ar ajunge pentru a o explica. Voi incerca sa spun citeva cuvinte, pe masura puterilor mele chiar daca nu-mi este cu putinta sa va talmacesc toate ca sa le intelegeti deplin. Recunosc ca o atare cunostinta e mai presus de puterile mele. Voi incerca sa dovedesc tot ceea ce putem patrunde cu ratiunea noas- tra. Sa vedem mai intii ce confine cartea Iesirii, apoi vom incerca, cit 1. Omilia I la Ie^ine. Migme, P.G., torn. 12 cod. 297 — 304 $i P. Fortiwar *i H. de Lubac.On'firene Homilies sur l'Exode, Paris, 1947, colecfia Sources Chretieiwves, H. de Lubac ?i J. Danielou. La fel H. Baehrens in G.C.S. VI, (1920). 2. Mr. 13, 31—32. 3. I Cor. 1, 20. OMILII LA CARTEA IE§IRI1 55 de rezumativ, sa scoatem ceea ce este ziditor pentru ascultMorii nos- tri. Totusi, ajutati-ne si voi cu rugaciunile voastre, pentru ca Cuvintul lui Dumnezeu sa ne insoteasca si sa ne fie calauza in cele ce vom spune. II «Acestea slnt numele iiiloi lui Israel, care au venit in Egipt, fiecare cu familia lui : Ruben, Simeon, Levi, Iuda, si ceilalti patriarhi. Si toate sufletele care s-au nascut din coapsele lui Iacob au fost saptezeci si cinci» 4 . Exista aici, in aceste cuvinte, daca esti atent, o taina asemenea aceleia, cred, despre care vorbeste profetul cind zice : «ln Egipt a po- gorit poporul msu odinioara ca sa aiba salas si Asiria 1-a impilat fara cuvint» 5 . Daca aseamana cineva aceste teste intre ele, consultind si comen- tarii, atit vechi cit si mai noi, ca si pe ale noastre proprii, va putea in- telege ce inseamna Egiptur, unde a coborit poporul lui Dumnezeu, mai putin pentru a-1 locui decit pentru a-1 cultiva, si cine au fost — apoi — asirienii care 1-a dus cu sila •: Apoi va refine numarul si succesiunea patriarhilor, numele caselor familiilor, despre care se spune ca au coborit in Egipt, impreuna cu Ia- cob, parintele lor : «Ruben cu tbata casa lui, Levi cu toata casa lui» si asa si ceilalti. «Iar Iosif era in Egipt». Acolo s-a casatorit, s-a inmormin- tat si este numarat intre patriarhi. Daca din toate acestea voim sa scoa- tem intelesul duhovnicesc, urmind cugetul Apostolului, constatam ca acesta afirma existenta unui Israel dupa trup 7 . El vesteste ca exista, fara indoiala, si un aM Israel, unul dupa duh. Pentru a confirma aceasta ar trebui sa cercetam intre allele, un alt cuvint al Mintuitorului. «Iata, cu adevarat, un israelit intru care nu este viclesug» 8 , dindu-ne sa in- telegem ca sint unii israelii adevarafi si altii, fara indoiala, nu. Punind intr-o paralela lucrurile duhovnicesti si confruntind lucrurile vechi si pe cele noi, vom ajunge sa intelegem taina Egiptului si «coborirea» pa- triarhilor in aceasta tara. Judecind deosebirile dintre semintii, vom ve- dea prin ce se distinge semintia lui Levi, ce trebuie ca preotii Domnului 4. ;e?. 1, 1. 5. Is. 52, 4. «Taiaa Egipbukii este taina aoesbei lumi», locul uobied noastre spi- rituale. Aceasta tenia revine la Origen, In camemtariile sale la Faoere, Iesire, Numerf. A se vedea la indace. «Tapologdpa Ie?irii este cea mai clasi-ca $i oea mai ferma din initoeg Vechiul Testament in traditia liturgica si literara» {P. Fortier si H. de Lubac, op. cit., p. 79). 6. Is. 52, 4. «Goborirea SKntiLor Parinti to Egipt, adica in lumea ac«asta» (de piinc. IV, 3, 12). 7. 1 Cor. 10, 18. 8. In. 1, 48. 56 ' OR1GEN, SCRIERI ALBSE si slujitorii cultului sa fie alesi din mijlocul ei. Ce semn deosebit a aflat Domnul la semintia lui luda, ca a gasit de cuviinta sa dea pe regi si prin- cipi, si i-a invrednicit, in mod deosebit, ca din acestia s5 se nasca dupa trup Domnul si Mintuitorul ?. Nu stiu, sa se fi atribuit oare aceste privi- legii vredniciilor stramosilor lui luda, Levi sau altora, care au transmis numele lor unei singure semintii. Eu inclin sa cred ca din pricina celor ce a scris loan in Apocalipsa, despre acest popor, care a crezut in Hris- tos : «Din semintia lui Ruben dou&sprezece mii, din semintia lui Simeon douSsprezece mii» 9 , si tot asa din fiecare seminple, obtinind un total de 144.000, care au rSmas nep&tati, pSstrindu-si nevinovatia feciorelnica. Desigur, aceasta nu este o presupunere arbitrara, cSci aceasta apreciere se refers la semintiile iudaice, Simeon, Levi si altele, care coboarS din Iacob. Dar, caror stramosi le apartine acest numar de fecioare curate, niimar atft de asemanStor, atit de deplin si armonios, cS nici unul nu e mai putin sau mai mult decit altul, nu indr&znesc sa spun. Totusi, re- feritor la cei vizati aici in mod deosebit, Sfintul Apostol da o sugestie oarecare cind spune : «Pentru aceasta imi plec genunchii inaintea Tataiui Domnului nostru Iisus Hristos, din care isi trage numele orice neam in cer si pe pamint» i0 . Privitor la legitimitatea sau paternitatea asupra pamintului, nu-i nici o dificultate, caci prin termenii «toata paternitatea» se inteleg stra- mosii semintiilor si caselor, cei cSrora li se ataseaza linia generatiilor. Jnsa cu prvira la ceea ce se zice despre ei, cum s-ar putea sa fie parinte si cSrui gen de paternitate, eel fel de urmasi formeaza o paternitate ce- reascS, numai acela o poate sti : «caruia ii apartine cerul cerurilor si care a dat pSmintul fiilor oamenilor» 11 . Ill Au coborit, deci, in Egipt patriarhii : «Ruben, Simeon, Levi, fiecare cu toata casa sa». Cum s-a putut spune ca au coborit in Egipt cu toata casa lor ? In cele ce urmeaza vom afla cS «toate sufletsle care au iesit din coapsele lui Iacob au fost saptezeci» 12 . Pentru intrebuintarea cuvintului «suflete», textul profetic a deosebit, in parte, taina peste tot raspindita, aratind ca nu este vorba aici de trupuri, ci de suflete. Totusi 9. Apoc. 7, 5—7. 1.0. EL 3, 14. Origen, Sholii la Apoc. {ed. Harnack-Oiovuniotis) 31 : «Cei 144 000 provine etiimo>l©giile aeastea, Filon, De poster. Cain 55, Procopie, op. oil., (dupa Baehrens op. cit., p. 152). 36. J In. 8, 44. 37. Mf. 6, 19. 38. 2 Cor. 11, 14. Faraon = fiul soarelui. 39. Ei. 6, 16. 62 0R1GEN, SCRIERI ALESE Hristos Domnul nostru zicind «inapoia mea Satano, caci scris este : Dom- nului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti» 40 . Daca aceasta este atitudinea noastra, din tot cugetul si din tot su- fletul, atunci despre noi este zis : «Poporul lui Israel e mare, si-i mai tare decit noi» 41 ; cit despre cele ce a spus : «ca daca s-ar intimpla vreun razboi, sS nu se dea si ei de partea vrajmasilor nostri» 42 , aici presim^im glasul profetilor care inf§tiseaza in modul acesta venirea unui razboi si plecarea fiilor lui Israel, care se laapada de vrajmasii lui si se indreapta spre Domnul. Aceasta este ceea ce a prevazut Ieremia : «Dupa cum prepelita cloceste oua pe care nu le-a ouat, tot asa bogatul aduna avutii fara truda, in floarea virstei le paraseste, iar sfirsitul lui este de om nebun» 4S . El ■ — (diavolul) stie ca prepslita, care cloceste oua pe care nu le-a ouat, il reprezinta pe el. El intelege ca cei pe care i-a strins in jurul sau, intr-o zi il vor parasi pentru a se atasa lui Iisus Hristos, Domnul lor si urzitorul care i-a zamislit. Insa, El stringe in jurul lui pe aceia pe care nu i-a zamislit. lata de ce el ramine un nebun pina la sfirsitul zilelor sale, devreme ce «toata faptura suspina laolalta, asteptind cu nerabdare ras- cumpararea» 44 . In aceasta deznadejde el tremura si zice : «nu cumva sS lupte impcxtriva noastra si sa piece din fara» 45 . El nu vrea sS parasim fara sa, ci vrea sa purtam pururea chipul omu- lui pamintesc 46 . Deci, daca am intrat o data in tabara vrajmasului s&u, in a aceluia care ne-a pregatit imparatia cerurilor, trebuie sa dezbra- cSm chipul omului pamintesc si sa imbracam chipul ceresc. Da aceea Faraon ne-a pus «vatafi de corvoada» pentru a ne invata deprinderile sale, pentru ca sa ne faca mesteri ai rautatii, pentru ca sa ne deprinda cu stiinja raului. Acesti mesteri si doctori ai rautatii pe care ni i-a impus Faraonul sint numerosi : armata jefuitorilor care pretind toate muncile pamintesti si le impun in mod exagerat, este imensa. De aceea a venit Iisus Domnul si a statornicit alti mesteri si al{i doctori, pentru a-i birui pe aceia si a supune «toate domniile si stapiniile» 47 , pentru a-i apara de necuviintele lor pe fiii lui Israel si pentru a ne invata lucrurile 40. Mt. 4, 10. 41. /e?. 1, 9. TiTadS oretomica, tiipdca apldcarii momale, in medactarea careia H. de Lubaic vede (p. 89) stOul lui Rufin. 42. Ie?. 1, 10. 43. Ier. 17, 1:1. A se vedea lira acest voluin Origen, Omil. in lei. 17, 3. A se vedea 51 cele expuse despre prepelita la Aristotel, Hist. anim. 9. 44. Rom. 8, 22—23. 45. /e?. 1, 10. 46. 1 Cor. 15, 40. 47. Co;. 1, 10. OMILII LA CARTEA IE§IR11 63 lui Israel, a ne invata sa vedem pe Dumnezeu in duh, sa parasim deprin- derile Faraonului, sa iesim din tara Egiptului, sa nu mai luam in seama" pe egipteni si obiceiurile lor barbare, sa dezbracam pe omul eel vechi, cu faptele sale, si sa imbracam pe omul eel nou, care este facut dupa thipul lui Dumnezeu **, pentru ca sa ne innoim «din zi in zi» 49 , dupa thipul Celui care ne-a zidit, Iisus Hristos, Mintuitorul nostru, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin. OMILIA II Despre femeile-moase 50 I Acel rege «care nu cunoscuse pe Iosif» 51 a ridicat o multime de piedici impotriva poporului lui Dumnezeu si a cautat necontenit noi mijloace pentru a-i dauna. Dar ingeniozitatea sa depSseste de acum masura. Pentru a stirpineamul evreiesc, 9l se foloseste de femei inte- lepte, al caror rol era de a veghea viaja. Ce anume zice el? ImparatuI egiptenilor a poruncit moaselor — una cu numele Sefora si a doua cu numele Pua — si le-a zis : «Cind veti mosi femeile, cind le veti vedea in scaunul de nastere, dacS va fi bSiat ucideti-I, iar de va fi fata, l§sati-o s5 traiascS» 52 . Dar iata ce a urmat : «Moasele, temindu-se de Dumnezeu, n-au facut precum le-a poruncit imparatul Egiptului, ci au lasat in viatS pe ba- ieti» 5S . Daca s-ar intelege aceste cuvinte dupa litera 54 , nu pare ca ele sa adevereasca afirmatia Scripturii, ca moasele n-au dat ascultare rege- lui Egiptului. Nu se spune prin urmar? (in Scriptura) ca ele ar fi ucis pe fete pentru care au primit porunca a le lasa in viata. Caci el (Faraon) a zis : «daca este baiat ucideti-1, iar de va fi fata lasati-o sa traiasca» 55 . Paca e adevarat ca moasele n-au implinit porunca regelui Egiptului, dupa cum au ascultat lasind in viatS baietii, ar fi trebuit sa dovedeasca ne- ascultarea ucigind fetele. Caci a asculta de Faraon insemna a le lasa 48. El. 4, 22 $i urm. 49. 2 Cor. 4, 16. 50. Omilia a II -a, Mignie, P.G., tarn 12 b., col. 304—310. 51. le?. 1, 8. 52. le?. 1, 15—16. 53. le?. 1, 16. 54. In fond, Origen nu tagaidartea barbateasca e principiul vietii, pe care Fax-aon oel «pamifflrteso» voia sa-1 prinda. 57. Lc. 13, 13. 58. 2 Cor. 4, 18. OMILII LA CARTEA IE§IRI1 35 a-si ajunge tinta prin ele. Duhul Stint a voit ca numele lor sa ni se pas- treze. Una este Sefora, al carei nume inseamna «pasarica», si cealalta Pua, care se poate traduce in limba noastra prin «cea care roseste», sau «rusinoasa» 59 . Acestea sint doar cele prin care Faraon voia sa ucida pe cei de parte barbateasca pentru a nu lasa in viata decit fetele. II Dar ce zice Sfinta Scriptura ? Moasele, temindu-se de Dumnezeu, n-au facut precum poruncise regele Egiptului. Am spus mai inainte, ca aceste moase sint imaginea cunoasterii rationale. Ele sint nepartinitoare, favorizeaza atit nasterea baietilor, cit si pe cea a fetelor. Este o idee sanatoasa de care ar trebui sa fie stapinit orice om, pentru ca ea invata si hraneste intreaga lume. Ai un suflet imaculat, vrei sa cercetezi lu- crurile ceresti si sa te daruiesti celor dumnezeiesti ?, vei fi mai insu- flefit si mai intarit prin acest fel da cunoastere, pentru a patrunde in priceperea tainelor divine, caci una este ca o pasarica, ea invata prin duh sa inteleaga cele inalte si sa zboare pe aripile luminoase ale doc- trinei ,• cealalta, imbujorata de smerenie, este stiinta care normeaza mo- ravurile, invata castitatea si temeiniceste omenia. Mie insa mi se pare ca prin aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi : - Temindu-se de Dumnezeu, aceste doua moase n-au facut precum porun- cise regele Egiptului» 60 , fiind indicate a fi imaginea celor doua Testa- mente. Numele Ssfora, care vrea sa zica «pasarica», poate fi Legea, care este spirituals 61 , iar Pua, imbujorata si nevinovata, imagineaza Evangheliile, care sint suflate cu aurul singelui lui Hristos si lasa ca singele patimilor Lui sa straluceasca in lumea intreaga. Prin ele, ca prin niste adevarate moase, sint ingrijite sufletele ce- lor care se nasc in Biserica, caci din Sfinta Scriptura isi scot ele toata stiinta trebuitoare sanat&tii lor. Faraon incearca sa ucida pe tinerii de neam barbatesc ai Bisericii, sugerind unora dintre ei, acelora care cer- ceteaza Sfintele Scripturi, consideratii eretice si dogme gresite. Insa te- melia dumnezeiasca ramine neclatinata, caci «moasele se temeau de Dumnezeu», cu alte cuvinte ele instruiau temerea de Dumnezeu, iar «te- 59. Ambele etimologii le avem tot de la Filon (Quis rerum div. haer. 12, 8), :aci dupa cum zice Fer. Ieronini (Migne, P.L., 23, 771 — 2) Filon ne-a pasltrat o Intreaga list3 de «onoma,sitioe». 60. Parasind interpretarea simbolica luata dujpa Filon, despre etimologia celor ::ua femei, Origen clade^te o admirabila viziune cre^tina despre unitatea celor doua Tjstamente prin «a satana» 144 . Cu cit vom sta mai mult cu fruntea sus si cu rabdare, cu atit mai slab si mai neputincios va fi Faraon. InsS, daca noi incepem sa slabim Si sa ne indoim, el va deveni puternic si dirz. Si atunci se va implini cu noi ceea ce spune Moise in mod figurat : «Cind (Moise) isi ridica miinile, biruia Israel, iar cind isi ISsa miinile in jos, biruiau ama- lecitii» 145 . Astfel si noi ridicam miinile noastre cu puterea crucii lui Hristos, cu rugaciune in tot locul, fara de minie si fara de sovaire 146 , ridicam miini sfinte, pentru a ne invrednici de ajutorul Domnului 147 . Spre aceasta ne indeamna Apostolul Iacob zicind : «Stati impotriva diavo- Jului si va fugi de la voi». Sa pornim — deci — cu toata credinfa noas- tra !, caci satana nu se ascunde departe de noi, dar sa fie «zdrobit sub picioarele noastre» 148 , precum Faraon s-a inecat in mare si a fost in- ghitit de adincul abisului. Noi, insa, daca iesim din Egiptul pacatelor r vom strabate valurile veacului ca pe uscat, cu Iisus Hristos Domnul nostru, a caruia este slava si puterea in vecii vscilor. Amin. 138. Gal. 5, 1. 139. Rom. 5, 2. 140. Ps. 39, 3. 141. Ps. 72, 2. Origen, in Num. horn. 15, 1 «luat de valurile si dogoaiea plaoe- nlor, p-area nici starea nu-i stare ci de multe ori aleigare» (Baehirens, p. 170). 142. 1 PI. 5, 9. 143. 1 Cor. 16, 13. 144. Rom. 16, 20. 145. 7e?. 17, 11. 146. 1 Tim. 2, 8. 147. lac. 4, 7. 148. Rom. 16, 20. 30 ORIGEN, SCRIERI ALESE OMILIA VIII. Despre inceputul Decalogului 149 Oricine se deprinde a exagera pretuirea acestui veac, ce in grai figurat se numeste Egipt, acel, care, pentru a vorbi ca in Scriptura, «se lasa de Cuvintul lui Dumnezeu» 15 ° «si nu se mai vede» 151 pentru ca se indreapta in graba spre veacul viitor, Domnul ii zice : «Eu sint Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei» 152 . Aceste cuvinte nu sint adresate numai acelora care odinioara au iesit din Egipt ,- ele se adreseaza si tie, care le auzi acum. Daca totusi ai iesit din Egipt si nu mai esti rob al egiptenilor atunci : «Eu sint Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei». Vezi daca nu cumva grijile veacului si faptele carnii nu sint casa a robiei, si daca, dimpotriva, fuga de faptele veacului si viata in Dumnezeu nu sint casa a libertatii, pe masura celor spuse de Domnul in Sfinta Evanghelie : «De ramineti in cuvintul Meu, veti cunoaste ade- varul, iaradevarul va va face liberi» 153 . Egiptul este deci casa robiei, Iudeea insa si Ierusalimul casa libertatii. Ascultati ce zice, in privinta aceasta, Apostolul : «dupa intelepciunea data lui de slujire» 154 : Ieru- salimul eel de sus este slobod si este maica noastra» 155 . Ierusalimul eel de sus este liber, el este maica noastra a tuturor. Asa precum Egiptul, aceasta provincie a pamintului, este numit «casa robiei» pentru fiii lui Israel in raport cu Ierusalimul si Iudeea, care devin pentru ei casa a libertatii, la fel, in asemanare cu Ierusalimul ceresc, care este, asa-zicind, maica libertatii, lumea intreaga, cu tot ce contine ea, este o casa a robiei. $i cita vreme, prin pedepsirea pa- catului, omul a trecut din paradisul libertatii la eel al robiei, intiiul cu- vint din Decalog, adica cuvintul care formeaza inceputul poruncilor lui Dumnezeu, se refera la libertate : «Eu sint Domnul Dumnezeul tau 149. Omilia a VIII-a, Migne, P.G., 12 b„ 350—361. 150. Aproape ou acelea5i cuvinte Procopie de Gaza, Com. in Octateuh, Migne, P.G., 87, 1, 605: «©a ?i cum ar ie?i din casa robiei $i s-ar muta in Ierusalimul eliberarii». 151. Fac. 5, 24. 152. Ie?. 20, 2. 153. In. 8, 31, 32. 154. 2 Pt. 3, 15. 155. Gal. 4, 26. Pe buna dreptate, subliniaza H. de Lubac (p. 186) dOTul omenlrii dupa eliberare, atit de viu simjit in primele veacuri. De aceea Decalogul era ?i un cod al libertatii morale. OMILII LA CARTEA IE§IRI1 81 care te-am scos din tara Egiptului». Cita vreme erai inca in Egipt, nu puteai infslege acest glas, chiar daca el era impodobit cu praznu- irea Pastelui, cu incinsul coapselor si punerea in picioare a incfilta- mintelor, cu luarea in mina a toiagului 156 si cu mincarea azimei si a ierburilor amare. Imi vine sa cred ca tot timpul cit erai in Egipt nu puteai intelege acestea. Nici chiar cind ai ajuns la eel dintii popas, tu nu vei fi infeles lucrurile. $i nici chiar la al doilea popas, nici la al treilea, nici la trecerea Marii Rosii, nici chiar cind vei fi ajuns la Marra si cind apele amare se vor fi indulcit, nici cind tu ai atins Helimul, la cele douasprezece izvoare si saptezeci de palmieri, nici cind tu ai tre- cut la Rafidim si de alte popasuri : tu nici chiar atunci n-ai putea fi considerat capabil a intelege aceste cuvinte decit doar ajungind la muntele Sinai. Dar dupa ce vei fi indeplinit atitea munci si vei fi trecut peste atitea suferinte si ispitiri, cu mare greutate ai merita, in sfirsit, sS pri- mesti, poruncile libertatii, si sa auzi aceste cuvinte ale Domnului : < Eu sint Domnul Dumnezeul tau care te-am scos din tara Egiptului, din casa robiei». La drept vorbind, acest cuvint nu constituie inca o porunca, el ne indica numai pe Acela care porunceste. Sa vedem acum cele zece porunci ale Legii, si daca nu le luam in considerare pe toate, s& explicam eel pu^in inceputul in masura in care Dumnezeu ne va ajuta. II Intiia porunca este aceasta : «Sa nu ai alti dumnezei afarS de Mine». Iar dupS aceasta urmeaza : «Sa nu-U faci tie chip cioplit si nici un fel de asemSnare cu cele ce sint in cer, sus, sau pa pamint, jos, sau in apele de sub pamint. S3 nu te inchini lor, nici sa slujesti lor, caci Eu sint Domnul Dumnezeul tSu, Dumnezeul rivnitor care pedepsesc pSca- tele parintilor care Ma urasc pe Mine, in copiii lor, pina la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pina la al miilea neam cStre cei care Ma iubesc si pazesc poruncile Mele» 157 . Aceste prescriptii nu con- stituie o singura porunca, cum cred unii. DacS am considera asa, atunci nu am ajunge la numSrul zece al poruncilor, §i cum se justifies atunci ^astetea numirii : Decalog? 156. le?. 12, 11. 157. /ey. 20, 3-^6. Origen 83 ORIGEN, SCR1ERI ALESE Daca, insa, se numara asa cum am aratat-o mai inainte, se ob^ine numarul de zece. Intiia porunca este deci : «Sa nu ai al|i dumnezei afara de Mine», si a doua : «Sa nu-ti faci chip cioplit...» 158 . S3 incepem deci cu intiia porunca. Dar eu am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru ca sa vorbesc in numele Celui care ne-a dat-o si, pentru a o intelege, voi trebuie sa aveti urechi cit mai curate. Daca cineva dintre voi are «urechi de auzit», acela sa auda cum s-a zis : «Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine». Daca El ar fi zis : «nu sint alti dumnezei afara de mine», gindirea ar fi fost mai desavirsita, dar zi- cind : «sa nu ai alti dumnezei», El nu tagaduieste ca ar fi si altii, dar acestia nu sint cei ce au adresat poruncile. E, fara indoiala, concluzia pe care a tras-o Apostolul Pavel cind a scris corintenilor zicind : «Sint destui asa-numiti zei, fie in csr, fie pe pamint», si apoi : «sint belsug de domni si dumnezei, totusi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatal din Care sint toate, si noi intru El, si un singur Domn Iisus Hristos, prin Care sint toate si noi prin El» 159 . Din arte multe locuri puteti vedea ca Scriptura vorbeste de dumnezei, de exemplu : «Domnul este prea- inalt, infricosator, imparat mare peste toti dumnezeii» 16 ° sau : «Dum- nezeul dumnezeilor a vorbit...» 161 ori : «In mijlocul dumnezeilor va sta» 162 . Despre tema Domnului vorbeste si Apostolul, «tronuri, domnii si stapinii, toate s-au facut prin El si pentru El» 163 . Or, stapiniile nu sint altele decit o anumita clasa si o multime de domnii. Ni se pare ca in acest text Apostolul Pavel a facut o buna precizare a Legii, caci iata ce spune el : «Cu toate ca sint mai multi domni, care guverneaza cele- lalte popoare si multi dumnezei cinstiti de acele popoare, pentru noi nu este decit un Dumnezeu si un Domn». Ce anume inseamna multimea de dumnezei si de domni, Scriptura ne-ar putea-o lamuri, daca va veti dovedi destui de rabdatori. Moise spuns in Cintarea din Deuteronom : «Cind eel Preainalt a impartit mos- tenire popoarelor, cind a impartit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit 158. losif FJaviu (Antic, jud. 3, 5, 5) §i apoi Filcm {quis rez div. her. 169) sepairau cele 10 porunci In ipairte. Ptrooopie fop. tit., P.G., 87, 606), altfel cum am piutaa ajunge la numeie «Decalog» ? 159. J Cor. 8, 5—6. 160. Ps. 46, 2. 161. Ps. 49, 1. 162. Ps. 81, 1. 163. Col. 1, 16. A se vedea si Grigien, dn Joh. I, 31. OMILII LA CARTEA IE§IRI1 83 hotarele neamurilor, dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu, iar partea Domnului este poporul lui Iacob, Israel e partea lui de mostenire» 1M . In acest text, in care ingerii au primit din partea Celui Preainalt guvernarea natiunilor, suit numi{i dumnezei si domni, dumnezei pantru ca ei au fost darui|i de Dumnezeu, domni pentru ca ei au primit de la Dumnezeu puterea lor. lata pentru ce Dumnezeu spune ingerilor care nu si-au menjinut demnitatea : «dumnezei sinteti si fii ai Celui Preainalt, dar voi ca niste oamsni muriti §i ca unul din capetenii cadeti» 16S , ur- mind pilda diavolului, capetenia tuturor ingerilor cazuti, ceea ce vrea sa spuna ca ei sint blestemati nu pentru natura lor, ci pentru neascultare. Pentru tine, poporul meu Israel, care esti «partea lui Dumnezeu» 166 , care ei devenit «partea sa de mostenire» 167 «tu nu vei avea alti dumnezei afara de mine» 168 , pentru ca Dumnezeu este singurul Dumnezeu si el este Domnul, singurul Domn ,■ ceilalji sint creati de El iar numele lor 1-au dobindit nu prin natura, ci prin har. In afara de acela, sa nu con- sideri ca aceste cuvinte se adrsseaza numai lui Israel celui nascut dupa trup. Ele se adreseazS, de asemenea, si voua care a^i devenit Israel dupa duh, in stare sa «vedeti» pe Dumnezeu si care sinteti taiati impre- jur nu intru carnea voastra, ci la inima. Caci dupa trup facem parte din neamuri, dupa duh sintem israelii, dupa cum zice Cel ce zice : «cere de la Mine si-Ji voi da neamurile mostenirea ta §i stapinirea ta, mar- ginil? pamintului» 169 si din pricina Celui care a spus : «Parinte ! Toate ale Mele sint ale Tale si ale Tale sint ale Mele si Ma premaresc intru Tine» 170 , sa starui sa te faci vrednic de ajutorul lui Dumnezeu si printre cei rinduiti mostenirii sale. Altfel, te dovedesti nevrednic, sa-ti s/ujeasca drept pilda cei care, chemati a fi mostenitori ai bunurilor lui Dumnezeu, si-au luat plata pacatelor lor de a fi «imprastiati printre neamuri». Cei care au fost scosi «din casa robiei» 171 vor cadea in robie, nu numai in cea a egiptenilor, ci a tuturor popoarelor, caci, «oricine sa- virseste pacatul, este rob pacatului» 172 . Tie, celui care ai fost eliberat prin Iisus Hristos din Egipt si din «casa robiei», \i se spune : «S8 nu ai al^i dumnezei afara de Mine». 164. Deut. 32, 8—9. 165. Ps. 81, 5. 166. Deut. 32, 9. A se vedea Peri arhon I, 5, 3 : nu exista fiinta irea prin na- tura sa si nici alta fiinta dumnezeiiasca — afara de Dummezeu — decit prin har. 167. Deut. 32, 9. 168. 7es. 20, 3. 169. Ps. 2, 8. 170. 7ti. 17, 10. 171. 7e?. 20, 2. 172. In. 8, 34. 84 ORIGEN, SCRIERI ALESE III Sa vedem, dupa aceasta, ce confine porunca a doua : «SS nu-ti faci tie chip cioplit si nici un fsl de asemSnare cu cele ce sint in cer, sus, sau pe pamint, jos, sau in apele de sub pamint» 17S . Este o mare deosebire intre chipurile cioplite si intre dumnezei. In privinta aceasta Apostolul ne invata zicind despre dumnezei : «in lume sint destui dumnezei si idoli, dar idolul nu este nimic in aceasta lume» 174 . De aici deducem ca Apostolul n-a citit cu nspasare textul Legii. El a vazut deosebirea intre dumnezei si idoli. Dupa ce a zis ca «idolii nu sint nimic» el n-a zis acelasi lucru si despre chipuri. Or, in acest loc este spus : «Sa nu-ti faci nici idoli, nici un chip oarecare». Una este sa-ti fabrici un idol si alta este sS-ti faci un oarecare chip cioplit. Daca Domnul ingaduie sa ne lamurim cu privire la cele care tre- buiesc spuse, eu as zice, de pilda, ca daca cineva confectioneaza din aur, din argint, din lemn sau piatra un patruped, un sarpe sau o pasare pentru a le admira, el nu face un idol, ci o asemanare. Dimpotriva, daca face un idol, acesta este, dupa spusele Apostolului, un nimic». El face, deci, ceea ce nu exists. Dar ce este «ceea ce nu este ?», este chipul pe care ochiul nu 1-a vazut, dar pe care 11 reprezinta imaginatia, de exemplu, daca cineva leaga la trupul omenesc un cap de ciine sau de tap, pune la un singur om doua fete, sau adauga la un bust omenesc picioarele de dinapoi ale unui cal sau coada unui peste. Cine savirseste astfel de lucruri nu face chipuri, ci idoli : el infa- tiseaza ceva ce nu exists si care nu are nimic asemanStor cu realitatea. Apostolul, intelegind aceasta, spune : «ca un idol nu e nimic in lume» 175 , caci nu este vorba despre o imagine luata de la lucrurile existente, ci din aceea in care plazmuieste un spirit ciudat si trindav. Dimpotriva, exista chipuri figurative, precum am aratat mai sus, atunci cind se con- fectioneaza obiecte corespunzatoare celor existente in cer, pe pamint sau in ape. Nu se poate vorbi simplu de tot despre infatisarile lucru- rilor cere§ti ca §i despre cele pamintesti sau marine, afara de cazul cind ne gindim la ceea ce s-ar putea spune despre soare, despre luna si des- 173. /e?. 20, 4. 174. 1 Cor. 8, 4. In fragmentele pastrate In greaca la Ie$ire 20, 3, Origen se exprima ?i mai tran?ant : «una este idolul si <:u totul altceva asemanarea. La ase- manare (sau icoanS) imiti ceva existent, la idol plasmuiesti oeva ce nu exisita». Ideeia o repeta aproape aidoma Teodoret (Quaestiones in Exodum 38), Migne, P.G., 80, 264 si Procopie de Gaza (P.G., 87, 606) : «icoanele sint asemaniri dupa fiinte existente (animale, trupuri), pe cind idolii sint plasmuiri care ra-au acoperire reala». 175. 1 Cor. 8, 4. OMIL1I LA CARTEA IESIRI1 85 pre stele, pe care paginismul obisnuieste sS le reprezinte. Insa fiindca Moise «a deprins toatS invafatura egiptenilor» 176 , el voia sa interzica chiar ceea ce la ei era straniu si ascuns, ca de exemplu, pentru a aminti pe careva si cu numele lor, Hecate si celelalte forme de demoni, pe care Apostolul le numsste : «duhuri ale rautatii raspindite in vazduhuri» 177 . Probabil despre acestea zice profetul : «S-a imbatat de minie in ceruri sabia mea» 178 . A invoca demoni prin aceste imagini si aceste reprezentari este obiceiul acelora care isi exprima astfel ingrijorarile lor. Ei o fac fie pentru a respinge, fie a atrage relele. Insa cuvintul lui Dumnezeu urgiseste toate aceste lucruri bleste- mate si combate, totodata, toate uzantele acelea, pentru cS el interzice pu numai a se face idoli, ci orice asemSnare a celor de pe pamint din apa si din cer. IV Textul adauga si zice : «Sa nu te inchini lor, nici sa slujesti lor» 179 . Una este sa cinstesti pe cineva si alta este sa te inohini lui. Te po^i in- china prin constringere, ca unii curteni care se prefac ca se prosterna ca in fafa idolilor, cind vad ca regele ests indragostit (de marirea lui), cu toate ca n-au nici o afectiune pentru el in inima lor, dar ca sa arate ca-1 slujesc, il inconjoara cu o afectiune totala si cu atentie. Cuvintul divin interzice si una si alta : el nu trebuie nici sa fie servit cu de- votiune, nici sa fie adorat prin gest. Sa stim, totusi, ca hotarirea de a observa aceasta porunca, de a repudia pe to|i ceilalti dumnezei si domni, pentru a nu recunoaste altul decit pe unicul Dumnezeu si Domn, in- seamna sa declari razboi pe viata si pe moarte tuturor celorlalti. Cind insa ajungem la harul Botezului, lepadindu-ne de toti zeii si domnii ceilalti, noi marturisim pe singurul Dumnezeu : Parintele, Fiul si Duhul Sfint. Insa, cu toata realitatea acestei marturisiri, cita vr3me noi nu iu- bim pe Domnul Dumnezeu «din toata inima si din tot sufletul nostru» 180 , si daca nu ne alipim de El «cu toata taria noastra», nu sintem inca «par- 176. Fapte, 7, 22. 177. Hf. 6, 12. In loc de Heoate mai curlnd Hator, zice Baehrens, op. cit., p. 222. 178. Is. 34, 5. 179. Ies. 20, 5. Se ?tie ca Origen a fost un aparatoir aittt de Infooat al «lnchinaiii lr. dnh», Incit nu dadea nici o aiteintie »artei cre§tioe. Dar «certificatele de sacirifdcii» aduse de unii cre^tirai pentru a-?i crufa viaja inseamna pentru el txadare (Indemn la maithiu, 5, 6). 180. Mf. 22, 37. 86 ORIGEN, SCRIERI ALESE tea Domnului» 181 , raminem doar asezati pe un fel de linie marginala, suportind, mai departe, vrajmasia acelora de care fugim, fara ca Dom- nul, la care cautSm adapost, sa ne ajute, pentru ca noi nu-L iubim «din toata inima si toata virtutea». $i profetul ne deplinge cind ne vede cir- culind intr-o astfel de instabilitate : «Vai de inima cea slaba a pacato- sului care umbla pe doua carari» 182 si «pina cind vei schiopata de amin- doua picioarele ?» 183 Iar in privinta aceasta Apostolul Iacob zice : «Omul indoielnic este nestatornic in toate caile sale» 184 . » : f > ">o. r n.; s- Cei care ne-am lepadat de dumnezeii straini, dar nu dam ascultare Domnului nostru, printr-o credinta deplina si desavirsita, sintem ase- zati, oarecum, la mijlocul unei zone de granita : pe de o parte sintem brutalizatj de acei dumnezei straini ca niste dezertori, iar pe de alta parte nestatornicia si indoielile noastre ne impiedica sa fim protejati de Dumnezeul nostru. Nu este aceasta, oare, in sgns spiritual, atitudinea pe care o evoca proorocii atunci cind vorbesc de asa-numi^ii «prieteni ai Ierusalimului» si zic : «Toti prietenii tai au ajuns vrajmasii tai» ? 18S . Pune la inima aceste cuvinte ca sa intelegi ca Ierusalimul a avut multi «prieteni», care s-au increzut in frumusetea lor, cu care el s-a pingarit. La acestea se refera profetul cind scrie : «Ma voi duce dupa ibovnicii mei, cei care mi-au dat vin si untdelemn» 180 . Dar iata a sosit timpul cind el (Ierusalimul) zice : «Ma voi intoarce la barbatul meu eel dintii, cSci atunci imi mergea mai bine decit acum» 187 . Tu ai ramas, deci, la intiiul tau barbat, intristind pe ibovnicii cu care ai savirsit adulter. Daca nici acum nu te lipsesti de El cu toata credin^a ta si cu dra- gostea ta, ci ramii impovarat cu numeroasele crime pe care le-ai savirsit, atunci toata atitudinea ta, toata infatisarea ta ii da de banuit destul pentru ca ele sa nu fie neluate in seama citusi de putin. IndatS ce iti vei abate, cit de putin, privirea de la El, El indata iti aduce aminte, in mod necesar, de vechea ta purtare. Pentru ca sa stergi acest trecut, inert El sa aiba, de acum, incredere d9plina in tine, va trebui sa eviti nu numai faptele, ci chiar si gindurile dezonorante. Fii atent la ceea ce este scris : «$i cind duhul necurat a iesit din om, umblS prin locuri 181. Deut. 32, 9. 182. Int. Sir. 2, 14. 183. 2 Reg! 18, 21. 184. lac. 1, 8. 185. Ps. 1, 2. 186. Osea 2, 7. Cf. Origeni Hexapl. ad locum «cu aceasta m-am adapaU (Baeh- rens, p. 224). 187. Os&a 2, 9. OMILII LA CARTEA IE§IRII 87 pustii, cautind odihna si nu gaseste. Atunci zice : «Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit ; si venind o afla necuprinsa, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decit el si intrind salasluiesc aici, si se fac cele de pe urma ale omului mai rele decit cele dintii» 188 . Daca am cugeta la aceste cuvinte, cum am mai putea lasa loc chiar unei cit de marunte nepasari ? Duhul necurat a salasluit in noi mai inainte de a fi avut credinfa, inainte de a fi venit la Hristos, cind, precum am spus-o mai inainte, sufletul nostru pacatuia departe de Dumnezeu cu ibovnicii sai, demonii. Insa, cind a zis dupa aceea : «Duce-ma-voi la eel dintii barbat al meu» 189 si a venit la Hristos, care 1-a «creat» la inceput, «dupa chipul SSu» 19 °, trebuia ca duhul desfrinat sa stea departe de mirele legiuit. Noi am fost luati insa sub ocrotirea lui Hristos si curatHi de pacatele tre- cutului, casa noastra a fost impodobita de tainele credinciosilor pe care le cunosc cei care au fost deja initiati in ele. Aceasta casa nu marita sa aiba ca oaspete pe Hristos, cits vreme viata si purtarea ei nu-i atit de sfinta, de curata si neprihanita, cum se cade sa fie «templul lui Dumnezeu». Caci ea nu trebuie sa fie numai casa, ci si templul unde sa- lasluieste Dumnezeu. Daca ea nesocoteste harul primit si se impotmo- leste in grijile veacului, atunci reinvie duhul necurat, cerind din nou casa goala. $i ca sa nu mai fie din nou alungat «el ia cu sine alte sapte duhuri, mai rele decit el si starea acestui om ajunge mai rea ca la in- ceput" im , caci ar fi un pacat mai usor de inteles pentru un suflet, care, odata ce a desfrinat, sa nu mai revina la intiiul sau barbat decit ca sa savirseasca un alt adulter, dupa ce a revenit. Nu exista nici o «invoire», cum zice Apostolul, intre templul lui Dumnezeu si idoli, nici un acord posibil «intre Hristos si Veliar» 192 . Daca noi sintem ai lui Dumnszeu, trebuie sa fim in asa fel incit sa se implineasca ceea ce Dumnezeu zice despre noi : lui 287 . Ai savirsit tu adulter ? Atunci ai primit de la diavol o moneda. Furtul, m'arturia mincinoasa, jaful, violenta, toate acestea constituie cistigurile si comoara diavo- lului, caci un astfel de ban provine din tezaurul lui monetar. Cu astfel de bani ii plateste el pe cei cumparati, ii face robi pe cei care i-au primit plata, oricit de mic ar fi acest soi de cistig. Ma tern insa ca diavoiul nu cumpara pe ascuns, ci cu stirea noastra, pe unii dintre aceia care sint ai Bisericii, pe unii care sint aici. Ma tern chiar sa nu vire acesti arginti, pe care noi li platim, unora dintre noi, si anume ca nu cumva sa scrie pentru ei : «zapisul potrivnic noua» 28S si sa nu ames- tece si printre slujitorii lui Dumnezeu pe cei pe care i-a facut robi ai sai cu pretul pacatului. Caci cu asa ceva se indeletniceste «cel vraj- mas» 2S9 , «amestecind saminta cea bunS» 29 °. Cu toate acestea, daca cineva a fost inselat de diavol si a obtinut de la el astfel de arginti, sa nu-si piarda riadejdea, caci «milostiv si indurat este Domnul» 291 . «E1 nu voieste moartea pacatosului, ci sa ss intoarca si sa fie vlu;> 2;V . Pe eel care se pocaieste cu lacrimi il iarta. Doar spune profetul : «daca te intorci catre mine cu lacrimi, vei fi mintuii» 293 . Aici ne-am indepartat putin de tema noastra, voind sa explicfim cum s-ar putea zice ca «Dumnezeu cistiga» pe eel care este al Lui si ca Hristos rascumpara cu «scump singele Sau» pe cei pe care diavo- iul i-a dobindit prin tirgul josnic al pacatului. IX Mai departe se spune : «Jl vei duce pe el si-1 vei sadi in muntele mostenirii tale» 294 . Dumnezeu nu vrea sa ne sadeasca nici in Egipt, nici in locuri urite si josnice, ci, pe cei pe care-i aseaza, vrea sa-i sa- deasca «in muntele mostenirii Sale». Nu vi se pare ca aceste cuvinte «il vei duce si-1 vei sadi», au aspectul unei vorbiri adresate unor copii in- drumati spre orice fel de instructie ? Daca ai «urechi de auzit» 29S , 287. Mt. 22, 20. 288. Col. 2, 11. 289. Mt. 13, 28. 290. Mt. 13, 27. 291. Ps. 110, 4. 292. Jez. 33, 11. 293. Is. 45, 22. In chip impresionant revine Origen asupra iertarii pacatosului convertit mai ales In Omil. Lev. 9, 8: «ai auzit cum chiar daca ai pacatuit, iintorclndu-te 5i Iepadlnd de la tine cu caint5 poftele pacatoase, po{i ajunge sa fii numit sflnt ?». Dar, in muite alte locuri trateaza el aceostS tema. A se vedea indicele. 294. Ie?. 15, 17. 295. Mt. 13, 43. OMILII LA CAr.TEA IESIRIi 105 atunci sa inielegi si cum sadeste Dumnezeu, ca sa nu ajungi sa-ti in- chipui ca El infige doar in pamint cite o ramura de maslin sau alt butuc de felul acesta, atunci cind auzi ca El indruma si sadeste. $i din alte locuri po|i intelege cum sadeste Dumnezeu. Zice doar pro- fetul : «Via din Egipt ai mutat-o, izgonit-ai neamuri si ai rasadit-o pe ea. Cale ai facut inaintea ei si ai rasadit radacinile ei si s-a umpiut pamintul. Umbra ei si mladifele ei au acoperit cedrii lui Dumne- zeu» 296 . Vezi, dar, cum sadesle si unde sadeste ? Ei nu vrea sa aseze in locuri de rind pe cei scosi din Egipt, pe care i-a indrumat de la ale veacului la credintS, ci vrea ca sadirea ior sa se faca pe inal|imi. El vrea, dar, ca noi sa salasluim in munti, insa si acolo, nu viea ca sa ne tirim pe pamint, El nu vrea ca via Sa sa-si lase rodul parasit pe pamint, ci vrea ca ramurile ei sa se agate, sa se ridice bine spre inaitime, pentru ca vitele care cresc sa nu se prinda de un arbors oarecare, ci de cedrii cei mari si inalti ai lui Dumnezeu. Caci «cedrii lui Dumnezeu», consider a fi proorocii si Apostoiii. Daca ne unim cu aceia, via pe care Dumnezeu a mutat-o din Egipt si dacfi, multumita lastarilor lor intinsi si sprijiniti pe ei, devenim niste vi|e legate prin legatura iubirii reciproce, nu e nici o indoiala ca atunci voni avea rod imbelsugat. Caci «tot pomul care nu are roade se taie si se arunca in foc» 297 . X «!n locul gatit, pe care Tu 1-ai zldit, Doamne» 298 . Vezi bunatatea lui Dumnezeu eel indurator ? El nu vrea sa te angajeze la orice munca, El nu vrea ca tu sa-ti zidesti singur un locas. Asculta ce zice Dumnezeu in Evanghelie : «Altii au muncit si voi a|i intrat in mun- ca lor» 2 ". XI «Lacasul eel sfint, pe care miinile Tale 1-au pregatit, Doamne» 300 . Cortul sau templul lui Dumnezeu este numit «lacas sfint», pentru ca sfinteste pe cei care se apropie de el. Nu se spune «facut de mina 296. Ps. 79, 9 — 11. Despre wcedrii cei mari ai lui Dumnezeu» vorbe$te Origen ?i In Sel. in Iezech. 17, 22. Muntele e adeseari simbolul Bisericii la Origen. A se vedea iadicele. 297. Lc. 3, 10. 298. Ie$. 15, 17. 299. In. 4, 38. 300. le?. 15, 17. 106 ORIGEN, SCRIERI ALESE omului», ci de mina lui Dumnezeu. De ce oare ? Dumnezeu pentru tine sadeste si zideste, se face El insusi plugar si fauritor, pentru ca nimic sa nu-|i lipseasca. Asculta si pe Pavel, zicind : «Voi sintetl ogorul lui Dumnezeu, salasul Lui sinteti voi» 3oi . Care este deci acest lacas sfint pe care nu 1-a facut mina omului ci pe care brajul lui Dumnezeu 1-a pregatit ? Ascultaji Intelepciunea 302 care zice : «$i-a zidit siesi casa». Eu cred ca aici este vorba despre intruparea Domnului. Caci n-a fost facuta de mina oamenilor, nu printr-o lucrare omeneasca s-a zidit acest templu in trupul Fecioarei, precum a prezis Daniel : «0 piatrS s-a desprins, nu de mina, si a crescut munte mare»... 303 . Acesta este lacasul sfint, din trupul pe care si 1-a luat asupra-si, eel desprins nu de mina, adicS fara osteneala oamenilor, din firea ome- neasca si din substanja carnii. XII «Doamne, Tu, eel ce imp&ratesti in veac si in veacul veacului si dincolo de veacuri si inca...» 304 . Ori de cite ori spune : «in veacul veacului», prin care se indica un lung interval de timp, dar si un sfirsit, in acelasi timp, adaugindu-se un alt veac, se prelungeste perioada de timp, dar fara a indeparta timpul. $i chiar daca se vorbeste de «vecii vecilor», se indica un alt termen, care poate este necunoscut de noi, este hotarit ca termen, de Dumnezeu. Insa prin (expresia) «si dincolo de veacuri», care intregeste fraza, nu se fixeaza termenul, nici sfirsitul. Cu toate ca ai putea crede ca ea implica ideea sfirsitului, cuvintul profetic isi spune totdeauna : «si inca», ca si cind s-ar indrepta spre tine pentru a-ti spune : «Tu crezi ca Dumnezeu va domni in «vecii vecilor» ? El va stapini «si mai mult». In vecii vacilor ? «$i inca». §i orice vei zice despre trainicia acestei domnii, profetul iti va spune «si inca». 301. 1 Cor. 3, 9. 302 Pilde 9, 1. 303. Dan. 2, 35. 304. /e$. 15, 18. Origen In Ciint. Cinit. horn. 2, 3. Credem ca e prea niullt sS deduci de aici ca Origen ar sustine imaculata conceptie a Maicii Donunului, cum cred H. de Lubac (p. 163) ?i altii. Despre «vecii vecilor», a se vedea «Peri arhon», II, 3, 5 (Baehxens, op. cit., p. 203). OMILII LA CARTEA IE§IRII 107 XIII «A intrat carul lui Faraon cu carele si calaretii in mare si a adus peste ei Dumnezeu apa marii, iar fiii lui Israel au raers ca pe uscat prin mijlocul marii» 30S . $i tu, daca esti fiul lui Israel, vei putea pasi ca pe uscat in mijlocul marii. Daca te vei gasi in mijlocul unui neam necre- dincios si desfrinat, dar ca lumina soarelui, stapinind cuvintul visfii care indruma spre marire 306 , se poate intimpla ca tu sa treci prin aceasta lume fara ca apele poftelor sau valurile tulburate ale paca- telor sa te stropeasca. Insa, pe eel care este egiptean si care calca pe urmele Faraonu- lui, valurile pacatelor il acopera. Dimpotriva, eel care urmeaza lui Hris- tos paseste precum a mers Israel : «apele formeaza un perete la dreapta ?i la stlnga, iar el fnainteaza prin mijlocul lor ca pe uscat» 307 . El nu se abate nici la «dreapta nici la stinga», pina cind ajunge la libertate $i cinta Domnului un imn de biruinta : «Voi cinta Domnului, ca El a fost cu marire preaslavit» 308 , prin Iisus Hristos, Domnul nostru, a caruia este marirea si puterea in vecii vecilor. Amin. OMILIA X «Despre femeia insarcinata pe care doi barbati au lovit-o si ea a lepadat fatul» 309 . I «De se vor bate niscaiva oameni si vor lovi o femeie insarcinata §i aceasta va lepada copilul sau fara alta vatamare, sa se supuna eel vinovat la despagubirea ce o va cere barbatul acelei femei si el va trebui sa savirseasca o despagubire de onoare. Daca fatul a fost format, atunci sa plateasca suflet pentru suflet 31 °, ochi pentru ochi, dinte pen- tru dinte, mina pentru mina, picior pentru picior, arsura pentru ar- sura, vinataie pentru vinataie» 311 . Cred ca primul lucru care trebuie cercetat este : sub ce titlu al legii se afla aceste dispozitii ? Tot ce se prevede aici nu-i numit lege, 305. Ie$. 15, 19. 306. Fil. 3, 15—16. 307. Je?. 14, 22. 308. ie$. 15, 1. 309. Omilia a X-a la Ie§. M.G., torn. 12 b., ool. 369—374. 310. Viata pembru viata. 311. Ie$. 21, 22—25. 103 ORIGEN, SCRIERI ALES! cum s-ar credo. Unele lucruri sint nuraite lege, altele marturii sau po- runci, ordonante sau judecati. Avem aici ceea ce arata in mod evident psalmul al 18-lea, asemanind toti acesti termeni : «Legea Domnului este fara prihana, intcarce sufietele ; marturia Domnului e credincioasa, inteleptesio pruncii. Judecatile Domnului sint drepte, veselesc inimiie ; porunca Domnului este stralucitoare, lumineaza ochii ; frica de Dom- nul este curata, rcmine in veacu] veacului. Judecatile Domnului sint adevarate, toate indreptatite» 312 . AceastS varietate de prescriptii, care se intilneste in Lege, adica ceea ce am citit mai inainte se rinduieste sub numele de decizii sau Iegiuiri. In aceasta privinta s-a zis mai inainte : «Iata legiuirile pe care le vei pune in vedere» s > 3 . Nu este insa momentul sa lamurim deose- birea dintre acesti termeni. Ne obligam sa explicam numai textul care a fost citat. S3 stim, insa, ca o parte din ceea ce avem a spune se afla in Evanghelia dupa Matei in legatura cu spusele Domnului : «Ati auzit ca s-a zis : ochi pentru ochi si dintre pentru dinte. Eu insa va spun voua : sa nu stafi impotriva celui rau, iar cui te loveste pgste obrazul drept, intoarce-i si pe eel sting» 3I4 . Dar poate ca un cititor atent al Scripturii ar zice cS acest pasaj al Evangheliei nu se refera la textul nostru din Iesire, ci mai degraba la acest text din Deuteronom : «De se va ridica asupra cuiva martor ne- drept, invinuindu-1 de nelegiuire, intre care este pricina, sa se infa- tiseze inaintea Domnului, la preot sau la judecatorii care vor fi in zilele acelea, si judecatorii sa cerceteze bine si daca martorul acela va fi martor mincinos si va marturisi strimb impotriva fratelui sau, sa-i faceti ce voia sa facS el fratelui sau. $i asa sa stirpifi raul din mijlo- cul vostru. $i vor auzi si ceilalfi si se vor teme si nu se vor apuca sa mai facS in mijlocul vostru acest rau. Sa nu-1 crute ochiul tau, ci sa ceri suflet pentru suflet 315 , ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mina pentru mina, picior pentru picior» 31s . E clar ca cele doua locuri se aseamana si nu se stie sigur la care din cele doua texte se refera Evan- ghelia, care incepe cu vorbele : Ati auzit ca s-a zis : «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte» 317 . 312. Ps. 18, 8—9. 313. Je?. 21, 1. A se vedea ?i Omil. Num. XI, 1. 314. M(. 5, 38—39. 315. adic5 : viata pentru viata. 316. Deut. 20, 16—21. 317. Mt. 5, 38. DMILII LA CARTEA IE§IRI1 109 II Totusi revenim la textul din Iesire 31s , unde doi oameni, certin- du-se, lovesc atit de greu o femeie insarcinata incit fatul e Iepadat, fie format sau nu. Sa examinam mai intii cazul cind fatul e iepadat, inca neformat. Vedem ca unul singur din cei doi barbati sint atinsi de pedeapsa, in vreme ce discutia se duce pe tenia a doi. Pentru ce se zice ca barbatul (femeii) ii fixeaza lui si nu lor amenda, pe care are s-o plateasca el, si nu ca ei o vor plati, ca intregire a onoarei ? Si ce este aceasta onoare ? Daca femeia impovarata ar fi fost lovita de catre cei certafi, iar fatul este Iepadat, deja format, se intelege usor ca se da viafa pentru viafa, adica crima se va pedepsi cu moartea. Insa ur- marea «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte» pretinde o lamurire, caci nu pare posibil ca un fat nascut mort, in conditiile acelea, sub o lovi- tura de picior a unui oarecare, sa fi pierdut in sinul maicii sale un ochi, pentru care acest om trebuie lipsit de un ochi prin judecatori. Sa presupunem ca este vorba de un fat deja format. Ce sa zicem despre dinte ? A avut oare fatul dinti inca in sinul mamei sale, pentru ca lovitura delicventului sa-i poata smulge ? Iar daca ne referim. la aceea care a avortat, cum s-ar putea concepe ca o femeie, avortind, pierde un ochi sau sufera de dinfi ? Dar sa admitem ca ea a fost lovita la ochi sau la un dinte si ca aceasta sa fi fost cauza lepadarii fatului, sa presupunem ca ea a obtinut o rana si o contuzie ; ce vom zice d9spre «arsura pentru arsura» ? In timp ce se cearta doi barbati, fe- meia, care este de fa£3, poate sa fie arsa si sa plateasca arsura pentru srsura ? In Scriptura sint atitea probleme care se pare ca nu pot fi rczolvate usor, tot asa si acest text, care se refera la fapte asemana- toare. Sa presupunem si cazul ca s-ar fi ivit un martor mincinos pen- tru a aduce invinuire mincinoasa, pentru a acuza pe un om de impie- tate. El va fi adus in fata judecatorilor, care vor face o ancheta te- meinica pentru a constata ca acuzatorul n-a spus adevarul : cum ar putea judecatorul, care cerceteaza fara mila marturia mincinoasa, sa la viafa inculpatului pentru cea a unui inocent ? Ca si cum, as zice eu, =: putea el sa smulga «ochi pentru ochi» ? Deci, acuzatul pe nedrept ar fi ranit la ochi de acuzatorul sau, sau la dinti , la miini sau la Dicioare. 318. Ie?. 21, 22—24. 110 ORIGEN, SCRIERI ALESE Acestea ne sint spuse pentru a arata ca cele doua texte nu sint prea usor de explicat. Ar trebui sa se vorbeasca din punct de vedere al istoriei, pentru a cerceta apoi intelesul duhovnicesc, caci «Legea este duhovniceasca» 319 . Ill De fapt, aspectul alegoric, care de obicei este foarte larg, este aici destul de limitat. Totusi, facem tot posibilul ca sa explicam ceea ce ni se pare. Precum am mai spus-o, in Scriptura partile sufletului sint ex- primate cu aceiasi termeni ca si parfile trupului si implinssc functiuni asemanatoare. De exemplu, cind se spune : «Tu vezi paiul din ochiul fiatelui tail si birna din ochiul tau nu o iei in seaman 32 °. Sigur ca aici nu este vorba de ochiul trupului in care gazduieste birna, ci despre ochiul sufletului. Precum se mai zice : «Cel care are urechi sa audS» 321 , sau : «Cit de frumoase sint pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea» 322 . $i multe altele asemenea. Anticipam aceasta observatie, pentru a nu fi tulburati de alte ase- menea utilizari ale partilor trupesti. Deci, iata doi barbati care sint in disensiune, analizind difsritele aspecte ale Legii si care, pentru a intrebuinta limbajul Apostolului, «sufera de cearta discutiilor» 323 . $tiind ca astfel de certuri se ivesc, de obicei, intra frati, Apostolul da urmatoarea indrumare : «Nu va certati pe cuvinte, care la nimic nu folosesc, decit la surparea ascultatorilor» 324 , iar in alta parte : «Fe- riti-va sa va certati pe chestiuni ale Legii, stiind ca ele dau nastere la dispute si «un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe» 325 . Cei care discuta in jurul unor astfel de probleme le fac spre pa- guba ascultatorilor lor : ei lovesc pe femeia impovarata si fac sa lepede fatul format sau nu, caci aceasta femeie impovarata este sufle- tul care vine sa zamisleasca cuvintul lui Dumnez2u. Despre acest lu- cru gasim in alt loc scris : «De frica Ta, Doamne, ne-a apucat durerile facerii si am lepadat fStul» 326 . 319. Rom. 7, 14. Intr-adevar, -aici Origen e Inferior toi insu^i (H. de LAibac r op. cit., p. 223). 320. Mt. 13, 9. A se vedea «Peri arhon», I, il, 9. Unii vad aici temei ipentru inceputul unei doctrine despre cele ciinci sirnfuri ale orniului. Ci. de Lubac, p. 224. 321. Mt. 13, 9. 322. Is. 52, 7. 323. 1 Tim. 6, 4. 324. 2 Tim. 2, 14 ?i 23. 325. 2 Tim. 2, 24. 326. Is. 26, 18. OMJL1I LA CARTEA IE§IRI1 Hj Cei cars concep si ajung sa nasca nu se aseamana cu femeile, ci mai degraba cu barbatii, si anume cu oamenii desavirsiti. In sfirsit, sa ascultam si pe profetul care zice : «Oare o |ara S3 naste intr-o singura zi si un popor dintr-o data ?» 327 . Aceasta este deci generatia celor desavirsiti care nasc, in insasi ziua cind au conceput. Insa pentru a nu vi se parea ca va spun un lucru nou, afirmind ca barbatii «nasc», v-am avertizat in ce intelss trebuie luate acele cu- vinte despre madularele trupului, evitind semnificafia lor corporals si adoptind pe cea a omului launtric. Despre aceasta asculta, daca vrei, ce spune Scriptura prin Apostolul care zice : «0, copiii mei, pe care v-am nascut din nou, pina ca Hristos va prinde chip in voi» 328 . Sint oameni puternici, desavirsiti, cei care nasc in felul acesta, care concep sau care fac sa rodeasca faptele si cuvintele credintei pe care o zamislesc. Suflstul care a zamislit, dar pastreaza saminta sa in sinul sau si nu da nimic la lumina zilei, se numeste femeie, dupa cu- vintele profetului : «Durerile nasterii le-a ajuns, dar ele nu au putere sa nasca» 329 . Acest suflst, asa-numita femeie, din pricina slabiciunii ei, este lovita si emotionata cind doi barbati se cearta si ajung la lovituri, ea crunca si pierde cuvintul credintei pe care 1-a conceput in durere. Aceasta este disputa care aduce prabusirea ascultatorilor. Daca insa sufletul astfel scandalizat leapada un cuvint neformat, se zice : sufera durere. Tu trebuie sa stii daca in unele suflete s-a format deja cuvintul si in altele inca nu. Apostolul ne invata in aliniatul pe care 1-am amin- :it mai sus : «pina ce Hristos va prinde chip in voi» 830 . Or, Hristos este Cuvintul lui Dumnezeu. Prin cela de mai sus, Pavel ne arata cS in timpul cind el scria, cuvintul lui Dumnezeu nu luase inca chip in ei. Daca el este astfel lepadat inainte de a fi for- mat, insemneaza ca lucrul se face prin durere. $i despre pedepsirea invatatilor ne invata Apostolul cind zice : «Daca lucrul lui va arde, el va fi pagubit, dar se va mintui insa asa, ca prin foc» 331 . $i Domnul zice in Evanghelie : «Ce va folosi omului daca va cistiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde sau va suferi paguba ?» 332 . De unde pare a rezulta ca anume pacate provoaca suferinta, nu insa moarte, pen- 327. Is. 66, 8. 328. Gal. 4, 19. 329. /s. 37, 3. 330. Gal. 4, 19. 331. 1 Cor. 3, 15. 332. Mt. 16, 26. ]12 ORIGEN, SCRIERI ALESE tru ca eel care indura aceasta suferinfa este totusi mintuit, cu toate ca numai «ca prin foc». De aceea consider eu ca loan afirma in Epistola sa ca anumite pacate due la moarte, dar nu toate» 333 . Care sint felurile de pacate care due la moarte si care sint cele care nu due la moarte ci la paguba, cred ca nu-i este dat fiecaruia a le deosebi cu usurinta, daoarece este scris : «Greselile cine le pri- cepe ?» 33i . Cu toate acestea, multumita celor spuse in parabolele evan- ghelice, putem cunoaste, eel putin in parte, ceea ce se numeste paguba cind vedem ce profit iese din negustorie si din imputarea benefieiu- lui s35 , de exemplu, cind Evanghelia se refera la cei cinci talanti, care au adus al|i cinci, si asemenea la cei doi talanti, care au adus alti doi, sau mai ales cind este vorba de drahme, de dinari, de talanti sau despre o alta suma oarecare de argint sau chiar si cind se zice ca fatal fami- liei le cere slujitorilor sai descarcarea socotelilor, cind i se aduce unul care ii datoreaza zece mii de talanti» 336 . Asadar, va fi vorba despre o pedeapsa indurata, cind, de exemplu, eel care trebuia sa primeasca o plata de zece mii, nu primeste decit opt ori sase sau chiar mai putin si se va zice ca a fost lovit de aceasta pedeapsa eel care a provocat unui om slab si simtitor o pricing de scandal. IV Apoi se spune : «va da despagubirea ce o va cere barbatul, po- trivit cu hotarirea judecatorilor» 337 . Barbatul sufletului este stapinul lui. Dupa cele ce le va arata acesta, adica Hristos care este deasupra tuturor stapinilor, sau acela care in locul lui Hristos conduce Biserica, in calitate de doctor al sufletelor, omul care s-a certat spre : «surparea ascultatorilor» 388 , va fi lovit de pedeapsa in numele sufletului care a lepadat «un fat inca neformat». Aceasta se poate intelege si in legatura cu smintirea catehumenilor inca neformati. Se poate intimpla, in cele din urma, ca eel ce a ranit sa repare raul pe care 1-a savirsit, sa dea sufletului ceea ce a pierdut, procedind «cu cinste, cu smerenis si cu rabdare», precum spune Apostolul : «indreptind cu blindete pe cei care stau impotriva» 339 , nu in duhul razvratirii, ca prima data, cind a pri- cinuit sminteala. 333. 1 In. £, 16 334. Ps. 18, 13. >■>•!. rs. xo, ij. i35. Lc. 19, 13. A se vedea si M(. 25, 14 si urm. Apoi Orjgen, to Math. torn. 14, 7. :36. Mt. 18, 23 s.u. 336 337. 7e?. 21, 22. 338. 2 Tim. 2, 14. 339. 2 Tim. 2, 25 OM!LII LA CARTEA IESIRI1 H3 «Si daca fatul era format, el sa plateasca viata pantru viata» 340 . Fatul deja format poate fi Cuvintul lui Dumnezeu in inima sufletului aceluia care a primit harul Botezului sau care a conceput cuvintul cre- dinfei intr-un mod mai limpede si mai neindoielnic. Daca acest suflet, ranit prin certurile exagerate ale invatatilor, a lepadat Cuvintul si se aseamana acelora despre care Apostolul spunea ca «s-au intors ca sa se duca dupa satana» 3il , atunci se va da «suflet pentru suflet» 942 . $i la ziua judecatii se poate auzi de la Judecator, ca sa pot «pierde si sufletul si trupul in gheena» 343 , caci intr-un alt loc profetul zice Ieru- salimului : «Eu dau Egiptul pref de rascumparare pentru tine, Etiopia si Saba in locul tau» 344 . Acest text s-ar mai putea aplica si la eel cars, simtindu-se vinovat de o sminteala, isi da viata pentru eel pe care 1-a facut sa cada, silin- du-se pina la moarte sa-1 ridice, sa-1 refacS si sa-1 redea credint,ei. Sa dea, asadar, ochi pentru ochi, eel care a ranit cuiva ochiul sufletului, adica daca i-a tulburat linistea mintii. Ar urma, deci, ca eel ce conduce Biserica sa-i scoata un ochi, iar acel duh tulburent si sal- batic, care a produs sminteala, sa fie dat pierzarii. Daca a rSnit dintele, cu ajutorul cSruia ascult§torul potrivea micila bucStele de hrana ale cuvintului lui Dumnezeu, mScinindu-le cu ajutorul m&selelor ca sa le faca sa intre in stomacul sufletului sub forma unui gind subtil, daca deci a stricat sau a smuls acest dinte, incit sufletul, din pricina certei sale, nu va putea asimila in mod subtil si duhovnicesc cuvintul lui Dumnezeu, atunci sS i se smulga dintele celui care n-a stiut sa macine si sa imparta bine hrana Scripturilor. Poate ca din aceasta pricina a zis Domnul : «Tu ai zdrobit dintele pacatosilor» 34s , iar in alt loc «MS- selele leilor le-a sfSrimat Domnul» zi6 . Asadar, dacS ranile si loviturile sufletesti sint designate prin mS- dulare als trupului, atunci pare firesc sa se pretindS «min& pentru mina» si «picior pentru picior». Mina este puterea sufletului, care-1 ajuta sa tina si sa strings un lucru, ca si cind i-am zice lucrarea lui si puterea lui, iar piciorul este eel care-1 indrumS spre bine si spre rau. Cind sufletul indura o sminteala, e ca si aruncat la pamint, nu numai fn ale crsdintei, ci si in ale faptelor sale, care sint imaginate prin miini 340. In text este «suflet pentru suflet», Is. 21, 23. A?a spune si traducerea lui Rutin : «animam pro anima». 341. 1 Tim. 5, 15. 342. adica : «viata pentru viataV 343. Mt. 10, 28. 344. Is. 53, 3. 345. Ps. 3, 7. 346. Ps. 57, 6. 8 — Origen 114 ORIGEN, SCRIERI ALESE si picioare. Dar tot asa de bine poate fi lipsit autorul smintelii si de miinile cu ajutorul carora a savirsit raul si de picioarele cu ajutorul carora a indrumat spre rau. In plus el va primi si «arsura pentru ar- sura», pentru ca a ars un suflet si 1-a predat gheenei. Aceasta ne arata cS acest datator de lovituri, dupa ce va fi fost amputat de toate madu- larele, va fi in sfirsit scos din trupul Bisericii, pentru ca «sa auda cei- lalpl 51 sa se teama si sa nu mai faca asa ceva» 347 . De acsea si Apos- tolul 348 , atunci cind descrie chipul doctorului Bisericii, prescrie intre altele ca nu se cuvine «sa bata», de teama ca nu cumva lovind fe- meile impovarate, adica suflatele incepatoare, sa nu trebuiasca sa dea viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Asa sint si su- fletele acelea despre care Domnul spune in Evanghelie : «Vai de cele insarcinate ?i de cele ce vor alSpta in zilele acelea, in clipele cind pot fi smintiti chiar $i unii din cei alesi» 3/ ' 9 . Sa stim, totusi, ca nu cei desavirsiti se vor sminti, ci femeile si pruncii, precum spune Domnul in Evanghelie : «Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici» 350 . Cei mic si fragad poate fi usor smintit, in timp ce «omul duhovnicesc toate le judeca" 351 , «toate le incearca §i retine ceea ce este bun, ferindu-se de orice infatisare a raului» 352 . lata ce am avut de spus privitor la capitolul acesta. Sa-1 rugam pe Domnul sa ne descopere prin Iisus Hristos, Dom- nul nostru, cele ca sint des&virsite, caci a Lui este marirea si impa- ratia in vecii vecilor. Amin. OMILIA XII «Despre fa^a stralucitoare a lui Moise si valul cu care si-a acoperit fa|a» S5S I Lectia pe care am citit-o din cartea Iesirii ne-ar putea stimula sa-i cercetam intelesul, dar ne-ar putea si descuraja. Ea va stimula sufl stele zeloase si libere, va scirbi insa pe cele trindave si pline de ele insesi. Este doar scris : «Aaron si topi fiii lui Israel, vazind pe 347. Deut. 19, 20. 348. 1 Tim. 3, 3. 349. Mt. 24, 19. 350. Mt. 18, 6. 351. 1 Cor. 2, 15. 352. 1 Tim. 5, 21. 353. OmiUa a XI-a la 7e?ire 34, 30—33, M.G., torn. 12 b., 382—387. OMILII LA CARTEA IE§IRI1 115 Moise ca are fata stralucitoare, s-au temut sa se apropie de el» 354 . Iar ceva mai jos : «Moise si-a acoperit, se zice, fata cu un val si cind sa infatisa el inaintea Domnului, ca sa vorbeasca cu El, atunci isi ridica valul» 335 . Aceasta o tilcuieste Apostolul in mod stralucit, precum a spus si alta data : «Noi avem gindul lui Hristos» 356 , iar in alt loc zice : • $i slujirea cea de moarte aducatoare, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incit fiii lui Israel 357 nu puteau sa-si atjnteasca ochii la fata lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a ie\ei lui ,- cum sa nu fie mai mult in slava slujirsa Domnului ?». Iar ceva mai jos : -Xoi nu facem ca Moise, care-si punea un val pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu-1 vada. Dar mintile lor s-au invirtosat, caci pina in ziua de azi la citirea lui Moise, ramine acelasi val peste inimile lor» S58 . Cine nu va admira maretia acestei taine ? Cine nu se va ingrozi daca va fi socotit ca are inima oarba ? Fata lui Moise era stralucitoare, insa fiii lui Israel «n-o puteau vedea», obstea sinagogii nu se putea uita la el. Daca are cineva o purtare si o viata cit de cit mai imbunatatita d";cit poporul de rind, acela ar putea totusi contempla stralucirea fetei lui. Intr-adevfir, precum spune Apostolul, acum «se asterne un val peste citirea Vechiului Testament", acum vorbeste Moise cu o fata stra- lucitoare, insa lumina care straluceste pe fata sa n-o putem vedea. N-o putem fiindca sintem inca poporul care nu traieste cu mai multa insu- tletire si vrednicie decit restul poporului. De aceea, drept graieste Sfin- tul Apostol : «Pina azi la citirea Vechiului Testament ramine acelasi vSl» 359 . Aceasta hotarire ne intuneca orice nadejde de a dezvalui sen- sul, daca" Apostolul nu ne-ar ajuta spunind : «Iar cind se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica» 36 °. In intoarcsrea noastra spre Dom- nul rezida ridicarea valului. De aici putem conclude ca atita vreme cit citim sfintele carti fara sa le intelegem, cita vreme ele ne sint nein- tslese si incuiate, noi nu sintem inca intorsi cu fata spre Domnul, iar daca nu ne intoarcem spre El, fara nici o indoiala ca valul nu ni se ridica. 354. le?. 34, 30. 355. fes. 34, 33 $i 34. 356. 1 Cot. 2, 16. 357. Israil gaiu Israel. 358. 2 Cor 3, 7—8, 13—14. 359. 2 Cor. 3, 14. 360. 2 Cor. 3, 16. Teodoiret de Cir a preluat (Quaest in Exod LXIX, Migne, P. G. 80. 296) ideea : «atenti numai la litera Legii, iudeii nu vad marirea ei, ci numai valul ei. Doar cei oaire se aptropie de barul Duhului Sfint o pot vedea>!. 116 ORIGEN, SCRIERI ALESE II Sa vedem, dar, mai de aproape, ce inseamna «sa ne intoarcem in Domnul». Si ca sa vedem mai limpede ce inseamna «intoarcerea», ar trebui sa vedem mai intii in ce consta «indepartarea». Cel care, in vreme ce se citeste Legea, se ocupa de basme profane, acela este un «indepartat» 360 b . Toti cei care, in timp ce citesc din cartile biblice, se ocupa de lucruri lumesti, de bani si de cistiguri sint «indepartati». Tot asa sint si cei care se lasa coplesiti de ingrijorare pentru averi, ori se lasa imprastiati de pofte dupa bogatii, toti cei ce cauta marirea veacului si cinstirile lumii. Asemenea si eel care, desi strain de orice preocupari, ia parte la citirea Legii, atent cu ochii si mintea, dar a carui inima si gind rStacesc aiurea, si acesta este tot un «indepartat». Ce inseamna, deci, a se intoarce sau a se converti ? Daca intoar- cem spatele tuturor preocuparilor amintite si daca, cu zel, ne indelet- nicim cu Cuvintul, prin fapte, daca «cugetam ziua si noaptea la Legea Domnului» 361 , ocupindu-ne in toata buna vreme de cele ale lui Dum- nezeu si traim in marturiile Lui, atunci inseamna ca ne-am intors la Domnul. Daca doresti ca fiul tau sa deprinda artele liberale, gramatica, retorica, nu aranjezi oare lucrurile in asa fel incit sa-1 eliberezi de orice alta indeletnicire ca sa se consacre cu totul numai studiilor ? Nu te vei da inapoi sa-i procuri meditatori, orice dascali, orice car{i, fa- cind oricite cheltuieli, pina cind el va stapini in mod desavirsit obiectul pe care i 1-ai ales. Dar care dintre noi se indreapta in acelasi mod spre studiul Legii dumnezeiesti ? Care dintre noi ne daruim Scripturii cu atita rivna ? Cine cerceteaza scrierilg sfinte cu atita insuflefire si oste- neala, cum face pentru stiintele profane ? Atunci de ce sa ne plingem daca nu cunoastem ceea ce inca n-am inva^at si nu stim ? Altii dintre voi, d9 indata ce au ascultat citirile sfinte, se retrag imediat. In sinea lor, ei nici macar nu se intreaba despre ceea ce s-a spus ,- despre asa ceva nu discuta intre ei, nici macar nu-si amintesc de poruncile legii divine : «Intreaba pe fatal tau si-Ji va raspunde, intreaba pe preoti si te vor inva{a» 362 . Altii n-au nici macar rabdarea sa asculte cind se fac citirile in Biserica, pe cind altii nici nu se intereseaza daca ele s-au fScut sau nu, ci, ascunsi intr-un colt al casei Domnului, se ocupa de intimplari pamintesti. Despre acestia imi revine sa spun cS atunci cind 360 bis. diivertit deriva de la divento — a se departa, a se desparti, a divor^a. 361. Ps. 1, 2. 362. Deut. 32, 7. OMILII LA CARTEA IESIRI1 117 se citeste din Moise, ei n-au numai un val, ci un adevarat perete sau zid despartitor asezat pe inima lor 363 . Daca se intimpla ca unul care e prezent la citire si 1^ asculta cu atentie, ba chiar le repeta in me- morie, revine si pune apoi intrebari privitor la cele neintelese, daca acesta, zic, abia ajunge sa inteleaga ce este libertatea cunoasterii, atunci cum s-ar putea spune ca eel care-si acopera urechile sa nu auda si care stS cu spatele spre eel ce citest? ar avea numai un val pe inima, dat fiind ca valul literei, adicS sunetul vocii prin care se ascunde cugetul, nici macar n-a ajuns pina la el ? 364 Pilda este evidentS : fata lui Moise a devenit stralucitoare pentru ca lucrurile pe care le spune sint pline de maretie, dar el este ascuns si voalat si toata mSrirea lui este launtrica. Ill Sa cercetam acum ce mseamna faptul ca in Lege se spune ca fata lui Moise a fost stralucitoare, cu toate ca era acoperita cu un val, dar ca mina sa, bagata in sinul lui «era alba ca zapada din pricina leprei» 364a . Sub aceasta forma crad ca e designate toata Legea, in deplina- tatea ei, caci la\a indica cuvintele Legii, iar miinile lucrarile ei. «Din faptele Legii nimeni nu se va putea indrepta» 365 si «Legea n-a desa- virsit nimic» 366 . Mina lui Moise se umple de lepra si se ascunde in sinul sau, ca una care nu poate produce nici o fapta desavirsita, fata lui, dimpotriva, este stralucitoare, dar acoperita cu un val, pentru ca cuvintul lui are faima stiintsi, dar o faima ascunsa. De aici vine si vorba profetului : «Daca nu ascultati acestea, atunci sufletul meu va plinge in taina» 367 , precum si cea a lui David : «Cele nearatate si cele ascunse ale intelapciunii Tale mi-ai aratat mie» 368 . In Lege nimic nu este stralucit decit fata lui Moise : nici miinile lui nu au nici o stralucire, ci mai degraba rusine. Nici picioarele sale. In sfirsit, el a primit porunca sa-si scoata incaltamintea 3ra , ceea ce 363. 2 Cor. 3, 15. 364. /e?. 4, 6, Om de r.ara sensibilitate morala, preddoator de vooatie, Origen se plinge adeseori de absenta ore§tinilor ?i de lipsa lor de initeres pentru Sf. Litur- ghie. A se vedea Fac. Omil. 10, 1 ; 11, 3 etc. 364 a. Ie$. 4, 6. Despre «mlna leproasa» comeaitairul Hexaplei {la locul respec- tiv) ?i Fer. Augustta (Loc. 17 Exod) spun clar «mina s-a facut oa zapada {iin caura leprei)». 365. Rom. 3, 20. 366. Evr. 7, 10. 367. lei. 13, 17. 368. Ps. 50, 7. 369. 7e$. 3, 5. 118 ORIGEN, SCRIERI ALESE inseamna ca picioarele sale nu aveau nici o stralucire luminoasa, cu toate ca acest amanunt dezvaluie, fara indoiala, o alta taina. Picioarele sint partea cea mai indepartata a omului. Se vadeste aici ca Moise isi va lepada incaltamintea, pentru ca altul sa primeasca pe logodnica si pen- tru ca aceasta sa se numeasca «Casa descultului» pina in ziua de azi 370 . Nimic nu are Moise stralucitor in afara de fata sa. In Evanghelie insa totul este maret. Asculta ce se spune in Evanghelii : «Iisus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob si pe loan si i-a dus pe un munte inalt, deosebi. Si s-a schimbat la fata inaintea lor. Si iata Moise si Ilie s-au aratat lor vorbind cu El intru stralucire» 37i . Aici nu se spune daca fata lui Moise mai era stralucitoare, ci ca el, vorbind cu Iisus, s-a aratat in toata marirea, in stralucire. Aici s-a Implinit fagaduinta pe care a primit-o la muntele Sinai, cind i s-a spus : <;nu vei vedea spatele meu» 372 . El a vazut, prin urmare, lucruri care vor avea sa se intimple in zilele de apoi si s-a bucurat, intocmai ca si Avraam care a rivnit sa vada ziua Domnului : «a vazut-o si s-a bucu- rat» 373 . Tot asa si Moise rivnea sa vada ziua Domnului, a vazut-o si s-a bucurat, si s-a bucurat cu folos, caci de data aceasta nu numai fata sa era stralucitoare, cind a coborit de pe munte, ci el a urcat pe munte in plina stralucire. Fara indoiala ca Moise s-a bucuart vazind pe Acela despre care a zis : «Prooroc din mijlocul tau si din frafii tai va ridica Domnul, pe Acela sa-L ascultati ca pe mine» 374 . Acum L-a vazut pre- zent in persoana sa, zamislind credinta prin cuvintele sale. Iar pentru a inlatura orice nedumerire, el aude glasul parintesc zicind : «Acesta este Fiul Meu eel iubit, intru care am binevoit». Auziti si pe Moise cum zisese alta data : «de El veti asculta», dar acum zice Tatal : «Aces- ta este Fiul Meu, pe Acesta sa-L ascultati» 375 , aratindu-L la fata, pe Acela despre care vorbise Moise. Mi se pare insa ca se mai bucura si de aceea ca, fiind indreptat spre Domnul, intr-un fel oarecare, a ridicat 370. Deut. 25, 10. 371. Mt. 17, 1—2 ?i urm. 372. Je?. 33, 23. 373. In. 8, 56. In legatura on luimina de pe Tabor, Origen n-a vnit .sa ee dea prea multe elemente anitropomorfioe. Filon insimia (de fug. et. invent. 165) morali- zind ca e «suficient Inteleptului ?i daca vedie cele din spate, caci ele insemneaza ca totusi e?ti cu Dumnezeu". In schimb, in Omil. lei. XVI, 2, Origen precizeaza ca «ve- derea» celor de pe urma «sint «cu putinta» numiai prin Logosul intrupati). Cum spune §i troparul : «aratind marirea Sa pe cit li se putea». 374. Num. 18, 15 s.u. 375. Mt. 17, 15. OMILII LA CARTEA IEJIRIl 119 valul, aratind ca ceea ce a prezis inainte, acum s-a intimplat intocmai, sau pentru ca a venit vremea sa se descopere prin Duhul Sfint lucru- rile pe care el le tainuise. IV Trebuie Jinut seama din nou de gindul Sfintului Apostol ca sa in- telegem ce avea in vedere cind a zis : «Daca cineva se intoarce la Domnul, valul va fi ridicat», si apoi adauga : «Dar Domnul este Duh» 376 . Prin aceasta se pare ca explica el, intr-un mod oarecare, ce este Dom- nul. Dar cine nu stie ca «Domnul este Duh» ? Si, oare, in acest text este vorba despre natura sau substanfa Domnului, incit sa se poata spu- ne ca «Domnul este Duh» ? Sa bSgam de seama ca nu numai cind citim pe Moise, ci si cind citind pe Pavel ne «st5 un val pe inima» 377 . Si este limpede deci ca daca noi ascultam cu nepasare, daca. nu manifestam nici o rivna sa invatam si sa intelegem, nu numai cele scrise in Lege si in prooroci, ci si cele ale Apostolilor si ale Evangheliilor, un mare val ne va acoperi. In ce ma priveste, mi-e teama ca nu cumva, dintr-un exces de nepasare si de impietrire a inimii nu numai sa se as- tearna pentru noi un val peste Cartile Sfinte, ci chiar sa le sigileze pen- tru ochii nostri, ca si cind «daca dai cuiva care nu stie citi o carte si-i zici : «Citeste !», el iti va raspunde : «Nu stiu carte !» 378 , pe cind daca dai cuiva care stie carte, el iti raspunde : «nu pot, caci ea este pecetlui- ta». Aceasta dovedeste ca nu este de-ajuns sa studiezi, sa intelegi slo- vele sfinte, ci trebuie sa rugam pe Domnul si sa-I multumim zi si noap- te, pina vine Mielul «din semintia lui Iuda» 379 , care, luind cu El insusi «cartea pecetluita», «va binevoi s-o deschida» 3so . El este eel care, des- chizind Scripturile, va inflacara atit de mult inima ucenicilor Sai, care ziceau : «Oare nu ardea in noi inima noastra, cind El ne tilcuia Scrip- turile ?» 381 . O ! daca ne-ar descoperi si azi ceea ce a inspirat pe Apos- tolul Sau cind a zis : «Domnul este Duh, acolo unde est? Duhul, acolo este libertatea» 382 . Eu insa, in masura in care as putea intelege, cu aju- torul mijloacelor mele modeste, cred ca, potrivit ascultatorilor sai, Cuvintul lui Dumnezeu este numit cind calea, cind adevarul, cind viata, 376. 2 Cor. 3 17. 377. 2 Cor. 3, 15. 378. Is. 29, 11 — 12; Omil. Iezec. 14, 2 : «Clt tirup nu venise Domnul meu, Legea era incuiiata, Cuvintul piroorocesc Jnchis, Vechiul Testament aooperit cu un val». Tot a$a Sel. in Ps. 1 (Baehrens, p. 266). 379. Apoc. 5, 5. 380. lev. 32, 11. 381. Lc. 24, 32. 382. 2 Cor. 3, 17. 120 ORIGEN, SCRIERI ALESE cind invierea, cind trupul, cind duhul 383 . Este adevarat ca El a pri- mit de la Fecioara substanta trupului in care a suferit pe cruce si a facut inceputul invierii, caci Apostolul spune intr-unul din textele sale : «Chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cu- noastem asa» 384 . Cuvintul Lui indeamna pe ascultatorii sSi la o patrun- dere mai subtila si mai duhovniceasca a lucrurilor si el doreste ca ni- mic din ce este trupesc sa nu intre in modul lor de a intelege Legea. Asemenea, cele ce zice el despre valul care trebuie luat de pe inimile noastre pentru a ne converti la Domnul nu trebuie raportate la «Dom- nul eel intrupat» 385 , dupa vorbele : «si Cuvintul trup S-a facut» 386 , ci la «Domnul-duh». Daca cineva se converteste la credinta in «Domnul- duh», el va trece de la faptele trupesti la cele duhovnicesti, «de la robie la libertate» : caci acolo «unde este Duhul Domnului, acolo oste liber- tatea» 387 . $i ca sa fac mai limpede ceea ce voiesc sa spun, sa ne refe- rim la alte ginduri ale Apostolului. Unora pe care i-a socotit nevrednici le-a zis : «Am judecat ca nu stiu intre voi altceva decit pe Iisus Hris- tos, si pe Acela rastignit» 388 . Unor astfel de oameni el nu le zicea ca «Domnul este Duh», el nu le zicea ca Hristos este «Intelepciunea» lui Dumnezeu, caci n-ar fi putut recunoaste pe Hristos ca Intelepciune S89 , ci numai «ca rastig- nit». Dimpotriva, aceia carora el le-a spus : «Noi intelepciunea o pro- povaduim la cei desavirsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapinitorilor acestui veac, care sint pieritori, ci propovaduim intelep- ciunea lui Dumnezeu in tainS, pe cea ascunsa» 390 , aceia n-aveau tre- buinta de a primi Cuvintul lui Dumnezeu, Celui «devenit trup», ci Celui care este «taina ascunsa». Asemenea si in acest loc : celor care sint invitati sa treaca de la gustul trupesc la gustul duhovnicesc, -21 le zice : «Domnul este duh si acolo unde e Duhul Domnului, acolo este libertate» 391 . $i pentru ca sa se inteleaga ca el a ajuns deja la liber- tatea cunoasterii si ca a fost dezbracat de robia valului, zice : «Noi, 383. In. 14, 6 ; A, 14. A se vedea 51 Peii aihon, I, 2, 4 $i in Joh. I, 4, 9. 384. 2 Cor. 5, 16. 385. 2 Cor. 5, 6. 386. In. 1, 14. 387. 2 Cor. 3, 17. 388. 1 Cor. 2, 2. 389. J Cor. 1, 21—23. 390. 1 Cor. 2, 6—7. 391. 2 Cor. 3, 17. OMIL1I LA CARTEA IE5IRI1 121 insa, toti vedem fata descoperita a slavei Domnului» 392 . Deci, daca rugam pe Domnul ca sa gaseasca de cuviinta sa scoata valul de pe inima noastra, atunci vom putea patrunde infelesul duhovnicesc, desi- gur daca ne convertim la credinta in Domnul, pentru ca sa cautam li- bertatea cunoasterii. Dar cum vom putea afla noi aceasta libertate, noi care sintem robii veacului, care slujim banului, care slujim poftelor carnii ? In ce ma priveste, eu ma silesc sa ma indrept, ma judec eu insumi si condamn greselile mele. Sa cerceteze si ascultatorii mei, din partea lor, ceea ce ei cred despre propria lor inima. Insa, in treacat fie zis, cita vreme sint robul unora dintre aceste lucruri, eu nu sint convertit la Domnul si n-am atins adevarata libertate, pentru ca cutare interes, cutare preocupare sint inca in stare sa ma impiedice. Eu sint robul preocupfirii sau interesului care tin inima mea in robie. Stiu ca este scris : «Ceea ce te biruieste, acsea te stapineste» s93 . Chiar daca nu sint stapinit de iubirea de arginti, chiar daca nu sint legat prin le- gatura bunurilor si a avutiilor, totusi, sint insa lacom dupa laude si dupa mariri omenesti, daca |in seama de fala pe care mi-o arata oa- menii si de vorbele pe care ei le spun despre mine, daca unii ma sti- meaza sau daca ma tern ca nu voi placea unuia si ma silesc sa plac altuia. Si cita vreme rivnesc dupa astfel de lucruri, insemneaza ca sint robul lor. Dar eu ma voi stradui sa ma eliberez, incerc sa ma desprind dm jugul acestai rusinoase sclavii, pentru a ajunge la libertatea des- pre care graieste Apostolul : «Ati fost chemati la libertate, numai sa du folositi libertatea ca prilej de a fi robi ai oamenilor» 394 . Dar cine imi va darui mie aceasta eliberare ? Cine ma va scapa de aceasta robie rusinoasa, daca nu Cel care a zis : «DacS Fiul va va elibera, liberi veti fi intr-adevar» 395 . Caci stiu ca nu se da libertate robului decit daca a slujit cu devotament, decit daca iubeste pe Domnul sau. Sa-i slujim si noi cu devotament, «sa iubim pe Domnul Dumnezeul nostra din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea» 396 , ca sa ne invrednicim sa dobindim darul libertatii lui Hristos, Domnul nostru, caruia se cuvine si imparatia in vecii vecilor. Amin. 392. 2 Cor. 3, 11. 393. 2 Pt. 2, 19. 394. Gal. 5, 13. 395. In. 8, 36. 396. Mc. 12, 30. Interesante sint observatiile in legatura cu conditiile subjective ale intelegerii Sf. Scripturi nu numai pentru cre$tinii provenifi din iudei («valul» din 2 Cor.), ci $i pentru cei dintre neamuri. 122 ORIGEN, SCRIERI ALESE OMILIA XIII Despre ofrande 397 Am vorbit deja, pe masura puterilor noastre, despre cort. Dar in cartea Iesirii se repeta adeseori descrierea lui 398 . Penitru intiia data, Domnul ii indica lui Moise forma in care trebuia sa fie facut, apoi Moise arata poporului ce material va furniza pentru construirea aces- tuia. Vom incerca sa intelegem ce confine acest fragment. Enumerarea este reluata cind Betaleel si alti mesteri priceputi s-au pus pe lucru. Ea se innoieste cind materialele sint aduse inaintea lui Moise 3 " si apoi inca o data cind ei sint rinduiti prin porunca Domnului. De multe ori se fac referiri si se trag invataminte, in alte carti si in alte pasaje. $i acum sa citam si noi acea vorbire unde se zice : «Moise a grait catre toata obstea fiilor lui Israel si a spus : lata ce a poruncit Domnul si ce a zis : Aduceti din averile voastre prinos Dom- nului, fie aur, fie argint, fie arama, porfira violeta, stacojie si visini3, vison si par de capra ,• piei de berbec vopsite cu rosu si piei de vijel de mare si lemn de salcim ; untdelemn pentru candelabru si miresme pentru mir si pentru pregatit tamiia cea bine mirositoare, pietre de onix si alte pietre scumpe de pus la efod si la hasen. Iar toti cei iscusiti dintre voi sa vina si sa pregateasca toate cite a poruncit Domnul» 400 . Daca ma consider chemat a discuta aceasta tema, n-am insa in- drazneala sa spun ca am si pus mina pe astfel de taine. Tare ma t?m ca, chiar daca Domnul binevoieste a se descoperi unora, nu indraznesc sa vorbesc de mine, ma tern, zic, fie ca acest om nu va gasi deloc ascultStori (si tare ma indoiesc daca-i va gasi ori nu), fie ca atunci cind el ar fi n^voit a le tilcui ceea ce cunoaste, ca nu i se va porunci unde, cum si in fa^a cui a aruncat el margaritarele Domnului 401 . $i totusi asteptafi cu o vie nerabdare ca sa vi se tilcuiasca unele din cuvintele pe care le-ati auzit, iar eu imi aduc aminte de porunca pri- mita de la Domnul, cind a zis : «Se cuvenea ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu venind, as fi luat ce este al meu cu dobinda» 402 . 397. Omilia a XHI-a la le?. M. G. torn. 12 b. col. 287—396. 398. 7e$. 25 $i 35. 399. ci. Ie$. 39 ?i 40. 400. /e?. 35, 4—10. 401. Aft. 7, 6. 402. Mt. 25, 27. In Math, Oomm. Ser. 68. -OMILII LA CARTEA IE§IRI1 123 li voi ruga, dar, sa faca din cuvintul meu argintul Lui, ca sa nu mai fie argintul meu, sau aurul meu, ci al Lui ceea ce eu imprumut, pentru ca cuvintul Lui si simfamintele Lui sa fie cele pe care le exprim, ca eu sa contribui, asa-zicind, la vistieria atentiei voastre ; cit despre voi, ingrijiji-va ca, primind argintul Domnului, sa-1 inapoiati cu dobinda. Dobinda insa sint cuvintele lui Dumnezeu : purtare si fapte in ar- monie cu Cuvintul Domnului. Daca voi ascultafi cuvintul, il faceti sa rodeasca, daca lucrafi si 'traifi dupa indrumarile lui, pregatiji o do- binda pentru Domnul. Fiecare dintre voi poate face din cinci talanti zece. Si astfel, ascultind Domnul, va zice : «Bine, sluga buna si cre- dincioasa, sa ai putere peste zece cetati» 403 . Insa nici unul dintre voi sa nu ascunda in basma si sa nu ingroape in pamint banii primij:i : caci stiti ce soarta il asteapta pe acest om la venirea Domnului. Vom incerca, deci, sa spunem citeva cuvinte despre acest lucru mare, sau, mai degraba, putine lucruri asupra celor putine pe care noi le intrevedem, pentru a impaea cumva spusele noastre cu atenfcia voastra. II Sa vedem mai intii ce spune si cum spune Moise fiilor lui Israel : «Aduceti din averile voastre prinos Domnului, fiecare cit il va lasa inima sa aduca prinos DomnuIui» 4i ca sd incheiem aceste consideratii, ldslnd cititorului s-audd el insusi predica marelui dascdl ca si cum s-ar ii aflat la Cezareea Pales- tine! acum 1730 de ani, «dac-ai infelege, crestine, tot ceea ce confine aceasta istorie interioard a Israelului de atunci si de totdeauna, te-ai sili sd urci si tu in intimpinarea Marelui Preot, care vine merewsi se jertfeste pentru noi» (Omil. V, 1 ; IX, 5 etc.). $i o notd de viziune ecumenicd .- «Toatd infelepciunea vine de la Dumnezeu», cum zice infeleptul Sirah. Lucrezi la t^sdtorie, lucrezi la argintdrie, mdsori cu geometria, lmblinzesti prin armoniile muzicii, ori tdmaduiesti suferintele trupesti prin dibacia medicinii, nici unul sd nu uitam ca steaua care va rasdri din Iacob si va lua trup omenesc ne va da stiinfa mai presus de orice stiintd, pace mai presus de pace, min- tuire mai presus de orice» (Omil. XVIII, 3 — 4). OMILIA I Numerii 1 Enumerarea Nu toti sint vrednici de numerele 2 sfinte. Este o anumita rindu- iala in desemnarea acelora care trebuie sa fie cuprinsi in Numerii lui Dumnezeu, Cartea Numerii oferindu-ne o dovada concrete. In ea ni se raporteaza ca la porunca lui Dumnezeu 3 , femeile nu trebuie numa- rate in (cartea) Numerii, fara indoiala din pricina slabiciunii lor fe- meiesti. De asemenea nici un rob, din cauza nivelului de viafa si a mora- vurilor lor. Chiar dirutre egipteni, nici unul dintre cei care au fost in- corporati poporului nu pot fi numarati, pentru ca sint straini si pagini. Nu se vor numara toti israelipi, ci numai cei de la douazeci de ani In sus. Nu se va lua in seama numai virsta, ci se va cauta sa se stie daca omul se dovedeste destul de tare pentru a purta razboiul, caci e rinduit de cuvintul Domnului «a numara pe tot eel ce poate merge la oaste in Israel». Nu numai o anumita virsta, ci si o anumita putere se cere israelitului. Pruncii nu sint numarati si lua^i in seama dupa aceste socoteli dumnezeiesti, decit atunci cind este vorba despre primii nSs- cuti sau despre urmasii din ramura preoteasca a lui Levi. Iar dintre copii, numai acestia sint socotiti in Numerii. insa nu este inregistrata aici nici o femeie 4 . Sa fie vorba in acest text despre o taina ? Nu cumva ar trebui sa credem ca D^ihul Sfint, cind a dictat scriitorului, a vrut sa ne faca cu- noscut care parte din popor a fost numarata si care parte a ramas in afara ? Ce folos vor trage de aici cei care cauta sa invete din Scrip- turile Sfinte ? Ce folos avem daca cunoastem aceste lucruri ? Cit ar ajuta la •mintuirea sufletului daca am sti ca o parte din popor a fost enumerate in pustie si ca o alta parte nu ? 1. Omilia I, Migne, P.G., torn. 12 b, col. 586—589. 2. «Numerele» ©chivialeaza aici aitit ou cuvintul «sfintenie» cit ?i cu «desavlr- 5ire», cum reiese chiar (din aceasta omilie I, 2. Tot a^a, xeiese §i din rezumatul grecesc pastrat de Procopie de Gaza : Comm. in Num. 1, 3 (Migne, P.G., 87, 794). Cf. A. Mehat, op. cit., la bibliografie, p. 69. 3. Num. 1, 1. 4. Num. 1,3. 140 ORIGEN, SCRIERI ALESE Insa, daca urmam celor spuse de sentinfa lui Pavel si credem ca «Legea este duhovniceasca» 5 si daca infelegem duhovniceste cuprin- sul ei, atunci din acest text se degaja o mare dobinda pentru suflet. Textul acesta ma invata ca daca depasesc neputin^a copilariei si voi incerca sa am cugetul unui copil si daca «devenit barbat am lepadat cele ale copilului» 6 si, a? zice ca am devenit un «om nou» si «un om tinar» 7 , in stare «a invinge raul» ma voi arata vrednic sa fac parte dintre aceia despre care este scris : «.toU cai care vor merge la oaste in Israel» 8 , si voi fi destul de bun ca sa intru intre Numerii sfinti. Cita vreme, insa, intr-unul din noi ramin ginduri copilaresti si pri- mejdioase, sau o trindavie femeiasc'a si cicalitoare, ori daca ne purtam ca egiptenii si ca paginii, atunci nu sintem vrednici a fi socotiti in nu- marul sfint si inchinat lui Dumnezeu. «Fara de numar» spune Solomon 9 , «slnt cei care vor pieri» 10 , dim- potriva, cei care se vor mintui sint numarati. Vrei, dar, ca numarul sfintjlor sa fie luat in seama inaintea lui Dumnezeu ? Asculta cum vorbeste despre stslele cerului David : «Cel ce numara stelele si da tutur'or numele lor» ll . Mintuitorul insa nu se multumeste a fixa un numar pentru ucenicii pe care si i-a ales, El zice ca : «la voi pinS si perii capului sint num§rati» 12 , intr-adevar El zice : «chiar ,si perii capului vostru sint numara|i» 13 . Prin aceasta, insa, El nu vrea sa spuna ca si penele pasarilor pe care taindu-le le aruncam la gunoi sau care cad si cu virsta mor, ar fi numarate, ci perii care inaintea lui Dumnezeu sint numarati sint cei ai nazireilor, unde stapineste o putere a Duhului Sfint, care ingaduie a dobori la pamint pe filiateni u . 5. Rom. 7, 14. Intr-adevar, punct de mtoeoare ipemtru exegeza lui Origen. Dim- colo de coaivingerea privind inspiratia verbala a Sf. Sciipturi, Origen oauta mereu sensul miai adinc, moral sau itaioic, al cuvintelox. 6. / Cor. 13, 11. Cuget de copil au crestinii incepatori sau aflJti pe o treapta inferioara morala. Sa nu uitam ca Origen vede totdeauna grade diferite In procesul de desavirsiire eirestina. 7. 7 In. 2, 13. 8. Num. 1, 3. Spre deosebire de «©ei care port iesi la oaste», exista si barbati cu fire «muiereasca si cicaJitoare». Pentru Origen, firea tnuiereasca nu-si este «mici sie-si cap nici al>tuia» (De princ. IV, 3, 12). Din punct de vedeTe spiritual, femeia reprezinita pasiumea sau lumea materiala (Num. horn. 11, 7; le?. 2, 1 etc.). 9. Inf. Sol. 18, 12. 10. Lc. 13, 23. 11. Ps. 146, 4. «Ghiai si numarul celor care se invredtniicesc de cunoasterea lui Dumnezeu e limitat si orimduit ca si stelele cerului», Procopie, Com. in Num. (P.G. 87, 795). 12. M(. 10. 30. 13. M(. 10, 30. 14. Jud. 16, 17. Puterea conducatoaire a suflefcului, principale mentis, principale cordis, t6 ^efiovixov, imagine stoica folosita adeseari de Origen (Omil. 7e?. IX, 4 ; OMILII LA CARTEA NUMERII 141 Puterile sufletului si abandonarea cugetelor care vin de la mintea sana- toasa a celui intelept sint imaginate prin capul Apostolilor, pe care textul le numeste «perii capului». Dar, destul am tratat despre acest subiect si ne-am cam indepartat de el. Sa revenim, acum, la tema noastra. II «Si a grait Domnul catre Moise in pustiul Sinai» 15 , i-a spus adica, ceea ce noi vom rezuma, poruncindu-i sS numere pe toti care pot iesi la oaste in Israel, incepind de la douSzeci de afii in sus. Daca vreunul pasgste «cu puterea, si nu cu cine stie ce putere, nu cu puterea egip- tenilor, nici cu cea a asirienilor, nici cu cea a grecilor» 16 , ci cu puterea lui Israel, va fi numarat inaintea lui Dumnezeu. Exista o putere a su- fletului pe care o vestesc filosofii greci, dar aceasta nu are nimic co- mun cu numarul lui Dumnezeu, ea nu este ceva pentru Dumnezeu, caci ea se vesteste pentru mindria omului. Exista si o putere a asirienilor sau o putere a caldeilor, care devine obiectul studiilor astrologice, dar nici acestea nu-s ca puter?a israelita, neavind nici ele nimic comun cu Dumnezeu. Exista si o putere a egiptenilor, pretinsa lor stiinfa tainica, dar nici ea nu intra in socoteala lui Dumnezeu. Inaintea lui Dumnezeu e numarata numai puterea israelita. Aceasta este puterea pe care o in- druma Dumnezeu, care se desprinde din Sfintele Scrieri si care este co- niunicata prin credinta evanghelica si apostolica. $i iata de ce zice Dumnezeu ca nu numara decit «pe cei care pot merge la oaste in Israel». Dar sa cercetam de ce poporul israelitean n-a fost numarat cind a iesit din Egipt l7 ? Pentru ca atunci Faraon il urmarea inca. Nici dupa trecerea Marii Rosii, cind au intrat in pustie 18 , israelitii n-au fost nu- marati si n-au fost incercafi de vrajmasi l9 . Apoi au ajuns s'a se lupte impotriva lui Amalec si 1-au invins. Dar nici atunci nu sint numSrati- O singura infringere nu ajunge pentru eel care nazuieste spre desavirsire. Dupa aceea primesc mana si beau apa «din stinca care curge», dar inca Omil. Num. X, 3), in sensul puterii de judeoata a omului (SeelangroMiid), «la fine pointe de l'am©». 15. «Sina», cum zice Origen, Cf. Num. 1, 1. 16. «Puterea egiptenilor» pare a fi magia si alegoria, cea a asirienilar astrologia, iar cea a grecilor filosofia enciclopeddca (^ efx.uic.Xio? T.aif>da)Cf. Mehat, op. cit., p. 73. Puterea Israelului celui adevarart, cea idesprinsa din Sciripturi ?i comunicata prin credinta evanghelica §i apostolica este, desigur, «Biserica cre?tina». 17. Ie$. 14, 15; 17, 6. 18. /e?. 16. 19. 7e?. 17. . . ~ . 142 ORIGEN, SCRIER1 ALESE tot nu sint numaratl 20 . Inca nu au crescut intr-insii elementele necesare numararii. Se ridica si Cortul marturiei, dar nici acum n-a venit inca timpul pentru numararea poporului. Legea s-a dat prin Moise, s-a pre- scris forma jertfelor, de asemenea este instituit ritualul purificarilor 21 , legile si tainele sfintirii si abia dupa aceea ajunge poporul la Numerju din porunca lui Dumnezeu. Scrie ascultatorule, aceste invataturi in iDima ta, in dublu si «intreit exemplar» 22 . Vezi dar, prin cite incercari trebuie sa treci, cite suferinje sa in- duri, prin cit urcus, cite ispite, cite batalii trebuie date si invinse pentru a aparjine Numerilor dumnezeiesti, pentru a fi pretiiit inaintea lui Dumnezeu, pentru a fi considerat vrednic sa fii numarat cu semin- tiile sfinte, pentru a putea fi trecut in condica si inscris in registrele Numerilor de preotii lui Dumnezeu Aaron si Moise ! Trebuie apoi sa pri- mesti Legea lui Dumnezeu, Legea Duhului Sfint, sa aduci jertfe, sa im- plinesti purificarile, sa desavirsesti prescriptele Legii Duhului, pentru a aparfine apoi Numerilor israelite. Ill Dar, mai aflu inca un sir de lucruri si mai importante in aceasta carte tainica a Numerilor : anume, impartirea semintiilor, deosebirea rangurilor, gruparea familiilor si toata orinduirea taberei, toate aces- tea insemnind mari taine care dupa Apostolul Pavel sadesc in noi sa- minta unui inteles cu adevarat duhovnicesc. Ei, bine, sa vedem inte- lesul tainic cuprins in intregul calcul al Numerilor si in locurile dife- rite care le sint atribuite. Caci noi, crestinii, asteptam in mod sigur in- vierea mortilor 23 , iar cind va veni Hristos «cei care au adormit vor invia intii, dupa aceea noi, cei vii vom fi rapiti impreuna cu ei, in nori, ca sa intimpinam pe Hristos in vazduh» 24 , si atunci vom parasi desertaciunea acestui loc pamintesc si a acestui locas al mor|ii,.si vom petrece «in vazduh», cum a vestit Pavel, cind unii vor trece in rai„ 20. Ze$. 17, 6. 21. Lev. 1, 1. 22. Pilde 22, 20. Origen vede in popasurile drumului spre Tara Fagaduintei tot atitea etape ale urcusului duhovnicesc al sufletului Im drum spre Dumnezeu: 1. iesi- rea din Egipt — ruperea de diavol, cu toate ca acesta mai are inca putere asupra sufletului, 2. trecerea prin Marea Rosie — Botezul (Omil. la les. 5, 5). 3. imtrarea in pustie — inceputul ascezei, 4. lupta contra lui Amalec — fapte bune, 5. mana si stlnca — hrana sufletului (Guvintul lui Dumnezeu se adapa din piatra lui Hristos), 6. cladirea cortului — virtutile (Omil. la Ie$. 9, 4), 7. Legea — pregatirea. 23. / Tes. 4, 15. 24. / Tes. 4, 16—17. OMILII LA CARTEA NUMERII 143, unde sint multe alte asezari alese intre «numeroasele lacasuri ale Tatalui» 25 . Insa, aceste stari si aceasta slava deosebita se vor da dupa vred- nicia si faptele fiecaruia, si fiecare va fi in locul unde 1-a asezat vred- nicia faptelor sale, 'dupa cum o adevereste insusi Pavel vorbind despre rei in viata : «fiecare in rindul cgtei sale» 26 . De aici rezulta ca fie- care va fi pretuit dupa anumite norme duhovnicesti. Asa stau lucrurile cu unul din semintia lui Ruben care se aseamana sau se inrudeste, prin purtari, prin fapte si prin viat^, cu Ruben. Altul in semintia lui Simeon fara indoiala, pentru ascultarea sa, altul in semintia lui Levi, pentru ca si-a indeplinit bine indatoririle preojesti, ori ca a obtinut in slujire un grad de desavirsire mai mare, altul in semintia lui Iuda, pentru ca a avut sentimente regale si a indrumat bine poporul prin senti- mentelg intelectuale si manifestarile inimii care sint in el. As'tfel, fie- care va fi atasat semintiei cu care este inrudit prin faptele si mora- \'urile sa-le 27 . Exists si o ordine a invierii mortilor, dupa cum spune Pavel, ordine a carei tip si figura mi se par a fi indicate in aceasta carte. $i din pozitia tab^relor si a liniilor de asezare intre singuraticele triburi si grupari se deduce, desigur, tot o indicatie la invierea mortilor. Ca trei triburi sint asezate spre rasarit, trei spre miazazi, trei spre mare si ultimele trei (triburi) spre Acvilon (= miazanoapte), care este «un vint rece» 28 , si ca tribul lui Iuda, care este regal, este rinduit spre rasarit, de unde «a venit Domnul nostru» 29 . Tot asa e cazul si cu Isahar si Zabulon. Numarul trei revine in toate cele patru impartiri ale tabe- relor, caci acesta a fost specificul in pozitiile lor respective, toate sint cuprinse in numarul Trinitatii, caci in cele patru parti unde de aseme- nea r?vine numarul trei, pentru ca numai sub numele Tatalui, al Fiu- lui si al Duhului Sfint sint inscrisi locuitorii celor patru laturi ale lumii, care invoca numele Domnului si «stau impreuna cu Avraam, Isaac si Iacob in impSratia lui Dumnezeu» 30 . Acestea nu sint fapte de 25. In. 14, 2. 26. I Cor. 15, 23. 27. Adept lal ierarhizarii mevokitelor duhovnicesti, Origen nu se opreste ca Filon (De ebriet. 94) doar la aspectul moral-etic («Siirueon se tilouieste ascultare»,. Levi — Sfintenaa, Iuda — desavirsirea), ci se ridica, prin raportarea la intnuparea Logosului, la perspective^ oetrecatoare ale lindumnezeirii prin patima si invierea Mlntuitorului. Caci «exist5 o ordine si la invierea mortilor», 28. lis. Sir. 43, 20. 29. Evr. 7, 14. 30. M(. 8, 11. Despre semniiicaUa spiTituila a celor paliu puncte cardinale, Ori- gen, C. Cels 6, 23. 144 • ORIGEN, SCRIERI ALESE neluat in seama. Am dat aceste indicatii generale pentru cei care voiesc sa prinda usor, intr-o privire generala, continutul tainic al acestei carti sfinte, pentru ca sa aiba prilejul sa treaca la intelesul duhovnicesc al textului si pentru ca sa urmeze cercetarile de genul acesta, daca Dum- nezeu ii daruieste cu generozitate luminile Sale, asa de inalte si atit de sublime. In ce ma priveste, eu nu ma socot in stare sa descriu tainele pe care la contine aceasta carte a Numerilor, care sint cu mult inferi- oare celor pe care le contine volumul numit Deuteronom. Totusi, tre- buie sa ne grabim sa ajungem la Iisus, nu la fiul lui Navi, ci la Iisus Hristos. Dar mai inti-i sa ne introducem in scoala lui Moise, sa lepSdam acolo «nepriceperea copilareasca» 31 si dupa aceea sa maintain spr? desavirsirea in Hristos : Moise n-a stins toate razboaiele, Tosua insa le-a domolit pe toate si a daruit pacea tuturor, precum este scris : «s-a linistit tara de razboi» 32 . Tara fagaduintei, Tara mostenirii, «Tara in care curge lapte si miere» 33 r este impartitS prin anticipate de Iosua (fiul lui Navi). «Feri- citi cei blinzi», caci multumita lui Iisus «aceia vor mosteni pamintul» M . Aceasta mostenire o gasim vestita prin tipuri si imagini. Nu este ISra de folos a sti ca unii primesc mostenire «pamintul de dincolo de Iordan» 35 , altii pamintul din partea cealalta a Iordanului. Sint mosteni- tori de categoria intiia, de a doua si chiar de a treia, si dupa aceasta ordine se face impartirea pSmintului fiecaruia «caci fiecare va sta li- nistit sub smochinul si sub vita sa si nimeni nu-1 va infricosa» m . Toate acsste perspective prefigurate prin tainele sublime, vor fi implinite de insusi Domnul Iisus in ziua venirii Sale, nu ca prin oglinda si prin ghicitura, ci «fata catre fat§» 37 , dupa vrednicia fiecaruia, ca Unul care ii cunoaste si care «patrunde in inima fiecaruia» 38 . «A lui este slava si puterea in vecii vecilor. Amin 39 . 31. / Cor. 13, 11. 32. Ios. 14, 15. 33. Ie?. 33, 3. 34. Mt. 5, ,5". 35. Ios. 13, 1. 36. Mih. 4, 4. 37. / Cor. 13, 12. 38. lor. 17, 10. 39. 1 Pt. 4, 11. o\ul:i la cartea numerii 145 OMILIA VI Moise si cei saptezeci de batrini 40 Despre cuvintele: «Si a iesit Moise si a spus : adunafi saptezeci de barbati dintre batrinii poporului» 4l S-au citit multe pasaje din Scriptura si a vorbi despre toate nu ce ingaduie pufinul timp de care dispunem si nici marefta tainelor pe care le cuprind ele. S-ar putea ca din acest vast cimp sa culegem doar citeva flori, nu pe toate pa care ogorul le poate oferi, dar destule pen- tru a gusta aroma lor, intocmai ca atunci cind cobori la fintina si nu scoti toata apa care izvoraste din belsug, ci numai atit cit sfi-ti astim- peri setea unui gitlej uscat. Caci nu se cade ca o apa proaspata, bauta cu nesat, sa devina daunatoare. «Atunci a iesit Moise in fata poporului, zice Scriptura, si a spus cuvintele Domnului» 42 . Cita vreme Moise asculta cuvintul Domnului 5i primaste instructiunile Sale el este inlauntru, sta in interior, in cele mai intime taine, cind insa vorbeste multimilor si poporului 43 , cind :si exercita indatorirea sa taja de om, care nu poate sa ramina inla- untru, el sta afara, zice Scriptura. Ce se ascunde oare sub acest cu- vint ? lata ce cred eu : Daca un doctor, un invatat al Bisericii, da curs unor taine mai adinci, el tine cuvintari tainice si deosebite «celor de- savirsiti» 44 , despre intelepciunea lui Dumnezeu. Cita vreme sta el cdincit in ginduri, se poate zice ca este interiorizat, cS este inchis in sine. Cind, insa, «vorbeste multimilor» 46 si exprima ceea ce multumeste se oameni in afara de ceea ce poate intelege un om de rind, atunci se snune ca el este in afara si ca face sa inteleaga poporul cuvintele Domnului. Asa, a procedat, precum vad, si Pavel. El era exteriorizat cind zicea : «lntelepciunea o propovaduim la cei desavirsiti, dar nu 40. Omilia a Vl-a la Numerii, Migne, P.G., torn. 12 b., col. 607 — 611. 41. Num. 11, 24. 42. Num. 11, 24. 43. Mt. 12, 46. 44. 7 Cor. 2, 6. 45. Mt. 12, 46. A se vedea mai depart©, in Oimilia 21, 2 (?i Mt. XI) tilcuirile lui Oriqen despre «imteriorizarea» ?i Kexteriorizarean jnvatamintulaii : "de^ind la popor l$i *ch:mba imbracamimtea, dar intrlnd inlauntru schimba din nou felul de a invat a se vedea notele din «Homelies sur les Nombres», p. 195 — 196. 111. Mt. 5, 2. 112. 2 Tim. 2, 10. 113. 1 Reg. 16, 7. 114. Mf. 16, 24. 156 ORIGEN, SCRIERI ALESE Mi s-a parut folositoare aceasta paranteza pentru ca sa intelegem cum se face de catre Marele preot si de fiii arhiereului iertarea pacatelor. Ill Dupa acestea urmeaza cuvintele : «Tu si fiii tai veti purta pacatele pentru nepasarea de preotia voastra. Apropie pe frafii tai, semintia lui Levi, neamul tatalui tau ca sa fie pe linga tine si sa-|i slujeasca, iar tu si fiii tai impreuna cu tine veti fi la Cortul marturiei» 115 . A indeplini cu grija cele rinduite este o datorie a acelora care au cinstea de a aparjine cinului preo- tesc. Acestia trebuie sa stie care sint indica^iile date de Lege pen- tru a le implini «Tu si fiii tai impreuna cu tine sa aveti grija de slu- jirea in locasul sfint si de jertfelnic» l16 . Acestea sint porunci sigure si clare : Noi avem datoria de a pazi rinduiala Cortului, a altarului si a preo^iei. Dar cine este acela care constats si indeplineste indatoririle preotesti ? $i cine este, dimpotrivS, acela care define demnitatea si onoarea preotiei fara a indeplini slujirile si chemarea preoteasca ? Aceasta poate s-o stie Cel care «cearca inima si rarunchii» 117 . Indatorirea nu const> numai in a observa prevederile exterioare, ci si in a se indeletnici si cu «cele ce se afla inlauntru, dupa per- dea» ll8 , si ceea ce insemneaza ca preotii nu ss indeletnicesc numai cu indeplinirea poruncilor Legii sfinte, ci trebuie sa cerceteze cu toata grija tainele lor ascunse sub val. $i daca, pe de alta parte, s-ar aplica la crsdincios ceea ce se spune despre Cortul marturiei, vom afla ca Pavel da numele de cort trupului omenesc, cind zice : «Noi, cei ce sintem in cortul acesta, suspinam ingreuiafi, de vreme ce dorim nu sa scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta» 119 . Daca referim la om ceea ce spune despre cort, vom spune ca partea acoperita cu val, unde sint cuprinse obiectele inaccesibile, este funcfiunea centrala a inimii,. care, singura, poate patrunde tainele adevarului si poate intelege cele ascunse ale lui Dumnezeu. In ce priveste cele doua altare, eel dinla- untru si eel din afara, trebuie sa spunem ca in general altarul este imaginea rugaciunii si cred ca la aceasta s-a referit Apostolul cind a 115. Num. 18, 1—3. 110. Num. 18, 1 — 5. Sigui aici sint vizali episcepii Biserioii. Asa reiese si dia' lev. horn. 6, 6. 117. Ps. 7, 9. 118. Num. 18, 7. 119. 2 Cor. 5, 4. OMILII LA CARTEA NUMERII 157 spus : «Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea» 120 . Insa, cind ma rog din inima eu ma apropii de cortul eel dinlauntru. Este ceea ce pare sa spuna Domnul in Evanghelie .-. «Tu, insa, cind te rogi, intra in camara ta si inchizind usa roaga-te intru ascuns» 121 . Cel care se roaga in felul spus de mine, se apropie de altarul tamiierii care este in cele dinlauntru. Insa, cind iti indrepti rugaciunea ta catre Dum- nezeu cu glas tare si cu vorbe zgomotoase, ca si cind ai vrea sa ins- iruiesti pe ascultatori, atunci ruga se face «cu suflare» si se ofera Dom- nului intr-o masura oarecare o jertfa pe altar care este pregatita in afara, pentru arderile de tot ale poporului credincios 122 . Trebuie, deci ca grija preotllor si supravegherea lor sa descopere ceea ce este in- launtru, dupa catapeteasma, pentru a nu mai gasi nimic murdar, nimic necurat, adica el trebuie sa se ocupe de omul launtric si de par- tile ascunse ale inimii, pentru ca ea sa ramina fara pata 123 . Prin «heruvimi» si «propitiator» ni se intelege sttinta Trinitatii, cSci heruvim se interpreteaza : «multime», adicS desavirsirea cunoas- terii. 9i ce alta desavirsire a stiintei este decit a cunoaste pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sf int ? Preotii sint datori sa vegheze si sa pastreze farS pata si lezare de ^.'reun fel «Nastrapa» care contine hrana cereascS 125 , mana care este comoara Cuvintului divin. «Chivotul» de aur unde sint tablele lega- mintului 126 , dupa parerea mea nu este altceva decit intelegerea noas- IrS, unde noi trebuie sa inscriem Legea lui Dumnezeu. AceastS intelep- ciune trebuie sa fie de aur, adica curata si pretioasa, pentru ca Legea lui Dumnezeu o avem totdeauna gravata si precum zice Apostolul - scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu ps table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii» 127 . Aceasta e ceea ce spune, e! I28 , despre unii care «arata fapta Legii scrisa in inimile lor». Dar cine •a scris-o in inimi, daca nu «Dumnezeu cu degetul Lui ?» i29 . El a scris 120. 1 Cor. 14, 15. «Altare est enim, super quod ariatiomes nostras offerimus Deo», zice Oirigen in Levit hom. 9, 1 (Baehrens, p. 418, 23). In legatura cu ■•rugaciunea in duh», Origen vizeaza nuante de o finete rar intilnita, dar care adeseori trebuie inteles tocmai pe dos (Vezi Omil. XI, 9 ; Mehat), op. cit., p. 198. 121. Mr. 6, 6. 122. /e?. 20, 24. Impotriva rugaciunii de acest fel voTbe^te frumos Origen Sn itna- tatu! Despre rugaciune, cap. 20, 2. 123. «ibi immiaculata permaneant». 124. ceea ce imbuneaza divimitatea. Filon (Yiita Moys, II, 98) vorbeste de aceasta interpretare a rolului heruvimilor. ,125. Evr. 9, 4. 126. Ie$. 25, 20. 127. 2 Cor. 3, 3. 128. Rom. 2, 15*. 129. Je?. 31, 18. 158 ORIGEN, SCR1ER1 ALESE in toate mintile legea fireasca pe care a dat-o neamului omenesc : caci prin ea incepem, prin ea aflam patrunderea in simburele adevarului, simbure, care bine ingrijit, produce roade ale vietii in Iisus Hristos l30 , Domnul nostru, caruia I se cuvine slava si imparatia in vecii vecilor. Amin. OMILIA XI Pirga : cele dintii roade 131 Legea rinduieste ca din toate produsele si din toate animalele sa se aduca preotului pirga 1S2 . Cine are un ogor, o vie, o livada cu mas- lini sau o grading, cine lucreaza un ogor oarscare, cine are ca pro- prietate o crescatorie de vite, aduce din ele pirga lui Dumnezeu, ca dar preotilor, caci Legea spune ca orice se da preotilor se da lui Dumnezeu. Din Legs mai invatam ca nu este multumire deplina daca nu se da lui Dumnezeu, adicS preotilor, din rodul pamintului, din vite si din ani- male mici domestice. Dupa parerea mea aceasta lege, ca si multe altele, trebuie impli- nita, chiar dupa liters. Sint unele legi pe care §i invatatorii Noului Testament sint datori sa le implineasca. $i daca volenti sa vorbim mai intii despre prescriptiile Legii, sa stii ca ele chiar prin Evanghelii isi primesc caracter de indatorire. Acest punct se lamureste daca cerce- tam ce injeles duhovnicesc poate avea pirga. Unii spun : c§ numai unele parti din Lege se aplica, de ce nu intreaga Lege ? Daca privim cuprinsul Legii in sens duhovnicesc, zic altii, atunci nimic nu mai tre- buie interpretat dupa litera, ci totul dupa duh. Noi insa, intemeindu-ne pe Sfinta Scriptura, temperam excesul celor dou3 atitudini extreme si ne straduim sa fix3m unele norme care trebuiesc urmate in ce pri- veste acest aliniat din Lege. Psalmul al optsprezecelea scrie : «Legea Domnului e fara prihana, ea intoarce Domnului sufletele marturie credincioasa, intelepteste prunci ; Judecatile Domnului sint drepts, ele veselesc inima ; porunca 130. Gal. 1, 15. 131. Omilia a Xl-a la Numeri, Migne, P.G., torn. 12 b., col. 640 — 655. Se pare ca in aceasta omilie RMfin a facutt uz mai mult deci't de obicei de imterventia sa de a preluora decit de a 'traduce pe Origeri. Mebat, p. 201. 132. Num. 18, 8. «indeplinirea literala a Legii», dupa cum spune Origen, alter- neaza cu cea spirituals, dupa cum spune in Omilia III, 6 : «quae lex etiam secundum litter«wn aedificare debet auidientes, valde emirn utile et necessaiia est observatio. Baehr%ns, p. 75. A se vedea H. de Lubac, Histoire et Esprit, Paris, 1950. OMILII LA CARTEA NUMERII 159 , Domnului e stralucitoare, lumineaza ochii. Frica de Domnul este curata, ea ramine in veacul veacului. Judecatile Domnului sint adevarate, toate indreptatite. Dorite-s mai mult decit aurul si decit piatia C3a de mare pret, si mai dulci decit mierea si fagurele» 133 . Daca lucrurile acestea n-ar fi deosebite unele de altele, Sfinta Scriptura nu s-ar fi ocupat de valoarsa lor in parte, nici n-ar fi acordat o pretuire aparte Legii Domnului, poruncilor Sale, dreptatilor Sale, judecatilor Sale. Dupa cum vom arata, preceptele, marturiile, dreptatea si judecata sint deosebite intre ele. Deosebirea de termeni este marcata in Lege, dupa cum se constats si din acest ali- niat : «Iata Legea, rinduielile, indreptarile 134 , iata «poruncile si ase- zamintele, pg care Domnul le-a dat prin Moise» 135 . Prin aceasta s-a facut dovada, chiar cu Legea, ca exists o deosebire intre una si alta, ceea ce ne indeamna sa dam o si mai mare atentie, cerin^elor din Lege, pentru ca acolo unde, de exemplu, se zice : «iat& porunca», acolo cuvintul «poruncS» nu se acopera cu intelesul cuvin- tului «Lege» iar cind se scrie : «iatS indreptarile», nu trebuie con- siderate ca «Lege» sau «ca porunca». De asemenea, cind se citesc cu- vintele «marturie» sau «judecata», acesti termeni nu trebuie confun- dati unul cu altul, ci fiecare isi are intelesul lui propriu. Si daca este scris : ca «Leg9a contine umbra bunurilor viitoare» 136 , nu trebuie sa. intelegem ca «porunca», «dreptatea» sau «judecata», ar fi doar umbra a bunurilor viitoare. Caci, pentru a lua un exemplu, dintre multe altele, nu este scris : «Iata porunca Pastelui», ci : «Iata legea Pastelui» 137 r si fiindca «Legea este o umbra a bunurilor viitoare», legea Pastelui e si ea fara indoiala o lege. Cind ajung, doar la locul unde vorbeste despre Pasti, trebuie sa vad in mielul obisnuit «o umbra a bunurilor viitoare» si sa intsleg ca «Pastele nostru, Hristos, a fost jertfit» 138 . Termeni similari vei intilni si pentru azime si alte observari privind zilele de sarbatoare l39 f»Toate acestea se cuprind sub titlul de «Leg9», in cadrul indatoririlor Legii si fiindca Legea indica umbra bunurilor viitoare, eu trebuie sa cercetez ce anume sint azimile bunatatilor viitoare, si aflu ca Apostolul imi 133. Ps. 18, 8—11. 134. Deut. 4, 44. 135. Num. 36, 13. Origen In Ps. 118, 1 ; $i in Omilia X, 1 la Ie?ire, in Sel. in Exod, 21, 1—2, etc. 136. Evt. 10, 1. 137. 7e?. 12, 5. 138. 1 Cor. 5, 7. 139. Je?. 12, 8. J 60 ORIGEN, SCRIERI ALESE spune : «Sa prSznuim sarbatoarea nu cu aluatul vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curajiei si ale adevarului» 14 *. Dar si despre taierea imprejur este scris : «Iata legea taierii im- prejur". Intrucit insa taierea imprejur este incadrata si ea la rubrica «lege» si intrucit «Legea este o umbra», sa cercetam care «umbra a bunurilor viitoare» poate sa cuprinda taierea imprejur pentru ca Pavel -sa nu-mi spuria, daca voi rSmine in umbra taierii imprejur : «De va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic» ui . Si iarSsi : «Taierea imprejur nu este cea din afara, in trup. Iudeu nu este acela care este iudeu in trup, ci acela care este iudeu intru ascuns», «taierea imprejur sau «putin» se infeleg at ft numeric, cit si valeric. 314. Num. 26, 55. ORIGEN, SCRIERI ALESE s-a tras la sorfi. De aici intelegem ca pentru mostenirea cea fericita din imparatia cerurilor, vor fi unii pentru care nu se trage la sor^i si care nu se vor numara cu ceilalti, chiar daca ar fi sfinti, caci mostenirea lor va fi aparte si se va face excepjie intocmai ca si cu Caleb, cu semintia lui Iuda sj cu insusi Iosua (Isus, fiul lui Navi). Intocmai ca dupa o lupta, cind provinciile si prazile sint impartite intre invingatori, luptatorii nu trag la sorti, cu alfii, pentru impartirea ramasitelor, ci li se atribuie partea cea mai buna ca rasplata a vrednici- ilor lor, cita vreme ceilalti trag la sorti, in virtutea singurului drept al victoriei. Tot asa va proceda, mi se pare, DomnuT meu Iisus Hristos, caci unora pe care-i stie ca au suferit mai mult decit altii si ale caror fapte frumoase si virtuti inalte El le cunoaste, le atribuie onoruri si glorie mai inalte, exceptional, si daca as indrazni sa zic, asemanatoare cu ale Sale. Nu \i pare ca El imparteste celor mai alesi discipoli ai Sai unele taine din frumusetea Sa cind spune : «Parinte, voiesc ca unde sint Eu, sa fie impreuna cu Mine si cei pe care Mi i-ai dat» 316 si apoi zice : «Veti sedea pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece semintii ale lui Israel» 8l6 si apoi : «Dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una» 3l7 . Toate acestea nu se impart prin sorti, ci sint atribuite ca un privi- legiu al alegerii din partea Aceluia care singur «vede inimile» si in- telepciunea oamenilor. Iar pe noi, cu toate ca poate nu sintem intre alesii exceptionali, ci intre cei care sint in afara de sorti, macar de ne-ar face vrednici de soarta sfintilor, pentru ca «a Lui este slava si puterea invecii vecilor» 3l8 . OMILIA XXII Fetele lui Salfaad 319 I Au fost cinci fete, carora Scriptura le da numele de «nascu1;e din is- raelitul Salfaad». Acesta a murit in pustie, fara a lasa vreun urmas bar- batesc. Pretinzind mostenirea tatalui lor, fetele lui Salfaad au zis : «De ce sa piara numele tatalui nostru din neamul lui pentru ca n-are fiu? 315. In. 17, 24. 316. Mt. 19, 28. 317. In. 17, 21. 318. 1 PL 4, 11. 319. Omilia a XXI-a la Numeri, Migne, P.G., torn. 12 b, col. 740—745. OMILIA 189 Moise a adus cererea lor inaintea lui Dumnezeu» 32 °. Indurarea atotpu- ternicului Dumnezeu nu inlatura nici nu nesocoteste cererea tinerelor fete si nu numai ca da un raspuns favorabil, ci chiar isi insuseste reven- dicarile lor, pentru a pune bazele de drept vesnic valabil in toate veacu- rile. Domnul a zis catre Moise : «Drept au grait fetele lui Salfaad, da- ruieste-le si lor mostenire, intre fratii tatalui lor si trece-le lor mosia tatalui lor, iar fiilor lui Israel sa le vorbesti si sa le spui : «De va muri cineva neavind fiu, sa dati partea lui fiicei sale. Iar de nu are nici fiica, sa dati partea lui fratilor lui. De nu are insa nici frati, sa dati partea lui fratilor tatalui lui. Iar de nu are tatal sau frati, sa dati partea lui rudeniei celei mai de aproape din neamul lui, ca sa mosteneasca ale lui. Aceasta sa fie pentru fiii lui Israel ca o hotarire de lege, cum a poruncit Domnul lui Moise» 321 . Din punct de vedere istoric importanta acestui pasaj este evidenta daca ne gindim ca aceste legi sint in vigoare nu numai la fiii lui Israel, ci la toti oamenii care traiesc intr-o orinduire sociala. Indrazneala fetelor lui Salfaad nu numai ca le-a dat o mostenire, ci a intemeiat un drept durabil. Vezi, dar care este rolul istoriei in sine pentru legea lui Dum- nezeu ? Si cine ar pute*a abroga legi ale trecutului aflate in uz in toata lumea ? Se cercetam, insa, care este intelesul duhovnicesc al acestui fapt. S-ar putea intimpla ca eu sa n-am o fata dupa trup, nici vre-o realitate pentru a lasa mostenire. Ce va urma in acest caz ? Sa n-aiba Legea efect $i ceea ce a fost promulgat prin cuvintul dumnezeiesc sa fie inutil ? Sa cercetam, deci, dupa legea cea duhovniceasca, cine sint cele cinci fete, al caror tata este mort pentru un pacat oarecare si care cu toate acestea sint mostenitoare ale cuvintului sfint ? In cele de mai inainte, cind am vorbit despre fiii duhovnicesti, noi am spus ca virtutile sufle- tului si gindurile inteleptului sint numite fii. Pare deci just si logic de a vedea fetele in opera, care se implineste cu ajutorul trupului. Cu acest scop ele sint cinci la numar, caci cinci sint simturile trupesti cu aju- torul carora se indeplineste intreaga lucrare in trup. Aceste cinci fete imagineaza desavirsirea prin fapte. Cu toate ca lipsite de tata si ramase orfane, ele nu sint alungate de la mostenire, nici excluse din imparatie : ele primesc o mostenire in mijlocul poporului lui Dumnezeu. 320. Num. 27, 4 — 5, Filon eomemtaaza ?i el (De vita Moys 238) «hotar!r©a milei dum- nezeie$ti» fata de situatia fetelor lui Salfaad, Tot el cnoteaza dn alta opera (De migi. Abrah. 205) ca cele cinci feta talmacite alegoric sint cele 5 simtiuii ale omului (Baeh- rens, op. cit., p. 204). 321. Num. 27, 7—11. 190 ORIGEN, SCRIERI ALESE Sa vedem atunci cine este tatal lor, despre care ni se spune ca este mort ? El este numit Salfaad, zice Scriptura. Salfaad insa se tilcuieste : «umbra in gura lui». Parintele faptelor este intelepciunea. Acest caz revine de obicei : si nu sint putini frajii nostri care au o intelepciune fara adincime, fara amploare. Gindirea lor este moartS, sint dintre cei care se aseamana cu personajul despre care este scris : «a incremenit inima lui in el» 322 . Unul ca acesta nu intelege nimic, el este mort pentru intelepciunea duhovniceasca. Insa el a dat viata fetelor sale, adica la fapte de ascultare, la opere dupa poruncile lui Dumnezeu, el a luat mostenire un pamint in acelasi trup cu poporul lui Dumnezeu. El nu putea fi socotit impreuna cu aceia despre care se spune ca : «Domnul este partea de mostenire» 323 . Neputind deci fi cuprins in numarul sluji- torilor si preotilor, el a primit o mostenire in Tara fagaduintei, insa dupa rangul sau modest : «Caci multi sint chemati, dar putini alesi» 324 . Din semnificatia numelui sau, insa, se poate intelege si de ce acest Salfaad n-a putut avea feciori, ci numai fete, caci se tilcuieste dupa cum am spus, «umbra in gura sa». Intelegi ca daca cineva are «umbra Legii» in gura si nu e «insusi chipul lucrurilor viitoare» 325 , nu poate da viata nici unui cuget duhovnicesc, nici gindirii profunde, neavind decit «um- bra» Legii in gura, unul ca acesta nu poate organiza ginduri vii si du- hovnicesti, poate da insa viata unor opere si fapte, care pot sluji doar celor de rind. Si astfel indurarea lui Dumnezeu adevereste aici ca toti cei nevi- novati si care in lipsa intelepciunii au insa fapte bune nu sint exclusi de la mostenirea sfintilor. Deci : «drept au grait fetele lui Salfaad» 326 . II Dupa aceea s-a asezat o «lege a mostenirii», in intelesul ca moste- nirea revine fiului, in rindul al doilea fetelor, in rindul al treilea frate- lui, in rindul al patrulea fratelui tatalui. Aici gradul al cincilea nu indica nici o persoana anumita, ci atribuie mostenirea rudeniei celei mai apro- piate de familie. De aceea intelesul istoric e atit de intreg si de desa- virsit, incit el nu mai reclama nici o lamurire suplimentara. In acelasi timp, insa, eel care este bine initiat in legile duhovni- cesti si profund iluminat de stiinta, acela poate intelege si variatia 322. I Reg. 25, 37. 323. Deut. 32, 9. Prin «ipartea de mo?teaire» se intelege clenil de toaite gradele, atit sub aspeotul lor ierarhic, cit si sub eel harismiatic-spiritaal. 324. M(. 22, 14. Despre «multi» 51 «putini» a vorbit Onigen in Omilia 21, 2. 325. Evr. 10, 1. 326. Num. 27, 7. Old-II LA CARTEA NUMERII 191 acestor grade ale mostenirii. Cel dintii este eel al mostenirii ceresti, do- bindit ca urmare a cunostintelor si a stiintei, acesta este eel de genul barbatesc. Al doilea grad este privilegiul acordat faptelor, acesta este fata. Al treilea este eel cu oarecare simpatie si asemanare, de aceea acest grad se numeste frate. Caci sint unii care nu produc nimic spontan sau vre-o fapta personals de intelepciune, dar care asezafi in mijlocul fratilor lor par a savirsi, prin imitatia altora, aceleasi fapte ca si cei care sint insufletUi de o viafa intelectuala personala. Acestia devin mos- tenitori de gradul al treilea, cu titlu de frati. In al patrulea grad, eel al fratelui dupa tata (sau unchi), se poate vedea acea categorie de oameni care se nevoiesc sa-si indeplineasca indatoririle deprinse de la parintii lor si sa urmeze tradit,iile strinse de cStre inaintasii lor. Acestia, de obi- cei, nu sint insufletiti de sentimente personale, nici nu sint miscati de invat&turile epocii, ci sint formati numai prin traditia si rutina celor batrini. Ei nu exclud insa savirsirea unor fapte bune. Ultimul grad — se scrie — este eel al unei inrudiri oarecare cu ina- intasii. Despre acesta s-ar spune ca' un oarecare bine pe care-1 face, fie la intimplare sau prin cunoasterea adevarului, nu se va pierde cis- tigul faptei sale bune si va fi rasplatit prin larga infelegere a Domnului cu o parte de mostenire. Poate fi prea mare indrazneala din partea noastra, ca punem in discutie aceste probleme si ca le tratam in public. Dar noi nu regretam dacS «lamurim lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti» 327 . Ill Despre moartea lui Moise. Dupa acestea ajungem la un alt eveni- ment plin de un inteles sublim. Ni se relateaza cum «A zis Dumnezeu catre Moise : suie-te pe acest munte» 32S , si apoi dupS ce a privit si a ccntemplat toata Tara fSgSduintei, el a murit Insa Moise fiind mult mai preocupat de poporul sau decit de soarta sa proprie, a rugat pe Dumnezeu sa-i indice «un om» care sa conduca noporul «pentru ca aceasta multime)) zice el, sa nu fie «ca o turma farS de pastor» 329 . 327. 1 Cor. 2, 13. 328. Num. 27, 1. 329. Num. 27, 17. Ce semaiifioatie duhavniceasca au «vtrfurile si inaltimile m>un- tilor» pentru ierarhizarea valorilor si actiunikxr tainice in conoepfia lui Origen e lucru foarte ciinoscut. Omiliile la oartea lui Ieremia le pomenesc adesea. Si Omilia XV, 1 la N'umeri o afirma. Omilia a Ill-a la Cintarea Cintarilor spune : «Sa stii ca Donwiul Iisus totdeauna cind se arata. se aratS pe mum^i ?i pe coline... iar sfintid txL^i^i sint numiti munti» {la Baehrens, p. 206). 192 ORIGEN, SCRIERI ALESE In primul rind vedem ca omul desavirsit si fericit nu sfirseste intr-o vale, nici pe un loc obisnuit, sau pe o colina, ci pe un munte, adica pe un loc inalt si greu de ureal. Caci desavirsirea vietii isi are si ea inal- timile ei. Moise a mai primit si porunca de a cuprinde cu privirea sa toata Tara Fagaduin|ei $i de a o privi cu atentie de pe un loc foarte ridicat. Ar trebui ca nimic sa nu fie necuno^cut pentru eel care vrea sa atinga desavirsirea suprema, si ca el sa aiba cunostinta de tot ce se vede si se aude. De aceea, cred eu, el trebuie sa se orienteze in toate lucru- rile, pe care le-a cunoscut sub aspectul lor material, in vremea petrecerii sale in trup. Cind va intra in lumea Duhului si a cunoasterii depline, pentru ca degraba sa implineasca poruncile Intelepciunii, a se pune in slujba indrumarii sale, el va putea sa afle indata ratiunile si cauzele, Dar ce rost a avut sa-i arate Dumnezeu tocmai in seara plecarii din aceasta lume, la sfirsitul acestei vieti, paminturile si locurile ale caror greutati nu le-a putut invinge si nici sa le culeaga roadele ? Ma umple de teama cuvintul care urmeaza. Imi vine sa ezit si mi-e frica sa vor- besc. Parca vad pe Moise, acest mare «slujitor si prieten» 3S0 al lui Dumnezeu, cu care «a vorbit el fata catre fata» 331 , omul prin care s-au arfitat semne si minuni impresionante, cum devine acum obiectul unor cuvinte atit de seci, atit de infricosatoare. Ce i-a spus acum Dumnezeu ? <.§i tu vei fi adaugat la poporul tau precum a fost Aaron, fratele tau, pe muntele Or» 332 . Iar pentru a explica de ce si Moise a trebuit sa moara aici, Domnul a zis : «Pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele in pustiul Sinai, in vremea tulburarii obstii, care n-a aratat sfintenia Mea, inaintea multimilor, la ape» 333 . Deci, Moise este si el vinovat ? Da, si lui i se atribuie vinS, a fost si el supus greselii. Pentru aceasta cred eu ca zicea Apostolul pe buna dreptate : «Moar- tea a stapinit de la Adam si pina la Moise» 334 , ea a atins si pe Moise si nu 1-a crutat. Si iata ce zice Apostolul : «Printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, iar prin acesta toti au pacatuit» 33S . Si apoi : «Caci Dumnezeu i-a inchis pe toti in neascultare, pentru ca pe toti sa-i multumeasca» 336 . Insa «harul se impartaseste prin Domnul nostru Iisus 330. Ios. 1, 13. 331. 1 Cor. 13, 12. 332. Num. 27, 13. 333. Num. 27, 14. 334. Rom. 5, 14. 335. Rom. 5, 12. 336. Rom. 11, 32. In Omilia 12, 3 la Levitic (ed. Baelirens I, 458, 24) Origen aplica aceea^i judecata a Domnului pentru Impotrivirea «la apa lmpoiteivirii», .de care se vorbe?te, oum am vazut §i in Omilia VI, 3 la Nurneri. OMILII LA CARTEA NUMERII 193 Hristos care ne-a izbavit de trupul mortii acesteia» 33 \ pentru ca «unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul» 338 . Caci cum putea Moise sS stearga pacatul, cita vreme i s-a spus : «Voi v-ati impotrivit poruncii Mele, in pustiul Sinai, in vremea tulburarii obstii, ca sa aratati inaintea ochilor lor sfintenia Mea la ape, adica la apele Mariba de la Cades, in pustiul Sinai» 339 . IV Cu toate acestea admiram maretia lui Moise in clipa cind avea sS paraseasca acest veac si cind 1-a rugat pe Dumnezeu sS indice un condu- ctor pe seama poporului sau. Ce faci, Moise ? Nu ai tu, oare, de copii pe Gerson si Eleazar ? Daca te indoiesti de ei, nu sint ei copiii fratelui tau, acest om de seamS? Cum de nu rogi pe Dumnezeu sa-i faca pe ei conducatori ai poporului ? Dar conducatorii Bisericii nu sint cei unitf cu ei prin legatura singelui, sau a rudeniei trupesti, ci in Biserica se aseaza alte dinastii, care se silesc sa se refere la judecata lui Dumnezeu. De aceea ei nu se aleg dupS sugestiile sentimentelor umane, ci e supusa judecatii lui Dumnezeu numirea succesorilor lor. Moise niciodata' n-ar fi putut alege printr-o judecata adevarata si printr-o hotarire dreapta si justa un conducator al poporului, el, catre care Dumnezeu a zis : «Adu- na-Mi saptezeci de barbati, dintre batrinii pe care-i stii tu ca sint cape- tenii» 340 I si a ales din cei «peste care s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu si care toti au proorocit» 341 . Cine altul putea, dar, alege un conducator al poporului mai bine decit Moise ? Dar el nu o face, nu alege, nu aude. De ce nu aude ? Pentru a nu lasa urmasilor un exemplu de infumurare. Asculta, dar, ce spune : «Domnul Dumnezeul duhurilor si a tot trupul sa rinduiasca peste obstea aceasta un om, care sa iasa inaintea ei, si care sa intre inaintea ei, care sa-i duca si care sa-i aduca» 342 . Daca un om asa de mare ca Moise nu-si ingaduie sa aleaga, dupa judecata pro- prie, pe conducatorul poporului, si sa-1 instituie ca urmas al sau, cine va fi acela care va indrazni, in mijlocul acestui popor care-si da adeziunea de obicei sub inriurirea vociferarii sau poate a banului, cine ar fi indraz- nit, chiar din rindul preo|ilor, a se considera capabil sa se rosteasca mai presus decit ei, decit doar in urma revelatiei mijlocita prin puterea ru- g5ciunii si a invocarii adresate Domnului ? 337. Rom. 7, 24. 338. Rom. 5, 20. 339. Num. 27, 14. 340. Num. 11, 16. 341. Num. 11, 25. .342. Num. 27, 16—17. L3 — Orjgen 194 ORIGEN, SCRIERI ALESE Astfel graieste Dumnezeu lui Moise : «Ia-ti pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh intr-insul, pune-Ji peste el mina ta, apoi du-1 inaintea preotu- lui Eleazar, inaintea a toata obstea si da-i pove^e inaintea ochilor lor. Da-i din slava ta, ca sa-1 asculte toata obstea fiilor lui Israel» 343 . Asadar, vezi limpede descris aici felul de instituire a conducatorului poporului si care depaseste nevoia de comentar. Nu se vede aici nici o manifestare populara, nici o considerate de rudenie. Parintii sint lasafi sfi mosteneasca ogoarele si cimpurile, insa conducerea poporului este in- credintata alesului lui Dumnezeu, adica unui om asupra caruia, dupa cum ati auzit citindu-se, «odihneste Duhul lui Dumnezeu» 344 , care are «po- runcile lui Dumnezeu in fata lui» 345 , om care ii este binecunoscut si apro- piat lui Moise si are, adicS, lumina Legii si stiinta curata, pentru ca fiii lui Israel sa-1 poata asculta. Cum, insa, toate invataturile sint pline de taine, noi nu putem neglija pe cele mai prejioase, atit de folositoare si atit de necesare, cum par a fi legile date de litera Legii. Consideram, dar, ca moartea lui Moise echivaleaza cu sfirsitul Legii dupa litera. Care este sfirsitul ei ? : Incetarea jertfelor si a tuturor prescriptelor asemanatoare cuprinse in Lege. Indata ce ele iau sfirsit, Iisus — Iosua — preia condu- cerea : «CSci sfirsitul Legii este Hristos, spre indreptarea a tot celui ce crede» 3ia si precum s-a zis de cei batrini ca «toti, prin Moise, s-au bo- tezat in nor si in mare» M1 , tot asemenea s-a zis si despre Iosua, ca toji au fost botezat,i — in Iisus — in Duhul Sfint si apa. Caci Iosua a fost eel care a mijlocit trecerea apelor Iordanului 348 si intr-un fel oarecare a bo- tezat acolo poporul. El este eel care a imparfit pamintul fagaduintei, Tara sfinta, tuturor.nu numai celui dintii popor, ci si celui din urma, caci vechiul popor «a pierit in pustie» 349 din pricina caderii. Insa in vremea lui Iosua se zice : «si s-a linistit pamintul de razboi», ceea ce nu putea sa fie spus despre epoca lui Moise 350 . Aceasta se spune despre Iisus, Domnul meu, nu despre fiul lui Navi. 343. Num. 27, 18—20. 344. Num. 27, 18. 345. Ps. 27, 25. 346. Rom. 10, 4. Omilia 2, 1 la Iosua exprima lapidar semnificatia tainica a mortii lui Moise adica a Incetarii Legii : «si viideris nemiuem... offere primitias nee prdmo- genita consecrare... dicito quia Moyses famulus Dei defunctus est». A se vedea mai jos la cartea Iosua. Cornentind acest fapt, Ipolit il aseamana cu consacrarea epis- copuliii, desigur prin punerea miinilor si prin prezenja adunarii (Tradition Apostolica, trad. Botte, p. 26—27). 347. I Cor. 10, 2. 348. Ios. 3, 15. Despre pacificaTea Tarii a se vedea Omilia I, 7 la Iosua, unde se spune ca numai prin puterea lui Dumnezeu s-a putut realiza. 349. 1 Cor. 10, 5. 350. /os. 11, 23. OM1LII LA CARTEA NUMERII 195 Dupa aceea tara mea s-a odihnit de razboi. Asa ceva poate avea loc daca ei lupta cu credinta pentru Iisus, conducatorul. Si daca noi ascultam de Domnul Iisus, niciodata «trupul nostra nu se impotriveste Duhului» S3l 1 nicicind pamintul nu va fi atacat de natiunile vrajmase, vrea sa zica de diferite pofte. Sa ne rugam deci ca Iisus sa stapineasca peste noi si sa se odih- neasca pamintul de razboi si de atacurile poftelor trupesti. Si cind acestea vor inceta, «fiecare va sta linistit sub vita, sub smochinul si sub maslinul sau» 352 . Sub acoperamintul Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint se va odihni sufletul care va fi aflat pacea trupului si a duhului. Slava lui Dumnezeu eel vesnic, in vecii vecilor. Amin. OMILIA XXIII Desprecuvintele: «Darurile Mele, sarbatorile Mele» 353 Daca practicarea jertfelor si instituirea lor legala, care s-au dat in mod figurat poporului lui Israel, s-ar fi putut continua pina in ziua de azi, fara indoiala ele ar fi impiedicat credinta in Evanghelie, prin care «neamurile» 354 s-au convertit, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, la credinta in Dumnezeu. In acea practicare era, prin urmare, o credinta plina de maretie si de stralucire, care de la inceput a miscat pe asculta- tori. Cei care au vazut lacasul sfint si au pretuit altarul, unde se aflau preotii, care aduceau jertfele si implineau toate indatoririle prin care se achitau de slujirile lor, nu cugetau ei oare, ca vor gasi acolo forma desa- virsita a slujirii pe care neamul omenesc trebuie s-o aduca in toate pri- vintele lui Hristos ? Insa sa multumim venirii lui Hristos, care a cucerit inimile noastre pentru starea cea noua! El ne-a slobozit in vederea gus- tarii fericirilor ceresti si a intelegerii realitatilor duhovnicesti, a desfa- cut ceea ce parea lucrul eel mai mare pe pamint si a facut sa treaca, in slujirea lui Dumnezeu, de la cele vazute la cele nevazute, de la cele trecatoare la cele vesnice. Acum insusi Domnul Iisus Hristos ne cere 351. Gal. 5, 7. 352. 3 Reg. 4, 25; Mih. 4, 4. 353. Omilia a XXIII-a la Numeri, Migne, P.G., torn. 12 b, col. 746—755; Num. 28, 2. 354. paglnii. 196 ORIGEN, SCRIERI ALESE urechi in stare sa auda si ochi in stare sa vadS acestea, iar noi, cei care avem in inimS Legea data prin Moise si care voim sa adeverim ca «Legea e duhovniceasca» S55 , asteptSm de la voi ochi si urechi, care nu privesc spre prescriptiile desfiintate, ci care sa fie in stare «a cerceta» lucrurile duhovnicesti «acolo unde se afla Hristos sezind de-a dreapta lui Dumnezeu, de a cugeta cele de sus nu cele de pe pamint» S56 . Fa{a de cele ce vor urma ne multumim pentru inceput cu atita. II Iar acum sa revenim la cele ce sint scrise : «Si a grait Domnul lui Moise zicind : Porunceste fiilor lui Israel si spune-le : Ingrijiti ca daru- rile Mele, darile Mele, jertfele Mele cele intru miros de buna mireasma sa Mi se aduca la sarb&torile Mele. $i ma i spune-le : lata jertfele pe care trebuie sa le aduceti Domnului» 357 . Nimeni nu aduce dintru ale sale lui Dumnezeu. Lucrul adus este al Domnului si ceea ce se aduce este mai putin decit un bun propriu al Lui si care I se inapoiaza. De aceea Domnul, voind a promulga legile despre jertfele si darurile pe care oamenii trebuiau sa le inchine, incepe prin a-i invata natura acestor daruri si zice : «lngrijiti de darurile Mele, de jertfele Mele pe care le aduceti la sSrbStorile Mele» S58 . Darurile pe care am poruncit sa le aduceti la sSrb&torile Mele sint, «darurile Mele», Eu sint Cel care vi le-a dat. Tot ceea ce oamenii detin, au de la Mine. Sa nu-si inchipuie cineva ca aducind daruri I se face lui Dumnezeu un oarecare avantaj, sa nu se savirseasca aceastS impietate chiar cu fapta prin care considers ca cinsteste pe Dumnezeu. Prin urmare, ce impietate este ca omul sa creada cS Dumnezeu are trebuintS de ceea ce el (omul) aduce £ Ci Dumnezeu, precuin am spus, invatS pe om ca pentru tot ce-I da, i se inapoiaz5 mai mult decit dS. Dar sa vedem intelesul cuvintelor : «Ce-Mi veti aduce la sarbStorile Mele ?» Asadar Dumnezeu are sarbatorile Sale ? Da, are. O mare sarbS- toare a Lui este mintuirea neamului omenesc. Cred ca orice credincios, orice om care se converteste la credinta in Dumnezeu, sau care inain- teazS in credinta, da nastere unei sarbatori a Domnului. 355. Rom. 7, 14. 356. Col. 3, 1—2. 357. Num. 28, 1 — 3. O schita a doctrinei haritologice da Origen atlt .aici, cit ?i In Omiliile XII, 3 §i XXIV, 2. Darurile aduse Domnului sint numai reetituiri. Mai bune decit ele sint cuvintele, gindurile 51 faptele Inchinate Lui (Filon, Quod deus immut. 6). Dumnezeu n-iare nevoie de mimic de la noi, spuea 51 Filon (ibidem, 6). 358. Num. 28, 1. OMILII LA CARTEA NUMERII 197 Cita bucurie incearca El, as zice, cind eel care a fost un cinic de- vine imaculat si eel care a fost nedrept pretuieste dreptatea, eel care a fost necredincios devine pios ! Toate aceste convertiri personale prilejuiesc sarbatori pentru Dumnezeu. Fara indoiala ca Domnul nostru Iisus Hris- tos, care $i-a vSrsat singele pentru a noastra mintuire, praznuieste cea mai mare dintre toate sarbatorile atunci cind vede cS mi in zadar «S-a desertat pe Sine, chip de rob luind si ascultator facindu-Se pina la moarte» 359 . Duhul Sfint, de asemenea, praznuieste vazind inmultindu-se, prin convertire la Dumnezeu, bisericile care i-au fost pregatite. Ce vom zice de ingeri, despre care se spune ca la fiecare conver- tire prSznuiesc si ei o noua sarbatoare ? Nu este, oare, si pentru ei un mare praznic atunci cind «se bucura si ei in cer pentru un pacatos care se pocaieste, mai mult decit nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocaint&» 360 ? PrSznuiesc, desigur, si ingerii o mare sarbatoare, bucurindu-se ca cei care au scapat din ghiarele diavolului, prin trairea virtujilor, se gra- besc sa intre in comuniunea ingerilor. Este greu de inteles ceea ce vreau sa spun : se pare ca noi dam lui Dumnezeu si ingerilor prilejuri de sarbatoare si de bucurie, noi care sintem asezati pe pamint prilejuim celor din cer clipe de bucurie si de veselie, pentru ca desi «traim pe pamint, ceta|enia noastra este in ceruri» 3o1 si in acest mod dam si noi prilejuri de sarbatoare puterilor ceresti. Dar daca faptele noastre bune si propasirea noastra in virtuti prilejuiesc sarbatori pentru Dumnezeu si pentru ingeri, ma tern ca puterile noastre rele dau nastere la plingeri si intristari nu numai pe pamint, ci si in cer, intrucit pacatele oamenilor mihnesc pe Dumnezeu care zice :« imi pare rau ca am facut pe om pe pamint» 362 . Nu este oare ceva asemanator cu ceea ce Domnul nostru Iisus Hristos spune in Evanghelie : «Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi pe cei trimisi la tine, de cite ori am voit s& adun pe fiii tai, dupa cum adunS closca puii subaripi, dar tu n-ai voit» ? 363 . Sa nu se creada ca aici este vorba numai de cei vechi, care au «omorit cu pietre» pe profeti. 359. Fil. 2, 7—8. 360. Luca 15, 7. 361. Fil. 3, 20. 362. FVjc. 6, 6. «Scris e to Evanghelie ca vazind Ierusalimul cu zidurile lui a plins de durere. $i desigur ca El insu?i e Cei care a grait atunci cuvintele cunoscute, parca ar fi fost un culegator de paie goale in loc de griu» (Origen, Omilia XIV, 6, la leremia, ed. Klostermann, p. 111). 363. Ml. 23, 37. 198 ORIGEN, SCRIERI ALESE Daca astazi nu ascult de cuvintul profetului, daca nesocotesc indruma- rile lui, atunci si eu arunc cu pietre in profet si il omor, cita vreme este cu mine, neascultind cuvintele sale, ca si cind ar fi mort. Dumnezeu deplinge acel neam omenesc cind il lasa pe profet sa vorbeasca : «Vai de mine ! Caci am ajuns ca dupa culesul paielor la secera, ca dupa culesul viilor ; nu se mai afla nici un strugure de min- care, nici o smochina pe care o doreste sufletul meu, nu mai este om cucernic in tara si nici un om drept pe pamint» S64 . Acestea sint plingerile Domnului, care se tinguie pentru neamul omenesc. El a venit in persoana pentru a aduna secerisul si n-a aflat decit paie in loc de seceris. El a venit sa culeaga struguri si n-a aflat din tot rodul decit citiva ciorchini, vorba Apostolilor : «si daca Domnul Savaot nu ne-ar fi lasat o ramasit&» 365 , «si daca bobul de griu nu ar fi cazut pe pamint» 3fl< \ pentru a face rod, «am fi ajuns ca Sodoma si ne-am fi asemanat cu Gomora» 367 . La ingerii lui Dumnezeu asemenea, precum am spus, «este bucurie in cer pentru indreptarea unui singur pacatos». Oricind te bucuri de fericire, te intristezi pentru nenorocire : daca, deci, ingerii se bucura pentru indreptare, ei depling pacatele savirsite. Astfel, pentru ca «Ierusalimul a pacatuit de moarte», dupa cum este scris in plingerile lui Ieremia «ca el (Ierusalimul) s-a cutremurat» 36S , si toate sarbatorile si solemnitatile sale au incetat, e pentru ca locui- torii sai au dat mortii pe Domnul meu Iisus Hristos. $i de aceea graieste catre dinsii : «Sufletul meu uraste lunile noi, sabatul si sarbatorile voastre» 369 . Dar in pericopa noastra, fiind vorba de poruncile privind ofrandele, intr-o vreme cind inca nu s-a pacatuit, Domnul zice : «Sar- batorile Mele» ,• dupa pacat nu mai zice : «Sarbatorile Mele», ci : «sar- batorile voastre». To{i acesti termeni in care Dumnezeu plinge sau se bucura, urgi- seste sau veseleste un suflet, se pot lua in modul figurat prin care Scriptura se acomodeaza uzului omenesc de vorbire. Caci firea dumne- zeiasca nesocoteste orice pasiune si orice schimbare, care ar afecta-o. In ea trunchiul fericirii ramine totdeauna nemiscat si neclatinat. 364. Mih. 7, 1—2. 365. 7s. 1, 9. 366. In. 12, 24. 367. Is. 1, 9. 368. PImg. 1, 8. 369. Is. 1, 14. Origen pare a spune ca, cu toate pogoTamintele pe care le face apropiindu-se de noi, Dumnezeu urgise?te exprimarea prea antropomorfica. OMILII LA CARTEA NUMERII 199 III Intrucit avem in mina legiuirile sarbatorilor si intrucit de acolo am pornit, pentru a cerceta cu grija, pentru a descoperi indrumarea, pentru a desprinde din impartirea lor si din forma jertfelor, modul cum se pot pregati, prin faptele si purtarile omului, sarbatori lui Dumnezeu. Cea dintii sarbatoare a Domnului este cea numita : «vesnica». Intr-adevar sint scrise jertfe matinale si serale perpetue si fara intreru- pere. Astfel, in aceasta legislate a sarbatorilor, Dumnezeu vine mai intii ]a sarbatoarea Pastelui, la cea a Azimelor sau a Colibelor, la nici o alta sarbatoare dintre sarbatorile prescrise, ci la jertfa cea neintrerupta, pe care o rinduieste mai intii. Ceea ce vrea El sa puna in lumina pentru eel care nazuieste spre desavir$ire si sfintenie este ca nu sint zile de sarbatoare si zile fara sarbatori, inchinate lui Dumnezeu, ci omul drept trebuie sa praznuiasca o sarbatoare neintrerupta. Caci jertfa, care tre- buie adusa dimineata si seara, in mod neintrerupt, arata ca se cade a se mentine preocuparea neincetata asupra Legii si a profetilor, care cores- pund diminetii 37 ° si asupra invataturii evanghelice, care vesteste seara, adica venirea Mintuitorului in seara sau la sfirsitul lumii. Acestea sint sarbatorile despre care Domnul zice : «Voi sa tineti sSrbatorile Mele». Este, deci, o sarbatoare a Domnului, daca neincetat aducem jertfa, daca ne «rugam neincetat» 37i , daca rugaciunea noastra «se indrepteaza ca 370. «doctrinia». Sarbatorile Pa^telor, Azimelor $i Colibelor i§i au semnificatia lor aparte. Prin junghierea mielului pascal se inchipuie Smpacarea cu Dumnezeu si devenirea unui popor nou. Mielul este prototipul lui Hristos, care ridica paoatele lumii. Cu Pastele era impreunata sarbatoarea Azimelor, in care se fereau de dospi- tura, simbolul stricaciunii si al coruptiei morale. Sarbatoarea Colibelor aducea aminte de necaz, cind Israel locuia in colibi ; sarbatoarea impune datoria de a multumi lui Dumnezeu pentru iesirea ddn suferinta. Filon insusi vorbeste de o sarbatoare perpetua sau de un Sabat perpetuu (De Spec. leg. II, 42—56). Asa intelegea lucrurile si Origen (C. Cels VIII, 21, 22). «Celelalte zile nu sint sarbatori ?» se intreaba el. «Dumnezeu uraste pe cei care cred ca sarba- toarea tine numai in ziua in oare-i fixata» (Omil. X, 3 la Cartea Facerii). Rugaciunea neincetata (1 Tes. 5, 17) trebuie sa Insemneze pentru noi obligafia de a ne inchina lui Dumnezeu toata via^a noastra oa pe o continua rugaoiune, zice el In tratatul Despre rugaciune 12, 2, care va apare in volumul urmator. Tot asa spusese si dascalul sau, Clement Alex. (Strom. VIII, 7). Indicarea slujbelor de dimineata si de seara cu semni- ficatiile lor spirituale constituie o dovada ca si canonul unora dintre laude (vecernia 5i utrenia) era dezvoltait in veacul III. Asteptarea venirii Domnului in seara lumii («o seara continua pina la venirea diminetii», cum se exprima Origen in aceeasi omilie (X, 3) la Cartea Facerii) ne arata atmosfera de vie «parusie a Domnului» a celor care asteptau dupa asceza si pocainfa, ziua invierii. A se vedea amanunte la A. Mehat, op. cit., p. 440 — 441. 371. 1 Tes. 5, 17. 200 ORIGEN, SCRIERI ALESE tamiia inaintea Lui» 372 dimineata, si daca «ridicarea miinilor noastre» este o «jertfa de seara pentru El» 373 . Cea dintii praznuire este deci cea a jertfei neincetate, pe care tre- buie s-o aduca ucenicii Evangheliei, in modul aratat de noi. Insa, «dupa prooroci «sarbatorile» pacatosilor s-au prefacut in je- lire» 374 , si «cintarile lor in jelire» 375 . E sigur ca cine pacatuieste si prSz- nuieste ziua pacatului nu poate pr^znui ziua de sarbatoare. In zilele in care el pacatuieste nu poate aduce lui Dumnezeu jertfa neincetata. Singur eel care pazeste dreptatea si se fereste de pacat o poate aduce. Ziua in care o intrerupe si savirseste pacat, el nu aduce lui Dumne- zeu jertfa neintrerupta. M-as exprima cu cuvintele Apostolului, desi mS tem ca voi putea intrista pe unii. Rugaciunea «celui drept» este adusa «ca o tamiie inaintea lui Dumnezeu» 376 si «ridicarea miinilor ca o jertfa de seara» 377 . Doar spune Apostolul celor casatoriti : «Sa nu va lipsifi unul de altul decit cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa va in- deletniciti cu rugaciunea si iarasi sa fiti impreuna» 378 . Rezulta ca este cu neputinta jertfa neintrerupta pentru cei indeletniciti cu indatoririle conjugale. De aici eu trag concluzia ca numai acela poate aduce jertfa neintrerupta care este inchinat castitatii neintrerupte. Dar sint si alte sarbatori pentru cei care nu pot aduce jertfa neintrerupta a castitatii. IV A doua praznuire asezata dupa cea a jertfei neincetate este, asadar, jertfa Sabatului, pe care toti sfintii si dreptii trebuie sa o praznuiasca sub o forma de sarbStoare. $i care este prSznuirea Sabatului daca nu cea despre care Apostolul spune : «se va lasa sabatul» 379 , adica tinerea simbetei de catre poporul lui Dumnezeu ? LepSdind insa formele iu- daice ale Sabatului, sa vedem ce trebuie sa insemneze pentru un crestin tinerea Sabatului. In ziua Sabatului nu trebuie sS te dedai nici unei lucrari de lume, ci sa te abtii de la toate lucrarile veacului, sa nu in- 372. Ps. 140, 2. 373. Ps. 140, 2. 374. Amos 8, 10. 375. Amos 8, 10. 376. Ps. 140, 2. 377. Ps. 140, 2. 378. 1 Cor. 7, 5. Chiar $i ctnd e vorba de locul unde se face rugaciunea «e pertibil, zioe Origen, sa-{i faci rugaciunea iatr-un spajiu unde are lac o lucrare a carnii» (Despre rugaciune 31, 4). Clmenet Alex, e de parere ca poti fi curat la rugaciune «daca ti-o spune cugetul imdifereot in ce loc e9ti» (Strom. VII, 7). 379. Evr. 4, 9 : «Reldnquetur ergo sabbatismus», cum citim in textul latin dupS Origen, OM1LII LA CARTEA NUMERII 201 deplinesti nimic lumesc, sa te lasi liber preocuparilor duhovnicesti, sa vii la biserica, sa deschizi urechile la citirile sfinte si la predici, sa cugeji despre lucrurile cerului, sa te arati ingrijorat de viitor, sa-Ji imaginezi inaintea ochilor Judecata din urma, sa indreptj. atenjia nu asupra lucrurilor trecatoare si vazute, ci asupra calitatilor viitoare si nevSzute. Aceasta inseamna tinerea Sabatului pentru un crestin. Dar, intr-un fel, si iudeii trebuiau s-o respecte intocmai in acest sens. Chiar si la ei, orice fierar, orice zidar, orice muncitor manual inceteaza lucrul in ziua de Sabat. Dar cititorul Legii sfinte, invatatul, continuS exercitarea functiunilor lor, fara a profana Sabatul. Acestora Domnul le graieste astfel : «N-ati citit cS preotii calca Sabatul in templu si sint fara de vina ?» 380 . E vorba despre acela care se abtine de la lucrurile veacului si ramine disponibil pentru activitatile duhovnicesti, care aduce jertfa Sabatului si praznuieste sarbStoarea Sabatelor. «E1 nu duce povarS pe drum» 38i . Povara este orice pacat, dupa cum marturiseste si profetul : «Ca o sarcinS grea apasat-au peste mine» 382 . «E1 nu aprinde focul» 383 . Ascultati ce se spune despre foe : «Aruncati-va in focul sage- tilor voastre aprinse pe care l-at,i aprins» 384 . In zi de Sabat fiecare ramine la locul sau si nu iese de acolo. Care este deci locul sufletului induhovnicit ? Dreptatea este locul lui, si adevSrul, intelepciunea si sfintenia si toate care se gasesc in Hristos, arestea sint locul sufletului. Din acest loc nu trebuie iesit, ca sa praz- nuiascS adevaratul Sabat si sa se impace prin jertfele sarbatorii Saba- telor, precum si Domnul zice : «Cel ce ramine in Mine si Eu ramin in el» 385 . Intrucit am vorbit despre adevaratul Sabat, sa incercam sa adincim putin aceasta problema. Adevaratul Sabat se praznuieste de la inceputul lumii dupa cum este scris in Facere : «Dumnezeu s-a odihnit in ziua de Sabat de lucrurile Sale» 3S6 . El nu a incetat nici in cea de a saptea zi, asa cum Dumnezeu continuS a fi creator si azi. Pe Dumnezeu II vedem totdeauna la lucru, nu exists un Sabat in care Dumnezeu sa nu fie activ, in care sa nu producS, «zi in care sa nu rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si sa trimita ploaie peste cei drepti si peste cei ne- 380. M(. 12, 5. 381. Neem. (3 Ez.) 13, 19. 382. Ps. 37, 4. 383. /e$. 35, 3. 384. Is. 50, 11. 385. In. 15, 5. 3S6. Fac. 2, 2, ■202 ORIGEN, SCRIERI ALESE drep{i» 387 , in care sa nu rasara in munfi iarba si verdeata, spre folosul oamenilor 388 , in care sa nu raneasca si sa nu tamaduiasca 389 , in care sa nu trimita in iad si sa nu scoata 390 , in care sa nu omoare si sa in- vieze 391 . Chiar si Domnul raspunde, in Evanghelii, iudeilor care !l acu- zasera ca lucreaza si tamaduieste in zi de Sabat : «Tatal Meu pina. acum lucreaza si Eu lucrez» 392 , demonstrind prin aceasta ca in acest veac nu exists un Sabat in care Dumnezeu se odihneste, ci El vegheaza — ne- contenit — asupra mersului lumii si a destinului neamului omenesc. Caci de la inceput El a facut fiintele si a creat substantele, in asa numar incit in intelepciunea Sa de Creator le stie pina la desavirsirea lumii, cum zice Scriptura, «pina la sfirsitul veacului» 393 . El nu inceteaza a actiona asupra lor prin Providenfa Sa si prin Iconomia Sa. Este si un Sabat, in care Dumnezeu se odihneste de toate lucrurile Sale, veacul viitor, cind nu mai este «durere, intristare si suspin, si Dumnezeu va fi toate intru toti» 394 . In acest Sabat Dumnezeu ne va da o zi de sarbatoare, pentru •a praznui, impreuna cu El si impreuna cu Sfintii Sai ingeri, aducind jertfa de lauda 395 si «implinind Celui Preainalt fagaduintele pe care buzele noastre le-au rostit aici...» 396 . Atunci va fi mai bine primita jertfa nein- trerupta, despre care am vorbit mai sus. Atunci sufletul se poate inf&tisa cu mai multa tarie inaintea lui Dumnezeu pentru a-I aduce «jertfa de !auda», prin Marele preot, dupa rinduiala lui Melchisedec 397 . A treia praznuire asezata este sarbatoarea : Inceputul lunilor (Neo- mania), zi in care se aduce o jertfa singeroasa 398 . Neomanie inseamna luna noua. Aceasta praznuire se aduce la innoirea lunii. «NouS» se zice ca este luna cind e mai apropiata de soare si intr-o strinsa conjunctie cu eJ, atunci ea isi pierde din stralucirea ei. Dar aceasta porunca a Legii 387. Mt. 5, 45. 388. Ps. 146, 8. 389. Iov 5, 18. 390. Deut. 32, 39. «Sicut sol et luna magna luminaria sunt esse in firmamento ■coeli, ita et in nobis Christus et eoclesia», spxine Origen in Omilia I, 17 la Facere (ed. Baehrens, I, 8). 391. 2 Reg. 2, 6. 392. In. 5, 17. 393. Mt. 28, 20. 394. Co/. 3, 11. Sabatul ca prefigurare a veacului viitor se intilneste la Sf. Irineu {Adv. haer. IV, 16, 1), desi nu atit de clar si adinc inteles ca in scrierile lui Origen. 395. Ps. 49, 14. 396. Ps. 65, 12—13. 397. Evr. 6, 20. 398. «hostia» sau animalul de jertfa : vijel, berbec, miel, cf. Num. 28, 11. OMILII LA CARTEA NUMERII 203 dumnezeiesti pare a fi de prisos. Care este folosul pentru credinta a prSznui sarbatoarea lunii noi, adica a conjunctiei lunii cu soarele si a unirii cu el ? Daca se ia aceasta prescript^ dupa litera, ea pare mai •degraba a fi expresia superstitjei decit a religiei. Dar Apostolul Pavel siie ca Legea nu trateaza despre aceasta si ca Duhul Sfint n-a voit sa prescrie orinduirea care se constats a fi observata de iudei. De aceea spune celor care au primit credinta lui Dumnezeu : «Nimeni sa nu va judece pentru mincare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la Sabat, care sint umbra celor viitoare» 3 ". Daca, deci, Sabatul, despre care voi mai vorbi, dupa intelegerea noastrS, este «umbra celor viitoare», desigur si alte praznuiri sint «umbra a celor viitoare». Dar sa vedem deocamdata despre Neomanie. Se numeste Neo- manie, am spus-o, sarbatoarea care se praznuieste la schimbarea lunii, cind ea este mai aproape de soare si se uneste in mod strins cu el. «Soarele dreptatii» 40 ° este Hristos. Daca luna, adica Biserica Sa, e plinS de lumina Lui, si face conjunctie cu El, este strins units cu El, tot asa si dupa Apostol, «cel ce se alipeste de Domnul este un singur duh cu El» 401 , si praznuieste Neomania, caci ea devine noua, «lepadind pe •omul vechi si imbracindu-se in omul eel nou, care este facut dupS chipul lui Dumnezeu» 402 . Si asa se invredniceste el sa praznuiascS solemnitatea innoirii, sarbatoarea Neomaniei. Astfel nu se mai disting si nici nu se mai inteleg aspectele umane ale ei. Sufletul care s-a unit total cu Dum- nezeu. si care e adincit in splendorile luminii Sale, care nu mai are nici -o cug^tare paminteasca, nici o preocupare lumeasca, nici o pofta de a placea oamenilor, care s-a devotat cu toata intelepciunea, cu toata lu- mina, cu toata caldura Sfintului Duh afectiunilor subtile si spirituale, cum ar mai putea sa fie atras de oameni si furat de privirile umane ? Caci omul firesc «nu poate sa priceapa» nici sa ajunga pe «omul duhov- nicesc» 403 . De aceea el va praznui cu multa demnitate sarbatoarea si va junghia Domnului victima Neomaniei (lunii noi), care il innoieste. 399. Col. 2, 16—17. 400. Mai. 4, 2. «Luminatorii pe oare-i vom avea in noi (cre$tinii) ?i care ne vor lumina viata (in locul soarelui $i lunii) sint Hristos si Biserica Lui», spune Origen in >Omilla I, 5 la Cartea Facerii (ed. Baehrens, I, p. 7). 401. 1 Cor. 6, 17. 402. El. 4, 24. De la Biserica Origen transpune repede in suflet intreaga arie de probleme legate de progresul moral si spiritual. «ln orice om e o Biserica si o sina- goga, un Abel si un Cain, un Esau si un Iacob, o Agar si o Sara, doua popoare care se infrunta si din care unul va birui». H. de Lubac, L'Eglise et l'ame, in «Le catholi- cisme», Paris, 1950, p. 170. 403. 1 Cor. 2, 14. 204 ORIGEN, SCRIERI ALESE VI ijn al patrulea rind al sarbatorilor se aseaza praznicul Pastelui, la care se injunghie mielul. Dar tu priveste pe adevaratul Miel : «Mielul lui Dumnezeu» 404 , «Mielul care ridica pacatul lumii» 405 1 si as zice «Hristos Pastele nostru care a fost jertfit» 406 . Iudeii, cei cu simf trupesc, maninca carnea mielului ; noi insa sa mincam carnea Cuvintului lui Dumnezeu, caci s-a zis : «Daca nu mincati trupul Meu, nu ve\i avea viaja in voi» 407 . Acest mod de vorbire se refera la carnea Cuvintului lui Dumnezeu, in masura in care hrana pe care noi o luam nu este «leguma» pentru slomacul «slab» 40S sau «lapte pentru prunc» 409 . Daca vorbim desavirsit, cu putere si cu indrazneala, noi va hranim cu carnea Cuvintului lui Dumnezeu, cind se rostesc cuvintele tainice, dogmatice, pline de credinta treimica, cuvinte substantiate, cind se inde- parteaza «valul eel dupa litera» 410 , pentru a da in vileag tainele veacului ce va sa vie, cuprinse in Legea duhovniceasca, cind se indeparteaza de pDinint nadejdile sufletului, pentru a le proiecta in ceruri, pentru a-1 aseza intre bunurile sale, caci «cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-a suit» 4U , toate acestea sint carnea sau hrana Cuvintului lui Dumnezeu. Cel care se poate hrani cu o intelep- ciune desavirsita si o inima curata, acela aduce o adevarata jertfa pas- cala si prSznuieste sSrbatoarea impreunS cu Dumnezeu si ingerii Sai. VII Dupa aceasta, chiar ca urmare a acestei sarbatori, urmeaza cea a Azimilor, pe care se cade s-o praznuiesti, daca alungi din sufletul tau tot «aluatul rautatii si al pacatului si daca praznuiesti azimile curatiei si ale adevSrului» 4l2 . Caci nu trebuie sS se creada ca atotputernicul 404. In. I, 36. 405. In. 1, 29. 406. 1 Cor. 5, 7. 407- In. 6, 53. De?i are evidence tonddmte de alegorizare, totusi in acest pasaj si Inca in alte citeva Origen exprima explicit credinta in Pastele eel euharistic. «Carnea pe care o mincam e (trupul Domnului». (Omil. Num. XVI, 9). A se vedea H. v. Balthasar, Mysien'on, p. 548 — 554. J. Damielou, Or/gene, p. 78. E adevarat iarasi ca el prezinta mai mult aspectul spiritual (carnea Cuvintului) decit impartasirea propriu-zisa din Hristos. 408. Rom. 14, 2. 409. Evr. 5, 13. 410. 2 Cor. 3, 16. 411. 1 Cor. 2, 9. 412. 1 Cor. 5, 8. OMILII LA CARTEA NUMERII 205 Dumnezeu rinduieste pentru om legi despre an aluat oarecare, ci ca vrea sa «stirpeasc5 din popor» un suflet daca din intimplare este convins ca a uitat sa izgoneasca de la el o farima de aluat framintat cu faina. Ideea ca Majestatea divina a avut atita grija de om, incit mai degraba s-a lasat batjocorita pentru acest aluat decit sa «lepede» si sa arunce «un suflet (creat) dupa chipul si asemanarea Sa» 413 , pare nedemna de Legea dumnezeiasca, dar ceea ce urgiseste Dumnezeu mai mult este tulburarea produsa de un spirit de rautate, de minie, de inechitate, a unui suflet care lasa sa creasca aluatul rautatii. Asa ceva nu este pe voia lui Dum- nezeu si daca nu sintem cu grija la acest aluat dinlauntrul sufletului nostru, vom fi lepadati si o vom merita. La o parte cu nepasarea ! Daca vezi ca o rautate mica dospeste in tine, sa-ti aduci aminte ca : «putin aluat dospeste toata framintatura» 4l4 , si pentru aceasta sa nu fii nepa- sator nici chiar fata de o greseala marunta, caci pacatele se nasc unele pe altele. Din dreptate rasare dreptatea, din castitate se naste castitatea ; un om care a inceput cu o nevinovatie marunta devine din ce in ce mai curat, zi de zi sporeste virtutea sa dupa ce a primit aluatul nevinovatiei. Dimpotriva, eel care a sadit, in fiinta sa, doar un germen de rautate, acesta se inrautateste zi de zi si devine si mai rau. Tot asa daca tu -voiesti sa praznuiesti sarbatoarea Azimilor, impreuna cu Dumnezeu, atunci nu ingadui in tine nici o dospitura de rautate. VIII Dupa aceasta urmeaza a sasea sarbatoare care este numita a pirgai, sau a Primi|iilor, cind se aduce intiiul rod din noua recolta. Unde ogorul a fost semanat si bine lucrat iar secerisul este in toi, in aceasta desavir- sire a roadelor pamintului se praznuieste o sarbatoare a Domnului. Daca vrei si tu sa praznuiesti, impreuna cu Dumnezeu, sarbatoarea Pri- mitiilor (pirga rodului), atunci ai grija de felul in care semeni, si la locul unde semeni, pentru ca sa poti culege roade care plac lui Dumnezeu si sa poti praznui o sarbatoare. Dar tu n-o poti infaptui decit urmind cu- vintul Apostolului : «Cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica» 415 . Daca asa semeni si asa seceri, cu adevarat vei praznui sarbatoarea Piimitiilor. De aceea proorocul ne indeamna zicind : «Arati-va ogoare 413. Fac. 1. 26. 414. Gal. 5, 9. Pina $i Filon. dcosebea sarbatoarea Azimilor de Praznicul Pa^tilor (De spec, leg., 150—162). 415. Gal. 6, 8. 20G ORIGEN, SCRIERI ALESE noi si nu mai semanati prin spini» 4l6 . Cel care innoieste sufletul sau si pe omul eel launtric, zi de zi 417 , acela «desteleneste ogoare noi» si «nu aruncS saminta sa in spini ci in pamint bun, care-i va da trei, sasezeci, sau o suta pentru una» 418 . Asa este eel care seamana in <(duh»> si care «secera in duh». Dar rodul duhului «bucuria» este cea dintii. Este firesc a praznui Primitiile cind «se secera bucuria», mai ales daca se secera in acelasi timp «pacea, rabdarea, bunatatea, blindetea» 419 . Daca se culeg si alte roade ale Duhului, se va praznui, cu multa vrednicie pentru Domnul, sarbatoarea Primitiilor. UrmeazS apoi sarbatoarea Saptaminilor 420 , intrucit in sap-te zile de-a rindul se tine Sabatul, si se praznuieste sarbatoarea, de asemenea si in toate sapte lunile, se tine Sabatul lunilor. Se praznuieste o s3rba- toare care se numeste Sdbatul Sabatelor, iar in ziua intiia se face «suna- tul din trimbiti» 421 . Da; cine poate praznui sunetul din trimbiti, daca nu eel care poate incredinta gindurilor sale scrierile profetice, evanghelice si apostolice, pe care le retine ca pe un sunet de ixompetS cereasca si le inchide in «vistieria inimii sale» ? 422 . Cine face aceasta si cugetS in Legea lui Dumnezeu ziua si noaptea 423 , acela praznuieste sunatul din trimbiti. Insa acela care este vrednic poate dobindi de la Duhul Sfint harul, care a insuflat pe profeti ?i psalmodiind sa zica : «Sunati din trim- bita, la luna nouS, sunati din trimbita, in ziua cea vestita a sarbatorii Sale» 424 . Cel care-I stie cinta din psalmi, acela praznuieste cu vred- nicie sarbatoarea trimbitelor. X Mai este inca o alta sarbatoare, care consta in «a mihni inima», si «a se smeri inaintea lui Dumnezeu, cu prilejul praznicului». E o sarba- toare minunatS. Se numeste sarbatoarea cea care mihneste inima. Aceasta este ziua impacarii sau a expierii din «a zecea zi a lunii a sap- 416. Ier. 4, 3. 417. 2 Cor. 4, 6. 418. Ml. 13, 7. 419. Gal. 5, 22. Filon (De spec, leg., 162 — 178) da amanunte cum se serbau Azl- mile. Origen pare a canfumda cele doua etape ale acestui praznic (a doua zi de Pa?ti §i sarbatoarea propriu-zisS, la 50 de zile dupa aceea), trattodu-le parca deodata. 420. Num. 29, 1. Filon (De septem.) da iraformatii ca ea se celebra la inceputul lunii septembrie si poirfta raumele ieromenie. 421. Num. 29, 1. 422. Lc. 6, 14. 423. Ps. 1, 1. 424. Ps. 80, 4. QMILH LA CARTEA NUMERII 207 tea». Vezi, deci, daca voiesti ca Dumnezeu sS se bucure de tine, «mih- neste-ti inima» si smereste-o. Nu-i ingadui sa-si facS poftele ei, n-o lasa sa aiba indeletniciri indecente, in masura posibilului «mihneste-o» si smereste-o. Ghiar si sarb&toarea Pastelui si cea a Azimelor cuprind, zicem noi, «piinea durerii» 425 si nimeni nu poate prSznui o sarbStoare farS a minca «piinea durerii» si fara a lua Pastele «cu tristete», sau «ierburi amare» 426 . Intelegi deci ca ele sint sSrbStori ale lui Dumnezeu, ele nu sint compatibile cu placerile trupului, ele nu ingaduie nici o ne- pasare, nici o desf Stare, nici o voluptate, ele cer «mihnirea inimii», tristeje §i smerenie, c5ci «cel care se smereste se va in<a» * 27 inaintea lui Dumnezeu. Aceasta o cere si ziua expiatiunii. Cind «sufletul este smerit inaintea Domnului» 428 , Dumnezeu 11 ocroteste si spre el se in- dreapta Acela pe care Dumnezeu L-a rinduit sS fie jertfa de ispSsire, care prin credinta in singele Lui sS-si arate dreptatea, Iisus Hristos, Domnul si Mintuitorul sau 429 . XI Sa vedem care-i si cea din urma zi de sSrbStoare, cea cind Dumne- zeu se dSruieste voiei omului : Sarb&toarea Colibelor. Dumnezeu se afla cu tine, la sarbatoare, cind te vede ca ai ales IScas in aceastS lume, intr-un Cort, cind vede cS sufletul tau nu este atasat, asezat si multumit pe pamint, nici nu dS preferinta bunurilor pSmintesti si nici nu priveste umbra acestei vieji ca un bun personal si de duratS, cind te vede ca pe un loc de trecere, nSzuind spre rai, adevSrata patrie de unde tu ai iesit si zicind : «Strain sint eu la Tine si str&in ca toti pSrintii mei» 4S0 . In cort au locuit pSrintii si «Avraam va ramine in coliba, adica in cort, cu Isaac si Iacob, cei dimpreunS mostenitori ai aceleiasi fSgaduinte» 4S1 . Intrucit tu esti «strain si calator» pe pamint, intelepciunea ta indepSrtat-a ea oare asezarea sau inradacinarea in poftele lucrurilor pamintesti ?, esti tu gata a «tinde spre cele dinainte» 432 pina cind vei ajunge in «{ara in care curge lapte si miere», pentru ca tu sa dobinde§ti mostenirea bunu- 425. Deut. 16, 3. Despre lorn Kippur sau Ziua Impacarii vorbeste Filon, De congr. erud. gt. 163 : Cansumarea azimilor cu ierburi amaire insenvneaza Snfrinarea de patimL 426. Je?. 12, 8. 427. he. 14, 11. 428. Iacob 4, 10. 429. Rom. 3, 25. 430. Ps. 38, 17. Sarbatoarea Corturilor, de care ne informeazS tat Filon (De spec. leg. 204) amitnteste de carturile in care salasluisera evreii ca «straini» prin pustie, iar ca semnificatie morala viea sa fie indemnul de a mu te lasa robit de locuri de huzur «de aici», de pe pamint, ci sa tinzi «spre cele dinadnte». 431. Evr. 11, 9. 432. Fil. 3, 14. 208 ORIGEN, SCRIERI ALESB riior viitoare ? Daca te vede in aceasta stare, atunci Dumnezeu i|i oferS o sarbatoare, o sarbatoare pe care El o va praznui in cinstea ta. Aceasta priveste prezentul ; daca vrei sa stii cum se vor praznui sarbatorile in viitor, inalta putin cite putin (daca esti in stare), simta- mintele tale deasupra pamintului si uita, pentru moment, de timpul pe care-1 ai in fata. Gindeste-te cum «trec cerul si pamintul» 4S3 , cum «trece lumea si forma ei» 434 , cauta si pricepe ce-i aceea «un cer nou si un pamint nou » iSS . llndrepteaza privirile tale pina ce luna va straluci ca soarele, iar soarele va straluci de sapte ori mai mult ca lumina a sapte zile, in ziua cind Domnul va lega rana poporului Sau si va tamadui vinStaile de pe trupul lui 436 . Sau, mai virstos, sub chezasia Scripturii, da-i lui pe «Domnul» ca lumina, rinduieste de-a dreapta lui ingerii ma- ririi, virtutile, puterile, tronurile, domniile si toate numele puterilor slavite ale cerului, care sa fie numite nu numai in veacul acesta ci si in veacul viitor. Toate acestea trebuie sa le privesti ca sa-ti dai seama cum se pot praznui sarbatorile Domnului, care poate fi bucuria, plScerea, veselia Lui. •CSci sarbatorile duhovnicesti, despre care am vorbit, oricit de mari ?i de autentice ar fi ele, mai ales cind sint praznuite in duhul sufletului, sint numai in parte si nu in totalitatea lor, precum si Apostolul spune : «Noi nu cunoastem decit in parte, si in parte profetim» 4S7 , deci si prSz- nuirea n-o facem decit in parte. Precum si Apostolul zice, cind este vorba despre zilele de sSrbatoare si despre Luniie noi, ca in parte stim 3i in parte profetim. «Nimeni sa nu judece pentru mincare sau bautura, sau cu privire la vre-o sarbatoare» 438 . Ca sa intelegi ca asa este, el n-a spus : o sarbatoare, ci partea sarbatorii, caci in aceasta lume noi praz- nuim sarbatorile numai «in parte» si nu in intregime. De voie, de nevoie, noi sintem stinjeniti de greutafile trupului, de poftele lui, roase de preo- cuparile si ingrijorarile lui : «Trupul putrezitor», zice Inteleptul Solo- mon, «ingreuiaza sufletul si impovareaza mintea cea plina de grija» 439 . Aceasta este numai o parte din ceea ce praznuiesc, in lumea aceasta, Sfintii in zilele de sarbatoare, pentru ca ei «nu cunosc decit in parte, nu proorocesc decit in parte». 433. Mc. 13, 31. 434. J In. 2, 17. 435. 2 Pt. 3, 13. 436. Is. 30, 26. 437. 1 Cor. 13, 9. 438. Col. 2, 16. 439. Intel. Sol. 9, 15. OMILU LA CARTEA NUMERII 209 Insa, cind vor veni cele care sint des8virsite, atunci cele care sint partiale vor fi nimicite. Precum «stiinta in parte» face parte din stihlta desSvirsita si proorocia partiala face parte din cea desavirsita, tot asa sSrbStoarea partiaia face parte din sSrbStoarea cea desavirsita. Lumea aceasta, precum am spus, nu poate infaptui nimic desavirsit, cita vreme nevoile trupului pretind atit hrSnirea, cit fi bfiutura, atit somnul cit si alte preocupfiri indispensabile acestei vieti actuale, toate ocupSri care f8r& indoiaia, Intrerup continuitatea s3rbStorii lui Dumnezeu. Cind insa va veni acel timp care a fost prevazut pentru cei care sint reasezati in IScas, si daca si noi facem parte dintre aceia care vor fi reasezati acolo, dintre aceia care «nu vor mai fl&minzi, nici nu vor mai inseta» m , nu vor mai dormi «nu vor mai munci», ci care vor fi totdeauna treji, ca si ingerii «care sint — se zice — totdeautta treji» ul , cind as zice, vom fi vrednici s3 fim asezafi in aceasta ordine, atunci va avea loc adev&rata si nepStata sSrbMoare, cind Regele, Mirele si Doin- nul va fi insusi Iisus Hristos, Mintuitorul nostru, a c&ruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin. OMILIA XXIV Despre jertfe si fagaduinte 442 I ■ Despre jertfe. Totf cei care vor sa-si intiparea'sca in minte o stiinta cit mailnalta gasesc ca este grea ucenicia ei, cita vreme nu cunosc scopul si roadele $tiintei careia s-au dedicat. insa, cind au ajuns prin staruinta sa sta- plneascS deplin aceasta stiinta, atunci se bucura ca au indurat greutatfle uceniciei. Este, cred, in lucrurile sfinte si divine o treapta incepatoare, pe care trebuie s-o urce, printr-o anumita ucenicie, cei care nazuiesc spre desSvir$irea fericirii. E ceea ce indica in termeni limpezi, sluga Domnului, in Cintarea din cartea Iesirii, atunci cind zice : «Tu il vei duce si-1 vei sadi in muntele mostenirii Tale, in locul eel zidit de mii- nile Tale, Doamne ! » 44S . 440. Apoc. 7, 16. MX. /efc,*Si#vl6, 27, . 442. OmiUa a XXI V-W la Numeri, Migme, P.G., torn.' iZb, col. 75S*-763. 443. fe?. 15, 17. 14 — Orieen 210 ORIGEN, SOUERI Apostolul Pavel, de asemenea, stie ca aici sint elemente care tre- buie mai inainte intipSrite si ca abia cu timpul se ajunge la desSvlr- sirea prescrisa crestinilor : «Caci yoi care de multa vreme s-ar fi cuvenit sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintii fnceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana virtoasa. Pentru ca oricine se hraneste cu lapte este nepriceput in cuvintul indreptarii, de vreme ce este prune. Hrana tare este pentru cei desSvirsiti, care au prin obisnuinta simturile invafate sfi deosebeascS binele si raul» 444 . $i apoi el (Pavel) aminteste cS litera Le- gii si a Scripturii nu se refers la alcStuiri luate dupS «stihiile lumii» **». Cele dintii stihii rezervate incepatorilor ni se pare, momentan, greu de inteles : fiecare discipol vrea totusi sa se instruiasca in ceea ce pri- veste mintuirea, insS cind i se citesc p3rti din Scriptura, care tfateaza doar despre jertfe de berbeci, de {api si de tauri, ei considers ca aceasta pericopS nu-i aduce nici un folos. Insa daca se gaseste cineva care sS ridice «valul aruncat la citirea Vechiului Testament» 446 si sa cerceteze care sint adevSratele jertfe care purifica pe credinciosi in zilele de sar- batoare, el va vedea ce minuni marete sint cuprinse in fragmentele care necunoscStorilor li se par neserioase sau incSrcate de superstitii. Pavel si rivalii sSi cunosc mai deplin si mai desavirsit aceasta, ea apartinind Intelepciunii Cuvintului lui Dumnezeu, cit despre noi abia in mSsura in care ne putem, desprinde de litera pasajelor unde Cuvintul si Infelep- ciunea ne-au inspirat adevarul sub «chipul umbrei si al imaginei» ** 7 , vom cuteza s3 analizSm in mod sumar, cu scopul ISmuririi generale, unele puncte din ritualul jertfelor. La sSrbatoarea Pastelui se foloseste un miel pentru a cur&Ji pe credinciosi, la alte sSrbatori un bou, la altele un Jap, un berbec, o caprS, o juninca, asa precum am vSzut, din lectura de azi ** 8 . Unul din- tre aceste animale (mielul) este deci eel care slujeste la curatirea cre- dinciosilor. Mielul este Domnul nostru Iisus Hristos. Asa a inteles loan Botez&torul, care este eel mai mare «dintre profeti» 449 , cind s-a exprimat zicind : «Iata Mielul lui Dumnezeu, Gel care ridica pSeatul lumii» **•. 444. Evr. 5, 12—14. 445. Col. 2, 8 «el«nenlta nHHHfi». 446. 2 Cor. 3, 14. 447. Evr. 10, 1. 448. Nam. 28, 19 ; Ie§. 12, 13 ; Num. 29, 2 ?.a. 449. he. 7, 26. 450. In. 1, 29. In luararea sa 4ndenm la martiriats, osgs. 50, Origen aloe : «PreomB am fast riscumpSnata prin ctostituj singe al Damnului Iisus, tat 09a multf vor fi r5scump&ra>ti prin scump singele martirilar». OMILH LA CARTEA NUMER1I 21 1 Daca Mielul care s-a adus pentru curatirea poporului se refera la Domnul ?i Mintuitorul nostra, celelalte animale afecteaza si ele cur&tiri si reprezinta, pare-se, persoane care pentru meritele singelui lui Hristos, contribuie si ele, intr-o masura oarecare, la curatirea neamului omenesc. Vezi, deci, cum Domnul si Mintuitorul nostra «ca o oaie spre junghiere a fost dus» * ii si asezat pe altarul de jertfa a mijlocit stergerea pacatelor lumii intregi. Oare nu tot la fel si pentru singele altor sfinti si drepti care s-a «raspindit pe pamint, de la singele dreptului Abel, pina la sin- gele lui Zaharia, pe care i-a^i ucis intre templu si altar» ? 452 . N-a fost oare varsat singele unuia ca eel al unei juninci, singele altuia, ca eel al unui berbec, al unei capre, adica de unul dintre aceste animale care contri- buirS la impacarea poporului ? Daca facem o aplicare la dreptii si la profetii, care in aceasta lume au fost junghiati si la cei care spun : «caci pentru tine sintem ucisi toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de jun- ghiere» * S3 , atunci nu se refera oare si la puterile cele inalte, care au primit povara neamului omenesc ? Cine ar indrazni sa afirme aceasta ? Nu dupa aparenfa se refera animalele la cutare sau cutare persoana, ci In infelesul lor figurat. Insusi Domnul Iisus Hristos se numeste Miel, aceasta nu pentru ca El in aparenta s-ar fi schimbat, metaforic, in miel, ci I se zice Miel, pentru ca a binevoit, in bunStatea Sa raportata la oameni, prin impa- carea cu Dumnezeu, sa ia in relatia cu oamenii rolul mielului, victima ffira pata si fSrfi vina, prin care se crede cS se linisteste minia lui Dum- nezeu impotriva oamenilor. Oarecum fiecare inger, orice putere cereas- cfi, orice drept sau sfint, profet sau sfint Apostol, care mijlocesc cu stS- ruinta pentru pScatele oamenilor, pot fi priviti ca un berbec, un bou sau un tap, fiind adusi ca jertfa pentru a obtine curStirea poporului. Oare nu poate fi considerat Pavel un berbec sau un tap adus ca ardere de tot pentru poporul lui Israel, cind zice : «As dori, de s-ar putea, sa fiu eu Insumi anatema, departe de Hristos, pentru fratii mei, pentru rudele mele dupa trup» ***. Vrei poate sa stii care este dovada c& Pavel se ofera ca o victima spre a fi junghiata ? Ascult&-1 ce spune in alt loc : «Caci eu de acum sint gata pentru jertfa si timpul dizolvarii mele, sau cum citim In codicii grecesti «despartirii mele, a sosit» ***. 451. Fapte 8, 32. 452. Mt. 23, 35. 453. PS. 43, 24. 454. Rom. 9, 3. Ceea oe numim a\ decit cele pdminie$ti ale fiilor lui Israel (Omil. XV II). Citatele biblice sint numeroase, mat ales la Psalmi si la cdr- Ule Noului Testament. Recordul il define, fireste, doxologia din 1 Petru 4, 11, cu care se termind aproape toate (23) omiliile, bine-stiind cd ele tormau «lectii» propriu-zise, cuprinzind uneori explicarea unei pericope, alteori doar a unui singur verset sau eel mult 2 — 3. Urmeazd la rind Coloseni 2, 14 (zapisul pironit pe cruce) de 4 ori, Galateni 5, 17 (lupta dintre dun si trup) de 5 ori, I Cor. 10, 11 (li s-au intimplat ca pilde... ale sfhsitului veacurilor) de 4 ori, Romani 9, 24 (chemarea nu numai dintre 228 ORlGEN, SCRIERI ALBSB I'udei, ci 5i di'nfre pdgini) de 4 ori, Matei i5, 19 (din inimd ies glndurile rele, uciderile...) de 4 ori, ca sd amintim doar citeva din cele mai semni- ficative, toate Hind legate de specif icul interpretdrii lut alegor'ice si ana- gogice. Multfmea citatelor biblice constituie o mdrturie sigui& pentru gindirea net crestind a lui Origen, cu toate cd se resimt, asa cum «m subliniat in comentarii, destule idei si imagini luate din cultura elenis- ticd si iudaicd a timpului, indeosebi din Filon. T i p o lo g i a omiiiilor se menline si aid ca si in celeialte lucrdri ale lui . Ba s-ar putea spune cd, aldturi de Omiliile de la Levitic si de la Nutneri, poate cd nicdieri altundeva interpretarea tipologica nu-i mai ne- lipsitd ca aid. ha loc de cinste se aild, fireste, leit-motivul Iisus-Iosua, care strdbate ca un fir rosu toate cele 26 omilii. Dar nu atit comparatia Intre Iisus si Moise, cit mai ales imaginea marelui Aihieieu, ca in Epis- tola cdtre Evrei 4, 8 •, 4, 14, care asiguia «mostenirea bunurilor fdgdduite», este mereu prezentd in aceste omilii, dealtfel ca si in scrisul sfinfiior Justin si hineu, cum observa in'studiul sdu introductiv A. Jaubert. lntie temele preferate ale exegezei sale, Origen mai aminteste ideea «parado- Xa|d» (cum o numeste A. Jaubert) a «cuceririi continue» a Jdrii promise (omil. 3,2; 8,4; 16, 3 etc.), proces care trebuie&d se desfdso'are «azi», la nesiir$it. Tot astfel si parabola trecerii prin Marqa Rosie, respectiv a botezului de la Iordan, ca imagine a drmului duhovnicesc al sufletului printre ispitele lumii pind la dobindirea mostenirji tagdduite lui Iuda (Omil. 19). Dar nelipsitd este indeosebi sublinierea *rdzboiului nevdzut» din sufletul crestinului : *Mai trebuie (zice Origen in omilia a cincea) sd amintim cite si ce iel de rdzboaie se dau in sufletul nostru dupd ce am iesit din apa Botezului ?» «Sd stii cd adevdrata luptd n-a tost cea contra iebusitilor, canaaneilor si ferezeilor, ci mai ales contra ispitelor viclene mereu rendscinde» (Omil. 8,7-,15,5; 22, 4 etc.). Desigur ideea «Pdmintului fdgaduintei» rdmine pentru Origen de cele mai multe ori identicd ori cu lumea sufletului ori cu cea din ceruri. Cdldtoria aceasta, cu toate episoadele ei, formeazd insusi miezul omiliilot de fatd. Ceea ce este interesant de remarcat, in legdturd cu aceastd tipo- logie, este faptul cd scrisul teologic, de dupd moartea lui Origen, a reluat adeseori, uneori chiar in limbajul lui, multe din temele si interpretd- rile lui. Eusebiu de Cezareea *va acOrda o mare importanfd semnificafiei spi- ritual a analogiei Iisus-Iosua (Demonstr. ev. IV, 17, 1). Sf. Ciril al leru- salimului de asemenea fGateh. 10, 11). Sf. Grigorie de Nyssa va datora mult interpretdrii origeniste indeosebi in legdturd cu trecerea Iordanului OMILII LA CARTEA IOSUA QQQ celui duhovnicesc (De Baptismo). Sf. loan Hrisostomul refine si el inter- pretarea tipologicd In legdturd cu Iosua si Raav pdcdtoasa (Despre po- cainta 7, 5). Sf. Chil de Alexandria revine adeseori in Comentarul la Ev. loan asupra semnificapei Ierihonului, a mamei, a tdierii Imprejur, f Acute de Iosua etc. Iar Teodoret de Cir si Procopie de Gaza reproduc, in comen- tariile lor la Iosua, pasaje intregi din Origen. Si tot asa se poate spune Si despre scriitorii apuseni Ilarie, Ambrozie, Ieronim, Augustin, iar Beda Venerabilul si Raban Maur reproduc mai multe pasaje din omiliile la tosila indicindu-le cu titlul «ex. Adamantio». Cdci dincolo de ideile gresite, pe care le-a afirmat in unele scrieri ale sale, Origen a tost un suflet mare, un dascal care propovdduia cu dragoste tierbinte raminerea la invatSturile Bisericii, la cunoasterea tai- nelor ei, la dorul dupa" desdvirsire morala a clerului si credinciosilor din toate straturile si din toate neamurile. Or, tocmai aceastd. ldrgime de suflet si aceastd sinceritate a inchinarii si a slujirii in duh si in adevdr, i-du asigurat o popularitate cum rar s-a cunoscut. «Vino dupd mine, ascultdtorule, pe pirtid abia perceptibild a cuvin- tului», zicea el in Omilia XVI, 3, folosind stilul intim, popular, in care voia sd edifice pe credinciosi asupra lucrdrii tainice a cuvintului dum- nezeiesc, cuvlnt care la el era egal de cele mai multe ori cu Cuvintul sau Logosul divin. *Asa am infeles de la unul din dascdlii bdtrini care tilcuiesc cuvin- tul de la Evrei 11, 39 — 40 : ca sd nu ia idrd noi desdvirsirea», spune el. In aceeasi omilie (XVI, 5), semn cd, fie din informafie rabinicd, fie afilo- sofiei «din afard», dar redind totdeauna in perspectivd biblicd si biseri- ceased adevdrul crestin, — acesta a fost Origen exegetul, Origen didas- calul. N-am mai gdsit necesar sd amintesc despre caracterul universalist 91 pasnic at mesajului acestor omilii, care propovdduie$te in primul rind diagostea si pacea. Ele reies de la sine din textul omiliilor. Cercetdrile numeroase din ultimele decenii auvenit sd confirme va- loarea inegalabild a scrisului sdu documental si ziditor de suilete. Ca si iudeilor de odinioard ni s-ar putea adresa si noud cdldtorilor pe acest pdmint «ridicati-vd ochii si scrutafi, prin inima 9i faptele voastre, mos- teniiea cea netreedtoare din cemri» fOmil. 17, 1). OMILIA I Iosua * Un name de mare rasunet * ■ ' I Dumnezeu a dat un nume care este mai presus de orice nume : 8 Cui ? lui Iisus Hristos, Domnul si Mlntuitorul nostru. Numele care este «mat presus de orice nume este Iisus». Iar pentru ca acest nume este «mai presus de orice nume», «in numele lui Iisus tot genunchiul se pleaca In cer, pe pamint si in cele de dedesubt» 4 . $i pentru ca acest nume este «mai presus de orice nume», nimeni nu 1-a purtat in decursul vremurilor. Moise a scris in cartea Facerii si noi citim in ea via^a lui Avraam si a urmasilor sai. Sint (acolo) multi drepti, dar nici unul dintre ei n-a meritat numele de Iisus. Abel n-a fost numit Iisus, nici i(Set) eel care a inceput «a chema numele Domnului Dumnezeu» 5 , nici (Enoh) eel care a placut lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru cS 1-a mutlat, si n-a vazut moartea 6 , nici Noe, eel care intre oamenii timpului sau «era singurul drept inaintea lui .Dumnezeu» 7 , nici chiar Avraam, eel care a primit fagaduinta legamintului 8 , nici eel nascut din el, Isaac, nici Iacob, omul care tine locul 9 , nici vreunul dintre fiii lui. Oricit a fost «Moise de eredincios in toata casa sa» 10 , nici el nu a putut fi numit Iisus. Acest nume de Iisus eu il gasesc pentru intiia data in cartea Iesirii si vreau sa aflu in ce imprejurari este atribuit pentru intiia data numele de Iisus. lata cum graieste Scriptura : «$i atunci au venit Amalecitii sa se lupte cu Israeli|ii la Rafidim, si Moise a zis catre Iosua (sau Isus Navi)» n . Aceasta este intiia pomenire a numelui Iisus... si i-a zis Moise 1. Origen, Isus tiul lui Navi (Iosua), B.C.S. VII, MIgne, P.G., torn. 12 b, col, 825 si urmStoarele, cf. si Origfene, Homelies sur losue, text latin, Introduction, traduction et notes, de Annie Jaubert, Paris, 1960. 2. Omilia I. 3. Fil. 2, 9. 4. Fil. 2, 10. 5. Fac. 4, 26. 6. Fac. 5, 24. 7. Fac. 6, 8—9. 8. Fac. 17, 2. 9. Fac. 27, 36. 10. Num. 12, 7. 11. Ies. 17, 8—9. OMILII LA CARTEA IOSUA 231 mai departe : «alege-ti barbati voinici, dintre fiii lui Israel si du-te de te lupta cu Amalecitii" 1J - Moise §i-a dat seama ca nu mai poate conduce armata, a Inteles ca nu o mai poate comanda, cu toate ca el i-a scqs din Egipt 1S . De aceea, informeazS Scriptura, El 1-a chemat pe Isus (Iosua) si i-a zis : «alege-ti barbati si du-te !» Vedeti, dar, cui i-a revenit indatorirea de a lupta Im- potriva amalecitilor. » Cu prima ocazie, cind intilnim numele Isus, II vedem conduclnd osti- rea, nu pentru ca Moise i-ar fi impus aceasta actiune, ci pentru ca Moise i-a recunoscut intiietatea. $i aceasta pentru ca Moise nu era in stare sa aleagS barbati voinici. De aceea zice (lui Isus Navi) : «Alege barbati voinici dintre fiii lui Israel» u . Primul pasaj unde se intilneste numele lui Isus (Navi) este deci acela In care se descopera taina simbolica a numelui sau, caci : Isus (Navi) "conduce intr-adevar o ostire. II $i ne spune Scriptura cS se intimpla ca «de cite ori ridica Moise miinile, biruia Israel, iar cind si le lasa in jos biruiau Amalecitii» 18 . Deci, atunci cind Moise isi ridica miinile, Isus doblndea succesul biruintei. Dar poporul a fost invins de Amaleciti pentru ca Moise nu a ridicat miinile si pentru ca le tinea in jos. Despre acesta se zice : «Daca at! crede lui Moise ati crede si Mie» w si «iata ca voi cautati sa ma omo- riti, voi care nu impliniti Legea» 17 . Caci Legea si faptele legii ramin fara efect la cei care «cauta sa statorniceasca dreptatea lor, si care nu se supun dreptatii lui Dumnezeu» 18 . Cind miinile lui Moise s-au lasat in jos, a triumfat necredinta si poporul a fost biruit. Cu toate acestea si Nadab si Abiud si Eleazar au ramas in cort, ca sa judece poporul. Au lasat apoi si pe Ietro ca si el sa judece poporul. impreuna cu ei 19 . Isus insa n-a ramas, el 1-a urmat pe Moise in munte, 12. Ie?. 17, 9. 13. Ie?. 32, 1. 14. le?. 17, 9. 15. le?. 17, 1.1. Despre simbolismul mlinalor nidioate ne varbesc atlt Epistola ziaS a lui Vawiavia (cap. 12, 2), Ctt ?i Sf. Iustto Martiirul, Dialogul cu iudeul Triton, 90, 5, 91, 112, 131, trad. ram. de O. CaciuIS, Buoure?ti, 1941, p. 206, 208, 246, 288 §i In vol. II P. S. B. Tot ia$a amiiirte^te Origen $i de ridicarea mitoilor In tratatal Despre rugdc/une, cap. 31. 16." In. 5, 46. 17. In. 7, 19. 18. Rom. 10, 3. 19. le?. 18, 13 $.u. 232 ORIGEN, SCRIEH1 ALBS de aceea se adauga aceste cuvinte miscatoare : «E1 slujea lui Moise» ". Dar cum 1-a slujit ? Nici ca un superior, nici ca un inferior, ci ca un rolaborator si un protector. Par ce s8 zicem de aceasta ? Cind Isus (Navi) e pomenit pentru pri- ma data, numele tatalui sau nu'este dat in vileag, nici a doua oar a, nici a treia oara. Dimpotriva, cind se citeaza numele Navi, tatal, el numai este jmmit Isus, ci Iosua 21 . Intre cei trimisi ca iscoade el este numit Ause 22 . Mi se pare ca inainite i se daduse numele de Ause (Osea), in loc de Isus fiul lui Navi, pentru calitatea lui de iscoadS. IndatS ce s-a rein- tors din implinirea misiunii sale, cind, sub impresia groazei obstesti, el singur d&du cu'raj celor fricosi, el singur intari increderea unui popor descurajat, atunci Moise ii dadu numele de Isus. El nu mai este numit fiul lui Navi, ci el este acela caruia Moise i-a zis : «Condu ostirea si biruieste pe Amalec». Iar dacS cercetam cele intimplate mai inainte, constatam prestigiul sau cu prilejul sohimbarii la fata a lui Moise : «fiii lui Israel au avut aspectul intunecat inaintea lui si nimeni "nu putea vedea fata lui, Isus insa traieste (miimentul) si continua sa participe din tot sufletul sau, in interiorul cortului, la acea taina» 2S . HI Ce ne invata toate acestea? Nimic altceva, decit ca insemnatatea cartii lui Iosua este mai putin aceea de a arata faptele lui Isus, fiul lui Navi, cit de a ne descrie tainele lui Iisus, Domnul nostra. El este acela care, dupa moartea lui Moise, isi asumS conducerea, eel care indrumg ostirea si lupta impotriva lui Amalec, si ceea ce este neinchipuit pe munte, prin ridicarea miinilor, implineste el «dezbracind domniile si puterile, biruind asupra lor prin cruce» 2i . Prin urmare Moise este mort, caci Legea a luat sfirsit : «Legea si proorocii ajung pina la Ioan» 25 . Trebuie oare dovedit cu Scriptura ca" Moise se confunda cu Legea ? la aminte la ceea ce spune Evanghelia : «Au pe Moise si pe profeti, sa asculte de ei» 26 . Fara indoialS cS Moise 20. le 9 . 24, 13. 21. Num. 13, 17. 22. Traducerile roimanesti redau cu Osea (Num. 13, 9). 23. /es. 33, 12. 24. Col. 2, 15. Ttraditfa cre9*in5 a Inteles de timpuriu simboMsmul numelui lui Isus Navi Iosua. De aceea Sf. Iustin il mumeste (Dialog 75) «prooroc puternic si mare tocmai pentru ca el intruehipeaza (ralul Logoaulua divio to Vechiul Testament, prin care gr&iau prooTOcii (Dialog, 49, 52 etc). Epistola lui Varnava spune chiax c5 Iosua a fost «tdpul» lui Iisus Hrisitos (XII, 8 — 10). El biruda prin cruce. Incepind de la cap. 4 Omilia I afkma acest lucru. 25. Mf. 11, 13. 26. he. 16, 24. OMILII LA CARTEA IOSUA 233 tine aici locul Legii. Moise deci, slujitorul lui Dumnezeu, este mort, caci Legea a incetat si poruncile Legii au luat sfirsit, de acum Inainte. Iar dacftcrezi ca afirmatiile mele sint lipsite de temei, asculta de autoritatea Apostolului, care declare : «Femeia maritata este legata de barbatul ei, prin Lege, atit timp clt el traieste, iar daca a murit barbatul, e dezlegata de Legea care o legase de barbat, Daca s-ar marita cu un alt bSrbat atita timp cit sotul ei traieste, se va numi desfrinata. Iar daca a murit barbatul ei, ea este sloboda de lege, ca s& nu fie desfrinata maritindu-se cu un altul» 27 . Femeia inseamnS, in mod sigur, inima care a fost stapinita de Le- gea lui Moise si cSreia i se zice ca atit timp «cit traieste barbatul ea este legata de lege» 28 , iar dae& barbatul ei moare, adicS Legea, inima, care era in ascultare, este eliberata. Trebuie, deci, ca Legea s5 moara, pentru ca cei care cred in Iisus sS nu fie invinuiti de adulter. W Iisus este deci, Domnul si Mintuitorul meu care a preluat condU- cerea. AsemSnati, daca voiti, faptele lui Moise cu principatul lui Iisus. CInd Moise a scos poporul din tara Egiptului, nu era nici o rinduialfi in mijlocul multimii, nici un ritual la preoti. Ei au strabatut apa mani, o apa sarata care nu continea niinic dulce intr-insa si care alcatuia «un perete la dreapta si la stinga» 29 . Aceasta s-a petrecut sub conducerea lui Moise. Cind insa Domnul meu conduce ostirea, vedem intlmpiarile care au fost prevazute. Preotii paseau inainte purtind pe umerii lor «chivotul legamintului» 30 . In nici o parte insa nu le-a venit in cale marea nici valurile oare sa-i imprastie. Dar eu vin la Iordan, sub indrumarea Dom- nului meu Iisus, si nu vin cu dezordinea unui fugarit, sau in tulburare inspaimintata, ci vin acolo impreuna cu preotii, care poarta pe cre$tetul lor si pe umerii lor cortul marturiei Domnului, unde sint pastrate Legea lui Dumnezeu si tablele sfinte. Eu intru in Iordan nu cu o liniste prefa- cuta, ci in sunet de trimbita, care produce o vibratie de aparenta spiri- tuaia si divina, ca sa inaintez pina la vestirea adusa de trimbita cereasca. La trecerea Marii Rosii apa s-a despicat in doua, un «perete in dreapta si altul in stinga» 81 . Aci, dimpotriva, «cel care a venit a surpat 27. Rom. 7, 2—3. 28. Rom. 7, 2. 29. /e$. 14, 22. Jn limbaj alegoric, Egiptul tnchipuie lumea picatului. 30. los. 3, 6. Treoerea Iowlan/ukii cu trlmbite sim'boldzeaz& a doua venire. 31. Ios. 3, 16. 234 ORIGEN, SCRIERI peretele de despartire, a f Scut din cele douS una» SJ . Apa, prin urmare. s-a ingrSdit !ntr-o singura parte, din cealalta ea se scuf gea In mare. Apai Iosua a zis : «Preg8titi-va merinde pentru drum». §i azi vei auzi tu pe lisus zicindu-ti : «DacS vrei sS ma urmezi pregateste-ti merinde peatru drum». «Merinde» sint faptele care ne insotesc in mersul spre calea viitoare. S5 vedem, deci, in ce mSsurS nu-i potrivit sS aratam nepasare fata de studiul atent ai Sfintelor Scripturi. De aceea le porunceste el s4 scoata merindele, pentru cei care n-au griu, caci mama le era hrana». ** b Insa, odata trecut malul acestui riu, «mana inceteaza» s3 si de aceea, dacSnu pregatesti merinde, nu vei putea urma pe lisus la intrarea in PSmintul fagaduintelor. Vezi ce fel de merinde stringe Isus in pamih'tul fagaduintelor : «Apoi, zice{Scriptura), «au mincat din roade», din p5mln- tul palmierilOr, si au mJncat piine nou3» **. Vei intelege dar, ca dUp3 ce am pSrSsit drumul acestei vie^i, daca am urmat pe lisus, cu o inima ne- prihanita, palmierii biruintei ni se arata cit de curind si daca am lepadat «aluatul de r3utate si viclenie» 85 , ni se pregateste «piinea noua a cu- ratiei si adevarului» S8 . In vreme ce Isus al nostru a trimis iscoade catre regele Ierihonului, ei a,u fost primiti de o desfrinata ospitaliera. Insa aceasta desfrinata, care a primit pe solii lui Isus, i-a primit cu scopul, desigur, de a nu mai fi desfrinata. Sufletul fiecaruia dintre noi a fost tot o desfrinata, cita vreme el a trait in plScerile carniu Diar iata ce a ob^inut iscoada lui Isus : «niste ingeri pe care i-a trimis in fata sa, pentru a pregati drumul» 37 . Dac3 un suflet il primeste cu evlavie, El nu-1 aseaza in locuri joase si inferioare, ci In locuri inalte si superioare, pentru ca noi n-am primit pe Domnul lisus din tinuturile joase ale pamintului, pe Cel care a venit de la Tatal si a coborit din cer. V Insa nici fuioarele de in, in care s-a ascuns iscoada, nu le cred un model de simbolism M .' Inul slujeste pentru vesmintele preotilor, va s3 zic8 el ■ — inul — era prefacut pe seama celor ce aveau sa fie poftiti la slujirea preotiei, dupa vorba Apostolului Petru : «Voi sinteti neam sfint, 32. EI. 2, 14. 32 b. Mama simboliaeaaa, aici, Ouvtatul lui Dumnezeu. 33. Ios. 5, 12. 34. Ios. 5, 11. 35. 1 Cor. 5, 8. 36. 1 Cor. 5, 8. 37. Ios. 2, 1. Loouiile taalte si cele joase trebuie Intelese la Qrigen in sens moral, figurat. 38. Ios. 2, 6. OMILlI LA-CARTEA IOSUA 235 preotfe imparateasca» M , sau eel putin In simbolismul Legii, unde-i vorba de preoti, se ascunde chemarea tainica a acestft popor, care este cheroat «dintre pagini» 40 . Femeia depravata (curtezana, cum traduc unii) este expusa mlniei regelui din Ierihon ; «trupul pofteste Impotriva duhului, iar duhul Impotriva trupului» * l . Se scrie de asemenea : «DacS pe voi vfi uraste lumea, s5 stift cS pe Mine mai Inainte decit pe voi M-a urlt» **. Este deci un rege care este vrajmasul acestei curtezane, e «staplnul lumii acesteia» **, care urmareste iscoadele lui Isus si vrea sS puna sta- pinire pe ele, dar el nu le poate apuca pentru cfi ele umbla «pe munti» **. Ele nu coboara In regiunile de jos si nu se lasa in vai, ci ele cauta tofil- timea colinelor si culmile muntilor. Tot asa si sufletul depravatt care este In noi exclama : «Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu» 45 . «StSpinul acestei lumi» nu poate sui in acele tinuturi, el nu poate ajunge pina la Iisus pe caile inaltate, cu atit mai mult, daca in incercare el il aseazS pe inSItimi si ii zice : «AruncS-te jos !» 4fl , c&ci el nu iubeste decit pe acela care cade in prapastii adinci, caci acolo stapineste el, acolo si-a asezat sSlasul s5u, in aceste locuri de unde el coboarS chiar pina in iad. Moise n-a spus ca «sS se opreasca soarele!». El n-a poruncit unor elemente mai puternice, cum a facut-o Isus. «Sa se opreasca soarele dea- supra Gabaonului, a zis Iosua, si luna 'deasupra v3ii Aialon», iar (Scrip- tura) adauga : «N-a mai fost niciodata o zi in care Dumnezeu sa asculte asa glasul omului» ". Iisus, al meu, a oprit deci soarele si nu numai in acel moment acolo, ci in mai multe rinduri la venirea sa. In timp ce noi ne razboim knpotriva vrajmasilor nostri si «luptam impotriva domniilor, impotriva stapiniilor, impotriva stapinitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii raspindite in vazduhuri» 48 , «soarele drep- tatii» 49 nu inceteaza a ne insoti, El nu ne paraseste niciodata, si nu se grabeste s3 se culce, caci El insusi a zis : «Iata Eu sint cu voi in toate 39. / Pt. 2, 9. 40. Rom. 9, 24. 41. Gal. 5, 17. 42. In. 15, 18. 43. In. 12, 31. 44. Ios. 2, 20. 45. Ps. 120, 1. 46. Mt. 16, 6. 47. Ios. 10, 14. 48. EI. 6, 12. A se vedoa $i Omilia XI, 3. 49. Mai. 3, 20 236 ORIGEN, SCRHRI ALUS zilele» 50 . §i El nu este cu noi numai o zi sau doufi, ci este cu noi «in toate zilele^ pina la sfirsiiul veacurilor» pina ce si noi vom triumfa im- potriva vrajmasilor nostri. .''.''.,'.'. VI S3 vedem acum.ce fagSduinta face Isus osta$ilor sai : «Tot locul pe care vor caica talpile picioarelor voastre, il voi da vouS» 81 . Pentru oa- menii acelui veac, aceasta reprezinta tara canaaneilor, a ferizeilor, a iebuseilor si a tuturor popoarelor, in a c5ror stapinire a ajuns, dupa ce a alungat pe locuitorii ba$tinasi. ParsS cercetam ce fagaduinte confin pentru noi ace&te cnvinte. , Exists neamuri diabolice si puteri vrajmase, impotriva cSrora noi trebuie sa ne luptam si sa ne razboim cu multa staruinta in cursul aces- tei vieji, Toate aceste mari puteri, daca le punem la picioarele noastre, daca le biruim prin lupte, vor fi ale noastre paminturile lor, tinuturile lor, imparStiile lor, toate ne vor fi date de catre Domnul Iisus, caci pu- ternici au lost odinioara ingerii, care au parti cipat la maretiile impara- Jiei lui Dumnezeu. Oare mi citim la'Isaia ceea ce se spune despre ei? «Cuin "a c3zut Lucifer din ceruri, el, stea straiucitoare, fecior al diminetii ?». Acest Lucifer a avuit, desigur, saiasul sfiu in ceruri, insQ numai pina la c3dere. Daca il pot invinge $1 II fac asternut picioarelor mele, daca m8 in- vfednicesc ca Domnul Iisus s3 sfarme sub picioarele mele pe satan, atunci voi avea indreptafire sa ocup locul lui Lucifer in ceruri. Numai asa intelegem f agaduinfa pe care ne-a facut-o Iisus, Domnul nostru, chid zicea : «tot locul pe care va caica talpa picioarelor noastre va fi al nostru». Dar s3 nu credem ca putem intra in stapinirea aceasta daca staruim in somnolenta, in lene si nepasare. Minia are ingerul ei aparte, daca nu esti stapin peinima ta si daca nu o tli departe de agitatiile enervarii si ale miniei, nu vei putea obtine, ca mostenire, locul ocupast altadata de acest inger si in nep8sarea ta nu-1 vei putea alunga din pamintul faga- duintei. De asemenea pentru orgoliu, pisma, zgircenie, necuratie : toate aceste p&cate pagubitoare isi au ingerii lor pentru a-i inspira si pentru a-i indirji. 50. Mt. 28, 20. , 51. los. 1, 3; Is. 14, 12. Despre angheologiia lui Origen a se vedea A. Jaubert, Apendice I, p. 63 — 69. OMIL1I LA CARTEA 10SUA 237 DacS tu nu vei iesi victdrio's, in mlnia ta, impotriva aeestor patimi, si nu le vei stapini de pe pamint, sfintit pf in frarul Botezului, atunci nici- odatS nu te vei invrednici de plinatatea too§tenirii fagaduite. VII Sub Moise nu s-a spus ceea ce $-a spus sub Isus (Navj) «parointul s-a linistit de razboi» 52 . Desigur ca acest pamint, care este al nostru, eel prea plin de razboaie si lupte, acest pamint nu va fi lipsit de rSzboaie decit prin lucrarea Domnului Iisus. Intre noi se .aflfi tot felul de popoare p&catoase, care pun stapinire pe sufletele noastre fara sa ne lase nici un ragaz. InlSuntrul nostru se afla acesti canaanei, intre noi sint ferezeii, aici sint iebuseii, cita truda, cita veghe si indelunga-rabdare ne irebuie pentru a alunga dintre noi toate aceste popoare viciate, pentru ca, in sfir?it, «pamintul nostru sa fie lipsit de r3zboaie» 5S . lata de ce profetul ne da indemnul «de a cugeta ziua $i noaptea la Domnul» **. , Aceasta cugetare la. Cuvintul lui Dumnezeu este asemenea unei Irimbiti care tine inima treaza in vederea unei lupte, de teama de a nu te cuprinde somnul in timp ce vrajmasul tSu vegheaza. Nu este de ajuns sS «cugeti ziua», de aceea (Scriptura) adauga : «si noaptea». Ce ve|i face daca veti dormi nu numai noaptea, ci ziua intreaga va indeletniciti cu lucruri ale veacului si cu placeri trupesti, voi care veniti la bisericS, cu greu, chiar si in zile de sarbStoare ? Caci sint printre voi.unii care, desi sint prezenti, totusi nu sint de fa$a, caci, cu toata prezenta lor, ei nu sint preocupatji de Cuvintul Dom- nului, ci de trSncanelile lor. De aceea iata ce va spune cuvintul sfint : «Desteapta-te eel ce dormi si te scoalS din morti, inainte de a intilni pe Hristos» 55 . «Scoala-te dintre morti», zice elcelor care staruiesc in fap- tele mortii §i care se tavalese in necurStie si in faradelegi. Daca aceste fapte nu sint luate in seama de oameni, Dumnezeu, le cunoa§te. PocSi- ti-va si schimbat>va in cinstea Domnului, din toataV inima voasirS, inde- letniciti-va cu rug3ciunea, cu Cuvintul lui Dumnezeu! La Ce bun, sa postim pentru pScatele noastre dar savirsim alte p&oate ? La ce bun te speli, pentru a te tavali apoi din nou in noroi ? Ai postit un timp oare-i care? E ceea ce ai facut cind ai parSsit Egiptul. Ai trecut Marea Rosie, 52. Ios. 11, 23. 53. Rizboiul duhovnicesc sau nevazut, cum va fi numit de Evagrie Pantloul, de loan Gasiam, sau mai tirziu de Nioodim Aghiaritul, are In Origen pe prlmul Jascai. M. Viller u.K. Rahner, Aszese u. Mystik in der VcUerzeit, Freiburg i.B., 1936, p. 72 — 80. 54. Ps. 1, 2. 55. Ef. 5, 14. Splendida apostrofa la adresa viejii duhovnice§ti a cre^tinilor din sec. HI. 238 OMGfcN, SCftlEftI ALBS ■ " ■■■i n ■ i ii i i -■■ i ii „ mmm -in ii n. ■■■Mi n i— ;w .1, .mnw.»ii . . i» i i— r . . ... — ... n— — i. ... ■ i — i — , . ■ ■ ai urmat lui Moise, Indeplinind preceptele si poruncile Legii, dar iata ch Iisus te-a scos de sub scutul lui Moise pentru o «a doua taiere imprer jur» in loc ca s3 zicS «dealul aratat» 56 : Ceea ce trebuie taiat imprejur, !n "tine, nu este numai cultul idolilor, pe care 1-ai lepadat de la inceput, ci sa tai imprejur incS o data acest cult, mult mai delicat decit eel al idolilor. In sfirsit, despre a doua taiere imprejur, Iisus spune poporului «Ast5zi am ridicat de pe voi ocara Egiptului» w . Cita vreme st&ruim in pScate, cita vreme ne stSpinesc viciile si patimile, chiar de ne-am des- p8rti de idoli si am crede ca am pSrSsit Egiptul, «rusinea Egiptului» totusi inca nu ni s-a sters. Daca accepti aceastS a doua taiere imprejur, cea a viciilor tale, dacfi indepartezi de la tine mania, mindria, gelozia, necuratia, zgircenia, ne- dreptatea, si toate patimile de felul acesta, atunci vei fi spSlat de rusi- nea Egiptului si r3sadit in Pamintul f agaduintei, vei dobindi mostenirea imparatiei cerurilor prin adevaratul Iisus, Hristosul, Domnul si Mintui- torul nostra, a caruia este marirea, in vecii vecilor. A m i n ! QMILIA II Cu privire la.cuvintele: «Moise robul meu a murit» M .,..'"■ I Ar trebui sa tilculm si moastele lui Moise, caci daca nu intelegem cum a murit Moise, nu putem intelege cum a dbmnit Isus (Navi). Daca iei in considerare lerusalimul darimat si altarul desfiintat, incit nu mai vezi nieaieri nici victime, nici daruri ; si nu mai auzi nicaieri preoti, nicaieri slujitori, nicaieri Liturghia levitilor, cind contemplezi stagnarea tuturor acestor rinduieli, atunci potf zice ca «Moise robul lui Dumnezeu a murit». Daca tu nu mai vezi pe nimeni venind de trei ori pe an inaintea Domnului, nici aducind daruri in temp hi, nici junghiind Pastele, nici mincind azime, nici oferind primitii, nici jertfind pe intiiul nascut 69 , cind nu vezi indeplinindu-se nimic din toate acestea, atunci spune ca «Moise robul lui Dumnezeu a murit» 60 . 56. Colipa preputului. 57. Ios, 5; 9. 58. OmiJia a Il-a, Migrae, P.O., torn. 12 b, col. 833—836. 59. /es. 22, 28 60. 7os. 1, 2. Tema aceasta e dezbatuta ?i in Omilia XVII, 1. OMILlI LA CARTEA IOSUA 239 Ctnd vei vedea insfi popoarele increstinindu-se, zidind biserici si altare, dar pe care nu le mai stropesc cu singele animalelor, ci sint sfin- tite prin «scump «ingele lui Hristos» 81 , cind vei vedea pe preoti si pe leviti cS nu mai folosesc singele taurilor $i al tapilor 62 , ci de acum Cu- vintul lui Dumnezeu lucreazS prin harul Duhului Sfint, atunci sa spui c3 lisus a luat locul lui Moise, si c& El stSpineste imparatia, propriu-zis, nu Isus fiul lui Navi, cj lisus Fiul lui Dumnezeu. Cind stii ca Hristos «Pastele nostru, a fost junghiaU 6S si cS noi min- cam «azimile curatiei si ale adevarului» 64 , cind roadele bunului p&mint fnmultindu-se in Biserici la «treizeci, saizeci sau la o sutS» 65 , vreau s3 zic vaduvele, fecioarele si martirii, cind vezi c& sporeste natiunea lui Israel, a acelora care nu sint din singe, nici din dorinta trupeasca, nici din dorinta barbSteascS, ci de la Dumnezeu 66 si cind vezi adunatf lao- laltS prietenii lui Dumnezeu cei imprastiati» 67 , cind vezi poporul lui Dumnezeu prSznuind sabatul, dar nu oprindu-se de la modul obisnuit de viata, ci oprindu-se de la faptele pScatului, cind vezi toate acestea, spUne ca «Moise sluga lui Dumnezeu a murit» si ca lisus, Fiul lui Dumnezeu, este stapinul imparatiei. In siirsit, intr-o mica lucrare, in care se descrie aceasta taina in chip figurat, ni se arata ca a vSzut doi Moise furiul viu, in duh, altul mort in trup. lata intr-o privire scurta intelesul acestei prefigurari, dacS np gindim la litera Legii, neclara si lipsita de tot ce am vorbitmai sus, iata pe Moise mort dupa trup. InsS poti «ridica valul» 68 si sfi in|elegi c3 «Iegea e duhovpiceasca». $i atunci il vei vedea pe Moise, care.trSieste in duh M , ,. II «$i Domnul a grait lui Isus, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise "si'a zis «Moise, robul meu a murit. ScoalS-te dar, si treci Iordanul, tu si tot poporul acesta, pentru a intra in tara pe care o voi da voua» 70 . 61. J Pt. 1, 10. 62. Evr. 9, 13. 63. 1 Cor. 5, 7. 64. 1 Cor. 5, 8 65. Mt. 13, 8. 66. In. 1, 13. Ne aducem aminte de cuvintiii lui Teritulian «saminta aste singele martirilar* (Apolog. 50) sau Sf Oiprian, De habitu virg'mum. 21. 67. In. 11, 52. 68. 2 Cor. 3, 16. ' • 69. Rom. 7, 14. Despre cei 2 Moise aminte?te $i Clement Alex. (Strong VI, 15 j 123, 3). 70. Ios. 1, 1—2. 240 ORIGBN, SCtUEH Poate ca te intrebi cum a putut fi Domnul 'nostru Iisus, Fiul lui Dm- nezeu si slujitor al lui Moise ? Aceaista intrucit atunci, clnd va veni pfi- nirea vremii, Dumnezeu va trimite pe Fiul Sau, nascut-i se pierde in valurile sarate este chipul acelora care uita pe Dumnezeu. Iar partea de apia care sta in loc si-si pastreaza dulceata, este chipul acelora care fara a se clatina isi mentin darul pe care 1-au primit de la Dumnezeu. Or, ar fi firesc ca cei care au fost mintuitf sa aiba ca ima- gine o singura parte, caci exista o singura piine care a coborit din cer si care da viaja lumii, o singura credinta, un singur botez, un singur Duh, caci toti au fost chemati la Botez, au un singur Dumnezeu, Tatal tuturor 96 . Dealtfel, tagma preotilor si a levitilor este aici tocmai pen- tru a arSta drumul poporului lui Dumnezeu, care a iesit din Egipt. Ei sint aceia care invata poporul sa jasa din Egipt, adica din greselile lumii, sa strabatta intinsa pustietate a vietii trecind prin diferite feluri de in- cercari, sa se fereasca de serpi, de muscaturile demonilor, sa evite otrava relelor lor inspiratii. Daca, totusi, se afla in pustie vreo victima a serpilor, cum bunaoara arata sarpele de arama atirnat de Cruce 97 , upul sau altul din cei care au privit spre el, adica au crezut in ceea ce reprezinta acel sarpe, au scapai, multumita lui, de otrava diavolului. Tagma preotilor si a levitilor este cea care sta aproape de Chivotui legamintului Domnului, unde se afla purtata Legea lui Dumnezeu 98 - Ei trebuie sa stie cum sa lamureasca poporul privitor la poruncile lui Dumnezeu, precum zice profetul : «Faclie picioarelor mele este legea la si luminS cararilor mele» ". Aceasta faclie este luminata de preoji si leviti. $i daca, printre ei se gaseste vreunul care ar pune «faclia lumi- noasa sub obroc si nu in sfesnic, ca sa lumineze tuturor celor din casa» 10 °, sa se intrebe acela ce va face cind va incepe sa-i dea socoteala Dom- nului, despre lumina, in locul acelora care neprimind de la preoti nici o lumtna, umbla in intuneric si sint orbi prin intunericul greselilor lor. 96. Ei. 4, 4. 97. Num. 31, 6. 98. Ios. 3, 6. 99. Ps. 118, 105. 100. ML 5, 15. OMILII LA CARTEA IOSUA 245 i * i III Cauta sa intelegi, in sfirsit, pentru ce se spune : «Dar departarea intre popor si Chivotul legamintului sS fie ca de doua mii de coti» 1W . Preotii si levifii, dimpotriva, stau foarte aproape, asa de aproape cS poartS pe umerii lor Chivotul Domnului si poruncile divine. Fericiti sint aceia care sint vrednici s3 se apropie de Dumnezeu. Dar s3 ne adu- cem aminte ceea ce este scris : «Cei care se apropie de mine, se apropie de foe. Daca tu esti aur ori argint si daca te apropii de foe, focul va in- teti stralucirea frumusetii razelor tale, insa tu esti vinovat de a fi zidit pe temelia credinfei tale, lemn, fin sau paie, si daca te apropii de foe, cu o asa temelie vei fi nimicif » 102 . Fericiti sint aceia care sint aproape de tot, atit de aproape, Incit apropierea focului ii lumineaza fara sa-i ard&. $i Israel va fi mintuit. insa va fi mintuit de departe, el isi urmeaza calea sa, insa nu cu puterite lui proprii, ci cu ajutorul si sub purtarea de grija a preotilor. IV Dar, cind a avut loc trecerea Iordanului ? Caci am notat ca este un amanunt care n-a fost notificat la intimplare, ci tocmai pentru a se scoate in evidenta momentul : «a zecea zi din luna intiia, (zice Scrip- tura). Aceasta este ziua in care in Egipt se preinohipuia taina mie- lului» m . Asa cum in ziua a zecea din luna intiia, se prSznuia taina plSgii a zecea, in Egipt, tot a§a in a zecea zi a lunii intiia s-a intrat In Tara Kgaduintei- Mi se pare fericit (prilejul) cS in ziua in care scapi de gre- $elile lumii, dobindesti vrednicia de a intra in Tara fagaduintei. Aceasta zi este aceea pe care noi o traim in lume. Totodata viata noastra, de aici este imaginata printr-o singura zi 104 . Din aceasta taina sa desprindem cS nu trebuie sa aminam pe mline faptele si lucrarile noastre de dreptate, ci sa ne straduim sa le implinim toi. ios. 3, 4. 102. / Cor. 3, 12. 103. Je$. 12, 3. Domic de a adlraci tntelesul Scripturii, Orig«n cauta §i senurffioatii taioice ate n\un©rilor, suferind tn aceasta privinta ?1 o influents a pdtagareicilor. Of. J. Danieiou, Origkne, p. 184. A se vedea jnai jos ?i Omil. VII, 5. 104. Evr. 3, 13. 246 ORIGEN, SCRIER1 ALESE «azi» l05 , adica atita vreme cit sintem in viafa, cit mai slntem in aceasta lume, toate 'faptele care au ca scop, desavirsirea, caci numai asa vom putea intra In a zeoea zi din luna intiia in Tara fagaduintei, adica in fericitea desavirsirii. Iar r daca vei cerceta cu atentie, itj vei da seama ca Scriptura fela^ teazS si acele fapte in legatura cu aceasta zi. Insa, despre ele nu vreau s3 traitez in mod deosebit, pentru a nu lungi peste mSsura durata aces- tei tt>nvorbiri. lata ce ar trebui cUgetat despre aceasta a zeoea zi, atit de des pomenitS. Pentru noi, desavirsirea, considerata in general, este una singura si cu toate acestea cind nazuim sa dam curs unei virtuti in mod special, daca ajungem s-o traim in toata plinatatea desavirsirii ei t aceasta virtute isi atinge desavirsirea ei proprie. De exemplu, daca un om iute la mi- nie vrea sa dobindeasca virtutea blindetji, el se izbeste, desigur, de multe insuccese inainte de a ajunge sa implineasoa in mod direct ceea ce este rodul unei trairi mult timp prelungite. $i cind ajunge la ceea ce a rivnit, el detine in mod sigur desavirsirea blindetii, dar in schimb, nu este in stapinirea tuturor virtutilor. Astfel, virtutile luate, una cite una, due la destule desavirsiri variate, insa desavirsirea, luata in ansamblul ei, confine in ea suma tuturor virtutilor. Tocmai pentru aceste temeiuri sint ingramadite atitea lucrari sfinte in jurul acestei a zecea zi, pentru a arata cS toate desavirsirile personale nazuiesc spre una singura, precum si profetul spune : «Mult a pribegit sufletul meu» 108 si apoi iarasi : «Mi se zicea in toate zilele : unde este Dumnezeul tSu ? De acestea mi-am adus aminte in revarsare si am tre- cut pe locul cortului minunat pina la casa lui Dumnezeu, in glas de bucu- rie si de lauda si de sunet de s3rb3toare» 107 . Dupa ostenelile si ispitele pe care le-am avut de indurat in pustiul acestei lumi, dupa trecerea Marii Rosii, dupa apere Iordanului, dac&vom fi vrednici sa intram in Tara fagaduintei, vom ajunge acolo in alai de bucurie, urmind pe preotii Domnului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos a cSruia este slava si puterea in vecii vecilor. Aminl 108 . 105. Evi. 3, 13. Origen tinea predid aproape zilmic. Aici afinna cfi au vrea sa lungeasca ipredica «ipeste masura». ?i «masura» era ca la o ora. A se vedea studiul introductiv. 106. Ps. 119, 6. 107. Ps. 41, 3—5. 108. 1 PL 4, 11. 0MIL1I LA CARTEA IOSUA 247 OMILIA VII Caderea Ierihonului 109 I Ierihonul se prabuseste in sunetul de trimbita al preotilor. IndatS ce a rasunat glasul trompetelor, zidurile imprejmuiitoare s-au pra- bu?it li0 . Am mai spus cS Ierihonul este, in mod figurat, chipul acestui veac. Or, noi vedem puterea meterezelor prabusite prin trompetele preotilor, caci intSriturile puternice, care in aceasta lume slujesc ca un zid gros, erau cultul idolilor, proorociri mincinoase izvorite din viclenia demoni- lor, din nascocirile in§elatoare ale prevestirilor, din citirile in stele ale rnagilor, din tot felul de lucruri ale lumii acesteia, care ne inconjoara ca un zid inconjurStor. Chiar §i diferitele opinii ale filozofilor §i cele mai remarcabile inva- taturi ale §colilor lor, care fusesera socotite ca ni?te metereze nebiruite se vor prSbusi deodata cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos, a ca- rui sosire a preinchipuit-o fiul lui Navi, trimitind preotii sai, Apostolii, purtind «trimbiti de argint» 1U adica invatatura mareata §i cereasca a propovaduirii lor. Intii, Matei, in Evanghelia sa, face sa rasune trimbita preoteasca ; apoi Marcu, Luca §i loan, fiecare au lasat sa rasune trimbita preotilor. Petru a rasunat si el prin doua trimbiti ale Epistolelor sale ,• chiar si Iacob §i Iuda. $i la rindul lui, loan lasa se sa reverse, in Episto- lele sale, trimbita. $i Luca, asemenea §i el, relatind Faptele Apostoli- lor. Cit despre eel din urma dintre Apostoli (Pavel), cu toate ca zice : «Mi se pare ca pe mine Dumnezeu m-a aratat ca pe eel din urma dintre apostoli» 112 ; totu?i, prin trimbitele celor patrusprezece Epistole, el trimite traznetul impotriva peretilor Ierihonului ?i arunca la pamint, pina la temelii, toate ma§inariile razboinice, ale' idolatriei, ale opiniei gresite ale filosofilor. 109. Omilia Vll-a, Migme, P.G., torn. 12 b, col. 856—861. 110. Ios. 6, 20. Trimbitele, sirabol al Evangheliei lui Hristos, stat amirutiite to acest sens la Ctoeirrt Al. Protrept. II, 116). 111. Num. 10, 2. 112. 1 Cor. 4, 9. Origen s-a piomuntait adeseoiri priviitor la canonul cSrtilor biblice. In uraele manuscrise ale «Omildilor» la Iosua figureazS §i Apptalipsa totre c3r{ile Sf. loan. A se vedea P. Langrainge, Histohe ancienne du canon du N. Test. k Paris, 1933, p. 95 s.u. 248 ORIGEN, SCHIER1 II Dar, acest fragment istoric Imi sugereaza alte chestiuni, cSci daca preotii sunau din trimbite ca s& cadS zidurile Ierihonului, Scriptura zice ca intreg poporui scotea strigfite puternice, sau dupa alte texte «sco- teau strigate» de bucurie si veselie. Traducerea acestei expresii mi se pare impropriu dedusS. In greaca cuvintul este scris aXaXoqtio;, care nu inseamna nici strigSt de bucurie, nici de durere, ci mai degraba indicS exclamarile unanime ale ostasilor, care striga in momentul luptei pentru a se incuraja in batalie. Totusi, el este, de obicei, termenul de «strigat de bucurie», mai mult decit eel de «groaza», care are prioritate, in Scriptura, ca de exemplu in alinietul acesta : «Strigati Domnului tot pamintul, slujiti Domnului cu veselie» 11S , sau : «Fericit este poporul care cunoaste strigat de bucurie» 114 - Ceea ce ma miscS in legStura cu acest cuvint, este evenimentul im- portant care face fericit poporul. Nu se zice ca este fericit poporul care trSieste in dreptate, nici poporul care stie tainele, nici acela care cu- noaste stiinta cerului, a pamintului si a stelelor, ci «fericit este poporul care cunoaste strigatul de bucurie». Uneori, temerea de Dumnezeu produce fericire, ins& este vorba nu- mai de fericirea unui om, cum e scris, de exemplu, in cele urmStoare : «Fericit barbatul care se teme de Domnul» 113 . Multi au fost declaratl fericiti : Cei saraci cu duhul, cei blinzi, fScatorii de pace, cei cu inima curata 1Ie . Aici, insa, fericirea este vSrsata din adincime, si din ce cauzS oare ? Din aceastfi fericire se constata cit de mare este ea, incit este in stare sa fericeasca un popor intreg, cu conditia ca acest popor s& cu- noascS, strigatul de bucurie. De aceea, mi se pare cS acest strigal de bucurie indica infrS- tirea tuturor sufletelor si a inimilor. DacS aceasta stare se produce in- tre doi sau trei ucenici ai lui Hristos, li se va da acelora, de c&tre Parintele cerurilor, tot ceea ce ei solicits in numele-lui Hristos. Fericirea este insS, atit de mare incit un popor intreg rSmine unit, trup si suflet, «ca sa fie cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere» 117 . Or, cind un astfel de popor a ridicat unanim glasul, el a produs ceea ce este scris in Faptele Apostolilor, un mare cutremur de pamint cind 113. Ps. 93, l. 114. Ps. 88, 15. 115. Ps. Ill, 1. 116. M*. 5, 3. 117. 1 Cot. 1, 10. OMILII LA CARTEA IOSUA 248 «intr-un cuget stSruiau in rugSciune apostolii impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iistts» iie . Tot printr-un cutremur va fi nimicit si pamintul, cind toate se vor scufunda si insasi lumea va pieri. Asculta, In sfirsit, ce zice Domnul si Mintuitorul nostru, aratind scopul urmarit de acesti ostasi pe care-i in- sufleteste : «Indrazniti, Eu am biruit lumea». Deci, cita vreme noi II avem conductor, lumea este cucerita pe s'eama noastra si zidurite acelea, pe care se sprijina oamenii veacului, se vor surpa. Totusi, lucrurile acestea trebuie sa le treaca fiecare prin cugetul sau propriu. Tu ai In tine pe Iisus, pentru a te conduce prin credinfa, fa-fi •trimbite de foc» daca esti preot, si aceasta cu atit mai mult cu cilt e§ti preot, caci ai devenit o «semintie aleasa» U9 si ti s-a dat numele de «pre- otie sfinta)) 120 , fS-ti trlmbite de foe aprinzindu-le din Sfintele Scripturi, de aici sa-ti scoti ideile, de aici vorbirile tale, caci de aceea se numesc ele trimbite de foe. Suna din ele, cinta, adica, in psalmi in laude si in cintari, imne duhovnicesti 121 , cinta in duhul profetilor, tainele Legii, si Invatatura Apostolilor. $i dac5 sint asa trimbitele pe care le faci s5 rasune, si dac5 tu vei ocoli de sapte ori cu cortul Sfint orasul, sau ca s5 spunem cu alte cu- vinte, dacS nu desparti poruncile duhovnicesti de legea trimbitelor Evan- gheliilor, ba mai mult vei face sa tisneasca din tine insuti un cor armo- nios de ovatii vesele, adica, daca multimea 122 de ginduri si sentimente care se afla in tine fac sa se auda un glas far& note false, itotdeauna in armonie cu ele insile, nu vei spune odata adevarul si altadata te spurci cu o minciuna pentru a face pe plac unuia mai mare. DacS lasitatea nu te face lingusitor, nici minia nu te scoate din sarite, dacS nu te conduci cu fudulie fata de cei mici, in sfirsit, daca in tine nu se lasS in voia lor aceste lupte in care «poftele trupului sint potrivnice duhului, si ale du- hului potrivnice trupului» l23 , daca toate cele din tine, sint in acord si se armonizeaza intre ele, atunci da in vileag acest strigat de bucurie, caci pentru tine lumea a fost nimicita si dobindita. Cu aceasta este in armonie ceea ce spune (Pavel) : «Iar mie sa nu-mi fie a mS ISuda, fSr3 numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rfistignita, pentru mine si eu pentru lume» 1Z *. 118. Fapte 1, 14. 119. 1 PL 2, 9. 120: I Pt. 2, 9. 121. Col. 3, 16. 122. In original, poporul. 123. Gal. 5, -17. 124. Gal. 6, 14. 250 ORIGEN, SCmiERI AUHB> in Totusi, ma mai tine inca ceva pe loc In legatura cu pericopa aceasta si anume, teama cS poate n-am prins bine intelesul privitor la strigatul de bucurie, si Sa nu ft tratat prea vulgar o tenia" atlt de importanta. La sosirea lui Isiis (Iosua), zldurile IerihonulUi s-au prabusit, la ve- nirea liii Iisus, Domnul meu, lumea este cucerita. InsS, in ce mod a fost cucerita lumea ? Eu a$ "vrea s5 stiu sigur si sS inteleg cu mai multS cla- ritate ceea ce se spune. Eu care v& inv§t pe voi, vreau sS tree in banca ch voi §i sS invSt^m fmpreunS. De aceea sS ne indreptSm imprenna spre ceea ce spune dascSlul nostru Pavel, caci lui i s-a imparta^it explicarea tainelor lui Hristo^, asa incit ne poate invata modul cum a cucerit Hristos lumea. Sa ascultam ce zice el : «El a sters cu poruncile (Evan- gheliei) zapisul ce era asupra noastra, care era potrivnic noua §i 1-a Iuat din mijloc, pironindu-1 pe cruce. El a dezbracat domniile si puterile ^i le-a dat pe fata cu hotarire, biruind asupra lor prin cruce» 125 - Iar prin aceste cuvinte inteleg ca este vorba de lupta lui Iisus impo- triva stapiniilor si puterilor dusmane, impotriva omului viclean, dez- bracat acum de faimS si jefuit de tot ce avusese , 12 *. ' Puterile cerurilor au factit sa rasune trimbitele lor oeresti, pentru c3 staplnul acestei lumi era incatusat iar lumea a fost cucerita ; si toate ostirile cerurilor au 18sat sa rasune aclamatiile vesele la biruinta lui Hristos, O ! tit de firicit trebuie sa fie popOrul, care aude aclamatiile bucuroase ale ostirilor ceresti, poporul care Intelege aceste taine si care-si pastreaza credinta ! IV Dar sa vedem ce insemnatate au cele urmatoare. Iisus 127 a zis Intr- adevar : «Voi insa sa va paziti foarte de tot ce este dat blestemului, ca s&nu cadeti si voi sub blestem, daca ati luat ceva din cele date spre ni- miciue si pentru ca asupra taberei lui Israel sa nu vina blestemul si sa-i aduca pieire «voua si tntregii adunari a Domnului» i28 . Intelesul acestor cuvinte este urmatorul : Vedeti sa nu pas tr ati, in voi, nimic ce este al veacului, obiceiurile, viciile, ezitarile care apartin vremelniciei, si blestemate sa va fie toate legaturile pe care le veti avea cu veacul acesta, voi si toata adunarea voastra. Nu amestecati 125. Col. 2, 14—15. 126. Mf. 12, 29. 127. acllc5 Iosua. 128. los. 6, 18. OMJWI LA CABTEA IQSUA 251 lucrurile lui Dumnezeu cu cele ale lumii ; nu lasatf sa intre preocuparile lumesti in lacasul Sfint al Bisericii ! Acelasi indemn ni-1 da si loan cind lasa sa rasune trimbita Episto- lei sale : «Nu iubiti lumea, nici cele ce sint In lume» ™. Pavel, de ase- menea, spune : «SS nu va potriviti cu acest veac» m . Caci, daca am face asa, ar Insemna sa culegem ceea ee cade sub lovitura anatemei. De pilda^ daca tu praznuiesti, ca crestin, sarbatorile paginilor, inseamna ca in- troduci anatema in biserici. A incerca sa ghicesti dupa mersul stelelor tainele vietii si actiunile oamenilor, a cerceta zborul pasarilor si a te ocupa de vrajitorii de acest fel, care altadata se practicau lustre pamin- teni, inseamna sa mutf de la Ierihon anatema in Biserica* sa murda- resti tabara Domnului si sa pricinuiesti infringerea poporului lui Dum- nezeu. Dar alte multe pacate se mai introduc din. Ierihon in Biserica, prin care poporul lui Dumnezeu este invins si nimicit de dusmanii SSi. Oare, nu aceasta ne invafa si Apostolul Pavel cind zice: «Putin aluat dospeste toatS frSmintatura» 1S1 . V Dar sa vedem ce se petrece mai departe. De prabusirea Ierihonului este salvatS numai desfrinata Rahav. Despre acest lucru citim : «Iosua a l&sat cu viafa pe desfrinata Rahav si casa tatalui ei, si ea trSieste in mijlocul lui Israel pina in ziua de astazi» 1S2 - As intreba pe evrei si pe cei care cu toate ca se socot creistini, $i pastreaza intelesul Scripturii pe care-1 dadeau evreii, cum trebuie ex- plicate cuvintele «Rahav, desfrinata, 196 . Orasul Lachis poate fi inteles cfi, la inceput, a fost o cale a necre- dinciosilor, insfi dupa dSrimare si jefuire, ea a fost asezata pe o cale dreapta prin stapinirea lui Israel. Acelasi lucru se petrece cu Hebron, care se tilcuieste «tovarasie» sau «casatorie». Or, inima noastra a fost intov&r&sita mai intii cu un mire rau, cu un mire plin de farSdelegi, cu diavolul. Indata ce a murit 191. El. 2, 12. 192. Ef. 2, 22. 193. 1 Cor. 6, 19. 194. Rom. 6, 19. Ga ?i In Omil. Num. 27, 12 . nul nostru Iisus. Asadar, acel pamint, care este dincolo de Iordan 282 , a fost impartit de Moise, in timp ce pamintul sfint, «pamintul eel bun», 1-a impartit Isus impreuna cu mai marii semintiilor lui Israel 283 . Vezi, dar, ca de indata ce Mintuitorul va incepe sa imparta adevarata mostenire a t,arii sfinte, El isi va atrage de partea Sa pe printii adevSratului Israel, pe Israelul eel duhovnicesc. Si cine sint fruntasii semintiilor noastre ? acesti frun- tasi ai Bisericii, dacS nu Sfintii Apostoli carora Mintuitorul le-a spus : 276. 2 Cor. 9, 5. 277. Ps. 118, 105. 278. In. 1, 9. 279. 1 Pt. 4, U. 280. Omilia a XVIII-a, Migne, P.G., torn. 12 b, col. 913—915. 281. Pentru intreaga omilie ni s-a pastrat §i prescurtarea fidela in grece^te, la Procopie, Migne, 87, 1028 ABC, reproduse la Baehrens, p. 406 — 412. 282. Ies. 3, 8. 283. Ios. 14, 1. OM1LII LA CARTEA IOSUA 279 «Veti sedea si voi, pe nouSsprezece tronuri, §i veti judeca cele doua- sprezece semintji ale lui Israel» 284 . In acela§i timp a fost asociat la im- par^ire si un preot, care este cuvintul tainic si mistic al lui Dumnezeu, deoarece este spus ca Isus si Eleazar au convenit pentru a impart^ pa- mintul. II Sa vedem, dar, cine este eel dintii care a primit mostenirea din miinile lui Isus (Iosua) ? Scriptura zice ca acesta a fost Caleb, fiul lui lefone, caci el e intiiul care cere si staruie cu vorbe si temeiuri, vorbe despre care stim ca ne pot fi de folos pentru mintuire. Caleb se tilcuieste : «ca inima». Cine este eel «ca inima», daca nu acela care in toate treburile isi inchina munca gindirii, care nu pri- meste numele unui oarecare membra al Bisericii, ci este identificat cu organul eel mai important din noi, adicS cu inima, ceea ce inseamna ca in toate lucrarile sale, el se conformeaza ratiunii ?i intelepciunii si orin- duieste toate treburile ca si cind el insu§i ar fi inima ? In ce priveste pe Iefone, tatal sau, acesta se tilcuieste : «conver- tire». Acest Caleb este, deci, fiul convertirii. Ce alt inteles poate avea decit ca, intorcindu-se la Dumnezeu, a produs un asemenea efect incit inima sa a nSscut un fiu care este inima ? Orice om, deci, care se dSru- ieste gindurilor divine si care staruie cu intelepciune si judecata, este un Caleb. Acest Caleb a fost indrumat, mai intii, de Moise, iar mai apoi de Isus (Iosua), care 1-a asistat si i-a zis : «Tu stii ce a zis Domnul catre Moise, omul lui Dumnezeu ?» 285 . Tu cunosti cuvintul pe care i 1-a spus Domnul. $i cine oare putea cunoaste cuvintul pe care Domnul 1-a spus lui Moise, daca nu insusi Iisus ? Nimeni n-a patruns in indrumarile sale, in intelesul Legii, ca Iisus, caci El este eel care ne-a invatat §i desco- perit toate, El este eel care a descoperit lui Pavel ca «legea e duhov- niceasca» 286 . Dupa cum s-a spus, vorbind despre Caleb sa vorbim si despre mine si despre tine. $i mie si tie ne-a vorbit Moise. Asta-i totuna cu ceea ce zice Domnul ca : «daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, 284. Mt. 19, 28. Chipurile lui Iosua $i Eleazar sint preinchipuiri ale Fiului lui Dumnezeu, eel dintii oa voievod, celalalt oa preot, a?a cum reiese clar din rezumatul grecesc al lui Procopie. 285. Ios. 14, 6. Inima are ro] de ^Y£(xovix6v, ca la stoici, lucru pe care Origen pare a-1 fi luat de la Filon, Jaubert, p. 386 — 387. La fel Filon, De mut. nom. 124 ; Baeh- rens, p. 407. 286. Rom. 7, 14. 280 ORIGEN, SCRIERI ALESB caci despre Mine scrie acela» 287 . Mie, adicS In legaturfi cu tema lui Caleb care este inima. Este sigur ca Moise a scris despre inima, el ale carui scrieri abunda in intelepciune si prudenta. El zice : «Cita putere aveam atunci, tot atita am si acum» 288 . Sfintul este, prin urmare, in aceeasi putere, in prezent ca si in trecut, in problemele noi ca si in cele vechi, in Evanghelii ca si in Lege. lata ce zice el : «are ace- easi putere azi, in vremea lui Iosua» 289 , ca si altadata sub Moise, cSci aceeasi inima vegheaza cu aceeasi putere in tainele celor doua Testa- mente. Ill Sa vedem, acum, rugamintea pe care Caleb, fiul lui Iefone, a adre- sat-o lui Isus : «Eu iti cer, zise el, muntele acesta, de care a vorbit Dom- nul in ziua aceea» Mfl . Sfintul nu cere nimic neinsemnat si pamintesc, nimic din ce se gS- seste in fundul vailor, ci el cere un munte inalt, un munte acoperit cu orase mari si intarite. Scris este doar : «Acolo sint enacheii, care au ceta|i mari si tari» 291 . Si daca a cerut, e ca a cunoscut mestesugul de a lupta, dupa cum este scris : «Inteleptul ia cu lupta crunta cetatea si r3stoarna intariturile in care-si puneau nadejdea necredinciosii» 292 . Crezi, ca daca Solomon a spus acestea a voit sa ne invete pe noi ca in^e- leptul cucereste cetati si nimiceste meterezele zidite din pietre ? Inte- lesul acestor cuvinte este urmStorul : orasul si meterezele indica invfi- taturile si judecatile cu care filosofii construiesc toate parerile profane si potrivnice Legii divine, care sint observate de pagini si barbari. La numarul de pareri josnice si de orase intarite, asezate pe munti, trebuie sa adaugam si afirmatiile pe care ereticii le atribuie Scripturii si pe care ei le aseaza ca pe niste munti inalti. Acestea sint cetatile pe care le darima inteleptii proclamind cuvintul adevarului, si orasele ininciu- nii, pe care le rastoarna berbecul adevarului, precum si Apostolul Pavel 287. In. 5, 46. 288. In. 5, 46. 289. Ios. 14, 11. 290. Ios. 14, 12. A se vedea si OmiJ. Ier. XII, 12, ed. Klostermann, p. 98. E vorba de «Enakim» sau uriasi. 291. Ios. 14, 12. 292. Pilde 21, 22. OMILII LA CARTEA IOSUA 281 zicea : «Noi surpam gindurile si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu» 293 . Si astazi traieste inaintea lui Isus, preainteleptul Caleb, marturisind r:a e tare in razboi si gata de lupta, si cere, ca sa spunem asa, invoirea sa se bata, sa atace pe inteleptii veacului, pe cei care afirma minciuna tn locul adevarului, sa-i biruie, sa-i invinga si sa rastoarne intreg edi- ficiul spuselor lor. De aceea, vazind insufletirea lui Isus, il binecuvin- teaza 294 . Fara indoialS El binecuvinteaza astfel de dorinte, si de cute- zante. Dar si tu, daca vrei sa te dedici invataturii, cugetind in legea lui Dumnezeu, in duhul intelepciunii si devenind «ca o inima» in Legea lui Dumnezeu, poti rasturna cetati mari si intSrite, adica nSscocirile minciu- nii, invrednicindu-te de binecuvintarea lui Isus si astfel primesti de la el Hebronul. Dar Hebron se tilcuieste «comuniune» ori «casnicie». Acesta ar putea fi intelesul pericopei : «pestera cea dubla pe care Avraam a pregatit-o se afla aici» 295 , unde odihnesc ramasitele patri- arhilor si ale sotiilor lor, adica a lui Avraam cu Sara, Isaac cu Rebeca P Iacob cu Lia. Caleb a meritat, deci, sa primeasca ca mostenire ramasi- tele pSrintilor sSi, fSrS indoiala, pentru ca prin intelepciunea care era intr-fnsul si care i-a dat putere atit in vremea lui Moise, cit si a lui Isus, sa inteleaga rostul aceStor imperecheri si sa le patrunda temeiu- rile, caci : de ce oare numai Sara si Avraam odihneau acolo, cita vreme aceeasi cinstire a fost refuzata atit Agarei cit si Cheturei ? Si care este motivul ca alaturi de Iacob odibneste numai Lia, nu si Rahila, care era cea mai iubitS, si niciuna dintre femeile de rangul al doilea nu i s-au ad5ugat in mormintul lui ? Caleb, eel intelept si prudent, este acela care, in amintirea parintilor sai, primeste mostenirea. Lui ii reparti- zeaza Isus {Iosua) Hebronul, orasul principal al enachifilor, «mostenire care-i apartine pina in ziua de azi» 296 . O ! daca m-as putea si eu invrednici de mostenirea lui Avraam a lui Isaac, iar Dumnezeul lui Iacob 297 sa devina si mostenirea mea intm lisus Hristos, Domnul nostru, «a caruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin» 298 . 293. 1 Cor. 10, 5. Despre simbolismul dublu al inaltimilor (luminoase sau Intune- coase) vorbe$te Origen Sn Omil. let. XII, 12. 294. Ios. 14, 13. 295. Adica in Hebron. Despre Hebron vorbe?te in acest fel ?i Filon (De post. Cain. 60), cf. Baehrens, p. 409. 296. Ios. 14, 14. 297. Ies. 3, 6 ?i Fapte 7, 32. 298. I Pi. 4, 11. 3(£> ORIGEN, SCRIERI ALESE OMILIA XX Despre greutatea de a infelege : cum de a primit Caleb si fiii sai Hebronul ? 2 " Daca ar fi eineva in stare sa urce pina la «Tara sfinta si buna, tara celor vii» so °, in care nu mai este moarte si daca ne-am invrednici, cu fljutorul Duhului, sa ne putem ridica pina la aceasta priveliste, atunci am putea cuprinde, intr-o adevarata cunoastere, intelesul deosebirilor pe care Scriptura le face atunci cind vorbeste despre parole de moste- nire, despre locul lor si numele lor. Intrucit e greu de gasit o inima atit de buna si atit de incSrcata' de harurile Duhului, ne vom strSdui, in ce ne priveste, sa aducem o modesta contribute, pe masura ascultatorilor aostri, gindindu-ne ca, in lipsa unei explicari clare, sS nu se simta impo- varati de oboseala la citirea cuvintelor sfinte. De aceea, cu ajutorul rugaciunilor voastre si cu harul Domnului, voi incerca sa trag doar con- cluzii pentru ca din ele sa putem zidi sufletele noastre. DacS sint mo- mente care, azi, depasesc intelegerea noastra, sau daca nu sintem inca in situatia de a le pricepe, trebuie s& nadSjduim cS fiind ajutorati de expli- carile prezente, vom ajunge, devenind mai buni, s& intelegfem ceea ce acum inca nu intelegem. Cel mai bine ar fi, totusi, sa ajungem, cit timp sintem inca in aceasta viata, la o dreapta rasplatire a ostenelelor noas- tre, caci altfel, dupa moarte, cunoasterea va fi data, fara indoiala, ace- iora care s-au aratat vrednici de ea. Totusi, eu as dori sa anticipez ideea ca sknplul fapt de a asculta citirea cuvintelor sfinte, chiar daca ni se pare ca nu le pricepem in intregime, pentru suflet este de mare folos. Caci, daca paginii considers ca inginindu-se anumite cintari, zise vraji, de catrei cei care le aplicS, sau daca se rostesc anumite nume al caror inteles este necunoscut pinS si de cei care fac invocarea lor, intepenesc pe serpi prin simplul efect fll vorbelor rostite, sau ii fac sa iasa din adincul pesterilor, si daca se spune ca adesea e suficient un simplu sunet de cuvinte ca sa dispara 299. Omilia a XX-a, Migne, P.G., torn. 12 b, col. 921—928. 300. le?. 3, 8. In legatura cu ta$ir«rea numelor «ipltne de taioa» din Iosua 15, 13 — 62 Origen desfa^oara aici (ca $i in C. Cels I, 6; 24) cunoscuta sa teorie despre «folosul» aproape magic al citirilor de, nume sfinte (Avram, Iosua etc.), care, chiar daca nu sint imediat intelese, au puteri mdraculoase linistdnd constiintele si alungind pe demoni, asa cum reiese din aceasta omilie. OMJLII LA CARTEA IOSUA 28> rani din chiar trupul omenesc, umflSturi si alte rele de felul acesta, sau uneori provoaca un fel de anchilozare a aptitudinilor intelectuale, acolo unde credinta Iui Hristos nu constituie un impediment — ei bine ! fats de toate aceste vraji si farmece pagine, cu cit sint mai mari pute- rea si forta pe care trebuie sa le atribuie credinta noastra tuturor cuvin- telor si tuturor numelor din Sfinta Scriptura I C&ci, daca la necredinciosi puterile potrivnice asculta dd'cutare sau cutare nume, cuprins in farmece sau in vraji, si sar ca niste slugi devo- late la lucrarea pentru care se considers anume chemate prin acele nume, punindu-si in aplicare intr-o oarecare masura puterea talentelor si a slujitorilor lor in folosul stapinilor lor, cu atit mai mari vor fi bucu- riile si bunavointa puterilor ceresti si a ingerilor lui Dumnezeu, care ne insotesc — precum vorbeste Domnul despre copiii cei mici ai Bise- ricii, ai caror «ingeri pururea v&d pe Tatal lor care este in ceruri» 301 — cind vor auzi toate aceste cuvinte si toate aceste nume din Scriptura iesind fara intrerupere din gura noastra ca niste cintari si ca niste vraji. Caci, chiar daca noi nu intelegem cuvintele pe care le rostim, aceste puteri care sint alaturi de noi le in^eleg si ele se bucura sa ne inso- teascS si sS ne poarte de grija, ca si cind ar fi fost legate printr-o cintare vrajita. Ca exista numeroase puteri divine nu numai in preajma noastra, ci chiar si inlauntrul nostru, o arata profetul, care spune in psalmi : «Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu, numele eel sfint al Lui» 302 . Este sigur ca exista in noi multe pu- teri, carora li s-a incredintat paza sufletelor noastre si a trupurilor noas- Ire, si care, daca sint sfinte, atunci cind citim Scriptura, se bucurS si devin mult mai puternice in a ne ajuta, chiar daca in^elegerea noastra ramine fara roade, dupa cum este scris : «Caci daca ma rog in limbi, duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare» 303 . Caci daca as Indrazni s-o spun, intr-adevar e taina impresionanta ceea ce spune Sfin- tul Apostol Pavel atunci cind pune in urechile oamenilor afirmatia ca uneori : «duhul nostru se roaga, dar mintea noastra este neroditoare». Explicatia provine de acolo ca uneori se poate intimpla oa mintea noas- Ira sa fie neroditoare, dar ca duhul, adica puterile al cSror rol este de a sustine sufletul, se hraneste si se intareste prin ascultarea Scripturii Sfinte, ca dintr-o traista cu provizii divine si intelepte. 301. Mt. 18, 10. 302. Ps. 102, 1. 303. 1 Cor. 14, 14. iln leg3tuia ou doctrina pnevmaitologica a lui Ordgen a se vedea W. Volker, Das Vollkommenheitsideal bei Origenes, Tubingen, 1931, apoi G. Verbeke, L evolution de la doctrine du Pneuma du Stoicisme a s. Augustin, Paris, 1945 si J. Danielou, Origene, Paris, 1948. 284 ORIGEN, SCRIERI ALESE Dar cum sa intelegem ca puterile divine se hranesc si se ospateaza de fiecare data cind cuvintele Sfintei Scripturi ies din gura noastra ? Pina si Domnul nostru Iisus Hristos atunci cind ne afla vrednici sa ne aplice la un studiu de felul acesta, si sa ne introduca in astfel de expe- riente, se bucura s3 vina si s5 ia masa cu noi si sa-si refaca aici pute- rile Sale. Mai mult, daca gaseste la noi pregatita cina, atita bucurie vrea sa ne facS kicit aduce si pe Tatal Sau cu Sine. lata ceva care pare nemai- auzit si mai presus de om ! Vei afla, insa\ dovada pentru aceasta nu in vorbele mele, ci in cele ale Domnului si Mintuitorului nostru : «Amin va zic voua, Tatal Meu si cu Mine vom veni, vom face intr-lnsul s&la- 5»1 nostru si vom prinzi impreuna cu el» 304 . Cu cine ? Desigur, cu eel care «pazeste poruncile». Marturisesc ca acest fel de meditatii ne asigura participarea si im- preuna-lucrarea cu noi a puterilor dumnezeiesti, pe cind citirea unor astfel de cuvinte risipeste vicleniile puterilor potrivnice si alunga ata- curile josnice ale diavolului. Sa luam o pildfi. Poate ca multi dintre voi vor fi vazut pe cineva tinind in mina un sarpe imblinzit prin cintece vrajitoresti, sau scotind din adincul prapastiilor un sarpe, care nu mai poate face nici un rau, pentru c3 puterile sale otravitoare sint ca si amortite in urma vrajilor. Ei bine ! tot asa si citirea unui text sfint con- tine aceleasi puiteri : daoa s-a incuibat in tine vreun sarpe cu o putere vrajmasa, daca se ascunde in tine vreo vipera a fatarniciei, dovedeste rSbdare si asculta, nu te ISsa prada oboselii sau plictiselii si sarpele tfiu va fi alungat prin cintarile Scripturii si prin staruirea ta in cuvintul lui Dumnezeu. II Dar, daca U se intimplS, ascultatorule, sa nu in^elegi ce este scris tn legea care izbeste timpanul urechilor tale, si daca intelesul ei \i se pare intunecat, sa bagi eel pufin de seama ca eel dintii folos constS in a alunga si a pune pe fugS, la o singurS ascultare a acestei vraji, otrava puterilor rSului, care te pindesc si te asediaza. Ia seama ca nu cumva sa te faci ca o «viperS surda, care-si astupa urechile ei, ca sS nu auda glasul descintStorilor, nici al vrSjitorului care vrajeste cu iscusinta» 805 . Cunoastem o cintare intonata si cintata de inteleptul Moise, o alta cin- tare intonata si cintata de inteleptul Isus, fiul lui Navi, precum si altele intonate si cintate de toti proorocii cei intelepti. lata de ce am spus ca 304. In. 14, 23. 305. Ps. 57, 5—6. OMILII LA CARTEA IOSUA 285 nu trebuie sa ne pierdem cumpatul cind citim Scripturile, chiar daca nu le intelegem, ci ele sa «ni se-iaca dupa credinta noastr5» sw , ca unii care credem ca : «toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu» S07 , si deo- potriva «folositoare», Caci chiar daca nu-i simtim folosul, trebuie sa credem ca Scriptura ne este deplin folositoare. Doctorii obisnuiesc sa i ar catre alta (sluga) :' «sa ai stapinire peste cinci cetati» 359 . Acesta este intelesul, si in masura in care mi s-a ingaduit, am indraznit sa fac afirmatii in ce priveste impar- tirea prin sorti a pamintului lui Iuda, ca Scriptura estecea care ne vor- beste despre un Ierusalim ceresc si despre muntele Sion si de alte lu- cruri despre care scrie ca sint in ceruri, si asa am putut sa ne dam seama c5 aceste-texte ale Scripturii contin descrierea unor taine ceresti. lata de ce noi va spunem sa nu considera^i plictisitoare aceasta citire, si sa nu credeti ca vreun text al Scripturii ar fi de neluat in seamS pentru ca e plin de nume proprii. Dimpotriva, sa stiti cS in paginile ei se cuprind taine negraite, prea mari pentru a gasi un termen omenesc sau pentru a fi intelese de urechea vreunui muritor. A le istorisi cu vrednicie $i in toata integritatea lor este cu neputintS nu numai pentru mine «cel mai mic» 380 r ci chiar si pentru cei care sint cu mult mai buni decit mine. Nici nu stim, daca aceste taine sint deplin si integral impartasite de catre Sfintii Apostoli. Nu spun ca ele n-ar fi deplin cunoscute, ci doar ca nu sint integral publicate. Sigur ca aceste taine au fost cunoscute si pricepute in intregime de acela «care a fost rapit pina in al treilea cer» 861 , si care, pe cind era in ceruri, cugetind la cele ceresti, a vazut Ierusalimul, adevarata cetate a lui Dumnezeu. Si a mai vazut acolo si muntele Sion, oriunde s-ar afla el situat, apoi Betleemul si Hebronul si toate (cetatile) «care ne-au fost descrise aici prin tragerea la sorti, si nu numai ca le-a vazut pe toate, ci le-a infeles in duhul si ra^iunea lor de a fi, caci : de'clarS el, a auzit spunindu-se si cuvinte si tilcuiri. Si care sa fie aceste cuvinte ? Desigur acelea «care nu se cuvine oamenilor sa le graiasca» 362 . Vezi, prin urmare, ca Pavel stia tot si intelegea tot in duh, dar nu-i era ingaduit sS impartSseasca oamenilor asemenea taine. Caror oftmeni ? FarS indoiala, acelora, carora le spune in chip de dojana : «Nu sinteti 356. Ps. 68, 39. 357. In. 14, 2. 358. Lc. 19, 17. 359. Lc. 19, 19. 360. / Cor. 15, 9. Nu e sdngurul loc In came Origen vorbe$te cu modestie despre sine. A se vedea studiul iatroduativ. 361. 2 Cor. 12, 2. 362. 2 Cor. 12, 4. OM1LII LA CARTEA IOSUA 297 voi oare trupesti si nu dupa omenesc umblati ?» 383 . Dar el a spus-o celor care nu umbla ca omul, a spus-o, zic, lui Timotei, a spus-o lui Luca si celorlalti ucenici care erau in stare sa inteleaga astfel de taine nespuse. In sfirsit, in recomandarea pe care o adreseaza lui Timotei este o aluzie plina de taina atunci cind zice : «Adu-ti aminte de cele ce ai'auzit de la mine, incredinteaza-le la oamenii care vor fi destoinici sa invete si pe al{ii» 364 . Sa credem, ca aici avem de-a face cu taine dumnezeie^ti, de care se cade sa ne silim sa fim vrednici ca s*a le primim cu vrednicie in viata noastra, in credinta, in faptele si vredniciile noastre, pentru ca dupS ce le vom fi inteles, in mod demn, sa ne facem vrednici a le obtine in mostenirea cereasea, in Iisus Hristos, Domnul nostru «a caruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin» s65 . OMILIA XXV Despre cetatile care au fost date levitilor si loturile lor 360 . Toti fiii lui Israel si-au primit lotul lor in tara, in timp ce levitilor le-a ramas drept mostenire numai Dumnezeu. Totusi, intrucit si levitii primeau de la fiii lui Israel, potrivit rinduielii lui Dumnezeu S67 , zeciuiala si primele roade ale pSmintului, a trebuit si ei sa dea, daca ma exprim bine, si zeciuiala dupS asa-numita locatie a pamintului. Asa ca, in rea- litate, ei au obtinut zeciuiala din toate 388 . lata de ce «au venit capeteniile familiilor levitilor la Eleazar, preo- lul, si la Iosua, fiul lui Navi, si la capeteniile semintiilor fiilor lui Israel, si au vorbit cu ei in Silo, in pamintul Canaanului, si au zis :'«Domnul a poruncit prin Moise sa ni se dea cetati pentru locuit si imprejurimile loi pentru vitele noastre» 369 . Trebuiau trase la sorti imprejurimile si orasele acordate levitilor, pentru ca impartirea sa nu para a fi rodul unei intimplari oarbe. Tre- 363. 1 Cot. 3, 3. 364. 2 Tim. 2, 2. Unul dim textele clasice, prin care Origen credea In existenta unei «ddsciplina aroana» a Bisericii vechi. Dar in acelasi timp Origen era de parere ca tainele invataturilor celor mai adinci pot fi incredinfate §i ultimilor credincio?i. A se vedea cofnemtariul lui A. Jaubemt, op. cit., p. 468 — 469. 365. 1 Pt. 4, 12. 366. Omilia a XXV-a ; Migne, P. G., torn. 12, b, col. 941—944. 367. /os. 13, 14. 368. Evr. 7, 2. 369. /os. 21, 1—2. 298 QR1GEN, SCIUERI ALESE buia, cu alte cuvinte, s£ se Iucreze in armonie cu practica in uz la fiii lui Israel : un fel de lege interna care repartiza loturile dupa vrednicia fiecSruia. AceastS temS noi am mai expus-o pe m&sura puterilor noastre mai inainte,' atunci cind am vorbit despre cei care au primit mostenire, din miinile lui Moise, dincolo de Iordan si de la Iosua in Tara fag8duin- tei. Intiiul lot s-a acordat lui Veniamin 370 , apoi fiecare a primit lotul s3u, pinS la Dan, care a fost eel din urmS 371 . Trebuia, dar, sa fie un fel de ratiune in impSrtirea loturilor pe seama tagmei preotesti si levitice, pentru carfiecare sa primeasca, unii in rindul prim, in al doilea altii. in al treilea ceilalti, dupa rang 372 . Or, Scriptura ne spune ca «fiii lui Levi au fost : Gherson, Cahat si Merami». De unde reiese ca intiiul in rang era Cahat, caci avusese de fii pe Amram, Moise, Aaron si Mariam» 873 . Din Cahat a iesit, deci, in popor, tagma preoteasca, adica Aaron si fiii sai. Cit despre Moise, el trebuia plasat fie intre preoti, fie mai bine-zis, daca ar fi existat un rang superior celui preotesc, deasupra preotilor. Cu copiii lui lucrurile stateau ins3 altfel. Ceilalti fii ai lui Cahat, care co- boarS din Ithan, Hebron si Oziel 374 , ocupara si ei in semintia lui Levi un loc, dupa rangul lor. Apoi, dupa el, dupa Cahat, ceilalti fii ai lui Levi ?i-au primit si ei fiecare partea lor. Gerson vine in rindul al treilea iar Merari este ultimul dintre toti 375 . Aceasta este ordinea pe care am observat-o, mai intii, la cartea Nu- merilor intre cele patru clase ale levitilor. Mai tirziu, cele douSsprezece semintii au fost imp&rtite dupS cele patru puncte cardinale pentru a alc&tui paza in jurul Chivotului legamintului Domnului, si au luat loc trei semintii in latura de rSsSrit, trei in latura Africii, sau de miaz&zi, trei in latura mSrii, spre apus, si trei in latura Acvilonului, spre nord 376 . La rindul lor, levitii au fost impartiti in aceeasi ordine, dupa cele patru punote cardinale. In latura r&s&riteana, unde se afla semintia lui Tuda, cea dintii dintre toate, au fost plasati Aaron si fiii sai S77 . Ceilalti fii ai lui Cahat primirS porunca de a purta, pe umerii lor, Chivotul lega- mintului Domnului 378 si de a suna din trimbita in asa fel incit atunci cind va suna o data se vor pune in miscare taberele cele dinspre rasarit, cind va suna a doua oara se vor ridica cei dinspre miazazi, cind va suna 370. Ios. 18, 11. A se vedea mai sus Omilia XXIII. 371. Ios. 19, 40. 372. Fac. 46, 11. 373. Ies. 6, 18—20. 374. Ies. 6, 18. 375. Ios. 21, 5. A se vedea Omil. Num. Ill, 3 ; 4, 1—2. 376. Num. 2, 1. 377. Num. 3, 38. 378. Num. 4, 15. OMILII LA CARTEA IOSUA 290 a treia oarS se vor ridica cei' dinspre mare, eind va suna a patra oara cele dinspre miazanoapte S79 . Vezi, dar, cita discipline si ce aranjament pSstreazS Sfinta ScripturS ! Nimic nu se petrece fara rost, fSra o ratiune si f&rS o rinduialS. PStrunde mai adinc in intelegerea Scripturii si peste tot vei descoperi aceastS armonie. DacS, totusi, i{i este greu s5 strabati ni ochiul ager al inimii toate cSrtile Scripturii, eel putin acest loc (biblic) supune-1 unui studiu mai aprofundat. II «Intiiul lot, spune Scriptura, a revenit lui Cahat, el a fost pentru preoti, fiii lui Aaron, care erau dintre leviti» S8 °. Cui se cadea s3 i se dea intiietatea ? Cui trebuia s5 i se dea intiiul loc, daca nu lui Aaron, intiiul arhiereu, intiiul prin viata si prin vredniciile sale, intiiul in rang si in putere ? Esti deplin convins c3 o astfel de stare nu se rinduieste la in- timplare, ci e indrumatS cu ajutorul unei puteri superioare, dupa hotS- rirea Providentei dumnezeiesti. SS vedem, acum, in ce loc s-a atritfuit si fiilor lui Aaron o soarta si un IScas tot atit de drept ? «Si au tras la sorfi treisprezece cetati, zice Scriptura, in semintia lui Iuda, in semintia lui Simeon si in semintia lui Veniamin» 581 . Vezi, dar, cS acesti oameni alesi au fost asezati, cu lacasul tot in semintii alese lor. Iar al.doilea lot cui trebuia sa-i fie alribuit? Fiilor lui Cahat, care au ramas in preajma fiilor lui Aaron 382 . $i ce semintie au obtinut ei ? In semintia lui Efraim, zice Scriptura si in semintia lui Dan si in juma- tatea semintiei lui Manase 383 . Sor^ii le-au atribuit zece orase. Care este insa ai treilea ? «Fiii lui Gherson». $i in care semintie obtinusera ei lotul ? Ei au obtinut douasprezece cetati in Isahar, zice Scriptura, si Aser $i Neftali si in jumatatea semintiei lui Manase, care este in Vasan S84 . Si care sint acum ultimii leviti ? «Fiii lui Merari» 385 r spune Scriptura. Sa vedem in care semintie au primit acestia din urma partea lor ? Ei primira douasprezece cetati dincolo de Iordan, in semintia lui Ruben, in semintia Gad si in semintia Zabulon, acesta este eel mai tinar copil al Liei, zice Scriptura 386 . 379. Num. 10, 3. 380. Num. 10, 3. 381. Ios. 21, 4. 382. /os. 21, 5. 383. Ios. 21, 5. 384. Ios. 21, 6. 385. Ios. 21, 7. 386. Num. 2, 7. 300 ORIGEN, SCRIEKI ALBSK III Cu toate acestea n-am ajuns la constatari mai de seama privitor la asezari. Chiar daca nu putem descoperi toate profunzimile, noi nu vom renunta totusi a pune in discutie considerable cele mai inaltatoare, pentru ca toti ascultatorii nostri sa afle prilejul pentru a'patrunde mai adinc in intelegerea celor tainice. Sint patru puncte cardinale ale pamintului. Cahat a ocupat locul eel dintii intre fiii lui Levi, lotul dinspre rasarit, impreuna cu semintiile care detinusera si ele locul intii. Vezi, prin urmare, cum totul se armonizeaza. Este sigur ca intre cele patru laturi ale pamintului, Rasaritul pare mai nobil. Aici avea lot si semintia lui Iuda, eel mai ales dintre toti 387 - Intre cele dintii semintii, — si intiia parte a pamintului — preotii, fiii lui Cahat au primit, prin sorti, intiia lor parte, impreunS cu Gherson si Merari, care au fost si cei dintii copii ai lui Levi 388 . $i asa, cei dintii copii ai lui Levi au obtinut Rasaritul. (In ce priveste Apusul, unde se afla Rubea, Simeon si Gad, Cahat primi un al doilea lot, in semintia lui Si- meon si Merari, intiiul sau lot in semintia lui Ruben, dupa cum si Merari primi un lot in semintia lui Zabulon 389 , al treilea la numar, in latura Rasaritului 39 °- Aceasta s-a implinit pentru ca sa se salveze principiul dreptatii intr-o tragere la sorti, care dupa orinduirea lui Dumnezeu, tre- buia sa orienteze duhurile credinciosilor spre adincirea tainelor veacului viitor. Dupa aceea, si intre semintiile care erau in latura Marii, adica Eiraim, Veniamin si Manase, Cahat trage al doilea lot al sau, in semintia lui Veniamin, iar restul familiei sale in Efraim. In sfirsit, Gherson obtine, la sorti, un lot in jumatatea semintiei lui Manase, care era in Tara Sfinta, si acelasi Gherson mai obtine inca un alt lot in cealalta jumatate a se- mintiei lui Manase 391 . Dar, fiindca trebuia ca si cei care erau in latura de miazanoapte sa se invredniceasca de binefacerile prevazute pe seama preotiei si ca sa nu fie lipsite cu desavirsire de darurile ceresti, nici semintiile de rangul ultim, cele din miazanoapte, adica Dan, Neftali, Aser 39 -, s-a hotarit ca nu preotii lui Cahat, ci ceilalti copii ai lui sa primeasca al doilea lot in semintia lui Aser si un al treilea in semintia lui Neftali 393 . 387. Num. 2, 3. A se vedea Omil. Jos. XV, 3 j Omil. Num. V, 1. 388. los. 21, 4 §i urm. 389. Ios. 21, 5—7. 390. Num. 2, 7. 391. Ios. 21, 2 — 7. Dupa Iosua 21, 5 e vorba de fiii lui Gahaft. Gre?ala se dato- re§te unud traducatar latin. Ba nu se afla in textul grec al lui Procopie (Nota Jaubert p. 486). 392. Num. 2, 25. 393. Ios. 21, 5—7. OMILII LA CARTEA IOSUA 301 IV Cine ar fi in stare sa urmareasca si sa inteleaga toate aoeste ama- nunte ? Cine ar putea sa-si aminteasca si sa retina ordinea acestor lu- cruri tainice ? Daca este anevoios sa tilcuiesti numai dupa litera textul ■acestei expuneri, daca e greu sa descifrezi aceasta tesStura de locuri si cu zece oameni, cite unui de fiecare semintie, ca sa §e intereseze daca altarul e un semn al indepartSrii lor de Dumnezeu, c3ci in caz ca el reprezintS lepadarea si o razvrStire impotriva poruncilor lui Dumnezeu, atunci ei vor fi atacati de catre ceilalti izraeliti, iar daca nu, atunci macar sa spuna ce gind au. Acestia (cei din urmS) au dat satisfactie in privinta altarului si au zis : «$tim cS altarul eel adevfirat e la voi, acolo unde sSlSsluiesite Isus. Cit despre acesta de la noi, pe care 1-am ridicat dupfi modelul celui de la voi, 1-am ridicat pentru ca sS avem si noi ima- ginea si chipul adevaratului altar, aceasta de teama ca nu cumva sa declarati miine ca Iordanul ar fi hotar intre voi si noi, c& el ar indica granita si cS voi nu aveti ce cauta la altarul nostru. lata acesta a fost rSspunsul pe care 1-au trimis ei». 407. Dan. 2, 34—35. 408. Ios. 22, 1. De aici ?i pta5 la sfin§it, oinilia poate fi conltrodata §i de textul flrec al comemtaTului lui Procopie, Migine, P.G., 87, 1040 — 1041. 409. Rom. 11, 25. A se vedea Omil. Num. 26, 6. 410. Evr. 11, 39. 411. Evr. 11, 40. OM1LH LA CARTE A IQ8UA 3Q3 Dar sS vedem ce lucruri tainice se ascund In dosul acestor Intlm- plari. Intliul popor, eel al t&ierii Imprejur, este indicat prin Ruben 4 ", care a fost intii n&scut, dar si prin Gad 413 , cSci si el e intii n&scut, fnsa din Zelfa si prin Manase 414 , de asemenea intii nascut. Cind zic «intli nascut», m& gindesc la ordinea in timp, Acestea se spun pentru a se arata cS nimic nu ne desparte de dreptii de dinainte de Hristos, cunoscind prin aceasta cS si ei sint fra^i cu noi, cu toate ca au trait inainte de ve- nirea lui Hrisitos. Chiar dacS au avut un altar inainite de venirea Mintui- torului, totusi ei stiau si simfeau cS nu acela este adevaratul altar, ci numai chipul si asemSnarea viitorului altar- $tiau cS pe acest altar, alta- rul poporului Intii nascut, nu se aduceau jertfe adevSrate, care sa stearga pScatele, caci numai acolo unde se aflS Iisus se aduc la altar jertfe ce- resti, jertfe adevSrate. Nu exists deci decit «o turmS si un pSstor» 415 , alcStuire formats din dreptii de mai inainte si din crestinii de acum. Pentru a intSri spusele mele as vrea sS aminitesc un alt fapt. Numai de-ar da Domnul sS fiu vrednic a-i descoperi intelesul eel duhovnicesc. Se intlmpla cS in pustie adeseori poporul cSdea si murea 418 . Atunci a venit ca arhiereu Aaron si «a stat in mijlocul viilor si al mort.ilor» 4i7 , pentru ca pustiirea mortii sS nu-i mai ajungS si pe ceilaltl. Dar iata cS, in cele din urmS, a venit si adevaratul arhiereu, Domnul meu, care s-a asezat tot intre cei mor^i si intre cei vii, adicS intre aceia dintre iudei, care nu s-au multumit cu aceea cS nu L-au primit, ci s-au dat ei insisi mortii, in loc sS se dSruiascS Lui, atunci cind au zis : «Sin- gele Lui asupra noastrS si asupra copiilor nostri» 418 . De aceea «tot sln- gele drepjilor, raspindit pe pSminl;, de la singele dreptului Abel, pinS la singele lui Zaharia, pe care l-au ucis intre templu si altar, va fi rSzbunat de acest neam» 4l9 , care a zis : «SIngele Lui asupra noastrS si asupra copiilor nostri» 42 °. Aceasta este partea moartS a acestui popor, pentru cS nu prSznu- ieste dupS cuviinta nici azimile, nici zilele de sSrb&toare : «PrSznuirile 412. Fac. 29, 32. 413. Fac. 30, 10. 414. Fac. 41, 51. 415. In. 10, 16. Tenia umitatii meamului omenesc oaasfintita prin jertfa Mtntuilto- Tului e una din oele mai inSlfataare idei sustinute de Oiigen In toate scrierile sale ft doipa el de totf Sfimtii Paximti. Chiar $ cind vorbe^te de oposritfo dintre iudei §i crwj- tini (oa In Rom. 11) sail dintre dreptii Vechiului si Noului Testament (oa In Cor. M ;< ca add) «a$teptareia sfinplor» e Impreuaata' totdieauna de Bisericfi. Jaubert, op. clt., p. 498 — 499. H. de Lubac, Catholicisms Paris, 1945, p. 105 — 170, 190—207. 416. Despre V. Testament. 417. Num. 17, 13. 418. Mf. 27, 25. 419. Mi. 23, 35. 420. Mf. 27, 25. 20 — Orlcen 30Q ORIOEN, SCRIERI ALBSB lor se vor preface in jale si toate cintarile in tinguire» 421 , si chiar de-ar voi, ei n-ar putea praznui zilele de sSrbatoare in locul pe care Domnul Dumnezeu 1-a ales. Cu toate acestea noi n-am zis cStre ei : voi nu ve\i avea parte de altarul nostru nici de mostenirea Domnului, ci insisi, prin vpinta lor proprie, au refuzat adevaratul altar si pe Arhiereul ceresc, si au ajuns intr-o asa stare de nenorocire, ca au pierdut si chipul si nu au primiit nici adevctrul.de aceea ]i s-a spus : «Iat& vi se lasa casa voastrS pustie» ** 2 . Caci harul Duhului Sfint a trecut asupra neamurilor, care ne-au lSsat noua pr&znuirea lor, pentru ch si Arhiereul a trecut de partea noastrS, nu arhiereul dupa" chip, ci adevSratul Arhiereu, ales «dupS rin- duiala lui Melchisedec» 423 . De aici urmeaza, in mod obligatoriu, ca ade- vSratele jertfe, jertfele cele duhovnicesti, care se aduc la noi, acest Arhi- ereu le aduce, si anume acolo unde se zidesfe «templul lui Dumnezeu din pietre vii» ^ care este Biserica vie a lui Dumnezeu 425 , si acolo unde se afia adevSratul Israel In Iisus Hristos, Domnul nostru, a cSruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin * SA . 421. Tob. 2, 6. 422. Lc. 13, 35. 423. Evr. 5, 6. 424. 1 PI. 2, 5. 425. 1 Tim. 3, 15. 42(i. 1 ;•/. 4, 11. OMILII LA CARTEA CINTAREA CINTARILOR 1NTRODUCERE Cmtarea Cintdrilor este o creafie unicd prin genul si frumuse- \ea ei. Subiectul il formeazd iubirea, care este una singurd, lie ca per- sonajele poartd numele Solomon si Sulamita, fie ca altlele, care ar putea exprima frumusefea si trdinicia iubirii adevdrate. Cmtarea Cintdrilor este o poezie de o extensiune mai mare In care unitatea cugetdrii si unitatea poeficd este incontestabila. Eusebiu din Cezareea relateazd, in istoria sa (VI, 32,2), cd incdt de pe timpul cind plecase la Atena, circa 240, Origen a inceput sd scrie comentarul la Cmtarea Cintdrilor, pe care 1-a dus pind la cartea u cincea. Apoi, dupd ce s-a mtors la Cezareea, 1-a dus pina la capdt, cu alte cuvinte pind la a zecea carte. Din toatd aceastd opera nu s-a mai pdstrat in greceste decit un mic fragment (din cartea a doua) in Filocalie, precum si alte citeva fragmente in Catene. In schimb s-au pdstrat in traducerea latind a lui Rutin (terminatd in a, 410) prologul, cdrfile I— III si o parte din cartea a IV-a (Migne, P. G., 13, 61—198), cuprinzind comentarii asupra capitolelor 1,2 — 2,15 din textul biblic. Frumusefea tilcuirii lui Origen 1-a facut pe Fericitul Ieronim sd tra- ducd si el in latineste (incd in anul 383) doud omilii, prezentindu-le drept model cititorilor din Apus. Dupd textul lor s-a fdcut si tradu- cerea de fata. Ea are la bazd textul critic restabilit dupd mai multe variante de W. A. Baehrens si publicat in Corpul berlinez (G.C.G. Origens-Werke Band 8, Leipzig 1925). Mai nou, edifia a tost si mai mult imbundtdfitd de Oliver Rousseau si publicatd (text latin si tra- ducere francezd) in colectia «Sources Chretiennes», Paris, 1966. Atit de entuziasmat a rdmas Fericitul Ieronim de aceastd scriere, in- ch a spus celebrele cuvinte : «Dacd in celelalte cdrtf Origen a intre- cut pe toji ceilalti scriitori, in aceasta el s-a intrccut pc sine lnsusl». 306 ORIOEN, SCRIERI ALKSH Se poate spune cd Origen a lost eel dintii scriitor crestin care a prezentat in formd neintrecutd explicatia raportului tainic dintre Lo- gosul intrupat si Biseiica crestind. De aceea, influenta interpretdrii lui se va rdslringe asupra spiritualitdtii Intregului ev mediu rdsdritean si apusean. In decursul timpului s-au scris multe comentarii la Cintarea Cin- tdrilor. O bibliogratie selectd ne dd, intre alfii, mai nou, poetul Ion Alexandru, in lucrarea sa Cintarea Cintdrilor, Bucuresti, 1977. Numeroase sint interpretdrile care s-au dat, in curgerea vremu- rilor, acestei capodopere a literaturii biblice. Prevaleazd interpretarea alegoricd. In aceastd formd a iubirii dintre mire $i mireasd, autorul vrea sd infdfiseze cum ar trebui sd fie relafia dintre Dumnezeu si om, dintre sutlet si Hristos. Dacd In redactarea rdmasd de la Rutin predomind convingerea cd prin Solomon vorbeste Hristos, iar prin mireasa lui sufletul omenesc, In schimp, In cele doud omilii pdstrate de Fericitul Ieronim, interpre- tarea vede In mire pe Hristos, iar in mireasd Biserica intreagd, dupd cum se spune In prolog: *Christum sponsum intellige, ecclesiam sponsam sine macula et ruga», asa cum a spus-o Sllntul Pavel In epistola cd- tre Efeseni 5,27. Teologii ortodocsi romdni Isidor Onciu, Vasile Tarnavschi, Iuliu Olaru, Ion Popescu Mdldiesti si altfi, care in scrierile lor ating, tan- gential, problema interpretdrii Cintdrii Cintdrilor, propun interpreta- rea alegoricd. Frumoasa creafie Cintarea Cintdrilor este opera unei personali- tdti literare. Cartea a lost scrisd sub inriurirea inspirafiei sfinte. Au- torul se considerd a fi Solomon, impdratul cu acest nume, cum rezultd din capitolul I (1) al textului original, unde citim: «Cintarea lui So- lomon». Cartea nu trateazd lucruri curat omenesti. Ea are un caracter cu totul special, de aceea problema interpretdrii s-a pdrut totdeauna «un lucru greu». S-a propus interpretarea literard, tipicd, realistd etc. Noi considerdm cd alegoria teoretic (Israel si Dumnezeu) mesia' nicd (Hristos si Biserica) este cea mai multumitoare interpretare ce i se poate da cdr/ii. CINTAREA CINTARILOR * Omilia I 1 Stim de la Moise ca nu exista numai o «Sfinta» 2 , ci si o «Sfinta Sfintelor» 3 , si nu numai un «Sabat» 4 , ci si «Sabatul Sabatelor» 5 . De asemenea stim, din scrisul lui Solomon, c& nu sint numai unele cintari, ci si Cintarea-CintSrilor. Fericit este eel care intra in Sf inta, dar si mai fericit acela care intra in Sfinta Sfintelor. Fericit este acela care pr&znuieste Sabatul, dar si mai fericit acela care prSznuieste Sabatul Sabatelor 6 . Fericit este acela care intelege cint&rile si le cinta 7 , dar si mai fericit acela care cinta Cintarea CintSrilor. Si precum eel care intrS in Sfinta mai are trebuinta de multe impliniri pinS a intra in Sfinta Sfintelor, si eel care prSznuieste Sabatul rinduit de Dumnezeu pentru poporul Sau, are incS multe trebuinte pina sa poatS praznui Sabatul Sabatelor, tot asa nu se va gasi om care sa urce, fSrS munca, spre calea cintarilor pe care le contine Scriptura, s& aibS puterea sa se ridice pina la Cintarea Cintarilor. A trebuit s& iesim din Egipt, din tara Egiptului 8 , sS traversam Ma- rea Rosie pentru a cinta intiia cfntare zicind : *Sa cint&m Domnului ctf intiu slavd S-a precusltiviU *. Cu toate ca ai vestit intiia cintare, esti inca departe de Cintarea Cintarilor. Lunga a fost calea duhovniceascS prin pamintul pustiului, pina ai ajuns la fintina unde ai scapat de regi, pentru a psalmodia cea de a doua cintare, ajungind apoi la hotarele pamintului sfint, pen- tru a intona la malul Iordanului Cintarea lui Moise zicind: «Ia aminte 1. De la ieoepuiul dn/taarii Cintariloi si pinS unde se spune : «regele era la oddhma sa». 2. Sfinta este o parte din lacasul sfint. 3. Sfinta Sftniteloc este partea l&oasului Sftnt unde intra numai arhiereul, o dati pe an. 4. Sabatul, simbSta, este ziua de odihna a evreilar. 5. «Sabatul Sabatelor* este anul jubileu, fiecaxe al cincizecilea an (7 X ?)> numlt si annul eldberardi. Robii deveneau liberi, datarSile se converteau, pioprietatile Instra- feate reveneau vechiului propcietar. 6. Adic5 anul jubileu, al liberSrii. 7. Nimeni nu tffinta In sftatul lacas decit atunci cind esite praznic. 8. A parSsi tara Egiptului inseainina — figuiat — a para si robia $i slujlrea diavolului. 9. /es. 15, 1. 310 ORIGEN, SCRIERI ALESB cerule, si voi grai, ascultS pamintule cuvintele gurii mele l0 ! Tu tre- buie sa lupti, sub ascultarea lui Io£ua, fiul lui Navi ", pentru a lua In stapinire Tara Sfinta. Trebuie ca albina sa prooroceasca despre tine $i s5 te judece (caci Debora l2 inseamna albina) ca tu sa poti rosti aceasta cintare cuprinsa in Cartea Judecatorilor 13 . Dupa aceea te vei sui la Cartea Regilor si vei ajunge la cintarea unde David, mintuit din miinile tuturor vrajmasilor si din mina lui Saul, zice: «Domnul este IntSrirea mea, scaparea mea si izbavitorul meu» 14 . Atunci trebuie sS ajungi la Isaia pentru a spune: «Vreau sa cint pentru prietenul meu, clntecul lui de dragoste pentru via lui» 15 . Si dupS ce ai ispravit acestea, vei urea si mai sus, cit vei putea, cu inima luminata de razele frumusetii, cintind apoi cu mireasa aceasta cintare a CintSrilor. Ce rol are aceasta cintare ? Nu sint sigur. Multumita rugaciuni- lor voastre, si in mSsura in care Dumnezeu imi ingSduie, mi se pare cS intrevSd patru personaje : mirele si mireasa, cu mireasa fete tinere, cu mirele un manunchi de prieteni. Unele cuvinte sint rostite de mi- reasa, altele de mire, citeodata de tinerele fete si altadata de priete- nii mirelui. Caci e pc-trivit ca, la o nunta, mireasa sa-si aiba alaiul ei de fete tinere si mirele anturajul flacailor 16 . Identificarea lor nu trebuie insa cSutata in afara, in cei care au fost mintuiti prin vestirea Evangheliei. In mire trebuie sa intelegem pe Hristos, in mireasa, Biserica cea fara pata sau zbircitura, dup5 cum este scris: «Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica mareaja, neavind pata sau zbircitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfinta si fara de prihana» t7 . 'In aceia, insa, care desi devotati, nu sint chiar precum ii descrie cuvintul 18 , dar care par sa fi realizat o oarecare propSsire pe calea mintuirii, vad sufletele credinciosilor si se identified cu fecioarele din alaiul miresei, citi vreme prin ingerii si cei care au ajuns la starea «bfirbatului desavirsit» 19 , recunoastem pe tinerii din jurul mirelui. Mi se pare ca al patrulea element pe care trebuie sS-1 subliniem : ambele 10. Deut. 32, 1. 11. Jud. 5, 2. 12. Deborah s.f. ailbinS 13. Jud. 5, 2. 14. 2 Regr. 22, 2. 15. Is. 5, 1 — confine parabola cu via. l(i. Se prezintS persona jele. 17. lit. 5, 27. 1H. Scripburii. 10. V.I. 4, 13. OMIL1I LA CARTEA CINTAREA CINTARILOR 311 personaje, mirele si mireasa sint dou3 simfonii armonic acordate, mi- reasa clntind cu fecioarele, si mirele cu insotftorii sai. $i ca sa intelegem aceasta, asculta Cintarea Cintarilor, si sileste-te sS adincesti si sa repeti, impreunS cu mireasal ceea oe spune mireasa, pentru a putea intelege ceea ce insa§i mireasa singura a inteles. Dac&, !nsS, nu poti zice, impreuna cu ea, ceea ce a spus mireasa, preocupata de a intelege ceea ce i-a zis, grSbeste-te, eel putin, sa te bucuri cS te gSsesti in apropierea mirelui. Iar daca aceste cuvinte te depfisesc, tine-te mScar de fecioarele care se bucura de bunSvointa miresei. Acestea sint personajele cSrtii, care-i o drama scenica si totodata epitalam (cintec de nuntS). De cind au cunoscut p3ginii cartea, au admis si epitalamul, care de aici 1-au imprumutat. Cintarea Cintarilor este prin nrmare un epitalam propriu-zis. Mireasa este cea care cere si tot ea este cea care este ascultata in plina rugaciune. Din mijlocul unui alai de fecioare, care o insotesc, mi- reasa zareste pe mire trecind pe dinaintea ei. La rindul lui mirele este acela care-i raspunde. $i dupa cuvintele mirelui, in timp ce acesta in- dura spre a o salva, prietenii mirelui raspund ca vor pregati gateli pen- tru mireasa, cit timp mirele sta la masa 28 , si pina cind ii trece supararea. II Sa c&utam aici cuvintele prin care se lasa auzita mireasa, pentru intiia data, in cerere staruitoare : «Sd ma sdrufi cu sarutarile gurii tale» tl . Intelesul lor este urmStorul : Pina cind se va margini mirele s3-mi tri- mita numai sarutarile prin Moise si prin profeti ? In realitate eu vreau sS ating buzele mirelui, ca el va veni, va cobori. Ea roaga, deci, pe Tatai mirelui, si-i zice : «Sa ma saruti cu sarutarile gurii tale», si pen- tru ca se cade a vedea implinindu-se acest cuvint profetic : cit timp graieste eu itf voi zice : «Iata-ma» 22 . Tatai mirelui implineste rug&- raintea miresei, el trimite pe Fiul Sau. vazind, dar, pe eel rinduit sa vin3, iata ca inceteaza a se ruga ^i-i vorbeste acestuia fata catre fa{3 : «Caci mai buna-i iubirea ta decit vinul, in miros piacut bogate sint aro* mele tale» 23 . Mirele, adica Hristos, trimis de Tatai, este inmiresmat de mireasd si-o aude graind : «Iubit-ai dreptatea si ai urit faradelegea ; pentru aceea 20. Cint. 1, 11. 21. Cint. 1, 1. 22. Is. 52, C. 23. Cint. 1 — 2, Vinul o simbolul bucuriilor. In general el roprozinU ceun este Domnul». 36. Clnt. 1, 10; 1, 15; 5, 14; 7, 9. 37. 3 Reg. 10, 1—10. 38. Clnt. 1, 3. 39. Numele Mirelui va fi vestit ?i cu atita faima se va raspiadi in toate partile qlorla lui, lrutocmai ciim se rasplode^te mixosul pairfumului varsat pe pamiixt. 40. Mc. 14, 3. OMILII LA CART EA C1NTAREA CINTARH,OR 315 cea pScatoasa este scris ca ea a fast aceea care a v&rsat mirodenia pe picioarele lui, pe cind cea care i-a turnat pe cap se zice ca nu era p3- cStoasS 41 . Baga bine de seama si vei afla ca In textul Evangheliei, evan- ghelistii nu fac istorie si nu descriu relatarile, ci descriu tainele. Casa s-a umplut de mireasma mirelui 42 . Tot ceea ce avea pacatoasa trebuie raportat la picioare, iar tot ceea ce avea nepacatoasa trebuie referit la cap. $i nu e de mirare ca toata casa s-a umplut de miros, cita vreme acest miros a umplut lumea. In acelasi loc este scris si despre Simon Le- prosul si despre casa lui 4S . Eu cred c3 leprosul este stapinul acestei lumi si ca el se numeste Simon eel lepros, a carui casa s-a umplut de miros placut la venirea lui Hristos, pe cind pa-catoasa a savirsit un act de pocainta in vreme ce cea sfinta a uns capul lui Iisus cu mirosurile mirului. «Numele tau este ca un mir varsat». Asemenea unui mir, care im- prastie, de jur imprejur, mirosul sau, este raspindit numele lui Hristos. Pe tot pamintul se pomeneste numele lui Iisus, pe tot pamintul se ves- teste Mintuitorul meu. Numele Sau este «mir varsat». Cine a auzit de numele lui Moise, care e cuprins doar intre hotarele inguste ale Iudeii ? Nimeni dintre greci nu-1 pomeneste si nici in vreo istorie lite- rara nu gasim nimic scris despre el si despre altii. Dar deodata cu Iisus, iata ca si el si altii stralucesc in lume, caci Iisus face sa iasa din umbra Legea si profetii si, cu adevarat, s-a implinit acest cuvint profetic : «Mir varsat este numele tau». V De aceea te iubesc tecioarele, pentru ca indurarea lui Dumnezeu s-a revarsat intru inimile noastre prin Sfintul Duh 44 . Pe buna dreptate sc foloseste termenul «revarsat» : «mir revarsat este numele tau». Zicind aceasta, mireasa zareste ca vin fecioarele. Cind ea il ruga pe Tatai mi- relui si-i vorbea de-aproape mirelui, fecioarele 4S inca nu erau de fata. Dar se asteapta sosirea corului de fecioare si primirea elogiului miresei : «De aceea te iubesc pe tine fecioarele si te asteapta». Fecioarele rds- pund : «In urma ta bogate sint aromele tale» 46 . Ce frumos ! Insotitoarelo miresei n-au inca marturisirea miresei. Mireasa nu vine din urma mi- 41. De observat este ca unii exegey identifies cete doua femei pe cind Origen §i altii susjin ca-i vorba despre doua femei deosebite. 42. In. 12, 3. 43. Mc. 14, 3. 44. Rom. 5, 5. 45. Fecioarele strut sufletele integre, neintinate, cei curali ?i credinciw^l, po- poarele luminate de invatatura oea noua. 46. Clnt. 1, 3—4. 318 ORIOBN, SCRIERI ALESK relui, ci ea inainteaza alaturi de el, ea tine mina mirelui si mlna ei este la dreapta mirelui. Insotftoarele ei, dimpotriva, intra In urma lui. «$aizeci sint ele regine ?i optzeci tiitoare si femei farS numar». «Una-i porum- bita mea, prea curata mea, singura fiica a mamei sale, cea mai aleasS a celei ce a n8scut-o» 47 . Bogate sint aromele mirurilor in care venim dupa tine 48 . E vorba despre iubire, dar spus cu multa elegant «Venim in bogata aroma a mirurilor tale, dupa tine, precum scris este : «Am ajuns la ca- pfitul drumului» 49 , si iarasi : Din to|i «Cei care alearga in stadion, numai unul este eel care ia cununa si cununa aceasta este Hristos». lata ce grSiesc fecioarele, despre care noi ?tim ca ramin pe dinafar& pentru ca dragostea lor n-a facut decit inceputul, dupa acest exemplu r <«Iar prietenul mirelui, care sta si asculta, se bucura cu bucurie mare de glasul mirelui» 50 . Aceste fecioare patimesc, de vreme ce mirele intra iar ele ramin afarS. Insa mireasa frumoasS, desavirsita, «fara pata sau zbir- citura» 51 , intrind In camara mirelui, In incaperea imparfiteasca, priveste spre fecioare si le vesteste ceea ce ea a vazut : «Imparatul m-a introdus in camara sa»- Ea nu zice : el ne-a introdus, pe noi, multimea, in incaperea sa : multimea a ramas afara ?i mireasa intra singura in camara imparatului pentru a zari vistieriile tainice si ascunse M si pentru a vesti pe insotitorii ei : «Imparatul m-a dus in cSmara lui». La rindul lor, fecioarele, adica multimea numeroasa a acelora care ca miine vor deveni mirese, in timp ce mireasa intra in camara mirelui ?i vede bogatiile acestuia si in vreme ce ea asteapta reintoarcerea Lui, cintind voioasa : «Bucura-ne-vom si ne vom veseli intru tine», se bucura pentru desavirsirea miresei. In cele ale virtutilor nu este pisma. Aceasta iubire e curata, aceasta iubire este fara cusur : «Bucura-ne-vom ?i ne vom veseli intru tine». Cea care este mai mare se bucura de lapte 9i de sinii tai si graieste voioasa : «Mai buni sint sinii tai decit vinul», celelalte insa lasa pentru mai tirziu veselia si bucuria lor — caci ele nu sint decit fecioare — ele lasa pentru mai tirziu indurarea lor zicind : 47. Clnt. 6, 8. Exemiplul e luat din obiceiul monarhilor din Orient de a avea mai mulite femei la conrte. Regiinele siint femetile de initliul rang, tiitoarele femeile de al dollea rang, iar femeile sint fetele strinse la ourte, care, cu timpul, deveneau sotii ale regelui. CifTele nu sint dstorice, ci rotunde, ele indica un numar mare. Ele repre- zlnta natiunile pamintului considerate mirese ale lui Hristos. «Una», adicfi nu-i alta nftemenea ei. 48. CJn(. 1, 4. 49. 2 Tim. 4, 7 50. In. 3, 29. 51. Et. 5, 27. 52. Is. 45, 3. OMILII LA CARTEA CINTAREA ClNTARILOR 317 «Bucura-ne-vom si ne vom veseli Intru tine». «Noi, zic ele, vom iubi si iubim «sinii tai mai mult decit vinul». Si apoi ele zic mirelui : «Nepri- hrSnirea 53 te iubeste». Elogiului miresei ele ii adauga atributul de nepri- hSnita, dupa propriile ei virtu^i. «Neprihanirea te iubeste». VI La rindul ei mireasa rSspunde fecioarelor : *Neagr& sint, dar sint irumoasd, fiice ale Ierusalimului», si noi indata intelegem ca aceste fecioare sint fiice ale Ierusalimului. «Eu sint neagra, dar frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sint corturile din Cedar, cum sint covoarele lui Solomon 54 , nu va uitati ca sint neagra, soarele m-a ars» 55 . Ea este frumoasa din cale afara si usor voi afla cum este asa de fru- moasa mireasa. Dar trebuie sa cercetam cum, neagra fiind si lipsita de culoare alba, ea poate fi - totusi frumoasa ? Ea a ar&tat pocainta pentru pacate si convertirea i-a dat frumusete. lata pentru ce ea este cintata ca fiind foarte frumoasa. Dar, intrucit ea nu era curatita incS de toata tina pSmin- tului, si inca nu era spaiata in baia mintuirii, i se zice neagra. Dar nu ramine in aceasta innegrire. Ea devine alba. De aceea cind se ridica spre lucruri inalte, cind incepe a se dovedi josnicia acestei lumi in raport cu realitatile superioare, se zice despre ea : «Cine-i aceea care suie, cea ■alba ?» 56 . $i cum sa taimacim mai bine aceasta taina ? Scriptura nu zice, cum se citeste in multe manuscrise : «Rezemata de eel iubit», adica a se odihni pe pintecele lui. In zadar s-a spus ca-i vorba despre sufletul mi- resei si despre Cuvintul (Xc^os ) mire : «odihnind pe pieptul ei», pentru ca aici zace partea stapinitoare care-i inima noastra (ibi principale cordis). Sa indepartam, deci, cele ale carnii si sa gustam cele ale duhului, infe- legind ca e mult mai bine a iubi asa, decit a inceta a iubi. Scriptura suie, deci, «odihnindu-se pe pieptul prea iubitului», si cea care la ince- putul cintarii a fost declarata neagra, iata ca se cinta despre ea la sfirsi- tul epitalamului : «Cine este cea care suie, cea alba» ? Acum am inteles, deci, cum este mireasa neagra si frumoasa toto- data. Insa, daca tu nu sarvirsesti pocainta, fii atent ca sa nu se zica des- 53. Eu&6t7|S 54. Expresia «megni» slujeste in Vechiul Testament pentru a arata o stare sufle- leasca tristS. Iov zice : «pielea inea s-a iimnegrit». Ceflar e un trib arab. Cortturile invechite si covoarele soot to evidemta lucrurile tavecbite. Oiniul firesc e negru, viata amului in Hristos e alba oa z5pa ea aduce la rlndul ei, omagii mirelui. Ea nu numai ca cuprinde in lau- dele ei ceea ce nu facuse inca, ci, injelegind frumusetea lui si contem- plindu-o, ea zice : «Cit de frumos si placut esti fratiorul meu, asternutul nostru este umbrit» 147 . Ma gindesc la patul unde se odihnesc mirele si mireasa. Acesta este daca nu ma insel, corpul omenesc, caci daca slaba- nogul care zacea in pat 148 si caruia Domnul i-a poruncit sa se scoale si sa-si ia patul si sa mearga la casa sa 149 , zacea inainte de a fi tamaduit, pe slaba imbinare a picioarelor sale, iata acum a fost intarit de puterea dumnezeiasca. Asa injeleg eu poranca : «Ia-ti patul si mergi la casa ta», caci Fiul lui Dumnezeu n-a coborit din ceruri pe pSmint pentru a da porunci miscatoare privind facerea patului, si nici nu a coborit spre a nu lasa sa piece fara pat pe acela caruia i-a curmat suferinta, cind a zis : «Ia-ti patul si mergi la casa ta». $i tu, deci, tamaduit fiind de Mintuitorul, ia si tu patul tau si mergi la casa ta, si cind mirele va veni la tine si mireasa se va odihni cu tine, tu li vei zice : «Iaita ce frumos este fratiorul meu, placut si umbros este asternutul nostru. lata ce frumos este fratiorul meu. El este frumos si umbros : Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea» 150 . IV «Grinzile caselor noastre sint cedrii» 1Bl . Aceste cuvinte sint spuso de multe ori. Mi se pare ca acestia sint oamenii oare-s impreunS cu Mirele, despre care s-a vorbit mai sus cind El a zis : «Casele noastre sint schelet de grinzi de cedru si au capriori din chiparosi» 152 , «ccici in loc de nard salbatic, vor creste ohiparosi si In locul urzicii va creste mirtul» 15S . Cerceteaza deci de ce natura sint arborii acestia si intelege ca ce- drul nu putrezeste, si ca chiparosul e de un miros foarte placut, deci lucreaza si tu pentru a-ti intari casa ta, incit sa se poata spune si des- pre tine : «Grinzile caselor tale sint din cedru si capriorii din chiparosi» 154 . 147. Clnt. l, 15. 148. Mt. 9, 2. 149. Mt. 9, 6. 150. Ps. 120, 6. 151. Clnt. 1, 16. 152. Clnt. 1, 16. 153. Is. 55, 13. 154. Clnt. 1, 16. _2 . ORIGEN, 8CRIERI AL E3E V Dupa" acestea mirele graieste : «Eu sint o iloare din cimpie §i crin de prin vilcele» ««. Din pricina mea, care eram in vai, a coborit si el in vSi, ?i venind acolo, devine un crin al vallor, in locul pomului vietii, care a fost sadit in paradis de Dumnezeu 156 , devenind astfel floarea in- tregii cimpii, adica a intregii lumi, a intregului pamint. Ce poate fi insa floarea decit numele lui Hristos, floarea lumii ? «Mir varsat este nu- mele tau» 157 . El e Acela despre care se vorbeste aici, in alti termeni : «Eu sint o floarea din cimp, un crin al vailor», facind referire la El insusi. Elogiind apoi pe mireasa, el zice : «Ca un crin in mijlocul spinilor, asa este iubita mea intre fecioare» 15S . Precum nu se poate asemana crinul cu spinii, printre care creste de obicei, asa si iubita mea, care-i mai presus decit toate fiicele, este un crin in mijlocul spinilor. Mireasa, auzind aceste cuvinte, da mirelui raspunsul si deslusind o noua delicateta la el, izbucneste in cuvinte de lauda. Mirosul de parfumuri, cu toate ca se raspindeste cu delicatete si in- cinta pe mirositor, este in acelasi timp de un gust placut. Este insa cite un lucru care este delicat si pentru mirositor si pentru gust, care desfa- teaza palatul prin delicatetea sa si parfumeaza aerul pe care-1 inspiri : asa este si pomul care, prin natura sa, are si una si alta. De aceea, voind sa laude nu numai mireasma cuvintului, ci si savoarea lui, mireasa zice : «Ca un mar intre copacii pSdurii este iubitul meu intre feciori» 159 . Toti copacii sint paduri neroditoare in asemanare cu Cuvintul lui Dumnezeu. Tot ce-ti poti tu inchipui nu va fi decit maracini in asemanare cu Hristos. Inaintea Lui totul e lipsit de rod. Ce se poate numi roditor inaintea Lui ? Nici macar acei pomi care par incovoiati sub povara roadelor, nu isi arata sterilitatea lor in fata venirii Sale. De aceea, «ca un mar intre copacii pSdurii, asa este iubitul meu intre feciori si sub umbra lui eu stau cu drag» 160 . Ce frumos e spus ! El nu zice : «Eu doresc sa stau la umbra Lui», ci, «eu stau la umbra Lui», si nu «eu ma asez», ci sint asezata. Si x:hiar daca nu putem avea de la inceput convorbiri cu El, totusi noi ne in- vrednicim, inca de la inceput, de o anumita umbra, as zice, de maretla Sa. Dealtfel la profeti se poate citi : «Suflarea vietii noastre este Hristos 155. Clnt. 2, 1 — cimpia .este o regiune fertila die-a lungul Mediiteramei, Jntre <-ezareea 51 lope (Jatfa). Cimpia este reinimita ?i pentru frumusetile ei natuxale. Isaia varbeste despre straludrea Saromuilui (35, 2) 156. Fac. 2, 8. 157. Clnt. 1, 12. 158. C3nf. 2, 2. 159. CJnf. 2, 3. 160. Clnt. 2, 3. OMILII LA CARTEA ClNTAREA CINTARILOR 331 Domnul», despre care zicem : «la umbra Lui noi vom vietui printre po- poare» lfll . Iar de la o umbra trecem acum la o alta umbra, caci «peste cei care locuiau in latura umbrei mortii lumina va straluci» 162 , in asa fel inert noi trecem de la «umbra mortii» la cea a vietii. Galea desavirsirii este aceasta : la inceput sa rivnesti, eel putin, sa te odihnesti la umbra virtutilor. lata pricina pentru care cred ca nasterea lui Hristos a inceput intr-un fel de umbra, dar s-a desavirsit, insa, nu in umbra, ci in adevar. Se spune doar : «Duhul Sfint se va cobori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri» 16S . Nasterea lui Hristos a inceput printr-o umbra, dar nu numai la Maria a inceput aceasta nastere printr-o umbra, ci Cuvintul lui Dum- nezeu ia nastere si in tine, daca esti vrednic. Fa posibila coborirea um- brei si cind vei fi vrednic de umbra, razele ei coboara peste tine, putind zice ca din aceste timpuri se naste umbra, caci eel ce este credincios «in foarte pufin si in mult e credincios» 164 . Prin cuvintele «eu rivnesc sa fiu la umbra lui si sa ma odihnesc acolo», sa intelegi ca ea nu va fi tot- deauna la umbra, ci va trece la o stare mai buna, caci ea spune : «Si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele». Eu, zice ea, vreau sa ma odihnesc la umbra lui, sa ma adapostesc sub umbra lui, ca sa fiu indes- tulata de roadele lui, ca sa pot zice : «Si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele» 165 . VI «Du-md in casa vinuluh 166 . Mirele statuse afara. A fost apoi primit de mireasa si s-a odihnit pe sinii ei. Multe din fecioare n-au inca vred- nicia de a primi pe mire ca pe oaspete, caci multimilor el le vorbeste, de obicei, in parabole 167 . $i ma tem ca multi dintre noi nu putem fi fecioare. «Du-ma in casa vinului. De ce sa ramin asa multa vreme afa- ra ?». «Iata Eu stau la usa si bat ,• de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina eu el si el cu Mine» 168 . «Du-ma !». $i din nou ne spune cuvintul dumnezeiesc acelasi lucru. lata pe Hristos graind : «Du-Ma pe Mine». $i voua candidatilor la botez, vfi spune : «Bagati-Ma nu numai in casa, ci in casa vinului», pentru ca sufle- tul vostru sa se umple de vinul bucuriei, de vinul Duhului Sfint, si ast- 161. Pi. lei. 4, 20. 162. Is. 9, 1. 163. Lc. 1, 35. 164. Lc. 16, 10. 165. Cinl. 2, 3. 166. Cinl. 2, 4. 167. Mc. 4, 2. 168. Apoc. 3, 20. 333 OR10BN, 8CR1BRI ALESE fel lfisati-L pe Mine, Cuvintul 189 , Intelepciunea 17 °, Adevarul l71 , sa intre In casa voastra. Se poate spune chiar si acelora care nu sint inca desavirsiti : «Du- ceti-ma in casa vinului». VII «Cople$iti-md cu dragoste» 172 . El vorbeste cu gust ales : «Coplesi- ti-ma cu dragoste», caci de multe ori actiunile dragostei sint nerinduialS. Ceea ce trebuie sa cinsteasca mai intii, ei cinstesc in rindul al doilea, si ceea ce trebuie sS cinsteasca in rindul al doilea, ei cinstesc in rindul intii, si ce trebuie sa iubeasca in rindul al patrulea, ei iubesc in rindul al treilea si din nou al patrulea in loc de al treilea. Astfel ordinea iubirii este rSsturnatS la cei mai multi. Iubirea Sfintilor este insa bine rinduita. Doresc sa dau unele exemple, pentru a se intelege, ceea ce se spune aici : «Rinduiti-ma pentru iubire». Inv&tatura dumnezeiasca vrea ca tu sa cinstesti pe tatal tau, pe fiul tau, pe fiica ta. Cuvintul dumnezeiesc vrea ca tu sS iubesti pe Hristos; doar El nu-ti zice sa nu iubesti copiii tai §i sa nu fii in buna in|elegere cu paring, prin iubire. Dar ce ift spune ? Sa nu ai o iubire dezorganizata, nu iubi mai intii pe tatal tau si pe mama ta si apoi sa mS iubesti pe Mine. Nu fi mai atasat prin fapta indur^rii, de fiul tau si de fiica ta si apoi de Mine : «Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decit pe Mine, nu este vrednic de Mine, eel ce iubeste pe fiu ori pe fiicS mai mult decit pe Mine, nu este vrednic de Mine» 173 . PSstreaza in constiinta ta devotamentul pe care-1 ai fata de tatal tau, de mama ta si de fratele tSu, dar daruieste-te cu dragoste Cuvintului lui Dumnezeu si lui Iisus. Poate c3 recunosti tu insuti, cS iubesti mai mult pe fiul si pe fiica ta decit pe Cuvintul eel dumnezeiesc si pe parintii tai mai mult decit pe Hristos. Ce crezi, care dintre noi a ajuns la o asa desa- vlrsire incit sa aiba, in mod principal si-n primul rind, dragoste fata de Cuvintul lui Dumnezeu si sa-i punS pe copiii sai pe planul al doilea? Tot asa sa iubesti si pe sotia ta. «Nimeni nu si-a urit trupul sau» 174 , ci II iubeste ca si carnea lui. Se zice : «ei sint doi dar un trup» 175 . Iubeste pe Dumnezeu, nu insa cum iti iubesti trupul si singele, ci cu duhul : «Cel 169. In. 1, 1. 170. / Cor. 1, 30. 171. In. 14, 6. 172. Clnt. 2, 4. 173. Mr. 10, 37. 174. Et. 5, 29. 175. El. 5, 31. OMILII LA CARTEA CINTAREA CINTAR1LOR 333 ce se lipeste de Domnul este un singur Duh cu El» 176 . Iubirea este o cale spre desavirsire, asa ne-a aratat-o si Dumnezeu si tot asa trebuie sa fie ?i intre oameni. Intiia porunca este sa iubim pe parintii nostri, a doua sa iubim pe copiii nostri, a treia (sa iubim) slujitorii nostri. Daca, insa, co- pilul e rau dar slujitorul e bun, in ordinea iubirii slujitorul se cade sa fie pus in locul copilului. lata dar, cum s-a facut rinduiala in iubirea Sfinfilor. Invatatorul si Domnul nostru a statornicit in Evanghelie po- runca iubirii, facind o virtute proprie din afectiunea fiecaruia si a dat fntelepciunea acestei orinduiri, celor care pot intelege Scriptura graind : «Int3reste in mine iubirea». «Sa iubesti, dar, pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti» 177 . El n-a zis : «Pe Dumnezeu ca pe tine insuti, pe aproa- pele tSu din toata inima, din tot sufletul tau si din toata puterea ta». El a mai zis incS : «Iubiti pe vrajmasii vostri» 178 , farS sa se mai spuna : «din toata inima». Invatatura dumnezeiasca nu este neorinduiala. Dom- nul nu cere imposibilul, nici nu zice : «Iubiti pe dusmanii vostri ca pe voi insivS» 179 , ci numai : «iubiti pe vrSjmasii vo$tri». E de-ajuns sS inte- legem c3 trebuie sS-i iubim si sa nu Ie pastrSm dusmSnie, insS pe aproa- pele sa-1 iubesti ca pe tine insuti, iar pe Dumnezeu din tot cugetul tau. Daca tu intelegi aceasta, si daca implinesti ceea ce ai inteles, ai fScut ceea ce s-a poruncit prin cuvintul Mirelui : «Duceti-ma in casa vinului, intariti in mine iubirea». Cine crezi tu, ca este printre voi de-o iubire bine rinduita ? «Intariti-ma cu miruri» 180 . Una din traducerile vechi are <3ivav8v] > 81 . Mireasa insa raspunde astfel : «lmprosp&tati-ma cu mere». Ce mere ? «Ca un mar in mijlocul padurii asa este iubitul meu intre feciori» 182 . lata de ce se spune : «lmprospatati-ma cu mere, caci sint bolnava de iubire» 18S . Cit de frumos si de mare| este sa te imbolnavesti de iubire. Numai ca unul primeste sSgetile iubirii trupesti, pe cind altul este bolnav de altS patima paminteascfi ; cit despre tine goleste-ti de$er- taciunile trupului tau, si sa stai gata sa primesti loviturile sagetii, ale Scigetii prea frumoase, caci Dumnezeu este arcasul. Asculta Scriptura care-ti graieste despre aceasta sageata, sau mai degraba admira si asculta ce spune sageata insSsi : «F3cut-a din mine 176. 1 Cor. 6, 17. 177. Mr. 22, 37 §.u. 178. M(. 5, 44. 179. Mf. 5, 24. 180. aCMav&i) 181. bo-abe de struguri, flori de struguri. 182. Cml. 2, 3. 183. C5n(. 2, 5. 334 ORIOBN, 8CRIERI ALE»B sftgeatd ascutitfi si in tolba sa de-o parte m-a pus, si mi-a zis : «este mare lucru s& fii numit sluga mea» 184 . Intelegi ce vrea sS spunS s&geata, si cum a fost aleasa ea de Dom- nul ? Ce fericire e sa fii r&nit de aceasta sageata ! De aceasta sageata au fost rSniti cei care dialogau intre ei, graind : «Oare nu ardea in noi inima noastra cind ne vorbea pe cale si cind ne tilcuia Scriptu- rile ?» 185 . $i, tot asa, daca cineva a fost ranit de vorbele noastre, prin instruirea in ale dumnezeiestii Scripturi, incit el sa poata spune : «Sint rfinit de iubire», atunci poate ca acestea se refera si la el. Dar de ce sa zic «poate» ? Este doar limpede. VIII «Stinga lui este sub capul meu si cu dieapta ma imbrd#seazd» 186 . Cuvintul lui Dumnezeu are o mina dreapta si una stinga. Intelepciunea e multipla, dupa varietatea intelepciunii, dar e una singura in fond. (In- susi Solomon ne-a invatat despre dreapta si despre stinga intelepciunii : «Viata lungS e in dreapta, iar in stinga, bogatie si slava» 187 . Deci mina sa stinga este sub capul meu, caci bratul mirelui devine perna mea, si partea mai insemnata a inimii mele se reazima pe Cuvin- tul lui Dumnezeu. «Mina lui stingS este sub capul meu». Nu te intrista cfi ai urechi care te fac sa oftezi. Scris este la Iezechiel : «Vai de cei ce cos pernite pentru subsuori si fac valuri pentru cap» 18S . La ce cosi pernite ? Nu cauta aiurea reazem capului, pune mina stinga pe mire si zi : «Stinga lui este sub capul meu». Cind vei face asa vei avea tot ce e cuprins in stinga si vei putea zice : «In mina sa stinga sint avutii §i mariri, si cu mina lui dreapta ma va imbratisa». Pentru ca dreapta mirelui sa te Imbratiseze «Lungimea anilor este in dreapta, iar in stinga bogatie si slavS» 189 , si tu vei avea o viata indelungata, si zile multe pe pamintul eel bun pe care Domnul Dumnezeul tau ti 1-a dat 190 . «Vd )ur i fete din Iemsalim, pe cerboaice, pe gazelele din cimp, nu treziti pe diaga mea, pind. nu-i va fi ei voia!» W1 . De ce oare le jura pe fiicele Ierusalimului ? Pentru a nu le lasa sa mai doarma, ci ca sa le tre- zeasca dragostea. 184. Is. 49, 2; 49, 6. 185. Lc. 24, 32. 186. Clnt. 2, 6. 187. Pikle 3, 11. 188. Ies. 13, 18. 189. Pilde 3, 16. 190. Ies. 20, 12. 191. Is. 1, 21. OMn.ll LA CARTBA CINTARII ClNTARILOR 33* De citfi vreme doarme dragostea In vol, o fiice ale Ierusalimului, o fecioarelor I Aceastfi dragoste nu-i In mine, cfici eu sint ranit de dra- goste, ci in voi, fiice ale Ierusalimului, care sinteti multe si tinere. Dra- gastea mirelui doarme acum, dar vfi jur, fiice ale Ierusalimului, c& in clipa cind v-a trezit, ati f&cut sa se inalte si dragostea care este in voi. Creatorul tuturor lucrurilor, cind v-a creat, a sadit in inimile voas- tre semintele dragostei. Dar acum, precum se spune : «Dreptatea a ador- mit» 192 , iubirea dormiteaza in voi, caci tot Scriptura zice undeva : «Mirele se odihne§te, ca leul si ca puiul de leu» 193 . Cuvintul lui Dumnezeu dormiteaza in necredinciosi si in aceia care au nedumeriri in inima, dar El e treaz la Sfinti. El doarme in aceia care se clatina de furtuni, insa El se trezeste la strigatul acelora care vor s§ fie mintuiti de catre mirele trezit. Cind El este treaz atunci si linistea revine si tumultul apelor se domoleste, caci porunceste vinturilor po- trivnice, §i minia corabiilor se linisteste. Cind insa doarme, este vijelie, moarte si disperare : «Va" jur, fiice ale Ierusalimului, pe puteri si pe tariile tarinei». De ce «tarina» ? Pe acel «miros al unui cimp bogat, pe care 1-a binecuvintat Domnul» 194 . IX «Nu tulburati §i nu trezitf iubirea pind o sd-i placd ei. E glasul iuhi- tului meu. latd-l aid, vine pdsindpesfe munti» 195 - Aici este iarSsi Biso- rica, cea care vorbeste, indemnind fecioarele sa se pregateasca pentru venirea mirelui, caci El avea sa vina si sa le acorde o convorbire. Ea vorbea cind, la un moment dat, iata ca soseste mirele, atunci il arata cu degetul si zice : «iata-L vine sarind peste munti». Recunoasteim in mireasa inima vesela si desavirsita, pentru c& ca vede mai departe si contempleaza mai repede venirea Cuvintului. Eu simte ca a venit intelepciunea, a venit dragostea si spune celor care nu inteleg inca : «Iata-L, El este, a venit». Roaga-te ca si eu sa pot spune : data-L vine». Daca as putea infatisa Cuvintul lui Dumnezeu, as zice intr-un fel oarecare : «Iata-L vine». Pe unde vine? Nici intr-un caz nu pe v&i nici pe locuri joase. Atunci cum ? «Sarind peste munti, plutind peste co- line» 190 . Chiar de-ai fi munte, Cuvintul lui Dumnezeu salts peste tine, 102. Is. 1, 21. 193. Num. 24, 9. 194. Fac. 27, 27. 195. ClnL. 2, 7—8. 19(i. Chi/. 2, 8. 330 ORIGBN, 8CRIERI ALMB iar dacfi nu poti fi munte, ci doar colinfi, mai putin decit un munte, El va trece peste tine. Ce bune si ce frumoase sint aceste cuvinte ! El sare peste munti, oricit ar fi ei de inalti, pluteste peste coline, pentru cS ele sint prea joase. El nu pluteste peste munti, El nu salta peste coline : «IatS-L vine, sSltind peste munti, plutind peste coline». X «Asemenea unei gazele sau unui pui de cerb este tratiorul meu din muntii de la Betel» 197 . In Scriptura sint des mentionate aceste doua ani- mate, si ceea ce este si mai interesant, ele sint citate, de obicei, impre- unfi. «IatS dobitoacele pe care le puteti minca, zice Scriptura, citind apoi : «gazela si cerbul» 198 . In cartea aceasta, de obicei, cerbul se apropie de gazela. Aceste dobitoace sint foarte inrudite si vecine. Gazela, adica (dorcas), are o privire foarte agera, cerbul este un omoritor de serpi. Cine, dintre noi, crezi tu ca este vrednic sS explice, cu toata demnitatea, taina si ratiunea •acestui pasaj ? Sa rugSm pe Dumnezeu sa ne daruiasca harul de a deschide Scrip- tura, pentru a putea zice : «Cum ne tilcuieste Iisus Scripturile ?» 199 . Des- pre ce este vorba ? Zicem despre gazela, dupS psihologia acelora care dezerteaza de la natura tuturor dobitoacelor, ca a primit numele ei de la specificul pe care il are ea. Se numeste, gazela" — (dorkas Bopxa?) — in urma pronuntatei sale sensibilitati acustice, adicS : wapa xb o^oSepxeo-cepov. Cerbul Intr-adevSr este dusmanul si vinatorul serpilor, cSci, prin suflul narilor sale, ii face sa iasa din vizuina si neutralizind efectul veninului lor, se desfSteazS in fata vizuinei. Poate cS, dupa teorie, Mintuitorul meu este o gazela si un cerb, dupa fapte. Care sint ispravile Lui ? El ucide serpii, El sugruma puterile vrSj- mase, de aceea eu i-as zice : «Tu ai zdrobit capetele balaurilor din ap3, Tu ai sfSrimat capetele balaurilor» 20 °. XI «Asemenea este iubitul meu unei gazele sau a unui pui de cerb pe muntele casei lui Dumnezeu (Betel)» 20i . Betel se traduce, asadar, cu 197. Clnt. 2, 9. 198. Deut. 14, 4—5. 199. Lc. 24, 32. 200. Ps. 73, 14—15. 201. Clnt. 2, 9 — bait — oasS — el presourteaza elohim — Dumnezeu — Casa (ui Dumnezeu. OMII.II LA CART8A CtNTARHA CINTARILOR 337 «casa lui Dumnezeu». Nu toti muntii suit case ale lui Dumnezeu, cl aceia Care slnt muntii Bisericii. Se gfisesc si altf munti, care slnt ridicati si rln- duitf «Impotriva cunoasterii lui Dumnezeu» m . $i care sint acestia ? Muntii Egiptului si ai filistenilor 20S . Vrei sa stii daca iubitul ei este asemenea unei gazele sau a unui pui de cerb pe muntii casei lui Dumnezeu (Betel) ? Fii si tu insuti .munte bisericesc, munte al casei lui Dumnezeu, si Mirele va veni la tine, asemenea gazelei sau puiului de cerb, pe muntii din Betel. Ea vede ca Mirele se apropie sim|itor, eel care se afla mai inainte pe munti si pe coline, ea il asteapta saltind si sarind. Apoi, isi da seama ca a venit spre ea si spre alte fecioare, si zice : «Iata-l, stind in fata peretelui nostru» 204 . $i tu vei zidi un perete si daca tu inalti casa lui Dumnezeu, el va veni in fata peretelui tau, «privind pe ferestre» 205 . Una din ferestre are intelesul ca prin ea priveste Mirele. Ce alt inteles poate sS-1 aiba fereastra prin care-L vedem pe Mire ? In ce sens, anume, ne priveste Cuvintul lui Dumnezeu ? Ce priveste El prin fereastra ?'$i cum priveste Mirele prin ea ? Exemplul urmator te va la- muri. Unde Mirele nu priveste, noi vedem moartea patrunzind, asa cum citim la Ieremia : <(CSci iata moartea intra pe ferestrele noastre» 20fl . Cind privesti o femeie pentru >a o pofti 207 , moartea intra pe feres- trele tale. «Priveste prin gratii» 208 . Adica, ai grija cind pasesti pe sub mijlocul tavanului si mergi sub schelele amenintatoare 209 . Totul este impinzit de retele, diavolul a cotropit totul cu cursele sale. Daca vine Cuvintul lui Dumnezeu si.incepe a se arata si-tf vorbeste printre curse, tu vei zice : «Sufletul meu a scapat, ca o pasare din cursa vinatorilor, cursa s-a sfarimat si noi ne-am izbavit. Ajutorul nostru este in numele Domnului celui care a facut cerul si pamintul» 210 . Mirele a venit prin retea, Iisus a deschis drumul. El a coborit pe pamint. El e supus retelelor lumii, vazind un mare numar de oameni 202. 2 Cor. 10, 5. 203. Prin cuvintul olofiles (de alt neam) se Intelege poporul filistean. 204. Clnt. 2, 9. 205. Clnt. 2, 9. 206. let. 9, 21. ' 207. Mt. 5, 28. 208 Clnl 2 9. 209! Inf. Sir'. 9, nu exista, v. 20 in Biblla ddn 1968. 210. Ps. 123/ 7—8. 22 — Orincn 3M ORiqEN, SCR1ER1 ALE8B prinpi In retele, $i vfizind cfi retelele nu pot fi sfarfonate de nimeni altul afarfl de El, El vine spre retelele Sale. El ia trup omenesc, hnpiedteat de legfiturile puterilor dusmane si El sfarma legaturile 2n acelea. Pentru tine a f&cut El aceasta, si tu poti zice: «Iata-L acolo, stind in fata perete- lui nostra, se uitS pe fereastrS, pindeste printre gratii». Cind va veni, tu ii vei zice : «Iubitul ffleu raspunde» ! Iar El va zice : «Desteapta-te si vino, iubita mea» 212 . Eu am deschis drumul, Eu am sfSrimat legaturile, vino acum la Mine, iubita Mea. «Desteapta-te, iu- bita Mea, frumoasa Mea, porumbita Mea» 213 . De ce zice el : «Desteapta-te», de ce «grSbe§te-te» ? Eu rabd pentru tine primejdiile furtunii 2U , eu indur corabiile care trebuiau sa se cu- funde, intristatu-s-a sufletul Meu pinS la moarte 215 , pentru tine. Eu am Inviat din morti, dupS ce am rupt pecetile mortii §i am dezlegat lega- turile iadului. lata ce iti spun : «Desteapta-te si vino iubita Mea, fru- moasa Mea, porumbita Mea» pentru c3, iata, «iarna a trecut, ploaia s-a dus, a plecat, si florile s-au ivit pe pamint» 216 . Inviat din morti, am do- molit furtuna si am facut lini?te 217 . $i pentru cS dupa rinduiala trupeasca, Eu slnt nascut dintr-o fecioara prin voia Tataiui Meu si pentru ca «spoream cu intelepciune si cu vir- sta» 218 , «florile s-au ivit pe pamint si timpul taiatului a sosit» 219 . «Taiatul» este iertarea pacatelor, caci se spune ca : «Orice miadita care nu aduce roada intra Mine, Tatai Meu o taie>> 220 , incit ea nu mai poate rodi. S3 ai, deci, roade, caci tot ce este neroditor in tine se va lua. Timpul «taiatului» a sosit, «glasul turturelei se aude pe pamint, la noi» 221 . Nu fara temei se aduceau ca jertfe, fie o pereche de turturele, fie doi pui de porumbei 222 , caci aceste vietuitoare se intregesc si niciodata nu sint amintite separat, numai o pereche de porumbei, ci o pereche de 211. El sfarma legSiturile martii. 212. Clnt. 2, 10. 213. Clnt. 2, 10. 214. Mf. 8, 24. 215. Mf. 26, 38. 216. Clnt. 2, 11. 217. Mf. 8, 26. 218. Lc. 2, 52. 219. Clnt. 2, 12. 220. In. 15, 2. 221. Clnt. 2, 12. 222. Lev. 5, 7. OMILII LA CARTEA ClNTAREA ClNTARILOR 330 turturele, doi porumbei. Porumbelul este Duhul Sflnt. InsS Duhul Sflnt, cind veste§te taine adinci ?i mSrete, din cele pe care multi nu le pot cu- noaste, le indicS prin ciripitul turturelelor, adicS prin aceste pSsari care toata ziua stau pe coama pSdurilor si in virful arborilor. DimpotrivS, in vat si in regiunile care nu depasesc nivelul oamenilor, porumbelul este acela care se ia ca imagine figurativa. In sfirsit, atunci cind Mintuitorul a binevoit a lua trup omenesc, si a venit pe pamint, ou toate ca erau mul|i oameni pacatosi, aproape de Iordan, SfintUl Duh nu s-a schiimbat in turturea, ci el a devenit porum- bei, pasare mult mai blinda, pentru a sta mai aproape de noi din cauza multimii de oameni. Lui Moise, de pilda, El i s-a aratat sub chipul unei turturele, precum fiecSruia dintre prooroci, care s-au retras in munte sau in pustie, pentru a primi Cuvintul lui Dumnezeu. «Strigatul» turture- lelor se aude in tara la noi. Smochinul si-a pirguit roadele de prima- vara Z23 . InvataU de la smochin pilda : «Cind mladita lui se face frageda si odrfislesc frunze, cunoasteti cS vara este aproape» 224 . Hotarirea dumnezeiscS vrea sa ne vesteascS aici cS, dupa iarnS si dupa furtunile sufletelor, se apropie secerisul. Smochinul, zice ea (hotfi- rirea-dumnezeiasca), face smochine, viile sint in floare si imprSstie mi- rosul lor. Ele dau in floare, timpul culesului va veni si vor fi struguri. XII «Ridicd-te, vino iubita mea, frumoasa mea, porumbifa mea» 22S . Cele spuse mai inainte au fost vorbele Miresei, farS ca sa le audS fecioa- rele. Ea voia si asculte singurS cuvintele Mirelui, vorbind Miresei : «Ridic§-te, vino iubita mea». El nu cheama fecioarele. El nu zice : «Ridicati-va !» ci : «Ridica-te, vino iubita mea, porumbita mea, in crapaturile stincilor» 226 . Moise insS s-a asezat in crapSturile stincilor 227 pentru a vedea spatele lui Dumnezeu 228 . Tot asa si «iubita mea se ascunde in cr&pfitura peretelui din fata» 229 . Vezi mai intii «fata peretelui», si apoi tu vei pu- 223. Clnt. 2, 12—13. 224. Mt. 24, 32. 225. Clnt. 2, 13. 226. Clnt. 2, 13—14. 227. La muntele Sinai. 228. fc$. 32, 23. 220. Ont. 2, 14. 2i2_ OWOBN, 8CRIERI ALBSS tea intra acolo unde este insusi peretele stlncii, si-i zice Mirele : «Ara- ta-ti fata ta» 2S0 . PIna In ziua de azi se spun asemenea vorbe catre Mireasa, insa ea nu va Indrazni sa conitempleze, fata catre fata, slava Domnului 231 . Acum, clnd ea este pregatita si impodobita, i se zice : «Arat&-ti fata ta». Gla*ul ei nu era inca.destul de dulce ca sa i se zica : «Lasa-ma sci aud glasul t8u!» 232 . Insa cind ea a invatat a vorbi — ia aminte Israele si asculta — caci ea are sa-ti spuna unele lucruri, graiul ei a, devenit dulce catre Mire, precum spun aceste cuvinte profetice : «Dulci sa fi« vorbele ei». Apoi Mirele ii declara : «Fa-ma sa ascult glasul tau, caci glasul tau e dulce» 283 . Daca tu vei deschide gura pentru Cuvintul lui Dumnezeu, Mirele iti va spune : «Glasul tau e dulce si fata ta placuta» 2S4 . De aceea sculati-va, si sa rugam pe Dumnezeu sa ne faca a fi vrednici de Mire, Cuvintul, Intelepciunea, Iisus-Hristos, a c3ruia ii este slava si stapinirea in vecii vecilor. Anrin 235 . 230. C3n(. 2, 14. 231. 2 Cor. 3, 18. 232. Clnt. 2,. 14. 233. Ps. 103, 34. In Psalm avem redata nuniai ideea. 234. C3n(. 2, 14. 235. I PI. 4, 11. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA INTRODUCERE Dupd cumse $tie, dintre toate cdrfile Vechiului Testament comen- tate de Origen (si se pare cd n. Omiliile se «improvizau aproape zil- nic», dupd cum se afirmd in «panegiricul» dedicat lui Origen de admira- et P. ^mF^^*^?."*"" Sm ^^ VOl> - 1 ' toduotdM1 par R Husso ° 1901, 4 p. E X. Kl0Stermalln lH ° rigenes Werite ' 3 Band Sn cor Pul berlinez (G.C.S.), Leipzig, 5. ©d. A. Robinson, Cambridge, 1893, p. 33—34, 59. 6. «N-ayem vr©me sa voTbim despre teste cite s-au ciitilt, de aceea aleaem doiar aoeas_ta». Om/J. 15, 6, ed. Klostermann, p. 130. aiegem doar OM1UI LA CARTIA PROOROCULU1 1HMWA ^ 2*! i torul sQu Pamill '. Dealt! el, lntr-o omilie la cartea Faceiii, predicatoml ceartd deschis pe catehumeni cd mi vin *ln 'toate zilele» la Bisericd, ci numai dumlnlca si In sdrbdtori, $1 nici atunci nu slnt aten\i, ci discutd lucruri lumesti 8 . Episcopul si preofii erau de tafd «ln presbiteriw> , In semicerc In jurul altarului 9 - Predicatoml e cu Biblia in mind si face atenU pe ascultdtori repetlndu-le si pasajele anterioare.ca sd hovnicesth, «mai inalte», «mai tainice» ale lucrurilor, care au drepi scop, inscrisul lui Origen, sd purifice si sd inalfe constiinta auditorilor. Te mat lea omiliilor e bogatd si variatd. Iatd citeva exempler Mai intii, despre rolul pastorilor de suflete. Comentind cuvintele din cartea proorocului Ieremia 4, 3 «arafi-vd ogoare noi», Origen spune in Omilia V, 13 cfi «acest cuvint e adtesat in primul rind didascalilor crestini, cdrora le cere sd nil incredinteze cuvintele Scripturii unor ascul- tdtori inainte de a ii pregdtit ogoare *ioi in suiletele lor». Sau in Omilia 1, 13 : «Cuvintul Domnului cunoaste primejdiile, care pasc pe slujitorii Bisericii din partea celor la care sint trimisi. Cind ceartd sint urgisifi. Cind mustrd sint prigoniti. Proorocii indurd tot felul de nenorocirh. Dintre detractorii crestinismului, Origen nu uitd in omilii (in atarS de ceea ce a scris in Kata Kelsou) nici agnosticismul pdginilor care neagd Providenta u.nlci gelozia rdu infeleasd a iudeilor ", dar mai ales: nu uitd rdtdcirile ereticilor marcioniti, vasilidieni, valentinieni ls . Pdtrunzdtoare sint «criticile» aduse de Origen vietfrcrestinilor din vremea sa : «Dacd judecdm lucrurile asa cum sint in realitate, iar nu dupd numdr, vom vedea cd in vremea de azi nu preq sintem crestini. Altddatd se putea vedea care erau adevdrati crestini. Cind ne intorceam dincimitire, la adundrile bisericesti dupd ce am insotit trupurile martiri- lor, si cind toatd Biserica era de fafd acolo, catehumenii erau catehizati ca sd fie martirizafi si sd moard mdrturisind credinfa pind la moarte fdrd cea mai mica fricd» 14 . Dar, ca sd incheiem aceste considerafii, ldsind cititorului grija de a surprinde el insusi simfirea caldd si evlavia deosebitd a marelui predlca- tor, sd mai amintim cd mai presus de toate el voia sd moralizeze, sd 11. «Pui tn diiscutie Providenta? De ce vedem lucrurile sucit ? Mai bine sa ne tatrebam: de ce atlitea aduitere, atitea desfrinari, atitea faradelegi ?» (Omil XII 11 Klost'ermann, p. 98). ' 12. *unde mai sint azi proorocii vostri ? unde mai sint semnele.? umde-i arStarea lui Dumnezeu ? Unde-i cultul, templul, jertfele ? Au lost desfdintate toate» (Omil IV 2. Klostermann, mr. 24 — 25). 13. <«Chiar si cei ce clrtesc contra Cneaitorului sint' in floaire» (cum zice Ieremia 12, 1). <«De umde au iesit atifia mercioniti, atttia vasilidieni, atitia valentinieni ?» (Omil X, 5 ; Klositeirm. 75). ' 14. Omil. IV, 3 ; Klostermann, p. 25. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 345 inalfe. «La ce mi-ar folosi toate daca in locul celoi «smulse si nimicite din rdddcind» fler. 1, 10) n-ar fi rasdrite bunuri cu mult mai inalte ? Toc- mai de aceea, luciaiea cuvintelor lui Dumnezeu duce mai intii la smul- gerea din rdddcind pentru ca abia dupd aceea sd inceapd «zidirea si rd- sddirea»- $i mai departe : «E adevdrat cd existd cuvinte care «stiicd im- pardtii», dar nu impdrdfii materiale, ci allele, cum sint fdfdrnicia, rduta- tea, neintrinarea» u . Dar, sd lasdm sd grdiascd autorul insusi in limbajul pe care ne-am strdduit sa-l iacem cit mai usor de infeles. Pe lingd sublinierea marii personalitdfi a proorocului, problema providentei si a educatiei omenirii (upovoia si 7tai8euoi?) in vederea ridicdrii ei spre Dumnezeu iormeazd ideea celor mai multe'din omiliile pe care le traducem aici. Desigur, asa cum am spus-o in studiul introductiv, oricit de alegorizant si de greoi hi s-ar pdrea azi stilul acestor explicdri, Origen a vrut prin ele sd apere credinfa crestind si sd inalfe pe om. De aceea, chiar si azi, lectura lor incdlzeste si inaltd suiletele. 15. Omilia 1, 16, Klostermann, op. cit., p. 14 — 15. N-am mad sacotit inecesar sa vorbim despre persoana proorocului Ieremia ?i despite valorile carjii sale. Se stie ca hi itexttul prarocieti lui s-au pastrat mari difarente Intre redaotarea ebraica si cea greaca, iucru de care Origen e coosMent. A se vedea Studiul Vechiului Testament,, manual pesntru uzul studentilor Instiitutelor teologice, Bucureisrtii, 1955, p. 138 $,u. OMILIA I Ctnd a inceput Ieremia sa prooroceasca ? Sub ee regi si ce anume i-a spus lui Domnul ? . I Dumnezeu e grabnic daca-i vorba sa faca bine, dar e zabavnic cind trebuie sa pedepseasca pe cei vrednici de osinda. Cu toate ca ar puitea da pedeapsa fara sS zica nimic si fara sS anunte dinainte,. Domnul nu face asa, ci ohiar cind trebuie sa pedepseasca, El anunta mai intii ca 6 vd face si asta itocmai ca sa intoarcS de la osinda pe eel vinovat. In Sfinta Scriptura sint multe pilde asemanatoare, dar din ele vom alege numai cJteva, care-mi vin in minte, ca sa ajungem sa intelegem rostul celor citite adineauri. Locuitorii cetStn Ninive savirsisera fara- delegi mari si fusesera osinditi de Dumnezeu : «inca trei zile si cetatea Ninive va fi nimicita» 16 . Dumnezeu n-a vrut, asadar, sa-i osindeasca fara sa spuna nimic, ci acordindu-le «rasitimp de pocainta» 17 si de intoarcere, a trimis la ei un prooroc, dintre evrei, sa le aduca aminte r-a «iata inca trei zile si Ninive va fi nimicita», pentru %a cei osinditi sa nu piara, ci sa doblndeasca prin cainta iertarea lui Dumnezeu. Tot asa au fost osinditi $i cei din Sodoma si Gomora, dupa cum se vede din cuvintele adresate de Dumnezeu lui Avraam 18 , cu toate acestea ingerii si-au implinit rostul lor cautind sa mintuiasca pina si pe cei ce nu voisera sa se mintuiasca, prin aceea ca 1-au intrebat pe Lot : «mai ai dintre ai tai in cetattea aceas- ta, gineri, fii sau fiice ?», cu toate ca stiau ca acestia nu voiau sa urmeze calea lui Lot, de aceea. si-au dus la implinire lucrarea de «bunatate si iubire de oameni» 19 a Celui ce-i trimisese- II Aceleasi invataturi- le veti intilni si in lucrarea proorocului Ie- remia. In cartea lui se araita vremea in care a proorocit, data cind si-a Inceput lucrarea si termenul cind ea s-a incheiat. Daca se intimpla ca cititorul s^ nu fie atent la lectura si nu va iiitelege rostul celor spuse acolo, atunci va zioe : ei bine ! aici avem de-a face cu o istorie obis- 16. Zona 3, 5. 17. Inf. Sol. 12, 10. 18. Pac. ,19, 13. 19. Til 3, 4. OMIL1I LA CARTBA PROOROCULUI IUUMIA 347 nuitfi, care informeaza despre timpul clnd a Inceput Ieremia sa prooro- ceascfi si dupS clt i rfis- punsul : «Nu zice, sint inca tinar, caci catre toti, la care te voi trimite, vei merge» 64 . $i iata, Dumnezeu i«a intins mina Sa catre mine, S-a atins de gura mea, mi-a dat cuvintele Sale» 85 , in vederea «imparatiilor)>, pe care le voi «smulge». Pe cind era la Tatai, Mintuitorul, n-avea trebuinta de cuvinte care sa dezradacineze, nici sa strice si sa risipeasca lucrurilo rele, caci acolo nu era nimic de smuls, nici de stricat. 56. In. l, 32. 57. 1 Cor. 13, 1. 58. Evr. 1, 4—5. 59. In. 1, 1—2. 60. In. 14, 10—11. 61. Ier. 1, 6. 62. Evr. 9, 26. 63. Ier. 1, 6. 64. Ier. 1, 7. 65. Ier. 1, 9—10. 23 - Orlgen 364 ORIOBN, gCRlBRI ALMS Tot asa de mare lucru este sS spui : «nu stiu de unde sinteti voi, lucrfitori ai nedreptS|ii» 66 , ca si cum ar spune Mintuitorul din partea Sa: «nu stiu sS vorbesc», pentru ca gindindu-ne la «covirsitoarea mSrire a puterii Lui» 67 , si intr-un caz si in altul aceasta insemna ca El nu graieste tntr-o limbS omeneasca. X In legatura cu cuvintele «mai inainte de a te fi urzit in pintece, te-am cunoscut» 68 r fie ca au fost spuse lui Ieremia, fie Mintuitorului, -citeste in cartea Facerii si vezi ce scrie acolo despre facerea lumii si vei Intelege ca Scriptura graieste foarte dialectic ferindu-se sa spuna <'inainte de a te fi f3cut in pintece, eu te-am cunoscut». ilntr-adevar, cind a fost creat omul, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, «Dum- nezeu a zis : sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra» 69 , dar n-a zis : «s8 piasmuim», ci cind a luat tarina din pamint El n-a mai facut pe om, ci 1-a «piasmuit» si «l-a asezat Domnul in raiul desfatarii, sa-1 lucreze si sa-1 pazeasca» 70 . De aceea, Domnul adresindu-se, fie lui Iere- mia, fie Mintuitorului, s-a ferit sa spuna : «te stiu dinainte de a te fi f&cut in pintecele maicii tale». $i aceasta pentru motivul ca ceea ce «s-a f8cut» nu era ceva intr-un pintece oarecare, ci tocmai ceea ce fu- sese <«piasmuit» sau «format din tarina pamintului», aceea a fost creat In pintece 71 . «Te cunosc dinainte de a te fi urzit in pintece» 72 . Or, daca Mintui- torul cunostea pe toti {si mai trebuie sa adaugam aici si expresia «nu stiu sa vorbesc»), atunci n-ar .mai fi spus lui Ieremia cuvintul acela atit de deosebit : «te-am cunoscut». Caci Dumnezeu cunoaste pe oamenii alesi, pe cei vrednici de a fi cunoscuti de El, «cunoscut-a Domnul pe cei ce slnt ai Sai», pe cind pe cei nevrednici, dimpotriva, Domnul nu-i cu- noaste, iar Mintuitorul nici atita, caci a zis despre ei: «niciodata nu v-am cunoscut pe voi» 7S . In masura in care progresam, noi oamenii ajungem sa judecam cam ce fel de lucruri sinlt vrednice sS le cunoastem. Exista lucruri despre care nici nu ne place sa auzim vorbindu-se, dar sa le cunoastem sau sS 66. Lc. 13, 27. 67. Ei. 1, 19. • 68. ler. 1, 5. 69. Fac. 1, 26. 70. Fac. 2, 15. 71. Ier. 1, 5. 72. Ier. 1, 5. 73. Ml. 7, 23. OM1UI LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 359 le $tim. Cum se prezinta lucrurile la «Dumnezeul tuturor lucrurilor» ? Vrea sa cunoascfi pina si pe faraon $i pe egipteni, cu toate cS acestia nu sint vrednici sS fie cunoscuti de El. In schimb, Moisi e vrednic de El, dupa cum la fel de vrednici s!nt toti proorocii deopotriva. Multe fapte bune ar trebui sa savirsesti ca sa-si aduca aminte de tine Dumnezeu, pentru ca dacS-1 stia pe Ieremia, «inca dinainte de a se fi zamislit el in pintecele maicii lui», desigur ca sint destui altii pe care ajunge sa-i cu- noasca de cind se implinesc treizeci sau patruzeci de ani. XI Sint, dar, destule cuvintetainice, pe care aplicindu-le la Mintuito- rul nu ridica nici o greutate, dar pe care daca le raportam la Ieremia, («celor ce au urechi de auzit» ! 74 ) reclama atentie deosebita. Caci cum ar putea spune Dumnezeu : «Mai inainte de a te urzi tu in pintece te-am cunoscut si mai inainte de a f i iesit tu din pintece te-am sfintit» ? 7B . Pen- tru Sine insusi slim ca Dumnezeu sfinte§te pe anumiti oameni. In cazul lui Ieremia, El n-a asteptat clipa cind avea sa vina pe lume, ci inca ina- inte de a'fi fost nascut din pintecele maicii, Domnul 1-a sfintit. In ace- lasi timp, daca raportezi cuvintele la Mintuitorul, El n-a fost sfintit nu- mai inainte de a se fi nascut, ci a fost sfintit cu mult mai devreme. Iere- mia insa a fost sfintit numai inainte de iesirea din pintece. XII «Prooroc spre popoare te-am rinduit» 78 r se spune tot acolo. Dacfi ai cautat sa explici aceste cuvinte, aplicindu-le 'la Ieremia, sa bagi de sea- ma ca lui i s-a dat porunca sa prooroceasca tuturor neamurilor,_ elami- tenilor, celor din Damasc, moabitenilor. Asijderea expresia: «a proorocit impotriva tuturor neamurilor» 77 , trebuig s-o intelegem in sens literal. Cit despre intelesul ei duhovnicesc, daca-i vorba de Ieremia, vom vedea mai incolo, dar daca am aplica-o la Mintuitorul, cite ar trebui spuse aici ? Intr-adevar, Mintuitorul a proorocit de multe ori impotriva tuturor neamurilor, de aceea, intre multe alte titluri, El il are si pe eel de proo- roc. Dupa cum e «mare preot» 78 , Mintuitorul nu putea sa nu fie si doc- tor si prooroc. Faptul ca proorocind despre El, Moise L-a prezentat nu ca pe un prooroc, ci ca pe proorocul proorocilor : «prooroc din fratii 74. M(. 11, 15. 75. ler. 1, 5. 76. ler. 1, 5. 77. ler. 25, 15. 78. livr. 2, 17. 350 ORIQBN, 5CRIERI ALBSB tfii, ca si mine, t\i va ridica Domnul Dumnezeu, de El sa ascultati 79 si omul care nu va asculta cuvintul Lui va fi nimicit si scos din neamul lui» 80. p r i n aceasta arata ca Lui i-a fost rinduita proorocia pentru toate neamurile, ca Unul care va si primi «revSrsarea Duhului pe buzele Lui» 81 , pentru cS nu numai atunci cind a fost de fata trupeste, ci si azi, cind e prezent cu puterea si cu Duhul Lui 82 , El prooroceste tuturor nea- murilor, incit in viata tuturor neamurilor El isi implineste proorocia si cheama pe oameni la mintuire. XIII , «$i am zis : O, Doamne Dumnezeule ! iata ca eu nu stiu sa vorbesc pentru ca sint inca tinar. $i a zis Domnul catre mine,: nu zice ca tinar sint eu, c3ci la citi te voi trjmite, vei merge» 83 . Am spiis-o, de mai multe ori, ca poti fi copil dupa structura sufle- teasca, chiar daca trupeste esti in virsta batrinetii 84 . Dar tot. la fel de bine se poate intimpla ca in cele din afara sa fii copiL iar din punct de , vedere launtric s8 fii barbat. Asa a fost Ieremia, care dobindise deja harul lui Dumnezeu pe cind era trupeste inca prune, de aceea i-a zis Domnul ; «Nu zice ca tinar sint eu», iar dovada ca nu era prea tinar, ci «barbat desavirsit» 85 , consta in tinta spre care a fost trimis : «caci la citi te voi trimite, la toti vei merge si tot ce-ti voi porunci tie vei gfai. Sa nu te temi de dinsii» 86 . Cuvintul lui Dumnezeu cunoaste prime jdiile care pasc pe slujitorii Cuvintului din partea celor la care sint trimisi. Cind cearta, ei sint urgisiti ; cind mustra sint prigoniti. Proorocii indura tot felul de nenorociri : «Proorocul nu este dispretujt decit in patria lui si in casa lui», dupa cum am amintit nu demult 87 . . Asadar, Domnul stie ce primejdii ameninta pe prooroc, de aceea ii spune : «Sa riu te temi de dinsii pentru ca Eu sint cu tine, ca sa te scot din mina lor», zice Domnul 88 . Ne-au ramas marturii despre suferintele ; 79. Deut. 18, 15; 19. 80. Lev. 23, 29. 81. Ps. 44, 3. 82. Despre prezen^a spirituala a Mintuitorului vezi M. Harl : Origene et la lonction revelatrice du Verbe incarne, Paris, 1958, p. 207 — 208 83. lei. 1, 6—7. 84. Aceeasi idee .a dezbatut-o Origen si in Omilia V Iia Ps. 37, 25 {Migne, P.G., 12,, 1354—1355). 85. Et. 4, 13. 86. lei. 1, 7—8. 87. Se $tie ca Origen nu poate face nici aluzie la Comenitarul la Matei X 18 pentru ca acesta v,a fi campus mult mai ttrziu (labia in anul 247), oi mai curind la Comentarul la loan XIII, 55 (54), oare a fost scris mai inalnte de ianul 220 88. lei. 1, 8. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI 1EREMIA 357 indurate de Ieremia : a fost aruncat intr-o groapa cu noroi 89 , unde a stat nemincind decit o piine pe zi si fara sa bea decit apS 90 , iar miile de alte suferinte pe care le-a indurat sint aratate toate in cartea lui. Caci, «pe care dintre prooroci nu 1-au prigonit parintii vostri ?» 91 . Doar acum a devenit o regula ca : «toti citi voiesc sa traiasca cucernic in Hristos fisus vor fi prigoniti» 92 de puterile vrajmase cu toate mijloacele de care dispun ele. Tot asa, se stie ca cei prigoniti, indura totul fara sS le para straniu, ci unii din ei dorind chiar sa sufere pe nedrept, iar nu pe drept, pentru vreo nedreptate, pe care ar ii savirsit-o, pentru vreun pacat sau pentru vreo lacomie. Caci, daca se intimpla sa fie prigoniti pe buna dreptate, atunci sa ascultam ce fericire li se adreseaza : «fericiti veti fi cind va vor prigoni pe voi si vor zice tot cuvintul rau impotriva voastrS, mintind pentru mine. Bucurafi-va si va veseliti, ca plata voastra multa teste in ceruri, pentru ca tot asa au prigonit si pe ! proorocii cei dinainte de voi» C3 . XIV «Caci cu tine sint ca sa te scot din mina lor», zice Domnul catre Ieremia. $i Domnul a intins mina Sa catre mine si S-a atins de gura mea si mi-a zis : «Vezi, dar, ce deosebire se face in1xe Ieremia si Isaia». Isaia zice : «Ticalosul de mine ! ca om cu buze spurcate sint si locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate si cu toate acestea am ajuns sa-L vad pe imparatul, Domnul Savaot» 94 . Desi, potrivit acestei marturi- siri el avea, daca nu fapte necurate, eel putin citeva cuvinte necurate — altceva nu stim sa fi pacatuit — cu toate acestea spre Isaia n-a intins Dom- nul mina, ci doar unul din serafimi a atins cu mina buzele lui si i-a zis : iata, «ti-am sters f3radelegile», pe cita vreme lui Ieremia, pentru ca fusese «sfintit din sinul maicii sale» 95 , nu i s-a trimis nici cleste, nici carbune luat de pe altarul de jertfa — caci n-avea nimic, pentru a fi curStat cu foe — ci insasi mina Domnului a fost aceea care 1-a atins. De aceea a si zis : «Si a intins Domnul mina Sa catre mine si S-a atins de gura mea. Si a zis Domnul catre mine: iata, am dat cuvintele Mele in gura ta, iata te-am pus astazi peste neamuri si peste impa- 89. Ier. 38, 6. 90. Ier. 37, 20. 91. Fapte 7, 52. 92. 2 Tim. 3, ,12. 93. Mf. 5, 11—12. 94. Is. 6, 5. 95. Is. 6. 6. 358 ORIOEN, 8CRIERI ALK»B r&tii ca s4 le smulgi» 9a . Dar cine poate fi atit de fericit ca s& smulga nenumarate imparatii, pe care i le arata diavolul 97 , cu ajutorul «cuvin- telor», pe care i le dS Dumnezeu, dupa cum este scris: «Iata am dat cuvintele Mele in gura ta, iata te-am pus astazi peste neamuri si pes- te imparatii, ca sa le smulgi» ? $i dupS cum exists imparatii, tot asa exists si neamuri. $i dacS exista, de pilda, o imparatie a nerusinarii, atunci neamurile curviei sint faptele singuratice ale fiecarei desfrin&ri In parte. Lacomia si furtul, care sint pacate de acelasi fel, nu formeaza decit o singura imparatie, in vreme ce exista mai multe imparatii acolo unde si felurimea pacatelor e mai mare. Pe de alta parte, sa contro- lam si pe pacfitosi, pe fiecare in parte, ca sa intelegem ce sint «nea- murile» supuse acestor «imparatii». S-ar putea spune, de pilda, ca unul are mai multe neamuri care asculta de impSrStia desfrinSrii, al- tul are mai multe neamuri din imparStia furtului, a calomniei, a mi- niei. Cuvintele lui Dumnezeu trimise impotriva «neamurilor» si a «im- p8r5tiilor» au drept scop «sS smulgS» si sS «nimiceasca». Sa «smulgS» ce ? Mintuitorul este Cel ce m-a invatat : «orice rasad pe care nu 1-a sadit TatSl Meu eel ceresc, va fi smuls din radacina» 9g . Inauntrul su- fletelor exista lucruri «care n-au fost sadite de Tatal ceresc». Toate «gindurile rele, uciderile, adulterele, desfrinarile, furtisagurile, martu- riile mincinoase, hulele» ", sint rSsaduri care n-au fost s&dite de Ta- tSl ceresc. Si dacS vrei sS stii cine a sSdit aceste soiuri de rautati, atunci asculta: «un vrSjmas a fScut aceasta 10 °, eel care a semanat ne- ghinS printre griu» 101 . Cu alte cuvinte, in suflet ne-a intrat Dumnezeu cu semintele Sale, dar tot acolo a intrat si diavolul. Daca in loc sa lS'sam «drum liber diavolului» 102 , am lasa loc liber lui Dumnezeu, Dum- nezeu ar semana cu bucurie semintele Sale in cugetul nostru 103 . Sa nu ne inchipuim, dar, ca Ieremia va fi primit vreo favoare tri^ta atunci cind a fost pus peste neamuri si peste imparatii s& le smulga din ra- dacinS. Nu ! Bucuria lui Dumnezeu este doar sa se inlature prin cu- vinte rusinile, imparatiile opuse imparatiei lui Dumnezeu, neamurile vrajmase poporului lui Dumnezeu. 96. ler. 1, 9—10. 97. Mt. 4, 8. 98. Mt. 15, 13. 99. Mt. 15, 19. ' 100. Mt. 13, 28. 101. Mt. 13, 25. 102. Et. 4, 27. 103. Idee stoicS, potrivit careia in minte staruie, samintia virtual, Contra lui Cels, V, 37, 40 ; De principiis, 1, 3, 6. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 359 XV «SS smulgi din radacina si sa nimicesti". Exists, e drept, si o zi- dire a diavolului, dar exists si una a lui Dumnezeu. Cladirea «pe ni- sip» 104 e a diavolului, pentru cS ea nu-i asezata pe nimic statornic, tare si unificator, pe cita vreme clSdirea «pe piatra» 105 este a lui Dum- nezeu. Caci, iatS ce s-a spus oamenilor lui Dumnezeu : «voi sinteti ogo- rul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu» 106 . Cuvintele lui Dumnezeu vin, dar, «peste neamuri si peste imparS- tii, ca sa le smulga din radacinS si sa le nimiceascS» 107 . DacS smulgi din radacina si nu nimicesti ceea ce ai smuls, aceea ramine mai de- parte,- daca nimicesti numai semintele, iar pietrele de pierzanie nu, sa- minta raului tot mai* ramine. Una din silintele lui Dumnezeu este, asa- dar, ca dupa ce ai smuls dia radacina, sa si nimicesti ce ai smuls si sa si pierzi ce ai nimicit! Despre astfel de lucruri smulse din radacina $i nimicite citeste cu luare-aminte cum au fost nimicite : «ardeti paiele m focul nestins, legati in snopi neghina si dati-o apoi focului». Asa se face nimicirea, dupa smulgerea din radScina. Vrei cumva sa vezi si ce se intimpla cu stricarea in zidirea cea gresita? Casa darimata din pri- cina leprei pacatului se va sfarima ca praful si va fi aruncata apoi «.afara din cetate, ca sa nu mai fie nici urma de piatra», cum spune psalmistul : «ca tina ulitelor ii vor zdrobi pe ei». Caci, lucrurile rele ( nu trebuie sa mai dureze, in nici un chip, din clipa in care au fost «nimicite». $i ca sa nu mai poata fi folosite la alta zidire de catre eel viclean, au fost smulse din rSdacina pentru ca diavolul sa nu mai afle nici urma din ceea ce fusese semanat, ca sa nu mai poata semana ne- ghina, caci tocmai pentru ca o avusese, de aceea o semanase. De aceea zice : «legati neghina in snopi» si o «ardeti cu totul in foc» pentru ca sa se nimiceasca dupa ce a fost smulsa, iar zidirea diavolului, odata impiedicata, sa fie nimicita de tot. XVI S-ar parea ca cuvintele lui Dumnezeu nu ar vrea sa spuna «smul- gere, stricare si nimicire». Sa admitem ca, intr-adevar, din mine s-ar smulge, s-ar strica si s-ar nimici orice faradelege. La ce. mi-ar folosi toate acestea daca, in locul celor smulse din radacina, n-ar.lij rasadite 104. Mt. 7, 26. 105. Mf. 7, 25. 106. 1 Cor. 3, 9. 107. let. 1, 10. 360 ORTOEN, 8CRIBRI ALE8E bunuri, cu mult mai inalte ? Tocmai de aceea, lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu duce mai intii la «smulgere din r&dacina, la stricare si la nimicire», pentru ca abia dupa aceea «sa inceapa zidirea si rS§£direa». $i eu am constatat ca in Scriptura se pomenesc intii lucrurile care par, ca sS zicem asa, mai triste, iar cele care par a fi mai de bucurie sint amintite abia in rindul al doilea: «Eu voi ucide si Eu voi face viu». Cfici, n-a zis intii ca «va face viu» si abia dupa aceea «voi ucide», cfici, e cu neputinta ca Dumnezeu sau altcineva sa ucida ceea ce El Insu?i a facut, ci a zis mai intii «Eu voi ucide» si apoi «Eu voi face viu» 108 . Pe cine «Eu voi ucide» ? In Pavel am avut un dusman, un pri- gonitor, pe el «il voi face viu», ca sa ajunga apoi «Pavel, apostolul lui Hristos» 109 . Daca nenorocitii de eretici din vreinea de azi ar fi inte- les acest lucru, atunci nu ne-ar fi acuzat intr-una, spunindu-ne: vedeti, clt e de nemiloasa si de neomeneasca Legea lui Dumnezeu uo ! Dar cum se poate spune : «eu voi ucide si voi face viu» ? Oare nu vezi aici, in ScripturS, o fagaduintS a Invierii mortilor ? $i nu vezi ca aceas- tfi inviere a mortilor incepe in fiecare din noi, caci «am fost ingropati cu Hristos in moarte prin botez» U1 , pentru ca sa inviem apoi impreuna cuEl? Asa, poate, e necesar sa inceapa si Dumnezeu, intii cu lucrurile care par mai triste, de pilda: «Eu voi ucide» si dupa ce voi omori «Eu voi face viu», pentru ca «Dumnezeu pe cine-1 iubeste il cearta, si bi- ciuieste pe tot fiul pe, care-1 primeste» 112 . Mai intii il loveste, dupa aceea il vindeca, «E1 raneste, dar tot miinile Lui dau sanatate» 113 . Tot asa si aici: «te^am pus de azi peste neamuri si peste imparatii, ca sa smulgi, s3 strLci si sa risipesti, pentru ca apoi s& zidesti si sa , rasa- de§ti» 114 . Totusi, eel dintii lucru este sa stirpim din noi tot ce-i rau, cfici Dumnezeu nu poate zidi acolo, unde mai stau urme de zidire gre- sitS : «ce insotire are dreptatea cu faradelegea ? sau ce partasie are lu- oiina cu intunericul ?» 115 . Trebuie, dar, smuls raul din radacina, zidirea raului trebuie nimicita cu totul si scoasa din sufletele noastre, pentru 108. Idee reluata in Omilia XII, 6. 109. 1 Cor. 1, 1. 110. E vorba, mad ales die Maidion, Valentin $i ebioniti, care distingean doi Dum- nezei, umul aspiu (al V. Testament) $i altul milostiv (al N. Testament). A se vedea la Origen In Qmiliile la leiemia IX, 1, 57; X, 5, 10, apoi Istoria bisericeasca universalis vol. I(ed. IfWucuresi, 1975), p. 136—138. 111. Rom. 6, 4. 112. Evr. 12, 6. 113. lov. 5, 18. 114. Ier. 1, 10. 115. 2 Cor. 6, 14. OMll.ll LA CARTRA PROOROCUI.UI IHRKMIA 3fll ca apoi sfi zideascfi si sfi rSsadeascfi cuvintele (vie{ii de veci), cficl alt- fel nu pot intelege de ce s-a scris: «Iat& ani^pus cuvintele Mele In gura ta» 116 . $i de ce anume? Tocmai pentru ca s& «smulgi din r&dfi- cinS, sa strici si sa risipesti». E adevarat c& exists cuvinte, care «smulg din rad&cina neamuri», cuvinte care «strica imparatii», dar nu impSratii materiale din lumea aceasta. Trebuie sa intelegi cum se cuvine ce sint aceste cuvinte, care smulg si care nimicesc ceea ce-i de smuls si de risipit. Caci, chiar acum, in ceea ce vS spun, nu e vorba de nici o sila — atita cit da Domnul, cind zice : «Domnul va da cuvint celor ce-L vestesc cu putere multa» ll7 , o putere, deci, care «smulge din radacini» necredinta pe care o intilnesc, fatfirnicia, rautatea, neinfrinarea, o putere care «nimiceste» daca exista undeva vreun idol incuibat in inirna 118 , pentru ca odata idolul nimicit, sa se zideasca in locul lui «un templu al lui Dumnezeu» 119 , iar in acest templu rezidit sa se arate marirea lui Dumnezeu si sa nu mai creascfi < 139 " sau «Dumnezeu este lumina» 140 : foe mistuitor pentru pacatosi, luminS pentru cei drepti si sfinti 141 . Fericit eel care «are parte de invierea cea dintii» 142 si care a pas- trat botezul cu Duh Sfint l4S . Cine e eel care nu se mintuieste decit prin- 134. Is. 4, 4. 135. 1 In. 5, 17. 136. Lc. 3, 16. 137. Is. 11, 1. 138. Hm. In., I, 36 (41). 139. Evr. 12, 29. 140. J In. 1, 5. 141. Horn. In., XIII, 23. 142. Apoc. 20, 6. 143. Ideea cS botezul nu s-ar putea «pastra» vine de lt| Pastorul lui Herma, Asem. VIII, 72, 3, undo se spune ca unii «au primit» pecetea, apoi au stricat-o f5ra s-o fi pastrai Smtrioaga (ed. Husson P. Nautin, p. 246,*noitia 5). OMILII LA CART1A PROOROCU1.UI IEREMIA 36S tr-o noufi Inviere ? Cel ce are nevoie sa fie botezat cu foe atunci clnd ajunge inaintea Domnului, pe care «focul le va dovedi» Ui si pe care acest foe 145 II gaseste sub forma de lemn, fin, paie de ars 148 . DupS toate cele spuse, tr&gind inv&tatura, pe cifne este cu putintc', dupa" tot ce ni s-a spus in Scripturi, sa le punem inauntrul inimilor si s& ne silim sa ne potrivim viaja dupa ele, pentru ca sa ne curatim mai tare inainte de a pleca din aceasta lume si pentru ca, pregatindu-ne prin fapte bune in vederea acestei plecari, sa avem parte sa fim numa- rati printre cei buni si sa fim mintuiti prin Hristos Iisus, caruia i so cuvine mSrirea si puterea in vecii vecilor. Amin. OMILIA III La cuvintel.e: «Au doarS pusliu am fost pentru Israel ? sau JarS a intunericului ?» I La inceputul celor citite din capitolul doi al cSrtii lui Ieremia Dom- nul zice ca El nu vrea soric8, Orlgen vedea $i In oele dou5 negate pe evrei (— Israel) si pe cresttal (— Iuda). 153. 4 Regi 17, 23.. 154. 7er. 25 j Dan, 9, 12. A se vedea si Dennefeld, La mcs\ianismi\ Purls, 1920, in romaneste N. Neaga, Prolefii mesianice, Slbiu, 1944. 155. ilm cap, 3, 6 — 11. Expresia «poporul do aituncU vrea sfl no due ri cu (jlndiil iode ele» lao . Asadar, multele, greseli- ale acestui popor au avut drept urmare parasirea lui si venirea noastra la s (inadejdea mintuiriiw l 61 , noi care eram «straini de asezamintele fagaduintei», fiind alipsifi de nadejde si fara Dumnezeu in lume» ** 2 . Cum se face, dar, ca eu de oriunde as fi, fiind strain de ceea ce se cheaTna «^ara sflnta», vorbesc azi de fag&duintele lui Dumnezeu, cS cred in Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob, ca prrmesc pf in haruT lui Dumnezeu pe Hristos Iisus eel vestit odinioara de proo- fbci ? Daca stii sa faci deosebire intfe aceste doua popoare : poporul iesit din Israel si poporul provenit din neamuri, atunci sa iei aminte ca robia lui Israel se apnea! si la poporul iesit din Israel si sa intelegi cfi desp^re acest popor a fost scris la Ieremia : «departatu-l-am si i-am dat carte de despSrtenie». Intr-adevSr, Dumnezeu a lepadat acest popor si i-a dat o carte de despartenie, asa cum se intimpla in viata bamenilor care au fost casa- toriti. Data o femeie nu mai era iubita de sot, primea din partea barba- tului, potrivit legii lui Moise l63 , o carte de despartenie, si femeia era repudiata, deci era slobozita din casa sa, intrucit nu se purtase bine, far el putea sa-§i ia alta. Tot asa tfebuie intelese lucrurile si cu po- porul de aici din Scriptura, care, din pricina ca a primit carte de despar- tenie, a ajuns cu totul parasit. Dar unde-s proorocii ? Unde sint sem- 158. let. 3, 11. 159. Fapte 13, 26, 46. 160. Rom. 11, 11. 161. / Tes. 5, 8. .162. Et. 2, 12. 163. Deut. 24, 1. 24 - Orlgon SW omatN, idtiittt al*u nele ? Unde-i arfitarea lui Dumnezeu ? Unde-i cultul, templul, jertfele ? Au fost desfiintate toate. I se dfiduse, a^adar, lui Israel o carte de despartenie. DupS aceea noi, Iuda (zicem asa din pricinS ca Mintuitorul s-a ritficat din tribul lui Iuda) he-am intors la Domnul si ultimele zile (mai bine ar fi fost de noi daca n-am mai ''fi fost) ,• da, ultimele noastre zileparca se aseamanS cu ultimele zile ale lui Iuda, dacfi nu sint chiar mai rele. Ill Ca de fapt asa e Veacul nostru la sfirsitul acestei lumi 1M , reiese cu evidenta din cele spuse de Domnul in Evanghelie : «din pricina inmul- tirii fftrSdelegii, hibirea multora se va r5ci, dar eel ce va rabda pinfi la sflrsit, acela se va mlntui» 1M , iar in alt loc spune : «cel ce va veni (Hris- tosul eel mincinos) va face semne si minuni ca sa amageascfi, de va fi cu putin^a, chiar si pe cei alesi» 1M . Asa stau lucrurile si in epoca noas- tra. $i despre ea ar putea spune Mintuitorul intrebihdu-Se atunci cind va veni din nou daca in atitea biserici se va mai afla yreun credincios : «cind va veni Fiul Omului va mai g&si oare credinta pe pamlnt ?» 187 . Intr-adevSr, dacjS judecfim lucrurile asa cum sint si nu dupS numar, daca judecSm lucrurile pe plan mai inalt, iar nu djipa numSrul oame- nilor citi se string (in bisericfi), vom vedea ca in vremea de acum nu prea sintem cu adevarat crestini. Altadata, insS, pe vremea venerabi- lilor martiri, deodata cu revenirea de la conypaiele de mucenici din cimitire, ne stringeam la adunari, si intreaga Biserica o gaseai acolo fSrS cea mai mica teama, catehumenii erau catehizati lin mijlocul martirilor si a celor care marturiseau adefjfjpl pina la moarte fara s8 se infricoseze nimeni, nici sa se tulbure credinta lor in Dumne- zeul eel viu. Cunoastem in astfel de cazuri si oameni care au facut si fapte iesite din comun si miraculoase l68 . Existau pe atunci crestini, chiar daca nu prea multi, care erau cu adevarat crestini si care intrau «pe calea cea- strimta si ingusta, care duce la viata». Dai- acum, cind ne-am tnmultit, cind e cu neputinta sa existe multi alesi (caci Iisus nu minte, cind zice «multi sint chemati, dar putin alesi»), printre multfmea celor 164. Ml. 13, 49. 165. Mt. 24, 12—13. 166. Mt. 24, 24. 167. Le. 18, 8. 168. Se cunosc peripetiHie prin oare a tmecut Origan In tinerefea lui tn dorul dupa martlrlu $1 cind urma sa fie prins, dar de fiecare data scSpa. Eusebiu, 1st. bis., VI, 2, 3, 4 ate. OMIUI U CAftTlA MtOOWOCUlUI IIMM1A 371 care m&rturisesc eft sint crestini, foarte putfni sint cei ce ajung la «ale- gerea» dumnezeiasci si la fericirie m . IV Asadar, cind Dumnezeu zice : «Am lepadat mai intii pe Israel din pricina pacatelor lui si 1-am trimis in robie, iar Iuda, cu toate ca a auzit ce i s-a intimplat lui Israel, totusi nu s-a indreptat», atunci sa stii ca despre pScatele noastre vorbeste. Cind citim despre nenorocirile care au venit peste Israel si despre apSsSrile care au dat peste acest popor, ar trebui sfi ne apuce si pe noi frica si sS zicem : «Daca n-a crutat Dum- nezeu ramurile firesti, cu atit mai putin ne va cruta pe noi !» Daca pe cei ce se lauda cfi ei sint «maslinul eel bun» si ca ei sint inradScinati pe tulpina patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob, totusi Dumnezeu i-a ta- iat fara crutare, cu toata bunatatea si iubirea Lui de oameni, cu cit mai putin se va feri El sS ne crufe pe noi ? SS vedem, dar, bunatatea, dar s3 vedem si asprimea lui Dumnezeu. El nu-i bun fara sa fie si drept, dupa cum nu-i nici iute fara sa fie bun. Caci daca ar fi sa fie numai bun fara sa fie drept, n-am face decit sa-L dispretuim pentru bun&tatea Lui, iar daca ar fi numai drept fara sa fie bun, desigur ca ne-am dezna- dSjdui pentru pScatele noastre. Dar in realitate, in calitatea lui de Dum- nezeu (caci prin convertire noi alegem bunatatea Lui, iar cind staruim in pacat asprimea Lui e categorica), El e in acelasi timp si bun si aspru 170 . Si, prin mijlocirea proorocilor, El ni se adreseaza si noua : «Vazut-al ce mi-a facut casa lui Israel ? (iar prin Israel intelege pe evrei). S-a dus in tot muntele inalt si sub tot lemnul umbros a facut ffirfi- delegi. DacS iei seama la fariseul, care urea fudul in templu, dar nu-si loveste pieptul si nici nu-i pasa de pacatele lui, ci dimpotriva declamfi «iti multumesc c8 nu sint ca ceilalti oameni, rapitori, nedreptf, prea- curvari sau ca acest vames; postesc de doua ori pe saptamind, dau zeciu- iaia din toate cite cistig» i7t , atunci vei intelege ca si el «s-a . urcat in tot muntele inalt», cu simtaminte condamnabile, numai ca s3 se afiseze, plin de mindrie si de aroganta ; s-a urcat «pe tot dealul inalt», s-a dus «sub tot lemnul umbros» ln , dar nu sub pom roditor, ci sub lemn umbros, 169. Com. Mat. XVII, 24, > 17 V Invinuirile acestea ni se potrivesc si noucL Cu alte cuvirite si noi pScStuim, cSci nu ne-am tmut fSgadu- intele fficute inaintea lui Dumnezeu, ca unii care nU invSt&ni si nu ve- dem cum si-au pierdiit altii legatura cu Dumnezeu, cu toate ca sint si ei de neam ales, urmasi ai lui Avraam si fii ai fag^duintei. CSci trebuia sfi ne fi gindit ca daca aceia au cazut din binecuvintarile si fSgaduintele avute si nu le-a mai fost de nici un folqs coborirea lor din patriarhii vechi, atunci cu atit mai mult vom fi pedepsiti noi ceilalti cind pacatuim ! «DacS ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam» 175 , cum a spus Mintuitorul. l&i loan (Botezatorul) le va spune : «Nu incepeti s3 spu- neti : avem tata pe Avraam, c&ci vS spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii ai lui Avraam» 17 ?. Iar cind pomeneste de pietre se glndeste desigur si la inima noastra de piatrS si la iavirfosarea ei fata de adevar 177 . Astfel, e perfect adevarat ca\ in puterea Lui, Dum- nezeu are taria sa faca si din pietre fii ai lui Avraam : «daca stafuim In Infiere si daca tinem in noi viu «duhul infierii». Asadar, «faradelegea casei lui Israel a fost vazuta de Iuda, sora sa necredincioasa», care n-apastrat nici' ea cradiricipsia legaturii cu pum- 173. Deut. 16, 21. \7A. Ier. 3, 6—7. 175. In. 8, 39. 176. Lc. 3, 8. 177. fez. 11, 19 j le?, 10, 27. OMlMI LA CAHTUA PKOOBOCULUI IBRBM TA 373 nezeu, fapt pentru care, In urma tuturor acestor nelegiuiri, a fost lepS- datfi. Ei bine ! asa facem si noi crestinii, adicfi neamul lui Iuda eel du- hovnicesc, cum citim in ScripturS : uitam si noi cS Dumnezeu a lepfidat casa lui Israel cea rSzvratita si a d&partat-o din pricina nelegiuirilor 178 , dindu-i carte de despartenie. Ni s-ar cadea si noua sS scoatem Inv8t8- tura din felul in care i-a judecat Dumnezeu pe altii pentru p8cat, cum i-a parasit lasindu-i in robie, dindu-i la moarte, in puterea vrajma- silor lor. Ar fi trebuit, zic, sa ne schimbam si noi felul de vietuire si sa ne inteleptim «pentru c3 daca Dumnezeu n-a crutat ramurile firesti, nici pe noi nu ne va cruta» 179 . Daca, in felul acela, a lasat sa fie izgo- niti urmasii patriarhilor pentru c8 au pacatuit, atunci ce rau vom avea de suferit noi, cei chemati dintre neamuri ? Dar, lata, nici noi nu ne inteleptim, cu toate ca ne-am fi putut indemna prin caderea lui Israel 180 , cind 1-am vazut ca un rob coplesit de onoruri, la care fusese inaitat de El. Daca ei au suferit atita, cu atit mai mult vom fi parasiti si noi daca vom pacatui intr-una. . ..,, S3 nu uitam, dar, ce zice Domnul : «in urma nelegiuirilor sale am departat de la mine pe fiii casei lui Israel si le-am dat carte de despar- tenie. Dar am vazut pe necredincioasa Iuda ca nici ea nu s-a temut» 181 de ceea ce i se intimplase casei lui Israel, pe care anuparasit-o dindu-i carte de despartenie, pentru ca se vede ca nu-i pasa de ce i se intimplfl alt.cuiya r Cind un sclav vrea sa intre pentru prima data in casa la un stapin, se informeaza care dintre slujitorii de mai inainte a fost mai pre- tuit de casnici si care a fost ocarit si pentru ce ? Iar dupa ce se va fi gindit destul daca va putea ramine sau nu sa slujeasca la acest stSptn, i§i va da silinta sa nu cada in greseala celor dinainte, pentru a nu fi ?l el alungat din casa si dat sa fie judecat, se va gindi si la pilda celor ce fusesera apreciatl si care s-au facut vrednici sa fie eliberati, 5i se va Jua la intrecere cu acestia. Intr-o vreme si noi am fost robi, dar nu ai lui Dumnezeu, ci ai ido- lilor si ai diavolilor, c3ci eram pagini si numai de ieri de alaltSierl ne-am intors la Dumnezeu. Sa citim numai Scriptura si sa vedem cine a fost r3spiatit si cine a fost osindit si atunci sa urmam (pilda celor apre- 178. Ier. 3, 7—8. 179. Rom. 11, 21. 180. Rom. 11, 11. 181. for. 3, 7—8. 374 ORIOBN, 8CRIER1 ALE8B clati $i s8 ne ferim de a cSdea In greselile celor cSzuti si luati In robie, a celor care au fost parSsiti de Dumnezeu. VI Spune Scriptura : «nici Iuda cea necredincioasa nu s-a temut (de cite a patit sora sa), ci s-a dus si ea s3 se desfrineze» (se stie c3 Israel fusese eel dintii care s-a desfrinat, Iuda a urmat dupS aceea), «si prin vaditele ei desfrinSri a pingarit toata tara §i s-a desfrinat cu pietrele si cu lemnele» 182 . §i noi, cind pacatuim, nimic altceva nu facem declt, ca unii care avem «inimS de piatr3», ne «desfrinSm cu piatr&». Cind gre- sim si ne pingSrim sub toti copacii «ne desfrinam pe sub copaci». ?i Inca ceva : Iuda, necredincioasa mea sorS nu s-a intors la Mine din toata inima, ci numai din prefScatorie 18S . Daca intoarcerea noastrS cS- tre Dumnezeu am fScut-o cu oarecare rezerve, atunci sintem vrednici sfi fim ocSriti pentru c3 nu ne-am intors «din toata inima», dup3 cum spune acest text al lui Ieremia : «necredincioasa Iuda nu s-a intors din toatfi inima». ?i nu zice : «necredincioasa Iuda nu s-a intors si a ramas cum fusese», ci spune «necredincioasa Iuda nu s-a intors la Mine din toata inima ei», adaugind «s-a intors numai din prefacatorie». Or, adevarata intoarcere inseamna sa citesti bine «cele vechi» 184 , ca sa stii cine sint cei indreptati, pe care s3-i poti urma, dar sa citesti si sfi vezi cine sint cei osinditi, ca sa te feresti si sa nu cazi si tu in aceeasi oslnda. S3 citesti cartile Noului Legamint si Cuvintele Apostolilor, si dup8 ce le-ai citit sa le scrii pe toate in inima ta 185 , indreptindu-ti viata dupd ele pentru ca s3 nu ne dea si noua «carte de despartenie», ci ca S3 piitem ajunge la mostenirea cea sfinta. Si pentru ca toate popoarele sfi se mintuiasca, trebuie sa se poata intoarce si Israel, dup8 cum se spune lS9 pentru ca, atunci «cind tot numarul neamurilor vor intra, atunci si Intregul Israel se va mintui» «si va fi o turma si un pastor» 187 , Inv3- tlndu-ne sa pream3rim pe Dumnezeu eel Atotputernic in Hristos Iisus, caruia se cuvine m8rirea si puterea in vecii vecilor. Amin. 182. lei. 3, 8—9. 183. Ier. 3, 10. 184. 'oa sfi nu ajungi, ca In legea lui Mbise, la oartea de desp&rtenfe. 185. "scrierea to tolmfi» are bune teimeiuri Mblioe. Pilde 4, 4| Ier. 31, 20 1 fivr. 8, 10 i 10, 16, die a6x», de oaire ' voirbie?te P. Nautln, op. cit., p. 284 note, own reiese §i din fragm. 84 la Luoa, ©d.' Crouzel s.ia. (Paris, 1962, p. 543). OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 377 copii razvratiti, si Eu voi vindeca rSnile voastre ! » Dar fiii neamurilor raspiind : «Iata-ne, Doamne, venim, c8 sintem si jioi slujitorii Tai», noi care nu eram pina acum, ci eram ai celui rSu, dar care de acum sintem si noi tot ai Tai. Caci intr-adevar, «cind Cel Preainalt a impartit moste- nirea popoarelor», noi nu am cazut de «partea» Ta, «lot de mostenire cu poporul lui Iacob», ci am ajuns in lotul altora. Dar, cu toate c& am incaput in stapinirea altora, acum cind ni s-a spus : «Intoarceti-va, fiilor, intoarcetirva si Eu voi vindeca ranile voastre», rSspundem indatci : iata-ne aici, caci nu asteptam altceva, decit chemarea Ta. FatS de altii, care au maifostinvitati, dar care s-au scuzat cS nu pot yeni, noi sa nu facem, cum citim de fapt in pildele Evangheliei ca unii care fusesera chemati inaintea altora si care au inceput, pe rind, sh se scuze, unul zi- cind : «femeie mi-am luat, rogu-te sa ma ierti» ; altul : «cinci perechi de boi am cumparat, trebuie s8-i incerc, rogu-te sa ma ierti. «Caci nu-i felul nostru, al celor care ne tragem dintre neamuri, sa fi fost invitati 9i sfi ne scuzam. De ce am fi facut-o ? De ce fel de «tarina» sa ne ocupam ? Ce intelegem prin «iemeie int> 199 . Noi nu ne divinizam nici pe noi, nici altceva, dupS cum au obicei s-o fac5 multlmile, ci recunoastem ca Dumnezeu numai pe Dumnezeu eel peste toate, Cel 197. Mf. 25, 41. 198. Ftl. 3, 19. 199. Wi. 5, 5. 3M OMOtN, BCRlBfcl ALMS care e peste toate si prin 'toate si intru 'totf *°°. Dar Intruclt singurul nos- tru rost este s& iubim pe Dumnezeu — cdci iubirea este puterea care ne face una cu El — e bine s& spunem : «iata, venim, ai TSi vom fi, pentru cfi Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru». Ill Si astfel, s8 ne osindim greselile de pina acum, dlndu-ne seama cit de mari si cSt de puternici !i socotim pe idoli incflt le aduceam cinstire si-i socoteam aitit de deosebiti inctt am ajuns sS le acordSm chiar un cult. De acum, tnsa, toate acestea le osindim si spunem cfi-s lucruri min- cinoase si fSrfi nici o valoare, declarlnd dupa ce ne-am Intors la Tine c8 «cu adev&rat In desert ne pusesem nSdejdea in dealuri si in multimea muntilor» 2el , ajungind acum sa dispretuim toate inaltimile de altadata si toate minunStiile care ne orbeau. $i daca ne vom da silinta cit de putin, vom bSga de seama c3 in viaja neamurilor exista o deosebire intre «colinele» si «muntii» pe care le-au p&rSsit cei ce au declarat : «Iata, de acum venim la Tine, pentru cSTuesti Domnul Dumnezeul nostru», do- vada ca si la ei erau socotite mincinoase atit colinele, cit si muntfi. C8ci, In definitiv, ce diferenta gfiseau neamurile intre coline si munti, pe care noi spunem ca le osindim declarlnd : cu adevarat in desert ne-am pus n8- dejdea In dealuri si in multimea muntilor ? lata o repetam ca s3 osindim si noi p&catele trecutului : fiintele adorate la pagini sint adorate, unele ca zeitati, altele ca eroi. Itttr-adievar, paglnii recunosc ei Insisi c8 unele din aceste fiinte au fost clndva oameni si au ajuns mai ttrziu s8 fie divinizatf. Paglnii cinstesc pe Heracles nu ca pe un zeu din nastere, ci ca pe jin om schimbat in zeu. Tot asa cinstesc pe Asclepios ca fiind schimbat din om in zeu In urma talentului s8u de vindecaitor. In schimb, atunci cind adord pe parintii acestor eroi — pe care ft numesc zei — p8glnii ii adora nu numai ca fiinte omenesti schimbate In zei, ci ca pe niste zei, despre care credeau ca s-au nascut realmente in chip minu- uat 20 ». Intr-un fel, cei care ar fi fost de la origine zei sint asemanati cu niste «munti», sau cu «puterea muntilor», pe crnd cei care au fost zei- ficatl din oameni sint asemanati cu niste «coline». Dar si despre unii si despre altii, din cei c8rora se inchinau paglnii, au marturisit : «cu adevarat, in desert ne-am pus nadejdea in dealuri si 200. Bl. 4, 6. 201. Ei. 4, 6. 202. Cei dintii dintre crestini, care a fficut (dupi Hesiod) deosebirea tntre «zel» fl ••roi» a fost Atenagona, fUofozul, to Solia sa, cap. 28--30. A se vedea traducerM romtneasci a Pr. Prof. t. Bodogae, Mrinft fl scrittori WsericejrM, vol. II, p. 380. OMlLII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 379 fn multimea muntilor», cu toate cfi multa vreme bSnuiau oS cinstirea ce li se aducea era adevSratS, oracolele lor socotindu-le adev&rate, iar vindecSrile crezindu-le vindecSri reale, fSrS s8 vadS deosebirea Intre vdiferitele feluri de puteri, de semne, de minuni mincinoase si de amS- giri nelegiuite pentru fiii pierz&rii» 203 , pe de o parte si Inltre pisterea, semnele si minunile adevSrului, pe de alta. Cele sSvtrsite de Iisus slut minuni adevSrate, cele sSvfrsite mai fnalnte de Moise erau «lucrSri cu putere mare», cita vreme ceea ce savirseau egiptenii erau «minuni si semne mincinoase». Tot astfel si ceea ce sSvirsea Simon Magul, care, dupS InSltarea la cer a Mintuiitorului, «vrSjea si uimea neamul Sama- riei», dindu-i sS fnteleagS cS el este cineva mare * M , tot ce fScea el erau doar semne si minuni mincinoase. Noi, crestinii, oslndim aceste credinte pSginesti si spunem cu ade- vSrat, cS dealurile acelea nu erau declt minciuni la fel ca si multimea muntilor. IV Iar dacS noi, cei proveniti din p&gini, stim cS prin cSderea lui Israel am ajuns s& ne ImpSrtdsim de darurile mfntuirii si cS iudeii au fost «aruncati afarfi» plnS ce «va fi intrat tot num&rul pagtnilor» 205 si cS atunci «si Intregul Israel se va mintui» 20fl , atunci e cazul sS spunem si noi cS «in primul rind dealurile si multimea muntilor nu erau intr-ade- vSr decit minciunft, iar In al doilea rind, in legMurS cu neamul lui Israel, care se va mlntui, dup5 ce va intra in BisericS «tntreg numSrul pSglni- lor», totusi «fn Domnul Dumnezeul nostru este cuprinsS si mlntuirea lui Israel» tn . Dar, intruclt am pomenit adineaori cuvintul apostolului «c& prin cSderea lui Israel le-a venit neamurilor mlntuirea» * w si cS tot riu mSrul pSginilor va intra, in timp ce Israel va fi l&sat pe dinafarS, dar c& ptnS la urm5 «se va mintui si Israelul intreg», ei bine, s8 tilcuim cum trebuie Intelese aceste pasaje. Cu toate cS cea mai mare parte din neamul lui Israel a cSzut, totusi «si In vremea de acum mai este o rSmSsitS aleasS prin har» * w , de aceea se poate spune c3 Dumnezeu n-a lepSdat cu totul pe poporul S8u * 16 , sau 203. 2 Tea. 2, 9—10. 204. Papte 8, 9—10. 205. tc. 13, 28. 206. Rom. 11, 25—26. 207. lei. 3, 29. 208. Rom. 11, 11. 209. Rom. 11, 5. 210. Rom. 11, 2. MO ORIOBN, .CftlBRI ALB81 cum zicea proorocul Hie : «Mi-am pus de o parte sapte mii de. barbafi, care nu $i-au plecat genunchiul inaintea lui Baal» 2 ", ceea ce putem tllcui In felul urmator : «mai este si in vremea de acum o r&masitfi aleasS prin har». Cu alte cuvinte, cu toate ca Israel a ajuns sS fie lepadat, itotu§i, «*o rani_sit&» din «Israelul mintuit» e pSstraita inca. Identifies daca pofi aneste doufi feluri de oameni proveniti din pagini. Caci Scriptura n-a zis : cind toate neamurile se vor fi mintuit, abia atunci se va minitui si •Israelul intreg«, ci a zis : «cind tot numarul pSginilor va fi intrat, atunci Inlregul Israel se va min> ( i-ft pe de alts parte st&ruie in mintea noastrS gindul ca mScar in ujsma npastra, dar pinS la urma, totusi, poporul Israel va fi mintuit : «Cu adevarat in Domnul Dumnezeul nostru e cupripsa si mintuirea lui Jsrael», 216 . Dupa acestea, mSrturisindu-ne pacatele in care am trait pe cind ne |uchinam la idoli, noi si paring no^tri declaram cu, proorocul : «din tineretea noastra aceasta uriciune a mincat ostenelile parintilor nostri, oile lor, boii lor, fiii lor si fiicele lor» 217 . Deci «rusinea a mincat ostenelile parintilor nostri», si celelalte pe care le-am insirat adineaori. Deci trebuiau mistuite osteileala rea si munca rriincinoasa a parintilor hostri, care erau un lucru rusinos, cSci numai'cu rusine sepot minca 211. Rom. 11, 4. 212. Rom. 11, 25 — 26. 213. Potrivit invatSturii lui Origen, la sffcrsitul luinm iprezeote se .-.vox mlntui mutual cttfva «ale§i», dintre pagini si dintre iudei. Ceilalfi se vor <-ourati>> In celelalte «lumi». Abia la sfirsitul veacuirilor vor fi «aduinati» tofi In cfericirea» lui Dwnnezeu 214. Sof. 3, 9—10. 215. Ps. 67, 32—33. 216. ler. 3, 23. 217. ler. 3, 24. ' 6MlUl LA CAttTl A PftOOftOCULUI IBftBMU 3W «osteneala pfirintilor nostri» si celelalte despre care mai vorbeste textul. Dar sS vedem acum ce deosebiri sint intre acesti pacatosi. Exista pScatosi care nici piScar nu se rusineazS si nu rpsesc de pa- catelo pe care le sSvirsesc. Asa sint «cei ce peitrec in nesimtire si care s-au dat pe sine desfrinarii, savirsind, cu nesat, faptele necurStiei>> " 8 , cum zice Apostolul. Cred ca ati vazut cum insira umeqri paginii, catalogul desfrinSrilor si. al adulterelor lor ca si cum acestea ar fi niste vitejii, fara sa roseasca, recunoscind ca au facut cutare sau cutare fSradelegJI, dar despre care ei nu cred ca sint pacate. Pe cit sint de lipsiti de rusine, pe atita ei nu-si dau seama de oboseala, pe atita nu-i macinfi pacalele. Inceputul binelui se simte deodata cu rusinea fata de unele fapte de care mai inainte nu te rusinai. De aceea, nu cred ca ar fi blestem pe car.e-1 rostesc proorocii cind spun : «sa se rusineze si sa se intoarca inapoi tofi cei ce urasc Sionul» 2l9 - In realitate e o dorinta ca cei care n-au con- stanza ca ar sSvirsi nisle fapte rusinoase sa-si dea seama de ele, pentru ca fiindu-le rusine sa-si poata «minca ostenelile» pacatelor lor. VI Faptele lipsite de minte ale parintilor, au fost numite de prooroc «oi» si «vitei», oSci din vietuitoarele lipsite de ratiune nu toate sint de laudS, ba, sint unele care sint chiar de osindit, cum sint si «oile parinti- lor» nostri, care au gresit. In acelasi timp, insS, exists si fiinte lip- site de ratiune, cum e cazul cu cele din Evanghelie, unde se vorbeste de «oile Mele, care ascultS glasul Meu» 22 °. §i acestea sint tot oi si cu ele ne asemSnam si noi, cind avem pe PSstorul eel bun in inimile noastre. Caci aitunci cind Mintuitorul zice «Eu sint Pastoral eel bun», eu nu jnteleg lucrurile numai in sens general, cum o cred totl ceilaltii anume ca El e pSstorul credinciosilor — chiar daca acest infeles este eel sSnStos si adevSrat — ci trebuie s£ am si eu inl8untrul sujle- tului meu pe Hristos, PSstorul eel bun, care simte ca are in toiagul Lui ceea ce in mine sint miscarile lipsite de ratiune, pentru ca, in drumul spre pasune, sa nu mai iasa cumva din turma, ci pentru ca, fiind indru- mate de Pastor, aceste miscari, care odinioarS erau straine, acum sa devina ale Sale 221 De aceea,, fiind acum in mine, PSstorul acesta imi conduce si simturile, care nu mai sint supuse unui duh strain Ca al ltil Faraon sau Nabucodonosor, ci Bunului PSstor. 218. El. 4, 19. 219. PS. 128, 5. 220. In. 10, 27. 221. Imagine ilututS din Pllon, De sticr. Abi-lis <•/ Colni, 10, 4, r > (notn Nnutlm, p. 2!1H). 362 OftlOIN, KftlBftl AL8> 227 . Din pricina acestui val, cind se ci- te-$te din Vechiul Testament, eel care aude nu intelege, incit din pricina «vSlului» insasi «EvangheMa noastra ramine inca acoperita pentru cei plerduti» ** 8 . Am zice, deci, in legatura cu «valul» ca si «rusinea e un 222. Num. 18, 17. 223. Orlgen pare a fi teprumutat de la Filon (De agriculture. 20, 21) deosebirea dlntie iekil cum lucnau p&mtotul Gain (Fac. 4, 2) si Noe (Fac. 9, 20). Cei dtotti 1-a lucrat rftu, oelSlalt bine. Desigur, se are in vedere sensul moralizator. OUe si boii ar deslgna misc&rlte {rationale ale suflettului. Tatiusi vityehil ar ajunge tocmai pe altarul Domnulul. 224. Ier. 3, 25. 225. 2 Cor. 3, 16. 226. 2 Cor. 3, 15. 227. 2 Cor. 3, 15. 228. 2 Cor. 4, 3. , , 0MIU1 U CAM1A M>60H6Cmm 1IMM1A »3 vfil» pentru cA, intr-adevflr, multfi vreme sfivlrslm doar «fapte de ru- sine» >m , asa cum spune de pilda si Psalmul 43 : «rusinea obrazului meu s-a acoperit cu un v&l» m . As spune, prin asem&nare, cfi faptele care nu stnt rusinoase n-au nevoie de nici un vfil, caci, cum zice si Sflntul Pavel : «noi toti stftm cu fata descoperitS, privind ca in oglindS slava lui Dumnezeu» M1 . Cine sta cu fata descoperita inseamnS c3 nu a sSvirsit fapte rusinoase, pe cind eel care nu-i asa cum spune Sfintul Pavel, acela are fata acoperitfi, de aceea spune Psalmul 43 : «rusinea obrazului meu s-a acoperit cu un vai» sau cum spune proorocul Ieremia aici «ocara voastrd ne acoperS» M *. Atita vreme cit savirsim fapte necin$tj/te avem un fel de v31 pe inima 233 . Daca vrem sa iniaturam acest vai al necinstei, se cade sa sa- virsim fapte de cinste si sa tinem bine in ininte cuvintul spus de Min- tuitorul «ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum il cinstesc pe Taitai» si sa ne aducem aminte si ce spune Apostolul : «de cite ori calci legea, de atitea ori necinstesti pe Dumnezeu» 234 . Omul cinstit, la fel cinsteste pe Fiul, cum cinsteste pe Tatai, dar cind la mijloc e o necinste, atunci necinstea adusa Fiului trece si asupra Tataiui, iar pe fata noastra se aseaza ca un fel de vai, incit avea dreptate sa spuna jfrporocul Ieremia : «ocara ne aeopera fata». Intelegind, dar ce vrea sa zic3 vaiul pus de faptele rusinii si ale necinstei, sa ne silim sa ridioSm vaiul, caci acest lucru sta numal in puterea noastra, a nimanui altcuiva, dupa cum si Moise, de cite ori mergea in fata Domnului sa vorbeasca cu El, de atitea ori inaita vaiul ■■*. Cred ca intelegi ca Moise reprezenta uneori poporul : de cite ori nu se intorcea spre Domnul de atitea ori preincfeipuia multimile care nu-L cautau pe Domnul si aitunci avea pe fa|3 un vai, dar cind cduta spre fata Domnului, inchipuind pe cei ce se in|;orc spre El, de atitea ori Moise «ridica vaiul». Doar nu Domnul ii daduse porunca s& se acopere cu vaiul, caci Dumnezeu n-a zis : pune-ti yaiul, ci de cite ori vedea Moise ca poporul nu putea sa vada marire^ Lui, atunci isi punea vSlul pe fata fara sa mai astepte sa-i spuna Domnul : pune-ti v81ul, de fiecare data cind te intorci spre Domnul * se . 229. 2 Gor. 4, 2. 230. Ps. 43, 17. 231. 2 Cor. 3, 18. 232. lei. 3, 25. 233. De principles 1, 2 : «Donec enlm quia nan se converter!* ad InrteJllgeaitlain spirMiaJem, est positum velamem super cor ejus...» Ed. ai pus tyfilul'pe fata din pricina faptelor necinstite si rusinbase, sa te nevoiesti Sfi-1 ridici si daca te hot5ra$ti sa te iritorci spre Doffiriul, sa-ti ridici vSlul 'si sS liu mai ; zici«ocara ne-a acoperit fafa^ B37 . A?sa, de pilda, mfnia Ilh{3btfiva cuiva se iritipareste in suflet, iar pe fata ni se lasa iin fel de «Vai» trist. De aceea, daca vrem 's& spunem rugaciunea Psalmlstului «Tn- i&mnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne» 2S8 , atunci s& ne ridi- cS'ra «valul» si sa implinim cerinta Apostoliilui : «vreau ca bSrbatii sa se roage in tot locul-, ridicindu-si miinile sfinte, fara'de minie si fara de sovaire» m . Daca inlaturam, dar, minia, vom iniatura $i «valul» si tot a$a vbm face si cu tbate celelalte patim'i. Dar atita vremie cit- ele staruie iri mintea noastra, in gindurile noastre, N sau s& spui «pacatuim». Sa nu zica, dar, eel aflat in pacat «aih pac&tuit», ci eel care a pacatuit inainte, dar care acum s-a cait, acela' sa spuna din inima <n Dar, nu numai «s8 fim patrunsi de fricS», intrucit exist* frici, care nu totdeauna izvorSsc numai in prezenta lui Dumnezeu, caci 243. let. 3, 25. 244. lei. 4, 1. 245. let. 4, 1—2. 246. M/. 12, 36. 247. let. 4, 2. 25 - Origin 3fl0 OftlOBW, aCttlEftl AtflgB eel care se tem ffira sa-si dea seama de ce se tem, aceia nu Stnt pfitrunsi de adevarata teama fata de Dumnezeu. In schimb, ito^i cei patrunsi cu bunS-stiinta de team a de Dumnezeu pe motivul cS nu Inceteaz8 s5 vadfi si s8 simita fata lui Dumnezeu Intoarsa catre cei ce fac rele, ca s8 piara pomehirea lor de pe pSmint 248 , iata, ace^tia sint patrun?i de adevarata teama de Dumnezeu XII Sa meditam §i asupra cuvinitelor : «De vei departa uriciunile de la fata Mea, de vei fi patruns de teama inaintea Mea si dacS te vei jura : Viu este Domnul ! in adevar, in judecata §i in dreptate». Sa ne privim pe noi inline, care ne jurSm si sS vedem daca nu cumva atunci cind ne juram «cu judecata» ori «f8ra judecata», juramin- tele noastre seamSna mai mult a obisnuinta, decit a juramint. Intr-ade- var, de multe ori ne lfisSm du§i de mlnie. Aici vorbeste proorocul Ieremia despre un anumit fel de juramint «daca te-ai jura : Viu este Domnul ! In adevSr, in judecata §i in dreptate», pe cind In Evanghelie ?tim c8 Mintuitorul a spus : «Zic vou8 : sa nu va jurati nicidecum» 249 . Ei bine, sa judecam putin aceste doua sirtuatii si vom vedea c8 amindoua lucru- rile se vor lamuri deopotriva. S3 iricepem intti cu primul caz, care spuhe ca trebuie sa te jufi in adevSr, in judecata si in dreptate, iar dupa aceea sa vedem de ce ni se spune sa nu ne juram «nicicum» altfel decit eel mult cu «da», in caz pozitiv, sau cu «nu», in caz negativ, desigur fara sa ni se mai ceara nici intr-un caz, nici in celalalt, nici un fel de martori. Daca se va jura cineva : «Viu e Domnul ! in adevar», voi cere celui ce jura sa nu existe la mijloc vreo minciuna, ci numai adevSr, pentru ca lucrurile sa corespunda « in adevar realitatii». Oare. In cazuri de felul acesta, cum ne prezentam noi, nenorOcitii, care mergem pina acolo incit facem juramint mincinos ? Dar, sa presupunem ca ne jur3m «pe drept». Nici acest juramint nu-i valabil daca nu-i facut «cu judecata». De pilda, cind ne jurdm din obisnuinta, atunci dovedim ca n-am facut-o «cu jude- cata ». Iar, daca pentru un juramint de acest fel iei de martor pe Dumne- zoul lumii si pe Hristosul Lui, atunci cit de important poate fi temeiul ptntru care-mi plec genunchii si pentru care jur ? Pentru a birui necre- dinta celor de alta parere poate ca as putea-o face, dar daca lucrurile se petrec la intimplare, atunci un astfel de juramint e pacat. 248. Ps. 33, 15. 249. M/. 5, 34. OMlLll U CARTtA PRouhOCULUI IfcMMtA 3^9 «Dacfl te juri ; Viu e Domnul I In adevSr si In judecata», deci asa cum se cuvine si pe «bunfi dreptate», atunci scris este o& «neamurile vor binecuvinta pe Domnul», cSci Domnul este eel care a unit pe cele dou8 popoare, pe p&gini si pe Israel deopotrivS si tot El este eel care a vorbit atit cfitre pSgini, cilt si cMre Israel : «atunci neamurile vor binecuvinta pe Domnul si se vor lSuda intru El, c&ci asa a grait Domnul cStre b&r- batji lui Iuda si c&tre cei ce loeuiese in Ierusalim» 250 . Asadar, Domnul le-a vorbit atit celor proveniti dintre pSgini, cit si fiilor lui Israel si ai lui Iuda. Imi aduc aminte cS v-am mai vorbit, nu de mult, despre infelesul duhovnicesc al locuitorilor din Iuda si din Ierusa- lim 2S1 . E bine sa nu uitam c&, prin vointa lui Dumnezeu, si noi sintem «locuitori ai Ierusalimului»- Iar dac5 ne gindim la spusa Domnului, c& «unde este comoara voaStra, acolo e si inima voastrS» 252 si dac& «ne adunam si noi comori in cer» 253 , atunci e semn cS si inima noastrS e in Ierusalimul eel de sus, despue care Apostolul zice cS «e mama noastraV 254 . «IatS», mai departe, ce a spus Domnul catre bSrbafii din Iuda si din Ierusalim : «arat>va ogoare noi si nu mai semana^i prin spini» 255 . Acesit cuvint e adresat mai ales didascalilor, cerindu-le sa nu incre- dinteze cuvintele Scripturii unor ascultaitori inainte de a fi pregfitit «ogoare noi» in sufletele lor 256 . CSci, cei care au pus o data mina pt> «plug» 257 si si-au fScut din suflet «ogor nou», iar auditorii ii ascultS ca un «pamint bun» si «ales» 258 , aceia nu mai seamSna intre spini. Daca\ insS, inainte de a fi pus mina pe plug si inainte de «a se fi arat ogor nou» in cugeitele auditorilor se ia si se seamana semintele sfinte ale in- vat&turii despre Tatal, despre Fiul si despre Duhul Sfint, apoi invat&tura despre inviere, despre pedeapsa si despre odihna vesnicS, despre Lege, despre prooroci 259 , cu un cuvint despre toate cite sint scrise in Scrip- 250. let. 4, 2—3. 251. ler. 4, 2—3 ; Omilia IV, 2. 252. Lc. 12, 34. 253. Mt. 6, 2. . 254. Gal. 4, 26. 255. ler. 4, 3. 256. Despre «didasoadi», care pe la 200 — 240 aveau atit functie didactics legata de ierarhie, ollt si una spirituala, hiardsmaltica, Origan vorbeste adieseori. A se vedea in romaneste studiul prof. T. M. Popescu, Primii didascali cre$tinl, extras din «StudIi Teologioe» (sierie veche), Buciuriesti, 1936, iar mai nou J. Damielou, Origene, Paris, 1948, p. 57—62. 257. Lc. 9, 26. 258. Lc. 8, 8. 259. Origen repeta, adeseori, un grup de prooroci, pe cvanghellsti $1 po apostoll. El a fost, in primul rind, dascal, invataltor. Aici, tnsa, schi(ea/fl oarecum punttole prin- cipale ale dogmiatioiii crustlne, a,so platonism si iniali ales de neopl'aitoinism, iar spkitiualiitalteia preoanlxaitS de el >ar fi lui Dumnezeu si lepadat fiind, se ineaca in Eufrat, fluviul mesopotamian, patria asirienilor, a dusma- nilor lui Israel, unde sint si babilonienii, si acolo putrezeste 321 . Cu toate ca sint atitea riuri, totusi proorocul a fost trimis din Iudeea tocmai la Eufrat sa-?i faca de lucru acolo cu un briu de in si sa-1 puna acolo. Dar, oare, de ce tocmai de «in» ? Pentru ca inul creste din pamint, apoi dupa ce a fost bine ingrijit, el e daracit, spalat, uscat si bine tratat, ca sa se poata face din el un briu sau un vesmint oarecare. La rindul nostru, si noi oamenii intram in viata prin nastere ca si «briul» lui Dum- nezeu ; si noi ne luSm inceputul tot din pamint, avind nevoie de multe Ingrijiri ca sa, fim daraciti si sipaiati spre a pierde astfel culoarea pamin- tului. Caci intr-un fel e culoarea inului la nastere si cu totul altfel de- vine ea dupa ce a fost tratata atit de mult : culoarea fireasca a inului e negricioasa, dar dupa tratare ea devine foarte deschisa. Ceva asema- nator se intimpia si cu noi toti, cei ce ne nastem pe pamint. La incepu- turile noastre sintem cu totii «negriciosi» in ce priveste credinta (poate acesta-i intelesul cuvintului de la inceputul Cintarii Cintarilor «negri- cioasa sint, dar sint frumoasa» 322 1 si ne asemanam atunci sufleteste cu 321. In limbajul lui Origen asirienii $i babilondeiili sint demomd r3i, cum s-a spus In prima omilie. 322. CJn./ 1, 4. 6MILII LA cAftfgA MiOoftOCULui ififtfiMIA &}6 niste etiopieni, dar dup3 ce ne uscSm la soare ne facem mai deschisi, cum zice cuvintul Scripturii : «cine se inalJS acum albita si inflorita ?» 323 . Mai tlrziu sintem tesufi ca sa devenim «briu» al lui Dumnezeu si ne in- vrednicim sa fim «legati» de El. Dumnezeu nu ne arunca, de o parte, ca pe niste netrebnici. Primul popor, intreaga «cas3 a lui Iuda» si «casa lui Israel» e drept c3 au fost pSrSsite pentru ca Dumnezeu nu le mai purta in «briu». In locul lor Dum- nezeu S-a incins cu noi, caci dupS ce si-a parSsit «briul», el n-a mai ramas gol, ci si-a fesut un alt «briu». Acest «briu» e Biserica iesita din neamuri. Sa stie si ea (membrii acestei Biserici) c&, dacS Dumnezeu n-a crutat pe cei dintii, cu atit mai virtos nu o va cruta nici pe ea cind va pacatui, daca nu se dovedeste vrednica de «coapsele» lui Dumnezeu. In schimb, «cel ce se lipeste de Domnul esjte un singur duh cu El» 324 in Hristos Iisus, caruia se cuvine mSrirea si puterea in vecii vecilor. Amin. OMILIA XII De la cuvintele: «De aceea spune-le cuvintul acesta : asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel : tot ulciorul se umple cu vin» 32S ... pin a 1 a «si se vor umple ochii vostri de lacriml, caci turma Domnului va fi dusa in robie» 3 - e . I Ceea ce i se porunceste proorocului s& spuna din partea lui Dum- nezeu, trebuie sa fie ceva vrednic de El. Daca raminem insa la intelesul literal, atunci acest citat nu are un caracter vrednic de dumnezeire. Asa incit, cine nu asculta decit intelesul literal, va zice : aceste cuvinte sint o prostie. Asa va zice omul firesc, «caci omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu ; pentru el acestea sint nebunie» 327 . Asadar, vezi ce zice cuvintul : «Si vei spune catre popor acestea : asa zice Dom- nul Dumnezeul lui Israel» 328 . Ceea ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel 323. CJnt 8, 5. 324. 1 Cor. 6, 17. 325. lei. 13, 12 si urm. 326. Ier. 13, 17. 327. 1 Cor. 2, 14. Sub notaunea «viradmic de Dummezeu» se nesimte o influenfa piovenita din exegeza lui Filon de Alexandria. A se vedea J. Banielou, Or/gene, p. 180 ¥-u. Ea reiviine anteseori in omiliiile lui Origen : XII, 1 ; XXI, 2 etc. 328. Ier. 13, 12. 400 OfttfliN, SCfclBftI ALMi ii . . -- " -i ii il ilufcli^ilMlfmnmffliMXl^Mt-'i T mtirn -r~ni i ii n ,-,■■■■•- ■ . sa fie vrednic de El. «Tot ulciorul se umple cu vin, si ei totf vor zice tie : oare noi nu stim c3 tot ulciorul se umple cu vin ?». Cei ce rfispund asa, s-au oprit la litera si zic : stim noi de mult cS tot ulciorul se umple cu vin. Dar ei nu zic adevSrul. Pentru ca nu tot ulciorul se umple cu vin. Sint ulcioare pline cu untdelemn sau cu alta substanta lichida, iar unele rfimin ohiar goale. Asa ca mint cei care zic ca tot ulciorul se va umple cu vin, caci acest lucru nu este adevarat. Dar poporul zice ca raspuns : oare nu stim cS tot ulciorul se va umple cu vin ? Dup3 putinta noastra, lata cum tilcuim acest text : Daca ne gindim la diferitele soiuri de vin si la cele ce se spun des- pre ele — si prin urmare si despre ulcioarele in care s-au turnat aceste vinuri — vom vedea cS este adevarat ca «tot ulciorul se va umple cu vin». Daca printre ulcioare este vreunul, pe care merits sa-1 numim bun, acela va fi plin cu un vin bun, pe masura bunatatii lui. Iar daca alt ulcior, in comparatie cu primul — intrucit ele se pot compara in pri- vinta calitatii lor — este rau, acela va fi, plin cu vin rau, pe mfisura rau- tatii lui. Deci, ce gasim in Scriptura despre feluritele soiuri de vin ? Despre soiurile rele este scris : «C8ci via lor este din vita de vie a Sodomei si din sesurile Gomorei, strugurii lor sint struguri otraViti si bobitele lor sint amare. Vinul lor este venin de scibrple $i otrava purtatoare de as- pida» s?9 . Iar despre soiurile bune, este scris : «Paharul tau este adapin- du-ma ca un puternic» s3 ° si Intelepciunea cheama pe om la paharul ei zicind : «Veniti si mincati din piinea mea si beti din vinul pe care eu 1-am amestecat» s31 . Exista, asadar, un vin din Sodoma si un vin pe care I] amesteca Intelepciunea. $i zice iarasi : «Prietenul meu avea o vie pe o coasta manoasa» 332 , vie sadita de Dumnezeu, aleasa si minunata, nu- mita via din Sorec. Mai este insa si via egiptenilor, pe care o loveste Dumnezeu, dupa cuvintul «A batut cu grindina via lor si duzii lor cu «piatra» s33 . II Presupunem deci, ca acum, in chip figurat, toti oamenii pot sa con- tinS vin. Eu ii numesc ulcioare si zic ca eel rau este plin cu vin din via Sodomei, plin cu vin egiptean, plin cu vinul vrajmasilor lui Israel. Iar 329. Deut. 32, 32—33. 330. Ps. 22, 6. Ou elite ouviiinite, ulcioarelie prelnchipoilte de om. C«le umplute cu vin bun sint oamenii bund, oeie plime cu vin riu sint loamenii irai. 331. Pilde 9, 5. 332. Is. 5, 1. 333. Ps. 77, 47. 0M1UJ LA CARTIA PROOROCULUl UREMIA 401 omul nevinovat si Inalntat In virtute este plin cu vin din via Sorec, vln despre care s-a scris : «Paharul tau este adSpindu-mS, ca un puternic» s34 , si iarfisi, omul nevinovat este plin cu vinul pe care 1-a amestecat inte- lepciunea. Asa putem presupune c3 se umplu cu vin ulcioarele, cind este vorba de virtute si pacat. Dar acum trebuie sS vedem in ce fel sint nu- mite vin urmarile virtutii si ale p&catului, adicS pedepsele pentru pficat, binecuvint&rile si fagSduintele pentru virtute. Despre aceasta scrie in Sfinta Scriptura : «Ia cupa aceasta cu vinul urgiei Mele si adapa din ea toate neamurile, la care te voi trimite Eu», se zice la proorocul Ieremia, si apoi se adaugS : «$i ele vor bea, se vor cl&tina, vor innebuni si vor cadea» 3S5 . Proorocul numeste, aici, pedepsele vin neamestecat, pe care il beau cei vrednici de pedeapsa neamestecata. Sint si unii care beau o pedeapsS amestecata. Caci : «Paharul este in mina Domnului, plin cu vin curat, bine-mirositor si il trece de la unul la altul, dar drojdiile lui nu s-au vSrsat, din ele vor bea toti pScatosii pamintului» 336 . DacS vrei, acum, sa vezi si vinul binecuvint&rii, pe care-1 beau cei drepti, sS-fi fie de ajuns cuvintul Intelepciunii, care zice : «Beti vinul, pe care 1-am amestecat Eu» s37 . Vezi c3 la rindul Lui si Mintuitorul urea intr-un «foisor mare, gata asternut» 338 si impodobit, unde sarbatoreste Pastele cu ucenicii S3i. Le-a dat si El un pahar cu vin, despre care Scrip- tura nu spune c£ era amestecat. CSci Iisus, ca sa inveseleasca pe ucenici, le d5 vin neamestecat si le zice : «Luati si beti, acesta este Singele Meu, care se varsS pentru voi spre iertarea pScatelor» 339 . Apoi le zice : «Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea» 3W . «Amin zic voua ca nu voi mai bea din acest pahar pina in ziua in care voi bea cu voi vin nou in imparStia lui Dumnezeu» 341 . Vezi, dar, care este f&gaduinta : «Paharul Legii celei noi». Vezi si unele pedepse, care sint ca un pahar cu vin nea- mestecat, iar altele sint ca un vin amestecat, asa incit pentru fiecare om vinul se prezintS in proportia in care sint amestecate faptele bune si rele. Intelege acum c3 unii care traiesc la intimplare, fara nici o evlavie 334. Ps. 22, 6. S5 se observe grSirea lalegoricS a lui Origen, Omil. V, 14 (ed. KlostermaMi, p. 43, 25 j 43, 26) ; Omil. I, 6 (Klosrt. 5, 25, 30) etc. 335. lei. 32, 15—16. 336. Ps. 74, 9. 337. Pilde 9, 5. 338. Mc. 14, 15. Origen a c&utait adeseort sensul moral al cuvinitelor. Piantru intrarea «!n foi^orul de sus» al Sfintiei Euhiarisltii tretmia folosit cuvintul ovipaais, iva- potvw sau Jtpoxoifi) — urcus sau iprogres, spre a ne da si Intelegem InSlfcarea siau ridl- carea de la cele p&tnlntesti, pentru c5 aid avem de-a face cu hrana cea vesnlca, In ImpSratia lui Dumnezeu. 339. Mf. 26, 26. 340. Mf. 26, 27. 341. M(. 26, 28. 26 - Or|g«n 402 ORIOBN, SCRIBRI ALME $i fara sfi ia aminte la ei insisi, beau vinul neamestecat, despre care vor- beste citatul din Ieremia. Altii, fara a se lepada in intregime de credinta, ffirfi sa fie cu totul pScatosi, sint insa nevrednici sa bea din paharul Legii celei Noi ,• caci ei fac cind binele, cind raul si, bind o data vin curat, altadata vin de amestecatura, caci Dumnezeu 1-a turnat «dintr-unul in altul». Care sint, dar, cele doua pahare ? Ca sint doua pahare reiese clar din cuvintul : «A v5rsat dintr-unul in altul, ins3 drojdiile lui nu s-au desertat» 342 . Presupune ca paharul cu faptele tale bune este intr-una din miinile lui Dumnezeu. Indraznesc sa zic, daca vrei, ca paharul cu faptele tale bune este in mina dreapta, iar paharul cu pacatele tale in mlna stingS a lui Dumnezeu. Cind va veni vremea sa fii pedepsit pentru pa- catele tale, atunci — fiindca ai si fapte bune — paharul este in mina Domnului plin cu vin neamestecat, plin de amestec si 1-a varsat din- tr-unul in altul, din paharul care este in stinga Domnului in eel din dreapta Sa. Caci, ca unul care nu ai facut numai binele, nu poti bea nu- mai vinul bunStStilor ; iar fiindcS ai facut si cite un bine, nu poti bea numai paharul pacatelor. De aceea, Dumnezeu «l-a varsat dintr-unul in altul». In proportia pacatelor tale este facut si amestecul de minie si pe- deapsS, asa incit sa fie sau cu mai multa apa in el, sau mai tare si mai amar. Caci, precum spuneam, dupa proportia pScatelor si a faptelor bune scade sau creste si durerea din paharul miniei lui Dumnezeu, aceasta f&- cfndu-se dupa cum se cuvine pentru fiecare pacat. Iar daca este cineva bun si drept, atunci va zice : «Paharul mintuirii voi lua si numele Dom- nului voi chema» 34S . Deci, «tot ulciorul va fi umplut cu vin» S44 fie el bun, fie rau, iar vinul va^ fi turnat in fiecare dupa calitatea ulciorului, si pe masura celor numiti aici de prooroc ulcioare. Nu se toarna in aceste ulcloare nici untdelemn, nici alt lichid, ci toate ulcioarele trebuie sa fie umplute cu vin. Ill Apoi, pentru cS erau multi pacatosi in lerusalim si in Iudeea pe vre- mea lui Ieremia, proorocul arata cu ce fel de vin vor fi umplute ulcioa- rele, care inchipuie pe pacatosi. «Si ei toft vor zice : oare nu stim noi ca tot ulciorul se umple cu vin ?», iar tu sS le spui : Asa zice Domnul : «Iat8 eu voi umple de vin pe toti locuitorii t&rii acesteia, si pe regi, fiii lui 342. Lc. 21, 17. 343. Ps. 115, 4. 344. let. 13, 12. OMILII U CARTBA MlOOROCtn.UI IHRBMIA 403 David, care stau pe scaunul lui, §i pe preoti» 34B . Cel care va pedepsi nu va cruta pe nimeni. Chiar daca cineva este numit «prooroc» 84fl , dar are pacate, va fi umplut cu vinul amenintarilor sus pomenite. $i tot asa, daca cineva spune ca e «preot» 347 si in aceasta calitate are un titlu superior celui al mireanului, aceasta nu inseamna ca dacS are pacate, Dumnezeu II va cruta de pedeapsa. Caci, cele ce sint scrise despre ceilalti evrei, Apostolul zice ca «s-au scris spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfirsiturile veacurilor» 848 . Deci, dacS un preot — si vorbesc de noi, preotii crestini — sau unul dintre levitii care conduc poporul — vorbesc des- pre diaconi — pacatuieste, isi va primi pedeapsa. $i iarSsi, sint si bine- cuvintari anume pentru preoti, pe care le vom cerceta cind, dupa ce vora tilcui cuvintul acesta al proorocului, vom trece, cu ingaduinta lui Dum- nezeu, la cartea Numerilor S49 , caci acolo este vorba despre preoti. Dumnezeu zice ca va umple canile cu vin pina va imbata, atit pe preoti, cit si pe prooroc si pe iudei si pe toti «locuitorii Ierusalimului si ii va imprastia pe ei, pe barbat si pe fratele sau, pe parinti §i pe fiii lor». Iar acestea sa le intelegem in felul urmator : pe cei drepti ii adu- na Dumnezeu, pe pacatosi ii imprastie. De aceea, cit timp oamenii nu sc departeaza de Rasarit, Dumnezeu nu ii imprastie. Cind, insa\ au in- ceput sa se departeze de Rasarit : «si cind au zis unul catre altul : «Hai- deti s5 ne facem un oras si un turn al cSrui virf sa ajungS la cer» sso , atunci Dumnezeu zice despre ei : «Haideti sa ne pogorim §i sa le ames- tecam limbile, ca sS nu se mai inteleaga unul cu altul. §i i-a fmprSstiat in tot pamintul» 351 . Iar poporul lui Israel, cit timp nu a fScut pacate, a putut sa ramina in Iudeea. Dar cind a inceput sa pacatuiasca, a fost ras- pindit in toate pSrtile, asa cum este imprastiat si acum in toata lumea. Intelege, deci, ca acelasi lucru se petrece si cu voi, toti crestinii. Exists «o Biserica a celor intii nascuti, inscrisi in ceruri» S52 . Acolo este «Sionul, muntele si cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul eel ceresc» S53 . Cei fericiti vor fi adunati acolo, ca sa fie impreuna, pe cind ipacatosii vor 345. Ier. 13, 12—13. 346. Ier. 13, 13. 347. Ier. 13, 13 j A se vedea noita 307 ide la Omilia XI, 3. 348. I Cor. 10, 11 $i 9, 10. 349. Ier. 13, 13 — 14. Am stpus Sn studiul introductiv, la acesite omllii, ca ele au fost rostite prin anil 241 — 242. Cartea Numerii, ca ?i altelo din cele istorlce, au fort explicate mai tirziu, dupa cuon marturise^te Origen aici. 350. Pac. 11, 34. 351. Pac. 11, 37. 352. Evr. 12, 13. 353. livr. 12, 28. 404 ORIOEN, SCR1BRI ALESE mai avea de suferit pe deasupra si pedeapsa de a nu putea fi unii cu altii. §tiu cS unii regi surghiunesc intr-o insula indepSrtata pe cei pe care vor sfi-i pedepseascS. DacS cineva s-a rSzvratit impotriva puterii lor, pe acesta il pedepsesc prin suferintele pe care le impun alor Scti. Pe acestia li Im^rSstie in asa fel incit sotia este intr-un loc, un fiu in alt loc si celS- lalt in alt loc. Regii fac acest lucru ca nu cumva, in durerea ei, mama sa se mingiie cu fiul, iar fratele cu fratele. Tot asa se petrec lucrurile si cu cei nedrepti. Trebuie sS gusti o mai mare aniSraciune, tu pacatosule, pe care Dumnezeu te-a zidit, pentru ca, luind invatatura, sa poti fi mintuit. DupS cum tu nu-ti pedepsesti fiul sau sluga numai din capriciul de a-i pedepsi, ci ca prin durerea pedepsei sS-i intorci pe calea cea buna, asa si Dumnezeu ii va invata prin dureri si suferinte pe cei ce, prin ratiune, nu se intorc si nu se vindeca. CSci, Dumnezeu ne da suferinta spre inva- tatura, dupS cuvintul :«Cu biciul si cu durerea intelepteste-te, Ierusa- lime» s5i . Deci, pentru a spori durerea care intelepfeste pe oameni, cei pedepsiti sint despartitii ca sa nu fie laolaltS, c&ci taria durerii ar sc3- dea, daca ei s-ar mingiia unul pe altul. IV Daca ar fi sa mai adaug inca o pricina, pentru care cei rai sint im- prastiati, as zice urmatoareie : cind cei rai sint impreuna, ei nu se gin- desc decit la rele si astfel sporesc raul. Tot asa si cei buni, cind sint im- preuna, se gindesc la bine. Intentia de a face raul siabeste si se pierde cind cei rai sint imprastiati, dar cistiga putere cind sint mai multi oa- meni rai impreunS. De aceea, Dumnezeu rinduieste ca cei rai sa nu fie Impreuna. Poate o face si din purtarea de grija pentru ei, ca rautatile lor, in loc sa sporeasca, sa se micsoreze si sa dispara. Asa se tilcuieste versetul : «jli voi zdrobi pe unii de altii, pe paring si pe fii, zice Domnul. Nu-i voi cruta si nu-i voi milui, nici nu-Mi va fi miia sa-i pierd» 355 . Dealtfel, de asemenea spuse se folosesc ereticii atunci cind zic : vezi cum este Ziditorul vostru ? Dumnezeul tuturor proorocilor este in stare s8 zica : «Nu-i voi cruta si nu-Mi va fi miia de pieirea lor» Cum poate sa fie acesta un Dumnezeu bun ? 354. let. 6, 8. A se vediea lucrarea lui Hal Koch, Pronoia et paidemis, Leip- zig, 1932. 355. ler. 13, 14. lontae ereftici, Origen ipomenteste Smdieosiebi pe Marcion $i Va- lentin. Se stie ca Marcion respingea cu totul Vedhiul Testament. Mai pe larg, cind vom vorbi despre Peri drhon si Kata Kelsou. A se vedea si P. Nautin, Studiul intro- ductiv, p. 165 ?.u. Bentnu Marcion Dumneaeuil Vechiiulul Testament e mumit se pclroce In cer si pe pa- mfnt, protutindoni. El sc gfndostc la folosul intrcgii lumi si ul luturor 400 > ORIOEN, SCRIERI ALE8E vietuitoarelor. Pe cit este cu putinta, El cauta si la folosul omului sin- guratic, desigur, daca aceasta nu este spre paguba obstii. lata de ce a fost «pregStit focul eel vesnic» 356 , iat$ de ce s-a gatit «gheena» 357 , iata de ce exista «intunericul eel mai dinafara» S58 . De toate acestea nu-i ne- voie atit pentru a pedepsi pe eel vinovat, cit imai ales ipentru a promova binele intregii comunitati. VI Iar daca vrei sa iei Scriptura drept marturie ca pacatosii sint pedep- sitl spre a fi altora de invatatura, chiar si cind la acestia nu mai era nadejde de scapare, asculta ce zice Solomon in Pilde : «Loveste pe eel f3ra de minte si va deveni mai intelept» 359 . El nu zice ca eel lovit va fi mai intelept si mai cuminte, ci zice ca eel nebun se va schimba din ne- bunia sa in intelepciune prin faptul ca Dumnezeu i-a trimis lui sau altuia o boaia. Deci, ca s8 ne facem vrednici de mintuire, este In interesul nos- tra sa tragem invatatura din pedeapsa altora. Caci, precum caderea lui Israel a ajutat la mintuirea neamurilor S60 r tot asa pedeapsa altora ajuta la mintuirea noastra. De aceea Dumnezeu, fiind bun, zice: «nu-i voi cruta si nu-Mi va fi miia de ei in caderea lor» 361 . VII Dupa ce am tilcuit acest inceput de capitol, s8 vedem ce ne Invata si restul capitolului : «Ascultati si luati in urechile voastre si nu va min- driti, caci Domnul a vorbit : dati slava Domnului Dumnezeului vostru mai inainte de a se 13sa infunericul si mai inainte ca picioarele voastre sa se impiedice de munti intuneco$i. Voi veti astepta lumina, dar El o va preface in umbra mortii, o va preface in negurS adinca. Si daca nu ascultati, sufletul meu va plinge in locuri tainice mindria voastra si ochii mei vor v3rsa lacrimi, pentru ca turma Domnului a fost zdrobita» 362 . Pro- orocul vrea ca totodata sa auzim si s3 lu3m in urechi, neajungindu-i nu- mai unul din cele doua cuvinte. Iar apoi, dupa ce am ascultat si am luat 356. Mt. 25, 41. 357. M(. 18, 8. 358. M(. 8, 12. Despre interventia salvatolare a imedicului, vorbe?te Origen ?i In alte locuri. De pilda, in Omil. Ier. XIV, 1 (Klostermann, p. 106), unde pare a cite chiai dim Ipocnate. 359. Pilde 19, 25. 36G. Rom. 11, 11. 361. Ier. 13, 14. 362. Ier. 13, 15 — 17. Amtnid'oua verbele «a asciulta» ?i «a lma In iuirechl» le tn- ttlnlm $1 In tratatul Despre mgiciune, cap. 27, 6. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 407 in urechi, ne porunceste : s& nu fim nrindri si ne inva^a ce trebuie sa facem. Ce anume inseamna «sa ascultam» si ce vrea sa spunS si ce este «sa luSm in urechi», putem intelege din chiar cuvintele intrebuin- tate. «A lua in uredhi» inseamna a primi cu urechile si a asculta. Prin opozitie cu primul cuvint, oare nu inseamna a primi in minte ? Si de- oarece dintre cuvintele Scripturii, unele sint nespus de tainice, altele sint de nemijlocit folos celor care le inteleg, cred c& «a asculta» este intrebuintat pentru cuvintele tainice ale Scripturii, iar pentru cele usoare si care pot fi intrebuintate fara tilcuire de eel ce le aude, este intrebuin- tat cuvintul «a lua in urechi». Deci, acum, daca cercet&m intreaga Scriptura, vom zice ca niste cS- mStari intelepti : S6S pe aceasta s-o ascultati, pe cealalta s-o luati in urechi. Si apoi, dupa ce am ascultat si am luat in urechi, ne porunceste : «$i nu fiti mindri» SM , caoi «tot eel ce se inalta pe sine, va fi smerit» SM . Mintuitorul, cind zice : «Inv3tati-vS de la Mine, ca sint blind si smerit cu inima si veti afla odihnS sufletelor voastre» M6 , ne invatS sS nu ne mindrim, caci impreunS cu celelalte pScate omenesti, acesta se intilneste foarte des la noi. Uneori ne mindrim farS nici un temei, pentru lucruri pentru care n-ar trebui sa ne mindrim de fel ; alteori ne mindrim cu mai bun temei. Dar chiar daca avem motiv sa ne mindrim, mindria nu-i lucru sanStos. VIII Acum va fi limpede ceea ce vreau sa spun. Exista persoane, care se mindresc c8 sint fii de mari dregatori ai lumii sau de conducatori de po- poare : mindrindu-se cu un lucru indiferent, care nu depinde de vointa lor, acestia nu au nici un temei sa se mindreasca cu asa ceva. Altii se mindresc ca au putere de viata si de moarte asupra oamenilor si ca au primit asa-zisul avantaj de a putea scurta pe altii de cap. «Slava lor este spre rusinea lor» M7 . Altii se mindresc cu avutia lor, dar nu cu cea ade- v3rata, ci cu cea pSminteasca. Altii se mindresc ca au, de pilda, casa frumoasa ori mosii intinse. Nimic din toate acestea nu au importanta, nici nu sint vrednice s8 ne mindrim cu ele. Un temei de mindrie ar fi cind cineva se mindreste ca este intelept, ca nu s-a atins de piaceri tru- pe^ti de peste 10 ani sau chiar din copiiarie si iarasi cind cineva se lauda 363. Un citat pe care Origen II crede din ScripturS, dar nu este de acolo. 364. Ier. 13, 15. 365. Ic. 14, 11 i .18, 14. 366. Mi. 11, 29. 367. Fii. 3, 19. 408 ORIOEN, SCR1ERI ALB8B ca «e purtat In lanturi» S88 , pentru Hristos. Acestea, hai sa zicem ca sint temeiuri care ne-ar face sa credem ca cineva se mindreste pe drept cuvlnt. Dar, pe bun3 dreptate, nici cu acestea nu trebuie sa ne mindrim. Pavel avea temeiuri sa se mindreasca pentru vedeniile sale 369 , pentru arfitarile sale S7 °, pentru minunile si semnele sale 37i , pentru nevointele cu care s-a luptat in Hristos, pentru bisericile pe care le-a intemeiat din rivna sa de a intemeia biserici acolo «unde Hristos nu fusese numit» 372 . Acestea toate i-ar fi fost destule temeiuri de mindrie, daca ar fi fost vbrba de oarecari temeiuri. Dar, fiindca este primejdios sS ne mindrim chiar si cu astfel de temeiuri, preabunul PSrinte, care i-a dat lui Pavel vedenii si arStari, i-a mai dat, — ca pe o harismS specials — , si «un in- ger al satanei, ca sa-1 bata peste obraz, ca sa nu se trufeasca» 373 . Si pen- tru aceasta de trei ori 1-a rugat pe Domnul sa depSrteze de la el pe in- gerul satanei, eel dat lui din purtarea de grijS a lui Dumnezeu, ca sa nu se trufeascS. Si i-a rgspuns Domnul lui Pavel — cfici vrednic era Pavel de rSspunsul Domnului — «Jti este de ajuns harul Meu, c3ci puterea Mea se desavirseste in neputinte» 374 . Asadar, nu trebuie sa ne mindrim cu nimic, c3ci dupS mindrie vine c&derea, precum zice : «Inaintea dari- m_rii mintea omului se inalta si inaintea ridicarii lui, mintea se sme- reste» S7S . IX Acesta este infelesul cuvintelor : «Auziti si luatf in urechi, nu fiti mindri, cSci Domnul graieste» S76 . SS vedem acum ce ne mai porunceste sfi facem. CSci zice : «Dati slava Domnului Dumnezeului nostra, pinS nu vine intunericul si nu se lovesc picioarele voastre de muntii noptii si vol veti astepta lumina» 377 . Dumnezeu vrea ca eel ce-I dS slavS sa I-o dea cit este luminS, caci slava lui Dumnezeu nu poate fi vestitS cind se InsereazS ?i se face intuneric. Dar cind se insereazS si cind nu este in- serare ? «Lucrati pinS este lumina cu voi» S78 , adicS sS lucrSm pinS avem 368. Efes. 3, 11. 369. 2 Cor. 12, 1. 370. Fapte 16, 19. 371. Rom. 15, 19 j 2 Cor. 10, 12. 372. Rom. 15, 10. 373. 2 Cor. 2, 17. 374. 2 Cor. 12, 7—8. 375. PMe 18, 12. 376. let. 13, 15. 377. ler. 13, 16. 378. In. 9, 4. 0M1UI LA CART1A mOOROCULUI UREMIA 400 in noi pe eel ce zlce : «Eu sint Lumina lumii» 879 . Cit timp rftsare in tine aceastfi luminfi, dft slavfi lui Dumnezeu. Dar sa stii ca poate sa se inse- reze ! S3 nu astepti intunericul, ci da slava lui Dumnezeu inainte de a se intuneca. K Poate vom intelege cele spuse cu ajutorul unui cuvint din Evan- ghelie, spus de Mintuitorul si care suna asa : «Lucrati pina este ziua ; c&ci vine noaptea, cind nimeni nu mai poate sa lucreze» 38 °. Domnul a numit aici «ziua» veacul de acum. Am zis aid, caci stiu ca in alte locuri cuvintul «zi» inseamna altceva. Deci, Domnul a numit zi, veacul acesta, iara Intuneric si noapfe sfirsitul lumii acesteia ca urmare a pedepsei. Caci proorocul Amos zice : «Vai de cei ce doresc sa vada ziua Domnu- lui ! Ea este intuneric, nu lumina» m . Daca vrei sa §tii ce durere urmeaza sa se intinda peste aproape intreg neamul omenesc dupa sfirsitul lumii, drept pedeapsa pentru pacatele lui, atunci gindeste-te ca in clipa aceea atmosfera se va intuneca §i nimeni nu va mai putea preamari pe Dum- nezeu. $i dreptilor le-a poruncit Cuvintul lui Dumnezeu : «Mergi poporul Meu, intra in camaruta ta, inchide u?a dupa tine, ascunde-te putfne clipe, pina cind minia va fi trecut» 382 . la aminte, dar, daca poti intelege ce inseamna cuvintele «citeva clipe, cit de putin». Ce anume inseamna «putin» pentru Dumnezeu, nu pentru om. Trebuie sa vedem ce este mare sau ce este mic pentru fie- care. E limpede ca o cantitate poate s3 fie mica pentru unul, in schimb pentru ceiaialt sa fie mare. Aceea§i cantitate de hrana este mica pentru un animal mare, dar este mare pentru un animal mic. Tot asa, o canti- tate de hrana, mica pentru un om, este mare pentru alta vietate. Ceea ce este putm pentru un om in toata firea, este prea mult pentru un prune. Astfel, intregul timp al unei vieti omenesti, fie ea oricit de lunga, este foarte scurt fata de toata vremea veacului de acum. Tot asa, ceea ce pentru Dumnezeu este putin, pentru noi este mult, iar pentru noi este veac, ceea ce la Dumnezeu este o clipa. Deci, daca s-a zis : «Du-te po- porul Meu, intra in c&mara ta, inchide usa dupa tine si asteapta citeva clipe, pina va fi trecut minia», deducem, dar, ca acele «pu(ine clipe» se 379. In. 8, 12. 380. In. 9, 4, oa ?i cum ar zice : *noapltea e pe sfir^ite, ziua se a|>ropJio». Rom. 13, 12. 381. Amos 5, 18. 382. Is. 26, 20. 410 ORIOEN, gCRIKRl ALE8E referi la Cel ce dfi porunca, nu la eel ce o primeste. $i acele clipe, pu- tlne pentru Dumnezeu, slnt foarte multe pentru om. Cfici, dacS unii tre- buie sfi «intre in cSniSrile lor plnfi va trece mlnia lui Dumnezeu», iar altora «nu li se iarta pacatele, nu numai in veacul de acum, dar nici in eel viitor» 883 , e limpede cS acele pufine clipe se intind atit cit am spus eu. XI Asadar, «dati slava Domnului Dumnezeului vostru» 8M . Dar cum s8 dau slava Domnului Dumnezeului tau ? Desigur, nu prin sunetul cuvin- lelor caut eu sa dau slava Domnului Dumnezeului nostru. Siavesti pe Dumnezeu prin cumpatare, prin dreptate, prin binefacere. Da slava lui Dumnezeu prin barbate si rabdare ; da slava lui Dumnezeu prin facere de bine, prin sfintenie si prin celelalte virtuti. Daca acesta este adev3- rul si dac3 numai in felul acesta siaveste omul pe Dumnezeu, sS nu credeti ca hulesc cind susfin contrariul, c3 adica omul poate necinsti pe Dumnezeu. Aduc marturie Scriptura : eel cumpatat siaveste pe Dum- nezeu, eel neinfrinat il necinsteste, caci, intocmai ca si Nabucodonosor, eel neinfrinat «strica templul lui Dumnezeu» 3M , caci «prin caicarea legii» II hecinstesti pe «Dumnezeu» S8fl , cum zice chiar Apostolul insusi. Asadar, pacatosul necinsteste pe Dumnezeu, si prin nimic nu se pune In discutie purtarea de grija a lui Dumnezeu, decit s-ajungi prin rautatea omeneasca sa te indoiesti de existen^a Proniei dumnezeiesti. Nimiceste rautatea si atunci Pronia nu va mai fi pentru tine o pricina de indoiaia. Cei ce se lndoiesc de Pronie, rastoama lucrurile cu susul in jos atunci cind zic : de ce exista atltia desfrinati si ati|ia malahieni, pentru ce sint atitia atei si necredinciosi ? Or, cei care au hulit impotriva Proniei si care au f3cut sminteli impotriva lui Dumnezeu si hule impotriva Duhului Sfint si a Ziditorului lumii, sint tocmai pacatosii. Unii, in adevar, dau slava lui Dumnezeu, dar altii, care prin pScatele lor fac cele potrivnice slavei, nu dau slava lui Dumnezeu. XII «Dati slava Domnului Dumnezeului vostru plna ce nu vine intune- ricul, pin3 ce nu se lovesc picioarele voastre de munti intunecosi» 387 . 383. Mt. 12, 32. 384. let. 13, 16. 385. 1 Cor. 3, 17. 386. Rom. 2, 23. 387. Icr. 13, 16. OMILII LA CAMTBA MlOOROCUtUI 1BREMIA 4H SInt muntl intunecosi si munti luminosi ; dar Intruclt slnt mun{i, si unii si altii slnt mari. Munti luminosi slnt ingerii lui Dumnezeu, sfintii, proo- rocii, Moise «robul Domnului» S88 , Apostolii lui Iisus Hristos. Toti acestia sint munti luminosi si cred ca despre ei zice in psalmi : «T©meliile Lui in muntii cei sfinti» S89 . Sint si munti intunecosi, muntii noptii. Cine sint acestia ? Sint «cei ce ridica trufia rmpotriva cunoasterii de Dumnezeu» SM . Diavolul este munte intuneoos ; «conducatorii veacului de acum, care sint pieritori» 391 , sint munti intunecosi. $i diavolul eel mic, lunatic, era tot munte intunecos, de aceea Mintuitorul a zis : «Veti zice muntelui acestuia...» S92 , caci, faclndu-se cercetare despre lunatic, apostolii ziceau : «de ce noi n-am putut sa-1 scoatem ?» s93 , iar Mintuitorul le-a raspuns : «daca ati avea credinta cit un grSunte de mustar, ati zice muntelui aces- tuia (despre care discutati) muta-te de aici dincolo si se va muta» M4 ; muta-te de aici, adicS din om, dincolo, adica la locul care, iti este pro- priu. Asadar, cei ce se lovesc, nu se lovesc de muntii luminosi, ci de mun- tii intunecosi, cind umbla cu diavolii si cu ingerii lor, care devin un fel de munti intunecosi. De aceea a spus proorocul : «§i voi veti astepta lumina» 395 . Se poate face legatura intre cuvintele : «dati slava lui Duim- nezeu» si «voi veti astepta lumina». Daca veti da slava Domnului Dum- nezeului vostru pina nu vine intunericul si nu se lovesc picioarele voas- tre de muntii intunecosi, e limpede ca «voi veti astepta lumina», chiar daca se intuneca. Lumina voastrS va va urma. Altcineva va zice — si nu stiu daca tilcuirea e bunS, — ca cei ce se «impiedica de muntii nop- tii" asteapta lumina milostivirii, zabovind linga muntii intunecosi. Mi se pare ca acesta este intelesul cuvintelor : «$i voi veti astepta lumina». Dar, sS mergem pe muntii cei intunecosi, sa vedem ce este acolo ? Acolo este «umbra mortii» 39e . Unde sint muntii cei intunecosi, acolo este umbra mortii, produsa chiar de acei munti. «$i ei o vor pre- face in negura adinca» M7 . 388. Num. 12, 7. 389. Ps. 86, 1. 390. 1 Cor. 10, 5 ; Se pane c5 aici Qrigen are In vedere, a?« voalat, cum te exprimS, ideea restabilirii tutuToira, daipa cum vom vedea ?1 ltn «Pert «rhon». 391. 1 Cor. 2, 6. 392. Mt. 17, 20. 393. Mt. 17, 19. 394. M(. 17, 20. 395. let. 13, 16. 396. ler. 13, 16. 397. ler. 13, 17. 413 ORIOEN, 8CRIERI ALE8B XIII «Iar dacS nu ascultati in taina, sufletul meu va plinge mlndria voas- tr3 din pricing ca veti fi dusi in robie» 398 . Dintre cei ce ascultS, unii as- culta in taina 1 , ceilalti nu asculta In taina, desi si acestia ascultS. Deci, ce inseamnS «a asculta in tainS» ? Este tot una cu «iPropovSduim inte- lepciunea lui Dumnezeu in taina, pe cea ascunsa, pe care Dumnezeu mai fnainte de veci a rinduit-o spre marirea noastr§» 3 ". $i iarasi, zice in alt loc : «Cele mai multe lucruri ale lui Dumnezeu sint ascunse» 40 °. Cind ascult Legea, pot s-o ascult fie in tainS, fie in liters. Iudeul asculta legea In litera. De aceea, se taie imprejur in chip vazut, caci nu stie cS «nu eel ce se arata pe dinafara este iudeu, nici ceea ce se aratS pe dinafarS in trup este t&iere imprejur» 4o1 . Cine asculta in taina legea taierii imprejur, va fi t&iat imprejur in taina. Cine asculta in taina cele rinduite cu pri- vire la Paste, ( se va ospSta din Mielul Hristos, caci : «Pastele nostru Hris- tos s-a jertfit» 402 . $i stiind cum este trupul Cuvintului si aflind ca este : «Adevarata mincare» 40S , se impartSseste din El, caci a ascultat in taina cuvintele despre Paste. In acelasi timp, iudeul indeobste a omorit pe Domnul Iisus si este vinovat de uciderea Lui, fiindcS n-a ascultat de Lege si de prooroci «in tainS». Daca" citesti despre azime poti sa intelegi, fie sensul tainic, fie pe eel literal al poruncii. Voi, toate femeile, care framintati azimele si le prfiznuiti, — cSci Pastile sint aproape — le praznuiti trupeste, farS s5 ascultati porunca urmStoare : «Daca nu veti asculta in taina, sufletul vostru va plinge» 404 . Unele femei care n-au ascultat ce zice proorocul despre Sabat, inteleg acest lucru superficial, fSra sa-i pStrunda infele- sul tainic. Ele nu se spala in ziua simbetei, ci se intorc inapoi «la stihiile slabe si sSrace» 405 , ca si cum Hristos n-ar fi venit si nu ne-ar fi facut desavirsiti, invatjndu-ne sa trecem de la stihiile Legii la desavirsirea Evangheliei. De aceea, sa luSm aminte ca nu cumva, cind citim Legea si Proorocii, sfi efidem sub osinda proorociei care zice : «daca nu ascultati in taina, sufletul vostru va plinge din pricina ca ve{i fi dusi in robie» 406 . Voi, 398. let. 13, 17. 399. 1 Cor. 2, 7. 400. Inf. Sir. 16, 21. 401. Rom. 2, 28. 402. 1 Cor. 5, 7. 403. In. 6, 55. '0 too 'iTjaou ap-uo? 6 X670S ejtiv h w "cp£i'f6(«&a (Omil. Ier. X, 2, Klos- termamin, p. 72, 13 — 14). 404. Ier. 13, 16. 405. Gal. 4, 9. 406. Ier. 13, 17. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 413 f emeilor, care cu toate tineti postul evreiesc, fiindca nu ati inteles ca «ziua curatirii» 407 incepe dupa ce va veni Iisus Hristos, dovediti ca nu afi prins intelesul tainic al curatiei, ci numai pe eel de suprafata. Caci intelesul tainic al curatirii este : *Dumnezeu a rinduit jertfa de ispasire pe Iisus, pentru pacatele noastre» 408 . $i mai mult : «E1 este ispasire pen- tru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre ci si pentru ale lumii intregi» 4OT . Daca citim pildele evanghelice in fata unor ascultatori nepregatiti, aceia nu inteleg tilcul ascuns. Daca, insS, ascultatorul este apostol sau este dintre cei ce intra «in casa» 410 lui Iisus, se apropie de El si II intreaba despre nelamuririle cu privire la aceste pilde, Iisus le tSlmSceste si ascultatorii prind atunci sensul lor ascuns, pentru ca sufle- tul lor sa nu plinga, caci sufletul celui ce nu asculta intelesul ascuns ■> 418 si prin mustrarea pacatosilor, chiar dacS cei mustrati erau oameni de cea mai iware vaza. Desi, peste tot in Scriptura, putem vedea aceasta, sa cercetam cum reiese acest lucru din citirea de astazi. Pe multi i-a imustrat proorocul si multora le-a grait el, caci el s-a nascut, in vre- mea cind poporul se intinase in pacat, dupa cum reiese din faptul ca robia babilonica a avut loc pe vremea lui Ieremia. El spunea vorbe aspre, pentru c& a mustrat pe multi ?i era judecat de multi pentru asprimea, cu care le gr8ia. II Mai intii sa vedem daca din cuvintul acestui prooroc putem observa de la inceput vigoarea, libertatea, indrazneaia si puterea, caracteristice proorocilor. Iar apoi, vom trece la intelesul spiritual. 417. Lc. 18, 8. A se vadea studitul tatroduotiv. 418. Papte 4, 29. OMIUI LA CAHTtA MOOROCUtUI IIMM1A 413 «Val de mine, mamfi, c4 m-ai n&scut ca sft fiu un om de cearta si de pricina pentru toata tara» 419 . O, mamfi ! de ce m-ai nascut ca pe un om de cearta pentru totf citi sint in \ar&, un om tagSduit de toti cei de pe pa- mint ? Ca si Isaia si ca toti ceilalti prooroci, si proorocul nostru trebuia sS mustre, sa invete poporul si sa-1 intoarca. Trebuia, deci, si proorocul nostru sa discute, sa mustre, sa judece intr-o vreme in caTe putea fi ei insusi judecat ca un p&catos, cind mustra pScatele poporului. $i ce tre- buie sa mai spunem, cite rele n-au facut cei din popor proorocilor ? «Pe unul 1-au ucis cu pietre, pe altul 1-au taiat cu fierfistraul, pe altul 1-au ucis intre biserica si altar» 420 . Pe Ieremia, care-i mustra cu asprime, 1-au aruncat intr-o groapa cu noroi 421 . Dar, mai presus de toti, chiar si Min- tuitorului nostru I-au facut ceea ce au facut tuturor proorocilor, numai ca El a patimit acele defaimari mai bine, fiindca era Domnul proorocilor : si El a fost biciuit, rastignit si iparasit de iudei 422 , mai bine-zis de inva- tatorii iudeilor si de conducatorii poporului, pentru ca le-a zis : «Vai vouS, cfirturari si farisei fatarnici...» 42S . El a motivat fiecare din acest «vai voua», exemplificindurle prin faptele lor. Deci, si noi, daca rlvnim la fericirea proorocilor, s8 facem faptele lor, asa incit vorbind impotriva multora si fiind si noi judecati in fata multimii, sa putem zice : «Vai dc mine, mama, ca m-ai nascut sa fiu om de cearta si de pricina pentru toata lumea» 424 . Ill Citatul acesta este si mai profetic, daca-1 raportam la Mintuitorul. Caci, daca admitem ca proorocul zice acestea despre sine insusi, atuncl nu spune adevarul, ci poate se exprima in cuvinte mai inflorite. Cflci el n-a fost «om de cearta» in tot pamintul. Daca, insa, vin la Mintuitorul 9I Domnul nostru, mai cu seama prin faptul ca «a venit spre judecatfi» * M si ca zice : «ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si sS biruiesti clnd vei judeca Tu» 24e , imi dau seama ca Mintuitorul si Domnul este Cei care va sta la judecata, in fa|a Tataiui, impreuna cu noi, cu toti oamenii. §1 419. Ier. 15, 10. 420. M«. 23, 3—4. 421. Ier. 45, 63. 422. Mt. 20, 18—19. 423. M(. 23, 13. 424. Ier. 15, 10. 425. In. 9, 39. 426. Ps. 50, 5. ImbTSctndu-se In itirupul omenesc, Logosul sdrnte lipsa «&8 s« cur8tieasc8» idupfi imoairte. A?.a susttoea IncS Clement Alexanidniniul (Padagogul, I, VI, 46). A so ved'M $i Omil. Ier. XV, 3. Problema sta tn legSturS »l cu Inv&tStura d«spro eshatologie a lud Orlgon. 410 ORIOBN, ICRJBRI ALBIE dupfi cum stim cfi se va face judeeata tuturor oamenilor, stim cS El va veni sa apere adev&rul, iar nu sa judece. «Vai de mine, mama, ca m-ai nascut ca sS fiu om de cearta si de pri- cinfi pe tot pamtntul !» Un prooroc nu putea zice despre sine «pe tot p&- mlntul». Eu cunosc unele persoane, care iubesc pe Domnul si Mintuitorul nostru si care nu numai ca II iubesc, ci au pentru El cu adevarat o dra- goste curata. Aoeste persoane susjin ca citatul nu se refers la Mintuito- rul, c3 acest cuvint nu este potrivit cu Fiul lui Dumnezeu. Trebuie sa do- vedim c& aceste cuvinte : «Vai de mine, mam8» nu sint nepotrivite cu Fiul lui Dumnezeu ? Dar ce sint cuvintele «Intristat este sufletul Meu plna la moarte» 427 si «S-a tulburat sufletul Meu» ? 428 . De aceea, printre cuvintele spuse de Domnul in prooroci, oare nu avem aici acelasi inteles: «Vai de mine, mama, cS m-ai nascut ca s3 fiu om de cearta si de pricing pentru tot pamintul» ? Oare, nu ca si atunci cind a cules agurida, in loc de struguri dulci, zicind : «Vai suflete, ca a pierit eel cucernic in tara, si nu-i printre oameni un om drept pe pamint ?» 429 . Cine zice ca : «Vai mie, ca am cules ciorohini in loc de struguri ?» 430 . Oare proorocul este eel ce a cules si culege ? Dar, oare are proorocul tarina ? Nimanui nu-i este dat sa adune si sa adune totul — ceea ce este pe ogor si ceea ce a fost smuls — , decit numai Domnului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos. Asadar, fiindca multe sint scaderile printre pagini, dar si printre noi, care uneori numai cu numele facem parte din Biserica, plinge si se jeleste Iisus pentru pacatele noastre, zicind : «Vai mie ca sint ca un om care in loc de struguri aduna ciorchini goi !» 4S1 . De aceea, fiecare din noi s3 se cerceteze pe sine : oare este el un spic ? Va gasi oare Fiul lui Dumnezeu ceva de cules sau de secerat in el? Vom afla ca unii sintem spice scutu- rate de vint ; chiar daca mai avem citeva boabe, ele sint tare purine, doua sau trei. Pacatele, in schimb, ne sint multe. Asadar, vazind si acele biserici care zic ca sint adevarate, dar sint pline de pacatosi, zice : «Vai mie, ca am strins paie "in vremea secerisului si agurida in vremea cule- sului» 432 . Stapinul a venit in vie sa caute rod, iar fiecare din noi am fost sfidit, ca sa fim vie pe o coasta manoasa» 43S . $i «via din Egipt am rasa- dit-o» 4S4 . Mai zice : «Eu te-am sadit ca pe o vita roditoare, de soi 427. Mt. 26, 38. 428. In. 12, 27. 429. Mih. 7, 2. 430. Mih. 7, 1. 431. Mih. 7, 1. Adev&raita Biserica este cea cane are ommai cre^itlnl adevSrati. 432. Mih. 7, 1. 433. IS. 5, 1. 434. Ps. 70, 9. OM1UI l.A CARTHA P»OOI>OCUl.m URBMU 417 ales» *' M . Vine Domnul si vrea sa adune roadele, dar nu gaseste decit agurida si cioTchini mici, rari si putfni. Cine printre noi are ciorchini do virtute ? Cine are roadele lui Dumnezeu ? «Doamne, Dumnezeul nostru, cit este de minunat numele Tau in tot pamintul !» 436 . IV Toate acestea le-am spus, abatindu-ma de la subiect, despre cuvin- tele : «Vai mie, mama...», ca sa arat ca nu-i nepotrivit eu dumnezeirea Mintuitorului sa zica acel citat «Vai mie, mama...», cind vede pacatele oamenilor. Aici, insa este vorba de Mintuitorul ca om, nu ca Dumnezeu, ca suflet, nu ca Intelepciune. Pentru Mintuitorul ca om, proorocul a ada- ugat acest cuvint : «Vai mie, suflete, ca a pierit dreptatea de pe pamint si nu este cine sa faca binele» 43T . Sufletul fericit al Domnului a venit in via|a omeneasca si a luat trup, pentru oameni. Cind vede pacatele lor, zice catre Tatal: «Ce folos si de singele Meu si de coborirea Mea in stri- caciune? oare Te va lauda pe Tine tarina?» 4S8 . Dar, pentru noi, sa nu zica Mintuitorul Vai mie, sa nu zica «Vai» nici ingerii din ceruri, caci doar ei nu slnt mai buni decit Mintuitorul, desi vad si ei scaderile noastre. Fe- riciti sint insa aceia despre care ingerii nu vot zice «vai /». Acestia sint numiti fericiti. «Caci mai mare bucurie va fi in cer pentru un pacatos care se pocaieste, decit pentru nouazeci si noua de drepti care nu au ne- voie de pocaint3» ***. Aceasta sa ne fie spre mingiiere. «Vai mie, mamS, ca M-ai n5scut...» Pe cine numeste «mama»? Oaro poate numi intre femei ca mama sufletul sSu ori pe Maria ? Dar daca luam de bune cuvintele : «M-a luat de mina Mama Mea, Duhul Sfint $1 M-a suit pe muntele eel mare, Taborul» 440 , se poate vedea care este Mama Lui. «Vai mie, mama, ca m-ai nascut ca sa fiu om de cearta si de pricing pe tot pamintul». El este judecat si discutat pe tot pamintul si va zice fiecSruia : Eu am facut asta iar in planul de mintuire a lumii am pfi- timit atitea si atitea pentru mintuirea ta. Ce vom face, dar, noi oamenil, cind Mintuitorul ne va zice asa (la dreapta judecata) ? 435. let. 2, 11. 436. Ps. 5, 1. 437. Mlh. 7, 13. 438. Ps. 29, 10. Ca $d al eeJoilalte fiinte sploAtuale, sufletul MtatuiltaruM pro- exists in fericire toadnte de a venl lm tru/p. Cf. Nautin, op. cit., II, p. 121. 439. Lc. 15, 7. 440. lei. 15, 10. OixovojjLtot — planul die mtntuJire. Expresia revlnc adoseorl In scrisul lui Orlgon. Ded e vorba do o ogralro Intra pexsoanele Sf. Trelml. 27 - Orlgen 418 ORlOBN, SCR1ERI ALfiSE ■■ ■■ » " "■■"■ wm ii M . w .■— ii j ■ — i — ■ ■ . . I- ■■■■ i " V Caci «Va fi de pricing pe fata a tot pamintul». Sa vedem si mai de- parte. Aici cuvintul poate sa se refere si la prooroc, dupa o tilcuire, dar si la Mintuitorul. Sa vedem si urnnarea : «N-am dat nimanui cu dobinda si nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobinda» m . «Vine stapinitorul lumii acesteia, dar cu mine nu are nimic» 442 . Si in adevar, El nu a datorat nimic nimSnui, dar fiecare dintre noi ii sintem datori prin pacatele noastre. ?i datoria este scrisa intr-un zapis. E drept ca la Botez «zapisul a fost sters» 443 , dar cite alte zapise n-am mai contractat ? Cu cine ? Cu eel care «n-a savirsit pacat si nici nu s-a aflat viclesug in gura Lui» 444 . El insS n-a dat zapis. Care este intelesul cuvintului : «Nime,ni nu mi-a dat cu dobinda ?» 445 . Cum sa aplicam acest cuvint la Mintuitorul ? Desi acea- sta este versiunea din textul meu, trebuie sa stim c3 in majoritatea copii- lor Septuagintei aceste cuvinte lipsesc. Apoi corectind si celelalte ver- siuni ale textului, am vazut cS este doar o greseala de transcriere. Totusi, pasajul trebuie explicat intr-un fel. Cum sa intelegem, dar, cuvintele «nu am dat nimanui cu dobinda»? Sa infelegem ca chiar nici un om nu i-a fost dator ? Da, pentru ca El le-a iertat tuturor datoriile lor. «Un cSmatar avea doi datornici. Unul era dator cu 500 de dinari, celalalt cu 50. Dar neavind ei cu ce sa plateasca i-a iertat pe amindoi» 446 . Vrei poate sS stii si cine sint cei doi datornici, eel care datora 500 de dinari si eel care datora 50 ? E vorba de doua popoare care au credinta in Dum- nezeu. Iudeii, care nu cred ca Hristos este Dumnezeu, datoreaza 50 de dinari. Iar noi, cei dintre neamuri, care eram mai nelegiuiti decit toti, datoram 500. Deci, despre noi ar fi spus Domnul ceea ce zice despre des- frinata care s-a pocait. Ar putea obiecta cineva : cum se refers acest cuvint la cei 500 de dinari ? Fiindca Simon se gindea : «Ce fel de femeie este cea care s-a atins de El» 447 , la care Domnul i-a zis lui Simon : «Un camatar avea doi datornici... » Atita despre cuvintele : «N-am dat nimanui cu dobinda si nici mie nu mi-a dat nimeni ceva cu dobinda si totusi toti mS blestema» 448 . Dar Iisus «desi a murit din slSbiciune, prin puterea lui 441. let. 15, 6. 442. In. 14, 30. 443. Col. 2, 14. 444. 1 Pt. 2, 20. 445. ler. 15, 10. 446. Lc. 7, 41 — 42. A se vedea stmdiul introductiv. 447. Lc. 7, 49. 448. Ier. 15, 10. 449. 2 Cor. 13, 4. OMILII LA CAKTEA PROUHOCULUI IIRIM1A 410 VI Apoi, trecind peste mai multe stihuri (si poate c4 ar fi de spus cite ceva despre fiecare fraza\ dar nu ne ing&duie timpul, care ne dfi zor) s8 vorbim despre ceea ce s-a citit in continuare : «Blestemat este omul care-si pune nSdejdea in om» 4S0 . Prin aceste cuvinte noi respingem pe cei ce cred ca Mintuitorul, Fiul lui Dumnezeu, era om. C&ci unii, dup& multe alte rautati omenesti, au indraznit s& facS si asta : afirmind cS eel «Unul-NSscut» * 61 , Cel mai Intii Nfiscut din toatS zidirea» 452 nu este Dum- nezeu. Dar cuvintele acestea sint clare : cei ce-si pun nadejdea in om sint blestemati. Cit despre mine, eu zic c& nu-mi pot pune n&dejdea in om. Tn schimb, atunci cind imi pun nadejdea in Iisus Hristos, eu nu mai vSd in El numai un om. Nu numai ca nu vad in El un om, ci vad intruchipa- ta in El Intelepciunea si Dreptatea, caci in calitate de Cuvint «prin El s-au facut toate din cer si de pe pSmint, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie stapiniri» 453 . De aceea «blestemat este eel ce-si pune nadej- dea in om». Cu toate cS insusi Mintuitorul nostru marturiseste cS a pur- tat firea omeneasea, totusi acum nu mai este nicidecum om, cSci aposto- lul zice : «Desi L-am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cu- noastem dupa trup» 454 . Mai mult, eu insumi nu mai sint om, dacS urmez cuvintul lui Hristos. $i zice despre mine : «Eu am zis : toti sinteti dum- nezei si fii ai Celui Preainalt» 455 . Asadar, precum a fost Hristos «Cel dintii nSscut dintre morti» 45 °, tot asa s-a fScut Cel dintii nascut dintre toti oamenii, cu firea intru totul indumnezeita. Deci, «Blesternat e omul, care-si pune nadejdea in om si isi face sprijin din trup omenesc» 457 , adica cel ce va pune temei doar pe cele simtite, caci dobindind putere trupeasca, se va inrola in oastea cea dupfi trup. Omul sfint nu este astfel, intrucit el «nu se sprijinS pe puterea bratului sau, pentru cS poarta totdeauna moartea lui Hristos in trupul sau» 458 . El omoara madularele sale cele pamintesti, adic3 : «desffitarea si necuratia» 459 si omorindu-le nu se sprijinS numai pe puterea bratului sau. «Blestemat este cel ce-si pune nadejdea in om» — dar si cei ce-sl 450. lei. 17, 5. 451. In. 1, 18. 452. Col. 1, 15. 453. Col. 1, 16. 454. 2 Cor. 5, 16. Cf. C. Gels II, 16, 52. 455. Ps. 82, 6. Cel nSscut din Duh nu mai e om. Com. In. I, 2. 456. Col. 1,18. 457. Ier. 17, 5. 458. 2 Cor. 4, 10. 459. Col. 3, 5. 420 ORIOEN, SCRIER1 ALBSE pun nSdejdea numai in slujbe inalte. Pentru el nu are valoare sa spui : am un prieten ofiter sau comandant de companie sau dregator, am un prieten bogat si-mi face daruri. «Blestemat e eel ce-si pune nSdejdea in om». Sa nu nfidSjduim dar in nici un om, oricit ni s-ar parea c& ne este prieten. Sa nu ne punem nadejdea in oameni, ci in Domnul nostru Iisus Hristos, caci a Lui este slava si puterea in vecii vecilor» 460 . Amin. OMILIA XVI De la cuvintele: «Iata am sa trimit o multime de pescari, zice Domnul» pin a la «pacatul lui Iuda este scris cu condei de fier si cu ghiara de diamant este gravat pe inima din pieptul lui» I In Evanghelia dupS Matei este scris ca Mintuitorul nostru a venit llnga Marea Galileii si a vSzut «pe Simon si pe Andrei, fratele sau, arun- cindu-si mreaja in mare, caci erau pescari» 461 . Si adauga apoi evanghe- listul cS Mintuitorul, vazindu-i, le-a spus : «Veniti dup& Mine si va voi face pescari de oameni, iar ei iasindu-si mrejele, au mers dupa El» 482 . S-ar putea spune ca Iisus i-a chemat tot la un fel de pescuit, dar la pes- cuit de oameni. Si a aflat «si pe alji doi frati, pe Iacob, fiul lui Zevedei si pe loan, fratele lui, in corabie cu tatai lor, dregindu-si mrejele si i-a che- mat si pe ei» 46s la v aceeasi indeletnicire si i-a f acut si pe ei pescari de oameni. S3 ne glndim ca sint unii oare au darul de a impleti cuvintul ca o mreaja si de a intretese citate din Sfintele Scripturi ca un navod, tn asa fel incit s3 prinda in ele sufletele ascultatorilor. Sa ne mai gindim, apoi, c8 acest pescuit se face cu maiestrie, potrivit cu stiinta pe care ne-a predat-o Iisus Hristos. Si atunci vom intelege, ca nu numai in vremea aceea, ci si acum Mintuitorul ne trimite pescari de oameni, dupa ce le-a 460. 1 Petru 4, 19. Adept al primailuM spdrituial, Oidg«n retuza paotarea ou diuhul lumli. Dar nici nu va accepta nici un fel de rSzboi «material». 461. Mt. 4, 19. 462. Mt. 4, 19—20. 463. Mt. 4, 21. Diespre imaginea «prinderii in navodx varbe^te Origein mad aina- nuntit In Com. Mat. X, 12, e drept, acolo, mai mult in perspeotiva esbatologica itipt- PaXXov sau an^ipXiiaxpov — mreaja, care aduna prin arunoare. «Marea» era Imparaiia biilaurului, a diavolului. Pescuirea «din mare» insemna dupS Origen scoaterea din pu- terea celui rflu. OMILII LA CAWTBA PROOWOCULUI IBRIMIA 421 dat invfitfiturfi, ca s4 putem iesi din mare si s8 putem scfipa de valurile ei cele amare. E drept cS pestii cei neinsufletlti, cind ajung in nSvoade, in plase si in mreje, sau cind se prind in undita, mor de o moarte dupS care nu mai urmeazS o alta viata. Dimpotriva, eel prins de pescarii lui Iisus, iesind din apa, moare si el, dar moare pentru lume, moare pentru p&cat. Iar dupa ce moare pentru lume si pentru pScat, este inviat de Cuvintul lui Dumnezeu si primeste o alta viata. De pilda, daca cumva tf-ai putea inchipui un suflet de peste care, dupa ce a iesit din trupul lui, s-ar trans- forma si ar deveni altceva mai bun decit un peste, atunci presupune cS se intimpia un lucru ca eel urm&tor. (Am dat doar un exemplu, s3 nu aiba altii prilejul sa inteleaga ceva ce nu au auzit de la mine). lata, tu esti un fel de pe^te, care, dupa ce te-ai inSltat la suprafat-a m3rii $i ai cazut in mceaja pescarilor lui Iisus, te-ai schimbat la suflet ; acum nu mai esti un peste, nu mai trSiesti in valurile sSrate ale marii, ci indatS sufletul \i se schimbS, se face ceva mai bun si mai dumnezeiesc decit era mai inainte. Ca sufletul se transforms si se schimba, asta o spune Sfintul Pavel : «Noi toti care, cu fata descoperita, privim ca in oglinda slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip, din slava in slava, ca de la Duhul Domnului» * 84 . $i acest «peste» preschimbat, care a fost prins de pescarii lui Iisus, lasindu-si viata lui maritima, isi duce de aici inainte viata sus pe munti. Asa ca acum nu mai are nevoie de pescari, ca s3-l scoata din mare, ci de un al doilea fel de oameni, care se numesc vinatori. Acestia il vineaza «Prin toti muntii si toate dealurile» 4fl5 . Inaitindu-te, deci din mare si fiind prins de mreaja ucenicilor lui Iisus, muta-te din mare si «uita de ea», 466 , vino sus pe muntii — care slnt profetii — si pe dealurile — care sint cei drepti — si du-ti via{a acolo, pentru ca dupa aceea, cind Hi va sosi vremea iesirii din viata, sa fie tri- raisi la tine multi vinatori. Acestia sint altii decit pescarii. $i cine sint acesti altii, nu «vinatorii» cei rinduiti sa prinda pe dealuri si pe munti sufletele, care nu zac la locuri joase ? $i vezi dacS nu cumva tocmai aceasta striga proorocul in taina si acest inteles il da el cuvintului : «Iatfi trimit multime de pescari — zice Domnul — si-i vor pescui pe ei si dupS aceea voi trimite vinatori multi, si ii voi vina pe ei prin toti muntii si pe toate dealurile» 467 . 464. 2 Cor. 3, 18. 465. Ier. 16, 16. 466. Ps. 44, 11. Despre semmificatia lui «sus» $i «]os» ca ?i ? Aratind ca aici e vorba de vremea celei de a doua veniri a Domnului, textul adaugS : «§i vor cunoa?te ca numele Meu este Domnul» 506 . X Dar mai este inca o proorocie, pe care, nu stiu de ce, nu o aflam in Septuaginta, in schimb o g§sim in celelelalte editii. Desigur o gasim 502. 1 Cor. 1, 26—28. 503. let. 16, 17. 504. Is. 2, 8. SO.'). Icr. 16, 20. . r iii6. Icr. 17, 21. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 429 fiindca se afla in textul ebraic. Ea este plina de invataturi dintre cele mai trebuitoare, care pot, daca luSm aminte, sa intoarca sufletele noastre spre Dumnezeu. Iar cuvintele proorociei sint acestea : «Pacatul celor din se- mintia lui Iuda este scris cu condei de fier, cu virf de diamant a fost scris pe pieptul si in inima lor» 507 . Putem da acestor cuvinte intelesul care ne este eel mai la indemina si sa zicem ca acestea s-au scris despre iudei, ca despre pacatul lor s-a scris. Dar daca vezi, asa cum am aratat adesea, ca Hristos este numit Iuda in chip figurativ, atunci pacatul lui Iuda este oare si al nostru, al celor ce credem «ca Hristos este din semintia lui Iuda» ? 508 . Iar, daca vrei sa gasesti inteles si mai tainic, poate ca proo- rocia se refera si la Iuda tradatorul, ca si cum despre el ar zice proorocia-. «pScatul lui Iuda a fost scris cu condei de fier, cu virf de diamant a fost inscris pe pieptul si in inima lor». Dar, la aceasta tilcuire, nu se potri- veste pluralul «lor». Atunci, nu cumva s-a zis despre noi ca ni se vor intimpla noua cele proorocite aici, daca vom cadea in pacate ? Noi sintem cei care am pa- catuit si pacatul nostru n-a fost scris in afara noastra, ci in inima noas- tra, unde a fost scris «cu condei de fier si cu virf de diamant». Iar faptul cS pacatele, pe care le facem, se inscriu inlauntrul nostru prin insusi fap- tul c& pScatuim, il poate dovedi experienta noastra, a fiecaruia. Nu prea eram constient daca am savirsit sau nu cutare sau cutare fapta sau pacat, dar prin InsSsi savirsirea lui, eu i-am primit tiparul in mine, ca si cum chipul pacatului pe care 1-am savir$it s-ar fi intiparit in sufletul meu. Daca pacatul meu ar fi scris cu cerneala, 1-as sterge. Dar de fapt «a fost scris cu condei de fier», a fost scris «cuvint de diamant», a fost scris «pe pieptul si in inima mea», ca sa se implineasca proorocia care zice : «Nici un lucru ascuns nu este care sa nu iasa la iveala si nici un lucru acoperit care sa nu fie descoperit vreodata» 509 . Dezgolite vor fi pieptul si inima mea care poarta inscrise pe ele semnele pacatului meu, inscrise «cu condei de fier si cu virf de diamant», si toti vor citi pe piep- tul meu si in inima mea semnele pacatelor mele. «Caci nu-i nici un lucru ascuns care sa nu fie dat la iveala», ba chiar «dintre ginduri, unele vor invinui, altele vor dezvinovati» 510 . $i mai zice : «Nu judecati inainte de vreme, pinS ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale in- 507. ter. 17, 1. A se vedea si Omil. Ier. XV, 5. La fel IV, 1 j V, 12 ; IX, 1 etc. 508. Apoc. 5, 5. 509. Ml. 10, 26. «tontdparirea» in noi a chipului paoaitului (xb Tun6(jievov) e ajaiintiita In alte scrieri ale lud Orlgen. De ex. Despre mg&ciune, 28, 5. Tuaidiuceraa lui Ieranlim exemplifica imagines dupa Ps. 50, 4, Klosttomiawn, op. cit., p. 142 nolta. 510. Rom. 2, 15. 430 ORIGIN, SCR1ER1 ALESE "^ M "^ MI — — ^» * """" ' ■■■ " '■ - ■■■■■i.i ... ...i. ■ ■ '- ii lunericului si va vfidi sfaturile din inimi» 511 . Pentru cine va vadi El cele ascunse ? Desigur cS nu pentru sine insusi, cSci El stie toate, mai inainte de a fi ele. Asadar, pentru cine va vadi El toate ? Pentru toti cei care, din pricina curatiei lor, vor vedea pacatul celui ce a pacatuit, pentru ca pSca- tosii s3 Invieze «spre ocara si rusine vesnica» 512 . Dar Dumnezeul tuturor sa ne izbaveascS de o «inviere spre ocara», oa sa inviem intru slava cea In Hristos, a cSruia este marirea si puterea in veci. Amin. OMILIA XVII Delacuvintele: «Prepelita a dat glas...», p inS 1 a «Si tu stii ca Eu nu am dorit o zi a omului» I Am ajuns la o problema mult controversata, si anume sa vedem cine se ascunde sub «prepelita» despre oare vorbeste Scriptura asa : «Prepe- lita a dat glas si a adunat puii, pe care nu i-a ouat ; asa este si eel ce cistigS avere nedreapta, la mijlocul zilelor lui o va parSsi si la sfirsitul sSu se va trezi cS este nebun» 51s . Trebuie sa ne referim la cele ce stim despre firea animalelor si in cazul de fata la ceea ce se zice despre pre- pelitS, pentru cia, dupS ce vom cunoaste adevSrul despre aceasta pasSre, sfi stim in ce categorie s-o rinduim, buna sau rea. Se spune 514 ca pasSrea aceasta are naravuri foarte urite : este sireata si vicleanS. Cind vrea sa amfigeasca pe vinStori adesea se invirteste in jurul picioarelor vinSto- rului, Oa sS-1 facS sS se inotarcS, ca si cum ea n-ar fi gate sa zboare la cuib. Si cind prepelita banuieste ca a intors din drum pe vinator si ca puii ei au avut timp sa fug&, abia atunci zboara si ea la cuib. Aceasta pasSre este si foarte necurata, incit barbatusii se bat intre ei pentru im- preunare si barbatusul incaleca pe alt barbatus. Deci, daca acest animal este naravit, necurat si viclean, reiese in chip limpede ca trebuie rinduit in categoria celor rele. Este deci o impietate s& crezi c3 proorocia despre prepelita s-ar putea referi la Mintuitorul. 511. 7 Cor. 4, 5. kleea c8 inima e oeaitou al imoiiialiitatii, adieseord e tnittlnltS la Origen. Aoolo « *zb "ftT«ixovtx6v» — ul de care vorbesc multe oMlid. Omil lei. X, 8 : XV, 5 etc. 512. Daniil 12, 2. 513. Ier. 17, 11. .114. Aristotel, Hist. Anim. 9, 8 $i Ambrozie, Epist. 32, 1 — 8; Migne, P. L. 16, 1069. OMILII LA CAKUA PROoKOCULUI IHIUM1A 4M Asadar, daca vrem sa interpretam acest verset, referindu-ne la potrivni- cul, trebuie sfi vedem daca intreaga tilcuire se potriveste 518 . II S3 incepem cu cuvintele : «Prepelita a dat glas, ca sa adune puii pe care nu i-a scos». Diavolul nu-si aduna propria lui progenitura, nu aduna puii, pe care i-ar fi nascut el ; ci, cind da glas, el aduna progenitura altuia si o face a lui si si-o insuseste. Asa a dat glas si prepelita prin Valentin, a glasuit prin Marcion, a vorbit prin Vasilide 516 , prin toti cei cu invata- turi straine. Nici unul dintre acestia n-au putut sa repete cuvintul lui Iisus : «Oile Mele asculta glasul Meu» 5l7 . Glasul lui Iisus msuna in Pavel si in Petru. Caci Pavel a zis : «voi cautati o dovada ca Hristos vorbeste prin mine...» 518 . Dar glasul prepelitei care aduna puii, pe care nu i-a ouat ea, este din aceia oare due in ratacire si amagiri pe cei mai simpli dintre credinciosi, din pricina nevinovatiei si a lipsei lor de pregatire. «Prepelita a dat glas ca sa adune puii pe care nu i-a ouat ea, adu- nindu-si avutie nedreapta», si si-a facut avere. lata cite zeci de mii are. Se vede ca imulti sint cei ai prepelitei, ai puterii celei potrivnice. Ea si-a facut averea fara sa-i pese de vreo judecata, fara sa discearna si proce- dind fara preget. Si de aceea zice Scriptura ca prepelita «si-a facut avutie nedreapta». Dar Mintuitorul nostra isi face avutia Sa cu judecata. Avutia Sa este facuta cu socoteaia dreapta si prin alegere. Ill «La mijlocul zilelor sale o va parasi». Noi toti cei ce odinioara am fost supusi prepelitei, care a dat glas, am parasit-o la jumatatea zilelor ei. Caci prepelita a dat glas nu numai prin cei pe care i-am pomenit mai sus, ci si prin toti — absolut toti — amagitorii care, sub pretextul de-a chema la sfintenie pe cei fara Dumnezeu, ii cheama la invataturi potriv- nice adevarului. Deci am parasit-o la «jumatatea zilelor ei». Totalitatea zilelor prepelitei sint zilele yeacului acestuia. Dar, fiindca Hristos Iisus ne-a ales pe noi din mijlocul veacului acestuia «viclean», de aceea am parasit-o pe prepelita la mijlocul zilelor ei». «Si la sfirsitul zilelor ei ea va fi nebuna». Cind a fost ea inteleapta, ca sa fie nebuna numiai la sfirsitul zilelor ei ? Da, adevarat, putem zice 515. ixoXoufteiv, exprimare in genul lui Filon. 516. lara^i tniaidia oelor 3 eretdci, de oaire amiivtie^te Orlgen ad«s«ori, de pllda, Omil. lei. X, 5. 517. In. 10, 27. 518. 2 Cor. 13, 3. 432 ORIOEN, 8CRIE RI ALBSE cfi a fost inteleapta ; caci «$arpele era eel mai intelept din toate anima- lele, pe care le facuse pe p&mint Domnul Dumnezeu» M9 . Era inteleapta prepelifa in felul in care graieste si proorocul Isaia : «Voi pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul eel mindru din inima lui, caci a zis : cu pu- terea miinii mele si cu intelepciunea mea voi lucra, voi distruge hotarele dintre neamuri, voi nimici puterile lor si voi zgudui cetatile locuite de ele» 520 . Daca cineva va cauta sa inteleaga de ce la sfirsitul ei va fi ne- bunS, vom spune ca aceasta vine din faptul ca intelepciunea ei a fost rea, «cfici era eel mai intelept din toate animalele de pe pamint». $i dimpo- triva va deveni nebuna in cele rele, din intelapta ce era. Vei Intelege mai bine ce inseamna ca «la sfirsitul ei va fi nebuna», daca tyi dai seama cum ti se porunceste si tie prin Apostol, sa primesti nebunia pentru min- tuire, caci zice: «Daca i se pare cuiva dintre voi ca este intelept in veacul acesta sa se faca nebun ca sa fie intelept» 521 . Dupa ce Apostolul a vorbit astfel despre eel nebun si neintelept, incheie indemnind : «sa fii intelept». Asadar, daca este vreo intelepciune vinovata, conform careia «fiii vea- cului acestuia sint mai intelepti decit fiii luminii» 522 , bun este Dumnezeu, care nimiceste pe uneleprin contrarul lor, incit face sa se implineasca proorocia : «sfirsitul ei va fi nebun». Cind va fi sfirsitul nebun al pre- pelitei ? Trebuie ca Hristos sa Imparateasca «pina ce va pune Dumnezeu pe toti vrajmasii Lui asternut picioarelor Lui» 52S . Iar cind Dumnezeu ii va fi supus toate lui Hristos, «atunci va fi nimicit si ultimul dusman, moartea» 524 . DupS ce moartea va fi fost nimicitS, atunci va veni si sfirsitul prepelitei «si la sfirsitul ei, ea va fi nebuna». Acestea le-am spus despre prepeli^a. IV Iar inceputul frazei a doua este asa : «Scaun ales al Legii, loc inaltat dintru inceput, sfintirea si puterea lui Israel, Doamne, toti cei ce te-au pfirasit sa fie rusinati, pentru ca s-au depSrtat de Tine, sa fie inscrisi pe pulbere, pentru ca au pSrasit pe Domnul, Izvorul vietii» 525 . 519. Fac. 1, 4. 520. Is. 10, 12 — 13. Intriuei't textul greoeac se imtoeuupe aici mnnam ocxHiplfetarea dwpfi itiradaicerea Fericitului Ieroniin, redata d« Klostermann, op. cit., p. 145 — 146 si Nau- tili II, p. 164 — 166. Lnteresante observatii In leg&tura cu opera filologicS a lui Origen face Dom. Barth^lemy, Oiigkne et le texte de l'Ancien Testament, In «Epektasis», me- langes patristiique offerts au cardinal Jean Danielou, Paris, 1972, p. 247—262. 521. J Cor. 3, 18. 522. Lc. 16, 8. 523. Ps. 109, 1. 524. I Cor. 15, 25—26. 525. ler. 17, 12 — ,13. OMILII LA CAM I A MOOBOCUIUI IMUMIA 433 Fericltul prooroc Isaia, clnd 1 s-a aratat Domnul, a zis : «Am vazut pe Domnul Savaot, seztnd pe un scaun Inalt §i mSret» " 8 . A vfizut $i Ieremia cum tmpfir&te§te Dumnezeu. De aceea slavindu-L, zice : «scaun al slavei, loc Inaltat din Inceputuri, sfintirea noastra». Nu gre- sesti, nici daca vrei sS intelegi ca aceste cuvinte se refera la Hristos, nici dac& le intelegi cu privire la Tatal, aceastfi pSrere fiind plina de evlavie. Caci Mintuitorul este scaunul inalt al maririi ?i impar&tia Sa este deosebita, de aceea si scaunul Lui este inalt. Apoi «Sfintirea noas- tra» este Hristos, caci zice : «$i eel ce sfinteste si cei ce sint sfintUi. toti sint din Unul» 527 . «TSria lui Israel» 52S . Precum Mintuitorul este dreptatea ins&si, ade- varul insusi, asa este si insasi taria- Nu-i cu putinta sa fie cineva drept fara Hristos, nu-i Sfint fara El, nici tarie nu are, daca nu are pe Hris- tos, caci Hristos este «taria lui Israel». Dar daca referi citatul la Dum- nezeu-Tatal, nici asa nu savirsesti hula. «Doamne, cei ce te parasesc sa fie rusinati pentru ca s-au dep&rtat de Tine» 529 . Fiecare dintre noi, cind paciatuim, prin pacatul pe care-1 facem, parasim pe Hristos. P&rasind pe Hristos, parasim pe Dumnezeu. Cind savirsesti o nedreptate, parasesti dreptatea ; cind cazi in necura^ie, p&rasesti curatia ,• facind razboiul, parasesti pacea ; supunindu-te vraj- masului, pSrasesti rascumpararea ; si departindu-te de intelepciunea lui Dumnezeu, parasesti Intelepciunea. Asadar, proorocul blestema pe toti care parasesc pe Dumnezeu, zicind : «Cei ce le parasesc, sa fie rusi- nati" ! In masura in care s-au departat de Dumnezeu, in aceeasi ma- sura sa fie rusinati. «Sa fie scrisi pe pulbere». Toti oamenii sint inscrisi : Sfintii in cer, pacatosii pe pamint. Iisus a zis catre ucenicii Sai : «Bucurati-va ca nu- mele voastre au fost scrise in ceruri» 680 . Deci, trebuie s3 te bucuri dacfi te faci vrednic sa-ti fie scris numele in ceruri. Dar, precum numele sfintilor sint scrise an ceruri, tot asa, numele celor care trSiesc lip- siti de pamint, al celor ce nu ocolesc pamintul Edomului 6S1 si iau in sta- pinire ogoarele si viile t&rii Edomului, sint scrise pe pulberea pfimin- tului, cSci ei au parasit pe Dumnezeu. 526. is. 6, l. 527. Evr. 2, 11. 528. lei. 17, 13. 529. Icr. 17, 13. 530. Lc. 10, 20. 531. Edom ln.somncMza «ipflnilmt» (!n obriiicfl), spuino I'll Ion : Quod dons sit inimuni- bilis 144 (Klostormtimn, op. ell., p. 147). 28 - Onlgcn 434 ORIOBN, BCRIBRI ALBSE Caci Scriptura zice : «sa fie rusinati pentru cS s-au Indepartat si sa fie scrisi pe pulbere», intrucit «cu ce masurS veti masura, cu aceea vi se va masura» 532 - Fiecare este raspunzator de felul cum este inscris. Daca urmare§ti cele de pe pamint, insemneaza ca nu cauti cele ceresti ,• daca sufletul ti s-a plecat spre lucrurile de aici, vei rSspunde de tine, caci Iisus zice : «Nu va adunaji comori pe pamint, unde molia si ru- gina le stricS si unde furii le sapa si le furS, ci adunafi-va comori in ceruri» 533 . Oare ifi aduni tu comoara in cer ? Vei fi raspunzator daca numele tau va fi scris in cer ? Acesta este si intelesul cuvintelor : «Sa fie scrisi pe pamint». Proo- rocul exprima si cauza pentru care sa fie ei scrisi pe pulbere : «caci au par&sit pe Domnul, izvorul vietii» 534 . La inceput acelasi prooroc a zis, ca din partea lui Dumnezeu : «M-au parasit pe Mine, izvorul apei celei vii» 585 . Iar acum zice : «ei au parasit pe Domnul, izvorul vietii». Deci, chiar daca nu vrem sa parSsim izvorul vietii, sa zicem si noi cuvintul adev3ratilor ucenici ai lui Iisus 536 , pe care I 1-au spus Invatatorului, clnd El i-a intrebat : «Oare si voi vreti sa va duceti ?» 5S7 . Deci, sa zicem si noi : «Doamne, la cine sa ne ducem ? Tu ai cuvintele vietii vesnice» 538 . Cu aceasta se termina si a doua fraza din proorocie. Urmeaza o rugaciune care suna astfel : «Vindeca-ma, Doamne, si voi fi vindeoat ,• mintuieste-ma si voi fi mintuit, pentru ca Tu esti lauda mea. lata aces- tia imi zic : unde este cuvintul Domnului ? Sa vina ! Dar eu nu Te-am indemnat la mai rau, nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu stii aces- tea» 5S9 . Oricine vrea sa-i fie vindecat sufletul de boala, sa se indrep- teze numai spre Acela, care a venit ca doctor pentru cei bolnavi si a zis : «Nu au trebuinfS de doctor cei sanatosi, ci cei bolnavi» 5i0 . Lui sa-i zicem cu incredere : «vindeca-ma, Doamne si voi fi vindecat». Dar, dacS, oricine altcineva, in afara de El, propune vreun tratament sufle- tesc, aceluia nu i-ai putea zice cu toata increderea : «vindeca-ma, Doamne, si voi fi vindecat». De fapt «femeia cu curgere de singe» chel- 532. Mt. 7, 7. 533. Mt. 6, 19—20. 534. Ier. 17, 13. 535. Ier. 2, 13. 536. Notiuine dies intoebuintiata, ci Nauitin II, 171, mota. 537. In. 6, 67. 538. In. 6, 68. 539. Ier. 17, 16—18. 540. M(. 9, 12. OMILII LA CAKTIA PKOOROCULUI I1MM1A *3S tuise «toata averea» M1 ei cu doctoril »1 nu putuse «sa fie vindecata, de nici unul din el» 6 ". Nici unuia din doctor! nu potf sa-i zici pe drept cuvlnt : «vindeca-ma, Doamne §i voi fi vindecat», fara numai Aceluia caruia este de ajuns sa-i «atingi marginea vesmintului» 543 . li zic, deci, I.ui : «vindeca-ma, Doamne, si voi fi vindecat». Caci dacS Tu ma l !, de ce sS ocupe locul degeaba ?» 591 Caci ocupa degeaba pamintul eel bun, pe Hris'tos, taina Bisericii, de aceea taiati-1 pe eel ce vine in adunarea cre- dinciosilor si nu aduce roada. «Voi vorbi cindva impotriva unui popor si a unui rege» 592 - Cuvintul «cindva» se pare cS e spus fara inteles adinc, dar el insemneazfi urmS- toarele : in fraza «voi vorbi impotriva unui popor si a unui rege», acel «cindva» insemneazS ca Dumnezeu ii va zdrobi pe ei. Iar sfirsitul celui de al doilea popor este ca Dumnezeu il va zdrobi din nou. $i iarSsi celor dintii li se spune «va voi scoaite din radacina», iar celor de al doilea «va voi sadi» 593 . Oare pentru ce Scriptura vorbeste de sfirsit, sfirsitul trebuie intr- adevar sa aiba loc ? Stiu ca Dumnezeu nu se cSieste, dar in Scripture" se zice ca «se caieste». Sa luam aminte la acest cuvint ; dacS vom putea sa aratam cu ce scop a fost zis, sa-1 putem lua de bun. «Daca voi vorbi cindva impotriva unui popor sau a unui rege ca-1 voi dezradacina, II vol sfarima si-1 voi pierde si daca poporul acela se intoarce de la rSutatile lui pentru care am grait impotriva lui, atunci Ma voi cai si voi indepfirta raul ce gindeam sa-i fac. $i daca voi zice despre un popor sau despre un rege ca ii voi zidi din nou si ii voi sadi, daca acela va face cele relo 587. Mt. 3, 10. 588. Mt. 3, ilO. 589. Je?. 15, 17. 590. A se vediea Omil. let. XIII, 3. 591. Z-c. 13, 7. 592. In. 18, 7. 593. Omil. let. I, 10. ORIOEN, SCR1ERI ALBSE Impotriva Mea, ca sS nu asculte glasul Meu, atunci si Eu voi schimba binele, pe care spusesem c3 i-1 voi face» 594 . Ni se cere sa explicam putin «cfiinta» lui Dumnezeu 59S . Caci a se oSi este nepotrivit si nedemn nu numai pentru Dumnezeu, ci si pentru orice om intelept. Nu inteleg sS se c&iascfi nici Inteleptul, deoarece a te cSi insemneaza ca-ti pare r&u de o hotfirire luatS fara rost. Or, Dumnezeu nu poate sa ia decit hotSriri bune, caci El cunoaste dinainte cele ce vor fi, si nu se c&ieste. Deci, de ce zice Scriptura cS «se oaieste» ? Nu va voi spune inca de ce- In cartea Regilor este scris : «jlmi pare rSu ca am uns rege pe Saul» 596 . $i in gene- ral se zice despre Dumnezeu : «$i cSindu-Se de rautStlle...» 597 . Dar, oare, ce aflam noi din ScripturS, despre Dumnezeu in general ? «Dumnezeu nu este ca omul, ca sS-L minti, nici ca Fiul Omului, ca sa-I parfi rSu» 898 . Din aceastS fraza intelegem c& Dumnezeu nu-i ca omul Dar din alt loc aflfim cfi Dumnezeu este totusi si ca omul, c£ci zice : «C8 Domnul Dumnezeul tSu te-a pedepsit, precum orice om isi pedep- seste fiul 599 . Si mai zice : «S-a purtait cu voi cum se poartS un om cu fiul s8u» 60 °. Asadar, cind Scriptura vorbeste despre Dumnezeu in sine, in infeles teologic, fSra a se referi la Pronia Sa in leg&tura cu oamenii ao1 , zice cfi Dumnezeu «nu este ca un om», cSci «maretia Lui nu are sftr- sit» e02 . Si «e infricosfitor si mai presus de toti dumnezeii» 803 si iarSsi •«Laudatl-L pe El toti Ingerii lui Dumnezeu, laudat>L pe El toate puterile Lui ; lSudat>L pe El soarele si luna ; Laudati-L pe El toate stelele si lu- mina» 604 . $i s-ar mai putea gasi multe alte locuri in Srintele Scripturi, din care s& reiasS cS «Dumnezeu nu este ca omul» ®° 5 . Dar, cind Pronia dumnezeiascS se impleteste cu lucrurile omenesti, atunci foloseste si in- jelegere si purtari $i graiuri ca de om. CSci, dupa cum noi cind vorbim cu un copil de doi ani stilcim vorbele pentru copil, cSci dacS ne pSstram seriozitatea virstei noastre mature si nu facem pogoramint la limbajul copilfiresc, copiii mici nu ne inteleg, itoit asa ceva sS intelegem si despre 594. Ier. 18, 7—10. 595. Aoeste araftroipamiarfiisime se §We ca p&gMi le aduceau ca aeuze la adresa cretftailor. C. Cels. IV, 71 ; Omil. Num. XXIII, 2. 596. 1 Regl 15, 11—2. 597. loil 2, 13. 598. Num. 23, 19. 599. Deut. 8, 5. 600. Deut. 1, 31. Menem antropoinorifisme imprumutate din Filoai (Quod deus sit Immutab. I, 280 ; cf. Ktostermatnm, op. cit., p. 158. 601. OtoXo-jeTv inseamna, p!n8 prin veacul IV, numai ia tnvata despre Dumnezeu, flln|a si insusirile Lui, deci despre Dumnezeu in sine. 602. Ps. 144, 3. 603. Ps. 95, 4. 604. Ps. 148, 3— <5. 605. Num. 23, 19. OMlLII L\ CARTIA PXOOROCULtll IHMMU 445 rhporturile lui Dumnezeu cu oamenll, adlcfi, atunci clnd El lucreazfi prin Pronie, ceva pentru neamul omenesc. Aceasta mai cu seamS clnd oa- menii slnt IncS «prunci» 8M - Mai mult, s& observSm si cum schimbam noi, cei maturi, numele lucru- rilor pentru cei micuti. Numim piinea intr-un fel propriu limbajului lor, iar cind bem ne exprimam iara§i altfel, printr-un cuvint copiiaresc pe care nu-1 mai intrebuintSm cind vorbim cu un adult. Si obiectele de im- bracamimte, cind le numim penitru copilasi, le dam alte numiri si anume numiri copiiaresti. Oare in clipele acelea noi nu mai sintem maturi ? Si dacS cineva ne-ar auzi stind de vorbS cu copiii, ar zice ca batrinul acela a dat in mintea copiilor sau ar zice ca acest barbat a uitat ca este om in toata firea ? Or, n-ar pune faptul c& nu folosim un limbaj de bStrin sau de adult, pe seama imprejurarii ca vorbim cu un copil mic ? $i totu§i Dumnezeu ne vorbe§te ca unor copii ! Zice Mintuitorul : «Iata eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu» 607 . Iti vine sS spui de un bfitrin care vorbeste copiMreste cu un copil sau, ca sS exagerez pu- tin, cu un sugaci ma , cS s-a potrivit fiului sau nepotului sSu, si-a insusit modul de comportare si toaita situatia copilului mic- Asa sS-mi intelegi si Scriptura, cind zice : «S-a potrivit tie Domnul Dumnezeul t&u, dupft cum tot omul se potriveste dupa fiul sSu» 609 . Mi se pare cS cei ce au tradus din evreieste, neaflind alt termen in limba greacS, au creat cu- vintul «tropofored», adicfi a luat modul de comportare al cuiva, a se po- trivi cuiva si au zis c3 Dumnezeu «s-a potrivit omului». Asadar, fiindca noi sintem cei care ne c&im, Dumnezeu, cind vor- beste cu noi, carora ne pare rau, zice : «Ma caiesc». $i cind ne ameninta, se face ca nu cunoaste viitorul, ci ne ameninta vorbind cu noi ca si cu sugacii, si se face ca «Nu cunoaste toate inainte de a fi ele». Ci, ca si cum ar incerca sa insele pe un prune, «se preface» si El cS nu cunoaste viitorul. Dumnezeu ameninta, deci, un popor, pentru pScatele lui $i zice : «dacS poporul se va cSi, MS voi cai si Eu». O Dumnezeule mare ! cind amenintai oare nu stiai dacS poporul se va pocSi sau nu se va pocai ? $i cind fagSduiai bunSt§tile Tale nu stiai dacS omul sau poporul acela va rSmine vrednic de fSg&duinte sau nu va rSmine ? Desigur ca stiai, dar Tu te prefaci ca nu stii. Ai gasit multe astfel de locuri in Scriptura, care-L arata pe Dum- nezeu vorbind ca un om, de pilda : «vorbeste fiilor lui Israel, poate vor 606. 1 Cor. 3, 1. 607. Is. 8, 18. 600. I Jm sugivcl iiiu grSiliosto ! 600. Dciif. 1, 31. 440 ORIOEN, SCR1ER1 ALB8B auzi si se vor cfii» 61 °. Dumnezeu nu zice : «Poate vor asculta indoindu-se pared de viitor, cSci Dumnezeu nu se indoieste niciodata si niciodata nu poate zice precum zicem noi oamenii : «poate vor asculta si se vor po- cai», ci zice asa ca sa apara mai limpede libertatea vointei tale, liberul tfiu arbitru. Ca tu sS nu potf zice niciodata : daca El a prevazut ca voi fi pierdut, trebuie sa fiu pierdut ; daca a prevazut Dumnezeu ca voi fi mlntuit, trebuie, oricum, sa fiu mintuiit» 611 - Deci, Dumnezeu se preface ca nu stie ce va veni peste tine ca sa-|i, pastreze liberul jarbitru, prin parerea ca El nici n-a banuit, nici n-a pre- ""vSzut daca~te vei pocai sau nu. De acsea, zice proorocul : "Vorbeste-le, poate se vor pooai». Citate de aces* fel slnt o multime, din care reiese ca Dumnezeu se potriveste omului. Cind auzi despre «urgia» si «minia lui Dumnezeu» sa nu care cumva sa crezi ca urgia si minia sint patimi ale lui Dumnezeu * 12 . Scriptura intrebuinteaza aceste expresii din ioonomie, ca s& intoarca si sa desavirseasca un prune, dupa cum facem si noi o mustrare inspaimintatoare in fata unui copil nu doar ca vrem cu tot dinadinsul sa-1 speriem, ci numai ca sa-1 invatam minte- Daca aratam pe trasSturile fetei noastre mila si duiosia din sufletul nostru, dind la iveala dragostea noastra pentru copil si nu ne prefacem, nici nu ne schimbam, oarecum, pentru a-1 intoarce de la rele, noi il dam pierzarii si-1 inraim. Tot asa zice Scriptura si despre Dumnezeu ca : «E1 se minie si urgiseste ca tu s8 te intorci spre bine» 613 . Dumnezeu de fapt nici nu se minie, nici nu urgiseste, dar tu vei avea de suferit urmarile miniei si ale urgiei Sale, cind vei cadea in dureri si suferinte, din cauza rautatii tale, fiind pedepsit de asa-zisa «minie a lui Dumnezeu». VII Pe urma, dupa ce a fost vorba despre cele doua popoare, primul care primeste amenintarea si al doilea care primeste fagaduinta, Dumnezeu zice, si e limpede ca vorbeste cu primul popor : «Si acum vorbeste catre barbatii din Iuda si catre locuitorii lerusalimului : asa zice Domnul : lata Eu ffiuresc rele impotriva voastra» 614 , caci in mina Mea sint relele pe 610. lei. 33, 2, 3. 611. Probiemaltiica prewedlerdi, a pre'?itilin.t0i %\ a ipredieslttoatdei e diiscutaitS die Ori- gen mai pe larg in legatiura ou oapaitolele 8 — ill ale Bpistaled catre Ejomiaini, din oare «Filocalia» nie-a pastrat un fragment (nr. XXV), editia Robinson, p. 226 — 231. §i mai pe larg to «IIcpi apXd>v». 612. A se vedlea Omil. Num. XXIII, 2. «Mlnia lui Dumnezeu» e Mmbaj pedagogic, C. Cels, IV, 72. 613. Deut. 29,13. 614. let. 18, 11. OMIUI LA CAWTMA PWOQHOCUI.UI IMHM1A 447 care le ffturesc tmpotriva voastrfi i acostea pot sa oadfi. Faceti-le sa cadfi din mlna Mea, ca s3 preschimb In bine rfiul pe care il fSuresc Impo- triva voastrS. NicSieri in Sfinta Scriptura nu vei g&si scris : «iata, fSu- resc pentru voi bine (si cuvintele urmStoare), ca s& para dupa aceea c3 binele pe car* il faure^te il lasa sa-I piara din miini, ca sS faca din el raul. $i faureste raul dupa pilda pe care am spus-o (mai inainte), dar in timp ce faureste raul, El rinduieste lucrurile in asa fel, incit chiar daca va cadea si chiar daca sfirsitul relelor faurite va veni, totusi acesta sa nu fie un rau. VIII «Fiecare sa se intoafca din calea lui cea rea, indreptati-va caile si purtarile voastre» 615 . Dar s-ar putea intimpla ca cei mai simpli sa zica : Fericiti au fost oamenii din vechime fiindca au ascultat pe Domnul vor- bindu-le prin prooroc si Domnul le-a vorbit lor. §i noua ne vorbeste acum Dumnezeu prin Scripturi, zicindu-ne : «Sa se intoarca fiecare de la calea lui cea rea». Jnsusi Domnul vorbeste cu tine si i|i zice : «In- dreptati-va caile si purtarea voastra». Insa cei carora li s-au spus aceste cuvinte cu indemnul spre pocainta, au dat un raspuns oarecare. la s8 vedem ce au raspuns, ca nu cumva si noi sa mspundem la fel. Deci ce au raspuns ei ? «Zadarnic» ! zic ei- Noi vom trai dupa gindul nostru 9! ne vom purta fiecare dupa invirto?area inimii noastre celei rele» flia . Cfici daca n-ati spune chiar aceleasi cuvinte, daca viata voastra ar fi in asa fel incit sa pacatuiti, ati zice si voi virtual prin faptele voastre cele rele, ca raspuns la cuvintele de indemn : «in zadar, noi tot dupa gindul nos- tru vom itrai si ne vom purta fiecare dupa invirtosarea inimii noastre ce- lei rele». Dar ce fnseamna «noi tot dupa gindul nostru vom trai ? «Uitam oare ca cei care au inceput «sa puna mina pe plug» 6l7 trebuie s3 priveascfi spre cele ce le au in fata «nemaiuitindu-se la cele dindaratul lor» 8l8 si ocolind faptele rele ? Caci daca cineva, dupa ce a pus mina pe plug, se intoarce inapoi «spre cele neplacute», insemneaza ca va merge dupa" ele. In chipul acesta unul va merge spre cele de la care s-a intors si va reveni iarasi la pacatele pe care le pamsise. $i cei ce aud acestea, fie c8 sint din «cei chemati», care jelesc viata lor de dinainte, fie c8 sint do acum «credinciosi», inaintati si imbunatatiti sufleteste, daca viata lor se 615. let. 18, 10. 616. Ier. 18, 11. 617. /.c. 9, 62. 618. Fillp. 3, 14. 446 ORIOBN, 8CR1HRI ALB8B stricS, ei nu zic declt : «noi tot dupa gindul nostru vechi vom trai «si fiecare va face dupS placul inimii lui celei rele». Caci exista o inima rea si o inima buna\ Asadar, nimeni sa nu «tra- iasca dupa gindul lui eel vechi>>, nici sS nu faca cele placute inimii lui celei rele. De aceea acelora care raspund astfel le zice £)omnul : «In- trebati popoarele : cine a auziit pacate atit de grozave ca acelea pe care le-a facut de multe ori fecioara lui Israel ?» 619 . S-ar pSrea ca si acest cuvint a fost spus fara alt inteles. Ins3 hu ; daca Biserica cea din neamuri se intoarce la Dumnezeu, dupa cum tre- buie, se va spune despre ea : «intrebati intre popoare : ati auzit faptele grozave pe care le-a fScut adesea fecioara lui Israel ?» Caci sa compa- ram viata evreilor care au pacatuit, cu viata celor ce s-au intors si au crezut si vom afla ca aceia au facut fapte grozave, omorind «pe Dom- nul slavei» 62 °, iar acestia, pe cind evreii faceau fapte grozave, s-au in- ters la «Domnul Slavei», Cel ce a fost omorit de evrei pentru pacatele lumii. IX ' Asadar, «Intrebati prin neamuri cine a auzit fapte atSt de ingrozi- toare, ca cele pe care le-a facut fecioara lui Israel ? PSraseste oare za- pada Libanului stinca muntelui ? Oare seaca apele ce vin de departe si sint reci si curg&toare ? Poporul Meu M-a pSrasit, tamfiazS idoli, s-a po- ticnit in caile sale si a parasit caile cele vechi si merge acum pe carari neb&tatorite, ca sa-si faca tara grozavie si batjocura vesnica» 621 . Scrip- tura face aici deosebire intre doua feluri de ape. Mai intii este vorba de o apa in expresie : «apele ce vin de departe» ,• in al doilea rind, este o aJta apa in expresie : «sau zapada de pe Liban» ; iar in al treilea rind, tot despre apa se vorbeste, cind zice : «seca-vor oare apele curgatoare ?» Aceste trei feluri de ape sint acele izvoare de apa, dupa care inseteaza sufletul dreptilor, care se aseamanS cu cerbul, incit zice : «in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa se doreste sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule» 622 . Cine s-a facut, asadar cerb ? Caci cerbul, dupa cite se povesteste despre el, este dusmanul serpilor si nu patimeste nimic de pe urma ve- ninului de sarpe 623 - Cine a insetat dupa Dumnezeu atit de mult, incit sa 619. In. 18, 13. 620. 1 Cor. 2, 8. 621. Ier. 18, 13— il6. 622. Ps. 41, 2. 623. Despre oerbul, 'pe oare nu-1 fprimiejidiuiiiesc serpdi, Omil. Clnt. H, 11; Com. Mai. XI, 18. Ioformiatta prioviinie dto Fiziolog. 71, Of. Klosterinianin, op. cit., p. 163. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 449 zica : «Sufletul meu a insetat dupa Dumnezeul eel viu ?» 624 . Cine este atit de insetat dupa apele de pe piatra ? — «iar piatra este Hristos» 625 . Cine este atit de insetat de Duhul eel Sfint, incit sa zica : «in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa se doreste sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule ?» 626 Daca nu vom inseta dupa cele trei izvoare de apa, nu vom afla nici macar un singur izvor. Se parea ca iudeii au fost insetati de un singur izvor de apa, de Dumnezeu Tatal : dar pentru ca nu au fost insetati de Hristos si de Duhul Sfint, nu pot bea nici din Dumnezeu Tatal. Se parea, iarasi, ca ereticii au fost insetati 'de Iisus Hristos, dar fiindca nu erau insetati dupa Dumnezeu Tatal, care este Dumnezeul Legii si al proorocilor, nu beau nici din Iisus Hristos 627 . Cei ce cred intr-un singur Dumnezeu, dar dispretuiesc proorociile, nu sint insetati de Duhul Sfint, care a grait prin prooroci. De aceea, ei nu beau nici din izvorul Tatalui, nici din Hristos, care a strigat in templu si a zis : «Daca inseteaza ci- neva, sa vina la Mine si sa bea» 628 . Asadar, «nu vor seca izvoarele de pe piatra», dar aceia «au parasit izvorul apei vietii» 629 , nu izvorul apei vietii i-a parasit pe ei. Caci Dum- nezeu nu se departeaza de nimeni, dar «cei ce se departeaza de El, vor pieri» 630 . Dimpotriva, Dumnezeu se apropie de unii oameni si iese in calea celor care vin spre El. In adevar, cind acel fiu, care isi cheltuise toata averea lui, s-a intors, tatal sau i-a iesit in cale 631 - Dumnezeu fa- gaduieste prin prooroci ca : «Sint mai aproape de ei decit esite camasa de trupul lor» 632 . Caci zice : «Eu sint un Dumnezeu apropiat si nu un Dum- nezeu departat, zice Domnul» 63s . Deci «nu vor seca apele de pe piatra», adica apele lui Iisus ,• nu va lipsi «zapada de pe Liban», adica apele Tatalui. Si «Liban» insemneaza tamiie sfinta, adusa dupa legea lui Dumnezeu si pusa pe jertfelnic, «ta- miie curata in parti egale» 634 - Si muntele este numi/t tot «Liban» (tamiie) 624. Ps. 41, 3. 625. 1 Cor. 10, 4. 626. Ps. 41, 2. 627. Cunoscutele rataclri ate lui Maircion, Vasilide §i Valentin, care vedeau in Dumnezeul Veciiiului Testament pe demiurgul aspru si cu totul potrivnic lui Hristos, DumnezeuJ oel Bun. Omil. let. I, 16. 628. In. 7, 37. 629. let. 2, 13. 630. Ps. 72, 27. 631. Lc. 15, 12. 632. Acest «iagirofo vietii (Ps. 138, 3) $i oalea — Hristos (In. 14, 6), dim oare singurfi, aoeasta din urmS, mingle ?i mSntuie?te pe om. OMILII LA CARTEA PROOROCULUI IEREMIA 451 POSTFATA totr-un fragment din itextiul omiliiloor lui Origen la oantea proorocului Ieremia si lamume la pasajul dim cap. 24, H — 3, comonitatorul spunea ca daca e verba sa se exprime cumva comparativ c!t e de mare valoarea omului, atunci ar trebui sa spunam ca el valoreaza «cit lumea toata». Desigur, ca teolog convins cum era, Origen motiva lacest adevar, prin ceea ce spunea Sfintul Pavel in Epistola I catre Corinteni (15, 49), ca desi este icoarua omului pamtotesc, totusi el poarta in acelasi timp si «chipul celui ceresc». S-ar putea spune ca peotru trezirea -acestui «chip oeresc din om» a militat Origen toata viata lui atflit prim scris, cSt si prim viiu graii si prin nevodnjele sale de stil aproape sihastresc Caldura aceator comvtogeni credent ca a putat fi siimtita dim plim si din textele ouprinise to aoesit vokrm. Nu mai gasim mecesar sa repetam ceea oe am afirmat adeseori in studiul tataro- diudtiv si to oele dedicate omiliilor din fiecare carte dim oaxe s-a tradus aiai : atunci cind nu face abuz de mijloacele ermineutice, pe care i le imbie textul, Origen vrea sa zideasca sufleteste, wea sa adtaceasca to ascultatorii sai comstiinta uoiui cresttoism viu, plin de avint moral. Desigur, ceea oe am prezemtait aici nu-i tot ce ar fi puitut fi mai bun din opera lui veitero-itestiamenttara. La Caitea Facerii m-am prezenstat decit o simgura oroilfe (a noua), l-i cartea Cintarilor, doua. Din omiliile a Xl-a de la Numeri abia s-au tradus aici doar primele doua capitole (din totalul de 8), iar din omilia a Xll-a nu>mai primele trei capitole (fara al patrulea). ?i asa volumul paginilor a crescut. Ar fi trebuit sa prezen- tam mostre si din altele (de pilda din Psalmi, la lezechiel, la Isaia etc.). Iconomia lu- ciarii m-a mai tmgaduilt-o. tn volumul uimator vom prezanta oomentarii privdmd car(i din Noul Testament, preoum si tratatul «Desipre rugaciune», iar ca tocoronare a intregii lui opare exegetioe vom traduce tot acolo si metotreoutele pagtoi ale «Filocaliei». Speram ca acolo exprimarea lui Origen va fi mai putim greoaie decit a fost in «umbra» vechi-testamentara a textetor din acest volum. T. B. IND1CE SCRIPTUR1STIC Facere 1, 4: Ier. XVIII, 2: 432 1, 7: Ies. VIII, 4: 87 1, 26: Num. XXIII, 7: 205; Ier. I, 9 : 354 1, 28: Fac. IX, 2: 46 2, 2 : Num. XXIII, 4 : 201 2, 8 : Cint. II, 6 : 330 2, 12: Ies. VI, 4 : 99 2, 15 : Num. XII, 1 : 167 ; Ier. I, 9 : 354 2, 23 : Ies. I, 3 : 57 2, 24: Num. XI, 1 : 160 3, 8 : Ios. XIII, 4 : 267 ; Ier. XVI, 4 : 424 3, 15 : Ios. XII, 2 : 262 3, 18 : Ios. XIII, 3 : 267 4, 7 : Ies. XIII, 4 : 128 4, 25 : Num. XVIII, 4 : 181 4, 26 : Ios. I, 1 : 230 ; Ier. XVI, 4 : 424 5, 24 : Ies. VIII, 1 : 80 ; Ios. I, 1 : 230 6, 8—9 : Ios. I, 1 : 230 6, 6 : Num. XIII, 2 : 197 6, 15 : Num. XXI, 2 : 186 11, 34: Ier. XII, 3: 403 11, 37: Ier. XII, 3: 403 12, 1 : Ier. I, 5 : 348 12, 2 : Fac. IX, 1 : 42 13, 16 : Fac. IX, 1 : 42 14, 10 : Num. XII, 2 : 168 15, 5 : Fac. IX, 1 : 43 ; Num. XXI, 2 : 187 i Ios. XXV, 4:301 16, 10 : Fac. IX, 1 : 42 17, 2: Num. I, 1 : 230 17, 5 : Ios. XXIII, 4 : 295 17, 15: Ios. XXIII, 4: 295 18, 1 : CInt. I, 8 : 320 18, 7 : Ier. IV, 1 : 348 18, 11 : Ios. XVI, 1 : 268 19, 13 : Ier. I, 1 : 346 19, 37 : Ios. VII, 5 : 251 20, 7 : Ier. I, 5 : 348 20, 20 : Rom. XII, 1 : 167 21, 3 si 16—17: Num. XI 1 : 161 21, 19: Ies. Ill, 2: 72 22, 2 : Num. XXI, 3 : 172 22, 9—10 : Num. XII, 3 : 172 22, 15—17 : Fac. IX, 1 : 42 ; IX, 1 : 42 ; IX, 1 : 43 ; IX, 1 : 43 ; IX, 1 : 45 j IX, 1 : 46 22, 17 : Fac. IX, 3 : 46 j IX, 3: 48 24, 1 : Num. XII, 1 : 167 25, 25 : Fac. IX, 1 : 44 26, 15 : Num. XII, 1 : 164 ; XII, 1 : 166 26, 18: Num. I, 167 27, 27 : CInt. H, 9 : 335 27, 36 : Ios. I, 1 : 230 29, 14: Ies. I, 4 : 57 29, 32 : Ios. XXVI, 3 : 305 30, 10 : Ios. XXVI, 3 : 305 35, 10 : Ios. XXIII, 4 : 295 35, 29 : Ios. XVI, 1 : 268 41, 51 : Fac. IX, 1 : 44 j Ios. XXVI, 3 : 305 43, 16 : si 25 : CInt. I, 2 : 320 46, 3 : Num. XXIV, 3 : 218 46, 11: Ios. XXV, 1 : 298 47, 9 : Ios. XVI, 1 : 269 49, 9 : Cint. I, 10 : 323 Iesire 1, 1 : Ies. I, 2 : 55 1, 5 : Ies. I, 1 : 56 ; Ier. I, 5: 349 1, 8: Ies. I, 5: 59; XXII, 6: 79 1, 6—7: Ies. I, 3: 57 1, 8 : Ies. I, 5 : 59 ; II, 1 : 63 1, 9 : Ies. I, 5 : 60—62 1, 10: Ies. I, 5: 60; I, 5 : 60 ; 62 1, 11 : Ies. I, 5: 61 1, 14 : Ies. I, 5 : 59 1, 15 : Ies. II, 1 : 63 1, 16 : Ies. II, 1 : 63 1, 21 ! Ies. II, 2 : 66 1, 22 : Ies. II, 3 : 66 2, 1 : Ies. II, 4 : 68 2, 1—2 : Ies. II, 3 : 67 2, 6 : Ies. II, 4 : 68 2, 9 : Ies. II, 4 : 68 2, 10 : Ies. II, 4 : 68 3, 2 : Ier. XVI, 4 : 423 3, 5: Ies. XII, 3 : 117 3, 6 : Ios. VIII, 3 : 281 3, 8 : Ios. XVIII, 1 : 278 j XX, 1 : 282 3, 16 : Ier. XVI, 4 : 423 3, 18 : Ies. Ill, 3 : 74 4, 6: Ies. XII, 2: 117 4, 10 : Ies. Ill, 1 : 70 4, 12 : Ies. Ill, 2 : 71 ; III, 2: 73 4, 15 : Ies. Ill, 2 : 73 4, 27 : Ies. ID, 2 : 73 5, 1 : Ies. Ill, 3 : 74 5, 2 : Ies. Ill, 3 : 76 5, 4 : Ies. HI, 3 : 77 5, 22 : Ies. Ill, 3 : 77 5, 23 : Ies. Ill, 3 : 78 6, 18—20 : Ios. XXV, 1 : 298 8, 8 : Ies. HI, 3 : 76 8, 20 : Ies. Ill, 3 : 76—78 10, 27 : Ier. IV, 5 : 372 1-2, 3 : Ios. IV, 4 : 245 12, 5: Num. XI, 1 : 159; XXIV, 1 : 213 12, 8: Num. XI, 1 : 159; XII, 10 : 207 12, 11 : Ies. VIII, 1 : 81 • 12, 13 : Num. XXIV, 1 : 210 12, 51 : Num. XXIV, 3 : 218 13, 17 : Ios. I, 2 : 232 13, 18 : CInt. II, 9 : 334 14, 15 : Num. I, 2 : 141 14, 22: Ies. VI, 13: 107? Ios. I, 4 : 233 ; IV, 1 : 241 15, 1 : Ies. VI, 1 : 94 ; VI, 13 : 107 ; Cint. I, 1 : 321 15, 4 : Ies. VI, 3 : 97 15, 5 : Ies. VI, 2 : 97 j 98 15, 10 : Ies. VI, 4 : 98 15, 11 : Ies. VI, 4: 99 15, 12 : Ies. VII, 5 : 100 15, 13 : Ies. VI, 6 : 101 15, 14—15: Ies. VI, 6: 101 15, 16: Ies. VI, 8: 101, 102 indicb ncwmmiwc 453 15, 17: U*. VI, 9: 104, 105 | Num. XXIV, 1 : 209 1 In. XVIII, 5 : 443 15, 18 : Ie?. VI, 12 : 100 15, 19: Ies. VI, 13: 107 16, 1 s.u. Num. I, 2: 141 17, 1 : Num. I, 2 : 141 17, 6: Num. I, 2: 141, 142 17, 8—9 : Ios. I, 1 : 231 17, 11 : Ies. Ill, 3 : 79 ; Jos. I, 1 : 231 18, 13 : Ios. I, 2 : 231 20, 2 : Ies. VIII, 1 : 80, 83 20, 3 : Ie$. VIII, 3 : 83 20, 4 : Ies. VIII, 3 : 84 20, 3—6: Ies. VIII, 2: 81 20, 5—6: Ies. VIII, 4: 85, 88; VIII, 6: 94 20, 12 : Cint. II, 8 : 334 20, 24 : Num. X, 3 : 157 21, 1 : Ies. X, 1 : 108 21, 22: Ies. X, 1 : 107, 109, 112 22, 28 : Ios. II, 1 : 238 23, 1 : Ies. Ill, 3 : 72 23, 15: Ier. XVIII, 10: 450 23, 17: Ier. XVIII, 10: 450 24, 12: Ier. XVIII, 2: 438; XVIII, 2 : 439 24, 13 : Ios. I, 2 : 232 25, 2 : Ies. XIII, 2 : 126 25, 4 : Ies. XIII, 5 : 128 25, 8 : Ies. XIII, 1 : 122 25, 20 : Num. X, 3 : 157 28, 21 : Ies. XIII, 7 : 130 29, 41 : Ies. XIII, 7 : 131 30, 34—35 : Cint. I, 1 : 312 ; II, 3: 325; Ier. XVIII, 10 : 449 31, 1—6 : Num. XVIII, 3 : 177 31, 3 : Cint. I, 1 : 312 31, 18: Num. X, 3: 157 32, 1 : Num. XVIII, 3 : 177, 178, 231 32, 23 : Cint. II, 13 : 339 33, 3 : Num. I, 3 : 144 33, 12 : Ios. I, 2 : 232 33, 15 : Num. XXIV, 3 : 218 33, 22 : Ier. XVI, 2 : 422 33, 23: Ies. XII, 3 : 118 34, 30: Ies. XII, 1 : 115 34, 34—35 : Ier. V, 7 : 383 35, 3 : Num. XXIII, 4 : 201 35, 4 : Ies. XIII, 1 : 122 35, 5: Ies. XIII, 2: 123; XIII, 3: 125; XIII, 3 : 127 ; XIII, 5 : 129 35, 6: Ies. XIU, 4: 127 35, 24 : Ies. XIII, 5 : 129 35, 33 : 1«», XIII, 5 : 120 35, 37: Io». XIII, 3: 126; XIII, 7: 130 36, 1 : Ie?. XIII, 7 : 131 39, 1—32 : Ies. XIII, 1 : 122 40, 1—30 : Ies. XIII, 1 : 122 Levitic 1, 1 : Num. I, 2: 142 4, 20 : Num. X, 2 : 155 5, 7 : Cint. II, 12 : 338 10, 14 : Cint. I, 3 : 313 16, 8: Ios. XXVIII, 1 :■ 291 16, 18 : Ios. XXIII, 1 : 291 23, 29 : Ier. I, 12 : 356 25, 9 : Ier. XII, 12 : 413 Numeri 1, 1 : Num. I, 1 : 139, 141 1, 3 : Num. I, 1 : 139, 140 2, 1 : Ios. XXV, 1 : 298 2, 3 : Ios. XXV, 3 : 300 2, 7: Ios. XXV, 2: 300; XXV, 3 : 299 2, 25 : Ios. XXV, 4 : 300 3, 38 : Ios. XXV, 1 : 298 4, 15 : Ios. XXV, 1 : 298 10, 2 : Ier. VI, 16 : 391 10, 2 : Ios. VII, 1 : 247 ; Ier. V, 14 : 391 10, 3 : Ios. XXV, 1 : 299 • 10, 11 : Ier. V, 7 : 391 11, 11 : Ios. XVI, 1 : 268 11, 16: Num. XXII, 4: 193 11, 24: Num. VI, 1 : 145; VI, 2 : 146 11, 25: Num. .VI, 2: 146— 147; XXII, 4: 193 11, 27: Num. XVIII, 2: 176 12, 1 : Num. VI, 4 : 150 ; Cint. I, 6 : 318 12, 7 : Ios. I, 1 : 230 12, 14 : Num. VI, 4 : 150 ; XII, 3: 174; Ier. XII, 12: 141 13, 17 : Ios. I, 2 : 232 14, 31 si U, 1 : Ios. XVI, 5 : 272 17, 13 : Ios. XVI, 3 : 305 18, 1 : Num. X, 1 : 151 ; X, 1 : 154; X, 3: 156 18, 7 : Num. X, 3 : 156 18, 8 : Num. XI, 1 : 158 18, 15: Ies. XII, 3: 118 18, 17: Num. X, 3 : 16; Ier. V, 7 : 382 18, 32: Num. X, 1 : 151 '.'(I, 10 : Num. VJ, 3 ; 1 48 21, 16: Num. Xll, 1 : 164 1 XII, 1 : 167, XII, 3: 173 21, 17: Num. XII, 2: 168 21, 18: Num. XII, 1 : 167 1 XII, 2 : 168 ; XII, 2 : 169 | XII, 3: 170, 173, 179 21, 17—18 : Num. XII, 2 : 168 21, 19—20 : Num. XII, 2 : 170; 171 21, 28: Num. XII, 2: 171 23, 7: Num. XVIII, 3: 178 23, 19 : Ier. XVIII, 6 : 444 23, 21 : Ier. XVIII, 6 : 435 24, 1 : Num. XII, 3 : 174 24, 4 : Ios. XVI, 5 : 272 24. 9 : Cint. II, 9 : 335 24, 11 : Num. XVIII, 3 : 179 24, 12: Num. XVIII, 1 : 175 24, 15—16: Num. XVIII, 2 : 176 ; 177 24, 17 : Num. XVIII, 1 : 175 ; 179 24, 18 : Num. XVIII, 4 : 182 26, 20: Num. XII, 3 : 173 26, 54 : Num. XXI, 1 : 184, 185; 187 27, 4—11 : Num. XXII, 1 : 189 ; 193, 194 28, 2: Num. XII, 3: 172, 196 28, 19 : Num. XXIV, 1 : 210 29, 2: Num. XXIV, 1 : 210 30, 3 : Num. XXIV, 1 : 213, 216 31, 6: Ios. IV, 2 : 244 32, 1—5 : Ios. XXIII, 1 : 291 34, 2 : Num. XXIV, 2 : 219 34, 7 : Num. XXIV, 1:219 Deuteronom 1, 31 : Ier. XVIII, 9: 444 , XVIII, 19: 446 4, 24 : Ier. XVIII, 1 : 437 4, 44 : Num. XI, 1 : 159 8, 5: Ier. XVIII, 6: 444 10, 12 : Num. XII, 2: 172 i XXIV, 2 : 215 12, 5: Num. XXVIII, 4:223 14, 4—5: Cint. II, 11 : 336 16, 3: Num. XXIII, 10:207 16, 21 : Ier. IV, 4 : 372 18, 15: Ier. I, 11 : 356 19, 20: Ies. VI, 4: 114 20, 16—21 : Ies. X, 1 : 108 24, 1 : Ier. IV, 2 : 369 25, 10: Ies. XII, 3: 118 28, 13: Ios. Vll, 5: 252 29, 13: Ier. XV11I, 7: 446 32, 1 : Cint. 1, : 310 32, li: lo*. VI, 8: 103 494 0R10BN, 8CRIBR1 ALBSB 32, 7: Ies. XII, 1 : 116 32, 6 : Ies. VI, 10 : 103 32, 8—9: Fac. IX, 3 : 47 ; Ies. VIII, 2 : 83 j Num. XVIII, 3: 293 32,9 : Ies. VIII, 4 : 83 ; 86 32,9 : Num. XXII, 1 : 190 32,16 : Ies. II, 4 : 69 32, 32 : Ier. XXI, 2 : 400 32, 39: Num. XII, 3: 173; XXIII, 4: 202; Ier. XVI, 7: 426 Iosua 1, 1—2: Ios. II, 2: 235 1, 13 : Num. XXII, 3 : 192 1, 2 : Ios. II, 2 : 238 1, 3 : Ios. I, 4 : 236 si II, 3 : 240 1, 3—4 : Ios. II, 4 : 240 1, 7: Ios. XXIII, 2: 291 2, 6 : Ios. II, 2 : 234 2, 20 : Num. Ios. I, 5 : 235 3, 4 : Ios. IV, 3 : 245 3, 6 : Ios. I, 4 : 233 ; IV, 2 : 244 3, 7 : Ios. IV, 7 : 243 3, 14 : Num. XXI, 1 : 184 3, 15: Num. XXII, 4: 194; Ios. IV, 1 : 242 4, 23 : Ios. XVII, 1 : 273 5, 4 : Num. XXVI, 2 : 303 5, 6 : Num. XXK, 1 : 184 5, 9: Ios. I, 7: 238; XXVI, 2: 303 5, 11 : Ios. II, 4: 234 5, 11—12: Ios. I, 4: 234 6, 18 : Ios. VII, 4 : 250 6, 20 : Ios. VII, 1 : 247 6, 25: Ios. VII, 5: 251 ' 7, 12 : Ios. VII, 6 : 254 7, 23 : Ios. VII, 7 : 254 8, 22 : Ios. XIII, 2 : 266 8, 28 : Ios. XXIII, 4 : 295 10, 3—6 : Ios. IX, 1 : 256 10, 14 : Ios. I, 5 : 235 10, 16": Ios. XI, 3: 258 10, 21 : Ios. XII, 2 : 262 10, 24 : Ios. XI, 6 : 260 10, 25 : Ios. XII, 3 : 263 11, 23: Num. XXII, 4: 194; Ios. I, 7: 237; XVI, 3: 270 13, 1 : Num. I, 3 : 144 ; Ios. XVI, 1 : 268 ; XVI, 3 : 270 13, 2—3: Ios. XVI, 3: 270 13, 6: Ios. XVI, 4: 271 13, 8 : Ios. XVI, 5 : 271 ; XVII, 2: 275 13, 14: Ios. XVII, 2: 275; XXV, 1 : 297 13, 5 : Ios. XXIII, 1 : 291 14, 1 : Ios. XVI, 4 : 271 ; XVI, 5 : 271 ; XVIII, 1 : 278 14, 4 : Num. XVIII, 1 : 187 ; XXVIII, 2 : 221 14, 6 : Ios. XVIII, 2 : 279 14, 11 ; Ios. XVIII, 2: 280 14, 12 : Ios. XVIII, 2 : 280 14, 13 : Ios. XVIII, 3 : 281 ; XX, 3 : 286 14, 14: Ios. XVIII, 3 : 281 ; XX, 3 : 286 15, 13—17 : Ios. XX, 3 : 286 15, 15 : Num. I, 3 : 144 ; Ios. XX, 3 : 286 15, 16: Ios. XX, 4: 286; XX, 6 : 289 15, 17: Ios. XX, 4: 286 15, 18—19: Ios. XX, 5: 287 15, 19 : Ios. XX, 6 : 290 15, 20 : Ios. XX, 4 : 287 17, 1 : Ios. XXIII, 1 : 291 18, 1 : Ios. XXIII, 1 : 291 18, 4 : Ios. XXIII, 1 : 291 18, 11 : Ios. XXIII, 1 : 291 ; XXV, 1 : 293 19, 1 : Ios. XXIII, 1 : 291 . 14, 40 : Ios. XXV, 1 : 298 19, 50 : Ios. XXVI, 1 : 302 20, 8 : Num. XXVIII, 3 : 222 21, 1 : Ios. XVII, 2 : 275 21, 27 ; Ios. XXV, 3 : 299 21, 2 : Num. XXVIII, 2 : 221 ; XXV, 1 : 297 21, 3: Num. XKVIII, 1 : 221 21, 4: Ios. XXV, 2: 298; XXV, 3 : 300 21, 5: Ios. XXV, 1 : 298; XXV, 2 : 300 21, 5—7: Ios. XXV, 3: 299 21, 6 : Ios. XXV, 2 : 299 21, 7: Ios. XXV, 2: 299 21, 42: Ios. XXVI, 1 : 302 22, 1 : Ios. XXVI, 2 : 304 Judecdtori 5, 2 : Cint. I, 1 : 310 9, 31 : Num. XXIV, 2 : 215 16, 17 : Num. I, 1 : 140 18, 1—31 : Ies. XIII, 5 : 130 I Regi 1, 11 si 24: Num. XXIV, 2: 215 2, 30 : Num. XXIV, 2:215 3, 16: Num. VI, 3: 149 6, 4 : Num. VI, 3 : 149 11, 1 : Num. VI, 3: 149 15, 1—2 : Ier. XVIII, 6 : 444 16, 7 : Num. X, 2 : 155 16, 17 : Num. XVIII, 3 : 178 23, 11 : Num. VI, 3: 149 25, 37 : Num. XXII, 1 : 190 28, 9 : Ier. XVIII, 2 : 438 11 Regi 2, 6 : Num. XXIII, 4 : 202 13, 14 : Ios. XX, 5 : 287 18, 21 : Ies. VIII, 4: 86 22, 2 : Cint. I, 1 : 310 III Regi 4, 25 : Num. XXII, 4 : 195 10, 1—10 : Cint. I, 3 : 314 12 : Ier. IV, 1 : 367 IV Regi 6, 17 : Ies. Ill, 2 : 72 17, 23 : Ier. IV, 1 : 367 Neemia (III Esdra) I, 8—9: Fac. IX, 3: 48 1, 9: Fac. IX, 3: 48 13, 19: Num. XXIII, 4: 20'. Iov 1, 21 : Ies. VIII, 6: 94 2, 10 : Ies. VIII, 6 : 93 4, 17 : Ier. V, 14 : 390 5, 18 : Num. XXIII, 4 : 202 ; Ier. I, 16: 360; Ier. XVI, 6 : 426 6, 3 : Fac. IX, 2 : 46 7, 1 : Cint. II, 3 : 327 38, 36 : Num. XVIII, 3 : 177 Psalmi 1, 1 : Num. XXIII, 9: 206 1, 2: Ies. VIII, 4 : 86 ; XII, 1 : 116; Ios. I, 237 1, 6: Ios. XIII, 2: 265 2, 2 : Fac. IX, 3 : 47 2, 3 : Fac. IX, 3 : 47 ; IX, 3 : 47 2, 8 : Fac. IX, 3 : 47 ; Ies. VIII, 2 : 83 ; Ios. XI, 3 : 257 3, 7: Ies. VI, 4: 113 4, 6: Ier. V, 384 5, 1 : Ier. XV, 4 : 417 7, 10: Num. X, 3: 156 iNuici icwmmiiTie 435 9, 29 : In. V, 6 : 362 11, 6: lev- 2, 124 13, 1 : Ie?. I, 5: 60 J 4, 1—4: Ier. XVI, 6: 426, 427 17, 21 :' Ier. V, 16 : 392 18, 1 : Cint. II, 4 : 328 18, 3 : Fac. IX, 3 : 47 18, 8—9 : Ie?. X, 1 : 108 18, 8—10 : Num. XI, 1 : 159 18, 13: Ie?. VI, 3: 112 22, 6 : Ier. XII, 1 : 400 ; 401 25, 2 : Cint. I, 3 : 314 27, 25 : Num. XXII, 4 : 194 28, 3 : Ie?. VIII, 6 :. 91 29, 10: Ier. XV, 4: 417 30, 19: Num. XII, 2 : 169 32, 8: Ier. XVII, 5: 435 33, 7 : Ie?. XII, 2 : 72 33, 15 : Ier. V, 1 : 386 35, 6 : Num. XII, 2 : 169 37, 4: Num. XXIII, 4: 301 37, 14 : Ie?. XII, 2 : 72 37, 5 : Cint. II, 2 : 325 37, 6 : Cint. I, 2 : 312 38, 17: Num. XXIII, 11 : 207 39, 2 : Ier. XVI, 2 : 422 39, 3 : Ie?. Ill, 2 : 79 41, 2: Ier. XVIII, 9: 448 449 41, 3: Ier. XVIII, 9: 448, 4.49 41, 3—5 : Ios. IV, 4 : 246 43, 17: Ier. V, 8 : 383 43, 18 : Ier. XVIII, 9 : 450 43, 24: Num. XXIV, 1 : 211 44, 3 : Ier. I, 12 : 356 44, 9 : Cint. I, 2 : 312 44, 10 : Cint. II, 3 : 326 44, 11 : Ier. XVI, 1 : 421 44, 12 : Cint. II, 3 : 326 44, 12—13: Ie?. II, 4 : 68 ; VIII, 6 : 93 44, 14 : Num. XXI, 2 : 187 46, 2 : Ie?. VIII, 2 : 82 49, 1 : Ie?. VIII, 2 : 82 49, 14 : Ie?. Ill, 3 : 74 ; Num. XXIII, 4 : 202 50, 5—6 : Ier. XV, 3 : 415 50, 7: Ie?. XII, 3: 117 50, 12 : Num. VI, 3 : 149 50, 13 : Num. VI, 3 : 149 50, 14 : Num. VI, 4 : 150 50, 19: Num. XXV, 1 : 213 50, 19: Num. XXIV, 1 : 21 57, 5—6: los. V], 4: 113; XX, 2 : 284 65, 12: Num. XXIII, 4 : 202 67, 12: Cint, 1, 6: 318 | Ier. 1, 16: 361 67, 32—34 : Ier. V, 4 : 380 68, 1—2 : Ie?. II, 3 : 67 68, 39 : Ios. XX111, 4 : 296 71, 8—9: Ios. XVI, 3: 270 71, 10: Cint. I, 6: 318 71, 11 : Ios. XVI, 3: 270 72, 2 : Ie?. Ill, 3 : 79 72, 5 : Ie?. Ill, 3 : 76 72, 8 : Ie?. Ill, 2 : 71 72, 22 : Ie?. Ill, 1 : 70 72, 24 : Ier. XVIII, 9 : 449 72, 27 : Ier. XVIII, 9 : 449 73, 14—15: Cint. II, 11 : 336 74, 9 : Ier. XII, 2 : 401 77, 9—10 : Cint. II, 3 : 327 77, 24 : Ios. IV, 1 : 241 77, 47 : Ier. XII, 2 : 400 78, 7 : Ier. V, 10 : 384 79, 9 : Ier. XV, 3 : 416 79, 9—11 : Ie?. VI, 9 : 105 80, 4 : Num. XXIII, 9 : 206 80, 11 : Ie?. til, 2 : 71 81, 1 : Ie?. VIII, 2: 82; VI, 4 : 99 81, 5: Ie?. VIII, 2: 83 81, 6: Ie?. VI, 4 : 99 ; Ier. XV, 6 : 419 82, 6: Ier. XV, 6: 419 84, 12 : Ios. XVII, 1 : 273 86, 1 : Ier. XII, 12: 411 88, 15 : Ios. VII, 2 : 248 88, 32 : Ie?. VIII, 6 : 93 90, 13 : Ios. XI, 6 : 260 91, 13: Num. XXIV, 3: 218' 93, 1 : Ios. VII, 2 : 248 95, 4 : Ier. XVIII, 6 : 444 95, 13 : Ie?. VI, 1 : 95 101, 27: Num. XXIV, 1 : 212 102, 1 : Ios. XX, 2 : 283 103, 21—22 : Ier. V, 14 : 392 103, 25 : Ie?. XIII, 7 : 131 103, 34 : Cint. II, 12 : 340 105, 35 : Ie?. I, 5 : 61 106, 42—43 : Cint. II, 4 : 328 108, 6: Ier. XVIII, 10: 450 109, 19 : Ier. XVIII, 4 : 432 109, 4 : Fac. IX, 1 : 43 110, 4: Ie?. VI, 9: 104 110, 10: Ie?. II, 1 : 66 111, 1 : Ios. VII, 2: 248 113, 7—8: Ios. IV, 2: 243 113, 24: Ie?. I, 2 : 56 115, 4: Ier. XII, 2: 402 11 R, 105 : los. IV, 2 : 244 ; XVII, 3 : 278 119, 0: los. IV, -1 : 246 Ios. 1, 5 : 235 Cint. II, 4 : 329 8 : Cint. 11, 12 : 337 Ie?. XIII, 3 : 125 Ier. V, 5 : 381 Ie?. XIII, 7 : 131 : Num. XXIII, 3: Ier. XVIII, 10: 450 Ier. XVIII, 6: 444 : Num. I, 4: 140; , 2 : 200, 220 Num. XXIII, 4: 202 -5: Ier. XVIII, 6: 120, 1 : 120, 6: 123, 7—1 126, 1: 128, 5: 131, 5: 140, 2 200; 144, 3 : 146, 6 XXIII 146, 8 : 148, 3 444 Pilde 1, 5 : Num. XX, 2 : 163 1, 24—25: Ie?. VIII, 6: 43 3, 11 : Cint. II, 9: 334 3, 16 : Cint. II, 9 : 334 4, 4 : Ier. IV, 6 : 374 4, 6: Cint. I, 3: 313; 11, 1 : 323, 5, 15—16 : Num. XII, 1 : 164 ; XII, 2 : 165 9, 1 : Ie?. VI, 12 : 106 9, 5: Ier. XII, 2: 400, 401 18, 12 : Ier. XII, 8 : 408 18, 18 : los. XXIII, 2 : 292 19, 25 : Ier. XII, 6 : 406 21, 22: Ios. XVIII, 2: 280 22, 20: Num. I, 2: 142 23, 1 : Ie?. II, 3 : 67 26, 11 : Ios. XVI, 1 : 268 27, 3 : Ie?. VI, 4 : 99 27, 10 : Cint. II, 4 : 328 Cintarea CintSrilor 1, 1 : Cint. I, 1 • 311 ; I, 2: 311; I, 8: 321 1, 3: Cint. I, 4: 314 1, 3—4: Cint. I, 4: 315 1, 4: Cint. I, 5: 316, Ier. XI, 6 : 398 1, 5—6: Cint. I, 6: 317 1, 6: Cint. I, 7 : 319; 1, 7 320 1,7: Cint. I, 8: 321 i I, 8 322 1, 8: Cint. I, 9: 322; I, 10 322 1, 9: Cint. I, 10: 321 1, 10: Cint. I, 3: 314; 1, 10: 321 1, 11 : Cint. I, 1 : 311 | II, 1 : 322, II, 2: 323; 324 1, 12 : (Int. II, 2 : 325; II, 3: 325; 11, 6 : 330 438 ORIOBN, SCJUBRl ALBSE 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 2, 5, 6, 7, 8, 13: CInt. II, 3: 326; II, 3: 326 14 : CInt. II, 3 : 327 15: Ctnt. I. 3: 314 ; II, 4: 327 i II, 4: 329 16: Cint. II, 4: 327; II, 5: 329 1 : CInt. II, 6 : 330 2 : Ctnt. II, 6 : 330 3 : Cint. II, 6 : 330 ; II, 6 : 330 j II, 8: 331, 333 4 : Cint. II, 6 : 331 ; II, 7 : 372 5 : Cint. II, 8 : 333 6 : Cint. I, 2 : 313 ; II, 9 : 334 7 : Cint. II, 9 : 335 7—8: Cint. II, 10: 335 8 : Cint. II, 10 : 335 9 : Cint. II, 10 : 336 ; II, 11 : 337; II, 12: 338 10 : Cint. II, 12 : 338 11 : Cint. II, 12: 338 12 : Cint. II, 12 : 338 ; II, 12 : 339 12—13 : Cint. II, 13 : 339 14 : Cint. II, 1 : 323 13—14 : Cint. II, 13 : 339 ; II, 13 : 339, 340 14: Cint. I, 3 : 314; II, 12 : 339, 340 8 : Cint. I, 5 : 316 9 : Cint. I, 3 : 314 5 : Cint. I, 7 : 320 ; Ier. XI, 6 : 399 Isaia 1, 6—7 : Ier. II, 2 : 363 1, 9—10: Num. XXIII, 2: 198 1, 14: Num. XXIII, 2: 198 1, 21 : Cint. II, 9: 334; 335 2, 8 : Ier. XVII, 9 : 428 4, 4 : Ier. II, 2 : 364 5, 1 : Cint. I, 1 : 310 ; Ier XII, 1 : 400 ; XV, 3 : 416 5, 4—6 : Ier. I, 4 : 348 6, 1 : Ier. XVII, 4 : 433 6, 5 : Ier. I, 16 : 357 6, 6: Ier. I, 16: 357 7, 11 : Num. XVIII, 2: 177 7, 14: Ier. I, 7: 351 1, 15: Ier. I, 8: 352 7, 23 : Ier. I, 8 : 352 8, 18: Ier. XVIII, 6: 445 9, 1 : CInt. II, 6 : 331 10, 12—13: Ier. XVII, 3: 432 11, 1 : Ier. II, 3: 364 11, 2: Num. VI, 3: 147 13, 16 : Num. XXIV, 2 : 215 13, 17 : Num. XII, 2 : 169 14, 12 : Ios, I, 6 : 236 14, 19 : Ie?. VIII, 6 : 92 17, 10 : Num. I, 3 : 144 21, 23: Ie?. X, 4: 113 26, 18: Ie?. X, 3 : 110 26, 20 : Ier. XII, 10 : 409 29, 11—12: Ie?. XII, 4: 119 34, 5: Ie?. VIII, 4: 85 37, 3: Ie?. X, 3: 111 40, 15 : Cint. II, 3 : 326 40, 16 : Cint. II, 3 : 325 43, 2 : Ios. IV, 1 : 242 45, 3 : Cint. I, 5 : 316 45, 22 : Ie?. VI, 9 : 104 45, 25 : Num. XXIV, 2 : 214 49, 2 : Cint. II, 7 : 334 49, 6 : Cint. II, 7 : 334 50, 1 : Ie?. VIII, 5 : 89 ; VI, 8: 103 50,5 : Ie?. Ill, 2 : 72 50, 11 : Num. XII, 2: 169; XXIII, 4 : 201 52, 4 : Ie?. I, 2 : 55 52, 6: Cint. I, 2: 311 52, 7: Ie?. X, 3: 110 52, 11: Ie?. VIII, 4: 88 53, 2—3 : Ie?. VI, 1 : 95 53, 3: Ie?. VI, 4: 113 53, 8 : Ie?. VI, 1 : 95 54, 1 : Ios. II, 4 : 241 ; Ier. Ill, 2 : 366 55, 13: Cint. II, 5: 329 65, 2: Ie?. VI, 5: 100 68, 8: Ie?. X, 3: 111 Ieremia 1, 2: Ier. I, 2: 347 1, 3: Ier. I, 3: 347,347 1, 4: Ier. I, 5: 348 1, 5: Ier. I, 5: 348; I, 10; . 354; I, 11 :355; I, 12:355 1, 6—9 : leu I, 8 : 349 ; I, 8 : 353, 356 1, 7: Ier. I, 6: 349; I, 9: 353 ; I, 13 : 356 ; I, 13 : 356 1, 8: Ier. I, 13: 356 1, 9—10: Ios. XIII, 3: 266; Ier. I, 6 : 349 ; I, 9 : 353 ; I, 14 : 358 ; I, 14—17 : 361 1, 10: Ios. XIII, 3: 266; Ier. I, 6 : 349, 360 2, 10 : Ier. II, 1 : 350 2, 11 : Ier. XV, 3: 417 2, 13: Ier. XVII, 9: 434; XVIII, 9 : 449 2, 20 : Ier. IV, 4 : 371 2, 21 : Ier. II, 1 : 362 2, 22 : Ier. II, 2 : 363 2, '25 : Ier. V, 9 : 384 2, 31 : Ier. Ill, 2 : 366 3, 6: Ier. I, 16: 361 3, 6—11 : Ier. IV, 1 : 366 3, 6—8 : Ier. IV, 1 : 368 ; IV, 5 : 373 3, 7 : Ie?. VIII, 5 : 90 3, 8—10 : Ier. IV, 1 : 368 ; IV, 15 : 374 3,11: Ier. IV, 1 : 369 3, 20: Ier. IV, 3: 374; V, I : 375 3, 21 : Ier. IV, 6 : 375 3, 22 : Ier. V, 1 : 375 3, 24—25: Ier. V, 5: 380; V, 7 : 382 ; V, 7 : 382 ; V, 8 : 383, 384, 385 3, 29 : Ier. V, 4 : 379 4, 1—2 : Ier. V, 1 : 376 ; V, II : 385 4, 3: Num. XXIII, 8: 203; 387; V, 11 : 387; V, 13: 390 4, 4: Ier. V, 12: 390; V, 13 : 391 4, 5 : Ier. V, 15 : 392 4, 6 : Ier. V, 16 : 392 , 4, 7 : Ier. V, 16 : 393 4, 8: Ier. V, 17: 393 5, 14: Ie?. XIII, 4: 128 6, 7—8: Ie?. VIII, 5: 90 6, 8 : Ier. XI, 3 : 404 7, 11 : Num. XVIII, 2: 177 9, 21 : Cint. II, 12 : 337 9, 23—24 : Ier! XVII, 5 : 435 12, 11 : Ier. XI, 1 : 393 12, 13 : Ier. XI, 3 : 395 ; XI, 3: 396 13, 1—4 : Ier. XI, 4 : 397 13, 11 : Ier. XI, 5 : 397 ' 13, 12 : Ier. XII, 1 : 399 ; Xtl, 2 : 402 13, 13 : Ier. XII, 2 : 403 14, 13—14 : Ier. XII, 4 : 404; XII, 6 : 406 13, 15 : Ier. XII, 7 : 406 ; XII, 8 : 407, 408 13, 16: Ier. XII, 2: 402; XII, 11 : 404; XII, 12: 410; XII, 13: 411, 412 13, 17: Ie?. XII, 3: 117; Num. XII, 2 : 169 ; XXIV, 2/215; Ier. XII, 12: 399; INDICI tCRtrrUMITIC 437 XII, 13: 411 i XII, 13: 412, 413 15, 6 : Ier. XV, 5 : 418 15, 10: Ier. I, 6: 349 1 XV, 2 : 415 | XV, 4 : 417 ; XV, 5: 418 15, 16 : Ier. XV, 2 : 415 16, 16: Ier. XVI, 1: 421; XVI, 2 : 421 j XVIII, 5 : 442 16, 17: Ier. XVI, 4: 424 j XVI, 5 : 424 j XVI, 8 : 428 16, 18: Ier. XVI, 6: 426 16, 19 : Ier. XVI, 8 : 427 16, 20 : Ier. XVI, 9 : 428 17, 1 : Ier. XVI, 10 : 429 17, 5: Ier. XVI, 5: 419 17, 10 : Num. I, 3 : 144 17, 11 : Ies. I, 5: 62; Ier. XVII, 1 : 430 17, 12—13: Ier. XVII, 4: 432 j XVII, 4: 433 j XVII, 4: 434 17, 16—18: Ier. XVI, 5: 425 ; XVII, 5 : 434 ; XVII, 6 : 435, 436 17, 21 : Ier. XVI, 9 : 428 18, 1 : Ier. XVIII, 1 : 437 18, 2 : Ier. XVIII, 1 : 437 : XVIII, 2 : 439 18, 3 : Ier. XVIII, 3 : 439 18, 4: Ier. XVIII, 4: 440, 441 18, 6—10 : Ier. XVIII, 5 : 441 j XVIII, 6 : 444 ; XVIII, 8: 447 18, 11: Ier. XVIII, 7: 446: XVIII, 9 : 447 18, 13—16: Ier. XVIII, 9: 448 23, 23 : Ier. XVIII, 9 : 449 25, 15: Ier. I, 12: 355 25, 1—38 : Ier. IV, 1 : 367 32, 11 : Ier. XII, 4: 119 32, 15—16 : Ier. XII, 2 : 401 33, 2—3 : Ier. XVIII, 6 : 446 37, 20: Ier. I, 13: 357 38, 6 : Ier. I, 13 : 357 30, 53 : Ier. XVIII, 5 : 442 45, 63: Ier. XV, 2: 415 Plingeri 1, 8: Ios. XXIII, 2: 198 7, 20 : Cint. II, 6 : 331 lezechlel 1, 27: Ier. XI, 5: 397 9, 6: Num. X, 1 : 152 11, 19: Ier. IV, 5: 372 16, 42: Ies. VIII, 5 : 90 16, 43 : Ies. VIII, 5 : 90 23, 3 : Cint. II, 2 : 326 33, 11 : Ies. VI, 9: 104 33, 11 : Ies. VIII, 6 : 92 1 VI, 8 : 104 Daniel 1, 17 : Num. XII, 3 : 179 1, 19—20: Num. XVIII, 3: 179 2, 34 : Cint. II, 3 : 325 2, 34—35: Ios. XXVI, 2 : 304 2, 35 : Ie$. VI, 12 : 106 9, 12 : Ier. IV, 1 : 367 9, 15: Ier. V, 10: 384 12, 3 : Ios. XXV, 4 : 301 Osea 2, 7: Ies. VIII, 4: 86; 87 2, 9 : Ies. VIII, 4 : 86 4, 14 : Ies. VIII, 5 : 90 Amos 3, 12 : Ier. V, 17 : 393 5, 18 : Ier. XVII, 6 : 436 8, 5: Ier. XI, 6: 409 8, 10: Num. XXIII, 3: 200 9, 14 : Ios. VII, 3 : 266 Iona 1, 7: Ios. XXIII, 2: 292 3, 5 : Ier. I, 1 : 346 Miheia 2, 12 : Cint. II, 3 : 325 4, 4 : Num. I, 3 : 144 ; Num. XXII, 4 : 271 7, 1—2: Num. XXIII, 2: 198; Ier. XV, 3:416 7, 13 : Ier. XV, 4 : 417 loll 2, 13 : Ier. XVIII, 6 : 444 Avacum Agheu 1, 6 : Num. XII, 1 : 164 Zaharia 1, 9 : Ier. XVI, 3 : 423 2, 5 : Num. XVIII, 3 : 178 5, 7 : Ies. VI, 4 : 98 Maleahi 3, 20 : Ios. I, 5 : 235 ; XI, 3 : 257 ; XVI, 1 : 269 4, 2 : Num. XXIII, 5 : 203 Injelepciunea lui Solomon 1, 13—14 : Ier. II, 1 : 361 2, 20 : Ies. VI, 1 : 95 2, 24 : Ier. II, 1 : 362 6, 6 : Ier. XI, 3 : 395 7, 10 : Num. XII, 1 : 167 7, 17—20 : Num. XII, 1 : 166 7, 22 : Ios. VII, 7 : 255 9, 15: Num. XXIII, 11 : 208 12, 10 : Ier. I, I : 346 18, 12 : Num. I, 1 : 140 Infelepciunea lni Isus Slrah 1, 1 : Num. XVIII, 3 : 177 2, 1 : Ios. XI, 2 : 256 2, 14 : Ies. VIII, 4 : 86 8, 6 : Ier. XVI, 6 : 427 9, 5: Cint. II, 11:337 14, 23 : Num. VIII, 1 : 219 16, 5 : Num. XXI, 2 : 187 16, 20 : Ier. XII, 13 : 412 16, 27: Num. XXIII, 11 : 209 17, 14 : Fac. IX, 3 : 48 19, 22 : Num. XVIII, 3 : 177 43, 20 : Num. I, 3 : 143 Tobit 2, 6: Ios. XXVI, 3: 308 Istoria Susanei 1, 42: Ier. XI, 3: 396 Mate! 1, 1 : Fac. IX, 3 : 46 2, 2 : Num. XVIII, 4 : 180 3, 8 : Ies. VI, 1 : 96 , Cint. I, 39. Ie5 . V I, 4 : 98 ; VI, 8 : 10:321 103 3, 10 : Ier. XVIII, 5 : 443 3, 14—17 : Num. XVIII, 4 : 2, 0—10 : Ier. V, 4: 380 180 3, 10: Ios. XVI, 3: 270 3, Hi: Cint. II, 4: 328 Solonle 30 — Orixcn 486 ORIOBN, SCHISM ALBH 3, 9 : Ies. VI, 1 : 98 i VI, 8 : 103 4, 1 : Ies. II, 2: 67 4, 8 : ler. I, 14 : 358 4, 10 : Ies. I, 5 : 62 4, 17 : Ios. XI, 3 : 257 4, 19: ler. V, 13: 388 j XVI, 1 : 420 5, 2: Num. X, 2: 155 5, 3: Ios. VII, 2: 248; ler.. XVI, 2 : 422 5, 5 : Num. I, 3 : 144 ; Ios. II, 2 : 240 5, 8 : Ies. HI, 3 : 75 ; Num. VI, 3 : 147 5, 9: Ies. XIII, 7 : 130 5, 11: ler. I, 13: 357 5, 15 : Ies. XIII, 7 : 131 j Ios. IV, 2 : 244 5, 16 : Fac. IX, 1 : 46 5 IX, 2 : 46 j ler. XVI, 2 : 422 5, 17 : Num. XI, 1 : 160 5, 18 : Ies. I, 4 : 58 5, 19: Num. XII, 2: 181 ; Ier.V, 14: 391 5, 20 : Num. KSI, 2 : 162; 163 5, 21 : Ies. Ill, 3 : 77 j Num. XI, 2 : 162 5, 22: Num. XI, 2: 163 5, 24 : Clnt. II, 8 : 333 5, 27 : Num. XI, 2 : 163 5, 28: Num. XI, 2: 163 } Clnt. II, 12 : 337 5, 30 : Ios. VII, 6 : 254 5, 34: ler. V, 17: 326 5, 35 : Fac. IX, 3 : 48 5, 38 : Ies. X, 1 : 108 ; X, 1 : 108 5, 44 : Clnt. II, 8 : 333 5, 45: Num. XI, 2: 162; XXIII, 4 : 202 j ler. Ill, 1 : 366 6, 1 : Ies. II, 3 : 67 6, 2: ler. V, 12: 387 6, 3: Ies. II, 3: 67 6, 6 : Num. XXI, 2 : 187 6, 6: Ies. II, 3: 67; Num. X, 3 : 157 G, 9 : Clnt. I, 3 : 313 6, 19 : Ies. I, 5 : 61 ; ler. XVIII, 4: 434 6, 21 : Num. XII, 1 : 164 6, 23 : Ios. XVII, 3 : 277 I), 24: ler. XVII, 6: 435 7, 6 : Ies. XIII, 1 : 122 7, 7 : ler. XVIII, 5 : 434 7, 13—14: Num. XXI, 2: 186 7, 23 : ler. I, 8 : 352 ; I, 10 : 354 7, 25 : ler. I, 15 : 359 7, 26 : ler. I, 15 : 359 8, 11 : Num. X, 3: 143 8, 11: Ios. XXV, 4: 301 8, 12: ler. XII, 5: 406 8, 24 : Cint. II, 12 : 338 8, 26: Clnt. II, 11 : 338 8, 29: Ies. Ill, 3 : 76 j III, 6: 92 9, 2: Clnt. II, 4: 329 9, 3 : Num. XXIV, I : 213 9, 6 : Clnt. II, 5 : 329 9, 9: ler. XVII, 6: 435 9, 12 : ler. XVII, 5 : 434 9, 18 : Clnt. I, 6 : 318 9, 29 : Ios. XX, 2 : 285 9, 38 : ler. XVHI, 5 : 442 10, 26 : ler. XVI, 10 : 429 10, 28: Ies. VI, 4: 113; Num. XVHI, 4: 182 10, 30 : Num. XXVIII, 4 : 224 10, 30 : Num. I, 1 : 140 ; Ios. XX, 6 : 290 10, 34 : ler. XI, 2 : 394 10, 37 : Cint. II, 8 : 332 ; ler. XVII, 6: 435 10, 38 : Num. XXIV, 2 : 216 11, 11—12: Ios. XII, 1 : 261 11 ,13: Ios. I, 3: 232 11, 15: ler. I, 11 : 355; ler. I, 11: 355 11, 27: Num. XVHI, 12: 176 11, 29: Ios. XX, 5: 287; ler. XII, 7 : 407 12, 5: Num. XXIII, 4: 201 12, 19: ler. XII, 12: 411 12, 29: Ies. VI, 7: 102; Ios. VII, 5 : 250 12, 31 : Ie$. HI, 2 : 71 12, 32: ler. XU, 10: 410 12, 36 : Ies. Ill, 2 : 71 ; Ies. V, 11: 385 12, 42 : Cint. I, 6 : 318 12, 43—44: Ies. VIII, 4:87 12, 46 : Num. VI, 1 : 145 13, 4 : Ies. VI, 3 : 97 13, 7: Num. XXIII, 8: 206 13, 8 : Ios. XI, 1 : 239 13, 9: Ies. X, 3: 110 13, 2~5 : ler. I, 14 : 358 13, 27 : Ies. VI, 9 : 104 13, 28 : Ies. VI, 9 : 104 j ler. I, 14 : 358 13, 30: ler. XII, 13: 413 13, 31 : Ies. I, 1 : 54 13, 43: Ies. VI, 9: 104 13, 47: Ies. XVIII, 5: 442 13, 49 : ler. IV, 3 : 370 13, 52 : Num. XI, 2 : 161 14, 25 : Ies. VI, 4 : 98, 99 15, 13: Ios. XIII, 4: 267; ler. I, 14 : 358 ; I, 16 : 360 ; II, 1 : 361 15, 14 : Ios. VII, 3 : 277 15, 19: ler. I, 14: 358 16, 6: Ios. I, 5: 235 16, 24: Num. X, 2: 155; ler. XVIII, 2: 439 16, 26: Ies. X, 3: 111 17, 1 : ler. XVI, 2 : 422 17, 1—2: Ies. XII, 3: 118 17, 6: ler. XVII, 6: 435 17, 7: Ies. Ill, 2: 73 17, 15: Ies. XII, 4: 118 17, 20: ler. XII, 12: 411 17, 28 : ler. XVII, 6 : 436 8, 5: Ios. VII, 6: 253 18, 6: Ies. VI, 4: 114 18, 8 : ler. XII, 5 : 406 18, 10 : Ios. XX, 1 : 283 ; XXIII, 3: 294 18, 11 : Ies. VI, 1 : 95 18, 17: Ios. VII, 6: 253 18, 19 : Ies. XIII, 5 : 129 18, 24—35 : Ies. X, 3 : 112 19, 5— 6: Ies. XIII, 6 : 161 19, 11: Ies. XIII, 6: 130 19, 21 : Ios. XVII, 2 : 276 19, 28 : Num. XXI, 3 : 188 19, 28: Num. XXVIII, 4 : 224 ; Ios. XVHI, 1 : 279 19, 30: Ios. VII, 5: 252 20, 18—19 : ler. XV, 1 : 415 20, 20: Ies. VI, 10: 104 21, 2: Ios. XX, 6: 290 21, 43: Ios. XX, 6: 289 22, 2: Ies. VIII, 5: 89 22, 14 : Num. XXII, 1 : 190 22, 20: Ies. VI, 9: 104 22, 37 : Cint. II, 8 : 333 23, 3—4 : ler. XV, 1 : 415 23, 13: ler. XV, 2: 415 23, 23 : Num. XI, 2 : 162 23, 32 : ler. XI, 1 : 394 23, 35: Num. XXIV, 1 : 211 ; Ios. XXVI, 3 : 305 23, 37 : Num. XVIII, 2 : 197 24, 11 : ler. XV, 1 : 413 24, 12 : Num. XXI, 2 : 186 ; Ios. XI, 3: 258 24, 12—13 : ler. IV, 3 : 370 ; XV, 2 : 415 1ND1CB SCRIPTUMITIC 450 24, 19: Ies. VI, 4: 114 24, 22: Io«. XI, 3: 258 24, 24: Ier. IV, 3: 370 24, 32 : Clnt. II, 12 : 339 24, 35 : Clnt. I, 2 : 312 25, 23: Ies. XXVIII, 4:224 25, 27 : Ies. XIII, 1 : 122 25, 41 : Ies. Vlll, 6 : 93 ; XIII, 4: 128; Ier. V, 3: 377 ; XII, 5 : 416 26, 7 : Cint. II, 2 : 324 26, 12 : Clnt. II, 2 : 324 26, 15—16: Ies. VIII, 6:92 26, 26 : Ier. XII, 2 : 401 26, 27 : Ier. XII, 2 : 401 26, 28 : Ier. XII, 2: 401 26, 38 : Clnt. II, 12 : 338 ; Ier. XV, 3 : 416 27, 25 : los. XVI, 3 : 305 28, 15 : los. VII, 5 : 251 28, 19 : Num. XII," 2 : 170 28, 20 : Num. XXIII, 4 : 202 ; los. I, 5: 236; Cint. II, 3 : 328 Marcu 4, 2 : Clnt. II, 7 : 331 4, 19 : Ier. V, 12 : 388 4, 24: Ies. II, 2 : 66 4, 28: Ier. V, 15: 388 5, 25: Ier. XVII, 4: 435 9, 29: Ies. II, 3 : 67 12, 20 : Ies. VIII, 4 : 85 12, 30 : Ies. XII, 4 : 121 13, 51: Num. XXIII, 11:208 14, 3: Cint. I, 4: 314, 315 14, 5 : Cint. II, 1 : 324 14, 15: Ier. XII, 2: 401 Luca 1, 35 : los. XVII, 1 : 273 ; Cint. II, 6 : 331 ; Ier. I, 8: 352 1, 79: Ies. VI, 5: 101 2, 52: Cint. II, 12: 338 ; Ier. I, 7 : 351 3, 8 : Ier. IV, 5 : 372 3, 10: Ies. VI, 9: 105 3, 16 : Ier. Ill, 2 : 364 5, 20 : Ier. XVI, 5 : 425 6, 14 : Num. XXIII, 9 : 206 6, 23: Ier. XII, 13: 413 7, 26 : Num. XXIV, 1 : 210 7, 37 : Cint. II, 2 : 324 7, 41—42: Ier. XV, 5: 418 7, 49: Ier. XV, 5: 418 8, 8: Ier. V, 15: 387 8, 43 : Ier. XVIII, 5 : 435 8, 44: Ier. XVIII, 5: 435 9, 20 : Ier. XI, 1 : 394 9, 26 : Ies. VI, 6 : 95 f Ier. Ier. V, 13 : 387 9, 62 : los. XVI, 1 : 268 ; Ier. V, 12 : 388 ; XVIII, 6 : 447 10, 19 : los. XI, 6 : 260, 262 10, 20 : Ier. XVII, 4 : 433 11, 16 i Ies. VIII, 4: 87 11, 24: Ies. VIII, 5: 88 12, 10 : Ies, III, 2 : 71 12, 15—19: Ier. XVI, 4 : 423 12, 20 : Ier. XVI, 4 : 423 12, 21 : Ier. XVI, 4 : 424 12, 34 : Ier. V, 13 : 387 12, 42 : Ier. XI, 3 : 396 12, 45—47 : Ier. XI, 3 : 396 ; XVI, 7 : 427 12, 49: Ies. XIII, 4: 127; los. XXVIII, 4: 223 13, 7 : Ier. XVIII, 5 : 443 13, 13 : Ies. II, I : 64 13, 23 : Num. I, 1 : 140 ; XXI, 2 : 186 13, 26 : Ier. I, 8 : 352 13, 27: Ier. I, 9: 354 13, 28 : Ier. V, 3 : 379 13, 35: los. XXVI, 3: 306 14, 11 :Num. XXIII, 10 .: 207 ; los. XX, 5: 287;. XII, 7: 407 14, 26: los. XVIII, 2: 276 14, 33 : los. XVII, 2 : 276 15, 5 : los. XV, 6 : 253 15, 7 : Num. XXIII, 2 : 197 ; Ier. XV, 4: 417 15, 12 : Ier. XVIII, 9 : 449 15, 16 : Num. XVIII, 4 : 182 16, 8: Ier. XVII, 3: 432 16, 10 : Cint. II, 6 : 331 16, 13: Ies. Ill, 3: 74 16, 24 : los. I, 3 : 232 16, 25 : Ies. VIII, 6 : 93 16, 29 : Ies. Ill, 3 : 75 17, 10: los. XII, 2: 263 17, 21 : Num. XXIV, 2 : 214 ; los. XIII, 1 : 264 ; Ier. XVIII, 2: 439 18, 8 : Ier. IV, 3 : 370 ; XII, 13: 414 18, 11—12: Ier. IV, 4: 371 18, 14: Ier. XII, 7: 407 19, 13: Ies. VI, 3: 112 19, 16: Num. XII, 3: 172 19, 17: Ies. XIII, 1 : 123; los. XXIII, 4 : 296 19, 19: Num. XXVIII, 4 : 223 | los. XXIII; 4 : 296 21, 12 : Num. X, 2 : 155 21, 17 : Ier. XII, 2 : 402 22, 3 : Ies. Ill, 2 : 71 ; VIII, 6: 91 23, 21 : Ies. VI, 5 : 100 23, 38 : Ier. X, 1 : 394 24, 26 : Ies. VI, 1 : 95 24, 32: Ies. XII, 4: 119; XIII, 4: 128; Cint. II, 8: 334; II, 11 : 336 loan 1,1: Ies. Ill, 1 : 70 ; Num. XXIV, 1 : 212 ; Cint. II, 6: 332; Ier. I, 8: 353 9: los. XVII, 3: 278; XXVI, 1 : 302. 13 : los. II, 1 : 239 14: Ies. XII, 4: 120; Ier. I 8 * 352 24 : Num. XXIV, 1 : 212 29: Num. X, 2: 154 ( XXIII, 6: 204; XXIV, 1 : 210 ; los. XVII, 1 : 273 32: Ier. I, 8: 353 33: Num. VI, 3: 148 36: Num. XXIII, 6: 204 48 : Ies. I, 2 : 55 9 : Ies. VIII, 6 : 91 16: Num. XXIV, 2: 216 29 : Cint. I, 5 : 316 14 : Num. XII, 1 : 165 38: Ies. VI, 10: 105 15 : Ier. XVI, 5 : 425 17 : Num. XXIII, 4 : 202 22 : Num. XXI, 1 : 184 23 : Ies. VI, 1 : 95 46 : Num. XII, 1 : 168 ( los. I, 2 : 231 ; XVIII, 1 : 280 3 : los. IV, 2 : 243 53 : Num. XXIII, 6 : 204 55 : Ier. XII, 13 : 412 67—68 : Ier. XVII, 4 : 434 19: los. I,. 2: 231 37: Ier. XVIII, 9: 449 38: Num. XII, 1 : 165; XII, 1 : 166 4 : Ies. VIII, 6 : 91 12 : Ier. XII, 9 : 409 18 : Num. XII, 1 : 165 31 : Ies. VIII, 1 : 80 34 : Ies. VIII, 2 : 83 36: Ies. XII, 4: 121 30 : Ier. IV, 5 : 372 44 : los. 1, 5 : 61 | los. VIII, 0: !)! | VI, 10: 103 460 OR10BN, SCW8RI AtBU 8, 56: Ies. XII, 4: 118 9, 4: ler. XII, 9: 408—409 9, 39: ler. XV, 3 : 415 10, 16: Num. VI, 4: 151 { Ios. XXVI, 3: 305 i ler. IV, 6 : 374 10, 27: ler. V, 6: 381 ; XVII, 2 : 431 10, 28: ler. XVIII, 3: 440 11, 50 r Ies. HI, 3: 78 11, 52 : Ios. II, 1 : 239 12, 1 : Ies. VI, 1 : 95 12, 3: Cint. I, 4: 315; II 1: 324 12, 5 : Cint. II, 1 : 324 12, 24 : Ies. I, 4 : 58 , Num. XXIII, 2 : 198 12, 26 : Ios. II, 3 : 240 12, 27: ler. XV, 3: 416 12, 31 : Ios. I, 5 : 235 13, 5 : Ios. I, 3 : 240 13, 25 : Cint. I, 3 : 313 13, 27 : Ies. Ill, 2 : 71 ; VI, 1 ' 96 14, 2 : Num. I, 13 : 143 » Ios. XXIII, 4 : 296 14, 6: Ies. XII, 4: 120; Cint. II, 6 : 332 14, 10—11: ler. I, 8: 353 14, 16—17 : Num. XII, 1 : 165 14, 23 : Num. XX, 1 : 284 14, 30: ler. XV, 5: 418 15, 1 : Cint. II, 3 : 327 15, 2: Cint. II, 11 : 338 15, 4: Num. XXIV, 3: 218 15, 5: Num. XXIII, 4: 201 15, 16: Ies. Ill, 3: 74 15, 18: Ios. I, 5: 235 16, 11 : Fac. IX, 3: 48 16, 27 : Num. XXIV, 3 : 218 17, 10 : Ies. VIII, 2 : 83 17, 21 : Num. XXI, 3 : 188 j Ios. XVII, 2 : 276 17, 24: Num. XXI, 3: 188; XXVIII, 4: 224 18, 6 : ler. XVIII, 6 : 443 18, 13 : ler. XVIII, 8 : 448 19, 15 : ler. XVIII, 5 : 442 20, 17 : Ies. VI, 1 : 96 Faptele Apostolilor 1, 14 : Ios. VII, 2 : 249 1, 23—27: Ios. XXII, 2 : 292 4, 29 : ler. XV, 1 : 414 7, 22: Ies. Ill, 1 : 70,- VIII, 3 * 85 7, 32: Ios. XVIII, 3: 281 7, 52: ler. I, 13: 357 8, 9—10: ler. V, 3: 379 8, 32: Num. XXIV, 1 : 211 13, 26 : ler. V, 1 : 369 13, 40 : ler. XII, 13 : 412 13, 46 : ler. V, 1 : 375 16, 19: ler. XII, 8: 408 Romani 1, 7 : Num. X, 1 : 152 1, 29—30 : Ies. HI, 2 : 71 2, 15: Num. 3: 157; ler. XVI, 10: 429 2, 23: ler. V, 8: 303 ; XII, 11 : 410 2, 28—29: Num. XI, l:160j XI, 2 : 163 i ler. XII, 13 : 412 2, 29: Num. VI, 4: 150 3, 19 : Ios. XVII, 1 : 274 3, 20: Ies. XII, 3: 117 3, 25 : Num. XXIII, 10 : 207 j ler. XII, 13 : 413 4, 16 : Fac. IX, 1 : 44 5, 2: Ies. HI, 3: 79 5, 5 : ler. I, 5 : 315 5, 12: Num. XX, 3: 192 j XXIV, 1 : 212 5, 14 : Num. XXII, 3 : 192 5, 20 : Num. XXII, 3 : 193 6, 3 : Ios. IV, 2 : 243 6, 4 : Num. XII, 3 : 173 ; ler. I, 16 : 360 6, 8: Num. XII, 2: 173 6, 12 : Ios. XIII, 1 : 264 ; ler. 1 7 : 350 6, 19: Ios. XI, 6: 259; XIII, 1: 265 7, 2: Ios. I, 3: 233 ( XIII, 2: 266 7, 14: Ies. II, 2 : 65 ; X, 2 j 110 i Num. I, 1:140 j XXIII, 1 : 196 ; Ios. II, 1 : 239 j XVIII, 1 : 279 7, 23 : Fac. IX, 3 : 48 7, 24 : Num. XXII, 3 : 193 8, 10—11 : Num. VI, 3: 147 8, 17 : Ios. II, 3 : 240 8, 19—21 : Num. XXVIII, 2: 222 8, 22 : Ies. I, 5 : 62 9, 3: Num. XXIV, 1 : 211 9, 5 : Num. XXI, 1 : 185 9, 6 — 7 j Ies. Ill, 3: 77 9, 24: Ios. I, 5: 235; IV, 1 : 241 10, 3: Ios. I, 2: 231 10, 4 : Num. XXII, 4 : 194 10, 6—8 : ler. XVIII, 2 : 439 10, 8—9 : Ies. XIII, 2 : 124 10, 9: Ies. HI, 3: 74 10, 10 : Num. XII, 2 : 168 10, 15: Ios. XII, 2: 262 10, 18 : Fac. IX, 2 : 45 ; IX, 3: 47 11, 2: ler. V, 3: 379 11, 4: ler. V, 3: 380 11, 5: ler. V, 3: 379 11, 11 : Cint. I, 6: 319; ler. IV, 2: 369; IV, 5: 372; V, 4: 379; XII, 6: 406 11, 12: Cint. I, 6: 318 11, 17: Ios. VII, 5: 252 , ler, XII, 12 : 413 11, 21: ler. IV, 5: 373 11, 25: Ies. VI, 9: 102; Num. VI, 4: 150; Ios. XXVI, 1 : 304 11, 25—26: Num. XVIII, 4 : 180 j Ios. XI, 3 : 257 ; ler. IV, 6 : 374 ; V, 1 : 376 ; V, 4: 379; V, 4: 380 11, 30: Cint. I, 6: 319 11, 32: Num. XXII, 3: 192 11, 32—33: Num. VI, 4:151 11, 34: Num. XVIII, 2 : 176 11, 36: Num. XXIV, 3: 218 12, 2: Ios. VII, 4: 251 13, 9 : Num. XI, 1 : 160 13, 13 : Ios. XI, 3 : 258 14, 2: Num. XXHI, 6: 204 14, 20 : Num. X, 1 : 152 15, 1 : Num. X, 1 : 151 ; Ios. XI, 2 : 257 15, 10 : ler. 8 : 408 15, 19 : ler. XII, 8 : 408 15, 29: Ies. I, 4 : 59 16, 20: Ies. Ill, 3 : 79 I Corinteni 1 : ler. I, 16 : 360 1—3 : Num. X, 1 : 152 10: Ios. VII, 2: 248 20 : Ies. I, 1 : 54 21 : Cint. II, 3 : 325 21—23 : Ies. XII, 4 : 120 24: Ios. VII, 7: 255; XVII, 2: 275; ler. I, 6: 350 25 : Cint. II, 3 : 326 26—28 : ler. XVI, 8 : 428 30: Ios. XVII, 3: 276; Cint. II, 7 : 332 2 : Ies. XII, 4 : 130 6 : Ies. XII, 4 : 120 ; Num. VI, 1 : 145 ; VI, 1 : 146 ; ler. XII, 12: 412 7 : ler. XVI, 13 : 412 8 : ler. XVIII, 8 : 448 9: Num. XXHI, 6: 204; XXVIII, 4 : 224 INDICB IdUPTURMTlC 461 2, 10 : Num. XII, 2 : 170 2, 13 : Num. XXII, 2 : 191 2, 14: Num. XXIII, 5 : 203 ; Ier. XI, 6 : 399 2, 15: Ies. VI, 4: 114 2, 16: Ies. XII, 1: 115 s Num. XXIV, 2 : 216 3, 1 : Cint. II, 1 : 323 ; Ier. XVIII, 6 : 445 3, 3: Num. X, 1: 152 ; Ios. XXIII, 4 : 297 3, 6 : Ier. V, 12 : 388 3, 9: Ies. VI, 11 : 106 ; Ios. XIII, 4 : 267 i Ier. 1, 15 :359 3, 12: Ies. VI, 3: 98, 99; Ios. IV, 3: 245; Ier. II, 3 : 365 f XVI, 5 : 425 3, 13 : Ier. II, 3 : 365 3, 15: Ies. X, 3: 111 j Ier. XVI, 7 : 427 3, 16 : Num. XVIII, 4 : 223 ; Ier. I, 16 : 360 ; II, 1 : 361 3, 17: Ier. XII, 11 : 410 3, 18: Ier. XVII, 3: 432 4, 1—3 : Ier. XI, 3 : 395 4, 5: Ier. XVI, 10: 430 4, 8 : Num. XII, 2 : 170 4, 9 : Ios. VII, 1 : 247 4, 15 : Ies. I, 3 : 57 4, 18 : Num. X, 1 : 152 5, 1 : Num. X, 1 : 153 5, 2 : Num. X, 1 : 153 5, 5: Ios. VII, 6: 252 ; Ier. I, 3 : 347 5, 6 : Ios. VII, 4 : 251 5, 7 : Num. XI, 1 : 153 j XXIII, 6: 204 j Ier. XII, 13: 412 5, 8 : Num. VI, 4 : 150 j XI, 1 : 160 ; XXIII, 7 : 204 , Ios. I, 4: 234 j II, 1 : 239 5, 13: Ios. VII, 6: 252 6, 17: Num. XXIII, 5:203; XXIV, 3: 218; Cint. II, 8: 322 | Ier. XI, 5 : 399 6, 19 : Ios. XIII, 1 : 265 7, 2 : Num. VI, 1 : 146 7, 5 : Num. XXIII, 3 : 200 7, 23: Ies. VI, 9: 103 8, 4 : Ies. VIII, 2 : 82 8, 5—6 : Ies. VIII, 2 : 84 8, 6 : Num. XII, 3 : 173 8, 12 : Num. X, 1 : 153 9, 13 : Num. XI, 3 : 162 9, 14 : Num. XI, 2 : 162 9, 19 : Cint. I, 7 : 320 9, 27 : Ies. XIII, 5 : 129 10, 2 : Num. XXII, 4 : 194 10, 4: Num. XII, 2: 171 i Ier. XVI, 3: 422 1 Ier. XVIII, 9 : 499 10. 5 : Num. XXI, 1 : 183 | XXII, 4: 194 t Ios. XVIII, 3: 281 j Ier. XII, 12: 411 10, 9 — 11 : Ies I, 5 : 60; Ios. XIII, 1 : 264 i Ier. XII, 3 : 403 10, 18: Ies. I, 2 : 55 ; Num. X, 1 : 153 10, 21 : Num. X, 1 : 153 11, 2: Num. XXIV, 2: 217 11, 21 : Num. X, 1 : 153 11, 30—31 : Num. X, 1 : 153 11, 32: Ies. VIII, 6: 93 12, 10 : Ies. Ill, 2 : 72 13, 1 : Ies. XIII, 2 : 124 ; Ier. I, 8 : 353 13, 9: Num. XXIII, 11 : 208 13, 11 : Num. I, 1 : 140; I, 3: 144 13, 12: Num. I, 3: 144 ,• XXI, 1 : 185 ; XXII, 3 : 192 j Ios. XII, 2 : 262 14, 14: Num. X, 3 : 156 ( Ios. XX, 1 : 283 14, 20 : Ios. XVII, 1 : 274 14, 38 : Ier. I, 8 : 352 15, 9 : Ios. XXIII, 4 : 296 15, 10: Num. XXI, 2: 186; Ios. XII, 2: 263 j XII, 3: 263 15, 12: Num. X, 1 : 153 15, 17 : Num. X, 1 : 153 15, 22: Num. XXVIII, 4: 223 15, 23 : Num. I, 3 : 143 15, 23—24: Ios. XXV, 4: 301 15, 25: Ios. XVI, 3: 270 j Ier. XVII, 3 : 432 15, 26: Num. XII, 3: 173; Ios. XVI, 3 : 271 15, 40—41 : Fac. IX, 1 : 46; IX, 2 : 48 ; Ies. I, 5 : 62 15, 45: Num. XXVIII, 4: 223 15, 47 ; Fac. IX, 1 : 43 15, 47—49: Ies. I, 5 : 10; Ier. II, 1 : 362 15, 49: Fac. IX, 2: 45, 46 16, 13 : Ies. Ill, 3 : 79 II Corinteni 2, 15 : Ies. II, 5 : 61 ; III, 3 : 78 ; XIII, 7 : 131 ; Cint. I 2: 312; II, 2: 325 2, 16 : Ies. Ill, 3 : 78 2, 17 : Ier. XII, 8 : 408 3, 3: Num. X, 3: 157 3, 6 : Num. XI, 2 : 161 ; Ios. XX, 6 : 289 3, 7—8; 13—14: Ies. XII, 1: 115 3, 11 : Ies. XII, 4: 119—121 3, 14: Ies. XII, 1: 115; Num. XXIV, 1 : 210 3, 15: Ies. XII, 2: 117; XII, 4: 119; Ier. V, 8: 382 3, 16 : Ies. II, 4 : 69 ; XII, 1 : 115; Num. XXIII, 6: 204; Ios. II, 1 : 239 ,• Ier. V, 8 : 382 ; Ier. XVI, 1 : 421 3, 17: Ies. XII, 4: 119; XII, 4: 119; XII, 4: 120 3, 18 : Cint. II, 13 : 340 ; Ier. V, 8 : 383 ; XVI, 1 : 421 4, 2—3 : Ier. V, 8 : 382—383 4, 6 : Num. XXIII, 8 : 206 4, 10 : Ies. I, 4 : 58 ; Ier. XI, 2 : 394 ; Ier. XV, 6 : 419 4, 16 : Ies. I, 5 : 63 ; Num. XXIV, 2 : 213 4, 18 : Ies. II, 1 : 64 5, 4 : Num. X, 3 : 156 5, 6: Ies. XII, 4: 120 5, 16: Ies. XII, 4: 120 1 Num. XXIV, 1 : 216 ; Ier. XV, 6 : 419 5, 17—18 : Fac. IX, 2 : 45 6, 11 : Ios. XII, 3: 263 6, 14: Ies. HI, 3: 76, 78 1 Ier. I, 16 : 360 6, 16 : Ies. VIII, 4 : 87 7, 34 : Num. XXIV, 2 : 216 8, 14 : Ios. XVII, 3 : 277 8, 15: Ios. XVII, 3: 277 9, 5 : Ios. XVII, 3 : 278 10, 5 : Cint. II, 12 : 337 10, 12 : Ier. XII, 8 : 408 11, 2: Ies. VIII, 5 : 89 | Io«. XIII, 2 : 266 11, 14: Ies. I, 5: 61 11, 23—25: Ier. XI, 4: 397 12, 1 : Ier. XVI, 8 : 408 12, 2 : Ios. XXIII, 4 : 296 12, 4 : Num. XVIII, 3 : 177 | Ios. XXIII, 4: 296 12, 8 : Ier. XII, 8 : 408 12, 9: Ier. XI, 4: 396 12, 15: Num. X, 2: 154 13, 3: Ier. XV11, 2: 431 13, 4: lor. XV, 6: 418 480 ORIOBN, SCWBRI ALMS GaUtent 1, 15 : Num. X, 3 : 158 1, 23 : Clnt. I, 7 : 319 2, 16 : Num. XI, 2 : 163 2, 20: Num. XXV, 2: 216 3, 9 : Fac. IX, 1 : 42 3, 13: Ies. VI, 9: 103; XI, 2: 163 3, 16 : Fac. IX, 1 : 45 ; IX, 1 : 48 j Jos. VII, 2 : 249 4, 4: Num. XVIII, 3: 180; Ios. II, 2: 240 4, 9 : Ier. XII, 13 : 412 4, 19: Ies. I, 3 : 57 ; X, 3 : 111 4, 22 : Num. XI, 1 : 161 4, 23: Ier. V, 14: 390 4, 24 : Num. XI, 1 : 161 4, 26 : Ie?. VIII, 1 : 80 j Ios. XVII, 1 : 274 ; Ier. V, 13 : 387 4', 29 : Fac. IX, 1 : 42 5, 1 : Ies. Ill, 3: 79 5, 2 : Num. XI, 1 : 160 5, 7: Num. XXII, 4: 195 5, 9: Num. XII, 7: 205 5, 13: Ies. XII, 4: 121 5, 17: Ios. I, 5: 235; VII, 2 : 249 5, 19—20 : Ier. XI, 2 : 394 5, 22 : Num. XXIII, 8 : 206 ; Ios. XXV, 1 : 302 5, 24 : Fac. IX, 1 : 47 ; Ies. VI, 1 : 94 6, 8: Ies. VI, 8: 102 j Num. XXIII, 8 : 205 ; Ier. XI, 3 : 394 6, 11: Ios. XII, 3: 263 6, 14 : Ios. VII, 2 : 249 ; Ier. XI, 4 : 396 ,• XVIII, 2 : 439 Eleseni 1, 11—12: Ios. XX, 1 : 292 1, 19: Ier. I, 9: 354 2, 3 : Ier. V, 14 : 390 2, 6 : Num. XII, 3 : 174 . 2, 11 : Num. VI, 4: 150 2, 12 : Ios. XII, 1 : 265 ; Ier. IV, 2 : 369 2, 14 : Ios. I, 4 : 234 ; XVII, 3 : 276 2, 18: Ier. XVIII, 2: 438 2, 20 : Ios. XIII, 4 : 267 2, 22 : Ios. XIII, 1 : 265 3, 1 : Num. XVIII, 4 : 181 3, 11 : Ier. XVI, 8: 408 3, 14—15: Ies. I, 2 : 56 4, 4 : Ios. IV, 2 : 244 6, 6 : Ier. V, 3 : 378 8 : Num. XVIII, 4 : 181 9: Ies. VI, 5: 101 10 : Ier. XVIII, 2 : 439 13 : Num. XXIV, 3 : 217, 218 ; Clnt. I, 1 : 310 ; Ier. I, 13: 356 15 : Ios. XVI, 2 : 269 19: Ier. V, 5: 381 22 : Ies. I, 5 : 63 24 : Num. XXIII, 5 : 203 27: Ier. I, 14: 358 29 : Num. VI, 1 : 146 30 : Num. VI, 3 : 147 5 : Ier. V, 3 : 377 11 : Ios. XVI, 5: 272 14: Ios. I, 7: 237 24 : Ies. VI, 1 : 94 25 : Cint. II, 1 : 323 27 : Clnt. I, 1 : 310 j I, 5 : 316 j I, 9 : 322 29 : Clnt. II, 8 : 330 31 : Clnt. II, 8 : 332 32 : Fac. IX, 1 : 46 j Num. XI, 1 : 161 12: Fac. IX, 3: 47; Ies. Ill, 3: 76 j VIII, 3: 85 1 VI, 12: 97; Num. XVIII, 4 : 181 ; Ios. I, 5 : 235 ; Ios. XI, 4 : 258 ; XII, 1 : 260 14 : Ie?. VI, 8 : 102 15 : Ies. Ill, 3 : 78 16 : Ies. I, 5 : 61 ; Ios. XII, 2: 262; Ier. XVIII, 1 : 437 19 : Ies. Ill, 2 : 71 Filipeni 1, 22 : Ies. I, 4 : 58 1, 23 : Num. XXlV, 2 : 216 2, 7—8: Num. XXIII, 2: 197 ; Clnt. II, 2 : 325 ; Ier. I, 7: 351 2, 8 : Ies. VI, 1 : 95 2, 9 : Ios. I, 1 : 230 2, 9—10 : Ios. V, 2 : 243 2, 10 : Num. XXIV, 1 : 212 ; Ios. I, 1 : 230 ; Ier. XVIII, 2: 438 3, 6 : Ier. V, 1 : 376 3, 13 : Ios. XI, 1 : 269 3, 14: Num. XXIII, 11 : 207; XVIII, 8 : 447 3, 15—16 : Ies. VI, 13 : 107 3, 19 : Fac. IX, 2 : 46 ; Ier. V, 2: 377; Ier. XI, 4: 397; XII, 7: 407 3, 20 : Num. XXIII, 2 : 197 j XXVIII, 2 : 222 3, 21 : Ier. V, 12 : 390 Coloseni 1, 10: Ies. I, 5: 62 1, 12 : Ios. XXIII, 2 : 292 1, 15: Num. XII, 2: 168; Ier. I, 8 : 352 ; XV, 6 : 419 1, 16: Ies. VIII, 2 : 82 ; XV, 6: 419 1, 17: Ios. VII, 5: 253 1, 18: Ier. XV, 6: 419 1, 26 : Num. XII, 1 : 166 2, 3 : Ios. XVII, 3 : 276 2, 8 : Num. XXIV, 1 : 210 2, 9 : Ier. I, 6 : 350 2, 11: Ies. VI, 8.: 104 2, 14 : Fac. IX, 3 : 47 ; Ier. XV, 5 : 418 2, 14— 15 : Ios. VII, 3 : 250 ; XI, 5 : 259 2, 15: Ies. VI, 8: 102; Num. XVII, 4 : 181 ; Ios. 13: 232 2, 16: Num.XXIIl, 11 •: 208 2, 16—17: Num. XXIII, 5: 203 2, 20: Num. XVIII, 4: 183 3, 1 : Ies. II, 1 : 64 ; Ios. II, 3: 240 3, 1—2 : Num. XXIII, 1 : 196 3, 3: Num. XII, 2: 170; XVIII, 4: 183 3, 5 : Ies. VI, 1 : 94 ; Num. XII, 3 : 175 ; Ier. XV, 6 : 419 3, 9—10: Fac. X,:l : 45; Ier. V, 14: 388 3, 10: Num. XXIV, 2: 214 3, 11: Num. XXIII, 4: 202 3, 19 : Clnt. II, 1 : 323 I Tesaloniceni 4, 16 : Num. I, 3 : 142 4, 16—17 : Num. I, 3 : 142 j Ios. IV, 1 : 242 5, 8 : Ier. IV, 2 : 369 5, 14: Ios. XI, 2: 257 5, 17: Num. XXIII, 3: 199 5, 23 : Ies. Ill, 3 : 75 II Tesaloniceni 1, 4 : Ier. V, 16 ; 392 2, 8 : Ies. VI, 1 : 95 2, 9—10: Ier. V, 4: 379 I Timotei 1, 3 : Cint. I, 7 : 319 1, 20: I Ier. I, 3: 348 inuicb icmmjwrric 403 4 : Ios. VIII, 6 02 6: Fac. IX, 3: 47 8 : Ies. Ill, 3 : 79 1 Ier. V, 10: 384 3: Ies. X, 4: 114 15 : Ios. II, 4 : 241 ; XXVI, 3: 306; Ier. V, 16: 392 8: Ios. XX, 6: 290 13 : Ies. XIII, 3 : 125 15: Ies. X, 4 : 113 20: Ios. VII, 6: 252 21 : Ies. X, 4: 114 4: Ies. X, 3: 110 10 : Ios. XII, 3 : 263 11 : Num. XI, 1: 160 II Timotei 2: Ios. XXIII, 4: 297 8: Ies. I, 5: 59 10 : Num. X, 2 : 155 11: Num. XII, 3: 173 ; XII, 3: 173; XVIII, 4: 183 14 si 23: Ies. X, 3: 110; X, 4: 112 19 : Ier. I, 8 : 352 24: Ies. X, 3: 110 25: Ies. VI, 4: 112 12 : Ios. XI, 2 : 256 ; Ier. I, 13 : 357 16 : Ios. XX, 2 : 285 4 : Ies. XIII, 5 : 130 6 : Num. X, 2 : 154 ; XXIV, 1 : 211 7 : Clnt. I, 5 : 316 Tit 3, 3 : Ios. XI, 5 : 259 3, 4 : Ier. I, 1 : 346 3, 5: Ies. VI, 7 : 101 3, 3—6 : Ier. V, 1 : 376 3, 9 : Ier. XVI, 5 : 425 Evrei 1, 4—5: Ier. I, 8: 353 1, 14 : Ios. XXIII, 3 : 294 2, 11 : Ier. XVII, 4: 433 2, 14: Ies. I, 4—14: 58 2, 17 : Ier. I, 12 : 355 3, 13: Ios. IV, 4: 245, 246 4, 9 : Num. XXIII, 4 : 200 4, 12 : Ier. II, 2 : 363 4, 13 : Num. XXV, 1 : 213 4, 14 : Num. X, 2 : 154 ; Ios. XVI, 2 : 269 5, : Ios. XXVI, 3 : 306 5, 10 : Ios. XVII, 1 : 274 5, 12—14: Num. XXIV, 1: 210 5, 13 : Num. XIII, 6 : 204 6, 7: Ies. I, 4 : 58 6, 13 : Fac. IX, 1 : 43 6, 15—17 : Fac. IX, 1 : 43 6, 17 : Fac. IX, 1 : 43 6, 20: Num. XXIII, 4: 202 7, 2 : Ios. XXV, 1 : 297 ; Ies. II, 3 : 67 7, 10: Ies. XII, 3: 117 7, 14 : Num. I, 3 : 143 ; Ier. V, 16 : 391 8, 5 : Num. XXVII, 1 : 219 ; XXVIII, 1 : 220 ; Ios. XII, 1 : 260 ; XIII, 1 : 273 ; Ier. XVIII, 2 : 438 9, 4: Num. X, 3: 157 9, 13 : Ios. II, 1 : 239 ; XVII, 1 : 273 9, 26 : Ier. I, 8 : 353 10, 1 : Num. XI, 1 : 159 ; XXII, 1 : 190 ; XXIV, 1 : 210 ; XXVIII, 1 : 220 ; XXVIII, 2: 222; Ios. XVII, 1: 273; XXIII, 4: 295 10, 26—27 : Ier. XVI, 7 : 427 11, 9: Num. XXIII, 11 : 207 11, 10: Ctnt. II, 1 : 323 11, 12: Num. XXI, 2: 187 11, 17: Num. XII, 3: 172 11, 39—40: Ios. XVI, 5: 272 ; XXVI, 2 : 304 11, 40: Ios. XVI, 2: 275; XXVI, 2 : 304 12, 6 : Ies. Ill, 3 : 73 ; VIII, 5: 90; Ier. I, 16: 360 12, 13: Ios. XIII, 2: 265; Ier. XII, 3: 403 12, 22: Num. XXVIII, 2: 220; Ios. XXIII, 4: 295 12, 28 : Ier. XII, 3 : 403 12, 29 : Ier. II, 3 : 364 13, 21 : Cint. II, 1 : 323 Iacob 1, 8: Ies. VIII, 4 : 86 1, 17: Num. XVIII, 1 : 175 2, 14: Ios. XVI, 5: 272 4, 7 : Ies. Ill, 3 : 79 4, 10 : Num. XXIII, 10 : 207 I Petru 1, 10: Ios. II, 1 : 239 2, 5: Ios. XXVI, 4: 306 2, 8 : Ctnt. II, 2 : 325 2, 9: Num. XII, 2: 170; Ios. I, 5 : 235 ; VII, 2 : 240 2, 22: Num. VI, 3: 148; Ier. XVI, 5 : 418 4, 6: Ies. VIII, 5: 91 4, 11: Num. I, 3: 144; XXI, 3: 188; XXV, 4: 218; Ios. IV, 4 : 246 ; XVI, 5 272 ; XVIII, 3 : 281 ; Ctnl. II, 13 : 340 4, 12 : Ios. XXIII, 4 : 297 4, 19 : Ier. XVI, 1 : 420 5, 4 : Ios. XVI, 2 : 269 5, 6 : Ios. XX, 5 : 287 5, 8: Fac. IX, 3: 47; IX, 3: 47 5, 8—9 : Ier. XI, 16 : 39? 5, 9 : Ies. Ill, 3 : 79 II Petru 1, 20: Num. XVIII, 4 : 18 ' 2, 19 : Ies. XII, 4 : 121 3, 13 : Ies. VIII, 1 : 80 ■ Num. XXIII, 11 : 208 I loan 1, 5: Ier. II, 3: 364 2, 2 : Ier. XII, 13 : 413 2, 13: Num. I, 1 • 140 2, 15: Ios. XVII, 4: 251 2, 15—16: Ies. Ill, 3: 7*4 2, 17: Num. XXIII, 11 : 20,'! 3, 2 : Ies. VI, 4 : 100 3, 9: Ies. VIII, 6: 91 3, 21— 22: Ier. XVI, 4 : 42 I 4, 1 : Ies. Ill, 2 : 72 4, 18 : Ies. VIII, 6 : 94 5, 17: Ier. II, 2: 364 5, 16: Ies. X, 3: 112 Apocalipsa 3, 20 : Glnt. II, 7 : 331 5, 5: Ies. XII, 4: 119 1 Ier. XVI, 9 : 429 6, 9 : Num. X, 2 : 155 7, 5—7 : Ies. I, 2 : 56 7, 16: Num. XIII, 11 : 209 11, 8: Ier. XVIII, 5: 442 19, 15: Num. XII, 2: 170 19, 16 : Num. XXVIII, 4 204 20. 6 : lor. II. 2 : 364 INDICE REAL SIONOMASTIC Aaron: Ies. Ill, 2 : 73 ; III, 3 : 77 ; III, 3: 78} HI, 3: 79j Num. VI, 4; 150 j VI, 4 : 150 ; X, 1 : 151 ( XXII, 3 : 192 ; Ios. I, 10 : 230 •, XXV, 1 : 297 ; XXV, 1 : 298 ; XXV, 2 : 299 j XXVI, 3 : 304 Abel : Num. XVIII, 4 : 181 j Ios. I, 1 : 230 Abiud : Ios. I, 2 : 231 Accaron : Ios. XVI, 4 : 271 Acsa: Ios. X, 4: 286) XX, 6: 289 Acvllon : Num. I, 3 : 143 j Ios. XXV, 1 : 298 Adam : Ies. I, 3 : 57 j Num. XVIII, 4 : 181 } XXII, 3 : 192 i XXVIII, 3 : 223; Ios. XVIII, 3 : 293 ; Ier. II, 1 : 362 i XVI, 4 : 424 Adonbezec : Ios. XI, 5 : 259 Ahiman : Ios. XX, 3 : 286 f XX, 5 : 288 Ahisamac : Num. XXVIII, 3 : 178 Aialon : Ios. XI, 1 : 256 aici si acum : Ios. IV, 4 : 246 j Ier. XII, 12: 411 j XVII, 3: 431—432 Africa : Ios. XXV, 1 : 298 Africus : Ies. XXVIII, 1 : 219 Agara : Ios. XVIII, 3 : 281 j Num. XI, 1 : 161 alesi (des5virsi{i) : Num. XI, 2 : 162—163 ; Iw. XVIII, 5—6 : 441—446. Amalec (amalechiti) : Num. 1, 2 : 141 ; Ios. I, 1 : 230 i I, 1 : 231 i I, 1 : 232 Amon : Ios. XX, 5 : 287 ; Ier. I, 2 : 347 Amorei: Num. XXVIII, 2: 220 Amram : Ios. XXV, 1 : 298 Andrei (ap.) : Ier. XVI, 1 : 420 Antilikan : Ios. II, 4 : 241 •Apostolus (Pavel) : Fac. IX, 1—2 : 43— 44 1 Ies. I, 2: 55; Num. I, 3 : 142 ; X, 1 : 151 i XI, 1 : 159 ; XII, 2 : 168 ; Ios. IV, 1 : 242 ; VII, 2 : 249 ; VII, 4 : 251 ; XI, 2 : 256 i XI, 4 : 258 ,• XII, 1 : 261 ; XIII, 3: 263 i XVill, 2: 279 ; XVIII, 3 : 280 | XX, 1 : 283 j XXIII, 3 : 293 ; XXIII, 4 : 295 ; Clnt. II, 1 : 324 ; Ier. 1, 16: 360; II, 1: 362; IV, 2: 369 -, V, 1 : 376 , V, 5 : 381 ; V, 8 : 383 j V, 9 : 384 , V, 12 : 387 j XI, 4 : 396 j XII, 8 : 408 j XVI, 1 : 421 ; XVII, 2 : 431 ; XVII, 3 : 432 i XVII, 2 : 438 etc. apostoli : Num. XII, 2 : 169—170 ; Ier. IV, 2 : 369 ; V, 1 : 376 1 XVIII, 2 : 439 etc. Arba (oras) : Ios. XX, 3 : 286 Asclepios : Ier. V, 3 : 378 asirieni : Num. I, 2 : 141 ; Ier. IV, 1 : 367 astrologie : Num. 1,2: 141 Aser : Ios. XXIII, 1 : 291 j XXV, 2 : 299 5 XXV, 3 : 300 Avraam : Fac. IX, 1 : 42 j IX, 1 : 43 j IX, 1 : 44 j IX, 2 : 45 1 IX, 3 : 46 ; IX, 3 : 48 ; Ies. Ill, 3 : 77 [ XVIII, 6 : 93 ; XII, 3: 118 j Num. XI, 1: 161 j XII, 1: 164 ; XII, 1 : 166 j XII, 3 : 172 j XXIII, 11: 207 j Ios. VII, 5: 252 ( XVI, 1: 268 ; XVIII, 3 : 281 ; XXIII, 4 : 295 ; XXV, 4: 301 j Clnt. 1, 8: 320 ; Ier. I, J : 346 j I, 5 j 348 j IV, 2 : 369 ; IV, 4 : 371 i V, 1 : 375 j V, 15 : 390 etc. Azazel : Ios. XXIII, 1 : 291 B Baal : Ier. V, 4 : 380 Babilon : Ier. I, 2 : 347 ; IV, 1 : 367 ; XI, 6: 398 Balac : Num. XVIII, 1 : 174 Bamot : Num. XII, 3 : 171 j XII, 3 : 173 Betel : Num. VI, 3 : 140 , Clnt. II, 11 : 336 t II, 11 : 337 Betleem : Num. XVIII, 3 : 180 j Ios. XXIII, 4 : 295 i XXIII, 4 : 296 Betaleel : Num. XVIII, 3 : 177 Be{er : Num. XXVIII, 2 : 222 Biserica : prefigurarea ei in V. Testa- ment : Fac. IX, 1 : 42 ; Ies. II, 4 : 68—69 continuare a sinagogii : Ier. I, 360 — 361 j IV, 3 : 370 ; V, 14 : 392 i V, 15 •. 393 j XI, 6 : 398—399 mebrii Bisericii : Ier. XV, 3 : 416 conducerea ei : Num. X, 2 : 162 ; Ios. VII, 1 : 247 j Ier. II, 3 : 364—365 mireasa lui Hristos : Num. XII, 1 — 2 : 165—168 i Clnt. I, 1 : 310 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 465 cea dintre «rteamuri» : Fac. IX, 2 : 44—46 i Cint. I, 6 : 317—318 ; Clnt. II, 3 : 328—329 responsabilitatea slujitorllor : Ios. VII, 6 : 253—254 j XVIII, 2—3 : 292— 294 t Ier. XVIII, 5: 441—442; XVIII, 8: 447—448. Botezul: Ies. I, 5: 60; VIII, 4: 85—86; Num. XVIII, 4 : 180—181 ; Ios. VII, 6: 253—254 ; Ier. XVI, 5 : 425 Botezul focului : Ier. II, 3 : 364 Cahat : Ios. XXV, 1 : 298 ; XXV, 2 : 299 ; XXV, 3 : 300 Cain : Ier. XVI, 4 : 424 calea desavirsirii (duhovniceasca) : Cint. II, 2 : 325—326 ; II, 8 : 334 Caleb : Num. XXI, 3 : 188 ; Ios. XVIII, 2 : 279 ; XVIII, 2 : 280 ; XVIII, 3 : 281 ; XI, 1 : 282 j XX, 3 : 286 ; XX, 4 : 287 ; XX, 5 : 288 ; XX, 6 : 289 j XXIII, 1 : 291 Canaan : Ies. VI, 7 : 101 canaanei : Ios. XVI, 4 : 271 catehumeni: Ies. X, 4: 112—113; Cint. II, 7: 333; Ier. IV, 3: 370; XVIII, 8: 447—448 Cenez : Ios. XX, 4 : 286 ; XX, 6 : 289 chenoza : Cint. II, 3 : 328—329 ; Ier. XVIII, 2: 438—439 Chiriat Sefer : Ios. XX, 3: 286; XX 4: 287 ; XX, 5 : 288 ; XX, 6 : 289 Cedar : Cint. I, 6 : 317 Chetura : Ios. XVIII, 3 : 281 101—102; , cintari biblice : Ies. I, 1 : 54 ; VIII, 2 : 81—63; VI, 9: 101—102; Num. XII, 1 : 163 si urm. ; Cint. I, 1 : 309—311 ; II, 1—3 : 323—329 convertire : Ies. VIII, 4 : 99 ; VI, 9 : 105 ; XII, 2: 116; XII, 4: 119—121; Num. XXIV, 1 : 211—213 Corint : Num. X, 1 : 152 crestini : Cint. I, 1 : 309—310 ; Ier. IV, 3 : 370 ; XV, 3 : 415 ; XVI, 7 : 427 crestinism (raspindirea lui) : Fac. IX, 2 : 44—48 cunoasterea omeneasca : Ier. I, 10 : 35 Damasc : Ier. I, 12 : 355 Dabir: Ios. XX, 3: 286; XX, 5: 288; XXV, 1 : 298 ; XXV, 3 : 300 ; Dan: Num. XVIII, 3: 178; Ios. XXIII, I : 291 Daniel: Ies. VI, 11—106; Num. XVIII, 3: 179 David: Ies. XII, 3: 117; XVIII, 3: 178- Debora : Cint. I, 1 : 310 Deuteronom : Fac. IX, 1 : 44 ; Ies. X, 1 v 108 diaconi : Ier. XII, 3 : 403 diavol : Ies. I, 4—5 : 59—60 ; III, 2 : 71 - r III, 2 : 72 ; VIII, 6 : 91 ; VIII, 3 : 84 ; VI, 1 : 94 ; Cint. II, 12 : 340 Dumnezeu (intreit in persoane) : Num. I, 3 : 143 ; X, 3 : 156 Tata, (Facfitorul a toate) : Cint. II, 9 : 335 ; Ier. I, 8 : 352 ; II, 1 : 362 ; XII, II : 410 Fiul (Domnul si Mintuitorul Iisus Hristos) : Ies. II, 2 : 65 ; III, 2 : 72— 7i saminta lui Avraam : Fac. IX, 3 : 46 noul Moise : Cint. I, 6 : 317 «Cel unul nfiscut» : Ier. 1, 9: 353 «Cuvintul» : Ier. I, 9 : 353 ; XV, 5 : 418- etc. «Pastorul eel bun» : Fac. IX, 3 : 46 f Num. XI, 1 : 159 ; Cint. I, 9 : 322 ? Ier. V, 6 : 381 «Mirele Bisericiis : Cint. I, 2 : 324 «Piatra» : Ier. XVI, 3 : 423 ; XVIII, 9 : 449 «Doftor al bolnavilor» : Ier. XVII, 5 :. 434 «Intelepciunea lui Dumnezeu» : Ier. XVIII, 2 : 438—439 coborirea la iad : Ies. VI, 6 : 101 cunoasterea Lui : Ies. XIH, 4 : 128 j Ier. I, 16 : 360—361 ; XV, 6 : 419 : XVIII, 2 ; 438 Duhul Sfint : Ies. Ill, 2 : 71 ; Ios. II, 1 r 239 ; XX, 1 : 283 ; Cint. II, 2 : 325— 326j Ier. I, 12 : 365 ; XVI, 9 : 428. ebraic (textul) : Ier. XVI, 10 : 429 Edom : Num. VI, 8 : 51 ; XVIII, 3 : 182 f XVIII, 3 : 182 Efraim: Fac. IX, 1 : 44 ; Num. XXI, 3: 187 ; Ios. XXIII, 1 : 291 ; XXV, 2 : 299 r XXV, 3 : 300 ; XXV, 1 : 301 ; XXVI, 1 : 302. Egipt (robia diavolului) : Ies. I, 2 : 55 ; I, 3 r 56; I, 3: 57; I, 4: 58; I, 4: 59; II, 466 ORIGEN, SCRIEtU ALESB 1 : 63 i II, 1 : 65 j II, 2 : 66 i II, 2 : 67 j HI, 1 : 70 i III, 2 : 73 j III, 3 : 74 ; III, 3 : 75 , VI, 9 : 105 ; VIII, 1 : 80 j Num. I, 2 : 141 ; Ios. I, 4 : 233 ; I, 7 : 237 j IV, 1 : 241 j XVI, 4 : 271 j XX, 3 : 286 ; XXVI, 2 : 303 j Cint. I, 1 : 309. Eleazar: Num. XXII, 4: 193; Num. XX, 4 : 194 ; Ios. XVIII, 2 : 304 Elisei : Ies. Ill, 2 : 72. Emanuil : Ier. I, 7 : 351 Enac : Ios. XX, 3 : 286 ; XX, 3 : 287 ; XX, 5 : 288 «nachitf : Ios. XVIII, 3 : 281 Engadi : Cint. I, 3 : 327 Enoh : Num. XXVIII, 2 : 220 ; Ios. I, 1 : 230 •eretici : Ies. Ill, 2 : 65 ; VI, .6—8 : 103 ; Ios. XIII, 1 : 264 j XIII, 3 : 267 ; Ier. IV, 4 : 372 ; V, 14 : 391 ; XV, 6 : 419 ; XVIII, 9 : 448 -Esau: Fac. IX, 1 : 44 ; Num. XVIII, 4: 181 j Etiopia : Ios. XVI, 3 : 270 ; Cint. I, 6 : 318 ; Ier. V, 4 : 380 •etiopieni : Ios. XVI, 3 : 270 etiopiana (frumuse(e) : Cint. I, 6 : 318 Eufrat : Ios. II, 4 : 240 ; Ier. XI, 5 : 397 ; XI, 6 : 398 euharlstia: Ier. XII, 2: 401 ; XII, 5: 405 evrei : Num. XXVIII, 2 : 220 ; Ios. XVII, 1 : 273 Faraon (exterminator) : Ies. I, 5 : 59 j II, 1 : 63; II, 2: 65; II, 3: 67; II, 4: 68; III, 3 : 75 ; III, 3 : 76 ; III, 3 : 77 ; III, 3 : 78 j III, 3 : 79 j VI, 1 : 95 ; Num. I, 2.: 141 j Cint. I, 10 : 321 ; Ier. V. 6 : 381 etc. farisei : Num. XVIII, 2 : 175—176 ferezei : Num. XXVIII, 2 : 220 filisteni : Num. I, 1 : 140 Finees : Ios. XXVI, 3 : 304 fintini (taina lor) : Num. XII, 14 : 163 — 169 frumusejea morala : Cint. I, 6 : 317 — 318 ; Ier. IV, 4 : 371 Gabaon : Ios. I, 5 : 235 Gad : Ios. XVII, 2 : 274 ; XXIII, 1 : 291 ; XXV, 2 : 299 ; XXV, 3 : 300 ; XXVI, 3 : 304 ; XXVI, 3 : 305 Galileea : Ier. XVI, 1 : 420 Garizim : Ios. XVII, 1 : 273 Gavriil (inger) : Ios. XXIII, 4 : 295 Gherson: Num. XXI, 4: 193 j Ios. XXV. 1 : 248 j XXV, 3 : 249 j XXV, 3 : 250 ghibeoniti: Ios. XI, I: 256 ; XI, 1: 257 Gomora : Ier. I, 1 : 346 ; XII, 1 : 400 Gonetla : Ios. XX, 6 : 290 gustul celor ceresti : Fac. IX, 2 : 45 — 46 ; Ies II, 1 : 64 gustul celor ptailntesti : Ies. VI, 8 : 103—104; XII, 3: 118 H Hai: Ies. XII, 3: 171, 173, 174; Num. XH, 3 : 174 Herbon: Ios. XI, 5: 259; XIII, 1: 64; XIII, 1 : 265 ; XIII, 1 : 266 ; XIII, 2 : 267 ; XVIII, 1 : 278 ; XVIII, 3 : 280 ; XVIII, 3 : 281 ; XX, 1 : 283 ; XX, 3 : 286; Ios. XXIII, 4: 295; XXIII, 4: 296 ; XXV, 1 : 298 Hecate: Ies. VIII, 3 : 86 Heliopolis : Ies. I, 5 : 61 Heracle: Ier. V, 3 : 378 hevei : Num. XXVIII, 2 : 220 Hristos : Fac. IX, 1 : 42 ; Fac. IX, 1 : 44 Fac. IX, 2 : 45 ; Fac. IX, 2 : 46 ; Fac IX, 3 : 48 ; Ies. I, 2 : 56 ; I, 3 : 57 ; I 4: 58; 1, 4: 59; II, 3: 67; III, 2: 72 III, 3 : 73 ; VIH, 4 : 87 ; VIII, 6 : 91 VI, 8: 103; X, 4 : 112; XII, 1 : 115 XIII, 2: 124; XIII, 6: 130; XIII, 7 131 ; Num. I, 3 : 142 ; VI, 3 : 147 ; VI 3 : 148 ; VI, 4 : 151 ; X, 2 : 154 ; XI, 1 159; XI, 1: 160; XIII, 1: 168; XII 3 : 173 ; XVIII, 2 : 175 ; XVIII, 3 : 177 XXII, 3: 193; XXII, 4: 195; XXIII 2 : 197 ; XXIII, 2 : 198 ; XXIII, 5 203; XXIV, 2: 215; XXIV, 3: 217 XXVIII, 3 : 223 ; XXVIII, 3 : 224 ; Ios I, 1 : 230 ; I, 7 : 238 ; II, 1 : 239 ; II, 3 240 ; II, 4 : 241 ; IV, 2 : 243 ; IV, 4 246 ; VII, 1 : 247 ; VII, 2 : 249 ; VII 3 : 250 ; VII, 5 : 252 ; XI, 3 : 257 XI, 5 : 259 ; XII, 1 : 264, XIII, 2 : 266 XIII, 4: 267; XVI, 3: 270; XVI, 5 272 ; XX, 1 : 284 ; XX, 6 : 290 ; XXIII 2 : 292 ; XXIII, 3 : 293 ; XXIII, 4 : 297 XXV, 4: 301; XXVI, 1: 302; XXVI 3: 305; Cint. I, 2: 311; I, 3: 314 Ier. I, 7 : 350 ; I, 8 : 352 ; II, 2 : 363 V, 1 : 375 ; V, 8 : 383 ; XI, 2 : 394 XII, 13: 412; XV, 2: 416; XVI, 1 420. I Iacob (apostol): Ies. VIII, 4: 86; Ios. VII 1 : 247 Iana : Ies. XII, 3 : 174 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 467 Iconomia mlntuirii : Ier. XVIII, 5 : 441 — 442; XVIII, 6 : 443—446 idoli : Ies. VIII, 4 : 85; Num. X, 1 : 152—153; Ier. XVI, 9: 428; XVIII, 9 : 448—449 idumei : Ios. XXIII, 3 : 293. Iefone : Ios. XVIII, 2 : 279 leremia : Ies. I, 5 : 62 ; XIII, 4 : 128 ; Num. XVIII, 2: 198; Ier. V, 12: 386; XI, 3: 396 Ieroboam : Ier. IV, 1 : 367 lerihon : Ios. VII, 1 : 247 ; VII, 2 : 248 , VII, 4 : 251 ; VII, 5 : 251 ; VII, 7 : 254 ; VII, 7 : 255 ; XIII, 1 : 265. iertarea pacatelor : Clnt. II, 12 : 340 Jerusalim : Ies. VIII, 1 : 80 ; VIII, 4 : 86 ; Num. XXIII, 2 : 198 j XXVIII, 2 : 221 ; Ios. II, 1 : 238 ; XI, 1 : 256 ; XI, 5 : 259 ; XVII, 1 : 273 ; XVII, 1 : 274 ; XXIII, 1 : 291 ; XXIII, 4 : 295 ; XXIII, 4: 290; CiM. 6: 317; II, 8: 335; Ier. I, 2: 347; V, 12: 387; XII, 3: 403; XVIII, 7 : 446. lesei : Num. VI, 3: 347 ; Ier. II, 3: 364. Iesirea (Carte) : Ier. XVI, 2 : 422 Iezechiel : Ies. VIII, 5 : 90 ; Ier. XI, 5 : 397 Hie : Ies. Ill, 2 : 73 ; Ier. V, 4 : 380 Iliria : I, 4 : 59 ; inima : Num. 4, 1 : 141 ; VI, 2 : 146 ; XII, 2 : 168 ; Ier. XVI, 10 : 39 ; XVIII, 8 : 429 India : Ios. XXIII, 3 : 293 interpretarea Scripturii : literala : Fac. IX, 1, 41—42 morala : Fac. IX, 2 : 45 — 46 spirituals : Ios. II, 2 : 240 ; VII, 2 : 248—249 tipologica : Fac. IX, 1 : 41 — 42 tropica : Fac. IX, 45 — 46 Intoarcere (convertire) : Ier. IV, 5 : 372—373 Ingeri buni : Ies. VIII, 3 : 84—85 ; Num. XVIII, 4 : 180 ; XXIII, 2 : 197 ; XXIV, 3 : 199 ; Ios. XX, 1 : 283 ; XXIII, 3 : 286 ; Cint. I, 2 : 312 ; Ier. XIX, 12 : 411; VI, 1—2 : 421—422 ingeri ai popoarelor : Ios. XIII, 3 : 264 ; Ier. V, 2: 377; XVI, 4: 423—424 ingeri rai : Fac. 9, 3 : 43 ; Ios. XII, 1 : 261 ; Invierea mortilor : Ier. II, 3 : 364 ; XVIII, 4: 440 loachim : Ier. I, 2 : 347 loan Botezatorul : Ios. I, 3 : 232 ; Cint. I, 5 : 316 ; Ier. IV, 5:31 loan Evanghelistul : Ies. I, 2 : 56 ; VI, 4 : 99 ; Ios. VII, 1 : > v 19 ; XII, 1 : 35 ; XXIV, 1 : 71 ; Cint. II, 2 : 19 ; Ier. XVI, 1 : 372 Iona : Ios. XXIII, 2 : 291 Iordan : Num. XVIII, 3 : 40 ; XXL, 1 : 44 XXII, 4 : 194 ; XXVIII, 2 : 221 ; Ios! I, 4 : 233 ; IV, 1 : 241 ; IV, 1 : 242 IV, 1 : 243 ; IV, 4 : 245 ; XVI, 4 : 44 XVII, 2 : 274 ; XVII, 2 : 275 ; XVIII, 1 278 ; XXIII, 1 : 291 , XXV, 1 : 298 XXV, 2 : 299 ; Cint. I, 1 : 309 Iosif (egipteanul) : Ies. I, 2: 55; I, 4: 57 ; I, 4 : 58 ; I, 5 : 59 ; II, 1 : 63 ; Iosif Flaviu : Cint. I, 8 : 320 Iosif (Varasava) : Ios. XXIII, 8 : 292 Iosua: Num. I, 3: 144; XXI, 1: 34; XXI, 1 : 184 ; XXI, 1 : 185 ; XXII, 4 : 194 ; XXII, 4: 195 (prototip al lui Iisus Hristos) ; Ios. I, 1 : 230 ; I, 2 : 232 ; I, 3 : 233 ; I, 4 : 274 ; I, 5 : 235 ; I, 7 : 237; II, 1 : 238 ; II, 2 : 239 ; IV, 2 : 243 ; VII, 3 : 250 ; VII, 5 : 251 ; VII, 7 : 255 : XI, 1 : 256 ; XII, 1 : 260 ; XII, 2 : 261 ; XII, 2 : 262 ; XIII, 1 : 264 ; XIII, 1 : 265 ; XIII, 3: 266; XVI, 1: 269; XVI, 3: 270; XVI, 5 : 272 ; XVIII, 2 : 279 ; XVIII, 3 : 281 ; XX, 2 : 284 ; XX, 3 : 285; XXIII, 3: 293; XXXIII, 4: 295; XXV, 1 : 297 ; XXV, 1 : 302. Iov : Num. XVIII, 3 : 177 Isaac : Fac. IX, 1 : 44 ; XII, 1 : 161 ; XII, 1 : 164 ; XII, 1 : 166 ; XII, 3 : 172 ; XXIII, 11: 207; Ios. I, 1: 230; VII, 5 : 252 ; XVIII, 3 : 281 ; XXIII, 4 : 295 ; Ier. I, 5 : 348 ; IV, 2 : 369 ; IV, 4 : 371. Isahal : Num. 1, 3 : 143 ; Ios. XXV, 2 : 299 Isaia : Ies. Ill, 2 : 72 ; Cint. I, 1 : 310 ; Ier. I, 7 : 351 ; II, 2 : 363 ; XVII, 3 : 432. Ismael : Num. II, 1 : 161 ispite : Ies. VI, 4 : 98—99 Israel : Fac. IX, 3 : 47 ; Ies. I, 2: 55 ; I, 4 : 57 ; I, 4 : 58 ; I, 5 : 59 ; II, 3 : 66 III, 3 : 76 ; VIII, 2 : 83 ; VI, 13 : 107 XII, 1: 115; XIII, 2: 123 ; Num. I, 2 141 ; VI, 4 : 150 ; XII, 3 : 172 ; XVIII 3 : 177 ; XVIII, 3 : 178 ; XXII, 1 : 189 XXII-, 4 : 194 ; XXIII, 1 : 195 ; XXIV, 2: 215; XXVIII, 1: 219; XXVIII, 2 220 ; XXVIII, 2 : 221 ; Ios. I, 1 : 230 I, 1 : 231 ; I, 2 : 231 ; II, 4 : 241 ; VII 6 : 254 ; XI, 1 : 256 ; XIII, 1 : 264 XIII, 2 : 265 ; XIII, 3 : 266 ; XVI, 4 271 ; XVIII, 1 : 278 ; XXIII, 1 : 291 XXIII, 3: 293; XXIII, 4: 295; XXV 1 : 297 ; XXV, 1 : 298 ; XXVI, 1 : 302 XXVI, 2 : 303 ; XXVI, 2 : 304 ; XXVI 3 : 304 ; XXVI, 3 : 305 ; Cint. I, 6 : 318 Ier. Ill, 1 : 365 ; IV, 1 : 267 ; V, 2 : 376 V, 4 : 379 ; XI, 6 : 398 ; XII, 1 : 399 4W OR1GEN, SCRIBRI ALESB XII, 3: 403 | XVII, 6: 435 ; XVIII, 4: 440 t XVIII, 6 : 445. Iubirea dtvini : Ier. XII, 4 : 404 curata (a sfintflor) : Cint. I, 5: 315— 316} II, 8: 331 dlntre Hristos si BisericS : Cint. I, 5 : 315—316 dintre Cuvlntul dumnezeiesc si sufletul omenesc : Cint. I, 10 : 309 paminteasca (trupeasca) : Cint. II, 1: 323—324 i II, 8 : 334—335 luda : Ies. I, 2 : 55 , I, 4 : 58 ; III, 2 : 71 j Num. I, 3 : 143 j XVIII, 3 : 177 j XXVIII, 2 : 220 i Ios. XX, 3 : 285 ; XXIII, 1 : 291 j XXIII, 4 : 296 { XXV, 1 : 298 ; XXV, 2 : 299 ; XXV, 3 : 300. Iuda (apostol) : Num. XXVIII, 3 : 247 luda Iscarioteanul : Cint. II, 2 : 327 j Ier. IV, 1—6: 368— 369 j V, 15 : 392 i XVI, 1 : 420 j XVI, 10 : 429 Iudeea : Num. XVIII, 4 : 179 j XXVIII, 1 : 219 i Ier. XI, 6: 399; XII, 3: 403. Iudei : Num. X, 1 : 151 j Cint. I, 4 : 315 j 1, «: 318 s I, 7: 320 i Ier. V, 4 : 379— 380 , XH, 3: 403 i XII, 13: 412; XV, 5: 418 i XVIII, 5 : 442. Laban : Ies. I, 3 : 57 Lachis: Ios. XII, 2 : 262 j XIII, 1: 265 ; XIII, 2 : 265. Lazar : Ies. VIII, 6 : 93 Lebna : Ios. XIII, 1 : 265 j XIII, 2 : 265. Legea mozaica trebuie inteleasa duhovni- ceste: Ies II, 1: 63—64} X, 8 : 109; XIII, 2 : 123—124 ; Cint. II, 4 : 329. legea firii : Num. X, 3 : 157 Eevi : Ies. I, 2 : 55 ; I, 2 : 56 j Num. I, 1 : 139 | Ios. XXV, 1 : 298 i XXV, 2 : 299 j . XXV, 3: 300. Ua : Ios. XVIII, 3 : 281 j Liben : Ios. II, 4 : 241 llbertatea voii : ( auteSoooiov ) : Ies. VIII, 1 : 80—81, Ier. XV, 1 : 264—265 } XVIII, 3: 439—440} XVIII, 6: 444—446. Luca: Ios. VII, 1: 247; XXIII, 4 : 297 s lumea si poftele ei : Ies. I, 5 : 59 — 60 j Num. I, 3 : 142—143. lupte duhovnicesti : Ies. I, 5 : 59 — 60 } II, 3 : 67 } III, 3 : 74—78 } Cint. I, 1 : 310—311. M mamona : Ies. Ill, 3 : 74 i Manase : Fac. IX, 1 : 44 } Num. XXI, 3 : 187} XXVIII, 2: 221} Ios. XVII, 2: 274, XXV, 2: 299} XXV, 3: 300. Mara : Ies. VIII, 1 : 81 Marcion (si so{ii) : Ies. Ill, 2 : 73 j Num. XII, 2 : 168 } Ios. VII, 7 : 255 } Ios. XII, 3 : 263 } Ier. XVII, 2 : 431 ; Marcu : Ios. VII, 1 : 247 ,• Cint. II, 2 : 324. Maria (Miriam) : Ies. VI, 4 ; Num. VI, 4 : 150 martiri : Num. I, 2 : 141 } VI, 2 : 146 } X, 2 : 155 ; Ier. IV, 2 : 369. Matana : Num. XII, 3 : 171—173. Matei : Ios. VII, 1 : 247 ( Ier. XVI, 1 : 422. Matusalem : Ier. XVI, 1 : 268 Marea Rosie : Ies. VIII, 1 : 81 j Num. I, 2 : 141 } Ios. I, 4 : 233 } I, 7 : 237 } IV, 1 : 241 } IV, 1 : 242 } IV, 2 : 243 } IV, 5 : 246 } IV, 2 : 244 (sarata). medic : Num. 10, 1 : 154; XVIII, 3 : 178 ; Ier. XII, 5 : 405—406 Melhisedec : Fac. IX, 1 : 43} Ios. XVII, 1 : 274 j XXV, 3 : 306. Merari : Ios. XXV, 1 : 298 ( XXV, 2 : 299 j XXV, 3 : 300 Meriba : Num. VI, 3 : 9 Mesopotamia : Num. XVIII, 3 : 178 Mihail (ing.) : Ios. XXIII. 4 : 295. Moab : Num. XII, 3 : 173 j XVIII, 1 : 175 ; XVIII, 4: 180} moabiti: Ios. XXIII, 3 : 293 ; Ier. I, 12 : 355 Moise : Ios. II, 4 : 69} III, 1 : 70 ) HI, 2 : 73 ; III, 2: 74j III, 3} 75j III, 3: 76 ) III, 3: 77 } III, 3 : 78 ,• III, 3 : 79 } VIII, 2 : 82 ; VIII, 3: 85; VI, 1: 94} XII, 1: 114} XII, 2: 116} XII, 3: 117 j XII, 3: 114; XII, 4: 119} XIII, 1: 122} XIII, 4: 127 ) Num. I, 2 : 141 ) VI, 2 : 146 ,• VI, 4 : 150 } X, 1 : 152 } XI, 1 : 159 ; XI, 1 : 160 j XII, 1 : 164 } XII, 1 : 167 } XXII, 3 : 191 j XXII, 4 : 193 } XXII, 4 : 194 5 XXIV, 2 : 213 j XXVUI, 1 : 219 ; Ios. I, 1 j 230 j I, 2 : 231 } I, 2 : 232 j I, 3 : 233 } I, 3 : 234 j I, 6 : 237 } I, 7 : 238 ) I, 7 : 239 f Cint. I, 1 : 309 | I, 2 : 312 ; I, 4 : 315 } I, 6 : 318 } Ier. IV, 2 : 369 } XVI, 2 : 422 } XVIII, 2 : 438 N Nabucodonosor (chip al diavolului) : Ier. I, 3—4: 347—348} V, 6: 381} XII, 11: 410 Nahaliel : Num. XII, 3 : 171 } XII, 3 : 173 Nadab : Ios. I, 2 : 231 Navi : Num. XXII, 4 : 194 , Ios. I, 2 : 232 ; XXIII, 2 : 293. Neftalim : Ios. XXV, 2 : 299 j XXV, 3 : 300 Ninive : Ier. I, 1 : 346 Noe : Num. XXI, 2 : 186 INDICE REAL §1 ONOMASTIC 469 Noul Testament : Num. XI, 1 : 198 j Ios. XXIII, 2 : 292 ; Ier. I, 7 : 351 ; IV, 6 : 374. O Oholiah : Num. XVIII, 3 : 178 om launtric si din afarS : Ies. II, 1 : 64 ; VIII, 6: 91— 92 j Ier. I, 13: 356—357 om «rational» : Ies. Ill, 1 : 70 ; XIII, 2 : 124 ; Num. XXIV, 2 : 214 om «pamintesc» : Ies. VIII, 5 : 89 — 90 ; VI, 3 : 97 j Ier. XVI, 3 : 422—423 On : Ies. I, 5 : 61 Or: Num. XVIII, 3: 177 j XXII, 3: 192 Osea (profet) : Ios. I, 2 : 232 Otniel : Ios. XX, 4 : 286 ; XX, 6 : 290 Oziel : Ios. XXV, 1 : 248 Pastele : Num. XXIII, 6 : 204 ; Ier. XII, 2 : 402 ; XII, 13 : 412—413 Pavel : Fac. IX, 1 : 43 ; Num. I, 3 : 141 X, 1: 152; XI, 1 : 160; XII, 2: 170 Ios. IV, 1 : 242 ; VII, 3 : 250 j VII, 4 251 ; XI, 2 : 256 ; XI, 4 : 258 ; XII, 1 260 j XVI, 3 : 270 ; XX, 1 : 283 ; XXIII 2 : 292 ; XXIII, 3 : 293 ; XXIII, 3 : 294 XXIII, 4 : 296 j Cint. 1, 7 : 319 etc. ( Vezi si «Apostolul») p5catul : Ies. VIII, 3 :88— 90 , VI, 5 : 100 ; Cint. I, 2 : 312 ; Ier. IV, 5 : 371—372 j V, 2 : 377 j XVI, 6 : 426 etc. pSgini (neamuri) : Ier. I, 14 : 358 ; IV, 2 : 369 ; V, 3 : 378 ; XVI, 7 : 427 persecute : Ies. II, 1 : 64 ; III, 2 : 71—72 Petru : Ies. Ill, 2 : 73 j VI, 4 : 98 ; Ies. VII, 1 : 247 ; XXIII, 3 : 294 ; Ier. XVII, 2 : 431. Pitom : Ies. I, 4 : 61 pocainta : Cint. I, 6 : 317—318 ; Ier. XII, 4 : 404; XV, 4: 417; XVI, 6: 426; XVIII, 6 : 444 progresul duhovnicesc : Num. I, 2 : 55 ; XII, 3 : 118 ; Cint. I, 6 : 317—318 ; Ier. XVIII, 2 : 438—439. Pronia: Ier. Ill, 1—2: 365; XII, 11: 410; XVIII, 5 : 442 ; XVIII, 6 : 444 Pua : Ies. II, 1 : 65 Rafael (inger) : Ios. XXIII, 4 : 295 Reveca : Num. XII, 1 : 167 ; Ios. XVIII, 3: 281 Roboam : Ier. IV, 1 : 367 Romani : Ier. V, 2 : 376 Ruben : Ies. I, 2 : 55 ; I, 2 : 56 ; Num. I, 3: 143; XXI, 3: 187; Ios. XVII, 2: 274 ; XXIII, 1 : 290 ; XXV, 2 : 299 ; XXV, 3 : 300 ; XXVI, 3 : 304 rugaciune : Ios. XXIII, 2 : 292—293 ; Ier. I, 13 : 356 ; V, 12 : 387—388 etc. Sabat : Cint. I, 1 : 309 ; Ier. XII, 13 : 412 Salfaad : Num. XXII, 1 : 188 ; XXII, 1 : 190 Samuel : Ier. XVIII, 2 : 438 ; Saba: Ies. X, 4 : 113 Sara : Num. XI, 1 : 161 ; Ios. XVIII, 3 : 281 ; XXIII, 4 : 295 Scriptura : Fac. IX, 1 : 41—42 ; Ies. VI, 1 : 94; Ier. I, 1 : 346; II, 1 : 362; V, 14: 391 ; XVIII, 2 : 438 ; XVIII, 5 : 442 etc. («Vechiul» 51 «Noul TestamenU) Sfintii : Ies. VI, 9 : 105 ; VIII, 4 : 98—99 ; Num. X, 1 : 151 ; Ier. XI, 3 : 395—396 Sefora : Ies. II, 1 : 63 ; II, 1 : 65 Set : Ies. XVIII, 4 : 179 ; Ios. I, 1 : 230 Septuaginta : Num. XVIII, 3 : 179 Sidon : Ios. XTVI, 4 : 271 sidonieni : Ios. XVI, 4 : 271 Simeon : Ies. I, 2 : 55 ; I, 2 : 56 ; Ios. XXIII, 1 : 291 Simon Leprosul : Cint. I, 4 : 315 Sinai : Ies. VIII, 1 : 81 ; Num. I, 2 : 141 ; Cint. II, 12 : 339 Sesai : Ios. XX, 5 : 298 Sion : Num. XXVIII, 2 : 221 ; Ios. XXIII, 4 : 295 ; XXIII, 4 : 296 ; Ier. II, 2 : 363 ; V, 13 : 392 Solomon : Num. I, 1 : 140 ; Ios. XXIII, 2 : 292 ; Cint. 2 : 313 ; I, 4 : 314 ; I, 6 : 318 ; Ier. XII, 6 : 406 etc. sufletul omenesc (chipul lui Dumnezeu in el) : Ier. II, 1 : 362. na?te suflete : Ies. I, 3 : 57 Silo : Ios. XXV, 1 : 297 stiinta sfinta : Num. XII, 1—3: 165—166 stiinfe profane : Num. X, 1 : 152 taierea imprejur : a carnii : Fac. IX, 1 : 42 a inimii : Ier. V, 14 : 391—392 cea tainica : Ier. XII, 2 : 401 — 402 Raav pacatoasa (chip al Bisericii) : Ios. I, 5 :- 235 ; VII, 5 : 251 Rafidim : Ies. VIII, 1:81; Ios. I, 1 : 230 Rafila : Num. XII, 1 : 167 ; Jos. XVIII, 3: 281 talente : Ies. XIII, 2 : 124 Talmai : Ios. XX, 3 : 286 Testamente (V. si Noul) : Ies. II, 2 : 65 tilcuitor : Ier. I, 6 : 349 ; V, 4 : 379—380 470 ORIOEN, SCRIBRI ALBH tlpologte ; Fac. IX, 1 : 42 ; Num. XI, 1 : 158 i Ios. I, 3 : 232—233 ; II, 1 : 239 ; VII, 1—2 : 247 , XVII, 1 : 273—274 1 CInt. I, 6 : 317 , Ier. I, 7 : 350—351 f V, 8 : 383 i XVI, 8 : 428. Timotei : Ios. XXIII, 4 : 297 Tolmal : Ios. XX, 5 : 288 Trelmea sfinta : Ies VI, 3 : 97 j Ier. V, 13 : 390—391 Vasilide : Num. XII, 2 : 168 } Ios. VII, 7 : 255 j XII, 3 : 263 ; XVIII, 2 : 439 vaiul : Ier. V, 8 : 383 Vechiul (si N. Testament) : Ies. II, 2 : 66 ; Ier. I, 7 : 351 j V. 8 : 382 Veliar : Ies. VIII, 4 : 87 Veniamin : Num. XXVIII, 2 : 221 ; Ios. XXIII, 4 : 295 i XXV, 1 : 298 i XXV, 2 : 299 ; XXV, 3 : 300 virtuti (sau simtiri «rationale») : Iesire 1, 5 : 58—60 ; Num. XII, 1 : 164—167 Valaam : Num. XVIII, 1 : 174 ; XVIII, 3 : 177 i XVIII, 3 : 178 j XVIII, 4 : 179 j etc. Valentin: Ies. Ill, 2 : 73 ; Num. XII, 2: 118 i Ios. VII, 7 : 255 j XII, 3 : 263 j Ier. XVIII, 2 : 431. Vasan : Ios. XXV, 2 : 299 Zaharia : Ios. XXVI, 3 : 305 etc. Zavulon : Ios. XXIII, 1 : 291 ; XXV, 2 : 299 j XXV, 3 : 300 Zelfa : Ios. XXV, 3 : 305 Zevedei : Ier. XVI, 1 : 420 CUPRINSUL A. STUDIU INTRODUCTIV Pag. 1. Origen. Scurta privire asupra vietii si aperei sale 5 2. Origen 51 realitatile vietii bisericesti din epoca sa 21 3. Opera exegetica a lui Origen 25 4. Insemnare 33 5. Bibliografie selectiva 34 B. PAGINI t)IN OPERA EXEGETICA A LUI ORIGEN I. Omiiii la Cartea Facerii 3(> Omilia IX 41 II. Omiiii la Cartea Ie$irii 4i> Introducere 49 Omilita I 54 Omilia II 63 Omilia III 70 Omilia VI BO Omilia VIII 94 Omilia X 107 Omilia XII 114 Omilia XIII 122 III. Omiiii la Cartea Numeri 132 Introducere 132 Omilia I 139 Omilia VI 145 Omilia X 151 Omilia XI 15fl Omilia XII 163 Omilia XVIII 174 Omilia XXI 183 Omilia XXII 1 BR Omilia XXIII 195 Omilia XXIV I'OO Omilia XXVIII 21!> IV. Omiiii la Cartea losua 225 Introducere 225 Omilia I 230 Ornlliu II 2311 472 CUPRINWL Pfr Omilia IV 24i Omilia VII 247 Omilia XI 255 Omilia XII 260 Omilia XIII 264 Omilia XVI 268 Omilia XVII 273 Omilia XVIII 278 Omilia XX 282 Omilia XXIII 290 Omilia XXV 297 Omilia XXVI 302 V. Omilii la Cmtarea Cmt&rilor 307 Introducere 307 Omilia I 309 Omilia II 323 VI. Omilii la Cartea Prooroculvu leremia Introducere Omilia I . . Omilia II . .; Omilia III Omilia IV Omilia V Omilia XI Omilia XII Omilia XV Omilia XVI Omilia XVII Omilia XVIII Postlafa Indies , Cuprins Redactor : CORNELIU ZAVOIANU Tehnoredactor : VALENTIN BOGDAN Dat la cules 14 mai 1980. Bun de tipar 18 fe- bruarie 1981. ApSrut 1981. Coli de tipar 29,50. Format 16/70X100 legat 1/1. Comanda nr. 222, TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE