CLEMENT

ALEXANDRINUL

SCRIERI

COLECJIA

«PARINTI §1 SCRIITORI BISERICE$TI»

APARE

DIN INFflATIVA $1 SUB INDRUMAREA

PREA FERICITULUI PARINTE

1USTIN

PATRIARHUL BISERlCII ORTODOXE ROMANE

COMISIA \DE EDXTARE :

Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (pre?edinite), Pr. Prof.
TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI^TE, Prof. NICO-
LAE CHITESCU, Pr. Prof. IOAN G. OOMAN, Prof. ALEXAN-
DRU ELIAN, Pr. Prof. DUMITRU FEOIORU, Prof. IORGU
IVAN, Pr. Prof. GRIGORIE T. MARCU, Pr. Prof. IOAN RAMU-
REANU, Rr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN
POPESCU i(sacretiar).

pArinti $i scriitori biserice§tt

Y CLEMENT *%
I ALEXANDRINUL )

\ v SGRIERI i

SfW PARTEA iNTllA -*(g\

CARTE TIPABITA CU BINECUVlNTAREA
PREA FERICITULUI PARINTE

IUSTIN

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE,
1NTRODUCERE, NOTE $1 INDICI DE

Pr. D. FECIORU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE

AL BISERICn ORTODOXE ROMANE

BUCURE$TI — 1982

(Pfta. Cfcttleitului (Pcufbite, <Patflatk

<%. Q^lLLtltL JK&LltMlLL

txm.ag.iu. de. pr-t^nLr-t

p.tn.tfu, a. {.i adtu La. Indep-Linift, elnxL b-iuwJL
<7)utnfiezeu. L-a. afiUat id lie tn.ttUta.ta.to- fui
(Biiifieii Ottodfrxt (Q.o-mcLn.t, gltiduL nostfu.,
ai eo-ltqilfrt di ttudil de La cAtena, eau
o-sttntau. tntfifuuta La. tna&^afta Llm.b4.lg.fe.eef.tl,
eu, ie.0-p.uL deieo-fi ntat-buriiit dt a. tfaduee fZ
tifidfi In. Limb-a no-aitfS. lefiesiLt SfintlLo*
(Poflntl f.i Sef'dtfrfl (Bi.iefieej.ti din atekittte.

fv. ^^\U-<-— *A»-

Coperta : VL. STOIANOV

INTRODUCERS

A. PRELIMINARH

Cu Panten Intrd in istorie scoala din Alexandria. Dai pentru istoiie,
Panten rdmine un saciificat, aproape un necunoscut. Nu stlm despre
aceasta puternicd personalitate, care a impulsionat un curent si a deschis
noi cdi gindirii creatine, decit atit doar cd a existat pe la o anumitd datd, cd
a cdldtorit mult, cd a deschis in Alexandria o scoald dupd modelul atitor
altora deschise pe timpul sau pentru predarea filozofiei, cd a fost das-
cdlul ltd Clement, cd a sens sau n-a scris nimic, cd inv&t&mintul lui i-a
atras laude, cd s-a bucurat de mare prefaire si incd alte stiri, care nu
pot pune in lumind suiletul lui innoitor, mdrefia $i ldrgimea gindirii lui
si, in acelasi timp, adincimea simfului lui crestin. Rolul pe care 1-a aviit
Panten pentru dezvoltarea de mai tirziu a gindirii crestine alexandrine
va fi pentru istorie conjectural. Aceasta este soarta tuturor deschizdtori-
lor de drumuri. $i dupd cum Socrate a avut un salvator, pe Platon, tot
asa si Panten 1-a avut pe Clement. Prin Clement traieste Panten, aceastd
albind din Sicilia, cum il numeste ucenicul sau, care, dupd cum spune
acelasi ucenic, a cules i lor He livezii profetice si apostolice si a depus
mierea cunostinfei in sufletele ascultdtorilor sdi.

Aparitia la sfirsitul secolului al doilea a scolii din Alexandria este
providenfiald, deoarece gindirea pe care o elaboreazd, formulele pe care
le creeazd, metodele de cercetare si planurile unei grandioase sume teo-
logice, depdsesc mediul si timpul in care scoala a apdrut si a functional.
Intr-adevdr literatura crestind a secolului al doilea, pufind citd era, era o
literaturd de inimd, o literaturd entuziastd. Scrierile parintilor apostolici,.
ale apologefilor, chiar ale lui Iustin, sint scrieri entuziaste in care pul-
seazd o credinfd vie, dar nimic din ceea ce avea sd caracterizeze gin-
direa scolii din Alexandria. Crestinii secolului erau la lei. Mdrturie ne
std intreaga carte intiia a Stromatelor, in care Clement se sileste sd de-
monstreze crestinilor timpulul sdu cd a-tf gindi credinfa, a U-o intemeia
si dialectic, nu numai prin trdire, nu este nici primejdios si nici Inutll.
Dascdlii scolii din Alexandria, incepind cu Panten si continulnd cu Cle-

CLEMENT ALEXANDR1NUL

merit si Origen, se strdduiesc sa arate crestinilor cit este de folositoare
tilozofia pentru Intemeierea adevdrurilor crestinismului, ale credintei
celei adevdrate. Ei au pus in aluatul entuziast si moral al secolului al
doilea pldmada de glndire crestind a lui Pavel. Prin ei, Pavel retrdieste
si se dezvoltd. Ei sint cei care lac sa creased marele si frumosul copac
rdsdrit din micul grdunte de mustar. Cd ramurile copacului iesit din
scoala din Alexandria au addpostit si pdsdri, care nu sint «pdsdri ale
ceruluh este prea adevdrat, dar si firesc. Copacul a crescut pe pdrrunt,
iar cei care 1-au ingrijit, care 1-au udat si 1-au ajutat sa creased au fost
oameni; dar acesti oameni au iubit grduntele de mustar cum putini oa-
meni din istoria crestinismului 1-au putut iubi si cum putini au putut gindi
despre el ca acesti trei mari dascdli ai gindirii alexandrine. Gindirea
acestora, desi vestejitd de unii uneori, rdmine vesnic tlndrd si strdluci-
toare, rdmine mereu fermentul altor gindiri.

Panten a fost initiatorul lui Clement, iar Clement initiatorul lui Ori-
gen si al celor de dupd el si al multora de mai tirziu, printre care se
numdrd un nume de mare dnste pentru Ortodoxie : Sfintul loan Gurd
de Aur.

Clement ca si Iustin si ca altii din primele trei secole crestine, su-
flet pribeag si rdtdcitor pe toate drumurile cunoscute ale lumii si pe
toate drumurile tilozofiei timpului sdu, cautd adevdrul, cautd odihnd
sufletului sdu. Bate la toate portile ; intii la portile misterelor religiei
In care s-a ndscut ; dar dezamdgit, bate apoi la portile iilozotilor pdgini ;
este invitat la mesele lor si se opreste la unele mai mult, la altele mai
putin, la altele deloc •, Symposion il refine eel mai mult si-1 entuzias-
meazd •, mincdrile pe care i le oferea erau din altd lume ; semdnau cu
acelea pe care le rivnea si cu care credea cd-si va potoli ioamea. Sym-
posion 11 are mai mult timp ucenic dar pe urmd il pdrdseste, asa cum
1-au pdrdsit dealtfel toate sufletele nelinistite. Il pdrdseste, cd a gdsit
ce cduta. L-a gdsit pe marele Dascdl, pe Cmtdre\ul cintecului ceJui nou,
cum ii place lui Clement sd-L numeascd pe Hristos. In suiletul lui Cle-
ment, insd va rdmine vie amintirea Symposionului la care a luat parte.
Tot ce a asimilat la acel Symposion l , Clement il va tace dar Mirelui,
de care S-a aldturat. La picioarele Mirelui va depune Clement inima si
gindirea sa si-I va indlta Mirelui cea mai irumoasd statuie de iubire si
de gindire, care va intrece in frumusete toate formele aurului lui Fi-
dias. Odatd ce a dobindit vestea dupd care ndzuia, coplesit de splendo-
rile adevdrurilor pe care le poseda, Clement nu inceteazd a le propo-

1. Platan este prezent In lucraiile lui Clement in mai mult de 500 de locuri.

INTRODUCERE

vddu/. Este un suflet rendscut •, simte cd are o misiune dumnezeiascd ;
simte, cu intuitia lui profunda., ca crestinismul secolului sdu este mat
prejos de gindirea dumnezeiescului sdu Intemeietor. Hristos a admiral
irumosul si 1-a pretuit, iar marele Sdu comentator alexandrin face din
toate valorile spirituale ale lumii bunuri care-si gdsesc locul lor iiresc
in iconomia doctrinei crestine. Aceasta este pozitia pe care se fixeazd
Clement si o propovdduieste impotriva tuturor potrivnicilor lui. Stie cd
din victoria pozi[iei sale va urma victoria credinfei cdreia 2i slujeste.
Veacurile care au urmat i-au dat dreptate ; toate au mers pe liniile gin-
dirii lui. El inifiazd si introduce pentru intiia oard Cu tarie — o tdcuse
in parte si Iustin — dialectica filozoficd in demonstrarea credinfei cres-
tine si toatd strddania lui este a ardta cd filozofia, care a lost singurul
povdtuitor spre adevdr, bine si frumos, este necesard crestinului pentru
disciplinarea si intdrirea credintei sale. Filozofia a avut un rol, inainte
de venirea crestinismului, si are si dupd ce Cuvintul a luat trup, a locuit
printre oameni si ne-a descoperit «taina cea din veac ascunsd».

Dar din nefericire, lui Clement i-a lipsit timpul necesar sd lase mos-
tenire tot tezaurul gindirii sale. Timpurile de persecutie ale lui Septimiu
Sever il silesc sd-si pdrdseascd fcoala, sd se despartd de catedrd si sd pri-
begeascd -, nu mai poate scrie nimic. Toate proiectele sale literare, de
care aminteste in scrierile ajunse pind la noi, au rdmas simple dezide-
rate ale unui cap si ale unei inimi care se revdrsa de prea plin. N-a
putut termina decit principiile diriguitoare, anunfate in cartea sa de
prolegomene, in Stromate. Pe temeiul acestor principii, ginditorii cres-
tini de mai tirziu au construit intreaga teologie stiintificd a crestinismu-
lui, care culmineazd cu Damaschin si Toma de Aquino. Si tot in cartea
sa de prolegomene, Clement ne face portretul adevdratului crestin, a
gnosticului, cum il numeste el. N-a descris nimeni mai bine chipul cresti-
nului perfect asa cum 1-a descris Clement. Dealtfel, crestinul sdu nu era
o fictiune a imaginafiei sale, nici produsul unui entuziasm fdrd control,
ci un om in came si oase, pe care-1 intilneai pe strdzile Alexandrici, iar
cind timpul o cerea, pe rug sau sub securea cdldului. Zugravind gnosti-
cul, Clement s-a zugravit pe sine. Concepfia lui Clement despre gnostic
este una din cele mai interesante. Catehetul alexandrin rezervd gnosti-
cului o treaptd superioard celei a credinfei. Simplul credincios ramine
la acceptarea doctrinei crestine : crede, este convins de ceea ce crede ;
credinta il mintuie ; printr-o pornire spontand, primeste tot ce-i spune
Biserica ; se supune, cum spune Clement, canoanelor bisericesti ; intreaga
lui viafd este un act de ascultare si de indeplinire a poruncilor ; gnosti-
cul, dimpotrivd, este omul care primeste adevdrurile credinfei prin
demonstrarea, clarificarea si cunoasterea acestor adevdruri ; gnosticul

CLEMENT ALEXANDRTNUL

stie adincimea lor si le descoperd urmele sub invelisul simbolic al cuvin-
telor dumnezeiestilor Scripturi ; viata lui este o viatd de libertate • a
trecut dincolo de treapta supunerii si ascultdrii -, este prietenul lui Dum*
nezeu, este Dumnezeu. tntre gnostic si simplul credincios nu este, dupd
cum s-ar pdrea ,o deosebire de naturd, ci una de grad : gnosticul cunoas-
te, intelege, stie, aprofundeazd toate adevdrurile de credintd pe care le
posedd si simplul credincios, dar starea lui stufleteascd este superioard
stdrii sulletesti a simplului credincios, si aici pe pdmint si dincolo, cind
legdturile cdrnii vor ii dispdrut.

B. VIATA LUI CLEMENT ALEXANDRINUL

Clement Alexandrinul, cu numele lui complet Titus Flavius Cle-
ment, s-a ndscut in Atena pe la anul 150, din pdrinfi pdgini si cu stare,
care au dat talentatului lor copil o educate si instructie aleasd. Din de-
taliile pe care Clement insusi le da in lucrarea sa Protrepticul despre
misterele eleusiene, se poate deduce cd in tinere\ea sa a tost ini\iat In
aceste mistere. Nu se cunoaste data convertirii sale, dupd cum nu se
cunosc nici pricinile acestei convertiri, Le putem, insd, presupune.
Clement, ca si inaintasul sdu Iustin, era un nelinistit, un cdutdtor de
adevar, A cdutat in mistere adevdrul si nu 1-a gdsit, dimpotrivd, dupd
cum se vede din Protrepticul sdu, nu numai cd 1-au dezamdgit, dar 1-au si
scirbit -, 1-a cdutat apoi in gindirea iilozoiilor ; dar nici rdspunsurile pe
care le dddeau filozolii la mar He intrebdri ale omenirii nu 1-au multumit. A
cdutat mai departe si a vazut cd mai era o invatdtura pentru care mureau
oamenii ; a cercetat-o ; si in invatdtura aceasta, pentru mdrturishea cd-
reia oamenii isi dddeau viaja, Clement a gdsit adevdrul, a gdsit linistea.
Clement — o spune el insusi In Stromate, Carted I, capitolul XI, 1 — 2
— a fdcut cdldtorii pentru a asculta pe dascdlii adevdrului, «pe
acei bdrbati fericifi si cu adevdrat vrednici. Dintre acestia, unul, un
ionian, care locuia in Grecia, altii in Marea Greciei, unul din ei din
Coele-Siria, altul din Egipt, alpi din Anatolia, unul din Asiria, iar altul
dm Palestina, evreu de origine ; in cele din urmd am intilnit un
altul — dar primul in puterea cuvintului si a gindirii — si aldturi de el
am gdsit odihnd sufletului meu ; 1-am gdsit in Egipt, unde era ascuns.
Dascdlul acesta era intr-adevdr o albind siciliand, care a cules florile
livezii profetice si apostolice si a depus mierea cunostinfei in sufletele
ascultdtorilor lui». S-a cdutat sd se identifice acesti dascdli. Unul a fost
gdsit : este Panten, dascdlul sdu din Alexandria, pe care Clement il elo-
giazd si pentru puterea gindirii lui, dar si pentru smerenia lui, «l-am
gdsit in Egipt, unde era ascuns». Despre ceilalti dascdli s-a spus, dar

INTRODUCERS 9,

lara indestuldtoare dovezi, cd unul, eel din Grecia, ar fi apologetul Ate-
nagora, iar altul, eel din Asiria, Tapan.

Alexandria, 'al doilea oras din imperiu ca importantd culturald si
economicd, i-a oferit lui Clement, in afard de dascdl, bibliotecile* si un
mediu de cercetare si stiinfd, in caie se incrucisau cultura greaca, cuJ-
tuia crestind — ortodoxd si ereticd, in special gnosticd — si cultura iu-
daicd, iermentatd de gindirea lui Filon ■, un mediu potrivit pentru urt
tindr de 30 de ani domic si setos de cunoastere.

Top patrologii sint de acord cd Clement a sosit in Alexandria pufirt
Inainte de 180, cd a fost elevul lui Panten zece ani, pind In 190, cind
Panten si-lua ajutor al s&u si cd pe la anul 200, la moartea dascdlului
sdu, ia conducerea scolii crestine din Alexandria.

Lecfiile sale au atras mulpme de auditori nu numai dintre crestinii
provenitf din clasele inalte, ci si dintre eretici, pagmi si iudei. Printre
auditorii sdi, cei mai celebri au lost Origen si Alexandru, viitorul episcop
al Cezareii Capadociei, apoi al Ierusalimului. Crestinii simpli, insd, pri-
veau cu neincredere lecfiile inalte ale dascdlului, pentru cd era laic. Spre
a indepdrta astfel de suspiciuni, episcopul Alexandriei 1-a fdcut preot.

Din neiericire, Clement nu si-a putut continua multd vreme lectiile
sale. In 202 — 203, persecutfa lui Septimiu Sever 1-a obligat sd inchidH
scoala si sd pardseascd Alexandria. S-a refugiat In Capadocia, la fostul
sdu elev Alexandru, care era episcop al Cezareii Capadociei.

Despre ultimii ani cu lui Clement avem pufine stiri si le datordm
lui Alexandru, fostul sdu elev, eel caie 1-a gdzduit pe Clement, cmd a
tost nevoit sd piece din Alexandria. Stirile sint in doud scrisori ale lui
Alexandru, pastrate de Eusebiu al Cezareii in Istoria Bisericeascd. Una,
din 211, o scrisoare irenicd adresatd de Alexandru, pe cind era episcop
al Cezareii Capadociei, Bisericii din Alexandria, cu prilejul alegerii lui
Asclepiade ca episcop al acestei Biserici. Alexandru termind astiel scri-
soarea sa : «Vd trimit aceastd scrisoare, domnii mei si iratii mei, prin
iericitul preot Clement, bdrbat virtuos si incercat, pe care il stitf si voi
si-1 cunoasteti, care, potrivit proniei si cercetdrii Stdplnului, tiind aid
la noi, a intdrit si a marit Biserica lui Dumnezeu» (VI, 11, 6). Acest final
de scrisoare ne da urmdtoarele pretioase stiri : cd Clement a fost
preot ; apoi, cd era un bdrbat de second si cunoscut in Biserica din Antio-
hia ; si, in sfirsit, cd tiind in Capadocia a Intdrit Biserica de acolo si
i-a marit numdrul credinciosilor prin cuvintul sdu. A doua scrisoare este
din 215 sau 216, adresatd lui Origen, pe cind Alexandru era episcop
al Ierusalimului (VI, 14, 8 — 9). In aceastd scrisoare, Alexandru vorbeste
de Clement ca de unul care nu murise de mult. Deci Clement a murit
nu mult inainte de 215.

10 CLEMENT ALEXANDRINUL

Posteritatea 1-a prefuit si 1-a cinstit pe Clement ; i-a folosit scrierile
si gindiiea sa. Eusebiu al Cezareii 11 numeste : «preasfintul Clement, care
a fost preot al Bisericii Alexandiriei» ; Chiril al Ierusalimului : «Clemetmt.
urmStor al apostolilor» ,• Pseudo-Dionisie Areopagitul : «Clement filozo
ful» ; Anastasie Sinaitul : «Marele Clement», «Sfintul §i apostolicul di-
dasoal Clememit»; Maxim Mdrturisitorul: «Marele Clemenit», «Pieas{intul
Clement, preotul Alexandriei», «Preasfintul $i preafericitul Clement,
preotul Alexandriei», «Clement eel cu adevarat filozof intre filozofi».
Unele martirologii li cinstesc amintirea la 4 decembrie, alaturi de sfinta
maiea mucenifd Varvara si de slintul loan Damaschin. tn Sinaxaml Bi-
sericii Constantinopolitane numele sau nu apare. Poate cd a contribuit
la aceasta verdictul pe care patriarhul Fotie 1-a dat in lucrarea sa Bi-
blioteca (Cod. 100) asupra Hipotipozelor lui Clement. Fotie spune :
«ln unele locuri (din Hipotipoze, Clement) pare cd vorbeste drept ; dar
in altele exprimd ginduri cu totul lipsite de credinfd si prostesti ; spune
cd materia este vesnicd ; tormuleazd niste idei, ca tiind intemeiate pe
cuvintele Scripturii ■, coboard pe Fiul in r'mdul lapturii ; are idei nastrus-
nice despre metempsihozd si despre multe lumi inainte de Adam •, nu
gindeste, asa cum gindeste invd^atura bisericeascd, despre originea
Evei din Adam, ci rosteste cuvinte pline de rusine si lipsite de Dum-
nezeu ; viseazd cd ingerii s-au impreunat cu femeile si au avut copii cu
eie ; alirmd cd Cuvintul nu a luat trup adevarat, ci un trup aparent ;
spune monstruozitdii, cd Tatdl a avut doi Hi, dintre care eel inferior s-a
ardtat oamenilor •, dar, mai bine zis, nici acela. Cd spune : «se nume$fe
$i Fiul Cuvint, in chip omonim cu Cuvintul Pdrintesc, dar nu-i Acesta
eel care s-a lacut trup ; nici nu este Cuvintul Tatdlui, ci o putere a lui
Dumnezeu, ca o emanafre a Cuvintului lui Dumnezeu, care, ajungind
minte, a luminat inimile oamenilor». $i cautd sd sprijine toate aceste
idei pe unele spuse ale Scripturii. Pdldvrdgeste si altele nenumarate si
huleste, fie el, fie altul, care s-a dat drept Clement» (O. St., Ill, 202).
Fotie ca om de stiintd, scoate In evidentd erorile dogmatice din Hipoti-
poze, dar are si o rezerva : poate cd toate aceste erezii, gindeste el, sd
nu fie ale lui Clement, ci ale altuia, care i-a falsificat scrierea : «fie al-
tul, care s-a dat drept ClemenU. Negresit, astfel de aprecieri, rostite
de valoarea stiin{.ificd si sacerdotald a unui om de talia patriarhului
Fotie au avut puterea sd influenfeze pe redactorii sinaxarelor ortodoxe,
au avut puterea sd-i facd sd-1 omitd pe Clement la o noud transcriere
a sinaxarelor. Eliminarea lui, insd s-a fdcuf tacit, nu printr-o hotarire }u-
decatoreasca, asa cum a fdcut papa Benedict XIV, care, prin Bula din
1 iulie 1748, decreteazd stergerea lui Clement din Martirologiul Roman.

INTRODUCERE 11

C. SGRIBftliLE LUI CLEMENT

Despie bogata activitate literard a lui Clement ne dau stiri •■ Euse-
biu al Cezareii in Istoria Bisericeascd (VI, 13, 14), Ieronim in De viris
illustribus (38) — ■ care spune despre Clement : «Dupd pdrerea mea, Cle-
ment a tost eel mat erudit dintre tofi — si insusi Clement In lucrdrile
sale.

1. Scrieri pastrate

Urmdtoarele manuscrise au transmis scrierile lui Clement :

Ms. Scorialensis Q HI 19, de la Escurial, din secolul XI sau XII si
o copie a acestui manusciis, Ms. Vaticanus giaecus 623, din secolul
XVI, au transmis sciierea : Care bogat se va nLinituii.

Ms. Parisinus giaecus 451, provenit din biblioteca marelui bibliofil
si iilolog Aretas, aihiepiscopul Cezareii Capadociei ('\ intre 932 — 935),
cupiinde scrierile .-' Cuvint de indemn catre eleni (Protreptieul) §i Peda-
<jogul. Din acest manuscris derivd toate manuscrisele ulterioare. Lacu-
nele de la Inceputul si sflrsitul Pedagogului din manuscrisul lui Aretas
<iu lost completate din Ms. Mutinensis III. D. 7 (acum Nr. 126 sau S. 5, 9),
secolul X sau XI, din Modena si Ms. Laurentianus V 24, secolul XII, din
Florenta.

Ms. Laurentianus V 3, secolul XI din Florenta si o copie a acestuia,
Ms. Parisinus suppl. graec. 250, secolul XVI, au : Stromatele, Excerptele
din Teodot si Eclogele Profetice.

a. Care bogat se va mintui (O. St., HI, 157 — 191). Nu se poate spune
daca acest comentar, nespus de elegant si adinc, la textul de la Marcu
10, 17 — -31 a iost o cuvintare rostitd in fata publicului sau nu ■, lungimea
<ir inclina pentru ultima alternative!. Comentarul a fost scris pentru cres-
tinii bogati din Alexandria, care izbip de cuvintele Mintuitorului cd
«mai u$or intra camila prin urechile acului decit bogatul in imparatia
cerurilor», se intrebau dacd se pot mintui. Clement le rdspunde cd bogd-
iiain sine nu e nici bund, nici rea ; ajunge bund sau rea prin intrebuin-
farea ei. Nu bogatia este o piedicd pentru mintuire, ci patimile, pe care
le genereazd bogclt'm ; e ^e ii impiedicd sd intre in imparatia lui Dumne-
zeu. Bogatii nu trebuie sd-si lepede averile, ci patimile. ~Dacd tofi bo-
■gatii s-ar lipsi de averi, cu ce ar mai putea Ii ajutati nevoiasii ? Bogatii
sd-si pastreze avufiile, dar sd se lepede de patimi. Sd fie stdpinii bogd-
tiilor, nu robii lor. Un interesant si ingenios comentar face Clement la

12 CLEMENT ALEXANDRINUL

textul din Luca 16, 9, la cuvintele Domnului : «Baoeti-va prieteai cu bo-
gafia oea nedreaptS». Scrierea se termind cu irumoasa si pilduitoarea
povesthe despre Sflntul apostol si evanghelist loan si tindrul ajuns ca-
pstan de tilhari. H

Clement avea in planul sdu de lucru scrierea unei trilogii. N-a reu-
sit s-o termine. A scris numai primele doua parti : Cuvint de indemn
catre eleni (Protrepticul) $i Pedagogul ; a treia parte, Didascalui, de care
vorbeste si o anunt& in Pedagogul, n-a mai putut-o scrie ; a rdmas un de-
ziderat. Unitatea acestei trilogii, a acestui triptic intelectual, o dd Cu-
vintul, Fiul lui Dumnezeu, Hiistos, sub trei inidfisdri : CintareJ. in Pio-
tieptic, Pedagog in partea a doua a trilogiei si Didascal in partea a treia,
Pedagogul, I, 2,1.

In Protreptic, Cuvintul lui Dumnezeu este Cintdre^ul, Care cintd
omenirii clntecul eel nou, cintecul eel vesnic al noii armonii, cintec mai
lrumos decit al lui Amfion Tebeul, al lui Arion Matimneul, al lui Eu-
nomos Locrianul si al lui Orteu tracul, si-i cheamd pe inchindtorii la
idali la inchinarea adevdratului Dumnezeu.

In Pedagog, partea a doua a trilogiei, Cuvintul lui Dumnezeu este
Pedagog. Pedagogul ii educd si-i invata cum sd se poarte in viatd, cei
care au ascultat cintecul, cei care au inceput sd cinte cintecul eel nou,
cinf ecu/ lui Hristos.

Cu partea a treia a trilogiei sale, Clement trebuia sd intre in *do-
meniul Didascalului» (Pedagogul, II, 76, 1). 11 voi l&sa, insd, pe Clement
insusi sd ne spund ce gindea despre coroana trilogiei sale, despre Di-
dascal: *Multe din Snvdfdiuri, spune Clement, slnt' spuse in enigme,
multe in pilde, dor toate sint de iolos celor ce le citesc» (Pedagoguil, HI,
97, 3). $i dupa ce Clement face aceste precizdri, il lasd pe Pedagog sa
vorbeascd : «Nu-i sarcina Mea, spune Pedagogul, sd dau si aceste in-
vdfdturi ! E nevoie de Didascal pentru explicarea acelor siinte cu-
vinte. Este, dar, timpul ca Eu sd pun capdt pedagogiei, iar voi sd ascul-
tafi de Didascal. Luindu-vd in miinile Sale, pe voi, care a\i primit vie-
fuirea cea bund, Didascalui vd va invdta invdfdturile acelea. Scoald este
Biserica, iar Mirele ei, unicul Didascal, voinfd bund a bunului Pdrinte,
infelepciune curatd, siinfenie a cunostinteh (Pedagogul, 771, 97, 3 — 98, 1).
«Pedagogul, spune In <alt loc Clement, ne-a ardtat din belsug ce trebuie
sd pdzim cind slntem In casd si cum trebuie sd ne indrumam viata. Pe-
dagogului I-a pldcut sd ne spund noud, copiilor Sdi, incetul cu incetul,
toate aceste invdfdturi pind ce ne va duce la Didascal ; ne-a dat si ne-a
pus inainte pe scurt aceste invdtdturi cu ajutorul Scripturilor. Acum ll

INTRODUCERS 13

lasdm pe Didascal sa ni Ie explice. Legea Didascalului vrea sd sldbeascd
frica ; Didascalul slobozeste liberul nostiu aibihu spre credinjd. Didas-
calul spune : «Ascultd, o copile, tu, care ai tost bine indrumat de Peda-
gog, ascultd invafaturile de edpetenie ale mintuirii ! Ifi voi dezvdlui
telul Meu de a li ■, i\i voi da acele bune pomnci, piin care ajungi la
mintuire. Te due pe calea mintuirii. Depdrteazd-te de cdile rdtdcirii. Ur-
meazd, asadar, o, copile, calea cea bund, pe care p-o voi ardta ! Apleacd
spre Mine urechile tale, urechile cele ascultdtoare $i-{i voi da tie vis-
tierii intuneeate, ascunse, nevSzute» {Is., 45, 5). In continuare, Clement
aratd cum sint aceste vistierii : «Sint vistierii nevdzute de neamuri, dar
vdzute de noi -, sint comori nesecate de infelepciune, de care minunin-
du-se apostolul zice : «0, adinoul bogatiei §i iintelepciunii ! » (Rom., 11,
33) ; vistierii multe, date de unicul Dumnezeu ; unele descoperite piin
lege, altele prin profeti, altele prin gura cea dumnezeiascd ; iar altd vis-
tierie, prin cele sapte. daruri ale Duhului, insofeste cu cintecul ei, gura
cea dumnezeiasca» (Pedagogul, HI, 87, 1 — 3).

Prin aceste cuvinte Clement lasd sa se infeleaga care avea sd tie
continutul pdrfii a treia a trilogiei sale. Avea sd vorbeascd despre in-
vdtdturile de edpetenie ale mintuirii, despre tiinfa lui Dumnezeu, despre
poruncile prin care omul dobindeste mmtuirea, despre vistieriile nevd-
zute ale lui Dumnezeu, descoperite omenirii prin lege, prin protep, prin
gura dumnezeiascd a lui Hristos si prin Duhul Stint.

Din nefericire Clement n-a putut sd scrie si partea a treia a trilogiei
sale. Imprejurdrile nu i-au ingaduit. N-a renuntat, cum spune un patro-
log. Ne-a ldsat In schimb acele minunate prolegomene ale Didascalului,
ale sumei sale teologice, acele adinci si cuprinzdtoare Stromate, toate
lectii tfnute studentilor sdi, pretuite atit de mult de posteritatea crestind,
care au dat lui Clement caliticativele amintite mai sus.

b. Cuvint de indemn catre eleni (Protrepticul), (O. St., 1 — 86; MP,
52 — 193). Lucrarea aceasta, In 12 capitole, nu-i atlt o apologie, dupd cum
s-a spus, ci o chemare, o poftire, pe care o iace Clement inchindtorilor
la idoli de a pune capdt cintecelor lor religioase si a cinta cintecul eel
nou, pe care 1-a clntat omenirii Cuvlntul lui Dumnezeu, Hristos. Este un
indemn, asa cum aratd Insusi titlul, adresat lumii pdgine de a pdrdsi da-
tinile si obiceiurile religioase si a primi credinfa cea adevarata, adevd-
rul, dupd cum spune Clement. Si pentru a-i face pe inchinatorii la idoli
sd se aldture corului care c'mtd noul cintec, Clement nu face apologia
credinfei sale, nu o apdra — edei ciedinta lui se impune singurd — ci
atacd direct credinfele religioase ale elenilor, datinile in care s-au nds-
cut ; le atacd insdsi religia lor ; descrie nebunia si imoralitatea miturilor

14 CLEMENT ALEXANDRINUL.

pdgine ; demascd ialsitatea cultului zeiloi ; da la o parte peideaua caie
acoperd actele pline de msine ale ceiemoniiloi religioase si ale mistere-
Iot -, li aratd pe zei si pe zeife asa cum sint : desfrinafi, incestuosi, uiitoii
de oameni, criminali ■, pune in lumind prostia inchinatorilor la idol! cind
venereazd statuile zeiloi, niste obiecte tot atit de nesimfitoare si nein-
sufletite ca si mateiialul din care sint lacute. honia nu-i lipseste lui
Clement cind vorbeste de toate aceste luciuri. Mai mult, Clement spune
luciurilor de rusine pe numele lor propriu si aiatd si pentiu ce o face.
Cd spune el : Daca Dumnezeu nu s-a rusinat sd le facd, pentiu ce sa md
tusinez eu sd le spun ? Si incd ■ Nici un mddulai al omului nu este de ru-
sine ; de msine ajunge cind se pune in slujba rusinii cind iace iapte de
msine, opiite de legea lui Dumnezeu. Iai asa nu poate gidi decit numai
un om de o puiitate dumnezeiascd ! In sfirsit, pentiu a-i convinge pe in-
chindtoiii la idoli de idtdcirea in caie se g&sesc, Clement aduce si mdr-
tuiia iilozofiloi si poetiloi lor. Cu toate contiazicerile lor, unii filo-
zofi si poep, mai cu seamd Platon, au intrezdrit adevdrul cintat de cin-
tecul eel nou, au grdit drept despre unicul si adevdratul Dumnezeu.

Pe tot cursul acestei demascdri a inseldciunii si ialsitdtii religiei ele-
nilor, Clement vorbeste si de frumoasele adevdruii spirituale si morale
ale credinfei crestine, iar la slirsitul lucrdrii, face un vibrant apel celor
cdrora se adreseaza :

«Sd fugim, dar, de inchinarea la idoli ! Sd fugim de ea ca de o stincd
primejdioasd iesitd din mare, ca de ameninfarea Caribdei, ca de miticele
sirene. Inchinarea la idoli indbusd pe om, il intoarce de la credinta cea
adevdratd, il depdrteazd de viatd ; este cursd, este primejdie, este groapd,
este rdu nesdtios. Sd fugim de valul acesta, care aruncd foe ! Inchinarea
la idoli este insuld vicleand, plind de oase si de morfi ; in ea cintd o fru-
moasd desfrinata — pldcerea — care desfdteazd lumea cu cintecu-i vul-
gar. Tree/ pe lingd cintec! El ifi aduce moarte! Sd voiesti numai si scapi
de pieire. Legat de cruce, scapi de pieire. Legat de cruce, scapi de stri-
edeiune ! Cuvintul lui Dumnezeu ifi va conduce corabia viefii, iar Duhul
eel Sfint o va face sd intre in porturile cerului. Atunci vei contempla pe
Dumnezeul meu, vei fi inifiat in acele sfinte taine, te vei desfdta de
bundtatile ascunse in ceruri, pe care eu le astept, pe care «nici urechea
nu le-a auzit §i nici la inima cuiva nu s-au suit». Vino, o, omule lipsit
de minte, nu sprijinit de toiag, nici incununat cu iederd! Aruncd legd-
tura de pe cap, aruncd pielea de cdprioard, cuminfeste-te ! Ifi voi ardta
Cuvintul si tainele Cuvintului, folosind imaginile tale. Avem si noi un
munte iubit de Dumnezeu ; dar pe acesta nu se reprezintd tragedii, ca
pe muntele Citeron, ci-i hdrdzit dramelor adevdrului, dramelor credin-
fei celei adevdi ate, munte neprihdnit, munte umbr it de pdduri sfinte.

1NTRODUCERE 15

In el nu celebreazd misterele bahice surorile zej/ei Semela, aducdtoare
de fulgere, ci fiicele lui Dumnezeu, mieluselele cele trumoase, care ves-
tesc sfintele ceremonii ale Cuvintului, alcdtuind un cor plin de cumin-
tenie. Corul este format din drepp, iai cintecul este un imn pentiu Impd-
ratul Universului. Fecioaiele cintd psalmi, ingerii sldvesc, pioletii gra-
iesc, sunet de muzicd se rdspindeste ; cei chemap urmdresc in grabd
pe cei care slujesc si se grdbesc, in dorinta de a-L primi pe Tatdl. Vino,
la mine, o, omule ! Vino ! Aruncti ghicitul oracolelor si ceremoniile ba-
hice I Vino sd te conduc la credinta cea adevdratd, la adevdr 1 lata itf
dau crucea, ca sd te sprijini ! Grdbeste-te ! Crede ! lfi vei recdpata ve-
derea ! Hristos straluceste mai puternic decit soarele. Prin El ochii or-
bilor isi recapdtd vederea. Fugi-va noaptea de la tine, iocul nu te va
inspdiminta, moartea va pleca ! Vei vedea, omule, cerul ! O, taine, cu
adevarat sfinte ! O, lumind, cu totul curatd ! Facliile ma lumineazd, ca
sd contemplu cerul, sd contemplu pe Dumnezeu. Fiind initiat, ajung
siint. Domnul este marele preot ; si Domnul, luminind pe eel initiat, il
pecetluieste ; il incredinteazd Tatdlui pe eel ce a crezut, ca sd-1 pds-
tieze in veci. Acestea sint ceremoniile bahice ale misterelor mele 1 Dacd
vrei, inil'iazd-te si tu si vei ddntui impreund cu ingerii in jurul unicului
si adevdratului Dumnezeu, Cei nendscut si iard de moarte ; impreund cu
noi cintd si Cuvintul lui Dumnezeu. Acest vesnic Iisus, singurul mare
Arhiereu al unicului Dumnezeu, care este si Tatdl Lui ; El se roaga pen-
tru oameni si-i incurajeazd, zicindu-le : Venip ! seminpi nenumdrate» I
(118,1—120,2).

c. Pedagogul. Scrierea, aledtuitd din trei cdrfi — Cartea intiia 13
capitole, a doua 12 capitole, cu al zecelea bisat, iar a treia 12 capitole
— este adresatd celor care, vrdjiti de cintecul eel nou, au urmat Cintd-
retului, s-au ndscut din nou prin botez si au ajuns copii ai lui Dumne-
zeu. Cuvintul este Pedagogul acestor nou ndscup. Pedagogul ii creste,
ii educd, le dd reguli de purtare ; ii invatd cum sd mdnince, cum sd bea,
cum sd se poarte la ospefe, cum sd ridd, cum sd doarmd, cum sd se im-
brace, cum sd se incalfe, cum sd facd bale, cum sd-si mobileze casele t
cum sd se foloseascd de podoabe, partumuri si cor bane, cum sd se poarte
sofii intre ei, cum sd lucreze, cum sd-si exercite trupul cu exercilii gim-
nastice. In capitolele 11 si 12 din Cartea a treia, Clement face o expunere
pe scurt a celei mai bune viefuiri, ilustratd cu texte scripturlstlce, si-si
incheie scrierea (101, 1 — 2) cu aceastd frumoasd rugaciune catre Peda-
gog : «Milostiveste-Te de noi, copiii Tdi, Pedagogule, Tata, conducdtorul
lui Israel, Fiule si Tata, amindoi in unul, Doamne 1 Dd-ne noud, care sin-
tem urmdtori poruncilor tale, dd-ne sd implinim in noi asemdnarea chi-

16 CLEMENT ALEXANDRINUL

puluil Dd-ne sd simtim, dupd puteiea noastrd, cd Dumnezeu este jude-
cdtor bun si nu aspiu ! Dd-ne, Tu, toate ; dd-ne sd ti&im in pacea Ta, sd
tiecem neacoperifi de valuri viltoarea pdcatului, set fim purtati de Du-
hul si de Infelepciunea cea negrditd, avind vieme senind. Noaptea si
ziua, pind. in cea din urmd zi, sd aducem laudd si multumire Unicului
Tata si Fiu, Fiului si Tqtdlui, Fiului, Pedagog si Didascal, impreund si cu
Sfintul Dun. Toate Unicului, in Care sint toate, pentru Care toate sint
una, pentru Care vesnicia, ale Cdrui mddulare sintem top, a Cdruia este
slava, ale Cdruia sint veacurile. Toate Celui bun, toate Celui frumos,
toate Celui infelept, toate Celui drept, Cdruia slava si acum si in veci,
Amin» !

d. Stromate. In romaneste cuvintul Stromate = Expio^crcst; inseamnd :
Covoare. Punind in cumpdnd acesti doi termeni, pentru a alege unul pen-
tru traducerea de fa{d, am ales termenul Stromate, pentru cd el ajunsese
in epoca clasicd un termen tehnic -, indica o scriere in care autorul avea
libertatea sd vorbeascd despre o multime feluritd de lucruri, idrd sd ur-
meze un plan precis. Titlul complet al scrierii : «Stromate. Note gnostice
potrivit filozofiei celei adevSrate». Titlul complet al scrierii este dat de
Eusebiu al Cezareii (Istoria Bisericeascd, VI, 13, 1) si de insusi Clement,
modiiicat putin, din pricina contextului in care se gdseste, in Stroma-
tele : I, 182, 3 , 111, 110, 3 ■, V, 141, 3 ■, VI, 1, 1). Eusebiu al Cezareii nu da
numai titlul scrierii, ci are si unele minunate si interesante aprecieri :
«Clement in Stromatele sale, spune Eusebiu, nu face numai un covor din
textele dumnezeiestii Scripturi, ci si din textele pe care le ia de la scri-
itorii eleni, dacd i se pare cd acestia au spus ceva de folos ; aminteste
si dezvoltd invdfdturile multora dintre iilozolii si scriitorii greci si bar-
bari ; indreaptd invdfdturile false ale ereziarhilor ; ldmureste multe
iapte istorice si ne face dovada unei culturi foarte intinse. In toate aces-
tea amestecd si invdtdturile filozofilor, fapt care face ca titlul Stromate-
lor sd corespundd cuprinsuluh (VI, 13, 4 — 8).

Lucrarea are opt Stromate. Stromqta intiia (29 capitole): despre ra-
porturile dintre crestinism si filozotie ■, Stromata a doua (23 capitole) :
despre credinfa si gnoza crestind ; Stromata a treia (18 capitole) : despre
casdtorie ; Stromata a patra (26 capitole) : despre mucenicie si despre
gnosticul crestin ; Stromata a cincea (14 capitole) : despre simbolism •,
Stromata a sasea (18 capitole) si Stromata a saptea (18 capitole) : despre
gnoza crestind si gnosticul crestin ; Stromata a opta (9 capitole) nu are
nici o legdturd cu Stromatele de mai inainte •, cuprinde materiale dispa-
rate, note destinate altei lucrdri.

1NTRODUCERE 17

e. Excerpte din Teodot (extiase din Teodot), gnostic valentinian, m-
sopte de comentariile lui Clement.

f. Ecloge profetice (insemndri si note), asezate unele dupd allele,
iara o ordine anumitd.

2. Fragmente din scrieii pierdnte

a. Hipotipose. In romdneste s-ai tiadu.ce : senile, incercdri, expuneii
sumare. Am preierat titlul original, intrat in circuitul general. Hipoti-
posele, in opt cdrli, sint un comentar la anumite texte din Vechiul si
Noul Testament. Eusebiu vorbeste pe larg de aceastd lucrare. Nu-i gd-
seste nici o eroare dogmatica, asa cum avea sd-i gdseasca peste sase se-
cole Fotie, care le relevd, dar isi exprimd si indoieli cu privire la prove-
nienia lor. Pe timpul lui Eusebiu era o scriere curatd din punct de ve-
<dere dogmatic si cu multe stiri in ea, de care avea sd se serveascd cu
mult Iolos mai tirziu teologia. Iatd ce spune Eusebiu : *Ca sd spun pe
scurt, in Hipotipose Clement vorbeste despre toate cdrtile testamen-
tare, fdrd sd lose deoparte scrierile antilegomena, adicd Epistola lui Iuda,
celelalte epistole catolice, Epistola lui Barnaba si asa-numita Apocalipsd
a lui Petru. Despre Epistola cdtre Evrei a lui Pavel spune cd a fost scrisd
in limba ebraicd •, Luca a tradus-o cu rivnd pentru a ii data grecilor ;
de aceea traducerea aceasta are acelasi stil ca si Faptele Apostolilor.
Pe bund dreptate nu are in fruntea Epistolei : «Pavel apostolul», ca spune
Clement : «era adresatd evreilor, care etveau o idee preconceputd despre
Pavel si-1 bdnuiau ; a procedat bine, ca sd nu-i indepdrteze de la inceput
pe evrei, punindu-si numele in truntea ei». $i iardsi, in aceleasi cdrfi ale
Hipotiposelor Clement vorbeste despre ordinea Evangheliilor, tradi-
tie a vechilor presbiteri. Ordinea este urmdtoarea : Clement spunea cd
Evangheliile, care au genealogiile, au fost scrise inaintea celorlalte.
Evanghelia dupd Marcu are aceasta rinduiald : Petru predica cuvintul
lui Dumnezeu in tafa multimii in Roma si explica, cu Duhul, Evanghelia -,
cei care erau de fata, si erau mulfi, 1-au rugat pe Marcu, care-1 insofea
pe Petru de multd vreme si tinea minte spusele lui, sd scrie cele predi-
cate de Petru. Marcu a scris si a dat Evanghelia celor care i-o ceruserd.
Petru a aflat si nici nu 1-a oprit, dar nici nu 1-a indemnat. loan a scris
eel din urmd ; vdzind cd in Evanghelii au fost ardtate cele trupesti, in-
demnat de cunoscutii sdi si inspirat de Duhul, a fdcut o Evanghelie du-
hovniceascd» (IB, VI, 14, 1 — 7).

Au transmis fragmente din aceastd scriere : Eusebiu al Cezareii, loan
Moshu, Sf. Maxim Mdrturisitorul, Ecumeniu, Fotie ; un fragment lung,
"intr-o veche traducere latind, caie se urcd pind la Casiodor (540), cu co-

2 — Ckmnt Alexandrinul

18 CLEMENT ALEXANDRINUL

mentarii la Epistolele I Petru, luda, I si II loan, ce poaita. titlul : Adum-
bratianes dementis Alexandrini in epistolas eanonicas.

b. Despre Pasti. Despre aceasta. scriere, Eusebiu spune : «In lucra-
rea Despre Pasti, Clement mdrturiseste ca a tost silit de prietenii sdi sa
scrie tradifiile, pe caie le auzise de la piesbileiii vechi, ca sa le piedea
celor de mai tirziu ; in lucrarea aceasta vorbeste de Meliton, de Irineu
si de altii, ale caror cuvinte le adauga» (IB, VI, 13, 9). Eusebiu al Ce-
zareii, Hronicul Pascal, Sf. loan Damaschin, Nichifor al Constantinopo-
lei si Catenele au tiansmis fragmente.

c. Canon bisericesc sau catre iudaizanfi. L/n fragment, pdsfraf de Ni-
chifor al Constantinopolei.

d. Despre pronie. Fragmente pdstrate de : Sf. Maxim Marturisitorul,
Anastasie Sinaitul si Codicele Ambrosian grec, 1041.

e. Indemn la rabdare sau catre cei de curind botezafi. Fragment
pdstrat mMs. Scorialensis Y III 19, din anul 1360.

f. Epistole. Fragmenfe ptistrate de Sf. loan Damaschin.

g. Fragmente de origine nesigura p&strate de : Sf. Maxim Marturi-
sitorul, Anastasie Sinaitul, Ieronim, Rutin, Chiril al Alexandriei, Dioni-
sie Areopagitul, Catenele lui Nichita, Aretas al Cezareii Capadociei, Sf.
loan Damaschin si loan Malalas.

3. Scrieri de care vorbeste Clement

In scrierile sale Clement ne dd stirea cd a mai scris urmatoarele
lucrari :

1) Despre anitropomorfism (Stromata, V, 63, 8 ; 11, 4).

2) Despre casatorie (Pedagogul, III, 41,3).

3) Desipre facerea lumii (Stromata, IV, 171, 2).

4) Despre facerea omului (Stromata, III, 95, 2).

5) Despre infrinare (Pedagogul, II, 52, 2 •, 94, 1).

6) Despre ingeri (Stromata, VI, 32, 1).

7) Despre fnviere (Pedagogul, I, 47, 1 ; II, 104, 3).

8) Despre principii si teologie (B, 26, 2 ; Stromata, III, 13, 1 ■, 21, 2 ;
IV, 2, 1, 2 ; 16, 3 -, V, 140, 3 ; VI, 4, 2).

9) Despre profetie (Stromata, I, 158, 1; IV, 2, 2 ; 93, 1-, V, 88, 4).

10) Despre rugaciune (Stromata, IV, 111, 2).

11) Despre sufjet (Stromata, 11, 113, 2 ; ///, 13, 3 -, V, 88, 4).
Lucrdrile acestea nu apar nici in lista intocmitd de Eusebiu al Ceza-
reii, nici in traditia manuscris. Acest lucru a to" cut pe cercetdtori sa nu

1NTRODUCERE 19

le socoteascd scrieri independente, ci texte mai lungi sau mai scurte
din Stromate. Dar tacerea lui Eusebiu mai poate ti explicate! si altfel :
Eusebiu n-a cunoscut aceste scrieri ; iar tacerea traditiei manuscrise tot
printr-o ignoranfa a acestor lucr&ri.

4. Lucrari pierdute in intregime

In lista de lucrari a lui Clement, intocmita de Eusebiu, mai figureazd
incd doud scrieri .- Despre post si Despre clevetire (IB, VI, 13, 3), despre
care nu se stie nimic si nici Clement nu iace pomenire de ele.

LITERATURA

EDITH
A. EDIJII INTEGRALE

Opera lui Clement Alexandrinul este tiparitS pentru prima oara de Petrus Vic-
torius la Florenta, in 1550. In 1592, Fr. Sylburg publica aceeasi editie imbunatatita
la Heidelberg. Daniel Heinsius, In 1616, o retipareste la Leiden, adaugindu-i si o
traducere latina facuta de Geniatus Hervetus, care fusese tiparita la Florenta in 1551.
Editia lui Heinsius a fost reimprimata la Paris in 1629 si 1641, la Koln in 1688. In
1715, episcopul J. Potter publica o editie imbun&tatita la Oxford In doua volume.
Editia lui Potter a fost imprimata de Fr. Oberthur la Wurzburg, In 1778 — 1779, in
trei volume, si de R. Klotz la Leipzig, in 1831 — 1843, in patru volume. Tot editia
lui Potter este publicata la Paris, in 1857, de abatele J. -P. Migne in Patrologia
Greaca, vol. VIII si IX. In 1869, W. Dindoii da o noua editie in patru volume, la
Oxford.

In sfirsit, cea mai buna ?i cea mai completa editie a operelor lui Clement Ale-
xandrinul se datoreste lui Otto Stahlin, publicata in colectia : Die griechischen christ-
lichen Schriftsteller der ersten drei Jahrhunderte, editata de Comisia Patristica a
Academiei de §tiinte din Berlin. Editia lui Stahlin are patru volume. Vol. I : Pro-
trepticul $i Pedagogul, Leipzig, 1905; editia 2, 1936; editia 3, revazuta de Ursula
Treu, 1972 ; vol. II : Stromate, cartea I— VI, Leipzig, 1906 ; ed. 2, 1939 ; editia 3,
editata din nou de L. Fruchtel, 1960 ; vol. Ill : Stromate, cartea VBI— VIII, Excerpte
din Teodot, Ecloge profetice, Care bogat se va mintui ; fragmente din : Hipotipose,
Despre Pasti, Canon bisericesc, Despre pronie, Indemn la rabdare, Epistole ; Frag-
mente de origine nesigura, Leipzig, 1909 ; editia 2, editata din nou de L. Friichtel,
tiparul ingrijit de Ursula Treu, 1970 ; vol. IV, 1—2 : Indice, 1934—1936.

B. EDITH SEPARATE

1. Care bogat se va mintui. Omilia aceasta a fost publicata pentru prima oara
de M. Ghislerius, la Lugdun, in 1623. Au urmat apoi editiile publicate de : C. Segaar,
Utrecht, 1816 ; H. Olshausen, Konigsberg. 1831 ; W. Br. Lindner, Leipzig, 1861 ; K.
Koster, Freiburg im Br., 1893 ; P. M. Barnard, Cambridge, 1897, si Londra — New-York,
1901; O. Stahlin, Quis dives salvetur, Leipzig, 1908; G. W. Butterworth, Clement
of Alexandria with an English translation, Londra — New- York, 1919, 270 — 367.

2. Protrepticul. G. M. Butterworth, op. cit., 2—263 ; C. Cataudella, Protreptico
ai Greci, testo, trad., com., Turin, 1940; Claude Mondesert si Andre Plassart, Cle-
ment d'Alexandrie, Le Protreptique, texte, introduction, traduction et notes, Paris
ed. 2, 1949 (Sources Chretiennes, 2 bis).

20 CLEMENT ALEXANDRINUL

3. Pedagogul. A. Boatti, T. Fl. Clemens Alexandrimus, II Pedagogo, testo, in-
trod., trad., Turin, 1937 ; Henri-Irenee Marrou si Marguerite Harl, Clement d'Ale-
xandrie, Le Pedagogue, livre I, texte grec, introduction, notes, traduction, Paris,
1960. {Sources Chretiennes, 70); Claude Mondesert si Henri-Irenee Marrou, Clement
d'Alexandrie, Le Pedagogue, Livre II, texte grec, traduction, notes, Paris, 1965, (So-
urces Chretiennes, 108) ; Claude Mondesert, Chsntal Mat ray si Henri-Irenee Marrou,
Clement d'Alexandrie, Le Pedagogue, Livre III, texte grec, traduction, notes, Paris,
1970, (Sources Chretiennes, 158).

4. Stromate. Claude Mondesert si Marcel Caster, Clement d'Alexandrie, Les
Stromates, Stromate I, texte, introduction, traduction, notes, Paris, 1951, (Sources
Chretiennes, 30) ; Claude Mondesert si Th. Camelot, Clement d'Alexandrie, Les Stro-
mates, Stromate II, texte, introduction, traduction, notes, Paris, 1954, (Sources Chre-
tiennes, 38) ; Clement d'Alexandrie, Les Stromates, Stromate V, Tome I, Introduc-
tion, texte critique et index, par Alain le Boulluec. Traduction de Pierre Voulet,
Paris, 1981 (Sources Chretiennes, 278) ; Clement d'Alexandrie, Les Stromates. Stromate
V, Tome II, Commentaire bibliographique et index, par Alain le Boulluec, Paris,
1981 (Sources Chretiennes, 297) ; F. J. A. Hort si J. B. Mayor, Clement of Alexan-
dria, Miscellanies, Book VII, The Greek text with introduction, translation and notes,
Londra — New York, 1902.

5. Excerpte din Teodot. R. P. Casey, The Excerpta ex Theodoto of Clement
of Alexandria, edited with translation and notes, Londra, 1934 ; F. Sagnard, Extraits
de Theodote, texte grec, traduction et notes, Paris, 1948.

6. Indemn la rSbdare sau cStre cei de curind boteza(i. G. W. Butterworth op. cit.,
370—377.

TRADUCERI

A. TRADUCERI ALE INTREGII OPERE
FRAGMENTS ALESE

a) In limba englezS: W. Wilson, in colectia : The Ante-Nicene Christian
Library, vol. 4, 12, 22, 24, Edinburgh, 1867—1872. — Fragmente alese : R. M. Jones,
Selections from the writing of Clement of Alexandria, Londra, 1909 ; H. Chadwick si
L. E. L. Oulton, Londra-Philadelphia, 1954.

b) in limba francezS: A. E. de Genoude, Les Peres de l'Eglise, vol. IV
si V, Paris, 1839. — Fragmente alese : M. N. S. Guillon, Bibliotheque choisie des
Peres de 1'EgMse grecque et latine ,vol. I, Paris, 1824 ; G, Bardy, Clement d'Alexan-
drie, Paris, 1926.

c) in limba germanS: O. Stahlin, In colectia : Bibliothek der Kirchen-
vater, Zweite Reifae, vol. VII, Miinehen, 1934 (Protreptdcul, Pedagogul, Oartea I),
vol. VIII, Munchen, 1934 (Pedagogul, Canteai II si III, Care bogat se va mintui si
Indaici pentru aceste doufi volume : Indice cu locurile din Scriptura, Indice ou locu-
rile din scrienile vechii Biseriai, Indice ou loourile din scrierile necrestine, Indice
onomastic si real) ; vol. XVII, Munchen; 1936 (Stromate, Cartea I — III) ; vol. XIX,
Munchen, 1937 (Stromate, Cartea IV— VI) ; vol. XX, Munchen, 1938 (Stromate, Cartea
VII, Indici pentFu ulMmele trei volume : Indice cu locurile din Scriptur3, Indice cu
locurile din scrierile vechii Biserici, Indiiice cu loourile din scrierile necrestine, Indice
onomastic si real). — Fragmente alese : Th. Riifher, Gott ruft die Seele. Auslese aus
Clemens von Alexandrian, Paderborn, 1923.

B. TRADUCERI SEPARATE

1. Care bogat se va mintui

a) In limba engleza: M. P. Barnard, in lucrarea notata la editii ; E. W.
Butterworth, in lucrarea notata la edi{ii.

b) In limba framcezS: N. Fontaine, Paris, 1696.

c)ln limba germana: L. Hoplenmiiller, Kempten, 1875.

INTRODUCERE 21

d)in limb a romana: N. Runceanu, Clement Alexandrinul. Care bogat se
va mlntui. Traducere precedata de o schita biografica a autorului si o analiza ge-
nerala a scrierii, Teza de licenfa, Bucuresti, 1907; Diac. N. M. Popescu, Tinarul din
Nysa, in: Biserica Ortodoxa Romana, 39 (1915—1916), 536 — 537: traducerea capi-
tolului 42, 1—16.

2. Protrepticul

a) In limba engleza: G. W. Butterworth, lucrarea notata la editii.
b)in limba franceza: D. Cusin, Paris, 1684; Claude Mondesert si Andre
Plassart, lucrarea notata la editii.

c)tn limba germana: L. Hoptenmiiller si J. Wimmer, Kempten, 1875.
d)in limba italiana: Q. Calaudella, lucrarea notata la editii.

3. Pedagogul

a) in limba franceza: Cartea I, Henri-Irenee Marrou si Marguerite Hart
lucrarea notata la editii ; Cartea II, Claude Mondesert si Henri-Irenee Marrou, lu-
crarea notata la editii ; Cartea III, Claude Mondesert, Chantal MatraY si Henri-
Irenee Marrou, lucrarea notata la editii.

b)in limba germana: L. Hoptenmiiller si J. Wimmer, Kempten, 1875.

cf in limba italiana: A. Mazzi, II Pedagogo, Verona, 1917 ; E. Nero, II
Pedagogo di Clemente Alessandrino, Siena, 1928 ; A. Boatti, lucrarea notata la editii.

d)in limba romana: Dr. Nicolae I. $tet&nescu, Clement Alexandrinul,
Pedagogul, Bucuresti, 1939.

4. Stromate

a) in limba engleza: Cartea VII : F. J. A. Hort si J. B. Mayor, lucrarea
notata la editii.

b)in limba franceza: Cartea I : Claude Mondesert si Marcel Caster,
lucrarea notata la editii ; Cartea II : Claude Mondesert si Th. Camelot, lucrarea no-
tata la edi{ii.

c) In limba germana: C. A Bernoulli si L. Friichtel, Klemens von Ale-
xandria, Die Teppiche (Stromateis), deutscher Text nacfa der Cbersetzung von J.
Overbeck, Basel, 1936.

5. Excerpte din Teodot

a) i n limba engleza: R. P. Casey, lucrarea notata la editii.

b) in limba franceza: F. Sagnard, lucrarea notata la editii.

6. Indemn la rabdare sau c3tre cei de curind botezaji

a) in limba engleza: J. Patrick, Clement of Alexandria, Edinburgh, 1914,
183 — 185 ; G. W. Butterworth, lucrarea notata la editii.

STUDII

A. Aall ; Der Logos. Geschichte seiner Entwickluiig in der griechischen Philosop-
hie und der christlichen Literatur, Leipzig, 1899, vol. 2 : Klemens Alexandrinus, 396 —
427. L. Alionsi, II Protreptico di Clemente Alessandrino e l'Epistola a Diogneto, In :
Aevum, (1946), 100 — 108. Acelasi, In Clementis Alexandrini TLpoxpz%%ixbv itp&v "EXXiivaJ
cri'tiaae annotatiunculae quattuor, in: Aevum, (1942), 83 — 86. Acelasi, L'elemento ar-
tistico nel Protreptico di Clemente Alessandrino, In: Sciaola Cattolica, (1945), 205 —
216. Acelasi, Motivi tradizionali del giovanne Aristotele in Clemente Alessandrino,
in Vigiliae Christianae, 7 (1953), 129—142. Berthold Altaner — Altred Stuiber, Pa-
trologie. Leben, Schriften und Lehre der Kirchenvater, ed. VII, Freiburg — Basel —
Wien, 1966. H. D. Altendori, Die Siegelbildvorschlage des Clemens von Alexandrien
in : Zeitschrift fur die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der altern
Kirche, 1967 (58), p. 129—138. M. L. Amerio, II nesso a$$a 6 natty in Clemente Ales-

22 CLEMENT ALEXANDRINUL

sandrino, In: Augustiniafttum, 1976 (16), 291 — 316. F. Andres, Die Engel and Dama-
nenlehre des Klemens von Alexandrien, Romische Quartalschrift, 34 (1926), 13 — 37,
129 — 140, 307 — 329. G. Anrich, Klemens und Origenes als Begrunder der Lehre vom
Pegfeuer, In : Theologische Abhandlungem. Eine Festgabe zum 17. 5. 1902, fur H. J.
Holtzmann, Tubingen, 1902, 95—120. J. P. Arendsen, Strom. Ill, 5, 50, In: The Jo-
urnal of Theological Studies, 20 (919), 236 sq. J. ab Amim, De octavo Clemeratis
Stromateorum libro, Rostock, 1894. Atzberger, Gesch. der christl. Eschatologie inner-
halb der vornicanischen Zeit, Freiburg im Br., 1896, 336 — 365 : Die wissenschaftl.
Bearbeitung der geoffenbarten Eschatologie durch Klemens von Alexamdrien. D. S.
Balanos, ILxtpoXofia oi kxv.knai.aGxi.-t.oi rcaxepes xai aufT[pa<peis xoiv oxtoi jifwoxow alco-voiv,
Atena, 1930. Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, II, Bd., Frei-
burg im Br., 1903. G. Bardy, Aux origanes de l'ecole d'Alexandrie, in : Recherches
de science religieuse (1933), 430 — 450. Acelasi, Clement d'Alexandrie (Les moralistes
Chretiens), Paris, 1926. Acelasi, La theologie de l'Eglise de Saint Irenee au conicile
de Nicee, Paris, (1947), 115 — 128. Acelasi, La spiiitualite de Clement d'Alexandrie, in:
Vie spirituelle, 39 (1934), 81—104, 129 — 145. Acelasi, La vie spirituelle d'apres les
Peres des trois premiers siecles, Paris, 1935 ; despre Clement : 183 sq. Acelasi, Litte-
rature grecque chretienne, Paris, 1927. P. M. Barnard, The biblical text of Clement
of Alexandria in the four Gospels and the Acts of the Apostles, Collected and
edited. With an introduction by F. C. Burkitt, Cambridge, 1899. A. de la Bane, Cle-
ment d'Alexandrie, Dictionnaire de Theologie catholique, III, 137 — 199. G. Basilakes,
K^iiewo? *ou 'AXe£ofv5pe<>>« tj ^8i%t) StSaaxaMa Erlangen, 1892. P. Batittol, Anciennes
litteratures chretiennes, I, La litterature grecque, ed. 3, Paris, 1901. G. Bekes, De
continua oratione dementis Alexandrini doctrina, Roma, 1942. Acelasi, Pura oratione
apud Clementem Alexandrinum, in: Studia Benedidtina, Roma, (1947), 157 — 172. A.
Beltrami, Clemente Alessandrino nell' Ottavio di Minucio Felice, In : Rivista di Fi-
losofia, (1919), 366 — 380. E. Benz, Christus und Sokrates in der alten Kirche, in:
Zeitschrift fur ntl. Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche, 43 (1950 — 1951),
195 — 224. M. Barciano, Kaipos. Tiempo humano e historico-salvifico en Clemente de
Alejandria, Burgos, 1976, 330 p. J. Bernard, Klemens von Alexandria, Glaube, Gno-
sis, griechischer Gedst. Einfuhrung und Textauswahl, Leipzig, 1974. A. Bertozzi, Nota
su Clemente Alessandrino, in: Sophia, 17 (1949), 366. M. G. Bianco, II Protrettico.
II Pedagogo di Clemente Alessandrino, Turin, 1971. C/j. Bigg, The Christian Platonists
of Alexandria, Oxford, 1886, ed. 4, 1913. H. A. Blair, Two Reactions to Gnosticism,
in: The Church Quarterly Review, 152 (1951), 141 — 158. W. den Boer, Clement dAle-
xandrie et Minuce Felix, in: Mnemosyne, 11 (1943), 161 — 190. Acelasi, Hermeneutic
Problems in Early Christian Literature, in : Vigiliae Christianae, 1 (1947), 150 — 167.
A. Bohlig, Zum Proverbientext des Clemens Alexandriims, to : Byzanttoiische Forschn-
gen, 1968 (3), p. 73 — 79. F. Bohringer, Die griechischen vater de 3. und 4. Jahrhun-
derts. I. Halite : Klemens und Origenes, Zurich, 1869. P. Bolgiani, La polemica di
Clemente Alessandrino contro gli gnostici libertini des III libro degli Stromati, In :
Studi e materiali di storia delle religione, 1967 (38), p. 86 — 136. K. G. Bonis, Das hu-
manistische Ideal nach dem TlpoxptKiixbi des Klemens von Alexandria, In : SeoXofia
1970 (41), p. 47 — 63. N. Bonwetsch, Clemens von Alexandrien, In: Realencykl. fur
prot. Theologie und Kirche, vol. 4, Leipzig, 1898. Prof. D. Boroianu, Clement al Ale-
xandriei, In Biserica Ortodoxa RomanS, 30 (1906—1907), 888—899; 981—996. Pr.
Marin M. Braniste, Concepjia antropologica a lui Clement Alexandrinul, in : Studii
Teologice, 1958 (10), p. 588—599. E. Bratke, Die Stellung des Klemens Alexandrinus
zum antiken Mysterienwesen, In: Theologische Studien und Kritiken, 60 (1887), 647 —
708. A. Brontesi, La soteria in Clemente Alessandrino, Roma, 1972. E. J. Bruck, Ethics
versus Law, In: Traditio, 1 (1944), 97 — 121. Pr. prof. M. Bulacu, Pedagogul lui Cle-
ment Alexandrinul, In : Biserica OrtodoxS RomanS, 1928, p. 6 — 18. E. Buonaiuti, Cle-
mente Alessandrino e la cultura classlca, In : Revista storico-crit. di scienze teolog.,
1 (1905), 393 — 412. F. Buri, Clemens Alexandrinus und der paulinische Freiheitsbe-
griff, Zurich, 1939. G. Butterworth, Clement of Alexandria's Protrepticus and the Pha-
edrus of Plato, in: Classical Quarterly, 10 (1916), 198—205. Acelasi, The Deifica-
tion of Man in Clement of Alexandria, in : The Journal of Theological Studies, 17
(1916), 157—169. Pr. prof. N. C. Buzescu, Logos si Kyrios, In «Stromatele» lui Cle-
ment Alexandrinul, in : Studii Teologice, 1977 (29), p. 249 — 262. Acelasi, Logos In
«Protrepticul» lui Clement Alexandrinul, In : Studii Teologice, 1976 (28), p. 48 — 71.
Acelasi, Logos, Trinitate si ecleziologie in «Pedagogul» lui Clement Alexandrinul,

tNTRODUCERE 23

in : Studii Teologice, 1977 (26), p. 461 — 476. Acelasi, Premdsele unei filozofii cres-
tine la Clement Alexandrinul, Sn : Studii Teologice, 1958 (10), p. 193—215. Th. Ca-
melot, Clement d'Alexandrie et l'Ecriture, Sn : Revue Biblique (1946), 242—248. Ace-
lasi, Clement d'Alexandrie et l'utilisation de la philosophie grecque, in : Recherches
de science religieuse, 21 (1931), 541 — 569. Acelasi, Foi et Gnose. Introduction a l'etude
de la connaissance mystique chez Clement d'Alexandrie, Paris, 1945. Acetasi, Les
idees de Clement d'Alexandrie sur l'utilisation des sciences et de la litterature pro-
fane, in: Recherches de science religieuse, 21 (1931), 33 — 66. H. von Campenhausen,
Die griechischen Kirchenvater, Stuttgart, 1955, 32 — 42. W. Capitaine, Die Moral des
Klemens von Alexandrien, Paderborn, 1903. R. P. Casey, Clement and the Two Di-
vine Logoi, in: The Journal of Theological Studies, 25 (1923), 43 — 56. Acelasi, Cle-
ment of Alexandria and the Beginnings of Christian Platonism, in : The Harvard The-
ological Review, 18 (1925), 39 — 101. C. P. Caspari, Hat die alexandrinische Kirche
2ur Zeit des Clemens ein Taufbekenntnis bewessen ? in : Zeitschrift f. kirchl. Wissens-
chaft u. Kirchl. Leben, 7 (1886), 352—375. G. Cataltamo, S. Clemente Alessandrino,
Brescia, 1951. Q. Cataudella, Democrito fr. 55 B 30 Vorsokr., in : Atene e Roma,
(1941), 73 — 81. Acelasi, Minucio Felice e Clemente Alessandrino, in: Studi Italiani
di Filologia Classica, 17 (1940), 271—281. Q. Cataudella, Citazioni Bacchlidee in Cle-
mente Alessandrino, in : Forma futuri. Studi in onore del Card. Michele Pellegrino,
Turin, 1975, p. 119 — 125. F. Cayre, Patrologie et histoire de la theologie, vol. I, Paris,
1945. J. Champoniei , Naissance de l'humanisme Chretien, in : Bulletin de 1' Associa-
tion G. Bude, N. S., 3 (1947), 58—96. Ul. Chevalier, Repertoire. Bio-BibMographie, ed.
2, Paris, 1905. W. Christ, Philologische Studien zu Klemens Alexandrinus, Miinchen,
1900. F. L. Clark, Citations of Plato in Clement of Alexandrinus, in : Proceedings of
the American Philo. Association, 33 (1902), XII — XX. J. Cognat, Clement d'Alexan-
drie, sa doctrine et sa polemique, Paris, 1859. F. H. Colson, Strom. IV, 25, 198, in :
The Journal of Theological Studies, 22 (1921), 156 sq. Pr. prof. loan G. Coman, Pa-
trologie, Manual pentru uzul studenjilor Institutelor Teologice, Bucuresti, 1956. Ace-
lasi, Utilizarea «Stromatelor» lui Clement Alexandrinul de catre Eusebiu al Cezareii,
in <cPregatirea Evangheliea», in : Studii Teologice, 1975 (27), p. 501 — 521. V. Cour-
daveau, Clement d'Alexandrie, in : Revue de l'Histoire des religions, 25 (1892), 285 —
321. Pr. prof. Gr. Cristescu, Clement Alexandrinul, In : Revista TeologicS, 1927 (17),
p. 180—186. F. L- Cross, The Early Christian Fathers, Londra, 1960. H. Crouzel, Le
«vrai gnostique» de Clement d'Alexandrie d'apres W. Voelker, in : Revue d'asce-
tique et de mystique, 31 (1955), 77 — 83. C. Curii, Osservazioni sul Qui's dives sal-
vetur di Clemente Alessandrino, Turin, 1968. A. P. Daehne, De "jfvtooei Clementis
Alexandrini et de vestigiis Neoplatonicae philosophiae in ea obviis commentatio
historica theologica, Leipzig, 1831. M J. Daskalakes, Die eklektischen Anschaungen
des Klemens von Alexandria und seine Abhangigkeit von der griechischen Philo-
sophie, Leipzig, 1908. P. Dausch, Der ntl. Schriftkanon und Klemens von Alexan-
drien. Ein Beitrag zur Gesch. des ntl. Kanons, Freiburg im Br., 1894. A. Decker,
Kenntnis und Pflege des Korpers bei Klemens von Alexandrien, Innsbruck, 1936. Dej-
ber, Clement d'Alexandrie et 1'Egypte, Paris, 1905. Dragomir Demetrescu KWnevtoc
'AXeSavipsoS 6 itpotpenTixii izpbz "EXXlvas Aofot, "EvaiJifxo? RiatpiPiQ BucuresM', 1980,
87 p. F. J. Dolger, Dbs Losen der Schuhraemen in der Taufsymbolik des Klemens
von Alexandrien, in: Antike umd Christentum, 5 (1936), 87^ — 95. Acelasi, Xatpe
Upiv tp5« ails amtike Lichtbegirflssuing bei Nikarchos und Jesus als heiliges Litht
bei Klemens von Alexandrien, in: Antike und Christentum, 6 (1941), 147 — 151. Ace-
lasi, Sonne und Sonnenstrahl als Gleichnis in der Logostheologie des christlichen Al-
tertums, in: Antike und Christentum, 1 (1929), 271—290. P. Dorchain, Un sens cu-
rieux de txne[n|/tc chez Clement d'Alexandrie (Strom. VI, 4, 35 — 37), tn : Chronique
d'Egypte, 26 (1951), 269 — 279. D. L. Dritsas, Pofynxa aJcoo7tao(j.aTa ex z&v ep-yaiv KX^-
fievtoc tou AXe5av8pea)? in : Qtolo^ia, 1977 (48), p. 379 — 399. P. Dudon, Le Gnostique
de saint Clement d'Alexandrie. Opuscule inedit de Fenelon, Paris, 1930. Ed. Dulaurier,
Examen d'un passage des Stromates de saint Clement d'Alexandrie relatif aux ecri-
tures Egyptiennes, Paris, 1833. B. D. Dupuy, Aux origines de la notion de theologie :
prophetie et theologie chez Clement d'Alexandrie, in : Le service theologique dans
l'Eglise, Paris, 1947, p. 151 — 161. J. Dumortier, Les idees morales de Clement d'Alexandrie
dans le Pedagogue, to : Melanges de Science (religieuse, 1954, 63 — 70. Hebert Duperron,
Essai sur la polemique et la philosophie de Clement d'Alexandrie, Paris, 1855. A.

24 CLEMENT ALEXANDRINUL

Eberharter, Die Ekklesiastuszitate bei Klemens von Alexandrien, in : Theologische
Quartalschxift, 93 (1911), 1 — 22. H. A. Echle, Sacramental Initiation as an Christian Mys-
tery-Initiation according to Clement of Alexandria, in : Vom christhehen Mysterium.
Gesamimelte Arbeiiten zum Gedachtois Odo Casels, Diisseldorf, 1951, 54 — 64. Acelasi,
The Terminology of the Sacrement of Regeneration according to Clement of Alexan-
dria, Diss., Washington, 1949. Ace/as/, The Baptism of the Apostles. A Fragment of
Clement of Alexandria's Lost Work in the Pratum Spirituale of John Moschus, in :
Traditio, 3 (1945), 365—368. C. M. Edsmann, Schopferwille und Geburt Jac. 1. 18.
Eine Studie zur altchristlichen Kosmologie, in : Zeitschrift fiir ntl. Wissenschaft und
die Kunde der alteren Kirche, (1939), 11 — 44. J. Egan, Logos and emanation in the
writings of Clement of Alexandria, in : Trinifioafcion of the World. A Festschrift in
honour of F. E. Crowe, Toronto, 1978, p. 176 — 209. H. Eibl, Die Stellung des Klemens
von Alexandrien zur griechischen Bildung, in: Zeitschrift f. Philosophie, 164 (1917),
33 — 59. H. Eickhoff, Das Neue Testament des Klemens Alexandrinus. Ein Beitrag zur
Qesch. des ntL Kanons, Schleswig, 1890. A. H. C. van Eijk, The Gospel of Philip
and Clement of Alexandria. Gnostic and ecclesiastical theology on the resurrection
and the Eucharist, in: Vigdliae Christianae, 1971 (25), p. 94—120. E. Eloiday, La fi-
sica estoioa absorbida pox la filosofia cristtiana, in: Symbolae Osloenses, 16 (1948),
195 — 198. M S. Enslin, A Gentleman among the Fathers, in : The Harvard Theolo-
gical Review, 47 (1954), 213 — 241. V. Ermoni, The Christology of Clement of Ale-
xandria, in: The Journal of Theological Studies, 5 (1904) 123 sq. K. Ernesti, Die
Ethik des T. Flavius Klemens von Alexandrien oder die erste zusammenhangende
Begrundung der christlichen Sittenlehre, Paderborn, 1900. W. Ernst, De Clementis
Alexandrini Stromatum libro VIII qui fertur, Diss. Gottingen, 1910. K. F. Evans-Pros-
ser, On the Supposed Early Death of John the Apostle, in : The Expository Times,
54 (1942—1943), 138. Fr. Eylert, Clemens von Alexandrien als Philosoph und Dichter,
ein patristisdher Versuch, Leipzig, 1832. J. Fantini, Sintaxis participial en el tra-
tado : Quis dives salvetur de Clemente de Alexandria, in: Helmantica, 1 (1950), 572 —
607. E. de Faye, Clement dAlexandrie. Etude sur les rapports du christianisme et
de la philosophie grecque au Il-e siecle, Paris, 1898 ; ed. 2, Paris, 1906. Acelasi, De
l'originalite de la philosophie chretienne de Clement dAlexandrie, in : Annales de
1'Ecole des Hautes Etudes de Gand (1919 — 1920), 1—20. Acelasi, Les «Stromates» de
Clement d'Alexandrie, in: Revue de l'Histoire des religions, 36 (1397), 309 — 320. D.
Fecioru, Casatoria la Clement Alexan.drin.-ul, in: Raze de Lumina, 2 (1930), 24—30.
Aceiasi, Conceptia lui Clement Alexandrinul despre filozofie, in : Raze de lumina,
2 (1930), 340—347. Acelasi, Gnosticul la Clement Alexandrinul, Teza de licentS, Bu-
euresti, 1930 (in manuscris). Acelasi, Noutatea lui Clement Alexandrinul, in Biserica
Ortodoxa Romana, 50 (1932), 48 — 54. A. S. Ferguson, On a Fragment of Gorgias
(Strom. I, 11, 51), in: Classical Philology (1921), 284 — 287. J. Ferguson, Clement of
Alexandria, New York, 1974. A. J. Pestugiere, Clement dAlexandrie, Protreptique
II, 14, 2, in : Revue des Etudes Grecques, 65 (1952), 221 — 222. Acelasi, Els av&pmjcwS
uwxplpeadai (Protr. 9, 83, 2), in : Revue des sciences philosophiques et theologiques,
20 (1931), 476—482. Acelasi, Notes sur les Extraits de Clement d'Alexandrie et sur
les fragments de Valentine, in : Vigiliae Cristianae, 3 (1949), 193 — 207. Acelasi, «Tom-
ber dans l'homme» (Protr. 9, 83, 13), in : Revue des sciences philosophiques et theo-
logiques, 26 (1937), 41 — 42. Finan, Hellenism and Judeo-christian history in Clement
of Alexandria, in: The Irish Theological Quarterly, 1961, 83 — 114. H. Fleisch, Frag-
ments de Clement d'Alexandrie conserves en arabe, in : Melanges de l'Universite
Saint-Joseph, Beyrout, 27 (1947 — 1948), 63—71. R. B. Follinton, Clement of Alexan-
dria. A studi in Christian liberalism, London, 1914. E. L. Fortin, Clement of Alexan-
dria and the esoteric tradition, in : Studia Patristica, IX, Berlin, 1966, p. 41 — 56.
J. D. Frangoulis, Der Begriff des Geistes bei Clemens Alexandrinus, Leipzig, 1936.
Acelasi, 'H oojaSoXiiit) tu>v apiOnSv 7tapi tu> xX^jxevti tm 'AXe?av8pet, in OsoXofta, 13 (1935),
5 — 21. E. Freppel, Les Peres de l'Eglise des trois premiers siecles, Paris, 1894. —
Acelasi, Clement d'Alexandrie, Paris, 1865, ed. 2, 1873. — L. Fmchtel, Beitrage zu
Clemens Alexandrinus (Strom. I, 7), In : Wurzburger Jahrbiicher fiir Altertumswis-
senschaft, 2 (1947), 148 — 151. Acelasi, Clemens Al., In: Reallexikon fur Antike und
Christentum, 2 (1955), 182 — 188. — Ace/a?i, Clemens Alexandrinus und Albinus, In:
Philologische Wochenschrift, (1937), 591 — 592. — Acelasi, Clemens Alexandrinus und
Theodoretus von Kyrrhos, in: Philologische Wochenschrift, (1939), 765—766. — Acc-
/dsL Date Pemketier bei Gallsiiaachos, to: PMWogische Wochenschrift, (1941), 189 —

INTRODUCERE 25>

, 1

190. — Acelasi, Isidoros von Pelusion als Benutzer des Clemens Alexandrinus und
anderer Quellen, in: Philologische Wochenschrift, (1938), 61 — 64. Acelasi, Nachwei-
sungen zu Fragmentsammlungen II, In: Philologische Wochenschrift, (1936), 1439. —
Acelasi, Neue Zeugnisse zu Clements Alexandrinus, in : Zeitschrift fiir ntl. Wissen-
schaft und die Kumde der alteren Kirche, 36 (1937), 81—90. F. X. Funk, demons von.
Alexandrien fiber Familie und Eigentum, in: Theologische Quartalschrift, 53 (1871),
427 — 449. — A. Fytrakes, Ai xoiviovtxal iSeat KXiq[uvtos too 'AXeSavBpecoi, Atena, 1935.

— I. Gabrielsson, Uber die Quellen des Klemens Alexandrinus, Uppsala, 1906 — 1909.

— W. Gemoli, Xenophon bei Clemens Alexandrinus, In: Hermes, (1918), 105 — 107. —
Nicolae $teian Georgescu, Doctrina morala dupa Clement Alexandrinul, Bucuresti,
1933. — Diac. loan Gheorghiu, Clement Alexandrinul, Viata si operele sale, teza de-
licenta, Bucuresti, 1900. — /. C. L. Gieseler, Commentatio qua Clementis Ale-
xandrini et Origenis doctrinae de corpore Christi exponuntur, Goettingae, 1837. —
S. Giet, La doctrine de ^appropriation des hiens chez quelques-uns des Peres, in :
Recherches de science religieuse, (1948), 55 — 91. — M. Glaser, Zeitbilder aus Ale-
xandrien nach dem Padagogus des Klemens Alexandrinus, Amberg, 1905. — P. Gou-
illoux, L'ascetisme de Clement d'Alexandrie, In : Revue d'ascetique et mystique, 3
(1922), 282—300. — C. Del Grande, Brevi note al testo del primo Stromate di Cle-
mente Alexandrino, in : Revista Indo-Greca-Italia di filologia, (1934), 152 — 158. —

F. van der Grinten, Die natiirliche und Ubematurliche Begriindung des Tugendlebens.
bei Klemens von Alexandrien, Diss., Roma — Bonn, 1949. — O. van der Hagen, De
Clementis Alexandrini sententii oeconomicis, socialibus, politicis, Utrecht, 1920. —
A. v. Harnack, Sitzungsberichte der Preussischen Akademie der Wissenschaften. Phil-
hist. Klasse (1904), 901 — 908: Despre Hipotipose. — Acelasi, Die Terminologie der
Wiedergeburt und verwandter Erlebnisse in der altesten. Kirche, Leipzig, (1920), 97 —
143. — Acelasi, Geschichte der altchristl. Literatur bis Eusebius, vol. 1, Leipzig, 1893.

— G. Hartlich, De exhortationum (icpotpeimxcov) a Graecis Romanis que scriptorunv
historia et indole, Leipzig, 1889. — V. Hebert-Duperron, Essai sur la polemique et
la philosophie de Clement d'Alexandrie, Paris, 1855. — P. Heinisch, Klemens von
Alexandrien und die einjahrige LehrtStigkeit des Herrn, In : Biblische Zeitschrift,
4 (1906), 402 — 407. — G. Heinrici, Die Valentinianische Gnosis und die Heilige Sch~
rift, Berlin, 1871, 88 — 127: Die Exzerpte aus Theodot und der Didaskalia anatolike.

— J. Hering, Etude sur la doctrine de la chute et de la preexistence des ames chez
Clement d'Alexandrie, Paris, 1923. — P. M Hermaniuk, La parabole chez Clement
d'Alexandrie. Definition et source, in: Ephemerides theologicae Lovanienses, 21 (1945),
5 — 60. — C. Heussi, Die Stomateis des Clemens Alexandrinus und ihr Verhaltnis zum-
Protreptakus umd Paedagogus, in: Zeitschr. fiir wiss. Theol., 45 (1902), 465 — 512. —

G. Th. Hillen, Clemens Alexandrinus quid de libris sacris Novi Testamenti sibi per-
suasum habuerit, Coesfeldii, 1867. — Ace/asi, Clementis Alexandrini de SS Eucharis-
tia doctrina, Diss., Warendorpji, 1861. — E. Hiller, Zur Quellenkritik des Klemens-
Alexandrinus, in : Hermes, 21 (1886), 126 — 133. — F. R. M. Hitchcock, Clement of
Alexandria, London, 1899. — Acela$i, Holy Communion and Creed in Clement of
Alexandria, in: The Church Quarterly Review, 129 (1939), 57—70. — J. R. M. Hit-
chcock, Did Clement know the Didadhe ? In : The Journal of Theological Studies,
(1923), 397—401. — J. Hoch, Die Busse bei Klemens von Alexandrien, in: Zeitschrift
fiir Katholische Theologie, 56 (1932), 175—189. — J. W. Fr. Hofling, Des Klemens
von Alexandrien Lehre vom Opfer im Leben und Kultus der Christen, Erlangen,
1842. P. Hofstede de Groot, Disputatio de Clemente Alexandrino philosopho christi-
ano seu de vi quam philosophia graeca, im primis Platonica, habuit ad Cleme»tem
Informandum, Groningae, 1826. C. Hontoir, Comment Clement d'Alexandrie a conmr
les Mysteres d'Eleusis, In : Musee Beige, 9 (1905), 180 sq. H. J. Horn, Zur Motiva-
tion der allegorischen Schriftexegese bei Clemens Alexandrinus, in : Hermes, 1969-
(97), p. 489 — 496. V. Hozakowski, De chronographia Clementis Alex. I. de Chrono-
logia Novi Testamenti a Clemente Alex, proposita, Diss, Munster, 1896. P. Hristu,
Ey.%X'»lolalITlx , )) 7pa[x[j.aToXoYta, Tesalonic, 1969. K. Hubert, Zur indirekten Ueberliefe-
rung der Tischgesprache Plutarchs, in: Hermes, (1938), 307—328. Pr. V. Leonida Hi-
escu, Clement Alexandrinul. Via{a si operele sale, Teza de licenta, Bucuresti (in ma-
nuscris). Pr. prof. Cicerone Iord&chescu, Istoria vechii literaturi crestine, Partea I,
Iasi, 1934. H. Jackson, Notes on Clement of Alexandria, in : The Journal of Philo-
logy, 28 (1901), 131 — 135. J. Jackson, Minutiae Clementinae, In: The Journal of The-

26 CLEMENT ALEXANDRINUL

ological Studies, 32 (1931), 357—370, 394—407. M. R. James, Protrept. 44, in: The
Journal of Theological Studies, 21 (1920), 337 sq. R. Janin, EXi^s 6 AXeSocvBpeo?, in:
-Apijaxsu-cixTj xit Tifttxi) Efx.oxXoJictiBEia, Atena, vol. 7, 636 — 642 H. Jordan, Geschachte
der altdhristlichen literate, Leipzig, 1911. E. Junod, Un echo d'une controverse au
tour de la penitence. L'histoire de l'apotre Jean et du chef des brigands chez Cle-
ment d'Alexandrie (Quis dives salvetur 42, 1 — 15), in : Revue d'histoire et de phi-
iosophie religieuses, 1980 (60), p. 153 — 160. H. Karpp, Die Busslehre des Klemens von
Alexandrien, in : Zeitschrift fur ntl. Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche,
43 (1950 j — 1951), 224 — 242. J. Kaye, Some account of the writings and opinions of
Clement of Alexandria, London, 1835 ; ed. 2, 1890. Ch. Fr. Kling, Bedeutung des Cle-
mens Alexandrinus fur die Entstehung der christl. Theologie, Studien und Kritiken,
1841. Knittel, Pistis und Gnosis bei Klemens von Alexandrien, in: Theologische Qu-
artalschrift, 55 (1873), 171—219, 363 — 417. A. Koch, Clemens von Alexandrien als Len-
der der Vollkommenheit, in: Zeitschrift fur Aszese und Mystik, 7 (1932), 363—364.
H. Koch, Das Klemenszitat bei Pseudo-Dionysius Areopagita, in : Theologische Qu-
artalschrift, 78 (1896), 290—298. Acelasi, War Klemens von Alexandrien Priester? in:
Zeitschrift fur ntl. Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche, 20 (1921), 43 — 48.
G. Kretschmar, Jesus Christus in der Theologie des Klemens von Alexandrien, Diss.,
Heidelberg, 1950. H. Kutter, Das Christentum des Klemens von Alexandrien in sei-
ner Bedeutung fur die Entwicklung der christlichen Glaubenslehre, in : Schweize-
rische theologische Zeitschrift, 16 (1899), 129 — 156. AceJa$i, Klemens Alexandrinus und
das Neue Testament, Giessen, 1897. L. F. Ladaria, El Espinitu en Clemente Alejan-
•drino. Estudio teologico-antropologico, Madrid, 1980. H. Lammer, Clementis Alexan-
dria de A6f<!> doctrina, Leipzig, 1855. G. Lazzati, Introduzione alio studio di Cle-
mente Alessandrino, Milan, 1939. J. Lebreton, La theologie de la Trinite chez Cle-
ment d'Alexandrie, in: Recherches de science religieuse, 34 (1947), 55 — 76, 142 — 179.
Acelasi, La theorie de la connaissance religieuse chez Clement dAlexandrie, in :
Recherches de science religieuse, 1928, 457 — 488. J. H. Lentzer, Erkennen und Glau-
ben mit besonderer Beriicksichtigung des Klemens von Alexandrien und d. Anselmus
von Canterbury, Bonn, 1848. Letronne, Examen du texte de Clement d'Alexandrie
relatif aux divers modes d'ecriture chez les Egyptiens. <P. Lhande, Jeunesse. L'age
tendre l'age critique, l'&ge viril. Petit code d'edneation au foyer d'apres Clement
■d'Alexandrie, ed. 4, Paris, 1923. Lilla S.R.C., Clement of Alexandria. A study of
Christian Platonism and Gnosticism, London, Oxford, 1976. W. de Loss Love, Clement
of Alexandria not an after-deat probationist or universalist, in : The Bibliotheca
Sacra, oct, (1888), 606 — 628. S. Lundblad, Dissertatio theologioa de Clemente Alexan-
■drino, Uppsala, 1817. /. N. Lungulescu, Scoala Alexandrina in lumina operelor lui
PamteB, Clement si Origan, Rimnicu Vilcea, 1930. Badea Mangaru, Clement si scoala
catehetica cre^ttoa din Alexandria (starea filosofica), Bucuresti, 1928. P. Marestaing,
Le passage de Clement d'Alexandrie relatif aux eonitures egyptiennes, in : Recueil
des travaux relat. a la Philol. et a l'Archeol. egypt. et assyr., 33 (1911), 8 — 17. S.
Mariotti, Nuove testimonianze ed echi dell'Aristotele giovanile, in : Atene e Roma,
(1940), 48 — 60. Maikgiat, Klemens von Alexandrien als asketischer Schriftsteller in
seiner Stellung zu den naturlichen Lebensgiitern, in : Zeitschrift fiif Kirchengeschichte,
22 (1901), 487—515. H. G. Marsh, The Use of (lootijpiov in the Writings of Clement
of Alexandria, in : The Journal of Theological Studies, 37 (1936), 64—80. P. Maser,
Die Siegelbildvorschlage des Clemens von Alexandrien und die spatamtike rabbinas-
che Judentum, in : Wissenschaftl. Zeitschrift d. Martin-Luther — Universitat Halle-
Wittenberg, 1973 (22), nr. 2, p. 65 — 70. A. Mayer, Das Gottesbild im Menschen nach
Clemens von Alexandrien, Roma, 1942. Acelasi Gottahnlichkeit als menschliche Vol-
lendung, ein christliches Ideal in seiner Beruhrung mit Gnostizismus und griechischer
Wiilosophie bei Klemens von Alexandrien, in : Nova et Vetera. Festschrift der Abtei
Metten (1930), 44—64. M. Mees, Jetzt und Dann in der Eschatologie Klemens von
Alexandrien, in: Augustinianum, 1978 (18), p. 127 — 137. Acelasi, Papyrus Bodmer
XIV (P 75) und die Lukaszitate bei Clemens von Alexandrien, in : Vetera Christia-
norum (Bari), 1967 (4), p. 107 — 129. A. Mehat, «Penitence seconde» et «peche invo-
lontaire» chez Clement d'Alexandrie, in: Vigiliae Christianae, 8 (1954), 225 — 233.
Ace/osi, Clement d'Alexandrie et le sens de 1'Ecrltuire. I-ex Stromate, 176, 1, et 179,
3, in : Epektasis. Melanges patristiques offerts au Card. Jean Danielou, Paris, 1972,
p. 355 — 365. Acelasi, Etudes sur les Stromates de Clement d'Alexandrie, Paris, 1966.
J. Meieiort, Des Platonismus bei Clemens Alexandrinus, Tubingen, 1928. A. Mena-

INTRODUCERE 27

ger, La doctrine spirituelle de Clement d'Alexandrie, in: Vie spirituelle, 7 (1922),
407 — 430. G. Mercati, Un frammento delle Ipotiposi, Roma, 1904. C. Merle, Klemens
Alexandrinus in seiner Abhangigkeit von der griechischen Philosophie, Diss., Leipzig,
1879. H. Merki, 'OfAotcoot*: 8eou, Fribourg, 1952, 44 — 59. V. Messana, Teologia della
speranza nella Plaideia di Clemente Alessandrino, in : Salesianum, 1978 (40), p. 591 —
600. Meyboom, Clemens Alexandrinus, Leiden, 1912. Pr. prof. /. Mih&lcescu, Clement
Alexandrinul, Origen si Chiril al Ierusalimului, despre Rugaciunea Domneasca, in :
Biserica Ortodoxa Romana, 1924, p. 65 — 72. J. Moingt, La gnose de Clement d'Ale-
xandrie dans ses rapports avec la foi et la philosophie, in : Recherches de science
religieuse, 37 (1950), 195—251; 398—421; 38 (1951), 82—118. E. Molland, Clement of
Alexandria on the Origin of Greek Philosophy, in: Symbolae Osloenses, 25 (1936),
57 — 85. Acelasi, The Conception of the Gospel in the Alexandrian Theology, Oslo,
1938. C. Mondesert, Apropos du signe du Temple, in : Recherches de science reli-
gieuse, 36 (1949), 580 — 584. Acelasi, Clement d'Alexandrie. Introduction a l'etude de
sa pensee religieuse a partir de l'Ecriture, Paris, 1944. Acelasi, Le symbolisme chez
Clement d'Alexandrie, in: Recherches de science religieuse, 26 (1936), 158 — 180. Ace-
lasi, Vocabulaire de Clement d'Alexandrie, (Etude des significations du mot Xo7i%6«),
in: Recherches de science religieuse, 42 (1954), 258 — 265. R. Mortley, The theme of
silence in Clement of Alexandria, in : Journal of Theological Studies, 1973 (N. S. 24),
p. 197 — 202. M. Mossbacher, Prapositionen und Prapositionsadverbien unter besonde-
rer Beriicksichtigung der Infinitivkonstruktionen bei Klemens von Alexandrien. Ein
Beitrag zur Geschichte des Attizismus, Diss., Erlangen, 1931. K. Mras, Die in den
neuen St-fi^ijoit zu Kallimachos Aitia erwahnten Kultbilder der samischen Hera, in :
Rheinisches Museum fur Philologie, (1938), 277—284. J. T. Muckle, Clement of Ale-
xandria's Attitude toward Greek Philosophy, in : Studies Norwood (Phoemix Suppl. I),
Toronto, 1052, 139 — 146. Acelasi, Clement of Alexandria on Philosophy as a Divine
Testament for the Greeks, in : Phoenix, 5 (1951), 79 — 86. J. H. Miiller, De fvaioet dementis
Alexandrind, Diss., Ienae, 1871. Acela$i, Idees dogmatiques de Clement d'Alexandrie,
Strasbourg, 1861. J. Munck, Ontersuchungen iiber Klemens von Alexandria, Stuttgart,
1933. R. Milnzel, Zum Padagogus des Klemens Alexandrinus, in : BeitrSge zur Biictier-
kuaide und Philol., 1903, 293—300. M. G. Murphy, Nature Allusion in the Works of Cle-
ment of Alexandria, Washington, 1941. P. Nautin, Lettres et ecrivains, Paris, 1961, 138 —
141 : biografdla lui Chement. Acelasi, Notes critiques sur le Stromate II de Clement d'Ale-
xandrie, in : Revue d'histoire eoclesiastique, 49 (1954), 835 — 841. Ace/as/, Notes sur le
Stromate I de Clement d'Alexandrie, in : Revue d'histoire eoclesiastique, 47 (1952), 618 —
631. Acelasi, Les citations de la «Predication de Pierre* dans Clement d'Alexandrie,
Strom. VI, v. 39— -41, in : Journal of Theological Studies, il9<74 (N. S. 25) p. 98—105. Ace-
lasi, La fin des Stromates et les Hypofyposes de Clement d'Alexandrie, in : Vigiliae
Christianae, 1976 (30), p. 268 — 302. E. Noldechen, Tertullians Verhaltnis zu Klemens von
Alexandrien, in : Jahrbb. f. protest. Theol. 12 (1886), 279—301. A. Oepke, Urchristen-
tum und Kindertaufe, in : Zeitschrift fur ntl. Wissenschaft und die Kunde der aiteren
Kirche, 29 (1930), 81—111. G. Ogg, A note on Stromateis I, 144, 1—146, 4, in: The
Journal of Theological Studies, (1945), 59 — 63. Prof. D. Onciulescu, Mijloacele edu-
catiei dupa Clement Alexandrinul, in: Revista de Pedagogie (1939), caietul I — II, 66 —
141. E. F. Osborn, The philosophy of Clement of Alexandria, 1957. J. E. L. Oulton,
Clement of Alexandria and the Didache, in : The Journal of Theological Studies,
41 (1940), 177—179. A. C. Outler, The Platonism of Clement of Alexandria, !n : The
Journal of Religion, (1949), 217 — 239. B. 'Pade, A6fo? 6e6s Untersuchungen zur Logos-
Christologie des Titus Flavius Clemens von Alexandrien, Roma, 1939. E. G. Pante-
lakes, EXOTIC 6 AXeSavfcpeuS in : MsYaXiJ eTfiJvtx'J) efxoxXoTtat&eia, Atena. vol. 14, 543 —
544. V. Pascal, La foi et la raison dans Clement d'Alexandrie, Montdidier, 1901. J. 'Pas-
cher, Studien zur Geschichte der agyptischen Mystik, 2. Heft : Klemens von Alexan-
drien, Bamberg, 1934. J. Patrick, Clement of Alexandria, Edinburgh, 1914. L. Paul, Wel-
cher Reiche wird selig werden? in: Zeitschr. f. wiss. Theologie, 44 (1901), 504 — 544.
W. C. de Pauley, Man, the Image of God. A. Study in Clement of Alexandria, In :
The Church Quarterly Review, 100 (1925), 96—121. M. Pellegrino, La catechesi cris-
tologica di S. Clemente Alessandrino, Milan, 1940. Acela$i, Letteratura greca cristiana,
Roma, 1956. E. Peterson, Zur Textkriltik des Clemens Alexandrinus und Eagrios (9tr. 1,
28), in: Theologische Literaturzeitung (1931), 69 — 70. D. Pire, Sur l'emploi des termes
Apatheia et Eleos dans les oeuvres de Clement d'Alexandrie, in : Revue des sciences

88 CLEMENT ALEXANDRINUL

philosophiques et theologiques, 2? (1938), 427 — 431. J .C. Piumpe, Mater Ecclesia. An
Inquiry into Concept of the Church as Mother in Early Christianity, Washington, 1943,
63 — 69. H. Pohlenz, Klemens von Alexandria und seine hellenisches Christentmn, in :
Nachrichten der Gesellschaft der Wissenschaften zu Gottingen, Philol.-histor. Klasse,
3 (1943), 103—180. J. P. Postgate, On the Text of the Stromates of Clement of Ale-
xandria, In : Classical Quarterly (1914), 237—247. F. Prat, Projets litteraires de Clement
d'Alexandrie, in: Recherches de science religieuse, 15 (1925), 234 — 257. H. Preische,
De •jvawei Clem. Alex., Diss., Jena, 1871. C. L. Prestige, Clement of Alexandria, Stro-
mata, 2, 8 and the meaning of hypostasis, in : The Journal of Theological Studies, 30
(1929), 270—272. K. Prilmm, Christentum als Neuheitserlebnis, Freiburg im Br., 1939,
193 — 196. Acela^i, Giaube und Erkentusm als Neuheitserlebnis, Freiburg im. Br., 1939,
von Alexandrien, in: Schol, 12 (1937), 17—57. O. Prunet, La morale de Clement d'Ale-
xandrie et le Nouveau Testament, Paris, 1966. Aime Puech, Histoire de la litterature
grecque chretienne depuis les origines jusqu'a la fin du IV-e siecle, vol. II, Paris,
1928. M. Pugliesi, L'apologetica greca e Clemente Alessandrino, Diss., Catania, 1947.
J. Quasten, Der gute Hirte in hellenistischer und friihchristlicher Logostheologie, in i
Heilige Ueberlieferung, Festgabe fiir I. Herwegen, hrsg. v. O. Casel, Munster i. W.,
1938, 51 — 58. Acelasi, Patrology, vol. II, Utrecht-Antwerp ; traducerea franceza de
J. Laporte, cu titlul : Initiation aux Peres de l'Eglise, vol. II, Paris, 1956. F. Quatember,
Die christliche Lebenshaltung des Klemens von Alexandrien nach seinem Paedagogus,
Viena, 1946. H. Rahner, Griechischen Mythen in christlicher Deutung, Zurich, 1945, 21 —
72. K. Rahner, De termino aliquo in theologia Clementis Alexandrini qui aequivalet
nostra coneeptaii entis supranaturalis (Strom. VII, 3, 18, 2, in: Gregorianum, 18 (1937),
426 — 431. E. Rapisarda, Clemente fonte di Arnobio, Turin, 1939. A. Recheis, Das Frag-
ment De paenitentia, in: Traditio, 9 (1953), 419 — 420. E. R. Redepenning, Origenes, I,
Bonn, 1841, 83 — 183 : despre invStatura lui Clement. K. Reinhardt, Heraklits Lehre vom
Feuer (bei Klemens), in : Hermes, (1942), 1 — 27. J. H. Reinkens, De Clemente presby-
tero Alexandrino homine, script ore, philosopho, theologo liber, Breslau, 1851. Acela$i,
De fide et gnosei Clemento Alex., Breslau, 1850. H. Reuter, Clementis Alexandrini
theologiae moralis capitum selectorum particulae, Berlin, 1853. R. Riedinger, Der Phy-
siologos und Klemens von Alexandreia, in : Byzantinische Zeitschrift, 1973 (66), p. 273
— 307. A. M, Kilter, Christentum und Eigentum bei Klemens von Alexandrien auf dem
Hintergrund der fruhchristliohen «Armenfrommigkeit» und der Ethik der kaiserzeitli-
chen Stoa, in: Zeitschrift fiir Kirchengeschichte, 1975 (86), p. 1—25. A. Rohricht, De
Clemente Alexandrine Arnobii in irrildendo genti'lium ouku deorum auctore, Ham-
burg, 1892. L. Rosadoni, Clem«nte d Alessandria, Basiilio di Cesarea, Giovanni Crisos-
tomo, Ambrogio di Milano, II buon uso del denaro, Turin, 1971. P. Ruben, Clementis
Alexandrini Excerpta ex Theodoto, Diss., Leipzig, 1892. M. Ruiz Jurado, Le concept de
«monde» chez Clement d'Alexandrie, in : Revue d'histoire de la spiritualite, 1972
(48), p. 5 — 23. T. Riither, Die Lehre von Erbsiinde bei Clemens von Alexandrien, Frei-
burg im Br., 1922. Acela$i, Die Leiblichkeit Christi nach Clemens von Alexandrien,
in: Thealogische Quartalschrift, 107 (1926), 231—254. Acela$i, Die sittliche Forderung
der Apatheia in den beiden ersten christlichen Jahrhunderten und bei Klemens von
Alexandrien, Freiburg im Br., 1949. Acelas/, Uber die Stellung des Klemens Alexandri-
nus zur Philosophie, in: Theologie und Giaube, 4 (1912), 740 — 749. J. Ruwet, Les
«agrapha» dans les oeuvres de Clement d'Alexandrie, in: Biblica, 30 (1949), 133 — -
140. Aceia?i, Clement d'Alexandrie, Canon des Ecritures et Apocryphes, in : Biblica,
29 (1948), 77—99, 240—268, 391—408. J. Scham, Der Optativgebrauch bei Klemens von
Alexandrien in seiner sprach und stilgeschiohtlichen Bedeutung ; Ein Beitrag des Attizi-
mus in der altchrjstlichen Literatur, Paderborn, 1913. Ad. Scheck, De fontibus Clementis
Alexandrini, Augsburg, 1889. W. Scherer, Klemens von Alexandrien und seine Erkennt-
nisprinzipaen, Muinchen, 1907. O. Schilling, Reichtum und Eigentum in der altkirchlichen
Literatur, Freiburg im Br., 1908, 40 — 47. P. J. Schmidt, Clemens von Alexandria in sei-
nem Verhaltnis zur griechischen Religion und Philosophie, Diss., Viena, 1939. Kl.
Schmole, Lauterung nach dem Tode und pneumatische Auferstehung bei Klemens von
Alexandrien, Munster, i.W., 1974. Acela$i, Gnosis und Metanoia. Die anthropologische
Sicht der Busse bei Klemens von Alexandrien, in : Trierer theologische Zeitschrift,
1973 (82), p. 304 — 312. H. Schilrmann, Die hellenische Bildung und ihr Verhaltnis zur
christlichen nach der Darstellung des Klemens von Alexandrien, Munster, 1859.
E. Schwartz, Zu Klemens Tit a d(»Cofx£vo4 xlooatas, in : Hermes, 38 (1903), 75 — 100.
C. Sclaiert, Propos ressurants d'un vieux pedagogue. Un educateur optimiste. Clement

INTRODUCERE 29

d'Alexandrie, in: Etudes, 175 (1923), 532—536. H. Seesemann, Der Chester-Beatty Pa-
pyrus 46 und der Paulustext des Clemens Alexandriaus, in : Zeitschrift fur rati. Wissem-
schaft und die Kunde der alteren Kirche, 36 (1937), 90 — 97. Acelasi, Das Paulusverstand-
nis des Clemens Alexandrinus, in : Theologische Studien und Kritiken, 107 (1936),
312 — 346. C. Sintenis, Plutarch und Clemens von Alexandria, in : Hermes, 1 (1866),
143 — 144. A. Smith, Arcapejjupaxos dans Strom., IV, 25, 156, in : The Journal of Theolo-
gical Studies, 21 (1920), 319—332. Th. Spacil, La dottrina del purgatorio in Clemnete
Alessandrino ed Origene, in: Bessarione, (1919), 131 — 145. M. Spanneut, Le Stoicisme
et les Peres de l'Eglise. De Clement de Rome a Clement d'Alexandrie, Paris, 1957.

0. Stahlin, Beitrage zur Kenntnis der Handschriften des Klemens Alexandrinus, Niirn-
berg, 1895. Acelasi, Klemens Alexandrinus und die Septuaginta, Niirnberg, 1901. Ace-
lasi, Observationes criticae in Clementeni Alexandrinum, Diss., Erlangen, 1890. Acelasi,
Uratersuchungen iiber din Scholien zu Klemens Alexandrinus, Niirnberg, 1897. Ace-
lasi, Zur handschriftlichen Uberlieferung des Klemens Alexandrinus, Leipzig, 1901.
J. Stelzenberger, Die Bezieungen der friihchristlichen Sittenlehre zur Ethik der Stoa,
Munohen, 1933, 166—170, 226-^231. Acelasi, Ueber Syneidesis bei Klemens von Ale-
xandrien, in : Miinchener theologische Zeitschrift, 4 ( 1953), 27 — 33. Fernando Storelli,
Itinerario a Dio eel Protretticol di Clemente Alessandrino, in: Nicolaus, 1980 (8),

1, p. 3 — 71. Prof. N. /. Steidnescu, Dramaturgia elina in opera lui Clement Alexandri-
nul, in: Ortodoxia, 1961, p. 168 — 194. Acelasi, Epopeea si istoria in opera lui Clement
Alexandrinul, in : Ortodoxia, 1960, p. 571—596. Acelasi, Poetii lirici Pindar si Bacchi-
lyde in opera lui Clement Alexandrinul, in : Ortodoxia, 1960, p. 240 — 252. P. Tannery,
Miscellainees. I. Clem. Alex, Strom. I, 104, in: Revue de phiiloL, N. S., 13 (1889), 66—
69. M. Tardieu, La lettre a Hipparque et les reminiscences pythagoriciennes de Cle-
ment d'Alexandrie, in : Vigilae Christianae, 1974 (28), p. 241—247. C. C. Tarelli, A
Note on Luke 12, 15, in: The Journal of Theological Studies, (1940), 260—262. R. Ta-
verni, Sopra il IlaiBafufos di Tito Flavio Clemente Alessandrino, Discorso, Roma, 1885.
W. Teller, «Bees» in Clement of Alexandria, in : The Journal of Theological Studies,
28 (1927), 167. £. Tengblad, Syntaktisdh-stilistische Beiltrage zur Kritik und Exegese
des Klemens von Alexandrien, Lund, 1932. J. Thackeray, A Papyrus Scrap of Patristic
Writing, in: The Journal of Theological Studies, 30 (1929), 179—180. Chr. Thierbach,
Erklarung der auf das Scrditwesen der alien Agypter bezugliehen Stelle im ffinften
Buche der Teppiche des Clemens Alexandrinus, Erfurt, 1846. J. Tixeront, Histoire des
dogmes dans l'antiquite chretienne, ed. 2, vol. I, Paris, 1924. Acelasi, Precis de patro-
logie, ed. 9, Paris, 1927. Acelasi, Vie mondaine et vie chretienne a la fin du Il-e siecle,
le «Pedagogue» de Olement d'Alexandme (L'Univ. Caitholique), 1906, 161 — 184. Prof.
/. Todoran, Ce este gnoza ? in : Mitropolia Ardealului, 1959, p. 885—890. Tollington,
Clement of Alexandria, Londra, 1914. R. B. Tollinton, Alexandrine Teaching on the
Universe, New York, 1932. Acela$i, Clement of Alexandria. A study in Christian Libe-
ralism, 2 volume, London, 1914. J. Tsermoulas, Die Bildersprache des Klemens von
Alexandrien, Diss., Wurzburg, 1934. Valentin, in : Recherches de science religieuse,
(1958), 27 — 59: Heraclit si Clement. J. Vergote, Chronique d'Egypte, in: Le Museon,
(1941), 21 — 38. AceJasi, Clement d'Alexandrie et l'ecriture egyptienne. Essai l'interpre-
tation de Stromates V, 4, 20—21, in: Le Museon, (1939), 199—221. G. Vergotis, Ter-
minologia lui Clement Alexandrinul cu privire la «pedagogie», (in limba greaca), in :
Pantenos, 1974 (66), p. 29—31, 134—138, 248—252, 327—333. J. M. Vermander, De
quelques repliques a Celse dans le Protreptique de Clement d'Alexandrie, in : Revue
des etudes augustiniennes, 1977, (23), p. 3 — 17. (P. Wlelhauer, Oikodome. Das Bild vom
Bau in der christlichen Literatur vom Neuen Testament bis Clement Alexandrinus, 1939.
H. Volker, Der wahre Gnostiker nach Clemens Alexandrinus, Leipzig, 1952. W. Voiicer,
Basilius, Ep. 366 und Clemens Alexandrinus, in: Vigiliae Christianae, 7 (1953), 23 — 26.
Acela$i, Der wahre Gnostiker nach Clemens Alexandrinus, Berlin-Leipzig, 1951. Acelasi,
Die Vollkommenheitslehre des Clemens Alexandrinus in ihren geschichtlichen Zusam-
menhangen, in: Theologische Zeitschrift, 3 (1947), 15 — 40. Nestor Vornicescu, Principii
pedagogice in opera «Pedagogul» a lui Clement Alexandrinul, In : Studii teologice,
1957 (9), p. 726 — 740. F. Wagner, Der Sittlichkeitsbegriff in der heiligen Schrift und
der altchristlichen Ethik, Mflnster, 3, 1931, 121—142. W. Wagner, Der Christ und die
Welt nach Klemens von Alexandrien, Gotttngen, 1903. Acelasi, Wert umd Verwertung
der griechischen Bildung im Urteil des Klemens von Alexandrien, in : Zeitschr. f. wis-
sensch. Theol., 45 (1902), 213—262. W. Wagner, Another look at the literary problem

30 CLEMENT ALEXANDRINUL

in Clement of Alexandria's major writings, in : Church history, Chicago, 1968 (37),
p. 251 — 260. H. Waitz, Neue Umtexsuchiungen fiber die sog. judemchristl. Evangeliee, in :
Zeitschrift fiir ntl. Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche, (1937), 60 — 81.
H. Walterscheid, Die Nachrichten des Clemens Alexandrinus uber die griechischen
Mysterien, Diss., Bonn, 1921. Chr. de Wedel, Symbola ad Clementis Alex. Stromatum
librum VIII interpretandum, Diss., Berlin, 1905. C. Wendel, Zum Hieroglyphen-Buche
Chairemons, in : Hermes, (1945), 227—229. P. Wend/and, Philo und Klemens Alexandri-
nus, in: Hermes, 31 (1896), 435 — 456. Aceiasj, Musonius und Klemens Alexanidrimus in:
Theol. Literaturzeitung, 1898, 653. Acelasi, Quaestiones Musoniaraae. De Musonio Stoico
Clementis Alexandrini aliorumque auctore, Berlin, 1886. U. von Wilamowitz-Moellen-
dori, Lesefriichte (situdiiu critic si comeatar la Strom. IV), in: Hermes, (1929), 458 sq.
P. Windhorst, Xepaiv ^icXufjievat! (Protr. 1), De diifficilioris cuiusdam textus apud Clem.
Alex, forma primdigenia, in: Recherches de science religieuise, (1939), 496 — 497. F. J.
Winter, Die Bthik des Klemens von Alexandrian, Leipzig, 1882. R. B. Witt, The Hellensim
oi Clement of Alexandria, in: Classical Quarterly, 25 (1931), 125—204. H. A. Wolison,
Clement of Alexandria on the Generation of the Logos, in: Church History, 20 (1951),
3—11. J. Wytzes, Paideia and Pronoia in the Works of Clemens Alexandrinus, in: Vi-
giliae Christianae, 9 (1955), 148—158. Acelasi, in: Vigiliae Christianae (1957), 226— 245 ;.
(1960), 129 — 153: influente platonice. J. Zandee, The teachings of Silvanus and Clement
of Alexandria, a new document of Alexandrian Theology, Leiden, 1977. G. Zatiris,
Textul Guvtoitarii de pe Mumte, de la Mt., 5, 1—7, 29, in scrierile lui Clement Alexan-
drine! (in limba greaca), in: foolo-fiat, 1970, (41), p. 425—440, 557—566; 1971 (42), p.
686—705; 1972 (43), p. 341—349, 792—806; 1973 (44), p. 702—718; 1974 (45), p. 150—171.
576—587, 770—785; 1975 (46), p. 216—227, 662—671, 901—916. J. Zellinger, Klemens
von Alexandrian und die Brscheinungsformen des spatantiken Lebens, In : Gelbe Hefte,
1 (1925), 28 — 44. A. Zeoli, Libero arbiitrio, grazia e predestinazione nel pensiero di
Clemenite Alessandrino, in: Huimanitas, 9 (1954), 851 — 854. P. Zeigert, Zwei Abhandlun-
gen uber T. Flavius Klemens Alexandrinus. Psichologie und Logoschristologde, Heidel-
berg, 1894.

Pentru traducerea scrierilor lui Clement Alexandrinul, cuprinse in acest prim vo-
lum, am folosit urmatoarele editii si traduceri :

Pen<tau Care bogat se va mintui, editia Ofio Stahlin din 1909, 157 — 191 si tradu-
cerea aceluiasi din colectia Bibliothek der Kirchenvater, Zweite Reihe, vol. VIII,
225—280.

Pentru Protreptic : 1) editia Otto Stahlin din 1905, 1 — 86 si traducerea din aceeasi
colectie, vol. VII, 69 — 199 ; 2) editia si traducerea Claude Mondesert si Andre Plassart
din colectia Sources Chretiennes, nr. 2 bis.

Pentru iPedagog : 1) editia Otto Stahlin din 1905, p. 87 — 292 si traducerea aceluiasi
din aceeasi colectie, vol. VII, 201 — 297 si vol. VIII, 5—223 ; 2) editia si traducerea Mar-
guerite Harl pentru Pedagog, Cartea I, din colectia Sources Chretiennes, nr. 70 ; 3) edi-
tia si traducerea Claude Mondesert pentru Pedagog, Cartea II, din colectia Sources
Chretiennes, nr. 108 ; 4) editia si traducerea Claude Mondesert si Chantal Matray pen-
tru Pedagog, Cartea III, din colectia Sources Chretiennes, nr. 158.

Pentru alcatuirea introducerilor am folosit introducerile din editiile si traducerile
mentionate mai sus, precum si urmatoarele lucrari : B. Altaner — A. Stuiber, Patro-
logie, Leben, Schriften und Lehre der Kirchenvater, VII Aufl., Freiburg-Basel-Wien,
1966. — D. S. Balanos, naxpoXoftct (ol exxXiaiao-cntol iccccsptc nal aoffpatpo? t<ov bxzat
jtpcaxwv ai<uv(ov) Atena, 1930. — O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Litte-
ratur, Zweiter Band, Freiburg i. Br., 1903. — G. Bardy, Litterartiure grecque chretienne,
Paris, 1927. — Acelasi, Clement d'Alexandrie (Les moralistes Chretiens), Paris 1926. —
A. de la Barre, Clement d'Alexandrie, in : Dictionnaire de Theologie Catholique, III,
137 — 199. — P. Batiiiol, Anciennes litteratures chretiennes, I, La litterature grecque,
3-e ed., Paris, 1901. — F. Cayre, Precis de Patrologie et d'Historie de la theologie, Tome
I, 2-e ed., Paris, 1931. — I. G. Coman, Patrologie. Manual pentru uzul studentilor Insti-
tutelor Teologice, Bucuresti 1956. — Eugene de Faye, Clement d'Alexandrie, Etude sur
les rapports du christianisme et de la philosophie grecque au Il-e siecle, deuxieme
edition, Paris, 1906. — Nicolae St. Georgescu, Doctrina morals dutpa Clement Alexandri-
nul, TezS pentru doctorat in Teologie, Bucuresti, 1933. — Cicerone Iordachescu, Istoria
vechiii literaturi crestine (Primele trei veacuri pinS la 325), Partea I, lasi, 1934. —
R. Janin, KX^fJ.?]? 6 AXeSa^bpeu?, in : 6pT|o%evnx'f] xai ■fj&iy.T) ef%o%Xo7cai8eta, Atena, 1965,

INTRODUCERE 3£

VII, p. 636 — 642. — E. G. Pantetakes, KXr)[xu? 6 'AXe?av8peos in : Me^aX!) iXk^ixr] ki%ur.~
XoTcatBeia, XIV, p. 543 — 544. — Aime Puech, Histoire de la literature grecque chre-
tienraa, Depuis les origl-nes jusqu'a la fin du IV-e siecle, Tome II, Paris, 1928 — J.
Quasten, Patrology, voi. II, Utrecht- Antwerp, 1902 ; traducerea franceza de J. Laporte^
cu titlul : Initiation aux Peres de l'Eglise, vol. II, Paris. — J. T/xeront, Precis de Patro-
logie, Paris, 1923.

Pentru intocmirea notelor am folosit :

— Note din editia si traducerea lui Otto Stahlin ;

— Notele din editia si traducerea Claude Mondesert, Andre Plassart si Henri-
Irenee Marrou din editiile amintite ;

— Larousse du XX-e siecle, Paris, 1968 ;

— Paulys Real-Encyclopadie der classischen Altertumswissenschaft. Neue Bear-
beituog. Unter Mitwirkung zahlreicher Fachgenossen, herausgegeben von Georg Wis-
sowa und Wilhelm Kroll, Stuttgart ;

— Friedrich Lfibkers Reallexikon des klassischen Altertums, achte vollstandiga
umgearbeitete Auflage, Leipzig-Berlin, 1914;

— Nouveau petit Larousse, Paris, 1968 ;

— • Me^aXi) eXX^vixii eYxoxXXoJiaiSoa, Atena f.a. ;

— Mic dicfionar enciclopedic, Bucuresti, 1972 j

— George Lazarescu, Dictionar de mitologie, Bucuresti, 1979 ;
In sfirsit, ca text romanesc al Sf . Scripturi am folosit :

— Biblia, editia Sfintului Sinod, Bucuresti, 1914 ;

— Noul Testament, editia Sfintului Sinod, in traducerea profesorilor : pr. I. Mihal-
cescu si Teodor M. Popescu.

Dupa aceste editii si numerotarea versetelor.

PRESCURTARI

CAF — Comicorum atticorum fragmenta,
ed. Th. Kock, 1880—1888.

FGrHist — Die Fragmente der griechis-
chen Historiker, von F. Jacoby,
1923—1930.

FHG — Fragmenta historicorum graeco-
rum, ed. C. Muller, 1841—1870.

SPG — Fragmenta philosophorum grae-

corum, ed. F.G.A. MulJacfa, 1860—
1881.

PLG = Poetae lyrici graeci, rec. Th.
Bergk, 4. Aufl. 1878, 1882.

PPF — Poetarum philosophorum frag-
menta, ed. H. Diels, 1901.

TGF — Tragicorum graecorum fragmen-
ta, rec. A. Nauck 2. Aufl. 1889.

CARE BOGAT
SB VA MlNTUI?

3 — Clement Alexandrinul

CARE BOGAT SE VA MlNTUI ?

1.1. Dupa parerea mea, cei care aduc bogatilor ca daruri cuvinte de
lauda ar trebui soeotiti, pe buna dreptate, nu numai lingusitori si mes-
chini — pentru ca cinstesc cu fatarnicie, pesite mSsura, pe dele care nu
merits a fi cinstite — ci si necredinciosi si vicleni.

2. Sint necredinciosi, pentru ca nu lauda, nici nu slavese pe Dum-
nezeu, singurul desavirsit 1 si bun 2 , din Care sint toate, prin Care sint
toate si in Care sint toate 3 , pentru ca nu dau lui Dumnezeu cinistea cu-
venita Lui, ci oamenilor, care se lafSiesc intr-o viatS nebuneasca si spur-
cata si de aceea sint supu^i judecatii lui Dumnezeu.

3. Sint vicleni, pentru ca bogatia, prin ea insasi, este in stare sa
moleseasca sufletele celor bogati, este in stare sa-i strice si sa-i depar-
teze de calea, prin care pot dobindi mintuirea ,- dar cei care cinstesc cii
cuvinte de lauda pe bogati, prin placerile pe care le fac bogatilor cu
laudele lor nemasurate, inflacareaza si mai mult gindurile lor si-i fac
sa dispretuiasca toate lucrurile, in lafara de bogatia pe care o admira.
Si, ca sa mS folosesc de un proverb, pun foe pe foe, gramadesc orgoliu
peste orgoliu ?i adauga bogatiei, care prin natura ei este grea, o alta po-
vara mai grea, mindria, care mai cu seama ar trebui indepartatS si ta-
iata ca pe o boala grea si aducatoare de moarte. Se stie doar ca pentru
eel mindru si laudaros intoarcerea spre smerenie este cu neputintS, iar
caderea sigura, dupa cum invata dumnezeiescul Cuvint 4 .

4. Dar mie mi se pare ca e cu mult mai omenos sa vindeci sufle-
tele bolnave ale bogatilor, sa-i smulgi din pacat si sa lucrezi in tot chi-
pul cu putinta la mintuirea lor. Si aceasta se poate face, pe de o parte,
prin rugSciuni catre Dumnezeu, Care neindoios si cu bucurie dS ni^te
daruri ca acestea fiilor Sai ; iar, pe de alta parte, prin cuvintul nostru,
ca harul Mintuitorului sa vindece sufletele lor, sa le lumineze si sa le
aduca spre dobindirea adevarului. Ca numai eel ce dobindeste adevarul

1. Mf., 5, 48.

2. Mt., 19, 17 ; Mc, 10, 18 ; Lc, 18, 19.

3. Rom., 11, 36.

4. Mt., 23, 12; Lc, 14, 11 ; 18, 14 ; Iez., 21, 26.

38 CLEMENT ALEXANDRINUL

si-i este luminata viata cu fapte bune, numai ace la poate avea parte de
cununa vietii vesnice. 5. Dar si rugaciunea are nevoie de un sufleit sa-
natos si frumos ; ca rugaciunea trebuie sa insoteasca pe om pm5 in cea
din urma zi a vietii sale ; iar vietuirea are nevoie de dispozijii sufletesti
bune si statorniee, care sa imbr&tiseze toate poruncile Mintuitorului.

2.1. Este cu putin|a sa para a nu fi simpla, ci complicata pricina
pentru care este mai anevoioasa mintuirea pentru cei bogati, decit pen-
tru cei saraci.

2. Cei care aud pe nepregatite si asculta superficial cuvintul Dom-
nului, care spune ca mai lesne va intra camila prin urechile acului decit
bogatul in imparatia ceruriilor 5 , se deznadajduiesc, gindindu-se cS nu
mai pot dobindi viata vesnica ; atunci ei se daruiesc cu totul lumii si
vietii de aici, agatati de gindul ca numai viata de aici le-a mai ramas. $i
astfel se indeparteaza de calea care duce la mintuire si nu se mai inte-
reseaza care sint bogatii despre care Stapinul si Invatatorul vorbeste,
nici nu se gindesc cum poate ajunge la oameni cu putin^aceea ce e cu
neputinta 6 . 3. Al|ii, insa, au inteles drept si cum se cuvine cuvintele
Domnului, dar nu s-au ingrijit de faptele care due la mintuire si n-au
facut pregatirea necesara pentru a dobindi cele nadajduite. 4. Spun
aceste doua lucruri despre bogatii care au ounoscut si puterea Mintui-
torului, dar si mintuirea care ni s-a aratat ; de cei care nu sint initial
in adevarul credintei noastre nu ma interesez.

3.1. Asadar, trebuie ca cei care iubesc adevarul, cei care iubesc pe
frati, sa nu se grozaveasca fata de bogatii care au fost chemati la min-
tuire si nici sa nu se piece in fata lor pentru dragostea de cistig ; ci, mai
intii, prin cuvintele pe care le spun sa-i scape pe bogati de deznadejdea
desarta de care sint stapiniti si sa le arate, cu explicarea cuvenitS a cu-
vintelor Domnului, ca nu le este taiata desavirsit mostenirea imparatiei
cerurilor, daca asoulta de porunci. 2. Apoi, dupa ce aceia aflS ca teama
le-a fost zadarnica si ca Mintuitorul ii primeste cu bucurie pe cei care
voiesc, trebuie sS li se arate si sa-i initieze in ce chip si prin ce fapte si
dispozitii sufletesti pot sa se bucure de nadejdea mintuirii. Da, nadejdea
mintuirii nu le este cu neputinta, dar nici nu li se da pe gratis. 3. Si
ceea ce se petrece cu atletii — ca sa comparSm cele mici si trecatoare
cu cele mari si nemuritoare — aceea sa gindeasca in sine insusi si boga-
tul din lumea aceasta. 4. Atletul care nu are nadejde ca va putea birui
^5i cS va putea dobindi cununa, nu se inscrie deloc la concurs ; iar eel
<are are in sufletul sau aceasta nadejde, dar nu indura ostenelile, nu

5. Ma, 10, 25 ; Mt. 19, 24 ; Lc., 18, 25.

6. Mc, 10, 27; Mt. 19, 26 j Lc, 18, 27.

CAKE BOGAT SE VA MINTUI ?

37

face exercitii si nici nu tine dieta potrivita, ramine neincununat si nu-si
implineste nadejdea. 5. Tot asa si eel care este inconjurat de aceste
averi pamintesti ; sa nu se declare de la inceput exclus de la premiile
Mintuitorului, odata ce este credincios si cunoaste maretia iubirii de
oameni a lui Dumnezeu. Dar iarasi sa nu nSdajduiasca sa primeasca cu-
nunile nemuririi fara s& faca exercitii, farfi sa se osteneasca, fSra efor-
turi, fara sa asude 7 ; 6. dimpotriva, sa se supuna Cuvintului, ca unui
maestru de gimnastica, iar lui Hristos ca unui arbitru al Jntrecerilor. Noul
Testament al Domnului s8-i fie hrana si bSutura rinduita lui, poruncile
sa-i fie exercitii, slava si podoaba sa-i fie frumoasele stari sufletesti :
dragostea, credinta, nadejdea, cunoa^terea adevarului. bunMatea, mila,
buna cuviintS, pentru ca atunci cind va suna eel din urma sunet de trim-
bita al sfirsitului drumului si al iesirii de aici, ca din stadionul vietii, sa
se infatiseze biruitor, ou constiinta buna, inaintiea Celui ce prezideaza
intrecerile, fiind marturisit vrednic de patria cea de sus, in care se re-
intoarce cu cununi si in proclamatii ingeresti.

4.1. Incepind, dar, de aici cuvintul, sa ma ajute Mintuitorul sa gra-
iesc fratilor cele adevarate, cele cuvenite si cele mintuitoare ,■ sa vor-
besc mai intii despre cele ce privesc nadejdea, iar apoi despre cele care
due la implinirea nadejdii. 2. Iar Cel Care daruieijte har celor care au
nevoie de bar, Cel Care invata pe cei ce-L intreaba, Cel Care pune capat
nestiintei, Cel Care darima deznadejdea, El ne-a pus inainte iarasi ace-
leasi cuvinite despre bogati, ca ele insele sa se itilcuiasca, oa ele insele s3
fie interpreti siguri. 3. Ca nimic nu-i mai bine decit sa auzi iarasi aceleasi
cuvinte ale Domnului din Evanghelie, acele cuvinte care ne-au tulburat
pina acum, pentru ca din pricina copilariei noastre le-am ascultat in
chip neintemeiat si gre$it.

4. Ie$ind in drum, cineva s-a apropiat de El, a ingenuncheat ?i 7-ct
zis : «lnv&t&toTule bun, ce sd fac, ca sd mo^tenesc viata vejm'cd ?». 5. Iar
Iisus i-a zis : *Pentm ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decit unui
Dumnezeu. §tii poruncile •■ sd nu faci desfrinaie, sd nu ucizi, sd nu iuii,
sd nu mdrturisesti strimb, cinsteste pe raid/ tdu si pe mama ta». 6. Jar
el, idspunzind, I-a zis Lui : «Pe toate acestea le-am pdzit din tineretile
mele». Iar Iisus, cdutind la el, 1-a iubit si a zis : «Una \\i lipseste ! Dacd
vrei sd Hi desdvirsit, vinde tot ce ai si dd-le sdracilor si vei avea co-
moard in cer si vino de-Mi urmeazd Mie». 7. Iar el, intristindu-se de cu-
vintul acesta, a plecat mihnit, cd avea bogdtii multe si ogoare. 8. $i Ii-
sus uitindu-se imprejur, a zis ucenicilor Sdi : «Cit de greu vor intra cei
care au avufii in impdrdpa lui Dumnezeu 1». 9. Dar Iisus iardsi vorbind,

7. 1 Cor., 9, 25.

36 CLEMENT ALEXANDRINUL

le-a zis : «Fiilor, cit este de greu celor ce se incred In bogdfii sd intie
In Impdrdtfa lui Dumnezeu ! Mai lesne va intra cdmila prin urechile acu-
lui decit bogatul in impdrdfia lui Dumnezeu». Iar ei mai mult se spdimin-
tau si ziceau : «Cine, dar, poate sd se mintuie ?» Iar El, cdutind la ei,
le-a zis : *Ceea ce este cu neputinfa la oaxneni, este cu putintd la Dum-
nezeu». 10. Petru a inceput sd-I zicd Lui: «Iatd noi am ldsat toate si
Ti-am urmat Jie». Iar Iisus rdspunzind, i-a zis : «Amin grdiesc voud,
eel care va ldsa cele ale sale si pdrinfi si trafi si averi pentru Mine si
pentru Evanghelie va primi insutit. La ce iolos sd ai acum in acest timp
cu prigoane tarini, averi, case si irati ? In timpul ce va sd fie, insd
este viafd vesnicd. Iar cei dintii vor ii pe urma si cei de pe urmd intii» s .

5.1. Acestea sint scrise in Evanghelia diupa Maricu. In celelalte
Evanghelii recunoscute sint citeva cuvinte schimbate in fiecare ; dar
toate Evangheliite arata aceea§i simfonie a sensului 9 . 2. Trebuie sS ?itim
clar, ca Mintuitorul n-a invatat pe ucenicii Sai in chip omenesc, ci tot-
deauna cu intelepciune dumnezeiasca si tainica. Asa ca nici noi mi tre-
buie sa ascultam in chip omenesc cele spuse de Mintuitorul, ci trebuie
sa cautam si sa cunoastem, cu cuvenita cercetare si pricepere, sensul
ascuns in ele. 3. Chiar cuvintele care par a fi spuse de Domnul ucenici-
lor Sai pe intelesul tuturora nu sint intru nimic mai usoare de inteles
decit cele spuse enigmatic, ci au nevoie si ele inca si acum de mai multa
cercetare, din pricina covirsitoarei gindiri cuprinse in ele. 4. Daca au
inca nevoie de mai multa gindire cuvintele spuse de El numai celor
apropiati Lui 10 , si chiar celor numiti de El fii ai imparatiei 11 , apoi nu
trebuie ascultate superficial nici cuvintele care par a fi fost spUse pe
intelesul tuturor — ca nici ascultatorii nu I-au pus Domnului intrebari
asupra lor — pentru ca si ele au acelasi scop, mintuirea, ca si ele sint
acoperite de adincul minunat si supraceresc al gindirii Mintuitorului, ci
trebuie sa ne coborim mintea noastra la insusi duhul Mintuitorului si
la tainica Sa gindire.

6.1. Domnului si Mintuitorului nostru I s-a pus cu drag o intrebare
potrivita Lui. A fost intrebata Viata despre viata, Mintuitorul despre
mintuire, Invatatorul despre cea mai importanta din invStaturile date
de El, Adevarul despre adevarata nemurire, Cuvintul despre Cuvintul
Tatalui, Desavisirea despre odihna cea desavirsita, Nemurirea despre
sigura nemurire. 2. A fost intrebat despre acelea pentru care S-a si po-

8. Mc., 10, 17 — 31. Clement transmite putin modificat sflr?itul textului evanghelie,
versetele 29 — 30.

9. Mt., 19, 16—30 ; he, 18 ,18—30.

10. Adica : ucenicilor Lui.

11. Mt., 13, 38.

CARE B0GA7 SE VA MINTU1 ? 39

gorft -din cer, despre acelea pe care le-a propovSduit, pe care le-a Inva-
tat, pe care le-a dat, ca sa arate temeiul Evangheliei ; ca Evanghelia este
dare a vietii vesnice.

3. Domnul, ca Dumnezeu, stia mai dinainte si intrebarile ce i se
vor pune ca si raspunsurile care I se vor da. Ca cine putea cunoaste
mai bine aeeasta decit Profetul profetilor si Domnul oricarui duh
profetic ?

4. A fost numit bun. Si Hristos ia acest prim cuvint ca punct de
plecare si cu el isi incepe invatatura Sa. Iar prin raspunsul pe care
Domnul 1-a dat, il intoarce pe ucenic la Dumnezeul eel bun, la primul
Si la singurul vistiernic al vie^ii veisnice, pe care Fiul a primit-o de la
Acela si ne-o da noua 12 .

7.1. Asadar, trebuie pusa in suflet, chiar de la inceput, cea mai
mare si cea mai inalta dintre invataturile care due la viata vesnica,
adica sa cunosti pe Dumnezeul eel vesnic 13 , pe Datatorul celor vesnice,
pe primul, pe prea inaltul, pe unicul si bunul Dumnezeu, pe Care II
putem avea prin cunostinta si intelegere. 2. Inceputul si temelia cea ne-
miscata si neclatita a vietfi vesnice este cunostinta lui Dumnezeu, a
Celui Care intr-adevar exista, Care ne-a daruit cele ce exista, adica
cele vesnice, de la Care au primit §i celelalte §i existenta si dainuirea.
3. Necunoa§terea lui Dumnezeu este moarte ; iar cunoasterea Lui, apro-
pierea de El, dragostea de El si asemanarea cu El, singura viata.

8.1. Domnul porunceste celui care vrea sa traiasca viata cea adeva-
rata sa cunoasca mai intii pe Acela pe Care «nimeni nu-1 cunod$te decit
Fiul si cei caruia Fiul i-L va descopeih u ; apoi, dupa Acela, sa cu-
noasca maretia Mintuitorului si noutatea harului, pentru ca potrivit ce-
lor spuse de Apostol : «Legea prin Moise s-a dat, iar harul §i adev&rul
prin Iisus Hristos» 15 . Ca nu sint egale cele date printr-un rob credin-
cios 16 cu cele daruite de Fiul Sau propriu. 2. Daca legea lui Moise ar fi
fost in stare sa dea viata vesnica, atunci in zadar a venit Insusi Min-
tuitorul si a suferit pentru noi de la nastere pina la cruce ", strabatind
intreaga viata omeneasca, si in zadar a cerut de la Iisus, ingenunchind,
nemurirea, eel care a pazit toate poruncile din tineretile lui 18 . 3. Ca
nu a implinit numai legea, ci a implinit-o, incepind chiar de la cea dintii
virsta. Pentru ca ce lucru mare sau prea stralucit este ca batrinetea sa

12. /n., 5, 26; 17, 2.

13. In., 17, 3.

14. Mt., 11, 27.

15. In., 1, 17.

16. Evr. 3, 5.

17. Gal., 2, 21.

18. Mc„ 10, 20.

40 CLEMENT ALBXANDRINUL.

fie lipsita de pacatele, pe care le nasc poftele tineresli, sau de minia
clocotitoare sau de dragostea de batii ? Dar daca cineva, in zvicnirile
lineretii si in arsita virstei, are gindire matura si este mai batrin decit
virsta pe care o are, acela este un minunat si un eminent luptator, acela
este batrin la minte.

4. Cel care a venit la Mintuitorul era incredintat ca este un astfel
de om, pentru ca nu-i lipsea nimic din cele cerute de dreptatea legii„
dar simtea ca ii lipseste cu totul viata vesnica. De aceea o cere de la
singurul Care putea s-o dea. Fata de lege are indraznire, dar pe Fiuli
lui Dumnezeu II roaga. 5. Se muta «din credinfd in credint&» 19 . Se cla-
tina rau in corabia legii si calStoria ii era insotita de primejdii ; de aceea
se muta in corabia Mintuitorului.

9.1. Iisus nu-1 tine de rau, ca n-a implinit toate poruncile legii, ci
il iubeste si chiar il lauda pentru ascultarea de poruncile pe care le-a
invafat ,• dar ii spune ca nu-i desavirsit pentru viata vesnica, pentru ca
n-a implinit desavirsit legea ; este lucrator al legii, dar nelucrator al
vietii celei adevarate. 2. Bune sint si poruncile legii — , cine o taga-
duie§te ? CS «porunca este siintd» 20 — ,• ele conduic cu frica si cu inainte
pregatire ca un fel de pedagog la legea cea desavirsita a lui Hristos
si la harul Lui ; dar «implinirea legii este Hristos 21 spre Indrept&liiea
celui ce crede» 22 . Hristos nu face robi, ca Moise robul lui Dumnezeu,
ci face fii si frati si impreuna mostenitori 23 pe cei care implinesc voia
Tatalui 24 .

10.1. «Dacd voiesti sd Hi desdvirsit» 25 .

Deci nu era desavirsit. Ca nimic nu este mai desavirsit decit de-
savirsirea. Hristos prin cuvintele «Dacd voiesth a aratat in chip dum-
nezeiesc libera vointa a sufletului celui de la care a§tepta raspuns. Ca
in om sta alegerea, ca este liber ,• in Dumnezeu, insa, datul, ca este
Domn. 2. Dumnezeu da celor care voiesc, celor care se straduiesc, ce-
lor care cer, pentru ca mintuirea sa fie opera lor. Dumnezeu nu sileste
— ca silnicia este dusman lui Dumnezeu — ci da celor ce cauta, da\
celor ce cer si deschide celor care bat 26 . 3. Daca vrei, daca cu ade-
varat vrei si nu te inseli pe tine insuti, dobindesti ce-ti lipseste.

19. Rom., l, 17.

20. Rom., 7, 12.

21. Rom., 13, 10.

22. Rom., 10, 4.

23. Rom., 8, 17.

24. Mt., 12, 50.

25. Mf., 19, 21 ; Mc, 10, 21.

26. Mt., 7, 7; La, 11, 9

CARE BOGAT SE VA MINTUI ?

4r

*Una Hi lipse$te» 27 . Una, ceea ce este ,al Meu, binele, ceea ce este-
mai presus de lege, ceea ce legea nu da, ceea ce legea nu are, ceea ce-
este propriu celor ce au viata vesnica.

4. Da, eel care a imiplinit toate cele ale legii «din tinerete» 28 si s-a
laudat cu fapte foarte mari, aceasta singura fapta, care era in chip deo~
sebit o porunca a Mintuitorului, n-a putut s-o adauge celorlalte, ca sa
primeasca viata verruca pe care o dorea, ci a plecat intristat, ingreunat.
de porunca care-i dadea viata vesnica, pentru care s-a rugat. 5. Ca n-a
voit viata vesnica, asa cum spunea, ci s-a impSunat numai cu slava
unei vointe bune. A putut sa se indeletniceasca cu multe lucruri, dar a
fost neputincios, fara rivna si slab pentru savirsirea unui singur lucru,
fapta pentru dobindirea vietii vesnice. 6. Aceleasi cuvinte le-a spus-
Mintuitorul si Martei, care se indeletnicea cu multe, care era ocupata
si ingrijorata cu servirea la masa si o invinuia pe sora ei, cS, lipsind'
de la aceasta treaba, statea la picioarele Lui ca o ucenica, zicindu-i :
«Tu de multe te grije$ti ■, dar Maria partea cea bund $i-a ales, care nu
se va lua de la dinsa» 29 . 7. Tot asa si acestuia, care era prins de multe
treburi, i-a porancit sa mai adauge inca una si sa stea linga El, linga ha-
rul Celui Care da viata vesnica.

11.1. Dar ce 1-a facut pe acesta sa fuga, sS parSseasca pe inv&tator r
sa paraseasca rugamintea pe care o facuse, nadejdea, viata cea vesnicas
Si toate faptele pentru care se ostenise mai inainte ?

Cuviratele Domnului : «Vinde averile tale !>> 30 .

2. Ce inteles au aceste cuvinte ?

Hristos nu-i porunceste, a^a cum cu usurinta interpreteaza unii,.
sa se lepede de averea pe care o avea, sS se desparta de bani, ci sa iz-
goneasca din sufletul sau gindurile lui despre avutii, dragostea sa de-
avutii, ejocesiva sa porta de bani, admiratia si boala lui dupS avutii, gri-
jile, spinii din viata de aici, care inabusa saminta vietii vesnice 31 . 3..
Dealtfel, nu-i mare lucru si nici de rivnit sa fi lipsit de averi, daca nu:
faci asta pentru viata vesnica — ca asa ar fi cei care nu au nimic, cei
lipsiti si cei care cersesc hrana cea de toate zilele, saracii aruncati pe
strazi, «care nu cunosc pe Dumnezeu s; dreptatea lui Dumnezew> 32 . Da,
cei care sint tare lipsiti, cei care nu au cele de trai si cei care due lipsa
de cele mai mici lucruri ar trebui sa fie foarte fericiti si foarte iubiti de
Dumnezeu,- ar fi singurii care doblndesc viata vesnica — . 4. $i iarasi P

27. Mc„ 10, 21 j Lc, 18, 22.

28. Mc, 10, 20.

29. Lc, 10, 41—42.

30. Mt., 19, 21 ; Mc, 10, 21.

31. Mf., 13, 22; Mc, 4, 19; Lc, 8, 14.

32. Rom., 10, 3.

42 _____ CLEMENT ALEXANDRINUL

nu-i nici o noutate sa renunti la averi, ca sa le dai saracilor sau patriei,
lucru pe care 1-au facut multi inainte de venirea Mintuitorului, asa
■cum au facut unii ca sa aiba timp sa se ocupe cu studiile si cu intelep-
ciunea cea moarta, iar altii pentru faima si slava desarta, oameni ca
Anaxagora 33 , Democrit M si Crates 35 .

12.1. Ce vesteste, dar, Hristos ca noutate, ca ceva propriu lui Dum-
nezeu si ca ceva care singur da viata, ceva care n-a mintuit pe cei mai
■dinainte ?

Daca «noua fdptuia» se , Fiul lui Dumnezeu, arata si invata ceva
•deosebit si nu porunceste ceva material, asa cum au facut altii, ci alt-
ceva mai mare, mai dumnezeiese si mai desavirsit, anume de a curati
insusi sufletul si simtirea de patimile care se afla in ele si de a taia si
smulge din radacina toate gindurile straine dreptei judecati, atunci
aceasta porunca este lectia specifics pe care trebuie sa o invete cre-
-dinciosul, aceasta porunca este o invatatura vrednica de Mintuitorul.
"2. Da, unii oameni de dinainte de Hristos au dispretuit lucrurile mate-
riale ,• si-au ISsat averile, le-au vindut, dar dupa parerea mea si-au in-
multit patimile sufletesti ,- au ajuns mindri, laudSrosi, plini de slava
•desarta, au dispretuit pe ceilalti oameni, gindind ca ei au facut ceva su-
praomenesc. 3. Cum ar putea Mintuitorul porunci celor care doresc sa
traiasca vesnic sa facS ceva care le-ar vatama si pingari viata pe care
le-o fagaduieste ? 4. E cu putinta iarasi si aceasta : cineva poate sa se
lepede de avere, dar totusi sa aiba in sufletul sau adinc infipte si vii
pofta si dorinta de avere. A renuntat la folosirea averii, dar in lipsa
^i si in dorul dupa averea risipita sa simta o indoita durere : durerea ca
tiu se mai poate sluji de ea si odata cu ea parerea de rau de ceea ce a
facut. 5. Ca e cu neputinfa si de neconceput, ca eel care simte nevoia
•celor necesare traiului sa nu-si sfarime mintea ?i sa nu fie nelinistit din
pricina bunatatilor care ii lipsesc si sa nu incerce pe orice cale si ori-
■cum sa si le procure.

13.1. N-ar fi oare cu mult mai folositor contrarul, ca omul sa aiba
■din destul, incit sa nu sufere din pricina lipsei de avere, dar sa si poata

33. Anaxagora (500 — 428 i.d.H.), filozof malterialilst grec dki 5coalia iomiaina. A
deschis o $coalS de filozofie la Atena si a avut ca discipoli pe Periole, Euripide,
dupa unii $i pe Socrate. Dupa el, lucrurile sint alcatuite din particule materiale —

"homeomerii — divizibile la infinit ?i de o diversitate calitativa infinita. Anaxagora
a introdus in filozofie ideea unui principiu ordonator, inteligenta.

34. Democrit (c. 460 — c. 370 i.d.H.), filozof grec, reprezentantul de seama al ma-
terialismului ?i ateismului antic. Homeomerii lui Anaxagora 1-au dus la ideea de
atomi. Scrierdle lui Democrit, foarte celebre in antichitate, n-au ajuns pina la noi.

35. Crates din Teba (sec. IV i.d.H.), filozof grec, este eel mai de seama discipol
•al lui Diogene si ultimul reprezeratamit al scolii cinice.

36. 2 Cor., 5, 17; Gal., 6, 15.

CARE BOGAT SE VA M1NTUI ? 43

ajuta pe cei nevoiasi ? Ca ce mfajisare ar mai avea societatea ome-
neasca, daca nimeni n-ar avea manic ? 2. Ideea de a par&si averile si
de a nu avea nimic nu s-ar gasi oare in contrazicere si in luptS evi-
denta ou multe aMe inv&tSfcuri frumoase ale Domnului ? 3. Domnul a
spus : «Faceti-v& prieteni din bogdtia nedreaptd, ca, atunci clnd va
Jipsi, sd vd primeascd in corturile cele ve$nice» 37 ; si «Adunatf comoii
in cei, unde nici moliile, nici rugina nu le stricd $i nici furii nu le
sapd» 38 . 4. Cum ar mai putea cineva hrani pe eel flamind, cum ar mai
putea da apa celui insetat, cum ar mai putea imbraca pe eel gol si pri-
mi in casa pe eel farS de acoperis 39 — si Domnul ii ameninta pe cei care
nu fac asa cu focul 40 si cu intunericul eel mai dinafarS 41 — daca fie-
care om s-ar lipsi de toate aceste lucruri ? 5. N-a intrat oare Hristos in
casa lui Zaheu 42 , a lui Levi 4S si a lui Matei **, oameni bogat,i si vamesi ?
Hristos, insa, nu le-a poruncit sa se desparta de averi, ci sa se foloseasca
drept de ele si sa curme orice nedreptate ! Ca spune : «Astdzi s-a fdcut
mlntuhe casei acesteia !» 45 . 6. Asa ca Hristos lauda folosirea averilor,
iar cu adaosul acestor cuvinte porunceste sa faci parte si altora din ave-
rile tale : sa dai apa celui insetat, sa dai piine celui flamind, sa primesti
in casa ta pe eel fSra de acoperis, sa imbraci pe eel gol. 7. Daca aceste
trebuint/e nu pot fi implinite altfel decit cu ajutorul averilor, iar dacS
Domnul porunceste sa ne lipsim de averi, ce altceva ar fi putut sa faea
Domnul decit sa porunceasca sa dim si sa nu d&m, sa hranim $i s& nu
hranim, sa primim $i sa nu primim, sa faeem parte si altora din averile
noastre si s& nu faeem parte din ele, lucru cu totul contrar dreptei

judecSti-

14.1. Nu trebuie, dar, aruncate averile, pentru ca ele pot fi de folos
semenilor nostri. Averile sint bunuri pe care le agonisesti pentru tine,
iar banii sint bunuri ce iti sint de folos ; dar si averile si banii sint dati
de Dumnezeu spre folosul oamenilor 46 . $i averile si banii stau la dispo-
zitia omului, ca un material, ca o unealtS, pentru ca cei care stiu sS le

37. Le., 16, 9.

38. Mi., 6, 20.

39. Mt., 25, 35—36.
,40. Mt, 25, 41.

41. Mt., 8, 12; 22, 13 ; 25, 30.

42. Lc, 19, 5— 10. '

43. Mc, 2, 14— 17 ; Lc, 5, 27— 29.

44. Mt., 9, 9—13.

45. Lc, 19, 9.

46. Traducerea rom&neasca nu poate reda fidel subtilitatea gindirii cuprinsa in
cuvintele lui Clement, nici intentia cu care el foloseste termenii, facind din etimo-
logia cuvintejbr xxijfxaxa (averi) si XpTjfiaxa (bani) argument pentru pledoaria sa :
•xtiubt* 7<*P soxi xt^xa ovxa x,aci. Xaripaxa Xpifaifiot byza xat eis Xpijaiv av&pa>7tG>v U7t6 xoo
©sou itapaaxeoaajjuva. — Kx^ata si xx^xa deriva din -x.Tiiop.ai — a cistiga ceva pentru
sine, iar Xp^jxaxot, TCpijaina si Xpijai? de la XpaOfxat — a fi de folos.

44 CLEMENT ALEXANDRINUL

foloseasca sa le foloseasca bine. 2. Unealta, daca o folosesti pentru me-
seria pentru care e facuta, este o unealta de meserias ; dar daca n-o
intrebuintezi in meseria ei, atunci are parte de nestiinta ta si n-are nici
o vina daca nu-i folosita unde trebuie. 3. Tot asa si bogatia ; este o
unealta. Poti sa te folosesti de ea in chip drept si atunci slujeste drep-
tatii ; te folosesti de ea in chip nedrept, atunci slujeste nedrept&tii.
Da, bogatia e facuta sa slujeasca, nu sa conduca. 4. Nu trebuie, dar, sa
dai vina pe bogafie ; bogatia e nevinovata ; nu e nici buna, nici rea ;
dar te poti folosi de ea si in bine si in rau, dupa cum vrei, si atunci
vina cade pe tine. Mintea omului este aceea care are in ea liberul ar-
bitru si libertatea de a folosi intr-un chip sau altul cele date lui de
Dumnezeu.

5. Deci nu te desparti de averile tale.,- mai bine desparte-te de pati-
mile sufletului tau, care nu-ti ingaduie sa folosesti spre mai bine ave-
rile tale, pentru a ajunge cumsecade $i bun si pentru a te putea folosi
bine de aceste averi. 6. In acest chip trebuie inteleasa, dar, despartirea
de toate averile si vinderea tuturor lucrurilor. Domnul a spus acele cu-
vinte despre patimile suf letesti.

15.1. As mai putea spune si aceasta : patimile sint inauntrul sufle-
tului, iar averile in afara ; iar daca sufletul se foloseste bine de averi,
par bune si averile, dar daca se foloseste rau de ele, par si ele rele.
Atunci Cel care a poruncit sS ne despartim de averi, de care porunceste
sa ne despartim ? De acelea pe care le d&m, dar ramin inca in noi patimile
sau mai degraba de averile pe care le dam si ajung folositoare ? 2. Cel
care se desparte de averea aceasta lumeasca isi poate inca imbogati pa-
timile, chiar cind nu mai are nici o avere ,• ca starea lui sufleteasca isi
impline?te lucrarea ei, sufoca gindirea, o apasa si o arde cu poftele pe
care starea lui sufleteasca le hrane§te. Nu i-a fost dar, de nici un folos
ca a saracit de averi, pentru ca s-a imbogatit in patimi. 3. N-a airunoat
patimile care trebuiau aruncate, ci averile, care sint indiferente, nu-s
nici bune, nici rele ,• a indepartat averile, de care se putea folosi, dar,
prin lipsa averilor, a ajuns in el rautatea din sufletul lui. 4. Trebuia sa
se lepede de patimile care sint vatamatoare, nu de averile care-i puteau
fi de folos, daca stia sa le foloseasca bine. 5. Averile pe care le chiver-
nisesti cu chibzuinta, cu intelepciune ?i cu credinta in Dumnezeu iti sint
de folos. Cele ce te vatama, trebuie indepartate ,• dar nu te vatama cele
ce sint in afara ta.

6. In acest chip vorbeste Domnul de trebuinta pe care o avem de
cele ce sint in afara noastra. Ne porunceste sa ne departam, nu de bu-
nurile care ne intretin viata, ci de patimile noastre, de bolile sufletesti,
care ne fac sa ne folosim rau de aceste bunuri.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 45

16.1. Bogfitia patimilor este pentru toti aducatoare de moarte ,• pier-
derea ei, mintuitoare. De aceasta bogatie trebuie sa ne curatim sufletul,
sa avem adica sufletul s&rac si gol de patimi, si asa sa auzim pe Mintui-
torul, Care spune : *Vino, de-Mi urmeaza Mie» 47 . 2. Ca El este calea 48
pentru eel curat cu inima ,• dar la eel cu sufletul necurat harul lui Dum-
xiezeu nu se duce ,• si nu-i curat sufletul care-i bogat in pofte si in care
se zamislesc ginduri desfrinate si lumesti.

3. Cel care are mosii, aur, argint si case si le socoteste daruri ale
lui Dumnezeu si cu ele slujeste lui Dumnezeu Care i le-a dat spre min-
tuirea oamenilor ; eel care stie ca poseda aceste averi pentru fratii sai
mai mult decit pentru el ; eel care se socoteste stapin peste averi, nu rob
a! lor, acela nu le poarta in sufletul sau si nici nu-si margineste viata
la ele, ci este totdeauna gata sa faca o fapta buna si dumnezeiasca cu
ele ,• iar dac3 vreodata ar trebui sa se lipseasca de ele poate indura si
pierderea lor cu inima netulburata, asa cum ii era inima cind avea ave-
rile. Ei bine acesta este eel fericit de Domnul, acesta este eel numit de
El sarac cu duhul 49 , gata mostenitor al imparatiei cerului, nu bogatul,
care nu poate avea viata vesnica.

17.1. Cel care poarta, insa, in sufletul sau bogatia, iar in inima lui
are in locul Duhului lui Dumnezeu aurul sau mosia si-si mareste nema-
surat avutia §i de fiecare data o vede mai mare, cel care cauta in jos si
este legat cu laturile lumii, ca este pamint si in pamint va merge, cum
poate sa doreasea si sa se gindeasca la impfiratia cerurilor el, un om,
care nu are in el inima, ci mosii sau mine de aur si care neaparat va fi
■gasit in acelea pe care le-a ales ? Ca «unde este inima omului acolo-i si
comoara lui» 50 .

2. Domnul cunoaste doua comori ,• una buna : «Omul bun scoate din
vistieria cea bund, a inimii lui ceea ce este bun» 51 ,• alta rea : «Omul xau
•din vistieria cea rea scoate ceea ce este rau, ca din prisosinta inimii
gr&ieste gura» 52 . 3. Asadar, dupa cum la Domnul si la noi mi este numai
o singura comoarS, nu numai aceea care aduce pe neasteptate mare
cistig la gasirea ei, ci si a doua comoara fara cistig, nedorita si pagu-
boasa, tot asa si bogatia ,• una este bunS, alta este rea, c& noi stim ca
bogatia si comoara nu sint despSrtite una de alta dupa natura lor. 4. O
bogatie trebuie dobindita, ca este de valoare ; o alta bogatie nu trebuie
dobindita, ca este de lepSdat. Tot asa si saracia ; este de fericit saracia

47. Mc, 10, 21.

48. In., 14, 6.

49. Aft., 5, 3.

50. AH., 6, 21 ; Lc, 12, 34.

51. Lc, 6, 45 j Aft., 12, 35.

52. Lc, 6, 45 j Aft., 12, 35.

46 CLEMENT ALEXANDMNUL

cea duhovniceasca. 5. De aceea si Matei a adaugat : «Fericitf cei saraci».
Cum ? «Cu duhul» 53 ; si iarasi : «Fericiti cei ce tldminzesc $i inseteaza
de dreptatea lui Dumnezeu» 54 . Saracii care au o viata contrara acestora
sint niste ticalosi ; sint lipsiti si de Dumnezeu si de avere paminteasca •;
sint oameni care n-au gustat dreptatea lui Dumnezeu.

18.1. Trebuie sa judecam, deci, cu multa chibzuinta. pe bogatii des-
pre care s-a spus ca vor intra cu greu in impar&tie 55 ,- nu trebuie jude-
cati stingaci, nici grosolan, nici trupeste. Ca nu s-a spus asa. Mintuirea
nu atirna de cele ce sint in afara noastra, de bogatiile noastre ; nici daca
acestea sint multe, nici daca sint putine, sau mici sau mari, sau cu slava,.
sau fara slava, sau cu cinste sau fara cinste ,• mintuirea atirna de virtutea
sufletului, de credinta, de nadejde, de dragoste 56 , de iubirea de frati, de-
cunostinta, de bunatate, de smerenie. Rasplata acestora este mintuirea..
2. Ca nu pentru frumusetea trupului dobindeste cineva via|a vesnica
sau o pierde, pentru ca nu e frumos ; dimpotriva, va avea via^a vesnica
eel care a folosit in chip curat si dupa voia lui Dumnezeu trupul care
i-a fost dat si va pieri eel care strica templul lui Dumnezeu 57 . 3. Poate
cineva sa fie urit si sa se desfrineze ,• si dimpotriva, sa fie frumos si sa
traiasca in cumintenie. Nici puterea si nici marimea trupului nu aduc
viata vesnica ,• nici lipsa madularelor nu duce la pieire ; ci sufletul, care-
se foloseste de ele, aduce fie via^a vesniea, fie pieirea. 4. aSuferd, spune
Domnul, cind e$ti lovit peste obraz !» 58 . Aceas'ta porunca o poate im-
plini eel puternic si sanatos ; dar un slabanog, care nu se poate stapini,
calca porunca. 5. Tot asa pe un om lipsit de toate, pe un om, care nu.
are cu ce trai, il poti vedea beat din pricina poftelor sale, iar pe un om
bogat, cu multe averi il poti vedea infrinat, isarac in placeri, credincios,
intelept, curat, cumpatat. 6. Cind e vorba de via^a veisnica trebuie sa,
stie ca sufletul si virtutea, care se nasc in el, ele mai cu seama si mai
intii, aduc mintuirea ,- pacatul aduce moartea. Deci este cu totul limpede-
ca sufletul se mintuie, cind este sarac in patimile acelea de care este stri-
cat cineva din pricina bogatiei ; §i moare, cind este bogat in acele patimi,.
pe care le aduce cu sine bogatia. 7. Sa nu cautam, dar, in alta parte cauza
felului in care ne vom sfirsi via^a, dec it in starea si dispozitiile sufletu-
lui nostru : daca sufletul nostru a ascultat de Dumnezeu si a fost curat saut
daca a calcat poruncile si si-a adunat pacat linga pacat.

53. M(., 5, 3.

54. ML, 5, 6.

55. Mc, 10, 23.

56. 1 Cor., 13, 13.

57. 1 Cor., 3, 17.

58. Lc, 6, 29 ; ML, 5, 39.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 47?

19.1. Asadar, drept vorbind, bogat cu adevarat este omul care-i bo-
gat in virtuti, omul care poate sa se foloseasca de ele cu cuviosie si cu-
credinta in orice situate s-ar gasi ; rau cu adevarat este bogatul, care
se imbogateste dupa trup, care-si muta viata vesnica in averile cele-
din afara de el, care tree si se strica, care sint cind ale unuia, cind ale
altuia, iar la sfirsit ale nimanui. 2. Si iarasi la fel ,• este si un sarac curat
la suflet si un alt sarac rau, care in chip fals poarta numele de sarac ,•
unul este sarac dupa duh, ceea ce-i este propriu ,- altul este sarac dupa.
lume, ceea ce-i este strain.

3. Cel care nu-i sarac dupa duh, dar este bogat dupa Dumnezeu,
zice celui care nu-i sarac dupa lume, dar este bogat in patimi : despar-
te-te de averile straine, care sint in sufletul tau, pentru ca, ajungind cu-
rat cu inima, sa vezi pe Dumnezeu 59 , cu alte ouvinte : sa potf intra in
imparatia eerurilor.

■ — 4. $i cum sa te desparti de averi ?

— Vinzindu-le ! 60 .

— Ce dar ? Sa iei bani in locul averilor ? Sa schimbi o bogatie cu,
alta bogatie, sa prefaci in argint averea care se vede ?

— De loc ! 5. Ci in locul bogatiilor de mai inainte din sufletul tau,
pe care doresti sa "fci-l mintui, baga alta bogatie, care indumnezeieste,
care-ti da viata vesnica, dispozitiile sufletesti, care implinesc poruncile-
dumnezeiesti, pentru care vei cistiga plata si cinste, mintuire continua
si vesnica nemurire. 6. Asa iti vinzi bine averile cele multe, cele de-
prisos, cele care iti inchid cerurile, schimbindu-le cu cele care pot sa
te mintuiasca. Pe acelea sa le aiba cei saraci trupeste, cei care au nevoie-
de ele ,• tu, insa, schimbindu-le cu bogatia cea duhovniceasca, vei avea
comoara in ceruri 61 .

20.1. Omul care a venit la Domnul, omul eel cu multe averi, eel care
a imiplinit toate poruncile legii, n-a inteles cuvintele Domnului cum tre-
buia ; n-a inteles ca acelasi om poate fi §i sSirac si bogat ; poate avea
si averi si poate sa nu le aiba ; poate sS se foloseasca de lume si poate-
sa rau se foloseasca ; de aceea a plecat trist ?i amarit 62 . A parasit drumul
vietii vesnice, pe care o dorea numai, dar n-o putea dobindi. Si-a facut
cu neputinta ceea ce era greu. 2. Da, era greu ca sufletul lui sa nu fie-
cuprins si orbit de imfatisarile placute ale bogatiei, pe care o avea,.
si de farmecele ei minunate ; dar nu era cu neputinta sa dobindeasca
cu ele mintuirea, daca si-ar fi mutat sufletul de la bogatia cea materialai

59. Mt., 5, 8.

60. Mc, 10, 21 ; Mt., 19, 21 ; Lc, 18, 22.

61. Mc, 10, 21 ; Mf., 19, 21 i Lc, 18, 22.

62. Mc, 10, 22 i Mf., 19, 22 j Lc, 18, 23.

46 CLEMENT ALEXANDRINUL

la cea spirituals, despre care ne inva^S Dumnezeu si daca ar fi stiut sa
se foloseascS cu judeeata si spre binele lui de bunurile, care, in sinea
lor, nu sint nici bune, nici rele, daca ar fi stiut sS se foloseasea de ele
ca unul care voia sa se indxepte spre viata cea vesnica.

3. Chiar ucenicii lui Hristos la inceput s-au spaimintait si s-au mi-
munait 63 .

— Ce au auzit oare ? Aveau oare si ei multe averi ? Dar ei de
mult le parasisera ; parasisera plasele, unditele si toate uneltele de pes-
cuit, dealtfel singura lor avere. Pentru ei, dar, spun ucenicii cu tema :
*Cine poate sd se mintuiascti ?» M .

4. Ei, ca uicenici, au auzi't bine cele spuse de Domnul, parabolic
si neclar ; au simtit adincimea cuvintelor Lui. 5. Pentru ca nu aveau nici
o avere, erau cu bune n&dejdi pentru mintuirea lor ; dar pentru ca stiau
ca nu s-au lepadat desavirsit de patimi — cfi abia ajunsesera ucenici, ca
fusesera luati de curind de Mintuitorul ling& El — de aceea mai mult
se spaimintau si nu erau mai putin deznadajduiti de mintuirea lor decit
eel cu multe averi, eel inlantuit complet de avutia lui, pe care a prefe-
xat-o in locul vietii vesnice. 6. Se cuvenea negresit ca ucenicii sa fie
cuprinsi de frica, odata ce auzisera ca este alungat din imparatia ceru-
rilor la fel si eel cu multe averi, dar si eel plin de patimi, de care si uce-
nicii erau bogati. Ca mintuirea este a acelora fara de patimi, a oelor cu-
rati la suflet.

21.1. Si Domnul le rSspunde ucenicilor : «Ceea ce este cu neputin\a
la oameni este cu putintd la Dumnezeu» 65 . Aceste cuvinte sint iarasi
pline de mare intelepciune ! Da, omul care se straduieste si se osteneste
<ie unul singur nu poate scapa de patimi ,• este, insa, evident, ca, daca
cloreste cu infocare sa scape de patimi si se nevoieste, biruie cu adaosul
puterii lui Dumnezeu. 2. Ca Dumnezeu vine in ajutorul sufletelor care
eu vointa ,- dar daca sufletele parasesc rivna, atunci si Duhul lui Dum-
nezeu, care le-a fost dat, se departeaza. Dumnezeu nu sileste pe cei care
nu vor sa se mintuiasca ; dar da har celor care voiesc mintuirea. 3. Nu
este a celor ce dorm si a celor lipsiti de vointa imparatia lui Dumnezeu,
ci «cej' silnici o rdpesc» 66 . AceastS singurS silnicie este buna = sa silesti
pe Dumnezeu si sa rapesti de la Dumnezeu viata vesnicS ,• iar Dumnezeu
cunoaste pe cei care se tin de el in chip silnic, dar, mai bine spus, cu
tarie, si le implineste voia ; ca se bucura Dumnezeu, cind este biruit
in acest chip.

63. Ma, 10, 26 j Mi., U 25.

64. Ma, 10, 26; Mt., 19, 25.

65. Mt, 10, 27 ; Mt, 19, 26 ; Lc, 18, 27.

66. Mt., 11, 12.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 49

4. Cind a auzit aceste cuvinte, fericitul Petru, eel ales, eel deose-
bit, primul dintre ucenici, singurul pentru care Mintuitorul a platit daj-
die — ca a platit dajdie numai pentru Petru si pentru El 67 — a sarit
?i a luat cuvintul. 5. $i ce a spus ? A spus : «latd, noi am Idsat toate si
Ji-am urmat Tie la 69 . Dar dac& Petru prin cuvintul «toate» intelege
averea lui, atunci se lauda, ca el a lasat, dupS cum spune proverbul, o
avere de patru oboli 69 ,• si, fara sa-si dea seama, spune ca averea lui are
aceeasi valoare ca imparatia cerurilor. 6. Iar daca, asa dupS cum spu-
neam mai inainte, apostolii au aruncat de pe ei vechile averi spirituale
si bolide sufleteisti si au mers pe urmele Invatatorului lor, atunci ei
s-au alaturat celor inscrisi in ceruri 70 . 7. Ca asta inseamna intr-adevar
<. urma pe Mintuitorul : a fi fara de pacat si desavirsit ca El, a-ti impo-
dobi sufletul dupa El, ca si cum te-ai uita intr-o oglinda, a-ti pune in rin-
duiala sufletul si a rindui la fiel, prin toate, pe toate cele ale tale.

22.1. «Iar Iisus raspunzlnd, a zis: Amin giaiesc voud, eel care va
l&sa cele ale sale si parinfi si trap si averi pentru Mine si pentru Evan-
ghelia Mea va primi insutit» 71 .

2. Dar nici acest cuvint s& nu ne tulbure, nici altul inca si mai greu,
spus in alte cuvinte ale Evangheliei : «Cel care nu urdste pe taMl sdu
$i pe mama sa si pe copiii sdi, ba incd si sufletul sdu, nu poate fi ucenic
<il Meu» 72 . 3. Ca Dumnezeul pacii, Cel Care a poruncit sa iubim chiar
pe dusmanii nostri 73 , nu aduce urS si vrajba intre cei care se iubesc eel
mai mult. 4. Iar daca trebuie sa iubim pe dusmanii nostri, apoi de la
aceia, mergind in sus prin analogie trebuie sS iubim si pe cei care ne
sint cei mai apropiati ; iar daca trebuie uriti cei de un singe cu noi apoi,
pogorind cuvintul, ar trebui uriti cu mult mai mult dusmanii si astfel
s-ar putea spune ca cele douS porunci ale Mintuitorului se anuleaza
reciproc. 5. Dar nu se anuleaza citusi de putin ; eel care nu se razbuna
pe dusman si nici nu cinsteste pe tatai sau mai mult decit pe Hristos,
acela face si una si alta cu acelasi gind^ cu aceeasi dispozitie sufleteasca
si cu acee>asi imtentie. 6. Intr-un caz, curmS ura ?i facerea de rau, in ce-
lalalt caz, curmS timiditatea fata de cei de acelasi singe, daca acestia ii
vatama mintuirea. 7. Daca tatal sau fiul sau fratele cuiva este necredin-
cios si sint piedica pentru mintuire si obstacol spre viata cea de sus,

67. ML, 17, 27.

68. Mc, 10, 28.

69. Un obo] era a $>asea parte dintr-o dratuna aintiica, 15 centime.

70. Lc., 10, 20 j Evr., 12, 23.

71. Mc, 10, 29—30.

72. Lc, 14, 26.

73. AH., 5, 44 ; Lc, 6, 27, 35.
Alexandrinul

50 CLEMENT ALEXANDRINUL

cu aceia sa nu fie de acord, nici sa fie de aceeasi parere cu ei, ci sa,
puna capat rudeniei trupesti din pricina dusmaniei duhovnicesti.

23.1. Socoteste luerul acesta un proces in litigiu. tnchipuie-ti ca fa-
tal tau sta linga tine si-ti spune : «Eu te-am nascut si te-am crescut, as-
culta-ma si nu ma supdra ! Nu mai asculta de legea lui Hristos !» si altele
cite iti poate spune un om hulitor si mort cu firea. 2. Pe de alta parte,
asculta ce-ti spune si Mintuitorul : «Eu te-am nascut din nou 74 pe tine,
care ai fost nascut rau de lume spre moarte ; te-am eliberat, te-am vin-
decat, te-am rascumparat Eu Iti voi da viata fara de sfirsit, viata ves-
nica 75 , mai presus de lume. Eu iti voi arata chipul lui Dumnezeu, Tatal
eel bun 76 . Sa nu-fi nume$ti tata pe pamlnt ". Morfii sd-$i mgioape moi-
tfi lor, iar tu uimeaza. Mie 78 . 3. Te voi ridica la odihna $i la desfatarea
bunatatilor celor nespuse 79 §i negrSite, pe care nici ochiul nu le-a vd-
7ut, nici urechea nu le-a auzit ?i nici la inima oamenilor nu s-au suit 80 ,
spre care doiesc ingerii s& priveasca 81 si sa vada acele buna'tati pe care
Dumnezeu le-a preg&tit sfintilor si fiilor, care tl iubesc pe El 82 . 4. Eu,
Cel Care te hrfinesc, M-am dat pe Mine Insumi piine, din care gustind
cineva sa nu mai moara 83 ,• zilnic M-am dat bautura a nemuririi. Eu sint
das-calul unor invataturi mai presus de ceruri. Pentru tine am dus lupta
impotriva mortii. Eu am platit moartea ta, cu care erai dator pentru
paoatele tale de mai inainite si penitru necredinta ta in Dumnezeu». 5.
Auzind, dar, aiceste cuvinte si de la unul si de la altul, judeca-'te pe time
insuti si da .singur sentinta cu privire la mimtuirea ta

De ti-ar grai la fel fratele tau, fiul tau, sotia ta, oaricare altul, ina-
intea tuturor, in tine Hristos sa fie biruitorul. Ca El pentru tine lupta !

24.1. Vrei s5 fii stapinul averilor tale ? Spune-o ! $i Hristos nu te
desparte de avutie ,• Domnul nu este invidios. Vezi, insa, ca te biruie
averile si te stapinesc ? Lasa-le, arunca-le, uraste-le, leapadS-te de ele,
fugi ! 2. Daca ochiul tau te sminteste, scoate-1 ! Ca e mai bine sa dobin-
desti cu un singur ochi imparatia lui Dumnezeu deoit amlndoi ochii fo-
cul. Daca te sminteste mina ta sau piciorul tSu, taie-le M . DacS te smin-

74. 1 PL, 1, 3.

75. In., 10, 28.

76. In., 14, 8—11.

77. Mt., 23, 9.

78. Mt., 8, 22 j Lc, 9, 60.

79. 2 Cor., 12, 4.

80. 1 Cor., 2, 9.

81. 1 PL, 1, 12.

82. 1 Cor., 2, 9.

83. In., 6, 50—51.

84. Mt., 5, 29—30 ; Mc., 9, 43, 45, 47.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 51

teste sufletul tau, uraste-1 85 . Daca se pierd aici pe pamint de dragul lui
Hristos, se vor mintui dincolo 86 .

25.1. Aceeasi explicate sa o dai si cuvintelor care urmeaza : «La ce
iolos sa ai acum, in acest timp cu prigoane, }arini, averi, case $i frati ?» 87 .
2. Hristos n-a chemat la viata vesnica pe cei care nu aveau averi, pe
cei care erau fara casa, pe cei care nu aveau frati, ci a chemat si pe bo-
gati cum am spus mai inainte 88 , a chemat si pe frati la fel : pe Petru cu
Andrei, pe Iacov cu loan, fiii lui Zevedeu ; dar erau de acord unii cu
altii si de acord si cu Hristos.

3. Hriistos exclude sa aiba cineva pe fiecare din aces<tea «cu pii-
goane». Bste o prigoana care vine asupra oamenilor sau din dusmanie
sau din invidie sau din dragostea de cistig ; sau sint prigoniti cei credin-
ciosi din lucrarea diavoleasca. 4. Dar cea mai cumplita prigoana este
cea dinauntrul omului ,• aceasta prigoana porneste in fiecare om din su-
fletul lui, oind sufletul ii este stricat de pofte fara de Dumnezeu, de tot
f elul de placeri, de nadejdi desarte, de visuri pline de stricaciune, cind
sufletul dore§te tat mai mult, cind este tultmrat si arde de dragoste
salbaticS, cind este intepat pina la singe, ca de niste tepusi, ca de tauni,
de patimile care sint in el si-1 imping spre stradanii nebunesti, facindu-1
sa-si piarda nadejdea in viata vesnica si sa dispretuiasca pe Dumnezeu.
5. Aceasta prigoana, mai grea si mai cumplita, pornita dinauntrul omului,
este necontenit impreuna cu el, iar eel prigonit nu poate scapa de ea ,*
poarta in el pretutindeni dusmanul. 6. La fel, focul care vine din afara
lucreaza inoercare 89 , dar focul care vine dinauntru pricinuieste moarte ;
razboiul diniafara se termina usor, dar razboiul din suflet tine pina la
moarte. 7. Daca ai avere materiala, daca ai frati de singe si alte zaloa-
ge, dar ai in tine o prigoana ca aceasta, paraseste toata posesiunea aces-
tora care sint spre raul tau si adu pace in sufletul tau ! Elibereaza-te
de prigoana cea indelungata, intoarce-te de la acelea catre Evanghelie,
prefers in locul tuturor pe Mintuitorul, apS.ratoTul tau, mingiietorul su-
fletului tau, staplnul vietii oelei nesfirsite. 8. Ca «ceie ce se v&d sint tie-
cdtoare, iar cele ce nu se vdd sint vesnice» 90 ,• in timpul de acum totul
moare repede si e nesigur, iar «in veacul pe va sd He este via/d ve$-
nic&» 91 .

85. Lc, 14, 26.

86. Ma, 8, 35 ; Mt., 10, 39 ; 16, 25 j Lc, 17, 33.

87. Ma, 10, 30.

88. Vezi mai sus : 13, 5.

89. 1 Cor., 3, 13 ; Rom., 5, 4 ; 1 Pt, 4, 12.

90. 2 Cor., 4, 18

91. Ma, 10, 30.

52 CLEMENT ALEXANDRINUL

26. 1. «Cei dintii voi ii pe urma $i cei de pe urmd. intii» 92 . Cuvintele
acestea au multe intelesuri si in ce priveste semnifieatia lor alegorica si
in ce priveste explicatia lor. Dar acum nu e nevoie sa cercetam lucrul
acesta. Ele nu se refera numai la cei cu multe averi, ci in general la toti
oamenii care cred. Sa lasam dar acum asta !

2. In ce priveste, insa, problema care ne sta in fata, socot ca aceste
cuvinte nu sint intru nimic mai prejos de cele ce va spuneam, ca Min-
tuitorul in nici un chip n-a exclus din imparatia Sa pe bogati din pricina
bogatiei lor si din pricina averii din jurul lor si nici nu le-a inchis min-
tuirea, daca ar putea si ar voi sa se supuna poruncilor lui Dumnezeu, sa
prefere in locul bunurilor trecatoare viata vesnica si sS priveasca tinta
la Domnul, uitindu-se ca la semnalele unui bun conducator de corabie,
ca sa vada ce voie$te, ce porunceste, ce anunta, ce semnal le da, unde
si din care parte le porunceste s& arunce ancora.

3. Ce nedreptate a savirsit cineva, daca, inainte de a crede in Dum-
nezeu, a fost chibzuit si econom si a adunat destula avere ? * 4. Daca din
pricina nasterii, fara voia sa, din niste oameni bogaji este exclus de la
viata vesnica, atunci este mai mult nedreptatit de Dumnezeu, Care i-a
dat viatS, pentru c& 1-a invrednicit de bunatatile acestea trecatoare, dar
II lipseste de viata vesnica.

5. Si apoi, in general vorbind, pentru ce mai era nevoie sS scoata
Dumnezeu din pamint bogatie, daca bogatia aduce §i pricinuieste moar-
te ? 6, Dar dacS cineva este in stare sa ingenunche in adincul sufletului
sau dorinta de stapinire a averilor, daca judeca cu masura, daca e in-
telept, daca cauta numai pe Dumnezeu, daca respira pe Dumnezeu si
traieste impreuna cu Dumnezeu, omul acela este sarac fata de porunci,
este liber, nu-i biruit de bogatie, nu-i bolnav din pricina bogatiei si nici
ranit de ea. 7. Dar daca nu, mai iute va intra camila prin urechile acului
decit un bogat ca acesta in imparatia lui Dumnezeu M .

8. Sa fie notat aici si un gind mai inalt, anume, camila care treoe
prin calea cea strimta si ingusta 94 si o ia inaintea bogatului. Explicarea
acestor cuvinte de taina ale Mintuitorului le poti cunoaste din lucrarea :
Despre principii si teologie.

27, 1. In primul loc sa se arate ce vrea sa spuna aceasta comparatie
si pentru ce s-a spus. Sa invete bogatii ca nu trebuie sa-'si neglijeze min-
tuirea lor, ca si cum ar fi mai dinainte osinditi, nici nu trebuie sa con-

92. Mc, 10, 31.

* Sau, mai mult dectt atlt, ce vin5 poate avea oitneva, dacS de la inoeput, daitoiita
soartei date de Dumnezeu s-a nascut in casa unor oameni bogati, de neam mare, cu
multe bog5(ii si averi ?

93. Mc, 10, 25.

94. Mt„ 7, 14.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 53

damne bogafia ca pe un dusman si vrSjmas al vietii vesniee, ci trebuie
sa afle in ce chip trebuie folosita averea si in ce chip trebuie dabinditS
viata vesnica. 2. Pentru ca nu trebuie negresit s3 piara cineva, temin-
du-se cS este bogat si nici negresit sS aiba indraznirea ca se mintuie,
intemeiat pe credinja ca se va mintui ; de aceea haide sa cereetam ce
nadejde le da bogajilor si cum li se poate garanta ca vor dobindi ceea
ce nu este de nadajduit si cum pot dobindi ceea ce este de nadajduit.

3. Cind Invatatorul a fost intrebat care dintre porunci este cea mai
mare, a raspuns : «Sd iubesti pe Domnul Dumnezeul tdu din tot suiletul
t&u $i din toatd puterea ta» 95 . Mai mare decit aceasta nu este nici o
alta porunca ; si pe buna dreptate. 4. Da, pentru ca aceasta porunca vor-
beste de Primul, de Cel mai mare, de llnsusi Dumnezeu, Tatal nostru, prin
Care s-au si facut si sint toate si in Care se vor reintoarce toate cele
care se vor mintui 96 . 5. Asadar, pentru ca am fost iubiti de El mai ina-
inte 97 si pentru ca de la El am primit viata, n-ar fi drept sa avem pe
cineva mai mare si mai de cinste ; de aceea sa-I dam numai acest mic
dar pentru harurile foarte mari pe care le-am primit, ca altceva nu putem
g^si pentru a-L rfisplati pe Dumnezeu, Care este desavirsit si nu are lipsS
de nimic, de la Care primim nemurirea, pentru cfi am iubit pe TatSl cu
toata tfiria si puterea noastra. Cu cit iubeste cineva mai mult pe Dum-
nezeu, cu atit mai mult patrunde inlauntrul lui Dumnezeu.

28. 1. A doua porunca, care vine la rind, a spus Domnul, dar cu ni-
mic mai mica decJt cea dintii, este porunca: «S<3 iube$ti pe aproapele tHu
ca pe tine insufi» 98 . Dar pe Dumnezeu mai presus decit pe tine insuti. 2.
Iar cind unul, care vorbea cu El, L-a intrebat : «Cine este aproapele
meu?» ", n-a definit «aproapeJe» asa cum 11 intelegeau iudeii, adica pe
omul Inrudit prin singe, nici pe eel din aceea§i patrie, nici pe
prozelit, la fel nici pe eel tSiat imprejur, nici pe eel care se foloseste de
una si aceeasi lege, 3. ci a adus vorba de unul care se cobora din Ieru-
salim la Ierihon ; si-1 infatiseaza pe acesta atacat de ti'lhari, cazut pe
cale, pe jumatate mort, trecut cu vederea de preot, nebagat in seama de
levit, dar miluit de un samaritean dispretuit si afurisit de toti ; acesta n-a
trecut cu nep&sare pe lingS el ca ceilalti, ci a venit pregatit cu cele de
care avea nevoie eel primejduit, cu vin, cu aintdelemn, cu feise de legat
ranile, cu animal de povara, cu plata pentru hangiu, una pe care i-a
dat-o atunci ,iar alta pe care i-a fagaduit-o la intoarcere 10 °. 4. $i Dom-

95. Mc, 12, 30.

96. Rom., 11, 36.

97. 1 In., 4, 19.

98. Mc, 12, 31.

99. he, 10, 29.

100. he., 10, 30—35.

54 CLEMENT ALEXANDRINUL

nul 1-a intrebat : «Care din acestia a lost aproapele celui care a suieiit
acele necazuri cumplite?» 101 ,• iar cind acela I-a raspuns : «Cel care a
avut mild de el», Domnul i-a spus : «$i tu, dai, meigind, Id la fel» 102 .
Pentru ca din dragoste odr&sleste facerea de bine.

29.1. In amindouS poruncile Domnul porunceste dragostea ; dar in
ordinea lor a facmt o deosebire : in primul loc este dragostea, care se
ridicS spre Dumnezeu, in al doilea loc dragostea care se indreapta catre
aproapele. 2. $i cine altul poate fi aproapele nostru decit Mintuitorul ?
Sau cine ne-a miiluAt mai mult, decit Mintuitorul, pe noi care eram aproape
omoriti de stapinitorii intunericului 103 ; pe noi , care eram cu multe rani,
cuprinsi de frica, de pofte, de urgii, de suparari, de inselaciuni si pla-
ceri ? 3. Singurul doctor al acestor rani este numai Iisus, Cel Ce a taiat
des&virsit din radacinS patimile, nu ca legea, care taia doar urmSrile
patimilor, fructele sadurilor rele, ci a pus securea Lui la rSdScina r&u-
t&tii 104 . 4. Mintuiitorul este «vinul» 185 , singele eel din via lui David 106 ,
oare s-a vSrsat peste sufletede noastre rSnite ,• El este <amtdelemnuJ» l07 ,
mila din inima TatSlui, pe care ne-a adus-o si s-a rev&rsat cu prisosinta
peste noi ; El a arttat «fesile» 108 cele de nedezlegat ale san&tatii si min-
tuirii : dragostea, credinta si nadejdea 109 ,• El a poruncit ingerilor si in-
cepStorilor si puterilor s& ne slujeasca ll0 cu mare plat& U1 , c& si ei vor
fi eliberati de desartaciunea lumii la descoperirea slavei fiilor lui Dum-
nezeu 112 . 5. Pe Acesta trebuie sS-L iubesti la fel ca pe Dumnezeu. $i iu-
beste pe Hristos Iisus eel care face voia Lui si-I pSzeste poruncile Lui 113 .
6. CS *nu tot eel ce-Mf zice : Doamne, Doamne, va intra in lmpd.i6.Ua
cerurilor, ci eel ce face voia Tatdlui Mew> U4 ; si : «Pentru ce-Mi spu-
neU : Doamne, Doamne si nu facefi cele ce vd spun Eu?» 115 ,- si: *Feri-
cifi slntefi voi caie vedetf si auzitf acelea pe care nici drepfii, nici pro-
fefii nu le-au vdzur, nici nu le-au auzit» 1W , daca facefi cele ce va spun
Eu.

101. La, 10, 36.

102. La, 10, 37.

103. EL, 6, 12.

104. ML, 3, 10 } La, 3, 9.

105. Lc, 10, 34.

106. Rom., 1, 3 j 2 Tim., 2, 8.

107. La, 10, 34.

108. Lc, 10, 34

109. 1 Cor., 13, 13.

110. Evr. 1, 14.

111. La, 10, 35.

112. Rom., 8, 19—21.

113. In., 14, 15, 23.

114. ML, 7, 21.

115. La, 6, 46.

116. Mf., 13, 16—17.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 55

30. 1. Pe primul loc, asadar, se afla eel care-L iubeste pe Hristos ,-
pe al doilea loc, eel care cinstestie si are grija de cei ce cred in Hristos.
Ca binele pe care-1 faci unui ucenic al lui Hristos, Domnul il socoteste
ca fiind facut pentru El si si-1 face al SSu. 2. «Venitf, binecuvintatfi Parin-
telui Meu, mostenitf impdrdtfa gdtitd voud de la intemeierea lumii -, cd
am ildminzit si Mi-atf dat sd mininc ; am insetat si Mi-atf dat sd beau ■,
strain am fost si M-atf primit -, gol am fost si M-atf imbrdcat •, bolnav am
lost si M-atf cercetat •, m temnitd am tost si atf venit la Mine». 3. Atunci
li vor idspunde dieptfi zicind : *Doamne, cind Te-am vdzut ildm'md si
Te-am hidnit sau insetat si fi-am dat sd bei ? $i cind Te-am vdzut
strdin si Te-am primit, sau gol si Te-am imbrdcat ? Sau cind Te-am vd-
zut bolnav si Te-am cercetat ? Sau in temnitd si am venit la Tine?». 4.
Rdspunzind Imparatul le va zice lor : «Amin zic voud, intrucit atf idcut
unuia din acesti iratf ai Mei mai mici, Mie Mi-atf idcut» U7 . 5. §i iarasi,
dimpotriva ii arunca in foe pe cei care n-au dat aceste ajutoare celor
mai mici, pentra ca Lui nu I-au dat 118 . 6. Iar in altS parte zice : «Cel care
nu vd primeste pe voi, de Mine se leapddd» ll9 .

31.1. Pe acestia Domnul ii numeste si fii 120 si copii 121 si prunci 122
$i prieteni 123 si mici l24 , pentru ca aici pe pamint sint mici fa\& de vi-
itoarea lor mSretie de sus. «Sd nu dispietuitf, spune Domnul, pe vreunul
din acestia mici, cd ingerii lor vdd pururea fata Tatdlui Meu, Care este
in ceruri» 125 . 2. $i in alt loc : *Nu te teme, turmd micd ! Cd voud a bine-
voit Tatdl sd vd dea impdrdtfa» l26 cerurilor. 3. Tot astfel, Domnul spune,
ca eel mai mic din impSratia cerurilor, adicS ucenicul Lui, este mai mare
decit loan, eel mai mare dintre cei nascuti din femei 127 . 4. $i iarasi :
«CeJ ce primeste pe un drept sau pe un prooroc in nume de drept sau
prooroc, va primi plata acelora ; iar eel care va da unui ucenic in nume
de ucenic, un pahar cu apd rece, nu-si va pierde plata sa» 128 . Asadar
chiar aceasta singura fapta nu-si pierde plata sa.

5. «Facetf-vd prieteni cu bogdtfa nedreaptd, ca, atunci cind va lipsi,
sd vd primeascd 2n corturile cele vesnice» 129 . 6. Domnul aratS prin aceste

117. Mf.,

25, 34—40.

118. Mi.,

25, 41—46.

119. Mf.,

10, 40 ; he. 10, 16.

120. Mc.

, 10, 24.

121. In.,

21, 5.

122. Mt.,

11, 25.

123. La,

12, 4; In., 15, 14—15.

124. Mt.,

10, 42.

125. Mf.,

, 18, 10.

126. he,

12, 32.

127. Mi.,

11, 11; la, 7, 28.

128. Mt.,

, 10, 41—42.

129. 1c.,

16, 9.

56 CLEMENT ALEXANDRINUL

cuvinte cS orice avutie, pe care o tine cineva pentru el insusi si nu o
pune in comun celor nevoiasi, este in chip firesc nedreapta ; dar este
cu putinfa ca el, din aceasta bogatie nedreapta, sa savirseasca si vreo
faptS dreapta si mintuitoare, sa aline adica lipsurile si durerile unuia
din cei care au cort vesnic la Tatal.

7. Observa mai intii ca Domnul nu ti-a poruncit sa te lasi rugat de
cei care sint in nevoi, nici sa astepti ca ei sa te deranjeze, ci iti porun-
ceste ca tu sa cauti pe cei care au nevoie sa fie ajutati si sint vrednici
ucenici ai Mintuitorului. 8. Bun este si cuvintul apostolului : «Pe ddta-
torul de bund voie 11 iube$te Dumnezew 130 , pe eel care se bucura cind
da si nu se zgirceste cind seamana, ca sa nu secere tot asa 131 , pe eel
care face comune averile sale fara sa cirteasca 132 , fara sa faca deosebire
si fara sa se mihneasca ,- aceasta este o facere de bine cu adevarat cu-
rata. 9. Dar mai bun decit cuvintul apostolului este cuvintul Domnului,
spus in alt lac : «On'cui cere de la tine d&-i!» 133 .0 dmgoste ca aceasta
de a darui este proprie numai lui Dumnezeu. Dar mai presus de tot ce
este dumnezeiesc este sfatul dat de Domnul 134 de a nu astepta macar sa
ti se ceara, ci de a cauta pe eel care este vrednic sa primeasca binefa-
cerea, ca apoi sa ti se rinduiasca o plata atit de mare •• cortul eel vesnic.

32. 1. Ce frumoasa negutatorie ! Ce dumnezeiesc tirg ! Cumperi ne-
murirea eu bani ! Dai cele pieritoare din lumea aceasta si primesti in
schimbul lor locuinta vesnica in ceruri.

2. Du-te, bogatule, daca esti intelept, la acest iarmaroc ! Iar daca
e nevoie cutreiera tot pamintul, nu te teme de primejdii si de oboseli,
cind e vorba, ca aici pe pamint, sa cumperi imparatia cereasca ! 3. Pentru
ce te bucura atita pietrele straiucitoare, smaraldele si casa, care sint
sau hrana foeului sau jucarii ale timpului sau o nimica in fata cutremu-
rului sau silniciei tiranului ?. 4. Doreste sa locuiesti in ceruri, doreste
sa imparatesti cu Dumnezeu ! Imparatia aceasta ti-o va da un om care
vine la tine sub chipul lui Dumnezeu 135 . Acela a luat aici putin, dar din-
colo te va face impreuna-locuitor pentru toate veacurile. 5. Roaga-1 sa
ia ! Grabeste-te, nevoieste-te, teme-te ca nu cumva s3 te refuze ! Ca Dom-
nul nu i-a poruncit lui sa ia, ci tie sa dai. 6. Domnul n-a spus : «da» sau
«ofera» sau «f3 bine» sau «ajuta», ci : «Fd-fi piietenh 13B ,• iar prieten
nu ti-1 faci pe eel caruia ii dai o singura data, ci pe eel caruia ii dai

130. 2 Cor., 9, 7.

131. 2 Cor., 9, 6.

132. Fit., 2, 14.

133. tc, 6, 30.

134. In cuvintele : tFacefi-va prieteni din bogafia nedreaptd*.

135. Mt., 25, 40.

136. Lc v 16, 9.

CARE BOGAT SE VA MINT UI ? | 57

toate inlesnirile si pe care il ai indelungata vreme linga tine. Da, nici
credinta, nici dragostea, nici rabdarea nu tine o singuira zi, ci «ceJ care
rabdd pind la sfirsit, acela se va mintuh 1S7 .

— 33. 1. Dar cum poate un om sa dea acestea ?

— Nu le da el, ci Domnul le da pentru pretuirea pe care o are pen-
tru acel om, pentru dragostea ce i-o poarta, pentru prietenia cu el. Ce
spune Domnul : «Voi da nu numai prietenilor Mei, ci prietenilor prie-
tenilor Mei» 138 .

— 2. Si cine este acest prieten al lui Dumnezeu ?

- — Nu hotari singur, cine merita si cine nu merita ! Se poate sa gre-
sesti cind judeci valoarea cuiva ! Pentru ca te indoiesti din pricina nesti-
intei, e mai bine sa faci bine si celor care nu merita pentru cei care me-
rita, decit ferindu-te sa dai celor mai putin buni, sa nu ajufi nici pe cei.
ce merita. 3. Ca din grija ta si din dorinfa de a cerceta pe cei care me-
rits si pe cei care nu merita sa primeasca ajutorul tau, este cu putinta.
sa treci cu vederea chiar pe unii care sint iubiti de Dumnezeu ; iar pen-
tru aceasta fapta pedeapsa este osinda in focul eel vesnic ,- dar daca esti
hotarit sa dai fara alegere tuturor celor care au nevoie, atunci neaparat:
se va gasi si unul din cei care pot fi mimtuiti de Dumnezeu. 4. Asadar,
«nu judeca, ca sd nu Hi judecat 139 ; cu ce mdsurd vei mdsura, cu aceea
fi se va mdsura 14 ° ,• mdsurd bund, indesatd, cldtinatd si cu viri 141 \i se-
va da Ue». 5. Deschide, dar, inima ta tuturor celor care au fost inscrisi
ca ucenici ai lui Dumnezeu !42 . Nu te uita cu dispref la trupul lor si nici
sa nu fii fara purtare de grija fata de virsta lor ; nici dacS-i sSrac saui
prost imbracat, urlt la fata sau siabit de boala ; aceasta sa nu te faca sS te-
scirbesti de sufletul lui si sa-i intorci spatele ! 6. Trupul este o forma
cu care sintem imbracati, un pretext al drumului nostru in lume, ca sa.
putem intra in aceasta scoala obsteascS ; dar inlauntrul trupului locu-
ieste ascuns Tatal si Fiul Lui, Care a murit pentru noi si a inviat cu.
noi U3 .

34. 1. Aceasta forma vazuta inseala moartea si pe diavol ,- ca bo-
gatia si frumusetea dinlauntrul trupului sint nevSzute de ei. Moartea si

137. MJ., 10, 22.

138. Cuvinte neounoscute ale Domnului.

139. ML, 7, 1.

140. 'ML, 7, 2.

141. Ic, 6, 38.

142. AdicS : tuturor cre$tinilor.

143. AdicS : cu trupul nostru omenesc.

SB CLEMENT ALEXANDRINUL

diavolul se infurie impotriva trupului, pe care-1 disprefuiesc, socotindu-1
neputincios, pentru cS sint orbi fata de avutiile dinlauntrul trupului, pen-
tru ca nu stiu ce mare comoara purtSm in vas de lut 144 , zidit de jur
iimprejur cu puterea lui Dumnezeu Tatai, cu singele lui Dumnezeu Fiul
?i cu roua Duhului Sfint. 2. SS nu te lasi inselat tu, care ai gustat ade-
•varul, care ai fost invrednicit de rascumpararea cea mare, ci impotriva
tuturor oamenilor alcatuieste-ti o armata fara arme, nerazboinica, ne-
oninjita de singe, necuprinsa de furie, fara de pata, alcatuita din batrini
cinstitori de Dumnezeu, din orfani iubitori de Dumnezeu, din vaduve
Inarmate cu blindetea, din bSrbafi impodobiti cu dragostea. 3. Dobin-
'deste cu bogajia ta pe niste oameni ca acestia, strajeri ai trupului si su-
iletului tau, carora Dumnezeu le este general ; datorita lor corabia ti se
usureaza chiar cind e pe cale sa se scufunde, pentru ca e cirmuita numai
«de rugaciunile sfintilor ; boala cumplita ti se potoleste, pentru ca e alun-
gata de miinile care au stat intinse inaintea ta ,- pe tilharii care vor sa
te atace ii dezarmeaza, pentru ca armele le sint furate de rugSciuni cu-
-vioase, iar silnicia demonilor este sfarimata, pentru ca e biruita de po-
jrunci puternice.

35. 1. Toti acesti ostasi lucreaza ,• toti sint strajeri siguri ,• nici unul
aiu-i Ienes, nici unul nu-i nefolositor. Unul poate sa te scape de minia
lui Dumnezeu, altul poate sa te mingiie cind esti sup&rat, altul poate sa
lacrimeze si sa ofteze cuprins de mila pentru 'tine inaintea Domnului
imiversului, altul poate sa te invete cele de folos pentru mintuirea ta,
•altul poate sa te sfatuiascS cu indraznire, altul poate sS te pov&tui a sca
cu dragoste ; toti te pot iubi cu adevSrat, far& viclenie, fara teama, fara
jatarnicie, fara linguseli, sincer. 2. Ce dulci sint ingrijirile celor care ne
iubesc pe noi ! Ce fericite sint slujirile celor care au indraznire ! Ce sin-
cera e credinta celor care se tern numai de Dumnezeu ! Ce adevarate
sint cuvintele celor care nu pot minti ! Ce frumoase sint faptele celor
care au ajuns la incredintarea de a sluji lui Dumnezeu, de a asculta de
Dumnezeu, de a placea lui Dumnezeu ! Nu par a se apropia de trupul
tau, ci fiecare de propriul lui suflet, ca nu vorbesc unui frate, ci Impa-
Tatului veacurilor l45 , Care locuieste in tine.

36. 1. Toti credinciosii sint buni, cu cuviinta dumnezeiasca si vred-
nici de numele I46 pe care-1 poarta ca pe o diadema. Nu numai atit ,• dar

144. 2 Cor., 4, 7.

145. 1 Tim., 1, 17.

146. Numele lui Hristos.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 59

sint unii mai alesi decit cei alesi ; si aceasta, cu atit mai mult, cu cit ei
se arata mai putin a fi ceea ce sint ,- aoestia intr-un oareoare chip si-au
jscos corabiile vietii lor din valurile lumii si s-au asezat la loc sigur ,-
nu voiesc s& para sfinti, iar daca cineva i-ar numi, se rusineaza ; ascund
in adincul cugetului lor tainele cele negrSite si nu vor sS fie vazuta in
lume nobletea sufletului lor. Pe acestia Cuvihtul ii nume<ste *lumina lu-
mii» 147 si «sarea pamlntului» liS . 2. Acestia sint saminta ; sint chipul si
asemanarea lui Dumnezeu 149 . Unuil ca aoesta este copil adev&rat al Lui 156
si mostenitor 15 \ trimis pe pamint, ca intr-o tara strSinS, de marea rin-
duiala si analogie a Tatalui. 3. Pentru el s-au creat cele v&zute si cele
nevazute ale lumii, unele ca sa-i slujeasca, altele ca sa-1 deprindS cu
asceza, altele ca sa-1 invete. Toate se mentin atita vreme cit sSminta
xamine aici pe pamint ; cind saminta va fi adunatS, atunci toate foarte
jrepede se vor desface 152 .

37. 1. Ce mai trebuie insa spus ? Priveste la tainele dragostei si
atunci vei vedea sinul Tatalui, despre care a vorbit numai Dumnezeu
Cel Unul-Nascut 15s . Dumnezeu Insusi este dragoste 154 si datorita dra-
gostei Lui am ajuns sa-L privim.

2. Ceea ce este negrait in Dumnezeu este Tata, iar ceea ce este milS
in Dumnezeu a ajuns inima de mama ; iar din pricina dragostei Sale,
Taitai a ajuns sa aiba simtSmintele femeii, si marea dovada este Cel nas-
cut din El. Iar fractal nSscut din dragoste este dragoste. 3. Pentru aceea
s-a pocjv)rit si El, pentru aceea a luat trup omenesc, pentru aceea a su-
ferit de bunavoie toate cele omenesti, pentru ca m&surind cu sl&biciu-
aiea noastrS pe cei ce i-a iubi<t, sS ne masoare in schimb pe noi cu pute-
iea Lui. 4. Cind avea sS se jertfeasca si sa se dea pe Sine r&scumpS-
rare, ne-a lSsat testament nou : «Dragostea rnea dau voud» 155 . Ce este
aceasta dragoste si cit e de mare ? Si-a pus pentru fiecare din noi su-
fletul Lui, egal in valoare cu intreg universul. Si ne cere in schimb sii
avem si noi aceasta dragoste unii fata de altii.

147. ML, 5, 14.

148. ML, 5, 13.

149. iFac, 1, 26.

150. / Tim., 1, 2; Tit., 1, 4.

151. Rom., 8, 17.

152. 2 PL, 3, 10.

153. In., 1, 18.

154. 1 In., 4, 8, 16.

155. In., 13, 34 ; 14, 27.

60 CLEMENT ALEXANDRINUL

5. DacS sintem datori fratilor nostri cu sufletele noastre ^ — si am
facut un asemenea legamint si fata de Mintuitorul — vom mai inchide,
ingramadind linga noi, luerurile lumii acesteia, pe cele saraoe, pe cele
straine, pe cele care se due ? Vom mai pune stavilar celor peste care
dupa putina vreme va veni focul ? 6. Dumnezeiescul si insuflatul de
Dumnezeu loan spune : «Cel care nu iubeste pe iratele sau este omoritor
de oameni» 1S7 . Unul ca acela este saminta a lui Cain, odrasla a diavo-
lului ; nu este milos ca Dumnezeu, nu are nadejdea unei vieti mai bune,
este fara saminta, fara rod ,• nu este mladita vitei de vie celei mai presus
de ceruri, care e totdeauna verde ; de aceea se taie si asteapta focul
eel cumplit 158 .

38. 1. Tu, insa, cunoaste «calea cea mai inalta» 159 oare duce la min-
tuire, pe care o arata Pavel. «Dragostea nu cautd ale sale» 160 , ci se re-
varsa spre frate ; pentru acesta Pavel este ingrijorat, pentru acesta se
tulbura cu intelepciune. 2. «Dragostea, spune el, acoperd multime de
pacate 161 . Dragostea des&vir$ita' alungd frica 162 , nu se semefe^te, nu se
ttufeste 163 , nu se bucurd de nedreptate, ci se bucurti. de adevdi ; pe
toate le lndurd, pe toate le crede, pe toate le ndddjduieste, pe toate le
rabdd. Dragostea niciodata nu cade ; profefiile se vor desfiinta, limbile
vox inceta, vindectirile pe p&mint se voz sfhsi 164 . §i i&min acestea trei :
credinfa, n&dejdea ?i dragostea ; dar mai mare intre acestea este dra-
gostea» 165 . 3. $i pe buna dreptate ; credinta va pieri, cind vom vedea
pe Dumnezeu si vom fi incredintati cu proprii nostri ochi ; nadejdea va
dispare in fata darurilor pe care le-am nadajduit ,• iar dragostea va ajunge
la plinatatea ei si va inmulti $i darurile cele desavirsite. 4. Daca cineva
sade?te in sufletul sau dragostea, chiar daca a fost nascut in pacate,
chiar daca a savirsit multe fapte din cele oprite, poate sa indrepte ceea
ce a gresit, daca isi mareste dragostea si face pocSinta curata.

5. Dar sa nu te descurajeze si sa nu te duca la deznadejde un gind
ca acesta, cS stii care este bogatul care nu poate avea loc in ceruri ;

156. In., 15, 13.

157. 7 In., 3, 15.

158. In., 15, 5—6.

159. 1 Cor., 12, 31.

160. 1 Cor., 13, 5.

161. 1 Pt., 4, 8 ; Prov., 10, 13.

162. 1 In., 4, 18.

163. 1 Cor., 13, 4.

164. J Cor., 13, 6— «.

165. 1 Cor., 13, 13.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 61

39.1. stii de asemieni in ce chip trebuie sa initrebuinteze bogatul
averile sale ca sa scape de birfelile si greutajile bogafiei, care-i inchid
drumul la viata vesnica, si ca sa se poata bucura de bunatatile cele
vesnice. Dar daca se intimpla ca un bogat, fie djn nestiinta, fie din sla-
biciune, fie din imprejurari in afara de voia lui, dupa pecete l66 , dupa
ce a fost rascumparat, sa cadS in niste pacate si greseli, incit sa fie
doborit complet de ele, sa nu-si piarda nadejdea, socotind ca a fost
osindit pentru totdeauna de Dumnezeu. 2. Ca usile sint deschise celui
care se intoarce in adevar din toata inima la Dumnezeu ,- iar Tatal eel
iubitor primeste pe fiul care se caieste cu adevarat 167 ; iar cainta ade-
varata este a nu te mai face vinovat de aceleasi pacate, ci de a smulge
din radacina din suflet pinS la unul pacatele pentru care erai osindit
la moarte. Odata aceste pacate nimicite, Dumnezeu se va imprieteni ia-
rasi cu tine. 3. Ca spune Domnul : «Mare ?i nedepd$ita bucurie $i sarba-
ioaie este in ceruri la Tatal si la ingeri pentru un paca'tos care se in-
toarce si se pocaieste» 168 . 4. De aceea a si strigat : «Mild voiesc, iar nu
jertfa. 169 . Nu vreau moartea pacatosului, ci pocd/nja lui 170 . De vor
ii pacatele voastre ca Una rosie, ca zapada le voi albi ; iar dacd vor fi
mai negre decit intunericul, le voi spdla si le voi iace ca Una alb8» m .
5. Ca numai Dumnezeu poate sS dea iertare de pacate 172 si s& nu soco-
teasca greselile 173 ; de aceea si noua ne porunceste Domnul sa iertam
in fiecare zi pe fratii nostri, care se pocaiesc 174 . 6. Iar daca noi, rai
fiind, stim sa dSm daruri bune, cu cit mai mult Tatal indurarilor 175 ,
Tatal eel bun, Tatal a toata mingiierea, Tatal eel mult milositiv 176 si
eel indurator, Care este si indelung rabdator 177 . Tatal asteapta pe cei
care se intorc la El ; iar a te intoarce cu adevarat la El, inseamna a pune
capat pacatelor si a nu te mai uita inapoi 178 .

40. 1. Dumnezeu da iertare pentru pacatele f acute in trecut ,• pentru
cele viitoare, fiecare pentru el insusi. Aceasta inseamna a te cSi de

166. Adica : dupa botez.

167. Lc, 15, 22—24.

168. Lc, 15, 7, 10.

169. Mf., 9, 13 ; 12, 7.

170. /ez., 18, 23.

171. Is., 1, 18.

172. Ma, 2, 7 j La, 5, 21.

173. 2 Cor., 5, 19.

174. La, 17, 3—4.

175. ML, 7, 11 j La, 41, 13; 2 Cor., 1, 3.

176. lac, 5, 11.

177. les., 34, 6 j Ps., 85, 14.

178. Lc, 9, 62.

82 CI.KMHNT AUtXANPRINUL

pacatele trecute, a le oslndi si a cere de la Tatfil iertarea lor, singurul
din toti care poate face nesavlr§ite cele savirsite, spallnd pacatele de
mai Inalnte cu mila Lui si cu roua Duhului. 2. «ln cele in care vd voi
g&sl, spune Domnul, p%ntiu acelea vd voi $i }udeca» 179 . $i de fiecare
data striga sfirsitul tuturor lucrurilor. 3. Deci eel care a ifacut foarte
marl fapte bune in viata lui, dar dacS la sfirsitul vietii a alunecat
spre pacat, zadarnice srnt toate ostenelile lui de mai inalnte 18 °, pentmi
cfi la sfirsitul vietii sale era iesit din lupta ; si dimpotriva, eel care a
dus mai inainte o viata stricatS si ticaloasa, dar dacS in urma se poca-
ieste, prin timpul de dupS pocainta, sterge pacatele vietuirii sale rele
de multi ani 181 . 4. Este nevoie de multa purtare de grija, asa precum
trupurile bolnave de o boalS indelungata au nevoie de o dieta specials
?i de mai multa ingrijire. 5. Vrea hotul sS capete iertare ? S& nu mai
fure ! Gel ce savirses'te adulter sa nu se mai arda ! Desfrinatul sa se
cuminteascS ! Jefuitorul sa dea inapoi ce a luat si sS dea mai mult
declt a luat 182 . Martorul mincinos sB. caute sa spunS adevarul. Cel care
jurS fals sa nu mai jure. SS tai totodata si celelalte patimi : minia, pofta,
suipararea, teama, ca sa fii gasit la iesirea din lumea aceasta impacat
cu dusmanul tau 183 . 6. Este poate cu neputinta s3 tai dintr-o data pati-
mlle pe care le ai in tine, dar poti reusi cu puterea lui Dumnezeu, cu
rug8ciunea ta omeneasca, cu ajutorul fratilor, cu cainta sincera si cu
necontenita staruinta.

41. 1. De aceea trebuie negresit ca tu, om de seama, puternic si
bogat, sa ai linga tine un om al lui Dumnezeu ca dascai si cirmaci al
vietii tale. Sfieste-te macar de unul, teme-te macar de unul, deprinde-te
sa auzi pe unul care-ti vorbeste cu indraznire, care este aspru cu tine,
dar este In acelasi timp si doctor. 2. Nici ochilor nu li-i de folos s3
rflmlna totdeauna nepedepsiti, ci oJteodata si ei lScrimeaza si sufar,
pentru ca sa fie mai sanatosi. 3. Tot asa si pentru suf let : nimic nu-i
mai primejdios ca o necontenita desfatare. Din pricina molesirii, sufletul
orbeste, daca ramlne nemiscat in fata unui cuvint spus cu indraznire.
4. De omul, pe care ti 1-ai luat pe linga tine, teme-te cind se minie,
urmple-ti sufletul de durere cind il vezi ca suspina, respecta-1 dnd il
vezi ca i se potoleste minia, ia-i-o inainte cind il vezi ca refuza sa te

179. Text hecunoscut Scripturii.

180. Inf. Sol., 3, 11.

181. fez., 18, 21—24.

182. Lc, 19, 8.

183. Mf„ 5, 25 1 Lc, 12, 58.

CARS BOUAT SB VA MINTUI T

63

pedepseascfi. 5. Omul acesta sa stea multe nopU de veghe pentru tine,
ruglndu-se lui Dumnezeu pentru tine si induplecfnd pe Tatal cu ruga-
ciunile lui obisnuite ,• cfi Tat&l nu intoarce spatele copiilor Lui care au
nevoie de mila. 6. Omul acesta se va ruga pentru tine, daca e pretuit
de tine cum trebuie si daca nu este suparat de tine, ci pentru tine. A-
ceasta este pocainta nefa|arnica. 7. «Dumnezeu nu se lasd bat}ocorit» 184 ,
nici nu ia seama la cuvintele desarte. Singur El cerceteaza maduvele
si rarunchii inimii 18S , aude pe cei care sint in foe 186 , asculta pe cei
care se roaga in pintecele chitului 187 , este aiproape de toti cei care cred'
in El, dar departe de necredinciosi. daca nu se pocaiesc.

42. 1. Iar ca sa te incredintezi ca, daca te pocaiesti cu adevarat
asa, ai nadejde temeinica de mintuire, asculta o povestire 188 , care nu-i
povestire, ci cuvint predat cu adevarat despre apostolul loan si pas-
trat in amintire.

2. Cind a murit tiranul 189 , apostolul loan a venit din insula Patmos.
la Efes. Cind era rugat, se ducea si in tinuturile invecinate ale neamu-
rilor ,- in unele punea episcopi, in altele intemeia biserici, in altele hiro-
tonea cleric pe unul din cei aratati lui de Duhul. 3. S-a dus si in unul
din orasele nu departe de Efes, unii ii dau si numele 190 . Acolo a min-
giiat pe frati ; si vSzind un tinar cu trupul bine legat, cu infStisare
placuta si cu suflet inflacSrat, s-a indreptat cStre episcopul locului si
i-a zis : «Iti incredintez purtfirii tale de grija cu toata rivna pe acest
tinar si iau oa martori Biiserica ?i pe Hristos». Epiiscopul a primit si i-a
fagSduit totul. Apostolul i-a spus din nou aceleasi cuvinte si a luat
acedasi martori; 4. apoi a plecat la Efes. Presbiterul 191 a luat acasa

184. Gal, 6, 7.

185. Evr., 4, 12; let., 17, 10; iPs., 7, 10; Apoc, 2, 23.

186. Dan., 3, 8—28.

187. Iona, 2, 2—11.

188. Povesitirea despre Sf. Apostol loan (42, 1—15) a fost traclusa In romfljueste ?l
de Pr. N. M. Popescu, TloSrua din Nysa, B.O.R., 38 (19H'5— 11916), p. 536—537. — P5-
rintele Profesor Nicolae M. Popescu a pus la sflr$itul traducerii urmStoarea In-
seminiare : «Pe fondul acestei duaoase scene de adevarata viatS apostoMcS, soriitorul
german Wilhelm Bauberger a brodat un roman plin de adlnca religlozitate si de pi-
oasS veneratie pentru ucenicul iubit al Domnului. 'P. S. Arhlereu Antlm Petrescu,
dorind ce si aceasta placuta carte s& contribuie la edificarea sufleteasci a tineretulul
nostru, a tradus-o In romaneste sub titlul Tin&ml din Nysa si a pus astfel In mtnsi
publicului citltor o nouS scriere cu adevarat folositoare*.

189. Impfiraitul roiman Domitian, ueds Intr-un compiloit In ainui 96.

190. Unele izvoare spun c8 acest oras e Smlrna (St., II, p. 275, n. 4).

191. Acum Clement foloseste termenul de «presblter» pentru episcopul locului.

<J4 Cl.l'.MKNT AI.K.XANDRINUI.

la el pe tinarul ce i-a fost incredintat ; 1-a tinut linga el, 1-a hr&nit, 1-a
tiigrijit, iar pe urmS 1-a luminal 1BS . DupS aceea n-a mai avut grija de
el si nici nu 1-a mai pazit, socotind pecetea Domnului 193 desawrsita
pazfi. 5. Tinarul, fiind lasat de capul lui inainte de vreme, s-a alipit,
spre pierderea lui, de niste tineri lenesi, stricati si obisnuiti cu rele,
•de aceeasi virsta cu el. Aceia 1-au atras la ei mai intii cu mese bo-
gate ; apoi 1-au luat cu ei sa se duca noaptea sa fure haine ; apoi i-au
cerut sa facS fapte si mai rele. 6. Incetul cu incetul s-a obisnuit cu
aicestea si, din pricina firii lui aprinse, s-a abatut din calea cea dreapta,
ca un cal indSrStnic si puternic, care-si musca zabalele si se indreapta
mai mult spre pr&pastie. 7. DeznadSjduindu-se desavirsit de mintuirea
-cea Intru Dumnezeu $i socotindu-se pierdut pentru totdeauna nu se mai
■gindea s3 se ocupe de nimicuri, ci sa faca ceva mare si dorea sa duca
aceeasi viata ca si ceilal^i tineri. I-a luat, deci, pe acestia si a facut cu
ei o bands de tilhari. $i pentru c& era foarte silnic, foarte crud si foarte
aspru a ajuns indata cSpitanul tilharilor. 8. A trecut timp ,- o nevoie
din orasul acela a silit pe crestini sa-1 cheme din nou pe loan la ei.
Apostolul, dupS ce a rinduit lucrurile pentru care a venit, a zis : «Haide,
•o episcope, dS-ne inapoi ceea ce Ji-am incredintat eu si Hristos». 9. Epis-
copul mai intii s-a spSimintat, gindindu-se c& a fost calomniat pentru
jiiste bani pe care nu i-a luat ; nici nu putea crede ca e vorba de un
lucru pe care nu-1 avea, dar nici nu putea sa nu aiba incredere in cu-
■vintele lui loan. Cind loan i-a spus :«Iti cer tinarul si sufletul fratelui !»,
atunci paresbiterul a oftat din adincul inimii si lacriraind i-a spus : «A-
cela a murit». «Cum si de ce a murit?», 1-a intrebat loan. « Pentru Dum-
nezeu e mort, i-a rSspuns presbiterul. A plecat, este un rau, un om
pierdut si, ce-i mai mult, este cS a ajuns tilhar ,- acum impreuna cu banda
lui de tilhari a pus stapinire pe muntele din fata bisericii». 10. Apostolul
?i-a sfisiat hainele, cu mare plingere, s-a lovit peste cap si a zis : «Bun
paznic am lSsat pentru sufletul fratelui ! Da-mi indata un cal si sa vina
clneva cu mine, ca s&-mi arate drumul !». $i a alergat, asa cum era, chiar
de la bisericS. 11. Cind a ajuns in munte, a fost prins de straja tilharilor.
Apostolul nici n-a fugit, nici nu s-a rugat s&-i dea drumul, ci a strigat :
«Pentru asta am venit aici ! Duceti-mS la cSpitanul vostru !» 12. Capita-

192. AdicS : 1-b botezat.

193. Adicfi : buteznl.

CARE BOGAT SE VA MINTUI ? 65

nul, inarmat cum era, deocamdata 11 astepta ,■ dar indata ce s-a apropiat,
1-a recunoscut pe loan si rusinat a luat-o la fuga. Apostolul, insa, uitin-
du-si virsta, s-a luat dupa el, pe cit il tjneau puterile, strigind : 13.
<(Pentru ce, fiule, fugi de mine, tatal tau, care-s neinarmat si batrin !
Ai mila de mine, fiule, nu te teme ! Mai ai inca nadejde de viat-a ves-
nica ! Eu voi da lui Hristos cuvint pentru tine 194 ; iar daca trebuie, eu,
de bunavoie, voi suferi moarte pentru tine, asa cum Domnul a suferit
pentru noi. Pentru tine imi voi da in schimb sufletul men. Stai ! Cre-
de-ma IHristos m-a trimis !» 14. Acela, la auzul acestor cuvinte, mai in-
tii s-a oprit, cautind in jos ; apoi a aruncat armele si in sfirsit, tremu-
rind, a plins cu amar 195 ; a imbratisat pe batrin, care se apropiase de el ;
cu plinsetele sale si-a cerut iertare pe cit a putut, iar cu lacrimile sale
s-a botezat a doua oara, ascunzindu-si numai mina dreapta. 15. Aposto-
lul i-a garantat si a intarit cu juramint ca i-a gasit iertare de la Mintu-
itorul ,• s-a rugat de el, a mgenuncheat in fata lui, i-a sarutat mina dreap-
ta, ca sa-i arate ca fusese curatita prin pocainta si 1-a adus iarasi in
biserica. Acolo s-a rugat pentru el cu bogate rugaciuni, nevoindu-se
totodata cu indelungate posturi si Incintindu-i sufletul cu felurite si-
ruri de cuvinte. $i, dupa cum se spune, apostolul n-a plecat pina ce nu
1-a pus in conducerea bisericii. Fostul capitan de tilhari a dat mare pilda
de adevarata pocainta, mare dovada de nastere din nou, trofeu vazut
al invierii.

16 196 . Ingerii ii vor primi pe cei ce se pocaiesc cu ie\e luminoase
cintindu-le si deschizindu-le cerurile. Dar inainte de to^i ii va intim-
pina Insusi Mintuitorul ca sa-i primeasca ,• le va da lumina cea neum-
brita si nesfirsita, ii va duce in sinurile Tatalui, la viata vesnica, in
imiparatia cerurilor.

17. Sa crezi acestea, pentru ca ti le spun ucenicii lui Dumnezeu,
■si le spune Dumnezeu, Care chezasuieste pentru ele, ti le spun profetiile,
evangheliile, cuvintele apostolice. Daca traiesti cu acestea, daca iti su-
pui lor urechile tale, daca faci faptele poruncite de ele, vei vedea chiar
la iesirea ta din aceasta via^a, scopul lor si dovedirea invataturilor in
care ai crezut.

194. Evr., 13, 17.

195. Aft., 26, 75 j Lc, 22, 62.

196. La inceputul paragrafulul 10, textul grec are o lacuna pe care Stahlin, edi-
torul textului, o completeaza cu aceste cuvinte : «lngerii 3i vor primi pe cei ce se
pociiesc cu le\e*.

S — Clement Alexandrinul

00 CLKMBNT AL»XAN0B1NUL

18. Daca ai lingft tlno, aici pe pamint, pe Ingerul pocfiintel, nu te
vei cai atunci cind vei pfirasi trupul, nici nu te vei rusina, pentru ca
vei vedea c5 se apropie de tine Mintuitorul cu slava Lui si cu ostirea
Lui ,• nu te vei teme de foe. Dar dacS alergi sS te lSfaie^ti in pl&ceri,
p&catuind mereu, daca preferi desfStarea de aici in locul vietfi vesnice,
dacS intoroi spatele Mintuitorului, care-ti d& iertare, atunci nu da vina
nici pe Dumnezeu, nici pe bogatie, nici pe starea ta de frunte, pentru
c:3 tu, de bunavoia ta, ti-ai pierdut sufletul. 19. Daca, insa, stai cu
ochii timta la mintuire, daca o doresti, daca o ceri cu indraznire m si cu
silnicie 198 , Tatai eel bun, Care este in ceruri, iti va da curatie adeva-
rata si viata vesnicS, 20. Caruia, prin Fiul Iisus Hristos, Domnul viilor
si al mortilor 189 si prin Sfintul Duh, fie slava, cinste, putere, maretie
vesnica si acum si in generatiile generatiilor si in vecii vecilor. Amin.

197. Lc, 11, 8.

198. Mt., 11, 12.

199. Rom.. 14, 9.

CUVlNT DE INDBMN
cAtre ELENI

(PROTREPTICUL)

CAPITOLUL I

1. 1. Amfion Tebeul 1 si Arion Metimneul 2 erau amindoi cint&reti,
dar amindoi personaje legendare ; — inca si acum acestia sint cintati
de corul grecesc — unul dintre ei f cu ointecul lui, a ademenit pestele 3 ,
iar celalalt, in timp ce cinta se zideau zidurile Tebei 4 . Alt cintSret, un
trac 5 , — si acesta un alt mit grecesc — , imblinzea numai cu cintecul
fiarele sSlbatice ; mai mult, cu cintecul lui, muta din locul lor copacii, ste-
jarii. 2. As putea sa-t,i vorbesc si de un alt mit, inrudit cu acesta, de
un alt cintaret, de Eunom Locrianul 6 si de greierele de la Delfi. La
Delifi se adunau grecii pentru a sSrbatori moartea sarpelui ; Eunom
cinta cintecul de inmormintaire al sarpelui ; daca melodia ointata de Eu-
nom era un imn sau un cintec de jale pentru sarpe n-a§ putea spune. $i a
tost o intrecene : Eunom cinta din chitara pe o vreme inabusitor de
calduroasa, iar greierii, sus in munt,i, cintau sub frunze, incalziti de
soare ,• cintau cintecul lor ; nu cintau sarpalui mort din Delfi, ci atotin-
teleptului Dumnezeu. $i era cdntecul lor mai frumos declit cintecul lui
Eunom. Dar s-a rapt o coarda a ohitarei Locrianului ,• atunci un greiere,
din zbor, s-a asezat pe gitul chitarei si a cintat, stind pe chitara, ca si
cum ar fi stat pe-o craca. CintSretul, armonizindu-se cu cintecul greie-
rului, a implinit lipsa coardei, care se rupsese. 3. Greierul n-a cintat,
insa, indemnat de cintarea lui Eunom — asa cum o vrea mitul, care a
ridicat la Delfi o statuie de aramS lui Eunom cu chitara lui si greie-

1. Amfion Tebeul, persona j mitoc, ctotaret, fiul Amtiopei si al lui Zeus. A zidii
Teba. La cintecul lirei sale pietrele veneau singure si se asezau la locul lor.

2. Ariom, poet Uric grec, nascut in Meitimma (oras in insula Lesbos). A trailt
in secolul VII i.d.H. Dupa o povestire celebrS, transmisa de Herodot, piratii 1-au
aruncat in mare pe Arion, pe cind se intorcea dintr-o calfitorie in Italia. A fost
salvat de un delfin, care a fost atras de dulcea{a cintecului sau j delfinul 1-a scos la
{arm, ducindu-1 pe spate.

3. Herodot, I, 23—24.

4. Homer, Odiseea, XI, 262—263,

5. Orfeu, poet si ctataret tnac, fiiul kti Apolon si al nimfei Caliopa. Fascina cu
cintecele sale animalele, plantele, stincile. I se atribuie numeroase aventuri, prin-
tre care coborirea to iad, pentau a readuce pe sofia lui, Euridica. A fost ucis de
femeile trace sau, dupa o alta varsiume, de traznetul M Zeus.

6. Eunomos Locrianul, cintSret di' n chitara, original din orasul Epizefirii Locri.

70 C1.I1MBNT AI.RXANPHINUL

rulul, care se luase la Intrecere cu Locrianul 7 — , ci a zburat de bunS
voie pe chitara lui Eunom si tot de bunavoie a si dintat. Grecilor, insa,
11 s-a parut ca greierele a cintat impreunS cu Eunom.

2. 1. Cum puteti crede in niste basme go-ale, inchipuindu-va ca muziea
Imbllnzeste animalele, cind voi, dupa cum se vede, priviti cu ochi de
necredinfa chipul luminos al credintei celei adevarate, care vi se pare
a fl falsfi ? Ati indumnezeit si ati pus in cintece muntele Citeron 8 , mun-
tele Helicon 9 , muntii odrisilor l0 , sanctuarele de initiere ale tracilor, mis-
terele inselaciunii. 2. Cu toate ca aceste mistere sint mituri, totusi eu
socot ca nenoro'ririle cintate de ele nu meritau sa fie facute subiect de
tragedie. Dar, nu ! Voi ati facut din istorisirile acestor nenorociri drame,
iar actorii care joaca aceste drame, va ofera spectacole pline de pla-
cere. Noi, insS, sa inchidem in imbatrinitii mun^i ai Heliconului si Ci-
teronulud Imipreuna cu satirii, cu. cetele de oameni innebuniti si cu
cealalta ceata de demoni, atit dramele aceslea, cit si pe poetii, care
celebreazS serbarile culesului viilor, beti desavirsit, cu fruntile incu-
nunate cu iedera si innebuniti peste masura de celebrarile misterelor
bahice si sS pogorim, cu prea luminata intelegere, de sus din ceruri,
pe muntele eel sfint al lui Dumnezeu, credinta cea adevaratS si ceata
cea sfinta a profetilor. 3. Iar credinta cea adevarata, care trimite de-
parte lumina sa strSlucitoare, sS lumineze din toate parole pe cei care
se invirt in intuneric, sa slobozeascS pe oameni de inselaciune, intinzin-
du-le spre mintuire prea puternica dreaptS, adicS intelegerea. Cei care
s-au trezit si si-au ridicat capul, sa paraseascS Heliconul si Citeronul
$1 s& locuiascfi in Sion, «cd din Sion va ie?/ legea •, $i cuvintul Domnu-
Jul din Iemsalim» u , Cuvintul eel ceresc, adevaratul Luptator, incunu-
nat In privelistea intregii lumi. 4. Cinta si Eunom al meu 12 , dar nu cin-
tecul lui Terpandru 13 , nici al lui Cepion 14 , nici cintecul frigian, lidian
sau dorian, ci cintecul eel vesnic al noii armonii, cintecul care poarta
numele lui Dumnezeu, cintecul eel nou, cintecul levitilor, «care risi-

7. O scolie a lui Arete al GezareM Capadoctei (t 932 sau 935) vorbeste de aoeasta
•tatude a lud (Eunom j artistul tine chitara in miini ?i pe chitarS era un greiere.
Sf. Grigonie diin Nazliainz face aluzde la aceasta legends in scrdsoarea 175.

8. Citeron, munte in Grecia continentals, numit de cei vechi «munte sfint», fiind
centrul cultulul lui Dionisos.

9. Helicon, munte in Grecia continentals.. Pe virful muntelui era templul lui Zeus,
tar pe partea de noid a muntelui se afla vilceaua muzekw, pMnS de altare si de
statu! .

10. Muntii odrisilor - Muntii tracilor.

11. Is., 2, 3.

12. Adici : Logosul, Cuvintul.

13. Terpandru, poet si clntSret grec, nSscut la Lesbos (sec. VIII i.d.H.). I se
atrlbuie inventarea multor instrumente muzicale ; a intemeiat o scoalS de muzicS in
Sparta si la Lesbos.

14. Cepion, poet si ciintaret grer, dtscipolul si succesorul hii Terpandru.

CUVINT DB 1NPBMN CATBg BLBNI 71

peste supfirarea si da uitarii toate relele»> l5 , leacul col dulce si adevfl-
rat, in oare cu clnteeul este amestecatfi si convingerea.

3. 1. Dupa parerea mea, tracul acela calebru, tebeul si mclim-
neul au fast oameni ,- dar nu merits numele de oaimeni, <ca au fost
niste inseiatori ,- sub masca cintecului lor au pingarit viaja omeneasca ,•
cu vrSjitoria lor maiastra au indracit pe oameni spre desfriu, au cele-
brat ca mistere erimele, au indumnezeit faptele de jale, au fost cei din-
tii care au indrumat pe oameni la idoli. Da, cu pietre si cu lemne, adica
cu statui si cu picturi, au construit religia lor cea inselatoare, inian-
tuind in cea mai cumplita robie, cu cintarile si cu ointecele lor de jale,
libertatea aceea, cu adevarat frumoasa a celor ce locuiesc sub cer.

2. Cintaretul meu nu-i ca acesti cintareti ! El a venit sa zdrobeascS
robia cea amara a demonilor tirani. $i ducindu-ne la jugul eel bun 16 si
iubitor de oameni al credintei in Dumnezeu, ne cheama iarasi la ceruri
pe noi, oei arunoati jos la pamint.

4. 1. Singur El a imblinzit pe oameni, fiare foarte salbatice alta-
data : pe pasari, adica pe oamenii usuratici ,- pe tiritoare, adica pe oame-
nii vicleni ; pe lei, adica pe oamenii plini de minie ; pe porci, adicS pe
oamenii dedati placerilor ; pe lupi, adica pe oamenii care rapesc averile
altora. Pietre si lemne sint cei fara de minte ,• dar mai nesim|itor decit
pietrele este omul cufundat in nestiinta. 2. Martor sa ne fie noua glasul
profetic, care, asa cum spune credinta cea adevarata, plinge pe cei care
zac in nestiinta si prostie, zicind : «Ca poate Dumnezeu sa ridice din
pietrele acestea iiii lui Avraam» 17 . Cintaretului meu, facindu-I-se mila
de nestiinta cea multa si de invirtosarea inimilor celor care erau ca niste
pietre fata de credinta cea adevarata, din pietrele acelea, din pietrele
celor care au crezut dintre neamuri, a ridicat saminta de credinta in
Dumnezeu, simtitoare fata de virtute. 3. 1-a numit iarasi «pui de vipete» ,8
pe unii oameni veninosi si pe fatarnicii inseiatori, care pun staviia drep-
tatii ; dar daca vreunul din acesti serpi, urmind Cuvintului, se pocaieste
de bunavoie ajunge «om al lui Dumnezeu» 19 . Pe altii i-a numit in chip
alegoric *lupi imbidcati in piei de oi» 20 , aratind prin aceste cuvinte pe
cei rapitori cu chip de om. $i pe toate aceste fiare foarte salbatice si pe
niste pietre ca acestea, cintarea aceasta cereasca i-a prefacut in oameni
blinzi. 4. Ca dupa cum spune scrierea apostolica «eram si noi cmdva idrd

15. Homer, Odiseea, IV, 221.

16. MU, 11, 30.

17. MU, 3, 9 j Lc, 3, 8.

18. Mt., 3, 7 j Lc, 3, 7.

19. / Tim., 6, 11; 2 Tim., 3, 17.

20. Mt., 7, 15.

72 CLHMINT ALItXANDRINUL

de minte, ncuscultdtori tatdciH, slujind poitelot $i desidtdrilor de tot
fclul, trdind In Mutate $i In pizmd, urlfi Hind $i mlndu-ne unii pe altii ;
dar clnd s-a ardtat bundtatea §/ iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Min-
tuitorul nostru, nu din taptele acelea Intru dreptate, pe care le-am fdcut
nni, ci dupd mila Lui ne-a mlntuit pe noi» 21 . Vezi cita putere a avu't oin-
tarea cea nouS ? A facut din pietre oameni, a facut din fiare oameni !
Iar cei care erau dealtfel morti, cei care intr-adevar nu participau vietii
cclei adevarate ?i-au recapatat viata, indata ce au ascul'tat cintecul
aces La.

5. 1. Cintecul acesta a impodobit cu armonie universul, facind o
simfonie din dezordinea stihiilor naturii, pentru ca intreaga lume sa
ajunga prin el o simfonie. A lSsat marea dezlegata, dar a Impiedicat-o
s^ se reverse asupra pamintului ,• tot asa, a intarit pamintul, care era
miscfitor si 1-a fixat hotar marii ,• la fel a potolit cu aerul furia focului,
facind intre ele armonie, ca atunci cind amesteci cintecul doric cu eel
lidian ; a imblinzit raceala salbatica a aerului cu patrunderea prin el a
focului, amestecind armonie aceste elemente extreme ale universului. 2.
Intr-adevar, acest cintec curat, temelia universului si armonia tuturor
existentelor, Intinzindu-se din centrul universului la margini si de la
marginile lui la centru, a pus armonie in tot universul, nu cu muzica
tracicfi, asemanatoare cu a lui Iuval 22 , ci cu vointa pSrinteasca a lui
Dumnezeu, pe care a rivnit-o David. 3. Iar Cei coborit din David, Cei
Care era Inainte de David, Cuvintul lui Dumnezeu, dispretuind lira si
chltara, instrumente muzicale neinsufletite, dar armonizind cu Sfintul
Duh lumea cea mare si lumea cea mica, adica pe om, sufletul si trupul
lui, clnta lui Dumnezeu prin instrumentul eel cu multe voci al naturii si,
alaturi de el, clnta prin acest instrument muzical, omul, despre care se
spune : «Tu-Md esiti chitara si flaut si itemplu» 23 . Chitara din pricina ar-
moniel, flaut din pricina duhului 24 , iar templu din pricina Cuvintului,
pentru ca chitara sa rasune armonios, flautul sa sufle, iar templul sa
albfi In el pe Domnul. 4. Da, si David imparatul, cintaretul din chitara,
de care am amintit putin mai Inainte, indemna pe oameni spre adevar si-i
depSrta de idoli ,• departe de a lauda prin cintece pe demoni, ii inde-
p&rta pe demoni prin cintecul lui eel adevarat, asa cum a vindeeat, numai
cu cintecul, pe Saul eel staplnit de demoni 25 . Domnul a facut dupa chipul
Lui pe om 26 , acest frumos instrument muzical insufletit. Negresit si

21. Tit., 3, 3—5.

22. Fac, 4, 21.

23. Cltat dlntr-un autor necunoscut.

24. Adlcfi, a sufl8rii.

25. J Reg/, 16, 23.
20. Pac, 1, 27.

CUV1NT DB JNDEMN CATRE F.I.ENI 73

Domnul este instrument muzical armonios si sfint al lui Dumnezeu, Inte-
lepciune mai presus de lume, Cuvint ceresc.

6. 1. Ce vrea, dar, acest instrument muzical, Cuvintul lui Dumne-
zeu, Domnul si cintecul eel nou ? Vrea sS deschida ochii orbilor, sa des-
tupe urechile surzilor, sa conduca la dreptate 27 pe cei ce schioapata si
pe cei rataciti, sa arate oamenilor celor farS de minte pe Dumnezeu, sa
puna capat stricaciunii, sa biruiasca moartea, sa impace cu Tatal pe fiii
cei neascultatori. 2. Iubitor de oameni este acest instrument muzical al
lui Dumnezeu ! Domnul miluieste, invata, indeamna, sfatuieste, mintuie,
pazeste ; iar ca rfisplata, ca am primit invatatura Lui, ne fagaduieste din
belsug imparatia cerurilor, bucurindu-se de noi numai daca ne mintuim.
Inchinarea la idoli se hraneiste cu pacatele oamenilor ; credinta cea ade-
varata, insa, intocmai ca albina care nu murdareste nimic din cele peste
care se asaza, se bucura nnimai de mintuirea oamenilar.

, 3. Ai, deci, fagaduinta ! Ai iubirea de oameni ! Impartaseste-te cu;
haxul ! Sa nu-mi socotesti cintecul eel mintuitor ca nou, cum socotesti c3
sintem noi, un vas sau o casS, pentru ca El era «lnainte de luceafar» 28 ,•
si : «La inceput era Cuvintul $i Cuvintul era la Dumnezeu ?i Dumnezeu
era Cuvintuh 29 . Da, ratacirea idoleasca pare veche, iar credinta cea.
adevSratS pare noua. 4. Chiar dacS caprele mitologice spun ca frigienii
sint vechi so , chiar daca poetii scriu ca arca'dienii erau inainte de a fi
luna sl , chiar daca egiptenii ar fi vechi, ca spun unii visatori ca pamin-
tul egiptenilor a nSscut pe zei si pe oameni, totusi nici unul din acestia-
n-a fost inainte de a fi lumea aceasta ,• noi, insS, am fost inainte de inte-
meierea lumii 32 ,• noi, pentru ca tr&buia sa existam in El, am fost nas-
cuti mai inainte in Dumnezeu, noi, f&ptuirile ouvintatoare ale Cu'vintulul
dumnezeiesc, datorita Caruia sintem dintru iniceput, pentru ca" «la in-
ceput era Cuvintuh 33 . 5. Si pentru c& Cuvintul era dintru inceput, de-
aceea Cuvinibul a fost si este inceputul dumnezeiesc al tuturor exis-
tentelor ,• iar pentru ca acum a primit nume, numele de Hristos — nume
consfintit de demult, nume vrednic de putere — de aceea L-iam numit
Cintec nou.

7.1. Cuvintul, Hristos, este si cauza existentei noastre de odinioarS,
— cS era in Dumnezeu u — dar si a bunei noastre existence — c8 acuinti.

27. Is., 35, 5—6 j ML, 11,5; La, 7, 22.

28. Ps., 109, 4.

29. In., 1, 1.

30. Herodot, II, 2.

31. Apolon, Rhodios, 4, 264.

32. EL, 1, 4.

33. In., 1, 1.

34. In., 1, 1.

74 CLEMENT ALEXANDRINUL

s-a arStat intre oameni — Insusi Cuvintul, singurul care este si una si
alta — si Dumnezeu si om — cauza tuturor bunatatilor. Invatind de la
El sa ducem o buna existenfS, sintem condusi spre viata vesnica. 2. Ca
dupa cuvintele acelui dumnezeiesc apostol al Domnului «harul mintui-
tor al lui Dumnezeu s-a ardtat tuturor oamenilor, invatindu-ne ca, lepd-
dind pdginatatea si pottele lumesti, sd vietuim in veacul de acum cu
■euminfenie, cu dreptate si cu cucernicie, asteptind fericita nddejde si
ardtarea slavei marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus
hristos» 35 .

3. Acesta este cintecul eel nou, aratarea Cuvintului Celui Care era
Ja inceput si preexista, Cel Care a stralucit acum intre noi. S-a aratat
acum ca Min/tuitor Cel ee exista mai inainte ,• s-a arStat ca Invatator
-Cel Care era in Cel Ce exista — caci «Cuvintul era la Dumnezeu» 36 — ,•
s-a aratat Cuvintul, prin Care s-au creat toate. Creator fiind, a dat la
inceput, odata cu creatia, si viata ; ca Invatator a inv&tat, cind s-a ara-
tat, cum sa vietuiasca oamenii bine, pentru ca apoi, ca Dumnezeu sa
.dSruiasca viata vesnicS. 4. Nu acum, pentru intiia oara, a avut mils de
noi, cei care eram pe o cale ratacita, ci de demult, de la inceput ,• dar s-a
.aratat acum cind eram deja pierduti ; s-a aratat si ne-a mintuit. Dar fiara
,cea vicleana si inclinata sa se tirasca, prin ademenirile ei, robeste si
^chinuieste inca si acum pe oameni ,- si, dupa parerea mea, ii pedepseste
.-cu barbarie, ca si acei barbari, care, dupa cum se spune leaga pe prizo-
nieri de trupurile mortilor, ca sa putrezeasca impreuna cu ei. 5. Acest
tiran viclean, sarpele, a legat strins pe cei pe care din nastere a putut
pune mina pe ei, cu lantul ticalos ail inchinSrii la idoli, de pietre, de
"lemne, de statui si de idoli ca acestia ,- i-a jertfit de vii, dupS cum se
spune, si i-a ingropat impreunS cu idolii, ca sS putrezeasca impreuna
,cu ei. 6. De aceea dupa cum unul a fost cel ce la inceput a inselat pe
Eva 37 , iar acum duce pe ceilalti oameni la moarte, tot asa unul este si
'Domnul, ingrijitorul si ajutorul nostru, Care a fost vestit mai dinainte
tprin profeti, iar acum ne cheamS vSdit la mintuire.

8.1. Asadar, dind ascultare poruncii apostolice, sa fugim «de dom-

nul stdpinirii vdzduhului, a duhului care lucreazd acum in Hi neascul-

,tdrii» 38 , sfi alergam la Mintuitorul, la Domnul, Care si aicum si totdeauna

f ne-a indemnat la mintuire, prin minuni si semne in Egipt, iar in pustie

^prin rug si prin nor 39 , care, datorita haruilui iubirii Sale de oameni, a

35. Tit, 2, 11—13.

36. In., 1, 1.

37. Pac, 3, 1—6.

38. El., 2, 2.

39. /e?., 13, 21—22.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 75

insotit ca o slujnica pe evrei. 2. Cu aceasta frica i-a indemnat pe cei
invirtosati la inima ; apoi i-a indemnat si prin prea inteleptul Moise,
prin Isaia eel iubitor de adevar si prin toata ceata profetflor ; pe cei care
au avut urechi i-a intors, intr-un chip mai plin de pricepere, sa creada
in Cuvintul lui Dumnezeu ; uneori ii tinea de ran, alteori ii ameninta ,•
pe unii oameni ii plingea ,• altora le cinta ; intocmai ca un doctor bun,
care pe unele trupuri bolnave le oblojeste, pe altele le mingiie, pe altele
le spala, pe altele le taie cu cutitul, iar pe altele le arde ; uneori le taie
cu ferastrSul, cind trebuie sa vindece pe om cu pierderea unui madular
sau a unei parti din madular. 3. Felurit se poairta si Mintuitorul si felu-
rita este si mintuirea oamenilor : cind ii ameninta, ii sfatuieste ,• cind ii
tine de rau, ii intoaroe la El ; cind ii plinge, ii miluieste ,- cind le cinta,
ii cheama ,• prin rug vorbeste 4 <> — evreii aveau nevoie de semne ?i mi-
nuni 41 — , iar prin foe infricoseaza pe oameni, scotind flacara din stilp ;
flacSra este totodata dovada si de har si de fricS. Daca asculti, este lu-
minS ; dacS nu asculti, este foe. Dar pentru ca trupul omenesc este mai
de pret decit stilpul de foe si decit rugul, mai tirziu au vorbit profetii.
In Isaia a vorbit insusi Domnul ,- El a vorbit in Hie, El in gura profetilor.
4. Tu, insa, nu crezi in profeti ! Socotesti basm si pe acesti barbati §i
stilpul de foe ! De aceea iti va vorbi Insusi Domnul, «Caie, fiind in chip
de Dumnezeu, n-a socotit o rtipire a ii intocmai cu Dumnezeu, ci s-a de-
$ertat pe Sine» 42 milostivul Dumnezeu, dorind cu infocare sa mintu-
iasca pe om. Insusi Cuvintul iti graieste acum lamurit, facindu-te sa ro-
^esti de necredinta ta ; da, o spun, Cuvintul lui Dumnezeu s-a facut om,
ca si tu s5 afli de la om, ca omul poate ajunge Dumnezeu.

9.1. N-ar fi oare o prostie, iubitilor, ca Dumnezeu sS ne indemne
mereu la virtute, iar noi sa nu primim folosul si sa aminam mintuirea ?
Oare nu si loan indeamna la mintuire ? Oare nu toata predica lui este
un glas care te indeamna ? Sa-1 intrebam pe loan : «Cine esiti tu printre
oameni si de unjde vii?» 43 . $i loan ne va raspunde cS nu este Hie, cS
nu este Hristos ,• va marturisi, insa, ca este glasul celui care striga in
pustie ii . Cine este asadar loan ? Ca sS folosesc o imagine, sa mi se in-
gaduie sS spun : loan este glasul Cuvintului, care indeamna, strigind
In pustie.

— Ce strigi, glasule ? Spune-ne si noua !

— «Drepfe facefi c&ile Domnului !» 45 .

40. /e?., 3, 2.

41. In., 4, 48.

42. Fil., 2, 6—7.

43. Homer, Odiseea, I, 170 ; XIX, 105.

44. In., 1. 20—23.

45. Is., 40, 3 i Mt., 3, 3 ; Mc, 1, 3 ; he, 3, 4 j In., 1, 23.

76 CLEMENT ALEXANDRINUL.

2. loan este inainte-mergator ,- este glasul, care merge inainte, al
Cuvintului ; este glasul care cheama, care pregaiteste spre mintuire ,- este
glasul care indeamna spre mostenirea cerurilor ; datorita acestui glas.
femeia cea stearpa si pustia nu mai sint fara de copii 46 . Aceasta nas-
tere a veistit-o mai dinainte glasul ingerului " ; ca si nasterea aceea a
fost inainte-mergatoare a Domnului ; glasul acela a binevestit unei femei
sterpe, dupa cum loan a binevestit pustiei. 3. Asadar, datorita acestui
glas al Cuvintului femeia cea stearpa naste, iar pustia rodeste. Doua
glasuri sint inainte-mergatoarele Domnului : glasul ingerului si glasul
lui loan ,• ele ma fac sa ma gindesc la mintuirea cuprinsa in ele ,• ca,
dupa ce ise va arata Cuvintul, noi vom dobindi rodul nasterii celei bune,
viata ve^nica. 4. Scriptura, uninid aceste doua glasuri intr-unul singur r
lamureste totul spunind asa : «Sd auda cea care nu na$te, sa sloboada
glas cea care nu are dureri de nastere, ca mai mulfi sint fii celei sterpe,
mai multi decit ai celei care are barbatl» 48 . Noua ne-a binevestit ingerul,
pe noi ne-a indemnat loan sa ne gindim la plugar, sa cautam pe barbat.
5. Ca El este unul si aoelasi: barbatul femeii celei sterpe, plugarul pus-
tiei, Cel Care a umplut cu putere dumnezeiasca si pe femeia cea stearpa
si pustia. Multi sint copiii femeii de bun neam ; evreica, insa, care iat
inceput era cu multi copii, a ramas fara copii din pricina neascultarii ;:
si astfel femeia cea stearpa primeste barbat, iar pustia plugar ; iar apoi
una aduce roade, iar cealalta naste credinciosi ,• amindoua datorita Cu-
vintului ,- necredinciosilor, insa, le-a ramas inca si acum stirpiciuneai
si pustia.

10.1. loan, predicatorul Cuvintului, chema pe oameni sa fie gata
pentru venirea lui Dumnezeu, a lui Hristos 49 . Tacerea lui Zaharia ^
aceasta voia sa o spuna. Da, tacerea lui astepta rodul inainte-mergator
al lui Hristos, pentru ca lumina adevarului, Cuvintul, ajuns Evanghelie P
s3 dezlege tacerea tainic3 a enigmelor profetice.

2. Tu, dar, daca doresti sa vezi cu adevarat pe Dumnezeu, ia par-
te la ceremoniile de eurStire cele cu dumnezeiasca cuviinta ! Nu te'
incununa cu lauri si cu panglici impodobite cu lina si porfira, ci cu
dreptate ! Pune-ti in jural tSu frunzele infrinarii si cauta cu sirguinta
pe Hristos, ca spune und'eva : «£u sint usa» 51 . Usa aceasta trebuie s-o-
cunoasca cei ce vor sa inteleaga pe Dumnezeu, ca sa ne deschida largk

46. Is., 54, 1 j Gal., 4, 27.

47. Lc, 1, 13.

48. Is., 54, 1.

49. Mf., 3, 3.

50. Lc, 1, 20.

51. In., 10, 9.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 77

portile cerurilor. 3. Ca slat cuvintataare §i rationale portile Guvintului
§i se deschid ou cheia eredintei : «Nimeni mi cunoa$te pe Tatal decit
Fiul $i eel caiuia li va descoperi Fiul» 52 . Eu §tiu bine ca Gel Care des-
chide u§ia cea incuiata altadata, descopera mai pe urma cele dinauntru
$i arata pe cele care nici nu puteau fi cunoscu'te mai inainte decit nu-
mai de cei care au trecut prin Hristo'S, singurul prin Caire poate fi
vazut Dumnezeu.

CAPITOLUL II

11.1. Nu cercetati, dar, cu curiozitate altarele cele lipsite de Dum-
nezeu, nici de&chizSturile prapastiilor pline de vrajitorii, nici caldarea din
Tesprotia 53 sau scaunul cu trei picioare din Cira M sau vasul de bronz
din Dodona 55 ! Parasiti basmele invechite, imbatrinitul stejar cinstit in
nisipurile pustiei §i oracolul de acolo, care s-a ve?tejit odata cu ste-
jarul ! A tacut izvorul Castaliei 56 , precum $i celalalt izvor din Colo-
fon 57 ! La fel au murit $i celelalte izvoare, care ghiceau ,■ de§i tirziu,
s-au dovedit lipsite de lauda, ca au pierit odata cu miturile lor.

2. Poveste§te-ne §i de celelalte oracole, dar mai bine zis nebunii, de
oracolele care nu erau de nici un folos, de Clarie M , de Pitios 59 , de
Didimeon M , de Amfiarion 61 , de Apolon 62 r de Amfiloh 63 ; iar daca vrei,
intreaba odata cu ace$tia §i pe cei care interpreteaza semnele, pe cei
care ghicesc uiltindu^se la mersul pasarilor, pe cei care italmacesc vi-
sele ; 'totodata ai^aza linga Pittios §i pe cei care ghicesc in griu §i in
orz precum §i pe ventriloci, in mare cinste §i acum in fa{a multora.

52. ML, 11, 27.

53. Tesprotia, regiune din sud-vestul Epirului.

54. Cira, vechi oras in Grecia continentals, In golful Corintului. Era port al ora-
sului Delfi.

55. Dodona, vechi oras In Epir, celebru prin templul si oracolul lui Zeus.

56. Castalia, izvor in apropierea templului lui Apolon de la Delfi. Apa din ba-
zinul acestui izvor servea pentru curatirile de la templu. Romanii atribuiau apei izvo-
rului darul de a inspira poetii. $i azi grecii spun ca eel care bea din apa Castaliei
rSmlne vesnic tlnSr. Numele izvorului ii vine de la nimfa Castalia din Parnas, care
pentru a scapa de urmarirea lui Apolon s-a aruncat in apa izvorului si s-a inecat.

57. Colofon, vechi oras din Asia Mica, in Ionia, la Marea Egee.

58. Clarios, supranume al lui Apolon si al lui Zeus.

59. Pitdos, templu al lui Apolon la Delfi sau In alte loouird.

60. Didimeom, templul lui Apolon In Dadaima, vechi oras in Asia Mica, In Ionia,
In apropierea Miletului.

61. Amfiarion, sanctuar al ghicitorului grec Amfiarau, situat in Grecia conti-
nentaia.

62. Apolon, fiul lui Zeus si al Letei, zeul luminii, al artelor frumoase si al divi-
na{iei. Avea la Delfi un templu s! un oracol.

63. Amfiloh, fiul lui Amfiarau, ghicitor ca si tatSl s5u.

78 CLEMENT ALEXANDRINUL

Da, sa fie date intunericului altarele egiptenilor si ale tirenieni-
lor M in care se oheama mortii pentru a prezice viitorul.

3. Acestea sint cu adevSrat §coli nebunesti de inselaciune ale oa-
menilox necredinciosi si case de joe ale unei ratSeiri nes'tSpinite. Inso-
titori ai acestei vrajitorii sint caprele deprinse sa ghiceasca si corbii
invStati de oameni sa spuna oracole.

12.1. Dar pentru ce sa-ti insir misterele ? Nu le voi lua in ris, dupa
cum se spune ca a facut Alcibiade 65 r ci voi da la iveala, potrivit inva-
taturii credintei celei adevarate, vrajitoria care este ascunsa in ele. Voi
face sa fie prezentaji spectatccilor credintei celei adevarate, ca pe o
scena a vlet/h. pe asa-numitii vostri dumnezei cu ceremoniile lor
misterioase.

2, Bacantele celebreazS misterele lui Dionisos * cuprins de furii,
sSvirsesc cu carne cruda delirul sacru ,• incununate cu serpi, impart
oarnea jertfelor, strigind Eva ; pe Eva aceea, din pricina careia a ur-
mat inselaciunea 67 ,■ ca sarpele consacrat este semn al orgiilor bahice.
Potrivit pronuntiei exacte a evreilor, cuvintul Evia, cu spirit aspru, se
traduce prin : sarpe, de gen feminin.

Deo 68 si Core w au si devenit drame de mister ; iar misterele de la
Eleusis 70 celebreaza cu torte ratacirea lui Deo si Core, precum si ra-
pirea si jalea lor.

13.1. Mi se pare ca trebuie sa fac etimologia cuvintelor «orgie»
si «mister». Primul cuvint vine de la minia (opY^) lui Deo pe Zeus ,• a]
doilea vine de la ticalosia ((Auat?) savirsita asupra lui Dionisos ; iar daca
acest cuvint «mister» derivS, dupa cum spune Apolodor 71 , de la un
oarecare Myus aticul, n-am nimic impotriva ; in acest caz misterele
voastre sint legate de cinstea ce se aduce unui mormint. 2. Poti intelege
si altfel cuvintul «mister» ca : mituni, potrivit corespondentei literelor.
Au adoptat si altii astfel de mituri : cei mai barbari dintre traci, cei mai
lipsiti de minte dintre frigieni ?i cei mai superstitiosi dintre greci.

64. Locuitori ai Tireniei sau Etruriei, azi Toscana.

65. Alcibiade, general, orator, om politic atenian, ucenic al lui Socrate (450 — 404
I.d.H.). Aventuros ca general, ducindu-$i patria in dezastruosul razboi din Sicilia, nes-
tatornic aa om politic, pumindu-se pe rind in slujba Atemea ?i a Spartei, a sfir?it
prin a se exila. A fost asasinat din ordinul satrapului Farnabaze al Bitiniei.

66. Dionisos, fiul lui Zeus si al Semelei, zeul vifei de vie si al vinului, identificat
la romani cu Bahus. Cultul lui a contribuit la introducerea misterelor.

67. Fac, 3, 1—6.

68. Deo, alt nume al zeifei Demetra ; divinitate agrarS, personificarea pSmin-
tului, identificata la romani cu Ceres, mama Persefonei.

69. Core, alt nume al zeitei Persefona, regina infernului, identificata la romani
cu Proserpina.

70. Eleusis, oras in Atica, unde se celebrau misterele in cinstea zeitei Demetra.

71. Apolodor, istoric grec (sec. II i.d.H.), a scris o lucrare intitulata Biblioteca,
care cuprindea istoria zeilor si a eroilor. — Apollodor, Ferttis, 244, F, 142.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 79>

3. Blestemat sa fie eel care a facut inceputul acestei inselSciuni
printre oameni, fie Dardan 72 , eel care a introdus misterele mamei zeilor,.
fie Eetion 73 , eel care a rinduit orgiile si ceremoniile sainotracilor 74 , fie
Midas frigianul 75 , care a invatat misterele de la Odrisian 76 si apoi a
raspindit aceasta mestesugita inselaciune printre supusii sai. 4. N-am sa
ma las convins ni'Cicind de Cinira 77 din insula Cipru, care a indraznit sa
scoata din intuneric la lumina orgiile pline de desfriu ale Afroditei 78 , in
ambitia lui de a indumnezei o femeie desfrinata. 5. Altii spun ca
Melamp 79 , fiul lui Amitaon 80 a adus din Egipt in Grecia serbarile lul
Deo, sarbatorite cu cintece de jale.

Pe toti acesti incepatori ai rautatii am sa-i numesc parinft ai unor
mituri fara de Dumnezeu si ai unei superstitii care are in ea moartea ;
ei au sadit in viata misterele, saminta rautatii §i a stricaciunii.

14.1. Dar acum este si timpul sa va arat ca ceremoniile voastre cm
mistere sint pline de inselaciune si de grozavii. Iar daca ati fost ini-
tiati, apoi cu atit mai mult ve|i ride de aceste mituri ale voastre, pe care-
le cinstit,i. Voi spune deschis cele ascunse ale voastre ! Nu ma rusinez.
sa spun acelea pe care voi nu va rusinati sa lie adorat,i.

2. Prietenia lui Cinira, aceea care s-a nascut din spuma, cea nascuta.
in Cipru 81 — vorbesc de Afrodita, care se numeste Filomede, pentru.
ca se trage din medee, adica din merabrele cele de rusine taiate ale lui
Uranus S2 , membrele cele desfrinate, care dupa ce au fost taiate au in-
taritat valurile ,- deci Afrodita este fnictul vrednic al desfrinatelor voastre-
membre de rusine. In ceremoniile acestei zeite marine a placerii se dS
celor ce se initiaza in arta desfrinSrii, ca simbol al nasterii zeitei, ua
graunte de sare si un falus ; cei initiati, la rindul lor, dau zeitei o mo-
neda, cum dau indragostitii amantelor lor.

72. Dardan, erou al dardanienilor, fiul lui Zeus si al Electrei. A stat in Samotracia,
unde a institult misterele.

73. Eetion, rege al cilicienilor.

74. Samotraci, locuitorii insulei Samotracia din Marea Egee, in apropierea coas-
telor Traciei.

75. Midas, regele legendar al Frigiei. A raspindit in tara sa cultul lui Dionisos.

76. Odrisienii, populatia veche a Traciei. Prin odrisian, Clement Alexandrinul
vrea sa spuna Orfeu, care era trac.

77. Cinira, rege legendar al Ciprului, primul preot al Afroditei.

78. Afrodita, fiica lui Zeus si a nimfei Diona ; dupa alta traditie, fiica lui Uranus,
nascuta din spuma marii, zeita frumusetii si a dragostei, identificata la romani cu
Venus.

79. Melamp, doctor si ghicitor grec, fiul lud Amitaon.

80. Amitaon, tatal ghicdtorului Melamip, renovatoral jocurilor olimpice.

81. Hesiod, Teogon., 188—200.

82. Uranos, divinitatea cea mai veche din mitologia greaca, personificarea ce-
rului.

i80 CLEMENT ALEXANDRINUL

15.1. Misterele lui Deo sint knpreunari de dragoste ale lui Zeus M
-cu mama sa Demetra ; sint ura lui Deo — pe care nu stiu cum s-o nu-
mesc : mama sau femeie a lui Zeus — din care pricina se spune ca Deo
a fost numilta Brimo ; misterele lui Deo mai sint : rugamintile lui Zeus,
bautura de fiere, smulgerea inimii, fapte de nepovestit. Aceste mistere
le savirsesc si frigienii in cinstea lui Atis 84 r a Cibelei 85 si a coriban-
tilor 86 . 2. S-a povestit cS Zeus, smulgind testiculele unui berbec, ca si
-cum si-ar fi smuls pe ale lui proprii, le-a luat si le-a aruncat in sinul
zeitei Deo, platind in intregime o pedeaipsa falsa a impreunarii sale
silnice cu Deo. 3. Expunind amanuntit simbolurile acestei inifieri, stiu
ca voi provoca risul, chiar daca voua nu v-ar veni sa rideti, din pricina
■dovezilor pe care le aduceji in favoarea lor : «Din timpan am mincat ,•
din chimvale am baut ; am purtat vasele de jertfa ,- am intrat in camera
nuiptiala)> 87 . Nu-s o ocara simbolurile aoestea ? Nu-s o batjacora m'iiste-
rele ?

16.1. Pentru ce sa mai adaug si pe celelalte ? Demetra naste, iar
•Core creste ,• Zeus, care a nSscut-o, se impreuneazS iarasi cu Ferefata 88 ,
propria sa fiica, dupa ce mai inainte se impreunase cu Deo, mama lui ;
uitase de ticalosia lui de mai-Inainte. $i astfel Zeus este si tatS si co-
rupator al propriei sale fiice. Se impreuneazS cu ea, prefacindu-se in
?arpe, arStind cu asta ceea ce era.

2. In misterele lui Sabazie M cuvintele : «Dumnezeu care trece prin
sin» sint pentru cei initiati, simbol. Sarpele este Zeus ; treciind prin sinul
celor initiati, isi face cunoscuta desfrinarea sa. 3. Ferefata naste un
-copil cu chip de taur ,• asa cum spune un poet, care a scris despre idoli :

«taurul este
tatal $arpelui, iar sarpele tatSl taurului ;
In munte, pazitorul de boi are ascunsa {epu5a» M .

83. Zeus, divinitatea suprema a grecilor — identificat la romani cu Jupiter —
c3s3torit cu Hera, este tatal multor zei.

84. Atis, zeul vegetafiei pierdute si regasite in Frigia. PSrasit de copil in tresti-
ile unui riu din Frigia, a fost descoperit de zeita Cibela si a ajuns amantul ei.
Roasa de gelozie, Cibela s-a impotrivit casatoriei lui. Atis, cuprins de furie, s-a
castrat, iar Cibela 1-a prefacut in pin. Cultul sau plin de orgii a patruns in lumea
greaca, apoi si in Roma.

85. Cibela, marea zeita a Frigiei, zeita pamintului si a animalelor. Marea sar-
batoare anuala a Cibelei era alcatuita din ceremonii simbolice, care reprezentau is-
toria amorurilor zeitei si durerea pricinuita de mutilarea lui Atis.

86. Coribanti, preoti ai zeitei Cibela. In extazul lor sacru executau in sunete
de flaute, tamburine si cimbale dansuri cu armele, care ajungeau pina la mutilari.

87. A. Dietrich, Eine Mithrasliturgie, p. 216 — 217.

88. Ferefata, alt nume al Persefonei.

89. Sabazie, zeu trac si frigian, zeul vegetatiei. In ceremoniile sabaziene, cre-
dinciosii dansau filfiind serpi sfintiti, iar noaptea celebrau c3s5toria mistica de ini-
Jiere.

90. Rhedm Mjus., 45 (1890), 265 si una.

CUVINT DE INBEMN CATRE ELENT J J

Socot ca poetul numeste tepuya bfta pastorului de boi, pe care ba-
■cantele o impodobesc cu panglicute.

17.1. Vrei sa-ti vorbesc si de culesul de flori al Ferefatei, de cosul
■ei, de rapirea ei de Aidoneu 91 , de despicarea pamintului, de porcii lui
Eubuleu 92 , pe care pamintul i-a inghitit impreuna cu cele doua zeife,
pentru care pricina la serbSrile tesmoforiilor 93 se arunca porci in gropi ?
Femeile sarbatoresc acest mit in chip felurit in diferite orase, purtind
numele de tesmoforii, sciroforii 94 , aretoforii 95 ,• toate aceste serbari in-
iati?eazS in chip diferit rapirea Ferefatei.

2. Misterele lui Dionisos sint cu totul pline de cruzime. Dionisos
^ra incS copil, cind curetii 96 1-au inconjurat cintind un cintec de arme ;
■atunci titanii 97 s-au strecurat cu viclenie, 1-au inselat cu jucarii copila-
resti si 1-au taiat in buca^i, asa copil cum era, precum spune tracul
Orfeu, poetul acestei ceremonii :

•Pin si sfirleazS $i pSpusi cu mSdulare mlSdioase,
Mere de aur frumoase de la Hesperidele w cele cu glas

armonios» ".

18.1. Nu-i fara de folos sS va inf&ti$ez spre a le osindi, simbolurile
nefolositoare ale acestei ceremonii : Oscior, minge, titirez, mere, sfir-
leazS, oglinda, smoc de linS. Zeita Atena 10 °, care a luat pe ascuns inima
lui Dionisos, a fost numita Palas Atena din pricina batSilor acestei
inimi 101 ,• titanii, care 1-a sfisiat, au pus o caldare pe un trepied si au
aruncat in ea madularele lui Dionisos ; mai intii le-au fiert, apoi le-au
gaurit cu frigari si «le-au \in\it deasupra focului» 102 . 2. Mai pe urma a
aparut Zeus — dacS era Dumnezeu, poate ca a avut parte de mirosul
grSsimii carnurilor fripte, de la care zeii vostri primesc laude, dupa cum
insisi zeii marturisesc 10s — care a lovit cu trSznetul pe titani si i-a in-
credintat lui Apolon, fiul sau, madularele lui Dionisos, ca sa le ingroape.

91. Aidoneu, regele molosienilor in Epir.

92. Eubuleu, erou in ceremoniile dela Eleusis.

93. Tesmoforiile, serbSri in cinstea zeitei Demetra si a fiicei sale Core, in Atena
?i in alte orase ale Grecdei, intre 9 si 13 noiambrie.

94. Sciroforiile, serbari in cinstea zeitei Atena, la Atena, la sfirsitul lui iunie si
Jnceputul lui iulie.

95. Aretoforiile, serbari la Atena, in cinstea zeitei Atena.

96. Curetii, preofi ai lui Zeus in Creta.

97. Titanii, fiii lui Uranos si Geea.

i 98. Hesperidele, nimfe, fiicele zeitei Noaptea.

99. Orphic. Fragm., Kern., fr. 34.

100. Atena, fiica lui Zeus, iesita InarmatS din capul lui Zeus ; zeita gindirii,
artelor, stiintelor si industriei ; identificatft la romani cu Minerva.

101. Palas de la 7coXXo> a bate, a se zbate.

102. Homer, Iliada, II, 426.

103. Homer, Iliada, IV, 49.

< — Clement Alexandrinul

82 CLEMENT ALEXANDRINUL

Apoion a ascuitat de Zeus, a luat trupul mort taiat in bucati ; 1-a dus
si J-a ingropat in Parnas 104 .

19.1. Iar daca vrei sa cunosti si orgiile coribantilor, afla ca acestia,
omorind pe eel de-al treilea frate al lor, au acoperit capul mortului cu
o stofa de culoare rosie, 1-au incununat si, ducindu-1 pe un scut de ara-
ina, 1-au ingropat la poalele Olimpului 105 . 2. $i ca sa spun pe scurt,
acestea sint misterele : crime si morminte ! Iar preotii acestor mistere,
pe care cei ce vor sa le dea un nume ii numesc anactotelesti 106 , adauga
acestei nenorociri si minuni : ei interzic s3 puna pe masa rSdacina de
telina, pentru ca socotesc ca din singele curs din trupul coribantului a
r&sarit telina. 3. Dupa cum negresift si femeile care sarbatoresc tesmo-
foriile se feresc sa manince simburii de xodii cazuti pe pamint, pentru
ca socot ca rodiile au rasarit din picaturile de singe ale lui Dionisos.

4. Numind cobiri 107 pe coribanti, ei vestesc ceremonia cabirica :
cei doi frati ucigasi, luind cutia in care se aflau organele genitale ale
lui Dionisos, au fugi-t in Tirenia ; cu adevarat negustori ai unei faimoase
marfi; locuind acolo ca fugari, au predat tirenienilor mult pre^uita in-
vat&tura de evlavie, ca sS se inohine organelor genitale si cutiei. Din
care pricina unii, nu fara drepta'te, vor sa-1 numeasca Attis pe Dioni-
sos, pentru ca a fost lipsit de organele genitale.

20. 1. $i ce e de mirare ca tirenienii, care sint ,barbari, savir^sesc
ceremoniile de initiere cu niste patimi atit de rusinoase, cind atenienii si
restul Greciei — ma rusinez chiar s-o spun — au despre zeita Deo o is-
torie miticS plina de rusine ? Deo, rStacind in cautarea fiicei sale Core
in imprejurimile localitatii Eleusis — Eleusis este un sat din Atica — , a
obosit si s-a asezat trista la o fintina. Lucrul acesta se interzice inca si
acum celor care au sa se initieze, ca sa nu para ca cei initiati imita pe
zeita indureratS. 2. Pe atunci locuiau in Eleusis bSstinasii ,• numele lor
erau : Baubo, Disaule, Triptolem, EuTnolp §i Euibuleu ; Triptolem eTa va-
car, Eumolp era pastor, iar Eubuleu era porcar ,• din aoestia se pogoarS
neam/ul de mari preoti din Atena al eumolpizilor si al cericilor. 3. Da —
ca nu-mi voi ingadui sS nu povestesc mai departe — Baubo a gazduit-o pe
Dea si i-a dat s& bea o bautur& numita ciceon li)8 . Zeita a refuzat s-o ia si
n-a vrut sa bea, pentru ca era in doliu ,• Baubo s-a suparat foarte'tare,

104. Parnas, munte in Grecia, la nord de Corint, aproape de Delfi, consacrat lui
Apoion si muzelor.

105. Olimp, munte in Tesalia, eel mai inalt munte din Grecia. Vechii greci au
facut din Olimp reisedinta zeilor.

106. Anactotelesti, sefii coribantilor.

107. Cobiri, divinitSti misterioase : cere?ti, paminte§ti, ale mSrii, ale infernului.

108. Giiceon, baultura facuti din fainS de orez, brinzS rasa si vin (Homer, Iliada,
XI, 624, 641).

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 83

ca a fost, asa zioind, dispretuit ; atunci Baubo si-a descoperit organele
sale genitale si le-a aratat zeifei ; zeita s-a bucurat la vederea lor si abia
atunci a primit bautura, incintata de ceea ce vazuse.

21. 1. Acestea sint misterele secrete ale atenienilor ! Despre acestea
vorbeste si Orfeu. l\i voi cita chiar versurile lui Orfeu, ca sa ai martor al
acestei nerusinari chiar pe eel care a initiat misterele :

«Graind asa, Baubo si-a dat la o parte vesminitul si si-a aratat toate

pSrtile trupului, care nu se cuvin a fi vSzute ;
Copilul Iakhos 109 , care era acolo, rizlnd, a lovit cu mlna pe Baubo

sub sin j
Atunci zeita a zlmbit, a zimbit din iniraa
§i a primit cupa cu reflexe scinteietoare, in care se afla bSutura

numita ciceon» lxo

2. Cuvintul de trecere pentru intrarea la misterele eleusine este
acesta : «Am postit, am baut ciceon, am luat din cutie ; dupa ce am lu-
crat, am pus in cos si din cos in cutie» ul . Frumoase sint cele ce se vad si
demne de o zeita !

22. 1. Ceremonii vrednice de noapte, de foe si de «cel cu mare cu-
raj» l12 ,• dar, mei bine spus, de poporul usuratic al erehtizilor ll8 si de totf
ceilalti greci, carora «le ramine dupa moarte o soarta neasteptata» i14 . 2.
Cui le profeteste acestea Heraiclit Efeseanul? 115 Cui? «Celor care umbla
noaptea : magilor, bacan^i'lor, bacantelor, celor initiati!». Pe ace^tia li
ameninta cu grozaviile de dupa moarte, aoestona le pro*ete9te focul,
pentru ca acestia in chip neevlavios au initiat pe oameni in ceremoniile
acelea pe care le socotesc mistere 116 . 3. Dar misterele sint un obicei, o
idee goala, o inselaciune a sarpelui, transformata in religie ; printr-o
evlavie falsa cei neinitiati sint indrumati spre initieri si ceremonii lip-
site de orice caracter religios. 4. Ce sint apoi si cutiile mistice ? Ca tre-
buie sa dezgolesc sfintele lor si sa vorbesc de cele despre care ei nu vor
sa vorbeasca ! Nu sint in ele placinte de susan, prajituri din miere si
faina, prajituri in forma de ghem, placinte din faina, unt si oua, cu

109. Iakhos, numele orfic al lui Dionisos.

110. Orphic. Fragm., Kern, fr. 52.

111. A. Dietrich, Eine Mitrasliturgie, p. 23.

112. Homer, Iliada, II, 547.

113. Erehtizi, adica : atenieni, dupa numele unui strSmo? al lor, vechi erou, Ereh-
teus.

114. Heraclit, Fragm. 27, Diels, Berlin, 1938,

115. Heraclit, filozof grec, ionian, nSscut la Efes (c. 540^ — c. 480 l.d.H.). Dupa el,
focul este elementul primitiv al materiel. Din lucrarea sa Despre naturd n-au ramas
declt fragmente.

116. Heraclit, Fragm. 14, Diels.

84 CLEMENT ALEXANDRINUL

multe umfl&turi, un bob de sare si un sarpe, sirabolul de ceremonii al lui
Dionisos Basaru ? m . In afarS de acestea nu slnt in ele rodii, ramuri de
maslin, nuiele si iederS, apoi prajituri rotande si maciulii de mac ? Aces-
tea sint sfimtele lor ! 5. Pe linga acestea, siraibolurile secrete ale zeitei
Temis ! l18 Un fir de origan 119 , o lampa, o sabie, un pieptene femeiesc,
care vor s& exprime convenabil si mistic partile rusinoase ale femeii. 6.
Nerusinarea este dezgolitS in fata lumii ! AltadatS, pentru oamenii cu-
minti, noaptea t&cutS era acoperSmint al plScerii ,- dar acum pentru cei
ce se initiazS in mistere noaptea vesteste destrabalarile lor, iar lumina
tortelor vSdeste patimile lor. 7. Stinge, o, mare preot, lumina ! Sa te
rusineze, purtaltorule de torts, insSsi lumina tortei! Lumina d& de gol pe
Iakhos al tau ! Ingaduie noptii sS acopere misterele ! Orgiile tale reli-
gioase s8 fie acoperite de intuneric ! Lumina nu le poate ascunde ,- dim-
potriva porunceste s8 le vSdeascS si sa le osindeasca !

23. 1. Acestea sint misterele celor fara Dumnezeu ! Pe bunS drep-
tate ii numesc pe acestia fSrS Dumnezeu, pentru cS nu cunosc pe adeva-
ratul Dumnezeu, ci cu nerusinare se inchina unui copil sfisiat in bucati
de titani, unei femei indoliate si unor organe de care cu adevSrat imi
este rusme sS vorbesc. Sint stSpiniti de o dublS necredintS ; mai intii
cS nu-L stiu pe Dumnezeu, nu-L cunosc pe Cel Care este cu adevSrat
Dumnezeu ; apoi — si aceasta este a doua rStScire a lor — cS socoftesc
dumnezei pe cei care nu sint cu adevSrat dumnezei ,• dar, mai bine spus,
nici nu exists, ci au numai numele de dumnezei. 2. De acest lucru ne con-
vinge si apostolul cind spune : «$i erafi str&ini de a$ez6mintele fdgddu-
intei, neavmd n&dejde $i fund fdrd Dumnezeu In lume» m .

24. 1. De multe bunStSU sS aibS parte regele scitilor, oricine-ar fi
f ost el ! Acesta a ucis cu s&geata pe unul din supusii s5i, care, bStflnd
din timpan si sunind din chimval a adus din Cizic 121 la sciti ceremoniile
religioase ale mamei zeilor si-si atirnase de git unele imagini pe care le
poartS preotii Cibelei, care in fieoaxe lunS fac cite o cSlStorie pentru a
cersi. L-a ucis pentru cS, trSind printre greci, se ticalosise si pentru c5
voise sS fie scitilor dascSlul unor moravuri destrabalate l22 . 2. Pentru
aceasta — ca nu trebuie sS-mi ascund deloc gindul — ma minunez cum

117. Basaru, un suipraoume al lui Dionisos, din cauza tunicii lumgi lidiene, pe care
o tmbr&oau baoainitele.

118. Temis, zeita dreptatfi, fiica lui Uranos si a Geei.

119. Origan, plants cu miros p5tnmz8tor.

120. EI., 2, 12.

121. Cizic, oras in Asia Mic5, In Frdgia.

122. Herodot, IV, 76, istoriseste pe larg acest fapt. Regele scitilor se numea Sau-
lie, iar eel care a incercat s5 aducS printre sciti cultul Cibelei se numea Anaharsis.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI gS

au putut grecii numi oameni fSra Dumnezeu pe Euhemer Acragantinul l23 ,
pe Nicanor Ciprianul, pe Diagora 124 si Hipon 125 , amindoi din Milo 126 , si
pe linga acestia pe vestitul cirenian, Teodor l27 numele lui, si pe atyii
multi, care au trait cu intelepciune si au vazut mai patrunzator decit cei-
lalti oameni ratacirea cu privire la acasti dumnezei. Chiar daeS n-au
gindit adevarul nostra religios, totusi au pus la indoiala ratacirea reli-
giei pagine ; iar aoest lueru nu e putin pentru intarirea adevarului, ca
din el se naste saminta, care insufleteste gindirea. 3. Unul din acestia
le spunea egiptenilor : «Daca-i socotiti dumnezei, nu-i plingeti, nici nu-i
bociti ; iar daca-i plingeti, nu-i mai socotiti dumnezei» 128 , 4. Un altul 12fl ,
care fierbea la foe ceva, in casa sa, a hiat statuia facuta din lemn a lui
Heracle 13 ° si a spus : «Haide, Heracle, ai si acurn prilejul sa-mi slujesti
cum ai slujit lui Euristeus ! Fa a treisprezeeea munca si fierbe mincarea
lui Diagoras !» si a pus statuia lui Heracle pe foe, oa pe un lemn oare-

care

131

25. 1. Cele doua piscuri ale nestiintei sint : necredinta in Dumnezeu
si superstitia. Trebuie sa ne straduim sa rSminem in afara acestora. Nu
vezi ca Moise, marele preot al adevarului, porunceste sa nu intre in adu-
narea Domnului nici famen, nici castrat si nici eel nascut din desfri-
nata ? m 2. Prin famen si castrat Moise arata felul de purtare a omului
fara Dumnezeu, a omului lipsit de dumnezeiasca putere roditoare ; iar

123. Euhemer, scriiitor §rec (sec. Ill I.d.H.). Marea sa oper8, Istorie silntd, s-«a
pierdut, dar ne este cunoscuta din lucrarea lui Lactanfiu (t 317) : Institutiile divine.
In lucrarea sa, Euhemer istoriseste c5 Intr-o cSIStorie fScuta de-a lungul coastelor
Arabiei si Indiei a descoperit insula Panhaia, unde inscriptiile dintr-un templu i-au
revelat originea zeilor : zeii sint oameni divinizati, datorita fricii si admira{iei.

104. Diagoras din Milo, poet si filozof grec (sec. V l.d.H), supranumit Ateul. N-au
ramas din operele sale decit titlul a doua lucrSri : Cuvinfdri irigiene si Clntece lirice.
Fiind acuzat de necredinta, pentru ca isi batea joe de zei, s-a refugiat in Atena. Se
spune c5 a murit Intr-un naufragiu.

125. Hipon, filozof grec (sec. V i.d.H.). In lucr3rile sale, pierdute, a tagSduit
existenta zeilor, pe care-i socotea oamemd mari sau eroii induimnezeiti. Win pricina asta
contemporanii lui 1-au numit ateu.

126. Milo, insula In arhipelagul grec. In aceasta insula a fost descoperita Venus
din Malo, oare se aila la muzeul Louvre.

127. Teodor din Cirena, supranumit Ateul (sec. IV i.d.H). Scrierea lui Despre
zei i-a adus supranuanele de Ateul.

128. Xenoion, Test., 13, ed. Diels, Poet. Philos. Fragm., p. 22.

129. Diagoras din Milo.

130. Heracle — la romani Hercule — , erou al mitalogiei grecesti, fiul lui Zeus.
Dupa multe fapte eroice s-a dus la Teba, unde s-a casatorit cu Megara, fiica lui
Creon, regele Tebei. Intr-un acces de nebunie si-a ucis sotfa si copii. Pentru a is-
p5si aceasta crima a execuitat penrtru regele Eurdisite'us douasprezeoe munci ,asa numi-
tele «douasprezece munci ale lui Heracle», In afara de aceste munci, Heracle a sa-
vtrsit si alte fapte de eroism. A murit, arzindu-se de viu pe muntele Oeta din Tesalia.

131. Paralele la aceasta povestire la : Sternbach, Gnomologium Vaticanum, 276 ;
B. Keif, Hermes, 55 (1920), p. 63 si urm., da povestirea ca provenita din Atenagora,
Solie pentru crestinT, IV.

132. Deut., 23, 1—2.

QO CLEMENT ALEXANDRINUL

prin eel de al treilea, prin eel nascut din desfrlnata, arata pe omul care
crede in multf dumnezei falsi in locul singurului si adevaratului Dumne-
zeu, asa precum eel nascut din desfrlnata isi atribuie multi tati, nestiind
pe adevaratul tata. 3. Exista o veche si naturala legatura intre oameni
si cer, care a fost intunecata de nestiinta ; dar aceasta legatura a iesit
deodata din intuneric si a stralucit, asa precum de pilda o spune unul
din poeti :

si inca

«Vezi in Inaltime acest eter nemarginit,

Care time de jur imprejur pamintul in braitele sale uimede?» 1M

«0, tu, care esti caruta pamintului si ai pe pamint tronul,

Oniaine ai fi, e$ti cu neputintS de imteles, cu meputin^a de privit!» 134

si toate celelalte, la fel cu acestea pe care poetii te cinta.

4. Dar idei gresite, departate de calea cea dreapta si pierzatoare de
suflet cu adevarat, au intors pe om, «sadul eel ceresc» la5 , de la vietuirea
cea din ceruri, «l-au intins pe pamint» 136 , convingindu-1 sa se alipeasca
de fapturile cele pamintesti.

26. 1. Unii au fost inselati de privelistea cerului ,• dind crezare nu-
mai privirii si urmarind miscarile stelelor, s-au minunat de stele si le-au
indumnezeit, numind stelele dumnezei de la cuvmtul a privi 137 ,• si s-au
inchinat la soaire ca indlenii si la luna ca frigienii. 2. Al\ii, culeglnd
roadele cele bune de mincat ale plantelor care rasar din pamint au numit
griul Deo, ca atenienid, au numit vita de vie Dionisos, ca tebanii. 3. Altii,
privind la urmarile pe care le au relele, au indumnezeit schimbarile
soartei, inchinindu-se chiar nenorocirilor. Aceasta i-a faout pe poetii tra-
gici sa nascoceasca Eriniile 138 si Eumenidele 139 , Palamneii 14 °, Prostro-
peii U1 si Alastorii l42 . 4. Unii filozofi, luindu-se dupa poeti au ido-
latrizat patimile voastre : frica, dragostea, bucuria, nadejdea, dupa cum
Epimenide eel Batrin 143 a ridicat in Atena altare semetiei si obrazniciei.
5. Alji filozofi, pornind chiar de la faptele din viaja, au indumnezeit idei
omenesti, carora le-au dat chip omenesc, de pilda : Dice 144 , Cloto 145 , La-

133. Euripide, Fragm. 935 (ed. Nauck, Teubner).

134. Euripide, Troienele, 884 sg.

135. Platon, Tim., 90 A.

136. Platon, Crat, 397 D.

137. 8eouc ex tou fteiv.

138. Zeitele razbunarii.

139. Zeitele binevoitoare.

140. Zeii uciga$i.

141. Zeii care razbuna crimele.

142. Geniile rele.

143. Epimenide, poet, filozof si legislator grec (sec. VI i.d.H.).

144. Dreptatea.

145. Una din parce, aceea care torcea zilele oamenilor.

CUVINT DE INDEMN CAT RE ELBNI !_

hesis 14ft , Atropa l47 , Himarmene us , Auxo §i Talo 149 , zeitele atice. 6. Exista
si un al saselea mod de a introduce inselaciunea si de a face dumnezei,
acela de a numara doisprezece dumnezei ; despre acestia vorbeste He-
siod l5 ° in Teogonia sa ; de ei teologhiseste Homer 151 . 7. A ramais al sap-
teiea mod — ca sint de toate sapte — eel care porneste de la binefacerile
dumnezeiesti, revarsate peste oameni. Neconcepind un Dumnezeu care
face bine, oamenii au inventat Dioscurii 152 , mintuitorii oamenilor, pe
Heracle, indepartatorul de rele si pe Asclepios 15S , doctorul.

27. 1. Acestea sint indepartarile cele alunecoase si vatamatoare de
la credinta cea adevarata ; acestea 1-au coborit pe om din cer si 1-au
aruncat in prapastie. Vreau, insa, sa va arat indeaproape chiar pe zei,
cum sint si daca sint, ca sa terminati odata cu ratacirea voastra si sa
alergati iarasi la cer. 2. «Eiam $i noi fii ai miniei ca ?i ceilalti ; dar Dum-
nezeu, bogat Hind in mild, pentru multa Sa dragoste, cu care ne-a iubit,
Hind morp prin pdcate, ne-a fdcut vii impreund cu Hristos» 154 . Ca «viu
este Cuvintul» 155 ; fiind ingropat impreuna cu Hxistos, s-a inaltat im-
preuna cu Dumnezeu. Cei care sint inca necredinciosi se numesc «iii ai
nuniei» 156 , pentru ca sint hraniti cu minie ; noi, insa, nu mai sintem
odrasle ale miniei, pentru ca am lepadat ratacirea si ne graoim spre
adevar. 3. Astfel si noi, care eram altadata fiii nelegiuirii, am ajuns acum
datorita iubirii de oameni a Cuvintului, fii ai lui Dumnezeu ; chiar poe-
tul vostru, Empedocle Acragantinul 157 , face aluzie la voi cind spune :

«Atlta vreme ctt veti fi tulburati de vicii grele,
Niciodata nu ve{i elibera sufletul de dureri cumplite» 158

146. Una din parce, aceea care sucea fusul ?i distribuia destinele oamenilor.
il<4'7. Una din parce, aceea care taia firul vie{ii.

148. Soarta.

149. Doua din cele trei gratii ale Aticei j a treia : Carpo.

150. Hesiod, poet grec (sec. VIII i.d.H.), nascut in Ascra (Beotia), autorul poe-
melor did«ctice : Lucr&ri ?i zile, Teogonia.

151. Homer, poet epic grec (sec. IX i.d.H.) ; este autorul — ■ contestat de unii —
al Iliadei si Odiseei. Traditfa il prezinta batrin, mergind din cetate in cetate, recitind
versurile sale.

Ii52. Dioscurii — Castor si Polux — fiii lui Zeus si ad Ledei, zed protectori ai
calatorilor pe uscat si pe mare, zeii ospitalitatii.

153. Aiscleipios, fiud lud Apolon, zeul medicinii, ideoitilioat la romani cu Esculap.

154. El. 2, 3—5.

155. Evr., 4, 12.

156. EL, 2, 3.

157. Empedocle Acragantinul (sec. V i.d.H.) filozof eclectic, dar in acelasi timp
om politic, poet, doctor, profet, taumaturg. Dupa el, lumea este alcatuita din patru
elemente : focul, aerul, apa si pSmintul ; raporturile dintre aceste elemente sint con-
duse de dragoste si ura, de atragere si respingere. A murit, aruncindu-se in Etna.

158. Empedocle, Fragm., 145, Diels.

88 CLEMENT ALEXANDRINU1.

4. Cele mai multe spuse despre dumnezeii vostri sint basme si nas-
cociri ; iar toate cele cite se presupun ca au fost savirsite sint istorisiri
despre oameni viciosi, despre oameni care au trait in desfriu.

«Pasi{i au mlndmie si nebunie ; a(i pi&rasit,
Calea cea dreapta si mergeji pe spini si ciulini.
Pentru ce rataciti, muritorilor ? Inceta(i, oameni deserji,
Parfeiji Inturaecimea noptii si primiti luminals 159

5. Acestea ni le porunceste profeta si poeta Sibila ls0 ,- ni le porun-
ceste si credinta cea adevSrata, care, scoate de pe fejele multimii dura-
nezeilor mastile lor infricosStoare si groaznice, vadind prin asemanarea
de mime ca dumnezeii vostri sint niste creatii ale imaginatiei.

28. 1. Astfel, unii scriitori spun ca sint trei dumnezei, care poarta
numele de Zeus : unul, fiul lui Eter 161 , in Arcadia 162 ,• alti doi, amindoi
fii ai lui Cronos 163 , unul in Creta, altul iarasi in Arcadia. 2. Alti scriitori
spun ca sint cinci zeije Atena : una, fiica lui Hefaistos 164 , Atenianca ;
alta, fiica lui Nilos 165 , Egipteanca ,• a treia, fiica lui Cronos, nSscatoarea
r8zboiului ; a patra, fiica lui Zeus, pe care mesenienii im au numit-a
Corifasia, dupa numele mamei sale ,• pe lingS acestea toate, fiica lui
Palas 167 si a Titanidei 168 , fiica lui Oceanos 169 ,- ultima zeita a ucis In
chip nelegiuit pe tatai ei si s-a impodobit cu pielea lui ca si cu o pieli-

159. Oracolele Sibiline, Fragm. 1, 23—25, 27.

160. Sibilele enau preatese ale zeulud Apolom, care prevesteau viitorul. Tex-
tele citate de Clement sint din Oracolele Sibiline. In secolul II Inainte de Hristos,
iudeii din Alexandria, imitlnd Carole Sibiline pagtne, au alcSituit alte Oracole Sibi-
line. Crestinii au luat aceste oracole si le-au prelucrat In spirit crestin. Oracolele
Sibiline, formate din 14 carti, s-au bucurat de mare autoritate in antichitatea crestina,
fiind citate de scriitorii crestini, incepind cu Herma (sec. II).

161. Eter, divinitate care personifica regiunea superioara a aerului, profunzimile-
cerului. DupS Hesiod, Eter era fiul lui Ereb si al zeitei Noaptea.

162. Arcadia, regiune in Grecia antica, in partea centrala a Peloponezului, din
care poetii vechi facusera tfnut al fericirii.

163. Cronos, una din marile divinitati grecesti — la romanl identificat cu Sa-
turn — , fiul lui Uranos si Geea. S-a casatorit cu sora sa Rea, a detronat pe tatal sau
si i-a luat locul. Potrivit unui oracol al mamei sale, trebuia sa fie detronat si el de
unul din copiii sai ; pentru a anula oracolul Isi minca copiii ; a scapat numai fiul
sau Zeus, fiind ascuns de mama sa. CInd Zeus s-a facut mare, a pornit razboi impo-
triva lui Cronos ; 1-a invins si 1-a aruncat in tartar.

164. Hefaistos, fiul lui Zeus si al Hearei, zeul focului si al mestesugurilor, iden-
tificat la romani cu Vulcan. A fost aruncat de Zeus din cer, dar Dionisos 1-a adus
mai tlrziu in Olimp. Hefaistos isi avea atelierul sau, In care, singur sau cu ciclopii,
in Olimp sau in craterul vuloanului Etna, a faouit o multime de opere celebre.

165. Nilos, zeu, binefacatorul Egiptului.

166. Mesenienii, locuitori ai Meseniei, piait In Pekypomez.

167. Palas, urias. Palas a voit sa-si violeze fiica, pe Atena, si a fost ucis de ea.

168. Titanida, fiica sau sora a titanilor.

169. Oceanos, una din cele mai vechi divinitati elene, fiul lui Uranos si al Geei.
Dupa Homer, Oceanos este tatal zeilor. Era inchipuit ca un fluviu imens, care In-
conjoara pamintul, izvor al tuturor fluviilor si marilor.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI _ 8¥>

>

cicS de oaie. 3. La fel si cu Apolon. Aristotel 17 ° vorbeste de un prim Apo-
lon, fiul lui Hefaistos si al Atenei — aici Atena rra mai este fecioara — ,•
mai sint : un al doilea Apolon, in Creta, fiu al lui Cirbas ; un al treilea
Apolon, fiu al lui Zeus ; un al patrulea, Apolon Arcadianul, fiu al lui
Silen ,- la arcadieni acest Apolon este numit Nomie ,• lingS acestia Aristo-
tel asaza si pe Apolon Libianul, fiul lui Amon '". Didim Gramaticul 17a
adauga la acestia un al saselea Apolon, fiu al lui Magne. 4. Cit,i Apoloni
nu sint astazi, nenumarati oameni muritori si trecatori, care poarta ace-
la$i nume cu cei de care am vorbit mai inainte ?

29. 1. Ce-ar fi daca ti-as vorbi de multi oameni care poarta numele-
Jui Asclepios sau al lui Hermes 173 sau al lui Hefaistos, de care ne vor-
beste mitologia ? Dar mi se pare de prisos sa incarc urechile voastre
cu aceste millte nume. Totul aratS ca acestia au fost oameni ! O aratcL
si patria lor §i meseriile lor si viata lor si mormintele lor.

2. Ares m , eel cinstit de poetir atit clt au putut acei-a :

«Ares, Ares, ciuma pentru muritori, ucigasule ! Distrugator de ziduri

de apSrare* I7£

acest nestatornic, acest dusman, era din Sparta, dupa cum spune Epi-

harm 17S ; Sofocle 177 stie ca e din Tracia iar altii din Arcadia. 3. Homer

la rindul lui spune ca a stat legat treisprezeoe luni :

«Ares a rabdat cind Otos si Epialte,

Fiii lui Aloeu 1-au legat cu legatura tare.

§i a stot legat treispreze luni, irntr-o inchisoare de arama» 17S .

170. Aristotel, filozof grec, nascut In Macedonia (384 — 322 i.d.H.). A fost disci-
polul lui Platom si dascalul lui Alexandiru eel Mare. Este intemeietorul scolii peripate-
tfejene si autorul a mumeroase scrleri : Organon (logica), Fizica, Cerul, Meteorologia^
Suiletul, Mecanica, Istoria animalelor, Metatizica. Etica Nicomahica, Retorica, Poetica^
Sistemul filoaofic al lui Aristotel prezintS intreaga natura ca un imens efort al
materiei brute de a se ridica pin5 la actul pur, adica la gindire si la inteligenta. Are-
cele mai inalte idei despre Dumnezeu ; Dumnezeu este in totul inteligenta si gindire ;
este Gindirea glndirii.

171. Amon, divinitate la vechii egipteni.

172. Dddim Gramaticul din Alexandria (sec. I) a lasat multe scrieri despre scri-
itorli classed.

173. Hermes, fiul lui Zeus si al zeitei Maia. Era zeul elocintei, al comertului,
al hotilor si mesagerul zeilor.

174. Ares, fiul lui Zeus si al Herei — identificat la romani cu Marte — era zeul 1
razboiului.

175. Homer, Iliada, V, 31, 455.

176. Epiharm, poet comic grec (sec. V I.d.H.). Este unul din Intemeietorii co-
mediei. A luat subiectele comediilor sale din viata populara si din mitologie.

177. Sofocle, poet tragic grec (496 — 406 i.d.H). Au ramas de la el sapte piese ;
Antigona, Electra, Trahinienele, Edip lege, Edip la Colona, Aiax, Filoctet.

178. Homer, Iliada, V, 385—387.

90 CLEMENT ALEXANDRINUL

4. De mult bine sa aiba parte carienii 179 , care ii jertfeau lui Ares
ciini ! Scit,ii, la rindul lor, nu incetau de a-i sacrifice magari, dupa cum
spun Apolodor si Calimah l8 ».

«Febos 181 se ridica deasupra sacrificiilor de magari facute de

hiperboreeni* 182
Acelasi in alta parte spune :

oJumghiiierile 'de magani graisi inctota pe Febos» I83 .

5. Hefaistos, insa, pe care Zeus 1-a aruncat din Olimp, «locuint,a cea
.dumnezeiasca» 184 , a cazut in insula Lemnos 185 si s-a facut fierar. Avea
„amindoua picioarele betege :

«Cu doua picioare scurtate, care se misca repede» 1SS .

30. 1. Ai intre dumnezeii tai nu numai un fierar, ci si un doctor ;
•doctorul era iubitor de axgint, numele lui : Asclepios. Iti voi prezenta si
,pe poetul lui, pe Pindar Beotianul 187 :

«A fost corupt si el cu un salariu de erou ;

Aurul stralucea in mina lui ;

Cromion 188 latumo, cu miinile sale, a aruncat asuipra celor doi sageata.

$i le-a luat dim piept repede suflarea ;

Ca traznet arzator s-a pogorit peste destinul lor» 189 .

2. Euripide 190 spune :

«Zeus e de vina j el a ucis pe fiul meu
Asclepios, aruncind traznet In pieptul sau ln
Asclepios aace trazniit la hotarele regiuaiii Oinosuxiis» 192 .

179. Carieni, locuitorii Cariei, {ara in sud-vestul Asiei Mici, scaldata de Marea
}Egee si Marea Mediterana orientals.

180. Oalicnah, gratnatic si poet alexarudrin (sec. Ill i.d.H.), apreciat de Ptolomeu
xFiladelfu ; a fost direotorul biblioteaii din Alexandria. A scris o muHime de lucrari
- de erudifie si de poezie. Cea mai importanta din scrierile lui in prozS este lucrarea :

Cataloage ale scriitorilor sj scrierile lor, alcatuita in 5 parti, in 120 de carfi. Datorita
acestei lucrari Oaliimah este socotit parintele istoriei literare. In intregime s-« pas-
trat, tntr-o traducere latina, poema sa : Despre bucla Berenicei.

181. Febos, zeul soarelui, suipramumele lui Apolon.

182. Hiperboreeni, adica popoarele din nordul Scitiei. — Callimah, Fragm. 178.

183. Callimah, Fragm. 188.

184. Homer, Iliada, I, 591—592.

185. Lemnos, insula greceasca in nordul Mfirii Egee.

186. Homer, Iliada, XVIII, 411.

187. Pindar, poet liric grec (518 — 438 i.d.H.). Poeziile sale aparjin tuturor ge-
• nurilor lirismului coral. A ajuns pina la noi o singura colec{ie : Odele triumtale.

188. Cronion, fiul lui Cronos, adica Zeus.

189. Pindar, Pyth, III, 97. 100—105.

190. Euripide, poet tragic grec (480 — 466 i.d.H.). Cele mai omnoscute dintre trage-
. diile sale sint : Alceste, Medeea, Andromaca, Electro, Hecuba, liigenia in Aulida,
yltigenia In Taurida, Bacanteie.

191. Euripide, Alceste, 3—4.

192. Cinosuris, o regiune in sud-vestul Arcadiei.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 91

3. Filohor 193 spune ca Poseidon 194 este tins-tit in Tinos 195 ca doc-
tor ; iar despre Cronos spune ca se afla in Sicilia si cS acolo a fost in-
mormintat.

4. Patrocle Turianul 196 si Sofocle eel Tinar 197 povestesc in trei tra-
gedii istoria Dioscurilor. Acesti doi Dioscuri au fost oameni muritori,
daca putem da crezare lui Homer in cele ce spune :

«Pe acestia ii avea pamintul, care le-a dat via^S,
iln Lacedemonia, patria lor scump5» 198

5. Sa fie adaugate si cele scrise de autorul Poemelor Cipriene :

« Castor 199 era muritor ,• soarta morfii i se cuvenea ;
Dar Polideuce 200 , odrasla lui Ares, era nemuritor» wl .

6. Aceasta-i o minciuna de poet. Homer, insa, este mai vrednic de
credinta cind vorbeste de cei doi Dioscuri si cind il arta pe Heracle
«idol» 202 . «Heracle, spune el, a fost un muritor, autor de fapte mari» 20J .
7. Deci si Homer stia ca Heracle a fost om muritor. Filozoful Ieronim 204
descrie si chipul trupului sau : era mic de statura, cu parul zbiirlit, puter-
nic ; Dicearhos 205 il prezinta inalt, nervos, negru la fata, cu nasul acvi-
lin, cu ochi sointeietori, cu parul lung 206 . Acest Heracle a trait cincizeci
jsi doi de ani ,• si-a sfirsit viata in muntele Oeta 207 , arzindu-se de viu.

31. 1. In ce priveste muzele, despre care Alcman 208 spune ca le-au
nascut Zeus si Mnemosina 209 , pe care ceilalti poeti si scriitori le indum-
oezeiesc si le venereaza si carora toate orasele le-au ridicat temple in
cinstea lor, ei bine aceste muze au fost servitoare din Misia 210 , pe care
Megaclo, fiica lui Macar, le-a cumparat ca slugi. 2. Macar a fost regele

193. Filohor, istoric grec (sec. IV — III i.d.H.). Autor a numeroase opere, diTi care
au au ramas declt fragmente.

194. Poseidon, zeul marii — identificat la romani cu Neptun — fiul lui Cronos
§i Rea. Locuia in fundul marii intr-un palat maref.

195. Tinos, insulS, una din Citlade.

196. Patrocle, Fragm., 2 TGF, p. 830.

197. Sofocle eel Tinar, Fragm. 1 TGF, p. 781.

198. Homer, Iliada, III, 243—244.

199. Castor, unul din Dioscuri.

200. Polideuce, alt nume al lui Polux, al doilea fiu al Dioscurilor.

201. Kypria, Fragm. 5 (ed. Kinkel).

202. Homer, Odiseea, XI, 601—602.

203. Homer, Odiseea, XXI, 26.

204. Ieronim, istoric grec (sec. IV— III i.d.H.).

205. Dicearhos, istoric, geograf si filozof grec (sec. IV — in I.d.H.). Discdpol al
lui Aristotel, admirat in unanimitate de cei vechi. Din numeroasele sale lucrari n-au
ramas decit fragmente.

. 206. Dicearhos, Fragm. 10. FHG, II, p. 238.

207. Oeta, munte in Tesalia.

208. Alcman, poet grec (sec. VII i.d.H.).

209. Mnemosina, fiica lui Uranos, zeifa memoriei, mama muzelor.

210. Misia, in vechime tinut in nord-vestull Asiei Mtoi.

92 CLEMENT ALEXANDRINUL

lesbieniior 2 " ; nu se intelegea deloc cu so^ia sa ; pentru aceasta fiica
lor Megaclo era suparata din priciaa mamei ei. $i nu pe buna dreptate ?
Megaclo a cumparat aoeste misiene ca slugi, noua la numar, si le-a nu-
mit moitsai ,dupa dialectal eolian. 3. Megaclo le-a invatat sa cinte fru-
mos, din gura si din chitara ,f aptele oamenilor din vechime. Aceste mi-
siene, cintind continuu din chitara, au incintat cu cintecele lor frumoase
pe Macar, tatal ei, si i-au potolit minia. 4. Pentru aceasta pricina, Mega-
clo, oa o multumire din partea mamei ei, le-a turnat in bronz cihipul lor si
a poruncit sa fie venerate in toate templele. Acestea slut muzele ! Istoria
lor se gaseste la Mirsil din Lesbos 2l2 .

32. 1. Dar asculta^i si d'e amorurile dumnezeilor vostri, de istoriile
mitice ale neinfrinarilor lor nemaiintilnite, de imbr&tisarile lor, de ri-
setele lor, de certurile lor, de robiile lor, inca si de ospetele lor, de im-
preunarile lor si iarasi de lacrimile lor, de pasiunile lor, de placerile lor
desfrinate. 2. Cheama-mi pe Poseidon si ceata femeilor corupte de el :
pe Amfitrita 2i3 , pe Amimona 214 , pe Alopa 215 , pe Melanipa 216 , pe Al-
ciona 217 , pe Hipotoa 218 , pe Hiona 219 si pe altele mii ; cu toate ca erau
atit de multe, totusi pasiunile lui Poseidon nu erau istovite. 3. Cheama-mi
si pe Apolon ! El e Febos, ghicitor curat si bun sfatuitor ! Dar nu-mi
spune asta despre el Steropa 220 , nici Etusa 221 , nici Arsinoa, nici Zeu-
xipa 222 , nici Protoa, nici Marpesa 223 , nici Hipsipila 224 ; singura Dafne 225
a reusit sa scape si de ghicitor si de corupere. 4. Pe linga acestia sa vina
insusi Zeus, care, dupa spusele voastre, este «tatal oamenilor si al dum-
nezeilor» 226 . Atit de mult era impatimit de placerile dragostei, ca le do-

211. Lesbiieni, locuitorii insulei Lesbos, insula greceasca In Marea Egee, linga
coasta de vest a Asiel Mici.

212. Mirsil, istoric grec din Lesbos (sec. Ill i.d.H.). N-au r&mas decit fragmente
din IucrSrile sale.

213. Amfitrita, zeita marii, sotfa lui Poseidon, a avut un fiu cu Poseidon, pe
Triton.

214. Aimimoraa, una din cele cinoisprezece fiice ale lui Danaos ; a avut un fiu
cu Poseidon, pe Nauplin.

215. Alopa, fiioa lui Cercion, a avut un fiu cu Poseidon, pe Hipoton.

216. Melanipa, fiica lui Eol (zeul vintului) si al FBpei. A avut cu Poseidon
doi gemend. Tatal ei, aflind de dragostea ei, i-a scos ochii si a inchis*o Sntr-o tem-
nitS. Poseidon i-a redat libertatea si vederea.

217. Alciona, fiica lui Eol.

218. Hipotoa, fiica lui Nestor, a avut un fiu cu Poseidon, pe Tafios.

219. Hiona, fiica lui Arcturos, a avut de la Poseidon un fiu, pe Eumolp.

220. Steropa, fiica lui Cefeu, regele Tegeii.

221. Etusa, fiica lui Poseidon.

222. Zeuxiipa, fiioa lui Hipocon.

223. Marpesa, fiica lui Evenus, regele Etoliei.

224. Hipsipila, fiica lui Toas, regele insulei Leninos.

225. Dafne, nimfa, fiica unui zeu-fluviu si a zeifei Geea. Voind s3 scape de ur-
marirea lui Apolon, a chemat-o pe mama sa, care a schimbat-o In dafin.

226. Homer, Iliada, I, 544 si In alte locuri.

CUVTNT DE INDEMN CATRE ELENI 93

rea pe toate femeile si cu toate isi implinea pofta. Era tot atit de nesatul
de femei ca si tapul tmuitenilor 227 de capre 228 .

33. 1. O, Horn ere, poemele tale ma umplu de admiratie ! Ca spui :

«Zicind aceasta, Zeus a fScut un semn din sprincenele sale negre.

PSrul lung parfumat al stapinului s-a clatinat

Pe fruntea lui nemuritoare, iar marele Olimp s-a cutremuratx *».

2. Venerabil mi-1 infatisezi, Homere, pe Zeus si-i atribui un semn
ce merita cinstit ! Dar arata-i, omule, lui Zeus numai o cingatoare de
femeie si Zeus se arata asa precum si este si-si face de rusine parul sau
bogat. 3. La cita destrabalare nu s-a dedal faimosul Zeus, care a petrecut
in desfriu atitea nop{i cu Akmena 23 ° ? Nu-i erau destul de lungi desM-
natului cele noua nopti (dimpotriva, intreaga viata i-a fost prea scurta
pentru neinfrinarea sa !) pentru a insaminfa pe dumnezeul care inde-
parteaza raul 231 . 4. Heraele, fiu al lui Zeus — cu adevarat flu al lui Zeus
— nascut dintr-o atit de lunga noapte, s-a ostenit vreme indelungata cu
cele douasprezece munci, dar intr-o singura noapte a necinstit pe cele
cincizeci de fiice ale lui Testie 232 , fiind in acelasi timp si corupator si
mire a atrtor fecioare 233 . Nu fara motiv il numesc poetii pe Heraele crud
$i ticalos 234 . Ar fi lung de povestit feluritele lui desfrinari si coruperi de
copii. 5. CS dumnezeii vostri nici pe copii nu i-a crutat. Au avut amanti
pe copiii : pe Hila, pe Hiacint, pe Pelop, pe Hrisip si pe Ganimede 235 in
sfirsit 236 . 6. Acestor dumnezei se inohina femeile voastre ! Se roaga ca
barbafii lor sa fie la fel cu dumnezeii vostri, tot asa de cuminti ! Se roaga
sS fie asemenea cu dumnezeii vostri, ca sa rivneasca a face fapte la fel
cu aceia ! Copiii vostri sint invatati de voi sa cinsteasca pe acesti dum-
nezei, pentru ca atunci cind vor ajunge barbati sa aiba pe dumnezeii
vostri pilda vadita de desfrinare.

7. Dar poate ca numai dumnezeii-bSrbati se azvirl spre placerile
sexuale, «pe cind dumnezeii-femei, ramin, dupa cum spune Homer, cu-

227. Tmuiteni, locuitorii vechlului oras Tmuis din delta Nilului, care adorau
tapu.

228. Plutaih, Mor., p. 989 A ; Herodot, II, 46.

229. Homer, Iliada, I, 528—530.

230. Alcmena, sotia lui Amfitrion Tebanul. Zeus, pentru a o seduce, a luat chipul
sotului ei si a avut de la ea pe Heraele.

231. Adica pe Heraele.

232. Testie, regele legendar al Etoliei.

233. Pausania, IX, 27, 6.

234. Homer, Iliada, V, 403.

235. Ganimede, fiul lui Tros. Zeus, indragostindu-se de el, 1-a ridicat in sus si
1-a dus in Olimp, faoindu-1 pabarnic al zeilor. Dup5 alt5 legends, Gamimede, pa^tea
vitele In mun^i Ida (Asia Mica). Zeus, ca sS-1 r5peasc5, s-a prefacut in vultur.

236. E vorba succesiv de Heraele, de Apolon, de Poseidon si de Zeus, pentru
ultimii doi.

94 CLEMENT ALEXANDRINUL

prinse de pudoare, fiecare, in casele Ior» 237 . Poate ca zeitele, din pricina
cucerniciei lor, se rusineazS sa o mai vada pe Afrodita, dupS ce s-a des-
frinat. 8. Dar, nu ! Ele se desfrineaza cu mai multa patima decit zeii,
fiind inlantuite de desfriu ! Eos 238 cu Titon 239 r Selena 240 cu Endimion 2il ,
Nereis 242 cu Aiacos 243 , Tetis 244 cu Peleu 245 , Demetra cu Iasion 246 si Fe-
refata cu Adonis 247 . 9. Afrodita, dupa ce a fost necinstita de Ares, a
trait cu Cinoras, apoi s-a casatorit cu Anhise 248 ,• a intins curse lui Fe-
ton 249 si s-a indragostit de Adonis ,• a fost geloasa pe zeita Hera 25 °, cea
cu ochi de juninca. Ca sa dobindeasc5 marul, a dezbraoat pe zeite 251 de
haine si le-a lasat goale, ca s3 le priveascS pastorul 252 spre a hotari el
care i se pare a fi dintre ele mai frumoasa.

34. 1. Haide sa cercetam pe scurt si intrecerile atletice si sa punem
cap&t acestor serbari de linga morminte ! S3 cercetam jocurile istmice 258 r
jocurile nemeene 254 , jocurile pitiene 255 si pe linga acestea si jocurile

237. Homer, Odiseea, VIII, 324.

238. Eos, zeita aurorei.

239. Titon, print troian, de o mare frumusete. Zeita Eos, indrSgostita de el, 1-a
luat de sot si i-a cerut lui Zeus sS-1 faca nemuritor, dar a uitat sa-i ceara si tinerete
vtesoiica, aiya c5 an veniit peste el toate relele imbatriTiiiTii. Cum nu pultea muri, la
rugamin/tea lui, a fost prefacut in greier.

240. Selena, zeitS, personificarea lunii.

241. Endimion, pSstor de o rara frumusete. Zeita Selena s-a indragostit de el gi
venea in fieoare noa,pte sa-1 priveasc5. La rugamin*©a Selenei, Zeus i-a dat lui Endi-
mion putinta s5-si aleaga existenta pe care o doreste. Endimion i-a cerut s& nu
imbStrineasca niciodatS, sa rSmina nemuritor. Si a fost cufundat intr-un somn fara
de sflrsit.

242. Nereis, nimfa, fiica lui Nereu.
2143. Adacos, unul din erodi greci.

244. Tetis, ndmfS, fiica lui Nereu.

245. Peleu, rege legendar al orasului Iolcos din Tesalia, tatal lui Ahile, pe care
1-a avut cu zeita Tetis.

246. Iasion, fiul lui Zeus si al Electrei.

247. Adonis, divinitate in mitologia greaca. Era atit de frumos, ca zeita Afrodita
a pSrSsit Olimpul, p£ntru a merge impreuna cu el la vin5toare. A fost ucis de un
mistret. La rugSmintea Afroditei, Zeus 1-a prefacut in deditel.

248. Anhise, print troian.

249. Peton, fiul lui Helios (Soarele) si al Climenei. A vrut sa conduct carul
tatalui sau, al Soarelui. Dar n-a putut stapimi caii 5i atunci Zeus 1-ia trSznit.

250. Hera, zeita casatoriei — identificata la romani cu Junona — fiica lui Cronos
si a Reei, sora si sotia lui Zeus.

251. Pe Hera $i pe Atena.

252. Paris, fiul lui Priam, regele Troiei si al Hecubei.

253. Jocurile istmice se celebrau la doi ani in onoarea lui Melicert, in istmul Co-
rintului.

254. Jocurile nemeene celebrate de greci la doi ani in cinstea lui Zeus in vilceaua
Nemeea dim ArgoMida (nord-estul Petoponezului).

255. Jocurile pitiene se celebrau la Delfi si in alte orase ale Greciei la patru
ani, in cinstea lui Apolon Pitianul, invingatorul sarpelui Piton.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 95

olimpice 256 . La Pito 257 este adorat sarpele pitian si sarbatorirea sarpelui
capata numele de jocuri pitiene. La Istmos 258 , marea a aruncat resturi
netrebnice, iar jocurile istmiee jelesc pe Melicert 259 . La Nemeea se je-
leste un alt copil, Arhemor 260 , iar cintecele de inmormintare ale copilu-
lui se numesc jocuri nemeene. Pisa 261 este pentru voi, topi grecii, mor-
mintul unui conducator de car frigian, tarina lui Pelops 262 , iar jocurile
olimpice sinit uzurpate de Zeus al lui Fidias 263 . Dupa cum se pare, intre-
cerile atletice, care se faceau in cinstea mortilor, erau mistere ; la fel
si oracolele ; dar si unele si altele s-au intins in intregul popor. 2. In-
tr-adevar, misterele din Agra 264 si cele din Halimus 265 din Atioa sa mar-
ginesc la atenieni; dar intrecerile atletice si falusurile, care se sarbatoresc
in cinstea lui Dionisos, sint o rusine publics ; ele corup viat,a. 3. Dionisos-
dorea sa se pogoare la Hades 266 r dar nu stia drumul ; un barbat, cu nu-
mele Prosimn, i-a fagaduit sa-i arate drumul, dar nu fara plata ; plata
era rusinoasa, dar pe placul lui Dionisos ,• i s-a cerut ca plata sa-si satis-
faca cu el placerile sexuale. Zeul a fast de acord cu cererea si i-a faga-
duit ca-1 va satisface cind se va intoarce ; si a intarit cu juramint faga-
duin^a sa. 4. Dionisos a aflat drumul si a plecat ,• cind s-a intors n-a mai
gasit pe Prosimn, ca murise ; dar, pentru a-si achita da'toria fata de iu-

256. Jocurile olimpice se celebrau, cu incepere din anuil 776 i.d.H., din patru i»
patru ani in Olimpia din Peloponez, in cinstea lui Zeui Olimpianul. Au durat pina in
tlmpul impSratului Teodosie eel Mare (t 3$5).

257. Pito, vechiul nume al ora$ului Delfi.

258. Grecii au numit Istmos ingustimea pamintului care la Corint uneste Pe-
loponezul cu Grecia continentals.

259. Melioert, fiul lui Ataima si Ino; a ajuns zeu margin sub numele de Palemon.
Era adorat la Corint ; in cinstea sa au fost instituite jocurile istmice.

260. Arhemor, fiul lui Licurg, regele Nemeei. Pe cind era copil a fost muscat
de un sarpe si a murit.

261. Pisa, oras foarte vechi in Peloponez, nu deparfe de Olimpia.

262. Pelops, fiul lui Tantal, regele Frigiei. Tatal sau 1-a tSiat in bucati si 1-a
servit zeilor la un banchet. Zeus 1-a inviat pe tinar si i-a pus un umar de fildes in
locul umSrului pe care-1 mincase zeita Denietra. DupS aceasta aventura, Pelops s-a
dus la Pisa, unde era rege Enomau. Acesta avea o fiica de o rara frumusete. Un
oracol i-a prezis cS va muri cind fiica sa se va marita. Pentru a indepSrta pe pre-
tendenti, a anuntat o cursa de care, spunind ca invingatorul la curse se va casa-
t^ri cu fata lui. La curse a luat parte si el, si treiisprezece pretendenti au cazut
loviti de lancea lui ; atunci s-a prezentat la intrecere si Pelops. Datorita cailor ina-
ripati, pe care i-a primit de la Poseidon, Pelops a fost invingator, iar regele Pisei a
murit in cSdere. Pelops s-a casatorit cu fiica regelui Pisei, a ajuns regele Pisei, a
cucerit Arcadia si a dat numele sau Intregi'i pendnsule — Peloponez.

263. Fidias, eel mai mare sculptor al grecilor (sec. V i.d.H.). A seulptat nuirae-
roase statui celebre, astazi pierdute, intre care grandioasa statuie a lui Zeus Olimpi-
cus, executata in aur si fildes, precum si statuia Atenei de pe Acropole. A Indrumat
si executat, din insarcinarea lui Pericle, zidirea si decorarea Partenonului.

264. Agra, subdiviziune administrative in vechea AticS cu templul zei{ei Ar-
temis.

265. Halimus, una din vechile asezgri omenesti din Atica, ling5 Faleron.

266. Hades, zeul infernului, una din marile divinita{l grecesti.

-9% CLEMINT AUXANPMNOL

bitul sfiu, cuprins de dorinte rusinoase s-a dus la mormhitul lui. S-a in-
ttmplat ca la mormint a gSsit o ramura de maslin ,• a taiat-o si a cioplit-o
d!ndu-i forma organului genital barbatesc si cu ramura aceea de maslin
a Implinit fagaduinta f acuta mortului. 5. Amintire mistica a acestei
pasiuni sint falusurile care se inalta in cinstea lui Dionisos in toate ora-
?ele. Heraclit spune : «Daca nu s-ar fi facut in cinstea lui Dionisos ala-
iurile de oameni, daca nu s-ar fi cintat in cinstea lui cintece pentru or-
•ganele genitale ale barbatului, s-ar fi ajuns sa se savirseasca lucruri
foarte rusinoase ; dar asa Hades si Dionisos sint identici ,• in cinstea lui
Dionisos oamenii se innebainesc si celebreaza sarbStorile culesului vi-
ilor» 287 ,- dupS socotinta mea, insa, aceste serbari nu sint atit pentru be-
tia trupului, cit pentru init,ierea plinS de rusine in desfriu.

35. 1. Cu adevarat, deci, dumnezeii vostri au fost robii pasiunilor ;
•dar ei au purtat jugul robiei chiar inainte de cei care la lacedemonieni
se numeau iloti 268 . Apolon a fost rob lui Admet 269 in orasul Fere ; He-
racle a fost robul Omfalei 270 in Sardes 271 ,• Poseidon si Apolon au lucrat
cu plata la Laomedon 272 , iar Apolon, ca o sluga netrebnica, nici n-a pu-
tut sa-si recapete liberitatea de la primul lui sitapin ; atunci, aimindoi au
zidit zidurile cetStii Hion 273 pentru frigian. 2. Homer nu se rusineazS sa
spuna de Atena c& ii lumina calea lui Ulise 274 «avind in miini o lampa
•de aur» 27S ,- iar despre Afrodita am citit, ca ea, ca o slujnica desfrinata,
a adus Elenei 278 un scaun si 1-a pus in fata iubitului ei, ca sS-1 atite la
Impreunare 277 . 3. Pe linga acestea, Paniasis 278 istoriseste ca foarte
multi zei au slujit oamenilor. lata ce scrie =

267. Heraclit, Fragm. 15, Diels.

268. Hot — sclav lacedemonian.

269. Admet, rege al orasului Fere din Tesalia.

270. Omfala, regina legendara a Lidiei, celebra pentru dragostea ei pentru He-
racle.

271. Sardes, capitala Lidiei.

272. Laomedon, regele Troiei.

273. Ulon, unul din numele Troiei, de la Ilos, fondatorul ei.

274. Ulise — la greci Odiseu — sotul Penelopei, tatal lui Telemac, unul din
eel mal celebri eroi ai r3zboiului Troiei. Curajos, dar prudent, inteligent, dar viclean ;
slgur pe el j este autorul calului troian, care a dus la caderea Troiei. Peripetiile caia-
torlei lntoarcerii In Itaca, oare au durat zece ani, formeaza subiectul epopeii
Odlseea.

275. Homer, Odiseea, XIX> 34.

276. Elena, sotia lui Menelau, regele Spartei, una din principalele eroine ale
Illadel, lemeie de o rarfi frumusete. Paris, fiul regelui Troiei, a rapit-o. Rapirea Elenei
* dat nastere rSzboiului troian.

277. Homer, llinda, III, 421- -125.

270. PanJasis, poet epic gTec (sec. V I.d.II.). Lucrarea sa Heracleea avea 9000
de versuri.

CUVINT DB INDEMN CATRE BLBNI 97

«A Indurat Demetra, a tndurat Ilustrul Amliglcis 279 ,

A indurat Poseidon, a Indurat si Apolon eel cu arcul de argint

S5 slujeasca cu plata vrerae de un an la un bSrbat rauritor ,•

A Indurat iputernicul Ares, silit de tat51 s5u 28 °.

Si celelalte dupa acestea».

36. 1. Din toate cele spuse urmeaza negresit ca dumnezeii vostri,
iubareti si patimasi, sint la fel cu oamenii plini de pasiuni. «Au came
muritoare» 281 . Homer da marturie cu totul adevarata, cind o prezinta pe
Afrodita scotind strigate mari si ascufite din pricina ranii sale 282 , cind
povesteste ca insusi razboinicul Ares a fost ranit de Diomede 28S in pin-
tece 284 . 2. Polemon 285 spune 286 ca Atena a fost ranita de Ornit 287 ; da,
chiar si Aidoneu, dupa cum spune Homer 288 , a fost sagetat de Heracle ,•
Paniasis povesteste 289 acelasi lucru despre Helios 290 . Acelasi Paniasis
istoriseste ca Hera, zeita casatoriei a fost ranita tot de Heracle in «Pi-
los 291 eel nisipos» M2 . Sosibie 29s spune ca Heracle a fost ranit de hipo-
coontizi 294 la mina M5 . 3. Iar dacS sint rani, este si singe ,• dar singele de
zei (tZwp), de care vorbesc poe^ii 296 , este mai dezgustator decit sin-
gele omenesc, ca prin tZ(&p se intelege singe putrezit.

Este, insa, de neaparata trebuinta sa li se dea zeilor ingrijire si min-
care, pentru ca au nevoie de ele. 4. De aceea vezi la ei ospete, bet,ii, ri-
sete, impreunari ; daca ar fi nemuritori, n^ar avea nevoie de nimic ;
daca ar fi fara batrinete, nu s-ar folosi de pl&cerile sexuale omeneyti,
nici n-ar face copii. 5. Insusi Zeus a luat parte la o masa omeneasca la
etiopieni 297 , iar In Arcadia tot Zeus s-a ospatat la Licaon 298 cu mincari

279. Amfigieis (— care schiopateazS de ambele picioare), porecla a lui Hefaistos.

280. Paniasis, Heraoleea, Fragm., 16, Kinkel.

281. Homer, Iliada, XXI, 568—569.

282. Homer, Iliada, V, 343.

283. Diomede, unul din principalii eroi ai Iliadei.

284. Homer, Iliada, V, 855—856.

285. Polemon, filozof grec (sec. IV — XSI i.d.H.).

286. Polemon, Ff agm. 24 FHG, III, p. 122.

287. Omit, regele ora^ului Temtis din Anjolida.

288. Homer, Iliada, V, 395 si urm.

289. Paniasis, Heradeea, Fragm., 6, Kinkel.

290. Helios, zeul soarelui.

291. Pilos, oras in Peloponez.

292. Paniasis, Heracleea, Fragm. 20, Kinkel.

293. Sosibie, istoric grec (sec. Ill I.d.H.) din Lacedemonia. A trSit in Alexandria.
Lucrarile istorice ale lui Sosibie au fost folosite de cei mai multf istorici vechi, in
special de Plutarh si Pausania.

294. Hipocoomtizi, cei din familia lui Hipocoon. Acesta, flu natural al lui Ebalos,
regele Spartei, a vrut sa-1 alunge de la putere pe fratele s3u Tindar [ Tindar, insa, a
dieimiat In ajuitor pe Heracle, aare a ucis pe Hipocoon si pe fiii sai.

295. Sosibie, Fragm. 15, FHG, II, p. 628.

296. Homer, Iliada, V, 340.

297. Homer, Iliada, I, 423 si urm.

298. Licaon, regele Arcadiel.

7 — Clement Alcxundrlnul

tjg CLEMENT ALEXANDRINUL

lipsito dc omenie si neiegiuite ,• s-a indopat, fSra sS vrea, cu carne ome-
neascfi. Dumnezeul acesta nu stia c& arcadianul Licaon, gazda sa, isi
ucisese copilul — Nictim numele lui — si-1 oferise lui Zeus copt la
cuptor ! 2 ".

37. 1. Minunat este Zeus, proorocul, primitorul de straini, ajutato-
rul celor care-1 roagS, milostivul, eel de la care pornesc toate oracolele,
rSzbunfitorul crimelor ! Dar, mai bine spus, nedreptul, criminalul, nele-
giuitul, sceleratul, neomenosul, violentul, corupatorul, desfrinatul, iuba-
retul. Dar toate acestea erau atunci cind Zeus era asa, cind Zeus era
om ; dar acum mi se pare cS si miturile voastre au imbatrinit. 2. Zeus
nu mai este sarpe, nu mai este lebada, nu mai este vultur, nu mai este
om iub&ret ; dumnezeul acesta nu mai zboara, nu mai corupe copii, nu
mai face dragoste, nu mai face silnicii, cu toate ca incS si acum sint
multe femei, si frumoase chiar, mai grafioase deert Leda 30 ° si mai atrSga-
toare ca Semela m , si sint copii mai frumosi si de mai bun neam declt
vficarul frigian 302 .

3. Unde este acum faimosul vultur ? Unde este lebada ? Unde este
Insusi Zeus ? A imbatrinit cu aripile sale ! Asta nu inseamna ca se ca-
ieste de amorurile lui si nici nu da lecfii de cumintenie ! Mitul vostru
Vfi este dezgolit ! A murit Leda, a murit lebada, a murit vulturul ! Il caufi
pe Zeus ? Nu-1 cSuta in cer, ci scormone$te pSmintul ! 4. Locuitorul Cre-
te! l\[ va povesti ca in Creta este Inmormintat. Iar Calimah ti-o spune
hi imnele sale :

«Mormfntul t5u, stSpIne,
Cretanii 1-au zidlt» *» .

Da, a murit Zeus — nu te nelinisii ! — a murit ca Leda, a murit ca
lebSda, a murit ca vulturul, a murit ca un om iubSret, a murit ca sar-
pele !

38. 1. Dar chiar inchinStorii la zei par, farS voia lor, a intelege r5-
tficirea lor cu privire la zei. Ca spune Homer :

299. Pausania, VIII, 2, 3.

300. Leda, sotfa lui Tindar, regele Spartei. Zeus s-a Indragostit de ea j si, pentru
a fi aproape de ea, s-a preficut In lebSda.

301. Semela, fiica lui Cadmos, iufiita lui Zeus. Semela a avut imprudenta sS-i
rearS lui Zeus sfi-1 vadS In toaitfi str&lucirea si gloria lui ; dar flScSnile de care era
tnconjurat Zeius au misttidt-o. Pruncul pe care-1 purta in ptmtece n-<a pierit j Zeus 1-a
luat si 1-a Inchis In coapsa sa pinfi in ziua nasterid sale. Acest copii a lost Dionisos.

302. Este vorba de Ganimede.

303. Calimah, Imn lui Zeus, 8—9.

CUVINT DB INDEMN CATRE E1.KNI _9(

«Zeii nu slnt nSscufi dintr-un stejar prezis de multa vreme, nlci din

sttnca 304
Ci slnt nascuti din oameni» 305 .

Dar put,in mai tirziu ji vom gSsi cS sint stejari si pietre 306 . 2. Stafil ™'
istoriseste ca in Sparta este venerat ca Zeus un oarecare Agamemnon S08 ,
Fanocle 3OT in lucrarea sa : «Amorurile sau frumosii» aratS ca Agamem-
non 31 °, regele elenilor, a ridicat un templu Afroditei Argina in cinstea
lui Arginu, pe care il iubea 3U . 3. Arcadienii, dupa cum spune Calimah
in lucrarea sa : «Cauzele» 312 se inchinau zeit,ei Artemis 313 numita Apa-
homena 314 . In Mitimna 315 se cinstea o alta zeita Artemis, numita Con-
dilitis. In Laconia 316 , dupS cum spune Sosibie 317 , este un templu a unei
alte zeite Artemis, numita Podagra 318 . 4. Polemon 319 a cunoscut o sta-
tute a lui Apolon Cehenu 320 ; in Elis 321 era "venerata o alta statuie, sta-
tuia lui Apolon Opsofagu 322 . Acolo eleenii 323 adus jertfe lui Zeus Apo-
miie 324 . Romanii aduc jertfe lui Heracle Apomiie, Heracle Piretu 325 si lui
Heracle Fobu 326 , pe care ii numarS intre cei din suita lui Heracle. 5. SS
las la o parte pe argieni 327 si laconieni ? 328 Nu ! Argienii si laconienii
venereazfi pe Afrodita Timboriiha 329 ( iar spartanii venereaza pe Artemis
Helitis 330 , pentru ca ei folosesc pentru a tusi, euvmtul XeXotteiv.

304. Homer, Odiseea, XIX, 163.

305. Homer, Odiseea, IV, 63.

306. Adica : idoli din lemn si din piatra.

307. Stafil, vechd istoric grec din Egip*.

308. Statil, Fragm. 10, FHG, IV, p. 506.

309. Fanocle, poet gr^c (sec. IV i.d.H.), a excelat to poezia elegiacs si a compus
us poem, sub titlul : Amorurile sau irumosii, in care istoriseste vechile legende de
iubire.

310. Agamemnon, regele MScemei si al Argos-ului, seful suprem in razboiul Troiiei.

311. Fanocle, Fragm. 5, Bach.

312. Calimah, Fragm. 3, Schneider.

313. Artemis, zeita vln&torii, flica lui Zeus si a Letei, identificata la romani
cu Diana.

314. Adica : spinzurata.

315. Mitimna, oras in insula Lesbos.

316. Laconia, tinut in sud-estul Peloponezului.

317. Sosibie, Fragm. 14, FHG, II, p. 628.

318. Podagra : cursa, care prinde animalele de picior.

319. Polemon, Fragm. 71, FHG, III, p. 135.

320. Cehenu : Cel cu gura ciscata.

321. Elis, oras In Grecia, {inutul Elida din Peloponez.

322. Opsofagu : Cel care maninca mincarea fara pline.

323. Eleenii : locuitorii Elidei.

324. Apomiie : Cel care v!neaz5 muste.

325. Piretu : Cel cu febra.

326. Fobu : Cel cu frica.

327. Argieni, locuitorii orasului Argos din Peloponez.

328. Laconienii, locuitorii Laconiei.

329. Timborihn : jcfu'lftoarea do monmiinte.

330. Helltls : Con curr tuso$te.

100 CLEMENT ALEXANDRINUL

39. 1. Socotiti oare cS aceste fapte pe care vi le-am prezentat, sint
scoase din niste c&rti false ? Nu ! Dar voi, dupS cum se vede, nu cunoas-
teti nici pe scriitorii vostri, pe care eu ii aduc martori ai necredintei
voastre ! Ei au umplut, o, nefericitilor, de batjocora fara de Dumnezeu
Intreaga voastra viatS, cu adevSrat de nevietuit. 2. Nu este oare venerat
un Zeus chel in Argos, iar In Cipru un altul rfizbunStor ? Nu aduc oare
aigienii jertfe unei Afrodite Peribasa 331 , atenienii unei Afrodite Curte-
zane, iar siracuzienii 332 unei Afrodite Calipiga 333 pe care poetul Nican-
dru S34 a numit-o undeva 555 Afrodita Caligluta ? 356 3. Nici nu vreau sa
vorbesc de Dionisas Hiropsalu ! 337 Sicionienii 338 se inchinau lui, punin-
du-1 pe organele genitale femeiesti, venerind astfel pe conducatorul unei
fapte de ocarS ca protector al rusinii.

Asa sint dumnezeii lor ! A^a sint si cei care se inchina lor, jucindu-se
cu dumnezeii lor, dar, mai bine spus, b&tindu-si joe de ei insisi si urn-
plindu-se singuri de ocara, 4, Cu cit nu sint mai buni egiptenii, oare se
InchinS, atit la sate cit si la orase, animalelor necuvintatoare decit elenii
care se inchina unor astfel de dumnezei ? Da, chiar daca dumnezeii egip-
tenilor sint animale, dar nu sint desfrinate, nu sint nerusinate ,• nici un
animal nu cauta placerile cele impotriva firii.

Dar, pentru ce trebuie sa mai vorbesc inca de dumnezeii elenilor,
de vreme ce i-am dat pe fa{a din destul ?

5. E drept cS egiptenii, de care am amintit acum, sint foarte deose-
blfi In ce prive§te religia lor. Sienitii 339 se inchinS unui peste numit fa-
gros ,40 ; locuitorii Elefantinei M1 se inchinS altui peste numit maiotes ;
cei care loeuiese in Oxirinh 342 se inchinS pestelui care poarta numele
orasului lor ,• heracleopolitii se inching ihneumonului ** 3 ,- saitii *** si te-

331. Peribasa : Cea cu picioarele indepartate.

332. Siracuzieni, locuitorii Siracuzei.

333. Calipiga : Cea cu fesele frumoase.

334. Nicandru, poet grec (sec. II I.d.H.), autor a multor lucrSri, In versuri si in
proz5, cu subiecte de istorie, geografie si istorie naturaia, care s-au pierdut. S-au pSstrat
numai doua poeme.

335. Nicandru, Fragm. 23, Schneider.

336. Caligluta : Cea cu fesele frumoase.

337. Hiropsalu : Cei care preseazS organele genitale ale femeii.

338. Sicionienii, locuitori ai orasului Sicion dim Peloponez.

339. Sienitii, locuitorii orasului Siena din Tebaida.

340. Fagros, peste din mSrile calde cu carnea gustoasa.

341. Elefantina, insula pe Nil, in fata orasului Asuan.

342. Oxirinh, oras In Egipt. S-au gSsit in acest oras pretioase manuscrise pe papir.

343. Ihneumon, mamifer mic, lung de 50 cm., care atac3 serpii, chiar veriino$i, si
estc Imun fa(fi de venlnul lor.

344. Saitii, locuitorii provinciei Sait din delta Niluiul.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 101

banii 345 se inchina oii ; licopolitii 346 se inchina lupului ,- cinopolitii M7 se
inchina ciinelui ,• memfitii 348 se inchina boului Apis 349 ,- mendeenii 35 ° se
inchina Japului. 6. Voi, insa, care sinte^i in totul mai buni decit egiptenii
— mS feresc sa spun mai rai ! — voi, care nu incetati sa rideti toata
ziua de egipteni, ce credefi voi despre animalele necuvintatoare ? La
voi tesalienii cinstesc berzele pentru obiceiul pe care-1 au ele 351 ,- te-
banii 352 cinstesc nevastuica din pricina nasterii lui Heracle. Ce ? Sa vor-
besc iarasi de tesalieni ? Se spune ca ei venereaza furnicile, pentru ca
au fost invatati ca Zeus, luind chipul unei furnici, s-a impreunat cu
Eurimedusa, fiica lui Cletor 353 , si a nascut pe Mirmidon ; 7. Polemon
istoriseste 3S4 ca locuitorii Troiei venereaza soarecii din tara lor, pe care
ii numesc sminthoi 355 , pentru ca soarecii au ros coardele arcurilor dus-
manilor lor ,• si dupa soarecii aceia i-au dat lui Apolon supranumele de
Smintie. 8. Heraclide 356 , in lucrarea sa «Zidirile templelor» 357 spune
despre tinutul Acarnania 358 , ca acolo unde este capul Actios se afla tem-
plul lui Apolon Actios si in templul acela se jertfeste mustelor un bou.
9. Nu voi uita nici pe samieni 359 — ca samienii, dupa cum spune Eufo-
rion 360 , venereaza berbecul 361 — nici pe sirienii care locuiesc in Feni-
cia, dintre care unii venereaza porumbeii, iar al^ii pestii, tot atit de fara
masura ca si elenii pe Zeus.

40. 1. Fie ! Pentru ca cei carora voi va inchina^i nu sint dumnezei,
sint de parere sa vedem daca nu sint demoni, care, dupa cum spunetu
se gasesc in al doilea rind de cinste. Dar daca sint demoni atunci nu
sint mai pu|in lacomi si spurcati. 2. Poti vedea ca in orase demonii indi-

345. Tebanii, locuitorii Tebei, ora? in Egipt, fosta capitals a tarii intre 2100 $i
1700 i.d.H.

346. Lkxxpaliitid, locudtoarii orai$ului Licopole, mime a mai multor oraje in Egilpt.

347. Cinopolitii, locuitori ai ora$ului Cinopole din Egipt.

348. Memfifii, locuitorii ora^ului Memfis din Egipt.

349. Apis, taurul sacru, adorat in Memfis.

350. Mendeenii, locuitorii ora^uluii Mende din delta Nilului.

351. Pentru dragostea lor de paring.

352. Tebanii, locuitorii Tebei, oras in Grecia continentala.

353. Cletor, fiul lui Licaon.

354. Polemon, Fragm. 31, FBG, III, p. 124.

355. Ii numesc pe soared : sminthoi (ajxivSoi) in loc de : myes ((iu£«).

356. Heraclide Ponticul, filozof grec (sec. IV l.d.H.), discipol al lui Platon. A scris
numeroase lucrari cu subiecte foarte diferite.

357. Heraclide Ponticul, Fragm. 99, ed. Voss j FHG, II, p. 197.

358. Acarnania, tinut in vestul Greciei continentale la Marea Ionica.

359. Samieni, locuitorii insulei Samos din Marea Egee.

360. Euforion, poet grec (sec. Ill i.d.H.), a compus monografii istorice, epigrame,
poeme narative.

361. Eulorion, Fragm. 6, FHG, III, p. 72.

102 CLEMENT ALEXANDRINUL

geni slnt cinstiti pe fa^S : la citnieni 362 este cinstit Menedem, la tinieni S6s
este cinstit Calistagora, la delieni 364 este cinstit Anie, la laconieni este
cinstit Astrabacu. In Faleron 365 este cinstit un erou la pupa ; si Pitia 366
a poruncit plateenilor 367 , pe timpul razboiului cti mezii sa se aduca jertfa
lui Androcrate, lui Democrate, lui Cicleu si lui Leucon.

41. 1. Cel care poate sa cerceteze cit de putin lucrurile, va gasi
eft slnt Inca alti multf demoni :

«SInt pe pamint trelzeci de mil de demoni nemuritori,

Oaie hranesc multe fringe, sint paoitori ai oamenilor muritori» 368 .

2. Cine slnt paznicii acestia, o, beotiene ? 3W Nu te feri de a mi-i
spune ! Negresit, sint si acestia de care am vorbit mai inainte ; dar sint
si cei mai cinstiti decit acestia, marii demoni : Apolon, Artemis, Leto 37 °,
Demetra, Core, Pluton, Heracle, insusi Zeus ! Dar nu ne pazesc As-
cree 8T1 , ca s& nu fugim de ei ! Ne pazesc poate, ca sa nu pacatuim, ei
oare nu stiu deloc ce-i pacatul ? Aiici este potrivit sa se rosteasca pro-
verbul acesta :

«Tait51 oare n-a fost sf&tult, sfatutiie^te pe oopil !» S72 .

3. Iar dacfi sint intr-adev&r p&zitori, apoi slnt pSzitori, nu pentru
cfi vS voiesc binele, ci pentru ca doresc pierderea voastra ; fiind lin-
gusitori, se napustesc asupra vietii voastre, atrasi de fumul jertfelor.
Insisi demonii dau mfirturie de lacomia lor, spunfnd :

«LIbatiuni si fumul de la jertfe ; acestea slnt cinstirile noastre» 375

4. Ce altceva ar putea spune, dacS ar avea glas, dumnezeii egip-
tenilor, de pilda pisicile si nevSstuicile, decit cele spuse de Homer si
de poeti, c5 le plac mirosul de grasime al jertfelor, c5 le plac mincS-
rlle?

Asa sint aceia pe care voi li numiti demoni, zei, semizei — semimS-
gari ! C3 nu ducefi lipsa de nume pentru a insaila necredinta voastra !

362. Oitnienii, locuitarii insulei Citnos, una din Ciclade.

363. Tinienii, locuitorii insulei Timos, una din Ciclaide.

364. Delien&i, locuitorii insulei Belos, una din C&dade.

365. Faleron, unul din porturile Atenei.

366. Pitia, preoteasa a lui Apolon la Delfi, care rostea oracole.

367. Plateenii, locuitorii orasului Plateea din Grecia continentals.

368. Hesiod, Lucrari si zile, 252—253.

369. Clement se adreseaza lui Hesiod, pentru ca Hesiod era din Beofia, provincie
In Grecia continentals.

370. Leto, fiica lui Creos si al Febei — titani — , a avut de la Zeus pe Apolon si
pe zclta Artemis.

371. Tot lui Hesiod i se adreseazS Clement pentru ca Hesiod s-a nascut in Ascra
din Beotia.

372. Alitor necunoscut.

373. Uomcr, lllada, IV, 49.

CUVINT DB INDEMN CATRB ELBNI 103

CAPITOLUL III

42. 1. Haide, dar, sa adaugam si aceasta : dumnezeii vostri sint
demoni lipsiti de mila si uritori de oameni ; nu numai ca se bucura de
nebunia oamenilor, dar simt si placere ca oamenii sa se ucida intre ei.
Pentru a-si satisface placerea lor si pentru a se putea satura de cit mai
multe ucideri de oameni, dau prilejuri de ucideri de oameni, fie in intre-
cerile inarmate din stadioane, fie in nenumaratele razboaie ,- mai mult,
eazind peste orase si popoare ca niste moline, cer de la oameni jertfe
pline de cruzime. 2. Astfel Aristomene 374 din Mesenia 375 a jertfit lui Zeus
Itometu 376 trei sute de oameni, socotind cS prin aceasta varsare de
singe aduce o jertfa bine primita ,• intre cei jertfit! era si Teopomp 377 ,
regele laoedemonienilor, jertfa de bun neam. 3. Poporul taurienilor,
cei oare locuiesc in Hersonesul Tauric 378 , jertfeau indata zeitei Artemis
pe toti strainii naufragiati care ajungeau la ei. Acestea sint jertfele pe
care Euripide le-a pus in scena in tragedia sa 379 . 4. Monim S8 ° istori-
seste in lucrarea sa : «Adunare de minuni» 381 , ca in Pela din Tesalia 382
un om din Ahaia 38S a fost jertfit lui Peleu si Hiron 334 . 5. Anticlide 38S ,
in lucrarea sa «Intoarceri» 386 , arata ca lietienii — acestia sint un popor
din Creta — jertfeau oameni lui Zeus, iar Dosida 387 spune ca lesbienii
aduceau aceeasi jertfa lui Dionisos 388 . 6. Nici pe foceeni 389 nu-i voi
lasa la o parte ! Despre acestia istoriseste Pitocle 390 in cartea a treia a
lucrarii sale «Despre unire» 391 ca ei aduceau zeitei Artemis Tauro-
pola 392 ca jertfa, ardere de tot un om. 7. Erehteu- 393 din Atica
si Marius Romanul au jertfit propridle ' lor fiice ; unul din ei

3fM. Aristomene, erou meiseniiaa ; a r&^cat pe ooncetSt«nii saii la razboL tmpotriva
Spartei (c. 683 i.d.H.).

375. Mesenia, {inut in sud-vestul Peloponezului.

376. Zeus numit Itometu, dupS numele muntelui Home din Mesenia.

377. Teopomp, regele Lacedeimoni&i sau Spartei, a trait in. secolul VII t.d.H.

378. Herosonesul Tauric, Crimeea de azi.

379. In tragedia : Itigenia in Taurida.

380. Monim, filozof grec (sec. IV i.d.H.), discipolul filozofului cinic Diogene. Din
scrierile lui n-au ramas decit unele titluri.

381. Monim, Fragm. 1, FHG, IV, p. 454.

382. Tesalia, regiune a Greciei in sudul muntelui Olimp la Marea Egee.

383. Ahaia, regiune a Greoiei, la nord de Peloponez.

384. Hiron, centaur celebru, fiul lui Cronos si al nimfei Filira ; se deosebeste de
ceilalti centauri prin caracterul sau binefacator si prin dragostea sa de dreptate.

385. Anticlide, istoric grec (sec. Ill i.d.H.), a scris printre altele istoria lui Ale-
xandru eel Mare.

386. Anijclide, FGrHist, 140, F, 7.

387. Dosida, poet grec din epoca alexandrina.

388. Dosida, Fragm. 5, FHG, IV, p. 400.

389. Foceeni, locuitori ai Foceei, oras Ionian pe coasta de apus a Asiei Mici.

390. Pitocle, retor atenian (sec. V — IV i.d.H.).

391. Pitocle, Fragm. 4, FHG, IV, p. 489.

392. Tnuropol, epitet al zei(ei Artemis, numita asa de la statula ci, care ar li fost
adusa din Taurida do Orest si Iflgpnia.

303. Erehteu, erou n tertian, loarte popular In Atlra.

104 CLCMBNT ALBXANPMNUL

a jertfit Ferefatei pe fiica lui, dupfi cum scrie Demarat 394 In prima carte
din lucrarea sa «Materiale de tragedii» 395 , iar ceiaialt, Marius, a jertfit
pe fiioa sa zeilor care indeparteaza relele, dupa cum istoriseste Doro*
teu 398 in cartea a patra a lucrSrii sale: «Istorii italice!» 397 . 8. Din aceste
fapte se vede cit de iubitori de oameni erau zeii ! Cum sa nu fie, dar, la
fel de cuviosi si cei care se inchina lor ? Unii zei sint laudati ca min-
tuitori, altii sint rugatj sa fie mintuiti de cei care lucreaza impotriva
mintuirii lor. Presupunind ca-i imtraneazS prin sacrifiicii, oamenii uita
cfi dumnezeii lor ucid oameni. 9. Crima nu ajunge sfinta datorita locului
unde este ucis omul, nici dacS este ucis un om intr-un loc asa-zis sfint
In cinstea zeifei Artemis sau a lui Zeus sau a altor demoni asemanS^
tori, In loc sS fie ucis din minie sau iubire de argint ,- crima aceasta nu
e sflntfi ,- dimtpotrivS o jertfa ca aceasta este crima" si mScel.

43. 1. Pentru ce, o, oamenilor, pentru ce ruoi oamenii, care sintem
cei mai intelepji dintre celelalte vietuitoare, pentru ce fugim de anima-
lele sSlbatice si o rupem de fuga cind dam peste un urs sau peste un leu,
cfi spume un poet 398 :

«C!nd un om vede un sarpe in vagSunS de munte,

Fuge si se trage imdarat ; treiaunul li cupriiute madularele

Si o ia la goana» 3M .

Pentru ce nu fugim, pentru ce nu ne indepartam de demoni, cu toate cS
§tim mai dinainte c8 sint primejdiosi, criminali, vicleni, uritori de oameni
si v6tSmfitori ? 2. Ce cuvint adevSrat pot spune demonii sau cui pot f i de
folos ? Eu pot sS vS dovedesc, de pilda, ca omul e mai bun deoJt dum-
nezeii votstri, decit demonii vostri, ca Cirus 40 ° si Solon m sint mai buni
declt Apolon ghicitorul. 3. Febos al vostru este iubitor de daruri, dar nu
Iubitor de oameni. A tradat pe Cresus 402 , prietenul sau, uitind de plata
pe care o primise — atit era de fals ! — si 1-a dus peste Halis 403 la rug.

394. Demarat, istoric grec.

395. Demarat, FHG, 42, F, 4.

396. Doroteu, istoric grec, din epoca alexandrina.

397. Doroteu, FGrHist, 145, F. 2.

398. Homer.

399. Homer, Iliada, III, 33—35.

400. Clrus II eel Mare, impararul persilor (558 — 528 i.d.H.) ; prin victoriile sale
a ajuns stfiplnul Intregii Asii occidentale. A fost Invins si ucis In 528 In lupta din
Masagetia.

401. Solon, legislator, om de stat, poet si filozof, unul din cei sapte infelepti ai
Greciei (640 — 558 l.d.H.). Ajungind arhonte a redesteptat tiationalismul aitendenilor, a
usurat pe cet8t«inii s&racii de impozite si a restabilit armonia In cetate, dind o consti-
tutle democraticfi. Ne-au r&mas fragmente din poeziile sale.

402. Cresus (sec. VI I.d.H.) regele LMfflei, celebru In lonmea greacS pentru bog&tia
sa si pentru legaturile pe care le avea cu oracolul de la Delfi, caruia i-a dat bogate
daxurl, si cu personalU&tlte marl ale Greciei. Spre sfirsitui vietii sale a avut parte de
marl suferlnte i a fost Invins de Cirus eel Mare si s-a ars singur pe rug.

403. Halls, fluviu in Asia Mica.

CUVINT DB INDEMN CATRE El.ENI 105

'

Atit de mult iubesc demon ii pe oameni. li due la rug ! 4. Dar tu, o, omule,
care esti mai iubitor de oameni si mai curat la suflet decit Apolon, tu ai
miia de eel legal pe rug ! Tu, Solone, da oracole pline de adevSr ! Tu t
Cirus, porunceste s& fie stins rugul ! Iar tu, o, Cresus, intelepteste-te eel
putin in ultima clipa ! S3 te invete suferintele tale ! Nerecunoscator eiste
Apolon, caruia tu te inchini ! Ti-a luat plata ; dar dupS ce a primit aurul
te-a mintit din nou ! «Uita-te la sfirsit !» iti spune Solon. Nu ti-o spune
asta demonul, ci omul ! Solon nu face oracole cu douS intelesuri. Numai
pe Solon fl vei gasi, o, barbare, ca spune adevarul, numai el i^i este de
folos ! Dar, o, Cresus, pe rug ai aflat asta !

44. 1. De aceea ma minunez ce naiuciri i-au facut pe oamenii, care
au fost dusi cei dintii pe calea cea ratacita, sa predice aceasta religie
falsa, sa legiuiasca sa se adore niste demoni criminali ! Ce i-au facut fie
pe Foroneu 404 , fie pe Merops 405 , fie pe altcineva, care au ridicat temple
si altare si care, dupa cum se spune, au fost cei dintii care au adus jertfe
demonilor ! 2. Negresit si in vremurile de mai pe urma au fost piasmui^i
dumnezei, carora li s-au inchinat oameni. Astfel pe Eros 406 acesta, des-
pre care se spune ca este printre cei mai vechi dumnezei ,• pe acesta nu-1
venera nimeni inainte ca Harmos 4W sa fi ales un copil si sa-i ridice
un altar in Academie 406 , drept multumire pentru ca si-a implinit cu el
poftele sale. Au numit desfrinarea Eros si au indumnezeit pofta nein-
frinata.

3. Nici atenienii nu stiau cine este Pan 409 inainte de a le fi spus
Filipide 410 . Dar, odaita ce a luat nastere cultul zeilor — si nu importa de
unde — , cultul aoesta a ajuns izvorul unui rau de neconceput. Apoi
pentru ca n-a fost impiedicat, ci a crescut si s-a raspindit, a ajuns crea-
torul multor demoni, s-au adus nenumarate jertfe, s-au savirsit cere-
monii, s-au ridicat statui, s-au zidit temple. 4. Iar cind spun temple, — ca
nu te voi trece sub tScere, pentru ca vreau sa arat ce sint — le nu-
mese temple cu cuvint indulcit, ca de fapt ele au fost morminte ; cu alte

404. Foroneu, regele legendar al Argosului.

405. Merops, poate regele legendar al insulei Cos, insula din Dodecanez.

406. Eros, zeul dragostei la greci. In Teogonia lui Hesiod, Eros este considerat ca
us zeu creator si unul din elemerUele primordiale ale lumii.

407. Harmos, general atenian (sec. VI I.d.H.). Dup5 m8rturia lui Pausania, Harmos
este primuil atendan care a zidit !n Atena un altar zeului Eros.

408. Aoademia, scoaila filozofica infiinitatfi de Plaiton In grfidinile din vecinatatea
Atenei, care a durat din secolul IV pin3 in secolul I I.d.H.

409. Pan, zeul p&storilor, al p8sunilor, al padurMor, fiul lui Hermes si al nimfel
Calisto. S-a nascut cu coarne $1 picloare de tap i era a'sa de urtt, lnctt mama lui 1-a
pSrSsit ; Hermes 1-a luat si 1-a dus In Olimp.

410. Filipide, poet comic grec (sec. IV — III I.d.H.). A trSU In Atetma.

IOC CLEMBNT ALEXANPRINUL

cuvinte mormintele au fost numite temple. Dar voi, eel putin acum, s&
dati ui'tfirii cultul zeilor, sS fitf cuprinsi de rusine, ca cinstiti mormin-
tele!

45. 1. In templul Atenei de pe acropola Larisei 4U este mormintul
lui Acrisie 412 r iar pe acropola din Atena este mormintul lui Cecrops 413 ,
dup8 cum spune Antioh 4U in cartea a noua a lucrarii sale : «Istorii» 4l5 .
Dar Erihtoniu ? 416 N-a fost inmormintat in templul zeitei Polias? 417
Imaradu 418 , fiul lui Eumolp si al Daeiirei n-a fost ingropat in interiorul
Eleusinionului 419 de la poalele acropolei ? Fetele lui Celeu 420 n-au fost
ingropate in Eleusis ? 2. Pentru ce sa-U mai vorbesc de femeile hiper-
boreene ? Se numesc Hiperoha si Laodica 421 si au fost ingropate in locul
consacrat zeitei Artemis din Delos 422 , care se afla in templul lui Apolon
Delianul. Leandrie 423 spune ca Cleohu 424 a fost ingropat in Didimeon
din Milet 425 . 3. Vorbind de acesta, nu se cuvine sa lasam de o parte
mormintul Leucofrinei 426 , care, dupa cele spuse de Zenon din Mindos 427 ,
este inmormintati in Magnesia in templul zei{ei ATtemis ,- si nu se cu-
vine sa l^sam de o parte nici altarul lui Apolon din Telmis 428 ,• se spune
ca acest altar este mormintul lui Telmisu prezicatorul. 4. Ptolomeu 429 ,
fiul lui Agesaru spune in cartea intiia a lucrarii sale : «Despre Filopator»
ca in Pafos 430 , in templul zeitei Afrodita sint ingropati Ciniras si ur-
maisii lui Ciniras.

411. Larisa, ora$ in Grecia continentala.

412. .^.crdjsie, regele Argosului.

413. Cecrops, erou grec, caruia atenienii li atribuiau Iritemelerea Atenei.

414. Antioh, istoric grec (sec. V i.d.H.).

415. Antioh, FGrHist, 29, Fragm. 2.

416. Erihtoniu, regele legendar al Atenei, fiul lui Hefaistos si al zeitei Pamint.
Erihtoniu este reprezeintat uneord sub forma de sarpe.

417. Polias, alt nume al zeitei Atena.

418. Imaradu, fiul lui Eumolp, regele Eleusinei.

419. Eleusinion, templu In Atena.

420. Celeu, rege legendar al Eleusinei.

421. Hiperoha si Laodica sint doua fecioare din nordul Scijiei, care au fost tri-
mlse la Delos, impreuna qu 5 insotitoare, ca sa duca acolo niste prinoase. Au murit
amlndoua la Delos, bucurindu-se de mari cinstiri.

422. Delos, cea mai mica insula din Ciclade, unde se gasea marele sanctuar al lui
Apolon.

423. Leandrie, veche greseala de scris pentru Melandirie din Milet, istoxdc grec
(sec. Ill l.d.H.).

424. Gleohu, bunicul lui Miletu.

425. Melandrie din Milet, Fragm. 5, FHG, II, p. 336.

426. Leucofrina, la origini zeita orasului Leucofrls, oras in Asia Mica, mai tirziu
asimllata cu zeita Artemis.

427. Zenon din Mindos, gramatic grec.

428. Telmis, oras In Asia Mica pe t^rmul apusean al Liciei.

429. Ptolomeu MegalopoHitu (sec. Ill — -II i.d.H.), mare demnitar la curtea lui Pto-
lomeu Filopator, regele Egiptului.

430. Pnfos, oras in insula Cipru, vestit pentru templul Afroditei.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 107

5. Dar daca as vorbi de toate mormintele la care voi va inchinati

«Mie tot timpul nu mi-ar fi destul» 431 ,

iar voi, daca nu va va cuprinde rusinea de faptele pe care indrazniti sa
le faceti, veti umbla de colo pina colo, fiind cu desavirsire morti, pen-
tru ca aveti credinta on cei care sint cu adevarat morti.

«0, neferictyilor, pentru ce suferiti raul acesta ?
Intumericul nopfii a acoperit capetele voastre !» 432 .

CAPITOLUL IV

46. 1. Iar daca, pe linga cele spuse mai inainte, v-as propune sa
cercetafi §i statuile, veti gasi, uitindu-va pe rind la ele, ca este curata
prostie sa va inchinati la niste obiecte neinsufletite, «lucruri ale minilor
omene$ti» 433 .

2. In vechime scitii se inchinau sabiei incovoiate, arabii se inchi-
nau pietrei, persii se inchinau riului ,• iar dintre ceilatyi oameni, altii
incS si mai vechi, faceau stilpi mareti de lemn si inaltau coloane de
piatra ,- acesti stilpi si coloane se numeau xoane 434 , pentru ca materi-
alul era cioplit. 3. Astfel in Icar 435 statuia zeitei Artemis era o bucata
de lemn nelucrata, iar in Tespia 436 statuia zeitei Hera Citeronia 437 era
un trunchi de copac taiat ,- iar statuia zeitei Hera Samiana 438 , dupa
cum spune Etlie 439 , la inceput a fost o scindura, iar mai tirziu, pe
iimpul arhontelui Procle, a luat forma de statuie 440 . Cind xoanele au in-
ceput sa fie infatisate ca chipuri de oameni, ele au capatat numele de
«brete» 441 de la cuvintul -Spotot 442 . 4. Scriitorul Varon 443 spune ca la
Roma, in vechime, xoanonul lui Ares era o lance, pentru cS sculptorii
nu ajunsesera la frumoasa tehnica sculpturala a statuilor,- dar, cind a
inflorit tehnica, a crescut si ratacirea.

47. 1. Din cele spuse mai inainte s-a vazut lamurit ca statuile au
fost facute din pietre, din lemne si, ca sa ispun pe scurt, din materie.

431. Vers dintr-un poet tragic necunoscut.

432. Homer, Odiseea, XX, 351—352.

433. Ps., 113, 12.

434. Xoane, statui ale zeilor facute din lemn sau din piatra.

435. Icar, insula in apropiere de insula Samos.

436. Tespia, oras in Beo{ia.

437. Hera Citeronia, dupa numele muntelui Citeron din Grecia continentals.

438. Hera Samiana, dupa numele insulei Samos.

439. Etlie, iistonk: dim insula Sanios.

440. Etlie, Fragm. 1, FHG, IV, p. 287.

441. Spi-zas, pi. ffplxij — idol grosolan.

442. tipoxoi — muritori.

443. Varon, poldgraf roman (116— 27 l.d.H.).

106 CLEMHNT ALEXANDRINUL

Cu acele statui atf simulat dreapta credinja, calomniind adevSrul. Lu-
crul acesta are nevoie de mai multa demonstrate ; dar n-am sS refuz
a o face. 2. Toata lumea stie ca Fidias a facut din aur si fildes statuia
)ui Zeus din Olimp si statuia zeitei Atena Polias din Atena ; iar Olim-
pihu istoriseste In lucrarea sa : «Fapte si imtimplari din Samos» 444 , ca
in Samos xoanonul zeitei Hera a fost facut de Smilis 445 , fiul lui Eu-
rlide. 3. S3 nu va indoiti daca douS din zeifele numite «Venerabile» 448
din Atena, au fost facute de Scopas 447 din marmura numita lihneica 448 ,
iar cea din mijloc a fost facuta de Calos. Pot sa va aduc marturie pe
Polemon, caTe spune lucrul acesta in cartea a patra a lucrarii sale : «Ca-
tre Timeos» 449 . 4. Iarasi, nici sa nu punefi la indoiaia ca Fidias a lucrat
statuile lui Zeus si Apolon din Patara Liciei 450 ca si leii sculptati de
el odata cu statuile zeilor ,• daca ele sint opera lui Briaxis 451 , precum
spun unii, nu ma impotrivesc ,- a fost si el sculptor ; atribui-le oricaruia
din cei doi. 5. Dupa cum spune Filohor 452 , statuile de noua coti ale
lui Poseidon si Amfitritei, care sint venerate in Tinos, sint opera lui
Telesia Atenianul 453 . Demetrie 454 , in cartea a doua a lucrarii sale «Ar-
golica» scrie ca xoanonul zeitei Hera din Tirins 455 era facut din lemn
de p8r si a avut ca sculptor pe Argos 456 . 6. Poate ca multi se vor mi-
nunia cind vor afla ca Paladion 457 , asa-zisa stetuie cazuta din cer, despre
care se spune ca Diomede si Ulise au luat-o pe ascuns din Ilion si au in-
credintat-o lui Demofon 458 , este facuta din oasele lui Pelops, asa precum
statuia lui Zeus Olimpianul este facuta din alte oase, oasele unui ani-
mal indian 4S ». Va spun si de la cine am stirea : de la Dionisios 4M , din
partea a cincea a lucrarii sale : «Ciclos» 461 . 7. Apelas, insa, in lucrarea
sa «Delfica», spune ca au fost doua statui ale zeitei Palas Atena si ca
amindoua au fost sculptate de oameni 462 . Dar pentru ca nimeni sa nu
aibfi banuiala ca spun aceste lucruri pe nestiute, voi adauga ca statuia

444. Olimpihu, Fragm. 1, FHG, IV, p. 466.

445. Smilis, sculptor grec (sec. VI i.d.H.).

446. Zeifele Eumenide, zeife blnefacatoare.

447. Scopas, arhitect si sculptor grec (sec. V — IV i.d.H.).

448. MarmurS de Paros, una din insulele Ciclade.

449. Volemon, Fragm. 41, FHG, III, p. 127.

450. Lioia, veche regiwne din Asia MicS.
461t Briaxis, sculptor grec (sec. Ill l.d.H.).

452. Filohor, Fragm. 185, FHG. I, p. 414.

453. Telesia Atenianul, sculptor grec (sec. I'M I.d.H.).

454. Demetrie Trizemiu, gramatic gTec.

455. TUrins, vechi oras al Greciei, in Argolida.

456. Demetrie Trizeniu, Fragm. 5, Diels (FHG, IV, p. 383).

457. Paladion, statuia zeitei Palas Atena.

458. DemoJan, rege legenidar al Atenei, unul din eroii rSzboiului troian.

459. Fildes.

460. Dionisios Cicliograful, istoric grec din Samos (sec. II I.d.H).

461. DIonlstos Clclogratul, Fgr. Hist., 15, F. 3.

462. Apelas, Fragm., 1, FHG, IV, p. 307.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 109

din Atena a lui Dionisos Morlhu 463 este facuta dintr-o piatra care se
numeste felata 464 si a fost sculptata de Sicon, fiul lui Supalam, dupa
cum spune Polemon, in una din epistolele sale 465 . 8. Au mai fost, insa,
si alti doi sculptor!, dupa parerea mea din Creta, cu numele Scilis
si Dipinu 466 ; aoestia au facut statuile oelor doi Dioscuri din Argos,
statuia lui Heracle din Tirins si xoanonul zeitei Artemis Munihia din
Sicion.

48. 1. Dar pentru ce sa vorbesc despre acestea, cind pot sa arat
cine este demonul eel mare, Serapis Egipteanul ? 467 Auzim ca toti in-
vrednicesc statuia acestuia de o cinstire deosebita si indraznesc sa spu-
na ca nu este facuta de mina omeneasca. 2. Despre aceasta statuie, unii
spun ca este un dar de multumire, trimis de sinopeeni 468 lui Ptolomeu
Filadelful 469 , regele Egiptului ,• acesta a cistigat dragostea lor, cind si-
nopeenii, istoviti de foame, au primit griu din Egipt ; dar statuia tri-
misa de sinopeeni era un xoanon al zeului Plutori 470 . Ptolomeu, primind
statuia, a asezat-o pe o inaltime, care acum se numeste Racotis, acolo
unde este cinstit templul lui Serapis ; inaltimea este invecinata cu aces-
te locuri. Cind Blistiha, iubita lui Ptolomeu, a murit in Conobos 4T1 , Pto-
lomeu a adus-o de acolo si a ingropat-o in incinta de care am vorbit
mai inainte. 3. Altii spun ca Serapis este un idol pontic, care a fost
tramsportat in Alexandria cu cinste sarbatoreasca. Numai Isidor 472 spune
ca statuia a fost daruita de locuitorii orasului Seleucia de linga Anti-
ohia, cind si ei, cuprinsi de foamete, au fost hraniti de Ptolomeu. 4.
Atenodor 473 , fiul lui Sandon, insa, a voit sa-i dea o vechime mare sta-
tuii lui Serapis 474 ; dar, nu stiu cum, s-a contrazis, cind a aratat ca sta-
tuia este facuta de mina omeneasca. Atenodor spune ca Sesostris 475 ,
regele Egiptului, dupa ce a supus pe cele mai multe din popoarele gre-

463. Dionisos Monihu, porecla data lui Dionisos in Sioilia, de la cuvintul (xopuaaw
— a innegri, a minji, pentru ca la culesul viilor i se ungea fa^a cu must.

464. Un fel de piatra intrebuintata in sculptura.

465. Polemon, Fragm. 73, FHG, III, p. 136.

466. Scilis, sculptor din Creta, frate cu Dipinu ; si acesta tot sculptor (sec. VI
i.d.H.). Dupa traditie acesti doi sculptori au fost fii sau ucenAci ai lui Dedal.

467. Serapis, zeu introdus in Egipt din Sinope, sub Ptolomei, celebrat intr-o
multime de temple, dintre oare cele mai celebre -au fost : Serapeum din Alexandria
§i Serapeum din Memfis.

468. Sinopeenii, locuitorii orasului Sinope din Paflagonia (Asia Mica).

469. Ptolomeu Filadelful, regele Egiptului (283—246 i.d.H.).

470. Pluton, zeul infernului, stapinul bogafiilor din maruntaiele pamintului, zeul
mortilor, fiul lui Cronos si Rea.

471. Conobos, oras In Egipt.

472. Isidor Haracenu, geogriaf grec (sec. I i.d.H.).

473. Atenodor, filozof grec stoic, nascut in Tars (sec. I i.d.H).

474. Atenodor din Tars, Fragm., 4, FHG, III, p. 487.
476. Sesostris, rege egiptean din dinastia XII.

ilO CLEMENT ALEXANDRINUL

cesti, Intorclndu-se in Egipt, a adus cu el artisti de frunte. 5. Lesostus
le-a poruncit sS facS cu multa arta si din materiale de pret, statuia strS-
mosului s3u Osiris 476 . Statuia i-a fost facuta de sculptomil Briaxis, dar
nu Briaxis Atenianul, ci un altul care purta acelasi nume ; pentru face-
rca ei, Briaxis a folosit material amestecat si felurit. A intrebuinjat pi-
liturfi de aur, de argint, de aramS, de fier, de plumb, precum si piliturS
de cositor ; nu i-a lipsit nici una din pietrele prefioase din Egipt : f&ri-
mituri de safir, de ematita, de smarald, chiar si de topaz. 6. A pus toate
aceste materiale la un loc, le-a amestecat si le-a colorat in albastru —
de aceea culoarea statuii a ajuns mai neagra — ; si dupS ce a fra-
mlntat toate aceste materiale cu substantele medicale, care au ramas
de la Inmormintarea lui Osiris si Apis, a fScut statuia lui Serapis. Nu-
mele de Serapis aratS unirea ceremoniilor de inmormintare ale lui Osiris
si Apis si a materialelor folosite, astfel c& din unirea celor douS nume
Osiris si Apis, a ajuns numele compus Osirapis.

49. 1. ImpSratul romanilor 477 a facut un alt zeu nou in Egipt —
putin a lipsit s& nu-1 faca si in Grecia — ,• a indumnezeit pe Antinoos,
iubitul lui, un b&rbat foarte frumos ,• 1-a consacrat asa cum a consacrat
Zeus pe Ganimede. Ca pofta nu poate fi stfipinita cu usurinta, daea nu-i
Impiedicata de fricS. Oamenii si acum cinstesc noptile sfinte ale lui An-
tinoos, pe care amantul stia sa le petreacS treaz in rusine.

2. Pentru ce imi vorbesti de un Dumnezeu, care este cinstit pentru
desfrinarea lui ? Pentru ce poruncesti sa fie jelit ca un fiu ? Pentru ce
Imi vorbesti de frumuseeta lui ? Frumusetea este o rusine cind este
veytejitfi de ooar&. Nu tiraniza, omule, frumusetea, nici nu aduce ocara
unui tinfir cu trap insfloritor ! PSstreazS-1 curat, ca sS fie frumos ! Fii
lmpfiratul frumusetii, nu tiranul ei ! Libera s& ramina frumusetea ! A-
tunci voi cunoaste frumusetea ta, cind vei pSstra curat «chipul» 478 . A-
tunci mfi voi inchina frumusetii, cind va fi arhetipul adevarat al fru-
musetilor.

3. Exista un mormint al celui iubit de imparatul roman, exista un
templu si un oras al lui Antinoos. Dupa parerea mea, asa cum slnt ve-
nerate templele, tot asa sint venerate si mormintele, piramidele, mauso-
leele si labirinturile, alte temple ale mortilor, asa precum templele sint
moirminte ale zeilor.

476. OsLriis, zeu egiptean, fiul zeului Geb (pamlmtul) si al zeitei Nut (cerul),
rasfitorit cu Isis. Era zeul mortilor. A fost ucis de fratele sau Set, tfiiat in bucafi si
ImprAstlat i sotia sa, Isis, le-a g&sit si i-a recomstituit trupul.

477. Adrian (117—138).

478. Puc, 1, 27.

CUVINT DB INDEMN CATRE KLENI 111

50. 1. Va voi da ca dascal pe profetita Sibila :

«Profetul nu slaveste pe miucinosul Febos,

Pe care oameni f&ra de mimte 1-au numit dumnezeu,

Ci pe profetul lui Duimnezeu, pe care nu miind omeneytt 1

L-au pl&smuit,
Asemenea idolilor f&rS grai f&cuti din piatra taiata

si lustruita» «».

2. Sibila numeste templele ruine, aratind in acest chip mai dinainte
ca templul din Efes al zeitei Artemis are sa fie inghitit de :

«DeschizSturile pamintului si de cutremure» 48 ° ;

Cu fata la pamiint se va vaita Efesui, plingtad pe tarmuri

Cautindu-si templul, care nu mai este locuit» 481 .

3. Iar despre templul zeitei Isis 482 si despre templul lui Serapis din
Egipt spune ca se vor dSrima si vor fi arse de foe :

«Isis, zeija de trei ori nefericita, ramii singura

llng5 curgerile Nilului,
Cuprins3 de furii si muta pe ale Aheronului 4 * 3 nisipuri» 4a4

Apoi, putin mai jos, Sibila spune :

Ǥi tu, Serapis, acoperit cu multe pietre netrebnice,
Zaci, cadavru ingrozitor de mare, In Egiptul eel de trei

ori nefer,icit» **.

4. Dar tu, daca nu vrei SS dai ascultare profetitei Sibila, asculta
pe filozoful tau, pe Heraclit din Efes, care mustrfi statuile zeilor pentru
nesimtirea lor, zicind : «Se roaga acestor statui ale zeilor, ca si cum
ar vorbi caselor» 486 . 5. Oare nu trebuie sa te minunezi de cei care vor-
besc cu pietrele si le pun apoi si in fata usilor caselor, ca si cum ar
avea vreo putere ? Se inching lui Hermes ca unui dumnezeu, iar pe
Agiieu 487 il pun paznic al usilor. DacS ii ocSrSsc cS sint nesimtitori,
pentru ce se inchinS lor ca unor dumnezei ? Iar dacS gindesc cS au
simtire, pentru ce ii pun paznici ai usilor ?

51. 1. Romanii, care atribuie zeitei Tihe 488 cele mai mari succese
ale lor si o socotesc o zeit& foarte mare, au luat statuia ei si au ase-

479. Oracolele Sibiline, 4, 4 — 7.

480. Oracolele Sibiline, 5, 294.

481. Oracolele Sibiline, 5, 296—297.

482. Isis, zeifa la egipteni, sotia lui Osiris. Zeifa c5s5toriei si a familiei.

483. Aheron, fluviul infernului, purttnd numele unuia din fiii Soarelui si ai Pa-
mintului. A fost prefacut de Zeus In fluviu, pentru ca, in lupta titanilor cu zeii, Aheron
daduse apa titanilor.

484. Oracolele Sibiline, 5, 484—485.

485. Oracolele Sibiline, 5, 487 — 478.

486. Heraclit, Fragm. 5, Diels.

487. Agiieul, epitet al lui Apolon.

488. Tihe, fiica lui Oceanos si Tetis, zeija destinului si a bunei stSrl, ldentiflrat&
la romani cu Fortune.

IJ2 CLEMENT ALEXANDRINUL

zat-o llnga closete, dlndu-i zeitei latrina drept vrednic templu 489 . 2.
Dar pe statuile f&cute din piatrS nesimtitoare sau din lemn sau din aurul
eel prejios nu le intereseazS nici mirosul grasimilor de la jertfe, nici
singele, nici fumul, cu care sint cins'tite si afumate, de se innegresc de-
savlrsit. Nu le intereseaza nici cinstea, nici ocara.

3. Nu pot sa inteleg cum au putut oamenii sa indumnezeiasca obi-
■ectele nesimtitoare si-mi vine sa-i pling pe cei inselati de aceasta ne-
bunie ca pe niste nenorociti. Unele vietati nu au toate simturile, de
pi Ida viermii, omteile si toate cele care sint betege de cum se nasc,
de pilda cirtitele si soarecele cu botul ascutit, despre care Nicandru
spune c3 sint orbi si groaznici la vedere 490 . 4. Dar aceste vietati sint
mai bune decit statuile zeilor, decit aceste xoane care sint complet surde
$i mute ; vietatile acelea au cite un sim.t, de pilda simtul auzului sau
simtul tactil sau un simt analog cu simtul mirosului sau al gustului ; sta-
tuile zeilor, insa, nu au nici un simt. 5. Sint multe vietatif care n-au
nici v3z, nici auz, nici glas, de pilda scoicile ; dar traiesc si cresc si
suf3r influenta lunii ,- dar statuile zeilor sint neputincioase, nelucratoare,
nesimtitoare ; sint legate, sint batute in cuie, sint fixate de ceva, sint
topite, sint pilite, sint taiate cu ferastraul, sint lu&truite, sint sculp-
tate. 6. Cei care fac statuile zeilor «chinuiesc pamintul mut si surd» 491 ,
tl scot din propria lui natura si prin arta lor ii conving pe oameni sa
se Inchine statuilor. Dupa p3rerea mea cei care fac statuile zeilor nu
se Inchina zeilor si demonilor, ci pamintului si artei ; ca acestea sint
de fap't statuile zeilor. Da, statuia zeului este cu adevarat materie moar-
tfi, fasonata de mina unui artist ; pentru noi, insa, chipul Dumnezeului
nostrU este spiritual ,• nu-i o materie care cade sub simturi. Dumnezeu,
Slngurul cU adevarat Dumnezeu, este spiritual, nu-i o imagine sensi-
ble.

52. 1. Dimpotriva, cei care creel in zei, inchinatorii la pietre, ar tre-
bui sa invete din proprie experienta, atunci cind sint in necazuri si
suparfiri, sa nu se fnohine unei materii lipsite de simtire ,• c3, invin^i
de nevoia in cafe se gasesc, sint dusi la pieire chiar de religia lor. Inchi-
natorii la idoli dispretuiesc totusi statuile zeilor, desi se pare ca nu
voiesc sa le dispretuiasca cu totul ; dar ii conving de acest lucru insisi
zeii, carora le sint dedicate statuile. 2. Tiranul DioniSie eel TinaT 492 a
luat mantia de aur a lui Zeus din Sicilia si a poruncit sa-i puna una de
Una, spunind ca lui Zeus ii face mai multa placere aceasta decit cea

489. Sap&turi recente la Ostia, noteaza M.P. (p. 112, n. 7), au confirmat aceasta
Indicate.

490. Nicandru, Theriaca, 815.

491. Homer, Iliada, XXIV, 54.

492. DilonilsJie eel TInar, tiranul Siracuzei (sec. IV i.d.H.).

CUVINT DB INDEMN CATRB BLBNI

113

de aur, cfi vara ii este mai usoarfi, iar iarna !i tine de cald 4M . 3. Antioh
din Cizic m , fiind in lipsS de bani a poruncit s8 se topeascS statuia de
aur a lui Zeus, inalta de cincisprezece coti 495 si s8-i faca o alta sta-
tuie, asemanatoare celeilalte, dintr-o materie de mai putinS valoare aco-
perita cu foit,e de aur. 4. Rindunelele si cele mai multe pas3ri in zborul
ior se asaza pe statuile zeilor si se gainSteazS pe ele, fara s& le pese
daca e statuia lui Zeus Olimpicul sau a lui Asclepios din Epidaur * 96 sau
a Atenei Polias sau a lui Serapis din Egipt. Si nici de la aceste pSsari
nu invatati ca statuile zeilor sint lipsite de simtire ! 5. Dar sint rauf3-
catori, dusmtani, care ataca statuile zeilor ,- unii, pentru cis^tig rusinos,
au distrus sanctuarele si au jefuit podoabele sau chiar au topit statuile.
6. Iar daca un Cambise 497 sau un Darius 498 sau un alt nebun au incer-
cat unele ca acestea si daca cineva a omorft pe Apis din Egipt, rid cind
aud ca a omorit pe dumnezeul lor, dar ma si revolt c3, de dragul banilor,
s-au savirsit astfel de fapte.

53. 1. Asadar de bunavoie voi da uitarii aceste fapte urlte, pentru
ca le socot urmari ale lacomiei si nu o dovada a siabiciunii idolilor.
Dar nici focul si nici cutremurele nu lucreaza in interesul lor ; nici
focul, nici cutremurele nu se tern si nu respecta nici pe zei, nici sta-
tuile lor, mai putin decit respecta si se tern valurlle de pietricelele gra-
madite pe tarmurile marii. 2. $tiu ca focul poate vadi si vindeca rat8-
cirea voastra. Daca vrei sa pui capat nebuniei, focul te va Iumina. Focul
a ars in intregkne templul din Argos 4 " impreuna cu preoteasa Hrisis "^ ;
tot asa si templul din Efes al zeitei Artemis, al doilea dupa timpul
amazoanelor 601 , iar in Roma de multe ori a mistuit Capitoliul ,- focul
n-a crutat nici sanctuarul lui Serapis din orasul alexandrinilor. 3. In
Atena focul a distrus templul lui Dionisos Eleutereul 50Z , iar templul din
Delfi al lui Apolon a fost iravaisit mai intii de furtuna, iar mai pe urma

493. Elian, Var. hist., I, 20.

494. Este vorba de Antioh Filopator, regele Siriei (113 — 95 t.d.H.), numit a?a, pen-
tru ca in tinerejea sa a trSit hi Cizic.

495. Un cot are 0,44 m.

496. Epidaur, oras in Grecia, In Argolida.

497. Cambise, regele Persfei (529—522 i.d.H.), fiul lui Cirus eel Mare. A ataoat
Egiptul si a intemeiat dimastia XXVII. A murit pe clnd se ducea In Persia, ca s3 tn-
lature pe uzurpatorul sau.

498. Darius I, fiul lui Histaspe (520—486 i.d.H.). A refScut unitatea ImpSratiei
persane, recucerind Babilonul, Susania ?i Media ; a supus Tracia si Macedonia, a luptat
impotriva scifilor la DunSrea de jos (514 I.d.H.). A fost Infrlnt de greci la Maraton
(490 i.d.H).

499. Argos, oras In Grecia, In Argolida.

500. Hrisis, preoteasa templului zeitei Hera din Argos j din neglijenja ei a ars
acest templu (423 I.d.H.).

501. Amazoane, femei rSzboinice, care In antichiitatc au locuit In Pont $i si-au tn-
tlns cuceririle lor plnS In Sctyla si Libia.

502. Eleutereul, epitct al lui Dionisos.

8 — Clement Alcxnndrlnul

lM CLEMENT ALEXANDRINUL

nlmicit desSvirsit de focul eel intelept. Toate aceste fapte sS vS fie
ca un semn prevestitor de cele ce ffigSduie?te focul.

4. Cei care sculpteazS statuile nu indupleca oare pe oamenii cu
bun simt s8 dispretuiasca materia statuilor ? Fidias Atenianul a scris
pe degetul lui Zeus Olimpicul : «Pantarce 503 este frumos» ; cS pentru
Fldlas nu Zeus era frumos, ci iubitul lui. 5. Iar dupa cum aratS lSmurit
Posldipu 50 * in lucrarea sa : «Despre orasul Cnidos» 505 , seulptorul Pra-
xitele 606 a sculptat statuia Afroditei Cnidiene ; dar Praxitele a fScut-o
la chip asemSn&toare cu Cratina, iubita lui, ca sS poata ticaiosii sa se
Inchine amantei sale. 6. Cind curtezana Frina Tespiaca 507 era in floarea
vlrstei, toti pictorii zugrSveau in tablourile Afroditei frumusetea Frinei,
asa cunf si sculptorii luau ca model pe Alcibiade cind sculptau in Atena
statuile lui Hermes. RSmine ca tu sa judeci, daca vrei sS te inchini si
curtezanelor J

54. 1. Socot cS, datorita acestui fapt, imparatii cei din vechime, dis-
pretuind miturile despre zei, s-au proclamat fSrS nici o piedicS pe ei
In?i9i zei, neavind a se teme de ceva din partea oamenilor ; prin aceasta
au Invfitat pe oameni sS se divinizeze si ei de dragul slavei. Ceix, fiul
lui Eolos, a fast numrt Zeus de Alciona, sotia lui, iar Alciona la rindul
ei a fost numita Hera de barbatul ei. 2. Ptolomeu al patrulea 508 s-a numit
pe el Insu^i Dionisos ,• tot Dionisos s-a numit si Mitridate Ponticul STO .
Alexandru 51 ° voia sS fie luat drept fiul lui Amon si sS fie inf&ti?at de
sculptori cu un corn in frunte, ambitionind sS batjaooreasca frumosul
chip al omului cu acel corn. 3. Dar nu numai imparati, ci si oameni sim-
pli s-au Impodobit pe ei insisi cu numele zeilor ; de pilda doctorul Me-
necrate , », s-a numit chiar Zeus. Pentru ce trebuie sa mai vorbesc de
Alexarhu M — acesta de meserie gramatic — care si-a luat numele
de Helios, dupa cum spune Aristu din Salamina 8l3 . 4. Mai trebuie oare

503. Paiitarce, atlet olimpic eleean. Pe cind era tinar a fost iubitul lui Fidias.

504. Posldipu, poet grec (sec. Ill I.d.H.).

505. Cnidos, oras al tiinutului Dorida (Asia Mica), la Marea Egee.

506. Praxitele, sculptor grec (c. 390— c. 335 I.d«H.).

507. Frina Tespiaca (sec. IV I.d.H.), cea mai frumoasS si cea mai celebra curtezana
din vechea Grecie si poate din toate epocile.

508. Ptolomeu IV Filopater, regele Egiptului (c. 244—203 I.d.H.).

509. Mitridate IV, regele Pontului (sec. Ill I.d.H.).

510. Alexandru eel Mare, fiul lui Fillip, regele Macedoniei, disoipolul lui Aristotel,
S-a nascut In 356 I.d.H.'In Macedonia si a murit in Babilon In 323 I.d.H., In vlrsta de
33 ani, dupS ce supusese toate cetStile grecesti, cucerise Egiptul si Fenicia, invinsese
pe Darius III si ajunsese cu ostirea sa pin3 in nordul Indiei. Dar, fiindu-i istovita armata
s-a Intors In Babilon si a cfiutat sfi-si organizeze cuceririle sale. Imperiul creat de el,
Insa, nu i-a supravietuit i Indata dupa moartea sa a fost impartit Intre generalii sai.
Cuceririle lui Alexandru au pus Inceput perioadei elenistice,

511. Menecrate, doctor la curtea lui Filip al Macedoniei.

512. Alexarhu, gramatic grec din epoca alexandrina.

513. Aristu din Salamina .istoric grec (sec. IV I.d.H.). — FGrHist., 143, Fragm. 4.

CUV1NT 0» 1NPBMN CATRE ELBNI U5

sfi amirubesc de Nicagora ? su Acesta era de neam din Zeleia 6I5 si a
tr&it pe timpul lui Alexandru. Nicagora s-a numit pe el insusi Hermes
si folosea aceeasi imbraeaminte ca si Hermes, dupa cum insusi mSrtu-
riseste. 5. Dar pentru ce s<i mai amintesc de acestia, cind popoare in-
tregi si orase cu toti locuitorii lor, in dorinta de a lingusi, dispreju-
iesc cu totul miturile despre zei, atunci cind locuitorii acestor orase se
fac pe ei insisi asemenea zeilor, f&lindu-se cu slava lor si acordindu-si
onoruri peste masura de mari ? Astfel au legiuit sa fie venerat in Cino-
sarge 516 macedoneanul Filip, fiul lui Aminta din Pela 517 , omul acesta,
«care avea clavicula zdrobita, piciorul beteag si un ochi scos» 518 . 6.
Apoi pe Demetrie 319 1-au proclamat si pe el zeu ,- si acolo unde a des-
calecat de pe cal cind a intrat in Atena, acolo este un sanctuar al lui
Demetrie Catevate 520 ; altare de-ale lui sint pretutindeni. Atenienii
au pregatit casatoria lui cu zeita Atena ; el, insa, dispretuia pe zeiJS,
ca nu se putea casatori cu o statuie ; atunci Demetire, luind cu el pe
curtezana Lamia 521 s-a suit pe Acropole si s-a impreunat cu ea in ca-
mera zeifei Atena, arStindu-i bStrinei fecioare formele tinerei curte-
zane * 22 .

55. 1. Nu trebuie sa-1 luam in nume de rSu nici pe Hipon, care
si-a fScut nemuritoare moartea sa. Hipon a poruncit sS se scrie pe mor-
mintul lui acest distih :

«Acesta-i mormlntul lui Hipon, pe care Mira 523 , dupa

moartea lui,
L-a fScut egal cu zeii cei nemuritori» 524 .

Foarte bine ne arStii Hipone, rStacirea omeneasca ! DacS nu te-au
crezut pe cind vorbeai, sa-ti fie discipoli acum cind esti mort ! 2. Aces-
ta-i oracolul lui Hipon ! S& ne gindim la intelesul cuvintelor lui ! Cei
c&rora voi va inchina{i au fost oameni cindva, apoi au muri't ; legenda
fi timipul au adus asupra lor cinstire. Da, noi obisnuim sa dispretuim
prezentul, pentru ca sintem contemporani cu el ,• dar cinstim trecutul
cu creatii ale imaginatiei, pentru cS trecutul nu poate fi controlat ime-

514. Nicagora, sofist atenian (sec. IV i.d.H.).

515. Zeleia, ora? in Misia (nord-vestul Asiei Mici).

516. Cinosarge, gimnaziu, adica loc public pentru exercitii corporale, in Atena.

517. Pela, oras in Macedonia.

518. Demostene, De corona, 67.

519. Demetrie I Poliorcete, regele Macedoniei (294 — 287 i.d.H.).

520. Catevate — descalecatorul.

521. Lamia, una din cele mai vestite curtezane ale antichitatii ; s-a n3scut In
Atena ; era cintareata din flaut. S-a dus in Eglpt si a ajuns curtezana regelui Ptolomeu I ;
In lupta navalfi de la Salamina, unde a insojit pe regele Cgiptului, a fost f3cut5 prizo-
nierS de regele Demitrie Poliorcete.

522. Stirea aceasta este luata din Plutarh, Demetr., 10, 23, 26.

523. Mira, divinitate greacS, personificarea destinului.

524. Hipon, Fragm. 2, Dlels, Vorsokrat, p. 235.

116 CLBMHNT ALEXANDRINUL

diat si pentru ca se gaseste In intunecimea timpului. De aceea faptelor
prezente nu le acordSm incredere, pe cind faptele trecute le admiram.
3. 51 astfel mortii cei de demult, cinstiti in indelungatul timp al rata-
clrll, slnt socotiti zei de oamenii de mai tirziu. Dovada : misterele voas-
tre, serbfirile voastre solemne, legaturile, ranile si zeii care lacrimeaza :

«Vai mie, ck soarta a ficut ca Sarpedon 525 , eel mai iubit de mine dintre

barba^i,
Sfi fie biruit de Patroclu 526 , al lui Menoitie fiu» 527 .

4. Vointa lui Zeus este frinata si Zeus se vaita, fiind invins din
pricina lui Sarpedon. Pe buna dreptate, dar, ii numiti pe zeii vostri idoli
$1 demoni, pentru ca si Homer a numit demoni pe insasi zeita Atena si
pe ceilalti zei, cinstindu-le rautatea lor :

«Ea a mers in Olimp

Casa lui Zeus Egiohu 528 , cu ceilalti demoni» 5M .

5. Cum mai pot fi dumnezei idolii si demonii, aceste duhuri cu
adevarat rele si necurate, pe care toti le socotesc pamintesti si murdare,
care trag in jos «si se invirtesc in jurul gropilor si mormintelor», im-
prejurul carora apar nedeslusit ca «naluci asemSnatoare umt>relor» ? 530 .

56. 1. Acestia sint dumnezeii vostri : idoli, umbre si pe linga aces-
tla acele «oloage, chircite si cu ochii incrudisati» 531 . Lite 532 , mai de-
graba fiice ale lui Tersite 533 decit ale lui Zeus ! Asa ca mie mi se par
cuvinte de duh spusele lui Bion 5M : «Cum pot oamenii pe buna drep-
tate cere de la Zeus copii buni, cind nici el n-a putut sS-i aiba ?» 535 .

2. Vai, ce lipsa de credinta in Dumnezeu ! Atit cit va este in pu-
terea voastra, voi ingropati in pamint fiinta cea nemuritoare si bagati
In morininte neprihanirea si sfintenia, despuind Dumnezeirea de fiinta
El adevarata si reala ! 3. Pentru ce dati prerogativele lui Dumnezeu
celor care nu sint dumnezei ? Pentru ce cinstiti pamintul, parasind ce-
rul ? Ce este oare altceva aurul sau argintul sau otelul sau fierul sau
arama sau fildesul sau pietrele pretioase ? Nu sint oare pamint si din

525. Sarpedon, unul din eroii r3zboiului troian, regele Liciei, fiul lui Zeus
fl al Laodamiei.

526. Patroclu, erou In rSzboiul troian*

527. Homer, Iliada, XVI, 433—434.

528. Egiohul — Cel care poarta scut.

529. Homer, Iliada, I, 221—222.

530. Platon, Phedon, p. 81 CD.

531. Homer, Iliada, IX, 502—503.

532. Lite, rugSeiumile, personificate oa zeite.

533. Tersite, unul din grecii care au luat parte la asediul Troiei ; Injura pe toatS
lumea ?i clevetea pe conducfitorl. Era socotit eel mai urit b&rbat din intreaga armata
greaca. Clement (Ped„ III, 30, 1 — 2) il socoteste monstru.

534. B!on Boristete, filozof gree (sec. Ill t.d.H.) ; apartinea ^colii cinice. A fost
acuzat de ateism.

535. Man Boristete, Fragm. 44, Mullach, FPG, II, p. 427.

CUVINT Dl INDBMN CATRE EtENI U7

pamint? Nu slnt oare toate acestea pe cite le vezi copiii unei singure
mame, a pamintului ? 4. Pentru ce, o, oameni desertf si cugetatori de
desertaciuni — ca vreau s-o spun Incfi odata — pentru ce, hulind «locul
eel mai presus de ceruri» 536 , tirlti evlavia pe pamint, pl&smuindu-va
dumnezei pamintesti ? Ca mergind la aceste fiinte nSscute, in loc sa mer-
geti la Dumnezeul eel nenascut, a|i cazut in eel mai adinc intuneric. 5.
Frumoasa e marmura de Paros, dar nu-^i niciodata Poseidon! Frumos e
fildesul, dar niciodata nu-i Olimpianul ! 537 Materia are totdeauna trebu-
inta de arta ; Dumnezeu, insa, n-are niciodata trebuinfa de ceva. Cind
intervine arta, materia capata o forma ,• iar valoarea mare a materiei
face ca in comert materia sa aib& pret ; dar numai forma, care i se
da materiei, ajunge obiect de venerate. 6. Statuia ta este aur, este
lemn, este marmura, si, daca ite uiti mai bine la ea, este pamint, care
a primit de la artist forma, Iar eu am invatat sa calc pe pamint, nu sa"
ma inchin p&mintului. Ca nu-mi este ingaduit sS-mi incredintez celor
neinsuflejite nadejdile sufletului meu.

57. 1. Trebuie sa ne apropiem cit mai mult cu putinta de statui, ca
din privitul lor de aproape sa se vadeascS propria lor inseiaciune. Chipul
statuilor au imprimate pe ele foarte clar dispozitiile sufletesti ale zei-
lor. 2. Daca" ai privi pe rind tablourile si statuile zeilor, vei recunoaste
indata pe cine reprezinta fiecare tablou sau statuie, dupa formele rusi-
noase pe care le au : pe Dionisos il recunosti dupa imbracamintea lui,
pe Hefaistos dupa meseria lui, pe Deo dupa nenoroeirea ei, pe Ino 538
dupa voalul ei, pe Poseidon dupa tridentul sau, pe Zeus dupa lebada lui ;
pe Heracje il arata rugul ; iar daca vezi vreo statuie a unei femei in
pielea goaia, fara vreo inscriptie pe ea, atunci te gindesti ca este Afro-
dita «cea de aur» 539 . 3. Astfel vestitul Pigmalion din Cipru 540 s-a in-
dragostit de o statuie de tildes ; era statuia Afroditei, sculptata in pielea
goaia. Cipriotul a fost biruit de frumusetea statuii si s-a impreunat cu
ea. Acest lucru il istoriseste Filostefan Ml . In Cnidos era o alta statuie
de marmura a Afroditei ; statuia era frumoasa ; un altul s-a indra-
gostit de ea si s-a impreunat cu statuia de marmura. Posidip istori-

536. Platon, Phaidros, p. 247 C.

537. Olimpianul — Zeus.
538, -Ino, zeita 1 marinS.

539. Homer, Odiseea, IV, 14.

540. Pigmalion, sculptor legendar din Cipru. Dedicindu-se In Intregime artei sale
sau, dupa o alta versiune dezgustat de prostiituarile sacre de la sanctuarul Afroditei,
s-a hotSrlt s5 nu se mai indrSgosteasci de nici o femeie. Afrodita, pentru a se r&zbuna,
1-a fficut s5 se IndrSgosteascS de statuia de fildes a Galateei, pe care el Insusi o sculp-
tase. Totusi, zeita induplecatS de suferintele si rug&oiunile lui, a dat viatS statuii si Pig-
malion s-a cSsatorit cu ea. Clement, dupS cum se vede din text, ne dS o altS ver-
siune.

541. Filostefnn, gruirwitic grec si c<ilfltor (sec. Ill l.d.M.) i a trait In Alexandria.

116 CLEMENT ALEXANDRINUL

seste acest lucru. Filostefan o spune In lucrarea sa «Despre Cipru» 542 ,
iar Posidip In lucrarea lui «Despre Cnidos» 543 . Atita putere a avut
arte, c8 a dus In pr&pastie pe oamenii staplniti de dragoste ! 4. Mare
Influents au asupra oamenilor creatine artistice, dar nu atita putere
Inclt sa Insele pe omul care cugeta sSn&tos si nici pe cei care trSiesc
dupa Invatatura Cuvintului ! Porumbeii zboara spre parumbeii pictati in-
tr-un tablou, din pricina asemanirii lor cu porumbeii pictati, iar arma-
saril necheazd, cind v&d niste iepe bine pictate. Se spune de o fata care
s-a Indragostit de un tablou ; se spune apoi si de un tinar frumos care
s-a Indragositit de statuiazeitei Afrodita din Cnidos. Arta a inselat ochii
privitorilor. 5. Un om cu mintea sanatoasa nu se va impreuna cu statuia
unei zeite, nici nu se va ingropa impreuna cu o moarta si nici nu se
va Indragosti de un idol sau de o statuie de marmura. Dar pe voi arta
vfi Inseaia cu altfel de viclenie ,- nu va face sa va indragostiti de sta-
tuile zeilor si de tablourile lor, dar va face sa le cinstiti si sa va inchi-
nati lor. 6. Este tabloul bine executat? Sa fie laudata arta, dar tabloul
s& nu insele pe om, ca si cum ar fi Insasi realitatea ! Armasarul s-a oprit
linistit ; porumbelul a ramas pe loc, aripa nu s-a mai intins ; dar vaca
sculptata in lemn de Dedal 544 a atras pe un taur salbatic ,• arta cu care
a fost facuta vaca a inselat fiara si a silit-o sa se napusteasca asupra
unei femei indragostite S45 .

58. 1. Atita dorinta nebuneasca insufia in oamenii fara judecata
artele de prost gust ! Cei care cresc si ingrijesc maimutele s-au mirat
ci pe nici una din ele nu le-au inselat figurile de ceara sau de lemn si
nici juc8riile fetitelor ; voi, insa, ati ajuns mai rau declit maimutele, de
vreme ce va inchinati tablouTilor lor, statuilor de piaitra, de lemn, de
aur si de fildes. 2. Creatorii unor astfel de jucarii funeste : taietorii in
piatrfi, sculptorii, pictorii, constructorii, poetii v-au facut multe opere
din acestea ; si voi ati pus in cimpii Saltiri M6 si Pani, in paduri Nimfe M7 ,
Oriade MS si Hamadriade 549 ; pe linga ape, pe linga riuri si izvoare ati

542. Filostetan, Fragm. 13, FHG, III, p. 31.

543. Posidip, Fragm. 1, FHG, IV, p. 482.

544. Dedal, personaj mitologic, inventatorul fierSstraului, toporulul $i a altor in-
•trumente de timpiarle. Din porumca regelui Minos al Otetei a construit labirinitul.
Inchis de Minos in labirint Impreuna cu Icar, fiul sau, si-au facut amindoi aripi de
pene lipite cu ceara si au evadat, zburind. Icar a cSzut in Marea Egee, pentru ca,
aproplindu-se prea mult de soare, s-a topit ceara, care tinea unite penele. Dedal a co-
borlt bine ; dupa unii In Italia, dupa altii in Egipt.

545. Este vorba de Pasifae, regina legendarS a Cretei, sotia regelui Minos. Afro-
dita a fScut-o s8 se indragosteasca de un taur alb, pe care Poseidon 1-a scos din mare.

546. Satiri, divlnitati secundare, irisotitori ai lui Dionisos, monstri cu corpul p3-
ros, cu doufi coarne si cu picioare de tap.

547. Nimfe, divlnitati secundare, reprezentate prin femei tinere, gratioase.

548. Orlado, nimfe ale muntilor.

549. Hamadriade, nimfe ale pfidurllor.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 119

pus Naiade 550 , iar pe malul marii Nereide 551 . 3. Magii se lauda ca au
pe demoni in slujba faptelor lor nelegiuite, c8 i-au fScut slugi si ca,
prin descintecele si vrajile lor, i-au silit sa le fie robi. Casatoriile zeilor,
copiii pe care ii nasc si nasterile zeilor, de care povestesc poetii ?i
scriitorii, adulterele pe care le cinta, ospefele zeilor, de care vorbesc
fn piesele lor, si risetele zeilor de la chefurile lor, toate acestea ma fac
sa strig cu tarie, chiar daca as voi sa tac. Vai, ce lipsa de credinta in
Dumnezeu ! 4. Ati facut din cer scena, iar divinitatea a ajuns piesa de
leatru. Aji facut cu mastile demonilor, din sfintenie, comedii de teatru !
Prin cultul zeilor vostri v-ati batut joe de adevarata credinta in Dum-
nezeu.

59. 1. Homer spune :

«5i cintare^uil din lira, a inceput uin cirutec frumos
Cinta-ne si noua Homere, cintecul eel frumos !
Despre Ares eel iubaref 51 despre Afrodita cea cu

frumoasa Centura
Cum s-au impreunat in taina in casele lui Hefaistos ;
Ares a dat niulte daruri, dar a necinstit patul si culcusul

stapinului Hefaistos» 552 .

2. TerminS, Homere, cu cintecul acesta ! Nu este frumos ! Cintecul
da lectii de desfrinare ! Noi nici cu urechile nu vrem sS auzim de des-
frinare ! Ca noi sintem cei care purtam chipul lui Dumnezeu in
aceasta statuie vie si miscatoare, care este omul ; chip al lui Dumnezeu,
care locuieste impreuna cu noi, care ne sfatuieste, care ne graieste, care
stS in casS cu noi, care ia parte la simtamintele noastre, care le simte
mai mult decit noi. Noi, de dragul lui Hristos, ne-am fScut ofranda lui
Dumnezeu. 3. «Noi sintem seminfie aleasa, preofie imp&i&leascti., neam
sfint, popor ales, care nu eram odinioaid popor, dar acum sintem popor
al lui Dumnezeu» 553 ,• noi care, dupa cum spune loan, nu sintem «din
.ce7e de jos» 554 , noi, care am invafat totul de la Cel Care a venit de
sus 555 , noi care am inteles bine intruparea lui Dumnezeu, care ne-am
deprins a umbla «intru innoirea vietii» 536 .

60. 1. Dar marea multime a oamenilor nu gindeste asa. Arunca ru-
?inea si frica si zugravesic pe peretii caselor lor picturi, care inf&tiseaza

550. Naiade, divinitati ale finitinilor §i riurilor.

551. Nereide, nimfe ale marii.

552. Homer, Odiseea, VIII, 266—270.

553. 1 PL, 2, 9—10.

554. In., 8, 23 ; 3, 31.

555. In., 4, 25.

556. Rom., 6, 4.

120 CLEMENT ALEXANDRINUL

dorlntele rusinoase ale zeilor. Cuiprinsi de desfrtu, isi Impodobesc ca-
merele lor de culcare cu tablouri obscene, pe care le atirna sus pe pe-
reti, socotind evlavie desfrinarea. 2. Cind stau culcati in pat si se im-
brati^eaza se uita la celebra zeita Afrodita, pictata in pielea goaia,
Inlfintuita de dragoste in jmpreunarea ei cu Ares. Graveaza in casutele
inelelor lebada, pasarea plina de iubire a feminitatii, zburind in jural
Ledei j purtind inelul cu aceasta gravura, il folosesc ca o pecete pe ma-
sura desfriului lui Zeus.

61. 1. Acestea sint modelele destrabaiarilor voastre, aceasta e teo-
logia insultelor voastre, acestea sint invataturile zeilor vostri, care se
desfrlneaza impreuna cu voi ! «Ceea ce vrea fiecare, aceea si gindeste»,
a^spus oratorul atenian 557 . Ce fel sint apoi si celelalte tablouri ale voas-
tre ? Tablouri cu chipurile lui Pan, cu femei goale, cu satiri be|i, cu
organele in erectie, infajisati in tablouri, si de condamnat din pricina
desfrinarii lor. 2. Nu va e rusine sa priviti zugravite pretutindeni in
vBzul tuturor figuri cu tot felul de desfrinari ; mai mult inca, le pastrami
ca si cum ar fi consacrate ; ca sint negresit tablouri ale zeilor vostri ; in
casele voastre ridicaft in cinstea zeilor coloane pline de nerusinari, pe
care sint zugravite atit reprezentari din cartfle scriitoarei JFilenis m eft
si muncile lui Heracle. 3, Condamnam nu numai folosifea acestor tablo-
uri, dai si privirea lor, precum si ascultarea povestirilor pline de rusine.
Ur.ecb.Ue voastre s-au destrabaiat, oohii vostri vi s-au desfrinat si, ceea
ce este mai ciudat, privirile voastre au preacurvit inainte de a va im-
preuna. 4. O, voi care iaceti silnicie omului, care prin destrabaiarile
yoastresmulgeti cu violenta ceea ce este dumnezeiesc in faptura lui Dum-
nezeu I Nu credetf in nimic, ca sa va puteti desfrina I Credeji in zei,
ca sa \q imitati desfrinarea, dar nu credeji in Dumnezeu, pentru ca nu
SUportflti castitatea ! Uriti binele si cinstiji viciul ! Sinteti spectatori ai
virtujii, dar savirsitori ai viciului.

62- 1. «FerLciti» sint asadar, ca sa spun asa, numai aceia care, dupS
cum spune Sibila :

« Vor tagadui toate templele, indata ce le vad

Si altarele, construct josnice din pietre netrebnice,

Idolii din piatra si statuile f acute de mina omeneasca,

Mlnjite cu singe cald si cu jertfe,

Cu ucideri de animale cu patru picioare, cu doua picioare,

si de animale inaripate» 5S9 .

557. Demostene, Olynth., HI, 19.

558. Filcnis, curtezanfi, autoare de cSrti pornografice.

559. Oracolclc Slblline, 4, 24, 27—30 ; Fragm. 3, 39.

CUVJNT DB INOEMN CATRE ELENI 121

2. Da, nouS ne este interzis cu totul s& ne Indeletnicim cu o artfi
care ne duce in ispitS. Ca spune profetul : «Sd nu-fi fact nici o asemd-
nare din cele cite sint in cer sus, din ceie cite sint pe pdmint )os» 500 . 3.
Putem socoti oare dumnezei statuia zeitei Demetra, statuia zeitei Cora,
a lui Iakhos eel din mistere, executate de Praxitele sau lucrSrile lui
Lisip 561 , sau lucrarile facute de miinile lui Apele 562 , care au pus in ma-
terie formele slavei dumnezeiesti ? Voi cautati ca statuia sa fie execu-
tatS cit mai frumos cu putinta, dar din pricina nesimtirii voastre nu v3
ginditf sa fiji asemenea statuilor. 4. Cuvintul profetic pune in luminS 14-
murit si pe scurt acest obicei al vostru de a va inchina dumnezeilor
vostri, zicind : «Toti dumnezeii pdginilor sint idoli ai demonilor ; dar
Dumnezeu a fdcut ceruriie» 583 si cele dm ceruri.

63. 1. Nu stiu cum se face, cS unii oameni rataciti, uitindu-se la
frumuse{ea artistica a creatiei, au ajuns de se inchinS nu lui Dumnezeu,
ci soarelui si lunii si corului de stele, socotindu-i nebuneste pe acesti
astri dumnezei, cind ei nu sint decit organe ale timpului. *Cu Cuvintul
Lui s-au intdrit si cu Duhul gurii Lui foatd puterea lorn 564 . 2. Arta ome-
neasca face case, corabii, orase si tablpuri ! Dar cum pot spune eu pe
toate pe cite le face Dumnezeu ? Priveste intreaga lume ! Este opera Lui !
§i cerul si soarele si ingerii si oamenii, «lucrul degeteloi Lui» 5?5 . Cit este
de mare puterea lui Dumnezeu ! 3« Facerea lumii este numai opera vo-
intei Lui. Singur El a fgcut-o, pentru ca singur El este cu adevarat Dum-
nezeu. Prin simpla Sa vointa, creeaza si la simpla Sa voie urmeaza cele
ce se fac 56s . 4. Aici se inseala ceata fildzofilor, care marturisesc, intr-
adevar, ca omul a fost creat in chip desavirsit pentru contemplarea ce-
rului. Da, marturisesc aceasta, dar se inchina fenomenelor ceresti, care
se percep cu privirea. Cele din ceruri nu sint lucruri facute de om, to-
tusi sint facute pentru om. 5. Nimeni din voi, dar, sa nu se inchine soa-
relui, ci sa doreasca pe Facatorul cerului ! Nimeni din voi sa nu indum-
nezeiasca lumea, ci sa caute pe Creatorul lumii ! Singura scapare pentru
eel care vrea sa ajunga la portile mintuirii este, dupa cum se vede, in-
Jelepciunea dumnezeiasca ; ea de aici, ca dintr-un refugiu sfint, nu poate
fi scos de nici unul din demoni, omul care se grabeste spre mintuire.

560. Je$., 20, 4 ; Deut., 5, 8.

561. Lisip, sculptor grec (sec. IV I.d.H.).

562. Apele, celebru pictor grec (sec. IV i.d.H.).

563. Ps., 95, 5.

564. Ps., 32, 6.

565. Ps., 8, 4.

566. Ps., 32, 9.

122 CLEMENT ALBXANDRINUL

CAPITOLUL V

64. 1. S5 vedem, dar, dac5 vrei, si pSrerile filozofilor cu care se
laudg ei cS le au despre dumnezei. Poate ca vom gSsi ca filozofia, din
pricina slavei desarte, a personificat materia ,- dar poate cS vom putea
■dWta, In treac&t, cS filozofia, divinizind unele puteri minunate, a vSzut
ca In vis adevSrul.

2. Filozofii au emis teorii ca elementele ar fi cauzele primare ale
tuturor lucrurilor. Tales din Milet 567 a spus ca un astfel de element ar
fl aipa ; Anaximene 568 si el tot din Milet, a spus ca ar fi aerul ,• mai
tlrziu, acestuia din urma i-a urmat Diogene din Apolonia 569 . Parmenide
Eleatul 578 a propus ca dumnezei focul si apa ; dar Hipasu Metaponti-
nul S71 si Heraclit Efeseanul au socotit ca Dumnezeu numai unul din a-
ceste elemente : focul. Empedocles Acragantinul a inmultit numarul e-
lementelor, ajungind la patru elemente 572 , care sint si in dezacord si in
•armonie 573 .

3. Filozofii acestia sint atei, pentru ca\ datorita unei intelepciuni lip-
sita de intelepciune se mcriina" materiei. Da, ei nu. cinstesc pietrele sau
lemnele 574 , dar au indumnezeit pamintul, mama pietrelor si lemnelor ;
nu fac iStatuia lui Poseidon, dar se inchina insesi apei. 4. C& ce este
oare altceva Poseidon decit o materie lichidS, care si-a c&p5tat numele
de la cuvintul posis 575 ? Dupa" cum negresit razboinicul Ares si-a luat
numele de la arsis 576 si aneresis 577 . 5. De aceea mi se pare cS multi
oameni, numai daca" infig sabia in p5mint, ii jertfesc pSmintului ca lui
Ares. Un astfel de obicei II au scitii, dupS oum spune Eudoxu 578 in a
doua carte din lucrarea sa : «C&lStorie in jurul pSmintului» 679 . Sauro-

567. Tales din Milet, filozof grec (sec. VII — VI i.d.H.), eel mai vechi si eel mai
tlustru din cei sapte intelepti. Este considerat ca primul filozof Ionian. A ajuns cele&ru
prin prezicerea eclipsei din 585. A considerat apa ca principiu al tuturor lucrurilor.

568. Anaximene, filozof ionian (c. 550—480 i.d.H.). El vedea in aer principiul
lumii.

569. Diogene din Apolonia (Crete), diseipolul lui Anaximene (sec. V i.d.H.). §i
pentru Diogene tot aerul era principiul lumii.

570. Parmenide Eleatul, filozof grec (c. 540— c. 450 i.d.H.), a scris un poem Despre
naturi, din care au rSmas cam 160 de versuri. In acest poem, Parmenide prezinta uni-
versal etern, unul, contimuu ?i imobil.

571. Hipasu Metapontinul, filozof grec (sec. V i.d.H.), unul din cei mai vechi disci-
poll ai lui Pitagora. Dup3 Hipasu elementul creator al lumii este focul ; din el sint
alcatuite toate si In el se vor Intoarce toate,

572. Focul, 'aerul, apa si p&mfotul.

573. AdicS : ee resping si se atrag.

574 AdicS : statuile din piatra si din lemn.

575. n6ait — actiunea de a bea, bauturS.

576. 4pcn« — acjiunea de a suprima.

577. avatpeais — actiunea de a lua armele.

578. Eudoxu din Cizic (sec. II i.d.H.), unul din cei mai mari navigatori, egal cu
Columb si Magelan.

570. Eudoxu din Cizic, Fragm. 16, Brandes.

CUVINT DE INDEMN CATHE BIBNI 123

matii 58 °, un popor scit, venereazi sabia Jncovoiata cu doufi tSi?uri, dupfi
cum spune Hicesie in lucrarea sa «Despre mistere» M1 . 6. Hexaclit
cu discipolii sSi venereaza focul ca origine primara a lumii. Altii au
numit acest foe Hefais'tos.

65. 1. Magii persani si mulji din locuitorii Asiei venereaza focul ;
pe llnga ei si macedonienii, dupa cum spune Diogene 582 in prima carte
din lucrarea sa : «Istoria persilor» 583 . Pentru ce sa mai vorbesc de sau-
romati, despre care Nimfodor istoriseste in lucrarea sa : «Obiceiuri bar-
bare" 554 ca adora focul sau pe persi sau pe mezi sau pe magi ? Di-
non 585 spune ca acestia aduc jertfe sub cerul liber, socotind chipuri ale
zeilor numai focul si apa 5S6 . 2. Nu vreau sa tree sub tacere ignoranja
acestor oameni. Chiar daca ei socotesc ca au scapat de o mare ratacire,
totusi au alunecat in alts inseiariune. E drept nu socot lemnele si pie-
trele chipuri ale zeilor, ca elinii, nici pasarea ibis 5S7 si ihneumonul ca
egiptenii, dar socot dumnezei focul si apa ca filozofii. 3. Mai tirziu, dupa
multe perioade de ani, ei au adorat statuile cu chip de om, dupa cum
spune Berosu 588 in cartea a treia a lucrarii sale : «Istoria haldaica» 589 ,•
obiceiul acesta 1-a introdus Artaxerxe 590 , fiul lui Darius Ohos M1 . Acesta
a fost eel dintii care a ridioat statui zeitei Afrodita Anaitis 592 in Ba-
bilon 593 , in Susa 594 si in Ecbatana 595 si i-a facut pe persi, pe bactri-
eni 596 , pe cei din Damasc si pe sardieni 597 sa o venereze.

580. Sauromatii sail sarmatii, popor razboinic care traia la nordul Marii Negre.

581. Hicesie, Fragm. 1, FHG, IV, p. 429.

582. Diogene din Cizic, gramatic §i istoric grec.

583. Diogene din Cizic, Frag. 4, FHG, IV, p. 392.

584. Nimtodor din Siracuza, Fragm. 14, FHG, II, p. 379.

585. Dinon, istoric grec (sec. IV i.d.H.), a compus o istorie a Orientului de la
tntemeierea Asdriei pina in 3140 l.d.H.

586. Dinon, Fragm. 9, FHG, II, p. 91.

587. Ibis, pasare cu ciocul lung si curbat in jos, cu penaj alb, afar a de cap si o
parte din aripi care sint negre. Pasare veneratS de egipteni, pentru ca venea odata cu
cre^terea Nilului si stirpea serpii.

588. Berosu, preot babilonian, istoric si astronom (sec. IV — III i.d.H.). Lucrarea lui
tstorica, scrisa in greceste, era Impartita in trei parti ; prima parte mergea de la facerea
lumii pina la potop ; partea a doua pina la imparatul Nabonasar (sec. VIII i.d.H.);
partea a treia pina la Alex«ndru eel Mare (356 — 323 i.d.H.). Nu au ramas declt frag-
mente, trasismise de Iosif Flavlus, Clieimeait Alexandirinul si Eusebdiu al Cezareii.

589. Berosu, Fragm. 16, FHG, II, p. 508.

590. Artaxerxe II Mnemon, regele persilor (405 — 359 I.d.H.).

591. Darius II, regele persilor (426-^106 i.d.H).

592. Anaitis, zei(l in cultul religiilor politeiste ale mezilor, persilor, armenilor, pe
care grecii au idemtilfdicart-o cu Afrodilta, Aitemliis, Oibela.

593. Ora§ in Mescipotamdla. Ruimele lui sint pe mailul EufraituM, la 150 km sud-est
de Bagdad.

594. Susa, capitala Elamului, stat vecin cu Haldeea, la vest de fluvlul Tlgru.

595. Ecbatana, capitala Mcdiel.

596. Bactxicnii, locuitorii Bacitriei, regiune Istorica In Afganlstanul de azi.

597. Sardieni!, locmltorll orasulul S^irdes, capitnUi Lldlol.

124 CLEMENT ALEXANDRINU L

4. Filozofii, deci, trebuie sa recunoasca, ca dascalii lor au fost
persii sau sauromatii sau magii ,• de la ei au invat,at doctrina f3r& de
Dumnezeu venerata de ei ; filozofii nu cunosc pe Stapin, Facatorul uni-
versului, nu cunosc pe Creatorul principiilor insesi ale lumii, pe Dum-
nezeul Cel fara de inceput, dar se Inchina la «stihiile cele slabe $i s&-
race» 50 \ cum le numeste Apostolul, care au fost facute spre slujba oa-
menilor.

66. 1. Alfi filozof i au depasit elementele si au cautat ceva mai inalt
si ceva mai bun. Unii din ei au lSudat infinitul, ca Anaxioiandru 58fl — era
din Milet — , Anaxagora din Clazomene 600 si Arhelau Atenianul 601 .
Acestia doi din urma au pus mintea mai presus de infinit, iar Leucip din
Milet M2 si Metrodor din Hios 603 , dupa cit se pare, au formulat doua
principii: plinul si golul. 2. Democrit din Abdera 604 a adoptat aceste
douS principii si a adaugat la ele idolii. Alcmeon Crotoniatul 60s credea
ca stelele sint dumnezei si ca sint insuflet,ite — ca nu voi trece sub
tacere nerusinarea lor — , Xenocrate "^ {acesta era din Calcedonia), so-
cotea planetele sapte dumnezei si ca al optulea dumnezeu socotea lumea
formats din stelele fixe M7 . 3. N-am sa las la o parte nici pe filozofii
stoici m , care spun ca Dumnezeirea strabate prin toata materia si chiar
prin cea mai de necinste. Acestia fac de-a dreptul de ris filozofiai 4.
Ajuns aici socot cS nu-i deloc greu sa amin'tesc si de peripateticieni 8M .
Pfirintele acestei scoli filozofice 6l °, care nu cunostea pe Tatal universu-
lui, socotea cS asa-numitul de el «Cel mai inalt» este sufletul universu-
lui ; dar el, socotind Dumnezeu sufletul universului, se contrazice pe
sine Insusi. Intinzind providenta lui Dumnezeu pinS la luna, apoi soco-
tind cS lumea este Dumnezeu, se contrazice, pentru c8 declara Dumne-

598. Ga/., 4, 9.

599. Anaximandru, filozof grec din scoala ioniian8 (sec. VI S.d.H,), discipolul lui
Tales. Anaximandru n-a socotit unul din cele patru elemente ca principiu al lumii,
ci infinitul, o substanta eterna\ fara inceput si f&ra de sfirsit.

' 603. Clazomene, oras in Ionia.

601. Arhelau, filozof grec din scoala ionianS (sec. V i.d.H.), discipolul lui Ana-
xagora. Bl a adoptat aerul ca principiu al lumii.

602. Leucip, filozof grec (sec. V i.d.H.), este intemeietorul teoriei atomiste.

603. Metrodor din Hios, filozof grec (sec. IV i.d.H.), unul din principalii repre-
zentanti ai scolii atomiste.

604. Abdera, oras al Traciei, la Marea Egee.

605. Alcmeon din Crotona, doctor si filozof grec pitagorenian (sec. IV I.d.H.). Se
spune c8 este primul care a disecat animalele.

606. Xenocrate, filozof grec (c. 406— 314 i.d.H.), dascilpolul lui Platon. A cautat sa
concllieze platonismul cu aristotelismul.

607. Xenocrafe, Fragm. 17. Heinze.

008. Dlscipolii filozof ului grec Zenon din Citium (c. 336 — c. 264 i.d.H.) intemeie-
torul stoicismului.

009. Discipolli filozofului grec Aristotel (384—322 i.d.H.).
610. Textual : acestei erez/j.

CUV1NT DB INDEMN CATRE Bi.BNI 120

zeu ceea ce este In afara lui Dumnezeu. 5. Iar faimosul Teofrast din
Eresos 6l1 , ucenic al lui Aristotel, socoate cS Dumnezeu este cind cer,
cind duh 812 . De bunavoie nu voi vorbi de Epicur 6l3 , care in toata gin-
direa lui este un necredincios ; Epicur socoate ca. pe el nu-1 intereseaza
Dumnezeu deloc 614 . Ce sa spun de Heraclide Ponticul ? Este vreun loc
din scrierile lui in care sa nu se lase tirit de idolii lui Democrit ?

CAPITOLUL VI

67. 1. Curg acum spre mine o mare mul^ime de filozofi, ca si cei
amintiti mai inainte, care due, ca o sperietoare de copii scrisul lor neso-
cotit plin de demoni straini spunind povesti babesti. Departe de mine gin-
dul de a ingSdui bSrbatilor sS asculte niste cuvinte ca acestea, cind noi
nu obisnuim sa potolim cu astfel de povesti nici pe copiii care pling ;
ca ne temem sa nu se mareascS necredinta in Dumnezeu propovaduita
de acesti pretinsi injelepti, care nu cunosc mai mult decit pruncii ade-
varul.

2. O, filozofie ! * In numele adevarului, pentru ce-mi ara^i pe cei
care, crezind in tine, sint cuiprinsi de curent si val si de dezordonate vir-
tejuri ? Pentru ce, o, filozofie, imi umpli viata cu idoli, facind dumnezei
din vinturi, din aer, din foe, din pamint, din pietre, din lemne, din fier
$i din lumea aceasta, faoind dumnezei chiar din stelele ratacitoare ?
Pentru ce, o, filozofie, vorbesti de fenomenele ceresti, pentru ce fleca-
resti unor oameni cu adevarat rStaciti, slujindu-te de mult laudata as-
irologie, cS nu spun astronomie ? Eu doresc cu ardoare pe Domnul vin-
turilor, pe Domnul focului, pe Creatorul lumii, pe Cei Ce a dat lumina
soarelui ! Pe Dumnezeu ll caut, nu operele lui Dumnezeu !

611. Teofrast, filozof si savant grec, nascut In Eresos din insula Lesbos (c. 372—
287 l.d.H.), a fost discipolul lui Platon, apoi al lui Aristotel. A scris foarte multe lucrfiri,
240 dupa spusa lui Diogene Laertiu. Cea mai mare parte din lucrarile sale s-au pierdut.
Avem de la el un tratat de morals, tatitulat Caracterele si doua tratate stiintifice :
1. Cercetiri asupra plantelor, in doua car{i, in care descrie si claseaza numeroase spe-
cii si 2. Cauzele plantelor, in sase cfirp, in care cauta sa expiice, prin filozofia lui
Aristotel, diferentele intre specii.

612. Teofrast, Fragm. 14, Wimmer, III, p. 162.

613. Epicur, filozof materialist si ateist grec (341 — 240 i.d.H.). Dupa Epicur place-
rea este supremul bine, pentru obtinerea careia trebuie facute toate eforturile ; dar
Epicur nu se gindea la piacerea josnica a simturilor, ci la placerea spiritului, placorea
virtutii, el insusi fiind un model de sobrietate. Din numeroasele lui lucTari n-au ajuns
plna la noi decit trei scrisori si o culegere de maxime, datoritS unui discipol al sau.

614. Epicur, Fragm. 368, Usemer.

* FilozofU nu nascoceau zei, ci c&utau oauza primarfi, principiul unic a tot ccea
ce exist 5.

136 CfaHMBNT AU3XANDRINUL

68. 1. Pe care filozof s8-l iau de la tine, o, filozofie, ca sS-mi fie
de ajutor in aceasta cautare ? Ca n-am pierdut cu total nSdejdea in tine !
Daca vrei, pe Platon : 6S5 .

— O, Platone, unde trebuie isa-L descoperim pe Dumnezeu?

— «Este mare lucru, raspunde Platon, s& gase§ti pe Tatal si pe Fa-
c&torul acestui univers ; iar daca-L gasesti este cu neputinta sa-L ex-
plici tuturora» 616 .

— «Pentru ce in nuniele Ivi Dumnezeu !

— Pentru ca nu se poaite vorbi de El» 6H .

2. — Bine, Platone, tu ai atins adevarul la suprafafa ! Dar nu te
descuraja ! la, impreuna cu mine, in cercetare binele ! Ca in general
Dumnezeu a picurat in totf oamenii, dar mai ales in cei care se indelet-
nicesc cu studiul, o emanatie divina. 3. Aceasta e pricina ca oamenii,
chiar fara voia lor, marturisesc ca este un Dumnezeu, nepieritor si ne-
creat, Care este in chip real totdeauna sus, imprejurul boltii cerului, in
postal SSu propriu si personal de observatie.

Euripide intreaba :

«Spune-mi ce trebuie sa glndesc de Dumnezeu ?»
$i tot el raspunde :

«Este Gel care vede totul, dar iwu poate fi vazut» 61S .

4. Menandru 6l9 , insa, greseste, dupa parerea mea, cind spune asa :

«Soare, tie trebuie sa ne inchinam, ca primului diotre dumnezei,
Ca datorita tie putem vedea pe ceilalti dumnezei» *".

Cfi nici soarele nu poate arata pe Dumnezeul eel adevarat ! Aceasta
poate s-o faca numai Cuvintul eel mintuitor, Care este Soarele sufletu-
lul ; numai El, cind rasare in adincul mintii, lumineaza privirile sufle-
tului. 5. De aceea Democrit nu far3 temei spune : «Pu{ini oameni Inva-
\&\i, ridicind miinile lor spre locul, pe care noi elenii il numim acum
aer, spuneau : Zeus pe toate le porunceste, pe toate le vede, le da $i
le ia ; El este imparatal universu!ui» 621 . La fel gindeste si Platon, cind

615. Platon, filozof grec (428—348 i.d.H.), discipolul lui Socrate §i dascaiul lul
Arlstotel. Autor a numeroase lucrari filozofice, scrise In forma de dialog : Criton, Pe-
don, Gorgias, Banchetul, Republica, Legile si altele. Filozofia sa are ca metoda dia-
lectlca si ca tncoronare teoria ideilor.

616. Platon, Timeos, p. 28 C.

617. Platon, Scrisoarea VII, p. 314 C j comp. Legile, VII, p. 821 A.

618. Euripide, Fragm. 1129.

619. Menandru, poet comic grec (342 — 292 l.d.H.). Se spune c3 a scris 108 comedii,
cunoscute numai din fragmente.

020. Menandru, Fragm. 609, CAF, III, p. 184, Kock.
621. Democrit, Fragm. 1, Natrop \ 30 Diels.

CUVINT DB INDEMN CATRE BLENI 127

vorbeste de Dumnezeu cu cuvinte acoperite astfel : «Toate sint in jurul
ImpSratului universului ; El este cauza intregului bine» 6iS .

69. 1. Cine este, dar, Impfiratul universului ? Este Dumnezeu ! El
este mSsura adev&rului tuturor existentelor ! DupS cum cu instrumentul
de masurat stim pe cele pe care le m&suram, tot asa cu cunoasterea lui
Dumnezeu masuram si intelegem adevarul. 2. Moi&e, eel sfint cu ade-
varat, spune : «Sd nil fie in sacul tau greutate de balanfd $i greutate
de balanfa, mare sau mica, nici m casa ta mdsurd mare sau micd, ci sd ai
cumpdna adevdrata si dreaptd» 623 . Prin greutate de balant&, prin ma-
sura, prin numar, Moise intelege pe Dumnezeul universului. 3. Ca idolii
cei nedrepti ?i inegali din casa sint ascunsi in sac si, ca s£ spun asa, in
sufletul murdar. Singura mSsura dreaptS este numai Cel Ce este cu ade-
vSrat Dumnezeu, Care-i pururea egal cu El Insusi si la fel, Care mS-
soarS si pune in balanfS pe toate, Care cuprinde si tine prin dreptatea
Sa, ca intr-o balantS, fSrS sa incline intr-o parte sau alta, natura tuturor
existentelor. 4. «Dumnezeu, cum spune un vechi cuvint, cuprinde ince-
putul si sfirsitul si mijlocul tuturor lucrurilor, se indreaptS direct spre
scop, mergind potrivit naturii Sale ,• este totdeauna insotit de dreptate si
pedepseste pe cei care se depSrteazS de legea dumnezeiasc&» 624 .

70. 1. — De unde, o, Plaitone, ideea s& feci aluzie la adevSr ? De
unde multimea de cuvinte prin care prezici oredinta an Dumnezeu ?

— Mai intelepte sint neamurile barbarilor decit acestia, raspunde
Platon 625 .

— Cunosc, Platone, dasc&lii tai, desi vrei sa-i ascunzi ! Geometria
ai invStat-o de la egipteni, astronomia de la babiloneni, cintecele cele
s&nStoase le-ai luat de la traci 626 ,- multe te-au inv&tat si asirienii ; dar
legile, cele care sint adevSrate, si slavirfea lui Dumnezeu o datorezi
evreilor :

«Care nu cu inselSciuni desarte cinstesc lucrurile omenesti

Cele de aur si aramS, nici idolii oamenilor muritori

Facuti din argint, din tilde?, din lemn si din piatra,

Pe care ii cinstesc muritorii in glndirea lor desarta,

Ci ridicS spre cer miini curate

De dimineata, dupS ce se scoalS din pat, totdeauna curSJindu-si trupul

Cu apa, cinstesc pe Cel singur nemuritor,

Pe Cel care are grijS pururea de totl» 627 .

622. Platon, Scrdsoarea II, p. 312 E.

623. Deut., 25, 13—15.

624. Platon, Legile, IV, p. 715 E — 716 A.

625. Platon, Fedon, p. 78 A.

626. Platon, Charm., p. 156 D| 157 A.

627. Oracoleh Slbtllnc, 3, 586- 588, 590-504.

126 CLEMENT ALEXANDRINUL

' ' i - i '

71. 1. Nu te stradui, o, filozofie, sa-mi prezinti numai un singur fi-
lozof, pe ilustrul Platon, ci prezintS-ini si pe multf altii care, dacS au fost
In stare s& int,eleaga adevarul au propovaduit sub inspirat,ia lui Dum-
nezeu, cu voce tare, pe Dumnezeu, pe singurul Dumnezeu adevarat ! 2.
Antistene 628 , nu Cinicul, ci ucenicul lui Socrate 629 , a gindit la fel, cind
a spus c8 "Dumnezeu nu seamSna cu nimeni ,- de aceea nu poate fi cuno-
scut cu ajutorul unei imagini» 630 . 3. Xenofon Atenianul 631 ar fi scris
$i el in termeni precisi despre adevar, dind si el marturie ca Socrate,
daca nu s-ar fi temut de paharul cu otrava al lui Socrate ; totusi spune
acelasi lucru in cuvinte acoperite : «Cel Care clatina pe toate si le li-
ni?teste, vSdit este ca e mare si puternic. Ce fel este chipul Lui ? Este
nev&zut ! Chiar soarele, care pare v&zut de toti, nici el nu ingaduie sa
te uiti la el ; iar daca indraznesti sS te uiti la el, el iti ia vederile» 632 . 4.
De unde a putut fiul lui Grilos 633 grai atit de intelept ? Nu oare de la
proorocita evTeilor 634 , care a facut oracolul acesta ?

«Care trup poate vedea cu ochii pe cerescul, adevaratul
$i nemuritorul Dumnezeu, Care locuie?te cerul ?
Dar nici in fa{a razelor soarelui
Nu pot sta oamenii, ca sint muritori» ^

72. 1. Cleante Pedaseul 636 , filozof stoic, n-a facut teogonie poetica,
ci teologie adevSrata. Nu s-a ferit s5 spuna despre Dumnezeu ceea ce
glndea :

628. Antistene, filozof grec {c. 444 — 365 i.d.H.), discipol al lui Socrate.

629. Socrate, fiul sculptorului Sofronisc, filozof grec (490 — 399 i.d.H.) ; n^a lasat
nici o scriere ; 5i-a expus invatatura sa prin viu grai ; o cunoa5tem din Dia/oguri/e
lui Platon, din piesa Norii a lui Aristofan ?i dan lucrarile despre Scxa-ate ale lui Xenofon
(Memoiii, Banchetul, Apologia lui Socrate). Spre deosebire de filozofii anteriori Socrate
prive$te omul ca obiect propriu al filozofiei. Deviza lui a fost : «Cunoaste-te pe tine in-
«util». Acuzat ca e impotriva religiei statului si ca corupe tineretul, Socrate a fost
condamnat la moarte. Prietenii 1-au rugat sa fuga, dar a refuzat, spunind ca nu vrea
s& fie vazut de straini prosoris, umiKt, condamnat ca du?man al statului sau si cal-
cStor al legii.

630. Antistene, Fragm. 24, Mullach, FPG, II, p. 277.

631. Xenofon, istoric si general atenian, discipol al lui Socrate (430 — 355 i.d.H.).
A fost un poligraf. A scris lucrari despre Socrate (cele emintite mai sus), lucrari de
Istorie (Anabasis, Viafa si laptele lui Cirus, Hellenica), lucrari de filozofie, lucrari de
economic

632. Xenofon, Memor., IV, 3, 13—14.

633. Asa se numea tatal lui Xenofon.

634. Sibila.

635. Oracolele Sibiline, Fragm., 1, 10—13.

636. Cleante Pedaseul, filozof stoic (c. 331 — 251 i.d.H;). A fost mai intii atlet, apoi
a vcnit la Atena f a fost discipolul filozofului Zenon. Ca sa poata studda, muncea
noaptea, scotind apa sau invirtimd la o moara. I-a urmat luii Zenom la conducerea scolii.
Din numeroasele sale lucrari n-au ramas decit rare fragmente, intre altele un frag-
mcn.t diintr-un inm adresat lui Zeus, remaroabil prin inaltimea de gindire, din care ci-
toaza si Clement.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 129

«Ma intrebi ce fel este binele ? Asculta !

Este ordonat, drept, cuvios, evlavios,

Conducindu-se pe sine j este de folos, frumos, cum se cuvine,

Auster, simplu, de ajutor pururea,

Fara teama, fara tristefe, util, fara dmere,

Ajutator, placut, statomic, prieten,

Plin de cinste, recunoscut de toti—

Slavit, Hpsit de mindrie, atent, blind, putemic,

Vesnic, neprihanit, pururea dainuitor en .

Nu-i liber omul care umbla dupa slava,

C5 doar-doar va dobindi de la ea vreun bine» ^

3. Dupa parerea mea, in acest text Cleante arata cum este Dum-
nezeu ,• arata apoi ca slava si obisnuinta fac sclavi pe cei care umbla
dupa ele, dar nu cauta pe Dumnezeu.

4. Nu trebuie trecuti sub tacere nici pitagorienii, care spun : «Unul
este Dumnezeu ; El nu este, dupa cum socot unii, in afara de intocmirea
universului, ci in univers, totul in tot ciclul, supraveghetor al tuturor
celor ce se nase, amestecul tuturora, existind de-a pururea, creatorul
puterilor Lui si al lucrurilor, luminStorul tuturor celor din cer, tatal
tuturora, minte si insufletire in tot ciclul, miscarea tuturor lucrurilor» 639 .

5. Cuvintele acestea, scrise de acesti filozofi sub inspiratia lui Dum-
nezeu si alese de mine, sint indestulatoare pentru eel care poate sa
cerceteze putin adevSrul.

CAPITOLUL VII

73. 1. Sa mergem, dar, mai departe ! Numai filozofia nu ne este de
ajuns ! Poezia, chiar daca in totalitatea ei se ocupa cu minciuni, d3 din
cind in cind marturie si despre adevar ; dar, mai bine zis, da marturie
in fata lui Dumnezeu ca, datorita miturilor, se depSrteaza de adevar.

Sa se apropie orice poet care vrea sa fie primul !

2. Arate 640 gindeste ca puterea lui Dumnezeu trece prin toate :

«Penitru ca toate cresc canitiniuu

De aceoa II adora pe Cel carej pururea primul si uMirfl/ul.

Bucura-te, Partote, mare miinurie, mare bilnefScator al oameiuiIor» M1 .

637. Cleante, Fragm. 75, Pearson.

638. Cleante, Fragm. 101, Pearson.

639. Pitagoia, Sent. 35, Mullach, FPG, I, p. 50.

640. Arate, poet si astronom grec (sec. Ill i.d.H.), nascut In Tarsul Ciliciei. A trSit
mai intii in Alexandria pe linga Ptolomeu Filadelful, apoi a fost chemat in Macedonia
de Antigon Gonatas, regele Macedoniei. Poemul sau, intitulat Fenomene, prezinta
tabloul notiunilor pe care le avea timpul sau despre pamint si corpurile ceresti ; cu-
prindea si pronosticurile sau semnele precursoare ale schimbarii timpului. Cicerone a
tradus in versuri latine acest poem.

641. Arate, Fenomene, 13 — li5.

4 — Clement Alexandrinul

130 CLEMENT ALEXANDRINUL

3. La fel face aluzie la Dumnezeu si Hesiod din Ascra :

«E1 este imipSnaitul si staipimiuil tulturora ;

Nici linul dimtre neimuiniltori trm poaite reziiista putterii lui» M2

74. 1. Chiar pe scena poetii dezgolesc adevarul. Un poet, Euripide,
prlvind la eter si la cer, zice :

<(Socot'este-l pe acetsta Duminezeu !» 643

2. Iar Sofoele, fiul lui Sofil spune :

«Unul este intre ladevaruri, unul este numai Dummezeu.

Cel ce a faouit cerail si merele pamimit,

Valurile azurii ale m&rii ?i furia valurilor.

Dar mod murditorii, rataciti cu inima,

Am facut, pentru mingiierea neoazurilor noastre,

Zailor statmi dim piatra, din araina

Dim aur si dim fildes.

Le oferim lor jertfe ?i desarte praznuixi

Si soootiim ca astfel H ainstim» *♦•.

Astfel poetul, cu indrazneala chiar, a prezentat spectatorilor pe
scena adevarul.

3. Iar traoul, in acelasi limp si mare preot si poet, fiul lui Oia-
gros, dupa slujirile de mare preot ale ceremoniilor religioase cu mistere
si dupS teologia idolilor, introduce pe altS melodie cintecul adevarului.
Ttrziu, e drept, dar cinta totusi Cuvintul eel sfint :

4. « Voi grai celor carora le este imgaduit sa auda ! Pacatositor inchideti usile
Cu to(ii ! Asculta, ins3, tu, Museos, odrasla Menei M5 ,

purtStoarea de lmmin5 !

ltf voi spume adevarud, ca mimic dim oele ce ti siau ar&talt to inima

S5 te lipseasca de veacul ferkSt..

Privimd la Cuvlntul eel dummezediesc, ramli linga El.

Conducted vasul spiritual al iniimii

Galea time pe c&rare si priveste mumai la St&pimul luinii,

la stSpiniul eel nemuritor».

5. Apoi mai jos, adauga In termeni precisi :

«Este unul, masouit dim El .Imsujsi ; din maul, toate vlastarele s-au masouit f
El se misca In toate ; mid um mniriitor
Nu-1 vede ; El, insa, li vede pe toti» « 4 *.

$i astfel Orfeu a inteles cu timpul, ca a fost ratacit.

642. Hesiod, Fragm. 195, Rzach.

643. Euripide, Fragm. 941.

644. Pseudo-So/oc/e, Fragm. 1025.

645. Mene, zeifa Luna, era mama lui Museos, discipolul lui Orfeu.
046. Oricu, Fragm. 246, Kern.

CUVINT DE INDEMN CATRE B1.UN1 131

6. Lui i se adreseazfi Sibila, zLclndu-i :

«Dar tu, nSscoaitorule rmuritar, nu z&bovi, nu intirzia,

Ci, dupa ce ai rStScit, intoarce-te, oa sa faci iraJurator pe Dunuiezeu» M7 .

7. Chiar daca elenii au primit cele mai multe scintei ale Cuvintului
celui dumnezeiesc, totusi au rostit purine adevaruri ; prin cele rostite,
elenii m&rturisesc ca puterea adevarului n-a putut fi ascunsa ; dar se
vadesc niste neputinciosi, pentru ca n-au dus lucrul pinS la sflrsit.

75. 1. Socot, deci, ca este oricaruia clar, ca cei care lucreaza si
vorbesc ceva farS Cuvintul adevarului sint asemenea celor care se si-
lesc sS meargS fSra de picioare.

Sa te induplece, dar, s& doresti mintuirea, dovezile care ti-au fost
aduse impotriva zeilor vostri, pe care poetii, siliti de adevSr, i-au f&cut
personaje ale comediilor lor.

2. Comicul Menandru, in piesa sa «Birjarul», spune :

«Nu-mi place zeul care se plimbS pe afar 8

Cu o bfitrlna, nici metoagirtul 6M , care intra prin case

Cu tSblita lui» M9 .

CS asa sint metragirtii ! \

3. Pentru aceea pe buna dreptate le spunea Antistene celor care
cerseau :

«Eu nu hranesc pe mania zeiflor,
Pe care zeii o hranesc» 650 .

4. IarSsi, acelasi poet comic 651 , in piesa «Preoteasa», aprins de mi-
nie impotriva ceremoniilor religioase, incearca sfi combats mindria ne-
dumnezeiasca a acestei ratSciri, graind cu inteiepciune :

«Daca urn om ciu chimvale

Atrage pe zeu spre cele oe el vrea,

Atunci oel ce face aceasta e mai 1 maire decit zeiul ;

Dar acestea sint instruunente de imdrazneala si de silnioie,

Descoperite de oamerai» 652 .

76. 1. Nu numai Menandru, dar si Homer si Euripide si altf numerosi
poe{i combat pe zeii vostri si nu se tem s3-i ocarascS atita cit pot. Pe

647. Oracolele Sibiline, 3, 624—025.

648. Metragirtul, preot al zeitei Cibela, care cerseste pentru zeitfi.

649. Menandru, Fragm. 202, CAF, III, p. 58.

650. Antistene, Fragm. 70, Mullach, FPG, II, p. 287.

651. Menandru.

652. Menandru, Fragm. 245, 2—6, CAF, III, p. 70.

13(2 CLEMENT ALBXANDRINUL

zeifa Atena o numesc «muscS obraznic&» 653 1 pe Hefaistos !1 numesc «be-
teag de amindouS picioarele» 654 I iar Elena ii spune Afroditei :
«Sa nu te mad iinitorci pe pidoarele tale in Olimp !» 655 .

2. Despre Dionisos, Homer spune deschis :

«E1 MS urm5ri, pe muatele sftot Nlisa 657 ,
Pe doicile lud Dionisos eel nebum ; dar ele toate
Au aruncat la pamint obiectele sftrate S5i siilitte de
udgasul Licurg» 659 .

3. Vrednic cu adevarat de scoala lui Socrate este Euripide care, uitin-
du-se la adev^r, nu s-a uitat la spectatori, cind a hulit pe Apolon, zicind:

«Apolon, oare locutieste in oenitrul paminitului
§i d5 muriitorilor oracole prea ciare I

4. Ascultind de el mi-am omorflt mama.

Socotiti-l criminal si omoriti-1 !

El a pacStuiit, nu eu !

Ca el nu cumoa^te deloc n&ci btoele, nici drepfetea ! » 66 °.

5. Odata Euripide il infStiseaz& pe Heraicle innebunit de furie M1 , iar
altSdatS beat si nesStul e62 . Cum sa nu-1 infeitiseze asa? Ca, dupS ce a
mincat carne,

«A mincat si smochtoe venoi

§i a scos stragate nepotrivite chiar penitru aiuzul

uimi bairbai» 665 .

6. La fel in piesa Ion infStiseaza" in teatru pe zei cu fefele desco-
perite :

«Cum este drept oare, oa vod oare dati legi

tyluriitordilor, voi sa &\i acuzatf de nedreptate 1

Dac5 — asta nu va fi, dar voi folosd cuvimibul —

Dac5 oamenii va vor pedepsd vreodata penitru cas&toriile voastxe silnice,

Tu Poseidon si tu Zeus, oare aa in staplnine cerul,

Ar trebui sa lasafi temiplele goafe, oa sJ ispasiti

nedreptStil©» 664 . . .

653. Homer, Iliada, XXI, 394, 421.

654. Homer, Iliada, 1, 607.

655. Homer, Iliada, 3, 407.

656. Este vorba de vrSjmasul trac al lui Dionisos, Licurg, fiul lui Drias.

657. Slnt multe locuri sfinte cu acest name ; aici trebuie sS ne gindim la un munte
din Tracla.

658. Sulite impodobite cu vita si iedera, faclii si altele, care erau purtate In
mlinl la serbarile lui Dionisos.

659. Homer, Iliada, VI, 132—134.

660. Euripide, Oreste, 591—592, 594—596, 417.

661. In piesa Heracle.

662. In piesa Alcestis.

663. Euripide, Fragm. 907.

664. Euripide, Ion, 442—447.

CUVINT DB INDEMN CATRE ELENI 133

CAPITOLUL VIII

77. 1. Este timpul acum ca, dupa ce am tratat bine si in ordine pe
ceilalti scriitori si poeti, sa venim la scrierile profetilor. Ca profetiile
lor, care ne dau argumente foarte puternice pentru credinta in Dumne-
zeu, pun temelie adevarului. Scrierile cele dumnezeiesti si vietuirea cu
intelepciune sint dona cai scurte de mlntuire. Scrierile profetilor sint
lipsite de podoabe de stil, de vorbe frumoase, de flecareli si linguseli ;
ele ridica. pe omul sugrumat de pacate §i-i da reazem in lalunecusul
vietii. Cu un singur cuvint, cu acelasi cuvint, vindeca multe boli, ne in-
departeaza de inselaciunea cea pagubitoare si ne indeamna vadit la
mintuirea, care ne sta in fata.

2. Cinteeul eel mintuitor sa ni-1 cinte mai intii profetita Sibila :,

«Iata, El este in teles de to\i ; pe nimeni nu rataceste !

Veniti ! Nu mergeti mereu in Icmtuineriic si totumecime

lata, piivirea dulce a Saarelud ! Lumdna straluceste

minunat !

Gunoasteji-o, pumlinidu-va in|elepciune In iniimdle

voaslre I

Este un singur Daimmezeu ! El trimite ploi, viJituri si

cuitremure,

Fukjere,, foamete, cium3 si tristetHe cele dte tngrop&ciune,

ZapadS si grindina. Dar pentru ce sa le spun una cite una ?

El conduce cerul, stapineste pamtotul, El Insusi exists !» 665 .

3. Sibila, inspirata puternic de Dumnezeu, compara inselaciunea cu
intunericul, iar cunoasterea lui Dumnezeu cu soarele si cu lumina ; pu-
nindu-le pe acestea doua una linga alta, ne invata sa facem alegerea
prin compararea lor. Minciuna nu se distinge de adevar prin simpla
compara tie, dar prin folosirea adevarului silesti minciuna sa o ia la
fuga.

78. 1. Profetul Ieremia, eel prea injelept, dar, mai bine spus, Sfintul
Dun din Ieremia ne arata pe Dumnezeu. Duhul Sf int spune prin Ieremia :
*Dumnezeu de aproape sint Eu si nu Dumnezeu de departe. Dac& un om
va face ceva pe ascuns, nu-1 voi vedea Eu oaie ?, spune Domnuh w *. 2.
$i iarSsi prin Isaia : «Cine va mdsura cerul cu palma si pamintul cu pum-
nul ?» 687 . Vezi maretia lui Dumnezeu §i spaiminteaza-te ! Acestuia sa ne
inchinam ! Despre El profetul spune : «De lata Ta se vor topi munfii, cum
se topeste ceara de fata focului» 668 . Acesta este Dumnezeul, «al C&rul

665. Oracolele Slbiline, Fragm. 1, 28—35.

666. lei., 23, 23—24.

667. Is., 40, 12.

668. Is., 64, 1.

134 CLBMENT ALEXANDRINUL

tron este ceiul, iar pdmintul asternut» 669 , «Care dacd va deschide cerul,
cutremur te va cuprinde» 67 °.

3. Vrei sS auzi ce spune profetul Ieremia despre idoli ? «Vor fi
vdditf Inaintea soarelui m si cadravele lor vor fi mincare pasdrilor ce-
rului si fiarelor pdmintului 872 ; si vor putrezi la soare si la lund, acelea
pe care ei le-au iubit si cdrora le-au robit ; si orasul lor ars va fi» 6lS . 4.
Scrlerile profetilor spun ca elementele vor pieri §i lumea ImpreunS cu
ele : «P&m1ntul se va invechi 52 cerul va trece 674 , iar Cuvintul Domnului
r6mlne In veac» 675 .

79. 1. Ce dar, cind Dumnezeu a voit sa se arate prin Moise ! «Vedeti,
cd Eu slnt $i nu este alt Dumnezeu atard. de Mine ! Eu voi ucide
$i Eu voi face viu I Bate-voi si voi vindeca ! $i nu este eel care sa. scape
din mlinile Mele /» 676 . 2. Vrei sa auzi si alta. proorocie ? Ai toata ceata
profetica, adicS pe cei impreunS cu Moise. Ce spune Duhul eel Sfint
prin Osea ? Nu voi pregeta, s-o spun ! «7afd, Eu intaresc tunetul si tac
vlntul» fl77 , tale Cdrui miini au intemeiat oastea cerului» 678 . 3. Inca §i prin
Isaia — cS i{i voi aminiti si cuvintele lui — zice : «Eu smt Domnul Cel
Ce grd/esc dreptate $i vestesc adevdrul 1 Adunafi-vd si veniti ! Sfatuitf-
vd Impreund cei niintuiU dintre neamuri ! N-au cunoscut cei ce ridica
lemnul cioplitura lor si se roagd. unor dumnezei, care nu-i mintuiesc» 679 .
4. Apoi, putin inai jos spune : «Eu sint Dumnezeu si nu este in afard. de
Mine drept, nu este in afard de Mine mintuitor. lntoarceti-vd cdtre Mine
3i vd vefi mlntui cei de la marginile pdmintului ! Eu sint Dumnezeu si
nu este altul. Pe Mine Ma }ur» 680 . 5. Pe cei ce se Inchina idolilor se minie
?l le spune : «Cu cine atf asemdnat pe Domnul ? Sau cu ce asemdnare
L-atl asemdnat pe El ? Oare teslarul I-a fdcut chipul ? Oare eel care lu-
ereazd in aur a topit aurul si L-a poleit pe El ?» 681 . $i cele care urmeaza
dupfi acestea. 6. Nu sinteti voi oare inchinatori la idoli ? Dar eel putin
acum, temeti-va de amenintari ! Vor scoa'te strigate de durere sculptu-
rile si cele facute de miini omenesti ,- dar, mai bine spus, cei care le-au

669. Is., 66, 1.

670. Is., 64, 1.

671. Ier„ 8, 2.

672. Ier„ 34, 20.

673. let., 4, 26.

674. Is., 51, 6.

675. Is., 40, 8.

676. Deul., 32, 39.

677. Amos, 4, 13.

678. Osea, 13, 4.

679. Is., 45, 19—20.

680. Is., 45, 21—23.
081. Is.; 40, 18—19.

CUVINT DB INDEMN CATRE BI.KNI (M

faeut, ca materia este neshn{Itoare. Profetul spune Incfi : «Domnul va
cutremura cettifrle, In care locuiesc si In mlna Sa va cuprinde toatd
lumea ca pe un cuib» 68! .

80. 1. SS-ti mai vestesc inca tainele si cuvintele Intelepciunii spuse
de un evreu plin de intelepciune ? 688 . Iata-le ! «Domnul M-a zidit inceput
cdiloi Lui spre lucmrile Lui» 69t •, si : «Domnul da intelepciune si de la
fafa Lui cunostintd si stiintd» 63S . 2. «Pind cind, lene$ule, dormi ? Clnd te
vei scula din somn ? 686 . Dacd nu vei ti lene$, veni-va ca un izvor seceri$ul
tau» 687 , Cuvintul Tatalui, adica faclia cea buna, Domnul Care aduce tu-
turor lumina, credinta §i mintuirea. 3. Ca «Domnul este Cel Ce a i&cul
ptimintul cu puteiea Lui», dupa cum spune Ieremia «si a indreptat lumea
cu intelepciunea Lui» 6SS . Pentru ca noiamcazut in inchinarea la idoli,
tntelepciunea, care este Cuvintul lui Dumnezeu, ne indreapta spre ade-
var. 4. Aceasta este cea dintii inviere a celui cazut. De aceea dumneze-
iescul Moise, ca sa ne intoarca de la idolatrie, a strigat intr-un chip mi-
nunat : «Ascultd, Israele I Domnul Dumnezeul tdu este un singur
Domn !» 689 . $i : «Domnului Dumnezeului tdu sd te inchini si Lui numai sd
slujesti !» 690 . 5. Acum, o, oameni, intelegeti §i ascultatti cuvintele cele-
brului, psalmist, ale fericitului David : «Luafi invdtdtmd, ca nu cumva sd
Se minie clndva Domnul si sd pieriti din calea cea dreaptd, clnd se va
aprinde degrabd mmia Lui. Fericiti fofi cei care se Incred In Eh 691 .

81. 1. Domnul, indurindu-se mult de noi, ne da un cintec mintuitor
intr-un ritm r&zboinic : *Fiii oamenilor, pind cind giei la inlmd ? Pentiu
ce iubiti desertdciunea §i cdutati minciuna ?» 692 . Ce este desert&ciunea si
ce este minciuna ? 2. Sfintul apostol al lui Dumnezeu, invinuind pe eleni,
le va explica : «Cunoscind pe Dumnezeu nu L-au sldvit ca Dumnezeu
sau I-au multumit, ci s-au aidtat deseifi in cugetele lor 69S si au schimbat
slava lui Dumnezeu in asemdnarea chipului omului celui strie&cios 694 si
au slujit fdpturii in locul Fdcdtorului» 695 . 3. Acesta este Dumnezeu, Care

682. Is., 10, 13—14.

683. Solomon.

684. Prov., 8, 22.

685. Prov., 2, 6.

686. Prov., 6, 9.

687. Prov., 6, 12.

688. Ier., 10, 12.

689. Deut., 6, 4.

690. Deut., 6, 13.

691. Ps., 2, 10—11.

692. Ps., 4, 2.

693. Rom., 1, 21.

694. Rom., 1, 23.

695. Rom., 1, 25.

136 CLEMENT ALBXANDRINUL

«la inceput a idcut ceruJ si pdmlntuJ» 696 . Cum ? Nu esti necredincios, cind
nu Intelegi pe Dumnezeu, ci te inchini cerului ? 4. Asculta iarasi pe pro-
fetul, care spune : «Va pieri soarele si cerul se va Infuneca, dar va strd-
lucl Atotstdpinitorul in veci ■, puterile cerului se vor clati, iar cerurile
se vor rostogoli si se vor desiace si se vor stiinge ca o piele» — acestea
slnt cuvintele profetilor — *iar pamintul va iugi de fafa Domnului» 697 .

CAPITOLUL IX

82. 1. A§ putea sa-ti aduc mii §i mii de texte din ScripturS, din care
«nici o cirtd nu va trece» 698 ca sa nu se implineascS, ca «gura Domnu-
lui», Sfintul Dun, «a great acestea» 6 ". «Asadar, fiule, nu dei&ima invdtd-
turile Domnului, spune Scriptura, nici nu sl&bi, cind esti certat de Dom-
nul» 700 .

2. Ce covirsitoare iubire de oameni a lui Dumnezeu ! Nu vorbeste
ca un dascal elevilor sai, nici ca un stSpin slugilor lui, nici ca Dumne-
zeu oamenilor, ci sfatuiesste pe fii ca un paxinte blind.

3. Moise martuxise§te ca, auzind de Cuvtotul lui Dumnezeu, «s-a
spHimintat si s-a cuhemuiaU 7M . Dar tu nu te temi cind auzi Cuvintul
eel dumnezeiesc ? Nu te nelinistesti ? Nu cauti sS te feresti ? Nu te
grfibesti sa inveti, adtea, nu te grabesiti spre mintuire, temindu-te de
mlnie, iubind harul §i rivnind nadejdea, ca sa scapi de judecata ?

4. Veniti, tinerii mei ! Ca «dacd nu vep ajunge iardsi ca niste co-
pil si dacd nu vd veff naste din nou» — dupa cum spune Scriptura, daca
nu veti dobindi pe Cel Care este cu adevarat Tata — «nu veti intra
vreodata" in impdrdtia cerurilor» 702 .

Dar cum se IngSduie unui strain sS intre ?

5. Socot cS odata ce a fost inscris, odata ce a ajuns cetatean si a
dobindit pe Tatai, va fi «intru cele ale Tatdlui»' !0S , va fi invrednicit sa
ajunga mostenitor, va avea parte de imparatia cea parinteasca impre-
unfi cu Fiul eel adevarat, cu «Fiul eel iubit» 704 .

696. Pac, 1, 1.

697. Ps., 103, 3 j Is., 13, 10 ; 34, 4 ; Jez., 32, 7 ; loll, 2, 10.

698. AM., 5, 18 ( Ic, 16, 17.

699. Is., 1, 20.

700. Prov., 3, 11 } Evr., 12, 5.

701. Evr., 12, 21 j Deut., 9, 19.

702. Mt., 18, 3 j In., 3, 5.

703. La, 2, 49.

704. Mt., 3, 17 | 17, 5 j Ma, 1, 11 j Lc, 3, 22 i 9, 35 ; 2 PL, 1, 17.

CUVINT DB 1NDEMN CATRE ELBN1 13?

6. Aceasta este «Bj'serica ceior lntli ndscufi», care este alcatuita din.
multi copii buni, adka *cei lntli ndscuti care slnt Inscrisi In ceruri™ 6 ,
care sdrbdtoresc Impreund cu atltea zeci de mii de lngeri» 70 °.

7. Copii intii nascutf sintem noi, fiii lui Dumnezeu, prieteni adeva-
rati ai «Celui lntli Ndscut» 707 , cei dintii dintre toti oamenii care am
cunoscut pe Dumnezeu, cei dintii care ne-am smuls de pacate, cei dintii
care ne-am despartit de diavol.

83. 1. Sint unii acum, insa, cu atit mai far a de Dumnezeu cu cit
Dumnezeu este mai iubitor de oameni. Dumnezeu vrea ca noi din robi
sa ajungem fii, iar ei nici nu vor sa ajunga fii. O, cit este de mare ne-
bunia ! VS e rusine cu Domnul. 2. Va vesteste libertate, iar voi fugiti
la robie. VS harazeste mintuire, iar voi v& pogoriti spre moarte 708 . Va
daruieste viata vesnica, iar voi asteptati pedeapsa si va ingrijiti sa
ave^i «ceea ce Domnul a pregatit diavolului $/ Ingerilor lui» 709 . 3. De
aceea fericitul Apostol spune : «Mdriurisesc In Domnul ca voi sa nu
mai umblaii, precum umbld si neamurile In desertaciunea mintii lor,
fiind Intunecafi la minte si strdini de viafa lui Dumnezeu, din cauza ne-
cunostinfei care este In ei, din cauza impietririi inimii lor ; care, In
nesimtire fiind, s-au dat pe ei Insisi desfriului spre s&virsirea a toat&
necurdpa si lacomia» 710 .

84. 1. Cind un mar tor ca acesta dS pe fata nebunia oameniilor si
cheamS la Dumnezeu, ce altceva le mai ramine necredinciosilor decit
judecata si osinda ! Domnul nu inceteaza de a sfatui, de a infricosa,
de a indemna, de a destepta, de a povatui. Domnul desteapta si ridica
chiar din intuneric pe cei rataciti. 2. «Desteaptd-te, spune apostolul, tu
eel ce dormi si invie din morti si te va lumina Hristos Domnul» 711 , Soa-
rele invierii, Cei nascut «jnainie de iuceafdr» 712 , Cei Ce a daruit viata cu
razele Sale. 3. Nimeni sS nu dispretuiasca' Cuvintul, ca nu cumva, fSra
sa bage de seama, sS se dispretuiasca pe el insusi. Ca spune undeva
Scriptura : «Astdzi dacd ve// auzi glasul Lui, nu va Invirtosafi inimile
voastre, ca la rdzvratire in ziua ispitirii in pustie, unde M-au ispitit p&-
rintii vostri intru incercare» 713 . 4. Iar daca vrei sa stii ce este inceirca-
rea ti-o explica Sfintul Duh : «$i au vazut lucrurile Mele, spune apos-
tolul, pafruzeci de ani ; de aceea M-am mlniaf pe neamul acesra si am

705. Evr., 12, 23.

706. Evr., 12, 22.

707. Rom., 8, 29 j Col., 1, 15, 18 ; Evr., 1, 6.

708. Traducerea dupS lectura lui Stahlin : ftovatov In loc de lectura lui Monde-
sert : <5v8p<oitov.

709. ML, 25, 41.

710. El., 4, 17—19.

711. EL, 5, 14.

712. Ps., 109, 4.

713. Evr., 3, 7—9 ; Ps., 94, 8 10.

138 CLEMENT ALEXANDRINUt

zis : Pururea sH rdt&cesc cu inima ; n-au cunoscut c&ile Mele, Inch
M-am jurat mtiu rriinia Mea : Nu vor intra intru odihna Mea !» 714 . 5.
Vedeti amenintarea ? Vedeti indemnul ? Vedeti cinstea ? Pentru ce sa
schimbSm harul in minie ? Pentru ce s& nu primim Cuvintul cu ure-
chile deschise ? Pentru ce sa nu facem locas lui Dumnezeu in sufle-
tele noastre curate ? Mare este harul fagaduintei Lui, daca astazi vom
auzi glasul Lui !. Iar «astazi» este in fiecare zi ; de aceea se si numeste
astfizi. 6. Si «astazi» si invatarea se prelungeste pina la sfirsitul lumii.
$i atunci, la sfirsitul lumii, «astazi» eel real este ziua continua a lui
Dumnezeu, care este egala cu vesnicia. Sa ascultam pururea de glasul
Cuvlntului dumnezeiesc ! Pentru ca acest «asfdzi» este vesnic, este icoa-
na veacurilor, iar ziua este simbol al luminii, iar Cuvintul este luminS
Intre oameni 715 , prin Care vedem pe Dumnezeu.

85. 1. Pe buna dreptate, deci, harul va prisc-si celor ce* cred si as-
•cultS 716 , iar pe cei neascultatori si rSt&citi cu inima, care n-au cunoscut
cfiile Domnului 717 , despre care loan a poruncit sS le facem drepte si sS
le pregatim 718 , pe aceia se suparS Dumnezeu si ii ameninta. 2. Implini-
rea amenintSrii s-a facut in chip simbolic asupra vechilor evrei, cei care
au ratScit in pustie ; c& s-a spus, ca din pricina necredintei lor, n-au
sa intre in odihnS 71fl inainte de a se supune urmasului lui Moise, ca sS
afle prin faptS, desi tirziu, ca nu se pot mintui altfel decit crezind in Iisus.
3. Domnul, fiind iubitor de oameni, cheamS pe toti oamenii la «cunoasre-
rea adev6rului» 72 °, trrmitfnd pe Mangiietorul.

— Ce este «cunoastere» ?

— Creidinta in Dumnezeu ! «Credinfa In Dumnezeu, dupa Pavel,
este spre toate folositoare, avind fdgaduinfa vietfi de acum $i a celei
viitoare» 721 . 4. MSrturisiti-mi, o, oamenilor, cite lucruri n-ati vinde voi,
■ca sfi vS cumpSrati mintuire vesnicS ? Nici daca vei mSsura tot Pacto-
lul 722 , riul legendar de aur, nu vei numSra atitea mSsuri ca s3 poti plati
mlntuirea !

86. 1. Dar nu va descurajati ! VS este cu putinta, daca voiti, si vS
cumpfirati mintuirea cea de mare pret cu propria voastrS comoarS, cu
dragostea si cu credinta voastra ,• acesta este pretul care merits sa fie
luat in seama pentru via^a. Aicest pret il primeste Dumnezeu cu piacere.

714. Evr., 3, 9—11 ; Ps., 94, 10—12.

715. In., 1, 9.

716. I Tim., 1, 14.

717. Evr., 3, 10, Ps., 94, 12.

718. ML, 3, 3j Mc, 1, 3j Lc, 3, 4.

719. Num., 14, 21—24.

720. 1 Tim., 2, 4.

721. / Tim., 4, 8.

Ti'i. Pfictolu, r!u In Lidia, celebru prin grSuncioarele de aur pe care le aduceau
npolo sole (Hcrodof, I, 93; V, 101).

CUVINT DB INDBMN CATRR BLEW 13<>

«Am ndddjduit In Dumnezeul eel viu, Care este mlntuitor al tuturor oa-
menilor, dar mai ales al celoi credinciosh 723 . 2. Dar altii, foarte mult
lipiti de lume, cum sint lipite algele de pietrele din mare, nu le pas8 de
mintuire, cum nu-i pasa batrinului din Itaca 724 , si doresc nu adevfirul
si patria cea din ceruri si nici lumina cea adevarata si reaia, ci fumul.
Credinta in Dumnezeu, care face, atit cit e cu putinta, pe om asemenea
cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca dasc&l potrivit, singurul Care poate
faice ca omul sa semene cu Dumnezeu.

87. 1. Apostolul, cunoscind intr-adevar aceastS invatatura dumne-
zeiasca, spune : «Iar tu, o, Timoteie, care din pruncie cunosti sfintele
Scripturi ,care pot sd te intelepteasca spre mintuire prin credinta In
Hristos» 725 . Cu adevSrat sfinite sint literele care sfintesc si indumne-
zeiesc. 2. Pe aceste litere si silabe sfinte, oare alcStuiesc Scripturile, in-
susi apostolul le numeste «insuflate de Dumnezeu, de folos spre invdtd-
turd, spre mustrare, spre indreptare, spre Infeleptire intra dreptate, pen-
Iru ca omul lui Dumnezeu sd He desdvirsit si bine pregdtit pentru tot
lucrul bun» 726 . 3. Pe nimeni nu-1 poate minuna atit de mult indemnuriile
celorlalti sfin{i ca indemnurile Domnului eel iubitor de oameni. Ca pe
Domnul nu-1 intereseazS altceva decit ca omul sS se miintuiascS. El
strigS, silind la mintuire : «S-a apropiat impdrdtia cerurilor» 727 . Domnul
mtoarce spre El pe oamenii care se apropie de El, slujindu-se de frica.
4. In acelasi chip si apostolul Domnului, .chemind pe macedoneni, se
face interpretul glasului dumnezeiesc, spunind : *Domnul este aproape ;
teriti-vd, sd nu fifi gasifi goht 728 . Voi, insS, sinteti atit f3rS de team3, dar,
mai bine spus, sinteti necredinciosi si nu avefi incredere nici In Domnul,
nici in Pavel, mai ales ca acesta va roaga in numele lui Hristos 729 .

88. 1. «Gustafi si vedefi cd bun este Dumnezeu» 730 . Credinta va va
aduce, experienta va va invata, Scriptura va va povatui, zicind : «Ve-
niti, o, iiilor, ascultati-md, frica Domnului vd voi invata /» 7S1 . Apoi adau-
g3 pe scurt celor care au si crezut : «Cine este omul care voieste viata,
care iubeste sd vadd zile bune ?» 732 . Noi sintem, vom spune cei care ne
InchinSm binelui, cei oare cautam cu rivna bunfit&tile. 2. Ascultati, dar,
«cej de departe», ascultati «cei de aproape !» 733 . Nu este nimanui ascuns

723. 1 Tim., 4, 10.

724. Homer, Odiseea, I, 57 mm.

725. 2 Tim., 3, IS.

726. 2 Tim., 3, 16—17.

727. MU, 4, 17.
728 Fil., 4, 5.

729. 2 Cor., 5, 20.

730. Ps., 33, 8.

731. Ps., 33, 11.

732. Ps., 33, 12.

733. Est., (), 20, Dan., 0, 7, Is., 57, 19; III., 7, 17.

MO CLEMENT ALEXANDRINUL.

Cuvlntul ,• este luminS obsteasca, care lumineaza tuturor oamenilor 734 .
Chid e vorba de Cuvint, nu este nici un cimerian 735 . SS ne grabim spre
mintuire, spre nasterea din nou ! 736 . Noi, cei multi, sa ne grabim ca sa
ne adunam intr-o singura dragoste, potrivit unirii fiintei uniee 737 . Pentru
cfi ni se face bine, sa urmSriin si noi la fel unirea, cSutind unitatea cea
buna. 3. Iar chud unirea multora ajunge prin multe si feluri'te glasuri o
armonie dumnezeiascS, atunci unirea aceasta este o simfonie, pentru ca
asculta de un singur conducator, de un singur dasc&l, de Cuvintul, si-si
gfiseste odihna in inisusi adevarul, strigind : «Ava, Pdrinte !» 738 . $i Dum-
nezeu ImbrStiseazS acest glas adevSrat, pe care-1 primeste ca prim rod
de la copiii Sai.

CAPITOLUL X

89. 1. Dar nu este cu cale, spuneti voi, sS schimbam obiceiul trans-
mis nou3 de pSrinti.

Bine, dar atunei pentru ce nu ne folosim de aceeasi mincare, lap-
tele, cu oare doicile ne-au obisnuit de la nastere ? Pentru ce mSrim
sau micsoram averea parinteascS ?i n-o pSstrSm asa cum am primit-o ?
Pentru ce nu mai ud5m bratele parintilor sau pentru ce nu mai facem si
altele pe care le f&ceam cind eram prunci si eram hrSniti de mame, de
care acum ridem, ci ne-am indreptat, chiar daica n-am avut pedagogi
buni ? 2. DacH atunci clnd facem o caiatorie, devierile de la drum ne fac
oarecare piacere, desi sint pagubitoare si primejdioase, atunci pentru ce
nu parasim obiceiul eel rau, patimas si fara Dumnezeu al vietii noastre,
chiar daca se supara p3rintii nostri, pentru ce nu ne indreptam spre ade-
v8r, sa cautam pe adevaratul nostru Parinte, smulgind din sufletul nos-
tru obiceiul acesta ca pe o otrava ?

3. Cea mai frumoasa fapta a noastra este de av3 arata ca adev&rata
religie a fost urita din pricina nebuniei voastre si a acestui foarte ne-
norocit obicei. Ca n-ar fi fost urit, nici n-ar fi fost interzis un bine atit
de mare, decit care mai mare n-a fost daruit de Dumnezeu neamului ome-
nesc, daca voi n-ati fi fost robiti de obiceiul vostru ,- niai mult, v-ati as-
tupat urechile la graiurile noastre si ca niste cai indaratnici, care nu se
supun si-si musca zabalele, a^i fugit de cuvintele noastre, dorind sa ne
doboriti pe noi care sintem cirmacii vietii voastre. $i, dusi spre prapas-

734. In., 1, 9.

735. Dup3 Homer, Odiseea, XI, 14 — 15, cimerienii locuiau intr-o tar5 cufundata
tntr-o ve$ntca noapte.

736. Tit, 3, 5.

737. In., 17, 21—23.

738. Rom., 8, 15.

CUVINT DB INDEMN CATRH ELBNI HI

tiile pierzfirii din pricina nebuniel voastre, soootiti blestemat Sfintul
Cuvint al lui Dumnezeu.

90. 1. Primiti plata alegerii voastre, asa cum spune Sofocle :
«Minte plecatS, ureche nefolositoare, ginduri zadarniee» 739 .

Nu stiti ca mai mult decit orice acesta este adevSrul, ca cei buni si
cei care cred in Dumnezeu vor primi rasplata buna, pentru ca au cinstit
binele, iar cei rSi dimpotriva, pedeapsa pe masura rautatii lor si osinda,
care atirna deasupra domnului rautatii. 2. Profetul Zaharia il ameninja,
zicind : «S& te certe pe tine, diavole, Dotnnul Cei Ce a ales Ierusali-
mul ! Nu este acesta un tdciune scos din ioc» 740 . Care este omul care
.sa-si doreasea de bunavoie moartea ? Pentru ce a-tunci oamenii alearga
la acest taciune aducator de moarte, care ii va arde, cind pot s3 tra-
iasca bine dupa Dumnezeu, nu dupa obiceiul lor ? 3. Dumnezeu daru-
ieste viata, pe cind obiceiul rau, dupa plecarea de aLci, aduce odata cu
pedeapsa si cainta zadamica caci «chiar prostul, cind suieid, cunoaste» 741
— deoarece cultul zeilor duce la pieire, pe cind credinja in Dumnezeu
miintuie.

91. 1. Sa se uite cineva dintre voi la cei care se InchinS idolilor ! Sint
cu pSrul capului murdar, cu haina ponosita si rupta, nu fac deloc baie, au
unghiile ascu^ite ca la fiaxe ; multf dintre ei sint castrati ; arata cu fap-
ta ca templele idolilor sint niste morminte sau inchisori. Mi se pare c3
acestia jelesc pe zei, nu ii venereaza ; due o viata vrednica de miia, nu
vrednica de credinta in Dumnezeu. 2. $i cind vedetf acestea inca mai
sinteti orbi si nu ridicati pfivirile la Stapinul universului, la Domnul
tuturor lucrurilor ? Nu fugiti la mila cea din ceruri, ca &a scapaji din in-
chisorile de aici ? 3. C$ Dumnezeu, datorita mani Sale iubiri de oameni,
alearga la om, asa precum pasarea-mama zboara la puiul ei c3zut din
cuib ; si daca o fiara rapitoare inghite puiul,

«mama zboarS de jur imprejur, indurerata de fiii ei mbiti», 742
Si Dumnezeu, Care este Tata, cauta faptura Sa, o vindeca de cade,
Urmareste fiara, ridka iarasi puiul si-1 impinge sa zboare la cuib.

92. 1. Mai mult; ciinii rataciti, luindu-se dupa miros, merg pe ur-
mele stapinului lor, iar caii, care La o scurtatura rastoarna pe caiaret,
la o simipia fluieratura asculta de stapin ,- «boul, spune Scriptura, cu-
noaste pe st&pinul sou si asinul ieslea domnului sdu, dar Israel nu Md

739. Sofocle, Fragm. 863.

740. Zah., 3, 2.

741. Hcsiod, Munci si zlle, 218.

742. Homer, Illu'd.i, II, 315.

14Q CLBMENT ALBXANDRINUL

cunoa$te» 7i3 . Si Domnul ce face ? Nu poarta urS, dimpotriva miluieste
si cere cainta.

2. Vreau sa va intreb, daca nu vi se pare ciudat ca voi oamenii P
care sinteji faptura lui Dumnezeu, care a{i primit de la El sufletul si care
sfnteti in totul ai lui Dumnezeu, ca voi oamenii sa slujiti altui stapin, sa
cinstiti pe tiran in lac sa cinstiti pe Dumnezeu, sa slujiti celui rau in loc
so slujiti Celui bun ? 3. In numele adevarului, care om intelept para-
seste binele, ca sS se lipeasca de rSu ? Care om fuge de Dumnezeu, ca
s8 trSiasca impreunS cu demonii ? Care este acela care poate fi fiu ai
lui Dumnezeu, dar doreste sa fie rob ? Sau ce om, care poate fi cetatean
al raiului, cauta intunericul, cind ii sta in putere sS cultive paradisul, sa.
se plimbe in cer, s8 se impartSseascS din izvorul eel datator de viata
si nemuritor, mergind prin vazduh, ca Hie 744 , pe urma acelui nor lumi-
nos, contemplind ploaia cea aduc&toare de mintuire ? 4. Dar sint unii
oameni, asemSnatori porcilor, care se tavalesc in mocirla si noroi —
riurile placerilor — si se hranesc cu pl&ceri nefolositoare si proste$ti^
Cfi, dupa cum spune un scriitor, «porcilor le place mocirla» 745 mai mult
decit apa curata, iar dupa Democrift poarcii «maninca gunoaie» 746 . 5. Sa
nu dea Dumnezeu, s& incetam de a mai fi oameni sau sa ajungem porci,
ci «ca fii adevdra/i ai luminih 747 sa privim cu luare-aminte si sS ne
ridicSm ochii spre lumina, ca nu cumva Domnul sa ne arate fii nelegi-
timi, asa cum soarele ii arata pe vulturi 748 .

93. 1. Sa ne pocaim, dar, sa ne mutam de la nestiinta la stiinta,
de la neintelepciune la intelepciune, de la neinfrinare la infrinare, de
la nedreptate la dreptate, de la necredinta in Dumnezeu la Dumnezeu.
Frumoasa este indraznea^a faspta de a trece de la inchinarea de idoli la
Dumnezeu ! 2. $i altele multe sint bunatatile de care ne putem bucura
noi cei indragostiti de dreptate, noi care urmarim mintuirea vesnica.
La aceste bunatati face aluzie Insusi Dumnezeu prin Isaia, zicind : «Este-
o mo$ tenire pentru cei ce slujesc Domnului» 749 . 3. Frumoasa si vrednica
de iubit este mostenirea ! Nu-i mostenire de aur, de argint, de haine, de
bunuri pamintesti, la care patrund moliile si furii 750 , cei care privesc
cu invidie spre bogatia paminteasca, ci este mostenirea aceea a mintuirii r
cfitre care trebuie sa ne grabim noi care am ajuns iubitori ai Cuviintului-

743. Is., 1, 3.

744. 4 Regi, 2, 11.

745. Heraclit, Fragm. 13, Diels.

746. Democrit, Fragm. 147, Diels.

747. EL, 5, 8.

748. Dupfl legends, vulturul cunoaijte dacS puii sint ai lui, silindu-i sa se uite la
sourc.

749. Is., 54, 17.

750. Mt., 6, 19—20.

CUVINT DB INDEMN CATHE ELENI 14J

Pentru c3 faptele noastre cele bune pleacfi de aici impreuna cu noi si
zboara pe aripa adevarului.

94. 1. Aceasta mostenire ne-o pune in miini vesnicul testament al
lui Dumnezeu, care ne ofera darul eel vesnic. Iar acest Tata al nostru
iubitor, cu adevarat Tata, nu inceteaza de a ne indenma, de a ne sfatui,
de a ne povatui, de a ne iubi. Nu inceteaza de a ne mintui si ne da cele
mai frumoase sfaturi, zicind : «F/# drepfi, zice Domnul ! 751 . Cei lnsetatf
merge{i la apd si citf nu aveti argint mergeti si cumparati si be\i tdrd de
argint !» 752 . 2. La bale 7SS , la mintuire, la luminare ne cheama, aproape
strigind si graind : «lti dau, copilul meu, pamintul, marea, cimpia si
cerul ! I|i daruiesc si toate vietuitoarele care sint in ele ! Cu o conditie,
copilul meu ! Inseteaza de Tatal ! $i Dumnezeu ti le va da in dar !
Nu se face negutatorie cu adevarul. I^i da si pasarile si pestii si ani-
malele cele de pe pamint» 754 . 3. Tatai le-a creat pe acestea, ca sa te des-
fatezi de ele cu multumire. Fiul nelegitim le va cumpara cu argint ; ca
este copil al pierzarii 755 , care a preferat «$& slujeascti. lui mamona» 756 ;
tie, insa, fiului legitim, tie care iubesti pe Tatai, pentru care si acum lu-
creaza Tatai 757 , tie iti da cele ale tale, singurului caruia ii fagaduieste,
zicind: <§i pamintul nu se va vinde de vec/» 758 ,• ca nu este hotarit
stricaciunii. «Tot p&mintul este al Meu» 759 , spune Domnul ,• dar este si
al tau, daca primesti ipe Dumnezeu. 4. De aceea pe buna dreptate se
binevesteste celor ce cred : «Sfintii Domnului vor mosteni slava lui
Dumnezeu si puterea Lui».

— Spune-mi, o, feriote, ce slava ?

— «Slava pe care ochiul n-a v&zut-o, nici uiechea n-a auzit-o si
nici la inima omului nu s-a suit. §7 se vor bucura in impdid.tia Dom-
nului lor in veci. Amin»-' 1G0 .

95. 1. Aveti, o, oamenilor, dumnezeiasca fagaduinta a harului, aveti
si amenintarea cu pedeapsa ! Prin acestea, prin fricfi si prin har, Domnul
mintuie, povatuind pe om. Pentru ce zabovim ? Pentru ce nu cautam
sa fugim de pedeapsa? Pentru ce nu primim darul? Pentru ce nu pre-
feram pe cele mai bune, pe Dumnezeu in locul celui viclean, intelepciu-

751. Is., 54, 17.

752. Is., 55, 1.

753. AdicS : botez.

754. Fac, 1, 28.

755. In., 17, 12; 2 Tes., 2, 3.

756. Mf., 6, 24; Lc, 16, 13.

757. In., 5, 17.

758. Lev., 25, 23.

759. 7,cv., 25, 23.

760. Textele striipturistUre din acest punct 4 (potnlvlt spuselor lui Orlgcn dim
Com. in. Matth., 27, 9), In care se vede $i un text din 7 Cor., 2, 9 slmt scmsc probnbU
din Apocalipsd lui Jlk\

144 CLEMENT ALBXANDRINUL

nea In locul Inchinfirii la idoli ? Pentru ce schimbfim viata cu moar-
tea ? 2. *Iat&, am pus inaintea ietei voastre, spune Scriptura, moartea
$i viata» 761 . Domnul cauta sa te facS sa alegi viata 782 . Te sfatuieste, ca
un pSrinte, s3 te supui lui Dumnezeu ! Scriptura spune : «Dacd Md vefi
asculta si ve/i voi, bund.td.tile pamintului ve/i minca» — este harul ascul-
tfirii — «dai dacd nu ve/i asculta si nu ve/i voi, sabia si focul vd va
mlnca» — este osinda pentru neascultare — «cd gura Domnului a grciit
acestea» 76S . Lege a adevSrului este cuvintul Domnului.

3- Vreti sa vS fin un bun sfatuitor ? Ascultati ! Eu, daca e cu pu-
tintfii vS voi arata. Ar fi trebuit, o, oamenilor, ca atunci cind cugetati
despre bine, sa adaugati acestei cugetlri credinta fireasca, acest martor
Insemnat, care se afia in fiinta voastra ; martorul acesta, credinta, alege
In chip strfilucit ceea ce este mai bun in viata. Ca nu trebuie sa cercetati
daca trebuie urmSrit binele, ci sfi sSvirsiti binele. 4. S3 vS dau un exem-
plu : 'trebuie sa stai la indoiaia, daca trebuie sa te imbeti ; dar voi vS
imbatati inainte de a v3 gindi. Dar daca trebuie s3 oc3r5sti ? Ei bine,
voi nici nu mai stati pe ginduri, ci indata ocariti ! Dar numai aceea cSu-
tati sa stiti : daca trebuie sa cinstiti pe Dumnezeu, daca trebuie s5-I
urmati Acestui Intelept Dumnezeu, dacfi trebuie s3-I urmati lui Hristos.
Aceasta o socotiti vrednic de discutat si de gindit si nici nu va ginditi
ce se cuvine lui Dumnezeu !

96. 1. Credeti in mine atita eel putin cit credeti in betie, ca sa va In-
teleptfti ! Credeti in mine atita eel putin cit credeti in ocari, ca sa tra-
iti I Iar daca voiti sa credeti abia dupa ce veti fi cunoscut dovada pu-
ternica a tainelor, lata ca eu va voi da cu priisosinta dovada despre Cu-
vlnt. 2. Dar pentru ca obiceiurile parintesti nu va mai tin departe de
credinta cea adevarata, ca ati primit cea dintii catehizare, ascultati cum
sint cele dupa aceasta. S3 nu va cuprinda, insa, rusinea cu privire la
nume 764 ; «aceasta rusine vatama mult pe oameni» 765 si indeparteaza
de mintuire. 3. Aruneind hainele de pe noi, in vazul tuturora 766 , sa lup-
tam din toa-ta inima in stadionul adevarului, unrie Cuvintul eel Stint da
premiul, iar Stapinul universului este arbitrul. Nu mica ne este rasplata,
care ne sta in fata ! Este nemurirea ! 4. Sa nu va ingrijiti, citusi de pu-
tin, ce va spune adunatura oamenilor de nimica din piata, jucausii fara
de Dumnezeu ai cultului zeilor, impinsi de prostie si nebunie in prapas-
tie, cei care fac idolii, inchinatorii la pietre. Acestia au indraznit sa in-

761. Deut., 30, 15.

762. Deut. 30, 19.

763. Is., 1, 19—20.

764. Adicfi : numele lui Hrlstos, numele de crestin.

765. Homer, Iliad a, XXIV, 45 ; Heslod, Munci $i zile, 318.
7(i(). In tlmpul ccrcmoniel botozului.

CUVINT Dl INDEMN CATRE BLENI 14ft

dumnezeiascfi pe oamenl ; 1-au declarat pe Alexandru Macedon al trei-
sprezecelea dumnezeu 767 , pe care «Babilonul ni 1-a aratat mort» 708 .

97. 1. Admir pe sofistul din Hios, Teocrit 769 fiind numele lui ! Teo-
crit, dupa moartea lui Alexandru, batindu-si joe de pSrerile desarte pe
care le aveau oamenii despre zei, a spus concetatenilor s5i : «0, bar-
bati, aveti incredere atita vreme cit vedeti ca zeii mor inainte de oa-
meni !» 770 . 2. Cel care se inching dumnezeilor vazutf, multime de lucruri
fScute de miini omenesti si-si fac din idoli sprijinitori sint cu mult mai
ticalosi decit insisi demonii. «Dumnezeu nu este in nici un chip nedrept»
— cum sint demonii — «ci drept in eel mai inalt grad ,• si nu este nimic
care sa semene mai mult cu El decit acela dintre noi, care-i eel mai
drept» 771 .

3. «Mergeti pe cale, tot poporul de muncitori» cu cosurile in buna
rinduiala, voi, care v3 inchinati :

«Zei{ei Ergana 772 , fiica lui Zeus, cea cu priviri !ngrozitoare» 773 ;
si voi, nesocotijilor, care sculptati pietrele si va inchinati lor !

98. 1. SS vina Fidias al vostru, sa vina Policlit 774 , Praxitele si inca
si Apele si toti cei care se indeletnicesc cu artele, voi care sinte^i lucra-
tori pamintesti ai pamintului ! Ca spune o protege, ca atunci merg rSu
treburile de pe pamint, cind oamenii cred in statui 775 . 2. Sa vinS, dar, —
ca nu voi inceta de a-i chema — sa vina si micii artisti ! Nimeni din
acestia n-a facut un chip care sa respire, nici n-a piasmuit din lut un
trup plin de fragezime. Care din ei a facut maduva cea moale sau care
din ei a facut oasele cele tari ? Care din ei a intins nervii, care din ei
a umplut vinele ? Care din ei a varsat in statui singe sau care din ei
a intins de jur imprejurul lor pielea ? A facut careva dintre ei ochii
care vad ? Care dintre ei a insuiflat in statui suflet ? Care dintre ei a da-
ruit dreptate ? Care dintre ei a fagaduit nemurire ? 3. Nimeni ! Numai
Creatorul universului, numai «Tatai marele mester» 776 , numai El a pias-
muit o astfel de statuie insufletita, a piasmuit pe om, ne-a piasmuit pe
noi. Olimpianul vostru este chipul unui chip, cu mult dep8rtat de reali-

767. Elian, Var. hist., V, 12.

768. Oracolele Sibiline, 5, 6.

769. Teocrit, sofist, istoric, poet si epigramist, nascut in Hios, insula in Marea
Egee (sec. IV i.d.H.) ; a fost ucis din porunca regelui Aantigon al Macedoniei, pentru
c8 1-a ironizat, facindu-1 ciclop, c3 nu avea decit un ochi.

770. Teocrit din Hios, FHG, II, p. 86.

771. Platon, Theaitetos, p. 176 BC.

772. Ergana, epitet al zeitei Atena. Sub acest nume era adoratS de meseriasi.

773. Soiocle, Fragm. 760, Nauck ; 844, Pearson.

774. Policlit, sculptor grec (sec. V i.d.H.), artist si teoretician ; si-a expus prin-
ciple sale intr-o lurrare numita Canon.

775. Arest cuvlnt profetic nu este cunoscut (S, I, p. 173, n. 5).

776. Pindar, Fnigm. 57, Si hrocdur.

10 — Clcinviil Alcxundrlnul

146 CLEMBNT ALBXANPRINUL

tate ; este opera mutfi si surda a miinilor unor oameni din Atica: 4. «Chip
al lui Dumnezeuvt 777 este Cuvintul Lui — Cuvintul dumnezeiesc este Fiu
adevfirat al Mintii, este lumina luminii primitive — iar omul adevSrat
este chip al Cuvintului, mintea care este in om ,• ca de aceea se spune
cfi a fost f&cut «dup& chipul si asemdnarea lui Dumnezeu» 778 ; prin cu-
getarea din inima sa, omul este asemanStor Cuvintului dumnezeiesc ,- iar
prin aceasta este cuvintator. Statuile, care seamana cu omul, sint chipuri
pamilntesti ale omului fScut din pamint, ale omului pe care il vedem,
asemanfiri trecatoare, departe de realitate.

99. 1. Nimic nu mi se pare ca a umplut mai mult de nebunie viata
omeneascS ca indeletnicirea cu atita rivnS de cele materiale. Impinsi de
slava de$ait&, datinile voastre v-au fScut sS vS placa robia si magia cea
farS judecata. 2, Ne§tiinta e pricina legilor nelegiuite si a reprezentS-
rilor ceremoniilor inselatoare ; nestiinta a adus peste neamul omenesc
zei funesti si idoli odiosi, nascocind multe chipuri de demoni ; nestiinta
a pus peste cei care i-au urmat pecetea unei morji indelungate.

3. Primiti apa cea cuvintatoare ! 779 . Spalati-v& voi cei intinati ! Cu-
rStiti-v^ de datinile voastre cu adev^ratele picaturi de apS ! Curati
trebuie s& v& urca^i la cer ! Esti om, fiinta cea mai cuprinz&toare, cautS
pe Cei Ce te-a creat ! Esti fiu, fiinta cea mai deosebitS, recunoaste pe
TatSl !

4. $i mai ramii inca in pacate, topit de piaceri? Cui ii va spune
Domnul : «A voastrd este lmp&r&tfa ceruiiloi ?» 780 . A voastra, daca voiti,
daca fndreptati nazuintele voastre caire Dumnezeu ! A voastra, numai
daca voiti sa credetf si sa urmati scurtimii predicii, de care ascultind
ninivitenii, printr-o pocainta curata, au schimbat pieirea pe care o as-
teptau intr-o frumoasa mintuire 781 .

100. 1. Dar pot fi intrebat :

— Cum sa ma urc la cer ?

— «Cale este Domnul 782 ; stiimtd» 78s e drept, dar e «din ceiuii 784 »;
«strlmtd», e drept, dar duce la ceruri ,- «sirimid», pentru ca este dispre-
tuita pe pamint, dar Iarga, pentru ca este venerata in ceruri.

2. Cei care n-a auzit de Cuvintul, are nestiinta scuza pentru rata-
cirea sa ; dar eel care a primit in urechi si in suflet Cuvintul, si n-a
ascultat, neascultarea se datoreste voii sale ,- si cu cit pare a fi mai cu

777. 2 Cor., 4, 4.

778. Fac, 1, 26.

779. Adica : botezul.

780. MI., 5, 3, 10 j Lc, 6, 20.

781. lona, 3, 5—10.

782. In., 14, 6.

783. Mt., 7, 13—14.

784. In., 3, 13, 31.

CUVINT D8 INDBMN CATKB KI.KN1 U7

judecatfi, cu atit judecata lui II vu chinui, pentru cfi nu s-a folosit de
judecata sa ca de un judecator, pentru a alege ce este mai bun. Cfi omul,
ca om, este in chip natural apropiat de Dumnezeu. 3. Dupa cum pe cal
nu-I silim s3 are, nici pe taur sfi vineze, ci folosim pe fiecare din aceste
animate pentru ceea ce le este propriu prin fire, tot asa chemam pe om,
care a fost f&cut pentru contemplarea cerului, omul, cu adevSrat «sad
ceresc» 785 , il chemSm la cunoasterea lui Dumnezeu.

Pentru ca am inteles ce este propriu omului, ce este el in sine si
ceea ce il deosebeste de celelalte vietati, il sfatuim sa-si ia credinta in
Dumnezeu merinde indestuiatoare pentru vesnicie. 4. Iti spuneam : Lu-
creaza pamintul, daca esti plugar, dar cunoaste pe Dumnezeu, cind lucrezi
pamintul ! Mergi cu corabia pe mare, daca ti-e drag caiatoritul pe mare,
dar roaga-L pe Cel ce cirmuieste cerul ! Cunoistinta 786 te-a g&sit slu-
jind in armata ? Asculta de Generalul, care da comenzile cele drepte !

101. 1. Ingreunati fiind ca de un somn adinc si de betie, destepta-
U-va ! $i, privind putin, intelegeti ce vor de la voi pietrele la care v8
inchinati si banii pe care-i cheltuiti, cu rivna zadarnica, pentru aceastfi
materie ! Cheltuiti banii vostri pentru necunostinta ! 787 . Cheltuiti mij-
loacele voastre de trai si viata voastra pentru moartea voastra ! Acest
sfirsit veti g^si zadarnicei voastre nadejdi ! Nu sintefi in stare sa v5
plingeti nici pe voi insiva si nici nu sinteti in stare sa dati crezare celor
carora le e miia de rStacirea voastra ! Sinteti robi relei voastre inchi-
nari la idoli, de care sinteti prinsi, sinteti purtati, de buna voastra voie,
spre pieire pina la suflarea voastra cea din urma.

2. Da, *lumina a venit in lume $i oamenii au iubit mai mult intune-
ricul decit lumina» 788 ,• si oamenilor le era cu putinta sa indepSrteze
cele ce stateau in calea mintuirii : mindria, bogatia, teama ; puteau
rosti cuvintele poetului :

«Uinde due eu aceste multe bogajii ? $i unde
Ratacesc eu Insunxi ?» 789 .

3. Nu vreti, dar, sa aruncati 'aceste naluciri de^arte, sa vS lepadati
de inchinarea la idoli si sa spunefi slavei desarte :

«Ramineti cu bine vise minclnoase !
Nu sinteti nimic ?» 79 °

785. Vlaton, Timaios, 90 A.

786. Adica : credinta in Dumnezeu, credinta crestinfi.

787. Adic5 : pentru credinta in zei.

788. In., 3, 19.

789. Homer, Odiseea, XIII, 203—204.

790. F.urlpldc, Ifigenla In Taurida, 569.

148 CLEMBNT ALBXANDRtNUL

102. 1. Ce socotitf, o, oameni, ca sint : Hermes Tihon 7B1 , Hermes al
lui Andocide 792 si Hermes Amietu ? Nu stie toata lumea ca sint pietre
ca si insusi Hermes ? Dupa cum nu este dumnezeu cercul luminos din
jurul soarelui sau lunii, dupa cum nu este dumnezeu cureubeul, ci stari
ale aerului si norilor, dupa cum nu sint dumnezei nici ziua, nici luna,
nici anul, nici timpul alcatuit din acestea, tot asa nici soarele, nici luna,
care hotarnicesc zilele, lunile si anii. 2. Care om cu dreapta judecata ar
putea socoti dumnezei mustrarea, pedeapsa, osinda sau rasplata ? Nu sint
dumnezei nici ielele, nici destinul, nici soarta, dupa cum nici statul, nici
slava, nici bogafia, pe care si pictorii orbeste le infatiseaza. 3. Iar daca
divinizati pudoarea, dragostea si placerea, atunci divinizati si pe cele
care le insotesc : rusinea, pofta, frumusetea si impreunarile ! Nu farS
motiv afi putea socoti dumnezei-gemeni somnul si moartea, aceste stari
care vin peste vietati in chip natural ! Nu putefi numi, pe buna dreptate,
dumnezei nici moartea violenta, nici soarta, nici destinul. 4. Iar daca
cearta si lupta nu sint dumnezei, atunci nici Ares si nici Enio 793 . Mai
mult, dacS fulgerele, tunetele si ploile nu sint dumnezei, cum pot fi dum-
nezei focul si apa ? Cum pot fi dumnezei stelele cazatoare si cometele,
care se fac datorita unor stari ale aerului? Cel care numeste norocul
dumnezeu, acela s& numeasca si fapta dumnezeu !

103. 1. Iar daca nici unul din acestea nu poate fi socotit Dumnezeu
$i nici una din piasmuirile lipsite de simtire, facute de miini omenesti si
daca este evidenta purtarea de grija a puterii dumnezeiesti fata de noi,
nu ramine altceva decit sa marturisim ca exista si subzista in chip real
singurul care este cu adevarat Dumnezeu. Dar voi, oameni fara judecata,
vB. asemanati oarnenilor care beau matraguna sau alta otrava ! 2. Sa dea
Dumnezeu sa va treziti cindva din acest somn si s3 intelege^i pe Dum-
nezeu ! Sa nu mai priviti ca dumnezei nici aural, nici piatra, nici copacul,
nici fapta, nici pasiunea, nici boala, nici frica. Intr-adevar «sint pe pa-
mint treizeci de mii de demoni» 794 , nu «nemuritori», dar nici muritori —
ca nu au simtire, ca sa aiba parte si de moarte — sint de piatra si de
lemn, dar tirani ai oarnenilor, ca datorita cultului pe care oamenii il
aduc demonilor, demonii insulta si calca in picioare viata omeneasca.

3. »A Domnului este p&mintul si plinirea lui» 795 , spune Scriptura.
Pentru ce indraznesti sa nu stii de Stapin, cind te desfatezi in cele ale

791. Tihon, zeul hazardului.

792. Andocide, orator atenian, nascut pe la 440 I.d.H. Lui Hermes i s-a spus
Hermes al lui Andocide, pentru ca statuia zeului se afla in fata casei oratorului
atonlun.

793. Enio, zeita razboiului.

794. Hcsiod, Munci si zile, 252-^253.

795. Ps., 23, 1.

CUVINT DB INDEMN CATRH Bl.KNI 149

Domnului ? Domnul It i va spuno : «Pfiraseste pfimlntul Meu, nu te atinge
de apa pe care Eu o scot din pfimlnt, nu te imp&rt&si din roadele pe care
Lu le lucrez!». PlSteste-I lui Dumnezeu, omule, hrana pe care ti-o dfi !
Cunoaste pe StSpinul tfiu ! Esti ffiptura proprie a lui Dumnezeu. Cum
poate fi drept sa ajunga al altuia ceea ce-i propriu al lui Dumnezeu ?
Cel instrainat de Dumnezeu este lipsit de calitatea de a fi propriu al lui
Dumnezeu, este lipsit de adevar. 4. Nu fiji ca Niobe 796 ,• dar mai bine sS
va spun niste cuvinte mai tainice ! Nu fiti nesimtitori ca evreica aceea,
pe care cei vechi o numeau femeia lui Lot 797 ! Am primit in scris ca
femeia aceea a fost prefacutS in piatra, pentru ca iubea Sodoma ,- ca
sodomenii nu credeau in Dumnezeu ; iar cei care nu cred in Dumnezeu
sint invirtosati la inima si fara judecata.

104. 1. Inchipuie-ti ca un glas de la Dumnezeu iti spune : «Nu so-
coti ca pietrele, lemnele, pasarile si serpii sint lucruri sfinte si ca oame-
nii nu sint» 798 . Cu totul dimpotriva ! Socotiti pe oameni cu adevSrati
sfin^i, iar fiarele si pietrele socotit/i-le ceea ce sint. 2. Exists, insS, oa-
meni, nenorociti si ticSlosi, care cred ca Dumnezeu vorbeste prin corb
si gaita, dar prin om tace ; acestia cinstesc corbul ca pe inger al lui
Dumnezeu, dar prigonesc pe omul lui Dumnezeu, pentru ca nu cronc&-
neste, nu tipa, ci graiei$t;e logic, dupa - socotinta mea ; acestia incearcS sa
ucida fara mila pe omul care invata cu iubire de oameni, pe omul care
cheama la dreptate ; acestia nu a§teapta harul eel de sus, nici nu cauta
sa fuga de pedeapsS. 3. Acestia nu cTed In Dumnezeu, nici nu incearca sa
cunoasca puterea Lui. Dar dragostea lui Dumnezeu de om este nespusS,
iar ura sa fata de rau cu totul mare. Mtnia Sa hr&neste pedeapsa pe te-
meiul pacatului, iar iubirea Sa de oameni face bine pe temeiul cSintei.
Nenorocirea este, insa, s& fii lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. 4. Orbirea
luminii ochilor si asurzirea auzului sint mai dureroase deoit alte atacuri
ale celui viclean ; una ii face pe oameni sfi nu mai vada cerul, iar cea-
lalta ii lipseste de invatatura cea dumnezeiascS.

105. 1. Dar voi, care sintetjl betegi fat& de adevSr, orbi cu mintea
si surzi cu intelegerea nu simtiti nici o durere, nu v3 revoltati ; n-ati
dorit sa vedeti cerul si pe Fac&torul cerului, nici n-ati cSutat s& auziti si
s& cunoasteti pe Creatorul si Tatal universului, pentru ca n-ati unit vo-

796. Niobe, reglna legendarfi a Frigiei, fiica lui Tantal, sotia lui Amfion, a avut
14 copii, 7 bcliefi $i 7 fete. Mindra de copiii ei, s-a 13udat spunlnd c3 e superioarA
zeitei Leto, care nu avea decit doi copii : pe Apolon $i pe Artemis. Zeita Leto s-a
supfirat si a trimis pe cei doi copii ai ei s3 omoare copiii Niobei. Durerea Niobel
a fost nespus de mare. Zeus, pentru a-i curma durerile, a pref3cut-o In stanfl de
piutrri.

797. Pac, 19, 20.

798. Platon, Minos, 319 A.

ISO CLEMENT ALBXANDRINUL

inja voastrfi cu dorinta de mintuire. 2. Nimic nu sta In fata celui care se
grabeste sa cunoasca pe Dumnezeu ; nici lipsa de cultura, nici sarScia,
nici starea de jos, nici lipsa. Nimeni nu poate sa se laude ca si-a schim-
bat adev&rata sa intelepciune daca a ocmorit pe cineva, slujindu-se de
bronz sau de fier. Da, nimic nu-i mai adevarat decit cuvintul acesta :
«Omul bun este mintuitor in orice imprejurare» 7 ".

3. Cel care rivneste dreptatea are nevoie de putine lucruri, pentru
cS ii place sS nu ducS lipsa de nimic ; nu-si tezaurizeaza fericirea in alta
parte decit in Dumnezeu ,• acolo nu este nici molie, nici fur 800 , nici pi-
rat ; acolo este vesnicul d&tator de bunatati.

4. Pe buna dreptate, deci, sinteft asem&nati cu acei serpi, ale caror
urechi sint inchise la glasul desclintatorilor. Ca spune Soriptura : «M'mia
lor dupd asemanarea. §aipelui, ca a unei vipeie surde, care-$i astupd ure-
chile ei, care nu va auzi glasul descintdtorilor» 801 .

106. 1. Descintati si voi sSlbaticiunea voastra si primiU pe blindul
nostru Cuvint ! Scuipati veninul eel otravitor, ca s& vS dea vou& puterea
s& lepadati stricaciunea voastra, asa cum serpii isi leapada pielea imba-
trlnita. Ascultati-ma ! Nu va astupati urechile si nici nu va sigilati au-
zul ! Bagati-va In minte cele ce va spun !

2. Buna este «doctoria nemuririi» 802 . Imoetati odata de a va tiri ca
§erpii ! Ca «vrd)masii Domnului vor linge i&rina» 803 , zice Scriptura. Ri-
dioati capul de pe pamint in vazduh si priviti cerul ! Minunati-va ! Ince-
tati de a pindi caiciiul dreiptilor 804 §i de a impiedica «calea adevdru-
lui /» 80 5 . «FUi Intelepfh 806 si fara rautate ! 3. Poate ca va va darui Dom-
nul aripa curatiei — ca Domnul doreste ca cei pamintesti sa aiba aripi
— pentru ca, parasind gaurile sa locuiti cerurile. Numai sa ne cairn din
toata inima, ca s3 putem primi cu toata inima pe Dumnezeu. 4. *Ndddj-
dwfi in El toatd adunarea poporului, spune Scriptura ,• vdrsati inaintea
Lui toate inimile voastre» 807 . Asa le graieste Domnul celor goi de rau-
tate ! Domnul este milostiv si plin de dreptate.

Crede, omule, in Cel Care este Om si Dumnezeu ! Crede, omule, in
Cel Care a patimit si este inchinat ! 5. Credeti, robilor, in Cel mort, dar
viu Dumnezeu! Toti oamenii, credeti in singurul Dumnezeu al tuturor
oamenilor ! Credeti si primiti ca plata mintuirea ! «Cdutafi pe Dumnezeu

799. Menandru, Fragm. 786, CAF, III, p. 217.

800. Mt., 6, 20.

801. Ps., 57, 4—5.

802. St. Ignatle Teotorul, Epistola cStre Efeseni, 20, 2.

803. Ps., 71, 9.

804. Fac, 3, 15 i Ps., 55, 6.

805. 2 Pt., 2, 2.

806. Mt., 10, 16.

807. /'s„ 61, 8.

CUVINT DE INDEMN CATRE ELENI 151

§i va tidi sufletul vostiu !» 808 . Cel care cauta pe Dumnezeu lucreaza la
propria sa mintuire. Ai gasit pe Dumnezeu, ai viaja !

107. 1. Sa cautSm, dar, pe Dumnezeu, ca sa trSim ! Plata cSutarii
este viafa linga Dumnezeu. «Sd se bucure $i sd se veseleascd de Tine
toti cei ce Te caufd pe Tine ?i sd z/cd pururea : mdrif sd fie Dumne-
zeu !» 809 . Frumos cintec al lui Dumnezeu este omul nemuritor, zidit pe
dreptate, in care sint gravate toate cuvintele adevarului ! Unde in alta
parte trebuie inscrisS dreptatea, daca nu In sufletul eel intelept ! Unde
dragostea ? Unde simtul de rusine ? Unde bunatatea ? 2. Socot ca aceste
dumnezeiesti cuvinte ale Scripturii trebuie sa le imprime adine oainenii
in sufletul lor ,• sa socoteasca intelepciunea punct bun de plecare spre
orice parte a vietii spre care se vor indrepta ,• in sfirsit, sa socoteasca
insSsi intelepciunea port neinvSlurat al mintuirii. 3. Datorita acestei in-
telepciuni, pSrintii, care au alergat la Tatal, sint parinti buni pentru copiii
lor ; fiii, care au eunoscut pe Fiul, sint fii buni pentru cei ce i-au nSscut ;
cei care au in mintea lor pe Mirele 810 sint soti buni pentru femeile lor,
iar cei care au fost rascumpSrati din cea mai grea robie sint stSpini buni
pentru slugile lor.

108. 1. O ! Fiarele salbatice sint mai fericite decit oamenii, care se
afia pe cale ratScita ! Rfimin in nestiinta ca si voi, dar nu fataresc a de-
varul. Printre fiare nu smt lingusitori ,• pestii nu se inchina zeilor ,• pasa-
rile nu se inchina la idoli ! De un singur lucru se minuneazS, de cer, pen-
tru ca nu pot cunoaste pe Dumnezeu, nefiind invrednicite de ratiune si
cuvint. 2. In sfirsit, nu va rusinati ca v-ati facut pe voi insiva mai farS
ratiune decit animalele cele fSra de ratiune, care ati avut pe buzele voas-
tre necredinta in Dumnezeu de-a lungul intregii voastre vieti ? Ati fost
copii, apoi copilandri, apoi tineri, apoi barbati, dar niciodata buni. 3.
Fie-vS rusine de bStrinetea voastrS ! lnteleptiti-va la apusul vietii !
Macar la sfirsitul vietii cunoasteti pe Dumnezeu, ca sfirsitul vietii sa v§
fie inceput al mintuirii ! Fiti batrini pentru inchinarea la zei, ajungeti
tineri pentru credinta in Dumnezeu ! Dumnezeu primeste pe copiii cei
fara rautate. 4. Atenianul sa asculte de legile lui Solon, eel din Argos
sa asculte de legile lui Foroneu, spartanul, de legile lui Licurg 811 . Dar
daca te inscrii, ca sa asculti de Dumnezeu, atunci patria ta e cerul, iar
Dumnezeu legiuitorul.

808. Ps. 68, 36.

809. IPs., 69, 5. ' ' . '

810. M!., 9, 15.

811. Licurg, legiuitorul pe jumatate legenidar al Spartei. Dupa lungi calatorii In
Egipt §i India, la cererea spartanilor $i a poruncii oracolului de la Delfi, a dat legi
noi tarii sale.

152 CLEMENT ALEXANDRINUL

— Care sint legile lui Dumnezeu ?

5. — «Sd nu ucizi, sd nu faci desfrinaie, sa nu corupi copiii, sd nu
luri, sd nu mdrturisesti strimb 812 , sd iubesti pe Domnul Dumnezeul
tdu» 813 . Sint si alte legi care le completeaza pe acestea, legi pline de jude-
catS, cuvinte sfinte, inscrise chiar in inimile noastre : «Sd iubesti pe
aproapele idu ca pe tine insup» 814 ; si «Dacd te iovesfe cineva peste
obiaz, intinde-i si pe celalalt» 8l5 ; si «Sd nu poltesti, cd numai cu pofra
ai si f dcut desf nnare» 816 .

109. 1. Cu mult mai bine ar fi pentru oameni, daca nici n-ar voi sa
inceapS a pofti cele ce nu se cad, decit sii-si satisfaca poftele ! Dar voi
nu voiti sa indura^i asprimea mintuirii. Dupa cum dintre mincaruri, dul-
ciurile ne fac placere si le preferarn pentru placutul lor gust, pe cind cele
amare si nepl&cute la gust le evitam, desi ne vindeca si ne fac sanatosi,
iar gustul neplacut al doctoriilor inzdravenesc pe cei bolnavi de stomac,
tot asa si cultul zeilor ne face placere si rie gidilS, dar ne impinge in pra-
pastie, pe cind credinta cea adevarata, adevarul, ne urea la oer. Credinta
cea adevSrata, adevarul, esite mai intii «neplacut, dar apoi e bine hrani-
tor» 8n . 2. Acolo unde locuieste credinta cea adevarata, acolo unde lo-
cuieste adevarul, curata este camera de femei si intelept sfatul de b&-
trini ! Nu-i greu s& te apropii de credinta cea adevarata, de adevar, si
nici nu-i cu neputin^a de primit ,• este foarte aproape, locuieste in noi,
ca, dupa cum spune acoperit preain^eleptul Moise, adevarul locuieste
in cele trei parti ale fiintei noastre «in muni, in gurd si in inimd» 818 . 3.
Cuvintele acestea sint adevarat simbol, ca prin trei actiuni se realizeazai
adevarul : prin vointa, prin fapta si prin cuvint.

Nu te teme ca multele si piacutele inchipuiri ale cultului zeilor au
s& te indeparteze de intelepciune ! De bunavoia ta vei depasi flecareala
cultului zeilor, asa cum copiii arunca jucariile, cind ajung mari.

110. 1. Cu o iuteaia foarte mare si cu o bunavointa plina de prie-
tenie, puterea dumnezeiasca, luminind pamlntul, a umplut totul cu sa-
mlnta cea mlntuitoare. Ca fara dumnezeiasca purtare de grija, Domnul
n-ar fi savirsit o atit de mare lucrare in atit de putina vreme, El care prin
Infatisarea Sa era dispretuit 819 , dar prin lucrurile Sale inchinat, El, Cu-
vlntul eel dumnezeiesc, Cuvintul eel purificator, Cuvintul eel mmtuitor.

812. /e$. 20, 13—16.

813. Deut., 6, 5 ; Mt., 22, 37 ; Mc, 12, 30 ; Lc, 10, 27.

814. Lev., 19, 18; M*., 19, 19 j 22, 39 j Mc, 12, 31 j Lc, 10, 27 j Rom., 13, ft}
Gal., 5, 14 j lac, 2, 8.

815. Mt., 5, 39 ( Lc, 6, 29.
616. Mt., 5, 28.

817. Homer, Odiseea, IX, 27.

818. Dcut., 30, 14.

819. 7s., 53, 3.

CUVINT DE INDBMN CATRB RU!M 153

Cuvlntul eel dulce ca mieren, El, Care s-a arfitat In lume Dumnezeu ade-
varat, egal cu Stapinul universului. Ca era Fiu al Lui si : *Cuvlntul era
la Dumnezeu» 820 . 2. Nici atunci clnd pentru Intiia oara a fost mai dina-
inte propovaduit, n-a ramas ffira sfi fie crezut, dar nici acum chid a luat
chip de om, cind s-a imbracat cu trup, cind a sSvirsit drama cea min-
tuitoare a omenirii, n-a ramas necunoscut. 3. A fost un adev&rat luptator,
iimpreuna-luptator cu fSptura Sa omeneascS. Foarte repede s-a raspindit
Cuvintul printre toft oameniii, rasarind, mai iute decit soarele, din insasi
vointa parinteasca. Cu usurinta ne-a luminat pe noi si s-a arfitat Dum-
nezeu prin invatatura Sa, aratind de unde era si cine era El, Cuvintul,
Crainicul pacii, Mijlocitorul, Mintuitorul nostru, Izvorul eel de via^a
facator, Izvorul eel pa^nic, Care se revarsa pe intreaga fat& a pfimantului,
datorita CSruia, ca sS spun asa, toate au ajuns un ocean de bunStSti-

CAPITOLUL XI

111. 1. Dar, dacS vrei, cerceteaza binefaicerea dumnezeiasca de la
inceputul ei. Cel dintii om, cind se juca neimpiedicat in paradis, era
inca copil al lui Dumnezeu ; dar cind a fost coplesit de plScere — sarpele
simbolizeazS plScerea, pentru ca se tirSste pe burta, simbolizeazS viciul
pamintesc, intors spre cele materiale — si a fost condus de pofte, copi-
lul, din pricina neascultarii a ajuns b5rbat ; si, neascultind de Tatal, s-a
rusinat de Dumnezeu. Atita putere a avut placerea ! Omul, care, dato-
rita nevinovatiei sale, era neimpiedicat, s-a vazut legat de p&cate. 2.
Domnul a vrut sa-1 dezlege pe om de lanturi ,• El s-a legat cu trup —
taina dumnezeiasca este aceasta ! — a supus pe sarpe, a robit pe tiran,
adicfi moartea ,- §i luoru preaminunat, pe acel om ratacit din pricina pl&-
cerii, legat din pricina stricaciunii, 1-a aratat dezlegat prin miinile Sale
intinse. 3. O, minune tainica ! Domnul sta intins, si omul s-a ridicat ,• eel
care a cazut din paradis primeste o rasplata mai mare pentru ascultarea
sa, primeste cerurile.

112. 1. Dupa socotinta mea, pentru ca Insusi Cuvintul a venit din
cer la noi, nu mai e nevoie sa mergem la invatatura omeneasca, intere-
sindu-ne de Atena, de restul Greciei si pe linga acestea nici chiar de Io-
nia. DacS dascalul nostru este Cuvintul, daca El este eel care a umplut
pe toate cu sfintele Sale puteri : cu creatia, cu mintuirea, cu binefacerea,
cu sfatuirea, cu profetia, cu invatatura, atunci acest dascai al nostru ne
inva^a toate. Prin Cuvint toata lumea a ajuns Atena si Grecia. 2. Nu-i

820. In., 1, l.

194 CLBMBNT ALBXANDRINUL

09a cfi voi credeji In mitul poetic care povesteste ca Minos Cretanul 821
era prieten cu Zeus 822 , dar nu credeti ca noi am ajuns ucenici ai lui
Dumnezeu, ca am primit intr-adevar adevarata intelepciune, de care nu-
mai cei mai mari filozofi au vorbit de ea acoperit ; intelepciunea aceasta,
Insa, noi, discipolii lui Hristos, am primit-o si am predicat-o. 3. Intregul
Hristos, ca sa spun asa, nu este impartit 823 , nu este nici barbar, nici
Judeu, nici elin, nici barbat, nici femeie 824 ; este omul nou 825 , replSs-
muit In Duhul Sfint al lui Dumnezeu.

113. 1. Celelalte sfaturi si invataturi sint mici si nu se ocupa decit
cu lucruri marunte : daca trebuie sa ne casatorim, daca trebuie sa ne
ocupam de politica, daca trebuie sa avem copii. Singura credinta in
Dumnezeu este un indemn universal, care se intinde pe intreaga viata,
In orice timp, in orice imprejurare, spre scopul sau eel mai de seamS :
viata ,• potrivit acestui scop si numai pentru acest scop este necesar sa
traim, ca sa traim vesnic. Filozofia, dupa cum spun cei vechi 826 este un
sfat de lunga durata, care cauta sa dobindeasca dragostea vesnica a in-
telepciunii. «Porunca Domnului, insd, este str&lucitoare, luminind
ochii» 827 .

2. Primeste pe Hristos, primeste vederea, primeste lumina ta, «Pen-
tru ca sa cunosti bine atit pe Dumnezeu, cit si pe om» 828 .

Cuvintul, care ne-a luminat pe noi, «este dorit, mai mult decit auml
$/ decit piatra pretfoas& ; este dulce, mai mult decit mieiea si fagumh 829 .
Cum sa nu fie dorit Cei Care a luminat mintea acoperita de intuneric,
Cei Care a facut mai patrunzatori ochii cei purtatori de lumina ai suile-
tului ? 3. Dupa cum «daca n-ar fi soarele, ar fi noapte peste toate, desi
sint celelalte stele» 830 , tot asa si noi daca n-am fi cunoscut Cuvintul si
daca n-am fi fast luminati de El, Intru nimic nu ne-am deosebi de pasa-
Tile pe care le hranim, ca sa le ingrasam, fiind, ca si ele, ingrasati in in-
tuneric si hraniti spre moarte. 4. Sa primim lumina, ca sa primim pe
Dumnezeu ! Sa primim lumina si sa ajungem ucenici ai Domnului !
Aceasta fagaduinta o face si Tataiui Sau, zicind : «Spune-voi numele
THu fratilor Mei ; in mijlocul adundrii Te voi I6uda» 831 .

821. Minos, rege legendar al Cretei, fiul lui Zeus si al Europei, legislatorul Cretei.
DupS moartea sa, a ajuns unul din judecatorii infernului.

822. Homer, Odiseea, XIX, 179.

823. 1 Cor., 1, 13.

824. Gal., 3, 28 ; Col., 3, 11.

825. Gal., 6, 15 | EL, 4, 24.

826. «Cei vechi» ar fi dascSlii lui Clement, printre care Panten.
827 Ps 18 9.

828. Homer, Iliada, V, 128.

829. Ps., 18, 11.

830. Hcracllt, Fragm. 99, Diels.

831. Vs.. 21, 24.

CUVINT DB INDBMN CATRB Bl.BNI

153

Laud&-mi, Cuvinte, si vorbosto-mi de Dumnezeu, Tatfil Tfiu I Cuvin-
tele Tale ma vor mintui, clntecul Tfiu ma va invata ! Plnfi acum ratfi-
ceam c&utind pe Dumnezeu. 5. Dar pentru ca Tu, Doamne, ma luminezi,
prin Tine gasesc pe Dumnezeu si primesc de la Tine pe Tatai ; ajung
impreuna-mostenitor 832 r pentru ca nu Te-ai rusinat de fratele Tau ! m .

114. 1. Sa indepartam, dar, sa indepartam uitarea adevarului! Sa
Indepartam nestiinta si intunericul, care stau ca o ceata in fata ochilor
nostri, ca sa privim pe Cel Care este cu adevarat Dumnezeu, iaudindu-L
mai intii cu aceste cuvinte : «Salutare, lumina !» 834 . Lumina, mai curata
decit lumina soarelui, mai dulce deeit viata de aid, ne-a straiucit din
cer noua, celor care eram Ingropati In ilntuneric si inohiisi in umbra
mortii. 2. Lumina aceea este lumina vesnica si toate cite participa la
lumina traiesc ; noaptea se teme de lumina, dispare de frica si face loc
zilei Domnului. Toate au ajuns lumina nestinisS, iar apusul s-a schimbat
in rasarit. 3. Aceasta vor sa spuna cuvinte le ; «/dpfurd noud» 835 . «Soa-
tele drepttyifo 83» t care traverseaza in grabs toate, strSbate In chip egal
omenirea, imitind pe Tatai Sau, Care «r&sare soarele Sdu pesie fofi oa-
menii» 837 si uda omenirea cu roua adevarului, cu roua credintei celei
adevarate. 4. Soarele a prefacut apusul in rasarit, iar prin rastignirea Sa
a prefacut moartea in viata ,• a smuls pe om din pierzare si 1-a inaitat in
vazduh. El, plugarul lui Dumnezeu, a prefacut stricaciunea in nestric3-
ciune si a schimbat pamintul in cer. El vesteste cele bune, desteapta
popoarele la lucrul eel bun si le aduce aminte de viata cea adevarata,
daruindu-ne noua mostenirea cea cu adevarat mare, dumnezeiasca, care
nu ni se poate lua. Prin invatatura Sa cereasca indumnezeieste pe om,
«dind legi In inimile oamenilor $i scriindu-le in inimile lor» 838 .

5. — Ce legi scrise ?

— «Cd tofi vor cunoa?ie pe Dumnezeu de la mic la mare ; $i Md vol
Indma de ei, zice Domnul, $i nu-Mi voi aduce aminte de p&catele lor» 839 .

115. 1. Sa primim legile vietii, sa ascultam de Dumnezeu, Care ne
Indeamna ! Sa-L cunoastem, ca sa fie indurator cu noi ! S3-I dam, desi nu
are nevoie, plata piacuta, ascultarea noastra ! Sa-I dam lui Dumnezeu

832. Rom., 8, 17.

833. Evr., 2, 11.

834. Eshile, Agam. 22, 508.

835. Gal., 6, 15.

836. Mai., 4, 2.

837. Mat., 5, 45.

838. ler., 31, 33.
830. Ier., 31, 34.

130 CLEMENT ALBXANDRINUL

credinta noastrfi ca plata pentru locuirea noastra aici pe pamint. Ca
Dumnezeu iti da «aur in loc de aramS, o suta de boi in loc de noua» 840 .

Iti d& in locul unei putine credinte atita pamint, ca sa-1 lucrezi, iti
dfi apa, ca sa bei si alta apa, ca sa mergi cu corabiile ,• iti da aer, ca sa
respiri, iti da foe, ca sa-ti faci cele de trebuinta, iti da lumea, ca s-o lo-
cuiesti ; §i de aici de pe pamint iti ingaduie sa te muti cu locuinta in
ccruri. Ti-a pus la dispozitie, in schimbul unei putine credinte, aceste
mari bunatati, precum si atitea creaturi si daruri. 2. Cei care cred in.
descintatori si vrajitori socotesc aducatoare de mintuire baierile si des-
cintecele, dar voi pentru ce nu vreti sa puneti pe voi Cuvimtul eel ce-
resc §i mintuitor, pentru ce nu credeti in cintecul lui Dumnezeu, ca sa\
va liberati de patimi, adevarate boli ale sufletului, ca sa scapati de pa-
fat ? Ca pacatul este moarte vesnica. 3. Traiti orbeste, ca niste cirtite,
nestiind altceva decit sa mincati in intuneric, macinati de stricaciune.
Dar este acest adevar, adevarul, care a strigat : «Din intuneric va sti6-
luci lumina» 841 . 4. Sa straiuceasca, dar, lumina in partea cea mai ascunsaV
a omului, in inima sa ,• sa rasara razele cuno<stmtei, ca sa arate si sa\
straiuceasca pe omul eel ascuns inauntru, pe ucenicul luminii, pe prie-
tenul lui Hristos 842 , pe eel impreuna-mostenitor 843 , mai ales oind acesta,.
capilul eel credincios si bun, a ajuns sa cunoasca numele eel prea cin-
stit si prea venerat al bunului Tata. Tatai, dare porunioeste cele bine-
fficatoare, Care da curaj spre cele de mintuire. 5. Cel care asculta de El
are toate din belsug : urmeaza lui Dumnezeu, asculta de Tatai ; fiind m-
tficit, L-a cunoscut ,• a iubit pe Dumnezeu, a iubit pe aproapele, a implinit
porunca, cauta sa dobindeasca premiul, cere fagaduinta.

116. 1. Inaintea lui Dumnezeu sta totdeauna grija de a mintui turma
oamenilor. Astfel Dumnezeul eel bun a trimis pe Pastorul eel bun Ui .
Cuvintul, raspindind adevarul, a aratat oamenilor inaitimea mintuirii,
pentru ca sa se mintuie, daca se vor pocai sau sa fie osinditi, daca nu
vor asculta. Aceasta este predica dreptatii : bunavestire pentru cei ce
asculta, judecata pentru cei ce nu asculta. 2. Cind trimbita cea cu mare
glas suna, atunci aduna ostasii si vesteste razboiul. Dar Hristos, intinzind
cintecul Sau de pace pina la marginile pamintului 845 , nu va aduna oare
pe ostasii S3i cei pasnici ? Hristos a adunat, o, omule, cu singele Sau si
cu cuvintul Sau armata Sa nesingeroasa si le-a dat ostasilor Sai impara-

840. Homer, Iliada, VI, 236.

841. 2 Cor, 4, 6.

842. In., 15, 15.

843. Rom., 8, 17.
R44. //)., 10, 11.

845. J'.s-., 18, 4 ; Rom., 10, 18.

CUVINT DE INDEMN CATIU! BI.ENI 1/57

tia cerurilor. 3. Trlmbita a lui Hristos este Evanghelia Lui. A trimbitat,
iar noi am auzit. Sa luam armele pficii, *lmbidclnd platosa dreptitii Ma ,
luind pav&za credin/ei 847 , punlnd In jurul capului coiSul mlntuirii mH ,
$i sa ascutim Sabia Duhului, care este cuvlntul lui Dumnezeu» M9 .
In o astfel de ordine de bataie pasnica ne orinduieste apostolul. 4. Aces-
tea sint armele noastre cele nevulnerabile. Sa ne imbracam cu ele, ca
sS pornim impotriva celui vielean. «Sd stingem sdgetile cele aprinse ale
celui viclean» 850 cu ascujisurile cele umede, care au fost udate de Cu-
vintul 8S1 . Sa-I dam lui Dumnezeu binecuvintari de multumire pentru bi-
nefacerile primite §i sa-L cinstim pe Dumnezeu prin Cuvintul eel dum-
Tiezeiese. Scriptura spune : «/ncd graind tu, Dumnezeu va zice : lata 1 ,
<aici sint» 852 .

117. 1. O, sfinta §i fericita putere, prin care Dumnezeu ajunge con-
cetatean cu oamenii ! Mai folositor si mai bine este, deci, sa fii in ace-
iasi timp si imitator si slujitor al celei mai bune Fiin{e dintre toate fiin-
tele. Ca nu vei putea imita pe Dumnezeu decit slujindu-I cu cuviosie,
dar nici nu-I vei putea sluji si nu-L vei putea cinsti decit imitindu-L. 2.
Dragostea cereasca si cu adevarat dumnezeiasca atunci se apropie de
oameni, cind in insusi sufletul omului poate staluci binele adevarat, in-
sufletit de Cuvintul dumnezeiesc. Dar eel mai minunat lucru este atunci
cind mintuirea merge impreuna cu vointa sincera, cind vointa si viafa,
ca sa spun asa, trag la acelasi jug. 3. Deci numai acest indemn al adeva-
rului se aseamana cu oei mai buni prieteni, pentru ca el ramine linga
noi pina la ultima noastra rasuflare si este bun insotitor rasufl&rii totale
$i desavirsite a sufletului pentru cei care se urea la cer. Pentru ce te
Indemn ? Pentru ca ma grabesc sa te mintui ! Acest lucru 11 vrea Hristos.
Cu un singur cuvint iti daruieste viata.

4. — Care este acest cuvint ?

— Afla-1 pe scurt : cuvintul adevarului, cuvintul nesitricaciunii, eel
care renaste pe cm, urcindu-1 la adevarul insusi ; boldul mintuirii, care
alunga stricaciunea, care izgoneste moartea, care zideste templu in oa-
meni, ca sa faca salas lui Dumnezeu in oameni.

5. Curateste templul ! Lasa vintului si focului placerile si trindS-
viile, ca pe o floare de o singura zi ! Cultiva cu judecatS roadele cumin-

846. Ei., 6, 14.

847. Ei., 6, 16.

848. Et., 6, 17.

849. El., 6, 17.

850. El., 6, 16.

851. Este vorba $i de taria pe care o capata fierul tnro^it cind este cufundiit In
ap5, dar ?i de tSria pe care o da botezul celui care se botoaza.

852. Is., 58, 9.

158 CLEMENT ALEXANDRINUL

tcniei ! D3-te pe tine pirgS lui Dumnezeu, ca sS fii nu numai lucru, ci si
har al lui Dumnezeu ! De acestea douS are nevoie prietenul lui Hristos,
ca sa se arate vrednic de imparStie, ca sa fie invrednicit de imparatie.

CAPITOLUL XII

118. 1. SS fugim, dar, de inchinarea la idoli ! Sa fugim de ea ca de
o stlncfi primejdioasS iesita In mare, ca de amenintarea Caribdei 853 , ca
de mititele sirene 854 . Inchinarea la idoli inabusa pe om, II intoarce de
la credinfa cea adevarata, il departeazS de viafa ; este cursa, este prS-
pastie, este groapa, este rau nesatios.

«Jine corabia departe de acel fum ; tine-o in afara

Valului!» 855 .

2. SS fugim corabieri, sa fugim de valul acesta, care arunca foe !
Inchinarea la idoli este insula vicleana, plina de oase si de morti ; in ea
clnta o frumoasa desfrinata — piacerea — care desfateaza lumea cu
muzica-i vulgara.

«Vino aici, faimosule Ulise, marea glorie a celor din Ahaia !
Opre$te corabia, ca sa auzi o voce mai dumnezeiasca I» B56 .

3. Te lauda, corabierule, te numeste faimos, dar desfrinata mpeste
cu viclenie gloria elenilor. Las-o s£ mSnince pe cei morti ! Pe tine te
ajutfi Duhul eel ceresc, treci pe linga piacere, ca ea te Jnseaia.

«Nici o femeie, a carei rochie ii arata formele, s5 nu-ti fure minfile.
Hi spume vorbe duloi, dar iy ravaseijite auibul» 857 .

4. Treci pe linga cintec ! El iti aduce moarte ! Sa voiesti numai si
scapi de pieire. Legat de lemn 858 , scapi de orice stricaciune ! Cuvintul
lui Dumnezeu iti va conduce corabia vietii tale, iar Duhul eel Sfint o
va face sa intre in porturile cerurilor. Atunci vei contempla pe Dum-
nezeul meu, vei fi initiat in acele sfinte taine, te vei desfata de buna-
tfitile ascunse in ceruri, pe care eu le astept, pe «care nici urechea nu
le-a auzit ?i nici la inima cuiva nu s-au suit» 859 .

853. Caribda, virtel periculos pentru corabieri in strimtoarea Messina (Sicilia).

854. Sirene, fifaite fabuloase, reprezeiutate sub chip de pSsSri, cu cap si piept de
femole — mai tlrziu reprezentate cu caadS de peste — tinind in mina o lira. Cu
dntecul lor fermec&tor atrageau pe corSbieri si le sfarimau corabiile de t&rmuj
sttneos al insulei lor.

855. Homer, Odiseea, XII, 219—220.

856. Homer, Odiseea, XII, 184—185.

857. Hcslod, Munci si zile, 373—374.

858. Legat, adlcS de cruce, asa cum s-a legat si Ulise de catargul corSbiei si
a scrtpat de ademenlrea sireneler (Odiseea, XII, 178).

859. J Cor., 2, 9.

CUV1NT DE INDBMN CATHK ICI.BNI 15ff

5. <Mi se pare ca vfid dal »ori
§i dou3 Tobc» mo.

Aceste cuvinte lo spunea idolilor unul apucat de furii bahice si
beat de mare nestiinta. Mie, Insa, mi-e mila de el ca e beat ; iar pe
eel care graieste cuvinte atit de nesocotite il chem la mintuirea care-I
cuminteste, ca Domnul voieste pocSinta p&catosului si nu moartea lui Ml .

119. 1. Vino, o, omule lipsit de minte, nu sprijinit de tirs 862 , nici
incununat de iedera ! Arunca legatuna de pe cap, arunea pielea de cS-
prioara, cuminteste-te ! I^i voi arata Cuvintul si tainele Cuvintului, fo-
losind imaginile tale. Avem si noi un munte iubit de Dumnezeu, dar pe
acesta nu se reprezinta tragedii, ca pe muntele Citheron, ci-i harazit
dramelor adevarului, dramelor credintei celei adevarate, munte nepri-
hanit, munte umbrit de pSduri sfinte. Sn el nu celebreaza misterele ba-
hice surorile zeitei Semela aruncatoarea de fulgere, nici menadele 863 r
cele initiate sa imparts carnurile necurate ale jertfelor, ci fiicele lui
Dumnezeu, mieluselele cele frumoase, care vestesc sfintele ceremonii
ale Cuvintului, alcatuind un cor plin de cumintenie. 2. Corul e format
din drepti, iar cintecul este imn pentru ilmpSratul universului. Fecioa-
rele cintS psalmi, ingerii slavesc, profetii graiesc, sunet de muzicS se
raspindeste ,- cei chemati urmaresc in graba pe cei care slujesc si se
gr&besc, in dorinta de-al primi pe Tatal.

3. Vino la mine, o, batrine 864 , vino si tu ! ParSseste Teba, aruncS
ghicitul oracolelor si ceremoniile bahice ! Vino sa te conduc la credinta
cea adevSrata, la adevar ! MS, i^i dau lemnul 86S , ca sa te sprijini. GrS-
beste-te, Tiresie ! Crede ! Iti vei recapata vederea ! Hristos straluceste
mai puternic decit soarele. Prin El ochii orbilor isi recapata vederea 866 .
Noaptea fugi-va de la tine, focul nu te va inspaiminta, moartea va pleca f
Vei vedea, batrine, cerurile, tu, care nu vezi Teba !

120. 1. O, taine, cu adevarat sfinte ! O, lumina, cu totul curata f
FScliile ma lumineaza, ca sa contemplu cerurile, s& contemplu pe Dum-

860. Euripide, Bacaintele, 918 — 919. Cuvintele sint spuse de Penteu, regele Tebei.

861. Iez., 18, 23, 32 j 33, 11.

862. Tirs, bastonul bacatntelor si bacantilor, Impodobit cu iederS. si cu frunze
de vita de vie, cu o gogoasa de pin in virf.

863. Menade, femei din cortegiul lui Dionisos sau femei care celebrau misterele
acestui zeu.

864. Este vorba de Tiresie, pe care-1 numeste putin mai jos, ghicitor din Teba,
care a jucat un rol tn cea mai mare parte din legendele ciclului teban. $i-a pierdut
vederea pentru cS a descoperit muritoriior secretele Olimpului.

865. AdicS : icruicea.

866. Is., 42, 18 i I.e., 4, 18.

180 CLEMENT ALHXANDRINUL

nezou. Fiind ini{iat mi , ajung sfint. Domnul este marele preot ; si Dom-
nul, luminind pe eel initiat 808 , il pecetluie^te ; il incredinteaza Taitalui
pe eel ce a crezut, ca sa-1 pastreze in veci.

2. Acestea sint ceremoniile bahice ale misterelor mele ! Daca vrei,
lnitiaza-te 860 si tu si vei danpai impreuna cu ingerii in jural unicului si
adevfiratului Dumnezeu, Cel nenascut si fara de moarte ,• impreuna cu
noi cinta si Cuvintul lui Dumnezeu. Acest vesnic Iisus, singurul mare
Arhiereu 870 al unicului Dumnezeu, Care este si Tatal Lui, El se roaga
pentru oameni si-i incurajeaza, zicindu-le «Veniti. semintii nenuma-
rote !» 871 . DaT, mai bine spus, Iisus le zice : «Veniti toti citi dintre oa-
meni sinteti cu dreapta judecata ! Barbari si elini 872 . Chem tot nea-
mul omenesc, cS, prin vointa Tatalui, Eu sint Creatorul lor. 3. VeniU
la Mine, ca sa fiti rinduiti sub unicul Dumnezeu si sub unicul Cuvint
al lui Dumnezeu. Nu depasiti numai prin ra^iune si cuvint pe celelalte
vietuitoare necuvintatoare, ci dintre toti muritorii numai voua va dau
sa culegeti nemurirea. Vreau, da, vreau sa va dau si acest har, vreau
sa va daruiesc intreaga binefacere : nemurirea. Va fac dar Cuvintul, cu-
noasterea lui Dumnezeu adica ! Ma daruiesc pe Mine in intregime si
desfivirsit. 4. Acesta sint Eu, aceasta vrea Dumnezeu ; aceasta este sim-
fonia, aceasta este armonia Tatalui. Da, Acesta este Fiul, Acesta este
Hristos, Acesta este Cuvintul lui Dumnezeu, bra{ul Domnului 873 , puterea
peste toate lucrurile, vointa Tatalui. O, toti sinteti chipuri ale lui Dum-
nezeu, dar nu toti semanati cu Dumnezeu ! Vreau sa va indrept chipul,
ca sa semanati cu originalul, ca sa ajungeti asemenea si Mie ! 5. Va voi
unge cu untdelemnul credintei, ca sa lepadati de pe voi stricaciunea !
Vfi voi arfita neacoperit chipul dreptatii, ca s& va urcati la Dumnezeu.
VeniU la Mine toti cei ostenifi sj impov&iati ?i Eu va voi odihni. Lua\i
Jugul Meu asupra voastra $i invatati de la Mine, ca sint blind si smerit
<u inima si vefi aila odihnd sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun
$1 sarcina Mea usoara» 874 .

121. 1. Sa ne grabim, sa alergam, o statui 875 ale Cuvintului, iubite
de Dumnezeu si asemenea cu Dumnezeu ! Sa ne grabim, sa alergam, sa
lu&m jugul Lui, s& dorim cu infocare nemurirea, sa iubim pe Hristos,

867. Adica : fiind botezat.

868. Adica : eel ^botezat.

869. AdicS : boteaza-te.

870. Evr., 4, 14.

871. Homer, Iliada, XVII, 220.

872. Rom., 1, 14.

873. Is., 53, 1.

874. Mt., 11, 28—30.

875. Adica : oameni.

CUVINT DE INOEMN CATRR EI.HNI 1B1

bunul conducfitor de car al oamenilor. Hristos a pus la Jug mlnzul 1m-
preuna cu batrinul cal H78 . $1 dupa ce a inhamat ImpreunS perechea de
oameni 877 , indreapta carul spro nemurire, grabindu-se spre Tatai, ca s8
tmplineascS cu fapta ceea ce spusese acoperit. Fiul, vesnicul biruitor,
a intrat mai intii in Ierusalim, iar acum in ceruri. Priveliste nespus de
frumoasa pentru Tatai !

2. SS fim oameni plini de zel spre cele bune, oameni iubitori de
Dumnezeu ! Sa dobindim cele mai mari bunatati : pe Dumnezeu si viata !
Cuvintul ne vine in ajutor. Sa avem incredere in El. Niciodata sa nu
ne cuprinda atita dor de argint, de aur sau de slava, cit dor de Insusi
Cuvintul adevarului. 3. Da, lui Dumnezeu nu-i place daca punem foarte
putin pret pe cele de mare valoare, daca preferam nestiinta, trindavia,
idololatria si cumplita necredinta in Dumnezeu !

122. 1. Nu fara temei, filozofii isocotesc fapte lipsite de sfintenie si
lipsite de credinta in Dumnezeu toate acele fapte pe care le savirsesc
cei care nu gindesc sanatos ; si definind nestiinta un fel de nebunie,
marturisesc ca majoritatea oamenilor nu sint decit nebuni. 2. Ratiunea,
insa, ne arata ca nu trebuie sa ne indoim care din cele doua stari e
mai buna : sanatatea sau nebunia. Trebuie, dar, lipiti strins de adevar
si cu minte sanatoas5, sa urmam lui Dumnezeu cu toata taria noastra ,•
sa socotim ca toate sint ale lui Dumnezeu, precum si sint ,• si, pe linga
aceasta, stiind ca sintem cea mai frumoas& avere din toate averile Sale,
sa ne dam pe noi insine lui Dumnezeu, iubind pe Domnul Dumnezeu
§i socotind dragostea noastra de Dumnezeu ca cea mai frumoasa fapta
din intreaga noastra viata. 3. Iar daca «averile prietenilor sint comu-
ne» 878 si daca omul este prieten al lui Dumnezeu — si este prieten al
lui Dumnezeu prin mijlocirea Cuvintului — atunci toate sint ale omu-
lui, pentru ca toate sint ale lui Dumnezeu si toate sint comune pentru
cei doi prieteni : Dumnezeu si omul.

4. Este, dar, timpul sa spunem ca numai crestinul este cinstitor de
Dumnezeu, numai crestinul este bogat, sSnatos la minte si nobil ; iar
prin acestea este chip al lui Dumnezeu, dupa asemanare. Este timpul
sa spunem si sa credem ca de vreme ce crestinul a ajuns prin Hristos
Iisus drept si sfint cu priceperea, este si prin aceasta asemenea lui
Dumnezeu.

876. AdicS : Noul Testament (mlnzul) $i Verhiul Testament (batrinul ral).
R77. Crei^tlnill provenitl din Verhiul Testament si rci din Noul Testament.
878. Platon, Fedros, p. 279 C ; I.eglle, V, p. 739 C.

Clomcnt Mcxnndrlnul

182 CLBMBNT ALEXANDRINUL

123. 1. Profetul nu ascunde harul acesta, ci il spune = «Eu am zis :
Dumnezei slntefi $i totf in ai Celui piea inalt» 879 . Da, pe noi ne-a Infiat
si numai de noi vrea sa fie numit Tata, nu de cei care nu cred in El.
Ca asa sint cede ale noastre, ale celor care-L unn&m pe Hristos : cum
ne sint gindurile a§a ne sint si cuvintele ; cum ne sint cuvintele, asa ne
sint si faptele ,- si cum ne sint faptele, asa ne este si viata. $i buna
este intreaga viata a oamenilor, celor care au cunoscut pe Hristos.

2. Socot indestuiatoare cuvintele, pe care vi le-am spus. $i chiar
daca am lungit mai mult cuvintul, am facut-o din dragostea de om. De
la Dumnezeu am spus cele ce aveam de spus, ca sa va chem la eel mai
mare bun, la minltuire. Dealtfel, cuvintele care graiesc tainele cele sfinte,
nu vor nicicind sa se opreasca, atunci cind vorbesc de via{a cea fara
de sfirsit. Voua, insa, v-a ramas sfirsitul acesta : de a alege ceea ce
vfi este de folos : judecata sau harul. Cit despre mine n-am nici o in-
doiaia, care e mai bun din acestea doua. Da, nu mi-e ingaduit sa compar
viata cu pieirea.

879. Pa., 81. 6.

PBDAGOGUL

CARTEA INTIIA

CAPITOLEUE CARTII INTIIA

I. Oe ffigaduieste Pedagogul.

II. Din pririLna pacatelor noastre, Pedagogul ia conducerea viejii noastre.

III. Pedagogul este iubitor de oameni.

IV. Cuvlntul este in chip egal Pedagog si pentru barbaji si pentru femei.

V. Toti cei care se ocupa cu credinta cea adevSrata sint copii inaintea lui
Dumnezeu.

VI. Contra celor care sustin ca numfrile de «cop/i» si de «pmnc» axatS acoperit
invatarea cunostintelor elementare.

VII. Cine este Pedagogul si care este pedagogia Lui.

VIII. Contra celor care socotesc ca ceea ce este drept nu este bun.

IX. §i binefacerea si pedepsirea aparjin pe buna dreptate aceleiasi puteri. Care
este metoda pedagogiei Cuvintului ?

X. Acelasi Dumnezeu, prin Acelasi Cuvint, indepSiteaza' pe oameni de pacate,
prin amenintari, iar prin sfaturi ii mintuie.

XI. Cuvintul a fost Pedagog prin lege si profeti.

XII. Pedagogul, ca si un tatfi, se foloseste de asprime si de bunatate.

XIII. DupS cum fapta buna se savirseste potrivit dreptei rajiuni, tot asa si pa-
catul se savirseste impotriva dreptei ra{iuni.

CAPITOLUL 1

CE FAGADUIESTE PEDAGOGUL

1. Ni s-a fSurit, o, copii, temelie a credintei celei adev&rate ; te-
melie de nesf&rfmat a cunoasterii sfintului templu al marelui Dumne-
zeu, sfat bun, dorinta a vietii vesnice, Infipta prin supunere rationaia in
terenul eel spiritual.

In am sint acestea trei : moravuriile, faptele si pasiunile.

Cuvintul indemnator, Care are in grija Sa moravurile si condu-
cerea oamenilor spre credinta in Dumnezeu, se afia asezat sub ciadirea
credintei, intocmai ca partea cor&biei, care se gaseste sub linia de plu-
tire. De acest Cuvint ne bucur&m nespus de mult ; de dragul Lui re-
nuntSm cu jurSmint la vechile credinfe * si ajungem tineri pentru do-
blndirea mintuirii, cintind impreuna cu profetia, care spune : «C2t este
de bun Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inimd» 2 .

2. Cuvintul sfatuitor conduce toate faptele noastre, iar Cuvintul
minglietor vindeca pasiunile noastre.

Cuvintul este unul si acelasi. Este in intregime in toate aceste ac-
tiuni : smulge pe om din inchinarea la idoli in care a crescut si-1 duce
la mintuirea cea curata a credintei in Dumnezeu.

3. Cuvintul, Conducatorul eel ceresc, se numea indemnator cind
chema la mintuire. Si se numeste in chip special Cuvint indemnator din
pricina unei parti a initregii Sale acti/vitati ; ca intreaga noastra cre-
dinta in Dumnezeu este indemnatoare ; iar credinta noastra in Dumne-
zeu naste in sufletul nostru, care-i inrudit cu ea, dorinta de viata de
aici si dorinta de viata viitoare. 4. Acum, insa, Cuvintul este in ace-
lasi timp si tamaduitor si sfatuitor ; si indeplineste aceste actiuni dupa
ce a indeplinit-o pe cea dintii ,• ca sfatuieste pe eel pe care 1-a indem-

4. La s3v!rsirea sfintului botez.
2. Ps., 72, 1.

PEDAGOGUL, CARTEA INTIIA 167

nat ; si ceea ce este mai important fagaduieste vindecarea pasiunilor care
sint in noi.

Sa fie, dar, numit de noi Cuvintul, cum e si firesc, cu un singur
nume : Pedagog. Fiind Pedagog, se ingrijeste de educajia oamenilor, nu
de instruirea lor ; scopul Lui este de a face suCletul mai bun, nu de a-1
invata ,- de a da sfaturi pentru o viata inteleaptS, nu pentru o viata dedi-
cata stiintei.

2. 1. Totusi acelasi Cuvint are si sarcina de a invata, dar nu acum.
Cuvintul Didasoal, Cuvintul Invatltor, arata si descopexa invataturile
dogmatice ,• Pedagogul, insa, se ocupa cu lucrurile practice ,• mai ina-
inte ii indemna pe oameni sS ducS o viata morals, dar acum ii cheama
sa savirseasca faptele ce trebuie facute ,• le prescrie reguli nemuritoare
de conduita si le da pilde de oameni care mai inainte au trait in rSta-
cire. 2. $i una si alta sint foarte folositoare ,• una, adica prescrierea de
reguli de purtare, duce la ascultare ,- cealalta, sub formS de pilde, dublS
la rindul ei si ea — le fel ca si perechea de mai inainte — ne indeamna
pe de o parte sS preferam si sS imitam binele, iar pe de alta parte ne
indeamnS sS fugim si sa ne departam de pildele cele rele.

3. 1. Vindecarea patimilor vine de acolo, ca Pedagogul, prin pilde
incurajatoare, intareste sufletele, iar prin reguli de conduita, pline de
iubire de oameni, ca prin niste doctorii placute la gust, indreapta pe
cei bolnavi la cunoasterea desavirsita a credintei celei adevarate. Sa-
natatea si cunostinta nu sint lucruri identice ; una se dobindeste prin
vinidecare, cealalta prin invat&tura. 2. Un bolnav nu poate invata ceva
temeinic din materiile de invatamint inainte de a fi pe deplin sanatos ,-
si iarasi nici prescriptiile nu se dau in acelasi chip celor care studiaza
sau celor care sint bolnavi ,• unora se da ca sa ca/pete cunostinte, iar
altora ca sa se faca sanatosi.

3. Dupa cum cei bolnavi cu trupUl au nievoie de doctor, tot asa si
cei bolnavi cu sufdetul au nevoie de Pedagog; intii ca sa ne vindeoe
patimile noastre, apoi sa ne conduca la Invatator, ca sa ne pregateasca
sufletul curat si propriu pentru dobindirea cunostintei si s3-l faca in
stare sa primeasca revelatia Cuvlntului. Straduindu-se, deci, sa ne de-
savirseasca printr-o urcare treptata la mintuire, Cuvintul, Care in tot
ce face este iubitor de oameni, foloseste un plan frumos, potrivit unei
instructii cu bune rezultate : mai intii ne indeamna, apoi ne educ3, iar
la sfirsitul tuturora ne invata.

166 Cl.EMISNT ACBXANDRINUL

CAPITOLUL 11

DIN PRICINA PACATELOR NOASTRE

PEDAGOGUL IA CONDUCEREA

VIETH NOASTRE

4. 1. Pedagogul nostru, o, copii, este asemenea cu Dumnezeu, Ta-
lal Sfiu, al Carui Fiu este : este fara de paoat, nepatat, nepatimas cu
sufletul ; Dumnezeu preacurat in chip de om 3 , slujitor al vointei parin-
testi, Cuvint Dumnezeu, Cel Ce este in Tatal 4 , Cel Ce sade la dreapta
Tatfilui 5 , impreunS si cu chiipul, Dumnezeu. 2. Acesta este pentru noi
icoanfi farS de pata si trebuie sa cautam cu toata puterea ca sufletul
nostru sS se asemene cu El. El e cu totul lipsit de pasiunile omenesti ;
de aceea este si singurul Judecator, pentru cS este singurul fSrS de pS-
cat ,• noi, InsS, sa incencam pe cit ne sta in putinta, sa pacfituim cit mai
putin*. M«i intii trebuie sa scapam de pasiuni si de boale, iar apoi
sfi ne stSpinim sa nu mai cadem cu usurinta in pacatele cu care ne-am
obisnuit. 3. Cel mai bun lucru este, insa, sa nu pacatuim deloc ,- dar
spunem c5 acest lucru este propriu numai lui Dumnezeu. In al doilea
loc, trebuie s& nu pacatuim nici cu gindul ; acest lucru este propriu
omului intelept. In al treilea loc, trebuie sa nu cadem intr-un numSr
mare de pScate fSrS de voie ; acest lucru este propriu celor care au pri-
mlt o educatie ingrijita. In ultimul loc trebuie sS punem raminerea cit
mai putin timp in pacat ,• acest lucru este mintuitor pentru cei chemati
la pocfiintS, ca sa-si indrepte pacatele.

5. 1. Mi se pare ,ca foarte bine spune Pedagogul prin Moise : «Dacd
va muii llngd el clneva de moarte napraznica, indata i s-a ping&rit
capul lui care, a fost sfinfit •, acela sd-?i radd capul» 6 . Prin «moarte nd-
praznicd» este aratat pacatul fara de voie ,• iar prin «pingdrire» este ara-
tatfi murdarirea sufletului. De aceea, sfatuindu-1 sa-si rada indata capul,
11 spune sa caute sa se vindece repede ,- il povatuieste sa lepede pletele
nestiintei, care ii umbresc mintea. Lasind lipsita mintea de aceasta pa-
dure stufoasa, care este pacatul, Pedagogul se instaleaza in creierul lui
$i-l face s8 porneasca iarasi pe drumul pocaintei. 2. Apoi, dupa putine
cuvinte, adauga : «Iar zilele cele de mai inainte erau idrd judecatd» 7 .
Este clar c3 prin aceste cuvinte sint aratate pacatele care n-au fost fa-
cute cu judecata. Deci fapta facuta fara de voie a fost numita *ndpiaz-
nicd», iar pacatul a fost numit o fapta savirsita fara judecata. De aceea

3. PH., 2, 7.

4. In., 1, 1.

5. Mt., 26, 04 j Mc„ 14, 62 ; 16, 19 j Lc. 22, 69 j Fapte, 7, 55.

6. Num., 6, 9.

7. Num., 6, 12.

P1DM30QUL, CARTEA, INTltA 109

Cuvlntul, Pedagogul, a luat conducerea vietii noastre, ca sa Impiedke
pScatul sSvirsit «fdrd judecafd». 3. Dar uita-te acum la aceste cuvinte
ale Scripturii : «Pentru aceea, acestea zice Domnul» 8 ; iar prin cuvintele
care urmeazS arata cu dojana pSoatul savirsit mai inainte ; peste el
vine dreapta judecata. Acest lucru se vede lamurit din cele spuse de
profeti ; de pilda : «Dacd n-ai ii pdcdtuit, nu te-ar ii amenintat cu aceste
pedepse !» 9 si : *Pentru aceea, asa graieste Domnul» 10 ; si : «Pentm ca
n-a/j ascultat de cuvintele acestea, pentru aceea, acestea zice Domnuh n ;
si : «Pentru aceea, iatd ce grdieste Domnuh 12 . Cu acest scop este spusS
profetia : pentru ascultarea noastra §i pentru neascultarea noastra ,- pen-
tru ascultarea noastra, ca s8 ne mintuim ; ipentru neascultarea noastra,
ca sa fim pedepsiti.

6. 1. Pedagogul nostru, Cuvintul, este asadar, Cel Care vindeca prin
sfaturile Sale, patimile sufletului nostru care sint impotriva firii. In mod
propriu se numeste medicina ajutorul care se da trupului cuprins de
boli ,• medicina este o arta care se invata prin intelepciunea omeneasca 13 .
Cuvintul TatSlui este singurul doctor care vindeca slabiciunile omene^ti ;
este un vindecator si un vrajitor sfint al sufletului bolnav. «Mintuieste
pe robul Tdu, spune Scriptura, Dumnezeul meu, pe eel ce n&d&jduieste
hi Tine. Miluieste-md, Doamne, edei cdfre Tine voi striga toatd ziua» u .
2. DupS Democrit «medicina vindeca bolile trupului ; dar intelepciunea
scapa sufletul de patimi» 15 . Pedagogul eel bun, Intelepciunea, Cuvintul
Tatalui, Cel Ce a creat pe om, Doctorul, Care vindeca toate boalele
omenirii, se ingrijeste de intreaga fSpturS a omului ; ii vindeca si trupul
si sufletul. 3. Mintuitorul a zis slabanogului : €la-fi patul, pe care zaci
si du-te acasd» 16 . Si indata bolnavul s-a f&cut sSnatos 17 . Lui Lazar cel
mort i-a zis : «Laz6re, iesi !» 18 si mortul a iesit din cosciug 19 , asa cum
era inainte de a muri, deprinzindu-se cu invierea. 4. Da, prin porunci
si prin harurile tSmaduirilor, Cuvintul vindeca insusi sufletul ; cu sfa-
turile, poate ca are oarecare intirziere, dar cu harurile este bogat, ca
ne spune noua pacatosilor : «Iertate ifi sint pdcatele tale» 20 .

8. /ez., 13, 13. 20 ; lei., 7, 20.

9. Nu se gaseste textual tn Scriptur5.

10. Is., 8, 11.

11. J Reg/, 28, 18.

12. Necunoscut sub forma aceasta in Scriptura.

13. J Cor., 2, 13.

14. IPs., 85, 2—3.

15. Democrit, Fragm. 50, Natorp ; 31, Diels ; comp. Gnomol. Vatic, ed. Sternbach, 289.

16. Mt., 9, 7 ; Mc„ 2, 11 j Lc, 5, 24.

17. M(., 9, 8 ; Mc, 2, 12; Lc, 5, 25.

18. In., 11, 43.

19. //i., 11, 44.

20. I.e.. 5, 20, 23.

170 CLEMENT ALEXANDRINUL

5. Odata cu rostirea acestor cuvinte am si ajuns cu mintea copii,
primind prin buna Sa orinduire locul eel mai bun si eel mai trainic.
AceastS bunS orinduire se ocupa mai intii de lume si de cer, de ciclurile
solare si de miscarile celorlalte stele ; toate facute pentru om ; apoi se
ocupa de insusi omul, pentru care isi arata toata purtarea Sa de grija.
6. Aceasta buna orinduire, socotind pe om cea mai mare opera, a inzes-
trat sufletul omului cu inteligenta si intelepciune, a dat trupului frumu-
se\e si armonie, iar faptelor omenesti le-a inspirat savirsirea virtutii si
propria lor buna orinduire.

capitolul in

PEDAGOGUL ESTE
IUBITOR DE OAMENI

7. 1. In toate ne ajuta Domnul si in toate ne este de folos ,• si ca
om si ca Dumnezeu ; ca Dumnezeu ne iartl pacatele, iar ca om ne in-
vata sB. nu mai pacatuim. E de la sine inteles ca omul s3 fie iubit de
Dumnezu, pentru ca este faptura Lui. Pe toate celelalte le-a facut prin
porunca, dar pe om 1-a facut cu miinile Lui si i-a insuflat cevn propriu 2l .
2. Omul a fost plasmuit de Dumnezeu ,- a fost facut dupa chipul Lui n
•sau pentru ca omul era prin el insusi de dorit sau pentru ca era de dorit
pentru alt scop. 3. DacS omul este prin el insusi de dorit, atunci Dum-
nezeu, Care este bun, a iubit pe eel ce este bun ; iar mijlocul prin care
omul se face iubit este inlauntrul omului ; iar acest mijloc este suflarea
lui Dumnezeu, de care vorbeste Scriptura 23 . Iar dacS omul a fost de
•dorit pentru alte scopuri, atunci Dumnezeu n-a avut altS pricina pentru
crearea lui deoit aceasta : fara om n-ar fi fost cu putinta pe de o parte
s3 se vada ca Creatorul este bun, iar pe de alta parte sa ajunga omul
la cunoasterea lui Dumnezeu. Dealtfel, Dumnezeu n-ar fi facut lumea,
care a fost fScuta pentru om, dacS omul nu exista ,• iar puterea pe care
Dumnezeu o avea ascunsS, vointa Sa, a adus-o la implinire prin pute-
rea creatiei Sale externe. A luat de la om acea materie cu care a facut
pe om. Ceea ce avea a vSzut. Ceea ce a voit a ajuns. C& nu este ceva,
pe care Dumnezeu sa" nu-1 poata face.

8. 1. Deci omul pe care 1-a fScut Dumnezeu, este de dorit pentru
el insusi ; iar ceea ce este de dorit pentru el insusi este inrudit cu Cel
Care este de dorit pentru El Insusi ; si de Acesta omul este primit cu

21. Vac, 2, 7.

22. Fac, 1, 26.

23. Fac, 2, 7.

PEDAGOGUL, CARTEA INTIIA 171

bucurie si iubit. Dar este oare ceva care sa fie iubit de cineva si acel
ceva sa nu fie iubit de Dumnezeu ? S-a dovedit ca omul este obiect de
dragoste, deci omul este iubit de Dumnezeu.

2. Cum sa nu fie omul iubit de Dumnezeu, cind pentru om este tri-
mis din sinuri/le Tatalui 24 , Cuvintul eel Unul-Nascut al credinjei noastre?
Insusi Domnul, Care este credinta din belsug, marturiseste lamurit si
spune : «lnsu$i Tat&l vd iube$te, pentru. cd voi M-ati iubit pe Mine» 2S ;
iarasi, tot Domnul spune : «£i i-ai iubit pe ei, piecum M-ai iubit pe
Mine» 26 .

3. Dar ce vrea si ce fagaduieste Pedagogul ? Cu fapta si cu cuvin-
tul, porunceste ce trebuie sa facem si interzice ce nu trebuie sa facem.
Aceasta este de pe acum lamurit. Dar este tot atit de lamurit, ca cela-
Jalt fel de cuvinte ale Domnului, cele care privesc invafatura, cele care
privesc contemplatia, sint simple si duhovnicesti, dar au nevoie de o
foarte mare atenjie si cercetare. Acest lucru, insa, depaseste cele pe
care le avem de tratat acum.

9. 1. Dar se cuvine ca noi sS r5spundem cu dragoste la dragostea
Celui Care ne conduce cu dragoste spre cea mai minunata viaffi ; se
cuvine sS traim potrivit poruncilor vointei Sale, nu numai implinind cele
ce ne porunceste si ferindu-ne sS savirsim cele ce ne sint interzise, ci
$i fugind de unele exemiple si imitind ipe altele pe cit ne sta in putinta,
oa sS implinim dupa asemanaxe faiptele Pedagogului si sa fie implinit
cuvintul Scripturii : «Dup& chip $i asemdnare» 27 . 2. Ratacind in aceasta
via{a ca intr-un adinc intuneric, avem nevoie de un conducator care nu
greseste, de un conducator sigur. Iar eel mai bun conducator nu este
orbul, care, dupa cum spune Scriptura, duce pe orbi in prapastie 28 , ci
Cuvintul, Care are privirea patrunz&toare si vede cele ascunse ale ini-
mii 29 . 3. Dupa cum nu este lumina, care sa nu lumineze, nu este mis-
care care sa nu puna in miscare, nici dragoste, care sS nu iubeasca, tot
asa nu este nici bine, care sa nu aduca folos, care sa nu conduct la
xnintuire. 4. Sa iubim, dar, poruncile Domnului prin fapte. Cuvintul, fa-
cindu-se trup 30 , a arStat lamurit aeeeasi virtute si in viata practica si

24. In., 1, 18.

25. In., 16, 27.

26. In., 17, 23.

27. Fac, 1, 26.

28. ML, 15, 14 ( Lc, 6, 39.

29. let., 17, 10 ; Rom., 8, 27.

30. In., 1, 14.

173 CU1MBNT Al.EXANDRINUL

In viata contemplativS. Socotim Cuvlntul lege si recunoastem c& porun-
t'Uc si sfaturile Lui sint cSi scurte si directe spre vesnicie. Poruncile
Sale slnt convingatoare ; ele nu-ti inspirS teama.

CAP1TOLUL IV

CUVINTUL ESTE IN CHIP EGAL PEDAGOG
$1 PENTRU BARBATI 5 1 PENTRU FEMEI

10. 1. Asadar, imbratisind incfi si mai mult aceasta ascultare, s&
ne afierosim pe noi inline Domnului. Sa ne tinem bine de funia cea
foarte tare a credintei in El, gindindu-ne ca aceeasi virtute este si pentru
barbat si pentru femeie. 2. DacS pentru amindoi este un singur Dumnezeu,
atunci pentru amindoi este si un singur Pedagog. Amindoi alcatuim o
singura adunare 31 , o singura viata de curatie, o singurS sfiala a unuia
fata de altul ,• hrana e comuna, casatoria units ,• toate asemanatoQre :
respiratia, vederea, auzul, cunoasterea, nadejdea, ascultarea, dragostea.
Iar cei care au comuna viata, au comun si harul ; si comuna le este si
mlntuirea, comunS le este lor si virtutea si vietuirea. 3. «ln veacul acesta,
spune Domnul, se insoard §i se mdritd» — numai in veacul acesta se
deosebeste femeia de barbat — «in acela deloc» S2 ,• in veacul eel de
dincolo, pentru viata sfinta dusa in comun a casniciei, premiile nu se
dau deosebite barbatului si femeii, ci se dau omului, ca acolo omul este
llpsit de dorinta, care, aici pe pamint, desiparte pe om in barbat si femeie.

11. 1. Numele de «om» este un nume comun si pentru barbati ?i
pentru femei.

Mi se pare ca aticii folosesc cuvintul «copil »in comun, nu numai
pentru bftieti, ci si pentru fete, daca este sa credem pe cuvint pe comi-
cul Menandru, care in piesa «Paimuita» spune cam asa :

*Feti(a m©a ... este un copil cu
o fire foarte iubSreata» 33 .

2. Cuvlntul «miei», la fel, este un nume comun si pentru mielusei
$1 pentru mielute ,• el arata nevinovatia lor. Insusi «Domnul ne pa$te pe
noi» M , in veci. Amin. «Fara pastor nici oile, nici altcineva, nu trebuie
sfl traiasca ,• nLci copiii, fara pedagog si nici slugile, fara de stapin» 35 .

31. Textual: biscrici.

32. /.r., 20, 34—35.

33. Menandru, Fragm. 428, CAF, 111, 124.

34. Vs., 22, 1.

3. r ). I'laton, Loglle, VII, p. 808 D.

P1DA0OOUL, CARTBA INTlIA 173

CAWTOLUL V

TOTI CEI CAlRE SE OCUPA CU CREDINTA

CEA ADEVARMA SUNT COPII

■INAINTEA LUI DUMNEZEU

12. 1. Pedagogia inseamna educarea copiilor ,• se vede aceasta la-
murit chiar din numele ei. Trebuie, insa, sa vedem care sint copiii, de-
spre care Scriptura vorbeste acoperit si ce pedagog trebuie sa le dam.
Copiii sintem noi. Scriptura ne lauda in multe locuri si in multe chipuri
si ne da in chip alegoric feluri'fce nume, pentru a arata simplitatea cre-
dintei. 2. In Evanghelie se spune : «Stind Domnul pe fdrm, a zis uceni-
cilor : — care pescuiau — Copiilor, nu aveii ceva de mincare ?». 36 A
numit «copii» pe ucenicii Sai, barbati in toata firea. 3. «Au adus la El
copii», spune Scriptura, ca sa-i binecuvinteze cu punerea miinilor ,• cind
ucenicii i-au oprit, Iisus le-a zis : «Ldsafi copiii si nu-i opriti scl v/nd
la Mine ; cd unora ca acestora este Imp&ra'tia ceruriloT» S7 . 4. Ce vor sa
spunS cuvintele acestea o arata Insusi Domnul, cind spune : «Dacd nu
vd vefi intoarce 51 nu vetf fi ca ace$ti copii, nu vefi intra in 3mpdrd//a
cerurilor» S8 . Domnul nu vorbeste aici alegoric despre a doua nastere,
ci ne spune s& ne asemanfim cu copiii, sa fim nevinovati ca ei. 5. Si Du-
hul profetic ne socoteste oopii, ca" zice : «Copiii, lulnd ramuri de mdslin
sau de finic, au ie?if intru intimpinarea Domnului $i strigau, zicind :
Osana, Fiul lui David! Binecuvintat este Cel Ce vine intru numele
Domnului !» 39 . Lumina, slava si lauda, insotite de rugaciune, se cuvine
Domnului ! CS asa se traduce in limba greacS cuvintul «osana».

13. 1. Mi se pare ca Scriptura, prin profetia de care am vorbit mai
inainte 40 , ii dojeneste acoperit pe cei trindavi, ca spune : «NiciodatH
n-afi citit, cd din gura pruncilor si a celor ce sug U-cu pregtitit laud&?» 41 .

2. Cu aceste cuvinte din Evanghelie Domnul ii imboldeste pe ucenicii
SSi, rndemniradu-i sa fie cu luare-aminte la El, Care de pe atunci se
grSbea sS se dusca la Tatal ; ii face pe ascultatorii Sai mai zelosi, spu-
nindu-le mai dinainte, ca, dupa putina vreme, va pleca ; le arata ca
trebuie sa lase la o parte totul pentru a culege roadele credintei reli-
giei celei adevarate, atita vreme cit Cuvintul nu s-a suit inca la cer.

3. Si iarasi ii numeste copii. Le zice : «Copii, incd putin sint cu voi» i2 .

36. In., 21, 4—5.

37. Mt., 19, 13—14; Mc, 10, 13—14; Lc, 18, 15—16.

38. Mt., 18, 3.

39. Mt., 21, 8—9; In., 12, 13; Ps. 117, 24.

40. Ps., 117, 24.

41. Mt., 21, 16 ;IPs., 8, 3.

42. In., 13, 33.

174 CLRMHNT AlBXANDRINUL

$i lar8si aseamfinfi ImpfirStia cerurtlor cu «copiii, care sed In pie/e si
spun : v-am clntat din fluier si n-ati )ucat •, v-am clntat de jale si
n-atf pllns» * 3 . $i cite alte cuvinte le-a adSugat asemenea acestora. 4. $i
nu numai Evanghelia gindeste asa, ci si profetii sint de aceeasi pSrere.
David spune : «Copii, ldudati pe Domnul, l&udafi numele Domnului» u ;
iar prin Isaia, Domnul spune : «Iata eu si copiii, pe care mi i-a dat
Dumnezeu» iS .

14. 1. Te miri cind auzi ca inaintea Domnului sint chemati «co-
pil», cei pe care neamurile ii numesc barbati ? Dar mie mi se pare ca
nu Intelegi limba aticfi, in care poti vedea cS tinerele frumoase, minu-
nate la chip si de neam nobil sint numite : mici fete de condijie libera,
lar roabele, tinere si ele, sint numite fetite ,• sint cinstite cu acest di-
minutiv din pricina Intfloririi virstei lor oopilaresti. 2. Cind Domnul zice :
«Mieluseii Mei sd stea de-a dreapta» 46 , arata acoperit pe cei nevinovati,
c8 ei, dupa felul lor, sint eopii, ca mieii, nu in virsta ca oile. Domnul
a invrednicit de acest privilegiu pe miei, pentru c3 la oameni prefera
gingasia, curatia gindirii, nerautatea. §i iarasi, cind zice sa fiji : «ca vi-
teii de lapte» 47 sau : «ca porumbelul care e idrd rdufafe si blind» is ,
vorbeste iarasi simbolic de noi. 3. Cind porunceste prin Moise sa se aduca
jertfS pentru pacate doi pui de porumbel sau o pereche de turturele 49
arata ca lui Dumnezeu Ii este bineplacuta lipsa de pacat a celor simpli,
llpsa de rautate si lipsa de ura a puilor, lasind sa se inteleaga ca eel
flsem/emea poate cura{i pe eel asemenea ,• iar sfiala turturelelor, simbo-
llzeazfi sfiala fata de pacat. 4. Ca pe noi ne numeste Cuvintul pui, ne
este martora Scriptura : cCutn adund cio?ca puii sub aripele ei» 60 ; deci
noi sintem puii Domnului. Cuvintul, in chip foarte minunat si mistic, da
copiiaria ca exemplu de nevinovatie sufleteasca. 5. Cuvintul ne numeste
cind «copii», cind «pui», cind «prunci» ; alteori si adesea *fii», *popor
tlna"r», upopor nou». «Robii Mei, spume El, vor ii numifi cu nume noi» 51 .
«Nume nou» inseamna ceea ce este nou, ceea ce este vesnic, nepriha-
nit, simplu, tinar, adevarat, nume «care va ii binecuvintat pe pdminf» 52 .

15. 1. Iarasi, in chip simbolic, ne numeste «minji», neinjugaji la rau,
nestapiniti de violenie, simpli si saxitori numai catre Tat&l ; nu «cai

43. Mt., 11, 16—17; Lc.,7, 3Z

44. Ps., 112, 1.

45. Is., 8, 18.

46. Mt., 25, 33.

47. Amos., 6, 4

48. Mt„ 10, 16.

49. Lev., 5, 11 j 12, 8 ( 14, 22 j 15, 29 ; he., 2, 24.

50. Mt., 23, 37.

51. Is., 62, 2 | 65, 15.

52. Is., 65, 16.

PEDAOOOUL, CARTCA JNTMA 175

care necheazd dupti femoilc scmenilor, sub)ugafi si Innebunltf dupd. lc-
mei» 63 , ci liberi, nou-nfiscuti, mindri de credinta, alergatori iuti spre
credinta cea adevarata, grabnici spre mintuire, calclnd In picioare si
strivind cele lumesti. 2. «Bucurd-te ioarte, liica Sionului I Predict!, fiica
lerusalimului 1 lata ImpHratul t6u vine la tine diept si mintuitor •, In-
susi blind si cdlare pe cea de sub jug si minz tinar» 54 . Nu s-a multumit
sa spuna numai «minz», ci a adaugat si «tindr», pentru a arata tineretea
omenirii in Hristos si vesnicia fara batrinete insotita de nevinovatie. 3.
Dumnezeiescul njostru imblinzitor de minji astfel ne create pe noi
minjii cei tineri. Chiar daca in Scriptura se spune ca animalul eel
tinar este un asin 55 r totusi si acesta este minzul unei asine. Scriptura
spune : «$i minzul 1-a legat de vita de vie» 56 ; a legat acest popor gin-
gas si tinar de Cuvint, Care simbolic inseamna vita de vie 51 ; via d&
vin, dupa cum Cuvintul da singe ; si unul si altul isint pentru oameni bau-
tura spre mintuire ; vinul pentru trup, singele pentru duh. 4. Ca ne nu-
meste si *miei» ne-o spune, prin Isaia, Duhul, martor plin de garan^ie :
«Ca pastor, va pastori tuima Lui si cu biatul Lui va aduna mieii» 58 . Nu-
mesfe simbalic «miei» pe aceia care, in ce privaste novinovatia, sint inica
mai gingasi decit oile.

16. 1. F&ra IndoMS, si noi, cinstind cu o nuonire ce vine de la copii
(itatStxTj jcpooijf opta), am numit cultura (rcatSetav) si pedagogie (rcat&afcofta)
cele mai frumoase si cele mai desavirsite bunuri din viata. Mar-
turisim ca pedagogia este o buna conducere a omului spre virtute inca
din timpul copilariei sale. Dar Domnul ne-a descoperit mai lamurit ce
inseamna numirea de «copil» : «Facindu-se intrebare intie apostoli care
dintre ei este mai mare, Iisus a pus in mijlocul lor un copil si a zis : Cei
care se va smeri pe sine insusi ca acest copil, acela este mai mare In
impard{.ia cerurilor» 59 . 2. S& nu se interpreteze gresit numirea de «copil»,
spunindu-se ca este virsta in care se vede o lipsS de inteligentS, asa
cum au socotit unii ,• nici niu trebuie inteies in chip gresit cuvintele :
«Dacd nu vefi ii ca acesti copii, nu vefi intra Intru Jmpdrdfia lui Dumne-
zeu» 60 . CS noi nu ne tavaiim pe jos ca si copiii, nici nu ne mai fcirim pe
pamint ca serpii, nici nu ne rostogolim cu tot trupul nostru in poftele
cele nebunesti, ci, cu mintea noastra, cSutam la inaitime, lepadindu-ne

53. let., 5, 8.

54. Zah., 9, 9 ; Mt., 21, 4 j In., 12, 15.

55. Mt., 21, 2. 5. 7 j Lc., 13, 15 ; In., 12, 15 j Zah., 9, 9.

56. Fac, 49, 11.

57. In., 15, 1.

58. Is., 40, 11.

59. Mt., 18, 1--4 ; Lc, 9, 46 — 48 ; Mc., 9, 33—37.

60. Mf., 18, 3.

170 CLEMENT ALEXANDRINUL

de lume si pScate. Atingem putin pSmintul cu piciorul, atlt doar ca sa
p&rem ca sintem In aceasta lume ; ca noi urmarim sfinta intelepciune,
care pare nebunie celor iscusifi in viclenii 61 .

17. 1. Negresit, sint copii cei care cunosc numai pe Dumnezeu de
Tata ; ei sint nevinovati, sint prunci, sint neprihaniti, imdragostiti nu-
mai de coarnele inorogului 62 .

Aceste curvinte au fast propovaduite celor care au propasit in cu-
noasterea Cuvintului ; li s-a poruncit sa dispretuiasca lucrurile de aici
de pe pamint si au fost sfatuiti, ca, imitind pe copii, sa se uite numai la
Tatai. 2. Pentru aiceea le si spune in cele ce urmeaza : «Nu vd ingrijifi
de ziua de miine ; ajunge zilei r&utatea ei» 63 . Deci le porunceste sa se
lepede de grijLle vietii si ,sa se lipeasica numai de Tatal. 3. Cel oare impli-
neste porunca aceasta este cu adevarat prune si copii si pentru Dum-
nezeu si pentru lume; pentru lume, ca ratacit ; pentru Dumnezeu, ca
iubit. Daca, dupa cum spune Scriptura : «este un singur inv&ldtor, in
cerwi» 6i , atunci negresit toti cei de pe pamint vor fi numiti ucenici.
A$a este si adevarat, pentru ca desavirsirea apartine Domnului, Care
totdeauna ne invata, iar ceea ce este copiiaresc si pruncesc ne apartine
noua, care totdeauna invatam.

18. 1. Cu numirea de «bdrbat» profetia a cinstit desavirsirea. Despre
diavol, profetia spune prin David : «Pe barbatul singiurilor urd?re Dom-
nul» 65 ; il numeste «bdrbat» pentru ca este desavirsit in rautate. $i
Domnul este numit «bdrbat», pentru ca este desavirsit in dreptate. 2.
De pilda, apostolul, scriind corintenilor, spune : *V-am logodit cu un
ilngur bdrbat, ca sd vd infdti?ez lui Hristos fecioard curata» 66 , adica
prunci si sfinti ; dar numai cu Domnul. 3. In Epiistola catre Efeseni, apos-
tolul lamureste foarte bine lucrul acesta, graind asa : «Pind ce vom
ajunge ro/i 7a unitatea credintei ?/ a cunoa$terii lui Dumnezeu, la sta-
rea de bdrbat desdvir$it, la mdsuia vustei deplindtdtii lui Hristos, ca sd
nu mai tint prunci, aruncafi de valmi si purtati de orice vint al Invdtd-
turii, In amdgirea oamenilor, intru viclesug spre uneltirea rdtdcirii, ci
tinlnd adevdrul in dragoste, sd crestem in toate intru El» 67 . 4. Aposto-
lul >a spus aceste cuvinte *pentru zidirea tmpului lui Hristos» 68 , «Care
este cap» 69 si «bdrbat», singurul desSvirsit intru dreptate. Iar noi, prun-

61. ! Cor., 1, 18—22.

62. Dcut., 33, 17; Ps., 91, 11; Iov, 39, 10. Inorogul, animal fabulos, cu corp de
cal $1 ru un corn In frumte, este folosit de literatura cre?tina ca simbol al lui Hristos.

63. M(., 6, 34.

64. Mt., 23, 8.

65. Ps., 5, 6.

66. 2 Cor., 11, 2.

67. /•/., 4, 13—15.
6H. HI., 4, 12.

6!l. /:'/., 4, 15.

I'EPAOOOUL, CARTBA 1NT11A 177

cii, ferindu-ne de vinturile orezillor, care ne abat din drumul eel drept
spre ingimfare si neincrezindu-ne In cei care ne dau altf paring, ne de-
savirsim atunci cind slntem Bisericfi, pentru ca am primit cap pe Hristos.

19. 1. Aid este cu cale sa ne oprim asupra numirii de «pmnc»
(vqicio«) ; numirea de «pmnc» nu se da celor lipsitf de judecata ; unul ca
acesta este numit copilaros ; pruncul, foisa, este «cel de curind nSscut»
(veijmo<;), pentru c& eel cu inima curatS este dulce (rimos), c3, prin felul
sau de a se purta, este duke si blind. 2. Aceist lucru il lamureste foarte
bine fericitul Pavel, cind spune : «Desi puteam sd fim cu greutate ca
apostoli ai lui Hristos, am tost blinzi in mijlocul vostru, ca o doica, ca-
re-si ingrijeste copiii ei» 70 . 3. Pruncul este, dax, blind, iar prin aceasta
niai nevinovat ; este simplu, gingas, fara viclenie, fSra fatarnieie, cinstit
cu gindul si drept ,• ca aceste insusiri scot la iveala sirmplitatea si ade-
varul. «Spre cine voi cduta, spune Scriiptura, decit numai la eel blind si
pa$nic» n . Asa este Cuvintul eel feeiorelnic ! Gingas si fara viclesug.
De aceea se si obisnuieste ca fecioara s& se numeasca copilS nevinovata,
iar despre copil sa se spuna cS are gind curat. 4. Nevinovati sintem si
noi, cei care sintem gingasi pentru a fi convinsi, care sintem usor de
format pentru bunatate, care sintem fSra minie si neamestecati in rSu-
tati si in perversitati. Ca generatia cea veche era perversa si invirtosata
la inimS ; noi, insS, poporul eel nou, cor de copii, sintem gingasi ca si
pruncii. 5. In Epistola catre Romani, apostolul marturiseste ca se bucura
de «inimile celor idr& de rautate !» 72 si defineste, ca sB. spun asa, pe co-
pii, zicind : «Voiesc sa fifi intelepti spre bine si nevinovati la r6u» 73 .

20. 1. Nu trebuie sa socotim ca numirea de copil (v^irto?) cuprinde
in sine o negafie, pentru ca gramaticii hotarasc cS particula vtj are un
sens negativ. Daca cei care defaima copil§ria spun despre noi cS sintem
fara minte, uitat>v3 cS acestia hulesc pe Domnul ; cS ei socotesc farS
de minte pe cei care si-au gasit scaparea in Dumnezeu. 2. Dar daca
acestia dau cuvintului copil intelesul de nevinovat — si asa trebuie
inteles acest cuvint — atunci ne bucurSm de aceasta numire, care ni
se da noua. Ca sint noi cugetele cele noi, cele care s-au luminat de cu-
rind in mijlocul vechii nebunii religioase, cele care s-au ivit in lume,
potrivit invataturii Noului Testament ! Da, Dumnezeu a fost cunoscut
de curind, odata cu venirea lui Hristos, ca «pe Dumnezeu nimeni nu-L
cunoaste decit Fiul si eel c&ruia ii va descoperi Fiul» 74 . 3. Asadar cei
care alcatuiesc poporul eel nou sint noi in opozitie cu poporul eel vechi,

70. 1 Tes. ; 2, 6—7.

71. Is., 66, 22.

72. Rom., 16, 18.

73. Rom., 16, 19.

74. Mt., 11, 27; /,r., 10, 2'.'.

Clement Alcxun^'ilnul

170 CLKMBNT AUBXANORINUt.

pentru c& cei noi au cunoscut bunfitatile cele noi. Si aceastfi tinerete
fSrfl batrlnete slnt sinii virstei noastre, din care sugind c&pat&m noi pu-
teri de intelegere ; de aceea sintem totdeauna noi, totdeauna dulci, tot-
deauna tineri. Ca trebuie sS fie noi cei care se impartasesc cu Cuvintul
eel nou. 4. Si pentru cS vesnicia este identica cu nestricaciunea, atunci
numirea pe care o avem noi de virsta a copilSriei este o primavara a in-
Iregii noastre vieti, pentru ca adevarul pe care-1 posedam noi este farS
do bfitrinete, iar purtarea noastra este cuprinsa in acest adevar.

21. 1. Intelepciunea este totdeauna tinara, totdeauna aceeasi §i la
fel ,• niciodata nu se schimba. «Copiii lor, spune Scriptura, se vor urea pe
umeri si pe genunchi, vor fi mingiiati. In ce chip va mingiia mama pe
cineva, a$a vd voi mingiia §i Eu» 75 . Mama atrage pe copii la sine ,• si
noi cfiutam pe mama noastra, Biserica. 2. Tot ceea ce este slab si gingas,
tot ceea ce are nevoie de ajutor din pricina slabiciunii, este placut, dulce
si incintStor ,• unuia ca acesta Dumnezeu nu-i refuza ajutorul sau. Dupa
cum tatii si mamele privesc cu placere la odraslele lor — iepele la minjii
lor, vacile la viteii lor, leoaica la puiul ei, caprioara la capriorul ei si
omul la copilul lui — tot asa si TatSl universului primeste cu dragoste
pe cei oe alearga la El ; iar cind ii naste din nou prin Duhul si-i infiaza,
cunoaste cS sint dulci ,• ii iubeste numai pe acestia, ii ajuta, lupta pentru
ei, si din pricina aceasta ii numeste copii. 3. Eu il socotesc si pe Isaac
copil. Numele «Isaac» se traduce : ris. Curiosul rege 1-a v&zut pe Isaac
juciindu-se cu sotia lui, dupa cum spune Scriptura 7fi , Rebeoa 77 . Mi se
pare c8 regele acesta, al carui nume este Abimeleh, simbolizeaza o inte-
lepciune mai presus de lume, care priveste de sus taina jocului de
copii. Numele «Rebeca» se traduce : rdbdare. 4. O, joe de copii plin de
Intelepciune ! Risul este ajutat de rdbdare, iar regele este
privitor. Se bucura duhul copiilor lui Hristos care-si due viata lor cu
rfibdare. $i acesta este un joe dumnezeiesc de copii.

22. 1. Heraclit spune ca un joe ca acesta de copii il juca Zeus 78 .
Da, ce alta lucrare este mai potrivitS pentru un om intelept si desavirsit
decit a se juca si a se bucura cu rSbdare si cu buna chivernisire a celor
bune, sarbatorind impreuna cu Dumnezeu ?

2. Se pot interpreta si altfel cuvintele profetice : ca noi, ca si
Isaac, rldem si ne bucuram de mintuirea noastra. Ridea si Isaac, pentru
c& fusese scapat de moarte ,• juca si se veselea cu mireasa lui, care
este ajutatoarea mintuirii noastre, Biserica. Numele ei trainic este rab-
darea, fie pentru ca numai ea se bucura pururea pinS la sfirsitul veacuri-

75. Is., 66, 12—13.

76. iFac, 2, 18.

77. Far., 26, 8.

78. Heraclit, Fragm. 52, Diels.

PRDAOOOUL, CARTBA INTIIA 170

lor, fie pentru c& este alcfituitfi din rfibdarea credinicio^ilor 79 , a noastra,
care slntem mSdulare ale lui Hristos 80 . Mfirturia celor care rabda plnfi
la sfirsit 8l si multumirea care se aduce pentru ei sint jocul tainic si
mintuirea ajutatoare, insotfta de bucurie sfinta.

3. Regele este Hristos ,• El priveste de sus risul nostru, «uitlndu-se
pe fereastrd» 82 , dupa cum spune Scriptura ,• priveste multumirea, bine-
cuvintarea, bucuria si veselia, insS si rabdarea, care le insoteste ; pri-
veste unirea noastra, care este Biserica ,• contempla Biserka Lui ,- Isi
arata numai fata, care lipsea Bisericii ; si Biserica ajunge desSvirsitS
prin impSratescul cap 8S .

23. 1. Dar care este oare «iereastra», prin care s-a aratat Domnul ?
Este trupul Lui ; prin trup s-a aratat. Insusi Isaac — ca se poate inter-
preta si altfel acest text al Scripturii — este simbol al Domnului. Este
copil ca fiu, ca este fiul lui Avraam, dupS cum Hristos este Fiul lui
Dumnezeu. Este jertfa, ca Domnul. Isaac n-a fost jertfit, cum a fost jertfit
Domnul ,• a dus numai lemnele de jertfa 84 , asa cum Domnul a dus cru-
cea. 2. Isaac a ris in chip tainic ; prin risul sSu, a profetit cS Domnul
are sS ne umple de bucurie pe noi, cei care am fost izbaviti de stricS-
ciune prin singele Domnului. Isaac n-a suferit ; dar e de la sine inteles
ca nu numai cS a dat Cuvintului Intiietatea de a suferi, dar, prin aceea
ca n-a fost jertfit, a aratat simbolic dumnezeirea Domnului. Iisus dupa
ingropaxe e inviat... nepatimind 85 , a^a cum Isaac a ramas nejertfit.

24. 1. Voi aduce si o alta marturie, foarte mare, in sprijinul
spuselor mole. Duhul eel Sfint, prafetind prin Isaia, 11 numeste copil
pe ilnsusi Domnul, zioind : «/afd Copil s-a n&scut rtouQ, Fiul si s-a dat
noua, a Carui stdpinire pe umdrul Lui ; si s-a chemat numele Lui inger
de mare sfat» 88 .

2. Cine este, dar, Copilul, dupa chipul caruia sintem noi copii ?
Prin acelasi profet ne vorbeste de maretia Lui : «Sfetnic minunat, Dum-
nezeu tare, Pdrinte vesnic, Domn al pdeii pentru a inmulfi cunostinfa ;
si pdeii Lui nu este hotar» 81 . 3. O, Dumnezeule mare! O, Copil desa-
virsit ! Fiul in Tatai si Tattai in Fiu 88 . $i cum sa nu fie desavir?ita cunos-

79. Apoc, 14, 12.

80. 1 Cor., 6, 15 ; Ei., 5, 30.

81. Mt., 10, 22 j 24, 13; Mc, 13, 13.

82. Fac, 26, 8.

83. EL, 1, 22 ; 5, 23 j Col., 1, 18.

84. Pac, 22, 6.

85. Textul grec este coruipt. Stahlin (I, p. 224) propune urmStoarea comptetare :
«ca ?/ clnd n-ar li p&timit* sau : «/drd si su/ere stric&ciune* ; Marguerite Harl (I, p. 153)
propune : «/drd s& ii suterit In Dumnezeirea Sa*.

86. Is., 9, 6.

87. Is., 9, 6—7.

88. In., 10, 38.

160 CLEMENT ALBXANDRINUL

tlnta Acelui Copil, care se Intinde asupra noastra, asupra tuturor copi-
llor, Indrumlnd pe toti copiii Lui ? El si-a intins miinile Sale peste noi 89 ;
In El credem cu tarie. 4. De Acest Copil dfi marturie si loan, eel mai mare
profet dintre cei nascuti din femei " : <Iatd Mielul lui Dumnezeu» 91
Pemtru cS Scriptura numeste miei pe copii, a numit «Mie7 al lui Dumne-
zeu» pe Dumnezeu-Cuvintul, pe Fiul lui Dumnezeu, pe Copilul Tataiui,
Care pentru noi s-a fScut om, vrind sa se asemene intru totul cu noi 92 .

CAP1TOLUL VI

CONTRA CELOR CARE SUSTIN

CA NUMIRILE DE «COPIL» SI DE «PRUNC»

ARATA ACOPERIT InvAtarea cunostintelor ELEMENTARE

25. 1. Putem acum sa ne pregatim de luptS cu cei carora le place
sfi se certe 9S . Noi nu ne numim copii si prunci, din pricina ca invatatura
noastrS ar fi copilareasca si usor de dispretuit, asa cum ne calomniaza
cei care se mindresc cu cunostinta lor 94 . CS noi dupa ce ne-am nascut
a doua oarS 95 , am primit indata invStatura cea desavirsita, pentru care
ne sirguim. Am fost luminal ; iar aceasta inseamna ca noi cunoastem
pe Dumnezeu. Deci nu-i nedesSvirsit eel ce cunoaste pe Cei desavirsit.
Sa nu mS tineti de r&u, cind marturisese ca eu cunosc pe Dumnezeu !
Cuvlntul a hotarit s3 spunem asa ,• iar El este liber 96 . 2. Cind Domnul s-a
botezat, un glas s-a auzit din cer, ca s§ dea Celui iubit marturie : «Tu
e$ti Fiul Meu eel iubit 97 ,• Eu ast&zi Te-am nascut* 98 .

SS intrebam dar, pe cei care se cred intelepti : Hristos, Care s-a
nSscut din nou astfizi ", este desavirsit, sau, ceea ce este cu totul absurd,
li lipseste ceva ? Daca li lipseste ceva, atunci acel ceva trebuie sa-1 in-
ve{e. Dar este cu neputinta, ca El sa mai aiba ceva de invatat, odata
ce este Dumnezeu. Nu este cineva mai mare decit Cuvintul, nici nu
oxista invatator pentru singurul Invatator. 3. Vrajmasii nostri, insa, nu
vor mSrturisi oare, fara voia lor, ca Cuvintul, nascut desavirsit din

89. Is. ,65, 2; Rom., 10, 21.

90. Lc, 7, 28.

91. In., 1, 29. 36.

92. Evr., 2, 17 ; 4, 15.

93. AdlcS : gnosticil

94. 1 Cor., 8, 1 — Cum o f&ceau gnosticii.

95. AdlcS : dupS botez.
9fi. In., 8, 35—36.

97. Mt., 3, 17 j Mc, 1, 11; Lc, 3, 22 j Evr., 1, 5; 5, 5; Fapte, 13, 33.

98. IPs., 2, 5.

99. A doua na$tere a Flului, na?terea din FecioarS.

rEDAOOOUL, CARTEA INTIIA 1fl|

Tatfil eel des&vlrsit, s-a nfiscut din nou In chip des&vlrsit, cind s-a intru-
pat ? Dar dacfi era desavirsit, pentru ce s-a botezat eel des&vlrsit ? Tre-
biaia, spun vrSjmasii nostri, s& implineascS ffig&duinta omeneascS. Foarte
bine, o afirm si eu ! A ajuns, deci, des&virsit atunci cind a fost botezat
de loan ? Negresit ! Si n-a inv&tat in plus ceva de la loan ? Nu ! Se
desSvirseste, dar, prin botez numai, si se sfinteste prin pogorirea Duhu-
lui ? Da, asa e !

26. 1. Acelasi lucru se intimpla si cu noi, carora Domnul ne-a fost
pildS. Cind ne botezam, ne luminam ; dupa ce sintem luminati, sintem
infiati ; cind sintem infiati, ajungem desSvirsiti ; fiind desavirsiti, sintem
nemuritori. Scriptura spune : «Eu am zis : slnteti Dumnezei $i tofi tii ai
Celui prea malt !» 10 °. 2. Lucrarea aceasta se numeste in multe chipuri ;
se numeste barisma 101 , luminare 102 , desavirsire l03 , bale 104 ; se numeste
baie, pentru ca sintem curStiti de picaite ; se numeste harism&, pentru c&
ni se sterg pedepsele pentru pacate ,• se numeste luminare, pentru c&
privim acea sfinta lumina mintuitoare, in care vedem cu pStrundere
Dumnezeirea ; se numeste desSvlrsire, pentru ca nu-i lipseste nimic. 3.
Ce-i mai lipseste celui care a cunoscut pe Dumnezeu ? Ca ar fi cu ade-
varat absurd sa se numeasca harismS a lui Dumnezeu ceea ce-i nede-
sSvirsit. Dumnezeu, fiind desSvirsit, daruieste negresit daruri des&virsite.
DupS cum toate se fac la porunca Lui 105 , tot asa indata ce voieste sS faca
un har, harul se si implineste. Viitorul este anticipat prin puterea voin-
tei Sale. Mai mult, scaparea de pacate este inceput al mintuirii.

27. 1. Numai ce am atins hotarele vietii si sintem si des&virsiti ; de
pe acum sintem despartiti de moarte. Mintuirea consta, deci, in a urma
lui Hristos. «Tot ceea ce a fost in El, este v/afd» 108 . «Am/n, amln, zic
voud, spune Domnul, ce7 care asculti cuvintul Meu si crede In Cel Ce
M-a trimis pe Mine are viafcl vesnicd si la judecatd. nu va veni, ci a tie-
cut de la moaite la viafd» 107 . 2. Astfel credinta si nasterea din nou in-
seamna desavirsire in viat&, c& Dumnezeu niciodatS nu este neputincios.
DupS cum vointa Lui este lucrare, iar aceasta lucrare se numeste lume,
tot asa si voia Lui este mintuire oamenilor ,• iar mintuirea oamenilor se
cheamS BisericS. Dumnezeu stie pe cei pe care i-a chemat ,• si pe cei care
i-a chemat, i-a si mintuit. Da, in timp ce i-a chemat, i-a mintuit. «Voi

100. Ps., 81, 6.

101. Rom., 6, 23.

102. 2 Cor., 4. 4.

103. lac, 1, 17.

104. Tit, 3, 5.

105. Ps., 32, 9 ; 148,

106. In., 1, 3—4.

107. In., 5, 24.

182 CLBMBNT ALEXANDRINUL

ln$lvd slnteti lnv&tati de Dumnezeu», spune apostolul x08 . 3. Deci nu ne
este Ingfiduit s& soeotim nedesavlrsita invatatura lui Dumnezeu. Invata-
tura Lui este mintuire vesnica, data de vesnicul Mintuitor, Caruia mul-
tumire In veeii vecilor. Amin. Cei care s-a nascut din nou — asa pre-
cum II arata si numele — este indata luminait ; acela a scapat indata de
Intuneric si prin aceasta a primit lumina.

28. 1. Dupa cum celor care sint sculati din somn indata li se lim-
pezeste mintea, sau, mai bine spus, dupa cum cei care incearca sa inde-
pfirteze din ochii lor scurgerea, nu aduc din afara lumina pe care n-o
aveau, ci capata vedere numai daca indeparteaza din ochi ceea ce le
Impiedica vederea, numai daca lasa libera pupila, tot asa si noi, cei care
ne-am botezat cu Duhul eel Sfint, indepartind de pe noi, ca o albeata,
pacatele noastre, care ne tineau in intuneric, dobindim libera, neimpie-
dicatS si lumirioasa privirea duhului ; si numai prin aceasta privire con-
tempiam Dumnezeirea, pentru ca Duhul eel Sfint, venind din cer, se re-
varsa in noi. 2. Prin aceasta lucrare rezultS un amestec al luminii noas-
tre cu lumina vesnicS ,• iar acest amestec e in stare sa vada lumina cea
vesnica, pentru ca eel asemenea e prieten cu eel asemenea, iar eel sfint
este prieten cu eel care vine din eel sfint ; si aceasta este ceea ce in chip
propria se numeste lumina. «Oarecind erati intuneric, dar acum slnteti
luminii In Domnul» 109 . Socot ca pornindu-se de la acest fapt, cei vechi au
numit omul lumina.

3. Dar omul n-a primit darul eel desavirsit, spun vrSjma$ii nostri.
Asta o spun si eu ,• este, insa, in lumina, si intunericul nu-1 cuprinde u0 ,
iar intre lumina ?i intuneric nu este nici o legatura ,• sfirsitul este rezer-
vat la Invierea credinciosilor, cind nu se va participa la altceva decit la
doblndirea fagaduintei date. 4. Noi nu spunem ca aceste doua actiuni se
petrec In acelasi timp, adica a sosi la sfirsit si a avea mai dinainte cu-
nostinta de sfirsit. C& nu-i tot una vesnicia si timpul, nici pornirea si
sfirsitul. Nu-i tot una ! Amindoua aceste actiuni se ocupa cu un singur
lucru si acest singur lueru este preocuparea amindurora. 5. Ca sa spu-
nem asa, credinta este pornirea, care se naste in timp, iar sfirsitul este
doblndirea sigura pentru vesnicie a fagaduintei. Insuisi Domnul ne-a dez-
vfiluit foarte lamurit universalitatea mintuirii, cind a spus : «Aceasta este
voia Tatdlui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sd aibd viola
vvsnicd si Eu il voi invia In ziua cea de apoi» ln .

108. / res., 4, 9.

109. El., 5, 8.

110. In., 1, 5.

111. In., G, 40.

F1DA000UL, CARTBA INTlIA 1B3

29. 1. Noi credem c& ajungom desfivlr$iti, pe clt este cu putintfl, In
aceasta lume, pe care Scriptura o numeste acoperit *ziua cea de apoi» si
e pSstrata pina atunci cind va inceta de a mai fi. Credinta este desavir-
sirea InvStaturii. De aceea Domnul a spus : «Cel care crede In Fiul are
viafd vesni'cd» 112 . 2. Asadar daca noi, cei care am crezut, avem viata, ce
ne lipseste mai mult, ca sa avem viata vesniica ? Nimic nu-i lipseste cre-
dintei ,- ea este desavirsitS prin ea ins&si, este deplina. Daca credintei
ii lipseste ceva, atunci nu-i desavirsitS ; si nu este nici credits, pentru
ca schioapata in ceva ; dupa plecarea din aceasta lume credinciosii nu
mai au altceva de asteptat, pentru ca toti credinciosii au primit aici pe
pamint fSra deosebire arvuna 113 . 3. Daca noi primim mai dinainte prin
credinta bunatatile cele viitoare, atunci dupa inviere le vom primi in
realitate, ca sa se implineasca cele spuse de Domnul : «Fie \ie dupa cre-
dinta ta» ll4 . Unde este credinta, acolo este si fagaduinta ; iar implinirea
fagaduintei este odihna. Deci cunostinta este in luminare ll5 , iar sfirsitul
cunostintei este odihna, pe care o socotim eel din urma punct al dorintei
noastre. 4. Dupa cum prin experienta dispare lipsa de experienta, iar
prin mijloacele de trai scapam de lipsS, tot asa neaparat prin luminare
dispare intunericul. Nestiinta da nastere iintunericului, iar din pricina
'intunericului cadem in pacate, pentru ca ni-i .slabita vederea fata de ade-
var. Cunostinta este deci luminare ; ea alunga nestiinta si ne da puterea
de a vedea bine. 5. Dar si indepartarea de cele rele este o descoperire a
celor bume. Pe acelea pe care nestiinta le-a legat spre raul nostru, pe
acelea cunostinta le dezleaga spre binele nostru. Legaturile acestea
sint dezlegate repede prin credinta omului si prin harul lui Dumnezeu ;
iar pacatele sint iertate cu o doctorie care poate vindeca : botezul, pe
care ni 1-a dat Cuvintul 116 .

30. 1. Priii_botez ni se spala toate pacatele noastre si nu mai sintem
pacatosi. Acesta este singurul har al luminarii : nu mai sintem aceiasi ca
Inainte de botez. Cunostinta rasare in noi odata cu lumimarea si ne lumi-
neaza mintea ; iar noi, cei neinvatati, auzim ca sintem ucenici ; invSt&-
tura aceea ne-a venit mai inainte ; n-ai putea spune in care timp. 2. Ca-
teheza duce la credinta, iar credinta, in timpul botezului primeste inva-
tatura Sfintului Duh. Pentru ca credinta este singurul si universalul mij-
loc de mintuire al omenirii si pentru ca dreptul si iubitorul de oameni
Dumnezeu se imparte in chip egal tuturor oamenilor, apostolul explicS
lucrul acesta foarte limpede, graind asa : 3. «lnainte de venirea credintei

112. in., 3, 36.

113. 2 Cor., 1, 22; 5, 5; El.. 1, 14.

114. Mt., 9, 29.

115. Adicfi : In botoz.

116. Gal.. 3, 27 j Rom., 0, 3.

184 CLEMENT ALBXANDRINUL

etam p&zltf sub lege Hind Inchisi pentru credinfa, care avea s& se desco-
pcre. Asa cd legea ne-a lost noud cd7duzd spre Hristos, ca sd ne indrep-
tdm din credinfd ; dar cind a venit credinja, nu mai sintem sub
cd/duzd» m .

31. 1. Nu auziti, ca nu mai sintem sub legea aceea care era insotita
dp fricfi, ci sintem sub Cuvint, Pedagogul liberei vointe ? Apostolul a
adaugat apoi aceste cuvinte, care nu cauta la fata omului : «Ca toti sin-
te(i Hi ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus ■, edei ci\i in Hristos
v-afl botezat in Hristos v-afi imbrdcat. Nu este nici iudeu, nici elin ; nu
este nici rob, nici liber ■, nu este nici bdrbat, nici femeie ; ca voi to/i unul
sinteli in Hristos Iisus» u8 . 2. In Insusi Cuvintul nu sint unii gnostici, iar
alfii psihici, ci toti citi au lepadat poftele trupesti l19 sint egali si duhov-
nicesti in Domnul. Iar in alta parte apostolul scrie iarasi : «Cd noi toti
Intr-un Duh ne-am botezat, ca sa aicdtuim un singur hup, fie iudei, He
elini, He robi, He liberi, si tofi o singurd bduturd am bdut» 120 .

32. 1. Nu este nelalocul lui sa ne folosim chiar de cuvintele acelo-
ra m care spun ca amintirea binelui este o filtrare a duhului. Prin filtrare,
aceia inteleg separarea raului din amintirea binelui. Deci din amintirea
binelui urmeazS cu necesitate pocain^a de faptele cele rele ,• si aceia mar-
turisesc cS insusi Duhul ii face sa alerge la pocainta. In acelasi chip, dar f
$i noi, cind ne pocaim de pacatele noastre, cind ne lepadam de pagu-
bele aduse de ele, sintem filtrati prin botez ; si noi, ajunsi copii, alergam
In lumina cea vesnica, alergam la Tatal. 2. «Bucurindu-se cu Duhul, Iisus
a zis : Multumescu-Ji, Pdrinte, Dumnezeul cerului si al pdmintului, cd
ai ascuns acestea de cei intelepfi si priceputi si le-ai descoperit prun-
cllor» 1M . Pedagogul si Invatatorul ne numeste prunci pe noi, care sintem
mai capabili de mintuire decit inteleptii din lume, care socotindu-se pe
ei Insi§i intelepti au ajuns nebuni m . 3. Bucurindu-se $.i veselindu-se
foarte, Iisus striga, ca si cum ar gingavi asemenea pruncilor : «Da, Pd-
rinte, cd asa a lost bundvointa Ta !» l24 . Pentru aceasta, cele ascunse in-
toleptilor si priceputilor veacului acestuia au fost descoperite pruncilor.
4. E de la sine inteles, deci, c& sintem prunci, noi copiii lui Dumnezeu,
care am lep&dat pe omul eel vechi 125 , am dezbracat haina pacatului 12ft

1 17. Gal., 3, 23—25.
11«. Ga/., 3, 26—28.

119. I Pt., 2, 1. 11.

120. I Cor, 12, 13.

121. AdlcS : ale gnasticilor.

122. Lc, 10, 21 s ML, 11, 25.

123. Rom., 1, 22 i 1 Tim., 6, 4.

124. Lc, 10, 21 ; M!., 11, 25.

125. El., 4, 22.
120. Iucla, 1, 23.

PUDAOOOUL, CARTEA INTIlA 185

$i am imbracat nostricaciunea '" lui Hristos, ca sa ajungem oameni
noi l28 , popor sfint l ' M , si, fiind nascuti din nou, sa pSstram neintinat pe
om ; sa fim prunci, ca un prune al lui Dumnezeu, curSUt de desfriu si
rautate.

33. 1. Feocitul Pavel pune foarte lSmurit capat acestei discutii, scri-
ind in Epistola catre Corinteni asa : *Fratilor, nu fitf copii cu mintea, ci
cu rau.tatea UU prunci, dar cu mintea iiU desdvirsith m . 2. $i : «C2nd
eram prune, gindeam ca un prune, grdiam ca un prunc» 131 ,- aici vorbeste
acoperit despre vietuirea sa dupa lege, cind nu era curat la suflet, ci era
nebun si prigonea Cuvintul, gindind cele copilaresti si hulea Cuvintul,
graind cele copilaresti. Caci cuvintul prune are doua sensuri. 3. «Dar
cind am ajuns bdrbat, spune iarasi Pavel, am lepddat cele ale pruncu-
lui» l32 . Cind apostolul marturiseste ca a aruncat copilaria, ca a lepa-
dat-o, nu face aluzie la lungimea nedesavirsita a virstei, nici la o anu-
mita masura de timp, nici la alte invataturi secrete care cuprind cunos-
tinte barbatesti mai desavirsite, ci face aluzie la pruncii cei din lege,
care sint zguduiti de frica, ca si copiii de sperietori ; ii numeste barbati
pe cei care asculta de ratiune si au libertatea de vointa. Noi, care am
crezut, sintem mintuiti prin libera noastra vointa ,• si simtim teamS fiind
cu mintea limpede, nu cu mintea tulbure. 4. Insusi apostolul da marturie^
de acest lucru, cind spune cS iudeii sint mostenitori dupa testamentul
eel dintii, iar noi mostenitori dupa fagaduinta : «Spun, insa, cd. atita
vreme cjf mo$tenitorul este prune, nu se deosebe$te intru nimic de rob,
de$i este stdpin peste toate, ci este sub epitropi si iconomi pind la vre-
mea rinduitd de tatal sdu. Toi asa si noi, cind eram prunci, eram robiU
sub stihiile lumii > dar cind a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu
pe Fiul Sdu, ndscut din femeie, ndscut sub lege, ca sd rdscumpere pe cei
de sub lege, ca sa primim prin El lnfierea» 133 .

34. 1. lata ca Pavel a mSrturisit ca sint prunci cei de sub frica si
pacate, iar pe cei de sub credinta ii numeste copii si le spune barbati, in
opozitie cu pruncii cei de sub lege. «Nu mai esti rob, spune Pavel, ci iiu ■,
iar dacd esti fiu, esti si mostenitor prin Dumnezeu» 134 . Ce-i mai lipseste
fiului, dupa ce a primit mostenirea ? 2. Minunat a explicat Pavel cuvin-
tele : «Cind eram prunc», adica cind eram iudeu — c3 era de origine

127. J Cor., 15, 53.

128. 2 Cor., 5, 17.

129. J PL, 2, 9.

130. J Cor., 14, 20.

131. 1 Cor., 13, 11.

132. J Cor., 13, 11.

133. Gal., 4, 1—5.

134. Gal., 4, 7.

'J60 CLEMENT ALEXANDRINUL

evreiasca — «glndeam ca un prunc», adfca pentru ca urmam legii ; «dar
clnd am afuns bdrbaU, nu mai gindesc cele ale pruncului, adica cele ale
lpgii, ci gindesc cele ale barbatului, adica cele ale lui Hristos, singurul
pe care Scriptura ll numeste barbat, dupa cum am spus mai inainte. «Am
Jepddai ceie ale prunculuh 135 . Dar copilaria in Hristos este desavirsire
In comparatie cu legea. 3. Ajunsi aici, trebuie sa aparam copilaria noas-
trfi. Trebuie inca sa explicam cele spuse de apostol : «Cu lapte v-am
hrdnit, ca pe'niste prunci in Hristos, nu cu bucate, cd jncd nu puteati ;
dar nici acum nu putefi» l36 . Mi se pare ca aceste cuvinte ale lui Pavel
nu trebuie intelese ca fiind spuse in sens iudaic. In fata acestor cuvinte
voi pune si Scriptura aceea care spune : «Vd voi duce in pamintul eel
bun, unde curge lapte si miere» l37 .

35. 1. Apropienea acestor texte scripturistice naste o foarte mare ne-
-dumerire cu privire la intelesul lor. Daca pruncia, care este hranita cu
lapte, este inceputul credintei in Hristos, iar pruncia este dispretuita,
pentru ca este copilaroasa si nedesavirsita, cum este cu putinta ca odihna
•omului desSvirsit, a gnosticului, care a fost hranit cu mincare tare, sa fie
iarasi cinstita cu lapte le, care se da pruncului ? 2. Se poarte ca particula
«ca» 138 sa arate o comparatie, pentru a arataceva asemanMor si textul
trebuie citit asa : «V-am hrdnit cu lapte in Hristos» •, iar dupa ce ne oprim
putin sS adaugam : «ca pe niste prunci», pentru a avea prin oprirea ci-
tirii, o idee ca aceasta : 3. «V-am invatat in Hristos, folosind o hrana
simpla, adevarata si naturala, o hrana duhovniceasca». Ca asa este natura
hranitoare a laptelui, care izvoraste din sinurile celor care hrSnesc cu
•dragoste pruncii. Astfel, tot textul scripturistic, de care este vorba, tre-
buie inteles asa : «Dupa cum mamele hranesc cu lapte pe copiii nou
nfiscuti, tot asa si eu, cu Cuvintul, cu laptele lui Hristos, am picurat in
sufletele voastre hrana cea duhovniiceasca».

36. 1. Astfel, deci, laptele eel desavirsit este o hrana desavirsita si
duce la un sfirsit, care nu are sfirsit. De aceea Dumnezeu fagaduieste ce-
lor care vor locui in loc de odihna aceeasi hrana : lapte si miere. E de
lu sine inteles, deci, ca Domnul le fagaduieste dreptilor iarasi lapte, pen-
tru a arata lamurit ca Dumnezeu-Cuvintul este si una si alta : «alfa si
omega, 3ncepurui si sfirsitul» 139 . Dumnezeu-Cuvintul este simbolizat prin
Uipte. In acelasi chip si Homer, fara voia lui, prooroceste cind spune ca
oomenii drepti se hranesc cu lapte 140 . 2. Se pot intelege si asa cuvintele

135. I Cor., 13, 11.

136. J Cor., 3, 1—2.

137. /<•$., 3, 8. 17.
131!. 7 Cor., 3, 1-2.

Ki«l. Apoc, 1, 8; 21, 6 i 22, 13.
MO. Homer, Illddd, XIII, 5— 0.

(PBDAOOOUL, CARTEA INTIIA 1B7

Scripturii : *$i eu, frafilor, n-am putut sd vd grdiesc ca unoi oameni du-
hovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos» 141 , Incit pot
fi socotiti «oameni trupe$ti» cei catehizati de curind, cei care sint inca
prunci in Hristos. 3. Apostolul a numit, deci, «duhovnice$ti» pe cei care
au crezut deja prin Sfintul Duh ,• iar « trupesti » pe cei de curind catehi-
zati, care n-au fost inca curatiti l42 ,- e de la sine inteles cS pe acestia ii
numeste «trupesti» 143 , pentru ca ei gindesc inca cele trupesti, la fel cu
piginii. 4. «Cind sint intre voi pizmd si ceartd, nu sintefi oare trupesti si
nu. dupa om umblati?» Ui . De aceasta «v-am hidnit cu lapte» li5 , adica: «am
varsat in voi acea cuno5'tinta, care, pornkid de la cateheza, va create spre
viata vesnica». Dar si cuvintele «v-am hrdnit» arata simbolic o partici-
pare desSvirsita. Da, se si spune ca oamenii desavirsi^i beau, pe cind
pruncii sug. 5. Domnul a spus : «Singele Meu este adevdrata btiutur&» l46 .
Apostolul, cind a spus : «v-am hidnit cu lapte», n-a aratat oare acoperit
bucuria cea desavirsita, cunostinta adevarului, care este Dumnezeu-Cu-
vlntul, care este laptele ? Iar cuvintul urmator : «Nu cu bucate, cd inca
nu putep» l47 pot sa arate acoperit prin «bucate» descoperirea deplina\
fata catre fata, din veacul ce va sS fie. 6. Acelasi apostol o spune : «A-
cum vedem ca in oglinda ; dai atunci laid catre fctfd» 148 . De aceea a si
adaugat cuvintele : «Dar nici acum inca nu putetf, cd sinteti incd tiu-
pesti» 149 , pentru cS ginditi cele ale trupului 150 , poftiti, faceti desfrinSri,
va geloziti, va miniati, va pizmuiti 151 , ca nu sintem inca in trup 152 , dupa
cum gindesc unii ,• caci cu trupul, avind fata asemenea ingerilor l53 , vom
vedea fata catre fata fagaduintele 154 .

37. 1. Daca intr-adevar fagaduinta aceea, «pe care ochiul n-a vazut-o
5/ nici la inima omului nu s-a suit» 155 se implineste dupa plecarea din
lumea aceasta, cum pot ereticii gnostici sustine ca stiu, nu printr-o ve-
dere in duh, ci prin invatatura, «ceea ce urechea n-a auzit nicicind» 156 ,
cum pot sustine ca stiu acele lucruri pe care nu le-a auzit decit numai

141. 1 Cor., 3, l.

142. Adica : botezatf.

143. 1 Cor., 3, 3.

144. 1 Cor., 3, 3.

145. 1 Cor., 3, 2.

146. In., 6, 55.

147. 1 Cor., 3, 2.

148. 1 Cor., 13, 12.

149. 1 Cor., 3, 2—3.

150. Rom., 8, 5.

151. Gal, 5, 19—21.
15Z Rom., 8, 9.

153. Papte, 6, 15; Lc, 20, 3G.

154. 1 Cor., 13, 12.

155. 1 Cor., 2, 9.
1®6. Ibidem.

186 CLEMENT ALBXANDKINUL

urochea acoluia, care a fost rfipit In al treilea cer ? ,B7 . Dar si acelei urechi
I s-a poruncit s3 taca ! 158 . 2. Iar daca cunostinta cu care se mlndresc ei
este intelepciune omeneasca — cS asa trebuie sa si gindim — atunci
asculta legea Scripturii : «Stf nu se laude eel infelept cu intelepciunea
lui ; sd nu se laude eel puternic cu puteiea lui 159 ; eel caie se laudd, in
Domnul sd se laude» 1G0 . Iar noi, care sintem invatati de Dumnezeu l61 ne
lfiudam in numele lui Hristos 162 . 3. Cum deci sa nu ne gindim, ca apos-
tolul acest lucru 1-a avut in vedere cind a vorbit de laptele pruncilor ?
Dacfi intii-statatorii bisericilor sint pastori, dupa icoana bunului pas-
tor 103 , iar daca noi sintem oile, atunci apstolul spune, pastrind sirul lim-
bajului simbolic, ca Domnul este laptele turmei. Cuvintele : «Cu iapre
v-am hidnit, nu cu bucate ; cd incd nu puteti» 164 r trebuie puse de acord
cu sensul intregului text ,- prin «bucate» nu trebuie inteles altceva decit
«iapte» ; ca si «bucatele» si *laptele» sint identice prin natura lor 165 . La
fel si Cuvintul este acelasi, fie ca e curgator si dulce ca laptele, fie ca e
tare si strins ca bucatele.

38. 1. Nu numai atit ,• prin «lapte» se poate intelege si predica, pen-
tru ca predica se revarsa pe o mare intindere, iar prin «bucate», se poate
intelege credinta, pentru ca e strinsa ca o temelie, datorita catehe'zei ;
c&ci credinta, odata ce patrunde in suflet, se aseamana cu buoatete, pen-
tru c8 este mai tare decit predica. 2. De o minicare ca aceasta a vorbit de-
altfel si Domnul prin simboluri in Evanghelia dupa loan, cind a zis :
«Mlncati trupul Meu si beU singele Meu» 166 . Prin mincare si bautura a
nr&tat simbolic realitatea evidenta a credintei si fagaduintei. 3. Prin
ncestea doua, prin credinta si fagaduinta, Biserica, alcatuita ca si omul
din multe madulare, se intareste si creste din acestea doua : din trupul
credintei si din sufletul nadejdii, ca si Domnul din trup si suflet. Ca in-
tr-adevar, nadejdea este singele credintei ; ca din nadejde, ca dintr-un
suflet, isi trage credinta taria sa. Daca nadejdea se duce, ca singele care
curge, atunci se siabeste si ceea ce da viata credintei.

39. 1. Dar daca unii, carora le plac discutiile, ar voi sa spuna cS
laptele arata primele invataturi, un fel de prime alimente, in timp ce
bucafeie arata cunostintele cele duhovnicesti, suindu-se pe ei insisi la

157. 2 Cor., 12, 2.

158. 2 Cor., 12, 4.

159. ler., 9, 22.

160. J Cor., 1, 31 s 2 Cor., 10, 17.

161. 1 Tes., 4, 9.

162. PH., 3, 3.

163. In., 10, 11. 14.

164. 1 Cor., 3, 2.

Hi. r >. Au ndk'fl drecisi func(ie : hranesc.

100. In., G, f>3.

MDAOOOUL, CARTEA INTtlA 189

gnozfi, aceia trebuie sa slic, cfi dacfi ei numesc mincare tare atlt bucatele
cit si trupul si singele lui Iisus, atunci ei, prin lSudSroasa lor intelepciu-
ne, se impotrivesc simplului adevfir. 2. In om, ceea ce se naste intii este
singele ,• unii au indrSznit sS spunS cS singele este fiinta sufletului. Cind
mama a nSscut, acest singe se schimba, printr-o fermentare naturals, in
lapte ,• iar printr-o simpatie plina de dragoste isi pierde culoarea sa si
ajunge alb, ca sS nu sperie pe copil. Singele este mai lichid decit carnea ;
este un fel de carne lichidS ,■ laptele este mai plScut la gust decit singele
si alcStuit din particule mai mici. 3. Fie ca singele, care hrSneste fStul,
este trimis mai intii prin cordonul ombilical, fie ca singele menstrual,
oprit prin scurgerea lui naturals, primeste porunca de la Dumnezeu-
Creatorul, Cel Care hraneste totul, sa se indrepte, potrivit unei revSrsSri
naturale, spre sinii, care incep sa se umfle, si printr-o cSldurS naturals
singele se schimba si ajunge hranS plScutS copillului, dar, oricum ar fi,
singele este eel care se preface in lapte. Dintre toate madularele trupului,
sinii sint in cea mai mare legators cu uterul. 4. Gind are loc nasterea, se
taie buricul, prin care se ducea singele la fSt ,• atunci are loc o inchidere
a trecerii singelui si singele se indreaptS spre sini ,• ingramSdindu-se
mult singe, sinii se mSresc si singele se transforms in lapte, asa cum in-
tr-o rana singele se transforms in puroi. 5. Sau si altfel ; singele din vi-
nele care se aflS lingS sini, care sint ingrSmadite in timpul sfortSrilor
nasterii, trece in porii naturali ai sinilor si suflul, care este trimis din
arterele invecinate, se amestecS cu acest singe ,• substanta singelui rS-
mine inca intactS ,• dar singele fiind izbit in valuri, se inSlbeste, cS din
pricina unei astfel de lovituri se preface in spuimS ,• se intimplS ceva
asemSnStor cu marea, despre care poetii spun cS, din pricina izbiturilor
vinturilor, «aruncS spumS sSrat3» 167 . Singele se preface in lapte ; dar
in ce priveste substanta sa rSmiine tot singe.

40. 1. La fel si riurile repezi, prin imbrStisarea valurilor cu aerul din
jurul lor, se sparg si urlS scotind spumS ,• tot asa si saliva din gura noas-
tra se inSlbeste din pricina respiratiei. Ce este dar de mirare, dacS spu-
nem cS si singele, sub influenta suflului din artere, se preface intr-o sub-
stantS foarte strSlucitoare si foarte albS ? Se schimbS in ce priveste ca-
litatea sa, nu in ce priveste substanta sa. 2. FSrS indoialS nu poti gSsi
altceva mai hrSnitor, mai dulce, nici mai alb ca laptele. Hrana cea duhov-
niceascS se aseamSnS in totul cu laptele ; este dulce din pricina harului,
care este in ea ,• este hrSnitoare, pentru cS este viatS ; este albS, pentru
cS este ziua lui Hristos. Cu cele spuse s-a aratat cS singele Cuvintului
este ca laptele.

167. Homer, Illada, IV, 426.

UK) CUSMENT ALBXANDRINVL

41. 1. Lapitele, pregfitit In acost chip de la nastere, da hrana prun-
cului ; iar slnii, care pina" atunci priveau drept spre barbat, se pleacS spre
copil, fiind invatafi sa-i dea hrana, usor de obtinut, lucrata de natur§
spre folosul cresterii copilului. Sinii nu sint, ca izvoarele, plini cu lap-
tele, care curge gata pregatit ,• ci prefac In ei singele in hrana ; ei dau
nastere laptelui si-1 fac sa curga. 2. Iar hrana aceasta, potrivita si nece-
sara copilului de curind alcatuit si nou-nascut, lucrata de Dumnezeu-
Hranitorul si de Tatal celor naiseute si renascute, este hrana cereasca a
ingerilor lfi8 la fel cu mana, care cadea din cer vechilor evrei 169 . 3. Si
acum doicile numesc «mana» prima picatura de lapte, care le cade din
sin, la fel cu mincarea aceea din pustie. Femeile, care nasc §i ajung
mame, izvorasc lapte din sinurile lor ; dar Domnul Hristos, fructul Fe-
cioarei, n-a fericit sinii femeii 170 , nici nu i-a socotit datatori de hrana,
ci El a ajuns hrana duhovniceasca pentru cei virtuosi, cind Tatal eel iu-
bitor de oameni a facut sa cada, ca o ploaie in lume, Cuvintul Sau.

42. 1. O, minune plina de taina ! Unul este Tatal universului, unul
este Cuvintul universului, unul este Duhul eel Sfint, Unul si Acelasi, pre-
tutindeni. O singura Fecioara a ajuns mama ; si-mi place s-o numesc
Biserica. Numai aceasta mama n-a avut lapte, pentru ca numai Ea n-a
ajuns femeie. Dar este, in acelasi timp si fecioarS si mama. Neintinata ca
fecioara, plina de iubire ca mama. Cheama la Ea pe copii si-i aiapteazS
cu lapte sfint, cu Cuvintul, Care a fost prune. 2. N-a avut lapte, pentru
cR lapte era Copilul Acesta frumos si propriu, trupul lui Hrisitos, Ea a hra-
nit cu Cuvintul pe poporul eel tinar, pe care llnsusi Domnul 1-a nascut cu
dureri trupesti, pe care tnisusi Domnul 1-a inf&sat cu scumpul Lui singe.
3. O, nasteri sfinte ! O, scutece sfinte ! Cuvintul este totul pentru copil :
$1 Tatfi si Mama si Pedagog si Hranitor. Ca spune El : *MmcaU trupul
Meu $i be/i singele Meu !» m . Aceasta mincare, pe care numai El poate
s-o dea, ne-o ofera Domnul : ne da trupul Sau si varsa singele Sau. Ni-
mic nu le lipseste copiilor, ca sa poata creste !

43. 1. Ce taina nemaiauzita! Ni s-a poruncit sa dezbracam vechea
si trupeasca noastra stricaciune, ca si hrana cea veche, pentru ca sa
avem parte de o alta vietuire, o vietuire noua, aceea a lui Hristos ; pen-
tru cfi, daca e cu putinta, primindu-L pe El, sa-L asezam in noi insine si
sa-L sfiiasluim in pieptul nostru pe Mintuitorul, ca sa nimicim patimile
trupului nostru.

168. Ps., 77, 29 ; Int. Sol., 16, 20 ; £x„ 1, 19.
160. /c?., 16, 4—19.

170. l.c, 11, 27—28.

171. In., 6, 53.

PBDAUOQUL, CARTHA INTlIA 1QI>

2. Dar poale ca nu vrei sa lntelegi In acest sens cele spuse, ci in-
tr-un sens mai general. Asculta explicatia si in acest sens ! Prin trup,
Domnul arata simbolic pe Duhul Sfint, ca trupul Lui a fost creat de Duhul
Sfint 172 ; prin singe ne-a arfitat acoperit Cuvintul, caci Cuvintul, ca sin-
gele bogat, se raspindeste in viata noastra ; amestecul celor doua, a
trupului si a singelui, este Domnul, hrana pruncilor. Domnul este, deci,
?i Duh si Cuvint. 3. Hrana, adica Domnul Iisus, adica Cuvintul lui Dum-
nezeu, este Duh intrupat, trup ceresc sfintit. Hrana este laptele Tatalui,
si numai cu aceasta ne hranim noi pruncii. Asadar, Insusi «Cel iubit» 173 ,
Hranitorul nostru, Cuvintul, si-a varsat singele Lui pentru noi, ca sa min-
tuiasca omenirea. 4. Noi, care am crezut prin El in Dumnezeu, ne gasim
scaparea la «sinul care ne face sa uitam de griji» m , la sinul Tatalui, la
Cuvintul, singurul Care, dupa cum e si firesc, ne da noua pruncilor lap-
tele dragostei. Iar noi, to^i citi sugem la acest sin, sintem cu adevarat sin-
gurii fericiti.

44. 1. Pentru aceasta zice si Petru : «Lepddind, deci toata. rautatea
$i tot viclesugul si fdtdrnicia si pizma si clevetirea, ca. niste prunci de
curind ndscuti, sd doriti laptele eel duhovnicesc, ca sa cresteti cu el
spre mintuire 175 , de vreme ce ati gustat cd bun este Domnuh l76 . Daca
am fi de acord cu cei care spun, ca hrana tare este altceva decit laptele,
atunci ne-am intreha : cum de nu v3d aceia ca se con'trazic, neintelegind;
legile naturii ? 2. In timpul iernii, cind pielea trupului se stringe si nu
lasa sa iasa afara caldura care este inchisa inauntru, hrana, mistuita sl
digerata, este prefacuta in singe si se duce in vine ,• acestea, pentru ca
nu sint in contact cu aerul, se umplu de singe, se intind §i bat cu putere.
De aceea in timp de iarna, doicile au foarte mult lapte. 3. Am aratat mai
inainte 177 cS la femeile care nasc, singele se preface in lapte, dar singele
nu-si schimba substanta sa, asa precum la batrini parul blond capita cu-
loarea alb§. In timpul verii, iarasi, pielea trupului, fiind mai putin strinsa,
ingaduie hranei sa iasa afara prin porii pielii. Atunci laptele nu-i atit de
mult pentru ca nu-i nici singele.

45. 1. Asadar, daca digestia mincarii da singele, iar singele se pre-
face in lapte, atunci singele are in el dispozitia naturala de a pregati
laptele, intocmai ca sSminta barbatului, ca simburele strugurelui.
Deci, indata ce ne na^tem, sintem hraniti cu lapte, cu aceasta.

172. Xc, l, 35.

173. MU, 3, 17; Mc, 1, 11 j Lc, 3, 22 , ML, 17, 5; Mc., 9, 7; Lc, 9, 35 ; 2 PL, 1; 17.

174. Homer, Iliada, XXII, 8CJ. Siivt cuvintele pe care Hecuba, mama lui Hector,.
le-a spus fiului sSu.

175. 1 PL, 2, 1—2.

176. 1 PL, 2, 3 i Vs., 33, 8.

177. Paragraful 39, 2—5.

192 CUMBNT ALBXANORINUL

mincare, care este Domnul ; si Indatfi ce ne nastem din nou 178 , sintem
cinstiti cu nadejdea odihnei, si ni se binevesteste Ierusalimul eel de
sus 17B , in care, dupa cum spune Scriptura, plouS cu miere si lapte l8 ° ,- c&
noi prin cele materiale c3ut&m hrana cea sfinta. 2. Bucatele se strica,
riupfi cum spune insusi apostolul 181 ; hrana cu lapte, insa, ne duce la
ceruri, ne creste cetateni ai cerurilor si impreuna-dantuitori cu ingerii.
Dar pentru c& Cuvintul este «izvorul vie{ii» 182 , care curge cu tarie si
eSte numit si «riu de untdelemn» 183 , negresit Pavel, alegorizind, II nu-
meste pe Cuvint lapte, cind spune «v-am adapat» 184 ,• caci Cuvlntul,
hrana adevarului, se bea. 3. FSra Indoiala bautura este numita mincare
HchidS. Este cu putinta ca acelasi aliment sa fie si mincare si bautura,
■dupS cum 11 privim dintr-un punct de vedere sau din altul ; de pilda
brinza este o inchegare a laptelui sau lapte inchegat. Nu caut acum sa
vlnez cuvinte, ci sa arat ca si laptele si brinza au una si aceeasi sub-
stanta. Dar copiilor de sin le este de ajuns numai laptele, care le e si
mincare si bautura. 4. Domnul spune : «Eu am sa. mdninc o mincare pe
•care voi n-o stifi 185 . Mincaiea Mea este ca sd fac voia Celui Ce M-a tri-
mis» l80 . Vede^i ca in chip alegoric, vointa lui Dumnezeu este o alta
mincare, la fel ca laptele.

46. 1. Domnul a numit implinirea patimilor Sale in chip impropriu
*pahar» l87 , pentru ca trebuia sa-1 bea si sa-1 consume numai El. Astfel
pentru Hristos implinirea voiei Tataiui era mincare ; pentru noi pruncii,
Insfi, care bem Cuvintul eel din ceruri, hrana ne este Insusi Hristos. Aici
cuvlntul jiaoteuo) 188 inseamna a cauta, pentru ca sinurile cele parintesti
ale iubirii de oameni dau lapte pruncilor care cauta Cuvintul. 2. Cuvin-
tul se mai numeste pe Sine si piinea din ceruri, ca spune : «Nu Moise v-a
dat piinea din cex, ci Tatal Meu vd dd piinea cea adevdratd din cer ; cd
piinea lui Dumnezeu este aceea care se coboard. din cer si d& viatd. lu-
mii 18 ». $i piinea pe care Eu o voi da este trupul Meu pentru viafa lu-
mii» 19 °. 3. Trebuie amintit aici sensul tainic al piinii. Domnul numeste
trupul Lui piine ; negresit, trupul Lui inviat ; si dupa cum griul Invie din

178. AdicS dupS oe ne botez&m.

179. Gal., 4, 26.

180. 7e$., 3, 8, 17.

181. J Cor., 6, 13.

182. Apoc, 21, 6.

183. Deut., 32, 13 ; Iez., 32, 14.

184. 1 Cor., 3, 2.

185. In., 4, 32.

186. In., 4, 34.

187. Mf., 20, 22—23; 26, 39. 42 j Mc„ 10, 38—39; 14, 36; Lc, 22, 42; In., 18, 11.

188. Clement derivS cuvlntul fiasxiua> de la (iaoxos — mamela, sin.

189. In., 6, 32—33.

190. In., 6, 51.

PBDAOOOUL , CARTBA 1NTUA 183

Insfimtntare si din stricBclune, tot a?a 9I trupul lui Hristos, ca plinea cea
coapta, ajunge prin foe m bucurle Blsericli.

47. 1. Dar si acest lucru va fi lfim turit mai bine In lucrarea mea
Despre Inviere 19 *.

Pentru c3 Domnul a spus : «$t plinea pe care Eu o voi da, trupul Meu
este» «», si pentru ca trupul este strfibatut "de umezala singelui, iar sln-
gele este numit alegoric vin, trebuie sa se stie, ch atunci cind plinea
zdrobita in vin amestecat cu apa, piinea suge vinul, dar apa ramlne ne-
absorbita, tot asa si trupul Domnului, piinea cerurilor, absoarbe singele
si hraneste spre nestricSciune pe cei care sint ceresti dintre oameni si
lasa spre stric&ciune numai poftele cele trupesti. 2. Astfel, alegoric, Cu-
vintul este numit in multe chipuri : si mincare si trup si hranS si piine si
singe si lapte. Domnul este toate acestea spre desfatarea noastra, a ce-
lor ce credem in El. Sa nu se minuneze nimeni, dar, cind noi numim ale-
goric lapte singele Domnului ! Nu este oare numit alegoric si vin ! 3. Ca
spune Scriptura : «Cel cate spaldln vin haina sa $i In singe de strugure
vesmlntul lui» 1M . Prin aceste cuvinte, Scriptura spune ca trupul Cuvin-
tului se va impodobi cu singele Lui, dupa cum negresit cu Duhul Lui va
hrani pe cei care inseteaza de Guvint. Ca CUvintul este singe, o marturi-
seste singele dreptului Abel, care a vorbit cu Dumnezeu l95 . 4. Da, sin-
gele n-ar fi putut scoate nicicind glas, daca n-am intelege prin singe Cu-
vintul. Abel, dreptul eel vechi este tip al Dreptului celui nou ,• iar singele
eel vechi a vorbit in numele singelui celui nou. Cu Dumnezeu vorbeste
singele, adica Cuvintul ; pentru ca singele acela a aratat pe Cuvintul
Care va patimi.

48. 1. Trupul, ca si singele din trup, este hranit si crescut cu dra-
goste filiaia de lapte. Intr-adevSr, formarea fatului se face prin unirea
samintei barbatului cu secretiile care au ramas curate dupa curatirea
lunara. Puterea, care este in saminta barbatului, coaguleaza singele —
asa cum cheagul incheaga laptele — si lucreaza substanta pentru alc3-
tuirea fatului. Amesteculacesta da nastere unei dezvoltari firesti ,• ames-
tecul gresit, insa, duce la sterilitate. 2. In pamint chiar, saminta se pier-
de, daca este acoperita de prea multS apa ,• iar daca este seceta se usuca ;
daca, insa, pamintul este lipicios saminta se mentine si creste. 3. Unii
au presupus ca saminta unei vietuitoare este, dupa substanta sa, spuma

191. AdicS prin moarte.

192. Clement mentioneazS aceasta lucrare, care s-a pierdut, $i In Cartea II a Pe-
dagogului, 104, 3.

193. In., 6, 51.

194. Pac, 49, 11.

195. Pac, 4, 10 , Ml., 23, 35 | Evr., 11, 4.
13 — Clement Alexnndrtnul

194 CLBMBNT ALBXANDMNUL

a slngelui ; slngele, In timpul imbratisarii, datorita caidurii firesti a bar-
batului, fiilid excitat, se tulburS, se preface in spumS si se depune In vi-
nele seminale. Diogene Apoloniatul 196 socoate c& placerile dragostei l97
$i-au luat numele de la singe inspumat 198 .

49. 1. Din toate acestea; rezulta clar c& slngele este substanta trupu-
lul omuhii. In pintecele femeii, alcatuirea fatului este mai intii umeda, ca
laptele ; apoi aceasta alcfitiiire, prefacindu-se in singe, capita trup ; In
uter se intare$te, datorita unui suflu natural si cald, prin care fatul se
formeazS si capSta viata. 2. Dar si dupa nastere, copilul se hraneste tot
cu acelasi singe ; caci curgerea laptelui din sinul femeii isi are originea
In singe. Laptele este izvorul hranei copilului. Prin curgerea laptelui se
arata ca o femeie a nascut si este mama ; de aici ii vine si dragostea
materna. De aceea, deci, Sfintul Duh spune in chip tainic prin apostol,
folosind un cuvint al Domnului : «Cu lapte v-am hrdnit» l99 . 3. Daca am
fost nascuti din nou in Hristos, Cel Care ne-a nascut din nou ne hra-
neste cu propriul Lui lapte, cu Cuvintul ; ca e firesc ca tot eel ce naste
sa dea indata hrana celui pe care 1-a nascut. $i dupa cum nasterea din
nou. a omului este duhovniceasca, la fel si hrana lui este tot duhovni-
ceasca. 4. In orice privnita noi sintem uniti in toate cu Hristos : prin in-
rudire, datorita slngelui Lui, prin care am fost rascumparati ,- prin dra-
goste, datorita educatiei cu care ne-q crescut Cuvintul ; prin nestrica-
ciune, datorita vietuirii Lui.

«De tele mai multe ori Intre oameni cre$terea copiilor
CreeazS mai multa dragoste decit nasterea copiilor* 200 .

Deci si slngele si laptele sint In chip egal simboale ale patimii si
Invfitaturii Domnului.

50. 1. Ne este, dar, ingaduit noua pruncilor sa ne laudam cu Dom-
nul si sa strigam :

«Ma laud ca sint dintr-un tata bun si dintr-un singe bun» M1 .

Ne este, deci, lSmurit acum ca din singe avem, prin transformare,
lapte ; dar acest lucru II putem vedea si la oi si la vaci. 2. In acel timp
al anului, pe care II numim primavara, cind atmosfera este umeda, cind
iarba si pdsunile sint suculente si pline de apa, aceste animale sint pline
de singe, cum o arata umflarea vinelor ,• ca vinele ies in afara ,- datorita

196. Dlooene din Apolonia, Fragm. 6, Diels.

197. t4 49po8(ot«.

198. xb ifputtt olfia.

199. J Cor., 3, 2.

200. Blotos, Fragm. 1, TGF. p. 825.

201. Homer, Iliada, XIV, 113. — Sint cuvlntelo lui Dlomede, fiul lui TIdeu.

PKPAOOOUI,, CARTBA INT1IA 185

acestui singe, animalele acestea dau mai mult lapte ; vara, dimpotrivi,
din pricina caidurii, slngele so incalzeste si se Imputineaza si atunci se
opreste transformarea lui si de aceea vitele dau mai putin lapte.

3. Laptele are, intr-adevfir, o Inrudire foarte fireasca cu apa, asa
precum o are bala cea duhovnlceascfi ,w , cu hrana cea duhovniceascS t03 .
Cei care inghit putfnS ap& rece odata cu laptele, se folosesc indata ; ca
amestecul apei cu laptele nu lasa ca laptele sfi se inacreasca ; si laptele
ajunge bun de baut pentru c& intre apS si lapte nu este lipsS de afinitaie,
ci afinitate. 4. Si pSrtasia pe care o are Cuvintul cu botezul a are si lap-
tele cu apa. Dintre lichide, numai laptele primeste apa,- iar amestecul
laptelui cu apa este pentru curStire, asa cum botezul este pentru iertarea
pScatelor.

51. 1. Se amesteca foarte bine laptele si cu mierea ,• si aceasta iarasi
spre cur5tire odata cu indulcirea hranei. Cuvintul, Care este unit cu iu-
birea de oameni, vindeca patimile §i in acelasi timp curSteste si paca-
tele. Mi se pare cS aceste cuvinte : «Glasul sSu curgea mai dulce decilt
mierea» 204 au fast spuse desipre Cuvint, Care este mierea. In multe locuri
profetia urc5 Cuvintul mai presus «de mieie $i iaguie» 205 .

Laptele se amestecS si cu vinul dulce ,• si este folositor amestecul
acesta ; este ca si cum ai amesteca cele stric3cioase ca s3 ajungS la ne-
stricSciune ,• pentru ca laptele din pricina vinului scoate zerul din el si
se taie ; si ceea ce este rSu se aruncS. 2. Tot asa si unirea duhovniceascfi
a credintei cu omul supus patimilor, inlaturS poftele trupesti, ii dS tSrie
omului pentru vesnicie si prin mijloace dumnezeiesti il face nemuritor.

3. Multi oameni folosesc partea grasS a laptelui, care se numeste
unt, pentru luminat ,• acestia arata, printr-un simbolism vSdit, cS Dom-
nul, Cuvintul, este bogat in uratdelemn, ca numai El cu adevarat hrS-
neste, creste si lumineaza pruncii.

52. 1. De aceea si Scriptura zice despre Domnul : «Hrdnitu-i-a pe el
cu rodurile tarinilor, le-a dat sd sugd iapie din piatrd $i untdelemn din
piatrd vlrtoasd, unt de la vaci $i lapte de la oi, cu grdsimea mieilor» m ,-
si pe lingS acestea le-a mai dat si altele. Iar eel care a profetit nasterea
Copilului a spus : «Unt $i miere va minca» 207 .

2. Eu m& minunez chiar de unii c& indrfiznesc sS se numeasca pe ei
tnsisi «perfecti» si «gnostici», suindu-se cu gindirea lor mai presus de
apostol, ingimfindu-se si laudindu-se, clnd insusi Pavel mSrturiseste des-

202. AdicS : BotezuL

203. AdicS : Sflnta Euharistie.

204. Homer, Iliada, I, 249. E vorba de glasul lul Nestor, Inteleptul.

205. PS., 18, 11; 118, 103.

206. Deut, 32, 13—14.

207. Is., 7, 14.

196 CLEMENT ALEXANDRINUL

pre el : «Nu cd am si luat rdsplata sau cd sint si desavirsit ; dai o urmd-
iesc, cd doar o voi si prinde, intrucit si eu am fost prins de Hristos. Fra-
t'rior, eu irtcd socotesc sd nu o ti prins ; dar una tac ; uitind cele ce sint
in urma mea, dar tinzind la cele dinainte, alerg la pntti, la rdsplata che-
mdrli celei de sus, in Hristos Iisus» 208 . 3. Pavel se socoate desSvir^it,
pentru ca a pSrasit viafa de mai inainte §i pentru ca tinde la o viata mai
buria, dar nu se socoate desavirsit in cunostinta,- ci se socoate ca unul
care doreste desavirsirea. De aceea si adauga : «Asadar ci{i sintem de-
sdvhsiti, aceasta sd gi.ndim» 209 . Pavel numeste lepadarea de pacate de-
savirsire, nastere din nou in credin^a Celui ce singur este desavirsit si
uitare de pacatele de mai inainte. .

CAP1TOLUL vn

CINE ESTE PEDAGOGUL .. •

SI CARE ESTE PEDAGOGIA LUI

53. 1. Asadar, dupa ce am aratat ca noi to^i, noi cei care urmam lui
Hristos, sintem numi|i de Scriptura nu numai copii, ci, in chip alegoric,
si prunci, dupa ce am aratat ca este desavirsit numai Tatal universului —
ca Fiul este in Tatal si Tatal in Fiu 210 — este timpul, urmind planul nos-
tru, s§ spunem cine este Pedagogul. Se numeste Iisus. 2. Uneori se nu-
meste pe El Insusi Pastor, spunind : «Eu sint pastorul eel bun» 2U . Potrivit
unei metafore.pornind de la pastorii care pastoresc oile, Iisus este Pe-
dagogul Care pastoreste pe copii, este Pastorul Care are grija de prunci ;
si pentru ca pruncii sint nevinovati, sint numiti in chip alegoric oi. 3. «$i
vor fi to{i o turmd si un pdstor» 212 . Deci Cuvintul este Pedagogul Care
ne duce pe noi copiii la mintuire. Cuvintul a grait prin Osea foarte la-
murit despre El, zicind .: «Eu sint Invatatorul vostru» 213 . Pedagogia este
credinta in Dumnezeu ; este invatatura a slujirii lui Dumnezeu ; este
instruire spre cunoasterea adevSruiui ; este vie|uire dreaptS, care duce
la cer.

54. 1. Cuvintul pedagogie are multe in{elesuri. Este o pedagogie a
celui care este educat si instruit ,■ este o pedagogie a celui care educa
si insruieste : in al treilea rind este insasi pedagogia ; in al patrulea rind

208. Fil., 3, 11—14.

209. Fil.. 3, 15.

210. In., 17, 21.

211. In., 10, 11. 14.

212. In., 10, 16.

213. Osea, 5, 2.

PEDAGOGUL, CARTEA INTIIA 197

cele ce se invafS, de pilda poruncile, alcStuiesc iarasi pedagogia. Peda-
gogia cea dupa Dumnezeu, insa, este calea in linie dreapta spre adevSr
pentru contemplarea lui Dumnezeu si aratarea faptelor sfinte pentru o
dainuire vesnicS. 2. Dupa cum generalul care conduce armata sa, se in-
grijeste de salvarea ostasilor lui, dupa cum capitanul unei corabii cir-
rnuieste corabia lui, cu dorinta de a salva pe calatori, tot asa si Pedago-
gul, datorita purtarii de grija pe care o are de noi, conduce pe copiii
Sai spre o vietuire mintuitoare. Si ca sa spun pe scurt, toate cite le ce-
rem in chip binecuvintat de la Dumnezeu ca sa ni se dea nouS, pe ace-
lea le dobindim, dacS ascult&m pe Pedagog. 3. DupS cum capitanul unei
corabii nu se pleaca totdeauna vinturilor, ci uneori se impotriveste tu-
turor furtunilor, tot asa $i Pedagogul nu se pleaca vreodata in fata vin-
turilor potrivnice din lumea aceasta, nici nu le ingaduie sa duc8 pe copil,
ca pe o corabie, spre o vietuire salbatica si desfrinata, ci se lasa condus
numai de vintul eel bun al adevarului si tine cu tSrie in mina sa cirmele
corSbiei copilului, adica urechile, pinS ce il va duce pe copil nevatamat
in limanul cerurilor. Ca deprinderea, numita de oameni stramoseascS, se
pierde in scurta vreme, pe cind vietuirea cea dumnezeiasca este o avere
care ramine pentru totdeauna.

55. 1. Se spune ca pedagogul lui Ahile 2l4 a fost Fenix 2l5 , pedagogul
copiilor lui Cresus a fost Adrast, ca pedagogul lui Alexandru a fost
Leonida, iar al lui Filip a fost Nausitoos. Dar Fenix era un afemeiat ;
Adrast era un surghiunit ,• Leonida nu i-a scos din sufletul macedonea-
nului 216 mindria si nici Nausitoos n-a vindecat pe betivanul 217 din
Pela. Zopir tracul n-a putut sS puna friu desfriului lui Alcibiade ; si
Zopir era un sclav cumparat ,- Sicin 218 , pedagogul copiilor lui Temi-
stocle 21B , era o sluga lenesa ; se spune ca dansa si a facut dansul numit
sicinis 220 . 2. N-am sa tree sub tacere pe pedagogii de la persi, a^a-numitii

214. Ahile, fiul lui Peleu ?i al zeijei Tetis, eel mai celebruerou al IliadeL Mama

lui, pentru a-1 face nemuritor, indata ce 1-a nascut, 1-a cufundat in apele Stixului, tinin-
du-1 de calcii. In razboiul Troiei a fost ucis de sageata inveninata trimisa de Paris, fiul
lui Priam, in calcii, singurul loc vulnerabil din trupul sau.

215. Fenix, unul din eroii Iliadei. Intrind in conflict cu tatal sau, acesta i-a strivit
ochii si 1-a alunget. S-a refugiat la curtea lui Peleu, unde cent.aurul Hiron i-a redat
vederea ; a fost pedagogul lui Ahile.

216. Adica Alexandru eel Mare. . . '

217. Adica Filip, regele Macedoniei, tatal lui Alexandru eel Mare.

218. Sicin, prizonier pers, robul si pedagogul copiilor lui Temistocle. A inventat
dansul care-i poarta numele.

219. Temistocle, general si om de stat atenian, seful partidului democrat (520 —
460 i.d.H.). A cistigat batalia de la Salamina, infringind flota persana condusa de Xerxes.
A murit in exil.

220. Dansul sicinis era un dans comic executat de corurile de satiri, un dans vio-
lent si rapid.

108 CLEMENT AUXANPMNUL

pedagogi imparfitesti. imp&ratii persilor alegeau din toji persii patru pe-
dagogi merituosi pen/tru copiii lor ; dar copiii inv&tau de la acedia numai
s& traga cu arcul ; clnd cresteau mari, acestia traiau cu surorile lor, cu
mamele lor, cu femei cSsatorite si cu nenumSrate curtezane ,• erau de-
prln$i la impreunari ca mistretii.

Pedagogul nostru insS, este Sfintul Dumnezeu Iisus, Cuvintul, Care
conduce Intreaga omenire. Insusi iubitorul de oameni Dumnezeu ne este
Pedagog.

56. 1. Spune Duhul eel Sfint undeva in Cintarea lui Moise despre
El : «L-a indestulat pe popor in pustie, in setea pricinuitd de arsita, in
pdmlnt tdrd de apd ; inconjuratu-1-a pe el si 1-a invdtat ; 1-a pdzit ca iu-
mina ochilor •, ca un vultur si-a acoperit cuibul sdu si spre puii lui a do-
rit i lntinzlndu-si aripile sale i-a piimit pe ei si i-a ridicat pe spatele sdu.
Numai Domnul i-a condus pe ei si nu era cu ei dumnezeu strdin» 221 . So-
cot cfi Scriptura ne arata lamurit pe Pedagog, cind vorbeste de purtarea
Lui. 2. $i iarasi, cind vorbeste Insusi Pedagogul, marturiseste despre Sine
ci e Pedagog : «Eu sint Domnul Dumnezeul tdu, Cel Care te-am scos
din pdmlntul Egiptului» 222 . Cine are oare puterea de a conduce pe ci-
neva afarS si InSuntru? Oare nu pedagogul ? El «s-a ardtat lui Avraam
fi i-a spus lui : Eu sint Dumnezeul t&u I Fd ce esfe pl&cut inaintea
Meah** 3 . 3. Pe Avraam, copil credincios, 1-a pregStit cu grija intr-un
minunat chip pedagogic, zicind : *$i fii tdrd de prihand 1 $i voi pune tes-
tamentul Meu Intie Mine si tine si sdminfa ta» 224 . Se vSdeste aici unirea
unei prietenii puternice intre Pedagog si Avraam. Scriptura ne arata
"foarte lfimurit cfi Dumnezeu a fost si Pedagogul lui Iacov. 4. li spune lui
Iacov : «7afd Eu sint cu tine, pdzindu-te In toatd calea ta, mcotro vei
merge ; si te voi intoarce In pdmintul acesta ; cd nu te voi p&rdsi plnd
ce nu voi face toate cite am gr&it tfe» 225 . Scriptura spune c& Dumnezeu
s-a luptat cu Iacov. «$i a rdmas Iacov singur ; si s-a luptat cu el un om
— Pedagogul — plnd dimineafa» 228 .

57. 1. Pedagogul era «omul» Care s-a luptat cu atletul Iacov, Care
1-a condus, cu care s-a exercitat impreuna, pe care 1-a indemnat sa lupte

221. Deut., 32, 10—12.

222. /e?., 20, 2.

223. Pac, 17, 1.

224. Pac, 17, 2, 7.

225. Pac, 28, 15.

226. Pac, 32, 24.

PBPAOOOUL, CARTBA 1NT1IA |M

Impotriva celui r8u. Da, Cuvlntul a fost si Dascfilul lui Iacov, dar ?i Pe-
dagogul omenirii, c8 spune Scripture : *Iacov L-a lntrebat ?l I-a zls Lui :
Spune-mi numele fdu / S/ a zls : Pentm ce Md Intrebi de numele
Meu /» 227 . Dumnezeu nu i-a spus. numele, pentru cS pastra numele Sfiu
eel nou pentru poporul eel nou, pentru prune. 2. Da, Domnul Dumnezeu
era inca fSra nume, ca nu se facuse om. Cu toate acestea, «Iacov a che-
tnaf numele locului aceluia : Vederea lui Dumnezeu ; cd am vdzut, a spus
el, pe Dumnezeu fafd cdtre fa/d $i s-a mintuit sulletul meu» 228 . FatS a
lui Dumnezeu este CuVintul ; prin El Dumnezeu este pus in luminfi ?i
cunoscut. CS Iacov atunci a primit numele de Israel, cind a vazut pe Dom-
nul Dumnezeu* 29 . 3. Ac'esta este Dumnezeu, Cuvintul, Pedagogul, Cel
Care i-a spus iarSsi mai tirziu lui Iacov : «Sd nu te temi a te coborl In
F.gipt» 23 °. Vezi cum Pedagogul se tine dupS drept, cum il indeamna la
lupta pe atlet, invajindu-l s3 calce in picioare pe dusman ? 4. Tot El II
invata si pe Moise sS fie pedagog. Ca spune Domnul : «Dacd a pdcdtult
cineva Impotriva Mea, Eu 11 voi $terge din caitea Mea. Iai acum mergl
?i condu poporul acesta in locul de care tf-am vorbit» 231 .

58. 1; Prin aceste cuvinte, Domnul este inva^ator al pedagogiei. Si
Domnul a fost cu adevarat, prin Moise, pedagog al poporului celui vechi »
dar al poporului celui nou este El Insusi Conducator, fata catre fata 23t .
Ca Domnul a zis lui Moise : «iafd ingerul Meu merge inaintea ta» 23S ; a
pus adica inaintea lui puterea Cuvintului de a binevesti si a conduce ; 2.
dar vrednicia de Domn si-a pastrat-o, ca spune : «Dar in ziua in care li
voi cerceta, ii voi pedepsi $j" pentru pdcatul lor» 23i •, cu alte cuvinte : «In
ziua cind voi sta ca Judecator, voi raspiati pacatele lor cu cele ce se
quvin». Ca Acelasi este si pedagog si judecator ,• El judeca pe cei care
nu-L asculta ; caci Cuvintul eel iubitor de oameni nu va trece sub ta-
cere pacatul lor, ci-1 va mustra, ca sa se pocaiasca, ca «Domnul vrea
pocdinfa pcicdtosului mai mult decit moartea lui» 235 . 3. Iar noi, ca niste
prunci, care am auzit de pacatele altora, de frica amenintSrii de a nu
pati la fel, sa ne departam de niste pacate ca acestea.

227. Fac, 32, 29.

228. Fac, 32, 30.

229. Fac, 32, 28.

230. Fac, 46, 3.

231. /e?., 32, 33—34.

232. 1 Cor., 13, 12.

233. /c?., 32, 34.

234. /e?., 32, 34.

235. /cz., 18, 23. 32 j 33, 11.

200 CLBM1NT AUXANPMNUL

Care era, dar, pficatul lor ? «Cd Intru mlnia lor ail omorlt oameni si
In potta lor ait tdiat vinele tauiului. Blestematdt sti fie mlnia lor» * 36 .

Si. 1. Cine ar putea, dar, sa ne educe cu mai multa iubire de oameni
declt El ? Mai intii, pentru poporul eel vechi era un testament vechi;
era legea care edtica pe popor cu frica, iar Cuvintul era inger ; acum,
pentru poporul eel nou si tin&r, s-a daruit un testament nou ,• Cuvintul
s-a n&scut, frica s-a prefScut in dragoste si s-a nSscut acest tainic inget,
Ilsus. 2. Acela§i pedagog zicea atunci : «Sd re temi de Domnul Dumne-
zeu» ,3T ; pe noi, insS, ne indeamna, zicind : «Sd iubesti pe Domnul Dum-
nezeuj fduw 238 . De aceea ne si porunceste : «Incetati cu lucrurile voas-
tre — cu vechile pScate — Inv&fati si facetf bine 2 3» • depdrteazd-te de
rdu $1 Id binele* 40 ; ai iubit dreptatea si ai urlt /drddeiegea» 241 . Acesta
este testamentul Meu eel nou, scris cu veche scriere. Deci, nu trebuie
defSimata tineretea Cuvintului. 3. Dar si in Ieremia Domnul spune : *Nu
spune : Slnt tlndr 2 * 2 . Inainte de a te pl&smui In plntece, le stiu •, si ina-
inte de a iesi din plntecele malcii tale, te-am siinfit» 24S . Poate ca profe-
tia a spus aceste cuvinte acoperit catre noi, care eram cunoscuti de Dum-
nezeu ca credinciosi inainte de intemeierea lumii 244 ; dar acum sintem
prunci, datorita voinfei lui Dumriezeu, implinita de curind, intrucft sin-
tem nou nasouti spre chemare si mintuire.

60. 1. Pentru aceea §i adauga Domnul : «Proiei te-am pus peste nea-
muri» t4S ; a spus c3 trebuie sa profeteasca, ca nu trebuie sa socoteasca
numirea de «tin&r» 248 ca o ocara pentru cei care slnt numiti prunci.

Legea este harul eel vechi, care a fost dat de Cuvint prin Moise. De
aceea si Scriptura zice : «Legea prin Moise s-a dat» 247 — legea nu s-a
dat de Moise, ci de Guvint prin Moise, slujitorul 248 Cuvintului; de aceea
a fost si trecatoare — ,• «iar harul vesnic si adev&rul s-au ldcut prin Iisus
Jlrls'tds* * 49 . 2. Uitaji-va la cuvintele acestui text ! Cind e vorba de lege,
IScriptura spune numai : *s-a dat» •, iar cind este vorba de adev&r, care

236. Fac, 49, 6—7.

237 Deut 6 2

238. ML, 22,' 37 i Mc„ 12, 30 j Lc, 10, 27.

239. Is., 1, 16—17.

240. Ps., 33, 13.

241. Ps., 44, 9; Evr., 1, 9.

242. let., I, 7.

243. Ier., 1, 5.

244. El., 4, I | 7 PL, 1, 20.

245. let., 1, 5.

246. Ier., 1, 7.

247. In., 1, 17

248. Ies„ 14, 31.

249. In., 1, 17.

PEDAOOOUL, CARTIA 1NT11A 201

este harul Tataiui, care este lucrarea vesnici a Cuvlntului, Scripture n-a
mai spus : «s-a dat», ci *s-a /deut prin IIsus», «/drd de Care nimic nu s-a
ifcut» 25 °.

Moise, prin profefie, da Cuvlntului, Pedagogului celui desavirsit, lo-
cul sSu ; vesteste mai dinainte si numele Cuvlntului si conducerea pe
care I-o da ,< II pune poporului pedagog si-i da poporului porunca sS
asculte de El. 3. «Prooroc, spune Moise, ca mine va scula Dumnezeu din
fratfi vostri» 251 — pe Isus al lui Navi, care arata acoperit pe Iisus, Fiul
lui Dumnezeu ,• c& numele de Isus, care a fost vestit mai dinainte in lege,
este umbra Domnului Iisus — . Apoi Moise continuS, dind sfaturi folosi-
toare poporului, zicind = «de el sd ascultati» 252 ; si ameninta «pe omul
care nu va asculta» 25s de proorocul acesta, Asa ne profeteste Moise nu-
mele Pedagogului Mintuitor !

61. 1. Pentru aceea profetia li da Pedagogului toiag 254 pentru
a educa, pentru a conduce, pentru a staplni, pentru ca pe aceia pe care
Cuvintul eel conducator nu-i vindeca, sa-i vindece cu amenintarea ; iar
pe cei pe care nu-i vindeca cu amenintarea, sa-i vindece cu toiagul ,- iar
pe cei care nu-i vindeca cu toiagul, pe aceia ii va minea fOcul. Profetia
spune : «Toiag va ie^i din riddcina lui Iesei» * 55 . 2. Uita-te si la purtarea
de grija, la Jntelepciunea si la puterea Pedagogului ! «JVu dupd slavd 11
va judeca, spune proleti a < niCJ ' dupd vorbele lui il va mustra, ci va face
judecatd celui smerit $i va mustra pe pdcdiosii pdmlntuluh 258 . Iar prin
David spune : «Certind m-a certat Domnul, dor mortii nil m-a dat» 267 ,
pentru ca certarea Domnului inseamna scapare de moarte. 3. Si prin
acelasi profet, Domnul spune : «Cu toiag de tier ii vei pQstori pe ei» 2S8 .
Apostolul, indemnat de aceste cuvinte, spune in epistola catre Corin-
teni : «Ce voitf ? Sd vin la voi cu toiag sau cu dragoste si cu duhul
bllndefei ?» * 59 . Da, si 'Toiag de putere va trimite Domnul din Sion» 28 °,
spune Domnul printr-un alt profet. Despre acest toiag invatatOresc a spus
un alt profet : «Toiagul Tdu si varga Ta m-au mlngliat» Wl . Aceasta-i pu-
terea Pedagogului ! Puterea cea sfinta, cea mingiietoare, cea mintuitoare.

250. In., 1, 3.

251. Deut., 18, 15.
2512. Ibidem.

253. Deut., 18, 19.

254. Is., 11, 1.

255. Ibidem.

256. Is., 11, 3—4.

257. Ps., 117, 18.

258. Ps., 2, 7.

259. I Cor., 4, 21.

260. Ps., 109, 3.

261. Ps., 22, 5.

202 CLBMBNT ALBXANPRINUL

CAP1TOLUL Vlll

CONTRA CELOR CARE SOCOTESC

CA CEEA CE ESTE DREPT

NU ESTE BUN

62. 1. Cu privire la cele spuse mai inainte, unii ne ataca, spunind
ca Domnul nu e bun din pricina toiagului, a amenintarii si a frieii. DupS
cum se pare, ei inteleg gresit textul din Scriptura, care spune : *Cel ce
se feme de Domnul se intoarce In inima lui» 262 , uitind cit de mare este
iubirea Sa de oameni ,- c3 pentru noi Dumnezeu s-a facut om. 2. Dar mai
potrivitS pentru Dumnezeu este rugaciunea pe care o face profetul, ru-
gtndu-se asa : «Adu-fi aminte c& fdrind smtem» 263 ; cu alte cuvinte : «Ai
mila de noi, c3 Tu, prin suferinta Ta, ai incercat slabiciunea trupului
nostru» ! 264 . Dar, in aceasta privinta, Domnul, Pedagogul nostru, este
minunat si nu poate fi invinuit, pentru c&, datorita covirsitoarei Sale iu-
blri de oameni, ia parte la suferinta fiecaruia din noi. 3. «Nimic n-a
fost, pe care sd urascd Domnul» 265 . Dumnezeu nu uraste pe nimeni, dar
vrea sfi existe ceea ce ura§te ,• nu vrea s& nu existe ceva, dar nici nu vrea
ca El s8 fie cauza celui care nu virea sS existe ; si iafSsi nici nu vrea sa
•nu existe ceva si acel ceva sS existe. Dac& Cuvintul uraste ceva, vrea
ca acel ceva s& nu existe ; dar nu exists nimic, dacS Dumnezeu nu-i dS
cauza existentei sale. Deci nu exists nimic care s& fie urit de Dumne-
zeu, 4. sau de Cuvint ,• c& amindoi sint una 266 , Dumnezeu ,• cS a spus : «JLa
inceput Cuvintul era in Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvlntuh 267 . Iar
daci Cuvintul nu uraste nimic din cele ce a fScut, urmeazS ca le iubeste.

63. 1. Dar, mai mult deeit pe celelalte existente, Cuvintul va iubi,
negresit, pe om, fiinta cea mai frumoasa dintre toate creaturile, fiinta iu-
bitoare de Dumnezeu. Dumnezeu este deci iubitor de om ,• Cuvintul este
deci iubitor de om. Iar eel care iubeste vrea sa fie de folos celui pe care
11 iubeste ; eel care este de folos este negresit mai bun decit eel care
nu este de folos ,• dar nimic nu este mai bun decit binele ; deci binele
este de folos. ToatS lumea e de acord cS Dumnezeu este bun ; deci Dum-
nezeu este de folos. 2. Iar binele intrucit este bine, nu face altceva decit
cfi foloseste ,• deci Dumnezeu foloseste tuturora. §i nu se poate cS este
cineva de folos omului, dar nu se ingrijeste de acela ; nici nu se poate

262. tnf. Sir., 21, 7.

263. Ps., 102, 14.

264. Evr., 4, 15.

265. /n(. Sol, 11, 24.

266. In., 10, 30.

267. In., 1, 1.

raoAOooui., cartea intiia 203

spune cfi se lngrijeste de acela, dar nu se ocupS de el. Apoi mai bun este
eel care este de folos cuiva cu glndul declt eel care nu-i de folos cu
gfndul ; dar nimic nu-i mai bun declt Dumnezeu ; si nu-i cu putintfi sa
fie cineva de folos cuiva cu glndul si sa nu se ocupe de el. Deci Dumnezeu
se ingrijeiste de om si se ocup& de el. 3. $i acest lucru 11 arata Dumnezeu
cu fapta, pentru ca educa pe om prin Cuvlntul Sau, Care este un ade-
varat colaborator al iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Binele nu este
numit bine, pentru ca are o virtute deosebita, dupa cum nici dreptatea
nu este numita bine, pentru c& are o virtute deosebita — ca ea insasi
este virtute — ci pentru c3 binele si dreptatea sint in ele insile si prin
ele insele bine.

64. 1. Dar si in alt chip se zice ca ceea ce este de folos este bun,
nu pentru ca place, ci pentru cS foloseste. Dreptatea la fel ; este un bine,
pentru ca este o virtute ,• este o virtute prin ea insasi si nu pentru ca
place ,- ca dreptatea nu judecfi pentru a face placere cuiva, ci pentru ca
s3 dea fiecSruia dupa merit. Deci folosului ii urmeaza folosul. 2. Din
orice punct de vedere ai cerceta binele, vei vedea ca si binele si drep-
tatea au aceleasi caractere ,• iar cele care *au aceleasi caractere sint egale
iritre ele si asemenea. Deci dreptatea este bumS.

3. Dusmanii nostri, !nsa, ne intreabS : Cum se face c5 Domnul, care
este bun si iiibitor de oameni, se mlnie si pedepseste ?

Este deci neapSrata nevoie sa vorbim despre acest lucru, cit mai pe
scurt cu putintS. O astfel de rinduiaia este folositoare pentru o buna
crestere a copiilor ; este de foarte mare ajutor.

4. Multe patimi se vindeca prin pedepse, prin darea unor porunci
mai aspre si chiar prin invatarea unor principii. Mustrarea patimilor su-
fletesti este un fel de ohirurgie ; patimile sint o departaire de adevSr ;
trebuie sa le mustram, sa le indepartam prin taiere.

65. 1. Mustrarea este un fel de doctorie ,■ indeparteaza patimile care
s-au intarit in sufletele noastre, curata intinaciunile din viata noastra,
adica desfrinarile ; in afara de aceasta, netezeste umfiaturile mindriei
§i-l face pe om iarasi sanatos, om adevarat. 2. Dojana este un fel de dieta
pentru sufletul bolnav ,• dojana sfatuieste ce trebuie sa facem si opreste
faptele pe care nu trebuie sa le facem. Toate due la minturre si la s8na-
tate deplina. Dupa cum generalul da oelor care fac rele, pedepse In bani,
pedepse corporale, li pune in lanturi si le da si alte pedepse de foarte
mare necinste, iar uneori ii pedepseste pe unii chiar la moarte — scopul
acestor pedepse este bun ; ii invata minte pe cei de sub comanda lui — ,
3. tot asa si Cuvlntul, Acest mare general al nostru, ConducStorul uni-
versului, pentru a-i scapa de sclavie, de ratacire si de robia celui potriv-

204 ■ CLEMHNT ALBXAKDKINUL

n-ic, pe cei care nu se supun legii Lui li dojeneste, ca sa le potoleasca
patimlle stifletului lor si s&-i conduct cu pace sprevo unitate sfinta de
vJefuire.

66. 1. Dupa cum cuvintarile care sf&tuiesc stau aiaturi de cuvintS-
rile care Indeamttfi 91 de cuvintarile care mingiie, tot asa si cuvintarile
engomiastice stau aiaturi de cuvintarile de Ocara si de cuvintarile de
hulfi i ori acest gen de cuvintari aduc blam asupra cuiva ,• dar blamul
este semn de bunavointa, nu de ura. Te blameaza dai oameni; unul iti
este prieten, altul nu,- dusmanul te blameaza ca sa-si bata joe de tine,
pe clnd prietenul te blameaza, ca sa-si arate bunavointa lui fata de tine.
2. Domnul nu blameaza pe oameni, pentru ca-i uraste, — ca ar pUtea sa-i
piardfi din aceeasi prieina —<; nu-i uraste, pantruea El a §i suferit pentru
noi. Domnul, ca un bun pedagog, cu foarte mare maiestrie, ascunde bla-
mul S8u sub repros, trezind, ca si un bici, prin repros trindavia mintii;,-
apoi Domnul iarasi, la rindul Sau, cauta sa-i indemne pe cei pe care i- a
blamat. 3. Pe cei pe care lauda nu i-a : indemnat sa ajunga buni, pe aceia
ti atita cu blamul,- iar pe cei pe care, ca pe, niste morti, nu i-a chemat
cu blamul la mintuire, pe apeia ii trezeste la adevar, folosindu-se de
hula. «Bdidi7e si certarea sint in oiice vreme in/e7epciune. Cei care
InvatH pe nehiw, este ca eel ce lipeste hhbul» 268 ; cu aceste cuyinte
vrea s8 spuna : sa faci ca pamintul sa simta sau sa aduci la intelegere
pe eel deznadajduit ,• de aceea Scriptura adauga lamurit :. « A destepta
din somn.greu pe eel ce doarme» 269 ; ca, dintre toate celelalte, somnul
se aseam8na eel mai bine cu moartea. 4. Dar Insusi Domnul afata foarte
limurit felul Lui de a lucra, vorbind in chip alegoric de fngrijirea cea
de multe feluri si mult folbsitbare pe care o d3, cind spune : «Eu sint
vita cea adevdratd si Tatdl Meu este lucratoruh™ ; apoi a adaugaf ia-
rfi$i : «Orice coardd care nu aduce roadS. in Mine o tqie ; si peorice
coardd care aduce roadd, o cur&teste, ca mai multd roadd s& aducd» **K
Dupfi cum vita de vie, care nu este taiata, ajunge stufoasa, tot asa si
omul. 5. Cuvintul, care e cutitul 272 , curata frunzisul care-1 napadeste ;
11 siles,te sa faca roada, nu sa-si satisfaca poftele. Blamarea celor care
pficfituiesc are scopul de a-i mintui, caci Cuvintul isi schimba felul sau
de pur tare dupa felul de vietuire al fiecaruia ; este cind aspra*, eind blind.

67. 1. Foarte Ifimurit a grait Cuvintul prin Moise : «lndrdztiiti, cd
pentru a vd Incerca pe voi a venit Dumnezeu Ja voi ; ca sd vd fie fried

268. Inf. Sir., 22, 6—7.

269. Inf. Sir., 22, 7.

270. In., 15, 1.

271. In., 15, 2.

272. Bvr., 4, 12.

fBDAOOOUL, CARTEA IWTIIA 205

de El In voi, ca sd nu pdcdfui/jf» 27S . ' Platon, tnvatind de aid 27 * foarte
bine lucrul acesta, a spus : «Toti cei care sint pedepsiti li se face bine
cu adevSrat ,- c5 atunci ctnd sint pedepsiti pe buna dreptate, pedepsele
sint de- folds,' pentru ca sufletul lor s§ ajunga mai bun 27S . 2. Daca si dup3
Platon li se face bine celor care sint pedepsiti pe buna dreptate, atunci
trebuie recunoscut ca ceea ce este drept este si bun. Da, Insasi frica este
de folos si a fost descoperita spre binele oamenilor, ca «Duhul celui care
se teme de Domnul va ii viu, pentm cd nddejdea lor este spre Cel Ce-i
mlntuieste» 27 «. 3. Insusi Cuvintul, pentru ca pedepseste, estejudecStor.
Despre Et Isaia spune : «Domhul L-a dat pe El pentru pdcatele noastre» 277 ,
adica indreptMor al pScatelor noastre.

68. 1. De aceea singur Cuvintul poate ierta pScatele, pentru ca a
fost pus de.Tatai universului.Pedagog al nostru, singurul Care poate deo-
sebi neascultarea de ascultare. Iarcind Cuvintul ameninta, este evident
ca nu yrea sa faca rau, ca nici nu duce la indeplinire amenintarea ,• pu-
nSnd in oameni teama, le opreste pornirea spre pacat si-si arata iubirea
Sa de oameni. Mai mult inca, chiar le arata ce vor suferi, daca staruiesc
in pacate, Cuvintul nu face ca; sarpele, care musca indata ce si-a infipt
coltu. 2. Deci Dumnezeu este bun; Domnul, inainte de a trece la fapta,
cauta-sa Induplece cu cuvintul. «Sdge/i7e Meie, spune Scriptura, ii va
sik$i pe ei ; s&vor topi de toame, vor ii mlncali de pdsdri si se vor gir-
boyi idrd sd se mai poatd vindeca •, voi trimite asupra lor dinphfiarelor
cu minia iiarelor care se tirdsc pe pdmlnt; Din atard, sabia li va ldsa
idrd copii, Jar din cdmd rile lor, irica ii va cuprinde» 278 . 3. Deci Dumne-
zeirea nu se minie, asa precum gindesc unii ; dimpotriva, de cele mai
multe ori ameninta, dar totdeauna sfatuieste omenirea si-i arata ce tre-
buie sa faca. Metoda aceasta este buna,- ne infricoseaza, ca sa nu paca-
tuim, Scriptura spune : «Minia Demnului alungd pdcatele 279 , iar eel idrd
de hied nu se va putea 2ndrepta» 28 °. Dumnezeu aduce pedeapsa, nu din
pricina miniei Sale, ci pentru ca urmareste dreptatea ; ca nu este de fo-
los sa fie lasata la o parte dreptatea de dragul nostru.

69. 1. Fiecare din noi alege pedepsele ; pentru ca fiecare pacatuieste
de bunavoie. «Vina este a celui ce alege ,- Dumnezeu este fara de
vina» 2Bl . *Dar dacd nedreptatea noastrd invetereazd dreptatea lui Dum-

273. Ie?., 20, 20.

274. de aid, adic5 din c&rtile lui Moise.

275. Platon, Gorgias, p. 477 A.

276. Int. Sir., 34, 13.

277. Is., 53, 6.

278. Deut., 32, 23—25.

279. Inf. Sir., 1, 20.

280. Inf. Sir., 1, 21.

281. Platon, RepubUca, X, 017 E.

200 CLEMENT ALBXANDRINUL

nezeu, ce vom zice ? Nu cumva este nedrept Dumnezeu, Care aduce ml-
nia t Sd nu fie I» 282 . Dumnezeu spune cu amenintare : «Voi ascu/i sabia
Mea si mina Mea se va lipi de judecatd si Eu voi pedepsi pe dusmanii
Mel si pe cei ce Md urd.se pe Mine } voi uda s&getfle Mele in singe si sa-
bia Mea Va m'mca came din singele celor rdniti» 28S . 2. Este lamurit, deci,
din cele spuse, c& cei care nu sint dusmani declaratf Q i adevarului si nici
nu urfisc Cuvintul, nu-si vor uri propria lor mintuire ; dimpotrivS vor
sc&pa de pedepsele pe care le aduce ura. Asa precum spune Intelepciu-
nea : «Cununa intelepciunii este frica de Domnuh 284 . Cuvintul a aratat
foarte lamurit rinduiala Lui prin profetul Amos, zicind : «V-am nimicit
pe voi cum a nimicit Dumnezeu Sodoma si Gomora si atf ajuns ca un
t&ciune scos din toe si nici asa nu v-atf intors la Mine, zice Domnul» 285 .

70. 1. Vedeji ca Dumnezeu, datorita dragostei Sale de bine, cauta
pocainta omului si-si arata, pe nesimtite, impotriva rinduielii amenin-
tfirii Sale, iubirea Lui de oameni. «lmi voi intoarce, spune Dumnezeu,
lata Mea de la ei si le voi aidta ce le va fi loi» 286 . Acolo unde Domnul
priveste este pace si veselie, iar acolo de unde Domnul isi intoarce fata
Sa, acolo intra rSutatea. 2. Dumnezeu nu vrea sS vad& rSul, pentru c&
este bun. Iar daca Dumnezeu in chip voit isi intoarce ochii S&i 287 , atunci
r&utatea se naste cu putere din pricina necredintei omenesti. «Vezi, dar,
spune Pavel, bun&tatea si asprimea lui Dumnezeu-, asprime cu cei care
au cdzuf, iar cu tine bundtate, dacd vei idmine in bundtate» 288 , adicS in
credinta In Hristos. Celui bun, pentru c& prin fire este bun, ii urmeaza
ura rfiului. 3. De aceea si mafturisesc c& Dumoezeu pedepseste pe oei
necredinciosi — c3 pedeapsa este spre binele si folosul celui pedepsit,
este o lndreptare a celui ce se impotriveste — dar Dumnezeu nu voieste
ca necredinciosii sa fie pedepsiti. Da, pedeapsa este rSsplatire a rSului,
trimisa spre folosul celui pedepsit. CS nu va dori sS ne pedepseascS Cei
Care ne-a inv&tat sS ne rug8m pentru cei ce ne sup&rS 289 .

71. 1. Cfi Dumnezeu este bun, o mSrturisesc toti, chiar f&ra voia lor ,-
dar ca acelasi Dumnezeu este si drept, n-am nevoie de mai multe cuvinte,
ca s-o dovedesc. Vol aduice ca marturie cuvintul din Evanghelie al Dom-
nului. Domnul spune despre El ca este «una» : «Ca toti sa fie una, precum
Tu, Pdrinte In Mine si Eu in Tine, ca si acestia sa fie In noi, ca si lumea

282. Rom., 3, 5 — 6.

283. Deut., 32, 41—42.

284. Inf. Sir., 1, 19.

285. Amos, 4, 11.

286. Deut, 32, 20.

287. Ps., 103, 30.

288. Rom., 11, 22.

289. Mr, 5, 44 | La, 6, 28.

PIPAOOOUL, CARTBA 1NT1IA 207

sd creadd cd T\x M-ai trlmts. $1 Eu, slava, pe care Mi-al dat-o Mie, am
dat-o lor, ca ei si fie una precum noi sintem una ; Eu In ei si Tu In Mine,
ca sd fie desdvhsHi In una» M0 . Dumnezeu este «una» ; dincolo de una
si mai presus de insfisi unitatea. 2. De aceea si cuvintul «Tu» este un cu-
vint care arata pe singurul Care exists cu adevSrat : Care era, Care este
si Care va fi 291 ,• II arata pe Dumnezeu ; pentru cele trei timpuri este un
un singur nume : *Cel Ce este» *> 2 . Iar ca Acelasi, Care este singur Dum-
nezeu, este in acelasi timp si drept, o marturiseste Domnul in Evanghe-
lie, zicind : «Pdrinte, voiesc ca unde sint Eu sd fie impreund cu Mine si
aceia pe care Mi i-ai dat, ca sd priveascd slava Mea, pe care Mi-ai dat-o,
pentru cd M-ai iubit mai Inainte de intemeierea lumii. Pdrinte drepte,
lumea nu Te-a cunoscut, iar Eu Te-am cunoscut si aceia Te-au cunoscut,
cd Tu M-ai trimis ; si le-am fdcut cunoscut numele Tau si-1 voi face cu-
noscut»*> 3 . 3. Acesta este «Cel Care r&spldteste celor ce-L urdsc, Care
pedepseste pe copii pentru pdcatele pdrinplor lor si face mild cu cei
ce-L iubesc» Wi . Acesta este Cel Care pune pe unii la dreapta, iar pe altii
la stinga 295 , cind este infatisat ca Tata, pentru cS este bun si este sin-
gurul Care este numit bun 296 ; dar cind este infatisat ca Cuvint al Lui,
este Fiu, este in Tatal si este numit drept din pricina relatiei reciproce
de dragoste ; iar numele Lui este pe masura egalitatii puterii. «Pe om U
va judeca dupd faptele lui» 297 , deoarece Dumnezeu ne-a facut cunoscut
in Iisus chipul unei balante bune a dreptatii, prin Care am cunoscut si noi
pe Dumnezeu, ca prin o balanta bine echilibrata.

72. 1. In privinta aceasta si Intelepciunea spune precis : *Mila si
rftlnia este cu El — ca numai El, Domnul, le are pe amindoua — este
puternic sd se milostiveascd,'dar si sd-si verse mlnia. Precum este multd
mila Lui, asa este si certarea Lui» *". Mila si certarea au ca scop
mintuirea celor pe care ii cearta. 2. Da, ca este bun *Dumnezeu si Tatdl
Domnului nostru Iisus» 2 ", Insusi Cuvintul o va marturisi iarasi, zicind :
«El este bun cu cei nemulfumitori si rdi» 800 si inca : «Fifi milostivi, pre-
cum si Tatdl vostru este milostiv» s *. Dar nu numai aici, ci si cind
spune direct: «Nimeni nu este bun, afard de Tatdl Meu, Care este In

290. In., 17, 21—23.

291. Apoc, 1. 4 ; 11, 17.

292. /e?., 3, 14.

293. In., 17, 24—26.

294. fe?., 20, 5— &

295. Mt., 25, 33.

296. Mt., 19, 17 j Mc„ 10, 18; Le., 18, 19.

297. Inf. Sir., 16, 14.

298. Inf. Sir., 16, 13^-14

299. 2 Cor., 1, 3.

300. Le., 6, 35.

301. Lc, 6, 36.

808 CLIMBNT ALBXANDMNUL

cerurl* 302 ; pe UngS acestea, iarasi spune : «Tatdl Meu rdsare soarele
Lui peste ro/i> 303 . 3. Trebuie menfionat aici ca Domnul Cuvintul, martu-
riseste ca Tatai Lui eel bun este si Creator ; si nimeni nu ma va contra-
zlce cfi Creatorul este drept $i iarasi spune : «Tatdl Meu ploud peste
dreppi 9i Peste nedreplh m . $i intrucit plou3, este creator alapelor si al
norilor; iar intrucit plouS peste toft, imparte la toft cu dreptate, fara s$
Incline intr-o parte sau alta ,- iar intrucit este bun se poarta la fel si cu
cei drepti si cu cei nedrepti.

73. 1. Foarte lamurit putem conchide din aceste texte pe care Sfin-
tul Dun le-a grSit in Psalmi ca Dumnezeu este unul si acelasi : «Voi ve-
dea cerurile, lucrul degetelor Tale» 305 ; si : «Cel Ce a zidit cemrile, lo-
cuieste In cerurh 30fl ; si : «Cerul este scaunul Tdu» 3° 7 ; iar Domnul spune
In rugaciunea Sa: *Tatdl nostiu, Carele esti in ceruri)) 3 " 8 . Cerurile sint
ale ziditorului lumii ,- deci, nimeni nu poate fi impotriva ca Domnul este
si Fiul Creatorului. Iar dacS este recunoscut de toti ca Ziditorul este
drept si ca Domnul este Fiul Creatorului, urmeaza ca Domnul este Fiul
Celui drept. 2. De aceea si Pavel spune : «Dar acum dreptatea lui Dum-
nezeu s*a ardtat in alqrd de lege» 309 ; dar iarasi ca sa intelegi mai bine
cfl Dumnezeu este drept, continua : «dar dreptatea lui Dumnezeui prin
credinpa lui Iisus Hristos, in toti cei ce cred; cd nu este deosebire* 3l » ;
?i Inca, dind marturie de adevar, adauga putin mai jos : «lntruingdduinpa
iui Dumnezeu, spre aidtaie ca El sd fie drept, indrept&pind pe eel ce este
din credinta in Iisus» 3l1 . 3. Pavel stie ca dreptatea este buna si arata
ftpe^tiocru undeva, cind zice : *Asa cd legea este siintd; ?i porunca este
stlntd, drpaptd si bund» 312 . Pavel da celor doua cuvinte aceeasi putere.
. 74. 1. Dar Domnul a zis ca nimeni nu e bun afara de Tatai Lui 313 .
Deci Insusi Tatai Lui, Care este unul, este aratat prin multe puteri. Acest
lUcru au vrut sa-1 spuna cuvintele : «Nimeni n-a cunoscut pe Tatdl» 3l4 ;
ci El era totul, inainte de a veni Fiul. Este evident, in adevar, ca Dum-
nezeui universului este numai unul singur : bun, drept, creator, Fiul in
Tatai, Caruia slava in vecii vecilor. Amin 315 . 2. Dar nici certarea cu pur-

302. Mt., 19, 17; Mc, 10, 18 j Lc, 18, 19.

303. Mt., 5, 45.

304. Mt, 5, 45.

305. Ps., 8, 4.

306. Ps., 2, 3.

307. Ps., 10, 4 ; 102, 20.

308. Mt., 6, 9.

309. Rom., 3, 21.

310. Rom., 3, 22.

311. Rom., 3, 26.

312. Rom., 7, 12.

313. Mt., 19, 17 i Mc, 10, 18; Lc, 18, 19.

314. Mf., 11, 27.

315. Gal., 1, 5.

P1DAOO0UL, CAKTBA 1NTIU 208

tare de grija nu este un lucru strain de Cuvintul eel mintuitor. Cfi §1
certarea este o doctorie a lubirli dumnezeiesti de oameni ,• din certare
Infloreste roseafa pudorii si aduce In suflet rusinea pacatului. Da, daca
trebuie sa blamezi, trebuie sa si cerfi ,• cind este cazul s& ranesti, nu
mortal, ci spre mintuire, un suflet nesimtitor, scapindu-1, cu putina du-
rere, de moartea cea vesnica.

3. Mare este intelepciunea pedagogiei Cuvintului, iar chipul rin-
duielii Lui spre mintuire este felurit. Pedagogul da marturie pentru cei
buni ; pe cei alesi ii cheama sa fie mai buni ; pe cei care se grabesc sa
faca rau ii opreste din aceasta pornire si-i sfatuieste sa inceapa o viata
mai buna. 4. Cuvintul nu lasa pe nimeni fara marturie ; fiecare primeste
marturie, iar harul acestei martuirii este foarte mare. Dar chiar taria mi-
niei Lui — daca trebuie sa numim minie sfatuirea Lui — este iubitoare
de oameni ; ca Dumnezeu se coboara pina la patimi de dragul omului,
pentru care Cuvintul lui Dumnezeu s-a si facut om.

capitolul rx

BINEFACEREA $1 PEDEPSIREA APARTIN,

PE BUNA DREPTATE, ACELEA§I PUTERI.

CARE ESTE METODA PEDAGOGIEI CUVINTULUI ?

75. 1. Pedagogul omenirii, Cuvintul nostru eel dumnezeiesc, folo-
sindu-se de toata maiestria intelepciunii, doreste cu toata puterea sS
mintuie pe prunci ; ii sfatuieste, ii blameaza, ii dojeneste, ii cearta, ii
ameninta, ii vindeca, le fagaduieste, le daruieste ; si «ca si cu multe ha-
turi» 3l6 infrineaza pornirile necugetate ale omenirii. 2. Si ca sa spun pe
scurt, Domnul se poarta cu noi asa cum ne purtam noi cu copiii nostri.
Intelepciunea ne sfatuieste : «Ai copii ? Ed.ucd.-i ?i pleaca-le din tinere-
tea lor grumazul. Ai fete ? Fii cu luare aminte la ttupul loi $i nu-tf aidta
veseld fata ta cdrre ele» 317 . Si facem acestea cu toate ca pe oopiii nostra,
baieti si fete, ii iubim puternic, ii iubim mai mult decit orice.

3. Cei care vorbesc, ca sa faca piacere si ca s8 nu supere, iubesc
putin ,• dar cei care mustra spre folos, chiar daca pentru moment sint
suparati, fac bine totusi pentru mai tirziu. $i Domnul nostru n-are in
vedere piacerea de moment, ci urmareste desfatarea viitoare.

Sa ne indreptam, dar, acum spre metoda pedagogiei Lui cea iubi-
toare de oameni, impreuna cu marturia profetica.

316. Platon, Legile, VII, 808 D.

317. Int. Sir., 7, 24.

14 — Clement Alcxandrlnul

210 CLBMBNT ALSXANDRINUL

70. 1. Sf&tuirea (voufter/jot?) este o mustrare plina de grija, care
atrage luarea aminte. Asa este Pedagogul nostru cind sfatuieste ,• de pilda
clnd zice in Evanghelie : «De cite ori am vrut sd adun pe fiii tai, precunei
adund cloaca pe puii ei sub aiipile ei si n-atf voit» 3l8 . $i iarasi Scriptura
sfatuieste, ziclnd : «Au idcut adulter cu lemnul ?i cu piatra 3l9 , au tdmiiat
lul Baal» 320 . 2. Este cea mai mare dovada a iubirii Sale de oameni, c8
Domnul, desi stia bine nerusinarea poporului celui razvratit si neascul-
tator, totusi II cheama la pocainta si spune prin Iezechiel : «Fiule al omu-
lui I In mijlocul scorpionilor locuiesti ; dar gr&ie$te-le lor, dacd te vor
u$culta» 32 *. 3. Dar si lui MoLse ii spune = «Du-te si spune-i lui Faraon, ca
s6 dea drumul poporului } dar Eu stiu cd nu le va da drumul» 322 . Prin
aceste cuvinte Domnul face cunoscut doua lucruri : Dumnezeirea Sa,
pentru ca cunoaste mai dinainte viitorul si iubirea Sa de oameni, pentru
ca daruieste prilejuri de pocainta, libertatii de vointa a sufletului. 4. Pur-
ttnd grija de popor, Domnul il sfatuieste si prin Isaia, cind zice : «Poporul
acesta cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe de Mine —
acesta este un repros care cauta sa convinga — dar in zadar Md. cin-
stesc, cd ei invafd inv&taturi, care sint porunci omenesti» 323 . In aceste
cuvinte, purtarea de grija a lui Dumnezeu vSdestte pSoatul, dar arata de
asemenea si mintuirea.

77. 1. Blamul (4uittji7)ot?) este o mustrare f acuta pentru fapte de
rusine spre apropierea de fapte bune. Acest lucru il arata Domnul prin
Ieremia, zicind : «Au ajuns armdsari innebuniti dupd femei ; fiecare ne-
cheza dupd iemeia aproapelui lui. Oare pe acestia nu-i voi cerceta ? zice
Domnul. Sau nu se va razbuna suiletul Meu pe un popor ca acesta ?» 324 .
Domnul totdeauna baga in sufletul omului frica, pentru ca «frica de
Domnul este inceputul venirii in simtirh 325 . 2. Iarasi prin Osea zice :
•Oare nu-i voi cerceta pe ei ? Cd ei se amestecau cu desfrinatele si adu-
ceau jertfe impreund cu cei care se inchinau idolilor ; popoiul eel infe-
legdtor s-a impreunat cu desfrinatd» 326 . Le arata mai lamurit pacatele lor,
raSrturisind ca ei inteleg ca pac5tuiesc de bunavoia lor. Iar intelegerea
este vedere a sufletului. De aceea si numele Israel inseama eel ce a
v&zut pe Dumnezeu 327 , adica eel ce intelege pe Dumnezeu.

318. Mf., 23, 37 i Lc, 13, 34.

319. let., 3, 9.

320. let.. 7, 8 , 32, 29.

321. let., 2, 6—7.

322. /e?., 3, 18—19.

323. Is., 29, 13.

324. let., 5, 8—9.

325. Ptov., 1, 7. Clement a pus In loc de lnfelepciune, slmtite.

326. Osea, 4, 15.

327. Mai sus, 57, 2.

PEDAOOOUL, CARTBA INTHA 211

3. Dezaprobarea (ji,i[A<j»i«) este o mustrare fScutg celor nep3s8tori si
trlndavi. De aceasta metoda pedagogics se foloseste Domnul, zicind prin
Isaia : «Ascultd, cerule, si ia in urechi, pdmintule, cd Domnul a griit. Am
n&scut fii si i-am ciescut, dar ei s-au lepddat de Mine. Boul si-a cunos-
cut st&pinul, iar asinul ieslea domnului lui, dar Israel nu M-a cunoscut
pe Mine» 32a . 4. Nu este oare o grozavie, ca eel care a vSzut pe Dumnezeu
sS nu cunoascS pe Domnul ? Nu este oare o groz&vie, ca eel care a vfi-
zut pe Dumnezeu s& nu cunoasca pe Domnul ? Nu este oare o grozfivie
ca boul si asinul, animale proaste si fSrS minte, sS cunoasca pe eel ce It
hrSneste, iar Israel sS fie mai fSr5 de minte decit acestea ? Iar prin Isaia,
mustrind tare poporul, adauga : «£i pe Mine M-au pdrdsif, z/ce Dom-
nul» 329 .

78. 1. Dojana (eiciitXTj^t?) este un blam, care duce la pedeapsS sau
o mustrare cu tendinta de a bate. Pedagogul se foloseste si de acest
mijloc de vindecare, cind zice prin Isaia : «Vo/, fii r6.zvrd.titi, acestea
z/ce Domnul : A\i facut siat nu pentru Mine si invbieli nu prin Duhul
Meu» 330 . In fiecare caz, Domnul se foloseste de frica ca de un astringent
foarte puternic ; vSdeste in acelasi timp si pScatele, dar si intoarce pe
popor la mintuire ; asa precum se prepara lina pentru vopsit cu o sub-
stanta tare, care face ca lina s& primeasca vopseaua.

2. Certarea (IXfXo;) este o mustrare publica, facind tuturor ounos-
cute pacatele. Pedagogul se foloseste de certare ca de un mijloc de nea-
parata trebuinta pedagogiei din pricina sl&biciunii credintei celor multi.
Pedagogul spune prin Isaia : *AU pai&sit pe Domnul si ati miniat pe Sfln-
tul lui Israel /» 331 . Spume si prin Ieremia: «Spaimintatu-s-a cerul de aceas-
ta s si s-a cutremurat mai mult p&mmtul, cd doud rele a f&cut poporul
acesta : M-a pdrdsit pe Mine, izvorul apei celei vii si si-a s&pat imtlni
surpate, care nu vor putea fine apa» 332 . 3. Si iarasi, prin acelasi profet :
ePacat a scivlrsit Ierusalimul ; de asta s-a tulburat ; top cei care il sid-
yeau 1-au necinstit, ca au vazut rusinarea lui» 333 . 4. Pedagogul, pentru
a indulci asprimea certarii si amenintarea cu pedeapsa, spune prin Solo-
mon, trecind sub tacere dragostea de copii a metodei Sale pedagogice :
«Fiul Meu, nu disprefui Invdfdturile Domnului, nici nu te descuraja cind
esti certat ; cd pe cei pe care-1 iubeste Domnul, 21 ceartd si biciuieste pe
fiul, pe care il primeste» 334 , pentru ca «omul pdcdios se fereste de mus-

328. Is., 1, 2—3.

329. lei., 1, 16; 2, 13. 19.

330. Is., 30, 1.

331. Is., 1, 4.

332. let., 2, 12—13.

333. Pllng. 1, 8.

334. vProv., 3, 11—12.

212 CLBMBNT ALBXANDHIWL

trare» 33 \ Iar ca urmare, Scriptura zice : «Certa-md-va dreptul si md va
mustra j dar untdelemnul pdcdtosului sd nu ungd capul meu» 336 .

79. 1. Admonestarea (tppsvmot?) este o mustrare care pune pe gin-
duri. Nici de aoest mijloc pedagogic nu este lipsit Pedagogul, ca spune
prin Ieremia : «Plnd clnd voi striga si nu ma vor auzi ? Iatd netdiate lm-
prejur slnt urechile lor 1» 337 . O, fericita ingaduinta ! $i iarasi, prin ace-
lasi profet, zice : «Netdiate imprejur slnt toate popoarele, iar poporul
acesta este netdiat Imprejur la inimd» 338 . Ca spune Domnul : «Poporul
este neascultdtor ; slnt in, In care nu este credinfd» 339 .

2. Cercetarea (eictaxoic^) este o dojenire foarte aspra. S-a folosit de
acest mod Domnul in Evanghelie : «Ierusalime, Ierusalime, care omori pe
prooroci si ucizi cu pietre pe eel trimisi la tine» 340 . Repetarea numelui
Ierusalimului face puternica dojenirea. Da, cum poate prigoni pe sluji-
torii lui Dumnezeu, eel care cunoaste pe Dumnezeu ? De aceea Domnul
adauga : «Se lasd casa voastrd pustie I Ca zic voud ; de acum nu Md vefi
mai vedea, plnd clnd veti zice : Binecuvintat este Cel Ce vine intru
humele Domnului» 341 . Daca nu primi^i iubirea Mea de oameni, veti cu-
noaste puterea Mea.

80. 1. Ocara (XoiSopia) este o mustrare asprS. Pedagogul se folo-
seste de ocara ca de o doctorie, zicind prin Isaia : «Va;, neam pdedtos,
fii f&rddelege, popor plin de pacate, sdrn'mfd rea» 3i2 ; iar in Evanghelie
spune prin loan : «$erpi, pui de viperd» 343 .

2. Acuzatia (I-pc^ai?) este o mustrare facuta celOr care fac nedrep-
tfiti. Pedagogul se foloseste de ea prin David, cind zice : «Poporul, pe
care nu 1-am cunoscut Mi-a slujit Mie si intru auzul urechii M-a ascul-
tat. Flil str&ini m-au simtit si au schiopdtat "in cdrdrile lor» 344 ,• iar prin
Ieremia zice : «£i i-am dat ei carte de despdrfire ; si nu s-a temut casa
cea necredincioasd a lui Iuda» 345 ; si iarasi ,• «$i M-a detdimat casa lui
Utael si casa lui Iuda a mihfit Domnuluh 346 .

3. Deplingerea soartei (jie(i,<|Hfi,otpta) este o mustrare ascunsa, care,
printr-un ajutor dibaci, rinduieste in chip acoperit mintuirea. Pedagogul
se foloseste de ea prin Ieremia : «Cum a sezut singurd cetatea cea cu

335. Inf. Sir., 32, 18.

336. Ps., 140, 6.

337. Ier., 6, 10.

338. Ier., 9, 25.

339. Is., 30, 9.

340. Mt., 23, 37 ( Lc, 13, 34.

341. Mt., 23, 38—39 i Lc, 13, 35.

342. Is., 1, 4.

343. Mt., 3, 7 , 23, 33.

344. Ps., 17, 48—49.

345. Ier.. 3, 8.

346. Ier., 5, 11—12.

PBDAOOOOL. CAKTBA 1NT1IA 213

multe popoare ? A a)uns ca o vdduvd j tea care stdplnea multe fdri a
ajuns de pl&teste bit ; pllnglnd, a pllns noaptea» 347 .

81. 1. Luarea In rls (8idoopui«) este o mustrare defaim?toare. §i
de acest ajutor se foloseste dumnezeiescul Pedagog prin Ieremia, ziclnd :
«Fafd de desfrlnatd s-a idcut fata ta ; ai ajuns o nerusinatd Inaintea tu-
turor. Nu M-ai numit pe Mine casd si tatd si povdtuitor al fecioriei
tale l» 348 . Si : ^Desfrlnatd frumoasd plind de har, mesterd In farmec» 3M .
Dupa ce cu dib&cie ai insuitat-o tare pe fecioard, numind-o desfrinata,
iarasi revine, indemnind-o la cumintenie.

2. Reprobarea (xaTavejiioiijoi?) este o dojanS legala sau o dojana
facutS fiilor, care se razvratesc impotriva indatoririlor pe care le au. De
aceasta se foloseste Pedagogul prin Moise, spunlnd : *Copii viednici de
dojand, neam necinstit si stricat, acestea rdspldtifi Domnului ? Acest po-
por este nebun si nu intelept. Nu El, tnsusi Tatdl, te-a doblndit pe
tine ?» 35 °. Iar prin Isaia zice : «Conducdtorii tii sint neascultdtori ; sint
pdrtasi cu hofii, iubesc darurile, umbld dupd mitd, nu fac judecatd orfa-
niloi» 351 .

3. In general, dibacia, de care se foloseste Pedagogul administrind
frica, este izvor de mintiiire ; iar mintuirea este faptS a Celui bun = «M/Ja
Domnului peste tot tmpul ; Domriul mustrd, pedepseste si Invafd ca un
pastor turma sa. Miluieste pe cei ce primesc invdtdtura Sa si pe cei care
se slrguiesc sa se uneascd cu El» 352 . Si prin aceasta purtare Domnul «a
pazit cu indurare si Invdfdturd pe cei sase sute de mii de pedestri, care
erau adunafi intru invirtosarea inimilor lor, biciuindu-i, miluindu-i, lo-
vindu-i, vindeclndu-i* 353 . C& «precum este multd mila Lui, dsa este si
certarea Lui» 3Si . Bine eiste sS nu pacStuiesti ; dar la fel este bine ca eel
care p&catuies'tte sa se pocaiasca ,• dupa cum este foarte bine sa fii tot-
deauna s&natos, dar este bine si s& scapi de boala.

82. 1. Astfel Pedagogul si prin Solomon porunceste : «Tu, bate pe
fiixl tau cu nuiaua, ca sd scapi de moarte sufletul lui» 355 . Si iarSsi : «Nu
Inceta de a pedepsi pe copil I lndreaptd-1 cu nuiaua, cd nu va muri !» 35B .
2. Certarea si dojona, dupa cum le aratS si numele, sint lovituri date su-
fletului ; pun capSt paeatelor si inlatura moartea, cuminteste pe cei por-

347. Pllng., 1, 1—2.

348. Ier., 3, 3—4.

349. Naum, 3, 4.

350. Deut., 32, 5—6.

351. Is., 1, 23.

352. Inf. Sir., 18, 12—13.

353. Inf. Sir., 16, 11.

354. Inf. Sir., 16, 14.

355. Prov., 23, 13.

356. Prov., 23, 13.

314 CLEMENT ALEXANDRINUL

niti spre desfrlu. 3. La fel si Platon cunoaste ca certarea are o foarte
mare putere de indreptare si este un mijloc insemnat de curajire ,• de
ncord In aceasta privinta cu Cuvintul, Platon spune ca omul care a sa-
vlrsit cele mai mari fapte urite a ajuns de neindreptat si un nerusinat,
pentru ca n-a fost mustrat si ca eel care vrea sa fie cu adevarat fericit
trebuie sa fie foarte curat si foarte bun 357 . 4. Daca «dreg&torii nu sint
fried. pentru lapta bund» 358 , cum va fi fricS de Dumnezeu, Care este prin
fire bun, pentru eel care nu pacatuieste ? *Dar dacd faci rdu, feme-
te !» 3M .

83. 1. De aceea insusi apostolul, dupa exemplul Domnului, mustra
bisericile, una dupa alta ,• si, dindu-si seama de indraznirea lui si de sla-
biciunea ascultStorilor, zice galatenilor : «Am ajuns oare vrdjma$ul vos-
tru, spunlndu-vd adevarul ?» 36 °.

2. DupS ourd cei sanatosi n-au nevoie de doctor 361 , intrucit sint
sinatosi, ci cei bolnavi au nevoie de stiin^a doctorului, tot asa si noi care
In aceasta viata sintem bolnavi din pricina poftelor noastre cele de oca-
rfi, din pricina neinfrinarilor noastre vrednice de dojana si din pricina
celorlalte buboaie ale patimilor noastre, avem nevoie de Mintuitor. Iar
MIntuitorul nu da numai doctorii dulci, ci si amare. Ca radacinile cele
amare ale fricii opresc inmultirea pScateloT ,• de aceea frioa este mintui-
toare, chiar daca e amara.

3. Deci, pe buna dreptate, noi cei bolnavi avem nevoie de Mhitui-
tor > nOi cei rataciti avem nevoie de povatuitor ; noi cei orbi avem ne-
voie de un conducator cu vedere buna ; noi cei insetati avem nevoie de
Izvorul eel dStator de viata, din care cei care beau nu mai inseteaza 362 ;
noi cei morti avem nevoie de viata ; oile au nevoie de pastor ,• copiii au
nevoie de pedagog si intreaga omenire are nevoie de Iisus, ca nu cum-
va r8mlnind noi nelndreptati si pacatosi la sfirsit sa fim osinditi, ci sa
fim desp8rtiti de pleavS ,-si sa fim strinsi in hambarul eel parintesc. Ca
In mina Domnului este lopata, cu care desparte de griu pleava, pe care
o dfi focului 383 .

84. 1. Dar daca voiti, este cu putinfa sa cunoastem marea intelep-
clune a Prea Sfintului Pastor si Pedagog, a Cuvintului Atottiitor si Pa-
rintesc, numindu-se Pastorul oilor 364 , atunci cind vorbeste alegoric. Dar
El este si Pedagogul pruncilor. 2. Pedagogul, adresindu-se batrinilor si

357. Platon, Sophista, 230 DE.

358. Rom., 13, 3.

359. Rom., 13, 4.

360. Gal., 4, 16.

361. Mf., 9, 12 | Ma, 2, 17 ; La, 5, 31.

362. In., 4, 14.

363. Mf., 3, 12) La, 3, 17.
304. In., 10, 2. 11. 14.

P1DA0O0UL , CARTBA INTIIA 215

dlndu-le un exemplu mlntuitor de grlja Lui blnecuvIntaW, le spune prin
Iezechiel : «Pe oaia cea oloagd o vol obloji, pe cea bolnavd. o vol vln-
deca, pe cea rdtdcitd o vol lntoarce w » si le vol duce la pdscut in mun-
tele eel stint al Meu» 366 .

Acestea sint fagaduinfele bunului Pastor !

Paste-ne pe noi, pruncii, ca pe oi ! 3. Da, St&plne, satur&-ne cu p&-
sunea Ta, cu dreptatea Ta ! Da, Pedagogule, du-ne la pSsunea Ta, In
muntele eel sfint al TSu, la Biserfca cea inalta a Ta, cea mai presus de
nori, cea care atinge cerurile ! «$i le voi ii lor pdstor, spune Pedagogul,
si voi ii aproape de eh 367 , cum este haina de pielea lor. Pedagogul vrea
sS-mi mintuie trupul ; si imbracirtdu-ma cu haina nestricaciunii 368 , mi-a
uns pielea 369 . 4. «M<5 voi striga, spune Pedagogul, si le voi r&spunde :
laid sint de fata"!» 3 ™. M-aiauzit, Stapine, mai repede decit m-am as-
teptat ! «$i dacd. vor irece, nu vor aluneca, zice Domnul» 371 . Ca nu vom
c3dea in stricaciune noi, care trecem la nestricaciune 372 , ca ne sprijina
El. El a spus-o si El a voit-o.

85. 1- Asa este Pedagogul nostru : bun in chip drept. *N-am venlt
sd Mi se slujeascd, a spus El, ci sti slu]esc» 373 . De aceea se spune In
Evanghelie ca *eia ostenit» * 74 Cel Care se ostene$te pentru noi, Cel Care
a fag&duit sa-si «dea sulletul Lui rtiscumpQrare pentru mulfh 375 . 2. El
Insusi da marturie ca numai cel ce face asa este «ptistorul cel bun» 376 .
Este, dar, mare daruitor, El, Care-si da pentru noi ceea ce este mai de
pret, sufletul ! 377 . Este mare ajutator si iubitor de oameni, ca a voit s8
fie fratele oamenilor 378 , cind putea sa le fie st5pin. Este atit de bun, In-
cit a si murit pentru noi.

3. Dar si dreptatea Lui a strigat : «Dacd veniU la Mine cu dreptate
si Eu voi ii drept cu voi ; dar dacd mergefi strlmb si Eu voi fi strlmb, zice
Domnul puterilor» 379 . Prin caile strimbe, Domnul face aluzie la pedepsele
pacatosilor. 4. Galea dreapta si fireasca — pe care o arata acoperit litera
iota ( t ) din numele lui Iisus — este bunatatea Lui. Bunatatea Lui este

365. /ez., 34, 16.

366. /ez., 34, 14.

367. /ez., 34, 23.

368. AdicS cu haina botezului

369. Addca cu sllntul mix.

370. Is., 58, 9.

371. Is., 43, 2.

372. I Cor., 15, 42.

373. Mf., 20, 28 ( Ma, 10, 45.

374. In., 4, 6.

375. ML, 20, 28 ; Ma, 10, 45.

376. In., 10, 11.

377. In.. 15, 13.

378. Bvr., 2, 11.

379. lev., 26, 21. 23. 27.

816 CLEMBNT ALBXAWPRINUL

nemiscata si neschimbata ta\& de cei care, ascultind de El, au crezut In
El. «Pentru cd v-am chemat si nu M-afi ascultat, zice Domnul, ci afi de-
t&imat sfaturile Mele, iar la certdrile Meie n-afi luat aminte» 38 °. Astfel,
mustrarea Domnului este tare folositoare.

86. 1. Despre acestia Pedagogul spune prin David : «Neam inddrdt-
nlc, neam care amdrdste, neam care nu si-a indreptat inima, care n-a
lost credincios lui Dumnezeu cu duhul lui 381 . N-a pdzit asezdmintul lui
Dumnezeu si in legea Lui n-a voit sd umble» 382 . Acestea sint pricinile
omaraciunii, pentru care Judecatorul vine sa judece pe cei care n-au
voit sa aleagS o buna vietuire. 2. De aceea Domnul a adus peste iudei,
aici pe pamlnt, o pedeapsa mai aspra, doar-doar se vor opri din pornirea
lor spre moarte. Si Pedagogul spune foarte lamurit prin David pricina
amenintarii : *N-au crezut in minunile Lui 383 . Cind ii ucidea pe ei,
atuncea tl cdutau pe El, se intorceau la El, minecau cdtre Dumnezeu si
si-au adus aminte, cd Dumnezeu este ajutorul lor si Dumnezeul eel prea-
inalt este izbdvitorul lor» 384 . 3. Astfel Dumnezeu a vazut ca iudeii de
fricfi se intorc la El, dar cS dispretuiesc iubirea Sa de oameni. Da, in
general, noi oamenii sintem nepasatori cind Dumnezeu se poarta bine
cu noi ; dar 11 respectSm cind ne temem de dreptatea Lui, desi drepta-
fqa Lui este units cu iubirea Sa de oameni.

87. 1. Frica este de doua feluri. Un fel de frica este insotita de res-
pect, cum este frica cetatenilor de conducatorii cei buni, frica noastra
de Duimnezeu si frica pe care o au copiii cumin^i fata de paring : <Calul
nelmb/?nz/i, spune Scriptura, ajunge ndrdvas, iar iiul ldsat de capul lui
ajunge obraznic» 38S . Ceiaialt fel de frica este insojit de ura ; este frica
scjfvyor fata de stapinii rai si frica evreilor, care au facut din Dumne-
zeu despot, nu Tata. 2. Dupa pSrerea mea, este o deosebire mare, foarte
mare, Intre o evlavie savirsita liber, cu draga inima si o evlavie savir-
;it& din constringere. Scriptura spune : aDumnezeu este indur&tor ; va
vindeca pdcatele lor si nu-i va nimici ; Isi va intoarce de multe ori mi-
nla Lui si nu-si va aprinde toata urgia Luh 386 . lata cum se arata drep-
tatea Pedagogului, cind pedepseste si cum se arata bunatatea lui Dum-
nezeu, cind este fndurator ; 3. De aceea si David, adica Duhul Sfint prin
el, le cuprinde pe amindoua, cind in psalmi spune despre acelasi Dum-
nezeu : «Dreptatea si judecaia sint gdtirea scaunului Tdu. Mila si ade-

380. Prov., 1, 24—25.

381. Ps.,77, 10—11.

382. 'Ps., 77, 13.

383. Ps., 77, 36.

384. Ps., 77, 38—39.
305. Int. Sir., 30, 8.
386. Ps., 77, 42—43.

PIDAOOOUL, CARTBA INT1IA 217

vdrul vor merge Inaintea tefel Tale» 3W . David da marturie ca si judecata
si binefacerea aparfin aceleasi puteri. In aceste doua activitflti se vede
puterea dreptatii lui Dumnezeu, care deosebeste pe cele contrarii.

88. 1. Acelasi este si drept si bun, Cel Care este cu adevarat Dum-
nezeu, El care este totul si totul este El, pentru ca este Dumnezeu, sin-
gurul Dumnezeu. Dupa cum oglinda nu este un lucru rau fata de omul
urit, ca il arata asa cum este ; si dupa cum doctoral nu este un rau pen-
tru bolnav, cind ii spune ca are temperatura, ca nu doctorul este pri-
cina temperaturii, ci doctorul este eel care vSdeste temperatura, tot asa
nu este rau nici eel care vadeste pe cineva care are sufletul bolnav ; nu
baga in sufletul aceluia pacatele, ci-i arata pacatele care sint in sufle-
tul lui, ca sS-1 departeze de niste obisnuinte ca acelea. 2. Astfel Dumne-
zeu este bun in El Insusi, dar este drept din pricina noastra ,• iar aceasta,
pentru ca este bun. Ne-a aratat dreptatea Lui prin Cuvintul Sau chiar de
atunci de la inceput, de cind a devenit Tata-; ca Dumnezeu este bun
inainte de a fi Creator ; si pentru ca era bun, de asta a voit sa fie si
Creator si Tata. $i acest fel de afi al acelei dragoste a ajuns inceput al
dreptatii Sale, si atunci cind face sa straluceasca soarele Sau 388 si atunci
cind trimite pe Fiul SaU. Si El, eel dintii, a vestit dreptatea cea buna din
ceruri, spunind : «Nimeni n-a cunoscut pe Fiul decit Tatal, rtici pe Tat&l
decit Fiul» 389 . 3. Aceasta cunastimta echilibxala este de asemenea simbol
al vechii dreptati. Apoi dreptatea s-a pogorit intre oameni, in liters si
in trap, adica prin lege si prin CuVint. Ea a silit omenirea la pocaintS
mintuitoare, pentru ca era buna. Dar tu nu asculti de Dumnezeu ! Invi-
nuieste-te singur, decit sa atragi asupra ta pe Judecator !

capitolul x

ACELASI DUMNEZEU, PRIN ACELASI CUVINT,

INDEPARTEAZA PRIN AMENINTARI PE OAMENI DE

PACATE, IAR PRIN SFATURI II MlNTUIE

89. 1. Am aratat, deci, ca este buna si mintuitoare rinduiala de a
infrina pe oameni prin mustrari. Cuvintul a aplicat aceasta rinduiala,
pentru ca este potrivita sa indrepte pe oameni spre pocainta si sa-i
opreasca de la pacate. Urmeaza acum sa vedem blindetea Cuvintului.
Am demonstrat ca Cuvintul este drept, ca ne pune la indemina ideile
Sale, care ne indeamna la mintuire si cfi prin aceste idei doreste ca,

387. Ps., 88, 14—15.

388. Mt., 5, 45.

389. Mt., 11, 27 | LC 10, 22.

aw

CLBMBNT AUXANDRINUL

prln voin^a Taitfilui, sa cunoastem frumosul si folosul. UitS-te si la
aceasta ! 2. Frumosul apartine genului engomiastic ; folosul apartine
genului parenetic. Genul parenetic are doua forme : una care sfStuieste,
fllta care desfatuieste ; genul engomiastic are si el doua forme : una
care lauda, alta care huleste. DupS cum gindirea parenetica este sfatui-
toare, dar este si desfatuitoare. 3. Tot asa si gindirea engomiastica este
laudatoare, dar este si hulitoare. Aceste doua genuri le foloseste Peda-
gogul eel drept, Care are in vedere folosul nostru. 4. Despre forma huli-
toare si desfatuitoare am vorbit mai inainte ; acum trebuie sa vorbesc
despre forma sfatuitoare si laudatoare, ca sa echilibram, ca pe o ba-
lantfi, cele doua talere egale ale dreptului Pedagog.

90. 1. Pedagogul foloseste forme sfatuitoare spre cele ce ne sint
nou8 de folos, graind asa prin Solomon : «Eu, pe voi, oamenilor, vd sfd-
tuiesc si dau drum glasului Meu fiiloi oamenilor 390 , ascultati-Ma, cd
lucruri de cinste voi grai» m si celelalte. Da sfaturi mintuitoare. Ca
sfatul este bun atit pentru o fapta buna, cit si pentru a te feri sa faci o
fapta rea, asa cum sfatuieste Pedagogul, graind prin David : «Fericit
birbatul, care n-a umblat In sfatul necredinciosilor §i In calea pdedfo-
$llor n-a statut si pe scaunul ciumatiloi n-a sezut, ci in legea Domnului
voia lui» S92 .

2. Trei sint partUe sfatuirii. Una, atunci cind Domnul ia exemplele
din vremurile trecute, de pilda cind spune ce au patit evreii, cind s-au
Inchinat vitelului de aur 393 , sau ce au patit, cind au facut desfrinare 394
$i cele asemenea. A doua, atunci cind are in vedere timpurile prezente,
care se pot intelege prin proprie experienta, ca atunci cind Domnul, ras-
punzlnd celor ce L-au intrebat : «Dacd Tu esti Hristos sau pe altul sa
a?feptdm» 385 , a zis : «Duce/i-vd si spunep lui loan : Orbii vdd, surzii
aud, leprosii se curafesc, mortii inviazd si iericit este eel care nu se va
sminti Intru Mine» 396 . Aceasta de a doua parte este si ceea ce a spus
David in profetia sa, cind a zis : «Precum am auzit, asa am si vazut» 397 .
01. 1. In sfirsit, a treia, atunci cind Domnul vorbeste de'fapte care
se vor petrece in viitor ; prin ele he porunceste sa ne pazim de cele ce
vor veni. De pilda cind spume : «Cei care au cazut in p&cate vor fi arun-
cafi in intunericul eel mai din afard -, acolo va fi plingerea si scris-
nirea din\ilor» 3BS si cele asemenea.

390. Prov., 8, 4.

391. Prov., 8, 6.

392. Ps., 1, 1—2.

393. lei., 32, 1—6.

394. Num., 25, 5—18.

395. Mf., 11, 3 | Lc, 7, 19.

396. ML, 11, 4— 6 j Lc, 7, 22—23.

397. Ps., 47, 7.

390. Mt., 8, 12 | 22, 13 ( 25, 30.

WDAOOOOL, CARTBA INTlIA 219

Din cele spuse este lfimurit cfi Domnul se foloseste de orice mijloc
de ingrijire, ca s& cheme pe oameni la mintuire. 2. Prin cuvinte de incu-
rajare u$ureaza pficatele, micsorind pofta, dar da in acelasi timp si nfi-
dejde de mintuire. Ca zice prin Iezechiel : «Dacd vd ve/i intoarce din
toatd inima si ve}i spune : Tatd I, vd voi asculta ca pe un popoi
sflnt» 399 ; ? i iarS§i zice : «Venifi la Mine totf cei ostenifi si impovdraU
si eu vd voi odihnh 400 ; si, pe lingS acestea, acele cuvinte, pe care le
spune Domnul Insusi. 3. Foarte lamurit ne cheama prin Solomon la bine,
zicind : «Fericit este omul, care a g&sit infelepciunea, si muritoml care
a gdsit priceperea» m . C& binele este gSsit de eel care cautS binele ; si-i
place binelui sS se uite la el, eel care 1-a g&sit. Iar prin Ieremia, Pedago-
gul explica ce inseamna pr:ceperea, zicind : «Fericiti sintem, Israele, cd
cele ce plac lui Dumnezeu ni s-au fdcut cunoscute noud» 402 . Ni s-au
fScut cunoscute prin Guvintul lui Dumnezeu, datoritS CSruia sintem fe-
riciti si priceputi. Ca stiinta este pricepere, o arata Domnul prin acelasi
profet, cind spune : « Asculta, Israele, poruncile viefii ; luafi in urechi,
ca sd cunoastefi priceperea» m . 4. Iar, prin Moise, datorita iubirii Sale de
oameni, Domnul fagaduie?te un dar celor care se zoresc spre mintuire.
Ca spune : «Vd voi duce pe voi in p&mintul eel bun, pe care s-a jurat
Domnul p&rintilor vostrh Mi , iar pe linga aeeasta, zice prin Isaia : «Vd
voi duce in muntele eel sfint si vd voi desidta» 40S .

92. 1. Este si un alt chip al pedagogiei Cuvintului. Fericirea. Prin
David, zice : «Fericit este acela care n-a p&catuit ; si va ti ca un pom
r&sadit linga" izvoarele apelor, care rodul s&u il va da la vremea sa si
frunza lui nu va c&dea — prin aceste cuvinte vorbeste acoperit de In-
viere — si toate cite va face ii vor spori» 406 . Pedagogul vrea sa fim
ca acestia, sa fim fericiti. 2. Dar iarasi spune, aratind egalitatea balantei
dreptatii : *Nu asa necredinciosii, nu asa ; ci ca praful, pe care-1 spul-
berd vintul de pe fata p&mintului* m . Prin aceste cuvinte Pedagogul arata
ce pedeapsa vor primi pacatosii. Lui ii este usor sa se scape de ei, cfi
sint usori si sint purtati de Vint ; dar ii pedepseste, ca sa-i scape de vin8.
Cind Domnul ne pune mereu in fata pedeapsa pe care o meritam, Isi
arata bunatatea facerii Sale de bine si ne cheama intr-un chip foarte

399. Text necunoscut in Scrip turS ; este'eitat ?i de Sf. Clement Romanul, I Corin-
teni, VIII, 3. Textul acesta aminte$te de : Iez., 18, 30; iPs., 102, 12; Ier., 3, 19. 22; Is.
1 , 18.

400. ML, 11, 28.

401. Prov., 3, 13.

402. Textul ira-i din Ieremia, ci din Bar., 4, 4, M, I (p. 274, n. 2) noteazS cS In
lntreaga literatura patristicS este frecvent lucrul acesta.

403. Bar., 3, 9.

404. Deut., 31, 20.

405. Is., 56, 7.

406. Ps., 1, 1, 3.

407. Ps.. 1, 4.

32 CLEMENT ALBXANPRINUL

maiestru sft dobindim si sS folosim bunatatile Sale. 3. Da, prin Ieremia
ne cheamfi si la cunostinta, zi'cind : «Dacd ai ii umblat in calea Domnului,
at ii locuit cu pace in vech m . Aratind in aceste cuvinte rasplata cu-
nostintei, cheama pe cei priceputi sa iubeasca cuno$tinta, iar celui rS-
tacit Ii dS iertare, zicind : «lntoaice-te, intoarce-te, ca eel ce cuiege la
cowita sa» m . Vezi bunatatea dreptatli ? Te sfatuieste s& te pocaie$ti !

03. 1. IncS si prin Ieremia, Pedagogul pune in lumina adevarul, ca
sa-1 vadS cei ratacitf, zicind : «Acesfea zice Domnul : Stafi la drumuri
$1 vedetf ?i intrebati de cdr&rile ceie ve?nice ale Domnului, care este cd-
rarea cea bund. ; mergefi pe ea ?i vetf alia curatiie sufleteloi voastre» 4l0 .
Pedagogul ne duce la pocainta, ca sa ne mintuim. De aceea spune : «Dacd
te vei poc&i, Domnul va curd// imprejur inima ta ?i inima seminfiei
tale» *".

2. Ar fi cu putinta sa aducem ca aparatori ai acestor ginduri si pe
fllozofii, care spun ca numai omul desavirsit merita laudat, pe cind eel
rSu trebuie blamat. Dar pentru ca unii dintre ei hulesc si nici nu poate da
altcuiva ceva, din pricina ca ei nu pricep iubirea de oameni a lui Dum-
nezeu, de aceea atit pentru acestia cit si pentru cei care nu alatura drep-
tatea de bunatate, am renuntat la ajutorul pe care ni 1-ar putea da unii
filozofi. 3. Si pentru ca filozofii sustin ca toti oamenii sint r3i, ar fi fi-
resc sa spun ca e mai potrivita pentru oameni metoda pedagogica de pe-
depsire si de dojana ; dar numai Dumnezeu e intelept si numai de la El
vine Intelepciunea ; numai Dumnezeu e desavirsit si numai El este vred-
nic de laudS.

04. 1. Eu, insa, n-am sa ma folosesc de cele spuse de filozofi ; eu
sustin cfi lauda sau blamul sau ceea ce este asemanStor laudei si blamu-
lut shit, mai mult decit orice, doctorii foarte necesare oamenilor. Cei
care sint greu de vindecat trebuie indreptati cu amenintarea, cu mustra-
rea si cu pedeapsa, asa cum este prelucrat fierul cu focul, cu ciocanul si
cu nicovala. Cei care sint, insa, cu luare-aminte la credinja se instruiesc
singuri si de buna lor vole ,• acestora li se mare^te lauda ,• caci :

xVirtutea lSudata
Ore?te oa utn «rboxe» 412 .

Mi se pare ca Pitagora 413 din Samos a inteles bine lucrul acesta, c3
da urmfitorul sfat :

408. Bar., 3, 13.

409. ler., 6, 16.

410. Ier., 6, 16.

411. Deut., 30, 6.

412. Baclllde, Fragm. 56, Snell.

418. Pitagora, ftlozof si miatemaiticiain grec (sec. VI i.d.H.), fomdatorul piitagoreis-
imilul, ipartizan ai metempsihozei si a unei vietf morale Inalte, austere. Scrierile sale
nu s-uu pfistrat.

rePAOOOUL, CARTEA IN TIIA 221

«CInd al IScut un r&u, muntrS-t*, dar
clad «i f&cut un blno, bucur&-<te» 4U .

2. Mustrarea se mai numejte ?i sfStuire. Privit etimologic, cuvintul,
sfatuire (voodsx7jai;), tnseamna actiunea de a baga ceva in minte (vou
evdetAatiajioC), dupa cum blamul este o acfiune care te invatS minte. S-au
descoperit, insS, mii $i mii de sfaturi pentru dobindirea celor bune §i
fuga de cele rele : «Pentru cei necredinciosi nu este pace, zice Dom-
nui» 415 . 3. De aceea Pedagogul sfStuie$te prin Solomon sS fie pazitf prun-
cii : *Fiule, sd nu te insele pdcdtosii 418 , nici sti. mergi cu ei pe cale 417 ;
nici s& mergi dacd te cheamd spunindu-fi .- Vino cu noi, ia parte la singe
nevinovat, sd ascundem cu nedreptate in p&mint pe b&ibatul eel diept -,
sa-I nimicim, cum nimiceste iadul pe eel viu» 418 .

95. 1. Cuvintele acestea sint ?i o profetie despre patimile Domnu-
lui. Si prin Iezechiel, Viata da porunci : «Sufletul care ptiedtuieste va
muri. Dar omul care va li drept, eel care face dreptate, nu va minca in
munfi ; ochii lui nu i-a pus pe idolii casei lui Israel; nu va pingdri femeia
aproapelui lui si nu se va apropia de femeia lui cind este la curgere de
singe ; pe om nu-1 va asupri, va da inapoi zdlogul datornicului, nu va
sdvlrsi raphe , 2. va da celui ilamind piinea lui, va imbrdca pe eel gol,
nu va da argintul lui cu camdtd, nu va lua mai mult decit a dat -, de Ia
nedreptate isi va intoarce mina lui si judecatd dreaptd va lace intre
bdrbat si aproapele lui -, intru poruncile Mele va umbla si indreptdrile
Mele le va pdzi ca sd le tacd pe ele. Acesta este om drept •, cu via/d va
viejui, zice Domnul» 419 . Aeeste cuvinte cuprind o schita" a vie{uirii cre§-
tinilor, un indemn, vrednic de pretuit, la viata fericitS, la privilegiul de
cinste al unei bune vietuiri, la viata ve?nicS.

CAP1TOLUL XI

CUVINTUL A FOST PEDAGOG
PRIN LEGE SI PROFETI

96. 1. Pe cit mi-a fost cu putinta, am aratat felul iubirii de.oameni
al Pedagogului §i al pedagogiei Sale. Pedagogul, definindu-'se prea fru-
mos pe El lnsu§i, s-a asemanat cu «grduntele de mustar» ii0 . A aratat

414. Pitagora, Caxm. aur., 44.

415. Is., 48, 22 j 57, 21.

416. Prov., 1, 10.

417. Prov., 1, 15.

418. Prov., 1, 11—12.

419. fez., 18, 4—9.

420. Mt., 13, 31 i Mc„ 4, 31 | Lc, 13, 19.

222 CLEMENT ALBXANDRINUL

prin asta acoperit puterea duhovniceascS a invataturii, pe care a semS-
nat-o ; a aratat marea varietate a naturii ei, m&retia si totodata vitalita-
tca puterii ei rationale. Pe linga acestea, prin gr&untele de mustar, a
aritat acoperit cS asprimea si curStenia mustr&rii sint aducatoare de
folos, datorita usturimii ei. 2. Prin acest mic grSunte, interpretat alego-
ric, se exprimS o idee foarte mare, mintuirea, care se daruieste intregii
omeniri. Mierea, care este foarte dulce, poate da nastere fierii, dupa cum
binele poate da nastere dispretului, care este cauza pacatului ; musta*
rul, la rindul lui, poate micsora fierea, adica minia si poate opri si um-
flatura, adicS mindria. Deci din Cuvintul lui Dumnezeu se naste adevS-
rata sSnState a sufletului si o continue buna intocmire.

3. In vechime Cuvintul a fost Pedagog prin Moise, apoi si prin pro-
feti. Profet a fost si Moise, ca legea a fost o pedagogie pentru copiii cei
greu de stSpinit. Scriptura spune : «Dupd ce s-au sdturat, s-au sculat
s<2 ]oace» 421 . Scriptura a numit «sdturare», nu «mincare», umplerea ne-
socotita a stomacului cu mincare.

97. 1. Pentru cS s-au saturat cu nesocotinta, cu nesocotintS au si
juicat. De aceea li s-a dat evreilor si legea si teama, ca si puna capat
pficatelor lor si sa-i indemne la fapte bune ; i-a pregatit sa asculte bine
de adevaratul Pedagog si sa I se supuna Lui. Pedagogul este unul si
Acelasi ; se adapteaza dupa cum cere nevoia. Pavel spune : «Legea ne-a
tost datii cdiduzd spre Hristos» 422 . 2. Din aceste cuvinte se vede lamurit
cfi numai unul este Pedagogul nostru. Este Iisus, adevaratul, bunul, drep-
tul Fiu al Tataiui, Fiu dupa chip si asemanare, Cuvintul lui Dumnezeu,
Cfiruia Dumnezeu, ca un Tata iubitor, ne-a incredintat pe noi, copiii Lui,
adevaratului Pedagog, poruncindu-ne deschis : «Acesfa esie Fiul Meu
eel iubit, de Acesta sa ascultali» 423 . 3. Dumnezeiescul Pedagog este vred-
nic de credinta, pentru ca este impodobit cu trei prea frumoase daruri :
§tiinta, bun&voinja si indraznirea. Cu stiiinta, pentru cS este Intelepciu-
nea Tataiui : <fToard inlelepciunea este de la Domnul si cu El este in
veac» i2i ; cu indraznirea, pentru ca este Dumnezeu si Creator : «Toate
prin El s-au f&cut si i&id. de El nimic nu s-au facut» 425 ; cu bunavointa,
pentru ca singur s-a dat pe Sine jertfa pentru noi, pentru ca «esre Pasto-
rul eel bun, Care-si pune sufletul Sdu pentru oi» 426 . Si si 1-a pus ! Iar
bunavointa nu este altceva decit a voi binele aproapelui, de dragul lui.

421. Je$., 32, 6 •, 1 Cor., 10, 7.

422. Gal., 3, 24.

423. ML, 3, 17 ; Mc, 1, 11 ; Lc, 3, 22 i M(., 17, 5 ; Mc, 9, 7 ; Lc, 9, 35 ; 2 PL, 1 17.
4(24. Inf. Sir., 1, 1.

425. In., 1, 3.
420. //]., 10, 11.

PBDAOOOUL, CARTEA INTIIA 223

CAPITOLUL XII

PEDAGOGUL CA $1 UN TATA SE FOLOSESTE
DE ASPRIME SI BUNATATE

§3

98. 1. Urmarea celor spuse mai Inainte este ca Iisus ne-a schitat
viata cea adevarata si ca a educat pe om In Hristos. Caracteristica pe-
dagogiei Lui nu-i nici foarte aspra, dar nu-i nici desavirsit de slaba din
pricina bunatatii Lui. Pedagogul ne porunceste, dar totodata ne arata c&
putem implini poruncile Lui. 2. $i dupS parerea mea, El Insusi, El, Care
1-a plasmuit pe om din pamint, tot El 1-a nascut din nou prin ap3, 1-a
crescut prin Duh, 1-a educat prin cuvint, 1-a indrumat prin sfintele po-
runci la infiere §i mintuire ,- El, deci, s-a apropiat de om, ca s5 faca din
omul facut din pamint un om sfint §i ceresc §i mai ales sa se implineasca
cuvintele cele dumnezeiesti : «Sd facem pe om dupd chipul 91 asemti-
narea noasfrd» 427 .

3. Hristos 428 a realizat In chip des&virsit aceste cuvinte ale lui Dum-
nezeu ; ceilalti oameni, insS, sint intelesi numai «dupa chip». Iar noi,
copiii bunului TatS, odraslele bunului Pedagog, se cuvine sS implinim
vointa Tatalui, s3 ascultam de Cuvint si sa modelam in noi viata cu ade-
varat mlntuitoare a Mintuitorului nostru. Cugetind, incS de aici de pe
pamint, la vietuirea cea cereasca, potrivit careia ne indumnezeim, s3 ne
ungem cu parfumul eel pururea viu al bucuriei, cu parfumul eel nestri-
cacios al bunului miros. Sa avem pilda vie de nestricaciune vietuirea
Domnului si sa mergem pe urmele lui Dumnezeu, singurul la Care tre-
buie sa privim, Care se intereseaza cum si in ce chip se poate ca viata
oamenilor sa ajunga mai sanatoasa.

4. Pedagogul ne pregateste pentru o viafa simpia, in care sa ne fie
indestuiatoare acelea pe care le avem ; ne pregateste sa fim sprinteni si
usori, gata de o caiatorie spre viata cea fericita a vesniciei ; ne invatS
ca fiecare din noi sa fie propria lui comoara, ca ne spune Domnul : «Nu
vd ingrijiti de ziua de miine» 429 . Pedagogul ne spune ca eel inscris In
Hristos trebuie sa duca o viata cumpatata, sa se slujeasca singur ,• si,
pe linga aceasta, sa stie ca viaja lui este trecatoare. Sintem educati nu
In timp de razboi, ci in tinup de pace.

99. 1. In timp de razboi este nevoie de multa pregatire ; iar ca s3
traiesti bine In timp de razboi trebuie sa ai din belsug de toate. Pacea

427. Fac, 1, 26.

428. Cuvlntul Intrupat.

429. M/., 6, 34.

224 CLEMENT ALEXANDRINUL

si dragostea, insfi, surori cuminti si Iini?tite, nu au nevoie de arme, nici
de pregatire nebuneasca ,- hrana lor este Cuvintul, Care a primit pu-
terea de a ne arata calea 430 si a ne educa. De la El invatam simplitatea,
smerenia, intreaga iubire de libertate, iubirea de oameni si iubirea de
frumos ( intr-un cuvint, prin improprierea virtutii, ajungem asemenea
cu Dumnezeu. 2. Munceste, insa, si nu te descuraja ! Vei fi ceea ce nu
nfidajduiai si nici nu puteai banui. DupS cum altul este felul de vietuire
al filozofului, altul al oratorului, altul al atletilor, tot asa alta este si
nobila dispozitie sufleteascS, pe mSsura vointei iubitoare de bine, re-
zultata din pedagogia lui Hristos. Iar aictivit&tile noastre : mersul, sta-
tul, hrana, somnul, patul, dieta si oealalta vietuire, stralucesc, pentru
ca slnt educate cu cuviinta. Ca o vietuire ca aceasta, pe care ne invata
Cuvintul s<i o ducem, nu este stridenta, ci melodioasa.

100. 1. Astfel, dar, Cuvintul a fost numit Mintuitor. El a descoperit
pentru noi aceste doctorii spirituale, spre a ne desavirsi simtirea si a
ne mintui. Cuvintul asteapta timp potrivit ,- pune in lumina cele ce va-
tama, vorbeste de cauzele patimilor, taie rSdacinile poftelor nesocotite,
d& de stire de cele ce trebuie sa ne ferim §i ofera celor bolnavi toate
leacurile mintuirii. Cea mai mare si cea mai imparSteasca lucrare a lui
Dumnezeu este aceasta : mintuirea omenirii.

2. Bolnavii se supara pe doctorul, care nu le da nici un sfat pen-
tru Insanatosirea lor ! Dar cum sS nu-i aducem cea mai mare multumire
Pedagogului celui dumnezeiesc, Care nu tace, nici nu neglijeaza de a ne
arata pficatele care ne due la pieire, ci dimpotrivfi ni le dezvSluie ,- cum
sa nu-I aducem multumire Pedagogului, Care impiedicS pornirile noastre,
care ne due la pacate, Pedagogului Care ne invata poruncile cele po-
Irivite pentru o dreapta vietuire ? Trebuie, deci, sa-I multumim nespus
de mult.

3. Ce altceva spunem c& trebuie sS facS fiinta cea cugetStoare, adic3
omul, decit s& contemple Dumnezeirea ? Trebuie inca\ o spun, sa con-
temple si firea omeneasca ! Sa trSiasca, asa, precum arata adevarul, ad-
mirtnd Intr-un grad nespus de mare si pe Pedagog si poruncile Lui, pen-
tru ca poruncile sint de acord cu Pedagogul si se armonizeazS cu El.
Urmind aceasta pildS, trebuie sa ne punem si noi de acord cu Pedago-
gul ; si, facind o simfonie intre cuvintele si faptele noastre, sa traim cu
ndevarat.

430. In., 14, 6.

PBDAOOOUt, CARTEA INTIIA $25

CAPITOLUL XIU

DUPA CUM FAPTA BUNA SE SAVIRSESTE

POTRIVIT DREPTEI RATIUNI,

TOT ASA $1 PACATUL SE SAVIRSESTE

IMPOTRIVA DREPTEI RATIUNI

101. 1. Tot ceea ce este impotriva dreptei ratiuni este pacat. Filozo-
fii cauta sa defineasea pasiunile cele mai generate astfel : pofta este o
dorinta, care nu asculta de ratiune ; frica este o abatere, care nu asculta
de ratiune ; placerea este o umflare a sufletului, care nu asculta de ra-
tiune ,• tristetea este o stringere a sufletului, care nu asculta de ratiune.
Asadar, dacS neascultarea de ratiune da nastere pacatuM, nu urmeaza
oare neaparat ca ascultarea de ratiune, pe care o numim credinta, sa fie
creatoare a asa-nuimrtei datorii ? 2. Virtuitea este o dispozitte isuileteasca
conforma cu ratiunea pe intreaga viata. Da, cea mai inalta stiinta, insasi
filozofia, este definita ca fund o cercetare a justetii ratiunii ; de aici
urmeaza neaparat ca orice gre§eaia sSvlr^ita fata de ratiume sa se nu-
measca pe buna dreptate pacat. 3. De pilda cind a pacatuit eel dintii om
si n-a ascultat de Dumnezeu, Scriptura spune : «S-a asem&nat dobitoa-
celor» 4Sl . Omul, gresind impotriva ratiunii, poate fi socotit pe buna drep-
tate far a ratiune si ded se aseamana cu dobitoaoele.

102. 1. De aceea si Intelepciunea zice : «Ca arm&saml in goana sa
este iubitoiul de pldceri si deshinatuh 432 ; a fost asemanat cu un dobitoc
lipsit de ratiune ; de aceea si adauga : «Necheazd, oricine ar incdleca. pe
eh 4S3 . Intelepciunea vrea sa spuna ca omul, lipsit de ratiune, nu mai
vorbeste ,- deci eel care greseste impotriva ratiunii este lipsit de grai si
ratiune, este un animal irational, purtat de pofte, in care stau toate pia-
cerile. 2. Filozofii stoici numesc datorie si fapta convenabiia, fapta savir-
sita prin ascultarea de ratiune. Datoria este o fapta convenabiia, iar as-
cultarea este intemeiata pe porunci. Poruncile sint intemeiate pe invata-
turi, iar acestea au ca scop adevarul si due pina la eel din urma punct
dorit, adica la sfirsit ; iar sfirsitul credintei in Dumnezeu este vesnica
odihna in Dumnezeu ; si astfel siirsitul nostru este incepuit al vesniciei.
3. Actul de credinta in Dumnezeu este o datorie pe care o realizam prin
fapte ; de aceea, pe buna dreptate, datoriile noastre de credinta con-
stau din fapte, nu din cuvinte ,• iar fapta este o lucrare a sufletului ratio-
nal al crestinului, pe care o savirsim potrivit unei bune judecati si a do-

431. Ps., 48, 12. 21.

432. Jnf. Sir., 33, 6.

433. Inf. Sir., 33, 0.
13 — Clement Alexandrlnul

220 CUMBNT AlBXANPRINUL

rintel de adevar, cu ajutorul trupului, care este unit cu sufletul si Im-
preuna-luptator cu sufletul. 4. Prin urmare, datoria inseamna a avea in
viata o singura vointa cu Dumnezeu si cu Hristos, Care ne pregateste
pentru viata vesnica ; iar viata crestinilor, ale carei principii pedagogics
le punem acum, este o totalitate de fapte rationale, adica o lucrare desa-
virsita a Invataturilor date de Cuvint, pe care noi am numit-o credinta.

103. 1. Aceasta totalitate este alcatuita din poruncile Domnului ;
ele slnt Invataturi dumnezeiesti, care ni s-au dat ca reguli duhovnicesti
de conduita, folositoare si pentru noi si pentru semenii nostri. §i intr-
adevar, ele se Intorc iarasi spre noi, asa precum mingea se intoarce
Inapoi spre eel ce o arunca, daca da in drumul ei de un corp tare. De
aceea. datoriile sint necesare si pentru pedagogia dumnezeiasca, pentru
ca sint poruncite de Dumnezeu si sint rinduite pentru mintuirea noastra.

2. Dintre lucrarile necesare, unele sint numai pentru viata de aici,
iar altele isi capata aripi pentru viata fericita de dincolo ; la fel si dintre
datorii, unele sint pentru viata de aici, altele sint rinduite pentru viata
cea fericita. Toate cite sint poruncite pentru viata trupeasca, sint cunos-
cute si de multime ; dar cele care sint proprii pentru viata fericita, din
care rezulta viata aceea vesnica, pe acelea putem sa le vedem, ca intr-o
schita, culegindu-le chiar din Scriptura.

CARTEA A DOUA

CAPITOLELE CARTH A DOUA

I. Cum trebuie sa ne purt3m fata de mincari.

II. Cum trebuie sa ne purt5m fata" de bSutura.

III. Nu trebuie s5 ne strgduim s8 avem mobila luxoasl.

IV. Cum trebuie s3 ne purtSm la ospete.

V. Despre ris.

VI. Despre vorbitul cuvintelor de rusine.

VII. Ce trebuie s3 pazeascS cei care vor sS traiasca cuviincios ImpreunS.

VIII. Dac& trebuie s& folosim parfumuri si coroane.

IX. Cum trebuie s5 ne folosim de somn.

X. Ce trebuie s5 spunem despre nasterea de copii.

X. bis. Despre luxul la imbracaminte.

XI. Despre tnc51t5minte.

XII. Nu trebuie s5 ne dSm tn vtnt dupS pietre prefioase si podoabe de aur.

CAMTQLUL 1

CUM TREBUIE SA NE PURTAM
FATA DE MINCARI

1. 1. Urm&rind, asadar, scopul pe care ni 1-am piopus, sa alegem
textele scripturistice care sint de folos in viata pentru pedagogia noas-
tra si s& schitam pe scurt cum trebuie sa se poarte in intreaga lui viata
eel care poarta numele de crestin. Trebuie, insS, sa incepem cu noi in-
line si sS aratSm cum trebuie s& ne rinduim viata.

2. Gindindu-ne, asadar, la simetria lucrSrii noastre, trebuie sS spu-
nem cum s& se poarte fiecare din noi cu propriul lui trup ; dar, mai bine
spus, cum trebuie s&-l diriguiasca. Cind cineva, pornind de la lucrurile
din afara si chiar de la vie^uirea trupului, este dus de Cuvint sa medi-
teze asupra acestor lucruri, atunci in chip firesc va putea contempla
exact cele ce se petrec in om si va ajunge sa stie ca nu trebuie sa se stra-
duiasca pentru lucrurile cele din afara, ci de ceea ce este propriu omu-
lui, sa-si curSteascfi adica privirea sufletului si sa-si purifice insusi trupul
sau. 3. Cel care s-a eliberat desavirsit de acelea, prin care mai este inca
t&rlnd, poate avea oare altceva mai de folos decit pe el insusi, pentru a
merge pe calea care duce la cunoasterea lui Dumnezeu ?

4. Ceilalti oameni traiesc ca sa manince, cum traiesc negresit si ani-
malele cele necuvintatoare, a c3ror viata nu este decit stomacul ; noua,
Ins8, Pedagogul ne porunceste sa mincam, ca sa traim. Lucrul nostru de
capetenie nu ne este hrana si nici placerea scop ; hrana ne este data ca
sfi putem tr&i pe acast pamint, pe care Pedagogul ne conduce spre nemu-
rire.

2. 1. Mincarea trebuie sa fie simpia si nu aleasa, potrivita cu cre-
dln|a cea adevarata, asa cum se cuvine unor copii simpli si nemoftu-
rosi ; trebuie sa fie o mincare, care sa ne ajute sa avem via^a, nu sa ne
desfatam. Iar viata consta din doua lucruri : din sanatate si din putere ,•
lar acostora le este potrivita o mincare usoara, folositoare si digestiei
si trupului, ca sa nu se ingrase. Mincarea simpia ajuta la cresterea tru-
pului, la sanatatea lui, si-1 face sa fie puternic, atit cit trebuie,- mincarea
simpia nu-i nepotrivita, nu-i primejdioasa si ticaioasa, asa cum este regi-

PIOAOOOUl, CARTBA A DOUA 229

mul fortait de hranft pentru atleti. 2. Trebuie, dar, tnl&turate mtncftrile fe-
lurite, care dau nastere la fel de fel de boli : reaua constitute fizica a
trupurilor, distrugerea stomacurllor $i stricarea gustului prin arta drfi-
ceascS a gatitului mlncSrilor si prin desarta arta a facerii prajiturilor. Ca
oamenii indrSznesc s3 numeasca mincare, mincarile care desfateaza,
care due cu usurinfa la piaceri vatamatoare. 3. Doctorul Antifane din
Delos * a spus ca una din cauzele bolilor sint multele feluri de mincare.
§i acestea sint : mincarile care displac credintei celei adevarate ,• min-
carile care, datorita unei slave desarte cu multe chipuri, resping o diets
inteleapta ; mincarile, care cauta in tari de dincolo de mari alimentele
pentru f acerea lor.

3. 1. Mi-e miia de aceasta boala,- dar cei care doresc felurite min-
cari nu se rusineaza sa se si laude cu desfatarile lor ; se intereseaza de
murenele 2 din strimtoarea Siciliei, die tiparii din riul Meandru 3 , de ea-
prele din Melos 4 , de cestrii 5 de Sciat 6 , de scoicile de la capul Peloron 7 ,
de stridiile de Abid 8 ; nu lasa deoparte nici menidele 9 de Lipara 10 , nici
napii de Mantinia H, dar nici sfecla de Ascra ,a ; se daii in Vint dupa
scoicile de Metimna 13 , calcanul de Atica, sturzii de Dafne **, smochinele
de culoarea rindunicilor, pentru prociirarea carbra nehorocitul persian 15
a trimis in Grecia cinci milioane de oameni. 2. Pe linga acestea, cum-
para cu gramada fazani de Fasiis 16 , Poltirnichi egiptene, pauni din Media.
Mincaciosii, amestecind toate aceste alimente cu dresuri, ramin cu gura
cascata in fata mincarilor gatite. t'si procura, pentru satisfacerea iacomie!
lor, pe toate cite le hraneste pamintul, adihcul marii si largimea vazdu-
hului. Lacomii, acesti scormonitori, par a aduna ca si cu o plasa absOlut

1. Antifame dim Delos, doctor dam epoca alexandriaiS. A scris o lucrare cu titlul
«Pamaptes» (Care ved© totj. Socotaa felunite multe de bucaite oauza bolilor.

2. Murene, peste, cu corpul prelunglt. ca tiparul, foarte laeam.; carnea -lui era
pretuita mult de romani.

3. Meandru, riu In Asia MicS.

4. Melos, cap nord-vestic al wisulei Sioilia.

5. Cestri, peste marin cu capul lat, care tr5ieste pe Hng5 coasts, a cSrui oarne
este foarte cautatS.

6. Sciat, insula la nord de Eubeea.

7. Peloron, cap din nord-vestul imsulei Sicilia.

8. Abid, oras In Helespomt. , ,

9. Meniide, pe$te lung de 20 cm.

10. Lipara, insula linga Sicilia.

11. Mantinia, oras In Arcadia.

12. Ascra, oras in Beotia.

13. Metimna, oras In insula Lesbos. ! ;

14. Dafne, insula linga Bttinia (regiune In nord-vestul Asiei Micif.

15. Este vorba de Xerxe, Impanatul persilor (486 — 465 I.d.Hr.), care, dupS Iegenda,
a pornit rSzboiul Impotriva grecilor, pentru a avea la masa sa astfel de smochlne,
cite va voi.

10. Fasls, fluviu si oras In Colhida (Asia Mlc8).

830 CLEMENT ALBXANDRINUL

tot ce e pe lume, pentru a-si satisface plficerile lor. Mlncaciosii stau UngS
tigaile sflrlitoare si-si irosesc intreaga lor viata in jurul piulitei si pisa-
logulul, mtnclnd totul ca si focul lemnele. Dar chiar mincarea cea usoara,
plinea, $1 pe aceea o fac mai slaba ,• scot din bobul de griu partea hrani-
toare, ca si cum ceea ce este necesar pentru hranS ar fi o ocara adusa
pl&cerii.

4. 1. Oamenii nu pun hotar lScomiei lor la mincare. LScomia la min-
care i-a Indreptat la prSjituri, la prSjituri cu miere si la dulciuri ; a desco-
perit o multime de deserturi, cSutind sa fie cit mai diferite dupa calitatea
lor. Slnt de pSrere cS un om ca acesta nu-i altceva decit falci. 2. Scrip-
tura spune : «Nu pofti mincdrile bogatflor cd ele tin de o viajd mind-
noasd $/ plind de ru§ine» !7 . Mlncaciosii stau lipifi de mincari, pe care,
dupfi putina vreme, le dau afara 18 . Noi, insa, care cautam mincarea cea
cereasca, trebuie neaparat sa fim stapini pe stomacul, care se afia ase-
zat mai jos de cerul gurii ; si inca mai mult sa fim stapini pe cele care
fac piacere stomacului, «care, dupa cum spune apostolul, Dumnezeu le
va strica» w . Prin aceste cuvinte apostolul blestema poftele celor la-
comi la mincare.

3. *Bucatele sint pentru plntece» M . Da, de ele, cu adevarat, depinde
viata aceasta trupeasca si stricacioasa. Iar daca unii, folosind o gura ne-
lnfrlnata, Indraznesc sa numeasca agapa, aceasta fapta mintuitoare si fru-
moasa a Cuvintului, agapa cea sfinta, daca indraznesc sa numeasca agapa
gustfirlle din care ies mirosuri de oarne fripta si miros de sos, aceia o
Insulta cu vasele de gatit mincare si cu stropirile cu sos, aceia ii hulesc
numele cu bautura, cu desfatarea si cu fumul de la aceste gustari si gre-
jesc clnd gindesc asa si cind se asteapta sa cumpere cu gustari faga-
duinta lui Dumnezeu. 4. Numarind Intre adunarile cu petreceri gustarile,
ospetele si banchetele, logic urmeaza ca si aceasta adunare a lor, careia
li spun agapa, s3 fie numita pe buna dreptate tot petrecere ; dar astfel
de mese Domnul nu le-a numit agape. C3 spune lintr-un loc : «Clnd e$ti
chemat la masi, nu te a$eza In locul eel dintii 21 ; c7 cind esfi chemat,
a?eazd-te In locul eel din urmd» ** ; iar in alt loc spune : «C2nd faci prinz
sau clnd* » ; si iarasi : «Clnd faci osp&t, cheamd pe sdraci» 24 — c3 mai

17. Prov., 23, 3.

18. Mt.. 15, 17 1 Mc. 7, 19.

19. 1 Cor., 6, 13.

20. 1 Cor., 6, 13.

21. La, 14, 8.

22. La, 14, 10.

23. La, 14, 12.

24. Lc., 14, 13.

PEDAGOGUL, CARTEA A DOUA 231

cu seamS pentru acestia trebuie sS. faci ospat — ; ?i inc& : «Un om oare-
care a fdcut cina maie si a chemat pe multi» & .

5. 1. Imi dau seama de unde vine aceasta numire cu aparenta de
adevar a ospetelor. Vine, asa cum spune poetul comic :

«De la gttlejuri $i de la nebumia de a sta mereu la masa» 2S .

Precum este si adevSrat, pentru c5 :

«Pentru multi cele mai multe lucruii sint facute numai pentru
a f i mincate* a .

Cei lacomi la mincare n-au aflat ca Dumnezeu i-a pregatit crea-
turii sale, adica omului, hrana si bautura ca sa traiasca, nu ca sS se
desfateze. 2. Da, trupurile n-au nici un folos de pe urma mincarilor fe-
lurite si bogate ; dimpotxiva, cei care maninca cele mai slabe mincari sint
mai puternici, mai sanatosi si mai de isprava, asa cum sint slugile fata
de stSpini, lucrStorii de pamint fata de mosieri ,• si nu sint numai mai pu-
ternici, dar si mai cu judecata, asa cum sint filozofii fata de bogati. C&
filozofii n-au acoperit mintea cu mincari, nici n-au ratacit-o cu placeri.
3. Agapa este cu adevarat hranS cereasca, ospat duhovnicesc, pentru ca :
«dragostea toate le indurd, toate le rabdd, toate le nddd;duie$fe ,- dragos-
tea niciodatd nu cade» 28 . «Fer/c/f eel care va minca piine in Impdidt'm lui
Dumnezeu» 29 . 4. Cea mai cumplita din caderi este ca agapa cea f&ra de
cusur sa fie aruncata din ceruri jos intre sosurile de mincSri. $i, apoi,
crezi ca eu socot agapa un ospat, care trebuie indepartat ? Nu ! CS spune
apostolul : «Dacd a? Impdrtf toatd avutfa mea 30 , iar dragoste nu am, nimic
nu sint» 3l .

6. 1. De aceastS dragoste atirna in intregime legea si invatatura Cu-
vintului. Daca vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau 32 si pe aproapele tau 33
ai ospat ceresc ,- ospatul eel pamintesc, insa, se numeste masa, dupa cum
o arata Scriptura. Masa se face datorita dragostei, dar masa nu-i agapS,
ci semnul unei bune vointe de comuniune si de daruire. 2. «Sd nu fie
defdimat bunul vostru. Cd impdrdfia lui Dumnezeu nu este mincare ?i
bdutuid» 34 , spune apostolul, ca sa se socoteasca masa ceea ce este sor-
tit pentru o zi, «ci dreptate si pace si bucuiie in Duhul Stint» &. Cei care

25. Lc, 14, 16.

26. Poet comic necunoscut : Cap. Ill, p. 545, nr. 782.

27. La fel : CAF, III, p. 490, nr. 432.

28. 1 Cor., 13, 7—8.

29. Lc, 14, 15.

30. 1 Cor., 13, 3.

31. 1 Cot., 13, 2.

32. Mf., 22, 37.

33. Mt„ 22, 38.

34. Rom., 14, 16—17.

35. Rom., 14, 17.

032 CLEMENT ALBXANDRINUL

mfintocfi la o masa ca aceasta, aicela va dobindi cea mai buna masa din
toate mesele, adica imparatia lui Dumnezeu, pentru ca a cugetat de aici
de pe pfimlnt la sfinta adunare a dragostei, care este Biserica cereasca.

7. 1. Agapa este un lucru curat si vrednic de Dumnezeu ,- scopul ei
este d&ruirea. Intelepciunea spune : «Dragostea este grija de educate •,
dragostea este p&zirea legiloi ei» 36 .Bucuriile pe care le procura agapa
au In ele o sclnteie a dragostei, care obisnuieste sa ne duca de la min-
cnrea aceasta pSminteasca' la mincarea cea vesnica. Masa deci nu este
agapa ; dar masa s& depinda de agapa ! 2. «Sd !nve/e fiii T&i, pe care i-ai
iubit, Doamne, spune Intelepciunea, cd nu nasterile loadeloi hrdnesc
pe om, ci cuvintul T&u tine pe cei ce cred in Tine» 37 ; si : «Nu cu pline
va tr&i omul» 3B .

3. Masa si ne fie, deci, simpla si usoara, in stare sS ne JinS treji,
neamestecata cu fel de fel de dresuri, ca sa nu ne strice buna noastrS
oresitere. Agapa este o bunS eduoatoare ; are merinde bogate pentru inte-
meierea unei frumoase comuniuni ,• mincarile de la agapa sint cumpa-
tate, in cantitati masuxate ; sint miintuitoare pentru trup §i Impartaseste
celor care iau parte la ea ceva din bunatatile ei ; cealalta masa, care
dep&seste trebuin^ele trupului, face rau omului, moleseste sufletul si im-
bolnfiveste truipul. 4. Da, piacerile pe care le aduc dresurile acopera pe
oameni de ocari greu de suportat ,- ii fac lacomi, mincaciosi, nesaturat,i,
nestaplniti la mincare. Aceste numiri se dau si mustelor, nevastuicelor,
llngusitorilor, gladiatorilor, cetelor saibatice de paraziti, care, pentru
pl&cerea stomacului, unii isi vind cugetul, altii tradeaza prietenia, iar
altii Isi sacrifica viata ,• se tirasc pe pintece, fiare cu chip de om, dupa
chipul tataiui lor, fiara cea lacomS 39 . 5. Primii care i-au numit pe acestia
asotoi (Socoxot - desfrinati), au avut mi se pare in vedere sfirsitul
lor, pentru ca i-au socolit asostoi (aomaioi = nemintuiU), suprimind din
cuvlnt litera sigma (o) . Nu sint oare asa cei care n-au alta grija decit
vasele de bucatarie, cei care nu se indeletnicesc decit cu felurile ne-
bunesti de mincare, cei care gindesc numai cele de jos, cei care par
n8scufi din pamint, cei care urmaresc viata cea trecatoare, ca ?i cum
n-ar mai exista o alta viata ?

8. 1. Pe acestia ii nefericeste prin Isaia, Sfintul Duh, Care Indepar-
teaza oarecum potolit numele de agapa de la mesele evreilor, pentru ca
ele nu erau facute cu soooteaia : «Ei se veseleau, junghiind vitel si jert-

36. In(. Sol., 6, 18.

37. Inf. So!., 16, 26.

38. Deut., 8, 3 ; Mt„ 4, 4 ; Lc., 4, 4.

39. Fac, 3, 14 i In., 8, 44.

PBDAOOOUL, CARTBA A DOUA 233
« ,

find oi, $1 ziceau : Sd mlncHm si si bem, cd mline vom murl» 40 . 2. $i ca
s& arate ca o veselie ca aceasta este socotita p&cat, Sflntul Duh adaugS :
«Nu se va ierta acest pdcat al vostru, plnd ce ve/i muri» * i . Cu aceste cu-
vinte nu arata cfi odatfi cu moartea, care aduce asupra trupului nesim-
tirea, se iarta pacatul, ci ca pieirea mintuirii este rasplata pacatului.
Intelepciunea spune : «iVu te veseli de pu/ind desfdfare» 42 .

3. Aici trebuie sa vorbesc si de aisa-numita caroe die la jertfe si
de chipul in care ni s-a poruncit sa ne ferim de ea 43 . Carnurile acelea
mi se par necurate si dezgustatoare ; spre singele lor vin in zbor

«Din adlncul inf ernului sulletele csadavrelor inortilor» *♦

4. Ca spune apostolul : «Nu voiesc sd vd fac parta$i demonilor» 4S ,
pentru c& sint separate mincarile celor ce se mintuie de ale celor ce
pier. Asadar, trebuie sa ne ferim de carnurile de la jertfe si sa avem
oroare de ele, nu de teama de demoni — ca demonii n-au nici o putere
— ci din pricina constitute! noastre, care trebuie sa fie sfinta si din pricina
nerusinarii demonilor, carora le sint oferite aceste carnuri ; si mai mult
inc3 din pricina celor care pot aluneca cu usurinta in pacat, «a cdror
con$tiintd slabd se pJngdresfe. Cd nu mlncarea ne va pune inaintea. lui
Dumnezeu* 46 . Ca spune Domnul : «Nu cele care intra in gurd spurcd pe
om, ci cele ce ies din gui&» 47 .

9. 1. Deci folosirea fireasca a mincarii este indiferenta. Ca spune
apostolul : *Nici dacd vom minca nu ne prisosesie, nici dacd nu vom
mlnca nu ne lipseste» 48 . Dar nici nu este cu dreapta socoteaia sa luam
parte *la masa demoniloi» i9 noi cei care am fost invredniciti sa luam
parte la hrana cea dumnezeiasca si duhovniceasca. *Oare nu avem pu-
tere sa mlncdm si sa bem, spune apostolul, si sd avem so{ii?» 50 . Negresit,
stapinindu-ne plaoerile, impiediicam pofitele. «Vedetf, dar, spune aposto-
lul, cd nu cumva aceastd libertate a voastrd sd fie poticnire pentru cei
slabi» 51 . 2. Nu trebuie, deci, sa ducem o viata desfrinata dupa pilda fiu-
lui omului bogat din Evanghelie 52 , folosind prost darurile Tataiui, ci

40. is., 22, 13.

41. Is., 22, 14.

42. Inf. Sir., 18, 32. In Scriptura : «de multi desi&tare*.

43. Fapte, 15, 29.

44. Homer, Odiseea, XI, 37.

45. 1 Cor., 10, 20.

46. 1 Cor., 8, 7—8.

47. Mf., 15, 11.

48. 1 Cor., 8, 8.

49. 1 Cor., 10, 21.

50. 7 Cor., 9, 4—5.

51. 1 Cor., 8, 9.

52. Lc, 15, 11—14.

234 CLEMENT ALBXANPRINUL

sa le folosim bine ca niste staplni, fara sa ne lSsSni stSpiniti de ele ; cS
am fost rlnduiti sa Imparatim si sa stapinim 5S , nu sa fim robi mincarilor.
3. Demn de admiratie ar fi dar, ca noi, privind cu luare-aminte adevarul,
sa ne alipim de mfncarea cea de sus si sa ne saturam de contemplarea de
nesfiturat a Celui Ce exists cu adevarat, gustind din plin placerea cea
tainicfi, unica si curata. Aceasta agapa trebuie sa o asteptam ,• pe aceasta
agapfi o arata mincarea pe care ne-o da Hristos. 4. Dar este cu totul ne-
socotit, nefolositor si neomenesc sa ne hranim pentru moarte, asa cum
Ingrfisam vitele pentru taiere, sa privim necontenit la pamint, noi, care
sintem facuti din pamint, sa stam apleca^i asupra meselor, cautind in
intreaga noastrS viata numai sa mincam ; sa ingropam oarecum ferici-
rea noastra aici, fntr-o viata care nu va mai fi si sa mingiiem numai git-
lejul, de dragul caruia bucatarii sint cu mult mai de pref decit plugarii.
Sa nu se creada cS inlaturam din viata placerea. Socotim, insa, o neno-
rocire sS alunecam si sa facem din plScere obicei.

10. 1. De aceea trebuie sa nu fim lacomi la mincare ,• s& mincam
put.in si cit e de neap&ratS trebuinta. Dac3 cineva dintre credinciosi ne
invita la masa si noi socotim sS ne ducem — ca este bine sS nu ne ame-
stecam cu cei farS rinduiaia 54 — apostolul ne porunceste sa mincSm
ceea ce ni se pune in fata «fdr& sil Intreb&m pentru cugetul nostru» 5S .
De asemenea apostolul ne-a poruncit sS cumparam de la maceiarie fara sa
Intrebfim ceva **.

2. Deci nu trebuie sa ne ferim cu totul de feluritele mincari, dar nici
sa ne strfiduim pentru ele. S3 mincam din cele ce ni se pun inainte, asa
cum se cuvine unui crestin ,• sa cinstim pe eel care ne-a invitat printr-o
purtare cuviincioasa si prietenoasa ; sa privim cu indiferenta luxul si bo-
gfitia celor ce ni se aduc la masa si sa nu dam mare atentie mincarilor,
care dupfi putina vreme n-au sa mai fie.

3. *Cel ce mdnJncd, spune apostolul, sd nu defaime pe eel ce nu md-
nl/icd ; $i eel ce nu m&nincd. sa nu oslndeascd pe eel ce mdnlncfo 57 .
Putin mai jos, apostolul arata si motivul acestei porunci, spunind :
«Cel ce mdnlncd pentru Domnul mdnlncd si multumeste lui Dum-
nezeu / si eel ce nu mdnincd pentru Domnul nu mdnincd si multumeste lui
Dumnezeu» 58 , pentru ca o minoare cu socotinta este multumire adusa

53. Pac, 1, 28.

54. 2 Tes., 3, 6, 11, 14.

55. 1 Cor., 10, 27.

56. J Cor., 10, 25.

57. Rom., 14, 3.

58. Rom., 14, 6.

PBDAOOOUL, CARTBA A DOUA 233

lui Dumnezeu ,• iar eel care multume^te pururea lul Dumnezeu n-are
timp sfi se ocupe cu pl&cerile.

4. Iar daca am voi s4 Indemnfim spre virtute pe unii dintre come-
seni, apoi cu atlt mai mult trebuie sa ne ferim sfi mincfim din aceste mln-
c5ri care ne desteapta pofta, dlndu-ne pe noi Inline pilda vadita de vir-
tute, asa cum si noi II avem pilda pe Hristos. Ca spune apostolul : «DacH
vreuna din astfel de minc&ri face sminteala fratelui meu, nu voi mlnca in
veac din mlncarea aceea, ca sd nu fac sminteala" fratelui meu» 59 . Cu pu-
fina infrinare cistigam pe om. 5. «Oare nu avem puteie sd mmc&m si sd
bem» ? 60 $i : «Am cunoscut adev&rul, spune apostolul, cd idolul nu este
nimic in lume, iar noi nu avem declt numai un singur Dumnezeu 61 , din
care slnt toate ; si unul Domn Iisus» 82 . Dar «piere, -spune mai departe
apostolul, prin cunostinfa ta fratele t&u, care este slab, pentru care a mu-
iit Hristos 63 . Iar cei care lovesc constiinta frafilor celor slabi p&cdtuiesc
In Hristos» M . 6. Astfel apostolul, cu grija fata de noi, face deosebire Intre
mlncari, zicind ca nu trebuie «sd ne amestecdm, dacd vreunul, numindu-se
frate, va fi desfrlnat sau adulterin sau Inchindtor la idoli -, cu acesta nici
sd nu mlncdm» & . Apostolul ne spune, deci, sa nu vorbim sau sa mincfim
cu unul ca acesta, banuind ca ne putem pingari, asa cum ne pingarim
daca luam parte «la mesele demonilor» 66 .

11. 1. «Bine este, dar, sd nu m&ninci carne, nici sd bei vin» 87 , spune
apostolul. Aceasta o marturiseste insusi Pitagora si o marturisesc si
ucenicii lui. Mincarea de carne este mai mult pentru fiare, iar aburii, care
ies din carnea fiarta fiind fumurii, intuneca sufletul. Daca cineva m8-
ninca carne, nu face pacat ,- numai s3 manince cumpatat ,• nici sa nu poata
trSi fara carne, nici sa depinda de carne, dar nici sa se dea in vint dupa
mincarile cu carne ; sa-i sune in sufletul lui glasul care spune = «Nu strica
pentru mlncare lucrarea lui Dumnezeu» M . 2. Este o mare nebunie ca
dupa ce te-ai desfatat de invatatura dumnezeiasca sa te minunezi si s8
ramii mut de uimire in fata bucatelor, care se servesc la banchetele pu-
blice ,• dar cu mult mai mare nebunie este ca privirile noastre sa fie
robite de mincarile, care se aduc la masa si, ca sa spunem asa, sa ne fie
purtata de servitori neinfrinarea noastra. 3. Are oare vreun rost sa te

59. 1 Cor., 8, 13.

60. 1 Cor., 9, 4.

61. 2 Cor., 8, 4.

62. i Cor., 8, 6.

63. 1 Cor., 8, 11.

64. 1 Cor., 8, 12.

65. J Cor., 5, 11.

66. 1 Cor., 10, 21.

67. Rom., 14, 21.

68. Rom., 14, 20.

238 CLEMENT ALBXANDRINUL

scoli de pe scaunul de la masS si sS-ti arunci ochii peste vasele cu mln-
care, ca si cum te-ai uita intr-un cuib, pentru ca, asa precum se spune,
sa respiri aburii, care ies din mincare ? Nu-i oare o nesocotinta sa-ti moi
mlinile In sosuri sau sa le intinzi mereu spre minc&ri, nu ca sa servesti,
ci ca sfi iei tot ce este pus pe masa, purtindu-te far& masura si urit ? 4.
Pofi vedea astfel de oameni, care din pricina lacomiei lor la mincare, se
aseam&na mai mult cu porcii sau cu ictiinii decit cu aamenii ; se grabesc sa
se sature, Incit bucile obrajilor se umfla, iar vinele fetii se ingroasa ,•
apoi din pricina lacomiei, sudoarea li se prelinge pe fata, iar din pricina
nelnfrlnarii se suifoca si respira greu ; imping mincarea in graba si ne-
mestecata in stomac ,• baga mlncarile in pintece, ca si cum ar vrea sS-si
faca provizii, nu ca sS le digere. In orice lucrare omeneascS lipsa de m&-
sura este un rau ; dar se vadeste asta mai ales cind e vorba de mincare.

12. 1. L&comia la mincare (6ij)otpafta) nu este altceva decit o lipsa
de masuri la folosirea bucatelor (oipov) ; §i iarasi lacomia la mincare (Xai-
(iapf(a) este o nebunie a gitlejului (Xat^d?) ; in sfirsit lacomia la mincare
(faotptiiap-jfia) este o neinfrinare fata de mincare, este o nebunie a sto-
macului (Yaoti^p), asa precum o arata si numele, pentru ca eel care se
innebuneste este lacom. 2. Apostolul, revenind la agape, spune ca paca-
tuiesc cei care prefac agapele in ospete : «Cind §edeti la masd, liecaie
se gidbe$te sfi ia mincarea sa, asa cd unul r&mine flamind, iar altul se
UnbatH. Oare nu avefi casa ca s& mincati si sa. bep ? Sau disprefuiti Bi-
serlca lui Dumnezeu si rusinati pe cei lipsifi ?a 69 . Aceia, care la cei avuti
manlncS f&ra friu, adica mincaciosii, se fac de ris pe ei insisi; dar si unii
$1 altii, si cei avuti si mincaciosii, faca rau : unii, cei avuti, pentru ca
fac pe cei care nu-s avuti s3 se simta prost ; ceilalti, mincaciosii, pentru
cfi Isi dau pe fata inaintea celor avuti neinfrinarea lor. 3. Trebuia, dar,
neapdrat ca apostolul, dupa ce a explicat pe larg aceste lucruri, sa-si ri-
dice iardsi, a doua oara, glasul sau plin de revolta catre cei care fara de
rusine si fara de crutare abuzeaza de mese, sa-si ridice glasul catre cei
nesSturati, carora nirnic nu le este de ajuns si sa le spuna : «De aceea,
ttatli mei, cind vd adunafi ca sa mincati, asteptati-vd unii pe altii. Dacd
il este foame cuiva, sd mdriince acasd, ca sd. nu vd adunafi spre
oslndfa 70 .

13. 1. Trebuie, asadar, sa fugim de orice fapta josnicS si de neinfri-
nare ; sa ne altingem cuviincios de buiCatele ce ne sint puse inainte ; sa
pazim curate miinile, asternutul si barbia ; sa pastram nestricata frumu-
setea chipului nostru ; sa nu ne schimonosim cind inghitim, iar mina s-o

69. I Cor., 11, 21—22.

70. 1 Cor., 11, 33—34.

PBDAOOOUL, CARTEA A DOUA 237

Intindem In rinduialS si la intervale. Sfi ne ferim sfi voxbim cind mlnc&m \
ca vocea ajunge neplacuta ?i neclara, cind e stingherita de ffilcile care
rnesteea ; iar limba, presata de mincare pronunja stilcit cuvintele, pen-
tru c& ii este impiedicata lucrarea ei fireascS. 2. Dar nici sa m&ninci si
sa bei in acelasi timp nu se cade-^ca este cea mai mare necumpStare s8
amesteci timputrile, cind folosirea lor nu se ipotriveste cu lucrarile pe
care le facem. Ca spune apostolul : «Or/ de mlncafi, oii de befi, toate
spre slava lui Dumnezeu sa le facefh 71 . Sa ne gindim la adevSrata cum-
patare, la care, dup8 p&rerea mea, face aluzie Domnul, cind a binecu-
vintat piinile §i pestii cei friptf cu care a osp&tat pe ucenici 72 , dindu-le
frumoasS pilda de mincare simpia.

14. 1. Pe§tele acela, pe care 1-a prins Petru la porunca Domnului 73 ,
arata in chip simbolic o hrana u$oara, simpla si daruita de Dumnezeu.
Domnul sfatuieste pe cei care ies din apa 74 spre momeala dreptatii sS
scoatS din ei desfrinarea si iubirea de argint, a?a cum a scos pe§tele din
el moneda, ca prin aceasta sa indeparteze slava de§arta §i sa dea stati-
rul 75 celor care primesc dajdia 76 , dind cezarului cele ale cezarului ?i sa
pastreze lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu 77 . 2. Statirul poate avea
?i alte explicatii, pe care le cunosc, dar timpul de acum nu-i potrivit pen-
tru o astfel de expunere. Este destul numai sa amintim lucrul acesta ; ca
folosim, pentru scopul celor ce vrem sa spunem, flori care nu sint in
contradictie ou expunerea noastra ; lucrul acesta 1-am faout de multe ori.
Da, pentru problema pe care o tratam, abatem izvorul eel mult folositor
ca sa udam plantele sadite de Cuvint.

3. «Mi-e Ingdduit sd. md impartdsesc din toate, dar nu toate Imi sint
de fo!os» 78 . Da, cei care savirsesc pe toate cele care le sint ingaduite,
ajung repede sa faca §i ce nu-i ingaduit. Dupa cum dreptatea nu rezulta
din lacomia de averi, nici castitatea din desfrinare, tot a§a nici viejuirea
crestina nu se dobindeste printr-o viaja dusa in piaceri. Ca maisa crediin-
tei celei adevarate este daparte de miincarile care dau nastere la do-
rinte necurate. 4. Chiar daca toate s-au facut pentru om, dar nu-i bine
sa te folosesti de toate, si nici totdeauna. Ca si imprejurarea si timpul
Si felul §i intrebarea : pentru ce ? dau celui care a primit o eduoatie bun8

71. i Cor., 10, 31.

72. Mi., 14, 19 i 15, 36 ; In., 6, 11 ; 21, 9.

73. Mt., 17, 27.

74. Adica : pe cei care se boteaza, pe cei care ies din apa botezului.

75. Statirul, monedS si de argint si de aur ; de argint, 4 drahme ; de aur, 20 de
drahme.

76. Mt., 17, 27.

77. Mt., 22, 21 i Mc„ 12, 17 , Le., 20, 25.

78. J Cor., 10, 23.

336 CLBMBNT ALBXANPRINUL

nu putin indemn spre ceea ce este folositor ; iar aceasta are destuia pu-
tere sa faca pe om sa nu duca o via^a supusS pintecelui. Omul cu vede-
rea p&trunzatoare nu ajunge aici ; dar bogatfa oarbS duce la l&comia
do mlncare. 5. Nimeni nu este s&rac in cele ce-i sint strict necesare, iar
omul nu-i trecut niciodata de Dumnezeu cu vederea. Ca unul este Dum-
nezeu, Cel Care hr&neste pasarile, pestii si, ca s8 spun intr-un cuvint,
animalele necuvintatoare. Nu le lipseste nimic, desi ele nu se ingrijesc
de hranS 79 . Noi sintem mai buni decit animalele necuvintatoare, cS sin-
tem stapinii lor, cS sintem mai apropiafi de Dumnezeu, cS sintem mai
Intelepti. 6. Am venit pe lume nu ca sa mincam si sa bem, ci ca sS cu-
noastem pe Dumnezeu. Scriptura spune : «Dreptul cind mdnincd. 2$i sa-
turd sufletul, pe cind stomacurile necredinciosilor sint lipsite» 80 , pentru
cfi doresc sa manince neincetat. Bogatia nu este spre desfatarea unuia
singur, ci facuta spre a fi impartita in comun.

15. 1. De aceea trebuie sa evitam mincarile, care ne desteapta
pofta si ne indeamna sa mincam, fara sa ne fie foame. Nu sint oare pen-
tru un om intelept, care traieste simplu, o multime de feluri de mincari
sSnatoase ? Ceapa, maslinele, unele legume, laptele, brinza si fel de fel
de alimente, care se gatesc fara sosuri ? 2. «Aveti ceva de mincare
aid ?» 81 a intrebat Domnul pe ucenici dupa inviere. *Iai ei — pentru ca
fusesera invatati sa traiasca simplu — I-au dat o bucatd de peste fript ;
9l mlncind inaintea lor, le-a spus lor» 82 ; si Luca spune ce le-a spus ss . 3.
In afara de alimentele amintite mai sus, cei care maninca potrivit inv3-
t&turii Cuvintului nu trebuie sa se lase lipsiti nici de dulciuri si nici de
miere de albine. Deci cele mai potrivite mincari, de care ne putem folosi
slnguri, sint cele care n-au neyoie de foe ; sint mai potrivite, pentru ca
sint gata pregatite si apoi sint mai simple, asa cum spuneam mai inainte.
4. Dar cei care se pleaca peste mesele pline de mincari, cei care-si hra-
nesc propriile lor patimi, aceia sint stapiniti de un demon foarte minca-
cios, pe care eu nu m-as rusina sa-1 numesc demonul pintecelui, demonul
eel mai r8u si eel mai vatamator, intru totul asemanator cu demonul
numit ventriloc. Cu mult mai bine este sa locuiasca impreuna cu tine
fericirea decit demonul ; dar fericirea se dobindeste prin savirsirea
virtutU.

16. 1. Apostolul Matei minca seminte, fructe si legume fara carne,
iar loan marea si mai mult infrinarea : *minca ldcuste si miere s&lba-

79. Mf., 6, 26.

80. Prov., 13, 26.

81. Z-c, 24, 41.

82. La, 24, 42—44.

83. La, 24, 44—49.

P BDAOOOUL, CARTBA A POUA 239

tici» M . 2. Petru nu mtooa came de pare, dar este scria In Faptele Apos-
tolilor : «A cdzuf peste el uimire ?i a vdzut cerul deschis si o plnzd, ie-
ga/d 7a ceie patm colturi, ldslndu-se pe pdmJnf, In care erau foate ceie
cu pafm picioare si tlrltoarele pdmintului si pdsdrile cerului. $i a fost
glas cdtre el : «Scoald-te, tale si tndnincdl». Iar Petm a zis : «Nicidecum,
Doamne, cd niciodatd n-am mlncat ceva spurcat si necuiat I». $i glasul
iar&si, a doua oard, i-a zis : «Cele pe care Dumnezeu le-a curatit, tu nu
le spurca l» 85 . 3. Deci §i nouS ne este indiferent ce alimente consumam.
Ca *nu ce intra in guiQ. spurcd pe om» 86 , ci ideea gre§ita despre neinfri-
narea la mincare. Dumnezeu, cind a facut pe om, i-a zis : «Toate sd vd
tie voud spre mincare» 87 . «Legumele cu dragoste, iar vitelul cu vicle-
sug» 88 . 4. La timp potrivit ne aduc aminte cuvintele acestea de ceea ce
spuneam mai inainte, ca nu legumele fac agapa, ci agapa trebuie inte-
leasa ca o masS insotita de dragoste. Calea de mijloc este buna" in toate,
dar mai ales cind e vorba de pregatirea unui ospat. Exagerarile sint in-
sotite de greseli ; calea de mijloc este buna ,- iar cale de mijloc este tot
ceea ce este desavirsit din ceie ce ne sint de neaipSrata trebuintS ; ca do-
rintele noastre fire§ti definesc cumpatairea.

17. 1. Iudeilor, cu foante buna rinduiala li s-a poruncit prin lege sa
duca viata simplS. Pedagogul, prin Moise, le-a interzis iudeilor folo-
sirea a nenumarate alimente ,- a adaugat si pricinile acestei interziceri j
pricinile ceie duhovnicesti sint ascunse, ceie trupesti, aratate ; in aceste
pricini iudeii au si crezut. I-a oprit sa manince dintre animale pe acelea
care nu au copita despicatS 89 , pe acelea care nu rumega 90 ; iar dintre
vietuitoarele din apS pe ceie care nu au solzi 91 ,• asa ca ramin cu totul
putine ceie pe care aveau voie sS le manince. 2. Iar dintre animalele in-
gaduite pentru mincare i-a oprit s3 manince mortaciunile 92 , ceie jertfite
idolilor si ceie sufocate 9S ; de acestea nu le era ing&duit nici sa se atinga.
Pentru cS este cu neputin^a ca cei carora le plac bunatatile isa" se depar-
teze de folosirea lor, de aceea legea le-a dat o rinduiala potrivnica, pinS
cind va fi iniaturat obiceiul lor de a se porni spre desfatare. 3. Adesea
piacerea aduce peste oameni vatamare si durere, iar mincarea multa
naste in suflet suferinta, uitare si nesocotinta. Se spune ca trupurile co-

84. Mt., 3, 4 i Mc, 1, 6.

85. Papte, 10, 10—15.

86. Mt.. 15, 11.

87. Fac, 1, 29 [ 9, 3.

88. Prov., 15, 17.

89. Lev., 11, 4— 5j Deut., 14, 7.

90. Lev., 11, 6—7 ( Deut., 14, 8.

91. Lev., 11, 10) Deut., 14, 10.

92. Lev., 11, 39 1 Deut., 14, 21.

93. Lev., 17, 10 1 Deut., 12, 16.

840 CLBMBNT ALEXANDRtNUL

plllor, clnd incep sS creasca, se dezvolta frumos, daca li se da mai pufina
mlncare ; cfi respirajia, care ajuta la crestere, nu este impiedicata de
mlncare, pe cind mincarea multa pune bariera bunului mers al cresteirii.
18. 1. Aceasta e pricina ca Platon, acela dintre filozofi care a cau-
tat cu rlvnfi adevSrul, reaprinzind scinteia filozofiei ebraice, a adus acu-
zatii vietii petrecute in desfatari. Ca Platon spune : «Cind am ajuns aco-
lo M , nu mi-a placut deloc asa-numita de ei viata fericita, plina cu mese
italice si siracuziene ; sa traiesti, mincind pe saturate de dou8 ori pe zi,
sa nu te culci niciodata singur noaptea si toate celelalte obiceiuri legate
de aceasta viata. Din pricina acestora, nici un om din cei de sub cer n-ar
putea ajunge vreodata cumpatat, cind din tinerete se ocupa cu unele ca
acestea, c& nici nu va fi inzestrat cu o fire atit de minunata» 95 . 2. Platon
n auzit negresit de David, care, in orasul lui, a asezat in mijlocul cortu-
lui chivotul eel sfint, facind bucurie intregului popor de sub stSpinirea
sa : «a Imp&rtit inaintea Domnului Intregii puteri a lui Israel de la barbat
plnd. la iemeie, fiecaruia cite o bucatd de piine, piine coaptd pe grdtar si
p/dcinfd coapfd In tigaie» se . Hrana aceasta este indestuiatoare ; este o
hrana israeliteana ,- hrana paginilor, irasa, este de prisos. 3. Cel care se
foloseste de aceasta hrana sS nu se gindeasca sa ajunga cindva oumipa-
tat j mlntea lui e ingropata in pintece ; se aseamana mai ales pestelui
nceluia care se numeste onos 97 , despre care Aristotel spune ca dintre
toate animalele numai el are inima in pintece. Pe acesta poetul comic
Fplharm il nuimeste cu pintece enorm. 4. Ca pestele acesta sinit oamenii
care cred in pintece, «al c&ror pintece este Dumnezeu si slava in rusi-
nea lor, cei care cugefd ceie pdm2nfe§fi» 98 . Acestora apostolul nu le-a
prezls bunatati, ci a spus •• «A7 cdror sfirsit este pierzarea» ".

capjtolul u
CUM TREBUIE SA NE PURTAM FATA DE BAUTURA

19. 1. Apostolul ii spune lui Timotei, care bea apa : «Foiosesfe-ie
de pufin vin pentru stomacul tau» m . In chip minunat apostolul ii pre-
scrie un ajutor astringent potrivit unui trup bolnav, care avea multa

94. In Italia de jos $i Sicilia (St., II, p. 27).

95. Platon, Scrisoarea VII, p. 326 BC.
98. 2 Regl, 6, 19.

97. Pc?te care trfiieste pe coasta Europei ocoidentale, lung de 1 m.

98. FiL, 3, 19.

99. FIL, 3, 19.

100. I Tim., 5, 23.

PHDAOOOUL, CARTEA A DOHA 241

«p& In el ; hotaraste, insfi, s& bea pu{in vin, ca nu cumva, ffira sa-si dea
seama, ajutorul acesta, Juat in cantitate mare, sa aib5 nevoie de alt5
doctorie.

2. Apa este o bfiutura naturala, sobra, ce potoleste setea. Domnul a
dat vechilor evrei o bautura simpia, bSutura cumpatSrii, care se cobora
din piatra cea foarte virtoasa 101 . Ca trebuia sa fie cumpatati cei care
r&taceau in pustie.

.3. Mai tSrziu, via cea sfinita a rodit strugurele profetic Acesta este
semn pentru cei condusi de la ratacire la odihna ; este marele strugure,
Cuvintul eel strivit pentru noi ,• caci Cuvintul a voit ca singele strugu-
relui sa se amestece cu apa, asa precum singele Lui se amesteca cu
mintuirea. 4. Singele Domnului este dublu : unul este singele Lui tru-
pesc, prin care ne-am izbavit de stricaciune; ceiaialt este singele Lui
eel duhovnicesc 102 , adica acela cu care sintem unsi. A bea singele lui
Iisus inseamna a te impartasi cu nemurirea Domnului. Duhul este taria
Cuvintului, precum singele este taria trupului.

20. 1. In chip analog vinul se amesteca cu apa, iar Duhul cu omul ;
unul, amestecul de vin cu apa, hraneste spre credinta ,• ceiaialt, Duhul,
conduce spre nemurire ; si iarasi, amestecul celor doua, a bauturii si a
Cuvintului, se cheama euharistie, har laudat si frumos ; iar cei care se
impartasesc cu credinta isi sfintesc si trupul si sufletul, pentru ca vointa
Tataiui amesteca in chip tainic, cu Duhul si cu Cuvintul, acest amestec
dumnezeiesc, care este omul. Si intr-adevar, Duhul s-a unit cu sufletul
purtat de El, iar trupul s-a unit cu Cuvintul; ca din pricina trupului
«Cuvintu] s-a ideut frup» 103 .

2. Admir, asadar, pe cei care au imbratisat o viata aspra, pe cei care
poftesc apa, leacul cumpatarii si fug cit mai departe cu putinta de vin,
ca de amenintarea focului.

3. E bine ca baietii si fetele sa se indeparteze pe cit mai mult cu
putint.a de vin. Ca nu e potrivit ca virstei clocotitoare sa-i torni eel mai
fierbinte lichid, vinul ; este ca si cum ai turna foe peste foe. Din pricina
vinului se aprind poftele lor saibatice si arzatoare si temperamentul lor
infiacarat. Incaiziti pe dinauntru, tinerii sint purta^i de dorinti in asa fel
incit trupul lor isi arata vadit vatamarea, iar organele poftei se matu-
rizeaza mai devreme decit se cuvine. 4. Din pricina vinului, care infier-
binta trupurile lor, singele se pune in miscare, simturile fetelor si baie-
tilor se tulbura, dind infatisarii lor, chip de desfrinare, inainte de vreme ;

101. /es., 17, 6 i Num., 20, 11 f DeuU, 8, 15.

102. AdlcS : singele euharistie.

103. In., 1, 14.

la - Clomont Aloxtndrinul

242 CLEMHNT ALBXANDRINUL

rana din sufletul lor sileste trupul sS se umfle, iar pulsatile nerusinate
de^teaptfi curiozitatea si-1 fndeamna pe tinSrul cuminte la farSdetlege.

21. 1. Astfel fierbinteala virstei depaseste hotarele buneicuviinte.
Trebuie, dar, pe cit e cu putinta, sa incercam sa stingem pornirile tine-
rllor ; pe de o parte, sa luam de dinaintea lor ceea ce ii infierbinta, pri-
mejdia bahica, iar, pe de alta parte, sa le dam sa bea leacul impotriva
lnfierblntarii, leacul care potoleste si sufletul incendiat, dar opreste si
agresivitaitea organelor genitale ; asa va adormi atitarea poftei tulbu-
ratoare.

2. Cei care sint In floarea virstei si-si iau prinzul in fiecare zi, c3-
rora le este potrivit prinzul, s& manince numai piine si sa nu bea nici
un fel de bauturS, pentru ca umezeala care prlsoseste sS fie absorbita
de mincarea uscata. 3. Scuipatul des si stergerea nasului, ca si graba de
a iesi afarS sint semne de ninfrinare, din pricinS c& se d& trupului prea
multa bautura. Iar daca vine setea, aceasta se potoleste cu putina apa. Ca
nu se cuvine ca stomacul s& fie incarcat cu multa apa, ca nu cumva
hrana s3 dispara prin spaiare, ci sa fie numai pregatita pentru digestie,
In asa fel ca mincarile sa fie mistuite in cea mai mare parte si numai
putine sa fie date afara.

22. 1. Dealtfel nu se cuvine sa ingreunam cu vin gindurile cele dum-
nezeiesti. Ca dupa cum spune poetul comic :

cVinul curat te sile$te s8 judeci putin» 1M ,

sl s& fii necumpatat.

Seara, insa, la vremea cinei este folositor vinul, pentru c3 atunci nu
mai citim, ca sa avem nevoie de minte treaza. 2. Seara aerul e mai rece
declt ziua, asa ca trebuie sa Inlocuim lipsa caidurii naturale a soarelui
cu o caidura straina ,• si aceasta, cu putin vin ,• paharele insa, sa nu
ajunga plna la paharuil ocarii 105 .

3. In sflrsit, celor inaintati in virsta li se ing&duie cu mai multa
bucurie sa bea vin. Datorita virstei, trupul racit si vestejit oarecum de
scurgerea timpului, prin leacul vitei de vie, oapata caidura, fara sa se
vateme. Ca aproape totdeauna, dorintele batrinilor nu mai sint amenin-
tate de naufragiile betiei. 4. Ancorati cu anoorele ratiunii si ale timpului,
batrindi suporta mai usor tulburarea poftelor deziantuite de betie ; de
asta Isi si pot permite sa glumeasca la banchete. Dair si lor sa le fie o

104. Menandru. Fragm. 779, CAP, III, p. 216.

105. Cei vechl aveau o numirStoare a paharelor la bSutul vinului : primul pahar
era pentru sfinState j al doilea, pentru dragoste ?1 plScere j al treilea, pentru somn j
apod veneau alte pahare, dar nu pentru omul cu judecata j al patrulea, paharul ocSrii j
al clncllea, paharul strlgatelor ; al ^aselea, paharul certel ; al $aptelea, paharul bataii.

FEDAOOOUL, CABTBA A DOUA 843

limits la bau'turfi ; s3-si pastreze mlntea netulburatS, memoria treaza, iar
trupul neciatinat si nemolesit de vin. Cei priceputi In aoestea numesc pe
unul ca acesta : putin afumat.

23. 1. Bine c3 acesta se opreste la timp, ca sa nu alunece.

Un oarecaire Artorib 106 , in lucrarea sa «Despre longevLtaite», dupfi
cite imi amintasc, e de pSrere ofi pentru a trSi mai mult, trebuie sa bem
doar aUtta eft sa udam bucatele. Este ou oale, deci, sa se dea vin celor
bolnavi, pentru imsan&tosirea lor si celor oare au nevoie de liniste si in-
veselire. 2. Mai in-tii vinul il face pe eel ce bea sS fie mai prietenos decit
mai inainte, mai fermecator cu comesenii, mai blind cu slugile, mai bi-
nevoitor cu prietenii ; dar daca se imbata, raspunde cu insulte. Vinul,
fiind cald si avind sucuri dulci, amesteca alimentele in chip armonic ;
prin caidura lui inmoaie partile tari ale resturilor hranei si amesteca su-
curile acre si rele cu cele frumos mirositoare. 3. Bine s-au spus aceste
cuvinte : «Dintru inceput vinul a tost fdcut ca sd. fie veselie sufletulul
$i inimii, cind se bea cu mdsurfl» 107 . Este foarte bine ca vinul sa se ames-
tece cu cit mai multa apS, ca sa fie siabit sS nu imbete ,- din pofta de
vin, sa nu se toarne pahar dupa pahar, ca apa. $i vinul si apa sint creatll
ale lui Dumnezeu ; si astfel amestecul acestora doua, a apei si vinului,
ajuta sanStatii, c& viata consta din ceea ce este necesar si din ceea ce
este foloBittor.

24. 1. Trebuie, deci, amestecat, pe cit este ou puitinta, in cea mai
mare masura, ceea ce este necesar, adica apa, cu ceea ce este folositor.

Din pricina vinului luat farS masura, limba se impiedica, buzele se
molesesc, ochii se schimba, ca si cum vederea ar fi inecata de multimea
umezelii. Cei ametiti de bautura sint siliti sa minta ; socot ca totul se
invirte in jurul lor si nu mai pot numara lucrurile din departare :

«Mi se pare c3 v&d doi sori» 108 ,

spunea bStrinul tebeu, care era beat 109 . 2. Ca ochii, miscati necontenit
de caidura vinului, vad multiplioata imaginea unui singur obiect. Betivul
nu face deosebire daca vederea i se misea sau daca obiectul se mi$c&;
dar in amindoua cazurile vederea are aceeasi senzatie, pentru cS vede-
rea, din pricina tulburarii prodiuse de vin, nu poate percepe exact obiec-
tele. Mersul betivului este tremurat, ca si cum ar fi purtat de un suvoi
de apa ,• apoi se pornesc sughiturile, varsaturile si nebuniile. 3. $i dupa
cum spune tragedia :

106. Artorib, medic grec (sec. I l.d.Hr.), prietenul si dootorul tmptertului August.
A scris o carte : Despre turbare si alta : Despre longevltate.

107. Inf. Sir., 31, 33.

108. Eurlpide, Bacantele, 918.

109. Penteu, regele Tebei.

244 CLEMENT ALBXANDRINUL

«Tot omul beat

Este biruit de mlnie ?i-i lipsit de mlnte.

li place ca llmba si spunS multe In zadar

$1 sa auda far3 de voie acelea pe care le gr5ie?te rau» uo .

Dar Inainte de tragedie, Intelepciunea striga : «Vinul, b&ut In cantitate
mare, Jnmulfesie sfezile ?i cdderile» U1 .

25. 1. De aceea, cei mai multi spun ca in timpul bautului trebuie sa
fie timp de odihnS si s3 amini pentru a doua zi dimineata treburile se-
rioase. Eu, ins3, cer ca mai ales atunci, in timpul bautului, s& ai come-
sean ratiunea, care sa disciplineze betia, pentru ca nu cumva banchetul
sa se transform© in betie. 2. Dupa cum nici un om cu mintea sanatoasa
n-ar vrea sa-si inchida ochii inainte de a merge la culcare, tot asa nimeni
n-ar voi sa nu-i fie prezenta ratiunea la un banchet si nici n-ar socoti
ca e bine sa-si adoarma ratiunea cind are de ilucru. Ratiunea nu-si
poate parasi vreodata indatoririle ei ; nici chiar cind dormim ; de
aceea, chiar in somn, trebuie sa o chemam. 3. Intelepciunea este o stiinta
desfivlrsita a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti ,- ea cuprinde totul ,• si
Intrucit supravegheaza pe toti oamenii, intelepciunea este o arta despre
viata si ca atare este aiatuxi de noi tot timpul cit traim, indeplinindu-si
lucrarea ei, adica sa ne faca viata fericita. 4. Dar nenorocitii, care izgo-
nesc cumpatarea de la banchete, socotesc viata fericita dezordinea de la
banchete ; pentru ei viata nu-i altceva decit chef, betie, baie, vin nea-
mestecat cu apa, oaia de noapte, lene, bautura.

26. 1. Poti vedea pe unii dintre ei pe jumatate beti ; nu se pot tine
pe picioare ; au in jurul gitului coroane ca urnele funerare ; se stropesc
cu vin unii pe altii, urindu-si sanatate. Poti vedea pe altii, beti turta, mur-
dari, palizi, cu fata gaibejita, care peste betia de ieri mai toarna iarasi
o alta betie, de cum se face ziua.

2. Bine ar fi, o, prieteni, bine ar fi, daca noi, cunoscind chiar de atit
de departe chipul acesta de om, vrednic de batjocora si de plins in ace-
lasi timp, ne-am alcatui noua Insine un chip mai bun, de teama ca nu
cumva sa ne facem si noi de ris ?i sa ajungem altora un astfel de specta-
col. 3. Foarte bine s-a spus : «Cuptorul probeazd ascuti?ul sabiei piin
cdllre, iar vinul inima trula$ilor prin be{ie» ll2 . Betia ([ae&tj) este folosi-
rea mai multa a vinului curat ; imbatarea (irapoivia) este neorinduiala la
care ajungi din pricina bautului ; bubuitul capului (xpatuaXTj) este starea
proas-ta si greata pe care o ai de pe urma betiei ,• numele ii vine de la cu-
vlntele : xb xapa itaXXetv (a lovi capul).

110. So/oc/e, Fr. Inc. 843.

111. Inf. Sir., 31, 34.

112. Inf. Sir., 31, 30.

PEDAOOOUt, CARTEA A DOUA 345

27. 1. Dumnezelasca Intolopclune, cSutfnd s8 bage spalma In fll s8i
fata de aceasta viata — daca trebule s8 o numim viata — trlndavfi, mls-
cata de piaceri si cu mare admiratie pentru betie, le porunceste : «Nu fifi
bdutori de vin, nu vd lungiti la sfaturi si la cumpdrdturi de came ; cQ.
tot betivul si desfrinatul va sdrdci si tot somnorosul se va imbrdca cu
zdren\e» 113 . 2. Somnoros este once om care nu-i cu luare-aminte la tnte-
lepciune, ci este de betie cufundat in somn. Intelepciunea spune ca beti-
vul se va imbraca in zdrente ; din pricina betiei va fi facut de rusine
in fata celor care 11 privesc. 3. Gauri ale pacatosului sint zdrentele tes8-
turii trupului lui, gaurite de gustul de piaceri ,- prin aceste gauri se poate
vedea rusinea launtrica a sufleitului pacatosului, adica pacatul, din pri-
cina caruia nu se va putea mintui cu usurinta tesatura trupului sau, sfi-
siata din toate partile si putrezita din pricina multelor sale pofte ; iar
aceasta tesatura il taie de la mintuire. 4. Apoi, Intelepciunea adauga cu
foarte aspre mustrari : «A1 cui este vai-ul ? Al cui zgomotul ? A cui ju-
decata ? Ale cui vorbirile neiufmate ? Ale cui zdrobirile cele zadar-
nice ?» m Ui)tati-va la iubitorul de vin, ca e totul numai zdrente ! Isi dis-
pretuieste ratiunea ! Se da pe miinile betiei ! Face toate cite 1-a ame-
nintat Scriptura. Si la aceasta amenintare, Scriptura adauga iarasi : «Ai
cui sint ochii urdurosi ? Oare nu ai acelora care zdbovesc la vin ? Oare
nu ai acelora care pindesc unde se fac ospe^e ?» us . 5. Aici Intelepciunea
arata ca iubitorul de vin este prin ochii lui cei urdurosi, chiar mort cu
ratiunea, — ca aoesta este un semn care arata pe cei morti. Intelep-
ciunea arata ca pentru Domnul, iubitorul de vin este mort ; c& uitarea
poruncilor, oare due la viata cea adevarata, impinge la pieire.

28. 1. Pe buna dreptate, Pedagogul, Care se ingrijeste de mlntuirea
noastra ne porunceste cu foarte multa tarie, zicind : «Afu beti vin, ca sQ
vd imbdtath lie .

— Pentru ce ? ma vei intreba.

— «Pentru cd atunci, raspunde Intelepciunea, gura fa va grdi lucruri
necinstei 117 , vei sta ca in inima mdrii si ca un clrmaci In mare lurtund» il% .

2. Poezia 119 a luat din aceste cuvinte ale Scripturii ceea ce este de
folos, ca zice :

113. Prov., 23, 10—20.

114. Prov., 23, 28.

115. Prov., ,23, 28—29.

116. Tob., 4, 20.

117. Prov., 23, 32.

118. Prov., 23, 33.

119. AdlcS : poezia grcaca.

348 CLBM1NT AUXANDRINUL

•Vinul, are putere egala cu focul

Clmd Intra In b&rbati tl Inv&lurenzS cum face In marea Llbied

Vlntul de nord ?1 vlntul de sud [ pe toate cele ascunse

Le vSdegte j $i bSrbatii vorbesc in dodii [

Vinul este alunecu$ pentru betf-vi,

Vinul In$eal8 suiletul» uo .

$i celelalte :

3. Vedefi primejdia naufragiului ? Inima este eufundata In prea
multa bfiuturS, iar vinul eel mult se aseamSna cu amenintarea marii.
Trupul este soufundat in vin ca o oorabie in mare, scufundait in adiincul
neorlnduielii si acoperit de valurile vinului ; iar cirmaoiul, mintea omu-
lui, este purtat Incoace si Incolo de valul cumplitei betii ; rSmas pe mare
este ametit de ihtuneritauil furtunii ,• nu mai ajunge la limanul adevarului
si cfizind Intre sDJncile ascunse sub apa si izbindu-se de ele, piere din
pricina plScerilor.

29. 1. Pe bunS drepttate apostolul porunceste : *Nu vd imbdtatf cu
vin, in care este desirlnaie» 121 . Prin cuvintul «desMnaie» apostolul
aratS acoperit ca betia duce la pierderea mintuirii. Chiar daca Domnul
a pref&out la nunta apa in vin l22 , totusi n-a ingaduit betia. Domnul aifcunoi
a dat viata gindirii, oare era slaba ca apa, a dat viata lucratorului legii
coborit din Adam, a umplut intreaga lume cu singele vitei de vie, care
este bdutura credintei celei adevarate, aducind, la plinirea vremii, prin
credinta In Dumnezeu, propovaduita mai inainte, amestecul legii celei
vechi si a Cuvlntului celui nou. Scriptura a numit vinul, simbol tainic
al sflntului singe ; iar impuritatile din vin le-a Iniaturat, numindu-le :
•vin de desfrlnare si belie plind de ocar&» l2S .

2. Dreopta judeoata socoteste ca e bine ca cei oare slant cu usurinta
frigul iarna sa bea vin, din pricina frigului ,• in alta vreme, insa numai
pentru vindecarea durerilor de stomac. Dupa cum nu maninci cind nu ti-e
foame, tot asa si cu bauitura, trebuie sa bei numai cind ti-e sete ; dar sa
fii cu mare luare-aminte sa nu aluneci ,• ca bautul vinului fara socoteaia
te duce la c8dere, 3. Numai facind asa, sufletul nostru poate ramine cu-
rat, tare si luminos. «Raza de lumina este sufletul tare ,- este foarte inte-
lept si foarte bun» i2i , Fiind asa, sufletul ajunge capabil de contemplate,
c8 nu este umezit de duhorile, asemenea norului, care ies din vin si nici
nu ajunge trupesc.

120. Primele trei versuri slnt ale lui Eratostene, Fragm. 33, Hiller i restul din-
tr-un poet necunoscut.

121. EL, 5, 18.

122. In., 2, 1—11.

123. Prov., 20, 1.

124. Hcracllt, Fragm. 118, Dlcls.

PEDAOOOUL, CAKT1A A DOUA 347

30. 1. Nu trebuie, dar, 8& ne lnteres&m de vinul de Hlos 1N , daci
lipseste, nici de vinul de Ariusia 1W , dacS nu este. Setea este senzatla
unei lipse si cauta un ajutor potrivit pentru Implinirea acestel lipse. Nu
cauta, insa, o bautura care sa te Innebuneascfi ! Transporturile de vin de
peste mftri sinl dovada unei dorimte nesocotite ; asta din pricina nein-
frinarii si a unui suflet Innebunit de pofte, chiar inainte de a fi beat. 2.
Vinul de Tasos are miros placut, vinul de Lesbos are aroma, vinul din
Creta este dulce, vinul din Siracuza are gust placut, vinul de Mendes m
din Egipt, vinul dim insula Naxios si alt vin din pamrntul Italiei au buchet
si alte nume de vinuri. Pentru un comesean cumpatat este un singur vin,
pentru ca este din via unui singur Dumnezeu. 3. Pentru ce nu este de
ajuns vinul din tara ca sa satisfaca pofta ? Poate mai vor sa aduca si apa
din alte pSrti, asa cum nebunii de imparati aduceau apa din fluviul Hoas-
pis — Hoaspis este un fluviu din India, a cSrui apa este foarte buna de
bSut — imparatii aceia aduceau apa, asa cum isi aduceau si prietenii.
Duhul eel Sfint, insa, nefericeste pe bogatii care se desfateaza cu vi-
nurile, strigind prin profetul Amos : *Cei care beau vin strecurat 129 $/
dorm pe patuii de filde$» 129 si toate cite le-a adaugat spre mustrarea lor.

31. 1. Trebuie sa avenn grija mai ales de buna-cuviinta. Mitul spune
cS zeita Atena, orice ar fi fost ea, avind grija de ea, arunca flautele, desl
ii piaceau, din pricina ca-i uritea fata. Trebuie, deci, sa bem pastrindu-ne
fa|a linistitS. Sa nu tumam in noi pina pe saturate, sa nu silim ochii sa se
schimonoseasca din pricina bauturii, s3 nu dam de du^ca tot paharul din
pricina neinfrinarii, sa nu ni se prelinga vinul pe barbie sau sa ni se verse
pe haine, bind vinul dintr-o data, oa si cum ne-am spaia fetele in pahare.

2. Zgomotul vinului pe care il torni in gura, insotit de aerul pe oare-1
respiri, este ca si cum ai turna apa intr-un vas de lut ,• ca gitul suna din
pricina repedei inghitituri. Betia este o priveliste urita si necuviincioasi
de desfrinare ; mai este si o treaba vatamatoare pentru eel care o face.

3. Nu te grabi sa te vatami, o, omule ! Nimeni nu-U rapeste bautura din
fata ta. Ti s-a dat si te a^teapta! Nu te stradui sS-U spargi stomacul,
inghitind vinul cu gura deschisa. Setea ti se potoleste, chiar dacfi bei
mai incet. Daca bei cu buna-cuviinta, atunci si bautura se imparte In
trupul tau cu buna-cuviinta. Ca timpul nu-ti rapeste bautura, pe care
neinfrinarea te face s-o rapesti mai dinainte. Ca spune Scripture : *La
vin nu te face viteaz, cd pe mulp i-a pierdut vinuh 1S0 .

125. Hios, insula greceascS in Marea Egee.

126. Ariusia, regiune in insula Hios.

127. Mendes, oras in delta Nilului.

128. Amos, 6, 6.

129. Amos, 6, 4.

130. Int. Sir., 31, 29.

246 CLBMBNT ALBXANDRINUL

32. 1. «Scitii, celtii, iberii si tracii obisnuiesc sS bea vin mult, sa
se Imbete, pentru cfi toate aceste neamuri slnt neamuri razboinice si
socotesc bfiutul o ocupafie frumoasa si fericita» m . Noi crestinii sintem
un neam pasnic ; cind st5m la masa, mincam sa ne desfStam, nu sa ne
insultam ,• noi bem cu mintea treaza, facindu-ne unul altuia urari de sS-
natate, ca sfi arStSm ca sintem in legaturi foarte strinse cu Cel al C&rui
nume 11 purtam.

2. Cum socotiti ca a baut Domnul, cind s-a fScut om pentru noi ? S-a
purtat oare asa de nerusinat ca noi ? Nu s-a purtat oare cu bunS-cuvi-
inta ? Nu oare cu judecata ? $titi bine, doar, ca si El a baut vin ! Ca era
si El om I A binecuvintat vinul si a spus : «Luati, befi, acesta este sin-
gele Meu» — cS singele vitei de vie este in chip simbolic Cuvintul —
«care pentru multf se varsd spre iertarea p&catelor» 1S2 . Cuvintul este
fimtina sftnta a buouriei. 3. Cel care bea trebuie sS fie cump&tat. Dom-
nul ne-a aratat lSmurit acest lucru prin cele ce ne-a invatat in timpul
ctnd a stat El la masS. Nu ne-a invStat sa ne imbatSm. C& era vin ceea
ce a binecuvintat, a aratat-o iarSsi spunind ucenicilor : «Nu voi mai bea
din rodul acestei vife de vie, pind. nu-1 voi bea cu voi in impdrdfia Ta-
tdlui Meu» 133 . 4. Ca vin era ceea ce a baut Domnul, o spune El despre
El Insu'Si atunci cind a mustrat invtrito^area inimii iuideiilor : «A venit,
spune El, Fiului Omului si spun : Iatd om mlncdcios si bdutor de vin,
prietenul vamesilor» 134 .

33. 1. Acest fapt sa fie dat ca exemplu celor care se numesc en-
cratiti.

Iar femeile, pentru ca trebuie sa fie cu buna-cuviinta, sa nu bea cu
pahare largi la gura, ca sa-si labarteze buzele, deschizind tare gura. Fe-
meile beau urit ,• beau din alabastre strimte la gura ; isi pleaca capetele
pe spate ?i-si dezgoleisc giturile, dupa parerea mea fara cuviinta ; isi
tntind gitlejul cind inghit bautura, dezgolind cele ce pot in fata come-
senilor ; scot pe git rigiieli ca barba^ii, dar, mai bine spus, ca sclavii ,•
due o via^a de desfriu si ajung niste molatice. 2. Nici unui barbat cu ju-
decatfi nu-i este potrivit sa bea cu zgomot, cu atit mai mult unei femei,
care, constienta de ceea ce este, isi poate da seama ca o astfel de purtare
li aduce numai rusine. «Uigie maie este femeia beatd» 135 , spune Scrip-
ture. Ca minie a lui Dumnezeu este femeia pusa pe bautura. Pentru ce ?

131. Platon, Legile, I, p. 637 DE.

132. Mt., 26, 28.

133. Mt., 26, 29 ; Mc, 14, 25.

134. Mt., 11, ID i ic.,7,"34.

135. Inf. Sir., 26, 9.

fEDAOOOUL, CARTBA A DOUA 240

«Pentru cd nu-$i acoperd ruslnea el» lM , spune mai departe Scripture. Da,
femeia este tirlta repede spre desfrlu, chiar daca numai pentru o clipfl
isi lasa voia dusa de pl&cere. 3. Nu le oprim pe femei sa bea din ala-
bastre, dar le oprim s& bea numai din ele, pentru ca asta este o fanfaro-
nadS ; le sfatuim, insa\ sS se foloseascS indiferent, la intimplare, de
orice altceva, ca sS le taiem, de departe si de la inceput, aluneoarea
spre pofte. 4. Trebuie potolita in liniste ridicarea aerului din stomac
care are tending de rigiiaia. In nici un chip nu trebuie ingaduit femeilor
s& se dezgoleasca sau sS-si arate ceva din trupul lor, ca sS nu p&cStu-
iasca, si barbafti ?i femeile : barbatii, pentru ca sint ati^ati sa priveasca,
iar femeile pentru ca vor sa atraga privirile barbatilor asupra lor. 5. Tre-
buie sa ne purtam totdeauna cu cuviinta, ca si cum Domnul ar fi de fata,
ca nu cumva apootoiul, supariindu-se, sa ne spuna si noua ca si corinte-
nilor : «Cind vd adunati nu se poate niinca cina Domnului» 1S7 .

34. 1. Mi se pare ca steaua numita de matematicieni acefalos ,38 ,
care este numarata inaintea stelei ratacitoare si care sta cu capul plecat
pe piept, reprezinta pe cei mincaciosi, pe cei dedati piacerilor si gata
spre be^ie. Ca la acesti oameni mintea nu le sta in cap, ci in pintece,
pentru ca mintea lor este roaba patimilor, poftei si miniei. 2. Dupa cum
lui Elpenor 189 i s-au sfarimat vertebrele 140 cind a cazut din pricina be-
tiei, tot asa si creierul acestora, ametit de betie, cade in ficat si in inima,
adic3 in piacere si in minie 141 , cadere mai mare decit caderea lui Hefais-
tos, de care vorbesc poetii, cind Zeus 1-a aruncat din cer pe pamint u *.
3. «Tmda nesomnului, spune Scriptura, v&rs&turile ?i durerile de stomac
sint cu omul nesdfios» 143 . Pentru aceasta s-a scris in Scriptura despre
imbStarea lui Noe Ui , ca sa ne pazim mai ales de betie ; prin Noe avem
amintita in Scriptura o pilda vadita de cadere, din pricina careia cei
care au acoperit rusinea betiei au fost laudati de Domnul 145 . 4. Scrip-
tura, cuprinzind foarte pe scurt, intr-un cuvint pe toate, zice : «Pentru
omul cu bund crestere ii este de ajuns pupn vin ; si in paluJ sdu se va
odihni» 148 .

136. Inf. Sir., 26, 9.

137. 1 Cor., 11, 20.

138. Aceasta constelatie este asezata Intre Berbec si VSrsator.

139. Elpenor, unul din insojitorii lui Ulise. S-a Imbatat, s-a culcat pe acoperlsul
unei case, a adormit si a cazut jos.

140. Homer, Odiseea, X, 560.

141. Dupa cei vechi ficatul si inima erau sediile piacerii $i miniei.

142. Homer, Iliada, I, 590—593.

143. Inf. Sir., 31, 23.

144. Fat., 9, 21.

145. Fac, 9, 23—26.

146. Inf. Sir., 31, 21.

250 CLBMBNT ALtXANDRINUL

CAPITOLUL 111

NU TREBUIE SA NE STRADUIM SA AVEM
MOBILA LUXOASA

35. 1. Este nepotrivita folosirea cupelor facute din argint si aur si
lncrustate cu pietre prefioase. Este numai o inselare a ochilor. Daca torni
In ele o bautura calda, nu pofi pune mina pe cupe, ca se incalzesc si te
ard ; iar daca torni in ele o bautura rece, atunci materialul din care sint
facute cupele transmite bauturii insusirea lui si bautul mult este vatS-
mator. 2. Sa disipara, deci, cupele tericleene 147 , cupele antigonide 148 ,
cantarele 149 , cupele In forma de scoica si alte nenumarate forme de
cupe ; vasele pentru racit vinul si, pe linga acestea, vasele pentru turnat
vinul In cupe. Pe scurt, aurul si argintul, fie ca este la paTticulari, fie ca
este la stat, sint bunuri invidiate 150 ; aceste bunuri depSsesc trebuinta,
se dobindesc rar, se pastreaza cu greutate si nu-i potrivit sa te folosesti
de ele. 3. Da, mai este si arta rafinata a cizelurilor de pe vasele de sticia,
care, prin arta cu care sint lucrate, se sparg si mai usor — slava desarta
si aceasta — incit ti-e teaima sa bei din ele ; ei bine, arta cu care sint
fS cute te invata sa nu pui mina pe ele. Vin apoi obiecte facute din ar-
gint : paituri de odihna, lighene, sosiere, farfurii, cesti mari rotunde f&ra
toarta ; pe linga acestea, vase de argint si de aur, unele pentru aducerea
mlncfirii la masa, altele pentru alte treburi, de care ma si rusinez sa
vorbesc ; mese cu trei picioare din lemn de cedru, care se rup usor, din
lemn parfumat, din abanos si din filde§ ,• paturi, lucraite cu arta, cu pi-
cioare de argint si placate cu fildes ; usi mari impodobite cu tinte de aur
si cu carapace de broasca t©sttoasa ; cuverturi vopsite cu purpura si
cu alte vopsele greu de gasit ; toate acestea, marturii ale unei
vieti de lux lipsite de gust, lucruri de prisos, care aduc cu ele invidia si
lenea. Toate trebuie parasite, pentru ca nu merita sa te ostenesti pentru
ele. 4. Ca «vremea este scurtd» 151 , dupa cum spune apostolul. Ramine,
deci, sa nu ne impodobim, ca sa ne facem de ris, asa cum se vad la pro-
cesiunile publice unele femei impodobite pe dinafara minunat, dar pe
dinfiuntru sint pline de jale.

36. 1. Apostolul, pentru a lamuri si mai bine gindul acesta, a adau-
gat : «Deci / cei care au femei si fie ca si cum n-ar avea 152 , iar cei ce

147. Cupele tericleene — de la numele linventatorului lor, Thericles din Corint
(soc. V l.d.H.) — erau facute dim pamlnt, cu un lustra negru, imttind metaluL

148. Cupe, numlte a?a, dup8 numele unuia din regii dinastiei macedonene.

149. Cupe de baut prevazute cu doua torti mari.

150. Platon, Legl, XII, 955 E.

151. J Cor., 7, 29.

152. I Cor.. 7, 29.

PEPAOOOUL, CARTBA A POUA 231

cumpdrd ca si cum n-ar stdplnt* 1M . Dacft s-au spus aceste cuvinte des-
pre casfitorie, despre care Dumnezeu a zis • «lnmultfti-v&» 154 , pentru ce
socotiti ca" nu trebuie alungatfi, cu autoritatea Domnului, lipsa de gust ?
2. De aceea si spune Domnul : «Vinde cele ce a/ $i d<3-7e sdracilor si vino
si urmeazd Mie !» 15 «. UrmeazS lui Dumnezeu, lipsit de mlndrie, lipsit de
strSlucire trecStoare ! Urmeaza pe Dumnezeu avind cu tine ceea ce esti
tu ,• urmeazS-L cu binele care nu poate fi luat de la tine, cu credinfa in
Dumnezeu, cu mSrturisirea in Cel Care a p&timit, cu faceri de bine fata
de oameni, averea oea mai pretioasa. 3. Aprob §i pe PMon, care, pe buna
dreptate, legiuie§te cS nu trebuie sS te straduie§ti sa ai bogatie, nici ar-
gint, nici aur l56 , dar nici mobila nefolositoare, care nu este de neaparata
trebuinta, care nu este simpia 157 ; sa ai o mobilS potrivita pentru multe
trebuxi, iar multa bogatie sa fie indSturata. 4. Foarte bine spune undeva
dumnezeiasca Scripfcura, adresindu-se egoistilor si ingfmfatilor : «Unde
sint boierii neammiloi $i cei ce stdplnesc fiaiele cele de pe p&mlnt, eel
cor e se joacd cu p&sdrile cerului, cei care string argint si aur, cei In care
cu avut incredere oamenii, a cdror avere nu are sfirsit, cei care meste-
sugesc argintul si aurul si se ingrijesc de el ? Nu se mai gdsesc lucrurile
lor, au dispdrut si In iad s-au coborit !» 158 . Aceasta este plata pentru
lipsa de gust !

37. 1. Daca pentru lucrarea pamintului avem nevoie de sapa si de
plug si nimeni nu-si va face hirlet de argint si nici sapa de aur, ci ne fo-
losim pentru lucrarea pamintului de un material potrivit pentru lucru,
nu de un material scump, ce te impiedica sa ai acelasi gind si fata de mo-
bilele si vasele din cas3, cind si pe ele Ie faci cu acelasi scop ? M3sura
lucrurilor sa fie folosul, nu pretul scump al materialului. 2. Ce ? Spu-
ne-mi, te rog, nu taie oare cutitul de bucatarie, daca nu are minerul gar-
nisit cu tinte de argint sau nu-i facut din fildes ? Sau pentru impartirea
carnii trebuie sa ne faurim cutit din fier adus din India, ca si cum ar fi
nevoie sa chemam un aliat ? Ce ? Daca ligheanul este facut din lut, nu
va primi apa pentru spaiatul miinilor, iar ligheanul de picioare nu va
primi apa pentru spaiatul picioarelor ? 3. Se va indigna, oare, masa cu
picioare de abanos, ca nu-i tratata cum trebuie, pentru ca s-a pus pe ea
piine de cit.iva oboli ? Sau sfesnicul nu va fi In slujba luminii, pentru
ca-i opera unui olar si nu al unui giuvaergiu ? Dupa parerea mea nu te
odihnesti mai prost pe un simplu pat de odihna decit pe un pat de fildes ;

153. 1 Cot., 7, 30.

154. Pac, 1, 28.

155. ML, 19, 21 ; Ma, 10, 21 ; he, 18, 22.

156. Platon, Legile, VII, 801 B.

157. Platon, Legile, V, 746 E.

158. Bar., 3, 16—19.

252 CLEMBNT ALHXANDRINUL

este prea IndestulStor sfi-ti asterni sub tine o blana groasa, ca sa nu ai
nevoie de asternuturi din purpura si din tesaturi stacojii. Si totusi este
oslndit traiul simplu, din pricina prostiei unui lux plin de pacate.

38. 1. Priviti cit este de mare rat&eirea, cit este de mare nebunia !
Domnul a mlncat dintr-un simplu blid 159 si a asezat pe ucenicii Sai jos
pe iarba 180 ; a spalat picioarele ucenicilor Sai, inons cu un stergar 161 .
Netrufasul Dumnezeu si Domnul universului n-a adus din cer un lighean
de argint, ca sa le spele picioarele ! 2. Samarinencii, care a scos apa din
ffntfnS, i-a cerut sa bea apa dintr-un vas de lut 162 ; n-a cSutat aur im-
pSratesc, ci ne-a invatat sa ne potolim cu usurinta setea. Domnul punea
ca scop al vietii folosul, nu dispretuirea binelui. Domnul a mincat si a
bfiut la ospete, dar n-a scormonit minele pamintului, nu s-a folosit de vase
de argint si de aur, adica de venin, si nici de mobile din lemn mirositor,
materiale, care arata mindria celor care se folosesc de ele.

3. In general, mincarea, imbracamintea si vasele si, ca sa spun pe
scurt, toate celelalte lucruri din casa trebuie sa fie potrivite cu felul de
viata al crestanului, potrivite, pe cit este mai cu putinta, cu persoana,
vlrsta, ocupatia si timpul. Pentru ca sintem slugile unui singur Dumne-
zeu, trebuie ca si averile noastre si mobila noastra s& arate ca sint sim-
bolurile unei singure vieti bune. Fieoare om cu credinta neindoielnica
$1 cu acest fel de viata unipersonaia arata ca toate faptele lui sint con-
forme unei singure dispozitii sufletesti.

4. Avem cuvinte de lauda pentru bunurile pe care le dobindim fara
greutate si le folosim cu usurinta ; pentru bunurile pe care le pastram
U?or si pe care cu usurinta facem din ele si altora parte. Cele folosi-
toare sint mai bune ,• dar mai bune sint oele ieftine dec-It cele scumpe. 5.
In general vorbind, bogatia, care nu-i chivernisita bine este o acropoia
d rfiutatii ; multi oameni, uitindu-se cu mare pofta la ea, nu vor intra
niciodata in Imp3ratia cerurilor m , pentru ca sint bolnavi dupa cele lu-
me^ti si tr&iesc plini de ingimfare din pricina desfatarilor.

39. 1. Cei care se straduiesc sa dobindeasca mintuirea trebuie sa
stle mai dinainte ca ne putem folosi de toata avexea noastra, dar sa ne
folosim de ea cu cumpatare ; cele ce ne sint de folois le putem satisface
cu pufine lucruri. Nebuni sint aceia care numai de dragul lacomiei se
bucura de lucrurile cele scumpe si de pret. Scriptura spune: «Cel ce stiin-

159. Mf., 26, 23 ; Mc, 14, 20.

160. M(., 14, 19 j Mc, 6, 39 ; In., 6, 10.

161. In., 13, 4—5.

162. In., 4, 7.

163. ML, 19, 23 ; Mc, 10, 23 ; Lc, 18, 24.

PBDAOOOUL, CARTHA A DOUA 233

ge slmbila, fi-a adunat-o lntr-o pungd gduritd» %ti . Acesta este eel oe
aduma si inchide griul ; si grlul i se Imputlneazfi, penitru cfi n-a dat nimfi-
nui. 2. Este o batjooorfl, un rls nestfipfoiiit ca bfirbatii sa poarte ou ei vase
de necinste din argint si oale de noapte fScute din piatra alba stravezie, ca
si cum ar duce impreuna cu ei sfetnici ; iar femeile bogate, dar fara cap,
isi fac din aur vasele necinstei, ca si cum bogatasele n-ar putea sa tra-
iasca fara sa se mindreasca. Cit as dori ca bogatasii in toata viata lor sa
socoteasca aurul vrednic de gunoaie 165 . 3. Dar asa, iubirea de argint se
vede a fi acropola r3utatii ; apostolul spune ca iubirea de argint este r3-
dacina tutunor relelor, «pe care poftind-o unii au ratdcit de la credintd ?i
s-au str&puns cu multe dureri» 166 . 4. Saracia de pofte si adevarata mare-
tie sufleteasca sint cea mai buna bogatie ! Sa nu te mindresti cu bogatia,
dimpotriva s-o dispretuiesti ; iar a te lauda cu mobila este de-a dreptul
c rusine. Nu-i deloc cu cale sa te straduiesti pentru acelea pe care
oricine le poate cumpara din piata ,- intelepciunea, insa, nu se cumpara
cu monezi pamintesti si nici in piata ,- se vinde in cer, se vinde cu mo-
neda dreapta, cu Cuvintul eel nemuritor, cu aurul eel imparatesc.

CAPJTOLUL IV

CUM TREBUIE SA NE PURTAM
LA OSPETE

40. 1. Departe sa fie cheful de ospatul eel facut cu judecata ! De-
parte sa fie si desartele petreceri de noapte, pline de betie ! Cheful nu-i
decit o viata dusa in betie ; este framintarea unei turmentari erotice.
Erotismul si betia, patimi fara judecata, trebuie sa stea departe de corul
vietuirii noastre. Petrecerea de noapte insotiita de bautura este o nebunie.
Da, atunci nebunia insoteste ospatul ! Te pofteste sa te imbeti, te atita la
desfriu, te face fndraznet, nerusinait. 2. La aceste petreoeri de noapte,
fn zgomotul flautelor, a instrumentelor cu coarde, a cintecelor, a dansu-
rilor si a castanietelor egiptene, toata lumea se framinta in invaimaseaia,
cu necuviinta si cu lipsa de buna crestere ; chimvalele si timpanele ra-
suna ,• instrumentele muzicale inseiatoare te asurzesc. Dupa parerea mea,
un ospat ca acesta duce negresit la betie. 3. Apostolul ne cere : «Sd ie-
p&ddm lucmrlle Intunericului, sd ne Imbrdcdm cu armele luminii, sd

164. Agheu, 1, 6.

165. PH., 3, 8.

166. 1 Tim., 6, 10.

234 CUM1NT ALBXANDRINUL

umbldm cuviincios ca ziua» sa nu ne petreoem timpul *ln ospete $i be-
lli, In desirindrl $1 tapte de m^ine* 167 .

41. 1. Fluierul sS fie dat pastorilor, iar flautul oamenilor supersti-
tiosi, care se grabesc spre inchinarea de idoli ! Intr-adevar, trebuie in-
depSrtate aceste instrumente muzicale de la ospatul eel cumpatat ; ele
se potrivesc mai bine fiarelor decit oamenilor, iar dintre oameni, oame-
nilor celor mai lipsiti de judecata. 2. Am auzit ca pe caprioare le atrage
sunetul fluierelor ,■ cu melodia aceasta sint duse de vinatori spre latu-
rile de vlnatoare. Am mai auzit ca atunci cind se impreuneaza iepele, li
se cinta din flaut o melodie, un fel de cintec nuptial, pe care muzicantii
1-au numit hipotor 188 .

In general trebuie sa indepartam cu totul orice privire desfrfnata si
orlce ouvint desfrlnat ; si, ca sS spun pe sourt, sS indepSTtam orice sim-
tire rusinoasa de neinfrinare, ca aceasta simtire este cu adevarat nesim-
tire j sa ne ferim de orice placere care, prin ochi si prin urechi, ne gidila
si ne moleseste sufletele. Feluritele farmece ale melodiilor sfisietoare si
ale ritmurilor pline de jale ale muzicii cariene 169 strica purtarile oame-
nilor prin muzica lor desfrinatS si inselStoare si ii tirasc spre patimi.

4. Duhul, despar^ind slujba cea dumnezeiasca de acest ospat, cinta :
«lAudati-L pe El, In glas de tiimbit&» l7 °, ca in glas de trimbi^a va invia
pe mor{i. «L&udati-L pe El, in psaltire» in , pentru ca limba este psaltirea
Domnului. «$i in aldutd, ULudafi-L pe El» l72 ; prin «aidutd» sa intelegi
gura, in care Duhul loveste cu pana. «tn timpane $i in hord, Idudatf-L
pe El» m ; prin sunetul pe care-1 scoate pielea timpanului, Duhul arata
Blserica, care cugeta la invierea trupului. 5. «ln strune ?i organe l&udati-l
pe El» iu ; Duhul spune ca trupul nostra este un organ muzical, iar ner-
vii trupului slnt sitrune, prin care trupul a prim.it o tensiune armonioasa
si scoate sunete omenesti, cind este atins de Duhul. «L&udati-L pe El in
chimvale ritsundtoare» 17S ; Duhul spune ca limba este chimval, care ra-
sunfi, cind buzele sint lovite.

42. 1. De aceea, Duhul a strigat catre omenire : «Toatd sullaiea sd
laude pe Domnuh l76 , pentru ca Dumnezeu a ajutat toata suflarea pe care
a fficut-o. Omul este, cu adevSrat, un instrument muzical de pace : toate

167. Rom., 13, 12—13.

168. Hipotor, melodie pentru imperecherea iepelor.

169. Carian, din Caria, tar3 In sud-vestul Asiei Mici.

170. Ps., 150, 3.

171. Ps., 150, 3.

172. Ps., 150, 3.

173. Ps., 150, 4.

174. Ps., 150, 4.

175. Ps., 150, 5.
170. Ps., 150. 5.

PEDAOOOUL, CARTBA A DOUA 253

celelalte instrumente muzlcale, do le vei cerceta, le vei g&si sau instru-
mente muzicale de rfizbol sau instrumente muzicale care aprind pofta
sau instrumente muzicale care &\l\& dragostea sau instrumente muzicale
care inversuneaza minia. 2. In r&zboaiele lor, tireinienii se folosesc de
trimbita, arcadienii de fluier, sicilienii de harp3, cretanii de lira, lacede-
monienii de flaut, tracii de corn, egiptenii de timpan, iar arabii de chim-
val. 3. Noi ne folosim de un singur instrument muzical, de Cuvint, sin-
gurul facator de pace ; cu El cinstim pe Dumnezeu ; nu-L cinstim cu psal-
tirea cea veche, cu trimbita, cu timpan si cu flaut, de care aveau obiceiul
sa se foloseasca cei deprinsi cu razboiul si cei care dispretuiau frica de
Dumnezeu la serbarile lor, pentru ca, prin ritmurile unei astfel de muzici,
sa le trezeasca moleseala sufletului lor.

43. 1. Simtamintele noastre de dragoste fata de bautura sa fie po-
trivit legii indreptate in doua directii ; daca s-a spus : «Sd iubesti pe Dom-
nul Dumnezeul tdu» si apoi s-a spus : «pe apioapele fdu» l77 , atunci sa
fie mai intii dragostea noastra fata de Dumnezeu prin multumiri si cin-
tari de psalmi si in al doilea loc fata de aproapele, prin convorbiri sfinte.
Ca spune apostolul : «Cuvintul Domnului sd iocuiascd in voi din bel-
sug» 178 . 2. Iar acest cuvint se armonizeaza, se modeleaza dupa impre-
jurari, dupS persoane, dupa locuri. Aoum cuvimtul priveste uti ospat.
Ca apostolul adauga iarasi : «/nvd/2ndu-vd $i povQtuindu-vd. In toatd
Intelepciunea, cu psalmi, cu imne, cu clntdri duhovnice$ti, Intru har, cln-
tlnd in inima voastrd lui Dumnezeu •, ?/ orice afi face cu cuvlntul sau cu
lucrul, toate sd. le facefi in numele Domnului Iisus, mulfumind lui Dum-
nezeu si Tatdlui Lui» l7fl . 3. Acesta este ospatul nostra eel de multumire.
De ai vrea sa cinti din chitara sau din lira sau ai v'rea sa cinti din gura,
nu vei fi mustrat ,- vei imita pe dreptul imparat al evreilor, care multu-
mea lui Dumnezeu. «Bucuratf-va', drepfilor, in Domnul, spune profetia,
ce7or drepti li se cuvine laudd ; mdrturisiti-vti. Domnului in aidufd ; in
psaltire cu zece coarde cintati-I Lui, Clntatf Lui cintare nou&» l80 . $i
poate ca psaltirea cu zece coarde reveleaza pe Iisus-Cuvintul, Care este
f8cut cunoscut prin litera a zecea a alfabetului 181 .

44. 1. Dup3 cum este potrivit ca inainte de a minca sa binecuvlntam
pe Facatorul tuturor lucrurilor, tot asa se cuvine sa-I cintam psalmi si
cind bem, pentru ca ne impartasim din cele create de El. Psalmul este
o binecuvintare armonioasa si inteleapta. Apostolul a numit psalmul

177. Mt., 22, 37—38 ,• Mc, 12, 30—31 | Lc., 10, 27.

178. Co/., 3, 16.

179. Co/., 3, 16—17.

180. Ps., 32, 1—3.

181. Iota : i.

23Q CLEMENT ALBXANDRINUL

odntare duhovniceasc&» ,M . 2. Pe lingfi toate aoestea, cuvios lucru este
ca Inainte de a ne duce la culcare sa multumim lui Dumnezeu, ca ne-am
bucurat de harul si iubirea Lui de oameni. Se cuvine, deci, si cind mer-
gem la culcare sa mergem cu Dumnezeu. Scriptura spune : «M&rturisiti-vd.
Lui cu clntarea buzeloi m ; cd in porunca Lui este toatci bundvoinfa si
nu este cine sd impufineze mintuirea Lui» m . 3. $i la vechii greci, in tim-
pul ospetelor, cind se umpleau paharele, cintau, dupa modelul psalmilor
evrellor, un cintec numit scolion 18S , pe care il cintau totf comesenii la
un loc cu un singur glas ,• erau si cazuri cind cintecul fficea inconjurul
mesei si fiecare cinta in parte, inchinind pentru s&n&tate ; iar cei cu voci
inai bune cintau insotiU de lira.

4. Cintecele de dragoste sS fie indepartate ; cintecele noastre sa fie
cintarile lui Dumnezeu. Scriptura spune : «Sd laude numele Lui In cor, in
timpan si in psaltire sa-I cinte Lui !» 186 . Si care este corul care cinta, ti-o
va spune Insusi Duhul : «Lauda Lui in Biserica cuviosiloi 187 ; sa. se
bucure de Impdratul lor !» m . §i iarSsi adaugS : «Cd binevoieste Dom-
nul intru norodul Sdu» m . 5. Trebuie sh cintam numai cintarile cele
pline de intelepciune ; §i sa izgonim, pentru sSnatatea sufletului nostru,
cit mai departe cintecele de petrecere, care, cu flexiunile melodiilor, in-
seala sufletele si due la desfrinare si batjocora ,• ca in astfel de petreceri
melodiile sobre §i intelepte sint alungate de zburd81niciile be^iei. Trebuie
sa lasfim, deci, armoniile cromatice pe seama celor care se hnbata cu
nerusinare si pe seama muzicii, pe care o cinta femeile, care se impodo-
besc cu flori si a curtezanelor.

CAHTOLUL V

DESPRE RIS

45. 1. Trebuie inlaturati din mijlocul nostru oamenii care imita
pe mascarici ,• dar, mai bine spus, pe cei care imita pasiunile care ne
fac de ris. Toate cuvintele izvorSsc din mintea si din purtarea noastrS ,-
de aceea nu este cu putinta sfi iasa cuvinte care provoaca risul decit

182. EL, 5, 19 j Col., 3, 16.
1B3. Int. Sir., 39, 20.

184. Inf. Sir., 39, 24.

185. Scolion, cintec de mas3, pe care fiecare comesean il cinta pe rind, t'nind
Jn mini o ramurS de mirt, pe care o trecea apoi vecinului s3u.

186. Ps., 149, 3.

187. Ps., 149, 1.

188. Ps., 149, 2.

189. Ps., 149, 4.

PEDAOOOUL, CARTBA A DOUA 257

din gura celor cu purtarl vrednlce de rls. Se potrivesc aici cuvintele :
«Nu este pom bun, care sd /acd roadd. rea, nici pom rdu, care si /acd
roada bund» 10 °. Cuvintul este roada sufletului. 2. Deci, daca trebuie
inlaturaji din mijlocul nostru mascaricii, apoi cu mult mai mult nu tre-
buie s-o facem noi pe mascaricii. Ca este cu totul nelalocul lui ca odata
ce ti-e iraterzis sa-i auzi pe maiscariei, tu sa fii imitaitorul lor ; c8 este cu
mult mai nelalocul lui sa te straduie?ti sa te faci de ris, adicS nerusinat
$i ridicol. 3. Daca nu suferim sa ne infati5am intr-o atitudine ridicola,
asa cum vedem pe unii la procesiuni, cum vom putea suferi ca omul
nostru launtric sS aibS o atitudine inca si mai ridicola ? 4. Daca de buna
voie nu ne schimbam fata intr-o fata ridicola, cum vom cauta sa ne ara-
tam ridicoli prin cuvintele pe care le spunem, batindu-ne joe de eel mai
de pret din toate bunurile pe care le are omul, de cuvint ? Este o batjo-
cora sa faei aceste lucruri ; nici nu merita sa fie ascultat cuvintul masca-
ricilor ; ca acestia, chiar prin numele lor, obisnuiesc pe oameni spre fapte
de rusine. Omul trebuie sS fie placut la vorba, nu ridicol.

46. 1. $i risului trebuie sa-i punem friu. Cind rizi asa cum trebuie
vadesti bunacuviinta ; dar daca nu rizi asa, arati ca esti desfrinat. In ge-
neral vorbind nu trebuie sa suprimam toate insusirile firesti pe care le
are omul, ci dimpotriva sa le dam masura cuvenita si sa le savirsim la
timp potrivit. 2. Omul este inzestrat cu capacitatea de a ride, dar nu tre-
buie sa rida de orice, ca nici calul nu necheaza totdeauna, desi este un
animal inzestrat cu insusirea de a necheza. Noi oamenii, pentru ca sin-
tem fiinte cugetatoare, trebuie sa ne purtam cu cumpatare, potolind in
chip armonios asprimea si taria stradaniei noastre, fara, insa, sa he
molesim.

3. Destinderea cuviincioasa $i armonioasa a fetei, ca sunetul armo-
nic al unui instrument muzical, se numeste zimbet — de veselie se des-
tinde intreaga fata — si este risul oamenilor intelepti ; intinderea necu-
viincioasa a fetei ia numele de hlizit, daca e vorba de femei ,- este un ris
desfrinat ,- ia numele de hohot, daca e vorba de barbati $i este un ris de
petitor m , este risul unui om care plesneste de mindrie. 4. Scriptura
spune : *Nebunul cind ride isi inalfd glasul •, iar b&rbatul cuminte abia
Incet va zimbi» 192 . Prin «bdrbatul cuminte» Scriptura intelege pe omul
cu judecata, care sta pe o pozitie contrara celui prost.

190. he, 6, 43 j Mi., 7, 18.

191. Homer, Odiseea, XVIII, 100.

192. Int. Sir., 21, 22.

17 - Clement Alcxundrlnul

258 CLEMENT ALEXANDRINUL

47. 1. Iarasi, nici nu trebuie sa fii mohorit, ci serios. Laud foarte
mult ipe acela care s-a a<r&tat :

KZimbind cu fa{a grava» 193 ;

ca «rlsul lui putea fi mai putin ridicol» m . 2. Risul trebuie educat. Daca
o vorba de lucruri de ru§ine, atunci trebuie mai degraba sa rosim decit
sfi zimbim, ca sa nu se para ca sintem din simpatie de acord ; iar daca
e vorba de lucruri triste, este potrivit sa fim vazuti tristi, nu veseli.
Prima atitudine marturise$te ca judecam omenes'te ; a doua, da de ba-
nuit ca sintem cruzi. 3. Nu trebuie sa ridem necontenit — ar fi o lipsa
de m3sura — ,- nici nu trebuie sa ridem In fata oamenilor batrini sau a
altora care merits sa fie respectati, afarS de cazul cind si ei ar face
glume, ca sa ne Jnveseleasca ,• nu trebuie de asemenea sa ridem in fata
oricui s-ar intimpla, nici in orice loc, nici fata de toti, nici pentru orice
lucru. Pe copii si pe femei risul ii impinge mai ales sa huleasca.

48. 1. Poti izgoni pe ispititori, cind arati de departe o fata serioasa ;
ca este cu putinta sa fie respinse atacurile desfrinarii chiar numai prin
simpla aratare a unui chip plin de cumintenie. Dar pe toti prostii, ca sa
spun asa, vinul :

«ii face sa rida placut ?i sa danseze» 1M ,
iar pe omul slab de fire il strica desSvirsit. 2. Aici trebuie amintit, ca
eel slobod la gura l$i mare§te necuviinta pina la a rosti cuvinite de rusine:

«A rostit un cuvint ; dar era mai bine daca nu-1 rostea» 196 .
3. Mai cu seamS in vin se pot vedea gindurile oamenilor vicleni ,• ca U-
bertatea de limbaj, pe care le-o da bautura, le dezgoleste fatSria ,• din
prlcina bauturii, ratiunea adoarme, ametita de betie, iar patimile cele
cumplite se desteapta si pun stapinire pe mintea slabanogita.

CAP1TOLUL VI

DESPRE VORBITUL CUVINTELOR DE RUSINE

49. 1. Trebuie sa fugim cu totul de rostirea cuvintelor de rusine si
sfi Inchidem gura celor care le rostesc si prin o privire aspra si prin
Intoarcerea fetei ?i prin a§:a-numiita privire dispretuitoare, iar adeseori

193. Homer, Iliada, VII, 212.

194. Platon, Republica, VII, p. 518 B.
lsi.'i. Homer, Odiseea, XIV, 465 si 463.
l()ti. Homer, Odiseea, XHV, 466.

PEDAOOOUL, CARTBA A DOUA 259

chiar printr-un cuvint mai aspru. Cfi a spus Domnul : «Cele care ies din
gurd spurc6 pe om» )87 . Cuvintele de rusine II aratfi pe om spurcat, pfi-
gin, f&rS buna cre$tere si nerusinat / nu-1 aratfi curat, ouviincios si cu-
minte. 2. Asa cum li se pun pernufe la urechi copiilor care fac exercitii
atletice, ca sa nu li se rSneascfi urechile, tot asa si dumnezeiescul Pe-
dagog, fata de auzul cuvintelor de rusine si de vederea unor lucruri de
acest fel, pune cuvintele intelepte ca niste pernite, ca lovitura desfrinfirii
sa nu poata rani sufletul ; iar in ce priveste ochii, Pedagogul indreapta
ochii spre privirea lucrurilor frumoase ,- ca s-a spus ca e mai bine sS
alunece piciorul decit ochiul 198 .

50. 1. Apostolul indeparteaza rostirea cuvintelor de rusine si spune :
«Nici un cuvint rdu sa nu iasd din gura voastrd, ci dacd esfe cuvint
bun» 199 . Si iarasi : «Asa cum se cuvine s/infifor, sd nu se pomeneascd
infre voi vorbe de rusine si vorbe proaste sau glume, care nu se cuvin,
ci mai degraba multumire» 20 °. 2. Daca eel care-i spune fratelui sau «Ne-
bunuie» este vinovat de judecata 201 , ce vom spune de eel care rosteste
cuvinte nebune<sti ? S-a scris si despre asita : «Cel care va grai un cuvint
desert va da seama Domnuiui in ziua judecdtii» 202 ; §i iar&si zice : «Din
cuvintul tau re vei jndrepfa si din cuvintul rdu te vei osindi» 20S .

3. Dar care sint pernutele cele mintuitoare ? Care sint cuvintele
educative pentru ochii care aluneca ?

Sint legaturile cu oamenii drepti, care ne previn si ne inchid mai
dinainte urechile fata de cei care vor sa ne departeze de adevSr. Poetul
spune :

4. «Vorbele rele stricS obicehirile bune» 2M .

Dar miai bine spune apostoM : «UriU rdul, alipiti-vd de bine !» 205 . CS se
sfinteste eel care are legaituri cu sfintii.

51. 1. Trebuie, deci, sS cSutam sa nu auzim deloc cuvinte de rusine,
sa nu rostim cuvinte de rusine si sa nu vedem lucruri de rusine ; dar cu
mult mai mult sa ne pastram curaji de fapte de rusine. SS nu ne arStSm
si sa nu ne dezgolim unele pSrti ale trupului, care nu trebuie, sau sfi

197. Ht., 15, 18 ; Mc, 7, 15, 20.

198. Zenon, la : Diogene Laet\iu, VII, 26

199. EL, 4, 29.

200. EL, 5, 3—4.

201. Mf., 5, 22.

202. ML, 12, 36.

203. M/., 12, 37.

£vo. j'u., iz, or.

20.1. Mcnundru, Thuis, I ; iagm. 218. CAF, 111, p. 02. So poute cb Menandru si'i-1 II
Imprumutut do la Euripidc, I'ragm. inc. 1024, Nouck ; cittit ;>i do Puvcl : J Cor., IS, X\.

20. r >. Horn., 12,

260 CLEMENT ALEXANDRINUL

privim partile oprite ale trupului. Fiul eel cuminte al lui Noe n-a suferit
sfi vadS goliciunea rusinoasa a dreptului ; cumintenia a acoperit ceea
ce dezgolise betia, gresaia savir$ita negresit de Noe din nestiinta 206 . 2.
Nu mai putin, trebuie sa ne pastram curati de rostirea unor astifel de cu-
vinte, de care nec&lcate trebuie sa fie urechile celor care cred in Hristos.
Dealtfel mi se pare ca Pedagogul nici nu ne ingaduie sa rostim vreun
cuvlnt urit ,• vrea sa ne tina departe de desfrinare. Lucrul acesta este
In stare sS taie totdeauna radacinile pacatelor. «Sd nu faci desfrinare» 207
este tfiiat de : «Sa nu pofte$ti» 208 . Ca fructul poftei — radacina a pacatu-
lui — este desfrinarea.

52. 1. De asemenea, Pedagogul a oprit si folosirea cuvintelor rusi-
noaise, pentru a tSia impreunarea desfrinata si rusinoasS. DupS cum irutre-
buinfarea cnviiniteliOT neialocul lor duce la savirsirea unor fapte lipsite de
buiua-cuviinta, tot a^a depriniderea cu rostirea ouvintelor intelepte duce
la inlSturarea desfriului. 2. Am aratat intr-o lucrare mai intinsa 209 ca
denumirea faptului cu adevarat rusinos nu are legatura nici cu numele
lui, nici cu organele relatiilor sexuale, nici cu impreunarea conjugala,
pentru care sint numiri care nu se folosesc in mod obisnuit ,- ca nici ge-
nunchiul, nici gamba piciorului, aceste madulare ale trupului, nici nu-
mele lor si nici functia lor nu au in ele ceva rusinos — tot asa si orga-
nele sexuale ale corpului omenesc, care sint si ele madulare ale trupului,
sint vrednice de respect, nu de rusine — rusinoasa e folosirea lor in
afara legii ; iar cei care le folosesc in afatra legii sint vrednici de rusine,
de ocara si de pedeapsa. Rusinos, cu adevarat, este numai pacatul si fap-
tele care se fac cu pacat. 3. Potrivit celor spuse, poate fi numita pe buna
dreptate rostire de cuvinte de rusine, vorbirea despre faptele savirsite
ou pacat ; de pilda, a vorbi despre desfrinare, despre pederastie si de
altele asemenea.

Trebuie sa ne ferim si de a spune nerozii. 4. Ca spune Scriptura :
«Cu vorba multd nu vei sedpa de pdcaf» 210 . Flecareala va fi pedepsita.
«Este gdsit intelept eel care face, dar este urit eel care vorbeste mult» 2U .
Cel care flecareste se satura de el insusi : «Cei care-si inmulteste cuvin-
tele se sclrbeste de suiletul lui» 212 .

206. Fac, 9, 20—23.

207. Mt., 5, 27.

208. Mf., 5, 28.

209. Nu se stie de ce lucrare este vorba.

210. Prov., 10, 20.

211. Inf. Sir., 20, 4.

212. Inf. Sir., 20, 7.

PBDAOOOUL, CARTBA A POUA 261

CAPITOLUL VII

CE TREBUIE SA PAZEASCA CEI CARE VOR
SA TRAIASCA CUVIINCIOS IMPREUNA

53. 1. Departe, departe de noi si luarea in ris a celor din jurul nos-
tru ; ca de aici incep ocfirile, de aici se pornesc certurile, luptele si dus-
maniile. Ocara este, dupfi cum am spus 213 , un slujitor al beplei. CS omul
este judecat nu numai dupa fapte, ci si dupa vorbe. Scriptura spune :
«La ospdf sd nu mustri pe apioapele tau si cuvint de ocard sd nu-i
spui» 214 . 2. Daca ni s-a poruncit sa stam mai ales impreuna cu sfintii,
apoi a batjocori pe un sfint este pacat. Scriptura spune : «Din gura nebu-
nilor iese toiag de ocard» 215 , numiind-o toiag care aduce ocara ,• pe acest
toiag se sprijinS si se odihneste ocara. 3. De aceea si cu acest prile] laud
pe apostol, cS ne sfStuieste sa nu rostim cuvinte de batjocurS, cuvinte
care nu se cuvin 216 . Dacfi adunarile de la ospe^e se fac pe temeiul dra-
gostei, dac& scopul ospStului este prietenia celor ce stau impreunfi 9!
daca mincarea si bSutura sint puse tot in numele dragostei, apoi nu tre-
buie oare ca totul s3 se desf&soare in chip rational ? Nu trebuie s& facem
InourcatuTi din pricima dragostei care ne-a adunat ! 4. DacS ne^am strinis
impreuna, ca sa marim prietenia unuia fata de altul, pentru ce s8 zgin-
darim vrajba, lulndu-ne in ris unii pe al^ii ? E mai bine sa tacem decit sfi
ne contrazicem. S3 nu adaugam si pacat la nepricepere ! Cu adev8rat
«fericit bdrbatul care n-a alunecat cu gura sa si nu s-a rdnit cu rn'sfe/ea
pdcatului» 217 ; unul ca acesta sau s-a pocait de pacatele pe care le-a
facut cu gura sau n-a suparat pe nimeni cu vorbele sale.

5. In general vorbind, tinerii si tinerele sa nu participe la astfel de
ospete, ca s3 nu faca greseli, care nu s-ar cuveni sa le faca. Ca vorbele
imorale si scenele necuviincioase de la ospete le aprinde imaginatia,
cind credinta lor este ihc& to crestere ; iar vtirsta lor nastatornMta corntri-
buie la desteptarea poftei. S&ut apoi caziuri otod tinerii si tinerele sint
pentru altii pricini de pacate, din cauza frumusetei lor ispititoare.

54. 1. Se pare ca Intelepciunea a dat o porunca buna : «Cu lemeia
mdritatd sd riu stai si sd nu mdriinci, stind aldtuii de ea» 218 . Adica s5
nu cinezi mai des cu ea, nici sa maninci cu ea. *Nu te Infelege cu ea ca
sd bei vin, ca nu cumva sd se piece inima ta spre ea si, luat de slngele

213. Mai Inainte : paragrafele 22, 2 ?i 23, 2.

214. Inf. Sir., 31, 36—37.

215. Prov., 14, 3.

216. EL, 5, 4.

217. Inf. Sir., 14, 1.
216. Inf. Sir., 9, 10.

aaa CLEMENT albxanprinul

tdu, sd aluneci spre pierzare» 219 . Bautul de vin fara friu este primejdios ,■
te poate face sa-ti pierzi mintile. A numit-o femeie maritata, pentru ca
prlmejdia este mai mare pentru eel care incearca sa strice legatura cas-
nlclei. 2. Iar daca o nevoie cere ca femeile sa ia parte la ospat, cele ma-
rltate sa se acopere in intregime pe dinafara cu haina, iar pe dinauntru
cu simtul rusinii ,• cele nemaritate, insa, isi atrag asupra lor cea mai mare
ocara daca iau parte la un ospat de barbati, si acestia befi.

3. Tinerii sa-si tina ochii atintiti pe masa, fara sa se miste incoace
?i Incolo ; sa se sprijine pe coate si sa fie prezenti numai cu urechile ,•
dupa ce s-au asezat la masa, sa nu tina picioarele unul peste altul, sa nu
le fie apropiate coapsele si nici sa-si sprijine barbia in miini. Ca este
urit sa nu-§i poata tine capul drept ,- si aceasta este o ocara pentru tinar.

55. 1. Iarasi este un semn de usuratate pentru tinar daca se misca
mereu si-si schimba pozitia.

Iarasi este semn de cumintenie sa maninci si sa bei mai putin, sa
raaninci incet, nu repezit, s5 fii nepasionat si la inceputul mesei si in
pauzele de la masa si sS termini primul de mtocat. 2. Scriptura spune :
*Mdnl^cd ca un om cele ce-Ji sint pu.se mainte 2S0 ; inceteazd eel dintii
pentru bunti-cuviint& 221 ; iar dacd stai intre mai multi, nu intinde mina
lnaintea lor» 222 . 3. Niciodata nu trebuie sa ne repezim la mincari inaintea
altora, impinsi de lacomie ; nici din dorinta mare de a minca sa ne in-
tlndem la bucate mai mult decit trebuie, marturisind, prin dorinta de a
UU ramlne in urma altora, neinfrinarea noastra ; dar nici sa stam intinsi
deasupra mincarilor ca vitele deasupra nutretului si nici sS ne punem in
farfurie mai multa friptura ,• ca omul, prin firea lui, nu-i mincator de
came, ci mincator de piine.

56. 1. Un om cumpatat se ridica de la masa inaintea celorlalti ?i
pleaca cuviincios de la ospat. Scriptura spune : «La vremea sculdrii de la
masd si nu rdmli eel din urma. ; si aleargd acasci» 223 . Cei doisprezece
apostoli au spus dupa ce au chemat multimea ucenicilor : *Nu este bine
ca noi si ldsim cuvlntul lui Dumnezeu si sa. slujim meselor» 224 . Daca
apostolii pazeau aceasta rinduiala, apoi cu mult mai mult fugeau de la-
comia la mincare. 2. Insisi apostolii, scriindu-le «iratilor din Antiohia,
Slrla 9i Cilicia» 22s , au spus : «S-a pdrut Duhului Sfint si noud sd nu se
pund peste voi nici o greutate mai mult alard de cele ce sint de trebu-

219. Inf. Sir., 9, 10—11.

220. Inf. Sir., 31, 18.

221. Int. Sir., 31, 19.
22?. Inf. Sir., 31, 20.

223. Inf. Sir., 32, 12.

224. Faple, 6, 2.

225. Faptc, 15, 23.

PEDAOOOUL, CARTEA A DOHA 283

infd : Sd vd feritf de cele Jertiite idolilor, de singe si de sugrumate si de
desirinare, de care p&zindu-vd, bine veti face» m . 3. Trebuie sS va feriti
dc betfe ca de cuicutS, c3 amindoua due la maarte. «Trebuiie interzLs risul
exagerat si plinsul» S27 peste masura. Betivii sint cuprinsi de cele mai
multe ori de un ris nestapinit ; apoi, nu stiu cum, impinsi tot de betie,
izbucnesc in lacrimi. Moleseala si obraznicia stau departe de ratiune.

57. 1. Batrinii trebuie sa se uite la tineri ca la copiii lor ; pot sa se
joace cu ei — foarte rar, dar totusi din cind in cind — ,- sa glumeasca cu
ei in asa fel incit glumele sa tinteasca la buna lor crestere. Negresit
poate sa glumeasca cam asa cu un tinar rusinos si tacut : «Fiul meu —
vorbesc de eel tacut — nu mai inceteaza de a vorbi!». 2. O astfel de
gluma intare^te simtul de rusine al tinarului, pentru ca i se arata in chip
piacut insusirile lui cele bune fata de insusirile rele ale celuilalt ,• sint
criticate insusiri, pe care nu le are. Esite si aceasta o idee pedagogica :
Intareste insusirea pe care o are cineva, vorbind de lipsa acestei insusiri
la altcineva. La fel ca si cum ai spune unui om cumpatat, care bea nu-
mai apa, ca ii place vinul si ca e betiv. 3. Fata de cei carora le place sa
glumeasca, trebuie sa tacem si sa nu tinem seama de cuvintele de prisos,
asa cum nu tumam in paharele pline. Glumele de acest fel sint primej-
dioase. Scriptura spune: «Gura celui nesocotit 31 apropie de sfdrima-
re» 228 ; si : «Nu asculta cuvint desert, nici nu te uni cu eel nedrept, ca
sd. in martor nedrepU 229 ,- sa nu te unesti nici la invinuiri, nici la oalom-
nii, dar nici la rautati.

58. 1. Sint de parere ca oamenii intelepU- care doresc sa vorbeasca,
sa aiba masura la vorba si sa tina seama si de eel cu care vorbeste. Ta-
cerea este o virtute a femeilor si o onoare lipsita de primejdii pentru ti-
neri, iar cuvintul unui batrin este un bine. 2. Scriptura spune : «Gr<5i'e$re,
bdirlne, la ospdf, cd fi se cade fie .' Dar vorbe?te neimpiedicat si cu pre-
ciziunea stiintei. Vorbeste, tinere» 2S0 — ca Intelepciunea iti ingaduie si
tie, tinexe, sa vorbesli — «vorbe$fe dacd ai nevoie ; dar dupd ce ai fost
intrebat de doud ori, rezumd-fi rdspunsul in putine cuvinte» 231 . 3. Daca
vorbesc doi oameni, acestia trebuie sa-si masoare taria vocii lor cu ma-
sura potrivita ; a striga cind vobesti, este cea mai mare nebunie ,• iar a
vorbi fara sa te auda cei din apropiere, este o nesimtire, ca nu te aud ;
Intr-un caz este un semn de josnice simtaminte, in ceiaialt semn de aro-
ganta. Sa fie departata de noi si ambitia unei biruinte desarte intr-o dis-

226. Fapte, 15, 28—29.

227. Platon, Legile, V, p. 732 C.

228. Prov., 10, 15.

229. /e?., 23, 1.

230. Int. Sir., 32, 4.

231. Inf. Sir., 32 7 -8.

204 CLEMENT ALEXANDRINUL

cutfe cu cineva, pentru cS se sfirseste cu ceartS. Oare acest lucru vrea
sfi-1 spunS salutarea : «Pace \ie», pe care o adres&m celui cu care ne in-
tllnim ? Scriptura spune : «Nu raspunde cuvlnt, inainte de a auzi» 232 .

59. 1. §i afectarea vocii este semn de feminitate ,• vocea unui bar-
bat intelept, Insa are mSsurS ,• bSrbatul intelept ingrSdeste vocea lui in
ce priveste taria glasului, iuteala si multimea cuvinteldr. Nu trebuie sa
ne fie cuvintul nostru lung, nu trebuie sa vorbim mult si nici nu trebuie
sa vorbim de prisos, dar nici nu trebuie sa vorbim fara sa ne oprim si
grfibit. 2. Trebuie sa-i dam vocii, ca sS spunem asa, ceea ce cu dreptate
1 se cuvine, iar celor care zbiarS fara rost si tipS sa le inchidem gura.
Astfel intelepitul Ulise a batut pe Therlsdites :

«Care tipa si flecarea intr-una fara de masura,

A carui inima era plina de lucruri necuviincioase, care stia multe,

Dar amestecate $i ffira cuviiiHa» 2M .

3. Scriptura spune : «Groaznic este in cetatea lui omul limbut » 2S4 . Fle-
carii slnt ca si incaltamintea veche ,• totul este gSurit de rautatea lor ;
le-a r8mas numai limba, ca sa vatSme. Astfel Intelepciunea da sfaturi
foarte folositoare in viata, zicind : «Nu flec&ri in multimea b&trinilor» 2S5 ;
si ca sa ne taie din r&dacini flecareala, Intelepciunea incepe cu fleca-
reala noastra fata de Dumnezeu, sfStuindu-ne sa fim masurati in ruga-
ciune, spunind asa : «Sd nu repefi cuvintele In mg&ciunea ta» 2Se .

60. 1. Plesc&itul din limba, fluieraturile si pocniturile din degete, cu
care sinit chemate slugile, sint semne f3.ra socoteala ; oamenii cu jude-
cata trebuie sS le evite. Trebuie cerut s& nu se scuipe des, sS nu se rigiie
cu tarie si nici sS se sufle nasul cind se bea. Trebuie sa se tina seamS
Intr-un fel oarecare de comeseni, ca sa nu le fie greats din pricina aces-
tei necuviinte, care poate fi socotita neinfrinare. Ca la oameni nu-i la
fel ca la boi si la magari, unde ieslea si balegarul e la un loc. CS multi
oameni isi suflS nasul si scuipS in acelasi loc hi care si mSninca.

2. DacS-i vine cuiva sa strSnute sau sS rigiie, sS caute ca zgomotul
sfi nu fie auzit de vecinii de masS, ca sS dea dovadS de pnoastS cre5tere,
ci sfi lase sS iasS rlgiitul in liniste impreunS cu aerul dat afarS, modelin-
du-si cu cuviintS gura, nu cu gura cSscatS si larg deschisS, ca mSstile din
tragedii.

3. Trebuie evitat zgomotul supSrStor al strSnutului, retinindu-ne cu
lncetul respiratia ; trebuie astfel potolitS in chipul eel mai frumos veni-

232. Int. Sir., 11, 8.

233. Homer, Illada, II, 212—214.

234. Inf. Sir., 9, 23.

235. tnf. Sir., 7, 15.

236. Inf. Sir., 7, 15.

PEPAOOOUL, CARTBA A DOUA 805

rea neasteptata a aerului, rlndulndu-i iesirea ; si s& se caute sfi nu se
observe secretiunile pe care aerul, scos silit din piept, le aduce cu el.
Este semn de neobrSzare si de ruecuviintfi s8 voiesti s3 mSresti zgomotul
strfinutului si sS nu-1 Iniaturi.

4. Cei care se scobesc in din^i, singerindu-si gingiile, sint dezgustfi-
tori lorusi si fac scirba" vecinilor. Gidilatul urechilor si iritarea nasului
pentru a strSnuta sint scarpinSri de pore, care due la o desfrinare fSra
friu.

5. Trebuie evitate scenele indecente care ne cad sub ochi, ca si cu-
vintele rusinoase care se spun despre ele. Privirea s& fie linisttita, intoar-
cerea si miscarea gitului cu buna rinduiala, la fel si miscarile miinilor
in timpul vorbitului.

Ca sS spun pe scurt, crestinului ii sint proprii calrnul, linistea, seni-
natatea, pacea.

CAPITOLUL VJU

DACA TREBUIE SA FOLOSIM PARFUMURI
51 COROANE

61. 1. NouS nu ne este de neaparatS trebuint& folosirea coroanelor
si parfumurilor. Ele due la placeri si la trindSvie, mai cu seamS la apro-
pierea noptii. $tiu, ins3, de femeia care a adus la cina cea sfinta un
«alabastru cu mir»; femeia a uns picioarele Domnului, si Domnul S-a
bucurat 237 . 2. $tiu si c& vechii impSra{i ai evreilor purtau coroane de aur
?i de pietre pretioase 2S8 . Dar femeia aceea nu avuse parte de invStcitura
Cuvintului — ca era inc& pScatoasa — ; ea a cinstit pe Stapin cu ceea
ce socotea ea ca era mai bun, cu mir ; si cu podoaba trupului ei, cu pSrul
ei, a sters prisosul de mir, varsind laerimi de pocainta pe Domnul. 3. De
aceea : «ierrate ii sint pdcafeie» i39 . Cele petrecute atunci pot fi un sim-
bol al invataturii Domnului si al patimii Lui : picioarele, care au fost
unse cu mir cu bun miros, simbolizeaza invatatura cea dumnezeiasca,
invatatura, care a mers cu slava pina la marginile pamintului : «Ie$it-a
glasul lor la marginile p&mintului» 240 . $i daca nu par a fi impovarator,
mai spun ca picioarele cele unse cu mir ale Domnului, sint apostolii, care
au fast partasi la profetia cea ou bun miros a ungerii cu Sflntul Duh.

237. Lc, 7, 37—50 | In., 12, 3—8 | Mf., 26, 7—13 | Mc„ 14, 3—9.

238. 2 Regl, 12, 30 | 1 Par., 20, 2.

239. Lc, 7, 47.

240. Ps., 18, 4.

306 CLEMBNT ALEXANDRINUL

62. 1. Apostolii, care au strabatut intreaga lume si au predicat
Evanghelia, simbolizeaza picioarele Domnului. Despre aceste picioare
ale Domnului prooroceste Duhul prin psalmist : «Sa ne inchindm in locul
unde au stat picioarele Lui» 241 , adica unde au ajuns apostolii, picioarele
Lui, prin care, fiind predicat, Domnul a ajuns pina la marginile pamin-
tului. 2. Lacrimile inseamna pocainta, iar parul despletit a predicat re-
nunfarea la dragostea de podoaba si durerea suferita in rabdare pentru
Domnul in timpul predicarii, cind pentru credinta cea noua a fost dez-
legata vechea slavS desarta a legii. 3. Dar pentru cei care gindesc tainic,
faptul acesta evanghelic arata si patimile Domnului : uleiul este Insusi
Domnul, de la Care vine mila Sa spre noi ,• iar mirul, uleiul stricat, este
Iuda tradatorul ; cu el au fost unse picioarele cind s-a despartit de lumea
aceasta ; ca mortii se ung cu mir ; lacrimile sintem noi pacatosii, care
ne-am pocait, cei care am crezut in El, carora ne-a iertat pacatele ,• iar
parul eel despletit este Ierusalimul indoliat, Ierusalimul eel parasit, pen-
tru care sint plingerile profetice. 4. ilnsusi Domnul ne va invata ca Iuda
este stricat, ca a spus : «Cei care va intinde cu Mine mina in blid, acela
Ma" va vinde» 242 , Vezi acest comesean viclean ? $i el, acest Iuda, cu sa-
rutare a vindut pe Invatator. 5. Acelasi om a fost si fatarnic si a avut
stricata si sarutarea ,• a fost imitatorul unui vechi fatarnic ,• a aratat pe
poporul despre care Domnul a stpuis : «Poporul acesta md saruta. cu buzele,
dar inima lor este departe de Mine» 24S .

63. 1. Nu-i, dar, neverosimil ca uleiul sa-1 arate pe Iuda, care ca
ucenic a fost miluit, dar ca tradator viclean uleiul s-a stricat. Deci picioa-
rele unse cu mir ale Domnului au profe^it tradarea lui Iuda, pentru ca
Domnul mergea la patimS. 2. Insusi Domnul, cind a spalat picioarele uce-
nicilor SMi, ca sa-i trimita la fapte frumoase, a aratat simbolie, prin spa-
larea picioarelor, calatoria lor, pe care, prin puterea Sa, a pregatit-o mai
dinainte curatS si frumoasa, pentru ca ei sa aduca neamurilor binefaceri.
Prin apostoli s-a raspindit mirosul mirului ; a ajuns la toti si le-a vestit
lucrarea bunului miros. Patimile Domnului ne-au umplut pe noi de bun
miros, iar pe evrei de pacat. 3. Foarte lamurit a aratat apostolul lucrul
acesta, cind a spus : «Multumitd fie lui Dumnezeu, Cei Care ne face pu-
rurea biruitori in Hristos si aratd prin noi mireasma cunostinlei Sale in
tot locul ; cd sintem bund mireasmd. a Domnului in Dumnezeu intru cei
ce se mintuiesc si intru cei ce pier ; unora mireasmd de la moarte spre
moarte, iar altora mireasmd de la viatd spre viafd» 2ii .

241. Ps., 131, 7.

242. Mt., 26, 23 ; Mc, 14, 20.

243. Is., 29, 13.

244. 2 Cor., 2, 14—16.

FEDAOOOUL, CARTEA A UOUA 297

4. Imparatii iudeilor purtau coroana de aur, incrustata cu pietre pre-
tioase ,- dar acesti oameni unsi (xpiow) purtau, fSra s& stie, in chip
simbolic pe capul lor pe Cel uns (xpioxov)' capul lor era deci impodobit
cu Domnud. 5. Piatra pretioasa sau margaritaruil sau smaraldul simboli-
zeaza Cuvintul ; aurul insusi, iarasi, simbolizeaza Cuvintul eel incorup-
tibil, Care nu primeste rugina stricaciunii. Cind s-a nascut, magii I-au
adus aur, simbolul imparatiei. Coroana aceasta ramine nemuritoare, dupa
chipul Domniului ,• nu se vestejeste ca floarea.

64. 1. Stiu si cele spuse de Aristip 245 Cirenianul. Aristip era un om
cu o viafa petrecuta in plSceri. El a facut acest rationament sofistic :
Calul uns cu parfum mu pierde insu§irea sa de oal ; niici eiinele uns cu
parfum nu pieTde insusirea sa de ciine, deci nici omul, a adaugat el si a
conchis 246 . 2. Calul si eiinele, insS, nu stiu ce e parfumul ; dar omul, la
care simtirea este insotita de mai multa judecata, este si mai mult de
blamat, daca simte placere sa se parfumeze cu parfumuri copilaresti.

Sint fel de fel de parfumuri, cu diferite numiri = crention, metalion,
parfum imparatesc, plagonion, parfumul egiptean numit psagdas. 3. Si-
monide 247 nu se rusineaza sa spunS in iambii sai :

«Ma ungeam cu miruri, cu parfumuri,

Cu ulei de bacar M * ; $i era un negustor de fata» 2,B .

4. Se mai foloseste parfumul de crin si parfumul scos din planta numita
cipru 250 ,• parfumul de nard este in mare trecere ca si alifia scoasa din
trandafiri $i alte parfumuri ; de aceste parfumuri se folosesc femeile, sub
forms lichida sau praf ,• mai sint apoi si parfumuri care se intrebuinteaza
sub forma de pudra sau care se aprind pentru parfumarea caselor. 5. In
fiecare zi nesatul de parfumuri bine mirosdtoare nasooceste noi parfu-
muri pentru satiisfacerea nesaturatei pofte. De aceea si duhnesc femeilo
de mirosuri lipsife cu totul de gust ,• isi afuma si-si stropesc cu parfum
haimele, asternuiturile si oasele ,- putin le-ar mai lipsi ca placerea de par-
fum sa le sileasca sa-si parfumeze si oalele de nioatpte !

65. 1. Laud pe oamenii care critica pe cei care se dau in vint dup3
parfumuri, pe cei care sint dezgustati de parfumurile cu care unii isi pre-
fac camerele lor de barbati in camere de femei si pe cei care izgonesc
din orasele lor, conduse de legi bune, pe fabrkantii si negustorii de par-
fumuri, ca si pe vopsitorii de stofe de lina cu flori. CS nu este IngSduit

245. Aristip, filozof grec, nascut in Cirena (sec. V i.d.H.), fondatorul scolii hpdo-
niste.

246. Aristip, Fragm. 67, Mullach, FPG, II, p. 414.

247. SimonLde din Amorg, poat grec (sec. VII— VI I.d.Hr.), nSscut In Samos.

248. Bacar, planta din radaclna careia se scoato un ulei aromatic.

249. Simonidc din Amorg, Fragm. 16.

250. Cipru, planta mirositoaro caro cresto In Cipru, Slrin $1 Hglpt.

aCe CLEMENT ALBXANDRINUl

ca tntr-un oras al adevSrului 251 sa" fie introduse haine si alifii inselatoare.
2. Bfirbatii de la noi nu trebuie sa miroasa" a parfum, ci a fapte bune si
trumoase ; femeile sa raspindeasea mirosul lui Hristos, mirosul alifiei
celei Imparatesti, nu mirosul pudrei parfumate, nici mirosul parfumurilor;
sfl Se unga cu alifia de ambrozie a castitatii si sS-si gasealsca piacerea irt
sfln/tol mir al Duhului. 3. Hristos face acest mir pentru oamenii cunos-
cu{i Lui ,• Hristos face aceasta alifie cu bun miros, aceasta alifie facuita
din aromate ceresti. Insusi Hristos a fast uns ou acest mir, asa oum
aminteste prin David, cind spune : «Pentru aceasta Te-a uns pe Tine,
Dumnezeule, Dumnezeul Tau, cu untdelemnul bucuiiei mai mult decit
pe p&rtasii T&i. Smirnd. si aloe si casia din vesmintele Tale» 252 .

66. 1. Dar nu cumva, fara sa ne dam seama, sa avem sclrba de par-
fumuri ca vulturii si carabusii — ca se spune ca acestia mor, daca sint
unsi cu parfum de trandafir — ,• nu, sa nu avem sclrba, ci sa ingaduim
femeilor oiteva parfumuri, cede cite nu nauoesc pe bartoat. Ca ungerea
peste masura cu parfumuri miroase a inmonmintare, nu a impreuna-vie-
tuire. 2. Uleiul este vatamator albinelor si insectelor ,- oamenilor, insa,
unora le este folositor, iar pe al^ii ii cheama la lupta, ca in stadioane ;
pe cei care mai inainte erau prieteni, dupa ce au fost unsi cu ulei, ii in-
deamna la lupta cu bratele si cu pumnii.

Nu socotiti oare ca uleiul, fiind parfumat, poate sa moleseasca pur-
tflrile cele nobile ? Negresit !

3. Deci, asa precum am indepartat desfatarea de la mincari, tot asa,
fftrS Indoiaia, sa alungam din fata noastra si piacerea mirosului, ca nu
cumva, f8ra s3 ne dam seama, prin sim^uri, ca prin niste porti nepazite,
sfl lfisam libera intrarea in suflet a neinfrinarii, pe care am izgonit-o.

67. 1. Daca se spune ca Domnul, Marele Arhiereu, inalta lui Dum-
nezeu tamiia cu bun miros 253 , nu trebuie sa in^elegem prin aceasta jertfa
si bunul miros al tamiiei, ci ca Dommul inalta jertfa primita a dragostei,
bunul miros eel duhovnicesc, care este adus pe altar. 2. Uleiul mirositor
este Indestuiator sa ingrase suprafata corpului nostru, sa destinda nervii,
sfl tndep8rteze din trupul nostru mirosul urit, daca avem nevoie pentru
asta de ulei mirositor ; dar sa cauti intentionat sa te parfumezi, ei bine
asta e o momeaia oare te duce la trindavie, oare de departe te atrage spre
poftfi nestapinita. 3. Omul neinfrinat se lasa prins de toate ; si de min-
care si de asternut si de intilnirile cu cunoscutii si de ochi si de urechi
si de faici, dar si de nari. Dup8 cum boii sint trasi incoace si fncolo de

251. Ora? al adevfirului, adicS : ora$, In care toji locuitorii sint cre$tini.

252. Pa., 44, 9—10.

253. /e?„ 29, 18 | 30, 7.

FBDAOOOUL, CARTEA A DOUA 869

lanturi si de funii, tot asa ?i omul nclnfrlnat este tras de mirosuri plfi-
•cute, de parfumuri si de bunul miros al coroanelor.

68. 1. Dar pentru ca noi nu dam nici un loc plScerii, care nu-i le-
gata de o nevoie folositoare vietii, haide ca si aki sa facem o deosebire
intre parfumuri si sa alegem pe cele care sint de folos. Sint unele par-
fumuri de care nu te doare caipul, care nu desteapta dragostea trupeasca
$i nici nu te imping la impreun&ri si la prietenii desfrinate ; alte par-
fumuri sint sanatoase ,• daca se folosesc cu cumpatare hranesc creierul,
aflat intr-o stare proasta, si intaresc si stomacul. 2. Dar nu trebuie sa
racorim creierul cu mirosul de flori, atunci cind nervii creierului cer sa
fie incalziti.

Nu trebuie, deci, sa indepartam cu dispret intrebuint,area parfumu-
rilor din intreaga noastra viaja, ci sa ne folosim de parfumuri ca de un
medicament, ca de un ajutor pentru desteptarea puterii noastre siabitc,
pentru inlaturarea guturaiului, a racelii si a proastei noastre dispozitii,
asa cum spune si poetul comic undeva :

«Cu parfumuri

Se ung narile j este eel mai mare ajutor

Adus sanatatii de a da creierului mirosuri placute» 254

3. Este de folos frectionarea picioarelor cu alifia parfumurilor care
incalzesc sau racesc trupul ,• iar la cei care au capul plin de singe, prin
freetionare singele se retrage si se duce in partile cele mai putin im-
portamte ale trupului. 4. Dar daca-ti place sa te parfumezi cu parfumuri
care nu-ti aduc folos, atunci it,i spun ca est! desfrinat ,• ca niste parfu-
muri ca acestea sint o otrava care atita simturile. Este mare deosebire
intre a te parfuma si a te unge cu parfumuri ,• parfumarea este o fapta
femeiascS ; ungerea cu parfum este uneori de folos.

69. 1. Filozoful Aristip, care se parfuma si el, spunea ca ticalosii
trebuie sa piara in chip rau, pentru cS au adus ocara asupra parfumu-
lui, care este un lucru folositor 255 . 2. Scriptura spune : «Cinste$te pe
doctor pentru cd ti-e de folos ; ca $i pe el 1-a zidit Cel Prea Inalt ■, dar
vindecarea este de la Domnuh 256 ,• apoi adaugS : «Fdcdiorui de unsori
tace amestecarea» 257 ; Scriptura vrea sS spuna cS «aceasfd amestecarew,
parfumurile, sint date spre folos, nu spre placere. 3. Cu nici un chip nu
trebuie sa cautam ca parfumurile sa ne atite simturile, ci sa culegem
folosul pe care ni-1 pot da ,• c& Dumnezeu a ingaduit oamenilor sS des-
copere parfumul spre usurarea suferintelor lor.

254. Alexis, Fragm. 190, CAP, p. 368.

255. Aristip, Fragm. 07, Mullach, FPG, II, p. 414.

256. Int. Sir., 38, 1—2.

257. Inf. Sir., 38, 8.

270 CLEMENT ALEXANDRINUL

4. Femeile nesanStoase la cap isi vopsesc parul alb si-1 parfumeaza ,•
dar infilbesc si mai mult, din cauza aromatelor care usuca parul. De
acoea cei care se parfumeaza par mai uscati ; iar uscaciunea ii albeste
mai mult — pentru ca inalbirea parului vine sau din pricina unei usca-
ciuni a parului sau din lipsa caldurii — ,• uscaciunea, consumind hrana'
lichida a parului, face ca parul sa inalbeasca. 5. Cum mai e cu putinta r
dar, sa mai iubim parfumurile, din pricina carora ni se inalbeste parul r
noi oare fugim de albirea parului ? Dupa oum ciinii descopar fiarele, ur-
mfndu-le dupa miros, tot asa si oamenii cumpatafi descopar pe cei des-
frfnati dupa mirosul lor puternic de parfum.

70. 1. La fel si cu intrebuintiarea coroanelor : se folosesc la sarba-
tori si la petrecerile cu vin.

«Pteaca de aid ! Sa nu-mi puii pe cap cotroana !» 258

Ce bine e s& traiesti primavara, in livezi cu iarba moale si pline de
roua, intre fel de fel de flori de-abia inflorite si sa te hranesti, ca albi-
nele, cu frumosul lor miros, curat ! 2. Dar nu-i o fapta de om cu ju-
dfccata

«Sa implete$ti cununa dintr-o Hvad3
De care nu s-a atins nimeni» 239 ,

$i s-o aduci acasa. Nu e potrivit ca la sarbatori sa acoperi parul desple-
tit cu boboci de trandafir sau cu violete sau cu crini sau cu alte flori
de acest fel, lasind fara de flori livezile ! Dealtfel coroana pusa pe cap
rficeste parul despletit ,• si prin umezeala ei, dar si prin racoreala ei. 3.
Astfel doctorii, cind constats ca e racit creierul, prescriu sa se unga cu
parfum pieptul si extremitatile narilor, pentru ca exalatia fierbinte, care
lese Incetul cu incetul, sa poata incalzi bine raceala. Nu trebuie, dar
creierul racit cu flori, cind nervii lui cer sa fie incalzit ! Astfel cei ce
poarta coroane pierd si placerea ce le-o dau florile. 4. Cei care-si pun
coroane pe cap, nu se bucura nici de vederea lor, pentru ca le au deasu-
pra ochilor, dar nu se desfateaza nici de mirosul lor, ca florile se gasesc
deasupra respira^iei ei. Mirosul placut al florilor, ducindu-se in chip
firesc in sus si raspindindu-se mai sus de cap, respirafia ramine lipsita
de desfatarea mirosului, pentru ca i-a fost rapit mirosul eel placut al
florilor. 5. Dupa cum frumuse^ea incinta pe eel ce o vede, tot asa si
floarea ,- iar noi, care ne bucuram privind lucrurile frumoase, se cuvine
sa siavim pe Creatorul lor. Uzarea lucrurilor frumoase aduce paguba r
c8 frumusetea lor se trece repede ,- si sintem pedepsiti, ca ne pare rau
cfi frumusetea lor s-a dus ! Da, se ve§,tejesc si floarea si frumusetea.

258. Versul unui poet necunoscut, tragic sau comic, CAF, III, p. 617, nr. 1258.
25!). L'ur/pWe, Hipolit, 73—74.

PEDAOOOUL, CARTEA A DOUA 271

71. 1. Dar si floarea si frumusefea au influents asupra celor ce se
ating de ele : floarea iL raeeste, iar frumusetea ii incfilzeste. Intr-un
cuvint, a te desf&ta de ele in alt chip decit cu ochii este batjocorS, nu
desfatare. Noua, insa, ni se cuvine s& ne desfat&m de ele cu cumpS-
tare, ca in paradis, urmind cu adev&rat cele spuse de ScripturS 2(i0 .

Trebuie sa stim ca barbatul este coroana femeii, cSs&toria este co-
roana barbatului, iar copiii celor doi sint florile casatoriei, pe care dum-
nezeiescul Lucrator le culege din livezile cele trupesti. 2. Scriptura
spune : «Coroana batrinilor sint iiii fiiloi lor, iar siava copiiloi sint pd-
rintii» £81 . Slava noastra este Tatal universului, iar Hristos este cununa
intregii Biserici.

3. Intocmai ca radacinile §i plantele, tot asa si florile au calitatile
ior proprii, unele folositoare, altele vatamatoare, iar altele periculoase.
Iedera racoreste, iar nucul (xipoov) scoate un miros care aduce somn
adinc (xapomxov), asa cum arata si etimologia cuvintului. Narcisa (vdpxi-
ooo?) este o floare cu miros puternic ; chiar numele ei arata acest lucru,
ca mirosul ei aduce amorteala (vapxav) asupra nervilor. 4. Mirosul train-
dafirilor si violetelor, fiind racoritor, micsoreazS si potoles'te durerea de
cap. Noua nu ne este deloc ing&duit s& ne imbatam impreuna cu altii,
dar nici chiar sa ne ame^im putin de vin. Sofranul si floarea de cipru
dau in somn linistit. 5. Mulfce flori, prin mirosurile pe care le exala, in-
calzesc creierul, care prin natura lui este rece si micsoreaza secretiunile
de prisos ale capului. Se spune ca numele trandafirului (p68ov) vine de
acolo ca da drumul la o curgere (peujia) mare de miros ,• de aceea se si
vestejeste mai repede.

72. 1. Dar nici vechii greci nu intrebuinteaza coroanele. Nici pe{i-
torii si nici feacii 262 , care duceau o viaja molesita, nu foloseau coroa-
nele. La intrecerile atletice se dadeau la inceput recompense ,- apoi se fS-
cea pentru invingatori colectS ,- mai pe urma se arunca pe inving&tori
frunze si flori ,• in sfirsit au aparut coroanele, cind Grecia, dupS r&zboa-
iele medice 263 , a inceput s& duca o viafa plina de desfatare. 2. Coroa-
nele sint interzise celor care sint educafi de Cuvint, nu pentru ca ar so-
coti ca li se leaga rajiunea lor care-si are sediul in creier, nici pentru c3
coroanele ar fi simbolul unei laudarosenii sarbatore^ti, ci pentru cS sint
dedicate idolilor.

260. Fac, 2, \5.

261. Prov., 17, (5.

2C2. Feuci, locultori ui insulci Shorid, idontificntd cu insula Corfu.

'.'.113. RiV/.tmiiioli' mfdVf ,m ,wtrt lor Sivlro SOU 44') l.d.llr.

272 CLEMENT ALBXANDRINUL

3. Sofocle a numit narcisa «coroana veche a marilor zei» 264 , adica
a zeilor subpaminteni. Safo 285 incununeaza cu trandafiri pe muze :

«N-ai avut parte de trandafirii
Cei din Pieria» 266 .

So spune c& zeitei Hera ii placea crinul, iar zeitei Artemis mirtul.

4. Daca florile au fost facute mai ales pentru oameni si daca ni$te
oameni fara cap nu le-au folosit spre propria lor multumire, ci le-au
pus In slujba neplacuta a demonilor, atunci trebuie sa ne departam de
ele €pentm cugetul» 267 nostru.

73. 1. Coroana este simbolul unei linisti netulburate. Asita esbe pri-
cina ca se pun coroane la morti ; pentru aceea?i pricina se pun si idoli-
lor, marturisindu-se cu asta ca sint morti. Cei care celebreaza misterele
lui Bahus nu le pot celebra fara coroane ,- cind isi pun in jurul capului
florile, sint destul de inflacarati, pentru ceremonia de initiere. 2. Nu tre-
buie sa avem parta$ie in vreun chip oarecare cu demonii 268 , dar nici
nu trebuie sa incununam chipul eel viu al lui Dumnezeu, asa cum sint
lncununate chipurile idolilor muritori. Coroana frumoasa de amarant 269
este rezervata celui care a avut o viata frumoasa; floarea unei astfel
de coroane n-o poate odrasli pamintul ; numai cerul este in stare s-o
produca.

3. Pe linga cele spuse, ar fi de neinteles ca noi, care am auzit ca
Domnul a fost incoronat cu cununa de spini 270 , sa ne batem joe de cinsti-
tele Lui patimi, incununindu-ne capul cu flori. Cununa Domnului ne-a
arfitat in chip profetic pe noi, care atunci eram neroditori, pe noi, care
acum stam in jurul Lui prin Biserica, al carei cap este Domnul 271 . Dar
cununa de spini a Domnului mai este si simbol al credin^ei ,- din pricina
substantei lemnului este simbol al vietii ; din pricina numirii de cununa
este simbol al bucuriei, iar din pricina spinilor este simbol al primejdiei ,•
ca nici nu te poti apropia de Cuvint fara varsare de singe. 4. Coroana
aceasta impletita se vestejeste ; impletitura rautatii se desface, iar floa-

264. Soiocle, Edip la Colona, 683—684.

265. Safo, poeta greaca (c. 625 — c. 580) din insula Lesbos. A creat o scoala ce-
lebrS de poezie ?i este creatoarea strofei numite safice. Din opera ei poetica, cu tema-
tlci Indeosebi erotica, au r&mas doua ode aproape complete si un mare numSr de
(ragmente.

266. Safo, Fragm. 68 — Pieria, tinut in Macedonia, aproape de Olimp, resedin{a
muzelor.

267. 1 Cor., 10, 25, 27.

268. 1 Cor., 10, 20.

269. Plants care face flori, ce nu se vestejesc, nemuritoarele.

270. ML, 27, 29 ; Mc, 15, 17 ; In., 19, 2.

271. Et., 5, 23; Co/., 1, 18.

PEDAOOOUL, CARTEA A DOUA 273

rea se usuca ; si se vesteje$te $1 slava celor care nu cred in Domnul. 5.
Pe Iisus L-au incununat clnd L-au tnfiltat pe cruce, marturisind prin asta
nestiinta lor. Cei invirtosati la inima n-au inteles profetia atlt de Intelept
alcatuita, pe care ei au numit-o ocara a Domnului. 6. Poporul eel ratacit
n-a cunoscut pe Domnul, mintea nu i-a fost taiata imprejur 272 , nu i s-a
luminat intonericul 273 , n-a vazutt pe Dumnezeu, a tagaduit pe Domnul,
a Iracetat de a se mai nuimi Israel 274 , a prigonit pe Dumnezeu, a nadajduit
sS batjocoreasca" pe Domnul si pe Cel pe Care L-a rastignit ca facator
de rele, L-a incununat ca Imparat.

74. 1. De acsea, pentru ca iudeii n-au crezut in iubitorul de oameni
Dumnezeu, pe cind era om, II vor cunoaste ca Domn si Drept. S-au im-
potrivit sa recunoasca pe Domnul, dar L-au marturisit pe cind era inSltat
pe cruce, punind, prin spinii care sint totdeauna verzi, cununa drepta-
tii 275 in jurul capului Celui Care a fost inalfat mai presus de or ice
nume m .

2. Cununa aceasta de spini este dusman celor care uneltesc impo-
triva Domnului ,• si i-a impiedicaft ; cunuiriia aceasta de spisni este prieten
celor oare fac parte din Biseiioa Lui ; §1 i-a inconjurat pe ei cu zid de
aparare ,• cununa aceasta de spini este floare pentru cei ce cred in Cel
Care a fost slavit ,• dar cununa aceasta de spini insingereaza si pedepseste
pe cei care nu cred. 3. Da, cununa aceasta de spini este simbol al fap-
tei Lui de Stapin ,• El a purtat pe capul si in mintea trupului Sau toate
rautatile noastre, cu care ne-am rSnit. C& El, cu patima Lui, ne-a izbSvit
de sminteli, de p5cate si de niste spini ca acestia. Nimicind pe diavol,
Domnul intreaba pe bunS dreptate, cu mindrie, zicind : *Unde-U este,
moarte, boldul ?» 277 .

4. Noi culegem struguri din spini si smochine din maracini, iar iu-
deii si-au zgindarit ranile, iudeii spre care Domnul a Intins miinile,
spre un popor neascultator si fSra de rod * 78 .

75. 1. As putea spune acum si alt lucru tainic. Atotputernieul Domn
al universului, cind a inceput sa dea legea prin Cuvintul Sau, a voit s8-i
fie ar&tatS lui Moise puterea Lui ,• si i s-a aratat lui vedere dumnezeiasca,
care a luat chip de lumina, intr-un rug care ardea 279 . Rugul este un ar-

272. Deut., 10, 16.

273. Ps„ 17, 31.

274. A fost numit Israel cind a v3zut pe Dumnezeu, Fac, 32, 28. Cu alte cuvinte :
Nu mai vede pe Dumnezeu.

275. 2 Tim., 4, 8.

276. PH., 2, 9.

277. J Cor., 15, 55.

278. Is., 65, 2 ; Rom., 10, 20.

279. /e?., 3, 2—5.

18 — Clement Alcxundrlnul

274 CLEMENT ALEXANDKINUL

bust cu spini. 2. Dupa ce Guvintul a incetat darea legii si dupa ce a ince-
tat trfiirea Sa printre oameni, Domnul a fost incununat in chip tainic ia-
ra$i cu spini. Plecind de pe pSmint s-a dus acolo de unde s-a si pogorit.
A recapitulat inceputul coboririi celei vechi, in asa fel incit Cuvintul,
Care s-a aratat mai intii prin rug a fost inaltat mai pe urma prin cu-
nuna ceade spini, ca sa arate ca si una si alta — si aratarea prin rug
$i inaltarea ou cununa de spini — este lucrarea unei singure puteri, Doin-
nul fiind unul, al unuia singur, Care este Tatal, inceput si sfirsit al vea-
cului.

76. 1. Dar cu cele ce am spus mai inainte am iesit din domeniul
Pedagogului si am iratrat in domeniul Didascalului, asa ca trebuie sa ne
Intoarcem iarasi la tema noastra.

Pentru ca florile sint si doctorii pentru vindecarea pe care o dau,
iar uneori sint prilej de veselie inteleapta, de aceea am aratat ca nu tre-
buie indepartata nici desfatarea pe care ne-o procura florile si nici folo-
sul parfumurilor si al fumului cu miros placut. 2. Iar daca cineva ar
Intreba ce rosit mai are frumusetea floriior penlru cei care niu se folosesc
de ele, aceia sa ?tie ca parfumurile sint fabricate din flori si sint de mult
folos. Uleiul de crin si de lirios, tot un crin cu alt nume, inc&lzeste, des-
chide pielea ca sa iasa materiile sancvine sau purulente, are proprieta-
tea de a trage, de a muia, ds a curat!, este subtil, pune in mi^care fierea,
are'puterea de a inlatura taria. Uleiul de narcise, fabricat din narcise,
aduce aceleasi foloase ca si uleiul de crin. Uleiul de mirt, fabricat din
mirt, esie astringent si retine emanatiile din trup ; uleiul de trandafir
este rficoritor. 3. Pe scurt, deci, florile au fost create spre usurarea vietii
noastre. Scriptura spune : «Ascultati-Ma $i cresfe/i ca trandafirul sddit
la curgeri de ape ; scoarefi miros pl&cut ca arborele de tdmiie si lauda\.i
pe Domnul pentru lucrurile Lui» 280 . 4. Ar fi mult de vorblt pentru a arata
ca florile si aromatele au fost facute spre foloasele noastre cele de nea-
p&rata trebuinta, nu spre batjocora desfatarii. 5. Iar daca ne este inga-
duit ceva, apoi spun ca ne este indeajuns sa ne desfatam cu mirosul flo-
riior, dar nu sa ne incununam cu ele. Tatal nostru eel ceresc are mare
grija de om si numai omului ii pune la dispozitie arta Lui. Ca spune Scrip-
tura : «Apa si focul si fierul si laptele si faina de griu si mierea, singele
strugurelui si untdelemnului si haina, toate acestea sint pentru cei bine-
crcdinciosi, spre binele lor» 281 .

VM). Int. Sir., 39, 17—19.
281. Int. Sir., 39, 31—32.

PEDAOOOUL, CARTEA A DOUA 275

CAPITOLUL IX

CUM TREBUIE SA NE FOLOSIM DE SOMN

77. 1. Ajcum s& faicepem sa vorbim despre somoi, amimtindu-ne de
poruncile simplitatii. Duipa masa de seara, dupa ce am binecuvintat pe
Dumnezeu pentru bunatatile pe care ni le-a daruit si penitru trecerea zilei,
trebuie sa rugam pe Cuvint pentru somn, indepartind de la noi luxul
asternutului, cuverturile tesute cu aur, covoarele persiane garnisite cu
aur, hainele din stofa fina, lucrate cu purpura, care cad pina la picioare,
pernutele de mare pret pentru rezematul picioarelor, tesaturile de por-
fira de care vorbesc poetii, imbracamintele cele de pe dedesubt §i patu-
rile mai moi decit somnul. 2. In afara de placerea de condamnat, culca-
rea pe pernele de puf este vatamatoare ; din pricina moliciunii a?ternu-
turilor, trupurile cad ca intr-o prapastie. Cei care se culca in acesto a§-
ternuturi nici nu se pot intoarce, pentru ca si dintr-o parte si din alta
parte a trupului asternutul se ridica in sus ca un munte si nici nu inga-
duie ca hrana sS se digere, ci mai degraba o arde, ceea ce face ca hrana
sa se strice. 3. Cei care dorm pe paturi netede pot sa se intoarcfl ; In-
toarcerea le este ca o gimnastica naturala a somnului ,- ii ajuta sa digere
cu usurinta hrana si-i face mai destoinici fata de greutatile vietii. Patu-
rile cu picioare de argint sint acuzatorii unei laudarosenii fara de mar-
gini ; iat intrebuintarea «fildesului scos dintr-un trup despartjt de su-
flet», la facerea paturilor care se desfac, «nu este un lucru potrivit» 282
pentru niste oameni sfinti ; paturile acestea sint opere de arta, slabe
pentru odihna.

78. 1. Nu trebuie sa ne d8m in vint dupa aceste obiecte. Nu esto
oprit sa te folosesti de ele daca le ai, daf este oprit sa te preocupi de ele.
Fericirea nu sta in ele. $i iarasi este cinica slava desarta sa cau^i sa dormi
ca Diomede :

«Care i?i a^ternea sub el o piele grosolanfi de bou» 283 ,

afara de cazul cind imprejurarea te sileste la aceasta. 2. Ulise repara cu o
piatra patul nuptial, cind se subrezea 284 . Atit de mare era simplitatea
si munca cu miinile pnoprii nu numai La oamenii de rind, ci si la condu-
catorii vechilor eleni ! 3. Dar pentru ce sa vorbesc de eleni ? Iacov s-a
culcat pe pamint si o piatrS ii era perna ; si atunci a fost invrednicit sa
vada o vedenie mai presus de om 285 . Noi, Insa, ascultind de glasul ra-

282. Platon, Legile, XII, 9. r >6 A.

283. Homer, Iliada, X, 155.

284. Homer, Odiscon, XXIII, 195 200.

285. Fac, 28, 11 10.

276 CLEMENT ALEXANDRINUL

tiunii, trebuie s5 ne folosim de un asternut simplu si modest, care sa ne
poatS acoperi, dacS este vara, si incalzi, dacd este frig. 4. Patul sa nu
fie cu podoabe, iar picioarele sS-i fie netede ,• ca sculpturile mestesugite
ale paturilor ajung c&rari pentru vietuitoarele care se tirasc ; acestea se
bagft prin taieturile artistice si nu aluneca. 5. Moliciunea patului trebuie
Si fie masurata, barbateasca. Somnul nu trebuie sa fie o completa cu-
fundare a trupului, ci odihna. De aceea spun ca nu trebuie sa ne l&s&m
In voia somnului din trindSveala, ci pentru a ne odihni, ca sa ne putem
apuca de lucru.

79. 1. Somnul trebuie sa ne fie usor, nu profund. Ca spune Domnul :
«Sd vd fie mifloacele voastre Incinse si fdcliile aprinse, iar voi asemenea
oamenilor care asteaptd pe stdpinul lor, clnd se va intoarce de la nuntd,
ca venind si bdtlnd, lttdatd sd-i deschidd. Fericite sint slugile acelea, pe
care, venind st&pinul, le va atla priveghind» 286 . Nu-i de nici un folos
b&rbatul care doarme, dup& cum nici eel mort * 87 . 2. De aceea trebuie sa
ne scul&m adeseori noaptea din pat si sa binecuvintSm pe Dumnezeu.
Fericiti sint cei care privegheazS pentru Dumnezeu ,• acestia se asea-
mdnd cu fngerii, pe care noi ii numim «veghetori». 3. «Omul care doarme
nu-i vrednic de nimic ,• nu-i mai bun decit unul care nu tr&ieste» 288 . Cel
care are lumina 289 privegheaza si intunericul nu-1 cuprinde m ; nu-1 cu-
prinde nici somnul, pentru ca nu-1 cuprinde intunericul. Cel care a fost
luminat 291 privegheazS pentru Dumnezeu ; iar unul ca acesta traieste ;
cfi ceea ce era in el era viata 292 . Intelepciunea spune = 4. «Fenc/f este
omul, care Md va asculta-, omul, care va pdzi cdiie Meie, care privegheazd
la uslle Meie In fiecare zi si pdzeste pragurile» 293 .

80. 1. «Deci sd nu dormim Ca ceilalti, ci sd priveghem, spune Scrip-
ture, sd fim treji. Cd cei care dorm noaptea, dorm ; iar cei care se lmbatd,
noaptea se lmbatd» 284 , adica in intunericul nestiintei; «iar noi, fiind ai zi-
lei, sd fim treji 295 . Cd voi toti slnteti fii ai luminii si fii ai zilei» 296 . 2.
«Pentru noi, omul care se ingrijeste sa duca o via{a adevarata si sa gin-
deasca asa cum trebuie, privegheaza cel mai mult timp din viata lui,
p&zind numai ceea ce este folositor pentru sanatatea sa ; si acest lucru

286. Lc.. 12, 35—37.

287. Platon, Legile, 808 B.

288. Platon, Legile, 808 B.

289. AdlcS : botezul.

290. In., 1, 5.

291. AdicS : cel botezat.

292. In., 1, 3—4.

293. Prov., 8, 34.

294. J Tes., 5, 6—7.

295. 1 Tes., 5, 8.

296. 1 Tes., 5, 5.

PEDAOOOUL, CARTEA A DOUA 277

nu-i mult, daca ajunge obicei» w . Ca deprinderea cu o viejuire aspra
da nastere, datorita ostenelilor, la o continufi priveghere.

3. Mincarea sa nu ne Ingreuneze, ci sfi ne facfi usori, ca sa nu ne
vatame somnul, cum sint vatamati inotatorii, cSrora li se atirna greutati;
pe de alta parte, cumpatarea ne va ridica de jos, ca dintr-o prapastie, la
starea de priveghere. Somnul profund se aseamanS cu moartea ,• din pri-
cina nesocotintei noastre ajungem nesimtitori, iar prin inchiderea pleoa-
pelor lumina ni se taie. 4. Noi, fiii luminii celei adev&rate 298 , sa nu oprim
lumina cea din afara ,• sa o intoarcem inauntru in noi, sa luminam vederile
omului celui tainic 2 ", sa contemplam adevarul insusi si, impartasindu-ne
din apele acestui adevar, sa descoperim limpede si injelept adevarurile
din vise.

81. 1. Ghioraielele celor ingreuna^i de vin, sforaiturile celor care
au stomacul incarcat cu mincare, horcSitul inabusit de asternuturi, zgo-
motul facut de stomacuriJe prea incarcaite, toate acestea iimpiedica su-
fletul sa vada limpede, pentru ca mintea este plina cu vederile a mii si
mii de inchipuiri. 2. Pricina ? Mincarea pTea multa coboara mintea la ne-
simtire. «Somnul mult nu este folositor nici trupului, nici sufletului si nu
este potrivit in general nici faptelor care urmSresc adevarul, chiar daca
somnul este firesc» 3<w . 3. Iar dreptul Lot — las deoparte acum explica-
rea rinduielii nasterii din nou — n-ar fi fost dus la acea impreunare ne-
legiuita, daca n-ar fi fost imb&tat de fetele lui si cufundat intr-un somn
adinc 301 . 4. Asadar, dacS vom indeparta pricinile care ne fac sa dormim
mult, vom dormi mai usor. Cei care au locuitor in ei pe Cuvintul eel
veghetor «nu trebuie sa doarma toata noaptea» 302 . Trebuie sa fim treji
noaptea, mai ales cind zilele sint scurte, ca 5. omul de stiinta trebuie
s8 situdieze, meseria^ul trebuie sS-si continue lucrul lui, femeile tre-
buie sa lucreze lina ,• si, ca sS spun asa, noi to^i trebuie s<S luptfim din
rSsputeri impotriva somnului, ca sS ne obisnuim incetul cu incetul si In
liniste cu el, pentru ca datorita starii de veghe sa participSm cit mai mult
timp la viata — ca somnul, ca un vames, ne ia jumState din via|a — ;
nu trebuie fngaduit sa doarmS ziua nici chiar cei care-si petrec In stare
de veghe cea mai mare parte a noptii.

82. 1. In sfirsit, trebuie sa se stie si aceasta, c8 sufletul n-are nevoie
de somn — ca sufletul este in necontenitS miscare — ,- trupul, insa, care

297. Platon, Legile, VII, 808 BC.

298. Ic, 16, 8 ; In., 12, 36 ( 1 Tes., 5, 5.

299. 1 Pt. 3 4.

300. Platon, 'Legile, VII, 808 B.

301. Fac, 19, 31—38.

302. Homer, Illadu, II, 24.

27B CLEMENT ALEXANDRINUL

este purtat de suflet, are nevoie de odihna, atunci cind sufletul nu lu-
creaza prin trup, ci este el singur activ in chip spiritual. 2. Astfel, daca
Judeci bine, visele cele adevarate sint gindurile unui suflet cumpatat,
care In timpul somnului nu este atras de simpatiile trupului ,• atunci isi
da luisi cele mai bune sfaturi. A nu fi sufletul in miscare, inseamna a
pieri. 3. De aceea, sufletul, care se gindeste necontenit la Dumnezeu, prin
convorbirea neintrerupta cu Dumnezeu, aduce in el starea de veghe
$i-l ridica pe om la egalitatea harului ingeresc ; iar prin deprinderea cu
starea de veghe ii da viata vesnica.

capitolul x

CE TREBUIE SA SPUNEM DESPRE
NA$TEREA DE COPII

83. 1. A ramas sa vorbim despre timpul impreunarii barbatului cu
femeia, dar numai a celor casatoriti. Scopul celor care se casatoresc este
nasterea de copii, iar tinta lor sa aiba copii buni, dupa cum pentru plugar
cauza aruncarii semintelor este grija pentru hrana, iar tinta plugarului
In lucrarea pamintului este stringerea roadelor. 2. Dar cu mult mai bun
este plugarul, care seamana un ogor insufletlt. Unul intinde mina pentru
semanatul unei hrane vremelnice, celalalt plugareste avind in vedere
dftinuirea lumii ; unul sadeste pentru el, celalalt sadeste pentru Dum-
nezeu. Dumnezeiu a spus •. «lnmulUti-va !» 303 ; si Dumnezeu trebuie as-
cudtat. $i in aceasta privin^a, omul este chip al lui Dumnezeu 304 , intnu-
cit ca om conlucreaza cu Dumnezeu la nasterea omului. 3. Nu orice pa-
mlnt este propriu pentru primirea semintelor ; si chiar daca ar fi, dar nu
pentru acelasi plugar. Nu trebuie semanat pe piatra, nici nu trebuie sa
ne batem joe de saminta ; ca saminta este principiul nasterii ; are in ea
Insami'ntate gindurile naturii. $i este o fapta cu totul medumnezeiasca sa
faci de rusine in chip nesocotit gindurile cele conforme cu natura pe
cai care sint impotriva naturii. 4. Uitati-va la preainteleptul Moise ! El,
In chip simbolic, respinge insamintarea sterila, zicind : «Sd nu mincafi
lepure, nici hien&» 305 . Moise nu vrea ca omul sa aiba insusirile acestor
animale si nici sa aiba gustul unei desfrinari egale cu ele ; ca animalele

303. Fac, 1, 28.

304. Fac, 1, 27.

305. Lav., 11, G; Dcut., 14, 7. In aceste texte nu se vorbeste de hienS, ca dealtfel
In to.itfl livglslfilici lui Moise. S3 se vad5 si Epistola z/sd a lui Barnaba, X, 6 — 7, In :
Scrlerllc Pi1rln(ilor Apostoliri, Bucurosti, 1970, p. 120 (PSrinti si Scriitori Bisericesti, 1).

PBDAOOOUL, CARTBA A DOUA 270

acestea sint feme b unite ffirfi sat dupa Impreun&ri. 5. Se spuine c8 iepurele
capata in fiecare an cite un anus in plus si c& are atitea orificii citi ani
a trait 306 ,- astfel, prin interzicerea mincfirii carnii de iepure, Moise a in-
terzis pederastia. Hiena, in fiecare an, isi schimba firea din barbat in
femeie si din femeie in barbat ; prin interzicerea cSrnii de hiena, Moise
arata in chip simbolic ca nu trebuie sa ne pornim spre desfrinare.

84. 1. Sint de acord si eu, ca preain^eleptul Moise, prin interzicerile
amintite mai inainte, ne arata cu adevarat ca nu trebuie sa ne asemanam
cu aceste animale ; dar nu sint de acord cu explicarea celor spuse in chip
simbolic. Ca niciodata nu poate fi silita firea sa se schimbe ; ceea ce a
fost odata creat nu poate capata alta forma printr-o patimS oarecare ;
ca patima nu e fire; patima poate stilci o creatura, dar nu poate s-o
schimbe. 2. Se spune ca muMe pasari isi schimba, dupa anotimpuri, si
culoarea si glasul — de pilda mierla din neagra se face galbena si din
cintareata ajunge de scoate numai zgomote ; la fel si privighetoarea, cu
schimbarea anotimpurilor, i?i schimba si culoarea si cintecul — dar ele
nu-si schimba firea, nu se transforms adica din barbat in femeie ; 3. cres-
terea penelor, ca o haina noua, face de infloreste culoarea penelor, dar
pu\m mai tirziu, la ameaiintairea iennii, culoarea aceasta diispare, a$a
precum florii i se ves/teje§te culoarea ; 4, glasul, si el, se vestejeste sub
influenza frigului ; contractindu-se pielea din pricina aerului din jur, ca-
nalele gitului se string si se ingusteaza si comprima si mai mult aerul,
care iese din gitlejul lor ,- iar acesta fiind stingherit foarte tare, face
ca pasaril'e sa scoata un glas inabusit.

85. 1. Apoi, iarasi, cind pSsarile se obisnuiesc cu aerul inconju-
rStor de primavara si se destind, aerul gitlejului se elibereaza din strim-
toarea lui si trece prin niste canale mai largi, care erau astupate pinfi
atunci ; nu ciripesc incS melodia lor, dar infloreste un sunet ascutjt si
se raspindeiste pinS depante glasul lor ,- astfel, primavara, glasul pSsSrilor
ajunge cintec. 2. Nu trebuie sa se creada iarasi, ca hiena isi schimba fi-
rea ,• ca acelasi animal nu are doua organe genitale, barbatesti si feme-
iesti, dupa cum socotesc unii, care vorbesc de monstri hermafroditi si
nascocesc o a treia natura, androgina, o fiinta intre barbat si femeie. 3.
Dar acestia se in^eala foarte mult, pentru ca nu intieleg mSiestria naturii,
mama universului si creatoarea existentelor. Hiena este un animal por-
nit mult spre desfriu ,- natura i-a facut sub coada, mai sus de deschizatura
pe unde ies excrementele, o umfiatura asemanatoare ca forma, cu or-
ganul genital femeiesc ,• 4. dar aceasta umfiatura de came nu are vreo

306. PSrcrca <i('o<ist<i <> uu mul|l srriitorl pii(|lni, inlrc cure: Vuffo/i (De ri' nisi.
Ill, 12, 4), /'o//[|X (OiKiiiKisllcon, V, 73), /://«/) (Niil. Aiilm., '.', \:>).

280 CLEMENT ALBXANPRINUL

deschizSturfi, care sfi duca la ceva folositor, adica la uter sau la intestinul
gros. Hiena, deci, are o cavitate mare in care isi satisface pofta de desfri-
nare, atunci cind caile care servesc nasterii sint intoarse in sens contrar,
fiind ocupate de puiul care se naste.

86. 1. Hiena, atit masculul cit si femela, are aceeasi conformable
din pricina covirsitoarei ei pofte spurcate. Hiena-mascul se impreuneazS
cu un mascul, pentru ca hiena-femela foarte rar se lasa prinsa. La acest
animal nasterile sint rare, pentru ca la hiene impreunarile impotriva
flril sint foarte miulte si u§oare. 2. Aceasta e pricina, dupa parerea mea,
ca Platon in dialogul sau Fedru, respingind pederastia, o numeste fiara.
pentru ca desfrinatii dedafi piacerilor «musca zabala, se poarta ca patru-
pedele si incearca sa faca copii» S07 . 3. Pe cei fara de Dumnezeu, dupa
cum spune apostolul «Dumnezeu i-a lasat in patimi de ocarti •, cd si fe-
meile $i-au srfiimbat rinduiala fireasca cu ceea ce este impotriva firii ;
asemenea si b&rbatii, l&sind rinduiala cea dupd fire, s-au aprins in pofta
lor unul cdtre aitul, sdvirsind ru$inea barbafi cu bdrbati ?i luind in ei
r&splata ce li se cddea a rdfdcirii lor» S08 .

87. 1. Natura n-a ingaduit nici celor mai desfrinate animale ca fe-
cundarea sa se faca in deschizaturile excrementelor. Urina se formeaza
aparte in basica udului ; mincarea umezita se duce in pintece, lacrima
in ochi, singele in vine, ceara in urechi, mucozitatile in nari ; sezutul
este la capatul intestinului gros, prin care se dau afara excretnentele. 2.
Natura cea maiastra a nascocit deci numai la hiene aceasta parte de pri-
sos pentru impreunariie cele de prisos. De aceea partea de priisos de la
hiene este adinca pina la un oarecare punct, ca sa slujeasca organelor
excitate ,• dar adincitura este infundata, ca n-a fost creata pentru nastere.

3. Pornind de la cele spuse, este limpede si recunoscut de toti ca
trebuie sa respingem impreunarile intre barbati, impreunarile sterile, pe-
derastiile si impreunarile androgine nefire^ti ; s3 dam asicultare chiar
naturii, care, prin felul in care a creat organele genitale, a interzis astfel
de Impreunari ; ca barbatul a fost facut barbat nu ca sa primeasca sa-
mlnta, ci ca sa dea saminta. 4. Cind Ieremia spune, adica Duhul prin el :
«Pe$terd de hiend a ajuns casa Mea» 309 , arata ura pe care o are pentru
vietatile care se hranesc cu trupuri moarte ; dar printr-o alegorizare
plin8 de intelepciune a osindit idololatria. Ca trebuie cu adevarat sa fie
casa Dumnezeului celui viu curata de idoli.

307. Platon, Fedru, p. 254 A— E.

308. Rom., 1, 26—27.

309. ler., 7, 10 , 12, 9.

PBDAOOOUL, CARTBA A DOUA 281

88. 1. Moise, iarfisi, opreste mincarea cfirnii de iepure. Iepurele so
impreuneaza in orice anotimp. Cind femela se aseazfi UngS el, masculul
se suie pe ea, venind pe la spate, ca iepurele este un animal care obis-
nuieste sa se urce pe la spate. Iepuroaica naste in fiecare lun3 sL zSmis-
leste din nou inainte de a fata. Se imperecheaza si naste. IndatS ce a
nascut, se imperecheaza cu oricare iepure s-ar intimpla ; iepuroaica nu
se poate multumi cu un singur mascul. Zamisleste din nou pe cind inc&
alSpteaza, ca are uterul despicat in doua par{i. 2. Dar nu numai golirea
uterului o face pe iepuroaica sa umble d-upa imperechere — cS orice gol
doreste sa fie umplut — dar se intimpla ca atunci cind este ingreunatii,
cealalta parte a uterului care este goaia sa fie cuprinsS de pofta si s&
doreasca cu pasiune imperecherea. Aceasta e pricina ca ipuroaicele z8-
ruislesc inainte de a fata.

3. Aceasta interzicere enigmatica a lui Moise de a minca carne
de iepure, ne sfatuieste, dar, sa indepart&m de la noi dorintele putprnice,
impreunarile repetate, impreunSrile cu femeile insSrcinate, homosexua-
litatea, pederastia, desfrm-area si adulterul.

89. 1. Astfel, acelasi Moise, pe fata, nu enigmatic, deschis, a dat
aceste porunci zicind : «Sd nu laci destilnaie, sd nu iaci adulter, s& nu
strici copiii» m . Aceasta poruncS a Cuvintului tre'buie pSzita din toatfi
puterea ; nu trebuie calcata cu nici un chip si nici nu trebuie s8 neso-
cotim poruncile. 2. Numele unei pofte rele este batjocura 311 ,• Platon a
numit pe calul poftei «cal batjocoritor» 312 , pentru ca el a citit in Iere-
mia : «Mi-at i ajuns cai nebuni spie paitea femeiascd» 3l3 . Ingerii care
s-au dus la Sodoma v-au facut cunoscut pedeapsa data pentru batjocorS.
3. Aceia au ars impreunS cu orasul pe cei care au vrut s3-i batjoco-
reasca 814 ,- au dat plida clara, ca focul este rodul desfrinarii. Ca, dupfi
cum am spus mai i<nain*e 315 , nenorociTile celor de denuult s-au scrls
spre sfatuirea noastra, ca sa nu ne virim in ele, ci sa ne pazim, ca sfi nu
cadem in aceleasi nenorociri.

90. 1. Trebuie sa socotim pe copii ca pe fiii nostri, iar pe femeile al-
tora sa le privim ca pe propriile noastre fiice ,- sa ne infrinam piacerile
si sa fim stapini pe stomac si inca pe cele de dedesubtul stomacului ;
acesta este lucrul eel mai de seama. 2. Daca ratiunea, dupa cum spun
stoicii, nu ingaduie inteleptului nici degetul sa-1 miste la intimplare,

310. Je?., 20, 14.

311. Platon, Fedru, 238 A.

312. Platon, Fedru, 254 CE.

313. lei., 5, 8.

314. Fac, 19, 1—25.

315. Peciagotjul, Curtea I, 2, 1.

282 CLEMENT ALEXANDRINUL

apoi nu cu mult mai mult trebuie ca cei ce urmaresc intelepciunea sa-si
stapineasca organele genitale? Sint de parere ca de asta organele ge-
nitale au lost numite (alSoiov), pentru ca mai cu seama de aceasta parte
a corpului trebuie sa ne folosim cu rusine (txiSuK). 3. $i cu privire la
tiuntile cele facute dupa lege, ca si cu privire la mincari, natura ne-a in-
gaduit tot ce este propriu, folositor si cuviincios ; ne-a ingaduit deci, sa
dorim sa facem copii. 4. Iar cei oare cauta mai mult, pacatuiesc impotri-
va naturii, pentru ca se vatama pe ei insisi prin impreunarile cele in afara
de lege. Deci, mai mult dec it orice, cauta omule, sa nu ai legaturi de
dragoste cu tinerii, cum le ai au femeile 3l6 . Filozaful, luind din Moise,
zice : «Sa nu semeni pe stinca siau pe pietre, ca niiciodata saminta nu via
prinde radacina, ca sa poata rodi» 317 .

91. 1. Foarte limpede a poruncit Cuvintul prin Moise : «Cu baxbat
sa nu dormi cum ai dormi cu o iemeie, ca. este spurcaciune» 318 . Minuna-
tul Platon, citind dumnezeiestile Scripturi, a sfatuit ca omul sa stea de-
parte de orice ogor femeiesc, care nu-i al lui ,- a luat legea aceasta de
acolo unde este scris : «Cu femeia vecinului tau sa nu te culci, ca sa-ti
daj saminta si sa te intinezi cu ea» 319 . 2. «.Saminta primita de oomcubine
da copii nelegitimi si bastarzi» 320 . Nu semana acolo unde «nu vrei sa
rasara ceea ce ai semana;t» 321 , nici «nu te atinge de o alta femeie d&di't
de sotia ta» 322 ; numai de la ea culegi placerile cele trupesti, care-ti da
dreptul la urmasi legitimi. In fata Cuvintului numai aceste legaturi sint
lngaduite. Noi, care participam la actul dumnezeiesc creator, nu trebuLe
sa aruncam saminta, nici s-o batjocorim, nici sa semanSm «legume care
se fierb greu» 323 .

92. 1. Insusi Moise opreste pe soti sa se atinga de sotiile lor, daca
sint la curatirea lunara. Ca nu e cu cale sa se intineze cu necuratia tru-
pului partea cea mai fecunda a samintei, care, dupa putina vreme, ajunge
om si nici ca saminta sa se scalde in necura|enia si curgerea murdara
a materiei, ca saminta este lipsita astfel de brazdele uterului pentru o
nastere fericita. 2. Moise nu ne-a spus, apoi, ca vreunul din vechii evrei
sa se apropie de femeia lui cind era insarcinata. Ca in aceste imprejurari,
o simpla placere, chiar dacS-i simtita in casnicie, este nelegiuita, ne-
dreapta si nesocotita. 3. Pe de alta parte, Moise indeparteazS pe barbati
de sotiile lor insarcinate, pina dupa nastere. Intr-adevar, uterul este

316. Platon, Legile, VIII, 836 C.

317. Platon, Legile, VIII, 838 E.

318. Lev., 18, £2.

319. Lev., 18, 20.

320. Platon, Legile, VIII, 841 D.

321. Platon, Legile VIII, 839 A.

322. Platon, Legile, VIII, 841 D.

323. Platon, Legile IX, 353 D.

PEDAGOGUL, CAETEA A DOUA ' 283

asezat sub basica udului, deasupra intestinului care se numeste rectum,
ultima parte a intestinului gros, si-si intinde gitul printre umeri in basica
udului ,• deschizatura gitului, prin care primeste saminta, se inchide dupa
ce s-a umpluit ; si iarasi, uterul se goleste, cind este curatit prin nastere ,•
iar dupa ce uterul a depus rodul, primeste apoi saminta. Nu ne este ru-
sine sa vorbim, spre folosul ascultatorilor, de organele care slujesc nas-
terii, ca nici Dumnezeu nu s-a rusinat cind le-a creat.

93. 1. Uterul insetind de facerea de copii, primeste saminta ; asta
arata ca nu trebuie blamata impreunarea barbatului cu femeia. Dupa ce
uterul a primit saminta, deschizatura uterului se inchide si respinge de-
savirsit nerusinairea. Dorintele uterului, care pina atunci erau miscate
de imbratisarile cele pline de dragoste, de a avea saminta, se indreapta
in alta parte si se ocupa inauntru cu facerea copilului, conlucrind cu
Creatorul. 2. Cind ruatura luareaza nu rruai e iingaduit sa o tuiburi cu
cele de priisos spre a o batjocori.

Batjocora are multe nume si multe fete. Se numeste desfriu, cind se
indreapta spre partea aceea de neorinduiala, spre placerile dragostei,
cind numele arata fapta josnica, de rind, necurata, care coboara pe om
la impreunari ,- cind acestea cresc, vin peste om o multime de boli ; dra-
gostea de mincare buna, dragostea de bautura, dragostea de femei si mai
ales desfriul si gustul de placed ; toate acestea au un tiran : pofta. 3. Din
acestea cresc nenumarate patimi surori, care se inmultesc mereu si dau
nastere unei purtari neastimparate. Scriptura spune : «Sjn( pregdtite ce-
loi neastimpdrafi bice •, $i pedepse pe umerii celor nebuni» 324 . Scriptura
numeste «umeri ai nebunilor» taria neastimparului si staruinta puter-
nica. De aceea si spune Scriptura : «Depdrteazd de la robii tdi nddejdile
de$arte ; intoarce de la mine poftele necuviincioase ; sd nu md cuprindd
pofta pintecelui $i a impieundiii» 3 ' 25 . 4. Trebuie sa alungam departe de
noi marea rautate a celor care ne intind curse. Nu numai in traista lui
Crates, dar nici in orasul nostru «sa nu intre parazit nebun, mincacios,
desfrinat, care se lauda cu dosul sau si nici desfrinata vicleana» 326 ,- dar
nici o alta fiara a placerii de acest fel. In intreaga noastra viata sa fie
sadita purtarea cea demna.

94. 1. In general, daca trebuie sa ne casatorim sau daca trebuie sa
ne abtinem cu totul de la casatorie — este si aceasta o problema de stu-
diat — am aratat in lucrarea mea «Despre iniimare» 327 . Iar daca este
necesar sa cercetam daca trebuie sa ne casatorim, apoi trebuie sa ne in-

324. Prov., 19, 29.

325. Inf. Sir., 23, 4—5.

326. Crates din Teba, Fragm. 4, Diels, PPF, p. 218.

327. Este probabil vorba de o lucrare pierduta a lui Clement.

284 > CLEMENT ALEXANDRINUL.

trebam dacfi ne este ingaduit sa ne folosim de unirea sexuala in toata.
libertatea, asa cum ne folosim de hrana. 2. Se poate vedea ca legaturile
tiupesti mai dese strica si rup nervii ca pe urzeala, ca raspindesc ceafa
asupra simturilor si le slabesc taria. 3. Lucrul acesta este limpede si la
animalele necuvinit&toare si la cei care-si exerciteaza trupurile pentru in-
trecerile atletioe ,• aoe^tia datca nu au leg&turi sexuale, biruie pe adver-
sari 328 ,- iar pe animale le indepartam de la imperecheri, aproape tirin-
du-le, ca altfel isi cheltuiesc des&virsit toata puterea si elanul. Abderi-
tul 329 , sofistul, spunea ca impreunarea este «o mica epilepsie» r soco-
tind-o o boala de nevindecat. 4. Slabiciunile trupesti, care urmeaza dupa
Impreunarile sexuale, nu sint oare in raport cu marimea pierderii samin-
tei ? Ca «omul se naste din om si este smuls din el» 330 . Vezi cit e de mare
paguba ! Un om intreg este smuls din pierderea din timpul impreunarii
sexuale. Scriptura spune : « Acesta este os din oasele mele si tmp din tru-
pul meu» 331 . Omul da afara atita saminta cit valoreaza trupul unei fi-
inte omene§ti. SSminja, pe care o elimina din el, este imceputul na^terii.
Oar si tremuratura trupului tulbura si strica armonia trupului.

95. 1. Minunat este omul acela, care i-a raspuns celui care 1-a in-
trebat cum sta cu placerile dragostei : «Tacere, omule ! Cu cea mai mare
bucurie am scapat de ele, ca de o stapina furioasa si salbatica» 332 .

2. Casatoria, insa, sa fie admisa si aprobata ! CS Domnul vrea «sa
se inmulteascS» 333 omenirea ; dar n-a spus : «desfrinati-va !», nici n-a
vrut ca noi sS ne dedSm plScerilor, ca si cumam fi fost facuti tocmai
pentru g ne impreama. Pedagogul sa ne faca sa rosim ,• El striga prin Ie-
/echiel : «Tdia{i-vd imprejur desfrinarea voasfrd» 3 s4 . Dintre vietuitoare,
chiar animalele cele necuvintMoare au un timp al lor pentru ins&min-
tare. 3. A avea legSturi sexuale, nu cu scopul de a avea copii, inseamna
a batjocori natura ; trebuie sa luam ca dascal natura care ne-a prescris
sfi pfizim lectiile intelepte de timp, adica batrinetea si copilaria ; batri-
netii nu i-a ingaduit deloc casatoria, iar copilariei natura ii cere sa nu
se casatoreascS inca ,• in orice caz natura nu ne ingaduie s& ne casatorim
in orice timp din viata. Cas&toria inseamna dorinta de a face copii, nu
secretarea fara rinduiala a samintei, secretare nelegiuita si irationalS.

96. 1. Intreaga noastra viata se va scurge in chip firesc, daca ne
stapinim de la inceput poftele si nu ucidem cu mijloace rele fatul ome-

328. / Cor., 9, 25.

329. Democrit din Abdera.

330. Democrit, Fragm. 32, Diels.

331. Pac, 2, 23.

332. Platon, Republlca, I, p. 329 BC. — Sint cuvintele lui Sofocle.

333. Fac, 1, 28.

334. Un text ra acesta nu se g8se$te In IezecMel.

PBPAOOOUL, CARTEA A DOUA 28,')

nesc, fScut sa se nascfi prln dumnezelascfi purtare de grlJS. Femeile, care
folosesc pentru acoperirea desfrlnSril droguri pentru avort, scot afarfi o
materie complet moarta, dar avorteazS odata cu fatul si iubirea de oa-
meni.

2. Cei care au ingaduinta s8 se casatoreasca, aceia au nevoie de
Pedagog, ca sa nu savirseasca in timpul zilei ceremoniile tainice ale
uaturii, sa nu se impreuneze dimineata ca cocosul si nici cind vin de la
biserica sau din piata ; de pilda, atunci cind este timp de rugaciune, de
citit si de facerile de bine din timpul zilei ,• iar seara se cuvine sa se
odihneasca dupa ce au stat la masa si dupa ce au multumit pentru bu-
natatile primite.

97. 1. Natura nu da totdeauna prilej sa se implineasca rostul c3s-
niciei. De aceea legaturile sexuale mai rare sint mai dorite. Nu trebuie
sa ne desfrinam noaptea, pentru ca e intuneric, ci sa Jinem inchisa in
suflet discretia, ca pe o lumina a mintii. 2. Sa nu ne deosebim de Pene-
Jopa 335 , care lucra la razboiul de fesut ,- sa fesem ziua dogmele cumin-
teniei, iar noaptea, cind mergem la culcare, sa meditam asupra lor. Daca
trebuie sa punem in practica cumintenia, precum se si cuvine, trebuie
sa fim pilda de cumintenie cu mult mai mult fata de sofia noastra, evitind
imbratisarile rusinoase. Din casa noastra sa porneasca pentru vecinii
nostri marturia vrednica de credinta a castitatii familiei noastre. 3. Ca
nu este cu putfcita, sa fie socotita ■cuinimte femeia aceea, la care cumin-
tenia nu-i evklenita, chiar in cele mai puiternice plSceri. Dragostea, pe
care o marturisim ca o avem pentru legarturiile sexuale, aJuneca usor,
infloreste putin si imbatrines<te odata cu trupul ; ba este cazul cind
Imbatrineste chiar tniaintea trupului ; ca pofta se ve$itejeste, cind castita-
tea casniciei a fost batjocorita de piacerile cu femei desfrinate. Inimile
amantelor zboara de la unul la altul, dragostea se stinge prin parerlle
de r3u si adeseori dragostea se preface in ura, cind saturarea de piacere
aduoe condamnarea.

98. 1. Nici pomenire nu trebuie sa facem de cuvintele desfrinate,
de atitudinile rusinoase, de sarutarile femeilor stricate si de alte destrS-
baiari ca acestea ! Sa dam ascultare fericitului apostol, care spune des-
chis : «DesMul si orice necurdtfe sau l&comie, nici s& nu se pomencascd
"inre voi, asa cum se cuvine sfintilor» 336 . 2. Se pare ca bine a spus cineva:
«Legatura sexuaia n-a folosit nimanui ,• e o fericire, insa, daca nu l-«

335. Penelopa, simbol antic al sojiei credincloa.se, sotia lui Ullse | 1-a a.?topt<it
pe sotul el douazeci de ani si pentru a refuza pe pretendentil sal, le-a fngadult eft
se va casatorl cu unul din el, cind va termlna de tesut o ptnza, po care noaptcn o
destrSma.

336. VA., 5, 3.

Oft) CLEMENT ALEXANDRINUL

vfi tamat» 337 . Legatura sexuala cea dupa lege este slaba, daca nu are ca
srop nayterea de copii ,• iar despre cea in afara de lege, Scriptura spune :
*Femeia pldtitd sd He socotita scroafd, pe cind femeia cu barbat turn
do moarte pentru cei care cm legatura cu ea» 338 . 3. Scripture a asemuit
patima desfrinSrii cu un mistret sau cu un pore ,- iar eel care face adulter
cu o femeie desfrinata maritata isi cauta singur moartea.

$i o poeta de-a voastra defaima casa si orasul in care se fac desfri-
nflri :

99. 1.

«La tine sint adulltere ?i tmipreuJiSri nepermise-iitFe barbaji,
Getate afemeiata, nedreapta 51 rea, cu totul necurata» 339 .

2. $i, dimpotriva, admira ,pe oameinii casti :

«Nici pofte ru§inoase n-au pentru pat strSin,
Nioi batjocura uritS $i cumplita fata de barbat» M0 ,

pentru c& sint impotriva firii. Pe aceste fapte, pacate ale lor, multi le
socotesc desfatari ,• unii din acestia, insa, mai cuminti, recunosc ca sint
pficate 1 totusi se lasa biruiti de placeri. 3. Intunericul le este acopera-
mlnt al patimilor lor. Cel care se desfrineaza cu sotia sa sSvirseste adul-
ter fata de casnicia sa si nu aude pe Pedagog, Care striga : «Omul care
se su/e in patul s&u si z/'ce in sufletul sau : Cine ma vede ? Intuneric
este In juml meu si zidurile ma acopera -, nimeni nu vede pacatele mele !
De ce stf md. sfiesc ? Cel Prea Inalt nu-si va aduce aminte !» 3il . 4. Tare
nenorocit este omul acesia ! Se teme numai de ochii oamenilor, gindin-
du-se ca se poate ascunde de Dumnezeu. «Nu cunoaste, spune Scrip-
tura, cd ochii Domnului Celui Prea Inalt sint de zece mil de ori mai lu-
mlnosi declt soarele ; ei privesc la toate cdile oamenilor si patrund in
pHrtile cele ascunse» 342 . 5. Si astfel, Pedagogul ii ameninta iarasi prin
Isaia, zicind : «Vai de cei care fac in ascuns siat si z/c : Cine ne
vede ?» 343 . De lumina aeeasta materials, te poti ascunde, dar de cea spi-
rituals e cu neputinta ,• sau dupa cum spune Heraclit : «Cum va putea
cineva sa se ascunda de Cel Care nu apune niciodata ?» 344 . 6. Sa nu ne
acoperim, dar, cu nici un chip cu intunericul ! Ca lumina locuieste in noi.
«S/ Intunericul n-a cuprins-o» 345 , spune Scriptura, pentru ca in mintea

337. Epicur, Fragm. 82, Usener, p. 1 18, 22.

338. Int. Sir., 26, 22.

339. Oracolele sibiline,V, 166—168.

340. Oracolele sibiline, IV, 33—34.

341. Inf. Sir., 23, 24—26.

342. Inf. Sir., 23, 27.

343. h., 29, 15.

344. Heraclit, Frugm. 16, Diels.

345. In., 1, . r ).

MDAOOOUL, CARTHA A DOUA 267

celui cast noaptea este lumlnaUi ; iar Scripture a numit fficlii neador-
mite gindurile bfirbatilor buni ;M0 .

100. 1. DacS cineva Sncoarcfi s& ascundfi fapta lui, inseamnS cS a
pacatuit ,• iar eel care pacatuieste este totodatS si nedrept ; nu atit fata
de aproapele, daca" a facut adulter, cit fata" de el insusi, tocmai pentru ca
a facut adulter ; si asta il arata negresit ca e si mai rau si mai necinstit.
Cel care pacatuieste, prin aceea ca pacatuieste, ajunge si mai rau si mai
necinstit decit inainte ,• si negresit eel biruit de placed rusinoase isi mai
adauga luisi si desfrinarea. De aceea eel desfrinat a murit pentru Dum-
nezeu, este parasit de Cuvintul ca si de Duhul, este mort. Ca sfintenia,
precum e si firesc, are oroare de intinaciune. 2. Totdeauna a fost ingS-
duit ca eel curat sa se atinga de eel curat. Cind ne dezbracam de haina
sa nu ne dezbracam in acelaiji timp si de simtul rusinii, pentru ca nu-i
ingaduit niciodata omului drept sa se dezbrace de castitate. lata, trupul
acesta stricacios se va imbraca in nestricaciune 347 , cind pofta cea nes&ti-
oasa, care duce la desfriu, fiind calauzita de infrinare nu va mai dori stri-
caciunea ; atunci va duce pe om spre o castitate vesnica. 3. «ln veacul
acesta se insoaia si se m&iita.» 348 ; dar dupa ce am nimicit faptele tru-
pului 349 si am imbracat cu nestricaciune trupul nostru curat, atunci vom
ajunge la mSsura ingerilor 350 . 4. Astfel si Platon, ucenicul filozofiei bar-
bare 351 , a numit, intr-un chip misterios, in dialogul Filebos atei pe cei
care corup si intineaza, atit cit le sta in putin^a, pe Dumnezeu, Care lo-
cuieste in ei, rafiunea imprietenindu-se cu patimile 352 .

101. 1. Cei care sint sfintiti pentru Dumnezeu nu trebuie s& tr&iascS
asa cum traiesc muritorii, nici nu trebuie, asa precum spune Pavel, sa"
ajunga madularele lui Hristos madulare ale unei desfrinate 3S3 , §i nici
nu trebuie facut templul lui Dumnezeu templu al patimilor celor rusi-
noase 354 . 2. Aduceti-va aminte de cele douazeci si patru de mii care
au pierit din pricina desfrin&rii 355 ; iar suferin^ele celor care s-au desfri-
nat, asa precum am spus mai inainte 356 , sint pentru noi pilde 357 , care
ne instruiesc poftele noastre. Pedagogul ne sfatuieste foarte limpede :

346. Int. Sol., 7, 11.

347. 1 Cor., 15, 53.

348. he, 20, 34

349. Gal., 5, 19.

350. Lc, 20, 36.

351. Adica : al cartilor Vechiului Testament.

352. In dialogul Filebos nu este acest text, ci In Republica, VIII, p. 549 B.

353. 1 Cor., 6, 15.

354. 1 Cor., 6, 19.

355. Num., 25, 9.

356. Pedaqoqul, II, 89, 3 511 I, 2, 1.

357. J Cot., 10, 0.

CLBMBNT ALBXANDMNUL

«Dupd poftele tale sd nu meigi si Inirlneazd-U dorintele tale» 3SS . 3. «Vi-
nul 9/ lemeile Inseald pe cei Inteleptf, iar eel care se lipseste de deslrl-
natCt mal indrdznef va ti. Moliile si viermii 11 vor mosteni si va fi ridicat
spre mai mare pilduire» 3S9 ; si iarasi — ca Pedagogul nu oboseste cind
* vorba sa ne fie de folos — *Iar eel care fine piept pl&cerii i$i Incunu-
neazd via\a lui» 36 °.

102. 1. Nu este, deci, drept sa ne lasam biruiU de placerile drago-
stel, nici sa vorbim cu admiratie despre poftele trupesti, dar nici sS fim
mlscati puternic de dorintele cele nesocotite si nici sa dorim sa ne inti-
nam. Numai celui casatorit ii este ingaduit sa semene, ca plugarului ; si
atunci, cind timpul primeste saminta.

CAP1TOLUL Xbis

DESPRE LUXUL LA 1MBRACAMINTE

102. 2. In afara de cele spuse, pentru potolirea neinfrfnarii foarte
bun leac este ratiunea ,• ajuti ratiunea si atunci cind te scoli nesatul de la
masS j ca Imbuibarea mareste poftele, care sar si te indeamna sa-ti sa-
tiafaci pl&oerile. Nu trebuie, insa, sa ne sitradiuirn sa avem haine luxoase,
dupa cum nu trebuie sS ne str&duim sa avem la masS fel de fel de min-
c4ri. 3. Insusi Domnul imparte regulile Sale de purtare : pentru suflet,
pentru trup si, in al treilea loc, pentru cede dkiafara de noi ; ne sfatu-
ieste ca trupului sS-i procuram cele din afara si ca trupul sa fie condus
de suflet ; iar pe suflet il instruieste, zicind : *Nu va ingrijifi cu sufletul
vostru ce vefi m'mca, nici cu trupul vostru cu ce vd vefi imbrdca -, ca
sufletul este mai mare declt hrana si trupul declt haina» 361 . 4. Si-si inso-
fejte InvStStura de o pilda foarte puternic5 : *Privi}i la corbi, ca nu sea-
mdnd, nici nu secerd, nu au cdmdri si jitnite, si Dumnezeu li hrdneste.
Cu clt mai de pret sinteti voi decit pasarile ?» 362 . 5. Acesite frivataturi des-
pre hrana ; iar despre imbracaminte, care vine in al treilea rind si face
parte din cele din afarS, ne porunceste, spunind : «Privifi crinii, cQ. nici
nu tore, nici nu fes •, si vd spun voud, cd nici Solomon nu s-a Imbrdcat
ca unul din acestia» 363 . Iar imparatul Solomon se lauda foarte mult cu
bogfitia lui.

358. Inf. Sir., 18, 30.

359. Inf. Sir., 19, 2—4.

360. Inf. Sir., 19, 5. St., II, p. 108, n. 2 : Glosa.

361. I.e., 12, 22—23 ; Mt., 6, 25.

362. La, 12, 24 ; Mt., 6, 26.

363. I.c, 12, 27 | Mf„ 6, 28—29.

rePAOOOUL, CAHTBA A POUA 289

103. 1. Oe este oaTe mai frumos ;i m«l strflludtor decit florile?
Ce este oare mod tnelntfitor decJt crinii sau trandaftrii ? «Dacd latba,
care astdzi este pe cJmp si mltne se aruncd in cuptor, Dumnezeu asa o
lmbracd, cu clt mai mult pe vol, put in credinciosilor ? $1 vol sd nu cdu-
tan ce sd mlncati si ce sd befi l» **. 2. Domnul prin particula : «Ce ?» a
indepSrtat felurimea de mlncSri ; Scriptura arata prin aceste cuvinte ur-
mStorul lucru, spunindu-ne : «Nu v8 ingrijiti ce fel de mlncare ve\i
minca sau ce fel de bduturd ve\i bea ; c3 a te Ingriji de calitatea minca-
rilor si bauturilor inseamna a te l&comi si a te desfata ,• dar numai a
mlnca inseamna simplu a minca clt este necesar, a-tf plini nevoia, dupa
cum am spus» 365 . «Ce» inseamna ceea ce este mai mult, iar Scriptura a
spus ca «ceect ce este mai mult este de la diavoh 386 . 3. Cuvintele pe
care le-a adaugat Domnul limpezesc intelesul. Domnul dupa ce a spus :
«ce sd mlncati sau ce sd befi», a adaugat : «$i nu lit! necumpdtafh M7 ;
ca mindria si luxul ii fac pe oaoneni necumpStati, ii departeaza de ade-
var ; viata de pl&ceri, care urmareste ceea ce este mai mult, te duce
departe de adevar. 4. De aoeea, foarte bine a spus Domnul : «Pe foafe
acestea pdglnii lumii le cautd» 368 . Paglnii sint fara rlnduiaia si fara so-
coteaia. Despre ce vorbeste Domnul, cind spune «acestea» ? Despre
lux, despre viata dusa in piaceri, despre mincari ou sosuri pioamte ?i
condimentate, despre umblatul dup3 mincSri fine, despre 13comia la
mincare. Acestea inseamna : «Ce» 5. Despre mkucarea simpia, uscata si
muiata, cea de neaparata trebuinta Domnul a spus : «$tie Tatdl vostru
ca. avep trebuinfd de acestea» M9 . Iar daca tot am ajuns cercetatori, s3
nu ne pierdem timpul cercetind cu ce sa ne desfatam, ci sa ne insu-
fletim pentru cautarea adevarului. Ca spune Domnul : «C&utatf Impdrd-
tfa lui Dumnezeu si cele de mincare vi se vor adduga voud» 370 .

104. 1. Asadar, dacfi Domnul ne cere sa indepartam de la noi grija
de imbracaminte, de hrana si intr-un cuvint, de tot ce e de prisos, pen
tru ca nu sint de neaparata trebuinta, ce trebuie sa gindim c3 va spune
Domnul de dragostea de gateaia, de vopsitul linii, de tesaturile in felu-
rite culori, de varietatea pietrelor pretioase, de prelucrarea aurului, de
buclele de par aranjate cu arta, de coafurile in spiraia ( pe linga aces-
tea, de ittoondeiexea ochilor, de smulgerea paruilui de la sprincene, de
fardat, de fardarea cu alb de ceruza, de vopsitul parului si de alte prac-
tici de condamnat, facute ca sa insele ? 2. Oare nu este foarte bine sa

364. he., 12, 28—29 ; Mf., 6, 30—31.

365. Pedagogul, II, 88, 2.

366. Mf., 5, 37.

367. La, 12, 29.

368. La, 12, 30 | Mf., 6, 32.

369. La, 12, 30 | Mf., 6, 32.

370. La, 12, 31 i Mf., 6, 33.

It — CUrnul Ataundrinul

200 CLEMENT ALBXANDRINUL

i i ' i

presupunem cfi va spune si despre aceastS dragoste de podoaba lipsita
de podoaba ce a spus cu putin mai inainte despre iarba ? 3. *Lumea este
o tarin&» 371 , iar noi cei inrourati cu harul lui Dumnezeu sintem pajiste;
dupfi ce vom fi cositi, iarasi vom rasari, asa cum va fi aratat mai pe larg
In lucrarea mea *Despre lnviere» 372 ; prin iarba este aratata in chip
simbolic multimea de rind, care este sortita pentru o bucurie de o zi,
care tnfloreste penitru putina vreme, multimea care iubeste podoabele,
rare iubeste slava, care iubeste totul mai mult decit adevarul, care nu
are alta soartfi decit sa fie materie de foe.

105. 1. Domnul ne povesteste, zicind : «Era un om bogat foarte,
care se lmbTacQ In porih& 92 vison, vesehndu-se in iiecaie zi sfrdJu-
cit» 373 ; acesta era iarbS ; «iar un sirac oarecare, anume Lazar, zdcea la
poarta bogatului, plin de bube, poitind sd se sature cu cele ce eddeau de
la masa bogatului» 374 ; acesta este pajiste. Dar unul, bogatul, se chinuia
In iad, avind parte de foe, iar celalalt inflorea in sinurile Tatalui.

2. Admir cebatea veche a laeedemonienilor ! Laoedemonienii inga-
duiau numai curtezanelor sa poarte imbracaminte brodata si podoabe de
aur ; femeilor cuminti le era oprita dragostea de podoabe, pentru ca nu-
mai femeilor desfrinate li se dSdea voie sa se impodobeasc5. 3. Arhon-
tii atenieni, dimpotrivfi, doritori de o via^a luxoasa, au uitat ca sint
barbati ; se imbracau cu vesminte brodate cu aur si cu haine care ca-
deau plna la calciie ,• isi puneau pe cap un crobil 375 , un fel de impleti-
lurS, si se impodobeau, prinzindu-si parul cu agrafe de aUr care aveau
forma de greieri. Cu adevarat aratau ca sint paminteni prin lipsa de
gust a unor purt&ri desfrinate impof riva firii ! 4. Zelul acestor arhon^i
trecut si la ionieni, pe care Homer, socotindu-i niste afemeiati, ii nu-
meste «purtatori de voaluri lungi» 376 .

106. 1. Asadar, niste oameaii oa acestiia, caie-si indreaptS prlvirile
spre dragostea de gatealS, acest idol al frumosului, si care ajung, dato-
rita unui nume frumos, gateala, sS se inehine din nou la idoli, trebuie
dusi departe de locul unde locuieste credinta cea adevarata, pentru cS
acestia viseaza la natura frumosului, intemeiati nu pe stiinta, ci pe pro-
priile lor pSreri. 2. Pentru acestia viata de aici este un somn adinc de
nestiinta. Trebuie sa ne de^teptam din acest somn, sa ne grabim spre
frumosul real si cu buna-cuviinta si sa dorim cu ardoare sa ne alipim

371. Mt„ 13. 38.

372. Clement aminte?te de aceastS lucrare ?i mai Inainte, \Pedagogul, I, 47, 1.

373. Lc, 16, 19.

374. Lc. 16, 20—21.

375. Un smoc de par prlns cu o agrafS In forma de greiere, pe care il purtau
b&trlnll dc rang tnalt ?i copiii.

370. Homer, IUada, VI, 442 1 VII, 297, XIII, 685 1 XXII, 105.

PBDAOOOUL. CARTBA A DOUA 391

numai de acesta, spunlnd adlo g&telilor din lumea aceasta, tnainte de
a adormi de tot.

3. Asadar, o spun : omul n-aie nevoie de haine pentru nimic alt-
ceva decit pentru acoperirea trupului, ca sfi-1 scape de gerul cumplit si
de arsija caidurii, ca s& nu-1 supere schimbSrile nemSsurate de tempe-
ratura ale abmosiferea. 4. Iar daca aoesta este rostui imbracamintii, apol
baga de seama, sa nu dai un fel de imbracaminte pentru barbati, si altul
pentru femei ; ca trebuie sa fie la fel imbracamintea si la barbati si la
femei, asa precum le este si mlncarea si bautura.

107. 1. Fiiind, dar, vorba de aceeasi trebudnta, soootim ca trebuie
sa fie si aceeasi imbracaminte. Da, duipa cum nevoia de acoperire este
comuna si barbatilor si femeilor, tot asa, asemanatoare trebuie sa fie
si imbracamintea cu care se acopar. Dar daca trebuie sa se dea si aceas-
ta imbracamkite, potrivit careia... ceea ce trebuie ascuns de ochii fe-
meilor 377 . 2. Daca femeile au mai multe nevoi din pricina firii lor slabe,
apoi trebuie condamnat obiceiul acela de vietuire proasta, potrivit ca-
reia, de multe ori, barbati crescuti intr-un regim de viata strioat, au
ajuns mai femei decit femeile. Ca nu trebuie sa-si pSraseasca barbatll
vigoarea lor ! 3. tar daica e vorba sa faoem un pogoramtnt, apoi trebuie
sa ingaduim femeilor sa foloseasca pentru imbracamintea lor tesaturi
mai fine, dar sa indeparteze lucraturile facute cu migaia, care istovesc
pe cele care fe lucreaza, broderiile maiestre din tesaturi. Sa spuna adio
firelor de aur, stofelor din India si matasurilor fine. 4. Mai intii se naste
un vierme, apoi din el iese o omida acoperita cu par, dupa care urmeaza
o a treia metamorfozare, o insecta care biziie, pe care unii o numesc
cristalida viermelui de matase, din care se na$te un fir lung, ca firul
de paianjen. 5. Aceasta pinza, facuta din firele viermilor de ma-
tase, transparenta si de prisos, este dovada unei mint! nes3n8-
toase ; prostitueaza cu un voal subtire rusinea trupului. O imbracaminte
atit de subtire nu-i acoperamint ; ca nu poate sa asounda formele goli-
ciunii. O imbracaminte ca aceasta, pusa pe trup, da mai multa senzua-
litate trupului, ajunge una cu forma, trupului, modelindu-se dupd el j
muleaza formele femeii, incit ajumge vazuta in/treaga akatuire a tru-
pului ei, desi nu este vazuta.

108. 1. Trebuie sa indepartam si hainele colorate. Culoarea haine-
lor n-are nici o legatura cu folosul imbracamintii, nici cu credinta oea

377. Textul grec este transmis cu lipsa. Stahlin, In fortroduceiea sa 11 IntTegeste
astfel : «Dac8 trebuie data alta Imbracaminte pentru barbati si alta pentru femol,
atunci pentru barbati trebuie avut in vedere acel fel de imbracaminte, prln care sa
se poata ascunde ceea ce trebuie ascuns de ochii (emellor» j Mondesert propune urmii-
toaroa Intregire : «Dar daca trebuie (introdusa o deosebire), aceasta sa lie (atunci
cind e vorba de barbati) pentru a adopta o protectie, care sfi ascunda cooa ce trebulo
ascuns de ochii femellor».

8W CLEMENT ALBXANDR1NUL

adevfiratfi. Hainele colorate au apfirut ca sa strice moravurile. Intre-

bulntarea culorilor nu aduce nici un folos, ca nici nu te apSiS de frig

yl nici nu aduce ceva In plus hainei, decit alta haina necoloratS ,• dec 11:

doar numai blamul. Frumusetea coloritului incita pe curiosi si-i atita

sfl caste prosteste ochii. Cei care au sufletul curat si nefalsificat este

foarte potrivit sS-si facS hainele din stofS alba, neimpodobita. 2. Lim-

pede si curat spune profetul Daniel : «S-au pus scaunele si a sezut pe

e/e Cei vechi In zile , $i Imbrdc&mintea Lui albd ca zdpada» 378 . 3. Pro-

orocul L-a vSzut In vedenie pe Domnul imbrScat cu o haina ca aceasta.

lar Apocalipsa spune : «Am vdzut sub jertfelnic suiletele celor care au

suferit mucenicia 379 . $i s-a dat fiecdruia din ei vesmint alb» sso . 4. Iar

daca trebuie sS cauti o culoare, apod este de ajuns ouloarea care se naste

din credinta cea adevarata. Hainele cele care seamana cu florile trebuie

lAsate palavragiilor de la cultul lui Dionisos si de la ceremoniile de ini-

tiere. Sa adaug pe linga aoestea si oele spuse de poetul comic : «Porfira

si vasele de argint shit de folos tragicilor, dar nu vietii» 381 . Ca viata

noastra trebuie sa fie cu totul altceva, mai mult decit o parada. 5. Cu-

loarea de Sardes, culoarea din fructe verzi si alta culoare, verde des-

chis, culoarea trandafirie, culoarea stacojie si alte nenumarate culori

au fost nascocite, prin stradanie omeneasca, pentru satisfacerea unor

piaceri pierzatoare.

109. 1. Hainele acestea nu-s pentru imbracat, ci pentru privit. Je-

sBturile invristate cu aur, cele vopsite cu purpura si oele tjesute cu chi-

puri de animale — jucarii expuse la bataia vintului — acele tunici de

culoare galbena, impregnate cu parfum, feluritele haine scumpe facute

din piei deosebite, cu figuri de animale tesute pe purpura, toate acestea,

Impreuna cu arta lor, trebuie trimise la plimbare. 2. Comedia spune :

«Ce lucru cu cap si straiucit am putea face noi femeile, care stam aici,

Ca ni?te flori Impodobite,

Imbraca-te In stofe de culoarea ^ofoanului $i

mlnunat g&tite ?» 382 .

3. Pedagogul ne sfatuieste deschis : *Cu Imbrdcdmintea hainei nu

ta l&uda si nici nu te mlndri cu o siavd care e cu fofui trec6toare» 383 .

Domnul, batindu-si joe de cei imbracati cu haine moi, zice In Evanghe-

Ue : «Iat& cei Imbrdcafi cu haine scumpe si cei care petrec In desi&tdii

slnt In paiatele lmp&Tdtesti» 384 . Domnul vorbeste de pailatele impara-

378. Dan., 7, 9.

379. Apoc, 6, 9.

380. Apoc, 9. 11.

381. Flllmon. Fragm., 105, 5, CAP, II, p. 512.

382. Arlstoian, Lysistrata, 42 — 44.

383. tnf. Sir., 11, 4.
364. LC 7, 25.

WtDAOOOUt, CARTBA A DOUA 293

testi cele de pe pftmlnt, cele strlcficioase, unde domneste dragostea ne-
bunfi de g&teaia, ambitia dupfi onoruri, linguseala si Inseldciunea ; dar
cei care slujesc In curtea cea cereascfi, ltnga ImpSratul tuturora, au
sftlnt trupuil, haina cea netotinaita a sufletului si cu ea se Imbraca In
nestricSciune 385 . 4. Dupa cum femeia nemSritata se afieroseste numai
lui Dumnezeu si grija ei nu-i impfirtita, pe clnd cea mSritatS, daca este
si cuminte, isi imparte viafa intre Dumnezeu si sot 386 . iar alta, care se
poarta altfel, este prinsa cu totul de casnicie, adica de patima, socot c8
in acelasi chip, femeia cea cuminte, care se afieroseste barbatului, slu-
jeste si lui Dumnezeu fara fatarie ; dar daca-i iubitoare de gateaia se
departeaza si de Dumnezeu si de o cSsnicie cinstita, isi schimba barba-
tul pentru o podoaba, asa cum a faout curtezama dim Argos, adica
Erifila 387 .

«Care pentru iubitul ei barbat a primlt pretul !n aur» 3W .
110. 1. De aceea admir pe sofistul din Ceos 389 , care a schimbat chi-
purile virtutii si ale viciului intr-un chip asemanator si corespunzator.
Pe una din ele, pe virtute, a infajisat-o stind modesta, Imbracata In
alb, curata, impodobita numai cu simtul rusinii — c3 asa trebuie sa fie
credinta : virtuoasa, cu simtul rusinii — pe cealalta, pe viciu, dimpo-
triva, a infati§at-o ImbrScata cu haina luxoasa, cu fata straiucitoare de
culori straine ; mi^oarea si atitudinea ei indeamna spre desfrlu ; este
imaginea femeilor desfrinate 39 °. 2. Cel care urmeaza Cuvinitului cu nici
un chip nu se va lasa prada vreunei piaceri rusinoase. De aceea acesta
trebuie sa aleaga In ImbrScaminte ceea ce-i este de folos. Chiar daca
Cuvintul spune in psalmi prin David, vorbind despre Domnul : «Te-au
veselit fetele Impfaatilor in cinstea ta 391 ; statut-a lmp&r&teasa de-a
dreapta, imbr&catd In haind auiitd., cu iranjuri de aur» 392 , totusi n-a vor-
bit aici de o haina materiaia, ci a aratat podoaba Bisericii ; podoaba
cea neintioiata, tesuta din credinta celor care au fast miluiti de Dumne-

385. 1 Cor., 15, 53— 54 j 2 Cor., 5, 2.

386. J Cor., 7, 34.

387. Erifila, sotia lui Amfiaru, regele Argosului, ghicitor renumit. Acesta, la tn-
ceputul rSzboiului Troiel, ghicind cS are sfi moara, dac5 va participa la rSzboi, s-a
ascuns. Polinice, fiuil lui Edip, i-a aratat Erifilei un magnitic colier de aur. Erifila
n-a rezistat ispitel $i i-a destfiinuit lui Polinice ascunzatoarea sotului el. Amfiaru a
trebuit s3 piece j tnainte de plecare 1-a legat cu juramlnt pe Alcmeon, flul lui, s-o
omoare pe Erifila, daca el piere In razboi. Clnd Alcmeon a aflat de moartea tatalui
s5u si-a ucis mama.

388. Homer, Odlseea, XI, 327.

389. Prodic, sofist grec din insula Ceos (una din Ciclade) (sec. V t.d.H.). A predat
elocinta si a avut ca discipoli pe Euripide ?i Socrate. Platon 1-a pus In dlalogul s8u :
Protagoras. Lectiile tinute de el i-au adus reputatie si avere.

390. Prodic din Ceos, Fragm. 2, Dlels.

391. Ps., 44, 10—11.

392. Is., 53, 9 ; 7 Pt., 2, 22.

294 CLEMENT ALEXANDRINUL

zeu i pentru cfi In Bisericfi strftluceste ca aurul Iisus eel fSrfi viclesug,
Iar cei alesi slnt franjurii de aur.

111. 1. Daca In privintai ImbracSmintii femeilor trebuie sa slSbim
asprimea noastrfi, cS lor trebuie sS li se tese hainele dintr-un material
moale si plficut la pipSit, totusi materialul sa nu fie incSrcat cu flori,
ca tablourile, pentru desf&tarea ochilor. Cu timpul culorile se sterg, iar
curfttitul hainelor si solutiile, cu care este facuta vopseaua, rod firele
de ltoiS si le siabesc tesatura, asa cS impodobirea cu flori a hainelor nu-i
o treabfi gospodareasca. 2. $i este cea mai mare lipsa de bun gust sa te
ocupi atlt de mult de hainele pe care le poarta femeile, de mantalele din
stofa ftna care cad pina la caiciie, de camasi si de tuniici si, dupa cum
spune Homer, de toate cele care acopar partile rusinoase 393 . $i ma rusi-
nez si eu, Intr-adevar, cind v3d ca se risipeste atita bogatie pentru aco-
perirea partilor rusinoase. 3. Cel dintii om, eel din paradis, Isi facea din
ramuri si din frunze acoperamimt, ca sa-si acopere ru$inea 394 ,• dar acum,
pentru c8 Dumnezeu a creat pentru noi oile, noi s.& nu ne purtam nebu-
nfeste ca si oile ! Sintem invatati de Cuvlnt ! sa combatem, deci, cu multa
tfirie luxul hainelor spunind : O, haine, lina de oaie sinteti ! Ghiar daca
se lauda ca e Una din' Mile*, chiar daca se mlndresic ca e-lUnS din Italia,
chlar daca Una oilor este pastrata curata acoperind oile cu piei taba-
cite 3M , dupa odTe multi umbia ca nebunii, pe noi nu trebuie sa ne preo-
cupe astal

112. 1. Fericitul loan a dispretuit si lina oilor, pentru ca aducea a
desffitare ; prefera parul de caniila ; si cu imbracaminte facuta din par
de cfimila se Imbraca, dind pilda de o viata simpia si curata ,• minca
miere si laouste 398 , hrana duke si duhovnioeasca, pregatind caile Dom-
nului curate si lipsite de mindrie. 2. Cum s-ar fi Imbraca* cu haina de
purpura eel care a alungat de la el ingimfarea si a trait pentru Dumne-
zeu In pustie, In linisttea pustiei, departe de oride cautare de lucruri fara
de valoare, de orice rautate, de orice micime sufleteasca ? 3. Ilie, la fel,
folosea ca Imbracaminte o piele de oaie si se incingea peste pielea de
oaie cu o cingatoare facuta din par 387 . Iar Isaia, tot profet si acesta,
umbla «gol $i descult» 398 , iar de multe ori se acoperea chiar cu sac,
halna smereniei.

393. Homer, Iliada, II, 262.

394. Pac, 3, 7.

395. Oile cu UnS deosebit de fimS erau acoperite cu piei, ca s8 le apere de
murdarle.

396. M/., 3, 4 i Mc, 1, 6.

397. 3 Rcgt, 19. 13. 19 i 4 Reg I, 1, 8.

398. Is., 20, 2.

PBDAOOOUL, CARTBA A DOUA 303

113. 1. Iar dacfi mi-1 cheml pe leremia, apoi el avea nunwil o cin-
gfitoare de in 399 . Dupfi cum trupurlle hranite cu socotintfi, clnd slnt
goale, isi arata mai bine vigoarea lor, tot asa si frumusetea purtfirii Isi
arata mSrefia ei, ctnd nu-i insotita de Impodobiri lipsite de gust.

2. A lasa sa ti se tiriie hainele, care se coboara pina la vlrful pl-
cioarelor, este curata fanfaronada ; haina lunga impiedica mersul, si
adunS ca o matura gunoaiele raspfndite pe pamflnt. Nici acesti dansatorl
stricati, care infa-tiseaza pe scemS nebunestcul lor desfriu impotriva firil,
nu ajuing cu diispre^ul lor fata de haiine pina la atilta batjocora ,• c8 au
mare grija de costumele lor, de franjurii care atlrna la poale si in rk-
murile lor maiestre ale figurilor de dans se ingrijesc cu mare luare-amin-
te de hainele care se tirade. 3. Iar daca cineva mi-ar vorbi de haina,
care cadea pina la pkioare, a Domnului 40 °, apoi haina aceea presarata
cu flori arata florile intelepciunii, Scripturile cele felurite, care nu se
vestejesc, ouvintele Domnului, oare straiucesc de razele adevarului. 4.
Duhul a imbracat pe Domnul si cu altS haMa la fel, clntind prin David
acestea : «Intru m&rtuiisire $i intru maie podoabd Te-ai Imbrdcat, Cel
Ce Te imbraci cu lumina ca cu o haiM» *«*.

114. 1. Dupa cum trebuie sa ne ferim de orice nechibzuinta clnd
ne facem hainele, tot asa trebuie s&'-avem grija sa nu depasim m8sura
cind le folosim. Nu e bine ca haina sa fie mai sus de genunchi, dupfi
cum se spune ca se imbracau fetele spartane ,• ca nu-i cuviincios ca fe-
meia sa-si dezgoleasca o parte oarecare din trupul ei. 2. Desi se poate
raspunde foarte cuviincios celui care spune: «Ce brat frumos!», cu
aceste cuvinte piacute : «Dar nu-i un bun public» ; iar celui care spune :
«Ce picior frumos !», i se poate raspunde : «Dar numai al barbatului
meu !» ; iar celui care spune : «Ce chip minunat !», i se poate raspunde:
«Dar numai al celui cu care m-am maritat !» 402 , 3. totusi eu n-a^ vre*
s3 dau femeilor cuminti prilejul sa li se fac3 astfel de laude de cei care
urmaresc cu laudele lor fapte de b 1 *!:..^. Ca lemeii i s-a interzis nu nu-
mai dezgolirea gleznei picioarelof, ci i s-a poruncit sa-si acopere capul
si sa-si puna un voal pe fata. Ca nu-i cuvios lucru ca frumusetea trupu-
lui s3 ajunga un instrument de vinare a barbatilor. 4. Nici nu-i binecu-
vintat lucru ca femeia s3 atraga privirile tuturor, purtind pe cap un voal
de purpura. Ce bine, de-ar fi cu putinta, sa se scoata purpura din acest
acoperamint, ca sa nu mai atraga privirile asupra chipului celor care-1
poarta ! Ca cele care fes materialul pentru hainele femeiesti, pentru a
satisface viata de trlndSvie, trebuie sa lucreze aproape tot materialul

309. let., 13, 1.

400. In., 19, 23.

401. IPs., 103, 2.

402. Thcano, Fragm. 3, Mullach FPG, II, p. 115.

386 CLBMBNT ALBXANDRINUL

din purpura ; si-si jes din fire lucrlnd acest material moale de purpura,
care le osteneste, a$a cum spune atoel ouvint poetic : «moartea singe-
roasfi le-a luat» 403 .

115. 1. Din pricina acestei purpure au multS cautare Tirul, Sido-
nul si regiunea vecina Marii Laconiene. Vopselile acestor Jinuturi sint
foarte cautate, la fel si pescuitorii de scoici de purpura, ca si scoicile
de purpura, pentru ca singele lor da culoarea de purpura. 2. Dar femei-
le false si barbatii care se aseamana cu femeile, pun vopsele false In
tesftturi fine si sint nebuni in lipsa lor de masura, incit nu mai cauta
plnza fina din Egipt, ci-si procura alte pinzeturi din tara evreilor si a ci-
licienilor. Nu mai vorbesc de stofele pretioase de Amorg m si de plnze-
turile din inul eel mai fin. Ca luxul a depasit numirile. 3. Sint de parere
eft acoperftmLnfbul trebuie sa araite ca ceesa ce acopera eiste mai de pre{
declt el, dupft cum statuia zeului este mai de pre| decit templul, sufletul
decit trupul si corpul decit haina. 4. Dar asa, totul este pe dos ; daca
s-ar vinde trupul uneia din aceste femei, nu s-ar primi o mie de drahme
atice, pe cind o singura haina de-a lor se cumpara cu zece mii de drah-
me ; si astfel femeile, care se innebumesc dupa haine luxoaise, fac dovada
c4 ele insele shit mai inutile si mai de putin pret decit pinzeturile. 5.
Pentru ce vft da|i in vint dupa hainele rare si scumpe, in loc sa cautati
hainele care v& sint la indemina si ieftine ? Pentru ce ? Pentru c3 nu
stitl care este fTumosul real si binele real ! Prostii cauta pe cele ce par
eft sint, In loc sa caute pe cele care sint cu adevarat, asa precum nebunii
iau albul drept negru.

CAHTOLUL XI

DESPRE INCALTAMINTE

116. 1. La fel sint si femeile care se faiesc cu incaitamintea lor ;
aratft si aici mare nesocotinta ; sint cu adevarat o rusine «sandalele ace-
lea brodate cu flori de aur» 405 , pe care le poarta ; dar femeile mai cer
sfi li se prinda In Incaitamintea lor si butoni In spiraia, iaT multe din
ele pun sft li se graveze chiar imbrati?ari erotioe, ca si cum ar dor! sa
imprime, prin cftlcatura lor ritmica pe pamlnt si prin mersul lor, gindul
desfrlnat pe care-1 au.

2. Trebuie, dar, sa spunem adio artei desarte oare ne Impodobeste
sandalele cu aur si cu pietre pretioase ; sa spunem adio incaitamintei

403. Homer, Iliada, V, 83 ; XVI, 334 | XX, 477.

404. Amorg, insula greacS, cea mai orientals insula din arhipeleagul Clcladelor.

405. Cclisodor, Fragm. 4, CAF, I, p. 801.

WDAOOOUL, CARTBA A POUA ________ Wf

atice si sldomlene, incaitaminitel cu tocurl tnalte, tacaitamtatei din Per-
sia si din Tir. Sfi ne gindim la rostul adevfirat al incaitamlntel, potrivlt
rinduielii credintei noastre celei adevfirate si sS alegem lncaitdmintea
cea potrivita firii. Ca rostul Incaitamintel este sau sa ne acopere picioa-
rele sau sa ne apere de lovituri sau sa ne fereasca talpa piciorului de
asprimea drumurilor de munte.

117. 1. Femeilor li se ingaduie sa poarte incaitaminte alba, daca
nu sint in caiatorie. In caiatorie sa foloseasca incaitaminte unsa cu gra-
sime ,• au nevoie de incaitaminte batuta in cuie. Femeile au eel mai mult
nevoie de incaitaminte, ca nu e potrivit ca o femeie sa se arate cu pi-
cioarele goale ,- dealtfel femeile pot aluneca usor si se vatamS. 2. B8r-
batilor, insS, le este foarte potrivit sa umble desculti, afara de cazul clnd
sint in armata. Cuvintul a fi incaitat (uno8e&4a$<xi) este oarecum foarte
apropiat de cuvintul a fi legat (SeBioftat). Foarte folositor este sa umbll
cu pic&oareile goale ,• e si sanatos si u^or, afara niumai daca nu esti ne-
aparat impiedicat sa mergi descult. 3. Daca trebuie sa caiatorim, dar
nu putem merge desculti, sa folosim sandale sau fecasii 406 ,- aticii nu-
mesc acest fel de Incaitaminte conipozi 407 , pentru ca, dupa parerea mea,
picioarele se apropie de praful de pe pamint 408 . 4. loan este martor cd
e de ajuns o incaitaminte simpia ,• ca a marturisit ca nu e vrednic sa
dezlege incaitamintea Domnului 409 . Da, nu purta incaitaminte luxoasfi
Cel Care era pentru iudei pilda filozofiei celei adevarate. Iar daca dez-
legarea incaitamintei mai simbolizeaza si altceva, o voi arata in alta
parte.

CAPrrOLUL XH

NU TREBUIE SA NE DAM IN VINT
DUPA PIETRE PRETIOASE
$1 PODOABE DE AUR

118. 1. Este pueril sa raminem uimiti in fata pietrelor pretioase,
pale sau verzi, in fata tuturor celor pe care le annca marea deziantuita
si in fata rozaturilor pamintului. A te lasa vrajit de straiucirea pietri-
celelor de culori deosebite si de felurimea sticlelor, nu-i decit o fapta
de oameni fara de minte, care se lasa atrasi de tot ce le izbeste ochii si
imaginatia. 2. Asa si copiii ,• cind se uita la foe, se due spre el, atrasi de

406. Fecasii (?at%4sta) Incfiltfiminte albS pe care o purtau Instructorll de gtm-
nastlcfi atici §i preotii egipteni.

407. Conipozi (xov(itoS(«) un fe] de tncaJtarainte pojitru butrlnl.

408. Kovlnottc — xivi«(pra() ?i jtoOe (pidor).

409. Mc, 1, 7; I.e., 3, 16 i In.. 1, 27.

29$ CLEMENT ALEXANDRINUL

str&lucirea lui, c& din pticina nestiintei lor nu-si diau seama ott este de
prlmejdios s& te atingi de foe. 3. Aceeasi atractie o au si asupra femei-
lor ffirfi minte pietrele pretioase agatate la lantisoarele de la git, ame-
tlstele din coliere, jaspul, topazul sau

dSimaraidul de Milet, piatra de foarte mare valoare» 4l0 .

4. Iar m&rgSritarul, aceasta podoabS de foarte mare pret, navaieste ca
un betiv in camerele femeilor f5rS sa Una seama de nimic. MSrgSritarul
se gaseste in niste scoici asemanatoare cu pinele marine 4U si este de
mfirimea ochiului unui pe§te mare. 5. Femeiile cele indracite nu se ru-
sineaza sS-si dea toata silinta sa aiba pentru gatelile lor acest mic mar-
gSritar, cind ar putea sa se impodobeasca cu piatra sfinta, cu Cuvintul
lui Dumnezeu, pe care Scripture L-a numit margaritar 412 , cu Iisus eel
straiucitor si curat, ochiul eel contemplativ, Cuvintul eel limpede, dato-
rltfi Caruia trupul eel nascut din nou 413 prin apa a dobindit pret. M3r-
garitarul acopera trupul celui ce s-a bagat in apa, iar in trup se zamis-
leste un alt margaritar 414 .

119. 1. Am primit, prin traditie, ca Ierusalimul eel de sus a lost
zid4t cu pi'etre sfinte ; si tot din traditie stim ca cele douasprezece porfi
ale cetatii ceresti, asemanatoare pietrelor pretioase 4l5 , arata acoperit
Inisemnatiul bar al glasului apostolic. Pe pietrele cele soumpe sint ase-
zate culorile, iar aceste culori sint pretioase ; restul este lasat la o par-
te ca materie paminteana. 2. Cetatea sfintilor, construita duhovniceste,
este zidita simbolic, pe buna dreptate, din aceste pietre. Pe linga straiu-
cirea cea de neimitat a pietrelor, Scriptura s-a gindit si la straiucirea
Duhuliui, stratocire neiintinata si sfinta a fiiintei Sale.

Femeiie, insa, nu inteleg simbolijsmul Soripturilor ,• se fnnebunese
loate dupa pietrele pretioase si aduc intru apararea lor aceasta ciudata
aparare. «Pentru ce sa nu ne 'slujim de cele ce ne-a dat Dumnezeu?
Iar dac3 ni s-au dat, pentru ce sa nu ne desfatam cu ele ? Pentru cine
au fost facute toate aceste lucruri, daca nu pentru noi ?*>. 3. Cuvintele
acestea sint ale unor oameni care nu cunosc deloc vointa lui Dumnezeu.
Mai imtii, Dumnezeu da pe cele de neaparata trebuinta, oum sint apa
?i aerul, pe fata tuturora ; dar pe cele care nu sint de neaparata trebuinta
le-a ascuns in pamint $i in apa.

410. Poet comic necimoscut, CAF, III, p. 611, nr. 1226.

411. Pinele marine, un fel de scoici din care se recolteazS inul marin.

412. Ml., 13, 46.

413. Adicfi : botezat.

414. Adlca : sufletul celui renascut prin baia botezului.

415. Apoc, 21, 18—21.

PBPAOOOUL, CARTEA A DOUA JftQ

120. 1. De aceea furnlclle sap8 mine de aur <18 , zmeii pftzesc
aurul * 17 , iar marea a ascuns mfirgSritarul, piatra cea pretioasfi. Dar vol
sinteti curiosi in cele ce nu trebule. lata, tot cerul este deschis, si nu-L
cSutati pe Dumnezeu ! La noi, cei oslndifi la moarte gSuresc pfimlntul,
ca sa scoatS aurul eel ascuns si pietrele pretioase. 2. Stati impotriva
Scripturii, oare v£ strigS in fata : «Cdufa/i mai Intii impdrdjia cemrUor
5/ toate acestea se voi adtiuga voud» iia . Da, toate vi s-au daruit, toate
vi s-au dat si «toate ne sint ing&duite, dar, dupS cum spune apostolul,
nu ne sint toate de folos» 419 . 3. Dumnezeu a adius neamul nostru ome-
nesc la partSsia bunurilor Sale; El Insu$i a dat mai intfi cele ale Lui ;
apoi a venit in ajutorul obstesc al tuturor oamenilor, dindu-si propriul
Sau Flu; a facut totul pentru toti. Toate bunurile pamintului sint co-
mune ; ca bogafii nu trebuie sa aiba mai mult decit ceilalti. 4. A spune :
«Am si-mi prisoseste ! Pentru ce sa nu ma desfatez ?» nu-i omeneste,
nici frate$*e ! lata, insa, care-i fapta dragostei de om 1 sa spui : «Am I
Pentru ce s3 nu dau celor care au nevoie ?» Un om ca acesta este des8-
virsit, pentru ca a implinit porunca «Iubeste pe aproapele tdu ca pe tine
Insufi !» 42 °. 5. Aceasta este adevarata desfatare, aceasta este comoarfi
de bogatie, pe cind chedrtuiaJa pe pofte zadatrnitce este pierdere, nu chel-
tuiaia. Stiu. Dumnezeu ne-a ingaduit sa ne folosim de averile noastre.
Da, dar pentru cele care ne sint de meaparata trebuinta ;. ca Dumnezeu
vrea ca folosirea averilor sa fie comuna. 6. Este o nesocotinta ca unul
sa se desfateze, iar majoritatea oamenilor sa duca lipisa. Cu cit este mai
Sitraiuoit sa faci bine la multi decit sa locuie?ti intr-o casa luxoasa ? Cu
cit este mai intelept sa cheltuiesti aurul pe oameni decit pe pietre pre-
tioase? Cu cit este mai de folos sa-ti dobindesti prieteni impodobiU cu
virtuti decit podoabe neinsufletite ! Ti-aduc oare atita folos mosiile cit
folos ti-aduce bucuria de a face altora bucurie ?

121. 1. Ramine acum sa raspundem la urmatoarea intrebare, ce se
poate pune : Ale 'cui vor fi lucrurilie cele scumpe, daca to{i vor prefers
pe cele ieftine ? Voi raspunde : Toate ale oamenilor, daca toti ne-am folo-
si de ele fara sa ne luam la intrecere si fara sa facem deosebire intre
unii si altii. Dar pentru ca este cu neputinta oa toti oamenii sa fie In-
telepti, atunci toti sa cautam sa avem cele care se pot procura u^or
pentru nevoile absolut necesare si sa spunem adio celor de prisos. 2.
Pe scurt, femeile trebuie sa alunge cu dispret podoabele ca pe niste

416. Herodot, III, 102. 116.

417. Herodot, IV, 13. 27.

418. ML, 6, 33 ; he., 12, 31.

419. J Cor., 10, 23.

420. Mt., 19, 19) 22, 39 p Mo, 12, 31 | Lc, 10, 27, Rom., 13, 9| Go/., S, 14 | Iar.,
2, 8 ; Lev., 19, 18.

300 CLBMBNT ALEXANDRINUL

Jucfirii de fettle, renuntind cu totul la orice podoaba. Podoaba femeii
trebuie sa fie Inlauntrul ei ; s5 se arate frumoasa femeia cea interioara ;
cfi numai sufletul arata si frumusetea si uritenia. 3. De aceea numai
omul virtuos este Intr-adevar si frumos si bun ,• si numai frumusetea
moralfi se socoteste buna :

«Numai virtutea

Se v8de$te $i prirt frumusetea trupului» 421 .

Atunci virtutea face sa infloreasca trupul si arata ca merita sa fie iubita
cu pasiune frumusetea ouminteniei, cind purtarile trupului stralucesc ca
o luminfi. 4. Frumusetea fiecaruia, planta sau vietuitoare, stS in virtutea
fiecfireia ; iar virtutea omului sta in dreptate, cumintenie, barbatie si
credinta in Dumnezeu. Deci frumos este omul drept, omul cuminte, intr-
un cuvint, omul bun, nu omul bogat. 5. Dar acum si soldatii vor sa fie
Impodobiti cu aur ! N-au citit cuvintele poetului :

«Cel care merge la lupta, cu aur pe el,
Ca o fatS llpslta de rainte» 422 .

122. 1. Trebuie, dar, indepartata cu totul iubirea de podoabe, care
se preocupa foarte putin de virtute, care pune in locul virtutii trupul si
indreapta iubirea de frumosul real spre iubirea de slava desarta. Iubirea
de podoabe, pentru cS d5 trupului cele ce nu-i sint proprii ca si cum i-ar
fi proprii, dS nastere minciunii si inseiaciunii ; nu prezinta ca adevSrat
ceea ce este cuminte, f&ra vicles^ug si nevinovat, ci dimpotriva prezinta
ca desfrinat si destrabaiat ceea ce este serios. 2. Femeile, care se acopar
cu aur, Intuneca frumuseta cea adevarata si nu-si dau seama cit de mare
Mte greseala lew, legindu-se pe ele irisele cu nenumaratele lanturi ale
bog4{iei ,- ca :

«La barbari, unde,

se spune, c8, r3iuf3c5torii stnt legati cu

lanturi de aur» *°.

3. Mi se pare ca femeile, oare iubesc podoabele, vor sa tmite pe acesti
tnlintuiti bogati. Nu sint oare lant bratarile si colierul de aur ? Asa
numitele catetere 4M in forma de lant, sint numite de atici chiar cu nu-
mele de lanturi. 4. Filimon 425 , in piesa sa Sinefob a sputs ca inelele pe
care le poarta femeile in jurul gleznelor sint o lipsa de podoaba la pi-
cioarele femeilor,

421. Dintr-un poet comic, CAJP, III, p. 486, nr. 412.

422. Homer, lliada, II, 872—873.

423. Dlntr-uri poet comic, CAP, III, p. 486, nr. 413.

424. Catetere, collere de git.

425. Flllmon, poet comic grec (361 — 262 l.d.H.), unul dlntre princlpalii reprezen-
tonli nl comedlel de moravuri ?1 comedled nol. Se cunosc $aizeci de piese de-ale lul
prln tltlurl $i frugmwite.

PBDAOOOUL, CARTBA A DOUA 301

►Halne transparonte |l plodlcl do aur
La picioaro» *".

123. 1. Ce arata IncS, o, femel, podoabele acestea, at!t de rivnite ?
Nu arata altceva declt c8 vretl sfi vfi aratati pe voi insiva Inianfuite !
Daca podoabele asculta in tain8 ocara ce li se aduce, apoi, voua, femei-
lor, ocara nu va poate fi indiferenta ! Mi se pare ca femeile, care de
bunavoie isi pun pe ele lanturi, se faiesc ai nenorociri bogate. 2. Se
poate ca mitul poetic, care spune ca niste lanturi ca acestea au iniantui-
t-o pe Afrodita, cind a facut desfrinare, nu vrea sa spuna altceva declt
ca podoabele simbolizeaza desfrinarea. Homer spune ca de aur erau ace-
le lanturi 427 . Da, femeile nu se rusineaza sa-si puna-n jurul lor cele mai
vadite simboluri ale raului. 3. Precum pe Eva a in§elait-o sarpele 4M , tot
asa si pe celelalte femei, podoabele de aur ,• acestea, slujindu-se de chi-
pul sarpelui oa de o momeala, le-au innebunit sa se faca de ocara ; c3-si
fac din aur bijuterii cu chipuri de serpi si de tipari, ca sa arate frumoa-
se. Poetul comic Nicostrat 429 spune :

«Lanturi, coliere, inele, bratari, bijuterii

In forma de ?arpe,

fafi'le la picioaie, salbea 430 .

124. 1. Aristofan 431 , In piesa sa Tesmoioriile, insira, criticind foar-

te tare, toate podoabele femeiesti. Voi da chiar cuvintele poetului, care

vadesc precis, o femei, ce povara lipsita de bun gust puneti pe voi.

2. A — Turbane, legaturi de cap,
Silitra, piatra poroasa, bendita pentru git, fileu
pentru par,

Voal, ruj de buze, coliere, fard pentru ochi,
Rochie luxoasS, diademS, baticuri pentru cap,
Cordon, mantou, podoabe, haina de purpura brodata,
tunica din stofa fina care cade
plna la picioare,
Bluza, vesta, jupon, tunicuta
§i n-am vorbit de cele mai de seama dintre ele.
B — Care ?

426. Pilimon, Fragm. 81, CAP, II, p. 501—502.

427. Homer, Odiseea, VIII, 296 sq.

428. Fac, 3, 1—7.

429. Nicostrat, poet comic.

430. Nicostrat, Fragm. 33, CAP, II, p. 228.

431. Aristofan, eel mai mare poet comic grec (c. 485 — c. 386 t.d.H.). A scris pn-
truzeci si patru de comedii, din care numai unsprezece au a]uns ptnS la nol !n In-
tregime j restul se cunosc din fragmente. Comedille lul Aristofan slnt satire sorlnlo
sau pamflete politice. Dinitre piesele pfistrate : Nortl (in care vorbesto do Socrnto),
Pacea (In care combate pe partlzanH rflzbokilui), Uzlstrata, Thcsmolortle si Rroaiftote
(satiro llterore Indreptute Impotriva lul Eurlplde).

3Q2 CLIMBNT AL8XANDRINUL

C — Cercel, plietre pretloase, clipsuri agrafe,

podoabe tn formS de strugurl,

BrStSrl, catarame, bro?e, ghlrlande, inele la

picioare,

Inele cu pecete, lanturi, inele, t arduri,

Omamente de par, legaturi pentru coafurS,

ollsboi 432 , sardia * 53 ,

Salbe, bijuterii pentru urechi 434 .

3. Am obosit si m-am necSjit vorbind de multimea podoabelor, dar ma
$i minunez de aceste femei, ca nu obosesc purtind o povara atita de
mare.

125. 1. Ce preocupare ffira rost f Ce pasiune nebuna dup3 slavS !
Femeile risipesc, ca desfrinatele, bog&tia spre oeara lor, iar cu lipsa lor
de gust, falsifies dairuriile firesti pe care le-a dat Dummezeu, imitind arta
celud viclean.

2. Domnul 1-a numit cit se poate de bine «nebun» pe bogatul din
Evanghelie, oare stringea avutia sa Jn jitnite si zkea In siinea lui : «Ai
multe bun&t&ti strlnse pentru mulU anil Mdnincd, bea, vesele$te-tel» 435
§i caruia Dumnezeu i-a ziis : «/n aceasfd noapte voi lua sufletul fdu, iar
cele ce-ai gdtit ale cui voi fi ?» 436 . 3. Pictorul Apele, vazind pe un ucenic
al sau ca picteaza o Elena 437 incarcata cu mult aur, i-a zis : «0, copile,
pentru ca n-ai putut s-o pictezi frumoasa, ai facut-o bogata!». Niste
Elene ca aceasta sint femeile de azi ; nu sint cu frumusetea lor naturala,
ci Impopotoin'ate cu bogStii.

126. 1. Acestor femei le profeteste Duhul prin prof etui Sofonie : Ǥi
arglntul lor $i aurul lor nu-i vor putea mintui In ziua mlniei Domnu-
lul» « M . Se cuvine, dar, ca femeile, care sint educate de Hristos, sa se
Impodobeasca nu cu aur, ci cu Cuvintul ; ca numai prin Acesta se va-
deste aurul. 2. Fericiti ar fi fost vechii evrei, dac&, luind podoabele fe-
meilor, le-ar fi aruncat sau le-ar fi topit numai ; dar asa, ei au topit au-
rul, au facut din el un vitel si s-au inchinat idolului 439 ; dar n-au avut
nici un folos ; nici de pe urma artei lor, nici de pe urma lucrarii lor ,• in
schimb, insa, intr-un mod cu totul alegoric, au dat lectie femeilor noas-
tre sa renunte la podoabe. 3. Pofta care se desfrineaza cu aurul este
idol, inceroat prin foe ,• acestui foe ii este pastrata desfatarea, ca desfa-
tarea este idol, nu adevar. De aceea Cuvintul ii mustrS pe evrei, zicin-

432. Olisboi — falus confectionat din piele.

433. Sardia — pietre pretioase ro?ii ?i transparente.

434. Arlstotan, Fragm. 320, CAF, I, p. 474—477.

435. Lc, 12, 19.
430. Ac, 12, 20.

437. E vorba de Elena, pricina xazboiului troian.

438. Sol., 1, 18.

439. /e?., 32, 1—6.

PBDAOOOUl, CARTBA A DOUA 303

du-le prin profel : «Lucrurl de arglnt 9! de aur a t&cut casa lui Israel lul
Baal» * i0 , negreslt podoabe ; 4. si amenintlnd-o cu foarte multfi tfirie,
li zice = «$i-o vol pedepsl pe ea pentru zilele Idoliloi lui Baal, In care
i-a adus jertli, In care lsi punea cerceii ei $i colierele ei» Ui ,• si a adau-
gat si pricina impodobirii zlclnd : *$i va merge In urma amantflor ei ; iar
pe Mine M-a uitat, zice Domnul» 442 .

127. 1. Femeile sa arunce acestui viclean inseiator 443 podoabele de
aur ! Sa nu participe la aceasta gateala desfrinata, rtici sa se inchine ido-
lilor acoperite cu voaluri luxoase ! 2. Foarte minunat spune fericitul Pe-
tru Ui : « Asemenea si femeile, nu cu impletituri sau. cu aur sau cu mdr-
garitare sau cu haine scumpe, ci cum se cuvine femeilor care fac mdrtu-
risire de credin/d in Dumnezeu, , Impodobindu-se cu fapte bune» ui . 3.
Negresit, apostolul porunceste ca femeile sa indeparteze de la ele ga-
teala. Daca femeile sint frumoase, e de ajuns ceea ce le-a dat natura. Sa
nu se ia la intrecere arta cu natura ! Adica sa nu faca sa se lupte inse-
laciunea cu realitatea. Femeile urite de la natura arata, insa, prin gateala
lor, ca nu pot adauga ceea ce n-au.

128. 1. Se cuvine, dar, oa femeile, care se inchina lui Hristos, sfi se
poarte simplu. Intr-adevar, simplitatea se ingrijeste de sfintenie, egalea-
za poftele nesatioase, acopeira trebuintele prin lucruri care ne sint la
indeminS si cu care de obicei se implinesc cele ce sint de prisos. Ca sim-
plitatea, asa cum o anaita si numele, nu se intinde mai mult decit trebuie,
nici nu se Higimifa, niici nu se trufeste, ci eiste intru totul egaia, neteda,
are acelasi nivel, f5r3 exces si este suficienta siesi. 2. Iar suficienta este
capacitatea de a ajunge la scopul dorit, fara sa ai lipsa de ceva si fara
sa ai ceva de prisos. Mama simplitatii §i a suficientei este dreptatea ; iar
aceea care le creste pe acestea doua este dispozitia sufleteasca de a te
multumi cu ceea ce ai. Multumire cu ceea ce ai este, la rindul ei, capa-
citatea de a te socoti indestulat cu cele ce trebuie ; iar prin aceasta mul-
tumire iti procuri cele care contribuie la crearea unei vieji fericite.

129. 1. Podoaba sfinta pentru incheietura miinilor voastre sa va fie
o, femei, punerea in comun de bunavoie a bunurilor voastre ! Podoaba
sfinta sa va fie treburile din gospodarie ! Scriptura spune : «Cel care dd
s&racului imprumutd pe Dumnezeu» 446 ; si *Miinile celor cura}osi se

440. Osea, 2, 8.

441. Osea, 2, 13.

442. Osea, 2, 13.

443. AdicS : diavolulul.

444. De (apt : Fericitul Pavel.

445. I Tim., 2, 9—10.
44G. Wrov., 19, 17.

304 CIBM1NT ALMCXNDKINUL

lmbog&tesc» 44T . A numit «cura)osi» pe cei care dispretuiesc averile si pe
cei care Impart cu usurin^a avutiile lor.

Podoabfi sffnta perutru picioarele voastre sS se arate graba voastra
noobositfi spre facerea de bine si dnimul vostru spre facerea dreptatii.

Cohere si salbe s3 va fie simtul de rusine si castitatea. Niste podoabe
ca acestea le face Dumnezeu din aur.

2. «Fericit este omul, care a g&sit Infelepciunea si muritorul, care a
cunoscut priceperea» 448 , spune Duhul prin Solomon : «cd mai band este
negutdtoria ei declt vistierii de aur si argint ; este mai scumpd decif pie-
trele cele pretioase» 449 . Aceasta este gSteala cea adevarata.

3. Urechile femeilor sa nu fie gSurite, impotriva naturii, ca sa-si
atlrne de ele cercei si pandantive ; ca nu-i ing&duit sa silesti natura im-
potriva a ceea ce wea ea ; si nici nu poate fi peinlru urechi o adtS podoa-
bfi mai buna, care sS se coboare in gaurile cele facute de natura ale au-
zului, decit cateheza cea adev3rata\

4. Ochii, care au fost farda^i de Cuvint, si urechile, care au fost gau-
rite spre priceperea celor dumnezeiesti, se pregatesc sa audS si sa con-
temple lucrurile cele sfinte, de vreme ce Cuvintul le arata intr-adevar
frumusetea cea adevSrata «pe care mai Inainte ochiul n-a v&zut-o si nici
urechea n-a auzit-o» 45 °.

447. Prov., 10, 4.

448. Prov., 3, 13.

449. Prov., 3, 14—15.

450. 1 Cor., 2, 9.

CARTBA A TRHIA

CAPITOLELE CARTH A TREIA

I. Despre frumusejea cea adevaratS.

II. Nu trebuie s& ne Impodobim.

III. Catre bSrbatii care se Impodobesc.

IV. Cu cine s3 ne petrecem timpul.

V. Cum s5 ne comportam in bid.

VI. Numai crestinul este bogat.

VII. Simplitatea este bum5 merinde pentru crestta.

VIII. Tablourile si exemplele slnt o parte foarte insemnata din Inv&t&tura cea
dreaptS. ,

IX. Pentru ce trebuie sS facem baae.

X. Celor care vietuiesc dup5 inv&t^tura Cuvintului le sfnt tngSduite si exerci-
(iile gimnastice.

XI. Expunere pe scurt a celei mai bune viefuiri.

XII. La fel, expunere pe scurt al celei mai bune vietuiri. Texte din Sftntele Scrip-
turi, care caracterizeazS viafa crestinului.

20 — Cltmant Aluandrlnul

CAPITOLUL 1

DESPRE FRUMUSETEA
CEA ADEVARATA

1. 1. Cea mai mare din toate invataturile era, dupa eft se pare,
aceea de a te cunoa?te pe tine insuti. Daca cineva se cunoaste pe el Iti-
susi, cunoaste §i pe Dumnezeu ; si cunoscind pe Dumnezeu va fi ase-
memea cu Dumnezeu 1 , nu puntind haine brodate cu aur, nici imbraca-
minte lunga pina la calciie, ci facind fapte bune si avind mai ales ne-
voie de foarte putine lucruri. Singur Dumnezeu nu are nevoie de nimic ;
El se bucura mai cu seama cind ne vede ca sintem curati, cu sufletul
Impodobit, dar imbracati §i cu trup impodobit, cu haina cea sfinta, haina
castitatii.

2. Sufletul are trei par|i : partea spirituals (to voep6v), care se nu-
meste si rationala (Xo-rtottxov) ; este omul interior, eel care conduce pe
omul pe care 11 vedem ; iar pe omul interior il conduce altcineva, Dum-
nezeu ; partea irascibila (to do{iixu6v), oare este salbatica, locuie?te
In apropierea nebuniei ; partea a treia, facultatea de a pofti (xo eicidujiTjtt-
x6v) ia multe chipuri, mai felurite ca Proteu 2 , demonul marin ,- facul-
tatea de a pofti ia cind un chip, cind altul ; cauta sa placa si adulterului
?i desfrinarii ?i stricaciunii.

3. «La inceput $i leul are coamS frumoas5» 3 ;
suport Inca si aceasta podoaba ; ca parul din barbie il arata pe barbat ;

«Apoi, lns3, ajunge balaur sau panter& sau mistret puternic» *,

cfi dragostea de podoaba aluneca spre desfriu. Dar nu suport, ca un om
sa se arate ca o fiara.

1. In., 3, 2.

2. Proteu, zcu marln, fiul lul Poseidon, de la care a primit darul de a prezice
vlltorul ?l de a sc schlmba dupa cum voia. Este infdfisat de obicei In bust de om, care
■e termini cu o coada de peste.

3. Homer, Odlseea, IV, 456.

4. Homer, Odlseea, IV, 457.

PBDAOOOUl, CARTHA A TREIA 30?

«Apoi se (ace apa curgatoare il copac cu frunzls tnalt* '.

4. Pasiunile se due, plftcerile sl&besc i frumusetea se veytejeste si
mai iute decit frunza cade la pfimlnt i ctnd asupra frumusetii suflfi cu
putere furtunile erotice ale desfrtn&rii, frumusetea se vestejeste din pti-
cina stricariunii, inainte de venirea toamnei. Pofta se face orice, ia ffe-
lurite chipuri ,• vrea sS insele, ca s&-l bage in pSmint pe om. 5. Dar omul
acela, in care Cuvintul locuieste, nu este astSzi intr-un fel si miine In
alt fel, nu ia felurite chipuri ; are chipul Cuvintului, care este asemenea
cu Dumnezeu, este frumos, nu pune pe el gStealS ,• este frumusetea cea
adev3ratS, c5 este Dumnezeu ; si este Dumnezeu si omul acela pentru c3
Dumnezeu o vrea.

2. 1. Drept a spus Heraclit : «Oamenii sint Dumnezei si Dumnezeii
sint oameni ! CSci Cuvintul este acelasi» 6 . TainS v&ditS : Dumnezeu este
in om si omul este Dumnezeu ; iar Mijlocitorul implineste voia Tatalui.
Cuvintul este Mijlocitor, este comun celor doi, lui Dumnezeu si omu-
lui ; este Fiu al lui Dumnezeu si Mintuitor al oamenilor ; este Diacon
al lui Dumnezeu si Pedagog al nostru. 2. Pentru ca trupul este rob, pre-
cum mSrturiseste Pavel, cum poate fi cu cale ca robul sa se Impodo-
beasca ca un seducStor ? Pentru cS trupul are chip de rob, apostolul zice
despre Domnul : «S-a de$ertat pe Sine, lulnd chip de rob» 7 , numind rob
pe omul exterior, inainte ca Domnul sa ajungS rob si sa poarte trup. 3.
Dar milostivul Dumnezeu a slobozit trupul de stric&ciune ,• si, liberindu-1
de robia cea aducStoare de moarte si amara, 1-a imbrficat cu nestricft-
ciune, pumind in jural trupului aceasta sfinta podoatba a vesnkiei, ne-
murirea.

3. 1. Oamenii mai au si alta frumusete : dragostea. «Dragostea, dupa
cum spune apostolul, Indelung rabdd, se milostiveste, nu pizmuieste, nu
se semefeste, nu se trufeste» 8 . Semetirea este o infrumusetare, care aratfi
suficienta §i inutilitatea. 2. De aceea apostolul a adaugat : «Nu se poartH
cu necuviin/d» 9 , pentru ca necuviinta este ceva strain de om, nu st4
in firea omului. Ceea ce este imitat este strain ,• si lucrul acesta II ex-
plica apostolul, zicind : «Nu cautd ce nu-i al s6u» 10 , pentru c& adev3rul
nu numeste al sau decit ce-i este propriu, pe clnd dragostea de gateala
cauta ce este strain, ce este in afara si de Dumnezeu si de Cuvint si de
dragoste. 3. Duhul marturiseste prin Isaia ca Domnul a fost urlt la chip :

5. Homer, Odiseea, IV, 458.

6. Heraclit, Fragm. 62, Diels.

7. PH., 2, 7.

8. 1 Cor., 13, 4.

9. I Cor., 13, 5.

10. 1 Cor., 13, 5. DupS cum sc vode, textul dat do Clomont psto dlforlt d* ctl
dat de edllllle Noulul Testament.

306 CLEMENT ALEXANDRINUL

•§1 L-au v&zut 5/ nu avea chip, nici frumusete, ci chipul Lai era fdid de
clnste, mic^orat Inaintea oameniior» ". $i cine este mai bun decit Dom-
nul ? Dar Domnul n-a ar&tat frumusetea trupului, aceea care se vede, ci
frumusetea cea adevSrata ; si a sufletului si a trupului ,• frumusetea cea
f&catoare de bine, a sufletului si frumusetea cea nemuritoare, a trupului.

capitolul u
NU TREBUIE SA NE IMPODOBIM

4. 1. Deci nu trebuie impodobita infatisarea omului din afara, ci su-
fletul, cu podoaba frumusetii morale,- iar daca e vorba de impodobirea
trupului, apoi sa-1 impodobim cu podoaba infrin5rii. Dar femeile, care-si
InfrumuseteazS exteriorul lor si lasa in parasire sufletul lor, nu-si dau
seama cB. sint impodobite ca si templele egiptene. 2. Templele acelea
au aranjate cu grija propileele, vestibulele, locurile imprejmuitoare —
largi si impSdurite — si curtile imprejmuite cu fel de fel de coloane ,-
zidurile lucesc, fiind facute cu pietre aduse din strainState si nici unul
nu-i lipsit de tablouri artistice ,• templele stralucesc de aur, argint si
electron 12 si aruncS raze din feluritele pietre pretioase, incrustate in
ele, aduse din India si Etiopia ,• sanctuarele sint ascunse in dosul unor
perdele brodate cu aur ,• 3. dar dacS intri inauntru, grabindu-te s& con-
templi ceea ce este mai bun, ca s& oauti statuia zeului, care locuieste in
tomplu, preotul, in grija caruia este statuia sau altul din cei care se
ocupS cu ceremoniile sacre priveste grav locul sfint, cint5 un cintec
religios in limba egipteanS, apoi da putin la o parte perdeaua, ca s&-ti
arate zeul ; si atunci in loc de evlavie izbucnesti in ris, 4. c& nu vei
gfisi zeul cautat, spre care te grabeai, ci o pisicS, sau un crocodil, sau
un sarpe de prin acele locuri sau alta fiarS la fel cu acestea, nevrednica
de templu, ci vrednica de groapS, sau de vizuinS, sau de mocirlS. Da,
dumnezeul egiptenilor este un animal, pe care-1 vezi tavalindu-se pe un
ajternut de purpura.

5. 1. AsemfinStoare cu aceste temple mi se par femeile care poarta
haine "brodate cu aur, care-si impodobesc buclele de p&r, care-si ung
fata si-si creioneaza ochii, care-si vopsesc parul, care nascocesc si alte
ticfilbsii, pentru a-si impodobi trupul — cu adevarat temple egiptene ! —
si pentru a atrage amanti carora le place sa se inchine idolilor. 2. Dar
dacfi dai la o parte perdeaua templului, adica podoabele din parul feme-

11. la., 53, 2—3.

12. Electron, un fel de metal In care este amestecat aur si argint.

PBDAOOOUL, CARTBA A TRBIA 308

ilor acestora, vopseala, halna, aural, rujul, fardul, adlcft pinza de pa-
ianjen ailcSituiita din toate acestea, ca sa gase$ti Infiuntru frumusetea cea
adevSrata, stiu bine, cfi te vei ingreto?a. 3. Nu vei g&si locuind Inauntru
chipul vrednic de prefuire al lui Dumnezeu, ci In locul chipului aceluia
vei vedea cS. s-a a?ezat in sanctuarul sufletului desfrinata, adulterine,
vei vedea o adev&rata fiarS.

«o maimutS mlnjitS cu fard» l3 j

jar sarpele acela inseiator 14 , care devoreazS mintea femeii prin dragos-
tea de slava, are in vizuina lui sufletul femeii. 4. Acest balaur corupator,
umplind totul cu drogurile sale ucigase si aruncindu-si veninul, a fScut
din femei niste desfrinate — cS nu femeia, ci desfrimata este iubitoare
de podoabe — ; femeile acestea se ingrijesc putin de gospodarie alSturl
de bSrbatii lor, dar dezleaga pungile barbatului si-i cheltuiesc banii pe
poftele lor, ca sS poat& avea multi martori ai pSrutei lor frumuseti ;
stau cit este ziulica de mare de se gatesc si-si pierd timpul cu sclavii
cumparati cu bani.

6. 1. Cu mincare proasta isi fac trupul placut ; stau toatS ziua in-
chise in casa, ca sa nu li se topeasca fardul pe obraji si sa nu se vadfi
c3-si au pSrul vopsit ; dar cum vine seara, aceastS frumusete falsfi iese
ca dintr-o vizuina la lumina faciei ,• inselatoria le este ajutata si de betia
trecatorilor si de putinatatea luminii. 2. Poetul comic Menandru izgo-
neste din casS pe femeia care-si vopseste blond pSrul :

«Iar acum, cara-te din casa aceasta ! C& o femeie
Cuminte nu trebuie s5-$i fac5 pSrul blond» 15 ,

dar nici sS-si fardeze obrajii si nici sa-si incondeieze ochii. 3. Nu-si dau
seama nenorocitele ca-si pierd frumusetea lor proprie cu adaugarea unei
frumuiseU straine ! Dar, de oum se face ziua se dichisesc, isi fac masaje
si-si pun pe fata masti de creme ; cu masajele ce-si fac isi strica pielea ;
cu cremele cu care se ung isi siabesc trupul ; iar cu spaiari fara rost
isi vestejesc floarea obrazului. 4. De aceea fata lor arata palida din pri-
cina fardurilor, se imbolnavesc usor, pentru ca trupul lor este siabit,
fiind mereu acoperit de creme si de farduri. Femeile acestea, prin cele
ce fac, ocarasc pe Creatorul oamenilor, ca si cum El nu le-ar fi daruit
frumusetea pe care o meritau. Negresit nu sint bune de gospodarie ;
sint ca niste tablouri, ca niste obiecte puse la priveaia, nu ca sS gospo-
dareasca.

13. Dlntr-un poot comic necunoscut, CAP, III, p. 503, nr. . r >17.

14. Fac, 3, 1—6 | Apoc, 12, 13.

15. Menandru, Pmqm. 010, CAP, III, p. 184.

310 CLEMENT ALBXANDRINUL

7. 1. De aceea, In piesa poetului comic, femeia cu judecata spune :

«Ce lucru cuminte si strSlucit am mai face noi femelle,
Dacfi am sta si ne-am vopsi parul ?» 1S .

Niste femei ca acestea, care-si vopsesc parul, fac de ocara pe femeile
libere ; niste femei ca acestea stricS casele altora, sint necredincioase
In cfisnicie, aduc copii presupusi. 2. La fel si poetul comic Antifane 17 , in
piesa Maltache, isi bate joe de desfriul femeilor, spunind cuvintele co-
raune tuturor, nSscocite ca sa-si piarda vremea :

•Vine,

Revine, se apropie, se-ntoarce,

Soseste, e de fata, se spaia, paseste incoace,

Se unge pe fata, se piaptanS, intra In cas3, zaboveste,

Face bale, se priveste, se imbraca, se parfumeaz5,

Se gateste, Isi da cu crema ; iar dac5 ar avea ceva, se splnzur5» ls .

3. De trei ori, mi odata, aT fi drept sS piarS femeile acelea oaTe-si
pun pe fata excremente de crocodil, care se ung cu spumS de putre-
ziciuni, care framinita funingine penitru sprincene si oare-si dau pe obraz
cu alb de ceruzS.

8. 1. Cum sa nu arunce credinta cea adevarata departe pe aceste
femei pentru purtarea lor, cind si poetii pagini sint satui de ele ?

Alt poet comic, Alexis 19 , le batjocoreste. Voi cita cuvintele acestui
poet, care, prin interpretarea sa neretinuta, face de rusine indrazneala
nerusinarii lor ; ca nici poetul nu este neretinut. Ma rusinez, cind vad
cfi e atlt de batjocorita camera femeii, care a fost creata sa fie ajutor
b&rbatului 20 , dar apoi a ajuns pieirea lui.

2. «Grija ei cea mai dintli e sa clstfge si sa jefuiascS pe vecini ;

Toate celelalte sint pentru ea nimicuri.

Se Intimpia sa fie mica? O bucata de plutS, la pantofi

Isi pune. Este Inalta ? Poarta tocul scurt

Si-si pleacS pe umSr capul, cind iese din cas3,

Ca sa-si scurteze inaitimea. Nu are solduri ?

Isi pune pe dedesubt cirpe cusute, una linga alta, ca eel care o v3d

S5 spuna : Ah, ce trup frumos I Are burta mare ?

Isi pune slni, asa cum Isi pun actorii ;

16. Arlstotan, Lizistrata, 42—43.

17. Antifane din Rodos, poet comic grec (sec. IV i.d.H.).

18. Antifane. Fragm. 148, CAP, II, p. 71. — Pentru ultima jumatate de vers din
ultlmul vers — &v 8' Iy<>« ti bx&fXtzat s-au propus diferite traduced : Stahlln : «fehlt
ihr was hingt sie sich auf» j Mondesert : «quant a celui qud a cette femme, il se pend» ;
J. M. Edmonds (in M, III, p. 24—25, n. 3) : «Si l'on a quelque chose — e'est-a-dire une
corde — sous la main, on se pend». N. £tefSnescu : «De-ar avea cu ce, la urma, poate
el i-ar spinzura» ; Editia Migne da douS traduceri j una, in text «et si quid habet.
enecatur» i alta, in note : «si quid displicet, se strangulat».

19. Alexis, poet comic grec (sec. IV I.d.H.).

20. Fac, 2, 18.

PEDAGOGUL, CARTEA A TREIA 311

§i slnii stind drept, ca niste cornice,

Due inainte haina, care-i acopera burta.

3. Are sprincenele rosii ? $i le d5 cu funinglne !

Se intimpla s& fie neagra ? Isi d3 pe fa^S cu alb de ceruzS.

Este albS tare ? Isi da cu fard rosu-aprins.

Are trup frumos ? §i-l arata gol.

Are dinti bine formatf ? Trebuie neaparat s3 rtda,

Ca sa vada cei de fat5, ce gur5 frumoasa are.

Dac5 risul ei nu place, stS intreagS zi

Avind drept intre buze o mica ramurS de mirt,

Incit cu vremea se tnveseleste, fie de vrea sau nu» 21 .

9. 1. V-am citat cuvintele lui Alexis, ca sa combat cu Intelepciunea
pSginS reaua mestesugire a iubirii de gateaia, cSci Cuvintul vrea sS sca-
pam de aceasta patima, luptind prin toate mijloacele Impotriva ei. Putin
mai tirziu vS. voi da si leacurile din dumnezeiestile Scripturi. Ca de obicei
te departezi de pacatele, care nu pot ramine ascunse, cind te rusinezi
de mustrarile ce \i se fac.

2. Dupa cum o mina data cu unsoare si un ochi uns te fac sa banu-
iesti, numai ce le privesti, c3 sint bolnave, tot asa si fardurile §i vopse-
lele iti arata, fafa sa o spuna, ca sufletul este bolnav In adincul lui.

3. Dumnezeiescul Pedagog ne indeamna sa trecem «riul str&in» 22 ,
adica femeia straina, femeia desfrinata — simbolizata prin acest rau
strain — care trece pe la toti, care, cu desfrinarea ei, revarsa asupra tu-
turor viata de desfriu. 4. <Departeazd-te de apa strdind, spune Pedago-
gul, si din izvoi strain s& nu bei» 23 ; — ne indeamna sa ne ferim de riul
vietii de piaceri — *ca sd tr&im multd. vreme si set ni se adauge ani vie-
///» 24 , daca nu umbiam dup3 piacere straina §i daca ne departSm de
erezii.

10. 1. Iubirea de mincare si iubirea de bautura, desi sint patimi mari,
totusi nu sint atit de mari ca dragostea de podoabe. Masa plina ?i pa-
harele repetate sint indestuiatoare s8 satisfaca lacomia, dar pe iubitorii
de aur, pe iubitorii de porfira si pe iubitorii de pietre pretioase nu-i
poate satura nici aurul de deasupra pamintului, nici aural" de sub pa-
mint, nici Marea Tirului, nici incarcatura corabiilor din India si Etiopia,
nici chiar riul Pactolu, care aduce bogatie cu apele lui. 2. Nici daca unul
din ei ar fi Midas, tot nu s-ar satura ,- s-ar socoti inca sarac, pentru ca
doreste alta bogatie ,• unii ca acestia sint gata sa moara linga aur.

Daca bogatia este oarba, precum si este, cum sa nu fie oarbe si
femeile care sint innebunite dupa bogatie si iubesc bogatia ? 3. Neavind

21. Alexis, Fragm. 98, 1, 2, 7—22. 24—26, CAF, II. p. 328 sq.

22. Prov., 9, 20.

23. Prov., 9, 20.

24. Prov., 9, 20.

313 CLEMENT ALBXANPRINUL

hotar poftei lor, ajung nerusinate. Au nevoie de teatru, de alai, de mul-
time de privitori, de plimbfiri prin temple, de opriri la rascrucile strSzilor,
ca s8 poata fi vfizute bine de totf. 4. Cele oare se laudS cu fata lor, nu ou
inlma lor 85 , se Impod obese ca sa placa altora ; si dupa cum pe robul
fugar II arata semnele facute cu fierul rosu pe trupul lui, tot asa pe des-
frlnata o aratS ImbracSmintea ei luxoasa. Cuvlntul a spus prin Ieremia :
«Chlar dacd te vei Imbrdca cu iosu, chiar dacd te vei Impodobi cu po-
doabd de aui, chiar dacd-tf vei unge ochii cu rimel, zadarnica este infru-
rauisetarea ta» * 6 .

11. 1. Apoi nu-i absurd ca pasarile, oaii si celelalte vietuitoare sS
se bucure de frumusetea lor naturaia, calul de coama lui si de culoarea
naturaia a parului lui, pasarile de penele lor de felurite oulori, iar fe-
mela sfi se socoteasca mal saraca decit animalele si atiit de lipsiita de
frumusete incit sa aiba nevoie de frumusete straina, pe care o cumpara,
ca sa-si zugraveasca fata ? 2. Plase de par si fel de fel de baticuri, 1m-
pletituri mestesugite, dar si nenumarate forme de pieptanaturi ale paru-
lui, costul foarte mare al oglinzilor in care se gatesc, toate, ca sa vi-
neze pe cei care, ca niste copii f3ra de minte, ramin uimiti de chipurile
lor. Cfi acesta este scopul femeilor, care nu mai au nici o rusine, pe care
n-ai gresi de le-ai numi curtezane, ca isi fac masti de teatru din fetele
lor. 3. Dar pe noi Cuvlntul ne indeamna «sd nu privim la cele ce se v&d,
cl la cele ce nu se vdd ; cd ce/e ce se v&d sint treedtoare, iar cele ce
nu se vdd slnt vesnice» * 7 . Ceea ce a depasit, insa, absurditatea este in-
ventarea oglinzilor, in care femeile isi privesc chipurile lor fardate, ca
si cum ar privi la o fapta frumoasa sau la o indreptare a unui lucru r3u
fSout, clnd ar trebui sa arunce un acoperamJnt peste inseiaciunea pe
care o privesc in oglinda. Caci, dupa cum spune mitul elenilor, nici fru-
mosulul Narcis M nu i-a adus vreun bine privirea propriului sau chip.

12. 1. Dac8 Moise porunceste oamenilor sa nu faca nici un chip 29
care sa rivalizeze cu Dumnezeu, cum ar fi binecuvlntat ca femeile sa-si
tac8 un chip fals dupa reflectarea chipului lor in oglinda ? 2. Profetul
Samuil a fost trimis sa unga imparat pe unul din fiii lui Iesei cind Samuil
l-a v8zut pe eel mai mare dintre fii ca este frumos si inalt, s-a bucurat si
s-a apropiat de el sa-1 unga ,• dar atunci «Domnul i-a spus '■ Sa nu te
uill la chipul lui, nici la Indlfimea lui, cd 1-am lep&dat pe el. Cd omul se

25. 2 Cor., 5. 12.

26. let., 4, 30.

27. 2 Cor., 4. 18.

28. Narcis, persona] legendar, de o rara frumusetfi lizlca. Ultlndu-se In apa unel
flntlnl sl-a vizut chipul ; s-a IndrSgostlt atlt de mult de chipul lui, Incit s-a aruncat
In flntlna dupa el.

29. /ej., 20, 4.

PBDAOOOUL, CARTKA A TRBIA 313

■— ^^— ^^™ ' ■ ' " ■■ ll " ■ " — ' — — — I I I ' ■■ II. — II I .l—.l ■ ■!— — — —

uitd la ochi, dar Domnul la lnlmd» 30 ; si Samuil n-a uns pe eel frumos la
trup, ci pe eel frumos la suflet. 3. Dacfi Domnul socoteste frumusetea tru-
pului mai micS decit frumusetea sufletului, ce gtndeste El oare despre
frumusetea falsa, cind Domnul indeparteaza cu totul orice minciuna ?
«Prin credintd umbldm, nu prin vedere» 31 . 4. Prin Avraam, Domnul In-
vat& foarte lSmurit pe eel ce urmeaza lui Dumnezeu sa dispre{uiasca si
rudele si averile si orice bogatie 32 ; 1-a facut pe Avraam strain ; de
aceea 1-a numit si «prieten» 33 , pentru ca a dispretuit bogStia casei
sale ; si era doar de bun neam si bogat. 5. A invins cu cele treisuteopts-
prezece slugi ale sale pe cei patru regi, care luasera in robie pe Lot 34 .
Din Scripturi aflam cS numai Estera s-a impodobit in chip indreptatit ,-
femeia aceasta s-a impodobit tainic pentru imp&ratul ei 35 , cfi frumuse-
tea ei a fost pret de rascumparare pentru poporul sau, sortit mortii.

13. 1. Gateala face desfrinate din femei, iar pe barbate ii face afe-
meiati §i adulterini ; martor este poetul tragic care spune cam asa :

«Venind din Frigia In Lacedemonia

Judecatorul zeitelor 36 , precum o spune mitul

Argienilor, Imbraoat cu manta ce strSlucea de aur

§i cu pcrdoabS minusnatS f acuta de barbari 3r ,

S-a Indr8gostit de Elena, de care si ea era lndr5gostM3 ;

A r3pit-o si a dus-o la grajdurile din Ida M ,

Lulnd-o, pe cind Menelau 39 nu era acas3» *".

2. O, frumusete adulterinS ! Iubirea de podoabele fScute de barbari
si poftele unui barbat afemeiat au distrus Elada ! Mantaua, podoaba si
strcilucitoarea frumusete au stricat cumin tenia spartanfi ! Podoabele fa-
cute de barbari au arStat-o desfrinata pe fiica lui Zeus ! 3. Nu aveau
un Pedagog, Care s8 le taie poftele si nici s3 le spunS : *Sd nu faci des-
irinaie !» 41 , nici : «Sd nu pofte$ti !» i2 . Nu aveau pe Acela Care sa le
spunS : «S8 nu mergi prin pofta la desfriu si nici sa nu-ti aprinzi dorin-
lele cu iubirea de podoabe !» 4. Ce sfirsit au avut toate acestea si cite
rele au suferit cei care n-au vrut s& punS capat iubirii de sine ! Doua

30. 1 Regi, 16, 7.

31. 2 Cor., 5, 7.

32. Fac, 12, 1.

33. lac, 2, 23.

34. Fac, 14, 14—16.

35. Est, 5, 1—4.

36. AdicS : Paris.

37. Adic3 : de troieni, socotiti barbari de grecii din Elada.

38. Ida, munte In Frigia in apropierea Troiei, unde a avut loc si Judpcatu f8cuM
de Paris.

39. Menelau, regele Lacedemoniei, sotul Elenel.

40. Euripide, Ifigenia in Aulida, 71—77.

41. les., 20, 14.

42. Ics., 20, 17.

314 CLEMENT ALEXANDRINUL

continente sint puse in miscare de niste piaceri nestapinite si toate sint
zguduite de un barbar tin&r. Grecia intreaga porneste pe mare ,• marea
se strlmteazS din pricina continentalilor pe care-i poarta. 5. Izbucneste
rfizboi lung ; se dau lupte cumplite ,• cimpiile se acopar de mortf ; bar-
barul atacfi in port pe cei care veneau ; nedreptatea stSpineste si pri-
virea lui Zeus, precum spune celebrul poet 43 , spre Traci u se indreapta 45 .
Cimpiile barbare beau singele nobil ; cursurile riurilor sint oprite de
trupurile mortilor ; piepturile izbucnesc in cintece de jale si jalea cu-
prinde pamintul. Toate se cutremura :

•Poalele mun<telui Ida, eel plin de izvoare,

Culmile sale, cetatea troienilor si corabiile ahetlor» **.

14. 1. Unde sS fugim, Homere ? Unde s& ne oprim ? AratS-ne un
pfimint, care sa nu fie zguduit ?... ". Nu te atinge de friie, copile, esti
IncS tinSr ! Nu te sui in car ca sa alergi, ca n-ai invStat sS-1 conduci 48 .
Cerul se bucurS de doi conducStori de car si numai de ei este condus
focul in alergatura lui 49 .

Mintea este abatuta din calea ei de placere ; cind curatenia mintii
nu este condusa la Cuvint, mintea alunecS spre desfriu §i caderea ei
isi primeste plata caderii. 2. Pilda pentru cele spuse sint ingerii care
au parSsit frumusetea lui Dumnezeu 50 pentru o frumuse^e care se ves-
tejeste si au c3zut din ceniri pe pamint. Dar si sichimi^ii sint pedepsiti ;
au cazut, pentru ca si-au batut joe de o sfinta fecioara 51 . Pedeapsa
lor le-a fost mormintul, iar amintirea pedepsei lor ne conduce la min-
tuire.

CAPtTOLUL 111

CATRE BARBATH CARE SE IMPODOBESC

15. 1. Atit de mult a crescut luxul, incit nu numai femeile sint bol-
nave de aceasta rivna dupS desertSciuni, ci si barbatii cauta sa se im-
bolnaveasca de aceeasi boaia. Si nu sint sanatosi, pentru ca nu indepar-

43. Adlca : Homer.

44. AdlcS : e de partea celor care se porniserS impotriva Troiei.

45. Homer, Illada, XIII, 4.

46. Homer, Iliada, XX, 59—60.

47. Aicl textul are o lacuna.

48. So face aluzie la Feton, fiul lui HeUos (soarele) si al Climenei, care a cerut
tatalul sfiu sa-l conducfi carul. Neputlnd stapini cail, Zeus 1-a trSznit.

49. Platon, Fedru, 246 AD.

50. Vac, 6, 1—2.

51. Vac, 34, 1—2, 26—27.

PBDAOOOUL, CARTEA A TBBIA 3|fl

tea*fi de la ei gfitelile i mai mult, Indreptlndu-se spre o viatfi molatecfi,
se f«minizeazfi ,• isi tund parul ca derbedeii si desfrlnatele.

«Sint Imbricatf cu mantale str&lucltoare, lungi

?i foarte scumpe.

Mesteca gum a de mestecat $i miros a parfum» 52 .

2. Ce-ai putea spune cind ii vezi pe acestia ? Gindind ca un fiziono-
mist, ai putea spune : Din infatisare se cunosc desfrinatii si afemeiatii ;
vineazS dragostea sub cele douS forme, si ca barbati si ca femei ,• urfisc
p3rul, sint far5 de par, au oraare de frumusejea barbateasca, se impodo-
besc cu peruci ca si femeile. Inseiatorii, spune Sibila,

«TrSind din IndrSznell Hpsite de evlavie,
SSvlr$esc fapte rele, nebune$tt» 53 .

3. Din pricina acestora sint pline orasele de cei care ung cu smoalS
ca sa extirpeze parul, de frizeri si de cei care smulg parul barbatilor care
vor s-o faca pe femeile. Pentru barbatii acestia se construiesc si se des-
chid pretutindeni in orase ateliere, iar lucrStorii, care sint in slujba
acestei desfrinari de curtezane, cistiga pe fata bani frumosi.

4. Acesti desfrinati se lasS cu totul pe mina lucratorilor care-i ung
cu smoalS, ca sa le smulga parul ; nu se rusineaza de cei care ii vad si
de cei ce tree si nici de ei insisi, gindindu-se ca stoit barbati. Asa fel de
oameni sint cei robiti de cele mai ticaioase patimi ! Au tot trupul neted,
c3 li se smulge cu smoaia in chip fortat parul !

16. 1. Nici nu ma gindesc sa nu vorbesc mai departe de nerusinarea
aceasta. Daca acesti barbati nu se rusineaza sa faca, apoi nici eu n-aim
s3 ma rusinez de a vorbi. Diogene, pe cind era vindut ca sclav, a mustrat
in chip pedagogic pe unul din acesti ticaiosi, spunindu-i barbateste :
«Tinere, vino de-ti cumpara un barbat !» Diogene a vrut s3 potoleascfi
desfrinarea aceluia cu un cuvint cu doua intelesuri.

2. Nu-i oare o ticaiosie oa barbati sa-si rada si sa-si smulga parul,
ca sa-si faca trupul neted ? Barbatii care o fac pe femeile ar trebui s8
paraseasca vopselele de par, unsorile de par, tincturile galbene, Indelet-
nicirile ticaioase femeiesti si pieptan&turile maiestre.

3. Barba{ii socot ca-si leapada batrinetea capului, cum isi leapada
sarpele pielea cea veche, daca-si vopsesc parul si-1 intineresc. Chiar da-
c3-si ascund cu viclenie parul, nu vor putea scapa de zbircituri ,• si nici
nu vor scapa de moarte, ascunzindu-si cu viclenie anii. Nu-i cumplit,
s3 fii batrin, cind nu uiti c3 esti batrin. 4. Omul cu cit se apropie de sfir-
§it, cu atit pune mai mult pret pe credinta cea adevaraita, c8 are numai pc
Dumnezeu mai batrin ca el ; ca Dumnezeu, eel mai batrin din toate exis-

52. Poet comic nccunoscut, CAP, III, p. 470, nr. 338

53. Oracolclc Sibllliw, IV, 154—155.

310 CLEMBNT ALEXANDRlNUL

tenjele, este b&trln ve$nic. Profetfa L-a numit pe Dumnezeu «vecrtf in
zlle t tar pdrul capului Lui ca Una curat&» 54 , spune profetul. Domriul a
spus : *Nimeni altul nu poate face un fir de par alb sau negru» 55 .

17. 1. Cum indraznesc acesti necredinciosi sa se ia la intrecere cu
Dumnezeu, facindu-se creatori, dar, mai bine spus, cum se silesc sa se
egaleze cu Dumnezeu, falsificind parul pe care Dumnezeu l-a imbatrinit ?
Scripture spune : «Cununa bdtrinilor este experienfa lor cea mare» 56 ,
lar parul lor eel alb este floarea acestei miari experiente. B&rbatii care-si
vopsesc pSrul, InsS, fac de rusine ceea ce onoreazS virsta, parul eel alb.
Nu este cu putinta sa aiba ,suflet bun eel care are p5rul capului falsificait!
2. «Voi, Jnsd, n-ati mvatat asa de la Hristos, spume apostolul; dacd L-atf
ascultat si v-a{i mvatat Intru El, precum este adevarul In Iisus, ca s& le-
pddati fa}d de viefuirea de mai inainte pe omul eel vechi», nu pe eel cu
parul alb, ci «pe omul care se stricd dupd poftele inselaciunii si sd vd
lnnoili» nu cu vopsele si gateli, ci «cu duhul mintii voastre ?i sfi vd im-
brdcali in omul eel nou, eel zidit dupd Dumnezeu intru dreptate si "mtru
sfintenia adevdrului» 57 . 3. Nu se poarta oare ca o femeie barbatul care
se piaptana, oare-si da pSrul jos cu briciul, ca sa fie frumos, care se asea-
zS in fata oglinzii, oa sa-si rada parul, sa-si smulga peril si sa-si netezeas-
cfi obrajii ? Daca nu i-ai vedea pe ace§tia in pielea goala, ai crede c3-s
f«mei. 4. Chiar daca nu li se permite sa poarte bijuterii de aur, totusi
pentru a-si satisface pofta lor de a semana ou femeile se infasoarS cu
cingfitori si franjuri de aur sau isi fac din acelasi material forme sferice,
pe care le pun la gleznele picioarelor sau le atirna de git.

18. 1. Smulgerea parului de pe fata este inventia nastrusnicS a unor
oameni moleisiti, oare se tirasc in camerele femeilor, a unor fiare desfrl-
nate si amfibii. Acest fel de siretlic este desfrinat si fara Dumnezeu.

Dumnezeu a vrut ca femeia sa n-aiba par pe fata si sa se mintuiasca
cu bogatul ei par natural de pe cap, ca si calul de coama ; iar pe barbat
Dumnezeu l-a impodobit cu barba, ca pe lei, si sa fie cunoscut ca barbat
dupfi pieptul lui acoperit cu par, semn de putere si conducere. 2. La fel,
Dumnezeu a impodobit pe cocosi, fiindca apara gainile, cu creste, ca $i cu
n!ste -coifuri. Dumnezeu socoate parul de mare importanta pentru bSr-
bati, pentru ca a poruncit ca parul s3-i aparS barbatului odata cu price-
perea ; si pentru ca Dumnezeu admira buna-cuviinta l-a cinstit pe barbat
cu p3r alb, vrednic de respect pentru gravitatea infati?arii sale. 3. Pri-
ceperea si gindurile patrunzatoare, cresc odata cu timpul si intaresc ba-

54. Dan., 7, 9.

55. Mt„ 5, 36.

.10. Inf. Sir., 25, 8.

57. Ei., 4, 20—24.

PBQAOOOUL, CARTBA A TRBIA 817

trlnetea prin tfiria unel mare experlente. Si astfel parul eel alb este o
floare vrednicfi de a fi pretuitfi cu pasiune pentru venerabila ei lnjelep-
ciune si pentru increderea binecuvlntatfi pe care o poti avea In ea.

19. 1. Barba este semnul distinctly al barbatului ; prin ea se vede
bSifbatul ; barbatul este mai In vlirsta decit Eva ; barba este simbol c3
bfirbatul are o natura superioara. Dumnezeu a socotit ca este drept ca
barbatul sa aiba par ; si a rasplndit par pe tot trupul barbatului. Dum-
nezeu a luat ceea ce a fost fara par si moale din coasta barbatului 58 si a
creat pe Eva, femeie delicata, pentru primirea samintei barbatului, ca
sa-i fie ajutor 59 pentru facerea de copii si pentru gospodarire. 2. Iar
Adam, pentru ca i s-a luat carnea fara par, a ramas barbat si se arata
barbat. Dumnezeu a dat barbatului lucrarea, iar femeii suferinta. Prin
natura lor, vietuitoarele care au par sint mai puternice si mai caiduroase
decit cele fara par. De aceea si barbatii sint mai puternici si mai caidu-
rosi decit femeile, taurii decit boii, cei ajunsi la maturitate decit cei care
n-au ajuns. 3. Este necuvios lucru sa batjocoresti ceea ce este simbolul
barbatiei, parul. Daca un barbat isi face fa{a neteda — ma apuca caidu-
rile cind rostesc acest cuvint — atunci el o face pe femeia ; daca e fe-
meie, atunci o face pentru desfrinare ; amindoi trebuie izgoniti clt mai
departe din societatea noastra. 4. Domnul spune : «Dar $i perii capulul
vostm sint num&iath 60 . Sint numarati si perii din barba si perii de pe
tot trupul.

20. 1. Nu trebuie smuls, impotriva voii lui Dumnezeu, parul, care
este numarat prin vointa Lui. Apostolul spune : «Nu vd cunoastefi oare
pe voi insivd. bine, cd Hristos Iisus este in voi ?» 61 . Iar daca stim c3
Hristos locuieste in noi, nu stiu cum se face, ca indraznim sa-1 ocarim I
2. Nu este oare culmea desfrinarii sa pui sa ti se smulga parul — preget
chiar sS vorbesc de aceasta fapta nerusinata — sa te rasucesti, sa te
pleci inainte, sS-ti dezgolesti in vazul tuturor partile corpului care nu tre-
buie vazute, sa dansezi, sa te invirtesti, sa nu-U fie rusine sa faci figuri
obscene in mijlocul tineretului, in mijlocul saiii pentru exercitii corpo-
rale, acolo unde se cerceteaza capacitatile fizice ale barbatilor ? Ei bine,
acolo te dai in spectacol, acolo cauti sS-ti dai in vileag aceasta indelet-
nicire impotriva firii ? Cei care fac niste fapte ca acestea In vazul tu-
turor cu greu s-ar rusina sa le faca acasa la ei. 3. Nerusinarea savirsita
de ei in vazul tuturora da marturie de destrabaiarea lor cind nu-s vfi-

58. Fac, 2, 21.

59. Fac, 2, 18.

60. Mi., 10, 30 i l.c, 12, 7.

61. 2 Cor., 13, 5.

31B CtEMBNT ALEXANDRI^UL

zufi si clnd pot face orice vor. Da, eel care tag5duieste ziua-n amidza
mare ca este barbat, negresit poate fi invinuit ca noaptea o face pe fe-
meia. 4. «Sd nu fie desfrinatd, spune Cuvintul prin Moise, Intre fiicele
lui Israel si so 1 nu tie destrmat intre iiii lui Isiael» 62 . Mi se poate spune,
Insa : «Smoala este de folos !». Dar sa nu te aeuze de desfrlu !, iti spun
si eu. Nici un om cu buna judecata n-ar voi, daca nu-i bolnav, sa fie
socotit bolnav si nimeni n-ar voi de bunavoie sa caute sa-si fac5 de
lis chipul lui frumos. 5. DacS «Dumnezeu pe cei chematf dupd vointa
Sa i-a cunoscut mai dinainte cd sint asemenea chipului Fiului Lui, pe
care, dupa cum spune apostolul, «L-a hot&iit s& fie Intii-nclscut ititre
multi frati» 63 , cum sa nu fie fara de Dumnezeu cei care insults trupul
lor, care este asemenea trupului Domnului ? 6. BSrbatul care vrea sS fie
frumos trebuie sa-si infrumuseteze ceea ce este foarte frumos in om, min-
tea, pe care trebuie s-o arate in fiecare zi tot mai stralucitoare. Nu tre-
buie sa-si smulga perii, ci poftele.

21. 1. Mi-e mila de copiii de la vinzatorii de sclavi, pe oare aoestia
li Impodobesc ca sa fie batjocoriti ; acesti copii nu se batjocoresc de
bunavoaia lor, ci li se porunceste nefericitilor sa se impodobeasca pen-
tru dorint^a de ci^tig urit a negustorilor de sclavi. Dar cum sS nu fie
dispretuiti cei care fac de buna lor voie aceste blestemStii, pe care, daca
ar fi barbati, ar trebui sa nu le facS ,• ci dimpotrivS ar trebui sa prdfere
moartea de li s-ar porunci sa le facS ? 2. Asa, insS, viata a ajuns la un
atlt de mare grad de desfriu, incit nedreptatea se desfatS ca la ea acasS.
Desfriul s-a raspindit peste tot in orase si a ajuns lege. In casele de pro-
stltutie femeile stau linga barbat.i si-si vind trupul lor pemtru o placere
plinS de ocara, iar copiii isi neagS firea de barbati si sint invatati s-o
faca pe femeile. 3. Desfriul a intors totul cu susul in jos. Curiozitatea
excesiva de desfriu a facut pe om de rusine. Curiozitatea aceasta cauta
totul, incearca pe toate, le sileste pe toate, amesteca sexurile, barbati
fac ceea ce trebuie sa faca femeile, iar femeile o fac pe barbatii impo-
triva firii lor ,■ femeile sint si femei, dar o fac si pe barbatii. 4. Pehtru
desfrinare nici o cale nu-i nebStStorita ,• plScerile trupesti sint comune
tuturor, iar desfriul sta cu ei la masa. Ce priveliste vrednica de plins !
Ce Indeletnicire de care nici nu poti vorbi ! Trofeele acestea arata desfri-
narea voastra publics ! Prostituatele sint v5direa faptelor voastre ! 5- Vaj
cit este de mare nelegiuirea ! Nici nu-si dau seama nenorocitii c& impreu-
narea lor cu persoane necunoscute da nastere la multe tragedii. De multe
ori pfirintii traiesc fara sa stie cu fii lor, care se desfrineaza, sau cu fii-

02. Deut, 23, 17.
63. Rom., 8, 28—30.

PIDAOOtfUL, CARTBA A THEIA 318

cele lor depravate. Nu se glndesc ca-si pun In primejdie copiii lor j ca
nelnfrlnarea lor cea mare 11 face sa fie bfirbatii proprlilor lor fete.

22. 1. Aceste fapte slnt Ingaduite chlar de Injeleptele lor legi ! Li
se ingfiduie oamenilor sa pacatuiasca in chip legal si numesc usurare
IngSduirea plScerilor oprite. Cei care fac adulter impotriva firii socot
cS nu fac adulter ; dar dreptatea care pedepseste este pe urma faptelor
lor indrazneje. Isi atrag asupra lor o nenorocire pe care n-o pot evita
si-si ciimpSra moartea cu citeva monezi. Nenorocitii negustori de carne
vie aduc pe mare, ca pe griu si vin, incSrc5turi de desfrinare. 2. Altii,
cu millt mai ticalosi, isi cumpara placerile cum isi cumpara piinea si
mincarea, farS sa le vinS in minte cuvintul acela al lui Moise : «Sd nu
ping&resti fata ta, dind-o spre desfrinare } sd nu se desfrineze pdmlntul,
ca pdmintul sd se umple de nelegiuire» u . Acestea s-au profetit de dc-
mult } dar implinirea lor este vaditS. Tot pamintul s-a umplut de desfri-
nare si nelegiuire.

23. 1. Admir pe vechii legiuitori romani ; aceia urau pe pederasti
si pedepseau dupa legea dreptatii cu aruncarea in groapa pe cei care
se impreunau cu o femeie impotriva legilor firii.

2. Nu este ingSduit nicicind sS-tf smulgi pSrul din barba, frumuso-
tea care creste odata cu barbatul, frumusetea cea plina de noble^e :

«Celui cSruiia li create Intiia oar5 barba, a cSrui
tinerete este prea placut3» 65 .

Cind tin3rul creste in vlrsta isi unge barba si este mindru de ea ;
peste ea se pogoarS mirul profetic al lui Aaron 88 I care a fost cinstit cu
harul preotiei 67 . Se cuvine, dar, ca eel care a primit o educate buna,
peste care s-a sal&sluit pacea, s& lase in pace si pSrul lui. 3. Ce nu pot
face Oare femeile care se sirguiesc sa trSiasca In desfrinare, cind v8d, ca
intr-o oglinda, cS bSrbatii indraznesc s& faca ceea ce fac ele ? Dar, mal
bine spus, acestia nu trebuie numiti barbati, ci desfrinati, trebuie numiti
femei ,- glasul lor seamanS cu glasul femeilor, iar imbrScSmintea lor este
ca a femeilor, moale cind o atingi si colorata. 4. Pe acestia ii arata si In-
fatisarea lor exterioara : imbrScamintea, incSltamintea, atitudinea, mer-
sul, coafura, privirea. «Din privire se va cunoaste omul, spune Scrip-
tura, si din intilnirea cu omul se va cunoaste omul } Imbr&c&mintea bdr-
batului, c&lcdtura piciorului si rlsul dintilor vestesc cele despre el» 08 . 5.

64. Lev., 19, 29.

65. Homer, Iliada, 348.

66. Ps., 132, 2.

67. /e?., 30, 25—30.

68. Int. Sir., 19, 26—27.

320 CLEMENT ALBXANDRINUL

Cei care due lupta Impotriva celuilalt par de pe trup au grija foarte
mare numai de parul de pe cap, ca putin lipseste ca sa-si lege, ca §i fe-
meile, parul cu plase de par.

24. 1. Leii se lauda cu parul lor des ; iar la lupta parul le este
armfi ; §i miistretii se mlndresc cu parul lor tepos ; dar vinatorii se tern
de parul lor, cind mistretii se zburlesc.

«lar oile cu Una lor bogatS sint ImpovSrate de
blana lor» 69 .

dar si oilor, iubitorul de oameni Dumnezeu le-a inmultit firele de par,
pentru tine, omule, invatindu-te sS le tunzi lina.

2. Celtii si scitii poarta parul lung, dar nu si-1 impodobesc. PSrul
bogat al barbarului este oarecum infricosator, iar culoarea lui rosie
ameninta la razboi ,- culoarea parului lor e inrudita cu culoarea sirigelui.
3. Amindoua aceste popoare barbare urasc desfatarea ; marturii evi-
dente ne sint : cotiuga germanului si caruta scitului. Uneori scitul se
satura si de caruta — ca m&rimiea cSrutei i se pare barbarului adevarata
bogatie — ,• barbarul, parSsind desfatarea, duce o viata simpla. 4. Calul
ii este scitului indestulatoare casa ; e mai sprinten decit caruta ,• il ia,
se urea pe el si se duce unde vrea ,• daca-i este foame, calul ii este hrana ;
si-i da si vinele lui ; singurul lucru pe care-1 are calul, singele, il oferS
stfipinului sau ,• pentru nomad, calul este si c&rutS si hrana.

25. 1. Iar arabii — si acestia tot nomazi — cind ajung la virsta de
pot lupta, calaresc pe cSmile ,• se suie pe ele chiar cind sint ingreunate ;
camilele poarta pe spatele lor pe stapini si in acelasi timp si pasc si
alearga si le due si casa lor. Daca barbarii due lipsa de apa, sug laptele
camilelor ; iar cind nu mai au hrana, nu cruta nici singele lor, ca si lupii
turba(i, dupa cum se spune. CSmilele sint mai blinde decit barbarii ,• nu
se rfizbunS pe cei care le fac rau, dimpotriva strabat in fuga cu incre-
dere pustiul, purtind si hranindu-si in acelasi timp stapinii. 2. Sa piara
fiarele acestea 70 , cu instinct de conservare, pentru care singele le este
hranfi ! Ca oamenilor nici ingaduit nu le este sa se atinga de singe 71 ,
cfi trupul nu-i altcevia decit carne lucrata cu siinge. Singele omenesc a
participat la Cuvint si cu Duhul participa la har ,• daca va face cineva
vreo nedreptate singelui, acela nu va fi uitat. Singele poate chiar singur,
lipsit de trup, sa vorbeasca cu Domnul 72 . 3. Admir simplitatea barbari-
lor ! Barbarii, iubind o viata saraca, au parasit desfatarea. Ca unii ca

69. Hesiod, Munci ?i zile, 234.

70. Adlcfi : oamenii care beau singe.

71. Fac, 9, 4 ( Lev., 3, 17.

72. Fac, 4, 10.

PBDAOOOUL, CARTEA A THB1A 321

acestia ne cheama Domnul sa fim. Lipsiti ue dorinta prntru lucrurilo
ffira de gust, lipsiti de dorinta de slavft desarta si depfirtati de pficate I
Numai lemnu) vietii 73 sa-1 purtfim pe noi, numai mintuirea sfi o urmfi-
rim.

CAFITOLUL IV

CU CINE SA NE PETRECEM TIMPUL

26. 1. Fara sa-mi dau seama, luat de duh, am trecut pe linga cele
ce aveam de spus ,• trebuie, dar, sa ma intorc iarasi la subiectul meu si
sa-mi indrept cuvintul impotriva celor care au multime mare de slugi.
Acestia, nevrind sa lucreze si nici sa se serveascS singuri, si-au gSsit
scaparea la slugi. Si-au cumpSrat multime mare de sclavi ,• bucatari, slugi
care s& puna masa si sa serveasca la masS, slugi care se pricep sa taie
cu arta carnea in buc&ti. 2. Munca lor e foarte felurita" : unii ostenesc
slujind lacomiei la mincare a stapiniior lor, c&i care taie in bucati ali-
mentele si impart portiile, cei care stnt me^teri in prepararea sosuxilor,
cei care fac prajituri, cei care fac plScinte cu miere, cei care fac prflji-
turi din aluat ,• unii se ooupS cu confectionarea hainelor luxoase, aitii
pazesc bijuteriile de aur ca zmeii, altii pazesc argintul, altii sterg paha-
rele ,• unii se ingrijesc de pregatirea ospetelor, altii curata caii ,- toti sint
imbracati luxos de stapini ,• multime de paharnici si cete de tineri fru-
mosi, ca niste animale tinere, din care stapinii mulg frumusetea. 3. Coa-
fori si fete in casa stau in jurul femeilor ; unele cu oglinzi, altele cu plaso
pentru par, altele cu piepteni ,• multi eunuci, care atita la desfriu ; sint
oameni de incredere, ca eunucii nu pot sa-si satisfaca piacerea, dar slu-
jesc, fara sa trezeasca bSnuieli, celor care vor sa se dedea piacerilor
fffra s3-si faca griji. Dar eunuc cu adevarat nu-i eel care nu poate s3 se
desfrineze, ci eel care nu vrea.

27. 1. Prin profetul Samuil, Cuvintul da marturie iudeilor, care cai-
casera legea. Poporul iudeu ceruse imparat, dar Cuvintul nu le-a f3ga-
duit un imparat iubitor de oameni, ci ii ameninta cu un tiran aspru si pe-
trecSret, «care va lua fetele voastre, ca sd-i facd parfumwi, si-i facd de
mincare 9' sd-i coacd pline» u , un imparat care sa-i stapineasca cu lo-
gea razboiului, nu sa le dea o viata pasnica,

73. Adlcfi : Crucea.

74. 1 Reg I, 8, 13.

21 — Clement Alcxundrlnul

322 CLEMENT ALEXANDRINUL .

2. In case sint multi celti care ridica la inaltime lecticile femeilor si
lc> poarta pe sus. Femeile nu mai sint tesatoare, lucratoare de lina si
de pfnzfi. In camerele femeilor nu se mai lucreaza, nici nu se mai gospo-
dareste ; dimpotriva, in camerele femeilor sint mincinosii, cei care spun
povcsti de dragoste si-si tree ziua cu femeile, cei care, cu faptele si cu-
vintele lor pline de minciuni, sfisie trupul si sufletul femeilor. 3. «Sd nu
fii cu cei multi la i&u, spume Sariptura, nici sa te alaturi de multime» 75 f
fj intelepciunea se vede la putini, iar neorinduiala la multime. Femeile
Isi cumpara purtatori de lectice, nu din pricina seriozitatii lor, ca adica
n-ar voi s3 fie vazute — ce bine ar fi, daca, avind un astfel de gind,
si-ar pune pe ele un >acoperamint ! — dar nu, fiind desfrinate, doresc
foarte mult sa fie plimbate de servitori in lectice, ca sa le vada mul-
timea.

28. 1. Cind sint ridicate perdelele de la litiera, femeile se uita cu
stfiruinta la cei care le privesc, aratindu-si cu asta gindurile lor ; ade-
seori, inauntrul lecticei, cauta in jos rusinate, cu o seriozitate superfi-
ciaia, dar cu o curiozitate care aluneca spre pacat.

2. «Nu te uita, spune Scriptura, imprejur, pe ulitele Getty", nici nu
i&tdci In locuiile ei pustii»™. Intr-adevar este loc pustiu acela in care
nu este om cumpatat, chiar daca sint acolo multi desfrinati.

3. Femeile aoestea cuitreiera tenuplele, ca sa aiduca jentfe si sa li se
ghiceasca ; sint insotite in fiecare zi de ghicitori ambulanti, de preoti ai
Zfitei Cibela, care cersesc pentru zeita si de babe care asteapta sa le
))lce oeva de la altare si care cu cuvintele lor stric casele ,• ingaduie su-
^otelile bStrinilor care ghicesc in pahare si invata de la sarlatani unele
desclntece si cuvinte magice pentru distrugerea casniciilor. 4. Unele au
bSrbati, altele doresc sa aiba, iar ghicitorii le fagaduiesc. Nu-si dau seama
c3 sint inselate si se dau pe ele insile ca obiect de placere celor care
voiesc sa traiasca cu ele ; isi schimba curatia lor cu o ocara plina de ru-
sine, socotind rusinoasa lor stricaciune drept o fapta aducatoare de
cl$tig.

- 5. Multi sint cei care se pun in slujba desfrinarii prostituatelor ,- si
se strecoara unul intr-un chip, altul in alt chip. Desfrinatii sint inclinati
spre desfriu cum sint porniti porcii sa se scalde in mocirla.

29. 1. De aceea Scriptura ne indeamna cu foarte mare t&rie : «Nu
biga orice om in casa ta, cd multe sint cursele vicleanului» 77 ; iar in
alta parte spune : «Bdrbati drepfi sd fie cei care iau masa cu tine ?i in

75. /e?., 23, 2.

70. Int. Sir., 9, 7.
77. Inf. Sir., 11, 31.

PEDAOOOUL, CARTEA A TRB1A 38B

trica de Domnul sd He lauda ta» 78 . La naiba, desfrinarea ! 79 . Apostolul
spune : «$titf bine cd nici un destrinat sau necurat sau lacom, care este
un inchindtoi la idoli, nu are mostenire in imp&ratfa lui Hristos si a lui
Dwnnezeu» 80 . 2. Acestor femei le plac intilnirile cu barbati afemeiati ;
in casele lor se strecoara multime de stricati fara friu la gura, spurcafi
la trup, dar spurcati si la cuvint ,• barbati in slujba celor desfrinati, slu-
jitori ai adulterului ; rid in gura mare, susotasc si scot din nas sunete
care indeamna la desfriu ; cauta sa distreze cu cuvinte de ru§ine §i cu
mladieri desfrinate ale trupului ; provoaca ris, oare este touainite-merga-
tor al desfrinarii. 3. Uneori, fie insisi desfrinatii, fie multime de stricati,
care atita la pierzare, sint cuprinsi de o minie fara rost si incep sa scoata
pe nas zgomote ca broastele, ca si cum minia ar locui in narile lor.

30. 1. Cele mai elegante dintre acesite femei cresc pasari din India,
pauni din Media ,• stau lungite pe pat, se joaca cu bufonii si fac haz de
satirii care danseaza dansul sicinis. Rid cind aud de Tersite si-si cumpar
cu pret foarte mare oameni care seamana cu Tersite ; nu se lauda cu
barbatii lor, cu care sint injugate la jugul casniciei, ci cu acesti Tersiti,
care sint o povarS pe pamint. 2. Femeiile acestea tree cu vederea pe va-
duva, care traieste in cumintenie, care-i cu totul altfel decit catelusul de
Malta ; nu se uita la batrinul care traieste in dreptate si-i mai distins,
dupa cum cred, decit monstrul cumparat cu bani ,• nu se apropie de co-
piiul orfan, dar hranesc papagalii si pasarile numite fluierari ,• arunca pe
copiii nascuti in casa lor, dar au grija de puii pasarilor. 3. Prefera ani-
malele necuvintatoare in locul fiintelor inzestrate cu cuvint si ratiune,
cind ar trebui sa hraneasca pe batrinii care sint pilda de Intelepciune si,
dupa parerea mea, sint mai frumosi la chip decit maimutele si pot glasui
ceva mai bine decit privighetorile. Ca spune Domnul : «lntrucit ali fdcut
unuia dintre ace$tia mai mici, Mie afi fdcut» 81 . 4. $i iarasi femeile aces-
tea prefera pe cei lipsiti de orice educate in locul celor intelepti, pietri-
ficindu-si avutia lor in perle si in smaralde indiene ,• isi cheltuiesc ave-
rea si arunca banii pe culori, care se sterg, si pe sclavi cumparati pe ar-
gint, Sicormonind in murdariile vietii ca pasarile satule. Scriptura spune :
«Sdrdcia umile$te pe om» 82 , adica saracia zgircitului, pentru ca bogatil
o fac pe saracii cind e vorba sa dea, ca si cum n-ar avea.

78. Inf. Sir., 9, 21.

79. Textual : La corbi, desfrlnaiea !, formula de blestem. La greci cea mai muro
dczonoare era parasirea unui trup mort, ca sa ajunga hrana corbWor.

80. El., 5, 5.

81. M/., 25, 40.

82. Prov., 10, 4.

324 CLEMENT ALBXANDRINUL

CAP1TOLUL V

CUM SA NE COMPORTAM IN BAI

31. 1. lata cum sint baile acestor femei ! Cazi de baie construite
cu artfi, solide, celebre, acoperite cu pinza transparenta ; scaune aurite
$i cu tfnte de argint, nenumSrate vase de aur si argint, aduse unele pen-
tru bfiuturi, altele pentru mincari, altele pentru spalat si chiar gratare
cu c&rbuni. 2. La atita neinifrinare au ajuns aceste femei, c& mSnliica si
se Imbata si atunci cind fac baie. Iar argintaria, cu care se lauda, o ex-
plain f8ra nici un gust in bai ; poate c£ fac asta ca sa se laude cu marea lor
bogatie, dar, mai degraba, ca sa arate, de buna lor voie, ca sint niste
femei prost crescute, niste femei care singure isi invinuiesc barbatii ca
nu sint barbati, ci niste oameni stapiniti de femei. Intr-un fel oarecare
arata singure ca n-ar putea asuda fara aceste multe vase ! Dar si femeile
mai sarace, care nu sint inconjurate de mare lux, au acelasi fel de bai.

3. Are deci jegul bogatiei multe invelisuri, ca sa fie aparat de hula !
Cu acest lux, ca si cu o momeaia, pescuiesc femeile acestea pe nenoro-
citii care ramin uimiti de straiucirea aurului. Uimind cu bogatja lor pe
cei oare nu stiu ce-i frumosul, femeile acestea isi pun in joe toata maies-
tria ca sa fie admirate de amantii lor, care, dupa putina vreme, le insulta
goliciunea.

32. 1. Prefacindu-se ca le e rusine, femeile acestea nu se dezbraca
In fa^a barbatilor lor — ca sa le arate ca le sint credincioase — ,• dar ele,
care stau inchise in casa, pot fi vazute de alti barbati goale in bai ,• acolo
se dezbraca, fara sa se rusineze, in fata celor ce le privesc, ca in fata
negustorilor de trupuri. 2. Hesiod da sfatul acesta :

«B5rbatii sa nu-?i spele pielea in baia femeilor» 83 .

Baile sint deschise in acelasi timp si sint comune si pentru barbati
§i pentru femei ,• si acolo toti se dezbraca pentru fapte de rusine — «ca
de, la vedere se naste in om pofta de dragoste» 84 — ca si cum in baie
apa ar spala simtul de rusine. 3. Sint femei care n-au ajuns la atita neru-
sinare si nu se dezbraca in fata strainilor ; fac insa, baie cu propriile lor
slugi, se dezbraca si stau goale in fata robilor, oare le fac masaje ; si dau
libertate poftei celui cuprins de teama s3 le pipaie in ttoata voia ; robii,
care intra in b8i la stapinele lor goale, au grija sa se dezbraoe pentru a
indrazni ceea ce ii indeamna pofta,

83. Hesiod, Munci si zile, 753.

84. Agaton, Fragm. 29, TGF, ed. Nauck, p. 768 ; CAF, III, p. 622, nr. 1290.

PBDAOOOUL, CARTBA A TRH1A 3Qfl

«Izgonind frloa cu un r&u oblcelx •'.

33. 1. Atletii din vechime se rusinau s& arate pe om gol ; executau
Intrecerile Imbracafi In slipuri, cu care Isi acopereau partile rusinoase ;
femeile acestea, insa, odata cu hainele dezbraca si rusinea, voind sfi para
frumoase ; dar, fara voia lor, arata ca-s urite ; mai ales trupul gol v8-
deste cit de desfrinata le e pofta, asa precum pe hidropici ii arata ume-
zeala, care le acopera pielea ; boala amindurora se cunoaste din vedere.

2. Barbara trebuie, deci, sa le fie femeilor pilda nobila de credinta
adevarata ; sa se rusineze de a se dezbraca la un loc cu ele si sa se fe-
reasca de alunecari ,- ca spune Domnul : «Cel care a privit cu poftd a $i
pacatuit» 86 .

3. Acasa, trebuie sa respectam pe paring §i pe slugi, pe drum pe cei
pe care-i intilnim, la baie pe femei ,• cind sintem singuri noi pe noi ln-
sine ,• dar pretutindeni pe Cuvintul, Care este pretutindenea si «/cird dc
Care nimic nu s-a facut» 87 . Daca ai in sufletul tau gindul ca Dumnezeu
este totdeauna linga tine, vei rSmine totdeauna fara de pacat.

CAP1TOLUL VI

NUMAI CRE$TINUL ESTE BOGAT

34. 1. Bogatia trebuie primita intr-un chip vrednic de a fi luata In
seama si trebuie data Intr-un chip vrednic de iubirea de oameni ,- nici
cu neglijentS, nici cu mindrie. Nu trebuie s3 prefacem iubirea de frumos
in egoism si in lipsa de gust, ca nu cumva s3 ni se spuna : «Calul lui
valoreaza cincisprezece talanti 88 , mosia lui, sluga lui, aurul lui valo-
reaza atita, el, insa, valoreaza trei monezi de bronz». 2. la de pe femel
podoabele, ia de la staplni slugile si vei vedea ca stapinii nu se deose-
besc intru nimic de sclavii cumparati cu bani, nici In mers, nici in pri-
vire, nici in vorba. Atit de mult se aseamana cu sclavii ! Dar nu ! Se deo-
sebesc de sclavi, c3 sint mai slabi ca sclavii si se imbolnavesc mai repede
ca sclavii.

3. Cea mai buna invatatura, pe care trebuie sa ne-o spunem de fie-
care data este aceasta : Omul eel bun, care e intelept si drept, Isl adunS
in cer averile sale 89 . Cel care vinde averile sale pamintesti si le da s&-

85. Probabil un text dintr-un poet comic.

86. Mt., 5, 28.

87. In., 1, 3.

88. Talantul de aur valorj la Atena ccia. 50.000 frunrl

89. Mt., 6, 20.

326 CLEMENT ALEXANDRINUL

racilor M , g3seste comoara nepieritoare, unde nu-i nici molie, nici fur 91 .
4. Fericit cu adevarat este omul aces-ta, chiar de-ar fi mic, slab si fara
slavS ! Este bogat cu adevSrat, pentru ca are cea mai mare bogatie. De-ar
fi cineva mai bogat deoit Cinira si Midas, dar este nedrept si ingrmfat,
ca eel care se desfSta in porfirS si vison, care a dispretuit pe Lazar 92 ,
acela-i un ticaios, traieste trist si nu va trSi.

35. 1. Mi se pare ca bogatia se aseamana cu un sarpe, care se in-
colficeste de minS si te musca, daca nu stii sa-1 prinzi fara s& te vatSme,
tinlnd f_r_ primejdie animalul atirnat de virful cozii departe de tine.
Bogatia* dobindita prin munca sau mostenita, odatS ce incoiaceste pe
cineva, este in stare sa stea lipita de el si sa-1 muste, daca acela n-o
priveste cu dispret si nu se foloseste de ea cu buna stiinfa, ca sa razu-
iascS de pe el fiara cu cuvintele de mingiiere ale Cuvintului si sa ramina
slobozit de patima bogatiei.

2. Dar, dupS cit se pare, eel care poseda lucruri de mai mare va-
loare, el singur nu-si da seama ca e bogat ; si de mai mare valoare nu
sint pietrele pretioase, nici argintul, nici haina, nici frumusetea trupului,
ci virtutea, invStatura data de Pedagog, invStStura spre asceza\ 3. Inva-
tfitura aceasta, te indeamna prin juramint s8 te lepezi de desfatare si
sfi-fi faci toate treburile singur ,• invatatura aceasta lauda simplitatea,
fiica cumpatarii si spune ; «Luati invdfdiurd 92 nu aigint ; 52 $tnnl& mai
vlrtos declt auml Incercafi ; mai bund, este Infelepciunea declt pietrele
prefioase si tot ce este de pref nu-i viednic de ea» 93 ; si iarasi : *Eu s8
lac roade mai multe declt auiul, pietrele pretioase si argintul ; cd faptele
mele sint mai bune declt argintul curat» 9i . 4. Daca trebuie sa facem o
deosebire, atunci bogat este eel care poseda multe, care este plin de aur
ca un sac murdar, pe cind omul drept este cu buna-cuviinta ; ca buna-
cuviinta este o rinduiaia chibzuita a ceea ce trebuie facut pentru admi-
nistrarea si imp8rtirea averii. 5. Ca «slnt cei ce seam&nd si adund mai
mult» n , despre care Scriptura spune : «A Impdrpt, a dat sdracilor, drep-
tatea lui rdmlne In veac» ". Deci este bogat nu eel ce are si p8streaza, ci
eel ce d8 ; iar pe omul fericit 11 arata datul, nu pastratul.

36. 1. Datul de bunavoie este rod al sufletului ; deci bogatia este
In suflet. Bunurile adevarate pot fi dobindite numai de oamenii buni ;
deci crestinii sint oameni buni. Omul fara minte sau omul desfrinat nici

90. ML, 19, 21 j Mc„ 10, 21 ; Lc, 18, 22.

91. Mt., 6, 20.

92. I.e., 16, 19—20.

93. Prov., 8, 10—11.

94. Prov., 8, 19.

95. Prov., 11, 24.

96. Ps., Ill, 8.

P1DA0O0UL, CARTEA A TRB1A 3(^7

nu poate simti binele, nici nu-1 poate dobindi ; deci numai crestinii do-
bindesc lucrurile cu adevarat bune. O bogafie mai mare decit aceste bu-
nuri nu exists ; deci crestinii sint singurii bogati. 2. Bogatie adevarata
este dreptatea si Cuvintul ,■ Cuvintul, Care e mai de pret decit orice co-
moara, Care se Inmul^este nu cu vite si mosii, ci este dar al lui Dumne-
zeu, boga|ie care nu se poate lua — singur sufletul este comoara Lui — ,■
Cuvintul este cea mai buna avere pentru eel care II are si face pe om
intr-adevar fericit. 3. Daca locuieste in noi Cuvintul, atunci nu dorim
nimic din cele care nu sint in puterea noastra ,- dar tot ee vom dori vora
dobindi ; iar daca dorim In chip sfint acelea pe care le cerem, pe acelea
le primim de la Dumnezeu. Deci cum sa nu fie bogat, cum sa nu fie stS-
pin pe multe bunuri de pret si pe multe averi eel care are pe Dumnezeu
comoara vesnica ? Domnul spune : «Celui care cere i se va da, iar eclui
care bate i se va deschide» 97 . Daca Dumnezeu nu refuza nimic, atuni i
toate sint ale celui care cinsteste pe Dumnezeu.

CAP1TOLUL VII

SIMPLITATEA ESTE BUNA MERINDE
PENTRU CRESTIN

37. 1. Luxul care se risipeste in placed este groaznic naufragiu pen-
tru om. Viata placutS si fSrS slava pe care o due cei multi este straina
de adevarata iubire de frumos si de placerile curate. Prin fire omul este
o fiinta superioara, maiestoasa si doritoare de frumos, pentru ca eslc
creatura singurului Care este frumos ; dar viata dedicate pintecelui este
nedemna, rusinoasa, urita si vrednica de ris. 2. Cu totul strain de firea
dumnezeiasca este gustul de placere, cind gustul de piacere este de ne-
saturat, cum este pofta de mincare a vrabiilor sau dorinta de impere-
cliere a porcilor si a taurilor. A socoti plSeerea un bine este desavirsitd
lipsa de gust, iar dragostea de bogatie il dep3rteaza pe om de la dreapta
vietuire si-1 indupleca sa nu se mai rusineze de fapte urite, «daca are
puterea, ca fiarele, sa manince si sa bea orice si sa se sature de orice
placere trupeasca» 98 . 3. De aceea foarte rar bogatul va mosteni impfirti-
tia lui Dumnezeu. Pentru ce pregStesc bogatii atitea mincari ? DccSl < a
sS umple un singur stomac ! Necuratia lacomiei la mincare o arata close-
tele, in care stomacurile scuipa resturile ospetolor noastre. 4. Pontiu c«»

<)7. Ml., 7, 7- 8,- I.e., 11, 9 10.
98. Pluton, l.cqllc, VIM, H31 DE.

328 CLEMENT ALBXANDRINUL

adunfl bogatii atitia paharnici, cind oaspetii pot sa se sature de bSut, slu-
jindu-se de un singur pahar? Pentru ce lazile cu haine? Pentru ce aura-
riile ? Pentru ce podoabele ? Bogatii le pregatesc pe acestea pentru hoti
5i rfiufficStori si pentru ochi pofticiosi. Scriptura spune : «Milostenia si
credinta sd nu-fi lipseascti» ".

38. 1. lata avem pe Hie Tesviteanu frumoasa pilda de simplitate !
Cind «s-a asezat sub ienupdr» 10 °, ingerul i-a adus de mincare «o piine
de orez coaptd sub cenusd si un uicior cu apd» 101 . O mincare ca aceasta,
I-a trimis Domnul !

2, E de neaparata trefouinta deci, ca noi, care calatorim. spre adevar,
spre credinta cea adevarata, sa fim sprinteni. Ca a spus Domnul : «Sd nu
purtati pungd, nici traista, nici lncdltdminte» 102 , adica sS nu aveti bo-
gfitie care sa nu incapa in punga voastra ; sa nu umpleti hambarele voas-
tre ca si cum ati pune saminta intr-o traista, ci impartiti cu cei nevoiasi ;
s3 nu va interesati de vite de jug si de slugi — infatisate alegoric prin
incaitaminte — care poarta poverile pe drumurile bogatilor. 3. Trebuie,
deci, sa aruncam multimea de vase, argintaria, paharele de aur si ceata
de slugi, si sa luam de la Pedagog ca prieteni buni §i vrednici de pretuit
simplitatea si hotarirea de a munci singuri, fara servitori. Trebuie sa
mergem in armonie cu Cuvintul si cind avem sotie si copii. Da, casa
nu-i o povara pentru eel care-i invatat sa aiba cu el un ghid intelept.

39. 1. Trebuie sa pregatim pentru drum si pe femeia oare-si iubeste
bfirbatul ca si pe barbat, avind cu ei simplitatea impreuna cu buna-cu-
vllnta Inteleapta, frumoasa merinde pentru caiatoria la cer. Dupa cum
piciorul e masura incaitamintei, tot asa si trupul e masura averii fieca-
ruia ; tot ce e de prisos, adica podoabele si mobilele sint povara pentru
bogati, nu podoaba trupujui. 2. Cel oare se sileste sa se urce la ceruri 103
trebuie sa aiba facerea de bine bun toiag de caiatorie ; sa imparta adica
celor nevoiasi averile sale, ca sa aiba parte de odihna cea adevarata.
Scriptura da aceasta marturie : «Rdscumpdrarea sufletului bdrbatului este
bogdt'ia lui» m ; adica daca esti bogat, te vei mintui, impartindu-ti ave-
rile.- 3. Dupa cum apa din flntittii izvora9te tot atita pe cit ai scos si
creste pina la vechea masura, tot a§a si impartirea cea buna a averilor,
care este izvor al iubirii de oameni, daca se da celor insetati, creste ia-
rfist si se face la loc, asa precum sinii, care alapteaza si sint supti, iz-

99. Prov., 3, 3.

100. 3 Regl, 19, 4.

101. 3 Rcgl, 19, 6.

102. Lc, 10, 4.

103. Mt., 11, 12; Lc, 16, 16.

104. Prov., 13, 8.

PEDAOOOUL, CARTEA A TRBIA 3Q(V

vorfisc mereu lapto. 4, Cel care are pe Dumnezeu-Cuvlntul atoate{iitor
nu are nevoie de nimic si nu-i lipseste vreodata ceva din cele de care are
trebuinta. Cuvintul este avufie des&virsita si pricing a oricarui belsug.
40. 1. Daca ar spune cineva c3 a vSzut un drept lipsit de piine 10 \
lucru rar acolo unde nu este alt drept, acela sa citeasca aceste cuvinte ale
Scripturii : «Nu numai cu piine va trai dreptul, ci si cu cuvintul Domnu-
lui» 106 , care este piine adevarata, piinea cerurilor 107 . 2. Omul bun nicio-
data n-are lipsa de ceva, atita vreme cit are sanStoasa credinta in Dum-
nezeu. Acesta poate sa ceara si primeste pe toate cele de care are nevoie
de la Tatal universului si se desfateaza cu cele ale lui, daca are in sine
pe Fiul. Se poate si aceasta : sa nu aiba nici o nevoie. 3. Cuvintul, Care-
este Pedagogul nostru, ne da bogatie ; El este bogat si nu invidiaza pe cei
care prin El ajung de n-au nevoie de nimic. Cel care are aceasta bogatie
va mosteni imparatia lui Dumnezeu.

CAP1TOLUL Vlll

TABLOURILE $1 EXEMPLELE SlNT O PARTE FOARTE
INSEMNATA DIN INVATATURA CEA DREAPTA

41. 1. Dac& cineva dintre voi, ducind o viata simpla, va evita con-
tinuu luxul, se va deprinde usor sa rabde durerile care-i vin asupra-r
f8ra voia lui ; iar necazurile, pe care le indura de buna sa voie, shit
exercitii continui in vederea persecutiilor, pentru ca atunci cind nea-
p3rat vor veni asupra lui necazuri, temeri si suparari sa fie pregatit s&
le indure cu curaj. Pentru aceasta noi nu avem patrie pe pamint 108 ; pen-
tru ca dispretuim averile pamintesti. 2. Simplitatea este o stare sufle-
teasca datorita careia te simti foarte bogat, nelipsindu-U nimic pentru
cheltuielile pe care le ai de facut si in masura in care trebuie facute ;
ca piatile pe care le fa-ci sint cheltuieli. 3. Desipre felul cum trebuie s&
traiasca barbatul cu femeia, despre munca pe care o face cineva singur
fara ajutorul cuiva, despre gospodarie si despre folosirea slugilor am
vorbit in lucrarea mea Despre cdsHtorie 109 . Acum am sa adaug numai
cele care privesc educatia, facind o descriere a vietii crestinilor. 4. Ne-
gresit cele mai multe au si fost spuse si a fost aratat si modul de edu-

105. Ps„ 36, 25.

106. Deut., 8, 3 ; Mt., 4, 4 ; Lc, 4, 4

107. In., 6, 31— 32.

108. Evr., 13, 14 ; PH., 3, 20.

100. O luer.iro pii-rdiil.'i u lui CU'inonl.

330 CLEMENT ALBXANDRINUL

catie ; dar vom adSuga cele ce-au mai ramas. Exemplele nu sint de pu-
|infi insemn&tate pentru mlntuire. Tragedia spune :

«IatS !

Telemah u0 n-a ucis pe sotia lui Ulise,

€5 ea n-a luat un alt barbat in locul barbatului ei,

Iar In casa ei, camera conjugala a ramas curata» m .

"Mustrind adulterul, poetul a aratat eredinciosia sotiei, frumos exemplu
-de castitate. 5. Lacedemonienii sileau pe iloti — ca asa se numeau sclavii
lacedemonienilor — sa se imbete, ca sa li se arate lor, care ramineau
treji, efectele betiei, spre a se vindeca de betie si a se indrepta.

42. 1. Lacedemonienii, vazind starea rusinoasa a sclavilor lor, ca sa
nu ajunga de ris ca si aceia, se invatau minte din infatisarea plina de
•batjoicura" a celor beti si se foloseau de exemplul lor pentru a nu cadea
in acest pacat.

Unii oameni au scapat de patimi, pentru ca au fost invatati de al-
tii ; alti oameni s-au invatat singuri, fie ca au dorit virtutea, fie ca au
'cSutat-o.

2. «Acela este foarte bun care gindeste in el insusi toate» 112 .
^Jn om ca acesta este Avraam, care a c&utat pe Dumnezeu ,-

«Dar bun este si acela care asculta de eel care a vorbit bine» 113 .

3. Acestia sint ucenicii, care au ascultat de Cuvintul. De aceea unul
.a fost numit prieten al lui Dumnezeu, iar ceilalti au fost numiti apos-
loli. Cel dintii L-a cSutat cu staruinta pe Unul si Acelasi Dumnezeu ,■
ceilalti L-au propovaduit. Doua popoare ; amindoua asculta ; un popor
■este ajutat, pentru ca L-a cautat pe Dumnezeu ; celalalt popor este min-
ituit, pentru ca L-a gasit.

43. 1.

«Dar eel care nici nu gindeste singur, oiici nu baga in suflet

Ce aude de la altul, acela-i un barbat, care nu-i bun de nimic» " 4 .

Acesta-i alt popor ,• este poporul pSgin, care nu-i bun de nimic ; este
poporul care n-a urmat lui Hristos. 2. Totusi Pedagogul eel iubitor de
■oameni l-a ajutat si pe acesta in multe chipuri 115 ,• pe unii din ei i-a
sffituit, pe altii chiar i-a mustrat ; iar cind altii au pacatuit, ne-a arStat
noua rusinea lor ; ne-a facut cunoscuta pedeapsa pe care aceia au pri-

110. Telemah, fiul lui Ulise si al Penelopei.

111. Euripide, Oreste, 588—590.

112. Hesiod, Munci si zile, 293.

113. Hesiod, Munci si zile, 295.

114. Hesiod, Munci si zile, 296—297

115. Evr., 1, 1.

PEDAOOOUL, CABTBA A TRE1A «g.

mit-o pentru pficatul lor ; ne-a sfatuit si totodata ne-a condus $i sufle-
tul ; si aratindu-ne pe cei care au suferit mai inainte, Pedagogul lucreazfi
cu iubire de oameni : vrea sfi ne intoarcem de la pficate. 3. Prin acestc
•exemple, pe unii, care erau porniU spre rSu, i-a oprit intr-un chip foarte
potrivit ; pe altii, care Indrfizneau s8 faca la fel, i-a impiedieat ; pe altii
i-a intarit, ca sa aiba rSbdare ; pe altii i-a oprit de la rSu ; iar pe altii,
care au privit aceste exemple, i-a vindecat, pentru ca s-au indreptat
spre o viata mai buna.

4. Care om, oare, care merge pe un drum in urma altuia nu s-ar
ieri, cind vede ca eel dinaintea lui cade intr-o groapa ? ll6 Nu se va
pazi oare s& nu faca aceeasi gresala, ca sa nu pateasca la fel? $i iara$i,
■care atlet, care se exerciteaza si-i doritor sS paseasca pe drumul slave i,
nu va alerga la cununS, cind vede pe atletul dinaintea lui primind cu-
nuna ? Nu va imita oare pe eel de mai inainte ?

5. Intelepciunea dumnezeiasca are multe exemple de acest fel. Voi
aminti un singur exemplu ; il voi povesti pe scurt. Patania sodomitilor
este hotarire judecatoreaisca pentiu cei ce pacatuiesc, dar invataturS pon-
tru cei ce o aud ll7 .

44. 1. Sodomitii, din pricina luxului lor, au alunecat spre desfrl-
nare ; savirseau fara teamS adultere si erau mdragostiti nebuneste de
tineri"8. Cuvintul eel atoatevazator, Caruia nu-i poate ramine tainuit
cei ce savirsesc nelegiuiri, i-a vazut ; Pazitorul eel neadormit al ome-
nirii n» nu putea trece cu vederea desfrinarea lor. 2. Deci, ca sa ne in-
departeze de la imitarea lor si sa ne duca la intelepciunea Lui, Cuvin-
tul a pedepsit pe acei pacatosi si a poruncit ca Sodoma sa piara prin
ioc, pentru ca nu cumva, raminind nepedepsita desfrinarea lor, r3ul s3
se inmulteasca si mai mult. Cuvintul a revarsat asupra desfrlnarii lor
putin din focul acela spiritual ; a revarsat focul, pentru ca nu cumva,
raminind nepedepsita desfrinarea lor, sa deschida largi portile pentru
cei porniti spre desfrinari. 3. Dreapta pedepsire a sodomitilor este, deci,
icoana unei binecuvintate mintuiri venite peste oameni. Cei care n-aii
facut pacate asemanatoare celor savirsite de cei care au fost pedepsiti,
nu vor suferi niciodata o pedeapsa asemanatoare cu pedeapsa data
acelor pacatosi, pentru ca nepacatuind sint feriti de suferinta. 4. «Vreau
s& 9titi, spune Iuda, ca Dumnezeu dupd. ce a mmtuit odata pe poporul
Sdu din pamintul Egiptului, a doua oard a pierdut pe cei care n-au ere-
zut ; jar pe ingerii care n-au pdzit vrednicia lor, ci au pdrdsit loca?ul

116. M*., 15, 14.

117. Iuda, 1, 7 ; 2 /'/., 2, 6.

118. Fac, 19, 1-25.

un. Ph., \:>o, :i.

,»« CLEMENT ALEXANDRINVL

lor, li p&streazd In lanturi vesnice pentm judecata zilei celel mari sub
intunericul Ingerilor s&lbatici» 120 .

45. 1. Iar pu^in mai jos, apostolul zugraveste foarte instructiv chi-
purile celor judecaji : «Vai lor, cd au umblat in calea lui Cain, s-au dat
cu totul la rdt&cirea lui Balaam si au pierit ca In r6.zvra.Urea lui Core» m .
Pe cei care nu pot suferi autoritatea infierii, pe aceia frica ii face sa
nu ajunga mindri. De aceea sint pedepsele si amenintarile r pentru ca,
temlndu-ne de pedepse, sa ne departam de pacate. 2. Pot sa va vorbesc
si de pedepsele care vin peste iubirea de podoabe, de osinda care vine
peste iubirea de slava, nu numai de pedepsele, pe care le are neinfri-
narea ,• pe linga acestea pot sa adaug §i ouvintele aspre pe care Cu-
vlntul le-a spus despre bogatie, ca prin frica sa ne opreasca de la ne-
dreptati- Dar ca sa nu lungesc prea mult lucrarea aceasta, iti voi aduce
In cele ce urmeaza poruncile Pedagogului, ca sa te feresti de amenin-
tarile Lui.

CAP1TOLUL IX

PENTRU CARE PRICINA TREBUIE SA FACEM BAIE

46. 1. Asadar cu privire la bai — si aici trebuie sa fac o digre-
siune — patru sint pricinile pentru care trebuie sa mergem la baie : sau
pentru ca sa ne curatim, sau pentru caldura sau pentru sanatate sau
pentru pl&cere. Trebuie sa cautam sa nu facem baie pentru placere ;
trebuie sa taiem din radacina placerea aducatoare de rusine. Femeile
trebuie sa mearga la baie pentru curatenie si sanatate ; barbatii numai
pentru sanatate. 2. Baia pentru caldura este de prisos, pentru ca eel cu-
prins de frig poate sa se incalzeasca si in alt chip. Imbaierile dese, insa,
micsoreaza puterile si slabesc taria fireasca ; adeseori aduc slabiciuni si
lesinuri. 3. Ca in timpul imbaierii, trupurile ca si arborii, beau nu numai
cu gura, ci, dupa cum se spune, prin deschizaturile porilor intregului
trup. Dovada, adeseori, cind sintem insetati ne trece seitea daca ne ba-
gam In apa. 4. Asa ca daca baia ne este folositoare la ceva, totusi nu
trebuie sa fim slabiti de ea. Cei vechi numeau baile pive pentru oameni,
pentru ca baile zbircesc trupurile mai mult decit trebuie si le silesc sa
ImbatrineascS Inainte de vreme ,- in baie trupurile se incalzesc, iar din
pricina cfildurii carnea, ca si fierul, se inmoaie ; de aceea e nevoie ca
dupa baie sa ne udam si sa ne bagam in apa rece.

120. luda, 1, 5—6.

121. luda, 1,11.

PBDAOOOUL, CARTEA A TR»1A ;(3;|

47. 1. Nu trebuie sa facem bale In orice timp j iarfist, nu trebuio
sa facem baie cind ne este stomacul foarite gol sau foarte plln j de ase-
menea trebuie sa facem baie potrivit cu virsta trupului si cu timpul amu-
lui. CS nu toate imbaierile ne slnt de folos, dupfi cum spun Intelepfii.
2. Trebuie sa pastrfim o masura, pe care s-o chemSm in ajutor tot tim-
pul vietii. Nu trebuie, apoi, s8 st&m atita in baie, incit sS fie nevoie sa
fim scosi afara de mina, nici nu trebuie sa facem des baie si de mai
multe ori in fiecare zi, ca si cum ne-am duce in piata. 3. A te duce la
baie cu multi servitori, ca sa te spele, inseamna a insulta pe cei cu care
faci baie, inseamna a te lauda cu luxul tau si a nu vrea sa intelegi ca
baia trebuie sa fie in mod egal comuna tuturor celor ce se spala. 4. Mai
cu seama sufletul trebuie s& ti-1 speli cu Cuvintul eel curator, iar
trupul uneori, cind este plin de murdarie sau atunci cind vrem sa-1
scapam de oboseala. «Vai voua, carturari $i taiisei fdtarnici, spune Dom-
nul, cd vd asemanafi mormintelor vQruite •, mormintul pe dinafard se
vede fmmos, dar pe dinduntru este plin de oase de morfi si de toatd
necurdtia» l22 .

48. 1. $i iarasi Domnul le spune tot lor : «Vai voud, cd curdfif/ par-
tea din afara 1 a paharului si a blidului, dar pe dinduntru slnt pline de
necurd/ie / Curd/este Intii partea din&untru a paharului, ca sd fie curatd
si partea din afar&» l23 . 2. Cea mai buna baie este aceea care curfitfi
murdaria sufletului, despre care profetia vorbeste deschis : «Domnul va
spala murddria fiilor si fiicelor lui Israel si va curdfi slngele din mij-
locul lor» i2i ■, singele faradelegii si uciderile profetUor. 3. Iar felul cu-
ratirii le-a aratat Domnul, cind spune : «Cu duhul judeedtii si cu duhul
arderih 125 . Cit priveste imbaierea trupului, ea se poate face si numai
cu apS, cum se face adeseori in ogoare, unde nu este baie.

CAPlTOLUt x

CELOR CARE VIETUIESC

DUPA INVATATURA CUVINTULUI

LE SlNT INGA.DUITE

$1 EXERCITHLE GIMNASTICE

49. 1. Pentru exercitiile corporale, tinerilor le este de ajuns locul
public, chiar dacS se afia acolo o baie ; nu este deloc r3u ca si bfirbatii,
inainte de orice si inainte de a face baie, sfi se foloseascS de acest loc

122. Mt., 23, 27.

123. Mi., 25, 23.

124. Is., 4, 4.

125. Is., 4, 4.

334 CLEMENT ALEXANDWNUL.

pentru exercitii corporate. Exercitiile corporale sint de folos tinerilor
pentru sanatatea lor ; ii fac sa fie sirguinciosi si ambitiosi sa se ingri-
jeasca nu numai de bunastarea trupului, ci si de bunastarea sufletului..
Este un lucru placut si nu lipsit de folos sa faci exercitii corporale, fara,
tnsa, sa te departezi de alte indeletniciri mai bune.

2. Femeile nu trebuie indepartate de la exercitii corporale ; dar nu
trebuie puse la lupte si la alergari ,- ele trebuie sa faca exercitii de lu-
crarea linii, de tesut si de dat ajutor la facerea mincarurilor, daca e ne-
voie. 3. Mai mult, femeile trebuie sa aduca singure din camara lucru-
rile de care se simte nevoie ,- nu e o rusine pentru ele nici sa se duca
la moara. Nu-i o ocara pentru o sotie, gospodina si de ajutor in casa f
sa se ocupe si cu bucataritul, ca sa fie placuta sotului. 4. Iar daca sotia
scutura singura asternutul, daca aduce apa sotului ei insetat, daca-i
pune sa manlnce, ei bine toate acestea sint fapte de foarte buna-cuvi-
inta si sint un exercitiu corporal, care o fac sanatoasa si inteleapta. 5.
Pe o femeie ca acea&ta o lauda Pedagogul ,• o lauda pe femeia «care-$i
intinde brafele sale spie cele de folos, care fine strlns in miinile ei tusul,
care deschide miinile ei sarmanului si da hrand saracalui* 126 . Unei fe-
mei ca aceasta nu-i este rusine sa imite pe Sarra in cea mai frumoasa
slujire a ei : slujirea unor calatori. Avraam i-»a zis Sarrei : «Grdbe?te-re
9i trdmlntd trei masuri de fdina. curatd si fa piine coaptd pe vatra» 127 .
6. «Iar Rahila, fiica lui Lavan, spune Scriptura, venea cu oile tatdlui
ei» m . ?i Scriptura nu s-a multumit cu atit ; ci, ca sa ne arate ca era
cu totul lipsita de mindrie, a adaugat : «Cd ea pdstea oile tatdlui ei» 129 .

50. 1. Nenumarate sint exemplele, pe care le ofera Scripturile, pen-
tru a ilustra simplitatea, munca personals si exercitiile corporale. Unii
barbati, dezbracati de haine, iau parte la luptele atletice ; altii joaca
cu o minge mica, mai ales cind e soare, jocul numit feninda ,• altora le
este indestulatoare o plimbare, cind se due la cimp sau cind coboara
in oras. 2. Iar daca barbatii ar pune mina pe sapa, apoi sa se stie ca
nu esite un lucru lipsit de noblete aceasta indeletnicire gospodareasca
de exercitiu de lucrare a pamintului. Era aproape sa uit de vestitul
Pitac 13 °, regele Mitilenei, care invirtea la moara ,- se folosea de un
exercitiu corporal foarte bun. Este bine ca barbatii sa scoata singuri
aipa si sa tale lemoiele, de care au nevoie. 3. «Iacov pdstea oile lui La-
van, cele care rdmdseserd» 131 ,• Iacov avea ca semn imparatesc «toiag

126. Prov., 31, 19—20.

127. Fac, 18, 6.

128. fac, 29, 9.

129. Fac, 29, 9.

130. Pltac, unul din cei ?apte intelepti ai Greciei (sec. VI l.d.H), nSscut In Nfiti-
lone i a condus zece and patria sa (589 — 578 l.d.H.), dladu-i legi. A abdlcat de bunavoie

131. Fac, 30, 36.

PEDAOOOUL, CARTBA A THU1A 33 >

din lemn de stirax» iri -, pentru cfl avea de gind sa schimbe prin acest
lemn spre mai bino firea ,s3 . Pentru multf adeseori si cititul cu glas tare-
este un exercitiu corporal.

51. 1. Luptele atletice, pe care le-am incuviintat, sa nu le facem
din dorinta fara rost de a invinge, ci ca sS scoatem sudoarea din noi ,•
si iarasi nu trebuie sa ne luptam ca sa ajungem maestri in aceste lupte,.
nici ca sa arStam ce putem, ci ca s& ne exercitSm gitul, miinile si coas-
tele. Niste exercitii ca acestea, facute cu o vigoare plina de buna-cu-
viinta, sint mai elegante, mai barbatesti si datatoare de s&natate ,• ce-
lelalte exercitii gimnastice nu sint exercitii potrivite pentru oameni cu
stari sociale deosebite. 2. In tot ce facem sa ne gindim la masura. DupSi
cum este foarte bine ca munca sa premeargS masa, tot asa o muncai
exagerata este foarte rea, istovitoare si aducatoare de boala. Nu tre-
buie nici sa stai degeaba, dar nici sa muncesti peste masura.

3. Spun si acum ceea ce spuneam cind am vorbit despre hrana. In
tot ce facem si in orice imprejurare nu trebuie sa urmarim placerea,,
nu trebuie sa ducem o viata de desfriu, dar nici sa sarim in extremai
cealalta ; ci intre aceste doua feluri de vietuire sa alegem o vietuire-
chibzuita si cumpatata, lipsita si de raul uneia si de xMl celeilalte, lip-
si ta adica §i de lux si de zgircenie.

52. 1. Asa precum am spus si mai inainte, a te servi singur, fSra>
ajutorul altora, este un exercitiu corporal modest, de pilda a te incaltai
singur, a te spala pe picioare, a-ti frectiona trupul cu o crema oarecare ,•
iar daca si tu la rindul tau frectiornezi pe eel care te-a frectionat, atunci-
§i acest lucru este un exercitiu corporal prin care se realizeazS drepta-
tea, ca si acela de a sta la capatiiul unui prieten bolnav, de a te pune*
in slujba unui neputincios si de a ajuta pe un nevoias. 2. «$i Avraam,
spune Scriptura, le-a Intins masa celor tiei sub copac si el sfdtea 7Jng<*
e/ pe cind aceia mincau» 134 .

Frumoasa indeletnkire este si pescuitul, cum era pentru Petru 138 ,
numai daca ne dau ragaz studiile cele de neaparata trebuinta pentru !n-
vataxea doctrinei Cuvintului. Da, aceasta ocupatie este eel mai bun pes-
cuit ; este pescuitul pe care 1-a daruit Domnul ucenicului Sau, inva-
tindu-1 sa pescuiasca pe oameni 136 , cum se pescuieste pestele din apa.

132. Fac, 30, 37. Stiraxul, un cop&cel mic exotic, care fare risina mirosltoare

133. Fac, 30, 37—43.

134. Fac, 18, 8.

135. In., 21, 3.

136. ML, 4, 19 , Mc, 1, 17 ( U\, 5, 10.

33fl CLEMENT ALBXANDRINUL

capitolul xi

EXPUNERE PE SCURT
A CELEI MAI BUNE VIETUIRI

53. 1. Tot pentru pricinile aratate mai sus nu trebuie interzisa cu
totul purtarea bijuteriilor de aur, nici folosirea hainelor luxoase ; dar
trebuie pus friu pornirilor nesocotite, ca nu cumva, furati de multa
tihnfi, sa ne trezim rSpitf $i impinsi spre o viaja de desfriu. 2. Da, cum-
plit lucru este luxul cind creste peste masura ; este in stare s& sara,
sft zvlrle din picioare si sa arunce jos pe calaret, adica pe Pedagog ,-
■dar Pedagogul are de mult in mina Sa friul si duce la mintuire calul
omenesc, adica partea irajionaia a sufletului, salbaticita de piaceri, de
dorinte vrednice de osindit, de pietre pretioase, de aur, de haine scumpe
$i de alte obiecte de lux.

3. Sa avem mai cu seama in minte aceste cuvinte sfinte : «Avind
purtarea voastra" trumoasd. intre neamuii, ca de unde acum vd blriesc
<a pe ni$te ftfctffori de rele, privind mai de aproape iaptele voastre
■cele bune, s6 sldveascd pe Dumnezeu» 137 .

4. Pedagogul ne ingaduie sa folosim o haina simpia, de culoare
•albfi, asa precum am spus, pentru ca, obisnuindu-ne cu lucruri facute
■de natura, nu cu lucruri facute cu mestesugita arta, sa indepartam de
la noi tot ce este inselator si tot ce perverteste adevarul ; sa ne iosusim
adevftrul, care este de un singur fel si cu o singura infatisare. 5. Sofocle,
mustrlnd un tinar care o facea pe femeia, i-a zis :

«Te gSte^ti cu haine stralucitoare, ca cei care imitS pe femei» l38 .
Ca si ostasul, corabierul si conducatorul, tot asa si omul cuminte are
haina sa proprie, fara de gateli, cu buna-cuviinta si curata.

54. 1. Aceasta e pricina ca legea data prin Moise despre lepra inde-
pSrteaza ca necurata pestriteala si orice obiect insemnat cu multe punc-
te 13e , pentru ca se aseamana cu pielea impestritata a ^arpelui ,- Moise
vrea ca noi, care nu mai sintem inflorati cu impestritarea culorilor, si
am ajuns in intregime albi 14 ° de la cap pina la virful picioaxelor, vrea
sS fim cura{i, pentru ca, asa cum s-a schimbat trupul, tot asai sa se
schimbe si gindurile cele impestritate si viclene ale sufletului nostru,
ca sa iubim culoarea cea curata, simpia si neindoielnica a adevarului.
2. Iar filozoful, care a imitat si aici pe Moise, Platon eel prea minunat

137. J Pt., 2, 12.

138. Soiocle, Fragm. 702.

139. Lev., 13, 12—17.

140. AdlcS : prin botez.

PEDAOpgUL, CARTEA A TRE1A 337

In toate, Ingaduie acele tesaturi pentru facerea carora o femeie ln(e-
leapta nu are nevoie de mult timp. «Culorile albe, spune Platon, slnt
potrivite pentru cineva care se respects » culorile albe slnt potrivite si
in tesaturi ,• celelalte culori, Insa, sa nu se puna decit la gatelile de
razboi» 141 . Culoarea alba, deci, este potrivita oamenilor care iubesc
pacea si lumina.

55. 1. Dupa cum semnele cele mai apropiate arata prezenta cauze-
lor care le-au produs, dar, mai bine spus, arata prezenta celui care a
dat nastere semnului, de pilda fumul arata focul, iar culoarea frumoasa
a pielii si pulsul regulat arata sanatatea, tot asa si cu noi oamenii :
imbracamintea noastra ne arata purtarile noastre. 2. Cumintenia cuiva
este aratata de curatia sa si de simplitatea lui. Curatia este o dispozitie
sufleteasca, prin care facem ca viata noastra sa fie curata si neames-
tecata cu ce este rusinos ,• iar simplitatea este o dispozitie sufleteasca,
prin care inlaturam tot ce este de prisos. 3. O haina asprS, mai ales clnd
nu-i data la piua, retine caldura trupului ; nu pentru ca haina are in ea
caldura, ci pentru ca intoarce in trup caldura care vrea sa iasa si nu-i
da loc de trecere ; dar chiar daca ii vine caldura din afar3, haina o pri-
meste si o tine in ea, este incalzita si incalzeste la rindul ei si trupul ;
din aceasta pricina trebuie sa ne folosim mai cu seama iarna de o
astfel de haina. 4. Haina aceasta este fara de pretentii ; iar lipsa de pre-
tentii este dispozitia sufleteasca prin care cineva renunta la tot ce este
de prisos si primeste numai cele care-i indestuleaza nevoile, pentru ca
sa duca o viata sanatoasa si fericita, potrivit InvatSturii Cuvlntului.

56. 1. Femeia sa poarte o imbracaminte simpla si serioasa ; mai fina
decit imbrScamintea cuvenita barbatului ; dar imbr&camintea femeii sa
nu ne faca sa rosim si sa nu dea nastere la ginduri desfrinate. Imbraca-
mintea femeii sa fie potrivita cu virsta, cu chipul, cu locul, cu firea sa
femeiasca si cu ocupatia. 2. Dumnezeiescul apostol ne sfatuieste foarte
bine : «lmbracati-vd. in Hristos Iisus $i sd nu preiaceti In pofte grija de
trup» ii2 . 3. Cuvintul opreste pe femeile care se silesc s3-si facfi gfiuri la
urechi. De ce nu si la nas, ca sa se implineasca cele spuse de Scripturfi :
«Precum este cercelul In nasul poicului, a§a este frumusetea femeii cu
narav rau» 143 ? 4. In general vorbind, eel care socoteste ca se Impodo-
beste cu aur, este mai mic decit aurul ; iar eel care-i mai mic decit aurul
nu-i stapinul aurului. Nu este oare cea mai mare prostie sa mSrturisesti
ca esti mai lipsit de podoaba si mai f8rfi de pret decit nisipul de aur
iidian ? u *. 5. Dupa cum un inel de aur se murdareste de necuratonin

141. Platon, Legile, XII, 956 A.

142. Rom., 13, 14.

143. Prov., 11, 22.

144. Fluviul Pactolos din Lldlm, care IzvorS^lo din miinlclo Tinnlos, rostnq.ili
dupa Horodot, lu v.do nlslp de our (I, (13 j V, 101).

22 — Clrnii'iil Alrxiiiulrliiul

333 CLEMENT ALEXANDRINUL

scroafei, care scormoneste cu ritul in mocirla, tot asa §i femeile pornite
spre desfriu, mindre de avutia lor, batjocoresc frumusetea cea adeva-
rata cu murdSriile desfrinarilor lor.

57. 1. Pedagogul da femeilor inel de aur, dar nu ca podoaba, ci ca
pecete, ca sa le arate ca ele trebuie sa fie pazitoarele casei, sa poarte
grija de gospodarie. Daca toti am urma invataturile Pedagogulul, n-ar
mai fi nevoie de peceti, ca toti am fi la fel de cinstiti, si slugile si stapi-
nii. Dar pentru ca nu ne lasam educati de Cuvint, necinstea a luat mare
avint ,• si de aceea avem nevoie de peceti.

2. Sint, insS, si cazuri cind trebuie slabita severitatea. Ca uneori
femeile, cind se marita, n-au parte de un sot cuminte ,- acestor femei
trebuie sa li se ingSduie sa se gateasca, ca sa placa barbatilor lor. Dar
acestor femei sa li se puna hotar : sa se gateasca numai pentru barbatii
lor. 3. As dori, insa, ca nici ele sa nu urmareasca impodobirea trupului p
ci sa-si atraga pe soti cu dragostea lor, o dragoste plina de cumintenie,
leac puternic si cinstit. Iar in cazul cind barbatii vor sS-si nenoroceascS
sufletul, atunci femeile sa caute, daca vor sa duca o viatS plina de cu-
mintenie, sa potoleasca incetul cu incetul pornirile nesocotite ale barba-
tilor si poftele lor. 4. Ca femeile trebuie sa aduca pe nesimtite pe bar-
batii lor la o viata simpia, obisnuindu-i treptat cu un trai mai cumpatat.
Ca nu ajungi sa ai un trai cuviincios prin adaos de poveri, ci prin in-
laturarea a tot ce este de prisos.

58. 1. Dupa cum se taie virfurile aripilor la pasari ca sa nu poata
5"bura, tot asa trebuie taiati si femeilor banii care le due la lux si des-
fatare, la usuratati vfitamatoare si la pl&ceri desarte, din pricina carora
ajung infumurate, prind, aripi si zboara departe de caminul conjugal. De
aceea femeile trebuie sa se poarte cu buna-cuviintS si sS se incinga de
jur imprejur cu simtul de rusine plin de cumintenie, ca nu cumva, din
pricina usuratatii, sa se indepSrteze de credinta cea adevarata. Bine
este ca barbatii sa incredinteze sotiilor lor conducerea gospodariei, ca
pentru aceasta le-a fost date de ajutor 145 .

2. Daca, insa, sintem ocupati cu treburi la oras sau avem de lucru
la cimp si adeseori ne lipsesc sotiile si trebuie sa sigilam ceva pentru
siguranta, Pedagogul ne ingaduie, numai in acest scop, sa folosim un inel
cu pecete ,- toate celelalte inele trebuie sa le aruncam de pe noi, pen-
tru ca, dupa cum spune Scriptura, «pentru omul infelept lnv&tatura este
podoaba de aur» l46 . 3. Femeile care poarta bijuterii de aur se tern, mi se
pare, sa nu fie socotite sclave, daca li s-ar lua bijuteriile ; ca sclavele
nu poarta bijuterii. Dar omul cu adevarat nobil, care are in suflet fru-

145. Pac. 2, 18, 20.

146. Inf. Sir., 21, 23.

PEDAGOGUL, CARTEA A TREIA 339

musetea naturala, nu deosebeste pe Sclav prin aceea c& a fost vindut
si cumparat, ci prin aceea ca are simtaminte nedemne de un om liber.
Se cuvine ca noi, care sintem eduoati de Dumnezeu si imfiati de Dum-
nezeu, sa nu parem liberi, ci sS fim liberi.

59. 1. De aceea si statul pe loc si miscarea si mersul $i, intr-un cu-
vint, intreaga noastrS viata trebuie sa arate cit mai mult cu putinta
pe omul liber. Dar chiar inelul cu pecete nu trebuie purtat de barbati
la ineheietura degetului — ca acolo il poarta femeile — ci fin degetul eel
mic si virit pina in partea cea mai de yos a degetului ; asa putem lucra
usor cu mina treburile pe care avem nevoie sa le facem, iar inelul-pe-
cete nu poate cadea usor din deget, pentru ca e tinut de nodul eel mare
al degetului.

2. Pecetea de pe inelele noastre sa fie un porumbel sau un peste sau
o corabie impinsa de un vint favorabil sau o lira muzioaia a§ia cum
avea Policrate 147 pe inelul sau ; sau o ancora nautica asa cum Seleuc 14S
a pus sa fie gravat pe inelul lui ,• daca inelul are gravat un pescar, sa
ne aduca aminte pe apostol 149 si de copiii scosi din apa l50 . Nu trebuie
sa fie gravate pe pecetile inelelor chipuri de idoli, la care nu trebuie sa
ne uitam, nici sabie sau arc, pentru ca noi urmarim pacea, nici cupe,
pentru ca trebuie sa fim cumpatati.

60. 1. Multi desfrina^i si desfrinate isi graveaza in montura inele-
lor pe amantii sau arniantele lor, ca si cum n-ar vrea sa dea uitarii vreo-
data patimile lor desfrinate, datorita acestei amintiri permanente a de-
strSbSlSrii lor.

2. Despre par, trebuie sa spun acestea. Capul barbatilor trebuie sa
fie tuns, afara de cazul cind au parul cret- Parul din barba sa fie bogat,
dar cirliontii parului capului sa nu cada prea mult in jos ca buclele fe-
meilor. Pentru barbati e de ajuns o barbS bine ingrijita. 3. Iar daca vrea
sa-si tunda barba, sa nu si-o rada de tot ; un barbat ras complet ar
avea infatisare rusinoasa ; iar rasul pina la piele a barbii il apropie pe
barbat de cei care-si smulg parul din barba si de spini. 4. Psalmistul
de pilda, lauda barba bogata, cS spune : *Ca mirul r care se pogoard pe
barba, pe barba lui Aaron» 151 ,• prin repetarea cuvlntului «barba», a lau-
dat chipul eel frumos, care ajunge straluoitor cu mkul Domnului.

61. 1. Tunsul parului capului nu trebuie faout de dragul frumusetii,
ci pentru anumite nevoi. Sa se taie parul capului atit cit sa nu creasca

147. Policrate, tiranul insulei Samos intre 533 — ^522 i.d.H. Cind insula a fost
cucerita de persi, in 522 i.d.H., Policrate a murit crucificat.

148. Seleuc I Nictor (355 — 280 i.d.H.), general macedonean, fost locotenent al lui
Alexandru eel Mare, apoi satrap al Babiloniei, intemeietorul dinastiei Seleucizilor.

149. Lc, 5, 10.

150. Adic3 : din apa botezului.

151. Ps., 132, 2.

340 CUMBNT ALEXANDRIWUL

prea mare si coborindu-se sfi Impiedice vederea. Trebuie rotunjit si pa-
rul de la mustafa, ca sa nu se murdareasca atunci cind mlncam ; dar nu
cu briciul — ca nu-i frumos — ci cu foarfecele de frizer. Nu trebuie sa
deranjam cu ceva parul din barba, care nu ne supara ,• barba da figurii
bfirbatului o seriozitate care impune.

2. Pe multi oameni inffitjsarea ii face sa nu pacStuiasca, din pricina
eft Inffifisarea ii da de gol ; altora, insa, care nu vor sa se stie eft pa-
catuiesc, le este foarte placut sft aibft o infatisare comuna, cu nimic
caracterisitic, cu care, fiind acoperiti, pot pacatui fara sa fie reounoseutf,
din pricina ca sint la fel ca marea multime a oamenilor ; asa ca pot
savirsi ffirft teamft pacatui.

62. 1. Parul capului, tuns scurt, ii da barbatului nu numai o infat>
sare serioasa, ci-i face si capul rezistent ,• il obisnuieste si cu frigul si cu
caldura, inlatunind vatamarile ce i le pot aduce frigul si caldura ,• ca pie-
tele mari sug ca un burete sudoarea produsa de caldura si due la creier
v&tftmarea sudorii.

2. Femeilor le este de ajuns sa-§i pieptene parul si sa-si lege simplu
cozile cu o agrafa ieftinS la ceafa ; cu o ingrijire nemestesugita si cu
aranjarea cu cumintenie a parului isi maresc frumusetea lor naturala.
3. Impletirea parului, asa cum o fac femeile desfrinate, cu bucle in lant,
pe llngft eft le uritesc, le mai strica si parul ; impletindu-si mestesugit
p&rul isi smulg perii din cap ,• iar de teama sa nu li se strice parul nici
nu se ating de capetele lor ; seara se due cu fricS la culcare, ca nu cum-
va, ffirft sfi-si dea seama, sa deranjeze formele impletiturii.

63. 1. Adaosul de pftr strain trebuie indepartat cu desftvirsire. E cea
mai mare nelegiuire sS-ti pui pe cap plete de par strain, sft-ti acoperi
craniul cu bucle de pftr mort. Pe ce va pune mina preotul ? Ce va bine-
cuvinta ? Preotul nu va binecuvinta pe f emeia impodobitS cu peruca,
ci pfirul strftin, iar prin pSr, alt cap. 2. DacS ubarbatul este cap femeii, iar
al b&rbatului, Hristos» 152 , nu este oare o nelegiuire ca femeile sfi cadS
in doua pftcate ? Mai intii, inseaia pe barbatii lor, pentru ca ii arata alt
par In locul pftrului lor ,- in al doilea rind, dezonoreaza, atit pe cit pot,
pe Domnul, gatindu-se ca desfrinatele pentru a ascunde adevarul si aduc
si ocarft capului lor, care este cu adevftrat frumos. 3. Dar nici parul nu
trebuie sft si-1 vopseasca si nici sa-i schimbe culoarea, daca li se inai-
beste ; eft nu li se ingftduie nici haine impestritate. Dar mai cu seama
nu trebuve ascuns ceea ce face ca virsta sa fie venerabiia si vrednica de
In credere ; dimpotriva, trebuie sa arfttam deschis pretuLrea, pe care ne-a
dat-o Dumnezeu, pentru a-i face pe tineri sa resipeote batrinetea. 4. Ade-
seori aparitia unui om cu capul alb In fata unor tineri obraznici este la

152. I Cor., 11, 3.

PKDAOOOOL, CARTEA A THEIA S41

fel ca apariUa profosorului i II cumln{e?te, iar str&lucirea !nffiti$&rli lui
potoleste zburdainicia lor tlneroascfi.

64. 1. Femeile nu trebuie s<i-9i fardeze fefele cu dresurile unei arte
pline de viclenie.

sa le aratSm noi arta de a se Impodobi cu castitatea. Cea mai ml-
nunata frumuisete este In primul rind frumusetea sufleteasca, asa cum
am spus de mai multe ori. Sufletul este frumos, clnd este impodobit cu
Sfintul Duh, cind are in el podoabele date de Duhul eel Sfint : drepta-
tea, curajul, castitatea, iubirea de bine, simtul rusinii, culoare pe care
n-o poti vedea mai frumoasa si mai infloritoare In nici o alta - parte. 2.
Femeile, sa se osteneasca apoi si cu frumusetea trupului. Frumusetea
trupului oonsta in simetria madularelor si a partilor trupului, insotite
de o culoare frumoasa. Arta de a-Ji impodobi trupul cu sSn&tate este
aici foarte potrivita ; arta aceasta face trecerea de la chipul eel fardat
la chipul eel adevarat, la chipul eel dat de Dumnezeu. Buna intocmin*
a bauturilor si mincatul cu mSsura sint in stare sS-U dea frumusetea cea
fireasca. Cu ajutorul acestora trupul intareste nu numai s&nfitatea, dar
face sa i se vada si frumusetea. 3. Din inrosit trupul ajunge straiucitor ?1
scinteietor ; din molatic, luminos si plin de har ,• din subred, barbfttos
si tare ,• dintr-un trup cu respiratia grea, un trup cu buna si regulatfl
respiratie. Cu acestea toate este impodobit omul, aceasta statuie armo-
nioasa §i frumoasa a Cuvintului ! Da, frumusetea este floarea minu-
nata a sanatafii. Sanatatea lucreaza inauntrul trupului, iar frumusetea in
afara trupului ; amindoua arata infloritoarea culoare a fetii.

65. 1. Cele mai frumoase si cele mai sanatoase exercitii corporate
dau trupului o frumusete adevarata si permanenta, caci caidura produsS
de exercitii da nastere transpiratiei si atrage aerul rece. Caidura, fiind
produsa de miscari, atrage spre ea aerul, si atragindu-1, preface treptat
In vapori prisosul de hrana Incaizit, datorita si unei anumite cantitfitl do
umiditate, clt si unui prisos mare de caidura. 2. De aceea este si data
afara mincarea de mai inainte. Intr-un corp, care nu face miscare, mln-
carea inghitita nu este digerata, ci scoasa afara, asa cum se scoate plinea
dintr-un cuptor rece ; sau intreaga si necoaptfi sau numai partea de
deasupra. 3. E firesc apoi ca cei care maninca si beau mai mult declt tre-
buie sa aiba si urina si excrementele In rnai mare cantitate, sa alba In mai
mare cantitate si celelalte secretiuni ; pe lingfi acestea si sudoarea, pen-
tru ca hrana n-a fost asimilata, ci eliminata odatd cu cele de prisos.

66. 1. De aici vin si desfrinarile, pentru c8 abundenta excesivfl din
trup se Indreapta spre pBrtile gonitale ale na$torii de ropll. Trebuie,
deei, sa cheltuim aceasta abundenta excosiva din trup prln mlgcflrl cor-

343 CLEMENT ALBXANDRINUL

porale potrivite si prin mese simple, ca sS infloreascS In noi frumusetea
noastrS.

2. In sfirsit, este absurd ca cei fficuti «dupd chipul si asemdnarea lui
Dumnezeu» 153 sa-si puna pe ei podoaba straina, ca si cum ar vrea sa
batjocoreasca pe Gel dupa al Carui chip am fost facuti ; sa prefere adica
In locul creatiei dumnezeiesti arta omeneasea cea rea. 3. Pedagogul po-
runceste ca femeile sa mearga *cu imbrdcdminte cuviincioasd si sa se
Impodobeascd cu siiald si cu cumintenie 154 , supunindu-se bdrbafilor lor,
pentru ca chiar dacd unii nu se pleacd Cuvintului, sa He cistigali, idra
cuvlnt, prin purtarea lemeilor lor, vazind — spune Scriptura — vietui-
rea voastrd curata m Cuvmt •, podoaba lor sa nu fie cea din afara, adica
Jmpletirea pdrului, podoabele de aur sau imbracarea de haine scumpe,
ci omul eel tainic ai inimii, Intru nestriedcioasa podoabd a Duhului celui
blind si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu» 155 .

67. 1. Munca pe care femeile o fac singure fara ajutorul cuiva, le
flduce o frumusete adevarata, pentru ca munca le exercita trupurile si
prin muncS se impodobesc, nu cu o podoaba adusa de munca altora, po-
doabS lipsita de podoaba, lipsita de libertate si desfrinata, ci cu o po-
doaba lucrata si confectionata de miinile lor, de miinile unei femei cins-
tite. Ca nu se cuvine ca cele care traiesc dupa Dumnezeu s3 se arate
Smpodobite cu haine cump&rate din pia|a, ci cu haine facute de miinile
lor. 2. Foarte frumos lucnu este ca femeia gospodina sa se imbrace 51 pe
c»a si pe barbatul ei cu haine fScute cu miinile ei ,• acest lucru ii bucura
pe toti ; copiii se bucura de mama lor, barbatul de femeia lui, ea de toti
9 1 cu totii de Dumnezeu. 3. Intr-un cuvint,

«Femeia harnica este o comoara de virtute» 15S .

Femeia aceasta «bucatele nu le-a mincat cu lene » 1S7 si legile milosteniei
In gura ei ,• femeia aceasta «si-a deschis gura sa in chip infelept si dupd
lege 1M , iar copiii ei s-au ridicat si au iericit-o» 189 , «iar bdrbatul ei a l&u-
dat-o» 160 r dupa cum spune Cuvintul eel Sfint prin Solomon. «Femeia
blnecredincioasti se binecuvinteazd. Sd laude ea frica de Domnul !» m .
§1 iarfi$i : «Femeia harnicd este cunund pentru bdrbaluJ ei» 16! .

153. Pac, 1, 26.

154. 1 Tim., 2. 9.

155. 1 PL, 3, 1—4.

156. Alexandros, Fragm. 5, CAF. III. p. 373.

157. Prov., 31, 27.

158. Prov., 31, 26.

159. Prov., 31, 28.

160. Prov., 31, 28.

161. Prov., 31, 30.

162. Prov., 12, 4.

t'KDAOOOUL, CARTEA A IHliJA 'i£\

68. 1. Femeile trebuie s&-si indrepte cit mai mult cu putinta uti-
tudinea, privirea, mersul si vocea. Nu cum fac unele femei, care imitfl
pe artistii de teatru, care privesc cu luare-amiinite miscarile lascive ale
dansatoarelor, ca sa le reproduca in intilnirile lor, cu miscari lente, cu
pasi senzuali, cu glas afectat si cu priviri pline de dorinti ; toate arun-
jate cu grija ca sS fie momeala" placerii. 2. «Miere picurd din buzele fe-
me ii desfrinate, care, vorbind ca sd-tf facd pldcere, ifi indulceste gitlejul,
dar mai pe uimd mai amard decit fierea o vei aila si mai tdioasd decit
sabia cu doud tdisuri ; cd picioarele nebuniei pogoard cu moartea in
iad pe cei ce se lipesc de ea» 163 . 3. Desfrinata a biruit pe nobilul Sam-
son lfl4 , iar cealalta sotie a lui si-a tuns barbatul 165 . Dar o alta femei*'
nu 1-a inselat pe Iosif ; ci egipteanca cea desfrinata a fost biruita ; cas-
titatea lui Iosif, cea inlantuita, s-a aratat mai puternica decit putereu
cea fara de lanturi a femeii.

69. 1. Minunate sint si cuvintele acestea •.

«Nu ma pricep deloc

Sa murmur cu dulceata, sa merg leganat,

Sa-mi jin gitul plecat, asa cum vad aid

In oras pe alji multi imvertiti

Care se ung cu smoala, ca sa-si smulga parul» IM .

2. Trebuie cu totul interzise miscarile femeiesti, atitudinile desfrinate
§i mladierile lascive. MiscSrile afemeiate la mers, «mersul oa femeile» 167 ,
dupa cum spune Anacreon 16S , sint cu totul miscSri de desfrinate, dupa
cit imi pare. Comedia spune : «Este timpul sS parasesti urmele femeilor
stricate si viata de desfriu» 169 . 3. «Urmele desfrinate nu se sprijind pe
cdevdr ; nu umbid pe cdile vietii ; urmele rotilor ei sint gresite si nu
sint bine cunoscute» I70 . Mai cu seama ochii trebuie paziji ,• cS e mai
bine sa alunece picioarele decit ochii.

70. 1. Domnul vindeca foarte repede patima aceasta, spunind :
■«Dacd te sminteste ochiul tdu, scoate-l» m . Smiulge din r&dacini pofta !
Ochii care privesc cu poftS, clipitul ochilor, care inseamnS a face semn
cu ochii, nu sint altceva decit desfrinare cu ochii, pentru c8 prin ochi
pofta isi arunca departe sSgetile ei. Ochii sint corupti inaintea Intregului

163. Prov., 5, 3—5.

164. Jud, 14, 15—17.

165. Jud., 16, 17—19.

166. Un poet comic necunoscut, CAF, 111. p. 470, nr. 339.

167. Anacreon, Fragm. 168.

168. Anacreon (sec. VI — V l.d.H.), celebru poet Uric grec. A clntat In poeziile solo
dragostea si vinul. Din opera sa autentica n-au ramas decit sc urte frngmente.

169. Un poet comic necunoscut, CAF, 111, p. 520, nr. 022.

170. Prov., 5, 6.

171. Mt., 5, 20; 18, 0| Mr, 9, 47.

344 CLEMENT ALEXANDRINUL

trup. 2. «Ochiul care vede bine veseleste inima» 172 , adica se bucura,
pentru ca stie sa vada bine ,• dar «cel care face cu ochiul cu viclenie
adund Intristare peste oamenh 173 . 3. Un om ca acesta era afemeiatul Sar-
dunapal m , regele asirienilor, care este inf&tisat intins pe pat cu picioa-
rele In sus, desfficindu-si haina de purpura si aruncind in sus albul ochi-
lor. 4. Femeile care fac la fel se prostitueaza chiar cu ochii lor. «Lumina-
toml trupului este ochiuh 175 spune Scriptura ; prin ochi se vad cele di-
n&untrul omului, ca sioift luminate de lumina ochilor. «Desfrinarea temeii,
prin ridicarea ochilor» l76 .

71. 1. Apostolul striga : «Omor2ti, dar, madularele voastre cele de
pe p&mlnt : deshmarea, necurapa, patima, pofta cea rea si Idcomia, care
este inchinare la idoli, peste care vine mjnia lui Dumnezeu» 177 ; noi,
InsS, reaprindem patimile si nu ne rusinam. 2. Unele dintre femei mes-
leca guma de mestecait, umbla de colo-colo si rid in gura mare treca-
torilor ,• altele isi dau aere, scarpinindu-se in cap cu ace de par, pe care
lc poarta cu ele, ca si cum n-ar avea degete, si se intereseaza ca acele
de par sa fie facute din carapace de broasca testoasa sau din fildes sau
din oasele altui animal mort ; 3. altele, ca s3 placS celor ce le vad, se
gfitesc dindu-si pe fata cu farduri de diferite culori ,• si astfel isi mur-
dfiresc fe^ele si le fac ca si cum ar avea spuzeala. 4. Ca aceasta este,
spune Pedagogul prin Solomon, «femeia neband si obraznicd ! Nu stie
de msine I Std la usile casei ei pe scaun, chemind, in vdzul lumii, pe
col ce free pe cale, pe cei ce-si cautd de drumul lor» 178 . Prin infatisarea
el si prin intreaga ei viata spune ISmurit : «Care este eel mai nebun
dintre voi ? Acela sd se abatd pe la mine ! Iar celor lipsitf de minte le
pomnceste, zicind : Atingefi-vd cu pldcere de piinile ascunse si de
apa cea dulce de furtisag» 179 . Asa vorbeste Pedagogul de aceasta Afro-
dita inclinata spre furt !

72. 1. De acest text s-a folosit beotianul Pindar, cind a spus : «Dul-
ce-i Ingrijirea care te furS a Cipridei» 180 . «Nu stie, nenorocitul, cd pd-
mlntenii pier aldturi de ea si cd o va intilni In tundul iadului I Dar, iugi,
ti spune Pedagogul, nu zdbovi In locul acela, nici nu-ti Intoarce ochii

172. Prov., 16, 2.

173. Prov., 10, 11.

174. Sardanapal, rege legendar al Asiriei, cu o viata destrSbalata ?i desfrinata. A
pierlt ais de foe Impreuna cu averile, eunucil $i femeile lui, pe un rug caruia singur
1-a dat foe. Unii istorici 11 socot al patrulea $i ultimul rege al Asiriei, care a domnit
douSzecl de ani (779—759 l.d.H.).

175. Mt., 6, 22; Lc, 11, 34.

176. Inf. Sir., 26, 10.

177. Col., 3, 5—6.

178. Prov., 9, 13—15.

179. Prov., 9, 15—17.

180. Pindar, Fragm. 217, Schroeder; Ciprida este supranumele Afpoditei.

PEDAOOOUL, CARTE A A TRE1A iU.V

c&tte ea / Asa vci trece de apa strttind» l81 , vei trece dincolo de Ah<?ron.

2. De aceea, aces tea zice Domnul prin Isaia : *Pentm cd au umblat ii-
icele Sionului cu grumajii ridica\i si cu clipitul ochilor, iar cu mersul l$i
tirdsc hainele si cu picioarele Joacd, Dumnezeu va smeri pe fiicele Sio-
nului si va dezveli chipul lor» 182 , chipul eel urit.

73. 1. As dori, apoi, ca slujnicele, care merg in stinga stapinelor
lor sau cele care vin in urma lor sa nu vorbeasca cuvinte de rusine si
nici sS nu faca lucruri rusinoase, ci sa fie cumintite de stapinele lor.
Poetul comic Filimon le critica foarte aspru, zicind :

2. «Clnd am ie?it

Vad o femeie libera

Urmata de o slujnicS frumoasa ;

$i unul din Plateea le urma si

Facea ochi dulci servantei» 183 .

3. Ca desfrinarea slujnicii se intoarce asupra stapinei ; da prilej celor
care au incercat putin sa nu se teama de a incerca mai mult ; cS stapina,
de vreme ce n-a pedepsit desfrinarea slujnicii, arata ca e de acord cu
purtarile ei nerusinate. Daca nu te revolt^ impotriva celor desfrinaji,
inseamna ca esti de acord cu ei. Proverbul spune : «Cum e stapina asa
e si ciinele» 184 .

4. Trebuie sa trimitem pe pustiu mersul eel nebunatic ; sa alegeni'
mersul eel serios si potolit, dar nu un mers, ca si cum te-ai tiri ,• nu tre-
buie sa ne zbenguim pe drum, nici sa privim cu dispref pe cei care-i
intilnim intorcind capul, daca acedia au ochii atintitf asupna noastra,
ca si cum am intra pe scena cu alai si am astepta sa fim aratatf cu dege-
tul. 5. Nu trebuie sa fim impin§i de slugi, oa s& urcam o panta, cum ve-
dem ca fac cei oomplet molesiti, desi par sanatosi, daT smt istovitf din
pricina siabiciunii lor suflete^ti. Barbatul vrednic nu trebuie sa dea semrr
de siabiciune nici cu chipul loii, nici cu trupul lui.

74. 1. Deci nici in miscarile noastre, nici in atitudinea noastrS sfi ntt
se gaseasca urma de purtare uxita, nedemna de bSrbat. Barbatul, s8m«-
tos la trup si suflet, nu trebuie sa se foloseascS de slugi, oa de vitele de
jug. 2. Dupa cum slugilor li se porunceste «sd se supund stdplnilor lor cu
toafd frica, nu numai celor buni si blinzi, ci si celor suciti» m , spune
Petru, tot asa este potrivit ca si stapinii sa socoteasca pe slugile lor
egali cu ei si sa se poarte cu ei cu indelunga rabdare si ou iubire de
oameni. «/n sflrsit, spune Petru, fifi cu totii Intr-un gind, Impreund-pdtl-

181. Prov., 9, 18—19.

182. Is., 3, 15—16.

183. Pilimon, Fragm. 124, CAF, II, 517 sq.

184. Eplcharm, Fragm. 168, Kaibel.

185. 1 PI., 2, 18.

■ 346 CLEMENT ALEXANDR1NUI-

mitori, iubitoii de trati, mduratori, smeriti» 18B si celelalte, «ca sd mos-

teniti binecuvintarea» 187 . 3. Dupa parerea mea, Zenon din Citium 188 a

schitat chipul minunat si vrednic de iubit cu pasiune al unui tinar. ll

sculpteazfi, graind asa : «Sa fie, spune el, cu fata curata ; sprincenele sa

nu-i fie incruntate ,- privirea sa nu-i fie holbata ,- dar nici lipsita de viata;

«S nu stea cu gitul dus pe spate ; madularele trupului sa nu-i fie moi, ci

,gata sa se miste, la fel cu cei putemici ,• sa fie Lute spre cuvintul eel

.drept si tiitor de minte al celor graite cu dreptate ,• atitudinea si mis-

carile lui sS nu dea nadejde celor desfrinati. 4. Sa infloreasca in el sim-

tul rusinii si barbatia ! Departe sa fie de el umbletul la pravaliile care

vind parfumuri, la atelierele giuvaergiilor, la magazinele care vind Una,

,ca si la celelalte ateliere, unde cei gStiti, ca desfrinatele, i§i pierd ziua,

,ca femeile care stau in fata caselor de prostitutie» 189 .

75. 1. Dar nici barbatii sa nu-§i piarda timpul in frizerii si pravalii,
flecarind $i palavrSgind ! Sa inceteze de a mai vina femeile ce tree
prin fa^a lor ! Multi barbati nu contenesc a critica si a ride de altii.

2. Trebuie oprit si jocul cu zarurile sau deprinderea cu pofta de
,ct$tig, jucind aistragalul l9e pe care barbatii il joaca cu multa placere.

Risipa de bani a descoperit niste distractii ca acestea pentru cei care vor
sfi-si piarda timpul ! De vina este lenea. Iubesc desertaciunile cei care
nu merg pe calea credintei celei adevarate. ParcS n-ar putea sa se dis-
treze si in alt chip, fara sa se vateme. Felul in care fieoare voieste sa
rtraiasca este oglinda gindurilor sale.

3. Dar, dupa cum se pare, numai intilnirile cu oamenii buni sint
■folositoare. Si atotinteleptul Pedagog, cunoscind ca vietuirea impreuna
„cu oamenii rai te face asemenea cu porcii, a interzis prin Moise, vechiu-

lui popor sa manince carne de pore, pentru a arata ca cei care cheama
pe Dumnezeu nu trebuie sS se amestece cu oameni necurati care, ca
porcii, se bucura de placerile trupesti, de mincari pline de murdSrie si
,de desfrinate gidiliri. 4. «Nu trebuie sd mdninci uliu sau buhd cu aripile
repezi sau vultur» m spune Scriptura mai departe ,• adica sa nu te apro-
-pii de cei care-si due viata, traind din rapiri. Si toate cele spuse in Scrip-
,turfi la fel cu acestea trebuie intelese alegoric.

76. 1. Cu cine, dar, sa ne imprietenim ? Cu dreptii ! $i o spune
. aceasta Pedagogul servindu-se tot de alegorie, ca zice : «Orice animal

186. I PL, 3, 8.

187. 1 PL, 3, 9.

188. Zenon din Citium (Cipru), fUozof grec (336 — 251 l.d.H.), intameietorul stoicis-
roului, o sintezS din cosmologia lui Heraclit, etica cinica ?i a unei parti din logica lui

y Aristotel.

189. Zenon, Fragm. 174, Pearson.

190. Astragal, un fel de joe de zaruri, care se joacS cu patru oscioare In mina

191. Lev., 11, 15.

PEDAOOOUL, CARTBA A TRB1A J47

cate are copita despicatd In doud 91 rumegQ» 1B - este curat. Animalul
cu copita despicata in doua arata dreptatea ,• ca dreptatea are talerele
«gale ,• acest animal apoi rumegft propria sa mincare, mincarea drep-
tatii, adka Cuvintul ; Cuvintul intra in noi din afara prin cateheza, asa
cum intra mincarea ; iar dinfiuntru, ca din stomac, este trimis mintii
spre a fi pastrat in memorie. 2. Omul drept rumega hrana cea spirituals
cind" are in gura sa Cuvintul ; dreptatea o desparte in doua : sfinfeste si
aici pe pamint pe omul drept, dar il trimite si in veacul ce va s3 fie.
3. Pedagogul nu ne va duce la spectacole ; ca rnu fara temei poti
numi stadioanele si teatrele «scaunul ciumatilor» l93 ,• ca si aici este
«sfat» 194 rau, ca §i sfatul facut asupra Dreptului 195 ,• de aceea este si
Mestemata adunarea care s-a facut impotriva Lui. 4. AdunSrile acestea,
de la teatre si stadioane, sint pline de multa neorinduiala si faradelege ;
iar prilejurile acestea de adunare a oamenilor sint pricina de dezordine
morala, ca se aduna la un loc barbatii cu femeile, ca sa se uite unii la
■altii.

77. 1. La aceste spectacole adunarea de lume este usuraticfi. Poftele
se incalzesc, pentru ca privirea este pofticioasa ,- ochii privesc mai in-
draznet pe vecini, pentru ca li se da prilej sa se infiacSreze de pofte
■erotice.

2. Sa fie oprite spectacolele cele pline de bufonerii si de paiavrfi-
geli. Este oare vreun lucru de rusine, care sa nu fie aratat pe scenele
teatrelor ? Cite cuvinte de rusine nu rostesc bufonii ? Cei care s-au
distrat cu vixriul infati?at pe scena, fac acasa cele vazute acolo. Dar cei
care nu se lasa sedusi si ramin impasibili fata de aceste spectacole,
nu vor fi nicicind furati de niste placed usoare. 3. Daca mi s-ar spune
ca spectacolele teatrale trebuie socotite o joaca pentru distractie, as
raspunde ca n-ar proceda intelepteste orasele care ar cauta chiar sfi se
distreze. 4. Nu sint jocuri, intrecerile organizate de iubitorii de slavfi,
intre-ceri pline de cruzime, care fac sa moara atitia oameni ! Nu sint
jocuri, nici ambitiile desarte si nesocotite si nici zadarnicile risipiri d-e
bani ! Nu sint jocuri nici invaimaselile pricinuite de aceste intreceri I

78. I. Niciodata nu trebuie cumpSrata distractia cu cautarea de lu-
cruri fara pret. Un om cu judecata nu va prefexa piacutul Inaiwtea binelui.

Mi se poate, insa, spune : «Dar nu filozofam toti !» $i voi rflspunde:
Nu urmarim oare cu totii sfi avem viata cea vesnica ? Ce spui ? Cum ?
Nu crezi ? Dar cum poti sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele tflu,
fara sa filozofezi ? Cum po{i sa te iubesti pe tine insuti, dacfi nu iubesti

192. Lev., il, 3.

193. Ps., 1, 1.

194. Ps., I, l.

195. Adlcg : asuprn lul llsus.

348 CLEMENT ALE.': ^iDRINUL

viata cea vesnica? 2. «Nu stiu carte !» mi se raspunde. Dar daca n-ai
Invfitat sS citesti, nu poji spune cS nu auzi ; si auzirea nu se invata.
Credinta nu-i un bun al inteleptilor care traiesc dupa lume, ci al intelep-
tilor care traiesc dupa Dumnezeu. Filozofia aceasta se invata fara carti ;
lar cartea ei, care este in acelasi timp si nestiutOare de carte si dumne-
zeiascfi, se numeste dragoste, este carte duhovniceasca. 3. Este cu pu-
tin{fi s& ascultf si sa traiesti si intelepciunea dumnezeiasca si este cu pu-
tintfi sa fii si cetatean al acestei lumi ; cele din lume nu te opresc sa
trfiiesti cu buna-cuviinta, dupa Dumnezeu.

4. Cel care vinde $i eel care cumpara sa nu spuna niciodata doua
preturi, clnd cump&ra' sau vinde ; sa aiba un singur pret $i sa gindeasca
sfi spuna adevSrul ; daca nu dobindeste pretul, doblndeste adevarul si
se slmte bogat cu constiinta lui cea dreapta.

79. 1. Sa nu te lauzi si sa nu te juri cind vinzi ceva ! Sa nu te juri
nici cind faci alte treburi. Vinzatorii si cumparatorii care filozofeaza 196
sfl fie cu luare-aminte la aceste cuvinte ale Scripturii : «Sa nu iej nu-
mele Domnului in de$ert, cd nu va ieita Domnul pe eel ce ia numele Lui
In de$ert» 197 . 2. Pe cei care lucreaza impotriva acestor porunci, pe iubi-
torii de argint 19S , pe mincinosi, pe fatarnici si pe cei care fac comert cu
adevarul, Domnul ii va izgoni din curtea Tatalui Sau, pentru ca nu vrea
sfi fie casa cea sfinta a lui Dumnezeu casa de negutatorie nedreapta sau
de cuvinte nedrepte sau de bunuri materiale 199 .

3. Femeia si barbatul cind se due la biserica sa fie imbracati cuviin-
clos, cu mers nefalsificat, tacuti, cu «dragoste netdtarnicd» 200 , curati cu
trupul, curat! cu inima, in stare sa se roage lui Dumnezeu. 4. Mai mult
defclt atlt, femeia sa caute sa fie acoperita ,afara de cazul cind este acasa,-
cind e acoperita are o infatisare serioasa §i nu atrage privirile ,- nu
va pficatui nicicind dac3 are inaintea Ochilor ei voalul si simtul de ru-
slne ; si nu va face nici pe altul sa alunece in pacat, ca atunci cind ar fi
cu fata descoperita. Aceasta o vrea Cuvintul ,- pentru ca se cuvine ca
femeia s3 aiba voal pe cap 201 . 5. Se spune ca femeia lui Enea 202 , din
pricina covirsitoarei ei seriozitati, s-a sfiit sa-si dea voalul de pe cap
nici cind a fost cucerita Troia ,• ci, chiar fugind din cetatea in fiacari,
ea a rfimas acoperita.

196. AdlcS : cei care trSiesc dupa tnvStatura cre5tdna.

197. /ej., 20, 7.

198. 2 Ttm. 3 2

199. Mt., 21, 12—13 ; Mc, 11, 15—17; Lc, 19, 45—46; In., 2, 14—16.

200. Rom., 12, 9 ; 2 Cor., 6, 6.

201. 1 Cor., 11, 5—6.

202. Enea, prlnclpe trolan. La cSderea Troiei a fugit In Italia, unde s-a c3satorit
cu Lnvlnla, fllca regelui Latinus. Poetul VIrgiliu a facut din Enea eroul epopeii sale
linolda.

PEDAOOOUL, CARTEA A TRE1A 340

80. 1. Ar trebul ca cei initfati In Hristos » 03 , asa sa fie totcteauna
si asa s& se poarte, ca In biserica, unde stau cu mai multa seriozitate ;
sa fie, nu sa parfi, tot asa de bllnzi, tot asa de evlaviosi, tot asa de plini
de dragoste. 2. Dar nu stiu cum se face, c& isi schimba dupfi loc si ati-
tudinile si purtarile, ca si caracatitele, despre care se spune, cS se asea-
mana cu pietrele pe care se aseazS ,• cS arata ca pietrele si la culoare.
3. Dupa ce acestia pleach de la bisericS, leapSdS sfintenia adunSrii si se
aseamana cu marea multime a oamenilor intre care traiesc ,- dar, mai
bine spus, cind leapada" falsa lor fatarnicie de seriozitate aratci ce erau
cind au intrat in biserica. 4. Cit au slat in bisericS, au cinstit cuvintul
care s-a spus despre Dumnezeu, dar 1-au lasat acolo unde 1-au auzit ,•
cind ies afara, umbla de colo-colo impreuna cu necrediniciosii ; li se
umplu urechile de zgomotele kistrumentelor cu coarde, de acordu-
rile cintecelor de dragoste cintate din flaut, sint inconjurati de oameni
care fac scandal, de oameni beti si de o intreaga strinsura de lume ; mul-
tjmea cinta si se aiaturS cintecului multimii si cei care mai inainte inal-
|au imne nemuririi, cinta si ei, ticSlosii, la sfirsit eel mai nenorocit cin-
tec : «Sa minctim si sa bem, cd miine vom muri» 20i .

81. 1. Acestia intr-adevar nu mor miine ; dar sint de pe acum morti
pentru Dumnezeu 20s ; isi ingroapa mortii lor 206 , adica se ingroapS ei
singuri spre moarte. Apostolul se adreseaza acestora cu foarte multa as-
prime, spunind : «Nu va inselati ! Nici cei care fac adulter, nici des-
iiinatii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocori-
toiii — si aljii pe oare i-a adaugat acestora — nu vor mosteni 1m-
pdrd/i'a lui Dumnezeu» 207 . 2. Iar daca sintem chema|i in imparStfa lui
Dumnezeu, atunci sa vietuim in chip vrednic de imparatle 208 , iubind pe
Duminezeu si pe aproapele 209 . Sa se §itie ca dragostea nu se arata cu sa-
rutarea 210 , ci cu bunavointa. Acestora, insa, nu li se aude in biserki ni-
mic altceva decit sarutul ; dar in sufletul lor nu sSl&suieste dragostea.
3. Sarutarea in biserica fSrS retinere d& nastere la banuieli rusinoase
si la hula ; si ar trebui ca sgrutarea sa fie tainicS, «sfintd» 2U , cum o
numeste apostolul. Sa vietuim, deci, in chip vrednic de impfircitia lui
Dumnezeu ; sufletul nostru sa-si arate dragostea sa cu gura, cu o gura
casts si inchisS ; ca prin o astfel de gura mai ales se aratS purtarea cea

203. Adica : cei botezati, cre§tinii.

204. I Cor., 15, 32 j Is., 22, 13.

205. 1 Co/., 11, 30.

206. Mt., 8, 22 j he, 9, 60.

207. 1 Cot., 6, 9—10.

208. PH., 1, 27; 1 Tes., 2, 12.

209. Mt., 22, 37, 39.

210. Rom., 10, 10, 1 f.'or., 10, 20; 2 Cor., 13, 12 | 1 7V.v„ .'

>, '.'(1.

211. Rom.. 10, 10; 1 Cor., 10, '.'() j 2 Cot., 13, 12 | 1 7V,s\. !

i, '.'0,

350 ^ CLEMENT ALEXANDRINUL.

ruviincioasa. 4. Este si o alts sarutare, sarutarea criminala, plina de ve-
il in, rare ia chipul sfinteniei. Oare nu stiti ca paianjenii veninosi numai.
ro so ating cu gura dau oamenilor dureri cumplite ? Nu stiti ca de
multe ori sarutarile baga in suflet otrava desfrinarii ?

82. 1. Sa ne fie, dar, lamurit, ca sarutarea nu inseamna dragosite.
*Dragostea este de la Dumnezeu» 212 . loan spune : «Diagostea de Dum-
nezeu aceasta este sa pazim poruncile» — nu ca sa ne lingusim unii pe-
ultii cu gura — ; «?i poruncile lui Dumnezeu nu-s grele» 213 . 2. Dar sr
fmbratisSrile pe strada ale oamenilor care se iubesc sint pline de indraz-
nire nesocotita ; acestia vor sa arate celor care-i vad cit de mult se
iubesc ; dar fapta lor este lipsita cu totul de gratie. 3. Daca este drept
sS ne rugam lui Dumnezeu in taina in camara noastra 214 , urmeaza ca si
aproapelui nostru, pe care Dumnezeu ne-a poruncit sa-1 iubim indata
dupa El, s&-i aratam simtamintele noastre de dragoste ca si lui Dumne-
zeu, in t-aina, in casele noastre, «rascwnparind vremea» 215 . 4. Noi sintem
«sarea p&mintului» 216 ; iar dupa cum zice Scriptura «Cel care va bine-
cuvlriia cu glas mare dimineafa, nu va pdrea ca se deosebeste de eel ce
blestema» 2l7 .

5. Se pare ca mai presus de toate trebuie sa ne ferim de a ne uita
la femei. Pacatuiesti nu numai daca le atingi, ci si daca le privesti 2l8 ?
§i trebuie sa fuga mai cu seama eel care este cu adevarat educat de
Pedagog.

83. 1. «Ochii tai drept sa caute si genele tale sa clipeascd drept» n9 .

— Nu este oare cu putinta sa vad o femeie si sa n-o poftesc ?

— Da, dar sa te pazesti sa nu cazi ! Ca e cu putinta sa vezi o fe-
meie si sa aluneci ; dar e cu neputinta s-o poftesti, cind n-o vezi.

2. Nu-i de ajuns ca oamenii care traiesc in castitate sa fie curatt-
cl trebuie sa se si straduiasca sa fie mai presus de orice critica, sa in-
departeze de ia ei orice priciina de banuiaila, peinitru ara*area pe scurt a
castit&tii lor ,- ca nu trebuie sa fim numai credinciosi, ci sa aratam cSs
sintem si vrednici de credinta. 3. A§adar, trebuie sa ne ferim, dupa cum
spune apostolul, «de a nu fi defaimatf de cineva, purtind grija de ce este
bine nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor» 220 . Scriptura
spune : «tntoarce-U ochii de la femeia frumoasQ si nu te uita la irumu-

212. 1 In., 4, 7.

213. / In., 5, 3.

214. ML, 6, 6.

215. El., 5, 1G ; Col., 4, 5.

216. Mt., 5, 13.

217. Prov., 27, 14.
21 B. Mt., 5, 28.

219. Prov., 4, 25.

220. 2 Cor., 8, 20—21.

PBDAOOOUt,, CARTEA A TRKIA 351

sete strdinttl» ril . 4. Iar dacti Intrebl pontru oar© 'pricinfi, atunci Scriptura
ti-o spune : «Cu frumusefea lemcii mul\l s-au rdtdcit ; si de acolo se
aprinde iubirea ca tocul» 222 . Iubirea, adicfi iubirea trupeasca, pornita
din foe, duce, din pricina pScatului, la focul eel nestins 2aa .

CAP1TOLUL Xll

LA FEL, EXPUNERE PE SCURT A CELEI MAI BUNE VIETUIRI.
TEXTE DIN SFINTELE SCRIPTURI CARE CARACTERIZEAZA

VIATA CRE$TINA

84.1. As da sfatul ca so|ii, in casa, sa nu-si sarute sotiile in fata slu-
gilor. Aristotel nu ingaduia nici sa se rida in fata slugilor 224 ; eu alit
mai mult barbatul nu trebuie sa-si arate in fata lor simtamintele lui ck>
dragoste fata de sotie. Este bine sa se arate cumintenia chiar de la in-
ceputul casniciei, caci cSsnieia, care este unita cu cumintenia da nas-
tere la placeri curate.

2. Cu totul minunat spune tragedia :

«Ah ! Ah ! O, femei ! Oamenilor

Nu le aduce atit de felurite placeri

Nici aurul, nici puterea, nici luxul bogatiei

Cit sufletul drept $i gindirea cinstita

A unui barbat vrednic si a unei femei evlavioase ! » 225 .

Acestea-s poruncile dreptatii ! Nu trebuie nesocotite, chiar daca" sint
rostite de inteleptii din lumea aceasta !

85. 1. Asadar, pemtru ca fieeare din vol, «cunoa$fe luciul iiecdruia,
petrecetf cu irica timpul vremelniciei voastie, stiind cd nu cu iucrur/
stricacioase, cu argint saa cu am, am iost rascumparati din vie/u/rea
noastra, pe care o avem de la pdiin\i, ci cu scumpu.1 singe al lui Hris-
tos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit» 226 . 2. «Destul este cd in-
vremurile trecute, spune Petru, am i&cut voia pdginilor, umbllnd in des-
frindri, in poite, in betii, in imbuibare de mincare si bdufurd si in ne-
legiuite inchin&ri la idoli» 227 . 3. Hotar avem crucea Domnului cu care
am ingradit si inconjurat pacatele de mai inainte. Asadar, pentru ca

221. ln(. Sir., 9, 8.

222. Inf. Sir., 9, 9.

223. Mt., 3, 12 ; Mc„ 9, 43 ; Lc, 3, 17.

224. Aristotel, Fragm. 183, Rose, ed. III.

22. 1 ). Apollonklcs, Fragm. I, TGF, cd. H, p. IV.'S,
22(i. J Pt., 1, 17 19.
227. 1 /'(., 4, 3.

352 CLEMENT ALEXANDRINUL

ne-am nSscut a doua oara, sa ne tintuim in credinta cea adevSrata, sa
ne trezim si sa ne sfintim, «cd ochii Domnului sint peste cei drepti ?i
urechile Lui spre rug&ciunea lor, iar fata Domnului peste cei ce fac
:ele» " 8 . «§/ cine ne va face rau noua, daca sintem rivnitoii ai bine-
lui ?» "».

4. Cea mai buna viejuire este aceea care are o buna rinduiala, o
des&virsita buna-cuviinta si o putere ordonata si intemeiata ,• care in-
•deplineste cu fapta, intr-un chip minunat, toate indatoririle care i se
prezintS una dupa alta si care nu poate fi depasita cind este vorba de
virtute.

86. 1. Aceste sfaturi vi le-am dat, spune Pedagogul, desi, gindin-
■du-Ma la mintuirea voastra, am vorbit mai cu asprime ; am facut asta,
pentru ca «cei ce mustra cu indr&znire face pace» 23 °.

Voi, insa, va veti mintui, daca ma vefi asculta ; dar daca nu veti
asculta de cele spuse, pe mine nu ma priveste ; totusi, si asa, ma pri-
veste, pentru ca «Dumnezeu voieste mai degraba mintuirea ptic&tosului
declt moartea lui» 231 . 2. Pedagogul iarasi spune : «Iar dacd. Ma vefi as-
culta, bundtdfile pdmintului vefi minca» 232 . Pedagogul numeste buna-
tati ale pamintului bunatatile omenesti : frumusetea, bogatia, sanatatea,
puterea, hrana ,- dar bunatati cu adevarat sint cele «pe care urechea nu
le-a auzit, nici la inimd nu s-au suit vreodatd» 233 ; cele care sint cu ade-
varat bunatati sint linga Cei Care este cu adevarat Imparat si ne as-
teapta pe noi ; ca El este si datator si pazitor de bunatati ; potrivit par-
tlciparii la acele bunatati, Scriptura numeste cu acelasi nume si buna-
tatile pamintesti, caci Cuvintul indruma dumnezeieste slabiciunea
omeneasca de la cele materiale la cele spirituale.

87.1. Pedagogul ne-a aratat din belsug ce trebuie sa pazim cind
sintem in casa si cum trebuie sa ne indrumam viata. Pedagogului I-a
plBcut sa ne spuna noua, copiilor Sai, incetul cu incetul toate aceste
lnvataturi, pina ce ne va duce la Didascal, la Invatator ; ne-a dat si
ne-a pus inainte pe scurt aceste invataturi cu ajutorul Scripturilor, pu-
nlndu-ne de acord cu timpul cit ne-a condus ,■ acum II lasa pe Didascal
s8 ni le explice. Legea Didascalului vrea sa slabeasca frica si slobozeste
liberul nostru arbitru spre credinta. 2. «Asculta, spune Didascalul, as-
culta, o copile, care ai fost bine indrumat de Pedagog, asculta, invata-
turile de cSpetenie ale mintuirii ! Iti voi dezvalui felul Meu de a fi, iar

228. J PL, 3, 12 i Ps., 33, 14—15

229. J PI., 3, 13.

230. Prov., 10, 11.

231. /ez„ 18, 23.

232. Is., 1, 19.

233. I Cor., 2, 9.

PBDAOOOUL, CARTEA A THE1A 3153

tie Itf voi da acele bune porunci, prin care sfi ajungl la mlnituixo. Te
due pe calea mintuirii. Depfirteazfi-te de cfiile rStScirii, cfi Domnul cu-
noaste calea drepfilor, iar calea necredinciosilor va pieri* 3 *. 3. Urmeaza,
asadar, o, copile, calea cea bunS, pe care ti-o voi arata I Apleacfi spre
Mine urechile tale, urechile cele ascult&toare si-U voi da tie vistierii
intunecate, ascunse, nevdzute 235 . Nevfizute de neamuri, dar v&zute de
noi ,- «comoii nesecate» ™ de intelepciune, de care minunindu-se apos-
tolul zice : «0, adincul bogdtiei si intelepciunii l» 237 . 4. Vistierii multe,
date de unicul Dumnezeu ,• unele descoperite prin lege, altele desco-
perite prin profeti, altele prin gura cea dumnezeiasca 238 ; iar alta vistie-
rie, prin cele sapte daruri ale Duhului, insoteste cu cintecul ei gura cea
dumnezeiasca. $i Domnul, Care este unoil, este acelasi Pedagog in
toate acestea.

88.1 lata o invatatura scurta si un sfat pentru viata, care cuprinde
totul : «Precum voiti sd vd facd voud oamenii, facetf-le si voi aseme-
nea» 239 . Este cu putinta ca toate poruncile sa fie cuprinse in doua" po-
runci, asa cum spune Domnul : «S& iubesti pe Dumnezeul tdu din toatd
inima ta si din tot sufletul tdu si din toatd puterea ta •, iar pe aproapele
tdu ca pe tine insufi» 24 °. Apoi adauga" : «De acestea atlrnd toatd legea
si piotelih *«. 2. Iar celui care L-a intrebat : «Ce sd tac, ca sd mostenesc
viata vesnica», Domnul i-a raspuns : «§fii poiuncile» ; iar dupS ce acela
i le-a spus, Domnul i-a zis = «Fd acestea si te vei mintui» 242 .

3. Trebuie, insa, sa prezentam mai pe larg iubirea de oameni a Pe-
dagogului cu feluritele §i mintuitoarele Sale porunci, ca s8 putem do-
bindi cit mai repede mintuirea pe temeiul bogatelor texte scripturistice.

89.1. Avem Decalogul dat prin Moise, care este arStat acoperit
printr-o singura literci 243 . Decalogul descrie chipul In care putem scfipa
de pacate. «Sd nu faci adulter 244 , sd nu te Inchini la idoli» 2 *«, s3 nu fii
sodomit, «sd nu furi 246 , sd nu dai mtirturie mincihoasd 2 * 7 , cinsteste pe

234. Ps., 1, 6.

235. Is., 45, 3.

236. Lc, 12, 33.

237. Rom., 11, 33.

238. AdicS : prin gura Mlntuitorului.

239. Mt„ 7, 12 ; Lc, 6, 31.

240. Mt., 22, 37—38 j Mc„ 12, 30—31.

241. Mt., 22, 40.

242. Lc, 10, 25—28.

243. Prln litera iota— i care tnseamna" ?i I, lltera lncopfitoare a cuvintulul Ilsus
('I>]oouc), dar si cifra 10, cele zece porunci ale Deculogulul.

244. les., 20, 14.

245. les., 20, 4—5.

246. les., 20, 15.

247. les., 20, 16.

23 — Clnusnt Alcimmlrliuit

354

CLEMENT ALEXANDRINUL

fatal §i mama ta» 248 si celelalte care urmeaza acestora. Aceste porunci
trebuie sa le pazim si pe toate celelalte cite ni le poruncesc Scripturile.
2. Dar si prin Isaia, PedagoguJ ne porunce^te : «Spdlafi-vd, curd{ifi-vd,
stergefr rdutdtfle din inimile voastre inaintea ochilor Mei • mvdtati sa
facefi bine, cdutatf judecata, scdpatf pe eel nedreptdfit, judecatf pricina
orfanului, facetf dieptate vdduvei. Venifi ca sd vorbim, zice Domnuh 249 .

3. Putem gasi si in alte carti ale Scripturii multe invataturi, de pilda
despre rugaciune : «Faptele cele bune sint rugdeiune bine primita ina-
intea Domnului» 250 , zice Scripture. 4. Ne arata ?i chipul rugaciunii :
«Daca vezi pe eel gol, imbracd-1 ?i nu trece cu vederea pe cei ce sint
din sdmlnta neamului tdu. Atunci se va arata de dimineafd lumina ta si
vindecarea ta repede va veni si va merge inaintea ta dreptatea ta si
slava lui Dumnezeu te va incon/ura» 251 . 5. Care este fructul acestei ru-
gaciuni ? «Atunci vei striga si Dumnezeu te va auzi -, incd grdind tu,
va zice : lata, aicea sint !» 252 .

90. 1. Despre post zice : «Pentru ce imi postifi ? zice Domnuh Nu
acest post am ales Eu si ziua, ca omul sd-si umileascd sufletul sdu. Nici
dacd ifi vei incovoia gitul tdu ca un cere si de te vei culca pe sac si ce-
pusd, nici asa nu vefi numi postul vostru, post primit» 2K .

2. Dar oare este postul, pe care 11 arata Dominul ?

«fatd, spune Scriptura, acesta este postul, pe care 1-am ales eu,
zice Domnul. Dezleagd toatd legdtura nedreptdfii, dezleagd toate legd-
turile cele cu sild idcute, dd libertate celor asupri\i, rupe orice zapis ne-
diept. Fringe celui lldmind piinea ta, du in casa ta pe sdracii cei lard
addpost ; dacd vezi pe cineva gol, imbracd-l» 25i .

3. Pedagogul da porunci si cu privire la jertfe. «Ce nevoie am Eu
dc multimea jertielor voastre ? zice Domnul. Sint sdtul de arderile de tot
de came, de seul mieilor. Nu vreau singe de tauri si de tapi, nici sd
venifi sd va aratafi mie. Ca cine a cerut acestea din miinile voastre ?
Nu vefi adduga a cdlca in curtea Mea. Dacd vefi duce idind de griu, e
in desert. Tdmiie ? Este uriciune inaintea Mea ! Lunile cele noi ale voas-
tre si simbetele, nu le suldr !» 2SS .

248. Ie?., 20, 12.

249. Is., 1, 1—18.

250. Prov., 15, 8.

251. Is., 58, 7—8.

252. Is., 58, 9.

253. 7s., 58, 4—5.

254. Is., 5&; 6—7.

255. Is., 1, 11—14.

PEDAOOOUL, CARTBA A TREIA a.W

4. Dar cum vol Jertfi Domnulul ? a? putPa fi Sntrebat.

— «Jertid Domnului, spuno Scripture, este inima inirintd» tM .

— Cum s5 pun cununS sau cum sfi ung cu mir? Sau cum voi tSmiia
Domnului ?

— «Mireasmd cu bun miros lui Dumnezeu, este inima care sldveste
pe Cel Ce a pldsmuit-o» 257 . lata cununile, jertfele, aromatele si florile
lui Dumnezeu !

91. 1. Despre rabdare Pedagogul spune : «De-fi va gresi fratele tdu,
ceartd-1 ; si de se va pocai, iarta-I. De-fi va gresi irateie tdu de sapte
ori pe zi si de se va intoarce de sapte ori cdtre tine zicind : Md pocd-
i'esc /, iartd-l» 258 . 2. Prin loan porunce^te ostasiloir sa se rmiltumeasca'
cu lefurile lor 259 , iar vamesilor sa nu ia nimic mai mult decit cele rin-
duite 260 . JudeeStorului ii spune : «Sd nu cauti la fa{d, cind judeci } cd
darurile orbesc pe cei care vdd si stricd cuvintele cele drepte» sot , si :
«Izbdvifi pe cei nedreptdtifi» 262 . 3. Celor zgirciti : «Averea adunatd cu
larddelege se imputineazd» 263 . Desspre dnagoste : *Dragostea acopcrd
multime de pdcate» 2M . Despre stat : «Da\i cezaralui cele ale cezarului,
$i lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu» 265 . 4. Despre jurSmlnt si ran-
chiuna : «Nu Eu am poruncit pdrinfilor vostri, cind au iesit din p&mln-
tul Egiptului, sd-Mi aducd arderi de tot si jertfe ; Eu acesfea le-am po-
runcit : Fiecare din voi sd nu poarte in inima lui ranchiund semenului
$i sd nu iubeascd jummintul mincinos» 26€ .

92.1. Pe mincinosi si pe ingimfati ii ameninta ,• pe unii : •Vai de
cei ce zic dd dulcele este amar si amarul dulce» 267 ,- pe altii : «Vai de
cei care singuri se cred intelepfi si destepfi in ochii lor» 2ea ; si : «Cel
ce se va smeri pe sine, pe sine se va indlta, iar eel ce se inaltd pe sine
se va smeri» 269 . 2. Pe cei milostivi ii fericeste, «cd ei voi ii mHuiii» m ,

256. Ps., 50, 18.

257. Text necunoscut in Scriptura. Cu privire la acest text o glosfi marginals a
inanuscrisului H spune : «Psalmul 50 $i in Apocalipsa lui Adam» (s5 se vadS : Eptstola
zisd a lui Barnaba, Cap. II, 10, nota 12, in : Scrierile ParinUlor Apostollcl, Bucure^tl,
1979, p. 116, nota 12, Colectia : ParinU 51 Scriitori bisericesti, nr. 1).

258. he, 17, 3—4.

259. Lc, 3, 14.

260. Lc, 3, 12—13.

261. /e?., 16, 19.

262. Is., 1, 17.

263. Prov., 13, 11.

264. 1 Pt., 4, 8.

265. Mt., 22, 21 ; Mc, 12, 17; Lc. 20, 25.

266. Ier., 7, 22—23 ; Zah., 7, 10 ; 8, 17.

267. Is., 5, 20.

268. Is., 5, 21.

269. Mf., 23, 12 | I.e., 14, 11; 18, 14.

270. Mt., 5, 7.

338 CLEMENT ALBXANDRINUL

Intelepciunea nefericeste minia, «cd mlnia pierde si pe cei lntelep$i» 271 .
3. Pedagogul ne porunceste apoi sa iubim pe dusmani, sa binecuvint&m
pe cei ce ne blestemS si sa ne rugam pentru cei ce ne necajesc 272 . «Celui
care te loveste peste un obraz, dd-i-i si pe cel&lalt ; iar dacd-U ia haina,
nu-1 opri sd-fi ia si cdmasa» 273 . 4. Desipre credinta zice : «Toate cite
ve/i cere, r uglndu-vd cu credinta, ve/i piimi» 274 ; iar dupa Pindar : «pen-
tru cei care nu cred, nimic nu este de crezut» 275 . Trebuie sa ne purtam
cu slugile cum ne purtam cu noi insine, fiindca sint oameni ca si noi.
«Dacfi cercetezi bine lucrurile, inaintea lui Dumnezeu sint egali to{i : si
cei liberi si robii» 276 .

93.1. Nu trebuie sa pedepsim slugile care gresesc, ci sa le certam.
«Cel care-$i cru/d bd/ui, isi ur&ste iiul» 277 . 2. Pedagogul alungS cu minie
iubirea de slavS, spunind : *Vai voud, iariseilor, cd iubiti scaunele cele
dintii In sinagogi si inchindciunile in p/e/e» 278 .

3. Pedagogul prejuieste pocSinta pacatosului, pentru ca iubeste po-
cfiinta care urmeaza pacatelor. CS numai Cuvintul este fSra de pacat.

«A pacatui este in firea tuturora

$i e comun oamenilor ; dar a se ridica din pacat

Nu-i a oricarui barbat, ci a acelui vrednic de respeot» 279 .

4. Despre dSrnicie, a spus : «Veniti la Mine tofi cei binecuvintati
de mostenifi impdrdtia gdtitd voud de la intemeierea lumii- Cd am ild-
minzit si Mi-afi dat sd mdninc, am insetat si Mi-afi dat sd beau, str&in
am fost si M-afi primit, gol si M-ati imbrdcat ; bolnav si M-afi cercetat,
In lnchisoare am fost si ati venit la Mine» 280 . 5. Dar cind am facut noi
unul din aceste lucruri Domnului ? 281 . Si Pedagogul va spune iarSsi, in-
torclnd spre El binefiacerea, plinS de dragoste, aTatata de noi firatflor :
tlntmclt ati fdcut acestoia mici, Mie afi fdcur 282 . §i voi merge unii ca
acestia In vfafa vesnicd» 283 .

94.1. Asa sint legile date de Cuvint ! Sint cuvinte de indemn, scrise
de degetul Domnului, nu pe placi de piatra 284 , ci scrise in inimile oame-

271. Prov., 15, 1.

272. Lc., 6, 27—28.

273. Lc, 6, 29.

274. Mt., 21, 22.

275. Pindar, Fragm. 233, Schroeder.

276. Poate un citat din Menandru j cf. Blass, in Hermes, XXXV, 1900, p. 341.

277. Prov., 13, 25.

278. Lc, 11, 43.

279. Versuri atribuite de Blass (Hermes, XXV, 1900, p. 340—341) lui Menandru.

280. Mr, 25, 34—36.

281. ML, 25, 37—39.

282. Mt., 25, 40, 46.
283 Mt., 25, 46.
284. Ies., 31, 18.

PBDAOOOUL, CARTBA A THBIA &J7

nilor m ; dar numal In inimlle aoeloa, care n-au prlmlt In ele strlcS-
ciunea. De aceea au fost sparte plSclle celor Invlrto^atl la inimft 288 , pen-
tru ca s3 fie intipfirita In suflete moi credinta pruncilor. Amlndouft
legile — una data prin Moise, cealaltfi prin apostoli — au slujtt Cuvln-
tului pentru invatarea si educarea omenirii.

2. lata acum si pedagogia data de Cuvlnt prin apostoli ! Mi se pare
ca este de neaparata trebuinja sa vorbesc si de acest fel de pedagogie,
dar mai bine spus, gindindu-ma la ceea ce am afinnat, anume ca Pedago-
gul Insusi vorbeste prin apostoli, voi expune iarasi poruncile date prin
apostoli, asa cum as arunca niste semin^e. 3. «Lepddind minciuna, vor-
bifi fiecare adevdrul cu aproapele sdu, pentru cd sintem unul altuia md-
dulaie. Soarele sa nu apund peste minia voastrd, nici nu dafi loc dia-
volului. Cei care far a. sa nu mai iure, ci mai degrabd sd se osteneascd
lucrind bineie, ca sd poafd da celui care are nevoie 287 . 4. Toofd omdrd-
ciunea si urgia si minia si strigarea si defdimarea sd se lepede de la vol,
impreund cu foafd rdutatea 288 . Fifi, dar, infelepfi si urmdtori ai lui Dum-
nezeu, ca niste copii iubifi si umblafi in dragoste, precum si Hristos ne-a
iubit pe noi 289 . 5. Femeile sd se supund bdrbafilor lor, ca Domnului M0 ,
iar bdrbatfi sd-si iubeascd femeile lor 291 , precum si Hristos a lublt
Biserica» 292 .

95.1. Cei casatoriti sa se iubeasca unul pe altul, «asa cum isi iu-
besc trupurile lor 293 . Copiilor, ascultati pe pdrintii vostri 291 . Pdr/n/i-
lor, nu intdritafi pe copiii vostri, ci-i cresteti in invat&tura si indrumarea
Domnului. Slugilor, ascultati pe stdpinii vostri cei dupd trup cu fried si
cu cutremur, in curafia inimii voastre ca pe Hristos, slujindu-le din su-
flet cu bundvointd 295 . Stdpinilor, purtafi-vd bine cu slugile voastre, in-
cetind cu amenintarea, stiind cd Stdpinul, si al lor si al vostru, este In
ceruri ; si la El nu este pdrtinire 298 . 2. Dacd trdim cu Duhul, cu Duhul
sd si umbldm : Sd nu cdutdm slava desartd, intdritindu-ne unul pe altul,
pizmuindu-ne unul pe altul 297 . Purtafi sarcinile unul altuia si asa sd im-

285. 2 Cor., 3, 3.

286. /e?., 32, 19.

287. EL, 4, 25—28.

288. EL, 4, 31.

289. EL, 5,. 1—2.

290. EL, 5, 22.

291. EL, 5, 28.

292. EL, 5, 29.

293. EL, 5, 28.

294. Ei., 6, 1.

295. EL, 6, 4—6.

296. EL, 6, 9.

297. Gal., 5, 25—26.

358 CLEMENT ALEXANDRINUL

pliniti legea lui Hiistos 298 . Nu vd am&gitf ! Dumnezeu nu se lasa batjo-
corit 299 - Sd nu ne descurajdm, tdcind binele •, la timpul potrivit vom
secera, dacd nu ne vom lenevi 300 . 3. Trdifi in pace intre voi. Vd rugdm,
iratilor, mustratf pe cei fdrd rinduiald, mingiiati pe cei slabi la suflet,
sprijinitf pe cei neputinciosi, fiti indelung-rdbddtori fata de tofi. Vedetf
sd nu rdspldteascd cineva cuiva rdu pentiu rdu 301 . Duhul sd nu-1 stin-
gefi, profetiile sd nu le dispretuiti. Toate le incercati, Unetf ce este
bun. Feriti-vd de tot ielul de rdu 302 . 4. Stdruiti in mgdciune, priveghind
in ea cu multumir e 303 . Umblati cu infelepciune fata de cei din afaid,
rdscumpdrind vremea. Cuvintul vostru sd fie totdeauna pldcut, dres cu
sate, cd tiebuie sd stiti cum sd rdspundefi fiecdruia» 304 -

96.1.«ffrdn/Ji-vd cu cuvintele credintei 305 ; exercitati-vd in ciedin\a
cea adevdratd ; cd exeicifiul trupesc este de putin folos, pe cind ciedinta
cea adevdratd este spre toate folositoare, pentru cd avem fdgdduinta
viefii celei de acum si a celei viitoare 306 . 2. Cei care au stdpini credin-
ciosi sd nu-i disprefuiascd, sub cuvint cd sint frati ; ci mai mult sd le
slujeascd, pentru cd sint credinciosi 307 . 3. Cei ce imparte sd tie cu curdfie
sufleteascd ; cei ce sfd in frunte sd fie cu rivnd ; ceJ ce miluieste sd mi-
luiascd cu vo/e bund. Dragostea sd fie nefd/arn/cd. 4. Vrifi rdul, apro-
piati-vd de bine. Iubiti-vd cu dragoste frdteascd unul pe altul ; in ciriste,
do/i-vd unii altora intiietate •, in sirguintd, nu pregetafi, cu duhul ftp fier-
binfi ; slujifi Domnului ; bucurati-vd, pentru cd avefi nddejde ; fiti rdb-
ddtori in suferintd, stdruiti in rugdciune, urmati iubirea de strdini, luati
parte la nevoile sfintilor» m -

97. 1. Acestea sint putine din multele texte ale dumnezeie^tilor Scrip-
turi, alese ca exemplu, pe care Pedagogul le pune inaintea copiilor Sai ,•
$i cu ajutorul lor, ca sa spun asa, taie desavirsit r§ul si ingrSdeste ne-
dreptatea. 2. Nenumarate sint, insa, regulile de purtare cuprinse in car-
tile cele stinte, adresate anumitor categorii de persoane, unele preo-
tilor, altele episcopilor si diaconilor, altele vaduvelor, despre care vom
vorbi cu alt prilej. 3. Multe din ele sint spuse in enigme, multe in
pilde ,• dar toate sint de folos celor care le citesc.

298. Gal, 6, 2.

299. Gal., 6, 7.

300. Gal, 6, 9.

301. 1 Tes., 5, 13—15.

302. 1 Tes., 5, 19—22.

303. Col, 4, 2.

304. Col, 4, 5—6.

305. 1 Tim., 4, 6.

306. 1 Tim., 4, 7—8.

307. I Tim., 6, 2.

308. Rom., 12, 8—13.

PEDAGOGUL, CARTEA A TREIA 359

«Nu-i, insa, sarcina Mea, spune PedagoguJ, sa dau si aceste inva-
taturi ! Avem nevoie de Didascal, de Invatator, pentru expMcarea acelor
sfinte cuvinte. Este, dar, timpul ca Eu sa pun capat Pedagogiei, iar voi
sa-L ascultati pe Didasca<l».

98. 1. Luindu-va in miinile Sale, pe voi care a{i primit vietuirea cea
buna, Didascalul va va invata invataturile acelea. 9coala este Biserica
aceasta, iar Mirele ei, unicul Didascal, vointa buna a burau'lui Parin/te,
intelepciune curata, sfintenie a cunostintei. 2. «$i El este jertfd de is-
pdsire pentru pdcatele noastre» 3W , dupa cum spune loan. El este Cel
Care vindeca si trupul si sufletul nostru, vindeca omul in intregime.
+Este jertfd de ispdsire nu numai pentru pdcatele noastre, ci si pentru
de intregii lumi. $i prin aceasta stim cd L-am cunoscut, daca pazim
poruncile Lui. 3. Cel care zice : «L-am cunoscut pe El», dar poruncile
Lui nu le pazeste, este mincinos si In el nu este adevdrul ; iar cel care
pazeste poruncile Lui, in acela cu adevdrat dragostea de Dumnezeu este
desdvirsitd. Dupa aceasta cunoastem cd noi sintem in EI. Cel care spune
cd rdmine in El este dator sd umble si el asa cum a umblat Acela» 31 °-

99.1. O, odrasle ale fericitei pedagogii ! Noi, pruncii, sa plinim
chipul cel frumos al Bisericii si sa alergam la mama cea buna. Si de
vreme ce am fost auditori ai Cuvintului, sa slavim intruparea cea feri-
cita, datorita careia omul este condus de Pedagog, dar este si sfinfit in
calitate de copil al lui Dumnezeu ; este educat pe pamint, dar locuieste
in ceruri ,• si acolo primeste pe Tatal, despre Care a aflat pe pamint. 2.
Cuvintul pe toate le si face, le si invata, le si educa. Calul este condus
cu friul, taurul este dus cu jugul, fiara este prinsa cu cursa ; omul, insa,
este transformat de Cuvint ; prin Cuvint fiarele se imblinzesc, pestii sint
ademeniji, iar pasarile sint coborlte. Cuvintul intr-adev&r face friu pen-
tru cal, jug pentru taur, cursa pentru fiara, undita pentru peste si lanf
pentru pasare. 3. Cuvintul conduce cetatea, Cuvintul lucreaza pamintul,
Cuvinttul porunce^te, Cuvintul slujeste, Cuvintul pe toate le creeaza :

«E1 a lacut pamintul, El cerul, El marea.
El stelele toate, care incununeaza cerul» 3U .

100.1. O, dumnezeiesti creaturi ! O, dumnezeiesti porunci !

<Apa ! Sa se miste in ea insasi ! Focul ! Sa-si stapineasca minia !
Aerul in eter sa se plirabe ! Iar pam-tatul sa se initareasca si sS se miste,
dupa voia Mea ! Vreau inca sa fac pe om. Am ca materie, stihiile !
Locuiesc irnpreuna cu faptura Mea ! Daca' Ma cuno^ti, iti va sluji fooul»-

309. I In., 2, 2.

310. 1 In., 2, 2—6.

311. Homer, Iliada, XVIII, 483, 485.

360 CLBMENT ALBXANDRINUL

2. Asa este Cuvlntul Acesta, Pedagogul, Creatorul lumii si al omu-
lui i si de dragul omului si Pedagog al lumii. Amindoi — si lumea si
omul — am fost fScuti prin porunca Lui ; si amindoi asteptam jude-
cata. «Intelepciunea nu aduce muritorilor cuvint ascuns, ci cuvint care
graleste tare» 3l2 , asa cum spune Bacilide 3l3 . 3. Iar dupa cum spune Pa-
vel «ca sti. vd aratati tii tdid.piih.ana, curati ?i nepatafi ai lui Dumnezeu,
ca ni$te lumindtoii in lume, in mijlocul unui neam sucit ?i stricat» Sli .

101.1. Deci, dupa o astfel de lauda adusa Cuvintului, sa ne rugam
Cuvintului :

Milostiveste-Te de noi copii Tai, Pedagogule, Tata, conducatorul lui
Israel, FiuLe si Tata, amindoi in umul, Doamne ! Da-me noua, cetor care
slntem urmStori poruncilor Tale, sa implinim in noi asemanarea chipu-
lui 315 ,- sa simtim, dupa puterea noastra, ca Dumnezeu e judecator bun
si nu aspru. Da-ne Tu toate ; da-ne sa traim in pacea Ta, sa ne mutam
lii eetatea Ta, sa trecem neacoperiti de valuri viltoarea pSoatului ,• sa
fim purtati de Duhul si de Jntelepciunea cea negraitS, avind vreme se-
ninS. 2. Noaptea si ziua, pina in cea din urma zi, sa aducem lauda de
multumire Unicului Tata si Fiu, Fiului si Tatalui, Fiului Pedagog si Di-
dasoal, impreuna si ou SfintuI Dull. Toate Unioului, in Oare sint toate 316 r
pentru Care toate sint una, pentru Care vesnicia, ale Carui madulare
slntem toti 317 , a Caruia este slava, ale Caruia simt veaicuirile. Toate Celui
bun, toate Celui frumos, toate Celui intelept, toate Celui drept, Caruia
slava si aoum si in veci. Amin-

3. Dar pentru ca Insusi Pedagogul ne-a asezat in Biserica si ne-a
Incredintat purtSrii Sale de grija, ce bine ar fi, ca ajunsi aici, sS-I pla-
tlm Pedagogului, Care invata si vede totul, sa-I platim Domnului da-
toria de dreapta multumire si sa-I inaltam lauda pentru minunata Sa
Pedagogie.

3il2. Bacilide, Fiagm. 26, Blass-Snell.

313. Bacilide, poet Uric grec (sec. VI I.d.H.).

314. Fll., 2, 15.

315. Fac, 1, 26.

316. In., 1,3,1 Cor., 8, 6 ; Col. 1, 16—17.

317. Rom., 12, 5; I Cor., 12, 12 j El., 5, 30.

[MM CATAE MtNTUITORUI. MIUNTOS 3011

I M N

CATRE MlNTUITORUL HRISTOS

1 Friu al minjilor nevinova^i,
Aripa a pasarilor, ce nu se ratacesc,
Cirma tare a corabiilor,
Pastor al oilor imparatesti,

5 Aduna pe copiii Tai
Cei nevinovati,
Sa laude cu sfintenie,
Sa cinte fara viclenie
$i cu guri nevinovate
10 Pe Hristos, Conducatorul copiilor.

Imparate al sfintilor,
Cuvinte, Care supui toate,
Cuvinte al Tatalui Celui Prea Inalt,
Conducatorule al intelepciunii,
15 E?ti sprijin in nevoi
$i-Ti place ve§nicia !

Mintuitorule Iisuse,

Pastorale, Plugarule

Al celor muritori,
20 Cirma, friu

Aripa cereasca

A turmei celei sfinte,

Pescar al muritorilor

Celor ce s-au mintuit,
25 Cu viafa cea dulce, scoti

Din oceanul raut&tii,

Din valul dusmanului

Pe$tii cei curati.

Pastorale sfinte
30 Al oilor celor cuvintatoaro,

Condu, Imparate,

Pe copiii Tai cei novinovnti I

;3Q2 CLEMENT ALEXANDRINUL

Ca urmele lui Hristos
Sint cale catre cer.

35 Cuvinte vesnice,

Veac nesfir§it.

Lumina nestinsa,

Izvor plin de mila,

Lucrator al virtutii
40 Celor care lauda pe Dumnezeu

Prin viata lor sfinta !

Hristoase Iisuse,

Lapte ceresc

Stors
45 Din in{elepciunea Ta,

Din sinii cei dulci

Ai Miresei harurilor !

Noi, micii copii

Cu lapte ne hranim
50 §i ne saturam sugind

Cu guri nevinovate

Cu duh inrourat

Din sinul Cuvintului.

Imparate Hristos
55 Sa-I cintam cu to|ii
Laude nevinovate
Si imne curate ;
Iar pentru invatatura vietii
Plata cuvioasa sa-I platim.

60 Noi, copiii lui Hristos,
Poporul eel cuminte,
Cu inimi curate
Cor de pace sS-nart&m
Copilului puternic !
Sa laudSm cu totii
Pe Dumnezeul pacii ! 3l8 .

318. Imnul acesta a mai fost tradus in romane^te de Pr. Proi. I. G. Coman, in :
Pi. Proi. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografica in carjile de ritual si cintarea
^bisericeasca, Bucuresti, 1937, p. 287—289 ; Dr. N. $tei6nescu, in : Clement Alexandrinul,
Pedagogul, Bucuresti, 1939, p. 350 — 352 (Izvoarele Ortodoxiei, 3) ; Prof. D. Onciulescu,
Mijloacele educatiei dupa Clement Alexandrinul, in: RP, 9 (1939); oaietul I — II, p.
140—141.

INDICE SCRIPTURISTIC

,*ViI*ii':

26, 11—19 - P II, 78, 3.

28, 15 -PI, 56, 4.

29, 9 - P III, 49, 6.

30, 36 - P III, 50, 3.
30, 37 - P III, 50, 30.
30, 37—43 - P III, 50, 3.
312, 24 - P I, 56, 4.

32, 28 - P I, 57, 2.

32, 29 - P I, 57, 1.

32, 30 - P I, 57, 2.

34, 1—2 - P III, 14, 2.

34, 26—27 - P III, 14, 2.

46, 3 - P I, 57, 3.

49, 6—7 - P I, 58, 3.

49, 11 — P I, 15, 3; 47, 3.

S-au folosit urmatoarele sigle : B — Care bogat se
demn catre eteni i PI - Pedagogul, cartea I ; P II —
Pedagogul, cartea III i I — Imn catre MintuMorul Hristos

Pacere 1, 1 - C, 81, 3.

1, 26 - B, 36, 2,

C, 98, 4.

P I, 7, 2 ; 9, 1 i 98, 2.

P III, 66, 2 j 101, 1.
1, 27 - C, 5, 4 j 49, 2.

P 11, 83, 2.
1, 28 - C, 94, 2.

P II, 9, 2 | 36, 1 |

83, 2 j 95, 1,

1, 29 - P II, 16, 3.

2, 7 - P I, 7, 1, 3.
2, 15 - P II, 71, 1.
2 ,18 - P I, 21, 3; P III,

19, 1,

2, 21 - P HI, 19, 1.

3, 1—6 - C, 7, 6 j 12, 2.

P III, 5, 3.
3, 1—7 - P II, 123, 1.
3, 7 - P II, 111, 2.
3, 14 - P II, 7, 4.

3, 15 - C, 106, 2.

4, 10 - P I, 47, 3.

P III, 25, 2.
4, 21 - C, 5, 2.
6, 1—2 - P III, 14, 2.

8, 6 - P III, 49, 5.

9, 3 - P II, 16, 3.
9, 4 - P III, 25, 2.
9, 20—23 - P II, 51, 1.
9, 21 - P II, 34, 3.
9, 23-^26 - P II, 34, 3.
12, 1 - P III, 12, 4.
14, 14—16 - P HI, 12, 5.
17, 1 - P I, 56, 2. 3.
17, 2 - P I, 56, 3.

17, 7 - P I, 56, 3.

18, 8 - P HI, 52, 2.

19, 1—25 - P II, 89, 2. 3.
P III, 44, 1.

19, 26 - C, KXJ, 4.

19, 31—38 - P II, 81, 3.

22, 6 - P I, 23, 1.

26, 8 - P 1, 21, 3j 22, 3.

Ie$ire 3, 2 - C, 8, 3.

3, 2—5 -= P II, 75, 1.
3, 8 - P I, 34, 3 ; 45, 1.
3, 17 - P I, 34, 3; 45, 1.
3, 18—19 -PI, 76, 3.

13, 21—22 - C, 8, 1.

14, 31 - P I, 60, 1.
16, 4—19 -PI, 40, 2.

16, 19 - P III, 91, 2.

17, 6 - P II, 19, 2.
20, 4 - C, 62, 2 j P MI,

12, .1.
20, 4—5 - P III, 89, 1.
20, 5—6 - P I, 71, 3.
20, 7 - P III, 79, 1.
20, 12 - P III, 89, 1.
3, 14 - P I, 71, 2.
20, 14 - P II, 89, 1 i P III,

13, 3; 89, 1.
20, 15 - P M, 89, 1.
20, 16 - P III, 89, 1.
20, 17 - P HI, 13, 3.
20, 20 - P I, 67, 1.
23, 1 - P II, 57, 3.
23, 2 - P III, 27, 3.

30, 25—30 - P III, 23, 2.

31, 18 - P III, 94, 1.

va mlntui ? C — Cuvint de In-
Pedagogul, cartea II ; P III —

32, 1—6— P I, 90, 2; P II,

126, 2.
32, 6 - P I, 96, 3.
32, 19 - P III, 94, 1.
32, 33—34 -PI, 57, 4.
32, 34 - P I, 58, 1. 2.
34, 6 - B, 39, 6.

Levitic 3, 17 - P III,

25 2.
11, 3 - P III, 76, 1.
lil, 4—5 - P II, 17, 1.
11, 6 - P II, 83, 4.
II, 6—7 - P II, 17, 1.
11, 10 - P II, 17, 2.
11, 15 = P HI, 75, 4.

11, 39 - P II, 17, 2.

12, 8 - P I, 14, 3.

13, 12—17 - P III, 54, 1.

14, 22 - P I, 14, 3.

15, l'l -PI, 14, 3.
15, 29 - P I, 14, 3.

18, 20 - P I, 91, 1.

17, 10 - P II, 17, 2.

19, 18 - C, 108, 5. P 11,
120, 4.

18, 22 - P II, 91, 1.

19, 29 - P III, 22, 2.

25, 23 - C, 94, 3.

26, 21 - P I, 85, 3.
26, 23 -PI, 85, 3.
26, 27 - P I, 85, 3.

Numeri 6, 9 - P I, 5, 1.

6, 12 - P I, 5, 2.

14, 21—24 - C, 85, 2.

20, 11 - P II, 19, 2.
25, 5—18 -PI, 90, 2.
25, 9 - P II, 101, 2.

Deuteronom 5, 8 — C, 62, '.

6, 2 - P I, 59, 2.
ti, 4 ~ C, 80, 4.
li, 5 - C, 108, 5.
(\. 1 3 - C, 80, 4.

3S4

CLEMENT ALEXANDRINUL

8, 3 - P II, 7, 2; P III,
40, 1.

0, 10 - C, 82, 3.

8, 15 - P II, 19, 2.
10, 16 - P II, 73, 6.
12, 10 - P II, 17, 2.

14, 7 - P IH, H7, 1 i 83, 4.
14, 8 - P II, 17, 1.
14, 10 - P II, 17, 2.
14, 21 - P II, 17, 2.
18, 15 - P I, 60, 3.

18, 19 - P I, 60, 3.
23, 1—2 - C, 25, 1.
23, 17 - P III, 20, 4.
30, 6 - P I, 93, 1.
30, 14 - C, 109, 2.
30, 15 - C, 95, 2.

30, 19 - C, 95, 2.

31, 20 - P I, 91, 4.
3(2, 5—6 -PI, 81, 2.

32, 10—12 - P I, 56, 1.
32, 13 - P I, 45, 2.

32, 13—14 - P I, 52, 1.
32, 20 - P I, 70, 1.
32, 20—25 - P I, 68, 2.

32, 39 - C, 79, 1.

33, 41—42 - P I, 69, 1.
33, 17 - P I, 17, 1.

JudecStori 14, 15—17 - P

HI, 68, 3.
16, 17—19 - P HI, 68, 3.

1 Regi 16, 7 - P III, 12, 2.
16, 23 - C, 5, 4.

28, 18 - P L, 5, 3.

2 Regi 6, 19 - P II, 18, 1.
12, 30 - P n, 61, 2.

3 Regi 19, 4 - P III, 38, 1.

19, 6 - P III, 38, 1.
1G, 13 - P II, 112, 3.
19, 19 - P II, 112, 3.

4 Regi 1, 8 - P II, 112, 3.
2, 11 - C, 92, 3.

I Parallpomene 20, 2 - P
II, 61, 2.

Estera 5, 1—4 - P III, 12, 5.

9, 20 - C, 86, 2.

Iov 39, 10 - P I, 17, 1.

Pialml 1, 1 - P I, 92, 1.
P III, 76, 3.

1, 1—2 -PI, 90, 1.
1, 3 - P I, 92, 1.

1, 4 - P I, 92, 2.

1, 6 - P HI, 87, 3.

2, 3 - P I, 73, 1.
2, 5 - P I, 25, 2.
2, 7 - P I, 61, 3.

2, 10—11 - C, 80, 5.

4, 2 - C, 81, 1.

5, 6 - P I, 18, 1.

7, 10 - B, 41, 7.

8, 3 - P I, 13, 1.

8, 4 - C, 63, 2. P I, 73, 1.
10, 4 - P I, 73, 1.
17, 31 - P II, 73, 6.

17, 48—49 - P I, 80, 2.

18, 4 - C, 116, 2. P II,
61, 3.

18, 9 - C, 113, 1.
18, 11 - C, 113, 2. P I,
51, 1.

21, 24 - C, 113, 4.

22, 1 - P I, 11, 2,

22, 5 - P I, 61, 3.

23, 1 - C, 103, 3.

32, 1—3 - P II, 43, 3.
32, 6 - C, 63, 1.

32, 9 - C, 63, 3. P I, 26, 3.

33, 8 - C, 88, 1.

33, 11 - C, 88, 1 | 95, 2.

33, 12 - C, 88, 1.

33, 13 - P I, 59, 2.

33, 14—15 - P III', 85, 3.

36, 25 - P HI, 40, 1.

38, 8 - P I, 44, 1.

44, 9 - P I, 59, 2.

44, 9—10 - P II, 65, 3.

44, 10 —11 - P II, 110, 2.

47, 7 - P I, 90, 2.

48, 12 -PI, 101, 2.
48, 21 - P I, 101, 2.
50, 18 - P III, 90, 4.
55, 6 - C, 106, 2.
57, 4—5 - C, 105, 4.
01, 8 - C, 106, 4.

68, 36 - C, 106, 5.

69, 5 - C, 107, 1.

71, 9 - C, 106, 2.

72, 1 - P I, 1 ,1.

77, 10—11 - P I, 86, 1.

77, 36 - P I, 86 ,2.

77, 13 - P I, 86, 1.

77, 29 - P I, 41, 2.

77, 36 - P I, 86, 2.

77, 38—39 - P I, 86, 2.

77, 42—43 -PI, 87, 2.

81, 6 - C, 123v lj P I,

26, 2.
85, 2—3 - P I, 6, 1.
85, 14 - B, 39, 6.
88, 14—15 -PI, 87, 3.
91, 11 -PI, 17, 1.
94, 8^10 - C, 84, 3.
94, 10—12 - C, 84, 4.

94, 12 - C, 85, 1.

95, 5 - C, 62, 4.
102, 14 - P I, 62, 2.

102, 20 - P I, 73, 1.

103, 2 - P II, 113, 4.

103, 3 -
103, 30 -
109, 3 -
109, 4 -

111, 8 -

112, 1 -

113, 12 -
117, 18 -

117, 24 -

118, 103
120, 3 -
131,, 7 -
132, 2 -
140, 6 -

148, 5 -

149, 1 -
149, 2 -
149, 3 -

149, 4

150, 3
150, 4
150, 5

C, 81, 4.

- P I, 70, 2.
P I, 61, 3.

C, 6, 3 ; 84, 2.

P III, 35, 5.

P I, 13, 4.
■ C, 46, 1.
= P I, 61, 2, 3.

- P I, 12, 5 i 13,
-PI, 51, 1.

P HI, 44, 1.

P II, 62, 1.

P HI, 23, 2 j 60,

P I, 78, 4.

P I, 26, 3.

P II, 44, 4.

II, 44, 4.

II, 44, 4

II, 44, 4.

II, 41; 4.

11, 41, 4 5.

1.

- P II, 41, 5; 42, 1.

Proverbe 1, 7 - P I, 77, K

1, 10 - P I, 94, 3.
1, 11—12 -PI, 94, 3.
1, 15 -PI, 94, 3.

1, 24—25 - P I, 85, 4.

2, 6 - C, 80, 1.

3, 3 - P III, 37, 4.
3, 11 - C, 82, 1.

3, 11 — 12 -PI, 78, 4.
3, 13 - P I, 91, 3.
P II, 129, 2.

3, 14—16 - P II, 129, 2.

4, 25 - P IH, 83, li

5, 3—5 - P HI, 68, 2.

5, 6 - P HI, 69, 3.

6, 9 - C, 80, 2.
6, 12 - C, 80, 2.
8, 4 - P I, 90, 1.
8, 6 - P I, 90, 1.

8, 10—11 - P III, 35, 3.
8, 19 = P IH, 35, 3.
8, 22 - C, 80, 1.

8, 34 - P II, 79, 3.

9, 13— IS - P HI, 71, 4.
9, 15—17 - P HI, 71, 4.
9, 18^19 - P HI, 72, 1.

9, 20 = P IH, 9, 3, 4.

10, 4 - P II, 129, 1. P III P

30, 4.
10, 11 - P HI, 70, 2 ; 86, I,
10, 13 - B, 38!, 2.
10, 15 - P II, 57, 3.

10, 20 - P II, 52, 4.

11, 22 - P HI, 56, 3.
Ill, 24 - P HI, 35, 5.

12, 4 - P III, 67, 3.

13, 8 - P HI, 39, 2.
13, 11 - P III, 91, 3.
13, 25 - P HI, 93, 1.

INDICB ICMPTURISTZC

Mi

13, 26 - P II, 14, 6.

14, 3 - P II, 53, 2.
16, 1 - P IH, 92, 2.

15, 8 - P III, 89, 3.
1>5, 17 - P II, 16, 3.

16, 2 - P HI, 70, Z

17, 6 - P II, 711, 2.
19, 17 - P II, 129, 1.

19, 29 - P II, 93, 3.

20, 1 - P II, 29, 1.
23, 3 - P II, 4, 1.
23, 13 - P I, 82, 11

28, 19-H20 - P II, 27, 1.
23, 28 - P II, 27, 4.

23, 28—29 - P II, 27, 4
23, 3/2—33 - P H, 28, 1.
27, 14 - P HI, 82, 4.
31, IQ-aO - P HI, 49, 5.
31, 26 - P HI, 67, 3.
31, 27 - P III, 67, 3.
31, 28 - P III, 67, 3.
31, 30 - P MI, 67, 3.

Isaia 1, 2—3 -PI, 77, 3.

1, 3 - C, 92, 1.

1', 4 - P I, 76, 2 ; 80, 1.

1, 111— 14 - P III, 90, 3.

1, 1« — ir? - P I, 59, 2.

1, 116—18 - P III, 89, 2.

1, 17 - P III, 91, 2.

1, 16 - B, 39, 4.

1, 19 - P III, 86, 2.

1, 19—20 - C, 95, 2.

1, 20 - C, 82, 1.

1, 23 - P I, 81, 2,

2, 3 - C, 2, 3.

3, 115—16 - P IH, 72, Z

4, 4 - P IM, 48, 2. 3.

5, 20 - P HI, 92, 1.
5, 21 - P HI, 92, 1.

7, 1(4 - P I, 52, 1.

8, M - P I, 5, 3.

8, IB - P I, 13, 4

9, 6 - P I, 24, 1.

9, 6—7 - P I, 24, 2.

10, 13—14 - O, 79, 6.

11, 1 - P I, QU 1.2.
HI, 3—4 -PI, ei v 2 .
113, 10 - C, 81, 4
20, 2 - P II, 112, 3,
22, 13 - P H, 8, 1.

P III, 80, 4.
22, 14 .- P II, 8, 2.

29, 13 -PI, 76, 4. P II,
62, 5.

29, 15 - P II, 99, 5.

30, 1 - P I, 78, 1.

30, 9 - P I, 79, 1.

34, 4 - C, 81, 4

35, 5—6 - C, 6, 1.
40, 3 - C, 9, 1.

40, 8 - C, 76, 4
40, 1 1 - P 1, IIS, 4
40, 12 - C, 76, 2.
40, 18—19 - C, 76, 5.

42, 18 - C, 119, 3.

43, 2 - P I, 84, 4
46, 3 - P III, 87, 3.
45, 19—20 - C, 79, 3.
45, 21—23 - C, 79, 4.
48, 22 - P I, 94, 2.
51, 6 - C, 78, 4.

53, 1 - C, 120, 4.
53, 2—3 - P HI, 3, 3.
53, 3 - C, 110, 1.
53, 6 - P I, 67, 3.

53, 9 - P II, 110, 2.

54, 1 - C, 9, 2. 4

54, 117 - C, 93, 2; 94, 1.

55, 1 - C, 94, 1.

56, 7 - P I, 91, 4.

57, 19 - C, 88, 2.

57, 21 - P I, 94, 2.

58, 4—5 - P HI, 90, 1.
58, 6—7 - P HI, 90, 2.
58, 7—8 - P IM, 89, 4.
58, 9 - C, 116, 4, P I,

84, 4 ; P III, 89, 5,
62, 2 - P I, 14, 5.
04 1 - C, 78, 2.
65, 2 - P I, 24, 3.
65, 15 -PI, 14, 5.

65, 16 - P I, 14, 5.

66, 1 - C, 78, 2.

66, 12—13 -PI. 21, 1.
66, 22 - P I, 19, 3.

Ieremia 1, 5 - P I, 59, 3 j

60, 1.
1, 7 - P I, 59, 3 f 60, 1.

1, 16 - P I, 77, 4

2, 12—13 -PI, 78, Z
2, 13 - P I, 77, 4

2, 19 -PI, 77, 4.

3, 3-4 - P I, 81, 1.
3, 8 - P I, 80, Z

3, 9 - P I, 76, 1.

5, 8 - P I, 15, 1, P II,
«9, 2.

4, 26 - C, 76, 3.

5, 8—9 - P I, 77, 1.

5, 11-42 -PI, 80, Z

6, 9 - P I, 92, 3
6, 10 - P I, 79, 1.

6, 16 -PI, 93, 1.

7, 8 - P I, 76, 1.
7, 10 - P 11,487, 4
7, 20 - P I, 5, 3.

7, 22-H23 - P III, 91, 4

8, 2 - C, 78, 3.

9, 22—23 -PI, 37, Z

9, 25 - P I, 79, 1.

10, 12 - C, 80, 3.

12, 9 - P II, 87, 4

13, 1 - P II, 113, 1.

17, 10 - B, 41, 7. P I, 9,2.
20, 2 - P I, 56, 2.

20, 13—16 - C, 108, 5.
23, 23—24 - C, 78, 1.
31, 33 - C, 114, 4.

31, 34 - C, 114, 5.

32, 29 - P I, 76, 1.
34, 20 - C, 78, 3.

Pltngeri 1, 1—2 - P I, 80, 3.

1, 8 - P I, 78, 3.

Iezechiel 2, 6—7 -PI,

76, 2.
13, 13 - P I, 5, 3.
13, 20 - P I, 5, 3.

18, 4—9 - P I, 95, 1, 2.
18, 21—24 - B, 40, 3.
18, 23 - B, 39, 4.

C, 116, 5. P I, 58, 2,
P IH, 86, 1.
18, 32 - C, 118, 5. P I,
58, 2.

21, 26 - B, 1, 3.
32, 7 - C, 81, 4

32, 14 - P I, 45, 2.

33, 11 - C, 118, 5.

P I, 58, 2.

34, 14 - P I, 84, 2.
34, 16 - P I, 84, 2.
34, 23 - P I, 84, 3.

Daniel 3, 8—28 - B, 41, 7,
7, 9 - P II, 108, Z P HI,

16, 4
9, 7 - C, 88, 2.

Osea 2, 8 - P II, 126, 3.

2, 13 - P II, 126, 4

4, 15 - P I, 77, 2.

5, 2 - P I, 53, 3.
13, 4 - C, 79, Z

Ioil 2, 10 - C, 81, 4.

Amos 4, 11 - P I, 69, 1.
4, 13 - C, 79, 2.

6, 4 - P I, 14, 2.

P H, 30, 3.

6, 6 - P II, 30, 3.

IonaZ 2— 11 - B, 41, 7.

3, 5— 10 - C, 99, 4.

Naum 3, 4 - P I, Bl, 1.
Sofonie 1, 18 - P II, 126, I.
Agheu 1, 6 - P II, 39, 1.

Zaharla 3, 2 - C, 90, 3.

7, 10 - P IH, 91, 4

8, 17 - P Ml, 91, 4

9, (I - 1' 1, 15, 2, a.

360

CLEMENT ALEXANDRINUL

Maleahl 4, 2 - C, 114, 3.
Toblt 4, 20 - P II, 28, 1.

Baruh 3, 9 - P I, 91, 3.

3, 13 -PI, 92i, 3.

4, 4 - P I, 91, 3.

4 Eidra 1, 19 - P I, 41, 2.

tntelepciunea lui Solomon

3, 11 - B, 40, 3.

6, 18 - P II, 7, 1,

7, 11 - P II, 99, 6.
1-1, 24 - P I, 82, 3.
16, 20 - P I, 41, 2.
16, 26 - P II, 7, 2.

Slrah 1, 1 - P I, 97, 3.
.1, 19 - P I, 69, 2.
1, 20 - P I, 68, 2.

I, 21 - P I, 68, 2.
7, 15 - P II, 59, 3.
7, 24 - P I, 75, 2.
9, 8 - P III, 83, 3.
9, 9 - P HI, 83, 4.
9, 10 - P II, 54, 1.

9, 10—11 - P II, 54, 1.
9, 23 - P II, 59, 3.
W, 4 - P II, 109, 3.

II, 8 — P II, 58, 3.
14, 1 - P II, 53, 4.
16, H - PI, 81/3.

16, 13^-14 -PI, 72, 1.
16, 14 - P I, 71, 3; 81, 3.
16, 12— 13 - PI, 81, 3.
Ii8, 30 - P II, 101, 2.
1«, 32 - P H, 8, 2.
19, 2—4 - PII, 101, 3.
19, 5 - PII, 101, 3.

19, 26—27 - P HI, 23, 4.

20, 4 - P II, 52, 4

20, 7 - P II, 52, 4.

21, 7 - P I, 62, 1.

21, 22 - P II, 46, 4.

22, 6—7 - P I, 66, 3.

22, 7 - P I, 66, 3.

29, 4—5 - P II, 93, 3.

23, 24—26 - P II, 99, 3.
23, 27 - P II, 99, 4.

25, 8 - P HI, 17, 1.

26, 9 - P II, 33, 2.
26, 10 - P III, 70, 4.
26, 22 - P II, 98, 2.

30, 8 - P I, 87, 1.

31, 18 - P II, 55, 2.
31, 19 - P II, 55, 2.
31, 20, - P II, 55, 2.
31, 21 - P II , 34, 4.
31, 23 - PII, 34, 3.
31, 29 - P II, 31, 3.
31, 30 - P II, 26, 3.
31, 33 - P H, 23, 3.

31, 34 - P II, 24, 3.
31, 36 - P II, 53, 1.

31, 37 - P II, 53, 1.

32, 4 = P II, 58, 2.
32, 7—8 - P II, 58, 2.
32, 12 - P II, 56, 1.

32, 18 - P I, 78, 4.

33, 6 - P I, 7<8, 4.

33, 6 - P I, 102, 1.

34, 19 - P I, 67, 2.
38, 1—2 - P II, 60, 2.

38, 8 - P II, 69, 2.

39, 17—19 - P II, 76, 3.
39, 20 - P II, 44, 2.

39, 24 - P II, 44, 2.
39, 31—32 - P II, 76, 5.

Matei 3, 3 - C, 9, 1 ; 10, 1 ;

85, 1.
3, 4 - PII 16, 1; 112,. 1.
3, 7 - C, 4, 3. P I, 80, 1.
3, 9 - C, 4, 2.
3, 10 = B, 29, 3.
3, 12 - P I, 83, 3.

P III, 83, 4.

3, 17 - C, 82, 5.

P I, 25, 2 ; 43, 3.

4, 4 - P II, 7, 2. P III,

40, 1.
4, 17 - C, 87, 3.

4, 19 - P HI, 52, 2.

5, 3 - B, 16, 3 ; 17, 4 G,

99, 4.
5, 6 - B, 17, 4.
5, 7 = P III, 92, 2.
5, 8 - B, 19 3.
5, 10 - C, 99, 4.
5, 13 - B, 36, 1. P III,

82, 4.
5, 14 - B, 36, 1.
5, 18 = C, 82, 1.
5, 22 - P II, 50, 2.
5, 27 - P Ii, SI, 2.
5, 25 - B, 40, 5.
5, 28 - C, 108, 5. P II,

51, 2.

P HI, 33, 2.
5, 29 - P HI, 70, 1.
5, 29—30, - B, 24, 2.
5, 36 - P III, 16, 4.
5, 37 - P II, 103, 2.
5, 39 - B, 18, 4.

C, 108,5.
5, 44 - B, 22, 3.

P I, 70, 3. .
5, 45 - C, 114, 3.

P I, 72, 2. 3 ; 86, 2.

5, 48 - B, 1,2.

6, 6 - P III, 82, 3.
6, 9 - P I, 73, 1,

6, 19—20 - C, 93, 3.

6, 20 - B, 12, 3. C, 105,

3 j P III, 34, 3.
6, 21 - B, 17, 1.
6, 22 - P HI, 70, 4.
6, 24 - C, 94, 3.
6, 25 - P II, 102, 3.
6, 26 - P II, 14, 5 ; 102, 4.
6, 28—29 - P II, 102, 5.
6, 30—31 - P II, 103, 1.
6, 32 = P II, 103, 4, 5.

6, 33 - P II, 103, 5 ; 120, 2.

7, 1 = B, 33, 4.

6, 34 - P I, 17, 2 ; 98, 4.

7, 2 - B, 33, 4.
7, 7 - B, 10, 2.

7, 7—8 - P III, 36, 3.
7, 11 - B, 39, 6.
7, 12 - P HI, 88, 1.
7, 13—14 -C, 100, 1.
7, 14 - B, 26, 8.
7, 15 - C, 4, 3.
7, 18 - P H, 45, 1.

7, 21 = B, 29,. 6.

8, 12 - B, 12, 4. P I, 91, 1.

8, 22 - B, 23, 2. P M,

81, 1.

9, 7 - P I, 6, 3.
9, 8 - P I, 6, 3.

9, 9—13 = B, 12, 5.
9, 12 - P I, 83, 2.
9, 19 - B, 39, 4
9, 15 - C, 107, 3.

9, 29 - P I, 29, 3.

10, 16 - C, 106, 2. P I,

14, 2.
10, 22 - B, 32, 6; P I,

22, 2.
10, 27 - B, 21, 1.
10, 30 - P III, 19, 4.
10, 39 - B, 24, 2.
10, 40 - B, 30, 6.
10, 41—42 - B, 31, 4.

10, 42 - B, 31, 1,

11, 3—6 - P I, 90, 2.
11, 5 - C, 6, 1.

11, HI - B, 31, 3.

11, 12 - B, 21, 3; 42, 19.

P HI, 39, 2.
11, 16—17 - PI, 13, 3.
11, 19 - P II, 32, 3.
11, 25 - B, 31, 1.

P I, 32, 2. 3.
11, 27 - B, 8, 1. C, 10, 3.

P I, 20, 2 j 74, 1 j 88, 2.
11, 28 - P I, 91, 2.
11, 28—30 - C, 120, 5.

11, 30 - C, 3, 2,

12, 7 - B, 39, 4
12, 35 - B, 17, 2.
12, 36 - P II, 50, 2.
12, 37 - P II, 50, 2.

INDICI SCRIFTURUTtC

30?

12, 50 - B, 9, 2.

13, 16—17 - B, 29, 6.
13, 22 - B, 11, 2. P II,

73, 3.
13, 31 - P I, 96, 1.
19, 38 - B, 5, 4.

P II, 104, 3.

13, 46 - P II, 116, 1.

14, 19 - P II, 13, 2; 38, 1.
115, 11 - P II, 8, 4; 16, 3.

15, 14 - P I, 9, 2. P III,

43, 4.
15, 17 - P II, 4, 1.
15, 18 - P II, 49. 1.

15, 36 = P II, 13, 2.

16, 25 - B, 24, 2.

1(7, 5 - C, 82, 5. P I, 97, 2.

17, 27 - B, 21, 4. P II,

14, 1.

17, 51 - P I, 43, 3.

18, 1—4 - P I, 16, 1.
18, 3 - C, 82, A. P I, 12,

4 j 16, 2.
1'8, 9 - P HI, 70, 1.

18, 10 - B, 31, 1.

19, 13—14 -. P I, 1(2, 3.
19, 16—30 - B, 5, 1.
19, 17 - B, 1, 2. P I,

71, 3 j 72, 2; 74, 1.
19, 19 - C, 108, 5.

P II, 120, 4
19, 21 - B, 10, 1 j 11, 1 j

19, 4, 6. P II, 36, 2.

P III, 34, 3.
19, 22 = B, 20, 1.
19, 23 - P H, 38, 5.
19, 24 - B, 2, 2.
19, 25 - B, 20, 3.

19, 26 - B, 2, 2; 21, 1.

20, 22—23 -PI, 46, 1.

20, 28 - P I, 85, 1.

21, 2 - P I, 16, 3.
21, 4 - P h 15, 2.
21, 5 - P I, 15, 3.
21, 7 - P I, IS, 3.
21, 8—9 -PI, 12, 5.

2il, 10— 13 - P III, 79, 2.
21, 16 - P I, 13, 1.

21, 22 - P III, 92, 4.

22, 13 - B, 12, 4.

P I, 91, 1.
22, 21 - P II, 14, 1.

P IH, 91, &
22, 37 - C, 108, 5.

P I, 59, 2.

P IH, 81, 2.
22, 37—36 - P H, 43, 1.

p mi, 88, 1.
22, 39 - C, 108, 5.

P II, 120, 4.

P 111, 81, 2.

22,

40 •

- P III, 88, 1.

23,

8 -

■ P 1, 17, 3,

23,

!) -

■ 11, 23, 2.

2,'l,

\Q. ■

- B, 1, 3.

P III, 92, 1.

23,

27 ■

- P M, 47, 4.

23,

33 ■

-PI, 80, 1.

23,

35

-PI, 47, 3.

23,

37

- P I, 14, 4 ; 76, 1 ;

79,

2.

23,

38-

-39 -PI, 79, 2.

24,

13

- P I, 22, 2.

25,

23

- P HI, 48, 1.

25,

30

- B, 12, 4.

P ]

I, 91, 1.

25,

33

-PI, 71, 3.

25,

34—36 - P III, 93, 4.

25,

34-- 40 - B, 30, 2—4.

25,

35-

-36 - B, 12, 4.

25,

37-

-39 - P III, 93, i.

25,

40

- B, 32, 4.

P

HI, 30, 3; 93, 5.

25,

41

- B, 12, 4.

c,

83, 2.

25,

41-

-46 - B, 30, 5.

25,

46

- P 111, 93, 5.

26,

7—

-13 - P II, 61, 1.

26,

23

- P M, 38, 1 j 62, 4.

26,

28

- P II, 32, 2.

26,

29

- P II, 32, 3.

26,

39

-PI, 46, 1.

26,

42

- P I, 46, 1.

26,

, 64

- P I, 4, 1.

26,

75

- B, 42, 14.

27,

29

- P II, 73, 3.

Marcu 1, 3 — C, 9, 1 ;

85, 1.
1, 6 - P II, 16, 1; 112, 1.
1, 7 - P II, 117, 4.
1, HI - C, 82, 5.

P I, 25, 2 ; 43, 3.

1, 17 - P HI, 52, 2.

2, 7 - B, 39, 5.

2, 11 - P I, 6, 3.
2, 12 - P I, 6, 3.
2, 14— 17 - B, 12, 5.
2, 17 - P I, 83, 2.
4, 19 - B, 11, 2.
4, 31 - P I, 96, 1.

6, 39 - P II, 38, 1.

7, 15 - P II, 49, 1.
7, 19 - P II, 4, 1.

7, 20 - P II, 49, 1.

8, 35 - B, 24, 2.

9, 7 - P I, 43, 3; 97, 2.
9, 33—37 -PI, 10, 1.

9, 43 - P III, 83, 4.
9, 43 - B, 24, 2.
P I'M, 83, 4.
i), 45 - B, 24, 2.

<l, 47 - B, 24, 2.

l> HI, 70, 1.
10, 13—14 -PI, 12, 3.
10, 17 — 31 - B, 4, 4, 10.
10, 18 - B, 1, 2.

P I, 71, 3 S 72, 2j 74, 1.
10, 20 - B, 8, 2 1 10, 4.
10, 21 - B, 10, 1, 3j 11, 1 i.

16, 1 i 19, 4, 6,

P II, 36, 2.

P III, 34, 3.
10, 22 - B, 20, 1.
10, 23 - B, 18, 1.

P II, 38, 5.
10, 24 - B, 31, 1.
10, 25 - B, 26, 7.
10, 26 - B, 20, 3.
10, 27 - B, 2, 2.
10, 28 - B, 21, 5.
10, 29—30 - B, 22, 1.
10, 30 - B, 25, 1, 8.
10, 31 - B, 26, 1.
10, 38—39 - P I, 46, I,

10, 45 - P I, 85, 1.

11, 15—17 - P MI, 79, 2.

12, 17 - P II, 14, 1.
P III, 91, 3.

12, 30 - B, 27, 3.

C, 108, 5.

P I, 59, 2.
12, 30—31 - P II, 43, 1.

P III, 88, 1.

12, 31 - B, 28, 1.

C, 108, 5.
P II, 120, 4.

13, 13 - P I, 22, 2.

14, 3—9 - P II, 61, 1.
14, 15 - P II, 32, 3.

14, 20 - P II, 38, 1 1 62, 4.
14, 36 - P I, 46, 1,

14, 62 - P I, 4, 1.

15, 17 - P H, 73, 3.

16, 19 - P I, 4, 1.

Luca 1, 13 - C, 9, 2.

1, 20 - C, 10, 1.

1, 35 - P I, 43, 2.

2, 24 - P I, 14, 3.

3, 4 - C, 9, 1 j 85, 1.
3, 7 - C, 4, 3.

3, 8 - C, 4, 2.
3, 9 - B, 29, 0.
3, 12—13 - P III, 91, 2
3, 14 - P HI, 91, 2.
3, 16 - P II, 117, 4.
3, 17 - P I, 83, 3.
P IH, 83, 4.

3, 22 - C, 82, 5.

P I, 25, 2 1 43, 3.

4, 4 - I' I'l, 7, 2.

1' Mil, 40, 1.

368

CLEMENT ALEXANDRINUL

4, 18 - C, 119, 3.

5, 10 - P III, 52, 2 i 59, 2.
5, 20 - P I, 6, 4.

5, 21 - B, 39, 5.
5, 28 - P I, 6, 4.
5, 24 - P I, 6, 3.
5, 25 - P I, 6, 3.
,5, 27—29 - B, 12, 5.

5, 31 - P I, 83, 2.
■6, 20 - C, 99, 4.
■6, 27 - B, 22, 3.

6, 27—28 - P III, 92, 3.
6, 28 - P I, 70, 3.

'6, 29 - B, 18, 4.

C, 108, 5.

P HI, 92, 3.
■6, 30 - B, 31, 9.
8, 311 - P III, 88, 1.
•6, 35 - B. 22, 3.

P I, 72, 2.
6, 36 - P I, 72, 2.
•6, 38 - B, 33, 4.
6, 39 - P I, 9, 2.
6, 43 - P II, 45, 1.
6, 46 - B, 17, 2.

6, 46 - B, 29, 6.
«, 49 - C, 82, 5.

7, 19 - P I, 90, 2.
7, 22 - C, 6, 1.

7, 22—23 -PI, 90, 2.
7, 25 - P II, 109, 3.
7, 28 - B, 31, 3.

P I, 24, 4.
7, 34 - P H. 32. 3.
7, 37-^50 - P II, 61, 1.
7, 47 - P II, 01, 3.
B, 14 - B, 11, 2,
•9, 3« - C, 82, 5.

P I, 43, 3 i 97, 2.
•©, 46—48 -PI, 16, 1.
"9, 60 - B, 23, 2.

P MI, 81, 1.
•9, 62 - B, 39, 6.
10, 16 - B, 39, 6.
10, 16 - B, 30, 6.
10, 20 - B, 21, 6.
10, 21 -PI, 32, 2, 3.
10, 22 - P I, 20, 2 j 88, 22.
10, 25—28 - P III, 88, 2.
10, 27 - C, 108, 5.

P I 59 2.

P II, 43, 1 | 120, 4.
10, 29 - B, 28v 2.
10, 30—35 - B, 28, 3.
10, 34 - B, 29, 4.
10, 35 - B, 29, 4.
10, 36 - B, 28, 4.
10, 37 - B, 28, 4.

10, 41—42 - B, 10, 6.
11,8 - B, 42, 19.

11, 9 - B, 10, 2.

11,
11,
11,
11,
11,
12,
12,
12,
12,
12,
12,
12,
12,
12,
10,
12,
12,
12,
12,
12,
12,
13,
13,
13,
13,
14,
14,
14,

14,
14,
14,
14,
15,
15,
15,
15,
16,
16,

16,
16,
16,
16,
16,
16,
17,

17,
18,

18,
18,
18,

18,

18,
18,

9—10 - P 111, 36, 3.
13 - B, 39, 6.
27—28 - P I, 41, 3.
34 - P III, 70, 4.
43 - P III, 93, 2.
4 - B, 31, 1.

7 - P III, 1Q, 4

19 - P II, 1125, 2.

20 - P II, 125, 2.
22—23 - P II, 102, 3.
24 - P II, 102, 4.

27 - P II, 102, 5.
28—29 - P II, 103, 1.

29 - P II, 103, 3.

30 - P II, 103, 4, 5.

31 - P II, 103, 5 i 120, 2.

32 - B, 31, 2.

33 - P III, 87, 3.

34 - B, 17, 1.
35—37 - P II, 79, 1.
58 - B, 40, 5.

15 - P I, 15, 3.
19 - P I, 96, 1.

34 - P I, 76, 1 ; 79, 2.

35 - P I, 79, 2.

8 - P II, 4, 4.

10 - P II, 4, 4,

11 - B, 1, 3.
P III, 82, 1.

12 - P II, 4, 4

13 - P II, 4, 4.

15 - P II, 5, a

26 - B, 22, 2 i 24, 2.

9 - B, 39, 3.

10 - B, 39, 3.

HI— 14 - P II, 9, 2.
22—24 - B, 39, 2.
8 - P II, 80, 4.

9 - B, 12, 3; 31, 5 j

32, 6.

13 - C, 94, 3.

16 - P HI, 39, 2.

17 - C, 82, 1.
19 - P II, 105, 1.
19—20 - P HI, 34, 4.

20—21 - P II, 105, 1.
3—4 - B, 39, 5.
P HI, 91, 1.
33 - B, 24, 2.

14 - B, 1, 3.
P III, 92, I.

15—16 -PI, 1*2, 3.
18—30 - B, 5, 1.
19 - B, 1, 2.
P I, 71, 3) 72, 2 j 74, 1.

22 - B, 10, 3 i 19, 4,6.
P H, 36, 2.

P HI, 34, 3.

23 - B, 20, 1.

24 - P II. 38, 5.

27 - B, 2, 2 i 21, 1.

1:9,

5—10 - B, 12, 5

19,

8 - B, 40,

5.

19,

9 - B, 12,

5.

19,

45—46 -

P III,

79, 2.

20,

25 - P II,

, 14, 1.

P III, 91,

3.

20,

34 - P II,

100, 3

20,

34 — 35 -

■ P I,

10, 3.

20,

36 - P I,

36, 6.

P II, 100,

3.

22,

42 - P I,

46, 1.

22,

48 - P II,

, 62, 4,

22,

62 - B, 42, 14

22,

69 - P I,

4, 1.

24,

41 - P

Hi, 15,

2.

24,

42—44 -

P II,

15, 2.

24,

44—49 -

P II, 15, 2.

loan 1, 1 - C, 6, 3,

4; 7, 1

110, 1.

P I, 4, 1 ; 62, 4.
1, 3 -P I, 60, 2; 97, 3.

P III, 33, 3; 101, 2.
1, 3—4 -PI, 27, 1.

P II, 79, 3.
1, 5 - P I, 28, 3.

P II, 79, 3 j 99, 6.
1, 9 - C, 84, 6,- 88, 2.
1, 14 - P I, 9, 4.

P H, 20, 1.
1, 17 - B, 8, 1.

P I, 60, 1.
1, 18 - B, 37, 1.

P I, 8, 2.
1, 20—23 - C, 9, 1.
1, 23 -C, 9, 1.
1, 27 - P H, 117, 4
1, 29 - P I, 24, 4

1, 36 - P I, 24, 4

2, 1—11 P - P II, 29, 1.

2, 14' — 16 - P III, 79, 2.

3, 2 - P IH, 1, 1.
3, 5 - C, 82, 4.

3, 13 - C, 100, 1.
3, 19 = C, 101, 2.
3, 31 - C, 59, 3 ; 100, 1.

3, 36 - P I, 29, 2.

4, 6 - P I, 85, 1.
4, 7 - P II, 38, 2.
4, 14 - P I, 83, 3.
4, 25 - C, 59, 3.

4, 48 - C, 8, 3.

5, 17, - C, 59, 3.
5, 24 - P I, 27, 1.

5, 26 - B, 6, 4

6, 10 - P II, 38, 1.
6, 11 - P H, 13, 2.

6, 31—32 - P HI, 40, 1.
6, 32—33 - P I, 46, 2.
6, 40 - P T, 28, 5.
6, 50—51 - B, 23, 4
6, 51 - P I, 46, 2 1 47, 1.

1NDICE gCRlPTUWIBTIC 369

6, 53 - P I, 38, 2 | 42, 3. 15, 28—20 - P II, 56, 2. 2, 13 - P I, 6, 1.

6, 55 - P I, 36, 5. 15, 29 - P II, 8, 3. 3, 1—2 - P I, 34, 3 | 35, 2.

8, 23 - C, 59, 3. nnBiarll , , _ R M , 3, 2 - P I, 36, 4, 5 , 49, Z

« 44 - P II, 7, 4. f 7 4 anl l A \Z> \ 29, 4 " 3, 2-3 - P I, 36, 6.

10, 2 - P I, 84, I. ' 7 " r' 8 5 3, 3 - P I, 36, 3, 4.

10, 9 - C, 10, 2. ' " c' 81 2. 3 ' 13 ~ B ' 25 ' 6 -

10, 11 - C, 116, 1. ' 2 * " £ % z 3, 17 - B, 18. 2.

P I, 37, 3 j S3, 2 , 84, 1 , ' ^ C 81 2. 4, 21 - P I, 61, 3.

85, 2 ; 97, 3. ' « C % ' 2 5, 11 - P II, 10, 6.

10, 14 - P I, 37, 3 j 53, 2 i {' olTo? _ p ti «6 1 6 ' ^^ ~ P m - 81 ' L

M , »- 2to— 2/ - V 11, 8b, 3. 6, 13 - P I, 45, 2.

mift dt«q 3, 5-6 - P I, 69, 1. P IT 4 2 3

10, 16 — P I, 53, 3. T 91 _ P T 7% o ' ' Z|

10, 28 - B, 29, 2. I' 2 1 p j' „' \ 6, IS - P 1, 22, 2.

10, 30 - P I, 62, 4. 2' % \\ l\ ?• P II- 101. 1-

10, 38 - P I, 24, 3. c' f_ R Jc 6 6, 19 - P II, 101, 1.

11, 43 -P I, 6, 3. 6' o p't 2 m s 7, 29 - P II, 35, 4 , 36, 1.

11, 44 -P ,6,3. 6 23 PI 26 2. 7, 30 - P H, 36, 1.
10, 3-8 - P II 61, 1. JS"J ^ 2 2 6 ' * 7, 34 - P II, 109, 4.

12, 13 ~ P I, 12, 5 ? ' 12 P T %% 8, 1 - P I, 25, 1.
12, 15 - P I, 15, 2, 3. 85 V'pi^ 6 !' * - P M> 10 ' 5 "

12, 36 - P II, 80, 4. 8 9 I P I S 6 8, 6 - P II, 10, 5.

13, 4-5 - P II, 38, 1. o' ?5 - C m 3 , P ™' 101 ' 2 "
13, 33 -PI, 13, 3 q' I I b' f o% fi „ 8, 7-8 - P II, 8, 4.

13, 34 = B, 37, 4. 8 ' 1? c U3 h ^ 15 4 *' 8 " P "' 9 ' U

14, 6 - B, 16, 2. 8 jjjlij 3 ' 5 B llf', 4 * 8, 9 - P II, 9, 1.

C, 100, 1. !' 97^. p 7 q '2 8, 11 - P II, 10, 5.

!J ?r u p-S?^ 1 2«-3« - p in. 20. 5. } g : P g- jj j

14, 15 - B, 29, 5. ft ,q_ rw7 B, 1J - P II, 10, 4.
1'4, 23 - B 29 5. ?o 4 r qV' 9, 4 - P II, 10, 5.

,i' f = n B 'x 3 ^ 4 ; „ 10. 21 - P I, 24, 3. 9 25 1 B 1 fi

M 7 " p t'm'? 1 66 ' 4 - U ' ^ - P *' 70 > 2 " pll 94 3

15, Z - P I, 66, 4. 1 1 Ti-a d ttt on q ' ' °'

< £■ r n U „™ ~ 11, JO — 1* 111, Of, d. If) R _ T> TT )ri |

15, 5—6 - B, 37, 6. 11 or r 1 9 . 97 a J!' H n ' 101 ' 2>

rs i-* n « i u ' * B > '. ^ z '> *• 10, 7 - P I 96 3

10, Id — a, d7, 5, 19 <: _ p TTT 1HI 9 .« „ ' '

P T tK 9 1A o — f HI, 101, 2. 10, 20 - P II 8 4 1 71 2

i C ,, \= * 2 V. o. . 12. 8—13 - P III, 96, 3, 4. , n ' XT £ „' "' , ' ';?' f*

15, 14—15 - B, 31, 1. 19 t» _ P m 50 4 ' ~ P U ' 9 ' ! » 10 ' 6 -

15, 15 - C, 115, 4. o' 1 _ P \*>a 10, 23 - P II, 14, 3 , 120, 2.

16, 27 - P I, 8, 2. 3 4 _ P 1 82' 4 10, 25 - P II, 10, 1 , 72, 4.

17, 2 - B, 6, 4. ' p m 5 6 2 ' ' 10 - 27 ~ P n - 1°. 1 I 72 < *•
!?' ^9" B '^ 7 '. 1 ; , 13, 9 - P It 120 V 4. 10. 31. - P n. 13, 2.

«' 9? " n' T 9 l a 13. 1° - B, 9, 2. 11. 3 - P III, 63, 2.

17, 21 - P I, 53, 1. 13i la _ 13 _ p jj 40 3 _ 11, 5—6 - P III, 79, 4.

17, 21—23 - C, 88, 2. 1 3> 19 _ C , 108, 5. 11, 20 - P II, 33, 5.

P I. 71 - 1- 14, 3 - P II, 10, 3. 11, 21—22 - P II, 12, 2.

17, 23 - P I, 8, 2. 14, 6 - P II, 10, 3. 11, 30 - P HI, 81, 1.

17, 24—26 -PI, 71, 2. 14, 9 - B, 42, 20. M, 33—34 - P II, 12, 3.

18, 11 - P I, 46, 1. 14, 16—17 - P II, 6, 2. 12, 12 - P III, 101, 2.

19, 2 - P H, 73, 3i 14, 17 - P II, 6, 2. 12, 13 - P I, 31, 2.
19, 23 - P II, 113, 3. 14, 21 - P II, 11, 1. 12 31 - B 38 1
21, 3 - P III, 52, 2. 16, 16 - P III, 81, 2, 3. 19 1 - P I 36 2
21, 4—5 -PI, 12, 2. 16, 18 - P I, 19, 5. 13 3 - P II 5' 4'
21, 5 - B, 31, 1. 16, 19 - P I, 19, 5 13' 2 - P II' 5' 4
21, 9 - P II, 13, 2. 19, 9 - P III, 79, 3. 13' 4 - B 38 2 '
21, 15 - P I, 14, 2. 1 Cor . nten . , 13 _ c _ 112 3 ' p m ; 13,' 1.
Fapte 6, 2 - P II, 56, 1. 1, 18—22 -PI, 16, 3. 13, 5 - B, 38, 1.

6, 15 - P I, 36, 6. 2, 9 - B, 23, 3. p m < 3 . 2 -

7, 55 - P I, 4, 1. C, 94, 4 , 118, 4. 13, 6-fl - n, 38. 2.
10, 10—15 - P W, 16, 2. P I, 37, 1. 13, 7- -8 - P 11, 5, 3.

13, 33 - P I, 25, 2. P II. 120, 4. 13, 1 1 - I' I, 33, 2, 3 1 34, 2.

15, 23 - P H, 56, 2. P 111, 80, 2. 13, IV - 1' 1, 311, (1 1 r >«, 1.

'J* ■ Cli-iiK'liI Alrxtlllillilllll

370

CLEMENT ALEXANDRINUL

n,

1:1

- B,

18, 1 i 29, 4 ;

38,

2.

14,

20

-PI,

33, 1.

i. r j,

32

- P HI, 80, 4.

i. r ),

33

- P II

, 50, 4.

15,

42

-PI,

84, 4.

15,

53

-PI,

32, 4.

P II, 100,

2.

15,

53-

-54 -

P II, 109,

3.

15,

55

- PII

, 74, 3.

10,

20

- P

Ill, 81, 2,

3.

2 Corlntenl 1, 3 - B, 39, 6.
P I, 72, 2.

1, 22 - P I, 29, 2.

2, 14—16 - P II, 63, 3.

3, 3 - P III, 94, 1.

4, 4 - C, 98, 4.

P I, 26, 2.
4, 6 - C, 115, 3.
4, 7 - B, 34, 1.

4, 18 - B, 25, 8.

5, 2 - P II, 109, 3.
5, 5 - P I, 29, 2.

5, 7 - P ni, 12, 3.
5, 17 - B, 12, 1.

P I, 32, 4.
5, 19 - B, 39, 5.

5, 20 - C, 87, 4.

6, 6 - P III, 79, 3.

8, 20—21 - P III, 83, 3.

9, 6 - B, 31, 8.
9, 7 - B, 31, 8.

11, 2 - P I, 18, 2.

12, 2 - P I, 37, 1.

12, 4 - B, 23, 3.

P I, 37, 2.

13, 5 - P III, 20, 1.

13, 12 - P HI, 81, 2, 3.

Galateni 2, 21 - B, 8, 2.
3, 23—25 -PI, 30, 3.
3, 24 - P I, 97, 1.
3, 26—28 -PI, 31, 1.
3, 27 - P I, 29, 5.

3, 28 - C, 112, 3.

4, 1—5 P I, 33, 4.
4, 7 - P I, 34, 1.
4, 9 - C, 65, 4

4, 16 - P I, 83, 1.
4, 26 - P I, 45, 1.

4, 27 - C, 9, 2.

5, 14 - C, 108, 5.

P II, 120, 4.
5, 19 - P II, 100, 3.
5, 19—21 -PI, 36, 6.
5, 25 -26 - P III, 95, 2.
(>, 2 - P III, 95, 2.
U, 7 - , 41, 7.

P III, 9, 2.
li, - P 111, 95, 2.

6, 15 - B, 12, 1.

C, 1 12, 3 i 1 14, 3.

Efeseni 1, 4 - C, 6, 4
1, 14 — PI, 29, 2.

1, 22 -PI, 22, 3.

2, 2 - C, 8, 1.
2, 3 - C, 27, 2.

2, 3—5 - C, 27, 2.

2, 12 - C, 23, 2.

2, 17 - C, 88, 2.

4, 1 - P I, 59, 3.

4, 12 - P I, 18, 4.

4, 13—15 -PI, 18, 3.

4, IS -PI, 18, 4.

4, 17—19 - C, 83, 3.

4, 20—24 - P III, 17, 1.

4, 22 - P I, 32, 4.

4, 24 - C, 112, 3.

4, 25—28 - P III, 94, 3.

4, 29 - P II, 50, 1.

4, 31 - P HI, 94, 4.

5, 1—2 - P III, 94, 4.
5, 3 - P II, 98, 1.

5, 3—4 - P II, 50, 1.
5, 4 - P II, 53, 3.
5, 8 - C, 92, 5.

P I, 28, 2.
5, 14 - C, 84, 2.
5, 16 - P III, 82, 4.
5, 18 - P II, 29, 1.
5, 19 - P II, 44, 1.
5, 22 - P HI, 94, 5.
5, 23 - P I, 22, 3.

P II, 73, 3.
5, 28 - P III, 94, 5j 95, 1.
5, 29 - P III, 94, 5.

5, 30 - P I, 22, 2.

P HI, 101, 2.

6, 1 - P III, 95, 1.

6, 4—6 - P III, 95, 1.
6, 9 - P HI, 95, 1.
6, 12 - B, 29, 2.
6, 14 - C, 116, 3.
6, 16 - C, 116, 3, 4.
6, 17 - C, 116, 3.

Filipeni 1, 27 - P III, 81, 2.
2, 6—7 - C, 8, 4.
2, 7 - P I, 4, 1.
P III, 2, 3.
2, 9 - P II, 74, 1.
2, 14 - B, 31, 8.

2, 15 - P III, 100, 3.

3, 3 - P I, 37, 2.
3, 8 - P II, 39, 2.

3, 11—14 -PI, 52, 2.

3, 15 - P I, 52, 3.

3, 19 - P II, 18, 4.

3, 20 - P III, 41, 1.

4, 5 - C, 87, 4.

Coloseni 1, 15 - C,
1, 16—17 - P III, 1
1, 18 - C, 82, 7.

P I, 22, 3.

P II, 73, 3.
3, 5—6 -= P III, 71,
3, M - C, 112, 3.
3, 16 - P II, 43, 1 ;

3, 16—17 - P II,

4, 2 - P HI, 95, 4.
4, 5 - P III, 82, 4.
4, 5—6 - P III, 95,

2, 7.
01, 2.

44, 1.
43, 2.

4.

1 Tesaloniceui 2, 6—7 - PI,

19 2,

2, 12 - P HI, 81, 2.

4, 9 - P I, 27, 2 ; 37, 2.

5, 5 - P H, 80, 1, 4.
5, 6—7 - P II, 80, 1.
5, 8 - P II, 80, 1.

5, 13—15 - P III, 95, 3.
5, 19—22 - P III, 95, 3,
5, 26 - P III, 81, 2, 3.

2 Tesaloniceni 2, 3 - C, 94 3.

3, 6 - P II, 10, 1.
3, 11 - P II, 10, 1.

3, 14 - P H, 10, 1.

1 Timotei 1, 2 - B, 36, 2.
1, 14 - C, 85, 1.

1, 17 - B, 35, 2.

2, 4 - C, 85, 3.

2, 9 - P HI, 66, 3.

2, 9 — ilO - P II, 127, 2.

4, 6 - P III, 96, 1.

4, 7—8 - P III, 96, 1.

4, 8 - C, 85, 3.

4, 10 - C, 86, 1.

5, 23 - P II, 19, 1.

6, 2 - P III, 96, 2. : ;
6, 4 - P I, 32, 2.

6, 10 - P H, 39, 3.

6, 11 - C, 4, 3. ;

2 Timotei 2, 8 - B, 29, 4.

3, 15 - C, 87, 1.

3, 16—17 - C, 87, 2.

3, 17 - C, 4, 3. f

4, 8 - P II, 74, 1. |

Tit 1, 4 - B, 36, 2.

2, 11—13 - C, 7, 2.

3, 3—5 - C, 4, 4.
3, 5 - C, 88, 2.

P I, 26, 2.

Evrei 1, 1 - P III, 43, 1..
1, 5 - P I, 25, 2.
1, 6 - C, 82, 7.
1, 9 - P I, 59, 2.

1, 14 - B, 29, 4.

2, 11 - C, 113, 5.

P I, 85, 2.

INDICB 8CRIPTURI8TIC

371

2, 17 -PI, 24, 4.

3, 5 - B, 8, 1.

3, 7—9 - C, 84, 3.
3, 9— lil - C, 84, 4.

3, 10 - C, 85, 1.

4, 12 - B, 41, 7.

C, 27, 2.

P I, 66, 5.

4, 14 - C, 120, 2.

4, 15 - P I, 24, 4 j 62, 2.

5, 5 - P I, 25, 2.

11, 4 - P I, 47, 3.

12, 5 - C, 82, 1.
12, 21 - C, 82, 3.
12, 22 - C, 82, 6.

12, 23 - B, 21, 6 j C, 82, 6.

13, 14 - P III, 41, 1.
13, 17 - B, 42, 13.

Iacov 1, 17 - P I, 26, 2.
2, 8 - C, 108, 5.
P II, 120, 4,
2, 23 - P III, 12, 4.
5, 11 - B, 39, 6.

1 Petru 1, 3 - B, 23, 2.
1, 12 - B, 23, 3.

1, 17-1!) - P HI, 85, 1.

1 loan 2, 2 - P HI, 98, 2.

1, 20 - P I, 59, 3.

2, 2---0 - P III, 98, 2, 3.

2, 1 - P 1, 31, 2.

3, 15 - B, 37, 6.

2, 1—2 - P I, 44, 1.

4, 7 - P 111, 82, 1.

2, 3 - P I, 44, 1.

2, 9 - P I, 32, 4.

4, 8 - B, 37, 1.

2, 9—10 - C, 59, 3.

4, 16 - B, 37, 1.

2, 11 - P I, 31, 2.

4, 18 - B, 38, 2.

2, 12 - P III, 53, 3.

4, 19 - B, 27, 5.

2, 18 - P HI, 74, 2.

5, 3 - P III, 82, 1.

2, 22 - P II, 110, 2.

3, 1—4 - P III, 66, 3.

Iuda 1, 5—6 - P III, 44, 4.

3, 4 - P II, 80, 4.

1, 7 - P III, 43, 5.

3, 8 - P HI, 74, 2.

1, 23 - P I, 32, 4.

3, 9 =- P IK, 74, 2.

3, 12 - P III, 85, 3.

Apocalipsa 1, 4 - PI, 71, 2

3, 13 - P III, 85, 3.

1, 8 - P I, 36, 1.

4, 3 - P III, 85, 2.

2, 23 - B, 41, 7.

4, 8 - B, 38, 2,

6, 9 - P II, 108, 3.

P III, 9-1, 3.

9, 11 - P H, 108, 3.

4, 12 - B, 25, 6.

11, 17 -PI, 71, 2.

2 Petru 1, 17 - C, 82, 5.

12, 13 - P HI, 5, 3.

P I, 43, 3.

14, 12 - P I, 22, 2.

2, 2 - C, 106, 2.

21, 6 - P I, 36, 1 | 45, 2.

2, 6 - P III, 43, 5.

21, 18—21 - P II, 119, 1.

3v 10 - B, 36, 3.

22, 13 - P I, 36, 1.

INDICE REAL §1 ONOMASTIC

Aceleasi sigle ca si la indiiicele scripturistic

Aaron, barba lui — , P III, 60, 4 -, mirul pro-
feUc al lui — , P III, 23, 2.

Abderitul, Democrit — , C, 66, 2 ; P II, 94, 3.

Abel, sJngele dreptului — , P I, 47, 3 ; sin-
gele lui — a ar&tat pe Cuvintul Care va
pfittmi, P I, 47, 3.

Ablmeleh, regele — , P I, 21, 3 j regele —
este Hristos ; P I, 22, 2 j — sianboM-
zeaza o intelepciune mai presus de lume,
P I 21 3.

Abid,' oras," P II, 3, 1.

Acarnania, finutul — , C, 39, 8.

Acefalos, steaua — , P II, 34, 1.

Aoragantinul, Empedocle — , C, 27, 3 ; 64, 2.

Acrisie, C, 45, 1.

AcropolS, — la din Atena, C, 45, 1 ; —
la din Larisa, C, 45, 1.

Actios, capul — , C, 39, 8.

Adam, P II, 29, 1 j P III, 19, 2.

Adevfir, aparenfa de — , P II, 5, 1 j aripa
-Ului, C, 93, 3j calea -ului, C, 1D6, 2;
cSutarea -ului, P II, 103, 5 ; cei care se
ocupfi cu -ul sint copii inaintea lui Dum-
nezeu, PI, 12 ; cintecul -ului, C, 74, 3 ;
-ul credintei, B, 2, 4 j culoarea -ului, P
III, 54, 1 j cunoasterea -ului, B, 3, 6 j C,
85, 3 | P I, 53, 3 i cunostinta -ului, P I,
36, 5 i Cuvintul -ului, C, 75, 1 ; cuvintul
-ului, C, 117, 4; cuvintul Domnului este
lege a -ului, C, 95, 2 ; Cuvintul este
hrana -ului, P I, 45, 2 ; cuvintele -ului,
C, 107, 1 ; indemnul -ului, C, 117, 3 j in
numele -ului, C, 67, 2 j 92, 3 j limanu]
-ului, P II, 28, 3 j lumina -ului, C, 10, 1 ;
marturie despre — , C, 73, 1; Moise ma-
rele preot al -ulud, C, 25, 1 1 Mintudtorul
este — , B, 6, 1 ; oracole pline de — , C,
43, 4 1 oras al -ului, P II, 65, 1 ; dobin-
dlrea -ului, B, 1, 4 ; dramele -ului, C,
119, 1 j Dumnezeu este mSsura -ului tu-
turor existentelor, C, 68, 1 f dusmani ai
-ului, P I, 69, 2 i -ul este harul Tataiui si
lucrurea vesnicS a Cuvintului, P~I, 60, 2 j
foloslrea -ului, C, 77, 3 ; Isaia eel iubi-

tor de — , C, 8, 2 j intarirea -ului, C, 24,
2 ; patimile sint departate de — , P I,
64, 4 ; puterea -ului, C, 74, 7 j razele
-ului, P II, 113, 3 j -ul religios, C, 24, 2;
roua -ului, C, 114, 3; sfinjenia -ului,
P III, 17, 2 j — simplu, P I, 39, 1 { sta-
dionul -ului, C, 96, 3 j -ul la suprafata,
C, 68, 2 ; temelia -ului, C, 77, 1 ; uitarea
-ului, C, 114, lj -uri, C, 74, 2; 74, 7j
-urile din vise, P II, 80, 4.

Admet, stapinul lui Apolon, C, 35, 1.

Adonis, amantul zeitei Terefata, C, 33, 8 j
33, 9.

Adrast, pedagogul copiilor lui Cresus, PI,
55, 1.

Adulter, slujitori ai -ului, P III, 29, 2.

Adunare, -a Domnului, C, 25, 1 ; -a sfinta
a dragostei este Biserica cereasca, P II,
6, 2 ; sfinteoia -rii, P III, 80, 3.

Airodita, zedta, C, 14, 2 j 33, 7 j 33, 9 s
35, 2 ; 36, 1 ; 38, 2 ; 57, 2 ; 59, 1 ; 60, 2 j
76, 1 j P II, 123, 2 ,- — Calagluta, C, 39, 2j
— Calipiga, C, 39, 2 ; — Curtezana, C,
39, 2 ; impreunarea -ei cu Ares, C, 60, 2 ;
orgiile pline de desfriu ale-ei, C, 13, 4 ;
— Peribasa, C, 39, 2 ; statuia -ei Cni-
diene, C, 53, 5 ; statuia de fildes a -ei,
C, 57, 3 j statuia de marmura a -ei din
Cnidos, C, 57, 3 ; statuia zeitei — Anai-
tis din Babilon, Susa si Ecbatana, C, 65,
3 ; statuia zeitei — din Cnidos, C, 57, 4 j
tablourile -ei, C, 53, 6j templul zeitei
— , C, 45, 4 i — Timboriha, C, 38, 5 ;
— , zeita marina a placerii, C, 14, 2.

Agamemnon, regele elenilor, C, 38, 2.

Agapa, P II, 4, 3, 4 j 5, 4 i 7, 3 ; 8, 1 ; 9, 3 i
-pe, P II, 12, 2 j ce este -pa, P II, 7, 1 j
-pa este hrana cereasca, osp3t duhovni-
cesc, P II, 5, 3 ; -pa cea sfinta, P II, 4, 3 ;
cum trebuie inteleasa -pa, P II, 16, 4.

Agra, misterele din — , C, 34, 2.

Agesarh, Tatal lui Ptolomeu, autorul lu-
cr8rii «Despre Filopator», C, 45, 4.

Agiieus, supranume al lui Apolon, C, 50,5.

Ahaian, corabiile -ienilor, P III, 13, 5.

INDICB REAL $1 ONOMA8TIC

373

Ahai«, C, 42, 4; 118, 2.

Aheron, fluviul lnfornulul, P III, 72, 1 i

nisipurile -ulul, C, 50, 3.
Ahile, erou troian, P I, 55, 1.
Aiacos, amantul nimfel Norois, C, 33, 8.
Aidoneus, regele molossienilor In Eplr,

C, 17, 1 f 36, 2.
Ajutor, -ul averilor, B, 13, 7 j -ul lul Dum-

nezeu, C, 104, 3 ; — obstesc, P II, 120, 3 ;

sotia este — In casa, P III, 49, 3 ; -ul

trupului, P I, 102, 3.
Alastori, genii rele, C, 26, 3.
Alcibiade, ucenicul lui Socrate, C, 12, 1 ;

53, 6 i P I, 55, 1.
Alciona, fiica zeului Eon, C, 32, 2 ; 54, 1.
Alcman, poet grec, C, 31, 1.
Alcmena, mama lui Heracle, C, 33, 3.
Alcmeon Crotoniatul, doctor si filozof

grec, C, 66, 2.
Alergare, -gari atletice, P III, 49, 2.
Alexandria, C, 48, 3.
Alexandra eel Mare, C, 54, 2 ; 54, 4 ;

96, 4 ; 97, 1 j P I, 55, 1.
Alexarhu, gramatic grec, C, 54, 3.
Alexis, poet comic, P III, 8, 1 ; 9, 1.
Alfa, P I, 36, 1.

AKabet, litera a zecea a -uluii, P II, 43, 3.
Altar, -ul lui Apolon din Telmisu, C, 45, 3 ;

-ele cele lipsite de Dumnezeu, C, 11, 1 ;

-ele egiptenilor si ale tirienilor, C, 11, 2.
Aloeu, C, 39, 3.

Alopa, mama lui Hipotoon, C, 32, 2.
Amazoana, timpul -nelor, C, 53, 2.
Amenin(are, -a Caribdei, C, 118, 1 ; -a lui

Dumnezeu, P I, 70, 1 ; -a cu pedeapsa,

C, 95, 1 ; -tarile Pedagogului, P III, 45, 2.
Amestec, omul — dummezeiesc, P II, 20, 1 ;

-ul legii celei vechi si a Cuvintului celui

nou, P II, 29, 1 ; -ul trupului si a singe-

lui lui Hristos este Domnul, hrana prun-

cilor, P I, 43, 2 ; -ul de vin cu apa, P II,

20, 1.
Amfiarion, sanctuarul ghicitorului Amfi-

■arau, C, 1>1, 2.
Amfigiei, supranumele lui Hefaistos, C,

35, 3.
Amfiloh, ghicitor grec, C, 11, 2.
Amfion Tebeul, cintaret grec, C, 1, 1.
Amfitrita, zeita, C, 32, 2 j statuile de nou3

coti ale lui Poseidon si -ei din Tinos

sint opera lui Telesias Atenianul, C,

47, 5.
Amietu, Hermes — , C, 102, 1.
Amimona, fiica lui Danaos, C, 32, 2.
Amifl, B, 4, 10 ; 22, 1 i 30, 4 ; P I, 11, 2,

27, 3; 74, 1 ; P III, 101, 2.
Amionta, fatfil regelul Flllp al Macedo-

niei, C, 54, 5.
Amitaon, renovatorul Jocurllor Ollmplce,

C, 93, 5.

Amon, zeu oplgtoan, C, 2U, 3 | I'lul lul —

C, 54, 2.
Amor, -urllo zellor, C, 32, 1.
Amorg, Insula din arhlpelagul ClcUidelor,

stofe prejioase din — P II, 115, 2.
Amos, profetul, P I, 69, 2 i P 11, 30, 3.
Anactotelest, sef al coribantilor, -estl, C,

19, 2.
Anaitis, zeita orientals, identlflcata de

greci cu Afrodita, statuia zeitei Afro-

dita — din Babilon, Susa si Ecbatana,

C, 65, 3.
Anaxagora Clazomenianul, filozof grec,

B, 11, 4j C, 66, 1.
Anaximandru, filozof grec, C, 66, 1.
Anaximene, filozof ionlan, C, 64, 2.
Andociide, orator atenian, Hermes al lui — ,

C, 102, 1.

Andrei, apostolul, B, 25, 2.

Androcrate, C, 40, 2.

Anhise, print troian, C, 33, 9.

Animal, — cu copita despicata In douS,
P III, 76, 1 j -e sugrumate, P II, 56, 2.

Anib, C, 40, 2.

Antiiclide, istoric grec, lucrarea : «Intoar-
ceri» a M — , C, 42, 5.

Antifane, poet comic, P III, 7, 2.

Antifane, poet comic grec, plesa sa :
«Maltache», P III, 7, 2.

Antifane din Delos, doctor, P II, 2, 3.

Antigonide, cupele — numite asa, dupS
numele regelui macedonean Antlgon,
P II, 35, 2.

Antinou, iubitul imparatului Adrian, C,
49, 1 ; mormintul, tetnplul si orasul lul — ,
C, 49, 3; noptile sfinte -ale lul — , C, 49, 1.

Antioh, istoric grec, lucrarea sa : «Istoril»,
C, 45, 1.

Antioh din Cizic, regele Siriel, C, 52, 3

Antiohia, P II, 56, 2 ; locultorll orajulul
Seleucia de llnga — C, 48, 3.

Antistene Cinicul, C, 71, 2.

Antistene, ucenicul lui Socrate, C, 71, 2.

Ap5, -pa este biuturS naturals, P II, 19, 2 i
-pa cea cuvlntatoare, C, 99, 3 i -pa, lea-
cul cumpatarii, P II, 20, 2 ) amestecul de
van cu — , P II, 20, 1 j izvorul -pel celel
vii, P I, 78, 2 | pahar cu — rece, B, 31, 4 i
vin amesteoat cu — , P I, 47, lj P II, 25, 4 1
vinul si -pa slnt creatli ale lul Dumne-
zeu, P II, 23, 3 1 tramdallrul sSdiit la
curgerl de -pe, P II, 76, 3.

Apanhomena, supranumele zcllol Artemis,
C, 38, 3.

Apokis, lucrarea sa : «Delf , toa», C, 47, 7.

Apole, plctor grec, P II, 125, 3.

Apolo, sculptor groc, C, 62, 3.

Apis, boul sacru tidonit In Eglpt, C, 39, 5 |
41), (i| 52, li| liimonnliitttroa lul C, W, li,

Apomllpsrt, I' II, 1011, X

374

CLBMENT ALBXANDRINUL

Apolodor, istoric grec, C, 13, 1 ; 29, 4.
Apolon, zeu, C, 11, 2 ; — Actios, C, 39, 8 ;

— Arcadianul, C, 28, 3) — Cehenu, C,
38, 4 j — ghicitorul, C, 43, 2 ; — Libi-
«nul, C, 28, 3 ; — Nomios, C, 28, 3 j —
Smlntieu, C, 39, 7 ; altarul lui — din
Telmisu, C, 45, 3 ; templul lui — Delia-
nul, C, 45, 2 ; statuia lui — Opsofagos,
C, 38, 4 j statuile lui Zeus si — din Pa-
tara Llciei, lucrate de Fidias, C, 47, 4 j
tvlnit ?ase zei ou oiimele — , C, 28, 3 ; tem-
plul dim Delii al lui — , C, 53, 3.

Apoloni, C, 28, 4.

Apolonla, Diogene din — , C, 6*4, 2.

Apostol, (-ul loan) : B, 8, 1 j.42, 1, 2, 3, 8,

10, 11, 12, 15; (-ul Iuda): P III, 45, 1;
(-ul Matei) : P II, 16, 1 ; (-ul Pavel) : C,
23, 2 ; C, 65, 4 ; 84, 2, 4 ; 87, 1, 2 ; 116, 3 ;
P I, 18, 2, 4; 19, 5 j 27, 2; 30, 2;
31, 1, 2 j 33, 3, 4 ; 34, 3 j 36, 5, 6 ; 37, 3 ;
45, 2 j 49, 2 ; 52, 2 ; 61, 3 ; 83, 1 ; P II,
4, 2 [ 5, 4; 6, 2; 8, 4 i 9, 1; 10, 1, 3, 4, 6 ;

11, 1; 12, 2, 3; 13, 2 f 18, 4 f 19, 1 ;
29, 1 ; 33, 5 ; 35, 4 ; 36, 1 ; 39, 3 ; 40, 3 ;
43, 1, 2 j 44, 1 j 50, 1, 4 i 53, 3; 63, 3j
86, 3 j 98, 1 j 120, 2 j 127, 3 ; P III, 2, 2 ;
3, 2 j 17, 2 ; 20, 1, 5 ; 29, 1 i 59, 2 ; 71, 1;
81, 1, 3 j 83, 3 ; 87, 3 ; -ul Domnuilui, C,
7, 2 i 87, 4; cuviretul -ului, B, 311, 8, 9j
dumnezeiiescul — , P III, 56, 2 j ferici-
tul — , C, 83, 3; sfintul — al lui Dum-
nezeu, C, 81, 2 ; -ii slot pfcioarele Dom-
lUilmi, P, II, 62, 1 ; -ii slot picioarele cele
unse cu mir ale Donumku, P II, 61, 3;
cei doisprezece -i, P II, 56, 1 j harul
glasului 41or, P H, lil9, i.

Aproapele, B, 28, 1, 2, 4; 29, 1, 2 ; C, 108,
5 | 115, 5 j P I, 77, 1, 95, 2; P II, 6, 1;
43, 1 ( 53, 1 j 100, 1 j 120, 4 ; P HI, 78,
1| 81, 2; 82, 3 j 88, 1 j 94, 3; binele
-pelui, P I, 97, 3 ; femeia -pelni, P I, 95, 1.

Arab, C, 46, 2 ; -i, P II, 42, 2 ; P III, 25, 1.

Arat, poet ?i astronom grec, C, 73, 2.

ArStare, -a Cuvlntului, Care era la Inceput
?1 preexista, C, 7, 3? -a slavei marelui
Dumnezeu, C, 7, 2.

Arblitru, St8plnul umdversului este — C, 96,
3 1 — al lmtrecerdtar, B, 3, 6 ; liberal — ,

B, 14, 4 t P III, 87, 1.
Arcadia, C, 29, 2 j 36, 5.

Arcadian, C, 36, 5 j -dieni, C, 6, 4 ; 28, 3 j

P II, 42, 2.
Ardere, — de tot, C, 42, 6 ; -ri de tot, P III,

90, 3 | 91, 4.
Ares, zeu, C, 29, 2, 3, 4; 30, 5j 33, 9;

35, 3 i 36, 1 i 46, 4 i 59, 1 ; 64, 5 j 102, 4 ;

— eel lubBret, C, 59, 1 1 — rSzboinicul,

C, 64, 3 1 Impreunarea Afrodiei cu — ,
C, 60, 2.

Argian, -ieni, C, 38, 5 ; 39, 2 j mitul -ienilor,
P III, 13, 1.

Argos, C, 39, 2 ; 47, 8 j curtezana din — ,
P II, 109, 4 ; templul dim — , C, 53, 2,

Argos, sculptor grec, xoanonul zeitei Hera
din Tirios a fost sculptat de — , C, 47, 5.

Arginu, iubitul zeitei Afrodita, C, 38, 2.

Arhelau Atenianul, filozof grec, C, 66, 1.

Arhemor, fiul lui Licurg, regele Nemeei,
C, 34, 1.

Arhiereu, acest vesnic Iisus, singurul Mare
— al unicului Dumnezeu, C, 120, 2.

Arion Metimneul, cintaret, C, 1, 1.

Aristip Cirenianul, filozof grec, P II, 64, 1 ;
69, 1.

Aristofan, poet comic grec, P II, 124, 1 j
Thesimoforiile, piesa lui — , P II, 124, 1.

Aristomene, erou mesenian, C, 42, 2.

Aristu din Salamina, istoric grec, C, 54, 3.

Aristotel, filozof grec, C, 28, 3 ; P II, 18, 3 ;
P III, 84, 1 ; pariotele scolii filozofice
peripatetice, C, 66, 4

Ariusia, regiune in insula Hios, P II, 30, 1.

Arma, -mele luminii, P II, 40, 3 ; -me ne-
vulnerabile, C, 116, 4j -mele pacii, C,
116, 3.

Armonie, C, 5, 1, 2, 3; — duminezedasca,
C, 88, 3; -ia Tatalui, C, 120, 4; -ia tru-
pului, P II, 94, 4 j cintecul eel nou este
temelia universului si -ia tuturor exis-
tentelor, C, 5, 2 j cintecul eel vesnic al
noii -nii, C, 2, 4.

Arsinoa, iubita lui Apolon, C, 32, 3.

Arta, -ta da materiei forma, C, 56, 5 j -ta
lui Dumnezeu, P II, 76, 5; -ta ome-
neasca cea rea, P III, 66, 2 ; -tele de
pfost gust, C, 58, 1 i -a rafinata a cize-
larilor pe vase de sticia, P II, 35, 3 ; -a
celui viclean, P II, 125, 1 ; intelepciunea
este o — despre viatS, P II, 25, 3.

Artaxerxe. fiul lui Darius Ohos, C, 65, 3.

Artemis, zeita — , C, 38, 3 ; 41, 2 ; 42, 3, 9 ;
P II, 72, 3 j — Helitis, C, 38, 5 , loc con-
sacrat zeitei — din Delos, C, 45, 2 j sta-
tuia zeitei — , C, 46, 3 ; templul dim Hes
al zeitei — C, 50, 2 ; 53, 2; templul zei-
tei — , C, 45, 3 ; xoamul zeditei — Munihia
din Sicion, C, 47, 15 : zeita — Tauropolu,
C, 42, 6.

Artorie, medic grec, P II, 23, 1.

Asceza, B, 36, 3 j invatatura spre — , P III,
35, 2, 3.

Asclepie, zeul medicinei, C, 29, 1 ; 30, 1, 2 ;
doctoral, C, 26, 7 ; statuia lui — din
Epidaur, C, 52, 4.

Ascra, oras in Beotia, P II, 3, 1.

Ascultare, -a de pruned, B, 9, lj -a de ra-
tiune, P I, 102, 2 ; -a de ratiune o numim
credintS, P I, 101, 1 ; Cuvtntul poate
deosebi -a de neascultare, P I, 68, 1 1
harul -tSrii, C, 95, 2.

INDICB REAL $1 ONOMASTIC

373

Asemflnare, -a chipulul, P 111, 101, 1 | -a
chipului omului celul stricScios, C, 01, 2 |
-a cu Dumnezeu, B, 7, 3 ; 36, 2 | chip si :
P I, 98, 2 ; dupa chip si — , P I, 9, 1 i chl-
pul si -a lui Dumnezeu, C, 98, 4 i P 111,
66, 2 ; crestinul este chip si — a lui
Dumnezeu, C, 122, 4.

Asia, locuitorii -iei, C, 65, 1.

Astaian, -eni, C, 70, 1 j Sardanapal, regele
-enilor, P III, 70, 3.

Asprdme, -a lui Dumnezeu, P I, 70, 2 [ -a
mintuirii, C, 109, 1.

Astrabacu, demon cinstit de laconieni,
C, 40, 2.

Astragalos, joe cu zaruri, P III, 75, 2.

Astrologie, C, 67, 2.

Atac, -uri ale celui viclean, C, 104, 4.

Ateu, atei, C, 64, 3 ; P II, 100, 4.

Atena (orasul), C, 20, 2; 26, 4; 47, 3;

53, 3, 6 ; acropola dim — , C, 45, 1 ; prin
Cuvintul toata lumea a ajuns — si Gre-
cia, C, 112, 1 i sanctuarul lui Demetrie
Caitavate in — , C, 94, 6 j statuia din — a
lui Dionisos Morihu, C, 47, 7 j statuia
zedjei Atena Poliias din — , C, 47, 2.

Atena (zeita), C, 18, 1 j 28, 3 t 35, 2 ; 36, 2 ;

54, 6; 55, 4; P II, 31, 1; camera zeitei — ,
C, 54, 6 ; stnt cinci zeite — , C, 28, 2; na-
scatoarea razboiuhri, C, 28, 2 j statuia
-nei Polias, C, 52, 4 ; statuia zeitei —
Poli>as din Atena, C, 47, 2; zeita Palas — ,
C, 47, 2; templul -nei, C, 45, lj zeita — ,
C, 18, 1 ; 54, 6 j 55, 4 j zeita — este nu-
mita «musca obraznica», C, 76, 1.

Atenian, -ul, C, 108, 4 ; -ieni, C, 20, 1 ;
26, 2 ; 34, 2 ; 39, 2 ; 44, 3 ; 54, 6 j arhon-
tii -ienilor, P II, 105, 3 ; misterele se-
crete ale -ienilor, C, 21, 1 ; -ca, zeita
Atena, C, 28, 2.

Atenodor, filozof grec, fiul lui Sandon,
C, 48, 4.

Atic, -i, P II, 117, 3, 122, 3; drahma -a,
P II, 115, 4 [ incaltaminte -a, P II, 116, 2 j
Hmba -a, P I, 14, 1 j -ii folosesc cuvin-
tul copil si pentru bSieti si pentru fete,
P I, 11, 1.

Atica, C, 20, 1 5 34, 2 ; 42, 7 ; P II, 3, 1 j
Olimpianul este opera mlinilor unor oa-
meni din — , C, 98, 3.

Atlet, -ul Iacov, P I, 57, 1 ; regimul fortat
de hrana pentru -eti, P II, 2, 1.

Atropa, una din parce, C, 26, 5.

Atis, zeul vegetatiei, C, 15, 1 j 19, 4.

Auditor, -i al Cuvlntului, P III, 99, 1.

Aur, dubHoriii de — P HI, 10, 1 j — ImparS-
tesc, P 11, 38, 2 1 39, 4 1 — incercat, P 111,
35, 3 j -ul simbolul lmparfitiei lui Hris-
tos, P II, 63, 5 ; -ul simbollzeazfi Cuvin-
tul, P 11, 63, 3 j muntia do • .1 lui Zeus

din Slcllla, C, 52, 2 1 slatulo de — n lui
Zeus, C, 52, 3 1 vl(el de — P 1, 90, 2.

Autorltate, -a Domnulul, p 11, 36, 1 1 -0
dreptatii lui Dumnezeu, P I, 87, 3 ; -.1
infierii, P III, 45, 1.

Auz, vi'etati care n-au nici v8z, nlcl ,
nici glas, de ipHdfi scoicile, C, 51, 5.

Auxo, una din gratii, C, 2b, 5.

Ava, PSrinte I C, 88, 3.

Avere, — adunata cu faradelege, P III, 91,
3; administrarea si Smparjirea -rii, Pill,
35, 4; doirul dupa — , B, 12, 4; faceri do
bine fata de oameni, -a cea mai prc|i-
oasa, P II, 36, 2 j folosirea -rii, B, 12, 4 ;
lipsa de — B, 13, 1; omul este cea mtii
frumoasa — din toate -rile lui Dumne-
zeu, C, 122, 2 j pofta si dorimta de — B,
12, 4 ; -i pamintesti, B, 3, 5 i P III, 34, 3 ;
41, 1; -i spirituale, B, 21, 6; ajutoml
-lor, B, 13, 7 ; despartirea de -i, B, 14, ti|
dorinta de stapinire a -i, B, 26, 6; Dum-
nezeu vrea ca folosirea -lor s3 fie 10-
muna, P II, 120, 5; folosirea -lor, B, 13,
6; impartirea -lor, P III, 39, 3j lmpfirll-
rea -lor este izvor al iubirii de oumenl,
P III, 39, 3; lacomia de — , P II, 14, 3 1
oameni care rapesc -le altora, C, 4, 1 1
stapinul -lor, B, 24, 1.

Avraam, C, 4, 2 ; P I, 23, 1 1 56, 2, 3 1
P III, 12, 4 j 42, 2 i 52, 2.

Avufie, -ii, boala dupa : B, 11,2; dragosleu
de -ii, B, 11, 2.

B

Baal, P I, 76, 1 : P II, 126, 3 ; zilele idolild
lui — , P II, 126, 4.

Babilon, C, 96, 4; statuia Afroditei Analtis
din : Susa si Ecbatana, C, 65, 3.

Bacanta, -te, C, 12, 2; 16, 3; 22, 2 1 -nil,
C, 22, 2,

Bactrian, -ieni, C, 65, 3.

Bahic, celebrarile misterelor -e, C, 2, 2.

Bahus, misterele lui — , P, II, 73, 1.

Baie, -ia pentru curatire, caidurS, sfinSlati',
placere, P III, 46, 1, 2j -ia cea duhov-
niceasca, P I, 50, 3j pentru care prlclnfl
trebuie sa facem — , P 111, 46 — 46.

Baier, -e, C, 115, 2.

Baci'lide, poet liric grec, P 111, 100, 2.

Balaam, ratacirea lui — P HI, 45, 1.

Ban, dragoste de -i, B, 8, 3 ; llpsfi dc •!,
C, 52, 3 j pofta de -i, B, 11, 2.

Bactrian, -ieni, C, 65, 3.

Barba, -ba lui Aaron, P III, 60, 4| -bneslr
semnul dlstinctiv a] barbutulul, !' Ill,
19, 1 i -ba este s'unbol cfi bfirbulul tire o
iiiiturfl supcrltiarfl, P III, 19, 1 1 Duninc-
zeu 1-a lmpodobll po bfitb<it cu - r>\ ni
p8r po plopt, V 111, 10, 1.

370

CLEMENT ALEXANDRINUL

Baubo, locultor strfivechi al Elevsinel, C,
20, 2, 3( 21, 1.

Bflrbat, — desavirsit, P I, 18, 3 ; -ul este
cununa femeli, P II, 71, 1 ; aceeasi vir-
tuto este si pentru — si pentru femeie,
P I, 10, 1 ; barba este semn distinctiv
nl -ului, P III, 19, 1 i barba este simbol
c5 -ul are o naturi superioara, P III,
19, 1 | cSsStoria este cununa -ului, P II,
71, 1 | Dumnezeu 1-a impodobit pe — cu
barba si cu par pe piept, P III, 18, 1 ;
oste un singur Dumnezeu si un singur
Pedagog si pentru — si pentru femeie,
P I, 10, 2 ; Hristos este cap si — , sin-
gurul desavirsit intre dreptate, P I, 18,
4 j In veacul acesta se deosebeste fe-
meia de — , in celalalt, nu, P I, 10, 3 ;
In viafa de dincolo omul este lipsit de
dorln{a, care pe pamint desparte pe —
de femeie, P I, 10, 3 ; aceleasi premii se
dau si -ului si femeii pentru viaja lor
sfinta dusa in casnicie, P I, 10, 3 ; timpul
Irapreunfirii -ului cu femeia, dar numai
a celor casatoriti, P II, 83, 1 ; -ati care
o fac pe femeile, P III, 16, 2 ; -ti care
se impodobesc, P III, 15—25 j -ti drepti,
P III, 29, 1 ; -ti impodobiti cu dragoste,
B, 34, 2 ; camere de -ti, P II, 65, 1 ; ca-
pacitate fizice ale -tilor, P III, 20, 2 ;
capul -tilor, P III, 60, 2; Cuvintul este
In chip egal Pedagog si pentru -ti si
pentru femei, P I, 10, 1 j dragoste sub
cele dou& forme, ca -ti si ca femei, P III,

15, 2 i firea de -ti, P in, 21, 2; impreu-
nSirt totre -ti, P II, 87, 3 ; 99, 1 ; tatitairlle
cu -ti afemeiati, P III, 29, 2 ; numele
de om este comun si pentru -ti si pentru
femei, P I, 10, 3 ; ospat de -ti, P II, 54, 2.

Batrin, Dumnezeu este — vesnic, P III,

16, 4 j -ul din Ithaca, C, 86, 2; -ul te-
beu, P II, 24, 1 j -i cinstitori de Dum-
nezeu, B, 34, 2 ; cununa -ilor, P III, 17, 1 ;
cununa -ilor sint fill fiilor, P II, 71, 2 ;
-ii sint pilda de intelepciune, P III, 30, 3 ;
sfatul -ilor, C, 109, 2.

B8utur3, -ra credintei celei adevSrate, P II,
29, 1 i -ra cumpatarii, P II, 19, 2 ; -ra
nemuririi, B, 23, 4 ; vinul si singele sint
pentru oameni -ri spre mintuire, vinul
pentru trup, singele pentru duh, P I,
15, 3.

Beros, preot babilonean, istoric si astro-
nom, lucrarea lui : «Istoria haldaica», C,
65, 3.

Blne-binele, B, 10, 3 ; 20, 2 ; 30, 1 ; C, 41,
3; 61, 4 1 68, 2 i 72, 2; 76, 4; 88, 1 ;
89, 3 ; 90, 1 ; 92, 3 ; 95, 3 ; P I, 2, 2 ;
9, 3 | 19, 5 | 59, 2 ; 63, 1, 3 ; 67, 2 ; 70, 3 ;
91, 3 i 94, 1| 99, 2 j P II, 36, 2 ; 50, 4 j
76, 5 | P III, 36, 1 | 37, 2 | 78, 1 | 89, 2 ;

94, 3 j 95, 2 j 96, 4; — adevSrat, C, 117,
2 ; — aproapelui, P I, 97, 3 ; — oame-
nilor, P I, 67, 2 ; — poate da nastere
dispretului, P I, 96, 2 ; — real, P II, 115,
5 ; — si dreptatea stot virtutf, P I,
64, 1 ; amintirea -lui, P I, 32, 1 ; Dumne-
zeu este cauza irutregului — , C, 68, 5; fa-
ceri de — fata de oameni, averea cea
mai pretioasa, P II, 36, 2 ; necunoaste-
rea -lui, P II, 38, 2 ; raportul dintre —
si dreptate, P I, 64, 1 — 2 ; separarea rau-
lui din amintirea -lui, P I, 32, 1.

Bion, filozof grec, spusele lui — , C, 56, 1.

Biserica, B, 42, 3, 9, 10, 15; PI, 18, 4;
22, 2, 3 ; 38, 3 ; 46, 3 j P II, 41, 4 ; 73, 3 ;
74, 2 j 96, 2; 110, 2; P HI, 80, 1, 3, 4 F
94, 5 f 98, 1; 101, 3j adunare sfinta a
dragostei este — cereasca, P II, 6, 2 ;
cum sS mergem la — , P III, 79, 3 ;
Fecioara este — , P I, 42, 1 ; mintuirea
oamenilor se cheama — , P I, 27, 2 - r
sarutarea in — , P III, 81, 3 ; -ca cea
inalta, cea mai presus de noi, cea oare
atinge cerurile, P I, 84, 3 ; -ca celor
intii nascu-ti, C, 82, 6 ; -oa cuviosilor,
P II, 44, 4; -ca lui Dumnezeu, P II, 12,
2; -ca, mama noastra, P I, 21, 1 ; chipul
eel frumos al -cii, P III, 99, 1 • condu-
cerea -cii, B, 42, 15; Hriistos este cununa
intregii -ci, P II, 71, 2; intii statatonii
-cili, P I, 37, 3 ; numele tradnic al -cii
este rabdarea, P I, 22, 2 ; podoaba -cii,
P II, 110, 2 ; -Ci, B, 42, 2 ; P I, 83, 1 ;.
P III, 81, 2.

Blistiha, iubita lui Ptolomeu II Filadelful,
C, 48, 2.

Blindete, -ea Cuvintului, p I, 89, 1 ; duhul
-ei, P I, 61, 3 ; vaduve inarmate cu — ,
B, 34, 2.

Boaia, boli ale sufletului, C, 115, 2; — su-
fletesti, B, 15, 6; 21, 6 ; -le omenirii, P I,
6, 2.

Bogat, — dup3 Dumnezeu, B, 19, 3 ; — in
patimi, B, 19, 3 ; — in virtuti, B, 19, 1 ,
-ul din Evanghelie, P II, 125, 2 ; numai
ore$tinul este — , C, 122, 4 ; P HI, 34—36?
masa -ului, P II, 105, 1 ; poarta -ului,
P II, 105, 1.

Bogatie, — duhovniceasca, B, 19, 7 ; — ma-
terial!, B, 20, 2 ; — pSminteasca, C, 93,
3 ; oomoara de — P II, 120, 5 ; Cuvintul
este — desavirsita, P III, 39, 4 ; dragos-
tea de — , P HI, 37, 2; dreptatea si Cuvin-
tul sint — adevarata, P III, 36, 2 ; fe-
meile imnebunite diupS — P HI, 10 fc 3; -ia
este oarba, P III, 10, 3 ; -ia patimilor,
B, 16, 1; -ia spirituaia, B, 20, 2; -ia
nu e facuta spre desfatarea unuia sin-
gur, ci este facuta spre a fi imp&rtita in
comun, P II, 14, 6 ; prieteni cu -ia ne-

INDICB RBAL $1 ONOMASTIC

377

dreapta, B, 13, 3| 31, 5| odlncul -lei »l
lnfelepciunii lui Dumnezeu, P 111, 87, '.i i
blrfelile 51 greutatlle -lei, B, 3!), 1 1 Ut-
mecele -iel, B, 20, 2| tnfatlsartlo plSculc
ale -iei, B, 20, 2 ; luxul -iel, P 111, 84, 2 1
patima -iei, P III, 35, 1.

Boier, -rii neamurilor, P II, 3G, 4.

Bold, -ul mintuirii, C, 117, 4.

Bolta, -ta cerului, C, 68, 3.

Botez, P I, 25, 3 i 29, 5 ; 30, 1 ; 32, 1 ; 50,
4; P II, 118, 5; -ul este pentru iertarea
pacatelor, P I, 50, 4 ; credinta primeste
in timpul -ului inva{atura Sfintului Duh,
P I, 30, 2.

Brat, -ul Cuvintului, P I, 15, 4 ; Cuvintul
lui Dumnezeu este -ul Domnului, C,
120, 4.

Brimo, supranumele zeitei Deo, C, 15, 1.

Briaxis, sculptor grec, C, 47, 4 ; 48, 5.

Bucate, sensul simbolic al -lor, P I, 36, 5 ;
folosirea -lor, P II, 12, 1.

Bucurie, — de o zi, P II, 104, 3 ; — sfinta,
P I, 22, 2 ; -ria cea desavirsita, P I, 36, 5 ;
Cuvintul este fintina sfinta a -riei, P II,
32, 2 j parfumul eel pururea viu al -riei,
P I, 98, 3 ; untdelemjnul -riei, P II, 65, 3.

Bun, P III, 78, 2 j — public, P II, 114, 3;
-uri, B, 14, 1 ; 15, 6; 20, 2j P II, 35, 2;
38, 4 j 45, 4 ; -uri adevarate, P III, 36, 1 ;
-uri, de pret, P III, 36, 3 ; -uri materiale,
P III, 79, 2 ; -uri pamintesti, C, 93, 3 ;
-uri trecatoare, B, 26, 2 j toate -urile pa-
mintului sint comune, P II, 120, 3 ; co-
muniunea -rilor, P II, 129, 1 ; Dumnezeu
a adus neamul omenesc la partasia
-urilor Sale, P II, 120, 3.

Buna-cuviinta, B, 3, 6 ; P II, 31, 1,3; 33, 1 ;
32, 2 ; 46, 1 ; 55, 2 i P III, 35 L 4 ; 39, 1 ;
51, 1 ; 53, 5 ; 58, 1 ; 78, 3 ; — desavirsita,
P III, 85, 4 j fapte de — , P III, 49, 4; fapte
lipsilte de — , P II, 52, 1 ; voal de — ,
P II, 127, 1.

Bunatate, B, 3, 6 f 18, 1 ; C, 4, 4 ; 107, 1 ;
P I, 19, 4 i 70, 2 ; 92, 2 ; 93, 2 ; — ade-
v3rata, P III, 86, 2 ; -a dreptatH, P I, 92,
3 j -a lui Dumnezeu, P I, 70, 2 ; 87, 2 ; -a
lui Iisus, P I, 85, 4 ; 98, 1 i -tati, B, 23, 3 j
C, 24, 1; 88, 1; 93, 2 j 115, 1 ; P I, 92,
2; P II, 7, 3 j 17, 2; 18, 4 ; 77, 1 ; 96, 2 ;
125, 2 ; -tati omenesti, P III, 86, 2 ; -tati
trecatoare, B, 26, 4 j cele mai mari -tati :
Dumnezeu si viata, C, 121, 2; Datatoi
de -tati, C, 105, 3 ; Dumnezeu este da-
tator si pazitor de -tSH. P Hi, 86, 2 ;
participare la -tati, P III, 86, 2 j prln
Cuvlnt, toate au ajuns un ocean de
tati, C, 110, 3j -tatile ascunse In cerurl,
C, 118, 4; -tatile cole noi, P I, 20, 3;
-tatile cele vlitouro, P I, 29, 3 1 -tatile
pamintesti, P III, HO, 2| -tatllo pSmlntu-

lui, P III, Hii, 2 1 C, 05, 2 1 -tatllo Ve-
nice, B, 39, 1 1 Cuvintul este cauzn tu-
turor -tatilor, C, 7, 1 1 dosfatnrea -tAtllor
nespuse, B, 23, 3.

Cablr, -I, divlnitati mlsterioase, C, 19, 4.

Cain, Galea luii — , P HI, 45, 1 ; samlnta
lui — , B, 37, 6.

Cal, -ul omenesc, adica partea lrationuia
a sufletului, P III, 53, 2.

Calcedonia, C, 66 L 2.

Cale, — catre cer, I, 34 ; -a adevarulul, C,
106, 2 ; -a cea buna, P III, 87, 3 ; : a cea
ingusta, B, 26, 8 ; -a cea mai Inalta, H,
38, 1 j -a de mijloc, P II, 10, 4 ; -a Dom-
nului, P I, 3 ; -a dreapta, B, 42, j C, 25,
4 ; 27, 4 ; 80, 5 j P I, 85, 4 ; -a drcptllor,
P III, 87, 2; -a lui Cain, P III, 45, 1 1 -a
mintuirii, B, 2, 2 ; C, 101, 2 ; P III, 87, 2 1
-a necredinciosilor, P III, 87, 2 ; -u pi-
catosilor, P I, 90, 1 ; Domnul esto -a, C
100, 1 ; cai scurte de mlntulre, C, 77, 1 1
cai strlmbe, P I, 85, 3 ; porunclle Cuvin-
tului sint cai scurte si dlrecte spre vej-
nicie, P I, 9, 4 ; caile Domnului, C, 9, 1 y
84, 4 ; 85, 1 ; P II, 110, 1 j caile lui Dum-
nezeu, P II, 79, 4 ; caile oamenllor, P II,
99, 4 ; caile ratacirii, P III, 87, 2 1 calls'
vietii, P III, 69,' 3.

Calimah, gramatic si poet alexandrln, C,
29, 4 ; imnele lui — , C, 37, 4.

Calistagora, demon In insula TInos, C,
40, 2.

Calos, sculptor, C, 47, 3.

Cambise, regele Persiei, C, 52, 6.

Camera, -ra zeitei Atena, C, 54, 6.

Cantarele, cupe de b3ut, P, II, 35, 2.

Gap, femeiia s3 poarte voal pe — , P HI,
4 ; Hristos este — si bSrbat, slngurul
desivirsit intru dreptate, P I, 18, 4| -ul
care a fost sfintit, P I, 5, 1 j -ul lui Hrli-
tos, P II, 74, 1, 3f -ul Imparatosc al lui
Hristos, P I, 22, 3.

Capul Actios, C, 39, 8 ; — insulel Peloron,
P II, 3, 1.

Capitoliul mistuit de foe, C, 53, 2.

Capra, -re mitologlce, C, 6, 4.

Carian, -rieni, C, 29, 4.

Caribda, amenintarea -del, C, 118, 1.

Came de iepure, P II, 88, 3 1 — de Jortfo,
P II, 8, 3, 4 ) C, 12, 2 1 — de pore, P II,
16, 2 1 P III, 75, 3 1 arderl de tot de - ,
P III, 90, 3 1 interzicerea mtncSrll do —
de hlena, P II, 83, 5 \ negustorl do —
vie, P III, 22, 1 j Interzicerea mtnc8rll
-nil do Iepure, P II 83, 5 1 mlncoron -II
de lopuro, P II, (Ml, 1.

Curte, — de dospflrllro, P I, B0, 2| -« lui
Dumnc/iMi, P 1, 57, 4| rftrll nl« Scrip-

378

CLEMENT ALEXANDRINUL

turil, P III, 89, 3 ; c3rti sfinte, P III, 97,
2 1 reprezentfiri din cfirjile scriitoarei
Filainis, C, 6i, 2.

Casi, -sa Dumnezeului celui viu, P II,
87, 4 i -sa lui Dumnezeu, P III, 79, 2 ;
-u lui Israel, P I, 80, 2 ; P II, 126, 3 ;
-sa lui Iuda, P I, 80, 2 ; -sa lui Zaheu,
a lui Levi a lui Matei, B, 13, 5 ; -sa lui
Zou Aigiohos, C, 55, 4 ; femeile sa lie
pfizitoarele -sei, P III, 57, 1 ; idolii -sei
lui Israel, P I, 95, 1 ; -sele lui Hefaistos,
C, 59, 1.

Castalia, izvorul -iei, C, 11, 1.

Custltate, — , C, 61, 4; P II, 14, 3; 100,
2, 129, 1 j P III, 64, 1 ; 83, 2 j — ves-
nic8, P II, 100, 2 j exemplu de — , P III,
41, 4; -a casmiciei, P II, 97, 3; -a fami-
liei, P II, 97, 2; -a lui losif, P HI, 68,
3 j alifia de ambrozie a -tatii, P II, 65,
2; haina -tatii, P III, 1, 1.

Castor, unul din Dioscuri, C, 30, 5.

■Catavate, supranumele lui Demetrie Po-
liorcete, sanctuarul lui Demetrie — in
Atena, C, 54, 6.

•Cateheza, P I, 36, 4 ; 38, 1 ; P III, 76, 1 ;
— adevarata, P II, 129, 3 ; -za duce la
credintS, P I, 30, 2.

Catehizare, -a cea dintii, C, 96, 2.

•CauzS, -za existentel, P I, 62, 3 ; Cuvintul
este -za tuturor bunStatilor, C, 7, 1 ;
Dumnezeu este -a intregului bine, C, 68,
5 j elementele sint -zele primare ale tu-
turor lucrurilor, C, 64, 2.

•CSintS — , C, 92, 1 ; — adevarata, B, 39,
2 1 — sincerS, B, 40, 6 ; — zaidarnica,
C, 90, 3 •, temeiul -tei, C, 104, 3.

CSlfitorie la cer, P III, 39, 1 ; lucrarea —
«ln jural pam!ntului» a lui Euidoxos, C,
84, 5.

•CSlSuza, legea a fost — spre Hristos, PI,
30, 3.

■Caicli, -iul dreptilor, C, 106, 2.

•CSrare, -rile cele vesnice ale Domnului,
P I, 93, 1.

Came, cSrnurile necurate ale jertfelor, C,
119, 1.

•Carturar, -I fatarnici, P III, 47, 4.

CisStorie, lucrarea despre — a lui Cle-
ment Alexandrinul, P III, 41, 3 ; -ia este
cununa barbatului, P II, 71, 1 ; copii sint
florile -iei, P II, 71, 1 ; Hera zeita -iei,
C, 36, 2 ; scopul -iei, P II, 95, 2 ; scopul
-lei este nasterea de copii, P II, 83, 1 ;
tlnta -iei sint copii buni, P II, 83, 1 ; -rii
sllnice, C, 76, 6 ; -riile zeilor, C, 58, 3.

•Cflsnlcie, castitatea -iei, P II, 97, 3 ; distru-
gerea -iei, P III, 28, 3 ; jugul -iei, P III,
30, 1 i legatura -iei, P II, 59, 1 ; rostul
-iei, P II, 97, 1.

Cflutare, -a adevarului, P II, 103, 5.

CautaturB, — desfrinata, P II, 41, 3.

Ceata, — profetica, C, 79, 2 ; -ta filozofi-
lor, C, 63, 4 ; -ta profetilor, C, 8, 2 ; -ta
sfinta a profetilor, C, 2, 2.

Cecrops, erou grec, mormintul lui — , C,
4)5, 1.

Celebrare, -brarile misterelor bahice, C,
2, 2.

Celeu, regele legendar al Eleusinei, fetele
lui — , C, 45, 1.

Celt, -l{i, P II, 32, 1 ; P III, 24, 2 ; 27, 2.

Cepion, cintaret, grec, cinteoul lui — ,
C, 2, 4.

Cer, al trailea — PI, 37, 1; calecaitre — ,
P I, 34; comori in — , B, 13,3; Cuvintul a
venit dim — , C, 112, 1; Dumnezeu este lu-
minaitorul tuturor celor din — , C, 72, 4;
intelepciunea punot depleoare spre — ,
C, 107, 2; legatura naturaia dintre oamemi
si — a fost intunecata de nestling, C,

25, 3; piinea cea adevarata dim — , P I,
46, 2 ; Dumnezeu -ului $i al pamintului,
P I, 32, 2 ; Facatorul -ului, C, 105, 1 ;
imparatia -ului, P II, 38, 5 ; oastea -ului,
C, 79, 2 ; puterile -ului, C, 81, 4 j omul
a fost creat pentru contemplarea -ului,
C, 63, 4 ; 100, 3 ; privelistea -ului, C,

26, 1 j bunatatile ascunse in -uri, C, 118,
4 ; comori in -uri, B, 19, 7 ; Cuvintul eel
din -uri, P I, 46, 1 ; Cuvintul se numeste
piine din -uri, P I, 46, 2; invataturi mai
presus de -uri, B, 23, 4 ; locuinta vesnica
in -uri, B, 32, 1 ; locul eel mai presus
de -uri, C, 56, 4; mila cea din -uri, C,
91, 2 j patria din -uri, C, 86, 2 ; vietui-
rea din -uri, C, 25, 4 j Biserica cea inal-
ta, cea mai presus de noi, cea care
atinge -urile, P I, 84, 3 ; imparatul -uri-
lor, B, 2, 2; 17, lj 19, 3; 20, 6; 21, 5j
29, 6j 31, 2, 3; C, 6, 2; 82, 4 j 87, 3 j
99„ 4 j 116, 2 ; P I, 12,3, 4 j 13, 3 ; 16, 1 ;
P II, 120, 2 ; cetateni ai -urilor, P I, 45,
2; limanuri'le -urilor, P I, 54, 3; moste-
nirea -urilor, C, 9, 2; mostenirea im-
paiatiei -urilor, B, 3, 1 ; mostemitor al
imparatiei -urilor, B, 16, 3,- portile -uri-
lor, C, 10, 2 ; piinea -urilor, P I, 47, 1 ;
P III, 40, 1.

Ceremonie, -a cabirica, C, 19, 4 ; -ii ba-
hice, C, 120, 2 ; -ii de curatire cu dum-
nezeiasca cuviin{a, C, 10, 2 ; -ii de ini-
tiere, C, 20, 1 ; P II, 73, 1 j -ii miste-
rioase, C, 12, 1 ; -ii religioase, C, 75, 4 ;
-ii religioase cu mistere, C, 74, 3 ; -ii sa-
cre, P III, 4, 3; -Hie bahice, C, 119, 3;
-iile de iniUere, P II, 108, 4 ; -iile reli-
gioase ale mamei zeilor, C, 24, 1 ; -iile
samotraciloor, C, 13, 3 ; -iile tainice ale
naturii, P II, 96, 2 j sfintele -ii ale Cu-
vintului, C, 119, 1 j sarpele simbolul de

INDICB REAL $1 ONOMASTIC

370

-il al lui Dionl'sos Busaru, (J, 22, 4 \
reprezentSrile -lilor lnsoiatoare, C, 99, '.'.

Certare, — cu purtare de grlja, P 1, 74, 2 i
-a este doctorie a iublrii de oumenl a
lui Dumnezeu, P 1, 74, 2\ -a Oomnului,
P I, 61, 2; -a lui Dumnezeu, P 1, 81, 3.

Cestru, peste marin, -ri, P II, 3, 1.

Cetate, -a lui Dumnezeu, P 111, 101, 1 ; -u
sfintilor, P II, 119, 2; -a troienilor, P 111,
13, 5; zidurile -tatii Hion, C, 3\ 1.

Cetatean, — al raiului, C, 92, 3 ; -{eni ai
cerurilor, P I, 45, 2.

Ceix, fiul lui Eol, C, 54, 1.

Cheie, -eia credintei, C, 10, 3.

Chef, -urile zeilor, C, 58, 3.

Chemare, rasplata -marii celei de sus, P I,
52, 2.

Chip, — dat de Dumnezeu, P III, 64, 2 j

— de desfrinare, P II, 20, 4 j — de lu-
mina, P II, 75, 1 ; — de om, P II, 7, 4 ;

— de rob, P III, 2, 2 ; — si asemanare,
P I, 97, 2 ; 98, 2 ; crestinul este — si ase-
manare a lui Dumnezeu, C, 122, 4 ; Cu-
vlntul a luat — de om, C, WO, 2; dupa — ,
P I, 98, 3 ; dupa — si asemSnare, P I,
9, 1 j omul adevarat este — al Cuvintu-
lui, mintea care este in om, C, 98, 4 j
rapitori cu — de om, C, 4, 3 ; statuile
cu — de om, C, 65, 3 ; -ul si asemanarea
lui Dumnezeu, C, 98, 4 ; P III, 66, 2 ; -ul
Cuvintului, P III, 1, 5 ; -ul Domnului,
P II, 63, 5 j -ul dreptatii, C, 120, 5 ; -ul
Dumnezeului nostru este spiritual, C, 51,
€ i -ul Fiului lui Dumnezeu, P III, 20, 5 ;
-ul frumos al Bisericii, P III, 99, 1 j -ul
lui Dumnezeu, B, 23, 2; 32, 4; 36, 2;
C, 5, 4 j 59, 2 j 71, 3 j P II, 73, 2 ; 83, 2 ;
P III, 5, 3; -ul luminos al credlntei celei
adevarate, C, 2, 1 j -ul muzelor, C, 31,
4; -ul omului, C, 54, 2; -ul rinduieli;
Cuvintului spre mintuire este felurit,
P I, 74, 3 i -ul rugaciunii, P III, 89, 4 j -ul
statuilor, C, 57, 1 ; -ul sarpelui, P II, 123,
3 ; -ul tatalui, P II, 7, 4 ; -ul trupului lui
Heracle, C, 30, 7 j asemanarea -ului, P
III, 101, 1 i asemanarea -ului omului ce-
lui stricacios, C, 81, 2 ; frumusetea -lui>
P II, 13, lj Olimpdamul este -ul umui — ,
C, 93, 3 ; -uri ale lui Dumnezeu, C, 120,
4; -uri ale zeilor, C, 65, 1, 2| -uri de
demoni, C, 99, 2 j -uri de idol!, P II, 73,
2; P III, 59, 2 j -urile lui Pan, C, 61, 1.

Chitara, David SmpSratul, cintSretul dto — ,
C, 5, 4) coarda -rei Locrianului, C, 1,2.

Ciibela, zeita, C, 15, 1 j preoti al zeitei — ,
P III, 28, 3, preotii -lei, C, 24, 1.

Giceon, bfiutuTfi, C, 20, 3 ( 21, 1, 2.

Clcleu, demon In I'liilca, C, 40, 2.

Clclu, Dumnozou ostte TatSl tuturor, mlnto
*1 insufletlre In tot -1 C, 72, 4 i -rllu no-
lure, P I, 0, 5.

Cillcla, P II, 56, 2.

Cillcian, pinzeturi din Wira -cienllor, P II,
115, 2.

Cimerlan, C, 88, 2.

CinS, -na cea sfintS, P 11, 61, 1 ; -na Dom-
nului, P II, 33, 5.

Cinira, regele Ciprului, C, 13, 4 1 33, I) i
45, 4j P Ml, 34, 4| prietena lui - ,
C, 14, 2.

Cinopolit, -iti, C, 39, 5.

Cinosarge, gimnaziu pentru exercitii cor-
porate in Atena, C, 54, 5.

Cinosuris, regiune in Arcada, C, 30, 2.

Ciprida, supranumele Afroditei, P 111,72, 1.

Ciprian, poemele -iene, C, 30, 5.

Cipriot, C, 57, 3.

Cipru, C, 14, 2 j 39, 2 j 57, 3 j floarea de--,
P II, 71, 4 ; insula — C, 13, 4 | lucrarea
«Despre — » a lui Filostefanos, C, 57, 3 i
parfumul de — , P II, 64, 4.

Cirenian, C, 24, 2.

Oira, soaunul cu trei picioare dim - - C,
11, 1.

Cirbas, tatai unui Apolon, C, 28, 3.

Cirus, 43, 2, 4.

Citeron, munte, C, 2, 1, 2, 3| 119, 1.

Oiitium, Zenon din — , P III, 74, 3.

Gitnian, -ieaii, locuitord ad iinsulel Cltnos
din Ciclade, C, 40, 2.

Ciziic, C, 24, 1 j Antioh din — , C, 52, 3.

Cintec, — mintuitor, C, 81, 1 i — numit
scolion, P II, 44, 3 ,- — religios, P III, 4,

3 i omul nemuritor este — frumos al lui
Dumnezeu, C, 107, 1 ; -ul adevirului, C,
74, 3 ; -ul care poarta numele lui Dum-
nezeu, C, 2, 4 j -ul eel adev4r«t, C, 5, 4|
-ul eel mintuitor, C, 77, 2 ( -ul c«l min-
tuitor desi nu nu este nou, C, 6, 3| -ul
eel nou, C, 2, 4 i 4, 4 | 5, 1 i 6, 1 i 7, 3 |
-ul eel nou este temelia unlversulul si
armonia tuturor existentelor, C, 5, 2\
-ul eel nou este un iron pentru Impara-
tul Universului, C, 119, 2| -ul eel vo»-
nic al manli armonli, C, 2, 4 j -ul Cuvin-
tului, C, 113, 4) -ul de lnmormlntare al
sarpelui, C, 1, 2 i -ul de pace al lui Hrls-
tos, C, 116, 2 i -ul doric si lldian, C, 5, 1 |
-ul frigian sau lidian sau dorian, C, 2,

4 j -ul grelerului, C, 1, 2\ -ul levltllor,
C, 2, 4 i -ul lui Dumnezeu, C, 115, 2\ -ul
lui liunomos, C, 1, 2\ -ul lui Terpandros
ill lui Ceplon, C, 2, 4.

Clntare, — cereuscA, C, 4, 3 i — duhovnl-

ceiiscfl, I> II, 44, 1 | — nou«, C, 4, 4 i P II,

43, 3 | -a buzulor, l> II, 44, 2\ -a lui liu-

nomoN, C, 1, 3 | -n lui MoUo, P 1, 5tl, l|

1'irl do p'.nlinl. I> II, 43, I | -Uri iluluiv-

380

CLEMENT ALEXANDRINUL

nicostl, P II, 43, 2 ; -tSri pline de in{elep-
clune, P II, 44, 5 ; -tSrile lui Dumnezeu,
P II, 44, 4.

Cintaret, -ul meu (Cuvlntul), C, 3, 2 ; 4, 2 ;
David tmpfiratul, -ul din chitara, C, 5, 4.

Clarie, supranumele lui Apolon si al lui
Zeus, C, 11, 2.

Cl««omenianul, Anaxagora, — , C, 66, 1.

Cladlre, -a credintei, P I, 1, 1.

Cluante Pedaseul, filozof stoic, C, 72, 1, a

Clement Alexandrinul, lucrari ale lui, de
care slngur aminteste : «Despre casato-
rie», P III, 41, 3 ; «Despre Infrinare», P
II, 52, 2 t 94, 1 i «Despre Inviere», P I,
47, 1 j P II, 104, 3 i «Despre principii si
teologie», B, 26, 8.

Cleohu, rege legendar al Eleusinei, C,
45, 2.

Cletor, Eurimedusa, fifoa lui — , C, 39, 6.

Cloto, una din parce, C, 26, 5.

Cnldos, lucrarea : «Despre orasul — » a lui
Posidippos, C, 53, 5 j 57, 3.

Coborire, inceputul -rii celei vechi a lui
Hristos, P II, 75, 2.

Coif, -ul mintuirii, C, 116, 3.

Colaborator, Cuvlntul este — al iubirii de
oameni a lui Dumnezeu, P I, 63, 3.

Colofon, izvorul dim — , C, 11, 1.

Comoara, — de virtute, P III, 67, 3 ; — in
car, B, 4, 6; 19, 7; — nepieritoare, P HI,
34, 3 ( — vesnicS, P III, 36, 3 ; -ra omu-
lul, B, 17, 1 j -mori in cer, B, 13, 3 ; -mori
nesecate de infelepciune, P III, 87, 3.

Comuniune, P II, 6, 1 j -a bunurilor, P II,
129, 1.

Concetatean, putere prin care Dumnezeu
ajunge — cu oamenii, C, 117, 1.

Conducator, — ceresc, PI, 1,3; — de car
frfgtilan, C, 34, 1; -ul lui Israel, P III, 101,

I | -ul Intelepciunii, I, 14 ; Cuvlntul, -ul
universului, P I, 65, 3 ; Cuvlntul este —
al poporului celui nou, P I, 58, 1 ; Hri-
stos bunul — de car al oamenilor, C,
121, 1 j Hristos, -ul copiilor, I, 10.

Conducere, -a Bisericii, B, 42, 15.

Condulta, reguli duhovnicesti de — , P I,
103, 1.

Condlll'tis, suipranumele zeitei Artemis,
C, 38, 3.

Contemplare, omul a fost creat pentru -a
cerului, C, 63, 4; 100, 3j -a de nesStu-
rat a Cuvintului, P II, 9, 3 ; -a lui Dum-
nezeu, P I, 54, 1.

Contemplatie, P I, 8, 3 ; P II, 29, 3.

Convorbire, -ri sfinte, P II, 43, 1.

Copll (Domnul), P I, 24, 1, 2, 3, 4 j — pu-
ternlc, I, 64 i -ul Tataiui, P I, 24, 4 j Isaia

II numeste pe Domnul — , P I, 24, 1 ;
nasterea -lui, P I, 52, 1.

Copil (omenesc) al lui Dumnezeu, B, 36,
2 ; C, 111, 1; — credincios, P I, 56, 3;

— credincios si bun, C, 115, 4; — al
pierzarii, C, 94, 3 ; -ul Iakhos, C, 21, 1 ;
aticii folosesc cuvintul — si pentru ba-
ieft si pentru fete, P I, 11, 1 ; Cuvintul
este pentru — Tata, Mama, Pedagog,
Hranitor, P I, 42, 3; facerea -ului, P II,
93, 1 ; laptele este izvorul hranei -ului,
P I, 419, 2 j mumirea de — , P I, 20, 1 ; mu-
mirile de — si prune, P I, 25 ; omul este

— al lui Dumnezeu, P III, 99, 1 ; -pii
cuminji, P I, 87, 1 ; -pii de sin, P I, 45,
3 j -pii fara de minte, P III, 11, 2; -pii
fara rautate, C, 108, 3 ; -pii intii nascutU
C, 82, 7 ,- -pii mici, I, 48 ; -pii nelegitimi,
P II, 91, 2 ; -pii noi nascuti, P I, 35, 3 - t
-ii presupusi, P III, 7, 1 ; -piii buni sint
tinta casatoriei, P II, 83, 1 ; -piii cei ne-
vinovati, I, 32 ; -piii femeii de bun neam,
C, 9, 5 ; -piii lui Dumnezeu, P I, 32, 4 ;
-piii lui Hristos, I, 60 ; -piii nu trebuie
sa traiasca fara Pedagog, P I, 11, 2;
-piii sint florile casatoriei, P II, 71, 1 ;
cei care se ocupa cu adevarul sint -pii
inaintea lui Dumnezeu, PI, 12 ; cu min-
tea -pii, P I, 33, 1 j cor de -pii, P I, 19,
4 ; coruperi de -pii, C, 33, 4 ; Domnul a
numit pe ucenici -pii, P I, 12, 2 ; dra-
gostea de -pii, P I, 78, 4 ; facerea de -pii,
P II, 90, 3 i P HI, 19, 1 ; joe de -pii, P I,
21, 4; 22, 1; joe dumnezetesc pe -pii, PI,
21, A; nasterea de -pii, P I, 49, 4 ; P II,
98, 2 ; scopul casatoriei este nasterea de
-<pii, P II, 83, 1 ; Scriiptuia aiumeste pe
crestini -pii, P I, 12, 1 ; sint -pii numai
cei care cunosc pe Dumnezeu de Tata,
P I, 17, 1 j sperietoare de -pii, C, 67, 1 ;
taina jocului de -pii, P I, 21, 3 ; cum
sint -iii, P I, 17, 1 ; legea este pedago-
gie pentru -piii greu de staplnit, P I,
96, 3 j buna crestere a -piilor, P I, 64, 3 ;
cresterea -piilor, P I, 49, 4 ; duhul -piilor
lui Hristos, P I, 21, 4 ; Hristos conduca-
torul -piilor, I, 10 ; pedagogia inseamna
educarea -piilor, P I, 12, 1 ; slava -piilor
sint parintii, P II, 71, 2 j trupul -piilor,
P II, 17, 3.

Copilarie, -a in Hristos este desavirsire,
P I, 34, 2. .

Copita, -a despicata, P II, 17, 1; animal cu
-te despicate in doua, P III, 76, 1.

Cor, — de pace, I, 63 j — plin de cumin-
tenie, C, 119, 1 ; Hristos, bunul condu-
cator de — al oamenilor, C, 121, 1.

Corabie, -ia legii, B, 8, 5 j -ia Mintuitoru-
lui, B, 8, 5 ; 4a vietii, C, 1 16, 4; cora-
biile ahaienilor, P III, 13, 5 ; corSbiile
vietii, B, 36, 1.

Core, C, 12, 2; 16, 1 ; 20, 1 ; 41, 2 ; rata-

INDICB RBAL $1 ONOMASTIC

Ml

cirea lul — , C, 12, 2 1 razvratlrea lul — ,
P III, 45, 1 i statuia zeltel — , C, 62, 3.

Coribant, preot al zeltel Clbela, trupul
-ului, C, 19, 2, 4 ( -nti, C, 15, 1 j orgiile
-ntllor, C, 19, 1.

Corinteni, P I, 18, 2 ; P II, 33, 5 ; Epistola
catre — , P I, 33, 1 j 61, 3.

Cort, — vesnic la Tatal, B, 31, 6; -ul eel
vesnic, B, 31, 9 ; -urile cele vesnice, B,
13, 3 j 31, 5.

Corifasia, supranumele zeitei Atena, C,
28, 2.

Cot, statuile de noua -ti ale lui Poseidon
si Amfitritei din Tinos slnt opera lui Te
lesias Atenianul, C, 47, 5.

Crainic, Cuvintul -ul p&cii, C, 110, 3.

Crates din Teba, filozof grec, B, 11, 4;
traista lui — , P II, 93, 4.

Creator, -ul este drept, P I, 72, 3 j -ul lu-
mii, C, 63, 4 j 67, 2 j -ul oamenilor, P III,
6, 4 i -ul princlpiilor lumii, C, 65, 4 j -ul
universului, C, 98, 3 j 105, 1 ; Domnul
este Fiul -ului, P I, 73, 1 ; Dumnezeu
este -ul puterilor Lui si al lucrurilor, C,
72, 4.

Creatura, -ri dumnezeiesti, P III, 100, 1 ;
omul este fiinta cea mai frumoasa dintre
toate -rile, P I, 63, 1.

Creatie, — dunnnezeiasca, P III, 66, 2; fru-
musetea artistica a -tiei, C, 63, 1 j -tii
ale imaginatiei, C, 55, 7 j multimea dum-
nezeilor slnt -tii ale imaginatiei, C, 27,
5 ; vinul si apa slnt -tii ale lui Dumne-
zeu, P II, 23, 3 ; puterea -tiei externe a
lui Dumnezeu, P I, 7, 3.

Credincios, cei -osi erau cunoscuti de
Dumnezeu inainte de Intemeierea lumii
P I, 59, 3 ; invierea -osilor, P I, 28, 3 ;
rabdarea -silor, P I, 22, 2.

CredintS, -ta cea adevarata, C, 2, 2, 3 ;
4, 2; 6, 2, 3 j 27, 1, 5; 96, 2; 108, 1, 2;
118, lj 119, 3| P I, 1, 1| 3, 1| 15, lj
P II, 2, 1, 3; 14, 3j 106, 1 f 108, 1, 4;
116, 2; P III, 8, lj 16, 4 j 38, 2 ; 58, 1 ;
85, 3 ; 96, 1 j -ta cea nou8, P II, 62, 2 ;
-ta este desavlrsirea invStaturii, P I, 29,
1 j -ta este desSvlrsirea prin ea insasi,
P I, 29, 2 j -ta este In luminare, P I, 29,
3; -ta f iireasca este martor Insemnait in
fiinta omului, C, 95, 3j -ta In Dumnezeu,
C, 3, 2 j 4, 2 ( 70, 1 j 77, 1 ; 85, 3 ; 90, 3 ;
91, 1 j 100, 3j 108, 3 j 113, lj 122, 1 ;
P I, 1, 1, 2, 3 j 53, 3 j 102, 2 | P II, 121,
4 j P III, 40, 2 j -ta in Dumnezeu este in-
demnStoare, PI, 1, 3 j -ta In Dumnezeu
face atit clt e cu putin(a pe om asemc-
nea cu Dumnezeu, C, 86, 2| -ta In Hris-
tos, C, 87, 1 ; P I, 70, 2; 31, 1 » 73, 2;
-ta lui llsus Hrlstos, 1' I, 73, 2 | -(a omu-
lui, P I, 29, 5 | -|(i prlmctflo In lltnpiil lx>-

tczulul inv«t«turn Sflntulul Duh, P I, 30,
2 i -ta pruncllor, P HI, 94, 1 | -(a qtl na»to-
rea din nou tnseamnS desSvtrsIre, P I,
27, 2 1 actul de — In Dumnezeu, P I,
102, 3 1 adevarata — In Dumnezeu, C,
58, 4 j adevarul -tei, B, 2, 4 i ascultarou
de ratiune o numim — , P I, 101, 1 i biu-
tura -tei celei adevSrate, P II, 29, 1 | ca-
teheza duce la — , P I, 30, 2 i chela -tel
C, 10, 3 i chipul luminos al -tel celel
adevarate, C, 2, 1 j cuvintele -tei, P III,
96, 1 ; dramele -tei celei adevSrate, C,
119, 1; dreapta — , C, 47, l f funia -(el,
P I, 10, 1 ; Inceputul -tei In Hristos, P 1,
35, 1 j Inv&tStura -tei celei adevSrate, C,
12, 1 j lipsa de — In Dumnezeu, C, 56, 2 i
58, 3 i marturie vrednica de — , P II, 97,
2 ; mSrturisire de — Dumnezeu, P II,
127, 2 ; nSdejdea este slngele -tel, P 1,
38, 3; pavaza -tei, C, 116, 3j pllda no-
bila de — adevarata, P III, 33, 2 i rou-
dele -tei celei adevarate, P I, 13, 2 j roua
-tei celei adevarate, C, 114, 3| slablclu-
nea -tei, P I, 78, 2 ; spectatorii -tel colol
adevarate, C, 12, 1 ; sufletul e Inrudlt
cu — in Dumnezeu, PI, 1,3) trupul -tol,
P I, 38, 3 ; unde este -ta, acolo este ?l
fagaduiata, P I, 29, 3; uintdelemnul -tei,
C, 120, 5 i unitatea -tei, P I, 18, 3 | ve-
nirea -tei, P I, 30, Z; vrednici de — , P
HI, 83, 2.

Cresus, regele Lidiei, C, 43, 4 ( P I, 55, 1.

Crestin, -ul este chip si asemSnare a Jul
Dumnezeu, C, 122, 4j felul de vlatS a
-ului, P II, 38, 3 ; numal -ul este bogat,
P III, 34 — 36 ; numai -ul este bogat, s8-
natos la minte si nobil, C, 122, 4 | numal
-ul este cinstitor de Dumnezeu ; C, 122,
4 ; numele de — , P II, 1, 1 ( viata -llor,
P HI, 41, 3j viata vesnicS a -lor, P I,
102, 4 ; vietuirea -lor, P I, 95, 2.

Creta, C, 28, 1, 3 ; 37, 4 ; 42, 5 j 47, 8 | P II,
30, 2 ; locuitorul -tei, C, 37, 4.

Cretan, Minos -ul, C, 112, 2i -1, C, 37, 4i
P II, 42, 2.

Cronion, fiul lui Cronos, C, 30, 1.

Cronos, Zeu, C, 28, 1, 2 i 30, 3.

Cruce, -a Domnului, P III, 85, 3 j -a (rfl-
stignirii), P II, 74, 1.

Cugetare, omul este asemfinfitor Cuvlntu-
lui prin -a din inima sa? C, 98, 4.

Culoare, -a penelor, P II, 84, 3 | -a statu! I
lui Osiris, C, 48, 6.

Cult, -ul lui Dioniisos, P H, 108, 4 1 -ul
zoilor, C, 44, 3, 4 | 58, 4 | 90, 3 | 109, I, 3 ,
flecaroula -ului zellor, C, 109, 3| Jucfl-
u*ll -ului zellor, C, 96, 4.

Cui!ilii|<>nl(\ s|xirlmirt, I' HI, l.'l, 'i.\ rot
plln de — , (', 119, 1 | (lrnqoNio pllnn de
• -, p ill, . r )7, :i | lectii do , c, 37, :i ,

382

CLEMENT ALEXANDRINUL

roadele -i, C, 117, 5; via(a plinS de — ,
P 111, 57, 3( frumusetea -i, P II, 121, 3.

Cumpatare, apa, leacul -tarii, P II, 20, 2 ;
slmplltatea, fiica -tarii, P III, 35, 3.

Cunoo$tere, -a adevSrului, B, 3, 6 ; C, 85,
3 | P 1, 53, 3 i -a credintei, P I, 3, 1 ; -a
lul Dumnezeu, B, 7, 3 ; C, 69, 1 ; 100, 3 ;
P 1, 7, 3) 18, 3 S P II, 1, 3 ; Cuvintul,
adlcfi -a lui Dumnezeu, C, 120, 3.

Cunojtintfi, — echilibrata, P I, 88, 3 ; -ta
adevSrului, P I, 36, 5 ; -{a este luminare,
P I, 29, 3 i -ta este luminare si alunga
ne»tllnta, P I, 29, 4 ; -ta lui Dumnezeu,

B, 7, 2 i mireasma -tei lui Hristos, P II,
63, 3) razele -tei, C, 115, 4 j rasplata
-tei, P I, 92, 3 j sfintenia -tei, P III, 98,

1 i sflrsitul -tei este odihna, P I, 29, 3 ;
-te bSrbatesti mai desavirsite, P I, 33, 3 ;
-je duhovnicesti, P I, 39, 1 ; -fe elemen-
tare, P I, 25, 1.

Cununfi, -a bfitrinilor sint fiii fiilor, P II,
71, 2 i -na de spini, P II, 73, 3 ; 74, 2, 3 ;
-na Domnului, P II, 73, 3 ; -na dreptatii,
P II, 74, 1 ; -na intelepciunii, P I, 69, 2 ;
-na vietii vesnice, B, 1, 4j Hristos este
-na Intregii Biserici, P II, 71, 2; inal-
tarea cu -na de spini, P II, 75, 2 ; -nile
nemuririi, B, 3, 5.

CurStenie, — adevaratS, B, 42, 19 ■, — su-
fleteascfi, P III, 96, 3j viata de — , P I,
10, 2 | -ia gindirii, P I, 14, 2 ; -ia inimii,
P III, 95, 1 ; -ia mintii, P HI, 14, 1 ; aripa
-lei, C, 106, 3 ; definitia -iei, P III, 55, 2.

CurStire, baia pt — , P III, 46, 1, 2 ; cere-
monW de — cu dumnezedasca cuviinta,

C, 10, 2 j -a lunara, P I, 48, 1 ; P II,
92, 1 | -a sufletelor, P I, 93, 1.

Cursa, -sele vicleanului, P III, 29, 1.
Curte, -a cea cereasca, P II, 109, 3 ; -a Ta-

ttlui, P III, 79, 2.
CurtezanS, -na din Argos, P II, 109, 4 ; -na

Frina Thespiaea, C, 53, 6; -na Lamia,

C, 54, 6.
Cutle, -tiile mistice, C, 22, 4.
Cutit, Cuvtntul e — , P I, 66, 5.
Cuviinta, — dumnezeiasca, B, 36, 1 ; ce-

remonli de cur&tiire cu dumnezeiasca — ,

C, 10, 2.
Cuvios, biserica -osilor, P II, 44, 4.
Cuvintul, B, 3, 6 j 6, 1 j 36, 1 ; C, 4, 3 i 5,

3 | 6, 3, 4 , 8, 4 ; 9, 2, 3, 5 ; 10, 1 ; 27, 2 ;

63, 1 , 84, 3, 5 ; 88, 2, 3 j 93, 3 ; 100, 2 ;

110, 3j 113, 2, 3, 116, 1, 4j 119, 1 , 121,

2 1 P I, 5, 2 j 6, 1 , 13, 2 ; 14, 4, 5 ; 15,

3, 23, 2 | 25, 1, 2; 29, 5 ; 31, 2 ; 33, 2 ;

37, 3 | 41, 3 j 42, 2; 43, 2, 3, 4 ; 46", 1;

47, 3 | 49, 4 j 50, 4 ( 51, 1, 3 ; 53, 3 ; 57, 3 ;

60, 1 | 62, 3, 4 j 66, 5 ; 67, 1 ; 68, 1 ; 69,

2 | 72, 2, 3 | 74, 4 j 88, 2, 3 ; 89, 1 ; 91, 3 ;
00, 2 | 98, 3 j 99, 1, 2; 100, 1 ; P II, 1, 2 j

4, 3 ; 14, 2 f 19, 3 j 20, 1 ; 72, 2 ; 73, 3 j

75, 2j 77, 1 j 91, 1, 2; 100, 1 ; 110, 2;
111, 3; 126, 1, 3 j 129, 4; P III, 2, 1 ;
3, 2 ; 9, 1 ; 10, 4 ; 11, 3 j 14, 1 i 20, 4 }
25, 2 ; 27, 1 ; 33, 3 j 36, 2, 3 ; 38, 3 ; 40,
3 ; 42, 3 ; 44, 2 ; 45, 2 ; 56, 3 ; 57, 1 ; 66,
3 ; 76, 1, 2 ; 79, 4 ; 93, 3 i 94, 1, 2 ; 99, 2,
3 j 100, 2; 101, 1; -tei, C, 113, 4 ; I, 12 ;
-e al Tatalui ! I, 13 ; -e vesnice ! I, 35 ;

— adevarului, C, 75, 1 j 117, 1 ; 121, 2 - r

— adica cunoasterea lui Dumnezeu, C,
120, 3 ; — a fost dascalul lui Iacov, P I,

57, 1 ; — a fost numit Mintuitor, P I,
100, 1 ; — a fost pedagog prin lege si
profeti, P I, 96, 3 ; — a fost Pedagog
prin Moise si profeti, P I, 96, 3 j — a
fost un adevarat luptator, impreuna lup-
tator cu faptura Sa omeneasca, C, l'lO,
3 ; — a luat chip de om, C, 110, 2 ; — a
luat de la om acea maiterie cu care a
facut pe om, P I, 7, 3 ; — a venit din
cer, C, 112, 1 ; — a vorbit prin profeti,
C, 8, 3 ; — are privirea patrunzatoare si
vede cele ascunse ale inimii, P I, 9, 2 ;

— are si sarcina de a invata, P I, 2, 1 }

— s-a aratat in lume Dumnezeu adeva-
rat, egal cu Stapinul universului, C, 110,
1 ; — eel atoatevazStor, P III, 44, 1 ; — -
eel Atottiitor si parintesc, P I, 84, 1 (

— blind, C, 106, 1 ; — eel ceresc, C, 2,
3 j — eel conducator, P I, 61, 1 ; — eel
curatitor, P HI, 47, 4 ( — eel din ceruri,
P I, 46, 1 ; — eel dulce ca mierea, C, 110,
1 ; — eel dumnezeiesc, B, 1, 3 ; C, 74, 4 ;
82, 3; 110, 1 , 116, 4 j — eel feciorelnic,
PI, 19, 3 ; — eel iubitor de oameni, P I,

58, 2; — eel mintuitor, C, 110, 1; P I,
74, 2 ; — eel mintuitor, soarele sufletu-
lui, C ,68, 4 ; — eel nemuritor, P II, 39,
4 ; — eel nou, P I, 3 ; — eel purificator,
C, 110, 1 ; — eel sfint, C, 74, 3 ; P III,
67, 3 j — eel Sflnt da premiul, C, 96, 3 ;

— eel Unul-Nascut a fost trimis pentru
om din sinurile Tatalui, P I, 8, 2 ,- — eel
veghetor, P II, 81, 4; — ceresc si min-
tuitor, C, 115, 2 j — conduce omenirea,
P I, 55, 2; — , crainicul pacii, C, 110,
3 ; — da singe, P I, 15, 3 ; — Domnului,
C, 78, 4 j P II, 43, 1 i — Domnului este
lege a adevarului, C, 95, 2 j — dumne-
zeiesc, C, 117, 2; — dumnezeiesc este
Fiu adevarat al Mintii, este LuminaLu-
minii primitive, C, 98, 4 j — era in Dum-
nezeu, P I, 62, 4 j — era la Dumnezeu,
C, 7, 3 ; 110, 1 j — este bogatia adeva-
rata, P III, 36, 2 ; — este bogatie desa-
virsita, P HI, 39, 4 ; — - este cauza tutu-
ror bunatatilor, C, 7, 1 ; — este colabo-
rator al iubirii de oameni a lui Dumne-
zeu, P I, 63, 3 ; — este conducator al

INDICE REAL §1 ONOMASTIC

383-

poporului celui nou, P I, 58, 1 ; — este
Conducatorul eel ceresc, P I, 1, 3 ; --
este cutit, P I, 66, 5 ; — este diacon al
lui Dumnezeu si pedagog al nostra, P III,
2, 1 ; — este drept, P I, 89, If — este
Fiu al lui Dumnezeu, P III, 2, 1 ; — este
fintina .sfinta a bucuriei, P II, 32, 2 ; —
este hrana adevarului, P I, 45, 2 ; — este
iubitor de oameni, P I, 3, 3 j — este iz-
vorul viejii, P I, 45, 2 ; — este in ace-
lasi timp indemnator, tamaduitor si sfa-
tuitor, P I, 1, 4 ; — este in chip egal
Pedagog si pentru bfirbati si pentru fe-
mei, P I, 10 ; — este judecator, P I, 67,
3 ; — este laptele lui Hristos, P I, 35, 3 ;

— este lapte sfint, P I, 42, 1 ; — este
lege, P I, 9, 4 ; — este lumina intre oa-
meni, C, 84, 6 ; — este lumina obsteasca,
C, 88, 2 ,• — este miere, P I, 51, 1 ; —
este mdjlocitor, PHI, 2, lj — estemdjloci-
tor al aamendllor, P III, 2, 1; — este numit
alegoric : mineare, trup, hrana, piine,
singe, lapte, P I, 47, 2; — este numit izvor
de uratdelemn, P I, 45, 2 ; — este Peda-
gog, PI, 1, 4 j 53, 3 ; — este Pedagogul
eel desavirsit, P I, 60, 2 ; — este Peda-
gogul omenirii, P I, 57, 1; — este pentru
copil : Tata, Mama, Pedagog, Hranitor,
P I, 42, 3 ; — este simbolizat prin pietre
prefioase, margaritar, smarald, aur, P II,
63, 5 ; — este singe, P I, 47, 3 ; — este
si Dumnezeu $i Om, C, 7, 1 ; — este si
Judecator si Pedagog, PI, 58, 2 ; — este
unic, acelasl si in intregime in toate ac-
Jiunile, PI, 1,2; — este unit cu iubirea
de oameni, P I, 51, 1 ; — este un vraji-
tor sfint al sufletului bolnav, P I, 6, 1 ;

— Hristos, C, 7, 1 ; — iubeste pe om,
P I, 63, 1 ; — izvorul eel de viaja faca-
tor, C, 110, 3; — izvorul eel pasnic, C,
110, 3; — indemnator, P I, 1, 1, 3 ; —

— invatator, P I, 2, 1 j P 111, 52, 2 ;

— lui Dumnezeu, C, 5, 3 ; 8, 2 ; 82, 3 ;
116, 3 j 118, 4 ; 120, 2; P I, 97, 2 ,- P II,
7, 2 ; 118, 5 ; — lui Dumnezeu este bra-
tul Domnului, puterea peste toate lucru-
rile, vointa Tatalui, C, 120, 4; — lui
Dumnezeu este chip al lui Dumnezeu, C,
98, 4 j — lui Dumnezeu este Duh intru-
pat, P I, 43, 3 ; — lui Dumnezeu este
putere peste toate puterile, C, 120, 4 ;
— ■ lui Dumnezeu este trup ceresc sfintit,
P I, 43, 3 ; — lui Dumnezeu, instrument
muzical, C, 6, 1 ; — lui Dumnezeu s-a
facut om, C, 8, 4 j P I, 74, 4 ; — , marele
general, conducatorul universului, P I,
65, 3 j — Mijlocitorul, C, 110, 3 ; — min-
giietor, PI, 1,2; — , Mintuitorul nostra,
C, 110, 3; — nascut desavirsit, P I, 25,
3 ; — pastor, P I, 15, 4 j — , Pedagogul

eel desavirsit, P I, 60, 2 ; — Pedagogul
liberei voin^e, P I, 31, 1 ; — , Pedagogul
omenirii, P I, 75, 1 ; — poate deosebi
ascultarea de neascultare, P I, 68, 1 ; —
poate ierta pacatele, P I, 68, 1 ; — , prin
invatatura Sa indumnezeieste pe om, C,
114, 4; — s-a aratat ca Mintuitor, ca-
Invatator, C, 7, 3 ; — s-a aratat in lume
Dumnezeu adevarat, egal cu Stapinu!
universului, C, 110, 1 ; — s-a facut om,
P I, 24, 4 ; — s-a facut trup, P I, 9, 4 ;
— s-a legat cu trup, C, 111, 2; — se
bea, P I, 45, 2 ; — se numeste piine din
ceruri, P I, 46, 2 ; — se varsa pe intreaga
fa{a a pamintului, C, 110, 3; — sfatui-
tor, P I, 1, 2 ; — singurul instrument
muzical facator de pace, P II, 42, 3 ; —
Tatalui, B, 6, 1 ; C, 80, 2 ; P I, 6, 2 ; 7,
3 ; — Tatalui este singurul doctor, P I,
6, 1 ; — universului este" unul, P I,.
42, 1 ; — vindeca insusi sufletul, P I,
6, 4 j adevarul este harul Tatalui si lu-
crarea vesnica a -ui, P I, 60, 2 ; ameste-
cul legii celei vechi cu — eel nou, P II,
29, 1 j aratarea -ui Care era la inceput
si preexista, C, 7, 3 ; auditori ai -ui, P
III, 99, 1 ; binefacerile -ui aduse ome-
nirii, C, 114, 4; blindetea -ui, P I, 89, 1 - r
bratul -ui, P I, 15, 4 ; chipul -ui, P III,
1, 5; chipul rinduielii -ui spre mintuire
este felurit, P I, 74, 3 ; Cind — a savir-
sit drama cea mintuitoare a omenirii, C,
110, 2 ; contemplarea de nesaturat a -ui
P II, 9, 3; cuvintele de mingiiere ale -ui,
P III, 35, 1 ; Dascal este — , C, 112, 1 ;
Domnul este Duh si Cuvint, P I, 43, 2 ; ,
Domnul este instrument muzical armo-
nios si sfint al lui Dumnezeu, Intelep-
ciune mai presus de lume, Cuvint ce-
resc, C, 5, 4 ; dovada despre Cuvint j C
96, 1 ; Duhul -ui, P I, 47, 3 ; Duhul este
taria -ui, P II, 19, 4 ; Dumnezeu educa.
pe om prin — Sau, P I, 63, 3 ; Dumne-
zeu era — , P I, 62, 4 ; Dumnezeu si —
sint iubitori de om, P I, 63, 1 ; fata lui
Dumnezeu este — , P I, 57, 2 ; fapturile-
cuvintatoaire ale -ui dumnezeiesc, C, 6,.
4 ; glasul -ui dumnezeiesc, C, 84, 6 ;
Hristos, Care ne-a nascut din nou ne
hraneste cu propriul Lui lapte, cu — , P I,,
49, 3 ; loan (Botezatorul) este glasul -ui,
C, 9, 1 ; loan (Botezatorul), predicatorul
-ui, C, 10, 1 ; iubirea de oameni a -ui,
C, 27, 3 ; Intelepciunea, Care este — lui
Dumnezeu, C, 80, 3 ; intelepciunea pe-
dagogiei -ui, P I, 74, 3 ; invatatura -ui,.
C, 110, 3; P II, 6, 1 j 15, 3 j 61, 2; in-
vataturile date de Cuvint, P I, 102, 4 ;,
la poporul eel vechi — era inger, P I,
59, 1 ; Legea a fost data prin Cuvint,

384

CLEMENT ALEXANDRINUL

P II, 75, 1 ; legea este harul ce] vechi
d«t de Cuvint prim Moise, P I, 60, 1 j
metodele pedagogice ale -ui, P I, 75, 3 j
mledii -ui, P I, 15, 4 j Moise, slujitorul -ui,
P I, 60, 1 j numele -ui, P I, 60, 2 j omul
adevfirat este chip al -ui, mintea, care
«ste In om, C, 98, 4 ; omul este asema-
nStor -ui prin cugetarea din inima sa,
C, 98, 4 | omul este prieten al lui Dum-
nezou prin mijlocirea -ui, C, 122, 3 ;
omul In care locuieste — , P III, 1, 5 ;
omul statuie armonioasa si frumoasa a
-ui, P III, 64, 3 1 o, statuie ale -ui !
<oameni), C, 121, 1 j Pavel numeste —
topte, P I, 45, 2; pedagogia -ui, P I, 92,
1 i pentru poporul eel nou — s-a nascut
P I, 59, 1 j portile -ui, C, 10, 3 ; porunca
-ui, P II, 89, 1 ; poruncile -ui slnt con-
vingStoare, nu inspirS teams, P I, 9, 4 ;
prin Cuvint, Dumnezeu este pus in lu-
mina si cunoscut, P I, 57, 2 ; prin Cu-
vint toata lumea a ajuns un ocean
Atena si Grecia, C, 112, 1 ; prin Cuvint
itoate au ajuns un ocean de bunatati, C,
110, 3; prin Cuvint vedem pe Dumne-
zeu, C, 84, 6 j puterea -ui, P I, 58, 1 j
revelatfa -ui, P I, 3, 3; rinduiala -ui,
P I, 69, 2 ; rolul -ui ca Creator, Invatator
Si Dumnezeu, C, 7, 3; scintei ale -ui
dumnezeiesc, C, 74, 7 ; Sfintul — lui
Dumnezeu, 89, 3 ; Sfintul Dumnezeu Ii-
sus — , este Pedagogul nostru, P I, 55, 2 ;
sfintele ceremonii ale -ui, C, 119, 1 ;
Sfintul Dumnezeu Iisus, — , este Pedagog
$i conduce intreaga omenire, P I, 55, 2 ;
*fintele puteri ale -ui, C, 112, 1 ; singele
Jul Abel a arStat — , Care va patimi, P I,
47, 3 | singele vitei de vie este in chip
■siimbolic — , P II, 32, 2 ; sinul -ui, I, 53 ;
C, 119, 1 i Tatai universului a pus —
pedagog al nostru, P I, 68, 1 ; tineretea
•ui, P I, 59, 2; trupul -ui, P I, 47, 3;
.turma -ui, P I, 15, 4j unicul Cuvint al
lui Dumnezeu, C, 120, 3 ; viata potrivita
invfitaturii -ui, P III, 55, 4 j vrednicia de
Domn a -ui, P I, 58, 2.
Cuvint, -ul apostolului (Pavel), B, 31, 8 9 ;
-ul copll, P I, 20, 2 ; -ul despre Dumne-
zeu, P III, 80, 4 f -ul din Evanghelfe, P I,
71, 1 | -ul Domnului, B, 2, 2 ; 31, 9; C,
2, 3 | -ul Domnului este piine adevarata,
plinea cerurilor, P III, 40, 1 ; -ul este
rouda sufletului, P II, 45, 1 ; -ul Evia,
•C, 12, 2 j -ul lui Hristos, C, 116, 2; -ul
lui Moise, P III, 22, 2 ; -ul nestricaciunii,
C\ 117, 4; -ul profetic, C, 62, 4j -vinte
ale Domnului, B, 4, 3 ; -vinte ale evan-
■cihellol, B, 22, 2; -vinte acoperite, C, 71,
3 t -vlntc uspre, P III, 45, 2 ; -vinte ce
nu so cuvin ; P II, 53, 3; -vinte cu pri-

vire la contemplate, P I, 8, 3 ; -vinte cu
privire la invatatura, P I, 8, 3 ; -vinte
dummezeiesti, P I, 98, 2 ; -vinte educa-
tive, P II, 50, 3 j -vinte Intelepte, P II,
49, 2 ; 52, 1 ; -vinte magice, P III, 28, 3 j
-vinte sfinte, C, 108, 5 ; P III, 53, 3 j -vin-
tele adevarului, C, 107, 1 ; -vintele a-
pastolice, B, 42, 17 ; -vimtele celebrului
psalmist, C, 80, 5 ; -vintele credimtei,
P HI, 96, 1, -vintele Cuvintului, C, 113,
4 ; -vintele Domnului, B, 2, 3 j
-vintele dumnezeiesti ale Scripturiri, C,
107, 2 ; -vintele Intelepciuiiiii, C, 80, 1 ;
-vintele lui Dumnezeu, C, 79, 3 j -vintele
profetice, P I, 22, 2 ; -vintele profetilor,
C, 81, 4; -vintele rugaciunii, P II, 59, 3 j
-vintele Scripturii, P I, 5, 3 ; 9, 1 f 36, 2 ;
P III, 40, 1 ; 79, 1 j adincimea -vintelor
lui Hristos, B, 20, 4 ; siruri de -vinte, B,
42, 15.

Cuvintare, -tari de sfatuire, P I, 66, 1 ; -tari
engomiastice, P I, 66, 1 j -tarile de hula,
P I, 66, 1 j -tarile de indemn, P I, 66, 1 j
-tarile de mingiiere, P I, 66, 1 ; -tarile de
ocara, P I, 66, 1.

Cuvintator, omul este — , C, 98, 4.

D

Daeira, mama lui Imaradu, C, 45, 1.

Dafne (insula), P II, 3, 1.

Dafne (nimfa), C, 32, 3.

Damasc, C, 65, 3.

Daniil profetul, P II, 108, 2, 3.

Dans, -ul sicinnis, P I, 55, 1 ; P III, 30, 1.

Dar, — al lui Dumnezeu, P III, 36, 2 ; —
de multumire, C, 48, 2; -ul eel vesnic,
C, 94, 1 ; -uri ale lui Dumnezeu, B, 16,
3 ; -uri desavirsite B, 38, 3 ; P I, 26, 3 j
sapte -uri ale Duhului, P III, 87, 4j -ru-
rile firesti date de Dumnezeu, P II, 125,
1 ; -urile Tataiui, P II, 9, 2.

Dardan, — a instituit misterele in Samo-
tracia, C, 13, 3.

Darius, imparatul persilor, C, 52, 6, ; Arta-
xerxes, imparatul persilor, fiul lui —
Ohos, C, 65, 3.

Daruitor, Pedagogul este mare — , P I
85, 2.

Dascai, Cuvintul este — , C, 112, 1 ; Dum-
nezeu, — potrivit, C, 86, 2; Cuvintul a
fost -ul lui lacov, P I, 57, 1 : -ii lui Pla-
ton, C, 70, 1.

David, C, 5, 2, 3 ; P I, 13, 4 j 18, 1 ; 61, 2 ;
80, 2; 86, 1; 87, 3j 90, 1, 2 j 92, 1 ;
P II, 18, 2; 43, 3; 65, 3; 110, 2; 113, 4;
— , imparatul, cintaretul din chitara, C,
5, 4 ; fericitul — , C, 80, 5 j via lui — ,
B, 29, 4.

Datator, — de bunatati, C, 105, 3 j -ul ce-
lor vesnice, B, 7, 1 ; -ul de bunavoie,

INDICB RIAL fl ONOMAITtC

9M

B, 31, 8 1 Dumnezeu est* — fl p&zltor da
bunfitati. P HI, 86, 2 i lzvorul eel — de
viatS, C, 92, 3.

Dedal, personaj mltologlc, vaca sculptati

In lemn de — , C, 57, 6.
Deget, -ul Domnului, P III, 94, 1 i -ul lul

Zeus Olimplcul, C, 53, 4| lucrul -elor

lui Dumnezeu, C, 63, 2.
Delfi, C, 1, 2 i greierul de la — , C, 1, 2|

statuia de aramS a lul Eunomos la — , C,

1, 3 | sarpele mort din — , C, 1, 2 i tem-

plul din — al lul Apollon, C, 53, 3.
Delfica, lucrarea : « — » a lui Apellas, C,

47, 7.
Delian, locuitor In Delos, -ieni, C, 40, 2.
Delr, -ul sacru, C, 12, 2.
Delos, loc consacrat zeitei Artemis din — ,

C, 45, 2.

Demarat, istoric grec, lucrarea : «Mate-
riale de tragedib a lui — , C, 42, 7.

Demetra, zeita, C, 16, 1 j 33, 8 ; 35, 3 ;
41, 2; impreunSrile de dragoste ale lui
Zeus cu mama sa — , C, 15, 1 j statuia
zeitei — , C, 62, 3.

Demetrie de Trozen, istoric grec, lucra-
rea : «Argolica» a lui — , C, 47, 5.

Demetrie I Poliorcete, regele Macedoniei,
C, 5 , 6 ; sanctuarul lul — Catavate Po-
liorcete, regele Macedoniei, in Atena,
C, 54, 6.

Democrate, demon In Plateea, C, 40, 2.

Democrit, filozof grec, B, 11, 4; C, 68, 5f
92, 4 ; 66, 2 ; definitia pe care — o da
medicinei, P I, 6, 2 ; idolii lui — , C, 66, 5.

Demofon, regele legendar al Atenei, C,
47, 6.

Demon, -ul eel mare Serapis Egipteanul,
C, 48, 1 j -ul numit ventriloc, P II, 15,
4 ; -ul pintecelui, P II, 15, 4.

Deo, zeita, C, 12, 2 ; 13, 1 ; 15, 2 5 16, 1 ;
20, 1, 2, 3 ; 57, 2 ; — a fost numita Bri-
mo, C, 15, 1 ; — mama sau femeie a lui
Zeus, C, 15, 1 ; misterele lui — , C, 15,
1 j ratacirea lui — , C, 12, 2 ; serbdrile
lui—, C, 13, 5 ( slnul zeitei — , C, 15, 2 ;
ura lui—, C, 15, 1 ; zeita — , C, 20, 1.

Departare, patimile slnt — de adevBr, P I,
64, 4.

Deplinatate, m3sura vlrstei -tatli lul Hri-
stos, P I, 18, 3.

Desavlrsire, — Inseamna lepadare de pa-
cate, nastere din nou in credin{a Celui
Ce singur este desavlrsit si ultare de
paoatele de mat Inalnte, P I, 52, 3; -a
MIntuitorului, B, 6, 1 1 credinta si naste-
rea din nou Inseamna — , P I, 27, 2 ; co-
pllAria in Hristos este — , P I, 34, 2|
credinta este -a Inv8taturli, P I, 29, 1.

Descoperlre, — depllng, P I, 36, 5 | -a slu-
vel filler lul Dumnezeu, B, 29, 4.

33 — Clement Alcxamlrlnul

Desfatare, — adevarata, P II, 120, 5 1 —
pilna de paoate, P II, 37, 3 1 ■* bunata-
tilor nespuse, B, 23, 3 1 -a vlltoare, P I,
75, 3 1 vlata petrecuta In -tirl, P II,
18, 1.

Desfrlnare, — cu ochll, P III, 70, 1 1 —
publica, P III, 21, 4 1 -a femeil, P III, 70,
4, -a slujnlcei, P M, 73, 3| acoperirea
-rii, P II, 96, 1 1 arta -rii, C, 14, 2 1 atacu-
rile -rii, P II, 48 , 1 , chip de — , P II,
20, 4 1 culmea -rii, P III, 20, 2 1 focul este
rodul -rii, P II, 89, 3 j Inc8rcaturi de — ,
P III, 22, 1 j lectii de — , C, 59, 2 j lovl-
tura -rii, P II, 49, 2| patlma -rii, P II,
98, 3; pilda de — , C, 33, 6 1 pofta de
— , P II, 8S, 4) rlsul, inaimute-nxerg&torul
-rii, P III, 29, 2 i vin de — , P U, 29, 1 1
murdariile -rilor, P III, 56, 5.

Desfrinata, madulare ale -tei, P II, 101, 1 1
nu femeia, ci -ta este iubitoare de po-
doabe, P EI, 5, 4.

Dasfriu, — Impotriva firii, P II, 113, 2 1 -ul
femeilor, P III, 7, 2 s -ul lui Zeus, C, 60,
2 [ femeile pornite spre — , P III, 56, 5 1
initiere plina de rusine In — , C, 34, 5 1
orgiile pline de — ale Afroditei, C, 13,
4 i viata de — , P II, 33, 1 1 P III, 9, 3 1
31, 3 j 53, 1 i 69, 2; furturile erotice ale
-lui, P III, 1, 4 ; Iniaitunarea -lud P II, 52,

1 ; otrava -lui, P III, 81, 4.
Despartire, carte de — , P I, 80, 2 1 -a de

averi, B, 14, 6.

Desertaciune, -a lumii, B, 29, 4 j -a mintii,
C, 83, 3.

Dezordine, -a stihiilor naturii, C, 5, 1 1 -ni
morale, P HI, 76, 4.

Diacon, Cuvlntul este — al lui Dumnezeu
si pedagog al nostru, P III, 2, 1.

Diagora, filozof grec, C, 24, 2, 4.

Dialect, — eolian, C, 31, 2.

Dialog, -ul Fedru, P II, 86, 2j -ul File-
bos, P II, 100, 4.

Diavol, -ul desavlrsit In rautate, P I, 18, 1 1
ingerii -ului, C, 83, 2.

Didaisoal, P HI, 87, 1 ; 97, 3 j 98, 1 1 do-
meniul -ului, P II, 76, 1 1 laudB Fiului
Pedagogului si -ului, P III, 101, 2 1 legea
-ului, P III, 87, 1 i -ul este vointa buna
a bunului parinte, Infelepclune curatB,
sfintenie a cunostintei, P III, 98, 1.

Didilmeon, tempM lui Apolon, C, 11, 2|
— din Mllet, C, 45, 2.

Didira Gramaticul, C, 28, 3.

Dice, zelja, C, 26, 5.

Dinon, Istoric grec, C, 65, 1.

Dlogene din Apollonla, filozof grec, C, 64,

2 1 P I, 48, 3.

Dlogene din CIzlc, lucrarea «I»torIa per-

sllor» de — , C, 65, 1.
Dlogene din Slnope, P Ul, 18, 1.

386

CLEMENT ALBXANDRINUL

Dlomede, erou troian, C, 36, 1 \ 47, 6 j P

II, 78, 1.
DlonUle, eel ttn&r, tlranul Slracuzei, C,

52, 2.
Dlonlslos, istoric grec, lucrarea sa : «Cy-

clos», C, 47, 6.
Dionlsos, zeu, C, 13, 1 ; 17, 2 j t9, 4 j 26,

2| 34, 2, 3, 4, 5 f 42, 5j 54, 2; 57, 2j 76, 2;

— Hiropsalu, C, 39, 3 1 — eel nebun.
C, 76, 2 | cultul lui — , P II, 108, 4 ; tni-
ma lul — , C, 18, 1 ,• madularele lui — ,
C, 18, 1, 2 j mis/terele lui — , C, 17, 2 i
organele genitale ale lui — , C, 19, 4;
plciturile de singe ale lui — , C, 19, 3 j
?arpele, simbolul de ceremonii al lui —
Basaru, C, 22, 4 ; statoia dim Atena a
lul — Morihos, C, 47, 7; templul lui

— Eleutereul, C, 53, 3.

Dioscuri, perscwiaje mitologice, C, 47, 8 j
•rii, mintuitorii oamenilor, C, 26, 7 ; doi
— , C, 30, 4, 6; tetania -lor, C, 30, 4.

Dipinu, sculptor grec, C, 47, 8.

Dlsaule, locuaftor str5vecbj al Eleusimei,
C ,20, 2.

Dlscipol, -ii lui Hristos C, 112, 2| He-
raclit si -ii sii, C, 64, 6.

Dlspret. binele poate da nastere -ului, P
I, 96, 2.

Divinitate, -a ajuns piesa de teatru, C,
58, 4.

Doblndire, -a adevarului, B, 1, 4; -a fS-
gSduintei, P I, 28, 3, 5 ; -a mtotudirii,
PI, 1, 1 1 -a vietii vesnice, B, 10, 5.

Dogm3, -mele cumintemieii, p H, 97, 2.

Doctorie, -ia nemuririi, C, 106, 2 ; -rii spi-
rltuale, P I, 100, 1 ; certarea este -ria
tubirid de oamemi a lui Dumnezeu, P I,
74, 2 i mustrarea este — , P I, 65, 1.

DoctrinS, — f3r5 de Dumnezeu, C, 65, 4.

Dodona, oras In Epir, vasul de bronz din
— , C, 11, 1.

Dojana, — legaia, P I, 81, 2 j efectele -nei,
P 1, 65, 2 j metoda de — , P I, 93, 3.

Domeniu, -1 Didascalului, P II, 76, 1 ; -1
Pedagogului, P II, 76, l.

Domn, -ul rSutatii, C, 90, 1 ; -ul stapinirii
vfizduhului, C, 8, 1 ; ieslea -ului sau,
C, 92, 1.

Domnul (Domoul Dumnezeu), B, 5, 3, 4
6, 1. 3. 4 j 8, 1 ( 13, 3. 4. 7; 15, 6 ; 16, 3
17, 2. 3 r 18, 4 r 20, 1. 4; 21, 1 j 24, 1
26, 2 ( 28, 1. 4 ; 29, 1 i 30, 1 j 31, 1. 3. 6. 7.
9 | 32, 5. 6 j '33, 1 j 39, 5 | 40, 2 j 42, 13
C, 5, 3. 4) 6, 2 | 7, 6; 8, 1. 3. 4 j 9, 2
3 | 78. 1 i 79, 3. 5. 6 { 80, 1. 2. 3. 4. 5
82, 1 | 83, 1. 3 i 84, 1 ; 87, 3. 4 ; 92, 1. 5
93, 2 | 94, 1. 3. 4 j 95, 1. 2) 103, 3; 106,
3. 4 1 110, 1, 111, 2. 3; 114, 5, 118, 5
120, 1, P I, 5, 3 i 8, 2 i 10, 1. 3 | 11, 2
12, 2. 4. 5 | 13, 4 | 14, 2 1 16, 1| 17, 3

18, 1. 2 , 20, 1 , 23, 1. 2 i 25, 2 j 26, 1 1
27, 1 j 28, 2. 5 i 29, 1. 3 j 31, 2; 36, 1.
5 j 37, 2 i 38, 2. 3 i 42, 2 i 44, 1 ; 45, 3 ;
47, 1 j 49, 2 F 50, 1 j 51, 3 ; 52, 1 ; 56,
1; 58, 1. 2 i 59, 3; 60, 1 ; 61, 2.
3; 62, 1. 3 i 64, 3 j 66, 2. 4; 67, 2. 3;
68, 2 ; 69, 2 j 71, 1. 2 j 72, 1 ; 73, 1 ; 74,
1 i 75, 2. 3 ; 76, 2. 3. 4 i 77, 1. 3. 4 ; 78,

I. 2. 4; 79, 1. 2 ; 80, 2; 81, 2. 3 ; 84, 4 ;
85, 4 i 90, 2 i 91, 1. 2. 4j 92, 2 j 93, I;

94, 2 ; 95, 2 ; 97, 3 ,• 98, 4 ; P II, 4, 4 f
8, 4; 10, 3 ; 13, 2 { 14, 1 j 15, 2 { 18, 2;

19, 2 i 27, 5 | 29, 1 i 32, 3 j 33, 5 ; 34, 3 i
36, 2 ; 38, 1.2 i 42, 1 ; 43, 3 ; 44, 4 •, 49,

1 [ 50, 2 i 61, 2 i 62, 2. 4. 5 ; 63, 2. 4 ; 69,

2 ; 73, 3, 4. 6 i 74, 1. 2. 4 j 76, 3 f 79, 1 ;

95, 2 ; 102, 3 ; 103, 2. 4. 5 ; 104, 1 ; 105,
1; 108, 3; 109, 3; 110, 2; 113, 4? 125,

2 ; 126, 4 ; P HI, 2, 2 ; 3, 3 ; 12, 2. 3. 4 ;
16, 4; 19, 4; 25, 2. 3 ; 30, 3 ; 33, 2 ; 36,

3 i 38, I. 2 j 47, 4 j 48, 1. 2. 3 ; 52, 2 ; 63,
2 j 70, 1 i 72, 2 j 79, 1. 2 ; 83, 3 ; 87,
2 ; 88, 1. 2 ; 89, 3 ; 90, 1. 2. 3. 4 ; 93, 5 ;
94, 5; 96, A; 101, 3; — a fost prin
Moiise ipedagog al poporului oelul vechi,
P I, 58, 1 ; — a numit pahar implinirea
patimii Sale, P I, 46, 1 ; — a numit pe
ucenici copii, PI, 12, 2 j — ca Dumne-
zeu ne iartS pacatele, P I, 7, 1 ; — ca
om ne inva^a si nu mai pScatuim, P I,
7, 1 i — Cel Ce a ales Ierusalimul, C.
90, 2; — Dumnezeu, B, 27, 3j C, 80,

4 ; 108, 5 ; 122, 2 ; P I, 56, 2 J 57, 2 ; 59,
2 ; P II, 6, 1 [ 43, 1 i — Dumnezeu era
fara nume ca nu se facuse om, P I, St,
2 ; — este cale, C, 100, 1 ; — este cre-
dinja din belsug, P I, 8, 2 ; — este de-
sSvirsit In dreptate, P I, 18, I ; — este
Duh si Cuvint, P I, 43, 2 j — este Fiul
Celui drept, P I, 73, 1 ; — este Fiul
Creatorului, PI, 73, 1; — este instru-
ment muzical armonios si sflnt al lui
Dumnezeu, Injelepciune mai presus de
lume, Cuvint ceresc, C, 5, 4 ; — este
Iaptele turmei, P I, 37, 3 i — este Ma-
rele Preot, C, 120, 1 ; — este unul, P

II, 75, 2 ; P III, 87, 4 ; — Hristos, fruc-
tul Fecioarei, P I, 41, 3 j — Iisus, P I,
43, 3 ; P II, 10, 5 ; — iubitor de oameni,
C, 85, 3 i — Marele Preot, P II, 67, 1 j
— ne ajuta In toate si ne este de folos
ca om si Dumnezeu, P I, 7, 1 j — nu-
meste trupul lui piine, P I, 46, 3 ; —
pacii, P I, 24, 2 ; — .Pedagogul nostru,
P I, 62, 2 j — puterilor, P I, 85, 3; —
s-a facut om pentru noi, P II, 32, 2 j —
tuturor lucrurilor, C, 91, 2 ; — universu-
lui, B, 35, 1 ; P H, 38, 1 1 — vinturilor,
focului, C, 67, 2 1 adunarea -lui, C, 25,
1 ; amestecul trupulul si slngelui lui

INOICI MAL |l ONOMAITIC

Ml

Hrlstos este — , hrana pruncllor, P I, 43,
2 1 — , atotputernlcul Domn al univer-
sului, P II, 75, 1 1 apostol al -ul, C, 7,
2 1 apostolul -ui, C, 87, 4j autoritatea
-ul, P II, 36, 1 1 buna mlreasma a -ul,
P II, 63, 3 i calea -ul, P I, 92, 3 j calle
-ui, C, 9, 1 ( 85, 1 | P II, 112, 1 ) ca-
r3rile cele vesnice ale -ui, P, I, 93, It
certarea -ui, P I, 61, 2| chipul -ui, P II,
63, 5i cina -ul, P II, 33, 5; crucea -ui,
P III, 85, 3; cununa -ui, P II, 73, 3;
Cuvintul -ui, B, 2, 2 ; 31. 9f C, 2, 3f
P II, 43, 1 i Cuvintul -ui este lege a
adevarului, C, 95, 2; Cuvintul -ui este
piine adevaraita, P IM, 40, 1 j Cuvintele
-ui, B, 2, 3,- 3, 1} 4, 3} 11, 1} 20, 1 j
P I, 8, 3 j P II, 113, 3j degetul -ui, P
III, 94, 1 i Dumnezeirea -ui, P I, 23, 2 ;
Dumnezeu si Tatal -ui nostru Iisus
Hristos P I, 72, 2; exemplul -ui, P I,
83, 1 j fata -ui, C, 81, 4 ; P I, 70, 1 ;
P III, 85, 3 j fereastra prin care s-a ara-
tat — este trupul Lui, P I, 23, 1 j Fiul
Iisus Hristos, — viilor si al mortflor, B,
42, 20 i frica de — , P I, 69, 2 ; P III, 29,
1 ,- 67, 3 i gura -ui, C, 82, 1 ; 95, 2 ; hai-
na -ui, P II, 113, 3j Hristos — , C, 84,
2 ; Iisus eel vestit mai dinainte de lege
este umbra -ui Iisus, P I, 60, 3 ; Isaac
este simbol al -ui, P I, 23, 1 ; Isaia II
numeste pe — Copil, P I, 24, 1 1 impa-
ratia -ui, C, 94, 4 ; incaltamintea -ul,
P II, 117, 4 ; IndemnSrile -ui eel iubi-
tor de oameni, C, 87, 3 ; Invatatura
ui, P II, 61, 3 ; InvajStura si Indruma-
rea -ui, P III, 95, 1 j invaiaturile -ui,
C, 82, 1 ; P I, 78, 4 j invataturile fru-
moase ale -ui, B, 13, 2 j jertfa -ui, P
III, 90, 4; laptele este mincarea a -ui,
P I, 45, 1 i legea -ui, P I, 90, 1 j mina
ui, P I, 83, 3 ; miinile totirase ale -ui,
C, 111, 2; miioia -ud, P I, 68, 3; mils
-ui, P I, 81, 3 ( mirul -ui, P III, 60, 4 ;
mustrarea -ui, P I, 85, 4; nemurirea -ui,
P II, 19, 4; Noul Testament al -ui, B,
3, 6 f numele -ui, P I, 13, 4 j 79, 2 i P
III, 79, 1 ; numele -ui Iisus, P II, 43, 2 ,•
numim singele -ui lapte, P I, 47, 2 ;
ocara a -ui, P II, 73, 5| ochli -ui, P, II,
99, 4 j P III, 85, 3 i patlma -ui, P II, 63,
1, patimile -ui, P I, 95, 1 j P II, 62, 3 ;
63, 2; 73, 3j pecetea -ui, B, 42, 4;
picioarele -ui, P II, 62, 1 j plcioa-
rele unse cu mir ale -ui, P II, 63, 1 (
pilda vie de nestricaclune, viefuirea -ui,
P I, 98, 3; poruinoa -ui, C, 1,13, If PII, 14,
1 ; porunclle -ui, PI, 9, 4; 103, 1 | puii
-ui, P I, 14, 4 i sfintii -ul, C, 94, 4 j sin-
gele -ui, P I, 23, 2 i singele -ul este du
blu : singele Lul trupesc si stngele Lul

duhovnlcesc, P II, 18, 4 1 singele -ul Mta
numit alegorlc vln, P I, 47, 2| trupul
-ul, P I, 47, 1 1 P III, 20, 5 i ucenlcl al
-ui, C, 113, 4 1 ulelul este Insusi — , P
II, 62, 3 i urechile -ul, P III, 85, 3 t vra]-
masii -ui, C, 106, 2 1 vrednlcia de Domn
a Cuvlntulul, P I, 58, 2| zlua -ui, C,
114, 2) ziua mlniei -ui, P II, 126, 1)
Doamne! B, 29, 6 ; 30, 3| C, 113, 5| P
I, 6, 1 j P II, 7, 2 j 16, 2 j P III, 101, 1.

Dor, -ul dupa avere, B, 12, 4.

Dorian, clntecul — , C, 2, 4.

Doric, cintecul — , C, 5, 1.

Dorinta, -ta de adevar, P I, 102, 3; -ta
de avere, B, 12, 4( -ta de cistig urlt,
P III, 21, If -{a de imperechere, P III,

37, 2 ; -ta de mintuire, C, 105, 1 j -ta
de stapinire a averilor, B, 26, 6j -ta
de viata de aici, PI, 1, 3 j -ta de via-
ta viitoare, P I, 1, 3 ; In viata de dln-
colo omul este lipsit de -ta care pe
pamint desparte pe b3rbat de femele,
P I, 10, 3 1 odihna este ce] din urmi
punct al -tei noastre, P I, 29, 3 1 -te
liresti, P II, 16, 4 j -je necurate, P II,
14, 3 j -te nesocotite, P II, 102, 1 i -te
puternice, P II, 88, 3j -te ruslnoase,
C, 34, 4f -tele batrinilor, P II, 22, 3|
picturi cu -tele rusinoase ale zellor, C,
60, 1 ; priviri pline de -te, P III, 68, 1.

Doroteu, istoric grec, lucrarea : «Istorll

italice», C, 42, 7.
Dosida, poet grec, C, 42, 5.
Dovada, -da despre Cuvintul, C, 96, 1 i

-da puternica a tainelor, C, 96, 1,
Dovedire, -a Invataturilor, B, 42, 17.
Dragoste, B, 3, 6; 18, 1 ; 28, 4 | 29, 1. 4 |

31, 9 f 32, 6 [ 33, 1 t 35, 1 | 37, 2. 4 1

38, 1. 2. 3. 4 j C, 26, 4 1 37, 2 1 48, 2 1
60, 2 ( 86, 1 f 88, 2 1 102, 3 1 107, 1 | P

I, 9, 1. 3; 10, 2 ; 18, 3) 49, 4 1 61, 3|
99, 1 j P II, 5, 3. 4 ; 6, 1 | 7, 1 | 16, 4 | 33,
3 j 97, 3 ,• P III, 3, 1.2) 78, 2 | 80, 1 , 81,
2 3 f 82, 1 j 91, 3; 93, 5; 94, 4, 96, 3| — Am-
savlrsita, B, 38, 2 ( — filial*, P I, 48, 1 ,

— frateasca, P III, 96, 4 1 — materna,
P I, 49, 2; — nebuna de giteala, P

II, 109, 3f nefatarnica, P III, 79, 3 1 —

— plina de cumintenie, P II, 57, 3j --

— saibatica, B, 25, 4 1 — sub celo
doua forme, ca barbatf si ca femel, P

III, 15, 2 j — trupeasca, P II, 68, 1 1 -a
de avutii, B, 11, 2| -a de bani, B, 8, 3 i -«
de bdutura, P II, 93, 2 i -a de bogatle,
P ni, 37, 2 | -a de cistig, B, 3, 1 1 25, 3 i
1 f 25, 3 | -a do copll, P I, 78, 4 | -a do
Dumnezeu, B, 7, 3 1 P III, 98, 3 1 -a do

386

CLEMENT ALBXANDRINUL

Dumnezeu este cea mal frumoasa fapta
din via(a omului, C, 122, 2 ; -a de femei,
P II, 93, 2 i -a de gfiteala, P II, 104, 1 -,
106, 1 ; P III, 3, 2 ; -a de mlncare buna,
P II, 93, 2 i -a de om, C, 123, 2 j P II,

120, 4 ) -a de podoaba, P II, 104, 2 ,
P HI, 1, 3| -a de podoabe, P II, 105, 2;
P III, 10, 1 i -a de slava, P III, 5, 3 ; -a
lul Dumnezeu, B, 37, 1 f C, 27, 2 ; PI,
70, 1 j 88, 2 [ -a este bdgatie adevarata,
P III, 36, 2 j -a veche a intelepciunii, C,
113. 1| acordurile ctntecelor de — , P
III, 80, 4 | clntece de — P II, 44, 4 ; din
prlclna -t Sale Tatal a ajuns femeie, B,
37, 2 | instrumente muzicale care aprind
-a, P II, 42, 1 i tmbratisari pline de — ,
P II, 93, 1 i Impreunarile de — ale lui
Zeus cu mama sa Demetra, C, 15, 1 ;
jertfa -1, P II,, 67, 1 ; laptele -i, P I, 43,
4, legaturi de — P II, 90, 4; oameni
staplniti de — , C, 57, 3; pentru po-
porul eel nou frica s-a prefficut In — ,
P I, 59, 1 i placerile -i, C, 32, 4 ; P II,
93, 2 ( 95, 1 j 102, 1 f povesti de — , P
HI, 27, 2; pofta de — , P III, 32, 2; re-
late de. — , P I, 71, 3; renuntarea la -a
de podoabe, P II, 62, 2; sSrutarea in-
seamna — , P III, 32, 1 ; scinteie a -i, P
II, 7, 1 i simtaminte de — , P III, 82, 3 ;
84, 1 j tainele i-, B, 37, 1 j temeiul -i, P
II, 53, 3.

Drama, clnd Cuvintul a savirsit -ma cea
mlntuitoare a omenjrii, C, 110, 2 j -me
de mister, C, 12, 2; -mele adevSrului,
C, 119, 1 i -mele credinfei celei adeva-
rate, C, 119, l.

Dreptate, B, 14, 3 ; 38, 3 , C, 4, 3 ; 6, 1 ;
7, 2 | 10, 2 j 19, 4 j 31, 2) 55, 4j 56, 1;
69, 4 1 75, 3; 76, 4; 79, 3j 85, 1; 87,
2 1 93, 1. 2| 94, 4 j 98, 2 j 104, 2; 105,
3. 4 | 106, 4 j 107, 1 ; P I, 59, 2 ; 63, 67,
2 | 68, 3 ; 84, 3 i 85, 3 ; 86, 3 j 87, 3 ; 88,
3, 93, 2 i 95, 1 , P II, 6, 2 ; 14, 3 ; 59, 2 ;

121, 4 j 128, 2 i P III, 17, 2 ; 22, 1 j 30,
2 | 35, 5 | 52, 1 ; 64, 1 ; 76, 1. 2 ; 89, 2.
4 j — -« cea bun8, P I, 88, 2 ; -a cea
veche, P I, 88, 3; -a cereasca, C, 117,2;
-a este buna, P I, 73, 3; -a legii, B, 8,
4 | -a lul Dumnezeu, B, 11, 3 i 17, 4; C,
69, 3 | P I, 69, 1 i 73, 2 ; 88, 2 j -a Peda-
gogului, P I, 85, 3; 87, 2; autoritatea
-tatii lui Dumnezeu. P I, 87, 3j balanfa
-tatii, P I, 71, 3j barbati lmpodobiti cu
— , B, 34, 2 j blnele si — slnt virtuti, P

I, 64, 1 | bunatatea -tatii, P I, 92, 3 ;
chipul -tatii, C, 120, 5f cununa -tatii P
H, 74, 1 | Domnul este des8virsit In — ,
P I, 18, 1 | drum spre facerea -tatii, P

II, 129, 1 i egalitatea balanfei -tatii, P
I, 92, 2 | fapte Intra — , C, 4, 4 t Hrls-

itos este cap si barbat, singurul ■desavir-
sit Intru — , P I, 18, 4; legea -tatii,
P III, 23, 1 j mincarea -tatii, P III, 76,
1 ; momeala -tatii, P II, 14, 1 ; platosa
tatii, C, 116, 3; poruncile -tatii, P III,
84, 2 j predica -tatii, C, 1 16, 1 ; raportul
dintre bine si — , P I, 64,1 — 2 j Soarele
tatii, C, 114, 3.
Drum, -ul eel drept, P I, 18, 4 j -ul la via-
ta vesnica, B, 39, 1 ,• -ul pociintei, P

I, 5, 1 j -ul slavei, P III, 43, 4 ; -ul spre
facerea dreptatii, P II, 129, 1 ; -ul vietii
vesnice, B, 20, 1 ; devierile de la — , C,
89, 2; sfirsitul -ului, B, 3, 6; -urile bo-
gatilor, P III, 38, 2.

Duhul (Sfintul Duh), B, 42, 2. 20 ; C, 5, 3 j
66, 5 j 78, 1; 79, 2; 82, lj 84, 4; 118,
4; P I, 15, 4; 21, 2; 24, 1 f 28, 1 j 31,
2; 32, 2j 36, 3; 49, 2j 56, lj 73, li 78, 1;
87, 3 j 98, 2 ; P II, 6, 2 i 8, 1. 2 j 20, 1 ; 30,
3 i 41. 4. 5 ; 42, 1 i 44, 4 ; 56, 2; 62, 1 j
87, 4; 100, 1; 113, 4j 129, 2j 126, 1;
P III, 3, 3 ; 64, 1 ; 95, 2. 3 ; 101, 1. 2 j
— eel ceresc, C, 118, 3; — Cuvintul,
P I, 47, 3 j — este taria Cuvintului, P

II, 19, 4 ; — gurii lui Dumnezeu, C, 63,
1 ; — lui Dumnezeu, B, 17, 1 ; 21, 2 ; —
Mintuitorului, B, 5, 4 ; — profetic, P I,
12, 5j — Sfint al lui Dumnezeu, C, 112,
3 ; — Sfint este unul, P I, 42, 1 ; Cre-
dinta primeste in timpul botezului Inva-
tatura Sfintului Duh, P I, 30, 2 ; Cuvin-
tul lui Dumnezeu este Duh intrupat, P
I. 43, 3f Domnul este Duh si Cuvint, P

I, 43, 2 j podoaba nestricacioasa a -ului
blind si linistit, P III, 66, 3; podoaba
Sfintului Duh, P III, 64, 1 ; pogorirea
-ului, P I, 25, 3 i roua -ului, B, 40, 1 ;
roua -ului Sfint, B, 34, 1 ; sabia -ului, C,
116, 3; sfintul mir al -ului, P II, 65, 2j
straiucirea netntinata a fiintei -ului, P

II. 119, 2; sapte daruri ale -ului, P III,
87, 4 i trupul lui Hristos a fost creat de
-ul Sfint, P I, 43, 2 i ungerea cu Sfintul
Duh, P II, 61, 3.

Duh, C, 8, 1 j P I, 32, 1 j 67, 2 i 86, 1 ,-
P III, 2i5, 2; 26, 1 ; 96, 4j — imrourat, I,
52 ; — profetic, B, 6, 3 ; -ul bllndetei, P I,
61, 3; -ul copiilor lui Hristos, P I, 21,
4 ; -ul judecatii si al arderii, P III, 48,
3 f -ul mintii, P HI, 17, 2; cuvinte de
— , C, 56, 1 ; f iltrarea a -ului, P I, 32, 1 ;
limba este psaltirea -ului, P II, 41, 4 ;
privirea -ului, P I, 28, 1 ; sSrac cu -ul,
B, 16, 3 i 17, 4 i s8rac dup3 — , B, 19, 2
3 j vedere in — , P I, 37, 1 ; vinul si sin-
gele slnt pentru oameni bautura spre
mintuire, vinul pentru trup, singele pen-
tru — , P I, 15, 3 j demonil slnt -url rele
si necurate, C, 55, 5.

INDXCB REAL SI ONOMASTIC

Oumnezeire, -a, C, 56, 2 i 66, 3 i P I, 26, 2 i
28, 1 i 68, 3 1 76, 3 | 100, 3 | -a Domnulul,
P I, 23, 2.

Dumnezeu, B, 1, 2; 4, 5. 9| 6, 3f 10, 1.
2; 11, 3; 12, 1 j 14, 1. 4 | 16, 3 i 17, 4|
18, 7; 19, 3; 20, 2 i 21, 1, 2, 3( 23, 3| 25,
4 j 26, 3, 4. 5. 6 ; 27, 4. 5 , 28, 1 | 29,
1. 5 f 31, 8. 9 ; 32, 4 ; 33, 3 ; 34, 3 | 35,
2 ,• 37, 1. 2. 6 i 6 f 38, 3 j 39, 1. 2. 3. 5 ,
40, 1 i 41, 5. 7 i 42, 7. 9. 17. 18 ; C, 1, 2 ;
4, 2 j 5, 3 ; 6, 1. 3. 4 ; 7, 1. 3 j 8, 4 j 9,

1 i 10, 2. 3 ; 13, 5 j 16, 2 i 18, 2 i 23, 1.

2 j 26, 7 ; 27, 2 ; 39, 1 ; 50, 1 j 56, 3. 5 ;

61, 4 ; 62, 4 ; 63, i. 2. 3 ; 64, 2 ; 66, 2. 4.
5; 67, 2; 68, 1. 2. 3. 4, 5 ; 69, 3. 4; 71,

1. 2. 4 ; 72, 3. 4 j 73, 3 j 74, 1. 2. 6 ; 77,

2. 3; 78, 1, 2; 79, 1. 4; 81, 2. 3; 82,
2. 7 i 83, 1 , 84, 1 | 85, 1 ; 86, 1 i 87, 2 ;
88, 1. 3 i 89, 2. 3 ; 90, 1. 2. 3 ; 91, 3 ; 92,

2. 3. 5 ; 93, 1. 2 ; 94, 2. 3. 4 j 95, 1. 2. 4 }
96, 4; 97, 2; 99, 4; 100, 4; 103, 1. 2.

3. 4 ; 104, 2. 3 j 105, 2. 3 ; 106, 3. 5 ; 107,
li 108, 1. 3. 4 j 110, 3 f 111, 1 j 113, 2. 4.
5; 114, 1. 5; 115, 1. 5 f 116, 1. 4; 118,
4; 120, 1. 2. 4. 5; 121, 1. 3 ; 122, 2. 3.
4 j 23, 2; PI, 1, 2. 3; 4, lj 7, 1. 2;

13, 4[ 14, 3 j 17, 1. 3j 20, 1, 2; 21, 2;
22, 1 i 24, 3 ; 25, 1. 2 ; 26, 3 ; 27, 2 ; 30,

2 ; 33, 4 ; 34, 1 j 36, 1 ; 37, 2 ; 43, 4 ; 47,
3; 54, 2; 56, 2. 4 ; 57, 1. 2. 3 ; 60, 3;

62, 2. 3. 4 , 67, 1 , 68, 3 ; 69, 1. 2 ; 70, 2.

3 f 71, 2. 3 j 74, 4 ; 77, 2. 4 ; 79, 2 f 82

4 i 86, 1. 2. 3 ; 87, 1. 2. 3 j 88, 1. 2. 3 ;
91, 3 j 93, 3 j 99, 1 ; 101, 3; 102, 4; 103,
1 ; P II, 4, 2 ; 5, 1 ; 7, 1 ; 8, 4 ; 10, 3. 5 j

14. 1. 5. 6 ; 16, 2. 3 ; 18, 4 ( 29, 1 | 30,
2; 36, 1. 2 ; 38, 1; 42, 1. 3 ; 40, 1. 2. 3 ;
44, 2; 63, 3; 67, 1; 69, 3; 73, 6; 77,

1 ; 79, 2. 3 ; 82, 3 ; 83, 2 , 86, 3 ; 92, 3 :
99, 4 ; 100, 1. 4 ; 101, 1 , 102, 4 ( 103. 1.
3; 104, 3; 109, 4; 110, 2; 111, 3: 112,

2 i 119, 2. 3 ; 120, 1. 5 j 125, 2 ; 129, 1 ; P
HI, 1, 1. 2. 5; 2, 1. 3 i 3, 2; 12, 1. 4j
16, 4j 17, 1. 2 ; 18, 2; 19, 1, 2 , 20, 5 ;
24, 1 ; 33, 3 ; 36, 3 ; 42, 2. 3 f 44, 4 ; 53,
3; 63, 3; 66, 3, 67, 1. 2, 72, 2, 75, 3;
78, 1. 3 ; 79, 3 i 81, 1. 2 ; 82, 1. 3 ,• 86,
1; 88, 1 . 89, 5j 90, 4j 91, 3 | 92, 4 j 94,
4 ; 95, 2 ; 101, 1 , I, 40 j — a vrut ca fe-
meia s8 n-aibS p5r pe fata, P HI, 18, 1 ;
— a adus neamul omenesc la p3rt3$ia
bunurJlor Sale, P II, 120, 3 i — a dat pe
proprlul S5u Flu, P II, 120, 3 | — a ficut
pe toate cele din lume prln poruncS,
dar pe on eu mina Luit si prim suflare
asupra M, P I, 7, 1 ( -1 eel bun, B, 6,
4 j -ul eel farfi do incoput, C, 05, 1 j -1
eel lubltor de onmeni, P II, 74, 1 | -1
col nonSicut, C, 50, 4 1 1-C'ol llnul-iifls-
cut, B, 37, 1 | -1 col vo»n!c, B, 7, 1 | -1

eel vlu mintultor al tuturor oamonllor,
C, 86, 1 1 -1 cerulul si at pAmlntulul, P I,
32, 2 i — Creatorul, P I, 39, 3 1 — cu-
prlnde Incoputul, sMrsltul «1 mljlocul tu-
turor lucrurllor, C, 69, 4 1 — Cuvlntul,
P 1, 24, 4 | 36, 1, 5 | P III, 39, 4 | — , das-
cilul potrivlt, C, 86, 2 i — de aproape,
nu — de departe, C, 78, 1 1 Domnul — ,
C, 80, 4 i — educS pe om prln Cuvlnt
P I, 63, 3 i — era Cuvlntul, P 1, 62, 4 | —
este batrln vesnic, P III, 16, 4 | — este
bun, P I, 7, 3 ; 68, 2 | — este bun si de
folos, P I, 63, 1 j — este bun si drept,
P I, 71, 1 — 2 i — este cauza intregulul
bine, C, 68, 5 j — este creatorul puterl-
lor lumii si al lucrurllor, C, 72, 4| —
este datator si pazhor de bunatfitl, P III,
86, 2 j — este de dorit pentru El Insusl,
P I, 8, 1 i — este drept, P I, 73, 2| —
este fara vin3, P I, 69, 1 | — este lmpi-
ratul si Stapinul tuturor, C, 73, 3 1 —
este indurator, P I, 87, 2 i — este leglul-
torul, C, 108, 4 i — este lumlnatorul tu-
turor celor din cer, C, 72, 4 i — este ma-
sura adev8rului tuturor existentelor, C,
69, 1 j — este miscarea tuturor lucru-
rilor, C, 72, 4 ; — este spiritual, nu-1
o iimagtae semsiblia, C, 51, 6| — este Tatil
tuturor, minte si Insufletire In tot clclul,
C, 72, 4 ; — este unul si acelasl P I, 73,
1 ; — , fiinta cea fericita, P I, 93, 2 1 —
foloseste tuturora, P I, 63, 2 i — hrint-
torul, P I, 41, 2 j — iubitorul de oamenl,
C, 83, 1 f P I, 55, 2 ( — 1-a impodobit pe
barbat cu barba si cu par pe plept, P III,
18, 1 j — nu vrea raul, P I, 70, 2 1 -1 p»-
cii, B, 22, 3 ; I, 66 i prieten al lul — ,
P III, 42, 3 ; puterea lui — , C, 73, 2 | —
s-a facut om pentru nol, P I, 62, 1 | —
se Ingrljeste de om si se ocupfi de el,
P I, 63, 2 j — tare, P I, 24, 2 , — si Cu-
vlntul slnt iubitori de om, P I, 63, 1 | — .
5i Om, C, 106, 4 j — si Tat81 Domnulul
nostru Iisus Hristos, P I, 72, 2 i -1 uni-
vorsului, C, 69, 2 ; P I, 74, 1 1 — vrea
ca folosirea averilor sa fie comuni, P II,
120, 5) acest vesnic Iisus, slngurulmaro
Arhiereu al uniculul — , C, 120, 2 i actul
de credinta in — , P I, 102, 3| adaosul
puterii lui — , B, 21, 1 1 adevirata cro-
dint& In — , C, 58, 4 i aratarea slavel ma-
relul — , C, 7, 2 i ajutorul lul — , C, 104,
3 ( altarele cele lipslte de — , C, 11, 1 i
amonlnlarea lul — , P I, 70, 1 1 a nu pi-
catul oste proprlu lul — , P I, 4, 3 i asprl-
moa lui — , P I, 70, 2 i asozSmlntul lul
— , P 1, BB, 1 i autorltuton droptfitll lul
— , P I, B7, 3 i batrini clnstltorl do --,
11, 31, 2 | Dhcrlra lul — , P II, 12, 2| bo-
fjat dupS - , II, It), 3 | btniAtnton lul

390

CLEMENT ALBXANORINUL

P I, 70, 2 i 87, 2 i bunul — , B, 7, 1 ; casa
-lui viu, P II, 87, 4 i cartea lul — , P I,
57, 4 i cea mal mare lucrare a lui — este
mtntulrea omenirll, P I, 100, 1 ; cei care
i* ocupa cu adevarul slnt copii Inaintea
lul — , PI, 12 | eel credinciosi erau cu-
noscuti de — lnainte de Intemeierea lu-
mlt, P I, 59, 3 i cele mai marl bun&tati :

— fl viata, C, 121, 2j cele dou3 piscuri
ale nestlintei slnt necredinja tn — si su-
perstltla, C, 25, 1 ; cercetarea este doc-
torle a lubirii de oameni a lui — , P I,
74, 2 | chip dat de — , P III, 64, 2 ; -ului
nostru este spiritual, C, 51, 6; chipul
Piului hid — , P III, 20, 5 j chipul lui — ,
B, 32, 4; C, 59, 2 | P II, 3, 2 ; 83, 2 ;
P III, 5, 3 f chipul si asemanarea lui — ,
B, 36, 2 | C, 98, 4 i P III, 66, 2 ; chipuri
ale lul — , C, 120, 4; — Cuvintul, P I,
24, 4 j clntSrile lui — , P II, 44, 4 ; cinte-
cul care poartfi numele lui — , C, 2, 4 ;
Clntecul lui — , C, 115, 2; contemplarea
hil — , P I, 54, 1 j copil al lui — , C, 111,
1 j copiii lui — , P I, 32, 4 i credinta in — ,

B, 15, 5 , C, 3, 2 ( 4, 2 i 77, 1 ; 85, 3 ;
90, 3 1 91, 1 ; 100, 3; 108, 3; 113, 1;
P I, 53, 3 f 102, 2 ; P HI, 40, 2 j credinta
In — face pe om atit clt e cu putinta
asemenea cu — , C, 86, 2 ; crestinul este
chip si asemanare a lui — , C, 122, 4 ; cu-
noasterea lui — , C, 69, 1 ,• 100, 3 j P I,
18, 3} P II, 1, 3f cumostinta lui — , B,

7, 2 | Cuvintul, adic3 cunoasterea lui — ,

C, 120, 3; Cuvintul M — , p H, 118,
5 1 Cuvintul era la — , C, 7, 3* 110, 1 ;
P I, 82, 4 ; Cuvintul e colefooratar al iu-
blrii de oameni a lui — , P I, 63, 3 ; Cu-
vintul este diacon al lui — si Pedagog
al nostru, P III, 2, 1 , Cuvintul este Fiu
al lul — , P III, 2, 1 f Cuvintul este si —
si om, C, 7, 1 , Cuvintul lui _, C, 5, 3 ;

8, 2, 82, 3 ( 116, 3; 118, 4; 120, 2; P II,
56, 1 r CuvtatU'l lui — este chdip al M — ,
C, 98, 4 1 Cuvintul lui — este bratul
Domnului, putere peste toate lucrurile,
volnta Tat81ui, C, 120, 4, Cuvintul lui

— este Duh intrupat, P I, 43, 3 ,• Cuvin-
tul lul — este instrument muzical, C, 6,
1 i Cuvintul lui — este trup ceresc sfin-
tlt, P I, 43, 3 | Cuvintul lui — s-a facut
om, C, 8, 4 ( P I, 74, 4j Cuvintul s-a
arStat In lume — adevarat, egal cu St5-
plnul universulul, C, 110, 1 ; cuvintul
despre — , P III, 80, 4 ; este un singur
— , un singur Pedagog si pentru bSrbat
si pentru femeie, P I, 10, 2 ; dar al lui — ,
P III, 36, 2 t daruri ale lui — , B, 16, 3 j
darurlle flrestl date de — , P II, 125, 1 ;
descoperlrea slavel fiilor lui — , B, 29,
4 i doctrina fara de — , C, 05, 4 1 Dom-

nul — , B, 27, 3 j C, 108, 5 ( 122, 2 f P I,
56, 2 i P II, 6, 1 j Domnul este instru-
ment muzical armonios si sfint al lui — ,
Intelepciune, mai presus de lume, Cuvlnt
ceresc ; C, 5, 4 j dragostea de — , P III,
98, 3 j dragostea de — este cea mai fru-
moasa fapta din viata omului, C, 122, 2 j
dragostea lui — , P I, 70, 1 j dreptatea
lui — , B, 11, 3j 17, 4j C, 69, 3, P I,
69, 1 j 73, 2 ; Duhul Sfint al lui — , C,
112, 3; Duhul lui — , B, 17, 1; 21, 2;
facerea lumii este opera vointei lui — ,
C, 63, 3 ; fata lui — , P I, 70, 1 j fata lui
— este Cuvintul, P I, 57, 2 ; f agaduinta
lui — , P II, 4, 3 ; faptura lui — , C, 103,
3 ; Fiul lui — , B, 8, 4 i 12, 1 ; C, 110, 1 ;
P I, 24, 4 j fiu al lui — , C, 92, 3 >, fii ai
lui — , C, 27,, 3 j P I, 31, 1 j fiii f5r& pri-
hana ai lui — , P III, 1"D0, 3 ; fiii lui — ,
C, 82, 7; fiicele lui — , C, 119, 1; fle-
careala fata de — , P II, 59, 3 ; frica de
— , P II, 42, 3 j frumusetea lui — , P III,
14, 2 j glas de la — , C, 104, 1 ; harul lui
— , B, 16, 2 i P I, 29, 5 j harul mintuitor
al lui — , C, 7, 2; Hristos este Fiul lui
—, P I, 23, 1 j imitarea lui — , C, 117, 1 ;
imn adus de Sibila lui — , C, 77, 2 ; in-
spiratia lui — , C, 71, 1 ; 72, 5 ; instru-
ment muzical al lui — , C, 6, 2 ; iubi-
rea de oameni a lui — , C, 4, 4 j 82, 2 ;
P I, 62, 1 j 70, 1 • imparatia lui — , B,
4, 8, 9 ; 21, 3 ; 24, 2 ; 26, 7 ; P I, 16, 2 ;
P II, 5, 3 ; 6, 2 ; 103, 5 ; P III, 29, 1 ;
37, 3; 40, 3; 81, 1, 2 ; IngSduinta lui — ,
P I, 73, 2 j inger al lui — , C, 104, 2;
in numele lui — , C, 68, 1 ; Insusi — ne
este pedagog, P I, 55, 2 ; intruparea lui
— , C, 59, 3 j Intelepciunea care este Cu-
vtotul lui — , C, 80, 3; intelepti dupS — ,
P III, 78, 2 j invatStura lui — este des3-
virsitS, P I, 27, 3 ; invatStura lui — este
mintuire vesnica a vesnicului Mintuitor,
P I, 27, 3 ; judecata lui — , B, 1, 2; lap-
tele lui — , P I, 43, 3; legile lui — , C,
108, 4 j lipsa de credinta in — , C, 56, 2 ;
58, 3; locas lui — , C, 84, 5; lucrarea
lui — , P II, 11, 1 j lucrarea lui — se nu-
meste lume I P I, 27, 2; lucru si har al
lui — , C, 117, 5; lumea intreaga este
opera lui — , C, 63, 2; marele — , P I,
1, 1 ! maretia iubirii de oameni a lui — ,
B, 3, 5; maretia lui —, C, 78, 2; mar-
turie in fata lui — , C, 73, 1 ; marturi-
sire de credinta in — , P II, 127, 2 : Mie-
lul lui — , P I, 24, 4 j misterele celor fata
— , C, 23, 1 ; mtaia M — , B, 35, 1 j
P I, 68, 3 f P II, 33, 2; P HI, 71, 1 ;
Mofce robul lul — , B, 9, 2 j muntele c:l
sfint al lui — , C, 2, 2j munte iubit dc
— , C, 119, lj necredinta In — , B, 23,

INDICB HEAL 91 ONOMAITIC

301

4 1 C, 67, 1 i 93, 1| 108, 2| 121, 3| ne-
cunoasterea lul — , B, 7, 3 i numal cre»tl-
nul este clnstttor de — , C, 122, 4 i nu-
mele eel nou al lul — , P, I, 57, 1 i ochll
lul — , P I, 70, 2 i odlhna vesnlc8 In — ,
P I, 102, 2 j ofranda lul — , C, 59, 2 | om
al lul — , B, 41, 1 1 C, 4, 3 i om f8r» — ,
C, 25, 2 j omul este cea mal frumoasS
avere din toate averlle lul — , C, 122, 2 j
omul este copil al lul — , P III, 99, 1 ;
omul este — , P III, 1,5; omul este filntfi
iubitoare de — , P I, 63, 1 j omul este
prieten al lui — , prim mijloclrea Guvin-
tului, C, 122, 3; omul In chip natural
este apropiat de — , C, 100, 2 1 omul
lul — , C, 87, 2 ; omul nemuritor
este frumosul cintec al lui — , C, 107,
1 ; omul poate ajunge — , C, 8, 4 ,• oa-
meni fara — , C, 24, 2 ; oameni iubitori
de — , C, 121, 2 ; operele lui — , C, 67, 2 ;
orfani iubitori de — , B, 34, 2 ; pedagogia
cea dup3 — , P I, 54, 1 ; Pedagogul este

— si Creator, P I, 97, 3; pirga lui — ,
C, 117, 5 i Plugarul lui — este Hristos,
C, 114, 4; pofte farS — , B, 25, 4; popor
al lui — , C, 59, 3 j poruncile lui — , B,
26, 2 f prieten al lui — , B, 33, 2 ; prin
Cuvint, — este pus In lumlnS si cunoscut,
P I, 57, 2 j prin Cuvlnt, vedem pe — ,
C, 84, 6 ; prof etui lui — , C, 50, 1 ; pro-
videnta lui — , C, 66, 4 { prune al lui — ,
P I, 32, 4 ; purtarea de grija a lui — ,
P I, 76, 4 ; puterea lui — , B, 40, 6 ; C,
63, 2 ; puterea lui — Tatai, B, 34, 1 ; pu-
tere prin care — ajunge concetatean cu
oamenii, C, 117, 1; puterea vointei lui
— , P I, 26, 3 ; salas lui — in oameni,
C, 117, 4; sfintul apostol al lui — (Pa-
vel), C, 81, 2; Sfintul Cuvlnt al lul — ,
C, 89, 3 ; Sfintul — Iisus, Cuvlntul, este
Pedagogul nostru, P I, 55, 2 ; silnicla
este dusman al lui — , B, 10, 2 ; singurul

— adevarat, C, 71, 1 ; singurul si adev8-
ratul — , C, 25, 2; singele lui — Fiul, B,
34, 1 ; slugi ale unui singur — , P II, 38,
3 ; slujitorii lui — , P I, 79, 2 j slulire a
lui — , P I, 53, 3 j templul lui — , B, 18,
2; P II, 101, 1; testamentul vesnic al
lui — , C ,94, 1 ; unicul — , P III, 87, 4 i
ucenici ai lui — , B, 33, 5| C, 112, 2;
ucenicii lui — , B, 42, 17 i unicul Cuvlnt
al lui — , C, 120, 3; unicul — , C, 120,
3 ; urmele lui — , P I, 98, 3 i vederea
lul — , P I, 57, 2 j vonlrea lui — , a lul
Hristos, C, 10, 1 | viata lul — , C, 83, 3 i
vinul si apa slnt create ale lul — , P II,
23, 3 | voia lul --, B, 18, 2 i P III, 20, 1 i
voia lul — ostp mlntulrwi oumenllor,
P I, 27, 2 | vo1n(a lui — , C, 03, 3 | P I,
59, 3 i P 11, 119, 3 | P III, 20, 5 | volnln

lul — Mta alt* mlncara a lul HrUtoi,
P I, 45, 3 i volnta lul — t)ita literate, P I,
27, 2 i volnta parlnteaici a lul — , C, fl,
2 1 zlua contlnuA a lul — asto egali cu
vesnlcia, C, 84, 6.

Oumnezeu (zcu), C, 36, 5| 37, 2| 46, 2|
50, 5 1 92, 6 1 96, 4 ( 102, 1, 4| —
strain, P I, 56, 1 1 cercul lumlnos In Ju-
ral soarelul sau lunii nu este — , C, 102,
1 1 curcubeul nu este — , C, 102, 1 1 -zol,
C, 12, 1 | 23, 1 | 24, 3 | 26, 1, 6j 27, 4,

. 30, 1 i 32, ; 4 | 33, 3, 5, 6 | 35, 1 i 36, 1 |
39, 3, 4' t 40, 1 j 42, 1, 8 1 43, 2, 44, 2|
50, 5; 55, 5j 56, 1, 3, 4 1 62, 3, 4| 63,
1, 2 | 65, 2 ( 66, 2 ( 67, 2 | 68, 4 | 79, 3 |
97, 2 i 102, 1, 2, 3, 4 j 123, 1 | P I, 26, 1 |
P III, 2, 1 ; -zei-barbati, C, 33, 7 i -zol-
femel, C, 33, 7 ,• -zei-gemeni, C, 102, 3[
-zei falsi, C, 25, 2 ; -zeii eglptenilor, C,
41, 4 ; P III, 4, 4 i -zeii elenilor, C, 39, 4 i
-zeii paginilor, C, 62, 4| amorurlle -zel-
lor, C, 32, 1 j multimea -zeilor slnt crea-
tii ale Imaginatiei, C, 27, 5 1 modurlle
in care au fost nascuti -zeii, C, 26, 1— r-7 |

Dusman, — al vietil vesnice, B, 27, 1 1 ail-
nicia este — al lui Dumnezeu, B, 10, 2 |
-1 ai adevarului, P I, 69, 2.

Dusmfinie, — duhovniceascS, B, 22, 7,

Ecbatana, statuia zeitei Afrodlta Anaitls
din Babilon, Susa si — , C, 65, 3.

Educare, -a omeniril, P III, 94, 1 | pedago-
gia inseamna -a copiilor, P I, 12", 1.

Educate, P I, 49, 4; P III, 30, 4; 41, 3| —
buna, P II, 14, 4 i P III, 23, 2 1 — Ingrl-
jita, P I, 4, 3 i -a oamenilor, P I, 1, 4*
grija de — , P II, 7, 1 , mod de — P III,
41, 4 j toiag pentru — , P I, 61, 1.

Eetion, rege al ciliclenilor, C, 13, 3.

Efes, B, 42, 2, 3, 4 ,• C, 50, 2 | templul din
— al zeitei Artemis, C, 50, 2 | 53, 2.

Efoseni, Epistola catre — , P I, 18, 3.

Egalitate, -a balantei dreptajii, P I, 92, 2 j
-a mintulrii, P I, 28, 5| -a putorll, P 1,
71, 3.

Egiohu, supranumele lui Zeus i Ollmpul
casa lul Zeus — , C, 55, 4.

Egipt, C, 13, 5 i 48, 2, 4 | 49, 1 | 50, 3 | P I,
57, 3 i P II, 30, 2 i Apis din — , C, 52, 6 i
minunl si semne tn — , C, 8, 1 | pSmtntuI
-ulul, P I, 56, 2 i P III, 44, 4 | 91, 4 , plu-
tre prefloase din — , Q 48, 5 i plnzil flnA
din — , P II, 115, 2 i statuia lui SempU
din — , C, 52, 4 | templul lul Suraph din
— , C, 50, 3.

nglptran, -tonl, C, 0, 4 j 24, 3| 30, 4, 5, i
05, 2 i 70, 1 i P II, 42, 2 i nltnrelP -ton«,
(', II, 2 j tlumiKtZPlI -tonl, c:, 41, 4| llm-
Ixi -toana, 1> III, 4, 3.

M2

CLBMBNT ALBXANDUNUL

Eglpteanca, -ca cea desfrtnata, P III, 68, 3 ;

zeita Atena — -ca, C, 28, 2.
Elada, P HI, 13, 2.
Element, -ele, cauzele primare ale tutu-

ror lucrurllor, C, 64, 2.
Blaan, -i, C, 38, 4.
Elena, sotla lul Menelau, eroina Iliadei, C

35, 2 1 76, 1 i P II, 125, 3 ; P III, 13, 1.
Elan, C, 112, 3 i P 1, 31, 1 i -i C, 39, 4, 9 ;

65, 2 | 68, 5 f 74, 7; 120, 2 j P I, 31, 2 ;

P II, 78, 3 | -id vechi, P II, 78, 2 ; gloria

■llor (Ulise), C, 118, 3 ; mitul -ilor, P III,

11, 3 1 dumnezefi -ilor, C, 39, 4.
Elefantlna, locuitorii -ei, C 39, 5.
Element, -e, numarul -elor, C, 64, 2 ; -ele

slnt oauzele primare ale tuturor lucruri-

lor, C, 64, 2.
Elpenor, insotitorul lui Ulise, P II, 34, 2.
Elis, oras In Grecia, C, 38, 4.
Eleusina, C, 20, 2 ; 45, 1 ; Imprejurimile -ei,

C, 20, 1 i misterele de la — , C, 12, 2 ;

91, '2.
Eleusinton, templu in Atena, C, 45, 1.
Emanatie, — divina, C, 68, 2.
Empedocle Acragantinul, C, 27, 3 ; 64, 2.
Bncratit, -titi, P II, 33, 1.
Endimion, iubitul zeitei Selena, C, 33, 8.
Enigma, ticere tainica a -ei profetice, C.

10, 1.
Enio, zeita razbodulud, C. 102, 4.
Eol, Celx, Hul lui — , C, 54, 1.
Bollan, dialect — , C, 31, 2.
Eos, zeita aurorei, C, 33, 8.
Eplalte, Hul lui Aloeu, C, 29, 3.
Eplcur, glndirea lui — , C, 66, 5.
Epldaur, statuia lui Asclepios din — , C,

52, 4.
Bplharm, cinlc grec, poet, C, 29, 2: P II.

18, 3.
Epimemlde eel BStrln, filozof grec, C, 26, 4.
Episcop, B, 42, 3, 8, 9; -ul locului, B, 42,

3 | -I, B, 42, 2 ; P III, 97, 2.
Bpistola catre Romani, P I, 19, 5 ; — catre

Corinteni, P I, 33, 1 ; 61, 3 ; — catre

Efeseni, P I, 18, 3.
Erehteu, erou atenian, C, 42, 7.
Erehtizi, descendentii lui Erehteu, C, 22, 1.
Erezie, P III, 9, 4 : vtnturlle -iilor, P I, 18, 4.
Ergana, zeita, C, 97, 3.
Erifila, sotla lui Amfiaraos, P II, 109, 4.
Brlhtonlu, rege legendar al Atenei, C, 45, 1.
Errnlt, zeitele razbunarii, C, 26, 3.
Eros, zeul dragostei, C, 44, 2.
Estera, Izbavitoarea poporului evreu, P III,

12, 5.

Eter, dlvhiitate greaca, C, 28, 1.
Etiopta, P III, 4, 2 i 10, 1.
Etlopiain, -i, C, 36, 5.
Etlie, lstoric grec, C, 46, 3.
Etusa, fica lul Poseidon, C, 32, 3.

Euboleu, locuitor stravechi al Eleusinei, C,

17, 1 | 20, 2.
Eudox, mare navigator din antichitate, lu-

crarea sa : «Calatorie In jurul pamintu-

lui», C, 64, 5.
Euforion, poet grec, C, 39, 9.
Euharistie, -ia, har laudat si frumos, P II,

20, 1.
Euhemer Acragantinul, scriitor grec, C,

24, 2.
Eumenide, zei{e binevoitoare, C, 26, 3.
Eumolpizi, descendentii lui Eumolipos, C,

20, 2.
Eunom, cintSret grec, C, 1, 3; 2, 4| —

Locrianul, C, 1, 2; clntecul lui — , C, 1,

2, 3 ; statuia de arama a lui — la Delfi,

C, 1, 3.
Euripide, poet tragic grec, C, 30, 2 j C, 42,

3 j 68, 3 ; 76, 1, 3, 5, 6.
Eurimedusa, fiica lui Cletor, C, 39, 6.
Euristeu, regele Micenei, C, 24, 4.
Eva, C, 7, 6; 12, 2; P II, 123, 3 ; P HI,

19, 1.
Evanghelie, B, 4, 3, 10 ,• 6, 2 ; 22, 1 ( 25, 7 ;

C, 10, 1 j P 1, 13, 4 j 71, 2 i 76, 1 j 79, 2 ;

80, 1 i 85, 1 j P II, 9, 2 i 62, 1 i 109, 3 ;

-lii, B, 5, 1 ; 42—47; -lia dupa loan, P I,

38, 2 j -lia dupS Marcu, B, 5, 1 ; -lia este

trompeta lui Hristos, C, 1 16, 3 ; bogatul

din — , P II, 125, 2 ; Cuvintul din — , P I>

71, 1 ; cuvinte ale -liei, B, 22, 2; te-

meiul -liei, B, 6, 2.
Evia, cuvintul — , C, 12, 2.
Evlavie, C, 56, 4 ; 60, 1 ; P III, 4, 3 ( 15. 2 f

— din sila, P I, 87, 2 i — falsi, C, 22, 3 j

— libera, P I, 87, 2 ; invatatura de — , C,

19, 4.

Evreu, -ei, C, 8, 1, 3; 12, 2 j 70, 1} P I,
87, 2 j 90, 2 j P II, 8, 1 ; 19, 2 j 63, 2;
126, 3 j P III, 12, 4 ; -eu plin de intelep-
ciune, C, 80, 1 ; -reii vechi, C, 85, 2 ;
P I, 41, 2 j P II, 92, 2 ; 126, 2 ; imparat
al -eilor, P II, 43, 3 ; imparati ai -eilor,
P II, 61, 2 ; modelul psalmilor -eilor, P II,
44, 3; pinzeturi din tara -eilor, P II, 115,
2; profetia -eilor, C, 71, 4.

Exemplu, — de castitate, P HI, 41, 4; —
mintuitor, P I, 84, 2 ; — -1 Domnului, P I,
83, 1.

Exercitiu, — corporal, P III, 49, 4 ; 50, 2, 3 ;

32, 1 j — trupesc, P III, 96. 1 s til at-

letice, P It, 49, 2 ; -tii corporale, P III,
49, 2 ; 50 1 , 65, 1 ; -tii gimnastice, P III,
49 — 52,i folosul -tiilor corporale, P III,
49 — 52 i sala pentru -tii corporale, P III,

20, 2.

ExiStentS, C, 7, 1, 2 1 -te, P HI, 16, A;
cauza -tei, P I, 62, 3j clntecul eel nou
este temeiul universului si armonia tu-
turor -telor, C, 5, 2 ; natura, creatoarea

INDICE MAL 9> 0N0MAST1C

•lor, P II, 85, 3 1 Dumnezeu este ma«uira
adevSrului tuturor -telor, C, 69, 1 1 na-
ture -telor, C, 69, 3.
Explicare, -a rlndulelli nasterll din nou,
P II, 81, 3.

Facere, — de bine, B, 28, 4 ; 31, 8 j P I,

92, 2 ; P III, 39, 2 j grabfi neobosltS spre
-a de bine, P II, 129, 1 i -ri de bine, P II,
96, 2 j -ri de bine fata de oameni, ave-
rea cea mai pre{ioasa, P II, 36, 2 ; -a
de copii, P II, 90, 3 ; 93, 1 f P III, 19, 1 ;
-a de rau, B, 22, 6 j -a lumii este opera
voinjei lui Dumnezeu, C, 63, 3.

Facultate, -a de a pofti a saifletuhii, P III,

1, 2.

f-aleron, port al Atenei, C, 40, 2.

Familie, castitatea -iei, P II, 97, 2 ; -a cre-
?tina, caracterele ei, P I, 10, 2.

Fanocle, lucrarea sa : «Amorurile sau fru-
mosii», C, 38, 2.

Fapt, — rusinos, P II, 52, 2.

FaptS, — , aducatoare de cistig, P III, 28,
4; — buna, B, 16, 3; P I, 82, 4j —
convenabiia, P I, 102, 2 ; — dreapta, B,
31, 6; — femeiasca, P II, 68, 4 j — fru-
moasa, P III, 11, 3 j — josnica, P II, 13, 1 ;

93, 2 ; — IndrSzoieata, C, 93, 1 ; — min-
tuitoare, P II, 4, 3 ; — nedumnezeiasca,
P II, 83, 3 ; — nerusinata, P III, 20, 2 ;
dragostea de Dumnezeu este cea mai fru-
moasa — din viata omului, C, 122, 2 ;
-ta este o lucrare a sufletului rational,
P I, 102, 3 ; -te bune, B, 1, 4 ; 40, 3 ; C,
93, 3 ; P I, 77, 1 ; 97, 1 ; P II, 127, 2 ;
P III 1, 1 ; 53, 3 ; 89, 3 ; -te bune si fru-
moase, P II, 65, 2 ; -e cu pacat, P II, 52,

2, 3; -te de blamat, P II, 114, 3; -te de
buna-cuviinta, P III, 49, 4 ; -te de jale,
C, 1 ,- -te de ocara, C, 39, 3 ; -te de ru-
sine, P I, 77, 1 j P II, 40, 3 ; 45, 4 ; 51, 1 ;
P III, 32, 2 ; -te foarte mari, B, 10, 4 ;
-te frumoase, P II, 63, 2 j -te IndrSznete,
P III, 22, 1 ; -te Intru dreptate, C, 4, 4 ;
-te lipsite de buna-cuviinta, P II, 52, 1 ;
-te mari, C, 30, 6; -te nelegiulte, C, 58,
3 j -te omenesti, P I, 6, 6 j -te prezente,
C, 55, 2 ; -te rationale, P I, 102, 4 ; -te
rele, B, 42, 5 j P III, 15, 2 ; pocatinta de
-rele, P I, 32, 1 j -te si cuvlnte pline de
minciuni, P III, 27, 2 j -te trecute, C, 55,
2 ; -te urite, C, 53, 1 ; P I, 82, 3 , P III,
37, 2 j -tele Apostolilor, P II, 16, 2 , -tele
oamenilor din vechlme, C, 31, 3 1 -tele
sfinte, P I, 54, 1 , -tele trupulul, P II,
100, 3.

Faraon, P I, 76, 3.

Fcisls, onis In Asia Mica, P II, 3, 2.

F«t&, -ta Domnulul, C, 81, 4 1 P I, 70, 1 1
P III, 85, 3 1 -ta lul Dumnezeu, C, 78, 2 1
P I, 70, 1 1 87, 3 1 -ta lui Dumnezeu eite
Cuvlntul, P I, 57, 2 1 Cuvlntul se revarsa
pe Intreags — a p&mtntulul, C, 110, 3|
Dumnezeu a vrut ca femola la n-alba
par pe — , P III, 18, 1.

Facator, C, 81, 2 i P II, 44, 1 1 -ul cerulul,
C, 63, 4 1 105, 1 1 -ul universulul, C, 65,
4 ; 68, 1 j Cuvlntul, singurul instrument
muzical — de pace, P II, 42, 3.

F3clie, -ia cea bun8, C, 80, 2 1 -il neador-
mite, P II, 99, 6.

FagaduintS, -ta dumnezeiasca a bairului,
C, 95, 1 j -ta lui Dumnezeu, P II, 4, 3 1
-ta omeneasca, P I, 25, 3 ; -ta vletll do
acum si a celel viitoare, C, 85, 3 ) P III,
96, 1 ; asezamintele -tei, C, 23, 2 j dobtn-
direa -te 1 P I, 28, 3, 5 i harul -(el lul
Dumne- ,, C, 84, 5 ; mostenitorl dupS — ,
PI,' 4 ; odihna este Implinirea -el,
P I, 29, 3 ; unde este oredinta acolo este
si -ta, P I, 29, 3; -tele bunului PSstor,
P I, 84, 2.

FSptura, -ra lui Dumnezeu, omul, C, 61,
4 ; 92, 2 ; 103, 3 j -ra nou3, B, 12, 1 | C,
1 14, 3 j -ra omului, P I, 6, 2 1 Cuvlntul
a fost un adevarat luptator, ImpreunS
luptator cu -ra Sa omeneasca, C, 110,
3 ; -rile cuvlntatoare ale Cuvlntului
duiminezeiesc, C, 6, 4 ; -rile p&mlmtesti, C,
25, 4.

F8t, formare -ului, P I, 48, 1.

Fata, fetele lui Celeos, C, 45, 1 1 fetele
spartane, P II, 114, 1.

Feac, -ci, locuitori'ai Insulel Sherla (Corfu),
P II, 72, 1.

Febos, zeul soarelui, C, 29, 4 1 32, 3 | 43
3 ; 50, 1.

Fecioara, P I, 42, 1 ; — a fost mam8, dal
n-a avut lapte, c3 n-a ajuns feraoio, P I,
42, 1 ; — cheama la Ea pe copll sl-i alBp-
teaza cu lapte sflnt, cu Cuvlntul, Care
a fost prune, P I, 42, 1 1 — este BlsorlcS,
P I, 42, 1 j — n-a avut lapte, P I, 42, 2 1
Domnul Hristos, fructul -ei, P I, 41, 3 1
laptele -ei a fost trupul lul Hristos, P I,
42 2.

Fecioarfi, C, 28, 3 1 P I, 19, 3 1 42, 1 1 81, 1 1
P HI, 14, 2 1 — curata, P I, 18, 2 1 -ro,
C, 33, 4, 54, 61 119, 2.

Feclorie, P I, 81, 1,

Fedru, dlalogul — , P II, 86, 2.

Femelo, — cu b8rbat, P II, 98, 2 1 — cu
Judecata, P III, 7, 1 , — clnstlta, P 111,
67, 1 1 — cumlnte, P II, 109, 4 1 P Hi,
6, 2 1 — evlovioasa, P III, 84, 3| — fru-
monsfl, P III, 83, 3 1 — lndollntd, C, 23,
1 , — Intolonpia, P HI, 54, 2\ • llborrt,
l> 111, 73, •). 1 -In nprnnpolul, I' I, IIS, 1 1

304

CLEMENT ALBXANDRINUI

beats, P II, 33, 2 i -ia blne-credincioasa,
P III, 67, 3 1 -la cea pacatoasa, simbo-
llamul faptel el, P II, 61, 1—63, 3; i-a
cu mlr, P II, 61, 2 i -la desfrinata mari-
tat«, P II, 98, 3 ; -ia haraica, P III, 67, 3 j
-la gospodinfi, P III, 67, 2 j -ia lui Enea,
P III, 79, 5; -ia lul Lot, C, 103, 4, -ia
marltata, P II, 54, 1 ,• 109, 4 ; -ia nebuna.
P III, 71, 4, -ia nemaritata, P II, 109, 4;
-la piatlta, P II, 98, 2 j -ia s3 poarte
Imbr8c8mdnte simpia si serioasS, P III,
56, 1 | -la sa poarte voal pe cap, P III,
79, 4 | -la stearpa, C, 9, 2, 3, 5 ; -ia stra-
ins desfrinata, P III, 9, 3 ; aceeasi virtute
©ate si pentru b8rbat si pentru — , P I,

10, 1 ; aceleasi premii se dau si b8rba-
tului si -eii pentru viata lor sflnta dusa
In c8snlcie, P I, 10, 3 ; baia -meii, P III.
32, 2 | barbatul -meii celei ~terpe, C, 9,
5 | bdrbatul este cununa -rn P II, 71,
1 | buzele -meii desfrlnate. P ', 68, 2 ;
copiil -meii de bun neam, C. 9, 5 ; des-
frlul -meii, P III, 7, 2 ; desfrlnarea -meii,
P III, 70, 4 j din pricina dragostei Sale,
Tatai a ajuns — , B, 37, 2 ; Dumnezeu a
vrut ca -ia s8 n-aiba p3r pe fata, P III,
18, 1 | firea slaba a -meii, P II, 107, 2 j
frumusetea -meii, P III, 83, 4 ; frumuse-
tea -meii cu narav r8u, P III, 56, 3 ;
glasul -meii, P III, 23, 3 ; imbracamintea
•meii, P II, 111, 1; In veacul acesta se
deosebeste -ia de barbat, In ceiaialt nu.
P I, 10, 3 j in viata de dincolo omul este
lipelt de dorinfa, care pe pamint desparte
pe barbat de — , P I, 10, 3; mersul cu
-mel, P III, 69, 2 j mintea -meii, P III,
5, 3 | nu -ia, ci desfrinata este iubitoare
de podoabe, P III, 5, 4; p8rul -meii, P
III, 5, 2 j partile rusinoase ale -meii, C
22, 5 i plntecele -meii, P I, 49, 1 j podoa-
ba -meii trebuie sa fie Inauntrul ei. P

11, 121, 2 i podoabele -meii, P II, 126, 2j
purtarea -meii, P HI, 66, 3 ; sinul -meii,
P I, 49, 2 i sufletul -meii, P III, 5, 3 f
tlmpul Impreunarii barbatului cu -ia, dar
numai a celui c8s8torit, P II, 83, 1 j tru-
pul si sufletul -meii, P III, 27, 2 ; urmele
-meii stricate, P III, 69, 2 j -mei bogate
P II, 39, 2 j -mei casStorite, P I, 55, 2 ;
-mel cumlntl, P II, 105, 2; 114, 3; -mei
desfrtnate, P II, 97, 3; 105, 2; 110, 1; P
III, 62, 3, -mei elegante, P HI, 30,1; -mei
f8r8 minte, P II, 1 18, 3; -mei frumoase, P
II, 127, 3j -mei IndrScite, PII, 118, 5; -mei
llbere, P III, 7, 1; -mei maritate, PII, 54,
2| -mel nomSritate, P II, 54, 2; -mei prost
crescute, P III, 31, 2 | -mei sSrace, P III,
31, 2 1 -mei urtte, P II, 127, 3j -meile
hlpcrboreene, C, 45, 2; -meile iubitoare
de podoabe, P III, 5, 4 j -meile inne-

bunlte dupa bogatie, P III, 10, 3 j -meile
nes8natoase la cap, P II, 69, 4 i -meile
pornite spre desfrlu, P III, 56, 5 j -meile
s8 fie p8zitoarele casei, P III, 57, 1 ;
-meile semenilor, P I, 15, 1 ; b8ile -mei-
lor, P III, 31, 1 i bucle la -mei, P III, 60,
2 ; camere de -mei, C, 109, 2 ; P II, 65,
1; 118, 4 r P III, 8, 1; 18, l f 27, 2;
ceata de -mei, C, 32, 2 ; Cuvintul este
in chip egal Pedagog si pentru barbaji
si pentru -mei, P I, 10, 2 ; dragostea, sub
cele douS forme, ca b8rbati si ca -mei,
P III, 15, 2 ; grija -meii, P III, 8, 2 ; Im-
preun&ri cu -mei Insarcinate, P II, 88, 3 [
numele de om este comun si pentru b8r-
bati §i pentru -mei, P I, 10, 3; oamenii
stapiniti de -mei, P III, 31, 2 ; picioarele
-meilor, P II, 122, 4 j sarutarile -meilor
stricate, P II, 98, 1 j scopul -meilor des-
frinate, P III, 11, 2 j urechile -meilor,
P II, 129, 3.

Fenicia, C, 39, 9.

Fenix, pedagogul copiilor lui Cresus, P I,
55, 1.

Fenomen, -ele ceresti, C, 63, 4 j 67, 2.

Fere, orasul — , C, 35, 1.

Ferefata, zeita, C, "16, 1, 3 ; 33, 8 ; 42, 7 ;
rapirea -tei, C, 17, 1.

Fereastra, -ra, prin care s-a ar8tat Domnul,
este trupul Lui, P I, 23, 1.

Feton, divinitate greaca, fiul zeului Soare,
C, 30, 9.

Fiara, — r8pitoare, C, 91, 3; -ra piacerii,
P II, 93, 4; -ra vicleana, C, 7, 4; -a cea
lacoma, P II, 7, 4 j dintii -relor, P I, 68,
2 ; minia -relor, P I, 68, 2.

Fidias, sculptor grec, C, 34, 1 ; 47, 2 ; 53,
4 ; 98, 1 ; lei sculptati de — , C, 47, 4 ;
statuile lui Zeus si Apolon din Patara
Siciliei sint sculptati de — , C, 47, 4.

Fier, — adus din India, P II, 37, 2; sem-
nele facute cu -u<l rosu pe trap, P III,
10, 4 ; toiag de — , P I, 61, 3.

Figura, -ri de animale, P II, 109, 1 ; -ri
de ceara, C, 58, 1 ; -ri de joe, P II,
113, 2; -ri de lemn, C, 58, 1; -ri pline
de rusine, P III, 20, 2.

Fiic3, -ca Ierusalimului, P I, 15, 2 ; -ca
Sionulul, P I, 15, 2 ; -cele lui Dumne-
zeu, C, 119, lj -cele lui Israel, P III,
20, 4; 48, 2; -cele Sionului, P III, 72,
2 ; -cele lui Testios, G, 33, 4.

Fiinja, -ta cea cugetatoare, adica omul,
P I, 100, 3.

Fildes, paturi de — , P II, 30, 3; 37, 3j
statui de — , C, 58, 1 ; 74, 2 ; statuia
de — a Afroditei, C, 57, 3.

Fileb, dialogul lui Platon — , P II, 100, 4.

Filenis, reprezentari din cartile scriitoa-
rei — , C, 61, 2.

INDICB REAL 91 ONOMABTIC

M8

Filemon, poet comic, P II, 122, 4| P HI,
73, 1.

Filip, regele Macedonlel — , fiul lul Am-
yntas din Pella, C, 54, 5 j P I, 55, 1.

Filipide, poet comic, C, 44, 3.

Filohor, istoric grec, C, 30, 3 i 47, 5.

Filomede, supranumele Afroditei, C, 14, 2.

Filapator, Ptolomeu IV, hicrarea «Despre
— » a lui Ptolomeu fiul lui Agesarhos j
C, 45, 4.

Filostefan, gramatlc grec, lucrarea «Des-
pre Cipru» a lul — , C, 57, 3.

Filozofie, credinta cea adevarata este — ,
P II, 117, 4; -ia ebraicS, P II, 18, 1 ; -ia
este cea mai InaltS stiinta, P I, 101, 2 ;
-ia, sfat de lungd durata, C, 113, 1.

Finic, ramuri de — , P I, 12, 5.

Fire, desfriu impotriva -rii, P II, 113, 2;
Impreunan Impotriva -rii, P II, 86, 1 ;
indeletnicire Impotriva -rii, P III, 20, 2 ;
legile -rii, P HI, 23, 1 ; omul este prin
— o fiintS superic-arS, P III, 37, 1 ;
purtari desfrlnate Impotriva -rii, P II,
105, 3; -a de barbati, P, III, 21, 2; -a
dumnezeiasca, P HI, 37, 2 1 -a nu se
poate schimba, P II, 84, 1 ; -a omenea-
sca, P I, 100, 3 j P im, 3, 2 j -a slaba
a femeii, P II, 107, 2.

Fiul (Dumnezeu-Fiul), B, 6, 4 ; 8, 1 j 33,
6 ; C, 10, 3 i 107, 3 ; 120, 4 ; P I, 20, 2 ;
24, 1 ; 28, 5 ; 29, 1 j 33, 4 j 53, 1 ; 74, 1 ;
88, 2 ; 94, 3 ; P III, 40, 2 ; 101, 1. 2 ; —
eel adevSrat, C, 82, 5 ; — eel iubit, C,
82, 5 ; P I, 25, 2 ; 97, 2 , — , Iisus Hris-
tos, Domnul viilor $i al mortilor, B, 42,
20 ; — In Tatai, P I, 24, 3 } 74, 1 ; —
lui Dummezeu, B, 8, 4 ; 12, 1 ; C, 110, 1 ;
P I, 24, 4, — Omului, P I,
76, 2; P II, 32, 3; — , Pedagog si Di-
dascal, P HI, 101, 2; — TatSluI, P I,
97, 2f — , vesnicul biruitor, C, 121,
1 ; chipul -ui lui Dumnezeu, P III, 20,
5j Cuvlntul dumnezeiesc este — ade-
varat al Mintii, este lumina Luminii pri-
mitive, C, 98, 4; Cuvlntul este — lui
Dumnezeu, P III, 2, 1 t Domnul este —
Creatorul, P I, 73, 1 ( Dumnezeu a dat
pe propriul S3u flu, P II, 120, 3) Hris-
tos este — lul Dumnezeu, P I, 23, 1 ;
singele lui Dumnezeu — , B, 34, 1 1 uni-
cul Tata si — , P III, 101, 2.

Fiu (fiul oamenilor), — al lul Dumnezeu,
C, 92, 3; legitim, C, 94, 3 1 — nelegi-
tim, C, 94, 3 ( -1 lui Noe, P II, 51, 1 i
fii ai lui Dumnezeu, C, 27, 3 j fii al !m-
paratlel, B, 5, 4| fii al luminei, C, 92,
5 j fii ai luminii si al zllei, P II, 80, 1 |
fii al mlnlel, C, 27, 2 t fit ffirft do logo,
P I, 80, 1 i III farit prlhnng al lui Dum-
nczou, P III, 100, 3 | fll lubl(l, C:, 9t,

3 1 flit lul Avraam, C, 4, 2| (111 lul
Dumnezeu, C, 82, 7| P I, 31, fill lul
Ieael, P III, 12, 2| fill lul Itrael, P 111,
20, 4 | 48, 2 | fill lul Zevedeu, B, 25, 2 |
Till luminii celei adevarete, P II, 80, 4 i
fill neascultStori, C, 6, 1 1 8, 1 1 (11 nelo-
gltlml, C, 92, 5, fiii nolegluirll, C, 27,

3 I fill oamenilor, C, 81, 1 i P I, 90, 1 ,
fiii razvratlti, P I, 78, 1 » fill strainl, P 1,
80, 2,- cumma bStrlnilor sint fill fillor,
P II, 71, 2 1 descoperlrea slavei fiilor lul
Dumnezeu, B, 29, 4.

Flntlng, Cuvlntul este -na sflnta a bucu-
riei, P II, 32, 2.

Flecarealfi, -la cultul zeilor, C, 109, 3 | -la
fata de Dumnezeu, P II, 59, 3.

Floare, -orile Intelepciunii, P II, 110, 3.

Foe. -ul eel cumplit, B, 37, 6 j -ul coV In-
telept, C, 53, 3; -ul eel nestlns, P 111,
83, 4 ; -ul eel vesnie, B, 33, 3 ■, amominta-
rea -ului, P II, 20, 2; Domnul -ulul, C,
67 2 f slilp cie —, C, 8, 3.

Folosire, -a averii, B, 12, 4 1 -a averllor,

B, 13, 6.

Foroneu, regele legendar al Argosulul, C,
44, 1 j legile lui — , C, 108, 4.

Frate, -le oamenilor (Hristos) a vrut »4 (le
Pedagog, P I, 85, 2 ; Intll-Nascut Intro
multi -a{i, P III, 20, 5.

Frica, -ca de Domnul, C, 88, 1 i P I, 89,
2 ; P III, 29, 1 ; 67, 3 j -ca de Dumnezeu,
P II, 42, 3 j -ca este de doua felurl : una
insotita de respect, alta Insotlta de ur8,
P I, 87, 1 — 2 j legea educa pe popor
cu — , P I, 59, 1 j pentru poporul col
nou -ca s-a prefacut In dragoste, P I,
59, 1 ; radacinile amare ale -ell, P I,
83, 2.

Frigia, P III, 13, 1.

Frigian, C, 35, 1 j clntecul — , C, 2, 4 i con-
ducfitor de car — , C, 34, 1 | vgcarul — ,

C, 37, 2 ; -gieni, C, 6, 4 , 13, 2 | 15, 1 ,
26, 1.

Fruct, Domnul Hristos este -ul Fecloarol,
P I, 41, 3 j -ul poftei, P II, 51, 2 i -ul ru-
gaciunii, P III, 89, 5.

Frumos, -ul real, P II, 106, 2| 115, 5| lubl-
rea de -ul real, P II, 122, 1 j natura -ulul,
P II, 106, 1.

Frumusete, -a adevfirata, P II, 122, 2\ 120,

4 i P III, 1, 3, 5 | 3, 3 j 5, 2 | 56, 5 | 05,1 |
07, 1 , -a adulterina, P III, 13, 2 i -a nr-
tistlca a creatlel, C, 63, 1 i -a cumlnlo-
niel, P II, 121, 2 | -a este flourua mlnu-
nat« a sanfttatll, P III, 01, 3, -ii lnlN«,
P III, 6, 1 i 12, 3 | -« femell cu narav ran,
P III, 56, 3 i -n lul Dumnozou, P III, 14,
2 | -a morula o*te buna, P II, 121, 3| n
nnturalft, P II, 125, 3 t 1» III, 5H, 3| 02, ■). \

390

CLEMENT ALEXANDRINUL

-a pSruta, P HI, 5, 4| -a proprle, P III,
6, 3| -apurtaTii, PH, 113, lj -a steaina, P
III, 6, 3« 11, li -a sufleteasca, PHI, 64, 1;
-a sufletului, p III, 3, 3 f 12, 3 f definitia
-til trupulul, P III, 64, 2 i arhetipul ade-
virat al -tii, C, 49, 2 ; omul sa fie Impa-
ratul -tii. nu tiranul ei, C, 49, 2 ; su-
fletul arata si -a si uirltenia, P II, 121, 2.

Frlna, curtezana — Tespieca, C, 53, 6.

Pum, ul jertfelor, C, 41, 3.

Punle, -la credintei, P I, 10, 1,

Furie, -rli bahice, C, 118, 5.

FurtunS, -aiile erotice ale desfrtuiui,
P III, 1, 4.

Galatean, -eni, P I, 83, 1.

GalMmede, iubitul lui Zeus, C, 33, 5 ; 49, 1.

GStealS, — adevarata, P II, 129, 2 j dra-
gostea de — , P II, 104, 1 ; 106, 1 ; dra-
gostea nebuna de — , P II, 109, 3 ; reaua
mestesugire a iubirii de — , P III, 9, 1 ;
-tell de razboi, P III, 54, 2 ; -teli din lu-
mea aceasta, P II, 106, 2.

Gen, — feminin, C, 12, 2 j — engomiastic,
P I, 89, 2 i — parenetic, P I, 89, 2.

General (Dumnezeu), C, 100, 4 ; Cuvintul,
marele — , P I, 65, 3.

Generatie, -tia cea veche, P I, 19, 4.

German, cotiuga -ului, P III, 24, 3.

Ghlclt, -ul oracolelor, C, 119, 3.

Ghicitor, -i ambulanti, P III, 28, 3.

Ghld, — Intelept, P III, 38, 3.

Glmnastlca, maestru de — , B, III, 6.

Glnd, — curat, P I, 19, 3 ; — desfflnat,
P II, 116, 1 j -uri desfrlnate, B, 16, 2 ;
P III, 56, 1 ; -uri dumnezeiesti, P II, 22,
1 | -uri patrunzatoare, P III, 18, 3 ; -uri
straine, B, 1*2, 1; -uii zadarnice, C, 90,

1 | tn samlnta barbatului sint insamin-
tate -urile naturii, P II, 83, 3 ; oglinda
-urllor, P HI, 75, 2.

Gtndire, — cinstita, P III, 84, 2 ; — de-
parts, C, 70, 2 ; — matur8, B, 8, 3 ; -a
engomlastica, P I, 89, 3 ; -a lud Epicur,
C, 66, 5 i -a parenetica, P I, 89, 2 ; -a
talnlca a Mlntuitorului, B, 5, 4 ; adincul
supraceresc al -rii Mlntuitorului, B, 5,
4 1 curatla -rii, P I, 14, 2.

Glas, — adev8rat, C, 88, 3 ; — de la Dum-
nezeu, C, 104, 1 j — de trSmbita, P II,
41, 4 | -ul celui care strigS In pustie, C,
9, 1 | -ul Ouvintului dumnezeiesc, C, 84,
, -ul desclntatorilor, C, 105, 4 ; -ul in-
gerulul, C, 9, 2, 3 -, -ul lui Dumnezeu, C,
84, 3, 5) -ul lui loan BotezStorul, C, 9,
3 i -ul profetlc, C, 4, 2 ; -ul ratiunii, P II,
78, 3 j trimbita cea cu mare — , C, 116,

2 i vletfiti care n-au nici v3z, nici auz,
nici —, de pllda scoicile, C, 51, 5.

Gomora, P I, 69, 2.

Gnostic — , P I, 35, 1 i -i, P I, 31, 2 t 52,
2; ereticii -i, P I, 37, 1.

Gnoza, P I, 39, 1.

Grajd, -urile din Ida, P III, 13, 1.

Grasime, mirosul de — al jertfelor, C, 41,
4 ; mirosul -mil de la jertfe, C, 51, 2.

Griunte, -le de mustar exprima alegoric
mlntuirea, P I, 96, 2 j Pedagogul se a-
seamana pe El cu -le de mustar, P I,
96, 1.

Grecia, C, 20, 1 f 49, 1 [ 1U2, 1 ; P H, 3, 1 j
72, 1 ; P III, 13, 4 ; Prin Cuvintul toata
lumea a ajuns Atena si — , C, 112, 1.

Grec, -i, C, 1, 2, 3 j 13, 2 ; 22, 1 i 24, 1, 2 ;
34, 1 j vechii -i, P H, 44, 3, 72, 1.

Grecesc, popoare -esti, C, 48, 4.

Greiere, -le de la Delfi, C, 1, 2; cintecul
-rului, C„l, 2.

Grija, — binecuvintata, P I, 84, 2 ; purtarea
de — , C, 103, 1 ; purtarea de — a lui
Dumnezeu, C, 110, 1 ; -jile lumii, P I,
17, 2.

Grilos, tatai lui Xenofon, C, 71, 4.

Grozavie, -iile de dupa moarte, C, 22, 2.

Gura, -a cea dumnezeiasca, P III, 87, 4 ;
-a Domnului, C 82, 1 j 95, 2 ; -a nebuni-
lor, P II, 53, 2 ; -a profetilor, C, 8, 3 j -a
pruncilor, P I, 13, 1 j Duhul -rii lui Dum-
nezeu, C, 63, 1 ; fara friu la — , P III,
29, 2; -ri fara rautate, I, 9j -ri nevirio-
vate, I, 9 f 51.

Gust, vietati care au un simt analog cu
simtul mirosului sau al -ului, C, 51, 4.

H

Hades, zeul infernului, C, 34, 3, 5.

Haina, -na castitatii, P III, 1, 1 ; -na Dom-
nului, P 11, 113, 3 ; -na nestricaciunii, PI,
84, 3; -na pacatului, P I, 32, 4; -na
sfinta, P III, 1, 1.

Halis, fluviu In Asia Mic3, C, 43, 3.

Halimus, misterele din — , C, 34, 2.

Hamadriade, nimfe ale padurii, C, 58, 2.

Har, -ul ascultarii, C, 95, 2 ; -ul eel de sus,
C, 104, 2 ; -ul fagSduintei lui Dumnezeu,
C, 84, 5 ; -ul glasului apostolilor, P II,
119, 1 ; juI iubirii de oameni a lui Dum-
nezeu, C, 8, 1 ; -ul ingeresc, P II, 82, 3 ;
-ul lui Dumnezeu, B, 16, 2; C, 117, 5;
P I, 29, 5 j P II, 44, 2 j 104, 3 j -ul lui
Hristos, B, 9, 2 ; -ul luminarii, P I, 30, 1 ;
-ul mintuitor al lui Dumnezeu, C, 7, 2 ;
-ul Mintuitorului, B, 1, 4 ; -ul preottei,
P III, 23, 2 ; adevarul este -ul Tataiui si
lucrarea vesnica a Cuvintului, P I, 60, 2 ;
euharistia este — laudat si frumos, P II,
20, 1; fag8iduinta dumnezeiasca a -ului,
C, 95, 1 j legea este -ul eel vechi dat de

INDICB RIAL 91 ONOMAITIC

307

Cuvlntul prln Molso, P I, 00, 1 1 nouta-
tea -ulul, B, 8, 1 1 -urllo Umadulrllor, P 1,
6, 4 i Mireasa -urllor, 1, 47.

HarismS, P I, 26, 2, 3.

Harmos, general atcnlan, C, 44, 2.

Hefaistos, zeul foculul, C, 28, 2, 3 i 29, 1, 5 i
57, 2 i 64, 6 | P II, 34, 2 | — este numlt
beteag de amlndouS plcloarele, C, 76, 1 i
casele lui — , C, 59, 1 i stSplnul — , C,
59, 1.

Heimarmene, soartS, C, 26, 5.

Helicon, munte In Grecla, C, 2, 1, 2, 3.

Helios, zeul soarelui, C, 36, 2 i 54, 3.

Helitis, supranumele zeijel Artemis, C,
38, 5.

Hera, zeita, C, 33, 9 ; 54, 1 i P II, 72, 3 ; ca-
sStoria zeitei — , C, 36, 2 j statuia zeitei

— Citeronia, C, 46, 3 ; statuia zeitei —
Samiana, C, 46, 3 ; xoanonul zeitei — , C,
47, 2 ; xoanonul zeitei — din Tirins, fS-
cut din lemn de p5r, a fost sculptat de
Argos, C, 47, 5.

Heracle, erou mitic grec, C, 24, 4 ; 30, 6, 7 ;

33, 4 ; 35, 1 ; 36, 2 ; 38, 4 ; 39, 6 ; 41, 2 ;
57, 2 ; 76, 5 ; — Apomiie, C, 38, 4 ; —
Fobu, C, 38, 4 j — Piretu, C, 38, 4 ; chipul
trupului lui — , C, 30, 7 j — Indepartato-
rul de rele, C, 26, 7 ; muncile lui — , C,
61, 2 ; statuia de lemn a lui — , C, 24, 4 ;
statuia lui — din Tirins, C, 47, 8.

Heracleopolit, -ti, locuitori ai orasului He-

racleopolis, C, 39, 5.
Heraclide Ponticul, filozof grec, lucrarea

sa : «Zidirile templek>r», C, 39, 9; 66, 5.
Heraclit Efeseanul, filozof grec, C, 22, 2 ;

34, 5 ; 50, 4 j 64, 2 ; P I, 22, 1 ; P II, 99,
5 ; P III, 2, 1 ; — si discipolii sSi, C,
64, 6.

Hermes, zeu, C, 29, 1 ; 50, 5 ; 54, 4 ; 102, 1 ;

— Amietu, C, 102, 1 ; — Tihon, C, 102,
1 ; — a lui Andocide, C, 102, 1 j statuile
lui — , C, 53, 6.

Hersonesul Tauric, C, 42, 3.

Hesiod, poet grec, C, 26, 6 ; 73, 3 j P III,

32, 2.
Hespiridp, nimfe, C, 17, 2.
Hiacint, lubitul lui Apolon, C, 33, 5.
Hicesie lucrarea : «Despre mlstere» a lui

— . C 64, r,
Hiena. -na-femelS, P II, 86, 1 ; -na-mascul,

P II, 86, 1 | interzicerea cSrnii de — ,

P II, 83, 5 | partea de prisos de la — ,

P II, 87, 2.
Hilas, lubitul lui Heracle, C, 33, 5.
Hiona, iubita lui Poseidon, C, 32, 2.
Hios, insula greacfi, P II, 30, 1 j Metrodor

din — , C, 66, 1 i soflstul Teocrlt din — ,

C, 97, 1.
Hipasu, filozof groc, — Metapontlnul, C,

64, 2.

Hlpocontlzl, deacondontll lui Hlpocoon,
C, 38, 2.

HIpon, filozof grec, C, 24, 2 i 55, 1 1 ora-
colul lui — , C, 55, 2.

Hlpotoa, fllca lui Nestor, C, 32, 2.

Htperboroan, -reenl, C, 29, 4 1 temelle Gre-
ene, C, 46, 2.

Hlperoha, feoloarS din nordul ScI{Iel, C,
45, 2.

HIron, centauT, C, 42, 4.

HIsiplla, lublta lui Apolon, C, 32, 3.

Hoaspls, fluvlu, P II, 30, 3.

Homer, C, 26, 6 ; 29, 3 ; 30, 4, 6, 7, 33, 1,

2, 7 ; 35, 2 | 36, 1, 21 , 38, 1 ; 41, 4 ; 55,
4, 59, 1, 2 j 76, 1, 2 1 P I, 36, 1 j P II,
105, 4j 111, 2; 123, 2; P III, 14, 1.

HranS, — duhovniceascS, P I, 35, 3 j P II,
112, 1 ; israeMteamS, P II, IB, 2| — spi-
rituals, P III, 76, 2 j — usoara, P II, 14,

1 [ — vremelnicS, P II, 83, 2 j -na coa
duhovniceascS, P I, 35, 3 1 50, 3 1 -na
cea duhovniceascS se aseamSnS cu lup-
tele, P I, 40, 2, -ma cea dumnezelasca,
P II, 9 1 j -na cea sflntS, P I, 45, 1 | -na
cea veche, P I, 43, 1 ; -na cu lapte, P I,
45, 2 j -na tngerilor, PI, 41, 2 i -na p8g!-
nilor, P II, 18, 2 j -na tare, P I, 44, 1 |
agapa este — cereascS, P II, 5, 3 i amox-
tecul trupului si singelui lui Hristos este
Domnul, -na pruncilor, P I, 43, 2 1 Cu-
vlntul este -na adevSrulul, P I, 45, 2 1
Cuvlntul este numlt In chip alegorlc — ,
P I, 47, 2; indulcirea -nei, P I, 51, 1 ,
laptele este izvorul -nei copilulul, P I,
49, 2 ; nasterea din nou a omulul este
duhovniceascS, iar -na lui este tot du-
hovniceascS, P I, 49, 3 i pentru nol In-
susi Hristos ne este — , P I, 46, 1 | regl-
mul fortat de — pentru atleti, P H, 2, 1.

HrSnitor (Cuvlntul), P 1, 43, 3| Cuvlntul
este pentru copil : TatS, Mami, Pedagoa,
— , P I, 42, 3.

Hrisis, preoteasS, C, 53, 2.

Hristos, B. 3. 6; 6, 4 j 9, 2 i 10, 1| 11, 2 |
12, 1, 2 f 13, 5, 6 ; 22, 5 1 23, 5, 24, 1,

2 i 25, 2, 3 j 30, 1 ; 42, 3, 8, 13 ( C, 9, 1 |
10, 1, 2, 3 | 27, 2; 59, 2 j 95, 4 | 113, 2|
116, 2j 117, 3i 119, 3) 120, 4, 121, 1)
123, 1 ,- P I, 15, 2 i 18, 2 j 19, 2 | 25, 2 |
31, 1 | 34, 2, 3 ; 35, 2, 3 | 49, 4 | 52, 2 |
53, 1 | 90, 2 | 97, 1, 98, 1, 3, 4, 102, 4,
P II, 9, 3i 10, 4, 5 | 51, 2 | 63, 3, 4 i 6 r >,

3, 126, 1 | 128, 1 | P III, 17, 2 | 20, 2 | 43,
1 j 63, 2 | 94, 5 | 95, 1 j — a purtut po
capul si In mlntea trupului Lui toato rllii-
Utile noastro, P II, 74, 3 j — bunul con-
ductor do car nl onmonllor, C, 121, 1 i
— , Care ne-n nSscut din nou, no hrfl-
ne3to cu proprlul Lu| lnpto, cu Cuvln-
tul, P I, 40, 3| - , conducatorul coplllor,

398

CLBMBNT ALBXANDRINUL

I, 10 | — Domnul, C, 84, 2 ; — este cap
si barbat, slngurul desavirsit Intru drep-
tate, P I, 18, 4; — este cununa intregii
Blserlcl, P II, 71, 2 ; — este Fiul lui Dum-
nezeu, P I, 23, 1 j — este .hrana duhov-
nlceasca, P I, 41, 3 j — Iisus, B, 29, 5 -,
C, 122, 4 j P I, 31, 1 i 52, 2 j P III, 20, 1 ;
58, 2 | I, 42 j adincimea cuvintelor lui — ,

B, 20, 4 ; amestecul trupului si slngelui
lui — este Domnul, hrana pruncilor, P I,
43, 2 i armata cea nesingeroasa a lui — ,

C, 116, 2 j capul Imparatesc al lui — ,
P I, 22, 3 | clntecul de pace al lui — ,
C, 116, 2 j copiii lui — , I, 60; copil&ria
In — este desavir$ire, P I, 34, 2 ; cre-
dln(a In — , C, 87, 1 ; P I, 70, 2 ; cre-
dlnja In — Iisus, P I, 31, 1 ; Cuvintul— ,
C, 7, 1 j Cuvintul este laptele lui — , P I,
35, 3; cuvintul lui — , C, 116, 2; disci-
polii lui — , C, 112, 2; Domnul — , fruc-
tul Fecioarei, P I, 41, 3 ; duhul copiilor
lui — , P I, 21, 4 j — , Lucrator al virtual,
I, 39 i — lumina nestinsS, I, 37 ; evan-
ghelia este trlmbi{a lui — , C, 116, 3;
Fiul Iisus — , Domnul viilor si al morji-
lor, B, 42, 20 i hranS duhovniceascS este
— , P I, 41, 3; Iisus — , B, 8, 1 ; initiati
In — , P III, 80, 1 j imparatfa lui — , P III,
29, 1 ( lmparatul — , I, 54 ; implinirea
legii este — , B, 9, 2 ; Inceputul credin-
tei In — , P I, 35, 1 ; intregul — , C, 112,
3 [ laptele Fecioarei a fost trupul lui — ,
P I, 42, 2 ; legea a fost calauza spre — ,
P I, 30, 3; legea desavirsita a lui — , B,
fl, 2 * .legea lui —, B, 23, 1 t P III, 95, 2 ;
(BlMularele lui — , P I, 22, 2 ; P II, 101,
1 1 mSsura virstei deplinatatii lui — , PI,
18, 3 i mireasma cunostintei lui — , P II,
63, 3 i mirosul lui — , P II, 65, 2 ; miinile
lui — , P I, 24, 3 ; mlntulrea consta in a-I
urma lui — , P I, 27, 1 ,• Mintuitorul Iisus
— , C, 7, 2 i numelui lui — , C, 87, 4 ; P I,
37, 2 i nestricaciunea lui — , P I, 32, 4 ;
ostasii cei pasnici ai lui — , C, 116, 2;
pedagogia lui — , P I, 99, 2; pentru —
era mlncare Implinirea vointei Tataiui,
P I, 46, 1 j pentru noi Insiine — ne este
hrana, P I, 46, 1 j prietenul lui — , C,
115, 4, 5 ; prune! In — , P I, 36, 2 ; regele
Abimeleh este — , P I, 22, 3 ; singele lui
— , C, 116, 2 j P I, 36, 5 ; 42, 2, 3 ; 47, 3 j
49, 4 j singele lui — este de laptele, P I,
40, 2 j singele scump al lui — , P III, 85,
1 i sufletul lui — egal la valoare cu
Intreg universul, B, 37, 4 ; Itrupul lui — ,
P I, 42, 3 i 46, 2, 3 ( 47, 1 ) trupul lui —
a fost creat de Duhul Sfifct, P I, 43, 2;
trupul lui — este slmbolic Duhul Sfin .
P I, 43, 2 , ucenlc al lui — , B, 30, 1 (
20, 3) urmele lui — , I, 33; venirea lui

Dumnezeu, a lui — , C, 10, 1 j venirea
lui — , P I, 20, 2 ,• vietuirea lui — , P I,
43, 1 ,- zidirea trupului lui — , P I, 18, 4 |
ziua lui — , P I, 40, 2.

Hrisip, iubitul lui Zeus, C, 33, 5.

Hisipila, iubita lui Apoloin, C, 32, 3.

Iacov, B, 25, 2 j P I, 56, 3, 4 ; 57, 1, 2, 3 ;

P II, 78, 3 ; P III, 50, 3 j — a primit nu-

mele de Israel, P I, 57, 2 ; atletul — , P I,

57, 1 j Cuvintul a fost dascalul lui — ,

P I 57, 1.
lad, P I, 9H, 3 j P II, 36, 4 ; 105, 1 ; P III,

68, 2; fundul -ului, P III, 72, 1.
Iakhos, numele orfic al lui Dionisos, C,

22, 7; copilul — , C, 21, 1; statuia lui

— , eel din mistere, C, 62, 3.
Iasion, amantul zeifei Demetra, C, 33, 8.
Ibis, pasarea — , C, 65, 2.
Iber, -ii, P II, 32, 1.
Icaru, insula, C, 46, 3.
Icoana, -na veacurilor, C, 84, 6.
Ida, munte In Frigia, grajdurile din — , P III,

13, 1 ; poalele muntelui — , P III, 13, 5.
Idee, — goala, C, 22, 3 ; — gresita, P II,

16, 3 j — pedagogica, P II, 57, 2 ; idei

gresite, C, 25, 4 ; idei omenesti, C, 26, 5.
Idol, C, 30, 6 j 57, 5 j P II, 10, 5 ; 126, 2, 3 j

-i, C, 3, 1 ; 5, 4 i 7, 5 j 16, 3 i 50, 1 ; 55,

4 ; 56, 1 j 66, 2 j 69, 3 ; 70, 2 ; 78, 3 ; 79,

5 } 80. 3 ; 91, 1 j 96, 4 L 97, 2| 108, 1 ,
118, 5 ; P I, 77, 2 ; P II, 17, 2 ; 72, 2 ; 73,
1 j 87, 4 f 106, 1 ; 127, 1 ; P III, 5, 1 ; 98,
1 ; — al frumosului, P II, 106, 1 ; -i ai
demonilor, C, 63, 4 j -ii casei lui Israel,
P I, 95, 1 j -ii din piatra, C, 62, 1 ; -ii lui
Democrit, C, 66, 5 ; chipuri de -i, P III,
P III, 59, 2 ; inchinarea la -i, C, 6, 2 ;
95, 1 ; 101, 1, 3; 118, 1, 2; P III, 71, lj
inehinarile nelegiuite la -i, P III, 85, 2 ;
inchinator la -i, P II, 10, 6 ; P III, 29, 1 ;
inchinatorii la -i, C, 52, 1 ; 79, 6 ; jertfele
-ilor, P II, 56, 2 f lantul ticaios al inchi-
narii la -i, C, 7, 5 ; Serapis -ul pontic,
C, 48, 3; siabiciunea -ilor, C, 53, 1 ; tem-
plele -ilor, C, 91, If teologia -ilor, C,
74, 3 ; zilele -ilor lui Baal, P II, 126, 4.

Idololatrie, C, 80, 4 ; 121, 3 ,- P II, 87, 4.

Iele, C, 102, 2.

Iepure, interzicerea mincarii carnii de — ,

P II, 83, 5 j mincarea carnii de — , P II,

88, 1.
Ieremia, C, 80, 3 ; P I, 59, 3 ; 77, 1 ; 78, 2 ;

79, 1 j 80, 2, 3 i 81, 1 j 91, 3 j 92, 3 i 93, 1 ;

P II, 87, 4 i 89, 2; 113, 1; P III, 10, 4;

profetul — , C, 78, 3 ; profetul — eel prea

intelept, C, 78, 1,
Ierihon, B, 28, 3 ;
Ieronim, filozof grec, C, 30, 7,

1NDICB MAL 01 ONOMAITIC

380

Iertare, B, 40, 1, 5j 42, 14, 15, 10 ( P I,
92, 3 | — do p8cate, B, 39, 5 i 40, 1 | P
II, 32, 2 i botozul est* pentru -a pdcatu-
lor, P I, 50, 4.

Ierusalim, B, 28, 3 ; C, 2, 3 i 121, 1 i P I, 78,
3 i 79, 2 i P II, 62, 3 i -ul eel de aus, P
I, 45, 1; P II, 119, 1| Domnul Cel Ce
a ales — , C, 90, 2 t fllca -ulul, P 1,
15, Z

Iesei, fiii lui — , P III, 12, 2 i rid&clna lul
— , P I, 61, 1.

Iesire, -a din lumea aceasta, B, 3, 6 ; 40,
5 j 42, 17.

Iezechiel, P I, 76, 2 j 84, 2 f 91, 2 j 95, 1 j
P II 95 2.

Iisus, B, 4, 5, 6, 8, 9, 10 , 8, 2 ; 9, 1 ; 22, 1 ;
29, 3 f C, 85, 2 j 120, 2 f P I, 12, 3 j 16, 1 ;
32, 2, 3 j 60, 2 ; 71, 3 j 97, 2 j 98, 1 j P II,
73, 5 f 118, 5; P III, 17, 2 ; — eel fSra
viclesug, P II, 110, 2; — este Pedagog,
P I, 53, 2 i — Hristos, B, 8, 1 j P I, 60, l
bunatatea luj — , P I, 85, 4 j ce inseamnS
a bea singele lui — , P II, 19, 4 ; credinta
in Hristos — , P I, 31, 1 ; credinta in — ,
P I, 73, 2 j credinta lui — , Hristos, P I,
73, 2 ; Domnul — , P I, 43, 3 ; Dumnezeu
si TatSl Domnului — Hristos, P I, 72, 2 ;
Fiul, — Hristos, Domnul viilor si al mor-
tilor, B, 42, 20 ; Hristos — , B, 29, 5 ; C,
122, 4; I, 42 j litera iota ( t ) din numele
lui — , P I, 85, 4 i Mintuitorul — , I, 17 j
Mintuitorul — Hristos, C, 7, 2 ; numele
de Iisus, care a fost vestit de lege mai
inainte, este numele Domnului — , PI,
60, 3 ; umbra Domnului — , P II, 43, 2 ;
omenirea intreagS are nevoie de — ,'P I,
83, 3 ; psaltirea cu zece coarde arata pe

— Cuvintul, P II, 43, 3 ; Pedagogul se
numeste — , P I, 53, 1 ; pentru poporul
eel nou s-a n3scut acel tainic Inger — ,
P I, 59, ■ 1 ; Sfintul Dumnezeu — Cuvin-
tul este Pedagogul nostru, P I, 55, 2 ;
singele lui — , P I, 39, 1 ; singurul mare
Arhiereu al unicului Dumnezeu este
Acest vesnic — , C, 120, 2 ; trupul lui
— , P I, 39, 1.

Hie Tesviteanul, C, 8, 3 ; 9, 1 j 92, 3 ; P II,

112, 3; P III, 38, 1.
Ilion (Troia), C, 47, 6 j zidurile cetStii — ,

C, 35, 1.
Imagine, Duimmezeu este spiritual j nu-i o

— sensibiia, C, 51, 6.

Imaginatie, multimea dumnezeilor sint

creatii ale -tiel, C, 27, 5.
Imitare, -a lul Dumnezeu, C, 117, 1.
Imaradu, fiul lui Eumolpos si al Daeirel,

C, 45, 1.
Imn, clntecul col nou oste un — pentru

ImpSratul unlvorsulul, C, 119, 2| -ele

lul Collmah, C, 37, 4.

India, P II, 30, 3 i P 111, 4, 2 i 10, 1 i pa-
s«rl din — , P III, 30, 1 i itote din — ,
P 11, 107, 3.

Indian, -lent, C, 26, 1 1 animal — , C, 47, 1
smaraldo -lene, P III, 30, 4.

Infem, P II, 8, 3.

Inilma, — curata, PI, 10, 1 1 — lnfrlnia,
P HI, 90, 4| -ma lui Dlonlso«, C, 18, 1 i
-ma omului, P I, 37, 1 1 -ma Tataiul, B,
29, 4 | -mi curate, 1, 57, 62 1 -mile cele
nevinovate, P I, 19, 5| -el lnvtrtosatl la
— , P II, 73, 5 | Impietrirea -mil, C, 83,

3 i lnvlrtosirea -mii, C, 4, 2 ; Invlrtosl-
rea -mii iudeilor, P II, 32, 3 | omul este
asemanator Cuvintului prin cugetarea
din -ma sa, C, 98, 4 ; piacile celor In-
virtosati la — , P III, 94, 1 | vasul spi-
ritual al -mii, C, 74, 4.

Initiere, C, 15, 3 ; — In desfriu, plina do
rusine, C, 34, 5 ; -ri, C, 22, 3 j coremonll
de — , C, 20, 1 j P II, 73, 1 j 108, 4 | sane-
tuarele de — ale tracilor, C, 2, 1.

Initiat, -ati in Hristos, P III, 80, 1.

Inspiratie, -ialui Dumnezeu, C, 71, 1| 72,5.

Instrument, -ul eel cu multe vocl al
naturii, C, 5, 3; Ouvintul, singurul —
muzical facator de paca, P II, 42, 2 1
Cuvintul lui Dumnezeu, — muzical, C,
6, 1 f omul, acest faunas — muzical !n-
suifletit, C, 5, 4 ; omul, — muzical al lul
Dumnezeu, C, 5, 3 ; 6, 2.

Ino, zeija marina, C, 57, 2.

Insula, -la Cipru, C, 13, 4 ( -la Lemnos, C,
29, 5 ; -la Naxios, P II, 30, 2 ( -la Patmos,

B, 42, 2.

Interpret, Pavel, -ul glasului dumnezelesc,

C, 87, 4.

loan (Botezatorul), B, 31, 3 j C, 9, 1, 2, 4 i
85, 1 ; P I, 24, 4 i 25, 3 | 80, 1 , P II, 16,
1 i 117, 4j P III, 91, 2 1 — este Inalnto
mergStor, C, 9, 2 | — ferlcltul, P II, 112,
1 ; — , glasul Cuvintului, C, 9, 1 | — pre-
dicatorul Cuvintului, C, 10, 1 | glasul lul
— , C, 9, 3.

loan, (apostolul si evanghelistul), 0, 8, 1 i
25, 2; 37, 6; 42, 1, 2, 3, 8, 9, 10, 11, 12,
15; C, 59, 3 1 P III, 98, 2 1 evanghella
dupa — , P I, 38, 2.

Ion, piesa «Ion» a lui Eurlplde, C, 76, 6.

Ionia, C, 112, 1.

Ionian, -ieni, P II, 105, 4.

Iota, litera — (i) din numele lul Iisus, PI,
85, 4.

Isaac, P I, 21, 3 | 22, 2 | 23, 1, 2j — ostn
simbol al Domnului, P I, 23, 1 i -- no
truduce ris, PI, 21, 3.

lsulu, C, 8, 3 | 78, 2 i 70, 3 | 93, 2 | P I, 13,

4 , 07, 3 | 70, 4 | 77, 3, 4 | 78, 1, 2 | 80, 1 ,
81, 2 | 91, 4 | P 11, H, 1 | W, 5 | 112, 3 |
P 111, 3, 3 | n, 2 | 81), 2 1 -- col lubltor

400

CLBM1NT ALBXANDRINUL

de adevir, C, 8, 2 ; — este martor plin
de garantle, P I, 15, 4 ; — II numeste pe
Domnul copil, P I, 24, 1.

Iostf, castitatea lui — , P III, 68, 3.

Isldor, geograf grec, C, 48, 3.

UIs, zeifa, C, 50, 3j templul zeitei — , C,
50 3.

I«pa»ire, jertfa de — , P Hi, 96, 2.

lsplti, C, 62, 2.

Iipltlre, ziua -rii In pustie, C, 84, 3.

Urael, C, 80, 4, 92, 1; P I, 1, 1 ; 77, 2, 3,
4 | 91, 3 | P HI, 18, 2 i 73, 6 j casa lui — ,
P I, 80, 2 | P II, 126, 3 j conducatorul lui
— , P III, 101, 1 i fiii si fiicele lui — ,
P IU, 20, 4 | 48, 2 ; Sflntul lui — , P I,
78, 2j lacob a primit numele de — , P I,
67, 2| ldolii casei lui — , P I, 95, 1.

Istorie, -la Dioscurilor, C, 30, 4 j ia mi-

tici, C, 20, 1 i 4a muzelor, C, 31, 4 j -iile
mltice, C, 32, 1.

Istmic, jocurile -e, C, 34, 1.

Istmos, istmul corintic, C, 34, 1.

Itaca, batrlnul din — , C, 86, 2.

Italia, P II, 30, 2 ( Una din'—, P n, 111

Iublre, -a de argint, C, 42, 9 ; P II, 14, 1 ;
39, 3 | -a de bine, P III, 64, 1 ; -a de fratf,
B, 18, 1 ; -a de frumos, P I, 99, 1 ; P III,
34,' 1 j 37, 1 j -a de frumosul real, P II,
122, 1 j -a de libertate, P I, 99, 1 ; -a de
oameni, C, 6, 3 ; 91, 3 ; 104, 2 ; P I, 3, 1 ;
46, 1 i 59, 1 ; 62, 2 j 68, 1 ; 76, 2, 3 ; 79,

2 | 86, 3 i P II, 96, 1 ; 99, 1 ; P III, 34, 1 ;
74, 2 j -a de oameni a Cuvintului, C, 27,

3 i P I, 91, 4 j -a de oameni a lui Dum-
nezeu, C, 4, 4 ; 82, 2 j 104, 3 ; P I, 62, 1 ;
W, 1 ( 93, 2 j P II, 44, 2 j -a de oameni
a Pedagogulul, P I, 96, 1 i P HI, 88, 3 ;
■a de podoabe, P II, 122, 1 ; P III, 13,
2, 3 | 45, 2 j -a de sine, P HI, 13, 4 ; -a
de slavS, P III, 45, 2 j 93, 2 j -a de slava
desarta, P II, 122, 1 j -a de straini, P HI,
96, 4 i -a trupeasca, P HI, 83, 4; cerce-
tarea este doctorie a -rii lui Dumnezeu,
P I, 74, 2 [ Cuvlntul este colaborator al
-rii de oameni a lui Dumnezeu, P I, 63,
3 | Cuvlntul este unit cu -a de oameni,
P I, 51, 1 j harul -rii de oameni a lui
Dumnezeu, C, 8, 1 \ Impartirea averilor
este izvor al -rii de oameni, P HI, 39, 3 ;
miretia -rii de oameni a lui Dumnezeu,
B, 3, 5 j reaua mestesugire a -rii de ga-
tealS, P HI, 9, 1.

Iubltor, — de argint, C, 30, 1 ; -i de ar-
gint, P III, 79, 2 i -i de slava, P III, 77, 4.

Iuda, (apostolul) P III, 44, 4; 45, 1.

Iuda, (trad&torul) P II, 62, 3, 4; tradarea
lui — , P II, 63, 1 j uleiul 11 arata pe — ,
P II, 63, 1,

Iuda, (poporul lui Iuda), casa lui — , P I,
80, 2 ; casa cea necredincioas8 a lui — ,
P I, 80, 2.

Iudeu, poporul — , P HI, 27, 1 ; -ei, B, 28,
2 i P I, 31, 1, 2 i 33, 4 i 34, 2 ; 86, 2, 3 j
P II, 17, 1 j 74, 1 j 1117, 4 ; P III, 27, 1 ;
imparatii -eilor, P n, 63, 4.

Iuval, C, 5, 2.

Izvor, — de mintuire, P I, 81, 3; — plin
de mlia, I, 38 j — strain, P III, 9, 4;
-ul apei celei vii, P I, 78, 2; -ul Castaliei,
C, 11, 1 j -ul eel ditafor de viata, C,
92, 3; P I, 83, 3j -ul din Colofon, C,
11, 1 ; Cuvintul este -ul eel de viata lo-
cator, C, 110, 3[ Cuvintul este -ul eel
pasnic, C, 110, 3; Cuvintul este -ul vie-
{ii, P I, 45, 2 j Cuvintul este numit — de
untdelemen, P I, 45, 2j impartirea averi-
lor este — al iubirid de oameni, P III,
39, 3 ; singele este -ul hranei copilului,
P I, 49, 2; -voarele apelor, P I, 92, 1.

I

Imparat (Dumnezeu), — , B, 30, 4 j P I, 15,

2 ; P II, 44, 4 ; 73, 6 ; P III; 86, 2 ; I, 11,
31 ; -ul Hristos, I, 54 ; -ul frumusetii, C,
49, 2 ; -ul sfintilor, I, 11 j -ul tuturora,
P II, 109, 3; -ul universului, C, 68, 5 ;
69, 1 ; -ul veacului, B, 35, 2 j cintecul
eel nou este un imn pentru -ul univer-
sului, C, 119, 2.

Imparat (om), — iudeu, P HI, 12, 2, 5;
27, 1 ; -ul evreilor, P II, 43, 3 ; -ul Solo-
mon, P II, 102, 5 ; David -ul, cintaretul
din chitara, C, 5, 4 ; -atii cei din ve-
chime, C, 54, 1 j -atii evreilor, P II, 61,
2 ; -atii iudeilor, P II, 63, 4 ,• nebunii de
-ati, P II, 30, 3.

Imparatie, -ia cea parinteasca, C, 82, 5 ;
— cereasca, B, 32, 2 ; -ia cerurilor, B,
2, 2; 17, 1; 18, lj 19, 3 j 20, 6 j 21, 5;
29, 6; 31, 2, 3; 42, 16 ; C, 6, 2 j 82, 4;
87, 3 ; 99, 4 ; 116, 2 ; P I, 12, 3, 4 ; 13, 3 j
16, 1 ; P II, 38, 5 ; 120, 2 ; -ia Domnului,
C, 94, 4 ; -ia lui Dumnezeu, B, 4, 8, 9 ;
21, 3 i 24, 2; 26, 7; P I, 16, 2; P II, 5,

3 ; 6, 2 ; 103, 5 ; P HI, 37, 3 i 40, 3 j 81,
1, 2, 3 ; -ia lui Hristos si a lui Dumne-
zeu, P HI, 29, 1 ; -ia lui Hristos este
simbolizata prin aur, P II, 63, 5 j -ia Ta-
taiui, P II, 32, 3; fii ai -iei, B, 5, 4 ;
mostenirea -iei cerurilor, B, 3, 1 ; mos-
tenitor al -iei cerurilor, B, 16, 3.

Impartire, -a averii, P III, 36, 4 j -a averi-
lor este izvor al iubirii de oameni, P
HI, 39, 3.

Impietrire, -a inimii, C, 83, 3.

Implinire, -a legii este Hristos, B, 9, 2 ; -a
nadejdii, B, 4, 1 ; Domnul a numit pahar
-a patimii Sale, P I, 46, 1 ; odihna este

INOICB REAL $1 ONOMASTJC

401

-a fagaduintei, P I, 29, 3| -a vuinlui
Tatfilui era mlncare pentru Hrlstoa, P I,
46, 1.

Inainte-Mergator (loan Botez8torul) este
-ul, C, 9, 2.

Inaltfme, -a mintuirii, C, 116, 1.

tnaijare, — cu cununa de spini, P II, 75, 2.

Incaltaminte, — atica si slciwilana, P II,
116, 2 ; — din Persia si Tir, P II, 111, 2 ;
-a Domnului, P II, 117, 4( dezlegarea -i,
P II, W7, 4.

Inceput, — al mintuirii, C, 108, 3 ; P I,
26, 3 ; — cailor, C, 80, 1 ; — si sfirsit
al veacului, P n, 75, 2; -ul coboririi
celei vechi a lui Hristos, P II, 75, 2 ;
-ul credinfei in Hristos, P I, 35, 1 ; Dunv
nezeu eel fara de — , C, 65, 4 ; Dumne-
zeu cuprinde -ul, sfirsitul si mijlocul
tuturor lucrurilor, C, 69, 4 ; sfirsitul nos-
tra, — al vesniciei, P I, 102, 2.

Inchinaciune, -ni in piete, P III, 93, 2.

Inchinare, -a la idoli, C, 6, 2 ; 80, 3 ; 93,
1 ; 95, 1 ; 101, 1, 3 j 118, 1, 2; P II, 41,

1 ; P III, 71, 1 ; -a la zeCC 108, 3 j -nari
nelegiuite la idoli, P III, 85, 2 ; lantul
ticalos al -nSrii la idoli, C, 7, 5.

InchinStor, — la idoli, P II, 10, 6 ; P EI,
29, 1 1 -i la idoli, C, 52, 1 j 79, 6 ; -i la
pietre, C, 52, 1 ; 96, 4 ; -i la- zei, C, 38, 1.

Inchisoare, — de arama, C, 29, 3.

lndemn, -ul adevarului, C, 117, 3; cu-
vinte de — , P III, 94, 1 ; -urile Domnului
eel iubitor de oameni, C, 87, 3 ; -urile
sfintilor, C, 87, 3.

Indreptare, -tarile lui Dumnezeu, P I, 95, 2.

Indrumare, -a Domnului, P III, 95, 1.

Infatfsare, -a lui Hristos, C, 110, 1; -a
omului din afara, P III, 4, 1.

tnfrinare, frunzele -nSrii, C, 10, 2; po-
doaba -narii, P III, 4, 1.

tngaduin|a, -fa lui Dumnezeu, P I, 73, 2.

Inger, C, 9, 4; P I, 8, 11 ; P H, 38, 1 ; —
al lui Dumnezeu, C, 104, 2 ; — de mare
sfat, P I, 24, 1'; -ul pocaintei, B, 42, 18 ;
glasul -ului, C, 9, 2, 3 j la poporul eel
vechi Cuvintul era — , P I, 59, 1 ; pen-
tru poporul eel nou s-a nSscut acel tai-
nic — , lisus, P I, 59, 1 ; -i, B, 23, 3 ; 29,
4 ; 31, 1 ; 39, 3 j 42, 16 ; C, 63, 2 ; 82, 6 ;
119, 2, 120, 2; P I, 36, 6; P II, 89, 2;
P III, 44, 4 ; -i care au cSzut, P HI, 14,

2 ; -i, veghetori, P II, 79, 2 | -ii diavo-
lului, C, 83, 2; hrana -ilor, P I, 41, 2;
impreuna dantuitori cu -II, P I, 45, 2 ;
intunericul -ilor s&lbaticl, P III, 44, 4 1
ajunge la masura -ilor, P II, 100, 3.

Inmormintaro, -a lui Os.lrks si Apis, C, 48,
Gj clntocul do • ul i»arpolul, C 1, 2\
flnt(>cp de , (', 34, I 1 funcrnrll dc< -,
C, 48, 6.

','(> ( IrniiMlt Alrxmutlllltll

Insuflu|lre, Dumnozeu este Tutil tuturor,
minto «1 — In tot clclull C, 72, 4.

Ingeiaclune, -a ?arpelul, C, 22, 3| jcollde
— , C, 11, 3 1 misterele -nil, C, 2, 1.

Inseiator, — viclean, P II, 127, 1.

IntSrire, -a adev&rului, C, 24, 2.

Intemetere, -a lumii, B, 30, 2 1 C, 6, 4 j
P I, 71, 2 1 P III, 93, 4 j cei credlnciosl
erau cunoscu(i de Dumnezeu inainte de
-a lumii, P I, 59, 3.

Intii-Nascut, — intre multf frati, P III
20, 5.

Intii-statator, -ii Bisericii, P I, 37, 3.

Intocmire, -a universuiui, C, 72, 4.

Intrupare, -a cea fericitS, P III, 99, 1 ; -a
lui Dumnezeu, C, 59, 3.

Infuneric, -ul eel mai din afara, B, 13, 4 1
PI, 91, 1 ; -ul este voal al patimilor,
P II, 99, 3; -ul ingerilor salbatioi, P Ml,
44, 4 j -ul nestiintei, P II, 80, 1 ,• adlnc
— , P I, 9, 2 ; lucrurile -ului, P II, 40, 3 1
stapinitorii -ului, B, 29, 2.

tntelepciune, -a Care este Cuvintul lui
Dumnezeu, C, 80, 3; -a cea laudaroasS,
P I, 39, 1 ; -a cea moarta, B, 11, 4| -a
cea negraita, P III, 101, 1 j -a Cuvlntulul,
P I, 6, 2 ; P HI, 92, 2 , -a dumnezeiascS,

B, 5, 2 j C, 63, 4 j P II, 27, 1 1 P III, 43,
5 ; 78, 3 ; -a este o art8 despre vlatB,
P II, 25, 3 ; -a lui Dumnezeu, C, 80, 3 ;
-a lui Hristos, I, 45; -a lui Sirah, P 1,
69, 2 , 72, 1 ; 75, 2 j 102, 1 ; P II, 8, 2 ;
24, 3 ; 54, 1 , 58, 2 ; 59, 3 ; -a lui Solo-
mon, P II, 7, 1 j -a omeneasca, P I, 6, 1 ;
37, 2 ; -a paginS, P HI, 9, 1 , -a Pedago-
gului, P I, 61, 2; -a pedagoglei Cuvlntu-
lui, P I, 74, 3 j -a Prea Sflntulul Pastor,
P I, 84, 1 ; -a, punct de plecare spro cor,

C, 107, 2 j -a scapa sufletul de patlrnl,
PI, 6, 2 j albinele simbollzeazS o
mai presus de lume, P I, 21, 3, adovft-
rata — , C, 112, 2; adlncul bogBllcl *l
-nii, P HI, 87, 3j batrinl pilda do --, H
III, 30, 3; comori nesecate de — -, P III,
87, 3 ; cununa -nii, P I, 69, 2 1 cuvln-
tele -nii, C 80, 1 ; dragostea veche a -nil,
C, 113, 1 ; Domnul este instrument mu-
zical armonios si sflnt al lui Dumnezeu,
— mai presus de lume, Cuvlnt cerosc,
C, 5, 4 ( evreu plin de --, C, 80, 1 ( flo-
rile, -nii, P H, M3, 3 ; maiestrla -nil, ;P I,
75, 1 j Pedagogul este -a Tataiul, P I,
97, 3 1 vle|uirea cu - , 77, 1.

lntolopt, -ti dup8 Dumnezeu, P III, 78, ').-,
-(I dupft lume, P III, 78, 2| prcllnsi -ti,
(', 67, 1.

Invatiirc, -a omonlrll, I' III, 94, 1.

Invfltaior (Citvlnliil), I), 2, 2, 4, 4| li, I 1

ii, 1 1 21, <i| '/;, :i| p 1, :>r,, :>, :ki, :i t
i» 11, m, 1 j p 111, <)y, :i 1 < ' 1 1 \- 1 1 1 1 1 1 1 s ,1

402

CLEMENT ALEXANDRINUL

aritat ca — , C, 7, 3 | Pedagogul — , P I,
3, 3 i 32, 2.

lnvfltdturfi, -ra cea desSvirsitfi, P I, 25, 1 ;
-ra cea dumnezeiasca\ C, 104, 4 ; -ra cre-
dintei celel adevaxate, C, 12, 1 ; -ra
Cuvtntului, C, 57, 4 ; 110, 3 ; P II, 6, 1 ;
15, 3 j 61, 2 j P III, 32, 2 i -ra data de
Pedagog, P III, 35, 2 ; -ra de evlavie, C,
IB, 4 1 -ra Domnului, P I, 81, 3 ; P ,
61, 3 j P III, 95, 1 j -ra dumnezeiasca, C,
87, 1 | P II, 11, 2; 61, 3 ; -ra lui Dum-
nezeu, C, 6, 2 ; -ra lui Dumnezeu este
desSvlrsita, P I, 27, 3 ; -ra lui Dumne-
zeu este mlntuire vesraica a vesnicului
Mlntuitor, P I, 27, 3 ; -a Noului Testa-
ment, P I, 20, 2 ; -a omeneasca, C, 112,

1 i -a Pedagogului, marea varietate a
naturii ei, mSretia si vitalitatea puterii
ei rationale, P I, 96, 1 j -a scurta, P III,
86, 1 ; -a spre asceza, P III, 35, 2, 3 ; -a
viejii, I, 58 ; credinta este desavirsirea
-rii, P I, 29, 1 ; credinta primeste in tim-
pul botezului — Sfintului Duh, P I, 30, 2;
Cuvintul prin -ra Sa indumnezeieste pe
om, C, 114, 4 j puterea duhovniceasca' a
-rii Pedagogului, P I, 96, 1 ; scopul si
dovedirea -rii, B, 42, 1 j singele si lap-
tele slnt simboale ale patimii si -rii Dom-
nului, P I, 49, 4 ; viafa potrivita -rii Cu-
vlntului, P III, 55, 4 j -ri dogmatice ;
P I, 2, 1 ; -rii dunuiezeiesti, P I, 103, 1 ;
-ri mai presus de ceruri, B, 23, 4 ; -ri
secrete, P I, 33, 3 ; -rile date de Cuvin-
tul, P I, 102, 4 j -rile de capetenie ale
mlntuirii, P III, 87, 2 ; -rile Domnului,
C, 82, 1 j P I, 78, 4 ; -rile frumoase ale
Domnului, B, 13, 2 ; -rile Pedagogului,
P III, 57, 1 j -rile zeilor, C, 61, 1 ; po-
runcile sint -ri, P I, 102, 2 ; primele -ri,
P I, 39, 1.

Jnviere, despre — , lucrare a lui Clement
Alexandrinul, P I, 47, 1 ; -a credincio-
$ilor, P I, 28, 3 j -a Domnului, P II, 15,

2 i -a trupului, P II, 41, 4 j trofeul -rii,
B, 42, 15.

Invirtosaje, -a inimii, P I, 81, 3; -a inimii
ludeilor, P II, 32, 3 ; -a inimilor, C, 4, 2.

Jale, -a zeijelor Deo si Core, C, 12, 2 ;
clntec de — pentru sarpe, C, 1, 2.

Jcrtffi, — binepirimitS, C, 42, 2 ; — de bun
neam, C, 42, 2 j — de ispSsire, P III, 98,
2 j -a Domnului, P MI, 90, 4 ; — pentru
pficate, P I, 14, 3 ; vase de — , C, 15, 3 ;
-a dragostei, P II, 67, 1 ; -fe pline de
CTU/.ime, C, 42, 1 j -fele idolilor, P II,
50, 2 i came de -fe, C, 12, 2 ; P II, 8, 3,
4| cfirnurlle nocurate de -fe, C, 119, 1 ;
fumul do -fe, (.', 41, 3; mirosul de gra-

sime al- felor, C, 41, 4; 51, 2; multi-
mea -felor, P III, 90, 3.

Jertfelnic, P II, 108, 3.

Joe, — de copii, P I, 21, 4 ; 22, 1 ; — dum-
nezeiesc de copii, P I, 21, 4 ; -ul cu za-
rurile, P III, 75, 2 ; -ul numit feninda,
P III, 50, 1 j -ul tainic, P I, 22, 2 ; case
de — , C, 11, 3; figuri de — , P II, 113,
2 ; taina -ului de copii, P I, 21, 3 ; -urile
istmice, C, 34, 1 ; -urile nemeene, C, 34,
1 ; -urile olimpice, C, 34, 1 j -urile piti-
ene, C, 34, 1.

Jucarie, -ii funeste, C, 58, 2.

Jucaus, -ii cultului zeilor, C, 96, 4.

Judecata, — buna, P I, 102, 3 j P III, 20, 4 ;
— dreapta, P I, 95, 2 ; -ta lui Dumnezeu,

B, 1, 2; -ta zilei celei mari, P III, 44,4;
dreapta — , B, 12, 1 j 13, 7 ; C, 120, 2 ;
P I, 5, 3 j P II, 29, 2 j duhul -catii, P HI,
48, 3 ; om cu — P III, 78, 1 ; om cu
dreapta — , C, 102, 2 ; oameni fara — ,

C, 58, 1 ; C, 103, 1 ; ziua -catii, P II,
50, 2.

Judecator, -ul zeijelor (Paris), P III, 13,

1 ; Cuvintul este si — si Pedagog, P I,

58, 2.
Jug, -ul casniciei, P III, 30, 1 ; -ul eel

bun, C, 3, 2 j -ul robiei, C, 35, 1 ; vite

de — , P HI, 38, 2.
Juninca, ocihi de — , C, 33, 9.
Junghiere, -ri, de mfigari, C, 29, 4.
Juramint, — mincinOs, P HI, 91, 4.
Justete, -a ratiunii, P I, 101, 2.

Laconia, C, 38, 3.

Laconian, -ieni, C, 38, 5 ; 40, 2 j Marea -a,
P II, 115, 1.

Lacedemonia, C, 30, 4.

Lacedemonian, -ieni, C, 35, 1 j P II, 42, 2 ;
105, 2; P HI, 13, lj 41, 5, 42, 1,

Lacrima, -mi de pocfiinta, P II, 61, 2 ; -mile
Inseamna pocainta, P HI, 62, 2.

Lahesis, una din parce, C, 26, 5.

Lamia, curtezana — , C, 54, 6.

Lant, -uri, vesnice, P HI, 44, 4.

Laodica, fecioara din nordul Scitiei, C,
45, 2.

Laomedon, regele Troiei, C, 35, 1.

Lapte, — ceresc, I, 43; — sfint este Cu-
vintul, P I, 42, 1 j -le dragostei, P I, 43,
4 ; -le duhovnicesc, P I, 44, 1 ; -le este
izvorul hranei copilului, P I, 49, 2 ; -le
este mincarea Domnului, P I, 25, 1 ; -le
Fecioarei a fost trupul Domnului, P I,
42, 2 ; -le lui Dumnezeu, P I, 43, 3 j Cu-
vintul este — sfint, P I, 42, 1 j Cuvin-
tul este -le lui Hristos, P I, 35, 3 ; Cu-
vintul este numit in chip alegoric — ,
P I, 47, 2 i Domnul este -le turmei, P I,

INDICB REAL $1 ONOMAST1C

403

37, 3 i hrana ecu duhovnlcoascfl so asoa-
mfinfl cu -le, P I, 40, 2 i hrana ( u - ,
P I, 45, 2 i Hrlstos, Caro ne-a nSscut din
nou ne hrSneste cu proprlul Lul , cu
Cuvintul, P I, 49, 3; natura hrflnltoaro
a -lui, P 1, 35, 3 j numim — slngcle Dom-
nului, P I, 47, 2 ; Pavel numeste Cuvin-
tul — , P I, 45, 2 ; slngcle lui Hrlstos estc
ca -le, P I, 40, 2 ; singele se schimbS in
— , P I, 39, 2 | 40, 2 ; 45, 1 ; 50, 1 i sin-
gele si -le sint simboale ale patimii si
invataturii Domnului, P I, 49, 4.

Larisa, acropola -sei, C, 45, 1.

La(, -urile lumii, B, 17, 1.

Lauda, — de multumire, P III, 101, 2; —
lui Dumnezeu, P II, 44, 4 ; cuvinte de
— , B, 1, 1, 3 ; P II, 38, 4 ; — de nema-
surate, B, 1, 3 ; -de nevinovate, I, 58.

Lavan, P III, 50, 3 ; Rahila, fiica lui
P III, 49, 6.

Lazar, saracul — , P III, 34, 4.

Lazar, eel inviat din mortf, P I, 6, 3 ; P II,
105, 1.

Leac, -ul eel adevarat, C, 2, 4 j -uri din
dumnezeiestile Scripturi, P III, 9, 1 ;
urile mintuirii, P I, 100, 1.

Leandrios, istoric grec, C, 45, 2.

Lec[ie, -ii de cumintenie, C, 37, 3.

Leda, sojia lui Tindar, regele Spartei, C,
37, 2, 3, 4 ; 60, 2.

Legatura, -ra naturala dintre oameni si cer
a fost intunecata de nestiinta, C, 25, 3 ;
-ra nedrepta|ii, P III, 90, 2 ; -ri cu sila
facute, P HI, 90, 2 j -rile cu oamenii dum-
nezeiesti, P II, 50, 3.

Lege, -a fost calauza spre Hristos, P I,
30, 3 ; -a a fost data prin Cuvint, P II,
75, 1 j -a data prin Moise, P III, 54, 1 ;
-a desavirsita a lui Hristos, B, 9, 2 ; -a
Didasealului, P III, 87, 1 ; -a Domnului,
P I, 90, 1 ; -a dreptatii, P III, 23, 1 ; -a
dumnezeiasca, C, 69, 4 ; -a educa pe
popor cu frica, P I, 59, 1 ; -a era Inso-
tita de frica, P I, 31, 1 ; -a este harul eel
vechi, dat de Cuvint prin Moise, P I, 60,
1 ; -a este pedagogic pentru copiii greu
de stapinit, P I, 96, 3j -a este sflnta,
P I, 73, 3 ; -a este trecStoare, P I, 60, 1 ;
-a lui Dumnezeu, P I, 86, 1 ; -a lui Hrls-
tos, B, 23, 1 ; P HI, 95, 2 ; -a lui Moise
B, 8, 2 ; -a razboiului, P III, 27, 1 ; -a
Scripturii, P I, 37, 2; -gi nelegiuite, C,
99, 2 ; -gi scrise, C, 114, 5; -gile celc
adevSrate, C, 70, 1 ; -gile firii, P 111,
23, 1; -gile lui Dumnezeu, C, 108, 4;
-gile lui Foroncus, (', 108, 4| -gile lul
Licurg, C, 108, 4j -giln lui Solon, 'c, 108,
4 ; -gile mHostpnlrl, P 111, 67, 3 ; -gile
naturii, P I, 44, 1 t -gilt" vlotll, ( ', 115, 1 ;
anicsli'cul -(|ll cilcl vcchl »u Ciivlnliil

rol riou, P II, 26, 1 i corabla -gll, B, 8
r>; Cuvintul a lost Pwlagog iprln — il
prof o(l, PI, 11, 1 i cuvintul Domnului
este -a adevSrulul, C, 95, 2 | Cuvintul
oste -, P I, 9, 4 | darea -gil, P II, 75, 2 |
dreptatea -gll, B, 8, 4 i Ilsus ecl vestlt
mill lnainte de — este umbra Domnului
llsus, P I, 60, 3 j lmpllnirea -gil este
Hristos, B, 9, 2 ; lucrfitorul -gll, B, 9, 1 |
P II, 20, 1 j orase conduse de -gl bune,
P II, 65, 1 i pfizirea -gilor, P II, 7, 1 i
poruncile -gii, B, 9, 1, 2 j 20, 1 ; pruncll
cei din — , P I, 33, 3 ; slava desarta a
-gii, P II, 62, 2 ; vietuirea dupa — , P 1,
33, 2.

Legiuitor, -ul este Dumnezeu, C, 108, 4 1
vechii -i ro-mani, P III, 23, 1.

Lemn, -ul vietii, P III, 25, 3 ; -ele do jertfii,
P I, 23, 1 ; figurile de — , C, 58, 1 , sta-
tui din — , C, 51, 2 i 58, 1 ; stilpi de — ,
C, 46, 2 ; toiag din — de stirax, P III,
50, 3 ; vaca sculptata de Dedal In — , C,
57, 6.

Lemnos, insula — , C, 29, 5.

Leonida, pedagogul lui Aloxnndru col
Mare, P I, 55, 1.

Lesbos, insula greaca, P III, 30, 2 | Mlrsl-
los din — , C, 31, 4.

Lesbian, -ieni, C, 42, 5 ; Macar, regele -io-
nilor, C, 31, 2.

Leto, iubita lui Zeus, C, 41, 2.

Leucip din Milet, filozof grec, C, 66, 1.

Leucofrina, zeija, mormlntul -nei, C, 45, 3.

Leucon, demon in Plateea, C, 40, 2.

Levi, casa lui — , B, 13, 5.

Levit, B, 28, 3 ; clntecul -itflor, C, 2, 4.

Libertate, -a de vointa, P I, 33, 3 | 76, 3 |
iubirea de — , P I, 99, 1.

Libia, Marea -iei, P II, 28, 2.

Licanon, regele Arcadiel, C, 36, 5.

Licopo'it, -iti, locuitori ai orasulul Llcopo-
lis, C, 39, 5.

Licurg, legiuitorul Spartei, legile lul — ,
C, 108, 4.

Licurg, persona] din Illada, uclgasul — ,
C, 76, 2.

Lidian, clntecul — , C, 2, 4| 5, 1 i nlslpul
de aur, — , P III, 56, 4.

Liejian, -(ieni, locuitori din Creta, C, 42, 5.

Limba, -a atlcS, P I, 14, 1 | -a oglpteanft,
P III, 4, 3 | -a este chlinval, P II, 41, 5|
-a osto psaltlrea Duhulul, P II, 41, 4.

Lillian, -ul iidcvarulul, P II, 28, 3| -ul cn-
rurilor, P I, 54, 3.

Llmbnl, simbolic, P I, 37, 3.

Llnlsto, -n pusllol, P II, 112, 2.

I.lpnrn, inxulft, P II, 3, 1.

I.lslp, sculptor grec, C:, (I/, 3,

I.llr, '/<'l|i', (', Ml, I.

404

CLEMENT ALEXrtNDRINUL

Llterfl, o slngurS — , iota (i), P 11, 89, 1 j
-ra a zecea a alfabetulu^ P II, 43, 3 j -ra
iota (i) din numele lui Iisus, P I, 85, 4.

LtnS, — din Milet, din Italia, P II, 111, 3.

Loc, -ul eel dintli, P II, 4, 4 ; -ul eel din
urm&, P II, 4, 4 f -ul eel mai presus de
ceruri, C, 56, 4 j — consacrat zeijei Ar-
temis din Delos, C, 45, 2 ; — de odihna,
P I, 36, 1 ; — pustiu, P III, 28, 2 ; —
sftnt, P III, 4, 3.

Loca$, — lui Dumnezeu, C, 84, 5.

Locrian, Eunomos -ul, coarda chitarei
-ului, C, 1, 2, 3.

Loculnja, — vesnica in ceruri, B, 31, 1.

Locuitor, -ii Asiei, C, 65, 1 ; -ii Elefan-
tinel, C, 39, 5 ; -ii orasului Seleucia de
llnga Antiohia, C, 46, 3 j -ii Troiei, C,
39, 7 j -ul Cretei, C, 37, 4.

Lot, P II, 81, 3 j P III, 12, 5 j femeia lui — ,
C, 103, 4.

Lucrare, -a diavoleasca, B, 25, 3 ; -a lui
Dumnezeu, P II, 11, 1 ; -a Pedagogului,
P III, 45, 2 ; -rarfle lui Dumnezeu, C,
84, 4 i cea mai mare lucrare a lui Dum-
nezeu este mtntulrea omenirii, P I, 100,

1 j voin{a lui Dumnezeu este — , P I,

27, 2.

Lucrfitor, — al legii, B, 9, 1 ; P II, 29, 1 ;
— al virtutii, I, 39; dumnezeiescul — ,
P II, 71, 1.

Lume, -a a fost facuta pentru om, P I,
7, 3 i -a cea mare, C, 5, 3 ; -a cea mica,
C, 5, 3 ; -a Intreaga este opera lui Dum-
nezeu, C, 63, 2 j dSinuirea -ii, P II, 83,

2 | desertaciunea -ii, B, 29, 4 ; facerea
-Ii este opera vointei lui Dumnezeu, C,
63, 3 ; Intemeierea -ii, B, 30, 2 ; C, 6, 4 ;
P I, 71, 2 ( P MI, 93, 4 ; lucrarea lui Dum-
nezeu se numeste — , P I, 27, 2 ; prin
Cuvint toatS -a a ajuns Atena si Grecia,
C, 112, 1 ; plecarea din aceasta — , P I,
29, 2 j 37, 1 ; sflrsitul -mii, C, 84, 6 ; sti-
hille -mii, P I, 33, 4.

LuminS, -na adevaratS, C, 86, 2 j -na ade-
vSruIui, C, 10, 1 ; -na cea din afara, P
II, 80, 4) -na cea neumbrita, B, 42, 16;
-na materiaia, P II, 99, 5 ; -na mintii, P
II, 97, 1 ; -na nestinsa, I, 37 ; -na spi-
rituals, P II, 99, 5 ; -ma cea vesnica, P I,

28, 2 ! 32, 1 i armele -nii, P II, 40, 3 j
fill -nil, P II, 80, 1 ; fiii -nii celei ade-
vSrate, P II, 80, 4 ; oameni care iubesc
-na, P III, 54, 2 ; raza de — , P II, 29, 3 ;
sflnta — mintultoare, P I, 26, 2 ; ziua
este simbol al -nii, C, 84, 6.

Lumlnare, harul -narii, P I, 30, 1 j prin —

dLspuro lntunerlcul, P I, 29, 4.
I.uinlnStor, -ul trupului, P III, 70, 4.
Lunfi, lnfluon(a -nil, C, 51, 5.

M

Macar, regele lesbienilor, C, 31, 1, 2, 3.
Macedonean, P I, 55, 1 ; -neni, C, 65, 1 j

87, 4.
Mag, -i, P II, 63, 5 ; -ii persani, C, 65, 1.
Magnes, tatal unui elen, care se numea

Apolon, C, 28, 3.
Magnesia, C, 45, 3.
Malta, catelus de — , P III, 30, 2.
Maltache, piesa lui Antifane, P III, 7, 2.
Mama, Biserfca este -ma noastra, P I, 21,

1 ; ceremoniile religioase ale -mei zeilor,

C, 24, 1 ; Cuvintul este pentru copil :

Tata, — Pedagog, Hranitor, P I, 42, 3 ;

Deo, — sau femeie a lui Zeus, C, 15, 1 ;

impreunarile de dragoste ale lui Zeus

cu -ma sa Demetra, C, 15, 1.
Mantie, -ia de aur a lui Zeus din Sicilia,

C, 52, 2.
Marcu, evanghelia dupa — , B, 5, 1.
Mare, -a Laconiana, P II, 115, 1 ; -a Libiei,

P II, 28, 2 ; -a Tirului, P III, 10, 1.
Maria, sora Martei, B, 10, 6.
Marius romanul a jertfit zeilor pe propria

lui fiica, C, 42, 7.
Marmura, — de Paras, C, 56, 5 ; statuile

de — ale Afroditei din Cnidos, C, 57, 3.
Marpesa, iubita lui Apolon, C, 3(2, 3.
Marta, sora Mariei, B, 10, 6.
Martor, credinta fireasca, — insemnat in

fiinfa omului, C, 95, 3.
Mas3, -sa demonilor, P II, 9, 1.
Masca, mastile demonilor, C, 58, 4.
Matei, apostolul, B, 17, 4 ; P II, 16, 1 ;

casa lui — , B, 13, 5.
Modular, -ele lui Dionisos, C, 18, 1, 2 ;

-ele lui Hristos, P I, 22, 2 ; P II, 101, 1.
Maxetie, -ia iubirii de oameni a lui Dum-
nezeu, B, 3, 5; -ia lui Dumnezeu, C,

78, 2 ; -ia Mintuitorului, B, 8, 1.
Margaritar, -ul simbolizeaza Cuvintul, P

II, 63, 5 ; 118, 5.
Marturie, — in fata lui Dumnezeu, C, 73, 1.
Marturisire, — de credinta In Dumnezeu,

P H, 127, 2.

MSsura, Dumnezeu este -ra adevarului tu-

turor existentelor, C, 69, 1.
Megalco, fiiica lui Macar, C, 31, 1, 2, 4.

Media, stat in antichitate, P II, 3, 2 ; pauni,
din — , P III, 30, 1.

Medicina, -na, dup3 definitia lui Democrit,
P I, 6, 2 ; -na este o arts care se in-
vata prlTi irle'epciunea omeneasca, P I,
6, 1 ; definitia -nei, P I, 6, 1.

Melamp, doctor si ghicitor grec, C, 13, 5.

Melanipa, iubita lui Poseidon, C, 32, 2.

Melicerte, zeu marin, C, 34, 1.

Melos, cap al insulei Sicilia, P II, 3, 1.

INDICB REAL 91 ONOMAiTIC

4M

Menandru, poet comic, C, 68, 4 1 75, 2 1

76, 1 | P I, 11, 1 i P II, 50, 3 | P HI, U, 2 i

piesa «Birjarul» a lul — , C, 75, 2 | piesa

«Preoteasa» a lul — , C, 75, 4.
Mendeean, -eeni, locultorl al orasulul Men-

des, C, 39, 5.
Mendes, oras in delta Nilului, P II, 30, 2.
Mene, zeita Luna, purtStoarea de lumlnfi,

C, 74, 4.
Menecrate, doctorul — , C, 54, 3.
Menedemon, demon local In Citnos, C,

40, 2.
Menelau, regele Lacedemoniei, P III, 13, 1.
Menoitie, Patroclu fiul lui — , C, 55, 3.
Merops, regele insulei Cos din Dodecanez,

C, 4, 41.
Metimna, oras in insula Lesbos, P II, 42, 2.
Mesenia, tinut in Peloponez, C, 42, 2.
Mesenian, -ieni, locuitorii Meseniei, C,

28, 2.
Mester, Dumnezeu-Tatal, marele — , C,

98, 3.
Metoda, — de pedepsire si de dojana, P I,

93, 2 ; — pedagogica, P I, 77, 3 ; 78, 4 ;

-da pedagogtei Cuvintului, P I, 75, 3.
Metimneul, Aanion — , C, 3, 1.
Mezi, locuitorii Mediei, C, 40, 2.
Metrodor din Hios, filozof grec, C, 66, 1.
Midas, regele frigian, C, 13, 3 j P III, 10,

2 ; 34, 4.
Miel, -ul lui Dumnezeu, P I, 24, 4 ; -eii

Cuvintului, P I, 15, 4.
Miere, Cuvintul eel dulce ca -a, C, 110, 1 ;

Cuvintul este — , P I, 51, 1.
Mijloc, Dumnezeu cuprinde inceputul, sfir-

situl si -ul tuturor lucrurilor, C, 69, 4.
Mijlocire, Omul este prieten al lui Dum-
nezeu prin -a Cuvintului, C, 122, 3.
Mijlocitor, Cuvintul este — , P HI, 2, 1 ;

Cuvintul este — al oamenilor, P HI,

2, 1.
Mila, -la Domnului, P II, 62, 3 j P I, 81, 3 ;

-la lui Dumnezeu, B, 40, 1 ; C, 4, 4 j P I,

81, 3.
Milo, insula in arhipelagul grec, C, 24, 2.
Milet, oras ionian in Asia Mica, C, 64, 2 ;

66, 1 ; linS din — , P II, 111, 3 ; smaral-

dul de — , P II, 118, 3 ; Didimeon din — ,

templul lui Apolon, C, 45, 2 ; Leucip din

— , C, 66, 1 ; Tales din — , 64, 2.
Minos Cretanul, regele legendar al Cretei,

C, 112, 2.
Minte, -a trupului lui Hristos, P II, 74, 3 ;

Cuvintul dumnezeiesc este Flu adcvSrat

al -ntii, este lumina Lumlnli primitive,

C, 98, 4 j Dumnezeu este Tntai tuturor,

— si insufletire in tot clclul, V, 72, 4 ;

omul adev3rnt este chip al Cuvintului,

-a care este in om, (', 98, 4.
Milium*, -ul >>\ si'inni- In I'.ylpt, (', 8, 1.

Mir, — . din aromato core»tl, P II, 05, 3 | pi-
cloarole unse cu -- al« Domnului, P 11*
63, 1 i sflntul -- al Duhulul, P II, 65, 2|
-ul Domnului, P III, 60, 4| -ul profellc
ul lul Aaron, P HI, 23, 2.

Mira, dlvlnltate greacS, personlflcarea des-
tlnului, C, 55, I.

MireasS, -sa harurilor, I, 47.

MireasmS, buna -a Domnului, P II, 63, 3 ;
-ma cunostintei lui Hristos, P II, 63, 3.

Mirmidon, fiul lui Zeuis, C, 39, 6.

Miros, -ul lui Hristos, P II, 65, 2 ; bunul
— duhovnicesc, P II, 67, 1 ; tamiia cea
cu bun — , P II, 67, 1.

Mirsil din Lesbos, istorlc grec, C, 31, 4.

Mister, -ele bahice, C, 119, 1 ; -ele celor
farS de Dumnezeu, C, 23, 1 ; -ele crimi-
nal, C, 3, 1 ; -ele de la Eleusis, C, 12, 2 i
-ele eleusiene, C, 21, 2 ; -ele din Agra
si din Halimus, C, 34, 2 ; -ele Inselficlu-
nii, C, 2, 1 j -ele lui Bahus, P II, 73, 1 i
-ele lui Deo, C, 15, 1; -elelul Dlonlsos,
C, 12, 2 j 17, 2 ; -ele mamei zeilor, C,
13, 3 ; -ele lui Sabazios, C, 16, 2 ; -elo
secrete ale atenienilor, C, 21, 1 i -ele
sint crime si morminte, C, 19, 2 1 -elo
sint mituri, C, 2, 2 j -ele sint un oblrol,

idee goaia, o InselSclune a sarpelul,
transformata in religie, C, 22, 3 1 colo-
brSrile -elor bahice, C, % 2 | drame do
— , C, 12, 2.

Miscare, Dumnezeu este -a tuturor lucru-
rilor, C, 72, 4.

Mit, -ul argienilor, P HI, 13, 1 j -ufelenl-
lor, P HI, 11, 3 j -urile despre zel, C,
54, 5.

Misia, tinut in Asia MicS, C, 31, 1.

Misian, -iene, servitoare din Mlsio, C, 31,
2, 3.

Mitimna, oras in Insula Lesbos, C, 38, 3.

Mitridate, regele Pontului, C, 54, 2,

Mius Aticul, de la care ar derive cuvintul:
mister, C, 31, 1.

Min3, -na lui Dumnezeu, C, 79, 6 i -nl omo-
nesti, C, 79, 6 ; -nile Intinse alo Dom-
nului, C, 111, 2; -nile lul Dumnozou,
C, 79, 1, 2 f -nile lui Hristos, P I, 24, 3 |
Olimpianul este opera -nUor uinor oa-
meni din Atica, C, 98, 3.

Mlncare, — cereascfi, P II, 4, 2 i Cuvin-
tul este numit in chip alogoric - -, P I,
47, 2 i laptele este -a Domnului, P I, 45,

1 j pentru Hristos lmpllnlreii volmtcl Tn-
tfilul era-, P I, 46, 1 i voln(a lui Dum-
ne/i'ii este o ulta -n lul Hristos, I' I,
45, 3,

MtngllcTc, fuvlntclo do alo ("uvlnluliil,

1> 111, 35, I | TntSl n tonlft -n, II, 30, II.
Mtnlc, -la lul I)iimiiK/i<u, 11, 35, 1 | ( ', 11(1,

5 1 hi, 4 i i' l, on, :i i it?, v. , I 1 ii, :i:i, :> i

406

CLBMBNT ALBXANDRINUL

P III, 71, 1 1 zlua -nlei Domnului, P 11,
1126, 1.

Mlntulre, — , P I, 30, 2 ; — continua, B, 19,
5 1 -a consta tn a-I urma lui Hristos,
iP I, 27, 1 j -a oamenllor, B, 16, 3 ; -a
oamenllor este felurltS, C, 8, 3 ; -a oa-
menllor se cheama BisericS, P I, 27, 2 ;
-a pficatosului, P III, 86, 1 ; boldul -irii,
C, 1 17, 4 ; cai scurte de — , C, 77, 1 j
caloa -irii, C, 101, 2 ; cea mai mare lu-
crare a lui Dumnezeu este -a omenirii,
P I, 100, 1 j chlpul rinduielii Cuvintului
spre — este felurit, P I, 74, 3 ; egali-
tatea -irii, P I, 28, 5 ; grauntele de mus-
tar exprlmi alegoric -a, P I, 96, 2 ; in r
vStStura lui Dumnezeu este -a vesnica
a vesnicului MIntuitor, P I, 27, 3 ; In-
vfitaturile de cSpetenie ale -irii, P III,
87, 2 j nadejdea -irii, B, 3, 2 ; 20, 5 ; P I,
91, 2 f portile -irii, C, 63, 4 j vinul si sin-
gele slnt pentru oamerii bautura spre — ,
vinul pentru trup, singele pentru duh,
P I, 15, 3 ; voia lui Dumnezeu este -a oa-
menilor, P I, 27, 2 ; vointa si dorinta de
— , C, 105, 1.

MIntuitor, -ul este umtdelemmul, B, 29, 4;
-ul este vinul, B, 29, 4 j adincul supra-
ceresc al gindirii -ului, B, 5, 4 ; corabia
-ului, B, 8, 5 j Cuvintul a fost numit — ,
P I, 100, 1 ; Cuvintul este -ul nostra, C,
110, 3; Cuvintul s-a aratat ca — , C, 7,
3 1 harul -ului, B, 1, 4; invatatura lui
Dumnezeu este mlntuire vesnica a ves-
nicului — , P I, 27, 3; maretfa -ului, B,
8, 1| Moise profeteste numele Pedagogu-
lui — , P I, 60, 3; porumea a -ului, B,
10, 4 1 poruncile -ului, B, 1, 5; 22, 4;
puterea -ului, B, 2, 4; urmarea -ului, B,
21, 7 | vealrea -ului, B, 11, 4 ; viata min-
tuitoare a -ului, P I, 98, 3.

Mnemosrina, zeifa memoriei, C, 51, 1.

Moarte, -a cea ve$nicfi, P I, 74, 2 ; -a pa-
catosului, B, 39, 4 ; C, 118, 5 ; P III,
86, 1 ; grozfiviile de dupa — , C, 22, 2 ;
pficatul este — vesnica, C, 115, 2; pe-
deapsa cu -a, P I, 65, 2 j robia cea adu-
catoare de — , P III, 2, 3.

Mod, — de educate, P III, 41, 4.

Model, -ul psalmilor evreilor, P II, 44, 3.

Moise, B, 8, 1 ; C, 69, 2 ; 79, 1, 2 ; 82, 3
P I, 5, 1 | 14, 3 i 46, 2 j 57, 4 ; 60, 2, 3
67, 1 | 76, 3 | 81, 2 j 91, 4 i P II, 17, 1
75, 1 | 88, 4, 5 j 84, 1 j 88, 1, 3 ; 98, 1
90, 4 | 91, 1; 92, 1, 2, 3; P III, 12, 1
20, 4 | 54, 1, 2 j 75, 3 i 89, 1 j 94, 1 ; — a
fost profet, P I, 96, 3 ; — eel sfint cu
adevarat, CJ, 69, 2 ; — , marele preot al
adevarului, C, 25, 1 j — prealnteleptul,
C, 8, 2 i 109, 2 i — profeteste numele
I'edugogului MIntuitor, P I, 60, 3 ; — ,
robul lui Dumnezeu, B, 9, 2 ; — , slujito-

rul Cuvintului, P I, 60, 1 j cintarea lui
— , P I, 56, 1 ; Cuvintul a fost Pedagog
prin — , P I, 96, 3 ; cuvintul lui — , P III,
22, 2 ; Domroul a fost prim — Pedagogul
poporuhii celui vechi, P I, 58, 1 ; dum-
mezeiescul — , C, 80, 4 ; legea data prin
prin — , P in, 54, 1 ; . legea este harul
eel vechi dat de Cuvimt prin — , P I, 60,
1 ; legea lui — , B, 8, 2 ; uirmasul lui — ,
C, 85, 2.

Monimos, filozof grec, lucrarea lui : «Adu-
nare de minuni», C, 42, 4.

Mormint, -ul Leucofrinei, C, 45, 3 ; -ul lui
Acrisie, C, 45, 1 ; -ul lui Antinou, C,
49, 3 ; -ul lui Cecrops, C, 45, 1 ; -ul lui
Telmiseu prezicatorul, C, 45, 3 ; miste-
rele sint -minte, C, 19, 2 ; serbari linga
-minte, C, 34, 1 ; templele sint -minte al
zeilor, C, 49, 3.

Mostenire, -a cea adevSrata, C, 1 14, 4 ; -a
cerurilor, C, 9, 2 ; -a imparatiei ceruri-
lor, B, 3, 1.

Mostenitor, — al imparatiei cerurilor, B,
16, 3 ; -i dupa figaduinia, P I, 33, 4 ; -i
dupa testamentul eel dintii, P I, 33, 4.

Multime, — de filozofi, C, 67, 1 ; — de
pacate, B, 38, 2 ; P HI, 91, 3 ; -a iertfelor,
P HI, 90, 3.

Multime, -a zeilor sint crea{ii ale imagi-
natiei, C, 27, 5.

Munca, -ca de unul singur, P II, 78, 2 ;
-ca exagerata, P III, 51, 2 j -ca personala,
P IH, 41, 3; 50, 1; 52, 1 j 67, 1 ; -cile
lui Heracle, C, 61, 2.

Munte, — iubit de Dumnezeu, C, 119, 1 ;
— umbrit de paduri sfinte, C, 119, 1 ;
-le eel sfint, P I, 84, 2, 3; 91, 4; -le
eel sfint al lui Dumnezeu, C, 2, 2 ; -le
Citeron, C, 2, 1 ; 119, 1 ; -le Helicon,
C, 2, 1 ; -le Oeta, C, 30, 7 ; -ntii Helico-
nulni si Citeronului, C, 2, 2; -ntii odri-
silor, C, 2, 1 j poalele -lui Ida, P III, 13,
5 ; sfintul — Nisa, C, 76, 2.

Murdarie, -ia sufletului, P HI, 48, 2.

Murdarie, -a sufletului, P I, 5, 1.

Muritori, Pescar al -ilor, 1, 23.

Museos, odrasla Menei, purtatoare de lu-
mina, C, 74, 4.

Mustrare, — aspra, P I, 80, 1 ; — defaima-
toare, P I, 81, 1 ; — publica, P I, 78, 2 ;
-a Domnului, P I, 85, 4 ; -a este doctorle,
P I, 65, 1 ; -a patimilor sufletesti, P I,
64, 4 ; asprimea si curatenia -rarii sint
aducatoare de folos, datoritS usturimii
ei, P I, 96, 1 ; efectele -rSrii, P I, 65, 1.

Mustar, graunte de — , P I, 96, 1.

Muzica, -ca tracica, C, 5, 2.

N

Naiade, divinatati ale fintinilor si riurilor,
C, 58, 2.

INDICB RIAL |I ONOMA1TIC

409

Nausltoos, podagogul lul Flllp, rogole Ma-
cedonia, P I, 55, 1.
Narcls, personaj legendar, de o rarfi Irumu-

sete, P HI, 11, 3.
Nastere, — din nou, B, 42, 15 i C, 88, 2 i -a
Copilului, a lui Hrl-stos, P I, 52, 1 i -a dlu
nou a omului este duhovniceusca, P 1,
49, 3 ; -a omului, P II, 83, 2 j a doua -,
P I, 12, 4 j 25, 1 ; credinta si -a din nou
inseamna desavirsire, P 1, 27, 2 ; desavlr-
sirea inseamna — din nou, P I, 52, 3 ;
explicarea rinduielii -rii din nou, P II,
■81, 3 j -ri sfinte, P I, 42, 3 ; -rile zeilor, C,
58, 3.
Natura, -ra existentelor, C, 69, 3 ; -ra fru-
mosului, P ll, 106, 1 ; -ra, mama univer-
sal si creatoarea existentelor, P II, 85,
3 j dezordinea stihiilor -rii, C, 5, 1 ; in-
strumentul eel cu multe vocl al -rii, C,
5, 3 j in saminta sint insamintate gin-
durile -rii, P II, 83, 3 ; legile -rii, P I,
44, 1 ; maiestria -rii, P II, 85, 3.
Navi, Isus al lui — , P I, 60, 3.
Naxios, insula, P II, 30, 2.
Nadejde, — de mintuire, P I, 91, 2; —
de viata vesnica, B. 42, 13 — temei-
nica de mintuire, B, 42, 1 ; -a este ain-
gele credintei, P I, 38, 3 ; -a in viata
vesnicS, B, 25, 4 ; -ea mintuirii, B, 3, 2 ;
-a odihnei, P I, 45, 1 ; -a unei vieti mai
bune, B, 37, 6 ; fericita — , C, 7, 2 ; im-
plinirea -dii, B, 4, 1 ; sufletul -dii, P I,
38, 3 ; -di desarte, B, 25, 4 ; P II, 93,
3 ; -di pentru mintuire, B, 20, 5 ; -dile
sufletului, C, 56, 6.
Neam, — indaratnic, P I, 86, 1 ; — ne-
cinstit si stricat, P I, 81, 2 ; — pacatos,
P I, 80, 1 ; Dumnezeu a adus -ul ome-
nesc la partasia bunurilor Sale, P II,
120, 3 ; jertfa de bun — , C, 42, 2.
Neascultare, osinda pentn* — , C, 95, 2.
Nebunie, -ia oamenilor, C, 42, 1.
Necredincios, sfatul -osilor, P I, 90, 1.
Necredinta, — dubla, C, 23, 1 ; -ta in
Dumnezeu, B, 23, 4 ; C, 67, 1 j 93, 1 ;
108, 2 ; 121, 3 j cele doua piscuri ale ne-
stiintei sint -ta in Dumnezeu si super-
stitia, C, 25, 1 ; ochl de — , C, 2, 1.
Necunoastere, -a lui Dumnezeu, B, 7, 3.
Negustor, -i de came vie, P HI, 22, 1 ; -i

de trupuri, P HI, 32, 1.
Nedreptate, legatura -ta|ii, P III, 90, 2.
Nelucrator, — al vietii celei adevarate,

B, 9, 1.
Nemeea, vilcea in Argolida, C, 34, 1.
Nemeean, jocurile -eene, C, 34, 1.
Nemurire, — vesnica, R 10, 5 ; -a Dom-
nului, B, 6, 1; P II, 19, 4 | -a este p<>-
doaba slinta a vosnlclrl, P III, 2, 3| n-
devSruUi - , H, 6, 1 | bauluru -rii, H, 23,

4 i cununilo -rll, D, 3, 5| doctorla -rll,
C 108, 2.
Nonlvltoan, -t»nl, C, 1>0, 4.
Nonoroclro, -rile color do di'inult, P II,

89, 3.
Nerelde, nimfele mSril, C, 58, 2.
Nerols, nlmfa, C, 33, I'.
Neru*lnarc\ -a demonllor, P II, 8, 4.
Nerv, trupul omenesc este organ muzlcal,

iar -II lui sint struncle, P 11, 41, 5.
Nestrir-aciune, -a lui Uristos, P I, 32, 4 1
haina -nii, P 1, 84, 3; vesnlcia osto
idontica -a, P I, 20, 4 ; vietuireu Dom-
nului este pildS de — , P I, 98, 3.
Ne$tiinta, -ta are doua piscuri : necro-
dinfa in Dumnezeu si supersti(lu, C 25,
1 ; -ta da nastere lntunericului, P 1,
29, 4 ; cunostinta este luminare si n-
lunga -ta, P I, 29, 4 ; intunericul -|ci,
P II, 80, 1 ; legatura naturnia dlntro
oameni si cer a fost intunocatft do
C, 25, 3 ; omul cufundat In — , C, 4, 1 |
relele aduse de — , C, 99, 2 ; somn
adinc de — , P II, IDS, 2.
Nevinovatie, sufleteasca, P I, 14, 4.
Nevoie, -ile sfintilor, P III, 96, 4.
Nicagoras, sofist atenian, C, 54, 4,
Nicandru, poet grec, C, 39, 2 j 51, 3.
Nicanor, Ciprianu, filozof grcc, C, 24, 2,
NicostratuI, poet comic, P II, lOT, 3.
Nictim, — copilul lui Llcaon, C, 30, 5.
Nil, curgerile -ului, C, 50, 3.
Nil, zeu egiptean, C, 28, 2.
Nimfa, -fe, divinitati secundarc, C, 58, 2.
Nimfodor, lucrarea sa : «ObIcclurl barba-

re», C, 65, 1.
Niobe, regina legendara a Frlglel, C,

■103, 4.
Nisa, sflntul munte — , C, 76, 2.
Nisip, -ul de aur lidian, P I'll, 50, 4 1

-urile pustiei, C, 11, 1.
Noblete, -ta sufletului, B, 36, 1.
Noe, P Id, 34, 3; 51, 1 i dreptul - , V 11,

51, 1 ; flul lui — , P II, 51, 1.
Nor, — luminos, C, 92, 3.
Norod, -ul lui Dumnezeu, P II, 44, 4.
Noutate, -a harulul, B, 8, 1.
Num3r, -ul elementelor, O, C4, 2.
Nume, — nou, P I, 14, 5 ; -le col nou al
lul Dumnezeu, P I, 57, 1 j -lo Cuvtntu-
lui, P I, 60, 2 i -le de crojtln, P II, 1,
1 ; -le de dumnezel, C, 23, 1 i -lo do
om, P I, 10, 3 i -le de sSrac, H, 19, 2\
-lo Domnulul, P I, 13, 4| 79, 2| P 111,
70, 1 i -lo Domnulul Ilsus, P II, 43, 2 i
-lo lul Dumnezeu, P II, 44, 4| -lo lul
Hrlstos, B, 30, 1 i C\ 87, 4 t !16, 2\ I' I,
:i7, 2 j P 11, 32, 1 i -lo Ttilftlul, (', II. \
■1; -lo tnilnlo ul Blsorlcll oslo : rnbtln
ro, P I, 'M, 2 i -lo zollor, (', 54, \\\ flu

408

CLBMBNT ALEXANDRINUL

tocul care poartS -lc Iul Dumnezeu, C,
2, 4 i Domnul Dumnezeu era ffirS — , cfi
nu se iacuse om, P I, 57, 2 1 Iacov a
prlmlt — -le de Israel, P I, 57, 1\ li-
tera lota (i) din -le lui Iiisus, iP I, 85,
4 1 Molse profejeste -le Pedagogului
Mtntuitor, P I, 60, 3.
Numlre, -a de copil, P I, 20, 1 ; -a de
prune, P I, 19, 1 j -a de tlnar, P I, 60,
1 i -rile de copil si prune, P I, 25, 1.

Oale, — bolnavS, P I, 84, 2 ; — oloaga,
P I, 84, 2; — ratacita, P I, 84, 2 ; oi
cuvlntfitoare, I, 30 ; oi imparate?ti, I, 4 ;
lupl Imbracati In piei de oi, C, 4, 3 ;
Pfistor al oilor ImpSr3te$ti, I, 4 ; Pas-
torul oilor, P I, 84, 1.

Oaste, -a cerului, C, 79, 2.

Obicei, — rtenorocit, C, 89, 3 j — rau, C,
89, 2 ; 90, 3 j P III, 32, 3 ; — transmis
de pSrinti, C, 89, 1 ; misterele sint un
— , C, 22, 3 ; -urile bune, P II, 50, 4 ;
-urile p8rintesti, C, 96 2.

Obiect, -ele sfinte, C, 76, 2.

Obol, avere de patru -i, B, 21, 5.

OcarS, — plina de rusine, P HI, 28, 4
-ra Domnului, P II, 73, 5 ; cuvint de
— , P II, 53, 1 j fapte de — , C, 38, 3
paharul ocSrii, P II, 22, 2 ; patimi de —
P II, 86, 3j placere plina de — , P HI
21, 2 i pofte de — , P I, 83, 2 ; toiag de
P II, 53, 2.

Ocean, -ul rSutatii, I, 26 ; prin Cuvint
toate au ajuns un — de bunatati, C,
HO, 3.

Oceanos, zeu, C, 28, 2.

Ochl, — de junincS, C, 33, 9; — de ne-
credintS, C, 2, 1; — pofticiossi, P 111,37,
4 f -i cei purtatori de lumina ai sufle-
tului, C, 113, 2; -i Domnului, P II, 99,
4 ( P HI, 85, 3 ; -i lui Dumnezeu, P I,
70, 2; -i orbilor, C, 6, 1; 119, 3 ; des-
frtnare cu -i, P III, 70, 1 ; lumina -lor,
P I, 56, 1 j P HI, 70, 4 j margaritarul
este de madmen -ului unui oesta mare,
P II, 118, 4.

Odihna, -na adevarata, P HI, 39, 2; -na
desSvIrsita, B, 6, 1 ; -na este eel din
urmS punct al dorintei noastre, P I, 29,
3 | -na este Implinirea fagaduintei, P I,
29, 3 j -na lui Dumnezeu, C, 84, 4 j -na
omulul desavlrsit, P I, 35, 1 ; -na ves-
nlc8 In Dumneztu, P I, 102, 2 ; loc de
— , P I, 36, 1 | n&dejdea -nei, P I, 45,
1 ; sftrsitul cunostinfei este — , P I,
29, 3.

Odraslfi, -la diavolului, . B, 37, 6; -le
ale minlei, C, 27, 2.

Odrisian, locuitor al vechii Tracli, C,

13, 3 i mun|ii odrisilor, C, 2, 1.
Oeta, muntele — ., C, 30, 7.
Ofranda, — lui Dumnezeu, C, 59, 2.
Oiagros, tat&l lui Orfeu, C, 74, 3.
Ollmp — , casa lui Zeus Eigiofau, C, 55,

4 j — , locuinta dumnezeiasca, C, 29,

5 ; poalele -ului, C, 19, 1.
Olimpianul, Zeus, C, 47, 6 ; 56, 5 j —

— este chipul unui chip, C 98, 3 ; —
este opera miinilor unor oameni din
Atica, C, 98, 3.

Olimpic, jocurile -e, C, 34, 1.

Olimpihu, lucrarea lui : «Fapte si intim-
plari din Samos», C, 47, 2.

Om — , acest frumos instrument muzical
insufletit, C, 5, 4 ; — al lui Dumne-
zeu, B, 41, 1; C, 4, 3j — bogat, B, 18 5;
P II, 105, 1 ; — cuminte, P HI, 53, 5 ;

— cumpatat, P II, 56, 1 ; 57, 2 ; P III,
28, 2 ; — cu dreapta judecata, C, 102,
2 ; — cu judecata, P II, 70, 2 ; P III,
78, 1 ; — cu mintea s8natoasa, C, 57,
5; — drept, P I, 95, 2 j P II, 100, 2;

— f ara Dumnezeu, C, 25, 2 ; — fericit,
P HI, 35, 5 ; -ul fiinta cea mai cuprin-
zatoare, C, 99, 3 ; — hulitor, B, 23, 1 j

— in intregime, P IH, 98, 2; — in-
telept, C, 92, 3 ; P II, 15, 1 ; — !n{e-
lept si desavirsit, P I, 22, 1 ; — laun-
tric, P II, 45, 3 ; — lipsit de dumne-
zeiasca putere roditoare, C, 2S, 2; —
neinfrinat, P H, 67, 3; — nesatios, P
II, 34, 3 ; — nobil, P HI, 58, 3 ; — pier-
dut, B, 42, 9 ; — prost, P II, 46, 4 ; —

— rau, B, 17, 2 ; P I, 88, 1 ; — , sadul
eel ceresc, C, 25, 4; — sfint si ce-
resc, P I, 98, 2j — slab de fire, P II,
48, 1 ; — , statuie Insufletita, C, 98, 3 f

— si Dumnezeu, C, 106, 4j -ul a fost
creat pentru contemplarea cerului, C,
63, 4; -ul a fost facut pentru contem-
plarea cerului, C, 100, 3 j -ul a fost
plazmuit de Dumnezeu si facut dup3
chipul $i asemanarea Lui, P I, 7, 2 ; -ul,
amestec dumnezeiesc, p H, 20, 1 ; -ul
bogat, P H, 1211, 4; -ul bun, B, 17, 2; P
II, 121, 4, P HI, 34, 3; -ul care cuge-
ta sanatos, C, 57, 4 ; -ul eel ascuns, C,
115, 4; -ul eel nou, P HI, 17, 2; -ul eel
tadnic al inimii, P m, 66, 3 ; -ul eel
vechi, P I, 32, 4; P IE, 17, 2; -ul cu
buna crestere, P II, 34, 4 ; -ul cu jude-
cata, P II, 46, 4 ; -ul cufundat In ne-
stiinta, C, 4, 1 ; -ul cuminte, P H, l^l,
4 ; -ul drept, P I, 95, 1 j P 11, 121, 4 ; P
HI, 35, 4 ; 76, 2 ; -ul de stiinta, p II, 81,
5 ; -ul desavirsit, P I, 93, 2 ; -ul este
asemanaitor Cuvintukii prim cagetarea
din iniana sa, C, 98, 4 ; -ul este cea mai

INDICB RBAL SI ONOMAITIC

401

frumosS avere din toato oVprllo lul
Dumnezeu, C, 122, 2 i -ul este cea mnl
mare opera a lul Dumnezeu, P 1, 0, (J i
-ul este copll al lul Dumnezeu, 1' 111,

99, 1 j -ul esto cuvlntator, C, 98, 4 1
-ul este de dorlt pentru el lnsusl, P I,
8, 1 ; -ul este Dumnezeu, P III, 1, 5| -ul
este fiinta cea mat frumoasS dlntre toa-
te creaturile, P I, 63, 1 j -ul este fiinta
iubitoare de Dumnezeu, P I, 63, 1 ; -ul
este instrument muzical de pace.P II, 42,

1 ; -ul este iubit de Dumnezeu, P I, 8,

2 j -ul este iubit de Dumnezeu, pentru
c5 e faptura Lui, P I, 7, 1 ; -ul este in
chip natural apropiat de Dumnezeu, C,

100, 2 ; -ul este prieten al lui Dumne-
zeu prin mijlocirea Cuvintului, C, 122,

3 ; -ul este prin fire o fiinta superioa-
ra, P HI, 37, 1, -ul exterior, P HI, 2,
2 ; -ul instrument muzical, C, 5, 3 | -ul
interior, P III, 1, 2 ; -ul in care locu-
ieste Cuvintul, P III, 1, 5 ; -ul este In
chip natural apropiat de Dumnezeu, C,

100, 2 ; -ul intelept, P I, 4, 3 ; P III, 58,
2; -ul lui Dumnezeu, C, 87, 2; 104, 2;
-ul nemuritor este cintec frumos al lui
Dumnezeu, C, 107, 1 ; -ul nou, C, 112,
3 ; -ul pacatos, P, I, 78, 4 ; -ul poate a-
junge Dumnezeu, C, 8, 4 ; -ul, sad ce-
resc, C, 100, 3 ; -ul sa fie ImpSratul
frumusetii, nu tiranul ei, C, 49, 2 ; -ul
statuie armonioasa si frumoasS a Cu-
vintului, P HI, 64, 3 j -ul statuie vie si
miscatoare, C, 59, 2 ; -ul sugrumat de
pacate, C, 77, 1 ; -ul supus patimilor,
PI, 51, 2; -ulurit, PI, 88, 1; -ul virtos
este si frumos si bun, P II, 1B1, 3; ase-
manarea chipului -ului celui stric&cios,
C, 81, 2; eel dintii — , C, 111, 1 ; P I,

101, 3; P II, 111, 3 ; credinta in Dum-
nezeu face atit cit e cu puttata pe —
asemenea cu Dumnezeu, C, 86, 2 ; cre-
dinta -ului, T> I, 29, 5 j Cuvintul a luat
chip de — , C, 110, 2 ; Cuvintul este si
Dumnezeu si — , C, 7, 1 ; Cuvintul lui
Dumnezeu s-a fScut — , C, 8, 4 ; P I,
74, 4; Cuvintul prin invat&tura Sa in-
dumnezeieste pe — , C, 1114, 4 ; Cuvin-
tul s-a fScut — , P I, 24, 4 j Domnul s-a
facut — pentru noi, P II, 32, 2 ; Dom-
nul Dumnezeu era f5r3 nume, cS nu se
facuse — , P I, 57, 2 ; dragostea de Dum-
nezeu este cea mai frumosS faptS din
viata -ului, C, 122, 2 ; dragostea de — ,
iP II, 120, 4 j Dumnezeu educS pe —
prin Cuvintul Sau, P I, 63, 3| Dumne-
zeu s-a fScut — pontru nol, P I, 02, 1 ;
Dumnezeu se Inqrl|osto do — si so o-
cupa de ol, P I, 03, 2 i Dumnozou si Cu-
vintul sint Uibltorl do ■--, 1> 1, 03, 1|

fa|« -ului P I, 31, 1 i fllntn c«a cuget8-
tonre, adlct -ul, P I, 100, 3 i flroa -ului,
P 111, 3, 2 | Hrlstos era — , P 11, 3'i, 2 i
Inffltlsaroa -ului din afarS, P III, 4, 1 i
In vlata de dlncolo -ul este llpslt de do-
rin|u care po pimlnt dosparto pe barbut
do femele, P I, 10, 3 | nasterea din nou
a -ului este duhovnlceasca si hrana lul
tot duhovnlceasca, P I, 49, 3 | numole de

— este comun si pentru barbafl si pon-
tru femei, P I, 10, 3 ; odlihna -ului desfl-
virsita, P I, 35, 1 | mlntea, care este In
— , este chip al Cuvintului, C, 98, 4 1
Pedagogul este creator al luminil si al
-ului, P HI, 100, 2 j pentru — Dumno-
zeu a trimis pe Cuvtntul col Unul-Nfts-
cut din sinurile Tatfilui, P I, 8, 2 i porfl-
in{a -ului, P I, 70, 1 ; priclna pontru
care a fost creat -ul, P I, 7, 3 1 rflpl-
tori cu chip de — , C, 4, 3 ; rostul -ului
pe pamint, P II, 14, 6; samlntu -ului,
P I, 45, 1 ; slngele este substanfa trupu-
lui -ului, P I, 49, 1 ; statullo cu rhlp
de — , C, 65, 3; sufletul -ului, C, 117,
2 ; vederile -ului celul os<un«, P
HI, 80, 4.

Oameni, — blinzi, C, 4, 3; — bogatl, B, IB,
5 ; 26, 3. 4 ; — care iubesc pacea *1 lu-
mina, P HI, 54, 2 j care r&pesc avorlilo
altora, C, 4, 1 ; — cumlntl, C, 22, 8| -•■•
cumpatati, P II, 69, 5 j — do incrodoro,
P HI, 26, 3 j — de rind, P II, 78, 2 i —
dedati plScerilor, C, 4, 1 ; — droptl, P I,
36, 1 i — duhovnlcesti, P I, 36, 2. 3 | —
desavirsiti, P I, 36, 4 ; — f8rfi do mln-
te, C, 6, 1 ; 50, 1, P II, 118, 1 | -- lira
Dumnezeu, C, 24, 2 1 — f«r8 judocata,
C, 58, 1 i 103, 1 ; — lnteloptl, P H, 4fl,
3 ; 58, 1 ; — Invfitaji, C, 68, 5 | — mu-
ritori, C, 70, 2; — nocrcdlnclo?!, C, IK
3 i — necurati, P III, 75, 3 | — pllni do
mlnie, C, 4, 1 ; — - pllni do paslunl, C,
36, 1 ; — plini de zel, C, 121, 2| — rfll,
P HI, 75, 3; — ratacitl, C, 63, 1| 07, 2f

— sfinji, P II, 77, 3 i — slmpll, C, 54, 3 |

— superstltiosi, P II, 41, 1 | — trupo»U.
P I, 36, 2. 3. 4. 6 ; — usuratlcl, C, 4,
1 ; — vicleni, C, 4, 1 i P II, 48, 3 t —
ventnosi, C, 4, 3 ; am8glrea -lor, P I, 18,
3 ; averea cea mal pretloasa esto faco-
rea do bine fata de — , P II, 30, 2 | c«-
ile -lor, P II, 99, 4 i Cuvintul osto ro-
laborator al lubiTlI do — - al lul Dumno-
zou, P I, 63, 3 1 Cuvintul osto lumlnA
Intro — , O, 84, 6| Cuvintul osto ml|lo-
tor al -lor, P 111, 2, 1 i Domnul col tu-
bltor do -, C, 85, 3 1 Dumno/oul col
vlu, mlntultor al tuturor -lor, (', 80, 1 |
Diimno/.ou oslo lubltor do - , C, 83, I |
Dumnozou oslo Pftrtnto, nmro titnolAcit-

410

CLBMBNT ALBXANDRINUL

tor al -lor, C, 73, 2 j f aptele -lor din ve-
chirae, C, 31, 3; harul iubirii de — al
lul Dumnezeu, C, 8, 1 i Hristos, bunul
conducator de car al -lor, C, lai, 1 ;
Hristos, fratele -lor, a vrut sa fie Pe-
dagog, P I, 85, 2 j iubirea de — a lui
Dumnezeu, C 4, 4 j 82, 2 ; iubirea de —
a Pedagogului, P III, 88, 3; intllnirile
cu — buni, P III, 75, 3 ; legatura natu-
rala dintre — si cer a fost intunecata
do nostiin(a, C, 25, 3 ; legaturile cu -i
dumnezeiesti, P II, 50, 3 ; maretia iu-
blrll de — a lui Dumnezeu, B, 3, 5 ;
mlntulrea -lor, B, 16, 3j C, 6, 2; min-
tulrea -lor este felurita, C, 8, 3 ,• mlntu-
lrea -lor se cheama Biserica, P I, 27,
2 i Olimpianul este opera miinilor unor
— din AMca, C, 98, 3 ; pacatele -lor, C,
6, 2 ; purtarile -lor, P II, 41, 3 ; statui
ale Cuvintului sint -i, C, 121, 1 ; tra-
trea lui Hristos pentru — , P II, 75, 2 ;
viata -lor, P I, 98, 3 ; vinul si slngele
slnt pentru — bautura spre mintuire,
vlnul pentru trup, slngele pentru dun,
P I, 15, 3 ; voia lui Dumnezeu este
mtntuirea -lor, P I, 27, 2.

Omenire, -a intreaga are nevoie de Iisus,
P I, 83, 3 ; cea mai mare lucrare a lui
Dumnezeu este mintuirea -rii, PI, 100, 1;
clnd Cuvlntul a sSvirsit drama cea min-
tuitoare a -rii, C, 1)10, 2 ; Cuvlntul con-
duce -a, P I, 55, 2 i Cuvlntul este Pe-
dagogul -rii, P I, 57, 1 ; 75, 1 ; Hristos
ip&zltorul eel neadormit al -rii, P III,
44, 1 > Invatatura si educarea -rii, P
HI, 94, 1 ; tineretea -rii, PI, 15, 2.

Orafala, regina legendara a Lidiei, C,
35, 1.

Opera, facerea lumii este -ra voinfei lui
Dumnezeu, C, 63, 3 ; lumea intreaga
este -ra lui Dumnezeu, C, 63, 2.

Oracol, -ul lui Hipon, C, 55, 2j -e pline
de adevSr, C, 43, 4.

Ora?, — al adevSrului, P II, 65, 1 ; -e
conduse de Iegi bune, P II, 65, 1.

Orator, -ul atenian, Demostene, C, 61, 1.

Orfeu, C, 21, 1 ; 74, 5 ; tracul — , C, 17,
2 i tracul — , fiul lui Oiagros, in acelasi
tlmp si mare preot si poet, C, 74, 3 ;
versurile lui — , C, 21, 1.

Organ, trupul omenesc este — muzical,
iar nervii lui sint strunele, P II, 41, 5.

Orgie, -file coribantilor, C, 119, 1 ; -file
pline de desfrtu ale Afroditei, C, 13, 4 ;
-tile religioase, C, 22, 7 ; -iile samo-
tracilor, C, 13, 3 ; sarpele consacrat este
senni al -iilor bahice, C, 12, 2.

Orlade, nlmfe ale muntilor, C, 58, 2.

Orindulre, buna — a lui Dumnezeu, P I,
6, 5. 0.

Omit, regele orasului Teuthis din Argoli-

da, C, 36, -2.
Osana, ce Inseamna — in limba greaca,

P I, 12, 5.
Osea, C, 79, 2 ; P I, 53, 3 ; 77, 2.
Osiris, zeu egiptean, C, 48, 6 ; inmsrmin-

tarea lui — , C, 48, 6; statuia lui — C,

48, 5.
Osirapis, — este unirea a doua nume

Osiris si Apis, C, 48, 6.
Ospat, — cumpatat, P II, 41, 1 ; — de

multumire, P II, 43, 3 ; — pamintesc, P

II, 6, 1 ; agapa este — duhovnicesc, P

II, 5, 3 ; -petele zeilor, C, 58, 3.
Ostas, -ii cei pasnici ai lui Hristos, C,

116, 2.
Ostire, -a Mintuitorului, B, 42, 18.
Otos, fiul lui Aloeus, C, 29, 3.
Oxirinh, oras in Egipt, C, 39, 5.

Pace, pacii lui Dumnezeu nu este hotar,
P I, 24, 2; armele pacii, C, 116, 3; cin-
tecul de — al lui Hristos, C, 116, 2;
Cuvintul este singurul instrument mu-
zical fScator de — , P II, 42, 3 ; cor de
— , I, 63 ; Cuvintul, crainicul pacii, C,
110, 3; Domn al pacii P I, 24, 2; Dum-
nezeul pacii, B, 22, 3 ; I, 66 j oameni
care iubesc -a, P III, 54, 2 ; omul este
instrument muzical de — ■, P II, 42, 1 ;
timp de — , P I, 98, 4.

Pactolu, riul legendar de aur, C, 85, 4 ;
P MI, 10, 1.

Pafos, oras in insula Cipru, C, 45, 4.

Pahar, -cu apa rece, B, 31, 4 ; Domnul
a numit — implinirea pattern Sale, P
I, 46, 1.

Palamnei, zei ucigasi, C, 26, 3.

Paladion, statuia zeitei Atena cazuta din
cer, C, 47, 6.

Palas, urias, C, 28, 2.

Palas Atena, zeita, C, 18, 1 ; 47, 7.

Pan, Zeul pastorilor, C, 44, 3 ; chipurile
lui — , C, 61, 1 ; -i, C, 58, 2.

Pantarce, atlet olimpic atenian, C, 53, 4.

Paniasis, poet epic grec, C, 35, 3 ; 36, 2.

Parmenide Eleatul, filozof grec, C, 64, 2.

Parnas, munte in Grecia, C, 18, 2.

Paros, marmura de — , C, 56, 5.

Parte, -a irascibila a sufletului, P III, 1,
2 ; -a spirituals sau rationala a sufle-
tului, P III, 1, 2.

Pasare, -a ibis, C, 65, 2.

Patara, oras in Licia (Asia Mica), sta-
tuile lui Zeus si Apalon din — Liciei,
lucrate de Fidias, C, 47, 4.

Patima, -ma bogatiei, P III, 35, 1 ; -ma
desfrinarii, P II, 98, 3 ; -ma Domnu-
lui, P II, 61, 3 i 63, 1 ; -ma lui Hristos

INDICK REAL (II ONOMAITIC

411

P II, 74, 3 i -mi de ocari, 1> 11, 80, 3 1
-mile Domnului, P I, 05, 1 | P II, 62, :i |
63, 2 ; 73, 3 1 -mile stnt dopurto do
«dev5r, P I, 04, 4 ( -mile suflctostl, B,
12, 2; -mile sufletulul, B, 14, 5| P 1,
65, 3 ; -mile trupului, P I, 43, 1 ; cauze-
le -milor, P I, 100, 1 i Domnul u numit
pahar implinirea -ii Sale, P I, 46, 1 s
mustrarea -milor sufletejti, P 1, 64, 4 1
omul supus -milor, P I, 51, 2\ singele
si laptele sint simboale ale -mii si ln-
vataturii Domnului, P I, 49, 4 j urma-
rile -milor, B, 29, 3.

Patmos, insula — , B, 42, 2.

Patrie, -ia cea de sus, B, 3, 6 ; -ia din co-
ruri, C, 86, 2.

Patrocle Turianul, C, 30, 4.

Patroclu, erou troian, fiul lui Menoitios,
C, 55, 3.

Pavaza, -za credinfei, C, 116, 3.

Pavel, B, 38, 1 ; C, 85, 3j 87, 4 ; P I, 19,
2 i 33, 3 j 34, 1. 2. 3 i 52, 2, 3, 73, 2. 3 j
97, 1, P II, 101, 1 ; P III, 2, 2; 100, 3;
— numeste Cuvintul lapte, P I, 45, 2 ;
fericitul — , P I, 33, 1.

Pacat, -ul este moarte vesnica, C, Id 5, 2 ;
-ul este o fapta facuta cu judecata, P
I, 5, 2 ; -ul fara judecata este numit na-
praznic, P I, 5, 2 ; -ul fara de voie, P I,
5, 1 ; -ul savirsit mar Inainte, P I, 5, 3 ;
haina -ului, P I, 32,. 4 ; pornire spre — ,
P I, 68, 1 ; rasplata -ului, P IT, 8, 2 j ru-
sinea -ului, P I, 74, 2 ; sfiala fata de — ,
P I, 14, 3 ; temeiul -ului, C, 104, 3 ; tris-
tetea -ului, P II, 53, 4; viltoarea -ului,
P III, 101, 1 ; -ele de mai inainte, P
III, 85, 3 ; -ele oamenilor, C, 6, 2 ; -ele
vechi, P I, 59, 2; -ele vietulrii rele de
muiy ani, B, 40, 3 ; Cuvintul poate ier-
ta -ele, P I, 68, 1 ; din pricina Intuneri-
cului cadem in -e, P I, 29, 4 ; iertarc-a
de -e, B, 39, 5 ; 40, 1 ; multime de -e,
P III, 91, 3; pricini de -e, P II, 53, 5j
scaparea de -e, P I, 26, 3.

Pacatos, mlntuirea -ului, P III, 86, 1 ;
moartea -ului, B, 39, 4; C, 118, 5; P
III, 86, 1 ; pocainta -ului, P III, 93, 3 ;
-osii pamintului, P I, 61, 2; calea -osi-
lor, P I, 90, 1.

Pagin, dumnezeii -ilor, C, 62, 4.

Pamint, — fara apa, P I, 56, 1 ; -ul eel
bun, P I, 34, 3; 91, 4; -ul egiptenilor,
C, 6, 4 ; -ul Egiptului, P I, 56, 2 ; P III,
44, 4; 91, 4; bunStatile -ului, C, 95, 2;
P III, 86, 2 ; centrul -ului, C, 76, 3 ; Cu-
vintul se revarsS pe intreaga fata a -ului,
C, 110, 3 ; deschtzaturlle -ului, C, 50, 2 ;
despicarea -ului, (', 17, 1 i Dumnezeul
cerului si ul -ului, P I, 32, 2 i lucrnron
-ului, P U, 83, 1 i pncfttosll -ului, P I,

01, 2 1 doxta -ului, I), 30, 1 1 P Ul, 82,
4 1 toato bunurllo -ului xlnt cumunr,
P II, 120, 3.

Par, -ul c.apulul, P 111, 16, 4 i -ul din bar-

' -ba, P III, 80, 2, 3 1 -ul esto Hlmbolul
barWllei, P III, 19, 3 i Dumncraeu a vrut
ca femela s& nu alba — po faJS, P 111,
18, 1 i Dumnczeu 1-a lmpodoblt pe bar-
bat cu barba si cu — pe plept, P 111,
18, 1.

Par, xoanonul zeitei Hera din Tiryns, fa-
cut din lemn de — , a fost sculptat do
Argos, C, 47, 5.

Parinte, B, 30, 2 j P I, 32, 2, 3 j 71, 1, 2|

— blind, C, 82, 2 ; — mare binefacator
al oamenilor, C, 73, 2 ; — vesnic, P 1,
24, 2 j Ava — , C, 88, 3 i voinja bun» n
bunului — , P III, 98, 1 | obicei transmls
de -n(i, C, 89, 1.

Partaisie, Dumnezeu a adus neiiiivul omi'-
nesc la -sia bunurilor Sale, P II, 120, 3.

Pastor, P I, 53, 2| — al oilor Imparati>!»tl,
I, 4 f -ul eel bun, C, 116, 1 ; P I, 53, 2 i
85, 2 ; 97, 3 j -ul oilor, P I, 84, 1 | -li<,
I, 18 ; -ule sfinte, I, 29 | bunul — , P I,
37, 3j Cuvintul ca — , P I, 15, 4, figtt-
duintele bunului — , P I, 84, 2 j ln|t«lt»p-
ciunea preasfintului — , P I, 84, 1.

Pajanie, -ia sodomitilor, P III, 43, 5,

Paun, -i din Media, P HI, 30, 1.

Pazitor, -ul eel neadormlt al omenlrll, P
III, 44, 1 ; Dumnezeu este datator si
de bunatati, P III, 86, 2 ( femello si fie
-toarele case, P III, 57, 1.

Pecete, -a Domnului, B, 42, 4.

Pedagog, atotinfeleptul — , P III, 75, 3 1
ce este -ul, P I, 53, 3 ; Cuvintul esto
diacon al lui Dumnezeu si — al nostru,
P III, 2, 1 j Cuvintul este In chip pgal

— si pentru barbafi si pentru femel, PI,
10 ; Cuvintul este pentru copll Tata,
Mama, — , Hranitor, P I, 42, 3 i Cuvintul
este -ul liberei vointe, P I, 31, 1 | Cu-
vlntul este -ul omeniril, P I, 57, 1 \ Cu-
vintul este si JudecStor si — , P I, 50, 2 |
Cuvintul, -ul omeniril, P I, 75, 1 | Cuvln-
tul, -ul eel desSvirsit, P I, 60, 2 i domo-
niul -ului, P II, 76, 1 | Domnul a fost
prin Moise — al poporulul colul voehi,
P I, 58, 1 j Domnul, -ul nostru, P I, (!2,
2 j droptatea -ului, P I, 85, 3 1 07, 2 1
dumnezeiescul — , P I, 81, 1 i P II, 49,
2 ; P HI, 9, 3 ; dumnozeloscul -- c»ste lm-
podoblt cu stllnlii, bunftvolnta si lndrflz-
nlro, P I, 97, 3| esto un slngur Dumnc-
zou si un slngur •— si pentru bflrhnt
.si pentru femolo, V I, 10, 2\ fnplcln
-ului, P I, !l, I | I'lul, • sl DlilnNcnl, P
HI, 101, 2 | IKiih (inIh , I' I, 53, :>., In

412

CLEMENT ALEXANDRINUL.

birea de oameni a -ului, P I, 96, 1 ; P
III, 88, 3 j Insusi Dumnezeu ne este — ,
P I, 55, 2; insusirile -ului, P I, 4, 1;
intelepciunea -ului, P I, 61, 2; invata-
tura data de — , P MI, 35, 2 ; invatatu-
rile -ului, P III, 57, 1 ; Moise profejeste
numele -ului Mintuitor, P I, 60, 3 ; po-
runcile -ului, P III, 45, 2 ; purtarea de
grija a -ului, P I, 61, 2 ; puterea -ului,
P I, 61, 2, 3; scopul -ului, P I, 1, 4-,
Sfintul Dumnezeu Iisus Cuvintul este -ul
nostru, P I, 55, 2 ; Tatal universului a
pus Cuvintul — al nostru, P I, 68, 1.
Pedagogul, P I, 1, 1 j 3, 1 ; 5, 1 ; 8, 3 ; 54,

2, 3; 56, 1, 2, 3, 4; 57, 1, 3 ; 59, 2 ; 61,
1 ; 62, 2; 76, 1 ; 78', 1, 2, 4; 79, 1 j
80, 1, 2, 3; 81, 2, 3; 82, 1 ; 84, 1, 2,

3, 4; 86, 1, 2; 90, 1; 92, 1, 2; 93, 1 ;
94, 3; 97, 1, 2; 98, 1, _3, 4; 100,
3 ; P II, 1, 4 j 17, 1 j 28, 1 j 49. 2 | 51, 2 j
52, 1 ; 95, 2 ; 96, 2 ; 99, 3, 5 j flW, 2, 3 j
109, 3 ; P III, 9, 4 ; 13, 3 ; 38, 3 ; 40, 3 ;
43, 2 ; 49, 5 ; 53, 2, 4 ; 57, 1 ; 58, 2 ; 66,
3 ; 71, 4 ; 72, 1 ; 76, 3 ; 82, 5 ; 86, 1, 2 ;
87, 1, 2, 4 ; 89, 2; 90, 3; 91, 1 ; 92, 3 ;
93, 2, 3, 5 ,- 94, 2 ; 97, 1, 3 ; 97, 1, 3 j 99,
1 ; -e, P III, 101, 1, 3; — a vrut sa fie
fratele oamenilor, P I, 85, 2 ; — a luat
conducerea vie{ii noastre, P I, 5, 2 ; —
eel bun este Injelepciune, Cuvintul Ta-
talui, Creatorul omului, Doctorul, P I,
6, 2 ; — eel drept, P I, 89, 3 ; — da mar-
turie, P I, 74, 3 ; ■ — dumnezeiesc, P I,
100, 2 ; — ■ este asemenea Tatfilui, P I,

4, 1 ; — este bun in chip drept, P I,
85, 1 ; — este cu chipul lui Dumnezeu,
P I, 4, 1 j — este cu totul lipsit de pa-
siunile omenesti, P I, 4, 2 ; — este crea-
tor al lumii si al omului, P IM, 100, 2 ;

— este Cuvintul, P I, 53, 3 ; — este Cu-
vintul Dumnezeu, P I, 4, 1 ; — este Dum-
nezeu in chip de om, P I, 4, 1 j — este
Dumnezeu si Creator, P I, 97, 3 ; — este
Fiul Tatalui, P I, 4, 1 ; — este icoana
fara pata, P I, 4, 2 ; — este iubitor de
oameni, P I, 7, 1 ; — este in Tatal, P I,
4, 1 ; — este In{elepciunea Tatalui, P I,
97, 3 ; — este mare daruitor, P I, 85, 2 ;

— este singurul Judecator, P I, 4, 2 ; —
este slujitor al vointei Tatalui, P I, 4, 1 ;

— este si Invatator, P I, 32, 2 ; — face
sufletul in stare sa primeasca revelatia
Cuvintului, P I, 3, 3 ; — graieste prin
Moise, P I, 5, 1 j — ia conducerea vie-
tii noastre, P I, 4, 1 ; — lumii, P III,
100, 2 ; — ne conduce ca Invatator, P I,
3, 3 ; — pregateste sufletul curat pentru
dobindirea cunostintei, P I, 3, 3 ; — prun-
cilor, P I, 84, 1 ; — se aseamana pe El
cu grauntele de mustar, P I, 96, 1 ; —

se ingrijeste de educatia oamenilor, nu
de instructia lor, P I, 1, 4; — se nu-
meste lisus, P I, 53, 1 ; — se ocupa cu
lucrurile practice, P I, 2, 1 ; — sade de-a
dreapta Tatalui, P I, 4, 1 ; — vindeca
patimile noastre, P I, 3, 3 ; — vindeca
prin sfaturile sale patimile sufletului
nostru, P I, 6, 1.
Pedagog, P I, 57, 4 ; 60, 2 ; copiii nu tre-
buie sa traiasca fara — , P I, 11, 2; -ii
imparatesti, P I, 55, 2.
Pedagogie, P III, 94, 2 ; 97, 3 ; — dumne-
zeiasca, P I, 103, 1 ; -ia are multe in-
telesuri, P I, 54, 1 ; -ia Cuvintului, P I,
92, 1 j -ia inseamna educarea copiilor,
P I, 12, 1 ; -ia lui Hristos, P I, 99, 2 ; -ia
Pedagogului, P I, 96, 1 ; caracteristica -i
lui Iisus, P I, 98, 1 ; ce este -ia cea dupa
Dumnezeu, P I, 54, 1 ; definitia -i, P I,
16, 1 ; feritita — , P MI, 99, 1 ; intelep-
ciunea -i Cuvintului, P I, 74, 3 ; legea
este — pentru copiii greu de stapinit,
P I, 96, 3; metoda -i Cuvintului, P I,
75, 3 ; minunata — a Pedagogului, P HI,
il 01, 3.

Pedaseul, Cleante — , filozof stoic, C, 72, 1.

Pedeapsa, -sa cu moartea, P I, 65, 2 j ame-
nintarea cu — , C, 95, 1 ; -sa este raspla-
tirea raului, P I, 70, 3 j -depse corpo-
rale, P I, 65, 2 ; -depse in bani, P I, 65, 2.

Pedepsire, — dreapta, P HI, 44, 3 ; metoda
de — , P I, 93, 3.

Peleu, iubitul zeitei Tetis, C, 33, 8 ; 42, 4.

Pela, oras in Macedonia, C, 42, 4 ; P I,
55, 1.

Peloips, fiul lui Tantal, regele Frigiei, C,
34, 1 ; oasele lui, — C, 47, 6.

Peloips, iubitul lui Poseidon, C, 33, 5.

Peloroi, cap in insula Sicilia, P II, 3, 1.

Penelopa, sotia lui Ulise, P H, 97, 2.

Perioada, -de de ani, C, 65, 3.

Peripatetician, .-ieni, C, 66, 4.

Pers, -si, C, 46, 2 j 65, 1, 3, 4 ; P I, 55, 2.

Persan, magii -i, C, 65, 1.

Persia, incaltaminte, din — , P II, 116, 2.

Pescar, — al muritorilor, I, 23.

Peste, — numit fagros, C, 39, 5 ; ■ — numit
maiotes, C, 39, 5 ; -tii cei curati, I, 28.

Petru, B, 4, 10, 21, 5 ; 25, 2 j P I, 44, 1 ;
P II, 14, 1 ; 16, 2 ; P HI, 52, 2 ; 74, 2 ;
85, 2 ; fericitul — , P II, 127, 1 ; laude
aduse lui — , B, 21, 4

Piatr8, -ra pretioasa simbolizeaza Cuvin-
tul, P II, 65, 5 ; idoli din — , C, 62, 1 ;
piaci de — , P. HI, 94, 1 ; statui de — ,
C, 51, 2 j 74, 2 j pietre netrebnice, C,
50, 3 ; pietre ptetioase din Egipt, C, 48,
5 ; inchinatorii la pietre, C, 52, 1.

Piata, inchinaciunile in piete, P III. 93, 2.

IND1CB REAL SI ONOMASTIC

413

Piclor, picloarele Domnulul, P II, 01, 1 , 3 i
P II, 62, 1, 3 | plcloarolo uconlcllor, P II,
38, 1 i 63, 2 i plcloarelo unso cu mlr nlo
Domnului, P II, 63, 1 | spilurtM plcloaro-
lor ucenicilor, P H, 63, 2 1 spalutul pl-
cioarelor, P II, 37, 2.

Pieria, tinut In Macedonia, P II, 72, 3.

Pierzare, copil al -zarii, C, 94, 3 i prapasli-
ile -zarii, C, 89, 3.

Pigmalion, sculptor grec din CIpru, C,
57, 3.

Pilda, — de desfrinare, C, 33, 6 ; — de
pocainta adevarata, B, 42, 15; — vie
de nestricaciune este vietuirea Domnu-
lui, P I, 98, 3; -de incurajatoare, P I,
3, 1 j -de rele, P I, 2, 2.

PWos, oras In Peloponez, C, 36, 2.

Pindar Beoti'anul, poet liric grec, C, 30,
1 ; P IH, 72, 1, 4 j 92, 4.

Pisa, oras in Peloponez, ,C, 34', 1.

Pise, cele dona -uxi ale mestiintsi sint me-
credinta in Dumnezeu si superstitia, C,
25, ,1.

Pitac, regele Mitilinei, P HI, 50, 2.

Pitagora din Sanxos, filozof grec, P I, 94, 1 ;
P II, 11, 1.

Pitagorian, -ieni, C, 72, 4.

Pitia, ipreoteasa lui Apolon de la Delfi,
C, 40, 2.

Pitian, jocurile -tiene, C, 34, 1.

Pitios, templul lui Apolon din Delfi, C,
11, 2.

Pito, vechi nume al orasului Delfi, C, 34, 1.

Pitocle, retor atenian, lucrarea sa : «Des-
pre unire», C, 42, 6.

Piine, — coapta, P I, 46, 3 ; -a cea ade-
varata din cer, P I, 46, 2 ; -a cerurilor,
P I, 47, 1 ; P III, 40, 1 j Cuvintul Domnu-
lui este — adevarata, P III, 40, 1 ; Cu-
vintul este numit in chip alegoric — , P
I, 47, 2 ; Cuvintul se numeste — din ce-
ruri, P I, 46, 2 ; Domnul numeste trupul
Lui — , P I, 46, 3 j drept lipsit de — , P
IH, 40, 1 ; sensul tataic al -nil, P I, 46, 3.

Pintece, -le chitului, B, 41, 7; demonul
-lui, P H, 15, 4j pofta -lui, P H, 93, 3 j
viata supusa -lui, P II, 14, 4.

Pirga, -ga lui Dumnezeu, C, 117, 5.

Pinz8, — fina din Egipt, P II, 115, 2.

Placa, plScile celor invirtosati la inim3,
P III, 94, 1 ; piaci de piatra, P I'll, 94, 1.

Plata, — cuvioasa, I, 59.

Plateea, oras din Beotia, P III, 73, 2.

Platean, -teeni, locuitorl ai Plateii, C,
40, 2.

Platon, C, 68, 1, 5; 71, 1; P I, 67, 1, 2,
82, 3 i P II, 18, 1, 2 | 36, 3 | 86, 2 , 80, 2 |
91, 1 1 P III, 54, 2 i C), Platone, C, (58, 1 |
70, 1 | — , uconlcul tllo'/oflol barburo,
PTl, 100, 4 1 duscdlll lui - , C\ 70, 1.

Platosa -sa drcptnill, C, 110, 3.

Plat'iire, — pllnS du ucara, P Ml, 21, 2|

- ru»lnoa*a, P II, 110, 2| — ittralna, P
III, 9, 4 i -a cea tratnfcl, P 11, B, 3 i -n
este doslrlnaia (rumoasa, (', 118, 2\ -a
stomaculul, P II, 7, 4) -rl curalo, P III,
37, 1 i 84, 1 i -rl desfrinatu, C, 32, 1 i -rl
do!»artt>, P HI, 58, 1 , -rl fulurlte, P IM,
84, 2 1 -rl lmpotrlva HtII, C, 3tt, 4| -rl
nofolosltoare, C, 92, 4 i -rl nostaplnlU*,
P III, 13, 4 i -rl ru*lnoaso, P II, 100, 1 1
-ri sexuale, C, 33, 7 ; 34, 3 i -rl trupeytl,
P II, 91, 2 ; P III, 21, 4 | 75, 3 | -rl u>oaro,
P HI, 77, 2 ( -ri vatamStoare, P 11, 2, 2 |
-rile dragostei, C, 32, 4 i P II, 93, 2 i 05,
1 j 102, 1 | -rile sexuale omone$tl, C,
36, 4; Afrodlta zeita marina a -rll, (',
14, 2 ; fiara -rll, P II, 93, 4 ; iubitorul do
-ri, P I, 102, 1 i ingfiduirea -rll oprlto,
P III, 22, 1 ; momeala -rii, P 111, 08, 1 i
noaptea era acoper8mlnt -rll, C, 22, fl|
obiect de — , P III, 28, 4 j oamenl dodn|l
-rii, C, 4, 1 j rlul vietii de -rl, P HI, II,
4 ; riurile -rilor, C, 92, 4 j s&rac In -rl,

B, 18, 5 ; satisfacerea -rllor plorzdtoaro,
P II, 108, 5; saturarea do --, P H, 97,
3 ; sarpele simbolizeaz8 -a, vlclu p8mln-
tesc, C, 111, 1 i viata de -rl, P II, 103, 3,
4; viata dusa In -ri, P H, 14, 3.

Plecare, -a de aici, C, 90, 3 | -a din acoas-
ta lume, P I, 29, 2 i 37, 1 1 Intelepclunea,
punct de — spre cer, C, 117, 2.

Plinire, -a vremli, P I, 33, 4 ( P 11, 29, 1.

Plingere, -rile profetice, P II, 62, 3.

Plins, -ul peste masurS, P II, 58, 3.

Ploaie, -ia cea aduc8toare de mtntulre, C,
92, 3.

Plugar (Hristos), -ule I I, 16 | -ul lui Dum-
nezeu, C, 114, 4.

Plugar (loan BotezStorul), -ul puitlol, C,
9, 5.

Pluton, zeul Infernulul, C, 41, 2j 40, 2.

Poaia, -lele muntelui Ida, P III, 13, 5 i -l»le
Olimpului, C, 19, 1.

Poarta, por(Ile cerurilor, C, 10, 2| portllo
Cuvtntului, C, 10, 3, portlle mlntuJrll,

C, 63, 4.

Pocaintfl, — curati, B, 38, 4 ( C, 90, 4 1

— de fapte rele, P I, 32, 1 | — nefafar-
nica, B, 41, 6 j — mtntultoare, P I, 88, 3|
-ta omulul, P I, 70, 1 i -ta p8catosulul,
C, 118, 5 i P III, 93, 3 i Ingorul -tel, B,
42, 18 i lacrlml de — , P II, 81, 2 i pllda
do -- adovBrata, B, 42, 15 | prllejurl do

, P I, 76, 3, tlmpul de dup8 — , M,

40, 3,
Podagra, supnmumolo zoltol ArtoinN, (',

3«, 3.
Pododbd, — de nur, P III, 58, 2| nIIiiIK,

l> II, 129, 1 i slrA'ln.1, 1> III, (III, 2 | -bn

lllsoilcil, I' II, 110, 2 | -lin (lillllimp|ll

414

CLEMENT ALEXANDRINUL

morals, P III, 4, 1 ; -ba infrinarii, P M,
4, 1 | -ba nestric5cioasa a Duhului blind
t,i linistit, P III, 66, 3 ; -be neinsuflefite,
P II, 120, 6 i -bele Sllntulul Duh, P HI,
64, 1 i lubirea de -be, P III, 13, 2, 3 ; ne-
murlrea, -ba sflnta a vesniciei, P III, 2,

3 | nu femeia, ci desfrinata este iubitoa-
ro de -be, P HI, 5, 4.

Poezle, -ia greaca, P II, 28, 2.
Pofta, -ta cea rea, P III, 71, 1 ; -ta de ave-
ro, D, 12, 4 j -ta de desfrinare, P II, 85,

4 i -ta de dragoste, P III, 32, 2; -ta de
mlncare, P HI, 37, 2 ; -ta nesatioasa, P
HI, 100, 2 j -ta pintecelui si a impreuna-
rii, P II, 93, 3 ; -ta Wlburatoare, P II, 21,
1 j -te de ocara, P I, 83, 2 ; -te erotice,
P III, 77, 1 j -te fara Dumnezeu, B, 25,
4 1 -te lumesti, C, 7, 2 ; -te necuviin-
cioase, P II, 93, 3 ; -te nesajioase, P II,
128, 1 ; -te rele, P II, 89, 2 j -te rusi-
noase, P II, 99, 2 ; -te salbatice, P II, 20,
3 | -te spurcate, P II, 86, 1 ; -te tineresti,
B, 8, 3 ; -tele cele nebunesti, P I, 16, 3 ;
-tele inselaoiunii, P IH, 17, 2 ; -tele tru-
pesti, P I, 31, 2 j 47, 1 ; 51, 2; P II, 102,
1 ; cheltuiala pe -te zadarnice este pier-
dere, P II, 120, 5 ; desteptarea -telor, P
II, 53, 5 ; instrumente muzicale care a{i(a
-tele, P II, 42, 1 ; organele -tei, P II, 20,

3 i radficinile -telor nesocotite, P I, 100,
1 i saracia de -te, P II, 30, 4.

Pogorlre, -a Duhului, P I, 25, 3.
Polemon, filozof grec, C, 36, 2 ; 38, 4 ;

39, 7 ; 47, 7 ; lucrarea lui : «Catre Tima-

!os», C, 47, 3.
Polios, statuia Atenei — , C, 52, 4 ; tem-

plul zeitei — , C, 45, 1.
Policlit, sculptor grec, C, 98, 1.
Policrat, tiranul insulei Samos, P III, 59, 2.
Polideuce, alt nume al lui Polux, fiul lui

Dloscur, C, 30, 5.
Popor, — al lui Dumnezeu, C, 59, 3 ; —

ales, 56, 3 ; — nou, P I, 14, 5 ; — plin

de pacate, P I, 80, 1 ; — slint, P I, 32,

4 ; 91, 2 j — tinar, P I, 14, 5 ; -ul eel
cuminte, I, 61 ; -ul eel nou, P I, 19, 4 ;
20, 3 i 57, If -ul eel ratacit, P II, 73, 6 ;
-ul eel tlnar, P I, 42, 2 ; -ul eel vechi,
P I, 20, 3 j 59, 1 ; -ul de muncitori, C,
97, 3 j -ul iudeu, P III, 27, 1 ; -ul tauri-
enllor, C, 42, 3 ; popoare grecesti, C, 48,
4 ; popoare barbare, P III, 24, 3 ; Cuvin-
tul era Inger pentru -ul eel vechi, P I,
59, 1 ; Cuvlntul este conducStor al -ului
colu! nou, P I, 58, 1 ; Domnul a fost
J'odugocjul -ului celui vechi, P I, 58, 1 ;
Domnul a fost Pedagogul -ului celui
vechi, P 1, 58, 1 j legea educa pe — cu
frlcfi, P 1, 59, 1 ; pentru -ul eel nou Cu-
vlntul s-a nascut, frica s-a prefScut In

dragoste si s-a nSscut acest tainic Inger,
Iisus, P I, 59, 1 ; pentru -ul eel nou s-a
daruit un testament nou, P I, 59, 1 ; sau-
romatii, — scit, C, 64, 5.

Pornire, -a spre pacat, P I, 68, 1 ; -ri ne-
socotit, P III, 59, 1 ; P III, 57, 3 ; -rile
necugetate, P I, 75, 1 ; -rile tinerilor,
P II, 21, 1.

Port, — al mintuirii, C, 107, 2 ; -urile ce-
rurilor, C, 118, 4.

Porunca, — apostolica, C, 8, 1 ; -ca Cu-
vintului, P II, 89, 1 ; -ca Domnului, C,
113, 1 ; P II, 14, 1 j -ca este sflnta, dreap-
t5 si buna, P I, 73, 1 ; -ca lui Dumne-
zeu, P I, 26, 3 ; P H, 44, 2 ; -ca Mintui-
torului, B, 10, 4 ; -ci ale Mintuitorului,

B, 22, 4 ; -ci bune, P IH, 87, 2 ; -ci dum-
nezeiesti, P III, 100, 1 ; -ci mai aspre, P
I, 64, 4 ; -ci omenesti, P I, 76, 4 ; -ci pu-
ternice, B, 34, 3 ; -cile Cuvintului sint
scurte ^i directe spre vesnicie, P I, 9, 4 ;
-cile Cuvintului sint convingatoare si
nu inspira teama, P I, 9, 4 j -cile Dom-
mului, P I, 9 4; 103, 1 ; -cile dieptatii, P
HI, 84, 2 ; -cile dumnezeiesti, B, 19, 5 ;
-cile legii, B, 9, 1, 2 ; 20, 1 ; -cile lui
Dumnezeu, B, 26, 2 ; P I, 95, 2 ; P III,
82, 1 ; -cile lui Hristos, B, 29, 5 ; -cile
Mintuitorului, B, 1, 5 ; -cile Pedagogu-
lui, P I, 98, 1 ; 100, 3 ; P HI, 45, 2 ; -cile
sint invatfituri, P I, 102, 2 ; -cile vietii,
P I, 91, 3 ; -cile voinfei Pedagogului, PI,

9, 1 ; ascultarea de -ci, B, 9, 1 ; sfititele
-ci, P I, 98, 2 ; uitarea -cilor, P II, 27, 5.

Poseidon, zeu, C, 30, 3 ; 32, 2; 35, 1, 3 ;
56, 5 j 57, 2 j 64, 4 ; 76, 6 ; statuia lui — ,

C, 64, 3 j statuile de noua coji ale lui

— si Amfitritei din Tinos sint opera lui
Telesias Atenianul, C, 47, 5.

Posidip, poet grec, lucrarea sa : «Despre

ora?ul Cnidos», C, 53, 5 ; 57, 3.
Post, -uri Indelungate, B, 42, 15.
Praxitele, sculptor grec, C, 53, 5 ; 98, 1 ;

— a executat statuile zei{eIior Demetra
si Core si statuia lui Iakhos, C, 62, 3.

PrSpastie, prapastiile pierzSrii, C, 89, 3 f
deschizaturile prapastiilor pline de vra-
jitorii, C, 11, 1.

Praznuire, -ri desarte, C, 74, 2.

Preciziune, -a stiin{ei, P II, 58, 2.

Predi-cator, loan Botezatorul -ul Cuvintu-
lui, C, 10, 1.

Predica, -ea dreptafii, C, 116, 1 ; -ca lui
loan Botezatorul, C, 9, 1 ; scurtimea -cii,
!C, 99, 4.

Premiu, Cuvintul eel Sfint da -1, C, 96, 3 f
-miile Mintuitorului, B, 3, 5 j aceleasi
-mii se dau si barbatului si femeii pen-
tru viaja lor sfinta dusa in casnicie, P I,

10, 3.

INDICB REAL $1 ONOMASTIC

41ft

Preot, Domnul est* Marelo — , C, 120, 1 |
P II, 67, 1 ; mare — , C, 74, 3| o, mare —I
C, 22, 7 1 Molse, murele — al adovS-
rului, C, 25, 1 i Orfeu tracul, In ucolasl
timp si mare — si poet, C, 74, 3 i marl
-ti, C, 20, 2 j -tli mlsterolor, C, 19, 2 1
-tii zeijei Clbelo, C, 24, 1 ( P 111, 2«, 3.

Preotie, — imparateascfi, C, Si), 3 i horul
-iei, P III, 23, 2.

Presbiter, B, 42, 4, 9.

Pret, — de rascumparare, P 111, 12, 5 ;
raintuirea cea de mare — , C, 86, 1.

Pricina, -ni de pacate, P II, 53, 5 ; -ni du-
hovnicesti, P II, 17, 1.

Prieten, — al lui Dumnezeu, B, 33, 2 ; P III,
42, 3; — al lui Hristos, C, 115, 4[ 117,
5 j -ul vamesilor, P II, 32, 3 ; -i adeva-
raji, C, 82, 7 ; -i cu bogafia nedreapta,

B, 13, 3 j 31, 5 j -i desfrinati, P II, 68, 1 ;
omul este al lui Dumnezeu prin mijloci-
rea Cuvintului, C, 122, 3.

Prietenie, scopul ospatului este -nia, P II,

53, 3.
Prigoana, -na cea indelungata, B, 25, 7.
Prilej, -uri de pocain,ta, P I, 76, 3.
Primejdie, -dia bahica, P II, 21, 1.
Primitor, -ul de strSini, C, 37, 1.
Principiu, -pii pedagogice, P I, 102, 4.
Prisos, -ul de mir, P II, 61, 2.
Priveghere, — continua, P II, 80, 2; sta-

rea de — , P HI, 80, 3.
Priveliste, — vrednica de plins, P III, 21,

4; -a cerului, C, 26, 1 ; -a intregii lumi,

C, 2, 3.

Privire, — aspra, P II, 49, 1 ; — dispretui-
toare, P II, 49, 1 ; -a Duhului, P I, 28, 1 ;
-a dulce a Soarelui, C, 77, 2 ; -a lui
Zeus, P III, 13, 5 ; -a sufletului, P II, 1,
2 j -ri Ingrozitoare, C, 97, 3 ; -ri pline
de dorinti, P III, 68, 1 ; -rile sufletului,
C, 68, 4.

Procesiune, -ni publice, P II, 35, 4.

Procle, arhontele — , C, 46, 3.

Prodic, sofistul din Ceos, P II, 110, 1.

Profet, Moise a fost — , P I, 96, 3 ; -u]
Amos, P II, 30, 3 ; -ul Daniil, P II, 108,
2, 3 i -ul lui Dumnezeu, C, 50, 1 ; -ul Ie-
remia, C, 78, 3 ; -ul Ieremia eel prea-
intelept, C, 78, 1 ; -ul profetilor, B, 6, 3 j
-ul Samuil, P III, 12, 2 j 27, 1 j -ul So-
fonie, P II, 126, 1 ; -ul Zaharia, C, 90, 2 ;
ceata sfinta a -tilor, C, 2, 2 ; 8, 2 ; cu-
vintele -{ilor, C, 81, 4; CuvintuI a lost
Pedagog prin -ti, P I, 90, 3| gura -tllor,
C, 8, 3 j scrierile -tilor, C, 77, 1 j 78, 4 ;
uciderile -tilor, P HI, 48, 2.

Profetita, -ta evreilor, C, 71, 4| -\a Siblla,
C, 50, 1, 4 ; 77, 2 | -to si pootu Slbl'ln,
C, 27, 5.

Profctlc, cm him minis, l> 11, 01, 3.

ProNlmn, eel care a aratat lui DlonUott dru-
mul In Hodea, C, 34, 3, 4.

Proslropol, zol care rfizbuni crlmelo, C,
20, 3.

Proton, lublta lui Apolon, C, 32, 3.

Protlvnlc, eel potrlvnlc, P 1, 65, 3.

Provldenta, -ta lui Dumnezou, C, 00, 4.

Prozelit, B, 28, 2,

Prune, — al lui Dumnezeu, P I, 32, 4 ; -el
In Hristos, P I, 36, 2 ; -cii eel din logo,
P 1, 33, _3 ; amestecul trupului si slngelui
lui Hristos este Domnul, hrana -cilor, H
I, 43, 2 ; credinta pruncilor, P III, 94, 1 i
gura -cilor, P I, 13, 1 j numirea do -,
P I, 19, 1 ; numirile de copil si — , P I,
2:5, 1 ; Pedugogul -cilor, P I, 8-1, 1.

Psalm, cintari de -i, P 11, 43, 1 ; modolul
-ilor evreilor, P II, 44, 3.

Psalmist, cuvinteie celebrului , C, U0, 5.

Psaltire, — cu zece coarde, P II, 43, 3| -o
cea veche, P II, 42, 3 ; -a cu zeco courilii
arata pe Iisus-Cuvintul, P II, 43, 3 t
limba este -a Duhului, P II, 41, 4.

Psihic, -i, P I, 31, 2.

Ptolomeu II Filadelful, regele Eglptulul, C,
48, 2, 3.

Ptolomeu IV Filopator, regele Uglptulul,
C, 54, 2.

Ptolomeu Megapolitul, lucroroii sa ; «Des-
ipre Filopator», C, 45, 4.

Pui, -ii Dommuluii, P I, 14, 4.

Punct, intelepciunea este — de plecare
spre cer, C, 107, 2 ; odihna esto eel din
urmS — al dorinte! noastre, P I, 29, 3.

Punere, -a miinilor, P I, 12, 3.

Purtare, — cuviincioasa, P II, 10, 2 i P III,
81, 3; -de grijfi dumnezelasca, P II,
96, 1 ; — demnd, P II, 93, 4 i - • fru-
moasa, P III, 53, 3 i — neast!mp&rat8,
P II, 93, 3 ; -a de grljfi a lui Dumnezou,
C, 110, 1 , P I, 70, 4 i -a de gri|.l u Pedu-
gogului, P I, 61, 2; -a femellor, P 111,
00, 3 ; -tari desfrinate, P II, (», 4 | -tfirl
desfrinate impotriva firil, P II, 10. 1 ), 3|
-tari nobile, P II, 66, 3 | -tfiri ru^inoamt,
P III, 73, 3; -tarile oamenllor, P II, 41,
3; -tarile trupului, P II, 121, 3| cert*re
cu — de grija, P I, 74, 2 ( frumuse(ea
-t3rii, P II, 113, 1 i reguli de — , P 11,
102, 3 j P III, 97, 2.

Pustie, glnsul celui euro strigfi In -- , (,:,
9, lj Hnlstea -tlei, P II, 112, 2| nlslpu-
rilo -tlol, C, 11, 1 i plugarul -tiel, (.', <),
■ r > i /luu Ispitiril In — , C, 84, 3.

l'utoro, — dumiH-zelnsrii, C 9, 5| or-
(Idinita si tnlotiiolota, P III, B.I, 4| ■ -
prin cure DumiH'/ou iijiiiigc coiii-dIiIUmii
( u onniMill, (', 117, 1 | • vllnlH, P I, :UI,
3 | -(i iidcviirulul, (', 71, I \ -n Cnvlntii-
lilt. I' I, Ml, 1 , ,i Diiiiiniilul, I' II, Ul, .' |

416

CLEMENT ALEXANDRINUL

-a duhovniceasca a Inv&taturii Pedago-
gulul, P I, 96, 1 i -a dumnezeiasca, C,
103, 1 j 110, 1 | -a lui Dumnezeu, B, 40,
6 | 63, 2; 73, 2, 3 i 80, 3; 104, 3; P H,
75, 1 ; -a lui Dumnezeu-Tatal, B, 34, 1 ;
-a Mlntuitorului, B, 2, 4 ( -a Pedagogu-
lul, P I, 61, 2, 3 ; -a vointei lui Dum-
nezeu, P I, 26, 3 ; -ri de intelegere, P I,
20, 3 i -ri minunate, C, 64, 1 j -rile ceru-
lul, C, 81, 4 j adausul -rii lui Dumnezeu,
B, 21, 1 ; Cuvlntul lui Dumnezeu este —
peste toate lucrurile, C, 120, 4 j Domnul
-rilor, P I, 85, 3 ; Dumnezeu este crea-
torul -rilor Lui si al lucrurilor, C, 72, 4 ;
sfintele -ri ale Cuvlntului, C, 112, 1.

Racotis, inaltime in Egipt, C, 48, 2.

Rahila, fiica lui Lavan, P III, 49, 6.

Ramura, — de maslin, C, 34, 4 ; — de
mirt, P HI, 8, 3 ; -ri de finic, P I, 12, 5 ;
-ri de maslin, C, 22, 4 ; P I, 12, 5.

Rationament, — sofistic, P II, 64, 1.

Rajiune, ancorele -nii, P II, 22, 4 ; ascul-
tarea de — , P I, 101, 1 ; 102, 2; dreapta
— , P I, 101, 1 j fiintele inzestrate cu
cuvlnt si — , P III, 30, 3; glasul -nii, P
II, 78, 3 ; justejea -nii, PI, 101, 2 ; virtu-
tea este o dispozifie sufleteasca con-
forms cu — pe intreaga viata, P I, 101, 2.

Raza, — de lumdna, P II, 20, 3 ; -zele ade-
varulul, P II, 1 13, 3 ; -zele cunostintei,
C, 115, 4; -zele Soarelui, C, 84, 2 ; -zele
aoareluL, C, 71, 4.

Rabdare, -a credinciosilor, P I, 22, 2.

Radttclna, -na lui Iesei, P I, 61, 1 ; -na pa-
catului, P II, 51, 2; -na rautatii, B, 29,
3 ; -nile amare ale fricii, p I, 83, 2 ; -nile
p&catelor, P II, 51, 2; -nile poftelor ne-
socotite, P I, 100, 1.

R&pire, -a Ferefatei, C, 17, 1 ; -a zeifelor
Deo si Core, C, 12, 2.

Rascumparare, -a cea mare, B, 34, 2 ; -a
sufletului barbatului, P III, 39, 2 ; pret
de — , P IE, 12, 5.

Rasplata, — buna, C, 90, 1 ; -ta chemarii
celei de sus, P I, 52, 2 ; -ta cunostintei,
P I, 92, 3 j -ta pacatului, P II, 8, 2.

Rasplatire, pedeapsa este — a raului, P
I, 70, 3.

Rasuflare, — totala si desavlrsita a sufle-
tului, C, 117, 3; ultima — , C, 117, 3.

Rataclre, -a cu privire la zei, C, 24, 2 ;
-a idoleasca, C, 6, 3 ; -a omeneasca, C,
55, 1 j -a religlei paglne, C, 24, 2 ; -a zei-
telor Deo si Core, C, 12, 2 ; calea -rii,
P IIT, 87, 2 j timp al -rii, C, 55, 3.

Ran, c:el — , P I, 57, 1 ; Dumnezeu nu vrea
-1, P I, 70, 2 j podeapsd oste rasplatire a

-lui, P I, 70, 3 ; separarea -lui din amin-
tirea binelui, P I, 32, 1 ; simboale ale
-lui, P II, 123, 2 ; facatori de rele, P III,
53, 3 ; Heracle, indepartatorul de rele,
C, 26, 7 ; urmarile relelor, C, 26, 3 ; zeii
care indeparteaza relele, C, 42, 7.

Rautate, acropola a -tatii, P II, 38, 5 ; 39,
3 ; copii fara — , C, 108, 3 ; dlavolul este
desavirsit in — , P I, 18, 1 j Domnul -ta-
tii, C, 90, 1 ; gura fara — , I, 9 ; imple-
titura -ta{ii, P II, 73, 4 ; lipsa de — , P I,
14, 3 ; oceanul -tatii, I, 26 ; radacina -ta-
tii, B, 29, 3 ; saminta -tatii, C, 13, 5.

Razboi, — lung, P III, 13, 13, 5 ; instru-
mente muzicale de — , P II, 42, 1; legea
-ului, P III, 27, 1 ; timp de — , C, 40, 2 ;
P I, 98, 4 ; -boaie medice, P II, 72, 1.

Razbunator, -ul crimelor, C, 37, 1.

Rebeca, — se traduce rabdare, P I, 21, 3.

Recapitulare, P II, 75, 2.

Refugiu, — sfint, C, 63, 4.

Rege -le scitflor, C, 24, 1.

Regula, -li de conduita, P I, 2, 1 ; 3, 1 ; -li
de purtare, PI, 2,2; P II, 102, 3 ; P III,
97, 2 ; -li duhovnicesti de conduita, P I,
103, 1.

Religie, — adevarata, C, 89, 3 ; — lu-
measca, P I, 1, 2; — inselatoare, C, 3,
1 ; — falsa, C, 44, 1 ; ratacire -giei pa-
gine, C, 24, 2.

Reprezentare, -tari din cartile scriitoarei
Filainis, C, 61, 2; -tarile ceremoniilor
inselatoare, C, 99, 2.

Respect, frica este de doua feluri : una in-
sotita de — -, alta insotita de ura, P I,
87, 1—2.

Revelatie, -tia Cuvlntului, P I, 3, 3.

Ritm, — razboinic, C, 81, 1 ; -urile muzicii,
P II, 42, 3 ; farmecele -urilor muzicale
pline de jale, P II, 41, 3.

Rinduiala, — buna, P II, 60, 5 ; P III, 85,
4 ; — fireasca, P H, 86, 3; — poteivnica,
P II, 17, 2 ; -la Cuvlntului, P I, 69, 2 j
-la fkii, P II, 86, 3 ; chipul -Hi Cuvlntu-
lui spre mintuire este felurit, P I, 74, 3 ;
explicarea -ielii nasterii din nou, P II,
81, 3; marea — a Tataiui, B, 36, 2.

Ris, -etele zeilor, C, 58, 3 ; Isaac se tra-
duce — , P I, 21, 3.

Riu, Pactolos -1 legendar de aur, C, 85, 4.

Rob, — credincios, B, 8, 1 ; -ii lui Dum-
nezeu, P I, 14, 5 ; -ii pasiunilor, C, 35, 1 ;
chip de — , P Ha, 2, 2; Moise, -ul lui
Dumnezeu, B, 9, 2 ; trupul este — , P III,
2, 2.

Robie, — amara, C, 3, 2 ; -ia cea aduca-
toare de moarte si amara, P III, 2, 3 ; -ia
cehii potrivnic, P I, 65, 3 j jugul -iei, C,
35, 1.

INDICB REAL 91 ONOMAITIC

417

RoadS, -dele credln(ol celel adevSrate, P

I, 13, 2; -delo cumlntenlel, C, 117, 5|
Cuvlntul este — a sufletulul, P II, 45, 1.

Rod, — al sufletulul, P III, 36, 1 | -ul

vifei de vie, P H, 32, 3j -urlle tarlnllor,

P I, 52, 1 ; focul este -ul desfrtnfirll, P II,

89, 3.
Roma, C, 46, 4 ; 93, 2.
Roman, -i, C, 36, 4 ; 51, 1; lmparatul —

Adrian, C, 49, 1,3; vechil legduitori, -i,

P III, 23, 1.
Roua, -ua adevarului, C, 114, 3; -ua Du-

hului, B, 40, 1 ; -ua Duhului Sfint, B,

34, 1.
Rudenie, — trupeasc5, B, 22, 7.
Rug, -ul care nu ardea, P II, 75, 1.
Rugaciune, -ni bogate, B, 42, 15 ; -ni cStre

Dumnezeu, B, 1, 4 ; -ni cuvioase, B, 34,

3 ; -nile sfintilor, B, 34, 3 ; chipul -nii,

P III, 89, 4; cuvintele -nii, P II, 59, 3;

fructul -nii, P III, 89, 5 ; timp de

P H, 96, 2.
RugSminte, -tile lui Zeus, C, 15, 1.
Ruina, Sibila numeste templele -ne, C,

50, 2.
Ru?ine, — publics, C, 34, 2 ; -a be{iei, P

II, 34, 3 ; -a pacatului, P I, 74, 2 ; -a
trupului, P II, 107, 5; cuvinte de — , P
II, 48, 2 j 49, 2 ; 51, 1 ; 52, 3 ; P III, 29,
2; 77, 2j fapte de — , P II, 40, 3; 51,
1 ; P III, 32, 2 ; figuri pline de — , P HI,
20, 2 j initiere plitia de — in desfriu, C,
34, 5 ; lucru de — , P III, 77, 2 ; lucruTi
de — , P II, 47, 2 i 51, 1 ; membrele de
— , C, 14, 2 ; ocara plina de — , P III,
26, 4; povestiri pline de — , C, 01, 3|
protector al -nii, C, 39, 3 ; rostirea cu-
vintelor de — , P II, 50, 1 ; simjul de — ,
P II, 100, 2 ; 129, 1 j P III, 32, 2 ; 64, 1 ;
74, 4 ; 79, 4 i vorbe de — , P II, 50, 1.

Sabazie, zeu tr-ac, misterele lui — , C, 16, 2.
Sabie, -ia Duhului, C, 116, 3; ascu{i$ul sa-

biei, P II, 26, 3.
Sac, — , haina smereniei, P II, 112, 3.
Sacrificiu, -cii de magari, C, 29, 4.
Sad, omul, -ul eel ceresc, C, 25, 4 j 100, 3.
Safo, poeta, P II, 72, 3.
Saifi, locuitori ai provinciei Sait din delta

Nilulua, C, 39, 5.
Samarineanca, P III, 36, 2.
Samaritean, B, 28, 3.
Samieni, locuitori ai insulei Samos, C,

39, 9.
Samos, insula greaca in Marea Egce, C,

47, 2; P I, 94, 1.
Samotraci, orgiile $i reremonille -lor, (.'.,

13, 3.
Samson, P III, 08, 3.

'il - Cll'liu'hl Alt-Hlinililnii!

Sanctuar, -ul lui Demotrlo* C'atavate* din

Ati«na, C, 54, U| -ul lui SorapU, C, 53,

2 i -ul sufletulul, P HI, 5, 3| -ole do Inl-

{lere ale traollor, C, 2, 1.
Sandon, Atenodor flul Jul ---, C, 48, 4.
Sardanapal, regele aslrlenllor, P III, 70, 3.
Sardes, cupitala Lldlei, C, 35, 1 | culoarea

do — , P II, 108, 5.
Sardlenl, locuitori din Sardes, C, 65, 3.
Sare, -a pamlntulul, B, 36, 1 j P III, 82, 4 i

bob de — , C, 22, A; graunte de — , C

14, 2.
Sarpedon, erou troian, C, 55, 3, 4.
Sarra, femela lui Avraam, P III, 49, 5.
Satir, -i, dlvlnltati secundare, C, 68, 2i -i

betl, C, 61, 1.
Saul, regele iudellor, C, 5, 4.
Sauromat, popor scit, C, 64, 5, -\{, C, 05,

I, 4.

Sageata, -getile aprinse alo celai vlclcitn,

C, 116, 4.
SSIas, — lui Dumnezeu in oamenl, ('

117, 4.
SSminta, — rea, P I, 80, 1 ; -(a bSrbd-

tului, P I, 40, 1 j -(a cea mlntultoarc, (',

110, 1 ; -ta este principlul nasterll, P

II, 83, 3 j -ta lui Cain, B, 37, 6 , -\u tioa-
mului, P III, 89, 4 ; -ta omulut, P I, 45,
1 ; -ta rautatii, C, 13, 5 j -ta veijnico, B,
ill, 2 1 In — stnt insamlntnte gindurllo
naturii, P H, 83, 3.

Sanatate, -a sufletulul, P I, 96, 2| P II,
44, 5; baia pentru — , P III, 46, 1, 2|
frumusetea este floarea mlnunatB a -t&tU,
P III, 64, 3; ur8ri de — , P II, 32, 1.

Sarac, — cu duhul, B, 16, 3; -- curat la
suflet, B, 19, 2 f — dup5 duh, B, 19, 2,
3 ; — dupa lume, B, 10, 2, 3 1 — fSrft
adapost, P 111, 90, 2 i — In plficerl, B,
18, 5 j — rau, B, 19, 2, -1 cu duhul, B,
17, 4 ; -i trupesti, B, 19, 7 i -II arunca|l
pe strazi, B, 1.1, 3 j numele de — , B, 19, 2,

Saracie, -ia de pofte, P II, 39, 4 i -la du-
hovniceasca, B, 17, 4.

Sarbatorire, -a sarpelul, C, 34, 1.

Sarutare, — criminaia, P III, 81, 4| — In
biserica, P III, 81, 3 ; — lnseamnidra-
goste, P III, 82, 1 ! — plina cu venin,
P MI, 81, 4; -tarile femeilor strlcate
P II, 98, 1.

Savirsire, -a virtutii, P II, 15, 4.

Scaun, -ul lui Dumnezeu, P I, 87, 3.

ScSpare, -a do pScate, P I, 20, 3.

Scenfi, -no indecente, P II, 00, 5.

Sciut, insula lu nord do nuibeoa, P II, 3, I.

Sell, P HI, 24, 3, 4 | -(I, C, 24, 1 ( 29, 1 |
04, 5, |> HI, 34, 2 | -|ll C, 4(i, 2 | cilru|«i
-ul'Ul, P III, 24, 3 i r««(|c<lo -|llor, ( ', 24, I i
sauromu|ll, popor , C, (M, 5.

418

CLEMENT ALEXANDRINUL

Sclnteie, -tei ale Cuvintului celui dumne-

zelesc, C, 74, 7.
Sclav, -1 cumparaU cu bani, P III, 5, 4 ;

34, 2 ; starea rusinoasa a -ilor, P III,

2, 1 i multime mare de -i, P III, 26, 1 ;

vtnzatori de -i, P III, 21, 1.
Scop, -ul invataturilor, B, 42, 17 j -ul os-

p&jului este prietenia, P II, 53, 3.
Scopas, arhitect si sculptor grec, C, 47, 3.
SclUlis, sculptor din Creta, C, 47, 8.
Scrlere, — apostolicS, C, 4, 4 ; -rile dum-

nezeiesti, C, 77, 1 ; -rile profefilor, C,

77, 1 ,- 78, 4.
Scriptura, C, 9, 4 j 82, 1, 4 ; 84, 3 ; 87, 2 ;

88, 1| 92, 1, 2j 103, 3 f 105, 4 j 106, 2, 4;

116, 4; P I, 5, 3; 6, lj 7, 3; 9, 1, 2;

12, 3 j 13, 1 j 14, 4 j ■ 15, 3 i 17, 3 ; 19, 3 j

21, 1 ; 22, 3 j 23, 1 i 24, 4 ; 29, 1 ; 34, 2,

3 ; 45, 1 j 47, 3 ; 52, 1 j 53, 1 ; X, 1, 3,

4 i 57, 1 j 60, 1, 2 ; 66, 3 i 68, 2, 3 ; 76,
1 i 87, 4 j 87, 1, 2 ; 96, 3 ; 101, 3 ; 103, 2 ;
l P II, 4, 2 ; 6, 1 ; 7, 2 ( 14, .6 j 27, 4 j 28,

1 ( 31, 3'i 33, 2 j 34, 3, 4 ; 36, 4 ; 39, 1 ;
44, 2, 4 j 46, 4 j 52, 4 ; 53, 1, 2 ,- 55, 2 ;
56, 1 ; 57, 3 ; 58, 3 ; 59, 3 ; 69, 2 ; 71, 1,

2 j 76, 3, 5 ( 80, 1 i 93, 3 ; 94, 4 ; 98, 2,
3; 99, 4, 6 j 103, 2j 113, 3; 118, 5; 119,
2i 120, 2; 129, 1 ; P III, 12, 5; 17, 1;
23, 4 i 27, 3 ; 29, 1 j 30, 4 j 35, 5 ; 37, 4 ;

39, 2 ) 49, 6 1 50, 1 i 52, 2 j 56, 3 ; 58, 2 ;
66, 3 [ 70, 4 ; 75, 4 ; 82, 4 ; 83, 3, 4 ; 86,

,2.1 87, I; 89, 1, 3 i 90, 2, 4 j -ra numeste

• pe crestini copii, P I, 12, 1 j car(i ale

•rii, P III, 89, 3 ; cuvinte ale -rii, P III,

79, 1 j cuvintele -rii, P I, 36, 2 ; P III,

40, 1 | cuvintele dumnezeiesti ale -rii,
C, 107, 2 j dumnezeiestile -ri, P II, 91, 1 ;
leacari din dumnezeiestile -ri, P III, 9,
il j legea -rii, P I, 37, 2 ; sfintele -ri, C,
87, 1 i simbolismul -rii, P II, 119, 2;
texte ale dumnezeiestii -ri, P III, 97, 1 ;
texte din — , C, 82, 1 ; P I ,62, 1.

Scutec, -e sfinte, P I, 42, 3.

SllabS, -be ale Sftotei Scriipturi, C, 87, 2,

Stare, -a rusinoasa a sclavilor, P III, 42, 1.

Selena, zeija, C, 33, 8.

Seleuc I Nictor, satrap al Babiloniei, P III,

Seleucia, oras linga Antiohia, C, 48, 3.
Semela, zeitfi, C, 37, 2; — aruncatoarea

de fulgere, C, 119, 1.
Semizeu, -ei, C, 41, 4.
Semn, minuni si -e in Egipt, C, 8, 1 ; sar-

pele consacrat este — al orgiilor bahice,

12, 2.
Sens, — ascuns, B, 5, 2.
Serapis, zeu, C, 50, 3 ; — idol pontic, C,

48, 3 , sanctuarul lui — , C, 53, 2 ; demo-

nul eel mare, — egipteanul, C, 48, 1 ;

semnlficatia numelui lui — , C, 48, 6 ;

statuia lui — , C, 48, 1, 2, 4, 6 ; statuia
lui — din Egipt, C, 52, 4 ; templul lui — ,
C, 48, 2 ,• templul lui — din Egipt, C,
50, 3.

Serbare, -barile thesmoforiilor, C, 17, 1;
-barile zeijei Deo, C, 13, 5.

Sesostris, regele Egiptului, C, 48,, 4, 5.

Sfat, — bun, PI, 1, 1 ; — pentru viata, P
III, 88, 1 ; -ul de batrini, C, 109, 2 ; -ul
necredinciosilor, P I, 90, 1 j -uri mintui-
toare, P I, 90, 1 j -urile Cuvintului sint
caz scurte si directe spre vesnicie, P I,
9, 4 ; -urile Domnului, P I, 85, 4 ; -urile
Pedagogului, P I, 6, 1 ; filozofia, — de
lunga durata, C, 113, 1 ; inger de mare
— , P I, 24, i.

Sfetnic, — minunat, P I, 24, 2.

Sfialfi, — fa{a de pacat, P I, 14, 3.

Sfinjenie, -nia adevarului, P III, 17, 2 ; -nia
adunarii, P III, 80, 3 ,- -nia cunostintei, P
ill, 98, 1.

Sfint, -intii Domnului, C, 94, 4 ; Imparat al
-intilor, I, 11} indemnurile -in{ilor, C,
87, 3j nevoite -infilor, P III, 96, 4; ru-
gaciunile -injilor, B, 34, 3.

Sfirsit, -ul cunostintei este odihna, P I, 29,
3 j -ul lumii C, 84, 6 i -ul nostru, Ince-
. put al vesniciei, P I, 102, 2 ; -ul tuturor
lucrurilr, B, 40, 2 ; -ul vietii, B, 40, 3;
C, 108, 3 ; Dumnezeu cuprinde inceputul,
-ul si mijlocul tuturor lucrurilor, C, 69,
4 ; inceput si — al veacului, P II, 75, 2 ;
viata fara de — , B, 23, 2 ; C, 123, 2.

Sibila, profeti{a si poeta, — , C, 27, 5 ; 50
1, 3, 4 , 62, 1 j 77, 2, 3 j P II, 98, 3 ; P
III, 15, 2 ; — nume?te templele mine, C,
50, 2 i imn adus de — lui Dumnezeu, C,
77, 2.

Sichimiti, popor din vechime, P HI, 14, 2.

Sicilia, C, 30, 3 ; P II, 3, 1 j mantia de aur
a lui Zeus din — , C, 52, 2.

Sicilieni, p H, 42, 2.

Sicin, pedagogul copidlor lui Temistocle,
PI, 55,1.

Sicon, fiul lui Eupalamos, C, 47, 7.

Sicion, xoanonul zeitei Artemis Munihia
din — capitala Sicinoniei din Pelopo-
nez, C, 47, 8.

Sicionieini, locuitorii Sicioniei, C, 39, 3.

Sidon, oras in Fenicia, P II, 115, 1.

Sieniti, locuitori ai orasului Siena, din
Tehaida, C, 39, 5.

Silen, tatal lui Apolon Arcadianul, C,
28, 3.

Silnicie, -cia demonilor, B, 34, 3 ; -cia este
dusman al lui Dumnezeu, B, 10, 2 ; -cia
tiranului, B, 32, 3.

Simbol, -boalele secrete ale zeitei Temis,
C, 22, 5 ; Isaac este — al Domnului, P
1, 23, 1 ; parul este — al barbatiei, P

INDICB HEAL «I 0N0MAST1C

410

III, 19, 3 1 slngelo si laptelo stnt -boulo
ale patiimli $1 lnv&iaturil Domnului, PI,
49, 4 ; sarpele, -ul de ceremonll ul lul
Dionisos Basaros, C, 22, 4 1 vinul este

— tainlc al sfintului singe, P 11, 29, 1 i
ziua este — al lumlnll, C, 84, 6.

Simfonie, — , armonia Tatalul, C, 120, 4|
-ia sensulul, B, 5, 1.

Simonide de Amorgos, poet grec, P II,
64, 3.

Simplitate, -a este buna merinde pentra
crestin, P III, 37 — 40 ; -a este fiica cum-
pStarii, P III, 35, 3 ; pilda de — , P III,
38 1.

Stat, -ul de rusine, C, 107, 1 | P II, 100,
2; 110, 1; 109, 1; P III, 32, 2; 56, 1| 04,
1 j 74, 4 ; 79, 4 ; vietati care au — ana-
log cu -ul simtul mirosului sau al gus-
tului, C, 51, 4.

Simtamint, -minte de dragoste, P III, 82,

3 i 84, 1.

Sinagoga, scaunele Cele dintli din -gi, P

III, 93, 2.
Sinopeeni, locuitori din Sinope, C, 48, 2.
Sion, P I, 61, 3,- fiica -ului, P I, 15, 2;

fiicele -ului, P III, 72, 2,
Siracuza, oras In Sicilia, P II, 30, 2.
Siracuzieni, C, 39, 2.
Sirah, Intelepciunea lui — , P I, 69, 2; 72,

1 j 75, 2.
SirenS, -nele mitice, C, 118, 1.
Siria, P II, 56, 2.
Sirieni, C, 39, 9.
Sin, -ul Cuvintului, I, 53 ; -ul femeii, P I,

49, 2 i -ul Tatalui, B, 37, 1 ; P I, 43, 4 ;

-ul zeitei Deo, C, 15, 2 ; -i dulci, I, 46 ;

copii de — , P I, 45, 3 j -urile cele p5-

rintesti, P I, 46, 1 i -urile Tataiui, B, 42,

16 ; P I, 8, 2 j P II, 105, 1.
Singe, — cald, C, 62, 1 ; — bun, P I, 50,

1 i — de strugure, P I, 47, 3 j — de

zei, C, 36, 3 j — menstrual, P I, 39, 3 i

— nobil, P III, 13, 5 j — omenesc, PHI,
25, 2 ; — putrezit, C, 36, 3 \ -le eel nou
al lui Hristos, P I, 47, 3 ; -le eel vechi
(al lui Abel), P I, 47, 3; -le Domnului,
P I, 23, 2 ; -le Domnului este dublu : -le
trupesc si -le eel duhovnicesc, P II, 19,

4 j -le Dmnului este numit alegoric vin,
P I, 47, 1, 2 j -le dreptului Abel, P I,
47, 3 j -le duhovnicesc al lui Hristos, P
II, 19, 4 j -le este substanta trupului o-
mului, P I, 49, 1 i -le este taria trupului,
P II, 19, 4 ; -le faradolcgii, P III, 48, 2 ;
-le lui Abel a ar&tat Cuvlntul Care va
patimi, P I, 47, 3 ; -Io hit Dumnezou-
Fiul, B, 34, 1 ; -le lul Hristos, C, lilfi, 2|
P I, 36, 5 j 38, 2 , 42, 2, 3 | 47, 3 | 40, 4 ,
P II, 19, 3 j 312, 2 i -Io lul Hristos iwto ca
laptele, P I, 40, '.'. i -le lul Usus, P I, 30,

1 1 'la icump al lul Hrlntoi, P III, 83, 1 1
•le le preface In lapte, P 1, 3*>, 2 | 40,
2 1 45, 1 1 50, 1 1 -lo utrugurolul, P U,
19, 3 i 76, 5 i -lo si laptele stnt slmboala
ale putlmil »1 lnvfttaturll Domnului, 1* 1,
49, 4 1 -le trupesc al lul Hrlwtoi, P U,
19, 4 i -le vltel de vie, P 11, 29, 1 i -le
vljol de vie estu In chip stonbollc Cu-
vlntul, P II, 32, 2 1 amostecul trupului
si -lul lul Hristos este Domnul, liranu
pruncllor, P I, 43, 2 i cupul plln cu --,
P II, 68, 3 j ce Inseamna a beu -la lul
Ilsus, P II, 19, 4 i culoarea -lui, P 111, 24,
2 j curgere de — , P I, 95, 1 i Cuvlntul
este numlt In chip alegoric — P I, 47,
2 i Cuvlntul oste — , P I, 47, 3 | Cuvln-tul
da, — , P I, 15, 3 i digestia mlncarll da
-le, P I, 45, 1 , fratl de — , B, 25, 7 | nu*
mim -le Domnului lapte, P I, 47, 2\ ora
lnrudit prin — , B, 28, 2 i plciturllo de
— ale lul Dionisos, C, 19, 3 1 spuma
-lui, P I, 48, 3; substanta -lui, P 1, 30,
5; umezeala -lui, P I, 47, 1 f unl! au spun
ca -le este filnta sufletulul, P I, 39, 2 |
varsare de — , C, 42, 2 i P II, 73, 3| vl-
nul este simbol talnk: al sflnlulul - ,
P II, 29, 1 j vinul si -le stnt pentru oa>
meni bautura spre mlntulre, vinul pen-
tru Uup, -le pentru dun, P I, 15, 3.

Slava, — desarta, B, 11, 4 | 12, 2 | C, 84, 1 |
«9, 1 , 101, 3 i P II, 2, 3 | 14, 1| 35, 3,
78, 1 ; P III, 25, 3 j 95, 2 | — trecitoare,
P II, 109, 3j -va desarta a logll, P II,
62, 2f -va Jul Dumnezou, C, 81, 2| PII,
13, 2 i P III, 89, 4 f -va noastra esto Tatai
unlversului, P II, 71, 2| -va Mtntultoru-
lui, B, 42, 18 ; aratarea -vei marelut
Dumnezeu, C, 7, 2 1 descoperiroa -v»l
fillor lul Dumnezeu, B, 29, 4 r drumuJ
-vel, P III, 43, 4 | formele -vei duimne»i#-
iesti, C, 62, 3 i iublrea de — , P III, 3, 3 |
45, 2 i 93, 2 | lubirea de — desartl, P II,
U22, 1 | iubltori de — , P 111, 77, 4 | pa-
siune nebuna dupa — , P II, 125, 1.

Siavire, -a lui Dumnezeu, C, 70, 1.

Siabiclune, -n idolllor, C, 53, 1 i -a ome-
neascfi, P 111, 86, 2 1 -a trupului, P I,
62, 2 , -ni sufletesU, P III, 73, 5 i -nilt
omenestl, P I, 8, 1.

Slujb8, -bu faptelor nologlulte, C, 50, 3|
-ba ceo dumnezelasca, P II, 41, 4| -bo
oamonllor, C, 65, 4.

SluJIro, -n lul Dumnezeu, P I, 53, 3.

Slu|ltor, Moisp, -ul Cuvintului, P I, (10, 1 ,
-II lut Dumno/int, P I, 79, 2.

Sluyil, -I ak> umit ulnuur l)umia>/uii, PII,
311, 3 | cl<U< (In -ul, P 111, 311, 3 | IhIiinI-
n<a -(illor, P III, 41, 3| ii)iil|liiui ninii*
ilt< - (| I , I' III, 7H, 1| piiilnruo cu yllo,

420

CLEMENT ALEXANDRINUL

P III, 92, 4 1 raportul cu -gile, P HI,

74, 1, 2.
Smarald, -ul de Milet, P II, 118, 3; -ul

slmbolliseaza Cuvintul, P II, 63, 5 ; -e

lndlene, P III, 30, 4.
Smerenie, sacul, halna -niei, P II, 112, 3.
SmHls, fiul lui Euclide, C, 47, 2.
Soare (Hrtstos), C, 114, 4; — ! C, 68, 4;

-le dreptatli, C, 114, 3[ -le invierii, C,

84, 2 ( privirea dulce a -lui, C, 77, 2 ;

razele -lui, C, 84, 2 ; Cuvintul eel min-

tuitor este -le sufletului, C, 68, 4.
Soarta, schimbarile -tei, C, 26, 3.
Socletate, -a omeneasca, B, 13, 1.
Socrate, C, 71, 3; scoala lui — , C, 76, 3.
Socoteala, -la dreapta, P II, 9, 1.
Sodoma, C, 103, 4 ; P I, 69, 2 •, P II, 89, 2.
Sodomit, P IE, 89, 1 ; -ti, C, 103, 4 j P III,

44, 1, 3; 81, 1 j patima -tilor, P III, 43,5.
Sofll, tat&l lui Sofocle, C, 74, 2.
Sofocle, C, 29, 2 ; 90, 1 j P II, 72, 3 j P

III, 53, 5; — fiul lui Sofil, C, 74, 2.
Sofonte, profetul, P II, 126, 1.
Solomon, imparatul, P I, 78, 4 ; 82, 1 ; 90,

1 I 91, 3 j 94, 3 j P II, 102, 5 ; 129, 2 ;
P III, 67, 3 j 71, 4.

Solon, legislator, poet si filozof grec, C,
40, 2, 4; legile lui — , C, 108, 4.

Somn, — ad'inc de nestling, P II, 106, 2.

Sosibie, istoric grec, C, 36, 2 j 38, 3.

Sparta, C, 29, 2 ; 38, 2.

Spartan, C, 108, 4 j P II, 114, 1 ; fetele
-flor, C, 38, 5.

Spftlare, -a picioarelor ucenicilor, P II,
83,2.

Spftlat, -ul mlinilor, P II, 37, 2 ; -ul picioa-
relor, P II, 37, 2.

Spectacol, -e, P III, 77, 1, 2 ; -ele teatrale,
P III, 77, 3.

Spectator, -i ai virtufii, C, 61, 4; -ii ere-
dlntei celei adevarate, C, 12, 1.

Spin, cununa de -i, P II, 73, 3 ; 74, 2, 3 ;
Infiltarea cu cununa de -i, P II, 75, 2.

Stadlon, -ul adevSrului, C, 96, 3 ; -ul vie-
tii, B, 3, 6 | intreceri inarmate in -dioa-
ne, C, 42, 1.

Stafll, istoric grec din Egipt, C, 38, 2.

Stare, — sufleteasca, B, 15, 2; P III, 41,

2 | -a de veghe, P II, 81, 5 ; 82, 3 ; -a
de priveghere, P II, 80, 3 ; -a sufletului,

, B, 18, 7; -ari sociale deosebite, P III,

51, 1 | -ari sufletesti, B, 3, 6.
Statute, — de marmurS, C, 57, 3, 5 ; -ia de

arama a lui Eunomos la Delfi, C, 1,

3 j -la de aur a Lui Zeus, C, 52, 3 j -ia
de lemn a lui Heracle, C, 24, 4; -ia din
Atena a lui Dlomdsos Monlhos, O, 417,
7 | -la lui Asclepios din Epidaur, C, 52,

4 i -la lui Heracle din Tirins, C, 47, 8 ;
-la lui Iukhos eel din mistere, C, 62, 3 ;

-ia lui Osiris, C, 48, 5 j -ia lui Poseidon,
C, 04, 3 ; -ia lui Serapis, C, 48, 1, 2, 4,
6 ; -ia lui Serapis din Egipt, C, 52, 4 ;
-ia lui Zeus din Olimp, C, 47, 2 ; -ia lui
Zeus Olimpianul, C, 32, 4 ; -ia zeitei
Demetra, C, 62, 3 ; -ia zeitei Hera Oit-
heronia, C, 46, 3 ; -ia zeitei Hera Sami-
ana, C, 46, 4; -ia zeului, C, 51, 6; P II,
115, 3 j -tui de piatra, de lemn, de aur
si de tildes, .C, 58, 1 ; -tuile zeilor, C,
50, 4; 51, 4, 5, 6; 92, 1, 4, 5 ; 57, 2, 5 ;
-tuile de noua co{i ale lui Poseidon si
Amfitritei din Tinos, C, 47, 5 j -tuile lui
Hermes, C, 53, 6 ; -tuile lui Zeus si
Apolon din Patara Liciei, lucrate de Fi-
dias, C, 47, 4 ; culoarea -tuii lui Osiris,
C, 48, 6 ; frumusetea -tuilor, C, 57, 3 j
om, — insufletita, C, 98, 3 ; omul, -tuia
armonioasa si frumoasa a Cuvintului, P
III, 64, 3 ; omul — vie si misc&toare, C,
59, 2 j Paladion, — cazuta din cer, C,
47, 6; tehnica sculpturala a -tuilor, C,
46, 4.

Stapin, -ul Hefaistos, C, 59, 1 ; -ul lumii,
C, 74, 4; -ul universului, C, 91, 2; -ul
universului este arbitru, C, 96, 3 f -ul
viejii celei nesfirsite, B, 25, 7 ; Cuvin-
tul s-a aratat in lume Dumnezeu adeva-
rat, egal cu -ul universului, C, 110, 1;
Dumnezeu este Imparatul si -ul tuturor,
C, 73, 3.

Stapinitor, -ii intunericului, B, 29, 2.

Stea, — ratacitoare, P II, 34, 1 ; -eaua Ace-
falos, P II, 34, 1.

Steropa, fiica lui Cfeus, regele Teqeii, C,
32, 3.

Stihie, -iile lumii, P I, 33, 4 ; dezordinea
-iilor naturii, C, 5, 1.

Stirax, toiag din lemn de — , P III, 50, 3.

Stilp, — de foe, C, 8, 3, 4.

Stofa, -fe din India, P II, 107, 3.

Stoic, -i, P II, 90, 2; filozofia -ilor, P I,
102, 2.

Stomac, nebunia -ului, P II, 12, 1.

Strain, iubirea de -i, P III, 96, 4.

Strajer, -i ai sufletului si trupului, B, 34, 3.

Stralucire, -a neintinata a fiintei Duhului,
P II, 119, 2.

Strugure, -le eel mare, P II, 19, 3 j -le pro-
fetic, P II, 19, 3 ; singele -lui, P II, 76, 5.

Struna, trupul omenesc este organ muzi-
cal, iar nervii lui sint -nele, P II, 41, 5.

Substanta, -ta singelui, P I, 39, 5 j singele
este -ta trupului omului, PI, 49, 1.

Suflare, -a lui Dumnezeu, P I, 7, 3.

Suflet, — bolnav, P I, 6, 1 j 65, 2 ; 88, 1 ;
— bun, P III, 17, 1 j — cumparat, P II,
82, 2 ; — drept, P III, 84, 2 ; — incen-
diat, P II, 21, lj — innebunit de pofte
P II, 30, 1 j — inflacarat, B, 42, 3 ; —

INDICE RIAL SI ONOMAITIC

421

lntelept, C, 107, 1 j — murdar, C, 69, 3|
— necurat, B, 16, 2 i — neslmtitor, P 1,
74, 2 j — sfinfitos, B I, 5 1 -ul are trel
parti : partea spirituals sau rational*,
partea irascibila si facultatea de a poftl,
P III, 1, 2 i -ul arata si frumuse|eu ?i
uritenia, P II, 121, 2j -ul este Snzestrat
cu inteligenta si intelepciune, P I, 6, 6j
-ul este mereu in miscare, P II, 82, 1 ;
-ul femeii, P III, 5, 3 ; 27, 2 i -ul fratelui,

B, 42, 9, 10 j -ul lui Hristos, P I, 85, 1,
2 j -ul lui Hristos egal in valoare cu in-
treg universul, B, 37, 4 ; -ul nostru sa
se asemene cu Pedagogul, P I, 4, 2 ; -ul
omului, C, 117, 2; -ul pacatosului, P II,
27, 3 j -ul tare, P II, 29, 3 ; -ul univer-
sului, C, 66, 4 ; -le curate, C, 84, 5 ; -ele
bolnave ale bogatilor, B, 1, 4; adincul
-ului, B, 26, 6; boli ale -ului, C, 115, 2;
bunastarea -ului, P III, 49, 1 ; calul o-
menesc, adica partea irationala a -ului,
P III, 53, 2 ; curatirea -elor, P I, 93, 1 ;
Cuvintul eel mintuitor, Soarele -ului,

C, 68, 4 j Cuvintul este rodul -ului, P
II, 45, 1 ; frumos la — , P III, 12, 2 ;
frumusetea -ului, P III, 3, 3 ; 12, 3 ; li-
bera vointS a -ului, B, 10, 1; moleseala
-ului, P II, 42, 3 j murdSria -ului, P III,
48, 2 | nadejdile -ului, C, 56, 6 ; noble-
tea -ului, B, 36, 1 ; ochii cei purtatori de
lumina ai -ului, C, 113, 2 j patimile -ului,
B, 14, 5 ; P I, 65, 3 j privirea -ului, P II,
1, 2; privirile -ului, C, 68, 4; rascum-
p3rarea -ului barbatului, P HI, 39, 2 ;
rod al -ului, P III, 36, 1 ; sanatatea -ului,
P I, 96, 2 ; P II, 44, 5 ; sanctuarul -ului,
P III, 5, 3 ; sarac, curat la — , B, 19, 2 ;
slabi la — , P III, 95, 3 ; starea si dispo-
zitiile -ului, B, 18, 7 ; strajeri ai -ului,

B, 34, 3 ; trupul este impreuna luptator
cu -ul, P 1, 102, 3 ; unii au spus ea sin-
gele este fiinta -ului, P I, 39, 2 ; vederea
-ului, P I, 77, 2 ; veselia -ului, P II, 23, 3 ;
virtutea -ului, B, 18, 1.

Sunet, eel din urma — de trimbita, B, 3, 6.

Superstitie, cele doua piscuri ale nestiin-

tei slnt necredinta in Dumnezeu si -ia,

C, 25, 1.

$aipe, -le consacrat este semn al orgiilor
bahice, C, 12, 2 j -le inseiator, P III, 5,
3 j -le mort din Delfi, C, 1,2; -le pitian,
C, 34, 1 ; -le sinibolizeaza piacerea, vi-
ciul pamlntesc, C, 111, 1; -le, simbolul
de ceremonii al lui Dlonisos Basaru,
C, 22, 4 j -le, tiran viclean, C, 7, 5 ; bi-
juterii in forma do , P II, 123, 3; fin-
tec de jale pontru --, C:, 1, 2| clntpcul
de inmormlntiirc al -lui, C, 1, '/ \ tnsf-

liclunea -lui, C, 22, 3 i moartea -lui, C,
1, 2 i plelea lmpestrltata a -lui, I* HI, 54,
1 j sarbfitorirea -lui, C, 34, 1 1 bljuterll
cu chipuri de serpl ?1 do tiparl, P II,
123 3.

Scoal'a, -la lui Socrate, C, 76, 3 1 scoli do
inseiaciiune, C, 11, 3.

$ttinta, filozofla este cea mal lnalta, — ,
P I, 101, 2 1 preciziunea -tel, P II, 58,2.

Tablou, -rile zeilor, C, 57, 2, 5.

Taina, — dumnezeiasca, C, 111, 2| -nu Jo-
cului de copii, P I, 21, 3 ; -ne negrfiite,
B, 36, 1 ; -ne cu adev&rat sfinte, C, 120,
1 j -nele cele sfinte, C, 123, 2 ; -nolo
Cuvintului, C, 119, 1; -nele drugostol,
B, 37, 1 ; -nele sfinte, C, 118, 4; dovnda
puternica a -nelor, C, 96, 1.

Tales din Milet, filozof grec, C, 64, 2.

Talo, una din cele trei gratii, C, 26, 5,

Tasos, insula din arhipelagul grec, P II,
30, 2.

Tatal (Dumnezeu-Tatal), B, 27, 4, 5| 31,
1, 2; 33, 6; 39, 2, 3, 6 i 40, 1 ; 41, 5 | C,
6, 1 i 10, 3 i 41, 2 j 68, 1 j 82, 4, 5 | 82,
5j 91, 3; 94, 1, 2, 3 j 99, 3| 107, 3| 111,

1 j 113, 4, 5; 114, 3; 115, 4, 5j 119, 2|
120, 1/2; 121, 1 j 123, 1 1 P I, 8, 2 1 13,
12 i 15, 1; 17, 1, 2; 32, 1 ; 33, 4 1 41, 2 |
46, 2 ; 53, 1 ; 72, 2, 3j 74, 1 j 81, 2 1 87,
2; 88, 2; 91, 2; 98, 3; P II, 43, 2| 75,

2 ; 76, 5 ; P III, 99, 1 j 101, 1, 2 ; — a
toata mingiierea, B, 39, 6 i — eel bun,

B, 23, 2 ; 39, 6 j 42, 19 i — eel desavlrsit,
P I, 25, 3 i — eel iubitor de oamenl, P I,
41, 3; — eel mult milostiv, B, 36, 1

— este bun si creator, P I, 72, 3 ; — Iu-
bitor, P I, 97, 2 i — In Fiul, P I, 24, 3 1

— induiarilor, B, 39, 6 j — Meu este lu-
cratorul P, I, 66, 4 j — , marele Mejter,

C, 98, 3 ; — nostru, P I, 73, 1 1 — Poda-
gogului, P I, 4, 1 ; — , slmfonlo armo-
nioasa, C, 120, 4 j — universulul, C, 66,
4; 105, 1; P I, 21, 2j P III, 40, 2 | —
universului a pus Cuvintul Pedagog al
nostru, P I, 68, 1 j — universulul este
desavirsit, P I, 53, 1 ; — universulul este
unul, P I, 42, 1 1 — adevSrul este harul
-ui, si lucrarea vesnica a Cuvintului,
P I, 60, 2; Coipilul -ui P I, 24,
4 ; cort vesnic la — , B, 31, 6 1
cuctea -ui, P HI, 79, 2| Cuvintul csto
pentru copil : — , Mama, Pedagog, HrS-
nitor, P I, 42, 3 1 Cuvintul -ul, B, 6, 1 1
80, 2j P I, 6, 1, 2) 71, 3) Cuvlnt ul -ul,
I, 13; Cuvintul lui Dumnc/.i'u este vo-
in|n -ul, (', 120, 4 1 dnrurllo -ul, P II, 9,
2j din prlclnn drnqostol Snlc, a njunn
Ii>m««l«, H, 37, 2 1 t)umn«/<>ii csl(< lulu-

422

CLEMENT ALRXANDRINUL

ror, Mtate si Insuflejire In tut ciclul, C,
72, 4 i Dumnezeu si — , Domnul si ILsus
Hrlstos, P I, 72, 2 1 Fiul In — , P I, 74,
1 1 Fiul -ul, P I, 97, 2 j inima -ui, B, 29,

4 j lmpSraUa -ui, P II, 32, 3 ; marea rin-
dulala si analogie a -ul, B, 36, 2 j nu-
mele -ui, C, 115, 4; Pedagogul este In-
telepciunea -ui, P I, 97, 3 ; pentru Hri-
»tos era mlncare implinirea voinfei -ui,
P I, 46, 1 j puterea lui Dumnezeu — , B,
34, 1 j slnul -ui, B, 37, 1 ; P 1, 43, 4 ; si-
nurile -ui, P I, 8, 2 ; P II, 105, 1 ; slava
noastra este — universului, P II, 71, 2 ;
unicul Tata si Fiu, P III, 101, 2 ; voinja
-Ui, B, 9, 2; 29, 6; C, 120, 2 ; P I, 28,

5 1 89, 1 j 98, 3 j P II, 20, 1 j P III, 2, 1.
Tficere, -a lui Zaharia, C, 10, 1 ; -a tainica

a enigmelor profetice, C, 10, 1.
Tamtie, -ia cu bun miros, P II, 67, 1 j ar-

derile de — , P H, 76, 3.
Taxie, Duhul este -ia Curvintului, P II,

19, 4.
Teatru, divinitatea a ajuns piesa de — , C,

58, 4.
Teba, C, 119, 3; zidurile -bei, C, 1, 1 ;

dou5 -be, C, 118, 5.
Teban, -i, locuitorii Tebei, C, 26, 2; 39,

5, 6.
Tebeu, -1, C, 3, 1.
TehnicS, -ca sculpturala a statuilor, C,

46, 4.
Telemah, fiul lui Ulise, P III, 41, 4.
Telesias Atenianul, sculptor grec, statuile

de nouS co(i ale lui Pseidon si Amfitrita

slnt opera lui — , C, 47, 5.
Talmlseu, mormlntul lui — prezicatorul, C,

45, 3.
Telmisu, oras In Asia Mica, altarul lui

Apolon din — , C, 45, 3.
Temel, -ul c&intei, C, 104, 3 ; -ul dragostei,

P II, 53, 3 j -ul evangheliei, B, 6, 2 j -ul

pacatului, C, 104, 3.
Temelie, -ia adevSrului, C, 77, 1.
Temis, simboalele secrete ale zeitei — , C,

22, 5.
Temistocle, general si om de stat atenian,

P I, 55, 1.
Tomplu, — al patimilor rusinoase, P II,

101, 1 j Dumnezeu zideste — in oameni,

C, 117, 4; -ul lui Dionisos Eleuthereus,

C, 53, 3 i -ul lui Dumnezeu, B, 18, 2 ;

P II, 101, 1; -ul lui Serapis, C, 48, 2;

-ul lui Serapis din Egiipt, 50, 3 ; -ul zeitei

lsis, C, 50, 3 ; -ul zeitei Polias, C, 45, 1 ;

-le ale mor(Ilor, C, 49, 3 ; -le egiptene,

P HI, 5, 1 j -lele egiptene, P III, 4, 1, 2;

-lelo idoltlor, C, 91, 1 ; -lele slnt mor-

mlnto ule zellor, C, 49, 3 ; perdeaua -lui,

P III, 5, 2; plimbari prin -le, P III, 10,

3 f Sibila numeste -lele ruine, C, 50, 2.
Teocrit, sofistul din Hios, C, 97, 1.
Teodor Cirenianul, filozof grec, C, 24, 2.
Teofrast din Eresos, ucenic al lui Aristo-

tel, C, 66, 5^
Teogonie, C, 26, 6 ; — poetica, C, 72, 1.
Teologie, — adevarata, C, 72, 1 ; -ia idei-

lor, C, 74, 3 ; -ia insultelor, C, 61, 1.
Teopomp, regele macedonenilor, C, 42, 2.
Terpandru, poet si cintaret grec, cintecul

lui — , C, 2, 4.
Tersite, personaj din Iliada, C, 56, 1 ; P

II, 59, 2 f P III, 3D, 1.
Tesalia, C, 42, 4.
Tesalian, -ieni, C, 3Q, 6.
Tesmoforiile, serbari In cinstea zeitei De-

metra si a fiicei sale Core, C, 17, 1 ;

19, 3.
Tespia, oras in Beotia, C, 46, 3.
Testpratia, regiune in Bpir, caldarea din

— , C, 11, 1.
Testament, — nou, B, 37, 4; — vechi, P I,

59, 1 ; -ul vesnic al lui Dumnezeu, C,

94, 1 ; invatatura Noului — , P I, 20, 2 ;

mostenitori dupa -ul eel dintti, P I, 33,

4 ; Noul — , P I, 59, 2 ; Noul — al Dom-

nului, B, 3, 6 ; pentru poporul eel nou

este_ — nou, P I, 59, 1.
Textj.— din Scriptura, P I, 62, 1 ; -ul scrip-

turistie, P I, 35, 3; -e scripturistice, P I,

35, 1 ; P HI, 88, 3 ; -e ale dumnezeiestii

Scripturi, P III, 97, 1 ; - e din Scriptura,

C, 82, 1 ; -le scripturistice, P II, 1.
Testie, rege legendar al Etolaei, ficele lui

— , C, 33, 4.
Tetis, nimfa, C, 33, 8.
Tine, zeita, C, 51, 1.

Timotei, apostol, C, 87„ 1 ; P H, 19, 1.
Timp, — al ratacirii, C, 55, 3 ; — de pace,

P I, 98, 4 ; — de razboi, P I, 98, 4 j 99, 1 ;

— de rugaciune, P II, 96, 2 ; — potrivit,

P I, 100, 1 j P II, 16, 4 ; 46, 1 ; P UI, 95,

2 ; -ul amazoanelor, C, 53, 2 ; -ul anului,
P III, 47, 1 ; -ul de dupa pocainta, B, 40,

3 j -ul ospejelor, P II, 44, 3 j -ul predi-
carii, P II, 62, 2 ; -ul razbolului, C, 40, 2 [
-ul vietii, P HI, 47, 2 ; -ul vremelniciei,
P III, 85, 1 ; -urile prezente, P I, 90, 2 ;
ancorele -ului, P II, 22, 4 ; cele trei -uri,
trecut, prezent si viitor, P I, 71, 2 ; intu-
neciimea -ului, C, 55, 2; masura de — ,
P I, 33, 3 ; organe ale -ului, C, 63, 1 j pie-
trele pretioase, jucSxii ale -ului, B, 32, 3 ;
scurgerea -ultli, P II, 22, 3.

Tinerete, — fara batrinete, P I, 20, 3 ; -a
Cuvintului, P I, 59, 2 ; -a omenirii, P I,
15, 2 ; zvlcnirile -tii, B, 8, 3.

Tinieni, locuitorii insulei Tinos, C, 40, 2.

Tinos, insula, una din Ciclade, C, 30, 3.

INDICB RIAL 91 ONOMASTIC

48

Tlr, oras tn Llban, P II, 115, 1 i IncSltS-
mlnte din — , P II, 110, 2 | Marea -ulul,
P III, 10, 1.

Tiran, -ul vlclean, C, 7, 5 i -1 at oamenllor,
C, 103, 2 j siinicia -ulul, B, 32, 3.

Tirenia, azi Toscana, C, 19, 4.

Tirenieni, C, 19, 4 ; 20, 1 ; P II, 42, 2 1
altarele -nilor, C, 11, 2.

Tiresde, ghioitor din Teba, C, 119, 3.

Tirins, oras In Argollda (Grecia), statuia
lui Heracle din — , C, 47, 8j xoanonul
zeitei Hera din — , C, 47, 5.

Tirs, bastonul bacantelor si bacanlilor, C,
119, 1.

Titanida, fiica sau sora a Titanllor, C, 28, 2.

Titon, print troian, C, 33, 8.

Tllhar, banda de -i, B, 42, 7, 9 ; capitan do
-i, B, 42, 7, 15; straja -ilor, B, 42, 11.

Tinar, — cu trup infloritor, C, 49, 2 ; —
cuminte, P II, 20, 4 ; numirea de — -, P I,
60, 1 j -ineri obrazmici, P III, 63, 4.

Tmuiteatn, locuitor al orasului Tmuis din
delta Nilului, tapul -tenilor, C, 3a, 4.

Toiag, — bun de cMatorie, P III, 39, 2 ;
— de fier, P I, 61, 3 ; — de ocarS, P II,
53, 2 ; — de putere, P I, 61, 3 ; — din
lemn de stfrax, P III, 50, 3 ; — invatato-
resc, P I, 61, 3; — pentru conducere.
P I, 61, 1 j — pentru educate, P I, 61,
1 j — pentru stapinire, P I, 61, 1.

Trac, C, 1, 1 | P I, 55, 1 ; -ul celebral (Or-
feu), C, 3, 1 } 17, 2 j -i, C, 13, 2 ; 70, 1 ;
P II, 32, 1 ; 42 2 ; P III, 13„ 5 ; sanctua-
rele de inifiere, ale -ilor, C, II, 1.

Tracia, C, 29, 2.

Tracic, muzicS -a, C, 5, 2.

Traditia, P II, 119, 1.

Trai, — cumpatat, P III, 57, 4 ; — cuviin-
cios, P III, 57, 4 j -ul simplu, P II, 37, 3.

Tradare, -a lui Iuda, P II, 63, 1.

Traire, -a lui Hristos printre oameni, P II,
75, 2.

Tristete, -a pScatului, P II, 53, 4.

Triptolem, locuitor stravechi al Eleusinei,
C, 20, 2.

Trimbita, -ta cea cu mare glas, C, 116, 2;
eel din urma sunet de — , B, 3, 6 j glas
de — -, P II, 4r, 4 j Evanghelia este — lui
Hristos, C, 116, 3.

Trindavie, -ia mintii, P I, 66, 2 ; viata dc
P II, 114, 4.

Trofeu, -1 invierii, B, 42, 15.

Troia, P III, 79, 5 j locuitorii -iei, C, 30, 7.

Troian, cetatea -ienilor, P HI, 13, 5.

Trup, — bine legat, B, 42, 3 ; — bolnuv,
P II, 19, 1 j — frumos, P III, 8, 2, 3 j —
Impodobit, P 111, 1, 1| ~- omonosc, H,
37, 3 ; — piacut, P ill, 0, 1 i -ul barb.i-
tului, P HI, 19, 1 i -ul Cuvlntulul, l> I,
47, 3; -ul Dommilul, P 1, 47, I i P 111,

20, .1 1 -ul o»t« tmpreunS luptfttnr cu «u-
flvtul, P I, 102, 3 i -ul site InzMtrat cu
frumiMite si armonlo, P 1, 0, 6 1 -ul onto
rob, P III, 2, 2 i -ul femel'l, P 11, 114, I i
P III, 27, 2 i -ul gol, P HI, 33, 1 | -ul lui
Hrlstos, P I, 38, 2 i 42, 3 | 46, 2, 3 | 47, 1 |
-ul lui Hrlstos a lost crent do Duhul
Sfim, P 1, 43, 2 i -ul lui Hrlstos unto ilm-
bollc Duhul Sllnt, P I, 43, 2| -Ul lui 11-
sus, P 1, 39, 1 | -ul mort, C, 18, 2 1 -ul
omenesc, c:, 8, 3 i -ul omeuesc ostu orqan
musical, iar nervli lui slut struno, P U f
41, 5 | -uri bolnavo, B, 40, 4 ( C, 8, 2 \
-uri moarte, P II, 87, 4 i -urile copltlor,
P II, 17, 3; -urile mortllor, C, 7, 4 1 1'
HI, 13, 5 j acoperirea -ulul, P II, 100, 3 i
ajutorul -ulul, P I, 102, 3| alcStulrca
-ului, P II, 107, 5 j amestecul -ulul iyl
slngelui lui Hrlstos este Domnul, hronu
pruncilor, P 1, 43, 2 ; armonlu -ulul, V II,
94, 4 j betia -ului, C, 34, 5 j bolllo -ulul,
P I, 6, 2; bunastarea -ulul, P III, 49, 1 |
caldura -ului, P III, 55, 3 | chlpul -ulul
lui Heracle, C, 30, 7 ; cre$ten>a -ulul, I'
II, 2, 1 | Cuvlntul este numlt In chip alo-
goric — , P I, 47, 2 j Cuvlntul lui Dum-
nezeu este — ceresc sflntlt, PI, 43, 3 i
Cuvlntul s-a facut — , P I, 9, 4 i Cuvlntul
s-a legat cu -ul C, 111, 2| Domnul nu-
meste -ul Lui pllne, P I, 46, 3 i faptele
-ului, P II, 100, 3 j fereastra prln care
s-a aratat Domnul este -ul Lui, P I, 23,
1 ; forma -ului, P II, 107, 5 | frumos In
— , P III, 12, 2 i frumusetea -ului, B, 18,
2; P II, 114, 3 1 121, 3; P III, 3, 3| 12,
3 ; 35, 2 ; 64, 2 ; grija de — , P HI, 56, 2 i
Hristos a purtat In mtotea -ulul Lui toata
rautajile noastre, P II, 74, 3 i Imbiloroa
-ului, P III, 48, 3 i Impodobirea -ulul, P
HI, 4, 1 ; 57, 3 j lnvlerea -ulul, P II, 41,
4 ; laptele Fecloarel a fost -ul lui HrW-
tos, P I, 42, 2 j luminStorul -ulul, P III,
70, 4j mSdularele -ului, P I, 39, 3| PH,
52, 2 ; P III, 74, 3 | miadierllo dosfrtnato
ale -ului, P IH, 29, 2 j negustorl do -uri,
P III, 32, 1 1 patimile -ulul, P I, 43, 1 i
p&rtile -ulul, C, 21, 1 1 P III, 64, 2 | plr-
tile rusinoase ale -ulul, P II, 51, 1 i po*
doaba -ulul, P II, 61, 2 i P HI, 39, 1 1 pur-
tarllo -ului, P II, 121, 3 i putcrea si ma-
rimea -ulul, B, 18, 3| ruslnea -ulul, P
II, 107, 5 ; reaua constitute flzlcS a -ulul,
P II, 2, 2| semnelo fficute cu florul ro»u
pe — , P II, 10, 4 | slngvlo oste substainja
-ulul omulul, P I, 49, 1 j stngolo osto tft-
rla -ulul, P II, 19, 4 i slflblclunoa -ulul,
I' I, 02, 2) spurr'ull la -, 1» III, 29, 2 i
slrajcrl nl -ulul, II, 34, 3| tlnnr cu ■
Inflorltor, (', 49, 2\ tr<>buln|t>l« -ulul, P
II, 7, 3 i (nsfllurn -ulul, 1' II, 27, :i| vl

424

CLEMENT ALEXANDRINUL

nul ?i slngele slnt pentru oameni bSu-
turS spre mtntulre, vinul pentru — , sin-
gcle pentru duh, P I, 15, 3 j virtuteaface
si Infloreasci -ul, P II, 121, 3; vlrsta
-ului, P III, 47, 1 j zidirea -ului lui Hris-
tos, P I, 18, 4.

Turlan, poporul -ienilor, C, 42, 3.

Turrafi, — mica, B, 31, 2 j — sfinta, I, 22 ;
-ma Cuvintului, P I, 15, 4 ; -ma oame-
nllor, C, 116, 1 i Domnul este laptele
mel, P I, 37, 3.

Tup, -ul thmuiteoiilor, C, 32, 4 j singe de -i,

P HI, 90, 3.
JarS, — straina, B, 36, 2 ; plnzeturi din

-ra evreilor si cilicienilor, P II, 115, 2.
Tarina, rodurile -nilor, P I, 52, 1.
jintS, -ta casatoriei sint copiii buni, P II,

83, 1.

U

Ucenic, — al lui Hristos, B, 30, 1 ; -ul lui
Hristos, B, 31, 3; -ul luminii, C, 115, 4 ;
-id Domnului, C, 113, 4; -ii lui Dumne-
zeu, B, 33, 5; 42, 17; C, 112, 2; -ii lui
Hristos, B, 20, 3 j -ii lui Pitagora, P II,
11, lj -ii Mintuitorului, B, 31, 7; Antistene,
-ul lui Socrate, C, 71, 2 ; Domnul a nu-
mit pe -i copii, P I, 12, 2 ; multtaiea -ilor,
P II, 56, 1 i picioarele -ilor, P II, 38, 1 ;
63, 2 j Platon, -ul filozofiei barbare, P II,
100, 4 j spalarea pici'oarelor -ilor, P II,
63, 2.

Ucldere, -ri de oameni, C, 42, 1 j -ride pro-
(etUor, P IM, 48, 2.

Ultare, -a poruncilor, P II, 27, 5.

Ulel, — mirositor duhovnicesc, P II, 67, 2 ;
•ul arata pe Iuda, P II, 63, 1 ; -ul este
Insusl Domnul, P II, 62, 3.

UllSe, celebru erou al razboiului troian,
C, 35, 2 j 47, 6, P II, 59, 2 ; 78, 2 ; fai-
mosul — , C, 116, 2 ; sotia lui — , P III,
41, 4.

Umbra, -ra mortii, C, 114, 1 ; Iisus eel ves-
tlt mal inainte de lege este -ra Dom-
nului Iisus, P I, 60, 3.

Umfiatura, -rile mindriei, P I, 65, 1.

Untdelemn, -ul bucuriei, P II, 65, 3 ; -ul
credlntel, C, 120, 5; Cuvlntul este nu-
mlt lzvor de — , P I, 45, 2 ; Mintuitorul
este — , B, 29, 4.

Ungere, — cu Sfintul Duh, P II, 61, 3.

Unire — duhovniceasca, P I, 51, 2; potri-
vlt -ril Fitntei uniee, C, 88, 2.

Unltate, -a cea buna, C, 88, 2 ; -a credin-
tei, P I, 18, 3.

Dnlvers, atotputernicul Domn al -ului, P
II, 75, 1 j centrul -ului, C, 5, 2 ; cinte-
cul <•(>! nou este un Imn pentru ImpS-

ratul -ului, C, 119, 2 ; Creatorul si Tatai
-ului, C, 105, 1 ; Cuvlntul, Conducatorul
-ului, P I, 65, 3 j Cuvlntul s-a ar&tat In
lume Dumnezeu adevarat, egal cu Sta-
pinul -ului, C, 110, 1 ; Cuvlntul -ului este
unul, P I, 42, 1 j Domnul -ului, B, 35, 1 ;
Dumnezeul -ului, C, 69, 2 ; P I, 74, 1 ; P
II, 38, 1 j elemente extreme ale -ului,
C, 5, 1 ; Facatorul -ului, C, 65, 4 ; Im-
paratul -ului, C, 68, 5 ; 09, 1 ; intocmixea
-ului, C, 72, 4 ; marginile -ului, C, 5, 2 ;
slava noastra este Tat 81 -ului, P II, 71,
'2 ; Staplnul -ului, C, 91, 2 ; Stapinul
-ului este arbitru, C, 96, 3 ; sufletul
-ului, C, 66, 4 ; sufletul lui Hristos egal
in valoare cu intreg -ul, B, 37, 4 ; Tatai
-Ului, C, 66, 4 ; P I, 21, 2 ; 53, 1 ; P 111,
40, 2 ; Tatal -ului a pus Cuvlntul Peda-
gog al nostru, P I, 68, 1 ; Tatal -ului este
unul, P I, 42, 1.

Unul-Nascut, Dumnezeu eel — , B, 37, 1.

Ura, -ra zeitei Deo, C, 15, 1 ; frica este de
doua feluri : una insojita de respect, alta
insotita de — , P I, 87, 1—2.

Uranus, divinitatea cea mai veche din mi-
tologia greaca, C, 14, 2.

Ureche, -chi ascultatoare, P HI, 87, 3 ;
-chile Domnului, P III, 85, 3.

Urgie, -ia lui Dumnezeu, P I, 87, 2.

Uri(enie, sufletul arata si frumusetea si -ia,
P II, 101, 2.

Urma, -mele lui Dumnezeu, P I, 98, 3 ;
-mele lui Hristos, I, 33.

Urmare, -a Mintuitorului, B, 21, 7 ; -ma-
rile patifmilor, B, 29, 3 ; -marile relelor,
C, 26, 3.

Urmas, -ul lui Moise, C, 85, 2.

Urna, -ne funerare, P II, 26, 1.

Us8, usile lui Dumnezeu, P H, 79, 4.

Vaca, -ca sculptata in lemn de Dedal, C,

57, 6.
Val, -ul betiei, P II, 28, 3 ; -ul dusmanului,

I, 27 ; -urile lumii, B, 36, 1 ; -urile vi-

nului, P II, 28, 3.
Valoare, sufletul lui Hristos egal In — cu

intreg universul, B, 37, 4.
Vas, -ul de bronz din Dodona, C, 11, 1 ;

-ul spiritual al intairi, C, 74, 4 ; -e de

jertfa, C, 15, 3.
Vacar, -ul frigian, C, 37, 2.
Vaduva, -ve inarmate cu blindete, B, 34, 2.
Vazduh, domnul stapinirii -ului, C, 8, 1 ;

largilnea -ului, P II, 3, 2.
Veac, — nesfirslt, I, 3B ; -ul acesta, P I,

32, 3 ; P II, 100, 3 ; -ul ce va sa fie, B,

25, 8; P I, 36, 5; P III, 76, 2; -ul de

acum, C, 7, 2 ; -ul fericit, C, 74, 4 ;

icoana -urilor, C, 84, 6 j tmparatul -ului,

ZNDICI RIAL 91 ONOMAITIC

438

B, 35, 2 1 In -ul aceRta so dooscbit»to
femeta de bfirbut, In celfilalt nu, P 1,
10, 3; tnceput si sltrslt al -ulul, P II,
75, 2.

Vechi, Cel — in zile, P H, 108, 2| P III,
16, 4.

Vechime, faptele oamenilor din — , C,
3,1 3

Veci, C, 81, 4 f -cii vecilor, B, 42, 20;
P I, 27, 3; 74, 1.

Vcxlere dumnezeiasca, P I, 75, 1 ; — in
duh, P I, 77, 1 j -a lui Dumnezeu, P 1,
57, 2; -a sufletului, P I, 77, 2; -rile
omului celui ascuns, P 11, 80, 4; condu-
cator cu — buna, P I, 83, 3.

Veghe, stare de — , P 11, 81, 5; 82, 3.

Venire, -a lui Dumnezeu, a lui Hristos, C,
10 1 ; -a lui Hristos, P 1, 20, 2 ; -a Min-
tuitorului, B, 11, 4.

Ventriloc, demonul numit — , P H, 15, 4.

Vers, -urile lui Orfeu, C, 21, 1.

Veselie, -ia sufletului si inimvi, P II, 23, 3.

Vesnicie, -cia este identica cu nestrlca-
ciunea, P I, 20, 4 ; -cia fara batrlne(e,
P I, 15, 2 ; nemurirea, podoaba sflnta
a -ciei, P III, 2, 3 j sfirsitul nostru, In-
ceput al -ciei, P I, 102, 2 j viafa fericHa
a -ciei, P I, 98, 4 ; ziua continuS a lui
Dumnezeu este egala cu -cia, C, 84, 6.

Viata, — adevarata, P II, 27, 5 ; 80, 2 j

— aspra, P II, 20, 2 ; — buna, P II, 38,
3 ; — cumpatata, P I, 98, 4 ; — contem-
plative, P I, 9, 4 ; — de cuiratie, P I,
10; — de desfatare lipsita de gust, P II,
35, 3} — de desfriu, P II, 33, 1 ; P HI,
9, 3 ; 51, 3 ; 53, 1 ; 69, 2 ; — de placeri,
P II, 103, 3, 4 ; — de trindavie, P II,
114, 4; — dedioata stiintei, P I, 1, 4 ;

— desfrinata, P II, 9, 2 ; — dulce, P III,
37, 1 ; — dusa in placeri, P II, 14, 3 ; —
inteleapta, P I, 1, 4 ; — luxoasa, P II,
105, 3 ; — mai buna, P I, 52, 3 ; 74, 3 ;
P III, 43, 3; — molateca, P III, 1'5, 1 j

— molesHS, P II, 72, 1 ; — morale, P I,
2, 1 j — nebuneascS, B, 1, 2 ; — pasnicS,
P III, 27, 1 j — petrecutfi In desfatari,
P II, 18, 1 ; — plina de cumin(enie, P III,
57, 3 ; — plina de desfatare, P II, 72, 1 ;
. — plina de placeri, P II, 64, 1 j — s3-
raca, P III, 25, 3 ; — sfinta, I, 41 ; —
simpla, P I, 98, 4 ; P II, 17, 1 ; M2, 1 ;
P 1, 24, 3; 41, 1 ; 57, 4; — stricata,
B, 40, 3; — supusa pintecelui, P II, 14,
4 ; — trupeasca, P I, 103, 2 ; P II, 4, 3 ;

— unipersonaia, P II, 38, 3 j — vesnic&i
B, 2, 2; 4, 4, 10; 6, 2 ; 7, 1, 2 ; 8, 2, 4 ;
9, 1 ; 10, 3, 4, 5, 7; 11, 1, 3; 10, 3 ; 18,
2, 3, 6; 19, 1, 5; 20, 2, 5; 21, 3; 23,
2; 26, 2, 8; 26, 2, 4 ; 27, 1 ; 42, lfi, IK,
19; C, 7, 1, 3; 9, 3; 83, 2; P 1, I, 1 ;

28, 3 1 20, 1, 2 1 Ml, 4 | (IS, 2| 102, 4|

p li, 82, :ii p in, «b, a i i*3, a | — v»»-

iilci a rrogtlnllor, P I, Htt, 4 1 — vl-
Itonre, P I, 1, 3| — vrednlcg do mill,
C, 91, 1 | -to cou udevarata, I), 8, 1 i C,
4, 4 i 114, 4 i P 1, 98, 1 | -(a cud de »u*,
B, 22, 7 i -to cea dulce, 1, 25 \ -\» cea
fara do sflr^it, C, 123, 2 i -(a cea trees-
toure, P 11, 7, 5; -(a crestlnllor, P III,
41, 3 i -fa de aid, B, 2, 2 | C, I'M, 1 ;
PI, 1, 3 | 103, 2; P II, 106, 2; -ta do
mal inalnte, P 1, 52, 3 ; -ta fflrfl do sflr-
sit, B, 23, 2; -ta ferlcita, P I, 95, 2|
P II, 18, 1 j 25, 3 ; 128, 2 ; -ta fericita a
vesniciei, P I, 98, 4 ; -(a ferlcita de din-
colo, P I, 103, 2 ; -ta lui Dumnezeu, C,
83, 3 ; -(a mintuitoare a MIntuitorulul,
P I, 98, 3 ; -ta noastra, P I, 5, 2 j -(u on.
menilor, P I, 98, 3 ; -|a omenouscfl, B,
8, 2 ; C, 3, 1 ; 99, I ; 103, 2 ; -tu practlca,
P I, 9, 4 ; -ta sanatoasa si ferlcita, po-
trivit Invataturii Cuvintului, P III, 55,
4 ; alunecusul vietii, C, 77, 1 ; cSllo vlo-
tii, P MI, 69, 3 ; cele mal marl bunStatl :
Dumnezeu si -ta, C, 121, 2 ; cununa v!o|ll
vesnice, B, 1, 4 ; Cuvintul osto lzvorul
eel de — fac&tor, C, 110, 3 | Cuvintul
este izvorul vietii. P I. 45, 2| doblndlroo
vietii vesnice, B, 10, 5 ; dragostoa de
Dumnezeu este cea mai frumoasfl fapti
din — omului, C, 122, 2 ; drumul la -ta
vesnica, B, 39, 1 ; drumul vietii vesnice,

B, 20, 1 ; Dumnezeu este Stfiplnul vietii
celei nesfirsite, B, 25, 7 ; Dumnezeu este
vistiernicul vietii vesnite, B, 0, 4 ; dus-
manul vietii vesnice, B, 27, 1 j fSgadu-
inta vietii de acum si a celei vlltoaro,

C, 85, 3 ; felul de — a crestinulul, P U,
38, 3 ; In -ta de dincolo, omul este llpnlt
de dorinja, care pe p3mlnt desparte po
bfirbat de femeie, P I, 10, 3 ; lnnolroo
vietii, C, 59, 3 ; injelepciunea osto o arts
despre — , P II, 25, 3 ; invatatuni vlo(ll,
I, 58; legile vietii, C, 1U5, 1; lomnul
vietii. P MI. 25, 3 ; murdariile vlo(Ii, P
HI, 30, 4 ; nadejdea unei vie(i mal bune,
B, 37, 6 ; nadejdea vietii vesnice, B, 25,
4; 42, 13; poruncile vietii, P I, 91, 3|
riul vietii de placed, P III, 9, 4 ; samln(a
vietii vesnice, B, 11, 2 ; scopul vietii este
folosul, P II, 38, 2 ; sfat pentru — , P III,
88, 1; spinii din — de aici, B, 11, 2;
stadionul vtetii. B, 3, 6.

Viciu, s8virsitori al -lui, C, 61, 4; sarpelo

slmbolizeaza plficereu, -1 pfiminte^c, C,

Ml, 1.
Viclean, C, 95, 1 | arta rolul -, P II,

125, 1 ; (iliicurllc relul , (', 104, 4| (v!

- , C, I Hi, 4 | ciirscli' -ulul, I 1 111, '.''I,

426

CLEMENT ALHXANDRINUt

1 | sSgetfle aprinse ale celui — , C,

tie, 4.

Vlclenle, artS plina de viclenie, P HI, 64, 1.

Vie, via coa sflnta, P H, 19, 3; via lui
[David, B, 29, 4.

Vletulre, — asprS, P II, 80, 2 ; — buna,
P I, 86, 1 i 95, 2 ; — chibzulta si cum-
patatS, P III, 31, 3 ; — desfrinata, P I,
54, 3 j — dreapta, P I, 53, 3; 100, 2;
P III, 37, 2 ,- — dumnezeiasca, P I, 54, 3 ;
— inliituitoare, P I, 54, 2 ; — noua, P I,
43, 1 i — proasta, P II, 107, 2 ; -a cea
buna, P III, 98, 1 ; -a cereasca, P I, 98,

3 i — crestinS, P It, 14, 3 1 -a crestinflor,
P I, 95, 2; -a cu Intelepciune, C, 77, 1 ;
-a dto ceruri, C, 25, 4 ; -a Domnului este
pilda vie de nestrfcaciune, P I, 98, 3 ; -a
dupa lege, P I, 33, 2 ; -a lui Hristos, P I,
413, 1 j buna — , P HI, 84^101 ; cea mai
buna — , P HI, 53—101 j defkutia celei
mai bune -ri, P III, 85, 4 ; pacatele -rii
rele de multi ani, B, 40, 3.

Vln, — amesteoat cu apa, P I, 47, 1 ; —
curat, P II, 26, 3 ; — de desfrinare, P II,
29, 1 j — neamestecat cu apa, P II, 25,

4 ( — strecurat, P II, 30, 3 ; -ul este sim-
bol tainic al sfintului singe, P II, 29, 1 ;
-ul si apa sint creatii ale lui Dumnezeu,
ip II, 23, 3 j -ul si singele sint pentru
oamenl bdutura spre mintuire, -ul pen-
tru trup, singele pentru duh, P I, 15, 3 ;
amfcstecul de — cu apa, P II, 20, 1 j
biutori de — , P II, 27, 1 -, iubitorul de
— , P LI, 27, 5; Mintuitorul este — , B,
29, 4; slngele Domnului este numit ale-
goric — , p I, 47, 1, 2; valurile -ului,
P II, 28, 3.

VlnS, Dumnezeu este fara — , P I, 69, 1.
Vtadecare, -a patimilor, P I, 1, 4 ; 3, 1.
Vindere, -a tuturor bunurilor, B, 14, 16.
Vlpeira, -re surde, C, 105, 4 ; pui de — , C,
4, 3 ( P I, 80, 1.

VIrtute, -a este o dispozitie sufleteasca
contforma cu ratiunea pentru intreaga
vlata, P I, 101, 2; -a face sa infloreasca
trupul, P II, H21, 3 i -a sufletului, B, 18,
1 i aceeasi — este si pentru barbat si
pentru femeie, P I, 10, 1 ; binele si drep-
tatea sint -ti, P I, 64, 1 ; bogat in -ti ;
B, 1<>, 1 ; comoara de -ti, P HI, 67, 3 ;
LutTiitor al -(ii, I, 39 i savirsirca -tii,
I> II, 1.1, 4 ; spoctatori ai -til. C, 61, 4.

Vis, -e mincinoase, C, 101, 3 ; -ele cele
adevarate sint gindurl ale unul suflet
cumpatat, P n, 82, 2 ; -uri pline de slri-
caciune, B, 25, 4; adevarurile din -e,
P II, 80, 4.

Vistierie, — buna, B, 17, 2 ; — rea, B,
17, 2.

Vistiernic, — al vietii, ve^nice, P 6, 4.

Vita, -ta cea adevarata, P I, 66, 4 ; simbu-
rele struguluJ -}ei de vie, P I, 45, 1 ;
singele -tei de vie, P II, 29, 1 ; singele
-tei de vie este in chip simbolic Cuvin-
tul, P H, 32, Z

Vijel, — de aur, P I, 90, 2 ; P II, 126, 2.

Viltoare, -a pacatului, P III, 101, 1.

Vint, Domnul -uiilor, C, 67, 2.

Vinzator, -ii de sclavi, P III, 21, 1.

Virsta, -ta copiiariei, P I, 20, 4; fierbin-
teala -tei, P II, 21, 1 j floarea -tei, C,
53, 6 j P II, 21, 2i inaintat in — , P H,
22, 3 ; masura -tei deplinatapi lui Hri-
stos, P I, 18, 3.

Voal, — de buna-cuviinta, P II, 127, 1 ;
femeia sa poarte — pe cap, P III, 79, 4.

Voce, iastrumentul eel cu multe -ci.al na-
tural, C, 5, 3.

Voie, vezi : voinja.

Vbinta, — buna, B, 10, 5 ; — de mintuire,
C, 105, 1 ; — sincera, C, 117, 2 ; -tabuna
a bunului Parinte, P III, 98. 1 ; -{a Cu-
vintului, P MI, 100, 1 ; -(a iubitoare de
bine, P I, 99, 2 ; -ta lui Dumnezeu, B, 18,
2 ; C, 63, 3 ; P I, 59, 3 j P H, 118, 3 j P III,
20, 1, 5; -ta lui Dumnezeu este lucrare,
P I, 27, 2; -(a lui Dumnezeu este min-
tuirea oamenMor, P I, 27, 2 ; -ta lui Dum-
nezeu este putere ascunsa in Dumnezeu,
P I, 7, 3 j -ta lui" Hristos, B, 29, 5 ; — a
lui Zeus, C, 55, 4 ; -ta parimteasca, C,
110, 3 ; -ta parinteasca a lui Dumnezeu,
C, 5, 2 ; -ta Pedagogului, P I, 9, 1 ; -ta
Tatalui, B, 9, 2 ; 29, 6 ; C, 120, 2 ; P I,
89, 1 , 98, 3 ; P II, 20, 1 ; P HI, 2, 1 ; -{a
Tataiui Meu, P I, 28, 5 ; Cuvintul este
Pedagogul liberei -te, P I, 31, 1 ; Cuvin-
tul lui Dumnezeu este -ta Tataiui, C, 120,
4 j facerea lumii este opera -tei lui Dum-
nezeu, C, 63, 3 j imprejurari in afara de
— , B, 39, 1 i libera — a sufletului, B, 10,
1 ; libertartea de — , P I, 76, 3 ; pentru
Hristos implinirea -tei Tataiui era min-
care, P I, 45, 3 ; 46, 1 ; puterea -tei lui
Dumnezeu, P I, 26, 3.

INDICS RIAL (tl ONOMA8TIC

437

VorbS, -be rusiiif>u»o, P U, 50, 1 i -bo fru-

moase, C, 77, 1 i -bo proaste, P H, 50, 1 |

-bele imorale, P 11, 53, 5 | -bole role, 1>

M, 50, 4.
Vorblre, -rile merusinate, P II, 27, 4.
Vrajiltor, — sflnt, P I, 6, 1.
Vrajitorle, deschizaturile pr&p&stl'blor plinc

de -rii, C, 11, 1.
Vrajmas, — al vietii vesnice, B, 27, 1 ; -ii

Domnului, C, 106, 2.
Vrednicie, -cia do Domn a Cuvintului, P 1,

58, 2.
Vreme, — indelungata, B, 32, 6; pliniroa

-mii, P II, 29, 1 ; 33, 4 i -murile trccute,

P I, 90, 2 ; P III, 85, 2.
Vremelnicie, timpul -ciei, P 111, 85, 1.

Xenocrate, filozof grec, C, GO, 2.

Xenofon, Atenianul, istoric, fiilozof si ge-
neral, C, 71, 3.

Xoanon, -ul zeitei Artemis Munihia din
Sicion, C, 47, 8 ; -ul zeitei Hera, C, 47,
2 ; -ul zeitei Hera din Tirins, facut din
lemn de paT, C, 47, 5 ; -ul zeului Pluton,
C, 48, 2.

Zaharia, profetul, C, 90, 2.

Zaharia, tatal sfintului loan Botezatrul, ta-
cerea lui — , C, 10, 1.

Zaheu, casa lui — , B, 13, 5.

Zapis, — nedrept, P III, 90, 2.

Zopir tracul, pedagogul ui Alciibiade, P I,
55, 1.

Zalog, -ul datornicului, P I, 95, 1.

Zel, — dupa desertaciune, P 111, 15, I j
oameni plini de — , C, 121, 2.

Zeleia, oras in Misia (Asia Mica), C, 54, 4.

Zenon din Citmm, filozof grec, P III, 74, 3.

Zenon din Mindos, gramatic grec, C, 45, 3.

Zeuxipa, iublta lui Apolon, C, 32, 3.

Zevedeu, fiii lui — , B, 25, 2.

Zeita, -a Deo, C, 20, 1 ; -ta Ergana, C, 97,
3i -ta Hera, C, 33, 9 1 P II, 72, 3; -ta
Tihe C, 51, 1; -te atice, C, 26, 5; -|<;
numite venerabile, C, 47, 3 j Herd, -(a
casatoriei, C, 36, 2 j Judecatorul -lolor,
(Paris), P III, 13, 1 ; locul consacrat -lui
Artemis din Delos, C, 45, 2| slinbolurllc
secrete ale -(el Temis, (.'., :>'.'., !> | slinil
-toi Deo, (', 15, '.' ; sldtuld Ji'l Deint'lM,

C, 02, 3 1 Kttitula -(ol Mora (Jltorinil.i,
C, 40, 3 i statula -t»l Hera Samlnnn, (',
40, 3 | suforllo -(ul Samola, arunc4toar»a
do fulgoro, C, 119, 1 i tomplul din lifuh
al -tel Artemis, C, 50, 2 | 53, 2 , tomplul
-tol l.sls, C, 50, 3 1 tomplul -tel Polios,
C, 45, 1 i xonnonul -led Mora, (', 47, 2 i
xoanonul -|ul Hera, dlu 1 irs, (J, 47, 5.

Zeu, — nou, C, 49, 1 ; zoli care lndepar-
toaza rolele, C, 42, 7 | zel funest!, C, (HI,
2 ; zel subpamlnteni, P II, 72, 3 i cauzolo
caro au facut pe oumonl sa crcezu zoi,
C, 55, 2 — 3 j casatoriile zellor, (', 5fl, 3 i
ccremoniile religioase ale mami'l zellor,
C, 24, 1 ; chefurile zeilor, C, 5H, 3 | chl-
puri ale zellor, C, 05, 1, 2| cultul zollor,
C, 41, 4 ; 58, 4; 00, 3; 109, 1, 3| 111'-
careala cultulut zellor, C, UK), 3 i Juca-
u-?ii cultului zellor, C, 9(>, 4| clinsten zel-
lor, C, 61, 2 ; inchiuatorl la zel, C, 311, 1 i
Invataturile zeilor, C, 01, 1 j mama zol-
lor, C, 75, 3; misterele rmimel zollor, C,
13, 3; miturile despre zel, C!, 54, 1, 5|
nasterile zeilor, C, 58, 3 j numolo zollor,
C, 54, 3 ; numirile zeilor, C, 2(i, 1 -7 i
ospe(ele zellor, C, 58, 3 i plcturl cu do-
rintele rusinoase ale zellor, C, 60, 1 |
ralaclrea cu prlvlrc la zel, C, 24, 2 i rl-
setele zeilor, C, 58, 3 ; statula -ulul, CI,
51, 6j P H, 115, 3 | P HI, 4, 3| statutlo
zeilor, C, 50, 4| 51, 4, 5, (i j 52, 1, 4, 5|
tablourile zeilor, C, 61, 2 i tablourlle yt
staruile zellor, C, 57, 2, 5 | tomplelo stnt
morminte ale zellor, C, 49, 3.

Zeus, C, 13, lj 15, 2 i 10, 1, 2\ 18, 2| 28,
1, 2, 3 i 29, 5 1 30, 2) 31, 1 | 32, 4| 33,
1, 2, 3, 4, 34, 1 | 30, 5 | 37, 1, 2, 3, 4 |
38, 2; 30, 0, i) ; 41, 2j 42, 5, U| 40, 1 |
54, 1, 3 i 56, 1 | 57, 2 1 08, 5| 7<1, 0|
112, 2 i P I, 22, 1 i P H, 34, 2| ■ - Apo-
mios, C, 38, 4 1 — chel C, :«l, 2 \ - -
Olimplanul, C, 47, 0| -- Itomotul, C,
42, 2 1 degetul lui -- Ollmpicul, C, .13,
4; Deo, mama sau femele a lut , (.'.,
15, 1 j desfriul lui , C, 00, 2| impreu-
narilo de dragosto ale lui - - cu mama
sa Dcmelid, C, 15, 1 i muntla do aur a
lui -- din Sicllla, G, 52, 2| Otlmpul osti>
cas« lui -- Alglohius, C, ,'3. r ), 4| prlvlrcn
lui — , P ill, 13, 5 | rugaml'iitl'lo lui ,
(', 15, 1 j sini tri'l yd (iiro poarla nu-
mi'lc lui , (', '.'II, 1 j slntula ili> mir n
lui , (', if)., :i| stMliiln Mil Ollmplriil,
( , :>:', I ; . 1 . 1 1 1 1 1 . i lui ilili < Ulliip ( , \l,

428

CLEMENT ALEXANDRINUL

3 | itatuile lui — si Apolon din Patara
Llclel, lucrate de Fiddas, C, 47, 4.
Zi, zlua cea de apoi, P I, 28, 5 ; ziua con-
tlnuS a lui Dumnezeu este egala cu ves-
nlcla, C, 84, 6; ziua este simbol al lu-
minli, C, 84, 6j ziua de miine, P I, 17,
2 | 96, 4 j ziua Domnului, C, 114, 2 ; ziua
ispltiril In pustie, C, 84, 3; ziua judec&tii,
P II, 50, 2 ; ziua lui Hristos, P I, 40, 2 ;
zlua mlniei Domnului, P II, 126, 1 ; -le
bune, C, 88, 1 ; -lele cele de mai ina-
inte, P I, 5, 2 ; -lele idolilor lui Baal,

P II, 126, 4 ; bucurde de o — , P II, 104,
3 ; cea din urma zi, P I, 29, 1 ; P III, 101,
2 ; Cel vechi In -le, P II, 108, 2 ; P III,
16, 4 j fii ai -lei, P II, 80, 1 ; hrana cea
de toate -lele, B, 11, 3; judecata -lei ce-
lei mari, P HI, 44, 4 ; trecerea -lei, P II,
77, 1 ; ultima — a vietii, B, 1, 5.

Zidire, -a trupului lui Hristos, P I, 18, 4.

Ziditor, -ul este drept, P I, 73, 1 j -ul lu-
mii, P I, 73, 1.

Zid, -urile cetatii Ilion, C, 35, 1 ; -urile
Tebei, C, 1, 1.

CUPRINSUL

INTRODUCERE

A. Preliminarii S

B. Viata lui Clement Alexandrtnul B

C. Scrierile lui Clement Alexandrtnul 11

Uteratura ..." 1U

PrescurtSri 3~

CARE BOGAT SE VA MtNTUI ?

Care bogat se va mintui ? 35

OUVlNT DE INDEMN CATRE ELEN1
(PROTREPTIGUL)

Capitolul I 1)8

Capitolul II 77

CapitoM III 103

Capitolul IV 107

CapitoM V 122

CapitoM VI • Via

Capitolul VII 130

CapitoM VIII 133

CapitoM IX 13fl

CapitoM X 140

Capitolul XI 1«»

CapitoM XII 138

PEDAGOGUL

CARTEA I 1<>*

CapitoM I. Co fSgaduie$lo Pedagogul 1U0

Capitolul II. Din prlcimu pacatclor mmslro IVdngogul In coiuhicorca

vh'lll noustrc MM

Capitolul III. Podagogul «»to lubltor do on men I 170

Capllolul IV. Cuvliitul <'f*to tn chip <-(l«l I'l'dtiqoq }l p<»i»lrii li.1rl)»itl

>l p<«iilru fmni'l 17,'

430 CLEMENT ALEXANDRINUL

Capitolul V. Toli cei care se ocupa cu credimta cea adevarata sint

copii Inaintea lui Dumnezeu 173

Capltolul VI. Contra celor care sus{in cS numirile de «copih si de

«prunc» aratfi acoperit invfitarea cunostinjelor elementare 180

Capltolul VII. Cine este Pedagogul si caire este pedagogia Lui . 196

Capltolul VIII. Contra celor care socotesc ca ceea ce este drept

nu este bun 202

Capltolul IX. Binefacerea si pedepsirea apartta pe buna dreptate

aceleasi puteri. Care este metoda pedagogiei Cuvintului ? 209

Capltolul X. Acelasi Dummezeu, prin acelasi Cuvint, Indeparteaza
prin amenintari pe oameni de pacate, iar prin sfaturi

ii mintuie 217

Capltolul XI. Guvintul a fost Pedagog prin lege si profe{i ... 221
Capitolul XII. Pedagogul, ca si un tata, se foloseste de asprime

si bunatate . 223

Capitolul XIII. Dupa cum fapta bun& se savirseste potrivit. dreptei
ratiumi, tot asa si pacatul se savirseste Impotriva dreptei
ratiuni . . . . . • . .205

CARTEA II . . . . . . 227

Capltolul I. Cum trebuie sa ne purtam fata, de mincari , . . 228

Capltolul II. Cum trebuie sS ne purtam fata de bautura . . . 240

Capltolul III. Nu trebuie sa ne straduim sS tavemmobila luxoasa . 250

Capltolul IV. Cum trebuie sa ne purtam la ospete~/T .... 253

Capltolul V. Despre ris r. ..... 256

Capltolul VI. Despre vorbitul cuvimtelor de ru$ine .... 258
Capltolul VII. Ce trebuie sa pazeasca cei care vor sa tr&iasca cuviin-

cios impreuna . . . . , . . . . . . . 261

Capltolul VIII. Daca trebuie sS folosim parfumuri si coroane . . 265

Capltolul IX. Cum trebuie sa ne folosim de somn . . . . . 275

Capltolul X. Ce trebuie sa spunem despre nasterea de copii . . 278

Capltolul X bis. Despre luxul la imbrac&minte 288

Capitolul XI. Despre incalfSminte 296

Capltolul XII. Nu trebuie sa ne dam in vint dupa pietre prefioase

si podoabe de aur 297

CARTEA III 305

Capltolul /. Despre frumusetea cea adevarata 306

Capltolul II. Nu trebuie sa ne impodobim . . . . . . . 308

Capltolul III. C&tre b5rt>atii care se Impodobesc . .... 314

Capltolul IV. Cu cine s5 ne petrecem timpul 321

Capltolul V. Cum s5 ne comportSm in b8i 324

Capltolul VI. Numai crestlnul este bogat 3E5

CUPHlNiUL *3 1

Capltolul VII. SlmplHntoa onto buna inert rule iptmtnt cre»ttn , . 3tt7
Capltolul VIII. Trtblourlle iyl «xemp!olo »M a parte foarto ImommlA

din Invatatura cea dreaptl 320

Capltolul IX. Pcntru caro pricing trobulo *a facom balo . . . 302
Capltolul X. Celor caro vlotulesc dupa lnva(alura t.'uvlntulul It; slnt

ingfidulte $1 exercltllle glmmawtlco 333

Capltolul XI. Expuneio pe scurt a cold mul bune vli>\ailrl 336
Capltolul XII. La fel, expunere pe scurt a celel mal bunc vle(ulrl.

Texte ddn Sflntele Scrlpturl care caracterlzeaza vla(a creatine 351

Imn ctitrc Mlntultorul tlrlstos 361

Indice salpiurlstic 363

Inclice real $j onomastlc 372

Cuprins 4W

Digitally signed by Apologeticum

DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca

teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com

Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document

Location: Romania

Date: 2005.08.10 15:06:32 +03W